ZAMFIRESCU, O. IV_pypdf2

DUILIU ZAMFIRESCU 


O- PER E 
Ediţie tnzrijit, 
prefaţă, note, 
elosar de 


MIHAI GAFIŢA 


Iv 
LYDDA. SCRISORI ROMANE 
TEATRU 


SCRIITORI ROMÂNI 
EDITURA MINERVA 
Bucureşti, 1974 


E 57o Gap 


CASEI, 


BIBLIOTECA y 
i sera st BE 


NOTA ASUPRA VOLUMULUI IV 
ŁYDDA, SCRISORI ROMANE — TEATRU 


Acest al patrulea volum din seria Operelor lui Duiliu Zamfirescu 
e singurul cu un caracter ncomogen, sub raportul genului literar, căci 
cuprinde un roman — el însuși cu o construcţie neunitară : epistolar și 


memorialistic — şi cinci piese de teatru. 


Există, cu toate acestea, o legătură, mai puțin organică, între romanul 
Lydda şi una din piese, Lumină nowă, care legitimează într-o măsură 


“anumită apropierea. 


Care e legătura între Lydda și Lumină nouă? 

Piesa aceasta a fost iniţial scrisă în 1895—1896 şi purta alt titlu: 
Hypnoticii, dar a întîmpinat opoziţia lui Tiva Maiorescu, căruia în mod 
firesc i-a fost trimisă pentru lectură și, desigur, pentru apariție în Con- 
vorbiri. Conţinutul observaţiilor făcute de critic nud cunoaștem, dar ne 
sînt cunoscute citeva explicaţii date de scriitor cu privire la modificările 
operate. In nici o altă lucrare Duiliu Zamfirescu n-a făcut atitea trans- 
formări şi atit de importante ca în Hypnoticii, pentu a ajunge la 
Lumină nouă, eliminări şi adaosuri care au rectificat chiar direcţia ideo- 
logică a piesei. 

Scriitorul a primit sugestiile şi recomandările criticului, aminînd piesa, 
lăsând-o „să doarmă”, cum îi scria el lui Maiorescu, şi anume 15 ani. 
Insă în cursul convorbirilor cu fruntașul Junimii au, intervenit probabil 
referiri dese la chestiuni filozofice, abordate într-o scenă a Hypnoticilor, 
şi scriitorului i se va fi demonstrat că are goluri, aprozimaţii, inexac- 
zități în domeniu — fn studiul psihologiei, al filozofiei — -ceea ce 
Duiliu Zamfirescu a acceptat cu greu, sau nici n-a acceptat propriu-zis, 
Lydda începe să fie scrisă chiar în momentul cînd eșuează Hypnoticii, 
atunci începe să se publice în Convorbiri, fiind o insurecție a unui artist 


VIE 


dînăr, aflat la Roma, inteligent şi optimist, faţă cu scepticismul unui 
bărrin filozof, schopenhanerian mizantrop, rămas Ja ară, în perimetru 
limitat de gîndire și de legătură cu viața. Romanul va relua, în forme 
noi, extinse, majoritatea problemelor eliminate din piesă, în scrisorile pe 
care le schimbă tînărul Mircea M. cu bărrinul Filip A. și în jurnalul 
acestuia din urmă, care pînă la urmă recunoaşte falimentul poziției sale. 
Procedarea era inocentă pentru cititorii romanului și chiar pentru nume- 
rogi prieteni, care nu ştiau ce conține corespondența dintre Maiorescu si 
Duiliu Zamfirescu, nici obiectul discuțiilor dintre ei şi nici opiniile cri- 
ticului despre piesa Fyproticii. 

Aşadar, legătura dintre roman şi piesa Lumină novă — mai exact 
în prima ei formă, Hypnoticii — legitimează măcar parțial alăturarea 
lor în același volum al ediţiei. 

Ar mai exista încă o rațiune, de data aceasta exprimind à rebours 
soarta comună a romanului Lydda şi a teatrului lsat de Duiliu Zam- 
fireseu. Dacă romanele sale principale exprimau un program social, iar 
poezia sa reprezenta o reacţie lirică la problemele cele mai diverse; dacă 
nuvelistica sa era cînd replică romantică și cînd literatură cu program 
social — romanul Lydda imră în seria eseului filozofic, a dezbateri 
deși în cadrele largi ale epicei — în problemele teoretice, de conştiinţă, 
ür teatrul, prin O suferință, O amică şi Poezia depărtării, abordează 
cazuri de conştiinţă și încearcă, în formele specifice genului, ispite filo- 
zofice, explorarea sabisului interior”. Citeva nuvele — Frica, Alessio, 
Singurătate, Petrică, Furhanţo — aparțin acestei familii, în care Lydda 
Şi Lumină nouă dețin întiietatea, iar piesa, în forma primă, a Hypno- 
ticilor (care, în eşecul ei, determină scrierea romanului Lydda), e prima 
reacție literară publică marcînd începutul emancipării de tutela spirituală 
maioresciană. Celelalte etape principale ale acestui veritabil proces de 
conștiință vor fi: articolul Literatura românească şi scriitorii transilvăneni 
(1903), discursul de recepție Poporanismul în literatură (1909) şi comu- 
nicarea academică Metafizica cuvintelor şi estetica literară (1911). 

Asadar, dacă nu raţiuni de felul grupărilor pe criterii de gen literar 
justifică alărurarea Lyddei de teatru — iată că apar şi argumentele fn- 

prin geneză, prin gamă de preocupări. Am adăuga și rezervele 
, care stat aceleași fasă de romanul Lydda ca și față de piese, şi 
unul şi celelalte cunoscind o circulație foarte zestrinsă și fiind cu timpul 
situate într-un sector de plan secund sau terp al operei scriitorului, ca 
lucrări mai mult ambițioase decît propriu-zis literare, mai curind experi- 
mente și mai pușin roman, respectiv piese cu priză la public. 


VII 


Opinia trebuie revizuită într-o măsură mult mai mare decît în cazul 
altor sectoare ale operei lui Duiliu Zamfirescu — acelea cunoscute sau 
recunoscute, în general, cu dimensiunile lor reale. Însă romanul, Lydda, 
tipărit în Convorbiri în etape disparate, la distanță uneori de ani imre 
ele, scos în Volum şapte ani mai tirziu, în, 1911, reeditat cu zgircenie, 
s-a impus greu, ba mai adevărat e să spunem că nu s-a impus, n-a fost 
ici urmărit cu seriozitate de critica noastră, seria din colecţia „Scriitori 
români“ editată de Mariana Rarincescu- Zamfirescu nu la cuprins și, prac- 
tic, de aproape jumătate de veac el nu a mai circulat decit la puținii 
cititori ai bibliotecilor, nu şi la publicul librăriei. Cit priveşte teatrul, 
acesta n-a fost niciodată adunat în volum, nici măcar scos în broșiri, 


ci a rămas în Liţeratorui de la 1882 şi în Convorbiri literare din 1912— ` 


1914, aflate azi doar în cîteva biblioteci. De jucat, numai ultimele patru 
piese — Lumină mouă, O amică, Poezia depărtării și Voichiţa au fost 
jucate pe scenă, numai la Naţionalul din București, fără să treacă mult 
peste zece reprezentații şi, judecind după lista încasărilor scriitorului 
la rețeta spectacolelor — pentru primele cinci spectacole Voichiţa aducea 
cam 1500 lei — înseamnă că sălile n-au fost niciodată plive, ba chiar 
se goleau pe măsură ce spectacolele se repetau, Erau ceea ce se numea 
atunci : „succese de stimă”, cum vă spune actorul Ion Livescu despre unul 
din elese, aşadar spectacole bine jucate, ale unor piese considerate mijlo- 
cii sau slabe, puse în scenă pentru autorul lor, din imposibilitatea teatru- 
lui de a face altfel, și vizionate de un public care nu putea să nu vină, 
aplaudind cu măsură pu atit piesa, cit efortul sau talentul actorilor. 

Totuşi, cîtă lume putea să vadă spectacolele? Cîţi cititori are teatrul 
publicat într-o revistă lunară ? 

E cert că epoca noastră aproape mu mai are cunoscători ai teatrului 
scris de părintele Vieţii la țară — decit rari, din corpul didactic și din 
exegeţii de strictă specialitate — iar cititorii Lyddei trebuie să fie nu 
numai foarte bătrîni, dar şi foarte puţini ! 

Duiliu Zamfirescu e însă cel dintii vinovat de această situaţie — si 
apoi e răspunzătoare o anumită neagră tradiţie a tipăririi literaturii od 
nioară, a teatrului, a prozei care nu era material de studiu în şcoli și, 
nici roman de senzație, de aventuri. Această tradiție abia în epoca 
noastră o curmăm-şi tipărim, cum se vede, operele scriitorilor şi în afara, 
sau pe deasupra interesului comercial ! 

Astfel, grupăm în acest volum două genuri distincte — roman i 
teatru — înglobînd lucrări unite şi de aceeași soartă vitregă a ceditărilor 
anterioare, deși cu semnificații hotăritoare în opera scriitorului și în 
literatura noastră în general. Caracterul lor experimental — tehnică a 


IX 


compoziţiei, caracteristici stilistice — e numai o latură a valorii lor: 
altă latură, şi mult mai importantă, a volumului de faţă este cea de 
dezbatere din unghi strict personal, de eseistică, am spune (dacă termenul 
n-ar limita aprecierea artistică), în orice caz de abordare în perspectivă 
mai acuzat teoretică decit primele trei volume apărute ale seriei. E lim- 
pede că romanul Iydda, așa cum se va arăta numaidecit — pe urmele 
unei demonstrații pe care am făcut-o şi în monografia dedicată serito- 
rului (Duiliu Zamfirescu, „Editura pentru literatură“, 1969, p. 579—594), 
dar cu fapte mai apropiat urmărite, sub specia felului cum se coagu- 
lează ele şi se convertesc in materia romanului — reprezintă un mo- 
ment al biografiei scriitorului într-o măsură tot atit de mare cit unul 
al literaturii lui. Sensurile lui, sub raportul traducerii unor detalii de 
viață, de gindire ale scriitorului — se va vedea în Notele și comen- 
tarile consacrate textului — sint excepţional de bogate în a numi rea- 
lităţi foarte concrete. Avem, ca şi în Lume mouă și lume veche, dar 
la o treaptă literară superioară, un roman „cu cheie”, nu însă de în- 
fruntare în arenă cu adversari direcţi, dinafară, ci de autoexplicare, 
de polemică interioară şi numai cu proiecții exterioare de nostalgi si 
programe, comunicate uneori direct, alteori „à rebours“. 

Lucrul va sta, în măsuri diferite, la fel în teatru, cu deosebire 
in O suferință și O amică dar şi în Poezia depărtării sau Lumină nouă. 


Experimentul mergea mai departe în piesa Prea tirziu — inclusă doar în 
Addenda, avind paternitate incertă, cum vom arăta amă- 
nunţii — piesă reprezentînd un stadiu intermediar în convertirea unui 


material social-uman în substanța romanelor Viaţa la țară şi Tănase 
Scatiu, Putem spune că Lydda este stadiul literar prim al unei polemici 
teoretice, cu privire la arta, la rolul artistului, la raportul între gin- 
dire (filozofie) şi artă, între dragoste şi artă etc.; în același fel, putem 
spune că teatrul lui Duiliu Zamfirescu — de la O suferință la Voichiţa, 
inglobind si Prea tzin, în latura care aparține sigur scriitorului, și 
Thargelia din Milet, din care se păstrează doar citeva scene — este 
o ilustrare, ce merge de la tragic la comic, a ideii sau iluziei scriito- 
rului despre puterea dragostei. 

Duiliu Zamfirescu n-a fost un scriitor al notații, al oglindirii epice. 
mici un liric exploziv, deși aflăm în opera sa un roman social critic, 
nuvele întinse, cu tipologii esențiale, sau poezii evocatoare, instantanee 
descriptive etc. 

Predominante sînt la el meditaţia si dezbaterea unei problematici 
umane sau sociale, a unor cazuri de conștiință umană sau socială. No- 
tarea prea sumară a proceselor psihologice a considerat-o el însuţi o 


X 


deficiență a artei sale şi se va vedea în ce fel; în orice caz, Duiliu 
Zamfirescu nu face parte din categoria prozatorilor analitic, Dar el 
e un meditativ; el gîndeşte despre, el apreciază, face eseistică, folosind 
instrumentele specifice literaturii, definind deopotrivă cele două com- 
ponente ale structurii sale, parnasianul şi neoclasicul, deci, în ambele 
ipostaze, un temperament ce se bizuie mai mult pe fona de cerebrali 
zare şi interiorizare decît pe sensibilitatea transmisă pătimaș. E un realism 
dar al parnasianului, mereu conţinut în el însuși, de unde amploarea 
ciocnirii permanente de idei, Lydda, oricit roman. este mai îndi ua 
dialog — epistolar — amplu și prelungit, între cei doi protagonisti 
tînărul Mircea M. și bătrinul Filip A, ca între doi eroi de teamu 
putind să nu aibă nici nume (ca În O amică sau în primele forme ale 
piesei Poezia depăârtării), deci reprezentind dovă ipostaze de principiu ; 
în a doua parte, jurnalul bătrinului e un lung monolog interior, echiva. 
lent cu o tiradă, în mai mică măsură epică decit romanele „povestite“ 
la persoana fariia. 


lată, prin urmare, și alte raţiuni interioare de natură să legitimeze 
gruparea romanului Lydda și a teatrului într-un singur volum, dincolo 
de ale motive arătate, 


. 


Mai mult decît la volumele anterioare, şi cu deosebire la piesele 
de teatru, sint necesare un număr de explicaţii preliminare de ansamblu, 
în afara celor ce vor fi date în capitolul de Nore și comentarii, privind 
anume alegerea textelor de bază folosite în ediţia prezentă. 


LYDDA. SCRISORI ROMANE 


Romanul s-a tipărit în volum în timp ce seriitorul se afla în 
gară, aşadar trebuind să presupunem, după practica de azi, că șia 
controlat singur ediţia și că, prin urmare, îşi va fi citit şi corectura. 
„Lucrul mu e sigur, ba e mai probabil că el n-a avut loc. Operația 
tipăririi dura atunci timp scurt, colile odată culese şi corectate se 
imprimau numaidecit, înainte ca alte coli să fie pregătite. Corectura se 
făcea în tipografie, cu obligația respectării „manuscrisului“, care stim 
cir de riguroasă erat... Scriitorul nostru, În 1911 cînd a apărut Lydda. 
se afla de obicei la Galaţi sau Odobeşti, ocupat cu Comisiunea 
Europeană a Dunării şi cu întreprinderea sa viticolă de la Faraoane, cu 
polemicile la Academie (acum gine comunicarea Metajizica cuvintelor și 
estetica literară, lucrare a cărei elaborare i-a cerut timp) și cu cele de 


XI 


presă, extrem de dure. Corectura era operație plicticoasă, Că va fi citit 
vreodată „probele“ e îndoielnic, deși exclus mu e. În general, tiparul 
„Bibliotecii pentru toţi”, care a scos şi acest roman, ca şi pe cele an- 
terioare, era destul de rudimentar și neîngrijit. Avantajul tirajului mare 
— colecţia era foarte ieftină — se plătea prin calitatea scăzută a ti- 
patului! De aceea nu se poate gîndi nimeni în mod serios să socoati 
drept text de bază şi drept „ultima dorință a scriitorului“ textele din 
vechea” „Bibliotecă pentru toți“, deși meritele colecţiei sub raportul se- 
lecșiei sumarelor și al difuzării lor sint considerabile. 

Ca text de bază trebuie ales, și în cazul nostru, altul. Urmind cri- 
teriul celorlalte volume, așadar alegînd drept text de bază pe acela 
care a stat ultimul, cu siguranță, sub ochii scriitorului, ajungem şi aici 
la manuscris — căci forma din Convorbiri literare a fost lecturată tot 
de corectorii tipografiei, sau ai redacției, autorul fiind la Roma în pe- 
rioada 1898—1904 cînd apare romanul în bătrina revistă a Junimii. 
Pentru întreaga parte I-a a romanului, subintitulată cu formula: „Sir 
tibi terra levi" („fie-ţi țărina ușoară”), există manuscrisul autorului, 
cu excepția unor pagini izolate — și deci acesta e textul de bază; pen- 
tru partea II-a. Însemnările bătrinului, nu avem manuscris, 

Cum de s-a rătăcit şi a dispărut restul de pagini manuscrise nu 
gim. Pentru acestea, textul de bază e, normal, cel din Convorbiri, 
oricum mai aproape de manuscrisul lui Duiliu Zamfirescu decît cel din 
edişia „Bibliotecii pentru toti“, care, în mod clar, s-a cules după re- 
vistă şi nu direct după manuscris — căci în acest caz, am fi avut 
manuscrisul întreg, nu s-ar fi pierdut numai o parte a lui! Diferențele 
de grafie între forma din volum și cea din revistă, sau cele de pronua- 
tü specifice, mu sîntem deci obligaţi să le atribuim autorului, ele pot fi 
datorite lecturilor grăbite ale zeșarului și faptului că nici corectorul n-a 
operat colaționările necesare cu revista, ci a citit textul „la liber”. 

E de la sine îngeles, totuși, că şi deosebirile de text mai impor- 
tante, datorate vizibil zeșarului sau corectorului, se consemnează, în 
capitolul de Note și variante pentru eventualitatea că o lectură „la liber” 
putea fi făcută chiar și de Duiliu Zamfirescu, 

Deși multe capitole sînt redactate la distanță mare fatre ele, nu 
intilnim inconsecvențe notabile, de felul celei constatate în cazul ro- 
manului Îndreptări, unde intervalul de un an între scrierea capitole- 
lor VEI Şi VIII a dus la o radicală modificare de atmosferă, de relaţii 
între protagonişti etc. Ca autorul să fi fost mai atent la un roman decît 
la celălalt, scris tor cam în același timp, e puțin probabil, cu atit mai 
mule cu cît fărimișarea Lyddei pe spaţiul a 5—6 ani, putea da naștere 


XII 


la discontinuități şi mai mari decit cea din Indreptări. Mai sigur e că 
forma epistolară sau cea de jurnal din Lydda evită ca însăși pericolul, 
sau face mai puțin vizibile, dacă nu chiar invizibile, variațiile de to- 
nalitate, şi permite cititorului să atribuie totul inconsecvențelor firesti 
ale personajelor. Cu toate acestea, unde astfel de nepotriviri devin no- 
tabile, ele se menţionează în capitolul de Note și variante. 


PIESELE DE TEATRU 


In domeniul teatrului, Duiliu Zamfirescu a scris — sau a început 
să sie — următoarele piese 
A — O sujerință, prezentată la concursul anual al Teatrului Naţional, 


remiată, nejucată ; s-a publicat în Literatorul, 
ic ME ea tirziu (în colaborare cu Ştefan Vellescu), prezentată la 
concursul anual al Teatrului Naţional, nepremiată, jucată o singură dată ; 
nepublicată, 

P> — Străbumnii noştri, realizată numai sub formă de scenariu, sau plan 
amănunţit, transformată în nuvelă, cu același titlu. 

În — Bucea sau căpăţină, simplă șarjă de atelier, fără intenţia publi- 
cășii, probabil. 

* — Tbargelia din Milet, trimisă Convorbirilor şi Teatrului Naţional, 
mejucată, nepublicată, Manuscrisul păstrat parțial. 

a — Doctorul Vera, ulterior Hypnoticii, cu modificări, apoi cu titul 
definitiv Lumină nouă, jucată Ja Teatrul Naţional şi publicată în Con- 
vorbiri literare. 

<Ż— O amică, jucată la Teatrul Naţional şi publicată în Convorbiri 
literare. 

— Poezia depiirtării, jucată la Teatrul Naţional și publicată în Con- 
vorbiri literare. 

3 — Vaoichiţa, publicată în Convorbiri literare și jucată la Teatrul 
Naţional. 


Numai ultimele trei piese ale scriitorului au avut un regim calm, 
cu alte cuvinte, au fost serise, citite, primite, jucate, publicate — sau, 
ca Voichiţa, întii publicată şi abia pe urmă jucată — fără istorii supli- 
mentare importante, fără alt zbucium decit acela inerent domeniului, 
aşadar oarecare adaosuri la reprezentare, cronici mai receptive sau mai 
rezervate erc. Primele piese — cu excepţia şarjei Bucea sau căpățină, 
care n-a fost destinată propriu-zis scenei — au avut parte și de fm- 
prejurări nefavorabile, cu consecințe dintre cele mai funeste: două res- 


XIII 


pinse la premiu, una nejucată deloc (O suferință), alta o singură dată 
(Prea tirziu), dar fără să ni se fi păstrat manuscrisul doveditor, astfel 
Încit paternitatea ei e controversabilă ; a treia respinsă de la publicare 
şi reprezentare, ba încă şi pierdut manuscrisul în forma completă 
(Thargelia din Milet); a patra aminată cu aproape două decenii la 
publicare şi reprezentare (Lumină nouă), Hatărit, zodia sub care se 
destășurase prima perioadă a dramaturgiei lui Duiliu Zamfirescu n-a 
fost de matură să-l stimuleze pe acest drum. E și motivul pentru care, 
după 1898, cînd se consumă ultima lui fncercare eșuată cu două piese: 
Thargelia şi Hypnoticii — el nu s-a reîntors la teatru decit abia odată 
cu 1910, cind e numit, la recomandarea Academiei, membru în Comi. 
tetul de lectură al Teatrului Nazional, unde a funcționat pînă la război. 

Prezența sa în repertoriu începe abia cu anul 1912 (Lumină nouă 
şi O amică), totuşi pentru scurt timp, pînă în primăvara anului 1915, 
după care numai o singură piesă, Poezia depărtării, e reprezentată de 
cîteva ori, în 1920, și nimic nu e tipărit în volum, pînă acum. 

Din toată această activitate, prezenta ediție reproduce numai cinci 
din piesele scriitorului, al căror text există, integral sau în cea mai 
mare parte, publicat sau în manuscris, şi anume: O suferinţă, Lumină 
nouă, O amică, Poezia depărtării şi Voichiţa. 

— O suferință se reproduce după Literatorul, unde însă lipsește 
din colecţia Academiei o filă, astfel că lucrarea e trunchiată. Partea 
existentă e, totuși, suficient de edificatoare, pentru a integra piesa în 
ediţia prezentă. 

— Prea tirziu prezintă cazul complicat al dublei paternicăţi, ea e 
semnată de Ştefan Vellescu și Duiliu Zamfirescu, Dovezi sigure că Iu- 
cratea aparține în atît de mare proporție scriitorului nostru încât să 
poată fi introdusă ca atare în ediţia sa de Opere, nu avem. Cele două 
manuscrise existente sint caligrafiate parțial de Vellescu, parţial de 
Duiliu Zamfirescu, numai cîteva pagini şi apoi mai multe intervenții 
— adaosuri, eliminări, reformutări — sînt efectuate în ambele de 
Duiliu Zamfirescu. Totuși, schema primă a subiectului e a sa, construită 
după nuvela Jeana, căreia i s-a adăugat tema socială şi polirică, dez- 
volta ulterior în Viaţa la pară și Tănase Scatiu. La notele cores- 
punzătoare din volumele II şi IH ale prezentei ediţii se expun datele 
referitoare la raporturile piesei cu nuvela şi romanele. Cum textul pro- 
priu-zis nus vom reproduce în cadrul operei dramatice a lui Duitiu 
Zamfirescu — ci într-o Addendă a capitolului de Nore al volumului de 
fată, se face şi o expunere comparativă a materiei dramatice din Prea 


XIV 


grziu şi a felului cum ca provine din nuvelă, jar apoi cum se con- 
merteşte în substanța romanului; astfel, încercăm să circumseriem, to- 
psi, atit cît se poate într-o lucrare scrisă în colaborare, contribuția pro- 
prie a fiecăruia dintre coautori și reproducem textual o variantă, anume 
pe cea mai veche, varianta prezentată în concurs, unde este clar că 
participaţi lui Duiliu Zamfirescu e mai mare decît în cealaltă — e, pro- 
babil, transcrierea unei dramatizări efectuate în principal de dinsul, pe 
baza convorbirilor cu colaboratorul său; numai a doua versiune e în 
mai mare pare a acestuia, 

— Şaria Bucea sau căpăţină, destinată vizibil unei lecturi de ce- 
naclu, probabil în cadrul Junimii sau în cercul de prieteni ai perioa- 
dei 1887—88, nu şi-ar justifica prezența în ediţie, deși are o oarecare 
amploare. E un pamflet fără destinație publicitară și trebuie să rămină 
ca atare. 

— Tbargelia din Milet nu o cunoastem decit din citeva pagini ale 
unor manuscrise iniţiale, cel fina! trebuind, se pare, să-l socotim 
definitiv pierdut. Textul parțial pe care-l avem nu îndreptățește tipă- 
xirea ca lucrare dramatică autonomă. Scriitorul nu a publicat din această 
lucrare decit micul poem de dragoste Cîntul Thargeliei (vol. I, Poezii, 
al prezentei ediţii, p. 150 şi nora p. 497-503), Însă, ca și în cazul 
piesei Prea rirziu, marcăm în Addenda prezentului volum situaţia piesei 
şi reproducem textul cit ni s-a păstrat. 

Celelalte piese: Lumină nouă (iniţial Doctorul Vera, apoi Hypno- 
tici), O amică, Poezia depărtării şi Voichiţa se reproduc integral. 

Menţionăm ai 
Zamfirescu destinate scenei, că el a aborda: genul şi prin intermediul 
traducerilor — odată realizind, în perioada 1879—1881, traducerea în 


„pentru a epuiza inventarul scrierilor lui Duiliu 


versuri a primului act şi a unei părți din următorul, ale dramei Her- 
nani a lui Victor Hugo, a doua oară realizind versiunea românească 
a libretului operei Haiducul (1884) de Frédéric Dam şi Cavalerul 
d'Ormeville, cu muzica de Oreste Bimboni. 

Prima dintre cele două traduceri sa publicat în Literatorul (1882), 
cealaltă în Cimpoial (1884). Asupra acestora nu mai revenim în ca- 
drul volumului de faţă, cititorul fiind rugat să consuhe capitolul de 
Note şi comentarii al volumului I, Poezii, din prezenta ediție (p. 610— 
514), unde se dau tămuririle trebuitoare şi cîteva citate exemplificative, 


Bi 
Totuşi, contactul lui Duiliu Zamfirescu cu teatrul mai include va 
sector ce nu are cum fi cuprins în acest volum al seriei Opere, decit 


xV 


în Nota de faţă. „Puținele cronici dramatice pe care le-a scris vor fi- 
gura, firege, în volumul consacrat publicisticii sale. Însă este util să fie 
cunoscute cîteva din opiniile sale despre alte piese — acestea multe la 
număr — pe care lea citit în calitatea sa de membru în Comitetul de 
lectură al Teatrului Naţional. Fiind de foarte mică întindere și for- 
mulate lapidar, nu sub înfăţişarea unor referate — cum făcea, de pildă, 
Mihail Dragomirescu în atecași perioadă — și care ar fi putut echi- 
vala cu recenzii, articole propriu-zise sau comunicări academice, opi- 
iile lui Duiliu Zamfirescu sînt expresia unui program, a unei con- 
cepti, pentru care nu găsim alt loc mai potrivit decît acesta, în cu- 
prinsul ediției, socotind că nu e bine ca ele să lipsească întru totul din 
sumarul ei. 

Duiliu Zamfirescu a fost propus ca membru în Comitetul de lectură 
in aprilie 1910, de către Academie, 

Colegii săi în forul teatral de apreciere a pieselor originale erau: 
Iacob Negruzzi, scriitor în toate genurile, acum în faza memoriilor ; 
prozatorul I. Al. Brătescu-Voineşti ; criticul şi profesorul D. Evolceanu ; 
actorii Vasile Leonescu şi Aristide Demetriad; cziticul-profesor Mihail 
Dragomirescu; dramaturgul George Diamandy. Compoziţie diversă, dar 
puternică, datorită în special celor doi actori şi celor doi critici, dar şi 
lui Duiliu Zamfirescu, care, împreună cu Mihail Dragomirescu, au par- 
tea cea mai tranțantă fn formarea opiniei Comitetului, adică în res- 
pingerea veleitarilor neconcludenți — primul prin scurte formule, al 
doilea prin pătrunzătoare articole de analiză, rămase înmormntate în 
arhiva teatrului, necunoscute decit celorlalți membri. 

Vom nota ua mare număr de opinii, tocmai pentru a se putea 
observa consecvenţa scriitorului în exigemă, dar și nuanțele aprecierilor 
sale, gustul etc. 

„Referatele“ lui Duiliu Zamfirescu sînt scrise pe bucăși de hirtie 
de tot felul, uneori file smulse din caiete de aritmetică, dar caligrafia 
este aceeaşi — dreaptă, demnă, severă — de fapt, nu referate ci ex- 
trase de opinie, de regulă fără argumente, concluzii în genul judecății 
maioresciene, 

Iată o suită de atari formulări : 

— Bunicul de A. de Herz: „Bună, cu oarecare modificări în fi 
nalul actului al 3-a, spre a da caracterului bunicului logica necesară ; 
idem, cu oarecare scurtimi în laudele sale erotice, Merită să fie re- 
prezentată.“ 


XVI 


— Hămăișă, comedie în trei acie de G. Diamandy: „Nu judec lu- 
prările amicilor — prin urmare o restituiese fără a o fi cerit“. (Autorul 
FH era şi rudă prin alianță, însă piesa era slabă, probabil a citise, dar 


— Gemenii de Radu Mircea: „Poezie dramatică în nenumărate 
î- acte şi tablouri. Arit de rău scrisă la maşină, încît mi-a fost cu ne- 
putinsă a o ceti.“ 

— Analiza coniugală, tragicomedie în 4 acte şi 2 tablouri: „Nu 
se poate juca“, 

— Rapsodul, un act în versuri de I Th. Delamunte: „Nu se 
poate juca”, 

— Bal mascat, ua act în versuri de Oreste: „Versuri frumoase. 
Lipseste actul. Autorul ar putea găsi un conflict care să dea ințeres 
acţiunii.“ 

— Femeia tot femeie de Şt, Dumitrescu şi Ion H. Georgescu: „Nu 
se poate reprezenta“. 

— Copilul (Tout pour Venfant) de Eraclie Sterian, reprezentată 
la Teatrul „Antoine“ (Paris): „Lucrare interesantă, care s-ar putea juca, 
dacă s-ar modifica scena 13 din actul al 3-lea, nejustificată”. 

— Boier Niță de Lazăr Popescu: „Literatură vărănească destul de 
bună. Nu însă pentru scena Teatrului Naţional.“ 

— Seara de Anul nou de N. N. Hirjeu: „O scenă de ocazie, bine 
scrisă, cu exacte cugetări, care s-ar putea reprezenta la Anul nou”. 

— Dragoste de cioban de M. Polizu-Micyuneşti: „O bucăţică de 
scenă, foarte bine scrisă, care însă mu poate fi nici începutul începutului 
unui spectacol, 

— Spre fericire de M. Polizu-Micşuneşti : 
sătorese fără a se iubi şi cari se cuceresc în timpul acţiunei. Ideea ar 
fi bună, dacă ar fi tractată cu o mai mare conștiință a scenei şi a 
vieţii. Oamenii care fac filozofie în noaptea nunţii sunt priviţi de 
public cu neîncredere. Pentru a-i salva de ridicol, se cere o catastrofă 
Cred că pizsa nu se poate 


Doi tineri, cari se că- 


chiar de la actul I, ceca ce nu e admisibil 
reprezenta, aşa cum € concepută.“ 

— O invenție de Eraclie Sterian: „Lucrarea aceasta a mai fost 
prezentată Comitetului de lectură. Cum nu cuprinde nici o schimbare 
radicală, după cît mi-aduc aminte, sunt de părere să menţinem vechea 
hotărire.“ 


XVII 


— „Amindouă dramele d-lui Podnărescu (scriitorul îi zice „domn“, 
dar Bodnăreseu murise de mult, n.n), Lăpușneanu-Vodă şi Ilie-Vodă, 
se pot juca. Ele au calitățile și cusuruzile timpului în care au fost 
scrise și, mai cu seamă, ale autorului lor — în acest înțeles, că sunt 
sindite, dar greoaie 


Succesul lor scenic va fi nul, mai ales astăzi, cînd publicul aleargă 
după emoțiuni ieftine 


— Spioana de Emil Drăghicescu: „O amabilă copilări 
poate juca.“ 


Nu se 


— Tirana de Cezar (pseudonim, na): „Incercare interesantă ; dia- 
log viu, Nu destul de motivată despărțirea între mamă şi fiu, şi cu 
oul nemotivată depravarea mamei, care nu face nimic să-și găsească 
fiica. De la muntele Athos nu se poate fugi uşor. Negativ.“ 

— Veneticul de Tiwu Himara (Nimara?, n.n): „Lucrarea de faţă, 
interesantă, se întemeiază pe un conflict pasional foarte greu de sus- 
vinu: patriotismul. 

Autorul ar trebui să încerce subiecte omenești, reduse pe o scară mai 
mică, şi să nu excludă femeia, fără de care pasiunile intră în categoria 
prejudecăţilor. (Spencer consideră patriotismul ca o prejudecată) Ne- 
gativ.* 

— Fănică Răduleano de G. Gologan : „Se poate juca“. 

— Valsul fără nume de Alexandru Viţianu: „Lucrarea de față 
se poate juca“, 

— Amor de Petre C. Georgescu: „Amor este o încercare nevino- 
vată, care nu poate fi jucată pe scena Teatrului Naţional“. 

— Surpriza de Vasile Pop: „Lucrarea unui om de talent, Se 
poate juca.“ 

— Jocul apelor de Alfred Moyoiu: „Lucrarea de față, dacă nu 
va fi imitată de pe vreo piesă străină, este una din cele mai bune iñ- 
cercări prezentate Teatrului Naţional în timpii din urmă. O recomand 
cu insistență.“ 

— Electra de Benito Pérez Galdă, trad. de N. Filipovici: „Ori- 
ginalul foarte cunoscut în Spania, unde chestiunile religioase pasionează 
încă lumea, Piesa însă e bună și independent de teza sa.“ 

— Cealaltă lege de A. Sobaru: „Teză interesantă în alte țări, La 
noi, preoții pe scenă, mu merg. Nu se poate juca, deși autorul are 
talent.“ 

— Adevărul, dramă modernă de Constanţa Hodoș: „Limba foarte 
bună, dialogul viu, dar situaţiile neverosimile. Imervenirea d-nei Trifa 


XVIII 


şi iubirea dintre fiul acestia şi Dora sunt false. Pentru mai mult con- 
trol, propun să se citească în Comitet.“ 

— A fost un om... de Anton Ionescu şi Leontin Iliescu: „Lucrarea 
de faă aparține unui gen de literatură pe care eu nu-l admir. Aş fi 
prin urmare rău judecător al valorii sale literare. Rog să fie însărcinat 
alt coleg cu prezentarea raportului.“ 

— Vräjitoarea satului de Ştefan Mibăileanu-Stempo : „Lucrare in- 
teresantă. Nu cred însă că sar putea reprezenta pe scena Teatrului 
Naţional. De recomandat teatrului sătesc.“ 


— Neisprăviţii : „Au prea multe reminiscențe din Dolorosa. Vina 
fundamentală a acestei lucrări este lipsa de subiect, Dialogul vioi.“ 

— 1916, poem alegoric în 4 părţi, de A. Maior: „Fste de necrezut 
ce sunt în stare să facă oamenii. Cu nici un prep nu se poate juca.“ 

— Lupii de I. C. Visarion: „Retorică și demagogie. Nu se poate 
juca.“ 

— Lycopbron : „Personajul de căpetenie fiind Periandru, piesa ar 
fi trebuit să poarte numele lui. Caracteristica tragodielor antice, «des- 
tinul», intervine în actul al 4-a și al S-a nemotivat. Vina fundamen- 
tală a lucrării este neglienţa complectă a dramei. O totală lipsă de 
gust în elocuțiune, Totuşi, propun să se citească în Comitet.“ 


Între acţiunile importante ale sale, în calitatea de membru în Co-* 
miretul de lectură, a fost şi aceea, atribuită prin proces-verbal de şe- 
dinţă, Să ia contact cu mitropolitul, pentru a discuta dacă biserica 
ortodoxă autorizează apariţia lui Hristos pe scenă — aceasta în legi- 
tură cu piesa lui H. Lecca, Z.N.RJ. Chestiunea îi sta la inimă lui 
Duiliu Zamfirescu, de vreme ce părerea sa era că nici preoții „nu pot 
figura în piesele de teatru“. Însă scriitorul Însuşi nu ezita, în 1912, 
deci înainte de referatul amintit (opiniile citare sint din perioada 
1913—16), să aducă în scenă o călugăriță ! 

Aşadar, rezumînd cele de mai sus, scriitorul cere teatrului subies 
logic, scene şi reacții motivate, dialog viu, caractere puternice, seriozi- 
tate şi gravitate a conflictului dramatic, dinamism scenic, verosimilitate 
a situaţiilor etc. Apare neincrederea sa în teatrul tezist (dar Voicbișa 
va fi comedie „tezistă“ exact în sensul contestat de Duiliu Zamfirescu !), 
în teatrul poematic (ceea ce va fi în mare parte Poezia depârtării), 
dar obligă piesa să aibă cel puţin un personaj feminin central, angre- 


nat în conflictul de bază — adică numai cerințe ale teatrului realist, 
nu atit constituite ca o teorie a teatrului. cît mai ales observaţii re- 


XIX 


| 
| 


zulate din practica frecventării spectacolelor teatrale și a propriei ex- 
periențe — adică de bun-simy. 


S-a menţionat că numărul reprezentaşilor fiecăreia din piesele lui 
Duiliu Zamfirescu, jucate în perioada 1912—1915 a fost restrias, Doar 
O amică, fiind de mici dimensiuni, a însoțit pe fiecare dintre celelalte 
Mei şi chiar piese ale altor autori. Fapt e că, în şedinţa din 28 apri- 
fie 1916, cind se alcătuiește un repertoriu permanent al Teatrului Naţio- 
nal, figurează în listă trei din piesele lui Duiliu Zamfirescu, și anume 
© mică, Poezia depărtării şi Voichiţa, Hotărirea aceasta trebuie s-o 
privim însă cu toată rezerva, ea însemna, desigur, şi o judecată de 
valoare, dar era, mai ales, un omagiu adus seriitorului. Trecerea în re- 
peroriul permanent, așadar în portofoliul care putea fi — sau tre- 
buja să fie — jucat în fiecare stagiune, nu a avut însă decit prea slab 
efect concret, căci stagiunea s-a închis curind, apoi a izbucnit războiul 
și toate deciziile anterioare au căzut, nereluindu-se dintre piesele serito- 
ralui decât Poezia depărtării, în 1920, pentru citeva reprezentații. Moar- 
tea autorului a scos definitiv de pe afişe piesele sale, Astfel, dramatur- 
gia Ii Duiliu Zamfirescu a rămas îngropată, na mai urcat pe scenă 
și nici n-a intrar în volume. 

Introducerea în repertoriul permanent a trei piese a fost însoţită, 
printr-o decizie, anterioară cu puţin, a Comitetului teatral, de premierea 
scriitorului. Avusese loc acordarea premiilor pentru dramaturgie, surpria- 
zător de generoasă, din toamna anului 1915. Distincţiile acordate au privit 
piesele din ultimii cinci ani și lista a cuprins nu mai puțin de 23 pre- 
miaţi, „pentru întregul producţiilor literare“ 
fiind de 27100 lei, destul de apreciabilă. Premii ale teatrului se mai 
acordaseră și înainte, de pildă, în martie 1912 lui Caragiale, pentru 
Scrisoarea pierdută, şi acesta, care în januarie refuzase sărbătorirea a 
60 ani de viaţă, primea cu satisfacţie premiul; și răspundea printr-o 
fromoasă scrisoare, datată 2241144.IV.1912, trimisă din Berlin-Schăne- 
burg, Insbrckerste, 1. 

De data aceasta, în octombrie 1915, Comitetul recompensează — după 
4 sedime de dezbateri, la care ia parte si Duiliu Zamfiresce — un larg 
activ de autori dramatici, de fapt aceiaşi care, peste şase luni, vor fi 
autorii repertoriului permanent. Opinia lui Duiliu Zamfirescu, așa cum 
rezultă din procesele-verbale ale şedinseloz ţinute, fusese ca premiile să 
se acorde numai autorilor care deburaseră, în cei cinci ani precedenti, 
pe scena Teatrului Naţional. Criteriul a cunoscut mari extensii şi au 
fost premiaţi şi scriitori care nu mai erau în viaţă, cum au fost Ca- 


XX 


ragiale şi Anghel-losif, dar care trăiseră în spaţiul 1910—1913. Aja- 


> dar, s-a avut în vedere, de fapt, mai tot patrimoniul teatral viabil din 


literatura română, excepţie făcînd doar Alecsandri și Hasdeu, dintre 
marii dispăruți. 

Duiliu Zamfirescu a beneficiat de premiul treptei a doua 
— 2500 lei — împreună cu G. Diamandy. Înaintea lor fuseseră numai 
Delavrancea şi Davila, cu cie 3000 lei, premiul de onoare — de 
2000 lei — fiind acordat postum lui Caragiale. Urmează, pe treapta a 
treia, Eftimiu şi A. de Herz cu cîte 1750 lei; pe a patra sint 6 dra- 
matuzgi, cu câte 1000 lei, între care George Ranetti, Caton Theodorian, 
Al. G. Florescu şi Petre Locusteanu; vine treapta a cincea, cu alte 
6 premii, de cîte 500 lei, şi abia aici apar Iosif-Anghel, şi ei premiaţi 
postam, jar alšwri de ei Zaharia Birsan, Corneliu Moldovanu și 
M. Polizu-Micşuneşti, urmind ca pe treapta a şasea, ultima, cu cite 
400 lei, să întîlnim numele Claudiei Millian, ale lui I. Valjean şi 
AL Kiziyeseu. 

Am notat numai scriitorii ale căror nume s-au menţinut în lite. 
ratură, dar au fost şi premiaţi care au dispărut numaidecit, ca 
G. Ursache, Em. Nicolau sau Al, Simionescu, după cum au fost şi re- 
fuzuri ofensate, ca ale lui Al. G. Florescu şi M. Polizu-Micșuneşti, 

Esenţialu! din aceste informații e că, la sfirșitul lui 1915, ua juriu 
literar, învestit cu această atribuție — în componenţa lui fiind şi Duiliu 
Zamfirescu — îl plasează pe scriitorul nostru între primii patru drama- 
turgi ai momentului antebelic, urmînd ca, şase luni mai tieziu, acelaşi 
juriu (Comitetul teatral) să introducă tei piese din patru ale lui Duiliu 
Zamfirescu în repertoriul naţional permanent. Att premiile acordate, 
cât şi lista repertoriului realizează o panoramă a dramaturgiei din epocă 
şi. în principiu, plasează valoric teatrul lui Duiliu Zamfirescu în con- 
ştiinţa acelui moment literar. Locul lui era, evident, în primele rînduri 
ale ierarhiei care se stabilea atunci. În adevăr, dacă epoca dintre cele 
două războaie a revizuit această scară de valori, nu e mai puţin ade- 
vărat că, înainte de 1916, părintele Vieţii la pară, recunoscut drept prin- 
cipalul romancier al momentului, era nu mai puțin în pleiada fruntașă 
a dramaturgiei noastre. Oricât a contribuit și el însuşi la stabilirea 
acestui loc avantajos, prin prezenţa în Comitetul teatral, rămîne in- 
contestabi! faptul că piesele sale se aflau destul de aproape de nivelul 
unora socotite între capetele de afiș ale anilor 1910—1916. | 

Să mai adăugăm la acest capitol o ultimă informaţie: că premiile 
din octombrie 1915, cu ierarhia rezultată din cuantumurile sumelor 


XXI 


acordate — ierarhie din care lipsea un Mihail Sorbul cu Letopiseţi, căci 
Patima roşie încă nu fusese scrisă, sau un Haralamb Lecca, iar Ronetti 
Roman nu era premiat după lunga discuţie din 1912, în jurul dramei 
sale Manasse — a stirnit nemulumiri, nu numai între laureați, dar si 
în public. N, Davidescu, de exemplu (în Noua revistă română, 1—8 noiem- 
brie 1915), obiectase sever împotriva felului cum Naţionalul îşi repartizase 
premiile, menţiontad și numele lui Duiliu Zamfirescu, atit în ce priveşte 
poziția lui ca membru în juriu, cît şi cea de premiat, ba chiar făcind și 
inevitabilete corelaţii între ele, Lucrul l-a iritat pe scriitor, care, nu mai 
tîrziu de ianuarie 1916, publică un vehement articol, Literatura viitorului 
(sub forma unei „scrisori deschise” către directorul revistei Flacăra pu- 
blicată în Convorbiri literare, din ianuarie 1916), anulind citeva poezii 
ale Iui Barbu Nemţeanu, F. Aderca și... N. Davidescu! Controversa il 
face pe Duiliu Zamfirescu să-şi găsească în sfîrșit răgazul de a examina 
poezia modernă — simbolistă — el, care fusese în primul grup sim- 
bolist din 1880, înainte chiar ca Macedonski să fi publicat primele 
poezii simboliste proprii. Rezultatul împrejurări e lamentabil: obida 
acumulată din cauza reproșurilor primite, pentru laurii dobindiți în 
teatru, se revarsă vijelios asupra tinerei poezii, cu care întră în ireme- 
diabil conflict, mai fni de presă — Literatura viitorului şi Unor 
prieteni tineri (Convorbiri literare, din aprilie 1916) — apoi de la 
tribuna Academiei (comunicarea; Citeva cuvinte crizice, aprilie 1916). 
Veriabila campanie e urmată de riposte nu mai puțin vehemente — și 
torul ar fi ajuns la situaţie explozivă, ca în cadrul polemici din 
1909—1910, în privința discursului de recepție, dacă n-ar fi izbucnit 
războiul. Chiar indirect, dramaturgia lui Duiliu Zamfirescu, cu destinul 
ei în epocă, îl pune pe scriitor — subiectiv cum îl ştim şi gata de 
ofensivă — în opoziţie deschisă cu noua generaţie modernistă, cu care 
nu se va mai reconcilia cît va fi în viaţă. Este, oricit de paradoxal ar 
părea, cea mai neașteptată urmare a prezenței sale în teritoriul teatru- 
lui. Şi tocmai cunoscînd patimile care au mișcat totdeauna lumea sce- 


nai, putem afla, în astfel de conflicte, una dintre cauzele pentru care 
piesele Iui Duiliu Zamfirescu n-au mai avut parte niciodată, în perioada 
care a urmat morții sale neaşteptate, de luminile rampei. 


În privința editării teatrului, nu avem pentru O suferință, alt text 
decir acela din Literatorul, care se reproduce în prezenta editie și de 
unde lipsește fila amintită; pentru O amică, de asemenea, nu există alt 
text decit acela din Convorbiri literare, pe care îl reproducem. 


XXI 


Pentru Lumină nouă există și forma definitivă a manuscrisului din 
1911, şi cea din 1896, intitulată Hypnotic, dar există și forma din 
Convorbiri literare; la fel, pentru Poezia depărtării există două variante 
manuscrise și forma publicată în Convorbiri, Pentru Voichiţa nu avem 
manuscrise propriu-zis, dar avem Convorbirile — şi ni se păstrează. 
la Muzeul Teatrului Naţional, extrasul din revistă cu piesa, revizuită 
şi completată de mina scriitorului. Cum piesa a apărut în primăvara 
anului 1914, iar repetițiile, şi deci modificările de text, s-au făcut în 
toamna acelui an, este clar că acest text e ultim şi el e de bază pen- 
tru ed 

Insă existența exemplarului din Voichișa, corectat şi adăugat de 
scriitor, ne indică şi în ce fel trebuie să stabilim textul de bază în 
cazul celorlalte două piese, Lumină nouă și Poezia depărtării. Este acum 
în afara oricărei îndoieli că, la repetiţie şi pe baza reprezentării — poate 
chiar în urma lecturii în Comitetul teatral — autorul a adus manuscrise- 
lor sale corectări ulterioare elaborării acestora, Deci, în Convorbiri, 
unde piesele Lumină nouă şi Poezia depărtării s-au publicat după re- 
prezentarea lor pe scenă, ele au apărut în forma ultimă, dată de autor. 
Ca atare, textul din Convorbiri are valoare de manuscris ultim în ca- 


zul acestor două piese. 


Se pare că au existat, la Teatrul Naţional — pină la bombarda- 
mentul din august 1944, care a distrus o mare parte din arhiva primei 
noastre scene — manuscrisele celorlalte trei piese: O amică, Lumină nouă 


si Poezia depărtării. Ele figurează în nişte inventare, Deci, autorul le-a 
transcris special pentru nevoia spectacolului — sau sint exemplarele 
după care s-a tipărit textul din Convorbiri. 

Dacă s-ar fi păstrat, poate am fi aflat acolo, trecute de mina 
amorului, şi modificările datorate reprezentării. Cum astfel de diferene 
există faţă de manuscrisele păstrate — şi mu sint nici puține şi nici 
neglijabile, constînd adesea în eliminări sau adaosuri — trebuie să spu- 
nem că ele nu sint erori tipografice, scăpări sau modificări dintre acelea 
care se ivesc În toate textele ceva mai vechi, datarite zețarilor neatenţi 
sau cu inișiativă, ci aparțin scriitorului. Tată rațiunea pentru care, la 
cele două piese, deși avem manuscrisele lui Duiliu Zamfirescu — alegem 
forma din Convorbiri drept text de bază. 

În ce privește aspectele tehnice ale alcătuirii prezentului volum, cu 
alte cuvinte criteriile transerierii textului, acestea sînt comune cu ale 
volumelor anterioare. Aşadar, se păstrează numeroase forme de limbă 
specifice autorului, dintre cele care sau consemnat la poezii, romane 


XXIII 


și nuvele, se aduc unificările ortografice corespunzătoare cu practica 
aemuală, se înlătură (notindu-se în subsol, unde e cazul) scăpările evi 
dente de tipar, se corectează tacit transcrierile eronate de nume, se no 
Mează numai variantele principale, care introduc deosebiri de sens (re. 
plici noi, episoade adăugate ete.). 


Menţionăm în încheiere că, legat de documentarea în arhiva Tea. 
"ului Naţional, sprijinul dat de muzeograful și istoriograful teatral 
George Franga, directorul Muzeului Teatrului Naţional, 2 avut un ca. 
zacter deosebit de acela cunoscut, dat de muzeografi şi bibliotecari în 
munca de documentare a editorilor pentru alcătuirea lucrărilor de felul 
celei de faţă — pentru care i se aduc mulțumirile autorului ediţiei. 


LYDDA 
SCRISORI ROMANE 


„„Sit tibi terra levis" 


10 


15 


20 


25 


PARTEA 1 


SCRISORI ROMANE 


SCRISOAREA I 


Costieni, 189... 


Iubite domnule Mircea, 


Văd cu mulţumire că Roma îţi face mare impresie. 
Nici nu putea fi altfel, dată fiind, pe de o parte, firea 
d-tale, iar, pe de alta, caracterul măreț al oraşului în care 
te afli. Nu te pot îndemna îndestul să vezi, să cunoşti 
de-aproape, să admiri toate frumuseţele ce s-au păstrat în 
vechea capitală a lumei. 

Am fost şi eu în Roma, şi aveam și eu, ca dumneta, 
30 de ani 1. Minunate vremuri ale tinereţii ! 

Te miri de ce îmi pare rău că îmbătrinesc, Îmi pare 
rău de multe lucruri. 

Mai întîi îmi pare rău că îmbătrinesc?, nu fiindcă 
îmbătrînesc acum, ci fiindcă, cu fiecare acum, bătrine- 
tea mea devine tot mai mare. Dacă m-aş putea opri 
aci; dacă mi-ar fi dat să-mi pot păstra limpeziciunea 
minţii de astăzi ; vederea, chiar slabă cum o am acum, 
sănătatea sufletului şi a corpului, aş fi foarte mulţumit. 
Dar. cine începe să îmhătrinească, nu se mai opreşte. 
Nişte copii vin cu săniele pe movilă: o jumătate de 
vreme o petrec urcând la deal cu anevoinţă, iar ceelaltă 
scoborîndu-se cu repeziciune — însă nici unul nu se 


3 


10 


15 


20 


30 


35 


opreşte pe culme, de unde vederea e minunată, orizon- 
tul întins, aerul curat. 

Şi îmi pare rău că îmbătrinesc și pentru alte cuvinte. 

O parte din viaţă mi-am petrecut-o căutînd o ex- 
plicare a lumei, care să nu se schimbe ; dar toate s-au 
schimbat şi toate se vor schimba, lăsînd întotdeauna 
viaţa nedomirită. Un călător de noapte cade în fundul 
unei ripi adinci. Dacă nu moare, aşteaptă ziua cu ne- 
răbdare ; cu cele dintăi licăriri de lumină începe să spere, 
dar tot cu ele disperă, fiindcă vede că nu e nici un 
mijloc de a ieşi din prăpastia în care a căzut. Aşa e 
inteligenţa : de la diînsa aştepţi scăparea sufletului tău 
şi de la dinsa îţi vine şi disperarea ; printr-însa înţelegi 
că ai putea ieşi din ripă, şi tot printr-însa vezi bine că 
nu poți ieşi. Iar călătorul se uită spre cer: între cele 
două maluri vede trecînd nouri, paseri singuratece, foi 
luate de vint ; vede limpezişuri de senin, zborul unui vul- 
tur pierdut în taina spaţiului ; şi iarăşi nouri, iarăși cîte 
o pasăre pribeagă, iarăşi frunze pilpiietoare în aer ; şi a 
doua noapte vine peste dînsul, şi vine a doua zi; el, 
cu puteri slăbite, mai înalță ochii către cer: acelaşi pe- 
tec de senin, aceleaşi fiinţe, aceleaşi lucruri, pînă ce 
cade... Astea sunt sistemele şi ăsta ești tu. Aşa că, dacă 
ai vrea să formulezi un aforism, ar trebui să zici: „Nu 
călători noaptea şi nu căuta sisteme, că dai în gropi; 
iar dacă eşti grăbit or ai un suflet neliniștit, mulţumeş- 
te-te cu ceea ce poţi vedea din fundul rîpei, şi puneţi 
în minte că inteligenţa este un incident supărător, pe 
care natura nu l-a avut în vedere şi de care nu ţine 
nici o seamă“, 

Asta e filozofia mea de astăzi, rece, umedă ca o hru- 
bă, — dar asta e. Dacă aş trăi mult şi mai cu seamă 
dacă aș trăi tînăr, poate că aş vedea lucrurile altfel: 
desigur, altfel. Dar în care caz le-aş vedea drept ?... 

Mă întrebi de politică. 

O, Doamne 1... Se cuvine oare să ne ocupăm de ea? 
Fără îndoială, gospodăria unui popor e un lucru înte- 
resant, dar, chiar dacă e făcută cu conștiință și îngrijire, 


4 


10 


25 


30 


35 


e o îndeleinicire curioasă. Naţiunile cresc, se dezvoltă cu 
brutalitatea unei forţe oarbe, pînă ce o forță nouă, a 
unei alte naţiuni, sau propria lor caducitate le face să 
dispară. Asta, privind lucrurile dintr-un punct mai înalt. 
Luîndu-le însă terre à terre, omenirea dă o înlănţuire 
continuă de fapte atît de extravagante, încît nota domi- 
nantă a Istoriei e nebunia şi nestatornicia. Ceea ce te 
face să crezi că paginele prin cari Taine explică com- 
plexitatea geniului lui Shakespeare?, indicînd nebunia 
ca stare firească a omului, nu sunt atit de exagerate pe 
cît par. 

Ca să ajungi la vreo ispravă în politică, se cere: 
a) să nu fi făcut niciodată prostii; b) să aibi sau să-ţi 
agoniseşti starea ; c) să nu fii însurat şi d) să cunoşti 
pe oameni şi sufletele lor. Prea multe condițiuni, pentru 
o enormă vanitate. De aceea însă, nimeni sau foarte pu- 
tini le împlinesc 4. 

La noi (şi cred de altminteri că la foarte multe alte 
naţiuni), politica este un proces perpetuu ce se pledează 
înaintea unui tribunal anonim. De-o parte şi de alta sunt 
tabere de advocaţi, cari, pe cît timp nu vorbesc, îşi îm- 
plinesc toate celelalte funcțiuni ale vieţei animale cu 
destulă onorabilitate. Dar să s-asculte unii pe al 5 
niciodată. Şi aceasta din cauza unui postulat psihologic 
elementar : dumneta ştii că, cu cît un om are un nu- 
măr mai mare de idei apercepute şi cu cît aceste idei 
sunt mai precise şi mai bine determinate, cu atît pri- 
ceperea şi asimilarea ideilor noi se face mai lesne 5. Oa- 
menii cu noţiuni vagi rămîn superficiali în asimilarea 
ideilor noi. Ideile vechi nu au o putere preponderentă 
întru asimilarea celor ce vin după ele. De fapt, imensa 
majoritate a oamenilor cari se ocupă cu politica, la noi 
ca şi în alte ţări, nu au decit noţiuni vagi. De aceea, 
cînd se iveşte printre dinşii cîte un om cu vederi largi 
dar precise, un reformator, acesta e sigur dinainte că 
n-are să fie înţeles. 

Fii sănătos şi s-auzim de bine, 


Filip A. 


10 


30 


SCRISOAREA II 


Roma, 189... 


Iubite domnule Filip, 


Vremea e minunată. De la răsăritul pînă la apusul 
soarelui, te poţi uita pe cer, cum te uiţi toamna la noi. 
fără să întilnești un fulg de nour. Ochiul străbate cu 
îndrăzneală pînă în fundul eterului, fără să se oste- 
nească, şi parcă îţi apare clară explicarea ideii de spa- 
fiu prin legile perspectivei, În adevăr, cupola albastră e 
atit de transparentă, încît îți pare că descoperi straturi 
vizibile, a căror coloare se pierde din ce în ce şi ale 
căror distanţe se apropie necontenit, pînă ce totul se 
îneacă într-o ideală cloroformizare a conștiinței, care nu 
mai poate percepe ce va mai fi dincolo de straturile 
contopite, dar rămîne cu o puternică impresie de infinit. 

Am primit scrisoarea d-voastră astăzi, duminecă, pe 
cînd tocmai ieşeam din casă. N-am deschis-o într-adins. 
M-am dus să dejunez în Trattoria toscana, în Piazza 
San Lorenzo, unde îmi spuneaţi că mergeţi şi d-voastră 
adesea şi de acolo m-am îndreptat spre Palatin. 

A vă arăta cu cîtă dragoste am scos scrisoarea din 
buzunar; cum am tăiat plicul cu grije, ca să nu se 
rupă nici o bucăţică de hîrtie; cu ce emoţiune am vă- 
zut începutul, cu literele de la Jubite domnule, îmi e 
greu. Mă aşezasem pe o bancă de piatră, în grădina ce 
domină ruinele palatului lui Caligula, cu o statuă ştir- 
bită alături, avind în faţă Capitolul, la stinga Janicului, 
iar la picioare un colţ din Forul roman. Voiam să în- 
conjur cetirea scrisorii cu solemnitatea clasică a lumei 
aceştia. 

Ce bun sunteţi că voiţi să-mi scriţi !... Eu vă datorez 
mult ; dar poate asta n-ar fi îndeajuns ca să mă facă 
să vă iubesc, dacă nu s-ar adăoga, la sentimentele mele 
de recunoştiinţă, şi admiraţia cea mare ce am pentru 
d-voastră, şi care este rezultatul superiorității ce vă de- 
osebeşte, în ochii mei, de restul tutulor oamenilor pe 
care i-am cunoscut. 


19 


15 


25 


30 


Aveţi dreptate în tot ce-mi scriţi şi aş putea zice mai 
denainte că veţi avea întotdeauna dreptate, faţă cu mine, 
fiindcă e destul să văd slova d-voastră ca să mă con- 
ving. Şi cu toate astea, cînd sunt singur acasă, și în 
pacea minţei mele răsar imagini despre lumea cum este 6, 
îmi pare că aş avea câte ceva de zis împotriva vederilor 
d-voastre. Dar nu îndrăznesc, nu ştiu cum să încheg 
gîndirile mele, nu pot găsi o formă destul de magistrală 
sub care să vi le prezint. De aceea e mai bine să le las 
fumurii în lungul vremei 

Palatinul mă farmecă. Viu mai în toate duminecele 
(intrare gratis) — şi umblu singur prin ruine, fără să 
mă pot sătura de măreaţa privelişte a celor ce mă în- 
conjură. Trandafirii se scutură în rondurile lor, iar foile 
parfumate le împrăştie vintul peste lespedele seculare : 
palmierii cresc eleganți în mijlocul brazdelor de ver- 
deaţă, sub care se întind bolțile Casei de aur a lui Ne- 
ron ; un colț de zid din Basilica imperială strînge, între 
cărămizi negre, un brâu sculptat de marmură, pe a că- 
rui candidă faţă soarele aruncă o pulbere scinteietoare 
de raze. O descurajare biîndă mă coprinde. Conlucrarea 
sensurilor, cari îmi dau impresiele acestea, încetează şi în 
sufletul meu se înfiripează o lume de sine stătătoare, 
ideală 7. 

Îmi aduc aminte de impresiele de Ja Atena, le com- 
par fără voie cu cele din Roma şi o întrebare firească 
îmi vine în minte: pentru ce antichitatea romană este 
mai sugestivă decit cea greacă ? 

Îmi pun această întrebare mai cu seamă de cînd am 
făcut cunoştinţa unei domnişoare engleze, care a fost, ca 
şi mine, la Atena şi care e de o părere cu totul con- 
trară. Fata e cultă şi serioasă; e fiica unui corespon- 
dent al celui mai mare ziar din Londra. Am cunoscut-o 
la Legaţiunea noastră, unde sunt poftit adesea de mi- 
nistru. Se numeşte Lydda. Se ocupă cu pictura. E un 
cap interesant, cu părerile sale asupra a o mulţime de 
lucruri. 

D-şoara Lydda găseşte că nu e nimic pe lume care 
să se poată compara cu Atena, mai în special cu Par- 
tenonul. 


20 


25 


30 


35 


40 


Sfîrşind stagiul meu la Paris prin mai, am vrut să 
urmez programului bursei şi să plec numaidecit ; eram 
liber să încep cu Italia, sau cu Grecia, după voie. Aveam 
de gînd să merg întîi în Italia, ca să leg inelele lanţu- 
lui în mod firesc; de la moderni la veacul: de mijloc ; 
de la acesta la romani, de la romani la greci. Cu alte 
cuvinte, Parisul, Florenţa, Roma şi Atena. Fiindcă însă 
un cunoscut al meu, francez, care tocmai obținuse o 
bursă pentru şcoala lor de la Atena, pleca în Grecia, 
mi-am schimbat itinerarul şi m-am îmbarcat la Marsilia. 
Am făcut o greşală : eu m fusesem niciodată pe mare. 
Am suferit chinurile iadului, pînă într-atit, încât a tre- 
buit să mă cobor la Napoli, şi să iau alt drum, ca să 
scurtez călătoria pe mare şi mai ales să întătur. Capul 
Matapan. Prin urmare, după poveţile căpitanului, m-am 
dat jos din vapor la Napoli (unde am stat o-zi în pat 
să mă odihnesc) ; apoi am luat drumul-de-fier Caserta- 
Benevento-Foggia-Bari, trecînd. astfel de la Marea Tyrrenă 
la Marea Adriatică, pe deasupra Apeninilor. La Bari 
m-am suit din nou pe vapor, unde am suferit cu mult 
mai puţin ; a doua zi, pe la vreo 4, eram la Corfu, iar 
a treia zi, la: 5: dimineaţa, ajungeam la Patras, în cla- 
sicul pămînt al Peloponesului 5... 

Nu aveam voie să ne coborîm din vapor decît după 
un ceas. Astfel, deșteptat din somn de mâîngiierea răco- 
roasă a dimineţei, vesel, cu soarele scînteietor în faţă, 
îmi umbream ochii cu mîna și mă uitam la Grecia... 

Desigur, priveliștea nu e comună. Depărtaţi de 
uscat tocmai cît trebuie, ca să poţi prinde liniile mari 
— se deschidea înaintea noastră, pe o lature, Golful de 
Corint, încătuşat de malurile pietroase ale Acarnaniei, în 
giturile cărora se ascundea Missolonghi, iar în faţă, din- 
colo de muntele Olonos, simţeai că tresaltă Alpheul, udînd 
cîmpia Elidei, pe al cărui pămînt strălucise Olympia. 
De-o parte Marco Botzaris şi Byron — eroismul mo- 
dern, poezia și romanticismul ; de alta, jocurile olimpice 9 
şi Phidias — antichitatea şi clasicismul. 

Începea bine. 

Ne deterăm jos. Patras e un oraş de provincie, cam 
cum ar fi bunăoară Rimnicul-Sărat, cu vreo 30 de mii 


15 


25 


35 


de locuitori, foarte comercial. Aci se grămădesc toate 
productele Peloponesului ; strugurii de Corint, lămiile, 
portocalele, rodiele, măslinele etc. Prin urmare un port 
grecesc tipic. În faţa mării, vama, o şandrama de scîn- 
duri infamă, sub același acoperiş cu o cafenea, cu gara 
drumului-de-fier şi cu dugheana unui pantofar. Pe 
tot malul, scaune şi mese de lemn ; pe fiecare masă cîte 
o tigăiţă cu un cărbune ; pe fiecare scaun cite o fusta- 
nea. De departe părea o trupă de balet în odihnă. De 
aproape însă, baletistele aveau niște mustăţi teribile, sor- 
beau din cafea cu zgomot, iar de pe nări le gîlgħa fu- 
mul ca de pe un coş de locomotivă, Un grup de mo- 
dernişti, cu d-l nomarch în mijloc, puneau la cale afa- 
cerile portului. Vorba se urma cu o repeziciune extra- 
ordinară, sărind în aer de pe vîrful limbei, mlădioasă 
şi parcă mai inteligentă decit în alte părți locuite de 
greci. Mă aşezai şi eu la o masă, în societatea unui căr- 
bune stins, şi cerui o cafea. Un palicar mititel îmi da 
tîrcoale, cu un coș de smochine verzi minunate. Făcurăm 
împreună o symfonie (tocmeală) de vreo câteva minute, 
eu în elinească clasică, el în grecească à plat, şi ne în- 
ţeleserăm să-mi dea 8 smochine pentru 15 lepta (bani). 
Eram sigur că m-a lucrat la preţ şi de aceea îl urmării 
cu coada ochiului pe la celelalte mese. Auzii pe un vecin 
că-l bruftuieşte, iar pe băiat explicîndu-i încet că preţul 
acela era zis cu glas mare în cinstea mea, xânos* ; lui 
ii dete 15 smochine pentru 10 bani. Cumpărătorul îşi 
întoarse capul spre mine, cu un suris fin de mulțumire, 
trase din brîu o pungă în care $i viri mina pînă în cot, 
şi plăti, zicindu-i: „poly-kala kaymeni“. Zimbetul „acela 
de mulțumire îmi făcea o plăcere nespusă, fiindcă îmi 


l uşor şi dispr 
ei. În sfîrşit, } 
îmi cumpărai doi covrigi cu susan şi mă îndrumai spre 
tren, care venise încet și se povirnise pe mal, fără să-l 
bage nimeni în seamă. 

Pe ia vreo 71/, plecarăm. Drumul era interesant, 
fiindcă şerpuia pe coasta mărei, de-a lungul golfului de 


= Xénos — străin (er). 


20 


25 


30 


35 


Lepanto, pînă la Corint. Din cînd în cînd ne opream la 
cîte o staţiune, ce părea mai mult un canton, albă, sim- 
plă, aşezată între vii, cu grădini de portocali în fond 
Mai peste tot era lume, venită, se vedea bine, să pri. 
vească la tren. Nici o femeie. Bărbaţii vorbeau şi glu 
meau cu o nespusă voioşie, Toţi purtau o încălţăminte 
curioasă Pantofi turceşti, fără toc, dar cu virful răsucit 
în Meg ea Mai un moţ negru. Glumele lor se făceau 

La una din staţii ne întilnirăm cu un alt tren. În 
faţa ferestrei mele, se oprise un vagon de clasa II, în- 
lăuntrul căruia putui vedea cel mai minunat cap bărbă. 
tesc ce am cunoscut. Era un bătrîn ca de vreo 60 de ani, 
cu părul blond, pe jumătate alb, căzindu-i pe tiraple în 
bucle elegante ; fruntea largă ; ochii albaştri, tihniţi ; un 
aer de măreție, o demnitate inconștientă în iea mai mică 
mişcare ce fäcea; proporțiile enorme dar armonice : 
capul mare, umerii largi, brațele vinjoase, un fericit 
amestec de animalitate şi de putere creatoare, cum toc- 


ca F m ea a 
¡mai mal pe urmă am regăsit pe Jupiter Orticoli din 


Vatican. Trenul porni. Eu rămăsei pe gînduri. 

La sana următoare, o nuntă. Trenul se oprea foarte 
puțin ; de aceea, Du putui vedea decit trei cimpoieri, trei 
„voinici, unul mai frumos decît altul, urcîndu-se grăbiţi 
Fa tren, fără a înceta un minut din biztitul lor asurzitor. 
apele cît nişte oi, ţipau să-ţi ia auzul; locomotiva 

uiera, strinsă de gît; nuntașii chiuiau ca la cules: era 
o zarvă pină-n slava cerului. Un domn care se afla cu 
mine în vagon, zimbea. 

3 C'est oun peuple très magnifique, Muşiu. 

u muream de foame; de aceea ră i it 
. 3 ăspunsei = 
ziş. El nu se turbură : E ia Era 

— Muşiu est franchais ? 

li spusei că nu sunt francez. Dînsul se uita la mine. 
doritor de a afla ce sunt. Eu de asemenea mă uitam la 
el. După citeva minute, îl fixai drept în ochi : 

— Je suis roumain, Monsieur. 

El sări copci. 


10 


— Esti ramun !... Ma bravos la mine ghaidări, sa nu 
pritzepu ca esti ramun !... Se-nțeledze ca esti ramun ! 
Esti simbatriot la mine, frațiore... 

Şi astfel, pornit pe româneasca lui scilciatä, nu se 
mai opri. Mă întrebă de unde eram, îmi spuse unde 
fusese el în România, cum îl chema, de cînd venise la 
Patras, pentru ce mergea la Pireu, ciţi copii avea, cine 
i-i botezase şi altele şi altele. Uite frate, ce pacoste, îmi 
ziceam în mine : tocmai începusem să prind firul tucru- 
rilor, să-mi explic entuziasmul lui Byron pentru haiducii 
revoluţiei din 1821, să înţeleg enigma, istorică a legăturii 
trecutului cu prezentul, cînd acest pravoslavnic cobori- 
tor al kopliților se leagă de mine ca un scai. Dar cum 
foamea nu-mi da pace şi cum, în fond, omul rămîne 
om peste tot, adică un amestec de lumină şi de lut, mă 
deprinsei cu tovarășul meu de drum. 

— Oare unde am putea minca 


nu prea-i mare belşug... : 
— Cum sa nu fi muser!... Sa vezi dimineaţa la 


Corint lucanda : Esti asta... de la asta... Ala, xenodocos 
de ia utel de la Anglida, care ţine lucanda... aşa cum 
nu aveţi dimniavostră nitzi la Bucureşti. 

Foarte bine. Mă uitam pe indicatorul mersului tre- 
nurilor : numele stațiunilor mă făceau să vibrez de emo- 
tiune: Corintul, Megara, Eleusis10, Atena... Se poate 
ceva mai evocativ din trecutul omenirii ? 

Pe ia 1 după prînz ajunserăm cu voia lui Dumnezeu 
la Corint. Ce să vă spui ?... Or că ai trece pe de mar- 
ginea Mizilului, or că ai trece pe lingă Corint, tot atita 
e. Uscăciune, case clădite în fugă la gura canalului, 
grămezi de nisip, zgomot, o impresie generală de ne- 
statornicie... Asta e Corintul? Asta € cetatea heraclizi- 
lor, a bacchizilor, a prytanilor, care a umplut istoria 
veche cu numele său ?... 

Pe cât coastele Peloponesului sunt de verzi pe atit 
Megarida şi Atica sunt de uscate. Vara nu întilneşti un 
fir de iarbă. 

Intrăm în restaurant. Ce să vezi? Un fel de Idee 
de pe vremurile cînd kneazul era în floarea lui, cu feţe 
de mese pătate de vin; cu pilaf de oaie ; cu ţărani în 


„ Pe ła gările astea 


il 


10 


20 


25 


30 


35 


costum țional ; cu evzoni în fustanele; cu domni 
foarte civilizaţi ; — un amestec de lucruri şi oameni de 
cea mai curioasă originalitate. Vorba, săltăreață şi aici 
ca şi la Patras, se încrucişa pe deasupra meselor : 

— Dos mas ten katâlogon, bre ! 

— Paidí, den €homen kohliâria ! 

— Ton logariasmân ! 

Iar eu, care nu prea știam cum să cer, mă bătu 
Dumnezeu cu un pilaf de berbec, de j-oi ţine minte pînă 
Ja adînci bătrîneţe. 

Cînd ne suităm în tren din nou, tovarășul meu de 
drum își netezea mustăţile ca un motân. Se vedea bine 
că găsise ceva care-i fusese pe plac, Îmi veni pînă-n gură 
să-i zic: bine nene, asta îţi este utel della Anglida? 
Dar, văzindu-l atît de mulţumit, nu-i mai turburai di- 
gestia. 

Plecarăm în sfîrşit. După cîteva minute treceam peste 
canal. Aici, domnul din vagon aştepta să mă. vadă că- 
zînd cu faţa la pămînt: Eu aş fi fost bun bucuros să 
cad cu. faţa la pămînt de admiraţie : niimai să am pen- 
tru ce. Dar. şi aici, tot cu tiecutul mă mai luam, gîn- 
dindu-mă la zidul înălţat de greci, pe vremea invaziu- 
nii perșilor, spre a apăra Peloponesul împotriva lui Xe: 
xes; la jocurile istmice ce se celebrau în templul lui 
Neptun îi ; la Cesar, Caligula şi Neron, cari încercaseră 
să sape canalul menit să unească golful de Corint cu 
golful Salonic — canal pe care astăzi onor. dn. gene- 
ral Türr era pe cale a4 isprăvi. Ce ciudat se leagă 
unele nume omeneşti : Cesar, Caligula, Neron şi Türr. 

Despre canal în sine nu pot spune nimic. O tăietură 
enormă de pămînt, văzut în fuga trenului; grămezi de 
nisip ; case ridicate în pripă şi iar uscăciune, iar praful 
galben de ciisă. 

Intrînd în Grecia propriu-zisă, trenul părăsi coasta 
de miazăzi a golfului de Lepanto şi trecu pe coasta de 
miazănoapte a golfului de Egina, şerpuind cînd pe ma- 
lul mării, cînd printre coline pietroase, pe care creşte 
moliftul. Ici şi colo se iveşte apa albastră, înconjurată 
de toate părțile de uscat, ca pe lacul de Como. Nu-ţi 
dai seamă cum de a ajuns marea pînă aici. Dacă n-ar 


12 


10 


20 


25 


35 


fi aşa de caid, frumuseţea locului te-ar fura mai mult, 
Am pentru întiiaşi dată impresia unei naturi plină de 
graţie, aşa cum a apărut lui Taine12, din vremurile 
mari ale trecutului. Îmi închipuiesc că iarna, cînd ma- 
lurile înverzesc, şi poate că atunci, din fundul a 2000 de 
ani, ajunge mai uşor pînă la noi ecoul vieţii poporului 
lui Periclès, 

Megara ! 

Aşa scrie în orariul drumului-de-fier. 

Unde-i Megara ? Care-i Megara ? Grămada aceea de 
case de clisă ?... 

În stînga, pe o coastă arsă de soare, peste care s-ar 
părea că simunul a aşternut nisipul pustiului, se ascunde 
în picia verii o adunătură de cocioabe. Acolo fusese altă- 
dată capitala Megaridei, rivala Atenei, prima întemeie- 
toare a Bizanțului ! 

Megara |... 

Îmi vine lacrămile în ochi cînd mă gindesc la ce a 
fost şi văd acum ce e. În firea mea vinjos optimistă 
pătrunde morfina giodurilor triste şi-mi vine să strig 
cu poetul : 


E fieramente mi si stringe il core, 
A pensar come tutto al mondo passa, 
E quasì orma non lascia. 


Îmi întorc privirile spre mare. Înainte !... Şi evviva 
Roma! Acolo totul stă drept în picioare, ca o făclie 
stinsă. 

Plecăm. Domnul din vagon tace. Are dreptate. 

Eleusis ! 

Nu se vede nimic. Mai bine. Misterele rătăcirei lui 
Demeter, care căuta pe fiică-sa Proserpina, rămîn un 
adevărat mister. E curios cum Demeter aceasta n-a reu- 
sit să se facă Demeter, cum ar fi fost și drept. Dar oare 
vorba noastră românească Mama pămîntului să aibă ceva 
comun cu ghi-mitir 13 ? sau concepțiunea aceasta, în fol- 
clorul românesc, nu are nici un raport cu Cybele 14, ci 
este o pură imagine locală, ca Mama-pădurii ? 

Trenul trece. Clisa se ridică în grămezi enorme. Pra- 
ful e galben, cîmpia galbenă, munţii galbeni. 


13 


19 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ne apropiem de Atena. 

Mă coprinde o curioasă neliniște. Atena! Sunt supă- 
rat pe mine însumi că mi-e cald şi nu mă simt destul de 
entuziasmat. Iată munţii clasici. Care o fi Hymetta, care 
Parnasul, care Pentelicul ? 15 Trenul merge acum în sens 
invers. Nu mai înţeleg nimic. Ies pe platforma vagonului 
şi scot capul din linia trenului, ca să văd încotro vine 
gara... 

Şi. 

Liberează, Doamne, pe robul tău, că văzură ochii mei 
lumina feţii tale. 

Pe fundul străveziu al cerului albastru, Partenonul își 
profilează liniele sale elegante, ridicate pe Acropole, ca 
şi cum o mînă nevăzută ar fi scos cu încetul la lumină. 

Niciodată pînă atunci un lucru ieşit din fantasia omu- 
lui nu mă mişcase atît de adînc. 

“Trenul intră în gară, o mizerabilă baratcă de scânduri, 
aşezată în mijlocul nisipului. Un bun amic al meu de la 
Legaţiune, tînăr, frumos, fericit 16, mă aştepta pe peron, 
şi astfel, cu imagina strălucită a Partenonului în suflet şi 
cu deplina bucurie de a-mi revedea amicul, coborii din 
vagon în ţipetele ascuţite ale locomotivei, aimâmaxa, care 
părea înnebunită de fericirea de a fi ajuns. 

Prietenul mă luă repede în trăsura lui şi plecarăm spre 
oraş. 

Ce fericit mă simțeam !...17 Bunul şi veselul meu 
amic îmi apărea mai senin ca orcînd ; Partenonul îmi 
sta înaintea ochilor cu toată strălucirea frumuseţii sale ; 
irăsura în care zburam era elegantă. Aveam înţelegerea 
clară a intensității estetice a momentului ; tinerețe în 
suflete, eleganţă în viața imediată, clasicismul cel mai 
pur în liniele dimprejur. 

Dar aci se opri toată sugestiunea antichităței gre- 
cești. 

Astăzi, cînd îmi aduc aminte de impresia întreagă ce 
mi-a lăsat-o Atena, înțeleg parcă şi mai bine entuziasmul 
gentilei mele engleze : în ordinea emoțiunilor estetice, 
vederea Partenonului poate avea acelaşi efect pe care- 
are o mare nenorocire sau o prea mare fericire în ordi- 
nea emoțiunilor morale, în acest sens că el statorniceşte 


14 


10 


15 


20 


25 


deodată o opinie pe care nimic nu o mai întunecă în 
tot restul vieţii. 

Se poate însă trăi cu o singură impresie sau cu o 
singură opinie ? Desigur nu, şi mai cu seamă nu, pen- 
tru un optimist ca mine, care crede că viaţa e interesantă 
tocmai pentru că e variată, tocmai pentru că este, ca și 
natura din care face parte, totdeauna nouă. 

Revenind la Atena — dacă se exceptează Acropolea, 
cu cele trei temple ce sunt încă în picioare, Partenonul, 
Erechteion şi Propyleele ; cu ruinele dezolate ale teatrului 
hui Dionysos, ce-i odihnesc pe flancuri; cu templul lui 
Teseu, scund şi îndesat în pămînt ; cu elegantele coloane 
ale templului lui Jupiter Olympianul 18, ce se înalţă sin- 
guratice pe malurile triste ale clasicului Ilissos — tot res- 
tul e de oraş nou, în care nici un nex intim nu există 
între lumea de acum şi lumea de atunci 15. Monumentele 
trecutului par a se fi retras departe de viaţa actuală, în- 
văluite în haina mohorită a vremii. În câmpia uscată a 
templului lui Jupiter, o coloană prăvălită şi-a întins ro- 
tocoalele sale de marmură, una lîngă alta, ca nişte bucăţi 
rotunde de fildeş pe o masă de şah. Nimeni nu îndrăzneşte 
să le atingă, de teamă să nu se prefacă deodată în pulbere. 

Iată, în fuga, impresii din Grecia şi din Atena Attica. 

Aş vrea să urmez cu impresiile din Roma, dar la pa- 
drona mă înştiinţează că domnişoara Lydda așteaptă afară, 
ca să reîncepem excursiunile. Vă las dar, rămînînd 

Al d-voastră foarte devotat, 


Mircea M. 


af SCRISOAREA IH 


Roma, 189... 
Iubite domnule Filip, 


Reiau firul impresiunilor din Roma. Amica mea mă 
aşteaptă sotto il portone. Nu pot să trec mai departe, fără 
a vă da o slabă icoană de Lydda. Cum să spun mai bine ? 


5 


15 


25 


30 


35 


| închipuiţi-vă un fulg alb, care cade din văzduh, pe o zi 

| de primăvară, încet, domol, cu firele moi prinse de nervul 
candid — şi veţi avea poate impresia fizică pe care o 
lasă Lydda. La moral, închipuiţi-vă sărutarea pe care ar 
trimete-o în vînt mina delicată a unei fete, logodniculi 
ei; închipuiţi-vă ceva vesel, naiv, ştrengăresc, contopite 
într-o personalitate hotărită, care nu merge indiferent la 
dreapta sau la stînga ci sau la dreapta sau la stînga ; în- 
chipuiţi-vă, în fine, o fire sănătoasă, echilibrată, în pra- 
gul vieţei, privind lumea cu un ochi albastru, care se simte 
că face parte el însuși din armonia naturii. 

Lydda e femeie şi e engleză ; cu alte cuvinte uneşte 
farmecului pe care i-l dă sexul toată sinceritatea şi tot 
simţul de sine pe care i le dă rasa. 

Se înţelege foarte bine că un om care a cunoscut astfel 
de femei, ca Stuart Mill20, s-a hotărit să ia apărarea tu- 
turor femeilor. 

Ne îndreptarăm paşii către Palatin. Eram înţeleşi ca fie- 
care să aibă dreptul de a alege muzeul sau locul de plim- 
bare, pe rînd. Era ziua mea de alegere — prin urmare 

„ Palatinul. Este ceva mai elocvent, în trista şi măreaţa sa 
“singurătate, decît acest deal, ridicat pe ruine, acoperit de 
ruine ; la picioarele căruia se întinde Forui ; de pe care 
se „văd arcurile de triumf. ale lui Septim Sever şi Titu, 
„bazilica lui Constantin şi Coliseul ?..: Aici este inima Ro- 
mei antice, a Romei imperiale ; inima acelui colos ce stă- 
pinise lumea de la un capăt la altul. La dea Roma qui 
dorme, zice Carducci : 


Poggiata il capo al Palatino augusto, 
Frà ’l Celio aperte e PAventin le braccia 
Per la Capena i forti omeri stende 

-A PAppia via. 


Ridicam dealul de la intrare, repetînd versurile aces- 
tea. Lydda înțelegea tot, cu toate inversiunile lui Car- 
ducci ; numai per la Capena nu ştia ce vrea să zică. De 
aceea, neapărat, deschise Baedeker-ul 21. Eu o apucai de 
mînă : 

— Şi asta vrei s-o găseşti îni Baedeker ? 


18 


Ea ridică ochii ei hotăriţi către mine : 

— Da, negreşit |... 

— N-ai să găseşti. 

— Ba da. 

— Ba nu. 

Se aşeză pe un colţ de ruină, la urabră, şi începu să 
răsfoiască Baedeker-ul. Ceti toate paginile privitoare la 
Palatin : nimic. Mai dete pe la Aventin: pace. lar se 
întoarse la Palatin : iar nimic. Atunci se supără ; auzi 
dumneta să-i facă aşa ruşine Baedeker-ul! Bătea cartea 
de genunchi, cu o furie comică nespus de graţioasă. Apoi 
păru a se gîndi: 

— Mai spune poezia încă o dată ! 

Eu repetai poezia. 

— La Via Appia trebuie căutat, ` 

Şi cu încăpățînare căută la Via Appia. După un minut 
sări în sus : 

— Am găsit ! Am găsit !... 

— Ce-ai găsit ? 

uda porte de Capoue (porta Capena) d'où partait 
la voie Abpienne”. O carte făcută pentru noi trebuie să 
conţină tot. 

În adevăr, găsise ceva. Nu ştiu de ce, mă supăra orgo- 
fiul acesta englezesc. 

— E fals. Capena şi Capua sunt două lucruri deo- 
sebite. 

Şi începui să-i fac un curs de istorie. Capua era ve- 
chiul Vulturnum, în sud; Capena era oraș etrusc din 
ţara Veilor, astăzi Civitella, în apropiere de Roma. Prin 
urmare porta Capena a romanilor nu putea fi la porte 
de Capoue“ ci „la porte de Capène“. 

Cînd mă reculeg în mine, aceste iritări de erudiţiune 
mă supără : ele dovedesc că autoritarismul firei mele băr- 
băteşti nu îngăduie o egalitate de inteligență şi de voinţă 
între bărbat și femeie ; ceea ce este şi sălbatec şi absurd 22, 

Lydda se uita la mine cu mirare : ce fel de om puteam 
fi, ca să îndrăznesc să combat Baedeker-ul ?... Păra a se 
gîndi un moment, şi zîmbi, poate de milă, poate de mul- 
ţumire că ştiam carte. Intrarăm pe drumul de lespede ce 


17 


ta 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


trece pe sub imensele bolte ale palatului lui Caligula. Ea 
se opri în loc, ca stăpînită de o mare emoţiune : 

— Citeodată îmi vine să cred că ai dreptate : parcă, 
în adevăr, Roma e mai sugestivă decît Atena. Deşi ma- 
sivul acesta de palate în ruine nu se poate compara cu 
Acropolea, totuşi e ceva atit de viu, atît de încîlcit, atît 
de măreț şi de sălbatec în labirintul acesta, încît imperiul 
roman îţi răsare deodată ca imagina plastică a unei imen- 
sităţi informe. Îmi pare că văd pe tiranii nebuni cari au 
mînjit numele ilustru al familiei Iulia, îi văd din bolţele 
acestea enorme, din chiliile şi ascunzătorile infame, din 
dinţii tociţi ai zidurilor : o icoană arhitectonică a mora- 
lului acestor monştri, ale căror gînduri nebuneşti se arun- 
cau ca aceste arcuri îndrăzneţe ; ale căror suflete erau 
torturate ca ascunzătorile şi chiliile ; ale căror pofte erau 
brutale și senile ca dinţii tociţi ai zidurilor 

Eu rămăsesem prost. 

— Vorbeşti ca o carte, domnişoară Lyddo. 

Ea dete din cap, zimbind. Ochii i se umpluseră de la- 
crămi. Pe mine lacrămile mă încurcă de tot, orcare ar 
fi cauza lor. 

— Ei! îi zisei : ce s-a întîmplat ?... 

Ea tăcu, îşi şterse ochii şi mă luă de braţ. Urcarăm 
scara de lingă micul muzeu al direcţiei. 

Deodată gravitatea solemnă a ruinelor dispăru într-o 
sărbătoare de flori. Brazde imense de trandafiri, azalee albe 
şi roşii, crăngi de iasomie, portocali înfloriți — o orgie de 
colori şi de parfum, în mijlocul căreia palmierii îşi des- 
făceau frunzele, ca nişte evantalii enorme. 

În jurul brazdelor se scuturau rozele, trăgînd un chenar 
vesel pe nisipul de aur. Lydda luă o mînă de foi de tran- 
dafiri, se apropie de mine şi mi le suflă în obraz, rizînd. 

Eu aş vrea să fiţi de faţă d-voastră, care socotiți că 
femeia e păgubitoarea neamului omenesc, ?3 ca să vedeţi ce 
graţie de muză e în ființa asta încîntătoare. Cînd o văd, 
cu pălăriuța albă așezată pe frunte, cu mijlocul ca un 
ramur, fraged, cu îmbrăcămintea uşoară ce-i cade în cute 
fireşti peste picioare, mă întreb dacă poate antichitatea 
întreagă să dea un model atit de perfect. În jurul ei res- 
piri liber, te simţi sigur, nu ai un moment din neliniștea 


18 


10 


30 


sufletească ce pune în noi apropierea oricărei femei fru- 
moase. 

Ne aşezarăm pe o bancă de piatră, în marginea dealu- 
lui. În faţa noastră se ridică turla Capitolului. În vale, 
templul lui Vespasian profila în lumina candidă friza sa 
elegantă. Dincolo, peste Tibru, se resfirau pe Janicul brazi 
uriaşi apărînd văzduhul cu umbrela ramurilor lor. 

Lydda părea că urmăreşte cu gîndul şi ochii gîndurile 
mele. 

— Ce moment încîntător ! zise ea. În firea asta de 
miazăzi, primăvara e ca o simfonie îmbătătoare : aer, lu- 
mină, miroase, totul se contopeşte într-un abur dătător 
de viaţă, ce-ţi ascute şi înfrumuseţează simțul de a fi. Eu 
mă înţeleg pe mine mai bine decît orcind... Dumnea- 
ta nu ?... 

Eu răspunsei un „da“ foarte nehotărit. 

Nu doar că nu simţeam şi eu tot ceea ce simţea ea, 
— dar vorbise atît de bine, încît mi se păruse că avea 
frazele gata. 

Cind mă reculeg în mine, singur, şi mă gindesc la 
Lydda, o înţeleg şi o admir mai mult decit cînd sunt 
lîngă dinsa. Ea gîndeşte sigur şi exprimă elegant ceea ce 
gîndeşte, fiindcă Ja dinsa creierul are oarecum tradiţia me- 
canică de a funcţiona astfel, fruct al unei adevărate civili- 
zaţii de mai multe generaţiuni. Ea se îmbracă elegant, se 
mişcă elegant ; tot ceea ce face e firesc şi ales, pentru că 
e în sîngele ei de a fi așa. Eu, ca să spun ceea ce spusese 
ea, trebuie să iau condeiul. Care sunt generaţiele culte din 
care mă cobor eu? De cîte ori nu mă gîndesc la multe 
lucruri... Biata mama, simplă, duioasă, dacă nu găsea 
la d-voastră sprijinul vieţii, rămînea pe drumuri şi cu dînsa 
rămineam şi eu... 

Trece un nour peste sufletul meu. A trecut. 

Lydda mă atinse pe mînă: 

— Mă rog, să-ţi dau ceasornicul. Nu ştii ce mi s-a 
întîmplat cu el... 

— Nu. 

— Ştii că ţi l-am cerut ieri... ca să am ceva de la 
dumneta pînă astăzi, L-am pus în buzunarul jachetei. Cînd 


19 


| 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


am ajuns acasă erau toți la masă. Am aruncat haina şi 
mi-am luat locul. După un moment, mi-am adus aminte 
că ceasornicul sta aruncat cu haina. M-am sculat, m-am 
dus de l-am 'luat din jachetă, am lăsat pe al meu în cu- 
tioară şi am prins pe al dumitale de lanț, ca să nu se dis- 
partă de mine. Dar, cum se întîmplă mai întotdeauna în 
asemenea cazuri, parcă o molimă stîrpise toate ceasornicele 
celelalte. Şi toţi voiau să ştie cît e ceasul. Trebuia să mă 
execut. Scosei ceasornicul şi mă uitai liniştit la el. De 
unde ne vine hotărîrea aceasta solemnă, de-a înfrunta to- 
tul cu cel mai sfruntat neadevăr... Într-o clipă se sta- 
tornicise în spiritul meu că mi se stricase ceasornicul şi-l 
lăsasem la ceasornicar, luînd un altul la întîmplare. Dar 
pe cînd atingeam clapa dedesubt, simţii relieful monogra- 
mei dumitale, şi în acelaşi timp tot sîngele mi se urcă 
în obraz. Ceea ce nu mi se întimplase cînd mințisem, mi 
se întîmpla acum, cînd dovada minciunei mele devenea 
evidentă. Vezi ce perverşi suntem ?... Sora-mea se legă 
de mine : „În adevăr, e foarte grav să întrebi pe o domni- 
şoară cît e ceasul“. Mama începu să ridă: „She is a 
giddy creature“. Tata : „She is a very queer sort of a 
person“. lar eu mă simţeam că ard în focul Ghehenei... 
În sfârşit, furtuna trecu. Dar deîndată ce rămăsei singură, 
mă cukai, sub cuvînt că mă durea capul, şi începui prin 
întuneric opera mea de distrugere, care poate să te su- 
pere... E 

Eu mă uitam la dînsa nedomirit : 

— Ce? 

— Am sfărimat monograma cu dinţii. 

O nespusă simpatie mi se revărsă peste suflet. Aş fi 
sărutat-o ca pe o soră, dacă aş fi îndrăznit. Zimbii într- 
aiuri. Ea de asemenea zîmbea. 

— Va să zică nu te superi 

— Cum o să mă supăr! 

— Ai dreptate : e uşor de înlocuit, Era mai greu de 
ridicat... Cred că mi-am sfărîmat şi din 

Şi zicînd astfel, îmi arătă o îndoită coroană de mărgă- 
ritare, o adevărată operă de artă a naturii. La un col; de 
sus, se vedea smalțul ticnit. 


20 


— Nu-i nimic, zise tot ea, rizînd. Bine că n-am fost 
silită să mint... cel puţin cu fapta. Vrei să mergem la casa 
Liviei ? 

— Să mergem. 

— Şi astfel, pornirăm mai departe, ea legănîndu-se ca 
o trestie în vînt, eu fericit. 

Al d-ustre, 

Mircea M. 


SCRISOAREA IV 


Costieni, 189... 


Iubite domnule Mircea, 


Întăia dumitale scrisoare îmi face. cea mai mare plă- 
cere, fiindcă văd că te fură arta. Îmi pare rău că nu 
pot să spun același lucru şi despre a doua, din care 
încep să înţeleg că englezoaica se substituie pe nesimţite 
Madonelor și Venerei Capitoline. 

Se vede că tinereţea este, cu hotăzire, menită să fie 
proastă, chiar în oamenii cei mai fericiţi organizaţi. Nu 
te supăra că-ţi vorbesc, ca întotdeauna, fără făţărnicie. 

Cunoşti părerile mele 24 asupra lumei şi asupra naturei 
non val cosa nessuna i moti tuoi, ne di sospiri è degna la 
terra. După cum ţi-am povestit adesea, eu n-am fost 
personal nefericit şi nici moda sau timpul în care am trăit 
nu m-au înrâurit : e o convingere a mea, liber şi cu în- 
cetul formată. 

Natura este imorală şi infamă, iar lumea, în genere, 
tea. Un singur lucru e, în mijlocul naturei și al lumei, 
încântător : sufletul, care coprinde într-însul sîmburele ca- 
racterului moral al omului, adică acea stare în care voința 
e cu desăvîrşire subordinată raţiunii, 

Însă natura şi lumea, luată în totalitatea sa, sunt amîn- 
două dușmanele caracterului moral, cea dintii prin fatali- 


2t 


ta 


10 


20 


25 


30 


5a 


tatea şi indiferența legilor sale fizice ; cea de a doua prin 
senzualitate şi egoism. 

Cînd cineva are norocul să fie, ca dumneta, înzestrat 
cu un suflet nobil, e o crimă de a-l apropia de izvoarele 
senzualităţii și ale egoismului lumii. 

Cum să-ţi spun mai clar că femeia este incarnaţiunea 
senzualităţii și a egoismului ? Cum să-ţi spun că în femeie 
caracterul moral nu există și nu poate exista ? că orcie 
de cultă și de liberală să fie o femeie nu va ajunge nicio- 
dată la o absolută independenţă de judecată, din cauza 
raportului de dependenţă ce există de la inteligență la 
facultăţile sale afective ? 

Ridicîndu-te pe scara intelectuală, bărbaţii dau din 
cînd în cînd, printre marii cugetători, exemple de asce- 
tism voluntar ; femeile niciodată. Cele ce mor fecioare, 
n-au putut face altfel, din cauza religiunei sau a condi- 
ţiunei lor fizice și sociale. Şi e de observat că femeile care 
mor fecioare sunt de regulă ființe smerite, umile, de o 
condiţiune intelectuală foarte joasă ; bărbaţii, din contra. 

Dar prietena dumitale este engleză ; deci, neapărat, vii 
cu tot arsenalul lui Stuart Mill. Arme vechi, dragul meu, 
şuşanele cu aranar ! 

Şi mai întăi nu-mi place numele prietenii, spre a vorbi 
ca socialiștii. Ce va să zică Lydda ? De unde a descoperit 
corespondentul dumitale de ziare numele acesta pretenţios, 
spre a-l da fetei lui? Am căutat prin toate mitologiil 
dicționarele, enciclopediile şi calendarele şi n-am găsit 
decît : Lydd, unul din cele Cinci-Porturi ale Engliterii ; 
Lydda, vechea Diospolis a grecilor, astăzi oraş din Syria. 
Ce are a face ? Nu vezi că amicul dumitale corespondent 
e snob, goujat, sau, pe româneşte, mitocan boierit ? 

Al doilea, Stuart Mill e spirit mediocru. Condiţiunea 
normală a femeii este aceea de a ocupa, în scara biolo- 
gică, locul rămas gol dintre maimuţă şi om. Fiindcă nu 
se poate admite ca bărbatul să se coboare de-a dreptul 
din goril, el se coboară din femeie. 

Rolul pe care l-a jucat femeia, de la apariţiunea spe- 
ciei noastre pe pămint pînă astăzi, este acela de ființă in- 
ferioară bărbatului. De ce este aşa ? Probabil fiindcă nu 


22 


poate să fie altfel. De ce maimuța nu este egală în in- 
teligenţă cu femeia ? De ce elefantul nu este egal cu 
maimuța ? De ce papagalul nu este egal cu elefantul ? 
şi aşa mai încolo, pe scara coboritoare a inteligenţelor ? 

Domnul Stuart Mill ne spune 25 că, ridicînd femeii drep- 
tul de a face tot ceea ce face bărbatul, ridicăm omenirii 
jumătate din factorii progresului ; că le îngăduim să se 
ocupe de arte şi literatură, unde au dovedit că nu pot 
produce nimic, şi le împiedicăm de a se ocupa de politică, 
unde, or de cîte ori au ajuns, au dat dovezi de o specială 
aptitudine. Şi ne citează pe Elisabetha, pe Debora şi pe 
Jeanne d'Arc, iar într-o notă îşi mai aduce aminte de re- 
gentele imperiilor asiatice. 

Fals! 

Dintre respectabilele dame de mai sus, cea mai binc 
înzestrată cu facultăţi intelectuale a fost a patra: Cate- 
rina cea Mare. Pe aceasta, pudicul englez nu o citeâză. 
“Şi se înțelege că nu o citează, fiindcă i-ar răsturna toate 
probele. Căci, dacă este adevărat că împărăteasa Cate- 
rina avea o minte destoinică, tot atîta este de adevărat că 
dînsa era incarnaţiunea senzualităţii, de o lipsă revoltă- 
toare de sens moral, o inconștientă erotică în toată hidoasa 
accepţiune a cuvîntului. 
` lar cît despre cuvioasele regente ale împăraţilor asiatici, 
fericit cel ce crede în ele! Noi vedem că aceste regente 
au adus China în halul în care se găseşte astăzi, de o bate 
Japonia, a cărei populaţie este de zece ori mai mică ; că 
Indiele sunt cucerite şi exploatate de națiunea cărei apar- 
ţine Stuart Mill. 

Femeile în literatură sunt nule, în artele plastice nule, 
în muzică nule. În politică sunt un dezastru. 

Conlucrarea lor Ja mersul înainte al omenirei a fost şi 
va fi mai mult stricătoare decît folositoare şi se poate mi- 
nunat compara cu un colegiu electoral de inculți, a cărui 
acţiune politică se exercită de un ales, care, în cazul nos- 
tru, ar fi bărbatul : dacă din întîmplare, alesul e om su- 
perior, alegătorii săi îl vor enerva cu cereri meschine ; 
dacă e un nenorocit incult ca şi ei, nu va însemna nimic 
sau se va vinde celui ce va plăti mai mult. De aceea și 
sunt eu contra acestor colegii electorale. 


23 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


În fine, ultimul şi cel mai puternic argument împo- 
triva lui Stuart Mill şi al femeilor este puramente fiziolo- 
gic. Dacă. femeia va intra în lupta pentru viaţă, aşa cum 
e înţeleasă astăzi lupta, individul femeie va cîştiga poate 
ceva — deşi e problematic — iar specia om va pierde 
desigur. Primejdia, care ameninţă dezvoltarea omului mo- 
dern este. intensitatea muncii intelectuale. Lipsa de cum- 
pănă între exerciţiul corpului şi exerciţiul minţii duce pe 
individ la degenerescenţă.. Închipuieşte-ţi ce ar deveni spe- 
cia noastră dacă generaţiunile viitoare ar fi fructul unui 
tip de bărbat enervat, ţinut în picioare ca să gîndească 


„şi să speculeze, prin excitante, şi al unui tip de femeie 


ostenită, anemiată prin încordarea tutulor facultăţilor sale 
sufleteşti în lupta cu bărbatul. 

Fiindcă e copilăzesc de a enunţa uşurarea soartei noas- 
tre prin înmulţirea indivizilor. Soarta oamenilor este co- 
mună numai în ceea ce nu pot face și este individuală în 
ceea ce pot face. Dar nefericirea noastră nu provine mai 
niciodată din ceea ce nu putem face, ci din ceea ce pu- 
tem face. Soarta comună tuturor muritorilor este de a muri. 
Din aceasta nu derivă nici o. nefericire în individ, fiindcă 
moartea este singura cauză care își poartă efectul în sine. 
Soarta individuală este de a trăi şi, prin înmulţirea indi- 
vizilor, se obține multiplicitatea soartei, care, unică în ne- 
gaţiune, devine plurimă în afirmaţiune. Iar soarta fie- 
căruia nu numai că nu atirnă de soarta fericită a altuia, 
ci este cu atît mai frumoasă, cu cât a altuia este mai 
urită. Acesta este conceptul tuturor legilor despre om, de 
la Hristos încoace ; de aceea morala creştină şi toate legile 
sociale şi politice caută să pună un friu pornirilor noastre 
fireşti. Tot acesta este şi conceptul lui Machiavelli des- 
pre pervezsitatea, oamenilor. 

Ascultă-mă, iubitule, Fiindcă natura te-a înzestrat bine, 
aibi puterea de a te servi de armele ce ţi le-a dat ea, 
spre a te ridica împotriva ei, în partea slăbiciunilor sale. 
Nu iubi. Tu te lăsa să te subjuge amorul. În schimbul unei 
licăriri înșelătoare, gilgiie nefericirea. Nu îmbrăca niciodată 
cu purpura imaginelor tale trupul unei femei. Acelea sunt 
nemateriale, superioare şi eterne ; aceasta este o formă 
trecătoare a lutului, ieri munte, azi fecioară, mîine vierme. 


24 


10 


20 


30 


m 
5i 


Adu-ţi aminte de ce zice poetul : 


Astfel fuşi : acuma, aci înmormîntată, 
Schele: şi pulbere eşti. Pe oase și noroi, 
In nemişcare zădarnic aşezat, 

Mut, privind zborul vremilor, 

Stă, păzitor al amintirei 

Şi al durerii, simulacrul 

Trecutei frumuseși *. Acea dulce privire 
Ce dete fiori, dacă, după cum pare, adînc 
în alta pătrunse ; buza aceea, de unde, 
Cum se vede, ca dintr-un ulcior plin, 
Deborda plăcerea ; acel grumaz, coprins 
Deja de dorine ; acea fermecătoare mină 
Ce adesea simți, cind fu întinsă, 
lagheţind mîna pe care o stringea 

Şi sînul, pe care privindu-l, 

Mulţi îngălbeneau — 

Toate, au fost cîndva; acuma 

Părmînt şi oase eşti: priveliștea 

Tristă şi dezgustătoare o piatră o ascunde. 25 


Asta, şi nu alta este. Aştept de la firea dumitale aleasă 
să înţeleagă că libertatea lăuntrică, singurul bine de pe 
pămînt, numai oamenii fără pasiuni o pot dobîndi. 

Dacă eu aş fi optimist, aşa cum pari dumneta a fi, aş 
zice că nimic nu e mai ușor decit de a trăi pe lume fe- 
ricit, În adevăr, orice bărbat, ajuns la 25 de ani, are un 
mijloc de a-şi cîştiga viaţa. Nu-i rămîne decît să se lase 
a trăi mai departe şi a se bucura de priveliștea lumei dacă 
ea este totdeauna nouă, cum zici. Căci din două una — 
or lumea este. în adevăr interesantă, şiatuncie zadarnic 
a te zbuciuma cu dînsa, ci e destul a o trăi prin cap; or 
lumea e seacă, tristă şi plicticoasă, și atunci, pentru a nu 
te sinucide de urit, trebuie să o activezi cu propriele tale 
patimi, să-ţi arzi viața pe rugul ei, ca să-i măreşti flacăra. 
Şi-ntr-un caz şi într-altul pasiunile sunt deci dovadă ho- 
tărâtoare de prostie. 


* Leopardi: La portretul unei femei frumoase, cioplit în monumen- 


tul de pe mormântul aceleiaşi (nota D.Z.) 


25 


10 


15 


20 


25 


30 


S-auzim de bine și lasă englezoaica. 
AL d-tale, 


Filip A. 


SCRISOAREA V 


Roma, 189... 


Iubite domnule Filip, 


Scrisoarea d-voastre din urmă m-a neliniștit mult. 
După citirea ei, am rămas ca un copil care, voind să 
facă plăcere tatălui său, mizgăleşte un volum elegant cu 
literele sale gheboase şi, în loc de laude, primeşte de 
la tată mustrări. h 

„Bine, domnule Filip, se poate să aibă un om serios şi 
cinstit asemenea convingeri ? și, mai cu seamă, se poate 
să alcătuiască din ele regula vieţii sale ? 

Îmi permit să vă fac aceste întrebări, în urma unui 
nou examen de conștiință ce mi-am impus : n-am dormit 
toată noaptea, iar acum, de-abia sculat, trebuie să vă 
serju ca să-mi răcoresc sufletul. 

Platon, în Fileb, pune pe Protarc şi pe Socrate să vor- 
bească despre plăcere și despre înțelegere : care dintr-amîn. 
două e superioară celeilalte ? Ceea ce se caută însă, este 
o stare sufletească care să facă pe om fericit. Dar nici 
una, nici aita nu sunt îndestulătoare pentru fericire, ci 
una se apropie mai mult decît alta de scopul definitiv al 
vieţii. 

Acest postulat platonician, d-voastră îl schimbaţi ast- 
fel : pentru a se apropia de scopul definitiv al vieţii, fe- 
ricirea, trebuie să fie omul fericit sau nefericit ? Şi aveți 
aerul de a răspunde că, pentru ca viaţa să fie demnă de 
a fi trăită, omul trebuie să fie nefericit. 

Iată un paradox ciudat, care, cu toate astea, este iz- 
vorul şi secretul esteticei pesimiste, > 


26 


w 


iĝ 


15 


20 


25 


30 


Luate în sine, atît fericirea cît şi nefericirea sunt amin- 
două efecte, a căror cauză trebuie căutată în echilibrul 
sau dezechilibrul facultăţilor sufletești şi trupești ale in- 
dividului. 

Cum însă în energetica modernă, orce efect trebuie la 
rîndul său să devie cauză, fericirea se risipește în împlini- 
rea actelor vieţii generînd mulţumire sufletească în indi- 
vid şi armonie între oameni ; este, cu alte cuvinte, o cauză 
nouă, care nu mai lucrează asupra unui singur propulsor, 
spre a determina o mişcare înainte, ci lucrează asupra 
unei infinităţi de detalii, hrănindu-le pe toate. 

Pe cîtă vreme nefericirea, devenită la rîndul ei cauză, 
lucrează puternic asupra sistemului nervos, ducind la sui- 
cid, scaţind strigăte şi gemete, cari, îmbrăcate în forme 
jiterare, păstrează toată violenţa durerii. 

De aceea se şi întîmplă că suferinţele adevărate, chiar 
cînd sunt povestite de un om mediocru, ne ating mai mult 
decît întîmplările fericite ale unui om de talent. 

Căci, pentru un om care iubeşte, care e întreg şi e 
sănătos, puterea emoţionantă a unei sărutări este tot atit 
de mare ca şi acea a unui ghebos pe care femeia iubită 
îl înşală. Dar la cel dintii, cuantumul emoţionant se ri- 
sipeşte în împlinirea actului însuși, pe cînd la cel de-al 
doilea el ia formula mecanică a forţei (masa înmulțită 
cu viteza) şi devine cu atît mai violent şi mai crud, cu 
cît este mai mare şi cade de mai sus. 

De aceea se şi zice că oamenii fericiţi, ca și popoarele 
fericite, n-au istorie. Fericirea tace şi se ascunde ; numai 
nefericirea este militantă şi zgomotoasă. 

Pe cînd cea dintii este ticnită şi face parte din trans- 
formarea armonică a naturei, cea de-a doua este eruptivă 
şi ţine de cataclisme. În media oamenilor şi în viaţa medie 
a fiecărui om, catastrofele sunt rari. Gheboşii, stilciţii şi 
criminalii sunt excepțiuni ; căci, dacă n-ar fi aşa, majori- 
tatea oamenilor ar trebui să trăiască în spitale şi pușcării, 
şi ar trebui să moară de glonţ sau de otravă. 

Atunci pentru ce non val cosa nessuna i moti tuoi ? 

D-voastră spuneţi că n-aţi fost personal nefericit și 
nici moda sau timpul în care aţi trăit nu v-a înriurit. Nu 
mă îndoiesc. 


27 


10 


13 


20 


25 


30 


35 


Cred însă că, la d-voastră, ca şi la toți filozofii specula- 
tivi, puterea divinatorie a geniului a fost lipsită de măsura 
rectificativă a ştiinţei. 

Şi, fiindcă vă place să citați pe Leopardi, iar cu mi- 
nunatele lui versuri voiţi să întunecaţi chipul încîntător 
al unei femei, să-mi daţi voie să vă spun ce gindesc eu 
despre Leopardi, cu atit mai mult că el e astăzi din nou 
la ordinea zilei în Italia, unde descoperirile manuscriselor 
sale rămase de la Ranieri 2, şi viitorul centenar 28 al naş- 
terii marelui poet (1898), au ascuţit penele pentru viitoa- 
rea luptă a pesimismului cu optimismul 29. 

Las la o parte întreaga şcoală modernă a lui Lom- 
broso şi a urmașilor săi, cari au amestecat sărmana 
viaţă a marelui poet cu necuviințele cele mai grosolane, 
ajungînd la aceleaşi concluziuni la care ajunge Nordau, 
cînd încearcă, în numele ştiinţei, să explice geniele 31 ; o 
las la o parte — fiindcă îmi pare neonest şi imoral a 
statornici ca regulă că oamenii de geniu, cu alte cuvinte 
toţi aceia care au ajutat societatea să facă un pas înainte 
spre bine, sunt nişte degeneraţi : concluziunea logică a unei 
asemenea teorii ar fi că trebuie să îndrumăm omenirea 
spre tipul brutei inconștiente. 

Cind vorbesc de măsura rectificativă a ştiinţei, înțeleg 
prin ştiinţă acea sumă de adevăruri constatate, ce nu mai 
admite discuţiune şi contrazicere, ca. frenologia şi critica 
psiho-antropologică a d-i Lombroso. 

Prin urmare, vreau să cred în scrisoarea lui Leopardi 
adresată lui de Sinner (avant de mourir, je veux pro- 
tester contre cette invention de la faiblesse et de la vul- 
garité, et prier mes lecteurs de sattacher à retenir mes 
observations et mes raisonnements, plutôt que accuser 
mes maladies) ; admit că pesimismul său nu izvorăşte din 
suferințele sale fizice, că nu este efectul unei psihopatii 
ereditare, ci că este „de pură şi solemnă origine intelec- 
tuală“ cum îl numeşte -un anonim italian, că este efectul 
unei stări a spiritului uman, care în Leopardi şi-a găsit 
harpa eoliană. 

Dar, făcînd această concesiune și admiţînd origina in- 
telectuală a pesimismului lui Leopardi, punctul său de ple- 


28 


care este o eroare: confuziunea dinze natura fantastică 
şi natura ştiinţifică. Noţiunea apriorztică a naturei este 
întotdeauna autotelistică, cu alte cuviz:e, izvorăşte din ra- 
ţiunea fundamentală a superiorității omului asupra na- 
turei : conștiința de sine. Natura, crezâ pentru trebuinţele 
şi plăcerile omului, populată ca la ce: vechi, cu fiinţe ale 
închipuirii noastre, este cu totul alteva decît natura în 
sine, oarbă, guvernată de legi fatale. Omul, centru al uni- 
versului şi omul, fir de iarbă, sunt cei doi termeni ai 
conflictului. În omul, fir de iarbă, ©nştiința se revoltă : 
pentru ce soare ? pentru ce ziuă şi noapte? pentru ce 
moarte şi viaţă ? 32 Şi negreşit că din atest punct de vedere, 
Leopardi este sinteza omenirii întreg, care, de la tatăl 
cel dintăi pînă la cel din urmă din “iii fiilor săi, va sta 
privind ia lună şi se va întreba : 


Che fai tu, luna, în ciz. 7% 


Şi fiindcă luna nu va răspunde niciodată, iar oamenii 
se vor naşte şi vor muri pururea, acteaşi întrebare” se va 
repeta la infinit, lăsînd sufletul turburat şi nefericit. SA 

Dar iată că din firul de iarbă, cin oamenii pitici şi 
neputincioşi, unul se lasă de a mai în:reba luna în pustiu, 
nu vrea să se mai izbească de atotpiternicia naturel, Ci 
cu încetul începe a o observa, intră în cutele sale ascunse, 
îi fură tainele una cîte una ; le leagă laolaltă, și deodată 
începe să zărească, dacă nu i perchè delle cose, cel puțin, 
il perchè di certe cose. Începe să înţeleagă mai cu seamă 
că, înfipt pe malul mării, noaptea între stelele de sus şi 
stelele de jos, el va putea cel mai mult să facă o frumoasă 
poezie, dar nu va afla niciodată de ce sunt stele sus şi 
de ce sunt stele jos. Începe să înțeleagă cît de mare e 
farmecul de a şti, cât de imens este ceea ce poate fi 

Acesta va rectifica ceea ce, în puterea divinatorie a 
geniilor, a fost lipsit de control. ; 

Pentru aceasta nu va mai fi în natură diavolul destruc- 
tiv care stăpîneşte totul spre paguba totului, il brutto poter, 
che, ascoso, a comun danno impera — aceeaşi idee din 
s abdita a lui Lucretiu ; nu va mai fi panteismul grecesc, 
în care omul este o jucărie în mina divinității. Va fi în 


29 


10 


15 


25 


30 


35 


natură spectacolul serios al energiei universului, schimbin- 
du-şi necontenit forma actuală ; va fi în om dorința cin- 
stită de a cunoaşte cum se operează această schimbare. 

Negreşit că şi după el, se vor mai face poezii, mişcă- 
toare de inimi și turburătoare de minţi, fiindcă acest con- 
cept despre om — o scurtă întrupare a energiei univer- 
sale — nu numai că nu exclude arta și frumosul, dar le 
implică, dimpotrivă, ca cea mai fulgurantă manifestare a 
armoniei lumei ; dar nu se vor mai face teorii lipsite de 
seriozitate, cari să îndemne pe oameni la distrugerea pro- 
priei lor conştiinţi (deoarece suicidul fizic în energetică 
este un nonsens). 

Şi acuma, iubite domnule Filip, după ce am primit 
protestarea lui Leopardi către Sinner, după ce am dis- 
cutat „originea intelectuală“ a pesimismului său — să-mi 
daţi voie să vă întreb : credeți că se poate pune astfel 
chestiunea ? credeţi că se poate rezolva complicata, pro- 
blemă a pesimismului leopardian numai prin explicările 
lui Lombroso sau numai prin ale imtelectualiştilor ? 

Eu socotesc că aci, ca de altfel în toate convingerile 
omeneşti, a conlucrat o întreagă serie de cauze. 

Leopardi se cobora dintr-o familie în care misoneismul 
era ereditar ; mama lui era atinsă de mania religioasă ; 
tatăl lui era zgircit. Leopardi, personal, era rahitic 3. O 
dezvoltare extraordinară a creierului în paguba restului or- 
ganismului şi o aplicare la studiu nemaipomenită, fac din 
el, la virsta de 20 de ani, unul din cei mai învățați 
oameni ai secolului. La Recanati 35, tînărul murea de urit. 
Diformitatea lui trupească îl făcea respingător. Sufletul 
lui mare, plin de doruri şi de avînturi era cercuit între 
zidurile triste ale caselor părintești. Nici o femeie nu se 
vita la dînsul. Pe Giacomo nu l-a iubit nimeni, nimeni, 
nimeni !... 36 

Putea să fie optimist un astfel de om? Putea să nu 
erupă sufletul unui astfel de nenorocit ? 

Dar a căuta în melancolia lui contemplativă, în poezia 
lui, de cea mai desăvirșită perfecţiune a formei, argumente 
în contra iubirei omenești, este o faptă rea. Îmi permiteţi 
să vorbesc liber. 


3 


10 


3 


Este o faptă rea, fiindcă se cheamă, în sprijinul unei 
teorii nefireşti, autoritatea celui mai mare poet al durerii, 
care, cu toate astea, murea cu visul iubirii în suflet: 


Fra cotanto dolore 

Quanto alumana età propose il fato, 
Se vera e quale il mio pensier ti pinge, 
Alcun amasse în terra, a lui pur fôra 
Questo viver beato ; 

E ben chiaro veggio siccome ancora 
Seguir loda e virtù qual ne primi anni 
amor tuo mi farebbe. Or non aggiunse 
H ciel nullo conforto ai nostri affanni ; 
E teco la mortal vita saria 

Simile a quella che nel cielo india 


Per le valli, ove suona 
Del faticoso agricoltore il canto, 

Ed io seggo e mi lagno 

Del giovanile error che mabbandona ; 

E per li poggi, ovio rimembro e piagno 
7 perduti desiri, e la perduta 

Speme de' giorni miei; di te pensando 

A palpitar mi sveglio. E potess'io, 

Nel secol tetro e in questo aer nefando, 
alta specie serbar ; che dell imago, 

Poi che del ver mè tolto, assai m'appago. 


Se del? eterne idee 
Luna sei, tu, cui di sensibil forma 
Sdegni Peterno senno esser vestita, 

E jra caduche spoglie 

Provar gli affanni di funerea vita ; 
O altra terra ne'superni giri 

Fra ‘mondi innumerabili Paccoglie, 

E più vaga del Sol prossima stella 
T'irraggia, e piu benigno etere spiri ; 


31 


5 


Di qua dove son gli anni infausti e brevi, 
Questo d'ignăto amante inno ricevi”, 


D-voastră ați citat o poezie în contra femeii ; vă citez 
o alta, în care femeia e ridicată în stele : „sau dacă, prin 
sferele înalte, printre lumi nenumărate, un nou părint 
te primeşte şi, mai blîndă decît Soarele, o stea apropiată 


* Leopardi : Alla sua donna (nota D.Z. 


În nemărginita durere 
Gită o rezervă făpturii omeneşti soarta 
Dacă, aidoma şi întocmai cum gîndul meu te zugrăvește, 
Cineva te iubește pe pămînt, a lui va fi 
Această fericire de a trăi ; 
Şi văd limpede cum facă 
Duc mai departe gloria şi virtutea la care din cei dintii ani 
Dragostea ta mă îndemna. Dar n-a îngăduit 
Cerul nici o îatărize în durerile noastre ; 
Și cu tine viata muritoare ar fi 
Aidoma celei pe care în cer ne-o închipuim. 


Prin văile unde sună 
Al harnicului plugar cîntec, 
Şi eu stau și mă ingui 
De tinereasca mea înșelare care mă părăsește ; 
Şi prin munţii pe unde îmi aduc aminte și pling 
Dorurile pierdute și pierduta 
Speranță a zilelor mele ; gîndind Ia tine 
Yremătind mă deștept. Şi de-aș putea 
În secol înfricoșător şi-n aerul acesta-nveninat 
Altă icoană să păstrez ; cu cea închipuită, 
Cea adevărată pierindu-mi, m-aş fndestulă. 


Dacă dintre ideile veșnice 
Una eşti tu, căreia formei de-aievea 
Tu îi îalături esența veşnică să nu-i fie îmbrăcăminte 
Şi printre rămășițele trecute 
Jes în lumină vestejirile unei vieţi funeste ; 
Sau dacă alt pămînt din înaltele cercuri 
Printre lumile nenumărate te întimpină, 
Şi, mai tainic cea de soare mai apropiată stea 
Te luminează, şi încă mai moale aer respiri ; 
De aici unde sînt anii fără speranță scurți, 
Acest imn, al unui îndrăgostit necunoscut, primeşte-|, 


32 


10 


15 


25 


30 


te luminează şi un aer mai dulce respiri; din lumea 
aceasta, unde anii sunt fără noroc şi scurţi, ajungă piw la 
tine imnul necunoscutului ce te iubeşte“, 

Trebuie să adaog că, cu cît înţeleg mai mult pe Leo- 
pardi, cu atît mai puţin îndrăznesc să-l traduc. Infinita 
delicateţe cu care glasul lui se ridică spre stele, coprin- 
derea vorbelor, absoluta lor suprapunere pe conturul ima- 
ginelor, mă fac să nu mă ating de ele. Cum să traduci 
di qua dove son gli anni infausti e brevi à 

Căci ceea ce este hotăritor în judecata oamenilor des- 
pre Leopardi şi ceea ce-l pune mai presus de toți poeții, 
mai presus chiar decît Goethe, e tocmai puterea farmecu- 
lui de a spune, cu cele mai simple cuvinte, înțelesurile 
cele mai întinse. p 

Dar poezia de la no. 17, Consalvo, nu este ea icoana 
sufletului acestuia, care moare însetat de iubire, însetat 
de o sărutare ? 


„Elvira, un bacio 
Non vorrai tu donarmi? un bacio solo 
In tutto il viver mio è * 


Şi cînd Elvira se pleacă pe faţa îndurerată a „Sărma- 
nului Consalvo şi îi sărută gura, rece deja de fiorii morţi, 
Leopardi strigă ca pentru dînsul : 


Che divenisti allor? guali appariro 
Vita, morte, sventura agli occhi tuoi, 
Fuggitivo Consalvo ? e 


Viață, moarte, filozofie, toate se topesc în căldura 
unei sărutări ; în imensitatea nimicului lumei noastre se 
aprinde un punct, un strop de diamant, amorul, pe care 
umbrele noastre, pururi trecătoare către neființă, îl privesc 
îndelungat, pînă ce scapătă devale, 


* Elvira, o sărutare 
N-ai vrea să-mi dărui ? o sărutare doar 
În toată viața mea? 


2* Ce-ai fost atunci? cum se iviră 


Viaţă, moarte, nenorocul ochilor tăi, 
Fugarule Consalvo ? 


33 


10 


15 


20 


25 


Şi, mai departe, zice Consalvo : 


Due cose belle ha il mondo: 

Amore e morte. Al "ua il ciel mi guida 
In sul fior dele età; nelbaltro, assai 
Fortunato mi tengo. AP, se una volta, 
Solo una volta il lunga amor, quieto 

E pago avessi tu, fora la terra 

Fatta quindi per sempre un paradiso 

Ai cangiati occhi miei. + 


__pâh! dacă o dată, dacă numai o dată ai fi răspuns tu 
iubirii mele lung aşteptătoare, păratatul ar fi părut ochilor 
mei, încremeniţi, un rai vecinic.“ 

Dar toate celelalte poezii scrise femeilor, al căror în- 
ceput curge ca o muzică în vis, simfonii de cuvinte ce 
te emoţionează pînă la lacrămi, numai prin valoarea lor 
fonetică : 


Torna dinanzi al mio pensier talora 
I tuo sembiante, Aspasia, + 


Deodată intri în melancolia sufletului ce-ţi vorbeşte, 
Torna talora il tuo sembiante : revine cîteodată chipul 
tău... Parcă răsare o stea din noianul vremurilor. E o 
valoare de sunete, cu o nespusă putere evocativă. 

Sau La sera del di di festa : 


Dolce e chiara è la notte e senza vento, 
E queta sovra i tetti e in mezzo agli orti 
Posa la luna, e di lontan rivela 

Serona ogni montagna, O, donna mia, 
Già tace ogni sentiero, e pei balconi 
Rara traluce la notturna lampa. 


„< Frumoase, două lucrari are lumea : 
Iubirea şi cu moartea, Spre cea din urmă cerul mă călăuzește 
În floarea vieţii încă ; în cealaltă îndestut 
Fericit am fost. Ah, dacă o dată, 
O dată numai, indelunga dragoste liniștită 
Şi împăcară ai fi împărtășit-o, ai fi făcut pămîntul 
Să se preschimbe pe totdeauna într-un rai 
Pentru uimiţi ochii mei. 
__%* Se întoarce în calea gîndurilor mele uneori 
Chipul tău, Aspasia. 


34 


10 


20 


25 


35 


„Dulce şi limpede e noaptea şi fără vint, și liniştită 
odihnește luna peste acoperișuri și prin grădini, şi de 
departe arată ochilor munţii senini. O, draga mea, acum 
tace orce cărare, şi prin balcoane rar se iveşte câte-o 
lumină...“ 

Tabloul, astfel împinzuit, te simți deodată coprins de 
neliniştea aşteptării. Ea doarme în pacea odăilor sale, iar 
tu tremuri cu poetul, în liniştea deplină a firei, stăpînit 
de sentimentul dureros al zădărniciei, pe care-l lasă în 
sufletele suferitoare clasica indiferenţă a naturii. Şi parcă, 
în adevăr, îţi răsare în amintire glasul unui cărăuş ce cu 
încetul murea în depărtare : lonianando morire a poco 
a poco. 

Iată, iubite d-le Filip, ce şi cum gîndeşte Leopardi 
despre femei. Filozofia lui o fi avînd valoare, care este 
întemeiată pe un concept al naturii fundamental fals, 
precum şi pe un individualism exagerat, cum au fost 
toți poeții veniți după revoluțiune, de la Bayron la 
Musset. 

Ceca ce însă are o valoare unică în toate literaturile 
este arta sa. De mijloacele lui de a exprima cele mai 
mari adîncimi ale simțirii nu s-a apropiat, pe altă cale, 
decît poate Beethoven, și, în unele mici poezii lirice, 
Eminescu nostru 37. 

Poate că idealul lui femeiesc mergea dincolo de va- 
loarea etică a femeilor din timpul lui. Dar, a veni cu 
una din cele mai puţin estetice poezii ale lui Leopardi, 
cum este poezia tradusă de d-voastră, spre a statornici 
ura lui împotriva femeilor, asta nu se poate. Leopardi a 
murit cu dorul de a iubi şi a fi iubit. 

Vă rog să mă iertaţi că am fost cam lung. Miine 
mai scurt şi mai vesel. Lydda îmi suride într-un colț al 
amintirii. 

Al d-voastre, 


Mircea M. 


35 


10 


20 


25 


30 


SCRISOAREA VI 


“Costieni 189. 


Iubite domnule Mircea, 


înainte de a intra în vorbă despre Leopardi (pe care 
mi l-ai alcătuit cum ţi-a plăcut, pentru a-l pune în ser- 
viciul Lyddei dumitale), dă-mi voie să-ţi fac două ob- 
servaţiuni : una de formă şi alta de metodă de a dis- 
cuta 38. 

Întrucît priveşte forma. Pentru ce nu te dezberi de 
obiceiul de a întrebuința cuvinte nouă, cari îţi dau aerul 
unui învăţat de ocazie ? Cultura d-tale nu e scoasă din 
revistele franceze de ieri şi de alaltăieri. Atunci pentru 
ce autotelistică, misoneism, energetică şi alte asemenea 
vorbe procopsite ? Ce vrei să spui prin fraza, „noțiunea 
aprioristică a naturei este întotdeauna autotelistică ?* Da’ 
vezi bine : ca orce noţiune aprioristică. Grecul autotelis * 
însemanează făcut de sine însuşi. Prin urmare un pleo- 
nasm zădarnic. Dar cu misoneismul, ce vrei să spui ? 
Ura de plăcere ? Atunci aveai cuvîntul exact misidonia. 
Sau poate ura de tot ce e nou. Sau nu e nici una, nici 
alta, ci pur şi simplu o întindere a înțelesului vorbei 
misos = ura de toţi şi de toate? După cum vezi, pier- 
dere de vreme, tălmaci şi nici o ispravă. Dar cu ener- 
getica ? De unde ai mai scos-o şi pe asta? Ce vrei să 
înşelegi cu ea; ştiinţa energiei? Nu ţi se pare că sea- 
mănă cu razii ţiganului din scrisoare : bine că sunt în 
scrisoare, boierule, că în sac nici fir dă rac. 

Întrucît priveşte felul de a argumenta. Dumneta ai 
în cap o mulțime de lucruri, pe cari nu le expui lim- 
pede şi în întregime, ci le arunci deodată în discuţie, ca 
şi cum eu aș fi fost de față la lucrarea de pregătire ce 
s-a urmat în spiritul dumitale. Aşa e cu puterea pesi- 
mismului literar 39, pe care o scoţi din energia durerei ; 
tot aşa cu deosebirea dintre natura fantastică din operile 
lui Leopardi și natura în sine sau natura ştiinţifică. Este 
ceva adevărat în ceea ce spui; este mai cu seamă inte- 
zesant. Dar spune bine și limpede. Deprinde-ţi spiritui 


* Abroreâtic 


36 


cu expunerea metodică a chestiunilor. Nu-l lăsa să sară 
de la Leopardi la Nordau; nu amesteca pe Lombroso 
cu Sinner, că nu e nici folositor, nici drept să stea ală- 
turi numele unui scriitor utilitarist cu numele celui mai 
mare idealist al veacului. 

Iar acum, la subiect. 

Trebuie iarăşi să-ţi spun că acolo unde pari a avea 
mai multă dreptate, anume în expunerea iubirii lui Leo- 
pardi, ești obscur. Crezi că Leopardi a iubit una, două, 
sau mai multe femei, pe Aspasia, pe Silvia, pe Elvira, 
şi a murit cu durere în suflet că nici una nu l-a iubit? 
sau crezi că à iubit o femeie ideală, cu alte cuvinte că 
n-a iubit pe nimeni, ci că a plins amorul ?... 

De crezi că a iubit o anume femeie, te înşeli. 

Din însăşi poezia reprodusă de dumneata, Alla sua 
donna, se vede lămurit că Leopardi vorbea imaginei sale 
ideale : se vera e quale il mio pensier ti pinge: „dacă 
eşti așa cum te încheagă gîndurile mele“ ; che delPimago, 
poi che del ver mè tolto, assai m'appago : „şi fiindcă 
nu-mi este dat să mă bucur de tine, mulţumit sunt de 
imaginea ta“, 

Cînd biografii şi criticii lui Leopardi încearcă să lege 
poeziile sale de umerii unor anumite femei, dau dovadă 
de cea mai revoltătoare necunoştiinţă a sufletului poeți- 
lor. Beatrice Portinari, Laura Teresa de Brunswick, Silvia 
sau Aspasia !... Au existat? n-au existat ?... Dante era 
înamorat de Beatrice la virsta de 9 ani ; Beatrice se face 
fată mare şi se mărită prozaic după un Simone Bardi ; 
Dante se însoară cu o Gemma Donati. Petrarca vede 
odată într-o biserică din Avignon pe d-nă Hugues de 
Sade, femeie măritată (care cu timpul avu 11 prunci), 
şi ia cîmpii, aşa, gratis. Beethoven, dimpotrivă, întilneşte, 
în posaca sa viaţă, pe cea mai delicată creatură, pe con- 
tesa Teresa de Brunswick, care, de la virsta de 16 ani, 
de cînd lua lecţii de piano, pînă la moarte, rămîne 
credincioasă marelui muzicant ; şi cu toate astea, cine 
poate şti în ce duios andante se ascunde chipul cu ade- 
vărat poetic al Teresei ? Se pare că Simfonia a patra, 
cea mai puţin însemnată dintre toate, ar fi cântul lui 
Beethoven către aceea ce se cheamă Unsterbliche Ge- 


37 


10 


15 


20 


25 


30 


liebte. Leopardi vorbeşte de două-trei femei. Care din 
ele a existat cu siguranţă ? Criticii moderni ne vorbesc 
despre Geltrude Cassi, vara poetului, de care d. Chiarini 
zice că Leopardi a fost înamorat cu tot dinadinsul; 
despre o doamnă Cazniani Malvezzi ; despre Teresa Fat- 
torini, fiica vizitiului familiei Leopardi, moartă în ade- 
văr de boală de piept, aşa cum moare Silvia, suava Sil- 
via. Ce este adevărat şi ce nu este ? Se pare că Aspasia 
ar ascunde chipul unei doamne Fanny Ronchivecchi, 
frumoasă şi şireată, care, spre a chinui şi mai mult pe 
Leopardi, îşi sărută copiii cu o necuviincioasă aprindere ; 
poetul, naiv în asemenea lucruri, ca toţi oamenii de gîn- 
dire, cîntă astfel dragostea ei pentru copii : 


Quando tu, dotta 

Allettatrice fervidi sonanti 

Baci scoccavi nelle curve labbra 
Detuoi bambini, il niveo collo intanto 
Porgendo, e lor di tue cagioni ignari 
Con la man leggiadrissima stringevi 
Al seno ascoso e desiato. * 


Ranieri, amicul lui Leopardi, un fel de bellâtre cu 
nor5c pe lîngă femei, îl îndeamnă să nu se fărîme cu 
firea, deoarece, mai curind sau mai tîrziu, şireata Fanny 
va cădea. Asta e logica trivială şi din nenorocire logică 
a tuturor bărbaţilor care cunosc femeia. Dar asta nu pu- 
tea fi logica unui om ca Leopardi, al cărui idealism 
ridica lumea întreagă pe culmea pe care trăia el. De 
aceea, Leopardi se duce singur acasă, în limpezimea ima- 
ginelor sale, şi acolo uită pămîntul, pămîntul, cuib al 
obscenităţilor, de unde ecoul propriei sale nefericiri de- 
acum o oară, cînd sta lîngă Fanny, ajunge pînă la dîn- 


* Cind tu, iscusită 
Tmpătimită — arzătoare, șuierătoare 
Sărutări apăsai pe desfrinatele buze 
Ale copiilor tăi, girul de zăpadă asupră-le 
Amcuindu-l, pe zi neștiutori de gîndurile tale 
Cu inimă alintătoare fi strîngeai 
La sînul tăiauit, fremătător. 


(Aspasia) 


38 


area 


15 


35 


sul ca o amintire de demult : torna dinanzi al mio pen- 
sier talora il tuo sembiante, Aspasia. 

Femeile cîntate de toți marii poeți sunt ca grifonii 
lui Michel Angelo : ființe ce nu există în natură 40 : corp 
de leu cu aripi şi cap de vultur. Non è cosa in terra 
Che ti somigli, zice Leopardi aceleia pe care a chemat-o 
la sua donna. 

Trebuie să te încredințezi de asta. 

Dacă în fiecare mie de ani se naşte cîte o Tereză 
de Brunswick, aceea va fi victima propriei sale înălţimi 
sufleteşti, fiindcă pentru aceea trebuie să se nască anume 
un Leopardi sau un Beethoven. Et encore ! 

După cum vezi, nu sunt părtinitor nici cu bărbați 

Revenind acum la pesimismul lui Leopardi, mă bucur 
că ai găsit în anonimatul dumitale italian expresia de 
„pură şi solemnă origine intelectuală“. Nu se poate ceva 
mai frumos şi mai exact. Aşa este. Pesimismul său e de 
pură şi solemnă origine intelectuală 41, cum a fost, în 
trecut, al tuturor marilor poeţi. 

In Oedipe la Colona al lui Sophocle, cînd Oedipe 
cere lui Teseu să-l apere împotriva fiului său Polynice 
(scena în care Polynice se înfăţişează orbului, rugindu-l 
să se întoarcă cu el în Thebes, spre a răsturna pe Eteo- 
clu, fratele mai mic), Corul rosteşte cuvintele urmă- 
toare : „Acela ce doreşte să-şi lungească viaţa peste du- 
rata ei obicinuită, dă semne de o vădită nebunie ; căci 
o viaţă lungă ne pregăteşte multe necazuri, şi bucuria 
nu e niciodată partea aceluia ce prea mult doreşte ; jar 
la urma urmelor vine moartea, tămăduitorul de toate, 
cînd se iveşte parca lui Pluton, care nu cunoaşte nici 
legăturile iubirei, nici cîntecele, nici danţul. A nu te 
naşte, este cea mai mare fericire ; după aceasta, vine fe- 
ricirea de a reintra cît mai curind, cînd ai văzut lumina, 
în neantul din care ai ieșit; căci deîndată ce a sosit ti- 
nereţea cu dira nebuniilor, cine poate scăpa neatins de 
nenorocire ? De ce rele e scutit? Ucideri, răscoale, dez- 
binări, lupte ; şi, spre sfârşit, vine bătrînetea, odioasă, ne- 
putincioasă, tristă, părăsită de toţi, punctul de întilnire 
al tuturor mizeriilor omeneşti. Aci a ajuns nenorocitul 
acesta, ca şi mine. După cum, iarna, malul despre miază- 


39 


10 


15 


20 


30 


35 


40 


noapte este izbit, clătinat de valurile ce-l împresoară de 
toate părţile ; tot astfel valurile necazurilor vin neîncetat 
să lovească în bietul bătrîn : unele .vin de la apus; al- 
tele de la răsărit ; acestea din ţările pe cari le luminează 
soarele de miazăzi ; acelea din părţile unde suflă vin- 
tul de miazănoapte.“ 

Admirabilă e, prin puterea de rezistenţă, viața gre- 
cilor. Încredințaţi că Destinul cel orb şi Zeii cei cruzi 
se joacă cu existenţele lor, ei luptă înainte. A şti că nu 
ai sorţi de izbîndă, că mergi la moarte sigură, şi totuşi 
a merge, e dovadă de cel mai mare eroism. În asta şi 
stă optimismul grecesc în aplicarea lor zilnică, a ţine 
piept fatalităţii, iar nu în conceptul ce aveau despre 
viaţă. 

Căci conceptul lor despre viaţă îl vedem mai sus 
care este; e tocmai conceptul budist al bunului Çakya- 
Muni, cu deosibire că ascetul Gakya pusese idealul său 
în căutarea cunoștinței absolute (bodhi) prin meditaţi- 
une. Doctrina budistă se poate rezuma în următoarele 
4 puncte : a) necesitatea de a trece prin cercul transmi- 
graţiunilor şi al naşterei alcătuieşte durerea : b} ne naş- 
tem numai fiindcă nu cunoaştem condiţiunile existenţei : 
c), odată cunescîndu-le am. suprimat cauza de a ne naşte, 
spre a intra în liniştea absolută, în nirvana d) în nir- 
vana se intră pe calea purificaţiunii, care purificaţiune 
se obţine prin 8 perfecţiuni: a văzului, a judecății, a 
cuvîntului, a faptei, a vieţii, a aplicaţiunii, a ţinerii de 
minte şi, în fine, a extazului. 

Cele trei din patru puncte ale budismului le găsim 
în cuvintele Corului din Oedipe la Colona şi în fond 
în toate tragediile sophocliane (în Oedipe rege, în Elec- 
tra, în Trachineene etc.), iar din perfecţiunile cerute spre 
a intra în nirvana, grecii împlinesc pe cele 7 dintăi, dar 
nu pe a 8-a, cea esenţială : a extazului. 

Pe cînd însă budiştii caută să se perfecţioneze spre a 
intra în nirvana, grecii, dimpotrivă, se perfecţionează 
spre a fi plăcuţi zeilor, spre a se întări în lupta disperată 
cu fatalitatea. 

Aceleaşi cuvinte ale Corului le găsim, aproape tex- 
tual, în poeziile lui Leopardi. 


40 


10 


Zice Leopardi (în Ginestra) cu privire la lupta gre- 
cilor cu fatalitatea : 


Nobil natura è quella 
Che a sollevar s'ardisce 
Gli occhi mortali incontra 
Al comun fato. * 


Şi mai zice, cu privire la glasul Corului din Oedipe 
la Colona : 


Nasce luomo a fatica, 
Ed è rischio di morte il nascimento. 
Prova pena e tormento 
Per prima cosa.. ** 
(Canto notturno di us pastore). 


D'intelletti immortali 

Degno trovato, estremo 

Di tutti į mali, ritrovàr gli eterni 

La vecchiezza, ove fosse 

Incolume il desio, la speme estinta, 
Secche le fonti del piacer, le pene 
Maggiori sempre, e non piu dato il bene. 


(Al tramonto della Luna) 


După ce, ca şi poetul grec, Leopardi arată nestator- 
nicia soartei noastre pe cît suntem tineri, face tabloul 
bătrineţei aproape cu aceleaşi cuvinte ca și Sophocle : 
„Născocire demnă de minţi nemuritoare, cel mai rău din 
toate relele, găsiră Zeii bătrinețea, în care dorinţa ră- 


+ Nobilă natură e aceea 
Care să ridice se încumetă 
Ochii muritori împotriva 
Destinului comun. 

** Se naşte omul în durere 
Şi cu primejdia morți îi e nașterea. 
Încercare îi sînt osteneala și suferința 
Dintru început. 


(Cîntecul de noapte al unui păstor) 


41 


10 


15 


20 


30 


mine neîmplinită, speranţa stinsă, seci izvoarele plăcerii, 
nevoile tot mai mari, şi fericire niciodată“. 

Asemănarea de cuvinte datorită asemănării de idei. 
Leopardi, mort la 39 de ani, mu avusese vreme să guste 
şi din aceste ultime amărăciuni ale vieţii. Dar, după cum 
avusese intuiţiunea pesimistă a tinereţii, tot aşa, şi mai 
mult, avea pe a bătrâneţii. 

Prin urmare, iubitule, un om care îşi adăpase su- 
fletul, ca Leopardi, la izvoarele clasicismului celui mai 
înalt, pătrunzind forma dinafară a lumei şi înţelegînd 
esența ei, nu avea nevoie de șiretlicurile femeieşti, de 
sărutările ce Fanny Ronchivecchi da copiilor săi, ca să 
fie pesimist. Dacă suferinţele lui trupeşti, nevoile şi lip- 
surile ce le îndura, nu l-ar fi silit să se absoarbă în du- 
rerea sa personală, viaţa ar fi fost pentru dînsul un mij- 
loc de a asista la experienţa continuă făcută de alţii, care 
să confirme noţiunea sa aprioristică despre viaţă. 

Pesimismul lui Leopardi este dar de pură şi solemnă 
origine intelectuală. 

S-auzim de bine şi lasă englezoaica : de la Aspasia 
Iui Periclès pînă la Aspasia lui Leopardi, tot Fanny Ron- 
chivecchi se ascunde sub toate îmbrăcămintele femeieşti. 

Al d-tale, 


Filip A. 


SCRISOAREA VII 


Roma 189 ... 
Tubite domnule Filip, 


M-am sculat de dimineaţă, cu gind de a răspunde 
scrisorii d-voastre din urmă, crudă, dar, ca toate, miş- 
cătoare. Cînd am deschis obloanele de la ferestre, m-a 
năvălit soarele, iar în faţa mea, luna văpsită pe albastrul 


2 


cerului ca o glumă uşoară, mi-a ridicat de pe suflet picla 
nesiguranţei. Ce să fac? Dacă aşa m-a lăsat Cel-de- 
sus Î... Înţeleg toate argumentele ; mă interesează şi mă 
atinge credința d-voastră că Leopardi n-a iubit nici o 
femeie ; că Fanny Ronchivecchi se ascunde în toate fiin- 
tele de sexul ei. Dar, nu ştiu cum, parcă au dreptate. 
Vă închipuiţi ce trebuie să fie viaţa unei creştine, pe 
care natura a făcut-o întreagă şi sănătoasă, alături de un 
bărbat, autor de tragedii sau filozof pesimistru ?.. Ad- 
miţind chiar, cum credeţi d-voastră, că femeia este un 


„animal cochet — cine vrea să şi-l alipească, să-l aibă 


credincios, trebuie să-l îngrijească. Ai un cal, ai un cîine 
de vînătoare, ai o pasăre într-o colivie şi tot trebuie să 
te ocupi de ei, dacă vrei să nu fugă cînd te-ar vedea. 
Dar mi-te o femeie !... Vă rog să-mi spuneţi dacă nu 
este mai interesant un canar, pentru vrabia lui, cînd se 
ucide cu firea să alcătuiască trilurile şi tereremurile cele 
mai minunate, decit un muzicant or un poet, pentru 
femeia lui, preocupat pururi de el, plin de amor-propriu, 
adeseori neîngrijit, posac şi pretenţios ? 

Negreşit că sunt femei, ca d-na Stuart Mili, ca d-na 
Gladstone, ca acele minunate creațiuni ale lui Balzac din 
La recherche de Pabsolu ; dar aceste sunt sau în romane 
sau în poporul englez, popor demn, în care femeia este 
ridicată la nivelul bărbatului. Încolo, femeile fericite ale 
poeţilor sunt excepţii, deşi adeseori bune şi cinstite. Miss 
Millbank, soţia lui Byron, a plătit scump onoarea de-a 
purta cîtva timp numele glorios al marelui poet 42. Dacă 
chiar la englezi se întîmplă astfel de lucruri, ce trebuie 
să fie la celelalte popoare !... 

Pe cîtă vreme onorabilul bărbat al doamnei Targioni 
Tozzetti (Ronchivecchi) 43, despre care istoria nu se ocupă, 
a fost probabil un cetăţean fericit, fiindcă, dacă nu fă- 
cea versuri, în schimb își îngrijea de nevastă, 

Pentru posteritate, un asemenea om n-are nici © În- 
semnătate. Ştiu. Dar îmi închipuiesc că şi el trata pos- 
teritatea cu aceeaşi măsură. Cine îşi vede de treabă, cins- 
tit, cine trăieşte în epoca sa, inteligent, cine este om 
al timpului său — acela este adevăratul element pe care 


43 


10 


20 


25 


35 


se clădeşte viitorul. A fi acum hotărît şi voinic este a 
adăoga un inel puternic la marele lanţ al Istoriei, care 
lanţ numai atunci are sorți de a se întinde departe în 
viitor, cînd fiecare acum este trăit din plin. Şi parcă, 
dacă o preocupare trebuie să intre în viaţa actuală a 
fiecărui individ, ea se cuvine să fie mai degrabă pentru 
trecut decît pentru viitor. Numai aşa viaţa se poate des- 
făşura mai departe în mod logic. Căci viitorul, civiliza- 
ţia, se impune cu atita putere; uşurarea traiului se în- 
filtrează cu atita şiretenie în popoare, încât chiar naţiu- 
pile cele mai conservatoare nu se pot opune procesului 
acestuia de transformare. Dovadă, China, unde nici zidul 
legendar, nici tradiţiile de mii de ani nu pot împiedica 
preiacerea vieţii naţionale. 

În schimb, statul roman, care a mers în fruntea lumii 
timpului său, şi după el religiunea catolică moștenitoare 
a mecanismului lumii romane, sunt singurele instituțiuni 
omeneşti cari durează de 2 600 de ani, fără un moment 
de întrerupere. Roma este piatra imensă şi intactă, pe 
care, zi cu zi, s-a scris istoria acestei minunate organi- 
zaţiuni. Şi ea se datoreşte geniului particular al rasei la- 
tine : echilibrul, a cărui cea mai strălucită personificare 
a fost, în lumea romană, Cesar şi Oraţiu, iar în lumea 
catolică St. Augustin şi Papa Iuliu al II-lea de la Ro- 
vere. Iar echilibrul stă tocmai în această egală şi logică 
dezvoltare a tuturor facultăților noastre sufleteşti, cari, 
curgînd din trecut, sunt actualmente. 

Dar dacă femeile poeţilor nu sunt, în general, feri- 
cite, cîte din ele nu se devotează fericirii bărbaţilor lor ! 
Lăsînd la o parte cazul lui Beethoven, autentic, peste 
care d-voastră treceţi cam repede, sunt atîtea altele, fie 
necunoscute, în cari, ca în romanul lui Balzac, femeile 
se sacrifică pentru a îndulci traiul unor bărbaţi lipsiţi de 
talent, fie cunoscute şi celebre, în cari femeile sunt mîn- 
giiere a oamenilor de geniu. Să-mi daţi voie să adaog, 
pe lîngă Teresa de Brunswick, pe Vittoria Colonna, amica 
lui Michel Angelo. Ce grea menire, de a iubi sau nu- 
mai a mîngiia pe un Beethoven şi pe un Michel An- 
gelo 1... 


14 


Yo 


10 


15 


25 


35 


În fine, să lăsăm morții în pace şi să venim la vii. 
V-am spus de la început că soarele umple odaia mea 
de căldura cea mai binefăcătoare. Adieri parfumate, gîn- 
duri trandafirii, curg din slava cerului... 

Prin urmare, fireşte, trebuie să vă vorbesc de Lydda. 

Ieri am fost împreună la muzeul din Termele lui 
Diocliţian. Muzeul îl cunoşteam şi eu și ea; ceea ce 
însă nu cunoşteam eu era farmecul de a te primbla la 
umbra nesfirşitelor galerii ale fostului schit certosian, ga- 
lerii ce dau pe o minunată grădină, și a te primbla în- 
soţit de o persoană ca Lydda. 

Incep să am o bănuială... Lydda scrie corespondențe 
în jurnalele englezești !... ý 

Parcă vă aud... „Numai asta îi mai lipsea! Să se 
cheme Lydda ; să se primble în libertate cu un june, 
fără ştirea părinților; să facă pictură şi, spre culmea 
culmelor, să scrie şi în jurnale 1...“ 

Mărturisesc că şi eu am avut o curioasă stringere 
de inimă cînd am văzut-o că disface un zmeu de foaie 
englezească şi-mi zice: „Vreau să-ţi citesc ceva; o să 
traduc în franțuzeşte cum pot. Te rog să-mi spui 
nici o făţărnicie cum găsești corespondenţa asta 
Roma.“ Dar temerea mea de a asculta o banală 
criere a monumentelor, cum se întîmplă tuturor tinerilor 
scriitoraşi ce ajung în Italia, fu de scurtă durată. Cores- 
pondenţa era o elucubraţie încîntătoare, parte în proză, 
parte în versuri, asupra lui Shelley. Eu, care am avut 
întotdeauna cea mai mare admiraţie pentru Shelley şi 
n-am înţeles cum de Taine îi consacră numai cîteva pa- 
gine în Istoria literaturii engleze, m-am simţit deodată 
ridicat pe aripi puternice de fantazia acestei fete mo- 
deste, care intrase cu atita înlesnire în marele suflet al 
celui mai poet din poeţii veacului. „Frumos ca un în- 
ger, de o precocitate extraordinară, bun, generos, blind, 
înzestrat cu toate darurile inimei, ale sufletului, ale naş- 
terii şi ale averii, Shelley îşi prăpădi viața parcă într- 
adins, punînd în purtarea sa zilnică imaginațiunea en- 
tuziastă pe care ar fi trebuit s-o păstreze pentru versu- 
rile sale“ Împotriva acestei afirmaţiuni a lui Taine se 


5 


10 


20 


25 


30 


ridica Lydda. Cum? Un poet blind, generos, care în 
splendida sa Sensitiva hotărăşte că iubirea și frumuseţea 
nu pot să piară de pe pămînt; un poet care, în elegia 
sa asupra morţii lui Keats, Adonais, se ridică la cele mai 
înalte accente ale idealismului ; un entuziast care, de la 
bogăţia imaginilor din Prometeu, ajunge la sobrietatea 
tragediei sale Cenci, cea mai sculpturală lucrare ce s-a 
scris în limba engleză de la Shakespeare încoace — un 
astfel de poet să nu merite decit regretul că şi-a prăpă- 
dit viaţa, punînd în purtarea sa zilnică închipuirea en- 
tuziastă pe care ar fi trebuit s-o păstreze numai pentru 
poezi . Dar tocmai asta face că geniul lui Shelley 
stă mai presus de al lui Byron şi al tuturor poeţilor en- 
glezi, tocmai năzuinţa sa către un ideal realizabil sau 
părind realizabil, în lume, iar nu numai în versuri. Ce 
ar fi fost morala lui Christ fără jertfa vieţii sale ? 

Şi aci, o splendidă invocare la mormîntul lui Shelley 44, 
la simplul morminat din cimitirul de la Testaccio. Cel 
puţin dorul de a odihni în clasicul pămînt al Romei 
eterne i s-a împlinit... 

Eu eram subjugat. Cu toată greutatea traducerii, sim- 
team generozitatea gîndirilor, căldura cuvintelor, avîntul 
sufletului. Era un ceas de cea mai mare emoțiune ar- 
tistică. 

Ne primblam încet la umbra arcurilor galeriei, ea 
cetind, strînsă de brațul meu, eu ascultînd-o, cu mintea 
plină de evocațiunile lui Shelley şi ochii fermecați de 
grația arhitecturei şi de crăngile de trandafiri ce se în- 
doiau sub greutatea florilor. În mijlocul imensei grădini, 
cîțiva chiparoşi, plantați de mîna lui Michel Angelo ; 
peste tot numai statui, urne funerare, capiteluri, aşezate 
cu o nepäsare şireată de artist ; deasupra, candida boltă 
cerească. 

Cind isprăvi de cetit, Lydda rămase cu ochii în pă- 
mînt. Ca în toţi adevărații poeţi, urma dorinţii de a 
spune şi altora simţirile sale, părerea de rău că le-a spus, 
teama că vorbele nu dau măsura vibraţiilor sufleteşti. 
Făcurăm astfel cîțiva paşi în tăcere. Eu o oprii. 


4 


10 


15 


20 


25 


35 


— Lydda, autorul corespondenței aceștia este un mare 
poet. Vino cu mine... Îl cunoşti ? 

Şi intrarăm, printr-un coridor îngust, în chiliele din 
fundul monăstirei, locuite acum de statui. Pe ferestruile 
cu gratii se vedeau grădinițele călugărești, modeste. Nu 
era nimeni. 

— Spune, Lydda, îl cunoşti ? 

Ea îmi luă mîna şi o lipi de inimă. Parcă în ade- 
văr, de acolo erau scoase toate accentele ce mă mişca- 
seră atita. Faţa ei devenise palidă. Apăsă cu amîndouă 
miinile peste mîna mea, închizînd ochii... 

Ah, iubite domnule Filip, ce fermecător poet este na- 
tura care ne-a făcut! Cînd aş putea eu spune ceea ce 
firea mea simţea ; limpeziciunea de fericire în care plu- 
team ; evidenta întindere a inteligenţei mele din minutul 
acela, ruptă parcă din puterea creatoare a unui Prome- 
teu ; cînd aş putea spune ce desfășurare de timp trecu 
într-o clipă ; cum lutul meu pământesc se pierdu deodată 
într-o pulbere de lumină, ca în raiul lui Dante; dacă 
aş putea spune toate astea, şi altele, altfel, poate d-voas- 
tră aţi pricepe ceea ce nu puteţi simți. 

Venirăm din nou sub arcurile din grădina cea mare 
şi ne aşezarăm pe o lespede. Lydda îşi redobindise toată 
seninătatea de mai înainte. Eu îi cerui jurnalul, ca să 
revăd versurile lui Shelley. Mulţumirea ei, ca a tuturor 
oamenilor cari au găsit un ecou în priceperea semenilor 
lor, părea că o face mai frumoasă ca de obicei. 

Pe cînd eu citeam, Lydda îmi atrase luarea-aminte 
asupra unei perechi ce rătăcea prin capătul galeriei, fără 
scop şi parcă fără a se înţelege între dînşii. 

— Uite-te un moment la ei, îmi zise Lydda. 

Mă uitai la ei şi îi găsii, în adevăr, foarte ciudaţi; 
un domn şi o doamnă, amîndoi scurţi şi graşi, amîndoi 
îmbrăcaţi din greu, amindoi cu o notă de îmbicsire, ca- 
racteristică oamenilor mediocri ce trăiesc pururea îm- 
preună. Doamna mergea înainte, ostenită şi plictisită ; 
domnul venea în urmă, plictisit şi el şi tot răsucind pe 
braţ un boa. Cînd ajunseră în preajma noastră, doamna 
se aşeză pe un colţ de urnă funerară, scoţind un „Uf 1“... 


4 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


foarte caracteristic, Eu mă uitam pe furiş la dînsa. Era 
evident că nu îndrăznise să şadă pînă acum din respect 
pentru antichităţi. Avea ceva inexplicabil de moşieriță 
română. Uf-ul acela iarăşi era foarte românesc. 

Şi, în adevăr, erau români... 

— Nu mai pot, Hristache dragă... De acum aici ră- 
min. 

— Hai, soro, să mai vedem vreun Traian ceva... 

— D-apoi de Traiani sunt sătulă... Şi mă mai doare 
şi-o pustie de măsea ! 

— Atunci să mergem la un dantist. 

— Vorbă-i! Să mă dau pe mîna lor! Nu-i vezi că 
ăştia numai din hirburi şi din cioburi trăiesc. 

Domnul, în picioare, da din cap nemulțumit. 

— Pînă n-oi avea pe Young, nu mă duc la dantist. 

— Ei, asta-i! O să aduc pe Young de la Bucureşti, 
cu depeşe |... Dacă nu vrei să mergi, eu mă duc să mai 
văd vreun Traian. 

Eu ascultam cu nasul în jurnal. Mă temeam să nu 
mă dau de goi şi de aceea priveam citeodată spre gră- 
dină, serios. În fond însă simţeam o nespusă de comică 
veselie la auzul acelor doi creştini, ridicaţi fără nici o 
tranziţie de la moşia lor din Argeş or din Ilfov şi aduși 
în Termele lui Diocliţian. Curios şi atingător era domnul 
Hristache cu dorul lui de Traian: „Să mai văd vreun 
Traian, doi”. 

În sfîrşit el păru hotărît să vadă, omul, muzeul. Ea 
il chemă înapoi. 

— Hristache |. 

— Ce vrei, dragă ? 

— Mă doare măseaua. 

— Hai la dantist. 

— Ia vino încoace. 

EI, plictisit, se întoarse. 

— Ce vrei? 

— Mă doare măseaua. 

— Ei, ce-o să-ţi fac 
unde o să te duc ? 


Mai mult decit la dantist 


— Dumneta te-ai dus la dantist la Paris!... cu cine 
ştie ce paţachină ! 

— Taci, soro, că te aude lumea. 

— Da ce lume! Nu vezi că-s tot nişte ăia, nişte 
nemți, nişte unguri... Ziceai că la Roma e bătaie cu 
flori. Pă dracu !... Piine nesărată şi cioburi. 

Lui i se muiaseră minile. Prinse a zimbi şi veni lngă 
dînsa. Ca orce român ce se respectă, scoase tabacherea 
cu bectemis şi-şi răsuci o ţigară. 

— Bine, soro, nu vezi ce aer curat, ce de mai flori, 
ce de alea frumoase |... 

Evident, el era un biet creştin, ca şi dinsa, dar era 
bun, cu o notă de entuziasm pentru lucrurile frumoase, 
pe care ea nu le pricepea deloc. 

— Mi-am murdărit jupa, zise ea sărind în sus, 

— Atunci haidem. 

— Diseară plecăm. 

— Ba aia-i vorbă. 

Ea se întoarse şi îl fulgeră cu o privire teribilă, care 
păru a lăsa cu totul rece pe d-l Hristache. 

Şi astfel dispărură... 

Lydda se uita după dinşii ; eu mă uitam în jurnal. 

Ce curios ! Nu puteam să-mi mai adun gîndurile îm- 
prejurul lui Shelley. Rugai pe Lydda să-mi mai traducă 
unele rînduri pe care nu le înţelegeam destul de bine. 
Ea simţea că se petrece în mine ceva neobicinuit, dar 
nu ştia ce. Îşi explică lucrurile probabil prin gveutatea 
limbei engleze. O rugai să-mi lase jurnalul. Ea mi-l lăsă 
cu plăcere. 

Ne despărţirăm astfel pe deplin fericiţi. Eu mă du- 
sei să dejunez, hotărit de a reciti în pace corespondența 
asupra lui Shelley. Însă nota comică lăsată de compa- 
trioţii mei, pofta de mîncare, soarele ştrengar, primăvara 
ce se năruia peste mine cu viaţa ei intensă, mă făceau 
să fluier vesel şi să uit pe Shelley. 

Aşadar, veselie şi veste bună. 

Al d-voastre devotat, 


Mircea M. 


49 


10 


15 


20 


25 


30 


SCRISOAREA VIII 


Costieni, 189 


Iubite domnule Mircea, 

Mi scriu în fuga citeva linii. Văd că englezoaica face 
progrese mari. Păcat, 

Scrisoarea din urmă am cetit-o şi mamei d-tale. Par- 
tea I-a, cu Shelley, a rămas cu totul neînţeleasă, parcă 
ar fi fost în chinezeşte. Partea a Il-a, în care pui cu 
şiretenie convorbirea moșierilor noştri, ca să-mi arăţi cît 
sunt de felurite impresiele vieţei, a fost pricepută minu- 
nat. Se cam ruşina bătrîna de îndrăzneala d-lui Hristache 
de a veni pe așa locuri europeneşti... Asemenea nu i se 
potrivea prefacerea schitului în teatru. Muzeu, teatru, 
tot un drac. f 

Limba ! Vorba noastră veche. Cum să scrim ca să ne 
înţeleagă toată lumea ? 

Data viitoare iasă pe Lydda, vechea Diospolis a gre- 
cilor, şi vorbeşte-mi despre limba românească. 

Mă duc la Bucureşti să votez: datoria înainte de 
toate, domnule ! că aşa e românul la sufletul lu 

Am primit un nou volum de critici al d-lui Ghe- 
rea 4% şi vreo trei reviste didactice, plus vreo patru Hi- 
terare. 

Nu-i aşa? Parcă aş trăi în Englitera: mergere la 
vot, critici literare, reviste, poezii — minunat, zău. 

Şi cu toate astea 1... Ce departe suntem ! 

În fuga, Al d-tale, 


SCRISOAREA IX 


Roma, 189... 


Iubite domnule Filip, 
Vă rog să mă iertaţi că nu răspund întocmai dorințe- 
lor d-voastre, seriindu-vă despre altele și nu despre limba 


50 


o 


10 


15 


25 


30 


35 


românească. Chestiunea limbei noastre e sau foarte uşoară 
sau foarte grea: e uşoară, dacă o privim din vechiul 
punct de vedere al formaţiunei și scrierii ei, deoarece 
toată lumea e azi de acord că trebuie să scriem cum vor- 
bim ; e grea, dacă o privim din punct de vedere literar, 
deoarece fonetismul acesta, singurul posibil ca sistem, a 
dat loc la arhaisme dezgropate de prin cronicari şi la 
înfiitraţiuni dialectale, cari cu nici un preţ nu pot fi 
primite în limba vie a României libere. 

Vom vorbi despre toate acestea într-o viitoare scri- 
soare, sau poate nu vom vorbi deloc, ca să nu ne deose- 
bim prea mult în păreri. Astăzi să rămînem la Roma. 

La 10 ore dimineața mă primblam pe Capitol, aş- 
teptind pe Lydda, pentru ca, împreună, să intrăm în 
muzeul de sculptură. Începea să fie cald. Mă aşezai la 
umbră, rezemat de un stilp, ca orice ghide care-şi oferă 
grațioasele sale servicii străinilor. Sosea fel de fel de 
lame. Compania Cook descărca un transport de ameri- 
cani, din nişte cloşcării de landouri, de socoteai că se 
năruiesc coviltirile peste harcuri, harcurile peste osii, vi- 
zitiii peste cai... Şi ce vizitii ! ce cai! ce americani !.. De 
la jobenurile celor dintăi, Ja picioarele celor de al doilea 
şi la mutrele celor de-al treilea, era o simfonie de o uri- 
ciune perfectă. Toate tipurile lui Bret Harte din Califor- 
nia şi ale lui Marc Twain din restul Statelor-Unite erau 
reprezentate, dar cu o aşa fericită izbindă în selecţiunea 
uritului, încît deveneau demne de muzee. În obrazurile 
bărbaţilor, briciul părea că trecuse ca un ciclon, tăind 
pe apucate şi zmulgînd în modul cel mai nesimetric tu- 
leiele venerabile ale bătrînilor sau puful ștrengăresc al 
tinerilor ; capete rotunde, cu guşe sub barbă şi gușe la 
ceafă ; capete de maimuţă, cu gura ca o spărtură de 
minge; tărtăcuje lungi, minunate de a sfirşi sub o pă- 
lărie buffalo. Rasa germană, voinică şi umilată ; subdiv 
ziunea ei anglo-saxonă, osoasă şi lungăreaţă ; rasa nea- 
gră, stilcită ; ici şi colo cîte un tip fără definiţie clară, 
francez degenerat de prin Canada vorbind ca pe vremea 
lui François I şi Rabelais. Cit despre femei, era o pa- 
coste întreagă... 


51 


10 


15 


20 


25 


30 


Plăcerea de a-i vedea pe toţi alergînd ca o turmă în 
urma ghidului mă făcu să nu mai aştept pe Lydda şi să 
intru după dinșii. Voiam să asist la întilnirea Venerei de 
Cnido cu hideie sale surori americane, dar chiar de la 
etajul de jos îmi tăiară pofta de a-i urmări. Cum intri 
pe poarta muzeului dai de un budală de dumnezeu in- 
dian, slut, strîmb, așezat într-o poziţiune indecentă, pe 
care nu-l poți privi fără dezgust. Ei bine, înaintea aces- 
tuia se oprise sexul frumos, şi admira, şi se minuna, şi 
pocnea din miini, aspirînd silaba lor afirmativă „yes“ 
sub forma unei sorbituri dintr-o băutură ce frige ; așa că 
ghidul nu putea să le mai dezlipească de-acolo. 

Îi lăsai în plata Domnului şi mă urcai liniştit sus. 

Aţi fost probabil în muzeul de sculptură al Capito- 
liului. Dacă etajul de jos e ocupat de lucruri mai mult 
originale decît frumoase, etajul de sus e dimpotrivă păs- 
trat numai pentru lucrările ilustre ale antichităţii greco- 
romane. 

Ce minunată zidire ! În alte părţi, capodoperile sculp- 
turei şi ale picturei sunt expuse cu şizetenie, luminate de 
sus, luminate de jos, încinse în briuri de catifea. Aci, 
nimic. Afară de Venerea capitolină, care primeşte lumina 
de sus, toate celelalte sunt lăsate să se arate ochilor în 
valoarea lor firească. Marmoră peste tot, ferestre mari, 
lumina Italiei, şi încolo fiecare este ce este. Ca tinere- 
ţea, care n-are nevoie de găteală ca să pară frumoasă, 
aşa şi statuile grecești. 

Îmi aduc aminte de impresiile mele, cînd am văzut 
pentru întiiași dată pe Venera capitolină şi pe Anti- 
nous |... Şi doar veneam din Grecia, din Franţa şi din 
Olanda. Văzusem pe Hermes, pe Venerea de Milo şi, la 
Amsterdam, la Ronde de nuit a lui Rembrandt, care pînă 
aci erau cele trei mari emoţii artistice, la cari reduceam 
pe celelalte. Dar la citetrele acestea, sufletul meu nu gă- 
sea plenitudinea frumosului absolut, întruparea aceea fe- 
ricită, în materie palpabilă, a unui ideal vag de frumu- 
seţe omenească, ce răsare în noi mai mult decit din im- 
pulsul conservării și îmbunătăţirii rasei, din însăşi natura 
fundamental optimistă a creierului nostru, care, în orce 
direcţie ar lucra, e totdeauna pe punctul de a mai urca 


52 


10 


1S 


20 


25 


30 


35 


o treaptă. În statuia lui Hermes, copilul Bacchus lasă o 
umbră pe formele bărbătești ale zeului ; Venerea de Milo 
are o gravitate tragică, în absolută contrazicere cu na- 
tura zeiței de Paphos ; Rondul lui Rembrandt e o stră- 
lucită pagină de pictură, dar fără putere de evocațiune, 
deoarece nu reprezintă nimic decît numai opoziţie de 
efecte de lumină. 

Pe cîtă vreme Venerea capitolină e perfecțiunea de- 
săvîrşită a frumosului ; înfăţişează momentul acela, unic 
în creaţiune, cînd geniul artistic ajunge în periheliu. După 
cum o planetă, care îşi face evoluţiunea sa regulată, nu 
ştie cînd a ajuns în punctul cei mai apropiat de soare, 
tot aşa un artist, care se învirteşte imprejurul perfecţiu- 
nei, nu are conștiința limpede a momentului absolut : 
o lovitură de daltă mai mult sau mai puţin, și a trecut 
dincolo sau a rămas dincoace ; e prin urmare o fericită 
întîmplare cînd se opreşte exact în punctul cel mai înalt 
de creştere. 

Că Venerea capitolină poate fi un original, sau o 
copie, sau un tip derivat din Venerea de Cnido a lui 
Praxitele, sunt lucruri secundare. Importantul este că 
este. Din toată fericita epocă a marii sculpturi grecești, 
nici un exemplar din cele ce ne-au rămas nu întruneşte 
atîtea calităţi de graţie, de pudoare, de feminitate, ca 
acesta. Armonia perfectă dintre idee şi operă, maturita- 
tea caldă a formelor, eleganța cu care îşi mişcă braţele 
şi mai presus de toate poezia cu care se desinează înainte 
linia coapsei drepte, nu pot fi scoase decît din imaginele 
acelor artiști ai veacului lui Periclès, pentru cari cultul 
frumuseţii omeneşti era singura adevărată religiune. Asta 
este Aphrodita, cu toate atributele sale: anadyomenă, 
rotundă şi mlădioasă ca un val, albă ca spuma mării; 
genetyilidă, îndemniînd la iubirea vieţei şi la reproduce- 
rea ei; uranie, curată şi ideală ca o idee platoniciană. 
Corpul plecat uşor pare că tremură de sfială. Privitorul 
e coprins de neliniște. Simte parcă nevoie de a-i aco- 
peri umerii, sugestionat de puterea artistică cu care e 
exprimată graţia femeiască în toată slăbiciunea sa încîn- 
tătoare. 


53 


10 


15 


20 


30 


35 


Poate d. Brunetière să reproducă texte din Pliniu cel 
Bătrîn, cît o pofti, ca să dovedească obscenitatea Venerii 
de Cnido. Acesta este şi el un fel de snobism literar. 
A cere statui imbrăcate şi a cita pe Montesquieu, care 
nu da voie fiicei sale să răsfoiască propria sa scriere 
Lettres Persannes, este o aberaţiune a criticismului de- 
cadent 4%. Omenirea a asistat la comedii şi mai mari: 
s-au văzut papi ridicînd deasupra coloanei lui Traian un 
chip de sfint, ca s-o creştinizeze, iar un altul poruncind 
lui Bernini să îmbrace statua justiţiei de la mormîntul 
lui Paul al II-lea Farnese, ca să nu se scandalizeze 
damele. 

Noi astăzi, oameni deplini stăpîni pe etica şi estetica 
noastră, ştim ce respect se cuvine unei asemenea critice ; 
ştim la ce grozăvii îndeamnă ea, ce caricaturi produce 
arta așa-zisă morală, care încearcă să dea probleme psi- 
hologice în grupuri plastice. Slavă Domnului, Europa e 
plină de statui moderne, buşteni de marmoră, îmbrăcaţi 
în surtuce, pieptănați după ultima modă, ce par că se 
dau pe gheaţă sau că se pregătesc la o balansea de 
cadril. Dar sunt morali, fiindcă sunt îmbrăcaţi ! 

Ceea ce este frumos în vremurile noastre e tocmai 
eclectismul la care ajungem noi în mod firesc, ştiind a 
preţui, pe de o parte, morala lui Christ, trăind dintr-însa 
zilnic, iar, pe de alta, admiţind din toate puterile arta 
păgînă. Că se găsesc astăzi oameni care ar voi să În- 
toarcă pictura la sfinţii strimbi ai prerafaelismului, o 
ştiu ; dar aceştia sunt gloata nefericiţilor, cari, maimu- 
țărind pe iubitorii sinceri ai lui Giotto, Beato Angelico. 
Sandro Botticelli, Memling şi alţii, se închină înaintea 
a tot ce e necunoscut și urit. Din aceştia se recrutează 
simboliștii, verlainianii, capuţiniştii şi alţi asemeni cara- 
ghioşi ai decadenţei moderne. 

Trebuie să vă spun că zilele astea mi-a căzut în mînă 
o broşură a d-lui Brunetiăre, PArt et la Morale, care 
mi s-a părut nedemnă de autorul ei 47 și de care mi-am 
adus aminte văzînd pe Venerea capitolină : „Mesdames. 
Messieurs, je vous dirai d’abord que je me suis proposé, 
dans cette conference, d'être long, ennuyeux, obscur, et 


54 


10 


15 


20 


25 


30 


néanmoins banal“. Rară sinceritate, pentru un om atit 
de sigur de sine ca d-nul Brunetiere. Ainsi soit-il ! 

Nu mă pot însă împiedica de a mă gîndi Ja entuzias- 
mul cu care un alt critic francez ţinea conferențe asupra 
Filosofiei artei în Grecia, Taine : 

„Înzestraţi cu încîntătoarea libertate a spiritului, cu 
un prisos de veselie inventivă, cu grațioasa aprindere a 
închipuirei cari îndeamnă pe copil să compună şi să pre- 
facă neîncetat mici poeme, fără alt scop decit acela de 
a-şi exercita facultăţile noi şi neastîmpărate ce se deș- 
teaptă deodată într-însul — grecii au fost cei mai mari 
artişti ai lumei. Cele trei calităţi principale pe care le. 
găsit în caracterul lor sunt tocmai acelea ce alcătu 
sufletul şi inteligenţa artistului. Delicateţe de percepțiune, 
dar de a pătrunde legăturile fine dintre lucruri, înţele- 
gerea și intuiţiunea nuanțelor îi permit să construiască 
unităţi de forme, de sunete, de culori, de întîmplări, în- 
tr-un cuvînt, de elemente şi detalii atît de strînse între 
ele prin legături intime, încât să alcătuiască un lucru viu, 
care să întreacă, în îmmea imaginară, profunda armonie 
a lumii reale. Nevoia de a fi totdeauna limpede, senti- 
mentul măsurei, ura de tot ce e vag şi abstract, dispre- 
tul de lucruri monstruoase şi enorme, gustul de contururi 
hotărite, îl fac să-şi mărginească concepţiunile într-o 
formă ce se percepe cu înlesnire de imaginaţie şi de sim- 
turi, şi prin urmare să producă opere pe care să le în- 
ţeleagă toate rasele şi toate veacurile, şi cari, fiind ome- 
eşti, să fie nemuritoare. Cultul vieţei prezente, senti- 
mentul forţei omeneşti, trebuinţa de seninătate şi de ve- 
selie îl îndeamnă să înlăture reprezentarea infirmităţii 
trupeşti şi a boalei morale şi să ne înfăţişeze sănătatea 
sufletului şi perfecțiunea corpului, să complecteze fru- 
museţea convenţională a expresiunei prin frumusețea 
reală a subiectului. O privire aruncată asupra literaturei 
lor, comparată cu literatura Orientului, a veacului de 
mijloc şi a timpurilor moderne ; cetirea unei pagine din 
Homer, comparată cu cetirea Divine; Comedii, a lui Faust 
sau a epopeelor indiene ; un studiu asupra prozei lor, com- 
parată cu orce altă proză, din orce alt veac sau din 


55 


10 


15 


20 


25 


30 -- 


35 


orce altă ţară, vă vor convinge repede. Alături de stilul 
lor literar, orcare altul este umflat, greoi, inexact şi silit ; 
alături de tipurile lor morale, orce alt tip pare încărcat, 
trist şi bolnăvicios... 

E o plăcere să-ţi răzbuni pe cineva cu aşa fraze! 
În fiecare scriitor se deşteaptă cîteodată „un poète mort 
jeune à qui l'homme survit“, cum zice Sainte-Beuve. 

Şi e curios că d-l Brunetiăre pretinde a fi, în critică, 
ucenicul lui Taine... 


Urmai a rătăci prin coridorul din mijloc, rece, so- 
lemn, plin de lucruri frumoase, de statui, de urne, de 
vase înflorate, pe care motivele aleargă, în basoreliefuri 
de crăngi fantastice, cu o eleganţă supremă. 

Intrai la stînga, în sala busturilor împărăteşti. Aci mă 
aştepta emoţiunea binefăcătoare a patriotismului. Îmi 
aduceam aminte de un bust al lui Traian care mă impre- 
sionase, dar nu credeam că a doua oară avea să mă 
miște atît de mult. 

În adevăr, cum intri, dai de chipul împăratului nos- 
tru 48, aşezat pe poliţa de sus, la stînga. 

Ce minunat seamănă bustul acesta, cel mai expresiv 
şi mai inteligent din cîte am văzut eu, cu imaginea ce-mi 
făcusem din cărți despre marele nostru părinte. 

Luai un scaun și mă aşezai în faţa pietrelor vorbi- 
toare. 

lată Traian : iată Plotina, femeia lui ; iată Marciana, 
sora împăratului ; iată Matidia, fiica Marcianei. Apoi 
Adrian, vărul şi urmaşul lui; apoi Sabina, femeia lui 
Adrian. 

Sfîntă este emoţiunea ce răsare în sufletul unui ro- 
mân, la vederea acestor capete, care au trăit din viaţa 
împăratului, l-au iubit, l-au înveselit şi l-au întristat ! Ce 
enigme, aceste obrazuri de piatră, această Ploti la 
început demnă soţie a marelui om, apoi femeie rea: 
această Marciană, singura lui rudă de sînge; această 
Matidie, tînără şi cuminte, unică ramură a familiei Ulpia ! 
Apoi, acest Eliu Adrian, mătăhălos la trup, fin la minte, 
iubitor al artelor şi frumosului; demn de părintele său 
adoptiv în unele, nedemn în altele! Ce straniu moment 


53 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


al istoriei romane, clipa aceasta de 18 ani, În care o 
lumină de geniu puternic, o mînă de suflet cu adevărat 
nobil, încearcă să oprească rostogolirea totului în pră- 
pastia depravării, a viţiului, a infamiei ! Şi ce mare ne 
apare omul care personifica într-însul clipa aceasta, omul 
al cărui caracter moral avea să lupte nu numai cu imo- 
ralitatea altora, dar cu chiar propriele sale slăbiciuni ! 
Căci atita era de adîncă stricăciunea, aşa se întindea de 
departe cangrena în clasele de sus, încît însuşi împăratul, 
figura cea mai nobilă din cîte au produs vremurile aces- 
tea, nu s-a putut strecura în pagincle albe ale istoriei 
fără pată. Dar, ca şi cum bărbătescul lui suflet s-ar fi 
temut de el însuşi, Traian, dînd spada în mina lui Sa- 
buranus, numit de el căpitan al guardiei, îi zicea : „Ţine, 
mă vei apăra, dacă îmi voi face datoria; dacă nu, în- 
toarce-o în contră-mi ; orce greşeală la suveran are mai 
puţină scuză“. 

Şi ce bine oglindeşte bustul acesta, fără cunună pe 
cap, fără insemnele măririi, înălțimea gîndurilor, mări- 
mea sufletului! Cu părul tras pe frunte, rămas puţin, 
ca la Iuliu Cesar ; ajuns prin urmare în deplină maturi- 
tate, cînd toate florile s-au scuturat de pe ramura vieţii : 
fără copii, aşadar fără ultima mîngfiere a oamenilor ce 
conduc pe semenii lor, şi cari, din slava în care trăiesc, 
par că pătrund şi mai adinc vanitatea celor păminteşti 
cu ochiul trist privind drept înainte ; cu gura uşor ridi- 
cată de la o lature — chipul împăratului e icoana însăşi 
a melancoliei. Acolo se răsfrîng grijile unui imperiu mare 
ca lumea ; acolo, năzuințele unui suflet păgîn, în care, 
cu toate astea, sublimul martir de la Golgotha părea că 
aruncase sămînţa îndoielii ; acolo, luptele unei conştiinţe 
în care blindeţea iertătoare a geniului se întilnea cu 
disciplina rigidă a generalului din Germania de jos. Acesta 
e căpitanul din primul război dacic, care, după ce bătuse 
pe strămoșii noştri în pămîntul lor, se ruga de femeile 
dace să nu-și caute singure moartea, „fiindcă Roma iartă 
pe cine se supune“, cuvinte noi în gura unui popor ce 
nu iertase niciodată pe nimeni. 

Şi privind în ochii cuminţi ai împăratului mă gin- 
deam că a fost o fericire pentru noi, coboritorii dacilor 


57 


10 


15 


20 


30 


35 


şi ai romanilor, că cele două popoare s-au izbit, s-au 
frînt, s-au contopit într-un popor nou, tocmai în epoca 
cea mai curată a imperiului, sub privirea blindă a divu- 
lui Traian. În adîncimea straturilor cu adevărat poporane 
de la noi, în munții Oltului şi ai Vrancei ; prin Neamţu, 
pe la Suceava şi prin Bucovina; prin Transilvania şi 
prin Banat, acesta este tipul moral al ţăranului ; omu! 
cuminte care vede şi iartă cît poate, melancolicul care 
trăieşte pe corhane, cu portul dacic şi cu sufletul roman 
— pe cînd femeia lui, dacă în toată puterea cuvîntu- 
lui, a rămas vînjoasă şi încăpăţinată ca surorile sale de 
altădată : „Bete de ură şi de durere, femeile nu vor s-audă, 
se smucesc din mîinile soldaţilor, nepăsătoare de moarte, 
gîndindu-se numai să împărtășească soarta comună“. Aşa 
e şi astăzi românca în Transilvania, care, cînd intră în- 
tr-un neam străin, îl românizează. Marea lege fiziologică, 
care transmite pe cale generativă, în bărbat, prototipul 
rasei, calităţile neclintite ale tatălui celui dintii, cînd mai 
cu seamă împrejurări dinafară nu le-au schimbat. 

Şi mă gîndeam la multe, acolo, în mijlocul sălii de 
marmură, în faţa familiei Ulpia... Mă gîndeam la tinerii 
noştri cu mijloace, cari năzuiesc toţi spre Paris ; la fami- 
liile care pot călători şi se duc numai la Paris ; la artiștii 
noştri, din care foarte puţini trec pe la Roma, şi atunci 
numai În fugă. Şi cu toate astea, aici este obîrşia nea- 
mului nostru, aici şi la satul Grădiştea ; aicea e coloana 
traiană ; în Italia, la Benevent, e arcul de triumf al 
împăratului. 

Şi la cite altele nu mă gîndeam !... La așezămintele 
noastre de cultură, cari nu au nici copiile în gips ale 
busturilor împăratului 45 ; la şcolile noastre, în cari copiii 
învaţă istoria romană fără să aibă un singur manual 
popular asupra lui Traian, o reducere a capitolelor din 
Dion Cassius 50 (deja traduse) sau a monografiei cu care 
preotul Brotier 51 completează Istoriele iui Tacit. Se vorbea 
cîndva, la noi, de aducerea unei copii a coloanei traiane 
şi ridicarea ei pe una din pieţele capitalei. Fericită idee, 
care însă a fost părăsită, sub cuvint că, din momentul 
ce coloana există la Roma, nu mai e nevoie să existe 


38 


E) 


10 


15 


2 


25 


30 


şi la noi, iar că în locul coloanei ar fi mai nimerit să 
ne ridicăm monumentul eroilor de la Griviţa și Plevna. 
Bine e să ridicăm monumente în amintirea războiului 
nostru din urmă. Dar faptele ce le vor rechema ele sunt 
în mintea noastră a tutulor; nimeni nu se îndoiește 
de existența lor. Pe cînd cucerirea Daciei, podul peste 
Dunăre, chipul împăratului, existenţa sa chiar, par basme, 
sunt legende fără nici o putere evocativă pentru popor şi 
pentru copiii din şcoală, mai cu seamă de cînd entuziasmul 
dascălilor transilvăneni a fost îndepărtat de ironia bonju- 
riştilor decadenţi. Vai de poporul care îşi tratează mărirea 
trecută cu ironie !... Coloana traiană, înălțindu-se splendidă 
în capitala României tinere, ar fi axa pe care s-ar învirti, 
ca spirala antică, năzuinţele noastre ; ar fi dovada hotărî- 
toare, pentru munteanul din Vrancea şi cîmpeanul din 
preajma Bărăganului, că Traian nu e poveste ; ar fi do- 
cumentul nostru de nobleţe, adus la noi. Ar trebui să ne 
deprindem a fi serioşi cu minunata comoară de sentimente 
ce o avem în marele suflet anonim al poporului : s-o păs- 
trăm ca cea mai nestimată bogăţie ce ne-a venit, nouă, 
surtucarilor, fără nici o osteneală, ca de la un unchi din 
America ; s-o păstrăm, s-o mărim şi s-o venerăm. Legen- 
dele istorice, faptele mari din trecut, ce s-au strecurat 
prin naivitatea poporană, trebuie să le sprijinim şi să le 
întărim cu dovezi scrise în piatră şi în bronz. Destul am 
fost copii flecari, destul am ris de entuziasmul bătrînilor 
profesori latiniști, de limba lor, de visurile lor. de idealul 
generației de la pașșopt, de constituţie, de liberdea, de 
sofragiu ; destul am maimuţit un scepticism pe care nu-l 
aveam. De la război încoace, parcă multe s-au schimbat 
în bine. Ne-am cucerit neatîrnarea, avem o armată, ne-am 
fixat o limbă, au răsărit doi-trei scriitori mai mari decit 
timpurile lor — prin urmare am avut mai mult noroc 
decît minte. Să avem şi puţină minte! Să fim serioşi ! 


Ah, pustiu de condei, cum mă iai la vale ! pustiu de 
condei şi pustiu de suflet !... Aleargă înainte, mînă, go- 
neşie, sare de la una la alta, fără nici o regulă. Aveţi 
dreptate să ziceţi că nu sunt disciplinat. Așa este. Pe de 
altă parte însă, ce plăcere de a da drumul vorbei 1... Ve- 


59 


15 


25 


30 


nerea, Traian, americanii, landourile, Lydda. Ah, Lydda ! 
O uitasem... 

Aşa e: uitasem pe Lydda; ceea ce probează că 
Ulisse avea dreptate şi că insula Ogygia se poate întilni 
şi pe Capitol. De astă dată însă Calypso era de piatră, 52 


Neştiind ce s-a putut întîmpla, ieşii din muzeu şi-mi 
îndreptai paşii către via Marguta, strada atelierelor, unde 
şi Lydda avea pe al său. Era pe la amiază. Stradele erau 
pline de lume. Din Piazza Venezia se vedea tot Corso, 
pînă la Piazza del popolo, inundat de soare, scînteietor de 
îmbrăcăminţi femeiești. Eu eram preocupat. Lumea umbla 
forfota, o lume sănătoasă, limpede la chipuri, ce părea 
fericită de a trăi, mulţumită de a merge spre casă, către 
care o mina pofta de mîncare. Romane grase, cu părul 
negru şi faţa albă ; străine blonde, subțiratece şi vapo- 
roase ; trăsuri, în coşul cărora tremurau crăngi întregi 
de trandafiri; viaţa de primăvară a unei mulțimi civi- 
lizate, alergînd instinctiv după fericire. Îmi treceau prin 
minte crimpeie de idei, pete de imagini, un nas berbant 
al unei americane, chipul unui ofiţer, un lupetto de pe 
capra unui birjar ce lătra după lume. Deodată mă oprii 
în loc, tresărind : e cu putinţă ca toată lumea asta să 
vorbească italieneşte, cînd creierul meu funcţiona liber 
numai în limba mea? Şi atunci, printr-o solidaritate 
inconștientă, mă gîndii la d-I Hristache din termele lui 
Diocliţian... Bietul om ! Ce cinstit grăia el în limba lui : 
„Haide, soro, să mai vedem un Traian, ceva“. 

Cînd ajunsei la Lydda, o găsii lucrînd la portretul 
unei doamne americane, care era de faţă şi poza. Ne sa- 
lutarăm din cap cu un zîmbet şi un semn. Ea îşi căută 
de lucru mai departe ; eu mă strecurai pe după nişte 
pinze pînă la un divan. Şi cînd îmi aruncai ochii mai 
bine spre americană, Doamne iartă-mnă, îmi veni să poc- 
nesc din limbă, parcă ar fi muşcat cineva dintr-o lămiie 
în faţa mea. Ce chip de diavol surizător !... 

După ce ieşi americana, Lydda veni spre mine, liniş- 
tită, şi îmi explică pentru ce fusese silită să lase pe de 
altă dată muzeul Capitoliului. Privirea ei îmi păru stra- 


60 


nie. Seninătatea caldă de totdeauna lăsase locul unei 
expresiuni reci. Vorbea, curăţind paleta domol, fără ho- 
tărîre, fără interes. Ce putea să aibă ? 

Americana lăsase, ieşind, un parfum ameţitor de 
eleganță şi de bogăţie, ce părea că ne revoltă nervii. 
Ne învăluia pe amindoi simţămîntul curios al individua- 
ltăţii noastre, deşteptat deodată de aceeași cauză, dar 
cu efecte deosebite, precum ne erau firile : la mine, o 
încordare a voinţei, mişcarea înainte a simpatiei; la 
Lydda, dimpotrivă, o depresiune totală, parcă s-ar fi 
simţit gata să leşine, 

Pentru întîia oară o vedeam astfel. Îmi fu ruşine de 
gindurile mele secrete, şi încercai să m-apropii de su- 
fletul ei revoltat, pe toate căile, făcindu-mă mic, vor- 
bindu-i de muzeu, de artă, de tot ce ştiam că-i place 
şi o interesează. Fu în zadar. Atunci negăsind nimic, 
tăcui. Ea se sculase de la lucru şi se uita pe fereastra 
ce da pe Pincio. Eu priveam portretul. 

— Ce eleganţă, personală a d-tale, pui pe pinză!... 


Parcă modelul tocmai de calitatea asta e lipsit — zisei 
eu, ca să zic ceva. 
— Nu-i aşa ?... îmi răspunse ea repede. 


Nu era deloc aşa; dar deloc, Însă ce să-i faci firei 
omeneşti, cu toate unghiurile sale ascunse ?... În naturile 
cele mai perfecte, vanitatea răstoarnă cîteodată armonia 
unei întregi vieți. g 

Lydda zise ceva, printre dinți, în englezeşte, satisfă- 
cînd astfel trebuința sufletească de a pune pe o situaţie 
cuvîntul exact, pe care numai limba în care gîndim ni-l 
dă. După aceea veni către mine, înseninată ; mă duse la 
fereastră să-mi arate cum se vedea unda de lumină pro- 
pagindu-se prin aer; mișcă perdelele atelierului ; apoi 
rămase în mijlocul camerei, gîndindu-se ; ce se mai În- 
timplase ? 

— Vrei să dejunăm împreună ? îmi zise. 

— Bucuros. 

Ea suridea. Devenise încîntătoare, Lydda cea de tot- 
deauna, stăpînă pe sine, simplă. A _ 

Dejunarăm foarte cinstit, cu ouă, şuncă și ceai. După 
aceea, îmi dete voie să fumez ; îmi deschise fereastra şi 


1 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


mă lăsă cu roatele mele de fum. Ea se întinse pe 
divan... 

Pe zidul de la Pincio, rozele cădeau pînă jos. Soa- 
rele bătea în toată puterea lui, pe acoperișuri şi prin 
grădini. Viaţa, oprită într-un moment de odihnă, părea 
că s-a lăsat, ca Lydda, în braţele încropite ale namiezu- 
lui. Doi grădinari dormeau pe pămîntul gol. Palii de lu- 
mină tremurau prin văzduh. O toropeală nespusă se 
apropia de mine : simţeam că adorm, fără să mă pot 
opune acestei năvăliri. Un pahar de vin îmi surîdea În- 
tr-un colţ al închipuirii, rămas deştept. Ceaiu 1... 

Şi hup !... Alunecai în neant simțind exact momentul 
trecerii. Admirabila maşină a conştiinţei înregistrase, ca 
un aparat seismic, pînă la ultima ondulaţiune a vieţi 

Cind deschisei ochii, tabloul era întocmai ca mai îna- 
inte. Pînă şi grădinarii stau tot la pămînt. MĂ uitai 
ia ceasornic : dormisem poate vreo zece minute. Mă scu- 
Jai binişor. Lydda dormea. Mă apropiai de dinsa, do- 
rind să văd ce impresie îmi făcea : ochii închişi îi dau 
aerul parcă şi mai candid. Corpul întreg, rezemat cu în- 
credere pe divan, îmi părea uşor ca un fulg. O mînă 
cădea pe coapsa dreaptă, albă ca o floare. O sărutai cu 
mare grije: trecu o adiere de fior prin degetele fine. 
După aceea închisei fereastra, să nu răcească ; îmi luai 
pălăria şi ieşii tiptil, lăsînd-o să se odihnească. Ştiu că 
se scoală de dimineaţă, că lucrează din zori de zi pînă 
seara, cu aceeaşi nestrămutată credință în bine: prin 
urmare repaosul ei trebuia respectat ca un lucru sfînt. 

Ce minunat lucru e o asemenea fire ! 

Demnitatea omenească e ridicată la înălţimea poeziei. 

Cred, iubite domnule Filip, că o idee nouă se stator- 
niceşte în spiritul meu : aceea de a lua pe Lydda. Cu o 
astfel de femeie, viața mea se va desfăşura mai departe, 
limpede, ca pînă acum, şi sper că şi a ei va fi ferită de 
necazuri. 

Aşteptînd să-mi răspundeţi, rămîn al d-vstre, 


Mircea M. 


62 


a 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


SCRISOAREA N 


Roma, 189... 


Iubite domnule Filip, 


O noutate curioasă : era cit pe aci să deviu pesimis- 
tru. Închipuiţi-vă că de la fereastra deschisă a atelieru- 
lui, lingă care am adormit, m-am ales cu nişte friguri 
năprasnice. Ce s-a întîmplat cu mine, timp de trei zile, 
nu ştiu. Se pare că am trecut printr-o ferniciosa, din 
care nu scapă decit unul ia o mie şi că salvatorul meu 
este doctorul Baccelli, care a făcut cu mine experienţa 
supremă a injecţiunei intravenale a unui serum desco- 

rit de el. Eu nu ştiam nimic. Îmi aduc aminte numai 
că, deschizînd ochii, am întîlnit cu privirea alţi doi ochi, 
pironiţi asupra mea, doi ochi adinci, de o intensitate de 
viață extraordinară, care păreau a pîndi scînteia de su- 
flet ce mai licărea în mine, păreau a-mi filtra, din pupi- 
lele lor arzătoare, focul eternității. 

Ce mare e omul !... 

Revenindu-mi în simţiri, căutai să-mi adun mințile. 
Cine era domnul acesta ? Cit ţinuseră frigurile, mă lup- 
tasem cu Kant. Imperativul categoric, numeni, ideile 
aprioristice, teoria spațiului şi a timpului — o hălă- 
mostie de abstracţiuni, pe care le discutasem şi le com- 
bătusem cu o luciditate rară. Va trebui să vă istorisesc 
cîndva lupta această himerică. 

Deschizind ochii, doctorul Baccelli mi se păru că e 
Kant. Vedeam că dincolo de umbra potrivnicului meu 
stă chipul palid al Lyddej, dar credeam că o visez, cum 
visasem aievea, timp de trei zile şi trei nopți. O evi- 
dentă desfacere a personalității mele mă lega jumătate 
cu visul și jumătate cu realitatea. Doctorul zise : 

— Come va, caro amico ? 

Mă trecu un fior de frică : 

— Brutto vecchio! sei diventato italiano ? 

Atunci vocea Lyddei răsună în auzul meu ca o mu- 
zică, şi legătura cu realitatea se statornici deodată. Ea 


63 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


mă lămuri că domnul pe care-l batjocorisem era salva- 
torul meu. Doctorul rîdea, bufnea pe nări, îşi freca 
mînile : 

— Va bene, va benone. Dica pure... 

_Apoi veni lingă mine, mă luă de mină și începu să 
mă mustre, rîzînd : 

— Aşa, ha? Mă faci bătrin... Ba încă bătrin urit: 
nu poate toată lumea să fie tînără, ca dumneata. 

Atunci mi se ridică negura de pe minte. Parcă o sfir- 
sală sufletească mă coprinse, un sentiment de mizerie şi 
de slăbiciune, de milă şi de ruşine. Înţelesei într-o clipă 
că ceva grav se petrecuse cu mine ; că omul acesta mă 
scăpase dintr-o mare primejdie. Şi cum el îmi ținea mina 
într-ale lui, o covirşitoare putere de iubire şi recunoș- 
tință mă făcu să-i sărut mîna... í 

In sfîrșit, medicul plecă. 

Lydda îi luă locul, pe scaun. Ce minunată mi se 
păru ! Slăbise. Obrazul ei, de răsură abia înflorită, era 
palid. Sub lumina lămpii, vedeam vinele albastre cum 
miîngfiau pieliţa. 

Închisei ochii, deplin stăpin pe mine, dar cu porni- 
rea către vis a omului care a umblat trei zile prin ne- 
fiinţă ; închisei ochii, ca să nu mai pătrundă nici o 
imagine alături de a Lyddei, şi astfel să rămînă a sa, 
eternă, în sufletul mew. i 

Îmi puse mîna pe frunte şi mă chemă, cu un glas... 
cum n-am mai auzit. Redeschisei ochii, cu fondul de şi- 
retenie şi de plăcere de a o vedea suferind pent mine, 
care de fapt nu era decît dovada slăbiciunii în care mă 
găseara, şi îi luai miinile, le sărutai şi iar le sănatai, cu 
sentimentul de nețărmurită mulțumire fizică cu care co- 
pilul adoarme sub respirarea caldă a mamei. O uşoară 
roșeaţă i se urca în obraz. Îmi zimbi ; îmi închise gura, 
fiindcă voiam să vorbesc ; îmi dete nişte doctorii şi mă 
pofti să adorm. Cum să adorm ! că doar pînă atunci mă 
luptasem cu toate lighioanele somnului. Dar nu: acela 
nu fusese somn, ci delir. Prin urmare trebuia să mă 
supun. 

Inchisei ochii din nou, şi fie slăbiciune, fie lipsă de 
odihnă adevărată, adormii. 


54 


Cînd mă deşteptai din nou, se îngîna de ziuă. Prin 
crăpăturile obloanelor se insinua lumina. Mă uitai prim- 
prejur. Într-un fotoliu dormea cineva, o femeie. Cine 
putea să fie ? 

Îmi adunai gîndurile răzlețe. Capul îmi huia în gol. 
Cu toate astea, ideile îmi erau limpezi. Îmi aduceam 
aminte de doctor, de Lydda, de vorbele decuseara ; apoi, 
mai din urmă, de visuri şi de Kant. Ah, iar Kant! 

Ce curios ! Vorbisem cu el, de-a binele ; îi dovedisem 
că se înșela în unele afirmări : că nu există timp și prin 
urmare nici idei aprioristice ; că filozofia energiei univer- 
sale răsturna labirintica sa zidire, care, cu toate astea, îmi 
fusese atît de dragă. Iar el mă ascultase zimbind. Ăsta 
era răspunsul său : zimbetul. O, afurisit bătrin, maniac 
— ce cîştigi zimbind ? Răspunde, dacă ai ce ! 

începuse să-mi fie foame. Aş fi vrut să chem, dar 
îmi era milă de fiinţa care dormea alături, căzută de 
osteneală. Ce straniu e corpul omenesc, desfăşurat în 
nepăsarea somnului ! 

Prinsei a răsuci nişte ciucuri de la învelitoarea patu- 
lui, gândindu-mă în urmă, departe. Cite nimicuri dulci, 
din vremea copilăriei 1... Viaţa noastră trecută stă în 
raport invers cu viaţa noastră prezentă, din punct de 
vedere al fericirii : aceasta, fiindcă momentul actual este 
totdeauna covirşitor, în bine sau în rău. Şi iar adormii. 

Cînd mă deşteptai acum, o figură nouă sta plecată 
spre mine. Îmi trecui mîna pe frunte, ca să mă simt 
bine : eram deştept. Recunoscui după îmbrăcăminte per- 
soana care dormea în fotoliu. O rugai să deschidă obloa- 
nele. Le deschise. O orgie de lumină se revărsă în odaie, 
aducînd parcă evident veste bună de la natura dinafară. 
Mă uitai la sora de caritate ce mă îngrijea. Un obraz 
tînăr şi curat. Îl mai văzusem undeva. Unde? Printr-o 
graţioasă mişcare ce făcu din cap, îmi adusei aminte, 
ca prin vis, că în mijlocul aiuririi mele, avusesem o 
licărire de conştiinţă, în care realitatea mi se întipărise 
sub forma mişcării din cap a persoanei ce era de faţă. 
O rugai să-mi dea o oglindă şi un pieptene : numaidecit 
închipuirea de sine îşi lua împărăţia. 


65 


o 


10 


20 


25 


30 


35 


Sora căută oglinda, dar n-o găsi ; găsi însă pieptenele 
şi cu o îndemînare rară, se apropie de mine şi-mi îndreptă 
părul în cap. Un parfum de mină vie îmi adie prin minte. 
Mă simaţii mişcat de un resort sufletesc de gratitudine şi. 
mai mult, de dorinţă de a-i plăcea. Ea zimbea. Rosti 
citeva cuvinte italieneşti, şi înţelesei după accent că era 
engleză. Asta fu de ajuns ca să mă recheme la același sen- 
timent curios ce avusesem în atelierul Lyddei, cînd poza 
americana. Ce nepotriveală între ceea ce se cuvine şi ceea 
ce este ! 

Ziua trecu repede. Veni doctorul, pufnind pe nări ca 
de obicei, şi-mi dete dezlegare de a mînca şi a trăi mai 
departe, Spre seară veni Lydda, dete drumul surorii de 
caritate pentru un ceas şi rămaserăm singuri. 

Cum am văzut-o atunci, nu cred să mai văd nimic 
asemuitor. Un menuet de Mozart ar putea spune mai 
bine, cu eleganța sa glumeaţă şi melancolică, ce era 
Lydda atunci. Îşi ridică pălăria din cap, cu foşnituri de 
mătase moale ; o aşeză pe un scaun, fără a se uita în 
oglindă, şi veni lîngă mine. Aţi băgat de seamă ce 
impresie de statornicie lasă o femeie care îşi pune sau 
îşi ridică o găteală, fără a se uita în oglindă ? Prinserăm 
a vorbi de una și de alta, de vremea frumoasă, de prim- 


blările noastre — pînă în sfârşit îi spusei... că aveam să-i 
spun ceva. Ea mă privea nehotărită : 
— Ce? 


— În mintea mea s-a statornicit o idee... Cred că 
de acum nu mai pot trăi făr' de dumneta... Primeşti ? 

Lydda îşi retrase puţin scaunul şi se uită la mine 
ţintă, cu o privire luminată de bucurie. 

— Cred... aş crede că... altă dată. 

— Altă dată, dacă vrei. Înţeleg că poate n-ai destulă 
încredere în hotărîrea mea de acum : toți bolnavii fac 
proiecte mari pentru viitor, fiindcă astfel se înşală singuri. 

— Nu, Doamne fereşte. Primesc cu bucurie și recu- 
noştinţă. Viaţa mea e legată de viaţa dumnitale cu temei- 
nicia hotărirei lăuntrice, care mu se teme de nici o 
stavilă și de care nu am să dau seama decît lui Dum- 
nezeu. Altfel, înţelegi că nu aş fi aici lîngă dumneta. 


6 


— Bine, Lydda. Cred însă că trebuie să-ţi spun unele 
mici neregularități din viaţa mea, de care e drept că 
nu sunt răspunzător, dar cari nu mai puțin există... 


— Te rog... 
5 — Starea mea civilă nu-i tocmai în regulă... Nu am 
tată. 
Ea se plecă spre mine şi mă cuprinse cu braţele de 
git. 


— Ştiu, îmi zise încet : am înţeles de muli 
10 — Şi primeşti ? 
— Mai mult ca orcînd.. 


Asta este, iubite domnule Filip, ziua hotăritoare. Ce 
s-o întîmpla, de acuma cu mine puţin îmi pasă. Lydda 
îmi redă un lucru scump : respectul anonim al lumei, 
15 ja care credeam că nu am drept să aspir. Prin urmare 
înţelegeţi că singurul meu gînd de azi înainte este de a 
răsplăti prin cel mai mare devotament pe aceea ce va 
deveni femeia mea. Vă rog dar să faceţi prin tribunal 
actul de consimţămînt al mamei și să mi-l trimiteţi fără 
20. întârziere. 
Mi opresc, fiindcă sunt ostenit. Sper să vă scriu 
miine din nou. 
Al d-voastre, 
Mircea M. 


25 SCRISOAREA XI 


Roma, 189... 


Iubite domnule Filip, 


Teoria spinoziană, care admite pe om ca o întrupare 

30 fugitivă a voinţei lui Dumnezeu (personificat în substanță, 
cu atributele sale : unitate, necesitate şi infinit) este, sub 

o altă formă, teoria biologică modernă, care stabileşte o 


87 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


identitate perfectă între energia vieţii cu energia univer- 
sului. şi anume cu una din formele acesteia: energia 
chimică. 

În ştiinţa modernă s-a dovedit că fenomenul vital, 
în imensul circuit al energiei universului, este totdeauna 
precedat de un fenomen chimic şi produce la rîndul său 
un fenomen caloric, Prin urmare, energia vitală îşi trage 
originea din energia chimică potenţială, grămădită în 
principiul constitutiv al organelor, iar la rîndul său ener- 
gia vitală produce energia termică. Căldura, care pînă 
acum era considerată ca o condiţiune generatrice a or- 
ganelor vieţii, este astăzi considerată, dimpotrivă, ca un 
produs al funcţionării organelor, şi, prin urmare, în or- 
dinea dinamică, ca un mijloc de eliminare a vieţii ani- 
male, după cum acidul carbonic este, în ordinea substan- 
telor, un material uzat şi, ca atare, dat afară. Deopotrivă 
cu energia calorică este considerată energia mecanică, 
energia electrică, fosforică : atitea căi pe care energia 
chimică potenţială, introdusă în organismele vii, se în- 
toarce în energia universală, 

Se înţelege prin unmare că viața nu este altceva decît 
circularea. energiei, care pornită din lumea fizică, se în- 
toarce în lumea fizică, după ce a făcut o scurtă trecere 
prin organismele animale. 

Prin urmare substratul teoriei spinoziane. 

Pentru Spinoza, omul nu este decit o formă fugară 
a voinţei lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu se propagă în 
timp pe calea necesităţii, cu alte cuvinte după legile firii 
şi esenței sale. Acest Dumnezeu nu e nici bun, nici rău: 
el este. Şi cum el este, conform legilor esenței sale, tot 
astfel natura întreagă este, conform acelorași legi. Tot 
ceea ce este într-un asemenea Dumnezeu e necesar — şi 
acestea sunt legile energeticei. 

Printr-o curioasă contrazicere, Spinoza face o dis- 
tincţiune între Dumnezeu şi Univers, cu toate că recu- 
noaşte că fiecare atribut al lui Dumnezeu nu este decît 
o manifestare a naturii sale, care rămîne totdeauna simplă 
şi aceeaşi; cu alte cuvinte, contestă părții natura fun- 
damentală a totului, dînd astfel naştere teoriei ideilor 


68 


inadeguate, care şi este partea cea mai obscură a Eticei 
sale. 

Dar, ținînd seama de timpul în care a gîndit el, Spi- 
noza a fost marele filozof al viitorului, cînd a pus, sub 
o formulă abstractă, temeliile energeticei. Căci ce alta 
este substanța, unică, necesară și infinită, dacă nu energia, 
unică, necesară şi infinită și dînsa? Binele şi răul nu 
există în natură, ci este numai o noţiune omenească. În 
natură, tot ce există este perfect, prin chiar aceea că 
există, iar ceea ce există este ființa şi mişcarea. Totuşi, 
noţiunea binelui şi a răului, rezultind, pentru noi, din 
comparaţiune, trebuie păstrată, spre a ne forma idei 
asupra calităţilor oamenilor în general şi a-i îndemna 
să se conformeze intereselor speciei. 

Cu alte cuvinte, o vastă concepţiune unitară a unui 
circuit, care, fie că s-ar chema substanță, fie că s-ar 
chema energie, se regăseşte acelaşi, peste tot, de la siste- 
mele planetare cele mai depărtate, pînă la om şi pînă 
la viaţa lui complicată şi gînditoare. 

Se înţelege prin urmare că numenele sau lucrurile în 
sine, cari, după Kant, nu pot fi cunoscute, deoarece, 
fatalmente, noi nu putem cunoaște decit propriele noastre 
facultăţi, sunt rămase departe înapoi faţă cu conceptul 
ştiinţei moderne. Astăzi, foarte puţine fenomene mai sunt 
numene şi, în urma descoperirei energiei universale, nici 
un fenomen nu mai are dreptul de a se ascunde după 
această misterioasă calificaţiune, afară decît poate ener- 
gia universală ea însăşi. Cum însă filozofia ştiinţei admite 
că acesta este substratul, esența însăşi a lumei, ea poate 
fi fenomen sau numen, după cum individul care o 
contemplează o înţelege sau nu. 

Teoria energiei universale răspunde concepțiunei kan- 
tiane a timpului, în acest sens că şi una şi alta neagă 
existenţa timpului, din punct de vedere obiectiv. Deose- 
birea esenţială stă în concepţia spaţiului. Pe cînd Kant 
pune spaţiul ca şi timpul prin formele pure sau noțiu- 
nile aprioristice, cari nu au nimic a face cu lumea exte- 
vioară, filozofia noastră îl confundă cu însăşi energia 
universală. Spaţiul nu este, din punct de vedere obiectiv, 
decît o lature a energiei. Distanţele interplanetare sunt şi 


69 


20 


25 


30 


4 


se calculează ; aceste distanțe iau forma energiei latente, 
fac parte din unitatea absolută a universului şi nu se 
pot despărţi de ea, cu noțiune de coprinzător şi coprins. 

Din definiţiunea puramente subiectivă a noțiunii de 
timp şi de spaţiu a lui Kant (cea dintăi ca intuițiunea 
schimbărilor ce se operează în noi, iar cea de a doua 
ca formă a fenomenelor externe), Schopenhauer a tras 
definiţiunea sa: timpul = raportul dintre evenimente ; 
spaţiul = raportul dintre lucruri. 

Pentru noi, o deosebire fondamentală se impune : 

a) din punct de vedere obiectiv, timp absolut nu exis- 
tă, energia fiind unică şi eternă ; spaţiu există, dar el se 
confundă cu energia însăşi ; 

b) din punct de vedere subiectiv, noţiunea de timp 
trebuie să se transporte în noţiunea de spaţiu, ca să 
devie posibilă ; şi atunci avem: două manifestaţiuni 
multane ale energiei dau oamenilor noţiunea de spaţiu ; 
două manifestaţiuni succesive dau noţiunea de timp — 
dar amindouă sunt în spaţiu, cu deosebire că cea dintăi 
implică ideea de simultaneitate, iar cea de a doua de 
succesiune, 

Rezultă prin urmare de aci că temelia îns 
mai artistice filozofii de pînă astăzi este atinsă. 

Cele trei hipostaze kantiane ale spiritului uman com- 
plect sunt : sensibilitatea, înţelegerea şi raţiunea. Sensi- 
bilitatea produce intuițiuni ; înţelegerea reuneşte intui 
Şiunile prin judecată, iar rațiunea scoate din judecăți 
idei. Dar fiecare din aceste hipostaze este condiționată : 
cea dintăi, sensibilitatea, de noțiunea de timp şi de spa- 
fiu ; cea de a doua, de legile universale şi necesarii ale 
înţelegerii, cari sunt conceptele pure sau categoriile, cum 
le numeşte Kant (de cantitate, de calitate, de relaţiune 
şi de modalitate) ; cea de a treia, de principiul aprioristic 
şi inerent sieşi, al unificării sau sintezi, prin care se 
ridică la cele trei absolute : sufletul, lumea şi Dumnezeu. 
„Cum însă timpul nu există din punct de vedere obiec- 
tiv, iar din punct de vedere subiectiv se reduce la spaţiu 
~— unul din cei doi termeni între cari oscilează intuiţiunea 
kantiană lipseşte, şi lipseşte tocmai acela care, fiind aşezat 
cu totul afară din sfera experienţei sensibile, este născă- 


70 


10 


15 


25 


35 


40 


torul apriorismului. Rămîne prin urmare spațiul. Am 
văzut însă că spațiul, din punct de vedere obiectiv, se 
confundă cu energia însăşi, că este prin urmare un atribut 
al substanţei ; că, din punct de vedere subiectiv, el este 
un raport de simultaneitate ; că fiind un raport, intră 
numaidecît în legile înţelegerii, prin urmare ale logicei. 

Atât este de adevărat aceasta, încît Kant, cînd se 
ocupă de formele judecăților noastre (care, după dânsul, 
nu se întemeiază pe experiență, ci sunt legi universale 
şi necesarii), le pune pe toate în spațiu şi pe nici una 
în timp, deoarece toate : individualui, particularul şi uni- 
versalul ; afirmativul, negativul şi limitativul ; categoricul, 
ipoteticul şi disjonctivul ; problematicul, judecata de aser- 
țiune şi necesariul — toate sunt atribute de spaţiu, timpul 
neavînd, chiar înţeles cum este astăzi, atribute care să 
nu fie împrumutate spaţiuini, cu înţelesul de succesiune 
stabilit de noi. A A A 

De aci decurge un bine imens pentru filozofie, prin 
anume dispariţiunea cunoştinţelor aprioristice, prin ur- 
mare a noțiunilor transcedentale, care au încurcat ome- 
nirea de cînd a început să devie serioasă pină astăzi. 
Prin urmare, tot ce nu se atinge de om şi din ceea ce 
se atinge de el, somatologia, intră în cadrul ştiinţelor 
propriu-zise ; tot ce se atinge de suflet, intră în cadrul 
psihologiei, care, redusă la fiziologie cum este astăzi, 
devine în întregime experimentală. A Ă y 

Poate că adevărata greutate de aci încolo începe, În 
acest sens, că oamenii moderni, cercetători, neobosiţi ai 
adevărului, studiază cu cea mai mare seriozitate psiholo- 
gia pe cale fiziologică, iar cînd ajung la sinteză, trec 
deodată în transcendental. } 

Aşa bunăoară, Wundt, 53 după ce face minunatele sale 
cercetări de psihologie fiziologică, ajunge, în ultima, ana- 
iiză, să se ralieze la teoria animismului, cu nehotărire, 
este adevărat, dar cu mai multă simpatie pentru această 
teorie decit pentru toate celelalte. Cind vrea să dea ceva 
de la sine, aduce următoarea ipoteză : „Ceea ce noi 
chemăm suflet este ființa internă a unei singure unități, 
care, în afară, se manifestă sub formă de corp“. Şi apoi 
adaogă această presupunere, care, chiar sub forma mo- 


7i 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


destă sub care e prezentată, e de natură a pune anarhie 
în toate spiritele : „Acest fel de a pricepe problema co- 
relaţiunii (dintre fizic şi psihic) ne îndeamnă cu hotărîre 
să presupunem că ființa intelectuală este realitatea lu- 
cerurilor“. 

Va să zică ne-am zdruncinat atita ca să ajungem din 
nou la teoria platoniciană a realităţii lumii prin parti- 
ciparea ei la idei. 

Ce se face cu toţi oamenii moderni, cari se muncesc 
să prindă o dovadă serioasă în sprijinul unei afirmaţiuni 
vagi ? Ce se face cu toate ramurile ştiinţelor pozitive, 
cari, toate, lucrează numai în domeniul realităţii fizice ? 
Ce se face cu convingerea lui Spencer că „în însăşi afir- 
maţiunea că orce cunoştinţă e relativă, se implică afir- 
maţiunea că există un nerelativ... Din chiar necesitatea 
de a gîndi prin relaţiuni, reiese că relativul nu se poate 
concepe dacă nu este pus în raport cu un nerelativ real... 
Ne este imposibil de a ne desface de conştiinţa unei rea- 
ităţi ce se ascunde sub aparenţe, şi, din această imposi- 
bilitate, decurge indestructibila noastră credinţă în reali- 


Cu acest metod de a primi lumea şi pe om, ştiinţa 
devine imposibilă. Dacă este exact că ființa intelectuală 
este realitatea lucrurilor, adevărul fizic devine subiectiv, 
caracter fundamental fals. pentru orce ştiinţă propriu-zisă, 
şi în special fals pentru astronomie. Iată un exemplu 
între o mie. În astronomia siderală, o chestiune care a 
preocupat ştiinţa la cel mai înalt grad a fost determinarea 
caracterului nebuloaselor : dacă ele sunt formate din cor- 
puri stelare solide sau din mase de gaz. Herschel, 54 cel 
dintii care a manifestat oarecare îndoială asupra solidi- 
tăţii nebuloaselor, deşi aparenţa era contra lui. După 
cercetările łui Bond, cu marele refractor de la Cam- 
bridge ; după cercetările cu refractorul de la Washington 
şi apoi după cercetările cu cel mai mare refractor ce se 
construise pînă în 1877 ai lui Lord Rosse, se hotărise în 
mod pozitiv că nebuloasele sunt formate din stele. Prin 
urmare, iată un punct stabilit în intelectul nostru asupra 
realităţii nebuloaselor. Cînd deodată, vine Huygens şi do- 


72 


vedeşte cu spectroscopul că nebuloasele sunt mase de gaz 
pur. 

Atunci, fireşte, se naşte întrebarea : dacă realitatea 
lucrurilor este intelectul nostru omenesc, valoarea reali- 
tăţii este fluctuantă, după cum fluctuantă este reprezen- 
taţiunea ei în intelect. Dar este evident că reprezenta- 
ţiunea din intelect e, în cazul lui Bond şi Lord Rosse, 
reprezentaţiunea numai a aparenţei realităţii. Prin urmare, 
cu intelectul nostru substituit realităţii, este real ceea ce 
ne pare nouă real, iar nu ceea ce este real în sine. Du- 
cînd teoria ceva cam departe, un nebun nu mai este 
nebun cînd vede un cocostirc pe nasul vecinului, ci este 
bun întru atit, întrucît asta îi este revelat lui de repre- 
zentaţiunea sa internă. 

Dar nu. O realitate în sine există : ea ne este dove- 
dită de însăși necesitatea facultăţilor noastre de a gîndi 
prin relaţiuni şi cum ştiinţa are de scop de a găsi tocmai 
nerelativul real absolut, orce filozofie care depărtează 
ştiinţa de la acest scop nu este serioasă. 

Şi punct. 

Al d-vstre, 


Mircea M. 


SCRISOAREA XII 


Costieni, 189... 


Iubite domnule Mircea, 


Scrisorile d-tale din urmă m-au zdruncinat sufleteşte 
atit de mult, încît eram hotărît să plec la Roma. M-am 
măgulit un moment cu speranţa că prezenţa unui român, 
a unui prieten ca mine, care se interesează de soarta 
d-tale fără nici un alt scop decât acela al binelui, te va 
scoate din încurcăturile în care pe zi ce merge te adin- 


73 


o 


10 


25 


30 


40 


ceşti mai mult. A trebuit însă să mă las de ideea asta, 
ştiindu-te cât eşti de încăpăţinat. 

Vrei să te însori. Însoară-te, 

Numai, gîndeşte-te bine. Eşti pregătit de natură şi 
de împrejurări să fii un om în toată înalta accepţiune 
a cuvîntului. În renașterea ţării noastre, în care nimic 
nu e încă definitiv clasat şi aşezat, un bărbat ca dum- 
neta era în drept să aspire la tot — cu o condiţiune 
însă : de a nu avea încurcături. Trebuie să-ți spun, în 
momentul acesta, grav şi pentru mine şi pentru d-ta, că 
eram hotărît să-ţi asigur, din puţinul ce agonisisem, ne- 
atîrnarea materială. Eu nu sunt legat de lume prin ni- 
mic ; nu am pe nimeni. Pe d-ta te-am urmărit de mic 
copil, ştiindu-te fără familie şi fără mijloace, și te-am 
urmărit, cu ideea, ceva cam romantică poate, de a face 
un exemplar omenesc perfect. Mi se părea că eşti înzes- 
trat de fire cu o admirabilă armonie de facultăţi. Chiar 
optimismul d-tale, spre deosebire de pesimismul meu, era 
o dovadă de echilibru. Dacă am insistat întotdeauna, și 
fără să-ţi spun resortul ce mă mişca, în sens pesimist, 
am făcut-o spre a te înarma mai bine: cine crede prea 
mult în oameni, va gusta din amărăciune. Acesta e unul 
din puţinele aforisme ce rămîn neclintite în toate tim- 
purile şi peste tot locul. 

În mijlocul acestor planuri de viitor şi cînd tocmai 
mi se părea că ai ajuns la liman, apare engleza... 

Ce să-ţi spun ?... Îmi pare că eşti deja prea mult 
înaintat, şi un sentiment de delicateţe mă împiedică de 
a-ţi destăinui tot ceea ce gîndesc personal despre dînsa. 
Mai sper că poate vreo împrejurare neprevăzută, voința 
tatălui ei, dacă e om de omenie, sau deşteptarea dumni- 
tale din visul acesta de bolnav, să repuie lucrurile în 
starea lor firească. 

Nu înţelegi ce mare e omul singur; ce orizont se 
deschide în viitorul d-tale de fiinţă ginditoare ; ce farmec 
nespus e în viața solitară, concentrată în facultatea de 
a crea ? 

În ultima d-tale scrisoare mă lași să întrevăd ceva de 
felul acesta. Pe drept sau pe nedrepi, vrei să răstorni o 
teorie : îmi dai o dovadă de puterea de a gîndi, tocmai 


14 


atunci cînd vrei să comiţi actul cel mai potrivnic vieţii 
unui ginditor ! 

Înţeleg astăzi foarte bine disperarea unei biete mame, 
care îşi creşte copilul în atmosfera curată a familiei, şi 
îl vede deodată încăput pe mina unei triste creaturi... 

Nu voi să te rănesc și de aceea mă grăbesc să-ți spun 
că nu compar, ci numai dau un exemplu. 

Sunt foarte mihnit. 

Te rog, dacă ţii cît de puţin la prietenia mea, să nu 
grăbeşti lucrurile. De e scris că trebuie să se facă o 
asemenea căsătorie, aşteaptă cel puţin să te îndreptezi 
bine. Nu-ţi trimit încă actul de consimţimint al bătrînei. 
Cu toate astea, dacă nu vrei sau nu poţi ţine socoteală 
de rugămintele mele, telegrafiază-mi şi-l vei avea. 

Fii sănătos, 

Filip A. 


SCRISOAREA XIII 


Roma, 189... 


Iubite domnule Filip, 


Cît rău şi cît bine mi-a făcut scrisoarea d-voastre ! 
Un strigăt îmi vine pe buze, dar trebuie să-l înăbuşesc, 
căci poate mintea mea slăbită de boală înţelege lucru- 
rile cum nu sunt în realitate. 

Îmi pare rău că n-am putut să vă împlinesc dorinţa 
de a mai aştepta cu celebrarea căsătoriei. Vîrsta mă 
dispensa de actul de consimțimînt al mamei. Astăzi Lydda 
este femeia mea legitimă. 

Ştiţi că pînă astăzi, deşi liber şi stăpîn pe soarta mea, 
nu v-am ieşit din voință. Sper, dacă voi trăi, că de acum 
înainte să fac tot astfel. 

Ceea ce s-a petrecut cu mine în vremurile din urmă 
îmi pare o întîmplare trăită de altul, deşi voința mea a 


75 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


avut rolul de căpetenie. Dar poate tocmai pentru că 
numai voința a fost pusă în lucrare şi a mers înaintea 
tutulor celorlalte facultăți, am rămas cu restul ființei 
mele sufleteşti în urmă. Toate deprinderile de singură- 
tate, toate unghiurile, în care se retrage personalitatea 
morală a omului, toate nuanțele de gîndire intimă, în 
care te regăseşii pe tine însuţi, cu secretele, visurile şi 
nevoile tale — toate îmi par astăzi deschise publicului, 
ca o casă veche scoasă în vînzare de creditori. 

Şi cu toate astea, ce fericit sunt ! 

Lydda mi se revelează sub o altă formă. Cind des- 
chid ochii şi o găsesc lîngă patul meu, cu cartea căzută 
pe genunchi, îmbrăcată altfel de cum eram obişnuit s-o 
văd, îmi pare că, în adevăr, un element nou s-a înfiltrat 
în viața mea lăuntrică, şi orcît de enorm ar fi pentru 
cine nu îşi iubeşte singurătatea, mă simt micşorat şi umi- 
lit. E, desigur, o prostie, fiindcă înţeleg numaidect ce 
sentiment înalt face pe oameni solidari în nenorocire. 
Ba, mai mult, uitîndu-mă lung ła chipul serios al Lyddei, 
care acum îmi este cunoscut în toate detaliile fizice ce 
reprezintă personalitatea morală, mă gîndesc că dacă 
ea ar fi bolnavă în locul meu, nici eu nu m-aş mişca 
de la patul ei. 

Şi totuşi, aş vrea să mă deștept cîteodată singur. 
Cind o văd, în haina ei de casă, cu minicele largi şi 
brațul gol pînă la cot, umblind de colo pînă colo, atin- 
gîndu-mi cărţile, scriind cu condeiele mele, schimbîndu-mi 
portretele, aşezind mobilele altfel — un sentiment mize- 
rabil de gelozie mi se iscă în suflet, ca şi cum un tilhar 
de o nouă speţă ar veni să-mi fure gîndurile. Îmi inchi- 
puiesc că starea mea bolnăvicioasă e toată pricina. Cînd 
sunt mai bine lucrurile se schimbă. 

Cu sănătatea o duc aşa şi așa. Trei patru zile sunt 
bine şi iar mă prind frigurile. Doctorul zice că trebuie 
să plec din Roma. Să mai vedem. Vă doresc şi vă îm- 
brăţişez. 

Al d-vstre, 


Mircea M. 


76 


SCRISOAREA XIV 


Roma, 189... 


Domnul meu, 
Vă rog să-mi dați voie să vă scriu, ca să vă cer 
5 jertare de răul ce v-am pricinuit fără ca, totuși, să fiu 
vinovată. Înţeleg, din unele mici lucruri, că bărbatul 
meu s-a căsătorit fără consimțămîntul d-voastre. Ideea 
asta mă nelinişteşte. Aş dori să vă pot cunoaşte ca să 
vă încredinţez de ceea ce nu pot scrie, atit fiindcă limba 
10 în care scriu nu e limba mea, cît şi pentru că în nici 
o limbă nu aş îndrăzni să spun sentimentele ce mă leagă 
pentru totdeauna de bărbatul meu. Îndrăznesc însă să 
cred că dacă m-aţi cunoaște, m-aţi ierta ; poate chiar, 
cu timpul, aţi binevoi a-mi acorda, dacă nu mai mult, 
15 cel puţin prietenia iertătoare cu care cei în vîrstă tole- 
xează sentimentele tinere, cînd ele sunt sincere şi trainice. 
Asta este singura mea scuză, şi m-aș simţi foarte fericită 
de a vă da o dovadă de temcinicia lor, fie chiar cu pre- 
tul unei jertfe. 

20 Primiţi, vă rog, domnul meu, încredințarea respec- 

tului ce vă poartă. 
Lydda M. 


SCRISOAREA XV 


Tostieni, 18 


25 Doamnă, 


Scrisoarea d-vstre mi-a pricinuit oarecare mirare. Nu 
am nici un drept de a îndemna sau de a împiedica pe 
bărbatul d-vstre să facă ceea ce-i place. Îl poväățuisem 
să nu se însoare, nu cu d-voastră, ci cu nici o femeie — 

30 dacă vrea să rămînă un om de gîndire. 

Acum, orce căință e tîrzie. 


77 


i 


10 


20 


25 


30 


Nu vă voi ascunde că starea sănătăţii sale mă îngri- 
jeşte. Stă în putinţa d-voastre a micşora greşala amîndu- 
Tora, şi mai tirziu tot în minile d-voastre stă soarta lui. 

Eu sunt bătrin şi sceptic. N-am crezut niciodată în 
sentimentele oamenilor şi cu atît mai puţin în ale femei- 
lor. Vă spun asta ca să înţelegeţi că poate, în alte con- 
diţiuni, scrisoarea d-voastre m-ar fi atins prin ideea de- 
licată ce coprinde. 

Vă rog să mă îertaţi. 

Filip A. 


SCRISOAREA XVI 


Roma, 189... 


Tubite domnule Filip, 


Sunt fără friguri. O minunată dimineaţă de octombre 
bate în geamuri. Lumina răsfrînge pe oblonul dinăuntru 
al ferestrei umbra horbotei de la perdele. Pare o fanta- 
zie arabă. Mintea mea, ușurată parcă de greutatea nă- 
zuinţelor vieţii, e gata să se întoarcă în lumina din care 
a purces. 

Lydda a ieşit, în urma stăruinţelor mele, să mai vadă 
lume şi să ia aer. Lupt cu ideea morţii, numai pentru 
dinsa, Mă simt cîteodată biruit de durere, de durerea 
mea omenească de a părăsi viaţa, care mi-a fost atît de 
dragă. Altfel, însă, nu sunt zdruncinat în nici una din 
credinţele de altădată. Mă întorc în energia universală 
în care s-a întors şi maestrul meu Spinoza, sub o altă 
formă de perfecţiune. 

Cînd aţi şti cum mă deştept cîteodată din piroteala 
frigurilor, cu un nespus dezgust de mincinoasele alcătuiri 
ale tuturor teologilor, cum mă supără Pascal, cum uneori 
îmi închipuiesc că aș fi eu însumi un cap din acele ce 
cred cu putere în nemurirea sufletului şi că de Ja fereastra 
mea din etajul al 4-lea, privind în stradă, aş pierde 


78 


echilibrul şi aş cădea 55: ce ar zice oare eul meu gîn- 
ditor între ipotetica nemurire a sufletului său și evidenta 
lege a căderii corpurilor ? 

Am încercat de atitea ori să conving pe Lydda! 
Ea suride şi se uită la mine. Citeodată mă supără, fiindcă 
îmi pare că trebuie să fie cineva lipsit de inteligenţă ca 
să nu priceapă evidenţa ştiinţifică a filozofiei spinoziane, 
Cînd vorbesc Lyddei de intuițiunea genială a lui Spinoza, 
într-un moment în care nu putea cunoaşte decit Dioptrica 
şi Geometria lui Descartes şi poate ceva din descoperirile 
mistico-astronomice ale îi Kepler, dar cînd desigur nu 
cunoştea legile gravitaţiurii universale ale lui Newton, şi 
totuşi pune temelia întregului determinism modern ; cînd 
mă trudesc să-i arăt ce nex intim există între Dumnezeul 
spinozian şi energia universală, cel dintii personificat în 
substanță, cu atributele sale, unitatea, necesitatea şi in- 
finitul, iar cea de a doua în transformarea perpetuă a 
forței, cu aceleaşi atribute de unitate, necesitate şi infinit, 
ca şi cel dintii ; cînd vreau să-i dovedesc că un asemenea 
Dumnezeu răspunde conceptului modern de absolută jus- 
tiţie şi că rezistă tuturor criticelor ştiinţei ; că un asemenea 
Dumnezeu, nu e nici bun, nici rău, ci numai este, şi, prin 
chiar aceea că este, e perfect ; că binele şi răul nu există 
în natură, ci sunt numai o noţiune omenească, rezultînd 
din comparațiune ; că restringînd cercul de judecată, 
noţiunea binelui şi a răului trebuie păstrată, spre a ne 
forma idei asupra calităţilor oamenilor şi a-i îndemna 
să se conformeze intereselor speciei; că, prin urmare, 
pesimismul este exagerarea unui termen de comparaţiune 
omenească, cu care natura n-are nimic de împărțit, ea 
fiind, prin chiar esenţa ei, fondamental optimistă ; — 
cînd astfel îi vorbesc despre Spinoza, ea ridică ochii în 
unghiul nehotărirei mistice şi-mi răspunde : 

— Era jidan. 

— Ei, şi dacă era jidan l.. Isus nu era jidan? Dar 
cine a dus o viaţă mai demnă, mai nobilă, mai neinte- 
resată decît Spinoza. Ce om s-a putut vreodată ridica 
pînă la jertfa desăvârşită a egoismului, cu atita simpli- 


79 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Lydda mă înveleşte şi parcă vrea să mă apere de 
pedeapsa cerească, cu vorba sa blîndă : 

— Eu cred. Asta îmi ajunge. 

— În ce crezi ? 

— Cred pentru mine şi pentru dumneta. 

— În ce? 

— În Dumnezeu. 

— Şi eu cred. 

— Nu cum crezi d-ta, în substanță sau în energie, 
ci în Dumnezeul tutulor creştinilor, care vede toate, stă- 
pîneşte toate şi pe toate le îndreaptă pe calea lor; în 
acela ce ne este revelat de nevoia sufletului nostru de 
a ne ruga și a spera. 

— Aşteaptă, Lydda : dă-mi un jurnal. Iată trei copii 
căzuţi de pe la etajul al 4-lea şi al 5-lea, trei bieţi co- 
pilaşi nevinovaţi, care şi-au frînt craniul pe pietre. 

— Vina părinţilor, vina oamenilor: Dumnezeu nu 
ne-a făcut ca să trăim în case cu 7 rînduri. 

— Bine, bine, dar copiii sunt nevinovaţi: mamele 
lor nu-i pot păzi, fiindcă sunt sărace şi trebuie să mun- 
cească. Dar, nu-ţi place „exemplul, să luăm altul, tot din 
faptele diverse ale aceluiaşi ziar : un muncitor venea de 
la cîmp, ostenit, necăjit, cînd, lingă ponte molle, cade 
trăsnetul dintr-un bleg de nour, şi-l carbonizează. Ziarul 
spune că muncitorul lasă 5 copii orfani, că bietul om 
era cinstit, bun, ba mai adaogă şi această împrejurare 
mişcătoare, că de citeva zile îi murise o soră vădană şi 
lăsase alţi doi copii, pe care îi luase țăranul să-i crească. 
Nu înţelegi ce revoltătoare şi cinică este ființa aceea su- 
premă care stăpîneşte vînturile şi permite unui vagabond 
de nour să ucidă un astfel de om Căci din două 
una: or Dumnezeu se amestecă în treburile noastre, și 
atunci se cuvine să fie drept cu noi; or nu se amestecă, 
şi atunci este Dumnezeul acesta despre care îţi vorbesc 
eu, în faţa căruia trăsnetul de sus şi omul de jos au 
aceeaşi valoare, adică sunt două perfecţiuni absolute, 
amîndouă fatale şi necesare, fiindcă sunt. Frecarea nou- 
rilor, transformată în electricitate şi căzută pe pămînt ; 
omul mort, prefăcut în cărbune, sunt întrupări trecătoare 
ale energiei universului. Noi, oamenii, alcătuiți în so- 


80 


20 


15 


„25 


35 


cietate, ne apărăm cît putem perfecțiunea formei noas- 
tre actuale, ridicind împotriva trăsnetului, bunăoară, pa- 
rafulmine. Ceea ce este hotărttor în formarea convingerii 
tale, e tocmai faptul acesta, că pentru a ne pune la adă- 
post copiii de cădere şi pe noi de trăsnete, trebuie să 
cunoaştem mai întîi legile naturei în virtutea cărora cor- 
purile se atrag. iar nourii produc electricitate. Din punct 
de vedere curat omenesc, dacă tu simţi nevoie de a te 
miga, roagă-te, după cum cînţi cînd simţi nevoie de a 
cînta, fiind acestea atribute subiective ale perfecțiunii noas- 
tre organice. Dar nu încerca să te aperi de trăsnet cu 
rugăciunea, fiindcă nu te vei apăra. 

Lydda se uita la mine ; avea ceva de spus dar, cu 
delicateţea ei obicinuită, părea a nu voi să mă încurce. 

— Văd că eşti convins. Cu toate astea... dacă zici 
că tot ce există e perfect, trebuinţa sufletească de a mă 
mga se cuvine să fie şi ea perfectă, fiindcă există. 

— Negreşit. Numai, aci intrăm în psihologie, ştiinţă 
atit de nouă încît de-abia acum începe a deveni serioasă, 
de cînd adică a fost legată de anatomie şi fiziologie. Să 
nu intrăm într-însa, decît pe portița experimentală şi cu 
mare sfială. Ştiinţa este cinstea. Ea descopere şi constată. 
Cînd poate explica, explică ; cînd nu, tace. Iată un 
exemplu : cea mai mare lege găsită de oameni, care stă- 
pîneşte timpurile, căci este independentă de timp, așa 
cum e înţeles astăzi, e legea gravitaţiunei universale. 
Prima sa ipostază este următoarea : toate părticelele de 
materie de univers se atrag, în raport direct cu masa 
lor şi în raport învers cu pătratul distanţei. Ar urma de 
aci ca fiecare moleculă a unui corp care militează către 
altul să se desfacă şi să meargă a se confunda cu acelea 
ale corpului ce o atrage. Cu atît mai mult cînd corpurile 
sunt sferice, din cauza acţiunii forţei centrifugale. Dar 
vine ipostaza a 3-a şi constată: cînd două corpuri sfe- 
rice se atrag, atracțiunea se exercită ca şi cum masa în- 
treagă ar fi reunită în centrul sferii şi prin urmare ca 
şi cum fiecare sferă în parte n-ar fi formată decit de o 
singură moleculă. De ce ? Nu ştim de ce. Poate din cauza 
coeziunii, a cărei natură nu ne este cunoscută. Dar ur- 
mează de aci că trebuie să recurgem la mîna unui Dum- 


31 


10 


15 


20 


25 


nezeu supranatural, or de cite ori nu ne putem explica 
un lucru ? că trebuie să avem slăbiciuni sufleteşti ca ma- 
rele Newton, care afirma că, dacă forța cenirifugală și 
forța centripetală ar fi egale, s-ar distruge mişcarea ce- 
rească ; iar dacă ar fi neegale, s-ar produce haosul ?... 
Newton, orcît de imens a fost geniul său, era şi el om, 
adică un instrument perfect de înregistrare, care se uza, 
îmbătrinea şi se transforma. Vor explica alţii ceea ce 
n-a putut explica el — dacă lucrurile sunt omeneşte 
explicabile... 

— Va să zică admiţi că sunt şi lucruri inexplicabile... 
Îmi ajunge atita, zise Lydda, învelindu-mă din nou. 

Eu sării în sus. 

— Nu poate să-ţi ajungă atîta. 

— Ba da. 

— Ba nu. Trebuie să mă asculți. 

Lydda îmi acoperi gura cu mîna sa drăgălașă. 

— Destul. Lasă-mă să cred. 

— Te las, dar în schimb lasă-mă să vorbesc. Numai 
pentru voi este totul explicabil, deși, ja urma urmei, cînd 
mă tot întrebi cine a făcut forța, cine i-a dat proprie- 
tăţile ce le are, aş putea să-ţi răspund şi cu, întrebîn- 
du-te: dar pe Dumnezeul vostru supranatural cine l-a 
făcut? Vezi bine însă că astfel pusă chestiunea, devine 
copilărească. i-am spus că ştiinţa este cinstea şi dovada. 
Dă-mi, te rog, un creion şi hîrtie... Iată o linie AB şi 
o altă linie CD. 


ct 


Pi 


g 
$ 
, 


D 


închipuieşte-ţi că din punctul fix B ai duce o a 
treia linie pînă în E. Mai închipuieşte-ţi că punctul acesta 


B2 


10 


15 


E ar alerga pe linia CD la infinit. Este evident că orcit 
ar alerga de mult, linia BE nu va deveni niciodată pa- 
ralelă cu CD. Acum, prelungeşte linia BE din punctul B 
pînă în punctul F : cu cît punctul E se va depărta mai 
mult pe linia CD, în direcţiunea D, cu atit punctul F 
va tinde să se apropie de punctul A. Dar orcit s-ar de- 
părta E, alergind în vecia veacurilor, F nu va ajunge 
niciodată la A. Inchipuieşte-ţi acum un sistem de miş- 
care, FA, şi presupune că tu, Lydda, ai fi pe o planetă, 
care, în sistemul acesta de mişcare, ar milita continuu că- 
tre A : crezi oare că ai şti către ce te mişti şi unde te 
afli ? Nu, desigur. Focmai aşa stăm noi cu unele din do- 
vezile noastre : pentru înţelegerea omenească, putem ajunge 
pînă a presupune că sistemul nostru planetar merge către 
ceva, că suntem undeva, dar către ce mergem şi unde stăm 
nimeni nu va şti niciodată : ochiul şi mintea, noastră este, 
față cu unele margini, cum ar fi ochiul şi mintea ta 
din punctul F faţă cu punctul A. Aşa stînd lucrurile, 
înţelegi, Lydda, că noi, oamenii de pe pămînt, suntem 
infinit de mici şi infinit de mari. Suntem mici, fiindcă 
eternitatea întreagă nu ne este îndeajuns ca să des- 
coperim şi să cunoaştem necontenit legile naturei; și 
suntem mari tocmai pentru că înţelegem că am putea să 
ştim tot, dacă organele noastre ar fi, faţă cu energia 
universului, cum sunt ale tale, acum, faţă cu raportul 
dintre F şi A, iar nu cum ar fi cînd tu te-ai afla pe 
o planetă care ar bate infinitul dintre F către A. 

— Prin urmare ?... 

— Prin urmare, dacă sufletul tău simte nevoia de a 
crede și a se ruga, lasă-l să creadă, şi să se roage, dar 
aceasta ca o satisfacțiune dată facultăţii obscure, din care 
izvorăşte misticismul, şi care stă totdeauna în raport în- 
vers cu cealaltă facultate sufletească : judecata. Vei şti 
însă că niciodată ruga ta nu va avea nici un rezultat 
obiectiv, ci, poate, uneori, subiectiv : ea te va linişti pe 
tine, poate, dar nu va schimba mersul lucrurilor din 
natură. Trebuinţa de a găsi acel bine secret, către care 
năzuiesc toate religiunile, toate credinţele şi toate cul- 
tele, şi care rezultă din însăşi esența firii noastre opti- 
miste, nu se satisface decît pe calea ştiinţei. Pe calea 


83 


10 


15 


20 


aceasta, adevărul moral, care este fondamental omenesc, 
se acordă cu legile naturei, atît în teorie, fiind legile na- 
turei numai perfecţiuni absolute, cât şi în practică, fiind 
descoperirea. oricărui adevăr cosmic, oricît de mic, tot- 
deauna spre binele oamenilor. 

— Va să zică... dacă vom avea copii, aşa o să-i 
creşti ? 

— O să-i creşti tu, draga mea, şi o să le dai toate 
minunatele daruri cu cari firea te-a înzestrat pe tine. 
Iar dacă te vei încredința, cu timpul, că am dreptate, 
după cum sper, atunci o să cauţi să le deschizi ochii 
către adevăr. Un singur lucru îţi cer chiar de acum: 
să-i păzeşti de iarba veninoasă a pesimismului ; și pentru 
aceasta, să-i creşti în lumină, să lași să se dezvolte într- 
înşii puterea fizică şi sănătatea, să te arăţi lor aşa pre- 
cum eşti : echilibrată și dreaptă şi, mai presus de toate, 
să dai fiecăruia un mijloc de a crea, chiar dacă fantazia 
lor ar fi mediocră sau nulă, în care caz să-i faci mese- 
riaşi : într-un şoarece încrustat pe un vas japonez este 
mai multă fericire decît în toată compilaţiunea Pandec- 
telor. 

Al d-voastră, 


Mircea M. 


10 


15 


2 


25 


PARTEA H 


ÎNSEMNĂRILE BĂTRÎINULUI 


Roma, 189... 


După atiţia ani, iată-mă-s din nou la Roma. Dacă 
sufletul meu n-ar fi plin de necazuri, mi s-ar părea că 
mă întorc spre alte timpuri. Timpuri !... Vorbe. Numai 
vremea de azi are valoare, vremea de azi şi, din ceea 
de ieri, durerea, care rămîne ca o făclie la capetele tu- 
tulora. 

Ce nestatornică e firea omenească ! 

Am petrecut aproape toată viaţa hrănindu-mă numai 
din abstracţiuni, şi a fost destul ca un singur fapt să mă 
izbească pentru ca tot farmecul celor dintăi să dispară. 
__Băiatul meu a murit. 

“Eu sunt cu mintea întreagă. Ştiu că toţi oamenii mor. 
Ştiu că am să mor chiar eu, care, cu toate astea, în 
formuia abstractă a individnalităţii mele, îmi pare că nu 
pot să mor. Dar ceea ce, mai presus de toate, îmi pare 
cu neputinţă, este faptul morţii fiului meu. Mă mun- 
cesc zi şi noapte ; lupt cu mine însumi ; vreau să mă în- 
credinţez că este aşa — şi nu pot. Bine, dacă este așa, 
ce s-a făcut cu perfecțiunea morală a ființei aceleia ? 
Aceea nu era nici cap, nici mînă, nici obraz. Era o ar- 
monie încîntătoare, purtată, în afară, de un trup. Ştiu 
că trupul se prăbuşeşte în mizeria nesimţirii. Dar fiul 
meu unde e ?... 


85 


10 


15 


20 


m 


30 


35 


4U 


Ah, nebuni ce suntem ! Ridem de spiritişti. Aceia sunt 
suflete necăjite, pentru cari evidenţa dovezilor omeneşti 
nu poate covîrşi evidenţa dovezii lăuntrice. A crede cu 
tărie într-un lucru ce nu există pentru alţii e o putere, 
şi o putere mare, pe care se sprijină mai cu seamă bătri- 
neţea. Oamenii nepăsători, tinerii, fericiţi, toţi acei care 
sorb din plin seva vieţii, nu pricep disperarea bătrînilor, 
cari, ca pomii uscați, se mai simt legaţi de lume prin 
cîte un lăstar ce creşte alături, sau prin cîte o creangă 
rămasă verde pe vîrfuri : tăiaţi lăstarul sau ramura, şi aţi 
lăsat un buştean. 

Vorbe. Am spus că sunt vorbe. 

De departe, ca dintr-un vis frumos de care nu-ţi mai 
aminteşti, răsare o nchotărită dungă de lumină. E oare 
cu putinţă ? 

Lydda. Acesta este numele curios al unei femei pen- 
tru care am fost nedrept şi care, cu toate astea, s-ar fi 
cuvenit să-mi fie dragă. Pe Lydda am urit-o, cu toată 
puterea pe care o dă idealiştilor himera fericirii abstracte. 
Lydda reprezenta. pentru mine lumea reală, cu înţelesul 
cu care Ahriman reprezintă, în religiunea lui Zoroastru, 
geniul răului. 

După moartea băiatului, o scrisoare, ajunsă din Roma 
la mine la țară, mă turbură atît de mult, încît mă hotărî 
să plec, Iată scrisoarea : 

„Domnul meu, astăzi cînd nimic nu mă mai leagă 
de lume şi cînd singura mea dorinţă ar fi de a mă duce 
după bărbatul meu, o împrejurare nouă mă sileşte să-mi 
întorc iarăşi privirile către d-voastră, rugîndu-vă cu căl- 
dură să-mi permiteţi a vă vedea. Dacă nu puteţi veni 
d-voastră la Roma, voi veni eu în România...“ 

Deodată îmi străfulgeră prin minte lumina unei idei 
în care era mai multă nebunie decit speranţă, dar care 
mă făcu să visez cu ochii deschişi ceasuri întregi. Ce 
voia de la mine Lydda? Rostii în gînd numele acesta, 
pentru întiia oară fără să mă supere. La urma urmei, 
ea era văduva fiului meu. Şi nu aveam eu oare nimic 
de îndreptat faţă de mort ? Aşa cum alcătuisem lucrurile, 
în mintea mea de vizionar, n-aveam nimic de îndreptat. 
Voisem să fac din fiul meu un om unic. De aceea nu-l 


86 


i 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


adoptasem, ca să nu fie legat prin nici o afecțiune de 
lume : ca să crească liber, stăpîn pe soarta lui; ca să 
mu datorească nimic, nimănui, nici chiar tatălui său. $i 
ce rău au ieşit socotelile mele! Aşa se întimplă ori de 
cîte ori indivizii deprinşi a lucra numai cu idei încearcă 
să lucreze cu materialul viu al patimilor omeneşti. 

În sfârşit plecai. 

Ce drum curios !... Închis în valea mea, ca un pusnic, 
mi se părea că asist la mersul înainte al omenirei. Sunt 
aproape 20 de ani de cînd n-am ieşit din ţară. Câtă 
schimbare ! Pe drum, pe la gări, prin vagoane, numai 
lume pripită. Trenuri nesfirşite, locomotive monstruoase, 
călătorie otova, grabă, grabă peste tot. Or încotro îţi 
întorci ochii, făbrici, fum, trudă, parcă o întrecere de 
activitate ar îndemna pe fiecare să ajungă înaintea ve- 
cinului său. MHotăritor, în vremea noastră nu se mai 
poate judeca omenirea de pe scaunul de acasă. 

Am întrat în Italia cu sentimentul complicat al omu- 
lui ce se apropie de o catastrofă. Îmi fusese dragă Italia, 


_ca o carte frumoasă, ca o statuă, pe care o ştii că stă 


pururea albă într-un colţ de muzeu ; iar acum îmi era 
dragă ca un ţintirim, în pămîntul căruia odihnea copilul 
meu ; ca un loc de jale şi poate — cine ştie — de spe- 
ranţă. Deodată, liniele arhitecturei, în care se oglindește 
geniul armonic al Renaşterii, îmi apărură, redindu-mi 
un fel de linişte intensă, în care ideea morţii fiului meu 
nu-mi mai rodea inima ca pînă acum. De la Pontebba la 
Mestre şi de Ja Mestre la Bolonia, prin grădina provin- 
ciilor venețiene, cîmpia verde, presărată cu aguzi şi viţă 
de vie, trecea prin lumina ferestrei de la vagon ca un 
tablou de viaţă de ţară ; la Veneţia, laguna tăcută, în 
care bătea soarele tîrziu de toamnă, îmi amintea încîn- 
tătoarea singurătate a tinereţii mele, cînd, ieşind din ca- 
nalul della Giudecca, rătăceam spre Murano; de la 
Bolonia la Florenţa, prin văile Apenninilor ; de la Flo- 
renţa la Roma, prin furnicarul de orăşele, vile şi gră- 
dini de pe malul Arnului — apoi pe valea Tibrului, prin 
sălbateca Maremma unde castelele moderne şi ruinele 
medioevale stau părăsite pe creasta munţilor. În finc, 
campania romană !... 


87 


10 


15 


20 


30 


35 


Ah, cu cită sfintă emoţiune am revăzut pămîntul aces- 
ta, martor al atitor glorii, lăsat astăzi să poarte pe clinu- 
rile sale melancolia apeducturilor şi a ruinelor; pămîn- 
tul acesta, prin care trecusem tînăr, visînd la străbunii 
noştri ; pămîntul acesta, în fine, în care se odihnea sin- 
gura fiinţă ce mi-a fost dragă în lume !... 

Cînd trenul se opri în gară, mă simţii ca istovit de 
puteri ; mă durea capul, mi se tăiaseră picioarele. Co- 
borfi din vagon, nesigur dacă trăiam sau visam. Un ha- 
mal se ţinea după mine, cu valiza în spinare. Cînd să 
ies pe peron, o doamnă îmbrăcată în negru îmi veni în- 
tru întimpinare. Într-o clipă o recunoscui, printr-o reve 
laţie lăuntrică, ca şi cum o aşteptam. Era Lydda — 
blondă, naltă, cu ochii ei albaştri, aşa cum mi-o închi- 
"“puisem pe-cînd o uram. Îşi ridică vălul negru de pe faţă 
şi, cu o nespusă delicateţe, îmi sărută mîna. Nu pot 
spune cum se petrecură lucrurile ; numai atita ştiu, că 
o amintire vagă, ca de parfum cunoscut, îmi adie prin 
minte, parcă aş fi mai întîlnit-o cîndva sau parcă o 
rază de simpatie de la fiul meu ar fi învăluit-o. Mă îne- 
cau lacrămile. Ea mă luă binişor de braţ şi mă duse 
la o trăsură ; plăti hamalului ; apoi plecarăm. 

Despre toate astea îmi aduc aminte acum, şi cu cîtă 
infinită tristeţe ! Sunt, desigur, mai bătrîn decît mă cred, 
sau moartea fiului meu a slăbit resorturile sufleteşti ce 
pînă astăzi erau în deplina stăpînire a voinţei mele. 

Lydda mă duse la un otel Marini din Via del Tritone 
nuovo. Aci, voi să mă lase, spre a se întoarce după un 
ceas. Eu o rugai să stea; simțeam o absolută trebuinţă 
de a o cunoaşte numaidecit. O rugai să se urce cu mine 


sus. 
De îndată ce rămăserăm singuri, veni lîngă mine, îmi 
luă mîna din nou şi, în genunchi, plinse cu capul pe 
braţele mele. 
Trecură câteva mari minute. Lydda îşi căuta batista, 


ridicîndu-şi astfel fruntea de pe mîna mea. O rugai să-şi 
scoată pălăria ca s-o cunosc mai bine. Ea se grăbi să mă 
asculte. Atunci apăru capul frumos, cu părul galben ca 
florile de rapiţă, strîns pe creştet în unde, ca la Venerea 


2 


de Capua. O pornire neîafrinată mă făcu să mă plec spre 
dinsa şi s-o sărut. Ea ridică ochii către mine. 

— Vă sunt din tot sufletul recunoscătoare că aţi ve- 
nit. Îmi pare un vis, cum de altfel vis îmi pare toată 
viaţa mea din urmă... De cînd a murit bărbatul meu, 
gîndul meu a fost pururea către țara lui şi către... d-voas- 
trä. Singură, părăsită de toţi, începusem a crede că, în 
adevăr, nu mai este dreptate nicăiri. 


„Părăsită de toți l“. Ce înseamnă vorba asta ? 
— Dumneata ai familia aici... 

— Da. 

— Atunci ? 


Ea plecă ochii în jos şi tăcu. Era evident: familia 
ei făcuse ceea ce făcusem eu, lăsîndu-i pe amindoi să 
trăiască sau să moară singuri !... 

— Unde şezi ? 

— În casa noastră. 

— În casa părinţilor ? 

— Nu. În casa mea şi a bărbatului meu. 

La cuvintele astea, simţii că mă îneacă plinsul crud 
al disperării : remuşcarea de greşala ireparabilă ce făcu- 
sem mă strîngea de git. Mă sculai de pe scaun și mă 
dusei către fereastră. Ea rămăsese în picioare, nedomi- 
rită. 

Cînd mă crezui mai liniştit, venii din nou spre dînsa. 
O neînfrînată simpatie mă făcu să-i deschid braţele. Ea 
alergă spre mine, înviorată. 

Cum aduce viaţa lucrurile ! Dacă ar fi fost fata mea, 
n-ar fi putut să-mi fie mai dragă. 

— Eşti bine, Lydda ? 

— Acuma da. 

— Dar altfel, eşti bine ? 

— Foarte bine. Sunt bine şi aproape fericită... 

— Nu ai nimic să-mi spui ? 

Ea se uită la mine lung. Apoi își ascunse capul pe 
pieptul meu. Inima bătea să mi se rupă; așadar era 
adevărat ! Era adevărat că viaţa mea, pe care de acuma 
o credeam menită să treacă zădarnică spre neființă, mai 
putea fi folositoare, 


89 


10 


15 


20 


Y 
a 


30 


Era adevărat că de la fiul meu îmi rămînea moşteni- 
rea cea mai scumpă ; că eu, acesta, vizionarul şi vino- 
vatul, puteam trăi încă destul pentru a îndrepta, cel pu- 
ţin în parte, greşala din trecut şi pentru a mă dezbăra 
de toate nebuniile, şi triste şi vane, ale teoriilor ?... 

Rămasei în mijlocul camerii şi mă uitai la dînsa. Nu 
o cunoşteam decit de o jumătate de oră — nu o cunoş- 
team parcă decit de un minut, de cînd îmi lăsase să în- 
teleg taina scumpă sufletului meu, şi cu toate astea îmi 
era dragă, atit de dragă, încît mă simţii neliniștit, vă- 
zînd-o cît era de delicată. La ideea că poate suferise 
lipsuri materiale, mă trecu un fior rece prin inimă. Mă 
apropiai de dinsa, îi luai mfinele şi o întrebai : 

— Pauvre enfant, tu as dă souffrir tous les martyrs... 

Ea dete din cap. Vorbea franţuzește cu accent străin, 
ceea ce i se potrivea de minune. 

—- Am avut oarecare greutăţi... Le-am biruit însă pe 
toate. 

— Cum? 

— Am vîndut tot ce aveam gata. Am lucrat cite 12 
ore pe zi, cât ţinea lumina, şi am plătit încetul cu încetul 
toate rămășițele... Numai, drept să vă spun, începea să 
fie peste puterile mele lupta asta cu neajunsurile. A face 
artă, cînd sufletul nu mai vibrează la nici o notă, e un 
chin fără seamă. 

O priveam ca un aiurit. Ea se uita în jos, Îmi aduc 
aminte de cărarea netedă, ce se pierdea în valurile line 
ale părului ; de nasul fin, ce părea că urmează linia că- 
rării : totul era transparent, şubred, şi neliniştea de mai 
nainte mă cuprinse din nou. 

— Draga mea, vrei să vii cu mine în ţară ?... Lucruri 
mari eu nu am. Dar am aer sănătos, cîmp de zăpadă, 
iarna ; de verdeață, vara ; am o casă de burlac, în care 
tu vei fi stăpînă, vei face ce vei vrea. Îţi cer cam mult. 
Numai gîndeştezte că eu atita aveam: pe bărbatul tău; 
el mort, nu mai am pe nimeni. Poate că m-ai judecat 
rău. Dacă m-ai judecat aşa, ai avut dreptate, însă nu- 
mai în unele privinţe. Cînd vom fi mai de aproape prie- 
teni, îţi voi spune... 

Ea voia să mă întrerupă şi nu îndrăznea. 


90 


10 


15 


20 


25 


30 


— Vă rog. Nu v-am judecat niciodată. 

— Nu vrei să-mi vorbeşti fără solemnitate ?... 

Ea zîmbi, cu chipul luminat de bucuria lăuntrică a 
speranţei. | 

— Nu pui nici o solemnitate... Propunerea ce-mi fa- 
ceţi trece dincolo de tot ce puteam nădăjdui. Dacă, in- 
tr-adevăr, nu vă sunt prea mare sarcină, sunt gata să 
merg cu d-voastră. 

— Minunat. Lasă-mă să te văd bine... 

Fa se uită la mine, cu liniștea intensă a sufletelor 
hotărite să se jertfească. Privirea ei mă turbură. E 

— Voiam să-ţi spun... că nu am destul curaj. Dacă 
m-ai ajuta puţin, aş îndrăzni să cred că natura care a 
luat pe fiul meu, mi-a dat în schimb o fiică... 

— Poate şi mai mult... J . N 

Ce vorbă plină de farmec! „Poate şi mai mult...“ 
Poate. E S Aa 

Rugai pe Lydda să rămînă cu mine la dejun. Ea îmi 
răspunse că rămîne cu plăcere, dacă iu, dar că spera 
să merg eu la dînsa. Primii numaidecit. 


Roma, 16 noiembrie 189... 


Am fost la dejun la noră-mea sau mai bine la fiică- 
mea. După aceea am fost la cimitirul de la Testaccio. 

Cite şi cîte impresii ! La fiecare pas mă întîmpină un 
lucru rămas pe urma lui, o amintire, un semn. Atunci 
disperarea cea mai crudă îmi frămîntă sufletul, dispe- 
rarea neputinței noastre omeneşti, faţă cu puterea covir- 
şitoare a naturei. 

Şi cît suntem de mici! O privire de la Lydda e de 
ajuns ca să mă cheme la viaţa actuală. A 

Am mers la Lydda, îndemnat de curiozitatea vinova- 
tului care se simte atras către victimă. i 

Îmi tremurau picioarele pe cînd urcam la dinsa. Mi 
se părea că mă duce să-mi arate locul lor de suferință. 
Şi cînd colo, intrai într-o casă omenească, în care or- 


gi: 


10 


15 


20 


30 


35 


dinea, curăţenia şi gustul cu care toate erau așezate ar 
fi putut trece drept lux. 

Lydda mă introduse într-un salonaș plin de lumină, 
iar ea se făcu nevăzută. În fața ușei, un portret al fiului 
meu, care părea că vrea să iasă din cadru. ` 

Cu cită iubire fusese mîngăiată pÎnza aceea, o spunea 
fruntea, pe care geniul morţii pusese un suflu de incom- 
parabilă poezie ; o spuneau ochii gînditori, plini de no- 
bleţe ; o spuneau înfăţişarea întreagă a omului, care, om 
fiind, avea ceva de arhanghel. 

Cit voi fi stat așa, muncit de gînduri, rătăcit ca 
într-un vis neclarificat, nu ştiu. Mă deşteptai numai cînd 
simţii respirarea caldă a Lyddei. Ea venise încetişor lingă 
mine şi se wita la portret, 

— Seamănă, nu-i aşa ? 

Eu nu puteam vorbi. Ea luă un scaun şi se așeză în 
spatele meu. Portretul mă hipnotiza. Vedeam pe fiul meu 
venind din fundul tabloului, senin, iertător, gata parcă 
să-mi deschidă braţele. Iluzia aceea mă fermeca, îmi um- 
plea pieptul de vibrații generoase și totdeodată îmi sfişia 
sufletul. Ce limbă omenească poate spune amărăciunea 
remuşcări, faţă cu ceea ce nu se mai poate îndrepta. 

Mă întorsei spre Lydda : sta rezemată de masa de 
scris, uitindu-se în jos. Ea nu făcuse nimănui nimic. 
Îşi iubise bărbatul şi sfărimase toate legăturile cu lumea, 
ca să devie femeia lui. Soarta oarbă îi despărţise. Mai 
credea ea în ceva ? În ce putea să mai creadă? 

Mă sculai de unde şedeam, îmi ştersei ochii şi atinsei 
pe Lydda pe umăr. 

— Numai geniul iubirei şi al durerei poate să se ri- 
dice pînă la atita frumuseţe. 

Ea se sculă, tăcută, şi mă luă de braţ, rezemîndu-şi 
capul de mine. Mi se părea că întineresc, că durerea de 
mai nainte îmi purificase sufletul de orce urmă de trivi- 
alitate omenească. Urmai vorba mai departe : 

— Căci din nenorocire, fata mea, iubirea şi durerea 
sunt pururea împreună... E 

Ea zise încet un „da“ atit de straniu, încît mă puse 
pe gînduri. Nebun ce eram ! Parcă nu ştia ea mai bine 
decît mine că așa este ! 


92 


10 


15 


25 


35 


Schimbai numaidecît îndrumarea convorbirei, amintind 
despre dejun. ai 

Lydda mă rugă să trecem în camera de alături. . 

Redeveni deodată senină, liniștită, ca şi cum pină 
atunci am fi vorbit de lucruri indiferente. Îmi păru rău 
aşa prosteşte. Căutai însă să-mi stăpinesc pornirea mea 
de tiran gelos. Eram vindecat sau cel puţin voiam să mă 
vindec de bănuieli. Dinsa era demnă, încerca să-și as- 
cundă nemîngiierea tragică în care se simţea că pluteşte. 

Sala lor de mîncare era îngrijită ca tot restul casei. 
O faţă de masă curată, două tacîmuri fine, o slugă la 
locul ei g i 

Cum se poate să trăiască lumea cu puține mijloace 
atit de bine ? E 

Mă gîndeam la mine la ţară, pe ce fel de faţă de 
masă mîncam cu, cine mă servea, cum o. duceam de azi 
pînă miine, rău îmbrăcat, rău îngrijit. Ce-o să zică Lydda, 
cind o vedea Belgia Orientului... şi pe belgieni ? Pentru 
întiiași dată în viață mă preocupară asemenea lucruri. 
Îmi veniră în minte nişte bibiluri de horbotă de pe mo- 
bile, în care mi se încurcau mainile ; cozile de păun de 
pe sobă ; chiseaua cu tutun ; îmbrobodeala bătrânei. 

Trăind prin cap, niciodată nu mă gindisem că trăiesc 
prost. Hotării în minte să schimb toate. Lydda mă ob- 
serva : eram, se vede, preocupat. 

— Nu mâncaţi ? 

— Ba da... Mă gindeam la mine la ţară : crezi, Lydda, 
că ai să poți trăi în singurătatea cîmpului ? 

— Pot trăi orunde. s 

— Vezi, draga mea, să nu-ţi faci iluzii. La noi, viața 
de țară nu e ca la d-voastră şi mai ales la mine nu e 
deloc ca la d-voastră. Eu îmi iubesc pămîntul ca un ade- 
värat român ce sunt, dar asta nu mă împiedică de a 
vedea lipsurile... Ştii ce? Să-ţi închipuieşti că ai fi emi- 
grat undeva, departe, într-o tară nouă. Vei fi stăpînă 
a tot ce am eu: vei schimba, vei dărima, vei zidi şi 
dacă, totuşi, îi va fi urit, vom merge la Bucureşti. 

Ea se uita în taler. Ridică ochii către mine : 

— Mie nu mi se urăşte nicăiri,.. 


33 


E) 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Mă gândesc că am o odaie mare, pe care vom 
transforma-o numaidecit în atelier, iar la primăvară vom 
zidi, din temelii, un altul, plin de lumină. Aş putea să 
plec eu înainte, ca să pregătesc toate cele trebuincioase. 
Numai, mă tem să nu le fac pe dos... 

— V-aş ruga, dacă se poate, să nu mă lăsaţi singură... 

Glasul ei tremura, iar sufletul meu era plin de mul- 
țumire. Nici nu bănuia cîtă plăcere îmi făceau cuvintele 
ei. Mă temeam, ce e drept, de gospodăria de la Cos- 
teni; pe de altă parte însă mă gindeam că, aşa cum 
era, gospodăria mea putea fi interesantă pentru Lydda. 
Afară de asta, hotărisem să cheltuiesc orcit ar fi trebuit, 
ca să îndulcese surghiunul fetei mele. Fata mea! Ce 
curioasă imagină 1... 

Simţeam o nespusă voluptate de a şti că am două- 
trei parale agonisite, pe care să le risipesc acum pentru 
a înfrumuseţa viaţa ei, a Lyddei. O rugai să-mi spuie 
dacă mobilele erau ale lor ; ce voia să aducă în ţară şi 
ce să lase ; cînd ar fi fost dispusă să plece. 

Ea se uita la mine, nehotărită, cu simţul pătrunzător 
al oamenilor ce au suferit mult şi nu mai au curagiul 
să creadă în bine. 

— Eu aș fi gata să plec orcînd. Tot ce vedeţi aici 
este al nostru. Pot să iau mumai ceea ce-mi trebuie şi 
ceea ce costă mai puţin, ca transport, iar restul să-l las 
undeva... 

O atinsei pe mînă, mîngăind-o. 

— Dacă nu ai alte cuvinte decît ale economiei, să iai 
tot. Ştii, Lydda: e bine să regulăm numaidecit rapoar- 
tele noastre... cum să zic ?... economice. Eu, avere mare 
nu am, dar cred că am destul pentru noi... Şi tu trebuie 
să ştii că tot, tot ce am este al vostru. 

Ea mă privea serioasă, cu ochii parcă înnodaţi în 
lacrămi. 

— Ne mai rămîne... 

Eu văzusem mîna ei transparentă şi gîndul mă purtă 
deodată spre lucruri triste. O auzii ca prin vis. 

— Iartă-mă, fetiţo : ce ai zis ? 

— Ne mai rămîne bărbatul meu. 


4 


10 


20 


30 


35 


Aşa era. Eu, nebunul, uitasem. Cînd ziceam „este al 
nostru, este al vostru“ mă gîndeam la altcineva. 

— Aşa este, rămîne el, care ne este scump amin- 
durora... Numai, el se odihneşte în pămîntul sacru al 
Romei. Dacă ţara mea de departe nu mi-ar fi atît de 
dragă, aş voi ca şi eu să fiu îngropat aici. Pare că la 
Roma, mai mult decît orunde, firul vieţii urmează a se 
depăna şi dincolo de viaţă : sunt aşa de numeroși morţi 
aici L.. Vom veni cît de des şi ne vom pleca genunchii 
la mormîntul scump nouă şi vom învăţa şi pe... 

Cuvintele mele mă înecau de emoţiune. Pe ce nete- 
meinică pajiște alergau gîndurile noastre ! Între un trecut 
duzeros și un viitor nesigur, sperarea omenească rămîne 
neclintită. 

Hotărirăm cu Lydda să cumpărăm locul la cimitir, să 
punem o urnă pe mormint, iar la întoarcere în Roma să 
zidim ceva trainic. 

Dar gindul meu zbura către viitor, către necunoscutul 
ce trebuia să sosească. 

Pornirăm la cimitir. Stradele erau aproape goale. Lu- 
mina curgea din văzduhui albastru, atît de curată încît 
parcă înlesnea minţii desfășurarea a tot feluri de planuri 
generoase. Trecurăm pe sub Capitol, pe sub Aventin şi 
ajunserăm pe Tibru. Vasele, ancorate la mal, lăsau apa 
să treacă domoală spre liniştea depărtării. 

Era, în toate cele dimprejur, o pornire pe statornicie, 
un învăţ bun de neschimbare care parcă nu se potrivea 
cu mergerea noastră la cimitir. Şi cu toate astea l.. 

Intrarăm pe poartă ca în vis. Îmi aduc aminte de 
molifţii ce stau la rînd, printre morminte, cu solemni- 
tatea îndurerată a unor soldaţi biruiţi în război; de in- 
scripţiunea de pe o urnă funerară cu numele lui Shelley ; 
de imagina curioasă ce-mi răsări în minte, văzind pe 
Lydda îngenunchiată lîngă o mină de pămînt, a fru- 
museţei ideale cîntată de Shelley în Epipsychidion. 56 

Ce se petrecea atunci în mine? Cum de nu mi se 
rupea inima de durere, găsindu-mă acolo, alături de 
țărîna ce nu se așezase încă bine pe trupul copilului 
meu ?... Ah, mizerie omenească! Mina de lut, mînjită 
de zădărnicie, ce tremuri faţă cu moartea ! 


% 


20 


25 


30 


35 


Mi se împainjeniseră ochii văzind pe Lydda căzută 
pe huma rece a mormîntului. O ridicai de jos aproape 
cu sila şi o dusei la trăsură, vorbindu-i aspru: ea nu 
avea drept să se frîngă de durere, după cele ce-mi 
spusese. 

În sufletul meu se făcuse lumină, răsărise aurora unei 
vremi bune, încolțise speranța şi firea mea crudă nu 
primea ca dînsa, Lydda, să-şi iubească umbra bărbatu- 
lui mai mult decît viaţa viitoare a unei noi fiinţe. Cit 
eram de nelogic faţă cu mine !... 

Mă gîndesc, îmi întorc mintea pe toate filele, caut 
să înţeleg cum de s-a schimbat întreaga orientare a 
vieţii mele, şi nu găsesc nici o explicaţie. Durerea de a 
fi pierdut pe singura fiinţă ce-mi fusese dragă pină acum 
face parte din sufletul meu de ieri — fiindcă sufletul 
meu de astăzi e altul. Dar e oare cu putinţă, un aseme- 
nea lucru ? Dacă e cu putinţă atunci nimic nu mai e 
statornic în lume. Sau poate că toate convingerile mele 
de pînă astăzi au fost falşe. 


Roma, ianuarie 189... 


Înainte de a pleca în ţară, am vrut să duc pe Lydda 
la teatru. 

S-a petrecut între noi o scenă curioasă. Dinsa mă 
privea ca pe un exemplar omenesc nou, a cărui durere 
căuta parcă lumina şi veselia, spre a rămînea neador- 
mită. 

— Ascultă-mă, fata mea : nu s-ar cuveni să mergem 
la teatru, că suntem doar în doliu, avem sufletul cu ade- 
vărat cernit, Eu unul însă vreau să mă las de teorii şi 
de regule. Am trăit toată viaţa după un sistem, care 
poate este cel mai bun, dacă sistemele filozofice, aplicate 
vieţii reale, sunt bune la ceva. Dar după sisteme pot 
trăi numai temperamentele reci, pe cari patimele ome- 
neşti nu le ating. Pe mine m-a atins durerea, şi parcă 
aripa ei rece, în loc să mă depărteze de viaţă, m-a 
apropiat de ea mai mult. 


9 


10 


15 


25 


35 


Lydda se uita la mine lung. i 

Eu, tot omul teoriilor rămîn: pentru fiecare incon- 
secvență, am cîte una. Îmi dam seama că fata mă înţe- 
legea, şi poate tocmai de aceea voiam s-o încredinţez 
că nu mai fac teorii. A 

— O singură năzuință a sufletului nostru se cuvine 
să ne călăuzească : poezia. Într-însa, bătrini şi tineri gă- 
sim steaua ce ne duce la țărm — bătrinii alergînd în 
spaţiul ideal al timpului, tinerii în spaţiul real al mo- 
mentului. 

Lydda mă privea mereu. Mă simţii turburat. 

— În sfîrşit, haidem, dragă, la teatru. E vorba de 
muzică. Muzica înalţă gîndurile... dacă e frumoasă. 
Mergi ? 

— Merg. , 

— Se dă Mefistofele 51. Hai să vedem dacă s-a găsit 
un compozităi să înţeleagă pe Goethe. Gounod a făcut 
din Faust un Don Juan de mahala, iar din biata Marga- 
reta o cusutoreasă, abandonată de ingraiul june. Nu-ţi 
mai vorbesc de Marta, bătrîna cu gidilici, nici de Me- 
fisto, drac de carnaval, care nu mai simbolizează nimic... 
Te întrebi ce caută ţeasta de mort, imagină a misterului 
vieţii, în această orgie de afrodiziaci. 

Lydda zîmbea. 

— Cu toate astea, zise dînsa, muzica lui Gounod e 
plină de... spaţiul real al momentului, cum ai definit d-ta 
tinereţea. 

— Rizi de mine !... 

Ea se făcu roșie. 

— Nu rid. Găsesc numai că domnia-ta ai un fel de a 
vorbi care e foarte frumos, dar care turbură deprinderea 
minţii de toate zilele. eu În 

— Felul preţios al oamenilor cari vorbesc din cărți. 

— Nu. 

— Ba da. Mergem ? 

Era o seară de abonament. Cînd ajunserăm noi, cam 
târziu, se termină actul I-iu. Teatrul era plin. De sus și 
pînă jos, numai lume elegantă; străluciri de pietre 
scumpe pe sînuri tinere ; bucle prinse în diamante ; lu- 
mină ; colori în îmbrăcăminte ; orgie în pictura de pe 


97 


20 


30 


35 


plafon — o scăpărare de voinţă colectivă, care te prindea 
în intensitatea, dorinţei de a trăi din plin, de a fi bogat, 
de a ride şi a iubi, de a gusta din glorie, de a fi tînăr, 
pururea... Cu alte cuvinte, Faust. 

În fuga impresiilor îmi aruncai privirile spre Lydda. 
Ea se aşezase în fotoliu, liniştită, cu umeri lăsaţi înapoi, 
cu pălăria elegantă pe părul blond, privind cu ochiul calm 
la lumea plină de patimi. Parcă, în adevăr, ea era făcută 
dintr-un aluat străin, polen de floare, rouă şi lumină. 

Actul al Il-lea din Mefisto trecu fără să ne scoată 
din obicinuitul rost al gândurilor : grădina Martei, cu 
Faust tînăr şi amorezat — apoi un colț de mitologie ger- 
mană, sălbateca vale de Schirk sub munţii statiilor 58, o 
peşteră spăimoasă, luna încremenită ca în vis. 

Veni actul al 3-lea. Margareta în închisoare, nebună. 
Muzica începe să semene cu marea înaintea furtunii : 
mișcări largi şi adinci. Sensibilitatea, ca o pasăre, se 
nelinişteşte. Te simţi prins de o putere străină ; sufletul 
vibrează în răsunetul acordurilor. Margareta a otrăvit 
pe maică-sa, şi-a înecat copilul; a iubit, a păcătuit — 
pare că sentimentul şi conştiinţa s-au contopit într-o stare 
de voluptate a durerii, ce este comună atîtor muritori ră- 
tăciţi l. 

Faust o roagă să fugă, să fugă cu el într-o insulă 
pustie de pe ocean, în pacea seninului, în razele amo- 
rului. Nebuna pare că înțelege ; vraja iubirei îi încălzeşte 
din nou gîndurile. Atunci muzica se înalță, pe citeva 
note, într-o lume atît de curată, încît idealul devine tan- 
gibil. Ei cîntă amîndoi : 


Lontano, lontano, lontano, 

Sni flutti d'un ampio occeàno, 

Fra i roridi effluvi del mar, 

Fra lalghe, fra i fior, fra le palme, 
I porto dell'intime calme, 
Lazzurra isoletta mappar. 


Nebuna însă pînă în cele din urmă nu fuge. 

Remuşcarea o chinuieşte. Ispitele nu mai au putere. 
Ea își înalță ochii către Domnul, cere iertare şi cade pu- 
rificată de suferinţă. 


98 


10 


15 


25 


Vine apoi partea a 2-a din Faust, aşa cum la creat 
Goethe ; în actul al 4-lea apare Elena. Faust uită pe 
blinda copilă pămintească şi-şi întoarce privirile către 
forma ideală a frumusejei eterne : Grecia, clasicismul şi 
amorul. Pet 

Dar apoi vine şi pentru el ziua răfuielii... cum are să 
vină şi pentru mine şi pentru noi toţi. Ce duşmană e 
soarta ! Trebuie să murim în adevăr toți, toţi ? ! 


Cammina, cammina, 
Superbo pensier, 
La morte e vicina, 
La morte s'avanza 
Per buio sentier. 


Iar bătrînul Faust, tremurînd, își face catagrafia vie- 
ji: „am cutreierat lumea, alergînd după himera feri- 
cirei; am prins din zbor dorința fugară ; m-am scăldat 
în întuneric şi în raze“. Mefistofele : „Ai dorit din răs- 
puteri, ai sorbit din plăcere şi din nou ai dorit, dar: n-ai 
zis Încă clipei trecătoare : opreşte-te, eşti frumoasă !* Fa- 
ust : -„Cunoscut-am toate tainele muritoare, realul, idea- 
lul, amorul fecioarei şi amorul zeiței. Da. Însă realul a 
fost durere şi idealul vis...“ a ; 

Şi muzica, sfioasă, se înalță în sfera poeziei „celei 
mai pure, cînd bătrînul pare a-şi da sufletul în ultimele 
note : 


Giunio sul passo estremo 
Della piu estrema eta 
In un sogno supremo 

Si bea Panima gia. 


Voglio che questo sogno 
Sia la santa poesia. 
E Pultimo bisogno 
Dell esistenza mia. 


Se zbuciuma tot sufletul în mine, cînd bătrinul sfişia 
aerul cu țipătul său din altă lume : voglio che questo 
sogno sia la santa poesia. Mi se părea că aud pe Goethe 
dintr-un amvon de lumină, spunînd omenirei, de care se 


239 


10 


20 


30 


despărțea îndurerat : „atita ai tu nepieritor şi mare: 
«la santa poesias“, 

La santa poesia | 

Teşirăm de la teatru. Eram bolnav de emoţiune. Îmi 
venea să strig lumei proaste şi deşarie că atita are omul: 
sfintele emoţiuni ale poeziei. 

Lydda mă luă de braţ şi merserăm tăcuţi spre casă. 
Ea rostea încet din cînd în cînd: lontano, lontano, lon- 
tano... 


Costieni, ianuariu 18 


Tată-mă din nou la mine acasă. 

Dar sunt oare la mine acasă ? 

Sunt eu, scepticul, acela care a călătorit cu Lydda, 
păzind-o de toate vînturile, purtînd-o pe braţe, ca pe un 
copil ? Se pare că da. 

Am făcut acelaşi drum, la întoarcere, pe care îl fă- 
cusem la ducere. Şi ce minunat drum! Iară în toată 
puterea, cu munţii Carintiei și ai Stiriei acoperiţi de 
gheţuri, păduri de brazi întroienite — o solemnitate în 
natură, căreia pare a răspunde munca încordată a oa- 
menilor, lupta lor cu nevoile. 

Cînd am trecut astă-toamnă pe locurile acestea, totul 
era blând şi senin, numai eu eram înnorat; astăzi totul 
e posomorit — dar astăzi eu sunt senin ! 

Lydda mea sta liniştită la fereastra vagonului, cu mî- 
nile în manşon, fină ca un desen. Îmi aduc aminte de o 
staţie de frontieră, unde un hamal răsturnase cărucioara 
cu cuferile noastre, ceea ce mă supărase grozav. Pusesem 
mîna să ajut omului la încărcat şi mă umphusem de ză- 
padă şi de cărbuni. Mă scuturam pe haine, bombănind, 
cînd un suris încîntător de la geamul vagonului mă îm- 
bună deodată, răsplătindu-mă de toate supărările. E cu 
putinţă să fie atita farmec într-un suris, atita poezie, 
atita veste bună ? 

Şi cum stam acolo, pe loc, îmi străfulgeră prin minte 
amintirea unei scrisori a fiului meu, în care îmi povestea 


109 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


primblarea lui cu Lydda în muzeul termelor lui Dio- 
clețian. Cit de bine îl înţelegeam acum! Cînd părinţii 
împiedecă pe copiii lor de a iubi cinstit, de a se însura 
sau mărita după inima lor, sunt totdeauna vinovaţi, sunt 
vinovaţi chiar atunci cînd împrejurările de pe urmă le 
dau dreptate. Fiindcă, între un bărbat tînăr şi o femeie 
tînără, care se plac pînă a hotărî despre viaţa lor viitoare, 
se încheagă taina cea mare a firei : devenirea. Totul se 
rostogolește spre viitor : bulboaca din apa rîului, mugurul 
copacului şi amorul. 

___Hotărit, eu ara întinerit. 

Ce frumos trăiam noi în vagonul drumului-de-fier ! 
Iarna, lumea vine spre Italia, iar nu pleacă. Noi plecam, 
aşa că eram stăpîni pe un compartiment de patru per- 
soane. Cumpărasem toate gazetele de prin gări, italie- 
neşti, nemţeşti, englezeşti, mai cu seamă englezești. Lydda 
zimbea, înclinînd capul pe un umăr, cu nespusa graţie 
a mişcărilor sale ; îmi mulțumea astfel, fără cuvinte. Eu 
mă uitam la dînsa, fericit, gîndindu-mă la noi amindoi. 
Deodată îmi veni în minte un aforism a lui Leopardi : 
„La natura, benignamente come suole, ha ordinato che 
Puomo non impari a vivere se non a proporzione che le 
cause del vivere gli siinvolano“. Mă trecu un fior rece: 
învăţam să trăiesc tocmai la bătrînețe. Lydda citea liniş- 
tită. Pusei mîna pe sacul de drum, în care aveam cîteva 
cărţi, şi scosei volumul lui Leopardi, 7 pensieri, cu Încă- 
păţinarea omului fricos, care se duce Înaintea primejdiei. 

Volumul se deschise la aforismul 101 : „Mărturisindu-și 
propriele sale slăbiciuni, chiar cînd ele sunt evidente, 
omul compromite adesea stima şi prin urmare şi afec- 
țiunea, pe care i-o poartă şi cei mai de aproape ai săi 
atîta e de mare trebuinţa de a se susţine fiecare pe sine, 
cu braţ puternic şi în orce împrejurare şi în ciuda orcărei 
lovituri a soartei, de a avea despre sine o înaltă părere, 
dind astfel exemplu celorlalţi şi aproape silindu-i să-l 
stimeze“. 

În adevăr, parcă aşa era. Volumul se deschise la o 
altă pagină. Aforismul 106: „Lumea ride de bucrurile 
pe care ar trebui să le admire, și calomniază, ca vulpea 
lui Esop, pe cele ce învidiază. Un mare amor, chinuit 


10 


20 


25 


30 


dar şi cu multe mingiieri sufleteşti, e pizmuit de toată 
lumea şi tocmai de aceea calomniat cu mai mare aprin- 
dere ; dar oamenii, dacă ar admira, mai ales pe cei de 
o seamă cu dinşii, s-ar crede umiliţi ; de aceea, în loc 
de a admira, rid. Lucrul merge atit de departe, încît 
în viaţa de toate zilele, e bine să punem mai multă grije 
a ascunde ceea ce e nobil în acţiunile noastre, decit cea 
ce e josnic.“ În adevăr, parcă şi aici era aşa, Dar între 
amîndouă gindirile e o evidentă contrazicere. Căci, or 
te lupţi din toate puterile să te impui semenilor tăi 
silindu-i să te cunoască şi să se închine calităţilor tale 
şi atunci te loveşti de aforismul 106 ; or ii ascunzi ca. 
lităţile şi-ţi dai pe faţă slăbiciunile — și atunci te lovesti 
de aforismul 104. i ai 
i Înţelepciunea, proverbelor : ziua bună se cunoaşte de 
dimineață ; toamna se numără bobocii. 

Proverbele şi aforismele sunt ca niște lumînărele sub 
bolta întunecoasă a cerului ; dacă sunt departe una de 
alta, pot lumina cercul restrâns al fiecărui drumeț ; dacă 
le pui pe toate la un loc, faci o înmormintare jidovească 

Avea dreptate fiul meu: viaja are o singură lege. 
aceea a armoniei. Cu măsură, lucrurile işi capătă adevă- 
rata lor valoare. Ca în natură, aşa şi în viaţă : nimic nu 
este absolut. Toate filozofiile au un simbure de adevăr 
dacă nu se depărtează de natură. Şi esenţa naturii este 
prefacerea, care, pentru cei trişti, se cheamă nestatornicie 
iar pentru cei veseli, devenire. Cea dintii stea ce răsare 
în apusul unei zile de vară pare un neadevăr estetic 
peste două ceasuri, steaua tremură în adincul spaţiului, 
încîntătoare, findeă şi-a căpătat adevărata ei valoare de 

Lydda ţine cu mina stingă un jurnal. Nu e nimic 
mai nobil decît o mînă frumoasă 

Veni vremea să ne ducem la prinz, 

Cind intrarăm în vagonul restaurant, lumea era deja 
aşezată pe la mese : fel de fel de chipuri nemţeşti di 
dulii, uscăţive, drepte, strîmbe, cum le lăsase Dumnezeu 
— dar în general cu un fason de pălărie pe virful ca. 
pului care le da un aer ciudat. Pene de rățoi şi flori 


102 


30 


35 


49 


de munte la ceafă, o ţigară de mahorcă în gură, şi lumea 
a lor. 

Nu ştiu de ce, mă gîndii la felul cum eram îmbrăcat 
eu. Mă văzui într-o oglindă, cu cămaşa mea de drum, 
fără guler scrobit şi mi se păru că sunt prea fără de 
jenă, faţă cu Lydda. Mă sculai numaidecit, rugai pe 
Lydda să mă ierte şi trecui în vagon, unde mă schimbai ; 
apoi mă întorsei. Simţindu-mă vinovat de fudulie, eram 
stîngaci, nu-mi găseam loc şi o privire gentilă a Lyddei 
mă făcu să mă roşesc. Pentru ce ? Un tînăr de la o masă 
de alături era îmbrăcat ca o paiață, cu niște pantaloni 
numai petece şi bunghi ; cu o haină de piele, parcă ju- 
puise un berbec; cu o pălăriuță de pislă, răsfrintă la 
deal, de socoteai că i-a căzut pe cap din planeta Marte. 
Şi cu toate astea el nu se roșea. Minca din taler ca un 
surugiu, întingînd în sosuri cu labele, îmbucînd cite o 
ciosvîrtă întreagă, rizînd cu gura plină, şi totuşi părea 
foarte la locul lui, ba avea chiar un fel de eleganţă 
brutală, ce şade bine la unii bărbaţi. Pentru ce ? Probabil 
pentru că ceea ce făcea el acuma, era deprins să facă 
în toate zilele: în toate zilele era servit de mai multe 
persoane, în farfurii scumpe, cu mîncări bune, pe cind 
eu mîncam toată viața pe un colp de masă, cu o carte 
alături cu bătrîna care mă hrănea cu ce-i plăcea ei, 
fără să mă gîndesc că lucrurile s-ar putea petrece și 
altfel. 

Şi lucrurile se pot petrece şi aitfel, desigur. 

Lydda avea un mod de a ţine cuțitul și furculiţa care 
da acestor unelte o viaţă aparte, parcă ele ar fi fost mai 
de sînge decît celelalte cuțite şi furculiţe. 

După ce prinzirăm, ne întoarserăm în vagonul nostru, 
care începea acum să-mi fie drag, ca o casă în care te 
simţi fericit. Lydda deschise un săcuşor de drum şi scoase 
o cutie cu bomboane pe care mi-o întinse. Luai una, gîn- 
dindu-mă că eu ar fi trebuit să-i dau aceste bomboane. 
Descopeream pe fiecare minut cite ceva din lipsurile creș- 
terei mele. Iată pentru ce unii oameni, pe cari noi îi 
socotim mediocri şi cari sunt în adevăr mediocri din 
unele puncte de vedere, au trecere pe lîngă femei, sau, 
dacă se însoară, sunt fericiţi şi în general nu sunt înşelaţi. 


103 


10 


20 


25 


30 


Negreşit, viaţa a două fiinţe pedepsite să trăiască pu- 
rurea laolaltă devine un infern dacă arta concesiunilor 
nu-i ajută. 

Tot gîndindu-mă, scosei o pernă din sac şi făcui 
semn Lyddei să se odihnească. Ea îmi mulțumi, cu zim- 
betul acela pe care părea a-l fi moştenit de la un înger. 
Se întinse pe canapea, învelindu-şi vîrful picioarelor în 
rochii, cu o mişcare în care graţia şi pudoarea deveneau 
artă adevărată. 

“Trecui în compartiment la mine și mă întinsei şi eu 
pe canapea. Îmi veni în minte ceaslovul meu cu note şi 
aforisme și-l luai să-mi arunc ochii pe el. Subt un titlu 
pretenţios, mă legam geaba de oameni şi mai cu seamă 
aveam ce aveam cu femeile. Hai să înşir aici crîmpeile 
de gînduri din trecut, pe care nu le mai recunosc drept 
ale mele. 


MĂSURA DREAPTĂ A VIEŢII 5 


Dacă vorbind cu un om, care te ascultă şi te priveşte, 
îl vezi ducîndu-şi mina la legătură or îndreptîndu-și părul 
în cap, fii sigur că legătura ta e strimbă sau părul vilvoi. 

Nu aştepta să ţi-o spuie, fiindcă nu ţi-o spune, dar 
îndreaptă-ţi-o şi uită-te în egoismul lui ca în cea mai 
bună oglindă de acasă. 


ps 


De ţi s-o întîmpla să intri în vorbă lungă cu o femeie 
inteligentă şi s-o prinzi spunînd prostii (ceea ce e cu 
putinţă) — dacă femeia îţi place şi vrei să te impui ei, 
râzi de dînsa fără milă şi în faţa altora. 

Dacă acelaşi lucru ţi se întîmplă cu un bărbat, de 
care ai interes sau pe care vrei să ţi-l faci prieten, taci. 


104 


P 


10 


15 


25 


Între ființele de acelaşi sex, superioritatea este o ca- 
litate care respinge ; între fiinţele de sex contrariu, un 
defect care atrage. 


TI 


în căsătorie toate teoriile bune sunt zadarnice, cînd 
femeia este rea ; dar nu toate teoriile şi exemplele rele 
sunt zadarnice, cînd femeia e bună. Observînd cu băgare 
de seamă, tot bărbaţii cinstiţi au mai multe şanse de a 
nu fi înşelaţi. 


1v 


Ca să ajungi la vreo ispravă în politică se cere: 

1) Să nu fi făcut nici o greşală în viața publică ; 
2) să ai sau să-ţi agoniseşti stare; 3) să nu fii însurat 
sau să ai o femeie nulă; 4) să cunoşti pe oameni şi 
sufletul lor. 

Prea multe condițiuni pentru o enormă vanitate. 80 


v 


Toţi oamenii sunt lingușitori, fiindcă la toți oamenii 
le place să fie linguşiţi. f i 

Naturile al căror fond este bunătatea izbutesc mai 
lesne prin linguşire, fiindcă par mai sincere. il 

Proștii cred mai iute ; dar aşa de iute sunt dispuşi să 
creadă și cei inteligenţi, încît, din acest punct de privire, 
mai toată lumea e proastă. 


VI 


Între simțimîntele şi ideile noastre pe de o parte și 
manifestarea lor pe de alta, trebuie să fie totdeauna un 


105 


10 


20 


25 


30 


nex real: un om care vecinic face spirit e fatalmente 
fals şi ostenitor. În general, el este un rău advocat şi, 
mai cu seamă, un rău diplomat. 


VII 


Dacă vei face vreodată curte unei femei bine născută 
şi cu inima la locul ei, caută a o ridica totdeauna într-o 
sferă mai înaltă decît cea obicinuită, fie prin convorbire, 
fie prin purtare. Dacă mijloacele nu te ajută întru aceasta, 
atunci aleargă la stratagema următoare : ieşi cu dînsa 
călare. Nimic nu aprinde mai mult închipuirea unei 
femei : e un mijloc fizic de a o desface de pămînt. Dar 
cînd femeia e deprinsă a ieşi des călare? Atunci e în 
regidivă şi toate mijloacele sunt bune. 


VIII 


Egoismul este legea comună şi cea mai infamă 2 na- 
turei omeneşti ; ea are un singur coresponsif : moartea. 
Deşi ştiinţific moarte nu există, în ordinul moral, această 
din urmă e tot atit de infamă ca şi cea dintii şi mai 
puternică, fiindcă dă pe faţă vanitatea netrebnică a pri- 
mei. 

Egoismul este reflex şi raţionat. Cel din urmă e un 
calcul ca oricare altul, care, după forţa inteligenţei in- 
dividului, poate fi citeodată folositor omenirei şi scapă 
legei generale. Cel reflex este cel mai interesant de ob- 
servat : în virtutea acestei legi, toți oamenii cu oarecare 
cultură au un secret dispreţ pentru semenii lor; cei ce 
produc, între dînșii, mai mult decît cei ce consumă; 
femeile mai mult decit bărbaţii ; artiştii mai mult decît 
femeile. Şi, curios! Este logic că, cu cît omul e mai 
egoist, cu atîta sentimentele sale afective sunt mai atro- 
fiate şi cheamă mai puţin pe ale altora — şi vice-versa. 
Cu toate astea, între un producător oarecare, o femeie 
şi un artist (proporția crescîndă a egoismului), cel dîntii 


108 


10 


15 


25 


va iubi mai mult pe cea de-a doua; cea de-a doua pe 
cel de-al treilea ; iar cel de-al treilea un ideal sau pe 
sine. 


IX 


A desprețui din fundul inimei şi în tăcere este ultima 
armă a oamenilor sfioşi şi aceea care, cînd e descoperită, 
face mai mult rău dispreţuiţilor. 


X 


Cine se crede om cuminte şi cu răbdare să fie sigur 
că din 365 de zile pe an, 340 va fi nenorocit sau cel 
puţin nemulțumit. Şi iată de ce. 

Orce om cuminte şi cu răbdare are în viaţa lui un 
scop : dacă e militar or funcţionar, de a înainta ; dacă 
e agricultor, or bancher, or industriaş, de a se îmbogăţi ; 
dacă e scriitor, de a fi tipărit şi citit etc., etc. Apoi toţi 
aceştia mai pot fi : părinţi de familie, trăind cu speranța 
de a-şi vedea copiii isprăvind învăţăturile, or judecîndu-se 
spre a cîştiga un proces, or înamoraţi de femeia altuia 
etc, 

Alături de aceste scopuri, importante şi mediate, viaţa 
zilnică are o mulţime de alte scopuri, neînsemnate dar 
imediate, cari de regulă sunt în luptă cu cele dintii. Aşa 
bunăoară, un părinte al cărui scop principal este creş- 
terea copiilor, or un ofiţer al cărui aceluiaşi scop e înain- 
tarea, doresc să se ducă la băi. Această dorinţă nu se poate 
îndeplini, fiindcă cel dintii n-are mijloace, iar cel de-al 
doilea fiindcă nu-i dă voie colonelul. 

Tu, tînăr, cuminte şi studios, vrei să sfirşeşti Dreptul 
sau Literile şi cîtă sărăcie nu înduri în toate zilele celor 
Patru ori cinci ani de Universitate ! Ţi-ai luat diploma 
şi te-ai făcut magistrat or profesor — cîte umilinţe de la 
cei mai mari şi plictiseli de la şcolari, fiindcă eşti cu- 
minte şi ai scopul de a înainta. Şi aşa vecinic. 61 


107 


20 


25 


Dacă în loc de a fi cuminte și ou răbdare, omul cu- 
minte- şi-ar pune un singur scop, acela de a fi simplu 
şi fără ambiţiune socială, e probabil că cele 340 de zile 
nefericite, din 365, s-ar reduce la 200, ceea ce e enorm ! 


XI 


Orcît de cultă şi de liberală să fie o femeie, ea nu 
va ajunge niciodată la o întreagă independenţă de ju- 
decată. Aceasta, din cauza raportului de dependență ce 
există de la inteligență la facultățile sale afective. 

Ridicîndu-te pe scara intelectuală, bărbații dau din 
cind în cînd, printre marii cugetători, exemple de asce- 
tism voluntar ; femeile niciodată. Cele ce mor fecioare 
n-au putut face altfel, din cauza religiunii sau a condiției 
lor fizice şi sociale. Şi e de observat că femeile care mor 
fecioare sunt de regulă fiinţe smerite, umile, de o con- 
diţiune intelectuală foarte joasă; bărbaţii, din contra. 


XII 


Cercetează cît s-o putea mai mult şi crezi cît s-o 
putea mai puţin. Aceasta, fiindcă în ordinea moralä, lu- 
crurile ce nu sunt evidente de la prima. ochire, sunt sus- 
ceptibile de o îndoită soluţiune. Rareori un om cuminte 
din veacul nostru se. rostește cu putere asupra unui 
lucru, fără să vadă imediat tăria părerei contrarii. De 
aceea asemenea oameni se rostesc foarte rar. Il n'y a que 
les français et les journalistes qui ne doutent de rien. 


XIII 


Dacă te simți fericit, nu te gîndi la aceasta şi mai 
cu seamă nu te analiza. 


108 


15 


25 


XIV 


Nimic mai nefolositor în lume decit sinceritatea ; ni~ 
mic mai degradator decît minciuna ; nimic mai înţelept 
decit tăcerea. Sunt însă împrejurări în cari semenii noș- 
tri ne silesc să le spunem tot adevărul în chestiuni care 
îi fac să sufere. Atunci oamenii se împart în trei ca- 
tegorii : a) cei buni devin mincinoşi din compătimire ; 
b) cei răi devin sinceri din răutate ; ¢) restul (în care 
intră marea majoritate) sunt şi sinceri şi mincinoși, vor- 
besc cu subințelesuri, ne pling şi ne rîd; aceştia sunt 
cei mai infami. 


XV 
Nici un om cu mintea sănătoasă nu se poate gîndi 
serios şi mai cu seamă nu poate pricepe posibilitatea 
morții sale — pricepînd în acelaşi timp foarte bine pe 
a altora. Noțiunea abstractă a individualităţii noastre ne 
face să ne socotim eterni. 


XVI 


Eroismul aplicat la faptele zilnice ale vieţii este o 


infirmitate a naturilor alese. 


XVII 
Cu oamenii înguști la minte nu trebuiesc făcute teorii 


generale, fiindcă ei le aplică numaidecit la persoana lor 
— şi rişti adesea să-ţi găseşti beleaua din senin. 


XVII 


E mai uşor adesea de a fi de acord cu alții, decit 
cu tine însuţi. 


109 


20 


25 


XIX 


A fi şi a părea, 

În lume se confundă adesea a fi simplu cu a fi na- 
tural. Un om poate fi simplu, şi atunci simplu şi natural 
e totuna ; un om poate părea simplu şi atunci simplu și 
natural sunt două lucruri deosebite. 

Un om poate fi natural, şi atunci pare poseur, dacă 
firea sa e complicată şi superioară, şi dimpotrivă, pare 
simplu dacă firea îi este simplă, dar în amîndouă ca- 
zurile e natural, deşi în primul nu e simplu. 

In fine, un om a cărui fire e complicată şi superi- 
oară poate rămînea natural pentru sine şi poate părea 
simplu pentru alţii, dacă se studiază pe sine şi felul său 
de a fi. 


XX 


Toți oamenii aşteaptă să le vie norocul, şi la toți le 
vine. Nu se pot însă folosi de el decît cei ce-i ies înainte. 


XXI 


Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise; te 
găseşti totdeauna înaintea unei etichete, şi în general, 
e bine să nu bei butelia pînă în fund, fiindcă, chiar 
atunci cînd vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie. 


XXI 


In toate împrejurările mari ale vieții tale, să hotă- 
răşti tu singur şi să nu pui temei pe nimeni, decît pe 
tine însuţi şi pe tatăl tău, dacă-l ai. 


110 


10 


i5 


20 


25 


XXII 


Natura a făcut două lucruri mari : amorul şi moartea. 

Omul a făcut un singur lucru : arta. Nici o mîngăiere 
nu e mai trainică decît aceasta, fiindcă orce durere, pe 
calea artei, iese din noi sub formă emoţionantă şi se per- 
sonalizează atît de mult, încît devine mai sugestivă și mai 
puternică decît însăşi durerea noastră. 


XXV 


Nimeni nu zice : „s-a născut în fine un mare poet“, 
dar poţi auzi pe cite cineva zicînd : „ a murit un mare 


XXV 


Pentru un bărbat cumpătat şi în întregimea facultă- 
ţilor sale sufleteşti, virsta cea mai frumoasă este de la 
40 de ani înainte. 

Atunci gustă el farmecul iubirei trecute, sau, dacă 
este destul de cu noroc ca să fie iubit în prezent, simte 
tot preţul tinereței pe care amorul o poartă cu sine la 
toate vârstele. 

Aceasta, poate, tocmai fiindcă el se depărtează tot 
mai mult de lumina crepusculară a dimineţii. 


XXVI 


Cu voluptate binefăcătoare în a putea da acelora pe 
cari îi iubim | 


XXVII 


Tiparul ridiculizează prostia şi înnobilează gîndirea 
adevărată. 


nı 


15 


20 


25 


30 


în primul volum din manuscrisul rămas de la Leo- 
pardi, e dată, în facsimile, o sentență asupra folosului 
de a cunoaşte mai multe limbi, După ce icoana manus- 
crisului te-a emoţionat adînc — cînd vrei să intri în 
înţelesul acestor semne, scrisul de mînă dă gîndirii un 
caracter de intimitate, care-i micșorează valoarea. De 
îndată însă ce-ţi arunci ochii pe pagina tipărită, din 
față, aceeași idee devine deodată solemnă. 
i Poate să fie şi o chestiune de mecanică cerebrală : 
în manuscris, atenţiunea e împărţită între cetire şi pri- 
cepere — pe cînd în tipar înţelesul merge de-a dreptul 
în conştiinţă. 

De asemenea cu prostia. 


XXVII 


„Eo particularitate a spiritului omenesc cult de a nu 
ajunge la simplicitate decît după multă trudă. De aceea 
scriitorii tineri nu sunt mai niciodată clasici. 


XXIX 


Timpul batjocoreşte toate pasiunile şi mai cu seamă 
toate excesele — probabil fiindcă toate pornesc din ego- 
ism. Pe cele patriotice, dimpotrivă le înalță, fiindcă în 
cazul acesta excesele individuale jau proporţiile sacrifi- 
ciului făcut spre binele altora. 


XXX 


Răsfringindu-ţi gindurile asupra ta însuţi, niciodată 
nu ești mai mulţumit decît atunci cînd te găseşti bun. 
Dar care e semnul sigur că ai fost bun? Amorul tău 
propriu : cînd acesta e îndestulat, ai rănit pe alţii ; cînd, 
dimpotrivă, e dînsul rănit, sunt îndestulaţi ceilalţi. Astfel 
încît, fericirea sufletească stă mai totdeauna în raport 
invers cu firea, noastră crudă. 


132 


35 


XXXI 


Superioritatea omului asupra întregii creaţiuni stă în 
sentimentełe lui. Judecata pare a fi un atribut mecanic 
al tuturor lucrurilor din natură, în acest sens că fiecare 
planetă, fiecare corp se mişcă sau stă în virtutea unei 
logice imanente, fără de care ar împărăţi nebunia și 
haosul. Însuşi instinctul dobitoacelor este mai aproape 
de judecată decît sentimentul, deoarece instinctul este 
totdeauna de o logică perfectă. 

Numai sentimentul este uneori nelogic și totdeauna 
independent de legile naturei sau ale societăţii. Cînd el 
corespunde cu acestea, łe ridică și le înnobilează ; cînd 
se exercită în contra lor, le sfarămă. 


XXXII 


Muzica lui Beethoven are o aşa de mare nobleţe în 
unele fraze, încît literatura, din toate timpurile și din 
toate ţările, rămîne, ca mijloc de exprimare al sentimen- 
telor, mai prejos de muzică. Ceea ce văd poeţii în de- 
părtarea visurilor lor şi ceea ce nu ia formă în literatură, 
pare a se putea exprima în muzică. Şi ceea ce exprimă 
muzica e uneori atît de aproape de sufletul nostru, încât 
suntem induşi a crede că unele senzaţii auditive pornesc 
şi deşteaptă partea cea mai intimă, cea mai specifică a 
sufletului omenesc, care este o ficțiune şi ca atare fatal- 
mente metafizică. De aceea şi zice Platon în Phedon că 
sufletul are formă de armonie (părerea lui Simmia). 52 

+ 

Admirabilă e figura pe care, în dialogul din Phedon, 
o întrebuinţează Socrate, ca să dovedească lui Simmia că 
sufletul nu se poate compara cu armonia: „Întii naşte 
lira, nasc coardele şi sunetele, la început nearmonice — şi 
cea din urmă se încheagă armonia şi moare cea dintii“. 
Pe cînd sufletul este nemuritor, s-a născut înainte de 
corp şi trăieşte după el, crede -Socrate. 

Pentru un cap modern, nimic mai frumos şi mai just 
decit comparaţia de mai sus; sufletul se paşte, ca ar- 


113 


10 


15 


20 


25 


monia, din liră și din coarde (din corp și din nervi), şi 
de îndată ce s-a născut s-a și imaterializat, ca armonia. 
Şi tot ca armoni: sufletul moare înaintea corpului, ca 


fiind cea mai delicată funcţie metafizică a lui. 5 


XXXIII 


Minunata steluţă ce mai toată vara străluceşte în ze- 
hitul nostru, Vega din constelația Lyrei, stă de noi la o 
distanță de 42 de mii de miliarde de leghe, cu alte 
cuvinte, e cu un milion de ori mai depărtată decît soa- 
vele nostru ; la această depărtare, Soarele, izvorul vieții 
păminteşti, ar fi pentru noi de 47 de ori mai puţin 
iuminos decît Vega. Ce strălucire incomparabilă. trebuie 
Să fie deci în steluța nopților de vară. í 

Tar primăvara, în amurg, răsare deasupra munților 
o stea ce se fărima cu firea, tremurînd din lumini, ca 
un diamant. Este Spicul din constelația Fecioarei. De- 
părtarea ei de noi este incalculabilă. Şi cu toate astea 
se depărtează tot mai mult, pînă ce, probabil, nu se va 
mai vedea. 

în preajma ei se încheagă o mulţime de nebuloase. 
săminţă de lumi viitoare, ce-și vor lua însuşiri pătimaşe- 
vor atrage şi vor respinge, vor lumina şi vor încălzi, vor 
zâmisti pe ele poate şi oameni ! i 

Şi atita ai tu, fiinţă făcută din cărbune, om vanitos 
şi lacom, atita ai scînteia ce licăreşte în tine, conştiinţa, 
sufletul, pe care le-ai moştenit, atomic, din împărăţia 
luminoasă a cerurilor, în care Spicul şi Vega tremură 


din lumine. Nu le mini, că te întuneci şi te stingi înainte 
de vreme. 


Costieni, aprilie 199... 


Am fost la Bucureşti, cu treburi plicticoase (ua pro- 
ces pe care l-am pierdut). 6% Ge de lume pătimaşe ! ce 
de oameni şireţi, cari aleargă după ban, ca jidovii! ce 


114 


10 


ww 
ir 


30 


35 


de vulgarități, cită trivialitate în viața de toate zilele, 
la birt, la hotel, pe stradă 

Cum am putut eu trăi atita vreme, în aşa hal, cînd 
e atit de lesne a trăi frumos şi demn. 

Am pierdut procesul numai fiindcă am voit cu orce 
preţ să mă judec în ziua aceea şi n-am primit aminarea. 
D-nii magistrați erau grăbiţi şi, ca să mă înveţe minte, 
m-au ras. 

Prea bine. Le eram aproape recunoscător că m-au lăsat 
să plec mai curînd. 

După ce mi-am isprăvit aşa-zisele treburi importante, 
am mai stat o zi, ca să mă ocup de cumpărături. Lydda 
făcuse cîteva observări discrete dar foarte drepte : stupii 
erau aşezaţi în niște ştiubeie vechi, trunchiuri putrede ce 
de-abia se mai ţineau în picioare, pe cînd lumea civilizată 
are ştiubeie sistematice ; trăsurile mele de la ţară, nişte 
harabale de pe vremea eteriei, omorau caii ; ciubotele lui 
Ion vizitiul erau o poemă, scîlciată şi pesimistă la cel mai 
înalt grad, şi trebuiau deci înveselite. 

Pe cînd mă duceam la caretaş, îmi treceau prin minte 
toate grozăviile sălbatece din viaţa mea de la ţară, necu- 
răenia, risipa, îmbicseala tuturora într-un fei de pasivi: 
tate orientală... Cum se poate să aibă un popor constituție, 
parlament, telefoane, muzee, artă, poeţi, sentimente şi ide- 
aluri, cînd n-are apă, nu are canaluri de scurgere, nu are 
drumuri, cînd nu se spală, nu îngrijește de vite, cînd prin 
sate mor copiii mai rău decît dobitoacele, cînd toată lumea 
se ţine de minciuni politice, aleargă după slujbe, se însoară 
şi se desparte de cîte trei ori 

Mă întorsei la mine la ţară, cu un sentiment nou de 
dragoste pentru singurătate. 

Pe cînd intram în sat, văzui de departe vălul negru 
al Lyddei care filfiia în vint. Îmi ieşea înainte. 

Se vede că în adevăr eu am trăit foarte rău, deoarece 
lucrurile cele mai fireşti, atenţia cea mai mică datorită 
vîrstei şi poziţiunei mele, îmi fac o plăcere nespusă. 

Lydda se urcă în trăsură. Avea ochii albaştri, mai al- 
baştri ca orcînd, parcă printr-inşii iradia sufletul lumina 
lui lăuntrică. Foşnetul hainelor sale, parfumul ticnit ce 
aduce cu dînsul rostul vieţii îngrijite, profilul clasic al 


113 


10 


15 


20 


25 


30 


obrazului Lyddei, îmi îndreptară deodată gindurile, astfel 
că pornirea mea statornică spre critică dispăru. 

Eu simt zilnic cum noră-mea mă schimbă. Spiritele 
ironice sunt acele pe care viaţa le adapă cu amărăciuni 
mai mult decît spiritele blajine. A critica pururea este 
o durere. S-ar zice că în echilibrul perfect al naturei, 
îmboldirea, criticei este respinsă înapoi de elasticitatea 
vieţii, care nu-şi poate comprima volumul. 

Uitai Bucureștiul şi frământările locuitorilor săi şi mă 
simii deodată bun. Lydda îmi luase binişor o mînă și 
mă întreba dacă nu-mi fusese frig pe drum. 

— Ce lungă mi s-a părut vremea şi ce bine că te-ai 
întors curînd !... 

— Îşi face plăcere că m-am întors? 

— Foarte multă. 

— S-au mărit zilele şi acum o să poţi lucra mai bin. 

— Da. Am lucrat şi fără model. Sunt foarte neliniş- 
tită de ceea ce vei zice, 

Lydda începuse un portret al meu, care, în adevăr, 
devenea o lucrare extraordinară. Era portretul meu, dar 
oarecum integrat prin evocaţiunea portretului bărbatului 
său. Nimic nu putea să mă mişte mai mult decît sforțările 
sufletului ei nobil, care păreau a desprinde din misterele 
cauzale, evidenta legătură a efectelor. 

Cînd intrai în atelier, îmi veni să strig, atita prefacere 
luase pictura. Eram eu, nu cum sunt, ci cum aş fi putut 
să fiu, dacă aş fi reprezentat o serie de ascendenți din 
familia mea ; eram sinteza unui neam. Mi se părea, vă- 
zîndu-mă, că îmi aduc aminte de fâtă-meu, că seamăn 
cu fiu-meu, şi, dacă s-ar fi născut copilul lui, şi cu el. 

Cit de mult mă interesa femeia asta, care, ca o floare, 
purta în sînul ei viitorul rasei mele, şi al cărui creier avea 
atita putere de idealizare !... 

Se vede că dînsa pricepea ce se petrece în mine. 

— Am prins ceva, 

— Ceea ce faci dumneta e o minune. Ia şezi să vor- 
bim. De unde îşi vine puterea asta de pătrundere a fru- 
mosului absolut ? 

Dinsa zîmbia fericită. 

-— Să zic să ne dea ceaiul şi viu. 


n6 


un 


10 


20 


25 


35 


După citeva minute intră un fecior, curat, cu guler 
alb la git şi cu mănuși în mînă, care aducea o măsuţă 
cu tot felul de bunătăţi pe dînsa. 

Era Dumitrache, omul din curte. 

Mă bufni risul la vederea argatului meu, dezmăţat şi 
murdar, prefăcut deodată în om civilizat, 

Lydda se uită la mine, serioasă şi parcă îmi luă cu 
mina pofta de rîs. 

— la spune-mi, rogu-te, urmai eu mai: departe : pă- 
rinţii d-tale sunt engleji, sau mama e greacă ? 

— De ce? 

— Fiindcă nu pot să-mi explic idealismul d-tale. Ai 
cetit mult pe Platon ? 

— Nu. Cred chiar că nu l-am cetit deloc — decit 
numai prin ceea ce au iuat poeţii noştri de la el. Îmi 
pare foarte bine că vine vorba despre asta, fiindcă tocmai 
vream să-ţi spun că am. găsit într-un volum nou asupra 
lui Keats povestirea unei întîmplări din viața lui, care 
m-a mișcat. 

Vorbind astfel, îmi turna ceaiul cu o graţie de muză. 
Apoi se aşeză cu o carte pe braţe şi îmi istorisi : 

— S-a publicat acum de curînd corespondenţa poetu- 
ui Keats. Mai toate scrisorile sunt adresate logodnicei 
lui, Fanny Browne, de care se despărţise la plecarea în 
Italia. El venea spre sud să caute sănătate și linişte. Era, 
sărmanul, bolnav de piept. şi gelos. Fanny Browne era 
pe atunci o fată cumsecade, sănătoasă şi echilibrată. Se 
petrecea cu bietul Keats ceea ce se petrece pururea, in 
asemenea împrejurări — adică : bolnavul iubea pe femeia 
sănătoasă şi o ura. Plecase din Englitera fără s-o vadă, 
dar scriindu-i scrisorile cele mai disperate. Fata răspun- 
dea, însă răspunsurile ei erau menite, din cauza greutăţii 
drumurilor, să fie remise poetului numai la Roma. În 
adevăr Keats ajunge la Roma prăpădii de boală şi exa- 
sperat de gelozie. Aci, pe patul de moarte, primeşte trei 
scrisori de la Fanny Browne ; dar fie că nu mai avea 
putere să citească, fie că în hirtia închisă poetul spera 
să păstreze gîndurile calde ale femeii iubite, scrisorile 
rămaseră nedeschise. Keats ceru ca ele să fie puse lingă 
dinsul în sicriu, ceea ce se şi făcu... Așa că astăzi, dacă 


117 


10 


15 


20 


30 


35 


s-ar deschide mormîntul lui Keats, s-ar găsi acolo scri. 
sorile de amor ale tinerei Fanny. Nu-i aşa că e mişcător ? 

— E admirabil. Parcă mi-ai fi cetit o poezie. 

— Realitatea e citeodată atit de nouă şi neprevăzută ! 

— Şi unde e mormîntul lui Keats ? 

_ Lydda plecă capul pe o parte, şi uitîndu-se în jos, 
răspunse Încet : 

— Lângă al lui Shelley. 

— La Testaccio ? 

— Da. 

Acesta era cimitirul nostru. Trecu un moment umbra 
unei aripi negre, iar inima mi se strînse în piept ca de 
spaimă. 

Lydda ridică uşor firul convorbiei 
E = Aşa că, dacă oarecare aplecare către idealitate există 
în mine, o datoresc poeţilor noștri, de la cari mi-a rămas 
ca ecoul unei muzici divine. 

— Care poeţi ? 

___— Cowper, Keats și Shelley — poeţi adevăraţi, poeţi 
în poeziile lor, în gândurile lor şi în viaţa lor : „Au zburat 
spi! tele, şi rămîne numai urma trecerei lor, ca glasul 
inspirat al unei muzici ce ar muri departe, lăsînd în adin- 
cul labirint al sufletului răsunetul unui ecou prin infinite 
caverne !* 

— Cine vorbeşte astfel ? 

— Shelley în Prometeu. 

— Cine te-a învăţat să înţelegi pe Shelley ? 

„__— Nimeni. Dorinţa mea de frumos şi setea de un 
ideal realizabil în viață, care să înfrumuseţeze traiul şi să 
ridice pe om din noroi. Aceştia sunt adevăratele genii ale 
bietei omeniri, cintătorii ca Shelley, artiști în formă, poeţi 
în suflet şi în viața lor, capabili de a muri pentru idealul 
pe care l-au urmărit, iar nu făuritorii de minciuni rimate, 
cari devin rentieri vînzînd ła volume. Orcît s-ar schimba 
părerea oamenilor asupra acestui punct, adevărul rămîne 
unul singur : că frumuseţea nu e creată pentru a inspira 
poezii, ci pentru a ridica sufletul în vremuri mai bune. 
A intra în frumuseţe cu minuta de acum a vieţii şi a 
năzui către dînsa cu minuta de mini — iată scopul exis- 
tenţei. 


118 


25 


30 


35 


Eu mă uitam la dinsa mirat. 

— Bine, dragă, asta e Platon curat. 

Lydda zimbea, neștiind cum să ia lucrurile. 

— Dă-mi voie un moment. Toarnă încă o ceaşcă de 
ceai, că viu. 

Mă întorsei, în adevăr, cu nişte note ale mele asupra 


lui Platon. 
— Iată, dragă, un dialog al lui Platon, cunoscut sub 


numele de Symposion, tradus în alte limbi cu numele de 
Banchet, dar în realitate însemnind Vorbă după masă. 
Subiectul convorbirei este Eros, amorul — vei vedea însă 
în ce sens. Vorbesc pe rînd Fedru, Pausania, Erissimac, 
Aristofan, Agaton şi în fine Socrate. Acesta povesteşte 
că ceea ce ştie el asupra Amorului i-a fost istorisit de o 
femeie, Diotima din Mantinea. Diotima spune că la naş- 
terea Afroditei zeii se adunară la un banchet, la care 
luă parte şi Poro, care, îmbătîndu-se de nectar, concepu 
amorul cu o cerşetoare, anume Penia, în grădina lui Joe. 
Zice Diotima : 

„Amorul urmează peste tot pe Afrodita, fiindcă a 
fost zămislit în ziua naşterei ei şi e din firea sa iubitor 
de frumos, fiindcă şi Afrodita e frumoasă. De aceea, fiu 
al lui Poro şi al Peniei, Amorul avu menirea asta: că 
mai înainte de toate e sărac, și nu cum îl cred cei mai 
mulţi, gingaş și frumos, ci, dimpotrivă, rău, ofilit și des- 
cult, neavînd unde să-și plece capul, pururea tolonit pe 
jos, dormind pe la uși şi pe drumuri, — întocmai ca 
maică-sa — şi în vecia veacului prieten cu mizeria...“ 

— Da bun băiat ! zise Lydda rizînd. 

„lar pe de altă parte — moştenind de ia tată-si 
e primejdios pentru cei buni și cei frumoşi, fiindcă e 
plin de curagiu, îndrăzneţ, neînfrinat în porniri, vinător 
destoinic, învirtind mereu la planuri şi dorind să pri- 
ceapă tot, şi plin de şiretlicuri, născocitor toată viaţa, 
vrăjitor, scamator şi sofist: şi nu e născut nemuritor, 
nici nu e muritor, dar adesea răsare și trăieşte în aceeași 
zi, dacă îi merge bine — altă dată moare și apoi trăieşte 
din nou, ca urmare a firei lui tată-său; tot ce cîştigă 
odată pici bogat, nici sărac, ci 


ău — 


risipește, aşa că nu-i ni 


119 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


numai nu are. Cu ştiinţa stă în mijloc, între ştire şi ne- 
ştire. Că doar faptul este ăsta : că nici unul dintre zei nu 
face filozofie şi nici nu dorește să devie învăţat ; fiindcă 
este deja, sau, dacă nu este, nu vrea să fie altceva decît 
ceea ce este. Căci asta are rău ignoranţa, că unul care 
nu e nici cinstit nici deştept, pare sieşi om cumsecade. 
Se-nţelege : cine nu se crede în lipsă de ceva, mu doreşte 
aceea ce crede că nu-i lipsește.“ 

Mai departe, Socrate întrerupe pe Diotima din Man- 
tinea, întrebînd-o la ce mai poate servi oamenilor Amo- 
rul, dacă este aşa poamă. Diotima, răspunde : 

„Amorul, născut precum ştim, este iubire de frumu- 
seţe. Acum, dacă ne-ar întreba cineva : — Ia spuneți-mi, 


"Sătrate şi Diotima, cel ce iubeşte frumuseţea, ce iubeşte 


el oare ? 

— Stăpînirea ei, răspunsei eu. 

— Răspunsul, zise dinsa, are nevoie de o altă în- 
trebare : Cel ce va intra în stăpînirea frumuseţei, ce va 
stăpîni el oare ? 

— Aici, zisei eu, nu ştiu să răspund nepregătit. 

— Dar dacă cineva, adaose ea, ar schimba şi ar 
pune binele în locul frumosului şi te-ar întreba: 
Socrate, cine iubeşte binele, ce iubeşte ? 

— Stăpinirea lui, răspunsei, 

— Şi cel ce va stăpîni binele, ce va avea ? 

— Aici, zisei, îmi pare că răspunsul e ușor: va fi 
fericit. 

— Aşa şi este, zise: prin stăpînirea binelui sunt fe- 
riciți fericiţii ; şi nu e nevoie să mai întrebi : ce vrea cel 
ce vrea să fie fericit. Răspunsul e cuprins în întrebare, 

— Aşa este, zisei eu. 

— Acum, crezi tu că voința aceasta și amorul acesta 
sunt comune tuturor muritorilor şi că toţi doresc să aibă 
întotdeauna binele ? sau cum crezi 

— Comun tuturor, răspunsei. 

— Atunci, pentru ce oare, Socrate, nu zicem despre 
toţi că iubesc, deoarece toţi iubesc întotdeauna, ci des- 
pre unii zicem că iubesc, iar despre alţii nu ? 

— Mă mir şi eu, zisei 


120 


— Să nu te miri. Noi, desfăcînd o parte. din amor, 
o chemăm cu numele întregului, dindu-i numele de a- 
mor ; pentru celelalte părţi întrebuinţăm alte nume. 

— Cum așa? 

— Iată cum. Tu ştii că poiisis e ceva foarte com- 
plicat. Orce act face ca un lucru oarecare, să treacă din 
neființă în fiinţă este poiisis; aşa că meşteşugurile ce 
atîrnă de o artă sunt poiiseis, iar meşterii, toţi. foiitai. 

— Adevăr grăiești. 

— Şi cu toate astea, tu ştii — zise — că nu se 
cheamă toţi poiitai, ci au numiri diverse. Numai o mică 
parte din poiseis, desfăcută de celelalte, și anume aceea 
ce are drept obiect muzica şi metrul, se cheamă cu nu- 
mele întregului : numai aceasta prin urmare se cheamă 
poiisis, iar cei ce stăpînesc părticica, polisis, politai. 

— Adevăr zici 

— Tocmai aşa este cu amorul: alcătuiesc întregul 
toate dorinţele de bine şi de: fericire ; dar acei ce merg 
spre dinsul pe una din nenumăratele căi ale cîştigului, 
bunăoară, sau ale gimnasticei or filozofiei, nu se zice că 
iubesc sau că sunt amanți ; pe cînd cei ce ţintesc către o 
parte numai a întregului și la aceasta își închină inima 
iau numele întregului : erota te kai eran, kai erastai.“ 

Diotima ajunge la încheierea că amorul este iubirea 
de a avea pururea binele cu sine. Şi urmează către 
Socrate : 

„Acesta fiind amorul, ai putea tu să-mi spui în ce 
chip şi prin ce mijloc s-ar chema amorul năzuința omu- 
lui de a alerga după dinsul ? 

— Nu te-aş admira. atita, Diotima, zisei, pentru înţe- 
lepciunea ta, dacă aş ști de la mine asemenea învăţă- 
turi. 

— Să-ţi spun eu, zise : chipul şi mijlocul este gene- 
rarea în frumos, atit a corpului cît şi a sufletului. 

— Ce vrei să zici ? Nu înţeleg. 

— Să te lămuresc mai bine. Toţi oamenii, zise, ză- 
mislesc şi cu corpul şi cu sufletul, și ajunşi la o anumită 
virstă firea noastră năzuieşte către naștere. Însă naștere 
în urit nu e cu putinţă, ci numai în frumos. Asta este 


121 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


partea divină din noi: în fiinţa noastră muritoare, a 
zămisli şi a genera este nemuritor. Dar una şi alta nu 
se pot petrece în dezarmonie, Şi este dezarmonic uritul 
pe cind frumosul e armonic. Astfel că frumusețea este. 
pentru generare, Moira şi Eileithyia.“ j 

Lydda mă întrerupse : 

— Ce însemnează ?... 

7— Concept grecesc complicat. Moira este zeița naş- 
„terii şi a morţii, sau, mai strîns, a Devenirei; pe cînd 
Eileithyia este propriu, zeița naşterii. Kalloni, frumuse- 
jea făcută zee, este Moira. Întrucît pregăteşte ora conce- 
perii (deoarece, pentru a concepe, trebuie să apară întîi 
individualizarea. frumuseţei într-un corp sau suflet), şi 
este Eileithyia întrucât liberează de durerile naşterei. 
Acum urmez mai departe învăţăturile Diotimei : 

„De aceea, cînd creatura pornită pe naştere s-apropie 
de frumos, se bucură şi ride, iar bucuria desfăcind ză- 
gazurile vieţii, face că dinsa, creatura, generează ; cînd 
s-apropie de urit, din contră, se încruntă şi, de durere 
se strânge în sine, şi se zbirleşte, şi nu naşte ; dar, fiindcă 
fructul nu poate ieşi la lumină, ea sufere. Şi tocmai asta 
e cauza că fiinţa pornită pe naştere se bucură ia vederea 
frumosului, tocmai pentru că frumosul liberează de du- 
rerile creaţiunii, pe cel ce-l are în stăpinirea sa. Fiindcă 
o, Socrate — zise — amorul m este năzuința către fm 
mos, cum crezi tu, 

— Dar ce este ? 

— Năzuinţa către a genera şi a naşte în frumos. 

~- Fie şi aşa. 

— Desigur. Dar pentru ce oare către a genera? 
Pentru că a genera este faptul care n-a avut început şi 
nu poate să aibă sfîrşit, şi, pentru muritor, nemuritor. 
Prin urmare, dacă, după cum am hotărît, amorul este 
năminţa de a avea pururea binele cu sine, urmează că 
amorul trebuie să simtă dorința de nemurire în stăpînirea 
binelui. Astfel încît e nevoie ca amorul să fie amor şi de 
nemurire,“ e 

După aceea, Diotima întreabă pe Socrate dacă ştie 
cauza pentru care toate ființele de pe pămint sunt apu- 


122 


i 


25 


35 


cate ca de friguri, atunci cînd doresc să genereze. Şi, 
fiindcă Socrate nu ştie, explică dinsa : 

„Dacă tu crezi, prin urmare, că amorul este aşa cum 
l-am înţeles noi, nu te mira. Natura muritoare caută, 
pe cât poate, să fie şi nemuritoare. Şi ajunge acolo nu- 
mai pe calea asta, pe calea generării, fiindcă lasă un nou 
în locul vechiului. Chiar pe timpul cît animalul crede 
că este el însuşi, neschimbat, din copilărie pînă la bătri- 
neje, nu păstrează în sine aceleași lucruri, ci parte din 
ele se reîanoiesc pururea tinere, parte se pierd, ca părul, 
carnea, oasele, cu prefacerea întregului corp. Şi nu nu- 
mai se prefac toate în corp, dar şi în suflet ; deprinderile, 
părerile, dorinţele, plăcerile, durerile, frica, toate porni- 
zile sufleteşti mu sunt niciodată prezente toate în fiecare, 
ci care naşte şi care moare. Şi, lucru mai ciudat încă : 
cunoştinţele noastre, nu numai că unele nasc şi altele 
mor, şi prin urmare nu suntem totdeauna aceiași nici 
chiar faţă de ele, dar încă fiecare cunoştinţă este ea în- 
săşi supusă la aceeaşi lege. Căci ceea ce se cheamă me- 
ditare se întîmplă numai fiindcă dispare cunoștința. Ui- 
tarea şi este, de fapt, plecarea cunoștinței; meditarea, 
din contra, generînd o cunoştinţă nouă în locul celei 
dispărute, lasă iluzia că cunoştinţa este aceeași. Cu mij- 
locul acesta, tot ce este muritor scapă, nu răminind pu- 
ruri acelaşi, ca divinul, ci lăsînd cel ce este bătrin şi 
moare un altceva nou ce-i seamănă. În felul acesta, 
Socrate, muritorul, ia parte din nemurire, corpul ca şi 
sufletul său.“ 

Şi fiindcă Socrate se miră şi pare a se îndoi, Diotima 
îi explică prin aceleaşi cauze goana oamenilor după glo- 
rie, suferinţele şi pericolele pe care le înfruntă pentru 
amorul renumelui. 

Şi, mai departe, urmează astfel : 

„Cel ce a crescut în disciplinele amorului, contem- 
piind unul după altul și cu măsură lucrurile frumoase, 
ajuns acum la liman, va descoperi deodată un frumos, 
minunat prin natura sa, acela anume, o, Socrate, pen- 
tru care atita se lucrase înainte, un frumos care este 
pururea, și nu se naște nici nu moare vreodată, nu 
creşte, nici nu scade, şi nu este frumos pe o lature iar 


123 


10 


15, 


20 


25 


30 


33 


pe altă lature urit, nici acum da, iar acum nu, nici fru- 
mos Într-un înţeles şi urit în alt înţeles, nici frumos ici 
şi urit colo. Şi acest frumos nu se va prezenta închipuirei 
sale sub forma unui obraz, sau a unor mini, sau a orcărei 
alte realități - corporale, şi. nici ca un discurs. sau ca o 
anume ştiinţă, şi nici ca întrupat în altceva, într-un ani- 
mal, spre exemplu, sau în pămînt sau în cer, ci va sta 
de sine însuşi potrivit sieşi pururea, şi celelalte lucruri 
jrumoase toate se vor raporta: la dinsul, în aşa fel încît 
ele se. vor genera. şi vor pieri, pe cînd el nu va deveni 
nici mai mare, nici mai mic, nici va suferi. Aşa că unul, 
cînd a iubit un corp tînăr, dacă se ridică de la lucrurile 
păminteşti şi începe a vedea acest frumos, atunci se poate 
zice că a ajuns ţinta. Căci asta este important în disci- 
plinele amorului : a fi bine. călăuzit de alţii. Pornind de 
la frumosul senzual de pe pămînt, a te ridica mereu, me- 
reu către frumosul din înalturi, urcînd ca o scară, de 
la unul la două corpuri şi de la două a toate corpurile 
frumoase ; şi de la corpurile frumoase la instituţiile fru- 
moase ; şi de la instituţiile frumoase la legile frumoase ; 
şi de la legile frumoase în general, la acea lege, care nu 
este altceva decit legea frumosului absolut. Acesta şi nu 
altul este punctul vieții demn de a fi trăit de om... O! 
ce fericire pentru acel ce îl. duce soarta să vadă frumo- 
sul în sine, sincer, curat, neamestecat cu nimic, divinul 
frumos, cu de la sine eternă putere, iar nu umplut cu 
carne umană şi cu colori şi cu altă multă mizerie muri- 
toare ! Şi crezi tu oare că este de despreţuit viața omu- 
lui care ţinteşte către frumosul ideal, care se pierde într- 
însul şi dintr-însul trăieşte ? Nu înţelegi că numai acolo 
va putea el să genereze, nu imagini de virtute, fiindcă 
nu atinge imagini, ci virtutea adevărată, fiindcă atinge 
adevărul ; şi generînd virtute adevărată şi iubind-o, ajunge 
cu timpul amicul Zeului şi nemuritor şi dînsul.“ 


Costieni, aprilie 189. 


Lydda rămăsese cu ochii mari, plutind parcă în atmo- 
sfera munţilor înalți. 


124 


— S-a sfîrşit ? 

— Da. 

— Ce mai vine după asta ? 

— Vine Alcibiade, susținut de un flautist fiindcă era 
cam beat.. 

— Vail.. 

— Erau oamenii după masă. 

— Păcat de atîta frumusețe de gîndire. 

— Nu uita, draga mea, că aceştia erau greci din epoca 
cea mare, cu alte cuvinte genii subtile, pentru care ab- 
stracţiunile cele mai ostenitoare formau o deprindere zil- 
nică a creierului ; nu uita că vorbeşte Platon în numele lui 
Socrate, prin Olimpiadele 99 sau 100, adică prin anii 
380—370 înainte de Christos. 
=L Ceea ce ai cetit e atît de frumos, încît ar fi o ade- 
vărată nenorocire dacă oamenii cari gîndeau astfel 'se 
îmbătau. 

— Socrate nu. Et lua parte la toate plăcerile vieţii, dar 
cu măsura unui suflet cumpătat. El este personificat de 
Platon ca geniul armoniei. 

Pe cînd vorbeam astfel, ochii mei întîlniră portretul, 
admirabila întocmire iluzionară a colorilor, ce mă apropia 
de fiul meu, în lumea reală a neexistenţei — şi îmi ră- 
sări în minte prima întîlnire cu Lydda, în otelul „Marini“ 
din Roma. Acum o aveam aici, lingă mine, şi-mi era 
frică, şi acum ca și atunci, de sănătatea ei nesigură, de 
vîntul ce trecea pe lîngă dinsa. 

— Cum te simţi, Lydda ? 

Ea se uită la mine, nedomirită : întrebarea nu se lega 
cu restul convorbirei. După un moment de gîndire păru 
a mă înţelege, şi-mi răspunse, dînd din cap, cu o infinită 
nuanţă de mister. 

— Bine, foarte bine. 

— îşi aduci aminte de ceea ce ţi-am spus odată, la 
Roma, că poate va veni vremea să mă înţelegi mai bine, 
când pe vom cunoaşte ? 

—- Da. 

— Eu vream să fac din bărbatul tău o creatură gîndi- 
toare la cel mai înalt grad, ceva care să se apropie de 
concepțiunea platoniciană a omului, s-o ajungă și s-o în- 


125 


10 


15 


20 


30 


treacă. Pentru aceasta, voiam mai întîi să-l ajut a creşte 
în cultul ideii, şi de aceea luptam cît puteam să-l ţiu de- 
parte de atingerea veninoasă a patimilor. 

— E foarte frumos, zise ea încet, numai, poate, ceva 
cam greu. De altfel, a iubi, în toată curăţenia inimii, nu 
mai este o patimă. > 

— Atunci ce este, Lydda ? 

— Q lumină, ce vine din cer să se răsfringă în dia- 
mantul sufletului. 

=E o comparație poetică, dar nu o dovadă. 

i Mie mi se pare că da. Dacă ai așeza sufletul ome- 
nesc în pustiu, el ar fi ca diamantul în întuneric : n-ar 
selecta nimic. Pe cînd raza amorului pune pe fiecare su- 

et în adevărata sa valoare, după cum lumina pune pe 
diamant. Şi, afară de asta, crezi d-ta, zise ea cam tristă, că 
noblețea noastră, a oamenilor, stă în inteligența sau în sen- 

3 Egreta 

timentele noastre ? Dacă stă în inteligenţă, atunci totul în 
natură este mai nobil decît noi, fiindcă totul ne este su- 
perior, printr-o inteligenţă imanentă, de la planeta care 
se învirteşte în spațiu pînă la atomul chimic care se com- 
bină cu alt atom. 

— Cu singura deosebire că acelea nu au conştiinţă. 

— Eu nu ştiu : şi nu ştii nici d-ta. 

= Ba da, căci dacă inteligența dumnitale imanentă, cu 
care înzestrezi lucrurile neînsufieţite, ar exista, atunci ar 
trebui ca pămîntul nostru să nu stea, ca un prost, la aceeaşi 
eternă depărtare de soare, ci, de îndată ce o începe să 
simtă că-i e frig, să se apropie de foc. 

Lydda începu să ridă. 

— Eu m știu... Î i că simţi 

... Înţeleg numai că simtire: ă 
şt t ţirea noastră fac 

noblețea noastră. E 

„Apoi se uită lung la mine, drămuind parcă o imagine 
ce-i filftia prin minte : 
A — Ce Am eu citeodată, ce lumină de Auroră se înfi- 
Tipează în lumea mea  lăuntrică i 

î ă, numai Shelley 

s-o spună, Tms 

Eu mă apropiam de dînsa, mişcat. 

— Ce, dragă ? 


126 


25 


30 


35 


— Aştept pe cineva dintr-o vreme trecută şi viitoare, 
care parcă a zburat peste capul meu şi m-a adormit, lā- 
sîndu-mi în auz răsunetul vocei celei mai dulci. 

— Are să vie. 

Ea se uită la mine, blajină. 

— Se poate să vie, dar se poate să nu vie. 

Nu mai înțelegeam nimic. Ea mă privi îndelung. 

— Vream să spun că ceea ce e frumos, e înlăuntrul 
nostru sufletesc. A aştepta pe cineva... Eu nu mai aştept 
pe nimeni. Aş putea să repet despre mine ceea ce zicea 
Shelley despre el însuşi, cînd publica pe Epipsychidion : 
autorul versurilor ce urmează a murit la Florența, tocmai 
pe cînd se pregătea să meargă în una din insulele cel 
mai sălbatice ale Sporadeloz, unde voia să înceapă o viaţă 
nouă, posibilă poate în lumea eternă în care a intrat, jar 
în cea de aici imposibilă. Eu am murit tocmai cînd era 
să ajung în insula Sporadelor. 

Vorbea încet, cu privirile în pămint. Niciodată n-am 
auzit un accent mai pătruns de nefericirea supremă a 
lipsei de speranţă. Şi eu, nenorocitul, care credeam că-i 
îndulcesc viaţa ! 

Mi se lăsă o ceată pe ochi şi-mi sprijinii fruntea pe 
mină, ca să mu mai văd neantul operei mele. 

Lydda se sculă, mişcă masa la o parte şi se apropie 
de mine. îi simtii capul pe genunchi : 

— Te rog, zise încet, iartă-mă. 

Mă uitam la dînsa : 

— De ce să te iert ? Nu mi-ai făcut nimic. 

— Suntem cruzi cu toţii, cînd e vorba de fericirea 
noastră pierdută. Ar trebui cu toate astea să înţeleg că 
era frumos idealul pe care-l urmăreai d-ta cu bărbatu- 
meu : a trăi numai din flacăra ideii este purificarea de- 
plină a sufletului. Am venit eu, femeia, şi am întunecal 
raza de lumină... Așa este. 

Şi fiindcă eu tăceam, adaose tot ea : 

— Cu toate astea, parcă şi eu simt valoarea ideali- 
tăţii absolute. Negreşit, trecută prin lumea mea. 

Se opri un moment. 

— Asta este răul. 

Apoi deschise braţele cu disperare : 


127 


10 


15 


25 


30 


35 


— Ce să fac ? către cine să-mi îndrept ochii ? de la 
cine să cer ajutor? Dacă l-am iubit, nu e vina mea! 
Dacă-l simt trăind în mine, umplindu-mi tot sufletul, 
toate colţurile ascunse ale gîndurilor, nu e vina mea! 
Nu e vina mea dacă ce-a fost frumos s-a dus! Şi ce por 
să mai doresc eu, decît odihna de vec: 

Eu îi apucasem amindouă minile şi se vede că i le 
strîngeam aşa de tare, încît o făcui să se oprească : 

— Mă doare ! zise ea, pe jumătate supărată. 

— Tot ce doare trece. 

Ea zîmbi trist, apoi îşi rezemă iarăşi capul de braţele 
mele: . i 

— Trece şi recheamă pe femeile rătăcite la înțelesul 
datoriei. Ştiu că eşti bun şi mă ierţi. Á 

„Apoi se sculă, uşoară, se uită la mine lung şi mișcă 
din cap, parcă ar fi zis : „Ce de zădărnicii !* După aceea 
se aşeză înaintea tabloului, se plecă pe o parte, pri- 
vindu-mă cu ochii pe jumătate închişi şi zise : 

— Poate are dreptate Platon: „Natura muritoare 
caută, pe cât poate, să fie și nemuritoare, nu rămînînd 
pururi aceeași, ca divinul, ci lăsînd cel ce este bătrin şi 
trece un altceva nou ce-i seamănă“. 

La aceste cuvinte, mă sculai repede de pe scaun, cu 
braţele deschise, iar dînsa se aruncă la pieptul meu, tă- 
cută şi parcă aproape fericită. 

Ce s-o fi petrecut într-însa, nu ştiu. Probabil, voia 
să îndrepteze cele ce zisese înainte. Ştiu însă ceea ce se 
petrecea în mine: mila, durerea și speranța. Mai cu 
seamă speranţa ! 


Costieni, mai 189... 


Am trăit cîteva zile, de cari aş vrea să nu-mi mai 
aduc aminte. E 
Pe Lydda au prins-o frigurile. Din ce cauză — nu 
pot să-mi dau scama. Casa noastră e aşezată pe culme 
nici bălți primprejur, nici ploi prea multe 
Probabil că a răcit, stînd seara tirziu în grădină, pe 
care o schimbă în întregime. 5 


128 


N-am dormit trei nopți de-a rîndul, în care timp am 
trăit viața cea mai intensă. Era evident că dacă Lydda 
ar fi murit eu nu mai aveam nici un cuvint să trăiesc, 
decît numai ca să urmez a fi mai departe instrumentul 
de gîndire pe care l-a creat natura. Dar niciodată nu mi-a 
apărut mai puternic, mie idealistului, argumentul pozitivi- 
ştilor : dacă este adevărat că lumea obiectivă nu există, 
ci numai cea subiectivă a fiecărui individ, atunci Lydda, 
murind, trebuia să se plîngă numai pe sine că moare, 
deoarece ea era lumea, iar eu, obiectiv ; nu aveam va- 
loare pentru dinsa decit ca reprezentare în creierul ei ; de 
asemeni, pentru mine, dînsa murind, se petrecea ceva în 
lumea obiectivă, iar în lumea mea subiectivă nimic, cu 
atât mai vîrtos că reprezentaţiunea anterioară despre dinsa 
mi-o păstra în amintire. Aşadar, trecînd din reprezenta- 
tiune în voință, nici un afect nu este logic între două 
fiinţe ce se iubesc şi se despart prin moarte. 

Şi cu toate astea, cit de interesantă este omenirea pe 
calea asta, a voinţei, adică a durerei şi a plăcerei ! 

De cînd e Lydda bolnavă, stau statornici în casa mea 
un medic şi o îngrijitoare. Datoria acesteia ar fi să se 
odihnească ziua şi să vegheze noaptea. Ea însă, biata fe- 
meie, se odihnește şi ziua şi noaptea. Într-însa, arcul de 
oțel- al sufletului, care întinde coarda nervilor, nu există. 

Eu, care de atita timp nu dorm, văd tot din cele ce 
se petrec împrejur, şi cele ce se petrec în mine. Am dat 
la o parte pe femeia nevoiaşă, care îşi ciştigă pîinea cu 
atita trudă, şi m-am aşezat eu în locul ei. 

Ce linişte intensă s-a făcut deodată în mine! Liniște 
sufletească şi putere fizică. 

Mi-âm aşezat o măsuță joasă şi o lampă cu apără- 
toare la picioarele patului, şi am vegheat trei nopţi de- 
rîndul, fără să simt. În gîndul meu o singură imagină 
trăia : aceea a Lyddei. Atît am privit-o, încit şi acum, dacă 
închid ochii, o văd ca aievea. Pe cât timp dormea liniștită, 
ceteam. Vechiul meu obicei de a mă afunda în cele mai 
grele abstracţiuni şi a le înţelege cu ușurință, tocmai 
cînd mă simt nenorocit, mă ajută şi acum: Fedon din 
Platon, Critica raţiunii pure din Kant, Principiile mate- 
matice ale filosofiei naturale de Newton se luminau la 


1% 


19 


15 


2 


25 


30 


35 


4 


focul meu lăuntric, cu bizare sensuri estetice, părîndu-mi 
rău, bunăoară, că pe nemţeşte Kant se cheamă Immanuel, 
sau găsind în vorba Fedon eleganța abstractă a lui I peri 
psychis. 

Lydda din cînd în cînd aiura. Atunci mă treceau 
fiori reci. În tăcerea ce urma, simţeam parcă în mod pi- 
păit tragedia sufletului meu, în ceasul adînc al nopții, 
alături de corpul fraged ce murea. Unde e scăpare ? cine 
mă poate ajuta ? 

Lydda îşi descoperea braţele şi sînul, forme divine, 
poezie, simbol de frumuseţe, ce ascundea taina vieţii meie 
viitoare. Nu, nu era cu putinţă ca dînsa să moară! 

O înveleam uşor şi îi luam mîna în mîna mea, cu cre- 
dinţa şi cu voinţa de a atrage în fluidul vieţii mele căl- 
dura ce-i ardea sîngele. 

Treceau noptile lungi şi pline de gînduri. Răsărea luna 
tîrzie, De multă vreme nu mi se mai întîmplase să fiu 
de faţă la priveliștea naturii, în ceasuri ca acelea. De la 
fereastra mea se vedea spre răsărit dunga buimacă a 
unei lumini himerice. În fundul orizontului umblau de-a 
valma umbre de nouri, forme spăimoase, pe care, cu 
încetul, le coprindea pe dedesupt văpăi ca de jeratec. 
Se umplea tot cerul de neliniște. Începeau să se zărească 
vârfurile copacilor ieşind din pîcla întunericului. Un vînt 
uşor trecea prin ramuri, înfiorînd nervura frunzelor, ce 
se clătina parcă, cu de la sine putere, ca la plopi. Apoi 
deodată apărea luna, uriașe statură de mort, ce se ridica 
din neant către judecata din urmă. 

Mă coprindea groaza şi-mi plecam capul pe margina 
ferestrei. Ce mai puteam fi eu, părticică de atom, ce 
guvernam un gînd şi o voinţă, cînd întinderea nemărgi- 
nită a spaţiului era plină de asemenea spăimoase arătări, 
planete colosale, lumi de lumi, zădărnicite în legile lor. 
mii ile milioane de stele, sublime şi nefolositoare, ce as- 
cultau, toate, de porunca zdrobitoare a fatalităţii. Gin- 
dul şi voința mea !... Neputinţă şi ironie. 

Uitasem tot şi mă gîndeam la nimicnicia mea, fără 
să văd că luna se urcase sus. 

Şi cînd prinsei din nou înţelesul oarei prezente, totu! 
în natură se îndreptase. Luna îşi recăpătase idealitatea 


130 


10 


15 


25 


35 


sa, iradiind pe lume o atit de profundă melancolie, în- 
cât punea din nou în conştiinţă frumosul durerii ome- 
neşti, realitatea sufletului. În grădină se deschideau cele 
dîntii flori de tei, iar mirosul îmbătător se urca în văzduh 
pe drumul de raze. ę y _ 

Pe cînd rătăceam cu gîndul departe, mi se păru că 
aud zgomot în odaie. Mă întorsei. | 

Lydda se sculase din pat, luase lampa de pe masă şi 
trecuse în atelier. Umbla ca în somn. Pe uşa rămasă 
deschisă, o vedeam cum s-apropie de tablou, punea lampa 
pe un scaun înalt ce servea la păstratul culorilor, se 
așeza pe un alt scăunel și privea lung la pînză. Eu de-abia 
respiram de groază. Desigur, visa. Pi, 

După cîteva minute, îşi trecu minile pe umerii goi : 
îi era frig. Atunci nu mă mai gândii la nimic, şi intrai 
binişor după dînsa. 

Cînd mă văzu, păru a se feri de privi 

— Nu dormi ? îmi zise. 

Va să zică era deşteaptă. u 

— Cum se poate, dragă, să te scoli din pat şi să 
umbli goală ? 

Ea mă privea lung, cu capul plecat pe o parte. 

— Dă-mi o haină... şi stai aici. Mi se pare că nu pot 
prinde înţelesul misterios al asemănării. 

Nu mai era de așteptat. 

— Scoală, să te acopăr, îi zisei. 

Ea se sculă, fără a se sfii. Atunci, cu o putere de 
care nu-mi dam seamă, o luai în braţe și o dusei în ca- 
mera ei. Ardea ca focul. O aşezai în pat, apoi adusei 
lampa și venii din nou lingă dînsa. Ea se uita la mine 
lung, cu ochii mari. Îmi întinse o mînă. 

— Eşti dumneta, da ? 

— Eu sunt, dragă. 

— Să nu mă laşi. 

— Nu te las. 

Tremuram de frică. 

— Dar ce ai ; ce te doare ? 

— Nimic. Mina d-tale e rece. Am fost foarte rău, 
nu-i aşa ? 

— Ai să te faci bine. 


ile mele. 


131 


3 


10 


r 
ii 


30 


Ea se plecă mai jos, pe pernă : 

— Oare nu se poate întîmpla nimic ? 

Eu mă uitai la dînsa, turburat : 

— Nu cred. În toate cazurile, viaţa ta ne este mai 
scumpă decât orce. 

Ea zimbi lung, răsucind marginea unei batiste : 

— Viaţa mea !... E foarte gentil ceea ce spui. Cind 
eşti bolnav şi nu vrei să mori, se întinde aşa de departe 
priceperea, încît nu ţi se poate ascunde nimic. 

— Ce vrei să zici, draga mea ? 

— Nimic. Eu citesc în gîndul d-tale ca într-o carte. 
Aş putea să şi-l desenez ; o dungă albă, fosforescentă, ce 
fuge în zigzag prin întuneric și dincolo, Endimion. 65 Şi 
Keats şi Shelley au murit tineri, fiindcă cei buni mor 
tineri, iar cei ce au inima ca pulberea drumului de seacă, 
aceia ard pînă ia sfeșnic. Cel puţin aşa zice poetul. 

Mă uitai în jos, fără să îndrăznesc a mai ridica ochii 
către dînsa. 

Ea înălţă un deget : 

— A prinde asemănarea a doi oameni într-un ta- 
blou, revine a face să semene tabloul numai cu unul, 
dacă oamenii se aseamănă între dînşii. Dar cînd se 
aseamănă, fără să semene unul altuia ? Dacă ai vrea 
d-ta să-ţi deschizi inima, ca să te cunosc şi să te iubesc, 
aş putea face o lucrare completă. Sau poate că inima e 
ca pulberea drumului ? 

Îmi veneau lacrămile în, ochi. 

Ea se întoarse pe partea cealaltă şi tăcu. Păru că 
adoarme. 

Sosise cu încetul lumina zorilor, puterea cerească cea 
adevărată şi dătătoare de viaţă. Mă simţii deodată re- 
cunoscător naturii, care purta de grije nevoiașilor. Ce 
farmec nespus este în răsăritul zilei, pentru cei ce nu pot 
dormi ! 

Acum îngrijitoarea putea să-mi ia locul. Mă dusei 
să mă culc. Mi se învirtea capul de atita nesomn şi parcă 
simţeam o nepăsare completă pentru tot. 

O dată întins pe pat, mi se păru că mă desfac de la 
încheieturi și că ceva cald mă învăluie din toate părțile. 


132 


îmi umblau prin minte nişte crimpeie de versuri, cart, 
ca păsările de apă, nu găseau Joc să se aşeze. Şi adormii. 

Cînd mă deşteptai, lumina limpede se imbrumase. 
Desigur, se înnora. Ridicai o perdea : cerul era senin, da: 
soarele nu se mai vedea. O nespusă pace în patură pre- 
gătea parcă odihna viitoare. Ce 'se petrecuse cu mine 
Mă uitai la ceasornic : era 8 şi jumătate.. Dar cînd ? Di- 
mineaţa sau seara ? 

Deschisei geamurile şi rămasei la fereastră nedomirit. 
Dormisem aproape 16 ceasuri! Era oare cu putinţă? 
Mi se părea că de-abia închisesem ochii. Cu toate astea 
mă simţeam odihnit. 

Trecuseră 16 ore, fără nici o urmă de reprezentaţiune 
în lumea mea lăuntrică. Ar fi putut să treacă 16 ani, sau 
16 veacuri, sau totdeauna. Aşa ceva trebuie să fie moartea. 

Va să zică nu fuge nimic, nicăierea ? Atunci sufietul ? 

Avea oare şi aci dreptate fiul meu, cînd zicea că su- 
fletul condiţionează viaţa numai pînă la marginea con- 
ştiinţei ? Dar apoi lumea dinafară ? Aceea, desigur, n-a 
existat pentru mine timp de 16 ceasuri. Sau dacă somnul 
meu ar fi durat 16 ani sau 16 veacuri, neexistența lumii 
ar fi durat tot atîta... Ce de' frămîntări zadarnice ! 

În limpeziciunea minţii mele odihnite, răsăriră ver- 
surile de dimineaţă. Erau ele o convingere filozofică, sau 
erau numai rezultatul estetic al unei speculaţiuni inte- 
lectuale ? 


Şi orşiciia de te gindești, 
Cu steaua: asemuitor, 
Din toate cele omenești 
E. sufletul nemuritor. 


Că orcii i-ai tăgădui 
Scînteia lui de nemurire, 
El vor urmează a mai Îi 
Şi dincolo de ce e fire. 


Departe, peste fund de mări, 
Peste coclauri şi pripoare, 
Prin vremuri și prin depărtări, 
Pe unde tot ve este, moare, 


-133 


10 


15 


20 


25 


30 


Se cerne sufletul, purtind, 
Ca cel din urmă adăpost, 
În depărtarea unui gînd, 
Fiorul dulce de-a fi fost. 


La urma urmelor, cînd toate cad, totul te înșală, ră- 
mine vorba lui'Faust : poezia. 

Mă îmbrăcai încet, nedomirit, cu marele punct de 
întrebare asupra sufletului în gind. Dar dacă n-o fi 
existînd nici un fel de nemurire a acestuia, ci există nu- 
mai energie ? Atunci, desigur, omul, înzestrat cu toate 
acele însuşiri ce alcătuiesc sufletul (care, pe cît timp 
individul trăieşte, desigur că există), este o aşa de mare 
frumuseţe în natură, încît nimic nu poate sta mai pre- 
sus de el. Așa că divinul n-ar trebui să fie altceva, pentru 
om, decât însuşi sufletul lui, în devenire spre mai bine. 


Costeni, mai 189... 


Lumea începuse să facă zgomot pe la uşa mea, cre- 
Zndu-mă adormit pe veci, dar neîndrăznind să intre. 
Lydda dorea să-mi vorbească. 

O găsii pe jumătate îmbrăcată, cu lampa lingă pat, 
cetind. Cum mă văzu, întinse braţele către mine şi, de 
îndată ce mă apropiai, îmi luă o mină şi mi-o sărută. 

— Te-ai odihnit ? 

— Foarte bine. Am dormit 16 ceasuri, ca după cxa- 
men, pe vremea cînd eram student. 

— Ce bine-mi pare! Poţi să stai cu mine un mo- 
ment Î Aş avea să-ţi spun ceva. 

Era aşa de curioasă, încît mă uitai lung la dînsa: 
oare nu cumva aiura din nou ! 

—— ezi aici, aproape de mine. Aşa... 

Părea a-şi căuta cuvintele. 

— De cînd ai primit să vii la Roma, și de atunci 
încoace, pe fiecare zi ce trece, eu simt că deviu lucrul 
d-tale. Înţeleg că eu reprezint pentru d-ta viitorul. În- 
teleg foarte bine. Cu toate astea, atîta generozitate am 
găsit în colţul acesta de pămînt, încît niciodată nu voi 
putea să mă plătesc de tot binele ce mi-ai făcut. 


134 


10 


15 


20 


25 


35 


Eu vream să protestez. Ea mă opri. 

— Degeaba ! D-ta mi-ai dat nu numai sprijin şi afec- 
tiune, dar m-ai învățat să gîndesc, mi-ai deschis secretul 
sufletului. Îţi voi spune numaidecît în ce chip. Deocam- 
dată ţiu să adaog că recunoştinţa nu este pentru mine o 
povară. Nu protesta. Nu numai nu este o povară, dar este 
o facultate care îmi dă un fior de fericire nespus de 
dulce, cînd pot s-o întrebuinţez. Prin urmare eu sunt 
lucrul d-tale şi ca atare nu pot să-ţi ascund nimic. Iată 
aici o lungă corespondenţă cu tatăl meu. În două cu- 
vinte, el cere să mă întorc la casa părintească şi, fiindcă 
eu nu vreau, mă ameninţă să intervină prin ambasadă. 
După legile noastre, femeia nu-şi pierde naționalitatea 
nici chiar cît timp trăiește cu bărbatul său ; cu atit mai 
mult cînd rămîne văduvă. 

Mi se părea că se prăvăleşte pămîntul cu mine. 

Lydda se uita fix în ochii mei : 

— Nu ţii să mă duc de la d-ta? 

— Eu?! 

— Foarte bine. Atunci mi se pare că Jucrul e simplu. 
Am fost o nebună de m-am chinuit atita. - 

— Mă rog, Lydda, d-ta eşti majoră. 

— Tocmai asta vream să spun. Eu sunt majoră. 
Principiul de libertate individuală este ia noi sint. 

Dinsa se opri. Ne uitam unul ja altul, ca loviți de 
paralizie. Negreşit că pe calea legală tatăl său nu putea 
să facă nimic. Cu toate astea era foarte displăcut ca dinsa 
să stea la mine contra voinţei părinţilor. Fata mă privea 
lung, înțelegând toate gîndurile mele. 

— M-am măritat fără consimțământul părintesc. 

Apoi, atingîndu-mă binişor pe mină și zimbind : 

— Și fără al d-tale. Frumos mă aranjai într-o scri- 
soare !... 

— Atunci nu te cunoşteam ; pe câtă vreme părinţii 
d-tale te cunosc de mult. 

— Nu tocmai aşa de mult, zise ea, rîzînd. 

— De cînd te-ai născut. 

— Nu eşti bun de complimente. 

Ce curioasă libertate de spirit 


Ea mă înţelegea. 


133 


10. 


25 


30 


35 


40 


— Nu găsești că e. oarecare voluptate să te joci cu 
primejdia ? 

— Nu ştiu. Eu emoţiuni d-astea n-am cunoscut. 

— Aşa este. 

Mişcă lampa după masă ; apoi, tot gîndindu-se, rosti 
încet : 

— Tatăl men este un om modern în toată puterea 
cuvîntului : corespondent de jurnale şi englez, cu alte 
cuvinte acţiunea dusă pînă la delir. Fapte şi iar fapte. 
Este un personagiu al lui Dickens din romanul Hard 
Times, d-l Thomas Grandgrind, care seamănă foarte 
bine cu tată-meu. Pentru dînsul, orcine se întreabă de 
poate să mai fie ceva dincolo de fapte, este nerod ; prin 
urmare eu, din copilăria mea, am fost, pentru tata, o ne- 
roadă. Dar ce pot să fac eu, dacă faptele nu mă in- 
teresează ? 

— Ai dreptate. 

— Nu-i așa ? Şi poate greşesc cînd definesc pe tatăi 
meu ca om modern. Greşese, deoarece tocmai în oamenii 
moderni se găsesc contraste ca mine, de voinţă şi de sen- 
timent vag de melancolie, 

Se opri deodată, nehotărită şi parcă tristă : 

— Mă rog, da ia spune-mi: crezi d-ta cu since- 
ritate că există ceva dincolo de fapte ? 

Eu mă uitam la dînsa, mirat : 

— Bine, dragă, 'socotești că e momentul să vorbim 
despre asta? Mi se pare că scrisoarea tatălui d-tale e 
mult mai importantă. 

— Vezi? Nici d-ta nu eşti totdeauna idealist. 

— Negreşit că nu. Sau mai bine sunt întotdeauna 
mediant : dar, ca să poţi gîndi, trebuie să te hrăneşti; 
ca să fii om liber, trebuie să-ţi agoniseşti stare. Nu înţe- 
leg însă ce are a face una cu alta. 

— Are a face foarte mult. În deplina sinceritate în 
care am trăit pînă acuma, vreau să trăiesc şi de acum 
înainte. Dacă nu-mi luminezi calea, n-am nici un cuvînt 
să stau la d-ta. 

Eu mă uitam la dînsa trist. 

— Cel puţin dincolo de oarecare margină. Genero- 
zitatea d-tale deşteaptă generozitatea mea, şi pe calea 


138 


asta sunt gata la orce fel de sacrificiu. Ţi-am spus că 
sunt lucrul d-tale. Eu însă vreau să te pot iubi. Vreau să 
găsesc în d-ta călăuza vieţii. De aceea trebuie să-mi 
dezvăluieşti misterul care te face să trăieşti în pace de- 
plină cu gîndurile. 

Curioasă ființă ! 

Căutai să abat convorbirea din drumul ăsta. 

— Altă dată, dragă, cînd te vei face bine de tot. 

— Sunt bine. Am luat hotărîrea de a răspunde lui 
tată-meu că nu mă supun voinţei sale, şi acum nu mai 
am nimic. 

— Ai avut friguri. 

— Mi-au trecut. 

— Mă tem să nu ai friguri de ale noastre. 

Ea începu să ridă. 

— Nu am nimic. Aşa e firea mea: cînd mă mun- 
ceşte ceva, mă simt ca un om bolnav. 

— Cu căldură la 40 de grade ?! 

— Şi asta. Te-ai speriat ? 

Se uita la mine şi zîmbea : 

— Fii sigur că am să-mi împlinesc datoria. Par şu- 
bredă, dar cînd vreau ceva, trebuie să se intimple aşa 
cum vreau eu... Dacă n-ar fi decît pentru a-ţi face plă- 
cere. 

— De ce vorbeşti aşa, draga mea ? Parcă tu nu ţii 
deloc la copilul tău. 

— Ba ţiu. Dar aşa de mult ţii d-ta, încît nu mai e 
nevoie de mine. 

Modul ei de a vorbi mi se păru pentru întiiași dată 
lipsit de ştiinţa intimă a tactului. Avea poate dreptate, 
dar, orcum, brutalitatea nu se potrivea cu dînsa. Ea păru 
că înţelege gîndurile mele. 

— Te rog să mă ierţi, zise încet. Am răspuns lui 
tată-meu cu un refuz categoric: asta mă nelinișteşte 
şi oarecum mă doare. Aş voi să găsesc în d-ta scuza pur- 
tării mele. Îmi închipuiesc că ai înţeles: am iubit pe 
bărbatu-meu tocmai pentru acele calități pe care el le 
ascundea. El era tînăr şi vesel. Dar veselia lui nu-i ve- 
mea din temperament, ci din judecată : alcătuise un sis- 
tem de a explica tot şi găsise astfel pacea sufletească, Îţi 


137 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


semăna întocmai în felul de a fi — numai sistemul era 
altul, adăogă ea zîmbind. 

— Prin urmare ? 

— Prin urmare ar trebui să-mi spui ce gîndești. 

— Îmi ceri un lucru foarte greu. 

— Dece? 

— Fiindcă nu ştiu nici eu ce mai gîndesc. 

— Asta nu se poate. 

— Ba se poate. Pe cît timp trăia el şi pe cît timp 
nu te cunoscusem pe d-ta, gîndeam limpede şi eram fe- 
ricit. 

Ea zîmbea. 

— Nu urmează de aci că de cînd te-am cunoscut 
nu mai sunt fericit, Dimpotrivă, sunt fericit. Dar ferici- 
rea mea de astăzi este directă şi pozitivă, pe cînd cea 
din trecut era reflexă și negativă. Ca să fiu mai precis, 
dar mai abstract, ar trebui să zic că fericirea mea de 
astăzi e în voință, pe cînd cea trecută era în înţelegere. 

Ea se ridică pe pernă. 

— Cum adică? Ce însemnează fericire negativă şi 
fericire în înţelegere 

— Fericire negativă este lipsa de durere şi aceea este 
totdeauna în înţelegere. Ea nu se apropie de fericirea 
pozitivă pe nici o cale, nici chiar pe aceea a cmotivităţii 
artistice, care, cu amorul, este cea mai înaltă expresiune a 
fericirei pozitive, dar, totuşi, inferioară, deoarece e sen- 
zorială. 

— Cum ! arta produce fericire inferioară ? 

— Dragă, nu te neliniști. 

Ea se mişcă, zîmbind : 

— Nu mă neliniştesc. Dimpotrivă; sunt mulţumită și 
vreau să înţeleg. Urmează. 

— Da, arta produce fericire inferioară; şi cu cât 
produce mai multă fericire pozitivă, cu atîta este mai 
grosolană. Cu cît un om o fi mai mişcat în faţa unui 
tablou sau la auzul unei muzici frumoase, cu atît este 
mai inferior. Un critic de artă, ai cărui nervi sunt de- 
prinşi cu toate combinaţiunile de sunete şi de culori, nu 
se mai excitează. În cel mai bun caz, el se poate ridica 
la un fel de emoţiune intelectuală 6, care însă este fals 


138 


chemată emoţiune, deoarece intelectualitatea nu e emo- 
ţionabilă. 

— Atunci care e fericirea în care trăiai d-ta altă- 
dată ? 

— Fericirea negativă a înţelegerii. 

— Nu pricep. 

— Ai dreptate să nu pricepi, căci aceea nu este fe- 
ricire, ci numai negaţiune a durerii. Un om sănătos, pe 
care-l excită frumosul sub una din formele sale, îşi simte 
inima bătînd mai tare, simte fiori prin şira spinărei, i se 
moaie ochii în lacrămi ; pe cînd un om care a înţeles 
ce este imperativul categoric rămîne rece ca mai nainte. 
Cel mult a biruit o greutate, a făcut să înceteze o durere. 
Dar aci stă idealul, căci dacă, din punct de vedere mo- 
ral, arta impersonalizează imediat, ea roade şi omoară, 
fiindcă impersonalizarea nu durează, iar emoţiunile mis- 
tuiesc substanţa nervilor. Pe cînd impersonalizarea inte- 
lectuală este constantă, căci ea este argumentativă și lo- 
gică, iar exerciţiul intelectualităţii nu numai nu consumă 
decît în mod trecător substanța cerebrală, dar încă o 
ajută să se reproducă cu înlesnire. Dar ce vorbim noi de 
impersonalizare în efectele artei !... Asta este o explicare 
a oamenilor civilizaţi, cari simt că nu pot trăi fără dînsa. 
Adevărata cauză pentru care arta atrage, stă în însăși 
firea noastră muritoare, care, după cum explică Platon, 
tinde către devenire : prin artă, noi poetizăm sentimen- 
tele noastre, afective, şi mai cu seamă pe cel mai puternic 
dintre ele : amorul, a cărui condiţionare este frumosul. 
Pe scurt, noi facem artă numai fiindcă iubim. Dar toc- 
mai de aceea, din punct de vedere pur idealist, arta este 
inferioară. 

— Nu mai înţeleg nimic. 

— Şi, cu toate astea, e aşa. 

Ea păru a se gîndi. 

— Foarte bine. Să presupunem că e aşa. Spune-mi 
ce este fericirea înţelegerii. 

— Să încerc. Cînd ceteam mai acum cîteva zile pe 
Fedon, m-ai întrebat cum începe textul grecesc. Şi ţi-am 
spus: „Avtâs, o Phaidon, pareghenou Sokrâtei etc“, Ți 
s-a părut ciudat şi n-ai înţeles nimic. Cu alte cuvinte 


139 


20 


25 


30 


40 


toată desfăşurarea gîndirei platoniane era pentru d-ta ca 
şi cum n-ar fi fost. Închipuieşte-ţi că ar repeta cineva 
pe acest „avtòs“ de o sută de ori. Tot nimic n-ar spune 
pentru d-ta. lată o durere ideală. Dacă însă acel cineva 
ar rosti cuvîntul „autosugestiune“, nu-i aşa că ai pri- 
cepe numaidecît ce însemnează „auto“ ? Nu e de nici 
un folos să-ţi spun prin ce proces psihologic ai prins sen- 
sul vorbei. Faptul e că l-ai prins. Parcă un văl s-a ridicat 
deodată şi ai dat de lumină. Aşa e cu înţelesul întregei 
gîndiri omeneşti ; imediat, încetare de dureri; imediat. 
o înălțare continuă către abstract. 

— Puțin. 

— Puțin din punct de vedere al fericirei active ; foarte 
mult din punct de vedere idealist; a gîndi pentru a 
gîndi, fără nici un scop utilitar, ci numai desfăcînd din 
principiul vieții năzuința către abstracţiune — iată ținta 
existenței. 

— Va să zică budhismul, Nirvana. 

— Nicidecum. Aceasta este idealul omului viitor, cînd 
vor dispărea toate nebuniile de astăzi ; cînd amorul va 
deveni o funcţiune ; cînd proprietatea va fi o zădărnicie ; 
cînd legile comunităţilor se vor reduce la conştiinţa in- 
dividuală. 

— Ideal socialist. 

— Nu, dragă ; idealut lumei viitoare adevărate. 57 Ce să 
vorbim degeaba !... Fă prin sinteză grîu, după cum a ajuns 
chimia să facă indigo, şi ai zădărnicit proprietatea pămîn- 
tului ; dă omului 10 mii de ani de experienţă de azi îna- 
inte, ca să ajungă prin sens atavic a se păzi de nefericire, 
şi ai făcut din amor o funcţiune somatică ; cercetează con- 
ştiinţa,“ d-tale individuală şi vezi dacă chiar astăzi ai ne- 
voie de cod penal. 

Rămăserăm amândoi pe gînduri, eu nemulţumit de ex- 
plicările mele, ea neconvinsă. 

— Zece mii de ani !... E cam mult, zise dînsa. 

— E mult. Şi, mai rău decît atit, e aproape inadmisi 
bil pentrn oamenii de astăzi. De aceea au şi împărţit ei 
raţiunea în pură şi practică, pe cînd ea, prin natura ei, 
nu, poate fi decît pură. Tot ce alcătuieşte astăzi podoaba 
vieţii, dispare. Emoţiunile, amorul, arta, chiar şi sfânta poc- 


140 


zie, în forma ei, vor cădea, pentru omul viitor, cum au 
căzut pentru noi eresurile primelor timpuri şi cum tind 
să cadă instinctele. 

— Mă simt încurcată şi aproape nefericită. Ce e 
atunci sufletul, după părerea d-tale ? 

— Sufletul este complexul tuturor fenomenelor min- 
ţei, sentimente, dorinţe, cunoștințe, raționări, hotărâri etc. 
Lumea dinafară exercită impresiuni asupra ființei noastre 
corporale, iar corpul nostru reacţionează asupra lumei 
dinafară. Sufletul este acel „ceva“ ce se interpune între 
impresiunile primite de la lumea dinafară şi reacţiile cor- 
pului nostru. 

— Nu prind bine înţelesul. Ce va să zică acel „ceva“? 

— Eu toate astea mi se părea că l-ai prins, cînd 
acum cîteva zile pretindeai că noblețea noastră stă în 
sentimentele noastre, iar nu în inteligență, deoarece zi- 
ceai că, totul în natură este animat de o inteligenţă, 
imanentă, de la planeta. care se învirteşte în spaţiu, pînă 
la atomul chimic care se combină cu alt atom. Atunci 
ţi-am răspuns că dacă ar fi aşa, pămîntul ar trebui să 
se apropie de soare treptat cu răcirea sa; ceea ce nu 
se întîmplă, tocmai fiindcă pămîntul nu e însufleţit. Un 
alt exemplu, ceva cam american : dacă pui pilitură de 
fier în faţa unui magnet, toate firicelele fierului se mişcă 
în aer şi merg de se lipesc de magnet ; dacă între magnet 
şi pilitură așezi o foaie de hîrtie, firicelele fierului vor veni 
să se lipească de hirtie acolo unde ea atinge magnetul. Nici 
una însă dintre firicele nu face înconjurul hirtiei ca să 
meargă de-a dreptul la magnet. Să trecem acum deodată, 
de la magnet și fier, la Romeo şi Julieta : Romeo e atras 
către Julieta, ca fierul către magnet. Dacă între dînșii vei 
pune un zid, ei nu vor sta lipiţi fiecare de partea zidului 
unde se găsesc, ci vor căuta să ajungă unul la altul, prin- 
tr-o infinitate de mijloace. Iată deosebirea între ceea ce 
d-ta chemi inteligență imanentă şi între suflet: aceasta 
năzuieşte către finalitate ; aceea, nu. 

— Am înţeles — e convingător, dar e foarte ame- 
rican, zise Lydda cam supărată. 

— E un exemplu clasic, 


141 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ea se uita la mine cu ochii mari şi cu o încordare a 


mușchilor figurei care mă făcu să cred că se simte rau. 


3 
— Te doare ceva ? a ai Ni 
— Da.. O să-mi treacă. Aş dori să-mi explici mai 
limpede ce este abstracţiunea și idealul. 
— Grele lucruri îmi ceri. 
— Încearcă. 5 
— Tu nu eşti bine, dragă. i 
— Nu sunt tocmai bine, dar încearcă. sei 
— Închipuieşte-ţi, draga mea, câ al aa ca De 
tine, două cercuri. Pentru a le pune unul ingă a , 
spre a vedea care este mai mare dintr-amândouă, ai ne- 
voie de ? At 2 EAEE EIA 
"L Mai întti de cercuri, zise ea, încercînd să zîm 
bească. 
— Da. Apoi ? 
— Apoi de spațiu. 
— Foarte bine. Apoi ? 
Lydda se gândi : A 
— Apoi de mine, ca să le observ. 
— Bine. di rai 
— Ta acum două cercuri în gînd. 
— Le iau. ă n 
Z Pentru a le pune unul lîngă altul, spre a vedea 
care este mai mare, de ce ai nevoie ? 
— De două imagini. 
— Foarte bine. Apoi ? 
— Ştiu eu ?... De nimic. 7 
— Ba mai ai nevoie de ceva. Dar deocamdată nu 
maj ai nevoie de spațiu. Cercurile reale consumă spațiu, 
pe cînd cele nereale, nu. 
— Înţeleg. g ai A _ 
— Dacă admitem chiar că imaginile cercurilor ne vin 
din experiență, care cere totdeauna spaţiu i timp pen- 
iru a se produce, rămâne totuşi o lucrare, născută în 
structura. minţii noastre : comparaţiunea. E. ii 
__ Este o facultate a sufletului, ca memoria, închi- 
puirea şi celelalte. NNE ÎN 
— Negreşit că este o particularitate a minţii noastre 
ac e eat ci 
dar nu ca memoria şi închipuirea, care sunt  condiţi 


143 


10 


15 


25 


nate de spațiu şi de timp. Raportul de asemănare şi de 
deosebire între lucruri este absolut şi hotăritor în afară 
de spaţiu și de timp. Pe temeiul lui ajungem adesea să 
dovedim că lumea externă se aseamănă cu rezultatele 
lui subiective, cum dovedesc matematicele pure, iar nu 
rezultatele lui cu structura lumei. Prin urmare, dacă apli- 
căm acest raport de asemănare și de deosebire unor 
termeni experimental sau unor construcţii ale minţii noas- 
tre, ajungem să dobîndim adevăruri ideale de compara- 
ţiune. Cu acestea apoi clasificăm. Aci se pare că stă cea 
dintîi bucurie estetică a minţii noastre, care nu are nimic 
comun cu artele, aci în ruperea ordinei experimentale. 

Pe cînd eu vorbeam, expresia de durere pe chipul 
Lyddei devenea tot mai mare. O mînă i se încleștase de 
marginea patului, iar alta de haina mea. Încercă să-și 
ridice bustul de pe pernă şi să vorbească : 

— Raportul de asemănare... și de deosebire... 

Apoi căzu la loc, scoțind un gemăt săibatec. Eu vru- 
sei să mă retrag cu un pas, dar dînsa mă ţinea de 
haină aşa de tare, încît nu mă putui mişca. Întorcea 
ochii către mine, mari şi îndureraţi ; îşi strîngea corpul ca 
o floare ce se închide ; voia cîteodată să se scoale şi ră- 
mînea ca de piatră. Apoi iarăşi gemătul sălbatec. 

Cînd păru a se mai linişti, încercai din nou să mă 
retrag. Ea se vită la mine lung : 

— Du-te... însă nu te depărta mult. Cine știe ce se 
poate întîmpla ! 


Costieni, iunie 189... 


Şi ceea ce se putea întîmpla, s-a întîmplat. 

Iată-mă cel mai buimac, cel mai nefericit, cel mai 
mizerabil dintre oameni ; iată-mă între un mormânt și un 
leagăn ; cu inima sfişiată de durere şi de milă ; neștiind 
ce:să îmai cred, ce să mai fac; chemat de ei doi. de 
fiu-meu şi de Lydda, în lumea senină a neexistenţei, și 


ţinut în pulberea pămintească de mîna șubredă a unui 
copil. Ce să fac ? 


143 


10 


20 


25 


30 


35 


Costieni, iulie 189... 


Am fost la Bucureşti, unde pentru a treia oară ne-am 
întrunit cu prietenii mei. 5 Experiențele au mers minunat. 
Lydda mi s-a arătat într-o feerie de lumină, cu care a 
mic din ce e pămintesc nu se asemână. Ea s-a lasat îi 
nişor către mine, mi-a luat mina şi mi-a sărutat-o A apot 
s-a depărtat cu încetul în ideal. Era o infinită cale, de 
mii de poşte, înlăuntrul spaţiului în care se retrăgea, parcă 
o rază ;colosală ar fi sorbit-o în lungul firului său, de- 
venit deodată gol. Lydda dispărea, privindu-mă şi zimbia- 
du-mi pînă ce raza, pe care se ducea ea, păru se 
strânge, ca un ochean, iar în medalionul ce rămînea Pia 
titor în aer, flutura zimbetul ei. Simt că văd şi înţeleg 
lucruri atit de nouă ! Am pornit noaptea tirziu, pe lun: 
şi am ajuns acasă tocmai despre ziuă. Am călătorit toată 
vremea, cu impresia că Lydda era lingă miine. Imi min- 
giia mîna cu degetele ei fine, şi-mi vorbea, cu ochii rătă- 
citi în jocul străveziu al luminei. îmi vorbea încet : 
„Viaţa noastră e în vis, şi tot ce este alunecă în ne- 
txistenţă. Cine prinde înţelesul vremii curgătoare, acela 
ascultă muzica despărţirei unui minut de minutul ce 
trece. Ceea ce este nu durează, aşa că este cu adevărat 
numai "ceea ce nu poate fi. În mina mea mă simţi pe 
mine ; dar eu nu mai simt.“ 

De-a lungul drumului întilneam care cu lemne ce 
mergeau spre oraş. Trăgeau boii din greu, pe cînd oa- 
menii dormeau cu capul pe zăbunuri. Ce deosebire este 
între lemn, între bou şi între om ? 

Pe heleşteu se oglindea luna. d 

Ce farmec în frumuseţea nereală a luminii de pe 
ape ! Între două înfiripări ce sunt şi deci nu durează, 
luna şi lacul, prinde ființă ceea ce nu poate fi, iluzio- 
narea lor, şi acolo ele sunt eterne. | E 

În noaptea în care am dus pe Lydda din odaia de 
alături, în patul ei, viața mea a prins poezia sufletului, 
aşa precum lacul prinde lumina lunei. Lac, în adevăr : 
mocirlă, mecanică şi meditaţiune — trei m; iar ea: 
lumină, lună, Lydda — trei l. 


144 


Aceste sunt literile cu care invoc pe Lydda, cînd spi- 

ritele nu răspund. Îmi adun gîndurile împrejurul unui 
punct cenușiu, ce stă tocmai în centrul conştiinţei ; apoi 
încrucişez litera 1 de trei ori. Atunci se iveşte luna, care 
trece, în întunericul minţii mele, din răsărit în apus și după 
dînsa vine Lydda. 

Viaţă pierdută ! Viaţă mizerabilă ! Mi-ze-ra-bi-lă. 

Şi citeodată mi se pare că desăvirşita mea nefericire 
îmi întinde puterea înţelegerii atit de departe, încât p 
cep foarte bine că dacă, bunăoară, eu m-aş împuşa, 
n-aş muri, ci aş vedea corpul meu jos, iar eu aș prinde 
să gîndesc la Lydda. 

Eu ! Dar eu sunt nemuritor. 

Durerea m-a lovit, însă, în loc să mă doboare, m-a 
ridicat. 

începea să se lumineze de ziuă. Lăsai trăsura să se 
ducă acasă, jar eu urcai dealul pe jos. Îmi vedeam um- 
bra alături, muncindu-se în urcuş. Suferă ! infamă mi- 
zerie pământească ! 

În culmea dealului mă oprii. Aci, la doi paşi, erau 
plopii sub care înmormintasem pe Lydda. Aci, veneam 
ziua la umbră, să cetesc. Fiinţa mea păcătoasă se apropia 
de ţărna fetei mele, pe când sufletele noastre, ale amîn- 
durora, zburau pe vale. Urmăresc adesea cu privirea un 
stol de porumbei ce se lasă către apă, şi simt atît de evi- 
dent că dacă nu m-ar ţine pulberea meschină a oaselor, 
aş zbura. 

În lumina plumburie a zilei ce năştea, luna rămăsese 
mai sfioasă ca oricînd. Sfioasă, singuratecă, solinga, cum 
ar zice poetul. Şi vorba aceasta îmi flutură prin minte 
ca un acord muzical, care deşteaptă versurile de mult 
uitate ale divinului poet : 


Pur ta, solinga, eterna peregrina, 
Che si pensosa sei, tu forse imendi, 
Questo viver terreno, 

Ñ patir nostro, il sospirar, che sia ; 
Che sia questo morir, questo supremo 
Scolorar del sembiante, 

E perir dalla terra, e venir meno 

Ad ogni usata, amante compagnia, 


145 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


E tu certo comprendi 

11 perchè delle cose, e vedi il frutto 
Del mattin, della sera. 

Del tacito, infinito andar del tempo. 


Ma tu certo comprendi il perchè delle cose ! 


Tu, care atît de għnditoare eşti, singurateco, pururi 
călătoareo, tu poate pricepi ce mai e şi viața asta pă- 
mîntească, suferința și suspinul nostru ; suferința, suspi- 
nul şi moartea ; moartea, această supremă decolorare a 
imaginei, această infamie, ultima degradare a mizeriei 
omeneşti ! Ah, dacă tu pricepi în adevăr rostul lumei ; 
dacă tu cunoşti cauza acestei tăcute, nesfirşite curgeri a 
vremei, grăieşte, spune pentru ce s-a rupt inelul care mă 
lega de lanţul infinit al trecerii timpului? Unde este 
Lydda ? unde este fiul meu ? Ce s-au făcut convingerile 
şi credinţa mea, de am ajuns, buimac, să umblu după 
vedenii ! Este esenţa universului fructul unei inteligensi 
raţionale ? sau este o pură şi simplă faptă brutală ? Dacă 
este fructul unei inteligenţi raţionale, atunci sufletul nu 
poate muri, şi eu îmi voi regăsi copiii ; dacă este o simplă 
faptă externă brutală, atunci blestem pe neamul ome- 
nesc, pe mine și pe nefericita mlădijă ce tremură în 
leagăn ! 

Mi se potmoliseră izvoarele vieţei, şi, nevrednic, mă 
apropiai de mormîntul fetei. Se legase țărna împreună 
și începea să crească iarba. Creşte deja iarba ! Creşteau 
bălăriile peste sărmana floare căzută, peste dulcea mea 
Lydda ! Corpul de muză ce purtase în lume cel mai no- 
bil suflet, era acum prada sîngăniilor pămîntului ! 

Mi se rupea inima de milă, milă copilărească, care nu 
mai vede scăpare în nimic, care sfişie și dărimă tot 
Căzut pe genunchi, tremuram lingă huma rece. 

Şi, în cele din urmă, am avut putere să mă scol şi 
de acolo, să plec către casă — că doar sunt laş. Mi se 
pare că nu am drept să fac nimic cu mine, pe cît timp 
minunatul instrument al sufletului funcţionează încă. 

Sufletul! Eu cred într-însul, fiindcă trăiesc într-în- 
sul, fiindcă printrânsul îmbrăţişez infinitul, ceea ce este 
şi ceea ce a fost, soarele care răsare acum şi pe Lydda ! 


146 


10 


15 


20 


30 


Ah, glob uriaş de lumină, la care privesc ochii fermecai 
a imilioane de ființe; ce străbaţi în fund de valuri şi 
sorbi oceanurile ; tu ce deştepţi frunza în mugur şi firea 
întreagă o reînviezi cu puternica ta rază caldă ; tu ești 
izvorul a toate pe pămînt, dar tu nu ştii ce-a fost ieri! 
Pe dând în mine, ceca ce nu mai este, mai este înc: 

„Glorios şi nepăsător, se ridică soarele din ce în ce 
mai sus, iar vietăţile pe pămînt se mlădiau, ca atitea fe- 
mei la sosirea unui monarh tînăr şi frumos. Eu însumi 
mergeam către casă cu plăcere. Se vedea acoperişul de 
sticlă de la atelierul Lyddei, strălucind în lumină. Mi se 
strînse inima, la gîndul că totul era de acum zadarnic. 

Cînd intrai în curte, bătrina se plimba de colo pînă 
colo, cu copilul în braţe. 

_ Fui izbit de modul cum ţinea bătrîna copilul, ghemuit 
şi cu obrazul în soare. Dacă ar fi trăit Lydda, desigur, 
nefericitul acesta, care venise în lume atît de tragic, ar 
fi fost altfel îngrijit. 

Trebuie să mărturisesc că de o lună de zile mă lupt 
cu mine însumi să nu-l văd. L-am așteptat atît de mult, 
iar e] a venit atât de crud ?... 

Să-l crească bătrîna cum o şti! Eu nu vreau să mă 
mai gîndesc la dînsul. 


Costieni, iulie 189. 


Umblu de colo pînă colo, singur, străin şi nedormit. 
Aş vrea să lucrez. Zădărnicia. orcărei sforțări îmi apare 
atît de evidentă, încît lumea cealaltă care lucrează îmi 
pare nebună. Mai cu seamă nu pricep pe bătrină. De 
cînd există, face exact aceleași lucruri, cu același interes, 
cu aceeaşi bucurie sau displăcere copilărească, dînd va- 
loare în sine tuturor nimicurilor. Poate că, la urma urmei, 
aşa e mai bine să trăieşti. 

Eu, desigur, sunt un om care înţeleg multe, care și 
ştiu multe, care sunt în drept să mă cred mai presus de 
mulţime. Am avut de la început intuiţiunea secretă a 
mizeriei, ce curge asupra capetelor noastre, din senti- 
mentele noastre. De aceea m-am păzit de dînsele şi am 


147 


10 


15 


20 


25 


30 


33 


Dar împre- 
jurările au făcut astfel încît să am un copil și să-l iu- 
besc — cu toata că nu voiam să am copii şi nu voiam să 
iubesc pe nimeni. Fiul meu a murit. Tot împrejurările 
m-au dus către văduva acestuia, pe care, cu încetul, am 
iubit-o, eu care nu iubisem nici o femeie. Noră-mea a 
murit și dinsa. Astăzi tot împrejurările mă duc către 
copilul ei... De astă dată însă nu. mă mai supun îm- 
prejurărilor. Îmi ajunge ! 

Vreau să trăiesc mai departe singur; să mă afund 
în cotiturile cele mai ascunse ale sufletului, însoţit de 
umbra Lyddei, cu care să căutăm urmele fiului meu. 
Vreau să mă cobor, ca Dante, în adîncimile unui infern 
şi ale unui paradis, ce, desigur, se află în noi înşine. 


Costieni, august 189... 


Am fost iar la Bucureşti. Iar ne-am întrunit împreju- 
rul mesei. 

Parcă mi-e ruşine cîteodată de ceea ce fac. Dar, ca 
morfinomanul care ştie că are să moară de doctorii, iar 
nu de boală, şi totuşi se morfinizează mai departe, tot 
aşa şi eu, mă cufund din ce în ce mai mult fa spiritism. 
Mi-e urât cuvintul acesta, fiindcă poartă în sine oarecare 
urmă de şarlatanism — iar cu caut numai să revăd pe 
Lydda. 

Cea din urmă dată cînd mi s-a arătat era în vremuri 
bune. Ce minunată e lumea ideală ! 

Unul din prietenii noştri citise cu glas mare descrie- 
rea Cimpurilor Elizee de Fénélon 6, pe cînd dintr-o ca- 
meră vecină se auzea o vioară cîntind Orfeul lui Glück. 
Peste imaginele limpezi ale prozei franceze se aşezau 
acordurile divine ale muzicii celei mai poetice. Închisei 
ochii, și fără nici o greutate îmi apăru pajiştea Cimpiilor 
Elizee. Pe iarba moale a unui rai plin de visuri se mişcau 
umbre elegante. Din corul muzelor se desprinse Lydda. 
Ea veni drept la mine, mă luă de braţ şi mă duse în- 
tăuntrul grădinei. Cîntau păsările ciripiri măestre, într-o 


148 


19 


20 


30 


35 


49 


răcoare de primăvară eternă. Fata se strînse de mine 
şi-mi vorbi încet: „Ce bine că ai venit !. Ştii că noi 
aici trăim în realitate. Aci este viaţa comună a eterni- 
tăţii. Cel ce s-a fost desprins din eternitate şi a funcţio- 
nat ca om, s-a întors aici în lumea sufletului. Iată 
acolo, în aer,70 Briseis între Achille şi Agamemnon : iată 
mai jos Aspasia, Pericles, Socrate şi Alcibiade ; dincolo, 
priveşte ochii cu care Thaïs se uită la admirabila figură 
a lui Alexandru cel Mare. Acum anină-te de braţul meu 
şi saltă-te uşor în sus; deasupra noastră este infinitul. 
lată Shelley şi Maria Godwin, Byron şi Clara Clairmont ; 
parcă se iubesc. Sufletul lui Shelley şi-a regăsit pacea 
ideală. Îl vezi însă cum strălucește. Alături de dinsul 
cîteva umbre estompate. Thomas Medwin, Taaffe și tî- 
nărul Mavrocordat, acesta, fiu al unui domnitor român. 
Iar dincolo... vezi ?... fiul d-tale.“ 

întinsei braţele în gol şi deschisei ochii. 

Unul din prietenii mei îşi pregătea un pahar cu 
ceai. Acordurile muzicii lui Glück urmau admirabile. 

Eram uimit de încîntătoarea lume prin care trecu- 
sem, dar mai cu seamă eram preocupat de toate numele 
proprii ce auzisem. Mi le aduceam aminte de la ce] dintii 
pînă la cel din urmă, deşi pe cele mai multe nu le cu- 
noşteam. 

Spusei prietenilor mei ceea ce văzusem şi cerui un 
creion spre a nota cuvintele rostite de Lydda. La numele 
lui Mavrocordat mă oprii. De unde şi pînă unde Mavro- 
cordat cu Shelley ? 

Această îndoială a mea făcu pe stăpînul casei (cel 
mai convins dintre noi) să zîmbească. El afirmă că aşa 
trebuie să fie; că chiar dacă istoricii lui Shelley nu au 
înregistrat numele lui Mavrocordat, spiritele nu se în- 
şală, şi un Mavrocordat a trebuit să fie amestecat în viaţa 
lui Sheliey. Şi, astfel zicînd, el deschise minunata biblio- 
tecă ce avea la îndemînă, căută, ceti, dar nu găsi nimic. 

Parcă eram chiar mulţumit că nu găsise nimic. A 
vedea ca aievea pe cei ce i-am iubit -poate să fie un 
efect de autosugestiune ; dar a reţine nume proprii, de 
cari niciodată n-ai auzit vorbindu-se și care se dovedesc 
apoi ca fiind fost reale, e un fenomen extraordinar. 


149 


10 


15 


20 


25 


30 


Pe cînd eu stam astfel pe gînduri, stăpinul casei se 
apropia de mine zimbind, cu ochelarii ridicaţi sus pe 
fruntea lui enormă, şi-mi dete să citesc o ediţie com- 
plectă a operelor lui Shelley, unde se vorbea de un Ma: 
vrocordat (şi anume Alexandru Mavrocordat, sirâgepon 
lui Nicolae, domn al țărilor române), care fusese amicu 
lui Shelley la Pisa, împreună cu Medwin, cu improvi- 
zatorul Sgricci şi cu alţii, şi care jucă un rol însemnat 
în revoluiunea grecească. 

Era prin urmare adevărat ! E se 

Mă uitai lung la prietenul meu, pe cînd acesta 
triumfa. Mărturisesc că începeam să mă răcesc faţă de 
spirite. Între dorinţa neînfrinată de a revedea pe ra 
pe de o parte, şi esența critică a firii mele, de pe alta, nu 
ştiam pentru ce să mă hotăresc. 

De unde a răsărit acest Mavrocordat ? 


Costieni, septemvrie 189... 


Sunt aproape două luni de cînd rätăcesc ca un sa 
fără stăpin. Nu mai merg pe la prieteni cu spiritele, n 
cauza lui Mavrocordat ; dar pe la Bucureşti merg des. 

Fac Lyddei un mormmint nou, afară din pămînt, afară 
din umedul şi oribilul pămînt. Sp 

Pe cînd eram într-o zi la Bucureşti, m-am dus să iau 
o baie la stabilimentul cel nou, unde mi se spunea că 
totul este numai marmoră. În adevăr, e multă marmoră, 
dar piciodată n-am avut impresia de a fi pus în sicriu ca 
atunci. Steiul de piatră în care trebuia să-mi iau baia, era 
înfundat în pămint pînă în margină. Cind mă întinsei în 
apă şi-mi rezemai capul de piatra rece, mă trecu un fior. 
parcă n-aveam să mă mai scol de acolo. _ 

Sărman de tine! Pămintul imens te vrea, te cheamă. 
te soarbe în masa lui plină de singurătate, pe cînd ad- 
mirabila maşină omenească năzuieşte pururea către lu- 
pata Lydda ! Nu se putea s-o las în hidoasa umezeală 
în ă m. 

a Tmi eSti atat de mormintele Scaligerilor, de la 
Verona. 


150 


10 


15 


20 


30 


Ah, Verona ! 


Mă surprind, în mijlocul gîndurilor celor mai triste, 
redevenind romantic. Ce bine e să poţi aluneca pe lingă 
realitate, cîteodată ! 

Mormintele Scaligerilor, al lui Mastino l-a și Can 
Signorio della Scala, sunt ridicate în aer, înconjurate de 
horbota de zăbrele, pe care o mînă naivă a lucrat-o din 
fier, prin anii 1300. Eroilor acelora nu le era frică de 
moarte, dar le era groază de pămînt. 

Am pus meșteri să zidească un templu, în muchia 
dealului. Aci se va odihni pururea Lydda şi lingă ca 
voi aduce pe fiul meu, şi lîngă ei voi merge să dorm şi 
cu somnul cel lung. 

Somnul lung... 


Costieni, fevruarie 189... 


Au trecut aproape şase luni de cînd n-am mai scris 
nimic ; iar acum cred că scriu pentru ultima oară. 

Era să-mi moară copilul, şi l-am scăpat eu, eu, voința 
mea, hotărîrea mea absolută de a-l smulge din ghearele 
morţii. 

După ce am isprăvit mormîntul Lyddei şi a venit 
iarna, m-am strâns din nou în casă. Pot zice că am pe- 
trecut o bucată de vreme aproape fericit: cînd m mai 
aştepţi şi nu mai speri nimic, se coboară în suflet pacea 
desăvârșită a nepăsării. 

Cu cele dintii adieri ale frigului, m-am apropiat de 
sobă şi de cărţi. Vîntu] dealurilor noastre suflă cu in- 
verşunare, aducînd de departe neguri şi pustiu. Îmi veni 
în minte Ossian. Cât de mult semăna viaţa mea de acum 
cu a bardului caledonic ! Fost odată un rege puternic, 
iar la bătrineţe rămas singur şi orb, el avea drept mìn- 
găiere poezia. De la unicul său fiu Oscar, mort în răz- 
boi, moştenise afecțiunea nurorii sale Malvina, divina 
făptură ce umple versurile poemii cu muzica harpei şi 
cu armonia iubirei sale pururi credincioase : „Adu, Mal- 
vina, adu-mi harpa, ca lumina cîntului să străbată su- 
fletul meu, ce se aseamănă cu jărmul mării, cînd în- 


151 


10 


15 


25 


30 


35 


49 


tunericul acopere toate dealurile dimprejur, iar umbra 
cu încetul să ajungă spre Soare“, Atita mai avea Ossian, 
pe Malvina. 

Iar la urmă muri şi Malvina "1... 

Cînd nu eşti creator de cuvinte îmbătătoare, cu alte 
vorbe cînd nu eşti poet, ţi se pare că limba omenească 
ce vine din aşa mare depărtare poartă cu sine o melo- 
die nouă. 

Stam astfel într-o noapte, tîrziu, ascultind cum fluiera 
vintu? prin ramurile plopilor şi încercînd să-mi explic 
obiceiul caledonilor de a căuta glasul strămoşilor lor în 
zgomotele vijeliei — cînd se deschise ușa, prelung, şi 
intră bătrîna. 

— Mă rog, vino pînă dincolo, că parcă nu e bine 
băiatului. 

Mă simţii deodată înfiorat ca de frică, la vorbele 
bătrânei, şi trecui numaidecît în odaia copilului. Ne apro- 
piarăm încet de patul lui. 

— Doarme sau e deştept ? întrebai eu. 

Bărrina dete din cap. 

— Nu doarme, că nu e bine. 

În adevăr, la lumina slabă a candelei văzui ochii stră- 
lucind parcă tocmai din fundul sufletului. 

— Aprinde o luminare. 

Bătrina aprinse luminarea şi se apropie binişor de 
noi, apărînd flacăra cu mina. 

Atunci îl văzui bine, și pareă-l văzui pentru întiiași 
dată ; părul negru, deasupra minunatei frunţi a lui tată- 
său, şi ochii albaștri, ochii mă-sii. Cînd mă recunoscu. 
surise cu expresiunea sfișietoare pe care o au copiii 
bolnavi. 

Îmi lipii obrazul de fruntea lui : ardea. Se auzea rä- 
suflarea grea ce-i apăsa pieptul. Își ținea pumnii amin- 
doi, strânși mititei, sub bărbie. 

Era bolnav. 

Cum? Va să zică şi acesta era bolnav și trebuia să 
moară ? 

Îmi simţii, în adevăr, toată energia mea de altădată 
revoltîndu-se împotriva unei lumi atit de neputincioase 
şi de mizerabile, în care întimplarea guvernează eveni- 


152 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


mentele cele mai mari şi microbii rod corpurile cele mai 
frumoase. Toată indignarea mea sufletească luă forma 
unei hotăriri violente de a smulge pe copil din ghearele 
boalei. Îl sculai numaidecit din pat şi-l luai în brațe, li- 
pindu.1 de mine cu capul pe umărul meu, ca să răsufle 
mai uşor. Parcă această apropiere de corpul meu răspun- 
dea unei nevoi de a-l încălzi de căldura mea, a-i da pu- 
tere dela mine. 

Trimisei în toate părţile după doctori, telegrame la 
Bucureşti. 

Acolea, în pripă, nu era nimic de făcut. 

Petrecui toată noaptea primblindu-mă prin odaie, cu 
copilul în braţe. 72 

Cine a petrecut nopţi de acestea, şi nu a rostogolit 
în minte lunzle prezente şi viitoare, viața lui şi pe a 
altora, binele şi răul, uitind deodată totul, la simpla miş- 
care a fiinţei ce sufere ! 

Ce farmec, cîtă poezie e în viaţa șubredă a unui co- 
pil! Cum se poate să fie omul crud, cînd are alături 
copilăria ? Şi parcă mai mult : cum poate omul să de- 
vie pesimist, cînd este fructul amorului ? 

Mă gîndesc cît sunt de inconsecvent. Ce eram în 
nereţe şi ce sunt acum. Înfinită este vanitatea părerii ! 

Mi s-a părut atitea lucruri !... Şi au fost atit de pu- 
ţine ! În realitate, eu n-am trăit, ci numai mi s-a părut. 
Ciu părerea am voit să guvernez viaţa mea şi pe-a altora, 
şi n-am guvernat nimic. Nu numai n-am guvernat ni- 
mic, dar încă viața altora m-a guvernat. Lydda m-a în- 
tors către poezia realităţii. iar copilul acesta către poezia 
suferinței. 


Costieni, martie 18 


Plouă. Stau cu băiatul la geam și ne uităm la un 
cîrd de rațe, ce se scaldă. 

Copilul, sănătos acum, zimbește. Îi văd în imaginea 
depărtată a geamului şi mă văd şi pe mine alături, Sunt 
cu, iluzionar şi foarte departe. 


=] 
A 
E 
< 
js] 
p 


O SUFERINŢĂ 


Scenă dramatică într-un act şi două tablouri 
în versuri 


PERSOANELE : 


ALEXANDRU ALE D 

EMIL CSANDRINI 
MARIA 

BEI LA-ROZA 

LINA 


š : : 
cena se petrece în Bucureşti, în timpurile noastre 


15 


20 


TABLOUL I 


Tnfăşişează interiorul unui chiosc. În fund, o fereas- 
eră deschisă pe o terasă. În mijloc, o masă de mar- 
moră albă, pe care stau aruncate citeva volume, La 
masă mică de lucru. Scauae de bambu. 


dreapta, o 
Vase cu flori. Usi laterale. 


SCENA I 
EMIL, în masa din mijloc; mai pe urmă LINA 


EMIL 


Din pragul vieşei mele zăresc în depărtare 
O luntre clătinată de valuri şi de vînt, 
Acea luntre e viața ce astăzi îmi apare, 
Jar valurile tulburi sunt lumea asta mare 
În care mă avânt. 
Iluziuni, speranţe, juncţe, fericire, 
Vă văd zburînd cum zboară un pai ușor în vînt, 
Ş-un dor nebun în urmă lăsaţi, o amintire 
Pe care o voi duce, ca rest scump de iubire, 
Cu mine în mormînt. 
Această parte-n lume destinul mi-a făcut-o... 


(Sculindie-se.) 


159 


MARIA 
(are) 


Ol. lumea !.. da, nebunul, credeam c-am cunoscut-o ! 
Credeam că mintea poate să cugete în pace 

Şi inima să bată, să simtă cum îi place. 

Visam lumea un popol, iar Arta o regină 

La care şi poetul şi regele să-nchină, 

Precum să-nchină orbul la raze dulci de soare, 
Precum raza să-nchină la raza care moare. 
Atunci în liniştire, eu, nici poet, nici rege, 
Mergeam să-mi duc prinosul ; iar ea, a mă alege 
Părea... Un vis poetic cu tristă deşteptare ; 
Lumina ce apune de-ndată ce răsare ! 


Nu-ţi fie frică, Lino. Îşi face şi el rîndul. — 
Emil! 
(Către Emil.) 


EMIL 


(fără a auzi ; continuă) 


Oh, daţi-mi aer ! Am aripi lungi ca gîndul ! 


(Pe uşa din stinga intră Lina. Văzindu-l că vorbeşte sin ur, fuge x 
(Pe us z capii ln O scenă — un colț de scenă... 


speriată.) 
Ş-acum cînd stau şi cuget la gîndul meu nebun MARIA 
De-a fi artist, eu însumi zimbesc de milă ! 
Emil ! 
(Cu vioiciune.) 
EMIL 


Bun 
E numai ce e mare. A trece-astfe] prin lume 
Necunoscut de nimeni, sărac făr' de renume ; 
A nu purta pe frunte o floare din cununa 
Cea mare-a nemurirei... ; a fi mic... e totuna 
Cu-a nu mai fi deloc ! Dar, ce vreți, aşa-i lumea ; 
Cînd ai aripa-ntinsă şi vrei s-ajungi la culmea 
Mărirei, nu-ţi dă aripi, Ai aripi ?... lumea vine 
Geloasă, hulitoare şi, surizînd, în tine 
Deodată îşi infige înveninata-i gheară... 
Tu mori. În urmă-ţi lumea, neîmblinzită fiară, 
Privind, ride cu hohot şi-şi zice : „O să moară 
Sărmanul, pot fi-n pace : de-acuma nu mai zboară“, 1 


(intorcinduz-se vepede) 


Mă iartă, mamă... 


MARIA 


Copile ! iar cu visuri ? Tu nu-ţi dai încă seamă ; 
De ce doreşti. Vrei scenă! Să pui lumea-n mirare !. 
Ai mintea încă mică și inima prea mare. 

O... nu, să nu te superi. Cînd vei avea în ştire 

Ce lung, ce trist e drumul ce duce la mărire, 
Atuncea îmi vei spune. Cunosc eu virsta, voastră... 

— Ştii tu ce e viaţa de-artist în ţara noastră, 

Emil ?... Nu ştii. 


(Scoțind de subt corsagiu un portret.) 


SCENA II i Á 
Priveşte. Era şi el ca tine. 


Frumos... frunte seninä... ochi mari... privește bine : 
E chipul tău, întocmai. Avea sufletul mare 
Şi inima nebună ! El, însă, n-avea stare, 


MARIA, EMIL, LINA 


Maria şi Lina intră vorbind încet 


160 161 


10 


15 


i 20 


30 


N-avea ca tine-o mamă pe- 
Îngreuiata-i frunte... Curata ta gîndire 
Acuma cată numai spre glorie, mărire ! 
Copilul meu... cuvinte deşarte ! Căci a-şi trece 


5  Juneţea-n sărăcie, viaţa în durere 


E trist. Durerea-i ploaie de care-adesea piere 
Frumoasa floare-a vieţii : juneșea malt iubita 
Şi azi gloria este durere aurită ! i 
Ascultă-mă : Ştii bine că visul meu de aur 


Esi tu. Aş vrea din tine, să fac pe lume-un rege 
A vrea să văd pe frunte-ţi cunune mari de lauri ; 
a vrea... ce n-aş vrea oare ? Dar mamei a alege ? 
*sita nu-i dă voie. Atunci ar fi pe lume 
Numai poeţi sau regi ! 
5 „Emil, spune-mi ce-alegi ? 
De vrei, vite fă Dreptu ; îţi poţi dobîndi nume, 
i, advocatura e drumul i 
eE oe ul ce conduce 
EMIL 
Nu pot... mamă... 
MARIA 
Învață medicina. 
EMIL 
(repede) 
O!Nu! 
MARIA 
Ingineria. 
EMIL 
Dar ce-mi poate aduce ? 


N-am capul pentru cifre. 


162 


al cărei braţ să-şi plece 


30 


(Dupe o pauză.) 


Ştii, mamă, cînd lumina 
Gonind întunecimea cu zorile apare, 
Întreaga omenire rămîne-n admirare 
Tot astfel şi cu Arta : azi publicul nu vede 
Trăind vreun mare viţiu, vreun suflet arzător, 
Nimic ! Actorul joacă... ; el ride... dar nu crede 
Că ride de-a lui artă, el ride de actor. 
Veni-va însă vremea, cînd inimele-or bate, 
Cînd lacrămi dulci vor curge din ochii ce-or privi, 
Cînd oameni mici la suflet, cînd conştiinţi pătate 
Jos fruntea-şi vor pleca-o ! şi nu se vor căi 
Decît ducind cu dinşii, pe scena lumei mare, 
Dispreţul de ei însuşi, dezgustul, disperarea ! 
Acel ce-a şti să deie poporului privirea 
Virtuţii, fericirei, durerii omeneşti, 
fn schimb, o să-i câştige şi stima şi iubirea... 
Tar stima unui popol, azi face cît mărirea 

Coroanelor regești ! 


MARIA 


O... ce frumoase vorbe ! Tu eşti abia în vale 
Şi ochii tăi stau ţintă spre piscul înverzit. 
Emil, dar pân-acolo,.. citi spini îţi stau în cale ! 
Câţi oameni vor să vadă al tău nume minjit ! 


LINA 


Dar, pentru lumea-ntreagă, noi nu vrem decit bine ; 
De ce ne vor ei răul, mamă ? 


EMIL 
(supărat) 
Nişte pigmei. 
A căror hule nu pot s-ajungă pîn’ la mine ; 


Nici mă gîndesc la dinşii ! 


163 


5 


i 10 


20 


25 


MARIA 


pai 3 3 O L.. nu, copiii mei, 
i ut ce voieşte a-şi dobîndi renume 

i trebuie talente, căci numai cu un nume 
Chiar publicul de astăzi cu greu se mai înșeală ; 
El a iertat adesea, azi nu mai vrea spoială. 


EMIL 


Dar cine-nşeală, mamă ? 


MARIA 


EET „Nu, nu ; o ştiu prea bine, 
u nu înşeli pe alţii, dar te înşeli pe tine 

Crezînd că ai talente, crezînd că eşti menit 

A deveni artistul poporului iubit. 


EMIL 


(uimit, pare a-și vorbi Ini însuși) 


şi €u, cu toate astea... îmi simt sufletul mare, 
Îmi simt inima plină de-un foc dumnezeiesc, 

d f: Pie È 
Te rog, aşteaptă, mamă... să facem o-ncercare. 


MARIA 
Să facem o-ncercare, vream tocmai să-ți vorbesc : 
Tu ştii, Emil, că omul care-ţi doreşte bine, 


în care ai credinţă, mai mult ca în orcine, 
Că tatăi tău e astăzi ajuns celebritate, 


EMIL 


Da, mamă, ştiu, 


164 


30 


MARIA 


El poate să judece-n dreptate 
De ai vocaţiune ; lui îi vei declama 
Şi cum va zice dinsul, noi astfel vom urma. 
Primeşti, Emil ? 


EMIL 


Da, mamă, primesc cu bucurie. 
Haidem, Lino, la dînsu. 


(Aparte.) 
EI singur gindu-mi ştie. 
(Emil şi Lina ies.) 


SCENA II 


MARIA 


(singură) 


O... mame !... biete mame, de visuri înșelate ! 
Voi mingiiaţi în taină speranţe depărtate, 
Uitaţi dureri, necazuri, şi-mpodobiţi cu flori 
Un leagăn ce coprinde a voastre dulci comori... 
Dar mame, mai nici una din voi nu vrea să ştie 
Că puiul face aripi şi zboară tot uitînd ; 
Atunci... adio visuri, adio bucurie, 

Ei plec prin lumea mare, voi rămîneți plingind. 
E poate o lege sfîntă... Orcum, însă-i nedreaptă : 
Pe ce! ce dă iubire, durere îl așteaptă. 

Emil, cîte speranţe le văd zburînd cu tine, 

Ciţi ani de fericire-i îngrop în urma mea !... 
Alergi după mărire... tu pleci... dar iei cu tine, 
Copile, chiar speranța de-a te mai revedea. 
Mărire 1... O... ce lampă cu raze-nşelătoare ! 
Spre dînsa, fluturaşii, cîţi se încerc să zboare, 
Las toţi aripi, drept plată a îndrăznelii lor ; 


165 


10 


15 


20 


25 


30 


Ei nu ştiu că lumina nu-i dată tutulor. 

Artist... şi ce e Arta ? Mizerie cumplită ! 

Un spectru cu ochi lingezi, cu faţă-ngălbenită, 

Purtind pe buze vecinic un zîmbet fär de viaţă, 
Cu inima de piatră, cu sufletul de gheaţă. 

E nalt... e trist... e palid... și totuși... e frumos ! 

Fugiţi, copii, de dînsul, fugiţi !... 


(intră wn servitor aducind o scrisoare. Indată ce o dă iese) 


E curios... 
Eu n-așteptara scrisoare... şi nu ştiu de la cine. 


(Vrea s-o deschidă ; şi se oprește.) 
Dar poate-i pentru altu. 
(Se uită la adresă.) 


Ba nu, e pentru mine. 
(Citește.) 


Un prieten al familiei crede de datoria sa, doamnă, 
a vă face cunoscut că fiul d-voastră îşi trece viaţa lingă 
o femeie al cărei nume şi meserie vă poate arăta îndestul 
nenorocirea ce vă aşteaptă dacă nu veţi căuta a pune sfir- 
it acestor vizite ; riscă a se bate pe toată ziua cu cite 
un curtezan şi ştiţi că duelul e o jucărie primejdioasă. Ea 
se numeşte Bella-Roza. 


Emil, curtezani... duel ! O +... femeie blestemată ! 
Şi tu îmi vrei copilul, şi tu eşti însetată 

De dulcea lui privire ? Dar, spune-mi, cine eşti ? 
Poţi tu să-i dai mărire ? Ştii tu ca să-l iubeşti ? 
Orcine-i fi, te blestem ! 


(S-asează la masa din mijloc ; stă citva timp cu capul în miri.) 


Ş-acuma... iarăşi singuri ! 
Da, vecinic, vecinic, singuri... Întotdauna singuri ! 
De-acum... Dar cine ştie, să iau bine aminte : 
Scrisoarea-i anonimă... Să văd, poate că minte... 


(Zese.) 


166 


20 


25 


TABLOUL II 


Un buduar elegant mobilat. In fund, un pat pierdut 
în perete; se vede numai galeria aurită și perdelele. 
In dreapta, un piano. Scaune Ludovic al XIV. Dea- 
supra pianului, un portret de femeie. Lumină slabă. 


SCENA IV 


BELLA-ROZA în haină albă de seară ; bine găuită. 


La ridicarea pinzei stă rezemată cu braţele și capul de un scaun. 


EMIL îmbrăcat în negru. Se uită într-un album. 


BELLA-ROZA 
Iubire... vrei iubire ? În ochii mei privește, 
Copil fără credinţă, şi vezi de te iubesc ! 


Priveşte... spune însuţi, vezi tu cum înfloreşte, 

In inima mea moartă, o floare ce trăieşte i 
Prin tine, pentru tine ?... O... da, cu te iubesc! i 
Departe... mult departe... şi singuri, vrei ? răspunde. 
Acolo-n umbra lumii iubirea ne-om ascunde 

Tu, rege-a cărui țară va fi inima mea, 

Eu, însămi fericită de fericirea ta. Di 

Emil... şi îmi uit țara, las totul pentru tine : 
Renume, oameni, scenă... 


EMIL 


PIa a 
Gindeşte-te ce zici. Uiţi scena, Bella-Roza ? 


BELLA-ROZA 
(aparte) 


El nu îubeşte-n mine decît numele-mi mare. 


167 


15 


20 


25 


30 


(Către Emil.) 

O... voi nu ştiţi! 

(Ducindu-și mina către inimă.) 

Aici, 
Aici trăieşte mintea femeii iubitoare ; 
Noi cînd iubim dăm totul ; viaţă, gînd, onoare ; 
Ne dăm sufletul, pacea... ş-adesea dăm chiar moarte. 
Dar voi ? Voi răi cu toţii, lași, egoişti în toate, 
Stăpînitorii lumei pe voi vă socoti! 
Narcişi de ziua de-astăzi, iubind chiar, vă iubiţi ! 
Tu taci. Aşa-i ? răspunde. 

Emil, eu nu sunt dreaptă ; 

Tu ești frumos, eşti tînăr... nu ştii să amăgeşti. 
Mă-nşel... O... da ! văd bine ! şi inima-mi n-aşteaptă 
Decit o vorbă ; spune-o... răspunde-mi, mă iubeşti ? 


EMIL 
(ozsfoind albumul) 


Da... cine-i doamna asta ? 


BELLA-ROZA 
(contimând) 


Iubeşte, da, iubeşte... 
Din anii fericirii tot sucul să-l sorbim. 
(S-ajează în genunchi lingă scaunul lui.) 


Eu sunt încă frumoasă, sunt tînără, priveşte... 
Şi sunt a ta... cu totul, 


UZ sărută.) 
O... da ! să ne iubim. 


EMIL 
Ce gingaşă figură ! 
(O scoate din album.) 


Ce ochi, ce negre gene ! 
Privirea ei se pare că rătăceşte-alene 
Prin lumile din spaţiu. 


168 


BELLA-ROZA 
(luând portretul) 


E ea, e iarăşi ea. 

(Ii rupe furioasă.) 
Nedemn de-a mea iubire, nedemn de stima mea; 
Eşti laş, eşti fără milă ; n-ai inimă în tine... 
Atît dispreț ajunge ! Te du ! f 
EMIL 
(aparte) 


Atit mai bine. 
(Tare) 


Vă las... Adio, doamnă. 
(Vrea să iasă.) 


BELLA-ROZA 


Emil, Emil, aşteaptă... 
Te rog rămii. Gindeşte şi spune ce vei vrea 
Pe-o inimă ce doarme, iubirea de-o deşteaptă, 
Cu greu o readoarme. Şi inima-mi dormea. 
Tu i-ai vorbit în taină, uşor ai legănat-o 
Cu visuri dulci de aur, pin’ ce ai deşteptat-o. 
Ş-acum cînd ea se mișcă după voinţa ta, 
Tu pleci. O... fie-ţi milă : rămii. Voi asculta 
De tot ce îmi vei zice ; cuvîntu-ți va fi lege ; 
Dorinţa ta poruncă... şi nu vei auzi 
Un murmur, o căinţă... Mă poţi tu înţelege, 
Voi răsplăti cu viaţa iubirea-ţi dintr-o zi. 


EMIL 
(aparte) 


Iubire e sau milă aceea ce simt eu ? 
(Către Bella-Raza.) 


Mă iartă, Bella-Roza ; o recunosc : sunt rău. 
(Ii întinde mîna.) 


169 


15 


20 


25 


SGENA V 


MARIA 
(eu o mamilă aruncată pe spate, apare la ușa din stînga) 


BELLA-ROZA 
(se retrage cu citiva pași.) 
i EMIL 


(rămîne în mijlocul camerei.) 


MARIA 


E el ! Cum, el? Se poate ? O... soartă blestemată ! 
Prin cite triste locuri iubirea lui mă poartă... 

E degradat, priviţi-l, priviţi pe ful meu ! 

El timpul şi-l petrece spunînd cu umilire 

Aceea ce nu simte, birfind, minţind mereu ! 

Îşi dă cu bucurie viaţa-i pe-o zimbire, 

Ascultă, plinge, ride, cum ea îi poruncește. 

Işi pîngăreşte graiul spunîndu-i c-o iubeşte, 

Şi crede încă-n bine, şi-i încă fiul men l.. 

Destul ! Teşi, fugi de dînsa ! 


EMIL 
Da... Nu... 


MARIA 


Te du! O vreu! 
(Către Bella-Roza,) 


Jar tu, ce ai drept lege a n-avea nici o lege ; 
Ce ai drept conştiinţă un interes meschin E: 
Tu, ale cărei gusturi ar ruina p-un rege, 

Ar speria prin viţii pe-un mare libertin ; 
Fiinţă degradată, crescută-n umilire... 


BELLA-ROZA 


O... doamnă-acura insulte !... Dispreţul nu v-ajunge ? 


170 


25 


MARIA 
{continuind) 
Urînd pe cel ce ride, rizind de cel ce plinge, 
Rea pînă-n fundul vieţii, cu suflet, cu simţire, 
Făcînd răul din fire, chiar fără-a cugeta ; 
Ce eşti despreţuită de însăşi umbra ta, 
Răspunde, căror scopuri... 


EMIL 


O, nu, nu, ești nedreaptă, 
Nu ştii, nu poți să judeci. Te rog, mamă, aşteaptă : 
Eu numai sunt de vină. 


MARIA 


Te văd. Eşti înjosit. 
Şi vii să-mi ceri iertare, aşa-i ? Ți-am poruncit 
Să ieşi. leşi dar! 
BELLA-ROZA 
(cu o mişcare de cap superbă) 
Vă pierdeţi... Uitaţi, doamnă, se vede 
Că-n casa mea eu numai am drept de-a porunci. 
Mă credeţi rea... Prea bine ; sunteţi liberă-a crede 
Orce pofitiţi, dar vocea, vă rog, a v-o înduici. 
Aici eu sunt stăpînă. 
(Către Emil.) 


Emil, te rog să stai. 
MARIA 
Emil, să pleci. 
BELLA-ROZA 
Nu astfel. Emil rămîne. 


171 


13 


20 


25 


30 


MARIA 
Qepezindu-se către Bella Roza) 


Vai, 


Infamă creatură ! Blestem ! Blestem ! O... 


Mă duc... 


(Cade pe un fotoliu.) 


EMIL 


Mamă ! 
Ascultă, mamă. 


(Către Bella-Roza.) 


În adevăr infamă ! 


Oh... fugi ! Să pici din faţă-mi. 


Deşteaptă. 
Te-ascult. 


Mă iartă 


(Către Maria.) 
Sunt eu, e fiul tău, 
-te... De-acuma ca şi pe Dumnezeu 
(Către Bella-Roza.) 
O ! Vino, Roză, te iert, te iert, vin” iute. 


BELLA-ROZA 
(aparte) 


La. El, mă iartă... 


(S-apropie de scaunul Mariei ; către el.) 


Acum... ascultă, du-te. 


Eu voi găsi cuvinte s-o fac să mă iubească. 
Am învăţat pe scenă durerea omenească 
Ş-o ştiu aşa de bine... 


(Vistnd.) 
Durerea... da, o ştiu... 


Cu ochii plini de singe... Cu graiul scurt şi viu... 


O ştiu! 


(Către Emil.) 


Ascultă, du-te. Eşti tînăr ; e păcat 


Să plingi. 


173 


10 


Ce zici ? 


EMIL 


O, uiţi ? Mi-e mamă! 


BELLA-ROZA 


O... da. Te-am supărat ? 


5  Sărută-mă şi du-te. 


(li întinde fruntea.) 
EMIL 
(aparte) 


Scandal ! Vrea s-o sărut... 


BELLA-ROZA 
Vorbeşte tare. 


EMIL 


Nimic... Mi s-a părut... 


(O sărută.) 


15  Ş-acum te rog, fii bună cu ea ca şi cu mine, 


Mă duc. 


(Merge pină la uye, Se-ntoarce.) 


Te rog, ascult-o. E bună. 
BELLA-ROZA 
(edmbind) 


Bine, bine. 


(Emil iese.) 


173 


10 


15 


20 


25 


30 


SCENA VI 


MARIA, ca mai nainte, BELLA-ROZA 


BELLA-ROZA 
(oorbejte incet) 


Aşa !... Credeam că firea lucrează în neştire, 
Dind unora durere, dînd altora mărire ; 
Făcind pe lume clase de oameni rătăciţi, 

Iar altele de nobili avuţi şi fericiţi. 

Dar nu... căci firul vieţii la toţi îl împletește 
Cu lacrămi şi pe nimeni ea nu nedreptăţește. 


(Arăind pe Maria.) 


Priviţi : ici mama plinge pe-un fiu în rătăcire, 
Copilul colo piere mărire aşteptind, 
Săracul vrea avere, avutul fericire, 
Şi toţi, pînă la rege, toţi sufăr !.. 
Omenire ! 

Oglindă fără formă în care-ades privind 
Îşi vezi faţa diformă,.. ocean cu ape-adinci, 
Brăzdat în loc de valuri cu colțurate stînci, 
De care barca vieţii uşoară, se sfarmă... 
Şi-n urmă-i ce rămîne priviţi ! 

(Arată pe Maria.) 


Sărmană mamă ! 
Sătulă, sunt sătulă întocmai ca şi tine 
De relele vieţii, de lacrămi, de suspine. 
în drumu-mi nici o floare eu nu am întîlnit ; 
Chiar inima-mi, de groază, în pieptu-mi a muri! 
Dar el ?. 
O simt... Şi el mi-o spune, ei care mă iubeşte. 
Dar, oare, mă iubeşte ? O... dacă ar minți... 


MARIA 
(să deşteaptă ; își ridică capul de pe fotoliu) 


Tu? Fugi! 


174 


O... mă-nșelasem. Da ! inima-mi trăiește, 


10 


15 


25 


BELLA-ROZA 


Iertare, doamnă. Voiam a împărţi 
Durerea împreună. 


MARIA 
(sculindu-se) 


Ai degrada durerea 
De-ai vrea a o cunoaşte ! O... de-aș avea puterea 
Destinului în mînă, v-aş înfiera pe frunte 
Ca mumeie să fugă, iar lumea să se-ncrunte 
Văzind că vreţi să ştergeţi, s-ascundeţi în zadar, 
Sub masca cea frumoasă, obrazul cel murdar. 


BELLA-ROZA 


Vai ! Cît dispreţ... Ajunge. 
Ba nu, spuneţi mereu, 


Mai spuneţi, spuneţi, doamnă. Paharul voi să-l beu 


Întreg, pînă la drojdii. Apoi, am a vă spune 
Că lîngă orce floare, răsare-un mărăcine, 

Şi orce suferinţă. ne vine după-un bine. 

Cînd vine suferinţa... o ştiţi, doamnă — apune 
Şi glorie prezentă, şi visuri viitoare, 

Şi nume, și speranţă... tot piere, totul moare. 
În urma ei rămîne un fier călit de foc, 

Pe care nici rugina, nici timpul nu-l atacă, 
Dar flacăra, vai ! poate în zgură să-l prefacă 
De-l mai încinge-o dată... Ş-aceasta-n orce loc 
Şi-n orce timp. Da, fierul e inima. Rugina 


„ae 


ALECSANDRINI 


(lisindu-se pe un genunchi, spre figura ei, o recunoaşte) 


Şi zici că o iubeşte 


Emil ? 
MARIA 


Da, o iubeşte ; da, el se pierde. 


Pi 


Ai 
colecţia Bibliotecii Academiei. 


173 


lipsă pagina de text din Literararul, exemplarul aflat în 


15 


20 


25 


ALECSANDRINI 
(fără a asculta) 
Moartă ! 
Ea, moartă ! Numai astfel voit-a trista soartă 
S-o mai revăd. O... visul de tinereţe zboară 
Ca rindunica. 


MARIA 
(continuind) 


Arta e dulce, e uşoară 
Cînd este... ; dar cînd nu e ? 


ALECSANDRINI 


(ca mainainte) 


Ce foc, ce strălucire 


Pe scenă |... 
MARIA 
Umbră tristă de dor... 
ALECSANDRINI 
Cită iubire 
În suflet... 
MARIA 
Suierinţă... 
ALECSANDRINI 


Dar m-a iubit ea oare 
Vreodată ? 


MARIA 
(către bărbatul său) 


Alecsandre ! 


178 


10 


15 


ALECSANDRINI 


Respect celui ce moare ! 


Ascultă, Alecsandre : Eu am găsit mijlocul 
Să-l fac să uite Arta. 


ALECSANDRINI 


Dar nu-i aicea locul 


Nu-i locul ; dar el poate să vie, 


ALECSANDRINI 


Care-i mijlocul ? 


Descurajarea. 


ALECSANDRINI 


Dar nu-nţeleg, de ce vrei să-l dezgustezi. 


De ce ! Au tu uitat-ai de chinul meu ş-al tău 
Din tinerețe ? Artă ? Mizerie ! 


15 


20 


25 


ALECSANDRINI 
Ei bine? 
MARIA 


El are să-ţi declame... sau falş, sau drept ; în fine, 
Orcum ar fi, să cauţi a-i arăta că n-are 

Talent, că n-are sufiet pe şcenă : inspirare 

Că nu poate să aibă, cînd n-are suflet... Ce zici ? 


ALECSANDRINI 
Zic, tot ce zici. 
MARIA 
Promiţi dar ? 


ALECSANDRINI 


Promit. 


MARIA 
Haidem de-aici. 


ALECSANDRINI 
Încă-un moment. 
(Se pleacă spre figura Rozei; o sărută pe frunte.) 


Adio. 


EMIL 
(apare din umbră şi se repede spre Belia-Roza) 


Cadavru de şopîrlă, 
Mă-nveninaseşi ! Astăzi, te înțeleg. Din gîrlă 
De murdării ieșită, în gârlă vei muri ! 
Şi-n gîndul meu, cadavru, tu vei înmărmuri ! 
A... corp |... Şi ea e încă frumoasă. 
(Pune un genunchi în pămirt.) 


178 


E tot ea! 
Sunt tot aceleaşi raze, ce-n juru-i răspindea 
Figura ei !... O... Roza, cerească creatură ! 
O... gură dulce, dulce, fermecătoare gură ! 
În minte-mi semănasem sămînța unei flori 
Ce creşte, sub lumina voioasei Aurori, 
Dar care creşte, numai ca să ne-nşele viaţa 
Căci, răsărită seara, apune dimineaţa, 
Aşa e făcut omul. El crede pînă moare 
Că n-o să se despartă în veci de sfîntul soare : 
O pasăre ce-i prinsă de uraganul mării 
Şi-i dusă peste valuri, în voia întîmplări, 
Cînd vede de departe un vas care pluteşte, 
Nu-şi ia mai iute zborul, nu speră, nu dorește 
Să-l prinză mai degrabă decit cum doream eu, 
Cînd ai ieşit voioasă în tristul drum al meu. 
Tubito ! Bella-Roza ! durerea mă-mpresoară, 
Durerea mă apasă, durerea mă omoară ! 
Eu te-am iubit ! Iubire... Dumnezeiască rază... 


(Alecsandrini face câţiva pași către Maria.) 


Tubire ?... Nu ! — Blestemul pe capul tău să cază ! 
Reptilă-ai fost în cuget, reptilă eşti şi-n trai ! 
Tu porţi numele dulce al florilor de mai ; 
Tu nu înşeli pe nimeni, așa-i ? Nu m-ai iubit... 
Tu n-ai făcut pe lume decit ai suferit... 
Reptilă, minţi ! Priveşte pe însuşi tatăl meu, 
Pe tatăl meu !... 
(Se scoală și o loveşte cu piciorul.) 


Mi-e scîrbă să te mai văd ! 
(Vrea să plece.) 


ALECSANDRINI 
(către Maria) 


Nu, eu 
Găsesc că-i admirabil ! Orcine se coboară 
În lume, fără Artă, mai bine e să moară ! 
Şi inima, Mario, fugind de datorie, 
Îmi spune să-l las Artei. 


179 


10 


EMIL 


0... cită bucurie 
Mi-ar încăpea în suflet să te revăd trăind ! 
Aş vrea să ai simtire, ca astfel tu, simțind, 
Să-i spui că-ţi doresc moartea, din suflet ! 


(Lăsindu-se pe un genunchi, se plecă spre dinsa.) 
Te urăsc ! 
MARIA 
(făcînd un pas înapoi ; cu minile întinse) 
Sunteţi actori cu taţii ! 
BELLA-ROZA 


(deșteptindu-se de lovitura de picior suferită şi simțind pe Emit 
lingă dinsa, "i ia de gît) 


Emil, eu te iubesc. 


LUMINĂ NOUĂ 


Comedie în trei acte 


PERSOANELE ; 


DOCTORUL DIMITRIE VERA 
SYLVIA 

GRIGORIU 

CĂPITANUL CANTĂ 

DOMNIȚA ZOE 

PREOTUL SATULUI 

PRIMARUL 

SĂTENI. VETERINARI. CĂLUGAĂRIŢE 
STOICA 


ACTUL I 


La ţară. Casă veche boierească, Odaie boltită, 
dată cu var. Vedere pe cerdac și grădină. 

O masă de scris. Masă acoperită, în mijloc. Mese 
mai mici împrejur. Peste tot cărți. Tablouri vechi, 
Un portret de femeie, în alb, mărime naturală. 

Pe planul al 2-lea, o gură de beci. 


SCENA I 
DOMNIȚA ZOE, 45 ani; SYLVIA, fiică-sa, 25 ani. Amîndouă 
în doliu. 
DOMNIȚA 
(ridicându-și ocbii de pe jurnal) 
Nu pot să mai citesc. Orîncotro dau, tot acolo mi 
se duce gîndul. Tu ce faci ? 
(Se scoală.) 
SYLVIA 


Citesc. 


DOMNIȚA 


Poţi să citeşti ? Iar bine. Eu nu înţeleg nimic din ce 
citesc. Aş vrea să mă duc la oraş. Ai văzut pe doctorul ? 


183 


SYLVIA 
Da. 
DOMNIȚA 
Cum ţi se pare? 
5 SYLVIA 
Tot aşa. 
DOMNIȚA 


(oprindu-se, se gindește) 


Poate că ar fi bine să plecăm de aici. 


10 SYLVIA 
Gridicândie-și ochii din carte) 


Crezi ?... 


DOMNIȚA 


Ştiu şi eu. Nu ştiu ce să mai zic. Aici, tot ce ne în- 

15 conjoară, ne aduce aminte de dinsal. Mi-e drag şi mi-e 

frică să stau aici. Poate că dacă ne-am duce undeva, în 
străinătate, ar veni şi el. 


SYLVIA 
Poate. 
20 DOMNIȚA 
Tu ce crezi ? 
SYLVIA 


Eu nu cred nimic. (Tec amîndouă.) 


DOMNIȚA 


25 Doctorul a aflat că vine căpitanul ? 


184 


SYLVIA 
Cred că da. 
DOMNIȚA 
De unde ştii ? 
5 SYLVIA 


Am auzit că spunea lui Radu să pregătească odaia. 


DOMNIȚA 
Da? 
SYLVIA 
10 Da. 
DOMNIȚA 


Ție îţi pare bine că vine ? 


SYLVIA 
Da. 


15 DOMNIȚA 


Parcă nu prea eşti încîntată. 


SYLVIA 
Încîntată, e cam mult. Îmi pare bine. Atit. E un prie- 
ten vechi... 
20 DOMNIȚA 


Prieten vechi şi logodnic. 


SYLVIA 


Şi asta, dacă vrei. 


185 


DOMNIȚA DOMNIȚA 
Cum „dacă vreau“. Dacă vrei tu. Parcă nu-i totuna. 
SYLVIA SYLVIA 


Poate că nu. Cuvintele sperie uneori mai mult decît 


Bine, mamă. Însă mi se pare că nu e vremea înneme- 
înţelesul lor. 


5 _rită să vorbim despre asta. 


DOMNIȚA 
(izindiu-se la dinsa) 


Crezi ? Au poate faci şi tu... experienţe ? 


DOMNIȚA 


Aşa este, fata mea. Dar ce să fac? Am pierdut pe una, 
j trebuie să mă gîndesc la alta. 


SYLVIA SYLVIA 
10 Bine, mamă. Eu ?... Citeodată... dar nu cred. EI crede şi încearcă. 
DOMNIȚA DOMNIȚA 
Studentul a ieşit ? Încearcă, ce ? 
SYLVIA SYLVIA 
Cred că a ieşit cu doctorul. Încearcă s-o vadă. 
15 DOMNIȚA DOMNIȚA 
Cine-i studentul ăsta ?... Ție îţi place ? Pe Marie ? 
SYLVIA SYLVIA 
De, ştiu şi eu... Nu-l cunosc îndestul ca să-l judec. E Da. 
un mediu. 
DOMNIȚA 
20 DOMNIȚA (care voia ñ iasă, se întoarce, făcindu-și cruce) 
(mirat) 


Doamne fereşte ! Era să mă duc. Tu mă faci să-mi 


Da ?... Doctorul face spiritism ?... uit treburile. Să vadă pe Marie !? 


SYLVIA SYLVIA 
Doamne ! Spiritism, nu. Face experienţe. Da, de ce te miri ? 
186 187 


DOMNIȚA DOMNIȚA 
(se uită la ea lung, jăcindu-și cruce din non) D 
Doamne fereşte ! 


(Apare doctorul în cerdac ; vorbeşte cu cineva din curte.) 


DOCTORUL 
Bisericeşti. 
g SYLVIA 
Te rog, nu te mai închina, că te vede doctorul. Dacă 5 DOMNIȚA 
te duci la oraş, să-ţi dau două scrisori. Aşa ? Foarte bine. Eu mă duc la oraş și apoi trec pe 
la schit. Ai ceva ? 
DOMNIȚA 
Mă duc. Dă-mi-le. (Sylvia se duce să caute scrisorile. DOCTORUL 
10 Intră doctorul.) 


Nimic, mulțumesc. Dacă vine maica stariţa, aș dori 
10 


să-i arăt altarul criptei. 
SCENA II 


(Intră Sylvia cu scrisorile și le dă Domniței.) 
DOMNIȚA, DOCTORUL... (40 de ani. Pare mai bătrin decît e. DOMNIȚA 
Poartă barbă întreagă, în doliu ca și ceilalti.) d 


Am să-i spun. (Domnița iese.) 


DOCTORUL 
15 Sărut mîna, Domniţo. SCENA ITI 
DOMNIȚA 15 DOCTORUL, SYLVIA, PREOTUL 
Bună ziua, doctore. (Îi dă mina să i-o sărute.) Ce mai Pe cind Sylvia dă scrisorile mame-si, doctorul deschide un saltar 
faci ? Unde ţi-e studentul ? și scoate un vraf de hirtii. 
DOCTORUL DOCTORUL 
20 Ce să fac.. mulțumesc, sunt bine. Am fost prin sat Sylvio, ia vino. (Sylvia se apropie.) Asta este psaltirea 
să dau de popă. Studentul ?... Grigoriu vrei să zici — e 20 pe care am făgăduit-o popii. 
în odaie la el. 
SYLVIA 
DOMNIȚA Da? (Deschide cartea.) Ce fel de psaltire ! Văd că 
Da ce ai cu popa, pe căldura asta ? e un manuscris. 
25 DOCTORUL DOCTORUL 
Aveam să-i dau nişte cărţi... 25 Da. A trebuit să copiez tot volumul. 
188 


189 


10 


15 


20 


25 


30 


SYLVIA 


Nu era tipărit ? 


DOCTORUL 


Ba da. Iată-l alături. Însă pe cel tipărit erau îndreptări 
făcute de Marie. Ce minunaţi sunt psalmii lui David |... 
Cheamă, te rog, pe popă. (Sylvia se duce spre cerdac 
cu manuscrisul. El îşi pune ochelarii şi citeşte cu glas 
mare, în volumul tipărit.) 

„Şi va fi ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor : 
carele rodul său va da în vremea sa... (se opreste, re- 
petă) carele rodul său va da în vremea sa: şi frunza 
lui pu va cădea, și toate, orcîte va face vor spori.“ (Ui- 
tîndu-se pe margină.) Marie a îndreptat: „carele rodul 
său va da la vreme“. (Repetă.) Şi va fi ca un pom 
zăsădit lingă izvoarele apelor, carele rodul său va da la 
vreme.“ (Intră preotul. Doctorul se uită la el peste oche- 
lari.) 


PREOTUL 
Cu plecăciune, taică. 
DOCTORUL 
(arărindu-i un scaun) 
Poftim, părinte. Domnița s-a dus la oraş. Ia şezi. Ai 
pus vasele cu flori cum te-am rugat ? 
PREOTUL 


Dară, taică : le-am pus roată, împrejur, lîngă celelalte. 
Portretul răposatei rămîne la iveală. E înăuntru un miros 
ca în rai. Numai Domnul să vă binecuvînteze, că mult 
aţi mai făcut toate după dorința răposatei! Că-i erau 
dragi florile, nevoie mare 


DOCTORUL 


Nu prea e lumină în altarul criptei. Mă tem să nu 
îngălbenească. 


19% 


10 


25 


PREOTUL 


Nu, taică : e lumină destulă, și de sus și de la ușe. 


DOCTORUL 
Sylvio, dă-ne manuscrisul. (Sylvia vine încet pe la 
spatele popii, răsfoind manuscrisul.) 
SYLVIA 
Unde e psalmul pe care-l citeai ? 


DOCTORUL 


La început. (Îşi ridică ochelarii şi se uită la dînsa.) 
„Şi va fi ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, carele 
rodul său va da la vreme.“ 


SYLVIA 
(oprindu-se la spatele preotului, se uită lung la doctor și face 
semn că nu) 


Iată-l. (Dă manuscrisul preotului.) 


DOCTORUL 
Poți să citeşti, părinte ? 
PREOTUL 


(deschizând manuscrisul) 


Pot, taică. E scris curat, 


DOCTORUL 


Ia încearcă. Ţi-am spus că pe celalalt nu i-l mai dau. 


PREOTUL 
(cetind) 
„Către tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în 
cer... 


191 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 
Citeşti făr’ de ochelari ? 


PREOTUL 
Păi ce să fac. 

DOCTORUL 
Vezi ? 

PREOIUL 


Cum dă Dumnezeu. 


DOCTORUL 


Ia mai zi. 


PREOTUL 

(cetind) 
„lată, precum sunt ochii slugilor în mînile stăpînilor 
lor, precum sunt ochii slujnicei în mînile stăpînei sale : 
aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, pînă 


ce se va milostivi spre noi“... „Miluiește-ne pre noi, Doam- 
ne...“ 

DOCTORUL 

(întrerupînd) 


Citeşti bine. Da’ ce-o fi vrînd să zică, părinte : „ochii 
slugilor în mînile stăpînilor“ ? 
PRECTUL 
(nedumerit) 
Păi... e vorbă adincă... Adicătelea ochii slugilor să 
fie în mîna stăpînilor, că aşa se cuvine. 
SYLVIA 
(zâmbind) 
Ta lasă, doctore, nu mai descoase lumea. (Către preot.) 


Aşa e, părinte : să fie slugile cu credință ; să asculte ! 


12 


DOCTORUL 
Prea bine. Prin urmare aşa, părinte. Voi veni miine 
dimineaţă. 
PREOTUL 
5 iscaslindu-se) 


Bine, taică. Da’ mai aveam o vorbă... 


DOCTORUL 
Spune, părinte. 
PREOTUL 
10 Vream să mă rog de d-l doctor... cu stafia ceea a 
noastră din beci... 
SYLVIA 


Şi sfinţia-ta cu stafia, părinte ? 


DOCTORUL 


15 Mă rog, mă rog... Ce-i cu stafia ? 


PREOTUL 


Apoi ce să fie.. De cînd a fost d-l căpitan pe aici, 
cînd cu înzmormintarea răposatei, nu mai putem trăi de 
ea. De cum înnoptează, iese la răspintie. Că nu-i mai 

20 duce nimeni demîncare. 


DOCTORUL 


Rău. Ar trebui să-i ducă. 


PREOTUL 


D-1 căpitan a dat poruncă dorobanţilor să pună mîna 
25 pe cine o afla că-i dă câte ceva. 


193 


10 


20 


25 


DOCTORUL 


Şi dorobanţii ascultă ? 


Păi ce să facă: le e frică de stafie, dar le e frică 


şi de stăpinire, 


Ce prostii ! 


Te rog. (Către preot.) Fii liniştit, părinte : voi îngriji 
eu să-i ducă de la curte cîte ceva de mincare. 


Bine, taică. Ştii, ne mai rugăm noi să ne păzească 
Domnul de duhuri rele, da? n-ai ce-i face, că lumea-i 


proastă. 


PREOTUL 


SYLVIA 
DOCTORUL 


(către Sylvia) 


PREOTUL 


DOCTORUL 


Mergi sănătos, părinte, 


(Preotul se duce pină la şe. Se întoarce.) 


PREOTUL 


Da’ mai aveam o vorbă. 


Ce este ? 


Poate au mai rămas de la răposata niscareva haine... 


Pentru săraci ? 


DOCTORUL 


PREOTUL 


DOCTORUL 


194 


PREOTUL 
Pentru ei, taică. 
DOCTORUL 
Du-te, părinte, că o să le găseşti acasă. 
5 SYLVIA 


Pentru coana preoteasa. (Preotul vrea să iasă. Se răz- 
gîndeşte.) 


PREO 
Şi mai aveam o vorbă... pentru locul de la grind. * 
10 DOCTORUL 
Foarte bine. Du-te... 
SYLVIA 


Că o să-l găseşti acasă şi pe el. 
(Preotul iese.) 


15 SCENA IV 


DOCTORUL, SYLVIA 
DOCTORUL 
(după ce însoţeşte pe preot pînă la uşe) 
Da, cred că aşa e bine. 
20 SYLVIA 


Cum e bine ? 


* Replica lipseşte din Conv. lir. Socotim că e o greşeală de tipar 
şi restabilim textul după manuscris. 


195 


5 


19 


20 


25 


DOCTORUL 
(pezind) 


Să-i dea să mänînce. 


SYLVIA 


Stafiei (Venind lingă dinsul.) Bine, Dèmètre, nu 
se poate să-mi explici şi mie ce sunt contrazicerile astea 
în spiritul tău ? 

DOCTORUL 

Da. să-i dea să mănince. (Uiţîndu-se lung la dinsa.) 
Pentru tine, Sylvio, a vorbit David: „Şi va fi ca un 
pom răsădit lîngă izvorul apelor, carele rodul său va da 
la vreme“. 

SYLVIA 

Te rog scuteşte-mă de ironie. Întotdeauna m-ai socotit 

ca un nevârstnic. Nu mai sunt copil, ştii ? 


DOCTORUL 
Da. 


SYLVIA 


De mult nu mai sunt copil, foarte de mult. 


DOCTORUL 
Ştiu. 


SYLVIA 


„De cînd vorbeai cu soră-mea lucruri înalte, iar pe 
mine mă trimiteai să mă culc. 


DOCTORUL 


Aşa se cuvenea. 


196 


10 


25 


SYLVIA 


Acuma soră-mea a murit. Cu cine mai vorbeşti ? 


DOCTORUL 
Sylvio ! 
SYLVIA 
Te rog să nu mai fii ironic, asta-i ! 


DOCTORUL 


Sylvio, cum vorbeşti tu astäzi... Parcă m mai eşti tu. 


SYLVIA 


Ba eu sunt, 


DOCTORUL 


Bine, nu ţi-e milă să vorbeşti astfel... de sora ta ?.. 
de tovarăşul tău de copilărie ?... de Marie ?... Ai cunoscut 
tu pe cineva mai bun, mai drept ?... Fi-a făcut Marie 
vreodată ceva ? 


SYLVIA 


DOCTORUL 


Atunci de ce nu ţi-e milă de dinsa ? 


SYLVIA 
Ba mi-e milă. Mi-e aşa de milă, că dacă s-ar fi putut 
să mor eu și să trăiască ea, aş fi murit fără cea mai mică 
părere de rău. Dar, fiindcă n-am murit, şi trăiesc, aici, 
cu tine, te rog, lasă ironia la o parte. 
DOCTORUL 


Bine, fetiţo, n-am avut nici un gînd rău. 


197 


SYLVIA 


Nu sunt fetiţă. 


DOCTORUL 


E !... eşti supărată pe mine... Te las. (Se scoală.) 


5 SYLVIA 
(apucindu-l de mină şi silindu-l să şeadă) 


Nu sunt fetiță ! Să ştii şi să fii pătruns. Sînt femeie 
în toată mintea : te rog să-mi vorbeşti cu încredere. 


DOCTORUL 
10 Cu încredere ţi-am vorbit întotdeauna, Sylvio. 
SYLVIA 
Şi fără ironie. 
DOCTORUL 


Şi fără ironic. Nu e în firea mea. 


15 SYLVIA 
Şi să laşi pe David. 


DOCTORUL 


Vorbele lui David mi se păreau frumoase ca să spun 
un lucru drept, 


20 SYLVIA 
Care lucru drept ? 


DOCTORUL 
Că tu ești tînără, voioasă ; că ai să te măriţi şi ai să 
fii fericită : atita tot. 


198 


SYLVIA 


Nu e adevărat! 


DOCTORUL 


Cum „nu e adevărat“? (Gindindu-se.) Adică, ce e 
drept, voioasă nu mai eşti tu ca mai nainte, dar asta e 
şi firesc pentru acum. 


SYLVIA 


Pentru acum şi pentru totdeauna. 


DOCTORUL 


De ce „şi pentru totdeauna“ ? 


SYLVIA 


Asta e treaba mea. 


DOCTORUL 


Văd că astăzi eşti supărată, or poate nu mă mai iu- 
beşti ca pînă acum... 


SYLVIA 
(uitindu-se lung la eh 


Nu... ca pînă acuma. 


DOCTORUL 


Atunci ce să fac ? 


SYLVIA 


Să vorbeşti cu mine cum vorbeai cu Marie : să-mi spui 
tot ce gîndești şi să-mi răspunzi la tot ce te-am întrebat. 


DOCTORUL 


Sugestiune ! 


19% 


10 


20 


25 


BR 


SYLVIA 
Nici o sugestiune. 
DOCTORUL 


Sugestiune îşi spui !... Ai auzit pe Marie, şi crezi că 
gândești tu. 


SYLVIA 


Eu nu gindesc, ci simt. Au bătăile inimei mele sunt 
sugestiune ?... 


DOCTORUL 
Cine ştie L.. mai nimic nu-i personal al fiecăruia din 
noi. 


SYLVIA 


Inima mea, nu este a mea !? 


DOCTORUL 


Este a ta, şi este a mea, sau a orcui ar putea să o. 
mişte, 


SYLVIA 
(zâmbind) 
Asta e adevărat... Dar, în fine, tot n-ai răspuns la ce: 
te-am întrebat. 


DOCTORUL 
Ce m-ai întrebat ? 


SYLVIA 


Te-am întrebat să-mi spui: pentru ce contrazicerile 
astea în spiritul tău ? 


DOCTORUL 
Ce contraziceri ? 


200 


10 


15 


20 


25 


SYLVIA 
Atitea şi atitea : nu crezi în Dumnezeu, şi te îngrijeşti 
de cărţile popii... 
DOCTORUL 
Chestie de literatură ; aş vrea să audă ţăranii, la bi- 
serică, o limbă bună. 
SYLVIA 


Da ?... Să presupunem că e așa. Dar cu stafia? Te 
plingi că lumea noastră e proastă, neştiutoare — şi pe de 
altă parte hrăneşti în mintea ei irezuri. 

DOCTORUL 


Mă pling eu că lumea e proastă ? 


SYLVIA 
Da. Cel puţin te plingeai cu Marie. Eu am auzit tot, 
cu toate că mă trimeteai să mă culc. 
DOCTORUL 
(uitindu-se la ea cu interes) 


Bine, dragă Sylvio, de ce te muncesc pe tine astfel de 
gînduri ? de ce nu vrei să rămii sănătoasă, senină, să fii 


SYLVIA 


Ştiu şi eu... Mă întreb, prin urmare trebuie să găsesc 
răspuns. 


DOCTORUL 


Răspunsul e : să te măriţi, să-ţi iubeşti bărbatul şi să 
fii fericită. Pe mine lasă-mă cu contrazicerile mele. 


SYLVIA 
Iar începi ? 


201 


CADE 


10 


20 


25 


DOCTORUL 
(cu blindețe) 


Nu încep nimic. Încredinţează-te că nu încep nimic. 


SYLVIA 


Bine, Dèmètre, tu nu vezi, cu toate astea, că eu am 
nevoie de tine? Trebuie să mă luminezi ; trebuie să-mi 
scoţi sufletul din negura în care trăieşte. Vorbeai atîtea 
cu Marie !... De ce nu vrei să vorbeşti şi cu mine ?... 


DOCTORUL 
{către sine) 
Jar sugestiunea !... (Către Sylvia.) Marie era altceva. 
Nu înţelegi ? 
SYLVIA 


Nu. Marie era sora mea, era din aceeaşi familie cu 
mine. Ce pricepea ea, pricep şi eu. Tu ai o îndatorire 
faţă de mine : ai aruncat sămiînţa îndoielii peste tot: tre- 
buie sau s-o îngrijești sau s-o stirpeşti. 


DOCTORUL 
Eu?! 


SYLVIA 
Da, Ai vorbit de Dumnezeu, de suflet, de credință şi 
necredinţă. 
DOCTORUL 


Am vorbit cu Marie. Ea era femeia mea : vream s-o 
luminez, eram dator s-o luminez. Cu tine e altceva: tu 
ești chemată să fii fericită — altfel. 


SYLVIA 


Marie nu era fericită ? 


202 


10 


15 


25 


DOCTORUL 
Nu ştiu. Poate că da, în felul ei, sau, mai bine, în 
felul meu. 
SYLVIA 


Marie a murit. 


DOCTORUL 


De ce vorbeşti aşa ?... Pentru mine n-a murit. 


SYLVIA 


Cum se poate ? ! 


DOCTORUL 


N-a murit. Marie era atunci în ființă. Astăzi e în 
minte : o idee. 


SYLVIA 
(uindu-i mâna) 


Te rog, Dămâtre, vorbeşte ! Ce vrei să zici? Nu vezi 
că eu nu mai pot trăi în negura asta? E o lume nouă 
ce se deschide sufletului meu : care e? Eu o simt, o bănu- 
iesc, însă nu o înţeleg cu limpeziciune. Am ascultat crim- 
pei din vorba ta cu Marie; am cetit cărţile tale, pe 
apucate, cu temere că o să mă aflaţi... Marie a murit, 
sa rupt ceva în inima mea. Necunoscutul din lumea 
viitoare mă atrage şi mă înspăimîntă. Te rog, vorbeşte, 
spune-mi ce ştii. Te văd că eşti liniştit — şi cu toate 
astea o adorai, nu-i aşa ? 


JOCTORUL 


Bine, fetiţă, întreabă-mă : ce vrei să-ți spun? (Sylvia 
tace.) Îţi spun cu plăcere. 


203 


10 


20 


25 


SYLVIA 
Ciudată e viaţa... ! 
DOCTORUL 
Cam ciudată. 
SYLVIA 
(gindindu-se) 


Ai zis că o iubeai ca pe o idee ?... 


DOCTORUL 
Am zis că Marie este acum o idee. Că o iubesc nu 
mai încape îndoială : mai cu seamă lumea reală simpatică 
trece în lumea ideală. Simpatia este cea dintăi condiţiune 
a transformării. 
SYLVIA 
Cum? Dar mai întăi te rog să-mi lămureşti alte ne- 
dumeriri : pentru ce nu crezi în Dumnezeu ? 
DOCTORUL 


Protestez. Eu cred. 


SYLVIA 
După aceea, de ce, dacă nu crezi, îndemni pe alţii 
să creadă ? Apoi, de ce ţii să se păstreze stafiele ? 
DOCTORUL 
A crede cu convingere într-un Jucru ce nu există, e o 
putere. 
SYLVIA 


În ce crezi? şi ce este ideea în care s-a prefăcut 
Marie ? (Doctorul se uită în pământ şi nu răspunde. 
Intră un fecior cu o depeșă.) 


204 


10 


15 


20 


SCENA V 
Aceiaşi, FECIORUL 


Feciorul aduce depeşea Sylvie. Aceasta o deschide încet, o ce- 
teşte şi o pune lingă dinsa, pe masă. 


SYLVIA 
(către doctor) 


Aştept... (Către fecior.) Bine. 


DOCTORUL 
Soseşte ? (Sylvia îi întinde telegrama.) Foarte bine : 
doreai răspuns — iată răspunsul. 


FECIORUL 
Domnița merge la gară ? 


SYLVIA 
Nu. 
FECIORUL 
Nici d-l doctor ? 
DOCTORUL 


Ba da, ba da. Merg şi eu, merge şi domniţa. 


SYLVIA 
Trebuie să merg ? 
DOCTORUL 
Desigur. 
203 


i SYLVIA DOCTORUL 


i SYLVIA 
către fecior, A 
| (reei Bine să dea Dumnezeu. Ce dorești ? 


Avem toată vremea să ne hotărim, 


PRIMARUL 
FECIORUE Dorim sănătate. 
| 5 Mai este şi di primar. 
l 5 DOCTORUL 
| SYLVIA: Şi altceva ? 
Ce vrea ? 
| PRIMARUL 
i ati 
i DOCTORUL Altceva nimic. 
Să poltească. (Feciorul iese.) JORUË. 
10 SYLVIA 10 Ce te-aduce ? 
Tar cu stafia, or cu cerșitul !... PRIMARUL 
i DOCTORUL Păi, ce să m-aducă... Noroc. 
E aşa de simplu să-l ascultăm, înainte de a-l bănui... DOCTORUL 
(zimbind) 
15 Ia ascultă, primarule, afară de noroc trebuie să te 
SCENAVI mai aducă ceva... Spune ce te-aduce. 
15 Aceiaţi, PRIMARUL PRIMARUL 
Păi, ce să m-aducă... Vorba aia a noastră... 
Li: UL DOCTORUL 
Sărutăm minile. p 
20 Care vorbă ? 
DOCTORUL SYLVIA 
Ce-i, primarule ? Stafia ? 
20 PRIMARUL PRIMARUL 
Ce să fie, bine. Taman ! 


206 207 


| 


DOCTORUL 
Ce-i cu stafia ? 


PRIMARUL 


Tar a ieșit la răspîntie. Dacă nu-i mai aduce nimeni 


5 demîncare,,. 


SYLVIA 
Liniştește-te, primarule, a regulat d-l doctor cu preo- 
tul, 
PRIMARUL 
10 Aşa ?... a regulat cu popa ?... 
SYLVIA 
Cu preotul. 
PRIMARUL 


Numai să n-o mănînce el... 


15 SYLVIA 
Ce să facă ? ! 


PRIMARUL 


Să mănînce demincarea. 


SYLVIA 
20 Mincarea stafiei ! ? 


PRIMARUL 


Păi ştii cum e omul: mai dă și stafiii, mai ia şi el... 


SYLVIA 
(izind) 


25 Va să zică stafia e persoană de înțeles... 


208 


DOCTORUL 


Primarule, dacă numai pentru asta ai venit, e lucru 
regulat. Du-te de-ţi caută de treabă. 


PRIMARUL 


Păi, cum ziceţi şi dumneavoastră... (Se duce către ușe 
încet, răsucindu-şi pălăria. Se opreşte.) Da’ mai aveam 
o vorbă... 


DOCTORUL 
Spune, primarule. 
PRIMARUL 


Poate au rămas de la răposata... 


SYLVIA 
(întrerupindu-l) 


Niscareva haine... 


PRIMARUL 


Ştii, pentru săraci... 


SYLVIA 
(cu intenție) 


Da. Le-am trimis preotului... 
PRIMARUL 
Al dracului popă ! 
SYLVIA 
Să le-mpartă la săraci... 


PRIMARUL 


Le vinde şi le bea. 


209 


10 


20 


25 


DOCTORUL 


Nu vorbi aşa, că şade ruşine. Dacă vrei haine, am 
să-ţi trimit şi dumitale... 


PRIMARUL 


Să fie de sufletul răposatei... Dar de locul de la grind, 
domnule doftor ?... Ştii, domniţa, Dumnezeu s-o ierte, 


mi-a botezat un băiat, și zicea ca să-i dea zestre nişte 
pogoane de pămînt... 


DOCTORUL 
Locul de la grind îl cere obştea. 


PRIMARUL 
D-apoi obştea ce nu cere !,.. 


DOCTORUL 


Îl cer şi veteranii. 


PRIMARUL 


Şi ci cer cit nu li se cuvine. 


DOCTORUL 


Li se cuvine, că s-au bătut. 


PRIMARUL 


S-au bătut o dată şi cer de o sută de ori. Parcă dacă-i 
vorba aşa, mie nu mi-a murit un cumnat în război... Şi 
eu sunt veteran. 


SYLVIA 
Prin alianţă. 


(Primarul iese.) 


219 


10 


15 


20 


25 


SCENA VII 
Actiaşi (fără primar) 
SYLVIA 


(ride nirindie-se la doctor) 


Ei, doctore ? ... 


DOCTORUL 


Ce este ? 


SYLVIA 


(imirind pe primar) 
Ce să fie, bine. 
DOCTORUL 
dem) 


Bine să dea Dumnezeu. Ce doreşti ? 


SYLVIA 
(idem) 
Dorim sănătate. 
DOCTORUL 
(idem) 
Şi altceva ? 
SYLVIA 


Dorim nişte pogoane la grind... (Luindu-i mîna.) Şi 
dacă se poate, să nu mergem la gară. 


DOCTORUL 
(gindindu-se) 


Ai văzut ce ciudat vorbeau... 


zu 


SYLVIA 
Unul ca altul. întocmai. 


DOCTORUL 


Nu-i aşa ?... O curioasă sugestiune la distanţă. 


5 SYLVIA 
Crezi ? 
DOCTORUL 
Sigur. i 
SYLVIA 
10 De ce la distanţă, și nu la cârciumă ? 
DOCTORUL 


La distanţă. 


SYLVIA 
La circiumă, doctore. Au vorbit impreună şi au ris 
15 de noi. 
DOCTORUL 


Cine ride de semenii săi pe asemenea motive, are 
sufletul depravat, Ei nu rid, ci, ca atîta lume ce se so- 
coteşte pe sine superioară, nu ştiu ce să creadă... 

20 (Sylvia se uita lung la el şi da din cap.) 
SCENA VIII 


Aceiaşi, FECIORUL, OBȘTEA, VETERANII 


FRCIORUL 
A venit obştea satului. 


212 


20 


SYLVIA 


Foarte nostim. 


DOCTORUL 


S-a întilnit cu primarul ? 


- FECIORUL 


Nu, că primarul a ieşit pe din dos. 


DOCTORUL 
Să poftească. 

FECIORUL 
Sunt şi veteranii. 

DOCTORUL 


Să poftească şi veteranii. (Iese feciorul. Intră mai 
mulţi săteni.) 
SĂTENII 


Sărutăm minile, cucoane. 


DOCTORUL 


Bună vremea, oameni buni. (Se așează obştea de o 
parte, veteranii de altă parte. Recunoaşte pe Stoica.) 
Ce-i, Stoico ? 


STOICA 


Ce să fie, boierule, bine. 


DOCTORUL 


Bine să dea Dumnezeu. Ce doreşti ? 


213 


10 


15 


20 


STOICA 
Dorim sănătate. 
DOCTORUL 
Ce te-aduce ? 
STOICA 


Veneam pentru vorba aia... 


DOCTORUL 
Stafia ? 
STOICA 
Ei... 
DOCTORUL 


Am regulat. Dar nu vii pentru ea, Stoico. Vii 
A z Vai ntru 
locul de la grind. (Oamenii se foiesc între ei şi rid. Către 
veterani.) Şi d-voastră tot pentru locul de la grind veniţi. 
Or poate pentru stafie... ” 


VETERANII 
Tot. 


UN VETERAN 


i Dacă locul de ia stat l-a scos la lecitaţie şi noi n-am 
ştiut. i 


DOCTORUL 
Cînd s-a ţinut licitaţia ? 


VETERANUL 


Ia, ieri s-a ţinut. Primarele a ascuns poblicațiele, 


214 


10 


15 


20 


DOCTORUL 


Şi cine l-a luat ? 


VETERANUL 


Cumnaţii primarului. Al de Oprișenii. 


DOCTORUL 


Cine sunt ăştia? Sunt plugari or sunt tîrgoveți ? 
(Obştea se împarte în două : unii strigă că sunt plugari ; 
alţii că sunt tîrgoveti). 


DOCTORUL 
Stoico, vorbeşte tu : cine sunt Oprişenii ? 


OBŞTEA 
(O parte.) Negustori, boierule. (Altă parte.) Plugari. 


STOICA 
Tăceţi, mă. Cucoane, unul este brutar, de ăia de umblă 
cu trăsura pe la cîrciume ; altul are fabrică de ţifoane, ăi 
de-al 3-lea a luat pe fata popii ; Ioniţă, al 4-lea, e profesor 
în comuna Şindrilita ; Gavrilă e hoţ de cai ; Ştefan e jan- 
darm. Ei l.. (Se gîndeşte.) Care mai sunt, mă ? 
DOCTORUL 


Da’ ciţi sunt, oameni buni ? 


OBŞTEA 


Sunt mulţi, cucoane. 


STOICA 


Mai este al de Petrache. Ăla-i veteran. 


215 


15 


20 


VETERANUL 
Nu se pomeneşte. 


OBŞIEA 
Ba e veteran. A fost gardist de noapte. 


STOICA 
Să-i dea loc în Dobrogea. 2 


VETERANUL 
N-a fost în război. 
OBȘTEA 
A fost. 
VETERANUL 


N-a fost. (Se face mare zgomot. Stoica strigă la ei.) 


STOICA 


Tăceţi, mă, că ne dă afară boierul. (Se linistesc.) Cu- 
coane, să ne dai locul de la grind... s 


VETERANUL 


Să ni-l dai nouă, cucoane. 


DOCTORUL 


Dar ce are locul de la grind, oameni buni ? (Oamenii 
se uită unii la alţii.) E pămintul mai bun ? 


STOICA 


Ba nu, cucoane. 


216 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


Atunci de ce- cereți ? 


STOICA 
Păi şi veteranii tot la grind se trag. 
DOCTORUL 
(către veterani) 


De ce vreţi grindul, oameni buni ? 


VETERANUL 


Păi şi primarul tot la grind se trage. 


DOCTORUL 
Primarul zice că i l-a făgăduit domniţa, cînd i-a bo- 
tezat băiatul. 
VETERANUL 


Păi cum zici şi matale... 


DOCTORUL 


Eu zic să vă duceţi să vă înţelegeţi, și apoi să veniţi 
la mine. Mergeţi sănătoşi. (lesă toţi.) (Către Sylvia.) Ei, 
vezi cum se formează curentele !... (Sylvia dă din cap cu 
neîncredere.) De ce dai din cap ? 


SYLVIA 
Fiindcă te lași să te fure lumea cu o nevinovăție... 


curentă. 


DOCTORUL 


De ce „să mă fure“. Nu vezi că nu ştiu ce vor. Cer 
locul de la grind numai fiindcă-l cer veteranii, iar aceştia, 
fiindcă-l cere primarul, iar primarul fiindcă-l cere popa. 


217 


20 


SYLVIA 
Iar popa ?... 


DOCTORUL 


Nu ştiu... Fiindcă-i trebuie. 


SYLVIA 


De trebuit, pămînt trebuie la toată lumea. 


DOCTORUL 


Dar de ce pămîntul de la grind, care e cel mai prost ? 


SYLVIA 


Eşti sigur că e prost ? 


DOCTORUL 
Sigur. 
SYLVIA 
Eu mă îndoiesc... 
DOCTORUL 


Sugestiune, Silvio : ia unul de Ia altul. 


SYLVIA 
Şi toţi de la dumneta. (Uitindu-se pe gînduri la el.) 
Ce fericit ești că poţi să explici toate lucrurile printr-o 
formulă !... 
DOCTORUL 


Se explică ele singure... Dar nu mergem la gară? 
Cred că a venit vremea să mergem. 


218 


10 


15 


SYLVIA 


Să mergem. Mă duc să-mi iau o haină şi sunt gata. 
(Se îndrepiează spre ușe.) 


DOCTORUL 


Sylvio... (Se apropie de dinsa.) Dă-mi voie... (Îi ia o 
mînă.) Cu adevărat, dreptate aveai tu cînd ziceai că se- 
meni cu Marie. Mai cu seamă mîna ta seamănă cu a ei. 


SYLVIA 


DOCTORUL 
Foarte mult. Persoana fizică a unor făpturi alese pare 
câteodată un lucru aşa de nepămintesc, că iese din materie 
şi devine suflet. Lumină nouă. 3 


SYLVIA 


(uitindu-se la mina ei, o pune pe masă, 
„sub ochii doctorului) 


Aşa ? 
DOCTORUL 
Aşa. 
SYLVIA 
Vrei să nu pun mănuși. 
DOCTORUL 
Da, te rog. 
SYLVIA 


N-am să pun. (Iese.) 


219 


10 


20 


SCENAIX 


DOCTORUL 


(vine la masa de scris, ia praltirea fără a o deschide, şade, îşi 
veazemă capul de spatele scaunului) 


„Şi va fi ca un pom răsădit lingă izvoarele apelor, ca- 
rele rodul său va da la vreme“, (Vorbind) Îi va da? 
(Deschide încet psaltirea.) „Miluieşte-mă, Doamne, că fără 
putere sunt ; vindecă-mă, Doamne, că s-an turbirat ros 
turile mele, Şi sufletul meu s-a turburat foarte ; şi, Doam- 
ne, pină cînd h.. (Răsfoind mai departe.) „Spre Domnul 
am nădăjduit ; cum veţi zice sufletului mea mută, te în 
munţi, ca o pasăre ?“ 


SCENA X 


DOCTORUL, SYLVIA 


Sylvia se îveşte în uşe, cu o haină pe braţ şi cu pălăria în cap. 


Aude ultimele cuvinte. 


SYLVIA 


Cine să zică sufletului tău „mută-te în munţi“ ? 


DOCTORUL 
(repetă) 


„Că s-au turburat foarte.“ 


SYLVIA 


Sufletul tău este al nostru, este al meu. 


220 


10 


15 


25 


DOCTORUL 
Pentru tine a vorbit Marie. Iată scris aici cu mîna ei. 


(Giteşte.) 
Şi nopţile, ca zilele de calde, 
Şi luna rătăcită-n calea ei 
Se duce, visătoarea, să se scalde 
În apa sclipitoare de scîntei. 


Ca luna e viaţa muritoare : 
Răsare şi se urcă și-a pierit ; 
Se scaldă în sclipirea ce o doare 
A propriului vis nenfăptuit, 


Dar visul ce n-a fost înfăptuire 
E. singur adevărul cel de-apoi 
Şi sunt făgăduinţi de fericire 
În mugurul ce n-a dat încă foi. 


Tu nu-ţi închipuieşti că fericirea 

E numai în speranța de a fi, 

Că doară tu pricepi că te-a scris firea 
Spre-a fi cu-adevărat şi a iubi. 


Iubeşte dar. Femeia-i pururi nouă, 
Ca pasărea ce tremură în crîng, 
Şi e ca mierea florilor pe rouă : 
Mai dulce cînd petalele se string. 4 


SYLVIA 
(se uită lung la eh 
Şi crezi că-i scrisă pentru mine ? 


DOCTORUL 
Desigur. 
SYLVIA 
Ia întoarce pagina. 
DOCTORUL 


(răsfoind psaltirea) 


Nu găsesc nimic. 


221 


| 


15 


20 


25 


30 


SYLVIA 


Găsesc eu. (li ia cartea din mînă. Citeşte.) 


A pornit Domnița Albă 
Din castel de la Izvoare 
Către Vineş împărat, 

Şi cu lefţii ei din salbă 
A plătit numărătoare 
Preţul Murgului rotat. 


Cind îl scot din grajd, feciorii, 
Şi îi pun zăbala-n gură 

Şi dîrlogii Ia oblînc, 

Din înalt se pleacă norii 

Să-l privească cum se-ncură 
Pe întinsul lor adînc. 


Iar Domnița cea vitează 
Cum îi vede scos afară, 
 alintă din cuvînt ; 

Murgul din văzduh nechează 
Şi se lasă drept la scară 

Cu genunchiul la pămînt. 


Ea, prin coamă, mina-i trece 
Şi de frîu uşor îl prinde, 
Aruncîndu-i-se-n şea, 

Şi îi face semn să plece, 

Iar el aripa destinde 

Şi se duce în nori cu ea. 


Cum o poartă fără frică 
Dulce doamna lui măiastră 
De la Vineş împărat, 

Şi-o ridică şi-o ridică 

Pin ce dau de-o stea albastră 
Vremilor ce-au înserat ! 


223 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Dar domniţa stringe friul ; 
Murgul prinde iar să zboare 
Tot mai sus și tot mai sus, 
Piîn'ce dau de-o stea, cu briul 
Luminat de-un vîrf de soare 
Ce răsare în apus. 


Doamna, frîul iarăşi strînge ; 
Murgul sforăie şi zboară 
Peste naitul tuturor, 

Pimia steaua cea de sînge, 
Unde Sorii vin să moară 

în văpaie de amor. 


Şi se năruie deodată 

În puterea arzătoare 

Ce îi bea în para ei, 
Cal şi doamnă vinovată, 
Pulbere ascultătoare 
Năzuinţei lor de zmei. 


. 


Asta-s eu. Şi sunt ca mine 
Mii de suflete trudite 

Ce s-adăpostesc în vis : 
Îmboldire spre mai bine, 
Ura celor împlinite, 

Dor de ce ne este scris ; 


Nimeni n-a-ndrăznit să spună 
Ce ne arde, ce ne doare, 

Ce văpăi, şi-n care vînt : 

Tu te-nchipui, ceasul sună, 
Omule, eşti ca o floare 
Răsădită-n alt pămînt : 


Fericire — val ce piere ; 
Glorie — zădărnicie ; 

Trist şi singur, rînd pe rând, 
Ţi-a rămas ca mingtiere 
Rima dintr-o poezie 

Şi iluzia din gînd. 5 


223 


5 


20 


25 


(Se apropie de el, îi pune nina pe umăr.) 
Ei, ce zici ? 


(Doctorul îi ia mina după umăr şi i-o sărută.) 


DOCTORUL 


Ah, Sylvio, cit de mult îi semeni l.. Aşa de mult, în- 
cît mă întreb cîteodată dacă nu eşti tu Marie, dacă ideea 
nu s-a făcut din nouă făptură... Eşti tu, Sylvio ? spune-mi ! 
răspunde ! 


SYEVIA 
(zimbind cu bunătate) 


Sunt eu... 


DOCTORUL 


lartă-mă, Sylvio. Îţi par nebun, şi nu sunt decît ne- 
fericit. Ah, cit sunt de nefericit 1... 


SYLVIA 


Doctore, atunci ce să cred ?.. Mi-ai spus că ai găsit 
mîngiiere în filozofia d-tale, tocmai fiindcă acolo nu moare 
nimeni... Mi se pare, în adevăr, foarte frumos... 


DOCTORUL 
(se repede ia Sylvia şi o apucă de braf) 


Înţelegi ce însemnează a muri !... A te şterge de pe 
faţa pămîntului ; a te îngropa în huma rece pentru vecia 
veacurilor !... A răminea singur... singur... fără a mai re- 


vedea, vreodată pe fiinţa care era tot pentru tine. E 
grozav |... 

SYLVIA 

(blajină) 


Atunci... ce să cred, doctore ? 


24 


DOCTORUL 


Să crezi ce ţi-am spus înainte. Acela este adevărul, 
Dar sunt om şi am iubit-o aşa de mult !... Citeodată, cînd 
slăbiciunea fiinţei mele materiale mă biruie, tu, Sylvio, tu, 
care atîta semeni cu dinsa, îmi eşti mai dragă decît aceea 
din sufletul meu — dar numai câteodată... A trecut, Syl- 
vio. A trecut. Putem să mergem. 


SYLVIA 
Îmi pare rău. 
DOCTORUL 
Ce? 
SYLVIA 


(zimbind blajin) 
Că a trecut. 
DOCTORUL 
(oprindu-se și uitindu-se la dinsa) 
Sylvio, glumeşti ? Dă-mi braţul şi să mergem. 
SYLVIA 
(pune haina pe o masă şi ia un scaun) 
Presupune, doctore, că eu sunt în adevăr Marie şi te 


iubesc. 


DOCTORUL 


Ce să presupun lucruri imposibil 


SYLVIA 


Cu toate astea presupui că Marie n-a murit. 


DOCTORUL 


Asta nu-i o presupunere, ci un adevăr absolut. 


225 


SYLVIA 


SYEVIA 
Pentru d-ta. E o nevoie a sufletului d-tale, care îţi dă Sigur ?... 
puterea de a crede lucruri absurde. 
i DOCTORUL 
| DOCTORUL Foarte sigur. Dă-mi brațul şi nu mai spune nerozii. 
| 5 Sylvio! 
( 
i SYLVIA 
Nu te supăra. Pentru lumea d-tale lăuntrică este un 
adevăr. Ce să fac eu, acum, cu mine, care te iubesc şi 


ACTUL II 


n-am murit ? 
10 DOCTORUL 


Să-ţi iai haina şi să mergi la gară. 


SYLVIA 


Chiar dacă te iubesc ? Același decor, seara 


DOCTORUL 
15 Mai cu seamă dacă mă iubeşti... Eu am să-i arăt dru- SCENA I 
mul fericirii adevărate — vine căpitanul, să-i ieşim fna- 
inte. DOMNIȚA, SYLVIA 
SYLVIA DOMNIȚA 
Eşti liniştit acum ? (luerind) 
ii tri ? 
20 DOCTORUL Unde sunt oamenii noștri 
Foarte liniştit. SNA 
cetind, 
SYLVIA t d 
P Ty Di i A A ă fumează. 
Şi vrei să iau pe căpitan, chiar dacă te iubese ? Credea fum 
MNIȚA 
DOCTORUL DOMNEY, 


i ă i duce de aici? 
25 Eu nu te iubesc. Studentul ăsta nu se mai 


226 227 


| 
; 


15 


20 


SYLVIA 
Te supără ? 


DOMNIȚA 
Nu mă supără — mă îngheață. 
SYLVIA 
Da? (Ceteşte.) 
DOMNIȚA $ 
(după pauză) 
Ce faci ? 
SYLVIA 
Citesc. (Pauză.) 
DOMNIȚA 


Ai văzut pe căpitan ? 


SYLVIA 
Da. 


DOMNIȚA 
Eşti mulţumită că a venit ? 


SYLVIA 
Sunt... indiferentă. 


DOMNIȚA 


Ai văzut ce drăguţ a fost ?.. Nu se poate mai corect. 


SYLVIA 
Da. 


228 


DOMNIȚA 


Ia vino-ncoa. 


SYLVIA 


(ia un scaun şi se apropie) 
5 Ce este ? 
DOMNIȚA 
Iar o să facă experienţe studentul ? 
SYLVIA 
Cred că da. Dacă te supără, retrage-te. 


10 DOMNIȚA 


Nu mă supără... mă nelinişteşte. De cînd am văzut masa 
aceea mişcîndu-se, îmi pare că, nimic nu mai stă locului. 


SYLVIA 
Părere, mamă. 
15 DOMNIȚA 
Căpitanul ce zice ? 
SYLVIA 
Nu crede. 
DOMNIȚA 
20 Dar doctorul ?... Doctorul crede ? Se-nțelege : cum e 


ceva nefiresc sau nepriceput, el e gata. Aşa făcuse şi pe 
biata Marie. 


SYLVIA 


Nu tocmai aşa. Doctorul crede o parte : ceea ce este 
25 interesant şi ceea ce nu se poate tăgădui. 


229 


10 


15 


20 


25 


DOMNIȚA 


Aş vrea să-l văd în fața căpitanului... 


SYLVIA 
„Ce-ar fi? O să-i vezi numaidecit. Ai să vezi un om 
înaintea unei păpuși. 


DOMNIȚA 
Cum ai zis? 


SYLVIA 
(zâmbind) 
Ți-am atins căpitanul... 
DOMNIȚA 
Nu te prea gîndești ce spui... 
SYLVIA 
Dara 
DOMNIȚA 


Da. Îmi închipuiesc că dacă te-ai gîndi, ai vorbi altfel. 


SYLVIA 
N-am obicei să vorbesc decît după ce mă gîndesc. 


DOMNIȚA 
Atunci foarte rău gîndeşti. 


SYLVIA 
E chestie de apreciere. 
DOMNIȚA 
(izitată) 


Da 2... Frumos ! 


230 


SYLVIA 
(zâmbind) 


De ce? 
DOMNIȚA 
De cîtva timp ai nişte apucături care nu-mi plac... care 


nu se potrivesc nici cu vîrsta, nici cu creşterea ta. 


SYLVIA 


Da ce-am zis ? 


DOMNIȚA 
{sculindu-se) 


Ce-ai zis, ce n-ai zis, te poftesc să fii cu mai multă 
judecată. 
SYLVIA 


Mamă, te rog să vorbim liniştit ; ce vrei de la mine ? 


DOMNIȚA 


Vreau să nu uiţi nici un moment respectul ce mi-l 
datoreşti. 


SYLVIA 
Nu-l uit niciodată, 
DOMNIȚA 
Şi pe acela ce ţi-l datoreşti ție... şi numelui părinţi- 
lor mei. 
SYLVIA 


Respectul ce mi-l datorez mie ? !... Da’ cînd l-am uitat ? 


DOMNIȚA 
Eu atîta îşi spun...: adu-ţi aminte de cine suntem... 
amîndouă... 
23 


SYLVIA DOMNIȚA 
(scutindu-se şi tăindui drumul) Ce face ?... 
Te rog să stai. Ce sunt cuvintele astea ?... Ce vrei de 
la mine ?... SYLVIA 
Qämurit) 
l 5 PORNITA. 5 Nu mă mărit. 
l (ezînd) 
| Doreşti să ştii ce vreau ?... Vreau să te porţi cu demni- DOMNIȚA 
H tate, să nu semeni cu tatăl tău. RIPA 
l A L.. nu te măriţi !... Cum aşa ? 
SYLVIA 
10 Cum?! SUA 
DOMNIȚA Aşa. 
Da... Eşti logodită cu un om cumsecade, un om bine a 
născut, serios... Purtarea ta cu dinsul e neînţeleasă : îl 10 DOMNIȚA 


contrazici în toate, rîzi de el... Nu şade bine. (privind.c. lung) 


te măriți !... Şi de cind a ra? 
15 SYLVIA Nu te măriţi !... ŞI 


Eu ?... De-abia l-am văzut o clipă. SYLVIA 


, de ieri, de totdeauna. 
DOMNIȚA De acum, de i 


E destul o clipă să judeci unele lucruri. De altfel am 


15 DOMNIȚA 
băgat de seamă de rîndul trecut... 


Da ?... Îţi dai bine seama de ce spui ? 


20 SYLVIA 


(eindindu-se) SYLVIA 


Doamne, mamă, de ce mă tot întrebi de-mi dau seamă 
de ce vorbesc ?... Doar sunt în mințele întregi. 


prin urmare, ce trebuie să fac ? 


DOMNIȚA 
T 20 DOMNIȚA 
Să fii demnă : e viitorul tău bărbat. e, 
Eu mă cam îndoiesc. 
YLVI, 
23 SYLVIA SYLVIA 
Viitorul meu bărbat... Mamă, ştii ceva ?... Fiindcă îmi (zimbind) 
vorbeşti mereu de demnitate, cred că în adevăr e demn TA E 
să-ţi spun lucrurile cum sunt : eu nu mă mărit. Mă crezi nebună ? 
232 233 


10 


15 


20 


25 


DOMNIȚA 


Ştiu eu ?... judecînd după cum te porți şi cum vor. 
beşti... 


SYLVIA 


Cum, mamă ? o fată care spune drept ce simte, cînd 
e vorba de toată viaţa ei viitoare, e o nebună ? 


DOMNIȚA 


Da, în lumea mea. Aşa am văzut eu la părinţii mei. 
O fată nu ştie ce simte la virsta ta — şi cînd e crescută 
cum te-am crescut eu, simte cum simt părinţii. 


SYLVIA 
Ce să fac ? Ţiu să nu-ţi ies din voie, dar m-ai crescut 


cu ideea că trebuie să spun întotdeauna adevărul: îl 
spun. 


DOMNIȚA 


Ce adevăr ? Care adevăr ? 


SYLVIA 


Pe care l-ai auzit : că nu mă mărit... afară numai dacă 
socoteşti că eşti în drept să ceri de la mine jertfa de a lua 
pe un om pe care nu-l iubesc, 


DOMNIȚA 
Da, sunt în drept... Sunt în drept să-ţi spun că aseme- 
nea lucruri nu sunt de virsta ta: îi vei iubi după ce-l 
vei lua. 
SYLVIA 


Mamă, nu mă sili să fiu nesupusă,.. Am 25 de ani, nu 
mai sunt o copilă... 


234 


10 


15 


25 


DOMNIȚA 
(sculindu-se) 


Sylvio, mă mihneşti. Lasă-mă. 


SYLVIA 
Quindw-i mina) 


Mamă, te rog. 


DOMNIȚA 


Lasă-mă 1... Sînge străin 


SYLVIA 


Mamă, te rog, uite-te la mine, şi lasă pe bietul tata 
în pace. 


DOMNIȚA 
(privind-o) 


Ce este ? 


SYLVIA 


Mamă, nu-l iubesc. 


(Se ivesc în cerdac doctorul, căpitanul şi Grigoriu, unul după altul.) 


DOMNIȚA 


Destul. 


SCENA îl 


DOMNIȚA, SYLVIA, DOCTORUL, CĂPITANUL, GRIGORIU 


{cei doi din urmă în frac) 


GRIGORIU 
(intrând) 


Lucruri vechi. 


235 


25 


CAPITANUL 


A Vechi, dar adevărate : nu pot să cred. Chiar dacă or 
fi existind, natura nu ni le-a dat pe faţă... (Înaintează spre 


Domnia, îi sărută mina.) 
DOMNIȚA 
Ai mâncat bine? şezi. (H pune să şadă lîngă dinsa.) 
CAPITANUL 
Foarte bine. 


DOMNIȚA 
Nu eşti ostenit de drum ? 


CĂPITANUL 


Deloc. M-am odihnit bine, am prinzit bine: mă simt 
fericit. Am discutat prost. Dar asta nu e treaba mea ; 
intru în vorbă, fiindcă mă silesc d-lor, cu teorii după tu 
mea ceelaltă. 


DOCTORUL 
(apropiindase, blind) 
Căpitane, ai discutat foarte bine ; mie îmi face plăcere 


să văd oameni ca d-ta : eşti sănătos, eşti fericit — nici nu 
poţi vorbi altfel. 


CĂPITANUL 
(arătind spre Grigoriu) 


Da' dumnealui nu-i sănătos ? nu-i fericit Ed 


„ce are? 
de ce nu mănincă ? 


(Domnița aprobă din cap. Grigoriu se imuînteşte prin cameră și iese 
în cerdac, unde rămine, uitindu-se la cer.) 


DOCTORUL 


Să lăsăm pe dumnealui. Vorbeşte cu mine : crezi că 
trebuia să urmăm, orbeşte, natura, în tot ? 


236 


15 


25 


CAPITANUL 


S-o urmăm și s-o silim să ne dezvăluiască secretele 
sale : altfe? omenirea n-ar mai merge înainte. Natura e 
admirabilă, în tot, în tot, şi aici nu ne înţelegem: ce 
alt fac toţi oamenii de ştiinţă, şi chiar Edison, cel mai 
mare geniu al veacului, dacă nu să fure secretul 
naturei ? 6, 


DOMNIȚA 


Bravo 


DOCTORUL 
(melancolic) 


Cel mai mare geniu al veacului !... E cam mult. Dar, 
în fine, să presupunem că e așa. Ce dovedeşte asta, pentru 
noi, oamenii cu noţiuni morale ?... A făcut minunate apli- 
cări ale ştiinţei, pentru binele omenizrei : asta ar dovedi, 
cel mult, că natura ascunde tot ce ne poate îmbunătăţi 
soarta, şi că, din veac în veac, trebuie să se nască cîte 
un om cu pătrundere, care să fure cite ceva din tainele ci. 
Astfel că ceea ce vorbeam noi la masă rămîne tot nedes- 
luşit : „natura cosmică e morală sau imorală ?“ Eu afirm 
că e o şcoală de imoralitate. 


CAPITANUL 
(mirat) 


Da?.. 


DOCTORUL 


Negreşit. Pentru d-ta, tot ce există e legitim ; tot ce 
predomină este just: asta este norma evoluționistă, Ei 
bine, asta e scandalos. Cu o asemenea. teorie, tipul mora- 
ităţii şi al imoralităţii se reduce la cine biruie şi cin 
cade : Binele corespunde cu cel ce biruie, Răul cu cel 
ce cade — cu alte cuvinte, ceea ce este e Binele, ceea 
ce a fost e Răul. (Către Sylvia.) Asta se cheamă morală ? 


23? 


CĂPITANUL 


Pardon, pardon, natura nu este așa de nepăsătoare 
cum zici d-ta : ea răsplăteşte unele virtuţi... 


(Grigoriu se întoarce, solemn.) 


5 GRIGORIU 


Minunată seară pentru spirite ! 


CĂPITANUL 
(se uită la el şi bufneşte de ris) 


Ia taci, domnule, cu spiritele. 


10 DOMNIȚA 


Adevărat, zăn ; lăsaţi-le în plata mi Dumnezeu. 


DOCTORUL 
Bine, Domniţo, ne-om duce în altă parte, dacă te 
supără, 
15 CĂPITANUL 


Ba nicidecum. (Către Domniţă, făcîndu-i semn.) La- 
să-i Domniţo, mă rog matale. 


DOMNIȚA 
(făcându-și cruce) 
2 Doamne fereşte... Cite mai vede omul cât trăieşte !... 


(Sylvia și Grigoriu se așază împrejurul unei mese mici, la o parte.) 


DOCTORUL 
(către căpitan) 


Prin urmare ? 


10 


15 


20 


25 


CAPITANUL 


Aşa. Natura răsplăteşte virtuțile şi pedepseşte viţiul 
prin înflorirea rasei sau prin degenerescenţă : un om 
cumpătat, virtuos, trăieşte mai mult şi mai fericit decit 
un risipitor. Nu ?... Iată Domnița, minte sănătoasă, su- 
flet înalt (îi sărută mîna), cît e de senină şi de fericită... 


DOCTORUL 
Da ?... (Revenind.) Da, aşa este. 
CĂPITANUL 
Atunci ? 
DOCTORUL 
Genai) 


Dar aş vrea să ştiu unde este sancţiunea în natură 
pentru unele virtuți fundamentale, pentru noblețea de 
caracter, pentru iubirea de aproape, pentru jertfa de 
sine ?... Un soldat, în război, cu mintea plină de imaginea 
patriei, se duce la moarte cu fruntea sus. Un glonț orb îl 
culcă ia pămînt şi o mînă de ţărină îl acoperă. Nimeni 
nu va şti nimic despre dinsul — şi cu toate astea era 
un erou. Un bărbat violent, viţios, mizerabil, are o femeie 
cumsecade. El o chinuiește ; ea plinge și suferă, suferă, 
suferă pînă ce moare — moare nefericită şi neînţeleasă. 
Un... 


GRIGORIU 
D-le doctor ! s-a mişcat, se mişcă ! 
(Toti se întorc spre măsuță.) 
CĂPITANUL 
(speriat) 
Ce s-a mişcat ? 


DOMNIȚA 
Pustia lor de masă. 


239 


20 


SYLVIA GRIGORIU 


Dumneta, care explici toate, explică și asta. (Apropie 
condeiul de magnet.) 


Am ridicat-o în sus, uite ! uite ! 


(Se duc spre masă.) 


CAPITANUL 


Marc filozofie !... O bucată de oţel magnetizat care 
atrage un fier dulce. 


CĂPITANUL 
(apropiindu-se repede) 


Cum aţi ridicat-o ? să văd şi eu. 
(Masa cade pe podele) 


GRIGORIU 
SYLVIA Adică ?... 
(disperată) 
A căzut L.. CAPITANUL 
Adică... aşa. Negreşit că dacă-mi ceri să-ţi explic ce 
GRIGORIU este magnetismul, îmi ceri un lucru imposibil. Fizica se 


E cineva între noi dușman al spiritelor. mulţumeşte să-i constate şi să-i determine legile. 


SYLVIA 


Va să zică admiteţi că sunt în natură forţe pe care 
nu le cunoaşteţi... 


CĂPITANUL 
Cred și eu ! dușman al spiritelor şi al spiritiştilor. 


GRIGORIU 
(supărat, scoate din buzunar un magnet şi vine repede către căpitan} DOMNIȚA 
Căpitane, cunoşti ce-i asta ? Sylvio !.. 
CAPITANUL 


CAPITANUL 


(inclinindu-se și zâmbind) A! Şi d-voastră !.. Admit, negreşit, 


Îmi închipuiesc : un magnet. 


GRIGORIU 
GRIGORIU Atunci pentru ce nu vrei să admiţi că pot fi şi alte 
Dar asta ? forţe, mai puţin determinate, nestudiate încă, dar cari 
totuși există ? 
l CAPITANUL PERT 
Un condei. t i ` 
Bucuros, numai să mi se dovedească. 
249 


241 


GRIGORIU 


Apoi asta voim şi noi. 


CAPITANUL 
Să vedem. 
5 DOCTORUL 
Bun. Va să zică iată-ne înţeleşi. (Către Grigoriu.) 
D-le Grigoriu !... (fi face semn să înceapă.) 
GRIGORIU 
Foarte bine. Vă rog să daţi ordine să se stingă lăm- 
10 pile. 
SYLVIA 
Le sting eu. 
GRIGORIU 
Şi să mi se aducă o luminare. 
15 SYLVIA 
Numaidecit. (Sylvia stinge repede lămpile şi aprinde 
o lumînare, pe care o pune pe masa din mijloc.) 
GRIGORIU 
Cu cine începem ? 
20 DOCTORUL 


Cu orcine... Cu Domnița, bunăoară. 


DOMNIȚA 


(aitindu-se la căpitan) 


Ha ?... Ce zici ?... 


242 


CĂPITANUL 
Da. 
(Grigoriu se așează pe un scaun, la masa acoperită, cu spatele către 
poriretul alb din perete, iar Domnița pe un alt scaun în jaja 
îmi. Ceilalţi iau loc împrejur, la distanță.) 
GRIGORIU 
Vă rog să așezați minile pe genunchi, sub masă, și 
să vă nitaţi la flacăra luminării. Da ? 
DOMNIȚA 
Da. 


GRIGORIU 


Pentru ca un experiment să reuşească, cea dintăi con- 
diţiune este credința. Credeţi în Dumnezeu, nu-i aşa ? 


DOMNIȚA 
Da. 
GRIGORIU 
Atunci credeţi în existența sufletului, deosebită de 
corp ? 
DOMNIȚA 
Da. 
GRIGORIU 


Spiritele pe cari le invocăm noi acum nu sunt decît 
nişte scînteieri trecătoare ale sufletului nemuritor, cari 
îmbracă forme păminteşti, spre a se arăta celor ce le 
cheamă cu putere. 

CĂPITANUL 


Asta-i Allan Kardec ! 


243 


10 


15 


20 


25 


30 


GRIGORIU 


Vă rog să nu întrerupeţi. Dacă nu vă deschideţi inima 
întreagă la credinţă, totul e zădarnic. 


SYLVIA, DOCTORUL 


Site |. 
CĂPITANUL 
Bine, bine. 
GRIGORIU 
(repetă) 


Spiritele pe care le invocăm noi acum nu sunt decit 
nişte scînteieri trecătoare ale sufletului nemuritor, cari 
îmbracă forme pămînteşti, spre 'a se arăta celor ce le 
cheamă cu putere. Fiecare din noi are un Spirit frate. 
Vă. rog să priviţi în flacăra luminării. Spiritul frate sau 
Spiritul protector al acestei case este Domnița Maria. ? 
Priviţi în flacăra luminării, drept, fără să clipiţi. Dom- 
niţa Maria se va arăta mamei sale. Va veni îmbrăcată 
în alb şi vă va atinge pe mînă. (Cu putere.) Va veni. 
(Rar.) Dom-ni-ţa Ma-ri-a vine ! Iat-o! (Toţi tac, Dom- 
niţa Zoe rămine cu ochii mari, ţintiţi spre flacără. După 
un moment, Grigoriu se ridică de pe scaun, dînd o 
lovitură puternică cu magnetul în mînă.) S-a dus î... 


DOMNIȚA 
(scopindi-și miinile cu gres de sub masă, se freacă la ochi) 
S-a dus!... (Privindu-și mîna.) M-a atins pe mină... 
CĂPITANUL 
Cum se poate, Domniţo !... 


DOMNIȚA 


Lăsaţi-mă L. (Se scoală.) Daţi-mi un scaun. (Toţi 
o ajută să şadă.) Lăsaţi-mă, duceţi-mă la mine. (Docto- 
rul şi Sylvia o însoțesc pînă la ușe. Sylvia iese cu Dom- 
nija.) 


244 


15 


SCENA III 
DOCTORUL, CĂPITANUL, GRIGORIU 


DOCTORUL 
Căpitane, ţi-a venit rîndul. 
CAPITANUL 


Bucuros. Numai vă previu că d-lui (arătind spre Gri- 
goriu) face hypnotism. Dar să poftească şi cu mine. (Se 
aşează în fața lui Grigoriu.) Cheamă. spiritele, domnule ! 


GRIGORIU 


Dacă nu credeți, de prisos facem Încercări, 


CAPITANUL 
Nu cred. 
GRIGORIU 
(sculindu-se) 


Atunci totul e de prisos. 


CĂPITANUL 


Aha !... (Către doctor.) Să poltească daca-i dă mîna ! 


DOCTORUL 


(către Grigoriu) 

D-le Grigoriu, încearcă... Mulţi necrezători şi-au schim- 
bat părerile după experiență. (Către căpitan.) Căpitane, 
d-ta n-ai pe nimeni la care să fi ţinut mult şi care să fi 
murit ? 

CĂPITANUL 
Ba da, am pe maică-mea, am fraţi, am surori... 
DOCTORUL 


La cine ţineai mai mult ? 


245 


10 


15 


20 


25 


30 


CAPITANUL 


Țineam la toți... Negreşit, țineam la maică-mea mai 
mult ca la ceilalţi. 


DOCTORUL 


Foarte bine. Şezi din nou în poziţia de mai nainte, re- 
culege-ţi spiritul, adună-ţi gindurile împrejurul imaginei 
mamei d-tale şi încolo... fă ce-ţi va zice dl. Grigoriu. 


CAPITANUL 


(impresiona) 


Crezi, doctore, că s-ar putea cu adevărat să văd pe 
maică-mea, ? 


DOCTORUL 


Nu ştiu... Poate că da, poate că nu. Încearcă. (Căgi- 
tanul, emoționat, se aşează în faja lui Grigoriu şi pare 
numaidecii hypnotizat de flacăra luminării. Pe cînd Gri- 
goriu se mişcă, răsturnat pe scaun din ce în ce mai mult, 
căpitanul face o sforțare şi sare în sus, nervos) 8 


CĂPITANUL 


Nu pot, astea sunt fleacuri şi nerozii. Dumnealui să 
zbate pe scaun ca un luat din iele, numai ca să mă poată 
atinge cu virful piciorului pe mină. (Din ce în ce mai 
agitat.) Are noroc că eu sunt un om liniştit. (Făcînd 
explozie.) Sunt liniștit, dar dumnealui e un şarlatan, care 
încearcă să mă hypnotizeze. Eu cred în hypnotizm, dar 
nu cred în minciunile spiritiste... (Pe cînd căpitanul 
strigă şi se agită, Grigoriu vine încet către dinsul pri- 
vindu-l fix în ochi. Căpitanul urmează.) Vă voi dovedi 
cu că are de virful piciorului o mănușe de piele, cu 
care, pe sub masă, atinge pe mină pe cei naivi și-i face 
să creadă că-i ating spiritele... De asta şi poartă pantofi 
scobiţi... Asta e cursa fa care a căzut şi Napoleon III-a... 
(Pare obosit, caută un scaun. Grigoriu îi dă scaunul şi-i 
atinge pe umăr.) Mă simt ostenit... (Grigoriu îi pune 
mina pe frunte. Căpitanul cade pe scaun şi adoarme.) 


246 


SCENA IV 
Acciaşi, SYLVIA 
SYLVIA 
intră alergind) 
Ei 2... L-ai convins ?... Unde-i căpitanul? (Văzindu-l 
adormit ; nedumerită). Da’ ce s-a întîmplat ? 
DOCTORUL 


Fire nervoasă. Ar fi un minunat mediu... 


SYLVIA 
A adormit ? 
GRIGORIU 
{emfatic} 
Aşa se întîmplă tuturor necrezătorilor... Tată-l acum la 
discreţia noastră. Aș putea să-i sugerez orce... 
SYLVIA 
(veselă, către doctor) 
Adevărat 2... (Doctorul afirmă din cap.) Fără nici un 
pericol ?... 
DOCTORUL 
Fără pericol pentru dânsul. Pentru ceilalți, atirnă de 
ce i s-ar porunci să facă. 
SYLVIA 
(şi mai veselă) 


Adevărat, d-le Grigoriu ? 


GRIGORIU 


Foarte adevărat... Voiţi să-l pedepsim de fanfaronada 
sa cu ceva nostim ?... 


247 


5 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


SYLVIA 
(sărind de bucurie) 


Ba da, ba da, cu ceva nevinovat... 


GRIGORIU 
| Bunăoară să pună tacîmurile de la masă în buzunar 
şi să mănînce cu miînile... 


SYLVIA 
Bravo, da. 


DOCTORUL 
(liniştit) 
„Nu, Sylvio, nu se cuvine să batjocorim pe nimeni. 
(Bizînd-o.) Cu atit mai puțin pe căpitan. 
SYLVIA 


_ Da de ce nu ? O glumă... (Devenind serioasă, se apro- 
pie de Grigoriu.) Îmi trece prin minte o idee ciudată. 
(Sc gîndeşte.) D-le Grigoriu, poţi, în adevăr, să-i porun- 
ceşti orce, şi te ascultă ? 


GRIGORIU 
Cred că da. 


DOCTORUL 
(părind că înțelege gindurile Sylviei) 
4 Mă rog, orce, nu. Dacă i s-ar sugestiona ceva care să 
vină în luptă cu interesele propriei sale persoane, nu. 
GRIGORIU 


Ba eu cred că da. La Salpetrieră s-au văzut hysterici 
hotăriţi să-şi taie un deget, numai fiindcă li se sugestio- 
nase că era cangrenat. 9 


248 


10 


15 


DOCTORUL 


Ia să lăsăm Salpetriera... 


SYLVIA 


Ba nicidecum. (Cu hotărire.) D-le Grigoriu, dumneta 
poţi să-mi faci un mare serviciu, un serviciu pentru care 
sunt gata să dau orce... 


DOCTORUL 


Sylvio !... 


SYLVIA 


Orce... (Către doctor.) Te rog să mă laşi să vorbesc. 
(Către Grigoriu.) D-le Grigoriu, te rog să m-asculți : nu 
cer nimic care să facă vreun rău cuiva, ci numai un lucru 
care să mă scape pe mine de la... moarte. 


DOCTORUL 
(supărat) 


... (Se întoarce de la Sylvia gesticulind.) 


SYLVIA 


Am dreptul să vreau să trăiesc... Căpitanul îmi cere 
mîna. De asta şi e aici cu noi. Toată lumea e gata să 
coasimţă... atit Domnița cit şi... (arătînd spre doctor) 
domnul. Eu însă nu consimt. Dacă d-ta poţi să sugestio- 
mezi căpitanului să se lase de gîndul ăsta, nu faci nici 
un rău nimănui şi redai liniştea unei familii întregi. 


DOCTORUL. 
(revenind cu grabă) 
D-le Grigoriu, te rog să deştepţi pe căpitan. Te rog... 
Îşi ordon ! 
GRIGORIU 
(nedumerit) 


Cum doriţi... 


249 


SYLVIA 


Doctore, mă rog, mă rog în genunchi... (Se duce 
spre el jii apucă mîinile.) Doctore, gindeşte-te 1... Mă 
jertfeşti unei nebunii... Nu-l iubesc şi nu pot să-l iau... 


5 DOCTORUL 
Foarte bine. Nu-l iubi și nu-l lua. Dar pe calea dreap- 
tă, nu cu asemenea mijloace neoneste. 
SYLVIA 


(viindu-se lung la dinsul 


10 Eşti crud, ca întotdeauna... N-ai nici cel puțin cuvinte 
blajine... Gindeşte-te că dacă nu-l iau trebuie să plec din 
casa asta. Cunoşti pe mama. Te rog, doctore !.. 


DOCTORUL 


Ce pot să fac eu, Sylvio ?.. Ceea ce-mi ceri e cu 

15 neputinţă, cu neputinţă, e o infamie l.. (Desfăcindu-se 
de minile ei.) Eu infamii nu pot face. (Către Grigoriu.) 
Deşteaptă-l, domnule ! (Grigoriu suflă pe fruntea căpita- 
nului şi-l deşteaptă.) 


CĂPITANUL 
20 (uitându-se împrejur, aiuris) 


Unde-i Domnița ?... 


DOCTORUL 


Era ostenită, căpitane, şi s-a dus să se culce. Dum- 
neata nu eşti obosit de drum ? n-ai vrea să te odihneșt 


25 CĂPITANUL 


Sunt foarte obosit... Sunt obosit și neliniștit, Parcă 
nu știu ce mi s-a întîmplat... (Se scoală cu greu.) 


250 


19 


15 


20 


25 


DOCTORUL 
(dindu-i braţul) 


Nimic... Dacă-mi dai voie, te însoțesc în camera du- 
mitale, să mai vorbim, da ?... (Ies amindoi.) 


SCENA V 
SYLVIA, GRIGORIU 


SYLVIA 


(vine încet şi se aşază la o masă) 


D-le Grigoriu, şezi, te rog. (Grigoriu vine şi el încet 
şi se aşază în faja Syluiei.) Domnule Grigoriu, împreju- 
rările au voit ca dumneta să intri în cunoştinţa unor 
întîmplări din viaţa noastră ce erau menite să rămînă 
numai între membrii familiei. Cred însă că putem avea 
toată încrederea în dumneta,.. Ştiu că doctorul te iu- 
beşte... 


GRIGORIU 
Mă rog... 


SYLVIA 
Eu nu numai că nu regret împrejurarea asta, dar 
încă o să te rog să mă ajuţi mai departe... 
GRIGORIU 
M-aș simți foarte fericit... 


SYLVIA 


Vezi, domnule Grigoriu, credeam pînă acum că am 
şi cu, ca toată lumea, noţiuni limpezi de ce e binele şi 
ce e răul, şi mi se părea cu neputinţă ca minţele ome- 
neşti, cari, luate fiecare în parte, sunt sănătoase, puse la 
un loc şi legate de un interes comun, să piardă drumul 
drept. De cînd însă am intrat eu personal în joc; de 


251 


15 


20 


25 


30 


cînd văd că ceea ce era înainte și în sine drept, astăzi 
e nedrept ; de cînd libertatea fiinţei mele e ameninţată, 
nu mai am încredere în judecata mea. De aceea, te rog 
să mă ajuţi. E adevărat că somnul hypnotic 10 poate fi 
primejdios ? 


GRIGORIU 


Depinde. Pentru unele persoane, da: pentra altele, 
null. Pînă astăzi, în medicină, sugestiunea hypnotică se 
întrebuințează foarte rar şi pe deplina răspundere a me- 
dicului, deși în realitatea de toate zilele noi nu facem 
decit să ne sugestionăm unii pe alţii. 


SYLVIA 

Intreb asta, fiindcă tot nu m-a părăsit nădejdea de 
a face pe căpitan să-și mute gîndurile de la mine. (Scu- 
lîndu-se.) Ce se petrece în mintea unui asemenea om, 
care ştie foarte bine ce fel de sentimente am pentru 
dinsul şi care cu toate astea stăruie să mă ia 2... Cu ce 
am greşit eu, ca să fiu astfel pedepsită ? Ce am făcut? 
Numai fiindcă m-am născut ?... 


GRIGORIU 
(mișcat) 

Domniţo, pot să vă fiu bun la ceva ? 
SYLVIA 
urmind) 

Numai fiindcă m-am născut şi am crescut, fără voia 


mea, pe placul unui om ?... (Se plimbă agitată.) 


GRIGORIU 
(uitindie-se după dinsa) 


E tot un fel de sugestiune... Dar, dacă îmi daţi voi 
eu nu înțeleg de ce nu tăiaţi scurt. Cînd liniştea, feri- 
cirea noastră, viața noastră chiar e ameninţată de alţii, 
fără vină din parte-ne, nici o lege nu ne sileşte să ne 
jertfim pentru ei. Numai cînd cauza ar porni din noi... 


252 


SYLVIA 
(uitându-se lung la el) 


Atunci ?... 


GRIGORIU 


Atunci e ceva mai greu. Dumneavoastră nu iubiţi pe 
căpitan... şi nici pe altcineva... (Sylvia tace.) Prin ur- 
mare... 


SYLVIA 
(după o pauză) 


Domnule Grigoriu !... cum să-ți vorbesc ca să înţelegi 
bine gîndurile mele, fără să te umilesc pe d-ta și fără 
să mă umilesc pe mine ? Aş putea să te fac fericit, dacă 
ai consimţi să mă ajuţi... N-ai vrea să mergi în străină- 
tate, să sfârşești studiile de medicină într-un oraş mare, 
în care talentul d-tale să găsească un cîmp mai întins de 
observare 


GRIGORIU 
Cum să nu vreau !.. 


SYLVIA 
Eu sunt gata să te ajut. 


GRIGORIU 


Ce trebuie să fac pentru asta ? 


SYLVIA 


Să faci ceea ce voiai să faci astăzi : să te foloseşti de 
cea dintăi împrejurare, cînd vei fi singur cu căpitanul, 
ca să-l adormi şi să-i sugerezi să nu se mai gîndească la 
mine... (Apropiindu-se de el şi luîndu-i mîinile.) Nu e 
o crimă să vrei să-ți aperi libertatea şi sentimentele... 
Altfel sau trebuie să-l iau şi viaţa. mea devine un chin 
cu el ; sau trebuie să-l refuz şi viaţa mea devine un chin 
cu mama... Te rog, te rog, ajută-mă și voi fi a dumitale 
pentru totdeauna. 


253 


10 


15 


30 


GRIGORIU 
Sunt gata... Sunt... sunt gata... 


SYLVIA 
Te rog... 


GRIGORIU 
Jartă-mă, Domniţo, că n-am înțeles... sau mai bine 
că n-am îndrăznit... (Vrea să-i ia miinile. Sylvia se re- 
trage cu un pas, speriată.) N-am îndrăznit. Şi cu toate 
astea, de cînd am venit aici, mu mai am linişte, nu mai 
dorm, nu mai gîndesc... (fi cade în genunchi.) Mă atrage 
ceva misterios către d-ta, Domniţo, şi trebuie să vorbesc |... 


SYLVIA 
(căzând pe un scaun) 


Dumneta ?... către mine ?... 


GRIGORIU 
(timid) 
Da... 


SYLVIA 
(izbucnind într-un rís nervos) 


Scoală-te, domnule... (Rîde.) Scoală-te... (rêde) şi du-te. 
(Grigoriu se scoală încet şi rămîne în picioare.) 


GRIGORIU 
De ce mă umiliţi ?... 
SYLVIA 
Du-te, domnule. 
GRIGORIU 


E o nenorocire. Am greşit de v-am spus un vis... 
fiindcă mi s-a părut că-l înţelegeţi... Dar credeți-mă, nu 
urmează voinţa mea. Imi pare că mă îndeamnă o putere 
străină să vă spun cuvintele nesocotite pe care le-aţi 
auzit... Mă duc. 


254 


10 


SYLVIA 


Du-te. d-le Grigoriu. Ai dreptate. Nu vreau să te 
umilesc, şi-ţi cer iertare... 


GRIGORIU 


Mă duc. (Iese încet.) 


SYLVIA 
(singură, ridicîndu-şi capul din miini) 


În cîte feluri se chinuiește omenirea !... Să fie şi 
asta sugestiune ?... 


ACTUL III 


Același decor, ziua 


SCENAI 


DOMNIȚA ZOE, SYLVIA, DOCTORUL, STARIȚA 


DOCTORUL 


Va să zică a plecat de bună voia lui. 


DOMNIȚA 
Negreşit. Cum era să plece altfel ?... 


255 


10 


20 


25 


DOCTORUI. 
Fac întrebarea asta, fiindcă mi se părea, Domniţo, 
că nu-ţi era tocmai simpatic. 
DOMNIȚA 
Nu-mi era simpatic, însă, pe cîtă vreme se găsea în 
casa mea... 
DOCTORUL 


Cu tine, Sylvio, de asemenea nimic, nu-i aşa? (Syl- 
via face semn din cap că nu.) Cu căpitanul, de aseme- 
nea, n-a putut avea nici o explicare, fiindcă de aseară 
pină acum căpitanul n-a ieşit — prin urmare s-a dus 
de bună voia lui. De altfel, scrisoarea pe care mi-a lăsat-o 
Grigoriu e simplă, lipsită de emfasul lui obicinuit... (Se 
gîndeşte.) Foarte bine. Mă duc să văd ce face căpitanul 
şi după aceea o bună primblare pe jos. Cine vine?.. 
Sylvia ?... (Îi face semn să vie.) 

SYLVIA 

Da. (Se scoală să iasă.) 

DOMNIȚA 
(iritată) 


Ia mă rog să stai. Avem de vorbit amindouă. 


DOCTORUL 


(către stariță) 


Maică Evghenio, dumneta... primblare pe jos... ceva ? 


STARIŢA 


Nu, dragă. Mie mi se cuvine primblare pe sus, ca 
îngerilor... 


DOCTORUL 


Cam voluminoasă pentru situaţia asta cerească. 


258 


STARIŢA 


Hei, dragă, dacă mi-ai da braţul tău, poate am zbura. 


DOMNIȚA 
Vine popa Alcxe, Evghenio. 


STARIȚA 
O să zbor cu el. 
DOCTORUL 
Nu la rai. 
STARIŢA 


Dragă, eu cînd m-oi hotărî să fac călătoria asta, nu- 
mai acolo mă duc. 


SYLVIA 
Atunci o să umbli singură, maică Evghenio. 


SIARIŢA 
Sunteţi guri rele. Părintele Alexe c sărac şi plin de 
nevoi. Ajutaţi-l şi nu-l judecaţi. 


SYLVIA 
fi cam place aghiazma. 


STARIŢA 
Umblă în cuvîntul Domnului. 


SYLVIA 


Dar se urcă la ceruri. 


STARIŢA 


Tinereţe-tinereţe 1... care nu ştii să ierţi greşelile al- 
tora L.. 


257 


DOMNIȚA 


Şi-ţi ierţi aşa de uşor pe ale tale ! 


STARIȚA 
(mind pe Domnița de braţ, aparte) 


5 Măria-ta, blindeţe şi îndurare, că am fost tineri cu 


toţii. (Tare.) Şi ce vrea părintele Alexe ? 


DOCTORUL 
Să-i arate cripta. 
STARIŢA 
10 Aşa 2... Cu mare dragoste. 
DOCTORUL 


Ieşim împreună, maică ? 


STARITA 
Bucuros. 


15 (Doctorul şi stariga ies.) 


SCENAIHI 


DOMNIȚA, SYLVIA 


DOMNIȚA 


Convorbirea noastră de aseară a fost întreruptă de ve- 
20 nirea bărbaţilor şi de scena studentului... Bine că s-a 
dus |... Mă rog, s-ar putea să-mi explici ce înjeles avea 
vorbele tale de ieri ? 
SYLVIA 


Care vorbe ? 


258 


DOMNIȚA 
Adu-ţi aminte bine. 
SYLVIA 
{gindindu-se) 


Nu-mi aduc aminte. Dumneta probabil le ţii minte 
mai bine decit mine, fiindcă îmi ceri o explicare solemnă, 
parcă cine ştie ce s-ar fi petrecut între noi. 


DOMNIȚA 


Nu-ţi aduci aminte. Mă bucur, fiindcă asta mă face 
să cred că ai vorbit în neştire. 


SYLVIA 
În neştire ? ! 
DOMNIȚA 
Cel puţin nădăjduesc... 
SYLVIA 


Doamne, mamă, ciudată fire părintească ai dumneta 
de la o vreme... ii cu orce preţ să mă faci nerăspunză- 
toare de iaptele şi vorbele mele, ca și cum n-aş fi copilul 
dumitale. Declară-mă nebună și închide-mă într-o casă 
de sănătate. Cel puţin aşa te scapi de mine... 


DOMNIȚA 


Nu te teme, fata mea, că dacă vei urma aşa, o să 
ajungi pe urmele lui tată-tău. 


SYLVIA 
lar tata î.. (Stergindu-şi ochii se scoală.) Dat pentru 
ce, mă rog 2... fiindcă nu vreau să iau pe un om pe 


care-l urăsc ?. 


îl urăsc! (Tare.) Îl urăsc din toate pu- 
terile 1... spune-i 


0, 5-0 ştie. 


259 


10 


20 


25 


DOMNIȚA 
La asemenea cuvinte nu am decit un răspuns : te rog 
să ieşi. 
SYLVIA 


Să ies !.. Eu, mamă 2... Nu ies. 


DOMNIȚA 


(sărind în picioare şi arătindu-i uşa) 
Teşi !... (Se reazemă de un fotoliu ; şade. 
3 
SYLVIA 
(venind spre Domniţă, îi cade în genunchi) 


Mamă !.. Nu mă umili aşa... lartă-mă că îndrăznesc 
să-ţi răspund... Am putut greşi, pot greşi, însă te rog, 
mamă, nu mai vorbi aşa de tata... 


DOMNIȚA 


Fugi, fugi, că-mi scurtezi zilele... 


SYLVIA 


Mamă, iartă-mă... Ce vrei de la mine ? Ce vorbe am 
zis ieri ?... (Gindindu-se.) Ce am zis alta decît că nu-l 
iubesc.. Asta mu se poate schimba, după cum nu se 
poate schimba sîngele din mine... 


DOMNIȚA 


Ştiu că nu se poate schimba, singele acela de tiran, 
care m-a chinuit o viaţă întreagă l.. (Ridică de pe ge- 
nunchi capul Sylviei şi-l sărută.) Nu se poate schimba 
moştenirea, sîngele şi obrazul aceluia ce m-a îngenun- 
cheat şi m-a umilit întotdeauna, întotdeauna... Şi eu am 
suferit, eu, fiică de domn ; t-am iubit, pe el, un străin 
de rînd, fără nume şi fără avere... ofiţeraș german, ră- 
tăcit prin oștile ruseşi 


280 


2 


w» 
èd 


30 


SYLVIA 
Mamă !... 


DOMNIȚA 


Da, numai fiindcă era frumos, fiindcă mă îmbăta cu 
vorbele şi nebunia lui de visător, pe care v-a dat-o vouă 
ca moştenire. Sylvio, lasă-mă să-ţi deschid oc] fugi 
de vorbe neințelese, fugi de farmecul şi primejdia visu- 
ilor ; luptă cu firea ta căutătoare de necunoscut şi bi- 
Tuieşte-o fiindcă ea te arde, te ucide, cum a ucis pe 
tată] tău şi pe Marie?! (Domnița își ascunde ochii 
şi plinge ; Sylvia de asemeni, Domnița reia încet.) Am 
avut doi copii. Am luptat cu unul, şi m-a biruit. Marie 
a vrut să ia pe doctor, şi l-a luat, fără voia mea. Docto- 
rul e o fire încintătoare, o recunosc, dar, tocmai de 
aceea, periculoasă. E un om drept, bun, inteligent cît 
vrei, dar atins şi el de nebunia primejdioasă a vedenielor, 
Fugi, Sylvio, de asemenea lucruri. i-am scos înainte pe 
Cantă într-adins. E om bun, cu nume, cu avere, şi, mai 
presus de toate, cu mintea sănătoasă... Groaza de a te 
vedea căzută pe minile unui... bolnav, mă înspăimintă 
şi mă face poate nedreaptă. Însă eu îţi doresc binele, 
numai pentru binele tău mă lupt; lupt cu împrejurările, 
cu voința ta, cu însăşi firea mea, Sylvio... 


(Se ivesc în ușe doctorul cu căpitanul.) 


SCENA III 
DOMNIȚA, SYLVIA, DOCTORUL, CAPITANUL 


CAPITANUL 
Aşa e, doctore : vă exploatează pe toți.. (Văzînd pe 
domniţa şi pe Sylvia agitate, se opreşte.) 
DOMNIȚA 
(ștergindu-și ochii 
Intră, întră, căpitane. (Încearcă să zimbească.) Des- 


pre ce vorbeaţi ? 


261 


10 


20 


25 


30 


CĂPITANUL 
(sărutindu-i mina) 

Vorbeam despre d-l „student. Doctorul mă întreba 
de am avut vreo explicaţie displăcută cu el. Ce pot 
avea eu cu un asemenea om? (Dind mina Syluiei.) 
Pentru mine e un biet nenorocit. Îmi pare rău însă că 
n-a stat, să fie de faţă la izbinda unui spirit... ce locu- 
ieşte în beci. 


DOMNIȚA 
Ce spirit 2... Iar spirite ?... 


CĂPITANUL 
Gizind) 
Nimicuri, Domniţo. Soldatul meu a stat astă-noapte 
la pindă, şi azi-dimineaţă a ieșit din beci cu stafia de 
păr... 


DOCTORUL 
Căpitane, dacă vrei să vorbim, vino la mine. 
DOMNIȚA 
(nirindu-se la amindoi) 


Aveţi de vorbit ?.. Staţi aici, că ne ducem noi. Şi 
cu am de vorbit cu Sylvia... Dar ce e cu stafia, mă rog? 


CĂPITANUL 
Ce să fie ? Ia, un ţigan, cu pletele pînă la brâu, care-şi 
alesese meseria de stafie, ca să mănînce bine. L-a scos 
Petre al meu de chică... şi cred că l-a făcut să-i treacă 
pofta de o asemenea carieră... 


DOMNIȚA 
Gculindu-se să iasă) 

Ei, bravo !... (Uitindu-se la doctor, cu bunătate îi 
întinde mîna.) Nu te întrista, doctore... S-o găsi altcineva 
să ia locul ţiganului, în consumarea mâncărilor ce tri- 
miţi stafiei. (Doctorul dă din cap, trist). Haidem, Sylvio. 
Cind veți sfîrşi, trimiteţi să ne cheme. (Ies amîndouă.) 


262 


10 


15 


25 


SCENAIV 
DOCTORUL, CĂPITANUL 


CAPITANUL 
Fără supărare, doctore. 
DOCTORUL 
(înălșind din umeri) 
Ce, încape supărare, căpitane ? Fiecare cu părerile sale, 


iu numai să ştii că nici eu nu cred în stafii, 


CAPITANU 


Atunci ?... 


DOCTORUL 


Ce să-ţi spun L.. Ar fi prea lung şi poate zădarnic 
să-ți explic ce m-a făcut să schimb ordinele date de d-ta 
dorobanților din sat... 


CAPITANUL 


În adevăr, am văzut că s-au dat alte ordine de la 
curte. 


DOCTORUL 
Eu sunt de vină. 
CĂPITANUL 


E curios că te ocupi şi de disciplina soldaţilor mei. 


DOCTORUL 
{se sită la el lung) 


Găseşti ?... Aş putea să răspund că e mai curios că 
disciplina dumitale se ocupă de cele ce se petrec în casa 
noastră... Însă trec peste asta, şi sunt gata să-ţi cer ier- 
tare. 


263 


10 


15 


20 


25 


CAPITANUL 
__Nu incape nici o iertare. (Doctorul tace. Îşi face o 
țizară. O aprinde şi se uită la căpitan.) 

DOCTORUL 


Cu ce te pot servi, căpitane ?... Aveai să-mi spui ceva, 
da ? 


CĂPITANUL 
„Da... Dar înainte de a intra mai adînc în vorbă, mă 
ierţi că am îndrăznit să-ţi deranjez stafia... 
DOCTORUL 
(zimbind) 
Te iert de o mie de ori. 
CAPITANUL 


Ba nu, da’, ştii, e bine să vorbim fără supărare. 


DOCTORUL 


Făr' de nici o supărare. Sunt hotărît să nu mă supăr 
pe d-ta... 


CĂPITANUL 
A L.. Prea multă generozitate ! 

DOCTORUL 
Nestirşită... 


CĂPITANUL 
(bind un scaun şi venind alături de eh 
D-le doctor, să vorbim lămurit : ce ai cu mine ? 


DOCTORUL 


(mira) 


254 


o 


15 


20 


CAPITANUL 


De ce te miri aşa ? dumneta. 


DOCTORUL 
Mă mir, fiindcă îmi faci o întrebare la care nu mă 
aşteptam. Ce pot să am eu cu d-ta, decît, cel mai mult, 
raporturi prietenești. 


CĂPITANUL 
Da ta 

DOCTORUL 
De ce te îndoieşti ? 

CĂPITANUL 


Fiindcă îmi pare că faptele nu se potrivesc cu vorbele. 
DOCTORUL 

Cum aşa ? 
CAPITANUL 

Aşa. D-ta ştii că eu sunt logodnicul Sylviei. 
DOCTORUL 

Ştiu că aşa vrea Domnița și probabil... şi dumneta. 
CAPITANUL 

Şi că dumneta nu vrei. 


DOCTORUL. 


Eu ? ! Da ce interes am eu, ca să nu vreau ? 


CAPITANUL 


Ştiu şi eu... 


265 


DOCTORUL 


Poate că, în adevăr, sunteţi două firi nepotrivite. Eu 
însă am îndemnat întotdeauna pe Sylvia să treacă peste 
oarecari deoscbiri de caracter. 


5 CAPITANUL 
Va să zică v-aţi ocupat de mine. 
DOCTORUL 
Da... Însă îţi mărturisesc, căpitane, că numai în trea- 
căt... şi totdeauna în bine. 
10 CĂPITANUL 


(inclinindu-se) 


Prea multă onoare !... (Doctorul se înclină şi el.) Cu 
toate astea, nu ştiu cum se face, doctore, că nu prea ai 
succes În misiunea asta de vorbitor de bine, cînd este 

i5 ştiut de toată lumea ce mare succes ai pe lîngă Sylvia 
şi chiar pe lîngă Domniţă, în impunerea voinței d-tale, 


DOCTORUL 
Mă rog... nu pricep. 
CĂPITANUL 
20 Cu toate astea e simplu. 
DOCTORUL 


Se poate, dar nu pricep. Din momentul ce suntem 
amindoi de faţă, e bine să nu ne pierdem vremea dez- 
iegînd rebusuri. Vorbeşte limpede, căpitane. Ce este ? 


25 CAPITANUL 


Toată lumea ştie, doctore, cît de mare înriurire ai 
dumneta în casa Domniței. 


266 


DOCTORUL 


Ca orce om în casa lui. 


CĂPITANUL 

Mai mult decît orce om în casa lui, Casa lui... e o 
vorbă. 
DOCTORUL 
(nedumerit) 

Cum : o vorbă ? 

CAPITANUL 

Qnişcindu-se pe scaun) 


Vezi, doctore, sunt lucruri delicate... Dar cred că a 
venit vremea să vorbim lămurit. 


DOCTORUL 
Te rog... 


CĂPITANUI. 


Dumneta ai făcut din casa Domniței casa dumitale... 
(Doctorul vrea să protesteze.) Te rog... lasă-mă să urmez. 
Ştiu că ai oarecare drepturi de afecţiune, că aici ai mor- 
mîntul răposatei... Însă astea poate că nu legitimează 
îndestul stăpînirea sub care ţii pe Domnița și pe Sylvia. 


Te rog... nu mă întrerupe. Dumneta nu mai profesezi 
medicina... 
DOCTORUL 
Nu. 
CĂPITANUL 


Copii de la domniţa Maria nu ti-au rămas... 


DOCTORUL 


De ce mă întrebi ? Ştii bine că nu. 


267 


CĂPITANUL 
Atunci... înţelegi cred. 


DOCTORUL 
Ba nu, nu înţeleg. Ce este ? 


3 CĂPITANUL 
(iritat, se scoală) 

Dacă nu înţelegi, ce să-ţi fac! (Se întoarce şi se 
apropie mai mult de doctor.) Lumea zice că d-ta n-ai 
avere... 

10 DOCTORUL 
R Nu, n-am avere... Adică am avut ceva... cu care am 
îmbunătăţit moşia... (Uitîndu-se la el şi zîmbind.) Da’, 
mă rog, căpitane, ce însemnează asta ? 
CAPITANUL 
15 Mi-ai zis să-ţi vorbesc limpede... 
DOCTORUL 
Despre afacerile dumitale. 
CĂPITANUL 
Afacerile mele se întîlnesc cu ale dumitale, doctore... 
20 DOCTORUL 


Da ? Cum aşa 2... 


CĂPITANUL 
Asa. Lumea zice că dumneta ești cauza că Sylvia mi 


vrea să se mărite... A cerut-o unu şi altu, şi n-a vrut 


Di SE Aaaa a bea i Hi 
25 să ia pe nimeni. Şi lumea zice că d-ta ai un interes... 


DOCTORUL 


EL... Căpitane, ești cam nedrept în ceea ce spui... 


268 


CĂPITANUL 
Nu spun cu, lumea spune. 


DOCTORUL 
Asta e un fel de a vorbi. 


CĂPITANUL 
Ba nicidecum. Şi lumea mai spune şi altele... 


DOCTORUL 
(zâmbind, blajin) 
Da? poate să spună lumea ce-o pofti. 


CAPITANUL 


(mirat) 


Bine, doctore, nu te mişcă lucrurile astea? (Serios.) 
Doctore, crede-mă că nu vorbesc e Pot chiar să 
adaog că împiedec pe alţii de a vorbi. Am început cam 
iritat, însă acuma sunt liniştit, gata chiar să-ţi cer ier- 
tare de tonul cu care am început. Eu te cunosc, doctore, 
şi tiu că nu eşti în stare să faci un lucru necorect, Însă... 
e o parte din firea noastră omenească, în care naturile 
cele mai alese nu se mai diferenţiează pe cinste sau ne- 
cinste. Asta este... cum aş spune ? pasiunea. 


DOCTORUL 


Te înţeleg foarte bine. Numai, cred că şi acolo întră 
cinstea şi necinstea. 


CĂPITANUL 


(uitindu-se la el, zimbeşte) 


Curios om ești, doctore !... Nu mă înţelegi. Uite, ca 
un prieten bun, am să-ţi vorbesc clar, cu punctele pe i, 
ca să atrag atenţiunea dumitale de vizionar asupra lu- 
crurilor pămînteşti... Doctore, în puţine cuvinte: lumea 
zice că d-ta n-ai avere; că nu mai practici medicina ; 
că ai pus mîna pe averea Domniței şi a Sylviei, şi o 
administrezi pe socoteala dumitale ; că din cauza asta 
te opui la măritarea Sylviei... 


269 


20 


25 


DOCTORUL 


Am înţeles. Dar, dragă căpitane, lumea pentru mine 
n-are decît o valoare relativă. Dacă adevărul c altfel, 
ce vrei să-mi pese de ce zice lumea; dacă iar adevărul 
ar fi cum îl spui d-ta, întru ce ar putea lumea să-l 
schimbe ? Eu nu fac judecător de faptele mele decît 
numai conştiinţa mea. 


CAPITANUL 
Curios om !... Bine doctore, lumea spune şi mai mult : 
că pentru a-ţi ajunge la scop, întrebuințezi mijloace pe 
cari le prevede şi le pedepseşte Codul Penal. 
DOCTORUL 
Cum?! 
CAPITANUL 
Că faci spiritism, hypnotism ; că sugerezi Sylviei voința 
dumitale... 
DOCTORUL 


Nu e adevărat! 


CAPITANUL 


Că faci spiritism am văzut-o eu... 


DOCTORUL 


Fac spiritism... Nu. Încerc a face unele experiențe... 
Sunt lucruri interesante. 


CAPITANUL 


Ba faci spiritism, doctore. Studentul dumitale face 
hypnotism... Ce, crezi că eu nu am conștiință că m-a 
adormit aseară Toate astea sunt lucruri urâte, nefirești, 
iar studentul dumitale e un şarlatan vulgar... 


270 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


Să-mi dai voie... De ce e şarlatan și de ce sunt lu- 
cruri nefirești, de vreme ce te-a adormit > 


CĂPITANUL 


lartă-mă, doctore — eu sunt hotărît să nu îmbrățişez 
credinţele dumitale ; vreau numai să-ţi atrag luarea-aminte 
asupra numelui ce-ţi faci în lume. 


DOCTORUL 


Bine, căpitane, îţi mulțumesc, însă n-am nimic de 
schimbat. 


CAPITANUL 
Ăsta-i cuvîntul dumitale cel din urmă ? 


DOCTORUL 
Ăsta, 


CĂPITANUL 
(primblindiese, se gindește) 


Ascultă, doctore : îţi dai bine seamă de ceea ce faci ? 
DOCTORUL 


{zimbind) 
Cred... 


CĂPITANUL 
Şi ţii cu orce preț să compromiți pe Sylvia ? 


DOCTORUL 
Eu, să compromit pe Sylvia ! 


CAPITANUL 
(venind în fața lui) 


Da, dumneta. O compromiți. (Repetind.) Dumneta 
compromiţi pe Sylvia, da. 


271 


ce 


20 


25 


DOCTORUL 
(se uită lung la căpitan şi pare a-și aduce aminte de ceva. Repetă 
încet şi rar) 


Eu compromit pe Sylvia... (Se gîndeşte cu capul în 
mini. Se uită din nou la el.) Poate ai dreptate... 
CAPITANUL 
A Lu În sfârşit L.. 


DOCTORUL 
Numai, te rog, căpitane, fă-mă bine să-nţeleg care e 
sensul cuvintelor dumitale... 
CĂPITANUL 


Bine, doctore, nu înţelegi cîte lucruri se leagă împre- 

ună: cum ai luat pe domnița Maria; ce înriurire ai 

asupra domniţei Zoe şi a Sylviei ; ce viață duceţi citetrei 

aici la ţară, singuri ; cum Sylvia nu vede decît prin ochii 

dumitale... Lumea vrea să-şi explice situaţia asta. 
DOCTORUL 


Dumneta crezi asemenea lucruri ? 


CAPITANUL 


Eu nu cred, fiindcă atunci n-aş mai fi aici. Dar toc- 
mai fiindcă nu cred, mă simt în drept a-ţi vorbi lămurit. 


DOCTORUL 


Atunci... eu trebuje să părăsesc casa asta. 


CĂPITANUL 


Nu, nicidecum. 


DOCTORUL 


Ce să fac? 


212 


v 


10 


w 
3 


CAPITANUL 
Să zămii şi să îndemni pe Sylvia către calea cea dreap- 
tă, cea sănătoasă şi cea omenească. 
DOCTORUL 
(dind din cap) 
Cind ai şti !... De cînd a murit Marie nu fac decît 
asta. 
CĂPITANUL 


Poate nu cu destulă energie... şi prin toate mijloacele. 


DOCTORUL 
Prin toate mijloacele. 


CĂPITANUL 
(privindu-l fix) 
Eşti sigur ? 


DOCTORUL 
Ce înţelegi prin : toate mijloacele ? 


CĂPITANUL 
Bunăoază prin mijlocul de aseară. 


DOCTORUL 

(privindu-l) 

Prin hypnotism şi sugestiune ?. 
neta mă îndemni la aşa lucru 
du-se.) Asta-i prea, prea 
era la mijloc Codul Penal 


(Încremenit.) Dum- 
. dumneta 1... (Sculin- 
Bine, căpitane, parcă adineaori 


CĂPITANUL 
(rece) 

Cum socoteşti. Sau mă ajuţi în împlinirea scopului 
meu, cinstit, de om care iubeşte şi vrea să facă fericită 
pe o ființă demnă, dar slabă, nervoasă... (Se aude bă- 
tind la ușe.) 


273 


a 


10 


20 


25 


VOCEA DOMNIŢEI 


Aţi isprăvit ?... Putem intra ?... 


CĂPITANUL 
(apropiindu-se de doctor) 


„sau rămii sub bănuială că exploatezi două persoane 
nenorocite, ce ti-au căzut în mînă... (Face un pas către 
uşe să deschidă Domniței; către doctor.) Alege... (Des- 
chide.) 


SCENAV 
DOCTORUL, CĂPITANUL, DOMNIȚA, SYLVIA 


CĂPITANUL 


“Tocmai bine, Domniţo. Vă aşteptam, te aşteptam ca 
să ieşim împreună. Doctorul ne dă afară... pe mine şi 
pe d-ta. Dar ne întoarcem numaidecît. 


DOMNIȚA 
(privind la amindoi) 


Da ?... Atunci să mergem... (Întorcindu-se către doc- 
tor, încet.) Mă rog, doctore, mai spune-i și dumneta. 
(Ieşind cu căpitanul.) Ne ducem la Siret. Voiţi să vă 
trimitem trăsura ? 


DOCTORUL 


Bucuros. 


SYLVIA 
(încet) 


Dacă s-ar putea să-l pierzi pe acolo... 


(Domnița şi căpitanul ies.) 


274 


SCENAVI 
DOCTORUL, SYLVIA 


SYLVIA 
(ducîndu-se în virful picioarelor şi asculrînd la ușe) 


Au plecat 
ia Siretul !... 


(Către doctor.) Dacă s-ar putea să-l 


DOCTORUL 
(n picioare, cu mâna la gură) 


Ciudate lucruri l.. 


SYLVIA 
(venind spre el, îl priveşte lung) 


Doctore... ce ţi s-a întîmplat ? 


DOCTORUL 
(vorbind cu sine) 


Are dreptate ? n-are dreptate ?... Cine știe l.. (Gîn- 
dindu-se.) Dar dacă eu, spre a face ca tine şi spre a 
mă apăra pe mine, aș zice că neasemănarea este lucrul 
cel mai asemănat din lume... (Ducindu-se către o cana- 
pea, către Sylvia.) Sylvia, şezi. (Sylvia şade în faţă.) 
Sylvio, ai găsit în biblioteca părintelui tău pe Phileb al 
lui Platon ? 


SYLVIA 
(uitându-se lung la dinsul) 
Doctore, ți s-a întîmplat ceva astăzi. {După o pauză.) 
De ce mă întrebi de Platon ? 
DOCTORUL 


Ca să încerc a te încredința că plăcerile noastre, orcit 
de înalte ar fi ele, sunt lucruri tăgäduite, fără valoare ; 
cu atit mai mult cînd sunt plăceri de rînd... 


275 


20 


25 


SYLVIA 


Adică ?... 
DOCTORUL 
Ce frumoasă frunte ai 1... Poate aici să fie scăparea 
ta. 
SYLVIA 


Din ce în ce mai clar. 


DOCTORUL 


Ce aţi vorbit cu Domnița ? 


SYLVIA 
Ce vrei să vorbim, decit tot acelea și iar acelea. D-ta 
însă pari a fi avut o convorbire mai interesantă, 
DOCTORUL 


O convorbire... ciudată. 


SYLVIA 
Da? 


DOCTORUL 
Niciodată neadevărul nu pare mai aproape de ade- 
văr decît cînd este mai departe. 
SYLVIA 
(gindindu-se) 
Nu înţeleg. 
DOCTORUL 
(după o pauză) 
Căpitanul e un om cu mult mai interesant decit îl 


credeam. 


276 


15 


SYLVIA 


Da?... Cu toate astea, tot ar fi bine să-l ia Siretul. 


DOCTORUL 
(zimbind) 


Ar fi mai bine să-l iai tu. 


SYLVIA 


Doctore !... faci jocuri de cuvinte !... 


DOCTORUL 


Bine, Sylvio, ce scop vrei tu să dai vieții tale ?... Nu 
înţelegi că mai la urma urmei nimic din ceea ce e ome- 
nesc nu e trainic... decît poate ideea. Încolo, şi iubirea 
şi ura se duc, și nu rămîne decit starea asta de scepti- 
cism melancolic, la care am ajuns cu, şi care mă ajută 
să privesc toate cele omeneşti cu tocmai atita bunătate, 
cît trebuie ca să nu fiu prea des înşelat. Tu ce doreşti, 
Sylvio ? Ce scop urmăreşti ? 


SYLVIA 
Nici un scop. Vreau să trăiesc liniştită şi să mă bucur 
de înţelegerea lumei. Dumneta ce scop ai dat vieţii d-tale ? 
DOCTORUL 
Foarte bine. Crezi însă că dacă ai lua pe un om care 
te iubeşte, ai fi împiedecată de a te bucura de aceleaşi 
bunuri ? 
SYLVIA 
Un hysteric !... (Se scutură ca de o impresie urită.) 


DOCTORUL 
(se gîndeşte) 


Ce curios, ha A adormit ca prin farmec... 


277 


o 


15 


20 


SYLVIA 


Doctore, nu-mi mai aduce aminte. Ai fost crud, crud... 


DOCTORUL 
(urmărindu-și ideea) 
E ciudat că noi n-am încercat niciodată. Ridică-ţi pă- 
rul de pe frunte. (Se uită fix la dinsa.) 


SYLVIA 
(natural) 


Da’ bine, parcă. aveai să-mi spui ceva... 


DOCTORUL 
_Eu?... A, da!... Aceeaşi poveste. Trebuia să te con- 
ving să-l iai. Văd însă că eşti mai hotărtă ca orcînd să 
nu-l iai... 


SYLVIA 

(vesela) 
Va să zică n-o să mă mai chinuieşti şi d-ta !.. Ah, 
ce bine !... Îţi spun drept, doctore, că asta era singura 


mea părere de rău : că nu-ţi puteam împlini dorinţa. 


DOCTORUL 

Să lăsăm... Văd şi înțeleg că e degeaba... Vrei să şezi 
lingă mine ? 
SYLVIA 

Vreau. (Vine lingă el.) Dacă doreşti, şi mîna. 

DOCTORUL 

(sculindu-se, se uită la ea fix) 

Ar fi curios să încercăm și noi experienţa lui Grigoriu... 


Ia şezi. Reazămă-ţi capul de canapea... 


278 


SYLVIA 
(rezămîndu-se) 


Bucuros. 


DOCTORUL 


5 Numai, ar trebui să am toată voinţa lui Grigoriu. (Îi 
pune mîna pe frunte.) 


SYLVIA 
(sărind de pe canapea, îl apucă cu amândouă minile de braţe) 


. Vrei să mă adormi şi să 


Doctore, ce vrei să faci 


10 mă sugestionezi |... 


DOCTORUL 
(incurcat) 


Vreau !.. Nu pot zice că vreau... Încerc. (Cu bună- 
tate.) E. interesant. 


15 SYLVIA 


O idee !... (Schimbind deodată tonul.) E. foarte in- 
teresant, foarte, foarte... Încearcă, doctore. (Se așază 
ca mainainte.) 


DOCTORUL 


20 Dacă aş avea magnetul, ar fi poate mai uşor... 


SYLVIA 


E pe masa cea mică. 


DOCTORUL 


(ia magnetul şi se întoarce) 


25 Sylvio, uite-te la punctele oţelului, fix. (Apropie mag- 
netul binizor ; îl depărtează şi iar îl apropie.) A adormit !... 


279 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


(Sade pe un scaun şi o priveşte.) Da ? (Plecîndu-se spre 
ea.) Sylvio, da ?... (O atinge pe umăr.) Sylvio ! (Se uită 
la dînsa cu temere.) Deja ?... Sylvio !... (Se depărtează.) 
Şi zicea că numai Cantă e hysteric |... Aşa suntem toți. 
numai cauza determinantă lipseşte. (Gindindu-se.) Ei, 
acuma ?... (Se apropie de Sylvia şi-i ridică un braţ, care 
rămîne în aer.) Doarme !... (Se depărtează cu cîțiva paşi.) 
Ce-am făcut !... Cel puţin dacă nu încercam s-o adorm, 
aveam un cuvint... Pot eu să leg libertatea unei fiinţe. 
în contra voinţei ei, a voinţii ei hotăritoare de a nu-l 
lua (Se întoarce către Sylvia şi-i lasă brațul în jos.) 
Doarme !,.. (Se depărtează din nou.) Ah, căpitane, ce 
mizerabil eşti !... Mi-ai picurat veninul infamiei în suflet... 
Auzi, eu, om să trăiesc din averea a două femei singure 
să mă folosesc de înriurirea mea asupra unui suflet 
delicat ca acesta ca să mă bucur de starea lor (RĂ 
mine cu ochii în pămînt. Se vede Sylvia ridicînd capul 
şi privindu-l. Doctorul urmează.) E limpede : trebuie să 
plec de aici... Marie, Marie, cum să mă despart de pia- 
tra sub care dormi !... (Revine încet către Sylvia.) Şi 
atita mă stăpînea ideea de a o adormi, încît aș fi făcut 
orice ca să izbutesc. Mi-a infiltrat voinţa lui, ca o pri- 
vire de şarpe într-un ochi de pasăre fricoasă... Ce este 
asta P.. Un hypnotic, care cade sub pupila neagră a 
studentului, şi la rîndul lui sugestionează pe un om con- 
ştient ca mine ; acesta, care adoarme pe o fiinţă să 
toasă ca dinsa (arătînd spre Sylvia), în contra voinţii 
ei L., Suntem noi o generaţie zdruncinată pînă în temelia 
vieţii noastre fizice, sau o lumină nouă şi misterioasă 
arde în fundul sufletului omenesc 213... (Uitîndu-se la 
Sylvia.) Ce mult îi semănai l.. Atît de mult, că mi se 
părea câteodată că Marie n-a murit sau că s-a înfiripat 
din nou în candida ta fiinţă. (fi ia mina binişor.) Întoc- 
mai ! Acelaşi chip senin, transparent ca o zi de toamnă... 
Se pricepe sufletul din limpeziciunea armonică a linielor 
acestora, cum se pricepe cerul din mlădierea străvezie a 
albastrului de toamnă... (Se plecă spre Sylvia şi o sărută 
pe frunte. Braţeie Sylviei îl cuprind de git. El se luptă şi 
se desface de dinsa.) Ce este asta |... Sylvio, nu dormeai ? 


280 


10 


20 


SYLVIA 
(trecindu-și mina pe frunte, cu voce prefăcută) 


Nu ştiu... Cred că da... Ai suflat pe ochii mei, nu? 
DOCTORUL 
(repede) 


Da... am suflat, ca să te deştepţi (Se apropie de dinsa, 
vorbeşte repede.) Ce impresii ai ?... Cum e? 


SYLVIA 


O impresie de mare slăbiciune... Lasă-mă un moment 
să mă odihnesc. (Îi ia mânile între-ale ei.) Ciudat !... (Zira- 
beşte.) Ştii ? M-am deşteptat cu o impresie de slăbiciune, 
dar în același timp de neatirnare fizică, de libertate, parcă 
mă simt mai uşoară... Ce e ?... Nu-mi pot aduce aminte... 


Da... (Se gîndeşte.) Da... Cred că asta e: primesc să iau 
pe căpitan... 
DOCTORUL 
Ce face?! 
SYLVIA 


Da, îl iau... Parcă o viaţă nouă a luat locul vieţii 
mele vechi 14... E fără îndoială o prefacere întreagă... 


DOCTORUL 


Prefacere ? ! Ce va să zică asta ?... (Ca pentru sine.) 
Să fie oare aşa de puternică trecerea voinţii de la o 
persoană la alta, încît să nu mai fie nevoie nici chiar de 
a o exprima ?... (Către dînsa.) Sylvio, nu mă bănuieşti 
că... 


SYLVIA 

(blajină) 
Să te bănuiesc eu !.. Doctore, eşti cel mai bun su- 
flet de pe pămînt, sprijinul şi singura legătură dintre mine 
şi viaţă... ÎL iau, fără temere și fără iubire... dar îl iau. 


281 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 
(ese) 


Bine, Sylvio... Îmi faci o adevărată plăcere. Te simţi 
bine ? 
SYLVIA 
Bine, uşoară. Dă-mi minile din nou să mă scol. (Îşi 
lipește fruntea de mînile lui.) 
DOCTORUL 


Foarte bine. Mă duc să văd dacă a venit trăsura 
(Iese.) 
SYLVIA 
(uitindu-se luna după el 


Du-te, du-te, visător nevinovat ; du-te, zboară, că pă- 
mintul nu te merită. 
SCENA VII 


SYLVIA 
(singură) 


O adevărată scenă de comedie O femeie tînără, 
o psaltire şi un militar. S-ar cuveni să biruie militarui 
sau cel puţin femeia. Şi va birui psaltirea l.. (Deschide 
psaltirea, îşi pune ochelarii doctorului şi încearcă a ceti. 
Apoi îi scoate şi îi sărută.) Se naşte la o sută de ani o 
dată, cîte un om ca acesta, care mîngiie viața de toate 
nevoile ei... şi de toți oamenii ceilalți, 


SCENA VIII 


Se întoarce DOCTORUL ; SYLVIA 


DOCTORUL 


N-a venit trăsura. 


282 


10 


20 


SYLVIA 
Foarte bine a făcut. 


DOCTORUL 
Am trimis să caute pe căpitan. 
SYLVIA 
Foarte rău ai făcut. 
DOCTORUL 
De ce am făcut rău? Parcă ziceai că te-ai hotărit 
să-l iai... 
SYLVIA 


Tocmai de asta. Şezi. Am de vorbit cu d-ta. (Docto- 
rul şade.) Fiindcă m-am hotării să-i iau, pot să-ţi vor- 
besc în libertate, (Vine lîngă el și se aşază pe brațele 
Iui cam cu de-a sila.) Te rog să mă laşi, Ți-am spus că 
te iubesc, în glumă. Acuma pot să-ţi spun de-a binele : te 
iubesc cu adevărat. 


DOCTORUL 
(sculindu-se) 


Se poate, dar eu nu te iubesc. 
SYLVIA 
Eşti sigur 2... 
DOCTORUL 
Mă zăruncini degeaba. 
SYI.VIA 
Vezi L.. Va să zică nu eşti sigur. 
DOCTORUL 


Sunt foarte sigur. Sunt mai cu seamă sigur că sunt 
un biet om trudit. (Vrea să iasă.) 


283 


20 


SYLVIA 
(l ia de brap şi-l aduce înapoi) 


Doctore, noi suntem rude, nu-i așa ? 


DOCTORUL 
Da 


SYLVIA 


După lege, ai putea să mă iai? (fi acopere gura cu 
minile.) Nu răspunde ! Ai să zici vecinicul „Nu. 


DOCTORUL 


Ceea ce se cuvine să zic, 


SYLVIA 


Nu e vorba de ce se cuvine, De atita timp de cînd 
trăim amândoi, aici, în umbra singurătăţii noastre, m-ai 
învăţat să te cunosc, şi m-ai învăţat să fiu sinceră, şi, cu 
adevărat, am ajuns la 25 de ani, fără să simt povară vieţii, 
ca ceilalţi oameni, numai fiindcă nu am avut nimic de 
ascuns. De citva timp, de cînd am început să te iubesc, 
am avut de ascuns, pînă astăzi, taina asta... Nu pot s-o 
ascund mai departe. Ce să fac ? 


DOCTORUL 


Nu te-am învăţat asta. Te-am învăţat să nu ai gîn- 
duri ascunse despre alţii... gînduri rele şi părerile ne- 
justificate. Dar altminteri, cînd ai porniri vinovate, cari 
să facă pe alţii să sufere, te-am învăţat să le smulgi din 
suflet, sau, dacă nu poţi, să le afunzi acolo, în tainiţa 
cea mai ascunsă... Ar fi prea comod altfel... 


SYLVIA 


Porniri vinovate ? !.. care să facă pe alţii să sufere... 
Dar ce porniri vinovate am eu, şi pe cine fac să sufere ? 


284 


JOCTORUL 
Pe căpitan... şi pe mine. 


SYLVIA 


Pe căpitan, nu. Pe d-ta... nu ştiu. Tocmai aici stă 
taina. (Se apropie de dinsul.) Mi se pare cu neputinţă 
să nu simji pentru mine nimic ; pentru mine, care mă 
gîndesc la d-ta, ca la o bucurie viitoare, ca la lumina zilei 
şi la farmecul existenţei. Se poate să nu simți nimic ? 1.. 


DOCTORUL 
Nu. 


SYLVIA 
Atunci nu mai înţeleg... Cu toate astea, adinioare cînd 
credeai că dorm, spuneai lucruri atit de dulci... 
DOCTORUL 


Cum ! Nu dormeai ? 


SYLVIA 
Nu. 
DOCTORUL 
Cu atît mai bine! 
SYLVIA 


(apucindu-i minile) 
Vezi, vezi ! 
DOCTORUL 
(desfăcindu-se de dinsa) 


Mă turburi degeaba. Am zis cu atit mai bine, în alt 
înţeles, în înţelesul de a nu face pasul ăsta silită de voinţa 
altora... (Se gîndeşte.) Atunci cum te-ai hotărât să iai pe 
căpitan, dacă ai auzit tot ? 


285 


15 


20 


SYLVIA 
(înctarcată) 


Ca să te ascult... şi să-ţi fac plăcere. 


DOCTORUL 
Nu se poate. 
SYLVIA 
Atunci ce să fac ? 
DOCTORUL 


Să nu-l iai, iar eu să plec de aici. 


SYLVIA 


Cu mine ? 


DOCTORUL 


Nu mai spune copitării. 


SYLVIA 


Bine, nu ziceai că samăn cu Marie, că sunt întocmai 
„zi de toamnă“... Nu rosteai atitea lucruri dulci, pe cari 
acum nu vrei să le mai rosteşti ? 


DOCTORUL 


Le ziceam, şi sunt adevărate, însă le ziceam pentru 
mine... nu pentru tine... Ce ai făcut, nu şade frumos. Ai 
surprins îndoiala şi nedomerirea mea... Poate chiar slăbi- 
ciunele mele. La ce și-ar folosi să ştii că te-aș iubi într-o 
formă bizară de vizionar, înaltă şi absolut ideală — ca 
o suprapunere de imagini — cînd aș iubi în tine pe 
Marie... şi mai cu seamă că sunt hotărit să plec de aici. 


236 


o 


10 


15 


SYLVIA 
(ándu-i minile) 


Mi-ar folosi să pot suporta viața mai departe.. A 
răsărit în mine o lumină nouă 15. Cred într-însa şi vreau 
s-o pătrunz. 

DOCTORUL 


E veche ca lumea. 


SYLVIA 


E nouă. E lumina mea! E reînvierea mea sufletească. 
Cum aşteaptă plugarul ploaie de la lumina nouă de pe 
cer ; corăbierul, pace pe ape — aşa aştept eu tot de la 
dînsa. 


DOCTORUL 


înşelăciune, veche ca lumea. 


SYLVIA 
Şi ca dînsa pururi nouă. De altminteri, şi d-ta crezi 
într-o astfel de înşelăciune... 
DOCTORUL 


Eu cred într-o evidenţă lăuntrică a mea. 


SYLVIA 


Oare iubirea mea nu este o evidenţă lăuntrică ?... Fie- 
care din noi crede că evidenţa sa lăuntrică este cea mai 
evidentă. 


DOCTORUL 


A mea nu face rău nimănui. 


287 


10 


15 


20 


SYLVIA 
Şi... a mea... îţi face rău ? (Doctorul vrea să-şi retragă 
mînile.) Ai zis că m-ai putea iubi.. într-o formă de 


vizionar, înaltă și ideală ?... (Îi lasă mînile deodată, şi 
izbucnește în lacrămi.) Ah! cînd ai şti cît de adine 
răsună vorba asta în sufletul meu !... (Se aude un zgo- 
mot de trăsură.) Vine mama şi căpitanul. Aşteaptă-mmă. 
Îmi dai cuvîntul de onoare că nu pleci ? 


DOCTORUL 
Da. 
SYLVIA 
Aşteaptă-mă. 
SCENAIX 


Imră CĂPITANUL şi DOMNIȚA ; DOCTORUL 


DOMNIȚA 
Mi s-a părut că am văzut trăsura de la schit... Nu 
ştii, doctore, dacă s-a întors maica stariţă ?... 
DOCTORUL 
Cred că da. 


DOMNIȚA 


Mă duc un moment să-mi las haina. (Zese.) 


DOCTORUL 
{către căpitan) 


Cum ți se par locurile noastre, căpitane ? 


288 


o 


10 


15 


25 


CAPITANUL 


Foarte frumoase. Numai n-am înţeles nimic de prim- 
blare, din cauza neliniştei prinţesei. Zice că nu i se ia 
gîndul de la prinţesa Maria, de cînd cu experienţa stu- 
dentului. A atins-o pe mină ! E încredințată că a atins-o 
prințesa Maria... 

DOCTORUL 


Ce fericită e !... 


CAPITANUL 


Fericită ? !... Pentru că a atins-o un mort !... 


DOCTORUL. 
Moartea e o vorbă. 

CAPITANUL 
Da? 

DOCTORUL 
Da. 

CĂPITANUL 
Lucrul cel mai pozitiv din lume — poate singurul 

pozitiv — o vorbă 

DOCTORUL 
Da. 

CĂPITANUL 
Fericit om eşti ! 

DOCTORUL 


Sunt atit de nenorocit, încît, pe laturea asta, sunt 
aproape fericit. Şi se vede că d-ta, căpitane, nu ai fost 
atins de soartă, nu ai pierdut pe cineva care să-ți fi 


289 


10 


15 


20 


25 


umplut gîndurile și inima — ca să nu pricepi nevoia asta 
a sufletului omenesc de a nu crede în moarte Toată 
ordinea morală a lumei este creată de o serie de ne- 
cesități ale sufletului nostru, căpitane... De cite ori văd 
pe Sylvia, en mă simt mai bun şi mă liniştesc. 15 Şi e bine 
că vine vorba, ca să lămurim situaţia dintre noi. 


CĂPITANUL 


S-a lămurit, în fine ? 


DOCTORUL 


Da. D-ta nu mai iai pe Sylvia, 


CĂPITANUL 


Bine ai lămurit-o ! 


DOCTORUL 


a băga de seamă) 


Iar cu plec din casa asta. Plec. Sacrific ordinei mo- 
rale despre care îți vorbeam, liniştea şi fericirea mea, 
Fiindcă, printr-o substituire stranie de persoane și pe 
nesimtite, începusem să iubesc pe Sylvia, crezînd că iu- 
besc pe Maria... De aceea, plec, 


SCENAX 


DOCTORUL, DOMNIȚA. CAPITANUL, SYLVIA, CĂLUGĂRIŢE 
Se deschide o uşe şi întră trei călugărițe, din cari una e Sylvia. 
Din partea opusă intră Domnița. 

SYLVIA 
(inaintind încet către domnița Zoe, cu o carte în mină) 

Măria-ta, îţi prezint pe maica stariţa şi pe maica 


Eupraxia. 


290 


15 


DOMNIȚA 
(incremenită, nitindu-se la Sylvia) 


Da! ce este asta, Sylvio? 


SYLVIA 


Măria-ta, maica stariţa și maica Eupraxia îţi vor 
spune că Sylvia nu mai e printre vii. De azi înainte eu 
sunt sora Magdalina. Te rog, măria-ta, nu încerca să 
mă întorni de la hotărîrea ce am luat. Sunt vârstnică şi 
în toate minţele. Eu port în suflet o lumină, care este 
suferința şi mingfierea mea. Mă duc să le închin min- 
tuitorului, aceluia ce este numai îndurare şi iubire, ace- 
luia ce înţelege şi iartă. (Deschide încet psaltirea. Trece 
spre ușa din fund, cetind.) 

„Miluiește-mă, Doamne, că fără putere sunt; vin- 
decă-mă, Doamne, că s-au turburat rosturile mele.“ 

„Spre Domnul am nădăjduit ; cum veţi zice sufletului 
meu : mută-te în munţi ca o pasăre ?“ (Iese.) 


DOMNIȚA 
Sărmana fata mea... A înnebunit... (fi vine rău. 
Doctorul o ajută.) 
CAPITANUL 


Încep să cred că dacă mai stau în casa asta, înne- 
bunesc şi eu. Înapoi, băiete, la regiment şi la club... 


CORTINA 


O AMICA 


Comedie într-un act 


PERSOANELE : 


BĂRBATUL 
FEMEIA 
FRATELE FEMEII 
UN MEDIC 
SLUGI 


În cabinetul de lucru al bărbatului. 


10 


SCENAT 


BĂRBATUL (la masa de scris, înfăşurat în tartan) 
FEMEIA (citeşte, Într-un fotoliu) 


BARBATUL 


Ce vreme frumoasă ! Nu ieşi, dragă ? 


FEMEIA 


Vreme frumoasă ? !... Plouă. Stă să ningă. 


BARBATUL 
Să ningă în septembrie !... Asta-i adevărata vreme pen- 


tru sporturi... Ia vezi, barometrul ce zice. 


FEMEIA 
(se duce, în silă, să vadă barometrul) 


Variabil. 


BĂRBATUL 


Ca o femeie. 


295 


20 


biurou, şi citesc. 


FEMEIA BARBATUL 


{uitindu-se lung la dinsul) Mare lucru e amorul !... (O pauză. Se aude o viespe 


zbêrniind.) Şi afurisita asta de viespe, de un ceas mă 
trudeşte. (Se uită roată, după zborul viespii.) Ia vezi, 
dragă, nu poți s-o prinzi ? (Femeia îşi ridică şalul de pe 
umeri şi începe să vineze viespea. Se urcă pe un scaun, 
sare jos, loveşte cărțile din bibliotecă.) T: L. Ridici 
tot praful 1... (Femeia urmează. Îi aruncă manuscrisul 
de pe masă.) Ajunge !... lart-o, că nu mai face! (Fe- 


Dumneata, zici asta ?... Are haz. 


BĂRBATUL 


Loveşte sticla cu degetul. 


FEMEIA meia se oprește, uitîndu-se spre tavan, după zborul vies- 
(unind în barometra) pii.) 
Se urcă. FEMEIA 
N-am ajuns-o. 
BĂRBATUL 
Ca un bărbat... BARBA TUI 
Nu-i nimic. Las-o. 
FEMEIA FEMEIA 
Prezurnţios. (excitată) 
Nu pot s-o las. (Aruncă şalul în podele, după viespe.) 
BĂRBATUL 


(după o pauză) BĂRBATUL 


Ei, ce zici ? Leşim ? Las-o, pentru numele lui Dumnezeu ! 


i FEMEIA 
FEMEIA (apropiindu-se de el) 
Amîndoi, da. Nu pot s-o las... că te muşcă... (JI ia de gît şi-l sărută.) 
Şi sunt geloasă... 
BARBATUL 


BARBATUL 
(eufnind de plictiseală) 


(plecînd capul pe o parte) 


Tare mă mai iubeşti !... Bine, dragă, am de lucru... 


Tare mă mai iubeşti 
FEMEIA FEMEIA 
Lucrează. Te impiedec eu? Stau acasă, aici, dupe (adanindu-i foile de pe jos) 
Ce scrii ? 


29% 297 


BĂRBATUL 
O dramă conjugală în 7 acte. 


FEMEIA 
Nu se poate. 
BĂRBATUL 
De ce? 
FEMEIA 


Fiindcă de la actul al 2-lea bărbatul a părăsit do- 
miciliul, 
BĂRBATUL 
Gizind) 
Ai dreptate. Aşa o să se întîmple cu noi. 
FEMEIA 
(mningtindu-) 
Nu se poate. Noi nu trăim o dramă, ci o idilă con- 
jugală. 
BĂRBATUL 
Bine, dragă, Dar de trei ani de cînd trăim idila asta, 
am putea s-o mai slăbim... 
FEMEIA 
(răsfoindu-i manuscrisul) 


Ce scrii ?... Nu vrei să-mi spui şi mie ?... Parcă odată 
ziceai că eu sunt peste tot... Or nu-ți mai plac, 
fiindcă nu sunt destul de... rotundă, ca văduva de peste 
drum. 


BĂRBATUL 


De, dragă, ca să umpli tot, trebuie să fii ceva mai 
grasă. 


298 


15 


25 


FEMEIA 
(dezolată) 


Îşi plac femeile grase !.. 


BĂRBATUL 


Nu mie. E legea atracţiunei universale : orce părticică 
de materie din univers atrage la sine orce altă părticică, 
cu o putere ce merge în raport direct cu masa (face 
semnul lucrurilor rotunde şi voluminoase) şi în raport 
invers cu pătratul distanţei ce le desparte. (Face semnul 
dăpărtărei.) 

FEMEIA 
(repede) 

Vezi: în raport invers cu patratul distanței. Va să 

zică trebuie să ne apropiem mereu, 
BĂRBATUL 


Nu, dragă. Tu judeci în spaţiu. Eu judec în timp : sun- 
tem însuraţi de trei ani. În anul întîi pătratul distanţei 
a fost de 1 multiplicat cu Í, egal 1; va să zică foc mare. 
În al 2-ica, pătratul distanţei a fost 2 multiplicat cu 2, 
egal 4; ceva mai moderat. În anul al 3-lea, a fost 3 
multiplicat cu 3, egal 9 ; linişte. 


FEMEIA 
Se poate. Eu sunt în spaţiu şi rămîn în spaţiu. 
BĂRBATUL 
Din nenorocire ești și în timp : îmbătrineşti. 
FEMEIA 
Nu-i adevărat ! 
BĂRBATUL 
Ai să îmbătrineşti. 


299 


FEMEIA 
Vom vedea atunci. 
BĂRBATUL 


Deocamdată îmbătrâneşti pe alţii. 


FEMEIA 
Se poate una ca asta?! Să-mi spui că te îmbătri- 
nese l... 
BARBATUL 
Nu mă laşi să scriu. 


FEMEIA 


Iaca te las. Mă ascund după biurou. Citesc. Nu mă 
vezi şi nu mă auzi. (Se așază, ca mai înainte, în fotoliu. 
Bărbatul, exasperat, înalță din umeri. Reia condeiul şi în- 
cearcă să scrie. După câteva minute, se aude viespea zbir- 
năind din nou.) 


BĂRBATUL 


Şi mizerabila asta de viespe iar începe |... (Se uită 
amindoi în tavan.) Adu revolverul ! 


FEMEIA 
Mai bine şalul meu. 


BĂRBATUL 


Adu revolverul, îţi spun ! Dacă nu înnemeresc viespea, 
poate să-mi servească mie : sunt împrejurări, în viaţă, 
cînd suicidul e singura scăpare. 


FEMEIA 
Am să mă îngraş. 
BĂRBATUL 


Da. Dar pătratul distanţei... (Femeia vine binişor lingă 
el.) 


300 


10 


20 


25 


FEMEIA 
Vrei cu tot dinadinsul să plec ?... 


BĂRBATUL 
Aş dori să mai ieşi, să umbli... îţi face bine. 


FEMEIA 
Slăbesc dacă umblu. 


BĂRBATUL 
Pe răspunderea mea. 


TEMEIA 
(eristă) 
Va să zică ţi se urăşte cu mine... 
BĂRBATUL 
Nu, dragă. Nu mi se urăște niciodată cu tine. Dar am 


de scris... 


FEMEIA 
Ce scrii ? (Încearcă să-l ia de git.) 
BĂRBATUL 
(sculindu-se) 
Uf !... O scrisoare de dragoste. Scriu unei femei blonde, 
cu ochi de peruzele şi cu nasul cîrn. 


FEMEIA 
Ceva ca mine. Nu face să-i scrii. 


BĂRBATUL 
Foarte bine. Am s-aleg una brună. 


FEMEIA 


Să mă consuiţi. (Bărbatul fuge după o mobilă.) 


301 


C BIMIOTECA x, 


v 


30 


BARBATUL 


(cu miinile unite ca de rugăciune, uitindu-se în tavan) 


Venerabilă muscă, credeam că ceva mai plicticos decît 
tine nu poate să existe, Îți cer iertare, Există : nevastă-mea. 


FEMEIA 
(se nică lung la el şi dă din cap) 
Eşti un infam... Mă duc. 


BĂRBATUL 


Sunt tot ce vrei, numai du-te. 
(Femeia iese.) 


SCENA II 
BĂRBATUL (singur) 


BĂRBATUL 


(înaintează către rampă) 


Mare lucru e amorul... în căsătorie! Parcă ai pune 
tutun în supă. Tutunul e o plantă foarte plăcută. Îi 
dai foc, arde : rotocoale de fum, puţină ameţeală. Amor. 
— Supa, de asemeni. E o mîncare bună: poţi s-o faci 
mai picantă sau mai dulce. Temelia familiei. Dar 
tutun în supă! (Se aude bizitul viespei. Bărbatul ridică 
ochii în podele, după dinsa. Către viespe.) Mizerabilă 
şi legitimă soţie l... (Viespea pare a se cobori. Bărbatul 
aleargă după ea s-o prindă. Se loveşte de scaune. Se su- 
pără şi strigă la slugi.) Panaite? Leanco? (Se duce 
furios şi sună. S-aude soneria prin toată casa. Aleargă 
slugile.) Ce va să zică asta de nu veniţi? Sun de un 
ceas... Daţi-mi ceva să prind dihanja asta. (Slugile ies. 
EI se mită după viespe. Intră slugile : feciorul cu o apă- 
rătoare de muşte, femeia cu 2 prosoape.) Puneţi-le pe 
biurou, lingă mine. (Se aşează din nou la masa de scris, 
se înveleşte cu tartanul pe picioare. Slugile ies.) Aşa 1... 
Acuma, sunt în regulă. De nevastă m-am scăpat. Viespea 
am s-o prind. Iar pofta de scris, la Zăbăuceanu ! 


303 


SCENAIII 
BĂRBATUL, FRATELE NEVESTEI 
FRATELE 
(intră, bătind în use după ce-a intrat) 


Sc poate ? 


BĂRBATUL 


Se vede că da, deoarece ai intrat. 


FRATELE 


Ce mai faci ? 


BARBATUL 


Trăiesc... de-a minunea. 


FRATELE 


Cum „de-a minunea“ ? 


BĂRBATUL 


Ca să văd ce-o să se mai întimple... (După o mică 
pauză.) Ştiu că n-o să se întimple nimic nou, dar tot 
speram să vină vreo epidemie, vreun cutremur, un ca- 
taclism de spirit, care să ne curețe de imbecili şi de 
plicticoși. 


FRATELE 
O !... Ce enormitate |... 

BĂRBATUL 
Pentru ce ? 

FRATELE 


Noroc că glumeşti. 


303 


20 


25 


BĂRBATUL 


Ba nu glumesc deloc. Dacă nu vine nici un cataclism, 
mă fac jidan or mitropolit. 


FRATELE 


De ce? 


BĂRBATUL 


Fiindcă jidanii mai aşteaptă pe cineva: un Messia, 
un copil, or un faliment. Pe cînd eu ce aştept ?... să mă 
calce un automobil, să mă aleg deputat, sau să mă 
înşele nevasta. Şi nici de asta nu sunt sigur. 


FRATELE 
(salurtnd) 


Soră-mea. 


BĂRBATUL 


Soră-ta. Voi sunteţi un neam de oameni cinstiţi. Tu 
ai să porţi coarne la sigur. 


FRATELE 
(rizind) 


Foarte mulțumesc. Şi mitropolit ? 


BĂRBATUL 


Ca să ies din canoane. Viaţa e plină: te canoneşti 
acasă, te canoneşti la club, cu bărbaţii, cu femeile, cu 
animalele. E un canon perpetuu. (Se aude zbirntind 
viespea.) Iată acum şi mizerabila asta de viespe. (Se 
uită amindoi după dinsa.) 

Tar tu, cu ce veneai să mă onorezi şi să mă plictiseşti ? 


FRATELE 


În urma teoriei ce mi-ai făcut asupra familiei mele... 


304 


BĂRBATUL 


Ce-am spus ? că sunteţi un neam de oameni cinstiţi... 


TRATELE 
Dar... că am să port... 
BĂRBATUL 
. coarne ... 
FRATELE 
«a la sigur -.. 
BARBATUL 
întărind) 
La sigur ! 
FRATELE 


Nu mai îndrăznesc să vorbesc. 


(Fratele nevestei se așează pe o canapea, Bărbatul se uită la el, 
ca la o dibanie rară.) 


BĂRBATUL 
Vrei să te-nsori ! ! ! 
FRATELE 
Vream... 
BĂRBATUL 


Dobitocule ! Idiotule ! Cămilă ! Antropofagule ! 


FRATELE 
(rizind, jenat) 


Da. Toate astea. 


305 


20 


BĂRBATUL 
(disperat) 


Vrei să te-nsori, nenorocitule ! ! ! 


FRATELE 
Da. 
BĂRBATUL 
(se scoală) 
Adevărat că este insondabilă nerozia omenească |... (Se 


învîrteşte prin cameră. Se apropie de cumnatu-său.) Bine, 
măi băiete, de ce vrei să faci şi tu măgăria asta ?... Măi! 
Să-ţi înstrăinezi tu libertatea ! Să-ţi dai pacea şi odihna ! 
Să-ţi viri capu sănătos la evanghelie ! Să-ţi aduci stăpîn 
în casă, care să nu te lase să ieşi cînd vrei, să intri cînd 
vrei, să măninci cînd îţi place, să dormi cu ferestrele 
deschise ; care să-ţi pună mîna pe condeiul cu care scrii, 
pe briciul cu care te razi; care să vrea să ştie ce gîn- 
deşti, ce fumezi, ce fluieri 


FRATELE 


Se poate însă să iubeşti şi să fii iubit... 


BĂRBATUL 


Se poate, nenorocitule ! Şi tocmai de asta e truda 
aşa de mare. Ăsta e cazul meu cu soră-ta. O iubesc și 
mă iubeşte. 


FRATELE 
Atunci 
BĂRBATUL 
Să nu iubeşti 
FRATELE 
Dar dacă iubeşti ?... 
306 


o 


20 


25 


BĂRBATUL 


Să iai trenul și să pleci în Siberia. 


FRATELE 


Te-ntorci. 


BĂRBATUL 
Să iai alt tren şi să pleci în Congo, unde să aibi no- 


rocul de a fi mincat de guzgani, or atins de friguri gal- 
bene. 


FRATELE 


Acum glumeşti. Dumneta, dacă ai avea un copil, nu 
L-ai însura ? 


BĂRBATUL 
(ajezindu-se din nou la masa de scris) 


Măi băiete, eu dacă aş avea un copil I-aş însura, fiindcă 
vanitatea speciei mele tresaltă în egoismul meu. Dar dacă 
l-aş iubi pe el mai mult decît pe tine, l-aẹ face mai bine 
călugăr, schivnic, mucenic ; orce, numai om însurat nu. 


FRATELE 
Glume. Lumea trăieşte de mii de ani măritată și în- 
surată... 


BĂRBATUL 


chinuită. 


FRATELE 


Poate şi chinuită, Dar trăieşte, Cu sistemul dumitale 
n-ar mai trăi deloc. 


307 


20 


25 


BĂRBATUL BĂRBATUL 
Pentru ce ? Nu e măgulitoare, dar e logică. Omul este un animal 
care mănîncă, doarme şi se însoară ; tu eşti om, deci tu 
YRATELE măninci, dormi şi te însori. Dar eşti şi animal, (Zbirniie 


viespea prin apropiere. Amîndoi se feresc.) Dar infama 
asta de bestie, ce mai vrea ?... Vezi ce produs zmintit e 
pămîntul și toate cele după dinsul ? !... Şi cînd te gîndeşti 
că Dumnezeu s-a odihnit 24 de ceasuri, după ce a fabricat 
un tip ca tine, care vrea să se însoare, şi o dihanie ca 
asta, care miriie de un ceas, fără nici o treabă!.. Să 
zicem că tu ai chemarea ta : să porţi coarne. Dar bestia 
asta 2... 


Pentra că schivnicii şi mucenicii nu se reproduc. 


BĂRBATUL 


Păi asta-i nenorocirea ! Se reproduc grefierii, vacmiş- 
trii, toptangii, arendașii — mincinoşii, pungaşii, brutele, 
canaliile — toţi nesimţitorii, cari nu mor de ruşine cînd 
trebuie să ceară ; cari nu-și petrec nopțile căutînd rime ; 
cari nu sunt roşi de ambiţie — aceia care mănîncă bine, 


care mistuiesc şi dorm. FRATELE 
FRATELE Eşti rău dispus astăzi. 
Dacă îmi dai voie, eu fac parte di ia di ă 
x parte din aceştia din urmă. BARBATUL 
BĂRBATUL Fireşte. 
Din cei care mistuiesc şi dorm ? 
FRATELE 
FRATELE Sabeis > 
Cena) Ce ţi s-a întîmplat ? 
Da. 
BĂRBATUL 
BĂRBATUL Nimic. Sunt un om nenorocit. Am o nevastă care mă 


Eşti, cu hotărire, un dobitoc iubeşte... şi un cumnat care mă respectă şi mă consultă. 


FRATELE FRATELE 
Fiindcă mănînc ? (se scoală) 
Te rog să mă ierţi. 
BĂRBATUL 
Vream să zic că eşti un animal. BĂRBATUL 
@mblinzindu-se) 


FRATELE Te iert. Şezi. (Se răstoarnă în scaun. După o pauză.) 


Varianta e măgulitoare. Va să zică te însori. 


308 309 


20 


25 


FRATELE 
(şade din nou) 


Da. 


BĂRBATUL 


De !... Cu toată stima ce am pentru tine, eşti un ani- 
mal. (Deodată sare de pe scaun.) Ai !.. ai-ai-ai L.. M-a 
împuns viespea l.. (Se uită la mina stingă.) Ail. ce 
durere !... Fugi după un doctor! (Cumnatu-său vrea să 
iasă.) Stai ; cheamă pe nevastă-mea. Ai... Sună, te rog. 
Ai-ai-ai l.. Ce durere l.. (Sună cu putere.) Leanco! Să 
vie nevastă-mea ! (Intră slugile; toată lumea aleargă 
forfota.) Vezi unde-i coniţa. Să se ducă cineva cu trăsura 
s-o caute. 


FRATELE 
Eu alerg la doctor. 
BĂRBATUL 
Aleargă. Ai ce durere !... Mi se umflă mîna. Pa- 


naite ! Unde-i coconița ? ! 
torii.) Nu vreau doctorii 
Leanco, unde-i cuconița ? ! 


(Slugile aduc sticle cu doc- 
voastre ! Să vie nevastă-mea. 


SCENAIV 
BĂRBATUL, FEMEIA, SLUGI 


FEMEIA 
(intrând, speriată) 


Ce este ? Ce-i? 


BĂRBATUL 


Nu mai pot de durere. Ai-ai-ai !.. 


Mizerabila 1... (Se 
lasă pe scaun.) 


310 


23 


FEMEIA 


(speriată) 

Iorgule ! dragă ! Daţi-mi repede ceva să scot acul 
viespei din rană. (I-i apucă mina, îşi lipește gura de rană.) 
BĂRBATUL 

Al. 
FEMEIA 
(către slugi) 
Aduceţi-mi cutia de farmacie din cămară. (Își lipește 
gura de rană.) 
BĂRBATUL 
A L.. Parcă-mi mai trece, cînd aspiri sîngele... mize- 
rabila! Ail.. (Se uită lung la nevastă-sa.) Da tu nu 
ieşiseşi ? (Intră femeia cu cutia de farmacie.) 
FEMEIA 
Leanco, scoate un bandaj de tifon şi moaie-l în sti- 
cla cea verde, care miroase a amoniac. 
BĂRBATUL 


Uf 1... ce durere, ce durere !... (Nevasta îi leagă rana 
şi îi pune braţul într-o fisie neagră, atîrnat de gît.) Dacă 
nu m-ar durea aşa de tare, te-aş săruta. Ai-ai-ai ! 


FEMEIA 


(plecându-se către el cu obrazul) 


Sărută. 


BĂRBATUL 


Unde-ai învăţat aşa de bine să bandajezi ? 


FEMEIA 
Nicăieri. 


311 


15 


25 


BARBATUL 
(se uită lung la dinsa) 


Parc-ai plins ! 
FEMEIA 
Am plins. 
BĂRBATUL 
Nu era vorba să ieşi ?... Ai !... mă doare, mizerabila !... 
De ce ai plins ? 
FEMEIA 


Fiindcă m-ai gonit. 
(Bărbatul se uită lung la femeie. Apoi îşi scoate mina din bandaj 
şi întinde amiudouă brațele către nevastă.) 


BĂRBATUL 


Eşti adorabilă ! Ai t.. 
se aruncă în braţele lui.) 


Vino, că nu te merit. (Femeia 


FEMEIA 


Pune repede bandajul la loc. După ce ţi-o trece, să 
nu uiţi exerciţiul ăsta. 


BĂRBATUL 


N-am să-l uit. Mizerabila !... 


FEMEIA 
Care ? 


BĂRBATUL 
Mizerabila de viespe ! 


FEMEIA 


(cam încet) 


Deșteapta ! 


312 


3 


BĂRBATUL 


Cum ai zis?! 


FEMEIA 
(tare) 


Inteligenta ! Adorabila ! 
BĂRBATUL 


Fiindcă m-a muşcat ? |... A !... eşti o infamă ! 


FEMEIA 


Îmi pare foarte rău că te-a muşcat. Dar dacă nu se 
putea altfel... 


BĂRBATUL 


Ce trebuia să se poată ? 


FEMEIA 


Să te întoarcă către mine. 


BĂRBATUL 


Va să zică solidaritate între viespi. (Îi întinde din nou 
braţul liber şi o stringe la piept.) Vino, adorabilă ființă 
ce eşti, vino şi iartă-mă, că nu te merit. 


SCENAV 


Aceiaşi, CUMNATUL, DOCTORUL 


Intră încet cumnatul şi doctorul. Bărbatul şi femeia nu-i aud. 


FRATELE 
(tusind) 
Cuhu cuhu. 


313 


5 


3 


„oftiţi, poftiţi. 


Mă bucur de aplicarea teoriilor. Iacă, doctore, bol- 


navul... 


BĂRBATUL 
(îi vede) 


FRATELE 


DOCTORUL 


Muşcatul de viespe ?... 


în persoană. 


O amică a mea, d-le doctor. (Desface rana.) 


A fost tratat minunat... Vă mai doare ?... 


BĂRBATUL 


FEMEIA 
(desfăcînd rana) 


DOCTORUL 
(observând) 


BĂRBATUL 


Cu mult mai puţin. 


Poate să se umile. (Scoate hirtie din buzunar şi scrie.) 


DOCTORUL 


În care caz să puneţi alifia asta... 


Sau pe asta. 


BĂRBATUL 
(arătind spre nevastă) 


314 


[5 


i0 


25 


FEMEIA 
(incer) 
Infamule. 


DOCTORUL 
(zâmbind) 


Glumeşte. S-a făcut bine. 


(Doctorul iese. Cumnatul îl însoţeşte pînă la uşe, Apoi se mtoarce.) 


SCENA VI 
Aceiaşi. Mai puţin DOCTORUL 


FRATELE 
Ei L.. Acuma ce zici : mă însor or nu ? 


BĂRBATUL 


Treaba ta. Dacă eşti prost, te însori ; dacă nu, rămii 
burlac, 


FRATELE 


Şi acuma ? ! 


BĂRBATUL 
Mai cu seamă. Dacă veneai cu un minut mai înainte, 
poate că-mi smulgeai consimţămîntul. 
FRATELE 


De ce „cu un minut mai Înainte“ ? 


BÁRBATUL 
Fiindcă mă durea. În suferinţă, femeia este o poetică 
necesitate ; în pace şi linişte, este o povară. (Rizind.) 
Dar apoi, ești tu sigur că o să mai găseşti un scai mi- 
nunat ca ăsta, în lumea întreagă ? 


315 


10 


FEMEIA 
Infamule ! 


BĂRBATUL 


Da, infamule cît vrei, dar adevăratule. Să mă lași 
să scriu! să nu mă bănuieşti! să respectezi colţul sin. 
gurătăţii mele sufleteşti şi îţi jur să te iubesc neîntrerupt 
tot restul vieţii mele. (fi întinde braţul.) Vino în sin- 
gurul braj ce mi-a mai rămas. (Către cumnatu-său.) O 
să fiu paralizat complect. Dacă ţi se pare că ai nevoie 
urgentă de o asemenea dambia, însoară-te, 


POEZIA DEPĂRTĂRII 


PERSOANELE : 


DOMNUL VĂLEANU 
DOAMNA VĂLEANU 
DOMNUL HANKE 
DOAMNA HANKE 
DOCTORUL. VĂLEANU 
HANKE, FIUL 

Servitori, Servitoare 


50 de ani 
30 de ani 
60 de ani 
50 de ani 
35 de ani 
30 de ani 


ta 


La Domnul Văleanu. Cabinet de lucru elegant. 


DOMNUL şi DOAMNA VĂLEANU 


Frumos a fost la 
acasă. 


Mare talent are. 


Mare — canalia. 


De ce „canalia“ ? 


ACTUL I 


SCENA I 


D- VĂLEANU 


Tribunal, dar e mai frumos la noi 


D-na VĂLEANU 


D- VĂLEANU 


(Ajută pe nevastă să-şi scoată blana.) 


D-na VĂLEANU 


319 


10 


15 


20 


D-1 VĂLEANU 
(eu blana pe braț, o sărută după git) 


Ce minunată făptură e femeia !... 


D-na VALEANU 


Toate — sau una singură ? 


D- VĂLEANU 


Una. Dar asta e atit de mult femeie, încît nu mai e 
femeie, ci femeia. 


D-na VĂLEANU 


De ce ai zis „canalia“ ? 


D-i VĂLEANU 


Aşa ne cinstim noi, oamenii politici, cînd ne respec- 
tăm. Îmi face o opoziţie în Cameră, strașnică. 


D-na VĂLEANU 
Ar trebui să ţi-l apropii. 


D-l VĂLEANU 


Ar trebui — dacă n-ar fi la mijloc procesul. 


D-na VĂLEANU 


Care mi se pare ciudat. 


D- VĂLEANU 


Zi „nedrept“. 


D-na VĂLEANU 


Nu înţeleg cum te-ai despărțit, dumneata, de tovarășul 
de acum 20 de ani, fără să vă răfuiţi. 


320 


D- VALEANU 


Iată, dragă : în tinereţea mea, am fondat o fabrică cu 
dobitocul de Hanke, tatăl tinărului de astăzi. El avea 
două-trei parale ; eu aveam studii bune şi toată pofta ne- 
bună de a mă îmbogăţi. Lucrurile au mers bine. La scurt 
timp am agonisit un capital frumos, cu care eu am vrut 
să cumpăr o moşie. Simţeam de atunci unde vor ajunge 
lucrurile cu agricultura în ţara noastră.! Hanke se opu- 
nea. Eu insistam. În cel din urmă n-am mai ţinut soco- 
teală de dinsul şi am cumpărat moşia. El s-a supărat. 
După cîtva timp mi-a propus să ne despărțim, să rămîn 
cu cu moşia şi el cu fabrica. 

D-na VĂLEANU 


Dar administrate în devăimăşie. 


D- VĂLEANU 
Nu. Fabrica mergea admirabil, iar moşia, pe atunci, 
mergea rău. În asta se deosebesc oamenii deştepţi de oa- 
menii proști. 
D-na VĂLEANU 
În ce? 
D-4 VĂLEANU 
Proștii sunt actuali, iar deştepţii sunt viitori. 
D-na VĂLEANU 


Va să zică eu şi toată lumea de astăzi suntem nişte 
nerozi. 


D-l VĂLEANU 
Da. 


D-na VĂLEANU 


Foarte-ţi mulţumesc. 


321 


20 


D- VĂLEANU 


N-ai pentru ce. 


D-na VÂLEANU 
Parcă adineoarea găseai că femeia e o făptură mi- 
nunată. 
D-l VĂLEANU 


Fireşte. Dacă mă lăsai să-ţi explic, era să înţelegi. Fe- 
meia este totdeauna, pentru sine, un lucru actual, iar 
pentru bărbatul care o iubeşte, un lucru viitor. 


D-na VĂLEANU 


Ca şi bărbatul pentru femeie. 


D- VĂLEANU 


Nu. Femeia doreşte totdeauna să facă dintr-un bărbat 
viitor, un bărbat actual și, dacă se poate, al său şi per- 
manent. 

D-na VĂLEANU 

Paradoxal. (Vine la foc, încet ; şade într-un fotoliu.) 2 

Dar mare talent ! 


D- VĂLEANU 
(se apropie de ea ; îi ridică obrazul către el) 


Ţi-a plăcut. (Ia un fotoliu şi şade şi el la foc.) Fi. 
reşte. Asta este fondamental în viaţă. 


D-na VĂLEANU 
(zâmbind) 


Ce? 


D-l VĂLEANU 


Tinereţea. 


10 


D-na VĂLEANU 
Spui prostii. Am zis că are talent. 

D-l VĂLEANU 
Talent poate aş avea şi eu. 


D-na VĂLEANU 


Desigur. Şi foarte mare. Dar la tine nu mă surprinde, 
Tu eşti născut să fii puternic, să stăpinești și să îndrep- 
tezi greşelele altora. De aceea, te admir şi te iubesc. 


D-l VĂLEANU 


Eşti sigură că mă iubeşti ? 


D-na VĂLEANU 


Ce copilări 


D- VĂLEANU 


Citeodată mi se pare că numai mă admiri. E ceva 
şi asta — dar nu-i destul. (Apropiindu-se şi inu 
mîna.) Ah ! Cînd ai şti ce mare lucru e să iubeşti l... 


D-na VĂLEANU 


Ştiu. 

D- VĂLEANU 
Ştii? 

D-na VĂLEANU 
Desigur. 


D-l VĂLEANU 


Atunci, eşti geloasă ? 


323 


19 


20 


25 


D-na VĂLEANU 
Pentru ce să fiu geloasă ? Sper că nu-mi dai nici un 
motiv. 


D-l VĂLEANU 
Cine ştie !... 


D-na VĂLEANU 
Sunt foarte liniştită, 


D- VĂLEANU 


Vezi. Liniştea asta mă exasperează. Iată, eu, care cred 
în tine ca într-o sfintă, sunt chimuit, Toată ființa ta mă 
face să sufăr, ochii, gura, părul, surisul ; gîndurile cari 
zboară după cine ştie ce himere ; îmbinarea sprincenelor, 
ce par a se săruta fără voia mea ; tot ce alcătuieşte în- 
făptuirea asta adorabilă mă doare şi mă întristează. 

D-aa VĂLEANU 

Pe nedrept. 


D- VĂLEANU 
Cunoşti de mult pe tînărul Hanke ? 


D-na VĂLEANU 
Ce idee !... 


D- VĂLEANU 
Îl cunoşti de mult ? 


D-na VĂLEANU 
Ştiu eu... 


D- VĂLEANU 
Poate că ştii. 


324 


15 


D-na VĂLEANU 


Ca şi cum m-ai întreba de cînd cunosc pe Balzac. 


D- VĂLEANU 


-a cerut mîna. 


D-na VĂLEANU 


Odată cu dumneta. 


D- VĂLEANU 


Şi m-ai ales pe mine. Sunt foarte onorat. 


D-na VĂLEANU 
Sper. 


D- VĂLFANU 
Dar aş fi preferat să-l alegi pe dînsul. 


D-na VALEANU 


Poate că. în adevăr, era mai bine. 


D-l VĀLEANU 
Eşti fără suflet. Cind zic că ar fi fost mai bine să-l 
alegi pe dinsul, nu vreau să te rănesc, ci vreau să spun 
că fiind femeia lui, te-ai fi gîndit la mine, cum te gîn- 
deşti astăzi la dînsui, fiind femeia mea. 
D-na VĂLEANU 
Eşti bizar. 
D- VĂLEANU 


Sunt om. 


325 


20 


25 


D-na VĂLEANU 
Du-te Ja Cameră. Găseşte pe Hanke şi scutură-l. 


D-4 VĂLEANU 


(sculindu-se, se uită lung la dinsa) 
Adevărat ? 


D-na VĂLEANU 
Foarte adevărat. (Gîndindu-se, vine către el.) Eşti si- 
gur că nu ai dat chitanță că administrai moşia în soco- 
teala tovărășiei cu Hanke ? 
D- VĂLEANU 
Sunt foarte sigur. Nu am dat-o și nu puteam s-o dau. 
Hanke vrea să se scape de mine și să rămînă cu fabrica. 
care era creaţiunca mea şi mergea admirabil. 
D-na VĂLEANU 
Tocmai de aceea : el vrea să se desfacă, dar poate nu 
voiai dumneta ; şi atunci, ca să-ţi păstrezi drepturile în 
fabrică, ai afirmat dreptul lui Hanke în moşie. 
D- VĂLEANU 


, Nu se poate. Hanke era un dobitoc, şi este inadmisibil 
să-mi fi lăsat eu părul în mîna lui, Cînd ne-am despăr- 
tit, ne-am despărțit cu desăvizşire. El, în 20 de ani, a 
distrus fabrica, iar eu am mărit moșia. 


D-na VĂLEANU 
Bine. 


D-l VĂLEANU 


Nu crezi în cuvintele mele ? 


D-na VĂLEANU 


Cred, dar e de mult de atunci: poate că ai uitat. 


328 


D- VĂLEANU 


Să crezi. Un om care iubeşte ca mine, îşi dă tot su- 
fletul şi toată inima. Nu-ţi ascund nimic, nu fac nimic, 
nu gindesc la nimic care să nu-ţi fie cunoscut. Aş vrea 

5 să fiu tînăr, ca să fiu curat ; să-ţi aduc o viaţă lucie, fără 


prihană şi fără pată — să ţi-o întind la picioare, ca un 
covor de zăpadă, pe care tu să calci şi în care să-ţi păstrez 
urmele... 


D-na VĂLEANU 
10 (râzând) 


„pînă la cel dintii vînt de primăvară. 


D-l VĂLEANU 


Vint de primăvară ! Ce trist e să iubeşti tirziu Î... S-ar 

zice că mizerabilul de amor se hrăneşte, ca puii de curcă, 

13 din păpădie şi din urzici ; îi trebuiesc muguri, fleacuri şi 
nimicuri ca să-şi ducă isprăvile mai departe ! 


D-na VĂLEANU 


Nu se poate nedreptate mai strigătoare. Eu te-am ales 
pe dumneta tocmai fiindcă nu pot suferi bărbaţii prea 
20 tineri. 


D-l VĂLEANU 
Ce urât vorbeşti !... 
D-na VĂLEANU 
Pentru ce ? 
25 D-l VALEANU 


Sunt exasperat. Aşa este: nu vorbeşti urit. (Îşi ia 
kaina.) Adio, dragă. 


D-na VĂLEANU 
La revedere. 
30 (Väleanu iese.) 


327 


15 


20 


25 


SCENA II 
D-na VĂLEANU, D-na HANKE, O SERVITOARE 


SERVITOAREA 
Guconiţă, d-na Hanke întreabă dacă puteţi s-o primiţi. 


D-na VĂLEANU 
Unde-i ? 


SERVITOAREA 
În odaie la mine. 


D-na VĂLEANU 
Vrea să vorbească cu mine sau cu domnul ? 


SERVITOAREA 


Gu d-voastră. Așteaptă să plece conaşul. 


D-na VĂLEANU 

Să poftească. 
(Servitoarea iese. Intră d-na Hanke.) 
D-na HANKE 
(se înclină) 
V-am cerut voie... Îmi bate inima... Am suit scara 
cam repede... 
D-na VĀLEANU 
(dindwi un scaun) 


Vă rog... Este grozavă scara noastră. 


D-na HANKE 


V-am văzut la proces... Mi-ați inspirat simpatie... Vin 
să vă Întind o scîndură de scăpare... 


328 


ca 


10 


A 


D-na VĂLEANU 
Mie ? 
D-na HANKE 
Da. 
D-na VĂLEANU 
Găsiţi că mă înec ? 
D-na HANKE 
Grozav, 


D-na VĂLEANU 


Deocamdată vă înecaţi d-voastră... Vă rog să vă li- 
niştiţi... Scara mea este o nenorocire... 


D-na HANKE 


Sunt în viaţă nenorociri mai mari decît o scară. 


D-na VALEANU 
Liniştiţi-vă. 
D-na HANKE 


Bărbatul d-voastră este... 


D-na VĂLEANU 
fezindu-i cucântul) 


„Ministru. 


D-na HANKE 


Asta-i trecător. Ceea ce este, statornic şi sigur, e alt- 
ceva : o perfectă canalie. 


329 


10 


15 


20 


D-na VĂLEANU 


(sculindu-se) 
Doamnă ! 
D-na HANKE a 
M-am liniştit. (Repetă.) O canalie, cu vîrf şi îndesat. 
D-na VĂLEANU 
Dacă urmaţi astfel, mă retrag. 
D-na HANKE 10 
Nu trebuie să vă retrageţi d-voastră ; mă retrag eu. 
Dar vă rog să fugiţi din casa asta, făcută cu bani de fu. 
rat ; să vă depărtaţi de omul cinic, imoral şi infam... 
D-na VĂLEANU 
Doamnă, nu vă permit să urmaţi ! 
15 
D-na HANKE 
De altfel, miine are să fie arestat... Are să se sfir- 
şească cu el. 
D-na VĂLEANU 
Pentru ce să fie arestat ? 
D-na HANKE 
CAREA r x Er 20 
Aha !.. Nu vă mai retrageţi!... Are să fie arestat, 


pentru că a jurat fals. Chitanţa s-a găsit! Ea este în 
mîna fiului meu. S-a găsit !... Bărbatul d-vstre este un 
mizerabil, care s-a îmbogățit din banii noștri, şi, după 
aceea, ne-a lăsat pe drumuri. Cu banii noştri a cumpărat 
moşia, iar nouă ne-a lăsat un putrigai de fabrică. 


330 


D-na VĂLEANU 


Vă rog, doamnă, liniştiţi-vă, Dacă s-a găsit un act 
care dovedeşte că aveţi dreptate, eu voi îndemna pe 
bărbatul mcu să vă restituiască partea ce vi se cuvine, 
fără proces. 


D-na HANKE 


Acum nu mai avem nevoie de îndemnul nimănui. 


Ne vom face dreptate singuri. 


D-na VĂLEANU 


Atunci, ce voiţi de la mine ? 


D-na HANKE 


Nu vreau nimic. Am venit să vă dau un sfat. Cît 
mai e timp, părăsiţi casa asta infamă. Miine, domnul 
ministru va fi arestat. 


D-na VĂLEANU 
Şi cc trebuie să fac? 
SCENA III-a 
Aceiaşi, HANKE, deputat 


HANKE 


(intră, se opreşte la uşe, uitindu-se la amindoă femeile) 


Căutam pe d-l ministru. Mi s-a spus să întru aic 


D-na VĂLEANU 


Bărbatu-meu e la Cameră. 


331 


[EI 


19 


20 


HANKE 
(uzitindu-se din nou la ele) 


Mă voi duce la Cameră. (Către mamă-sa.) Sunt cu 

trăsura — te rog să o iai. (Către d-na Văleanu.) Inainte 

de a merge la Cameră, aş dori să vă spun un cuvânt, 
D-na VĂLEANU 


Dacă vrei să mă trudeşti și dumneata ca mama dumi- 
tale, îţi spun dinainte, domnule, că nu mai am putere 
să te ascult. 


HANKE 


Un singur cuvînt. (D-na Văleanu face semn din cap. 
Salută pe d-na Hanke, care iese.) 


SCENA IV-a 
HANKE, tinărul, D-na VĂLEANU 


D-na VĂLEANU 


(arătind un scaun) 


Ascult, domnule, 


HANKE 


Am venit, doamnă, să vă restituiesc actul acesta. (îi 
întinde o hirtie.) 


D-na VĂLEANU 
Ce act? 


HANKE 


Actul despre care, probabil, v-a vorbit mama. 


D-na VĂLEANU 
Chitanţa lui bărbatu-meu ? ! 


332 


HANKE 
Da. 


D-na VĂLEANU 
Şi mi-o restituiți mie ? 
HANKE 
Da. 
D-na VĂLEANU 
Atunci nu are nici o importanță. 
HANKE 
Nici una. 
D-na VĂLEANU 
(respirind) 
Ah ! Mulţumescu-ţi ţie, Doamne ! 
HANKE 


Sau, mai bine, are una foarte mare, care dovedește 
perfecta onorabilitate a soţului domniei-voastre, deoarece 
dintr-însa reiese limpede că, la împărțirea ce s-a făcut 
acum 20 de ani, d-l Văleanu şi-a rezervat moșia, iar 
tată-meu fabrica. Dacă aceasta din urmă a mers rău, e 
vina numai a noastră. 


D-na VĂLEANU 


Atunci, pe ce se întemeia d-na Hanke cînd zicea că 
bărbatu-meu va fi arestat ? 


HANKE 


Pe nimica — sau, mai bine, pe patimi omenești. 


D-na VĀLEANU 
Nu înțeleg. 
HANKE 
E penibil să lucrezi o viață întreagă şi să rămii sărac 
— pe cînd tovarăşul tău ajunge la cea mai înaltă treaptă 
socială, bogat, sănătos şi fericit. Fiindcă e şi fericit, nu-i 
aşa? 


333 


20 


25 


30 


D-na VĂLEANU 
Cred. 


HANKE 


După aceea, mama nu ştie să ierte. Cînd s-a găsit 
chitanta d-lui Văleanu, am crezut că-și pierde cumpătul 
de bucurie... Nici n-a avut răbdare s-o examineze... A 
propos... Chitanţa poate fi încă primejdioasă. D-1 minis- 
tru a jurat că nu există. Ea există. Pentru mine e o 
fericire că există, fiindcă am văzut ce coprinde și am 
încredințat şi pe tată-meu să încetăm procesul. Dar pen- 
tru codul penal ea constituie dovada materială a unui 
jurămînt fals. 


D-na VĀLEĄNU 


Eşti foarte bun, d-le Hanke. 


HANKE 


Nu, doamnă. Sunt numai un adversar leal, sau şi mai 
puţin decît atît. Chitanţa asta ar putea să facă mult 
rău d-lui ministru ; pe cînd mie, dacă aş vrea să duc 
procesul înainte, mi-ar face unul covizşitor. 


D-na VĂLEANU 


Cum însă eşti hotărît să nu duci procesul mai departe 
ar face rău numai bărbatului meu. (fa telefonul în mină.) 
Alo, alo. Daţi-mi Camera. D-l ministru al Justiţiei. (Că- 
tre Hanke.) Ce bine că mai există şi oameni cu sufletul 
curat ! (În telefon.) Alo. Tu eşti, Constant ?... Da ?... Ai 
auzit fraza din urmă ?... Cu atît mai bine. (Face semn 
lui Hanke să asculte. Vorbeşte în telefon.) Te rog, vino 
numaidecît. E aici d-l Hanke, adversarul nostru... Lu- 
cruri foarte grave şi foarte importante... 


Un timpul acesta Hanke se apropie de d-na Văleanu şi, pe furis, 


aspiră din părul ei. Apoi se dă la o parte, cu mina la ochi, amețit) 


334 


10 


20 


25 


D-na VĂLEANU 
(intorcîndu-se) 


Ce este ? 


HANKE 


Nu ştiu... Am ascultat în telefon muzica cea mai 
Āā... 


D-na VÄLEANU 
(ironică) 


Da, bărbatul-meu are timbrul foarte plăcut. (Îi arată 
un scaun.) Tocmai mă întrebam astăzi, după proces, 
cum se poate să fiţi atit de neîmpăcaţi duşmani... 


HANKE 
„politici. 
D-na VĂLEANU 
Se înţelege, — cînd aveţi amindoi un aşa de frumos 


talent. Nu stai ? 


HANKE 


Mulţumesc. 


D-na VĂLEANU 


Nu vrei să înmînezi în persoană actul acesta ? 


HANKE 
E mai bine să-l înmînaţi d-vtră. 
D-na VĂLEANU 
(nebotăriză) 


Nu înţeleg încă de ce d-na Hanke era atit de înver- 
junată contra bărbatului meu, cînd trebuia să ştie că el 
era în regulă. 


335 


v 


19 


20 


25 


30 


HANKE 


După atiţia ani, este iertat cuiva să uite. Cea mai 
bună dovadă e însuşi d-l Văleanu, care uitase de exis- 
tenţa chitanței. 


D-na VĀLEANU 
(urmindu-şi gindul) 

Şi după aceea, nu înţeleg cum poţi dumneta să re- 
nunţi la o armă puternică, împotriva unui adversar şi 
mai puternic, fără să ceri nimic în schimb. Ceea ce 
faci e frumos, dar e prea frumos ca să nu dea de bănuit. 


HANKE 


Vă cer voie, doamnă, să mă retrag. Dacă aş comenta 
fapta mea, ea şi-ar pierde din puţinul merit ce are. 


D-na VĂLEANU 
(îi întinde mina) 


Îmi pare rău. (Hanke îi sărută mina şi iese.) 


SCENA V 
D-na VĂLEANU, singură 


D-na VĂLEANU 
(se apropie de o lampă şi citeşte) 


„Prin care subsemnatul, Const. Văleanu, inginer, co- 
proprietar al fabricei Aurora, declar asociatului meu, d-i 
Wilhelm Hanke că renunţ la partea ce mi se cuvine 
din drepturile mele asupra fabricei, rămînînd d-sa sin- 
gurul proprietar, după cum eu rămîn singurul proprietar 
al moşiei Stroeştii-de-sus din judeţul Roman, moşie cum- 
părată din avutul comun. Această chitanță provizorie 
va servi pînă la actul de împărțeală definitivă. 

Bucureşti, 5 mai 1891“ 


(Vorbeşte.) Cinci mai 1891!.. Aveam tocmai zece 
ani... 


336 


10 


SCENA VI 
Domnul şi Doamna VĂLEANU 


D-1 VALEANU 
(intrând repede) 


Ei, unde-i Hanke ? 


D-na VĂLEANU 
S-a dus. 


D- VĂLEANU 
UI! Deschideţi ferestrele, să iasă mirosul de gene- 
rozitate ! (Se duce şi deschide o fereastră.) 


D-na VĂLEANU 
Ce faci, Constant ? 


D-l VĂLEANU 
Să intre mirosul de afară, al iernei şi al zăpezei, aspru, 
cum e viaţa, iar nu dulceag ca generozitatea. 
D-na VĂLEANU 
Bine, dar mie mi-e frig... 


D-1 VĂLEANU 
(se uită lung la dinsa) 


Ţi-e frig La. 
D-na VĂLEANU 
Mi-e frig. închide. 


D- VĂLEANU 
(inchide fereastra) 
Vino, să te încălzesc la focul ce arde în sufletul meu 
pentru tine. 


337 


20 


23 


D-na VĂLEANU 
(tremurind) 


Ai răcit toată casa, (Se duce către el şi se lasă a fi 
îmbrățişată.) 


D-l VĂLEANI 


Fără convingere. 
D-na VĂLEANU 
Mi-e frig. 


D-4 VĂLEANU 
-e frig în braţele mele ? 1... 


F 
D-na VĂLEANU 
Câte grade sunt aici ? 
D-l VĂLEANU 


In brațele mele ?... 150... la umbră. 


D-na VĂLEANU 
(zimbind) 
Spui prostii. 


D-l VĀLEANU 


Şi cu cît suntem mai la umbră, cu atit e mai cald. 


D-na VĂLEANU 


(șezând într-un fotoliu, lingă masă) 


Ia vezi mai bine actul ăsta... 


D-1 VĂLEANU 


taruncind actul) 


Nu vreau să ştiu de nici un act. Cel mai dulce, cel 
mai generos, este acesta. (Îi sărută minile.) Tu nu simţi 
cîtă frumusețe, ce poezie a pus natura în inimele noastre, 
dacă numai la atingerea unei mini se deschid orizonturi 
întinse, se face primăvară, răsar zorii zilei.. Nu simți ?... 


338 


i 
i 


ti faci ti 


25 


30 


D-na VĂLEANU 


Ba da. 
cinic ?... 


Dar nu te osteneşti cu aceleași lucruri, ve- 


D-i VĂLEANU 


Aceleaşi lucruri |... (fi cade în genunchi). Dar lucru- 
rile astea sunt pururi nouă, sunt încîntătoare și adora- 
bile ; printr-însele ride şi se propagă viaţa. Mina asta, 
care, după doctorii cei mari, e făcută să înlesnească hra- 
na gurii, este cea mai minunată poezie a vieţii ; e poezia 
făgăduinţii, cînd uneşte două degete, aşa (cu mina ei) şi 
trimite o sărutare în vînt; este expresia lealităței, cînd 
strînge cu credință altă mînă (îi stringe mina); este co- 
lanul dragostei eterne, cînd braţele acestor mini se unesc 
după git... Ce ai de eşti aşa de rece? Ți-e frig cu ade- 
vărat ? La ce te gîndești ? 


D-na VĂLEANU 


(cu capul vezemat de jotoliu) 


Mă gîndesc că trebuie să fi fost teribil în tinereţe 


D- VĂLEANU 
(sculindu-se) 


în tinerețe! (se primblă.) Te interesează tine- 
reţea Dar eu acum sunt tînăr, acum, de cînd te iu- 
besc ; de cind simt că arde în sufletul meu flacăra mis- 
terioasă a vit eterne ; aceea pentru care a tremurat 
omenirea de zămislirea primei fiinţe ; aceea care a 
făcut pe părinţii tăi să se arunce unul în braţele altuia, 
ca să plăzmuiască, din iluzii şi din muzica sufletelor lor, 
trupul tău adorabil. 


D-na VALEANU 
(ca mai sus) 


Mare artist eşti ! 


339 


D-l VĂLEANU 


(disperat) 
Detestabilă creatură !... Dacă nu te-a iubi atîta, te-aş 
sugruma ! 
5 D-na VALEANU 


(ca mai sus) 
Cum ai fost în tinerețe ?... Îmi aduc aminte ceva... 
La 10 ani, cînd veneai la noi, te iubeam pe ascuns şi 
la nebunie, aşa cum mă iubeşti dumneta acuma... 
10 D-l VĂLEANU 


Femeie, eşti detestabilă și infamă... 


D-na VĂLEANU 


La 20 de ani, doream să mă iai... 


D-1 VĂLEANU 
15 Şi la 30? 


D-aa VĂLEANU 


La 30, cînd m-ai luat, socoteam că eşti un naiv. 


D-l VĂLEANU 


Pentru ce ? 


20 D-na VĂLEANU 


Pentru că puteai să mă iai cu zece ani mai nainte... 


D-1 VĂLEANU 
(tzin) 
Eşti hidoasă, 


340 


D-na VĂLEANU 
-Cind aş fi răspuns şi eu la definiţia extravagantă 
je care o dai astăzi minelor. 
D- VÂLEANU 
Mă exasperezi. Va să zică nu înţelegi nimic din zbu- 


ciumul meu sufletesc... 


D-na VĀLEANU 


D- VALEANU 


Atunci nu mă iubeşti, 


D-aa VĂLEANU 
Ba da. 


D-l VĂLEANU 
Ba nu. 


D-na VALEANU 
Eu îţi spun că da. Nu văd însă nevoia de a mă trudi 
degeaba şi a împovora viaţa cu suspine și cu bănuieli 
proaste. 
D- VĂLEANU 


Nu înţelegi nimic şi nu meriţi să mă chinuiesc pentru 
tine aşa cum mă chinuiesc. (Violent.) Unde este actul 
tînărului dumitale ? 


D-na VÂLFANU 


Actul tînărului meu este acolo... Ți l-am dat în mină, 
şi ai avut bunul-gust să-l arunci. (Î} caută.) Iată-l. Ci- 
teşte-l, ca să pricepi ce va să zică generozitate adevărată. 


su 


10 


15 


20 


25 


D- VĂLEANI! 
(dind trist din ch”) 

ă zică toată viața mea, 
= Va afele mde, infitipate 
rațiile mele către a-ți 
nici o valoare, față 


Generozitate adevărată !. 
închinată ţie ; toate visurile şi spe”? 
pe un suris al gurii tale ; toate as 
plăcea şi a te cuceri — toate n-A" 
cu şiretenia unui tînăr !... 


D-na VĂLEANI! 


E i i cca K ie actul gene: 
Şiretenia unui tînăr! Chemi pretenie Beneros 


al unui om care îţi redă onoarea ?..: 


D- VĂLEANU 


(violent) 


Onoarea !... mie ?... 


D-na VĂLEANU 


i ij ă nu există? 
Citeşte. E actul pentru care ai jurat Că 


D-4 VĂLEANI 


E ni — a Pauză) 
(citeşte în tăcere ; după * PAZĂ) 


E foarte grav. 


D-na VĂLEANI 
Nu-i așa ? 
D- VĂLEANU 
(violen) 


Nu! E grav, fiindcă e cea mt îndrăzneață tilhărie 
sufletească ce-şi poate închipui cita; € grav, fiinacă 
dumneata eşti femeie — cu alte cutintt> o ÎNtorsătară ca- 
pricioasă a naturii, care alergi du: CE fuge; te duci la 


cine nu te cheamă, doreşti pe cine e NEPârte... 


D-na VĂLEANI 


Iar discursuri 


D- VĂLEANU 


Ah, cum să te fac să pricepi că nu sunt discursuri ! 


D-na VĂLEANU 


Este sau nu slova dumitale, aici ? 


D-l VĂLEANU 
Da, este. 


D-na VĂLEANU 


Ai jurat sau nu, la Tribunal, că chitanţa nu există ? 


D-l VĂLEANU 


Am jurat. 


D-na VĂLEANU 
Prin urmare, fiindcă chitanța există, ai jurat fals. 
D-1 VĂLEANU 
(exasperat) 


Cine te-a învăţat logica asta de precupeţ? Tînărul 


Hanke ? 


D-na VĂLEANU 
(enervată) 


D-l VĂLEANU 
Va să zică îl iubeşti. 
D-na VĂLEANU 
(idem) 
Da. 


343 


D- VALEANU 


Şi îndrăzneşti să mi-o spui mie ? 1... 


D-na VĂLEANU 
Dumneta mi-o spui de dimineaţă pînă seara, şi eu 
5 mu mă supăr. 


D-l VĂLEANU 


Eşti nebună. Eu îşi spun că te iubesc pe tine, iar nu 
pe altă femeie. 


D-na VĂLEANU 
10 Prea mult. 


D-l VALEANU 


Aşa este. Am să caut să mă schimb, 


D-na VĂLEANU 
Pottă bună. 


15 D-1 VALEANU 


Mulţumesc. Asemeni. 


D-na VĂLEANU 
De prisos, Nu-mi lipseşte. 


D-l VĂLEANU 
20 (se repede şi o apucă de bra) 


Cum ai zis?! 


Dana VĂLEANU 
Dă-mi drumul ! 


344 


D-i VĂLEANU 


(o stringe mai tare) 


Repetă încă o dată ! 


D-na VĂLEANU 


Dă-mi drumul că mă doare. 


(Bărbatul îi face vint. Femeia cade. După o clipă o ridică de jos.) 


D-1 VĂLEANU 
(ipind-o de pieptul Ini) 


Sunt blestemat de cineva să te trudesc, cînd te ador. 
Jartă-mă şi compătimeşte-mă. 
D-na VĂLEANU 
Gidicind ochii spre el) 
Iert tot. Chitanţa. 


D-i VĂLEANU 


Grozav te-a fermecat |... Şezi să-ţi explic. (Șed amin- 
doi.) Chitanţa n-are nici o valoare, sau dacă are vreuna 
e numai şi numai pentru mine. Ea dovedeşte cu îndes- 
tulare buna mea credință şi dovedește, mai cu seamă, 
că împărțeala a fost şi că la împăreală moșia mi-a ră- 
mas mie. 

D-na VĂLEANU 


Am înţeles. Chitanţa. 


D-l VĂLEANU 


i-am spus ; n-are nici o valoare. 


D-na VĂLEANU 


Atunci pentru ce ai jurat că nu există, cînd ştiai că 
există ! 


345 


10 


15 


20 


R 
3 


D-l VĂLEANU 


i Nu ştiam. Are aşa de puţină valoare, încît eram în 
rept să uit că am scris-o. 


D-na VĂLEANU 
Da, dar codul penal nu uită. 


D-1 VĂLEANU 


Sunt încremenit. Tu-mi vorbeşti aşa? AL. inele 
acum : tinărul pretendent a venit să-ți spună că daa 
se găsește actul acesta, eu sunt pierdut, $i ca sti do 
vedească mărinimia sa, ți l-a dat. Aşa este 3” PEF 


D-na VALEANU 
Aşa. 
D- VĂLEANU 
Ei bine, dă-i actul înapoi şi spune-i că-l rog să-l de- 


pună Ja Parchet, în mina procurorului. 


D-na VĂLEANU 
Strălucită idee !... 


D-l VĂLEANU 
îl voi depune eu. 


D-na VĂLEANU 
(seringind repede chitanta) 


Numai să ai ce. 
D- VĂLEANU 
(se repede și smulge chitanta) 
Vom vedea. 


D-na VALEANU 
(violentă) 


Dă-mi actul ! 


346 


D-l VĂLEANU 
(Î rupe.) lată ce preţ pun 


Dovada generozităţ 
eu pe-o asemenea dovadă. 


D-na VĂLEANU 
(rece) 


Acum proba e definitivă : te jena şi l-ai rupt. Asta 
vream şi eu : să-ţi salvez numele. Dar generozitatea omu- 
lui care l-a adus este infinită. 


D-1 VĂLEANU 
Tu, să-mi salvezi numele! tu, şopirlă mizerabilă 


Iată : am să-l scriu din nou. (Adună bucăţile de hirtie.) 
Îl scriu întocmai, întocmai. Ia-l şi du-l amantului, care 


te aşteaptă... 
D-na VĂLEANU 
Injurie grosolană... Eu nu am amanți. 


D- VĂLEANU 


(itindu-se lung la dinsa ; se scoală) 
Ah, din ce aluat eşti plăsmuită ca să poţi face atita 
rău şi atîta bine. 
D-na VĂLEANU 
Eşti bolnav. 


D-1 VÄLEANU 


Adevărat. (Se apropie de ea şi îi ia mînile.) Sunt 
bolnav... de nesiguranţă... şi de iubire. Va să zică ti- 
nărul Hanke nu te interesează. 


D-na VĂLEANU 
N-am zis asta. 


347 


D-l VĂLEANU D-na VALEANU 
Atunci ce ai zis? Ăsta nu e un răspuns. 


D-na VĂLEANU D- VĂLEANU 
na VĂLEANU (primblindu-se turburat) 


Am zis că nu am amanți 
$ i. i 
; Nu se poate să te intereseze Hanke. 


5 D-l VÄLEANU 
7 p VĂLEANU 
Dar Hanke te interesează ? pia, 
Atunci am să spun minciuni. 
D-na VĂLEANU 
(încet) D- VĂLEANU 
Da; Repet că Hanke e singurul om care nu poate și nu 
trebuie să te intereseze. Înțelegi ? 
10 D-1 VĂLEANU 
Şi îndrăzneşti să mi-o spui mie ? D-na VĂLEANU 
Înţeleg. Dar ce pot să fac, dacă tocmai el mă inte- 
D-na VĂLEANU resează ? 
Ti-o spun fiindcă mă sileşti. 
D-i VĂLEANU 
DJ VALEANU (apropiindu-se de dinsa) 
15 Nu se poate ! Nu se poate. 
D-na VĂLEANU D-na VĂLEANU 
Cu toate astea, m-ai învăţat pururea să nu am gin- Peniru ce t 
duri ascunse. 
D-l VĂLEANU 
D-1 VALEANU Pentru că nu se poate. 
20 Nu se poate ! 


D-na VĂLEANU 


Mă osteneşti 


D-na VĂLEANU 


De ce „nu se poate“ ? 
D-l VÂLEANU 


D-1 VĂLEANU Quind-o de braţ) 


Fiindcă nu se poate, înţelege cînd îţi spun ! 


348 349 


D-na VĂLEANU 
Nu spui nimic. 


D-l VĂLEANU 


Îţi spun că nu poate să te intereseze Hanke, care este 


5 fiul men. 


D-na VÂLEANU 


O l.. ce enormitate !... 


(Cortina) 


ACTUL II 


10 La domnul Hanke. Casă modestă, cu mobile greoaie 


SCENA I 
Domnul HANKE și Doamna HANKE 
D-I HANKE 
să pe cap, cu beretă neagră. Citeşte : „Neue Freie Presse”) : 


A ajuns un scandal. Pfui !... 


D-na HANKE 


Ua o masă, cu tavă și toate cele trebuitoare pentru pregătit cafea) : 


Ce mai este ? 


350 


(imbrăcat curat, cu guler şi cracată; în loc de jachetă, balat ; 


D-1 HANKE 


Greve în Anglia. Toată lumea se pune în grevă... 
Greve la drumurile-de-fier ; greve la poştă; greve în 
docuri... 

D-na HANKE 


Ţara libertăţii. 


D- HANKE 


Tocmai la asta mă gîndeam eu, Margareta. 


D-na HANKE 


Lucru nou. Ia să 


Te gindeşti şi d-ta la ceva 
vedem. 
D-l HANKE 
Adică ziceam aşa în mine : englejii ăștia, cari sunt oa- 


meni practici, de ce şi-or fi pierzind vremea cu certuri și 
bătăi, cînd ar putea să lucreze... 


D-na HANKE 


Ăsta tiera gîndul ? Puteai să amini operaţia de a gîndi 
pe altă dată. 


D-l HANKE 


De ce, Margareta ? 


D-na HANKE 


Pentru că nu-i pentru dumneta. 


D-l HANKE 


Cu toate astea e așa : cine-şi pierde vremea cu vorbe 
rămîne la coadă. 


351 


D-na HANKE 


D-na HANKE 
Ce bine era să-ţi aplici înțelepciunea asta, dumitale ! Ba o fi a mea. 
Vezi x KHANKE D- HANKE 
ezi cum ești, Margareta. Faci chestiuni i ii 
toate. Nu se mai poate vorbi cu dumnet aa personale din Să lăsăm. Este a mea... 
5 -na HANKI 
D-na HANKE 5 D-na HANKE 
s Yai ine ! 
Fireşte. Englejii au marele drept al libertății indivi- Aat piae; 
D-I HANKE 


duale, pe car i 
y e l-au cucerit palmă mă şi 

cu la care 

pot renunţa... 5 palmă şi la care nu 

„fiindcă ţi-am permis să te amesteci în lucruri pe 


care nu le îÎnțelegeai... 


D-1 HANKE 
Au să-i înghită germanii. 
10 D-na HANKE 
D-na HANKE Iar începi ! 
Çizind) 
Ai haz. D-1 HANKE 
Eu nu încep nimic; dumneta începi, cu ambiția ne- 
D-l HANKE E înfrântă ce te stăpîneşte pînă la nebunie... 
Pentru ce ? 
15 D-na HANKE 
D-na HANKE Adevărat : a trebuit să am ambiţie pentru doi. 
Aşa, 
D- HANKE 
D-l HANKE Pentru paisprezece ! 


D-na HANKE 


Pentru că n-am reușit eu ? 
(răsturnind o ceaşcă) 


D-na HANKE 20 
Pentru asta şi pentru altele, Mă faci să-mi ard minile... 
D- HANKE D-i HANKE 
š ; , Ea AE E ME sii 
Dacă n-am reuşit, poate că vina nu e numai a mea. aa: pare rău că-i arzi minile. Ar fi mai drept să-ţi 
353 


352 


5 


20 


25 


D-na HANKE 


Isteţ ești pe ziua de astăzi |... 


D-l HANKE 


Sunt plictisit de a discuta cu dumneta vecinic, vecinic 


— mai cu seamă cînd nu ai dreptate, 


D-na HANKE 


Poate iar revii la chitanţă. 


D-l HANKE 
La asta şi la altele. 


D-aa HANKE 
(disperată) 


Bine, „omule, nu mi-ai cîntat, timp de 20 de ani, că 
este o chitanță aşa şi aşa, și că de la ea atîrnă dovada ho- 
tăritoare a dreptăţii noastre — iar astăzi, cînd chitanţa 
este găsită, cînd ținem în mînă pe infamul care ne-a sã- 
răcit şi ne-a umilit, vrei să renunţăm la ea !... Eu nu mai 
înţeleg nimic. 

D-l HANKE 

Aşa doreşte Fritz. 


D-na HANKE 


Şi eu trebuie să mă iau orbește după Fritz ? 


D-l HANKE 
Da. Aşa doreşte el, și așa e drept. 


D-na HANKE 
Cum e drept ? 


354 


w 


10 


15 


20 


25 


D-l HANKE 


Cînd te înşeli, e drept şi e cinstit să recunoști că te-ai 
înşelat. Eu am crezut că chitanța vorbeşte de moșie, ca 
fiind cumpărată în devălmăşie. 


D-na HANKE 
Aşa cra cumpărată. 
D-l HANKE 
Aşa — dar la despărţire moşia a rămas numai lui, 


după cum fabrica a rămas numai mie. De altminteri, ce 
zice Fritz e sfînt pentru mine... Şi să-mi dai voie să-ţi 
spun că, dacă mulțumesc de ceva lui Dumnezeu, care m-a 
nedreptăţit în multe, este de asta, că băiatul scamănă cu 
mă-sa ia duh, dar seamănă mai cu samă cu tată-său la 
suflet. 


D-na HANKE 


Să-i mulţumeşti pentru asta ? L.. Să-l blestemi ! 


D-l HANKE 


Pe Dumnezeu ? !... Nesocotită vorbă vorbeşti. 


D-na HANKE 
(scuindur-se) 


Willi, ce talent ai de a spune prostii ! 


D-i HANKE 


Eu nu spun prostii. 


D-na HANKE 


Ba spui cuvinte de spirit. 


355 


PD-l HANKE 


Nu spun nici cuvinte de spirit. Asta e zestrea dumitale. 


D-na HANKE 


Asta şi altele. 


5 D-l HANKE 


Bunăoară prevederea. 


D-na HANKE 
Prevederea, fireşte. Fabrica era mai bună decit moşia. 
dacă ştiai s-o duci. 
10 D-l HANKE 


Eu n-am ştiut s-o duc? î... Dumneta n-ai ştiut. Te-ai 
amestecat şi acolo, cum te amesteci în toate, şi am mers 


de mal. 
D-na HANKE 
15 Va să zică eu sunt cauza tuturor nenorocirilor noastre... 
D-l HANKE 
Nu zic asta... 
D-na HANKE 
Pentru ce m-ai lăsat să mă amestec ?... 
20 D-l HANKE 


El, vezi, aicea ai dreptate. E. vina mea. De azi înainte 
să-ţi cauţi de treabă, 


D-na HANKE 


Foarte bine. 


358 


SCENA -II 
Aceiaşi, O SERVITOARE 


SERVITOAREA 


Cuconiţă, d-l ministra Văleanu. 


D- HANKE 
Văleanu Ja noi ! 
D-na HANKE 
Ce vrea ? 
SERVITOAREA 
Nu pot să ştiu. 
D-na HANKE 


Întreabă pe cine caută: pe domnul sau pe mine? 


SERVILOAREA 
Pe d-voastră. 
D-} HANKE 
Gnpelegind rău) 
Pe mine? (Se scoală, turburat, să iasă inaintea lui 
Văleanu.) 
D-na HANKE 


Ce faci ? 


D-l HANKE 


Ştiu şi eu L. 


357 


SERVITOAREA D-l VĂLEANU 


A întrebat de cuconiță. Ce te-am învăţat eu ?. 


Margareta ? 


„ Atunci cîştigi parale. Unde-i 


D-i HANKE 


A întrebat de cuconiță ? (Către d-na Hanke.) Atunci 
5 il primeşti dumneta. 


D- HANKE 


Cred că e dincolo. Nu cîştig parale, ci... reumatisme, 
umblind prin noroi, pe cînd dumneta umbli în antomobil. 


D-na HANKE 


D-l VĂLEANU 
Eu nu-l primesc, Primeşte-l dumneta. 


Nu mă pofteşti să stau ? 


D-l HANKE D- HANKE 


Eu îl primese — numai nu ştiu ce să-i spun... Pururi mă înveți cîte ceva. 


10 D-na HANKE 


D-i VALEANU 
(ieșind ; încet, cu mânile la gură) 


(luând un scaun) 


Că e un mizerabil, Lucrurile ce şi le poate face omul singur nu trebuie 


să le aştepte de la alţii... Şi, va să zică, umbli prin noroi... 


D- HANKE 
Să poftească. ILARIE 
15 (Servitoarea iese pe unde a venit. D-na Hanke iese la dreapta.) Cum m-ai învăţat. 
D-1 VĂLEANU 
SCENA III Lucrezi cu Fritz ? 
D-1 HANKE 
Domnu! HANKE, Domnul VÄLEANU A i 
Da. Ajut pe fiu-meu. 
D-l VĂLEANU D-1 VĂLEANU 
(intrind) pă dl Pi a i si 
fa si Atunci câştigi parale. Poate cu încetul te liberezi şi 
20 At... Willi dragă Ce mai faci, bre omule ? de Bancă... 


D- HANKE 


Ce să fac... Ce m-ai învăţat. 


D-1 HANKE 
Îşi stă pe suflet. 


358 359 


D-l VALEANU 
Fireşte. Am garantat, şi n-aş vrea s-o mai plătesc şi 
pe asta. 


D-l HANKE 


5 „Şi pe asta“ e foarte generos. 


D-l VĂLEANU 


Willi, voi deveniți un neam de oameni romantici. 


D-i HANKE 


Ce vrei să zici ? 


10 D-l VĂLEANU 


Vreau să zic ceea ce zic: „n-aş vrea s-o mai plătesc 
şi pe asta“, 


D-i HANKE 


Am înțeles, şi îţi spun că eşti un bărbat generos. 


15 D-l VĂLEANU 


A £.. devii ironic. 


D- HANKE 


Devine omul ce poate. Cind zici că nu vrei să mai 
plăteşti şi pe asta, ai aerul de a spune că ai mai plătit 
20 şi altele. 


D-! VĂLEANU 


Dar cum încă !... Nu „am aerul“, ci o spun curat. 


D-i HANKE 


Ai plătit angajamentele fabricei. 


380 


D-1 VALEANU 


Angajamentele fabricei dumitale. 


D- HANKE 


Care au fost şi a dumitale. 


5 D-1 VĂLEANU 


Care a fost.. dar care era numai a dumitale cînd 
ai contractat angajamentele pe care le-am plătit eu... De 
altminteri, faimoasa chitanță limpezeşte lucrurile... 


D-l HANKE 
10 Noi nu vrem să profităm de dinsa, și de aceea ţi-am 
trimis-o, 
D-l VĂLEANU 


Nu profitaţi în linic colaterală, ci în linie descendentă, 


SCENA IV 
15 Același. Doamna HANKE E 


D-aa HANKE 
(care deschisese ușa şi auzise ultimele cuvinte) 


T-aţi dat chitanţa ? £.. 


D-l HANKE 
2 I-a dat-o Fritz. 


D-na HANKE 


Aşi făcut şi nerozia asta? (Către Hanke.) Te rog, 
Jasă-mă cu... domnul. 


361 


10 


15 


20 


25 


SCENA V 
Doamna HANKE, Domnul VĂLEANU 


D-na HANKE 
(înaimtind încet către Văleanu) 
Va să zică ai făcut şi infamia asta !... 


D-1 VĂLEANU 
(liniştit) 


Grele cuvinte !... Deveniţi o familie de artişti... 


D-na HANKE 


Am fost Ia şcoală bună... 


D-l VĂLEANU 


V-aţi făcut studiele Ia circ... 


D-na HANKE 


Unde am avut drept dascăl un clovn. 


D- VĂLEANU 


Pe care aţi încercat să-l imitaţi şi, fiindcă n-aveați ta- 
lent, aţi vrut să-l strîngeţi de git, ca să-i luaţi locul... Ar 
trebui să scuteşti de şcoala asta pe băiat... 


D-na HANKE 


Vorbeşte încet, pentru numele lui Dumnezeu ! 


D-1 VĂLEANU 
(urmind) 


„„care mă interesa... 


D-na HANKE 


Şi pe care l-ai conrupt. 


363 


D-l VĂLEANU 
Eu?! 


D-na HANKE 
(apropiindu-se) 
Vorbeşte încet... L-ai conrupt... L-ai ameţit cu vorbe 
sforăitoare, de onoare, de dreptate, de nobleţe, şi i-ai 
smuls actul din mini... 


D- VĂLEANU 
(riznd silit) 

I-am smuls actul, eu !... (Scojînd bucățele de hirtie.) 
Tată actul. E rupt în bucăţi. Dar sunt gata să ţi-l îna- 
poiez şi să ţi-l mai scriu o dată. Sperai să mă vezi în 
puşcărie... 


D-na HANKE 


Şi sper încă. 


D-i VĂLEANU 


Ah, Margareto l.. Sperai să mă vezi în puşcărie î.. 
E un lucru josnic, dar omeneşte explicabil să vrei să- 
răzbuni pe cineva... Însă acel „cineva“ trebuie să fie vi- 
novat... Cu ce ţi-am greşit eu ?... Aventura noastră de 
acum 30 de ani... 


D-na HANKE 


O numeşti aventură ? ! 


D-1 VĂLEANU 


Cum s-o numesc ?... La 20 de ani, amorul este tot- 
deauna o aventură. 


D-na HANKE 


Pentru oameni lipsiţi de inimă. 


:363 


D-l VALEANU 


Pentru toată lumea. Amorul este pasiune la 50 de 
ani, pasiune, suferinţă, martir... 


D-na HANKE 
5 Iar bine. 
D-l VĂLEANU 
Nu înţelegi nimic. 
D-na HANKE 


Şi nici nu vreau să înţeleg. 


10 D-l VĂLEANU 


Eu am 50 de ani 
mat pînă în temelii. 


Sufletul meu este trudit, zbuciu- 
şi viu să te rog să m-ajuţi... 


D-na HANKE 
Egoist fără margini ce eşti l.. Uiţi cine sunt eu... 
15 şi ce virstă am... 
D-i VĂLEANU 


O femeie, la virsta dumitale, nu mai poate fi decît un 
izvor de mîngiiere... 


D-na HANKE 


20 Pentru tinerii de virsta dumitale. 


D-l VĂLEANU 


Da, pentru tineri de virsta mea. Pentru nefericiţi care 
nu mai au farmecul tinereţii, dar au tot focul ei... 


D-na HANKE 


25 Şi de ce m-ai ales tocmai pe mine pentru inconștienţa 
asta ? 


364 


D-l VALEANU 


Pentru că stă în mîna dumitale să-mi redai pacea... 


D-na HANKE 
În mîna mea ? 


5 D-l VĂLEANU 


Şi pentru că te cred destul de nobilă să o faci. 


D-na HANKE 


Te înşeli. Dacă stă în mina mea să-ţi dau pacea şi 
bucuria vieţii, îţi voi da trudă şi chin : ochi pentru ochi, 
10 dinte pentru dinte. 


D- VĂLEANU 
(privind-o lung) 


Eşti rea, dar eşti aproape frumoasă... 
D-na HANKE 
15 „Aproape“ t. 


D-l VĀLEANU 


Margareto, e mult ceea ce-ţi spun eu, eu, care nu mai 
spun minciuni. Şi, fiindcă eşti încă frumoasă, poate că 
eşti şi bună. 


20 D-na HANKE 
Nu. 


D-1 VĀLEANU 


Totuşi, numai două ființe pot să-i spună adevărul. 


D-na HANKE 
25 Cui? 


363 


19 


15 


20 


25 


D-l VĂLEANU 


Fiului dumitale, 


D-na HANKE 


Ce are a face fiul meu cu fericirea dumitale ? 


D-l VĂLEANU 
Fiul dumitale are talent ; e tînăr şi plăcut ; şi mai e 
siret şi infam. S-a strecurat în sufletul femeii mele, cu 
mizerabila asta de chitanță (violent), pe care eu v-o arunc 
în faţă la toţi, şi astfel a ajuns să-mi răpească diniştea, şi 
fericirea. Şi, totuşi, lucru e cu neputinţă ! Dumneata ştii 
bine că e cu neputinţă... 


D-na HANKE 
Eu nu ştiu nimic. 

D-1 VĂLEANU 

(dind cu pumnul în masă) 

Ştii ! 

D-na HANKE 
Nu fi brutal. 

D-1 VĂLEANU 


Vei spune fiului dumitale adevărul. 


D-na HANKE 
Nu! 
D-l VĂLEANU 
11 vei spune ! 
D-na HANKE 
Nu! 
368 


10 


15 


D-! VĂLEANU 
A, nu?! Atunci i-l voi spune eu. Mă duc la Cameră 
să-l caut şi să-l aduc aici. 
D-na HANKE 
(täindu-i drum) 
Du-te la Cameră și adu-l aici. Dar dacă-i vei spune 


un cuvînt, te împuşc ! (Dindu-se la o parte.) Acum du-te 
la Cameră. 


Wäleanu iese.) 


SCENA VI 
Doamna HANKE, O SLUGĂ 
D-na HANKE 


{sună ; întră sluga) 


Dă-mi un pahar cu apă. (Sluga iese. D-na Hanke 
rămîne cu mânile pe masă.) Credeam că răzbunarea e mai 
dulce |... (Intră sluga, cu paharul de apă.) Spune dom- 
nului că-l rog să poftească. 


SLUGA 


Domnul este în biurou, cu cucoana d-lui ministru, 


D-na HANKE 


Da ?... (Bea.) Fii bună și ridică tava. Unde sunt? 


SLUGA 
În biurou. 


(D-na Hanke dispare și revine imediat cu d-na Văleanu.) 


387 


SCENA VIE D-na IIANKE 


Da. 
D-na HANKE, D-na VĂLEANU 
D-na VĂLEANU 


D-na VĂLEANU 


Viu să vă intorc vizita de ieri şi, vă mărturisesc, viu 
| 5 cu aceeași emoțiune... 


Închipuiţi-vă că o femeie măritată s-ar interesa de un 
5 tînăr... în mod cu totul platonic... 


D-na HANKE 
D-na HANKE 


Cu care am venit eu la d-voastră. 


Da. 


D-na VĂLEANU 


VÄLI ii 
D-na EANU Dar cu totul platonic... 
Mai puţin scara... 
FI Sia 10 D-na HANKE 
(O aşează) Fireşte, 


Vă rog, doamnă. (Îi ia manjonul.) VĂLEANU 
D-na 


D-na VĂLEANU Şi că tinărul acesta ar avea un suflet nobil, generos, 
(urmează) şi ar da dovadă de cea mai mare dezinteresare, restituind 
n > 2 sită îi ii - 15 femeii un act, care ar compromite situaţia bărbatului... 
15 Recunoscînd că sunt în viăţă împrejurări mai greu. de 


înfruntat decît o scară. 
D-na HANKE 


D-na HANKE Da. 


Vă pot oferi ceva ? 


D-na VĂLEANU 


D-na VĂLE, i ai F a pita ză, $ j 
na: VATEANU Ar putea femeia să-l primească fără ştirea bărbatului ? 


20 Nimic. Vă rog să-mi acordaţi cîteva minute. 
20 D-na HANKE 


D-na HANKE a oy 
Actul ? sau pe tînăr ? 


Cu cea mai mare plăcere. 


D-na VĂLEANU 
Actul, 


D-na VĂLEANU 


Şi să-mi permiteţi să vă spun o istorioară... 


368 369 


10 


15 


20 


D-na HANKE 


Eu cred că nu. 


D-na VĂLEANU 


Atunci am făcut rău. 


D-na HANKE 
Nu ştiu. 


D-na VĂLEANU 


Dar dacă lucrurile ar fi mai grave ; dacă bărbatul ar 
iubi pe femcie la nebunie... 


D-na HANKE 


Femeia ar trebui să nu creadă... 


D-na VĂLEANU 


Presupunind că ar crede... 


D-na HANKE 


Ar fi o naivă : toţi bărbaţii spun minciuni. 


D-na VĂLEANU 


Să presupunem că acesta n-ar spune minciuni. 


D-na HANKE 


Ar fi un Ìucru nou şi atît de extraordinar, încît ar 
trebui pedepsit. 


D-na VĂLEANU 


Pentru ce ? 


370 


D-na HANKE 


Pentru că ar strica armonia minciunelor celorlalți. 


D-na VĂLEANU 


Admir, doamnă, libertatea de spirit cu care vorbiţi... 


D-na HANKE 


Fiindcă am ghicit tot restul povestei. 


D-na VĂLEANU 


D-na HANKE 


Negreşit. Bărbatul — care spune minciuni — spune 
cel mai ruşinos şi mai scandalos dintre neadevăruri, afir- 
mind că tînărul, pe care soţia ar putea să-l iubească, este 
fiul lui —— fără să se gindească că acesta are o mamă, 
pe care cl, bărbatul, o dezonorează. Eu, dacă aș fi mama 
aceea, aş striga tinerii femei: „iubeşte în pace, iubeşte 
pe tînăr, ia-ţi partea ta de fericire ; viaţa e o mizerie in- 
finită, prin care bucuria trece ca un fulger de secetă“. 
Mizerie infinită este viața, doamnă. Mizerie, mizerie... 
(O îneacă lacrămile.) 


D-na VĂLEANU 


(mişcată) 


Vă rog, doamnă... 


D-na HANKE 


Un lung şir de ani, al cărui început este deja în mor- 
mînt şi al cărui sfîrşit n-a purces încă din necunoscut. De 
firul acesta s-au aninat visurile, zdrențe de purpură şi de 
aur, pulbere scînteietoare de raze... Şi au trecut, au trecut, 
înşelind pururea. 


371 


5 


10 


15 


20 


SCENA VIII 
Aceiaşi, D-L HANKE 
D-1 HANKE 
(grăbit) 
Margareta, iată automobilul : Fritz cu d-l ministru !... 


(Ies cu toții.) 


D-na HANKE 
(desprețuitoare) 


Dom-nul mi-nis-tru !... 


SCENA IX 
D-l VĂLEANU, HANKE, tinărui 


D-l VĂLEANU 
(intrind) 
Dacă ai citeva minute... (Încuie ușa.) Mă ierţi că nu 
te duc la mine... Aş vrea să nu ştie nevasta... 


HANKE 


Cu totul la dispoziţia d-voastre. 


D-l VĂLEANU 


Cred că bănuieşti ceva... 


HANKE 
(rizind) 


Ími oferiţi un loc în minister ? 


D-l VĂLEANU 


Nu. Îţi ofer o Legaţiune în străinătate. 


373 


19 


15 


20 


HANKE 
Mie?! 
D-l VĀLEANU 
Da. 
HANKE 
Serios ? 
D-l VĂLEANU 
Foarte serios, 
HANKE 


Sunt aşa de primejdios ? 


D-l VĂLEANU 
Teribil. 
HANKE 


Cu toate astea, grupul meu e neînsemnat. 


D-l VĂLEANU 


E foarte însemnat. 


HANKE 


Ce-au să zică ceilalţi ?... 


D-l VĂLEANU 


Iată ce-au să zică : Livezeanu zice deja că Justiţia a 
ajuns o turpitudine şi nu e decît o armă în mina partide- 
lor. Pentru a-l întări în credinţa asta am să-l numesc con- 
silier la Curtea din Craiova... 


HANKE 
Nu primeşte. 


373 


D-i VĂLEANU 


Primeşte. Antoniu a anunţat mai multe interpelări asu- 
pra scandalurilor administrative : am să-l numesc în Con- 
siliul superior administrativ. 


5 HANKE 


Acela e om cu avere... 


D-1 VĂLEANU 


Cu avere, dar primeşte. Martinescu merge rău cu pre- 

fectul : am să i-l schimb şi, pentru a continua tradiția 

10 unei rele administrații, am să numesc prefect pe fiu-său... 
Cine mai e în grupul dumitale ? 


HANKE 
Eugen Butescu. 
D-l VĂLEANU 
15 Acela e om de treabă — nu-i dau nimic. 
HANKE 


Tristă opinie aveţi de noi ! 
D-l VĂLEANU 
Tristă. 


20 HANKE 


Atunci cum credeţi că o să primesc oferta ce-mi 
faceţi ?... 


D-l VĂLEANU 


Am aceeaşi opinie şi de mine. Înţetegi că dacă n-ar 
25 fi miniştri care să ofere locuri, n-ar fi deputaţi care să 
le ceară. 


374 


HANKE 
E trist. 
D-l VĂLEANU 
E trist, dar e aşa. 
HANKE 


Eu sper c-au să se schimbe lucrurile. 


D-l VĂLEANU 


Peste două mii de ani. 


HANKE 


Cu mult mai curînd. 


D-1 VĂLEANU 
Acum două mii de ani; la Atena, tocmai aşa se pe- 
treceau lucrurile. 
HANKE 
O să le schimbăm noi : votul universal, care este pri- 
mul punct al programului nostru, are să îndrepteze tot. 
D-l VĂLEANU 
(dindu-se cu un pas înapoi, se uită lung la dinsul) 
Ascultă-mă, Hanke, nu-ţi mai ofer nimic... 
HANKE 
(rizând) 
De ce? 


D-1 VĂLEANU 


Fiindcă te credeam demagog complicat, cu chichițe 
şi portiţe, dar, în fond, om deştept — şi văd că ești nu- 
mai demagog sadea. 


375 


20 


25 


HANKE 
Adică ? 


D- VÄLEANU 


Adică speța cea mai proastă de oameni. 


HANKE 
Prin urmare ? 


D-l VĀLEANU 


Prin urmare aştept să ştiu ce Legaţie îţi alegi. 


HANKE 


Logica e bună. (Devenind serios.) Nu pot primi. 


D-l VĂLEANU 
Pentru ce ? 


HANKE 


Pentru o mulţime de cuvinte, 


D-1 VĂLEANU 


Le cunosc pe toate, le-am cîntărit — ştiu cit cîştigi ca 
avocat, ştiu ce ai pierde, părăsind grupul din Cameră ; 
dar ştiu şi ce ai câştiga trăind cițiva ani într-o lume 
mare — ştiu ce servicii ai aduce ţării, şi mai cu seamă 
ştiu cu ce prestigiu te-ai întoarce în Parlament... (Se 


apropie de Hanke.) Ascultă-mă. Eu cred că dumneta ai 
un suflet curat... 


HANKE 
trizina) 


Aşa cred şi eu. 


270 


D- VĂLEANU 


Mai mult: că ai putea să fii generos, dacă ai vedea 
de aproape mizeria inimei omeneşti... Taci ?... Mă înșel ?... 


HANKE 
Tac, fiindcă nu înţeleg. 


D- VĂLEANU 
(uitindu-se lung la dinsul) 


Te-ai introdus în casă la mine, cu o îndemânare rară, 
şi-ai turburat sufletul unei femei. (Hanke vrea să pro- 
testeze.) Nu protesta. Ştiu că am fost cîndva rivali. E o 
expresie trivială, dar e aşa. Şi dumneta şi eu aspiram la 
mina aceleiaşi femei. Dumneta, cu cei 30 de ani, cu 
farmecul viitorului, reprezeptai poezia ; eu cu cei 50 de 
ani, cu numele şi poziţia mea reprezentam prezentul — 
prezentul gras şi ostenitor. 3 Femeia m-a ales pe mine, 
dar a rămas cu gîndul la dumneta... Nu protesta... Prin 
ce neonestă prefacere ajunge instinctul să îmbrace forma 
sentimentului adevărat? Nu ştiu. Ceea ce ştiu pozitiv 
este că femeia mea nu m-a iubit miciodată, cu taina 
divină a abstracţiunei noastre sufletești, cu poezia, cu 
dorul, cu avîntul lăuntric al amorului... Pe cînd eu!... 
ah, eu !... (Îşi ascunde obrazul în mini.) Eu nu am alt 
cuvînt de a trăi, decît suferința asta adorabilă, mizeria 
asta infamă şi profundă, care mă face să uit regulele 
şi înţelesul lumei, să cerșesc mila unui tînăr, care.. 
putea să fie fiul meu şi care are dreptul să zâmbeasc 


ar 


HANKE 
Protestez din toate puterile... 


D-l VĂLEANU 


Nu protesta. Durerea adevărată nu se cunoaşte la 
30 de ani. 


HANKE 
Eu nu zimbesc... 


317 


5 


15 


20 


25 


D! VALEANU 
Nu zîmbești. (După o pauză.) Spune-mi.. dumneta... 
mu... iubeşti pe femeia mea... 


HANKE 
Imi faceţi o întrebare ?... 


D-IL VĂLEANU 


De ce? În loc să te provoc la duel, îţi vorbesc ca 
un om de treabă. 


HANKE 
Cred că nu. 
D+ VĂLEANU 
Eu sînt sigur că nu. 
HANKE 
Nu. 
D-l VĂLEANU 
Atunci fii generos. 
HANKE 
Ce să fac ? 
D- VĂLEANU 
Du-te. 
HANKE 
Să dispar ? 
D- VĂLEANU 


Să dispari. (li ia mina.) Dispari în viitor, în Jumea 
poetică a depârtării... Poate va fi mai rău pentru mine... 


Dar va fi un rău sigur... pe cînd nesiguranța de astăzi, 
mă chinuieşte, mă degradează... 


378 


10 


15 


20 


HANKE 
Plec... Dar nu pot primi tîrgul... 


D-l VĂLEANU 
Atunci nu pleci. 
HANKE | 
Plec. 
D-l VĂLEANU 


Nu pleci. Cunosc laşitatea omenească... 


HANKE 


Foarte bine. Primesc. 


D-l VĂLEANU 


i vag 
Îmi dai cuvîntul dumitale de om cinstit ? 


HANKE 


Vä dau cuvîntul meu. 


D-i VĂLEANU 


Va să zică poți fi cu adevărat generos... 


HANKE 
Nu ştiu... 


D-i VĂLEANU 


i i ai ă fii iubit... şi 

i nu eşti banal... şi ai putea, să fi i 

pl ai şi îsi a Iată unde stă primejdia. (Exaspe 
rat.) Dar, în fine, pleci... 


379 


20 


HANKE 
Plec. 


D-4 VĂLEANU 


Poţi să pleci, că ești tînăr. Dacă aş fi eu tînăr 


(Cortina) 


ACTUL III 


Decorul din actul I. Seara 


SCENA I 
Domnul VĂLEANU, singur 


r D-1 VĀLEANU 
(Singur la masa de seris) 


E noapte și adînc repaos, 

E taină şi nepriceput, 

Cum au ieşit toate din haos 
În vremea dintru început. 


f e curiosi sunt poeții l.. Printre nenumăratele puncte 
rălucitoare de pe bolta cerească, unele scinteiză 

lumina lor proprie — stelele ; altele luminează desărti 
zile, cu lumină împrumutată — planetele De 2 A, 
poeţii „steluță mult iubită a sufleiului meu“ si m die 
„planetă mult iubită a sufletului meu ?* (După o pauză.) 


380 


„Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie, stea dulce 
şi iubită a sufletului meu...“ Foarte adevărat. Pierdute 
sunt în neagra vecinicie, şi orce mijloc de a le vedea, 
orcît de puternic, nu le poate mări, fiindcă nu le poate 
apropia. Şi atunci ele devin poezie... Puncte geometrice 
de pe firmament, ce par a se mişca neîncetat împrejurul 
unei linii ideale... (Luind o carte de pe masă.) Nenoro- 
cirea apropie pe oameni de poeţi... Ce bizar e şi Oscar 
Wilde !... „Oh, o pianistă, o minunată pianistă şi poate 
chiar o mare muzicantă ; foarte discretă, foarte onestă 
şi înzestrată cu o mare dragoste pentru dobitoace.“ Așa 
e viaţa noastră : un lucru înţelept şi trei aberațiuni. 

Cînd trăieşti ca toată lumea, trdindu-te să-ţi agoni- 
seşti existenţa, oamenii ţi se par Jogici ; de îndată ce te 
opreşti din luptă şi te dai Ja o parte, aceiași oameni îți 
apar în lumina adevărată a nebuniei lor. Şi atunci vezi 
că nebun ai fost şi tu. Dar ceea ce este tragic în exis- 
tența noastră e tocmai constatarea necesităţii acestei ne- 
bunii. Căci dacă oamenii n-ar fi uşurei şi nebuni, cimi- 
tirile ar fi pline de sinucigași. Aşa e viața noastră: nu 
an lucru înţelept şi trei aberaţiuni, ci patru aberaţiuni 
complecte. Şi nimic nu e mai demn de dînsa decit ironia. 


SCENAII 


D-l VĂLEANU, D-na VĂLEANU 


D-na VĂLEANU 
(intrtnd) 


Vorbești singur ?... 


D-l VĂLEANU 
(uitindu-se lung la dinsa) 


Ce adorabilă eşti L.. 


D-na VĀLEANU 


Căutam o carte. Iar începi ? L.. 


381 


DI VĂLEANU 


Nu încep — urmez. 


D-na VĂLEANU 
Continuez, Comte Oscar... 4 (Trece pe partea opusă 


5 a scenei şi iese.) 


20 


25 


SCENA III 
D-l VĂLEANU, singur 


DA VĂLEANU 
(urmind) 


Patru aberațiuni: ambiția, aurul, arta, amorul (re- 
petă de patru ori litera de la început), a, a, a, a. (Ex- 
clamă.) A!.. Ambiţia. Întreabă pe o cioară dacă a zbura 
e înălţător. Tot ceea ce omul nu poate face, este frumos ; 
tot ce e departe, e poetic. Aurul. Un bust de aur şi 
unul de bronz pot reprezenta pe același prost, iar Rocke- 
feller este vegetarian. Arta. Sunete şi văpsele ; nefericire 
rimată ; Gioconda şi tilharii care au furat-o. Amorul $... 
tăcere. 


SCENAIV 
D-l VĂLEANU, D-na VĂLEANU 


D-na VĂLEANU 


(intrind din nou) 


E adevărat că vorbeşti singur ! 


D-l VĂLEANU 


Discuţiunile contradictorii sunt banale şi nu conving 
pe nimeni. 


382 


D-na VĂLEANU 


Monologul e primejdios pentru... sănătate. 


D-i VĂLEANU 


Despre partea nebuniei ?... Nici un om nu e singur 
în sine. În cei mai cuminţi, trăiesc cel puţin un înţelept 
şi un nebun. (Amabil.) Căutai ceva ? 


D-na VĂLEANU 
Căutam o carte. 

D- VĂLEANU 
La recherche de Pabsolu ? 5 


D-na VĂLEANU 
Nu. O carte de Oscar Wilde. 


D-l VĂLEANU 


Teatru ?... Comedia este un lucru trebuitor vieţii cum 
sunt sarea şi ochelarii. 


D-na VĂLEANU 
Poetic şi logic. 


D- VĂLEANU 
Foarte logic. Dacă ai întreba pe cineva: „ce vârstă 
are copilul acesta ?“, iar el ti-ar răspunde: „Ii ore şi 
jumătate“, ai crede că e zevzec, nu-i aşa ? 
D-na VĂLEANU 
Fireşte. 
D-i VALEANU 


Cu toate astea, dacă copilul ar fi născut numai de 
11 ore şi jumătate... 


383 


20 


25 


D-na VĂLEANU 
Hotăritor, monologul e primejdios, 


D- VĂLEANU 
Ce carte căutai ? 


D-na VĂLEANU 
Mi se scrie din străinătate că a apărut o serie de 
nuvele de Oscar Wilde, printre cari una foarte intere- 
santă... 
D-l VĂLEANU 


A L.. ţi se scrie din străinătate !... 


D-na VĂLEANU 
Mă rog. Respectează convenţia ! i-am spus că nu- 
mai aşa rămîn. 


D-l VĂLEANU 


Şi ce zice convenţia ? 


D-na VĂLEANU 
Libertate absolută pentru amindoi — cu condiţia unei 
depline încrederi... 
D-l VĂLEANU 
Foarte bine. Şi cum se cheamă novela lui Oscar 
Wilde ? 
D-na VĂLEANU 


Nu ştiu. Ceva cu un tînăr care trebuia să dea o roză 
logodnicei sale. 


D-l VĂLEANU 


Se numește Privighetoarea şi trandafirul. 8 


384 


D-na VĂLEANU 
O cunoşti ? 
D-l VALEANU 
Da. 
D-na VĂLEANU 
Şi nu o ai? 
D-l VĂLEANU 
Nu. Dar pat să-ţi spun ce e într-însa. 
D-na VĂLEANU 
Te rog. 
D-i VALEANU 
Ce-mi dai în schimb ? 
D-na VĂLEANU 
Orce... O roză adevărată. 
D-l VĂLEANU 
Să mă laşi să te sărut pe buclele părului. 


D-na VĂLEANU 
neborăriză) 


Cred că asta... nu se poate. 


D-1 VĂLEANU 
izbucnind) 
Š šu?! 
Nu se poale să-ți sărut părul, eu, bărbatul tău? ! 
D-na VĂLEANU 
(voind să plece) 


Dacă urmezi, plec. 


385 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


D- VĂLEANU 
(blind) 


Rămîi. Primesc roza. 


D-na VĂLEANU 
(ind un scaun) 


Se numeşte Privighetoarea și trandafirul ? 


D-l VĂLEANU 


Da. O fată făgăduise unui student înamorat de dinsa, 
să joace cu el, la un bal, dacă-i va aduce un trandafir 
roșu, la fel cu rochia ei. În vara aceea Însă, nici un 
trandafir roşu nu înflorise în grădina studentului. Tină- 
rul se tînguia, întins pe iarbă. Dintr-un stejar, îl auzi 
9 Privighitoare, — Tată glasul jubirei adevărate, zis 
ea. Tot ce eu cînt, el sufere; tot ce este pentru mine 
bucurie, pentru el durere. Amorul este, desigur, un lucra 
minunat, mai rar decît zmaraldele şi mai scump decit 
mărgăritarele. Şi, zburind ca un vis, prin umbra grădinei, 
se duse la o tufă de trandafir și îi zise: — Dă-mi o 
floare roşie, şi îşi voi cînta toate cîntecele mele. Dar 
tufa îi răspunse: — Bucuros, namai... florile melc sunt 
albe ; dacă vrei, iată colo o altă tufă ; încearcă. Încercă 
Privighitoarea, zburind ca o umbră şi făgăduind să cimre 
Dar şi tufa a -doua răspunse ca cea dintăi: —_ Bucuros 
numai.. florile mele sunt galbene ca părul de sirenă ; 
dacă vrei, iată colo, sub fereastra studentului, o tufă de 
trandafir roşu, Zbură privighitoarea pînă Ia dinsa şi-i 
ceru o floare : — Rozcle mele sunt roșii, dragă, răspunse 
tufa, dar eu nu mai pot înflori. — De ce? fntrebi pri- 
Vighitoarea. — Fiindcă m-a înghețat iarna. — Numai o 
roză. — Nu pot, — Cum să facem ? Dacă vrei cu 
orce pref un trandafir roşu, să-l plăzmuieşti tu, din mu 
zică, la lumina lunci, şi să-l colorezi cu sîngele inimei 
tale. Toată noaptea vei cînta pentru mine, pe cînd spinii 
mei îţi vor străpunge inima. — Privighitoarea se gîndi la 
student : — Fii fericit ! îi strigă ea; am să-ţi dau tran- 
dafirul roșu. TI voi plăzmui din cîntecele mele, ła lumina 
lunci, şi-l voi colora cu sîngele inimei mele. în schimb, 


388 


2 A x 4 doar 
îţi cer un singur lucru : să iubeşti cu aevărat Ci Sat 
iubirea este mai cuminte decit înțelepciunea, i tare 
decît puterea ; aripile sale sunt ca flacăra, trupi 


jăratecul. i POS i 
E Şi cînd luna strălucea în ceruri, privighitoarea zbu 


n aa Tan Di ini. Cintă 
la tufa de trandafiri şi îşi lipi pieptul de pini goa 
toată noaptea şi cu cît cînta mai tare n am sai mai 

pe ai z a 

ăbă ii şi curgea sîngele. În c din un 
Ca o mora Far era bă. Atunci tufa strigă către 
on PA s - A se fac 
privighitoare : — Păsărică, apasă pe ghimpe că că face 
Bus şi floarea nu mi-i gata. Pringnioera apasă mal 
i d i — Mai tare, pi I 
i floarca începu a se roşi. — Mai ia 
strigă tufa, — Privighitoarea apäsā atit de tare, tacit 
an himpe îi atinse inima. Atunci se ridică aem 
be Sfişietor al amorului care ucide, și pasărea € za 

la pămînt... (Cu ultimele cuvinte, cade şi el. 


genunchii ei, sărutîndu-i.) 


D-na VĂLEANU 
(sărind de pe scaun) 
Nu mă atinge l.. 


D- VĂLEANU 
(retrăgindu-se înspăimântat) 


Să mu te atingl. Va să zică îţi inspir ură şi dez- 
gust? La 
D-na VĂLEANU 


3 KERE ie 
Nu zic asta, ci numai te rog să te ţii de cuvî 


D- VĂLEANU 
Ce ai în sîn ? 


D-na VĀLEANU 
(pipăindiu-se) 


N-am nimic. 


387 


D-i VĂLEANU 
Ai 


D-na VĂLEANU 
Nu am nimic. 


5 DA VĂLEANU 
Ai... Scrisorile... din străinătate 1... 
D-na VĂLEANU 
“Ține-ţi cuvîntul ! 
D-l VĂLEANU 
10 


Nu vezi că mă ucizi ? |... 


D-na VĂLEANU 
"Ține-ţi cuvintul ! 


D-l VĂLEANU 


Să-mi ţiu cuvintul, cînd tu trăieşti 


n sub acoperămîntul 
15 meu, visind la altul, iubind pe altul, respirind numai 
pentru ell.. Ce lege omenească mă poate sili să res- 
pectez o asemenea învoială ? 
D-na VĂLEANU 
Cuvintul dat. 
20 D-l VĂLEANU 


N-am dat asemenea cuvînt, 


D-na VĂLEANU 


388 


D-i VĂLEANU 
Nu! 


D-na VĂLEANU 


Nu ţi l-am cerut în scris, fiindcă n-avea mai multă 
valoare. 


D-l VĂLEANU 


Injurii ? L.. Deşi nu le merit, mă ating... (După o 
pauză.) Cu toate astea, vreau să ştiu adevärul: ce ai 
în sin ? 

D-na VĀLEANU 


Scrisori... 


D-1 VĂLEANU 


Nu e adevärat ! 


D-na VĂLEANU 
De ce? 

D-l VĂLEANU 
Fiindcă o spui. 

D-na VĂLEANU 

{voind să plece) 
Grosolănii nu vreau să ascult. 

D-l VALEANU 

(ezindu-i drumul) 
Ce ai în sin? 

D-na VĂLEANU 


Lasă-mă să trec. 


389 


D-l VĂLEANU 
D-l VĂLEANU 


(apucîndu-i minile) Aceea e ascunsă în fundul inimei, nu-i aşa?... În 
inima infamă şi plină de turpitudini... Crezi că la aceea 


TES i E PC ia : 
Ge ai în sin ? nu se poate ajunge, spăimoasă făptură ce eşti? 1... 


D-na VĂLEANU D-na VĂLEANU 


5 Dă-mi drumul ! Omorîndu-mă. 


D-l VĂLEANU 


Da, omorindu-te. Cit îţi plăteşte pielea ? 


D-! VĂLEANU 


Vreau să ştiu cu orce preţ ce ai în sîn. (Se urmează 
o mică luptă. Văleanu rupe nasturii de la haina femeii 


şi-i scoate din sin o fotografie). Fotografia lui! A. D-na VĂLEANU 


10 va să zică aşa îţi ţii cuvîntul, dumneta, care ceri de la Va răminea în suflet. 
mine să nu te ating? L.. 
D-l VĂLEANU 
D-na VĂLEANU Dacă l-ai avea. Dar nu ai suflet. 
(trigind) 
Să nu mă atingi! D-na VALEANU 
Lasă-mă să trec... 

15 D-l VĂLEANU 


D-l VĂLEANU 


Nu te ating, viperă; dar mutra asta de neamt su- {dindu-se la o parte) 


lemenit am s-o pun în țintă şi să trag cu pistolul în ea; 

am s-o batjocoresc şi s-o arunc în noroi ; am s-o rup 

în bucăţi (rupe fotografia) aşa (o aruncă) şi să o 
20 cale în picioare... 


Treci... pentru totdeauna. 
(D-na Väleanu iese.) 


D-na VĂLEANU H SUENAN 

Un carton. 3 
î æ D-4 VĂLEANU, Un TECIOR 

D-1 VĂLEANU 

Cu imagina lui. D- VĂLEANU 
(ingur) 
25 D-na VĂLEANU Sau îl împuşe pe el... sau pe ea... sau pe mine... (Sună, 

La aceea nu ajungi. Intră feciorul.) Să cheme cineva pe frate-meu. 


390 391 


15 


20 


FECIORUL 
Am înţeles. 
D-i VĂLEANU 
Cine e în salon ? 
FECIORUE 


E mai multă lume. Mai cu seamă d-na Hanke vrea 
să vă vadă, 


D-l VĂLEANU 


Nu primesc pe nimeni. 
SCENAVI 

D- VĂLEANU, D-na HANKE 
D-na HANKE 


(dind pe fecior la o parte și intrind) 
Pe mine, da. (Închide ușa.) 


D- VĂLEANU 
Ce doreşti ? 

D-na HANKE 
Nu doresc — cer. 

D-l VĂLEANU 

(mirat) 

Serios ? 

D-na HANKE 


Cit se poate de serios. 


393 


D-1 VĂLEANU 
Şi ce ceri ? 

D-na HANKE 
Să aduci pe fiu-meu în țară. 

D-1 VĂLEANU 


Ai un mare spirit de à propos. Mă rog, toate femeile 
sunt ca dumneta ? 


D-aa HANKE 
Nu am poftă să glumesc. 
D- VALEANU 


Cind ai şti cit de puţină am eu !... 


D-na HANKE 
Prin urmare ?... 

D-4 VĂLEANU 
Ce doreşti ? 

D-na HANKE 


Am spus : să aduci pe fiu-meu în ţară. 


D-l VĂLEANU 
Nu se poate. 

D-na HANKE 
Pentru ce? 

D-1 VALEANU 


Pentru că nu se poate. 


393 


10 


15 


20 


25 


D-na HANKE 
Ăsta nu-i un cuvînt. 


D- VĂLEANU 
Nu cred că trebuie să-ţi dau un cuvînt. 
D-na HANKE 
(luînd un scaun) 
La miniştri, politețea s-ar cuveni să fie cel puţin ca 
la ceilalţi oameni... 
D-l VĂLEANU 
Mă rog. N-am timp să mă ocup de fleacuri. Ce do- 
reşti ? 
D-na HANKE 
Să vede că începe să te părăsească și memoria. îşi 


spun pentru a treia oară că dorese să aduci pe fiu-meu 
în ţară. 


D-! VĂLEANU 


La asta am răspuns : nu se poate. 


D-na HANKE 
Cu ce drept ii pe un copil departe de părinţi ? 
D-1 VĂLEANU 


Aha ! Are haz ! Un copil... minor... 


D-na HANKE 


Minor sau major, pentru noi este copilul nostru. 


D-l VĂLEANU 


„Pentru noi“ este foarte bine găsit. Ai auzit vorbin- 
du-se de Antigona ? 


394 


10, ` 


15 


20 


D-na HANKE 


N-am nevoie de cursuri. 


D-1 VĂLEANU 
Totuşi, e bine să-ți aminteşti pe fiica Jui Deane, care 
cătăuzea pe tată-său, orb şi proscris... At... Ce ne, at 
câteodată studiele clasice, ca să-ţi vezi mizeria ph 
fund !... 


D-na HANKE 
Gmblinzindu-se} 


Eşti nenorocit. 


D-1 VĂLEANU 


Atit de nenorocit, încît fac greşeli de politeţe e 
tară... Ia un fotoliu, te rog. (Vrea să-i ofere un fotoliu., 


D-na HANKE 


Adu pe fiu-meu în țară. 


D-1 VĂLEANU 
(oprindu-se) 


Iar începi 


D-na HANKE 
Scurtezi distanțele. 
D-l VĂLEANU 
Tocmai asta nu vreau. N-am nici un interes să-i 
apropii. 


D-na HANKE 


Ai un interes foarte mare : depărtarea poetizează pe 
oameni. 


395 


15 


20 


D-1 VĂLEANU 


Vorbe. Depărtarea desparte pe oameni. 


D-na HANKE 


Şi-i face să se dorească... 


D-l VĂLEANU 
Pină se uită, 
D-na VÂLEANU 
(sculindu-se) 
Atunci... nu mai am nimic de zis... Îţi mulțumesc că 


ai tăcut. 


D-l VĂLEANU 
Cind ? 


D-na HANKE 


Cînd ameninţai să-i spui adevărul, 


D- VĂLEANU 
Ar fi fost riscant, 

D-na HANKE 
Cum ai zis?! 

D-l VĂLEANU 


Adică... aş fi riscat prea mult. (D-na Hanke salută.) 


D-na HANKE 
(de la uşe) 


Adu- în țară... şi micşorează poezia depărtării 


(Iese) 


398 


SCENA VII 
D-! VĂLEANU, singur 
D-1 VĂLEANU 
(inălpind dia umeri) 


Lumea se compune din nebuni, filozofia din paradoxe, 
iar viaţa întreagă din caraghiozlicuri. Cum o să zici unui 
om care iubeşte : „cu cît iubeşti mai mult, cu atît du-te 
mai departe ?“... Este adevărat însă că tainele inimei ome- 
peşti sunt nepătrunse... Ce este sigur în lumea asta in- 
famă ? Doar atit: că cimitirele sunt pline de morminte. 


SCENA VIII 
D-l VĂLEANU, Doctorul VĂLEANU 


Dr. VĂLEANU 
Bună-seara, excelență. Ce mai faci ? 


D-l VĂLEANU 
Ce să fac... Uite, trăiesc. 


Dr. VĂLEANU 


Foarte bine. Ăsta e lucrul cei mai inteligent ce-l poate 
face un om care s-a născut, 


D-l VĂLEANU 
Eşti sigur ? 
Dr. VĂLEANU 


Absolut. Un om care nu se însoară, nu face filozofie 
şi nu bea apă cu gheaţă, e stăpînul lumei. 


D-i VĂLEANU 


Eu fac toate astea : m-am însurat, fac filozofie şi beau 
apă cu gheaţă. 


397 


10 


20 


Dr. VĂLEANU 
De aceea eşti stăpînul numai al unei țări. 


D-l VĂLEANU 


Cu numele. 


Dr. VĂLEANU 


Cu fapta şi cu cugetul. Dar... de ce m-ai chemat? 


D-l VĂLEANU 
Ca să te rog să-mi dai un hap de stricnină. 
Dr. VĂLEANU 


Ai vreun ciine,.. bolnav ? 


D- VĂLEANU 
Foarte bine zici: am un cîine... bolnav. E şi ciine şi 
bolnav. 
Dr. VĂLEANU 
Atunci îngrijeşte-l, nu-l omori. În toate cazurile, chea- 
mă un veterinar. 
D-1 VĂLEANU 
Şezi te rog. (Doctorul şade.) Eu nu sunt bine. 
Dr. VĂLEANU 
(rizind) 
Prin urmare nu era caz de veterinar. (Cu interes.) 
Ce ai, dragă ? 
D-i VĂLEANU 


Mă simt ostenit, descurajat. Am intrat în viaţă, pînă 
în adâncurile ei cele mai ascunse şi vreau să ies dintr-insa. 
Dar vreau să ies, dacă s-ar putea, curat, cum am intrat. 


398 


n 


15 


25 


Dr. VĂLEANU 


Ce vorbe vorbeşti !... Nimic nu-i mai interesant decît 
viaţa... 


D-1 VĂLEANU 
Altora... 

Dr. VĂLEANU 
Viaţa, în sine... 

D- VĂLEANU 


Ascultă, doctore : nu filozofie. Nu vreau să-ţi vorbesc 
de toţi oamenii, ci numai de unul: de mine. Eu am in- 
trat în viaţă curat, am trăit curat şi vreau să sfirşesc tot 
așa. Împrejurările vieţii mele, pe care tu nu le cunoşti, 
sunt atît de încâlcite, încît, dacă aș trăi mai departe, 
m-aş maurdări. 


Dr. VĂLEANU 
Cum se poate ? |... 


D-1 VĂLEANU 


Se poate. Tu eşti mai mult decit fratele meu : eşti, 
oarecum, opera mea. Te-am crescut, te-am învăţat carte, 
te-am urmărit cu dragostea unui părinte... Mă crezi cînd 
îţi vorbesc... Ca să trăiesc mai departe, cu desfăşurarea lo- 
gică a caracterului meu — violent şi intolerabil — ar 
trebui să comit o îndoită crimă, să omor două persoane. 
Ceea ce nu se poate. Pe una nu trebuie s-o omor; pe 
alta nu pot s-o omor. 


Dr. VĂLEANU 
Ce grozăvii !! 


D-l VĂLEANU 


Nu sunt grozăvii. E desfăşurarea logică a unei pro- 
bleme. 


399 


Dr. VĂLEANU 


Nu se poate. Să omori pe alţii sau să te omori pe 
tine, nu e niciodată logică. 


D-l VĂLEANU 


5 Absolut logic. Eu iubesc pe o femeie, care iubeşte pe 
altul. Iubirea mea pentru dînsa este viaţa mea însăşi. Să 
trăiesc și să asist la amorurile lor este mai presus de pu- 
terile mele... De altfel, nu tee-am chemat ca să discutăm. 
Eu nu am alţi moştenitori legitimi decît pe tine. Te pre- 

10 viu că voi lăsa averea mea împărțită în două: o parte 
neveste-mi, iar alta ţie. În lotul tău voi pune o sumă de 
bunuri pe care să le vinzi, iar cu produsul lor să plăteşti 
datoriele lui Hanke bătrînul, fără explicaţii şi fără vorbe, 
Atit. Acum, fiindcă nu poţi să-mi dai stricnină, întinde-mi 

15 mîna... Adio. 

(Cortina) 


ACTUL IV 


Decorul din actul precedent. Vara. 


SCENA I 
20 Doamna VĂLEANU, Doctorul VĂLEANU (amindoi în doliu) 


Dr. VĂLEANU 


S-ar zice, dragă cumnată, că de la moartea lui frate- 
meu, eşti înamorată de dinsul... 


400 


D-na VĂLEANU 
Sunt nenorocită şi nemîngiiată. 
Dr. VĂLEANU 


Ce fericit ar fi el, sărmanul, dacă te-ar auzi Î... 


D-na VĂLEANU 


Doctore, cunoşti ceva mai grozav decit ireparabilul ? 


Dr. VĂLEANU 


Cunosc : reparabilul în amor, 


D-na VĂLEANU 
Nu vorbi copilării. Reparabilul, în amor sau în altceva, 
este un mare act de dreptate. 
Dr. VĂLEANU 


În amor? !.. Act de dreptate ? l.. Amorul este, prin 
firea sa, un tiran zăpăcit şi scandalagiu... Adevărat enfant 
de bohème. 


D-na VĂLEANU 


Literatură. 


Dr. VĂLEANU 
Cel muit muzică. 


D-na VĂLEANU 
Ce-i vrea. Însă nu adevăr. 


Dr. VĂLEANU 


Amorul este, între sentimente, ceea ce era Neron în- 
tre împărați : un nebun superb, care viola cele mai in- 
violabile legături ; omora pe Seneca ; da foc Romei; se 
cobora de pe tronul lumci pe arena circului ; se credea 
de geniu... 


20 


25 


D-na VĂLEANU D-na VĂLEANU 
Literatură. Linişteşte-te. Am găsit-o eu. 
Dr. VĂLEANU Dr. VALEANU 
(râzind) i 
Cum vrei... La; cinei? 
D-na VĂLEANU D-na VĂLEANU 


La un țăran. Fat-o. (i arată o colivie ale cărei ză- 
brele sunt acoperite cu hirtie cenușie.) 


Amorul este un lucru divin... dulce şi dureros... făcut 
pentru sufletele nobile... pe care nu-l gustă, în toată vo- 
luptatea lui, decît cei ce s-au călit în durere. 


Dr. VÂLEANU 


Dr. VĀLEANU (căutind s-o vadă) 


Asta e literatură... Dar, în fine, eu venisem pentru 
altceva... Venisem să-ți spun că nu e chip să găsesc o 
privighitoare. Unde n-am căutat-o şi pe cine n-am însăr- 
cinat cu misiunea asta delicată !... A propos: s-a întors 
Hanke. 


Ce dihanie mititică. Asta cîntă de umple dumbrăvile ? 


D-na VĂLEANU 
Asta. 


Dr. VĂLEANU 


Mult zgomot... din nimic. 


D-na VĂLEANU 
A propos de privighitoare ? 


Dr. VĂLEANU D-na VĂLEANU 
Nu. À propos de misiune, Zgomot ? 
D-na VĂLEANU Dr. VĂLEANU 


L-am văzut. Pardon — muzică. 


Dr. VĂLEANU D-ma VĂLEANU 


Deja ? Poezie. 
D-na VĂLEANU 


i 5 . VĂLEANU 
Ce vrei să zici ? D 


Poezie. Dar c o poezie dresată în libertate, 
Dr. VĂLEANU 


Nimic. Dezleagă-mă de privighitoare, sau altfel trebuie D-na VĂLEANU 


să mă duc în străinătate, la un muzeu de ornitologie. 


Da. Nu cîntă în colivie. 


402 403 


Dr. VĂLEANU Dr. VĂLEANU 


Atunci ? Ă PEELE 

Atunci am să organizez eu o potiră după privighitoare, 
š ca să-ţi ofer ocazia de a le pune în libertate... Şi cu asta, 
D aE 
-aa VĂLEANU mă închin. 


Am să-i dau drumul. 


D-na VĂLEANU 
5 Dr. VÂLEANU 


(uitindu-se la dinsa mirat) La revedere, doctore. Îţi mulţumesc de osteneală, şi 


A . ita că plătesc orcit... 
Pentru asta trebuia s-o caut prin lumea întreagă ? i ta a plălese orcii 


(Doctorul iese.) 
D-na VĂLEANU 
Pentru asta. Şi te rog s-o cauţi mai departe. 


SCENA II 
10 Dr. VĂLEANU 


Ca să-i dai drumul ? ! DOAMNA VĂLEANU, singură 


D-na VÄLI 
-na EANU D-na VĂLEANU 


Da: (după ce a însoţit pe doctor, se întoarce la colivie) 
Dr. VĂLEANU Pasăre privighitoare, 
15 Frumoasă logică. De praan pi Pa eee 0 RR DR 
D-aa VĂLEANU (Repetă.) 


Pasăre privighitoare, 

Ce cînţi noaptea pe răcoare, 
Umple-ţi guşa cu suspine, 
Şi suspină pentru mine ; 
Vino azi şi vină mîni 

La priveghi de săptămîni, 
Să ne spovedim ia lună 

Şi să plîngem împreună, 
Tu din glasul tău de foc, 
Eu din ochi fără noroc. 


Perfectă. Inchipuieşte-ţi un mare poet căzut în mîna 
unor sălbateci. Nu s-ar organiza expediţii să-l pună în li- 
bertate ? 


20 Dr. VĂLEANU 
Ai haz... Şi cât plăteşti de privighitoare ? 


D-na VĂLEANU 


Orcit. TEPE y Anex CARI 
Cîntă, dragă 1... cîntă, păsărică |... 


404 
405 


5 


3 


15 


20 


25 


SCENA Ir 
HANKE, tînărul, D-na VĂLEANU, Un FECIOR 
FECIORUL 
(aducând o carte de vizită) 
Întreabă domnul ăsta dacă-l primiți. 
D-na VĂLEANU 
(luând cartea, se gindeşte) 


Spune-i că tocmai acum a ieșit doctorul de la mine... 


FECIORUL 
Am înţeles. (Tese) 


D-na VĂLEANU 
(către colivie) 
„Miine te duci... mă laşi şi tu... pasăre cu dor în glas 
şi viaţă de pripas... 
FECIORUL 
(reintrând) 
Domnul roagă pe cuconița să primească pachetul 


ăsta... 


D-na VĂLEANU 
Pune-l pe masă, 


FECIORUL 


Şi întreabă dacă are răspuns. 
D-na VĂLEANU 
(cercetind pachetul) 


i, Scrisorile mele !... (Se gîndeşte. Către fecior.) Spune-i 
să se urce. 


(Feciorul iese. După puțin timp, intră Hanke.) 


406 


o 


25 


HANKE 


(foarte elegant, se închină) 


Prima mea dorință este, doamnă, să mă tratați ca şi 
cum ministrul ar trăi. 


D-na VĂLEANU 


Îmi pare rău, domnule, dar cred că asta nu se mai 
poate... 


HANKE 


Adevărat ? Pot oare spera ? 


D-na VĂLEANU 


Să speri ? Ce ?... 


HANKE 


Ceea ce soarta n-a voit altădată... 


D-na VÂLEANU 


Şezi. (Hanke ia loc.) Ceea ce soarta n-a voit altă- 
dată, astăzi o vrea şi mai puţin. Şi e bine că ai stăruit 
să te primesc, ca să ne explicăm... Mi-ai înapoiat scriso- 
rile... Va să zică clișeul cel vechi... 


HANKE 


Credeam că nu se cuvine să le mai păstrez după moar- 
tea ministrului. 


D-na VĂLEANU 


Cum se poate L.. Cit trăia el, credeai că poţi să le 
păstrezi aceste mizerabile hirtii, care constituiesc un furt 
şi care îi sfişiau inima — iar acum, nu? Da ce fel 
de suflet ai dumneta ?... 


407 


10 


15 


20 


25 


HANKE 


Vă rog... Cît nu aveaţi libertatea de a hotărî de soarta 
d-voastre, puteam să le ţiu la mine, aceste dovezi... 


D-na VĂLEANU 


Dovezi, de ce ? 


HANKE 
„Astăzi, lucrurile sunt schimbate şi trebuie să vă reluaşi 
libertatea. 


D-na VĂLEANU 
Dovezi, de ce ? 


HANKE 


De un sentiment curat și adînc... 


D-na VĂLEANU 
Curat, nu, domnule ! Adinc... poate. Dar adînc de 
prăpastie. 
HANKE 


k Cu toate astea, nimeni nu știe mai bine decît d-voastră 
cît au fost de curate relațiunile noastre... 


D-na VALEANU 
(rtzind fals) 


Relaţiile noastre 
nule ? 


Drept cine mă iai dumneta, dom- 


HANKE 


Drept o persoană demnă de tot respectul şi toată com- 
pătimirea. 


408 


D-na VĂLEANU 
Demnă de compătimire, da ! De respect, nu !... Te-am 
văzut de două ori în toată viaţa mea ; nici nu te cunosc 


bine cum eşti la chip şi la suflet şi cu toate astea ţi-am 
5 dat, în scris, o sută de dovezi... de literatura amorului. 


HANKE 
De „literatura amorului“ ? ! 
B-na VĂLEANU 
Cu care am omorît un om... 
10 HANKE 


Şi cu care zăniți adînc pe un altul... 


D-na VĂLEANU 
Domnule Hanke ! Nu mă iubeşti şi nu m-ai iubit nici- 
odată L.. 
15 HANKE 
Protestez. 


D-na VĂLEANU 
Şi nici eu nu te iubesc şi nu te-am iubit. 
HANKE 
20 Protestez din toate puterile. 


D-na VĂLEANU 


Nu protesta. Suntem într-un moment serios al vieţii 
noastre. Să nc coborim în adincul inimelor şi să găsim 
acolo adevărul. Nu m-ai iubit. 


409 


HANKE 


Poate... la început... 


D-na VĂLEANU 


Dacă m-ai fi iubit, nu plecai. Şi nici eu nu te-am iu- 
5 bit... Dacă te-aş fi iubit, plecam cu dumneta. 


HANKE 


Acesta este amor de teatru. În realitatea vieţii, doam- 
nă, o mulţime de lume iubește şi tace, sau pleacă. 


D-na VĂLEANU 


10 Nu 1... Sau iubește, cum cîntă, or visează ; ca un dar 
frumos al sufletului, ce simte nevoia să zboare, Cine iu- 
beşte cu adevărat, rămîne cînd lumea îl silește să plece ; 
pleacă, dacă trebuie să rămînă ; dărâmă, arde, rupe ză- 
gazurile... (apropiindu-se de el) şi adesea moare. 

15 HANKE 


Teatru. 
D-na VĂLEANU 
Văcind un pas înapoi) 
Ah !... cîtă ironie !... Tocmai aşa vorbeam eu bărbatu- 


20 lui meu, când îmi spunea că mă iubeşte. 


HANKE 


Cu deosebire că d-voastră spuneţi că nu mă iubiţi. 


D-na VĂLEANU 


Nu te iubesc. Este adevărul cel mai necesar sufletului 
25 meu, pe care trebuie să-l strig, ca să-l audă cerul, înge- 
rii şi arhanghelii, pentru mingfierea celor morţi... 


419 


HANKE 
Nu mai înţeleg... Atunci cum aţi putut să scriți pa- 
ginile acelea atît de frumoase, pe care nu vi le cerea ni- 
meni; în care se simte atîta sinceritate, atita căldură ?. 
5 D-na VĂLEANU 


Nu ştiu, domnule, nu ştiu. Trebuia să le spun bărba- 
tului meu şi, printr-o încăpăţinare bolnăvicioasă, ţi le 
scriam dumitale... Erai departe... mi se părea că eşti jertfa 
geloziei... Cine mai poate înţelege inima omenească ! 

10 HANKE 


Poezia depărtării... 


D-na VĂLEANU 


Poezia depărtării.. (O îneacă lacrămile.) Poezia, du- 
rerea sfişietoare a celor ce nu se mai pot îndrepta. E atit 
15 de departe bărbatul meu acum L.. 
(Se aude zgomot în anticameră.) 


SCENA IV 


Aceiaşi, D-na HANKE 


D-na HANKE , 
20 (intrând repede, se opreşte un moment și se wită la amândoi) 
Am urcat... scara... 
D-na VĂLEANU 


Geşindu-ì înainte) 


Scara noastră cea grozavă... 


au 


20 


25 


D-na HANKE 


(către fiu-său) 


Am trăsura jos. Dacă vrei să profiți de dînsa... şi să 


mi-o trimiţi înapoi... 


(Hanke se închină şi iese.) 


SCENA V 
D-na HANKE, D-na VĂLEANU 


D-na HANKE 
(ngrozită) 


Am venit prea tirziu ? !... 


D-na VĂLEANU 
Pentru ce? (O duce la fotoliu.) Vă rog să şedeţi. 
N-aţi venit nici prea tirziu, nici prea de vreme. Am vor- 


bit cu fiul d-voastre ca două persoane ce nu vor să se 
mai înşele una pe alta. 


D-na HANKE 
Ah L.. Răsuflu. 


D-na VĂLEANU 


Şi nu cred că vă rănesc în sentimentul d-voastre de 
mamă, dacă vă voi mărturisi că nu l-am iubit niciodată... 
V-aduceţi aminte de ziua în care am venit să vă întreb, 


D-na HANKE 


_Mi-aduc aminte. Asta mă aduce. (fi cade în genun- 
chi) Am fost o mizerabilă... Am mințit.. Am minţit, de 
disperare şi de răutate... 


D-na VĂLEANU 
(vrea s-o ridice) 


Vă rog... 


412 


D-na HANKE 


Viu în genunchi să vă rog să mă iertaţi. Puteţi să mă 
iertaţi ?... Puteţi să înţelegeţi ce însemnează a suferi 30 de 
ani, a trăi în necazuri, a simți bătrîneţea care coprinde 
încetul cu încetul toate zăgazurile vieţii, ca bălăriele care 
umplu o grădină !... Şi a rămîne cu inima încă tînără... 


D-na VĂLEANU 


Va să zică... d-voastră... l-aţi iubit pe bărbatul meu... 


D-na HANKE 
(ascunzindu-și faja în miini) 


V-am furat comoara vieţii... (Ridicînd fruntea.) Pu- 
teţi fi liniștită. El nu mă iubea. El vă iubea numai pe 
d-voastră. Ah, doamnă, cît de mult vă iubea !... O ase- 
menea simţire ridică pe oameni pînă la jertfă — ideal pe 
care eu nu l-am cunoscut. 


D-na VĂLEANU 


Fiul d-voastre este prin urmare... 


D-na HANKE 


Da... Sunteţi femeie. Iertaţi unei femei că n-a avut 
curagiul să se dezonoreze, mărturisîndu-şi singură vina... 


D-na VĂLEANU 


Ridicaţi-vă, doamnă. Eu nu am nimic de iertat. Viaţa 
este atît de surprinzătoare, iar inima omenească o tainiţă 
cu atîtea ascunzători, încît numai cei ce sunt cu totul fără 
inimă judecă repede şi pedepsesc. 


D-na HANKE 


Nu, doamnă, nu. Inima noastră este în adevăr o tai- 
niţă ; dar ea scamănă cîteodată cu o închisoare, în care 
zac făcători de rele, falşificatori şi incendiari. Dacă am 
deschide toate pușcăriele |... 


413 


D-na VĂLEANU 


Ar rămiînea goale... Lucrul cel mai spăimos pentru o 
inimă omenească... D-voastră, doamnă, aveţi un fiu... Eu, 
ce am ?... 


D-na HANKE 


Mingiierea de a fi rămas curată ca o floare. Cea mai 
mare, cea mai binefăcătoare dintre mângiieri, pe care să 
nu o daţi pe nimic. Cînd veţi ajunge, ca mine, pe pra- 
gul unei alte lumi, veţi înţelege ce preţ are cugetul curat, 
chiar cînd greşeşte... 


VOICHIŢA 


Comedie în trei acte 


PERSOANELE 


DOCTORUL FINGAL 
D- COSTOIU 

D- NIEMENE 

D-l GUŢA PRUNCU 
VOICHIȚA CANTĂ 
MARIA CANTA 
D-na NIEMENE 

D-aa PRUNCU 

D-na VERULESCU 
Fecior, Fată de casă 


40 de ani 
60 de ani 
45 de ani 
35 de ani 
25 ani 
30 ani 


35 de ani 
60 de ani 


ACTUL 1 


O sală cu tot felul de aparate de gimnastică. 


SCENA I 


D-na VERULESCU, D-na PRUNCU, D-na NIEMENE, D. COS- 
TOIU 


D-na PRUNCU 


Aşa bună metodă are !... După cîteva şedinţe te simţi 
ușoară ca o copilă. 


D. COSTOIU 


De 1... Am venit să încerc şi eu. 


D-na VERULESCU 
Cu piciorul d-tale ? 


D. COSFOIU 
Da. 


D-na VERULESCU 


Tot nu ţi-a mai trecut, vere lorgule ? 


417 


D. COSTOIU 


Nu, verișoară. 


D-na VERULESCU 
Parcă ai fost pe la băi... 


D. COSTOIU 
Da’ unde n-am fost : la Mehadia, la Pucioasa, la Olă- 
nești... 

D-na VERULESCU 


Dar la Elăpatak n-ai fost ? Mi-aduc aminte cînd mer- 


10 geam eu, cu tată-meu, la Elöpatak cu trăsuri, cu fecior, 


15 


20 


cu surugiu... Ei, mare lucru e avuţia 1... 


D-na NIEMENE 
Da” ce ţi s-a întîmplat, madame Verulescu ? 


D-na VERULESCU 


~. o greşală a mamei. 


TOATE d-nels 


O greșală a mamii L.. 


D. COSTOIU 
Povestea cu ghinda ?,.. 


D-na VERULESCU 
Fireşte. 


TOATE d-nele 


Noi n-o cunoaştem. 


413 


10 


15 


20 


25 


D-na VERULESCU 
Nici n-aveţi de unde s-o cunoaşteţi... 
Toţi Veruleştii se nasc cu o ghindă pe... cum să 
zic P... pe... 
D. COSTOIU 


La miei s-ar zice pe jigou. 


D-na VERULESCU 
Da. Pe jigoul stîng. 


TOATE d-nele 
Pe jigoul sting ? 


D-na VERULESCU 
Da. O ghindă de toată frumuseţea. Şi soră-mea lui 
Ilie Baloş, şi soră-mea Dudeasca şi soră-mea Viișoreanca, 
D-na NIEMENE 


De la născare ? 


D-na VERULESCU 


Vezi, asta-i pozna. Nu de la născare. La fete de la 
14 ani, iar la băieţi de la 19. 


TOATE d-nele 


D-na VERULESCU 


Cînd am împlinit 14 ani, tata a cerut să vadă ghinda. 
Ia-o de unde nu-i. „Asta nu-i Verulească“. Ba este; ba 
nu este. Poate să-i iasă mai tirziu. Poate samănă cu bu- 
nică-sa, care nu era însemnată... În sfîrşit, ce să vă mai 
lungesc vorba, tata m-a dezmoștenit ! 


419 


| 


10 


20 


D-na PRUNCU 
Era gelos... 


D-na VERULESCU 


“Turc, nu altceva, 


D-aa PRUNCU 
Grozavă boală e gelozia. 


D-na VERULESCU 
Grozavă. 


D-na NIEMENE 


Eu aş fi în stare să string de gît pe bărbatu-meu, dacă 
m-ar bănui. 


D-na PRUNCU 


Nu zice vorbă mare, dragă. 


D-na NIEMENE 


Nu zic — dar e aşa. Să fie d-nul Pruncu bărbatul 
meu și să vezi cum l-aş tămădui. 


D-na PRUNCU 
Ti-l dau... 


D-na NIEMENE 
Mulţumesc : am pe al meu. 


D-na PRUNCU 
Care nu-i gelos ?... 


D-na NIEMENE 


Cit trebuie să nu fie indiferent. 


420 


D-na PRUNCU 
Al meu e grozav. 


D. COSTOIU 


Poate că-i dai prilej, cuconiţă 


D-na PRUNCU 
(izind) 


Ce haz ai, domnule Costoiu... 
D. COSTOIU 
Cucoanele din ziua de azi fac atîtea minuni, că nu 
mai ştie bietul bărbat ce să creadă. 
D-na NIEMENE 
(răstiză) 
Să nu creadă nimic ! 
D. COSTOIU 
(calm) 
Merg la dentist, merg la Bon-Goât, merg la Papagal, 
merg la hidroterapic... 
D-na VERULESCU 


„la masseur, la cărturăreasă... 


D. COSTOIU 


„La Ateneu, la spital, să înveţe să tămăduiască ră- 


D-na VERULESCU 


„la garaj, să se facă şofeze. 


D. COSTOIU 


„la Băneasa, să ja cîmpii prin văzduh, 1 


421 


D-aa VERULESCU 


„la gimnastică suedeză... 


D-na PRUNCU 


Bine, dacă suferim toate de migrenă... 


5 D. COSTOIU 
Cite boli au mai ieşit la cucoane 1... nici vița ameri- 
cană n-are atitea metehne, 
D-na NIEMENE 
Dragă madame Pruncu, vrei să te scap eu de gelozia 
10 d-lui Pruncu ? 
D-na PRUNCU 


Cum să nu vreau, dragă... Mă urmăreşte peste tot: 
la dantist, la eroitoreasă, chiar aci. Acum vedeţi dv. dacă 
are dreptate... 


15 D. COSTOIU 


He ! Doctorul ăsta de nervi are nişte ochi !... 


D-na NIEMENE 
Cum e Ja chip d-l Pruncu ? 


D. COSTOIU 
20 E otova peste tot. Un balon, pe două tălpi de sanie. 
(Către d-na Pruncu.) Mă ierţi, cuconiţă. 
D-na PRUNCU 
(rizînd) 
Calomnie. E ceva cam gras, dar nu cum spune d-l 


25  Costoiu... Sunt sigură că peste un ceas e aici — la ora 
consultaţiilor gratuite. 


422 


D-na NIEMENE 
(silind pe d-na Pruneu să se scoale) 


Dă-mi voie să văd cum eşti îmbrăcată... (D-na Pruncu 
se scoală.) Ei, dar ştii că are de ce fi gelos di Princu... 
D-na PRUNCU 


Eşti drăguță în toată puterea cuvîntului, 


D-na NIEMENE 
Vreau să văd dacă pot semăna cu d-ta... Eşti ceva mai 
scundă ca mine, dar bărbaţii sunt aşa de orbi... 
D. COSTOIU 
{către d-na Pruncu) 


D-ta n-ai vreo ghindă pe trup, cuconiță ? 


D-na NIEMENE 


Arc o fragă. 


D. COSTOIU 
Dacă e vorba pe legume de astea, poate o fi avind 
două. 
D-na VERULESCU 
Vere Iorgule, cu ghindă pe trup se nasc numai Veru- 


leştii — și, după cîte ştiu despre tata, n-a avut amante, 


D-na PRUNCU 


Dumnezeu să-l ierte. Dar răposata mama matale tre- 
buie să fi fost de altă părere, fiindcă mata te-ai înnemerit 
fără ghindă. 


D-na VERULESCU 


M-am aruncat spre bunică-mea. 


423 


D-na NIEMENE 
Am să-mi pui un văl gros. Ia umblă, te rog, dragă ma- 
dame Pruncu... 


D-na PRUNCU 


Cu toate astea bărbatul matale e tot un Verulesc... 


D-na VERULESCU 
D-na PRUNCU 


sal Văr al doilea... 
Să umblu ?... 


5 D. COSTOIU 
Ver-Ulesc al 2-lea. 


D-na NIEMENE 
Da. Fă-te a intra. 
D-na VERULESCU (D-na Pruncu iese şi reintră după un moment, umblind legănat.) 


Cu ghindă şi el. 
si-i DS D-na VERULESCU 
D. COSTOIU Merge în buestru. 


! 10 Bine că n-ai avut copii, verișoară. 


D. COSTOIU 
Ce buestru, verișoară ! Pasăre, nu altceva. Parcă-i o 
codobatură. 


D-na VERULESCU 


De ce, vere Iorgule ? 
D-na NIEMENE 
(umblind ca d-na Pruncu) 


Umblu bine ? 


D. COSTOIU 


Se năştea fiecare cu cîte un codru de stej 
5 jar pe trup... 
15 (i Către d-na Pruncu.) Da pînă una alta, mata, cucoana. 
ai un pufuşor pe guri 


TOŢI 
D-na VERULESCU Perfect. 
„pe botişor. 
D. COSTOIU SCENAM 
20 „de parcă eşti o chersică. Aceiaşi, VOICHIȚA 
D-na VERULESCU $ VOICHIŢA 
D-l Pruncu nu se gâdilă. (cu un ghiozdan la subțioară, îmbrăcată ca o studentă, ușor cam 
gheboasă, Intră) 
D. COSTOIU Ce sfat frumos !... Doamnelor şi domnilor, credinţa 
Nu s-o fi gidilînd, dar vede. 25 dv. vă face onoare... Sărut mîna, d-nă Verulescu. 
425 


424 


5 


10 


13 


20 


25 


D-na VERULESCU 


Bună ziua, fetiţo. De unde vii aşa aprinsă ? 


VOICHIŢA 


De la spital, Am asistat la scena cea mai caracteristică 
pentru triumful ideilor noastre, 


D-na VERULESCU 
Ia povesteşte. 


VOICHIȚA 


Un bărbat îşi adusese nevasta s-o arate doctorului. 


D-na VERULESCU 


Doctorului nostru ? 


VOICHIȚA 


Nu. La secţia de nervi. Femeia era o frişcă de alea de 
albește pe dracu. Se plingea de dureri bizare: o durea 
o pulpă, apoi vîrful nasului, apoi un genunchi. Dar ce-o 
durea pe dînsa nu era nimic pe lîngă ce-l durea pe dîn- 
sul. Toată ziua îl cicălea : că n-o duce la doctor, că nu 
vine la vreme acasă, că plouă afară. S-a hotărit, bietul 
om, s-o aducă la doctor. Aci, nu voia s-aştepte. Să plece 
acasă şi să plece acasă. În sfîrşit, ce s-o mai fi petrecut 
nu se ştie — fapt este că a răsunat deodată o pereche de 
palme, de s-a cutremurat pămîntul. A ieşit lumea de prin 
toate sălile să vadă ce s-a întîmplat... Femeia se ţinea cu 
mîinile de obraji şi suridea. A venit doctorul, i-a luat 
înăuntru, i-a cercetat... Ei, ştiţi ce se-ntîmplase ? fi trecuse 
boala. Fără să-şi dea seama, bărbatul îi făcuse gimnastică 
suedeză... 


D-na VERULESCU 


Ei, nu mai spune !... 


426 


10 


15 


20 


VOICHIŢA 


li pusese sîngele în circulaţie. 


D. COSTOIU 


Bravo !... 


D-na VERULESCU 


Aşa faci, vere Iorgule 


D. COSTOIU 


Vezi d-ta, verişoară, cum se întoarce roata lumei LR 
Gimnastică de asta suedeză făceau şi părinţii noştri. 


VOICHIŢA 


Mie, ar trebui să-mi pună un tun în spinare și să-mi 
îndrepte cocoașa... 


D-na VERULESCU 


Ta lasă, dragă, că nici nu se vede. 


VOICHIŢA 


Eşti foarte gentilă, d-nă Verulescu, dar se vede... 


D-na VERULESCU 


Ar fi mai trist dacă ai avea-o pe... 


D-NELE 


igou. 


D-na VERULESCU 


Am găsit cuvintul : pe coapsa stingă. Jigouri aveţi dv., 
d-nele mele. 


427 


D. COSTOIU 


Nişte bicte oiţe,.. 


D-na NIEMENE 


Nervoase. 


5 D. COSTOIU 


Fără stăpîn, dragă... Haide că ne dă afară neamţu... 
SCENA III 
Aceiaşi. FECIORUL 
FECIORLE 
10 D- doctora ieșit un moment, înainte de ora consulta- 


ţiilor gratuite. D-nele care n-au avut rînd sunt rugate să 
poftească după orele 6. 


D. COSTOIU 
Dar domnii ? 

15 FECIORUL 
Tot asemeni. 

D. COSTOIU 


Or, zi, domnii, aici, numai cînd îşi urmăresc nevestele. 


FECIORUL 
20 D- Costoiu, pe ale d-lor sau pe ale altora ? 


D. COSTOIU 


Bravo, Frantz ! (Tes cu toții.) 


428 


10 


20 


25 


SCENA IV 


FECIORUL, singur, aşezind scaunele. Mai pe urmă, FATA din 
casă 
FECIORUL 


De 15 ani mă mir şi tot n-am sfirşit. Cum se poate, 
d-le, să dea lumea buzna, orbeşte, la un om care nu le 
spune nimic !... O maşină electrică, două scuipători sue- 
deze şi atita tot. (Cîntă încet.) 


Din Predeal pină-n Vilcele 
Numai glasul dragii mele. 


Ei, aş! Afară numai dacă n-o fi locomotivă. 


FATA 
(deschizind o uşe încet) 


Vorbeşti singur ? 
FECIORUL 
Decit să vorbesc cu tine... 
FATA 


Eşti un modoran. Vezi mai bine c-a-nceput să vie 
lume... (Se retrage, se aude sunînd.) 


FECIORUL 
Gata... pe degeaba... (Se aude sunînd din nou.) Viu !... 


SCENA V 
FECIORUL, GUŢĂ PRUNCU, mai pe urmă NIEMENE 


GUȚĂ PRUNCU 


(enorm, hărțăgos, intră încet) 


Olio !... Şi ce sunt spînzurătorile astea, domnule ? 


429 


FECIORUL PRUNCU 

Tot felu! de drăcii... Duţimal... Maşină de cusut. (Dind 
de halteruri.) Pentru mevricale : te doare în dreapta ? 
rădici cu stinga ; te doare în stînga ?... 


Gimnastică suedeză. 


PRUNCU 
(se sită împrejur) 


5 NIEMENE 


„„rădici cu dreapta. 


Ai dracului nemți ! Nu ştiu cum să mai stoarcă banui 
omului ! 


FECIORUL 


D. PRUNCU 
Sunteţi la consultaţie gratuită. Te doare în git ? 
PRUNCU D. NIEMENE 
Păi vorba-i!... Nu plătesc vizita, da plătesc docto- 10 „„Înghiţi în sec. 
riile îndoit. 
D. PRUNCUL 
FECIORUL „faci înjecțiuni. 
Noi nu dăm doctorii. 
D. NIEMENE 
PRUNCU „inhalaţiuni. 
(uitndu-se lung la el) 
Dai şi d-ta? 15 D. PRUNCU 
Inhalaţiuni. (Mergînd încet spre Niemene.) Cu cine am 
FECIORUL onoare ? 
Dă d-l doctor. Eu sunt la d-lui de 15 ani. 
D. NIEMENE 
PRUNCU Dumitrache Niemene. 
Da’ nu se pre îmbulzesc clienții. 
20 D. PRUNCU 
FECIORUL S Glumeşti ? 
Dacă nu se plăteşte scump, omul nu vine... Şi cu toate D. NIEMENE 
astea tot avem prea mulţi — după părerea mea — mai Deloc: d 3 
cu seamă dame. (Se aude sunînd.) Iacă alt boier la PON E ien: 
consultație pe degeaba. (Se duce să deschidă. Intră Du- : 
mitrache Niemene. Guţă Pruncu umblă printre aparate D. PRUNCU 
ca un mare cunoscător. Niemene se aşează pe o bancă.) 25 Guţă Pruncu. 


430 431 


20 


D. NIEMENE 


Acum 50 de ani. 


D. PRUNCU 


Auzi idee ! Să te numeşti „Nimeni“ !... 


D. NIEMENE 
Ce să-i faci ! 

D. PRUNCU 
Eşti singur de tot ? 

D. NIEMENE 
Ba am un frate, 

D. PRUNCU 
Unde-i ? 

D. NIEMENE 


Într-un borcan, la muzeu. 


D. PRUNCU 


Taci, bre omule... Era cu două capete ? 


D. NIEMENE 
Cu patru picioare. 


D. PRUNCU 


Bine că nu eraţi gemeni. 


D. NIEMENE 


Norocu mamii. 


432 


10 


15 


20 


D. PRUNCU 


Şi unde şezi ? 


D. NIEMENE 
În strada Mikelet. 


D. PRUNCU 


În Mikelet ?... Îmi pare bine. Acolo şed şi eu. 


D. NIEMENE 
Pe ce? 

D. PRUNCU 
Cum „pe ce“ ? 

D. NIEMENE 


Adică pe ce temelii soţiale ? 


D. PRUNCU 
Arendaș. Domnul ? 

D. NIEMENE 
Arendaş şi eu. 

D. PRUNCU 


Ne-au omorit ploile. 


D. NIEMENE 


La mine plouă și-n curte. 


D. PRUNCU 


Semeni grîu şi la secere prinzi crapi. 


433 


15 


20 


D. NIEMENE 


Eu semăn crapi şi prind grîu. 


D. PRUNCU 


Adică cum vine vorba asta ? 


D. NIEMENE 


Nu vine vorba ci vine apa, care-ţi umple heleşteele cu 
snopi de griu. 


DB. PRUNCU 


Lumea pe dos, domnule. (Uitindu-se la ceasornic.) Da? 
de ce n-o mai fi sosind doctorul ăsta... Consultaţii gratuite. 
Vax ! De ta 5 la 6. Sunt şase fără un sfert. 


D. NIEMENE 
(privindu-l lung) 


Şi de ce suferi d-ta ? 


D. PRUNCU 
Apă la stomah. 

D. NIEMENE 
Dă-ţi cep. 

D. PRUNCU 


Nu se poate. Cică să fac gimnastică suedeză, c-am să 
mă subțiez. 


D. NIEMENE 


Şi eu tot aşa. Cică să fac gimnastică suedeză c-am să 
mă-ngraş. 


434 


D. PRUNCU 


Prostii nemţeşti, domnule. ( Misterios.) Şi să-ţi mai spun 
ceva : eşti însurat ? 


D. NIEMENE 


5 De trei ori. 
D. PRUNCU 
Cum se poate ? 
D. NIEMENE 


Adică am fost însurat de trei ori. 


10 D. PRUNCU 


Ei. (Misterios.) Aici, ia doctorul ăsta, vine fel de fel 
de lume. Mai ales cucoane. (După o pauză.) Şi mi se 
pare că vine şi a mea. 


D. NIEMENE 
15 Parcă a mea nu 


D. PRUNCU 


Frate Niemene !... (ÎI scutură de mînă.) 


D. NIEMENE 
(reculegindu-se) 


20 Mă rog, mă rog ! E foarte firesc să vină. 


SCENA VI 
Acelaşi, DOCTORUL 


DOCTORUL 
Gurind din camera de lucru, grăbit) 


25 Ei, cine-i întii ? 


10 


15 


20 


D. PRUNCU 


Eu, domnule doctor. 


DOCTORUL 
Poftiţi ! 


SCENA VII 
NIEMENE, mai p? urmă MARIA CANTA şi VOICHIŢA 


D. NIEMENE 
(singur) 


Mare bestie l.. Aşa prubă de idiot ar trebui păstrat 
într-un bloc de gheață la 200 grade. 


(Intră Maria Cantă şi Voichița. Un moment de tăcere. Se aude 
un răget din cabinetul doctorului.) 


D, NIEMENE 
Ce plăcut guiţă ! 


D-na MARIA 
(zâmbind) 


Probabil o descărcătură electrică, 


D. NIEMENE 


Păcat că nu e de tun. 
D-na MARIA 


E vreun om rău? 


D. NIEMENE 


Nu e un om, ci un hipopotam, 


436 


10 


15 


20 


25 


SCENA VIII 
Aceiaşi, DOCTORUL 


DOCTORUL 
A cui e rindul? (Văzind pe Maria Cantă şi pe Voi- 
chița, devine galani şi merge de sărută mîna Mariei. Către 
Niemene.) A trecut ceasul consultaţiilor gratuite. Sau dacă 
voiţi să mai așteptați... 
D. NIEMENE 
Aştept. (Doctorul şi Maria Cantă dispar.) Mare pe 
blivan ! 


VOICHIŢA 


Pentru ce? 


D. NIEMENE 


(itindu-se la dinsa mirat) 


Nu, drăguță. Aşa vine vorba. 


VOICHIȚA 


Fiindcă a rămas singur cu cumnată-mea ? 


D. NIEMENE 
Nu... 
VOICHIŢA 
Tot aşa rămîne şi cu mine — probabil şi cu soţia 
d-tale. 
D. NIEMENE 
Eu asta nu vreau. 
VOICHIŢA 


Soţia d-tale e gheboasă ? 


437 


20 


D. NIEMENE 
Nu, deloc. 


VOICHIŢA 


Atunci ce caută aici ? 


D. NIEMENE 


Nervi. 


VOICHIŢA 
Ei, vezi, asta mă strînge de git. Să fii drept ca o lumi- 
nare, sănătos, voinic — şi să aibi nervi !... 
D. NIEMENE 


Cumnata d-tale ce are ? 
(Scenă mută, Voichiţa dă din cap, disperată. Niemene de asemeni.) 


VOICHIȚA 
Nervi. Mă rog, domnule — îmi dai voie, cum te nu- 
meşti d-ta ? 
D. NIEMENE 
Niemene 
VOICHIŢA 
Serios ?... Va să zică, eşti colegul de laborator al lui 


frate-meu. Eu, Voichiţa Cantă. 


D. NIEMENE 


Eu, domnişoară, mă numesc Niemene. 


VOICHIŢA 
Rus? 


438 


Pr 


D. NIEMENE 
Leah, cred, de origină. 


VOICHIŢA 


Fluviul Nicmen e rusesc şi german. 830 kilometri han- 
5 gime; trece prin oraşul Grodno și se varsă în marea Bal- 


tică. 
D. NIEMENE 


Grozavă memorie !... 


VOICHIŢA 
10 O fată gheboasă ce să facă alta decit să tot învețe ? 
D. NIEMENE 
Aşa e. 
VOICHIŢA 


Va să zică găseşti şi d-ta. (Se învirteşte,) Sunt ghe- 


15  boasă tare? 


D. NIEMENE 


Nu zic asta, domnişoară. 


VOICHIŢA 


Sunt gheboasă. Dar vezi, domnule, nu am nervi. 


20 D. NIEMENE 


E mare lucru. Şi cu toate astea vii şi d-ta aici. 


VOICHIŢA 
Viu, fireşte. Viu să-mi îndrept gheba. 


433 


10 


20 


25 


D. NIEMENE 


Cu gimnastica ? 


VOICHIŢA 
Cu gimnastica. 


D. NIEMENE 


Credinţa te va scăpa. 


VOICHIŢA 


Ce credinţă ! Aveam o cocoaşe ! Şi uite acum. (Se în- 
virteşte. Niemene dă din cap.) Vrei să zici că tot printre 
dromadere mă număr... 


D. NIEMENEB 


Nicidecum, domnişoară. 


VOICHIȚA 


Lasă, domnule, că nu mă supăr. Sunt gheboasă, cum 
aş fi... blondă. D-tale îţi plac femeile blonde ? 


D. NIEMENE 
Foarte mult. 


VOICHIȚA 
Soţia d-tale e blondă ? 


D. NIEMENE 


Nu. Nevastă-mea e brună. 


VOICHIŢA 
Eram sigură. 


D, NIEMENE, 
Pentru ce ? 


440 


10 


15 


25 


VOICHIŢA 
Pentru că, altfel, ţi-ar fi plăcut brunele. 
D. NIEMENE 
Nu înțeleg. 
VOICHIŢA 
Totdeauna altceva decit ceea ce ai. 
D. NIEMENE 
Ei, comedie !... 
VOICHIȚA 
Lupta vecinică între o civilizaţie intelectuală foarte se- 
rioasă şi o animalitate foarte veche. 
D. NIEMENE 


Asta o ştiu eu. Dar mă mir că o ştii şi d-ta, 


VOICHIȚA 


Ti se pare că o ştii. Adevărurile formulate bine de 
alţii par găsite de fiecare din noi... Iată, domnule Nie- 
mene, vrei să-ți mai spun ceva ? D-ta îţi închipuieşti că 
vii aici pentru că eşti blonav. 


D. NIEMENE 
Sunt bolnav de stomah. 


VOICHIŢA 
Nu. Eşti gelos. 
D. NIEMENE 
(protestind) 
Da! ce-are-a-face | 
VOICHIŢA 


Crede-mă. Eu sunt doftoriţă. 


44l 


10 


20 


SCENA IX 
VOICHIŢA, MARIA CANTA, NIEMENE 
D-na MARIA C. 
(ieșind din cabinetul doctorului) 
Voichiţo, te aşteaptă doctorul, vrei să vii ? 
VOICHIŢA 
(către Niemene) 


Crede-mă şi îngrijește-te. E păcat să bănuieşti pe ne- 
drept... şi să suferi. (Către Maria Cantă.) Viu, Marie. 
(Intră amindouă în cabinetul doctorului.) 


SCENA X 
NIEMENE, GUŢĂ PRUNCU 


D. NIEMENE 


(încremenit îşi face cruce) 
Isuse Hristoase !... 
D. PRUNCU 
(intră grăbit, venind la Niemene şi luîndu-l de mină) 


Frate Niemene. Sunt un om nenorocit. Nu mă lăsa. 


NIEMENE 
Ce este ? 
D. PRUNCU 
Vine nevastă-mea. 
D. NIEMENE 


Va să zică tot a fost adevărat... 


442 


D. PRUNCU 
A fost. Te rog nu mă lăsa. Uite-o la fereastră. Vorbeşte 


cu feciorul. Are să intre acum... 


D. NIEMENE 
Şi ce să-i fac? 
D. PRUNCU 


Ce-i şti. Să vezi cu cine mă trădează... 


D. NIEMENE 


Taci, omule, că nu te trădează cu nimeni... 


D. PRUNCU 
Mă trădează. 
D. NIEMENE 


Cel mult cu doctorul. 
(Guţă Pruncu iese pe o uge laterală.) 


SCENA XI 
NIEMENE, O DOAMNĂ 


Doamna intră foarte discret și se așează pe un scaun. Obrazul 
acoperit cu un voal des. Niemene se face că citeşte într-o revistă 


D. NIEMENE 
(către sine) 


Subţire lucru l.. Are noroc dobitocul. (Gătre dinsa.) 
Doamnă, vă rog să mă iertaţi că-mi iau libertatea de a 
vă vorbi, fără înconjur şi fără să vă fiu prezentat. O în- 
tîmpiare ciudată m-a făcut să ştiu că bărbatul d-voastră 
vă urmăreşte, şi vă aduc serviciul... 


443 


DOAMNA 


De a mi-o spune... Eşti un amic sigur. 


D. NIEMENE 


D-i Pruncu nu-mi este amic. 


5 DOAMNA 
Este, ca şi d-ta, un bărbat. 


D. NIEMENE 
Gelos, 
DOAMNA 
10 Ca şi d-ta. 
D. NIEMENE 
Eu nu sunt gelos. 
DOAMNA 


A! 


cu toate astea văd după inel că eşti bărbat în- 


15 surat, şi specia acestor bărbaţi ar trebui să se constituie 
Într-o societate de apărare mutuală... în contra grindinii. 
D. NIEMENE 
Noi trăim de fapt în cooperativă. 
DOAMNA 
20 Sătească. Cei însuraţi cu cei neînsuraţi. 
D. NIEMENE 


Neînsuraţii de astăzi vor fi însuraţii de miine. 


DOAMNA 
Eşti filozof. 


444 


15 


25 


D. NIEMENE 


Sunt fatalist. Ce are să i se întimple omului fi stă scris 
în palmă, 


DOAMNA 


Atunci de ce mă previi de urmărirea lui bărbatu- 
meu ?... 


D. NIEMENE 
D-ta nu eşti obligată să mă crezi. 
DOAMNA 
Poate chiar o doreşti. 


D. NIEMENE 
Din tot sufletul. 


(la un scaun şi se apropie de dinsa. Doamna se retrage, el 
o urmăreşte cu scasuzul.) 


DOAMNA 


Mă rog, domnule, suntem în sala de gimnastică, dar 
eu urmez un alt tratament. 


D. NIFMENE 


Electric. 


DOAMNA 


Electric. 


NIEMENE 


Cu idiotul ăsta de neamţ. 


DOAMNA 


Cu el. Nu am nevoie de un altul. 


445 


D. NIEMENE 


(aparte) 
M-a făcut idiot. 
DOAMNA 
5 (după o pauză) 
| „Dar dacă eşti fatalist şi mai cu seamă dacă eşti cu- 
minte, pot să-ţi citesc în palmă. 
D. NIEMENE 
| (căzre sine) 
10 Are haz. 
! DOAMNA 
Eşti însurat, evident. 
D. NIEMENE 
Da. 
15 DOAMNA 
Şi îţi iubeşti nevasta... 
D. NIEMENE 
Peuh !... 
DOAMNA 
20 Nu se poate. Un om de spirit nu se compromite nicio- 
dată. Vezi, nu ştiu cine ești... 
D. NIEMENE 
(recomandindu-se) 
Epaminonda Marinescu. 
25 DOAMNA 


Mă rog... 


D. NIEMENE 


„profesor de gimnastică... norvegiană, Poate aşa să 
vină şi la mine bulucul ăsta de cucoane. 


DOAMNA 


Ai nevoie?... (Citind în mină.) O femeie brună, 
tînără, se gîndeşte la d-ta cu mare interes. 


D. NIEMENE 
Naltă, scurtă ? 
DOAMNA 
Naltă. 
D. NIEMENE 
Ca d-ta ? 
DOAMNA 
Cam aşa. 
D. NIEMENE 
Serios ? 
DOAMNA 
Foarte serios. 
D. NIEMENE 


Îmi dai voie ! (Încearcă să-i sărute mîna.) 


DOAMNA 
(lăsinduri mina) 


Bagă de seamă... 


D. NIEMENE 


Ah ! ce mătase ! ce căldură parfumată ! 


447 


DOAMNA 
„Stai binişor. (Cizindu-i în mînă.) Femeia brună te 
iubește. 


D. NIEMENE 
5 Serios ? 


DOAMNA 
Foarte serios. N-o părăsi. 


D. NIEMENE 


Nu mă gîndesc cituşi de puţin s-o părăsesc. 


10 DOAMNA 


Văd că sufere. Din liniile minei d-tale reiese că această 
femeie îţi este ceva foarte de aproape... soră sau nevastă. 


D. NIEMENE 


Soră n-am. Nevastă, vai ! da. 


1 DOAMNA 
»Vai“ de ce ? 


D. NIEMENE 


D-ta n-ai bărbat ?... Guţă Pruncu e un om foarte de 
treabă, dar nu poţi toată viaţa să rămii în pruncie cu el. 


2 DOAMNA 
Bagă de seamă. 


D. NIEMENE 


Să mă ieri, dar aşa prubă de bestie, mai rar. 


448 


DOAMNA 


Bagă de seamă, el este bestie, dar d-ta îţi înşeli ne- 
vasta. 


D. NIEMENE 
Cu cea mai incomensurabilă plăcere. 


DOAMNA 


Îmi dai voie să-mi scot mănuşa de la mîna dreaptă... 
ca să ţi-o dau şi pe asta. 


D. NIEMENE 


Dacă o fi tot așa de parfumată ca cea stingă. 


DOAMNA 
(dindu-i o palmă formidabilă, își ridică voalul încet) 


Ia uită-te la mine, Epaminonda Marinescu. 


D. NIEMENE 
Nevastă-mea !... 


SCENA XII 
Aceiaşi, DOCTORUL, VOICHIŢA, D-na CANTĂ 


DOCTORUL 
tapărind din cabinetul său) 


Ce este ? 
DOAMNA 


Nimic. Domnul se impacienta şi a bătut din palme 
să vină feciorul... E, poate, rîndul meu ? 


DOCTORUL 


Da, poftiți. (Către Niemene.) Aveţi sonerie acolo. (Doc- 
torul şi d-na dispar.) 


449 


10 


20 


25 


SCENA XIII 
NIEMENE, VOICHIȚA, D-NA CANTA 
VOICHIŢA 


(apropiindu-se incet de Niemene şi dind din cap) 


Vezi, d-le Niemene !... 


D-na MARIA C. 
(rind să iasă) 
Vii, Voichiţo ? 
VOICHIŢA 
{către d-na Cantă) 
Du-te, că viu. (Către Niemene.) Vezi, d-le Niemene... 
Ai mîncat o palmă formidabilă... 
D. NIEMENE 


Da. Dar era de la nevastă-mea... În familie lumea pe- 
trece cum poate. 


VOICHIȚA 
Suferi şi faci glume. 


D. NIEMENE 
Ce să fac ? 

VOICHIȚA 
Să te schimbi, 

D. NIEMENE 
Aşa dintr-o dată ? 

VOICHIŢA 


Îţi iubeşti nevasta şi nu vrei să i-o spui. Eşti gelos 
şi te ascunzi. Eşti fanfaron, cinic, şi cu toate astea cred 
că eşti om de treabă. Acum eşti chinuit mai mult ca 
oricând. 


450 


o 


15 


20 


D. NIEMENE 
Pentru ce ? 
VOICHIŢA 


Pentru că d-na Niemene e acolo, singură, cu doctorul, 


D. NIEMENE 
(plecând capul) 


E adevărat, domnişoară. 


VOICHIŢA 


Am să încerc să te ajut. Mă duc să asist ta şedinţele 
lor. Dar schimbă-te. Fii curat în ginduri, și nu te teme 
de simţirile adevărate. Spune nevestii d-tale c-o iubeşti 
şi, dacă greşeşte, iart-o şi ajut-o să nu mai greşească. Fii 
sincer şi vei fi fericit. 


ACTUL II 


Cabinetul de lucru al doctorului. 


SCENAI 


Doctorul FINGAL la birou, MARIA CANTA intr-un fotoliu 
cu spatele la doctor. 


MARIA 


Adorabilă scenă pentru două persoane ce se iubesc. 


45t 


5 


0 


20 


25 


DOCTORUL 
(esfoind o carte) 


Ai zis ceva ? 
MARIA 
(scoate o oglindă mică, din sacul de mină, şi se uită într-ânsa) 
Am zis. (O pauză.) 
DOCTORUL 


(distrat) 


Fireşte că ai zis.. (Maria nu răspunde.) Te uiţi în 
oglindă... Ai dreptate. 


MARIA 
Ca să te văd. 


DOCTORUL 


(mirat) 


Te uiţi în oglindă ca să mă vezi pe mine ? |... 


MARIA 
Dacă altfel nu-mi dai voie. 


DOCTORUL 


Eu, nu-ţi dau voie ? L.. 


MARIA 


Nu m-ai pus să stau aici, cu spatele la d-ta, ca să nu 
ne găsească Voichiţa ?... 


DOCTORUL 


Firește. Vreau să nu ne găsească fata, gură în gură. 


MARIA 


Te preocupă mult... fata. 


452 


i 


DOCTORUL 
Pentru d-ta. 
MARIA 
Şi pentru d-ta... 
5 DOCTORUL 
Şi pentru mine, dacă vrei. Dar cu nu sunt cumnat 
cu dînsa. 
MARIA 


Eu sunt cumnată. Ai grije să-mi aduci aminte şi 
10 astăzi că sunt măritată şi-mi înșel bărbatul... 
DOCTORUL 


Nici nu mă gindeam. 


MARIA 


Mi-o spui în toate zilele. 


15 DOCTORUL 


Nu o spun eu, ci împrejurările, viaţa care curge, su- 
fletul şi conştiinţa noastră... 


MARIA 
Atunci să ne Jăsăm. 
20 DOCTORUL 
Dacă s-ar putea... 
MARIA 


Dacă s-ar putea — ai dori ? 


453 


DOCTORUL SCENA II 
ji Din toată inima. EA EGORUE 
MARIA 
| (sculindu-se și venind spre el) FECIORUL 
a -] în înti bă câ te fi imit. 
i 5 Va să zică, mă iubeşti fără voia d-tale... D-] Niemene întreabă cînd poate fi primii 
DOCTORU 5 DOCTORUL 
TORUL (gîndindu-se) 


Ca o necesitate organică. Cine-i domnul ăsta ? 


MARIA MARIA 


Prin urmare fără amor. Bărbatul cu femeia geloasă. 


10 DOCIORUL 10 DOCTORUL 


Ştiu eu l.. Îmi închipuiesc că da. Cel cu palma ? 


, MARIA MARIA 
Atunci nu ştii ce este amorul. Da. 
DOCTORUL DOCTORUL 
15 D-ta ştii ? 15 Mai pe urmă. Să aştepte pe Voichiţa. 
| MARIA MARIA 
| Cum să nu ştiu l.. Este toată viaţa mea, prezentul şi Vrei să-l dai pe mina Voichiţei ? 
viitorul ; toate aspiraţiile, nădejdea şi visurile mele. Cînd 
A eşti departe, te doresc; cînd ești aproape, te trăiesc, DOCTORUL 
20 închid ochii şi te văd sub pleoape, ca un portret binecu- AI) 3 y 
' vîntat... (Se apropie de dinsul, îl ia de gît.) Cînd mă Un alcoolic. (Către fecior.) Să aştepte, 
| săruţi, mă înfior din creştet pînă în tălpi: simt că făp- 
tura mea de lut se topeşte ca o făclie de ceară... Mă 20 FECIORUL 
pierd... Mă risipesc... Adună-mă, plăsmuiește-mă din nou. 3 
25 (Bate cineva la uşă.) Inteligentă persoană ! Am înțeles. 


454 455 


20 


SCENA III 


DOCTORUL FINGAL, MARIA CANTĂ 


DOCTORUL 
E foarte greu... E 5 
MARIA 
Ce e greu? Y 
DOCTORUL 
De a ne înțelege. 
MARIA 10 
Mi se pare că ne înțelegem foarte bine. 
DOCTORUL 
În a face rău. 
MARIA 
Incepi să te gîndeşti că facem rău. Cam tirziu. 1 
DOCTORUL 
Mä gîndesc de mult... 
MARIA 
Am înțeles. 
DOCTORUL 20 


Ce bine !... Cînd înţelegi, ştii ce să faci. 


MARIA 


Am înţeles că nu mă mai iubeşti... 


458 


DOCTORUL 


Eşti fericită ! 


MARIA 
(mirară) 


Sunt fericită că nu mă mai iubeşti ? 
DOCTORUL 


Eşti fericită că ştii despre mine ceea ce eu nu ştiu. 


MARIA 


Chiar mai mult decît crezi. 


DOCTORUL 


Foarte bine. 


MARIA 


Bunăoară că iubeşti pe Voichiţa. 


DOCTORUL 
Grizind) 


Ai haz. 


SCENA IV 
Aceiaşi, VOICHIŢA 


VOICHIŢA 
(bătînd la mge) 


Se poate ? 


DOCTORUL 


Intră, Voichiţo... Auzi ce spune amica asta a noastră. 


457 


10 


15 


20 


VOICHIȚA 


Ce spune ? 


MARIA 


Prostii. Eu vă Jas... cu adorabila dv, clientelă. 


DOCTORUL 
Voichiţo, aşteaptă d-l... Niciunul. 


MARIA 


D-l Niemene. 


DOCTORUL 


i-l dau în primire... Auzi nume !... 


VOICHIȚA 


Mai întîi, doctore, este domnişoara Voichiţa Cantă, 
care are o cocoașă de îndreptat... Să-mi dai voie. De 6 
ori. Am îndoit braţele de 6 ori, doctore. 


DOCTORUL 
Mai îndoieşte-le. 

VOICHIŢA 
Nu mai pot. 

DOCTORUL 


Fă puţină electricitate. 


VOICHIȚA 


Nu. Vreau să mă odihnesc puțin. 
(Maria Cantă iese.) 


458 


SCENA V? 


DOCTORUL și VOICHIŢA 


Un moment de tăcere. Rezemată pe un cot, Voichița se uită 
lung la el. 


VOICHIȚA 
(sculindu-se) 


Ce lume încîntătoare trebuie să fi fost lumea veche, 
doctore ! 


DOCTORUL 
De ce? 
VOICHIŢA 
Sănătoşi, drepţi. Bărbaţi voinici, femeile nalte şi sprin- 
tene...3 
DOCTORUL 
Aşa pare întotdeauna trecutul. 
VOICHIŢA 
Mai frumos. 


DOCTORUL 


Mai frumos decît prezentul. 


VOICHIŢA 


Pare şi este. Ce lucru mai minunat decit o femeie 
sabină, mergînd la fîntină, cu vasul pe cap. 


DOCTORUL 


Sau cu amforele de must în mînă. Must, must. 


42 


VOICHIŢA DOCTORUL 
(sculindu-se ia două ulcioare. Primblindu-se cu dovă ulcioare, cor- (sceptic) 
pui drept) Tinăr !... 
| Uşor se mişcă tînăra fecioară 
[i 5 Purtîndu-şi trupul drept ca o făclie ; VOICHIŢA 
l: Cu amforele vine de la vie Gdem) 


| Şi vinde must ca-n vremi de-odinioară. Muşce-te-ar dragostea, fluture, 


Friguri de dor să te scuture ; 
Plînge-te-ar roua cu zorile ; 
Ride-te-ar florile, 5 


i Must, must, aicea la gheboasa |... 


DOCTORUL 
10 Geşindu-i înainte, glumeşte) 


DOCTORUL 


Vorbeşte corect româneşte. Nu se zice f. 
ci „muşcă-te-ar“,.. 


Copilă albă, vina ta să fie, 

De te-o-ntilni Polibus, bunăoară : 
Cum minile-ţi sunt prinse de ulcioară, 
O să-ţi sărute benghiul din bărbie. 4 


„muşce=te-ar““, 


VOICHIŢA 
Ni 15 (incearcă s-o sărure) (continuind) 
|i 
VOICHITA Să te muşce... (Alintîndu-se.) Da: cine-i Polibus acesta, 


(ştergindu-și obrazul) care mi-a sărutat benghiul din bărbie ? 


i M-ai sărutat |... 


| DOCTORUL 
i DOCTORUL Un polip. 
20 Nu eu, Polibus : aşa zice Ia poezie. VOICHITA 
| (alintat) 
| VOICHIŢA X 
| O 1... Singura dată cînd te-am găsit şi eu sentimental, 
Fluture, o dai prin polipi. 
POGIORUL DOCTORUL 
Fl ` A PATIA i 
oare k Dragă, ăştia sunt bărbații care sărută, 
25 VOICHIȚA 4 25 N 
(comic sentimental} 2 d VOICHIȚA 
olipi ? 1. 
: Fluture, fluture, fluture, pi? 
Aripa vântul şi-o scuture, i p 
Craiule tînăr al florilor, , DOCTORI 
30 Crainic al zorilor. Caracatiţe. 


460 464 


w 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


VOICHIȚA 
(fără a auzi, se primblă elegant prin faţa lui) 


Da’ ce frumos spui versuri ! 


DOCTORUL 
(se uită lang la dinsa în admirare) 


Ia să vezi ce bine ți se potriveşte. 


Te-a zămislit blinda natură 
Ca pe-o floare de pe plai 
Din carminul rozei de mai 
Ţi-a zugrăvit rotundă gura, 
Iar din albastrul de cicoare 
Ți-a-nduioşat privirea vie, 
Aşa că bine nu se ştie 

De eşti femeie, ori ești floare. 


La briu te-a strâns ca pe-un mănunchi 
De ramuri tinere de crin, 

Şi nu ştiu ce ţi-a pus în sîn, 

Şi de la sîn pin” la genunchi, 

Că parcă-ai fi un vis croit 

După simţirea mea nebună, 

Cu sufletul ca alba lună 

Cu trupul cald şi liniştit. 


În trista mea singurătate, 

Au răsărit, colo şi colo, 

Vedenii cu cap de Apollo 

Şi ochii plini de bunătate ; 

Dar dacă tu ai şti anume 

Cît farmec e-n făptura ta, 

Ai face aripi și-ai zbura 

Căci prea eşti singură în lume. ê 


VOICHIŢA 


Ce frumos spui 1... Dar nu-s pentru mine... O biată 
cocoşată |... Iar mă întind pe jos să fac gimnastică... (Se 
lasă pe genunchi.) Şi crezi oare, doctore, că o să se-ndrepte 
vreodată cocoaşa asta infamă ? ?... 


462 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 
Sigur. 

VOICHIŢA 
Vorbe... 

DOCIORUL 


Eu nu vorbesc în vînt. 


VOICHIŢA 
De milă... 


DOCTORUL 


Nicidecum. Te vei îndrepta aproape complet. 


VOICHIȚA 
Aproape. 
DOCTORUL 
Şi chiar dacă nu te-ai îndrepta cu totul, nu pricep de 


ce te necăjeşte o uşoară deformare a umărului, cînd na- 
tura te-a înzestrat cu atitea alte daruri. 


VOICHIȚA 


Ți le dau pe toate, în schimbul a doi omoplaţi fru- 
moşi. 


DOCTORUL 
Copilării !... Vanitate fermeiască !... În cele mai nobile 
şi mai delicate — tot închipuirea de sine stăpineşte,.. 
VOICHIȚA 


Fireşte !... Parcă d-ta ai primi să fii împodobit cu toate 
darurile — dar ghebos |... 


463 


DOCTORUL 
Dacă m-ai iubi tu, aş primi. 


VOICHIŢA 


Vezi, asta-i : cred că nu te-aş iubi, dacă ai fi giao, 
5 Şi muci vorba de mine, ci de toate femeile carei fac 


curte. 
DOCTORUL 
Le detestez pe toate. 
VOICHIȚA 
10 Allez donc ! 
DOCTORUL 
Ce rău îți şade, cînd te strâmbi. 
VOICHIŢA 


Strimbă mai mult, strîmbă mai puţin — totuna. 


15 DOCTORUL 


Pregăteşte-te să dai o consultaţie d-lui Niciodată... 


VOICHIŢA 
(rizind) 


D-lui Niemene. 


20 DOCTORUL 
Şi Iasă umerii în pace. Fii cuminte, cu echilibra si- 
fletesc, cuget curat, şi fericirea vine, cum vine sănăta lea 
la eci ce au o bună circulaţie a sîngelui l... Scoală-te. 


VOICHIŢA 
25 Dă-mi mîna. 


464 


DOCTORUL 
(ducindu-se la ea și sculind-o de jos) 


VOICHIȚA 
(finându-i mina) 


Pentru cineva care a învăţat medicina ca mine şi a 
disecat atitea falange, ar trebui să nu găsească într-o 
mînă omenească, farmec şi poezie. Şi, cu toate astea, 
cît farmec e în mîna asta, doctore |... 


DOCTORUL 
Hai, fetica mea. Tu eşti îngăduitoare. 


VOICHIŢA 
Nu, deloc. (Ținîndu-i mîna.) E caldă şi sănătoasă... 
N-are cocoaşe. 
DOCTORUL 


Dă-i drumul... şi treci la consultație.. cu d-l Tot- 
deauna. 


VOICHIȚA 


(răi) 


Niemene !.. (Ținind mina doctorului.) Răul este că 
prea ai multe încurcături. Nu ştiu niciodată care este... 


norocita cea din urmă ; cînd să te cred şi cînd să nu te 
cred. 


DOCTORUL 
Întotdeauna... La revedere... Vezi de tînărul alcoolic. 


(Iese pe ușa din dreapta. După un moment, intră Nie- 
mene.) 


465 


VOICHIŢA 


Şi nu prea ai poftă de mincare... 


SCENA VI 


VOICHIŢA, NIEMENE 


NIEMENE 
NIEMENE Del 
(intrind) y 
aan euno 
Salutare, domnişoară, domnul doctor nu-i aici? 5 VOICHIȚA 
VOICHITA Dar totuşi măninci... 
Bună ziua... (După o pauză.) Ia poftim, stai. Doc- NEMNE 
torul a ieşit. Dacă ai încredere... Eu îl înlocuiesc, 
Păi ce să fac? 
NIEMENE 
Xi 
Am toată increderea. OTA 
10 N-ai nimic... grav. 
VOICHIȚA 
Ce te aduce ? NIEMENE 
Dar am ceva... 
NIEMENE 
Nevoile : o durere de stomah nebună. i YOKA 
Fireşte. Ai chiar mai mult decit ceva. 
VOICHIȚA 
(luând un scaun şi apropiindu-se de el) 15 NIEMENE 
Ia să vedem. Te doare ?... Serios ? 
NIEMENE VOICHITA 


Nu mă doare cînd apeşi. Foarte serios. 


VOICHIŢA NIEMENE 
Te doare așa, surd, cum te-ar durea un dinte... 2 Şi ce este acel ceva ? 
NIEMENE VOICHIŢA 
Aşa. Ai doi ceva. 
467 


466 


15 


20 


NIEMENE 
Doi!!! 


VOICHIŢA 


Da. Mai întîi eşti alcoolic, 


NIEMENE 


Eu ? N-am lost beat de cînd sunt. 


VOICHIŢA 


Al doilea, eşti gelos. 


NIEMENE 


M-a ferit Dumnezeu. 


VOICHIŢA 


Să caracterizăm. Eşti alcoolic, 


NIEMENE 


Dacă vă spun că nu m-am îmbătat de cînd sunt. 


VOICHIŢA 


Nu e nevoie să te îmbeţi, ca să fii alcoolic. 
NIEMENE 


Dar cum ? Să joci chegle ? 


VOICHIȚA 
Nu. Ce ocupaţie ai d-ta ? 

NIEMENE 
Profesor. 


468 


VOICHIŢA 
Foarte bine. Fii bun şi spune-mi cum trăieşti, 
NIEMENE 


Ca orice om : mă scol, mă culc, mănînc, fumez... 


VOICHIȚA 


Nu aşa. La cite te scoli? 


NIEMENE 
La 6 1/2. 


VOICHIŢA 


Foarte bine. Ce ici dimineaţa ? 


NIEMENE 


Ca orce om : un ceai. 


VOICHIŢA 


Cu lapte, ori cu lămîie ? 
NIEMENE 
Cu lămîie. 
VOICHIŢA 


Şi pui şi o picătură de rom. 


NIEMENE 
Ba o să beau apă goală !... 
VOICHIŢA 
Fireşte. Pui cu lingurita, ori de-a dreptul din sticlă ? 


469 


VOICHIȚA 


NIEMENE 
Din sticlă. Una, ori mai multe ? 
VOICHIŢA NIEMENE 
Cam cit să fie ? Ca orice om : una, două. 
NIEMENE VOICHIŢA 
O picătură. Când eşti cu prieteni, dă unul, dă altul. 
VOICHIŢA NIEMENE 
Cam vreo 30 de grame ?... Ca omul. 
NIEMENE VOICHIŢA 


Să zicem 30 de grame. Fireşte. (Scrie.) Să fie cam la 100 de grame. 


POEPEN NIEMENE 
(scie) Da’ nu sunt, domnişoară. Tilharii ăia de băcani îşi 


E apasa a dau stiolu ina 
Treizeci de grame... Şi după aceea la ce oră mănînci ? şa de un deget de groasă în doagă... 


NIEMENE VOICHIŢA 
Să fie 80. 
Ca orice om : la 12, 
NIEMENE 
VOICHIŢA 
ICT Nu sunt. 
Inainte de masă, un aperitiv, ceva ? 
VOICHIŢA 
NIEMENE 60. 
Niciodată. 
NIEMENE 
VOICHIŢA Cu păcat. 
Aşa, cînd ieşi de la şcoală, o ţuică ? 
VOICHIŢA 
tserie) 


NIEMENE 
Câte o ţuică, da. Am pus 60 de grame. După aceea ? 


479 a 


10 


15 


20 


NIEMENE 
Viu la masă. 

VOICHIŢA 
Ce bei la masă ? 

NIEMENE 
Ca orice om : vin. 

VOICHIŢA 
O sticlă. 

NIEMENE 
O sticluţă... 

VOICHIŢA 
De Bordeaux. 

NIEMENE 
Glumeşti. 

VOICHIŢA 


Nu calitatea, ci cantitatea. 


NIEMENE 


Luăm un litru de vin la fiecare masă. 


VOICHIŢA 


Cite persoane ? 


NIEMENE 


Eu și cu nevastă-mea. 


472 


z 


VOICHIȚA 
Va să zică d-ta bei 750 grame. 

NIEMENE 
Cam aşa. 


VOICHIȚA 
(scrie) 


Vin, 750 grame. După masă iei cafea ? 

NIEMENE 
Ca toată lumea. 

VOICHIȚA 
Cu un păhăruț de ceva. 

NIEMENE 
Niciodată. Nu-mi dă mîna. 

VOICHIȚA 
O picătură de rom. 

NIEMENE 
Asta, da. 


VOICHIŢA 
(criz) 


Pină seara nu mai iei nimic ? 
NIEMENE 
Nici anaiură. 


VOICHIŢA 


Cînd e cald... un pahar cu bere, ceva ? 


473 


20 


NIEMENE 
Asta, da. Cînd e cald, un pahar cu bere. 


VOICHIȚA 
Un ţap sau o halbă ? 


NIEMENE 


După cum se întîmplă : o halbă sau doi tapi. 


VOICHIŢA 
Sau două halbe... 

NIEMENE 
Şi asta. 

VOICHIŢA 


Înainte de masă, un aperitiv. 


NIEMENE 


V-am spus că nu iau niciodată. 


VOICHIȚA 
O ţuică. 

NIEMENE 
O ţuică, da. 

VOICHEȚA 
Una, două. 

NIEMENE 


Şi două dacă se întîmplă, 


474 


VOICHIȚA 
(serie) 


Alte 60 de grame. Seara, la masă, iar un litru de vin. 
NIEMENE 
Ca toată lumea. 


VOICHIŢA 


Tar cafeluţă... cu o picătură de rom. 


NIEMENE 
Da. 
10 VOICHIȚA 
Seara după masă ieşiţi undeva ? 
NIEMENE 


Câteodată. Mergem la o grădină, mai vezi un prieten... 


VOICHIȚA 
15 „mai bei o bere. 
NIEMENE 
Şi o bere. 
VOICHIȚA 
Două. 
20 NIEMENE 
Fie şi două. 
VOICHIȚA 


(aizindu-se lung la dinsul) 


Va să zică... (Face socoteala.) D-ta înghiţi, în 24 ore, 


25 100 grame de rom, 120 grame de puică, un litru și jumă- 
tate de vin, doi litri de bere... (După o pauză.) Ai fost 


vreodată la muzeu ? 


NIEMENE 
Eu? 
VOICHIȚA 
D-ta 
5 
NIEMENE 
Am fost. 
VOICHIȚA 


Ai văzut cum se Păstrează monştrii în alcool ? 


NIEMENE 
10 Am văzut. 
VOICHIŢA 
Asta faci d-ta. Biftecul 
l fac x pe care-l mănînci la pri 
pri h stomahul d-tale, ca viţelul cu pi: gin 
pocal. De aceea te doare st i di ii 
15 esti şi gelos: izvorul cel mai sigur al dp in Penorocire 
NIEMENE 
Protestez. Nu ştiu ce însemnează gelozie 
VOICHIŢA 
Vorbe. Eşti gelos. De altfel, ca toată lumea. 
20 NIEMENE 
Doamne fereşte ! 
VOICHIŢA 


(uizindu-se lung la dinsul) 
Eşti sigur ? 


476 


NIEMENE 
Foarte sigur. 


VOICHIŢA 


N-ai bănuit niciodată pe femeia d-tale ? 


NIEMENE 
Niciodată. 

VOICHIŢA 
Nici chiar în gînd ? 

NIEMENE 
Cum adică ? 

VOICHIŢA 


Aşa. Să te gîndeşti că s-ar putea să-i placă un alt 
bărbat. 


NEMENE 


Asta nu admit. 


VOICHIȚA 

Cu toate astea d-tale îţi plac şi alte femei. 
NIEMENE 

E altceva. 
VOICHIȚA 


Cunosc teoria, Bărbatul gelos de femeia lui și alergînd 
după toate femeile altorz. 


NIEMENE 
(sărind) 


25 Vezi, asta-i asta lL.. D-ta care eşti doctor, spune-mi ce 
să fac. Aşa este : îmi plac toate femeile. 


477 


| VOICHIŢA 


l Şi eşti gelos de-a dumitale. 
| 
i NIEMENE 
i De femeia mea sunt sigur. 
| 
k 5 VOICHIȚA 
Eşti sigur, dar tot îi cauţi prin saltare. 
| NIEMENE 
De unde ştii ? 
| VOICHIŢA 
10 Se vede. 
| NIEMENE 
1 Cum se poate |... 
| 
VOICHIŢA 
| Ba o şi urmărești. 
15 NIEMENE 
O urmăresc, 
VOICHIŢA 
Va să zică eşti gelos. 
NIEMENE 
20 


ştii, marca Moldovei în frunte. 


VOICHIŢA 


Esti gelos, domnule. Şi cu asta îţi măreşti dispepsia. 


478 


Nu sunt gelos, domnişoară. Vreau numai 


NIEMENE 
Ce mă-nveţi să fac ? 
VOICHIŢA 
Gimnastică suedeză. 
NIEMENE 
(mira) 


Ca să-mi treacă gelozia ? 


VOICHIŢA 
Da. 

NIEMENE 
Nu pricep. 

VOICHIŢA 


Foarte simplu. Toate boalele omului vin dintr-o rea 
circulaţie a sîngelui. 
NIEMENE 
Care va să zică dacă mă înşeală nevasta, vina e a cir- 
culației sîngelui meu... 
VOICHIȚA 
Pozitiv. 
NIEMENE 


Mai las-o, domnişoară, Astea sunt de-ale doctorului 
d-tale. 


VOICHIȚA 
Deloc. Să-ţi explic; Dacă sîngele ar circula liber în 
vinele d-tale, ar fi un echilibru perfect în funcționarea 
organelor. Atunci stomacul ar secreta cantitatea de acid 
clorhidric necesar, iar biftecul s-ar digera fără greutate, 
prin urmare n-ai fi hursuz şi plicticos. 


373 


10 


15 


20 


25 


NIEMENE 


Eu, hursuz ? 


VOICHIŢA 


Mă rog! 


nervos şi osteni 


NIEMENE 
Eu ostenit ?... 


VOICHIŢA 


Fireşte.. Ai umbla voios, ai vedea lumea cu ochi 
senin, cu libertatea sufletească a tinereții... Şi atunci ai 


trage, în loc de a respinge... 


NIEMENE 
Sunt şi respingător ?... 


VOICHIŢA 


Nu zic tocmai asta... 


NIEMENE 


Dar cam pe-acolea... 


VOICHIŢA 


Ai fi plăcut soţiei d-tale... care, între noi, e adorabilă... 


Mi se pare că vine împreună cu doctorul. 


NIEMENE 
(grăbit) 
Ce să fac ? 
VOICHIŢA 
Să te ascunzi cu mine în odaia asta, ca să te încre- 


dinţezi ce fel de om este doctorul. 


480 


Dacă sîngele ar circula liber, n-ai avea du- 
reri la închcicturi, n-ai avea zbircituri pe obraz, n-ai fi 


NIEMENE 


Eşti sigură ? 


VOICHIŢA 


E cea mai nobilă natură... Vino ! (Dispar.) 


SCENA VII 
DOCTORUL, D-na NIEMENE 
DOCTORUL 
Sper că n-aţi aşteptat, 
D-na NIEMENE 
Foarte puţin. 
DOCTORUL 


Luaţi loc. (Se spală pe miini.) Merge mai bine ? 


D-na NIEMENE 


Ştiu eu... N-am înţeles ce trebuie să meargă mai bine... 


DOCTORUL 
Toate. Trupul şi sufletul. E un cerc viţios, Trupul să 
fie într-un echilibru perfect, pentru a ţine sufletul în fă- 
gaşul datoriei. 
D-na NIEMENE 
Aşa se numeşte plictiseala în medicină ? 


DOCTORUL 
(uitindu-se lung la dinsa) 


asi 


D-na NIEMENE 


Grozav. Şi nu e numai plicti i i 
> „€ nu plictiseala, ci dorința d 
cunoscut şi de primejdie. De cînd am aflat că: birba 
meu mă înşală, îmi face aproape plăcere. dă 


5 DOCTORUL 
Atunci puteţi fi mulţumită. 
D-na NIEMENE 
Mă înşală, nu-i aşa ? 
DOCTORUL 
10 Nu zic eu ; dv. o spuneţi. 
D-na NIEMENB 
Atit de mult, încît era să mă i i 
? op a n însămi 
murzai fiindcă mă ua drept alta OTA Tine însămi, 
DOCTORUL 
15 E i i 
poate omagiul cel ă ă 
de ERE er gi mai neprefăcut ce un bărbat 
D-na NIEMENE 
Înşelăciunea ? 
DOCTORUL 
2 Cu nevastă-sa. 
D-na NIEMENB 
în gînd. 
DOCTORUL 
În lit i 
35 lp: as ecalitațe; La bal mascat. Sau cum vi s-a întîm- 


D-na NIEMENE 
Infamul ! 


DOCIORUL 
Vă rog să luaţi loc. (D-na Niemene se aşează pe un 
scaun, cu spatele la public.) Trebuie să urmaţi cura 
cu credinţă şi veţi vedea că are să vă meargă bine. 
D-na NIEMENE 
Ştiu eu ! Parcă ceva mai bine. Femeia care m-a masat 
are mina destul de uşoară. Dar nu se apropie nici pe 
departe de modul cum m-aţi masat dv. ...mai cu seamă 
pe vinele gâtului. Toată ziua m-am simțit uşoară ieri. 
DOCTORUL 
Să reincepem. Desfaceţi-vă la haină. 
D-na NIEMENE 
(des făcându-se) 
N-am crezut să fie o artă aşa de mare, masagiul. 
DOCTORUL 


und un scam și aşezinduse în spatele ei, după ce ti acoperă 
bustul cu o haină uşoară de mătase) 


Câteodată şi plăcută. 
D-na NIEMENE 
Credeţi ? 


DOCTORUL 
Cind e gitul așa de frumos. 


D-na NIEMENE 


Pentru medici gîtul e un simplu organ. 


483 


DOCTORUL 


Care poate să fie frumos sau urft. 
| 


DOCTORUL 
Cu estetica am ajunge departe. 
h D-na NIEMENE 
h 


D-na NIEMENE 
Mai gras sau mai slab. 


Pentru ce ? 
5 DOCTORUL DOCTORUL 
(muindu-și degetele în apă de colonie şi începînd masagiuly Pentru că mi se pare că totul e frumos. 
Sunt atitea condi iuni, pentru ca un gît să fie frumos ! 
i Hp i D-na NIEMENE 
| D-na NIEMENE Un medic e ca un duhovnic, care poate cunoaşte tot. 
(în extaz) 
10 Ah ! ce bine mă simt !... DOCTORUL 
Cu măsură, doamnă, cu măsură. 
DOCTORUL 
(după o pauză) D-na NIEMENE 
Se restabilește echilibrul în circulaţie. Cu măsură, fireşte. (Pauză.) Ah! ce delicios sim- 
| sămint L. 
D-na NIEMENE 
15 


(pauză) DOCTORUL 
E o senzație de întinerire... Medicul e om, şi poate găsi şi el că e foarte dulce 


să mingiie umerii calzi şi albi ai unei statui. 
DOCTORUL 


ti D-na NIEMENE 
Da, o uşurare a vieţei, (ntorcândur-se) 


D-na NIEMENE 


Serios 7... Vă plac atit de mult ? 
| 20 $ E 
(aaa) E ca DOCTORUL 
Parcă m-am născut ieri. H i 
A Sunt adorabili. 
DOCTORUL g D-na NIEMENE 
Ar trebui să descoperim umerii mai mult, ca să pot Atunci să-i învelim. zi 
urmări nervii. 
DOCTORUL 
i Dee NIEMENE 25 Foarte logic. După ce vom isprăvi. (O sărută uşor 
Descoperiţi tot ce decenţa permite... Decenţa şi estetica. 


pe umeri.) 
484 


20 


25 


D-na NIEMENE 
(ca în vis) 
E o fericire neţărmurită, o întindere a ințelegerei pînă 
dincolo de margimele fireşti ale lucrurilor. De ce nu-mi 
dă aceeaşi senzaţie femeia care mă masează ? 


5 
DOCTORUL 
E un alt punct de vedere, Probabil că nu e bine 
pregătită. Trimiteţi-o la mine — sau să viu eu la di 
«Am terminat. 
D-na NIEMENE 


Păcat 1.. Dar dacă veniţi la mine, vom urma.. (Se 
scoală, se încheie la gît încet.) La cite puteți veni? 


DOCTORUL 


Cînd vine femeia care vă masează ? 


D-na NIEMENE 
La 5. Ați putea veni la 4. 


pt 
DOCTORUL! > 

E logic. 

D-na NIEMENE 

Voi informa-o şi pe dinsa... (Punindu-și mänuşele.) La 
ora asta bărbatul meu are curs... de mecanică... cerească. 
(Gătindu-se.) Dar, doctore, îmi dai voie să-ţi vorbesc la 
singular şi să te întreb un lucru... Mi s-a părut, la urmă, 20 
că masagiul era mai uşor şi mai cald... pe umărul stîng... z 


E vreun sistem nou ? 


DOCTORUL 
Nu e nou, dar e sigur. 


486 $ 


SCENA VIII 
Aceiaşi, FECIORUL 


FECIORUL 


A venit d-l Munteanu. Zice că are ceasul fixat la 


la ora asta. 


DOCTORUL 
Pofteşte-l în salonul albastru. Viu. 
FECIORUL 


Am îngeles. (Fese) 


SCENA IX 


D-na NIEMENE 


i ţi ĝa un- 
La revedere, doctore. (îi jine mîna.) E domnul M: 
teanu ? sau doamna Munteanu ? 


DOCTORUL 
Domnu, domnu. 
D-na NIEMENE 
Este o doamnă Munteanu tare drăguță. 
DOCTORUL 
Se vede că stă bine cu nervii. 
D-na NIEMENE 
De aia stă rău el. 
DOCTORUL 


Se poate. La revedere. (Ies amindoi.) 


487 


20 


25 


SCENA X 
VOICHIȚA, NIEMENE 


| NIEMENE 
(deschide ușa prelung și apare în scenă, umflat de vis şi indignat; 
urmează Voichița) 


Ei, păi, domnişoară, ce mai zici ?... 


VOICHIȚA 
Nimic. 


NIEMENE 


Trebuie să zici ceva, că doar ăsta e maestrul d-tale, 
omul adorabil, doctorul de suflet, cari îndreaptă cocoaşele 
şi conştiințele... Ei, nu zici nimic ? 


VOICHIŢA 
Nu. 


NIEMENE 


Ăsta e apostolul medicinei viitorului, hahamul cucoa- 
nelor cu nervi, bărbatul cinstit care aduce pace în familii... 
Nu zici nimic ? 


VOICHIȚA 
Nu. 


NIEMENE 


Zi ceva, că eşti doctoreasă !... (Se plimbă furios.) Am 
să-l împuşe !... Uite, mă duc la armurărie să-mi cumpăr 
un revolver, calibru mare, ca să-l fac ferfeniță. Cînd loi 
plesni o dată, acolo să încremenească... La orele 4, ha? 
că tocmai am curs eu, de mecanica cerească... Ruşine ! 


488 


VOICHIȚA 


Cine a spus asta ? 


NIEMENE 


Ai dreptate... Ea a spus. Am s-o împuşc şi pe ea. 


VOICHIȚA 
Împuşc-o. 


NIEMENE 


Auzi ! auzi ! curs de mecanică cerească !... 


VOICHIŢA 


E revoltător. 


NIEMENE 


li împușe pe amindoi. La revedere, domnişoară. 


SCENA XI 
VOICHIŢA, singură 


VOICHIŢA 


E o adevărată mizerie î... În cine să mai crezi ?.. 
Dacă un om ca doctorul e în stare să-și piardă minţile 
pentru umerii unei femei — atunci adio !... (Se uită în 
oglindă.) Umcrii !... Ai mei sunt strimbi... (Se desface la 
git.) Umărul drept, mai cu seamă !.. Umărul drept e 
strîmb... Atunci şi umărul strîmb e drept... Are haz să 
fac joc de cuvinte. Mizerie a sufletului nostru !... (Şade 
pe scaunul liber, cu coatele pe genunchi şi cu capul pe 
miini.) E oare cu putinţă ca doctorul să mintă l.. (Se 
duce la mașina electrică, ia un miner de lemn şi-l trece 
în sus şi în jos pe umărul drept.) Cel puţin maşinele nu 
mint, ca oamenii. 


489 


10 


15 


20 


25 


SCENA XII 
VOICHIŢA, DOCTORUL 


DOCTORUL 
(intră repede) 
Da’ ce faci, Voichiţo ? 


VOICHIŢA 
(rece) 


Electricitate. 


DOCTORUL 


Minunat. Ia să văd cum mai merge umărul. Şezi, 
să-ţi fac un masagiu strașnic. Sunt bine dispus. 


VOICHIȚA 
Gezind) 


Spală-ţi minele. 


DOCTORUL 


N-am lucrat cu miinele. Am dat o consultaţie unui 
domn, Munteanu. 


VOICHIȚA 
Dar mai înainte ? 


DOCTORUL “20 


A!l. mai înainte am masat niște umeri frumoși şi 
parfumaţi. Ia miroase. (Îi apropie mîna de obraz. Voi- 
chița îl muşcă.) Ai Ce faci, femeie Bine, da! eşti 
nebună în toată puterea cuvîntului... Muşti ca un cîine. 
(Se uită la mină.) Dă sîngele... 


VOICHIŢA 
(culindu-se își ia pălzria) 25 
Nu îndestul. 


490 


DOCTORUL 


(se miză lung la dinsa) 
Eşti ţicnită. 
VOICHIŢA 
Adevărat. Sunt o proastă, care de zece ani cred în 
d-ta, şi d-ta de zece ani mă înşeli. 
DOCTORUL 
(rar) 


De zece ani te înşel ?... Cum asta ? 


VOICHIŢA 


îmbătindu-mă cu vorbe sforăitoare, onoare, echilibru 
intelectual, farmecul datoriei împlinite... 


DOCTORUL 
Bi, şi? 
VOICHIŢA 
Şi d-ta eşti un cornedianţ. 
DOCTORUL 
Eu sunt un comedianț... Ia ascultă, Voichițo, visezi sau 
ai înnebunit ? 
VOICHITA 
Nici una, nici alta. 
DOCTORUL 


Atunci cine-ţi dă dreptul să-mi spui asemenea cuvinte ? 


VOICHIȚA 


Adevărul... Şi, mai întfi, eu nu mai pot crede în 
ştiinţa şi filozofia d-tale. 


491 


i 
| 
| 
| 


DOCTORUL VOICHIŢA 


Biberi 2 dae dece ni ai: Urei? Şi umerii cucoanelor cu istericale... 


DOCTORUL 
VOICHIȚA 10) 


Fiindcă ţi-am spus că am masat nişte umeri parfu- 
maţi ?... (Pauză) Cit eşti tu de minunată, Voichijo, şi 
tot ai slăbiciuni femeiești... Eşti geloasă. 


Fiindcă nu se poate să existe în om numai circula- 
tia singelui“. Circulaţia singelui există și la animale, la 
tigrul care mănîncă un vițel, la hiena care dezgroapă 
cadavre... 


VOICHIȚA 
DOCTORUL Eu geloasă ? 
La ciinii care muşcă... DOCTORUL 
TEES Se vede... 
Da, la cîinii care mușcă... Pe cîtă vreme eu am suflet, VOICHIŢA 


am cuget curat, am aici, sub cocoaşa asta, o biată inimă 
care bate și care vrca să creadă în ceva... (izbucnește în 
plins) şi nu mai pot crede. 


Poate... Dar nu e gelozie, e scârbă de murdărie, de 
batjocură sufletească. Mi-e groază de a descoperi, în oa- 
menii cei mai de treabă, ticăloșie şi prefacere. 


DOCTORUL 


miscat, ducindu-se spre dinsa) DOCTORUL 


(uirindu-se lung la ea) 


Ce ai, femeia hi Dumnezeu ? dz ÎI Ceuta E 
? } % Şi dacă ar fi aşa, Voichiţo ? 


VOICHIȚA 
Ură şi silă de lume. 


VOICHIŢA 


Dacă ar fi aşa, ar fi foarte urit... 


DOCTORUL DOCTORUL 
Ce ai tu cu lumea ? E Ar fi urit... (Merge la masa de scris şi se aşează în 
à fotoliu.) Ai dreptate. Ar fi foarte urit. (Se uită la rană.) 
VOICHIȚA i Fii bună şi dă-mi sticluţa cu sublimat, 
O urăsc. 
VOICHIŢA 
DOCTORUL 25 (se uită, de departe şi cu sfială, la rană. Aduce sticla şi se apropie 
aud 5 A A cu teamă) 
Da’ cine-i lumea pentru tine ? şi pentru mine 2... Ade- 5 
vărul şi ştiinţa. z A dat sîngele... 
493 293 


DOCIORUL DOCTORUL 
| | A dat. Ai muşcat cu credinţă. Ce rugăminte ? 
| | r ši 
VOICHIȚA VOICHIȚA 
i! (cade în genunchi înaintea doctorului, şi-i acoperă mina cu să- Să matiz sd sei tat ii ur, 
i 5 rutări) 
i Cer... iertare... de o mie de ori iertare. 5 DOCTORUL 
| Merg. 

DOCTORUL 
| n Dey VOICHIŢ: 
i Fireşte că te iert... CHIȚA 
| În consultaţie. 

VOICHIȚA 

PTS e Arca i ră DOCTORUL 
10 Trebuie să mă ierţi, că n-am făcut din răntate, ci din i 5 
[i durere şi din neştiinţă. a. 
| DOCTORUL A VOICHIȚA 
| AA ou i fägăduieşti ? 
i Te iert. Pace între noi, îngere ! Tu eşti îngerul meu... mi făgăduieşti 
| DOCTORUL 
| VOICHIȚA St, ISRA Si, 
rg Mai încape îndoială ? Mă duc să văd cine mai aş- 
15 Fără aripi şi cam ghebos... 15 teaptă în salon, şi sunt la dispoziție... 
DOCTORUL VOICHITA 


| îngerul păzitor, care mă întoarce la calea adevărului... Consultaţia c fixată pentru orele 4. De la 4 la 5. 


DOCTORUL 


Cu plăcere... Adică nu. De la + la 5 am treabă. 


VOICHIŢA 


Şi care are să-ți facă o rugăminte... 


DOCTORUL i ORADEA 
20 . S r 
i „De la 4.. la 5... ai treabă... Şi dacă te-aş ruga eu 
Scoală-te. să nu te duci acolo unde ai treabă ? 
VOICHIŢA DOCTORUL 


Lasă-mă aici, că mi-i bine. Te-aş întreba : pentru ce ? 


434 49% 


10 


15 


20 


VOICHIȚA 


Pentru a veni la bolnavul meu. 


DOCTORUL 


Cu plăcere : înainte de 4 sau după 5. 


VOICHIȚA 
Nu. De la 4 la 5. 

DOCTORUL 
Nu se poate. 

VOICHIȚA 


Trebuie să se poată. 


DOCTORUL 
(se opreşte) 


Iar iei tonul poruncitor !... (Bate la uşe.) 


SCENA XIII 
Aceași, MARIA CANTĂ 


MARIA 


Ce furnicar de lume |... 


DOCTORUL 


Bine că ai venit, să convingi pe fata asta. 


MARIA 
Ce este ? 


DOCTORUL 


Vrea să mă duc la consultaţii cu de-a sila. (Iese.) 


490 


SCENA XIV 
MARIA CANTĂ, VOICHIŢA 


MARIA 
Ce consultaţie ? 


VOICHIŢA 
(așteaptă să se asigure că doctorul mu se intoarce) 


Nu vreau să-l duc la consultaţii cu de-a sila, 


„rea: ci vreau 
să-l împiedic de-a merge la o consultaţie... primejdioasă... 
MARIA 

Ce mister ! 
VOICHIŢA 
Nici un mister. 
MARIA 
E boală molipsitoare ? 
VOICHIŢA 
Foarte molipsitoare ! 
MARIA 
Glumeşti ! 
VOICHIŢA 
Nu glumesc deloc. 
MARIA 


În zilele noastre nu mai sunt asemenea boli. 


VOICHIŢA 
Sunt. E pericol de moarte. 


497 


MARIA 


Linişteşte-te. 


VOICHIŢA 


Eu îţi spun că e pericol de moarte. 


3 MARIA 


Spune ce este ! 


VOICHIȚA 
îşi repet. 
MARIA 
10 Mă sperii, Voichiţo ! 
VOICHIŢA 


Astăzi între 4 şi 5. Doctorul trebuie să stea acasă... 
sau în toate cazurile să nu meargă la doamna Niemene. 


MARIA 
15 Doctorul vrea să meargă la... d-na Niemene ? 
VOICHIŢA 
Da, 
MARTA 
De unde ştii ? 
20 VOICHIŢA 
Ştiu. 
MARIA 


Şi ce i se poate întîmpla la d-na... Niemene ? 


498 


10 


15 


VOICHIŢA 
Poate fi împuşcat. 
MARIA 
Doctorul împuşcat ? 
VOICHIŢA 
Da. 
MARIA 
De cine ? 
VOICHIȚA 


De domnul Niemene. 


MARIA 
Pentru ce ? 


VOICHIŢA 
Pentru că... domnul Niemene e gelos. 


MARIA 


Ce cuvint are să fie gelos ? 


VOICHIŢA 


Umerii d-nei Niemene !... 


MARIA 


Umerii d-nei Niemere ?... 


VOICHIŢA 
Da. 


499 


10 


20 


25 


MARIA 
Atunci toţi bărbaţii a căror soţii vin aici ar fi în drept 
să împuște pe doctor. 
VOICHIŢA 
Mai mult sau mai puţin. Doctorul nu sărută umerii 
tutulor doamnelor de aci. 
MARIA 


Şi pe ai doamnei Niemene îi sărută ? 


VOICHIȚA 
Da. 
MARIA 
De unde ştii ? 
VOICHIȚA 
E treaba mea. 
MARIA 


(buindu-i minele) 


Te rog, Voichiţo ? 


VOICHIŢA 
Îşi spun că-i sărută. 
MARIA 
(încredinţată) 
Nu se poate! 
VOICHIŢA 
Se poate. 
MARIA 
(rar) 


Doctorul... sărută... umerii... d-nei Niemene ? 


500 


15 


20 


25 


VOICHIŢA 
Şi ce ar fi așa de extraordinar ? 


MARIA 


Ar fi monstruos, infam și mizerabil, 


VOICHIŢA 
(rece) 
Eşti sigură ? 
MARIA 
Mi-ze-ra-bil ! 
VOICHIŢA 
(ironic) 


Credeam pînă acuma că doctorul e liber, nefiind în- 
surat... 


MARIA 
(uitinduse lung la dinsa) 


Fireşte că e liber... Fireşte. E liber să sărute umerii 
cui o vrea, poate şi pe ai d-tale... 


VOICHIȚA 


Ai mci nu merită o asemenea onoare. 


MARIA 


Umerii noștri sunt publici — cum să nu-i sărute !... Îi 
decoltăm seara, îi arătăm ziua prin stofe străvezii, îi dez- 
brăcăm la masă, la croitoreasă, la fotograf — şi prin 
toate alcovurile... E. încîntător şi foarte moral... De ce ne-a 
lăsat Dumnezeu cu umeri ?,.. Umeri albi şi rotunzi ?... 
(Se apropie de Voichita, care se retrage.) Ca să-i ark- 
tăm, Ştii ce sunt umerii ? Reclama... vitrina magazinului... 
Poate că n-o ştii. 


501 


10 


20 


25 


VOICHIȚA 


Nu la mine. 


MARIA 
S-o ştii. 


VOICHIŢA 


Îţi: repet că eu sunt magazin fără vitrină. (Maria 
Cantă se întoarce de la Voichița şi rămîne pe gînduri. 
Voichiţa se duce către ea, vorbindu-i blajin.) Cumnată, 
ajută-mă să scăpăm pe doctor. 


MARIA 
(intoreindii-se către Voicbiţa) 


E adevărat... Eu uitasem că tu eşti cumnata mea... 


VOICHIŢA 


Cumnată şi soră... 


MARIA 


Da... omul își pierde sărita pentru toate nimicuri] 


VOICHIȚA 
Ajută-mă. 
MARIA 
Ce să fac? 
VOICHIŢA 


Să împiedicăm pe doctor de a merge la d-na Nic- 
mene. 


MARIA 


Lasă-l să meargă ! 


302 


VOICHIŢA 
1l împușcă. 
MARIA 
Lasă să-l împuște. 
VOICHIŢA 


Va să zică e mai grav decit credeam. 


MARIA 
Ce credeai ? 


VOICHIŢA 


Că ai încurcături cu doctorul. 


MARIA 
Nu e adevărat. 


VOICHIŢA 
Acum văd că-l iubeşti. 


MARIA 
Absolut fals. 
VOICHIŢA 
Ei, eu îl iubesc — şi vreau cu orice preţ să-l împiedice 


a merge la d-na Niemene. 


MARIA 
Împiedică-l. 
VOICHIȚA 
Eu nu pot. D-ta poți. 
503 


20 


MARIA 


Eu nu pot nimic. 


VOICHIŢA 


Poţi. Vino la 4 şi instalcază-te aici. 


MARIA 


Viu şi mă instalez — iar el pleacă. (După o pauză.) 
Dacă tc interesezi aşa de mult de doctor, e un alt 
mijloc... 


VOICHIŢA 


Care ? 


MARIA 


Du-te la d-na Niemene şi spune-i să-i scrie dînsa... 


VOICHIŢA 
Să nu mai vină ?... 
MARIA 
Fireşte, 
VOICHIŢA 


Atunci trădez pe Niemene. 


MARIA 
Da, trădează pe Niemene !... Mare lucru e Niemene. 
VOICHIŢA 
E un om înşelat. 
MARIA 


Unul mai mult, unul mai puti: 


504 


20 


VOICHIȚA 
(uitîndu-se lung la dinsa) 


Cumnată dragă — unul mai puțin e mai bine. 
MARIA 


(fără a auzi. Vine către dinsa încet) 


Te interesează doctorul... Inima fecioarei se rătăceşte 
repede... Vorbeşte-mi cu încredere... ÎI iubeşti. 


VOICHIȚA 


13 iubesc... Cum îl iubeşti şi d-ta... şi d-na Nicmene. 


MARIA 


Asta face parte din tratament... Masagiul și cataplas- 
mele. (Se aude zgomot la uşe.) Du-te mai repede. 


VOICHIŢA 
Mă duc. 


SCENA XV 
DOCTORUL, MARIA 


DOCTORUL 
(intrtnd) 


Cine a ieşit ? 
MARIA 
O pereche de umeri. 


505 


DOCTORUL 


(liniştit) 
Cei nevinovați ?... 
MARIA 
5 Cei strimbi. 
DOCTORUL 
Nu poate să aibă ă i 
Ra aibă toată lumea umeri de marmură... 
MARIA 
10 Reci... 
Ş DOCTORUL 
Şi frumoşi. 
, MARIA 
„Şi“ e de prisos. 
15 DOCTORUL 


Adevărat. Frumoşi, calzi... 


MARIA 
Eşti sigur ? 
DOCTORUL 
20 Cred că da. 
MARIA 


Cu oarecare aproximație... 


DOCTORUL 
(se apropie de ea, îi ia mâna) 


25 Frumoşi şi i i 
şi şi calzi, Mario. Îmi dai voie să-i să 
s-o sărute pe git.) 14 mi dai voie să-i sărut. (Vrea 


506 


MARIA 
(dindu-se la o parte) 


Astăzi nu sunt disponibili... 


DOCTORUL 
5 (mirat) 
Legitima ? 
MARIA 
Ar mai fi partea sufletului. Dar nici aceea nu-i pen- 
tru d-ta. 
10 DOCTORUL 


Ţi-ai schimbat testamentul ? 


MARIA 


Nu. Sunt bunuri între vii, 


DOCTORUL 


15 Bunuri... cu o credeam o comoară... 


MARIA 
(dînd din cap) 


Eşti ceva care n-are nume... Un monstru, o aberaţie 
a naturei... Fiindcă eşti sigur că Voichiţa nu se intoarce, 
20 te agăţi de mine... 


DOCTORUL 
Ce vorbă urâtă !... 


MARIA 


Tar eu sunt destul de slabă, ca să-mi facă plăce! 
25 vintele astea viclene, pe care le spui la toate femeil 


cu- 


507 


20 


2% 


20 


25 


DOCTORUL 


Îţi jur, Mario, că te înșeli... 


MARIA 


Jură-mi. convinge-mă Spune-mi că nu cunoşti pe 
nici o femeie decît pe mine ; că nu m-ai înşelat niciodată, 
că cşti un copil nevinovat... 

DOCTORUL 


Işi jur că sunt nevinovat... 


MARIA 
Eşti în stare î... Ai atita îndrăzneală şi eu atita slă- 
biciune, încît mi-ar trebui foarte puţin ca să te cred. 
DOCTORUL 


Sunt gata să-ţi dau orice dovadă... 


MARIA 


Va să zică... nu mai doreşti să ne lăsăm — cum zi- 
ceai acum citeva minute. 


DOCTORUL 
A |... asta-i altceva... 


MARIA 


(incremenită) 
Cum se poate L.. Pe de o parte mă chemi, iar pe de 
alta mă goneşti ? 
DOCTORUL 


Nu... Viaţa e mult mai complicată decit atît. Pentru 
ființe ca noi, minciuna este o adevărată suferință. A în- 
şela pe un om cu care te întâlneşti în toate zilele e 
monstruos... 


508 


19 


15 


MARIA 


Ce va să zică a înşela ? 
DOCTORUL 


Ceri nişte definiţii !... 


MARIA 


Nu, mă rog. A înşela însemnează a făgădui şi a nu 
te ţine de cuvint. Cui ai făgăduit d-ta să nu mă iubeşti ? 


DOCTORUL 


Dacă pui așa chestiunea... 


MARIA 


Sau poate... ai făgăduit Voichiţei... 


DOCTORUL 


Lasă pe Voichiţa în pace. 


MARIA 


E mai presus de noi, pămintenii. 


DOCTORUL 


mai presus, nici mai prejos... 


MARIA 
Atunci ? 
DOCTORUL 
Las-o în pace. 
MARIA 
O aperi. 
509 


10 


15 


20 


25 


DOCTORUL 


| Nici n-o apăr, nici n-o acuz... (Enervat.) Dar vezi ce 
lipsă de odihnă are spiritul d-tale. Vrei să pătrunzi în toate 
tainele cugetului meu, în care nu pot pătrunde nici eu 


MARIA 
Va să zică recunoşti că Voichiţa te 


DOCTORUL 
Recunosc... Voichiţa şi alte femei... 


MARIA 
Vezi ce infam ești... 


DOCTORUL 


interesează... 


Dă-mi voie... În fundul sufletului d-tale, nu-ţi pare rău 


că-ţi înşeli bărbatul ? 


MARIA 


Iar acolo ! 


DOCTORUL 


Nu, Mario... (Şade pe un scaun şi o atrage pe brațele 


sale.) Nu se poate să nu-ţi pară rău... Că 
tem noi mai presus de toate făpturile lui 


doar în asta sun- 
Dumnezeu — în 


puterea asta lăuntrică, ce nu ne dă pace, ne mustră, n 
y , ne 


trudeşte, atunci cînd trudim pe alţi 
sine.) i 


MARIA 
GI ia de git şi-l sărută lung) 


Cit e de adevărată o sărutare !.. 


(Cortina) 


510 


(O atrage către 


10 


15 


ACTUL III 


La Doamna Niemene. Un salon obicinuit. 


SCENA I 


VOICHIŢA, D-na NIEMENE 


5 La ridicarea cortinei, Voichiţa priveşte indelung un portret al 


d-nei Niemene. 


D-na NIEMENE 


(intrind dintr-o cameră laterală, sz opreşte o clipă) 

Vă interesează ? 

VOICHIȚA 
(intoncinduu-se repede) 

Sărut mina, doamnă, mă interesează foarte mult. (Vrea 
să-i sărute mîna, d-na Niemene se opune.) E greu de găsit 
ceva mai frumos... 

D-na NIEMENE 

Şedeţi, vă rog... (Prizind-o.) Are dreptate lumea să 

zică că sunteţi încântătoare. 
VOICHIŢA 

Lumea e totdeauna lipsită de măsură... O biată ghe- 

boasă ! 
D-na NIEMENE 
Eu aş zice că lumea e întotdeauna dreaptă în judecata 


sa anonimă... (Pauză.) Aţi dorit să mă vedeți... 


su 


5 


10 


20 


25 


VOICHEŢA 
Genată) 


Da... o însărcinare foarte delicată... pe care nu ştiu 
cum s-o împlinesc. Mă gindeam să vă scriu... Mi s-a părut 
că e mai prudent să vorbesc... Iar acum văd că e foarte 
greu... 


D-na NIEMENE 
(îngrijorată) 
Din partea cui ? 


VOICHIŢA 
Din partea mea. 


D-na NIEMENE 


Vorbiţi... 
VOICHIŢA 
Dv. o să vedeţi astăzi — acum — pe doctor. 
D-na NIEMENE 
Da... 


VOICHIŢA 
Eu vă rog să nu-l primiţi... 
D-na NIEMENE 
(mirată) 
Să nu primesc pe doctor ? 


VOICHIŢA 
Da. 


D-na NIEMENE 
(şi mai mirată) 


Să nu primesc... pe doctor... la mine acasă ? 


512 


VOICHIŢA 
(sfioasă) 


Da... Vedeţi ce greu e... 


D-na NIEMENE 
E imposibil. 
VOICHIŢA 
Vedeţi ? 
D-na NIEMENE 
Fiindcă e injurios. 
VOICHIŢA 


Vă rog, doamnă ! Nu am venit cu asemenea gînduri... 
Sunt gata să mă umilesc înaintea dv. ... 


D-na NIEMENE 
(privind-o) 
Ti iubiţi. 
VOICHIŢA 
Nu eu. 
D-na NIEMENE 
Altcineva... 
VOICHIȚA 
Da. 
D-na NIEMENE 


Şi dv. aţi primit misiunea asta apostolică romană. 


513 


VOICHIȚA 


Ortodoxă... Văd truda omenească sub atitea forme !, 


D-na NIEMENE 


E... o persoană geloasă ? 


VOICHIŢA 


O femeie. 


D-na NIEMENE 
Atunci ar trebui să fie geloasă de toate celelalte femei 
care vin la doctor. 


VOICHIȚA 


Nu au toate umerii şi farmecul dv. ... 


D-na NIEMENE 


Gentil... Îmi cereţi însă un lucra foarte greu... 


VOICHIȚA 


A... îl iubiţi şi dumneavoastră ? 


D-na NIEMENE 


Nu. Dar mi-e foarte simpatic. Şi după aceea e foarte 
bun doctor. E medicul ideal al femeii nepricepute.. Îmi 
pune nervii în linişte. (Voichiţa tace.) Dv. poate nu în- 
ţelegeţi ce este nervul neliniștit... 


VOICHIŢA 
Adevărat. Nu înţeleg. 


D-na NIEMENE 


Vezi, asta-i ! 


10 


15 


VOICHIŢA 


Pe mine, Dumnezeu m-a făcut strimbă... Pentru mine, 
idealul este o persoană dreaptă. A fi întreg şi sănătos — a 
nu avea ghebă — mi se pare o fericire atît de mare, încît 
nu pot pricepe pe cei ce doresc altceva... Cit despre 
nervi... 


D-na NIEMENE 


Nu credeţi în nervi ? 


VOICHIȚA 


Cred în nervii adevăraţi ai trupului nostru, dar nu 
depravarea cugetului, ce se confundă cu nervii. 


D-na NIEMENE 


Nu se poate vorbi cu o fată despre asemenea lucruri... 


VOICHIȚA 


Doamnă, sunt doctor în medicină. Ştiu tot şi cu- 
nosc tot. 


D-na NIEMENE 
Din cărţi... 


VOICHIŢA 


Am disecat viaţa în toate felurile. 


D-na NIEMENE 


Pe cadavre. 


VOICHIŢA 


Pe cadavre şi pe oameni vii. 


D-na NIEMENE 
Aşi iubit ? 


515 


10 


15 


20 


25 


VOICHIȚA 
(2resare) 


Nu... cred. 


D-na NIEMENE 


Atunci nu se poate vorbi cu d-voastră, 


VOICHIŢA 


încercaţi, doamnă... În toate cazurile, aţi spus că dv. 
nu iubiţi pe doctor... 


D-na NIEMENE 


Nu. E aşa de greu de a iubi!.. Poate de aceea e şi 
foarte rară o iubire adevărată. 


VOICHIŢA 
Dacă nu-l iubiți, lăsaţi pe femeia care-l iubeşte cu o 
rană mai puţin. 
D-na NICMENE 
Nu-l iubesc, dar mă interesează... Sunt pe puntea trc- 
cătoare de la glumă la aventură ! 
VOICHIŢA 
Atunci, doamnă, trebuie să vă spun că dacă doctorul 


întră aici, viaţa lui e în primejdie ! 


D-na NIEMENE 


(sărind) 
Aici?! 
VOICHIŢA 
Da. 
516 


10 


15 


D-na NIEMENE 


În casă la mine, doctorul e în primejdie ? 


VOICHIȚA 


D-na NIEMENE 


Alergaţi la sperieturi de copil... 


VOICHIŢA 


Doamnă e prea grea situaţia mea, ca să vreau s-o 
prelungesc cu glume... 


D-na NIEMENE 


Şi de unde vine primejdia ? 


VOICHIȚA 
De la soţul dv. 


D-na NIEMENE 


De la bărbatul meu ?... 


VOICHIȚA 
Da. 


D-na NIEMENE 
Dar dv. de unde ştiţi ? 


VOICHIŢA 


Din întîmplare. Cînd aţi fost astăzi la doctor, soţul 
dv. şi cu mine eram în camera de alături. 


517 


D-na NIEMENE 
Ei, şi? 


VOICHIȚA 
Şi am auzit tot. (Cu sfială, încet.) Domnul Niemene 
5 trebuie să fie pe undeva pe aici... hotărît să împuște pe 
doctor, dacă va veni. 
D-na NIEMENE 


Bărbatul meu să împuşte pe doctor)... (Rizînd fals.) 
O dramă zguduitoare pentru Universul. 
10 (Se aude sunind.) 


VOICHIŢA 


Doctorul ! 


D-na NIEMENE 


Probabil doctorul. D-ta, domnişoară, treci în odaia mea 
15 și lasă uşa întredeschisă, ca să auzi tot şi la nevoie să vii 
în ajutorul doctorului. 


(Voichiţa trece în camera de alături.) 
SCENA II 
D-na NIEMENE, DOCTORUL 
20 DOCTORUL 


Gnirind) 


A ! credeam că n-o să mai ajung ceasul consultatiei 
(li sărută mîna.) Toată lumea contra mea ! 


D-na NIEMENE 


25 Şi contra mea. 


10 


15 


DOCTORUL 


Da, contra d-tale. (Se înzîrteşte prin cameră.) Ce pri- 
mejdie e în casa asta ? (Se duce către ușa întredeschisă.) 


D-aa NIEMENE 


Nu ! Acolo nu se intră. 


DOCIORUL 
Nu intru, ci numai întreb. E primejdie? (Arătînd 
camera.) 


D-na NIEMENE 
Da. 


DOCTORUL 


Atunci aş vrea să intru. 


D-na NIEMENE 


E camera mea de culcare. 


DOCTORUL 
A ! Cuibul poeziei. 


D-na NIEMENE 
Şi al halatelor... 


DOCTORUL 
o! 
D-na NIEMENE 
„femeiești. 
DOCTORUL 
Aşa mai merge. 
519 


15 


20 


25 


D-na NIEMENE 


Soţul meu locuieşte peste drum. 


DOCTORUL 


Cu cît mai departe, cu atît mai bine. 


D-na NIEMENE 
Eternul egoism bărbătesc. Da? de unde ştiai că e pe- 
ricol să vii la mine ? 


DOCTORUL 
De la mine. 


D-na NIEMENE 


De la congresul femeiesc ce face anticameră la d-ta ? 


DOCTORUL 


Doamnă, dă-mi voie să-ţi spun un aforism : cînd cinci 
bărbaţi se adună la un loc, vorbesc totdeauna de femei ; 


Cînd cinci femei se adună, nu vorbesc niciodată de băr- 
baţi. 


D-na NIEMENE 


E adevărat. Pentru ce ? 


DOCTORUL 


Pentru că bărbaţii sunt ludăroși, iar femeile practice. 


D-na NIEMENE 


Calomnii. Dacă am scrie noi istoria l.. (Ia un scaun 
şi-l aşează în mijlocul scenei.) Mă simt atit de bine după 


fiecare masaj ! 
DOCTORUL 


Fireşte. Singele circulă mai liber, 


inima pompează 
mai uşor... 


520 


i 


5 


10 


15 


25 


D-na NIEMENE 


Toată ziua astăzi am fost mulțumită. Şi dacă n-ar fi 
fost vorba de a arăta femeii mele cum să maseze aş fi 
putut să nu te mai deranjez... 


DOCTORUL 
Mi-ar fi părut rău. 
D-na NIEMENE 
Sigur ? 
DOCTORUL 


N-am nici un cuvînt să mint. 


D-na NIEMENE 
Eşti sigur ? 
DOCTORUL 
Foarte sigur. 
D-na NIEMENE 


Eu nu mai înțeleg nimic. D-ta nu ai nici o legătură 
serioasă în viaţă ?... (Apropiindu-se de el.) Pînă va veni 
femeia mea, dă-mi o lecţie de psihologie. 


DOCTORUL 
Quindu-i mîna) 
Doamnă, toată filozofia se rezumă în asta. (fi sărută 
mîna.) 
D-na NIEMENE 
Cam puţin... 
DOCTORUL 


Cu toate astea dacă ai şti cum îmi bate inima acum ; 
cum văd departe şi poetic ; adînc şi albastru ca în fundul 
cerului de toamnă. 


521 


20 


D-na NIEMENE 
(retrăginduşi mîna) 


Ştiu. Dar asta ţi se întîmplă ori de cite ori îţi place 
o femeie. Cazul e totdeauna nou; pentru dv. bărbaţii. 
DOCTORUL 
Ce să fac ?... E aşa şi nu pot schimba nimic din ceea 
ce este. 
D-na NIEMENE 
Dă-mi voie... D-ta ai reputaţia unui om plin de succes 
pe lîngă femei. Nu iubeşti pe nici una din ele ? 
DOCIORUL 


Asta e altceva... 


D-na NIEMENE 


Nu vreau să fiu indiscretă — dar aş putea cita nume... 
D-na Cantă... Se zice că este o veche pasiune... D-na 
Pruncu... D-na Lazu... Fără a mai vorbi de o tînără care 
mi se pare pierdută de dragoste... 


DOCTORUL 
Vorbe de-ale lumei. 


D-na NIEMENE 


Vorbe... Dar unele din ele pot suferi... 


DOCTORUL 
Vorbele ? 


D-na NIEMENE 


Ce libertate de spirit sălbatecă 1... Nu vorbele — fe- 
meile. 


522 


ci 


DOCTORUL 


îmi pare rău pentru cele care suferă. Mai cu seamă 
de una îmi pare rău... 


D-na NIEMENE 
S-o ghicesc ? 
DOCTORUL 


N-ai nevoie s-o ghicești. Ți-o spun eu. 


D-na NIEMENE 
D-ra Voichiţa ? 


DOCTORUL 
Voichiţa. Multe femei m-au interesat în viață — dar 
ceva mai cald, mai nobil, mai demn nu cred să existe 
în lume... Dar s-o tăsăm. 
D-na NIEMENE 
De ce s-o lăsăm ? 
DOCTORUL 


Fiindcă nu e momentul să vorbim despre asta. 


D-na NIEMENE 


De ce nu e momentul să vorbim despre asta? Ţi-am 
spus că astăzi doresc o consuliaţie teoretică iar nu prac- 
tică... 


DOCTORUL 


Atunci să vorbim despre circulația sîngelui. 


D-na NIEMENE 


Despre a sufletului dacă se poate. 


523 


20 


25 


DOCTORUL 


(nerăbdător, vrea să se scoale) 


Cine a pătruns taina asta vreodată !... 


D-na NIEMENE 


DOCTORUL 
(sculindu-se) 


Eu n-am pătruns nimic. (Venind din nou către dînsa.) 
Iată doamnă : sufletul pentru mine eşti d-ta ; pentru d-ta 
sunt eu ; iar pentru amindoi e pornirea asta de afec- 
iune... 


D-na NIEMENE 
(egind) 


Pentru d-ta sufletul e Voichița. 
DOCTORUL 
(rămas locului) 


Poate să fie adevărat... 


D-na NIEMENE 
Şezi şi vorbeşte-mi de Voichiţa. 


DOCTORUL 


DOCTORUL 


Mä tem de ridicol... (În acest moment, se aude un 
țipăt şi un corp care cade în odaia de alături.) 


D-na NIEMENE 
(sărind) 
S-a întîmplat ceva L.. (Aleargă în camera de alături.) 
Ajutor, doctore !.. (Doctorul aleargă.) Apă. A leșinat. 


(Scena rămine un moment goală. După puțin timp apare Voichiţa 
susținută de doctor şi d-na Niemene, Voichiţa pe jumătate leşinată, 
cu o rană în frunte.) 


D-na NIEMENE 


Fetiţa mea dragă |... (Către doctor.) S-o aşezăm pe 
canapea. 


DOCIORUL 


E rănită la frunte. 


D-na NIEMENE 


Rănită... (O aşează pe canapea.) 


DOCTORUL 


(în genunchi) 


Voichiţo !.. Sunt eu... doctorul... Amicul tău... (Către 


d-na Niemene.) S-a lovit tare... Puţină vată și sublimat. 


Ce să spun despre Voichiţa E sau foarte lung — 
sau foarte scurt. Ea e pentru mine ceva nou şi aparte. X 
E îngerul meu păzitor, conştiinţa mea, mîngfierea şi oare- 


E E E D-na NIEMENE 
cum Îîntristarea mea... Dacă n-ar fi gheboasă, miine aş A că 
lua-o. Numai dacă o fi în casă... 
D-na NIEMENE DOCTORUL 
Ce are a face L.. „25 Să se ducă repede cineva... Mă duc eu... 


524 523 


D-na NIEMENE VOICHEŢA 


Mai bine. Farmacia e în faţă. 
(Doctorul iese în dezordine.) 


Pentru că sunt o nefericită. 


D-na NIEMENE 
E aşa de uşor să mori !... E mai greu să trăieşti. 
Ji SCENA M 
VOICHIȚA 
i 5 VOICHIŢA, D-na NIEMENE E foarte greu să trăieşti ! Unde-i doctorul ? 
| 
D-na NIEMENE D-na NIEMENE 


(în genunchi, lingă canapea) Vine numaidecit. Ai auzit ? 


Fetiţă dragă ! Domnişoară Voichiţo ! 


VOICHIȚA 
i VOICHIȚA A, i 
Iji m ` 
10 (deschizind ochii) Farn anat: 
Doamnă... D-na NIEMENE 
| (inces) 
| D-na NIEMENE Te iubeşte, dragă. 
|; Te simţi mai bine... 
| VOICHIŢA 
IN VOICHIŢA (dind trist din cap) 
| 15 Mă simt... bine. Dar îmi pare rău că nu pot muri. Nu mă poate iubi |... 
i (Duce mina la frunte.) Am căzut... şi... m-am lovit. 
| D-na NIEMENE 
D-na NIEMENE Cu toate astea ai auzit. Vorbea ca pentru sine, fără 
Ai căzut, dragă... să ştie că erai acolo. 
i 
g VOICHIȚA VOICHITA 
20 (luîndu-i mina) Nu mă poate iubi. (Izbucnind.) Sunt gheboasă... Cine 


Dv. sunteți atît de fină !... ja pe o gheboasă ?... Ai auzit. 


D-na NIEMENE D-na NIEMENE 


De ce vrei să mori ? Te rog, fetițo !... 


527 


528 


10 


15 


20 


VOICHIŢA 
Îl acopăr de ridicol... 
D-na NIEMENE 
Linişteşte-te, 
VOICHIŢA 


Ridicolul... Sau înșelăciunea... Asta mă așteaptă. 


D-na NIEMENE 


Deocamdată te rog să te linişteşti... 


VOICHIȚA 
(după o pauză) 
Unde-i doctorul ? 


D-na NIEMENE 
Vine, dragă... 
VOICHIŢA 
De ce a plecat ? 
D-na NIEMENE 


S-a dus la farmacie. 


VOICHIȚA 


Am leşinat... ca orce femeie care se respectă. 


D-na NIEMENE 
Ca orce ființă. 


528 


10 


15 


20 


VOICHIŢA 


„cu nervi. Ce mi-a fost mai urît pe lume. (Se ridică 
pe un cot.) D-ta înţelegi ce grozav e ! Să știi că ai putea 
fi fericită și cu toatea astea să vezi bine că nu e cu pu- 
tinţă... (Privindu-şi batista plină de singe.) Un fel de 
dramă... cu leşin şi singe... E o ruşine pentru mine atîta 
slăbiciune sufletească L.. 


D-na NIFMENE 
Linişteşte-te, dragă !.. (Se aude sunind.) Iată doctorul. 


SCENA IV 


Aceiaşi, DOCTORUL 


DOCTORUL 
(intind) 
S-a deşteptat ? 
D-na NIEMENE 
Da... 
DOCTORUL 


O farfurioară. (Desface pachetul de vată. D-na Nie- 
mene dispare. Doctorul se pleacă în genunchi lingă ca- 
napea şi se uită lung la ochii închişi ai fetei) : Voichiţo, 
sunt eu. (Brajele fetei îl cuprind de git. Se întoarce d-na 
Niemene. Bratele se desfac.) 

D-na NIEMENE 

Iată farfurioara. 

DOCTORUL 
(spălind rana) 


S-a lovit de colțul vreunei mobile. 


529 


D-na NIEMENE 
Să vede... 


DOCTORUL 


De nu i-ar rămînea semn. 


5 VOICHIȚA 
(cu ochii închişi) 


Atita îmi mai lipseşte : o cocoașă în spate şi un corn 


în frunte... 
DOCTORUL 
10 {voios} 
A 1. Va să zică aşa stau lucrurile: nu vrei corn în 
frunte... 
VOICHIȚA 
(deschizind ochii) 
15 Cu nici un preţ. 


DOCTORUL 
Vom îngriji să nu-ţi crească. 
D-na NIEMENE 


Dacă ai nevoie de mine, doctore, bate la uşe. (Trece în 
20 odaia de alături.) 


SCENA V 


DOCTORUL, VOICHIŢA 


VOICHIȚA 
(deschizind ochii şi arătind spre d-na Niemene) 


25 Ce adorabilă creatură !... 


330 


19 


DOCTORUL 
Da. 


VOICHIŢA 


Recunosc că ştii să alegi. 


DOCTORUL 
Te simți bine ?... 
VOICHIȚA 


Ostenită... De ce ai plecat ? 


DOCTORUL 


Ca să aduc sublimat. Nu vrei să rămii cu semn... 


frunte. 
VOICHIŢA 
Nu... O cocoașe e prea de ajuns. 
DOCTORUL 
Nu se cunoaşte... 


VOICHIŢA 


îndestul ca să facă pe cineva ridicol. 


DOCTORUL 
Vorbe... 
VOICHIŢA 
Vorbele d-tale. 
DOCTORUI. 
(mirat) 


Vorbele mele ? 


531 


10 


20 


25 


VOICHIŢA 
N-ai zis că... m-ai lua... dacă nu i-ar fi teamă de 
ridicol... 
DOCTORUL 


Voichiţo dragă, n-am zis nimic care să nu fie icoana 
adevărului, a adevărului din sufletul meu, a iubirei celei 
mai curate... Vrei să fii femeia mea ? 


VOICHIȚA 
ţincercind să se scoale) 


Aş vrea... dacă s-ar putea... 


DOCTORUL 


Giind-o să se culce) 


Nu-i voie. De ce nu se poate ? 


VOICHIȚA 


Fiindcă nu se poate. 


DOCTORUL 


Nu ai pentru mine nici un fel de simpatie ? 


VOICHIȚA 
(luându-i mina și stringindu-i-o la piept) 


Imensă |... Simpatie e prea puțin... Devotament, cre- 
dinţă, adoraţiune... 


DOCTORUL 
Atunci ? 


VOICHIŢA 


Mi-ai făcut cel mai mare bine cînd ai spus că m-ai 
lua de soţie dacă n-aş fi gheboasă... 


533 


DOCTORUL 
Nu eşti. 
VOICHIȚA 
(oprindu-l cu un gest) 
5 Zădarnic !... 


DOCTORUL 


La urma urmei e treaba mea. 


VOICHIŢA 
E mai cu seamă a mea. Nu pot primi rolul de soţie 
10 părăsită... 
DOCTORUL 
Voichiţo, îţi jur... 
VOICHIȚA 
Nu jura... Aj atîtea încurcături... Chiar dacă ai vrea 
15 să fii om de treabă n-ai putea... 
DOCTORUL 


Sunt calomnii... 


VOICHIŢA 
De ce vrei să dovedești imposibilul ? Aşa cum eşti 
20 acuma te iubesc ca pe o plăsmuire a închipuirei mele 
fără să cercetez mai departe... Dacă ai deveni bărbatul 
meu aș avea dreptul să cercetez... 
DOCTORUL 
N-ai găsi nimic... 


533 


10 


20 


VOICHIŢA 


Ascultă, doctore... D-ta eşti amantul cumnatei mele, 
care înşală pe fratele meu minţindu-l în toate zilele, de 
dimineaţă pină seara... Nu protesta... Pe ea o înşeli d-ta 
cu d-na Pruncu. Pe d-ta te înşală d-na Pruncu cu pre- 
fectul de Viaşca ; pe acesta îl înșală nevasta cu locote- 
nentul de jandarmi... E o turpitudine nesfirşită, un lanţ 
de minciuni care mă dezgustă pînă în fundul sufletului 


DOCTORUL 
Exagerezi... 

VOICHIŢA 
Or nu-i aşa ? 

DOCTORUL 


Nu. A înşela în amor e o prostie. 


VOICHIŢA 
Nu pricep. 


DOCTORUL 


Omul sau femeia care iubeşte cu adevărat nu înșală 
— sau dacă înșală nu mai iubeşte: nu e loc pentru 
două iubiri într-o singură inimă... 


VOICHIŢA 
Aşa zic şi eu... 
DOCTORUL 
Atunci ? 
VOICHIŢA 
Mă incurci... 
534 


DOCTORUL 
Nu vreau să te încurc — vreau să te descurc, dim- 
potrivă. Tu crezi că eu iubesc pe toate femeile care se 
uită la mine ? 
VOICHIŢA 
Nu ştiu... 


DOCTORUL 


Pentru mine astăzi exişti numai tu... Tu ești Voichiţa 
mea, îngerul meu, lumina şi viaţa mea... 


VOICHIŢA 
Ce dulce vorbeşti !... 
DOCTORUL 
Femeia mea... 
VOICHIŢA 
(repede) 


Nu — cu nici un preţ! 


DOCTORUL 


Cu nici un preţ... E oare o necinste să porți numele 
meu ? 


VOICHIŢA 
(zimbind) 


Fingal... Ce frumos !.. Ca în poemele lui Ossian... 
Doamna Fingal... Voichiţa Fingal... Cam nepotrivit... (Gîn- 
dindu-se.) Nu, doctore, nu!.. Ia să chemăm pe d-na 
Niemene... 


Qn momentul acesta se deschide o uşe din camera din stinga, iar 
Niemene apare, cu un revolver în mină, îndreptat asupra doctorului ; 
dintr-o săritură, Voichița îl acoperă cu persoana sa.) 


535 


10 


15 


20 


SCENA VI 
DOCTORUL, VOICHIŢA, NIEMENE, D-na NIEMENE 


VOICHIȚA 


(cu un răcnet de indignare) 

Inapoi, mizerabile t... 

NIEMENE 

(incremenit) 
Voichiţa... şi doctorul... la mine ! 

D-na NIEMENE 

(alergind) 

Ce este ?... Ce găseşti așa de extraordinar ? 


NIEMENE 
Nu... Dar era vorba să vă împuşc pe amindoi. (Arătind 
către doctor şi către d-na Niemene.) Cum să explică 
teatrul ăsta ? 


D-na NIEMENE 
Foarte simplu... Doctorul fiind ocupat a trimis pe d-ra 


Voichiţa în locul s 


NIEMENE 
Şi după aceea s-a răzgîndit şi a venit şi el... 
D-na NIEMENE 


Deloc. Pe cind d-ra Voichiţa mă masa, a alunecat şi 
a căzut — dovadă rana din frunte. Atunci am trimis să 
cheme pe doctor. 


NIEMENE 


Va să zică se explică 
D-na NIEMENE 


Totul se explică în lume. 


Cartina 


NOTE ȘI VARIANTE 


LYDDA 
SCRISORI ROMANE 


Conv, lit, XXXII, 10—12, oct-dec. 1898; XXXII, 1—2, ian. 
febr. 1899; XXXIV, 1, ian. 1900; XXXVI, t0—12, oct-dec. 1903; 
XXXVIIE, 1—4, ian-apr. 1904. 

în volum: Ed. H col. „Biblioteca pentru toţi”, nr. 678—679, Ed. 
„Alcalay“, 1941. 


Variante 


p- 3, r. 3—4 — Naţiunile cresc, cu brutalitatea... (Conv. lit 
și vol). 

p- 6, t. 10—it — să încep cu Talia, ca să leg inelele.. {Conv. 
lit. şi vol). 

p. 15,7. 3 — dreapta sau la stînga; închipuiţi-vă... (vol). 

p. 16, r. 5 — pace. Atunci se supără ; (vol). 

p- 16, r. 30 — zimbi, poate de mulțumire... (vol). 

p. 22, r. 24 — au dovedit că nu produce nimic (vol). 

p. 33, r- 8 — ceea ce-l pune mai presus chiar decît Goethe... 
{vo}. 

p. 37, r. 2 — ce spui ; Deprinde-ți spiritul... (vol.). 

p. 44, r. 26 — de 2000 de ani... (vol). 

p. 48, r. 7—8 — toată sinceritatea de mai înainte... (vol). 

p. 56, r. 11—12 — un om att de sigur ca d-nul.. (Conv. lie). 

p. 37, r. 17 — fals pentru astrono: (ol). 

p- 87, r. 21—22 — să-i cresti în lumină, să te arăţi lor.. (vol). 

p- 95, r. 13—14 — incomparabilă poezie; o spunea înfăţişarea... 
(mol). 

p- 103, r. 1 — şi pentru noi toţi. (vol). 


539 


p- 109, r. 19—20 — să ai o femeie care să te ţină la o parte de 


mărirea ta; 4) să cunoşti (vol). 
p. 109, r. 26 — Naturile alese izburese mai lesne.. (vol), 


p- 119, r, 12 — desface de pămînt (în vol. urmează aforismul 
VIII). Egoismul este Jegea... 

pP. 148, r. 10 — însușiri patimașe şi vor încălzi... (vol). 

p- 144, r. 3 — Sau mai bine sunt; dar ca să poţi gîndi {vol.). 

p. 149, r, 10—11 — bine îngelesul, — Cu toate astea (vol). 


Cea mai veche mențiune care poate fi pusă în legătură cu romanul 
Lydda e din 25 iunie/7 iulie 1898, Pregătindu-se de plecare către fru- 
moasa localitate Tivoli din împrejurimile Romei, Duiliu Zamfirescu seria 

ativ următoarele căre Titu Maiorescu: „Noi, la Tivoli, ca 
si anul trecut. Să vedem ce o mai aduce Anienul.* Se vede că Maiorescu 
ştia limbajul de acest fel și că-i ceruse dezalii, căci poetul revine, la 
5/17 septembrie, cu explicaţii: „Ce am făcut la Tivoli... O să vedeşi 
în curind: o comedie pe perete, un fel de zahariseală pesimistro-opri- 
mistă, din care nu se înţelege decit că Lydda e femeie, iar nu cetate, 
și că romanul ar vrea să fie seris în formă epistolară. Sper să vă pot 


timite pe la sfirsitul lunei partea I-a pentru Convorbiri.. Lucrarea se 
cheamă ; 


LYDDA 
(Scrisori romane), 


ceva cu două titluri, à la Șiefan cel Mare sau furtuna marelui rău, 
1ragodie de dl. Ardeleanu.“ 

Trei săptămini mai tirziu trimitea criticului începutul lucrării: „Vă 
trimit aci alăturat 64 pagini din viitorul roman. Nu știu de veţi putea 
înțelege ceva din ceea ce e scris pînă acum. Gindurile mele sunt multe 
si sucite, și numai cînd lucrarea va fi întreagă se va vedea ce am vrut 
să fac şi ce portée morale va avea. 


V-aș ruga deocamdată să nu schimbaţi nimic — decît numai erori 
de date si de fapre, dacă veţi găsi. Incolo, toate curiozitățile mele să 
rămînă cum sunt. Ce spun eu acolo, şi mai cu seamă ce voi spune în 
urmarea scrisorilor romane ale tinărului, este o convingere a mea, 
ternică şi definitivă, ca îndreptaria al vie 

Partea a IL-a, care se va prezenta sub forma unor însemnări zilnice 


i Ce 4 iati 
ale bătrinului de la Costieni, va fi urmarea logică, în fapte, a celor 
enunciate în partea I-a. 


Pe 


540 


Deocamdată atit, aşteptind să vină vremea congediului“ (Scris. dia 
28 sept/10 oct. 1898). 

Şi mumaidecir, ca ua memento cu sens de imputare, deși anunţată 
ca o veste oarecare, informaţia că „vara asta am prefăcut incercarea 
de piesă de acum 5 ani, Thargelia, și am trimis-o lui Grădişteanu, prin 
Olinescu. Vom vedea de se poate juca.“ 

Thargelia fusese, în 1894, la Convorbiri, se citise — sau urma să 
se Gtească — într-o junime“, după cum reiese dintr-o scrisoare a 
Anei Maiorescu către scriitor (din sept, 1894) — şi nu întrunise apro- 
barea de publicare. Dacă îi aduce acum aminte de piesă, fără îndoială 
e numai pentru a-i atrage criticului atenţia că nu mai acceptă şi pentru 
noul roman tratamentul piesei. De altfel, începutul serisorii din 28 sept./10 
oct. are caracterul unei notificări fără a se lăsa putinţa refuzului: 
„Toate curiozirățile mele să rămînă cum sum“ — deci să se publice şi 
alt nimic ! 

O lună mai tirziu, la 30 oct./11 nov., ọ nouă scrisoare către critic, 
de data aceasta cu o solemnitate festivă ; scriitorul Împlinea 40 de ani 
şi simțea nevoia unei declarații oarecum programatice, pe care o şi 
face, fixînd pentru Maiorescu şi pentru posteritate citeva fraze memo- 
rabile despre viaţă, virstă matură, familie, copii, rasa latină, împlinirea 
datoriei de a fi lăsat urmași, cultul tradiţiei, aprecierea drumului parcurs 
etc. Scriitorul simte nevoia să se adreseze lui Maiorescu și mu altcuiva 
„În ziua aceasta solemnă pentru mine“, pentru a-şi afirma Încă o dată 
c — de fapt pentru a netezi asperităile începutului 
de roman, în care era cu neputinţă să nu se fi recunoscut modelele. 
După introducerea cu ziua „solemnă între toate“, numai omagii lui 
Maiorescu şi judecăți apodicrice despre sine însuși: „am rămas același, 
cu fondul sufletesc moștenit de la părinții mei, români“: acest fond 
sufletesc „cred, hotărît, că a fost bun, fiindcă m-a păzit de greșeli care 
minjesc bolta lăunirică a conştiimei ; „a fost violent în unele năzuiați, 
iubitor de sine şi vano-glorios“ ete. — dar nici o mențiune despre roman, 
Insă formulele în care se autodefineşte sînt, vizibil, anticipări că nu 
va modifica şi nu va retraeta nimic din ceea ce era seris în roman, 


stima pentru cri 


aşa cum fusese nevoit să consimtă la Zn război. 

Omagiul se asociază şi cu o nedelicatețe faţă de critic — att de 
sară la Duiliu Zamfirescu, încît nu ne-o putem explica decit ca pe un 
supliment cinic la pilula amară administrată prin trimiterea inceputului 
de roman. Anume, îl roagă pe Maiorescu să nu se opună la numirea 
lui Nicolae Petrașcu la Universitate. 


541 


Situaţia în care se afla criticul era de mai mule ori grea. Mai 
ni, era nevoit să publice romanul, deși era indiscutabil polemic faţă 
de sine; apoi, Petrașcu fusese de-a dreptul ostil lui Maiorescu începînd 
din 1892, serissă”” despre el un articol negativ în volumul Figuri 
dizerăre Contemporane (1894), scasese revista Literatură şi artă românii 
(nov. 1896), unde se constituise, chiar din primul număr, în opoziție 
antimaioresciană și antijunimistă, avusese polemică aspră cu Convorbirile 
şi chiar alimentase cu iscusință o supărare a lui Duiliu Zamfirescu în 
ianuarie 1897 împotriva Junimii şi a lui Maiorescu. Criticul le ştia toate 
acestea, iar scriitorul avea cunoştinţă și el de opinia lui Maiorescu, care 
vorbea despre „mișelul de Petrașcu“. 

Dar el mai ştia că Maiorescu avea citeva principii intangibile, între 
care o corectitudine excesivă, și mai era convins că, aflat într-o situație 
de incompatibilitate morală, criticul va da urmare solicitării — ceea ce 
a şi făcut, şi adversarul său declarat, Petrașcu, a fost numit la catedra 
de Istoria literaturii române moderne ! 

În alte momente, anterioare, ale relațiilor dintre ej, este clar că 
Duiliu Zamfirescu ar fi evitat să-i creeze lui Maiorescu atare imposi- 
bilitate de a refuza. Într-un fel e o supralicitare maliyioasă a neplăcerii 
pe care urma să i-o pricinuiască, tot atunci, criticului romanul Zydda. 

De aici în continuare se desfăşoară o lungă corespondență despre 
zoman, din care nu avem decit partea care-i aparține scriitorului și din 
care vom consemna doar fazele mai importante. 

Maiorescu citeşte cele 64 pagini pe la jumătatea lui noiembrie şi 
notează citeva observaţii, din care o cunoaștem numai pe aceea privind-o 
pe Caterina I-a, a cărei menționate în roman fi crea acesteia o situașie 
dezavantajoasă faţă de alte figuri feminine (Elisabeta, Debora, Jeanne 
d'Arc). Scriitorul acceptă observaţia, dar nu și modificarea! — și, în 
continuare, cere „să nu se publice deodată prea multă materie din 
Scrisori", pentru că autorul lor nu e prea avansat cu lucrul la restul 
romanului. Însă Ja sfirsitul anului (de „Crăciunul nemţesc 1898“), partea 
l-a era gata toată şi era anunțată şi partea a II-a, unde „se va desfășura 
adevăratul roman“, la care seria neîntrerupt. 


Începutul de an 1899 îl petrece în ţară, pînă la jumătatea lui mar- 
tie, deci lucrul la roman se întrerupe, şi se întrerupe și apariţia lui în 
Convorbiri, odată cu numărul pe februarie, după ce întreaga parte primă 
apăruse timp de 5 numere, începînd cu octombrie 1898. 

Nu e clar dacă partea a II-a, Însemnările bărrinului, a fost pre- 
dată acum, nici dacă aceasta era încheiată. Din tabăra convorbiristă nu 
răzbate nici un ecou, decit o negare globală din partea lui Maiorescu, 


543 


chiar la sosirea scriitorului în concediu. la Bucureşti: „Eu credeam, la 
început, că erau bune, D-voastră mi-ași spus astă-iarnă, la Bucureşti, că 
nu vă plac; şi, cum eu am încredere în judecata d-voastră personală, 


-m-aţi pus la grea încercare, cu atit mai mult că mă și osteniseră prin 
încordarea minţii a lucru“ (Scris. din 21 iul./2 aug. 1899). 
Insă, Ja sfîrşitul lui iulie 1899, „generaţia tînără“ de la Convorbiri 
— de fapt numai 7. A. Rădulescu (Pogoneanu) — trimite lui Maiorescu 
— din Leipzig, unde era plecat să-și pregătească doctoratul — o scri- 
soare foarte prielnică romanului. Criticul o transmite scriitorului la 
Roma, pricinvindu-i acestuia o vie satisfacţie („Crimpeiul din scrisoarea 
lui Rădulescu e foarte bine venit, pentru a mă scoate din îndoiala în 
care mă aflu cu Scrisorile romane“) și prilejuindu-i o interesantă expli- 
caţie cu privire la esenţa unora din referirile filozofice. Duiliu Zamfirescu 
declară romanul drept o dezbatere originală de morală, avind la bază 
f „ethica lui. Spinoza. „bachipuiți-vă că eu credeam, nici mai mult, nici 
“mai puţin, că am scos o umbră de idee nouă cu privire la ştiinţa mo- 
i valei, umbră numai, nebuloasă, încurcată, dar care, cu timpul, s-ar fi 
É luminat. Temelia ei este în ethica lui Spinoza, pe care eu o văzusem 
| aút de apropiată de datele ştiinţei moderne, în aceasta și stă umbra 
de idee nouă, în expunerea unor noţiuni morale, de cel mai pur optimism, 
care să se lege de o parte cu inttiţiunile lui Spinoza, iar de alta cu 
dovezile experimentale modeme. Dar ce-i faci omului prost și nervos! 
Observaşia d-voastre era ca ecoul propriei mele îndoieli: ce te apuci 
m. scriitor de poezele și romane, să plictisești lumea cu necazuri de 
astea ?.. Este adevărat că întreaga mea viață actuală este guvernată de 
ideile expuse în prima parte a Scrisorilor romane, şi că acest fel de 
Indreptar m-a linistit şi m-a așezat în scaunul de a trăi pentru tot 
vestul zilelor. Aşa cred, cel puţin“ (Scris. din 21 îul/2 aug. 1899). 

Cheva adaosuri lmuritoare la rândurile de mai sus sînt absolut 
necesare. 

În adevăr, există în prima parte a romanului, mai exact: în ultima 
i serisoare a lui Mircea M., care e şi ultima a primei părți, o trimitere 
i largă da Etica lui Spinoza, care ar consta, în esență, în ideea că divini- 
tatea e în fiecare om, o convingere umană despre existența unei forțe, 
însă departe de Dumnezeul creștin, pe care-l admite Lydda, într-o formă 
' simplă, neintelectuală. Însă ideea că Dumnezeu e o proiecție a omului, 
o creaţie a lui, Duiliu Zamfirescu o afirmase încă în anul 1880, înainte 
i de plecarea la Hirsova. Intr-o scrisoare datată 16 august fi explica prie- 
tenului Duiliu Joanin, cu vădite împrumuturi chiar din Spinoza, însă 
tălmăcite copilărește, amestecate — ca şi în Lydda — cu darwinism, 


543 


că „un Dumnezeu care nu poate să fie perfect nici înaintea creațiunilor 
sale nu mai este un Dumnezeu, Dumnezeu sufere! sufere de cea mai 
mare boală a omenirii, sufere de egoism!” În continuare, sînt negate 
atotputernicia, eternitatea divinității, puritatea ci, seninătatea ei perfectă. 
„Este un Dumnezeu sfirsit, supus la aceleași legi dureroase ca și ome- 
nirea, este o ființă neperfectă. Tu vrei să crezi că Dumnezeu a făcut 
pe om după chipul şi asemănarea sa; eu cred tocmai dimpotrivă, că 
omul a făcur pe Dumnezeu după asemănarea şi chipul său, deci l-a 
făcut imperfect, precum Însuşi este. 

Cu religiunea mea, mi se pare că poţi mai lesne și mai bine să-ţi 
explici şi pe om şi puterea creatoare... Sper să te fac ateu.“ 

Evident, între Duiliu Zamfirescu din 1880 şi între Mircea M. din 
1898 e o deosebire mare, însă mici Mircea nu e un credincios din seria 
Lyddei, care e creştină, ci un liber cugetător spinozian sau cartezian, 
un raționalist, 

Oare Duiliu Zamfirescu se iluziona, în adevăr, că descoperise o 
umbră de idee nouă cu privire la „ştiinţa moralei“, cum afirmă, sau e 
numai o formulă pentru a atenua senzația neplăcută ce o va fi avut 
Maiorescu, descoperind cum i se contestă afirmaţiile, abil puse în scri- 
sorile lui Mircea, în răspunsurile bătrinului, cum se dau la iveală con- 
1zoverse rămase pină atunci doar în corespondență, se fac aluzii la 
situații cunoscute numai de el şi de scriitor ete. ? 

Tezele pe care le expune Mircea în scrisoarea sa ultimă aparţin 
părții a cincea din Etica lui Spinoza. Acolo se vorbeste despre impo- 
sibilitatea pesimismului, argumentată prin faptul că orice idee care se 
raportează la ideea de Dumnezeu, se leagă în ultima instanță de ca- 
pacitatea umană de a acţiona, iar acţiunea este dovada libertăţii omului 
deci a ne-dependenșei de divinitate. Bătrînul Filip, om al rigidităţii 
geometrice, logice, e combănut în roman pe propriul lui teren, de o erică 
tot spinoziană (cea a lui Spinoza era „ordine geometrica demonstrata“ 
— demonstrată după ordinea geometrică, deci rigidă, mecanică, însă 
dinamică, o etică optimistă, a acţiunii, a dragostei). Aici ar apărea 
„umbra“ de inovație la care face aluzie Duiliu Zamfirescu, dar de fapt 
totul e o întorsătură subtilă pentru a sugera lui Maiorescu închistarea 
sa de gîndire într-un cartezianism nu teoretic, ci rigid, diformat — căci 
şi Spinoza se depărtează de cartezianism, o spune şi Mircea M.! 

Scrisorile lui Duiliu Zamfirescu către Maiorescu — cele veritabile, 
nu ale lui Mircea căre Filip — par să declare o totală dragoste și 
admirație, neștirbită de nimic, neumbrită de vreun nor. În fapt, scriitorul 
se emancipa net de modelul său, de tutela intelectuală a criticului, şi 


544 


toate faptele din această serie, atit din roman, cit şi din corespondență 
propriu-zisă, sint, în forme diverse, manifestările unei preocupări unice, 
Atunci cînd îi declară lui Maiorescu că el, scriitorul, se conduce după 
„îndreptarul” din Scrisorile romane, e clar că atestă încă o dată ruperea 
definitivă de catehismul criticului. O spune indirect în aceeaşi scrisoare 
din 21 ial./2 aug. 1899: „Ce te apuci, tu, scriitor de poezele și romane, 
să plictiseşti lumea cu necazuri de astea 1.“ Merită să notăm că finalul 
discursului de răspuns al lui Maiorescu, la primirea scriitorului la Aca- 
demie, în 1909, se compunea dintr-o dezvoltare chiar a acestei idei a 
lui Duiliu Zamfirescu, ea însăşi preluată din articolul lui Maiorescu, 
Poeți şi critici (1886): ca scriitorii să rămină la locul lor, scriind li- 
teratură, lăsind criticilor sarcina de a judeca şi aprecia creația. Este 
meîndoios că disputa aceasta avusese loc de multe ori între scriitor și 
critic, de vreme ce ea apare şi în corespondența lor, şi în roman, și în 
răspunsul fa discursul de recepție. 


Odată clarificat, în sfirsit, faptul că romanul are audiență la mai 
tinerii cărturari, deci poate interesa publicul Jiterar al epocii, în timp 
ce lui Maiorescu, personal, fi displăcuse — Duiliu Zamfirescu reia partea 

a Il-a, la care îl îndemna și o scrisoare nesemnată, pe care el o atribuie 
aceluiași I A. Rădulescu: „Am primit de la dl. Rădulescu (îmi fachi- 
puies) o foare gentilă rugăminte de a continua Scrisorile romane. Vă 
rog să-mi dați adresa sa la Lipsca.“ (Adaos din 8/20 septembrie 1899, 
pe scrisoarea din 21 iul/2 aug, care fusese returnată, destinatarul Ma- 
iorescu fiind între timp plecat de la adresă.) i 

De aici începe o ciudată tăcere în jurul romanului şi interesul seri- 
itorului pentru el pare a fi scăzut de tot. Inceputul părții a Ila se 
publică în Convorbirile pe ianuarie 1900, apoi continuarea nu o mai 
întîlnim decit după aproape patru ani, în octombrie 1903, cînd pu- 
blicarea urmează iar, în porțiuni mici, timp de 7 luni. Între timp, se 
scriu Indreptările, de asemenea articolul — care a luat autorului destul 
timp de documentare şi elaborare — Literatura românească şi scriitorii 
transilvăneni (Revista idealistă, sept. 1903), alte nuvele şi poezii. Deci, 
Lydda mu prezenta atracţie, deși rămînea o piesă de suflet pentru seri- 
ior, un strat spiritual superior, față de care Indreptările erau de o 
tensiune diferită, „Noul meu roman este altceva decit Lydda", îi va 
scrie el criticului la 10 dec, 1901. Era expresia unui program național, 
în timp ce Lydda era traducția unei chestiuni intime, de etică, 

La această dată, din romanul început nu mai avea scrise decit 
putine rînduri („Din Lydda am vreo zece pagini rămase în cartoane”), 


545 


dar lucrul mergea greu, din motive pe care azi le putem aproxima — 
dacă urmăm explicaţia pe care am propus-o în rîndurile de mai sus, cu 
privire la substratul romanului — ca fiind determinate în primul rind 
de preocuparea de a compensa și zecompune (prin Indreptări) ceea ce 
se deteriora prin celălal: roman, în planul relaţiilor cu criticul, Indrep- 
tările aduceau un elogiu nelimitat lui Maiorescu, numindu-l „cel mai 
frumos produs al renașterii vieții noastre românești“. „De la începutul 
veacului pină astăzi, România nu a avut un bărbat care să reunească 
toate calităţile fondamentale ale rasei la un mai înalt grad“ — afirmă 
preotul Moise Lupu, erou al Indreptărilor. 

Coniradieșia între cele două romane e numai aparentă: Jndreptările 
creau portrete ideale, ca efect al unei încercări de pedagogie socială, un 
deziderat de viitor, în timp ce Lydda era o expresie mult mai directă 
a unor convingeri proprii. 

Ca şi lui Maiorescu, i se face un foarte favorabil portret lui D. A. 
Sturdza în Îndreprări („D-nii Sturdza și Carp sunt două adevărate ca- 
vactere, cel dintii prin patriotismul său ridicat la cea mai înaltă ex- 
presie, prin munca sa fără preget, prin puritatea vieţii sale...“ etc), însă 
Duiliu Zamfirescu îl detesta pe șeful partidului liberal („un român 
născut boier, cu instincte de ţircovnic, fățarnic, înzestrat de la natură 
cu o încăpăținare de măgar, neavînd nimic din calităţile şi cusururile 
rasei, fără nici un fel de talent.“ etc, etc). Deci, textul romanului 
Îndreptări nu exprimă totdeauna şi exact opinia intimă a seriitorului. 
El vedea perfect cu putință să ridice pe soclu într-un roman pe critic, 
si în alt roman, scris concomitent, să-l arate eșuînd în formula proprie 
de viaţă. Dacă trebuie să admitem că numai una din cele două păreri 
e cea cu adevărat proprie scriitorului, atunci e clar că numai cea din 
Lydda poate exprima convingerea lui. Totodată, însă, trebuie să privim 
cu relativă circumspecţie şi prețuirea pe care el o acordă acestui roman ; 
criticul fi comunicase despre partea I-a că nu-i place; era deci de resort 
ca autorul să-i sporească importanța, pentru a atrage şi pe această 
cale lui Maiorescu atenția că trebuiesc căutate semnificaţii mai adinci 
în Lydda, decit ale unei istorii complicate de dragoste. „Mă tem însă 
că nu voi fi în stare a urma deocamdată proza atit de îngrijită (din 
punctul meu de vedere, adică al migăliturii) a acestei Lydda,” Că scri- 
itorul îi traduce criticului, pe diferite căi, coordonatele romanului, fap- 
tul că acesta conţine © poveste cifrată ai cărei eroi sint lesne de iden- 
tificat, rezultă chiar din scrisoarea datată 10 dec. 1904, de unde sint 
extrase ultimele citate de mai sus, Căci, ştirile despre mersul celor două 
romane (Îndreptări şi Lydda) sint amestecate cu imputări şi chiar acuze 


548 


grave: „Despre politica făcută de alții sunt dezgustat... Ca să prind 
interes de dinsa, ar trebui s-o fac eu.. Acum doi ani, cînd eraţi la 
guvern, cînd prin urmare puteaţi și trebuia să mă numiți ministru, nu 
m-ași numit.“ Bănuind o supărare a criticului, ṣi pentru reproșurile din 
scrisori, şi pentru ce se așternuse în Lydda, scriitorul fi cere un cuvint 
de răspuns, mirindu-se asupra cauzelor care ar fi putut produce tăcerea 
lui Maiorescu: „Sunteși răni în ceva de mine? Este iar vreo zinzanie 
literaro-socidlo-funcționărească la mijloc 

Zinzanie nu era, ci doar o dispută pentru felurite necazuri mai 
vechi. Criticul avea să nege și „rănirile“ presupuse de scriitor şi orice 
alie umbre în raporturile for — act de mărinimie și de superioară trecere 
peste convulsiile cîmpuli literar. Scrisoarea lui, din 29 apr/12 mai 1902, 
sa pierdut, dar conținutul ci îl cunoastem din răspunsul lui Duiliu 
Zamfirescu, care-și reafirmă cu acest prilej asigurarea despre „încrederea 
ce trebuie să aveţi în calda mea prietenie pentru d-voastră, în care se 
confundă admiraţiunea pentru scriitor, respectul pentru caracterul omu- 
lui, simpatia de persoana morală în to: complexul ci“ (Scris. din 28 
mai/10 iun. 1902), Sint declaraţii din seria celor cuprinse în romanul 
îndreptări, şi mu se poate spune că scriitorul nu credea în ele, dar în 
acelaşi timp el construia şi un edificiu contrar de argumente, cu privire 
la care îl cerceta mereu pe critic, iar acesta se prefăcea că nu observă 
adresa, întrucît totul se petrecea în planul literaturii. Cind însă polemica 
a devenit publică în articole (cel din Revista idealistă, 1903), în Dis- 
cursul de recepție (1909), abia atunci Maiorescu s-a formalizat şi a luat 
act, dînd o replică severă, în care avea să implice, deşi fără să le 
numească, şi antecedentele din Lydda. 

Nu mai puţin, corespondența care urmează este calmă, chiar măr- 
turisind o adincă afecțiune reciprocă, scene de mare și delicată prie- 
tenie (scrisori din 9 aug. și 14/27 nov. 1902), o vacanță în patru a 
celor dovă familii — şi Lydda din ianuarie 1900 rămîne mereu între- 
ruptă, aproape şi uitată, cu tot cera ce o astfel de carte putea scormoni 
între doi oameni, fiecare cu un accentuat amor-propriu. Totul durează 
pină în toamna și iarna 1902, cînd scriitorul prezintă romanul În război 
la Academie şi un nou diferend izbucnește, căci Maiorescu era hotărit 
să voteze pentru povestirea istorică Din bătrîni, a lui Slavici. Oricum, 
momentul era al ransilvănenilor, chestiunea provinciei de peste munţi 
era acută, întregul semănătorism alimenta oficial mişcarea și povestirea 
lui Slavici merita fără discuţie premiul, ca și În război, dar Duiliu 
Zamfirescu mu socotea la fel și, în Revista idealistă, execută lucrarea 
cu o violență care ar dovedi opacitate literară, dacă n-am pi că e de- 


547 


terminată de un moment de minie cu totul personal. Aceasta în sep- 

 „tembrie 1903; iar în octombrie reincepe Lydda, cu continuarea Insem- 
nărilor bătrinului, care, putem deci presupune, a fost scrisă sub influenţa 
înîniei declanşate de conaoversa epistolară cu criticul, ca și articotul 
Titeratura românească şi scriitorii transilvăneni. 

Ca scriitorul să fi seris urmarea romanului numai sub impresia 
supărării din iarnă — cum s-a întimplat evident cu articolul — e o 
ipoteză pe care nu o putem accepta; el o scria oricum, Dar că o aci 
dulare de substanţă a intervenit, aceasta este lesne de presupus, şi bă- 
urînul Filip a fost pus să expieze mai acut, să ducă la un mai evident 
eşec direcțiile maioresciene de gindire. Maiorescu a vorat la Academie 
pentru romanul În război, prilejuindu-i scriitorului cîteva cuvinte pro- 
tocolar-recunoscătoare („Sunt miscat de cuvintele ce ași rostit în Aca- 
demie pentru mine“... ; „intervenirea d-voastră în discuțiune încălzise at- 
mosfera şi ridicase dezbaterile la înălţimea cuvenită” (Scris. din 11/24 
mai 1903), dar o distanță, o răceată stăruie mereu, cînd subteran, cînd 
în lumină, demonstrind imimența unei rupturi, pe care o şi vestește către 
finele lui 1903: „Am încă doi ani pînă ce afacerile mele se vor pune 
la cale, aşa ca să pot părăsi cariera în orce moment, De acolo înainte 
n-o să vă mai ascult în toate, dar o să vă iubesc poate şi mai mult” 
(Scris. din 25- oct./7nov. 1903). „Afacerile“ nu erau altceva decit marea 
întreprindere viticolă de la Faraoane: plantate cu doi ani înainte, vi 
imrau din plin pe rod abia peste alți doi ani, permișindu-i scriitorului 
să poată senunța, eventual, la salariul de diplomat, pe care să-l înlo- 
cuiască lesne cu veniturile viei şi pivnițelor. Adică exact așa cum con- 
diționa de două ori în Lydda, în secvența a 4-a din Măsura dreaptă a 
vieţii, dar şi în prima scrisoare a lui Filip, care inaugurează romanul : 
=Ca să ajungi la vreo. ispravă în politică se cere: „.. 2) să ai sau să-ţi 
agoniseşti stare“ — deci să ai independență materială, să nu fii redus 
la condiția de funcționar salariat. Momentul e al elaborării ultimei părţi 
din Lydda, lucrul î atestă chiar Duiliu Zamfirescu într-o scrisoare tri- 
misă criticului la 6/19 dec. 1903, cînd apăreau în Convorbiri capitolele 
de la mijlocul părții a I-a a romanului. 

Scriitorul alcătuise o lungă epistolă, în care-și fixa opiniile despre 
rege, despre partidul conservator, care acceptase „integrarea“ — reuni. 
ficarea — cu junimiştii, despre Carp, Sturdza erc, jar la sfrșie îl 
prevenea pe critic că scrisese nu pe o hirtie specială, ci pe aceeași pe 
care se elabora, în chiar acel timp, romanul: „Forma acestei scrisori 
se explică prin trecerea de la manuscrisul Lyddei la răspunsul scrisorii 


548 


d-voastre. E bine înșeles că toiul este personal. După ce veți citi pe 
Lydda, vă rog să-mi seriei ce credeți.“ d 
Asadar, în decembrie, romanul încă nu era gata, ci înainta destul 
de greu și, pe măsură ce se seria, era trimis și se tipărea fn revistă. 
Finalul avea să se amine pină în februarie 1904, cînd scriitorul îl 
vestește pe critic: „Eu sper să sfirşesc zilele astea pe Lydda" (Seri 
din 11/24 febr. 1904) — dar textul a fost trimis revistei peste cel 
puţin o lună, căci iată ce-i scria lui Maiorescu la 5/18 âprilie 1904: 
„Cu numărul din aprilie al Concorbinilor se sfirseşte partea a 
Ti-a din Lydda. Începe cu no. 1 al amili 34, apoi sare la no. 10 al 
anului 37, şi de acolo urmează neîntrerupt pînă astăzi. Aştept cu nie- 
răbdare să cunosc părerea d-voastre asupra ci, cu atit mai mult că, a- 
priori, ar trebui să nu vă placă, din cauza prea multor lungimi și teorii 
Si e probabil că mu vă va plăcea. Eu socotese însă că dezvoltarea logică 
a caracterelor admite ca demonstrate şi posibile toate teoriile și toate 
extravaganţele, dacă ele sunt fn nota indivizilor. Aș dori mai cu seamă 
Să-mi spuneți dacă, închisă cartea la ultima filă, aveţi impresia unei 
opere de artă sau nu, precum și dacă se simte suflul de idealitate ce a 
hrănit gindurile mele de atunci." ` 
Pe colul acestei scrisori, Maiorescu a notat: „Răspuns la 24 mai/6 
iunie, să discutăm oral“ — despre ce? se pare că nu despre roman, ci 
despre complicatele probleme politice abordate” de scriitor, privind în 
continuare dificila reunificare a conservatorilor „bătini” cu junimiști, 
acum şi ei sosiți bine la pragul bătrineţii (criticul avea 64 de ani, 
Carp 875. pie ae 
Despre Zydda criticul a timis o scrisoare, pierdută din păcate, însă 
leme de reconstituit în sensul ei principal din răspunsul scriitorului, în 
care se face o interesantă precizare a substaniei romanului. Interesantă 
de două ori — o dată pentru că, în adevăr, traduce unele din intențiile 
lui Duiliu Zamfirescu, dar a doua oară pentru că scrisoarea uzează 
mereu de arebiguități și perifraze, care îndreaptă pe cititor — de fapt 
pe critic! — spre înţelegerea căriii cînd ca o pură fantezie, fără Ie 
gătură cu raporturile cu Maiorescu, cînd ca o interpretare şi stilizare 
a acestora. | i dese 
„Imi vine să zimbese văzindu-emă obligat a vă asigura că nimic — 
nici cineva, nici ceva — heterogen nu mă stăpinește. Omogeneitatea Între 
felul d-voastre de simțire artistică și felul meu de simţire artistică 
urmează și mai departe — neapărat, cu diversificarea ce derivă din 
inşii noştri, cari sunt dei, iar nu unul. Eu, cel puţin, mă onorez a crede 


549 


că sunt — artisticamente — omul cel mai apropiat de d-voastră din 
toate milioanele de români ce trăiesc pe glob. 

As fi gata să fac o prinsoare: că aş putea adnota, acasă la mine, 
Convorbirile, întocmai cum le-aţi adnotat d-voastră. 

De ce atunci mu am lăsat la o parte ceea ce ştiam că nu place? 
Pentru că unitatea concepțiunii romanului meu cerea ca el să se des- 
fäsoare așa și nu altfel! — și aici intervine insel, cu acea parte endo- 
cardiacă (cuvint pretențios, dar just), care trebuie să rămînă a lui și 
să nu o schimbe pentru hatirul nimănui. Aşa, bunăoară, platoniada și 
observăile asupra lui Shelley vă par d-voastre imposibile pe cînd ele 
stau acolo tocmai ca să facă posibilă idealitatea Lyddei. Cine sufere 
devine posac şi hărțăgos în practica zilnică, iar în teoria vieii pesimist, 
chiar dacă este equilibrat de natură în facultăţile sale sufleteşti. Pentru 
a nu murmura în contra soartei, credincioşii au religia, iat mințile su- 
perioare au refugiul în ideal. Pentru asta însă se cere mai cu seamă 
o deprindere a facultăţii noastre abstractive de a lucra cu materialul 
sufletesc în așa chip, încât acesta să se simtă într-o continuă devenire 
către mai bine. 

Acum, că lucrarea e terminată şi nu mă mai interesează, Lydda îmi 
pare une bonne action, în înţeles că poate rectifica unele conştiinșe fe- 
meiesti şi ajuta pe altele să se ridice și să se consoleze, 

Şi, pentru Lydda, Platon şi Shelley erau condiționarea absolută a 
binelui abstract.” (Scris, din 28 mai/10 iunie 1904). 

„Rectificarea conștiinţelor” era o preocupare a scriitorului încă de 
la romanele anterioare, În război și Indreptări, un program în ordinea 
gheristă cea mai autentică, nu în cea maioresciană. Totuşi, în cazul 
Lyddei, această intenţie de asanare a conştiințelor femeiesti e att de 
slab sluji de substanța romanului, încît afirmația scriizoralui ne apare 
doar ca o încercare de a abate atenția criticului spre zone 
în interpretarea simbolurilor sau fabulelor utilizate. 

Testul serisorii citat mai sus e plin de atari simboluri și fabule, 
aluzii cînd mai străvezii, cînd mai învăluite. Astfel, 


mărginașe, 


cînd scriitorul se 
preface că nu a înţeles ce vrea să spună criticul prin cineva” sau 
„ceva“ beterogen care-l „stăpîneşte“ pe Duiliu Zamfirescu, aceasta e 
mai puțin decit o cochetărie: e o încercare destul de ostentativă de 
a-l provoca pe Maiorescu să declare cl însuși că s-a recunoscut în roman. 
Elementul beterogen este distanţa intervenită între ci, diferența dintre 
ci modul diferi de a gîndi în probleme diferite, de la cele politice 
pină la cele literare, şi chiar modul deosebit de a se comporta al 
scriitorului faţă de fostul său magistru şi model. Maiorescu se recunos- 


550 


cuse o vreme în discipolul său, poetul şi romancierul; de la o vreme nu 
se mai recunoaşte — din cauza lui Duiliu Zamfirescu, desigur. A face 
din asta o vină unuia din ei ar fi greșit, şi disocierea aparține chiar 
scriitorului, atunci cînd vorbeşte despre vinșii nostri, care sunt doi, iar 
mu unul“, despre „acea parte endocardiacă“ a insului, „care trebuie să 
rămînă a lui şi si nu o schimbe pentru hatizul nimănui“. Acest nimănui 
îl vizează voalat pe critic: al lui e „haticul“ ! În fond, la cei patruzeci 
de ani cînd se zămislește ideea romanului şi apare chiar începutul lui, 
scriitorul declară că îşi dobindise clar insul, personalitatea, că pe critic 
avea să-l asculte mai puțin şi să-l iubească — poate — mai mult etc. 
Procesul e firesc, numai procedura e neobișnuită şi, întrucitva, neloială 
faţă de critic. Întrucirva, dar nu de tot, căci și acesta îţi manifestase 
în diferite forme iritarea în faţa emancipării fostului discipol, voise să 
o oprească, îi lovise prietenii, îi negase unele activități literare sau ma- 
nifestări din sfera vieţii literare. 

Răspunderea pentru „diversificarea ce derivă din inyi noştri“ era 
astfel împărțită și, cum spuneam, de aşteptat să se producă. Scriitorul îl 
regreta pe Don Padil, înăbuşit în el odată cu intrarea definitivă în 
Junimea, poate chiar la sugestia criticului, în orice caz după modelul 
lui. Incft, trebuie să ne întrebăm dacă afirmația despre ch ce devine, 
„în practica vieţii“, posac şi arțăgos cînd sufere, iar în teoria vieţii 
pesimist, chiar dacă este equilibrat" interior — se referă la critic, sau 
la scriitor însuși ? Ambii îndeplineau toate condiţiile de mai sus — erau 
deoporrivă „equilibrați” sufletește, amindoi se iritau şi deveneau posaci 
şi arșăgoși în relațiile reciproce, numai că Filip A. este singurul pesi- 
mist, pe cîtă vreme Mircea M. este optimist chiar în pragul mori. 

Că toată desfășurarea romanului era descrierea stilizată a rapor- 
turilor cu criticul, pe care Maiorescu se prefăcea că mu o observă, rezultă 
şi din textul aceleiași scrisori din 28 mai/10 iunie 1904; „E curios 
cum noi ne nşelegem, în fond, asupra mai tutulor impresiilor literare, 
şi cum în formă adesea ne despărțim” — şi aduce o foarte severă 
contestare a unor opinii ale criticului, mu formulate de acesta, ci presu- 
puse de scriitor, I le atribuie, deci, şi apoi i le neagă, atribuindu-și 
sie o dreptate pe care, la urma urmei, putea să n-o aibă, opinia reală 
a criticului fiind eventual diferită de cea presupusă de Duiliu Zamfirescu, 

Lydda continuă să-i preocupe însă pe amindoi, O scrisoare a ori- 
ticului, probabil din 24 nov./7 dec. 1904 (după cum se deduce dintr-o 
adnotaţie a lui Maiorescu pe scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu din 18 
mov/1 dec, același an), formula întrebarea dacă scriitorul nu simte 
cumva nevoia „să se dezbare“ de Lydda, (Lydda-croina, sau Lydda- 


551 


romanul? După sensul ulterior al frazei, pare că e vorba de Lydda- 
romanul.) Ce anume trebuia păräsit din seria de atitudini și procedări 
din roman, pe care criticul le vedea reluate în nuvela Petrică? Poate 
o anumită admirație a scriitorului pentru boemă? Poate motivul dra- 
gostei unui artist pentru o femeie, sau a mai multor bărbați pentru 
aceeași femeie ? 

„D-voastră mă întrebaţi dacă nu mă dezbar de Lydda. Eu primesc 
scrisori din țară, în cari mi se spune (negresit, cu multă exagerare) că 
literaturile tuturor gărilor nu au creat un tip ideal mai frumos ca 
acesta. E o vorbă umflată, și nu v-aș cita-0, dacă n-ar dovedi diver- 
sitatea judecății omeneşti. E mutil să adaug că cu pun pe a d-voastre 
mai presus de toate." 

Ce va fi fost în continuare între scriitor și critic după această 
scrisoare, privitor la Lydda, nu mai avem mărturii, decit în violenta 
ciocnire directă, publică, din incinta Academiei, în 1909, apoi, tot acolo, 
în 1918, cu prilejul discursului Metafizica cuvintelor şi estetica literară. 
Chiar în aceste prilejuri, ecoul înfruntărilor determinate de roman nu 
e direct, dar drojdiile lor sînt implicate. 


Vom consemna, în continuare, deși ele s-au consumat înaintea aces- 
tui final epistolar cu criticul, mărturiile scriitorului către I. A. Rădulescu. 
Pogoneanu, acela care, mai întii din București, apoi din Leipzig, teans- 
misese o bună părere despre Lydda. Pedagogu! și filologul, care debuta 
la 1904 cu un volum despre Problemele culturii româneşti, era un om 
de vaste cunoştinţe, deși îndeletnicirea lui la Convorbiri, în ulimul 
deceniu al veacului, era să execute corectura paginilor tipografice. în 
Junimea era însă membru activ și publica în revistă, din al cărei comi- 
ter — tînăr — făcea parte, alături de P. P. Negulescu, D. Evolecanu, 
Mihail Dragomirescu și alţii. 

Maiorescu îl vestie pe scriitor, la Roma, de buna impresie ce 
avusese I. A. Rădulescu privitor la Lydda, apoi cei doi juaseră legătură 
directă pentru a discuta despre felul cum va arăta partea Il-a a ro- 
manului. Deşi scrisoarea de răspuns lui I. A. Rădulescu e relativ lungă, 
despre substanţa propriu-zisă a ceea ce urma să conțină această a doua 
parte din Lydda, practic mu se spune nimic. Amabilitățile sau maximele 
introductive („discreta dar foarte gentila atenșiune de la Lipsca“; „vă 
multumesc de sprijinul sufletesc ce dați încercării mele“; „pe mine, 
Jaudele mă supără, după cum mă supără tăcerea“ — în jurul literaturii 
sale) mărturisesc încă o dată sensibilitatea scriitorului față de tot ceea 
ce se spunea pe seama cărților ce publica. Maiorescu declarase, cu fran- 


532 


E 


chegea lui severă, că Lydda muri place, și poate că această exprimare 
netă a opiniei, poate chiar o anumită rezervă sau îndoială proprie asupra 
a ceea ce trebuia să conțină mai departe romanul, i-a întrerupt scri- 
itorului lucrul la carte. Acestea se simt deopotrivă din scrisoarea către 
L A. Rădolescu, dar nici un element epic nu se comunică: „Partea 
a H-a din Lydda e începută şi vă făgăduiese s-o urmez mai departe, 
Imi veți spune, personal, ce credeţi despre dinsa, după cum vă rog 
Să-mi spuneși ce ași găsi: nepotrivit în partea I-a. În gensral eu nu 
prea schimb uşor; aceasta nu din amor-propriu prostese, ci din nevoia 
de a lăsa lucrării unitatea sa integrală." Și tor aya despre rolul fiecărui 
cuvânt pe care-l scrie, despre faptul că romanele sale se publică în 
revistă, pe măsură ce se scriu, că la apariția lor în volum e dispus 
să facă „toate schimbările ce mi se cer“ — dar făcea extrem de puţine 
astfel de schimbări (Scris. din 30 oct/11 nov. 1899). | 

Nici următoarea scrisoare, din 13/25 dec. acelaşi an, nu e mai 
explicită. Dincolo de afirmaţia că „şi aici (adică în Lydda, n.n) năzuinţa 
rămîne mai prejos de țintă, ca și cum o licătire cerească ar tremura pe 
orizontul himeric al vieţii." ete, sau de promisiunea că sorcum, am 
Să încere al sfirsi (romanul, nn), cu această adăogare, că d-voastră 
aţi conuribuit a mă reânsufieți la lucra." — nu avem nici de astă 
dată vreo precizare despre ce putea fi partea a doua a cărții. 

Trebuie să admitem că nici scriitorul nu avea foarte clare coorda- 
natele noii desfăşurări, de după moartea lui Mircea M. Poate că, iniţial, 
epica trebuia să aibă alt curs — singurul lucru pe care-l putem afirma 
cu certitudine e că unele episoade cu rol esenţial erau rodul chiar al 
momentului când se scria cartea, mu transcripţii ale unei elaborări mentale 
mai vechi. E cazul capitolului despre Faust. E 

Bătrinul Filip A. vede, împreună cu Lydia, la Operă, transpunerea 
celebrei lucrări a lui Goethe, și fagelegem, atit din relatările lui, cit si 
dintr-o serisoare a li Duiliu Zamfirescu către Mihail Dragomirescu, că 
mu e vorba de opera lui Gounod, ci de Mephistopbelles al lui Arrigo 
Boito: „Asistam mai zilele trecute la reprezentarea operei Mephisto de 
Boito“ (Seris. din 2/14 dec. 1899). Se confirmă existenşa celor 11 pagi 
din roman, declarate şi lui Maiorescu. („Cele 11 pagine ce sunt serise 
de mult mă emoționează încă și acum”), dar îşi constată dificultatea 
de a reintra în atmosfera lor („Nu ştiu de voi mai regăsi atmosfera 
caldă din trecut, spre a le continua”). După cit însă cunoaştem modul 
de lucru al scriitorului, putem spune mai curind că nu chestiunea rein- 
trării în aunosferă îl împiedica la lucru, ci nepreciziunile epicii ce 
trebuia dezvoltată în continuare. Dovadă că, după cele 1t pagini, pe 


553 


care le avea scrise şi care conţin întiinizea lui Filip cu Lydda și apoi 
drumul lor împreună Ja cimitirul Testaccio — reluarea romanului are 
loc chiar cu descrierea serii în care Duiliu Zamfirescu însuși vede pe 
Mephistophelles al lui Boito, Aici se clarifică pentru personajul roma- 
nului ideea că unica realitate în viață, neînfrintă, este poezia, deci arta, 
aşa cum ca fusese pentru Mircea M., nu si pentru Filip. Acesta se 
ătăcie în filozofie, însă Faust descoperă, odată cu Goethe — în ver. 
urile operei lui Boito, şi Duiliu Zamfirescu citează amplu — că idealul 
suprem posibil este „la santa poesia” + 


Giunto sul passo estremo 
Della piu estrema eta 

In un sogno supremo 

Si bea l'anima gea. 
Volio che questo sogno 
Sia la santa poesia. 

E Pultimo bisogno 

Dell esistenza mia, * 


Torburarea lui Filip („Eram bolnav de emoţiune“) trebuie să fie 
aceea a lui Duiliu Zamfirescu însuși, care descoperise axal părții a I-a 
a romanului. In adevăr, Filip va ajunge apoi să serie el însuși o poezie. 
„La urma urmelor — va exclama el, cu fiorul din seara operei Mepbis. 
topbelles — cînd toate cad, totul te înșală, rămîne, vorba lui Faust: 
poezia.“ 

Concluzia e a lui Duiliu Zamfirescu, nu a lui Maiorescu, dar efec- 
tul scontat e din seria „indreptărilor” dorite de scriitor, în acest moment 
al evoluşiei sale, şi pe care le propune nu doar publicului, ci și fostului 
său magistru. N-ar fi exclus ca această poezie să fie dintre acelea tri- 
mise anterior Convorbinilor şi refuzate de critic cu sentințe de felul: 
„M-ai făcut arbitru, am hotărit: alăturata trimite-o la Atenes sau la 
orice altă colecție de maculatură“ (Scris. din 13/25 mai 1894). 

Un alt corespondent, în cpocă, al scriitorului, căruia putea sări 
comunice date despre roman, este Mihail Dragomirescu, acum înlocuitorul 
lui Iacob Negruzzi la redacţia Contorbirilor, dar nici în scrisorile 
către e! nu aflăm mai muh decit în cele trimise ui L A. Rădulescu. 
Pogoneanu. O acceptare de a figura într-un număr festiv al revistei 
(Scris. din 17/29 nov. 1899), o otertă de a trimite cele 11 pagini din 


* „Ajuns la ultimul pas / Al celei mai din urmă virste, / I 
ze A, F kk 
vis suprem / Se strînge sufletul acum. // Estică 


Vreau ca acest vis / Să fii fir in i mă 
N aen ic sfinta poezie. / Este cea din urmă 
nevoie / A existengei mele“ bg 


554 


Lydda, pe care le avea serise, şi mereu promisiunea că „ceca ce am 
voit să fac din acest roman se va vedea numai cînd va fi sfirsit“ 
(Scris. din 2/14 dec. 1899), ne spun toate că proiectul părții a Il-a era 
configurat în general, dar se concretiza greu în scene propriu-zise. 


O interesantă apreciere a eroinei din Lydda o face scriitorul într-o 
scrisoare ulterioară către Simion Mehedinţi. Mulţumindu-i acestuia că-i 
oferise soșiei la lectură romanul mai vechi În război, Duiliu Zamfirescu 
vecomandă şi celălalt roman, Lydda, apărut recent. „E. acolo meltă în- 
curcătură filozofică. Dar aşa cum e, tot merită să fie citită de femeile 


tinere. Nu ştiu nimic de la publicul cel mare — şi e firesc să doresc 
a avea o impresie sinceră, de cititor nepribănir, fără patimă şi fără 
ticuri literare — fiindcă eu pusesem multe năzuințe de suflet curat în 


creațiunea acestui chip de femeie, 

A idealiza în lumea reală, creîad tipuri vii şi posibile, mi se pare 
scopul cel mai înalt al artei. 

Ceea ce era Milescu, sub învelitoarea lui scorțoasă de bărbat, este 
Lyddā, în haina delicată a adevărului feminilirății “ (Scris. din 20 mart./2 
april. 1905). 

în ce se puteau compara şi apropia delicata Lydda, întruchiparea 
discreţiei și „feminilităţii”, cum spune scriitorul, mereu interiorizată, mereu 
zeprimîndu-se, retezindu-și clanurile, și furtunosu! Niculae Milescu, de o 
impetuozitate debordantă, trăind mai ales exterior, în explozii specta- 
culoase, mereu neaşteptate > Probabil că numai în latura purității ideale, 
pilduitoare prin sinceritate şi dăruire totală unei pasiuni — ea dragostei 
maritale şi materne, nevoii de familie şi de copii, el familiei constituite şi 
pasriei. Deosebirea lor totală în latura temperamentală, situarea lor la 
poli absolut opuși, fi aseamănă însă, îi unifică, în conștiința scriitorului, 
atunci cînd ci sin: examinaţi în perspectivă ideală, adică, aşa cum spune 
Duiliu Zamfirescu, sub raportul preocupării de „a idealiza în lumea 
reală, creînd tipuri vii şi posibile“, 

Mergind în direcţia comparaţiilor stabilite de scriitor, vom putea 
descoperi, la rindul nostru, apropieri între Lydda şi dinamicul John 
James, acesta de un temperament la fel de vulcanic ca at lui Milescu. 
John James, eroul a două schițe din volumul O muză (prima intitulată 
chiar cu numele lui, iar a doua: O partidă În trei; a se vedea volumul 
IIT al prezentei ediții), este, ca şi Lydda, pictor, corespondent al unor 


„ziare, de o idealitate” — ca să păstrăm terminologia lui Duiliu Zam- 
fizescu — la fel de pură ca şi eroina romanului. Și dacă e neîndoios 
că Milescu are mult din comportamentul lui John James — care însă 


555 


e mai rafinat, chiar întrucâtva mai iezuit decît Milescu — atunci admitem 
că si Lydda, replica feminină a acestuia, îşi trage oarecare componente 
din originalul american, coleg de diplomaţie al scriitorului la începutul 
stagiului său roman. 


. 

Ceea ce n-a reiesit din înșicuirea de date istorico-literare de pînă 
aici, e încercarea de a determina, pe cit e posibi! un asemenea lucru, 
momentul propriwzis al genezei romanului, faptul concret care a de- 
clanşat punctul de plecare. Raporturile cu criticul sînt numai magma 
din care s-a extras substanța cărți 
de Ja care s-a ajuns apoi la roman ? 


š care poate fi, însă, impulsul iniţial, 


Împrejurările legate de prima variantă a piesei Lumină nouă, scrisă 
În 1895—1896 şi apoi refăcută în 1897, în primele luni, par să fie 
acest punct de plecare. 

In forma primă a piesei, Hypnoticii, scriitorul avea mai multe in- 
cursiuni ale sale în domeniul filozofiei, care, la lectură, au fost, se vede, 
aspru cenzurate de critic. Momentul era al unei vii încordări între ei. 
în principal din cauza insistenței cu care se preciza noua grupare, 
„Amicii literaturii şi artci române”, organizată de doi dizideni junimiști 
N. Petrașcu şi D. Ollănescu-Ascanio şi care aträgeau tot mai multi 
participanți ai Junimii şi colaboratori ai Convorbirilor, între ei şi 
Duiliu Zamfirescu. Scriitorul era prieten apropiat cu amindoi, numele 
său figura în scriptele noii grupări, dar în Convorbiri fi apăreau Tănase 
Scatiu sau poezii. Maiorescu prevedea o mouă dezerție posibilă, căuta s-o 
oprească, dar nu-și călca peste principii și, cu toate că lăsa colabora- 
torilor revistei o largă fibertate, în același timp nu lăsa fără aprecieri 
producţiile sau atitudinile lor. Astfel, piesa Fiypnoticii avea, în actul 
I, felurite considerații teoretice, reziduuri de lectură, disocieri ale seri- 
itorului față de literatura și filozofia citită, încercări chiar de con. 
semnare a unor meditații şi teoretizări proprii în domeniu. Criticul nu 
le-a acceptat, așa cum, citeva luni mai tirziu, avea să amputeze în 
romanul n război două ordine de zi și cîteva poezii — documente pe 
care scriitorul le învestea cu un rol hotăritor în crearea de atmosferă. 
Pasajele de speculaţii filozofice aveau același rol în piesă, ele sînt 
anierioare disputei prilejuite de romanul In război, de fapt o preludează, 
fac parte din aceeași serie de controverse între scriitor și critic, marcînd 
două poziţii ce începeau să se diferenţieze în privința procedeelor mo- 
derne din proză şi din teatru. Romanul „de idei“, piesa „de idei” în. 
cepeau a fi la ordinea zilei în Europa, în timp ce Maiorescu era adeptul 
unei estetici clasice, pe care poezia filozofică a lui Eminescu nu o 


556 


zdruncinase. El cerea literaturii în continuare „idei în matene sensibilă", 
nu simple „idei“ nude, cum erau cele care umpleau piesa Hypnoticii 
O împrejurare i-a dat criticului câştig de cauză mai lesaicios — apariţia 
pe scenă, la Roma, a unei comedii de Victorien Sardou, Spiritismul, 
care i-a determinat pe Duiliu Zamfirescu să elimine din drama sa 
speculașiile teoretice — desul de puţine, totuși, prin raport cu ceea 
ce va fi în Lydda — şi aceasta numai ca să nu se poată stabili para- 
telisme, pe calea acestor considerații voite filozofice, cu piesa france- 
zului. Însă şi-a propus, totodată, să nu renunțe la materia însăși a 
meditaţiilor, de vreme ce, așa cum s-a văzut, îşi presupunea, prin in- 
termediul lor, conşribuţii originale de ordinul eticii şi, desigur, pă- 
trunderea în domeniul filozofiei. De aici a pornit, putem fi încredinşaţi, 
ideea de a scrie un roman „filozofic“. Forma epistolară şi cea de jurnal, 
combinate, permiteau ca epica să fie un pretext de conexiune neforțată 
a unor componente, de fapt foarte eterociite : note de călătorie, descripţii 
de peisaj roman, considerații despre probleme literare, sociale, morale, 
filozofice, întîmplări de dragoste, comentarii la cărți etc, etc. Într-un 
fel, deci, ideea romanului a rezultat și — sau în primul rind — din 
discuţiile cu Maiorescu, din opoziția sa la o formulă de teatru, sao 
de literatură în general, în care epica, istoria evoluției personajelor e 
înlocuită cu comentariul „de omni re scibile“, cum e Lydda, Serisori 
romane. 

Plasăm, aşadar, momentul genezei romanului propriu-zis, al inven- 
giei subiectului şi a suitei de materii teoretice, în lunile ianuarie-aprilie 
1897, cînd are loc discuția capitală cu criticul despre piesa Hyproti 
si cînd se elimină din cuprinsul ei majoritatea elementelor din ordinea 
comentariului teoretic, care vor intra apoi, în forme diferite, în seri- 
sorile celor doi protagonişti din roman. 

Intrucît detaliile asupra acestei chestiuni sînt mai legitime în le- 
gămră cu lucrarea care le-a generat, le dăm o singură dată, în cadru! 
notei la piesa Lumină nouă (iniţial: Hyproticii), în volumul de fată, 
p- 600—620. 

Neîadoios, substanța romanului păstrează o totală autonomie față 
de a piesei, de aceea o şi discutăm separat; însă doritorul de a cunoaşte 
mai apropiat modalităţile de convertire în materie de roman a paragra- 
telor la care s-a renunţat în piesă, poate găsi aceste semnalări în nota 
menţionată la Lumină nouă. 


1 — Cînd a văzut prima oară Italia şi Roma, Duiliu Zamfirescu 
avea, în adevăr, ca şi eroul din Lydda, 30 de ani — era în 1888. 


557 


2 — Convingerea că Maiorescu îmbătrinea — în sensul că nu mai 
era un om modern, în rim cu cerinţele epocii — e desăvirșită acum la 
Duiliu Zamfirescu, Ideea fusese dezbătută în corespondența sa cu Petrașcu, 
preludină apariția revistei Literatură și artă română; criticul, mai tânăr 
decît Maiorescu cu aproape două decenii, îl socotea definitiv depăşit pe 
corifeul Corvorbirilor : „Bine, omule, crede-mă, e cu totul altceva în aer, 
nu mai e ce a învățat X și Y la Teresian, acum 40 de ani. X și Y au 
o poetică veche, au dogme răsuflate, au păreri adeverite pînă în capăt 


[deci epuizate, terminate — înţelegem noi). Trebuieşte ceva nou“ (Scris. 
din 1 april. 1896). 
Că Duiliu Zamfirescu împărtășea — chiar dacă în altă măsură — 


această opinie, lucrul e clar încă mai demult. În formele unei perfecte 
mondenități, i-o spusese el însuşi lui Maiorescu, în 1893, cu prilejul 
unei controverse epistolare în legătură cu poezia Pe Acropole. Criticul 
fusese nemuljumit aici de o anumită construcţie sintactică, pe care scri 
itorul şi-a apărat-o, aductadu-i ocolit aminte că o face în numele unui 
spirit modern, reprezentat de tinereţe. „E, minunat că tinerii întră la 
Convorbiri — exclamă el, referindu-se la moua echipă adusă la con- 
ducerea revistei. 


Bat-o pustia de tinerime şi tinerețe, ca singură este 
izvorul a orice poezie, prin chiar aceea că este,” În continuarea scrisorii 
este executat Th. Şerbănescu pentru o poezie recentă din Convorbiri 
(Ia vedeţi pe Todiriţă Şerbănescn..*) și se sugerează că Maiorescu nu 
mai e la curent cu progresele recente în artă, care sint, numai ele, 
măsura tinereții artistice. „Cultura şi arta este singura scăpare în con- 
ma matufirii, asta mai cu seamă, arta altora.“ — deci, doar ele mențin 
prospeţimea gustului. După care ocoluri, problema „învechirii“ criticului 
e formulată direct, pentru a nu se lăsa nici o îndoială asupra substra- 
tului spuselor de pînă acum: „Imi vine să rîd de vorba matufire, fiindcă 
d-voastră o întrebuințaţi cu atita haz (criticul fi scrisese, Ja 7719 martie 
1893 astfel, tocmai în legătură cu amintita construcție din poezia Pe 
Acropole : «Poate mă matufesc şi eu. Doamne, de aş simți-o din vreme, 
ca să mu ajung ca balerinele cele bătrâne, care tot mai ambetează pu. 
blicul stăruind a se prezenta pe scenă cu fustele scurte 1»). Fiţi pe pace. 
Afecţiunea mea pentru d-voasiră merge foarte departe și ar putea să mă 
orbească asupra unui declin evemwal“ (Scris, din 14/26 martie 1893). 

Criticul cocheta cu cuvintele, așteptind o dezminţire din partea 
scriitorului, în privința îmbătrinirii, dar acesta, cum se vede, accepta 
deschis alternativa meventualului declin“ al lui Maiorescu. 

Din astfel de drojdii se aduna concluzia sa că pontifu! Junimii 
era un om băzrin și vechi — artisticește vorbind — concluzie pe care, 


358 


în roman, o pune chiar în gura personajului care-l încorporează, sti 
lizat, pe Maiorescu. 


3 — în Histoire de la littérature anglaise (tome I-ème, chapitre IV), 
Taine vorbea, chiar în preambul, despre „la folie clairvoyante" a lui 
Shakespeare şi adăuga că, în acelaşi timp, sa vie est ordinaire, et les 
irrégularités, les traverses, les passions, les succès qu'on y rencontre, sont 
à peu près ceux qu'on trouve partout ailleurs“, că „tout vient du dedans 
de chez lui“ ete. 

Ideea, în forma ei nudă, din roman, o va formula însă mai tirziu 
chiar cu textul lui Taine, într-o scrisoare către Maiorescu: „A pro- 
prement parler, l'homme est fou, comme le corps est malade, par 
nature : la raison comme la santé n'est en nous qu'une réussite momen- 
tanée et un bel accident. E vorba despre Shakespeare şi despre genii 
în general“ (Scris. din 22 febr, 1893). 

Taine era între lecturile preferate ale scriitorului, îndeosebi in Phi- 
tosopbie de Part (Şi, respectiv, Philosophie de Part en Grèce și Philosophie 
de Par: en Italie), dar la sugestia criticului, Drumul lui Duiliu Zamfi- 
zescu către Taine este călăuzit clar de Maiorescu. 


4 — Paragraful acesta făcea inițial parte din ciclul de maxime 
şi aforisme Măsura dreaptă a vieţii, adunate de scriitor într-o condică 
specială, pe care o inaugurase odată cu sosirea la Roma. A intitulat-o 
Varia. Cuprinse în acest ciclu și în condica Varia, cele patru condiţii 
ale reuşitei în politică se referă mai curind la scriitor însuși decit la 
Filip A. 

In forma din Varia apăreau însă și cîteva nuanje în plus: „prostiile“ 
de la punctul a erau acolo specificate ca „greşeli în viața publică“, 
condiţia celibatului avea și o alternativă: „să aibi o femele nulă”; 
punctul d era socotit „cel mai greu”, ceea ce explică mai bine concluzia 
din roman, că „nimeni sau foarte puţini“ ajung să corespundă tuturor 
condiţiilor, concluzie pe care forma din Varia nu o menţionează. 

Nu este exclus ca tetralogul acesta să fi rezultat în vreo discuție 
cu Maiorescu — şi putem chiar aproxima cind: în octombrie 1885, 
cînd se împăcase cu Maiorescu, după răceala intervenită între ei în 
iunie 1884, cînd Duiliu Zamfirescu publicase în L'Indépendance rou- 
maine Biia Ge wei articole Le Domaine de la Couronne, condamnind 
legea prin care se atribuiau casei regale pământuri şi proprietate ves- 
nică, lege susținută fn Parlament de Maiorescu, deyi împotriva pro- 
priei convingeri. Că discuţia aceasta lămurise problema „greşeli în viața 
publică“ a celui ce vrea să facă politică, e clar. Împrejurarea declan- 


559 


sase împotriva scriitorului ostilitatea factorilor liberali supremi (l. C. 
Brătianu, D. A. Sturdza), care iau şi făcut imposibilă ascensiunea 
politică intenționată. 

Ciudat e că acest cvadruplu aforism figurează şi în „îndreptarul 
moral“, Măsura dreaptă a vieții, din partea a Il-a a romanului, In- 
semnările bătrinului, acolo cuptinzind și frînturile de fraze pe care le 
omisese atunci cînd transerisese textul în prima scrisoare a lui Filip 
către tânărul Mircea. Nu este exclus ca scriitorul să fi uitat, pur și 
simplu, că-l utilizase mai înainte, astfel încit l-a reprodus în suita unde-i 
cra locul firesc, din partea a Il-a — căci care poate fi explicația testării 
lui Filip, către Mircea, a unui învățămînt în ordinea politică, de 
vreme ce tinărul nici nu se gîndea să apuce pe drumul politicii! Se 
gindise însă Duiliu Zamfirescu — şi cel care-i va fi explicat acestuia 
că greise în cele patru privinţe, rarindu-și, probabil definitiv, după 
opinia lui, perspectivele unei afirmări în acest domeniu, era criticul ; 
lucrul se petrecuse, pentru prima oară, în toamna 1885. Poate că si 
de aceea aforismul cu pricina e pus de scriitor încă în primele pagini 
ale romanului, ca să traducă exact pentru Maiorescu sensul a ceea ce 
avea să urmeze. În tot începutul de an 1897, cind presupunem că a 
fost generată ideea acestui roman, în cursul discuţiilor despre piesa Hyp- 
moticii, sau curind după aceea, va fi venit vorba încă o dată şi de 
„erorile“ lui Duiliu Zamfirescu. Scriitorul stătuse aproape trei luni 
în pară, ca să încerce plecarea din diplomaţie și intrarea în politică. Nu 
reuşise, exact din cauza adversitășii lui Sturdza, şi Maiorescu fi va fi 
adus aminte concluzia lui din 1885, obsedantă pentru scriitor. Romanul 
debuta, prin urmare, chiar cu aluzii directe la raporturile cu criticul, 
(A se vedea și nota la piesa Lumină nouă, volumul de fașă.) 


5 — Principiul e reprodus aproape aidoma din Logica lui Maio- 
escu, tipărită în 1876, pe baza cursului ţinut la Universitatea din Iaşi. 


6 — Filip A. este un filozof schopenhauerian, iar Maiorescu pre- 
zentase publicului intelectual român lucrarea lui Schopenhauer despre 
lume ca „voință şi reprezentare“ (Die Welt als Wille und Vorstellung) 
— acestei concepșii idealiste rinărul Mircea M. îi opune viziunea realistă 
despre lumea „cum este“, bază de la care pornește controversa sa cu 
bătrinul filozof. Duiliu Zamfirescu urmărea să dea disputei întreprinse 
prin roman o temelie filozofică foarte adincă și solidă. Faptul că pu 
dezvoltă acest punct de plecare va fi avut zaţiunile sale: criticul con- 
esta alora, deci şi lui Duiliu Zamfirescu, licențiat numai fa Drept, 
competența în filozofie! È cu neputinţă ca, în discuții anterioare, tînărul 


580 


me 


Zamfirescu să nu se fi aventurat în dezbateri de filozofie — Eminescu 
Hpsea din Junimea, bolnav, cînd intra aici scriitorul nostru, oricum 
dintre cei mai cultivați pină la ivirea generaţiei tinere — și € tor atit 
de cu neputinţă să nu fi căzut în inexactități sau simplificări, pe care 
Maiorescu nu le îngăduia. De unde, în roman, reținerea ironică a tină- 
mili Mircea de la discuţii, sub pretextul formulat înadins — probabil 
— agramat, că nu va putea găsi „o formă destul de magistrală“, Destul 
de magistrală ! 

7 — Această stare se concretizează în poezia De la Villa Tusculana, 


prima poezie „romană“ a lui Duiliu Zamfirescu, publicară în Convorbiri 
literare : 


Plin de un dor fără seamăn de lumea vremilor duse, 
Timpul şi forma de astăzi mă lasă rece ca gheața. 
Toate sunt încă-n fiinţă și totuși toate sunt moarte. 


Lui Maiorescu îi comunicase la puţin timp după sosirea la Roma: 
„La mine, înriurirea culorilor, a liniilor arhitectonice.. s-a preschimbat 
în linişte, în citeva crimpeiuri de idei senine, în nişte arcuri lungi ca de 
curcubeu...* etc. (Scris. din 20 ian. 1889). 

8 — E clar că, începînd cu plecarea din Napoli, drumul deseris e 
chiar acela străbătut de Duiliu Zamfirescu însuși, în vara lui 1892, cind era 
mutat la legația din Arena. Parisul, întoarcerea de la Paris la Napoli, 
sînt doar consemnate, ca etape ale călătoriei ; odată cu debarcarea pe 
pămîntul Eladei, încep descrierile care dau o puternică impresie de „văzut 


9 — O geografie şi o istorie care apăruseră în lirica lui Duiliu 
Zamfirescu încă din primii Săi ani, fascinai de minunile pămîntului 
grec. Mai întăi, poemul Levante şi Calavryta îşi plasa acțiunea în Mis- 
solonghi, pentru care se va evoca nomenclatura aferentă: „Missolonghi, 
unde-i timpul cînd pe zidurile tale / Suriznd mureau toi grecii ca 
eroii din poveşti?" ; „Spune, Zante, unde-i timpul cînd Byron, în linis- 
tire / Pe-ale mărei zale valuri dorul lin și-l legăna.?“; „Unde-i Bot- 
zaris eroul?“ etc. 

însă Golful de Corint, Jocurile olimpice („Primele Olimpiade de 
prin anii şapte sate“), imaginile clasicismului — antic — acestea apar- 
tineau noii poezii a scriitorului (Pe Acropole, Către Cleobul ew). Ro 
manul sintetizează un decor preferat, recreind atmosfera poeziei lui 
Duiliu Zamfirescu, care va fi argumentul artistic al lui Mircea M, în 
controversa cu bărrinul filozof. 


561 


10 — Pentru legătura directă a romanului cu lirica lui Duiliu Zam- 
firescu, iată o strofă, anterioară cu un deceniu : 


Ah! ajută-mă acuma, tu, Minervă înşeleaptă, 
Să găsesc printre atitea lucruri notă ce mă mint, 
Drumul către Salamina și navarcul ce aşteaptă 
Să mă-ntoarcă la Megara, Eleusis şi Corint. 


(Către Cleobul) 


11 — Ca şi în poezii, scriitorul utilizează adesea nomenclatura 
latină a zeilor, chiar în peisaj elen; aici era vorba, normal, de templul 
lui Poseidon. 


12 — În Philosophie de Part en Grèce (1869). 


13 — Demeter (la romaa': Ceres) era zeița pămîntului, a roadelor 
lui; fiica ei, Persefona (numită și Coré la greci, iar la romani Pro- 
serpina), fusese răpită de Hades, zeul Infernului, și dusă sub pămine. 
Mama sa o căută și, găsind-o, izbuti să o aducă iar pe pămint, dar, 
fiind soție a lui Hades și devenind astfel zeiţa Infernului, ea trebuia 
să se ducă periodic și la soțul ei, stăpinul Infernului „de dedesubt“ 
(uapud inferos“, cum spuneau latinii). Cum zeița, fiică a [ui Zeus, era 
stăpîna culturii pămîntului, șederea ei în Infern echivala cu jarna, cînd 
ogoarele se odihnesc și culturile stau îngropate așteptind revenirea în 
lumină. Misterele Eleusine — la Eleusis erau templele Demetrei — erau 
deci iniţierile tainice în cultura pămîntului. 

Alăvurarea făcută de scriitor între Demeter, zeiţa pămîntului, şi 
Ghi-mitir . (ciraitir) este, desigur, interesantă. Chestiunea îl preocupase 
şi în finalul lui Tänase Scatiu, unde moşierul legat de satul strămoșesc, 
Dinu Murgule;, rămânea să gîndească, după năprasnica moarte a par- 
venitului Scatiu, la pămîntul „care-i fusese atît de drag, în care se 
născuse, pe care trăise și în care avea să se odihnească pe veci, cu 
credinţă că acolo îi va fi bine, că în această ghi-mitir va găsi, ca cei 
vechi, nemurire, răsplată și pedeapsă“. 

In Tănase Scatiu. cuvintul gbi-mitir fusese transcris de Duiliu Zam- 
firescu direct cu litere greceşti, pentru a sugera mai direct legătura cu 
Demeter = Ghe-meter = pământ mamă. 


14 — Cybele era zeiţa fecundității ; aici scriitorul o suprapune De- 
metrei şi Persefonei (Proserpina) în acelaşi timp. 


15 — Din nou ne aflăm în geometria liricii lui Duiliu Zamfirescu ; 
muntele Hymetta decorează grațioasa idilă Glyceria (1893), iaz Pentelicul 
apare în Pe Acropole (Partenonul era, pentru poet, „toată poezia 


562 


omenirii ginditoare / Scrisă într-un bloc de albă marmoră de Pentelic"). 
Jacob Negruzzi obiectase că Pentelicul prea seamănă cu Penteleul nostru, 
iar scriitorul explicase cu răbdare ironică de ce are nevoie de acest 
decor: „Pentelicul (în grecește Pentelikon, explică Duiliu Zamfirescu) 
a dat marmura carierelor sale tuturor monumentelor clasice din Atena... 
e muntele cel mai important al Aticei, pe care o apără despre nord, cu 
Hymerta despre răsărit, Parnasul despre apus..." Menţionarea acestor nume 
are în roman subtile rosturi polemice: să aducă aminte criticului de ne- 
fericitele discuţii iscate de literatura sa la Junimea. 


16 — E vorba de D. C. Ollănescu-Ascanio, la 1892 ministrul român 
la Atena, prieten apropiat scriitorului. Despre acelasi moment, al zilelor 
pezrecute cu Ascanio în peisajul elin, avea să serie în 1914; „Trăiam 
în cea mai delicioasă prietenie cu încîatătorul Dimitrie Oltănescu şi cu 
soția sa“ (Prefaţa la ediția a patra a romanului Viaţa la jară). 


17 — O nouă ironie la adresa lui Maiorescu care știa exact cit de 
„fericit“ fusese scriitorul de mutarea intempestivă — punitivă! — la 
Atena, Duiliu Zamfirescu fi reproşase în 1892 că nu-l sprijinise destul 
ca transferul să nu se producă, iar criticul îl „consolase“, cu prilejul 
poeziei Pe Acropole, de necazurile episodului: „Asta într-un fel, și 
Partenonul într-alt fel sunt efectul cel mare ce şi l-au făcut cele două 
priviri adinci în lumea antică, din Roma şi din Atena, şi iacă la ce a 
fost bună greaca strămutare vremelnic în căldura Aticei (Duiliu Zam- 
firescu se plinsese și de zăpușeala verii eline!). Dar în definitiv, ce e 
mai bine: să răneși scoica pentru a avea mărgăritarul? sau să te 
lipsesti de mărgăritar, dar să fi lipsit și de răniri? După ce a trecut 
Tana, e bun mărgăritarul“ (Scris. din 1/13 iunie 1893) — adică poeziile 
de inspiraţie ateniană. [e 

Paragraful acesta din Lydda are deci şi rolul unui nou „mărgăritaz 
— acru prin ironia lui — în sensul zeplicii maioresciene din 1892. 


18 — Din nou un transfer de terminologie: Templul avut aici în 


vedere era al lui Zeus — nu Jupiter Olimpicul. Nu e mai puţin adevărat 
propriu-zise, ci unei 


că suprapunerea aceasta nu e datorită unei ero 
practici mai frecvente în epocă. 


19 — E aceeași idee, dezvoltată însă, din poemul Căzre Cleobul, 


unde spunea : 


Căci Atena cum e astăzi prin nimica nu răspunde 
Celeia ce-o am în minte. 


563 


„„„ 20 — Seriitorul se referă la faptul că Stuart Mill e cel care a 
ridicat în Camera Comunelor problema dreptului de vor ai femeilor 


demonstrat şi în lucrarea sa The Subjection of Women (Supunerea fe- 
meilor), din 1869. 


21 — Scena e întrucitva livrescă, o stilizare după o strofă de 
Carducci, a cărei traducere a incercato Duiliu Zamfirescu, chir i 
Versuri cu rim și rimă, cum nu e poezia italianului, De fapt, manuscrisul 


are două strofe, dar numai a doua dintre ele e cea adaptată de scriitor. 
Lată-le ; i 


Tntre Aventin și Celiu, norii negri fug grămadă, 

Din Campania uitară de atitia mari de ani 

Vintul umed se-mlădie ; iar în fund, albi de zăpadă 
Străjuiesc munţii Alban. ” 


Purtind şălul sus pe timple şi c-un deget dus la gură, 
O străină într-o carte [cuvinte lipsă] mister 
Ce-s aceste vii ruine ce cu spata lor cea sură 
Ameninșă timp şi cer? 
Originalul e încă mai apropiat de scena lui 
Carducci spune: „nel libro una britana 
de origine. 


Duiliu Zamfirescu. 
cerca..“, iar Lydda era „britană” 


i 22 — E o aluzie: Maiorescu nu admitea 
şi de voință între bărbat şi femeie“, Cu două decenii mai înainte, cînd 
Duiliu Zamfirescu încă nu debutase în Convorbiri în 1882. erial 
pinus o conferimă la Ateneu, fa care afirmase că nu pot fi încredințate 
roluri politice femei, nu li se pot da funcţii în stat, întracie capacitatea 
lor craniană este mai mică decit a bărbaţilor. Sofia Nădejde îi dăduse 
o amplă zeplică în Contemporanul, do dir 
tional cu greutatea corpului lor, femeile au o cantizate de craie supe 
rioară bärbagilor, Polemica ne apare azi desul de hazlie, cu întreaga e? 
argumentare — dar în epocă a ginut citeva luni la tind afal Dalu 
Zamfirescu îi aduce aminte semnificativ lui Maiorescu de acent pagină 
jenantă din activitatea sa. Tot de aceea şi referirea anterioară la Soan 
Mill, apărător al drepturilor femeilor, i 


„0 egalitate de inteligență 


între altele că, propor- 


23 — De data aceasta, referirea e directă, 
clară la vechea poziţie a lui M: 


24 — Sînt, după cum rezultă din polemica Sofiei Nădejde din 
Contemporanul, prelungiri ale punctelor de vedere ale 


expuse în conferința de la Ateneu (nota nr, 
același timp. 


e teproşul e cu adresă 
aiorescu în privința femeii. 


lui Maiorescu, 
22), însă caricaturizate în 


564 


25 — Ideile lui Mill despre femeie sint expuse în lucrarea sa The 
Subjection of Women; pe acesta Sofia Nădejde, în polemica amintită, îl 
invocă mereu în sprijin, cu argumentele lui, Expunerea lui Filip A. din 
acest punct al romanului, urmează în mare parte suita demonstrației 
făcute de Sofia Nădejde, desigur însă în chip polemic nu pe a Jui Maio- 
zescu ! 


26 — Poezia întreagă, şi nu numai expresia semnalată în nota de 
subsol de către Duiliu Zamfirescu însuși, aşa cum poate s-ar înțelege, 
aparține lui Leopardi: Sopra il ritratto di una bella donna, dar poetul 
nostra n-a tradus din ea — şi fără să le publice în altă parte — decit 
cele 20 de versuri citate aici. A făcut-o însă cu destul de mult înainte 
de romanul Zydda, căci le găsim în caietul Varia, alături de notele din 
care va reproduce mai multe în partea a doua, drept cugetările bătrînu- 
Iui Filip. Destinatara acestui Cânt al lui Leopardi este Paolina Ranieri, 
pe al cărei mormânt se află spate versurile indicate de Duiliu Zamfi- 
Tescu. Frumoasa poezie face parte dintre Cinrurile funerare ale lui Leo 
pardi. 

27 — Antonio Ranieri era istorie, prieten apropiat al lui Leopardi 
— de sora sa, Paolina, poetul se va îndrăgosti și-i va dedica versuri. 
însă, în același timp, femeia iubită de Leopardi și cîntată sub numele 
Aspasia (pe numele adevărat Fanny Targioni Tozzetti) era în secret 
legată de Ranieri — care a publicat, în 1880, o biografie foarte con- 
troversară despre prietenul său (Serte anni di sodalizio con G, Leopardi), 
fosă plină de date necunoscute despre poet. Același Ranieri publicase, 
în 1845, la opt ani după moartea lui Leopardi, o ediţie lărgită și co- 
rectată (de poet şi de el însuși) a Cinturilor, dar păstrase numeroase 
manuscrise, parte din cle ieşite la iveală numai după ce autorul lor 


murise. 


28 — Putem cita data cînd a început să se scrie Lydda: cel mai 
tirziu 1897, deci aproximativ cind se scria și articolul Romanul și limba 
română (destinat să fie prefață la romanul În război), în care se pun 
pentru prima oară jaloanele teoretice ale disputei publice cu Maiorescu, 
adică ale emancipării scriitorului de tutela intelectuală exercitată de 


29 — Pesimismul lui Leopardi e manifestat mai ales în dialogurile 
din Operere morali (3826—27), primele cunoseute de Duiliu Zamfirescu 
din opera italianului şi rămase departe de inima sa 


„Eu, din Dialoghi 
nu eram entuziasmat delc pentru Leopardi." (Scris. către Titu Maio- 
rescu din 18 mai 1889). Leopardi însuși spusese despre sine, în perioada 


565 


cind compune Dialoghi: „Sînt un mormint ambulant și port în mine 
un cadavru“. Optimismul este al Cinturilor (Canti), scrise după plecarea 
din Italia, dar, după cum nici pesimismul anterior nu este total, tot 
astfel nici optimismul ulterior nu este integral. În această cîntărire a 
pesimismului și optimismului lui Leopardi stătea miezul controverssi 
semnalate de Duiliu Zamfirescu. 


30 — Celebrul creator al şcolii „lombtoziene“ — studiul antro- 
pologiei, influența fizicului asupra psihicului, rolul mediului în formarea 
caracterului, toare cu aplicație la criminali — Cesare Lombroso (1835— 
1909) fusese preocupat larg şi de oamenii de geniu (Za pazzia del 
Cardano, 1855; Genio e follia sau L'uomo di genio, 1864), la care 
descoperise deformări şi degenerescențe de aceeași matură ca şi la asasini 
(figurile „lombroziene“). Ostilitatea lui Duiliu Zamfirescu fajă de Lom- 
broso venea după un întreg congres, cel de la Bruxelles, din 1892 (ca 
puţin timp înainte de a veni el însuși ca diplomat acolo), şi unde se 
condamnaseră vehement teoriile medicului italian. Nu mai puțin însă, 
teoriile lui intraseră adînc în public, care le acceptase cu uşurinţă — 
cum se va întîmpla curind cu alte teorii celebre, ale lui Freud — după 
cum constatăm, de exemplu, din O făclie de Paşte (1888), unde cei doi 
studenți sosiți la hanul lui Leiba Zibal il îngrozes pe hangiu discutind 
intre ei despre tipurile de criminali descrise de Lombroso. 


31 — în lucrarea sa Entertung (Degenerescență), Max Nordau se 
dovedea un succesor al lui Lombroso, explicind la fel geniul, ca o mal- 
formaţie sub raport antropologic. Problema preocupa intens epoca, mai 
ales după romantism — și Eminescu dădea o altă interpretare, artistică, 
în materie, în Luceafărul, făcînd din Hyperion simbolul nefericirii ge- 
niului, a unei sublimări a condiției umane supreme, nu degenerate, ci 
desăvîrşite. Teoria maioresciană a geniului nu se fntilnea cu aceea emi- 
nesciană, ci, mai curind, naviga în aceleași ape cu ale celor doi savanţi. 
Maiorescu însă nu era un artist, ca Duiliu Zamfirescu ! 

O subtilă polemică apare și aici, cu materia gîndirii lui Maiorescu, 
cu logica lui, cu principiile lui „geometrice“. 

32 — Polemica întreprinsă aici de Duiliu Zamfirescu e întemeiată 
pe lecturile sale filozofice, citate anterior de Mircea sau de bătria ; exa- 
minare însă minuţios, frazele apar ce sînt: parafraze, menite să contra- 
rieze de fapt tot pe Maiorescu, deoarece evocă subtil expunerile sale, vor- 
bite sau tipărite, despre filozofii pesimiști germani. 

33 — Primele cuvinte ale poemului Canto notturno di un pastor 
errante dell'Asia (1831), tradus şi de Duiliu Zamfirescu (Cîntecul de 


568 


noapte al unui păstor rătăcitor din Asia), publicat în Convorbiri literare 
(XXVI, 12, apr. 2892). 


34 — Multe din datle biografice ale ui Leopardi, folosite de 
Duiliu Zamfirescu, se datorează cărții lui Ranieri (vezi nota 27 de mai 
sus) şi propriilor afirmaţii ale poetului italian, acceptate în epocă, dar 
corectate în parte ulterior, 

Astfel, Monaldo Leopardi, tatăl, pare să fi fost numai pepriceput, 
nu și într-auit de zgircit, dar în schimb un scriitor orgolios, deși mij- 
lociu, un nobil plin de el, dar tor mijlociu, atitudini greu acceptabile 
pentru firea sensibilă a viitorului poet. Mama lui, pictată acid de Leo- 
pardi cînd avea numai 23 ani (Zibaldona, 1820), era mai curind ener- 
zică decit bigoră, ca a decis cu mai multă energie decit era necesară 
asupra destinului copilului, care ajunsese matur în ginduri înainte de a 
avea virsta adolescenţei. Însă pentru polemica împotriva maiorescianului 
Filip A., tiranizarea îi Leopardi de către părinți (ar Filip A. se va 
dovedi că este chiar tatăl tinărului Mircea) legitima propria lui insu- 
recție față de tutela bătrinului. 


35 — La Recanati era domeniul familiei Leopardi, unde poetul și-a 
trăit copilăria, pînă la 1822, după ce în 1819, cind avea 21 de ani, 
incercase zadarnic să fugă de acasă, 


36 — Că Leopardi nu a fost iubit, o spune el însuşi. Cu toate acestea, 
cele patru mari iubiri ale lui: Gertruda Cassi-Lazzari (1817), Teresa 
Famorini (aceeaşi epocă), Fanny Targioni Tozzetti (1830) şi Paolina 
Ranieri (1833) i-au împărtăşit cel puţin în parte sentimentele, dar l-au 
părăsit ori au fost părăsite, Strigătul personajului Mircea e prea patetic, 
însă, ca să nu cuprindă ceva din obida scriitorului însuși — afirmaţie 
care nu e adevărată, ca și cea asemănătoare despre Leopardi. 


37 — Într-o scrisoare către Maiorescu (din 18 nov. 1889), Duiliu 
Zamfirescu era cu mult mai entuziast: „E fntre Leopardi și Eminescu 
o afinitate atit de extraordinară, incit se pare că simplitatea 
durerii unuia a fost izvorul pe sub pămînt, care în vadul străin a lui 
Eminescu a ieșit la lumină... La amindoi, cind ne vorbese, cuminţi și 
senini, de durerile lor, accentele au o putere sfișieroare, Care este mis- 
terul acestei înriuriri 2* 

Maiorescu avea în mare stimă pe Leopardi — o dovedește scri- 
soarea trimisă lui Duiliu Zamfirescu la Roma (la 16/28 nov. 1889), 
după ce acesta îl vestise că s-a hotărit să traducă un număr de Ciniwri. 
(m.Bucuria ce o am că te-ai gindit să traduci din poeziile lui Leo- 
pardi. E o veche dorință a mea, dar greu de realizat“) Totodată se 


567 


îndoiește de posibilitatea rep 


roducerii în româneşte a nuanțelor origina- 
lului italian — căci, 


spune el, în limba noasiră „nu e rafinerie, ṣi sim- 
plicitatea e în pericol de a deveni prea trivială“. La această îndoială 


care se va fi manifestat şi mai concret, să dea replica oare taărul 
Mircea M.? 


38 — O admirabilă pagină de parodie, puţin înțeleasă dacă nu o 
raportăm la substratul polemic antimatoreseian. Criticul avea 


această 
pasiune sau manieră: adesea, 


în controversele cu preopinenții, el omitea 
fondul chestiunii, pentru a-l desființa pe adversar prin raportarea la a 
formulare a lui, mai puțin fericită, la o confuzie de termeni consideraţi 
În semantica lor originară (refuzind din principiu să admită că unce 
cuvinte sint acceptate și circulă într-o limbă cu sensuri diferite de cele 
avute în limba din care provin), la o eroare de dată istorică. 

Anicolele de răspuns la riposta Revistei Contemporane, în urma 


pamflerului maiorescian Beria de cuvinte, sint sustinute aproape numai 
în acest mod. 


Este exact ce face aici Filip A. cu tînărul Mircea M., chiar anun- 
șindu-l: „Dă-mi voie să-ți fac două observaţiuni 
alta de metodă de a discuta“ 


una de formă și 
— după care urmează aceea dizertaţie 
ă”) şi semantica termenului atotelistică, 
apoi despre „expunerea metodică a chestiunilor”. Aluzia Ja Logica lwi 
Maiorescu este absolut certă și, probabil, 
acest fel, petrecute la Junimea. 


chiar la unele întîmplări de 


39 — Formula e apropiată de a lui Maiorescu, după care „răul lui 
Eminescu“ — deci pesimismul lui — era de natură morală. 
de textul criticului e pentru necesități de parodiere, 
analogia. 


Deosebirea 
nu pentru a ascunde 


40 — Această teză a inexistenței unor modele reale pentru femeile 
adorate şi elarate de poeți e împărtășită parțial — dar numai parțial 
~— de Duiliu Zamfirescu, în sensul că atari modele pot să fi existat, 
dar că revelarea lor rămîne inexpresivă pentru cititor, astfel că aie 
nu mai trebuie să preocupe istoria literară. 

Într-o scrisoare din 1905 adresată revistei Luceafărul, care ceruse 
date biografice, scriitorul spunea 
hotăritoare a motivelor, 
tot 


mAdmiţind în literatură îariurirea 
cu alte cuvinte determinismul — ceea ce nu e 
deauna probat — as vrea să știu ce câşigă omenirea prin raportarea 
lucrărilor literare la motivele lor“ 


— si urma referirea chiar la exemplul 
Teresei Fattorini și la Leopardi. 


568 


41 — Despre „pesimismul literar” scrisese Gherea sub titlul De- 
ceppionismul și literatura, iar în studiul consacrat de el hi Diago 
problema revine. Atunci cînd Gherea serie unii cred“, „altii sint de 
părere", acești uni sau alții se întimplă a fi si Maiorescu. De ex.: 
„Alii, cu mult mai mare aparență de adevăr, dau următoarea explicație 
cauzei pesimismului lui Eminescu. Această cauză ar fi caracterul intim 
al poetului”. (Studii critice, 1, ed, 4-a, p- 114). . , 

Ta primul dintre cele două articole, Gherea se referise pe larg si 
la Leopardi. Lucrurile se vor fi discutat la Junimea, Duiliu Zamfirescu 
nu e de acord cu determinismul lui Gherea, dar nici nu acceptă tezele 
maioresciene şi, în orice caz, în problema pesimismului eminescian, Ma- 
ioreseu fusese departe de a fi avut o victorie în controversa cu Gherea 
Amintirea acestei dispute, în roman, nu putea face plăcere criticului ! 


42 — Anna-lsabelia Milbanke a fost soţia lui Byron timp de an 
an, între 2 ianuarie 1815 şi 24 aprilie 1816, — dar încă de la jumă- 
tatea lui ianuarie 1816, tinăra femeie, care avea acum și ii copil, îşi 
Äri: ă ăspîndise el însuşi zvonul că ar avea 

răseşte soțul, pentu că acesta Tăspîni u ronul a vea 
Pelasi incestuoase cu Augusta Leigh, fiica din prima căsătorie a tatălui 
poetului. După divorţ, care l-a înstrăinat de toată lumea lui, Byron a 
părăsit Anglia pentru totdeauna. 


43 — Este soțul Fannyei, modelul Aspasiei. i 

44 — Poezia lui Duiliu Zamfirescu La morminte! lui Shelley apăruse 
în Ziteratmă și artă română (TE, iun, 1898) — nu în A NU 
a fi prezentat criticului, şi acestuia să nu-i fi pleacă Nu e exclus, 

Š n sa psi 

dată fiind colecția de aluzii din această parte a roman Mia 

45 — Volumul III din Studiile critice ale jui Gherea apăruse în 1897, 
Şi după alte indicii, partea întiia a romanului Lydda a fa scrisă 
în 1897, iar continuarea ei, deci restul scrisorilor lui Mircea și Filip, prin 
1898. Probabil că, în adevăr, Duiliu Zamfirescu primise chiar atunci 
volumul lui Gherea. 


46 — încă o aluzie: Maiorescu cespinsese de la publicare groaza 
poezie Glyceria, pentru motive pe care le ironizează aici Duiliu Zamfi- 
mescu {vezi poezia şi nota, vol, I al prezentei ediții, p. 359, respectiv 
602). 


47 — Pe Ferdinand Bruneritre, scriitorul nostru îl tiae i 
1900, cu care prilej i-l categorisise Iui Maiorescu drept „maree om 
în fond sceptic ca toți latinii eruditi, devenit apostolul catolicismului 
(Scris. din 18/30 ian. 1900). 


569 


48 — in scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu către Nicolae Petrașcu, 
din 18 sept. 1888, există materia primă a tuturor acestor consideraţii 
despre impăraţii romani, adesea cu aceeaşi tonalitate din roman. Tran. 
scriem citeva din numeroasele formulări echivalente: „Tată (pe Traian. 
nn) în stinga, sus, Între Cocciu Nerva, și femeia sa Plotina, cuminte 
ca peste tot, dar aici cu o rară expresie de blindeşe“; 
e mai tînără, trăsăturile sunt mai melancolice și de o si 


„expresia figurei 
implitate severă”. 


49 — La un an după plecarea la Roma, Duiliu Zamfirescu începuse 
o acţiune în chiar acest sens: propusese Ministerului de Externe, deci 
lui Maiorescu — atunci ministra — să creeze citeva burse peniru su 
denții în istorie, care „să studieze cu degetu pe rană vremea de colo. 
pizare a Daciei — şi mai puțin: să învețe istorie romană la fața 
locului, „Coloana traiană, arcul de triumf al lui Septim Sever, villa hui 
Adrian de la Tivoli, statuele marelui nostru împărat, bustarile. pietrele 
de la Capitol cu mulțimea inseripților etc, etc. sunt atitea lucruri, 
care dacă nu pot da o lumină particulară în discuti 
însă Fantazia istoricului în coloarea timpului 
scurt. lată ce vream să vă spun: n-ar fi 
fericite în care să putem comanda eòpii 
grafiem busturile împăraţilor de la Capito 


iunile ştiinţifice, pun 
"Şi mai departe: „Pe 
bine, aşteptînd timpuri mai 
în gips ori marmură, să foto- 
l, de la Traian pînă la Aure- 
ian, cu ahe cuvinte epoca dominationi romane în Dacia (104—274) ? 
Parcă e o datorie penizu Academie, ori pentru ministerul nostru, să 
aibă deocamdată atita lucru“ (Scris. din 8 apr. 1889). 


50 — Dion Cassius a lăsat în capitolele 67 și 68 
omane o amplă relatare a războaielor lui Traian în Dacia, păstrată 
însă pu în original, ci în povestirea unui urmaș, Ioan Xiphilinos. 


ale Istoriei sale 


51 — Dintre cei doi Brotier — unchiul și nepotul — este vorba 
de primul, Gabriel Brotier (1723—1789), savant, membru al Academiei 
de inscripţii şi de literatură, cercetător al numismaticii antice — căci 
el e cel ce a editat pe Tacitus, mai inti în 4 volume (1771), apoi l-a 
„complerar“ — deci i-a întregit ediția, în 7 volume (1776). 

Nepotul, Abatele André-Charles Brotier {1751—1798} l-a continuat 


în editarea Iui Plutarh, a lui Epictet, Aristofan, nu însă şi a lui Ta- 
citus, 


52 — Homer în Odiseea aşează locuința nimfei Calipso în insula 


Osygia din Marea Ioniană ; aici a rămas Ulise zece ani, reținut de 
pătimaşa nimfă. 


570 


53 — Wilhelm Wundt (1832—1920), filozof şi fondator al psiholo- 
gici experimentale, 


54 — Sint doi astronomi britanici Herschel, tată şi fiu, care sau 
continuat unul pe altul în cercetări: Sir Wiliam H. (1738—1822) şi 
Joha H. (1792—1871). 


55 — Între altele, Blaise Pascal (1623—1662) a studiat și legile 
presiunii atmosferice, deci și ale căderii corpurilor, 


56 — Poemul lui Shelley cu acest titlu, compus în 1821, îşi reve- 
lează substanţa prin traducerea titlului — cuvint compus, pare-se, de 
poet însuși. „Epipoychidion“ ar însemna aproximativ : „suflet pe suflet”, 
deci o suprapunere, o fuziune a două suflete, Poemul are o geneză i 
muhe semnificaţii în substanța romanului [pda şi se leagă de biografia 
lui Shelley însuși: cl a vizitat la pensionul din Pisa, unde cra pinură 
de tatăl ci, pe frumoasa Teresa (în poem: Emilia) Viviani iS 
îndrăgostit de ea, închinîndu-i versurile din Epipsychidion, care a 
frumusețea etemă a femeii și clamau dorința unei viei în um ra i 
într-o insulă din arhipelagul grecesc, deci în cadru feerie natural i 
legendar. Gîndindu-se la poemul englez, Filip A. trăia primul impuls 
al dragostei pentru Lydda, în care va eșua — sau va triumfa — în 
cele din urmă, 

57 — Duiliu Zamfirescu are în vedere opera compozitorului Are 
Boito (1842—1918), Mephistopbelles (1867), în patru acte, an un Jel 
și un epilog. Libretul, care se îndepărtează mult de texw ni Coene 
desi îi păstrează epica, aparține tot compozitorului, Ceea ce al ze pe 
spectator în această operă — cu care italienii lau concurat mer pe 
Charles Gounod — este marele număr de arii, între ele cea pe cara i 
citează prima Duiliu Zamfirescu, e de o admirabilă poezie. acut 
lizează si mule mai tirziu, fatz-o scrisoare către fiul siu, Alex aw 
Duiliu, în legătură cu volumul de versuri Pe Marea Neagră e 
une pauvre poésie lointaine, des bords de l'océan, comme dit : 


Lontano, lontano, lontano + 
Sui flutti d'un ampio occeano.. 


(Scris. din 28 iulie 1918). 


Era, de fapt, vorba de culegerea de poezii care conţinea şi actul 
poetic pe care l-am numit „episodul Malvina“, ciclu de dragoste. 

58 — E vorba de valea unde se întinde azi iulia, Sere di 
Monii Harz, la poalele viriului Brocken. Acesta e „muntele statiilor”, 
locui de intilnire al vrăjitoarelor în nopțile valpurgice. 


571 


„59 — Cu acelaşi titu — Măsura dreaptă a vieții — şi de o com- 
poziţie foare apropiată, grupajul de maxime şi cugecăii din soi 
află însr-o condică a scriitorului, de format mare, ca de abn s 
registratură, şi purtind pe copertă specificaţia: Variz, În condica Van 
se află mai multe texte, fatre care, a 
capitolului din Sgmposioriul lui Platon 
Lydda — anume expunerea Diotimei. 

i „ Secvenzele din condica amintită sînt şi ele nenumerotate, I—XLV, 
însă unele din ele lipsesc, necompletate de scriitor, anume cde ae co 
fi ebuir e poarte numerele TF, IX, XXIX, XXX XXXI, XXXVII, 
n afară de acestea, u ă i ii i: . 
15 tară de acea, una a fost decupară de fiul seitoruni, Alerandra. 

Sub nr. XXVI figurează încă o secvenţă, referitoare la Nietzsche 
de proporțiile unei pagini, neterminată și intercalată apoi de auto. M 
textul propriu-zis al romanului i 

Citeva secvenţe, existente în condica Varia, 
Parte atunci cind ciclul a fost introdus în roman; în schimb. dat cda 
ugate altele trei; ordinea este pe alocuri schimbată, faţă de foma Ja 
Varia, există si citeva modificări de text, de mai miră însa 
iar la trci (VI, XXII și XXXIV) în Varia există și cite o cole 
la care scriitorul a renunțat în forma din roman, ani 

Deosebirile esenţiale între aforisme] 
din condica Varia sînt următoarele : 


de exemplu, și o mare paste a 
— plasat mai departe în romanul 


au fost lăsate la o 


e din roman și forma lor primă 


a) Secvenţele care nu figurează în condica Varia, ci au fos in- 


troduse direct în roman sînt următoarele trei: M, XXII, XXIII 

Celelalte figurează toate, în majoritate cu i 
şi anume (între paranteze se notează număra 
pectivă în condica Varia) : 


numere şi locuri diferite 
avut de secvenţa res- 


I O; M MD; IV (V); V V); vI 
i ; ; ; VI (VD; VI VID; VIN 
g; IX XUD; X (XVD); XI (XVID; XI (XIX); NeR OX): 
IA) XXD; XV (XI) XVI (XXIV); XVI (XXV); XVIII 
(XVD; XIX (XID; XX (XVI); XXI (XXVI: XXIV 
Dam) [aa (XXXVD; XXVI (XXXVI); XXVI (XXXIX); 
X 5 XXIX (XLI); XXX (XUN); ; 
e aiba D (XLI); XXXI (XUV); 
La uhima secvență, finalul: 
ete. nu figurează în condica Varia. 
b) Secvențe figurind în condica Varia și i 
“ni G a a 
ciclul din roman (mumerorația este cca din condica Pargo e T în 


»induşi a crede că unele senzaţi 


572 


— sece. VII: „Un om de geniu are rareori spirit; un om de spirit 
niciodată geniu. S.e. Taine și Talleyrand: amindoi explică cauzele 
Revoluţiunii, unul în Zes origines de la France cont. (emporaine], 
celălalt în Mémoires (vol. I). Dar Talleyrand se citeşte mai ușor 
decît Taine. Concluziune ?... Tristă pentru cititori." 

— sec. X: „Unul dintre puţinele idealuri ale românilor este Dacia 
viitoare. Cu toate astea nici un român pînă astăzi nu-l încarnează 
într-însul. Asta dovedeşte că ideea nu are încă puterea fenomena- 
lităşii — ceea ce e grozav de trist.” 

— secv, XI: „Ceea ce se poate învăța cu prisos din istorie este faptul 
sufletesc că obiectivitate absolută nu există : toți istoricii omenirei 
sunt părtinitori“. 

— secev. XIV: „O caracteristică în stratele de sus ale societăţii româ- 
nești este lipsa totală de naivitate sufletească. Lucru comun tuturor 
popoarelor de vișă latină, şi mai comun încă colonielor greceşti. 
Această mare calitate se fntilnește numai la popoarele noi, în spe- 
cial la germani şi la ruși și, din fericire, şi la poporul nostru. Ceca 
ce face că societatea românească e foarte banală, jar poporul 
foarte original.“ 

— sev. XV: „Un român boier în stedinătate este omul cel mai închi- 
puit de sine şi mai sceptic. Am văzut asemenea ființe disprețuind 
monumente şi locuri faimoase, numai din secreta pornire de a nu 
se recunoaşte că sunt lucruri pe care mica sa persoană nu le 
cunoscuse.“ 

— secv. XVIII: „Omenirea dă o înlănțuire continuă de fapte atit de 
extravagante, Încit nota dominantă a Istoriei e nebunia și nesta- 
tormicia. Cesa ce te şi face să crezi că paginele prin care Taine 
explică complexitatea geniului lui Shakespeare, indicind nebunia 


ca stare firească a omului, nu sunt atit de exagerate pe cit 


par. 
— sev. XXXII: „O observațiune în treacăt: Limba franceză este 
astfel făcută, încit exprimă imaginele sensibile cu mai mare ugu- 
zință decît gindirea abstractă. Să fie aceasta o cauză că în Francia 
literatura propriu-zisă şi eloquența au fost totdeauna superioare 
filozofiei ?" 
— sev. XXXIV : „E mai greu să fii om cumsecade cînd ești fericit, 
decît cînd eşti nenorocit. 
Când ai cunoscut pe înţelepții și pe nebunii dintr-un oraş, nu ai 
cunoscut pe toți cetășenii. Rămine o clasă mijlocie, cea mai nu- 


573 


meroasă, în care intră aceia cari, fiind nebuni, mu vorbesc şi nu 
se ocupă decit de lucruri ce-ar trebui să fie lăsate înţelepților. 


; Platon, Criton“ 

iv. XXXV : „Sufletedor entuziaste li se întîmplă cieodată să fie 

izbite de realitatea vieţii cu atita putere, încît să devie deodată 
sceptice. Orice deziluziune aduce după sine amărăciuni,. dar şi 
bunsimaș,* i 

— sev. XI 


— secv. 


„În dorința mea de a face cunoscute românilor operile lui 

Machiavelli, m-am hotărît a le ceti pe toate și a le traduce direct 
din original (mai cu seamă H Principe) Leam cerit — pe unele 
le-am recitit. Socorese însă că viața e prea scurtă pentru a pierde 
un an cu o astfel de lucrare. 
pe E Principe mi-a lăsat o impresie de imoralitate atit de mare, 
încît a stins în mine dorinţa de a pune în lumină celelalte calităţi 
ale lui Machiavelli. 

Desigur, lumea modernă e îmbunătățită. Eroul lui Machiavelli 
(Cezar Borgia, numit curent Duca Valentino) era un bandit ordinar 
care, dacă ar fi trăit în popor (sau dacă, acolo unde a trăit, nu 
ar fi avut de tată pe Papa Alex. VI Borgia), ar fi murit în 
spinzurătoare. În descrierea lui Machiavelli, Del modo tenuto dal 
Duca Valentino nelPammazzare Vitellozzo Vitelli, Oliverotto da 
Fermo erc., nu ştii de ce să te revoltezi mai mult: de infamia cu 
care Valentino atrage în cursă și omoară pe Vitellozzo, Oliverotto, 
Gravina Orsini și Pagolo, sau admirația ce se simte în scrisoarea 
lui Machiavelli către magistratul Florenşei (Machiavelli fusese trimis 
ca Legat pe lingă Duca Valentino), 

Lipsa de orce fel de onorabilitate a acelor timpuri pline de 
oameni de genin te izbește ca o contrazicere sufletească și o de. 
gradare a speci 

S-a zis de Pismarck că nu era cu totul străin, în procedeurile 
sale politice, de metoda lui Machiavelli. E o calomnie.“ 

€) Părţi din secvenţe care figurează în condica Varia și nefolo- 
site de scriitor în ciclul din roman : 

— secv, VI (în roman secv. VI), ultim paragraf : 
„Poate de aceea francezii Republicii sunt aşa de rău prezentaţi“. 
— secv. XXII (în roman secv. XV), ultim paragraf : 
„Noi vorbim de anatomie mai în toate zilele, şi inima unui om 
care a încetat de a mai bate e un lucru firesc. Dar cînd, din în- 
tîmplare, ne culcăm noi înşine cu inima pe o mină şi o simțim 
bătfnd, miscarea ei ne lasă o neliniste vagă şi parcă oarecum un 


574 


regret că individualitatea noastră attrnă de un muşchi, care din 
nefericire nu se poate schimba și care e pedepsit să bată de 70 
de ori pe minut, de la naştere pînă la moarte." 


în manuscrisul iniţial, din condica Varia, secvențele XXIII, XXV— 
XXVII, apoi secvența XXXIX sint datate — primele: Athena, 92, 
ultima : Roma, 1902 febr. ; la secvența XXIV se specifică numai: Roma, 
nu și data. 

Intercalarea celei scrise la Roma între cele datate și localizate Athena, 
92 poate să sugereze că au fost numai transcrise în condica Varia, iar 
prima lor formulare s-a pierdut. 

În orice caz, ţinînd seama de faptul că această condică a început 
a fi ţinută odată cu sosirea scriitorului la Roma, ne dăm seama cu cîtă 
parcimonie introducea Duiliu Zamfirescu, între meditaţiile sale de suflet, 
mici texte trudnic elaborate, 

Cum se vede în ultimul paragraf, care precede în roman ciclul de 
cugetări Măsura dreaptă a vieţii, autorul le atribuie băerinului Filip A. 


deci indirect lui Maiorescu, care în adevăr publicase — în Convorbiri, 
mai întii — aforisme şi maxime. După modelul lui, ali convorbiristi 
practicaseră genul, coboritor din clasicism — între ei și Duiliu Zamfirescu, 


care, sub titlul Unde de vară, introduce o parte a celor publicate în 
România liberă chiar în primul său volum, Fără titlu, poeme şi nuvele 
(1883). 

Textele din condica Varia neintroduse în roman au, cel mai adesea, 
referiri la chestiuni istorice sau politice; în Eydda, ciclul cuprinde numai 
observaţii din seria psihologiei sociale, a comportamentului în viață etc. 


60 — Este, probabil, meditaţia cea mai direct legată de situaţia 
proprie a autorului (de aceea o reproduce și la începutul romanului si 
aici). EI însuși făcuse „în Viaţa publică“ greşeala de a-l ataca pe rege 
si legea liberală a „dotaţiei“ (1884), faptă care i-a consolidat adversitatea 
partidului liberal pe toată viața. A fost probabil principala cauză, dacă 
nu unica, pentru care scriitorul s-a văzut nevoit să renunțe la planurile 
prime de a intra în viaţa politică și sa resemnat sau sa retras în 
corpul diplomatic. 

Apoi, condiţia a doua, a averii, era wt atit de îndepărtată: fa- 
milia seriitorului nu poseda avere; cînd, în jurul anului 190C, el își 
cumpără via de la Faraoane, făcea primul act pentru crearea indepen- 
denşei materiale ; Duiliu Zamfirescu intenţiona să se lanseze în politică, 
aja cum îi și comunică într-o scrisoare lui Maiorescu: „Am încă doi 
ani. pînă ce afacerile mele se vor pune la cale, așa ca să pot părăsi 


573 


cariera în orice moment“ (Scris. din 25 oet./7 nov, 1903). Prezenţa în 
diplomaţie însemna continuarea condiției de salariar, care-l făcea de- 
pendent şi de partidele politice adversare, restrîngindu-i capacitatea de 
miscare politică, 

Condiţia a treia, a celibatului sau a soţiei „nule” (într-o altă ver- 
siune; „o femeie care să se ţină la o parte de mărirea ta“), a fost 
rezolvată de scriitor prin căsătoria cu o italiancă, fără nici o legătură, 
prin rudenie, cu viața politică şi cu oamenii politici de la noi. O soţie 
din familiile cu increngături între politicieni îngrădea, ca și lipsa averii, 
libertatea de mișcare în arena politică. 


„Enorma vanitate“ e ambiția politică, de a participa la guvernare, 
sau e chiar vanitatea proprie a scriitorului ! 


61 — Din nou aluzii autobiografice, referiri directe la propria sito- 
ayie: Duiliu Zamfirescu sfirșise Dreptul (incepuse și Literele dar cu 
lipsuri destule, căci, de exemplu, la 1880 cerea să fie scutit de plata 
taxei de licență, morivind cu lipsa mijloacelor materiale), apoi fusese 
magistrat timp de nouă luni (substitut de procuror la FHirşova și la 
Tirgoviste), avusese un timp şi post de profesor suplinitor la Focșani, 
(1882) şi Bucureşti (1883—1885); umilințele sînt cele inerente, și co. 
respondența cu Duiliu Joanin, cu Macedonski, atestă nemulțumirile care 
au ecou în această meditaţie. 


62 — Simmias se folosise de comparația cu sunetele unei lire. În 
argumentarea lui, sufletul era ca un acord armonic, ţinînd de domeniul 
inteligibilului (abstracrului), căci el mu poate fi nici văzut, nici pipăit; 
dacă lira e sfărimată, atunci și acordul, armonia se sfârşeşte. Prelungin- 
du-și comparaţia, Simmias stabilește corespondențele : sufle-acord armonic 
(putem spune chiar : melodie), corpul omenesc-lira. 


63 — Să nu fi gîndit scriitorul la operele cu o durabilitate care 
să depășească existența materială a creatorului lor? Cu neputinţă! 
In acest caz, demonstrația făcută de Socrate e acceptată de Duiliu Zam- 


fireseu numai în mod ironic, poate chiar gîndindu-se la ecoul propriei 
opere, 


64 — Filip A. îl copiază tot mai mult pe Maiorescu, căci şi eri- 
ticul era avocat. Totuși, e neverosimil ca un astfel de om al barci să-și 
exercite meseria de la Costieni — care, după cit înțelegem, e un orășel 
neînsemnat — şi să fie un atit de fervent schopenhauerian, retras și 
sceptic, Avocatura cerea prezenţa zilnică „în cetate“ ! 


578 


65 — Iubit de Selene (zeul nopţii, identificat cu luna). ciobanul 
Endimion a fost cufundat de Zeus într-un soma etern, pentru a-l păstra 
veşnic tînăr și frumos. El simbolizează tragedia morţii în floarea virstei. 


66 — Aici se parafrazează ironic afirmaţiile lui Maiorescu despre 
emoțiunile impersonale“, caricaturizate și de Caragiale în articolul O 
ironie, consacrat lui Eminescu. 


67 — In literatura lui Duiliu Zamfirescu există pagini de neascunsă 
ostilitate faţă de grupul socialist din epoca sa, în special Gherea-Nă- 
dejde-Morsun-Sofia Nădejde — e vorba de romanul Lume nouă și lume 
veche... (1892) — datorite și faptului că Gherea îi criticase pină la 
desfiinșare romanul In faja vieții (1884). Însă, în același timp, în co- 
respondenta scriitorului avem o impresionantă mărturie, „Si je pouvais 
renaître, je deviendrais Papôire du socialisme le plus effréné Car le 
monde est mal fait" (Scris, către Margareta Miller-Verghy, din 5 ian. 
1900, — asadar chiar din perioada cind se seria romanul Lydda); e 
drept că partea a doua, cu profesiunea de credință despre zădărnieia 
proprietăţii şi legile comunităților omenești înlocuite cu perfecția con- 
ştiinşei, se seria ceva mai tîrziu, prin 1903. i i i 

însă, în scrisoarea din 1 aprilie 1890, el îi scria următoarele lui 
Maiorescu, despre „socialismul radical“, identificat de el Su comunismul : 
“Tim socialismul radical, în comunism, există o idee sublimă: ştergerea 
oșiuniă de proprietate, care va ridica de pe capetele omeneşii pila 
preocupațiunii celei mai meschine și, ca un imens sac de lest aruncat 
dintr-un balon, va lta inteligența omenească cu trei mii de metri în 
văzduhul inak“. i 

Continuitatea între acest text şi cel din roman, ulterior cu peste 
ua deceniu, este evidentă. Încă din 1891, Duiliu Zamfirescu si vorbita ci 
interes lui Maiorescu despre socialismul economic al italianului Loria, 
pe care cl îl opunea lui Gherea, adversar literar, în principal, nu so- 
cial-poltic. Chiar faţă de grupul de la Contemporanul el îşi manifesta 
rezerva, din punctul de vedere al formulei lor umane, i socotea „falsi" 
— și, peste mai puțin de un deceniu, ei abandonau mişcarea socialistă, 


erau „generoşii” din 1899. 


68 — Și Maiorescu credea în spiritism și, la un moment dat, se 


adresa unui spiritist englez, cerindu-i relaţii. 


577 i 


e 


69 — Motivul acesta e urmărit de Fénélon în Dialogues des morts 
(1712), Ingenioasă prezentare a personajelor mari ale istoriei, filozofiei 
(Aristotel, Socrate, Platon), a unor mari conducători (Coriolan, 
Bayard) etc, cartea îi întilnește pe toji aceştia — 
„regatul umbrelor“, 


Camillus, 
spiritele lor — în 
care e acela al cîmpiilor Elizee. Duiliu Zamfirescu 
va popula visul Lyddei cu o lume încă mai 


a £ amestecată, ulterioară Jui 
Fénélon. ză 


70 — Citeva explicaţii ale unora din viziunile cu 
visul Lyddei, versiune nouă a Dialogurilor lui Fénélon. 
Briseis, cea răpită lui Ahile de către Agamemnon, 
înseamnă concilierea celor doi, în lumea 


care se populează 
Prezenţa frumoasei 
ia începutul /liadei, 
seamn ji „de dincolo”; Aspazia fusese 
apărată de Pericle impotriva acuzației de curtezană, și adusese și asupra 
marelui atenian adversitatea bărbaților cetăţii; frumosul Aloibiade fame 
mare comandant atenian, discipol iubit al lui Socrate; curtezana Thais 
fusese iubită de Alexandru cel Mare; Mary Godwin este fiica seziitoru- 
lui William Godwin, de ea se va îndrăgosti Shelley pe cînd era căsători 
i cu ea va fugi în Europa, căsătorindu-se în cele din urmă; Clara 
Clairmont, soră vitregă a Maryei Godwin, a fost un timp 
Byron şi a avut cu el o fiică, stinsă din viaţă la cîțiva ani. 


iubita lui 


71 — Cu numele Malvinei din poemele lui Ossian — sub acest 
nume legendar publicase poetul scoțian Macpherson, în 1760, o culegere 
de Poeme — Duiliu Zamfirescu avea să numească în 1918 pe o tinără 
de 18 ani, Corina Gărdescu, de care se îndrăgostise la Odessa în timpul 
sefugiilui. Episodul va fi ulterior cu aproape două decenii momentului 
în care se scria finalul romanului Zydda (vezi vol. 1 al prezentei edi 
p- 521 şi 529). Dacă există însă un paralelism, acesta e, în adevăr, între 
situația lui Ossian, din poemul scoțian şi între aceea a lui Filip A. 
din roman: bătrinul filozof rămîne şi el să se îndrăpostească de nora 
sa, care moare în cele din urmă, Este clar că Duiliu Zamfirescu a 
integrat acestui motiv ossianic, susţinător al epicii romanului, raporturile 
sale, adesea expuse polemic, cu Titu Maiorescu, 


72 — După amintirile păstrate în familie, se poate afirma că 
scena arc temei de autenticitate: Duiliu Zamfirescu însuşi a trebuit să-şi 
poarie o noapte întreagă în braţe fiul — pe Lascăr, mezinul, cel ce 
avea să moară în 1921 în urma unui duel — pentru a-l salva de la 
moarte. Deci, şi gîndurile bătrînului Filip sînt aici ale scriitorului însusi. 
Această parte a cărţii are multe elemente autobiografice. 


578 


P. 157 O SUFERINŢĂ 


Lit, HH, 4, ap”. 1882, 

„Am trimis mai zilele trecute Comitetului teatral piesa mea în versuri, 
pe care o cunoşti şi tu pe jumătate. Dacă poți, interesează-te, dragă 
Cocubus, şi vezi ce se face cu ea“ -- aceasta e cea mai veche menţiune 
pe care o avem despre O suferință, oricum înainte de mijlocul lvi no- 
iembrie 1881, așa cum se poate deduce din citeva scrisori (unele neda- 
tare) către Duiliu loanin. La 27 noiembrie, deci tot 1881, îi aducea 
aminte aceluiași, şi tot din Focșani, de rugămintea anterioară, de a 
tatona la teatru, dacă „se admite" — probabil e vorba de Concursul 
anual al Teatrului Naţional pentru piese de teatru în unul sau mai 
multe acte, „Ţi-a scris men-tu că ara trimis Comitetului o piesă într-un 
act și-n versuri. Nu mi-ai răspuns dacă ai cercetat ceva.“ 

Rezultatul a fost, desigur, negativ, fără să știm dacă amicul i l-a 
transmis ori a aflat el însuși pe căile obișnuite. Duiliu Zamfirescu în- 
cercase, deci, prin intermediul prietenului Joanin, să determine un rezultat 
în favoarea piesei, fără succes, şi căutase chiar să forşeze votul juriului, 
prin publicarea ei în Literatorul, unde o lăsase de la începutul lui 
decembrie, cind venise el însuşi în București. Se vede că Macedonski 
promisese, dar nu se șinuse de cuvint, în schimb fi publicase în această 
perioadă câteva versificăzi nesemnificative: Glasul unui bătrin și Dorinţa 
(dec. 1881), EI şi ea — satiră submedioeră, de spectacol revuistic — şi 
improvizație (ian. 1882), Plecind şi Luna lui mai (febr. 1882); de 
asemenea fi reprodusese din România liberă (24 dec. 1881) articolul : 
Poezii de Alexandru A. Macedonski. De cultivat, aşadar, îl cultiva, 
dar cu ilucruri scurte sau plăcute directorului — nu cu ceea ce dorea 
nerăbdătorul dramaturg debutant, care îi sorie lui Macedonski în această 
perioadă : „N-ai publicat piesa ce lăsasem la redacţie. Aş dori să mi se 
facă cit mai curind dreptate contra Comitetului teatral, care a cerut 
schimbări imposibile şi absurde.“ La data cînd serie aceste rînduri 
piesa era, deci, respinsă de la premiere, iar pentru eventuala reprezentare 
— totuși — i se cereau transformări. Publicarea în Literatorul trebuia 
deci să însemne o revanșă faţă de juriu și o reparație... literară, Mace- 
donski se execută — mu ne dăm seama cu câtă intirziere, căci scrisoarea 
citată mu poartă indicarea datei, însă de obicei o făcea cu promptitudine, 
ca în cazul poeziei Un trandafir, trimisă la 30 oct. 1881 la revistă 
şi apărută în Literatorul din chiar acea lună. (Poate existase jocul de 
12 zile între datarea după stilul nou și cel vechi, poate revista întîrziase 
să apară citeva zile, fapt e că atenţia dată de Macedonski colaboratorului 


focșănean era mare.) 


579 


Piesa a rămas nepremiată şi nereprezentată ; în bibliografia lui Duiliu 
Zamfirescu ea n-a figurat nicăieri, pînă în prezenta ediţie — şi întru- 
câtva pe nedrept, căci situaţia dramatică dezvoltată în subiect, supra- 
punerea pînă la confuziune a celor două planuri, ambele reale şi ambele 
avînd o doză de farsă, de qui-pro-quo : intenţia Mariei de a-și verifica 
fiul cît e de talentat şi iubirea tatălui şi a fiului pentru frumoasa Bella- 
Roza — dau tragism acţiunii şi integrează piesa în suita motivului 
viața reală e teatru, teatrul e viața reală, vechi încă din clasicism. 


Putem încerca o ipoteză despre geneza piesei, legîndo chiar de 
biografia scriitorului. O actriță a existat în viaţa lui, chiar în această 
perioadă, cînd se scria piesa şi se depunea la Concursul teatral. Cores- 
pondența cu Duiliu Joanin ne-o atestă şi ne dă chiar detalii interesante. 

A doua parte a lui 1881, cînd Duiliu Zamfirescu e la Focşani, făcind 
avocatură, după cum înștiințează România liberă din iulie acel an, e 
un moment cînd dragostea sa pentru Eliza Ioanid se afla definitiv 
spulberată, Fata se căsătorise cu Joan Dănescu în iarna ce trecuse și 
mefericitului poet nu-i răminea decit s-o contemple dezolat, în postura 
de doamnă tînără, Ja Şosea, ta un local, să-i dedice poezii și nuvele în 


România liberă — dar atit, în rest trimiţind scrisori disperate către 
prietenul Ioanin, confidentul acestei perioade. 
Consolarea se produce totuși — nu totală, dar oportună și, pe la 


sfirsitul lui septembrie sau octombrie, o actriţă, Anicuţa, foarte apreciată 
şi la Bucureşti şi la Iaşi, face popasuri dese și deloc scurte în Focşanii 
proaspătului avocat (demisionat din magistratură în iulie 1881). Eliza 
continuă să fie rana deschisă permanent în sufletul poetului, reinviată 
mereu, dar Anicuţa e un interludiu de cîteva luni. 

Iată cea mai veche menționare a plăcutului balsam — noua su- 
ferință, peste suferința încercată cu pierderea Elizei: „Anicuța îmi scrie 
că poate să vie la-nceputu aceleiaşi luni (probabil noiembrie 1881, n.n) 
pentru 24 ore. Eu sper s-o piu vreo două, trei zile, îmi scrie la fiecare 
două zile şi se pare că mă iubeşte ca și la-nceput, sau, dacă nu mi-ar 
fi frică să zic prea mult, mai mult chiar decit înainte. Dacă însă aceste 
lucruri le-o fi punind mai mult pe hirtie decit le-o fi avind în inimă, 
face rău, căci eu am o adevărată și sinceră afecțiune pentru dinsa. Sunt 
momente, dragă Cocobus, în care mă revolt contra mea însumi și contra 
acestei afecţiuni, care mi se pare adesea atit de rău pusă, încât nu mă 
pot stăpini de a-i scri şi ei, în cuvinte foarte vagi, amărăciunea acestor 
momente, O femeie care a pasionat atiţia oameni după dinsa, care a 
zîmbit la atiția oameni pe cari poate îi ura; o femeie care a seris la 


580 


atia desigur lucrurile pe care mi le serie mie astăzi; o femeie care 
trăieşte singură, departe de mine, în mijlocul atitor tentațiuni, e cu greu 
să presupui că mai are şi mai poate păstra în suflet o rază originală 
de credință. Şi, cu toate astea, cu cred și ştiu că nimic nu-i mai adînc 
si mai nepătruns decit inima unei femei, și că e cu putință ca prin 
cutele acestei inimi uzate să fi rămas ascuns amorul cel din urmă, cea 
din urmă lumină de tinerețe, asupra căreia toată ființa și tot traiul ei 
să concentreze penru veșnicie, Vezi, amorul propriu, acel laş care ne 
stăpîneşte pe toți, mă face a crede că ea poate iubi încă." 

“Chiar în continuarea acestei confesiuni apare stirea, citată mai sus, 
despre trimiterea lucrării („piesa mea în versuri“) la concurs, 

Duiliu Zamfirescu obișnuia adesea să descrie în scrisori — fără să 
menţioneze explicit acest lucru — paginile de literatură la care lucra în 
acel moment, sau pe care le încheiase recent. O dovedește corespondența 
sa cu Maiorescu, Iacob Negruzzi, N. Petraseu, Elena Miller-Verghi. E 
una din căile pe care se realizează farmecul scrisorilor sale, pentru noi 
instructiv şi fiindcă ne traduce adesea straturile, altfel necunoscute, care 
au declanşat substanța respectivelor opere. 

“Tot comentariul din misiva de mai sus, trimisă lui Joanin, e foarte 
apropiat de materia piesei : ideea duplicității — nu a femeii în genere 
ci a femeii-actrițe în special, însă o duplicitate sui-generis, falsificarea 
în limitele siacerității Artei (cu majusculă, în piesă) şi adevărului — 
conventional — al Artei; ideea fluxului și refluxului propriei dragoste 
pentru actriţă, identică aceleia a eroului piesei; revolta împotriva sa 
însuși, repetind-o sau anticipînd-o pe a lui Emil; profunzimea si sur- 
priza — necunoscutul, nepătrunsul — „inimii de femeie”, uzată, dar 
care mai poate iubi cu „amorul cel din urmă, cea din umă lumină de 
tinereţe” etc. 

În forme stilizate, avem, parcă, traducţia motivelor piesei 
ficarea cerută de Maria în planul artei — a talentului lui Fmil — va 
reale, a rătăcirii lui — cînd măsoară 


Veri- 


duce la verificarea, în planul viei 
nestatornicia dragostei pe care io poartă Bella-Roza, dăruită deopotrivă 
tatălui și fiului, ambii artiști, Deci, frumoasa actriță e însăși Arta, 
într-o accepție foarte terestră, ea fi poate iubi real pe amindoi, fără 
să-l înșele — în planul iubirii actoricegi — pe nici unul. 

Alegoria e clară şi, dacă trebuie să-l alăvurăm pe Emil hui Duiliu 
Zamfiresau însuși, în același timp nu trebuie să gîndim la vreo intilnire 
a tinărului poet cu părintele său însz-o istorie de dragoste similară în 
vreun fel celei din piesă. Putem însă presupune că familia focșăneană, 
care ştim că acorda libertăți de tot felul primului ei copil, care era 


581 


poetul nostru, era de o mare austeritate în latura vieţii familiale, ṣi 
aventurile de felul celei cu Bella-Roza (sau Anicuţa) nu puteau provoca 
satisfacție, mai ales că oraşul, deloc întins, va fi aflat destul de repede 
escapadele artistei, poposită în Focșani fără treburi teatrale! Vor fi 
fost, așadar, intervenţii care să încerce a curma legătura și de aici su- 
blimarea împrejurărilor în piesă, totul fiind atribuit mamei, adică Mariei. 

Cine să fie însă această actriţă, Anicuiţa? Avem temei să credem 
că e Ana (Anica, Anicuţa) Popescu, debutanta foarte promițătoare din 
trupa lui Pascali la 1873—74, ingenua de mai tirziu din Scinteiz lui 
Edouard Pailleron sau din Bucuria casei. 

Cam de-a vîrstă cu Grigore Manolescu (debutant în același an, însă 
la sala „Boseli”, în trupa lui Millo), se va căsători cu el după episodul 
— pe care i-l atribuim ci — cu Duiliu Zamfirescu. Se născuse în 1854, 
deci era cu patru ani mai virstnică deci Duiliu Zamfirescu şi cu tret 
dect Manolescu — ceea ce, pentru sufletul îndrăgosti al actriței me 
fusese o diferenţă ! 

În momentul de care vorbim, ea avea un bun nume, dat şi de 
faptul că, la 1877, fusese între membrii fondatori ai „Societăţii dramatice” 
si, În orice caz, deţinea destule din rolurile principale ale pieselor epocii. 

Dacă intelegem printre zinduri piesa O suferință, Bella-Roza nu 
poate fi decit mai virstnică decit Emil, şi, în orice caz, o actriță de 
prima mână, bucurindu-se de faimă în lumea scenei, cam ca Anicuţa 
Popescu așadar, care în această perioadă va alcătui cu Manolescu Com- 
pania teatrală care va juca în sala „Dacia“, curind după întoarcerea 
acestuia de la Paris, unde studiase cu Delaunay. La acesta avea să vină, 
în 1880, şi actrița noastră, trimisă de ministrul V. A. Ureche la studii 
şi tot la el se afla si Aristizza Romanescu. Între cele două actriţe ia 
naştere acum o concurență care va continua ani la rind. Duiliu Zam- 
firescu va cultiva pe marea Aristizza, care va juca în viitoarea sa piesă 
Prea tirziu, va recita Harpista în festivaluri publice; ei îi va dedica 
versuri. Faţă de Anicuţa va păstra discretie — şi începem să intelegem 
pentru ce. Talentatele artiste îşi dispută întietatea, au pentru roluri dese 
și mari conflicte (pe care Aristizza le va nota în amintirile ci: 30 de 
ani), şi chiar şi-l smulg una alteia pe Grigore Manolescu, care le e sop 
pe rînd, la amindovă — mai înrfi însă Aristizzei; de cealaltă se va 
despărți în 1888 și, după patru ani, va muri. Obiectivitatea memorialistei 
în istorisirea evenimentelor din viața rivalei poate fi pusă, desigur, la 
îndoială, căci iată ce făcea ea chiar în perioada cînd au loc mpre- 
jurările descrise în scrisoarea Iui Duiliu Zamfirescu : 


582 


Anica Popescu cere să se deschidă stagiunea (81—82) cu D-ra de 
Belle-Isle (de Al. Dumas-fils, n.n), pe care o studiase ea la Paris; eu, 
cu Marion Delorme. Directorul Cornescu preleră pe aceasta. Supărări, 
țipere, leşinuri inutile t.. Incă un rol care m-a făcur să sulăr! Toate 
actrițele din jurul meu, toate, voiau să-l joace. Pînă şi Frosa Popescu 
(Efrosis a lui Eminescu, n.n.), care trecuse de 60 de ani !... 

La reprezentație, succes indiscutabil penaru piesă, relativ pentru 
mine. Prin «relativ» înțeleg că publicul şi o parte din presă mă găseau 
bine, pe cînd cealaltă pare a presei — citez România liberă — aprecia 
că sint insuficientă pentru acest rol, şi avea dreptate. E adevărat că-l 
jucam aşa cum trebuie: mă dobora însă fizicul, N-aveam nici frumu- 
seţea, nici «demersul» unei curtizane ; într-un cuvint, aveam numai 
vocea unei Marion Delorme, Într-un alt corp decit al ei” (30 de ani; 
E.SPL.A, 1960, p. 43). 

Criticii de Ja România liberă care au această opinie si care laudă 
corpul de interpreți principali ai piesei, minus pe eroina însăși, sin arătați 
de memorialistă: D. A. Laurian, directorul ziarului, Ștefan C. Mihă- 
esou-Stemill, şeful redactor, fonescu-Gion şi Racoviiză-Sphinx, adică, 
de fapt, toată redacţia salariată, nu și Duiliu Zamfirescu, care încă nu 
intrase acolo, ci colabora numai de la distanță — Focșani — cu articole 
putine și cu mai multe nuvele. 

Redusă la atit, chestiunea încă nu explică toate substraturile in- 
implării ; finalul exploziv ne apropie de ele. „S-a anunţat apoi — 
continuă Aristizza — reluarea piesei Moștenitorii, cu Millo, reluare me- 
morabilă printr-un scandal: Anica Popescu, nevrnd să joace nimic 
înaime de D-ra de Belle-Isle, refuză rolul Polinei. Directorul atunci îl 
dete Mariei Constantinescu. Anica, nemulțumită în nici un fel, vie 
Ja teatru, în seara primei reprezentații, și, însoțită de mai muhi prieteni, 
printre care un procuror, azi membru la Curte — fluieră pe Constanti- 
easca. Apoi, într-un antract, în fumător, se suie pe un scaun și lansează 
an discurs-pamflet contra direcţiei. A doua zi, comitetul, în unanimitate, 
o exclude din societate pentru un an.“ 

Citeva lucruri trebuiesc subliniate din relatările de mai sus: mai 
întîi, coincidența din titlul piesei: D-ra de Belie-Isle, şi numele eroinei 
din O suferință : Bella-Roza ; apoi, excluderea Anicăi-Anicusa din trupă, 
deci obligația ei de a-și căuta plasament şi anume în orayele unde 
existau teatre stabile: Iaşi, în primul rind, iar în drum spre lași — 
Focşanii, unde actorul Ion Lupescu construise relativ recent (in 1873) 


sala teatrului său de 150 locuri, 


583 


Căci, iată ce se întîmplă mai departe între Anicuţa „de Belle-Isle". 
exclusa din trupă, şi Duiliu Zamfirescu, după cum rezultă din cores- 
pondența acestuia cu Duiliu Joanin — şi lucrurile le urmărim de data 
aceasta cronologie : 

„Îmi serii despre dinsa că vrea să treacă la laşi să se angajeze 
pentru nu ştiu cîte mii de fr. pe lună. Tu ai uitat se vede că la Iași 
e d. Pruncu prefect şi că se poate propunerea să vie din parte-i pe sub 
decoru teatrului. Se poate ca Pruncu s-o iubească facă, căci, îţi mărtu- 
risesc, e o femeie pe care după ce vei cunoaşte-o cu greu o uiţi. Şi în 
cazul cînd domnu de mai sus ar intra pe ușa cea mare, eu n-as primi 
un singur moment să intru pe cea mică. Tu îmi repeţi că m-a iubit 10 
zile. Şi eu îşi zic: da, m-a iubit 10 zile. Dar cînd o femeie te iubește 
10 zile, cînd te iubeşte în adevăr, nu rămîne din această bogășie de 
simtire nimic care să se reverse şi asupra zilelor ce urmează? Orcum, 
ea îşi va aduce aminte de mine ca de una din acele flori pe care ai 
pus-o aproape fără să-ți dai socoteală într-o carte. Cînd mai iei volumul 
în mină, floarea o găseşti uscată, dar paginele care au păstrat-o sunt 
parfumate. 

Tu spune-i aceste lucruri și ei, spune-i-le. 
oct. 1881). 

Echivalenșe între artista din piesă şi cea de care e vorba în scri- 
soare există — sub raportul biografiei agitate. Plecarea celei reale la 
Taşi e, desigur, determinată de excluderea amintită mai sus, despre care 
cei doi prieteni discutaseră de curînd, nu prin scrisori, ci prin viu grai, 
căci Duiliu Zamfirescu venise în Focşani cu cîteva zile înainte de 30 
octombrie. 

Dar imaginea finală cu floarea (Belia-Roza — „Frumosul tranda- 
fir“ 1) pusă „într-o carte” să se refere chiar la piesă? 

Avind în vedere și alte „încifrări* asemănătoare din scrisorile 
Ii Duiliu Zamfirescu, lucrul e foarte cu putință. Fapt c că, pe ia 10 
noiembrie, trimite piesa O suferință la Concursul teatral, după cum s-a 
arătat mai sus, anunțindu-l citeva zile mai tirziu pe loanin despre 
acest lucru şi solicicindu-l să se intereseze, prilej cu care îi face şi lunga 
confesiune despre Anicușa, despre sufletul femeilor, anunţindu-i vizita 
de 24 de ore în Focșani şi declarindu-și credinza că actriţa îl iubeşte 
totuşi (amorul cel din turmă”), deși a iubit şi iubește în acelaşi timp 
pe mulți alţii. 

La 27 noiembrie promisiunile sînt realizate întocmai: Anicuţa e 
de citva timp în Focșani, îmilniri au avut loc între ei şi urmează altele. 
Cindăţenia e că cei doi locuiesc împreună, într-o convieşuire... maritală : 


“ete. (Scris. din 30 


584 


»Īnainte de 5, Anicuţa vine la mine, Mi se plinge că nu-i seri 
Îmi spune să te rog ceva în privința jurnalului. ei. Citeşte tu însuți 
plingerea. (Probabil e reclamaţia către vreun ministru, a actriței, cu 
privire la incidentul de ja teatru, şi Ioanin, care lucra ca funcționar la. 
Camera Deputaţilor, putea să îndrume lesne o astfel de hîrtie la cei 
în drept, ba chiar cu promisiuni de rezolvare favorabilă, n.n). O aştept 
cu multă nerăbdare. Avem o odaie cu un pat şi o canapea pe care ne 
jurăm iubirea cea mai dulce. Îmi aduc amiate de rîndu trecut cum, 
aşteprindu-mă, adormise. Eu intram încet, încet, şi o săzutam pe ochi 
ca să nu se deştepte. Două braţe mă luau de git şi mă lipeau de un 
sin cald, iar un glas somnoros cerea: dă-mi o ţigară. Această eternă : 
dă-mi o ţigară, vine în vorbirea cea dulce a iubirii ca Pilat din Pont 
în Crez. Cînd i-o spui, ea îmi făgăduieşte cu jurăminte că n-o s-o mai 
zică, ceea ce n-o împiedică ca peste un ceas să repete iarăşi: Dă-mi 
o ţigară.“ 

Scena întilniii „de rindu trecut“ seamănă bine cu cea din piesă, 
dar, de data aceasta (27 nov.), O suferință era de mult predată Comi- 
tetului teatral, 

Notăm, ca un final, că, patru sau cinci luni mai tirziu, la 9 mai, 
„noaptea“, îl întreba pe Ioanin dacă „ai fost sau ai “văzut vreodată pe 
Anicuţa“, iar câteva zile sau poate cîteva săptămîni mai tîrziu — nu 
însă mult dincolo de iunie 1882 — la Bucureşti, îl vestea — cu indife- 
rență acum — pe acelaşi cum un prieten comun, numit mereu „Colega“, 
aştepta nişte bani ca să plece la Cîmpulung după o femeie măritată și, 
aşteptind, se ţine după Anicuţa“. 

La data aceasta situaţia piesei era clară: nepremiată la concurs, 
neacceptată pentru scena Teatrului Naşional, după refuzul scriitorului de a. 
efectua acele „schimbări imposibile şi absurde“ care i se ceruseră — dar 
publicată în Literatorul din aprilie, aceasta cra singura formă în care 
spera „să mi se facă cît mai curînd dreptate conira Comitetului teatral” 
(cum îi scria lui Macedonski) — adică să-și atragă adeziunea publicului 
literar pe această cale, dacă aceea a scenei îi fusese interzisă. 

Piesa are un oarecare caracter programatic, e un manifest literat 
intim în materie de iubire, ca poema Juan, sau ca nuvela O pagină 
din viața lui Johann Strauss (Blane Donau), ambele anterioare, În aceasta 
din urmă e vorba de iubirea trădată a artistului, care însă a hotărit 
să-și dedice artei toată viaţa sa. Nuvela e dedicată Elize) Ioanid-Dănescu 
(Doamna E. ID); Juan, profesie de credință antiromantică, dedicată. lui 
Duiliu Ioanin, e mărturisirea triumfului artei prin dragostea împlinită : 
„Juan e astăzi mare, căci astăzi e ivbit!“; O suferință — căreia fi 


585 


purem ghici destinatar: pe Anicuţa — măsoară prioritatea Artei, prin 
dragoste, asupra îndeleznicirilor practice (Dreptul î) şi îa același timp 
afirmă supremația absolută a Artei. Decizia scriitorului e luată și e 
definitivă ; lipsit de Eliza (iubirea pură), pe care Anicuţa (iubirea caz. 
mală), cu toate farmecele ei, n-o poate înlocui, decepționa: de magis- 
tratură („Hotăritor, nu sunt făcut să fiu procuror“, îi scria lui Duiliu 
Joanin, la t4 ocr. 1880) dar neputindu-se adapta nici avocaturii, Duiliu 
Zamfirescu își vede un singur drum înainte — acela al Artei, pe care-l] 
alege Emil din O suferinţă, Interpretarea în acest fel a piesei nu ni se 
pare forgată: Duiliu Zamfirescu închidea adesea în literatura sa atari 
mesaje intime, pe care exegeţii ulteriori mu i le-au descoperit decit rar, 
deşi erau vizibile. In orice caz, sensurile biografice ale multora din 
scrierile sale, mai cu seamă din prima perioadă, sînt indiscutabile. 

Începutul pateric trebuie luat în accepţie ceva mai „proprie“, mai 
terestră: „Din pragul vieţei mele zărese în depărtare", și luntrea 
„clătinată de valuri și de vint”, luntre care e viața, valurile fiind „lumea 
asta mare”, în care eroul, „se avintă“ odată cu scriitorul — acestea sînt 
consideraţii în primul rînd intime, 

Opinia mamei că „la noi, advocatura e drumul ce conduce / La 
totul”, sau ofertele ei succesive: medicină, inginerie — sînt tot atitea 
alternazive ale vieţii practice,- cărora Emil le opune ipostaza unică a 
Artei — comparate de el cu lumina, cu raţiunea supremă a vieţii, 
deoarece învață omenirea să-și trăiască intens, total, sentimentele, deci 
să-şi valorifice plenar latenţele ignorate. Convenţia Artei care, de la un 
moment dat, se substituie vieţii reale pînă la identificarea cu ea, nu 
ucide totuși dragostea reală, căci Bella-Roza fi declară în final cu în. 
Benuitate eroului: „Emil, eu te iubesc", ceea ce e totuna sau cu negarea 
convenției, sau cu triumful ei desiivirșit. în seria lucrărilor Iui Duiliu 
Zamfirescu, care-l plasează în rîndurile primei generaţii simboliste, piesa 
O suferință e una dintre cele mai reprezentative, mai originale, cum 
vor fi, peste aproape trei decenii, nuvelele lui Minulescu din Casa cu 
geamuri portocalii (1908), care fac să dispară granitele 
reală şi iluzia artistică. N-a fost însă tipărită fn volum, 
pagini de revistă, 


dintre viața 
ci a murit în 


1 — Filozofări ca acestea există multe în scrisul autorului din pe- 
rioada scenetei O suferință. Tată 


un paragraf dintr-o scrisoare către 
prietenul Duiliu Joanin 


„Dacă la această masă cu mine ai putea fi 
cel puţin tu, am uni docurile noastre într-unul singur și am suporta cu 
mai puţină greutate sarcina care ne apasă pieptu. Vezi tu, inima ome- 


586 


cască e întocmai ca un izvor pe care copiii semcearcă adesa să-l 
oprească. Izvorul însă trebuie să curgă, inima trebuie Să sufere și apa 
prămădită prea multă la zăgazul copiilor trebuie să areacă pe deasupra. 
Asfel e și cu noi: am simţit prea mult, simțim încă prea mule, Și 
trebuie, dacă nu să sigim și să ţipăm ca-n romanuri, cel puţin să 
ligii curs liber pasiunei de care suntem cuprinși." (Seria, din 31 oct. 

2 S 
a pran piesei au era o poză romantică, ci un mod real de 
exinană, cae se core, ducă na in comanui, awanci în poezis 
aceluiași moment şi în piesă. între Emil și autor însuși sînt astfel 
numeroase comunicări interioare, 

2 — „Dacă nu mi se va da un loc care să-mi convie „n magis- 
tratază, an), mă-aseriu ca advocat în Bucureşi, Această hourire o am 
definitivă. Mă mingi cel puin că toţi oamenii care au ajuns depane 
au început ca simpli advocaţi şi au plecat de jos" — acestea E sie 
lui Duiliu loanin la 26 nov. 1880, de la Hirşova. Piesa e per ara 
ca pain, dar convingerea că. Drepml era focilata cae ofera cele 
mai multe perspective de a ajunge „departe“, € a întregii perioade de 
la 22—25 de ani, cînd îşi alterna, în adevăr, Tiana cu anann 
Probabil că an existat discuţii acasă, dacă e bine să renunte la pomi 
de magie (procuror) Și la tul în baroul forăiean sau în cd bi 
curcsean — unde figura deopomivă pină în 1886 — în favoarea celi 
de redacior Ta România liberă, unde însă efectiv prin vara anului 1882, 
daz unde se desemna ca virtual component de la începe lui 1881. 

3 — Iată citeva texte din epocă ale lui Duiliu Zamfirescu anteri- 
oare cu puțin piesei O suferingă : 

Tarii noi... stratul de astăzi, vom läsa ca orice strat, 
Geologilór de dinsii, un dezgust pemăsurat. 
(Dezgust, aug. 1880) f 

„Spiritul şi inima omului se vede că e astfel făcut, ai aA 
topi vemiză, o stennaie de evulyumire si de nenulumire de fericire 
şi de dezgust îl mai poate mulțumi, cu condițiune ci B pas etc 
SX împărățească simyul cel atît de bătrân şi încă atit de linăr: i 
(Scris. căzre Duiliu Ioanin, din 27 nov. 1881). SIL taia esti 

Componentele se it, n Iiereură (poezi, pies, la fel în nuvele) 
ca si in corepondență, deci «vărul serio atea un număr de motive 
carel sipine si crota ie cău merou expresia, Ele îl vor umri 
la fel toată perioada debutului, adică încă doi ani sau trei, până am 
sfirsitul lui 1884, cînd începe marea sa prefacere, dr după ce to 
trece prin filtrul lui Don Padi! și al purgatoriului De Jas palabras. 


587 


P. 181 


Conv. lit, XLVI, 


p. 185, 


p. 188, 
p. 188, 
P. 188, r. 10—11 
p. 189, r. 22—23 


p. 190, 
P- 191, 


p. 192, 


p. 194, 


p. 197, 
P- 197, 


P. 197, r, 12—13 


P- 197, 
P- 197, 


P- 197, 


P. 199, r. 25 și p, 200 


r. 16 


r, 6—7 
t, 9—10 


r4 
r. 14 
r. 29 


r, 15 


r. 2 
1.6 


RJ 
r, 19 


T. 22 


r. 1—20 


P- 200, 
p. 202, 
p. 202, 
p- 202, 


P- 203, 
p. 203, 
p. 203, 


p. 204, 


r, 22 
1. 8—11 
r. 14 
r. 16 


r. 11—12 
r. 20 
1. 26—27 


rt. 10—11 


LUMINĂ NOUĂ 
4—6, apr.—iun. 1912, 
Variante 


— Domnişa (uitindu-se lung la dinsa): Parcă nu 
prea... (Hypnotici). 

— Eu mă duc la oraş. Ai ceva? (Hypn). 

— Indicaţia scenică lipseşte în Hypn. 

— Nimic, muhumesc, (Intră Sylvia.) (Hypn). 

— Domnița s-a dus la Făurei. la jezi (ms). la 
Făurei. Ia șezi. Am rămas numai cu şi cum- 
nata-mea. (Preotul şade) Ai pus oalele cu 
flori.. (Hypn). 

— manuscrisul, ze vog, (Sylvia vine.) (Hypn). 

— face semn din cap că m (Hypn). 

— ca credință: cw credință în Dumnezeu şi noi 
şi lui îi va fi milă de oameni. 
Prea bine... (Hypn.). 

— lumea-i proastă. Mai rămâneți sănătoși. (lese) 
In continuare urmează scena IV (Hypn). 

— Ba nu. Acum soră-mea a murit (Hypn). 

— Sylvia (cu răutate) : Te rog.: 

— sora ta moartă? de tovarășul (Hypn). 

— Marie? (Sylvia îşi duce batista la ocbi) 
Ai cunoscut zu... (Hypn). 

— milă de dinsa? A murit, Sylvio, ştii că a mu- 
rit (Hypn.). 

— aș fi murit fără părere de rău (Hypn). 


— lipsesc în Hypn. 

— Bine, dragă : ce m-ai întrebat (Hypn). 

— să vorbeşti și cu mine? Marie era altceva. 

— aceeaşi esență cu mine (Hypn.). 

— Tu ai aproape o îndatorire morală faţă de mine 
(Hypn.). 

— era atunci un fenomen. Astăzi e o idee (Hypn). 

— pe apucate, fragmentar, cu temere (Hypn). 

— Sylvia tace, witindu-se lung înaintea ochilor. 
Bi spun... (Hypn). 

— lumea fenomenală simpatică.. (Hypn). 


588 


ae 


p- 204, r. 17 
p- 204, r. 20 


p- 204, r. 23 


p. 206, r. 3 


— lipseşte întreaga replică în Hypn. 
— să se păstreze credința în stafii? Ce este acest 
student şi ce găsești în spiritism (Hypn). 
— Replica lipseşte în Hypn. Este înlocuită astfel : 
Doctorul: A! 
Sylvia: Nu side şi răspunde-mi. În ce crezi 
şi ce este ideea. 

— să ne hotărim. (Feciorul iese.) 
De aci pină la scena VI textul lipseşte din 
Hypn. Scena VI în Hypnoticii este urmă- 
toarea : 


DOCTORUL, SYLVIA 


Sylvia: Trebuie să merg? 
Doctorul: Se-nţelege. 

Sylvia: Merg — dar numai fiindeă-mi zici, 
Mergi și dumneata ? 

Doctorul: A 
noi, da. 
Sylvia {xitindu-se în jos): Eşti crud.. Ironia 
face așa de rău citeodară ! 

Doctorul: Nu vreau să-ți fac rău, Sylvio. 
Dar de ce solemnitatea asta ? 

Sylvia: Nici o solemnitate: aşa îmi vine cîte- 
odată să-și zic, şi așa zic. Dumneata nu înţelegi 
că nu putem fi totdeauna aceiași, decît în mișcări... 
reflexe. 
Doctorul: Mișcări reflexe ! 

Sylvia (se scoală şi vrea să se ducă) : Dacă ur- 
mezi astfel, mă duc. 

Doctorul: Sylvio, nu te supăra. Vino să vor- 
bim. Şezi. (Sylvia şade din nou.) Mă surprinzi 
citeodată şi asta mă face să mă mir. (După o pauză.) 
Va să zică: vrei să vorbim de lucruri grozave, Ce 
vrei să-ți spun? M-ai întrebat de ce nu cred în 
Dumnezeu... în care Dumnezeu ? 

Sylvia: dn care cred toți oamenii. 
Doctorul; In acesta nu pot să cred. Dacă un 
asemenea Dumnezeu ar exista, acesta ar fi cel 


Mergem şi 


şi dumneata 


589 


mai nedrept şi mai tiran stăpînitor al lumei; ar 
fi mai mic decit mine, fiindcă eu am noțiuni 
morale limpezi, pe cîtă vreme el mu are; el hotă- 
răște lucruri revoltătoare: dă fericire unora, la- 
crămi altora ; lasă pe pămînt bămîni în mizerie; 
ucide tineri plini de viaţă; zbuciumă omenirea 
fără cauză; plouă unde nu trebuie; trăsneşte pe 
un muncitor ostenit... Un asemenea Dumnezeu ar 
fi monstruozitate. O ființă de asemenea natură, 
dacă ar exista, ar trebui să fie, pentru noi, oamenii 
morali, un aspect abstract al acestui fapt concret 
ce se numeşte Univers, cu alte cuvime o pură 
entitate, condiționată de idei morale. Şi atunci ar 
fi deopotrivă egal pentru toți în bunuri, toţi oa- 
menii lui s-ar asemăna în tot. Şi asta vezi bine 
că nu este. 

Sylvia: Nu crezi că dai un rol mărginit unei 
ființe așa de mari, punînd-o să se ocupe de toate 
creaturile de pe planetă. Universul e infinit, și 
cu toate astea e guvernat de legi în veci neschim- 
bătoare, 
Doctoru 


Mie, fină cu suflet, puțin îmi 
pasă de dreptate și legile lui statornice în lumea 
neorganică şi chiar în cea organică: cu vreau să 
le am în lumea mea morală. 

Sylvia: Bine. Atunci de ce îndemni pe ahi 
să creadă ? 

Doctorul: Aici e cu totul altceva, Mai întăi 
depinde cine sint acei alți. 

Sylvia: Preotul și oamenii din sat. 
Doctorul: Vezi, Sylvio, ar trebui să-ți spun 
atitea alte lucruri, ca să mă poţi înțelege- 
Sylvia: Spune. De ce te temi mereu că no să 
e înșeleg ? 


Doctorul 


E cam lung... E greu de spus lim- 
pede. Nu e decit o singură religiune adevărată : 
aceea a idei. 

Sylvia: Cum? 

Doctorul: Da. Nu a ideilor din sisteme filo- 
zofice de astăzi, a căror obirşie se găseşte, mai 


590 


la urma urmei, tot În iritările externe, cari attenă 
de Timp, adevăratul element al morţii; nu, În 
facultățile noastre morale, noi avem un criteriu al 
nostru; sensul adevărului, un element neatirnat 
de Timp, care element este astăzi și va fi cînd 
nu va mai fi Timp. 

Sylvia: Kant şi Platon. 

Doctorul: At Cunoști pe Kant L.. 

Sylvia (dind din cap): Atunci iar dumnezeire : 
omul în centrul universului faţă cu Ființa în sine, 
Doctorul: Sylvio, ce ciudată convorbire între 
aoi L.. (Se gîndeşte.) Violenta năzuință a idealismului 
moral din om spre a pune în armonie natura şi 
pe sine a dat naştere Fiinţei în sine a lui Kant. 
Ea nu e crudă, nu e nedreaptă, nu plătește şi pe- 
depseşte, mu se agită, ca Dumnezeul celălalt, ci 
stă de sine, ca o perfecțiune absolută, către care 
tinde scopul real al întregii existențe, În juxta- 
punerea trecătoare a puterilor cari constituie cos- 
mosul, omu? individual trece şi el. Mingiierea 
religiunei mele, Sylvio, constă în aceea că pentru 
mine mu trece intreg, că rămîne o parte, care 


revine între vii. 

Sylvia: Atunci Phedon al lui Platon. 
Doctorul: Nu, Doamne fereşte. 

Sylvia: Atunci spiritism. 

Doctorul: Nu. Tu cunoşti puterea în virtutea 
căreia orice dorință mare, orice adevărată vibrare 
sufletească tinde să iasă din lumea ideală şi să se 
manifeste în cea reală, cum se transformă, bună- 
oară, lumina în energie. 

Sylvia: Da 

Doctorul 


: Tocmai așa este o putere contrarie, 
care face că orice realitate puternică să se rein- 
tegreze, să se transpună în lumea ideală: orice 
fiinţă cu mare energie morală, cu puternice facul- 
tăși armonice, nu moare, ci se transformă în idee, 
se proiectează în generațiunile viitoare, într-un 
om, în mai mulţi sau în toți oamenii, după cum 


591 


idealismul său moral a fost mai mic sau mai 
mare. Aceasta este adevărata parte de nemurire 
în noi. Marie, sora ta, a fost fenomenul încîntător 
pe care-l ştim : ea a murit cu o parte dinte-însa, 
iar cu alta s-a transpus în lumea ideală — în 
sufletul tău, în al Domniței, în sufletul meu... 
Sylvia: Pe mine, moartea Mariei mă doare, 
mă doare în mod fizic — mă înspăimîntă, 
Doctorul: Foarte bine: va să zică ea nu 
s-a idealizat în tine. Se poate. Nu vă iubeaţi 
îndestul, 

Sylvia: Noi?! 

Doctorul: Ea nu te iubea, sau tu nu o iu- 
beai. 

Sylvia: Da.. Ea mă iubea.. Şi eu am iubit-o, 
dar nu îndestul şi... nu întotdeauna. 

Doctorul (cx putere): In mintea mea ea stă 
întreagă, limpede. De altminteri şi cînd era alături 
de mine, tot mai limpede o aveam în suflet decit 
în ființă, Imi închipuiesc, Sylvio, că voi vă iu- 
beași cum se iubesc mai toţi fraţii şi surorile, cum 
se iubesc părinții si copiii, cum se iubeste în ge- 
neral în lume. 

Sylvia: Ce vrei să zici? 
Doctorul: Vreau să zic că iubirea voastră 
s-a manifestat probabilmente cu legături fizice de 
la un suflet la altul, cu stângeri de mină, cu 
daruri, cu sărutări — cari au bruializat ideea. 
cum face totdeauna fenomenul. Asta și este cauza 
cea mare de nefericire a lumei : înlesnirea cu care 
ideile se transformă în fenomene și înferioritatea 


acestora faţă cu acelea. 

Sylvia: Atunci ce e de făcut? 

Doctorul: Să lupii cît so putea contra nă- 
zuinței ideii către fenomen și pentre năzuința 
fenomenului către idee. (Se vită la dinsa lung. 
Cam încurcat.) Ce să-ţi fac îm. Acuma, dacă vrei, 
să legăm ceea ce ţi-am spus cu religia popei şi 
cu stafiele. Vrei? 


592 


Sylvia: Atunci, dumneata ai iubit pe Marie în 
felul acesta ? 

Doctorul: Da. 

Sylvia: Dar ea? 

Doctorul: $i ca tot astfel. De acera a și ră- 
mas așa de curată, aşa de vie în sufletul meu. 
Sylvia: Şi mu te înspăimintă moartea ci, na 
te doare, nu ţie milă că a murit, cum îmi ziceai 
mie? 

Doctorul (mişcat): Ba da, mi-e milă, fiindcă 
persoana ei fizică era un altar al ideii, era cel 
mai armonic fenomen ce s-a văzut. Cine a avut 
vreodată asemenea ochi! Cine a avut o mină ca 
a ei, cu atit de perfecte şi de diafane degete, că 


păreau închipuite, nu reale !... 
Sylvia (uitindw-se la mina ei, o pune pe masă, 
sub ochii doctorului) : Așa ? 

Doctorul (lvinduri mina): Asa. (O pune binişor 
pe masă şi se scoală) Dar n-a venit vremea să 
mergem la gară ? 

Sylvia (sitinduse după dinsul): Trebuie să 
mergem ? 

Doctorul: Negreşit. 

Sylvia: Atunci vom merge. Isprăveşte ceea ce 
aveai de spus. 

Doctorul (primblindu-se neliniştie) : Da. (Re- 
vine din nou şi îi ia mina) Vorbeam despre Ma- 
tie... 

Sylvia (mbind): Nu. Voiai să legi cele ce 
mi-ai spus cu religia și stafiele. 

Doctorul (lăsind mina): Da. Preotul este mai 
departe de tine şi de mine decit suntem noi în 
Ființa în sine a lui Kant, Nobleea ta nu este un 
cuvint gol, fiind dar că adevărata cauză a lu- 
cruzilor trebuie căutată în efect — m te cobori 
din generaţii în cari ideile au predominat Întot- 
deauna. Şi în preot se găseste un criteriu moral, 
dar la dinsul puterea de abstracțiune e nulă, idea- 
litatea, de asemeni, Pentru el, eu cred, orce re- 


593 


ligiune este bună, fiindcă în practica ei găseşte 
singurul prilej de a trece ceva din lumea fenome- 
nelor în a ideilor, fie modul orcît de grosolan: 
sfinţi, arhangheli etc, 

Sylvia: Eu credeam că se întîmplă tocmai 
contrariul cu sfinții: trecerea ideii în fenomen. 
Doctorul: Da, la zugravul de icoane. Dar la 
orcine vine la biserică, nepăsător, spre a împlini 
un obicei, se petrece o reintegrare ideală, în felul 
ci, prin aceea că individul iese cu imaginea con- 
cretă — oana — a unui lucru abstract (Dum- 
nezeu), care îmagină, prin chiar faptul că e ne- 
materială, e superioară, Tot asemenea cu stafiele ; 
toate popoarele le au și, din punctul nostru de ve- 
dere, stafiele fac peste tot același serviciu : nimeni 
nu a văzut o stafie, fiindcă stafie nu există, dar 
a crede cu putere într-un lucru care nu există e 
o forță. 

Sylvia: Atunci concluzia ar fi că popoarele 
care au mai multe irezuri, mai multe legende, mai 
multe credințe false, sunt mai puternice decit po- 
poarele culte. 

Doctorul: Desigur: popor cult, în înşelesul 
unei mulțimi ajunsă la înălțimea de cultură a 
celui mai cult individ dintrinsa, nu există. Un 
singur tip de om este cu adevărat inferior : acela 
în care, pe nici o cale, fenomenele nu se întorc 
în idei, omul de acșiune brutală... Dar cred că e 
vremea. să mergem, 

Sylvia (sculindu-se greoi): Să mergem. Mă duc 
să-mi iau o haină și sunt gata. (Se îndreaptă spre 
ue.) 

Doctorul: Sylvio... (se apropie de dinsa) dă-mi 
voie ! (larăși îi ia mina.) Cit seamănă de mult !... 
Sylvia: Seamănă? 

Doctorul: Foarte mult. 

Sylvia: Vrei să nu pun mănuși? 

Doctorul: Da, te rog. 

Sylvia: N-am să pun. (lese.) 


594 


220, 1. 14 


Scena VIII a ms-ului Hypnoticii, deşi are unele 
idei şi replici din Scena X din Lumină nouă, 
totuşi formulările sînt diferite, e alt dialog : 


Scena VIII 
DOCTORUL, SYLVIA 


Sylvia se ivește în uşe, cu o haină pe brat şi cu 

pălăria în cap. Văzndu-l se opreşte, Apoi înain- 

tează încet pînă se apropie de el. li pune mina 

binişor pe umăr. 

Doctorul (mitindu-se lung la dinsa): Al. 

Esti zu, Sylvio ? 

Sylvia: Da. 

(Doctorul îi ia mina de pe umăr şi şi-o lipește 
de obraz, apoi o sărută.) 

Sylvia  (rezrăgindu-ii mâna): Doctore (Îşi 

pune haina pe masă şi ia un scaun) Ce mi-ai 

spus, doctore ! 

(Doctorul se uită lung la dinsa, fără s-o vadă) 

Sylvia (atingindu-l ușor) : Doctore, unde-i lumea 

ideală 2... 

Doctorul (privind fir): Aici. (Atingindu-și 

fruntea.) Aici, Sylvio. 

Sylvia: Ce mi-ai spus? 

Doctorul (gindindi-se) : Ce? 

Sylvia (plecindu-se spre el): Că am brutalie 

zat ideea... 

Doctorul: Ah, Sylvio, cît de mult îi semeni 

Asa de mult, înc mă-mtreb citeodată dacă nu 

esi tu Marie, dacă ideea nu sa făcut din nou 

fenomen... (O apucă cu putere de mină) Eşti m, 

Sylvio ? Spune-mi ! răspunde ! 

(Sylvia se retrage binisor pe scaun. El îşi ascunde 


privirile.) 
Doctorul (ridicind ochii spre dinsa) : Jarii-mă, 
Sylvio. h;i par nebun — și nu sunt decît nefericit. 


Ah, cât sunt de nefericit 
Sylvia: Doctore, atunci 
Doctorul: Să crezi ce ţi-am spus înainte. 
Acela este adevărul, numai acela! Dar sunt om 


ce să cred ?... 


595 


Ie eee 4 


și am iubit-o așa de multi... Citeodată, cînd stă- 
biciunea fiinţei mele materiale mă biruie, tu, Syl- 
vio, tu, care atita semeni cu dinsa, îmi eşti mai 
dragă decît aceea din mine — dar numai cieo- 
dară... A trecut, Sylvio. (Seulindu-se) A trecut, 
putem să mergem — pune-ți mănuşile, 

(Sylvia rămine nemişcată.) 
Sylvia: Să-mi pun mămuşile?,. Mi-ai zis să 
nu le pun. 
Doctorul: Atunci nu le pune. 
Sy lv ia (întinzindu-i mina) ; Uite, doctore : dă-mi 
mina. (EI i-o ja) Eşti liniștit acuma. Ceea ce 
mi-ai spus înainte e adevărat, nu-i așa ? 
Doctorul: Pentru mine. 
Sylvia: Cred că şi pemu mine. E adevărat 
si plin de mângiiere. De aceea aş vrea să-ţi spun 
yi eu ceva... 
Doctorul: Te rog. (Sylvia tace) Te rog. Or- 
ce-ar fi — spune cu încredere. 
Sylvia: Orce-ar fi? Lucrul cel mai trist, cel 
mai duke și mai dureros ? 
Doctorul: Orce, 
Sylvia: Un lucra care pornește de la mine și 
te priveşte? 
Doctorul: Un lucru care porneşte de la tine 
și mă priveste... ? 
Sylvia: Da. 
Doctorul: Ce poate fi acest lucru? 
Sylvia (luptîndu-se să se scoale de pe scann): 
Plec în străinătate, 
Doctorul (uiindu-se după dinsa): At. 
Sylvia (glumind): Plec; dar tu dacă mă iu- 
beşti — vreau să zic dacă iubeşti pe Marie în 
mine — n-o să suferi: mă ai aici (aringindu-şi 
fruntea) acolo (arărind spre fruntea lwi). Acuma 
nici eu n-o să sufăr: o să te am aici fiindcă şi 
eu te iubesc, dar te iubesc așa de transparent, așa 
de limpede, undeva departe, într-o altă lume din 
mine, așa cum vrei tu. Nu te superi. Îmi pare că 
sunt deja o idee, ideea ta... 


596 


p. 22, 
p. 232, 


p- 235, între r. 19 şi 20— Sylv. (repede): Şi iubesc pe altul... 
p- 236, r. 2 
p. 239, r. 17 


p. 239, 
p. 243, 
p. 244, 
pP- 248, 


p. 251, 


Doctorul: Ce copilării spui! 
Sylvia: Te asigur. 

Doctorul: Mă asiguri. Ce, vrei să pleci? 
Sylvia: iar părea rău? Dar dacă aş 
muri şi eu, piar părea rău ?... 


Doctorul: Nu mai spune copilării! la să 


mergem. (Se îndrumează spre uşe.) 

Sylvia: Zău, Mitică. îmi pare că simt şi 
înşeleg tot ce simyea şi îniclegea Marie. O putere 
nouă mă face să wăiesc parcă din viața ta, ca 
Marie. Eu nu sunt eu, ci sunt ea. 

Doctorul (oprindu-se și uitinda-se la ea 
Sylvio, glumesti? Dă-mi brațul și să mergem. 
Sylvia: Braţul!.. (Cu formă slumeală.) Nu 
ţi-am spus că te iubesc, doctore: brutalizăm ideea, 
Doctorul: Da, dar eu nu te iubesc — prin 
urmare pot să ţi-l dau. 

Sylvia (lândiui brațul, se veazămă de el): 
Eu da. 


(Doctorul se uită la dinsa mirat.) 
Sylvia: Da, da. Asta voiam să-ţi spun şi nu 
îndrăzneam, 

Doctorul: Bine, bine. la să mergem că 
se-ntirzie. 
(lesă) 


— retrage-te, ru sta (Hypn). 
— cuvintele astea sibilice 2... Ce vrei. {Hypn}. 
(Hypn). 


— natura, sfinta natură nu ni le-a dat (Hypn.). 


— la moarte cu bucurie. Un glonţ... (Hypn). 

— EL o bate; ea plinge (Hypn.). 

— iau loc împrejur. Vă rog... (Hypn). 

— pînă la ue); Asta e necuratul, Să nu-l mai 
văd. (Sylvia iese cu Domnița) (Hypn). 

— numai fiindcă Charcot le spusese că era can- 
grenat (Hypn). 

— drept, Asta mă şi făcea să găsesc toate roma- 
nele false. De cînd, însă... (Hypn). 


597 


k 


p 


PPP 


252, 


» 261, 


26t, 


26, 
275, 


277, 
278, 


289, 
TE 


231, 


r. 13 


Între r. 20—21 


nana 
x» 53 


r. 19—20 


altele nu. fn general, somnul hipnotic în sine 
e primejdios, släăbeşte resorturile sufleteşti, de- 
moralizează ; cînd nu e întrebuințat ca mijloc, 
cind, cu alie cuvinte, nu se aplică unui paci- 
ent spre a-l sugestiona în sens favorabil firei 
sale, Pînă astăzi... (Hypn). 

căpitan să renunțe la mine (Hypn). 
(sculindu-se şi fringindu-şi miinile.) 

Cu ce am greşit eu, ca să fiu astfel pedepsi 
(Hypn). 

să-l adormi şi să-i poruneești să nu se.. 
(Hypn). 

Sunt un nenorocit, n-am dreptul să-mi ridic 
ochii pină la d-voastră, dar am dreptul să 
sufăr... Am greșit... (Hypn). 

tot textul, pină la Actul IIE lipseste în ms. 
Hypn. 

în ms. Hypn. Stariţa lipsese din indicația 
scenică. 


(doctorul înainte de a ieși se uită lung la ele) 
(Hypn.) 

În continuare, lipseşte tor textul pină la Scena 
IL 

rătăcit pe la noi cu oștile rusesti (Hypn). 

și plânge : Domnița reia (Hypn). 

doi copii, amindoi prinşi de aceeaşi putere 
ascunsă a misterului naşterii, Am luptat... 
(Hypn). 

primejdioasă a abstractului cum o chema tatăl 
său. Fugi... (FIypn.). 

o canapea): Are dreptate Platon. (Către Syl- 
via.) (Hypn). 

privesc toate faptele omeneşti... (Hypn). 
singura mea preocupare: că muţi... (Hypn). 
un cuvint... Ce-i de făcut! Pot cu... (Hypn). 
(vorbeşte repede, cu interes prefăcut): Ce im- 
presii... (Hypn.). 

Parcă o voință navă a luat locul voinței mele 
vechi (Hypn). 


598 


p. 281, r. 31 


p. 285, r. 4 


p. 288, r. 14 
p. 288, r. 17 


p. 288, r. 24 


p. 290, r. 19 


Íl jau. Să vie căpitanul, 

Doct. (vesel) (Hypn.). 

minile lui. Mă duc să văd (Hypn). 

nu te merită, (Cade pe canapea.) Dar intoar- 
ce-te, că am de vorbit cu d-ta (Hypn). 
(singură). Să vie. O adevărată... (Hypn). 

pe brațele lui) Te rog... (Hypn). 

să mă iai? 

Dr. Nu ştiu. 

Sylv. Dar dacă s-ar putea m-ai lna? 

(i acopere... (ms. Lumină nouă). 

Pe căpitan, nu. El este om ca toți oamenii, 
care vrea să se însoare cu o jemeie şi cu o 
zestre. (Se apropie de dinsul,) Pe d-ta, nu ști 
(Hypn.). 

degeaba, fetiţe. Am zis., (Hypn). 
(incurcată) : Să-ţi fac plăcere. (Hypn). 


„zi de toamnă“... Nu ziceai toate astea? 

Ce ziceam... (Hypn). 

nedomerirea mea. Poate nevoile mele. Poate 
chiar slăbiciunile... (77ypn.). 


formă bizară, înaltă... (Hypn.). 

mai departe. — De aici pînă la pag. 288, 
rînd 7 (Se aude zgomot de trăsură), textul este 
eliminat în Hypn. 

Intră căpitanul și Domnița (Hypn). 

doctore, dacă a zenit cineva? Eşti bun să-mi 
dai jurnalele. 

Doctorul: Cu plăcere. N-a venit nimeni. 
Domnița: Unde-i Sylvia ? 

Doctorul: Mi-a spus că vine numaidecit. 
{Către căpitan.) Cum și se par... (Hypa) 
Domnița: Egi bun să-mi dai jurnalele, 
Doctorul: Cu plăcere. 

Domnița: Unde-i Sylvia ? (Citeşte.) 
Doctorul: Mi-a spus că vine numaidecit, 
(Către căpitan.) (ms. Lumină nouă). 

iubesc pe Maria... (ms. Lumină nouă). 

Urmează Scena X (Hypn). 


599 


a 


P- 290, p. 12—15  — una e Sylvia. (Inaintind încet.) (Hypn. si 
ms. Lumină nouă). 

p. 201, r. 9 — în suflet o rană care este mingiierea mea 
(Hypn.). 

p. 391, r. 17 — în munţi ca o pasăre? (lese.) 


Aici se încheie textul în ms. Hypn. 


Reprezentată prima oară luni 5 martie 1912, împreună cu O amică, 
şi aceasta în premieră, piesa, numită de autor — desigur prin contrast 
— comedie, în realitate dramă de cea mai autentică speșă, are una dintre 
cele mai lungi perioade de elaborare din toată opera lui Duiliu Zam- 
firescu, de fapt, chiar cea mai lungă: aproximativ 15 ani! E probabil 
chiar că, la un moment dat, scriitorul a fost ispitit să renunțe de tot 
la ea, să o lase, descurajat, sertarului, nu din cauza vreunei advezsități 
cu care ar fi fost întimpinată — cum se întîmplase mai demult cu 
O suferință, Prea tirziu şi ulterior cu Thargelia din Milet — ci din 
impuls propriu. Dacă totuşi a făcut-o să urce pe scenă, aceasta s-a 
petrecut tirziu, cînd a măsurat direct, în cadrul Comitetului teatral de 
la Naţional, după 1910, un repertoriu slab, o năvală de mediocritate, 
pe care între 1888, cînd plecase din ţară, și 1895, cînd scrie prima 
formă a piesei, nu le mai putuse aprecia cu exactitate. Faţă însă cu 
piesele pe care era nevoit să le accepte pentru prima scenă a țării, a 
ajuns la părerea că încercarea sa dramatică, veche de peste un deceniu 
și jumătate, merită oricind să înfrunte luminile rampei. 


Prima variantă a piesei se precipită în timp ce se definea romanul 
Tănase Scatiu, capitolele inaugurale ale acestuia fiind probabil scrise. 
„Am să judec pe pirliţii de arendășei..“ spunea seriitorul la începutul 
verii anului 1895, indicativul viitor „am să“ semnificind desigur că 
abia din acel moment încolo urma să se constituie propriu-zis romanul, 
ceea ce se confirmă și în formula care urmează mumaidecit: „Pe TZ 
mase Scatiu (e vorba de roman şi nu de personaj, n.n.) l-am împinzuit 
deja” — ceea ce înseamnă că detașase acum partea epică a acestui 
roman de celălalt, care trebuia să-l continue, În război, numit acum 
abia Poetul şi trebuind să-I aibă în centru pe Baciul Micu, nu pe 
Mihai Comăneșteanu. Dar, fi comunica scriitorul lui Titu Maiorescu, 
căruia fi dezvăluie toate aceste proiecte (Scris. din 9/24 iunie 1895), 
„in mijlocul vieții de provincie a junelui Tănase a căzut din văzduh 
Doctorul Vera, un fel de nebun foarte interesant, care m-a chinuit 
vreo zece nopți, de mă durea şira spinării, stind pe scaun cite 18 ceasuri 
din 24. Acest doctor ar năzui să iasă la iveală într-o tragodie în 4 acte, 


500 


din care unul şi jumătate sunt deja scrise, Dar și tragodia închipuită — a 
doctorului Vera, nm. — a fost întreruptă de o alta, reală, petrecută 
la Napoli, cu nenorocita d-nă Hagi Theodoraki (despre care veţi fi cert 
prin jurnalele noastre). Am lăsat totul la pămînt și am alergat la 
Napoli.“ „Tragedia reală“ era înecul Elenei Hagi-Thudoraky (aşa își 
ortografia numele ea însăşi), sora soției lui Protopopescu-Pake, celebrul 
fost fruntaş conservator, primar al capitalei, care a dărimat Turnul 
Coltei, a tăiat marile bulevarde etc. 

Prima ştire despre viitoarea Lumină monă e aceasta. Următoarea, 
si comunicată tot lui Maiorescu, e ulterioară cu un an și aproape jumă- 
tate. Piesa nu e numită, dar nu poate fi alta dedt Lumină nowă — la 
acea dată numită Hyproticii : „Vă trimit comedia de faţă, cu rugămintea 
de a o citi înainte de venirea mea. Aş avea să vă spun atitea lucruri 
asupra acestei încercări, însă socotesc că e mai bine s-o citiți fatli şi apoi 
să vorbim, Eu nu voi veni în țară decit peste o lună... Vă rog, prin 
urmare, să-mi răspundeţi. (Scris, din 28 oct./9 nov. 1896). 

Timp de o lună, criticul nu confirmă primirea piesei, astfel că, 
Ia 24 nov./6 dec. scriitorul revine, întrebînd cu oarecare neliniște despre 
soarta ei: „Dacă nu viu la nevreme cu întrebarea mea, în mijlocul 
aeitaţilor prin care meos în Bucuresti, aş vrea să știu de aci primit 
piesa mea $ ce se face cu dina, Nu de alta, dar văd prin jurnale 
că Sardou a scris penru Sarah Bernard o comedie intitulată tot cam 
ca a mea: Spiritismul, care se va juca peste două luni. Să nu-mi găsesc 
beleaua din senin... Noroc numai că Încercarea mea e urzită de vreun 


an şi jumătate.“ 

„Ce se face” cu piesa — adică: se publică sau nu în Convorbiri. 
Tar precizarea că Hyproticii e anterioară cu un an comediei lui Sardou 
e o imitere la propria scrisoare, în care Duiliu Zamfirescu îl vestea 
pe Maiorescu despre „tragodia“ cu doctorul Vera. 

Venirea în țară se amină iar pentru 25 ian./6 febr. 1897 și doar 
spre sfirșirul lui februarie (stil nou) va avea loc convorbirea cu criticul 
despre piesă. NR 

Conţinutul convorbirii mud știm, însă urmările ci sint uşor de 
presupus din următoarea serisoare trimisă din Focşani criticului, la 26 
martie 1897: „Vream să vă spun că, dacă ați avut vreme să revedeți 
Hypoticii, e bine să muri trimiteţi la Roma, deoarece voi reveni eu în 
București, de îndată ce se va numi titularul Departamentului nostru. 

La această dată scriitorul era încă în şară, într-un concediu pre- 
lungit cu o lună, invocînd un motiv strict intim: „Ca să pot petrece 
sărbătorile de Paşti în gară“ — în realitate, ca să fie de față în mo- 


a, 


mentul politic care se declanşase acut, prin revenirea liberalilor la ctmă 
şi la externe a lui Sturdza, ceea ce promitea că „e vorba de schimbări 
şi permutări în cariera noastră...“ Duiliu Zamfirescu urmărea să vadă 
dacă nu era posibilă întoarcerea în ţară într-o funcție politică, dar, 
concomitent, se ocupa si de tipărirea cărților sale — acum îi 
în cieva săprămini, volumul de poezii Imnuri păgine, sub dire 
supraveghere (martie 1897). 

Dacă Maiorescu urma „să revadă” 


apare, 
cta sa 


Hypnoticii, aceasta înseamnă că 
în spatiul primei jumătăți a lunii martie autorul adusese piesei transfor- 
mări şi adaosuri — cera ce manuscrisele păstrate ne confirmă cu pri- 
sosină. Acum are loc o importantă prefacere a piesei, mai puțin prin 
reormulări şi mai mult prin adaosuri, asupra cărora se vor da lămuriri 
mai jos. Fapt e că, la 18/30 martie, cînd îi anunță prima oară — tot 
din Focşani — lui Maiorescu, plecarea spre Roma, 
îi era predată acestuia de cîteva zile. 

Cum Duiliu Zamfirescu ajunge la post abia la 2/14 mai 1897, iar 
marea majoritate a lunii aprilie stă la Bucureşti, este sigur că „revederea= 
piesei de către critic a avut acum loc, de asemenea discuţia cu autorul, 
care şi aceasta n-a fost prea favorabilă “Docrorului Vera, de vreme ce 
lucrarea nu ia nici drumul Convorbiilor, nici al Teatrului Naţional. 

La distanța la care ne aflăm de acel moment, cunoscind acum și 
variantele piesei, ca și forma ei definitivă, putem aprecia că Maiorescu 
n-a avut suficientă dreptate conciliindu-l pe dramaturg si renunțe san 
să amine darea în lumină a piesei. Epoca mu prezenta multe lucrări mai 
bune decit aceasta a lui Duiliu Zamfirescu. Din spațiul ultimului deceniu 
al secolului trecut, cînd a fost serisă Fyprotieii-—Luminit nouă, aproape 
că nu avem ce reține din domeniul dramaturgiei. Fie şi din acest motiv, 
lucrarea putea să se publice. 


piesa, în noua formă, 


Însă nu putem să nu facem oarecare legături cu citeva situaţii create 
în această perioadă, care vor fi influențat nu puțin severitatea criticului. 
În același interval de timp, el îi criticase cu asprime pe Tănase Scatiu, 
soris acum, îl determinase pe scriitor să amîne, dacă nu chiar să renunte 
la nuvela Două case potrivite, care avea să apară — nesemnată — abia 
în 1899, nu-l susținuse timp de 3 ani la Academie, $l lăsase mult timp 
fără răspunsuri ete. Duiliu Zamfirescu, la rindul său, criticase aprig 
Convorbirile (Scris. către Titu Maiorescu, din 9/21 febr. 1896), ceea 


ce 
ar putea explica tăcerea cri 


icului luni de zile la rînd, însă adevărul e 
că tocmai acum gruparea „Amicii literaturii şi artei române”, cu Ollš- 
nescu şi Petrașcu în frunte, desfășurau acţiunea de sustragere a convorbi- 
riştilor de Ja matca Junimii și, sprijiniți de Palat, prin Carmen Syiva, 


602 


puneau la cale noua revistă anticonvorbiristă, care avea să apară în 
noiembrie 1896, Literatură şi artă română; ziarele anunțau cu zel pe 
membrii noii grupări, ntre care fusese trecut și Duiliu Zamfirescu — fără 
ştirea sa, îi explică el criticului (Scris. din 1/13 martie 1896), dar în 
sumarul revistei îl găsim chiar de la numărul prim. Hypnoticii ajungeau 
la Maiorescu exact odată cu apariţia noii reviste, care debuta cu 9 mani- 
fostă, violentă detaşare de Junimea şi de maiorescianism. Replica în Con- 
{vorbiri vine prin Mihail Dragomirescu, care lasă în articolul său citeva 
formalări acide la adresa întregului grup şi Duiliu Zamfirescu, înfuriat, 
e gata să-i provoace la duci. Lucrurile se aplanează în timpul prezenței 
scriitorului în țară, în ianvarie—aprilie, cînd au loc şi discuțiile în 
jurul Hyproticilor. Pe un astfel de fond, e de presupus că nesfirsita 
obiectivitate critică a lui Maiorescu nu putea rămîne fără explicabile 
adieri ghețoase dinspre amintirea dezertiei vechiului convorbirist în 
tabăra adversă, Calmarea totală a disputei se va perfecta mai tirziu, în 
toamnă, iar prețul va fi trimiterea romanului În război la Convorbiri, 
în loc de Literatură şi artă română, unde Fusese promis. Insă totul se 
produce și cu preșul sacrificării Iypnoticilor care, așa cum va rezulta din 
scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu din 2/14 mai 1897, trimisă criticului, 
rămineau „să doarmă“, Scriitorul avea astfel de comportări faţă de unele 
opinii ale lui Maiorescu, adică la cu totul mepublicată cite o lucrare, 
contestată de critic. Aşa se întimplase, de exemplu, cu grațioasa poezie 
Glyceria (1893), de atmosferă grecească antică, și fată că noua piesă 
trebuia să aibă aceeași soartă : „Revenind acum la Hypnoticii Aa MĂ 
propun să-i tăsăm să doarmă. Ce-a fost, s-a dus. Un scriitor wir îi 
poate zice sieşi: non val cosa nessuna lemozione tua (au prețuiește 
nimic emoția ta însuți; sensul e că nu contează propria părere, sau 
emoție, legată de o acţiune sau, În cazul nostru, de o aperă de artă, 
dacă altul nu probează o părere apropiată, sau o emoție identică, n.n), O 
lucrare poate să iasă mai bună sau mai rea: asta priveste pe alții. Răs- 
plara lui stă în însuşi faptul scrierii.“ _ i So E 

Supărare există în fraza de mai sus, dovadă vorbirea inal orisme şi 
proverbe, întărită cu citate celebre. Că este, ne-o va dovedi următoarea 
scrisoare către critic, din 6/18 sept. 1897 — așadar la peste parru luni 
distanță : „Se pare că o umbră de nor sa lăsat peste noi în vremurile 
din urmă, nor de neînțelegere, de amor propria — poate exagerat — din 
parea mea.“ Se fac apoi cheva afirmaţii sentenşioase despre firea proprie. 
se invocă prezența Anei Maiorescu (,care deschisă, în care se citese toate 
impresiile“) si se exprimă speranța că „la o nouă revedere, pagina să 


603 


fie întoarsă, paragraful norilor să fie sfişiat şi un altul, senin, ca cele 
din trecut, să reinceapă”. 

Dacă de la noua revedere se așteaptă atit de mult, înseamnă că 
ultima sau ultimele — deci în aprilie, cînd se va fi discutat şi varianta 
transformată a piesei — n-au fost prea liniștite. 

„Vă spun cu sinceritate toate acestea, fiindcă am prins din nou firul 
scrisului, care mă ridică deasupra nimicurilor vieţii, mă face să văd şi să 
recunosc greșelile mele şi să iert pe ale altora.“ „Firal scrisului” se rup- 
sese si prin respingerea Hypnoticilor ? 

Totuşi, se pare că, măcar parțial, scriitorul îi dădea lui Maiorescu 
dreptate cu privire la neajunsurile piesei, semnalate de crinc, căci iată 
premisele care determină „somnul“ — de 15 ani — al piesei: în aceeași 
lungă scrisoare din 2/14 mai, un întreg capitol este consacrat Hypnotici- 
lor, cu prilejul vizionări la Roma a piesei lui Sardou, Spiritisma; e 
semnificativă întreaga demonstrație a scriitorului, elocventă pentru sinceri- 
tatea cu care îşi examina literatura, dar și pentru subiectivitatea, amorul 
propriu fn considerarea comparativă a operei sale și operelor altora — 
na deosebită însă de a multor scriitori ! 

»HyPnoticii — începe scriitorul. Închipulţi-vă că tocmai la sosirea 
mea aici, se da piesa lu Sardou, Am alergat s-o văd, cu o neliniște si 
© temere cum nu vă puteți face idee — şi m-am întors triumfător, ua 
triumf da uno solo, dar şi cam plouat, gîndindu-mă, pe de o parte, ce 
falsă, goală și învechită e tema lui Sardou şi cu toate astea cum a știut 
să scoată din ea scene frumoase — iar, pe de alta, ce bună este tema 
la mine, cu firea interesantă a doctorului meu, şi totuşi cum nu e nici 
o scenă de teatru !* 

Afirmația lipsei de teatralitate poate să aibă şi o doză de ironie în 
ea: e cu neputinţă ca Duiliu Zamfirescu să fi crezut <ă, în adevăr, łu- 
erarea sa nu are „nici o scenă de teatru“, Mai probabil e că se reproduce 
aici spiritul unei afirmaţii a altcuiva — şi a cui, dacă nu a lui Maiorescu ? 

Rezumatul piesei franceze („Voiţi să ştiţi ce se petrece în Spirizismul 
Jui Sardou ?“) e făcut cu abilitate, pentru a rezulta comedia, și anume, 
intr-o manieră care o apropie de qui-pro-quo«ul caragialesc din Noaptea 
furtunoasă și Scrisoarea pierdută, acolo unde soțul înşelat crede în absoluta 
cinste a nevestei adultere, La un moment dat, chiar, numele eroinei res- 
pective e dat direct din Caragiale („Coana Veta — după numele consoar- 
zei lui Jupin Dumitrache, n.n. — cu ambiţ, nu vrea să se mai întoarcă 
acasă și propune amantului să fugă în lime“ — ceea ce în Scrisoarea 
pierdută e partea lui Tipătescu). 


604 


In piesă, socotită dintre cele mai slabe ale dramaturgului, e vorba 
— după cum arată Duiliu Zamfirescu — de un medic mai virstnic, 
pasionat de spiritism și cu o soţie care-l înșală fără scrupule („Îi pune 
niște coarne cu ramuri”). Într-o zi, ea declară soțului spiritist că pleacă 
la şară („seu așa ceva”), de fapt ca € cu un amant, în cu totul alt loc. 
Trenul în care trebuia să se afle are însă un accident groaznic şi, între 
morţii cazbonizași, doctorul socoate că e şi iubita soție, al cărei spirit el 
începe să-l cheme în ședirkele lui de spiritism. Anunţată de un amic în 
ce situație se află, necredincioasa îi propune mai întii amantului să fugă 
împreună în lume, cesa ce el refuză, astfel că soția începe să răspundă, 
ca spirit, chemărilor doctorului, pînă cind se întoarce de tot acasă, spre 
satisfacția soşului, încredințat că spiritismul e cel care a săvirşit minunea. 

„Asta-i, încheie Duiliu Zamfirescu. Toată bazaconia asta e spusă cu 
gravitate, cu ştiinţă ocultă primprejur. Un alt franţuz ar fi făcut o farsă 
enormă, să te tăvăleşti de ris. D-] Sardou a făcut o piesă serioasă.“ De 
unde concluzia, în ce privește Hypmoticii: „Eu vă propun să-i lăsăm si 
doarmă”. Probabil, Maiorescu sugerase, în discuțiile din aprilie 1897, noi 
transformări și adăugiri, de care scriitorul nu se mai simţea în stare, sau 
nici mu era de acord cu ele. Împăcarea cu Maiorexu survenind — și 
Hypnoticii fiind una dintre pricinile controversei cu acesta — seriitorul 
nu a mai considerat potzivit să dea piesa nici prietenilor de la Lierarură 
şi artă română, Însă poate le-a vorbit de ea — și poate la Hypnoticii, 
nu la Thargelia, se referă Ollăneseu în scrisoarea sa dinsr-un 22 nov., 
probabil chiar 1897, cînd îl chestiona pe scriitor: „Cum merge cu dra- 
maturgia de care-mi vorbeai? Ad-o la noi, că ne trebuie şi la teatru 
şi la revistă.“ Dacă de Hypnoticii fusese vorba, atunci e o dovadă de 
consecvență față de înșelegerea cu Maiorescu, faptul că nu pe aceasta o 
trimite lui Ascanio, ci pe aceea cu frumoasa milesiană, oricum, mai veche 
cu trei ani. 

După 1897, cînd piesa intră în sertare, și pînă în 1911, cînd e 
predată la Teatrul Naţional, nu se întîmplă mare lucru cu manuscrisul 


ei. Dimpotrivă, deosebirile dintre acesta — păstrat În transcrierea or- 
donată a lui Duiliu Zamfirescu — și forma publicată în 1912 și jucată 
sînt relativ neînsemnate. E, deci, forma realizată — după prima lectură 


a lui Maiorescu — în aprilie 1897; deosebirile dintre acesta și cea an- 
terioară, păsirată de asemenea, sub titlul Hypnotici, sînt foarte mai 

În afara numeroaselor modificări de replici, unele de matură să dea alt 
curs scenelor respective şi atitudinii personajelor, există cel puţin două 
scene mari, ale primei versiuni, la care autorul a renunțat, adăugind în 
locul lor alele, care efectiv schimbă substanța piesei. Nu este exclus 


603 


miei ca inlocuirea respectivă să fi fost determinată de vizionarea piesei 
lui Sardou, din necesitatea de a îndepărta cît mai mult ideea inspirării 
de acolo. Aşadar, diminuind în corpul Hypnoricilor dezbaterea despre 
hipnotism, evident că lucrarea își elimina posibilitatea punerii în paralel 
cu textul lui Sardou, lucru care i se mai întîmplase, destul de neplăcut, 
lui Duiliu Zamfirescu, cind cu scrisoarea trimisă de Borel; amicul pa. 
zizian al li Eugeniu Soleanu (În fața vieţii), şi care era o parafrază 
deswl de apropiată a prefeşei lui J. Bourdeau la volumul Pensées, ma- 
imes et jragments de Schopenhauer. Acuzaţia și punerea în paralel fu- 
sesară lansate de Ollănescu-Ascanio în Voința națională, cu prilejul apa- 
ziţiei romanului. Deşi Duiliu Zamfirescu procedase şi acolo în limitele 
practicilor literare obișnuite, el s-a ferit desigur să mai reediteze împre- 
jurarea, mai ales că lui Ollănescu însuși i se întfmplase, la 1890, să 
fie învinuit de plagiat, pentru un fapt asemănător aceluia al lui Duiliu 
Zamfirescu din romanul În faja vieții. 

Se explică acum, pe de o pane grija lui Duiliu Zamfirescu de a-l 
preveni pe Maiorescu că își sorisese piesa înainte de a fi auzit de cea 
a Îui Sardou și cu atit mai mul înainte de a o fi văzut, iar, pe de 
altă parte, de a diminua sau chiar şterge urmele apropierii, înlocuind 
scenele. Fxaminînd comparativ textele variantelor, și mai de aproape, se 
va vedea că ipoteza trebuie luată serios în seamă, anume ca înlocuirile 
de scene întregi să se fi făcut pentru evitarea punerii în paralel a 
Hyproticilor cu Spiritismul lui Sardou, 

Precizăm aici că titlul Doctorul Vera din scrisoarea primă către 
Maiorescu nu mai apare nicăieri pe parcurs, semn că, în vara lui 1895, 
cînd scrisese primul act și o jumătate din al doilea, în zece zile, scriito- 
rul nu avea încă titlu pentru piesă, ci o numea după eroul principal. 

Asadar, între 1897 şi 1911 nu se întimplă nimic sau aproape nimic 
cu piesa. În 1911, simțindu-se dezlegat de vechea convenție cu Maiorescu, 
de a o lăsa „să doarmă“, o scoate din sertar, o transcrie — a existat, 
se pare, și un manuscris al Teatrului, care e pierdut de prin 1944 — şi 
o prezintă Ja Naţional sub titlul Lumină nouă. Acceptată în şedinţa din 
27 august 1911, piesa e citită încă o dată în Comitet, la 30 septembrie, 
prezenți fiind: Jon C. Bacalbaşa, directorul Teatrului Naţional, D, Evol- 
ceanu, junimist extrem de activ şi favorabil scriitorului încă în cadrul 
polemicii care a urmat discursului de recepție, actorii V. Leonescu şi 
Ion Brezeanu, și I. Procopiu, ziaristul de la Indépendance roumaine, fost 
presedinte al sindicatului ziariştilor, delegatul din 1908 la Congresul in- 
ternațional al Presei de la Berlin. 


606 


în aceeași ședință a Comitetului, din 30 septembrie, se hotărăşte 
corpul principal de interpreți: Doctorul Vera — N. Soreanu; Sylvia 
— Tina Barbu; Căp. Cantă — Aristide Demetriade; Domnița Zoe — 
Constanţa Demetriade. 

Erau capetele de afiş ale teatrului în acel moment, Distribuția se 
completează cu A. Barelian (Preotul), C. Nedelcovici (Studentul Grigoriu), 
G. Ciprian (Primarul), N. Grigorescu (Moşneagul Stoica), A. Liver-Gusti 
(Starea) și J. Mitrofan (Un fecior) — cel mai important dintre aceştia, 
indicat şi de col, fiind G. Ciprian, scriitorul de mai tirziu şi marele 
actor dramatic. 


Premiera a avut loc la 5 martie 1912, spectacolul întregindu-se cu 
O amică. Împreună, au ţinut afişul pînă la 19 martie, cînd seria spec- 
tacolelor s-a întrerupt — se pare că nu atit din cauza scăderi număru- 
lui de spectatori, cît din cauza conflictului iscat intre conducerea Teatru- 
lui şi protagonista feminină, Tina Barbu, care demisionează şi, cu toată 
însistența Comitetului teatral — din care făcea parte și Duiliu Zamfi- 
resu — diferendul nu se aplanează pînă la sfirsitul stagiunii. în toamnă, 
i, si Lumină nouă ră- 
, pînă 


soriirorul prezenta noua sa piesă, Poezia depărtă 
mâne îngropată În manuscris, în repertoriul inactiv și în Camvotbi i, 
la prezenta ediţie. Din ea, deci din forma apărută în Convorbiri lizerare, 
scriitorul include numai una din poeziile moartei Maria, sub titlul Lumină 
nouă. Domnița Albă, în volumul Pe Marea Neagră (1919). 


Critica a fost rezervată — „succes de stimă“ — deferentă pentru 
scriitorul academician ; însă presa de la Sibiu, activă încă după polemica 
declanșată de discursul de recepţie, în 1909, şi apoi sensibilizată acut de 
comunicarea academică Metafizica cuvintelor și estetica literară, a tra- 
tato fără crisare, în formulări care nu se sfiau să folosească toate 
armele polemice, inclusiv jocul de cuvinte: „Din Lume nouă (sie! — 
poate eroare intenționată, aluzie şi la vechiul roman Lume nouă şi lume 
veche., pentru a sugera o lucrare anacronică) a dlui D. Zamfirescu, 
dacă îi scoși limba, în adevăr distinsă, nu mai rămîne decît un fond 
grozav de copilăresc, pe care — s-a văzut — nu se poate broda o 
dramă. A căzut şi asta“ — ca şi Irinel a lui Delavrancea, unde 
autorul „a dovedit încă o dată că nu cunoayte deloe tehnica teatrală” 
(Luceafărul, XI, 24, iunie 1912). Un Nikizurcă, semnind o presupusă an- 
chetă verificată din Scena (15, dec. 1914), se referea, desigur, cu in- 
trebarea: Ce e viaja?, pusă mai multor scriitori, şi la Lumină nouă 
atunci cînd nota următoarele „răspunsuri“, între care acela al lui Duiliu 


607 


Zamfirescu e direct negativ : 
Vlahuță ; Grigorescu ! 
Coşbuc : Şie de balade, 


Duiliu Zamfirescu : O piesă care cade. 


în adevăr, piesa cădea, dar existau — sau existaseră — în ca, S 
dite de scriitor, citeva lucruri, pe care comparația celor două variante 
de bază: forma iniţială, Hypnoticii, și forma a doua, Lumină nouă, le 
pune foarte char în evidență. Ajungem şi de astă dată la una din coor- 
donarele gîndirii lui Duiliu Zamfirescu, care a scăpat criticii de pînă 
acum și pe care lucrarea noastră monografică, apărută în 1969, o abor- 
dează numai în treacăt, în partea referitoare la piesa Hypnotic — Lu- 
mină nouă. 

Vom sublinia din nou că, între varianta a doua manuscrisă, inti- 
vulată Lumină nouă, şi intre forma din Convorbiri — aşadar şi cea pre- 
zentată pe scenă — nu sînt deosebiri esențiale și chiar cele de amănunt 
sint de mică importantă, Trecereă efectivă de la o formă a piesei, la 
alta, substanţial schimbată, se petrece de la Fyproticii la Lumină nouă. 

Mai întii cadrul social-geografic al acţiunii. 

Chiar din prima scenă, în Hypnotic se dădea un reper al locului 
unde se află conacul Domniței Zoe, în apropierea unui oraş, Făurei 
Faptul că în versiunea următoare numele oraşului e tăiat și localizarea 
rămîne încenă, e un indiciu că prima idee a scriitorului fusese Făureii 
autentici din Bărăgan, deci conacul se afla într-un punet echivalent cu 
al Ciulnieilor sau Comăneștilor din Viața la pară, însă, în final, rezultă 
că prin apropiere trece Siretul — prezent în poezia Curgea Siretul li- 
misiz (Alte orizonuri) — ceca ce confirmă în alt chip echivalema de 
peisaj — în mintea autorului — între romane și piesă : tradiţia orală din 
familia scriitorului alcătuia Ciulniţe 


i ae din moșia Băleşti, în apropiere 
e Rimnicul-Sărat, plasată în peisajul Drăgeștilor de pe Siret, înlocuit 
cu Ialomiţa, E util să se menționeze existența unor Făurei şi în 
Vrancea. 


Personajele propriu-zise ale piesei sînt cele 5 — Domnița Zoe și 
Sylvia, apoi doctorul Vera, Căpitanul Cantă şi studentul Grigoriu. De 


subliniat numele Cantă, pe care-l vom întilni și în romanul 7» război 
Natalia Cantă. Romanul se pregătea în ump ce aveau loc primele mari 
transformări ale piesei, 

Numele comun al unor personaje, sau unele elemente ale decorului, 
spun şi nu spun mare lucru despre două lucrări diferite, care se seriu 


608 


aproximativ concomitent. Însă mai multe ne comunică episoadele de sub- 
stanță socială care trec dintr-un roman în altul. Trebuie precizat că 
nimic din preocupările ciclului Comăneştenilor nu se reflectă în piesă — cu 
exceptia unuia: apariţia unui personaj care-l reproduce pe Scatiu, însă 
tnte-o ipostază mult mai rudimentară, anume într-un primar care je- 


I fuieşte pe rani ca şi modelul său din romane. Prima versiune, Hypno- 


tici, nu cunoștea acest intermezzo social, efluviu dinspre Viaţa la țară 
şi Tänase Scatiu. Aceasta în scena a treia a formei finale. În Hypnoticii, 


i. preotul era numai ua ignorant, din speța lui jupin Dumitrache sau a lu 


Jpingesxcu, care nu ştia să citească Psaltirea decît în literă, nu în sen- 
suri — aşa cum personajele lui Caragiale o făceau cu gazeta. În Lumină 
nouă, preotul e aidoma primarului, atit în ce privește spiritul cerşe- 
toresc, cît şi firea acaparatoare (cere hainele moartei Maria, vrea să pună 
mîna pe locul din grind). în Hypnotic, era un om simplu, eventual 
compătimit de cei din jur; în versmunea finală, e o ţintă a critici 


sociale. 

Episodul venirii primarului tot pentru pămint și pentru hainele 
moartei (scena a III-a), apoi a țăranilor pentru pămint (scena a V-a), 
este, așadar, exclusiv al Luminii noi, el nu apărea în Hypnoticii. E in- 
trodes în varianta finală pentru a înlocui tentația iniţială de filozofie 
superioară, din Hypnoticii, consumată într-un amplu dialog dintre Doc- 
torul Vera și Sylvia, asupra cărusa trebuie discutat mai larg. 

Inlocuirea s-a făcut, fără îndoială, la argumentația lui Maiorescu ; 
nu ştim dacă numai eliminarea incursiunii filozofice amintite, sau și 
adăugarea episodului social. Putem spune, în prealabil, că, dacă ne stă- 
duim să găsim acestuia din urmă o legitimare aetistică — și aici nu 
este exclus să fi operat sugestia criticului — este de a dota piesa cu un 
fond de realitate fzustă, de un prozaism ostentativ, compensator, care să 
echilibreze conflictul, prea spiritual, şi acțiunea mereu ancorată într-un 
exces de speculație şi convenție intelectuală, cu tot lustral ei metafizic 
şi misic 

Adăugată e şi scena lecturii celor două poezii, cu semnificaţii mai 
puțin certe decît le-ar vrea personajele în cadrul piese, dar frumoase 
ambele, şi în special a doua, pe care scriitorul o şi introduce în volumul 
Pe Marea Neagră. 

O modificare de mică importanţă, dar meritind semnalată, pentru 
alte rașiuni, e aceea a felului cum il numeau Domnița Zoe îi Sylvia 
pe doctor, când i se adresau în Hypnoticii: prima îi spunea Démètre, 
firesc pentru categoria lor şi pentru Domnița îndeosebi, fiică de domn : 
Sylvia, însă, mai familiară, după natura relaţiilor dintre ei, îi spunea 


609 


Mitică, Apelativul era frecvent pînă pe la 1900, indicind familiaritatea. 
Dar odată cu Momentele din Caragiale, cu Moftul român, diminutivul 
Mitică s-a... caragealizat, adică a fost discreditat în așa măsură, încir, 
după un deceniu și jumătate, el a trebuit îelocuit. La 1896, procesul era 
abia la inceput; la i912, Mitică nu mai putea urca pe scenă decit 


în postură comic 


Acum să examinăm de aproape suita de momente la care Zumină 
nouă a renunțat faţă de Hypnotic, și să deducem cîteva din consecin- 
ele ulterioare ale operației. 

În actuala scenă a IV-a există un prim enunț al problemei care va 
alcătui substanţa piesei, anume spiritismul prin intermediul sgestiei. Cam 
brutal și fără pregătire prin alte elemente dramatice, doctorul vrea să o 
convingă pe Sylvia despre relativitatea fenomenală (mai corect ar fi: 
fenomenologică — „nimic nu-i personal al fiecăruia din noi”, chiar 
inima seste a ta, şi este a mea, sau a oricui ar putea să o miște”), în 
schimb despre realitatea iluziei sau sugestiei. Disputa continuă la fel în 
ambele variante ale piesei, însă, din cauză că lipsește premisa din Hyp- 
noticii, referitoare la puterea sugestici, nu se clarifică atît de bine ideea 
(asupra căreia vom reveni mai jos, cu privire la aparentul apolog al 
metempsihozer). Spiritismul din piesa lui Duiliu Zamfirescu se întemeiază 
cînd pe hipnoză, cînd pe această reîncarnare sui-generis, care nu are 
nimic de-a face cu antica metempsihoză, de aceea o şi ironiza în epocă 
o secvență din Moftul român ; Lache, se spunea acolo — şi scena apar- 
ține probabil lui Caragiale — Lache se naşte, trăiește şi moare ;. sufletul 
lni se zeîntropează în Mache, care se apucă să facă spiritism și, S să 
ştie că în el e spiritul lui Lache, îl cheamă chiar pe acesta. Întrebarea 
e — se spune în Moftul român — dacă va răspunde spiritul lui Lache, 
şi pe unde anume o va face? Aceasta e concepția unui umor popular, 
care respinge mixturile mediocre ca sinteza metempsihoză-spiritism. 

Teoria spiritistă pe care se întemeiază doctorul Vera şi mai ales 
tînărul Grigoriu vine dinspre Allan Kardec (Hyppolyie Rival), autorul 
celebrelor studii: Livre des esprits și Livre des médiums, foarte răspia- 
dite în Europa, acceptate şi de Maiorescu, la rîndul său interesat de 
spiritism ceva mai înaintea Hypnoticilor. însă, alt autor citat de scriitor 
în piesa de la 1896, neurologul francez Jean Martin Charcot, profesor 
la Salpêtrière, care trata afecțiunile nervoase cu ajutorul hipnozei și su- 
gestiei, nu mai e pomenit în Lumină nouă, deși sugestia şi hipnoza ră- 
min să domine piesa în locul speculației teoretice despre fenomenologi 
caracter ideal, raportul real-ideal etc. 


6810 


Freud fusese elevul lui Charcot, dar lucrările lui, deşi se efectuează 
de pe acum, şi chiar în domeniul sugestii, nu sint încă publice. Lumea 
îl cunoştea încă pe dascăl; ucenicul era anonim. Duiliu Zamfirescu era 
informat mai ales asupra legendelor domeniului și asupra liniilor mari 
ale problemelor, încă puțin răspindite si ele în public; dar Maiorescu era 
aici la el acasă (nu ca Hasdeu, care făcea spiritism cu insistență, dar ca 
an fel de diletant). De unde neacceptarea de către critic a felului cum 
se discutau problemele în prima variantă a piesei, 

Hypnoticii, cu toate că apelează pe larg la scene de spiritism, ca şi 
Lumină nouă, e o piesă despre sugestie și despre hipnoză ; spiritismul e 
lăsat în suspensie, dacă e real sau iluzoriu, asupra lui Grigoriu rămînind 
să plutească o aură de dulce discreditare, chiar de ridicol. Accentul cade 
mercu asupra capacităţii de autosugestie, care e o ipostază artistică, se 
rezumă în iluzia — sau convenția — artei, iluzia dragostei, relativitatea 
adevărului. Iniţial însă mu era aşa. Hypnoticii tundamentau filozofic 
ideea. Pozhiile erau mult mai tranşant opuse decit în Lumină nouă, 
Mai întîi, doctorul Vera se lansa într-o diatribă blesfematorie împotriva 
divinității : 

„DOCTORUL: M-ai întrebat de ce nu cred în Dumnezeu.. În care 
Dumnezeu ? 

SYLVIA : în care cred toņi oamenii. 

DOCTORUL: în acesta nu pot să cred, Dacă un asemenea Dumnezeu 
ar exista, acesta ar fi cel mai nedrept ji mai tiran stăpinitor al 
lumei, ar fi mai mic decit mine, fiindcă cu am noțiuni morale 
limpezi, pe cîtă vreme el nu are; el hotărăşte lucruri zevoltătoare: 
dă fericire unora, laerămi altora, lasă pe pămînt bărzini în mi- 
zerie; ucide tineri plini de viaţă; zbuciumă omenirea fără cauză ; 
plouă unde nu trebuie; trăsnește pe un muncitor ostenit.„ Un 
asemenea Dumnezeu ar fi o monstruozitate...“ ete. | 
Termenii şi mai ales viziunea, argumentele sint, surprinzător, ale unei 

atitudini din prima tinereje, cînd fi făcea lui Duiliu loanin o profesie 

de credinţă ate, urmată de un veritabil blestem în versuri, Indignare, 
risipit prin foiletoanele Palabras doi ani mai tirziu (vezi nota la poezia 

Dezgust, ed. prezentă, vol. I, p. 404). EN 
Singura religiune adevărată pentru Vera e „aceea a ideii“ (Hypro- 

zicii), dar el profesează peniru alii credința în Dumnezeu, pentru ca și 

aceștia să aibă un reazem spiritual, în lipsa capacității speculative a 

ideilor, Hypnoticii vehiculau conceptul esență (părăsit în Lumină nouă), 

pe acela de fenomen, deci intrau în plin kantianism, căruia, după dă- 
râmarea ideji de Dumnezeu, îi dădeau o mare extensie, începînd de la 


6it 


„sensul adevărului“ ca element absolut, „neatirnat de Timp", 
„omul în centrul universului față cu Fiinţa în sine“. Perorația doctorului 
despre „idealismul moral din om", care aspiră la armonia dintre natură 
şi om şi care a generat „Finga în sine“ („Das Ding an sich"), e 
decretată drept „scopul real al întregei existențe”. 

O referire ambiguă a Sylviei la Phedon al lui Platon și apoi, prin 
opoziţie, alta la spiritism, ȘI derermina pe doctor să afirme că există o 
forță prin care „orce domină mare, orce adevărată vibrare sufletească 
tinde să iasă din lumea ideală şi să se manifeste fn cea reală, 
transformă bunăoară lumina în energie“. Şi, 


şi pînă la 


cum se 
invers, orce realitate pu- 
ternică“, tinde „să se reintegreze, să se transpună în lumea ideală“. Ma: 
clar, „orce ființă cu mare energie morală, 


cu puternice facultăţi armo- 
nice, nu moare, ci se transformă în idee, se 


e proiectează în generațiunile 
viitoare, înir-un om, în mai mulți sau în toți oamenii, după cum idea- 
limul său moral a fost mai mic sau mai mare. 
parte de nemurire din noi.“ 

Dar această teză infirmă și ideea de Dumnezeu, pe care îl transformă 
în creație a minţii umane, anulează şi iluzia spiritismului — pe care, în 
cele din urmă, ambele piese îl contestă, afizmînd însă sugestia şi hipnoza. 

Doctorul Vera vrea să spună, în termenii lui Horaţiu (Non omnis 
moriar), că nici o făprură umană cu o înaltă capacitate de iradiere spi- 
rituală („energie morală“) nu moare decît cu o parte a sa, cealaltă tă. 
minind să fie dusă mai departe de urmași. „Maria, sora ta, a fost fe. 
nomenul încîatător pe care-l ştim: ea a murit cu o parte dinteînsa, iar 
cu alta s-a transpus în lumea ideală -— în sufletul tău, în al Domnitei, 
în sufletul meu..." (Flypnoticii). 

De la astfel de afirmaţii se ajunge la teza exact contrarie, după 
care singura solușie în faţa tendinței ideilor de a se transforma în fe- 
nomene, care sint inferioare faţă de idei, e „să iupți cit s-o putea 
contra năzuinei ideii către fenomen și pentru năzuința fenomenului către 
idee”. Tradus, ar însemna că ideea trebuie să rămînă în sfera ci ab- 
siractă, să nu devină materie umană, jar fenomenul să se despoaie de 
particularitatea sa fenomenală, pentru a rămine în planul generalitășii 
abstracte, a ideilor pure — sau, cum zice Duiliu Zamfirescu, în „idea. 
litare”, 


Aceasta e adevărata 


„Ființa în sine“ a lui Kant îl obsedează pe scriitor, în diferite 
forme. „Adevărata cauză a lucrurilor trebuie căutată în efect“, spune 
doctorul; religia e, pentru oamenii simpli, neobișauiţi cu generalitatea 
— în speță pentru preot — nu un narcotic, nici o nevoie mistică, ci 
„singurul prilej de a trece ceva din lumea fenomenelor în a ideilor“, 


612 


adică a explicării faptelor reale prin mistică, din necunoașterea rapor- 
tlui cauză-efect. Invers, la zugravul de icoane — deci la artist, care 
operează cu imagini, concretizări ale generalităţii în particularitatea ta- 
bloului — esențială este „trecerea ideii în fenomen“, 

Sylvia începe să dialogheze de la cgal la egal cu dociorul despre 
psihologia individului și a popoarelor. „Un singur tip de om este cu 
adevărat inferior: acela în care, pe nici o cale, fenomenele nu se întorc 
în idei.“ K 

Toate acestea figurau în Hyproticii, exprimind o poziţie — oricit 
de confuz formulată — materialistă, gnostică, aspirația fiind către omul 
capabil de abstractizare şi generalizare, de cunoaştere prin legi, nu -doar 
empiric, prin senzaţii (fenomene). Aa. 

Nemulțumirea lui Maiorescu me de aici trebuie să fi pornit, ci de 
la faptul că se vebiculau în piesă, în citeva dialoguri ale unei singure 
scene, înșze doctor si Sylvia, asitea idei numai aproximativ intuite, dar 
cu aplomb exprimate, atitea concepte filozofice în scheme comune, atitea 
referiri la domenii fundamentale din gindirea teoretică (Platon, Kant) 
— pe baza unor lecturi de amator, ae E 

Ne putem imagina scena sau scenele disowiei criticului cu seritorul, 
la sfirșinul lui martie 1897, în care acesta a fost nevoit să recunoască 
slăbiciunile de principiu ale micii sale încercări de filozofie — destul de 
nepotrivită în piesă de alıfel — pe acelea ginînd de exactitatea receprării 
unor concepte şi teze, sau numai de exactitatea formulării lor. De vreme 
ce atit de categoric a renunțat la to, e de presupus că situaţia autoru- 
lui piesei a fost penibilă — şi în acelaşi timp sa născut la el ideea sau 
nevoia demonstrației contrarii, a zevanşi, Aceasta avea să fie romanul 
Lydda, Scrisori romane. Ciudăţenia e că intilnim numeroase aluzii în 
roman, ulterior cu chiva ami Hypnoticilor, caresi trag sursa de aici, 
Mai întii, toate tezele principale aflate în cele citeva pagini eliminate 
din piesă, reapar în Lydda, în scrisorile tinărului Mircea M., care-l pre- 
figurează pe scriitor însuși — şi cea cu Dumnezeu, cu psihologia popoa- 
relor, referirile la Platon și Kant, elogiul foryei de sugestie a artei, toate 
însă cu extensii 
zdruncină pe bătrânul şi scepticul filozof sehopenhaverian Filip A. Duelul 
filozofie din roman, în schimbul epistolar al celor doi, apoi însemnările 
finale ale bătrimului — care ocupă toată jumătatea a doua a romanu- 
ui — sînt sortite să demonstreze eşecul filozofului, Bătzin şi însingurat, 
în fața impetsosului asalt al tinărului artist, Problema romanului e mult 
mai complexă, fireste, însă nucleul — sau geneza — pare a se afla în 
controversa în jurul piesei Hypnoticii, mu asupra întregii piese, ci cu 


ampk, cu lux de amănunte, cu mari demonstrații, care-l 


813 


privire la filozofia eliminată din actul I, Cum apar lucrurile transfor- 
mate? De exemplu, în piesă e menţionat la un moment dat că „Dum. 
nezeu crăsneşte — fără motiv — pe un muncitor ostenit“; în roman, 
scena e dată pe larg, cum nu putea încăpea în piesă, și tot pentru a 
demonstra arbitrariul, răutatea sau indiferența lui Dumnezeu în faja 
faptelor naturale sau omenești care se produc, dacă ele se produc ca 
Ştiinţa sau din puterea sa — în toate cazurile rezuluind sau inexistența 
lui Dumnezeu, sau neputința lui, deci tot inexistența. Iată cum e extinsă 
în roman, prin fapte (fenomene !), ideea cu trăsnirea muncitorului : „Un 
muncitor venea de la cimp, ostenii, necăjit, cînd, lingă ponte molle cade 
Wrăsnerul dintr-un bleg de nour şi! carbonizează. Ziarul spune <ă mun- 
citorul lasă 5 copii orfani, că bietul om era cinstit, bun, ba mai adzogă 
și această împrejurare mişcătoare, că de citeva zile îi murise o soră 
vădană şi lăsase alți doi copii, pe care îi luase țăranul să-i crească. Nu 
îngelegi ce revoltătoare și cinică este fima aceca supremă care stăpinește 
vînturile şi permite unui vagabond de nour să ucidă un astfel de om 2... 

Modul de lucru e acesta. Amănuntele piesei reapar în roman mai 
toate, într-un fel sau înir-altul, cu vădită intenție polemică, art prin 
modul tratării, cît şi prin simplul fapt că ele sînt reluate în roman, după 
ce scriitorul acceptase ideca eliminării lor din piesă. Romanul, fireste, se 
extinde și se complică enorm cu mulțimea de referiri de lectură — unele 
din ele adevărate pagini de istoria artei, istoria literaturii, arheologie, 
reportaj, eseu ere. — şi cu apeluri la corespondența scriitorului cu eri 
ticul, necunoscută publicului la data scrierii romanului Lydda. 

Astfel, între cele mai importante semnificaţii ale piesei Fyproticii 
este, că a fost, aproape fără îndoială, punctul de plecare, fenomenul care 
a coagulat o lungă perioadă de conizoverse îmre Duiliu Zamfirescu şi 
Titu Maiorescu, precipitind deznodămtntul în această amplă şi stilizată 
ripostă, care înglobează gîndirea criticului, esența filozofiei lui și toată 
ființa scriitorului. 

Duiliu Zamfirescu n-avea desigur intenţia să facă vreodată publică 
geneza romanului; namai existența primei variante a piesei și a ce- 
lor citorva scrisori păstrate de la seriitor, cu privire la piesă — mai 
apoi cu privire la roman — ne relevă filiația, mai cu seamă proiectind 
torul pe fundalul ansamblului raporturilor dinure critic şi seritor, și 
îndeosebi ale momentului de după Hyproticii (martie-aprilie 1897) şi 
începutul Lyddei din vara anului următor (primele capitole-scrisori dia 
Lydda se publică în Convorbiri în oct. 4898). Urmărirea în paralel 2 
testului eliminat din piesă și a romanului relevă multe alte date dove- 
ditoare. Să notăm și aici că trimiterea romanului în grupe mici de pagini, 


614 


pe rând, se datora, probabil, mu awt faptului că scriitorul nu ar fi avut 
text mai mult scris, cit preocupării ca Maiorescu să nu ştie ce va urma. 
Poate că, prezentind întregul roman la Convorbiri dintr-o dată, el ar 
fi avut soarta Flypnoticilor. Expediat pe porțiuni, el a putut să apară, 
căci se crease obligaţia continuității și apoi, de la un moment dat, ini 
iaşi observaseră direcșia polemică a romanului, ceca ce făcea obligatorie 
pentru revistă publicarea lui. 


1 — De comparat fraza din piesă: „Aici, tot ce ne înconjoară 
ne aduce aminte de dînsa“ — e vorba de Maria, fiica Domniței Zoe, 
recent decedată — cu următoarea frază dintr-o scrisoare a lui Duiliu 
Zamfirescu către prietenul său, Duiliu Ioanin: „Ori de cîte ori ating 
mn lucru care a fost al si, și care aici sunt păstrate cu sfințenie dato- 
rită unui dulce suvenir...“ 

Şi la Băleşti, la familia Dumitru Sirmionescu-Rimniceanu, de unde 
serie Duiliu Zamfirescu, „portretul Marii ([e] inconjurat de foi de stejar 
care deja s-au uscat...“ 

În Amintiri din vremuri exista un fel de altar identic, închinat celei 
decedate — în piesă e o criptă, Hypnoticii se constituiau, deci, din ele- 
mente familiare scriitorului. 


2 — Participanţii la războiul din 1877 primeau în proprietate de 
veci cite 5 hectare în Dobrogea, recent reveniti României în 1878, după 
tratatul de la Berlin. Populaţia provinciei fusese rară și pînă atunci, dar, 
odată cu plecarea definitivă a administrației otomane, se transmutaseră și 
alți locuitori ai ei, trăitori acolo: turci în special, tătari şi greci, care 
se bizuiseră pe puterea ocupanților, 


3 — Aici apare prima oară sugestia viitorului titlu, care apoi se va 
întări în final, cu alt sens, acela al revelației viepi pure din claustru, 
au neapărat întru divinitate — Sylvia nu e credincioasă, de fapt — ci 
întru spirit. „Lumina nouă” este cea de care vorbea doctorul Vera: a 
<unoaşterii, a adevărului, a regăsirii, relegării de cei duși, aşadar totul e o 
trăire spirituală, nu mistică, nici religioasă, ci elevată. 


4 — E una dintre „contrazicerile“ aparente ale piesti, în orice caz 
dintre alunecările în afara ideologiei ei de bază. Soluția vieţii în iubire 
apare și în Fiica Haosului şi în alte poezii ale lui Duilm Zamfirescu. 
Aici însă ea mu s-ar potrivi cu sensul general din piată, unde, dimpo- 
trivă, eroii se împărtăşesc în spiris, si tor spiritismul eroilor clevați constă 
în a regii drumul adevărului moartei Maria, făptară pusă. In% docio- 
rul o îndeamnă peste tot pe Sylvia să-și trăiască deplin viata, să refuze 


615 


iluzia imediată, în favoarea marilor adevăruri. Piesa, nu lipsită de obscu- 
Tităţi, e un elogiu al vieţii trăite plenar, mu însă așa cum înţelege Gri- 
goriu, care alege latura spectaculoasă, de iluzie sau farsă, a spiritismului, 
iar Căpitanul Cantă pe cea vulgar-materială a vieţii, preferabilă celei- 
lalte, totuşi, deși coborită. 

Nu pentru spiritism pledează piesa, ci pentru... spiritualitate ! 


5 — Poezia îl reprezintă bine pe Duiliu Zamfirescu, mai mult decit 
pe moarta Maria. E un crez poetic, exprimat în atmosfera și în formele 
simbolismului contemporan momentului cînd se serie piesa. Și alte citeva 
poezii ale momentului 1910 — Primăvara, Către Domnul — sînt ex- 
presia încercării de regăsize a unui drum către simbolism, părăsit de 
mult, la 1882, atunci spre simbolismul macedonskian, acum spre acela 
minulescian. 


6 — Elogiul lui Edison, făcut de entuziastul Căpitan, exprimă po- 
zizivismul epocii, dar în formă plată, e fascinașia tehnicii la oameni fără 
orizont mai larg, nu însă ireală, nici iluzorie, dovadă că doctorul accepta 
acest elogiu, cu mai puțină exuberanță, dar convins. Ce secrete „furase“ 
Edison naturii la acea dată ? În principal, folosirea electricităţii, care, în 
cele mai generale şi exterioare manifestări (sensibilizarea şi activarea ca- 
pacităţilor necunoscute ale metalului în lampa cu incandescență, crearea 
cimpuriloc magnetice artificiale, electromagnetice etc), părea să se 
asemene unui „duh“ al maurii, asemănător sufletului omenesc, „Pasele 
magnetice” din spiritism și din hipnoză (Grigoriu face spiritism cu un 
magnet în mînă, pentru a declanșa sau capta „duhul“ naturii sau spiritul 
moartei Maria) erau asemănătoare — pentru lumea mijlocie a epocii şi 
mai puţin la curent cu descoperirile tehnice — cu curentul electric, deci 
cu „fluxul“ de electricitate, cu electricitatea în mișcare. „Negreşit, va 
spune numaidecit Căpitanul, că dacă-mi ceri să explic ce este magnetis- 
mul, îmi ceri un lucru imposibil 


7 — Stat exact relatările lui Allan Kardec, scriitorul le va declara 
proveniența — prin Căpitan, care nici nu credea în ele; soldaţii îsi 
vor dovedi că stafia, pe care toți o cred a Marici moarte, e un om 
real ; ei însuși, Căpitanul, dă ordin să nu se mai pună mîncare pentru 
stafie, convins de mistificare. De ce prin Căpitan se denunță teoria spiri- 
tistă și procedeul? Pentru că era cel mai lucid dintre ei, mai practic, 
mai plat, în accepțiile piesei, neîncrezător în valorile spiritului. 

Dar esenţial e că și lumea Căpitanului se preocupa de spiritism în 
epocă — de fapt de întreaga problemă a stadiului „misterului“ uman, 
nesondat decit superficial pînă atunci. Piesa lui Duiliu Zamfirescu este 


613 


între primele lucrări de la noi care încearcă acest lucru. În fond, ex- 
perienşele spititiste erau forma vulgară a unei preocupări superioare de 
psibologie, de valori spirituale. Este climatul în care, mai îatii Charcot, 
seful şcoalei de la Salpêtrière (menţionat în piesă la stadiul Fiypnoticilor), 
apoi Freud, elevul lui, au fundat psihologia modernă şi psihanaliza, care 
au revoluționat cercetarea vieții umane, fundamentînd în alt chip chiar 
literatura nouă. Adevărata „lumină mouă“ aici se afla, și Duiliu Zam- 
firescu o sesizează cu exactitate. 


8 — Nu e exagerat să se compare scenele „apariţiilor“ Mariei 


— apariţii spirituale — cu scenele în care lui Hamlet i se arată fan- 
toma tatălui său. Sînt de aceeaşi esență şi au aceleași mobiluri: să acre- 
diteze „adevărul vieţii” — în Lumină nouă, necesitatea trăirii plenare 
a vieţii. 


9 — În Hypnoticii se menționa aici numele lui Charcot: „..Hyste- 
tici hotăriți să-și taie un deget numai fiindcă Charcot le spusese că era 
cangrenat“, (La Salpêtrière — era numele aşezării cu spitalul unde lucra 
Charcot.) De ce a renunțat scriitorul la precizarea: „Charcot le spu- 
sese“ ? Maiorescu să-l fi îndemnat ? Probabil! Fl avea o informaţie mult 
mai largă în materie şi va fi ştiuj că experiența respectivă aparținea, 
poate, altcuiva. Pentru lumea mijlocie din epocă, însă, legenda voia ca 
toate marile descoperiri în materie de „spirit“ (hipnoză, spiritism) să 
se atribuie lui Charcot, iar cele tehnice lui Edison! Maiorescu va fi 
corectat eroarea făcută, cu sau fără intenție, de Duiliu Zamfirescu. Dar 
scriitorul mu putea să nu cunoască și alte lucrări ale celebrului medic, 
legate de astă: Iconographie Photographique de la Salpêtrière (1881), 
Les Démoniaques dans l'Art (1887), Les Dijformes et les malades dans 
PArt (1889), care constituiau o hrană preferată pentru curiozitatea lu- 
mii culte a epocii. 


10 — 'Terapeutica somnului hipnotic era la început aplicată de Char- 
cot, şi ea dăduse curs larg legendei despre transele spiritiste. Grigoriu 
= avizat în spiritismul de acest fel: el Îl comunică aici direct pe autor, 
care va fi fost interesat de problemă, însă echilibrul funciar al lui Duiliu 
Zamfirescu, rezerva sa intelectuală îl făceau să tempereze prin doctorul 
Vera excesele de neofit ale tinărului Grigoriu. 


11 — In acest punct, Grigoriu declara întempestiv în Hypnotic : 
„Asta mă şi făcea să găsesc toate romanele false” — deci pentru că son- 
dajul lor psihologic mu ajungea pînă la zonele unde acționau sugestiile 
de tip hipnotic („ln realitatea de toate zilele, noi mu facem decit să ne 
sugestionăm unii pe alții“, spune el}. Duiliu Zamfirescu însuși îşi afla 


51? 


carenţe în ce priveşte studiul psihologic al eroilor, în romanele sale. Pro- 
babi! că mai ales Za acest soi de psihologie s gîndea. În Lydda, el va 
aborda problema din unghiul lui Lombroso, care aplica un altfel de stu- 
diu al sugestiei, în excesele maladive ale acesteia, care duc la crimă. Ne- 
numit direct, Dostoievski, admirat de Duilio Zamfirescu, își plasa pentru 
scriitorul nostru psihologia eroilor în această zonă. 


12 — O problemă absolut nouă pentru opera lui Duiliu Zamfirescu : 
obsesia eredității, la el de origine dostoievskiană, probabil, însă foarte 
la modă şi aceasta în epocă, mendelismul (Morgan încă nu se relevase) 
find una dintre curiozităţile epocii 


13 — Nesiguranța doctorului, alternativa dacă „suntem noi o ge- 
neraţie zdruncinată pină în temelia vieţii noastre fizice” (se înțelege 
oare: psihice? — sau e vorba de viaţa materială, deci existența reală 
a omului) — sau dacă „o lumină nouă și misterioasă arde în fundul 
sufletului omenesc”, este de fapt alternativa lui Duiliu Zamfirescu, şi 
era a epocii lui. Sensul elevat al Hyproticilor stă în astfel de întrebări, 
care nu se prea puneau în literatura de la 1896—1897, cînd a fost 
scrisă piesa. 


14 — încă o modificare importantă, făcută probabil la sugestia lui 
Maiorescu; inițial, în Hypnotic, cra voință, mu viață — „parcă o 
voinsă nouă a luat locul vointei mele vechi..", ceea ce are cu totul alt 
sens, mult mai apropiat de capacităţile ce derivau din folosirea hipnozei. 
Se schimba o voință, se impunea altă voință, se modifica viara — dar 
nu putea fi vorba de o viaţă nouă. Nu putem crede că Maiorescu obiec- 
tase în legătură cu vreo apropiere posibilă de voința în sens schopen- 
haverian (Die Welt als Wile und Vorstellung — Lumea ca voinţă și 
reprezentare) deoarece e vorba de altă serie de probleme. 

Însă modificarea testului s-a făcut parțial: numaidecit mai jos, 
conceptul de voință este păstrat. În replica următoare, cea a doctorului, 
se spune: „Să fie oare aşa de puternică trecerea voinței de la o per- 
soană Ja alta... etc. 


15 — Abia aici are loc mutația de sensuri — de la lumina nouă 
a doctorului, care constă în cultivarea valorilor spiritului („Eu cred într-o 
evidență lăunirică a mea”), se face trecerea la lumina nouă a Sylviei, 
revelată atunci, care este reculegerea de tip monahal, nu însă întru 
Dumnezeu, ci întru iubirea de oameni, aşa cum va şi spune eroina în 
ultimele replici ale piesei: „Mă duc să mă închin Minzuitorului, aceluia 
ce este numai îndurare și iubire, aceluia ce înțelege şi iartă” 


618 


EGRA E a, intobata rată 


Această legătură cu tislul nu există în Hypnoticii, Trecerea Sylviei 
în chausiru se realiza prin găsirea revelajiei pure, aceasta era „lumina 
nouă“ ; în forma definitivă a piesei se face prin părăsirea „luminii noi“, 
anume descoperind iubirea pentru bărbat, iubire la care-o îndemna pe 
eroină moarta Matia în prima dintre poezii : 


Iubeste dar, iubirea-i pururi nouă, 
Ca pasărea ce tremură în cng etc., 


căci tor acolo se definea clar iubirea femeii și a bărbatului, deci viața 
normală, drept scop suprem al vieții : 


Tu nu-și închipuiești că fericirea 
E numai în speranța de a fi, 

Că doară tu pricepi că te-a scris firea 
Spre-a ji cu-adevărat şi a iubi (subl. n.) 


In opoziţie cu această atitudine sau prin extensia și trecerea fe- 
nomenului în idee, cum s-ar fi exprimat doctorul Vera în dialogul 
eliminat din actul I, Sylvia mece de la iubirea unui om la iubirea ru- 
turor oamenilor. O va face chiar în termenii poeziei: lumina mea, 
spune eroina, „e reînvierea mea sufletească“. E „înşelăciune, veche ca 
lumea”, replică doctorul ; „si, ca dinsa, pururi nouă”, zice Sylvia, adică 
exact cum formulase moarta Maria: „iubeşte dar, iubirea-i pururi nouă” 
— numai că extinsă de la om la umanitate, abstractizată deci idealizată. 
Fiica Haosului, contemporană cu Hypnoticii, realiza aceeași idee: de 
la iubirea zînei, la iubirea în genere, la difuzarea principiului iubirii 
în natură. 


16 — Şi mai tîrziu, poetul Hugo della Rovere (O muză) străbătea 
o situaţie identică, legată de Mariana d'Asuni, mai tînără decit cl, 
care voise să se căsătorească cu cl. Ca şi Sylvia, ca i se arunca în 
brațe, ca ua copii, şi-i cerea uniunea supremă, pe care della Rovere o 
respingea cu delicateţe, ca şi doctorul Vera. „Atit numai, că o doresc 
în continuare, de cîte ori mă simt singur, sau cind lumea mă răneşte, 
sau cînd sunt nedrept — din Fundul sufletului ostenit, răsare domnişoara 
drAstuni.“ La fel, doctorul Vera: „De cite ori o văd pe Sylvia, eu 
mă simt mai bun şi mă liniştese.* 

Vom mai menţiona că, în mod firesc, Sylvia primea în Hypnoricii 
revelația claustrului (iubirea pentru umanitate în locul aceleia pentru 
om), ca rezultatul unei răni („Eu port în suflet o rană care este min- 
giierea mea“), ceea ce a devenit în ultima formă a piesei: „eu port în 
suflet o lumină, care este suferința şi mingiiierea mea“. 


619 


Rana care e mingfiere — e o ipostază indicînd resemnarea, con- 
solarea ; lumina care e suferință și mingiiere — e revelaţie, deci cu 
totul altceva. În Lumină nouă, eroina se purifică prin părăsicea iubirii, 
prin revelația abstracției inbiri, a sublimării ei, ca trece cu totul în 
idealizate”, cum ar fi spus scriitorul; în Hypnoticii, ca se retcăgea 
căurindu-și alinarea suferinșei de a nu putea iubi, ducea cu dinsa pes. 
talgia vieşii plenare. În Lumină nouă, ea o părăsește definitiv pe moarta 
Maria, cu îndemnurile ei realiste; în anterioara versiune, FIypnotici, 
ca o căuta. 


P. 293 O AMICĂ 
Conv. lit, XLVI, 3, mart, 1912, 


Graţioasă „charge d'atelier", O amică a însoţit în spectacol toate 
celelalte trei piese ale lui Duiliu Zamfirescu, din perioada 1912-1945. 
Premiera scenică a avut-o cu prima dintre ele, Lumină nouă, luni, 5 
martie 1912, la Teatrul Naţional. Fusese acceptată după lectura în 
Comitetul teatral, la 22 ianuarie al aceluiași an, cu următorii membri 
prezenţi: Jon C. Bacalbașa, directorul Teatrului, Iacob Negruzzi, pa- 
iriarhul Convorbirilor, Dimitrie Evolceanu, critic en utre al Convor. 
birilor, actorii V, Leonescu și lon Brezeanu, I. Al Brătescu-Voinești, 
~ aproape aceiasi ca la Lumină nouă. Rolurile principale: Bărbatul. 
Femeia şi Fratele au fost atunci interpretate de trei dintre marii actori 
ai scenei românești, deşi tineri în acel moment: N, Soreanu, Tina Barbu 
şi Cazimir Belcor — al patrulea, apariţie sumară, Doctorul, fiind jucat 
de Cristian Duşulesciz, 

N. Soreanu şi Tina Barbu deţineau rolurile prime şi în piesa de 
bază a spectacolului Lumină movă — Doctorul Dimitrie Vera și, res- 
pectiv, Sylvia. 

Ulterior, în spectacolele cînd O amică a însoțit Poezia depărtării 
şi Voichiţa, rolul era pe rînd interpretat de Tina Barbu și de Maria 
Filorti, altă mare figură a scenei naționale, ceilalți actori păstrindu-și 
rolurile de la premieră. Deci, comedioara mai mică decit un act pro- 
priu-zis al unei piese obişnuite, avea succes, omagiind, deopotrivă, femeia 
— soția — caricaturizind cu năduf excesul de amor, care} împiedică 
pe bărbat de fa lucru sau îl copleșește intempesriv cu dragoste. Ta 
total, lucrarea e un omagiu adus căsniciei, arzînd destulă tămiie polului 
masculin, care-și păstrează ponderea şi importanța primă în familie, 
dar înconjurind şi polul feminin cu o aură întru totul avantajoasă. 

Sînt citeva lucruri care merită menţionate. 


620 


Scriitorul dezvohă cu succes motivul gingăniei care-l exasperează 
pe un om ce se vrea liniştit la lucrul său, motiv tratat cu mare succes 
în schița lui D. D. Pănrășcanu, intrată mai tirziu în manuale şcolare; 
Decorația lui Vartolomeu. Deosebirea e netă: la Pătrășcanu musca nu 
avea alt rol decit de a turbura — comic — pînă la obsesie pe neferi- 
citul erou, deformindu-l, pe cîtă vreme viespea lui Duiliu Zamfirescu 
dobindeșe dimensiuni simbolice, ca e factorul care declanşează sau 
precipită revelarea adevăratelor raporturi şi sentimentelor dintre cei 
doi soji, îi forşează să se cunoască pe ei înşişi. 

Drept sursă de mare literatură, motivul mu poate fi socotit; dar 
generator al unui spectacol agreabil este fără îndoială. Cezar Petrescu 
îl va încerca şi el după primul război mondial, într-o schiță, al cărei 
erou e un copil, si în romanul Sinfozia fantastică. 

Există însă o filiație de altă natură aici, care e util să fie con- 
semnată, din chiar literatura anterioară a lui Duiliu Zamfirescu, E 
vorba de cel puţin două scene, datînd ambele din 1885 şi preludind 
evident schița teatrală O amică. În rubrica „Salon“ a revistei Familia 
de la Oradea — unde į se reproduceau scriitorului periodic lucrări 
apărute anterior în volum sau în România liberă, ca romanul în fața 
vieții ete. sau mai multe poezii și schiţe, dar unde el trimitea şi lucrări 
în primă apariție — i se publică schița mixtă, jumătate poem în proză 
şi jumătate moment dramatic, Ce ne-aduce jarna (Familia, XXI, 45, 
19/22 nov. 1885). Este o construcție de tipul foiletoanelor Palabras 
— anterioare, din România liberă — aşa cum, tot în tiparele foile- 
toanelor Palabras, urmează un fragment din ciclu! intitulat Nebunii (cum 
fuseseră două la fel în România liberă în 1883), fără un titlu propria 
(Familia, XXI, 50, 15/27 dec. 1885). 

În primul text, Ce neaduce iama, o evocare ironie-poematică. a 
sobei, pe timp de iarnă, într-un decor de sugestia pastelurilor lui Alec- 
sandri („Așezat la gura sobei, noaptea, pe cînd viscolește, / Privese 
focul, scump rovarăş, care vesel pilpiieşte..") prilejuiește în finalul 
părții de proză următoarea aluzie: „Astfel, o mişcare naturală a omu- 
Isi, cînd e supărat sau contrazis de cineva, e de-a veni înaintea sobei 
i a-se vita la foc cu capul în miini, amenințător ca şi cum flacăra 
ar fi vinovată de toate nenorocirile ce se întmptă. Iacă o scenă“ — şi 
urmează un scurt dialog, premergător primei scene din comedia O amică : 

„Sunt şapte ceasuri seara. Domnul a dormit puțin. Doamna a cetit. 
Sriipul familiei umblă prin casă fiierind vesel şi primându-și cozon- 
droacele de umeri. 


621 


DOMNUL: Va să zică, draga mea, m astă-seară te duci la d-na Roș- 
coveanu ?... 

DOAMNA : Ba nicidecum. Mă duc la Operă cu bărbatul meu. (Se 
scoală şi-l apucă de braț, aninindu-se de el ca un scai) Cind ai 
sti, Costel... se joacă Aida, acea superbă alcătuire de Verdi.. e 
așa de frumos actul al IV-lea... N-ai auzit finalul, scena de adio ?... 

DOMNUL: Ba am auzit, dac astă-seară nu se poate.. Uite, puiule 
dragă, am întrunire la Senat... să alegem un preşedinte.. şi nu 
se poate să lipsesc. 

DOAMNA : Ce preşedinte... Aşi ales pînă acum vreo patru, tot nu 
v-ajunge? Ia lasă, Costel, mă minți ca pe un copil. Mai bine 
spune-mi verde că nu vrei să mă duci... şi pace. 

DOMNUL: Parole d'honneur, ma chère!.. Avem preşedintele care ne 
aşteaptă. Se poate să nu te pii de cuvint cătră un preşedinte ?... 

DOAMNA : Nu se poate, dar către femeia ta se poate. (Se duce supă- 
rată şi se aşează în fotoliul din faja sobii) Așa viaţă să nu dea 
Dumnezeu nici la dușmani ! 

DOMNUL  (periindu-zi mustăţile): Al! al we superi acuma! Eu te 
credeam mai inteligentă... Speram că o să înţelegi ce inseamnă 
9 rațiune de stat.. 

DOAMNA (scormonind un tăciwne): Nu înșeleg rațiunile de stat ṣi 
nu sunt inteligentă !... M-ai văzut cînd m-ai luat, 

DOMNUL: Ei bine! Dar ce-ai cu bietul tăciune din sobă? El nu 
alege [pe] nimeni. (Tăcere.) 

DOAMNA : Și de asta 1e superi? 

DOMNUL: Eu nu mă supăr. (Sună, Vine Fon) loane, ei, adu puţine 
lemne să facem cărbuni mai mulți. (Ion iese.) 

DOAMNA : Destul de frumos! Numai servitorul nu știa că ne ceztim. 

DOMNUL: La revedere, scumpa mea. (Doamna tace.) La revedere. 
(lese cu oarecare părere de rău. După vreo zece minute se întoarce 
ji o găseşte tot acolo, cufundată în ginduri. Ia un scaun şi s-apropie 
de foc.) M-am întors... 

DOAMNA ; Ce rău ai făcur!.. eram tocmai la actul al patrulea. 

DOMNUL : Bine, ce vezi tu în sobă? 

DOAMNA : Ceea ce tu nu vezi. Dacă am avea aceiași ochi, m-ai iubi 
mai mult şi ai alege mai rar președinți. 

DOMNUL (rizind) : Aratătmi şi mie, în care col; se joacă actul al 
patrulea ? (fi ie mina într-a lui.) 

DOAMNA (se întoarce ușor şi îl atinge cu palma peste frunte): Se 
joacă aici, nu se joacă acolo. 


622 


DOMNUL: Din fericire pentru alegătorii mei, aici mu se joacă teatru, 
(li ia capul în miini şi o sărută pe frunte) Dar dacă aici se 
joacă, e amt mai bine. Vom asista amindoi la reprezentaţie. 

(Cortina cade.) 

Culpa e aici în principal a bărbatului — în timp ce O amici va da 
acestuia iniţial câștig de cauză, în scena declanșată între cei doi — o 
culpă atit de mare, încît pare să amenințe chiar unitatea conjugală, In 
cele din urmă, în ambele comedioare, totul se rezolvă prin tactul femeii, 
care trece generoasă peste mici sau mari erori ale „stilpului” familiei, 
restabilind echilibrul primejduit de el. 
saşie acordă scriitorul în cea de- 
ativa, chiar decizia rupturii defi 


doua scenă din Familia, 
tive, aparține Doamnei : 


„Scena reprezintă o cameră de toaletă. 
{Domnul fumează. Doamna se gătește la oglindă.) 


DOAMNA cum ziceai că ne compari... 

DOMNUL: $ti, draga mea, metaforele cele mai bune le găseşti în 
lumea în care trăieşti, Eu fumez mult și deci... 

DOAMNA (intoarce capul de la oglindă) : Deci ? 

DOMNUL: Deci... zic că femeile sunt ca havanele cele bune, pe care 
le fumezi pînă ajung să-ţi arză musteșile, 

DOAMNA : Şi atunci le arunci, nu-i așa ? 

DOMNUL: Nu; le pui în țigaretă, Le fumezi mai departe, ca să nu 
te frigă. 

DOAMNA : Dar le fumezi întregi 2... 

DOMNUL : Dacă sunt bune... 

DOAMNA : Foarte bine. Ja fii bun şi întreabă-mă, cu ce vă comparăm 
moi? 

DOMNUL : Eu nu-ntreb nimic. 

DOAMNA : Am să spui ncîntrebată atunci. Noi vă comparăm cu nişte 
pufuri de pudră. Pe cit sunteși în stare să ne faceţi mai frumoase 
şi deci mai fericite, vă păstrăm. 

DOMNUL (sărind ca un cocoș): Și după aceea ne aruncați, așai? 

DOAMNA (cu patos) : Nu... vă schimbăm. 


În scena care vine, urmează un divor, iar în cea care vine după 
divor, urmează o tirguială de pufuri. În tot timpul acesta, domnul nu 
mai fumează havanele decit pînă la jumătate, căci i s-au priit grozav 
musteşile." 


Totuşi, crimpeiul dialogat de mai sus îl reprezintă mult mai puţin 
pe Duiliu Zamfirescu, în ceea ce priveşte gindirea lui în materie de 


623 


relaţii conjugale. Căci scriitorul a avut aici o gindire foarte precisă, P. 317 POEZIA DEPĂRTĂRII 
pe care criticul Nicolae Petraşcu o considera, pentru perioada 1910 


— adică tocmai pe cînd scria O amică — drept misoginism curat. Chiar Conv. lit, XLVII 4—7, apr.—iul. 1913. 

în această perioadă, Duiliu Zamfirescu şinea o conferință în faa unui ; . 

cerc de femei, dezvoltind o pedagogie de dictat masculin în familie $ Variante 

(cam aceea din O amică). Problema conjugală — şi a femeii în primul Eo p39 2 — La actul I — indicația scenică lipseşte în ms. 1. 
rind — pare să fie, pentru întreaga perioadă antebelică, cea mai pasio- O Sea fai masi. ve Sina! are. iaia indicație 
nantă pentru scriitor, dintre toate problemele intime. Lucrul îi preocupă 4 aia: 


în toate cele trei piese care vor urma, și din unghiurile cele mai diferite. 

Dar chestiunea au e nouă, ea apărea cu intensitate și în poezia sa 

anterioară, în proză, dind mereu prioritate bărbatului, cam în termenii 

din O amică şi din fragmentul Ce ne-aduce iarna. Imbrăcați de iarnă, intră. 
În fond, așteptarea atit de cuminte a Saşei Comăneşteanu e un 


BĂRBATUL ŞI FEMEIA 


omagiu adus lui Matei Damian — bărbatului — dar şi consimţămiatul e iesapcam primpăigi Taata pofta (ma Dk 
la o subordonare; peregrinările erotice ale lui Mihai Comăneşreana, p. 323, r. 6 — Dar la tine ne mă miră și nu mă surprinde 
mai cu seamă din În război, apoi ale lui Alexandru Comäneşteanu, din (ms. 1). 
îmdreptări și Anna, sint triumful, în toate planurile, al principiului p. 323, r. 7 — eşti născut să fii mare, să stăpineşti (ms, 1)- 
masculin, cu drept absolut de alegere. Ideea va fi teoretizată şi gene- p. 324, r. 5 — replica e alta: Totul e cu putință (ms. 1). 
ralizaă în Fiica Haosulwi, unde formula pe care o lansează autorul p. 326, r. 8 — ai dat chitană ja despărțire că administrai.. 
e aceea a conptienjei feminine despre nestatornicia legică a bărbatului (ms. 1) 
Aici, zina părăsită în cele din urmă de către bărbatul iubit, îi ps: la Fa 
i p. 328, r. 2 — Scena II — imdicația scenică : 
spune acestuia : 
Tu ai venit dar vei pleca, 5 
Mă vei läsa pe veci în jale. FEMEIA, O SLUGĂ, D-na HANKE (ms, 1) 
Eu nu te pot împiedica, 
De-a te supune firii tale. p. 329, r. 10 — lipsă indicaţia scenică (ms. i). 
Tor de aceea, poetul îi acordă fiuturelui — eternul îndrăgostit de p. 330, r. 9—10 — vă retrageţi de la mine, ci de la el; să fugiți 
mereu altă floare — dreptul suprem de a întruchipa simbolul masculi- ins: 1). 
nității nestatornice : Ş p. 333, r. 21 — sau mai bine pe pasiuni omenești (ms. 1). 
n ta aa A p 35,5 6 Z cumpătul de bucurie.. Apropos. (ms. 1): 
Dau pentru leagănul vintului P 338, r. 24 — (aruncând actul, fi cade în genunchi) : 
Tronul pămbatului. Nu vreau.. (ms. 1 ṣi ms. 2) 
(latare) p. 339, r. 5 — Aceleasi lucruri ! - Dar lucrurile... (ms, 1 și 2). 
Această atitudine mu e misoginism, cum afirmă Petrașcu, ci yine p. 346, r. 4—25 _— rog să-l remită în mipa-- (ms. 1). 
de o filozofie antică, derivată din cultul lui Dyonisos. 3 Ua M aao a toti) 
Mai e nevoie să se precizeze, în încheiere, că această discuție nu peaa mE Ulea apanta y E sa 
e o fastidioasă extensie a semnificațiilor, la urma urmei reduse, ale p. 362, r. 2 — indicația scenică la Scena V este următoarea : 
unei mici jucării graţioase — O amică — nu, căci Duiliu Zamfirescu Aceeași, mai puțin D-l Hanke (ms, 1). 
ambiționa să dea sensuri multiple tuturor lucrărilor sale, de dimensiuni p- 365, r, 9—12 — trudă şi chin. 
mai ample sau mai restrînse. D-l V.: Cu toate astea, femeia mea este a 


624 i 625 


mea — am drept s-o iubesc, legitim și nele- 
gitim, fără a face pe alții să sufere. 
D-na H.: Dacă voi putea ii voi da tri 


și chin. 
D-i V. : (privind-o lung)... (ms. 1). 

P. 377, e, 17 — neonestă pornire ajunge... (ms. 1). 

P- 378,1. 17 — Atunci du-te. Fii generos cu adevărat (ms. 1). 

P- 378, r. 18—20 — lipsesc din ms. t, 

p. 380, r, 4 — replica lipseşte în întregime în ms. 1. 

p- 380, r. 8 — Decorul din actul I — şi urmează scena I 
(ms. 1). 

P- 380, r. 18 — lor proprie — acestea sunt stele (ms. 1), 

P- 380, r. 19 — lumină împrumutată, acestea sunt — planetele 
(ms. 1). 

p. 397—400 Scena VIII lipsește în întregime în ms. 1. 


p. 405, r, 21—23 — În ms, t versurile respective au pe margine ur- 


mătoarea variantă : 
Vin de vineri pînă luni 
La priveghi şi rugăciuni 
Și de luni și pînă vineri. 
p- 405, după r. 27 — Totul fuge — în ms. 1. 
P îi4,r.9 In ms. 1 textul final al piesei se opreşte la: 
pe pragul unei alte lumi [şi pare neterminat], 
In ms. 2 se opreşte la r. 3: 
D-voastră, doamnă, aveţi un fiu... 


Scrisoarea cu care însoțea Duiliu Zamfirescu piesa, oferind-o Tea- 
trului Naţional, plasează, curios, Poezia depărtării — piesă a eternului 
feminin“ — în planul unei spiritualităţi nașionale specifice. „Oricit de 
prozaic curge existența celor mai mulți muritori, pentru toi licărește, 
departe, lumina unui luceafăr, ce pare a se oglindi în fundul sufletelor 
lor ca într-o apă de pe pustiuri: este idealitatea rasei, în functiune 
de poez 

Duiliu Zamfirescu combătuse mai demult, la începutul secolului 
(Literatura românească și scriitorii transilvăneni, în Revista idealistă, 
sept. 1903; Poporanismul în literatură, discurs de recepție, 1909), ideea 


626 


că rasa latină e visătoare, predispusă la poezie; el o voia dinamică, 
războinică, aptă să-şi recucerească teritoriul înstrăinat de peste munti, 
de unde și filozofia sa despre caracterul activ al rasei, lată însă că 
la 1912 se vorbeşte numai de „fata morgana“ a poeziei („apă de pe 
pustiuri“), care definește, ca trăsătură chiar principală, „idealitarea rasei“. 
Nu ar fi însă la scriitorul nostru primul caz de corectare a opiniei. 

Citită în Comitetul Teatrului Naţional la 1 sept. 1912, piesa e 
admisă pe loc. Prezenţi fuseseră : lon C. Bacalbaşa, directorul teatrului, 
D. Evolceanu, Brătescu-Voineşti, actorii V. Leonescu şi lon Brezeanu 
şi L G. Saita, aşadar, cu excepţia ultimului, în locul căruia fusese 
Iacob Negruzzi, același Comitet care aprobase, tot în 1912, dar în 
ianuarie, O amică. 

Premiera are loc, aşa cum se specifică și în Convorbiri, vineri, 
25 ianuarie 1913, cu o distribuție din care aveau să se afirme cu 
strălucire, ulterior, două nume: Lucia Sturdza Bulandra (d-na Văleanu) 
şi Tony Bulandra (Hanke-tinărul). În afara lor, restul rolurilor erau 
distribuite astfel: d-nul Văleanu — Constantin Radovici, actor mare, 
dar atunci aflat în ultimii ani ai vieşii; Wilhelm Hanke — G. Achille ; 
d-rul Văleanu, fratele eroului principat — Zaharia Birsan; d-na Hanke 
— Constanţa Demetriade, prezentă și în Lumină nouă; dublindu-l pe 
Tony Bulandra în tînărul Hanke, juca M. Cosmin. 

Corp de actori buni şi foarte buni, asigurind un nivel ridicat spec- 
tacolului. Radovici a şi fost premiat „pentru frumoasa creație din 
piesa Poezia depărtării“. 

Cum piesa e scurtă, reprezentaţia cuprindea si sceneta O amică, 
unde spectatorii n-au putut să au vadă o replică a celeilalte. 

Succesul, mai frumos decît la piesa Lumină nouă, a fost datorit 
jocului „compus“ — cum scria critica — al d-nei Văleanv, plin de 


întoarceri spectaculoase, măsurind eternul feminin si mai ales abisul 
interior al omului, Drama lui Văleanu, nu mai puțin, era atracţioasă, 
mărturia unei pasiuni curate. Deci, elemente care puteau atrage publicul, 
totuşi au atit câ: să şină afişul mai mult timp. 

- Spre deosebire de viitoarea Voichija, introdusă si ea în 1915 în 
repertoriul permanent al Teatrului Naţional, dar nemaireluată ulterior. 
Poezia depărtării a urcat din nou pe scenă în 1920, într-o distribuţie 


total schimbată: d-nul Văleanu — Romală Bulfinschi; d-na Văleanu 
— Doina Fudulescu; Hanke-bătrinul — Aurică Babelian, care mai 
jucase în Lumină nouă; d-na Hanke — Ana Luca-Moldovanu; d-re) 


Văleanu — G. Melișanu; Hanke-fiul — Mihai! Cosmin, ce! care alterna 


627 


în 1913, cu Tony Bulandra, în acest rol; în rest, erau „servitorii“ din 
cele două case. 

Noua premieră a avut loc joi, 15 aprilie 1920, şi ea era mai mult 
un omagiu adus scriitorului, la acea dată mare figură politică în for- 
mașia averescană (Partidul poporului) aflată la putere — era ministru 
de externe. Era însă, totodată, ultimul de largă popularitate, dintre 
cei aflaţi în viaţă din marea generaşie a scriitorilor de la 1880; Iacob 
Negruzzi era o mare figură culturală, mu şi scriitor propriu-zis, jar 
asupra lui Slavici încă plana oprobriul atitudinii sale prohabsburgice din 
timpul războiului, 

Însă piesa avea şi certe valori scenice, care justificau reluarea ei 
ia Teatrul Naţional, mai ales în seceta de piese din acel moment. 


1 — E vorba de o agricultură mecanizată, de întreprinderile agri- 
cole, nu de plugăria tradițională a lui Dinu Murgulep din Viaţa la țară. 
Duiliu Zamfirescu însuși avea o astfel de întreprindere agricolă, mai 
exact viticolă, care putea fi numită și moşie, deşi numai de vreo 50 
de hectare — care se dovedea foarte rentabilă, Hanke pune mai mare 
preţ pe industrie, iar fabrica o organizase tot Văleanu; el era omul 
modern, celălalt era numai speculanrul financiar. Coaflictul celor doi 
era conflictul epocii: România se va îndruma pe calea industrializării, 
sac pe aceea a unei țări „eminamente agricolă“? Realitatea era că 
ambele direcţii se dezvoltau, mai mult însă agricultura, de aceea şi 
Văleanu — are fabrică, dar vrea și moşie. 


2 — Scena seamănă, în dialogul sprinten și în schimbul de coche- 
tării ironice, cu O amiză, iar unele 'scene duc mai departe, la frag- 
mentul Ce ne-aduce iarna dia Familia (1885), unde tachinările se făceau 
tot în fotoliu, la gura sobei. 


3 — O ciudățenie, care putea fi relevată mai înainte, dar pe care 
o consemaăm aici, unde ca e foarte clar vizibilă în replica lui Văleanu : 
de ce d-na Văleanu a rămas necăsătorită pînă la 30 de ani? Ce sa 
petrecut în viața ei? L-a așteptat pe Văleanu? A dorit să fie observată 
de el şi atunci no sa maj căsătorie, deși el a întirziat zece ani? Aşa 
rezultă în scena VI din actul I: „La 10 ani, cînd veneai la noi, te 
iubeam pe ascuns și la nebunie..; „la 20 de ani, doream să mă iain. ; 


~la 30, cînd m-ai luat, socoteam că ești un naiv“. „De ce?“, întreabă 
Văleanu, „Pentru că puteai să mă iai cu zece ani mai înainte,“ Ceea 
ce înseamnă că dacă Văleanu abia la 50 de ani a descoperit-o pe soţia 


sa. care-l iubea de 20 de ani — în schimb ea a ostenit iubindu-l fără 


628 


speranţă, în ascuns. Iar cînd l-a refuzat pe Hanke tînărul şi s-a căsă- 
torie cu Văleanu, a constatat că făcuse gestul numai din obişnuința 
vechii iubiri, ca o datorie pentru o dragoste purtată zadarnic vreme 
de 20 de ani, dar că pe soțul ei ea nu-l mai iubește, semn că lunga 
dragoste care nu se împlinește — moare, Scriitorul vorbea, în sensurile 
cele mai adinci ale situației, despre el însusi. Lucrul į se înrimplase la 
tinerețe şi se zeperase pe parcurs. În căsnicie nu se simpise fericit — 
făcă a fi fost însă nefericit, „în sensul strict al cuvîntului”, Dorea altceva. 
O spune foarte clar într-o scrisoare către Elena Miller-Verghy (din 27 
mart/$ april. 1896). Deci dorea, aştepta altceva de la căsătorie — pe 
care o făcuse la peste 30 de ani, cam ca d-na Văleanu. 


4 — Una din scăpările obişnuite la Duiliu Zamfirescu: adresindu-se 
soşului său cu formula „Comte Oscar“, d-na Vălcanu pare a se referi 
la Oscar Wilde, despre care Văleanu vorbise mai inainte — cind însă 
soția nu se afla în cameră, deci mu avea de unde sti că el se referise 
la Wilde. E adevărat că ca căuta o cane tocmai a lui Wilde, însă 
acesta nu era un motiv să-i zică soțului său pe numele scriitorului 
englez. a 

5 — Acest roman al lui Balzac î-a interesat mult pe Duiliu Zamfi- 
rescu, îl aflăm menționat şi în Lydda. Scrisori romane, Probabil ideea 
însăşi a căutării „absolutului“ îl atrăgea, nu epica romanului, 


6 — Volumul respectiv, întitulat Prinţul fericit, apăruse în 1888 
şi conținea şi nuvela dorită de d-na Văleanu. 


P. 415 VOICHIŢA 
Conv. lit, XLVIII, 5—8, mai— aug, 1914. 


Variante 


p. 423, r. 8—9 — Eşti ceva mai înaltă ca mine (Conv, lit). 

p- 427, r- 18 — Parcă eu n-am o gbindă pe., (Conv. lit). 

p- 437, r. 9 — Indicaţia scenică lipseşte în Conv. lit. 

p. 443, r. 2 — Uite-o. Vorbeşte cu... (Con, liz.). 

p- 447, r. 10 — Potrivită {Conv. lit). 

p. 458, r. 13 — Să-mi dai voie. În continuare, în Conv. lit. 


urmează o indicație scenică : 
(se întinde jos, pe un covor şi face gimnas- 
tică, Scenă mută. Maria Cantă, de la o ușe, se 

itä la ei, Doctorul citeşte): De 6 ori 


629 


p. 459, r. 4 — Voichița se uită lung la el. 
În Conv. dir. textul se continuă tocmai la 
p- 462, r. 34, cu replica : 
Voichiţa: $i crezi oare, doctore, că o să 
se îndrepte vreodată cocoașa asta infamă ?!.. 
p. 462, r. 8 — Ca pe-o floare de pe plai. 
In Conv, lie, poezia mu se continuă. Urmează 
replica (r. 32) : 
— Ce frumos spui. 


p. 501, r. 15 — In Conv. lit. indicația scenică lipseşte. 
p. 503, r. 6—8 — Va să zică e mai grav. Ce credeai (Conv, lir). 


Singura dintre piesele perioadei finale, publicată înainte de reprezen- 
tarsa pe scenă, Voichiţa a fost prezentată la Teatrul Naţional cu mai 
mult de un an înainte de a fi publicată. De ce această distanţă, e greu 
de spus astăzi. Momentul politic mai dificil — izbucnise în Europa zăz- 
boiul, în august 1914 — nu pare să aibă vreo legătură cu piesa, căci 
aceasta este o jucărie amuzantă, cu multă farsă, multă frivolitate și co- 
chetărie, resimțindu-se de ceea ce va spune criticul N. Petrașcu că era 
misoginismul scriitorului — în realitate fiind numai o uşoară zeflemea 
la adresa feminismului tot mai accentuat, explicabilă [a ezadiţionalistul di- 
plomar, 


Piesa o citeşte autorul însuși în edinșa Comitetului teatral, la 23 
ianuarie 1914. Prezenți: I. Al. Brătescu-Voineşti, director delegat al tea- 
trului, D. Evolceanu şi actorul V. Leonescu. Hotărirea se amină — trebuie 
să presupunem că din cauza lipsei unei majorităţi necesare — și abia la 
1 februarie se decide jucarea, prezenţi fiind, în plus, Iacob Negruzzi, Ion 
Brezeanu şi I. Saita. 

Ceva însă va fi fost de altă natură decît numărul membrilor prezenți, 
intrueît la 28 januarie, acelaşi an, deci cu numai 5 zile mai târziu, aceeasi 
componență a Comitetului, avindu-l în plus doar pe Iacob Negruzzi. 
acceptă în unanimitate și pe loc piesa Cuceritorul de A. de Herz, Sau 
numai prezența lui lacob Negruzzi asigura majoritatea necesară — Duiliu 
Zamfirescu însuşi, membru în Comitetul teatral, neputind intra în număr, 
fiind parte interesată ? 


Fapt e că Voichija e acceptată şi mult mai tieziu intră în repetiție, 
abia toamna. 

La premieră, care a avut loc vineri 9 ianuarie 1915, distribuția avea 
în rolurile principale: doctorul Fingal şi Voichiţa — pe Ion Livescu şi 
pe Tina Barbu, aceasta fiind şi protagonista Luminii moi. 


630 


În celelahe roluri: dl. Costoiu — G. Ciprian; dl Niemene — 


Cazimir Belot; dl. Gușă Pruncu — I. Sirul; Maria Cantă — Ana 
Luca; d-na Niemene — Maria Filoni; d-na Verulescu — A. Liniver- 
Gusty; d-na Pruncu — Nelly Santa; cei doi servitori”: Gena Dimi- 


triu şi N. Săvulescu. O distribuţie — prin cele dintii șapte roluri — de 
mari si de piese de prim rang. Actorii, desi tineri, trecuți totuși fie- 


care prin multe roluri și grele, apreciați de public — îndeosebi Livescu, 
Tina Barbu şi Belcot (comic cu reputaţie). 

Deschis mereu cu O amică, spectacolul era programat de la început (10, 
11, 14/27 ianuarie), după care îşi rărea seria reprezentaţiilor, În ianuarie 
se mai juca o dată (23 ian), iar în februarie de două ori (1 şi 23 febr). 
Succesul era „de stimă“, cum avea să noteze Jon Livescu, adică apreciat 
de presă, de spectatorii statornici, dar neaducînd publicul mare, care pre- ' 
fera comedia bufă, plină de haz ușor. Lucrul îl constatăm și după suma 
cuvenită scriitorului, din totalul încasărilor la biletele de intrare. 

Trebuie spus că publicul acestui gen de teatru mu era prea mare si, 
de-a rindul, piesele autohtone, ca şi cele străine, nu treceau decit rar 
de zece reprezentații apropiate. Ele se reluau apoi numai din cînd în 
cînd — dacă se mai relian. 

Voichiţa a urmat şi ea soarta altora. Nu e mai puțin adevărat însă 
că alte piese umpleau un timp mai mare sala — Inșir-te mărgărite “sau 
Cocoșul negru ale lui Eftimiu, Patima roșie a lui Sorbul ere. 

lasă, la 28 aprilie 1916, Voichiţa e și ea inirodusă în repertoriul 
permanent al Teatrului, fără a se mai relua totuşi, autorul preferind, 
dapă război, Poezia depărtării, mai gravă, mai profundă... 


1 — La Băneasa începuseră să se înmulțească exercițiile aviatice — 
în special ale lui Valentin Bibescu și Negrescu — mutate aici de la 
Cotroceni, unde fusese pînă atunci improvizazul cîmp de aviație, pe poli- 


gonul militar. 


2 — Aici începe o scenă adăugată la reprezentaţie, grațiosul duel 
madrigalesc dintre Voichiţa și doctorul Fingal, în care replicile sint versuri 
anterioare ale lui Duiliu Zamfirescu sau parafrazări ale lor. Scriitorul con- 
suruise iniţial această piesă fără nici o poezie, dar a completate în cele 
din urmă. intercalind fragmentele menţionate și chiar o poezie întreagă, 
frumosul său madrigal din Alte orizonturi, Ca un mănunchi de ramuri 


— toate În această scenă. 


631 


3 — E cam ceea ce se spune, prin contrast, în poezia Nu mai plinge 
(Imnuri păgine) : 


Crede-mă, copilă Thais, oamenii de azi sunt mici, 
Mici la trup și mici la suflet — generații de pitici. 
+ — Primele două strofe din Culcare-s romanițe (Ale orizonturi). 
5 — Strofa inaugurală şi cea finală din poezia Fluture (Poezii nouă). 
6 — Este poezia Ca sn mănuncbi de ramuri (Alte orizonturi). Auto- 
rul a trimis-o mai tirziu direct actorului Ion Livescu, care-și notează 
episodul în Amintirile sale. „În ianuarie 1915 — serie ei — Duiliu Zamfi- 
tescu aduce noua lui lucrare, Voichiţa, comedie în 3 acte, jucată cu 
Tina Barbu fn Voichiţa şi cu mine în doctorul Fingal. Piesa a avut un 
succes de stimă şi aceeași atmosferă de poezie läuntrică înfăşoară întreaga 
lucrare. În actul al doilea citeam Voichiței nişte versuri, pe cari autorul 
mi le-a trimis fa cursul repetiţiilor, din Galați, unde se afla la întrunirile 
Comisiunii Europene a Dunării, în calitate de ministru plenipotențiar, în- 
soţite de următoarea scrisoare 


«Stimate Maestre, 

Mă ţin de cuvint mai tirziu, dar mă ţin. Vă trimit versurile pe cari 
le vei spune Voichiţit în actul al doilea, şi cred că veți avea timpul 
necesar să le învăţaţi, De spus, nu port nici o grije, căci talentul Dv. 
e o suficientă chezășie, nu numai pentru doctorul Fingal, dar pentru atitea 
alte roluri cu mult mai grele, jucate, și altele, cari așteaptă viaţă — din 
bogatele mijloace ce le-aveţi la îndemînă — şi o interpretare justă de la 
spiritul analitic, pe care am avut prilejul să vi-l preşuiese de atitea ori. 

Tată şi versurile : 

[Urmează poezia din textul piesei, cu două mici modificări, n.n.] 

Cu salutări amicale de la obligatul d-voastră, 

Duiliu Zamfirescu 
Galatz»* 
(Ion Livescu, Treizeci de ani de teatru, ed. „Rampa“, 
1925, p. 269—271) 
Memorialistul credea că versurile sînt inedite şi nu au titlu. 


7 — E a treia piesă succesivă, în care Duilu Zamfirescu omagiază 
miinile unui erou — în celelalte erau miinile de femeie, aici de bărbat. 
În Lumină nouă gestul căpăta chiar semnificații speciale. Dar o poezie 
mai deosebită a miinilor de femeie nu avem, de fapt, în lirica sa, ceea 
ce e înteucitva curios. Mai curind am fi așteptat si aflăm astfel de 
graţiazităţi în poezii, nu un omagiu adus miinilor de bărbat, fie ele și 
ale unui medic. 


632 


ADDENDA, 


_Penizu a oferi integral 
imaginea dramaturgiei lui 
Duiliu Zamfirescu, atit cu 
privire la piesele pe care le 
includem în acest volum, 
cit și la cele pe care, din 
motive diferite, nu le in- 
cludem, dăm aici citeva ex- 
plicații şi ipoteze care se 
pot face în jurul acestora 
si, după caz, texte reproduse 
după manuscrise. Procedăm 
astfel pentru înţfia oară în 
cadrul prezentei ediţii — 


întrucie alte lucrări ale 
scriitorului, de asemenea ră- 
mase în afara ediţiei, aa 
fost cel puţin o dată tipă- 
zite în volume sau în presă, 
asadar, în principiu, ele au 
devenit publice. Cele trei 
piese aflate în situația de 
a figura numai în această 
Addenda, ne prezintă fie- 
care cite un „caz“ aparte, 
de natură să nu legitimeze 
includerea lor în corpul 
volumului IV. 


PREA TIRZIU 


Prea dirziu reprezintă a doua tentativă a lui Duiliu Zamfirescu de 
a urca pe scenă cu o lucrare a sa — întiia Fusese O suferință, respinsă 
în 1881 la Concursul anual şi publicată în Literatorul. Traducerea lui 
Hernani rămînind neterminată, iar Haiducul nefiind decit traducere 
— Prea tirziu trebuia să fie cucerirea unei veritabile poziții literare, 

însă, desi a urcat — o singură dată — pe scenă, la 19 ianuarie 1884, 
piesa nu e un asemenea succes. Ea nu poate fi nici cel puțin introdusă 
între lucrările certe ale scriitorului, prezentind problema dublului auto- 
rat — o singură nuvelă mai semnează el în colaborare: Rävaşe, cu Al 
Vlahuță (vezi vol. IE al prezentei edişi) — şi deci neputind avea foarte 
sigure limitele participării sale la elaborarea ci. Concluzia este, aparent, 
clară: ca mu poate fi introdusă alături — sau între celelalte scrieri dra- 


matice ale lui Duiliu Zamfirescu, într-o ediţie ca aceea de faţă. 

Dar se pune imediat întrebarea: poate fi exclusă cu totul dintr-o 
astfel de ediție ? Răspunsul l-am dat introducînd piesa numai în Addenda 
ediyiei şi anume cu acea formă pe care o socotim cea mai apropiată de 
elaborarea lui Duiliu Zamfirescu. 

În 1884, cînd are loc acea unică reprezentație, Vellescu avea 48 de 
ani, iar Duiliu Zamfirescu abia trecuse de 25, diferență enormă, unul 
fiind la acea dată fost actor reputat (nu mai juca din 1877), aflindu-se 
profesor de declamaţie la Conservator, deci om de mare suprafață, în 
vreme ce colaboratorul său mai tinăr era foietonist la România liberă, 
cu un singur volum mixt, de poezie şi nuvele (Fără titlu, 1883), cu puțin 
ecou în public; avea reputația unui tinăr inteligent și promițător, însă 
doar a unui tinăz, De ce ar fi făcut Vellescu pe copistul tinărului, dacă 
Gramatizarea era în principal a acestuia } 


633 


„Dovestea” din piesa Prea tirziu aparține, cert, lui Duiliu Zamfirescu : 
a lui e nuvela Jeana, care trece în întregime în piesă, ale lui trebuie să 
fi fost adaosurile de tipologie socială, conflictul dintre personajele cheie, 
de vreme ce materia acestora va trece după un deceniu în substanța 
romanelor Viaja ia țară si Tânase Scatiu, și aceasta în timp ce Vellescu 
trăia, putind revendica paternitatea episoadelor respective, dacă ar fi 
fost imaginate de el. 

Pe de altă parte, intr-o scrisoare către Duiliu Zamfirescu, din 1898, 
Ollănescu-Ascanio, prieten apropiat, sugerează că slăbiciunile piesei 
Prea tirziu aparţin lui Vellescu — slăbiciuni, aşadar, ale dramaturgiei 
propriu-zise, ale construcției scenice, nu ale fabulei după care s-a con- 
struit subiectul „teatral“, acesta răminind să-l atribuim în mod legitim 
lui Duiliu Zamfirescu, de vreme ce nuvela Jeana îi aparţine și adaosurile 
vor fi valorificate ulterior de el, în romanele sale. 

În forma primă a unui interviu la care a răspuns prin 1895—96 lui 
D. Stăncescu, pentru biografiile întocmite de acesta oamenilor de cultură, 
Ştefan Vellescu însuși declara că o amintire „mai plăcută” din viaţa 
sa de arist a fost „cind am lucrat în colaborare cu Duiliu Zamfirescu 
şi am concurat cu piesa Prea tirziu: unul din noi sosea prea devreme“, 
(Textul e şters ulterior cu roșu, şi înlocuit cu fraza: „Cind favățam să 
scriu sub direcțiunea d-lui Hajdeu”) 

Jocul de cuvinte „prea tirziu” — „prea devreme” îl făcuse încă în 
1884 D. D. Racovitză-Sphinx, în cronica spectacolului, dar pentru a-l 
avantaja pe Duiliu Zamfirescu, latezpretat cu bunăvoință, nici Vellescu 
mu pare a spune altceva prin formula sa: tînărul său colaborator era cel 
care îşi încercase „prea devreme“ puterile în teatru — încercarea literară 
neizbutită, aflată în discuție, era deci mai mult a lui, sau chiar numai 
a lui, şi tot lui i se datora în principal sau exclusiv eşecul piesei res- 
pective ! 


"Totodată, însă, Vellescu își trecea ulterior — în programele Teatrului 
Naţional — piesa Prea tirziu între lucrările sale, fără să mai menţioneze 
participaţia colaboratorului. Esenyială pentru stabilirea paternităţii unei 
opere literare este însă nu fabula, subiectul, în liniile sale generice, ci 
elaborarea dramatică efectivă, construcția, tipologia, acțiunea concretă, 
mişcarea scenică a eroilor, dialogul, întreaga stilistică a piesei. Or, pentru 
toate acestea — hotăritoare pentru paternitatea şi pentru valoarea unei 
lucrări teatrale — nu avem nici o atestare foarte sigură, dar Duiliu Zamfi- 
escu e cel ce ridică mănușa la acuzaţiile lansate de Racovitză-Sphinx 
în cronica piesei și spectacolului, din România liberă, luînd apărarea 
textului, Acesta deci poate fi mai mult al său decir al lui Veliescu. Tot 


638 


el e cel ce serie Comitetului teatral, în 1884, o violentă scrisoare, rămasă 
fără rezultat, cerînd imperios să se acorde piesei Prea tirziu premiul 
anunțat. 

Putem însă judeca şi altfel: respins de la premiu în 1881 cu O 
suferință şi vrind să-și asigure accesul la cl, în noul Concurs anual din 
1883, Duiliu Zamfirescu s-a hotărit eventual să apeleze la coautorat — 
în fapt: patronul omului de teatru cunoscut, care nu putea fi atit 
de lesne refuzat de către juriu și Comitet. Imprejurări de acestea s-au mai 
văzut. În acest caz, transcrierea textului de către Vellescu — care va fi 
avut și o participare inițială în elaborarea dramatizării, inclusiv a primu- 
lui text, cel prezentat în concurs — și mu de către tînărul coautor sau 
autor principal, ar fi fost necesară pentru a ascunde juriului şi Comitetului 
teatral care e situaţia exactă a apartenenței lucrării. Însă textul prezentat 
în concurs nu e seris de Vellescu, ci de Duiliu Zamfirescu — cheva 
pagini — şi de un copist. Numai cel destinat regiei teatrale e caligrafiat 
de Vellescu ! 

Dacă ar fi fost mai activă participarea lui Vellescu la piesă, ar fi 
semnat și el scrisoarea — ne putem spune — dar Vellescu avea cu teatrul, 
cu Comitetul, raporturi de altă natură decît acelea ale lui Duiliu Zamfi- 
rescu, era regizor, membru în tot felul de delegaţii, şi nu avea de ce să 
riste o adversitate pentru o piesă parțial a sa, ori chiar mai mult a sa, 
dar nefiind, totuși, decît o dramatizare dezvoltată şi adăugată de celălalt, 
după o schiţă tot a celuilalt. i 

Iată argumente împărţite, care nu ne dau dreptul să introducem piesa 
deci într-o Addenda, nu în corpul propriu-zis al ediției lui Duiliu 
Zamfirescu. 


Mai inti vom nota, din distribuția unicului spectacol, numele princi- 
pale de actori, după caietul manuscris al regiei. verificate cu afișul 
spectacolului : 


Lucbianu — Petre Vellescu 
Alexandru Martinian-Conrad — C, Nottara 
Stroe — 1. Christesou 
Sotir Micronescu — Şt. Iulian 
Luca Micronescu — D. Rasianu 
Maria, fiica lui Luchianu  — Ar. Romanescu 
Elena Frăţeanu — A. Nottara 


Vom sublinia că numele eroului fl păstrăm Alexandru Martinian, zis 
Conrad, așa cum specifică manuscrisul prim; în manuscrisul II și în 


637 


spectacol a fost Alexandru Lazăr, zis Conrad; pentru unificare, am 
păstrat și în note forma din textul pe care-l reproducem, nu numai în 
cazel îui, ci si al familiei Micronescu, care, în spectacol, au fost Micro- 
noff, pentru a li se sublinia originea străină, 

Privind disteibușia spectacolului, constatăm că, cel putin prin cinci 
nume, piesa beneficia de actori dintre cei mai distinși la Teatrul Naţional 
în acel moment. 


Piesa a fost reprezentată strict pentru sondarea opiniei publicului, 
în vederea acordării premiului. FHotărirea juriului a fost să fie premiată 
piesa care va întruni sufragiul spectatorilor, puși să aleagă între Prea tirziu 
şi Grandomania de Sava Şoimeseu : „Cea care va ieși mai bine în scenă, 
aceea să ia premiul“ — se spunea în concluzia juriului. Jucate la 12 și 
la 19 ianuarie, nici una n-a fost nic: premiată, nici jucată în continuare, 

D. D. Racovitză-Sphinx, coleg de redacţie cu Duiliu Zamfirescu la 
România liberă, scrie o cronică foame severă a piesei şi a spectacolului, 
în trei foiletoane succesive (România liberă din 20—25 ian. 1884, chiar 
a doua zi după spectacol — deci avea cronica pregătită, pe baza lecturii 
textului), numind cu multă justeșe deficiențele de construcție, citind exact 
replici, descriind amănunţit evoluția unor personaje. După întfiul foile- 
ton, Duiku Zamfirescu îi predă cronicarului un text-replică, apărind câteva 
din situaţiile piesei şi anume : travestiul lui Alexandru-Conrad ; posibili- 
tatea ca doi veri să se îndrăgostească (întrucît fata Luchienilor, Maria, 
îl iubeşte pe Alexandru-Conrad, deși ca ştie că e vărul ci; da, va spune 
Duiliu Zamfirescu, dar la reprezentare nu s-a observat că cei doi erau 
veri de gradul trei, iar verii de gradul doi și trei puteau să se căsăto- 
rească) ; felul cum Alexandru-Conrad e prea obsedat să-și reabiliteze 
părintele învinuit pe nedrept de a fi pierdut o sumă de bani, care în 
calitate îi fusese furată ; comportarea Mariei, care, deşi îl recunoaște pe 
Alexandru, nu insistă îndestul pentru renunțarea la travesti etc. 

Deci, Duiliu Zamfirescu singur îa apărarea conținutului piesei — nu 
şi Vellescu — dar el are grijă să specifice lui Sphinx: Își serin acestea 
şi în numele d-lui Și. Vellescu”. Sphinx însă vorbește astfel la un mo- 
ment dat, în foiletonul al doilea, despre autorii piesei: „D-sa (Duiliu 
Zamfirescu, n.n.) și colaboratorul d-sale.“ — deci stabileşte o deosebire 
elocventă, căreia îi va da un alt sens în final, şi vom vedea care, cînd 
se va referi la cei doi semnatari. Forma utilizată de cronicar dă sugestia 
clară că autor principal e Duiliu Zamfirescu, Ce poate fi priacipal într-o 
piesă realistă — în concepția epocii — dacă nu subiectul și trasarea pro- 
filului eroilor, lar acestea sînt, fără discuţie, creația lui Duiliu Zamfirescu. 


638 


In estul cronicii se spune mereu: „autorii“; însă, în final, acuzarea de 
bază adusă piesei — păcătuieşte prin chiar scheletul ei, prin chiar ideea 
fundamentală“ — pare a-l viza pe Duiliu Zamfirescu, deoarece pschele- 
tul“, mideca fundamentală“ îi aparţin, tot fără discuţie, lui. Subtilul 
Sphinx, prieten cu Duiliu Zamfirescu, cunoscător, desigur, al felului cum 
mezsese colaborarea celor doi, sugerează clar că el contestă dramatizarea, 
faptul că s-a ajuns la ideea transformării nuvelei în piesă. „Este o piesă, 
spune aşadar Sphinx, care păcătuieşte prin chiar scheletul ei, prin chiar 
ideea fundamentală, idee care, în mintea autorilor, trecînd prin transfor- 
mări şi peripeții diverse, s-a transformat într-o lucrare dramatică" (subl. 
n). Această idee a scenarizării nuvelei aparţine deci mai probabil lui 
Vellescu decit lui Duiliu Zamfirescu, fiindcă altfel, orice s-a spus pînă 
acum, nu vedem ce altceva decit dorința lu Vellescu de a face piesă din 
nuvelă putea să pună alături doi oameni aflati la distanță atit de mare 
unul de altul, 

Mai mult decit ati, atunci cînd vorbeşte despre soarta piesei în viitor, 
Sphinx stabileşte în realitate un dialog numai cu Duiliu Zamfirescu, nu 
si cu al doilea autor: „Consideraţiunile de colegialitate care ar fi putut 


să facă a li se auzi glasul cel puţin pe jumătate — căci d. Vellescu a 
subscris opera alături de colaboratorul meu la acest ziar, Duiliu Zamfi- 
tescu — asemenea considerațiuni am fost de părere că nu-ți au loc, 
întrucît să atinge de dreptate în literatură. 

Din contra, colegul meu, care — sunt sigur — mu va lua în nume 
de rău observările mele — fiind dotat cu o inteligență afară din comu- 
nul oricărui muritor — va fi gata, din contra, a se felicita că am 


găsit ocaziunea d-a nu aproba tendințele de admirațiune mutuală. 

Expresii de felul: „cel puțin pe jumătate" — în sensul că Duiliu 
Zamfirescu e „cel puțin pe jumătate“ autor al piesei; Vellescu „a sub- 
scris opera alături de...“ 
de...“ ; „observările“ lui Sphinx au în vedere numai inteligența colegului 
Său, nu şi pe a lui Vellescu — acestea, ca și tratarea problemei din 


— deci nu e coautor ci numa: subscriitor alături 


„considerenze de colegialitate“ sau chestiunea „admirațisnii mutuale“, au 
loc numai între ei doi, nu şi între Sphinx şi Vellescu — toate par a lăsa 
să se înţeleagă clar că abilul cronicar de la România liberă traduce direct 
publicului pe adevăratul autor al piesei. Lucrul apare şi mai clar ceva 
mai departe: continuind diplomaţia subtilă a reprosurilor şi scuzelor, el 
atribuie direct piesa — atit prin felul utilizării posesivelor, cit şi prin- 
tr-un inteligent joc de cuvinte care încorporează titlul lucrării — numai 
hui Duiliu Zamfirescu : 


633 


„Lucrarea sa — a sa, si nu a celuilalt coautor, nn. — dramatică 
rămine cu valoarea ei proprie, chiar dacă nu s-ar învoi să-i aplice măcar 
unele din remediile ce am propus eu și, dacă mă pot servi de un joc de 
cuvinte, niciodată nu se va zice că a produs prea tirziu, ci, fără îndoială, 
că a scris prea devreme lucrări de merit, ca piesa Prea tirziu, de exemplu, 
si ca alte producţiuni cunoscute deja publicului“, 

Deci: „lucrarea sa dramatică“ ; „a produs“ (la simgular, nu: „au 
produs“) ; „a scris (idem) lucrări de merit“ ca piesa în cauză. 

Totodată, să încercăm a descifra jocul de cuvinte, din limbajul esopie 
al lui Sphinx, care se adresa unui public cunoscător al treburilor artist- 
cesti: „Niciodată nu se va zice că a produs prea tirziu” — deci nu la o 
vârstă mai înaintată (ca a lui Vellescu), ci „prea devreme“, adică la ti 
nereea «elor 25 de ani si câteva luni ai lui Duiliu Zamfirescu, așadar 
piesa nu e scrisă de un autor aflat Ja o virstă mai avansată (Vellescu), 
ci de unul tînăr; acelaşi lucru îl precizează, dacă mai era nevoie, prin 
opoziţie, si formula „a scris prea devreme"; ce anume a scris — nu: 
au scris! — prea devreme? — „lucrări de merit ca piesa Prea tirziu, 
de exemplu, şi ca alte producțiuni cunoscute deja publicului“ — produc- 
iuni ale lui Duiliu Zamfirescu, căci numai de el e vorba în paragrařul 
final 4 

Dacă acest sens și nu altul trebuie să-l dăm încheierii lui Sphinx, 
atunci toată piesa e a lui Duiliu Zamfirescu, şi nu a lui Vellescu care, 
în acest caz, ar fi numai cosemnatar, nu și coautor. Și totuși, nu putem 
da valoare absolută acestei alternative, căci sensurile pe care le-am dedus 
sint o demonstraţie, nu o dovadă, iar manuscrisele vorbesc de generozi- 
tatea lui Sphinx faţă de colegul său. 

Vom mai menționa că mulțimea și lungimea citatelor din cronica lui 
Sphinx dovedesc că acesta s-a servit de un text, dar, în mod clar, nu e 
acela al spectacolului, adică al doilea, deci el s-a folosit de primul, care 
era al lui Duiliu Zamfirescu: există deosebiri între forma din ziar a 
acelorași pasaje şi cea din manuscrisul al doilea — dar şi fașă de primul 
— deosebiri care nu se pot explica numai prin erori de transcriere po- 
sibile ale lui Sphinx sau scăpări ale tipografului și corectorului, ci pria 
faptul că Sphinx folosea, cu ajutorul colegului său, versiunea iniţială, 


În afară de reprezentaţia din 19 ianuarie, nu ştim să mai fi urmat 
alta, deși, în mod real sau ironic, cîte o publicaţie anunță noi spectacole 
cu Prea tirziu, 

La aceasta însă, lucrurile începuseră bine: avuseseră loc, după pro- 
tocol — și chiar insistente — „chemările publicului”, în rîndurile căruia se 


62 


afla regina. Autorul ar fi rezistat ispitei și chemărilor și n-ar fi ieşit la 
rampă, „dar, crede-mă, aș fi făcut o mare necuviință către regina, care 
deja a așteptat prea muli“ ; au fost și felicitări „sincere și pornite dintr-a 
adevărată dragoste“, dar erau şi din „acele calpe“; existau şi „gloabele 
omeneşti, care ambiţionau aseară să mă pupe care de care mai întâi, cînd 
pînă aci se uitau la mine ca la un pestifera” (Scris. către Elena Miller- 
Verghy, din 20 ian. 1884). Desigur, „gloabele omenești” erau cei ce se 
îndoiseră că piesa va fi admisă Ja concurs, nu crezuseră că se va repre- 
zenta sau crezaseră că, la spectacol, se va dovedi că piesa nu e bună, 
nu e premiabilă. 

Se impune o nouă precizare: spusele scriitorului par să indice un 
triumf total, care nu rezultă însă nici din cronica lui Sphinx, nici dim 
neacordarea premiului — în vreme ce Aristizza Romanescu, interpreta 
protagonistei, nic: nu menșionează piesa şi rolul respectiv între cele pe 
care le-a jucat (30 de ani. Amintiri, ESP.L.A., 1960), nici incidentul în- 
suşi al selecţionării piesei pentru a fi dată unui plebiscit al spectatorilor. 
Oricum, o actriță care notează atitea în memoriatistica sa, alcătuită vi- 
zibil după însemnări de epocă, putea să-și aducă aminte și de o piesă 
„promițătoare“, care nu s-a reprezentat însă decît o singură dată. Deci, 
toate preparativele lui Duiliu Zamfirescu — și ale coautorului său — 
transformarea rapidă a piesei după concurs, grăbita ei „dare la rîndea“, 
erau inutile. Faptul că la rampă apare numai el, nu și Vellescu, însemna 
că acesta nu se simțea autor pînă fntr-atit al piesei? Iată motive care 
par a-i atribui lui Duiliu Zamfirescu un autorat preferențial — cu toate 
acestea, îndoiala există și nu ne permitem să reproducem piesa decit în 
Addenda ediţiei de Opere, neputindu-i-o atribui lui, definitiv. 


Este potrivit să arătăm că atunci cînd au fost alcătuite primele trei 
volume ale ediţiei și monografia dedicată vieți și operei scriitorului, nu 
se descoperise decît un singur manuscris conținînd piesa — acela ulterior 
prezentării ei în concurs, dar destinat reprezentaţiei din 19 ianuarie, 
pentru care i s-au făcut importante modificări, faţă de ce! din concurs. 

In iulie 1973, cu ajutorul istoriografului George Franga, directorul 
Muzeului Teatrului Naţional, am putut avea şi manuscrisul prezentat în 
concurs, marcat de trei sigilii peste fila cu numele autorilor, îndoită și 
purtind un motto („E faut se hâter et rire, de toute chose, pour ne pas 
ŝire forcé, une heure après, d'en pleurer — Figaro”) pentru recunoaștere, 

Acest text are primele pagini caligrafiate de Duiliu Zamfirescu ; 
titlurile actelor şı scenelor, personajele din scenă, indicația de sfirsit a 
actelor, motto-ul inaugural, sînt scrise mai toate de el. Pe parcurs sînt și 


641 


alte porțiuni de text scrise de el, multe intervenții în textul transeriitorului, 
acesta din urmă fiind cu totul necunoscător în ale ortografiei, dar seriito. 
rul nu a corectat noianul de erori. A vrut prin aceasta să păstreze ano- 
nimatul, lăsînd totuşi clară sugestia, pentru cei care-i cunoșteau scrisul ? 
Nuvela sa Jeana, care da scheletul epic al piesei, era, în orice caz, cu- 
noscută, apăruse în România liberă, iar, în iunie 1883, chiar în volumul 
Fără titlu. Cel puţin o parte din juriu, cu Maiorescu între ei, puteau şti 
cine era anonimul, dacă el însuși n-avusese grijă să-și anunțe din timp 
participarea la concurs, 

Dat fiindcă şi acest manuscris e, mai tot, o transcriere, de către o 
mină străină, deducem existența încă a unui manuscris, anterior, după care 
s-a transcris şi care e pierdut, Cine l-a seris? Duiliu Zamfirescu sau 
Vellescu ? Părerea noastră e că rolul principal l-a avut Duiliu Zamfirescu. 

Conform hotăririi juriului, dată cu mare întirzieze, piesa a fost pusă 
în repetiție — dar pentru spectacol s-au făcut modificări, chiar mari, mer- 
gînd pină la schimbarea soartei eroului principal: în manuscrisul prim, 
prezentat în concurs, el devine pedepsitorul personajului negativ, parveni. 
tul şi intrigantul Sotir, care e un Iago, un Tartuffe — un Tănase Scatiu ! ; 
în al doilea manuscris, care a stat la baza spectacolului, eroul principal 
moare, bolnav de inimă, nu înainte de a-și dovedi demnitatea și cinstea. 
dar căzind victimă acelui Iago, care rămîne în viaţă, păstrindu-și intactă 
starea, locul social, chiar toată perspectiva evoluţiei ulterioare. În spec- 
zacol personajul pozitiv era un triumfător prin moarte; în concurs el se 
prezenta ca un înfrint prin victorie (căci, socialmente, el era un asasin, 
orice spun alți eroi din scenă). 

Modificările de structură dramatică sint certe de la primul la al 
doilea manuscris, deci de fa cel din concurs, la acela destinat spectacolului, 
Piesa e mult mai teatrală în versiunea a doua pe care o avem şi care. 
în cea mai mare parte a ei, e caligrafiată de Vellescu; cl a adus, deci, 
cele mai importante transformări — care vor fi fost analizate și elaborate. 
în principiu, cu Duiliu Zamfirescu. Manuscrisul din concurs prezintă 
multe note marginale, datorite deopotrivă lui Vellescu şi lui Duiliu 
Zamfirescu, dar şi unor caligrafii ce nu ne sînt cunoscute, sugerind modifi- 
câri — de care ascultă“ manuscrisul al doilea, evident ulterior. Dar și 
acesta are părți transcrise de altcineva decit de Vellescu — și aici o 
distineţie se impune precizată : părțile caligrafiate de Veilescu în manu- 
scrisul al doilea au cele mai multe modificări faţă de primul, deci presu- 
punem că aici a fost intervenția lui principală. Tot aici sint și cele mai 
»elaborate“ texte, deci cu multe tăieturi, înlocuiri, intervenții, uneori adu- 
ceri la forma veche, din primul manuscris, iar acestea trebuie să le soco- 


842 


tim rezultate în urma discuţiei cu Duiliu Zamfirescu, uneori efectuate chiar 
de el, cu cerneală, neagră sau violetă, şi cu creion negru (așadar interven- 
iile s-au făcut succesiv). Deducem că scriitorul nostru şi-a apărat textul 
propriu şi în faţa observaţiilor Comitetului teatral, care i s-au transmis, 
desigur, dar și în fața colaboratosului (textul propriu, adică acela din 
primul manuscris, care deci e mai mult al său decît al lui Vellescu). 
Poate la modificările acestea se referă D. Racovitză-Sphinx, cind face 
să rezulte, într-o abilă formulare, că forma lui Duiliu Zamfirescu era 
superioară, piesa mai bună era a sa, Lucrul îl va sugera şi D. C, Ollă- 
nescu-Ascanio, 

Dacă supoziţiile noastre merg prin preajma adevărului, avem cuvint 
să dăm o prioritate textului prim, aceluia prezentat în concurs, pentru 
a-l comunica cititorilor, nu celui de-al! doilea, pe care însă de asemenea 
îl comunicăm, în ce are modificat mai important, pentru a cunoaște şi 
esenţialul spectacolului, şi acesta semnat de Duiliu Zamfirescu. 

Adăugiăm încă o presupunere: e clar că modificările însemnate pe 
primul manuscris, şi de care „ascultă“ al doilea aproape total, sînt ulte- 
ioare prezentării în concurs şi anterioare spectacolului, Dar oare toate 
modificările pe care le conține al doilea manuscris sint anterioare spec- 
tacolului ? — sau unele sint ulterioare acestuia, efectuate de Duiliu Zamfi- 
tescu sau de Vellescu — sugestii primite de la critică, de la juriul tea- 
tral, idei venite lor Ia repetisie și la premieră — pentru următoarele re- 
prezentați, care însă n-au mai avut loc? Trebuie să admitem și această 
posibilitate. În acest caz, unele tăieturi și modificări, care apropie textul 
al doilea de testul prim, sint mai probabil ale lui Duiliu Zamfirescu; 
acelea prin care se îndepărtează și mai mul: de el sînt mai sigur ale lui 
Vellescu ; şi dintr-o categorie şi din cealaltă, ele îi angajează pe ambii, 
E semnificativ că notări marginale pe al doilea text, polemici cn textul, 
sugestii date autorilor — mi există în al doilea manuseris, ci numai în 
primul; în al doilea sint, nu sugestii, ci operaţii efective — deci se lucra 


prompt, cu decizie. i 

Toate acestea le avem în vedere cînd dăm în Addenda, textul prim, 
cel din concurs, ca text de bază al piesei, atribuit lui Duiliu Zamfirescu 
în măsură mai mare decit cel destinat spectacolului. 

Pentru cunoaşterea marilor modificări, care deci schimbă cursul ac- 
iuni dramatice şi conţinutul jocului scenic, dăm, în subsolul textului prim, 
texte semnificative, uneori scene întregi din manuscrisul al doilea, reyi- 
mind şi indicaţiile marginale, foarte elocvente pentru elaborarea piesei, 
retinind de asemenea textele tăiate, formulările transformate succesiv, unde 
putem bănui deci că s-a manifestat controversa literară a celor doi autori, 


643 


Scatiu, În război, Îndreptări şi Anna, care se pot ceti fiecare aparte, 
dar cari coboară, unele din altele, ca rudele aceluiași neam. Firul 
conducător al acestor cinci lucrări apare astăzi destul de limpede: 
voiam să întorc dragostea românilor către pămîntul lor din valea 
Dunării şi, cu ei, să iau Ardealul“, 

Încă de atunci, romanul readucerii Transilvaniei în hotarele 
firești ale țării îi apărea problematic scriitorului, pentru că imagi- 
naţia realistului nu făcea clare căile concrete ale desăvirșirii proiectu- 
lui. Nici o bună bucată de vreme după ce evenimentul s-a petrecut în 
realitate, planul romanului nu s-a închegat, Scriitorul vorbea în con- 
tinuare despre ciclul său ca despre o serie de romane, „care trebuiau 
să stirşească, în cel din urmă, cu luarea Transilvaniei“, dar nu 
mărturisea intenţia de a mai da viaţă vechiului proiect: „Pe acesta 
nu l-am scris, căci l-a scris poporul român“ (Îndreptarea, din 16 
iunie 1919). 

Există temeiuri să presupunem că noul roman era început la 
această dată, dar el se închega încă greu, de aceea scriitorul nu soco- 
tea potrivit să-l anunţe și, în același timp, nu nega cu totul posibili- 
tatea de a-l realiza: nu-l] scrisese încă, dar nu însemna că nu avea 
de gînd să-l scrie — acesta trebuie să fie sensul citatului de mai sus. 

Cu toată schimbarea numelor — care, după cum rezultă din 
fragmentul existent, nu mai aparțin familiei Comăneştenilor, deci 
în chip normal exclud romanul din ciclul consacrat ei — am încadrat. 
aici cele citeva pagini existente, pentru că descoperim o înrudire 
clară în conceperea personajelor (între Matei Damian și bătrinul 
Deduleşcu există aproape identitate caracterologică, precum şi între 
Mihai Comăneşteanu sau nepotul său Alexandru Comăneşteanu și 
tînărul Alexandru Dedulescu din fragment), şi întrucît continuitatea 
de problematică situează noul roman în succesiunea celorlalte cinci: 
el trebuia să fie, după toate cite le anunţă, acela al readucerii Transil- 
vaniei în hotarele firești ale ţării 


De la prima știre despre intenţia romanului Viaţa la ţară, din 
mai 1892, şi pînă la moartea scriitorului — care va fi purtat ani lungi 
în inimă ideea noului roman — pe parcursul a trei decenii întregi, 
s-a închegat acest ciclu de romane, cel mai amplu din cîte s-au scris 
în literatura noastră pînă atunci, elaborat pe cea mai mare durată de 
timp și cuprinzînd o epocă de jumătate de secol, între 1868 și 1918. 

Fiecare dintre ele are însă o istorie proprie, urmărită, în liniile 
ei esenţiale, în notele care urmează. 

Titlul Romanul Comăneștenilor figurează în mai multe din scrierile 
publicistice ale lui Duiliu Zamfirescu, în ultimii ani ai vieţii sale, șia 
fost înscris pe contrapagina copertei interioare a ediţiei din 1922 aro- 
manului Viaţa la ţară, unde sînt transcrise în ordine — ca și pe o 
pagină interioară a ediției 1911 a romanului Anna — toate cele 
cinci componente ale ciclului, numerotate fiecare de la I la V. Deose- 
birea este că, în 1922, titlul romanului Îndreptări nu figurează între 
ghilimele ca în ediţiile apărute anterior, iar pentru Anna nu se mai 
păstrează explicativul: Ceea ce nu se poate, înscris între paranteze pe 
copertele edițiilor din 1911 şi 1916. Ediţia prezentă păstrează, ca 
atare, formele din 1922 ale titlului fiecăruia din romane. 


VIAȚA LA ȚARĂ 


Convorbiri literare, XXVIII, 3—8, iulie-decembrie 1894 şi XXIX, 
1—5 , ianuarie-mai 1895. 

n aceeaşi perioadă, în revistă au mai fost publicate două poez 
ale autorului: Sărmanul vultur (decembrie 1894), cu prilejul apariţiei 
volumului Alte orizonturi, şi Pe mare (aprilie 1895). 

_ Apariţii în volum în timpul vieţii autorului: Ed. I — col. „Bi- 
blioteca pentru toți“, nr. 162—165, Ed. Carol Müller, 1898, cu o 
Prefaţă a autorului; Ed. II — Idem [f.a.]; Ed. ILI — Idem, 1907; 
Ed. IV — Idem, 1914, cu o nouă Prefaţă a autorului; ed. V — col: 
„Scriitori români“, Editura „Cultura națională“, 1922, cu o a treia 
Prefajă a autorului şi cu reproducerea Prefejei la ed. 1V. 


PREFAŢĂ LA EDIȚIA I (1898) 


„Este prima oară cînd Duiliu Zamfirescu își anunță public ideile 
viitoarelor articole din Noua revistă română şi Revista idealistă şi 
îndeosebi, a discursului de recepție la Academie, Poporanismul in 
literatură. Ele figurau la această dată — 1898 — și în articolul rămas 
neterminat şi nepublicat, după cît ştim — Romanul și limba română, 
manitest antimaiorescian, intenţionat poate, la origine, să devină chiar 
prefaţă a Vieţii la țară. Analizate cu atenţie, tezele prefeţei publicate 
descind totuși din cele maioresciene, întilnite în studiile intitulate 
Direcţia nouă, din 1872; dar, venind cu un sfert de secol după acestea 
şi în cu totul alte condiții, au deşteptat, cum era și firesc, împotri- 
virea lui Maiorescu. Polemica scriitorului viza o literatură consti- 
tuită în cadrele trasate de Maiorescu (Slavici, Caragiale), ceea ce nu 
putea să nu atragă dezaprobarea criticului, vizibilă în toată corespon- 
dența sa cu Duiliu Zamfirescu şi ajunsă la punctul suprem, final, în 
1909, cu prilejul discursului academic, Poporanismul în literatură. 
Dar tocmai prin această polemică, Duiliu Zamtirescu îşi detaşează 
înte-o bună măsură literatura proprie, începînd cu ciclul Comănește- 


645 


SOTIR MICRONESCU  — Vizstă nehotărită — deputat, Figură de 
intrigant : frunte mică, mustăţi rase până 
la jumătate, barbă pe sub fălci — puţin 
pleşuv. E îmbrăcat într-un gheroc negru 
cu poale scurte, pantaloni untdelemn, 
jileică damasehinată, cămașe cu gulerul 
răstrinr, necălcat. Un Janņ gros de aur 
Gupă git. In indexul drept, un inel cu 
pecetie. Vorbeşte cu accent grecesc abia 


simțit. 
LUCA MICRONESCU — June fashionabil. 
MARIA, fiica dlui Luchianu — 26 ani — simplitate elegantă. 
D-na LUCHIANU — 45 ani. Păstrează costumul de pe vre 


mea domniței Cuza : rochie de faille cv 
chantiily, corset Catherine Medicis. 

— Văduvă tînără. E îmbrăcată tordauna 
după cea din urmă modă. 


ELENA FRĂȚEANU 


Un doctor 
Un logofăt de moșie 
IOHAN, ștal-maistru 


Ileana, servitoare, Slugi, țărani. 
Aciunea în zilele noastre — la ţară. 


ACTUL I 


Un salon elegant, la Luchianu 


SCENA Ia 
STROE, CONRAD, IOHAN 


(Conrad calculează la o masă, pe un registru mic de bu- 

zunar, fără a observa pe Stroe, care intră vorbind tui Iohan 

Acesta stă, cu pălăria în mină, la uşa din fund, într-o 
atitudine respectuoasă.) * 


STROE (lui lohan) : Să fii d-ta sănătos, n-am fost ștal-maisteu niciodată, 
dar... ce naiba ! călăresc din copilărie. 


* Marginal, cu cerneală violetă, adăugat de Vellescu: „A se vorbi 
de boala de inimă a lui Conrad“, 


646 


IOHAN : „Aber... gnădiger Herr!* 

STROE: Nu, nu... negrul e de rasă arabă și numai peste civa timp 
poate fi călărit fără primejdie. 

TOHAN : „Aber... eu tresat pun”, 

STROE: în sfirsit.. (Văzind pe Conrad) A !... bună ziua. (Lui loban, 
fără a-l privi, pe cnd coboară ca să dea mina lui Conrad.) În 
sfirsit, asta este părerea mea. (Intoncindu-se către Iohan şi făcină 
o reverență exagerată.) Aşa! aşa!.. Zum  vidersehen her stal- 
maister ! 

IOHAN (incurcat se retrage, după ce s-a închinat respectuos): So ist... 
bardon gnădiger Herr ! (Dispare,) 

STROE : Te credeam pe cîmp. 

CONRAD {după ce a închis carnetul, strînge mina lui Stroe cu amicie) : 
Am primit chiar acum nişte bani, din vinzarea peștelui de la Lu- 
chieni, şi notam sumele, 

STROE (surizind) : At. at.. Bravo... la bun sfirșit te-au dus studiele 
tale profunde. 

CONRAD : Administrator la moşiele d-lui Luchianu. 

STROE: Bine, omule £, o să-mi explici odată pentru ce porţi un nume 
străin 3... Din Alexandru Martinian, Conrad. (Oferindu-i o ţigară.) 

CONRAD (refuzind) : Îţi mulțumesc. 

STROE: Ia spune-mi, te rog: acum şase luni, cînd m-am întors din 
străinătate, te văd — vreau să mă arunc în brațele tale — să te 


chem pe nume — și tu îmi spui să-ţi respect secretul.. Am făcut-o. 
Dar, ce naiba. cred că o să-mi spui şi mie ce-nsemnează acest 


Conrad în loc de Alexandru... și în ce hal?.. Logofăt 


mister 
la moşiele lui Luchianu !... 


* Marginal, textul lui Duiliu Zamfirescu a fost însemnat, pe lungimea 
a trei replici (jumătatea a doua a paginii), cu creionul şi adnotat astfel : 
LA nu se mai servi de mijlocul acesta; vine în țară spuind cine este, dar 
iinchiul său [text neclar] şi îl pune la moşiile sale, el e fericit că se poate 
plăti de recunoștință.“ Textul e tăiat cu creionul — alt creion decit 
primul, deci şi altă mînă. Sugestia nu a fost acceptată de cei doi coau- 
zori — cum nici altele, ulterioare, nu vor fi — şi piesa rămîne construită 
pe acest travesti, păstrat din nuvela Jeana. 


64T 


CONRAD : Ştii că sunt şi absolvent al şcoalei de Grignon. 

STROE : Foarte bine — aceasta justifică gustul tău pentru economia ru- 
rată... dar eu tot numi explic, pentru ce stai aici, de patru ani, 
sub un nume străin... Uite.. conspirator mu te cunosc, şi de aceea 
nu înțeleg (după o mică pauză) sau mă tem că înțeleg prea mult. 

CONRAD: Pentru ca să nu mă bănuieşti, îţi voi destăinui totul. 

STROE (oferindu-i o jigară) : A 1.. în sfirsit! 

CONRAD (refuzind) : îi mulțumesc, nu fumez. 

STROE: Omul acesta n-are nici un viţiu ! 

CONRAD (jezind pe canapea lingă Stroe): Tiam spus, încă de la 
Paris, că denu Luchiant este unchiul meu prin alianţă, Tiam spus 
că el a îngrijit de copilăria mea. La șase ani am rămas orfan; 
dnu Luchianu mi-a făcut educaţia, şi cu mari cheltuieli, căci la 
18 ani, când am sfîrşit liceul, m-a trimes la Paris. 

STROE : Ei, dar atunci nu faşeleg... 

CONRAD (scoate o scrisoare din portofoliu! său și o dă lui Stroe): 
Citeşte ; dacă nu vei înțelege îşi voi explica. 

STROE (zimbind): Da, mă aşteptam... un amor din copi hat ha? 
ha! ai şi legiuita poză a îngeraşiului?,. Paul și Virginia la Vi- 
foreni... ha 4... ha... ha L. 

CONRAD (fără a ride) : Citeşte, te rog ! 

STROE (citind): „1876, Mai, în 10, Viforeni. — Alexandre, în ultima 
mea scrisoare, fyi recomandasem să te grăbești a te întoarce în 
țară. Am făcut, penra tatăl teu şi pentru tine, mai mult dect 
Webuia să-mi permit a face. Oret de avuţi suntem, ne-ați costat 


prea mult, și o fac aceasta, ştii prea bine, fără să vă fiu dator 
nimic.“ (Vorbiz.) Hei 


CONRAD (ridicindu-se, cu un început de indignare) : Urmează! ur- 
mează 1... 


STROE (citind): „latoarce-te în sară — îşi fac eu căzătii și cu puținul 
ce vei fi învăţaz.. Am pricopsit pe aria alții, dar pe tine, nepotul 
femeii mele?” (Ridicindu-se asemenea.) A!.. da! mi-aduc aminte. 
Ta Paris mi-ai spus într-o zi, disperat, că renvați la diplomă, căci 
ţi sa tăiat bursa. 


648 


Mrke Onga b Fate 
E E TA „ment niban 


Xe Syyn paien (Banatul nb imantni h fat 
Vodna pe d See, Pasanin, nina: Oul « Banba 
iai 3) Soneti o 

Barb peratuake E ema ate să apaa Barata în fat 
iul n fete + Putina Sim Manhitu 

ia apreciata Arie, Zu cutare ma 
NEE T EEN A E EE EA 
a E S AAS piste 
s 


(Ra Pod ( Să murea Skobe. gu 
ka td, 
nds vanai Pale sta mal și 


sak ee în topor bube sariti 
Pearl o atei et 


atente Pandab E nl 


mt setată munte în ul „zale mpi. a Basile tu 

E Catei „ame. Ratih tat ara Y) 
Donul mat PIZ pet tnt p Ode n a-i poată e pe 
E ei sii poe annah de femur ude A An e prez „Da 
man m [ii îi Pra y ot Poria y Dura me maina ala că îm male de 
to e emma ans, ti mmm că că m ot „et $ aa în D pini 
Ps GEE E death near dest pn sapa punerea Penit ap ee 
Sa trei reprime e îndată e în a tea pia 
mari i Am pri pete — emilia ta ES Pati 
tu en pam y 5 oo e pa M emay viat e vol T i 
Taai e Pair ~ i Aena să planga eh 38 plen dan 


ig i C—1892 : consideratii asupra lui Platon 
al pregătitor, datind din 189—1892 : consideratii asuy 
arria F ră fragment din Syrposion. Va fi utilizat în Lydda, 


CONRAD: Da, şi după aceea am luptat ca un martiri. voiam să nu 
mă întorc în pară decit după ce-mi voi termina studiele. * 

STROE: Ştiu, dai lecșiuni... Tristă meserie !... Vindeai adjective şi verbe 
cu luna... pe 20 lei... dar ai izbuti! Nu înțeleg însă ce raport 
poate avea tot ce şi s-a întîmplat, cu stăruința ta de a căminca 
necunoscut. 

CONRAD: în locul meu ai fi făcut tot astfel. Scrisorile d-lui Lachiane 
mă revoltau. Ştiam că nu am mijloace, şi că niciodată nu mă voi 
putea plăti de dinsu, și de aceea aveam o vecinică greutate pe 
conștiință. Dorinţa mea, visul meu — era să mă pot plăti de 
d-nu Luchianu; dar cum? El dăruise 60.000 fr. pentru a scăpa 
de rusine pe tatăl meu. Această sumă į se furase de un mizerabil, 
pe cind era casier genera! al județului. Vrăjmaşii tatălui meu — care 
era cinstea în picioare — ar fi exploatat acest furt. Era pierdut. 
D-au Luchianu a avut milă de dinsu și de noi, şi a plătit. 

STROE; Ciudat om acest d-nu Luchiamu: grija de a aminti o binefa- 
cere, orcît de mare ar fi, denotă pe fanfaronul bogat, şi, fără su- 
părare, cam așa îmi pare că este unchiul tău și nobila mea rudă. 
Mult mă tem că binele îl făcea îndemnat de mătuşa ta, care este 
o femeie superioară. Ei, dar în ce mod se întîmplă că stai aci 
sub un nume străin ? cum de nu te-a cunoscut nimeni ? 

CONRAD : Reîntors în țară, observ că amicii mei din copilărie nu mă 
mai recunosc — se întelege, după aproape 10 ani petrecuţi în 
Franţa. Pe lingă asta aflu că d-nu Luchianu sta rău. Găsesc mij- 
locul de a-i fi recomandat ca agronom francez. Ne înşelegem. Însă, 
crede-mă, el încă nu avea conștiința de ruina sa apropiată. Mă lua 
mai muh spre a putea zice: „Directorul men de exploatare, inten- 


= Marginal, cu cerneală, Vellescu repetă consemnarea anterioară : pa 
vorbi despre boala lui Conrad”. Manuscrisul II introduce, în acest punct, 
o replică a lui Conrad, scrisă de Vellescu: „am luptat ca un martir!.. 
Sărac şi mai ales bolnav, nu voiam cu toate acestea să mă întorc În 
tară decit..." — pe care Duiliu Zamfirescu o preface, cu cerneală nea- 
ară, în: „Sărac, neajutat de nimeni“, iar Vellescu își păstrează, tot cu 
cerneală neagră, formula proprie, tăiată initial cu creionul: „$ mai ales 
bolnav. Nu voiam...” ete, Stroe întărește, într-o replică scrisă înfi de 
Veilescu, tăiată apoi tot de el şi reintrodusă: „Știu, boala ta de inimă” 
Despre care Conrad precizează: „A trecut“ — replică tăiată mai întti, 
apoi reintrodusă, de Vellescu, Deci, chestiunea boalei, care va cauza 
moartea lui Conrad, justificând în parte şi titlul piesei — toate se pe- 
trec „prea tirziu” pentru Conrad — a fost un prilej de controversă între 
cei doi coautori, privind amploarea insistenyei asupra ei, încă din prima 
scenă a piesei. A biruit punctul de vedere al lui Vellescu, mai „scenic“ t 


649 


dentul meu, francezul de la moși nu-ţi pot descrie fericirea 
mea, cînd am constatat dezordinea şi ruina de care era ameninţat. 
De amwnci muncesc ca un rob numai ca să-i pot mintii averea. 
Astăzi primejdia e înlăturată. 

STROE : Inlăvurată ? dar atunci de ce îmi vinde pădurea ? 

CONRAD: Eu l-am sfătuit. Sumele de care dispune astăzi şi cu banii 
pădurei l-ar scăpa de toate datoriile — și odată averea sa min- 
tuită, prin mine, sunt plătit de dinsu și mă voi retrage. 

STROE ; Him 1. dar... Maria ? 

CONRAD : Cum ?... 

STROE : Nu mi-ai spus-o dar am ghicit-o... O iubeşti ! 

CONRAD: Pentru ce ţi-a venit aceasta în minte? Cind am plecat, ca 
era o copilă de 12—14 ani; am trăit cu vara mea ca doi fraţi — 
imi inspira o simpatie vie, este adevărat, dar atit. simpatie co- 
pilărească... iată totul. 

STROE: Nu zic alfel.. dar... simpatia de altădată a crescut și s-a 
schimbar într-un adevărat amor. (Văzind că Conrad voiește a vorbi.) 
Da, da... știu eu ce spui... Într-o zi, vorbind cu Maria, i-am sur- 
prins secretul; tu nu știi poate.. dar am simșit: În această casă 
numai Maria bănuiește că Conrad este Alexandru Martinian. 

CONRAD : Dar... * 

STROE ; Tăcere ! iată d-nu Luchianu. 


SCENA Il-a 


Aceiaşi, LUCHIANU, SOTIR 


SOTIR (intră aprins): Da, da! eu trec cu ceilalţi. Renumele acestui mi- 
nister? se topește ca o bucăţică de zahar într-un pahar cu apă! 
STROE (lui Sotir, după ce a dat mina Îui Luchianu): Bună ziua 
Dar bine, d-le Sorirache, ai căzut rău în boala celor politices, 


i Marginal, cu creionul, însemnare a lui Duiliu Zamfirescu: „Vezi 
pagina. suplimentară“ O atare pagină sa pierdut, însă manuscrisul II 
masculi” exact de această notă și aici figurează următoarele replici: 
„Stroe: Fără dar... spune drept: o iubeşti > 

Conrad (după o tăcere): Ei, dat... o iubesc. O iubesc ca un nebun... 
O iubesc cu zor sufletul meu; Fără speranță... fără margini...“ 

De subliniat, aşadar, cele două nourăţi esenţiale intervenite în ma- 
nuserisul II, chiar din scena inaugurală, deosebite de manuscrisul I: 
insistența asupra boalei lui Alexandru-Conrad și declararea dragostei lui 
pentru Maria. Conflictul teatral este, evident, mai acut, sfișierea eroului 
mai mare — dar şi melodrama e mai acută, în spirit romantic, 


650 


SOTIR : Sub un regim liberal, toţi suntem datori a ne ocupa de soarta 
sării? 

LUCHIANU (care, pină aci, vorbise cu Conrad, se întoarce fără a se 
duce la dingi) : Nu-l crede... 

SOTIR: Cum adică? numai d-ta ai dreptul de a face politică? eu 
nu sunt cetățean român 2... 

LUCHIANU : Ba da — naturalizat... Eu însă (vorbind între dinşii) am 
făcut totdauna politică, pentru că și părinşii mei au făcut astfel. 

STROE: D-nu Sotirache, poate să mă înșel.. face politică negusto- 
rească, pozitivă... Politica d-sale e pornită sau din interes sau din 
frică. 

SOTIR : Eu ?... de frică 2... cu starea mea ?... 

STROE: Tocmai! Cu ci: vei fi mai avut, cu ari vei deveni mai te- 
mător. (În acest timp Conrad observă nişte planuri.) 

LUCHIANU ; Politica d-lui Micronescu, fie, mă învoiesc... este aceea a 
interesului, cum zici d-ta... dar care este a d-voastră, a tinerilor? 

SOTIR : Tineri ! 

SIROE : Tineri 
altfel... 

LUCHIANU; D-voastră advocaţii, aşi substituit aristocrației de naştere, 
aristocrația vorbelor. 

SOTIR: A palavzelor ! 

LUCHIANU: Guvernul iubit de d-voastră este guvernul logorachiei. 
O, Doamne! dacă ar şti deputați-advocaţii, că discursurile lor nu 
se publică în Monirorele guvernului, ai vedea cum s-ar linişti biei 
oamenii, şi n-ar mai vorbi decit att cît trebuie! Orice vei zice, 
d-nu Micronescu ieșit din popor... 

SOTIR : Da... și mă mindresc ! 

LUCHIANU : Este cu poporul şi iubește poporul ! 

STROE : fn teorie... dar la moşie... 

SOTIR: Mă rog nu amesteca lucrurile: politica e una și negoșul e 
alta. 


doară pentru că suntem de la Clubul tinerimei2, dar 


STROE : Mi se pare că pentru d-ta și politica şi negoțul e totuna. 

LUCHIANU (lxi Conrad): D-le Conrad, ai aflat că s-a rupt iazul de 
la moară? 

CONRAD: Nu am aflat nimic, pentru că abia am putut sosi de la 
Luchieni ; cît penu iaz, v-am spus că o să se rupă.. planurile 
sunt gata, să regulăm lucrarea în mod sistematic. Mă duc tocmai 
acolo, (Aşează nişte hirtii, ia un sul cu planuri şi, salutind, iese.) 
Domnilor + 


651 


SCENA III-a 
Aceiaşi, afară de CONRAD 


LUCHIANU (cu fanjaronadă) : E activ francezul men... învășat şi, mai 
cu seamă, onest ! 

STROE: Poate pentru că nu face politică. (Căsze Sotir.) Cum crezi, 
d-le Sotirache ? 

SOTIR: Ce tot Sotirache, Sotirache! Mă numesc Micronescu, D-ra mă 
pecăjeşti într-una, 

STROE : Pentru că-mi eşti drag. 

SOTIR (supărat): Te rog să mă laşi în pace. (Lui Luchianu.) Așa este, 
francezul d-tale îmi place și mie. 

LUCHIANU: A! Cred şi eu... dar d-voastră mu sunteți în stare să 
faceţi asemenea chelwieli. 

SOTIR : Apoi d-ta... Cucoane Aleco... 

LUCHIANU. (ntrebinda-i) : Inchipuieşte-ţi, lam luat după chiar reco- 
mandația ministrului de Agricultură. Într-o zi, la Bucureşti, mă 
plingeam lui, de Svirtescu, administratorul şi casierul meu: neregu- 
laritate.. leneş şi mai cu seamă flecar.. Nebun turbat după poli- 
tică, frate! De cite ori n-am vrut să scap de dinsul.. n-a fost 
chip.. Ministru-mi spune: eu și-a recomanda o persoană foarte 
cumsecade : onest, activ şi instruit... un străin, Este un om distins, 
pe care nu-l poți trata ca pe Svirtescu ;-e francez. — Ah! Time- 
te-mi-l, mă rog. — Dar ce naiba căpării să-i fac secăturii de 
Svirteseu... Ştii că ei ne slujesc în familie din tată în fiu... hoyo- 
man cit vrei, dar nu pot să-l arunc pe drumuri: are o droaie de 

, nu de el. 


copii canalia afurisită,.. mi-e milă de din: 

STROE: Ei? și i-ai făcut căpătii? 

LUCHIANU : Cum nu, l-am numit subprefect, 

STROE: A? da, yiu.. istoria lui a făcut zgomot. Ministrul de Interne 
refuza această poamă rea... dar a fost chip? Hoţomanul era re- 
comandat stăpinirei de opt senatori şi patrusprezece deputaţi t.. 
Tyi place. 

LUCHIANU : Et.. sunt milos; ce era să fac?.. de altfel e indemina- 
tec la toate. 

STROE : Pling pe bieyii arândași și mai cu prisos pe săteni ! 

A! săteni, 


nu e nimic. 


832 


LUCHIANU : li pling cu dacă poftești... dar, în sfizşit, pe mine nu mă 
va mai fura. Angajez pe d-nu Conrad... și sunt foarte mulțumit. 
SOTIR : Dar cum a învăţat româneşte ? 
LUCHIANU : Bănuiesc că a mai fost pe undeva. De, nu era bine să 
am pe mişelul acela de nepotul nevestei mele la moşii! A învățat 
și el la şcoala de Grignon.. dar așt... de cinci ani aproape nu 
mai ştiu nimic de dînsul.. Am scăpat pe tatăl său de o mare neno- 
ocize şi el a uitat totul. Aceste rubedenii mă costă peste 100 de 
mii de franci... Un ingrat cum nu s-a mai văzut! De se grăbea.. 
de mă asculta şi venea în ţară... cu influiența mea $l.. îi 
căpădti. 


făceam 


STROE : Dar, poate, nu-şi terminase studiile. 


LUCHIANU; Ce face asta? Îl căpătuiam cu. Pare că îi trebuie studii 
ca să ajungi ceva.. Miniştrii nu-mi refuză nimic. Nu pot să-mi 
refuze. Ştiţi d-voastră că deunăzi, la Senat, dacă nu mă puneam 
eu, cu pieptul, putea să cadă Ministerul? Am luptat eu și cu 
Turbureanu din Moldova. A! Drept să-ţi spun, cînd se pune <o- 
legul meu de la Vaslui să espectozeze contra opoziției... 

STROE : Dar opoziția nu era de faţă. 

LUCHIANU: Nu face nimic. umbra ci era acolo şi atit ajunge. Și- 
apoi, cu umbrele te başi mai lesne... Ei bine! i-am scăpat... Acum 
spuneţi-mi, vă întreb... pot să-mi refuze ceva ? 

STROE ; Nici vorbă că nu; dar d-ta tot vorbind, ai uitat că trebuie să 
vedem de actele viazărei pădurii. 

SOTIR : Pădure ? ce pădure ? 

LUCHIANU: A 
capului să. 


un nimic. Stroe nu-mi mai dă pace; vrea în cupru 


vinz petecul de pădure ce se învecinește cu moşia sa. 

STROE: Un peticel, pe care îmi iei, în puterea rudeniei, 3000 de gal. 
beni. = 

SOTIR: Pădurea? A! At. Pădurea. Da.. să învecinește şi cu 
mine; este cap în cap cu moşia mea. 3000 de galbeni... hei! hei! 
bune parale... nu zic... dar şi pădurea ! 

LUCHIANU: N-o aveam de vinzare, dar s-a ţinut atita“ de mine, 
încât a trebuit să io dau. 


= Incepind cu acest cuvint, o filă întreagă din caiet] II, deci con- 
tinuînd cu scena a IV-a, pînă la jumătatea replicii secunde a Elenei 
(„Ce fel, poate nu sunt la moşie ?..."), este transcrisă de Duiliu Zamfirescu, 


653 


SCENA IV-a 
Aceiaşi, ELENA 


ELENA (vorbind încă d-afară) 
seamă, o să cazi cu pălări 


Aici! bine, bine... ştiu. Dar, bagă de 

n Quel idioti. Nal.. vezi?.. ha! 

hat hal. (Intră cu un pachet într-o mină şi cu un săcaleț de 

călătorie într-alta. E îmbrăcată foarte elegant.) Ti spuneam eu că 

o s-o pățească! J] a la berlue! (Alergind la Lucianu şi dindu-i 

mina) Mă așteptați astăzi? (Saluiind ceremonios pe Sotir) Mon- 

sieur l.. Închipuiţi-vă, bierul fecior a căzut... e cam nătărăv, nu 

a căzut cu nasul într-un carton cu pălăriele mele! 

1... le-o fi stricat ? 

ELENA : Cu nas cu tot. De pălării nu e nimic, pälšrii de șară.. dar 
de nasul lui îmi pare rău. Un nez pschutt, ma parole! Ha! ha! 
ha! bietul om !.. Dar Mărioara? Ce fel, poate nu sant la moşie 
al. mi-a mai făcut-o odată. (Un lachen care aduce citeva car. 
toane.) Dar nu le aduce aici, omule.. În odaia verde. (Lui Sotir.) 

Tot în odaia.. (Văzind că mu vorbeşte, d-lui Luchianu.) Ah! par- 
don.. (Lui Luchiane.) Odaia verde.. Ştiu eu, sant sigură... (La 
cheului.) Fi! du-te acum... m-ai odaia verde... odaia verde ?.. 
(Lacheul iese. Lui Luchianu.) E nou dobitocul ăsta.. adecă vream 
să zic în serviciu... căci dobitoci sunt de cînd e lumea. Tnchipui- 
şi-vă, d-lor. (Vădnd pe Stroe.) AL. tot la țară? Vail.. dar mai 
mişcă-te... mu vezi cum te-ai îngrăşat ? 

STROE : Eu la şară trăiesc ca un... 

ELENA (intrernpindu-i repede) : 


Locuinţa mea de vară 

E la gară, 
Acolo eu vreau să mor... 
Ca un fluture pe floare 
Beat de soare... 

STROE (rizind) : Şi de zeamă de cioare ! 

ELENA (luându-i amindouă miinile şi seuturindu-le, apoi lăsindu-le să 
cadă): Ce mai fluture! Bagă de seamă... ţi-am scuturat tot praful 
după (declamind) gingaşele tale aripioare... (Vorbeşte încet cu 
Stroe.) 

SOTIR (lui Lucianu) : Nostimă cocoană ! Cine este ? 

LUCHIANU: O amică a Mariei... Cam rubedenie... Văduva fostului 
ministru Frăşeanu, 


654 


SOTIR : Așa... Am cunoscut pe bietu cuconu Grigore... 

ELENA (continuând lui Stroe): Ce vorbă! e mai lung drumul de la 
Piteşti la moşie, decit de la Bucureşti la Piteşti. 

LUCHIANU : Tordauna veselă. Veselă ca o păsărică. 

STROE: Veselă ca o văduviță ce-a trecut peste anul de doliu. 

ELENA : Où est l'esprit, Nu ziceam eu bine că prea te îngraşi! (Din. 
dui săculețul pe care-l uitase petrecut pe mină) La ţine colea... 
(D-lui Luchianu.) Dar bine.. mu mi-ai spus unde sunt cucoanele ? 

STROE : Sunt aci... Vino cu mine. 

ELENA: Un moment. Să-mi cant pachetul.. Ce lam făcut? îl aveam 
în mină.. (Găsindu-l pe o mobilă) Dacă ai şti ce am într-însul... 
tout un monde. 

STROE: Husté ? 

ELENA (arărind spre Sotir şi Luchian): Voilà les illustrations de notre 
monde. Ba nu zău.. am să fac Marioarei o surpriză. (Se duce să 
pună pachetul pe o mobilă, şi, ajlindu-se foarte aproape de Sotir, 
acesta, rămas uimit de gălăzia Elenei, fără voia lui, îi face loc 
într-un mod foarte stingaci) D-mu este arîndaşul moşiei? 

SOTIR (supărat): Nu, cuconiță... să mă iertați, eu sunt d-nu Sotir 
Micronescu, proprietar mare şi deputat. 

ELENA : Ab! pardon monsieur? Enchantée ! 

STROE: Nu te supăra, d-le Sozirache. Se poate să fii şi deputat și 
arendaş. Deputăţia nu se ja în arendă ?2 

ELENA (ia pe Stroe de braţ repede şi iese): Messieurs}, (Lui Stroe, 
ieşind.) Mchant, vas 1. 


SCENA V-a 
SOTIR, LUCHIANU 


SOTIR (itindu-se cu mirare după dinsa): Nostimă coconită., Numai 
cara... 

LUCHIANU : Nicidecum... e foarte inteligentă, și de bună familie... 
Suntem zude... e fata vornicului Neghină. 

SOTIR (mirat) : Ba (... protipenda |... 

LUCHIANU : Negreşit. Dar ia spune-mi, Luca nu vine astăzi la Vi- 
foreni ? 


* Notă a lui Duiliu Zamfirescu, scrisă cu creionul: „Se ja și în 
arendă”, Tot cu creionul, şi tot de Duiliu Zamfirescu, în manuscrisul ÎI, 
propoziţia e marcată de un semm interogativ, pe care Vellescu nu-l tran 
scrisese după manuscrisul I, unde era foarte clar desenat. 


855 


SOTIR : E ocupat mititelu... lucrează... face o carte... 

LUCHIANU : A ! lucrează, 

SOTIR: Oh! de doi ani.. tot citește... tot serie, citește, serie... 
pune. Fără să mă laud, cocoane Alecule, dar să-mi trăiască... am 
cheltuit mule mii de galbeni la Paris... dar barim a învățat... nu 
s-a intors cu gărgăuni de politică sucită, ca alții. Şi asta îmi place 
din parte-i — că politica e treaba noastră, a oamenilor serioşi; 
moi ştim să regulăm împroprietărirea țăranilor şi are dreptate: 
Ce înţelege el într-ale moşiei ? Mititelu... el citește şi serie... citeşte 
şi scrie... Un înger de băiat 

LUCHIANU : Nu ca secul de nepotul meu ! 

SOTIR : Care? 

LUCHIANU : Nu Stroe, el îmi este rudă. 
vorbesc de Alexandru a lui Iahovache. 

SOTIR: A! a! giu 

LUCHIANU : Cit n-am făcut pentru dinsul... ştii bine. 

SOTIR : Da, da. 


LUCHIANU : Închipuieşte-ţi... nici nu ne mai scrie... 


. mult mai departe... dar îşi 


s-a supărat d-lui. 

SOTIR : Eu unul nu ştiu cum să mulumese Jui D-zeu... Mi-a ieșit bä- 
iatul bun... Franţuzește. franțuzeşte.. Nemgeşte,.. memțeşte... Face 
cărți. o să le dea în tipar.. at face şi mai multe dar îl opresc 
en... am destulă stare... El însă nu se lasă, e ambițios. Aşa îmi 
place; mu ca tinerimea de acum care vrea fără să priceapă cele 
proprietăricești, să reguleze împroprietărirea țăranilor... Auzi, o 
nouă împroprietărire... ce le pasă lor, vor [să] ne ia moșiile de 
tot. (Cw mister.) Mi se pare că asta serie el. O să-i combată 
frumos! 

LUCHIANU: Oh! despre împroprietărire nici idee.. Ştiu eu ce se pe- 
trece... altfel am regulat noi la Senat. 

SOTIR + Fireşte.. să împroprietărească, pe cine? pe țărani... nişte le- 
neşi, beţivi... 

LUCHIANU : Indobitociţi, nu e vorbă... dar noi la Senat, ţi-am spus, 
vom regula cum ştim noi. Na, nu se poate... nu permitem noi! 

SOTIR: Aşa, cocoane Alecu, mă rog... cum o să faceţi la Senat, ca 
să facem și. noi la Cameră — ar fi păcat? 

LUCHIANU : Tocmai pentru aceea am stăruit atita la alegeri de te-am 
făcut deputat... trebuie să mergem mînă în mînă... 

SOTIR : Da, da, pentru aceasta m-am lepădat de opozitie, 

LUCHIANU : Trebuie să mergem împreună... Noi suntem cele două 
familii stăpîne pe judeș, și fii încredinţat că mergem împreună. 


636 


ăla pi te 


mu vezi că de cînd mă asculţi, chiar interesele îşi stau mai bine.. 
mi-ai mărturisit-o singur. 
SOTIR: Da, da (cagetind la altceva), d 
serioasă. 
LUCHIANU (cu aer de protectare): Cum mu! eu nu sunt mindru... 
SOTIR : Luca de cite ori nu mi-a adus vorba despre Marioara... 
LUCHIANU : Așa da, da... cred c-o să ne apropiem. 


d: 


să facem o alianţă 


SCENA Vl-a 
Aceiaşi, MARIA, STROE, ELENA 


ELENA : D-na Luchianu totdauna a fost bună... A! Comme vous ret 
bonne, ma chère M-me. (Alergind la masa din fund şi luînd pa- 
cheiul ce-l depusese în scena precedentă) Ce zici de aceasta ?... 
(li dă un caiet de note.) 

MARIA: Carmen... (Mai veselă, îmbrățijind-o:) bi mulumese t.. 

ELENA (punindu-se la piano): Ascult-o.. n-am descifrat-o tocmai binen. 
dar, în sfirsit, je jowe comme je peut, (Bătrinilor.) Să nu rideti, 


SOTIR (în parte); Nostimă coconiță t... 

ELENA : Nu vă supărăm 2... 

LUCHIANU : Se poate! o artistă t.. 

ELENA: Mă faci să roşesc pînă în albul ochilor, (Execută cîteva tacte.) 
Asteaptă... aici... ce zici? 

MARIA : Frumos! 

STROE : Ce entuziasm 1... | 

ELENA (lăsînd brusc pianu): Nu prea merge.. La suite au prochain 
numero, cum zic gazetai (Rizind,) Ha! Ha! Păcat, n-ai fost 
la alergările de cai deunăzi. (Lwi Stroe.) Pe d-ta te-am văzut... 

STROF : Alerga şi un cal al meu. 

ELENA : Ai fost premiat ? 

STROE : Nu... jocheul meu mi-a jucat o farsă. E 

ELENA (cu întristare afectată): Ah! Bietul Gogore... el era nebun după 
alergările de cai, qwel sporteman la fine fleur de turfe. 

SOTIR : Ce zice? XRS 

LUCHIANU (care este grupat cu Sotir în partea opusă): Fleacuri. Îţi 
acord si aceasta... dar nu uita că Maria. 


637 


SOTIR (ca cum ar urma vorba): Nici vorbă, cocoane Aleco, pentru 

noi este o onoare, dar... 

ELENA (Mariei): Tu esti tot tristă, chir bébé; e şi vina mea... În- 
chipuiește-ţi, scumpa mea... nu se mai poartă anul acesta coloarea 
mais, si eram nebună dupe dinsa.. (Lui Stroe.) Ei! știu co să 
Tizi. fugi d-aici.. nu vezi? nous caussons chiffons. Q! împinge 
uşor.) 

STROE: Mă goniti! (Trece la grupul bătrinilor, Lui Luchian.) O să 
astept pe Conrad, citind jurnalul d-rale, (Sade la o parte citind.) 

LUCHIANU : Da, da... Eterna chestiune a Dunărei... 

ELENA (Mariei): Conrad 2.. Cine?.. A! îmi aduc aminte, inginerul 
moşiei, aşa mi se pare.. un tînăr charmant l.. și cum îţi spu- 
neam... dantelă neagră pe sâriz este adorabilă, zu vas la doubler 
de satin outrecuidance collationnée, și pe umărul stîng porți une 
rose en permision de minuit, C'est charmant!* (Obsercind pe 
Maria că e tristă) Dar ce ai m?.. nu-mi place faya ta.. ești 
tristă... esti nu ştiu cum... jar ideile talet.. ce vrei scumpa 
a hotărît să te ia de soţie şi te va lua. 

MARIA : Dar nu mă iubeşte ; nici eu nu-l iubesc, 

ELENA ; De ce? Luca te va iubi; ș-apoi e încăpăținat ca un. 

MARIA : Taci. Domnul acela este tatăl sfu, 

ELENA (rizind): Allons donc! Ha! Ha! Ha! Cînd am intrat, vă- 
zîndu-l aşa, nu stiu cum, l-am luat drept un arendaș. E vina acestor 
domni, nu mi l-au prezentat. (Studändu-l) Cei drept, il es: 
pas trop distingué, dar fiul său... i! nest pas mal: are stare foarte 
mare, se zice... tu asemenea ești bogată. ÎI vei lua. 

MARIA: Această căsătorie mu se poate face... Ș-apoi mama nu m-at 
sili niciodată să mă însoțesc cu un om pe care nu-l iubesc. 

ELENA: Vorbe, ma chiret.. Vei vedea; o să iei pe Luca şi-l ve: 
iubi. Un adevărat fashionabil. 

STROE (în parte) : Bravo !... şi el... dar el ce a mai greşit? 

LUCHIANU : Ce este? 

STROE: A decorat și pe Svirtescu. 

LUCHIANU : Cum se poate? Să vedem. 

STROE (trecindu-i jurnalul) : Uite, 

LUCHIANU : Fim !... a pătrun 


„ şi-a făcut loc... 


* Pe manuscrisul I, lateral, o însemnare cu creionul, de o mină 
necunoscută (poate lectorul Comitetului teatral}: „De ce Sour nu e curios 
ce zice Elena?" — la care dă răspuns Duiliu Zamfirescu, tot cu creionul 
şi între paranteze : „Asta-i treaba noastră“, Apoi totul e tăiat cu creioaul. 


658 


3 


ELENA : Mergeţi în străinătate anul acesta ? 

MARIA : Nu știu. 

ELENA (ui Luchianu): Cum, d-le Lucianu, nu mergeţi in voyage, 
vara asta? ALATA! 

LUCHIANU : Anul acesta am interese care mă impiedicã... 

STROE (Elenei) : Eu mă voi duce... 

ELENA: D-ta nu mă îndoiesc, și prea bine o să faci, voiagiul te va 
mai proprojiona... ha ! ha! ha! Ce ochi îmi faci t. 

SOTIR (fi Luchianu): Foarte rău... pădurea face mai mult... ii vei 
dovedi-o ; de ce adică nu mi-ai vinde-o mie ? 

LUCHIANU : Dar aproape am terminat cu Stroe. 

SOTIR: Terminat,. terminat... ia so mai vedem.. o preumblare, tot 
vream să-și văd şi moara cu abur, 

STROE (care a auzit pe Sotir influiențind pe Luchianu ; în parte): 
Oricir vei polei pe negustor, fondul rămîne peclintit.. Ha! Ha! 
Vrea să mă tragă pe sfoară, cum zic ei în limbagiul lor parla- 
mentar. 

LUCHIANU (lui Sotir) : Atunci mergem ! 

ELENA (în grupul ei, zăscolind şi aruncînd în toate părțile obiecte din 
săculețal de voiaj): Dar unde le-am pus? 

MARIA : Lasă mai pe urmă. 

ELENA (căutînd): Nu se poate... (Şi adunind obiectele trîntite pe ios.) 

STROE (venind ia grupul femeilor): Dar ce e revoluția aceasta ? 

ELENA ; Fotografia mea... o minune.. (Mariei) S-o vezi, scumpa mea, 
à la Carolus Duran. 

STROE: Mă prind că vorbeşte și fotografia. 

ELENA : Cum? 

STROE : Vorbeşte într-una... veţi osteni deodată. 

ELENA (fără a se supăra): Lasă-mă în pace! (Arălimdule o foro- 
grafie.) A! ce ziceţi ? (Bătrinii se apropie, și grupindu-se în jurul 
Elenei.) 

LUCHIANU : Foarte frumoasă ! 

SOTIR : Nostimă, şi vă seamănă. 

ELENA : Nu... umbra asta dacă n-ar fi prea pronunţată. e 
plein. În sfirşit, sunt eu... A! (Adunind cu precipizațiune lucrurile 
risipite.) (Mariei) Vino, Marioară, n-am văzut încă sera cea nouă. 
(Lui Stroe.) D-ra ării aici, tot nu te-ai vindecat, eşti curios ca 
un copil... gras! Ha! Ha! Ha! (fese vepede cu Maria, pe ia 
laterală.) 


cest trop en 


659 


LUCHIANU (lui Stroe, după ce a luat pălăria și 
3 ăi, mb» in mi 

lacheului) : Nu vii cu noi? a A mule 

STROE: Vă muljumesc, am fi lyi în trăsură, 
i A prea mulți în tră = i ci 

ce mai aveți de combinat... ese idea ie ie 
SOTIR : Cum? 
STROE: Combinări politice.. (Apă 3 

m (Apăsind.) Eu aştept ă 

Facem actul de vinzarea pădure. TEET a 

SOTIR fiese vizind după Luchianu): Da, da! pădurea, (Salutind cere- 


moiiios.) Cine mai îmi eşti. 3900, him! ĝi ie 
e em n îm! îţi trebuiesc locmale 


SCENA VII-a 
STROE, singur 


Tată în ce lume a iatrat sărmanul Leon 1..4 Un speculant, care so 
ateme ziua şi noaptea averea lui și averea altora, un politicoma im. 
bibat de ciocoismuri, cu toate că pretinde că e nobil o on ab de 
caracter dar umflat de respect pentru sine ca broasca din fabulă; o 
prietenă, pe jumătate nebună, prin capul căreia zboară regina Mab a lui 
Shakespeare: şi a face de visează numai mode — o fima al cărui geis 
trebuie să fie un adevărat atelier de croitorie orbi mi 
puţin, dar cînd începe. te apucă groază: ai Îi 
discursurile unui imreg Consiliu comunal, 
care curg, curg și nu se mai îsprăvese. Și, 

se pare că nu vorbeşte destul, 
muri, două femei: 


Incailea de ar vorbi mai 
mai multumit să inghiti 
decit drăgălașele ei cuvine, 
ce-i mai ciudat, este că tot 
estul. Tar alături de aceste împestrițate nen. 
muri, două femei: mama si fata, amindovă bune, aminderă opel 
şi deci amindouă neâriţelese de ceilanţii. Una, d-na Luchianu, s- tă. 

tat ca să-şi facă rîndul ca toate ; cealaltă, Maria, se mărită aha 
a mumă-sa. (Dind din cap.) Ce iist! (Reluinduyi firul) Și ce bio 
bat îi aleg, sărmana fată! Luca Micronescu! Un om care a isprăvit 
toate pe pămînt, și nu i-a mai rămas decit grija de ai repudues 
Speţa... (Făcând o mişcare la dreapta, către culise) Oh! damă ma a 
cunoaște t.. (Revenind la loc) Un ae i ap 


rod care? a colindat lumea ín- 


* În manuscrisul IE (transei i 

3 transcrierea copistului, nu 
2 eris l , 

Paaa face Erind pene comemariul cu pământul tomad 5 ci pt 

i Galileu — așadar, în felul următor: „U, u 

r lui Galileu — asadar, în f : „Un nerod care nu 

a tare Să dacă ră nimănui, dar." ete. Operatia elimină sa facut 
în ms. iliu Zamfirescu corecrase fan i 

Galileu cu Cristofo î “a IEEE BE 

t Columb — în adevăr Gol i 
Sahiden. o b, olumb pura Fi | 
călătorii, mu Galileu, care nici ma fost spiazuras, di a pe ng SU F 


a tu Vellescu) ie- 


660 


area nat a a 


treagă ca să se convingă că pămîntul e rotund, și, deși a ajuns tot de 
unde a pieca, ar fi cel dintii care să trimeață pe Galileu la spinzură- 
toare, pentru că l-a zdruncinat atîta cu călătoria. (Rinjind.) Luca Mi- 


cronescu L.. Un tînăr gol și zadarnic ca atiția alții — care în aparență 
nu e în stare să facă rău nimănui, dar nici bine -— fost la Paris cinci 
ani — întors în ţară numai după ce a secat toate izvoarele de chel- 
tuit — scurs de desirăbălare — despreuit de femei — nesuferit celor 
modeşti — plictisit, plicticos, avind aerul de a i se uri peste tot ṣi, 
în rezumat, gol, gol ca portofoliul unui ministru ad-interim. Şi se in- 
soară 1... Auzi, nenoreciţii ! Bietu Alexandru! Cît o iubește şi eit îşi as- 
cunde dragostea ! (Rizind.) Fără îndoială, lumea este o ciudată panoramă... 
(Revenind.) Şi fata se va supune... și Micronescu se va însura... şi ciocni 
noi se vor ridica la noblețe.. Da, da: ciocoii noi! Sunt și astăzi 
ciocoi, şi sunt mai răi decit cei vechi! Dacă m-aș apuca să-i număr.. 
puţini boieri ar răminea, (Se gindeşte un moment.) Să-i număr 2. Mai 
bine să-mi păstrez iluziile. O iluzie la virsta mea e o fericire. Ştii... am 
ajuns de dau cu năvodu, ca să mai prind cite un peştişor de aceia. 
(Revohindu-se.) Dar, în sfirsit, e o infamie tocmeala 


Sărmana Maria 
acestor nevrednici, pentru a cumpăra și a vinde o astfel de fiinţă 1.. 
(Bufzind de ris) Poftim! O lume în care Micronescu reprezintă un 
om și unchiul meu o idee !... Are haz? L.. (fese.)* 


* Manuscrisul II are aici o formă care a trecut printr-o controversă 
vizibilă prin raport cu cea a primului. Astfel, este exclusă numărătoarea 
boierilor (problemă care-l pasiona pe Duiliu Zamfirescu) şi legătura se 
face astfel: „Ciocoii noi sunt și astăzi cocoi și sunt mai răi decit cei 
chi. Sărmana Maria!“ După fraza cu tocmeala pentru po astfel de 
ființă”, şi înainte de meduaţia despre lumea în care Microneseu prepre- 
zintă un om” jar Luchianu „o idee“, figurau încă două fraze intercalate 
astfel: umitocmeala acestor nevrednici pentru a cumpăra şi a vinde o 
astfel de Jiinţă, Şi cînd mă gindesc că Alexandru nu stie nimic din tot 
ce se urzește... Ah, mizerie omenească ! (Pafuind de zis.) Poftim... o lume 
în care Alexandru e condamnat la o mimă nobilă, un suflet înalt să fie 
condamnat obscurității, iar Micronescu să reprezinte un om şi unchiul 
meu o idee... Ah... Ah.. E de ris, zău. (lese dreapta.) În textul de mai 
sus, numai textul subliniat s-a păstrat, cu modificarea finală: în loc de 
me de ris, zău”, Duiliu Zamfirescu a scris cu creionul: „Are haz !!" 
Asadar, s-a revemt la forma din manuscrisul I. Cum a doua propoziție 
eliminată de mai sus şi exclamaţiile finale, „ah! ah!*, sînt tăiate cu 
creionul, acelaşi cu care s-a scris „Are haz!!", putem bănui că ope- 
rațiile de restabilire a textului prim se datorau în întregime, sau în mare 
parte, hui Duiliu Zamfirescu. 


661 


SCENA VHl-a 
LUCHIANU, SOTIR (intră vorbind.) 


SOTIR: A! va să zică n-ai iscălit actul? 

LUCHIANU : Nu, dar ne-ara înțeles. 

SOTIR : O! Doamne, cocoane Aleco, ce înțeles? Pină nu stă scrisă pe 
hirme, vorba e vint... uiel. (Sală in vînt) Puft.. Ai da 
polisa ca să fii cinstit? Astăzi în lume fiecare umblă după ciytig. 
E luptă pentru... cum îi ziceţi ? i 

LUCHIANU ; Existeaţă, 

SOTIR: Da, aceea... Prin urmare, acela cate biruieşte pe mai mulți la 
negor... el este... 


: Vrei să zici, care înșată pe mai mulți. 

„ de. O! Doamne... D-ra ești om cu duh. Ce va să zică 
a înșela? Vorbesri cu cineva și toemești un lucru, Pentru ce îl 
tocmești? Pentru ca să ai un profit. D-ra... d-ta... Care e scopul 
d-tale? Tocmeala ori cîştigu ? Ciştigu, nu-i aşa? 

LUCHIANU: Cistigul. 

SOTIR : Bine.. Dacă vine altul şi, în aceeași afacere, îi dă un profit 
mai mare, e semn că lucrul făcea mai mult.. Cel dimi da 
fiindcă da mai putin, te înșela... şi fiindcă numai proşii să las 
să fie inselati. d-ta care.. del. esti învățat cu politica.. în 
sfirşit esti om de stat.. om deștept... d-ta mu trebuie să te laşi 
a fi înşelat Lu 


LUCHIANU : Dar cine mă îneală ? 

SOTIR : Apoi cind Stroe își dă pe pădure numai 3000 fr, și eu îti dau 
3900... hai! fie 3392.. şi timbru pe socoteala mea. 
cine te înşeală ? 

LUCHIANU ; Siroe imi răspunde bani îndată. 

SOTIR; $i eu tii răspund la moment. Și apoi.. lucrurile au să 
ajungă cu Luca, și atunci rămîn și bani și pădurea tot în familie. 


Eu n-am decit un băiat și d-ta o fată. (Așteaptă). Fi! zicem 
noroc? 


Nu vezi 


š a : SA A A g 
A În manuscrisul I, cineva a tăiat cu creionul supralicitarea lui 
our, de a plăti el timbrele vînzării, și a modificat suma la 34C0. Duiliu 
Zamfirescu a restabilit forma iniţială, 


662 


SCENA IX-a 
STROE, LUCHIANU, SOTIR, Un LOGOFĂT — apoi MARIA 


STROE (intră inspăiminta:) : Auzi nenorocire ! 

LUCHIANU : Dar ce e? 

STROE : Groaznic, 

LOGOFATUL : Nemaipomenit, cucoane. 

LUCHIANU ; Dar pentru D-zeu... Ce e? ce s-a-ntimplat ? 

STROE (emoționat): Ce să fie. Lite, ducindu-mă acasă m-am întlnit 
cu oma ăsta care tocmai venea... A căzut malul de la iaz și a 
apucat dedesubt trei oameni... (Către logojăt.) Trei, Joane? 

LOGOFĂTUL : Ba patru, cocoane, cu d-nu inginer, 

LUCHIANU : Să scriu repede.. Mie-mi e de francez.. de Conrad. 
(Unui lachen.) Aleargă la subprefect... s-aducă pe doctor ! 

STROE (repede, exclamă cu putere) : Alexandra sub mal! Alexandru tu 
(Maria intrind.) 

MARIA : Cine? 

STROE fobservind imprudența sa) : Conrad, 

LUCHIANU (scriind): Dacă n-ar fi vorba de dinsul, pentru pielea 
ranilor nu m-aș turbura.. * (Să) Conrad era harnic i-mi 
făceam treburile cu el. (Un ale lacheiz iniră.) Iute cu scrisoarea asta 
la subprefect. (7-0 dă) Trimeţi pe logotătu Costache să ridice 
satul şi să alerge la moară ! Ce nenorocire ! 

SOTIR : Mă rog, explicaţi-mi şi mie la care moară? Cum, unde? (Maria 
în tot timpul acestei convorbiri rămine încremenisă ) 

LOGOFĂTUL : Să vă spun eu: spre cotul lacului, la moara cea veche. 
D-nu inginer se dusese cu citiva oamem să astupe o iezštură. Moraru 
rămăsese pe mal, jar d-nu inginer, cu cei doi oameni, vroind să 
vadă pe unde mănincă apa, sau cobori: la scoc şi au început să 
se uite pe dedesubt.. atunci o bucată de mal sa surpat și i-a 
apucat acolo. 

SOTIR : Mare nenorocire! 

MARIA (wi Stroe, fringindwgi miinile): Dle Siroet.. Cine] scapă? 
Cine-l scapă ? 

Jte! îmi pierdusem minţile... ne ducem. Asteaptă-mă În 

d-acolo se vede spre moară. 

(Stroe, Maria şi logofătul ies.) 


= Nepăsarea faţă de soarta ţăranilor aparține, în manuscrisul II, 
ui Sotir („De pielea țăranilor n-ar trebui să ne turburăm”), deci Duiliu 
escu era, în manuscrisul J, mult ma aspru la adresa lui Luchian. 


663 


SCENA X-a 
SOTIR, LUCHIANU 


SOTIR ; De cnd sunt n-am auzit una ca asta. 

LUCHIANU : Conrad trebuie să fie prins mai dedesubt decit toți, căci 
în toate lucrurile el sare întâi. 

SOTIR: Da' daca — or fi fost cam.. (Face semnul beji: 

LUCHIANU (brusc) : Conrad nu bea mciodată, 

SOTIR : Nu te prinde... Franţujii ăștia nu prea beau ! 

LUCHIANU ; Ştiu foarte bine ce spun. Desigur a vrut să vadă de 
aproape, unde şi cum roade apa din mal și, fiindcă e plin de curaj. 
a intrat prea adînc sub scoc. 

SOTIR : Ei! Dar malul de ce s-a surpat tocmai atunci? Se vede că 
e pedeapsa lui D-zeu. Cine ştie ce comedii a făcut tînărul acesta, 
care nu crede în evanghelie şi în Cristos. 

LUCHIANU:; Dar ce vorbeşti de evanghelie şi de ceastoave, cînd 
moare un om 

SOTIR (urmindu-și ideea); Bine, cocoane Alecule — nu te supăra, 
(Frecindu-pi minele) Eit.. dar zicem noroc 2... Nu pentru mine.. 
Eu miine, poimîne închid ochii. Pentru dânșii. pentru copii fac. 
(Tăcere.) Eu nu înțeleg de ce pi atita la Stroe... măcar că ţi-e 
rubedenie.. Dar d-ta nu vezi? toată ziua nu face decit îmi stă 
Ia taifas cu țărani — éna mà, che éna să. 

LECHIANU : Ai mania de a face pe toată lumea beţivă. În sfirșit, om 


mai vorbi asupra pădurii... Să vedem cum scapă oamenii de la 
moară... 


or.) 


SCENA Xla 


CONRAD (cu brațul în esarpă), D-na LUCHIANU, MARIA, 
ELENA, STROE — cei de sus 


LUCHIANU (lxi Conrad): AL. eşti scăpat !... Pericolul era mare, 
desigur. 

STROE: Cit despre pericol, era atit de mare, încît eu însumi, 
văzind pe Conrad dinaintea mea, mă întreb cum a scăpat? 

CONRAD : Fără Stan al Neacșii eram pierdut. 


acum, 


684 


SOTIR (lui Luchianu) : Zicem noroc ? 

LUCHIANU : Om mai vorbi, lasă. 

STROE : Inchipuiţi-vă un om căzut între roatele morii, ali doi pră- 
văliși peste el, d-a bucată din mal. Conrad a rămas prins, ca 
pria minune, de un cui de la osia roatei, iar Stan al Neacsi și 
Tudor Voinicu au fost trîntiți în scocul morii cu o repeziciune 
înspăimântătoare... 

MARIA (ascultă cu un interes viu toată povestirea): Sărmanii oameni. 

CONRAD: Dacă nu-mi răneam mîna, aş fi sărit în apă după ei. 

LUCHIANU : Foarte rău ai fi făcut. 

SOTIR : Tăramu nu moare, d-le. 

CONRAD: Citeva minute nu s-a mai văzut decit o ploaie de spumă 
și de picături... Oamenii nu mai ieşeau. 

MARIA (punându-și miinele la ochi) : Ce groază !... 

CONRAD : Trecuseră citeva minute. (După o pauză.) În sfirsit, zăresc 
la vale pe Stan... Era scăpat! 

SOTIR : Nu-ţi spuneam eu ! 

STROE: El, însă, după cît mi s-a spus, în loc să mulyumească lui 
D-zeu c-a scăpat din aşa primejdie, se repede iarăși în curent 


si înoată la deal pînă ajunge sub roți. 

CONRAD: Atunci pune o scindură pe drugul unde mă aflam şi pe 
mal, și astfel scap numai cu o uşoară rană la braņ. 

STROE (lui Conrad): Te poyi fehcita de acest deznodimint, fără Stan 
erai mort. 

CONRAD: Bietul Stan... cit s-a expus.. Am luat măsuri spre a-l tri- 
mere îndată la oraș... Bănuiese că şi-a rupt o coastă. 

ELENA: Sărmanul !.. După cit se vede, d-nu Conrad e un fel de 
ange protecteur pentru țărani ! 

CONRAD: Doamnă, dacă şineņi să vorbiti în limba mea5, dați-mi 
voie să vă spun că ar fi mai drept să ziceţi că sunt un ange 
protegé al țăranilor. 

D-na LUCHIANU : Şi una şi alta, d-le Conrad. 

CONRAD (dpcindu-se spre masă): Un moment numai, să scriu docto- 
ruhi. 

LUCHIANU : Pentru cine? 

D-na LUCHIANU : Pentru Stan... După ce şi-a expus viaţa, nici atita 
să nu facem? 

CONRAD (scriind): În limba românească, care de acum va fi limba 
mea cea mai iubită şi cea mai dulce, aş zice că nu sunt decir un 
bun tovarăș al țăranilor. (Reperă.) Bun tovarăş, doamnă. 


685 


ELENA (Mariei): Ma chère amie, apropos de ceea ce zice d-nu Con- 
rad; un äran la Sinaia a fost prins de un... Comment ça se dit? 
par une scie... 

CONRAD (scriind) ; De un herestrău. 

ELENA : Un francez care vorbeşte mai bine decit noi româneste. 

LUCHIANU : Apoi lasă că la Sinaia d-voastră, ar crede cineva că e 
oriunde, numai în para românească nu. 

MARIA : D-apoi că şi d-ta, tată, vorbeşti atîtea vorbe străine, 

LUCHIANU : Fu, treacă meargă, sunt om bătrin şi. dacă e vorba, 
eu sunt adevărată viță de boier — dar puşlamalele alea de fii de 
băcănii şi de cherestegii... cărora le-a rămas patru, cinci parale... 
de unde frantuzeasca Ta d-lor ? 

D-na LUCHIANU (zimbind); Tocmai fiindcă eşti viš de boier ade- 
värav 

SOTIR (aparte) : Bre, bre, bre! 

D-na LUCHIANU ; Ar trebui să vorbesti mai puțină franuzească și 
mai multă românească, 

STROE (intervenind) : În sfirsit, bine că a scăpat Conrad, 

LUCHIANU : A fost mai mare spaima. 

STROE : Spaima din care Conrad a ieșit cu brațul rănit și bietul Stan 
cu o coastă ruptă. 


UUCHIANU ; Da” de țăran nu mă-ngrijese eu atîta, țăranu e ca pisica : 
are nouă suflete, 

MARIA : Cum, tată? De acești sărmani oameni nu vei avea niciodată 
milă? 

SOTIR: Da ei au milă de noi cind ne lasă grinele să putrezească 
pe cimp? 

CONRAD (iritat): Cînd vi le lasă? (Calmindu-se)) Adică d-lui Sotir 
se poate să i se întimple... românul e foarte recunoscător... si-n 
bine şi-n rău. 

LUCHIANU : Să mergem si noi la moară, să vedem unde s-a ript 
malu. 

SOTIR : Da, da, bine zici. 

TOȚI (afară de d-na Luchianu și Maria) : Să mergem. (1es,) 

D-na LUCHIANU: Mario, mergem şi noi să vedem pe bietu Stan?.. 
(Către Conrad) La revedere. 

MARIA : Da, mamă. (lese xitindu-se lung la Conrad.) 


666 


SCENA XII-a 


CONRAD, singur * 
(Se pregătește să scrie.) 


Să scriu contractu lui Stroe, un contract care, desigur, nu va servi 
la nimic, căci d-nu Luchianu va da pădurea lui Sotir, (Frea să serie 
— aruncă condeiu) Dar nu por să scriu. Mina mă doare și mintea 
nu-mi e acasă. Atitea am în cap, încît nici eu nu ştiu ce mai am. 
Dacă n-aş fi botărit să stau cu orice prep aici, ca să mă plătesc de 
unchiul meu — miine aş pleca, căci, în adevăr, rolul meu începe să-mi 
displacă. (Sculindu-se de la masă) Ce ciudate întimplări se urmează 
în viața mea de citiva ani! Am trăit ca tînăr chinuit. Am ajuns bărbat 
cu sufletul rănit de toate cohurile nenorocire, şi voi îmbătrini cu mulți 
ani înainte de a fi bătrin. Copilăria fcu expansiune) a fost singura 
vîrstă care mi-a lăsat amintiri plăcute.. O întîmplare silește pe tată! 
meu să se imprumute. E moare şi mă lasă moștenitor pe numele şi pe 
sărăcia sa. Foarte bine — fiindcă trebuie să plătesc o poliţă, pe care 
nenorocirea a tras-o în numele meu, voi căuta s-o plătesc, Dar pentru 


= în manuscrisul II, monologul lui Conrad-Alexandru are cu totul 
ahă fafăţișare. Pe scenă pare să fi fost chiar întrucitea simplificat şi 
modificat faţă de cel compus în scris — de Vellescu, căci de aici, restul 
actului I, jar din actul I primele opt scene şi două replici și jumătate 
din a treia, siat scrise, deci și prelucrate, de Vellescu, avind numai 
intervenţii (modificări, adaosuri) ale lui Duiliu Zamfirescu. 

Dăm testul integral al scenei a 12-a în forma din caiet; între paran- 
teze drepte sfat marcate pasajele eliminate sau modificat i 

„Conrad (wòîndu-se duios după Maria: O! Doamne.. o inimă 
de înger ca şi a maicii sale Mario... suflet curat... [crin neatins 
de adierea patimilor — textul e mat de două ori, cu verde și cu 
creion negru]. tu nu vei şti nimic din taina sufletului meu !... Te iubesc... 
te iubesc... dar niciodată... o! niciodată tu nu vei auzi din buzele mele 


acest cuvint 1... Şi cum l-aş putea zice ! [spune — corectat cu creion negru 
de Duiliu Zamfirescu]. Eu? O! nu... eu sunt condamnat a plăti o 
poliţă pe care nenorocirea a tras-o în numele meu... voi căta s-o plătesc! 
Nu... eu nu trebuie să uit numele ce-l port! Sărmanul meu tată?! 
pare că-l văd încă... galben ca turta de ceară [comparatia e ştearsă cu 
creionul negru, probabil tot de Duiliu Zamfirescu], plingind și sărutin- 
du-mă... iacrimile sale îmi udau obraj și eu abia înţelegeam unde-! 
duc 1... O! dar de ce nu por afla pe acel mizerabil care l-a nenoroci! 
(Plingind.) O! tată... da, ştiu! tu nu erai vinovat.. tu nu ai furati... 
dar legile asifel sunt.. cum ve puteai apăra fără dovezii. Și mi-ai 
Isat un nume Înnegrit numai prin ura și gelozia dusmanilor täit.. Și 
eu să cuez. Maria... Nul.. nu... mai bine moartea... Orgoliul d-lui 
Luchianu.... [care cu toate acestea știe că tatăl meu a suferit închisoarea 


667 


ce să fiu silit a spune minciuni vecinic? Au, mu e permis să mărturi. 
sească cineva că, desi sărac și ieșit din popor, posedă aristocrația inimei ; 
zecunoştință ? A! Recunoștință ! O recunoştinţă către d-nu Luchianu t. 
Ce voluptate să o poţi plăti prin sacrificiu şi abnegațiune de tot felul 
Ce mulțumire să vezi că braţele tale de slugă — căci, în definitiv, sunt 
» slugă — apucă pe stăpinul care se duce de ripă și-l oprește strigîndu- 
„Opreste-te, că drumul acesta te duce la moarte !“, fără a-i spune dect 
trziu: „M-am plătit, M-ai scăpat de la dezonoare — te-am scăpat de 
la mizerie, somem chit.“ (St «n moment ginditor) O! Mariot. Tu 
însă nu vei sti nimic dintr-o taină, pe care am înnodat-o în colțul vieţii 
mele. Nu. Şi cum s-ar putea să i-o spun? Cine nu m-ar acuza? Tu 
întăi: „O slugă care se ridică pînă la fata stăpinului său” — sau, dacă 
nu m-ai acuza tu, ceilalți ar zice: „Un misel, care, sub pretextul recu- 
noştinței, vine să fure inima unei fete bogate !.." (Sajează la masă, cu 
capul în mini.) 


SCENA XIIIa 
CONRAD, MARIA 


Maria se iveste la ușa din fund. Ea se opreşte un moment 
în prag; apoi, apropiindu-se incer de masa lui Conrad, 
zice cu sfială. 
MARIA : D-le Conrad 1... 
CONRAD (se scoală cu repeziciune): A1. (Incarcat) Eram ostenit; 
la ce vă pot fi bun? 


și a murit nevinovat. Orgoliul său — şterse ultimele două cuvinte, cu 
creion negru] s-ar revolta.. tu eşti silit să te ascunzi şi să mini vecinic! 
În ziua în care mă voi plăti de d-nu Luchianu prin muncă, sacrificiu 
și abnegaţiune... O! nu știu... de voi putea spera... dar cel puțin nu-mi 
voi mai pleca fruntea... O! ce voluptate de a putea zice: iti sunt dator 
recunoștință, te-am scăpat de la mizerie și ruină.. suntem chit... Mario 
Mario... de ce nu esti săracă.. de ce nu porii alt nume? (Cade Ia 
masă cu capul rezărmat în mină.“ 

Finalul monologulvi este foarte elaborat în ce priveste doar formu- 
larea ipotezelor, nu și conţinutul lor. O singură perorație, adăugată, 
zurcola ziua dorită a compensării umilinței în acest fel (adzosul ÎI sus 
bliniem) : „În ziua în care mă voi plăti de d-nu Luchianu, pria muncă, 
sacrificiu şi abnegațiune, în ziua cind voi face să străluceascã memoria 
tatălui meu, în ziua cînd voi reabilita numele său, în ziua in cae ooi 
confunda pe inamicii săi, în acea zi.. O! nu stiu... de voi putea spera 
Acest supliment patetic, adăugat cu cerneală violeti pe contrapagina al- 
murată (a filei precedente), e tăiat cu cerneală neagră şi apoi cu violetă 
— de cine? Ambii autori au operat cu ambele cemelari ! 


668 


MARIA (silindu-se să riză): Mie? D-ta ştii atitea lucruri, încît poți 
fi bun la toate. Am vent să-ţi cer o povaţă. 

CONRAD; E cel mai mărginit capitol din pretinsa mea erudiţiune, 
capitolul poveţelor. 

MARIA : Văz că ai ştiinţă, chiar cînd îţi expui ştiinţa. 

CONRAD: Mă rog, domnisoară, cruță-mă de a fi silit să fac spirit. 
D-ta ai prea mult, cu n-am de ajuns. 

MARIA: Modest te cunosc de rrei ani... Ştii că sunt trei ani de cînd 
ne cunoaştem? (Ñf observă) Şi modestia e un mărgăritar așa de 
rar în ziua de azi... (Ironic.) Îmi dai voie să stau... 

CONRAD (vrind să-i dea un fotoliu): O, nu te mira de rusticitatea 
mea. De cînd trăiesc cu țăranii... 

MARIA (șezind): Vorbeam despre modestia d-tale. Ştii că eu n-am 
reuşit niciodată în arta modestiei. 

CONRAD : Te calomniezi. 

MARIA : Arunci d-ta te lauzi, 

CONRAD : Nu mă laud; caut să fiu drept, De alminteri, prin chiar 
faptul de a vorbi cineva de modestia sa, devine nemodest. 

MARIA ; Ce erudit a mai decretat aceasta? 

CONRAD: Ernest Renan. Mi se pare că citeai odată. în Revue, aminti- 
rile lui din Seminar... € 

MARIA : Femeile nu citesc din reviste decit romanele. (parte) O să 
par mai rea de cum sunt. 

CONRAD : Femeile... dar nu toate. 

MARIA: Va să zică d-ta ai o înaltă idee de sexul nostru ?.. Cum? 
ne faci această onoare? (fronie) O!... eşti aşa de bun, ai un 
suflet atît de nobil 1... 

CONRAD: Domnişoară Mario, ca stăpînei mele, îi astept întrebarea 
— porunca. i 

MARIA (aparte): L-am supărat! (Zare.) Intrebare... nu. Poruncă.., şi 
mai puțin. O simplă lămurire. Ai citit pe D-nu de Camors?, a 
lui Octave Feuillet ? 

CONRAD : L-am citit. 

MARIA : Cum judeci pe d-ra de Luc d'Estrelles ? 

CONRAD (vrind să-și aducă aminte ; Maria așteaptă cu nerăbdare): 
O judec foarte bine. 

MARIA: Foarte bine? Bagă de seamă, d-le Conrad; d-ra de Luc 
d'Estrelles, aceea care se duce la Camors, să-i spuie verde că-l 
iubeşte, că e o femeie superioară şi că-l va face fericit?,. 


569 


CONRAD: În ale condițiuni nu ştiu cum aș judeca-o, dar, în con- 
dişiunile în care o pune Feuillet, o judec foarte bine, 

MARIA (culindu-se) : Foarte bine? Și dacă ai fi fost Camors ai fi 
luat-o ? 

CONRAD: Desigur, 

MARIA (apropiindu-se de dinsu, cu o voce adiucă): Ai fi luato? 

CONRAD : Nu înșeleg de ce te-ndoiești. 

MARIA (asezinduse în faja lui, vorbeşte agitată): Nu înşelegi 1... Cum 
nu-njelegi, cind vezi că eu de trei ani, te recunosc, te privesc 
neincetat, ca să ştiu dacă în adevăr eşti Alexandru, și știu bins 
că esti Alexandru, că eşti vărul meu, cu care am täit toată 
copilăria ; si re ascunzi ca să nu te recunoaștem *, ca să nu se 
zică că ai venit să mă înșeli și să te îmbogățeşti.. Ei nu! Sunt 


* Pînă în acest punct, transcrierea lui Vellescu din manuscrisul 1 
urmează relativ fidel texrul manuscrisului I; aici se renunță la ideea că 
Alexandru Conrad poate fi suspectat de intenţia de a fi voit săi inele 
pe Luchieni și să se îmbogăţească în preajma lor — şi începe o modi 
ficare amplă a scenei, foarte elaborată, cu adaosuri şi revenim ară tes 
tul nou, continuat de tirada Mariei "(în paranteze drepte, roodifică ie 
ulterioare, eliminările şi corectările ambilor autori) : 

„MARIA... O! Alexandre.. ze ascunzi pentru că eşti singur în lume, 
Sirac.. si poate.. O! iartă-mă, poate.. pentru că te ceri dez 
zati E! nul. nu esi singar în lume.. ne ai pe noi. [sapo] o 
gresală, dacă ereșală este — nu se resfringe asupra fiului, deci pentru 
inimile mici şi de rînd], Într-această luptă vom fi doi, Alexandre.. acun 
nu mai sunt copila de altădată. te-am putut judeca și cunoaste ja acești 

i Acum vin la tine... si-ti zic: oști nobil, ești mare, [esti vrednic 
de mine), eşti vrednic de zor devotamentul meu... Precum ta ai împărțea 
mine jocurile copilăriei mele, voi şi eu să impart cu tine durenie s 
luptele zale. Împărținău-le, ele vor fi mai uşoare. cind vei simti co 
lupra te va slăbi. privirile, vorbele, ființa mea Îşi vor da facea 
in tine [în locul ultimelor patru cuvinte, scrise de Duiliu Zamfieson 
fusese scris de Vellescu: «va fi balsamul care îşi va da noi puteis 
spre a. lupta»] wr ce vei întîmpina, fericire sau durere, eu, ca și În 
copilăria noastră, voi fi lîngă tine.. şi-n ziua în care ve: purta numele 
tatălui tău cu mindrie, [în acea zi] triumful tău, fala, onoarea numela; 
tău nepățar se va resfringe și asupra meat. [triumful mu va fi și al 
meu! (Vrind să-i ia mina.)] (Cu disperare) O, Doamne! O dane 
onoir de sfintă.. poate oare sfărima toate amintirile? [Poate atoli 
inima pînă la. o absolută tăcere?.. Ei bine..] Nu-mi răspunzi? A 
vitar trecutul? M-ai uitat pe mine, ai uitat pe acea Marie, tovarășa 
copilăriei sale, căreia îi sărutai părul pe frunte 2.2 ete. 

CONRAD (punindu-și repede mina pe animă și comprimind o 
durere: A! 

MARIA: [O! nu, Alexandre, spune-mi că nu m-ai uitat! Na, ta 
n-ai uitat ! Ai uitat pe Maria, pe care o luai pe cal 7] 


670 


săracă, Alexandre! (Vrind să-i ia mîna) M-ai uitat?... ai uitat 
pe Maria, tovarășa ta de copilărie, căreia îi sărurai părul pe 
frunte? pe care o luai pe cal? cu care ai trăit atia ani ca cu 
o soră. Alexandre, spune-mi adevărul, Arată-mi că nu m-ai uitat. 
Scapă-mă de visurile de bogăţie ale tatălui meu — scapă-mă de 
toți acei cari îmi cer mîna.. Fii tu, Alexandru de altădată, Alex- 
andru din copilăria mea.. îngerul viselor mele.. bucuria, speranța 
mea! (Vrea să-i ia din nou mina, el se retrage un pas înapoi, Pare 
cu totul rurburat) Zi un cuvtat!.. De nu-l vei zice... mă vor 
mărita şi voi fi o nenorocită 1... Mă voi mărita... auzi, Alexandre ? 
O nenorocită... (Ea așteaptă. Conrad e într-o mare agitaţiune. 
Urea să zică un cuvint şi pare că nu poate — apoi făcind un pas 
către dinsa.) 
CONRAD: Mario !.. (Se oprește. Face o sforțare teribilă asupra lui 
însuşi şi pare că se linişteşte.) Tartă-mă, dar eu nu-nșeleg nimic. 
Mă confunzi, desigur. (Maria rămize un momene în nemișcare.) 


SCENA XIV-a 
Aceiaşi, D-na LUCHIANU 


MARIA (alergind către d-na Luchianu cu o pornire copilărească, o ia 
de git şi o sărmă, Apoi, agitată, zice): A.. Mamăt.. nu ştii? 
d-mu Conrad ne vrea binele, ne iubeste, îl voi asculta: mă mărit, 


iau pe d-nu Micronescu... 


Finele actului 


ACTUL AL DOILEA 


Grădina caselor boieresti de la Viforeni. în fund, 
în depărtare, satul; în ultimul plan, se vede un col; din 
grilajul grădinei, foarte elegant. Alee; grupe de plante 
exotice ; vase de marmură cu flori; statui. La planul al 
II-lea, în dreapta spectatorului, o terasă stil Renaissanc:, 
cu o seară bogată de marmură, al cărei capăt de jos est: 


671 


omat cu sfinxi. Bogăția şi luxul grădinei trebuie să facă 
contrast cu satul ce se vede în fond. În planul al Ilea 
la stinga, o masă de grădină, cu scaune împrejur; un fo- 
tolio mare de fier balançoire, pentru d-nu Luchiani. La 
planul I-iu, în dreapta, o masă, canapea, scaune de bambus. 
Pe una din mese citeva cări, un album și un 
lucru de mină. Grădina în totul bogată și fag 


SCENA Ia 


MARIA, ELENA, D-na LUCHIANU, LUCA, grupaţi în 
jurul mesei de lucru. D-au LUCHIANU, SOTIR, la stinga : 
d-nu Luchianu e răsturnat pe fotoliul balançoire 


D-na LUCHIANU (consultând o gravură de modă 
este foarte frumoasă ! 
ELENA: Jamais, au grand jamais 1... Nu susțiu că nu este în modi 
poanta, dar prefer acest biais cu bruxel ! 
LUCA : Dar rochia de mireasă ? alegerea nu e bună ? 
ELENA: Incontestabil... (Ei urmează pe acest ton, Elena gesticulează 
mult, ca să se vadă că mai mult ea vorbește.) 
SOTIR (lui Luchian): Şi dacă cade? 
LUCHIANU: Nu se poate: zgomote false, născocite de gazetari. 
SOTIR : Dar, în sfirsit. dacă cade ? 
LUCHIANU (ginditor puțin) : Hei 
să fac 
SOTIR : Dar. 
LUCHIANU : Nu por face altfel.. Eu! contingentul meu, activitatea 
mea, o dau, d-le Sotir, nu partidelor... dar patriei. Puțin îmi pasă 
mie de ce firmă e la putere.. eu sunt cu puterea, căci sunt fiul 
patriei, şi trebuie să mă lupt pentru fericirea ei 1... 8 
SOTIR : Va să zică se vor dizolva şi Camerile,. Ei. eu? 
LUCHIANU (vizind): Nu te teme, dacă nu în Cameră, la Senat tot 
te căpătuiesc eu. 
SOTIR: Aş fi mai mulumit în Cameră, căci am diurnă. Nu penro 
alta... da’, oricum, iese o cheltuială... 
ELENA (cu mare zgomot): Mă opun eu. 
SOTIR : Pentru ce? 
* MARIA : Dar mie-mi este indiferent, 


ELENA: Unde s-a văzut vrodată pegnoire fără broderie entredeux. 


Ca rochie de vizită, 


n Heit. Heit.. Peuh! 
Cît pentru mine, merg cu ministeriul cel nou. 


Ce vrei 


672 


SOTIR (rizind către Luchianu): Bată-le de cocoane.. Am crezut că 
cucoana Elenuţa se opune la alegerea mea! (Băzrinii rid amindoi.) 

LUCA (venind lingă Sotir cu două stampe de modă): Ce zici, papa... 
pe care o preferi ? mie îmi place acea lilas ! 

SOTIR: Să facă două, trei, patru; şi după gustul iu și după al 
Maricarei. (Iaca trece la grupul femeilor.) 

LUCRIANU (unui lacheu ce a scoborit scara cea mare, cu o tavă de 
argint, pe care aduce citeva scrisori) : Ce este ? 

LACHEUL : A adus scrisorile vătășelul de la subprefectură. 

LUCHIANU: A! să vedem! (la scrisorile. Lacheul se înclină şi iese.) 
A! al. bravo! Asta trebuie să fie. 

SOTIR : Noutăţi de la Bucuresti? a să vedem. Cade ? 

LUCHIANU: Ba nu... Citeşte. (Îi dă o hirtie.) Ministrul m-a servit 
cu o grabă... e foarte cumsecade. 

D-na LUCHIANU (în grupul său): Acum sper că alegerea e terminată... 

ELENA : Sunt lucruri asupra cărora trebuie să revenim. (Grupul acesta 
se mișcă astfel: Luca, cu Maria la braţ, se duc spre fund și 
privesc citeva plante exotice. D-na Luchianu cu Elena sunt încă 
la masă. Elena gesticulează aprinsă.) 

SOTIR (stringind mâna lwi Lucianu cu căldură): Decoraţie i. Neaș- 
teptat î... O să-i facă băiatului o plăcere deosebită. 

LUCHIANU ; Vezi, Bene-merenti, pentru lucrările sale literare... 

SOTIR (cu nedumerire) : Dar n-a făcut nimic încă. 

LUCHIANU : O să facă. 

SOTIR : Era mai potrivită Coroana. 

LUCHIANU : I-o dăm şi pe aceea, e ușor pentru mine! Însă, te rogi 
şine cel mai mare secret. Adu-mi mie hirtia. Voiese să-i fac sur- 


priză în ziua nunţii. 
SOTIR : Dar bine, cum ai făcut? 
LUCHIANU (ingimjat): Oh! foarte uşor.. n-am decit să propun; 
mie nu-mi pot refuza nimic, o şti, ţi-ara mai spus-o. * 


* în manuscrisul I, Duiliu Zamfirescu adaogă marginal, cu creion 
negru, o continuare a replici: „(li dă un Monitor): La citeșe şi asta. 
S-au publicat cîteva nume decorate, Ia vezi, poate cunoşti pe cineva.“ 

După care, tot marginal i tot cu creionul, o specificaţie : „Aici se 
intercalează tot dialogu din scena a VI-a (pag. 98) act. III“ Evident, 
indicația e pentru copistul lui Velleseu, hotărire luată cu acordul ambilor 
— dar, de vreme ce-o consemnează Duiliu Zamfirescu, înseamnă pro- 
babil că inițiativa primă a modificării fi aparține, În adevăr, în manus- 
crisul TI, cahgrafiat de Vellescu, scena respectivă, din actul III (ed, de 
fată, p. 692—693) e mutată aici, cu neinsemnatele intervenţii de text, 
care se află marcate de noi la locul respectiv. 


623 


SOTIR (trecînd în grupul celălal) : Ta veniti, copii.. astăzi sunt fericit 
cu deosebire, am să-mi fac și eu darui meu de nuată, (Tofi ein 
în jurul lui) Marioara, îşi dăruiesc toată giuvaericana, toati 1. 
Am pentru 4000 fe; un coupé care vă va plăcea, şi o pereche 
de cai asemenea. 

ELENA (cu entuziasm): A! monsieur! monsieur! Ai toată sima 
si admiraşiunea mea ! 

MARIA (cam tristă) : Îşi mulțumesc, d-le. 

SOTIR : Nu. Zimi tată... 

D-na LUCHIANU (în partea Mariei): Mario, mă mihneşi, eşti tisă... 
esti... 

MARIA : Nu, mamă, sant fericită, dar nu sunt bine. 


SCENA Il-a 
Aceiași, STROE 


STROE (salutînd, dă mina bătrinilor, după ce mai întii a sărutat ming 
dnei Luchiamu): Ştiu, dar nu vă supăraţi pe mine, n-am putut 
veni la masă 


ELENA : Esi.. uite.. esti cea mai grasă dintre ființele simyitoaze ! 

STROE (impresionat rău): Nu cunosc nimic mai trist decit o glumă 
care nu face pe nimeni să riză.. Astfel de glume sunt ca focul 
de artifiţie, peste care a dat o ploaie torenșială, 

ELENA; Poi să te superi cit vrei, nu vei scăpa de mine, piră ce 
mu vei face un tratament vegetalian. Mon cher, jei nise propor 
iuni care mă dezesperă? (Făcind doi paşi inapoi) Mais, voyez- 
moi ça. 

STROE (lwi Luchianu) : Dar Conrad nu este aci? 

LUCHIANU : De citeva zile nu-l mai văd, e foarte ocupat... Cumsecade 
băiat.. activ, toată ziua e pe cimp, seara nu-l mai vedem, căci 
cade obosit, 

LUCA : Da, da, bun băiat, numai cam i pose en savant.. prea le siie 
toate. 

STROE; Sunt cu totul de părerea d-ale, și mie îmi place mai binc 
să mu iu nimic, dect să stiu din toate cite putin; siina te 
expune criticii, nestiinta fi făgăduiește, Dacă trebuie să credem 
cărțile sfinte — îşi făgăduiesc împărăția cerurilor. 

LUCA : Adică ?.. 


674 


STROE: Adică, zic că această doctrină este mingăietoare, căci, În 
necazul învățaţilor, nătărăi, fiind în majoritate, ci conduc des- 
tinele omenirei de Ia un pol la altu. DR 

LUCA (confuz, nu ştie cum să ia lucrul): Mon cher, eşti neințeles 
pentru mine. îs E 

STROE: Mă mir fiindeă eu sunt cam.. original şi, ca și d-ta, mon 
cher, nu cunosc meșteșugul de a nu spune verde ceca ce gindesc 
în mine despre alţii. 

MARIA (aparte): Dar ce au 2... | : 

LUCHIANU (lui Smoe): Apropos! Tyi explici acum, tinere, de ce am 
revenit asupra tocmelii pădurii? Nu puteam refuza pe viitorul 
meu cuseru. i zii 

STROE: Mai e vorbă, eu înşeleg ușor, nu-i așa, scumpul meu Luca? 

LUCA ţin grupul damelor): Da, da... numai, acum mă iartă, nu ştiu 
despre ce este vorba. a Data. a 

D-na LUCHIANU (Elenei): Cum n-ai văzur niciodată această plantă ? 

ELENA: Ba da... Am văzut un exemplar magnifique! Nu mai şuu 
unde. În adevăr, curioasă plantă. 

STROE: Care? gt 3 =: 7 

ELENA: Sensitiva.. Cum o atingi îi strînge frunzele, şi i se pleacă 
ramurile, PA i 

STROE: O! da... Sensitiva cînd o atingi se mânie, d-le Luca. 

D-na LUCHIANU : Dacă voiţi, să mergem în seră. 

TOŢI; Da, da... (les toți afară de Lachiaza și Sotir.) 


SCENA Ill-a 
D-au LUCHIANU, SOFTIR 


SOTIR: Mi s-a părut că nepojelu d-tale.. ruda d-tale, cam voia să ia 
pe Luca peste picior, | 

LUCHIANU : Glume, Între tineri... aşa sunt ei. ne d 

SOTIR: Fie, că mi-a plăcut Luca — foarte bine l-a făsar fără cuvînt, 

LUCHIANU (urizând) : Firește. AV: IA, 

SOTIR: Acum să lăsăm vorba aceasta... aide să punem cărțile jos! D-ra 
dai Marioarii moșia Viforenii ? 

LUCHIANU : Negreşit, ne-am înţeles. 


675 


SOTIR: Aşa este. Mosie frumoasă, mare... dar... 
credit. 

LUCHIANU : Mi se pare că am mai vorbit despre aceasta ? 

SOTIR : Asa c.. dar vezi d-ta, cocoane Aleco, cu rînduiala aceasta, imi 


dai numai jumătate moșia, si cu cu banu! meu trebuie să răscumpăr 
ceilantă jumătate. 


LUCHIANU : Bine, dar acea sumă ne-; 
de mine. 


stii, este hipotecată la 


am Îînşeles că-ţi va fi zestituită 


SOTIR : Nu zic ba, dar eu am găsit o alcătuire mai bună... 

LUCHIANU (cam supărat): Așa... Adecă ? 

SOTIR : Adecă să-mi dai jumătate din Luchieni și... 

LUCHIANU (ridicându-se) : Ascultă, Sotirache, 
banul d-tale ! 

SOTIR (fără a se intimida, însă cu rezervă): Hei! eu am adunat averea 
mea para cu para, 

LUCHIANU (mai supărat): A ! dar 

SOTIR : Te rog nu te supăra... Fu vorbesc lucrurile deslușit... Dacă crezi 
şi d-ta, aş propune să plătesc eu la credit.. căci moşia tot e.. de! 
pierdută se cheamă. hi dau şi d-tale 80.000 de franci; acești bani. 
împreună cu jumătate din Luchieni, să-i dai zestre fetei, jar Viforen: 
să rămînă ai mei, 

LUCHIANU (aprins) : Ce fel. eu să... 

SOTIR : Tot Marioarii îi rămine, nu este copilul meu ? 

LUCHIANU (indignat): Asta este... Cum? peste hipoteca, 80.000 franci, 
pentru o mosie care face cel puțin 600,000 t... (Cătind a se stăpini,) 
Ah l.. este.. şi d-ta crezi poate că eu sunt! 

SOTIR + O, Doamne... nu te supăra... Dar, în sfiit. iar nu e un cuvint 
că dacă ești puternic în politică să-mi dai ce nu curge pe apă. 


îmi vorbesti cam mult de 


SCENA IV-a 
Aceiaşi, CONRAD 


CONRAD (intră prăjaie și ars de soare, 
At pardon! 

LUCHIANU (fără a-l fi văzut); Mosia bipotecată o voi dezrobi-o eu, ci 
banul meu... nu cu al d-tale, 


dă peste vorba lor şi se opreşte) : 


676 


SOTIR : Dar dacă am propus a plăti cu la Bancă, nu va să zică... (Oprin- 
du-se brusc, lui Lucianu.) Nu suntem singuri !... 

CONRAD (coborind puțin) : Mă iertaţi, nu ştiam, şi mă retrag... 
LUCHIANU : Deloc... poţi vorbi — nu am nici un secret pentru d-lui... 
şi pentru numeni.. 5 
SOTIR ; Viz bine că team supărat, dar mam voit.. credeam că este o 

înlesnize bänească deocamdată, pentru a dezrobi mai curînd moşia.. 


SCENA V-a 
SOTIR, LUCĂIANU, CONRAD, ELENA 


ELENA (venind repede) : Pardon, messieurs ! Caut o carte de botanică, aci 
îmi pare... PA k 
LUCHIANU : Cărţi sunt acolo pe masă. (Lui Sotir) Mi se pare că este 

mai bine a ne opri aci, plătesc cum ţi-am spus eu singur banii la 
A nu pofteşti. Japra t 
SOTIR: Dar... gindepe-te, cocoane Aleco, trebuie să plătii chiar peste 
5 zile 200.000 de franci. 


LUCHIANU : Ei bine... ce dracu... | PEENE 

CONRAD (fnainttad) : 200.000 franci îi plătim peste două zile, dacă e 
trebuinţă. 

LUCHIANU : Dar cum? 

SOTIR : Ba: 


CONRAD: Negreşit, aceasta mă priveşte pe mine, banii vor fi plătiţi, 
(ilena, după ce a găsit cartea, ascultă această discuție.) 
TANU fini i să-mi explici... 
LUCHIANU (lui Conrad): Dar aş dori să-mi explici E 
CONRAD : Foarte ușor : avem în casă 70.000 franci ; 1000 chile griu, de 
la ambele moșii, este deja trimes la schelă, şi s-a şi încărcat de casa 
ce ni l-a cumpărat; prețul de 100.000 fr. este la bancă depus pentru 
noi, şi se pot încasa chiar miine. Pentru porumburi am primit acompt, 
3000 de lire, avem dar mai mult decit ne trebuie. Pe onoare răspund, 
d-le Luchianu, că dispuneţi de această că 
$ ilis jobi făcuL 1... 
SOTIR (emilit, în parte) : Ce neghiobie am A 
ani (dind mina lui Conrad): Ii sunt foarte recunoscător, d-le 
Conrad; eşti un om de onoare... (foarte mișcat) dă-mi voie să te 
îmbrăşişez ca pe copilul meu !... (Fl sărută.) 


677 


CONRAD (modest): D-le Luchianu, mi-am făcut datoria, nimic mai mult, 
SOTIR (confuz): Cocoane Alecu... de 1.. iartă-mă,.. Atunci este ană 
vorbă... eu tot pentru binele copiilor, i 
ELENA (intimpinină pe Conrad, care voia să urce spre terasă): E fru 
mos aceea ce ai ficut, d-le Conrad! (li stringe mina cu afecțiune 
srcând cu dinsul, care o conduce spre seră.) í 

CONRAD ; Nimic decît datoria ! 

LUCHIANU few demnitate): Miam dat cuvintul, mu mi-l retrag, lucrurile 
rămin cum au fost regulate, Dacă ai ceva de obiectat în sensul idei- 
lor d-tale, atunci esti liber, și răminem tot prieteni. 

SOTIR (umilit): Dar se poate una ca asta? ferească D-zeu 
d-ta, şi cum dorești d-ta, așa se va face.. i 
mine! 

LUCHIANU (care s-a calmat): Atunci bine 

SOTIR : Cum regulezi d-ta, 


Cum vrei 
dar... Se poate, vai de 


, răminem înșeleşi. 
e sfint din partea mea. 


SCENA VI-a 


Acelaşi, ELENA, LUCA, CONRAD, STROE, D-na LUCHIANU şi 
MARIA 


D-na LUCHIANU (care vine la braţul lui Luca): Orice îmi vei zice, 
Stroe are dreptate de astă dată, i 


ELENA (lui Stroe) : Şi nu te-ai însura ? 
STROE (Elenei, cu care vine în scenă 


: Ferească D-zeu! Imi place linis- 
tea şi independența. ci 
ELENA : Eşti un egoist atunci. 


N j 

STROE: Nu, dar îmi cunosc temperamentul Ş-apoi, să-ți spun drept: 
P p 

părerea mea este că dacă Adam nu se-nsura, 


era să fie... 
ei gras ca 


şi s-ar fi tolănit pînă în ziua de azi în Paradis. * 


PA Aici, în maauserisul II, un semn al lui Duiliu Zamfirescu şi, 

mirapagina alăturată, un adaos de comentariu al lui Stroe: i 
EE a tei x ` 

O tai ii SE TSt l tensori Tei pe una: te-ngeală.. Fuga Ia tribunal.. 

ȘI. tei pe-a doua: aceasta nu te-nșeală, dar te face nenorocit. Domnii 


de la tribunal iar te despart, e a treia: aceasta te-nșeală ca cra 
lei pe a n 
pa 
dintii şi te nenoroceşte ca cea de-a doua. 


pe 


678 


ELENA : Oh 1... guel bozreur ! (li lasă brațul.) 

STROE: $i chiar în cazul cînd m-aș hotări la una ca asta, aş zice: 
însuraţi-mă iute, ca să nu văd, căci dacă aș vedea, sunt în stare 
să-mi iau cuvintul înapoi, 

LUCA (conduce pe d-na Luchianu la masă, unde un lacheu servise cafele ; 
apoi dă Mariei o roză; roza pe care o avea la batonieră): Roza 
aceasta, în limbagiul florilor, indică amorul ce poartă cineva ființei 
iubire. (i oferă floarea.) 

MARIA: Eşi foarte bun. (Za floarea și rămine ginditoare, apoi, ca să 
iasă din această situație, în care se simte stingace, se grăbeşte a 
împărți cajeaua bătrinilor ; fiecare îşi ia tasa, unii şezind, alţii în 
picioare.) 

STROE (lwi Luca); Cum văd, te-ai specializat în lmbagiul florilor ? 

LUCA: Mon cher, o educaţiune complectă are cunoştinţe generale. 

STROE (ironic): Educaţiune complectă !. Mi se pare că te contrazici. 
Ch despre mine, rămii în credința că e mai bine să fii urs decit 


să știi din toare cite nimica. 

ELENA (felicitind pe Maria): Chère petite, dă-mi voie să te felicitez. 
Nunta ta se va face desigur, Ei}. nu-ţi spuneam cu! Vows voyez? 

MARIA (distrată) : Cum 

ELENA : Negreşit... se iviseră nefnyelegeri între d-mu Micronescu şi tatăl 
tău : question d'argent. 

MARIA (cu amărăciune) : Acum s-a sfîrşit tocmeala ?... 

ELENA (cu importanță); Crede-mă... fără d-nu Conrad... diferendul nu 
se aplana. 

MARIA : Cum? 

ELENA: D-mu Micronescu se pare că cerca explicaţii băneşti, asupra 
zestrei tale. Era vorba de o sumă de 200.000 franci, de care tatăl 
tău credea că mu dispune în acest moment. Negustozul îritase pe 
tatăl tău. lucrul luase o turnură gravă, D-nu Conrad a explicat 
că dispuneți cu prisos de acei 200.000 fr. Oh! scumpa mea: 
Il fallait voir la binette du quidam! (Ride.) Negustorul a rămas 


era să nu se ma: facă? 


ca trăsnit.., şi-a cerut iertăciune... bincinţeles... căci tatăl tău se 


supărase foc, şi acum nunta este sigură... (Imbrățişind-o.) Et moi je 
te felicite, îşi mărturisesc că am o stimă deosebită pentru d-nu 
Conrad! 

MARIA (ginditoare): A! D-nu Conrad... (Luîndu-i braţul Elenei.) Vino... 
am putea vorbi aci! (Urcă scena ţinîndu-se de talie.) 


679 


SCENA Vil-a 
Aceiaşi, Un SERVITOR 


SERVITORUL (ui Zuchiamu): Cocoane, a sosit d-nu subprefect și ap 
teaptă ; ce poruncii ? 

SOTIR : Subprefectul ? dar ce ai cu el? 

1UOHIANU ; I-am poruncit să vie cu ciţiva călărași să scoată oameni la 
seceră, Mizerabilii aceștia, după ce m-au înșelat, acum nu vor să 
iasă la lucru. (Se ridică şi vrea să urce scara.) 

SOTIR : Viu şi cu, am să rog şi eu ceva pe subprefect. 

VUCHIANU : Vino cu mine. (es urmaţi de servitor.) 


SCENA VIII-a 


STROE, LUCA, CONRAD, D-na LUCHIANU 


STROE (lui Luca); Scumpul meu, permite-mi și mie să te felicit. 
LUCA (pășind) : și mulyumesc, mon sher, 
SE Va să zică 1eși din rîndul nostru, te Însori... 
L ca (eu fatmitate) : Hei! ce vrei, il le faut.. sunt sătul de viaţă de 
olei.. Ș-apoi mă insor pentru că fmi convine caliăyile fetei, și 
pentru că îmi place caracterul său Blind 
STROE: Prea bine, O! vei fi fericit, scumpul meu — astfel înțeleg 
căsătoria (exagerat): confiență fără rezervă şi un amor fără mar 
gine, Marioara te iubește ?., 
LUCA : De ce m-ar lua, mon chèr? Şi chiar de nu mă iubeşte, mă 
va iubi... f 
STROE Nici vorbă... ai tor cei trebuie pentru aceasta. 
CA: Asupra. căsătoriei îmi am vederile şi teoriile mele. Adevărata 
__ temperatură a căsniciei, mon chir, cade în zona tieda. 
STROE : Da, da, iată adevărata teorie... a căsătoriei. Balzac a rămas pe 
jos... Aceasta se cheamă a călca pe sendura sănătoasă Maia 
e frumușică. 
LUCA (cu fatnitate) : Voi fi invidiat, mon bon, frumusețea ei îmi lin- 
guyese orgoliul, 
STROE: Oricum, scumpul meu, eu de m-aş însura, tot n-aş uita că 
frumuseșea are și ea displăcerile ei. 


680 


LUCA (asemenea) : Am calculat totul. 

CONRAD (care, în acest timp, a vorbit cu d-na Luchianu, care brodează 
la o mată; pe cind Maria se preumblă cu Elena în fund): D-nu 
Luchian poate să se iupească cu bieţii țărani. Mă duc, doamnă... 


fac ei și fără asprimea subprefectului. (li sărută mina.) 


tor t». 


D-na LUCHIANU : Eşti totdauna prevă 

STROE (lui Conrad, care iese): Nu alerga, cum ai obicei, viu şi eu... te 
ajung. (Lui Luca.) Sunt sigur că rămii a-ţi urma curtea. 

LUCA : Bine zici... (Oprindu-se repede.) A! mon Dieu !... ciinii mei de 
vinat sunt aici de azi-dimineașă... trebuie să mă înccedinţez de sunt 
îngrijiţi... nătărăii ăștia de țărani sunt în stare să-i lase nemîncați. 

STROE (7izind cu bohot): Şi odată această afacere importantă regulată, 
îţi vei relua firul gingășiilor pe lingă sexul frumos, Mon chir, ai 
dispoziţiuni minunate. 

ELENA : Viu şi eu să văd pe subprefect. (Se agaţă de braţul lui Stroe.) 

D-na LUCHIANU (lui Luca și Stroe): Vă duceti ? 

LUCA (săruzindu-i mina): Ua moment, scumpă mamă !... (fese cu Stroe. 
D-na Luchia rămîne, privindu-l și clătinind din cap.) 


SCENA IX-a 
D-na LUCHIANU, MARIA, O SLUGĂ 


D-na LUCHIANU : Mario, eu văd bine că tu eşti tristă. Nu s-ar putea 
să-mi spui cauza ? 

MARIA : Nimic, mamă, nu-i nici o cauză. 

D-na LUCHIANU: Nici o cauză? Of.. citesc bine în inima ta. Tu 
suferi. Ai o greutate care te apasă, te înăbușe, Nu mai ești liniștită 
ca altădată. Spune-mi ce ai, Mario? Încrede-te în mama ta, căci 
ca a încercat tot. ceea ce încerci tu acum... Fii cuminte! Spune-mi : 
nu-l vrei? te măriţi numai ca să porți un alt nume și să ai un 
bărbat? Sau vrei să faci plăcerea tatălui tău, luînd pe d-nu 
Micronescu ? Sau... iubeşti pe ahu? Spune-mi, copila mea. Crede 
că nu e om pe lume care să cunoască mai bine suferințele altora, 
decît cel ce a suferit el însuşi !... 

MARIA (tace un moment, după aceea): Nimic din toate acestea... 

D-na LUCHIANU : Îmtristarea ta mă face să cred că te măriți numai 
spre a asculta pre părinți. Aş fi cea mai nenorocită mamă, dacă 
aş sti că copilul meu s-a jertfit, spre a nu mă mibni. 


68i 


MARIA (afectind o veselie de copil): Nu, mamă — nu sunt tristă. Și 
nu ştiu pentru ce aş purea fi. Mă mărit, iau un om bogat.. care 
mă iubește, 

D-na LUCHIANU : Şi pe care tu nu-l iubeşti... 

MARIA : N-am zis niciodată asta. Poate că încă nu-l iubesc, dar îl voi 
mbi desigur. (Cu naivitate.) Ta spune-mi drept, d-ta iubeai pe tata 
cind l-ai luat? 

D-na LUCHIANU fîncurcată) : Eu, draga mea, era alte vremuri cînd 
m-am măritat. Tatăl tău era un om superior sub toate privirile. 

MARIA : Foarte bine; dar asta nu-nsemnează că-l iubeai. (Repede.) în 
sfirsit, eu nu mă găsesc deloc de plins. Fericirea, te-am auzit pe 
d-ta adesea zicînd, e o floare care nu crește în grădina tutulor. 

D-na LUCHIANU (se uită la dinsa lung — apoi s-apropie, îi ia capul 
în mlini): Copila mea! Să dea D-zeu să fii fericită... O meriti.. 
Dacă în adevăr nu iubeşti pe nimeni ca pe Micronescu. E un băiat 
bun, care va căuta să nu te supere niciodată și să-și lase pacea 
sufletului... 

MARIA (cu vocea înecată de lacrimi) : ÎL voi lua. 

D-na LUCHIANU : Plingi ! Vezi ? Spune-mi atunci ?... 

MARIA : Nu am ce spune, mamă, decit că mă voi despărți greu de casa 
copilăriei mele, iată tot. Voi veţi trăi cu mine. 

O SLUGĂ: Cuconiţă, a venit Stan să ceară un praf de friguri. 
MARIA (către d-na Luchianu): Du-te mamă, sărmana Stan e prins de 
friguri, de cînd a scăpat pe d-nu Conrad. Sărmanu Stan! 
D-na LUCHIANU (ieșind): Dacă soarta ta va fi ca a mea vei deveni 

o victimă prea nobilă. 


SCENA X-a 


MARIA (singură stă un moment fără a zice nici o vorbă. După aceea 


astea simt că este el. 


Marginal, pe „manuscrisul i, Duiliu Zamfirescu a notat cu creion 
negru: „Nejustificată ieşirea. Mama îi zice să cugete la starea ci şi să-i 


spuie mai pe urmă.“ Însă recomandarea nu are ecou în manuscrisul II. 


682 


Dar dacă a-ar fi el?.. Atunci sunt cu atit mai nenorocită, căci 
se află un om sub soare căruia i-am destăinuit copilărește durerea 
mea! Un om care ştie că iubesc pe unul şi primese să iau de bărbat 
pe altul... Un stăm care poate presupune că sunt capabilă să pun 
calculul în cumpănă cu iubirea! O! e de nesuferit... (S-aude vor- 
bind în alee.) Şi totuşi, nu ! este el! (Fuge.) 


SCENA Xl-a 
SOTIR, LUCHIANU (intră vorbind) 


SOTIR : Nu, nu, prea se amestecă acest domnișor în toate trebile d-tale. 
LUCHIANU : Da, ţi se pare, d-le Sotir. 


SOTIR: Acu... ascultă-mă și pe mine — se cheamă că suntem rude şi ne 
purtăm interes: băiatul acesta cu aerul său cucernic de Sfint 
Pahumie... 


LUCHIANU : Zi şi d-ta un sfint mai civilizat, că doar nu te ţine pa- 
rale. Într-un stat democratic, comparaţiile sunt gratis. 

SOTIR : În sfârșit, mie nu-mi place. 

LUCHIANU (rizind): A ha! ha! Diui Sotir încep să-i displacă stră- 
imi. Bravo! 

SOTIR: Nu-i vorba, cocoane Aleco, că şi asta mă supără mult.. să 
văd eu în ţara mea — eu, român get-beget... 

LUCHIANU : Him! Adică român cu sentimente internaționale... 

SOTIR: Să văd pe un veneue de franuz că vine de viră gărgăuni în 
capul șăranulii... Ce păcate! că doar ne-om şti noi face teeburele 
şi fără dinşii* 

LUCHIANU : Ce să-și spui, ai mult haz, d-le Sotirachi, cînd susi cauza 
somânismului. (Cw interes serios.) Mă rog.. luar-ai cuvinte vreodată 
în Cameră, de când te-am ales? 

SOTIR (iute): Da ce, trebuie să iei şi cuvÌntu ?. 


> Manuscrisul II are o formă diferită a celor patru replici de aici: 
„SOTIR : Nu iau cuvîntul... dar. 
ÎUCHIANU : Dar iai diurna... [bine faci...) A 
SOTIR : Aş fi avut şi eu multe de zis.. dar ţi mai dau pas flecarii de 
(Cu amărăciune.) Ah! dacă ar fi Luca în locul men... ştiu 
că le-ar da pe foi 
LUCHIANU : Apoi să-l facem și pe e} deputat.“ — L 
a îl preocupase pe Duiliu Zamfirescu în schița Însemnările 
unui ușier de la Cameră, în foiletoanele Palabras din 1883, într-o referire 
la Pantazi Ghica. 


683 


LUCHIANU: Apoi d-ta n-ai văzut pe ceilalţi deputaţi cum fac? 

SOTIR (eu admiraţie): Da, dar cei care vorbesc sunt Oameni învăța 
Mă rog, n-ar fi bine să punem pe Luca să vorbească? că, şti 
el face şi o carte. 

LUCHIANU : Indii să-l alegem deputat şi-apoi... 

SOTIR (grăbit) : Cum să facem oare ? 

LUCHIANU (cu protecțiune) : Cum am făcut şi cu d-ta, 

SOTIR (scărpinindu-se după urechi): Da.. 
cam multe parale. 

LUCHIANU : Fi! asta-i acum! parcă ai văzut alegere care să nu ţie 
parale. În sfirsit, să ne faroarcem la franuzu nostru. Zi.. te supără 
străinii ? 

SOTIR : Da’ nu-i numai d-aia. Eu mă uit la el, cocoane Alecule, și-l văd 
cum face stare din moşiile d-tale. 

LUCHIANU : Las să facă dacă-i harnic. 

SOTIR : Bine, da el face și cit poate şi cît nu poate, 

LUCHIANU ; Cum adică ? 

SOTIR: Dumneata nu vezi ce condeie-ţi trage la socoteli? Pune c-a 
cheltuit cu moara de abur 6000 de lei ca să facă o șandrama de 
scânduri; mai ieri îl auzeam vorbind de pădure, să răsădească 
copaci. 

LUCHIANU : Pentru ploaie și umbră la pămînt. 

SOTIR : Vorbă să fie. Lumea scoate buturugile, şi d-ta umbli să le viei 
la loc. Ba e curat înșelătorie,.. Ca să aibă unde să te mai încarce. 
Dar apoi cu învoielile țăranilor ! Toţi arendaşii ţipă că la Viforeni 
să strică proțurile, El dă ce dă Ia alţii şi trage și pe turta lui, Auzi, 
6000 de franci, ca să ridice o baracă care, pre legea mea, cucoane 
Alecule ! nu face 200 de galbeni... 

LUCHIANU (impresionat) : Ce-i drept, a cheltuit cam mult cu moara. 

SOTIR: Da cu moara, da cu porumbu care-l vinde cu 4 lei mai jos 
la chila, da cu peștele din baltă... (Misterios) Ştii d-ta că se vor- 
bee multe de dinsu? Se zice că are 150.000 lei la Cerlenti, bani 
ghiaţă şi încă mai ştie cîi în ară la dinsu. 

LUCHIANU (ginditer) : Faptul e că cu nu i-am luat socotelile, de sunt 
aproape doi ani. 

SOTIR : Auzi, să te laşi d-ta pe mina unui speculant ! 


numai pe mine m-a ţinut 


* De aici, în dreptul a șase replici ale manuscrisului I, în continuare, 
o linie marginală verticală cu creionul și notă, tot cu creionul a lu 
Duiliu Zamfirescu: „Mai scurtată”. Însă în manuscrisul II scena e în 
treagă, doar cu citeva rectificări de amănunt. Deci sugestia scurtării £ 
notată la propunerea altui lector, poate din Comitetul teatral. 


684 


LUCHIANU : De, frate, am încredere într-însu... pare așa de cinstit.. 
(Gindindu-se.) Vezi d-ta, de aia îmi tot face el la proiecte, ca să 
albă cu ce să-mi spoiască ochii. 

SOTIR : Da’ cu pădurea ? Regulase d-lui s-o vînză lui Stroe cu 3000 de 
galbeni, pădure care face oricind 3500. (Intim.) Ai văzut, eu ţi-am 
dat 3500, şi am plătit și timbrele. 

LUCHIANU : Aşa e.* 

SOTIR : Ascultă-mă pe mine. Franţuzu ăsta urebuie expulzarisir, căci alt- 
fel te sărăcește. 


SCENA XII-a 


Aceiaşi, CONRAD 


CONRAD (inaintind spre Luchianu cu veselie): Mai bine s-au fmpăcat 
lucrurile astfel. Sunt foarte mulțumit. 
SOTIR : Da, pierzând după pofta mojicilor 50 zile de lucru. 


* În manuscrisul IL e adăugată, în finalul scenei, insinuarea despre 
Conrad că acesta ţinteşte la mâna fetei moșierului, concurindu-l pe tînărul 
Mironescu : 


SOTIR : Ascultă ce spun eu.. Nu zic.. ferească D-zeu, că Marioara are 
o idec măcar, dar se vorbeşte.. Şi e mult mai bine.. Uite, trebuie 
expuilzarisit franceza ăsta, căci după altele te poate sărăci într-o zi. 

LUCHIANU (furios) : A 1...“ S pi 
Urma intrarea lui Conrad-Alexandru bucuros de incheierea bună a 

învoielilor cu ţăranii. La replica acestuia, Sotir îl sfătuieşte pe moșier: 

„SOTIR (lxi Luchianu, încet, pe care-i vede că se ridică cu minie): Văd 
bine că eşti... dar, te rog, stăpineşte-te y 
Apoi se adresa lui Corirad-Alexandru. Scena se desfășura în con- 

tinuare ca fn manuserisul I Toată această scenă intercalată e tăiată — 
probabil de Vellescu, și forma finală a manuscrisului II o reia, în aproape 
aceiaşi termeni, pe cea din manuserisul I — deși, vorbind obiectiv, e mai 
logic și mai teatral ca pe Luchian să-l fi iritat cel mai mult insinuarea 
că administratorul rivneste la fiica sa, nu aserțiunile despre cheltueli 
şi furturi; chiar cîteva scene mai Înainte el avusese prilejul să verifice 
că socorelile erau toate avantajoase moșiei, nu lui Conrad. 


685 


CONRAD : Dar era drept să le pierdem. I-am scos la praşilă şi cu vreme 
şi fără vreme, Făgăduindu-le că din zilele de seceră le vom reduce 
atitea cîte au pus la sapă. Din pricina asta porumbul lor a rămas 
ca vai de dinsu. 

SOTIR (ince: lui Luchianu) : Ce-ţi spuneam cu, vezi? Fă cum vrei, dar 
omul acesta nu-mi place. (Tare) Am întârziat, mă duc. La revedere, 
cusere. (Cu Conrad afectează o politeţe neobicinuită. În parte, ieșind.) 
Te învăţ eu să scoţi moșia de la credit şi să-mi strici astfel toate 
socotelile ! (Tese.) 


SCENA XIII-a 
D-nu LUCHIANU, CONRAD 


LUCHIANU : Nu ştiu cum, dar mă facure în socoteli! Qnrorcindu-se 
către Conrad.) D-le Conrad, poți să-mi dai citeva lmuriri? (Fro- 
nic) Mă rog, fii bun, spune-mi cîte chile de grîu am vindur anul 
acesta ? 

CONRAD : Mi se pare că 1000 de chile, 

LUCHIANU (ibid.) : Ți se pare ! Cite cât chila ? 

CONRAD; Câte o sută de Iei. 

LUCHIANU (pe acelaşi ton): Câte o sută de lei! 

CONRAD: De alminteri socotelile le puteţi: vedea oricind dorii lš- 
muriri 

LUCHIANU 

CONRAD: Orz n-am făcut. tocmai mult anul acesta, fiindcă am pus si 
mei, 


: Dar cu orzu? 


LUCHIANU : Să vede că numai la noi nu sa făcut, căci încolo aud pe 
toată lumea că nu știe unde să-l mai puie, 

CONRAD: Tot am făcut pentru ceea ce ami semănat. Dintr-o sută 
de pogoane-an scos 180 chile. 

LUCHIANU (sculindu-se, cw un început de iritaţie): Dar dijma? 

CONRAD: Dijma este deosebită, Nu m-ai întrebat de dînsa. Avem 
şi d-acolo vreo 100 de chil 

LUCHIANU (se așează): Va să zică din toată moșia Viforeni am scos 
280 chile de orz... Buni agricultori suntem ! 

CONRAD „(zimbind, zice cu respect) : Cînd nu punem mai mult mu pu- 
tem scoate mai mult. 

TUCHIANU : Așa?! Dar cu peștele? Slavă Domnului, anul acesta au 
scăzut apele... Cum mergem ? 


686 


CONRAD: Mergem potrivit, căci am luat măsuri să nu se mai scoată 
fără socoteală ; într-un an tot, de nu mai rămine nici de semință — 
şi într-un alt an deloc. (Aparte,) Ce are? 

LUCHIANU : Da, proiecte și xar proiecte. (Se apropie din non de masă.) 
Dar balta ce ne-a dat? 

CONRAD (linişti): Nu pot să vă spui hotărît, fiindcă n-am încheiat 
toate socotelile. Cred însă că se ridică pînă la vreo 9000 fe. 

LUCHIANU : Anii trecuți aveam câte 11 și 12 mii, 

CONRAD: Se poate — dar cu sistema aceea de exploatare, în cinci 
am nu mai aveţi peşte. 

LUCHIANU : Da”, mă rog, cu moasa şi cu pădurea ? Ai cheltuit 6000 de 
franci pentru o baracă, pe care eu aș fi făcut-o cu 200 de galbeni. 

CONRAD : Se putea face şi cu 200 de galbeni, dar ar fi fost o adevă- 
rată baracă. Acum tot are aparențele unei case: e tencuită, e în- 
velită cu fier... 

LUCHIANU (iritat din ce în ce mai mult): Dar pădurea, pădurea? 
Mă puneai la cale so dau cu 3000 galbeni, cînd ea face ce! puţin 
3500 ; Sotir mi-a dat 3600. 

CONRAD; Mă iertaţi, dar cu mine n-aţi vorbit un singur cuvint des- 
pre pădure, 

LUCHIANU : Cum? va să zică mă faci şi mincinos, Eu mincinos! Eu? 

CONRAD: Nu zic asta, dar... constat că cu mine n-aţi vorbit nimic 
despre pădure. 

LUCHIANU {furios}: Domnule, dacă din noi doi minte cineva, acela, 
desigur, eşti d-ta! Auzi?... După ce îmi face cele mai păcătoase 
învoieli cu șăranii, din care păgubesc sută la sută; după ce nu 
bagă de seamă la toemeli şi strică totdauna preyurile; după ce e 
nepăsător, ca un străin, de tot ce este al moșiei... — îndrăzneşte 
să mă şi contrazică !... Eu mint, așa e? (Conrad, rămas încremenie 
de acest limbagiu, nu răspunde nimic. Luchian se indignează şi mai 
mule.) Asa e, domnule: eu mint? Mint eu, care te-am strins dupe 
drumuri şi și-am dat adăpost în casa mea, te-am ridicat în rindul 
oamenilor, te-am îmbogăţit !.. Mint, ha? Şi dumneata care mă... 

frustrezi la fiecare mişcare; d-ta care ai sume depuse pe la bănci ; 
dumneata care te crezi o.. nu minți!? Ruşine, domnule! Ruşine... 


să mă furi 
CONRAD (incremenit, după o lungă luptă cu el însuşi, are un moment 
de furie — și făcînd doi pași către Luchianu strigă desperat): Eu Hu. 


Finele actului 


887 


ACTUL AL TREILEA 


Salonașul Mariei, mobilat simplu dar elegant. Pretutindeni 

obiecte de artă și etagere cu mici lucruri femeiești. La stinga 

şi Ia dreapta, în planul al II-lea, uși de intrare. În fund, spre 

dreapta, camera de dormit a Mariei. La stînga planului I, 

un piano american Kaps; pe diasu, aruncate note în dreapta 
şi-n stînga. 


SCENA Ia 
MARIA, LEANCA 


LEANCA : De, cuconiţă, așa zice neamţu. 

MARIA : Spune-i că așa am zis eu... 

LEANCA : Zice că e iute şi nărăvaş. 

MARIA ; Să facă cum am zis, Du-te ! 

LEANCA (care iese cu un aer de surprindere — aparte): Doamne fereșe, 
zău, ce-o fi avut cuconiţa ?... De i-ar fi de-a bună ! 


să pună şaua pe calul cel negru. 


SCENA Il-a 


STROE, MARIA, SUBPREFECTUL 


Subprefectul e în haine de vinătoare. Cind intră, ca să se 
debaraseze de prea multele lucrari ce avea cu dînsul, lasă un 
revolver pe etajera cea mai apropiată de uşe. 


MARIA : A! Sosiţi din Bucureşti... 

STROE: Da, şi nu ne-am fi grăbit să venim fa halul acesta, dacă eu 
n-aş fi avut să-ți fac o surpriză, şi dacă d-nu subprefect nu s-ar 
fi grăbit să meargă la vinătoare. E pasionat ca un adevărat vină- 
tor, și cu toate astea trage foarte prost. * 

SUBPREFECTUL : Eşti foarte bun! (Către Maria.) Trag ceva mai prost 
decit un bun vinător, dar asta nu mă va împiedica de a vă aduce 
astăzi cele mai frumoase prepeliţe. 

STROE: Tu crezi că prepelitele sunt ca vătășeii de la tact: 
poruncile d-lui subprefect, cu rândul, 


să stea la 


* Propuneri de modificări, ale lui Duiliu Zamfirescu, făcute cu creio 
nul, pe manuscrisul I: „dacă d-] subprefect niz ar fi venit într-adins..*, 
„un adevărat Nemrod...“ — păstrare la transcriere în manuscrisul II, 


688 


SUBPREFECTUL : Eşti răutăcios astăzi. (Către Maria.) Domnişoară... 
(Inckinindu-se.) Veyi vedea cine are dreptate... (ese, nitindurși re- 
colcerul pe etajera de lingă ne.) 


SCENA Il-a 
STROE, MARIA. 


STROE : Ei! Ia şbiceşte 

MARIA (veselā): Ce să ghicesc? Poate că te-nsori şi iei pe Elena. 

STROE : Vai 1.. Da” ce rău ţi-am făcut? 

MARIA: A te-nşeli: Elena e mult mai bună decît o crezi... Dar, în 
sfizşit, care ţi-e surpriza ? 

STROE : Ghici t... 

MARIA (gindindu-se puţin): Eşti amicul d-lui Conrad.. Aţi vorbit poate 
impreună şi... 

STROE: Conrad? Pe dinsul nu l-am văzut încă... Nu, n-ai ghicit. Prj- 
veşte !... (li arată o bucată de note cu un portret pe dinsa.] * 
Nu te-așteptai, nu este-aşa? Judecă cîtă plăcere mia făcut. Le-am 
găsit din întîmplare la Ghebauer. 

MARIA (fără a fi înțeles bine, ia notele distrată, şi le priveşte, dar ca 
şi cum nu le-ar vedea): A!... 

STROE: Am stat o zi numai în Bucureşti, dar am aflar lucruri care 
imi vor fi de ajuns pentru o lună. 

MARIA (asemenea, şezind pe un fotoliu și răminind gînditoare, fără a-l 
asculta) : Da?... aşa L 

STROE (tăind foile la o carte pe care a găsit-o pe masă); Ştii ce san- 
timplat amicii tale din copilărie ?... Zoe... Ştii. 

MARIA (asemenea): Da! da!... 

STROE: D-abia s-a măritat, şi se desparte de bărbani-său... Dar e fi 
greșeala părinilor : au măritat-o fără voia ei cu Berozescu, 

MARIA (asemenea) : Zoe... nefericită !... 


= Aici, o notă marginală pe manuscrisul I, cu cerneală violetă, dar 


un seris greu de identificat — în orice caz nu al lui Duiliu Zamfirescu, 
nici al Jui Vellescu: „Ce vede?... asta p. publicu de la galerie nu vede 
ce e pe hirtie 


Ca urmare, o replică adăugată, tot pe manuscrisul I, cu creionul, 
de Vellescu, păstrată la transcriere în manuserisul I, dar fără întrebarea 


iia : Portretul tău? A ! c'est charmant ! Dar de cine?" 


589 


STROE : Nicidecum... nimeni nu o învinovățește: toată lumea ştie că 
Berozescu e un nătărău! Punct. Nu mai am ce-ţi spune asupra 
lor... (Rizind.) A! ha! ha!.. O altă noutate: d-nu Ișoreanu, des- 
părțit de trei ani de nevastă, o vede la opereta germană... naiba 
stie ce fel de pălărie purta, că s-a amorezat de nevasta sa... Şi 


de-ar fi numai atit! Întilnește pe iubitul cucoanei, care-i poartă 
acuma simbetele, și la club, tranc un duel! Nu, că e ciudată lumea 
asta le Vezi cite nici în vis n-ai visat. Da Sofia Stegăreanu! 
A găsit mijlocul d-a face lui Stegăreamu de două ori cite doi copi 
și bietu Pandelescu să plinge că nu poate să aibă nici măcar de 
două ori cîte o jumătate, ca să-i facă unu întreg. Fi bine! ştii 
ce?.. ay vrea să stiu ce idee ai? Care ființă e mai stupidi pe 
lume 2 Ştii 2. Nu 2... Destinul, 

MARIA (abia zimbind) : Eu era să zic că e Pandelescu, 

STROE : A! netăgăduit, nici el nu-i tocmai tocmai deştept, dar şacolo 
tot destinul e amestecat. 

MARIA : Ce bine faci că esti vesel. 

STROE: M-am convins că-n lumea asta trebuie să te grăbeşti. Și să rizi 


de orice lucru, ca să nu fii sili, un ceas mai tirziu, să plingi, 
MARIA : Cită dreptate ai! 


SCENA IV-a 
Aceiaşi, ILEANA 
In 


NA : Cuconiţă.... Madama a prins voalul pe pălărie cum aţi po- 

muncit — poftiţi să-l încercaţi ? 

MARIA : Da, da... 

STROE : Ilano, adu-mi ua pahar cu apă.. numai spune feciorului să 
mă scutească de vecinicul şerbet de zmeură. (eana iese, spre a 
reveni.) 

MARIA : MĂ ierţi... numai un moment... (fese. 


SCENA V-a 
STROE, singur, apoi ILEANA 


STROE : Sărmana fată !... nimic nu o poate înveseli, O văd eu și părinţii 
ei n-o văd... Zăut! nu mă voi însura niciodată, de groază ca zelul 
pătintesc să nu mă îndemne a-mi sacrifica copii 


6% 


ILEANA (aducind un pahar cu apă): Poftiţi, cuconasule, vi l-am adus 
ca. 

STROE fținind-o în faja lui cu tava în mină): Ia spune-mi, Ijearo.. 
Ştii că ai crescut ? Te-ai făcut bună de măritat, 

ILEANA : Of! Cuconaşule, numai de măritat nu-mi arde mie. 

STROE: De ce? 

ILEANA : D-apoi.. am văzut eu pe cuconiva cum plinge într-una de 
cînd a dat în dirdora măritişului,.. 

STROE : Cum adică ? Măritișul e lucru rău 2... 

ILEANA: Nu zic tocmai... că de, aşa a lăsat D-zeu.. De! cînd se 
brodeşte bine... îi place şi lui. Dar uneori e foc.. mai bine să îm- 
pletesti cosisa albă. 

STROE : Poate voi fetele de pară să aveţi dreptate a vă plinge. 

ILEANA : Ba zău, nu noi. Dar la boieri... Sunt nevoiele mari: pînă se 
aleg, vai şamar — mi-era jale de biata cuconişa Marioara cînd 
venea astă-iaraă, la București, de la baluri, tocmai despre ziuă... 
gălbejită de osteneală. Tir, grăpiș, dă D-zeu de se plac tineri 
apoi altă dandana pî 
cînd e să zică Doamne-ajută,.. te miri ce se mai întîmplă și se 
strică iar nunta. 

STROE (atins de naivitatea şi francheţea ei); Leacuţo, vorbei ca un 

că-i fac un dar de 


ă să ajung cu rocmeala boierii cei bătrîni — si 


om cuminte... și cînd te vei mărita să 


nuntă. 

ILEANA : Sărut mînele, conașule... te ştiu toţi că eşti darnic. (Se aude 
ajară vorbind; Sotir Micronescu şi d-nu Luchianu, Ileana iese cu 
tava.) 

STROE: A!* iauzi, d-nu Micronescu... (Aparte.) ŞI n-am chef să-i văd 
mutra (Către Leanca.) Eu ies, tu fă-te că mai tureţi prin casă si 
cînd or pleca boierii, vino de-mi spune. Sunt jos. în cancelarie. 

LEANCA : Foarte bine, coconaşule, (Lasă tava din mină şi are aerul d-a 
şterge mobilele.) 


= Pe același manuscris I, în dreptul notei scenice despre apropierea 
lui Luchianu și a lui Sotir, Duiliu Zamfirescu notează marginal, cu cr 
ionul: „Trebuie cu sfize” — şi subliniază! Tot el taie ultimele două 
Teplici ale scenei, după ce făcuse în ele două mici modificări, cu cerneală 
violetă ; în locul acestor replici apare în manuscrisul II, drept replică 
finală, observaţia lui Stroe : g 

„STROE: „Pe onoare, iată o fată de la șară care are mai mult 
bun-simp decit păpuşele din saloanele noastre..." 


691 


SCENA VIa 


D-nu LUCHIANU, SOTIR 
Luchianu și Sotir intră citind Monitorul oficial * 


SOTIR: Poftim !.. pe patru foi se ţine pomelnic. (Vrea să-şi. puie 
ochelarii.) 

LUCHIANL : Nu se poate altfel. 

SOTIR (citeşte prost): Ia te uită. (Citeşte) „Mare cruce: d-nu izig... 
Tirig.. opulo fost ephor. (Citește fără a face diftong din psi d) 

LUCHIANU : Da, fostul efor la Spitalul Brincovenesc. 

SOTIR : „D-au Caraman fost amb...as. ambasa..." 

LUCHIANU ; „dor! ambasador. 

SOTIR: „Fost ambasador." Ei, păi! ce mai zici? Mai departe (ci- 
feste), „in gardul de.. com... coman... coman.. comandor.“ 

LUCHIANU (repetă) : în gradul de comandor. 

SOTIR: mlusufachi Beş.. Beşlegescu, mare comerci.. ante de porci." 
Poftim. Auzi ţară, să dea medalie la comersanyi de porci t 

LUCHIANU : Zi-nainte, zi-nainte. I-a dat decorație, nu medalo 

SOTIR : „E... lie.“ 

LUCHIANU : Ilie, Erate, 

SOTIR: „llie Suţaridi, fost porc.. fost proc... proc. procuror la... 
Înălțimea...“ Să le ja dracu de slove că-s numai ch niste boabe 
de nisip ! 

LUCHIANU 

SOTIR : ta, la Înalta Curte de compt.. compotari, compturi.* 


Da’ ce păcatele nu-i zice conturi, ca oamenii.. (Inreabă pe La- 
chianu.) La Curtea de conturi, ha 3. 
LUCHIANU : Se vede treaba. 


SOTIR: Auzi, frate! Ei, şi dacă a fost la Curea de conturi, să-: 
dea numaidecăt medalie ? Aşa multe — oi fi fost şi eul... 


Zi, a. 


> Aceste trei indicații: scena, prezenţa personajelor și mişcarea lor 
Pamant fălate în manuscrisul I cu creion negru, de Duiliu Zamfiesa, ca 
urmare a faprului că întreaga scenă a lecturii Monitorului oficial e maad 
în finalul scenei I din actul II (vezi vol, de faşă, p. 672 073 Si non 
XX de subsol.) 

Textul vizat pentru transfer, care se întinde pe toată scena a VI-a, 
s marcat vertical cu un alt creion negru, care a seris marginal, în lung, 


„Să se treacă în altă parte“. Poate fi însemnarea unui lector din Comi- 
tetul teatral. 


692 


LUCHIANU : Vă supără guvernu, d-le Sotir ? E is 3 

SOTIR : Apoi bine, unde s-a mai văzut aşa poznă: a ajuns să cauţi 
cu lumînarea un om nedecorat, cucoane Alecule, 

LUCHIANU : la mai zi, zi-nainte... f AA 

SOTIR (reluind, citește) : „d-nu Petre Zanof. mare ho.. hor.. tic.. ticu 
tor — mare horticultor și membru în con... liu] comunal. 
Polhim! „D-nu Sor.. tir.“ (Vorbește) Acuma l-a găsi să-l cheme 
Sotir. (Citeşte.) „D-nu Sotir Mic... Mic.“ 

LUCHIANU : Mic, mic, da’ ia vezi. 

SOTIR: „Micro... nesu, mare propri... etar“. (Vorbeşte.) Cum? Sotir 
Micronescu ? Eu ?... | i 

LUCHIANU (zimbind): Să vede... (l ia de miză) Te felicit, cusere, 
şi la mai mare. (Se sărută.) a a 

SOTIR : Eu Bată-te, cucoane Alecule... Comandor! Bravo ni 
Asa îmeleg, mă rog. Tată că-ncepe a se recunoaşte merimil. /Se 
uită la numărul Monitorului) Nr. 5275... Aha! Bravo. ln na 
şi guvernu ce-o să-ţi facă? Alege si e! pe oamenii mai cu dare 
de mină, mai cu greutate, mai... mai.. drepți. mai cinstiţi... se-n- 
jelege. (Pe cînd zice cele din urmă cuvinte, Leanca are să anunţe 
pe Stroe. Micronescu ia pe Luchianu de bra și ies încet pe sa 
din ușile laterale. În același timp, pe ușa opusă imtră Stroe urma 
de Conrad.) 


SCENA VI-a 


STROE, CONRAD 


Conrad întră abănur și palid 


CONRAD (dindui mina): Sum fericit că te intilnesc.. alfel nu știu 
cum as fi ieșit din situaţie. 

STROE : Ce situaţie ? 

CONRAD: Am venit într-adins ca să văd pe... 

5 E = ta. : 

CONRAD (i, imperuozitate) : Crede-mă, ma poate fi pe lume om mai 
nenorocit decît mine. (Preumblindu-se nervos.) 

STROE : Dar ce e? i TE EI 

CONRAD (venind Engă Stroe): hi pop tu închipui că eu... ` 
un om fără onoare... sunt un hoţ. 


sunt 


693 


STROE (neînţelegind) : Ai innebunit? 

CONRAD: Eu, care de trei 
acest om. 

STROE : Dar ce ai, frate ? 

CONRAD : A-l scăpa de pe marginea prăpastiei ! 

STROE : Cum... Unchiul tău te-a bănuit! 


ani mu fac decit să lupt spre a scăpa pe 


pe tine 
CONRAD: Bănuit?.. Tasiltat!.. insultat ca pe cel mai de pe urmă 
dintre oameni, tratat ca col mai misel dintre lacheii săi. OR! 


şi să nu poți măcar cere socot 


eala cuiva de această insultă 
STROE: Va să zică e grav. 


Dar ce s-a peztecut? (După o pauză.) 
A ! Sotir 1... $i numai dragostea Mariei te face să te sacrifici atil 
CONRAD: Și datoria. * Tiam mai spus-o, tu o ști, 
meu, onoarea numelui familiei noastre a fost, din nenorocire, ses. 
pate de dinsul. Oh! dar sunt plătit, cred, de această datorie: 
averea acestui om mic Ia suflet este restabilită prin stăruința, prin 
Munca, prin zelul şi devotamentul meut.. Acum pot pleca cu 
sufletul mulțumi, că am plăut prin suferințe binele ce nea ficut 
Da, l-am furati... căci am cătat să-l scap. și astfel am fos 
silit să-i ascund toate foloasele ce trăgea din moşiile sale. Lam 
silit să nu-ți mai risipească averea, ca să-l scap de rumi și 
drept răsplată. sunet... Tată! Astfel Lam furat! (Conrad sr 
apropie din intimplare de masă, pe care este caietul cu portretul 
Mariei. Privind portretul zice lui Stroe, 


) Iată ce mă mai tine. 
Da, aşa este... Maria... Ea e îngerul care m-a sustinut în ceasurile 


onoarea tatălui 


* De aici, pînă la propoziția care incepe cu : 


„Da, Lam furat...“ etc. — tirada are următoarea formulare în ma- 
nuscrisul II 


„CONRAD : Şi datoria. Oh! Răzbunarea mea va fi zdrobitoare 
Speram. asteptam momentul de a avea probe despre nevinoväia tai 
meu”. sunt pe urma adevărului... pînă atunci ce să fac 2., Poziţunes maa 
aci nu se mai poate suferi.. Ș-apoi, oricum ar fi, acest om ae ma 
aruncat insolte în faţă, este acela care, după ce a pierdut 40.000 peno 


tatăl meu, apoi s-a îngrijit de mama mea săracă și de copilăria mea. Sun 
dator acestui om... 


STROE: Dar esti 


suflet este restabili 
tul tău! 


plătit de acest îngimfat... Averea boierului mic 


la 
tă prin stăruința, prin munca, prin zelul și devotam, 


en- 
CONRAD : Da, însă îmi mai rămîne o datorie de îm 
mukumit că am plătit prin muncă, 
făcut. Da! L-am furat 1...“ ete. 
Alte modificări notabile în manuscrisul I ma star, 
ficazea, la un moment dat, despre Conrad: 


plinit şi voi pleca 
sacrificii şi suferințe, binele ce ne-a 


decit doar speci. 
»plingînd de turbare“ 


694 


mele de dezgust şi descuragiare!... Ea „pe care D-zeu 
a lăsat-o ca să fie printe-însa fericit şi nenorocit totdeodată 
(Ia poztreiul şi-l priveşte. Tăcere lungă.) * 


SCENA VII-a 


Acciaşi, MARIA 
Apare îmbrăcată în amazoană; surprinde pe Conad cu portretul în 
mină. 


MARIA (fără a ridica ochii în fața lui): Este dar adevărat! Pleci 
miine. d-le Conrad? | 
CONRAD (cu timiditate): Da, d-yoară, i am venit tocmai pentru 
aceasta. X E 
MARIA : Dar ciae sar fi asteptat la o plecare atita de grabnic ! | 
CONRAD: Afaceri de familie mă silesc să mă-ntore în Franţa. Plec 
chiar miine. ; 
RJA (cu o nuanță de amărăciune): A 
nja de tări E. 
sei sta cel pușin să fii fată la nunta mea! i 
CONRAD : îmi pare rău din sufler, d-yoară... dar, crede-mă, lpsa mea 
nu vă va-mpiedica deloc de a fi fericită... 
STROE (aparte) : D-zeu ştie ! 4 x 
SARL (adad: Ferieită te, Sun: feiii, dle Conrad (cv agizariene 
„febrile, mușeândieşi batista), pe cari le plătim prea scump. Ob te 
negre, sunt foarte puține femei att de multumite de soarta lor, 
ca mine t. (Trece imre dingi) Şiki că noi, femeile, sumem numai 
aceea ce ne faceţi să fim... Suntem bune, negreșii, fiindcă şi d-voas- 


M D-le Conrad, credeam că 


i i cu două 

= în. dreptul finalului, viradei, marcar pe manuscrisul I, co două 
aii vera: Duiliu Zamiresu, notează : „Se lungeyie aci ~ pledoarie 
amoroasă“. Însă în forma finală a acelecași rep! is, d i II 
a Scrisă ai i vaţia marginală, deşi ci 

e transerisă aidoma — deci observați nală, 
îi. nu e opinia sa, ci a vreunui lector, poate din Comitetul a 
22 Modificare, cu creionul, a li Duiliu Zamirestu, pe manuscrisul 1; 
Da, d-soară, şi Venisem tocmai să-mi iau rămas bun“. Figurează 
în manuserisal II. ENE YSE _ 
n Mias Adaos ca creionul negru, al Iui Duiliu Zamieset, pe manuscri- 
sul 1: „Credeam că te interesează mai mult soarta mea”. Reluată în manu- 
scrisul JI, care, în acest punct, notează intenția iniţială a unui, detaliu 
de joc scenic: „Conrad face o miscare repede prin care comp: 
Jarere la animă“, 


695 


“ră sunteți buni: avem simțul fericirii, pe care o găsim în da 
torie.. Oh! desigur! Viaţa noastră este oglinda sufletului d-voas- 
trä: cînd el e mare, noi suntem bune; cînd e mic, mici şi rele 
suntem și noi. (Aizind cu bohot) Fericire! Unde este ea? în 
care lume se ascunde? În ce a aftăm noi *, aceste  sărmane 
creaturi slabe, supuse neincetat la legile ce d-voastră ne impu- 
nepi., (Cu wn vis silit) Fericire t. Da, fără îndoială, voi fi fe 
ricită.. mintea și inima mea se-neacă de fericire, (Ca mai sus.) 
Ce vorbe mari pentru o minte ca a mea 

CONRAD (confuz) : Dar.. d-soară... d-ta. 

MARIA: Fericită,  negreşit ! lumea întreagă este a mea! Voi alerga la 
baluri, la curse, la palat. Voi fi pretutindenea unde va fi serbare 
si nebunie! jar povara luxului şi a bogăției mele îmi va părea 
uşoară La Voi fi Privită cu gelozie de celelalte femei! Voi fi ad- 
mirată, da, admirată ! înecată sub flori 1... Strălucind de dia- 
mante t.. Bogată!... Fericită L., (Ajunsă Ja o mare excitaţiune ner- 
Voasă, voiește să ridă încă, dar o podidese lacrimile.) Lumea! 
Lumea întreagă va fi a meat. (fese cu precipitare.) 


SCENA IX-a 


CONRAD, STROE 


Amiadoi rămin într-o lungă tăcere. 


STROE (foarte emoționat); Sărmana copilă ! cît trebuie să sufere! 
CONBAD (zdrobit) : Suferă... Dar, care, eu mu sufăr? 


* Replica ja alt curs în manuscrisul II + 

sin ce o aflăm noi? în orgoliul d-voastră nemăsurat, care vă face 
2 Înăbuți o fericite, ca şi o nenorocire? Noi au stim, nici nu cakuläm 
ba ge me păstrează viitorul, în noi nici un calul stinge durerea sau 
bucuria ! sufletul nostru se deschide simplu şi sincer ca și o floare, pentru 
că nici orgoliul, nici ura nu-l poate näbusi i 

KONRAD (exasperat): Dar. Domisoară... Dota.. 

MARIA (repede): O! nu, nu, ghia ai Di ea... înghiață £. 
omoară. Și nici nu ne putem apăra, [noi cun niște Sărmane creatur 
slabe]. Suntem supuse netnceta Ja legile e e 

În „rest, o singură replică neutră, un dare confuz al lui Conrad, 
nat insă de notația scenică: „Comprimind cu Sp repede o durere 


lăuntrică*. 


s% 


STROE (aprins): Ei! dar tu esi orb! Nu vezi, mu simp că această 
sărmană creatură te iubește ca pe un D-zeu? 

CONRAD (șezind pe un scaun): Ah! esti fără milă Lu. Atunci ounje- 
legi nimic ! Priveşte-mă, eu n-o iubesc ?., i 

SIROE: Ei, dar.. de ceti impui şi ye şi ei această siuaţiune ae- 
norocită de dramă, și nu te duci so ceri la părinţi, ca orice om 
care iubește. Cred că o meriti, căci ai dobindit-o printr-un devo- 
tament fără margini. | 

CONRAD (dind din cap): Dar bine, n-ai înţeles încă dureroasa situa- 
şiune în care mă găsesc? Adu-ţi aminte că mă aflu aici sub un 


nume străin, venit să refac averea lui Luchian, și sub nici un 
cuvînt nu mi-ar fi iertat să aspir la mina Mariei, fără a fi îndată 
acuzat de calcul meschin şi de lipsă de caracter. 
STROE : Ei! poziţia, ce-i drept, e grea... 
CONRAD: Dac-aș Ñi ştiut vreodată că dulcile amintiri ale copilărie 
noastre se vor păstra la dinsa att de viu și vor deştepta în su- 
flewl meu o pasiune atit de adincă, crede-mă, Stroe, piciorul 


meu n-ar fi călcat în casa lui Luchianu ! 


SCENA X-a 


Aceiaşi, LUCA, intră în costum de călărie, purtiad la bu- 
tonieră rozeta decoraţiei. 


STROE (inainind ceremonias) : Respectele mele, nobile domn (îi strînge 
mina), te felicit. . , 

LUCA: Mă rog, iertați-mă, nu te-nţeleg... despre ce-i vorba? SU 

STROE: Aida-de! Ce nu-mţelegi!... Cind a: avut o nespusă grije să 
agăţi semnul chiar pe haina de călărie. Nu ştiu dacă ai scris ceva 


asupra imbunătățirei rasei cavaline, 
LUCA: A! mon cher! O neghiobie a slugilor și nimic mai mule.. A 
STROE : O neghiobie care-ţi vine la socoteală de minune! Eşti superb, 

scumpul meu, (Căzre Conrad care stă tăcut la o pare) Di rzi 

pitin, ce dracu, nu vezi că și decorație a primit în zestre? 


697 


SCENA XI-a 


Aceași, MARIA, în costum de călărie. 


LUCA (cu admirare): A... (Se apropie de ea și-o ia de mină.) Eşti în- 


cîntătoare !... De o eleganiă perfectă t.. Mă prinz că amazona d-tale 


e tăiată în atelierele celebrei Dumonteuil, la Paris, 


MARIA ; Eşti foarte bun, domnule... dar amazona mea e făcută în ţară. 
LUCA: Atunci toată frumuseşea hainei ține de grația celei ce o poartă. 
(Aetnd aerul de a observa) At ai plins, sau eu mă-nsel... 
MARIA (emoţionată): Eu?,.. D-le Luca, mi se pare că cunoaşteţi semti- 
mentele și lacrămile omeneşti cum cunoaşteţi şi amazonele... 
STROE: Sufletul nu se-mbracă după modă, și de aceea d-nu Micronesca 
nu-i cunoaște atelierile. 
MARIA (întinzind mina lui Conrad): Pleci t.. (Stăpimindu-și emoțiunea.) 
Poate să nu ne mai vedem. 
LUCA (către Stroe şi Conrad, fără a fi atins): Cum, domnilor? ași 
fost aicea și n-aţi putut opri acești frumoși ochi de a plinge ?.. 
MARIA (nervoasă): Desigur, dacă ai fi fost d-ta de faţă, ai fi putut 
să mă-mpiedici de la aceasta. 
LUCA (vesel): Va să zică ai plins 
MARIA few risul silit); Ce ideel.. Eu să pling?! Și pentru ce oaze 
— nu sunt eu fericită, d-le Mieronescu?,. (i întinde mîna) Să 


mergem. (Către Stroe.) Să mergem, domnule Stroe. (Qes dtezrei. 
Maria la braţ lui Luca.) 


SCENA Xll-a 


CONRAD, singur 


Se wită după Maria lung — după aceea cade pe un scaun. 
Citeva momente stă cu capul în mînă. Apoi se ridică. 


CONRAD. (aductudu-și aminte) : 


„Poate să nu ne ma: vedem? De 


698 


SCENA XII-a 
CONRAD, D-na LUCHIANU 


D-na LUCHIANU (intră incet. Cind dă cu ochii de Conrad, vine drept 
la el şi-i ia de mină): Nu m-așteptam să te găsesc aci. Mă 
că-și tulbur linistea... Veneam să văz pe Maria în amazonă. Ade 
vărat e că pleci? 

CONRAD : Da, doamnă. 

D-na LUCHIANU: De ce, domnule Conrad ?.. Imi iau libertatea să 
te-ntreb, fără nic un drept., Desigur, trebuie să ai o cauză pu- 
termică care să te fi hotărit a ne părăsi, căci altfel, crede-mă, în 
casa noastră eşti iubit de toți; d-mu Luchianu te respectă şi-i 
poartă recunoştinţă... 

CONRAD (cu amărăciune); Recunostinţă !.. (Repede) Da. doamnă... 


dar... 

D-na LUCHIANU : „cu am pentru d-ta o adevărată prietenie — ţăranii 
te subese... 

CONRAD: Sunt trist că plec, d-nă — dar interesele familiei mele mă 


recheamă în Franţa. 

D-na LUCHIANU : Ai părinţi, ai rude? 

CONRAD: Despre părinți abia mi-aduc aminte. Rude... da, am... Am 
si nu am. 

D-na LUCHIANU (zimbind — cu bunătate): D-le Conrad, iartă-mă, 
eu mă cam îndoiesc de interesele d-tale de familie. Cred mai mult 
că te-a apucat dorul de gară... vreun coly de pămînt retras, unde-ți 
ascunzi afecțiunile sincere şi adevărate, ce fiecare om păstrează 
în inima ui. 

CONRAD fvoind să protesteze) : Credeși-mă... 

D-na LUCHIANU (intrerupindu-l): Nu mai protesta. Dacă așa este, 
eu nu pot şi nici nu trebuie să te-mpredic de a fi fericit. (Cw 
melancolie.) O! Asa de rar ni se-ntimplă lucrul acesta, că dacă 
e putință să-l avem o dată în viaja noastră, am fi criminali către 
noi înşine lăsindu-l să treacă. 

CONRAD: Nu e cazul meu, vă rog să credeți. 

D-na LUCHIANU: Oricum ar fi, rugămintele noastre, de vor fi auzite, 
vei fi fericit, căci eşti o mobilă inimă: îţi datorim astăzi, toată 


poziţiunea noastră pierdută... 
CONRAD: Vă mulșumesc, doamnă, sunteţi foarte bună... 


699 


SCENA XIV-a 
Acelaşi, SOTIR, ELENA, Flena intră aducind de bray pe Sotir 


ELENA: Vi-l aduc să vedeţi ce raritate de socrul.. A! Maria nu e 
zici 2. A comandat un nou transport de cadouri la Paris... 
SOTIR : Cuconiţă Eleno? da’ zău! după onorurile ce ne face guvernu, 

ar trebui să dăm și mai multe cadouri. 


Replicile merg altfel în manuscrisul II, pînă la sfîrşitul scenei, 
înlocuind sau intercalind replici și situații din fosta scenă XI a manuseri- 
sului J, după cum urmează : 4 

„SOTIR : Cuconiţă Eleno... După părerea mea, darurile date cu rost 
şi la vremea lor nu sunt parale pierdute. 

D-na LUCHIANU: Ce fel ? adevărat, cusere... te-ai făcut risipitor !... 

SOTIR (frecindu-și miinile): Hei 1.. Sărut mina, cuscri 
nuntă, barım să se ducă vestea... n-am muncit eu degeaba.. 

MARIA (intră în costum de călărie). 

LUCA (inaintind) : A! (Se apropie de dinsa.) Eşti inclatătoare 
De o elegantă perfectă !.. Mă prinz că amazoana d-tale e tăiată îi 
atelierele celebrei Dumonteui! la Paris. 

SOTIR (în admiraţie) : Frumos! Frumos dar şi face.. Lucru bun nue 
scump niciodată. 

MARIA (către Luca); Eşti foarte bun, d-le, dar amazoana mea e 
făcută în gară. 

LUCA : Atunci toată frumusețea hainei pine de graţia celei ce o poartă. 
(Arfnd aerul d-a observa.) A 1.. ai plins, sau eu mă-nsel ? 

MARIA (emoționată) : Fu 

SOTIR (rizind); So fi necăjit, mititica, pînă a-ncercat tualere!e,.. 
Asta e necazul fetelor... ce grijă au ele, drăguțele. 

MARIA (lui Luca): D-le Luca, m: se pare că cunoşti sentimentele 
si lacrimile omenești... 

STROE : Cum cunoaște și amazoanel 

SOTIR (în parte) : Iar ?... Dar ce tot are cu băiatul, d-le? 

STROE (ini Sorir): Sufletul nu se-mbracă după modă și de-aceea 
mititelu! nui cunoaste atelierele, 

SOTIR (ui Stroe): Cum vorbeşti în atingeri d-ta, d-le.. În mine 
bate vorba d-tale? (În parte.) He dar se cam trece cu gluma. 

LUCA : Plezantăm, papa 

ELENA Qui Zuchianu): Cum nu, o vom privi din balcon. (De ta 
moartea lui Gogore nu mai ies călare — replică ştearsă.] (ese cu d-ra 
Luchianu.) 

MARIA (intinzind mina lui Conrad): Pieci! (Stăpinindu-şi emoți- 
anea.) Poate să nu ne mai vedem... Adio î... 

LUCA (inainind spre Maria): D-nu Conrad suu că pleacă miine.- 
Nu mergem, d-soară ?,.. 

MARIA (dind braţul îni Stroe): Da.. 

SOTIR (lwi Luca): Ce se tot amestecă? De ce n-ai luat tu mi- 
reasa la brayetă ? (Iese gesticulind, urmind pe Luca.) 

Urmează scena XIl-a, manuscrisul I, cu Conrad singur o clipă. 


Cind facem 


700 


Dna LUCHIANU : Da, cuscre, numai să-ngrijuţi ca aceste cadouri să 
nu le faceţi şi la Cameră. i i 

CONRAD (apropiindu-se de d-na Luchianu): Sărut mina, doamnă. 

D-na LUCHIANU : Te duci ?.. DP 

CONRAD : Aş mai sta cu plăcere, dar trebuie să isprăvesc 
(Se închină şi iese.) 


işte socoteli... 


SCENA XV-a* 
Acelaşi, afară de Conrad 


SOTIR (ameninţind cu degetul în urma lni Conrad): Te învăţ eu pe 
d-ta! în sfârşit, cucoană Lizico, l-am dat pe faţă... 


= Înainte de această scenă figura, în manuscrisul M, una în în- 
tregime nouă, confruntarea între Conrad si Luchianu (scena XI, : 
„CONRAD (văzând pe Luchian, face o miscare de minie): EI! 
LUCHIANU (calm) : Stăpinește-ţi minia, d-le... Recunosc câ am fost 
rte aspru cu d-ta... dar.. j 
j CONRAD (cu demnitate): Die, nu am dreptul a-ti cere d-tale go 
teală de asprimea şi nedreptatea insultelor ce mi-ai aruncat în faţă. 
iamo zi vei fnjelege purtarea mea. Socordile, ered, le-ai cercetat 
LUCHIANU ; Îasărcinatul meu mi-a adus toate actele, toate comptele 
si casa concordă cu arătările d-tale. Dupe cele ce s-au petrecut Între 


ONRAD : Nu mai pot sta în casa d-tale. B : 

TUCHIANU : Îmi pare rău că m-am [sat a fi amăgit [cu atita up 
tin — cuvinte ierse}. Cunosc pe cel ce a writ această intrigă, îl 
voi răsplăti dupe cum merită, (Scoate um portofoliu din care scoate bilete 
de bancă) Am văzu că remunerariul cuvenit d-tale ma lai oprit. (Nem 
rinduri bilevele) lată 30.000 fe. la care eyn îndreptățit pentra doi ani 12. 

CONRAD (cu demnitate, indui): Vă mulyumese, d-le, (naintind 
spre Luchianu, care voia să se retragă.) Acum permet sa a ni T i 
Secastă sumă... (Pune biletele pe masă.) Tatăl meu vă datora 404 
te. și 

FEUCHIANU gredomirit) : Cum tatăl d-tale ? 

CONRAD : Mă numesc Alexandru Martinian. 

JANU: D-ta? i 
CONRAD: Da, d-le. (Pumind o þirtie pe masă. pe care a scos-o din 
> Tată si o poliă pe care o voi plăti negresit, prin munca mea.. 

Am sunt plătit de d-ta... {de d-ta care m-ai insultat ca pe cel 
urmă dintre lacheji d-tal 


i 


a E 


ea iaia 


D-na LUCHIANU : Pe cine? 

ELENA (repede) : Pe cine ? 

SOTIR : Cum, nu ști? 

D-na LUCHIANU : Eu nu știu nimic, 

ELENA : Nici eu. 

SOTIR: Vai de noi!... Păi bine, ăsta v-a furat pînă cînd s-a chiaburir, 
mi-a spus și d-nu Luchianu. 

D-na LUCHIANU : Cine? 

SOTIR : Ia, franțuzu ăsta, Vezi bine! se duce, că e om bogat acuma. 

D-na LUCHIANU. (indignată) ; 
pe care nu le cunoşti, 


Ce spui, d-le Sotir !.. Vorbeşti lucruri 


SOTIR : Ce-ti spui cu. V-a mincat pînă acuma cel pușin... (se gindește) 
10.000 de galbeni. Și ceea ce mă miră mai mult este că d-nu Stroe 
e prietenul lui. 

D-na LUCHIANU : Dar noi toți îi suntem prieteni. 

SOTIR ; Imi pare rău — dar eu n-am bună părere de cei ce stau în 
prietenie cu dinsul. 

D-na LUCHIANU : E gřav ceea ce spui d-ta, şi ar fi de dorit să nu mai 
trepei lucrul acesta și către alții. 

SOTIR : Eu am învășat să cunosc pe oameni și îi cântăresc repede. Acest 
Conrad e un... siret şi jumătate. V-a furat destul, credeți-mă pe 
mine. 

ELENA (indignată): Allons donc! 
d-tale, 


eşti imposibil cu acuzația 


LUCHIANU (atins) : D-le... Alexandre !... 
CONRAD: [Acum te întreb pe d-ta: spune-mi, puteam să-ţi cer 
d-tale... tocmai d-tale.. socoteală de insulta ce mi-ai aruncat în față ?— 
replică tăiată cu creion negrul. Ceea ce mă consolează, d-le Luchianu, este 
că mumic din ceea ce ai bănuit nu mă mai poate atinge, 

LUCHIANU : Crede-mă... Recunosc acum... 

CONRAD: Ai fi putut impune tăcere oricărui mizerabil clefetitor... 
dacă ai fi avut destulă credință în mine. 

LUCHIANU (rcînd): Aud viind... te rog nici o vorbă din tot ce 
s-a petrecut între noi... Vreau să ştiu tot adevărul, 

CONRAD : Permiteţi-mi a mă retrage. (lese prin dreapta în fund.) 

LUCHIANU : Sotir!.. O! acești oameni!.. Nu vreau să-l văd. 
(lese prin ușa laterală din stinga.) 

Urmează scena intrigii lui Sotir în faţa d-nei Luchianu. 


702 


SOTIR : E, he! cuconiţă! Am văzut eu mulți d-äştia, călugări cu dracu 
în rasă. Eu ştiu ce-i paraua. Banul meu e muncit şi înnodat de mine 
ca să se înmulțească, şi cînd văd înșelători pe lume mă supără 
Crede-mă, cunosc foarte bine treburile.. Am destulă experienţă... 

D-na LUCHIANU ; Auzi ce infamie ! 

ELENA : Mă-ntreb, d-le (către d-na Luchianu), cum îi zice? — (adu- 
cându-și aminte), d-le Sotirache, în ce fel de lume i-ai făcut lunga 
d-tale experiemă, căci eu am fost de faţă cînd d-nu Conrad a 
oprit pe dmu Luchianu de a-și vinde mosia, plătind datoriile cu 


economiile ce făcuse, 


SOTIR (fără a-și pierde cumpătul) : Asta o făcea ca să-i spoiască o 
şi mai mult. 
ELENA (depărtindu-se); C'est une infamie! (Se-ntoarce repede.) 


Ai această ură 


Al. Acuma miaduc aminte. Știu, ştiu. Auzi? 
contra d-lui Conrad, că te-a împiedecat să cumperi moșia t.. 
SOTIR : Da? de unde o mai scoseşi 2... 
D-na LUCHIANU (intrerwpîndu-l, îl ia de braţ ca să iasă): Oricum 
să fie, e bine să mu mai repeţi lucrul acesta. Aidem în grădină 


s-aşteptăm copiii. * 
SOTIR (ieşind) î. Să mă ferească D-zeu, eu am destule pe capul meu... 
Qese.) 


= Pînă aci, replici inversate, citeva climinări, cîteva înlocuizi de 
cuvinte; de aici încolo, scena e nouă, În manuscrisul IL: 

„O SERVITOARE (eu o birtie în mină): Cuconiţă, a venit două 
[lăzi] pachete de la Bucureşti, cu hârtia asta. 

SOTIR (find birtia): A! Al. Ştiu ce este... tot d-ale mele... Mă 
iertați, vreau să văd de au ajuns în bună stare. (Že cercetează fără a 
vedea pe femei cînd iese.) 

ELENA : Auzi infamie !... Conrad hoş!... El, onoarea personificată. 

D-na LUCHIANU (abătută); Este un om rău acest d-nu Micro- 
nescu! Crede-mă, Eleno, noi facem o greșeală de a ne înrudi cu 
acest fel de oameni. Sunt mihnită pînă în adincul sufletului, am nevoie 
de a-mi schimba gindurile... Iartă-mă t... (Jese foarte abătută.) 

ELENA (privind-o ieșind): Numai mamă să mu fi Sinti 
femeie... şi cit trebuie să fi suferit în viața sa! A! mor de urit aci. să 
scriu surorii mele. Plec în voiagiu t.. (fese.)" 


103 


SCENA XVla* 
ELENA, mai pe urmă CONRAD 


ELENA: Auzi d-ta infamie!... Conrad hoț!... El, onoarea personifi- 
cară. A! lucrurile acestea te indignează. Eu am să mă hotărăsc 
să-i spui tot... 

CONRAD (inerîna): Sunteşi singură... Căutam pe d-nu Luchianu... nu 
s-a-ntozs încă ? 

ELENA : Nu, încă nu s-a-ntors, dar... 

CONRAD (vrind să iasă): Mă iertaţi atunci... 

ELENA (mergind vepede către dinsul): Nu, nu, tocma dimpotrivă, aş 
dori să stai un moment, am să-ți vorbesc. Eu sunt foarte ușoară, 
nu e așa? Mă judeci ca pe un fel de pasăre nebunatecă, la care 
te wiţi cu plăcere, zburind prin aer, dar n-ai vrea niciodată să 
o yii în colivie. Spune drept, mă crezi o nebună, nu e așa? Ei 
bine, te-nşeli. (17 ia de braț şi-l aduce pînă în faţa scenei.) Vei 
vedea îndată. Spune dacă nu te aştepţi acuma la o declaraţie de 
amor. (Conrad vrea să protesteze.) Protestezi degeaba, toți bărbaţii 
sunteţi totuna, și poate că d-ta ești mai bun decit toţi... De aceea 
meriţi să se intereseze cineva de soarta d-tale. 


* Înaintea acestei scene, manuserisul II aduce ua amplu monolog 
— scena XV — al lui Sotir, 

»SOTIR (singur, întră mecăjit, crezind că cele două femei sunt în 
scenă): Fil ce ară e asta? Toată lumea te înşală... închipuiți-vă. A? 
Nu sunt aci.. Dar ce naiba au... Eu cam încep a mă sătura de nazurile 
boieresti... Cocoanele astea se cam uită nu ştiu cum.. Tin fără rușine 
la venericul acela de Conrad... Cuserul meu m-a scos din pepeni cu igo- 
meniconul lui... da’ ce ?.. nu e Constituţie ?,. suntem una și una acum 
Him! mi se pare că am făcut mare prostie de m-am încuscri cu 
dingi.. Mă jau eu, om în toată firea, după Luca.. el, de! o fr. l-a 
ameţie [ciocoaicele] cocoanele cu marafeturile și colachiile lor.. Casă e 
asta ?... Nu e mină de fier... nu e stăpîn aici?t... Unde mai pui şi pe 
obraznicul acela de Stroe, care mereu-și bate joc de băiat.. Him t.. Ei în. 
poate nu e tirziu... slavă Damnulm, fete sunt destule.. [prost ce sunt] 
Mă ruga pentru fata lui Hag... Stăncușor... negustori... oameni cu avere 
nu glumă, zestre 25.000 galbeni... gindeam si eu să ne ridicăm la obraze... 
dar m-am fript! Zău, Luca e un.. prost... aşa o să-i zic.. n-a pierit 
lumea ! Ce atita zor pe el.. de m-a zăpăcit și pe mine.. Am să vorbesc 
două vorbe d-lui.. cuconului Aleco... vreau să mă lămurese mar bine. 
si cu zestrea ce brumă €... nu e lucru limpede ! (Jese.)" 

În continuare e scena cu confruntarea Conrad—Elena, începută în 
manuscrisul II, sub o zodie de veselie a lui Conrad şi de indignare a 


Elenei impotriva mișeliei lui Sotir, de compărmire pentru d-na Lu- 
chianu. 


m 


CONRAD (cu puţină ironie); A! mă protejaţi! Sunteţi foarte bună! 

FLENA: Popi să fii ironie, că eu nu mă supăr. (Lăsindu-} de braț. 
vănân față în față.) Am auzit că pleci. E adevărat? 

CONRAD: Sunt silit.. Afaceri de familie mă zecheamă în Franţa. 

ELENA : Tartă-mă săi spui verde că minţi. Nu te recheamă nici o 
afacere, și pleci pentru altă cauză. 

CONRAD (aparte) : Ciudată făptură. De te asi 

ELENA: Eu am înşeles toate lucrurile. Tubeyi pe Maria... si pleci 
pentru insulta teribilă pe care ţi-a făcut-o d-nu Luchianu, bănuin- 
du-te că-l îngeli. 

CONRAD: Doamnă !... | | 

ELENA: Acesta este adevărul. Pleci din cauza d-lui Luchian, și d-nu 
Luchianu a făcut acest lucru neauzit, din cauza d-lui Sotirachi. Îţi 
mărturisesc că pentru mine d-l acesta este o canalie cum rareori ai 


ocazia să întâlneşti. _ . 
CONRAD (vrind să-i apere): Dar, doamnă, nu crez să-l cunoasteti... 
ELENA (oprindu-l); D-ta mu ştii că eu am fost faţă la cea dintii 

scenă urzită de acest intrigant. Ți-aduci aminte, acum câteva zile, 
când se tocmea cu dnu Luchianu asupra unei moșii, d-ta ai in- 
tervenit, declarind că poți plăti suma pentru care moșia era an- 
gajată la Credit, și astfel d-nu Sotirache pierdea ciştigul sigur 
ce-i da afacerea cu d-nu Luchian. 

CONRAD (aprins) : Cum ? Credeşi 

ELENA : Nu cred — ştiu pozitiv, sunt convinsă. 

CONRAD : Sotir ! : 

ELENA : Un intrigant, care e în stare să vinză de patru ori pe Cristos, 
dacă aceasta i-ar da un cîştig de patru ori de mare. Îl supărai în 
calculile Jui. A voit să te înlătureze şi a reuşit. , 

CONRAD (cu indignare); Ce să mă-nlătoreze ?.. M-a dezonorat. Eşti 
sigură că el? a ai EP 

ELENA : Sunt convinsă. De ce nu rămii și nu cauţi prin toate mijloacele 
să-i dai pe faţă infama intrigă ? 

CONRAD (cu tristețe): Degeaba !... Dacă d-nu Luchianu n-a avut se 
whä credință în mine, încît să-i impuie tăcere acestui secta 
clevetitor, e dovadă că însuși cl nu mă respectă îndestul. E tak 
mai cuminte să plec. (Se aude zgomot la ușă. D-nu Luchianu ride 
în hohot.) 

ELENA : L-auzi-i, vin. PRAO 

CONRAD: Mă rog, nici o vorbă din toate aceste, nici chiar către 
d-na Luchianu. 


705 


SCENA XVUl-a: 


Aceiaşi, D-na LUCHIANU, SOTIR, D-na LUCHIANU, 

SUBPREFECTUL. D-na Luchianu la braţul lui Sotir intră 

înții ; apoi intră d-nu Luchianu şi subprefectul în haine de 
vînătoare, 


LUCHIANU trizind) ; Va să zică tot dreptate avea Stroe. Unde-i Maria. 
să vadă isprava d-lui subprefect (rizind): două prepelite! numa; 
două ! 

SUBPREFECIUL : Credeţi-mă că nu erau, toată fineața aceea e bătuă. 

LUCHIANU: Ei, Sotirache! tu mai tragi cu pușca? ori a ruginii 
oşelile. 

SOTIR : Ehei! cucoane Aleco, dacă d-au subprefect ar fi avut oțelele 
ca ale noastre, nu era să se-ntoarcă mumai cu două prepelite. 

ELENA (scoțind o pasăre din geantă — ride); Sărmanele, sunt şi berce, 
(Către Conrad.) Ce zici, d-le Conrad? (Tine prepelița d-un picior 
în aer.) Parcă sut cu cînd sunt jmbrăcată în Waterbroof. (Rid 
toți.) 

SUBPREFECTUL (către Sotir): Cit despre opele, v-asigur că le am 
foarte bune. Am o pușcă minunată. (fa pujca să le-o arate. Toţi 
s-adună în jurul lui.) Nu vă temeţi : e descăreată. 

ELENA : Prea Frumoasă. 


* Scena aceasta este eliminată de tor în manuscrisul II. În tocul 
ei, se dă spaţiu confruntării Luchianu—Conrad—Sotir, demascării acestura, 
din urmă, 

„LUCHIANU (mi Sotir): Da, d-viră [descriţi un punct negru] 
sunteți o pată în societate |, 

SOTIR: Dar, cocoane Alecot.. (Văzind pe Conrad.) A! D-nu e 
N-a plecat încă 1... 

CONRAD (care nu-şi mai poate stăpini minia): Da, tot aicea.. 
pentru ca să [confund] înfierez pe cel mai mare misel dintre calomnia. 
mori. 

SOTIR (cu îngimfare): Ei! ascultă... mie-mi vorbeşti pe tonul 
acesta ? 

CONRAD (aprins): Calculile tale meschine te stăpinese ca pe o 
fiinţă infernală ! Dupe ce aj iesit în calea mea ca un vînt de nenorociri 
Dupe ce ai cercat să-mi răpeşti stima tutulor 1... Dupe ce mi-ai răpit iubi 
mea şi ai speculat asupra zestrei ca un metrebnic — ai voit a mă și 
dezonora |... (S-aprapie de Sotir amenințător.) Oh! dacă mu miar fi 
scîsbă de singele tău, te-as zdrobi ca pe un sarpe !... 

SOTIR (fără a-și pierde cumpătul); Te dă înapoi 1. Nu am nimic 
a împărți cu un om ca tine î... 

CONRAD: Un om ca mine... [A împărți. Impărțeala şi calcu- 
lul meschin este dumnezeul tău î...] 


708 


LUCHIANU (rizind): Chiar dacă o fi încărcată tot nu ne temem. 
Pusca ta e atit de învățată să dea pe de margine, inct nici 
din greşeală nu ne poate lovi. 


SCENA XVIII-a 


Aceiași, LUCA 


Luca intră cu precipitare ; e plin pe o parte de praf; vrea 
să vorbească şi nu poate, 


LUCA : Alergaţi ! O mare nenorocire ! 

TOŢI : Ce e, ce e? (Luca cade pe un scai.) 

LUCA : Grăbiţi, pentru D-zeu ! 

D-na LUCHIANU : Maria !... S-a întîmplat ceva ? 

LUCA : ingrozitor ! 

ELENA : Vorbeste ! 

D-na LUCHIANU': Pentru D-zeu, vorbeşte ! 

LUCA (ridicinduse): Calul Mariei... (Emoţionat se opreşte.) 

D-na LUCHIANU : Spune odată ! 

LUCA: „s-a dust... într-o goană sălbatică. spre malul Argeşului, 

D-na LUCHIANU (fringindu-și îmtinile) : $i era calu! cel negru, neîn- 
väjat. 


SOTIR (lxi Luchianu): Dar cine este acest om.. care cutează să 
mă necinstească în casa d-tale ? 
CONRAD: Cine suni Sunt Alexandru Martinian,.. şi pot vorbi 
ca fruntea sus.. pentru că ştiu astăzi cine este miselul ce a veșteţit 
onoarea tatălui meu (Arăindu-i o hirtie lui Lucianu.) Se numea 
Sotir Micronescu acel venetic, care ca [ajutor al tatălui meu] consilier 
delapidase banii ce au dezonorat pe Sărmanul meu tară... Ah! 
este drept în răzbunările sale 1..] eşti descoperit acum I.. f 
SOTIR (nemaiputinduşi stăpini mânia): [Ai nebunit!..] A! dar 
atita neruşinare Dar dacă eşti Alexandru Martinian loc... eu nu 
ă fiul unui hor L., A 
a "ep dă fl (exasperat : Ah! (Zarind revolverul uitat de doctor 
pe etajeră, de la dreapta lîngă ușă, îl apucă şi se duce amenințăror către 
Sotir.) Viperă... (Tocmai atunci intră Luca strigind după ajutor.) A 
Ulima indicație scenică e caligrafiată de Duiliu Zamfirescu, adău- 
gată după ce — probabil de către el -— a fost șters un final ce se 
declanșa apropiat de cel din manuscrisul I, care duce la moartea lui 
Sotir, acesta salvar însă, în versiunea iniţială a manuscrisului Il, prin 
i ia lui Luchianu: 
mere i „mori, dar... (Armează revolverul, Luchianu se pune 
între” dinşii şi-i paralizează mişcarea de a trage. Conrad, exasperat, 
aruncă revolverul, Sotir e consternat j" 


707 


LUCA : Cel negru... Cum am ieșit în marginea satului, n-a fost chip 
să-l mai stăpînească.. Se ducea nebun, peste dealuri, peste vii.. 
Fugea, fugea dei era groază... Voiam să-l ajungem. Strigam din 
toate puterile... Maria fi lăsase fiul slobod.* Calul meu cade. 
Am vrut să strig și m-am putut. Era oribil. S-apropia de mal. 

D-na LUCHIANU (repezindu-se la we): Maria !.. (Toţi ies cu preci- 
pitare dupe dinsa, şi între cei din urmă vrea să iasă şi Luca cu 
tatăl său, Conrad a rămas într-un colț al salonului în nemişcare.) 


SCENA XIX-a 
LUCA, SOTIR, CONRAD 


LUCA (vrind să iasă) : Sărmana Maria. {E foarte mișcat.) 

SOTIR (apucindu-i de minecă îl opreşte): Ei! Cei? A murit, a murit! 
Slavă Domnului, sunt destule fete primprejur.. N-a vrut D-zeu 
Să fie cu dinsa, o fi cu alta... nu trebuie să-ți fringi miinele atta, 
şi să-p faci sînge rău.. E Miţa lui Stejăreanu, are 15 mii de 
galbeni zestre... Slavă Domnului, n-a pierit lumea de dor de fete.. 
(Luca, fără a-l asculta, se repede şi iese pe uje) Eşti un prost, 
fătul meu. (Vrea să iasă şi el.) 


* Din manuscrisul H, pare a rezulta mai clar intenția sinuciderii 
—acolo „Maria îi lăsase firul slobod... parcă ar fi voit singură să 
moară“. Însă ea nu moare nici în versiunea manuscrisului II, ci e adusă 
de Stroe şi doctor, care o susțin, tot „cu hainele în dezordine și cu voa- 
Iul pln de singe“, 

lată scena finală, cu totul alta decit în manuscrisul T: 

„CONRAD (c-un ipăt): Moartă! (La vederea ei voiește să îndin. 
teze, dar nu poate, se învivteşte ca wn om amețit.) Moartă... (Cade 
mort.) 

D-na LUCHIANU (alergind la Conrad): Alexandre 

MARIA (alergind la el): Alexandru !.. Ah! Alexandru.. Sunt eu.. 
(Cade în genunchi lingă dinsul) Aht.. (Îi pine capul în miii) 

DOCTORUL (după ce a pus mina pe anima lui Alexandru): [Un 
anevrism al cordului.] Nu mai e nimic de sperat.. Moartea a fost in- 
stantanee, 


Mont... AL. 


Fine 


708 


CONRAD (pe care Sotir nu-l băgase de seamă, vine spre dinsul tre- 
murind) : Mişelule! (Sotir se dă cu doi paşi înapoi.) E cu putință 
să fii art de mizerabil?! În faţa morții chiar, calculile tale mes- 
chine te stăpinesc ca pe o ființă infermală... Mizecabile! După ce 
m-ai dezonorat; după ce ai înşelat buma-credință a unui om 
onest; după ce ai speculat asupra zestrei ca o canalie; după ce 
te-ai ales deputat înșelind pe toată lumea și necinstind numele 
şi poziia pe care o ocupai — eşti speculant, esi laş pînă şi-n faţa 
morții 21... (Apropiindu-se de Sotir amenințător ; Sotir se retrage.) 
ALl. Dacă nu mi-ar fi scirbă de singele care îi curge în vine, 
te-aș zdrobi ca pe un șarpe !... 

SOTIR (fără aşi pierde cumpătul); Ei! la ascultă! Te cam întinzi 
d-ta. (Voind să facă un pas către Conrad.) Te dă înapoi, lichea t,. 
Ce? Crezi că am să mă tem de un... hoț!* (Conrad se retrage 
înapoi, înspăimimat, witindu-se ţintă în ochii lui. Ei se privesc 
un moment, fără a pronunța nici un cudânt. Sotir rupe tăcerea.) 
Auzi obrăzmicie ! (Făcind un pas către ușe.) Vrei să faci pe galan- 
tomu! Să aperi pe d-ra Maria! Acuma am cunoscut-o foarte bine 
şi pe dci cine este... neruşinați l. (Conrad se uită ca turbare 
împrejurul lui şi zărind revolverul uitat de subprefect pe etajera 
de lingă uşe, îl apucă şi-l descarcă în pieptul lui Sonir.) 

CONRAD: Ciine!... (Sotir cade mort. Conrad vămine cu revolverul 
în mină, uitându-se la cadavrul lui Sotir, După aceea, înspăimintat, 
se retrage câțiva paşi înapoi.) 


SCENA XX-a 


TOŢI 


Se aude mai întii mare zgomot. Uşa se deschide şi intră 
Maria cu hainele pline de praf, şi cu voalul pătat de singe 


CONRAD: Ti (Maria se repede cu braţele deschise către Conrad. 
Toți ceilalți stau la ușă fără a fi văzut cadavrul lni Sotzir.) 
MARIA : Eşti tu... acuma te cunosc... Stroe mi-a spus totul, 


= Elementele acuzațiilor lui Conrad, adresate aici lui Sotir, sînt 
folosite în manuscrisul ÎI, în prezenţa lui Luchianu. În manuscrisul I, 
cineva, probabil Duiliu Zamfirescu, a tăiat cu creionul apostrofa relativă 
la deputăție, şi cu dreptate: nu era cazul ca personajul să devină 
şi în această chestiune justițiar din principiu laţă de Sotir. 


709 


CONRAD (cu deznădăjduire) : Sum cn.. Dar e prea tirziu. Sunt un 
omoritor. (Arată cu degetul cadavrul lui Sotir. $ 

TOȚI: A! Oribil! 

LUCA : Tată. (Se repede către cadavru.) 

SUBPREFECTUL (înainzimd către Conrad) : în numele legii, ve arestez 

CONRAD fridicindu-și fruntea și aruncind revolveru! din mină): Ma 
numesc Alexandru Martinian ! 

MARIA (căziud în genunchi înaintea subprefectului): Diet. Aibi î 
durare. el au poate fi un omeritor. 

Dnu LUCHIANU : Nepotul meu t... 

MARIA (ridicndu-se și mergind către Luchianu): Tată, fie milă de 


dinsu, e nepotu d-tale. El a-a omorît. El nu poate omori. Zi um 
cuvint, te rog. 


D-nu LUCHIANU : E prea târziu i.. 


CORTINA CADE 


„__Să urmărim acum, după text, desfășurarea paralelă a piesei Prea 
Firziu, în cele două versiuni, pentru a distinge şi evoluția substanței ei 
dramatice de la nuvelă către teatru, şi de aici către roman, 

In principal, noutatea de cea mai mare semnificaţie a piesei faţă 
de nuvela Jeana este apariţia grupului Micronescu, tată şi fiu — Sotin, 
respectiv, Luca. Deoarece în textul pe care-l reproducem, numele dat de 
Duiliu Zamfirescu e Micronescu, îl utilizăm tot astfel pentru toată de- 
monstraţia noastră. Micronescu-tatăl, Sotir pe numele mic, în ipostaza din 
roman e chiar Tănase Scatiu, al cărui nume de familie e compus direct 
din personajul piesei: Sotirescu, românesc, ca și Micronescu, dar cu ră- 
dăcină grecească. Nici Micronoff, cum s-a jucat, nu ratează efectul no- 
menclaturii grecești, deoarece micron e de provenienţă din arhipelag şi 
înseamnă „foarte mic“, 

Toată piesa, în varianta a doua, se scrisese la inceput cu Micronescir 
— ca în prima ei variantă, cea din concurs — în loc de Mieronojj, 
inclusiv la distributie. Corectura Micronescu-Micronoff e făcută, mai 
peste tot în manuscrisul al doilea, cu cerneala violetă a întregului text, 
iar scrisul e al lui Vellescu. 

Aşadar, avem în piesă un Scatiu gata ajuns deputat și tată de fa- 
milie, ca în romanul Tänase Scatiu, nu candidat abia la însurătoare și 
cu moșia abia incropită, ca în Viața la ţară. 


719 


Ceca ce e necesar să se arate dintru Început e că actiunea piesei e 
plasată clar în perioada contemporană cu scrierea şi jucarea piesei — cum 
spune autorul în indicațiile de regie: „Actiunea la ţară, în zilele noas- 
tre", formulă care se repetă şi pe afişul unicei reprezentații. 

La redactarea romanului, Sotir din piesă va fi proiectat în urmă cu 
aproximativ 15 ani, în perioada imediat următoare răsturnării lui Cuza, 
adică, în Viața la țară, prin 1868—69, şi 5—6 ani ulterior — deci cam 
1874 — în Tănase Scatiu, Spaţiul dintre actiunile celor două romane 
îi e de ajuns personajului să străbată drumul de la situatia lui Scatiu, 
neistorisită în piesă, la aceea a lui Sotir. 

Romanul se însărcinează, aşadar, să urmărească procesul devenirii 
Scatiilor de primă generaţie, în timp ce piesa îi surprindea pe aceștia 
într-un stadiu de relativ triumf şi de stabilitate a categoriei. 

Tinăr, Scatiu are nevoie în roman de nevastă şi de urmași, pro- 
blemă depăşită în piesă, unde el îşi însoară fiul, aspirant la cultură şi 
la fată din nobilime, aceasta reprezentind acum o altă etapă din aristo- 
crația liberală, brătiniseră — cea a banului dobindit prin moștenire — 
în timp ce moșierul Luchianu întruchipează boierimea de singe, totusi 
mu de prea veche provenienţă, dar nici ciocoi. Cei doi Microneşti sint, 
cum va spune scriitorul ceva mai tirzii, acea „lume aproape nouă: lu- 
mea arendaşilor”, ridicată „pe temeliile unei idei politico-sociale a răpo- 
satului Brătianu“. La început, spune Duiliu Zamfirescu, aceştia sint „dis 
culti, şi prin urmare liberali“, apoi, pe măsură ce-și măresc averile, ei 
„devin conservatori“ (Scris. către Titu Maiorescu, din 21 mai 1890), 

Procesul acesta e mult mai bine şi mai explicit consemnat în piesă 
decit în roman. Căsătoria cu fata moșierului poate fi interpretată ca un 
act de conservatorism, la fel participarea la politică — dar cameleonis- 
mul politic al lui Scatiu, trecerea lui dintr-un partid în altul, era un 
apanaj al burgheziei proaspete şi nu al clasei boiereşti, care putea fi 
„liberală“ în gindire, ca Sașa Comăneşteanu, Maiei Damian sau Mihai 
Comăneşteanu — „liberală“ în sensul că deschisă ?nnoirilor, progresului — 
dar nu versatilă, nici instabilă. 

To: Duiliu Zamfirescu promite în 1595 o zăfuială necruțătoare cu 
„pirliţii de arendași, ajunşi bogați, deveniți factori politici, falși în in- 
tia şi a doua generație“ (Scris. către Titu Maiorescu, din 9/21 iunie 
1895). Romanul Tänase Scatiu execută numai vintiia generație“ ; piesa 
Prea tirziu o face şi cu a doua, prin Luca, fiul lui Sotir, veleitarul cu 
rudimente de învățătură, dar, ca fecior de bani gata, rămas la stadiul 
ridicolului, spre deosebire de noblețea spirituală autentică a Mariei Lu- 
chianu — inta lui matrimonială — a lui Stroe, rezoneurul piesei, tînăr 


711 


tobă de carte, ironic de la înălțimea bagajului său intelectual şi, desigur, 
a averii sale, Avere are şi Luca, pe cea paternă, dar el e prost, de aceea 
tatăl său caută mereu să-l protejeze împotriva „răfuielii“ pe care tot 
mereu i-o rezervă scriitorul, prin Stroe, reală în piesă, la adresa generației 
a doua de parveniţi, numai promisă în roman, unde însăşi această ge- 
neraţie lipseşte, 

Însă, proiectind în romane pe Sotir în urmă cu 15 ani faţă de 
piesă, Duiliu Zamfirescu produce nu numai contaminarea tatălui cu fiul, 
în personajul unic Scatiu, dar ajunge să contamineze și două epoci: cea 
de la 1383 sau 1884, cînd, ipotetic, se plasează acţiunea piesi — sau 
anterior cu un an-doi, însă avind o problematică acum continuă pentru 
întreaga epocă postbelică — şi cea dinainte de 1877, sau, mai exact, cea 
de îndată după reforma lui Cuza de la 1864, Tinereţea lui Scatiu, pe 
la 1868, nu cunoştea răscoalele, pe care însă maturitatea lui Sotie, la 
1883—1884, începea să le cunoască, dovadă ridicarea țăranilor de la 
Bordeai-Scorţeni împotriva Scatiului local, în august 1883, 
cu care Duiliu Zamfirescu va face anchete, 
la proces etc. 


în legătură 
va scrie reportaje, va asista 


Au loc, aşadar, contaminări şi suprapuneri între personaje şi acțiuni 
literare, dar și între epoci social-politice cu problematică diferită. Tre- 
cerea anilor a netezit pentru noi, cei de azi, deosebirile dintre perioadele 
dinainte de 1877 şi de după, astfel că unele anacronisme şi inadvertente 
pe care le semnalam în romane (vezi Notele și comentariile la vol. H 
al prezentei ediţii) trec neobservate, De pildă, în epoca piesi 
Prea tirziu, la 1883—1884, se putea vorbi despre faptul că un politi- 
cian de duzină ca deputatul Sotir trece de la conservatori la liberali și 
apoi la junimiști — nu și în perioada deputăţiei lui Scatiu, la 1474, cînd 
partidul junimist încă nu exista ! La fel, Dinu Murgule; nu putea vorbi, 
la 4868—1869, cînd se petrece, logic, Viaţa la ţară, despre „agentii 
străini, desigur socialişti, 


care îndemnau pe țărani la răzmeriţă — pen- 
tru simplul motiv că la noi acțiunile socialiste ja sate încep după răz- 
boiul de la 1877; Satie însă îl putea acuza, în piesa Prea tirziu, pe 
Aiexandru-Conrad de agitaţie (chiar de esență socialistă) între țărani, 
căci aceasta era începută la 1883—1884, 

Toate cele de mai sus le spunem pentru a sublinia că materialul de 
fapte ale piesei, din ordinea social-politică, e cel care determină în ro- 
man inadvertenșele menţionate, întrucit autorul a operat o simplă transla- 
yie de material epic, fără suficiente preocupări de a diferenția în roman 
epocile, 


Tz 


i 
i 


Sub raporvul strict literar, lucrul era, fizește, cu putinţă ; sub acela 
al strierei fidelităţi documentare, apare eroarea, nu esenţială pentru at- 
mosfera cărții, dar foarte elocventă pentru noi în latura clarificări pro- 
cesului de elaborare, a genezei romanului. 


Tn mod necesar, piesa are mai multe personaje decit mada, cae 
se reduce, practic, la întilnirile lui Constantin Leon — sub travestiul său 
— și eroinei, Jeana. , 
A a Sa acesta A din seria iubirilor înfrînte ae, mi 
Duiliu Zamfirescu, nemărturisie şi de aceea zdrobite, e nu mi, ai 
dar e şi surclasat de acela al raporturilor Luchianu-Sotir-Conrad. C nea A 
Alexandru Martinian ocupă, cum se vede, locul prim al piesei, el- 
cel care va wezi pe moşierul orbit, va demasca pe parvenitul necinstit, 
va redresa moşia, va face să prospere tăranii, Chiar în domeniul per 
sonal el are marea satisfacție a răzbunării prin acte de binefacere, pof 
acţiuni sociale, i se restabilește demnitatea, munca i se prepade, sa 
todele lui triumfă, Moartea lui, în ara del A Bien e ce 
un eşec actul justițiar din prima s a 
pe Sal lui APĂ e în sfera iubirii, temă mia „pt ont 
a scriitorului. În finalul piesei, versiunea primă, pe o filă i să ră 
două menţiuni oarecum ciudate ale lui Feka: una, F cerne: L 
letă e următoarea : „Sunt fericiri care omoară ! (Conr a m AS 
fericire)“. De unde deducem că în mintea celor doi coama i a 
la un moment dat ideea ca, în final, cînd Alexandru-Conr: 


Pi p x ă de fe 
că Maria a fost salvată, că ea fi cade în brațe — el să moară. de | 
l-a recunoscut şi-l iubeste. Boala de inimă tol 


ricire că ea n-a murit, 

mia deci introdusă. : îi 

ia doua notă e: „Cînd amorul este o nebunie sublimă, (apoi)... este 
roi : ni 


0... prostie“ — ceea ce poate fi o aluzie la sensul obstinației iui Aiat 
du-Conrad în eroarea de a nu-şi declara identitatea şi iubirea, nici a ia i 
Orgoliul Jui sau simţul onoarei, demnitatea» a 
prea departe un comportament care sochează, care e a 
presă şi, de fapt, nici în termenii epocii, nici ar h a sii 
decit prin romantismul perimat al scriitorului, de 


cînd totul se clarifică. 


ai săi. N e d 
în piesă intriga se extinde apoi prin isin 
i, di i i Conrad: Stroe şi Luca. 3 
versari, din generația lui i c Sai minie 
feminină Marja-Flenad-na Luchianu. Piesa devine frescă socială, di 
a nuvela, ea are conflicte numeroase şi, în general, 


celor doi tineri ad- 
Apare și trinitatea 


dramă intimă cum er: se eaa E = 
bine articulate între ele, Sfera manifestărilor cu cea mai mare pondi 


713 


în piesă aparține raporturilor sociale ; însă dramele eroilor, declanșate 
mereu în zonele intime, sint potenţate, duse la apogeu, de relaţiile lor 
sociale, în timp ce acestea rămin să guverneze determinările generale ale 
lumii care evoluează în piesă. Absolvent al Şcoalei de Ia Grignan (sediul 
Şcoalei Naţionale franceze de Agricultură și în prezent), Conrad face 
minuni de spirit gospodăresc, unind rutina cu ştiinţa, şi salvează în trei 
ani de ia ruină două moşii, prin agricultură luminată — soluție pe care 
epoca o rivnea şi o predica, veștejind absenteismul noii generații de 
boieri. Spre deosebire, deci, de Eugeniu Soleanu din romanul apropiat, 
În faja vieţii (1884), Alexandru-Conrad va aparţine categoriei din care 
vor face parte viitorii Matei Damian şi Mihai Comăneşteanu. El îşi asi- 
Burase o bună pregătire teoretică în cultivarea. pămîntului, pe care Saşa 
o deprinsese din instinct și din practică. 

Ne aflăm deci, cu Alexandru-Conrad, şi la Luchieai-Viforeni, în si- 
tagia lui Dinu Margule; de la Ciulniţei, dar ruina acestuia provine din 
faptul că e om foarte cumsecade, pe cită vreme a lui Luchianu e din 
cauza... dezordinei de pe moşie. 

Teza scriitorului, care va deveni apoi centrală şi în Viața la ară, e 
că numai o plugărie bine condusă, după principiile moderne, adaptate 
situațiilor existente după reforma lui Cuza, poate salva marea proprie- 
tate de a ajunge pe miinile foştilor vechili și arendași. Alexandru, devenit 
Conrad, salvează pe un Dinu Murgulep în ipostaza de politician şi fan- 
faron — în timp ce, vom înţelege numaidecit, Sotir face o agricultură 
tot profitabilă, însă pe căi necinstite, storcînd și pămîntul şi pe trudi- 
torii lui, cum va face Tănase Sotizescu (Scatiu) în cele două romane 
din ciclul Comăneştenilor, 

Se înfruntă două tipuri de 


prezențe în perimetrul vieţii cmpeneşti 
(în afara aceleia țărănești 


3 a cultivatorului luminat, prin Conrad — care 
mu e moșier el însuşi, dar procedează cu devotamentul stăpinulvi pentru 
Ogorul propriu — și a stăpinitorului hulpav de avere, fără scrupule. 
Simpatia scriitorului e, neîndoielnic, de partea primului, în piesă și în 
viitoarele romane. Luchianu e profitor sau victimă — însă ia fel de 
inconştient — după cum se bizuie pe primul sau pe al doilea, Aceasta 
e tema socială a piesi — după cum se vede, fundamentală în epocă şi 
păstrată integral în Viaţa la țară. 

Conflictul care-l macină pe Alexandru-Conrad sub raportul dragostei 
pemărturisite pentru Maria, se înscrie în toată seria de atari iubiri sfări- 
mate, inaugurate de scriitorul însuţi, cu Eliza Ioanid, în 1880 (vezi cap. 
Episodul Hirşova din prefața acestei ediţii, vol. II, p. XV-XVIII), şi 
continuat pină la ciclul Comăneștenilor. Acest conflict devine în chip 


714 


specific tragic, prin datorie de onoare a Ii Alexandre Conrad, aja cum 
va demonstra şi Duiliu Zamfirescu însuşi in scrisoarea sa către sala 
Sphinx, inalti în cronice acesua, si cum o spune clar crou 
vrea să nu se creadă că a venit în casa Luchienilor pentru a se T 
iubit de către Maria, în postura unui vinštor de zestre; Luchianu ÎI 
disprsyuia oricum și dacă lar fi identificat, dacă iar mai fi intuit și 
dragostea pentru Maria — pe care to face cumană Soir în acul T 
(dar scena, transerisă în versiunea a doua, e tăiată mai T ai 
zonit, poninău în imposibilitate de a «e revana, de ayi pl dura 
e onoare la care se simea obligat, De fapt, acest amănunt e oel carel 
irită pe moșier, cind îl află, şi-l face să fie grobian cu adminis 
rai p a 
i aas lee F i aiuage da termenii epoci — încă 
romantică — decît viziunea lui Sphinx. Acesta, mai real ist, ar tsi 
cola pracice — un fel de conta că Luchianu pentu rstumpărar 
iz succesul afacerii ar fi atras încrederea moșierului, care n-ar 


pi la d inerilor etc 
i ve la dragostea tineriloi ăi ER 
pu Peo EE, din. plin deepul de a face politică profesonisă, e 
cină derivate dimme-un partid în altul, aegindurse depurar, Sorir o face 
sub cuvint <ă sumem un regim ral, wji suntem datri a né ocupa 
de soara piri" — aadar cae wza de peve sapte ani a serisonu 
despre „pirliii de arendăşei”, deveniți bogați şi ajunşi prin aceasta » 
wri PT lovi direct în Sotin, care „face politică negunoreacă pozi- 
mă. Polica disle e pornită san din interesau din frică", dar. Tar 
chianu va crede în el căci „orice vei zice, d-mu Mieroneseu a iesit di 
por" — deci woemai iluzia sau eroarea Iui Mawi Damian de mai nir- 
es Cael admite pe Scatiu pentra că ne muncitor”, iti de ja, 
e si eroarea Sag, amuzan — cu superioricare — de romăn fostului 
asendas, ca Stroe yi Elena de ale li Lura Pe astfel de temeli, polite 
bine cu lustral averii, parvenitul urcă neted şi Damian il va salva p 
Scatiu — cu sentimentul solidarităţii de proprietar — împotriva țărani- 
lor răseulai, deşi il condamnă ca individ. esty 
Solidaritatea averi operează si a Luchana, care-l altă inconstient 
pe Sotie la dempirăi politice, dar e necruţător față de Stroe, pe care-l 
acuză de logomabie — demagogie — ca pe toi deputatiradueca 
Eroarea lui Luchianu — care, În romane, nu va avea un personaj 
Fanfaronada merge 


echivalent — este convingere la el şi la clasa lui mia 
înă la negarea propriilor interese, amestecate cu un fel de nol ei 

te pe: À iai 
perioară a clasei „naţionale“ : moşierul îl săltase şi pe un alt spoliato: 


715 


de aceeaşi speță cu Sotir, fost administrator al lui de moşie, înaintea lui 
Alexandru-Conrad — îl făcuse subprefect, împotriva chiar a ministrului. 
Eroare e un fel de a spune: de fapt, moșierul socotea că-și consoli- 
dează o clientelă recunoscătoare, dobindind și pentru el faima omului de 
inimă. Insă totul se întoarce împotriva lui, ducindu-l la ruină — totul, 
în afară de corectitudinea lui Alexandru-Conrad, condus de onoare şi. 
nedeclarat, de dragostea pentru Maria — întocmai ca Saşa și Matei, 
dominați de dragostea pentru pămînt şi familie şi mînați de iubirea lor 
reciprocă, 

Peisajul virstei tinere se profilează în piesă cu cele trei caractere 
nobile, deși firi diferite: Alexandru (Conzad)-Elena-Stroe, urmînd dia- 
grama din viitorul roman: Matei-Saşa-Mihai, dar cu biografii diferen- 
tiate. Ei copleşesc de ironii pe Sotir, mult mai aspru decît o vor face 
Saşa, Matei și Mihai în Viaţa la țară, dar în acelaşi Spirit. 

Insă treburile își urmează cursul. Moșierul de baştină şi de tradiție 
— în piesă acuzat direct, în romane salvat de la dezonoare — nu 
vede, cum nu vede Murguleș, nu vede nici Matei, cum îi încereuieşte 
parvenitul ; Luchianu se leagănă în iluzia că „pentru asta am stăruit 
atita la alegeri de te-am făcut deputat, trebuie să mergem mină în mînă“ 
— împotriva tinerilor ca Stroe şi a țăranilor, pe care amândoi îi ca- 
lomniază la fel şi-i disprețuiese, 

În piesă alianța proiectată nu se va mai consolida și prin căsătoria 
Mariei cu Luca, ba chiar se va desfiinţa, odată cu spuiberarea iluziilor 
matrimoniale — dar în romanele viitoare scriitorul exploatează situația 
pină la refuz, căsătorind-o pe Tincuţa cu Scatiu, arătîndu-i nenorocirea 
vieţii lîngă bădăranul ei soț, urmărindu-i îmbolnăvirea, moartea ei şi a 
fetiţei, tragedia bătrînului tată etc., așadar tot convoiul profeţit de Stroe 
în piesă, 


În romane se atribuie eroinei întreaga responsabilitate a mezalianței, 
rezultată din înşelarea fetei și din atracția mondenă ; în piesă, autorul e 
mai generos cu Maria — prima variantă directă a Tincuţei — el o pla- 
sează în postura de victimă a părinţilor, prietenilor şi împrejurărilor, si 
chiar a lui Aiexandru-Conrad, cum era cazul cu iubirea lui Duiliu Zam- 
firescu însuși, Tocmai pentru că nu e singura responsabilă de primejdia 
căsătoriei cu Luca, ea e salvată de la naufragiu, dar cu prețul pierderii 
bărbatului iubit — asasin în prima variantă a piesei, mort în a doua. 
Duiliu Zamfirescu — atribuim numai lui ideea, nu şi lui Vellescu, căci 
acest fel de tramă nefericită este permanentă în opera scriitorului nostru — 
nu putea gîndi o fericire desăvirșită în dragoste şi, din vina unuia sau 


716 


eronate: i aaa east a 


a celuilalt dintre parteneri, catastrofa nu poate fi evitată în scrierile sale 
din această perioadă, 

Trebuie să remarcăm, în actul doi al piesei, că lectura Monitorului 
oficial, în felul scenei din Noaptea furtunoasă, cu jupîn Dumitrache, 
Ipingescu “şi articolul din Vocea patriotului nationale, ne relevă un Sotir 
aproape analfabet. El zice „logică cumpărată”, „Înaltă Curte de com- 
poturi” — adaosul è ulterior şi aparține lui Duiliu Zarnfirescu — ca 
sufragiul lui Ipingescu şi „cei ce mănincă sudoarea poporului“, Se vede 
succesul şcoalei lui Caragiale, cu care tînărul Duiliu Zamfirescu îşi va 
începe acum prietenia. 

Ignoranţă alături de fanfaronadă — acestea sint trăsături certe ale 
lu Sotir-Scatiu, ale parvenitului. 

Recunoaştem de pe acum, de la piesă, justificarea aprecierii viitoare 
a lui Maiorescu despre Scatiu din roman, în 1895: „Ce tipic pentru 
felul unor oameni din țara noastră e Scatiu! «Zgircit şi fanfaron în 
acelaşi timp> — asta e şi nu numai la «mojici».. Zetecit sadea nici nu 
cred să existe la noi, cum există la englezi, francezi etc. „Noi suntem 
o țară de mixturi... Fanfaroni zgirciţi, toți cu inima duioasă.." (Scris. 
către Duiliu Zamfirescu, din 6/18 nov. 1895). Luchianu e şi el fanfaron, 
„Fanfaronul bogat“ cum zice Stroe. Dar, în romane, scriitorul duce 
numai tipul Scatiu, el renunță la prezenţa moșierului — care poartă res- 
ponsabilitatea ascensiunii parvenitului — nu mai analizează decit în 
treacăt vina regimului („Pe temeliile unei idei social-politice a răposati- 
lui Brătianu.“ ; Scris. către Titu Maioreset, din 21 mai 1891) în pro- 
movazea lui şi lasă totul asupra categoriei prospere, să spolieze pe mo- 
sieri şi pe țărani, să ajungă la ranguri, 

Romanele sînt populate de scriitor numai de moșieri „buni. la suflet" 
— dinamici sau slabi — procesul clasei nu se face din perspectiva în 
care el e făcut în Prea tirziu, anume din unghiul vinii de a fi împins 
pe ciocoi spre putere. O moșierime care-și sapă activ propria groapă 
avem în piesă, şi scriitorul — sau cei doi coautori — o trezesc aici 
să-şi repereze, odată cu viciile, şi groparul ; o moşierime victimă avem 
în romane, şi scriitorul se preocupă să-i acopere defectele sau să i le 
absolve, dar să-i măsoare depozitul de virtuţi, capacitatea de sacrificiu 
pentru cauza națională, aşadar tezaurul sufletesc, dacă cel material trece 


treptat în mina Scatiilor. 

Piesa justifică mult mai clar decit cele două romane ulterioare din 
ciclul Comăneştenilor, raporturile reale de exploatare între boieri şi ciocoi, 
pe de o parte, și țărani de alta, ea explică şi formele spolierii moșieri- 
lor de avere, de către parveniţii arendaşi ajunşi ciocoi, proprietari, In 


717 


romane se va schimba însă obiectul conflictului — nu va mai fi, ca 
în piesă, domeniul învoielilor agricole, ci se va rămîne la ra 
porturile de stăpînirea pămîntului, unde alianța între moşierul de baştină 
şi țăran — şi el de tradiţie — se putea stabili încă. Renunţind la Lu- 


chianu şi înlocuindu-l în romane cu moşierii „buni“, care-şi cultivă direct 
moşiile (Saşa, Matei, Dinu Murguleţ), dar nepunîndu-i pe aceştia în rā- 
porturi cu țăranii decît prin opoziţie cu ciocoiul, și anume în problema 


stăp'ni 


păraintului, scriitorul își ușurează posibilitatea pedagogiei so- 
ciale pe care o urmărea. În piesă trece pe primul plan chestiunea culhi- 
vării dirscte, raţionale, a pămîntului chiar de stăpân, dar unul luminat, 
cu bună știință agricolă — evitindu-se aici, sau lăsindu-se într-un 
funda! comod, chestiunea învoielilor agricole, adică exploatarea. 

Plasarea piesei în perioada de după 10 mai 1876 — concret, cîțiva 
ani după această dată, cit mai stă Alexandru la Paris — explică ra- 
porturile moșier parvenit mai exact decit s-ar crede la o privire de la 
distanță: Luchianu, aparținind unei boierimi date cu liberalii, e încă 
la putere, dar e asediat de Sotir — veritabila clientelă liberală — to- 
tuși mai are putere, cu care nu mai face decit să-l salte definitiv pe 
celălalt în scena politică; Sotir simte pulsul, dar mai simte că gu- 
vernul e pe ducă — şi, în adevăr, pe la 1880 Brătianu urma să cadă, 
făcind loc conservatorilor — şi e gata să treacă la noii-veniţi în arenă, 
Situaia stilizează în piesă cu abilitate raportul exact de forțe din viața 
politică reală — situaţie mai rar întiloită apoi în romanele lui Duiliu 
Zamfirescu, unde el va păstra numai sensul larg a! faptelor, nu şi de- 
taliile, pe care le va încălca adesea — dînd însă cîştig de cauză lui 
Luchianu, omul tradiţiei, nu parvenit, ceea ce e un act de pedagogie 
socială, obişnuită de pe acum la scriitor, realizată prin drama Prea tirziu. 

Scatiu nu se va umili niciodată, ca predecesorul său din piesă, nici 
mu va renunţa. Dar între 1883 — cînd se scrie Prea tirziu — şi 
1892—1894, cînd se zămislește începutul ciclului Comăneştenilor, trecuse 
un deceniu, autorul convertise totul în dramă — iar dramă, în termenii 
pedagogiei lui, era ascensiunea socială a Scatiilor — convertise totul în 
critică socială dusă la limită, Trezirea moșierului în piesă înseamnă, li- 
terar vorbind, excluderea lui din viitoarele romane; în numele acestei 
areziri se declanşează procesul intentat parveaitului Scatiu — şi Duiliu 
Zamfirescu poartă din piesă, către romanele Viaţa la țară şi Tănase 
Scatiu, următoarele poziţii : 

— a lui Alexandru Martinian (Lazăr) — Conrad, multiplicat în 
Matei şi Saşa, mai întii, dar şi în Mihai Comăneşteanu, toți salvați însă 


718 


de la finalul tragic al piesei, pentru a marca programul ideologic al 
scriitorului, pedagogia lui socială ; 

— a Mariei, convertită în Tincuța, care ispășeşte vina de a se fi 
lăsat sedusă de Scatiu, lucru de la care eroina din piesă se salvează în 
ultima clipă, datorită cultivatorului luminat al pămtatului, Alexandru- 
Conrad ; 

— a celor doi Microneşti, tatăl și fiul, contopiţi în romane într-un 
singur personaj, croit după tiparul rudimentar al tatălui şi fără pospaiul 
de cultură al fiului, care personaj va sucomba și fizic în romane, pe- 
depsit de țărani, pedepsit şi în prima variantă a piesei tot cu moartea, 
dar de către justiţiarul legat cinstit de pămînt ; 

— în rest, Elena, Stroe, d-na Luchianu — personajele „bune“ ale 
piesei — sînt în romane difuzate în celelalte din categoria lor (Coana 
Diamandula, Dinu Muzguleț, surorile lui Mihai Comăneşteanu, chiar Anna 
Villara din [22 război). 

Singurul care dispare ca totul ca tip e Luchianu, şi numai sugestia 
mult modificată a existenței lui e prelungită sumar în Dinu Mueguleț, 
convertită în imaginea moșierului patriarhal, mai mult răzeş, făcînd plu- 
gărie țărănească şi condamnind, ca şi predecesorul său, snobismul tineri- 
lor: pentru Murgule, maxima perdiţie e consumul de portocale, cultura 
e un lux inutil, iar idealul de fericire e situația unui jitar care — îi 
declară el lui Matei Damian — „e mai fericit decit tine. Are tot ce-i 
trebuie şi nici o grijă“, 

Această poziție nu e a lui Luchianu. El se află la distanță imensă 
faţă de Stan al Neacşii din Prea tirziu. Dinu Murguley însă e antipodul 
celuilal: moșier, el e solidar cu truditorul său de pămint, cu aceeași 
căldură cu care un țăran ceva mai înlesnit vorbește despre altul aflat 
cu o treaptă mai jos. În aceşti termeni, alianța între ţăran și Dinu 
Murgule;, împotriva parvenitului, nu e numai posibilă, dar increntă ; de 
asemenea, între ei şi Saşa, Marei Damian și Mihai Comănesteanu, tot de 
partea cealaltă a baricadei decît Scatiu. Insă între Luchianu și ei toţi 
nu poate exista niciodată o alianță propriu-zisă. O probează nu numai 
Alexandru-Conrad, dar, în măsuri diferite, Stroe, Elena şi Maria din 
Prea tirziu. În programul ideologic al lui Duiliu Zamfirescu, din roma- 
nele sale, Lurhianu nu se mai integra în nici un fel şi a fost părăsit cu 
totul. Ene-gica Anna Vilara din în zăzboi şi Nicolae Milescu nu- aw 
nici e nimic comua cu Luchianu — cel mult administratorul Paraipan 
de la moşia Annei, „reacționarul drapicos“, aduce de departe cu Micro- 
mes-u-fiul, iubitor de expresii „radicale“, insă primitiv în limitele lui 


719 


Micronescu-tatăl. Dovadă că tipul Scatin prolifera mereu — şi scriitorul, 
nimicindu-l ia sfîrşitul primei variante a piesei şi al unuia din romane, 
scoţindu-l din scenă, era totuși conştient că procesul respectiv era de 
parte de a fi încheiat. Abia 1907, pînă la care mai era un deceniu, îi 
va suna definitiv prohodul. Nu întimplător, probabil, romanul Tănase 
Scatiu, legat direct de piesa Prea tîrziu, cu deosebire în prima ci va- 
riantă, se tipăreşte în volum abia în acel an! 


1. La 1883, cind se scrie piesa, şi în ianuarie 1884, cind ea se joacă, 
la guvern erau liberalii — însă mari fricțiuni interne făceau să se creadă, 
încă de la 1880, că guvernul va cădea și îi vor urma conservatorii. Sotir 
îşi pregătea o prezență continuă „la putere“, făcea, ca mai tirziu Tănase 
Scatiu, politică luînd partidele la rînd. De aici acuzarea atît de violentă 
si, aparent, cam nefondată a lui Stroe, că fostul arendaş face negop din 
politică. 


2. Termenul Clwb, în sens politic, indica în epocă altceva decit 
azi — era, am spune, comitetul executiv al partidului. „Clubul tinerimei“ 
poate fi asemuit, în mare, cu conducerea unei fracțiuni oarecum libere 
din cadrul partidului. Momentul aparținea liberalilor, și Sotir o declară : 
„Sub un regim liberal, toți suntem datori a ne ocupa de soarta țării t“ 
Aristocratul Luchianu (îşi declară „aristocrația de naştere“) şi-ar avea 
deci mai potrivit loc la conservatori — dar el e guvernamental, deci 


liberal, prin urmare nu e aristocrat propriu-zis, ci e de proveniență re- 
centă, cum îl şi denunță Stroe: „fanfaronul bogat“. E din liberalii de 
proveniență mai veche, „conservaioriști“, nu din aristocrația veche, li- 
beralizată. 


3. E. ciudată această menționare, păstrată întocmai și în manuscri- 
sul II. În epocă nu se discuta o nouă împroprietărire a țăranilor, nici 
de către liberali şi cu atit mai puţin de către conservatori, La ordinea 
zilei era problema învoielilor agricole. Dar Duiliu Zamfirescu inaugura 
de pe acum ceea ce avea să dezbată pe larg în Viața la pară şi Tănase 
Scatie — problema proprietății pămîntului; aici se distanțau flagrant 
noii proprietari — foşti arendaşi sau vechili — de țărani şi de boieri- 
mea de ţară tradițională („aristocrația de naştere“, spune Luchianu), E 
obsesia lui Sotir, însă, căci Luchianu îl calmează : „Despre împroprietărire 
nici idee...“ în discuţiile de Ja Senat. 


720 


4. Scăpare semnificativă : numele adevărat al lui Conrad e, în piesă, 
Alexandru Martinian — numele Leon n-a mai apărut în piesă, căci nici 
un personaj de aici nu se numeşte astfel. însă Leon — Constantin Leon — 
e personajul nuvelei Jeana, Dacă transeriitorul l-a scris aşa, e desigur 
penru că exemplarul princeps al dramatizării — acum pierdut — seris 
desigur de Duiliu Zamfirescu şi după care s-a copiat manuscrisul prim pe 
care-l avem, păstra numele personajului din nuvelă, Cine putea fi stă- 
pinit de amintirea lui Jeon — nu de a lui Martinian sau Alexandru — 
dacă nu Duiliu Zamfirescu? Deci dramatizarea primă a fost a lui — 
după care s-a făcut transcrierea exemplarului prezentat la concursul 
teatral. 

În manuscrisul II, transcripţia e corectă — Stroe vorbeşte de Alexan- 
dru — Alexandru Martinian — şi, cînd e nevoie, de Conrad, nu de 
“Constantin Leon. 


5. Alexandru-Conrad șine să treacă drept francez — în manuscri- 
sut I al lui Duiliu Zamfirescu; mai jos — el zice; „în limba romă- 
cască, care de acum va fi limba mea...“ Toate aceste alibiuri sint me- 
nite să întrețină taina în jurul său; totuși, prea ostentative şi simpliste, 
ele sint eliminate din manuscrisul ÎI, nici chiar transcrise de copistul 
pus de Vellescu. În acest manuscris II, cineva serie „limba mea“ — peste 
„limba curat franpuzească". 


6. Referizea e la Sowvenirs d'enfance et de jeunesse a lui Renan, 
lucrare apărută în volum chiar în 1883, dar cunoscută, după cum se 
vede, încă de mai înainte, de autor şi de Alexandru-Conrad. Eroina, 
provincială, era mai puțin la curent cu literatura franceză cea mai nouă 
şi de senzaţie. Revista care-l publicase pe Renan era Revue des deux 
mondes, cetită încă la Focşani, în familia lui Duiliu Zamfirescu. 


7. Roman din ultima perioadă a scriitorului, Monsieur de Camors 
(1867) a oferit lui Duiliu Zamfirescu schema nuvelei — dragostea ne- 
mărturisită — arîr de asemănătoare propriei întîmplări de dragoste cu 
Eliza Ioanid-Dănescu. 


8. „Rumân impartial“ și el, după cum se vede, ca și Dandanache 
al lui Caragiale — Jaichianu e gata să treacă dintr-un partid în altul, 
O precizare este indispensabilă : piesa Prea rivziu e scrisă în vara şi 
la începutul toamnei 1883 ; Scrisoarea pierdută e ulterioară, se joacă abia 
în noiembrie 1884 și se publică în 1885. 


721 


9. Se păstrează, în ambele manuscrise, convingerea tuturor perso- 
najelor despre Conrad că e francez, Cind se menţiona acest lucru fn 
manuscrisul II — originea franceză prezumată — termenul era eliminat ; 
în acest loc însă e păstrat, pentra a se accentua asupra recentei na- 
tuzalizări a lui Sotir si profesării de către acesta a unui naționalism 
ostentativ, care devine, în gura sa, o parodie. E, în formă satirică, 
aceeaşi atitudine din articolele lui Eminescu privind „pătura superpusă“. 


BUCEA SAU CAPAȚINĀ 


Dacă menţionăm aici această lucrare, e numai pentru că ea apar- 
tine, ca gen, dramaturgiei — în rest, e o simplă șarjă, de felul Muzei 
de la Bolta-Rece a omonimului Mihail Zamphirescu, anterioară cu un 
deceniu şi jumătate. Dacă amploarea materialului e mai restrinsă faţă 
de a aceleia — care a slujit întrucitva de model scriitorului nostru — 
în schimb construcția lui dramatică e mai adecvată, mai riguroasă faţă 
de cerinșele dramaturgiei, Muza. citată fiind numai un fel de „revistă“, 
din familia reușitelor Haine vechi sau Cer cuvintul, etaloanele genului 
în epocă 

Bucea sau căpăzină e o farsă, indicatia figurează chiar în subtitlu. 

Substanța piesei e recoltată din toată tradiția polemici antihasdeiene 
din Convorbiri, dusă de filologul Vasile Burlă, mai ales, în cadrul căreia 
disputa în jurul cuvîntului „rață“ a rămas faimoasă. Autorul nu mai 
puţin faimosului Magnum Etimologicum susținea originea dacă a acestui 
termen, pe câtă vreme Burlă ia dovedit prezența în toate limbile slave. 
De la o asemănătoare controversă, imaginată de Duiliu Zaralireseu în 
jurul cuvîntului bucea sau bucsa (piesa cunoscută, utilizată la fixarea 
roții pe osia căruței, în tehnică numită „lagăr”), pleacă şi această farsă, 
cu numeroase aluzii la întimplări şi date reale, care trebuiesc pomenite 
fie și pe scurt. 

În chiar al doilea număr din Revista nouă (15 ian. t888), pe prima 
pagină apare un articol al lui Hasdeu, intitulat foarte apropiat de farsa 
lui Duil 
Jironicul lui Cantemir : „pujine și vinoase doveade vom aduce, socotind 
că si ceale multe tot atita dovedesc, cît şi ceaste puține“ Articolul 


u Zamfirescu: Bucea şi căpățină — şi pornind un motto din 


avea. chiar deasupra titlului, cunoscutul desen al lui Delavrancea, roata, 


723 


desenată în peniță şi reprodusă și de G. Călinescu în monumentala sa 
Istorie a literaturi 

Delavrancea avea o mină înlesnită pentru desen, și un portret al 
său, făcut mai mult din maginaţie, lvi Anton Pann, e cel mai bun pe 
care-l avem al marelui rapsod. Hasdeu îi reproduce însă roata, şi aceasta 
pentru că în articol se aduce vorba de o roată, pe care autorul Sul- 
tănicăi a desenat-o citind textul — iată logica pe baza căreia desenul 
apare în fruntea articolului. 

Inceputul acestuia e următorul (și adaptăm grafia, plină de scie 
în loc de ştie, vedé în loc de vedea, erc.) : 

„Prietenul meu De la Vrancea are în firea-i, pesemne, de a cugeta 
în imagini. Cum scrie, se ştie; dar şi atunci cînd vorbeşte, dacă voiţi 
a-l desboboci pe deplin, daţi-i un condei, ṣo să-l auziți descriindu-și 
prin grai ceea ce gîndeşte, ca şi cind şi-ar vedea gindul trup și suflet 
denaintea ochilor; şi-n acelaşi timp tot trage pe hîrtie linii peste linii, 
tot picură puncturi peste puncturi, le însoară si le deslină, le umbreşte 
şi le luminează. Într-o scară, vorbeam amândoi politică, ba nu, vorbeam 
istorie, dezvoltind teoria lui Vico despre vecinicul dus şi întors („corsi 
e ricorsi“, n.n.) şi iarăşi dus și întors al întimplărilor. De la Vrancea 
uugrăvea o roată. Și aşa de aidoma cra făcută, încit eu nu m-am putut 
indura de a i-o lăsa pe masă, ci am puso tiptil în buzunar, Acasă, o 


mai privii pe ginduri. Nu era tocmai greu de a înşelege asociațiunea de 
idei care l-a împins de la politică, vreau să zic de la istorie, la roată, 
căci şi bătrînul Miron Costin zicea oarecînd : 


Nici voi, lumii înţelepţi cu filozofia, 
De roată hălăduiţi..“ ete. 


Articolul continuă pe acest ton, demonsirind că „roata“ care se 
învirteste, duce înainte politica — peram să zic istoria î* — dar „căruța 
ar sta bălibănindu-se pe loc fără spor“, dacă n-ar fi la locul ei, între 
butucul roții şi osie, ncînsemnata bucea. 

"Toată demonstraţia cu „firea“ lui Delavrancea și iscusința lui la 
condei n-ar merita expusă, dacă ea n-ar fi corelativul unei împrejurări 
anterioare cu câteva luni, cînd Delavrancea e cel care publică în Ro- 
mânul (din 15 iulie 1887) un identic articol maărigalesc, intitulat Por- 
metul d-lui Hasdeu; numărul din iulie-august 1889 al Revistei noi îl 
reproduce — iar Revista nouă îl avea pe Hasdeu director și primul re- 
dactor eran Delavrancea. (Ceilalţi redactori erau: Al. Vlahuţă, Vicroz 
Bilciurescu, Ion Bianu, I. V. Cosmovei, Victor Crăseseu, Ion Ghica, 
G. L Tonescu-Gion, D. D. Racovitză-Sphinz, Th. Speranţia și D. A. 
Sturdza.) 


724 


O formaţie redacțională cu Ion Ghica, patriarhul de la 1848, cu 
D. A. Sturdza, curînd şef al partidului liberal — iar la 1888 ministru 
de Culte şi Instrucție publică, ba şi 12 zile la Finanţe, în ajunul venirii 
junimişilor la guvern — era tot ce putea oferi mai „tare“ viaţa literar- 
gazetărească în tabăra politică liberală. Duiliu Zamfirescu cra în cealaltă, 
junimistă, care triumfa, punînd capăt viziratului brătienist de 11 ani. 
Bucea sau căpățină este şarja unui om care jubilează, împotriva unui 
adversar puternic, dar gata să cadă sau căzut. Putem data, astfel, lu- 
crarea, ca fiind în orice caz după 15 ianuarie 1888, cînd apare artico- 
lul lui Hasdeu, mu însă după 12 martie, cînd cade guvernul liberal și 
vin junimiştii la guvern. 

Nu — pentru că din această zi Începe virtejul evenimentelor cînd 
lui Duiliu Zamfirescu nu-i mai sta gîndul la farse satirice, ci se ocupa 
de viața politică, unde voia să joace un rol (mai întii ispitit de direcţia 
Teatrului Naţional — unde va veni însă Caragiale — şi apoi de ple- 
carea în Italia). 

Articolul lui Delavrancea din Românul, anterior cu șase luni diti 
rambului lui Hasdeu din Revista ouă, pornea de la un portret al acestuia, 
datorit pictorului G. D. Mirea, şi făcea un excurs de biologie în legătură 
cu originea geniului, trecea la familia Hasdeu, reproducind informaţii 
dare de cel elogiar, apoi descria poriretul amestecînd mereu datele rea- 
lităşii, deci amănuntele fizice ale modelului: „D-l Mirea dar a avut în 
fața sa un chip a cărei repede înfățișare amintește fără voie fețele 
voievozilor noştri şi dezvoltarea capului, și barba mare și rotundă, și 
mustăţile groase, lungi şi pierdute în laturile bărbiei, şi nasul mare, și 
fruntea care se ridică bombindu-se şi să scoboară stringindu-se spre 
timple..." etc, etc. Două pagini de atare portret ( a se vedea: Dela- 
vrancea, Opere, 5, ed. îngrijită de Emilia St. Milicescu, E.P.I, 1969, 
p. 244—248), care se încheie cu următoarea frază: „Adevărul este că 
d-l Hasdeu are atita caracter în figură şi-atita viaţă în ochi, încît eu, 
unul, mărturisesc că dacă aș fi pictor, mi-aş face o întreagă galerie cu 
Hasdeu scriind, Hasdeu citind, Hasdeu glumind, Hasdeu rizind, Hasdeu 
uirindu-se dupe... o d-nă frumoasă etc., etc.. 

Că motul porneşte de aici e clar, de vreme ce între personaje găsim 
pe „damu Hişdeu” și „portretul lui Barbu“, ba chiar figura iniţial şi 
„o roată“, la care autorul farsei a renunțat în cele din urmă. În rest, 
personajele sint: o fată în casă, portretul lui Hunfalvy, un șoarece, o 


tigancă. 
Scena, spune jndicația de regie, „se perrece la Arhivele Statului“ 
— unde Hasdeu era în acel moment director, 


725 


Existenţa în piesă a portretului lui Barbu Delavrancea e replica la 
Portretul d-lui Hasdeu, articolul din Românul; „doamna frumoasă“, 
după care gazerarului i-ar fi plăcut să-l vadă pe Hasdeu uitîndu-se, e 
aici în dublu exemplar: fata din casă și tiganca, ambele întruchipind 
sursa documentației filologului — căci farsa dezbate o problemă filo- 
logică. Iar prezența roții chiar între personaje este legată de „buecă” 
(aşa trebuie accentuat) pe de o parte — tmanșonul de metal dintre 
butucul roții şi osie — și de „căpăţină“, adică de butucul roții, pe de 
altă parte. 

În scena primă, Hasdeu e frămintar de problema de a afla cum se 
cheamă gaura roții prin care intră osia. Scena a doua o aduce pe 
Zoiţa, fata din casă, „sursa folclorică“ a filologului ; aceasta e întrebată, 
cu modelul în față, şi declară numaidecit că locașul respectiv se numește 
bucsà (buccea) și vine din latina populară (în adevăr, de aici și vine: 
buccella înseamnă gură mică, guriță). Lesne se trece de aici la buci-obraji, 
dar şi altă parte, nevăzută a corpului, ascunsă de îmbrăcăminte — şi 
savantul filolog cere ferei, pentru documentație completă, să-i arate 
bucite ! 

În scena a treia, în timp ce are loc, în afara vederii spectatorilor 
presupuși, verificarea vocabulei cerută de filolog, în cameră se desfă- 
sară un dialog ntre portretul lui Barbu și acela al lui Hunfalvy, cu 
privire la dicționarul lui Hasdeu. 

Hunfalvy Pal, la 1888 avind 78 de ani (avea să se stingă mei ani mai 
tîrziu, în 1891), era patriarhul filologiei maghiare, teoretician al surselor 
fino-ugrice ale limbii poporului său, un Hasdeu al maghiarilor. F! a 
studiat şi limba poporului nostru, afirmînd că aceasta sa format în 
Balcani şi abia pe urmă, prin păstori, a ajuns la nordul Carpaţilor, în 
sec. al XII-lea — deci o teză ca a lui Răssler, Engel etc, combăzuși 
de mult de latinişti. 

Convorbire celor două portrete e însă și ea închinată bucelei și 
faptului că dicţionarul lui Hasdeu se oprea la litera b (la cuvintul 
bărbat). Dacă pentru b — spune unul din portrete — vrea cu orice 
pret să cerceteze bucile fetei... pentru c... ce-o mai fi vrind să cerceteze ? 
Fireşte, se fac aluzii acide la articolul lui Delavrancea despre portretul 
făcut de Mirea, la această dată Delavrancea aflindu-se în conflict cu 
junimiștii (plecase de la ei în toamna anului 1884, cind Carp, Maio- 
rescu, Rosetti nu-l susținuseră să candideze la deputăyie pe liste liberale 
— urmare a ostilităţii lui împorriva legii lui Brămanu privitoare la 
dotaţia regală; nici Duiliu Zamfirescu — şi tot pentru aceleași motive 
— ma fusese pus pe liste, dar el nu rupsese relațiile cu junimiștii). Era 


126 


în stare de conflict latent şi ca Duiliu Zamfirescu, căruia fi criticase 
ironic faă de Vlahuţă romanul În faja vieții (a se vedea poezia Ca doi 
plopi... ed. prezentă, vol. I, p. 349, şi nota, p. 549). Undele de venin 
din discuția porizetelor aveau deci explicaţii, şi farsa Bucea sau căpățină 


prilejuia o descărcare — în cerc intim — a mai multor acumulări de 
iritare, 

Scena a IV-a ne aduce pe Hasdeu față cu Zoica, fata din casă, 
pe lingă care insistă să-și arae bucile — fireste, ale obrazului, dar 


jocul de cuvinte este ce! pe care-l exploatează scriitorul. 

Neajungind la acord cu fata şi pentru a-şi putea scrie totuşi arti- 
colul pentru Revistă, o trimite pe aceasta în stradă să-i aducă o 
țigancă, pînă la venirea căreia degustă singur, cu satisfacţie, o bucată 
de rahat turcesc (scena a V-a). 

Următoarea scenă, a şasea, trebuia să cuprindă iniţial discuţia cu 
tiganca, dar e intercalată o nouă discuție între cele două portrete, și 
abia scena a VIl-a ne aduce pe eroina străzii, o îndrăcită de şigancă, 
pe care, într-o altă cameră, filologul „a giorsăit-o cu o custură ştirbă“. 
Controversa filologică e, în sfirsit, elucidată şi Hasdeu se convinge că 
partenera sa de dispută înşelege că bucile se află „unde de drep. 
Satisfăcur de concluzie, o plătește pe ţigancă şi aceasta pleacă, iar el 
trece la masă, unde scrie Versuri pentru revistă, despre warzoaica“ de 
țigancă, invocină melancolic bărbăția sa dusă și descriind preocupat 
bucile — de la bocca=gură, Totul cu formule latinizante sau italieni- 
zante: pote, pole, dievoloica, arzoie, înmoie, mole, pre, forte — adică 
pronunşii păstrate aidoma după grafie, fără a se ține seama de accentele, 
care indicau diftongi : pòte=poate ; pòle=poale ; dievoloica=diavoloaica ; 
mole=moale ; foste—foarte, De asemenea, notele de regie indică insidios 
pentru actori (!) păstrarea accentului, în vorbirea lui Hasdeu, caracte- 
ristic şinutului său de origine. 

Mai mult decit lucrare literară, farsa Bucca sau căpășină, cu toate 
picanteriile şi aluziile frizind adesea trivialul, ne oferă prilejul rein- 
vieri unei pagini de istorie literară, în care sînt angajaţi trei scriitori 
deopotrivă mari : Hasdeu, Delavrancea și Duiliu Zamfirescu, 


"THARGELIA DIN MILET 


Aşa cum s-a arătat pe larg în nota la poezia Cintu! Thargeliei 
(vol. I al prezentei ediţii, p. 497—593), piesa aceasta În versuri, a doua 
în versuri din dramaturgia lui Duiliu Zamfirescu, se pare că trebuie să 
o socotim pierdută definitiv — singurul caz de acest fel din literatura 
scriitorului. Scrisă, sau în orice caz terminată în vara anului 1894 
(„Thargelia mi-a ţinut de urit o vară întreagă... evviva Thargelia t." ; 
Scris. către Titu Maiorescu, din 2/14 sept. 1894), piesa — un singur 
act — e trimisă Junimii, unde nu întrunește adeziuni, în primul rind 
se pare că nici pe a lui Maiorescu însuși. Mărturii concrete nu avem. 
dar e cu putimță ca aprecierile să-i fi fost comunicate prin via grai 
autorului, în toamna aceluia an, cînd el se afla în şară și, în principal, 
la Bucureşti, după stagiul bruxellez, în preziva relvării postului de la 
Roma. 

Ciudiţenia e că, în afară de datele aflate în corespondența .cu 
Maiorescu din 1894 și apoi din 1898, referitoare Ja piesă, în afară de 
două serisori ale lu Ollineseu-Ascanio, una probabil, alta sigur din 
1898, și, în afară de Cintu! Tbargeliei, mica bijuterie erotică, introdusă 
direct în volumul Imnuri păgîne, nu ni se păstrează — sau încă nu s-a 
descoperit — altă urmă a trecerii prin lume a piesei. Dar ea a fost la 
Junimea, s-a citit, poate chiar într-un plen sau într-un grup mai larg 
de frecventarori ai cenaclului, s-a trimis şi la Teatrul Naţional, în 1898, 
şi a fost în discuție pentru apariţie în Literatură şi artă română. La 
21 sept./3 oct, 1898, Ollănescu io cerea imperios pentru teatru — unde 
venise director Petre Grădișteanu — cu un entuziasm ati: de mare. 
încît nu ne explicăm ce a patut interveni de mu există nici măcar o 
menţiune despre ea în prozesele-verbale ale Comitetului teatral. „Thar- 


128 


otet. zuma 


gelia! exclama Olinescu. Trimite-mi-o de îndată şi ţi-o voi pune eu 
singur în scenă, voi alege interpreta (au pe Aristizza) și voi face însumi 
repetițiile cu protagonista fericită de a-ţi vorbi versurile pe scenă. Pe 
Grădisteanu îl ai în buzunar dindu-i așa ceva de jucat, iar timpul 
reprezentării, megreșit la sosirea ta în București. Prin urmare, cînd?" 

O săptămînă mai frziu (28 sept/10 oct. 1898) Maiorescu era în- 
şitințat că luase drumul Naţionalului „încercarea de piesă de acum 5 ani. 
Vom vedea de se poate juca.“ Nu s-a putut — dar de ce se dă piesei 
vechimea de 5 ani, cînd erau numai 4? Poate că documentarea pentru 
ca (Becq de Fouquières — Aspasie de Milet, Ernst Curius — Griechische 
Geschichte în traducere franceză, Ernst Guhl şi Wilhelm Koner, Das 
Leben der Griechen und Römer nach antiken Bildwerken, în traducere 
itatană etc.) începuse în 1893, căci lucrările respective sînt ample și 
stufoase, 

Intr-un 22 noiembrie, probabil cu un an înainte, tot Ollănescu se 
interesa de „dramaturgia de care-mi vorbeai.. ad-o la noi, că ne trebuie 
şi la teatru şi la revistă“, Deci să mu fie trimisă la Convorbiri, de la 
care grupul Petraşcu-Ollănescu voiau să-l smulgă pe scriitorul nostru (el 
trimisese acolo În război, promis lor iniţial, dar solicitat telegrafic de 
Maiorescu pentru revista Junimii). 

După atari pregătiri, ce putea interveni ca piesa nici să nu se joace, 
nici să nu se publice şi nici manuscrisul să nu mai existe? La Naţional, 
în Comitetul de lectură, pare să nu fi ajuns. Deci, Ollănescu e cel care 
aa predato — căci mam timiso lui Grădișteanu prin Ollănescu” 
(Scris. către Tiru Maiorescu, din 28 sept./10 oct. 1898). 

Să îi fost at de slabă? Inceputul n-o dovedeşte, și, pe de altă 
parte, cunoaştem un număr mare din piesele într-un act care se jucau 
atunci. E cert că a lui Duiliu Zamfirescu era superioară multora. S-o 
fi retras scriitorul însuși de la Ollănescu? Şi aceasta se poate. După 
cum snt posibile şi altele, pe care nu le putem bănui. Fapt e că ne-a 


rămas doar începutul piesei, în două variante, întrucitva diferite, din care 
am dat citate concludente în nota amintită, din volumul I al ediţiei 
prezente. 

Piesa îşi plasează întimplările în anul 480 îe.n., în casa Thargeliei, 
la Corint. E momentul disputelor, declanşate de năvala perșilor lui 
Xerxes, dintre cele două partide, cel democratic, avind în frunte pe 
Temistocle, care voia să dea lupte pe mare („Mintuirea Heladei este 
marea”) si cel aristocratic, condus de Aristide, care prefera împotrivirea 
pe uscat. În cele din urmă lupra s-a dar şi pe uscat (Marathon) și pe 
mare (Salamina), dar piesa nu cuprinde decit un episod premergător 


729 


hotăritoarelor bătălii, anume acela al coagulării forțelor populare, aici 
reprezentate de Temistocle şi de Thargelia, împotriva celor care — ca 
Arthmios — voiau să evite lupra, pare-se chiar să trădeze, și chiar a 
aristocraților care evaluau în felul lor repartiția forțelor și preferau 
lupta terestră, 

Arthmios, originar din Zella, nu suporta jugul Atenei — nu pentru 
că era Arena, dar pentru că cetatea a ajuns să fie condusă de un ilot, 
"Temistocle, 

„Dar tatăl lui, Neocles, e nobil“, replică Thargelia, solidară prin 
condiţie cu marele comandant. Arihmios nu acceptă o astfel de noblețe 
ptuznată-n ciţiva ani / de toi bastarzii lumii“ ; el face elogiul aris- 
tocrației de sînge, într-un fel care seamănă cu viitoarea argumentare a 
lui Duiliu Zamfirescu din discursul de recepție la Academie. (1909) 
și din polemica ulterioară cu Viaţa românească și Țara noastră (Sibiu). 
Dar în piesă simpatia scriitorului merge direct către Thargelia și Temi 
tocle, deci către „clasa“ viitorilor săi adversan din 1909. Frumoasa 
curtezană, lipsită de patrie, căci ca e originară din Milet — de unde 
avea să vină, ceva mai tirziu, și Aspasia lu: Pericle — e îndrăgostită 
de Atena, „cetatea eternă” a Greciei, jar ideea de patrie e la ca supremă, 
deși eroina, în acel moment, nu avea propriu-zis o patrie. 

O poezie a dezridăcinării ghicim aici, de care Duiliu Zamfirescu 
însuși a fost stăpînit întordezuna, în vremea stagiului roman, Nu mai 
Puțin, e cuprinsă în piesă o insurecție interioară împotriva aristocrației 
snoabe şi trădătoare, în numele păturilor ridicate mai recent, prin 
merite. Se considera pe el însuşi de o atare provenienţă. E cumva, în cele 
din urmă, piesa o conciliere între cele două tabere, a lui Arthmios (în 
care protagonistul era Aristide, atunci exilat) și a lui Temistocle, în ve- 
derea idealului suprem de salvare a patriei, la care îi îndeamnă deopo- 
trivă frumoasa Thargelia ? Poate că în acest sens pleda piesa, şi lucrul 
a fost înţeles ca o procedare nepotrivită în raporturile dintre cele două 
partide politice de Ia noi, ceea ce a dus la eșecul piesei. însă la astfel 
de pledoarii lumea nu era prea atentă atunci; Convorbirile junimiste 
îi publicau Ini Eminescu, la 1881, Scrisoarea 777, ucigaș antiliberală, chiar 
în momentele cînd Brătianu trata unul din cartelurile cu gruparea ju- 
nimistă, condusă de Carp-Maiorescu. Să bănuim că un astfel de subtext 
a dus la respingerea piesei, și la Convorbiri și la Literatură şi artă 
română — unde scriitorul avea mereu vad sigur, ba chiar cele două 
reviste se concurau în a-l publica — iar apoi şi la teatru, ar fi exa- 
gerat. Ar trebui să deducem atunci că partea din piesă pe care n-o 


730 


avem era foarte slabă, lipsită de dramatism. Lucrul e puțin probabil, 
dar, pe de altă parte, piesa find în versuri, se putea cel puţin publica 
drept poezie — dacă nu se reprezenta ca piesă — căci Duiliu Zamfirescu 
versifica frumos, mărturie stă partea existentă, iar la 1894 el se afla 
în momentul de virf al artei sale peetice. 

Nu sim ce curs lua piesa, căci, într-a variantă din care ni se 
păszează, de asemenea, citeva pagini răzlețe, descoperim intenția fru- 
moasei milesiene, înrăită acum de condiţia ci de curtezană (jucărie de 
lux, cum spune ea, „mingtiere a regilor bitrini“) de a învrăjbi Atena 
cu Sparta, mu atit ca să facă mai lesnieioasă înfringerea ambelor de 
către perși nävälitori, cît din simpla patimă a răzbunării, pentra că elenii 
si în principal poporul Atenei „în epigrame barjocorit-a dorul 7 cetă- 
sä mele scumpe”. Deci, Thargelia își lua, în această variantă, misiuni 
mașionale, politice; ea contesta și pe Arthmios, stirpe de Atrid, deci 
neam de rege, şi pe Temistocle, erou ridicat din popor, și pe „bardul 
Simonide", conştiinţă, expresie spirituală a ambilor, nega pe atenieni, 
într-o mizantropie absolută care, așa cum reiese dintr-o altă pagină 
răzieață, e de fapt expresia tragică a neputinței de a-și găsi ca însăși 
personalitatea, fizionomia interioară — este, cum va spune ea aici, „un 
dor de tine însuți”, mereu neimplinie şi mereu învenininduzi fiinţa, 

Nu știm însă care din aceste direcţii rămineau să domine ideaţia 
piese. Se adunau probabil, la această insurgență intimă, în numele orașu- 
lui natal, și dorurile de răzbunare a tinereţii irosite, a iubirii şi frumu- 
seyii jienite, întinată de bărbaţi, poate că intervenea si conştiinţa îmbă- 
trĝnirii, a ratării biologice. Să fi fost vreo filrare mai puțin dibace a 
vreunei situaţii reale din epocă, de la noi sau din altă țară, c mai greu 
de presupus. Duiliu Zamfirescu nu le practica — ceea ce însă nu în- 


seamnă totuși că mu putea să încerce, fie şi o singură dată, gustul 
unei atari Întreprinderi! Oricum, amărăciunea respingerii la Academie, 
în 1893, a sancţiunilor ministeriale repetate, cu mutările din 1897 da 
Atena şi Bruxelles, acestea ṣi ecoul slab al literaturii sale de pină atunci 
— cind încă nu avea nici Viaja la pară, nici Alte orizonturi, primele 
mari volume ale perioadei romane — sau aliat, s-au adunat, să răsune 
în această piesă tragică, din care nu cunoaştem decît încegatul, T 

Scriitorul își arăta în altă scrisoare către Maiorescu „impresia că 
acţiunea, atit cîtă e, se susţine și merge repede către sfirţit. Caracterul 
Thargeliei, cu multe comiraziceri, dar în fond cu nota de generozitate 


731 


dominantă (aşa cum pare că a fost în realitate — în toate cazurile 
cum a fost Aspazia), îmi pare că reiese din acţiune. 

Istoricește, cred că toate datele sint exacte, Toate persoanele (afară 
de sclava Nedtita) au existat, cu rolul lor bine definit. Arthmios fusese 
exilat din Atena de către Themis, din cauză că încerca să cumpere 
lumea cu aur de-al perșilor. Timon era în realitate amicul Iui Themist. 
Simonide este poetul timpului. 

Ştiu că datele istorice au o importanță secundară, dar cînd sunt 
exacte nu strică“ (Scris, din 14/26 sept. 1894). 

Amenticitatea istorică strictă nu duce la concluzia că toată ac- 
jiunea dramatică a piesei nu e rodul fanteziei. Dimpotrivă, cursul şi 
semnificaţiile date de Duiliu Zamfirescu unor fapte şi persoane reale, 
acestea sînt esenţiale — și pe acestea nu le cunoaştem decît atit cit sa 


subliniat în însemnările de mai sus. De fapt, pe Timon şi Simonide ni 


nu-i vedem în scenele care ni s-au păstrat, singurii care încep să se 
profileze sînt Thargelia, Temistocle și Armhmios şi, atît cit se poate de- 
fini o sclavă — inventată în întregime, element de ccou al eroinei 
principale — și Nebtita, 

Confruntarea cu izvoarele indicate de Duiliu Zamfirescu însuşi, pe 
manuscrisul fragmentului păstrat — cele trei lucrări de Becq de Fouquières, 
Curtius şi Guhl şi Koner — nu ne spune nimic în plus despre acţiunea 
piesei, ci despre cursul real al evenimentelor istorice, care nu știm cum 
s-a oglindit în versurile lui Duiliu Zamfirescu, Thargelia, cea mai jm- 
porani pentru noi, e modelată mai mult după Aspazia lui Pericle, 
după spusa autorului însuși, decit după propria ci făptură, aşa cum ne-a 
păstrat-o istoria. 

Această a treia lucrare dramatică a lui Duiliu Zamfirescu — cele 
două scenete de mici dimensiuni, Ce ne-aduce iarna şi Bucea sau căpă- 
gină, le socotim ceca ce sînt: simple piese de atelier, cu destinaţie 
estrinsă, publicistică sau de salon, în nici un caz urmind să urce pe 
scenă — are şi ea soarta predecesoarelor : eșecul. Mai mult decir ele 
însă, Thargelia din Milet e și singura dintre lucrările lui Duiliu Zam- 
firescu definitivată de autor şi apoi pierdută. 

Dăm, în continuare, textul ci integral, cu variantele păstrate, pen- 
tu a consemna, cel puțin într-un capitol de Note şi comentarii, cele 
citeva pagini de teatru versificat, nu prea frecvent în epoca lui Duiliu 
Zamfirescu, 


732 


THARGELIA DIN MILET 


"Themistocle Arthmios din Zella 
Timon Thargelia din Milet 
Simonide din Ceos Neòtita (sclavă; 


In casa Thargeliei, la Corint — Anul 480 a.c. 


SCENA 1 
THARGELIA, NEOTITA 


NEDTITA 
fisprăvind de pus găteala pe capul Thargeliei) 


Şi de mă mir, stăpină, de cele ce se zic, 
Mă mir, [iindcă-mi pare că prea se zic putine. 


THARGELIA 
Şi ce se zice? 
NEOTITA 


Unii găsesc Corintul mic 
Şi prea mare onoarea de-a te cuprinde-n sine, 


THARGELIA 
Iar alţii? 


NEOTITA 


Alţii iarăşi că chiar Arena nu e 
Destul de splendid templu pentru-o aşa statue. 


THARGELIA 
Şi-i crezi? 
NEOTITA 
Îi cred din suflet, 


733 


THARGELIA 

Faci tău : acei ce zic 
Că pentru mine este Corintul lor prea mic, 
Nu-s din Corint ; și nu sunt atenieni acei 
Ce-ar face din Atena altar unei femei. $ 
Să sufere altare femeilor ca... mine ! 
Neòtito, tu nu ştii ce simbol maiestos 
E pentru ci Atena L.. 


- Eşti albă, eşti frumoasă, eşti tînără, şi eșt 
Att de nentrecută în baruri femeiești, 

Că de mi-ar da Apollo putere să te cînt 
Şi-az cobori toți zeii locaşul pe pămînt. 
THARGELIA 

Mă linguşesti, fetio. 


Qi întinde mâna să i-o sărate.) 


NEDTITA 
Cum este pentru tine NEBTITA 
Miletul... (plecindu-se să sărute haina) 
THARGELIA Eşti dulcea mea stăp.nă. 
aa d ; 
, Pentru mine, Miletul nu mai este... aiar 
Viața trece... Trece viața, trec și eu, . 
Trec toare. Ti-am spus că nu se poate. 
NEOTITA (Ridicind-o.) 
O, stăpină t.. Sirută-mă pe mină. 
THARGELIA 


E vecinica poveste 
Cu lutul și cu focul hrăpit de Prometeu, 


SCENA II 
(Se uită lung la mare. Rosteşte încet ca pentru sine.) 
Amor, amor, THARGEMA 
Incîntător M ar rii 
Sälbatec ca o căprioară. {ia o liră şi se aşează în faţa mării) 


De ce mă-mbii 
Şi tu nu vii, 
Tu nu mai vii a doua oară? 


Amur, amor. 
Incîntător 

Săibatec ca o căprioară, 
(Se scoală.) De ce mă-mbii 

Sunt gata ? Şi te nu vin 


> na mai vii a doua oară? 
NEOTITA 


Da, stăpînă, De-ai pune-n coltul gurei 
Un fluture de zîmbet, ai da vieţii grai : 
Tbargelion * e luna surisului naturei, 
Şi-n mijlocul naturei eşti tu luna lui mai. 


De când te-ai 
Toate-au apus 
S-a stim: încrzg cu 4sul firii; 


dus 


opac! n.g 
"e trunchi se Hing. 
* Luna Tbargelion = mai (notă D. Z.). x see ăn trandafiri. 


734 735 


Amor, amor, 
Tare mi-i dor 

De ochii tăi fugari și tineri, 
De-a săruta 

Guriţa ta, 

Copil iubit zeiţei Vineri. 


Că de-ai veni, 
Ti-aş împleti 
Un cuib de dezmierdări de soare, 
ciuda ta 


Ti-a anina 
Painjeniș pe aripioare. 


SCENA IH 
"THARGELIA, ARTHMIOS 
Pe cînd Thargelia rostește versurile din urmă, Arthmios se ivește pe 


terasă, venind de pe mare. El îi face semn să nu se întrerupă. Thargelia 
sfirseşte versurile rizind. 


ARTHMIOS 
Ce cîntec trist L.. Şi totuşi... 


THARGELIA 
Şi totuşi 2- 


ARTHMIOS 
Ce plăcere, 
Cind sufletul iubește și nu poate să spere, 
De-a auzi cum cheamă, Thargelia, cu dorul, 
Din cele patru vinturi, pe Eros călătorul. 
THARGELIA 
O, Arthmios, se vede că mintea ta nu-i încă 
În cele iubitoare cu din prisos adincă. 
Şezi colea. 
Qi întinde fruntea să io sărate. El o sărută din fugă pe umărul gol 
Eal ameninţă cu degetul.) 


Altă dată să ceri voie... 


736 


ARTHMIOS 
(întrerupînd-o) 


Ce forme minunate (... Thargetio, își jur 
Că peste tot, cît ţine Hellada împrejur, 

Și peste mări şi dealuri, la barbari, şi-n Olymp 
Şi-a Iad — nimic — nuci însăși Sirenele din unde 
N-au piclia mai albă, nici forme mai rotunde. 


sărute umărul din nou.) 


(Vrea să se plece să 
Se poate? 
THARGELIA 
(rezrăgindaz-se) 
Nu se poate. 
ARTHMIOS 
Ce inimă de stincă 


THARGELIA 
De ce? 
(Rizind.) 
Asemeni lucruri se jau, iar nu se cer. 
Ti-am spus că nu ai mintea cu din prisos adîncă 
In cele-ale iubirei. 
ARTHMIOS 
finălțind din umeri) 
Ciudată eşti 


THARGELIA 
(idem) 
Mister 


ARTHMIOŞ 


(uce ciţiua paşi pînă la ue, apoi vine repede către Tbargelia) 


Ia spune-mi l.. Suntem singuri, da ? 


THARGELIA 


Singuri, singurei. 


ARTHMIOS 
A fost? 


737 


THARGELIA 
A fost. Dar cine? Themistocles sau ei? 


ARTHMIOS 
Ei, cine? 


THARGELIA 
Antiochos... (Aebotărită.) Adimantos, în fine, 


ARTHMIOS 
Aceştia sunt singuri. 


"THARGELIA 
(mirată) | 
Adimantos ? 


ARTHMIOS 
Vezi bine, 
Toşi sunt săzui de jugul Atenei. Tai ar vrea 
S-o vadă-ngenunchiată, Chiar cei ce n-ar putea, 
Pe faţă : Sicyonul, Arcadia, Corintul, 
Phliontele, Mycena, Elida şi Tiryntul, 
Şi poate chiar Megara. 


THÂRGELIA 
Dar Sparta ? 


ARTHMIOS 
Ea, din partei, 
Ar fi prea bucuroasă : supremaţia Spartei 
E vorbă goală. Astăzi Atena face tot, 
Sub îmboldirea urei acelui crud ilot... 


“THARGELIA 
(întrerapind) 


ARTHMIOS 
Vezi bine. 


THARGELIA 
Hot 2 


738 


ARTHMIOS 
Sau fiu de tracă! 


THARGELIA 
(eu vi 


iune) 
Dar tatăl lui, Neocles, e nobil. 


ARTHMIOS 

Nu se-mpacă 
Asemenea nobleşe c-un sînge ca al meu, 
A cărui începuturi se urcă la Tezeu, 
Noi nu primim noblețea turnată-n cîțiva ani 
De tozi bastarzii lumei, Cu ultimii tyrani, 
Cu Pisistrașii, cartea de aur s-a închis, 
Noi am făcut Atena ! părinții şi străbunii 
Noblejă. lar noi astăzi n-avem nimica : unii 
Slăbiși, iar cei puternici, proseriși. Eu sunt proscris, 
Aristide, de-asemeni. 


THARGELIA 
Şi cu ce por să fac? 


ARTHMIOS 
Tou, dac-ai vrea, poţi malte, 


THARGELIA 
Fu? 


ARTHMIOS 

Da. Fiul de trac. 
E-n mina ta. El crede în tine, te iubeşte : 
Îndeamnă-l să se lase de nebunescul gînd 
De-a se lupta cu Xerxes şi-a- ţine piept orbește, 
A- ţine piept noi ! Cine ? Citi suntem ? Mai curind 
Sau mai tirziu, acceaşi menire ne aşteaptă. 
Deosebirea este că dacă ne-îndirjim 
Şi vrem să ne opunem, minia lui cea dreaptă 
Ne va zdrobi ! şi-atuncea, din liberi, o să fim 
Schimbaţi în sclavi. Atena, Atena o să fie 
Redusă-n praf t.. 


THARGELIA 
Iar altfel, redusă-a satrapie. 


739 


ARTHMIOS 
(făcînd un pas înapoi) 

Thargelio ! tu însăşi ai început să fii 
Părtaşe protectoare acestei nebunii 1... 
Te-a cistigat tiranul... 

THARGELIA 

(întrerupiradu-l) 
Ba nicidecum. 
ARTHMIOŞ 
(continuând) 


tine, 


Speranța noastră ! 
"THARGELIA 
(idem) 
Nu e adevărat. 


ARTHMIOS 


La cine 
Să cerem sp 


THARGELIA 
idem) 

Nu e adevărat, îşi spun. 
Eu sunt cu voi, cu tine, cu cei ce se supun. 
Ioniană — mie, ce-mi pasă cine-nvinge 
Eu patrie n-am. Miine ca astăzi, azi ca jeri : 
Un lan de vicleșuguri, de lacrămi, de plăceri, 
Pe care-l due orunde. Războiul ce se-ncinge 
Mă supără, 


ARTHMIOS 
Avuncea 2... 


"THARGELIA 
(după o mică pauză) 
Dar dacă e s-aleg 
Eu, curtizana, moartea poporului fatreg, 
Sau placida cădere sub jugul satrapiei, 
Eu aş alege moartea. 


740 


ARTHMIOS 
Cuvinte de poet, 
Vorbeşti ca Simonide. 
THARGFLIA 
(cu vioiciwne) 
Ba nicidecum. 
ARTHMIOS 
Încet, 
Încet, 
(la un scaun şi se aşează lingă dinsa.) 
Și mai-nainte de-a da vint poeziei, 
Te rog să-mi spui anume oraşul cel supus 
Pe care l-au ars perșii — l-au ars sau l-au redus 
În satrapie. 
THARGELIA 
Naxos, Miletul, cite vrei, 


ARTHMIOS 
Am zis supus. Da, Naxos şi alte două-trei, 
Care-au făcut cum face Atena, au fost rase, 
Dar cine e dușmanul care-ar primi să lase 
întregi, cetăţi dușmane ?... 
“hargelio, eu ştiu 
Că lumea zice multe de mine : c-am să fiu 
Numit sarap; că perșii m-an cumpărat cu sume 
Enorme ; că sunt gata să-i vind... dar lumea-i lume. 
{Cu căldură.) 
Fu nu-s vindut la nimeni ! Eu sunt atenian 
Și telul meu e unul : să scap cetatea, 
di ia mina.) 
Spune, 
Vre să m-ajuţi î... 
THARGELIA 
Vezi bine, Dar ce să fac? 


ARTHMIOS 
Orce condiţii, Aur... Vrei aur ?... Vrei colan 
De aur? 


741 


THARGELIA 
(eu interes) 


ARTHMIOS 
Vrei scule? Vrei purpură de Tyr? 
Le am aici, în luntre, 
; (Face un pas către terasă.) 


« THARGELIA 
Dat... 


ARTHMIOŞ 
Da. 
Qntorcindu-se.) 
Şi am un şir 
De boabe mărgärite... 
(Le laudă din semne.) 


THARGELIA 
(cu mai mule interes) 
Dat... 


ARTHMIOS 
Da. 


SCENA IV 


THARGELIA, ARTHMIOS, NEOTITA 


NEOTITA 
(intrînd repede) 
Stăpină, vine 
Themistocle. 


{La auzul acestui nume, Arthmios vrea să 


fută. Tbargelia îl opreşte şi, 
fäándwi semn să tacă, aa în 


il împinge repede către o cameră vecină, în 
dreapta. Apoi se așează, ca mai-nainte, lnd lira.) 
"THARGELIA 
Să vie. 
(Neòtita iese.) 


742 


SCENA V 


THARGELIA, THEMISTOCLE - 
Tbemistocle întră din stinga și rămine lîngă uje în admirare. Tbargelia, 
uitindu-se la el şi zimbindu-i, zice începutul versurilor : 


Amor, amor, 
Încântător 
Sălbatec ca o căprioară 
De ce mă-mbii 
Și tu nu vii? 
"THARGELIA 
(lăsînd lira şi ducându-se spre el) 


Ba a venit cu tine, 


THEMISTOCLE 
(luându-i miinile) 
Thargelio, copilă, o blîndă Auroră, 
De te-ar fi scris Olympul din picături de lapte 
Şi ti-ar fi dat Demeter roșeața unei flori 
S-ar fi miscat togi zeii la vestea unei fapte 
Avt de strălucite L.. 


Ua un scaun şi şade lingă dinsa.) 


Tar bieții muritori, 
Ce n-au făcut nimica, şi totuși te au vie, 
Din carne și din suflet, pe tzistul lor pămînt, 
Ar trebui să-și schimbe tot graiu-n poczie 
Ca să ridice glasul să-și zică un cuvint. 


THARGELIA 
Încep să cred : poeţii sunt gata. 


THEMISTOCLE 
(intinzându-i o oglindă pe care io aduce ca dar) 
Ca dovadă 
Priveşte-te,.. 
"THARGELIA 
(lind oglinda şi admirind mineral — o statuetă a Venerei) 


Ce lucru frumos t.. 


743 


THEMISTOCLE 
(urmind) 
„i vei vedea 
C-am spus numai ce este. 
THARGELIA 
(cu modestie prefăcută) 


Nu-i bine să te vadă 
Zeița Aphrodita alărurea cu e 
Şi nici nu-i trebuinţă : mă Ştiu, 


THEMISTOCLE 
Ş 


mi dai dreptate. 
THARGELIA 
Şi da şi nu... 
"THEMISTOCLE 
Ce vorbă L.. 


"TRARGELIA 
De-aş fi o zeitate, 
Asa cum zici, şi soarta ar sta În mîna mea, 
Eu mi-aş schimba destinul. 


"THEMISTOCLE 
Şi ce-ai dori? 
THARGELIA 
As vrea 
Să fiu o muritoare cu haruri mai puţine, 
Dar cu mai multă minte, și cu mai mult noroc; 
(Cu căldură.) 
Ay vrea să fiu iubită pururi, din inimă, cu foc; 


Să fug de lumea asta, şi singuri, eu și dinsul, 
Să dăm un sens vieţii din noi! 


THEMISTOCLE 
Te-neacă plinsul, 
Ferio. Fii cuminte, Tu vrei să fii iubită 1. 
Da’ eşti cea mai iubită dintre femei. Tu eşti 
Slăviă, adorată. 


TH 


THARGELIA 


Asemenea ursită 
N-aş vrea-o nici la duşmani... Iubită eu! — glumești. 
Eu sunt o jucărie de lux, ce mișe din mînă, 
Rid, cînt — o mingiiere a regilor bătrîni. 
Şi... vrei să-i spun ? Tu însuți, Themistocle, mă crezi 
C-aș fi folositoare ambițiunei tale, 
Şi astfel yii la mine, mă cînți, vii să mă vezi, 
Ba-mi faci şi daruri... 


THEMISTOCLE 
(schimbind torul) 


Fie! Ne-am îndrumat pe-o cale 
Ca asta — înainte! 


(După o pauză.) 


Thargelio, tu ştii 
Că azi sau mini, Atena, şi poate chiar Hellada 
Intreagă, vor fi şterse, reduse-n satrapi, 
Iar templele cu zeii, Atena Poliada, 
Căzute-n mini de barbari t.. 

Tu stii, c-aici, aproape, 

La Ism, bărbaţii noştri nu se-nțeleg — căci unii 
Vor luptă, şi sar duce să moară ca nebunii 
Degeaba ; alţii pace, dar nu-ndrăznesc să-ngroape 
Ideea libertăţii. Şi toți s-au împăcat 
Asupra unui lucru : războiul pe uscat. 


(Cu putere.) 


Aceasta-i nebunie curată ! Mintuirea 
Helladei este marea. 

Pe mare, căpitanii 
Sunt dezbinați de ură. Eurybiad, cu firea 
Nehotărită, tace şi-şi şine-n loc spartanii ; 
Adimantos, gelosul de gloria Atenei, 
S-a depărtat de flotă cu toţi corintienii ; 
Corcyra stă deoparte cu Argos şi cu Thebe ; 
Tyranul Syracusei de-asemeni. 


(Se scoală.) 


745 


Tristă plebe, 
De generali nemernici şi regi născuți la plug ! 
Ai merita să tremuri de-a pururea sub jug ! 
(Intorcindu-se către dinsa, blind.) 
Thargelio, în tine mi-am pus speranța-ntreagă ; 
Adimantos se-nchivă la graiul tău. S-aleagă 
Comanda, de voiește. El este-n mina ta... 


"THARGELIA 
Tbemistocle, ce glumă t.. 


THEMISTOCLE 
Te-o binecuvînta. 


Manuscrisul principal se oprește aici, într-un punct, aşadar, unde 
abia se întrunesc polii conflictului — Thargelia, Themistocle și Arthmios 
— dar unde sînt menţionaţi posibilii rezoneuri ai piesei, poerul Simo- 
nide şi Timon (probabil e avut în vedere acela poreclit „mizantropul“, 
căci el trăieşte în secolul al V-lea îe.n). 

E clar că, prin aceştia, mai ales, se relevau sensurile ideologice ale 
piesei. Simonide din Ceos (556—468 fen) era poetul oficial de-a 
lungul întregii epoci, el a cîntat în versuri de tot felul, îndeosebi în 
elegii şi „trene, toate marile victorii grecești din timpul războiului cu 
perșii, şi pe cea maritimă de la Salamina, datorită partidei lui Themis- 
todle, şi pe cea de la Marathon, dabindită după asalturile terestre, pre- 
conizată de partida lui Aristide și a lui Arthmios, Să fi avut scriitorul 
nostru în vedere pe un contemporan al său, poet naţional ca Simonide 
— așadar „oficial“! — şi aceasta să fi atras nemulțumirea lui Maiorescu, 
care se va fi gindit la Alecsandri ? 


Ce-ar fi vrut să semnifice, în acest caz, prezența scepticului, pesi- 
mistului Timon, „în realitate prietenul lui “Themistocle”, cum spune 
Duiliu Zamfirescu? Timon cel real își pierduse averea, fusese decep- 
şionat de marile nenorociri abătute asupra țării sale, şi ajunsese la o 
mizantropie generală, împotriva umanităţii întregi. Dacă Simonide ar 
fi putut condensa optimismul sau neutralismul naţional, în raport cu 
cele două partizi greceşti — ce-ar fi adunat în el trstul Timon? Nu 
ştim, Însă putem presupune că în legătură cu cei doi vor fi apărut 
cauzele care au dus la naufragiul piesei. 

Vom nota, în continuare, că finalul primei scene, de la întrebarea 
Thazgeliei dacă Nedtita a isprăvi cu gătelile şi podoabele, o avem şi 


746 


intr-o altă variantă, unde frumoasa milesiană ne apare în cu totul altă 
postură : cinică, adversară atît a partidei lui Themistocle, cît și a aceleia 
a lui Aristide-Arthmios. Ultimele versuri, chiar în această variantă, ne 
arată însă e făptură nu cinică în structura ei, ci numai foarte tristă, 
decepționată, în urma unei vieţi risipite zadarnic şi copleșită de „un dor 
de tine însăţi”, 

Abia după această scenă, neliniştita curtezană se alină în cintecul 
de dragoste, pe care Duiliu Zamfirescu avea să-l introducă în volumul 
Imnuri păgîne. i 

Iată, în întregime, finalul scenei prime, în această variantă, despre 
care nu ştim dacă e ulterioară sau anterioară versiunii pe care am re- 
produs-o mai sus: 


THARGELIA 


Suat gata ? (Se uită într-o oglindă 
Da, sunt gata... Și-rmi plac. Ascultă, fată : 

Aş vrea să fiu frumoasă cum n-am fost niciodată, 

La Ism e luptă mare, Se ceartă căpitanii 

Şi râd soldaţii. Grecii vor una, iar spartanii 

Vor alta. Parcă n-ar fi cu toţii greci! Iar eu 

i vreau pe toţi, aicea, supuşi şi mici, Îi vreau 

Supuși. li vreau pe nobili îngenuncheaţi ! Poporul 

Superb, ce-n epigrame batjocorit-a dorul 

Cetăţii mele scumpe, îl vreau batjocorit ! 

AL. Arthmios !... noblețe din sînge de atride, 

Themistocle eroul ! şi bardu! Simonide 1... 

Pitici 


Atenienii 21... Copii. 
(Ducindu-se către Neâtita.) 
M-am răcorit, 
NEOTITA 


Stăpină, ura este duşmana frumuseții. 
Te-ai înroșit,.. 


THARGELIA 


Din suflet se urcă-n albul feții 


NEOTITA 


Aşa-i... dar e cam roșie. 


747 


THARGELEA 
Da? 
(Se uită din nou în oglindă.) 
Nu-i nimic. 
NEOTITA 


O paă! 


Voiai să fii frumoasă cum n-ai fost niciodată. 


THARGELIA 
Voiam să fiu frumoasă 1... Voiam !... Ce poți să știi! 
Trec valuri peste valuri, nevoi şi bucurii ; 
Ne punem roş pe faţă, și sclave şi stăpine... 


NEOTITA 
Ne-am pune alb mai bine... 
THARGELIA 
Si golul tot rămîne 


NEOTITA 
Un gol... de ce? 


"THARGELIA 
Vezi. asta-i L.. Un gol de... mu se ştie: 
Un gol de rîu ce seacă ; un gol de colivie 
Din care păsărica s-a dus; un gol de floare 
De-a cărui sîn se prinde un fluture ce moare... 
Tu nu pricepi. Ia seama : un gol ce i se suie 
Din inimă în minte ; un gol, ce e şi nu e; 
Un gol de... 
(Văzind că Neătita nu pricepe.) 

Ai dreptate. Cuvintele sunt mute. 

dor de tine însăşi 


Nu poți pricepe. Du-te; 
(Neòtita iese.) 


Avem, de asemenea, și un fragment izolat al ulumei scene din versis- 
nea care ni s-a păstrat, cupriazind controversa dintre Thargelia şi The- 
mistocle. Milesiana mai păstrează ceva din cinismul care apărea în 
varianta citată a finalului primei scene: Cearta dintre comandanții greci 
nu mai e relatată de Thargelia, ci, mai firesc, de Themistocle, care-i 


743 


cere şi el milesienei sprijin în a convinge pe Adimantos ca să accepte 
comanda. Conflictul între cele două poziţii apare clar — Thargelia 
trebuind să se împartă între solicitarea lui Arthmios de a-i convinge 
pe comandanți să dea lupta pe uscat și aceea a lui Themistocle de a 
prefera înlruntarea pe mare. E cert că rolul Thargeliei este exagerat 
— nu era cu putinţă ca o curtezană, oricît de frumoasă și deşteaptă, 
să aibă pînă într-atit influenņă la toate facțiunile greceşti, să poată 
iniluența şi o partidă și cealaltă, deopotrivă, și soarta peninsulei să fi 
fost în aşa măsură dependentă de o femeie, care mai era și străină de 


teritoriul cetăților grecesti. 

Cum nu cunoaştem textul, presupunerile de tot felul pot să-și facă 
toc. Poate din cauza acestei hipersolicitări a rolului unei străine, devenită 
arbiură suverană între cele două partizi — aristocratică și democratică 
— să fi întimpinat piesa atita rezervă şi la Junimea și la Teatrul 
Naţional, ba chiar şi la Literatură şi artă română? — căci nici prietenii 
Ascanio şi Petrașcu n-au putut-o publica. 

Dăm mai jos şi această sceră, unde pare să se contureze şi întilnicea 
directă dintre Themistocle şi Arthmios, de vreme ce unul își semnalează 
prezența (strănutind), iar altul devine bănmitor și insinuant la adresa 
curtezanci. 


THARGELIA 
Mie 1... Ne-am îndrumat pe-o cale 
Greşită. Doruri ? 


(Uizindu-se la el) 
Poate o boabă cu otravă. 


(Rizind cu amărăciune.) 
O. dac-ai ști 
(Mișcare în camera de alături.) 


THEMISTOCLE 
S-aude tușind... 


fir THARGELIA * 
E Nèa, sclavă. 


THEMISTOCLE 


E poate Nèos, sclavul : tuşește cam pe nas. 


+ De aici pînă la sfirşitul scenei, numele sînt scrise prescurtat de 
autor. 


749 


THARGELIA Asa e 21... Thargelia c bună 
Se poate. Dacă-ţi pare ciudat, ma: fă un pas De-nveselit viaţa. Bacantă ! O cunună 


Şi vezi. Pe cap, o liră-n mină, şi cîntă L. 
— Nu! Nu cîntă! 


THEMISTI 5 if ela 
pr pa E coardă rapit! 
Ciudat nu, însă... 3 THEMISTOCLE 
(Ducindu-se spre use.) N-am zis nimic, 
THARGELIA THARGELIA 
(se intoarce repede către dinsul și, prefăcindu-se, cade) Şi liră frină 1 


Themistocle ! dă-mi mîna. 


y E S THEMISTOCLE 
Tmbătrinesc !... Ce lucru : Thargelia bătrină !.. A Ş 
5 Thargelia ! 
(Se reazemă de dinsul.) 
Îni pare cu putință THARGELIA 


Ce i? Ai planurile tale! 
"THEMISTOCLB cauţi ? Ai pl 


(se uită lung la ea) Vorbeşte, spune. 


Ah, cît eşti de frumoasă — 
Tu nici nu ştii ce farmec ţi-a pus natura-n toate 
Cum flacăra dintr-ochi-și lucind misterioasă, 
Atrage ca destinul... 


"THARGELIA 
Şi mă iubeşti 2... 
THEMIŞTOCLE 
Se poate 
Să mai întrebi ! Ştii bine... 
THARGELIA 
Atunci plecăm. 


THEMISTOCLEB 
Da? Unde? 


THARGELIA 

Ne ducem după soare : un col; de rai pe unde, 
La Zante, la Ithaca — Ionia e mare. 
Primeşti 2... Un vis de aur ce mi-a hrănit viaja 
De cînd mă simt pe lume, Un dor de depărtare, 
De lume nouă : dorul de-a-ncepe dimineaţa 
Altfel. Primeşti ? 

(Themistocle tace. Ea face un pas înapoi.) 


750 


TABLA ILUSTRAȚIILOR 


Material pregătizor, datînd din 1890—1892: consideraţii asupra 
lui Platoa şi un fragment din Symposion, Va fi utilizat 


în Bydda ee a 200-201 
Prima filă a manuscrisului Lydda, Scrisori romane. Nota di 

stînga aparține lui Mihail Dragomirescu — este îndicația 

privind litera tipografică pentru tipărirea în Convorbiri 

Keak er sp r apa e mita ar tai SAEN 
Filă de manuscris din romanul 7ydda. Scrisori romane. . 290—201 
Manuseris anterior cu puțin romanului i.ydda — este prima pa- 

ină a piesei Hypnotirii (viitoarea Lumină nouă), datînd 

din perioada 1896. e e 200—201 
Lumină nouă, Filà din manuscrisul final — partea adăugată 


în poezia care n-a mai fost publicată separat de scriitor 209—201 
Afisul celei de a doua reprezentații a piesei fumină nouă şi a 
scenerei O amică, Disribuţiile sint cele de la premieră, 


anterioară cu două zile . e. 200—204 
Tilă din manuscrisul final al piesei Poezia depărtării „„ 200—201 
Alişul premierei piesei Poezia depăștării și — din nou — O 

amic , Și „+ 200—291 


Filă din adaosul la comedia Voichiţa, trimis lui ion Livescu, 
conținînd duelul cochet dintre protagonişti, cu versuri din 


poezii anterioare ale lui Duiliu Zamfirescu , .  „ 200—201 
Pagină din Convorbiri literare, conținînd o intervenție a lui 
Duiliu Zamfirescu, în vederea spectacolului Pensia 
Alişul premierei piesei Voichiţa, alături de care — din nou — 
Oamiă . . . à pio al ad dz, de dat Pa ER DOE 


753 


Sceneta comică O amică însoţind şi alte ie nu numai ale lui 


Duiliu Zamfirescu , , mu a 200—201 
filele de titlu ale celor două manuscrise Prea tirziu —— prima 

serisă de Duiliu Zamfirescu (versiunea prezentată în con- 

curs = se vede şi motto-ul pentru recunoastere), a doua 

scrisă de Ştefan Vellescu . - 648—649 


Disribuția primului manuscris al piesei Prea tirziu; caligrafia 
e a lui Duiliu Zamfirescu, modificările ale lui Ştefan 
Vellesa . m- « 648—649 


FilĂ de manuscris a primei versiuni (cea prezentată | SUMAR 
teatral); caligrafie străină. La mijlocul pagi 
„(Se plimbă un moment.) Al.. uite, subprefectu şi-a uitat 
revolveru..." e adăugat de Duiliu Zamfirescu, Celelalte in- 
tervenții sint ale lui Ştefan Vellescu . . n 648—649 
Textul prim, cu intervenţii ale ambilor semnatari. Textul „cum : 
zice Beaumarchais" e caligrafiat de Duiliu Zamfirescu ; Notă asupra volumului IV — Lydda. Scrisori to- 
tot al lui, două rinduri mai sus: „că-n lumea asta“. Ce- mane — Teawu . . e VII 
lelalte intervenții sint datorate lui Vellescu. Dar menţiu- yd d a Sra ial i căi 
nea marginată Să se observe e a lui Duiliu Zamfirescu 648—649 Teaca ca a a I ws 
Tilă de Ia începutul actului II al primei variante. Scris străin — Ofaa aș AOE 157 
dar menşiunile laterale şi indicația transferării unui text Ari aa ARN E a ei 
aparțin lu: Duiliu Zamfirescu . . a 648—649 Ò amd oe a e P „293 
Afisul premierei — care a fost şi unica reprezentaţie. + + 648—649 Poezia — depărtării 317 
Prima filă a transcrierii piesei Thargelia din Milet . . 648—649 Voichița jis 
Filă din inceputul Thargeliei, cu prima strofă a micului cîntec 
de dragoste, singurul publicat (în vol. Imnuri păgine, Note şi variante e Pama sait E 
1897) din toată piesa e 649—649 Addenda . .. . prea ni ap RS 
Prea úra o o. o 635 
Buccea sau căpăţină . -o n pr k 


Thargelia din Milet 
Tabia ilustraţiitor