Mircea Streinul — Soarele Rasare Noaptea (1943)

EA STREINUL 


SOARELE 


NOIPTEA 


RONAN 


| CRkxIl6I3 


PULI 


APAREA 


tura „PUBLICOM” îşi 
e activitatea prin prezentarea 


romanului 
lui MIRCEA STREINUL: 
RELE RĂSARE NOAPTEA” 


umul, pe care îl înfăţişăm ci- 
lor noștri este unul din cele mai 
nice ale autorului „„Prăvăliei 
ului”. Fantast, liric şi — to- 
— realist, D-l Mircea Streinul 
lizat în romanul „Soarele ră- 
noaptea? o carte de-un sgu- 
r dramatism, cu puternice ac- 
de umanitate. 
n Nimeni, straniul erou al a- 
i; roman, este unul din tipurile, 


vor rămâne în literatura ro- 


te bun cu Panait Istrati, pentru 
are un adevărat cult, d-l Mir- 
Streinul — poate cel mai sbu- 
at scriitor român de azi — a- 

în proza sa, o aceeaşi caldă 
ste de oameni şi un acelaş 

uitor suflu tragic, menit să a- 

multe deslegări în inima ce- 
uni, 

„Soarele răsare noaptea” pri- 
epocă scriitoricească a d-lui 
ea Streinul se încheie — după 
spune d-sa. In acest caz, TO- 
ul acesta epiloghează strălucit 
tuturor celorlalte romane ale 


itura „Publicom” în dorința de 
apropia cât mai mult de reali- 
e grafice apusene, încearcă să 
inte acest roman într'o formă 
mai îngrijită, şi bine înţeles 
cât i-au îngăduit împrejură- 


actuale. 


| 


De acelaş autor 
in pregătire: 


ământului către cometă 


poem 


dă Lupşa, clasa IV=a B 


roman 


zia lui Georg Trakl 


traducere integrală 


Miracolul»; s c g l 


comedie 


Era lumina lunei 


roman 


Eroul soarelui 


roman 


Jocul cu fiara 


piesă într’un act 


Rumâneasca 


poem 


Catilina 


biografie romanţată 


4 Aprilie 


roman 


„dacoromanica.ro 
= ET Pat RIDE RA E 


Mircea Streinul 


Soarele răsare noaptea 


roman ` 


Editura „Publicom“ Bucureştii 


www.dacoromanica.ro 


llustrațiile: Doamna Tanţi Mihăescu-Buraea 


www.dacoromanica.ro 


Toate drepturile rezervate: 
Editura „Publicom” București 
Tiparul: Impr, „Curentul“ S. A. R. Bucureşti 
1943 


www.dacoromanica.ro 


Domnului Maior- Magistrat Neculai Manoliu 
pentru bunul Domniei-Sale suflet moldovenesc 


M, S, 


www.dacoromanica.ro 


Stan Nimeni 


www.dacoromanica.ro 


In loc de prefață 


sau 


Note despre o călătorie 


către sine însuşi 


www.dacoromanica.ro 


gg roul romanului meu s'a născut în- 
trun timp stupid: 1910, 2 Ia- 
nuarie, 

Zodiacul său prevede lucruri 
oribile. 

I le-a spus d. Armand Con- 
stantinescu, autorul volumului „Cer şi destin”. 

Astrologul i-a vorbit cam așa : 

— Te pasionează misterul. Ai avut o copi- 


13 


www.dacoromanica.ro 


lărie agitată *). In 1934 ai părăsit o instituţie 
destul de serioasă *"). Cafeaua wo bei decât a- 
mară. Iţi place noaptea. Sănătatea ţi-i șubredă. 
Vei avea parte de-un sfârşit foarte tragic. Cred 
că vei fi împuşcat. La dumneata nu există me- 
die. Cei ce te cunasc nu fac altceva decât să 
te iubească foarte mult, sau să te deteste. Eşti 
un om nelămurit. 


Stan Nimeni a iubit-o — anterior anului 
1940 — pe domnişoara Veronica Parascan. 

Acest episod l-am consemnat în romanul „Era 
lumina lunei“. 


Eroul cărţii mele n'a căzut în luptele cu bol- 
şevicii. Totuşi, e convins că va muri de glonte. 

Așa spune zodiacul. 

Și Stan crede cu tărie în zodiac. 

Pentru a putea explica mai bine romanul 
„Soarele răsare noaptea“ — e necesar să scriu 
câteva pagini despre răsboiu. 

Intocmai cum l-a trăit Stan Nimeni. 

Insă aceste câteva pagini vor servi numai şi 
numai pentru a fixa unele date referitoare la 
înţelegerea personagiului principal din roma- 
nul acesta. 


*) Despre copilăria lui Stan Nimeni am scris în roma- 
nul „Viața în Pădure“. 
**) O librărie din Cernăuţi, pe care o conducea. 


14 


www.dacoromanica.ro 


ga otul se cufundă în beznă. 

| Stan Nimeni, sublocotenent 
de vânători, se așeză mai bine 
pe bancheta scorojită din stân- 
ga peronului invadat de viţă săl- 
batică. Dincolo de perdeaua ei deasă, de-un 
verde strălucitor, satul Adâncata și pădurile 
dinspre Dumbrava-Roșie și Cuciurul-Mare mai 
mult se ghiceau de cât se puteau desluși sub 
cerul înourat, care coborîse până aproape de 
culmile dealurilor. Şiruri lungi de vagoane 
aşteptau să plece. Garniturile erau pline de sol- 
daţi ; totuşi, o liniște ciudată se-așternuse peste 
cuprinsul larg al gării ; până și locomotivele — 
unele uriașe, altele mici, bune doar pentru 
vre-un mărfar — par'că-și mai domoliseră su- 
flarea, iar impiegaţii c. f. r. treceau cu pași de 
fantasme peste prundișul scrâșnitor al liniilor. 


15 


www.dacoromanica.ro 


Semnalele luminoase încremeniseră ca fanfa- 
rele unor strigoi surprinși de cântatul cocoşilor, 
pe când vântul trecea cu teamă prin frunzișul 
plopilor uriași, care vegheau tutelar asupra can- 
toanelor. 

Sublocotenentul își privi din nou cadranul 
fosforescent al ceasului de mână. 

„Mai am două ore,” — se gândi, aprinzân- 
du-și o a zecea ţigară. 

Cineva, după glas desigur un ţăran bătrân, 
spunea unei femei : 

— Acolo îi împușca... In spatele gării.. Oda- 
tă, au căsăpit vre-o cinci zeci de oameni... cu 
mitraliera! Voi, cei din Cuciurul-Mare, aţi avut 
mai mult noroc. 

— Aşa a vrut Dumnezeu, — răspunse fe- 
meea. — Da' au fost și la noi destui! 

Incepu să ploaie—o bură subțire, ca de toam- 
nă. Lovea încet, melodios, în acoperișul de ta- 
blă încreţită al peronului şi Stan Nimeni se 
gândea la copilăria sa, care, acuma, i se părea 
atât de depărtată, încât avea impresia că e a alt- 
cuiva. Apoi, se dărui cu totul ploii, care se mai 
îndesise între timp. Găsea că e foarte plăcut să 
nu se gândească la nimic precis, ci numai să as- 
culte fuga capricioasă a stropilor peste şinele, 
care își înfigeau fără milă cuţitele în hoitul 
imens al nopţii. 


16 


www.dacoromanica.ro 


După un timp, Stan se plictisi, totuși. Atunci 
intră în restaurantul gării, un restaurant mes- 
chin, însă nu lipsit de farmec. La cassă trona o 
femee bătrână și uscată ca o mumie. Lângă ea, 
un motan — poate tot atât de bătrân, relativ... 
— melancoliza după cine-știe-ce tinereți pier- 
dute printre ciulini şi hoji cu miros amar de ră- 
şină, în goană după șoareci sau alt vânat. La 
tejghea un băiat voinic, sprinten, căruia i-ar 
fi stat mai bine la coarnele plugului, moţăia 
cu nasul într'o gazetă veche, iar lângă o fe- 
reastră plină de colb, un ceferist își înoda cu 
meticulozitate şireturile de piele ale bocancilor. 

Sublocotenentul își astupă urechile şi-şi în- 
chise ochii. Așa făcea și în copilărie. Cocheta 
cu basmele... 

Şi, iată, începură să iasă, din ascunzișul su- 
fletului său, fantomele. 

Oameni, morți de mult, veniră să-i mângâie 
tâmplele înfierbântate. 

Peisagii, învăluite în ceață, prinseră să se con- 
tureze tot mai clar în întunericul ochilor în- 
chişi. 

Nopți pe Prut... 

Lanterne agitate în noapte... 

Intreceri cu lupii prin ţara Huţulilor... 

„Și-acuma unde merg ?!“ — se înspăimântă 
Stan Nimeni. 


17 


www.dacoromanica.ro 


„Oare la moarte ?“ 

Işi răspunse : 

„Ei și?!“ 

Stan Nimeni trăise în repeţite rânduri 
moartea. 

Odată, în 1937, pe când se afla incidental la 
București și locuia la prietenul său Vasile Ma- 
tușevschi, avusese un vis îngrozitor: cineva 
trăsese cu un revolver în el. Și, atunci, simţise 
aevea cum moare un om. Deși era numai vis. 
(Aceeași sensație o mai avusese la Bucureşti, 
în 1941, când, deodată, s'a pomenit, fără să 
doarmă, în bulevardul Basarab, deși se culcase 
în patul său de toate nopțile. ) 

Deci: Stan Nimeni nu se mai temea de 
moarte. 

Chiar și scrisese o poezie în sensul acesta, 
o poezie, din care cred că e necesar să reproduc 
câteva versuri : 


Abia acuma văd că şi moartea se învață 
cum în copilărie "'nvăţai mingea s'o arunci 
în palma de răcoare, pe care-o dimineață 
cu 'nalte brumi şi stele ţi-o dăruia atunci. 


Ne despărțim de ziuă şi ne venim în seară 
ca la un joc, de care și cerul ştie cum se 
desface : simplu şi fără să te doară 

cu ne'nțelesuri de lumină şi pajere ascunse. 


18 


www.dacoromanica.ro 


Acuma, Stan Nimeni aștepta să ia contact 
direct cu moartea. 

O aștepta cu o curiozitate aproape morbidă. 

Işi închipuia că moartea se prezintă astfel: 
o descărcare uriașă de energie, care se topeşte 
imediat în neant. 

Q locomotivă fluieră iarăși — undeva aproa- 
pe de peron. Stan se scutură şi începu să se 
gândească la lucruri mai plăcute. Ploaia favo- 
riza o dulce stare de melancolie — așa cum o 
întâlneşti în multe pagini din Maupassant. Pă- 
durile Adâncatei se apropiau de el ca nişte oa- 
meni şi par'că i se închinau de dincolo de zi- 
duri 

„lerusalimul meu e Cuciurul-Mare !” — stri- 
gă în sine Stan Nimeni. — „Jur, în noaptea 
asta, că dacă mă voiu re'ntoarce de pe front, în- 
treaga mea viaţă va fi închinată satului meu. 
Nu voiu mai scrie nimic. Voiu trăi. Orice braz- 
dă trasă cu plugul în ogorul meu va însemna 
mai mult decât o mie de poeme. Ajută-mi, 
Doamne !” 

Sublocotenentul mai sorbi o gură de vin. 

Euforia cauzată de băutură îl moleșea ca un 
somh de după-amiază. 

Totuşi, se scutură de ea. 

Voia să rămână lucid. 


19 


www.dacoromanica.ro 


Lucid până la absurd. 

Așa cum trebuie să fii când mergi la moarte. 

Băiețandrul Culai a’ lui Mihai Mălai, volun- 
tar de răsboiu ca şi superiorul său, se prezentă 
cu un zâmbet larg ca valea Moldovei în faţa lui 
Stan Nimeni. 

— Să trăiţi ! Poftiţi la tren, domnule sublo- 
cotenent ! 

Și Stan îi răspunse cu un zâmbet la fel; dar 
par'că întunecat de-un nour de ploaie. 

— Să mergem, Culai...! 

In vagonul luminăt ca o colibă de sărac, or- 
donanţa îngenunchie pentru somn la picioarele 
sublocotenentului. 

Stan îşi plecă încet capul și spuse — și Culai 
înțelese: 

— Măi băiete, moartea nu doare. Doare nu- 
mai gândul la ea. Să nu uiţi niciodată asta. 


Trenul gonea prin noapte ca un balaur din 
turbinca lui Ivan. 

Stan veghea. 

Culai dormea. 

Stan era copil prin artă. 

Culai era copil fiindcă era copil. 

Acestea sunt întâlniri foarte puţin înţelese. 


20 


www.dacoromanica.ro 


Frontul. 


Şi, cu cât treceau zilele, Stan simțea cum se 
desintoxică. 

In contact cu focul, dispăreau toate otrăvu- 
rile civilizaţiei şi ale culturii, cu cari se îndo- 
pase atâta timp. 

Pe front, Stan reuși să uite tot ceeace îl fal- 
sificase până la absurd până în ziua, în care se 
prezentase voluntar la unitatea sa. 


— Ruşii au devenit brute, pentrucă luptă 
în numele unei abstracții, — îi spuse Stan prie- 
tenului său Isachie Lume. — Noi luptăm cu 
gândul la dealurile și pădurile bucovinene, la 
mânăstirile și bisericile noastre, la duhul lui 
Ştefan-cel-Mare, la țăranii Cuciururilor. Toate 
acestea sunt realităţi, cum realtate este și: ce- 
rul acesta înstelat de deasupra capului nostru. 

De peste un deal venea bubuit de tun, însă 
horbota continuă de explozii nu-i mai impre- 
siona pe cei doi ofițeri. 

Sublocotenentul Isachie Lume răspunse: 

— Sunt sigur că, deastădată, Rușii vor fi puși 
în situația de-a nu mai reprezenta o amenințare 
permanentă față de Europa. 


21 


www.dacoromanica.ro 


— Urăsc Rusia, — reluă Stan. — Rușii sunt 
un popor complet asocial, pe care bolşevismul 
l-a transformat într'o imensă cloacă de mon- 
ștri. Ei nu mai au nimic omenesc în sufle- 
tul lor. 

In astfel de convorbiri trăia Stan Nimeni. 

Nostalgii nu mai avea decât pentru Cuciurul- 
Mare. 

Uneori, dar foarte rar, se gândea și la Ve- 
ronica. 

Atunci, se posomora, își strângea între pumni 
tâmplele şi-i venea să urle. 


Trecuse cu noroc prin lupte aprige, în cursul 
cărora pământul se transformase în iad. 

Fu decorat. 

Apoi, avansat. 

Camarad excelent, era iubit de toţi soldaţii. 

Pe front, nu-l ură nimeni. 

Se pare că însăşi semnele zodiacului își 
pierd înţelesul și puterea în iureșul zilelor de 
foc ale bătăliilor. 

Aceasta, însă, nu chiar întotdeauna. 


Stan Nimeni și Culai dormiseră ca morți. 
Dimineaţa, primul care se trezi fu locotenen- 


22 


www.dacoromanica.ro 


tul. După ce se frecă îndelung la ochi, își des- 
tupă bidonul și înghiţi câteva guri de apă. Pe 
urmă, se înălță din groapă, ca să cerceteze îm- 
prejurimile. Erau la marginea unei păduri, 
care se prelingea ușor către ei pe lunecușul 
dulce al unui deal. 

Locotenentul nu-l scutură din somn pe Cu- 
lai, ci se săltă pe marginea gropii şi își a- 
prinse o ţigară, pe care o fumă cu o deosebită 
plăcere. Isprăvind-o, își mai aprinse una. Avea 
sensaţia că e în vacanţă, într'o vacanţă pe care 
n'o ameninţă nici un sfârşit. Dacă pământul 
din jurul său n'ar fi fost sfârtecat de explozii, 
Stan sar fi putut socoti undeva pe lângă Cu- 
ciurul-Mare. 

„Da! Acolo...” — îi zâmbi unui alt răsboiu, 
celui din copilărie, ofițerul. 

Se gândi lung la răsboiul 1914—1918. 
Atunci, totul fusese altfel, — mai mult un 
răsboiu al împăraţilor. Acuma, însă, se lup- 
tau ideile, și lupta pentru idei se arăta infinit 
mai cruntă. 

In 1914—1918 cavalerismul încă nu se stin- 
sese în încăierarea sângeroasă a armatelor ina- 
mice şi era reciproc. O mulțime de prietenii 
trainice se închepau uneori între combatanții 
adversari. Dacă gloanţele mitralierei unui avia- 
tor francez se terminau, Richthoiffen sau Udet 


23 


www.dacoromanica.ro 


salutau pe adversarul nenorocos şi se depărtau 
cu pasările lor de oțel. Dar acuma? Stan 
zâmbi. Nu putea să şi-l închipuie pe-un bol- 
şevic în ipostaza unui Udet. Amintindu-și de 
aviatorii comuniști, care mitraliau ţărani paș- 
nici pe câmpiile basarabene, scrâșni și se în- 
trebă : „Unde dracu’ au dispărut Rușii aceia 
blânzi ai copilăriei mele ?“ și avu o viziune 
drăcească, apocaliptică : un fel de ceață roșie, 
ca negura din dimineţile de toamnă de pe Prut, 
începu să se scurgă dintre copacii pădurii din 
față. Pe încetul, ceața prinse să ia o formă 
mereu mai precisă — o fiară alcătuită din toate 
fiarele pământului. Avea coarne multe, de aur, 
dar printre ele nu era păienjenișul înrourat al 
cerbului din poveste, ci o grămadă de viermi 
albaștri, cari colcăiau într'o mâsgă mai urâtă 
ca urdorile scroafelor. Fruntea îngustă ieșea în 
afară peste zeci de ochi roșii, înveninați, iar 
din nări pufneau aburi răi ca pucioasa. 

Trezirea lui Culai spulberă viziunea, pe care 
o avusese Stan. 

— Vai, domnule locotenent ! — exclamă sol- 
datul. — M'aţi lăsat să dorm... 

— După o seară ca aceea de ieri, un somn 
bun nu putea să-ţi strice, — îi răspunse cu prie- 
tenie ofițerul. 

Culai se săltă şi el pe marginea gropii. 


24 


www.dacoromanica.ro 


— Aţi dus la sfârşit frumos misiunea, dom- 
nule locotenent, — vorbi admirativ soldatul. 

Stan zâmbi : 

— Dacă nu te aveam pe tine, nu ştiu zău 
dacă o duceam la un sfârşit chiar atât de 
frumos. 

Apoi, se îngândură. 

— Trebuie s'o luăm din loc, măi Culai. 

— Trebuie, să trăiţi — și soldatul sări drepți. 

Incepură să meargă. 

In curând, pădurea îi primi frăţeşte între co- 
pacii ei. 

Frunzișul bătrânelor ființe vegetale era atât 
de des, încât cerul abia de se putea desluși 
prin revărsarea luxuriantă a valurilor verzi, 
cari se tălăzuiau peste lemnul vânjos al cren- 
gilor. 


Pe-alocuri, bombardamentul inamic din di- 
mineața zilei precedente făcuse goluri mari în 
pădure. 'Trunchiurile copacilor doborîţi păreau 
niște împărați uriași, descinși din negurile 
vre-unei legende și răpuși de cine știe ce ba- 
zilişti vicleni. Stan privea cu strângere de 
inimă aspectul jalnic al acestor nobili stăpâni 
ai pădurii, care muriseră mândri ca niște sol- 
daţi. 

Lângă un isvor, care gâlgâia dealungul unor 


25 


www.dacoromanica.ro 


tranşee părăsite, cei doi pământeni se opriră, 
ca să-și reîmprospăteze provizia de apă. 

Apoi, îşi răcoriră picioarele arse de nedes-- 
călțare şi începură să fumeze tăcuți. 

Se ivi un lup ; Stan văzu că fiara mai e bui- 
măcită de bombardamentul, pe care îl supor- 
tase pădurea în ziua trecută. Dupăce privi te- 
mător spre oameni, lupul se grăbi să dispară 
într'un tufiş din apropiere. O rază de soare 
căzu ca o mână de argint în valurile limpezi 
ale pârâuşului. 

— Par'că-i fermecată pădurea asta —rupse 
Culaı într'un târziu tăcerea. — Şi hniștea de- 
aici e şi ea fermecată. 

— Cred că bolșevicii s'au depărtat cu mult 
de locurile acestea, — spuse Stan Nimeni. — 
Vezi, acolo, în dreapta, trebuie să fie ai noștri. 
Hai, putem porni mai departe. 

Spre siguranţă, trase întâiu un foc de revol- 
ver, dar nu răspunse nimeni, 

Atunci, săriră peste tranșeea din faţa lor și 
începură să meargă prin pădure. - 

— Ui-te, sunt şi pe-aici fagi, — vorbi fericit 
Culai. — Ca la noi, în Bucovina !— şi alergă la 
un copac, ca să-l îmbrăţișeze. 

— Pământul e acelaș, bun și generos, pretu- 
tindeni, — spuse locotenentul. — Depinde, însă, 
cum îl simt oamenii. 


26 


www.dacoromanica.ro 


Iarăşi tăcură câtva timp. 

— Va fi o zi caldă astăzi,—vorbi apoi Culai. 

— Liniştea asta e într'adevăr fermecată, — 
spuse Nimeni, obsedat de. cuvintele soldatului. 

— Numai să nu fie vre-o capcană pe-aici, — 
se îngrijoră Culai. — Bolșevicii îs mște vulpi 
straşnic de afurisite ! 

— Ian nu mai cobi! — îl ghionti prieteneşte 
locotenentul. — S'au dus dracului. Mai bine 
dă-mi o ţigară, că le-am isprăvit pe-ale mele. 

Deodată, un soldat inamic răsări ca din pă- 
mânt în faţa lor. 

— Predă-te ! — strigă Stan. 

Rusul, de care îi despărțeau doar vre-o zece 
metri, îşi aruncă arma și-și ridică mânile. 

— Așa te vreau, bravul meu tovarăș... — 
zâmbi locotenentul şi-şi coborî neglijent revol- 
verul. 

Soldatul inamic profită cu o repeziciune dră- 
cească de faptul acesta. 

Plecându-se, apucă arma dela picioare şi, 
până ca Românii să-și dea seama ce se întâm- 
plă, comunistul trase. 

Stan simţi o fulgerare sub crucea pieptului. 
Ceva cald, mai mult usturător decât dureros. 
Avu un fel de zâmbet nedumerit şi, apoi, căzu 
moale peste o tufă din lemnul-Domnului, totuşi 
nu-şi pierdu cunoştinţa, ci putu să audă o nouă 


27 


www.dacoromanica.ro 


împușcătură, care, însă, se risipi în gol. Işi duse 
mânile la pântece, ca, imediat, să şi le des- 
prindă pline de sânge și să și le ridice ca pe 
nişte flori roșii spre soarele, care pătrundea în 
luminiș. 

Culai, care rămăsese încremenit câteva clipe, 
se năpusti ca o panteră asupra soldatului co- 
munist. 

Iarăşi vui o detunătură, care lui Nimeni i se 
păru mai puternică decât celelalte două, dar 
Culai nu se clătină, ci — neatins — reuşi să 
ajungă cu ușurință la Rus şi o luptă pe viață şi 
moarte se încinse între cei doi soldați. 

— Dece-ai tras, hadenă spurcată ce eşti?! 


Dece ? — gâfâi Românul. — Ne-am purtat 
omeneșşte cu tine, şi tu... 
„Nu-l ucide...“ — vru să-i strige Stan, dar 


nu isbuti, căci un val de sânge îi năvăli în gură, 
prefăcându-i într'un borborosit stins cuvintele. 

Apoi, surâse oarecum încântat : 

„Iată ! Ma ucis o idee... O idee cu mustăţi, o 
idee care se numește Stalın... !'* — și, imediat, 
se gândi la prezicerea astrologului: — „In- 
tr'adevăr, de glonte am avut parte!“ 

Intre timp, Românul îl doborîse pe Rus. 

Cu o sforțare aproape supraomenească, loco- 
tenentul reuşi în cele din urmă să vorbească 


28 


www.dacoromanica.ro 


inteligibil, așa că-i zise lui Culai, care venise 
lângă dânsul : 

— Ei? Ce ne facem? Mai bine spus, ce te 
faci tu ? Că eu... 


Soldatul se scutură. 


— Nu vorbiţi așa... nu... 

Incepu să-i cerceteze rana. 

— Nu e gravă, domnule locotenent... 

— Atunci dece lăcrimezi, măi Culai? — 
zâmbi iarăși ofițerul. 

— Eu? Imi vine soarele în ochi, domnule 
locotenent... 

Soldatul își aşeză ranița sub capul lui Stan. 

Ușurat, ofițerul putea să vorbească mai în 
voie acuma. 


29 


www.dacoromanica.ro 


— Măi Culai, adă-l încoace. 

— Pe cine? —- întrebă nedumerit soldatul. 

— Pe omul de acolo... 

— Pe bolșevic ? — întrebă şi mai nedumerit 
Culai. 

— Nu. Pe om. 

Se priviră îndelung 

Soldatul înţelese. 

Ridicându-se de lângă Stan, merse la Rus, îl 
apucă de subsuori şi-l aduse până la ofițer, ca, 
apoi, să se lase din nou la pământ. 

Lumina zilei aceleia era ireal de albăstruie. 
Câţiva nouri lunecau încet spre Nistru. Fâneaţa 
luminișului își unduia grațios valurile. 

Stan îşi trecu mâna peste fața Rusului, ai 
cărui ochi continuau să stea deschiși. 

— „şi e mort... — sfârși cu glas tare un 
gând ofițerul. 

— L-am lovit în tâmplă, — explică mecanic 
soldatul — Trebuie să fi murit imediat. Cine 
dracu” l-a pus să fie necinstit cu noi? 

— Se pare că așa e în firea acestor oameni,— 
vorbi Stan și închise ochii Rusului. — N'a știut 
să moară frumos. Ultimul lui gând a fost gând 
de înșelăciune. 

După o lungă tăcere, vorbi iarăși: 

— Hai, măi băiete... E timpul să pleci... 

— Cum să plec ?! — exclamă consternat sol- 
datul. — Doar nu vă pot lăsa singur aici ! 

30 


www.dacoromanica.ro 


— Ce, nu vezi că sunt pe moarte ? Dacă nu 
mor decât abia la noapte sau mâne dimineaţă ?! 


— In primul rând, nu sunteţi pe moarte. Și, 
în al doilea, voiu sta chiar de-ar fi să stau și 
până la sfârşitul lumii. Așa! Da’ ian să vă fac 
un bandaj provizoriu... 

Terminând, spuse, lovindu-se cu palma peste 
frunte : 

— Trebuia să mă gândesc dela început la 
asta... ! 

— La ce ? — se nteresă ofițerul. 

— Iată ce-i... Vă voiu lua în cârcă și ne vom 
continua astfel drumul. 


31 


www.dacoromanica.ro 


— Imposibil ! — protestă locotenentul. 

— Ba e foarte posibil, — îl contrazise Culai 
și-și ptise în aplicare cuvintele. 

Peste puţin, Stan leșină ; totuşi, soldatul nu 
se opri, ci leoarcă de sudoare, merse voiniceşte 
înainte... 


Când își reveni din leșin, ofițerul se găsea 
într'o ambulanţă. 

Un medic maior, care sta lângă dânsul, îi 
spuse : 

— Mare noroc ai avut. Dacă mai întârziai o 
oră, rămâneai pentru totdeauna pe, adică în 
pământul sfintei Rusii... 

— Cum am ajuns aici... ? — întrebă Stan 
în şoaptă. 

— Te-a adus în cârcă un flăcău. 

— Unde e acuma... ? 

— A plecat îndărăt în primele linii, — îi ex- 
plică medicul maior şi glumi: — Ce, te temi 
că noi n'o să fim în stare să te dădăcim destul 
de bine ?! Intâuu îți vom extrage frumușel glon- 
tele, apoi o să te trimitem la un spital din ţară 
şi, la urmă, îţi vom da drumul acasă. 

„Culai, bunul meu Culai,” — se gândi Stan. 


32 


www.dacoromanica.ro 


„Şi nici măcar nam avut cum să-i strâng 
mâna !'“ 


"Țăranul român—oşteanul român — își făcea 
mai departe datoria acolo, sub cerul rusesc. 


v 


Când i se comunică, după vre-o lună, că a 
trecut de orice primejdie, Nimeni își spuse ' 

„Prin urmare şi astrologii se pot înșela 
uneori“‘... 


33 


www.dacoromanica.ro 


Cadrul ideal: 
C uciurul= Mare 


www.dacoromanica.ro 


ând treci cu trenul prin Cuciurul- 
Mare, nu poţi bănui întreaga fru- 
musețe a acestui sat, cel mai în- 
tins din România. Linia ferată e 
uneori meschină, deși trece prin- 
tre câteva pomete bogate în rod şi peste nişte 
poduri, care amintesc de filmele americane cu 
cow-boy. Frumuseţea Cuciurului-Mare începe 
cu adevărat dincolo de 'Țarenca, adică dincolo 
de câmpiile din spre apus, care se întind pe o 
lungime de câţiva chilometri dealungul satului. 
Dacă urci, acolo, pe platou. în faţă ţi se des- 
chide deodată o vale atât de cuprinzătoare, în- 
cât ar trebui să răstorni în ea câţiva munţi de 
ţărână ca s'o poți aduce la nivelul Țarencei. 
Din vale pornesc o mulţime de drumuri, 
dintre care cele mai însemnate duc spre Storo- 
jineţ, Camena și Mihalcea. Aceste drumuri, 


37 


www.dacoromanica.ro 


umbrite de răchite, colindă capricios prin hâr- 
toape, peste pâraie cu bolovani cât dinţii unor 
balauri și printre scaeţii toloacelor, aleargă cu- 
minte pe lângă ţarini, care se împiedică uneori 
de diferite văgăuni, ca, la urmă, să ajungă to- 
tuşi. fără nici o pagubă pentru călător, la des- 
tinaţie. Dincolo de vale, dupăce te ostenești pe 
un urcuş destul de priporos câteodată, încep: 
pădurile, nişte păduri năvalnice de fagi și de 
stejari, care alintă cu un braţ uriaș această co- 
mună fără margini de bogată în pomete, pă- 
mânt bun și ape. 

Mai departe, în dreapta apusului, se văd 
Cernăuţii și dealul 'Țeţinului, acela de pe care 
vin ploile ; când văzduhul e limpede, multele 
turle şi coșurile de fabrici dau orașului o ireală 
înfăţişare de vis : par'car fi și el o pădure, însă 
una de piatră și de fier, ca un fel de răspuns 
la pădurea cea adevărată. 

Dacă ne întoarcem la linia ferată, nimerim — 
sub dealul Horaița — în săliștea satului, unde 
s'au strâns chiaburii și meșteșugarii. 

Tot acolo s'a năpustit și moara — pasă-mi-te 
ca să fie mai aproape de hambarele și chimirul 
bogătanilor, care și-au durat case cu multă so- 
cotință clădite și arătoase, pe drumul dintre cele 
două poduri de cale ferată. 

Nu departe curge pârâul Derehlui. Lumea, 


33 


www.dacoromanica.ro 


rea de gură cum e, cleveteşte că în valurile 
acestui pârâu, care isvoreşte pe undeva de sub 
Storojineţ, nu se găsesc decât broaște. Totuși, 
de mult, tare de mult, un gospodar vrednic de 
crezare a afirmat odată, că a văzut un peşte 
lângă bulboana de sub podul Volocei. Bineîn- 
teles, pe tema asta s'a produs o mare senzație 
în sat şi lumea s'a împărțit de îndată în două 
tabere. Spre bunul nume al comunei, victoria a 
revenit taberei, care era hotărîtă să dea crezare 
versiunii, că într'adevăr în apele Derehluiului 
există nu numai răcăteţi şi broaște râioase, ci şi 
boișteni. Memorabila dispută, care a avut loc 
în fosta cârciumă a lui Berciu Wender, cel de-a 
fugit cu comuniştii în Iunie 1941, s'a terminat 
într'o înfrățire generală... (Dacă întâmplarea 
s'ar fi desfășurat în Tarascon, desigur că bravul 
Tartarin ar fi propus să se deschidă imediat o 
listă de subscripţie, pentru a se putea ridica 
peştişorului un frumos monument de mar- 
moră !) 

Dar să lăsăm la-o-parte gluma. 

Sătenii din Cuciurul-Mare sunt oameni de 
cinste şi de râs nu-i fac decât cei câţi-va vene- 
tici pripăşiţi pe-acolo. 

Sutele de gospodării dovedesc, toate, dragos- 
tea de bună şi trainică datină românească. 


39 


www.dacoromanica.ro 


Soarele răsare noaptea 


www.dacoromanica.ro 


Partea Întâia 


O m la drum 


www.dacoromanica.ro 


upăce fu demobilizat, Stan Ni- 
meni se găsi iarăși în forfota 
Bucureștilor. Aici, se considera 
numai musafir, aşa că începu 
să se gândească din ce în ce mai 
mult la viitorul său. 

Rana primită peste Nistru nu-i îngăduia să 
lucreze într'un birou. In consecință, se hotărî 
să plece în Bucovina, pe care, din 1940, cu ex- 
cepţia trecerii spre front, n'o mai revăzuse. La 
Cernăuţi o viață nouă înflorea acuma peste în- 
treg doliul trecutului. Totuși, Stan era decis să 
nu se stabilească acolo, ci la Cuciurul-Mare, 
unde îl atrăgeau amintirile copilăriei, pe care 
continua să le întreţină vii în sufletul său. 

Cât timp zăcuse la spital — zăcuse aproape 
trei luni —, scrisese la un roman de răsboiu, 
pe care îl termină în Capitală. Cu banii înca- 


45 


www.dacoromanica.ro 


sați pentru carte, putea să-și constituie un 
prim capital. Fără să mai aştepte apariția lu- 
crării, Stan îşi împachetă puţinele bagaje și, 
într'o dimineață de Decembrie, plină de soare, 
urcă în acceleratul București-Cernăuţi, amin- 
tindu-și cu prilejul acesta de tristeţea, cu care 
privea, pe timpul ocupaţiei bolșevice din Buco- 
vina, tăblia indicatoare ,,Bucureşti-Dorneşti“, 
Dorneșştii aceia, dincolo de care nu exista nimic 
decât o negură nesfârşită, străbătută de geme- 
tele şi de bocetul Românilor rămași în dias- 
poră. (Lui Stan Nimeni îi plăcea foarte mult să 
stea pe peronul Gării-de-Nord ; i se părea că 
toate trenurile pleacă spre niște Cernăuţi de 
legendă, spre un fel de Ierusalim inaccesibil 
cruciaților din faţa lui; e explicabilă, deci, 
emoția cu care urcase în compartimentul acce- 
leratului în dimineața aceea.) Când trenul 
porni, Stan îşi făcu cruce, cum își făcea la în- 
ceput de drum în timpul copilăriei sale. Așa îl 
învățase că se cade Ioniţă, tatăl său, a cărui 
cruce se surpase acuma de mult în cimitirul 
din Cuciurul Mare. 

N'avea nici o ştire despre satul său. Gospo- 
dăria părintească fusese vândută, însă Stan nu 
se descuraja de asta, căci spera să ajungă la o 
înțelegere cu actualul proprietar. „Numai să n'o 
fi risipit bolșevicii,” — se temea dânsul. 


46 


www.dacoromanica.ro 


Trenul gonea sălbatic printre câmpiile de 
zăpadă, deasupra cărora se boltea un strălucitor 
cer fără nouri. De la Mărășești, însă, începu să 
ningă — și văzduhul se încenușă ca o poveste 
spusă seara la gura sobei. Stan picotea în un- 
gherul său, detașându-se tot mai mult de pre- 
zent, ca să revadă straniile pagini ale unui tre- 
cut doldora de miracole. Când își redeschidea 
ochii, se mira că se găsește între oameni străini, 
care trăncăneau verzi și uscate în jurul răsbo- 
iului, și nu între prietenii săt, care trăiau atât 
de viu sub nourii unui Cuciur-Mare de vis. 

Apoi, se gândi la viitor. 

Voia să-și organizeze o viaţă frumoasă, gos- 
podărească, simplă, voia să-și cultive singur gră- 
dina și țarina, și tot singur să stea de vorbă cu 
cerul în nopţile clare de August bucovinean. 

„Trebuie să mă desintoxic până la puritatea 
de sânge a unui copil — își spuse, poate pentru 
a zecea oară, pe când trenul pipăia funinginea 
înserării și în timp ce, pe la cantoane, se aprin- 
deau ochii somnoroși ai semnalelor luminoase. 
„Vreau să devin omul, care plantează nuci şi 
vișini în ţărâna proaspătă a satului său, și nu 
să rămân sămănătorul sterp de stele, care-am 
fost până acuma !” — dar ceva se strânsese în 
inima lui când gândise acestea. 

Cu cât se apropia de capătul călătoriei, Stan 


47 


www.dacoromanica.ro 


Nimeni se emoţiona tot mai mult. Lacrimi mari 
îi veneau în ochii verzi, în care lumina com- 
partimentului aprindea luciri tainice de focuri 
ciobănești. Imbrăţișându-şși cu privirea tovarășii 
de drum, le spuse că pleacă să-și revadă pentru 
întâia oară după refugiu satul natal, unde do- 
reşte să se stabilească pentru totdeauna. Un 
călător îl privi indiferent peste ochelari, altul 
făcu un „Da?“ incolor, iar ceilalți nici nu-l 
luară în seamă, ci continuară să-discute despre 
rentabihtatea unei fabrici de cherestea din 
Vatra-Dornei. („Crezi că intră şi Forfotă în 
conbinaţie ? Dar Cvasniuc ?"“ etc., etc.) Jenat, 
Stan Nimeni se strecură, printre picioarele că- 
lătorilor, de la locul său de lângă geam până la 
portieră, ca să iasă în coridorul aproape cu totul 
camuflat, și deschise ușa. Un val de zăpadă îl 
înproșcă în față, prefăcându-i-o în obraji de 
Moș-Crăciun. Stan râse fericit şi, închizând 
ușa, îşi aprinse o țigară, ca să zărească în fumul 
ei iernile de altădată. Uneori, în vre-o după- 
amiază, Ioniță înhăma calul la sania cea mică, 
țărănească, îl înfăşura bine în blană pe băiat şi 
porneau amândoi peste câmpiile îngheţate. 
Când soarele apunea, fostul diriginte şcolar 
oprea calul și privea împreună cu băiatul său 
cum zăpezile prindeau o brumă de aur peste 
întinderea lor nemărginită, o brumă care, apoi, 


48 


www.dacoromanica.ro 


își schimba într'o puternică văpaie roșie lucı- 
rea. După aceea, porneau spre casă, unde gos- 
podina, doamna Melama, îi aștepta cu masa 
pusă. Cum aburea de gustos borșul de sfeclă din 
talgerele înflorite ! Cât de plăcut la vedere era 
scrobul auriu din cratița uriașă, care se răsfăţa 
pe acoperâmântul alb ca omătul! Şi cum sfâ- 
râuau în tigaie cârnatu afumaţi de casă, pe cari 
îi prepara meșterul Ciapek ! 

Pe urmă, Stan o ruga pe Melama să-i citească 
o poveste „lungă, cât ma lungă, mamă!“ și 
ziua se încheia sub aripi de ca năzdrăvani sau 
cu spame de balauri. 

Trenul ajunse abia după miezul-nopțu la 
Cucurul Mare Aici, viscolea straşnıc. Pe pe- 
ron, nimeni decât impiegatul de serviciu, care, 
cu gulerul paltonului ridicat, abia de rezista la 
bătaia vântulu Semaforul își coloră în verde 
ochiul şi trenul pornı mai departe, pierzându-se 
1medhat în rafalele de zăpadă Impiegatul privi 
spre călătorul singuratic, încercând să- gh1- 
cească faţă, însă — cum Stan nu 1 se adresă 
cu nici un cuvânt — reintră tropăindu-și pı- 
caoarele pline de omăt în biroul de mișcare, ca 
să reia lectura unui ziar primit de la fochistul 
acceleratului, și nu se mai sinchis: de călătorul 
acela ursuz, care nici măcar „bună-seara“ nu-i 
dăduse 


49 


www.dacoromanica.ro 


Afară, Stan rămase locului câteva minute. 
Işi așezase în zăpadă geamantanul şi, acuma, 
încercă să deslușească prin fulguirea mereu 
mai deasă contururile satului, dar, bineînţeles, 
nu putu să străbată cu privirea mai departe de 
peronul gării. Cum geamantanul nu era prea 
greu, Stan se hotărî să-și caute în sat un adă- 
post, nu la gară, așa că porni voinicește prin 
noapte. 

Uneori, se împiedica de troienele uriașe din 
marginea drumului, alteori luneca în vre-un 
șanț, însă nu se descuraja, ci râdea vesel în 
timp ce omătul i se îngroșa pe cușma, pe care 
avusese precauţia să şi-o cumpere la București, 
unde umbla numai cu pălărie. Dupăce trecu pe 
lângă cantonul c. f. r. dinspre Dumbrava-Roșie 
şi pe sub pod, ajunse în cele din urmă pe uliţa, 
care ducea spre casa părintească. Incepu să fie 
îngrijorat. Peste ce fel de oameni va da ? Se va 
putea înţelege cu ei? Cele 200.000 de lei, pe 
care le încasase de la editorul său, prezin- 
tau un acont acceptabil. Până într'un an, Nı- 
meni ar fi plătit cu siguranţă restul de bani 
pentru gospodărie, iar peste doi ani ar fi răs- 
cumpărat și țarina de la actualul proprietar. 
Dorind din tot sufletul ca acesta să se arate 
rezonabil, Stan își grăbi pașii și, în curând, se 
găsi în ograda gospodăriei fostului diriginte 


50 


www.dacoromanica.ro 


şcolar. Un câne prinse să latre furios la străin. 
Un altul nu întârzie să-i întovărășească glasul. 


Peste puțin, uşa pridvorului se deschise și un 
bătrân scund și bărbos, cu un suman stacojiu 
peste umeri, ieşi pe prag, înălțând fanarul pră- 
fuit, pe care îl purta în mâna stângă. Scrutând 
ograda, strigă cu vocea răgușită : „Da' care-i 
acolo, mă?!” Stan răsări din umbră, speri- 
indu-l cu apariţia sa bruscă pe moşneagul, care 
se retrase brusc în pridvorul cu o mulțime de 
gemuleţe colorate, în pridvorul acela fermecat. 
unde, pe timpul când părinţii străinului din 


51 


www.dacoromanica.ro 


noaptea asta mai trăiau, se petrecuseră atâtea 
lucruri frumoase și unde băiatul de pe vremuri 
învățase zi de zi să cunoască o viaţă, pe care, 
acuma, voia s'o reconstituie neapărat, cu toate 
minunile și tainele e1. Fanarul bătrânului pre- 
făcu gemuleţele colorate într'o ploaie ciudată, 
care se risipi ca un miraj pe fulgu de zăpadă din 
dreptul lor. 

— Tu, de colo, ce vrei ? — strigă, dindărătul 
ușii, moșneagul, ale căru priviri încercau să 
pătrundă printr'un gemuleţ roșu ca ochiul unui 
diavol. 

Lui Stan îi vem să râdă ; bătrânul părea un 
drac caraghios, din cei ce pot fı văzuți prin 
bâlciurile ucrainene, unde caută să înveselească 
lumea; totuşi, se stăpâni și strigă la rândul său 
— din răsputeri, ca să domine urletele vântu- 
lui, care sgâlțâia portița ferestrei de la podul 
șurei, și lătratul tot mai vehement al potăilor 
de lângă grajd. 

— Dă-mi drumu”, că aşa nu putem vorbi... 

Capul bătrânului se bălăbăni cu atâta tărie în 
dreapta şi în stânga, încât Stan crezu că se va 
desprinde de pe grumazul subțire şi cam 
strâmb, cu un măr al lu Adam exagerat de 
proeminent 

— Bine, mă omule al lu Dumnezeu, -— 
strigă din nou drumeţul, — doar n'o să mă lași 


52 


www.dacoromanica.ro 


afară pe-o urgie ca asta! In casă ţi-oiu spune 
cu deamănuntul despre ce-i vorba, că nu-i 
crede că vou fi fiind un vârcolac, care să te 
mănânce. 

Moșneagul chibzu câtva timp şi se părea că 
vrea să cedeze, asa că Stan rămase cu atât mai 
dezamăgit, când momâna de după geamul cel roş 
îsi bălăbăni iarăși capul. 

Văzând că nu e nimic de făcut și oftând la o 
astfel de primire, îl lăsă în plata Domnului pe 
moşneag și porni de acolo. In uhţă se opri puţin, 
ca să se gândească încotro s'o 1a. Acuma, gea- 
mantanul i se părea greu, ca și cum ar fi fost 
umplut cu pietre, căci luptase din greu prin 
nămeți de la gară până aici. De câteva minute. 
viscolul se deslănţuise într'un adevărat orcan 
Trâmbe de zăpadă dănțuiau tot mai sălbatic 
prin uliţă, ca, apoi, să sară peste garduri pentru 
a se pierde prin grădim fără fund. Orice sunet, 
afară de cel al furtunii, părea stins. Orcanul urla 
atât de puternic, încât nici măcar foşnetul de 
ocean înfuriat al teilor din ogradă nu răsbătea 
prin perdeaua de fulgi Stan ajunse la conclu- 
zia că, dacă nu se re'ntoarce la gară, ca să ceară 
impiegatului găzduire, într'un cotlon din biroul 
de mișcare, va sfârși prin a muri doborît de vıs- 
col Blestemând încăpățânarea moșneagului şi 
năpădit de amărăciunea unei astfel de întoar- 


53 


www.dacoromanica.ro 


ceri la gospodăria părintească, Nimeni se plecă 
să-și ridice geamantanul. In acelaș moment, 
văzu că o fereastră a casei cooperatoriale e` 
luminată și inima îi svâcni. Ce ar fi dacă ar 
încerca acolo ? Ridicându-și plin de speranță 
geamantanul, trecu peste uliţă și se pomeni la 
ușa clădirii preoțești. O hargată, care tocmai 
voia să intre în casă, se isbi speriată de dânsul. 

— Nu te teme, — se grăbi Stan să-i liniș- 
tească spaima. Părintele cooperator e acasă ? 

— Este, — răspunse fata, ţinând pe jumă- 
tate deschisă ușa, ca și cum s'ar fi gândit să se 
repeadă înăuntru la cel dintâiu semn de pri- 
mejdhe din partea străinului. 

— Atunci, fii bună, rogu-te, și poftește-l din 
partea mea să mă primească în casă pentru 
câteva clipe, căci vreau să-i vorbesc ceva. 


— Apoi, bine... — conveni hargata, însă a- 
dause imediat : — Da’ să așteptați aici! 
-— Am să aştept, fată, — râse încet Stan 


Nimeni şi începu să-și scuture de omăt picioa- 
rele. 

Peste puțin, fata se arătă din nou și-l pofti 
în casă. In antreu, bărbatul se desbără de pal- 
ton şi de cușmă, și se lăsă condus de hargată 
în cancelarie, unde un preot tânăr și vioiu îi 
ieşi mirat înainte. Stan își spuse numele și-i 
arătă ce nevoie îl mânase încoace. Părintele 


54 


www.dacoromanica.ro 


Cremene păru bucuros de musafir, deşi ase- 
menea ceas nu prea era potrivit pentru ospeţie. 

— Iată, chiar acuma am picat şi eu acasă. 
Vin dela un bolnav pe moarte, pe care l-am 
grijit. Incă n'am luat masa. Vrei să mi-o cins- 
teşti și dumneata ? 

Mai târziu, Stan avea să-i mulţumească lui 
Dumnezeu că moșneagul din seara aceea nu 
voise să-l primească. Incă în timpul cinei, cină 
târzie ca şi picarea în casă a drumeţului, se 
întemeie o prietenie adâncă între cei doi 
oameni. La ea contribui, nu cu puţin, şi Ana, 
soția cooperatorului. 

După cină, femeea se retrase şi cei doi băr- 
baţi rămaseră să mai tăifăsuiască la o ţigară, 
fără să se îngrijoreze de nătângia vântului, care 
bufnea fără încetare cu frunţi mari de zăpadă 
în fereastră. In încăpere era cum nu se poate 
mai plăcut. Odaia mavea nimic convenţional în 
ea. Pe lângă biblioteca teologică și registre — 
căci, cum îi explică părintele Cremene mai târ- 
ziu, parohul îi încredinţase lui purtarea cance- 
lariei —, se găseau şi destule cărți mirene. Pe 
pereţi, prinse deasupra scorțarelor, câteva bune 
tablouri bisericești își îmblânzeau dulce culo- 
rile în lumina domoală a lămpii cu abajur al- 
bastru. De cald, era cumu-i mai potrivit, așa că 
ţigările le ticneau într'adevăr celor doi meseni. 


55 


www.dacoromanica.ro 


Stan îi astoris. pe scurt părintelui Cremene ce 
fel de treburi îl aduceau încoace. La rândul său, 
preotul îl puse la curent cu situaţia fostei gos- 
podării a lui Ioniță Nimeni 

— Dacă nu mă înșel, casa a fost vândută de 
mătuşa dumitale, și anume lu Nuchăm Glau- 
bach, care s'a spânzurat anul trecut Rămânând 
în mânile comunistului Muniș, un fecior de-al 
lu Nuchăm, acela a lăsat-o în părăsire. Scurt 
înainte de-a fugi din sat odată cu ceilalţi comu- 
mişti, l-a instalat, în bătaie de Joc, pe Durac, 
năucul satului. venit de undeva de peste Prut, 
ca stăpân al gospodăriei, și 1-a poruncit să nu 
părăsească în nic. un caz casa, căci, dealtfel, îl 
va duce cu duba cea neagră în Siberia. Năucul 
a luat în serios porunca lui Muniș Glaubach, 
așa că s'a instalat deabinelea ca stăpân al gos- 
podăriei și oamenii, întrucât sunt destule case 
hbere în sat în urma deportării țăranilor de 
către bolșevici, l-au lăsat în pace. Adevărat, 
jandarmii au cercetat întreaga chestiune, însă 
deocamdată n'au luat nici o măsură, de vreme 
ce nu s'a anunțat nimeni care să ridice vre-o 
pretenție 

— Prin urmare, ce trebue să fac? — în- 
trebă Stan 

— Să pleci mâne la Cernăuţi, unde să te 
interesezi la guvernământ, căci nu cunosc pro- 
cedura exactă. 
56 


www.dacoromanica.ro 


După ce mai fumară câte o țigară, se pregă- 
trà să meargă să se culce, însă Ana se arătă 
în uşă, rugându-i să mai zăbovească „până se 
va încălzi odaia domnulu Nimeni”, astfel că 
bărbaţii se așezară iarăşi la sfat 

Totuși, Stan nu plecă a doua zi la Cernăuţi, 
căci viscolul nu slobozise de loc din tărie, ci 
continua să sufle cu o tărie turbată; ca să nu 
piardă zădarme timpul, se hotărî să meargă 
până la jandarmerie, unde vorbi cu şeful de 
post Buzdugan, care îi explică serviabil că în- 
treaga chestiune poate fi rezolvată chiar în lo- 
calitate şi care se oferi să facă imediat toate 
formele legale la autoritățile respective, ară- 
tându-i că lucrul e cu atât mai ușor, cu cât gos- 
podăria şi țarina au aparţinut pe vremuri pă- 
rinților lu Stan 

— Până deseară, totul e gata, — încheie şe- 
ful de post. — Deocamdată, vă dau doi jan- 
darmi, care să-l evacueze pe Durac, ca să vă 
luaţi încă astăzi în primire casa. 

— Nu, — protestă Stan — Nu doresc să-l 
dau afară pe omul acesta. Unde să meargă pe-o 
vreme ca asta ? Vreau să-i fac un rost pe lângă 
casa mea (,,Doamne” ! — se gândi îndată. — 
„Am spus pentru întâia oară casa mea ! Da, e 
casa mea, acuma e cu adevărat casa mea!” — 
şi-o mare bucurie îl cuprinse, deși, în momen- 


57 


www.dacoromanica.ro 


tul acela, viscolul urla mai tare ca niciodată 
afară). 

— Bine, cum doriţi, — răspunse jandarmul, 
-— deși ar fi mai bine să-l trimit la urmă, peste 
Prut, de unde a venit 

Cum era aproape de amiază, Stan îi invită 
pe cei trei însoțitori la o ospătărie de lângă 
podul c. f. r., pe care o ţinuse pe vremuri Ber- 
ciu Wender, un evreu, dar care, acuma, era în 
stăpânirea unui român. După ce mâncară nişte 
bucate gustoase, gătite de nevasta durdulie a 
ospătarului Jaba, se despărţiră, șeful de post 
pornind-o spre primărie, iar ceilalți doi jan- 
darmi, împreună cu Stan, spre „casa lui Du- 
rac“. Până acolo, nu scoase nimeni nici o vorbă, 
căci pumni întregi de omăt le-ar fi intrat în 
gură. Abia în ogradă unul din jandarmi strigă, 
bătând cu patul puștii în ușa pridvorului, să li 
se deschidă ; trecu foarte mult timp până ca 
moșneagul să crape un geam și să-l întrebe pe 
jandarm ce vrea. Acesta nu mai strigă nimic, 
ci începu să bontănească din nou în ușă, așa că 
moşneagului nu-i rămase altceva de făcut, 
decât să se conformeze. 

Pătrunseră cu toții în casă. 

Trecură prin pridvor, tindă şi odăi, însă nu se 
opriră decât în bucătărie, căci numai ea fusese 
încălzită. Dealtfel, celelalte încăperi erau com- 


58 


www.dacoromanica.ro 


plet goale. Inainte de-a fugi, Muniș Glaubach, 
care militase în rândurile comuniste, ajungând 
chiar să facă parte din G. P. U.-ul comunei, 
vânduse toată mobila, pe care Nuchăm o strân- 
sese cu atâta mândrie burgheză pentru familia 
sa, şi nu lăsase în casă decât un pat și câteva 
toale pentru Durac. Pe plită, se răsfăța un 
ceaun, în care clocotea o fiertură de varză, iar 
pe pat, peste ţoale, un dărab de mămăligă rece. 
Lui Stan îi tremurau mânile -— atât de emoţio- 
nat era. Revăzu, dintr'odată, totul: pe Valia, 
servitoarea, pe Nazarie, hargatul, cânele, pisica. 
masa curată și tigăile strălucitoare, blidarele şi 
dulapul cu ulcele şi pahare, cumpărate de la 
Putna, cuptorul înalt, dărâmat acuma, și toate 
celelalte ustensile ale unei cuhnii gospodăreşti, 
care se respectă. Trecându-și cu palma peste 
ochi, viziunea dispăru şi Stan îl avu iarăși pe 
Durac în fața sa, pe Durac, căruia jandarmii îi 
şi explicaseră rostul lor aici. 

Moșneagul se apăra din răsputeri. Nu, nu va 
pleca din casa asta. Gospodăria, grădina şi ța- 
rina îs ale sale. Cine-i omul acesta, care a venit 
să-l turbure încă de cu noapte? Să-l turbure 
aici, în ograda, pe care i-o dăduse tovarășul 
Muniş Glaubach în primire ? Asta e o necu- 
viință faţă de dânsul, față de Durac! Stan în- 
cercă să-i explice că nu-l dă nimeni afară: Dim- 


59 


www.dacoromanica.ro 


potrivă, îl pofteşte să rămână și chiar îl va 
îmbrăca și-i va da simbrie, însă moșneagul se 
arăta mereu intransigent. El e stăpânul casei și 
rare nevoie de simbrie! Numai hargaţii pri- 
mesc simbrie .. Atunci, pierzându-și răbdarea, 
unul dintre jandarmi îi poruna să-și facă ime- 
diat catrafusele. Dacă nu, îl vor lua pe sus şi-i 
vor arunca în uhţă boarfele. 

Durac se uită cu o ură groaznică la Stan, care 
îi examina cu o întristată curiozitate faţa sălba- 
tică, încadrată de o barbă încâlctă, roșcată și 
cu multe fire albe în ea. 

— Daţi-l dracului, domnule Nimeni! — 
vorbi unul din jandarmi. — Rusnacul ăsta o 
să vă aducă numai neplăceri Tot e mai bine 
să-l trimitem la urmă, după cum a zis şi dom- 
nul şef de post. 

Stan făcu un gest liniştitor. 

— Lasă, domnule plutonier. V'am mai arătat 
că nu vreau ca omul acesta să fie aruncat pe 
drumuri. 

Apoi, 1 se adresă lu Durac 

— Moşule, înţelege odată... Va trăi aa şi 
de-acuma încolo ca în casa dumitale, care, de 
fapt, e, totuși, casa mea ȚŢi-oiu da o simbrie 
într'adevăr bună.. 

Bătrânul nici nu-i răspunse, cı ieși trântind 
uşile, însă afară îl apucară niște braţe de vânt 


60 


www.dacoromanica.ro 


atât de turbate, încât, aproape fără să vrea, se 
dădu repede îndărăt în pridvor. 

Stan, care se luase după dânsul, îi spuse, 
arătând spre câni : 

— Şi pe ei cui vrei să-i laşi ? Unde ai să te 
duci pe o vreme atât de cumplită ? Haide, ho- 
tărășşte-te și rămâi... 

Moşneagul se gândi câtva timp. In cele din 
urmă, dădu încruntat din cap. Atunci, noul 
stăpân al casei răsuflă în aşa fel, ca și cum i 
s'ar fi ridicat o piatră de pe inimă. 

După ce Stan îl convinse în asemenea mod 
pe Durac, le mulțumi jandarmilor și merse la 
părintele Petrea Cremene. 

— Tocmai te aşteptam cu masa, — îl întâm- 
pină Ana, ieșind din bucătărie. 

Stan roşi. 

Erau orele 2... 

— M'am gândit să nu.vă mai deranjez cu 
masa, dupăce aţi fost atât de. amabili și mi-ați 
oferit un adăpost! — protestă invitatul. Am 
mâncat la ospătăria de lângă pod... 

— Două mese nu strică niciodată! — râse 
părintele Cremene, netezindu-și bărbuța nea- 
gră ca smoala. — Hai, nu mai face nazuri ! Pof- 
teşte cu noi... Doar nu vrei să-mi jigneşti so- 
ţia ? |... 

De astă dată, mâncară în sufragerie. Stan o 


61 


www.dacoromanica.ro 


găsea fermecătoare pe Ana. Ulterior, află că 
Petrea Cremene o iubise încă de pe când era 
elev în clasa a IV-a la liceul „Aron Pumnul“ 
din Cernăuţi, iar dânsa elevă la „Liceul Orto- 
dox de fete“. Se întâlniseră într'o dimineaţă de 
Iunie în parcul Dominic, se priviseră lung şi, 
de-atunci, se întâlniseră mereu, ca, dupăce Pe- 
trea își luase licenţa în 'Teoologie, să se căsăto- 
rească, deși tatăl vitreg al fetei, un învăţător 
pensionar, cu numele Bzoveiu, nu prea era de 
acord cu profesiunea lui. i 

— Proaspăt hirotonisit, am venit ca şi dum- 
neata, într'o noapte la fel de viscoloasă, în sa- 
tul acesta. Intâiu, ne-am înspăimântat. Apoi, 
însă, am îndrăgit Cuciurul-Mare şi am rămas 
aici chiar și dupăce mi-am dat doctoratul, ceea 
ce l-a supărat foarte mult pe socrul meu, Dum- 
nezeu să-l ierte ! 

Refugiul îl trăise într'un sat din sudul Ar- 
dealului. De cum Bucovina fusese eliberată, 
căutase să se reîntoarcă de îndată la Cuciurul- 
Mare. Aceasta, cu toate că un Inalt Chiriarh ar- 
delean, care îl cunoştea din teza lui de docto- 
rat, onorată cu ,,Magna cum laude“, ar fi do- 
rit să-l păstreze pe lângă sine. 

Acuma, trăia cam izolat. Dintre vechii prie- 
teni intelectuali din sat nu se reîntorsese nici 
unul deocamdată. Deaceea și era atât de bucu- 


62 


www.dacoromanica.ro 


ros că Stan Nimeni se hotărîse să se aşeze la 
Cuciurul-Mare. 

Preot adevărat, chemat prin harul Celui-de- 
Sus, nu făcut din cine ştie ce socoteală ome- 
nească, părintele Petrea Cremene era destinat 
să ajungă un fel de popa Tanda. 

Cu parohul bisericii sale, cooperatorul nu se 
împăca tocmai bine. 

Părintele Eustațiu Seredencu, originar de 
peste Prut, avea teorii proprii în ceea ce pri- 
vește pastorația. Astfel, sfinția-sa era de părere 
că sătenii trebuie ţinuţi la distanţă și că preo- 
tul nu prea are ce căuta în viața lor cea de 
toate zilele. Uneori, părintele Seredencu chiar 
îl și mustra pe cooperator pentru zelul arătat 
în relaţiile cu ţăranii. 

— Totuşi, — încheie cooperatorul, — nu pot 
să-i port pică. Suntem două mentalități deose- 
bite şi atâta tot. 

Stan Nimeni și noul său cunoscut își înche- 
iară ziua jucând câteva partide de șah — în 
timp ce Ana, luminată de razele blânde ale 
lămpii cu abajur, citea o carte de nuvele. 

Inainte de-a se ridica de la ultima partidă, 
părintele Cremene îi șopti fericit și roșind uşor: 

— Ştii... în curând vom avea un copil... Am 
să te rog să-i fii naș... Căci ești om tare cum se 
cade și vei fi un bun părinte sufletesc. 


63 


www.dacoromanica.ro 


După ce viscolul se potoli, Stan plecă la Cer- 
năuţi, ca să cumpere mobile. Trecând pe la gu- 
vernământ, se interesă dacă, în baza actelor, 
pe care 1 le adusese șeful de post Buzdugan, se 
poate considera stăpân absolut al bunurilor pă- 
rintești. I se răspunse că da, și, atunci, Stan Ni- 
meni umblă două zile la rând pe la diferite pră- 
vălu, ca să-și cumpere mobila dorită, adică mo- 
bilă, care să samene cât mai mult cu aceea de 
odimoară. Intro Vineri, după câteva ceasuri 
de drum greu, camionul închiriat la Cernăuţi 
descărcă în ograda lu Stan, grămada de mese 
de scaune, de paturi, de covoare și de mărun- 
tışuri. 

In lipsa stăpânului, Ana angajase o servi- 
toare, care făcuse curățenie radıcală în casă, 
asa că Stan se putu ocupa imediat de aranjarea 
mobilelor. 

Această îndeletnicire îi produse o adevărată 
betie. 

— Am impresia, — îi spuse Anei, — cÀ scriu 
cea mai frumoasă poezie. lată, odaia asta e 
acuma aproape exact cum a fost cu douăzeci de 
am în urmă. Salonul, la fel. N'a ıdeie cât am 
alergat până să săsesc și lampa potrivită ! 

Buna lui dispoziție o contamină și pe d-na 
Cremene MHargata, o fetișcană harnică şi care 
știa şi găti, se mișca asemenea unui prâsnel în- 


64 


www.dacoromanica.ro 


coace şi'ncolo prin odăi. Numai Durac era po- 
somoriît și le tot vorbea ceva cânilor săi, între 
care sta întunecat ca un duh al răului. 


— Oameni buni, am flămânzit de când vă 
tot aştept i — răsări în pridvor cooperatorul. 
— Haideţi la masă, că aveţi şi după amiază 
timp... 

Merseră împreună, luând cu ei și servitoa- 
rea, care nu avusese timp să gătească nimic în 
dimineaţa aceeâ. 

Durac mormăi către unul din câni: 

A 65 


www.dacoromanica.ro 


— Ai văzut, Diavole ? Pe mine nu m'au che- 
mat! Și nici să-mi fierb în bucătărie barabu- 
lele n'am avut cum, căci afurisita asta de har- 
gată într'una se tot fâșnea pe lângă mine. 

Apoi, către celălalt : 

— Da, da, vei rămânea nemâncat, Satano ! 
Până la urmă, va trebui să vă duc pe amândoi 
la Derehlui, ca să vă înec, că e mai bine să pieri 
înecat, decât să mori de foame, crede-mă, măi 
Satano ! — și Durac își șterse barba încâlcită, 
în care se prelinseseră câteva lacrimi. 

Un scârțânt îl făcu să-și întoarcă spre portiță 
capul. 

Venea hargatul părintelui Cremene, care 
purta un coșuleț în mâna stângă și o pâne în 
cea dreaptă. 

— Noroc, moş Durac ! — îl salută vesel flă- 
căul. lată, ţi-am adus de mâncare. 

Scoase o oală, în care fumega o halcă de 
carne afumată, apoi un castravete și cartofi be- 
rechet. 

— Uite, ţine și pânea. Pentru câni ai niște 
mămăligă rece. Iată şi-un şervet. Unde să ți 
le așez ? 

Cum moșneagul tăcea, hargatul îl privi ne- 
dumerit. Nu ştia ce să facă. In cele din urmă, 
se hotărî să pună îndărăt în coș bucatele și-l 
lăsă lângă Durac. 


66 


www.dacoromanica.ro 


Inainte de-a pleca, mai spuse: 

— Bagă de seamă, să nu-și vâre cânii botul 
în oală. După coşarcă oiu veni eu mai târziu. 
Sănătate bună... 

După ce hargatul dispăru după portiţă, fluie- 
rând o melodie săltăreaţă, auzită la horă, moş- 
neagul se apropie încet de coş și-i cercetă în- 
deamănunt conţinutul. O făcu cu atâta precau- 
ție, ca şi cum n'ar fi fost decât otravă înăuntru. 
Apoi, deși un nod i se tot urca în gât, îl îm- 
pinse cu dispreţ la-o-parte, în timp ce cânii se 
uitau cu ochi înlăcrimaţi la dânsul. 

Când moșneagul observă privirea lor, oftă şi, 
apropiindu-se iarăși de coș, scoase din el mă- 
măliga și le-o aruncă. Diavolul și Satana se nă- 
pustiră lacomi, înghiţind-o într'o clipă. Apoi, 
se aşezară în coadă și începură să-l privească 
din nou. 

Lui Durac îi era grozav de foame. Mirosul 
cărnii afumate, care mai aburea în oala ei de 
lut, i-o ațâța și mai mult. Pe urmă, moşneagu- 
lui i se umplea gura cu apă și după castrave- 
tele dolofan şi tare (îl încercase cu unghia). To- 
tuși, nu se atinse de bucate. Nici măcar un 
pumn de pâne nu gustă, ci, scoțându-şi de după 
brâu cuțitul, tăie în două pânea şi le-o svârli 
potăilor. La fel procedă şi cu carnea. Din car- 
tofi făcu două părţi egale, așezându-le sub bo- 


67 


www.dacoromanica.ro 


tul fiecăruia din câni, care își hlăpăiră pe dată 
porția. 

Terminând cu acestea, Durac aruncă bietul 
castravete în faţa pridvorului, „ca să vadă ei!“ 
— şi ieşi în drum. 

(De fapt, „ei“ nu văzură nimic, căci harga- 
tul, venind să-și ia înapoi coșul, îl ridică şi-l 
aruncă după o cioară, care cârâia pe gard...) 

Moşneagul simţea că, de foame, i se moaie 
picioarele. 

După un timp de meditare, luă hotărîrea să 
meargă prin vecini, 

Nimeri la Catrina Chinașciuc, o cotoroanţă 
vestită prin largul gurii ei. 

Dornică să cunoască amănunte asupra lui 
Stan Nimeni, femeea îi dădu bucuroasă de 
mâncare. 

Moşneagul înghiţi două străchini cu borş şi-o 
oală întreagă de sarmale. 

Deşi era nerăbdătoare să deslege cât mai cu- 
rând baierile gurii lui Durac, totuși Catrina 
Chinașciuc aşteptă cu destulă răbdare ca bă- 
trânul s'o termine cu masa și abia pe urmă îl 
întrebă, simulând o mare milă: 

— Da’ cum de-ai ajuns aşa de rău, moş Du- 
rac ?... că te ştiam om vrednic şi cu tot rostul... 

— Iată, mau dat afară din casă, — oftă moş- 


68 


www.dacoromanica.ro 


neagul și îi istorisi, pe larg și în felul său, în- 
treaga afacere. 

Ştia și Durac, oricât de „durac“ era el, că fe- 
meea din fața sa are faima celei mai active 
poște a satului. 


După o zi, întreg Cuciurul-Mare cunoştea 
povestea cu zăludul din casa lui Stan Nimeni... 

Iarna trecea greu, însă nu neplăcut. 

Atâtea lucruri mai trebuiau puse la punct! 

De ales seminţe... 

De gunoit pământul... 

De năimit oameni... 

Noroc că Stan îl avea alături, de ajutor, pe 
părintele Cremene, care-i sta la îndemână nu 
numai cu vorba, ci şi cu fapta. 

Serile, după diferite treburi și alergături, Ni- 
meni mergea aproape întotdeauna la coopera- 
tor, unde juca un şah sau tăifăsuia la gura sobei, 
în timp ce, afară, iarna își dădea cu neruşșinare 
poalele peste cap. 

De cele mai multe ori, lua masa la preot. La 
el, regăsea o bună parte din atmosfera copilă- 
riei sale. Masa decurgea într'o plăcută, fami- 
liară solemnitate sub veghea lămpii — și Stan 
avea impresia că trăiește cu douăzeci și cinci 
de ani în urmă. Când se întorcea, apoi, acasă, 


69 


www.dacoromanica.ro 


își afla bine încălzit dormitorul, aşa că se lun- 
gea mulțumit pe divan, ca să citească o carte 
de gospodărie sau un roman criminal și să 
soarbă o cafea fierbinte sau un ceaiu. De scris, 
nu mai: scria : era ferm convins că e inutil să 
trăiești în viitor. 

(„Ce va mai rămâne din Shakespeare peste 
câteva zeci de mii de ani ?!'* — se întreba cu 
melancolie Nimeni.) 

Dupăce stingea lampa, își aprindea o ultimă 
ţigară, pe care-o fuma fără grabă, şi se gândea 
la de-ale agriculturii. Vedea mări de păpuşoiu, 
tălăzuindu-se frenetic în grădină, oceane de lu- 
cernă și auriu amurgite caruri de grâu. Tot- 
odată, se gândea și la drumurile de pădure, pe 
care va trebui să le facă în toamnă. 

Somnul îi era sănătos și fără visuri proaste. 

Nici o vedenie nu mai venea să-l turbure. 

Uitase până și de răsboiu. 

Dimineaţa, se scula pe la 8. Inspecta ograda, 
se interesa de orătănii și intra în grajd, ca s'o 
mângâie între coarne pe Bălaia. Pe urmă, dă- 
dea o raită prin bucătărie, unde sta de vorbă 
cu Saveta, care se dovedea întotdeauna gospo- 
dină harnică şi credincioasă. Terminând și cu 
dânsa, se reîntoarcea în dormitorul său și se 
aşternea pe socoteli, ca să se dumirească în ce 


70 


www.dacoromanica.ro 


fel ar putea s'o scoată mai potrivit la capăt cu 
purtatul casei. 

„De s'ar desprimăvăra odată !'* — îşi spunea 
Stan adesea. 

Cu câtă voluptate va înfige în pământul rea- 
văn cuțitul plugului! 

Cu câtă bucurie va vedea cum răsare primul 
fir de păpuşoiu ! 

Cu câtă dragoste va cerceta fiecare sămănă- 
tură ! 

Și, închizându-și ochii ca să desluşească ae- 
vea înlăuntrul său toate acestea, Stan surâdea 
fericit. 


— Pomnişorule, domnişorule! — bătu cu 
putere în ușă Saveta, trezindu-l pe Stan. 

— Ce s'a'ntâmplat ? — întrebă încă buimac 
de somn acesta. 

— Cineva bontănește de-un ceas în fereştile 
pridvorului, — veni speriată vocea servitoarei. 

Incordându-și auzul, Stan desluși şi el, la 
răstimpuri, câteva lovituri puternice. 

— Mă îmbrac şi vin îndată,—o linişti dânsul. 

In timp ce Stan își punea hainele, Saveta îi 
explica din tindă : 

— M'am uitat prin fereastra dela odăița mea 
şi-am văzut un fel de momâie. Zău ! Şi-am cre- 


71 


www.dacoromanica.ro 


zut că-i un tâlhar, aşa că mi-am tras imediat 
oalele peste cap şi-am spus într'una „,Tatăl 
nostru“, da momâia tot nu s'a dat dusă. Ia’n 
ascultați cât de tare bate acuma! 

Stan deschise cele două uşi de la tindă şi 
trecu în pridvor, întrebând cu glas foarte pu- 
ternic, ca să domine lătratul cânilor de afară: 

— Cine-i acolo ? 


— Eu, să trăiţi, domnule locotenent ! — rä- 
sună răspunsul. 
— Tu, Culăiţă ?! — exclamă plin de bucurie 


Stan, şi-i descue omului din ogradă, strân- 
gându-i călduros mâna îngheţată. 

Momâia Savetei se arătă ca un băietan fer- 
cheș, care, drept, ar fi putut speria multe fete, 
însă din cu totul alte pricini decât acelea, pe 
cari i le atribuise hargata în timpul cât dârdâise 
de teamă în odăiţa ei. 

— Hai mai repede înăuntru, că-i un frig cum- 
plit, — îl pofti Stan pe Culai a lui Mihai Mä- 
lai, fosta sa ordonanţă, și linişti câmi, care se 
sbăteau nebunește în lanţ sub lumina haluci- 
nantă a lunei — Ai noroc că Durac al meu n'a 
deslegat dulăii. Altfel, nu ştiu zău ce s'ar fi 
ales din sumanul tău. g 

Dupăce încuie ușa, îl conduse în camera sa 
pe Culai, aprinse lampa şi-o strigă pe hargată. 

— Hai, Saveto, să-ți vezi spaima, — râse 


12 


www.dacoromanica.ro 


Stan către fată, când ea intră cu mâna la gură 
în odaie. — Și, acuma, ian să tai o bucată bună 
de cârnaț și frige-l, și fă şi-o roată de mămăligă, 
dar mare de tot, căci am să gust şi eu cu Cu- 
lăiță. Pe urmă, adă niște lemne și pune-le'n 
sobă. Văd că s'a răcit sdravăn aici. Dece nu te 
desbraci Culai ? Şezi lângă sobă. Mare ger, nu? 

— Aşa de mare, că mă tem să nu crape luna.. 
— zâmbi Culai. 

Fosta ordonanţă a lui Nimeni îi istorisi aces- 
tuia toate câte i se întâmplaseră de când se 
-despărțiseră. Culai luptase până la Odessa, fu- 
sese rănit uşor la mâna stângă și, demobilizat, 
se reîntorsese la București, ca să dea acolo de 
urmele lui Stan. 

Aflând unde hălăduia fostul său superior, nu 
ezitase deloc să vină imediat încoace. 

— Şi amu, — încheie băietanul cu zâmbetul 
său de totdeauna, care nu se ştersese nici mă- 
car pe front, — veţi vrea sau nu veţi vrea, 
eu tot aici am să rămân... 

— Asta se potrivește de minune, — se entu- 
siasmă Stan. — Am nevoie de-un om credincios, 
care să-mi fie tovarăș adevărat la lucru. 

— Voiu fı un hargat model, — se grăbi să-l 
asigure Culai. 

— Nu bargat, ci colaborator. Am luptat de 
atâtea ori împreună în șanțurile de peste Nis- 


T3 


www.dacoromanica.ro 


stru, am văzut de atâtea ori împreună moartea, 
încât între noi nu mai pot exista relaţii de la 
stăpân la slugă, ci relaţii de la camarad la ca- 
marad. Vei îi administrator. Am de gând să fac 
o mulțime de lucruri. Pe tine vreau să te con- 
sider întotdeauna ca pe un adevărat prieten. 
Dacă nu mă duceai tu în spate atâta amar de 
drum, cine știe dacă nu putrezeam acuma acolo, 
în pădurea aceea, în care până şi lupii se te- 
meau de oameni! 

Furaţi de planurile de viitor, se sfătuiră până 
aproape de dimineaţă. 

Nu se culcară decât când luna începu să-și 
amestece cu cenuşa zorilor palorile. 


— Da! cine-i aiesta ? — se interesă Durac la 
Saveta, arătând înspre Culai, care îl însoțea pe 
Stan în grădină, ca să vadă starea pomilor. 

— Un prieten al domnișorului, — îl lămuri 
într'o doară hargata, văzându-și mai departe de 
treabă. 

Moșneagul mormăi ceva în barbă: 

— Un prieten al domnișorului ! — și pumnii 
i se strânseră cu mânie. 

Durac îi şi declarase, în gând, răsboiu lui 
Culai. 

Zilele următoare se dovediră foarte potriv- 


74 


www.dacoromanica.ro 


nice pentru băietan. Stan îi spusese moşneagu- 
lui că trebuie să dea ascultare noului venit, însă 
Durac opunea o rezistență atât de dârză, încât 
Culai era disperat. Zădarnic încerca să și-l 
apropie pe moșneag. Nimic nu reușea să-l de- 
termine pe acesta să renunţe la încăpățânata sa 
morocăneală. 

Culai iubea foarte mult animalele. 

Intr'o după amiază, vru să-l mângâie pe unul 
din câmi lui Durac. 

Dulăul, însă, își înfipse colții în mâna băre- 
tanului. 

Zăpada se înroși imediat de sânge. 

Intâiu, moşneagul, care sta în ușa grajdului, 
râse cu hohote. 

Apoi, năzărindu-i-se ceva, strigă către Culai: 

— Nu da în câne! 

— De fapt, unei asemenea potăi, ar trebui 
să-i crape capul, — strigă la rândul ei Saveta, 
care, observând din fereastra bucătăriei în- 
treaga scenă, alergase într'un suflet în ogradă. 

Pe când îi lega băietanului mâna, continuă 
să-l bruftuluiască pe Durac: 

— Dacă potăile dumitale ar fi câni adevărați, 
câni fumințţi, ar fi putut să înveţe până acuma 
că dumnealui e de-al casei. 

Moşneagul nu spuse nimic. 

Rânji, își fluieră dulăii și dispăru în grajd. 


15 


www.dacoromanica.ro 


In altă zi, Culai trebuia să descarce un car 
cu fân, cumpărat pentru hrana Bălaiei, vaca 
adusă dela un târg de Luni din Cernăuţi. 

— Să-ţi ajute și Durac, — îi spusese Stan, — 
ca să poţi termina până deseară. 

Băietanul îl chemă pe moşneag și-l rugă să 
deschidă poarta, care da la podul grajdului. 

Durac veni abia mișcându-și picioarele. 

— N'ai decât să-ți deschizi singur ! — spuse 
dânsul, moale. 

Deastădată, Culai își ieși din sărite : 

— Ascultă, moş Durac !... Dece te porţi așa 
de urît cu mine? Hrană primești, pat bun ai, 
bani capeţi deasemenea. Nu ţi-i rușine să pri- 
meşti de pomană toate acestea ? Atâta ştii... să 
te ţii întreaga zi de coada cânilor dumitale ! 

— Ce-ţi pasă ?! — se răsti bătrânul. 

Băietanul oftă într'o comică resemnare şi 
spuse zâmbind: 

— Să vezi ce ţi-oiu face într'o zi !... Voiu lega 
de coadă potăile dumitale, le-oiu' spânzura 
de-un pom și le voiu tăia grumazul... Ea, cum 
crezi ? Imi ajuţi la descărcatul fânului sau ba ? 

Moşneagul deveni livid. 

Dupăce îi aruncă lui Culai o privire înveni- 
nată, se supuse — spre marea mirare a băie- 
tănului. 

De-atunci, de câte ori Durac refuza vre-un 


76 


www.dacoromanica.ro 


serviciu, flăcăul îl ameninţa — bineînţeles în 
glumă — cu exterminarea cânilor. Rezultatul 
era sigur... Bătrânul se supunea întotdeauna ! 

Intr'o seară, Culai îi istorisi lui Stan despre 
procedeul său, însă acesta dădu îngrijorat din 
cap şi spuse : 

— Uneori, regret că nu l-am ascultat pe șe- 
ful de post. Durac se arată ca un om afurisit 
de întors. Un adevărat monstru, clocit de cele 
mai spurcate duhuri ale iadului. 

Apoi, adause : 

— Şi, cu toate acestea, iată că şi în inima lui 
se găsește o fărâmă de dragoste. Aceea pentru 
cânii lui. Intortochiată făcătură mai e şi omul! 


— Astăzi, — îi spuse părintele Cremene lui 
Stan într'o Duminică de Februarie după litur- 
ghie, mergând împreună spre casele lor, — a 
fost pe la mine încă înainte de sfânta slujbă 
Iacov 'Tudorcu, un flăcău cam bătrâior, dar 
gospodar vrednic, și mi-a arătat lucruri cum 
nu se poate mai dureroase, care par'că dau 
dreptate opiniilor dumitale despre pesimism şi 
optimism. E vorba de un chiabur cam ţigan din 
cătunul Hhbicioc, care s'a mutat în săliştea sa- 
tului pe timpul Rușilor, obținând pe un preț 
infim gospodăria unui cismar, care se repatria 


TT 


www.dacoromanica.ro 


în Germania. Chiaburul acela, un anume Co- 
diță, a fost pe vremuri un iscusit agent electo- 
ral, care a știut să se pună bine cu leaderii din 
Cernăuţi ai aproape tuturor partidelor politice. 
Dupăce Ruşii au fugit, chiaburul a dres ce-a 
dres şi a acaparat şi gospodăria lui Tudorcu, 
susținând că acesta i-ar fi vândut-o sub ocupația 
rusească înainte de-a fugi în România lhberă 
şi că ar avea şi-un martor, pe unul cu numele 
Pentelimon Taraboanţă, care, fie vorba între 
noi, e un beţiv şi jumătate și'n al cărui cuvânt 
nu poţi avea încredere nici măcar atunci, când 
i-l iei sub jurământ. La judecată, chiaburul a 
pretins că nu avea cum să recurgă la alt con- 
tract decât cel verbal sub regimul bolșevic și 
judecătorul a trebuit să accepte această moti- 
vare. Ii închipui ce se petrece în sufletul lui 
Tudorcu ! Ţiganul a ticluit bine întreaga po- 
veste... 

Discutară până acasă cazul flăcăului. 

Inainte de-a se despărţi, Stan îi spuse coope- 
ratorului : 

— Poate că voiu găsi eu un mijloc să-l îndu- 
plec pe Codiţă, însă te rog să nu vorbeşti ni- 
mănui despre asta. 


Zăpezile se topeau acuma. Bălți mari se în- 
tindeau prin grădini, așteptând ca soarele să le 


78 


www.dacoromanica.ro 


aburească, și pe ici-colo se şi vedeau covoarele 
de iarbă din anul trecut, dar o noapte senină, 
cu lună și cu vânt aspru de miază-noapte, în- 
gheță apele, peste care, dimineaţă, începu să 
fulguie des un cer cenușiu cu nouri mari şi 
joşi. În ziua aceea, Stan îl întâlni pe Tara- 
boanţă singur în ulița de lângă biserică. Il re- 
cunoscu imediat din descrierea părintelui Cre- 
mene și-l opri fără multe fasoane. 

Ca și cum ar fi bănuit ceva neplăcut, bețivul 
dădu să-l ocolească, însă Stan îl prinsese atât 
de strâns de braţ, încât lui Pentelimon, nu-i ră- 
mase nimic altceva de făcut decât să se supună. 

— Am o vorbă cu dumneata bade Tara- 
boanţă, — îi grăi dulce Stan Nimeni. 

— Ce fel de vorbă? — încercă să se smu- 


cească din nou beţivul, — că eu nici nu te cu- 
nosc ! 

— Da’ te cunosc eu, — îi replică celălalt pe 
acelaş ton dulce, — și nu cumva să-mi încerci 


să fugi, că, atunci, numai bine n'are să fie pen- 
tru dumneata. Aşaaa... Şi-amu putem vorbi 
prietenește. 

Simţind din ce în ce mai mult că vine o pri- 
mejdie, Pentelimon căuta disperat o scăpare. 
Ar fi luat-o el la fugă, dar era sigur că în pi- 
cioarele sale coborîse prea mult rachiu, astfel 


79 


www.dacoromanica.ro 


că începu să se milogească să fie lăsat în pace, 
căci îl aşteaptă treburi multe în sat. 

— Lasă, că şi-așa nu e bine să bei pe inima 
goală, — îi răspunse Nimeni. — După ce vom 
vorbi ceeace avem de vorbit, te vei putea duce 
îndata mare la cârciumă. Amu, însă, îi veni cu 
mine. 

— Incotro ? —— se proțăpi iarăși beţivul. — 
Nu merg cu dumneata ! 

— Ba ai să mergi, că, dealtfel, pe sus te duc.. 

— Dg’ ce păcatele ?! Nu mai este nici un fel 
de dreptate pe lume ? 

— Apoi vezi că, uneori, nu prea e... sau este, 
însă dreptate și dreptate... 

— Să mă lași în pace! Dumneata vorbeşti 
în dodii ! — şi, cu toate că ningea și era un frig 
al nabei, lui Taraboanţă i se părea că pămân- 
tul îl frige sub tălpi. 

— Ei, vii de bună voie? 

— Nu! 

— Ian ascultă, mă omu’ dracului... Dacă nu 
vii cu rugămintea, te-oiu lua cu bătaia, şi asta 
nare să-ți placă. 

— Să ştii că m'oiu duce la jandari ! 

— Să te duci, dece să nu te duci ?! Da’ deo- 
camdată ai să mergi cu mine la părintele coo- 
perator. 

— Şi, rogu-mă. ce să caut eu la părintele 


80 


www.dacoromanica.ro 


cooperator ? Că eu nici la biserică nu merg... 
— se miră sincer beţivul. 

— Ai să vii să-ţi pui iscălitura sub o mărtu- 
risire cu jurământ. 

Ghicind despre ce e vorba, Taraboanţă urlă 
din răsputeri : 

— Da’ eu nici nu ştiu să mă iscălesc! 

— Nu-i nimic... Atunci ţi-i muia în cerneală 
degetul şi, apoi, ţi-l vei pune pe hârtie, — şi, 
schimbându-și brusc glasul moale de până 
acuma, spuse aspru: — Dece ai jurat strâmb 
în fața judecății ? 

— N’am jurat strâmb, — mormăi Pentel- 
mon cu încăpățânarea beţivului. 

— Câţi bani ţi-a dat Codiţă pentru asemenea 
treabă ? — continuă fără îndurare Stan Ni- 
meni. 

— Nu înţelegi că n'am jurat strâmb?! — 
strigă Taraboanţă. 

— Ascultă, mă omule, să nu-mi pierd răb- 
darea cu dumneata că, atunci, ţi-oiu face ce 
n'am făcut niciodată în viața mea. 

— N'am ochotă să intru la ocnă. 

— O leacă de ocnă nu ţi-ar strica, bade Pen- 
telimoane, căci acolo te-ai vindeca de beţia cea 
stricătoare de suflete, însă iată că-ţi făgăduiesc 
că nu vei pătimi nimic şi că mărturia dumitale 
va fi ruptă după câtva timp. 


81 


www.dacoromanica.ro 


Stan socotea că l-a convins în cele din urmă, 
însă se înșela. 

Profitând de-o clipă de neatenţie a acestuia, 

Taraboanţă sări peste gard şi-o luă la fugă 
prin zăpada proaspătă. Stan, surprins de acţiu- 
nea rapidă a lui Pentelimon, rămase locului un 
moment, dar își reveni repede, sări și el gardul 
şi începu să fugă după dânsul. Deși cicatricea 
rănii de la pântece îl sâcâia, reuşi, totuși, să-l 
ajungă în curând și să-l prindă de poala suma- 
nului, însă cum sumanul era suman de om be- 
tiv şi calic, aşadar alcătuit numai din petice, 
rămase cu o bucată din el în mână, căzu într'o 
băltoacă, a cărei pojghiţă subțire plesnise sub 
paşii lui, şi, până să se ridice, aproape complet 
ud, văzu că Taraboanţă o apucase cu mult îna- 
inte și că era gata să dispară între răchitele 
celeilalte uliţe, așa că făcu un efort extraordi- 
nar ca să-l poată ajunge din nou și să-l oprească 
definitiv. 

— Apoi, dacă-mi eşti de-aieştia, — spuse 
gâfâind Stan Nimeni, — nu te mai iert, — și-i 
dădu un pumn, care-l prăbuşi la pământ pe 
beţiv. — Ei, acuma ai să-mi mai faci asemenea 
năsbâtii ? 

Taraboanţă numai cu mare greu se putu ri- 
dica din omăt. Dupăce își frecă locul lovit, în- 
cepu să vorbească şi istorisi totul. Dânsul se 


32 


www.dacoromanica.ro 


împrumutase cu nişte bani de la Codiţă, bani 
pe care n'avea de unde să-i restituie. Cum dă- 
duse şi hârtie la mâna chiaburului, acesta îl 


amenințase la termen că-i va vinde căsuţa și 
grădina, singurele bunuri, cari îi mai rămăse- 
seră din averea sa destul de frumoasă pe vre- 
muri. Il rugase cu lacrimi multe pe Codiţă să-l 
păsuiască încă un an, însă creditorul nici nu 
voia să audă de-așa ceva. In schimb, îi propuse 
o afacere : să jure strâmb și, atunci, îi va res- 
titui hârtia şi-i va mai da și 10.000 de lei pe 
deasupra. Cu conștiința slăbită de alcool şi 
amenințat cu darea afară din casă, primise în 
cele din urmă propunerea chiaburului. 


83 


www.dacoromanica.ro 


— Dæ’ ţiganu-i tot țigan, — continuă Tara- 
boanță. — Dupăce am jurat strâmb, n'a mai 
vrut să-mi dea cei zece mii de lei făgădunţi, ci 
numai cinci, şi mi-a spus să-mi astup gura, 
căci, de-aș sufla o vorbă, m'ar mânca și pe mine 
ocna. 

— N'ai nici o grije, — îl linişti Stan. — Hai 
la părintele cooperator, ca să spui şi'n fața sfin- 
ției-sale cele ce mi le-ai spus mie, și toate vor 
sfârși cu bine. Vom găsi noi ac de cojocul lui 
Iordan Codiţă... Să mergem. 

Părintele Cremene îl primi frumos pe Tara- 
boanță. Dupăce acesta puse degetul sub decla- 
raţia, pe care i-o dictase lui Stan, preotul îl 
cinsti cu o bucată de colac și cu fagure de miere 
de munte. Apoi, cu blândeţă. fără să-i aducă 
vre-o jignire, îi demonstră pe larg influența 
nefastă a alcoolului asupra firii omenești. 

— Vezi, bătura era cât pe ce să' te ducă la 
ocnă. Odată, ai scăpat, dar altădată cine știe ce 
tonoasă îți mai face rachiul. 


Zilele următoare, straşnıc se mai mirau oa- 
menii din cârciuma de lângă podul c. f r că 
Pentelimon 'Taraboanţă nu mai stă cu un sta- 
can de rachiu în faţă, ci mănâncă într'una câr- 
naț de cel bun şi bea numai apă. La început, îl 


84 


www.dacoromanica.ro 


luară peste picior ; apoi, însă, câţiva începură 
să dea cam rușinaţi din cap. Faptul că beţivul 
cel mai înrăit din sat nu mai trage la măsea 
era o mustrare pentru ei. Culmea, 'Taraboanţă 
îi privea acuma el de sus, așa cum îl priviseră 
odinioară dânșii. Și mirarea le crescu și mai 
mult sătenilor, când Pentehmon veni la câr- 
ciumă în straie curate și cu suman nou, cu un 
suman care nu era cu nimic mai prejos decât 
acela al primarului. 

— Al dracului Taraboanţă ! — spuse însuși 
cârciumarul, regretând că l-a pierdut pe cel 
mai bun client al său, care cu câteva săptămâni 
în urmă era în stare să dea pe gât până la două 
şipuri de rachiu pe zi, dar care acuma nu făcea 
decât să mănânce cârnaţ și iarăși cârnaţ. 

Apoi, cârciumarul se mai gândea că Tara- 
boanță e un exemplu prost pentru ceilalți 
clienți din local, căci numai bine nu te simţi 
când, beat ştiindu-te, îl vezi pe unul treaz îna- 
intea ochilor, pe unul treaz, care te priveşte 
batjocoritor, cum tragi stacan după stacan și 
îți bălăbănești pustia de limbă în gura arsă de 
rachiu. 

Cel mai neliniștit, însă, era Iordan Codiţă, 
care auzise deasemenea de transformarea lui 
'Taraboanţă. 

De aceea, într'o după-amiază de Duminică, 
se abătu și el pe la cârciumă 

85 


www.dacoromanica.ro 


Intr'adevăr, Pentelimon se prezenta întoc- 
mai cum i se spusese: îmbrăcat ca un vornic 
și cu o criglă de apă pe masă. 

Apropiindu-se de dânsul, Codiţă îl întrebă 
în șoaptă: 

— Ce-i cu asta, măi Pentelimoane ? 

— Care asta ? — se prefăcu Taraboanţă că 
se miră. 

— Lasă, că ştii tu! 

— Nu ştiu nimic, — și Taraboanţă bău ca'n 
bătaie de joc o gură de apă, și mai înghiţi o 
felie de cârnaţ. 

Codiţă începu să fiarbă. 

— Vâră-ţi bine în cap ceeace-ţi spun. Dacă 
deschizi gura în chestia noastră, să ştii că nu 
scapi de ocnă. Eu nu mă tem, căci am prieteni 
mari, însă cu tine se schimbă vorba. Cine se 
uită la un bețiv ?! 

— Hm! — făcu Taraboanţă şi dădu din 
umeri. — În primul rând oricine de-aici îţi 
poate jura, și pe dreptate bună, — accentuă el, 
— nu pe strâmbătate, că eu nu beau decât apă, 
iar în al doilea rând, prieteni am şi eu. 

— Da? — râse sarcastic chiaburul. — Insă 
ce fel de prieteni?! Golănime ca și tine! 

— Ba să mă ierţi. Prietenii mei îs deaseme- 
nea mari. 

— Ha? 


86 


www.dacoromanica.ro 


— Cum îţi spun, bade Iordane. 

Codiţă îşi pierdu cumpătul şi începu să se 
foiască pe scaun. Cine dracu’ pot fi prietenii 
mari ai lui Pentelimon ? — şi mintea chiabu- 
rulu începu să caute înfrigurată, însă nu reuşi 
să se lumineze deloc. Atunci, Codiţă ceru un 
stacan de rachiu, pe care-cârciumarul i-l servi 
imediat, căci era o mare cinste ca Iordan, care 
nu prea obișnuia să bea, să-i intre în local. 

Taraboanţă spuse tare, strâmbându-şi nasul : 

— Ui-te ce te-oiu ruga, bade Iordane... Să 
te muţi la altă masă, dacă nu te superi, că mie 
nu-mi ticnește duhoarea de holircă... 

Câţiva vecini îşi întoarseră capul. Deh ! — nu 
era puţin lucru să-l înfrunți pe Codiţă... Ce, 
oare nu el îi însoțea întotdeauna pe domnii din 
Cernăuţi, când veneau să facă alegeri? De 
aceea, lumea se ferea să i se pună în cale sau 
să-l supere cumva. Totuşi, câţiva râseră. Prea 
făcea mutră de vițel la poartă nouă chiaburul ! 

Curând, întreg localul află despre ce e 
vorba şi toţi clienţii așteptau cu curiozitate 
desfășurarea incidentului. Se credea că Iordan 
Codiţă îl va lua la bătaie pe Taraboanţă, însă 
nu se întâmplă deloc aşa. Chiaburul roșise, însă 
îşi luă fără nici o vorbă rachiul şi se mută la 
altă masă. Ca să salveze aparențele, Codiţă 
schiţă un gest, care ar fi vrut să însemne cam 


87 


www.dacoromanica.ro 


asta : „Nu mă pun cu beţivii !” Cu toate aces- 
tea, nimeni nu zâmbi, cum ar fi zâmbit altă- 
dată, ca să-i facă plăcere chiaburului, ci, miraţi 
de-o asemenea soluționare a confhctului, oa- 
menii se răspândiră tăcuţi şi nedumeriți pe la 
mesele lor, pe când Taraboanţă, întrucât înse- 
rase acuma, comandă o cină bogată și-o sticlă 
de sirop. 

Dupăce își bău rachiul, Codiţă aruncă o pri- 
vire încărcată de ameninţări asupra lui Pente- 
limon, făcu plata şi ieşi trântind atât de pu- 
ternic uşa, încât lampa cea mare din tavan se 
clătină ca bătută de vânt. 

Pe drum, chiaburul se gândi mereu la în- 
trebarea : Cine naiba pot să fie prietenii mari 
ai... ai... fir'ar al dracului de ticălos. La urmă, 
îi trecu ca un fulger prin minte că într'o Dumi- 
nică l-a văzut pe Tudorcu intrând dis-de-dimu- 
neaţă la părintele Cremene. 

„Va-să-zică pe unul îl ştiu !” — scrâşni Ior- 
dan Codiţă. — „Da' cine să fie ceilalţi ?"' 

După un timp de scociorîre, se lovi cu palma 
peste frunte : „Thii! Cum de nu m'am gândit 
mai de grabă?! De-bună-seama că e Stan 
Nimeni, că pe acela îl vezi cât mi-i ziulica pe 
la popă P” 

Dacă ar fi fost cu vreo câţiva ani în urmă, 
s'ar fi sinchisit foarte puţin de aceşti prieteni 


88 


www.dacoromanica.ro 


ai lui Taraboanţă, căci el, chiaburul Iordan Co- 
diță, avea pe-atunci prieteni într'adevăr mari 
la Cernăuţi : senatori, deputaţi și alți fruntași 
politici, dar aceştia nu-i mai puteau fi de nici 
un ajutor astăzi. 

Chiaburul era din ce în ce mai îngrijorat. 
Nici dracul nu l-ar putea scăpa de pușcărie, 
dacă Taraboanţă ar vorbi! Taraboanţă însuși, 
însă, ar scăpa... 

„Să știi că ticălosul și-a și deschis gura !” — 
îşi înfipse unghiile în pălmi Codiţă. — ,Nu de- 
geaba de-o bucată de vreme se tot uită strâmb 
la mine şeful de post...“ — şi, îngrijorat, chia- 
burul se strecură ca un hoţ, prin întuneric, în 
casa sa. 


După plecarea lui Iordan, cârciumarul veni 
foarte respectuos la Taraboanţă şi-l pofti în 
încăperea alăturată, aceea în care servea nu- 
mai intelectualilor din comună. 

Invitându-l să ia loc, îi spuse: 

— Hm... Nu ştiu cum să'ncep... 

— Fi! Incepe cum vrei, — răspunse moale 
Taraboanţă, — că vorba, când e chibzuită, n'are 
nici o supărare. Vorbeşte deci pe şleau, că nu 
mă supăr... 

Astfel încurajat, cârciumarul își deslegă 


89 


www.dacoromanica.ro 


baierele gurii şi-i dădu drum slobod cuvântu- 
lui că din pricina dumisale, a lui Pentelimon, 
muşteriii au început s'o rărească din ce în ce 
mai mult cu stacanele, — şi asta îi aduce pa- 
gube mari. Un local ca acesta se ţine cu chel- 
tuieli multe: biruri grele, taxe peste taxe, chi- 
ria, paharele sparte... Câte și mai câte! Să nu 
se supere badea Taraboanţă, dar i-ar aduce un 
mare serviciu, dacă n'ar mai călca pe-aci... 

— Zău, ţi-aş rămâne veşnic recunoscător, — 
sfârşi cu răsuflarea sleită de atâta vorbă câr- 
ciumarul Jaba. 

— Lasă, chiar veșnic nu trebuie... E cam 
mult ! Aşa... recunoscător cam cu zece mii de 
lei, aş mai înţelege... 

Cârciumarul, gata să isbucnească, se roși ca 
vinul de vișine. 

— Să facem o mică socoteală, — continuă 
calm Taraboanţă. — De când eşti dumneata 
patron aici, am băut în prea cinstitul dumitale 
local peste cin'zeci de mii de lei. Zece mii n'ar 
fi decât douăzeci la sută din banii băuți, adică 
vreo jumătate din ceea ce ai câștigat la mine. 
Atunci, de ce să nu-mi arăţi astfel recunoştinţa? 
Că, de nu, să ştii că vin și mai departe în fie- 
care zi în localul dumitale, mănânc cârnaţ şi 
beau apă... Asta nu mi-o poţi opri, nu-i așa? 
Ca să nu te superi prea mult, Duminică şi săr- 


90 


www.dacoromanica.ro 


bătorile voiu lua întotdeauna și cina la dum- 
neata, căci atunci ai dever mare şi se chiamă 
că-ți ţiu scaunul pe loc degeaba dacă nu con- 
sum destul... | 

In cele din urmă, cârciumarul n'avu încotro : 

— Bine... Aşteaptă puţin, să merg să gră- 
iesc cu nevasta mea. 

Re'ntorcându-se, numără 10.000 de lei în 
palma lui Taraboanţă, care, după ce îi numără 
cu atenţie, păturindu-i frumos — erau bacnote 
mari, — îi slobozi îndată în gura fără fund a 
pungii sale. 


Iordan Codiţă se mutase încă pe timpul Ru- 
şilor, cu căţel și purcel, în casa lui Iacov Tu- 
dorcu, — dincolo, în casa cumpărată dela cis- 
mar, lăsându-și fata și ginerele. 

Lui Codiţă îi convenea de minune faptul că 
se despărțise de ei, căci, cum era văduvoiu, 
nu-și putea face de cap în fața lor cu ţiitoarea 
sa, una Adelheid Redniczek pre nume, pe care 
o şterpelise de sub nasul unui măcelar din Cer- 
năuţi. De bogat, era bogat Iordan Codiţă. Nu 
degeaba se chema că e chiabur ! Femee pe plac 
avea. Fata şi-o rostuise, și încă bine, după un 
alt chiabur, unul din Mihalcea, care era nepot 
de cantor. Și, acuma, era ameninţat să piardă 
casa ! 


91 


www.dacoromanica.ro 


Zi de zi se aștepta să fie chemat să dea soco- 
teală de felul cum pusese mâna pe casa lui Tu- 
dorcu. Şi, cu adevărat, într'o Marţi după-amiază 
cu moină, se pomeni cu hargatul părintelui Cre- 
mene în ogradă, și hargatul îi vesti că sfinția-sa 
îl aşteaptă încă în ziua aceea la casa coopera- 
torială. Din înserat la faţă, cum era, Codiţă se 
făcu noapte la obraji, așa de tare se cătrănise. 

— Dag’ ce are părintele cu mine ? 

— Păi de unde să știu ?! Că doar nu stă la 
sfat cu un prost ca mine! — dădu din umeri 
hargatul. 

Doamna Adelhe:d Redniczek, al cărei prim 
soţ fusese pe timpul răsboiului mondial jan- 
darm în Cuciurul-Mare, ieşise și ea în ogradă 
şi asculta atentă convorbirea. 

— Spune-i părintelui că nu pot veni, — se 
stropşi chiaburul. — Am o mulțime de treabă 
astăzi. 

— Sfinţia-sa vrea să vorbească numaidecât 
cu dumneata, — insistă hargatul. 

— NW'am timp şi lasă-mă'n pace! — strigă 
Codiţă, îndreptându-se furios spre grajd. 

Hargatul plecă. 

Adelheid, care era la curent cu toate aface- 
rile concubinului ei, se luă după Iordan și, prin- 
zându-l de mână, îi spuse: 

— De ce nu te-ai dus? Rău ai făcut! 


92 


www.dacoromanica.ro 


— Parcă nu știu că pentru Tudoreu mă 
chiamă ?! 

— Poate că nu pentru dânsul, ci ca să se 
agațe iarăşi de faptul că trăești cu mine. 

— Ei, nici aşa nu m'aş fı dus! Ce-i pasă?! 

— Măi omule măi, — îl dojeni femeea, — 
de ce nu faci şi tu oleacă de politică ? Trebuia 
să mergi şi, dacă te dojenea iarăşi din cauza 
mea, îi ziceai că m'am hotărît să mă botez în 
legea voastră și că în curând voiu veni şi eu pe 
la dânsul, pentru catehizare... La naiba! Spu- 
neai mereu că tot pe lângă politicieni ai trăit, 
da' nu se prea cunoaște! 

— Se poate să ai dreptate... Dar dacă îmi 
vorbea despre casă ? 

Femeea se gândi ce se gândi, însă nu ştiu ce 
să răspundă. 

— Vezi? — se cătrăn bărbatul, și intră în 
grajd. 

Trecură câteva zile fără să mai vină vreo 
veste dela părintele Cremene. 

— Tot eu am avut dreptate, — spuse într'o 
seară Adelheid, aducând la masă un castron 
cu supă gătită după moda cehească. — Voia 
să-ți facă morală și atâta tot. Nici nu ştiu cum 
de ţi s'a vârît în cap gândul că Tudorcu şi-ar 
mai putea recăpăta gospodăria, după ce jude- 
cata ţi-a dat ţie dreptate. 


93 


www.dacoromanica.ro 


— Ba eu tot mă tem, — oftă amărît Codiţă. 

Tocmai sfârşeau cu supa, când se auzi hă- 
măit de câne din ogradă. 

Chiaburului i se păru că lumina lămpii se 
face mai mică în odaie. 

Venea un jandarm. 

Era sigur de asta. 

Numai jandarmii umblă așa, cu pași înceţi 
şi apăsaţi. 

Uşa se deschise. 

Insuși Buzdugan, șeful de post! 

— Bună-seara și poftă-bună... 

— Bună-seara... — îngăimă chiaburul. 

Adelheid se clătină o clipă, dar își reveni re- 
pede şi alergă în bucătărie, ca să aducă un tal- 
ger, pe care îl umplu cu supă ; puse în ea cea 
mai gustoasă bucată din găină, o bucată cu gră- 
sime multă. 

— Luaţi o lingură cu noi, dom'le șef, — îl 
privi galeş femeea. 

— Iau, de ce să nu iau ? — spuse jovial jan- 
darmul, — că doar nu's în serviciu aici. 

Codiţă răsuflă uşurat. 

Adelheid îl privi disprețuitor. 

„Așa un laş !* — se gândi dânsa. 

Chiaburul aduse o sticlă de vin. După un pă- 
hărel, gând. că, de fapt, viaţa e foarte plăcută. 
Buzdugan i se pare om tare de treabă... Şi 


94 


www.dacoromanica.ro 


Adelheid asta, ce mai femee! Cum mi ți 
l-a luat! 

Şeful de post scoate un hartan de friptură 
şi-şi şterge cu dosul pălmii mustăţile. Apoi, 
mai soarbe din vin. Şi rupe încă o bucată de 
colac țărănesc, din cel bun, făcut numai cu 
lapte, fără zahăr şi fără ouă. Iarăşi trage un 
gât din păhărel. 

Intr'un târziu, după ce a fumat o ţigară, 
Buzdugan se ridică. 

Iordan Codiţă e atât de fericit, încât a uitat 
să-l întrebe ce vânt l-a adus pe-aici. 

Dar Buzdugan n'a uitat dece a venit. 

De lângă ușe, spune încet, fără nici o into- 
nație specială : 

— Bade Codiţă, treci, te rog, mâine dimi- 
neață pe la părintele cooperator... Da? Vrea 


să-ţi vorbească nu ştiu ce... — și-l privește în- 
tr'un anumit fel, pe care i-l cunoaște întreg 
satul; apoi, jovial ca adineaori: — Mulţumesc 


frumos pentru masă! Tare bine am mai 
mâncat... 

Lătrat de câne. 

Paşi înceţi și apăsaţi. 

Pe urmă, tăcere. 

Lumina lămpii se face şi mai mică. 


95 


www.dacoromanica.ro 


Părintele Cremene puse sub nasul lui Codiţă 
declaraţia dată de Taraboanţă. 

Când chaburul termină cu cititul ei, coope- 
ratorul îi spuse . 

— Iacov Tudorcu vrea să se mute încă săp- 
tămâna aceasta înapoi în casa lui. 

Iordan Codiţă încercă să protesteze şi ame- 
ninţă, dar numai cu jumătate de gură, că-l va 
da în judecată pe Taraboanţă. 

— Dumneata ştii prea bine că Pentehmon 
a mărturisit adevărul aici, în faţa mea, — 
vorbi apăsat preotul, — așa că va trebui să 
părăsești gospodăria lui Tudorcu. Și, cu cât mai 
repede, cu atâta mai bine. 

— Dag’ dece vă amestecați în treburile mele? 
— își ieși din fire chiaburul 

Preotul îl privi lung, însă nu spuse nimic, şi 
Iordan trebui să-și plece ochii. 

— Bine, — spuse el. — Vreau să ajung la 
o împăcare cu Tudorcu. 

— Nu e loc pentru nici o împăcare, — grăi 
cooperatorul. — Vei părăsi gospodăria. Deși ar 
putea să-ți pretindă despăgubiri, Iacov nu-ţi 
cere nimic altceva decât să se poată muta ne- 
întârziat. 

— N'aş dori să părăsesc casa... I-o cumpăr... 
Şi-i dau preţ bun! 


96 


www.dacoromanica.ro 


— Tudorcu n'o vinde. 

Chiaburul își scărpină înciudat vârful nasu- 
lui şi plecă trântind ușa. 

In drum, făcu jurământ că se va răsbuna 
crunt împotriva „bandei“. Gândul acesta îi mai 
potoli furia. Ajungând acasă, îi spuse concubi- 
nei sale cum se desfășurase întrevederea cu 
preotul şi trimise un hargat după Iacov Tu- 
dorcu. 


Deși epitrop, Iftodie Tasciuc nu prea era ușă 
de biserică și poporenii îl întâlneau destul de 
des la cârciumă. Dacă, totuși, parohul îl men- 
ținea ca epitrop, aceasta se datora faptului că 
Iftodie avea o figură foarte decorativă. O lungă 
barbă albă, curată ca neaua, pletele și statura 
înaltă făceau din Tasciuc un fel de patriarh, 
care, în fond, ascundea sub o perfectă mască de 
nevinovăție sufletul unei caiafe nemaipome- 
nite. Sătenii știau prea bine că epitropul e un 
groaznic pezevenghiu, ale cărui mâni se înfun- 
dau adesea în ceea ce nu-i aparținea câtuși de 
puţin, însă îl tolerau, căci gura lui era mai 
spurcată cu balele unei căţele turbate. 

Privindu-l cum sta lângă fereastra din stânga 
cârciumii, sorbind cu nevinovăție din halba 
cu bere (în public, Iftodie bea numai bere, „o 


97 


www.dacoromanica.ro 


băutură nevinovată”, cum spunea el, dar acasă 
trăgea vârtos dintr'un mare clondir cu rachiu), 
lui Codiţă îi veni o idee, pe care o socoti 
strălucită. 

Mutându-se cu stacanul de rachiu la masa 
epitropului (bine'nţeles, după ce îi ceruse res- 
pectuos voie simandicoasei feţe), chiaburul tuși 
a taină şi începu: 

— Bade Tasciuc, iacătă... am a-ţi spune 
ceva, care te-ar putea interesa... 

Epitropul își ridică din spuma berii privirea 
şi dădu din cap. Işi cunoștea omul: când Codiţă 
venea să-ţi grăiască la ureche, însemna întot- 
deauna că la mijloc e ceva oricum. Prin ur- 
mare, se hotărî să adopte o atitudine cât mai 
neutră față de chiabur. 

— Am fost zilele trecute pe la părintele 
cooperator... cu niște treburi... — continuă 
chaburul. — Şi tare nvam crucit! 

Iordan tăcu; aștepta să fie încurajat la 
vorbă, însă Iftodie se strânsese în sine ca un 
melc, așa că, înjurându-l în gând de asemenea 
nedelicateţă, chaburul dădu iarăși pinteni 
cuvintelor : 

— Inchipuiește-ţi... Lângă cărţile cele sfinte, 
— şi Codiţă își făcu cruce, — se răsfăţa ca o... 
ca o... iartă-mă, Doamne !... chipul unei muieri 
goale ! 


98 


www.dacoromanica.ro 


Tasciuc își ciuli urechile şi-l privi pentru în- 
tâia oară în ochi. 

— Adicăte cum? 

— Vie, de bună seama că nu...! Da’ ian spu- 
ne-mi şi dumneata, se cade, fie chiar pe scoarța 
unei cărți, să stea în văzul lumii, în casa unui 
preot, chipul unei muieri goale ?! 

„Va-să-zică nu m'am înșelat,“ — se gândi 
epitropul. — „Tot urmăreşte ceva...“ 

Apoi, vorbi : 

— Ştii... eu nu m'amestec... 

„Al naibei sfânt cu coadă de drac împletită 
de zece ori împrejurul buricului !* — se în- 
furie lăuntric Codiţă și, simțind că nu va reuşi 
altfel, trecu cu tâlc de-a-dreptul la atac: — 
Bade 'Tasciuc, cred că ar cam trebui să te ames- 
teci... Am eu lângă moară un pomăt foarte fru- 
mos. Sunt sigur că l-ai văzut şi dumneata... Și 
cred că va rodi bine anul acesta... Iată, jumătate 
din roadă să fie a dumitale. 

Tasciuc îşi ciuli urechile şi mai mult ca adi- 
neaori, şi-și făcu repede socoteala. Cunoștea 
într'adevăr pomătul lui Codiţă. „Preţul a ju- 
mătate din fructe e ceva“, se gândi lacom epi- 
tropul, — „da trebuie să fiu prevăzător, că 
tiganul aiesta nu-i așa de prost, ca să-mi dă- 
ruiască netam-nesam atâta bănet,“ — și-și linse 
palma peste barba albă de sfânt. Apoi, sorbi 


99 


www.dacoromanica.ro 


din crigla cu bere, scoase o năframă, își şterse 
tacticos mustăţile uşor muiate în spumă și-și 
aprinse luleaua, însă de vorbit tot nu vorbi încă. 

Iordan bătu nerăbdător de câteva ori cu de- 
getele în masă, dar Tasciuc se făcea că nu bagă 
de seamă. 

Atunci, chiaburul spuse de-a-dreptul : 

— Aş vrea ca dumneata să faci o întâmpi- 
nare la sfânta Mitropolie. 

— EHm...! 

— De ce nu?! Prin asta aduci un serviciu 
bisericii... 

— Mdeh... 

— Sigur! 

'Tasciuc îl privi ironic şi-i spuse: 

— Nu te ştiam așa de bisericos, dar... în- 
sfârșit ! Am să mă ocup de chestia aiasta. Amu, 
fă bine de-mi dă o hârtie la mână. 

— Ce fel de hârtie?! — căzu din nouri 
Codiţă. | 

— Hm...! Mi se pare că nu ești destul de 
serios, dragă Iordane, — se acri epitropul. — 
Doar nw's atât de prost, încât să n'am nici o 
garanţie din partea dumitale, că îmi vei plăti 
într'adevăr partea mea din roada pomătului. 

Chiaburul oftă, dar se supuse. 

După ce îi dădu hârtia cerută, Codiţă începu 
sfat mare, care dură până târziu, cu Iftodie 


100 


www.dacoromanica.ro 


Tasciuc, prea-cuviosul epitrop dela parohia „ad 
sanctam Mariam'... 


La o amiază, părintele cooperator Petre Cre- 
mene se pomeni în ogradă cu un automobil, din 
care descinse — foarte grav — consilierul Dr. 
Ștefan Popescu. 

Consiherul răspunse rece la salutul coope- 
ratorului. 

— Vin în anchetă, — spuse părintele con- 
silier. — Poftește-l aici pe parohul dumitale. 

Preotul se execută, însă era mirat la culme, 
căci nu se știa vinovat întru nimica. 

Parohul Seredencu veni într'un suflet. 

— În ce tonoasă m'ai vârît, părinte coope- 
rator ? — îi şopti dânsul. 

Cremene dădu din umeri: consilierul, care 
mergea înante, își întoarse capul și-i privi cu 
ochi de uliu. 

Intrară în cancelarie. 

Consilierul își desbrăcă blana, își puse oche- 
larii și rosti sever: 

— Părinte cooperator, am primit un denunţ 
din partea unui epitrop din parohia dumnea- 
voastră. Il chiamă... îl chiamă... — și, scotocind 
prin buzunarele reverendei, scoase o scrisoare. 
— Mda... Tasciuc îl chiamă, Iftodie Tasciuc îl 


101 


www.dacoromanica.ro 


chiamă... Şi epitropul acesta susține că, între 
cărțile dumitale sfinte, ţii diferite muieri goale, 
care fac urât cu ochiul la poporenii cu treburi 
pe-aici, prin cancelarie. Ian să-ți văd biblioteca! 

Se-apropie de rafturi și le cercetă cu atenţie. 

Erau, acolo, mape cu reproduceri din Leo- 
nardo da Vinci, din Rafael, din Dürer şi din 
alții. 

Părintele consilier Dr. Ştefan Popescu isbucni 
într'un râs atât de cumplit, încât două lacrimi 
cât aluna îi curseră dealungul nasului. 

— Bată-te să te bată! — spuse, când se 
linişti. — Va-să-zică despre aieştia mi-i vorba... 
Acuma, părinte cooperator, rogu-te să-mi oferi 
un ceaiu, că-l pot primi cu inima liniştită. Şi, 
totodată, ian să-mi vină epitropul dumnea- 
voastră, ca să mi-l descânt cum știu eu. Totuși, 
cred c'ar fi bine să ţii la o parte aceste mape. 
Nu vreau să dai proștilor cauză de bârfeală. 
Zău, părinte, de ce nu vrei să te numim la 
Cernăuţi ? Am dori să te vedem la o catedră... 
Intâiu conferenţiar, apoi... — însă cooperatorul 
zâmbi blând şi consilierul renunță să mai 
insiste. 


Tasciuc şi Codiţă se întâlniră sus, în fața 
fostei primării. 

— Bine m'ai mai pus la cale, bade Iordan, 
— se sborși epitropul. 
102 


www.dacoromanica.ro 


— Cum aşa?! — făcu uluit chiaburul. 

Iftodie îi istorisi cu mare lux de amănunte 
prin câte trecuse în fața celor trei prea-cinstite 
feţe bisericești. 

Mult mai asudase Tasciuc în cancelarie. 

— Aieștia sunt îngeri zugrăviți prin biserici, 
zăludule, nu femei goale ! — nu se putuse ab- 
tine părintele consilier. 

— Iată, deci, prin ce vorbe am trecut din 
pricina dumitale, care nu te pricepi decât la 
rachiu și învârteli negustorești ! — își revărsă 
Iftodie Tasciuc nădutul. 

— Păi eu... 

— M'am învățat minte, bade Iordan! De 
aici încolo n'am să-mi mai pun mintea cu un... 
un... deh !..., care nu știe deosebi un înger de-o 
muiere goală ! 

— Vai de mine! Dg’ eu... 

— După cum vezi, wai vâriît într'o afacere 
foarte neplăcută, — continuă acru Iftodie Tas- 
ciuc, chinuindu-și între degetele noduroase 
sfârcul bărbii de-o iernatică albrme. 

— Eu am socotit că aduc bisericii un mare 
serviciu... — protestă ipocrit Codiţă. — De 
unde era să știu că lumea a ajuns atât de su- 
cită, încât o muiere goală poate sta fără grijă 
lângă cele sfinte ale noastre. 

— Lasă, — grăi batjocoritor epitropul, — 


103 


www.dacoromanica.ro 


m'am cam dumerit amu de mult cât te dor cele 
sfinte... Da’ asta nu mă interesează. Treaba du- 
mitale... Apoi... sănătate bună! 


— Stai! Stai ! — sări alarmat chiaburul. — 
Hârtia... 

— Care hârtie ? — rosti naiv Iftodie. 

— Cum care ?! — răspunse consternat Co- 
diță. — Aceea cu jumătajea din roada pomă- 


tului meu de lângă moară! 

— Ea, ce-i cu ea? 

— Dă-mi-o înapoi... 

— Frumoasă vorbă! — şi epitropul își duse 
mânile la piept. — Cum să ţi-o dau înapoi, măi 
omule ?! Ce, oare nu m'am ţinut cu vârf şi'n- 
desat de cuvânt ?! 

— Era vorba să-i faci zile fripte popii! 

— Și nu i-am făcut ? 

— Pe dracu'! N’aı isprăvit nimic... 

— Nici n'a fost vorba să isprăvesc ceva. 
Doar nu eu îs mitropolit, ca să-l caterisesc pe 
părintele Cremene ! Așa că te poftesc să mă 
mai lași în pace... La toamnă, dacă ne-a ajuta 
Dumnezeu, am să vin după roadă. Sănătate 
bună... 

Și epitropul Iftodie Tasciuc se tot duse în 
drumurile sale. 

— Proclet afurisit ! — mârâi Codiţă, cenușiu 
la față, luând-o spre casă, dar nu nimeri la 


104 


www.dacoromanica.ro 


ea, ci la cârciumă, unde bău mai dihai decât 
bea pe vremuri Pentelimon Taraboanţă. 


Chiaburul avu încă un ziua aceea o lungă 
consfătuire cu ginerele său. 

La început, Petrașcu Hrib dădu mereu a nu 
din capul lui uscat de iască, din care ochii pri- 
veau mereu feritori, însă pe urmă sfârşi prin 
a accepta propunerile lui Codiţă. 

Adelheid se cutremurase, dar ideile chiabu- 
rului îi plăceau. 

Adică de ce nu?! 

Aşa trebuie să fie bărbaţii — cruzi. 

Un bărbat blând e ca o muiere! 


In noaptea aceea, Petrașcu Hrib ascuți mult 
timp o secure. 

Ginerelui lui Iordan Codiţă nu-i făceau im- 
presie bună jumătățile de măsură. 

Apoi, mai bău un rachiu. 

E atât de plăcut să te lași moleşit în pat! 

Işi aprinse o ţigară. 

„Nu zău! — își spuse. — „Oricum, socrul 
meu e un om tare deștept...“ 

Şi adormi fericit. 


105 


www.dacoromanica.ro 


In odaia lor, Iordan și Adelheid mai tăită- 
suiau. 

Pe urmă se stinse și lumina dela ei. 

Un câne lătră afară. 


Jaba, patronul cârciumii de lângă podul c. f. 
r., se întoarse intrigat din ușă. 

— Mariuco, — o chemă el pe nevastă-sa, — 
ian tragi o fugă până la casa, în care-a fost fri- 
zeria lui Brettschneider, și vezi ce se 'ntâmplă 
acolo, că s'a adunat o mulțime de lume. 

Femeea își șterse mânile în șorțul, pe care-l 
lepădă apoi, își pipăi broboada, dacă îi stă bine 
pe cap, și se duse. 

La ora aceea — 8 dimineaţă —, localul era 
gol. Un miros tulbure de vin şi de rachiu, ames- 
tecat cu iz stătut de colb, acrea aerul închis al 
încăperii, în timp ce sticlele, gâdilate de lumi- 
na soarelui, străluceau pline de voie bună în 
rafturi. Jaba își aprinse plictisit o ţigară și-și 
roti asupra încăperii privirea, ca, apoi, să ofteze. 
Nu, Jaba nu era deloc mulțumit de cârciumă. 
Adevărat, îi aducea venituri frumoase, însă era 
plictisitor să stai întreaga zi prins de-un singur 
loc, să tragi în piept un aer veșnic îmbâcsit cu 
fum de tutun şi să asculțţi toate fleacurile unor 
chenți mai mult sau mai puţin beţi. Așezându- 


106 


www.dacoromanica.ro 


se la o masă, cârciumarul se gândi că, în cu- 
rând, ceilalţi oameni din sat vor ieşi cu plugul. 
Doamne, cât de minunat lucru e să ieși cu plu- 
gul, disdedimineață, în câmpul încă jilav de 
rouă! Soarele te cuprinde îndată într'o lumină 
caldă, care par'că vrea să-ți sărute fruntea, și 
caii trag voioși, fără să aibă nevoie de biciu, u- 
nealta de fier. Uneori, vezi câte-un iepure, cum 
o sbughește ca o jucărie, peste tarini, din vre- 
un hat ocrotit de tufișuri de lemnul-Domnu- 
lui, alteori — câte-o ciocârhe, care par'că vrea 
să ducă toate darurile pământului spre cer... 
Apoi, cât de plăcut e să vezi cum încolțește să- 
mânța aruncată de tine în pământul reavăn! 
Atunci, par'că te simţi într'adevăr un fel de 
Dumnezeu. 


— Bărbate, bărbate! — strigă încă de-afară 
Mariuca. 

— Ei? Ce e? — se ridică Jaba. 

— Inchipuieşte-ți, bărbate! — năvăli în câr- 
ciumă femeea. — Taraboanţă deschide un lo- 
cal lângă noi! 

— Cum? — se năuci cârciumarul. 

— Da! Un local! — se prăbuşi pe-o laviță 
femeea. 

— Ce fel de local? 

— Nu ştiu, că tace chitic faraonul! — boci 
Mariuca. — Am văzut, însă, o mulțime de mă- 

107 


www.dacoromanica.ro 


suţe și de scaune, rafturi şi o tejghea, borcane, 
sticle... 

— Să ştii că deschide o cârciumă! — icni 
Jaba şi începu să-și smulgă părul din cap pen- 
tru faptul că, indirect, dându-i cele 10.000 de 
lei, contribuise și el la aceasta. 

Oamenii, care se-adunaseră în fața fostei fri- 
zerli, făceau fel de fel de presupuneri, însă Ta- 
raboanţă păstra un mutism complet, ceeace îi 
intriga la culme pe săteni. Pe la orele 9, trecu 
și părintele Cremene pe lângă casa aceea, însă 
nu se opri. Dacă vre-unul s'ar fi uitat mai bine 
la cooperator, desigur c'ar fi văzut că sfinția-sa 
zâmbește mulțumit pe sub mustăţi. Văzând și 
văzând că nu reușesc să scoată nici o vorbă dela 
Taraboanţă, sătenii începură să se risipească în 
cele din urmă, aşa că Pentelimon, rămânând 
singur, putu însfârşit să se ocupe mai temeinic 
de treburile sale. 

A doua zi, trecătorii rămaseră cu gura căs- 
cată în dreptul fostei frizerii. O tablă nou-nouţă 
lămurea întreg satul ca ,,Pentelimon Tara- 
boanță“ a deschis o mare „,Cofetărie și bombo- 
nerie, asortată cu cele mai fine specialități“. 
Jaba răsuflă ușurat, când cati firma. „Bine că: 
n'a deschis o cârciumă,“ — își spuse dânsul. 
Cu toate acestea, peste câteva zile constată că 


108 


www.dacoromanica.ro 


localul cel nou se arată mai periculos decât o 
cârciumă, căci întreg satul dădea năvală acolo. 

Lui Jaba nu-i rămâneau decât uni: beţivi nă- 
răviţi la culme... 


Era pe la orele 10 seara, când Petrașcu Hrib 
porni de-acasă înarmat cu un topor. Intunericul 
fiind adânc — un fel de fântână fără fund —, 
Petrașcu luă cu sine și un fanar. Bine 'nţeles, 
se feri să-l aprindă pe drum. N'avea nicio 
poftă să fie recunoscut de careva. Fanarul urma 


109 


www.dacoromanica.ro 


să fie luminat numai în momentul când cânii 
vor fi pierit, ca omul să se convingă că a făcut 
lucru temeinic şi complet. 

Până dincolo de podul c. f r., Petrașcu nu 
avu prea multă bătaie de cap cu drumul, dar 
dincolo de jandarmerie trebui să pipăie ca un 
orb pe lângă răchite și garduri, căci ulița — 
strâmbă şi acoperită de ramuri — părea un 
mormânt. Uneori, ginerele lui Codiţă se împie- 
dica de vre-o rădăcină ieșită cu viclenie de sub 
pământ. Alteori, gropi destul de adânci se des- 
chideau brusc sub picioarele lui, și omul se po- 
ticnea ca o vită lovită în genunchi. Cum ploua, 
colbul devenise o mâzgă cleioasă, perfidă, care 
apuca lacomă bocancii lui Petrașcu. Vremea 
urâtă făcea ca întreg satul să tacă într'o liniște 
aproape nefirească. Cucuvăile — tăceau şi ele. 
Na un câne nu lătra. 

Petrașcu se gândi că la o asemenea linişte va 
trebui să fie cu multă băgare de seamă: aerul 
zăcut mărea de zeci de ori sunetele. Deaceea, 
împinse cu precautii de vulpe portița când se 
furișă în ograda gospodăriei lui Nimeni. 

Pentru a nu trezi prea devreme lătratul câ- 
nilor, înainta încet de tot, pas cu pas, şi, când 
auzi primul mârâit al unuia din câni, se opri ți- 
nându-și răsuflarea ca, apoi, să cerceteze în 
care parte ar putea să se afle dulăii. 


110 


www.dacoromanica.ro 


„De bună seamă că lângă grajd,“ — se gândi 
şi scoase îndată bucăţelele de carne din traistă. 

Primul lătrat nu întârzie să răsune, spărgând 
în mii de cioburi liniștea adâncă a ogrăzii, în 
care tăcerea mocnise atât de bine cuibărită prin 
ungherele cotropite de întuneric. Inainte ca şi 
celălalt câne să latre, Petrașcu aruncă două bu- 
căți de carne, asupra cărora dulăii se năpustiră 
imediat; totuşi — ceeace îl îngrijoră foarte mult 
pe ginerele lui Codiţă — potăile nu se atinseră 
de nadă, ci, mirosind-o atenţi, se învârtiră de 
câteva ori în jurul ei și începură să mârâie a- 
mennţător către om. Petrașcu Hrib simţi cum 
îl năpădește, rece şi rea, sudoarea. Dacă javrele 
ar fi prins să latre din nou, dânsul n'ar prea fi 
avut ce râde. Stan Nimeni — de sigur că ar fi 
ieșit îndată din casă, ca să vadă ce se întâm- 
plă. Cuprins de panică, ginerele lui Codiţă se 
gând. să fugă, dar se gândi că socrul său îi va 
face zile fripte în cazul acesta, așa că rămase 
și aruncă încă vre-o câteva bucățele de carne. 
De astădată, unul dintre câni apucă o halcă, 
hlăpăind-o cu sgomot ; celălalt câne își imită 
tovarășul, — și Petrașcu Hrib răsuflă mai ușu- 
rat decât chiar atunci când, într'o după-amiază 
de Cuptor, fusese salvat, sleit de puteri, dela 
înec de către un pescar bătrân, care îl scosese 
în ultima clipă din valurile perfide ale Prutu- 


111 


www.dacoromanica.ro 


lui. Apropiindu-se încet de dulăi, le tot arunca 
din belşug bucățele de carne, pe cari ei le în- 
ghiţeau fără ezitare acuma. 

Deslegând dulăui, îi momi înapoia grajdului, 
unde, sigur fiind că nu-l poate observa nimeni, 
aprinse fanarul. 

Lumina se răspândi slab prin întunericul de 
sub nucii, care se înălțau ca niște monștri vege- 
tah spre cerul înocurat, și prefăcu în fire de ar- 
gint ploaia măruntă şi atât de rece, încât îl în- 
fiora la răstimpuri pe Petrașcu Hrib. 

Omul își pipăi toporul din traistă. 

Cânii, care — îmblânziţi de hrană — dădu- 
seră până atunci devot din coada lor lungă, se 
opriră deodată și-l priviră bănuitor, însă Pe- 
traşcu răsturnă în noroiu restul de carne, ador- 
mindu-le astfel neîncrederea. Când animalele 
începură s'o înfulice, scoase toporul, și, după o 
clipă, îl ridică, isbind cu toată forța în capul u- 
nuia din câni. Până ce al doilea animal să-şi 
deschidă botul pentru a lătra, omul și lovise în- 
căodată, cu aceeași precizie. 

Apoi, Petrașcu Hrib atinse cu piciorul cânii, 
ca să constatate dacă nu cumva mai este o urmă 
de viaţă în ei. Când se convinse că au pierit în- 
într'adevăr, ridică fanarul şi cercetă rănile, fe- 
licitându-se de îndemânarea, cu care lucrase. 


312 


www.dacoromanica.ro 


Ferindu-se de sângele curs, strânse bucăţelele 
de carne ce mai rămăseseră, privi din nou ani- 


malele, ai căror ochi sticleau îngheţaţi în ploaie, 
stinse fanarul și, sărind peste gard, se cufundă 
ca o umbră în întunericul uliţei. 


Din dimineaţa, în care, ieşind din grajd, îşi 
descoperise câinii morți, întinși în noroiul a- 
mestecat cu sânge, Durac se închisese și mai 
mult în sine. 


: 113 


www.dacoromanica.ro 


Işi îngropase în fundul grădinii animalele şi 
plânsese întreaga noapte, dar nu se tânguise 
nici unui om din casa lui Stan. Numai la câr- 
ciumă vorbise, o singură dată, despre durerea 
sa. Băuse mult atunci și gemuse, strângându-și 
până la durere pumnii uriași. Când văzuse că 
nu trezea nici o compătimire, tăcuse. 

Totuşi, vorba despre cânii moșneagului se 
răspândise cu mare repeziciune prin sat şi Co- 
diță își freca bucuros mânile. 

Stund că Durac obișnuiește să vină spre seară 
la cârciumă, chiaburul îl pândi la pod într'o 
după-amiază târzie, ca, întâlnindu-l, să-l pof- 
tească dânsul la ospătăna lui Jaba, unde se a- 
șezară în ungherul cel mai întunecat. 

Localul era aproape gol, căci majoritatea cli- 
enților de altădată ai cârciumi deveniseră cu 
timpul chenț statornici ai cofetăriei lui Pente- 
hmon 'Taraboanţă, care se arăta că nu obținuse 
doar un trecător succes de curiozitate. 

— Bade Durac, — începu Codiţă vorba, tur- 
nând rachiu în paharul moșneagului, — am 
auzit că ai avut o grozavă supărare mai zilele 
trecute. 

Bătrânul se uită chiorâş la chiabur, însă a- 
cesta îl privea atât de compătimitor și de prie- 
tenos, încât Durac nu pregetă să-și descarce 
sufletul: 


114 


www.dacoromanica.ro 


— Da. Mi-a ucis cânii ticălosul. 

— Prin urmare ştii cine ţi i-a omorât?! — îl 
ispiti Iordan Codiţă, curios asupra cui din casa 
lui Stan va da moșneagul vina. 

— De bună-seama... | 

— Așa... așa... — și chiaburul îi mai turnă 
un rachiu. Să trăieşti! 

— Vıvat! 

— Şi cine spui că ţi-a făcut paguba asta? Că 
erau cân1 mari ca niște viței și frumoși, nu? 

Durac lăcrimă. 

— Nu i-ași fı schimbat pentru nimica ’n lume. 
De ucis, i-a ucis Culai, hargatul cel tânăr. Da' la 
cale musai că l-a pus stăpân'su, ticălosul acela, 
care mi-a furat casa. 

— Cum de-ai ajuns la părerea asta? Poate 
ti-au spus-o chiar ei? 

— Ei? — și moșneagul râse întunecat. — 
Ţi-ai găsit ! Nu cumva socoți c'ar avea curajul 
să mi-o zică așa, în faţă ?! 

— Deh... 

— Nu, bade Codiţă! Nici stăpânul şi nici slu- 
ga n'au un astfel de curaj. 

— Atunci de unde știi? 

— De-o bucată de vreme, sluga hojma ma 
tot amenințat că mi-i ucide. 

— Şi nu te-ai gândit să- dai în judecată? — 
îl făcu Iordan pe naivul. 


115 


www.dacoromanica.ro 


— In judecată?! — râse iarăși, și mai întu- 
necat, moșneagul. — In judecată boierească ?! 
Lasă, că am eu judecata mea. 

Chiaburul își ciuli urechile și, repede, îi 
turnă din nou un rachiu. 

— Da, bade Codiţă, o am pe a mea, — reluă 


Durac, dupăce îi ștersese mustăţile, care i se 
muiaseră în băutură. Ai s'o vezi! Va scrâşni din 
dinţi ticălosul de stăpân. Şi nici sluga n'am s'o 
uit! Nu, n'am s'o uit, bade Codiţă! Peste scurt 
timp are să fie mare petrecere la casa domnului 
Nimeni, și lumină multă deasemenea are să fie, 
așa de multă, îţi zic, că se va minuna întreg 
satul! 

Iordan nu scormoni mai adânc. Ii ajungea şi- 
atâta. Nu voia ca, dacă lucrurile ar fi ieșit 
strâmb, să se poată spune cândva că el, Codiţă, 
cunoștea planul de răsbunare al lui Durac. 

Pretextând niște treburi urgente, chiaburul 
plăti grăbit și plecă singur, pe când moșneagul 
rămase să bea mai departe, clocind gânduri atât 
de negre, încât însuşi diavolul s'ar fi înspăi- 
mântat dacă i le-ar fi citit. 


Cum timpul aratului se-apropia, Stan își 
cumpără două iepe voinice la târgul de Luni 


116 


www.dacoromanica.ro 


din Cernăuţi, o căruţă, un plug, grapă şi toate 
celelalte din câte sunt necesare la câmp. 

Când Durac văzu caii, se înegri de furie. 

Apoi, însă, fața i se lumină. 

Infăţișarea superbelor animale, pe care și le 
cumpărase Stan, și pe care Culai le îndrăgise 
imediat, îi dădu lui Durac un gând atât de plă- 
cut, încât, spre mirarea Savetei, rânji într'un 
râs lung și voios, ca niciodată, de când îl cunoș- 
tea fata pe bătrânul mizantrop. 

Cu cât Culai arăta mai răsvedit că ţine la iepe 
ca la ochii din cap, cu atâta mai vârtos se bu- 
cura moșneagul. 

Intr'o seară, băietanul îi spuse lui Stan: 

— Uneori mă gândesc că tare trebuie să-l fi 
durut pe bietul Durac moartea cânılor săi. Deși 
nu s'a tânguit niciodată în fața noastră, totuşi, 
l-am văzut de destule ori cu ochii înroșiți de 
plâns. Erau animale foarte frumoase. La înce- 
put, credeam că le-a ucis el însuși în cine-știe- 
ce pornire proastă a morocănelii, care-l năpă- 
deşte atât de des. Pe urmă, însă, m'am convins 
că altcineva trebuie să le fi ucis. 

— Eu nu m'am gândit nici un moment la o 
astfel de posibihtate, ci credeam că vre-un hoţ 
pune la cale cine știe ce blăstămăţie împotriva 
noastră. Deaceea, am şi pândit câteva nopți la 


117 


www.dacoromanica.ro 


rând, și am fost foarte intrigat că nu se întâm- 
plă nimic. 

— Hoţul s'o fi răsgândit. 

— In orice caz, rămâne o întâmplare ciudată, 
de-al cărei rost poate că n'o să ne dăm nicioda- 
tă seama. 

— Ştiţi ce mi-a trecut prin cap? Să-i facem. 
o bucurie lui Durac. 

— Cam greu să-l bucure ceva pe-un om atât 
de întortochiat! — răspunse sceptic Stan Ni- 
meni. 

— Totuşi, am să încerc, — stărui generos 
băietanul. — Am știricit doi vățelandri minu- 
nați la şeful de post. Voiu merge chiar mâne la 
el și-l voiu ruga să mi-i vândă. 

— Bine "'nţeles că jumătate din preţ l-oiu 
plăti eu, — se oferi Stan. 

A doua zi, Culai se ţinu chiar dis-de-dimi- 
neață de ceeace își pusese în cap. 

Ascultând întreaga istorie, Buzdugan îi dădu 
cu plăcere căţeni, dar refuză să primească vre-o 
plată. 

Culai îi mulțumi frumos, vârî într'o traistă 
micile animale bondoace ca niște hapucuri — 
unul alb cu botul negru, iar celălalt negru, cu 
botul alb, — şi plecă fericit, însă şi cam îngri- 
jorat, căci şeful de post îi spusese : 

— Ar fi trebuit să-mi comunicaţi de îndată 


118 


www.dacoromanica.ro 


întâmplarea cu cânii lui Durac. N'ar fi stricat 
să fac cercetări. E o chestiune foarte nelămu- 
rită, care mă cam îngrijorează. Ei, dar să spe- 
răm că nu se va mai întâmpla nimic. 

Ajungând acasă, Culai merse deadreptul la 
Durac, care sta în ușa grajdului. Stan era şi el 
de faţă. Băietanul așeză pe prag traista și-l in- 
vită pe moșneag s'o deschidă, însă dânsul mor- 
măi ceva, retrăgându-se apoi în întunericul căl- 
duț din grajd. 

— Ce ţi-am spus?! — oftă Stan. 

Totuşi, Culai nu se descurajă. 

Lăsând ca traista să rămână mai departe pe 
prag, băietanul îl rugă pe Stan să se retragă 
împreună cu el în privdor, de unde, adăpostiţi 
de vița sălbatecă, să vadă ce face Durac. 

Peste puțin, unul dintre căţei scânci. 

Moşneagul, care se așezase într'un halău, îşi 
ridică intrigat capul. 

Scâncetul repetându-se, Durac se apropie 
de prag, privi lung traista, o pipăi în cele din 
urmă şi, dupăce o deslegă, scoase din ea căţeii, 
care începură să clipească repede la lumina pu- 
ternică a dimineţii. 

Intâiu, o mare, copleșitoare bucurie îi învălui 
inima. Prinzându-i de pielea cefii, câte unul în 
fiecare mână, îi ridică până în dreptul ochilor 


119 


www.dacoromanica.ro 


pe căţei şi şi-i lipi de obraji. Apoi, însă, se în- 
cruntă iarăși. 

„Aieştia îs cânii lor, nu ai mei !“'—se gândi 
şi aşezând pe traistă cânii, vru să intre din 
hou în grajd, când Culai strigă din ușa pridvo- 
rului: 

— Ei cum îţi plac căţeii, moș-Durac? 

— Iiîmde, — ocoli moşneagul un răspuns 
precis. 

— Ia-ţi-i, sunt ai dumitale,—îl încurajă Stan. 

Durac mormăi ceva, luă căţeii şi se retrase 
pe patul său suspendat din grajd. 

— Vedeţi? — zâmbi Culai. — Tot sa în- 
muiat moșneagul nostru. 

Stan, care privise adânc la ochii bătrânului, 
se îndoia foarte mult de aceasta, însă nu-i spuse 
nimic băietanului. 

Durac ar fi vrut să mângâie căţeii, să se Juace 
cu ei. Micile animale, care se ghemuiseră timide 
lângă perete, îi plăceau. Se vedea imediat că 
sunt câni de soiu. 

Amintirea dulăilor săi, însă, îl aprinse atât 
de groaznic, încât începu să-i sugrume pe căţei, 
ai căror ochi nu întârziară mult până să se în- 
cețoşeze. 

După puţin, câte-un firişor gingaş de sânge 
se prelinse din botul lor. 


120 


www.dacoromanica.ro 


Iar Durac îşi strângea mereu și tot mai tare 
degetele, şi lacrimi mari îi cădeau încet în 
barbă. 


Apoi, le închise ca unor oameni pleoapele de 
catifea cenușie. 


In cele din urmă, baba Dochia se convinse că 
war strica să-şi ia spre Miază-Noapte catra- 
fusele. 

Rămânând singur stăpân peste ceruri și pă- 
mânturi, Sfântul Soare se-așternu serios la 
treabă — şi era destul de lucru, căci cumătra 
Iarnă se cuibărise ca pentru o veșnicie în ţara 

Bucovinei. 
„ Astfel, chemă câteva ploi călduţe, care topiră 
grosul omătului de pe dealuri; ceru şi vântului 
ajutor, ca să se spargă mai repede gheţurile 
Derehluiului şi cele de prin coclauri; după 
aceea, prinse el însuşi să se ocupe de renașterea 
naturii. 

Şi câte nu erau de făcut! 

Să dea vlagă copacilor, ca să poată înmuguri,; 

să scoată din ţărâna încă jilavă primele fire 
de iarbă; i 

să trezească urşii din bârlogul pădurilor; 

să aducă rândunele şi cocoare; 


121 


www.dacoromanica.ro 


să pregătească timp frumos pentru sfintele 
Paşte; — şi-atâtea altele! 


Stan şi Culai nu stăteau nici ei cu mânile 
'n sân. 

Ieşiseră de cu vreme la arat. 

Intâiu, terminară cu grădina, în care sămă- 
nară păpuşoiu ciocantin, din acela cumu-i aurul 
cel mai sănătos. 

Bine 'nţeles, partea de lângă ogradă o lăsară 
în seama Savetei, căci pe ea o priveau morco- 
vii, harpacica, varza, vinetele, roşiile, castra- 
veții, mazărea şi celelalte legume, precum și 
florile, fără de care nici o grădină n'are farmec. 

In țarină, cei doi gospodari sămănară grâu 
de primăvară, ovăs și cartofi. 

Gunoiseră bine pământul, așa că se așteptau 
la o recoltă excelentă. 

— Numai să dea Dumnezeu ploaie când tre- 


buie, — spuse Culai emoţionat pe câmp într'o 
dimineaţă limpede și caldă. 
— Poate că se va 'ndura de noi, — răspunse 


Stan, privind cerul şi închinându-se. 

— Iată, nu ne-a mai rămas decât bucata a- 
ceea de pe 'Țarenca, da’ mâne cred că terminăm 
şi cu ea, — şi băietanul începu să mâie mai de- 
parte caii, în timp ce Stan apăsa vârtos coarnele 


122 


www.dacoromanica.ro 


plugului, care intra adânc în pământul negru 
şi lucios ca fierul. 

Deasupra celor doi oameni ciocârliile se înăl- 
țau tot mai sus în joaca de lumină a soarelui. 

Câteva fete cântau vesele dincolo de hatul, 
pe care creșteau o mulțime de aluni. 

Şi era atâta primăvară în cântecul lor, încât 
uneori însuși sfântul Soare se oprea să le as- 
culte. 


Stan şi Culai se re'ntoarseră din țarină odată 
cu aprinderea stelelor. 

Dupăce vârîră în şură căruţa şi plugul și 
deshămară cari, merseră în sufragerie, ca să se 
aşeze la masă. 

In timp ce stăpânul mânca, Saveta îi spuse : 

— Domnişorule, nu'ş'ce să fie astăzi cu 
Durac al nostru. E mai întunecat ca oricând şi 
'ntr'una a tot bodogănit întreaga după-amiază. 
Odată. s'a uitat atât de urât la mine, că ma 
speriat. Zău, nu ştiu ce să mai cred! 

— Lasă-l în plata Domnului, Saveto. Așa-i el. 

— O fi, da’ nu-mi place deloc... — şi servi- 
toarea ieși cam supărată că Stan nu acordase 
destulă importanţă cuvintelor ei. 

'Terminând cu cina, Culai merse în grajd, ca 
să vadă de cai. 


123 


www.dacoromanica.ro 


Trecu în ogradă și trase adânc în piept aerul 
tare și plin de mirosul crud al pomilor, care în- 
verzeau într'un ritm vertiginos. 

Deşi lucrase fără încetare din zon şi până la 
răsăritul luceafărului, nu se simțea mai obosit 
decât dacă ar fi făcut o plimbare. Seara era fru- 
mnoasă și limpede, și Nimeni voia să se bucure 
de ea. In poarta grădinii, dădu de Culai. 

— Ce-i, măi băiete? 

— Taman voiam să vă caut în casă. 

— Da’ ce s'a 'ntâmplat? Incă nu te-ai dus să 
te culci? 

— Incă nu, căci, văzând ceva foarte ciudat, 
mă gândeam să vă caut, ca să vă spun. 

— Atunci, hai, spune. 

— Când am intrat în grajd, ca să adăp caii, 
l-am surprins pe Durac scoțând ceva de sub 
perna lui. Zărindu-mă pe mine, a suflat repede 
în fanar, aşa că n'am putut vedea ce e. 

— O îi fost vre-o sticlă cu rachiu. Doar știi 
că, dela un timp, trage aprig la măsea. 

— Nu, nu cred să fi fost o sticlă cu rachiu. 
Trebuie să fi fost altceva, căci moșneagul nu 
se sfiește el să bea în fața mea. 

— Nu te îngrijora fără temeiu, măi Culăiţă. 
Mai bine du-te de te culcă. Ai muncit din greu 
astăzi. Bine c'am sfârşit la timp cu aratul! Nu 
ne mai rămâne decât să grăpăm. 


124 


www.dacoromanica.ro 


— Noapte-bună, domnișorule. 

— Noapte-bună, Culăiţă. Stai, mâne poţi să 
dormi mai mult, căci, înainte de-a ieşi la câmp, 
trebuie să dau o raită pe la percepție. 

— Bine, domnişorule. Un pic de somn mai 
mult n'are să-mi strice. Noapte-bună. 

— Noapte-bună. 

Grădina îl primi liniştitoare și mângâietoare 
pe Stan, care se duse la un vişin, ca să-l îmbră- 
țișeze. 

In felul acesta, îi mulțumea întregii naturi 
pentru imensa bucurie de-a trăi și de-a lucra 
numai și numai întru poruncile ei. 


Dupăce mai citi câtva timp, Stan stinse lam- 
pa și aţipi. Deşi somnul ar fi trebuit să-i fie 
greu de atâta arătură, totuși ceva îl trezi în cu- 
rând. Deschise mirat ochii. Nu, nu auzise nici 
un sgomot. O linişte deplină domnea în odaie. 
Tăcerea zumzăa liniștit în auzul lui Nimeni. 
Ograda era și ea liniștită. Atunci? Stan își duse 
nedumerit mâna la frunte şi se întrebă dacă n'a 
visat ceva urât, dar nici o imagine din somn 
nu-i stăruia în minte. 

Işi închise iarăși ochii. 

Niciodată nu i se întâmplase o asemenea tre- 
zire fără motiv concret; nici măcar pe front. 


125 


www.dacoromanica.ro 


La un moment dat, i se păru că aerul din 
odaie e prea închis. Atunci, se ridică din pat şi 
merse la fereastră, ca s'o deschidă. Cercetă în- 
tunericul. Stelele dispăruseră, căci se lăsase o 
ceaţă deosebit de deasă peste sat. Până și teii de 
lângă fântână se topiseră în pâcla, care înghi- 
ţea lacomă totul. Deodată, avu impresia că un 
miros amărui abia perceptibil, însă specific fu- 
mului, se amestecă în răceala ceţei. Aspiră a- 
dânc aerul, ca să se asigure dacă nu cumva se 
înșeală. Deastădată, i se păru că pâcla nu mi- 
rcase a nimic altceva decât a pământ jilav — 
și vru să închidă fereastra, când observă că, de 
după colțul casei, vine un fel de lucire roșieti- 
că, asemănătoare aceleia, care prevestește ră- 
săritul lunei. 

„Dar acuma luna e în ultimul pătrar“, — îşi 
spune, — „și nu răsare decât spre dimineață. 
Şi chiar de-ar răsări luna, nu s'ar vedea, căci 
pâcla e prea deasă.“ 

Crezând că umblă cineva cu un fanar pe 
lângă pridvor, strigă: 

— Care-i acolo, măi ? Saveto, tu ești ? 

Nu-i răspunse nimeni ; cuvintele i se risipi- 
seră moi în ceaţă. 

Ce naiba ? — se îngrijoră Stan. 

Aprinzând lampa, începu să se îmbrace. Cum 
fereastra rămăsese deschisă, ceața se furișă ho- 


126 


www.dacoromanica.ro 


ţeşte în odaie şi cilindrul lămpii plesni cu un 
sgomot, care îi dădu fiori lui Stan. Trebuia să 
se îmbrace orbecăind acuma. 

După ce termină, se năpusti în ogradă. 

Rămase consternat în mijlocul ei. 

— Doamne-Dumnezeule ! — rosti desnădăj- 
duit bărbatul. 

Grajdul ardea cu vâlvătăi uriașe. 

— Culai ! Saveto ! — strigă Stan. 

Fata se arătă imediat, înspăimântată, în ușa 
pridvorului, însă băietanul nu răspunse, fapt 
care îl exasperă pe Nimeni. 

— Culai! — strigă dânsul iarăşi. 

Desmetecindu-se, hargata se repezi la grajd 
și vru să deschidă ușa. 

Constatând că e încuiată cu lacătul, alergă în 
șopron, de unde se re'ntoarse cu un topor, cu 
care sfărmă lacătul. 

Un val de fum o împinse îndărăt. 

Bălaia, care isbutise să smulgă din belciug 
lanţul, ieși clătinându-se. 

— Durac nu e aici... — spuse fata. Fiţi sigur 
că el a pus focul! 

Caii bontăneau în podele. Stan le auzea bon- 
tănitul şi fiecare lovitură de copită în lemnul 
uscat al podelelor era o lovitură de cuţit în 
inima sa. Ştia că nu vor putea fi salvaţi, căci 
caii nu se dau niciodată urniţi din foc. 


127 


www.dacoromanica.ro 


— Nu se mai poate face nimic... — oftă Sa- 
veta. 

— Nu, nu se mai poate face nimic... — re- 
petă Stan. 

— 'Trăsni-l-ar Dumnezeu să-l trăsnească ! — 
spuse hargata, gândindu-se la Durac. 

Incetul cu încetul, începură să se-adune oa- 
meni cu fața speriată, ridicaţi din pat de lumina 
aspră a incendiului, care-și purta în toate păr- 
țile scânteile. Așa cum veneau prin ceață, pă- 
reau arătări din altă lume — niște făpturi ciu- 
date, desprinse din cine-știe-ce închipuire 
bolnăvicioasă. O femee ţipa undeva în uliţă și 
cânii din vecinătate lătrau nebunește, pe când 
cei din depărtare urlau înăbușiţi de pâclă. 

— Noroc că-i jilavă vremea, — spuse un 
moșneag. 

— Dealtfel, asemenea foc s'ar fi întins peste 
o mulţime de case, căci iată cum sboară scân- 
teile. 

— Le mână satana, — își făcu cruce o femee 
bătrână. 

— Tan nu mai speria copiii! — se răsti un 
flăcău. — Ce te-amesteci dumneata ?! — și po- 
toli o fetiţă, care începuse să scâncească. 

— Sigur ! — sări un al doilea flăcău. Mai 
bine rămâneai acasă, cu găinile dumitale. Ce 
te-amesteci printre oameni ? 


128 


www.dacoromanica.ro 


Focul creștea mereu. Limbi mari, aurii, lin- 
geau grinzile de lemn uscate, se prelingeau şi 
pe pereţi şi când dădeau de fân sau de paie, se 
năpusteau ca niște fiare, hămesite, ca să înghită 
totul în vâlvătaia lor lacomă. Dogoarea era atât 
de puternică, încât crengile se'nchirceau la ră- 
suflarea ei. Intr'un colț al ogrăzii, Saveta plân- 
gea de se scutura cămașa pe dânsa, în timp ce 
Stan îl căuta nebunește pe Culai prin mulţime, 
iar părintele Cremene murmura o rugăciune. 
Atrasă de lumină, o pasăre de noapte trecu de 
câteva ori deasupra focului. Par'c'ar fi fost o 
făptură de basm, care-ar fi vrut să-l stingă cu 
vre-o apă vie din ciocul ei. La urmă, însă, ame- 
țită de fum, pasărea se prăbuşi cu aripi moi în 
jăraticul acoperisului și un copil strigă lung la 
pieptul mamei sale. Din grajd, nu se mai auzea 
nici un sgomot. Caii desigur că pieriseră acuma. 
In mijlocul ogrăzii, Bălaia sta nemișcată şi pri- 
vea prostită prăpădul. Apoi, se prăbuși obosită 
pe pământul lins de pâclă. 

Pe'ncetul, flacările își făceau drum şi spre 
partea de apus a grajdului, într'acolo unde era 
podul, în care dormea Culai. Stan dădea nepu- 
tincios târcoale clădirii. Din-când-în-când, îl 
striga cu glas disperat prin trosnetul incendiu- 
lui, însă băietanul tot nu se arăta la ferestruica 
de sus a grajdului, care se căsca neagră şi hi- 


129 


www.dacoromanica.ro 


doasă ca orbita unui ochiu plesnit și scurs. Fla- 
cările urcau acuma și spre ea. Veneau viclene— 
ca niște vulpi, care încercau să se furişeze la un 
coteț. Intâiu, cercetau cu degete subțiri, albăs- 
trii, terenul, și abia pe urmă se năpusteau cu 
toată puterea asupra scândurilor, care formau 
pereteie. După puţin, întreaga porţiune de sub 
ferestruică ardea. Stan se chinuia în fel şi chip. 
Acuma era sigur că fumul, care pătrundea în 
pod prin deschizătura grinzilor, îl şi înăbuşise 
pe Culai. 

In curând, întreaga clădire se va nărui şi din 
băietan nu va mai rămâne decât un pumn de 
cenușă, pe care vântul îl va risipi în toate cele 
patru colțuri ale lumii. 

Deodată, însă, un strigăt al Savetei îl smulse 
din aceste gânduri. 

Fata îşi întinsese spre ferestruică mâna şi toți 
oamenii plini de încordare, priveau într'acolo. 

Culai se arătase, şovăind ca beat, în cadrul ei. 

— Sari ! — îi strigă Stan. — Nu pot aşeza o 
scară, căci arde întreg peretele. 

Băietanul clătină din cap. Apoi, își luă vânt 
şi-şi dădu drumul în gol, căzând pe pământul 
proaspăt árat și umed de ceaţă. Doi flăcăi îl ri- 
dicară de subsuori, ca să-l ducă de lângă marea 
de flăcări. 

Peste câteva minute, grajdul se prăbuşi cu 


130 


www.dacoromanica.ro 


un sgomot asurzitor, alcătuind un uriaş mor- 
man de jăratic fascinant ca un lac de aur lichid, 
din care se înălțau limbile albăstrii şi șerpui- 
toare ale miilor de văpăi jucăușe. 

Oamenii începură să toarne găleți cu apă 
peste ruinile arzânde, ca să grăbească stingerea, 
dar intensitatea focului era prea mare, ca vă- 
păile să-i poată fi înăbușite. 

Buzdugan, care alergase la fața locului de 
îndată ce zărise prin fereastra postului de jan- 
darmi vâlvătăile incendiului, se apropie de Stan 
şi-i spuse : 

— Domnule Nimeni, lasă, nu mai fi mâhnit. 
Mâne voiu face cercetări și-oiu vedea cine-a pus 
focul, că focul aiesta îi foc pus. Eu simt îndata- 
mare aşa ceva. 

Stan dădu absent din cap. Nu-l mai interesa 
cine pusese focul. Bine că a scăpat Culai, care, 
acuma, zăcea ameţit pe iarba ogrăzii, lângă îm- 
părăţia bojilor. Buzdugan vorbea mereu, însă 
Stan nu-l mai auzea bine. Doar frânturi, și 
acelea foarte vagi, îi intrau uneori în ureche 
(s. nu dela vre-o ţigară!“ ,,...mână crimi- 
nală...* „,...duşmani ?“ ,,...ţi-l înhaţ eu...!%). 

După câtva timp, Culai își reveni și explică 
dece nu se salvase mai repede. 

— Dormeam, când, deodată, m'am pomenit 
cu o matahală peste mine. Am ghicit imediat că 


t31 


www.dacoromanica.ro 


era Durac. Până să mă fi putut apăra, mi-a le- 
gat mânile şi picioarele. Pe urmă, mi-a pus un 
căluş în gură, spunându-mi: „Na! Aiasta-i pen- 
trucă mi-ai ucis cânii !“. Mi-a dat un picior în 
coastă şi-a coborit cât a putut mai repede. Peste 
puțin, am simţit fum. Auzeam foarte lămurit 
strigătele din ogradă şi ştiam că, dacă nu mă 
grăbesc să desleg funiile, voiu muri în flacări. 
De fum nu prea era primejdie, căci un curent 
destul de puternic sufla mereu în podul grajdu- 
lui. Când am isbutit să desfac întâiul nod, am şi 
simțit sub mine dogoarea primelor văpăi, care 
se apropiau cu repeziciune. După ce am scos și 
călușul, m'am târît până la ferestruică şi, mul- 
țumesc lui Dumnezeu, iată că am scăpat din în- 
cercarea asta cumplită. 

— Va-să-zică aşa au stat lucrurile, — rosti 
gânditor şeful de post. — Vezi, ţi-am spus eu că 
întâmplarea aceea cu cânii nu-mi plăcea deloc. 
A fost o chestiune cu dedesubturi și n'am să am 
hodină până n'o voiu desluși. Cine putea să aibă 
interes să facă rău, Domnule Nimeni ? — și pri- 
virea îi rătăci peste oamenii din ogradă, însă 
nu-l descoperi nicăieri pe chiaburul Iordan 


Codiţă. 
— Durac n'a fost decât mâna cuiva. Capul 
l-a avut altul, asta e sigur, — vorbi Iacov Tu- 


dorcu, care se apropiase cu alţi săteni de Stan. 


132 


www.dacoromanica.ro 


— Până mâne-poimâne mi ţi-l voiu găbiji 
pe moșneag, că n'are cum să dispară, şi, atunci, 
voiu afla cu ușurință cine l-a instigat, — spuse 
Buzdugan. 


Când văzuse primele luciri ale incendiului, 
Petrașcu Hrib îl trezise imediat pe socrul său și 
pe toţi ceilalți ai casei, şi, ieşind în ogradă, se 
urcară pe prispă ca să vadă mai bine prăpădul. 

— Durac şi-a ţinut cu prisosinţă cuvântul, — 
rostise Codiţă, frecându-și cu bucurie mânile, 
după ce se convinsese că focul era într'adevăr 
la gospodăria lui Nimeni şi nu cumva în altă 
parte. 

— Tu, măi Petrașcule, să te scoli dis-de-di- 
mineaţă, ca să afli ce a ars. 

Bucuria, însă, i se domolise foarte repede, 
când îl zărise pe Durac, ieșind ca o fantomă din 
ceața deasă a ogrăzii. 

— Ce cauţi aici, omule ?! — se răstise chia- 
burul. — Ai înebunit ?! 

— Arde... — gângăvise moşneagul. — Arde... 

— Pleacă de-aici ! — strigă Iordan, asupra 
căruia Durac ridicase lumina fanarului său. 

— Dumneata ești prietenul meu... — se apă- 
rase bătrânul. — Dece îmi spui amu că's ne- 
bun ?! Nu vezi ce frumos arde ? Am pus o mul- 


133 


www.dacoromanica.ro 


time de naftă pe podelele grajdului... Pe Culai 
l-am legat de-a mai mare dragul... Ca un şoa- 
rece are să ardă ! Atunci, dece mă alungi... ?! 

— Vrei să te vadă cineva ?! 

— Şi adică dece să nu mă vadă?! Ori nu's 
destul de frumos pentru lumea din satul 
aiesta ?! — se hlinzise Duraa. — Vreau să ră- 
mân la dumneata noaptea asta, că patul meu 
din grajd de bună-seama îi numai cenușă amu... 
Mâne oiu căuta în altă parte loc şi nu te-oiu mai 
stingheri întru nimic. Ian uită-te cât de mari îs 
flacările. 

Codiţă nu mai putuse răbda. 

Repezindu-se la moșneag, îl plesnise cu toată 
puterea peste faţă. 

Durac îl privise lung şi mirat. Apoi, scăpase 
din mână fanarul, care se spărsese cu un sgo- 
mot ascuţit ca plânsul unui copil, și începuse să 
râdă cu hohote. Când se potolise, spuse: 

— Şi lumea zice că ești fruntaş... ! 

După o clipă, vorbise iarăși : 

— Dece mi-ai luat lumina ? — şi, fără să mai 
fi așteptat vre-un răspuns, își înecase în bezna 
plină de ceață chipul întunecat şi chinuit de-o 
stranie strâmbătură de desnădejde, lăsându-l pe 
chiabur în prada celei mai cumplite temeri. 


134 


www.dacoromanica.ro 


Lumea începea să se risipească. 

Jăraticul mocnea acuma și fierbințeala mu- 
rea tot mai mult sub sărutarea nopţii. Doar la 
mijlocul mormanului mai stăruia o dogoare de 
iad. Dincolo de uliţă, ceața se subțiase, așa că 
peisagiul îşi pierduse aspectul halucinant de 
tablou pictat cu smoală. 

Stan privi ca atras de-o forță magnetică spre 
un bătrân cu o mare barbă albă, care sta lângă 
pridvor, şi tresări. 

— Cine e omul acela ? — îl întrebă dânsul în 
şoaptă pe Culai, trăgându-l la-o-parte și ară- 
tând în direcţia pridvorului, în care se mai re- 
flecta lumina acuma potolită a incendiului. 

— Care om? — se miră băietanul. — Nu văd 
pe nimeni. 

Pe Stan îl trecu un fior. 

— Cum așa, Culai ? 

— Intr'adevăr, nu văd pe nimeni, — îl asi- 
gură și mai mirat băietanul, încordându-și pri- 
virea. Dar dumneavoastră pe cine vedeţi ? 

— Nu înţeleg ce-i asta... — spuse Stan din 
cale afară de turburat. E un bătrân înalt și fru- 
mos, poartă barbă şi are plete albe... M'a privit, 
însă numai o clipă... Iată, se uită spre portiță, 
se uită ca şi cum l-ar aștepta pe cineva... 

Culai îi strânse cu teamă mâna. 


135 


www.dacoromanica.ro 


— Oare dece nu mi-i dat și mie să văd 
ceeace vedeţi dumneavoastră ? 

Stan nu-i răspunse (poate nici nu auzise cu- 
vintele băietanului), ci continuă tot mai agitat: 

— A început să-i strălucească fruntea! 
Merge spre portiță... In jurul lui ceața se des- 
face... Se desface şi întunericul... Doamne ! — 
şi Stan își înăbuși un strigăt. 

In portiţă sta, liniștit și fără să spună o vorbă, 
Durac. 

Primul îl zărise șeful de post, care exclamă: 

— Moșneagul ! 

Toate capetele se întoarseră spre portiță. 

Un murmur se undui prin mulțime. Apoi, se 
făcu o tăcere desăvârșită între oameni și nu se 
mai auzea decât trosnetul uscat al jarului. 

Durac prinse să înainteze încet și lumea se 
da cu un fel de sfială la-o-parte. 

In dreptul lui Culai, moșneagul se opri puţin. 

Il privi lung, cu insistenţă și chiar cu mirare, 
dar nu mai avea nici o ură în ochii săi. 

Pe urmă, dădu nedumerit din umeri și iarăși 
prinse să înainteze. 

— Merge spre foc... — şopti Stan, cuprins de 
panică și tremurând. 

Când ajunse lângă jandarm, acesta făcu un 
pas către Durac, însă moșneagul schiță cu mâna 
un semn, care îl opri pe Buzdugan. 


136 


www.dacoromanica.ro 


Durac ajunse însfârșit în faţa mormanului de 
jăratic. 

(Intre timp, Stan văzuse cum bătrânul acela 
cu plete albe îl însoțise până la marginea focu- 
lui pe Durac.) 

Deodată, incendiatorul scoase un urlet cum- 
plit, care nu mai avea nimic omenesc în el, şi se 
prăbuși între niște bârne incandescente, care îl 
acoperiră imediat cu jarul lor de aur. 

Atunci, Stan strigă către băietan : 

— Culai ! Omul de lângă pridvor l-a împins 
în foc! Omul de lângă pridvor, Culai ! Oooh... ! 

Nici un om nu înţelesese cele spuse de Stan 
şi unii clătinară din cap. 

Ici şi colo mai fumega câte-un cărbune. Ceaţa 
dispăruse cu totul și ultimele stele ale nopții, 
care se stingea strânsă în măselele dimineţii, 
licăreau limpede și vesel deasupra satului, în 
care rumoarea iscată de apropierea zorilor se şi 
făcea simțită. Sătenii își și scoteau plugurile 
la țarini și trapul cailor suna înviorător pe dru- 
murile bine bătute. In curând, o geană de lu- 
mină roșietică vesti soarele, care răsări pe un 
cer fără urmă de nouri. 

In ogradă nu mai rămăseseră decât oamenii 
casei, părintele Cremene, Buzdugan și Iacov 
Tudorcu. 

Acesta din urmă îi comunică lui Stan că-i va 


137 


www.dacoromanica.ro 


pune la dispoziţie caii săi pentru terminarea în- 
sămânțării şi plecă împreună cu şeful de post, 
care îşi promitea să clarifice cât mai curând ca- 
zul Durac, iar Saveta fu trimisă să se odih- 
nească puţin după întregul ei sbucium din 
cursul nopții. 

— Ar trebui să te culci şi dumneata, domnule 
Nimeni, — îi spuse cooperatorul. 

— Nu mă voiu culca decât când şi ultimul 
cărbune va fi stins, — șşopti Stan, obosit. — ŞI, 
apoi, ţin să-ţi istorisesc chiar acuma o chestiune 
foarte ciudată, care s'a întâmplat astă-noapte. 
Dacă, bine'nţeles, nu ești prea din cale-afară de 
ostenit. Dealtfel, şi ţin să-ți mulțumesc pentru 
faptul că ai veghiat împreună cu mine. 

— Iată, voiu avea destulă tărie, ca să-ți as- 
cult istoria, iar mulțumiri nu-ţi îngădui să-mi 
aduci, căci astăzi suntem prieteni destul de 
vechi, ca să mai fie nevoie de astfel de cuvinte 
între noi, — vorbi părintele Cremene. 

Apoi, arătând spre cadavrul moşneagului, 
care fusese scos aproape complet carbonizat 
dintre rămășițele incendiului şi care zăcea 
acoperit cu o pătură, pe niște scânduri, spuse 
încet : 

— Despre el vrei să-mi vorbeşti, nu ? 

— Despre el şi despre încă unul, — rosti 
Stan și mai încet și, istorisindu-i totul, încheie : 


138 


www.dacoromanica.ro 


— Ceeace m'a turburat cu desăvârșire, a fost 
faptul că necunoscutul acela n'avea nimic aspru 
în privire. Părea o adevărată întruchipare a 
blândeţii. Zâmbea cu bunătate până şi atunci, 
când l-a împins în foc pe Durac. Şi ştii ce cred ? 
Că moșneagul nu-l vedea pe necunoscut ! De- 
aceea, mă gândesc cât de cumplită trebue să fi 
fost uimirea, care l-a cuprins pe Durac în mo- 
mentul când s'a pomenit surpându-se ca o ruină 
în grămada de jăratic, și mă înfior. N'am să 
uit niciodată noaptea asta. Ce spui despre-o ase- 
menea întâmplare ? 

Preotul tăcu mult timp. 

In cele din urmă, privind cerul, pe care ra- 
zele generoase ale unui puternic soare de pri- 
măvară îl și luminau acuma, vorbi ca în timpul 
unei taine: 

— Sunt lucruri despre care e mai bine să nu 
ştim nimic, căci, dacă le-am cunoaște, am suferi 
peste măsură. Şi, de oricâtă suferinţă ar putea fi 
capabil sufletul nostru, există totuşi o limită. 

Glasul părintelui Cremene suna atât de ciu- 
dat, încât Stan simţi, deodată, cum întreaga 
răcoare a dimineţii i se furişează ca un șarpe în 
inimă. 

Spuse înfiorat : 

— Am să caut să-l uit pe omul acela... Voiu 
încerca să arunc toate ceţurile lumii peste dân- 


139 


www.dacoromanica.ro 


sul. Căci eu vreau să fiu fericit. Am făcut totul 
ce omeneşte a fost posibil, ca s'o merit, — şi 
aproape că strigă : 

-— Dece a trebuit ca tocmai eu să-l văd ? Cu 
ce drept s'a amestecat în viața mea? Acu 
câtva timp îmi era absolut indiferentă fericirea. 
Când ești tânăr, nu te gândești la ea. Astăzi, 
însă, nu mai sunt tânăr. 

— Poate că n'a fost decât o nălucire, — în- 
cercă să-l liniștească preotul, luându-l la braţ. 

— Nu, părinte, — zâmbi Stan cu amără- 
ciune. — N'a fost o nălucire, ci o arătare afuri- 
sit de reală, însă pe care numai eu am văzut-o. 
Doamne, ce straniu judecător s'a dovedit necu- 
noscutul din noaptea asta ! 

Un hargat veni în fugă și strigă încă din 
portiţă : 

— Domnule părinte, domnule părinte... ! Ve- 
niți iute... Doamnei preotese îi e tare rău... 

Cooperatorul plecă grăbit. 

In ogradă nu mai rămăseseră decât Stan și 
Culai, care privea pierdut la cenușa răscolită 
din-când-în-când de degetele unui vânt pornit 
brusc dinspre miază-noapte. 

Intr'un târziu, băietanul spuse : 

— Sa stins... 

— Da, s'a stins... — spuse şi Stan, dar nu 
privi locul incendiului. 


140 


www.dacoromanica.ro 


Ochii îi mai erau îndreptaţi spre întunericul 
unei nopți fără sfârșit, în care Stan, continua să 
vadă lămurit chipul bătrânului aceluia înalt şi 
frumos. 

Apoi, se scutură totuși şi-i spuse lui Culai : 

— Du-te la culcare. Nu vezi că abia de te mai 
ţii pe picioare ? Eu merg până la părintele coo- 
perator, să aflu ce s'a întâmplat cu doamna. 

Stan Nimeni porni cu paşi de om, care merge 
numai prin întunerice. Par'că pipăia ca un orb 
pământul și par'că soarele nu i-ar mai fi lumi- 
nat drumul. In uliţă simţi că rana dela pântec îl 
arde din nou, ca și în zilele de după extragerea 
glontelui. Când să deschidă portița dela ograda 
casei cooperatoriale, picioarele i se muiară și 
Stan se prăbuși cu fruntea pe prag. 

— Poamne-Dumnezeule ! Aiesta-i semn... — 
exclamă o femee, care tocmai trecea pe uliţă, și, 
după ce își făcu cruce, alergă la Nimeni, ca să-i 
dea ajutor. 


141 


www.dacoromanica.ro 


Partea a doua 


www.dacoromanica.ro 


Felurimi 


www.dacoromanica.ro 


oala era gravă ; totuși după zece 
zile de zăcere, Stan reuși s'o 
biruiască. Iacov Tudorcu îi fu- 
sese de mare folos în tot acest 
răstimp ; alergase și se sbă- 
tuse ca și cum ar fi făcut-o pentru sine în- 
suşi. Nici Culai nu se lăsase ma. pe jos. Deși 
epuizat de evenimentele din noaptea incen- 
diului, băietanul rezistase oboselii; împrumu- 
tând de la Tudorcu un cal, gonise nebunește 
până la Cernăuţi, de unde chemase un medic. In 
aceeași zi, mai bătuse odată drumul orașului, ca 
să aducă doctoriile prescrise de medic. 

Fapt destul de ciudat — criza, prin care tre- 
cuse, îl eliberase pe Stan de imaginea bătrânu- 
lui şi, acuma, era din ce în ce mai dispus să 
accepte că totul n'a fost decât o nălucire dato- 


147 


www.dacoromanica.ro 


rată depresiunii sufletești şi extenuării din 
noaptea aceea diavolească. 

După dispariţia lui Durac — par'că s'ar fi 
spulberat un blestem. Lucrurile nu mai mer- 
geau strâmb. Bălaia era sănătoasă și holera se 
ferea să dea în gobăi. Până ca Stan să se ridice 
din pat, o clacă organizată de Tudorcu îi şi du- 
rase un grajd nou, iar arătura se sfârşise cu 
bine. 

Numai în casa părintelui Cremene lucrurile 
nu prea stăteau cum trebuie. Ana născuse îna- 
inte de termen şi copilul — o fetiță — murise 
încă din ziua nașterii. Cooperatorul slăbise ca 
într'un an de foamete eghiptenească, iar soția sa 
gogea mereu. 

De îndată ce se înzdrăveni, Stan plecă la Cer- 
năuţi, de unde se reîntoarse cu alţi doi cai. 

Episodul cu Durac nu era decât o amintire 
prea vagă ca să-l mai poată turbura. 


Era ptima zi cu adevărat de primăvară. Li- 
liacul îşi deschidea larg infinitesimalele potire 
de parfum, săcii răspândeau o amară miroznă 
de smirnă, iar viorelele deschideau ceruri noui 
pe pământul, câre mustea de sevă. Zările se au- 
reau tot mai mult în amiezile calde de Aprilie. 
Dimineţile erau clare ca vara deasupra păduri- 


148 


www.dacoromanica.ro 


lor Cuciurului-Mare. Stejarii din Sneci se ve- 
deau până jos, în săliște. Când clopotele bise- 
ricii „ad sanctam Mariam“ sunau în Duminicile 
pline de soare, dangătul lor era ascultat până și 
de fiarele tuturor codrilor dimprejur. 


Minunat era Cuciurul-Mare în asemenea zile ! 

Sămănăturile păreau un imens ocean verde- 
albăstrui, ciocâriule se înălțau cu cântec de 
mare slavă la cer și cerbii mugeau mereu a 
mai dragoste în pădurile uriașe. 

Stan, care ieșise să se plimbe, — își făcea în- 
tâia plimbare de convalescență—fl întâlni la 
poarta bisericii pe părintele Cremene. 

— Dar ce ai la mână? — îl întrebă deodată 


149 


www.dacoromanica.ro 


Stan, după ce discutaseră câtva timp despre 
starea semănăturilor. 

— O comedie întreagă ! — râse cooperatorul. 
-— Veneam ieri de la o precistanie și-am zărit 
o mâţă în calea mea. Ştii cât de mult îmi plac 
dobitoacele bunului Dumnezeu... Apropiin- 
du-mă de ea, am dat s'o desmierd, dar, când 
colo !, ce să vezi ? Mâţa își înfige de-a mai mare 
dragu' ghiarele în mâna mea... și-apoi... tulai, 
diavole... ! 

Apoi, schimbând tonul, spuse : 

— Tare's bucuros... Anei îi e cu mult mai 
bine. Cred că, până într'o săptămână-două, se 
reface complet. 

Stan se bucură sincer de vestea aceasta. 

Pe urmă, însă, se posomorf. 

— Părinte, nu-mi place deloc chestia cu 
mâţa dumitale. Ar trebui să-ţi faci injecții anti- 
rabice. 

— Fugi încolo ! — hohoti preotul. — Te-asi- 
gur că era o pisică absolut inofensivă. 

— Cu toate acestea... 

— Să mai nici o grijă! Era o mâţă ca toate 
mâţele... Nimic nu arăta că ar fi fost bolnavă. 

După două săptămâni, Stan se văzu din nou 
cu părintele Cremene. 

De astă dată, preotul părea ceva mai tras 


150 


www.dacoromanica.ro 


la faţă şi mânile îi tremurau — puţin de tot, 
dar îi tremurau. 

Stan se înspăimântă : 

— Eşti bolnav ? 

— Oh! Eu?! — şi cooperatorul râse. 

Totuşi, după o tăcere, spuse: 

— Adevărat, mă cam jenează în gât când 
beau sau mănânc, dar altceva nimic. Cred că 
am răcit la înmormântarea de ieri. De mult 
n'am mai văzut așa rupere de nouri. 

Pe Nimeni — par'că l-ar fi lovit o praştie. 

Ştia destul acuma. 

Părintele Cremene nu mai făcea parte din- 
tre cei vii. 


Stan se gândi că trebuie s'o înştiințeze pe 
Ana de ceeace se întâmpla cu prietenul său, 
căci nu voia ca femeea, abia restabilită după o 
lehuzie atât de grea, să se afle deodată în fața 
unei realități peste măsură de înfiorătoare. 
Cum, dela dânsul, preotul plecase la primărie, 
unde avea de pus la punct unele chestiuni în 
legătură cu căminul cultural, Stan merse ime- 
diat la soţia cooperatorului şi-i aduse la cunoş- 
tință, cât putu mai cruţător, starea bărbatului 
ei. Femeea, din palidă cum era, deveni galbenă. 
Se clătină și, dacă Nimeni mar fi prins-o la 
timp de mijloc, desigur că ar fi căzut. 

151 


www.dacoromanica.ro 


— Poate că, totuși, mă înșel, — încercă dân- 
sul să amelioreze lovitura. Nu e exclus să fie 
într'adevăr vorba de-o simplă răceală, de-o 
amigdahtă banală..., dar am socotit că e mai 
bine să fii prevenită. In orice caz, trebuie să 
așteptăm până mâne, ca să vedem despre ce e 
vorba. In caz că, Doamne-ferește, se întâmplă 
ceva, te rog să trimiți neîntârziat după mine. 

Acasă, Stan nu avu nici o niște. Se plimba 
fără încetare prin cameră și privea mereu la 
ceas. Culai îl întrebă dacă are vre-un necaz, 
însă Nimeni îl repezi atât de violent, încât băie- 
tanul se retrase speriat și nedumerit. Seara, 
Stan abia de se-atinse de mâncare. Cu toate 
acestea, se mai potolise. De vreme ce Ana nu 
trimisese după dânsul, însemna că nu se pe- 
trece nimic grav cu părintele Cremene. In cele 
din urmă, se pregăti să se culce. Ii dădu Savetei 
ordinele cuvenite pentru a doua zi și se aşeză 
în pat cu gândul să mai citească o revistă înainte 
de-a adormi, când Culai bătu în uşă, înștiin- 
ţându-l că-l caută servitoarea de la casa coope- 
ratorială. Stan simţi cum tot sângele îi fuge din 
obraji și că mânile au început să-i tremure. Un 
gol lânced, nesuferit, se făcu în trupul său, iar 
urechile îi vâjâiau. Totuși, se stăpâni. După ce 
se îmbrăcă în grabă, luă lampa de buzunar și, 
fără s'o mai întrebe ceva, merse cu servitoarea. 
Ana îl aştepta în ogradă, lângă portiţă. 

152 


www.dacoromanica.ro 


— Mă tem, — îi spuse plângând femeea. — 
De câteva ore nu mai vorbeşte nimic. Când s'a 
reîntors de la primărie, era vesel și glumea ne- 
content. M'am molipsit și eu de veselia lui. Pe 
urmă, însă, a vrut să bea un pahar cu apă... l-a 
dus la gură... și... Doamne, nu mai pot! 

După ce își veni în fire, Ana continuă: 

— De-atunci, tace mereu. Se uită fix la 
vre-un punct din cameră și oftează uneori. Ce-i 
de făcut, domnule Nimeni ? 

Nu, nu se mai putea face nimic. Stan fu de 
părere că prietenul său trebue dus la institutul 
antirabic din Cernăuţi, pentru a fi internat, 
însă Ana se opuse. Nu voia ca soțul ei să moară 
între cei patru pereţi ai cenușie. camere de 
spital. 

— Petrea nu prezintă nici un pericol pentru 
oamenii din jurul său, — vorbi dânsa, — odată 
ce forma turbării se prezintă la el melancolică 
și nu furioasă, 

Stan se lăsă convins, însă îi spuse că, totuși, 
îl va trimite imediat pe Culai la Cernăuţi după 
un medic specialist. 

— Peste câteva minute sunt înapoi, — în- 
cheie dânsul. — Așteaptă-mă aici. 

Ana auzi în curând tropotul unui cal prin în- 
tunericul înstelat al nopţii de Maiu. Frămân- 
tându-și mânile sau mușcând capătul unei ba- 


153 


www.dacoromanica.ro 


tiste, plângea mereu. Servitorul Trifon şi ser- 
vitoarea stăteau muţi sub peretele casei. Peste 
puţin, portiţa scârțâi şi Stan răsări iarăși în fața 
femeii. 

— Cred că medicul va fi aici peste două ore, 
— vorbi el. — Culai va galopa ca un nebun 
până la Cernăuţi. 

Voiră să intre în casă, însă — în momentul 
acela — ușa de la coridor se deschise şi fășia 
de lumină a lămpii dinăuntru se revărsă orbi- 
toare asupra lui Stan şi a Anei, care tresări în- 
spăimântată şi i se alipi instinctiv lui Nimeni. 

Desculţ și numai în reverendă, părintele Cre- 
mene venea încet, cu paşi de somnambul, spre 
ei. Oprindu-se, îi privi lung, dar nu spuse ni- 
mic. Apoi, merse la budele cânilor, ca să-i mân- 
gâie la lumina fanarului de lângă graid. 

Cerul se roșea acuma spre răsărit și luna nu 
întârzie mult până să incendieze copacii cimi- 
tirului din Voloca. Preotul se uită fascinat la 
ea. Apoi, scuturat de un fior, începu să meargă 
iarăși. O luase spre grădină. Luna, n'o scăpa 
din ochi. 


— Să mergem şi noi, — spuse Ana. — Nu-l 
putem lăsa singur. 
— Desigur, — răspunse Stan. — 'Trifoane, 


vină și dumneata, iar hargata să intre în casă. 
In fundul grădinii, părintele Cremene se 


154 


www.dacoromanica.ro 


opri Intâiu, pipăise gardul, ca și cum ar fi vrut 
să sară peste el, însă pe urmă, coborîndu-și må- 
nile, și le sprijini de nuiele, rămânând aşa și 


continuând să privească luna, care prefăcea în- 
tr'un orbitor foc de argint tabla de pe turla bi- 
sericii. Că se rănise la picioare prin spinii al- 
baştri de lângă gard, nici nu simțea, — și nu 
simţea nici răcoarea aspră a rouei. 

In apropierea lui, — Ana, Stan şi hargatul 
stăteau tăcând. Femeea își ţinea la gură batista, 
ca hohotele de plâns să nu i se audă până în 
uliţă, iar Nimeni asculta pierdut lătratul depăr- 
tat al unui câne, pe când hargatul îl privea în- 


155 


www.dacoromanica.ro 


fiorat pe preotul, care încremenise ca o cruce 
în bătaia lunei. Uneori, câte-o creangă uscată 
din vre-un nuc sau vre-un cireş bătrân tros- 
nea sec și, atunci, inima lui Stan se strângea şi 
mai mult. 

Timpul trecea greu ca o luntre trasă pe un 
râu în sus și, Stan avu un fel de destindere, 
când auzi însfârșit zumzetul unui motor de au- 
tomobil. 

— Eu merg în ogradă, — spuse dânsul. 
-— 'Trifoane, rămâi aici, lângă doamna, şi dă 
seama la părintele. 

Culai, pus la curent de Stan, îi arătase medi- 
cului despre ce era vorba. 

— Să sperăm că. totuși, nu e un caz de tur- 
bare, — vorb. medicul, pe când Nimeni îl con- 
ducea în grădină. 

Acelaș lucru i-l repetă şi Anei, care îl privea 
cu ochi mari de teamă, ca și cum abia apariția 
lui i-ar fi revelat întreaga grozăvie a situației. 

— Acuma, să mergem în casă cu bolnavul, — 
spuse medicul, luându-l de braţ pe preot. 

Părintele Cremene se supuse fără nici un 
gest de protest și, îndată, ajunseră cu toţii în 
dormitor. 

— Vă rog să mai aduceţi o lampă, — zise 
medicul. — Pe urmă, lăsați-mă singur cu el. 

Trifon aduse lampa cea mare din salon, o 


156 


www.dacoromanica.ro 


aprinse şi merse în bucătărie, unde începu să 
vorbească în şoaptă cu hargata, care se curbă- 
rise înfricoşată într'un colţ al patului, iar Stan 
şi Ana ieșiră în ogradă. 

Lumina lunei adăuga o suavă strălucire pa- 
lorii, care se aşternuse pe fața femeii. 

Stan o privi îndurerat. Văzu cum i se mişcă 
-— aproape imperceptibil — buzele şi ştiu că se 
roagă. Vru să-i spună câteva cuvinte de încu- 
rajare, dar se răsgândi. O fiinţă ca Ana nu pu- 
tea fi înșelată cu vorbe de copil. Totuși, îi 
prinse mânile, strângându-i-le, ca și'cum ar fi 
vrut să transmită ceva din asprimea bărbăţiei 
sale în inima ei de femee. 

Aşteptarea era lungă și chinuitoare. In cele 
din urmă, medicul se arătă și Ana înţelese ime- 
diat. Plânsul i se deslănțui din nou, însă fără 
stavilăl de astă dată. 

— l-am făcut o injecție, care să prevină cri- 
zele de furie, — spuse medicul. — Cum Dum- 
nezeu de n'a venit la Cernăuţi să urmeze tra- 
tamentul antirabic ?! 

Stan își plecă privirile. 

Se blestema că nu insistase îndeajuns. 

— E posibil să moară încă în noaptea asta, 
»— reluă medicul. — Voiu rămâne aici. De alt- 
fel, ar trebui să fie dus la Cernăuţi 

— Nu! Nu! — strigă Ana. — Lăsaţi-l... 


157 


www.dacoromanica.ro 


— Bine, consimţi medicul. — Şi, acuma, vă 
rog să-mi spuneți unde poate să doarmă şofe- 
rul meu. 

— Va dormi la mine, — răspunse Stan, şi-l 
chemă pe Culai, căruia îi dădu dispoziţiile ne- 
cesare. 

Apoi intră și el, după Ana și medic, în dor- 
mitor. 

Bolnavul se întinsese pe pat şi privea ţintă sa 
tavanul, pe care lumina celor două lămpi plăs- 
muiau arabescuri aurii și întortochiate, Buzele 
îi erau albe, arse, iar ochii i se înfundaseră ca 
în nişte fântâni. O mână, care atârna în afara 
patului, svâcnea uneori — şi Ana tresărea 
atunci. Medicul stinse una din lămpi ; peste ci- 
lindrul celeilalte aşeză globul și, în penumbră, 
fața preotului par'că își mai pierdu din rigidi- 
tatea, pe care i-o imprima boala, devenind 
chiar blândă câteodată. După un timp, bolna- 
vul începu să se agite și să geamă ca prin somn, 
ceeace îl determină pe medic să-i facă încă o 
injecție calmantă. 

— Doamnă, nu e un spectacol pentru dum- 
neavoastră, — spuse el, după ce își pusese în- 
dărăt în trusă ustensilele. — Vă distrugeţi ner- 
vii. N'ar fi mai bine-să treceţi în altă cameră 
şi să vă odihniţi puţin ? Mâne veţi avea nevoie 
de puteri noui. 


1583 


www.dacoromanica.ro 


— Sunt şi eu de părerea domnului doctor, — 
vorbi Stan, însă Ana dădu negativ din cap şi 
ceilalți nu mai insistară. 

O pătură subțire de spumă acoperea acuma 
buzele bolnavului. Faţa i se înroşise și zeci de 
firșoare de sânge îi brăzdau ochii, iar svâcni- 
rea mânilor se repeta tot mai des. In urma in- 
jecţiei, încetase să geamă, așa că în încăpere 
nu se auzea nimic altceva decât respirația agi- 
tată a Anei și tic-tacul pendulei. 

Stan ieși în ogradă, să fumeze. ~ 

Peste puţin, Ana răsări ca o umbră lângă el. 

— Domnule Nimeni, — icni femeea, — ce-am 
să mă fac, domnule Nimeni ? 

— Sunt și eu aici, — o linişti Stan, însă își 
dădu imediat iarăși seama de inutilitatea ori- 
cărei consolări. 

— Măcar dacă ar fi trăit copilul! — continuă 
Ana. — Atunci, aş fi avut în copil o parte din 
Petrea. Dar așa ? — și întreg egoismul dragos- 
tei se revoltă în femee ; — Să dispară tot cea 
fost el... ? Să nu rămână decât amintirea... ? 

„Ar fi mai bine să tacă“, — își spuse cu amă- 
răciune Stan, deși o înţelegea prea bine. — „E. 
curios cum, în dragoste, te gândești întotdeauna 
mai mult la tine însuţi decât la fiinţa, pe care 
o iubești.” 

Luna ajunsese deasupra grădinii acuma şi, 


159 


www.dacoromanica.ro 


deodată, bărbatul se temu de Ana, a cărei fru- 
musețe era mai mare ca niciodată în noaptea 
aceea. 

Aruncând ţigara, Stan vorbi brusc : 

— Să mergem în casă! 

Apoi, ca să atenuieze asprimea tonului, 
adause : 

— E prea frig pentru dumneata. Cel puţin 
să-ţi fi pus un şal pe umeri. 

In dormitor, găsiră neschimbată situația 

Doar atâta — că se oprise pendula, pe care 
părintele Cremene o trăgea cu un deosebit ce- 
remonial în fiecare seară, dar pe care astăzi 
nu mai apucase s'o meșterească. 

Stan urmări fără să vrea privirea Anei și, 
oprindu-se asupra limbii nemişcate, se gândi 
cât de ciudat se potrivesc totdeauna lucrurile 
când e vorba de moarte. 

Tăceau cu toţii. Ana își mută fără sgomot 
scaunul lângă patul soțului ei şi-şi puse încet 
mânile pe genunchii lui. Bolnavul nu reacționă 
în nici un fel. Atunci, femeea își lipi fruntea 
de picioarele preotului și rămase aşa. 

Spre dimineaţă, medicul își încordă atent 
auzul : apoi, se ridică şi merse pe vârful picioa- 
relor la pat. 

Faţa bolnavului se învineţea din-ce-în-ce mai 


160 


www.dacoromanica.ro 


mult, iar respiraţia îi era grea și cu inter- 


mitenţe. 
„Incepe să se asfixieze,” — își spuse Stan. 
Femeea îl privi pe medic; pe urmă, se uită 
la fața bolnavului. Inţelese — şi plânsul, pe 


care și-l reținuse până atunci, isbucni iarăşi. 
Soţia părintelui Cremene se căsnea să plângă 
fără sgomot, ca să nu turbure liniștea de moarte 
a încăperii ; lacrimile i se prelingeau fără grabă 
pe obraji şi cădeau, cu o stranie regularitate, în 
stropi mari pe mâna preotului, a cărui respi- 
rație devenea tot mai anevoioasă, ajungând 
după câtva timp un gâfâit aspru, şuierător şi 
înecat într'un fel de sughiţ. 

— Ana, — şopti Stan, — să mergem de-aici, 
— însă femeea își înfipse mânile în cuvertură 
şi dânsul înţelese că i-ar fi imposibil s'o deter- 
mine să iasă din dormitor. 

Lumina lămpii prinsese un abur uşor de al- 
bureală : zorile se arătau acuma la ferestre și 
pereții se boiau ca de toate cenușile lumii. 

Bolnavul horcăia. 

— Domnule Nimeni, — spuse cu o puternică 
sforțare Ana, — aud că servitoarea s'a şi scu- 
lat. Te rog să-i ceri o lumânare şi adu-o încoace, 
ca s'o aprindem la căpătâiul lui Petrea. 


11 161 


www.dacoromanica.ro 


Părintele Cremene muri la orele 6.20 dimi- 
neața. 


Deşi ploua cu găleata, înmormântarea coope- 
ratorului strânsese, totuși, întreg satul, căci tâ- 
nărul preot se bucura de cea mai sinceră dra- 
goste a poporenilor săi ; veniseră și oameni din 
alte comune. Ana rezistă cu multă bărbăţie la 
lunga ceremonie funebră. De câteva ori, crezu 
că va cădea leșinată, dar își revenea mereu, 
căci îşi încorda toți mușchii și toţi nervii în mo- 
mentul, în care simţea că un val de întuneric 
ameninţă să i se lase peste ochi. La cimitir, însă, 
când primii bulgări începură să lovească sicriul, 
puterile o părăsiră şi femeea se lăsă moale în 
genunchi, ca, apoi, să-și înfunde în țărna proas- 
pătă fruntea arsă de febră. Stan îi sări imediat 
în ajutor şi, împreună cu Trifon, o conduse la 
trăsura, care aștepta la poarta cimtirului. 

— Trebuia s'o ţină până la sfârşit aici, — 
grái acru Catrina Chinașşciuc catre o babă de 
lângă sine. — Așa sar fi căzut, mai ales că 
bărbat” su a fost popă! Şi, apoi, de ce tocmai 
dom’ Nimeni acela s'a gândit s'o ridice dela 
pământ, ha ? Aiasta nu-mi place de fel, zău că 
nu-mi place... ! 

Iordan Codiţă, care sta în spatele lor, rânji 
cu o neascunsă satisfacţie : 


162 


www.dacoromanica.ro 


— Deh, mătușă Catrină, poate că... nu știi 
cum îi omul..?! Ea-i tânără... tânăr e și el.. 

Nu-i vorbă, se bucurase destul chiaburul când 
aflase de moartea fetiţei părintelui Cremene, 
dar rareori se bucurase mai mult în întreaga sa 
viaţă ca atunci, când auzise la cârciuma lui Jaba 
de sfârșitul cumplit al cooperatorului. Intâlnin- 
du-l sub podul c. f. r. pe Taraboanţă, nu putuse 
să se rețină şi-i spusese : „Na, vezi ? Unul din 
grozav tăi prieteni s'a şi dus pe apa Sâmbetei !“ 
Pentelimon îl privise lung şi, după ce scuipase 
disprețuitor drept la picioarele chiaburului, îi 
răspunsese cu tâlc: „E bine ca omul să aibă 
prieteni și pe lumea cealaltă, bade Codiţă.“ 
Apoi, mai scuipase odată și-și văzuse de drum, 
lăsându-l îmbălat de furie pe chiabur. Acuma, 
când groparul şi ajutorul său grămădeau țărâna 
deasupra sicriului, Codiţă zâmbea atât de neru- 
şinat, încât îşi atrase atenția unui epitrop, care 
îl ţâştui ca pe un copil obraznic. 

După ce ultima lopată de pământ fu arun- 
cată, sătenii își făcură cruce şi începură să se 
împrăștie în tăcere. 

La marea masă dela casa cooperatorială, Ana 
nu luă parte. Se retrăsese în cancelarie, unde 
totul rămăsese așa cum lăsase părintele Cre- 
mene Pe birou, o carte continua să stea des- 
chisă la pagina pe care-o citise preotul — și 


163 


www.dacoromanica.ro 


un pachet de „Naționale“ par'că-l aștepta şi- 
acuma pe proprietar. 

Când totul se sfârși și preoții plecară, Stan 
veni cu o farfurie de supă la Ana, însă aceasta 
refuză să mănânce. 


— Trebuie ! — insistă dânsul. — Nu poți ră- 
mâne așa. 
— Aş vrea să mor, domnule Nimeni, — rosti 


încet femeea. 

— "E absurd ! — protestă dânsul. — Haide, 
linișteşte-te și ia măcar o lingură de sorbitură. 
Sau să-ți aducă servitoarea un pahar cu lapte ? 

Ana își întoarse în altă parte capul și Stan 
ieşi oftând din biroul, în care — prin fereastra 
deschisă — intra întreaga primăvară din gră- 
dina înflorită și proaspătă de ploaie. 


Petrașcu Hrib avea niște afaceri urgente la 
Cernăuţi, așa că însuși Codiţă trebui să plece 
după lemne. 

In drum spre pădure, se-abătțu pe la Jaba, 
se cinsti cu un sfert de rachiu, spunând batjo- 
coritor : „De sufletul popii Petrea !“ — şi se 
îndopă sdravăn dintr'un borcan cu scrumbie 
marinată. 

— Să-mi dai un şip şi pentru pădure, — îi 


164 


www.dacoromanica.ro 


porunci el cârciumarului, — că vremea-i cam 
răcoroasă astăzi. 

După ce vâri în traistă sticla cu rachiu, urcă 
iarăși în căruţă şi pocni vesel din biciu. 

La pădure ajunse pe la orele 9, căci mânase 
repede caii. 

Forestierul îi arătă unde se află lemnele, 
însă Codiţă nu fu mulțumit de ele și ceru să-i 
arate altele. 

— Dacă nu ești mulțumit cu acestea, n'am 
ce-ţi face, — dădu din umeri forestierul. — Al- 
tele n'am decât în fundul pădurii, tocmai hăt 
încolo, într'o vale de lângă cotitura cea mare, 
dar nu pot merge să ţi le arăt, căci îndată tre- 
bue să pice în inspecţie domnul inginer şi s'ar 
face foc şi pară dacă nu m'ar găsi aici. 

— Lasă că nimeresc și singur locul ! — se 
grozăvi chiaburul, în ale cărui vine sângele se 
înfierbânta tot mai mult din cauza rachiului. 

— Cum vrei, — îi răspunse forestierul şi-i 
descrise amănunţit locul unde se aflau cele- 
lalte lemne. 

După un trap bun de vre-un ceas, Codiţă 
nimeri la drumeagul, care ducea la valea indi- 
cată de către forestier. 

Dând de lemne, chiaburul zâmbi. Da, așa 
lemne înțelegea şi el! Uscate şi bune, nu ca 
acelea de lângă bariera pădurii, cu care voise 


165 


www.dacoromanica.ro 


să-l procopsească pezevenghiul acela de fores- 
tier... 

Inainte de a începe cu încărcatul, Codiță des- 
tupă sticla cu rachiu, trase o dușcă și plescăi 
mulțumit din limbă. 

„Faină holircă !'* — își spuse şi se îndreptă 
încălzit către grămada de lemne, însă nu în- 
cepu să ia una câte una lobdele, ci școase din 
pământ unul dintre stâlpii laterali, care le sus- 
ţineau. 

Atunci, lemnele se năruiră cu un sgomot 
asurzitor. Iordan Codiţă se pomeni cu picioarele 
prinse sub lobde și căzu icnind peste mușchiul 
încă jilav de rouă, iar mâna dreaptă și-o zăreli 
până la os de muchia ascuţită a unei pietre, care 
se înroşi îndată de sângele chiaburului. 

— ...mama lor de lemne ! — gemu dânsul, și 
rămase nemișcat câtva timp. 

Apoi, încercă să se ridice. 

In curând, îşi dădu seama că se sbate zădar- 
nic și că, agitându-se astfel, își înrăutățește şi 
mai mult situația. 

„La naiba !* — se gândi. — ,Doar tot tre- 
buie să vină cineva pe aici!” — şi începu să 
chiuie din răsputeri, însă nu-i răspundea decât 
ecoul, care se multiplica drăceşte între dea- 
lurile rezemate boiereşte pe zări. 


166 


www.dacoromanica.ro 


Peste puţin, începu să simtă dureri tot mai 
mari la picioare. 

Par'că-i ardeau. 

Acuma, când mii de cuțite îi treceau prin 
carnea și ciolanele încleștate sub lobde, chia- 
burul era sigur că năruirea lemnelor i le sdro- 
biseră — și-o groază tot mai sălbatică prinse să 
pună stăpânire pe el. 

Ce. de-acasă îi erau singura nădejde acuma. 

Desigur că mâne dimineaţă, alarmaţi de ab- 
senţa lui, vor veni să-l caute și-l vor găsi, chiar 
de vor trebui să răscolească întreaga pădure, 
până la ultimele coclauri. 

Ca să-și amorțească durerea, Codiţă mai bău 
câteva înghiţituri mari de rachiu, din șipul, pe 
care reușise să-l ajungă cu mâna stângă, căci 
traista nu era departe de locul unde căzuse. 

Intr'adevăr, băutura îi mai alină durerile — 
şi chiaburul se lăsă pe spate. 

Deasupra lui, frunzişul unor fagi uriași se 
închidea ca valurile unei mări. Când câte-o 
undă de vânt trecea prin doldora aceea de ver- 
deață, ochii înceţoșaţi ai omului de jos se în- 
chideau, ca şi cum i-ar fi amenințat o învolbu- 
rată revărsare de apă. Numai departe, în dreap- 
ta, se zărea o mică pată albastră de cer. Incolo 
-— numai frunzișul acela de-un verde aspru, în- 
gheţat. Ramurile groase ale copacilor se înco- 


167 


www.dacoromanica.ro 


lăceau ca nişte şerpi, iar trunchiul lor își înălța 
ameninţător povara uriaşă a propriului trup. 

După un timp. chiaburul fu cuprins de pa- 
nică. 

Avea impresia că toți copacii aceștia au în- 
ceput să se apropie tot mai mult de dânsul, 
mormăind ceva groaznic în limba lor de lemn, 
și că, în curând, se vor năpusti până la unul 
asupra lui, ca să-l prefacă într'o massă informă 
de carne amestecată cu țăndări de ciolane. 

Da! lată, au venit aproape de tot acuma. 
Sunt mânioși și frunzișul li se sbârlește ca părul 
unor câni încăieraţi într'o luptă pe viaţă și pe 
moarte. Fagul acela strâmb de lângă căruţă 
pare a fi cel mai pornit dintre ei. 

—Tu, pământene, ce cauţi aici ? — vuiește 
afurisitul de fag. 

— Ce cauţi ? — vuiesc şi ceilalţi, şi cuvin- 
tele acestea stârnesc ecouri, care urcă până în 
vămile văzduhului. 

— Ce cauţi aici...? 

— ..ce cauţi aici...? 

— „ce cauţi aici...? 

Mii şi mii de glasuri tună sub cerul senin și 
mort. 

Chiaburul simte că înebunește. 

Ar vrea să cadă într'un somn adânc sau 


168 


www.dacoromanica.ro 


într'un leşin, însă copacii își întind spre dânsul 
nenumăratele mâni, îl scutură şi nu-l lasă. 

— Iertaţi-mă, — îngăimă Iordan. 

— Dar tu l-ai iertat pe Durac ? — urlă fagul. 

— Dar tu l-ai iertat pe copilul părintelui Cre- 
mene, care s'a născut înainte de vreme, aşa că 
a trebuit să moară din pricină că femeea preo- 
tului s'a speriat văzând focul acela mare, pus la 
cale de tine ? — strigă cu glas de furtuni un 
stejar. 

— Dar tu l-ai iertat pe Iacov Tudorcu, pe 
care ai vrut să-l jefuieşti ca un tâlhar lipsit de 
inimă ? — se-amestecă în vorbă şi-un mestea- 
căn de lângă smieuretul din față. 

Copacii se pleacă deasupra lui, îl lovesc cu 
crengile, îi sgârie faţa. 

— Ajutor...! Ajutor...! — borborosește Iordan, 
însă copacii încep să hohotească de râs și-l 
îngăimă cu batjocură. 

— „„ajutor...! 

— „„ajutor...! 

— „.ajutor...! 

In cele din urmă, chiaburul căzu totuşi în- 
trun somn adânc, din care nu se trezi decât 
pe la amiazi 

Privi mirat în jurul său. 

Linişte. 

Numai cau băteau nerăbdători din picioare, 
căci le era sete. 

169 


www.dacoromanica.ro 


Chiaburul încercă să-și reamintească în amă- 
nunţime toate câte i se întâmplaseră, însă du- 
rerile îi sfârtecau atât de tare carnea, încât nu 
se mai putu gândi la nimic. 

Caii, înebuniţi de sete, o luară din loc și Ior- 
dan se bucură. 

Forestierul sau alții vor vedea că i s'a în- 
tâmplat ceva și-l vor căuta. 

(Iordan n'avea cum să ştie că, dincolo de co- 
titură, caii vor răsturna într'un șanț căruța, că 
se vor încurca în șleauri și că, astfel, vor ră- 
mâne imobilizaţi). 


Setea începuse să-l chinuiască și pe chiabur. 
Desmorţite de soarele generos al amiezii, câteva 
muște — mari și albăstrui — îl sâcâiau mereu 
la mâna dreaptă, înţepându-l drept în rană. De 
câte ori încerca să le alunge, de atâtea ori o 
durere înebunitoare îi fulgera picioarele, căci 
orice mișcare îl sdruncina până la nebunie. Du- 
rerile se succedau oarecum ritmic. Intâiu, în- 
cepea o înțepătură la fluierele picioarelor. Inţe- 
pătura se mărea din-ce-în-ce mai mult. Creștea 
ca un cancer şi, apoi, se propaga dealungul 
coapselor, spre pântece și piept, ca, la sfârşit, 
să-i intre ca niște cuie în creeri. 


170 


www.dacoromanica.ro 


„Doamne, nu mai pot!‘ — gemu chiaburul.. 

Târziu după-amiază, auzi un nechezat. 

— Auii...! Auii ! — chiui Iordan, şi faţa i se 
lumină de speranţă, însă nu-i răspunse nimeni. 

Fusese unul din caii săi, pe care setea îi te- 
roriza cu cruzimea monstruoasă a unui vampir. 


Soarele trecea prin asfinţit. 

Văzduhul era călduţ ca apa unui pârâu în 
luna lui August. Sute de musculiţe se jucau în 
lumina aurie a după-amiezii târzii. Apoi, 
undeva, extrem de departe, un mierloiu începu 
să-și cheme pasionat tovarășa. 

Picioarele lui Iordan amorţiseră și limba i se 
uscase ca iasca. 

Zeci de muște se strânseseră, rând pe rând, 
în jurul rănii dela mână. 

pp... Şi tot nu vine nimeni !“ — oftă chiaburul. 

Deodată, tresări. 

De dincolo de smieuret, un lup îl privea ne- 
mișcat de pe un dâmb și-și trecea din-când-în- 
când peste botul umed limba roșie ca aceea a 
unui diavol de pe icoana iadului din biserica 
„Ad sanctam Mariam“. 

„Dumnezeule mare !“ — icni Codiţă. — „De 
astă dată s'a isprăvit într'adevăr cu mine...“ 


171 


www.dacoromanica.ro 


Totuși, după o clipă, Iordan prinse iarăși cu- 
Taj : fiara se pregătea s'o ia mai departe. 

„Poate că-i sătul“', — se gândi dânsul, însă 
— peste puţin — fu desminţit: lupul găsi de 
cuviinţă să se apropie din nou de Codiţă, care 
nu avea nici-o posibilitate de apărare. 

O sudoare abundentă — rea şi îngheţată — 
îi îmbrobonă fruntea și începu să-i curgă în 
ochi, provocându-i o usturime nesuferită. Ză- 
darnic şi-i tot ştergea cu mâna stângă; alti 
stropi — încă și mai săraţi — veneau imediat 
la loc. Siforțându-se, strigă din răsputeri, însă 
fără nici un folos. Nu-i răspundea decât ecoul şi 
răspunsul lui era batjocoritor și prost — ca al 
unui copil fără creștere. 

Lupul se apropie și mai mult. 

Pășea plictisit şi indispus, ca și cum cineva 
nevăzut l-ar fi mânat la împlinirea unei datorii 
neplăcute. 

Pentru Codiţă, fiecare pas al fiarei era mai 
îngrozitor decât o lovitură de cuțit în spate. 

Acuma lupul era chiar lângă dânsul și răsu- 
flarea lui îi trecu ca o apă clocotită peste rana 
de la mână. 

Iordan urla din toate sparmele lumii, dar fia- 
ra nu-i luă în seamă strigătele, ci se așeză tac- 
ticoasă alături și-l privi nepăsătoare. 


172 


www.dacoromanica.ro 


Când Codiţă, epuizat, tăcu în cele din urmă, 
lupul începu să-i miroasă mânile. 


Și lupul sta ca și cum s'ar fi întrebat de unde 
să se înfrupte mai întâi din trupul omului, care 
zăcea imobilizat. 

Sleit, chiaburul tăcea acuma. 

Fiara îi mirosi pe îndelete faţa, 

Pe urmă, încet, tacticos, începu să rupă fășii 
mari din carnea vie şi fierbinte a lui Iordan, 
mestecându-le cu poftă și fără grabă. 

Uneori, se oprea ca să se lingă de sânge pe 
bot şi, apoi, iarăşi se aşternea pe mâncat, smul- 
gând ba din coapsă, ba din braţele cărnoase de 


173 


www.dacoromanica.ro 


om bine hrănit ale lui Codiţă, câte-un hartan 
gras şi plin de suc. 

După un timp, însă, lupului i se năzări ceva 
şi se tot cără către un alt coclau, lăsându-l încă 
viu pe chiaburul, care nu muri decât când întâia 
stea prinse să licărească şăgalnic din imensi- 
tățile ei albăstrui peste pădurea întunecată şi 
tăcută. 

Straniul judecător își îndeplinise cu priso- 
sință datoria. 

Şeful de post Buzdugan nu mai avea nevoie 
să cerceteze cazul Durac... 


După o săptămână, cele câteva rude ale Anei 
plecară îmbufnate de la ea. Preoteasa le sur- 
prinsese scotocind prin lucrurile părintelui Cre- 
mene şi le repezise. Nu putea suporta ca alt- 
cineva decât dânsa să umble la reverendele, 
brâiele şi sertarele lui, care erau încă pline de 
fişe, manuscrise şi fotografii. 

— Văd că vrei să scapi de noi, — îi spusese 
acru Anei, Didona Ilurașcu, una din mătuşile 
sale. — Sunt curioasă cine o să îngrijească de 
gospodărie. O să curgă necazurile asupra ta! 

— Mă voiu descurca singură! — ripostase 
doamna Cremene. 


174 


www.dacoromanica.ro 


Graţica, fiica Didonei, îndrăznise să insi- 
nuieze : 

— Da? Singură... cu cine...? — însă Ana o 
privise atât de aspru, încât imprudenita veri- 
şoară găsise că era mai bine să-și facă imediat 
bagajele, și pilda ei fusese urmată şi de ceilalți. 

Doamna Cremene avea dreptul să locuiască 
până la strânsul recoltei în casa cooperatorială. 

Uneori, se gândea cu groază la toamna, care 
urma s'o gonească din locurile acestea, unde 
fiecare ungher de casă şi fiecare brazdă din gră- 
dină mai purta semnul funței părintelui Petrea. 

Din nenorocire, profeția malițioasă a Didonei 
Turaşcu se împlini. 

Cooperatorul nu lăsase nici un testament. 

Intr'o zi, Ana se pomeni cu un văr depărtat 
al fostului ei soţ, şi vărul acesta ridică pretenţii 
asupra puţinului avut al părintelui Cremene. 

Ana era consternată. 


— Bine, dar eu cu ce să trăiesc?! — pro- 
testă femeea. 
— Regret, — spuse rece domnul Nicu Pro- 


copiu, de profesie avocat. — Răposatul meu văr 
n'avea decât să se gândească din timp la 
aceasta. Voiu introduce acțiune şi vă avertizez 
că nu permit să înstrăinaţi nimic din inventarul 
gospodăriei şi-al casei. 

Domnul Nicu Procopiu plecă după cum ve- 


175 


www.dacoromanica.ro 


nise — ca o furtună. Nici un cuvânt de mân- 
gâiere, nimic. Işi purta cu vioiciune pântecele 
voluminos, dar n'avea nimic din obișnuita bu- 
nătate a oamenilor grași. 

Ana trimise încă în aceeași zi după Stan. 

Dânsul evitase s'o viziteze până acuma, căci 
nu voia să dea prilej de bârfeală gurilor rele. 

Totuşi, alergă imediat la doamna Cremene, 
de îndată ce înţelesese că avea nevoie grabnică 
de el. 

Ana îi istorisi totul despre vizita lui Nicu 
Procopiu. 

— Nu s'a interesat nici măcar când a fost în- 
mormântarea, încheie printre lacrimi doamna 
Cremene. 

— Voiu face tot ce e posibil, — o consolă 
Stan. — Voiu pleca la Cernăuţi și mă voiu in- 
teresa la un notar cum se prezintă situaţia. 

Ana îl reţinu la cină. 

Abia în seara aceea o privi Stan mai îndea- 
proape. Da ! Seamănă cu Malena, seamănă cu 
Veronica Parascan. Aceiași tăietură a ochilor, 
aceiași gură, aceiași umeri. „Nu ! Nu se poate!“ 


— se îngrozi bărbatul. — „Nu mi-i îngăduit s'o 
iubesc...“ Și, totuși, genele acelea lungi, mătă- 
soase, părul castaniu.. — „Ar fi un dezastru. 


dacă aş iubi-o...** 


178 


www.dacoromanica.ro 


— Nefertete... — spuse tare, fără să vrea. 

— Cum ? întrebă nedumerită Ana. 

— Iarta-mă... Nimic... Mă gândeam că se- 
meni cu Nefertete, egipteanca aceea stranie, 
care mi-a turburat de multe ori viaţa. 

Ana zâmbi. 


— Vrei să joci un șah ? — îl întrebă ea. 

—- Desigur ! — se bucură Stan. 

Doamna Cremene scoase cu evlavie, dintr'un 
sertar al biroului, tabla de şah. 

Pionii — ca niște rândunele lipite de aripi. 

Nebunii — cu capete diferite. 

Caii — făpturi de basm. 

Turnurile — sfidări inofensive de fildeş. 


177 


12 www.dacoromanica.ro 


Reginele — graţioase ca niște căprioare. 

Regii — auguști singuratici ai visului. 

Câtă filosofie în acești regi! 

Ei nu se mișcă ușor ca turnurile ori ca re- 
ginele. 

Ei înaintează greoi, câmp de câmp. 

Ei au nevoie de nebuni — poate pentru în- 
ţelepciune. 


Totuși, ei sunt totul: singurătatea le acordă 
cea mai luminoasă gloriolă. 

— Mat ! — spuse Ana. 

Stan se scutură. 

— Da, mat cu un singur cal... Urât m'ai 
surprins ! 

— A fost un simplu ,,Schustermatt', — îl 
scuză femeea. — Te gândeai la altceva. 

Adause neașteptat de aspru: 


— Să nu te mai gândești niciodată la Nefer- 
tete, domnule Stan Nimeni... ! 


Nu, nu se poate întreprinde nimic împotriva 
domnului avocat Nicu Procopiu. 

Stan era dezolat. 

Legea se arată de partea domnului avocat. 

Totuşi, după noui alergături, Stan reuşi să 


178 


www.dacoromanica.ro 


ajungă la o transacţie cu depărtatul văr al fos- 
tului cooperator. 
Recolta rămâne în seama Anei. 


După câtva timp, doamna Cremene primi o 
anonimă. 

O aruncă, scârbită, în sobă. 

Dar primi şi altele. 

Tot mai multe, tot mai rele, tot mai neru- 
şinate. 

I le arătă și lui Stan. 

— Asta e treaba avocatului, — spuse dânsul 
— era foarte furios când ne-am despărţit 
ultima oară. Nu-i vorbă, i-am şi spus fără 
înconjur ceeace gândesc despre dânsul ! Ca să 
se răsbune, desigur că te-a bârfıt pe la diferi- 
tele dumitale rude. 


Stan nu mai mergea pe la Ana, însă cinele 
“din sufrageria uriaşă şi, totuși, intimă, partidele 
de șah și zâmbetul ei trist — dar zâmbet ! — 
îi lipseau şi lipsa lor îl neliniştea. 


Era în luna August acuma. 

Nimeni și Culai aveau o mulţime de lucru. 

Imblătitul grâului, culesul fructelor, măci- 
natul. 


179 
www.dacoromanica.ro 


Seara, cădeau morţi de oboseală. 

Cu toate acestea, într'o noapte, Stan se trezi 
neaşteptat de odihnit. 

Auzi nişte paşi. 

Merse intrigat la fereastră şi strigă : 

— Cine-i acolo. 

Trecu destul de mult până veni răspunsul : 

— Is eu, eu, Culai. 

— Tu ? — se miră Stan. Dar de unde vii? 

Iarăşi o ezitare. 

Apoi : 

— Nu vă pot spune aşa, dintr'odată... 

— Dece nu ? — crescu și mai mult mirarea 
lui Nimeni. — Stai, că vin la tine, — şi sări 
prin fereastră, sări ca'n timpurile vechi, când 
prietenul său Luca Urâtu îl aştepta cu stele 
pe umeri în uliţa plină de fantasme. 

Se-așezară împreună pe lavița de sub tei. 

Stan își aprinse o ţigară şi-i oferi şi lui Culai 
una. 

— Iată despre ce e vorba, — începu cu oare- 
care tărăgăneală băietanul. — Am fost la o 
fată... Nu cred s'o cunoaşteţi... O chiamă Irinel 
şi tatăl ei a fost agent sanitar... Fata are două 
clase de liceu. Care-va-să-zică fată cultă, — 
zâmbi Culai. — Totuşi, mă iubeşte. Am cunos- 
cut-o amu o lună la gară şi ne-avem bine... 
Vreau să mă însor cu ea, domnișorule. La anul 


180 


www.dacoromanica.ro 


sau peste doi ani... E bine ca omul să se însoare 
de tânăr ! 

— Bravo, îmi pare bine, Culai, — îl felicită 
sincer şi vesel Stan. 

Deodată, însă, se întristă. 

Numai el rămânea singur. 

Mereu singur ! 

Storțându-se, reuși să-și ascundă tristeţea, 
care-l năpădise brusc. 

Nu voia să-i risipească lui Culai bucuria de-a 
iubi şi de-a se ști iubit. 

Deaceea, îl întrebă părinteşte : 

— Dar te-ai interesat mai îndeaproape...? Ce 
fel de fată e? Nu mi-ar plăcea deloc dacă ar 
trebui să te căiești cândva de căsătoria ta. 

— E o fată într'adevăr foarte bună. 

— Totuşi, să bagi de seamă... 

— Nu e nimic urât între noi. Stăm în gră- 
dină, ne ținem de mână și vorbim... Până la 
nuntă... ştiţi... nu vrem să... — și tăcu ruşinat. 

— Da, aşa e bine, — spuse Nimeni. 

Ii strânse mâna. 

— Hai, du-te la culcare, — încheie Stan. — 
Mâne avem o zi foarte grea. 

Culai se depărtă. 

Stan Nimeni, însă, nu merse să se culce. 

Miezul-nopţii se apropia cu toate tainele sale. 
Pământul zumzăia prin toţi teii, toţi bojii şi toți 


181 


www.dacoromanica.ro 


vişinii satului. Licăreau ca ochii unei pajere 
fermecate stelele. „Unde rămânea luna? Da, 
dincolo, în cine-ştie-ce Siberii, peste tundre şi 
ghețari albi ca ochii orbi ai privighetoarelor. 
In grădină — porumbiștea foşnea. I.uceatărul 
își căuta în ape adânci de fântână zodiile. 

„Ana va pleca la toamnă,“ — gemu Stan. 

Atunci, Nimeni simţi că nu mai poate. 

Trebuia să bea. 

Scoase un cal din grajd. 

Goni până la cârciuma lui Jaba. 

Bătu în geam. 

Bău mult. 

Când ieși, luna răsărea — ca atunci când 
mersese împreună cu Luca Urâtu, s'o fure. 

Da, era o lună mare și roșie, ca aceea, pe 
care ar fi trebuit so pună pe pieptul lui 
Liubcic, ca să-l scape de la moarte. 

Călări aproape o oră prin lumina ei haluci- 
nantă, dar nu se linişti. Călări ca printr'un 
basm. Calul mâncase jăratic sau, poate băuse 
apă de stele. Câte-un liliac de-argint vânăt 
fâlfâia uneori în jurul lor. 

Răchitele strigau : 

— Ho! Mai încet, nebunule! — dar Stan 
nu voia să le-asculte. 

Un alun bătrân şi cam tehuiu își scoase din 
lutul moale o rădăcină şi-i puse calului piedică, 


182 


www.dacoromanica.ro 


dar animalul nici nu se poticni măcar, aşa că 
pomului celui răutăcios nu-i rămase decât să 
mormăiască furios în barba lui deasă și alun- 
gătoare de purici. 

In cele din urmă Stan obosi. 

Intră în ogradă, lăsă slobod calul și, înebunit 
de lună, se strecură ca un hoț la fereastra 
Anei. 

— Cine-i acolo ? — întrebă, de după geam, 
o voce temătoare. 

— Eu, Ana. 

Fereastra se deschise. 


— Pentru Dumnezeu ! Ce cauţi aici la ceasul 
acesta ? — vorbi doamna Cremene. 

— Ana, trebuie să-ți vorbesc. 

Femeea tăcu câtva timp. 

— Bine, — spuse apoi. — Așteaptă puțin. 

Ana se arătă ca o fantomă în lumina lunei 
din grădină. 

Merseră sub un măr bătrân, care își întindea 
cu tinerețe miile de braţe spre cerul înstelat. 

— Te iubesc, — spuse Stan, de-a dreptul. — 
Trebuie să fii a mea, Ana. 

Nimeni îşi dădea seama că face o murdărie 
față de Petrea Cremene, dar nu putea altfel. 

Luna îl halucina. 

Luna și stelele. 


183 


www.dacoromanica.ro 


— Domnule Nimeni, spuse Ana, — ce e cu 
dumneata ? ! 

— Ce vrei să fie?! — strigă bărbatul. — 
E o crimă că te iubesc? Am nevoie de tine, mă 
înţelegi ? ! 

— Dar eu nu te iubesc, — șopti femeea. 

— Nu mă iubeşti! Totuşi, cred că ai putea 
să mă suporţi,,, 

— Nu! Nu! 

— Dece nu, Ana? 

— N’aş şti cum să-ţi explic. Imi pare rău, 
domnule Nimeni, însă nu pot trece peste mine, 
atunci când e vorba de dragoste. 

In drum spre casă, Stan își ridică pumnii şi 
blestemă luna. 


. sY A. 


de dânsul. 


184 


www.dacoromanica.ro 


Partea a treia 


www.dacoromanica.ro 


Plecare 


www.dacoromanica.ro 


Haide Paiaţă, dansează Paiaţă! 
E atât de frumos să dansezi pe frânghie! 


E atât de frumos să dansezi pe frânghie, 
Chiar dacă frânghia se'ntinde peste-o prăpastie. 


Haide Paiaţă, dansează Paiaţă ! 
Tu ești un băiat bun... 


N’are nici-o importanță dacă o să-ţi frângi gâtul 
Insă dansează, dansează Paiaţă ! 


Prăpastia e adâncă şi'n fundul ei o mlaștină; 
Totuşi, noaptea, se oglindesc toate stelelen ea 


Haide Paiaţă, dansează Paiaţă, 
Tu wai voie să mori comod, în pat... 


Haide, Paiaţă, chiamă pe cineva 
Să-ţi taie frânghia de sub picioare ! 


189% 


www.dacoromanica.ro 


na plecă la Cernăuţi. 

Plecă fără să-şi mai ia rămas 
bun dela Stan. 

Credea că e mai bine așa. 

D Când Culai îi spuse că doamna 

C cemeng € a i plecat, Nimeni crezu că înebunește. 
Primul său gând fu s'o urmeze. 
Apoi, însă, se resemnă. 


Işi dădea seama că ar fi fost inutil. 

Stan începu să bea. Intâi câte puțin. Şi, după 
câtva timp, din ce în ce mai mult. Simţea că, 
astfel, merge către o distrugere sigură, dar nu 
isbutea să renunţe la alcool. Observând că Stan 
pea, Culai se îngrozi. Deși se ruşina să atingă 
această chestiune, totuși într'o zi îi spuse că 
rachiul cel tare din cârciuma lui Jaba ar putea 
să-i ruineze complet sănătatea și așa destul de 
şubredă, 


191 


www.dacoromanica.ro 


— Să nu mai vorbeşti niciodată despre asta, 
— îi răspunse stăpânul casei. 

— Bine, domnule Nimeni, — oftă Culai, gân- 
dindu-se, că alcoolul e cel mai primejdios lucru 
de pe lume, mai primejdios decât însuși 
diavolul, 

Intr'o dimineaţă, Stan încălecă şi-o luă în 
goană spre pădure. Luca Urâtu, prietenul său 
din copilărie, reușise să trăiască doi ani în sin- 
gurătatea augustă a acestei păduri uriaşe; trăise 
doar cu o lupoaică și cu puiul ei. 

„Mie mi-i dat să-mi port printre oameni sin- 
gurătatea', — își spuse Nimeni cu amărăciune. 

Și Stan se decise încă în aceeași zi: va pleca 
iarăşi la Bucureşti. 

— Cât timp veţi lipsi? — se interesă Culai, 
cam mirat de brusca hotărîre a lui Nimeni. 

— Cred că nu mă voiu mai întoarce niciodată 
aici, — răspunse dânsul, privind absent soarele, 
care apunea în marea de sânge a unor nouri 
uriași. 

— Cum așa?! — protestă consternat băie- 
tanul. 

— Da, măi Culai. Sunt lucruri, pe care tu n'ai 
cum să le ’nțelegi. Şi-i bine că nu le ’nțelegi, — 
şi închee : — Voiu pleca la noapte. 


192 


www.dacoromanica.ro 


ucureşti. 

|: Stan avu norocul să-și regă- 
< ® sească — la acelaș proprietar 
$} :um-se-cade — vechiul aparta- 
Y ment din bulevardul Basarab. 

Reîncepu să scrie. 

Primul său roman avu un succes considerabil. 

Atunci, se-aşternu la lucru cu o pasiune, pe 
care n'o egala decât patima băuturii. 

Evita cunoștințele. 

Se trezea întotdeauna pe la orele 5 dimineaţa 
şi se svârcolea ca un șarpe până ce se deschidea 
cârciuma, în care obișnuia să-și bea sfertul de 
chilogram de cognac. 

Dupăce lua câteva înghiţituri dintr'un pahar 
cu toartă, își citea ziarele, în timp ce, în vine, 
alcoolul prindea să-și împrăștie cu perfidie căl- 
dura amăgitoare. Apoi, deschidea un caiet şi 


13 193 


www.dacoromanica.ro 


lucra până la amiază. De mâncat, mânca foarte 
puţin. După amiază, se culca. Uneori dormea 
până pe la orele 8. Buimăcit de somnul greu al 
alcoolicilor, intra iarăși prin cârciumi. Le lua la 
rând și nu se reîntorcea acasă decât atunci, când 
mintea îi ajungea complet încleștată de bău- 
tura aceea tare, care-i ardea gura și-i usca bu- 
zele, prefăcându-i-le în iască amară. 

Culai îi scria regulat. 

Se căsătorise cu Irinel și era fericit. 


Cu timpul, capacitatea de lucru a lui Stan 
începu să scadă. Mânile îi tremurau și frazele 
refuzau să se aştearnă limpede pe hârtie, iar 
imaginaţia lui bogată de odinioară nu se mai 
desfășura decât pentru a-i da coşmaruri. To- 
tuşi, disperat, reușea în unele dimineţi să scrie 
ca şi altădată. Apoi, însă, recădea în somnolență 
și alerga din nou, înfrigurat, torturat, la câr- 
ciumă, unde bea până nu mai deosebea nimic 
în faţa ochilor. 

Simţul moral îi slăbise cu totul. Se înhăita 
cu indivizi deochiați, de care calea Griviței, e 
plină şi care, simulând o mare admiraţie pentru 
dânsul, profitau de pe urma pungii lui, mân- 
când și bând după plac, ca, pe urmă să-și bată 
joc de el. Uneori, Stan ațipea cu capul pe masă. 


194 


www.dacoromanica.ro 


Când se trezea, vedea cum clienţii din local îl 
privesc ironici, dar aceasta nu-i mai făcea nici 
œ impresie. 

Intr'o dimineaţă turbure de iarnă, avu prima 
sa halucinație. 

Se ridicase buimac şi cu ochii împăienjeniţi 
din pat, rând, deodată, peretele din faţa sa se 
deschise ca o perdea de ceaţă și, din golul ei 
nesfârșit de adânc, răsări o umbră, care, încetul 
cu încetul, începu să ia contururi tot mai pre- 
cise, până se înfiripă un om înalt, cu fața pă- 
mântie și plin de-o lumină apoasă, rea, în drep- 
tul inimii. Arătarea schiță un semn nelămurit 
şi păși încet spre Stan. 

— Ce vrei? Tu, ce vrei? — strigă Nimeni 
cu glas zugrumat. 

Arătarea nu răspunse nimic. 

Continua să vină tot mai aproape de Stan, 
care se prăbuşise pe pat. 

Când arătarea își întinse spre dânsul mânile, 
Nimeni scoase un țipăt de groază și leșină. 

Trezindu-se, își frecă ochii. 

Acuma — totul era ca de obiceiu. 

Stan se repezi la perete şi-l pipăi înfrigurat, 
ca și cum ar fi vrut să afle resortul unei mași- 
nării secrete. 

Cineva bătea puternic şi cu insistență în ușă. 

Stan își șterse fruntea, dădu în sus șuvițele 


195 


www.dacoromanica.ro 


de păr, care îi căzuseră năclăite pe frunte, și 
deschise. 

— S'a întâmplat ceva ? —îl întrebă îngri=- 
jorat proprietarul, un om îndesat și cu tabie-— 
turi. 

— N... nu... — se bâlbâi chiriaşul, şi se grăbi 
să explice : — Am visat ceva urât... 

Apoi, se scuză indirect : 

— Se 'ntâmplă... 

— Sigur că se 'ntâmplă! Mai e vorbă...?! 
— şi proprietarul, care avea chef de taclale, 
începu o întreagă poveste: — Iată, de pildă! 
nevastă-mea... 


Era în dimineața ajunului de Crăciun. 

Stan cobori din remorca lui 6 şi tramvaiul 
porni mai departe. 

O femee îmbrăcată sărăcăcios, cu tulpan 
negru pe cap, poate o bunică bătrână, care nu 
apucase să coboare la timp, sări din mers. Deşi 
Nimeni evita să fie martor la scene dramatice, 
totuși, deastădată, se opri să privească. Femeea 
căzuse. Incercă să se ridice, dar căzu din nou 
şi bara de la roțile remorci îi apucă un 
picior. Strivindu-i-l, smulse întreaga carne de: 
pe el. Oasele labei, astfel desgolite, dădeau un 


196 


www.dacoromanica.ro 


aspect mai înspăimântător decât tabloul ori- 
cărei alte răniri. 

Stan își duse mânile la tâmple şi se gândi la 
stupiditatea destinului : stația următoare (,,Tea- 
trul Naţional”) era la numai câţiva pași : dece 
nu avusese femeea răbdare să mai aştepte doar 
un minut ? Care diavol o îndemnase să sară ? 

Un coș cu mere se răsturnase în mâsga 
străzii. 

Nu, copiii nu vor mai căpăta nici un mär 
deseară ! 

Stan se gândi că şi dânsul sărise cu un minut 
prea de vreme. Sărise prea de vreme din viața 
adevărată. Nu avusese norocul să moară, ci 
rămânea să poarte la infinit povara unui suflet 
-desgoht. 


Nimeni ma avu și alte halucinații, dar se 
obişnuise cu ele și nu le mai băga în seamă. 
Când diferite chipuri groteşti se înfiripau cu 
obrăznicie din umbră, Stan făcea un semn și 
figurile acelea de fum -se destrămau. Nimeni 
ştia acuma că ele nu se datoresc decât etilis- 
mului cronic, care îi dădeau şi nişte oribile tre- 
murături ale mânilor. 


De multe ori, Stan râdea: 


197 


www.dacoromanica.ro 


„Noroc că aceste onorabile vedenii nu 
vorbesc, căci, într'altfel, te pomenești că mi-ar- 
pretinde să întrețin discuţii cu ele...” 


Una din cele mai mari deficiențe ale lui Stan 
Nimeni era desigur faptul că prea se legase- 
de trecut, de un trecut, pe care voia să-l men- 
țină de-alungul întregii sale vieţi. Stan credea 
că e posibil să menţină şi la vârsta de 32 
de ani ceeace fusese valabil ca logică ilogică 
până la vârsta de 10 sau 12 ani. Cele mai multe: 
suferinţe ale sale şi cele mai neplăcute compli- 
cații ale lui Nimeni în aceasta îşi aveau ori- 
gina, căci voia să creeze realități din cele mai 
fantastice irealități. 

Stan socotea că în haotica pădure de piatră 
a metropolei sunt posibile toate podurile de: 
aur ale copilăriei sale și că mar fi greu să-şi 
organizeze în legi fireşti nebunia de-azururi 
proprii a visului. 

Voia să ajungă, de la cunoașterea lirică, la 
aplicarea absurdului. 

Într'un garçon murdar, Stan Nimeni vedea 
un paiid prinţ rilkeian ; în bubele greţoase ale 
unui cerşetor, lepra albastră a lui Iov ; în exibi- 
tiile unui comediant de bâlciu, ghidușiile lui 
Păcală ; în vulgaritatea unei dame de consu- 


198 


www.dacoromanica.ro 


maţie de la „Venus”, amarele renunţiri ale 
unei eroine de roman rusesc. Totul lua pro- 
porţii uriaşe în ochii lui Stan. În scrisul său, 


cuvintele „imens”, „nesfârșit” sau înalt” reve- 
neau mereu, uneori chiar supărător. In romane 
trecea — în detrimentul compoziţiei — peste 
amănuntele atât de necesare la crearea unei 
atmosfere valabile şi nu se oprea decât la esen- 
ţialele dragoste, moarte și Dumnezeu, uitând 
că aceste noţiuni, luate în sine, aparţin numai 
poeziei. 

199 


www.dacoromanica.ro 


Stan Nimeni mai credea că în orice mocirlă 
se pot găsi și stele, şi era în stare să-i spună 
unui vânzător de ziare: „Te iubesc! Tu eşti 
fratele meu...”, uitând că acela i-ar fi putut 
răspunde : „Bagă de seamă! lată un sergent 
de stradă...! Vrei să te duc la „circă” ?...” 

Altă deficiență a lui, era că voia să trăiască 
bine cu toată lumea ; rezultatul: foarte mulţi 
dintre cunoscuţii lui îl considerau laș. 

Sentimental şi timid, își ascundea sub un 
cinism inofensiv aceste atribute — ceeace îi 
determina pe prietenii săi să vadă o canalie 
în el. 

Ca și Gleb Uspenski, era de-o sinceritate 
bolnăvicioasă ; nu putea spune decât ceeace 
gândea ; în urma acestui fapt, neajunsurile 
curgeau buluc asupra lui. 


La un miez-de-noapte, Stan găsi o cartă poş- 
tală în ușă. 

O citi chiar în prag, la lumina lămpii de 
buzunar. 

I se făcu negru în faţa ochilor. 

Culai îl înştiința că doamna Cremene 
urmează să se remărite peste câteva săptămâni. 


209 


www.dacoromanica.ro 


Partea a patra 


www.dacoromanica.ro 


Întoarcerea la pădure 


www.dacoromanica.ro 


a, era toamnă. 

Şi toamna se simţea în toate. 

La sate, drumurile colcăiau de 
glod ; căruțele abia de se puteau 
urni, prin mâsga aceea lipicioasă, 
care prindea ca în niște cleşte pi- 
cioarele cailor. Ploua mereu. Era o ploaie sub- 
tire, îngheţată, nemiloasă ; un fel de toropeală 
ciudată pornea din apa ei leșietică, şi oamenii 
mergeau tot mai îngheboşaţi pe uliţe. Pămân- 
tul — par'că putrezea. Totul putrezea : frunzele 
răchitelor, gardurile, rădăcinile din miriști... 
Poate chiar și oamenii ! Seara, ferestrele case- 
lor se luminau tot mai trist prin burniţa, care 
nu mai voia să înceteze. Aerul avea miros lân- 
ced, ud, şi băltoacele de prin ogrăzi iz rânced 
de cânepă. 


205 


www.dacoromanica.ro 


Totuși, vremea aceasta era plăcută într'un 
fel oarecare. 

Un soiu de dulce lenevie îi cuprinde pe oa- 
meni când ploaia se scurge cu cântecul ei me- 
lancolic prin burlane. 

Să stai în casă și să citești, sau să asculţi is- 
torii cu strigoi, nu e ceva de lepădat, mai ales 
dacă în sobă arde un foc bun, care zugrăveşte 
cu flori roşii pereții. 

Altădată — Stan ar fi fost fericit chiar şi la 
Bucureşti pe o atare vreme. 

Acuma, însă, se sbătea în cele mai groaznice 
chinuri. 

N'o putea uita pe Ana. 

O,iubea aproape tot atât de mult, cum o iu- 
bise pe Veronica Parascan. 

Și o şi ura. 

Refuzul ei fusese absurd. 

Stan își strânse pumnii când se gândi la 
vestea, pe care i-o trimisese Culai. Prin urmare, 
Ana se va mărita, se va mărita cu un oarecare 
domn inginer Hornung. Intrând într'o cârciumă, 
Nimeni bău mai mult ca niciodată. Totul se 
desfăcea în jurul său și mii de fulgere albastre 
sau roşii îi brăzdau retina obosită. Când ajunse 
— pe la miezul nopții — în curtea casei sale, 
picioarele i se tăiară şi omul se prăbuşi ca o 


-206 


www.dacoromanica.ro 


piatră peste caldarâmul de cărămizi din faţa 
uşii. 


„Doamne, ce bine e să stai așa !“ — își spuse 
Stan, gata să adoarmă în ploaie. 

Numai printr'o supremă sforțare de voință 
isbuti să se ridice și să urce la sine, ca să se 
trântească așa cum era, îmbrăcat, pe patul ră- 
vășit şi murdar. Era atât de amețit, încât 
adormi de îndată, fără ca vre-o nouă haluci- 
nație să-i mai încerce ochii. Dimineaţa, se trezi 
ca deobiceiu, pe la 5. Când, însă, vru să co- 
boare din pat, o durere groaznică îi împunse 
genunchiul stâng. Desbrăcându-se, constată că 


207 


www.dacoromanica.ro 


aproape și-l sfărâmase. Alergă la oglindă- 
Faţa îi era plină de noroi amestecat cu sânge, 
căci pielea de pe frunte i se despicase deasupra 
ochiului drept, iar buza inferioară îi crăpase și 
ea. Stan se lăsă pe marginea patului. O uriaşă 
scârbă de sine îl cuprinse, o scârbă mai chi- 
nuitoare decât durerile provocate de rănile de 
la cap şi cea de la genunchiu. Rămase o săptă- 
mână acasă. 

Primele trei zile fură groaznice. 

Căpătase o plexită, care îl făcea să urle de 
durere. 

Apoi, însă, coşmarul trecu şi Stan constată 
că se simte foarte bine. Totuși, din cauza ră- 
nilor dela faţă, încă nu putu să iasă în oraș. De 
altfel, nici nu avea poftă de aşa ceva. 

Citi lacom ultimele noutăţi literare. Sta până 
la 5 dimineaţa și înghiţea carte după carte. 
Nici nu se mai gândea la alcool. 

Incepu să se îmbrace cu îngrijire și să iasă 
în lume. Colinda teatrele şi expoziţiile, şi nu 
lipsea de la nici un simfonic. Incerca să supli- 
nească prin artă plăcerile drăceşti ale alcoolu- 
lui. 

Intr'o seară, însă, avu iarăși, un şoc și se îm- 
pătă ca niciodată. 

Se apucă de o femee, o bătu și, evident, fu 
arestat. 


208 


www.dacoromanica.ro 


„Petrecu“' o noapte întreagă la circumscrip- 
ție. 

Incetul cu încetul, își reveni. Se găsea în- 
tr'o încăpere îngustă, plină cu apă pe pardo- 
seala de ciment. Întuneric de moarte. Numai 
câteva ţigări licăreau în bezna întunericului, 
licăreau ca niște ochi vicleni de lupi. 

Cu timpul, Stan reuși să distingă figurile din 
jurul său. Erau vre-o douăzeci de persoane: 
apaşi, băieţi fără acte, femei de stradă și-un 
cerşetor cu un picior de lemn. Nimeni își con- 
trolă buzunarele. Nu mai avea decât vre-o 
zece ţigări. 

„N'o să-mi ajungă decât pentru maximum 
trei ore,“ — oftă dânsul. — ,„,„Proastă treabă !“ 

— Bă, ce-ai făcut de te-au găbjit ? — îl în- 
terogă un puştiu. 

— Deh, ceasu' ăl rău, — răspunse Stan, — 
Mi-am ucis gagica. 

O tăcere respectuoasă se întinse imediat în 
încăpere. 

— Săracu' de tine! — oftă puştiul. — Ai 
mierlit-o urât... ! 

— Cum o vrea Cel-de-Sus... — zâmbi Stan, 
amuzat. 

— Băieţaşul veni lângă Nimeni şi-i şopti la 
ureche : 


14 209 


www.dacoromanica.ro 


— Cu mine ce-o să facă... ? Ştii.. am șperlit 
o cămaşe dela proprietăreasa mea... 

— O să-ţi taie nasul, — glumi Stan, în timp 
ce diferite umbre caraghioase se agitau prin 
întuneric. 

Puştiul nu se supără, ci râse cu clinchet ar- 
gintiu de cristal. 

Apoi, însă, oftă: 

— Doamne, de-ar veni odată dimineaţa, ca 
să ne ducă la prefectură. Ştii, am auzit că acolo 
e cald şi bine... ! 

„Cât de fericit e omul acesta !“* — se gândi 
Nimeni. — „Da, da... Fericirea constă în a nu-i 
cere vieţii decât foarte puţin.“ 


Imaginea Anei îl chinuia tot mai mult ; dea- 
ceea îl rugă pe Culai, printr'o telegramă, să-i 
comunice urgent adresa doamnei Cremene. 

Incepu să redacteze o nouă carte, o carte 
pentru copii, „dar o carte, care poate fi citită şi 
de oameni mari“. Era un fel de „Peter Pan“ și 
de „Albina Maja“ la un loc. In noul roman al 
lui Stan Nimeni, luna zâmbea prieteneşte unei 
lumi întregi de urși cuminţi, care nu mâncau 
decât smeură, nuci şi alune şi ţineau sobor cu 
iepurii, de vulpi, care se vizitau cu gâștele, de 
bufnițe cu ochi de aur, de iasme și de năluci 


210 


www.dacoromanica.ro 


binevoitoare, sau de cerbi, care purtau păduri 
întregi în coarnele lor. Aduse toate fânețele 
Bucovinei în această carte și toate tufele de 
lemnul-Domnului, aduse ţărani sfătoși şi copii 
sburdalnici, aduse o sfântă Vineri cu chip de 
bunică bună și lupi, care nu făceau hap-hap cu 
bieții miei. Astfel, se născu o carte de vis și de 
glumă, o carte fără nici o altă umbră decât 
acelea moi şi albastre de sub fagi şi stejari. 

Apoi, scrise un poem larg, o superbă ade- 
ziune la viaţă. Nici un rege orb nu mai trecea 
prin aceste versuri şi nici o pajeră nu se mai 
sfâșia de dor. Poemul avea forța bărbătească a 
unei ruperi de nouri. 

Işi dădu unui editor manuscrisele și prinse 
să se gândească la viitor. 

De băut nu mai bea. 

După ultima sa aventură nu. mai avea nici 
un chef de aşa ceva. 

Culai îi comunicase între timp adresa doam- 
nei Cremene. 

„In orice caz, trebuie s'o mai văd odată,“ — 
își spuse. — ,,Dar pe urmă?“ 

Zâmbi : 

„Aş putea să intru la o mănăstire, de pildă.“ 

De fapt, dece nu? 

„Acolo, desigur că oamenii au renunţat să 
se mai sfârtece ca lupii. Abia acolo ar începe 


211 


www.dacoromanica.ro 


adevărata mea singurătate. Da, acolo, aş putea 
să fiu singur în faţa lui Dumnezeu.“ 


Plecă la Cernăuţi, s'o vadă pe Ana. 

O găsi tot atât de atrăgătoare ca şi în trecut. 

Intâi, păru jenată sau chiar neplăcut sur- 
prinsă de vizita lui Stan. Pe urmă, însă, se 
lumină şi-l rugă să ia loc. 


— Poate că ai auzit că mă mărit, — vorbi 
doamna Cremene. 
— Am auzit, — spuse rece Stan. — V'aţi 


consolat destul de repede de moartea părintelui 
Petrea. 

Totuși, îşi îndulci tonul : 

— Ana, dece nu m'ai chemat pe mine ? Cu- 
lai ţi-ar fi dat imediat adresa. Dece te măriți 
cu Hornung? Il iubeşti? Evident, în cazul 
acesta n'aș mai avea nimic de spus. 

Doamna Cremene răspunse, ocolind, avalan- 
şei de întrebări : 

— Logodnicul meu e un om foarte plăcut. 
Sincer, domnule Nimeni, nu mai aveam din ce 
trăi. Pensia mea e mizerabilă... Nu-mi ajunge 
nici măcar de-o rochie... 

— De vreme ce-ţi era indiferent cu cine să 
te remăriţi, dece nu mwai ales pe mine. 

Adause sarcastic : 


212 


www.dacoromanica.ro 


— Cred că aveam dreptul la întâietate ! 

— Domnul inginer Emil Hornung e un om 
foarte distins. 

— Mulţumesc ! Cu toate acestea am și eu 
bani, dacă în asta constă distincţia 

— Vezi, domnule Nimeni... Despre dum- 
neata circulă svonuri foarte interesante pe 
aici... 

— Poţi să-mi spui de-a-dreptul. Că sunt 
bețiv, nu? Da, am fost beţiv. Și dece am fost 
un bețiv ordinar? Pentrucă, într'o noapte cu 
lună, Ana, tu... Dar nu mai are nici un sens să 
vorbim despre asta. 

Glasul lui Stan era calm ; sufletul său ardea 
însă. Patima îl rodea ca un șarpe. Se și mira 
cum de nu se aruncă asupra femeii, al cărei 
gât alb strălucea ca o nobilă colonadă de mar- 
moră lunară. 

Mai încercă odată și era numai plâns în el: 

— Ana, încă nu e prea târziu. Mai ai timp 
să strici logodna. 

Doamna Cremene răspunse consternată : 

— Se poate să vorbeşti așa ? ! Ar fi un scan- 
dal teribil ! 

— Ce-ţi pasă de scandal?! Plecăm imediat 
la Bucureşti și ne căsătorim acolo... 

— Eşti absurd! 

— Bine înţeles ! Un Hornung de-al tău ar fi 


213 


www.dacoromanica.ro 


incapabil de-un gest absurd. E prea distins 
pentru așa ceva, nu?! Ana, Ana, care diavol 
te-a schimbat din femeea bună de odinioară în 
monstrul ipocrit de azi?! 

Totuşi, se despărțiră în termeni cordiali. 

Doamna Cremene îl invită la nuntă. 

Şi Stan promise că va veni. 

Voia s'o vadă. 

Era o otravă această dorinţă, dar nu putea 
altfel. 


Stan plecă pe la orele 5 dimineaţa din casa 
inginerului Hornung, unde petrecerea mai era 
în toiu. 

Se pomeni singur în strada pustie, prin care 
ceața de toamnă se târa ca un câne bătut. 

În piaţa Unirii, se opri pentru câtva timp. 

Orologiul vechii clădiri a ,„,magistratului” 
pătu rar, cu sunet adânc, ceasurile mici ale 
sfârșitului de noapte. Undeva, spre Prut, ţig- 
nalul unui sergent de stradă, trezit de turnul 
primărei, sfâşie prelung tăcerile, pe care nici 
măcar cânii mahalalelor nu le mai înspăi- 
mântau. Din piaţă, străzile — camuflate — se 
furişau timide spre cine-ştie-ce hârtoape peri- 
ferice. 

„incotro s'o iau ?“ — se chinui Stan. 


214 


www.dacoromanica.ro 


Îşi aprinse o ţigară, dar fumul, amestecat cu 
jilăveala ceţei, îl făcu să tuşească, așa că o 
aruncă scârbit. 


În cele din urmă, se hotărî s'o ia spre partea 
de sus a orașului și, după vre-o zece minute, se 
pomeni în bulevardul, care ducea spre Cuciu- 
rul-Mare. i 

O lumină mare se-aprinse în sufletul lui Stan 
— toate lumânările unui pom de Crăciun al 
copilăriei sale. 

Îl şi vedea pe Culai, deschizându-i cu un 
zâmbet larg ușa pridvorului. Irinel va aduce 
repede câte-o cafeluţă fierbinte și ei, bărbații, 


215 


www.dacoromanica.ro 


se vor așeza la taifas, istorisindu-și despre una- 
alta. Apoi, el, Stan, se va culca. Nu într'o odaie 
mizerabilă, anonimă, de hotel, ci într'o odaie 
adevărată, cu un pat care miroase a călăpăr și-a 
busuioc, — şi, înainte de-a adormi, va citi vre-o 
carte interesantă şi va fuma cu nesațiu o 
ţigară bună. l 

„Viaţa e frumoasă și merită să fie trăită,“ — 
îşi spuse Stan, în timp ce se lupta cu negurile. 

Da, la Culai va găsi un refugiu sigur și 
plăcut. 

„Ce băietan cum-se-cade îi aiesta,' — se 
gândi dânsul, pe când paşii săi loveau mecanic 
și ritmic trotuarul înspre fosta barieră k. u. k. 


In jurul său nu era nimic altceva decât 
ceața, care încerca să înghită orice fapt pă- 
mântean. 

Totuși, Stan nu se înspăimântă de ea. 

Pășea vâinicește înainte. 

Drumul era învăluit ca într'un fel de lapte. 

Unele case se și luminau a dimineaţă. 

Oameni, care aveau de lucru. 

Oameni întregi, pe care munca nu-i plictisea. 

Stan aproape că alerga acuma. 

Peste puţin, dădu în câmp. 

Acolo, ceața se prelingea ca un şarpe uriaș, 


216 


www.dacoromanica.ro 


monstruos, înghițind" deavalma răchitele de la 
marginile drumului, miriştile, gardurile — 
totul. 

Uneori, câte-un fanar răsărea ca un ciudat 
trandafir galben din pâclă, pentru a se pierde 
apoi în apele tulburi ale nopţii, care se apropia 
încet-încet de sfârşit. 

Erau oameni grăbiţi să ajungă dis-de-dimi- 
neaţă la oraş. 

Apoi, totul se pierdea iarăși în întuneric şi 
ceaţă, aşa că Stan trebuia să pipăie ca un orb 
drumul. 

După două ceasuri de drum, dădu de primele 
aşezări omenești. 

Jci-colo, câte-un câne lătra din pragul porţii 
la el, dar lătratul era prietenos, ca și cum câ- 
nele ar fi ştiut, că omul care trece pe lângă el, 
e om bun şi fără gânduri ascunse. 

Stan era fericit. 

Ştia că, dincolo de pereţii caselor, pe lângă 
care trecea, se află oameni cum-se-cade, țărani 
vrednici şi gospodine harnice. 

La astfel de oameni se reîntorcea dânsul 
acuma. 

Culai... 

Irinel... 

Stan zâmbi. 

Incă o jumătate de oră — şi va ajunge în 
inima satului. 

217 


www.dacoromanica.ro 


Ograda îl primi tăcută şi ceţurile se dădură 
la-o-parte din faţa lui Nimeni. 

Inainte de-a bate în ușa pridvorului, se opri 
lovit de-o durere aspră în ceafă. 

„Doamne-Dumnezeule...! Ce-i asta?” — şi 
Stan trebui să se razime de peretele casei. 

Ana! 

Ce-a făcut Ana?! 

Și-un gol îngrozitor se-aşternu în inima lui.. 

Ceaţa se înghesui și mai mult în Stan. 

Urechile îi ţiuiau a pustiu. 


„Nu înţeleg,” — se gândi el. — „Ce-i asta?!” 
Pornise cu mare sfâşiere în suflet dela Cer- 
năuți. 


Totuși, nu căzuse sub povara ei. 

Acuma, însă ? 

„Ce-i asta ?“ — își spuse iarăși. 

Ii trebui o putere aproape supraomenească 
pentru a bate în uşa pridvorului. 

Credea că se va prăbuşi. 

Picioarele îi erau ca de ceară. 

Mânile îi şovăiau. 

Auzi niște pași. 

— Eu sunt, eu, — strigă dânsul. 

Culai îi deschise imediat ușa şi-l privi bui- 
mac. In faţa lui, par'că nu mai sta un om, ci o 
stranie făptură venită din fundul unei lumi 
dispărute. 


218 


www.dacoromanica.ro 


Ii trebui un mare eforţ, ca să-şi revină. 

— Intraţi, domnișorule, — și băietanul stinse 
fanarul. 

Stan intră cu paşi șovăitori. 

Un afurisit cerc de fier i se strângea tot mai 
mult în jurul frunţii şi urechile îi vâjâiau. 

— Poftiţi... — spuse Culai. — Să mergem în 
dormitorul dumneavoastră... E aşa cum l-aţi 
lăsat. 

— Da... da.. — vorbi Stan, mecanic. 

Băietanul aprinse o lampă și beznele dispă- 
rură din casă, luând-o încotrova spre unghere 
de ogrăzi și spre pustietăţi de câmp, după bunul 
rost al umbrelor. 

Totuși, pe dinafara geamurilor ma. rămăse- 
seră destule ca să prefacă în oglindă fereastra. 

— Mă bucur așa de mult că v'aţi re'ntors! 
— spuse sincer Culai. — Irinel ne va face 
îndată câte-o cafeluţă şi, pe urmă, vă veţi 
culca. Trebuie să fiți obosit... Nu? Am să 
țrântesc şi-un pic de foc. 

Stan se-așeză pe marginea patului. 

— Culai... Am venit să-l caut pe cineva... 

Băietanul îl privi mirat. 

— Da? Şi pe cine îl căutaţi? 

— Ascultă, Culai, să nu spui la nici un om... 
E ceva foarte important... Il caut pe Stan 
Nimeni... Trebuie să-i vorbesc numaidecât ! 


219 


www.dacoromanica.ro 


Mă'nţelegi ? Numaidecât ! E o chestie de viață 
şi moarte... Cred că, aici, îl voiu găsi însfârșit! 
Haide, dă-mi o mână de ajutor... Altfel, îne- 
bunesc, măi Culăiţă... 

Tânărul bărbat siniți o răceală de moarte în 
pieptul său. Totuşi, scuturându-se, îşi spuse că 
lucrul, pe care îl vedea la Stan, nu poate să fie 
decât ceva trecător. Bine îngrijit, își va reveni. 

Culai se mai linşti. 

Fostul său superior îi făcea impresia unui 
om cu totului-tot normal acuma. 

Deodată însă, Stan spuse: 

— Da’ părintelui Cremene cum îi mai 
merge ? 

Tânărul bărbat înlemni. 

N'avu curaj să răspundă ceva. 

I se adresă blând soţiei sale: 

— Irinel, tu trebuie să te culci. 

— Da, bădiţă, — şi femeia ieşi supusă. 

— Ce preot minunat e părintele cooperator ! 
— reluă Stan. Cum merge din casă în casă 
când oamenii au nevoie de dânsul! Cum a- 
Jeargă pe la bolnavi, ca să-i mângâie! Cum le 
vorbește de frumos de pe amvon sătenilor 
noștri ! Ce ? Nu vezi cum vin și poporeni de 
prin Camena şi Mihalcea, ca să-i asculte cu- 
vântul plin de miez?! 


220 


www.dacoromanica.ro 


Dupăce își aprinse o ţigară, continuă cu alt- 
fel de glas: 

— Azi am fost la o nuntă, măi Culai. Thii, ce 
nuntă ! Fracuri, rochii de seară... Ca'n filme, 
măi băiete! Numai că era și ceva comic la 
nunta aceea, Culăiţă-frate...! Între mire şi 
mireasă sta un mort. Să-l fi văzut cât de amu- 
zant era ! Mai avea și câteva fășii-de carne pe 
ciolane..: Carnea era albastră, iar ciolanele- 
aveau luciu verzu. Roşii îi erau numai 
unghiile. Şi, uneori, mortul îşi trecea peste 
umerii decoltaţi ai miresei degetele lungi, fru- 
moase. Păcat că a trebuit să plece la miezul- 
nopții, căci au venit doi cocoşi de aur după el. 
Să-i fi auzit cum îi cutcurigau la urechi...! O 
nostimadă ! Ce voiam să te întreb ?! Aha! Tu 
ştii ce e aceea etilism cronic ? Mı se pare că se 
tratează cu injecții de stricnină. 

Ștergându-și sudoarea de pe frunte, vorbi 
iarăși : 

— Ai văzut vre-o reproducere din Bruegel- 
Bătrânul ? Căderea lui Icar... sau cele două 
maimuțe din turnul de deasupra portului, care 
ne privesc atât de trist...? Romanele mele sunt 
ca monștrii lui Bruegel, măi Culai. Pasiuni 
groaznice, moarte și nebunie... Dar dece nimeni 
nu vrea să privească și cerul, care se poartă cu 


221. 


www.dacoromanica.ro 


soare, stele și lună peste toate ? Cititorul ideal 
ar trebui să colaboreze cu autorul. 

Ochii lui Stan cercerau tot mai stăruitor 
şi Culai îi urmărea îngrijorat privirile. 

Odaia par'că se întunecase. 

Un fel de vânt îngheţat bătea prin ea, iar fe= 
reastra se prefăcuse într'o fântână, care-l 
chema stăruitor pe Stan spre fundul ei. 

Mânile lui Nimeni bâjbâiau într'o ladă cu 
amintiri, însă nu găsi nimic altceva înăuntru 
decât un vaet, care se ridica până la tavan, ca 
apoi să cadă lung peste buzele arse ale omului. 

Da! 

Dispăruse totul din lada lui fermecată. 
Unde’s pădurile ? Unde-i Horaiţa ? Şi unde e 
-câmpul din Stânca ? Doamne, cine i le-a furat ? 

Acuma știe cine! 

Stan Nimeni i le-a furat, i le-a furat ca pe 
un sânge, ca să scrie cărţi cu sângele lui! 

Dar lasă, că tot îi va da de urmă odată şi 
odată ! 

— Culai, — spuse Stan. — Tot nu înţelegi ? 
Il caut pe domnul Nimeni... pe poetul şi roman- 
cierul Nimeni... Ascultă bine, Culai... E aici! 
Il simt undeva aici, aproape. Da, măi omule, 
crede-mă... Poate că se ascunde în ogradă, 


222 


www.dacoromanica.ro 


poate că ne pândeşte de la fereastră... Ssst! 
Taci... 

Tânărul bărbat era palid şi buzele îi tremu- 
rau ; pe fața lui Stan, însă, trecea un ușor surâs 
de fericire. 

— Nu l-ai auzit? — reluă Nimeni. — E el, 
măi Culai, e el! — şi alergă la fereastră ca să-i 
deschidă larg aripile. 

Strigă din răsputeri : 

— Stane! Stane! Vino odată! Nu te mai 
ascunde ! 

Se reîntoarse sleit spre băietan : 

— A dispărut... 

Apoi, se înfrigură iarăși : 

— Fanarul, Culai! Dă repede fanarul cel 
mare ! Vreau să-l caut prin grădină... Desigur 
că acolo se ascunde! 

Flăcăul aduse halucinat fanarul și numai 
cu greu isbuti să-l aprindă, căci degetele îi tre- 
murau ca și buzele. 

Stan i-l smulse din mână şi se năpusti în 
osradă, de unde trecu în grădină. 

Culai îl urmase prin ogradă, dar în porţile 
grădinii se opri, ca şi cum cineva nevăzut l-ar 
fi împiedicat să-i treacă pragul de poveste. 

Totuși, nu se reîntoarse în casă, ci rămase 
să-l privească năucit pe omul, care alerga ase- 
menea unui duh al nopții prin ceaţă. 


223 


www.dacoromanica.ro 


— Stane, unde ești, Stane ? — suna mereu 
strigătul tot mai stins al lui Nimeni. 

Câţiva câni din vecinătate lătrară un timp; 
apoi, tăcură şi liniştea se lăsă definitiv peste 
împrejurimi. 

Nimeni răsări din nou lângă Culai. 

— Nu e, Doamne, nu-l pot găsi... Ce să fac, 
Doamne?! — şi Stan se deslănțui întrun 
plâns îngrozitor, care nu mai avea nimic ome- 
nesc în el. 

„Cum să-l liniştesc... ? Cum...?** — se chi- 
nuia tânărul bărbat, frământându-și mânile. 

Spuse : 

— Veniţi înăuntru, domnișorule, veniţi la 
căldură. O să răciți în ceața asta afurisită. Zău, 
veniţi în casă. 

Fanarul îi scăpă lui Stan, căzu pe-o lespede 
şi se sparse, cufundându-i în beznă pe cei doi 
oameni. 

— Trebuie să-mi ajuţi, mă. Culai... — rosti 
Nimeni printre hohotele de plâns. 

— Am să vă ajut, jur că am să vă ajut, — 
spuse foarte încet băietanul și-l luă de braț pe 
Stan, care se lăsă condus ca un copil îndărăt 
în dormitor, unde se așeză pe pat. 

Culai se gândea: 

„E atât de bine aici! Soba încălzeşte de mı- 
nune... Linişte... In grajd, vitele dorm somn 


224 


www.dacoromanica.ro 


greu şi bun... Şi, totuşi, în faţa mea, am un 
om, care se chinuieşte ca un câne. Ce fel de 
taină blestemată e asta ?“ 

Stan vorbi : 

— Mă. băiete, să ştii că domnul Nimeni e 
un om foarte bun, deşi, mie, îmi face numai 
rău. A suferit foarte mult, săracw'... 

— Da, a suferit foarte mult, — spuse îndu- 
rerat Culai. — Dar de ce? 

Şi Stan nu ştiu ce să răspundă. 

— Ce-aţi vrea să se întâmple cu Stan 
Nimeni? 

— Aş vrea să-l regăsesc. Atâta tot. 

— Asta-i foarte greu, — oftă Culai pe un 
ton, la care, altădată, Nimeni ar fi zâmbit. 

Și iarăși o tăcere afurisită, grea, pe care Stan 
o întrerupse într'un târziu : 

— Culai, eu trebuie să-l regăsesc. 

— Da, da, desigur, — răspunse flăcăul. 

Afară pâclele se întindeau ca niște diavoli. 

Veneau de pretutindeni. 

Din scorburi de răchite. 

Din malurile surpate ale Derehluiului. 

Din linele cotituri ale 'Ţarencei. 

Veneau mari, ca nişte făpturi din nebunia de 
poveste a poporului. 

Culai spuse : 

— PDomnișorule, ştiţi ce? Rămâneţi la noi un 


225 


15 


www.dacoromanica.ro 


timp. Veţi trăi plăcut, cu amintiri şi cu prie- 
teni adevăraţi. Am să vă due pretutindeni... în 
țarină... în pădure... între fânețele din Stânca... 

Zău ! Și-am să vă ajut să regăsiţi tot ce-aţi 
pierdut... 

— Nu, Culai, — îi răspunse ursuz Stan 
Nimeni. — Ceeace caut eu e.. 

Nu putu isprăvi. 

Gura i se strâmbase urât. 

Iarăşi veneau balauri verzi şi roșii în jurul 
său. Răsăreau din colțurile întunecate ale odăii, 
creșteau, se multiplicau, își scoteau limbile bi- 
furcate şi se svârcoleau. Stan își rupse gulerul. 
Apoi, începu să strige. Nu, nu mai putea să su- 
porte toate acestea. 

Din boturile aurii ale balaurilor curgeau bale 
albăstrii. Spuma lor avea luciu de-argint. Une- 
ori, câte-o vână roșie de foc sclipea în ele. 

Stan tăcu. 

Era epuizat. 

Lumina lămpii devenise atât de slabă, încât 
fața lui Culai abia de se mai deslușea. 

— Numai Stan Nimeni ar reuși să mă sal- 
veze, — gemu bolnavul. — Măi, omule, du-te 
de-l caută. Găseşte-l cu orice preț... — şi serii- 
torul îngenunchie în faţa fostei sale ordonanţe, 
care plângea. 


226 


www.dacoromanica.ro 


Apoi, Culai ieși din odaie, lăsându-l singur —- 
numai cu vedeniile lui. 

Pe geamuri, flori ciudate, ca și cum ar fi fost 
de carne. își deschideau tot mai mult corolele 
albe, fascinant . de strălucitoare. Printre ele, 
şerpi mici, cu piele de-adamant, se mișcau re- 
pede încoace şi încolo şi cântau ca niște păsări. 
Pasă-mi-te însă că balaurii erau înciudați asu- 
pra acestor șerpi atât de frumoși, căci peste 
puţin se năpustiră asupra lor și-i înghiţiră. 

Apoi, începu să ningă în odaie, dar fulgii de 
zăpadă nu erau albi, ci de o dulce culoare 
roză. 

Portiţa sobei se deschise deodată. 

O făptură fără pereche de comică bufni 
dinăuntru. 

— Cine eşti dumneata? — se interesă Stan. 

— Nu cumva diavalul ? 

— Chiar el! 

— Credeam că ești un tip înfiorător, și, când 
colo, îmi vine să râd când te văd... 

— Numai sfinții sunt gravi, — hohoti dia- 
volul. — Ştii... La mine acasă o să-ți fie foarte 
bine... tutun... rachiu... muieri... Deh! Toate 
marile curtezane în țara mea se află... No să 
te plictiseşti deloc! In ce priveşte distrac- 
tiile intelectuale, le vei găsi berechet pe cărările 
pădurilor mele de fier... O să întâlneşti o mul- 


227 


www.dacoromanica.ro 


time de lume distinsă acolo... Platon, Shakes- 
peare, Rabelais, Michel Angelo, Bruegel, 
Dostoevski... Singurul inconvenient o să fie că, 
odată pe săptămână, va trebui să faci o baie 
în cazanul meu cu smoală clocotită... Să nu 
crezi, totuși, că asta e ceva chiar atât de te- 
ribil... Iartă-mă, însă, că trebuie să te pără- 
sesc puţin... Mă așteaptă un client. La reve- 
dere, prietene ! 

— La revedere... — răspunse Stan, ducân- 
du-și mânile la tâmple. 

Diavolul se topi într'o puternică lumină 
aurie. 

„Va-să-zică dracul nu e chiar atât de ne- 
gru,“ — zâmbi Nimeni. 

Balaurii pieriseră undeva în beznele ogrăzii. 

Pe semne că-i înspăimântase diavolul. 

Stan își şterse fruntea. 

Mâna i se umpluse de puroi, căci puroi 
era sudoarea lui. 

Merse la fereastră. 

O deschise şi se rezimă de pervaz. 

Luca Urâtu... 

Cătrănuţ... 

Voineagu... 

Policarp... 

Ion Aluion... 

Gheorghe Iuridovi... 


228 


www.dacoromanica.ro 


Malena, Malena, Malena ! 

Veronica Parascan ! 

Şi Mopi, şi Ciuchi și Botosu... 

Se perindă cu toţii, prin faţa sal 

Doamne, câtă moarte... 

Numai Ana mai trăiește, însă și dânsae 
moartă într'un fel oarecare. 

„Viaţa nu e decât o invitație stupidă la 
moarte,‘ — se gândi Stan. 

Pâclele începeau să se împrăștie. 

Intunericul slăbea. 

In grajd, caii băteau iarăși cu copita în 
podele. 

Un câne lătra după o iasmă, care râdea ne- 
rușinată într'o scorbură de răchită. 

„Aici e bine...* — își spune Nimeni. — 
„Şi-i cald.“ 

Ceaţa pipăi cu degetele ei înghețate tâmplele 
omului și i le răcori. 

Stan închise fereastra și merse la sobă. 

Uşa se deschise. 

Se reîntorcea Culai. 

Incuie ușa. 

Și în mâna sa dreaptă ţinea o pușcă. 

— L-ai găsit ? — îl întrebă Stan, strângân- 
du-și pumnii. 

— Il voiu găsi imediat, — răspunse încet 
Culai. 


229 


www.dacoromanica.ro 


Tânărul bărbat își făcu cruce. 

Veni la Stan şi-i sărută mâna. 

Apoi, se depărtă cu câţiva pași. 

Ridică arma. 

Trase. 

Toate gloanţele.. 

Şase flori de foc. 

Stan îşi duse mânile la piept. 

Se clătină. 

Căzu, 

Dar mai trăia. 

(Cu puţin înainte de moarte, toți oamenii, 
chiar şi nebunii, își recapătă întreaga facultate 
de gândire. S'a constatat că până și cei ce au 
creerul complet tumefiat își câștigă iarăşi pu- 
tinţa de a judeca normal. Faptul acesta e unul 
din cele mai puternice argumente ale teologiei 
fundamentale că sufletul există. In timpul 
vieții el are nevoie de un instrument pentru 
a se exterioriza și instrumentul acela este 
creerul. In apropierea momentului, în care su- 
fletul e gata să se detașeze de trup, el se dis- 
pensează de creer, așa că se poate exprima ab- 
solut corect, indiferent de starea creerului.) 

Culai îl așeză pe pat. 

Afară, Irinel bătea nebunește în ușă. 

— Deschide, deschide, — strigă ea. — Ce 
se întâmplă acolo?! 


230 


www.dacoromanica.ro 


— Mergi în odaia ta, Irinel, — îi porunci 
bărbatul. 


Femeea se supuse ca întotdeauna. 
Stan gemu. 


„Prin urmare tot nu s'a înșelat astrologul...“ 
— se gândi. 

Ii spuse lui Culai: 

— Iț mulțumesc, măi omule... 


231 


www.dacoromanica.ro 


— Trebuia s'o fac, — vorbi tânărul. 

— Să nu-ţi pară niciodată rău de asta şi să 
n'ai nici o mustrare de conştiinţă. Și așa îți eram 
dator cu viața mea. Dacă nu m'ai fi purtat a- 
tunci, pe front, ceasuri întregi în spinare, aş fi 
fost de mult mort. Și, apoi, astăzi, tu nu m'ai 
ucis. Dimpotrivă, m'ai salvat. 

Culai plângea și lacrimile sale picurau încet 
pe fruntea lui Stan. Lacrimile acelea par'că-l 
miruiau pe muribund. 

— Nu am pe nimeni pe lume, — reluă 
Stan. — Am redactat un testament. Cărţile 
mele aduc venituri mari. I le las lui Irinel. In 
caz că vei fi condamnat pentru uciderea mea... 
Tu... Ja-mi mânile... Strânge-le mai tare... 
Vreau să-mi mai simt odată trupul... Şi... Cu- 
lai... Spune-i lui Buzdugan... că l-am rugat... 
să... nu te aresteze... decât după înmormânta- 
rea mea... Eu... Acuma... da... acuma... 

Culai îi închise pleoapele. 

Apoi, descuie ușa. 

Merse la Irinel şi o aduse la căpătâiul lui 
Stan. 

— Ce-ai făcut, Culai, ce-ai făcut? — isbucni 
în plâns femeea. 

— I-am ajutat, Irinel, — șopti tânărul băr- 


232 


www.dacoromanica.ro 


bat. — I-am ajutat să-l regăsească pe domnul 
Stan Nimeni, bunul nostru prieten, deși el era 
numai cer şi noi nu suntem decât pământ. 

Ingenunchiară împreună. 

Apoi, Irinel aprinse o lumânare şi stinse 
lampa. 

Răsărea soarele. 


SFÂRŞIT 


Duminică. 29 Noembrie 1942. 


233 


www.dacoromanica.ro 


Epilog 


www.dacoromanica.ro 


i uzdugan avu multă înțelegere față. 
de Culai, pe care nu-l arestă 
decât după înmormântare. 

La proces, acuzatul arătă sin- 
cer cum se desfășurase drama. 

Cum autopsia prezentase re- 
zultate semnificative, Culai fu achitat. 

Când ieși iarăși cu plugul, privi lung soarele 
şi, deodată, tânărul bărbat se opri. O clipă, a- 
vusese impresia că-l văzuse pe Stan Nimeni, un 
Stan Nimeni cu o față luminoasă, fără spaime 
rele pe ea. Culai zămbi și dădu bici cailor. 

In curând, Irinel va naște. Tânărul bărbat 
dorea să-i fie băiat copilul. Voia să-l boteze 
cu numele de Stan. 

Brazdele se răsturnau ritmic — versuri ge- 
neroase ale unui poem uriaș. Par'că până şi 
caii munceau cu plăcere — şi n'aveau nevoie 


237 


www.dacoromanica.ro 


de scânteia biciului pentru a trage cu spor fie- 
rul greu al plugului. La câmp, oamenii nu se 
gâlceveau. Le era frică să nu îmbăleze cu vor- 
be proaste sfințenia pământului și-și făceau 
întotdeauna cruce când, în zorii zilei, apucau 
cu pălmile lor aspre coarnele lucioase ale plu- 
gului, iar când câte-un pumor de vânt le a- 
runca pe miriști pălăria, nu drăcuiau, ci rå- 
deau ca de-o glumă bună. 

Irinel îl aştepta în pragul portiţei. Așa îi 
era în fiecare seară obiceiul — să-l aștepte, ca 
să-i deschidă voioasă poarta cea mare. La fel 
făcu și acuma de îndată ce-l zări arătându- 
se de după cotitura dinspre biserică. 

Culai sări sprinten de pe draghină și o îm- 
brățișă. Apoi, Irinel aduse fanarul, căci seara 
şi începuse să-și scuture peste sat cenușa. Des- 
hămară, împinseră la adăpost căruţa cu plugul 
şi dădură fân cailor. 

— Amu să ne gândim și la noi, — zâmbi 
Culai, luând-o de mijloc pe Irinel. 

Masa curat așternută îl și îmbie cu mâncă- 
rurile gata pregătite. Mai lipsea numai mămă- 
liga, dar și aceea își răsturnă îndată aurul fu- 
megând ca o pâclă de pădure pe fundul de 
lemn. La urmă, veni și laptele fiert în ceaun. 

După cină şi închinare, Culai îi spuse lui 
Irinel : 


238 


www.dacoromanica.ro 


— Ştii... azi, în țarină, mi s'a părut că-l văd 
aevea pe domnişorul nostru... 

— Aiesta-i semn... — grăi încet femeea. 

— Semn bun, Irinel! — încheie tânărul 
bărbat.— Cu vrerea lui Dumnezeu, semn bun... 
C'au fost destule semne proaste pe-aici ! 

Și Culai își îmbrăţișă lung soţia, a cărei 
frunte se odihnea pe umărul lui. 


239 


www.dacoromanica.ro 


NOTA 


Am vrut să scriu o carte luminoasă. 

Nam reușit. 

Și cred că niciodată nu voiu reuși să dau o 
carte optimistă, în care să nu treacă nouri grei 
peste soarele generos al unor ceruri adânci și 
limpezi. 

Stan Nimeni, cel mai drag erou al meu din 
romanele „Viața în pădure“ şi „Era lumina lu- 
nei“, a trebuit să moară în romanul acesta“. 

Mărturisesc fără nici o jenă: am plâns în timp 
ce scriam finalul. 

Am aflat zilele acestea, că un străbunic al lui 
Stan jurase de trei ori, cu mâna pe sfânta cruce 


19 241 


www.dacoromanica.ro 


că nu va mai pune niciodată strop din băutura 
diavolului în gură. 

De trei ori a căzut dela jurământ. 

Uneori, trebuie să plătim noi păcatele îna- 
intaşilor noştri. 

Scepticii — poate că vor zâmbi. 

Dar eu nu sunt sceptic. 


242 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


Stan Nimeni . SE E a 
Cadrul ideal: Cuciurul Mare . 
Partea întâia : 
Om la drum . 
Partea a doua * 
Felurimi . , 
Partea a trem : 
Plecare 
Partea a patra : 
Intoarcerea la pădure . 
Epilog 


www.dacoromanica.ro 


. 145 


. 187 


. 203 
. 235 


De acelaş autor: 


Carte de iconar, poeme. 


Itinerar cu anexe în vis, Cartea pământului, 
poeme, premiul de poezie S. S. R. pe anul 
1941. 

Tarot, sau călătoria omului, poem. 

Divertisment, câteva poezii pentru prieteni. 

Zece cuvinte ale fericitului Francisc de Assisi, 


poeme. 

Comentarii lhrice la poeme întrun vers de Ion 
Pilat. 

Aventura domnişoarei Zenobia Magheru, po- 
vestire. 


Corbul de aur, poem. 

Ion Aluion, roman, premiul „Ion. Al. Brătescu- 
Voinești” pe anul 1939. 

Guzli sau Hai-Hui, romanul unui băiat de stradă. 

Viaţa în pădure, roman, ed. „,Fundaţiile Regale“. 

Meşterul Manole, libret pentru operă de Paul 
Constantinescu. 

Cele patru poeme în proză ale austriacului 

Georg Trakl. 

Opera lirică, 1929—1939. 

Lupul din ţara Huţulilor, roman. 

Drama casei Timoteu, roman. 

Clubul bufniţelor, roman. 


245 


www.dacoromanica.ro 


Semnul negru, roman, ediţie populară a roma- 
nului Ion Aluion. 
Trei poveşti. 
Istoria literaturii române (în colaborare cu C. 
Dan. Pantazescu). 
Prăvălia diavolului, roman în două volume. 
Oameni de noapte. 


246 


www.dacoromanica.ro 


Critica literară 


despre d. MIRCEA STREINUL, 


Reproducem mai jos câteva pasagi din 
cronicele scrise în ultimul timp despre poezia 
și proza d-lui Mircea Streinul, pe care editura 
noastră îl prezintă azi prin romanul „Soarele 
Răsare Noaptea” : 

„în „Drama casei Timoteu“, Mircea Strei- 
nul împlinește o evoluţie şi un ciclu, care 
nu este numai al scriitorului, dar al unei în- 
tregi etape din evoluţia scrisului românesc. 
Am  îndrăzni chiar să afirmăm că „Drama 
case, Timoteu“ este singurul roman cu ade- 
vărat mare, de măsură şi ţinută mondială, pe 
care l-a dat România ultimilor 10—12 ani, și 
care poate sta cu cinste alături de înaintaşi ca 
Liviu Rebreanu sau Mihail Sadoveanu, conti- 
nuându-i cu vrednicie. 


Miron R. Paraschwwescu (în „„Evenimentul”). 


247 


www.dacoromanica.ro 


In proză anul 1941 a adus o consacrare 
prin romanul „Drama casei Timoteu”, semnat 
de Mircea Streinul. Criticile elogioase ce i s'au 
adus, ca și valoarea certă a romanului, îl si- 
tuiază pe autor drept unul din cei mai autori- 
zați prozatori tineri și cel mai de seamă proza- 
tor al Bucovinei. 

Dan Bălteanu (în „Universul'”) 


„Drama casei 'Timoteu”, romanul d-lui 
Mircea Streinul, cu rezervele făcute numai de 
unii critici, a fost socotită o carte excepţională 
și subscriem pentru acest calificativ. 

Aurel Tita (în „Curentul'“). 


Cunoscut ca unul dintre cei ma valoroși 
poeţi tineri, autor al mai multor culegeri de 
aleasă simţire şi viziune, ca : Zece cuvinte ale 
fericitului Francisc de Assisi, etc., d. Marcea 
Streinul a reușit deopotrivă să se realizeze și 
în proză. Opere ca Ion Aluion, Viaţa în pădure 
şi mai ales această Dramă a casei Timoteu sunt 
dintre cele mai bune ale genului, 

Stilul lui Mircea Streinul este simplu şi 
curat, doar pe alocuri încărcat cu anumite pre- 
țiozisme livrești şi romantice. Ele se acordă cu 
acțiunea povestită și contribue să rotunjească 
imaginea acestei opere de merit. 

Ion Șiugariu (în „Meşterul Manole“). 


248 


www.dacoromanica.ro 


Domnul Mircea Streinul, acest cântăreț al 
neuitatei Bucovine, este un mare scriitor. 


Virgil Carianopol (în „Gazeta Țării”). 


Domnul Mircea Streinul a scris un roman 
cu ţărani, fapt ce ar părea imposibil după cla- 
sicele realizări ale maestrului Mihail Sado- 
veanu. Totuşi cartea aceasta reprezintă o im- 
portantă etapă în evoluţia romanului românesc. 


Al. Bilciurescu (în Timpul”). 


Dintre poeţii bucovineni, desigur că Mir- 
cea Streinul rămâne un reprezentativ. 
Ioan Negotţescu (în „'Ţara”) 


In aceste clpe înfrigurate, când Bucovina 
redevine pământ românesc, este pentru noi nu 
numai o datorie, dar și o plăcută coincidență 
să ne ocupăm de opera unui tânăr scriitor buco- 
vinean, care ne-a atras atenţia, în cursul anilor, 
cu pasionată stăruinţă, asupra unei surprinză- 
toare renaşteri literare a provinciei noastre nor- 
dice. Pe lângă meritele sale recunoscute, de 
poet fecund, d-lui Mircea Streinul îi revine, în 
cea mai bună parte, și cealaltă recunoaștere, 
am putea spune chiar recunoștință, de animator 
al tinerei mișcări poetice arborosene... 

Pompiliu Constantinescu (în „Vremea'). 


249 


www.dacoromanica.ro 


Şirele de faţă, nu vor să fie mai mult decât 
un „jurnal de lectură”. Nici cronică, nici — mai 
cu seamă — critică literară. Critica literară îl 
va așeza pe Mircea Streinul, cu cartea sa ulti- 
mă, acolo unde-i este locul: alăturea de puţi- 
nele, marile momente ale romanului modern 
românesc, lângă un Mihail Sadoveanu, Liviu 
Rebreanu, Mateiu Ion Caragiale. 

Cât despre cronicar, el va însemna apariția 
cărții, cu judecăți mai mult sau mai puţin te- 
meinice, dar întotdeauna și în primul rând in- 
formative, cu aceiaşi conștiinciozitate profesio- 
nală, în care este ținut să vestească și apariţia 
ultimului roman al d-lui Mihail Daia. . 

Cele ce vrom noi să spunem aci, nu atinge 
niciunul din aceste câmpuri de activitate ; mult 
mai puțin, sau mult mai puţin analitice, jude- 
cățile noastre vor să semnaleze apariţia acestei 
cărți ca pe un fapt divers literar. Ca pe un fapt, 
— pur şi simplu. Nu e un biet calambur, dacă 
întâmplător cartea se și cheamă „Drama casei 
Timoteu”. 

Dar această „dramă”, prin care cu osebire 
ne place să-l urmărim pe Mircea Streimnul în 
plina şi bogata lui evoluție, capătă într'adevăr: 
proporții universale. Şi literele românești cuce- 
resc — astăzi, tocmai astăzi, — un rang nebă- 


250 


www.dacoromanica.ro 


nuit și nou în literatura lumii. Pentru aceasta. 
toate laudele i se cuvin lui Mircea Streinul. 

Cu „Drama casei Timoteu“, el ne urcă în 
privdor, ca să ne arate cât de bine, de larg şi 
cuprinzător se poate vedea și de la noi peste 
mări și ţări. Intrăm în lume. In lumea mare. In 
lumea pe care n'o vom cunoaște niciodată cu 
adevărat, decât privind-o dela noi. Şi în măsura 
aceasta chiar, — integrându-ne ei. 

Mircea Streinul e un autor clasic. Un scrii- 
tor de măsură antică. In concepție, ca și în me- 
şteşug. Erou săi îl reprezintă până la o totală 
identificare. El trăiește în ei, fiindcă i-a scos 
din el. El nu va putea spune, cum n'au putut-o 
face nici Eschil, nici Corneille, nici Hugo, nici 
Dostoiewsku, — nici Andre Malraux, care ne 
amintește acest lucru—, el nu va putea spune, 
așa dar, odată cu Flaubert, despre eroii săi: 
„Dacă e nevoie, îi voiu svârli pe toţi în aceiași 
mocirlă !“. 

Fiindcă eroii lui Mircea Streinul, ca și ai 
giganţilor pe care-i numărăm mai sus, sunt pur- 
tătorii unor adevăruri pe care Mircea Streinul 
le-a crescut în el, le-a rupt din el. Sunt, mai pe 
scurt, concretizarea, pe planuri multiple și În- 
tretăiate, a unei conștiințe ajunsă la o rotunji- 
me, la o totalitate organică. 


25F 


www.dacoromanica.ro 


Mircea Streinul nu este, însă, numai un 
-mare poet, este și un mare epic. Aceste idei 
fundamentale cresc în cartea sa, odată cu grâ- 
nele, cu plozii, cu vitele, cu avuţiile măsurate 
în aur. E o savantă suită, muzicală, arhitecto- 
nică, toată această „dramă a casei Timoteu”. 

Şi când am afirmat că „Drama casei Ti- 
-moteu” este o carte mondială, formulam, poate 
subconștient, adevărul prin care ea trece de 
hotarele lumii vechi, ca să se întâlnească, odată 
mai mult, cu acea turburătoare dramă, care este 
„Blectra” lui Eugen O'Neill. 

Ar mai fi, poate, de arătat în ce măsură 
Mircea Streinul este un Dostoiewski român ; în 
«ce măsură stilul său — plin de minuni și de gin- 
gaşe naivități — dovedeşte un epic de cea mai 
aleasă și crudă tărie, însă nu e nevoie. Alţii, 
mai pricepuți decât noi, o vor face. : 

Dar însemnarea noastră, dacă nu vrea să 
fie o critică, nu tinde nici la o explozie de bucu- 
rie pentru cea mai mare carte a ultimilor ani. 
Ar fi prea puţin față cu ceeace ne-a dat Mircea 
“Streinul. 

Cartea sa e tristă. E dureros de tristă, ca 
toate cărțile mari. Ea lașă în gură un gust 
amar și în ochi o culoare vânătă, de oţel, în ale 
cărui reflexe abia se alege, ca între ape, firul 
luminos, dar hotărît, al conștiinței de sine, for- 


292 


www.dacoromanica.ro 


mulată, însfârgit, în întreaga ei plinătate, pe: 
pământul și în limba unei Românii, care de 
această unitate, avea nevoie, mai presus de 
orice. 

Miron R. Paraschivescu (în „Timpul'“). 


In opera aceasta de replămădire şi reoglin- 
dire a nouii Bucovine, d. Mircea Streinul își 
are partea sa de contribuţie și merit, atât prin: 
bogăţia, cât şi prin calitatea manifestărilor sale 
poetice. 

Drama casei Timoteu se desfășoară în 
umbra une premise, sau unei teme, din prag: 
formulată și reapărând ici şi colo, din vârtejul 
episoadelor, încât singur instinctul epic al unui 
romancier de originalitatea și intuiţiile d-lui 
Mircea Streinul putea să abată tot ceeace s'ar 
fi putut înfiltra în textura intimă a narațiunii și 
i-ar fi putut diminua impulsul dramatic, 

Tot ceeace se va întâmpla în agitatul curs 
al romanului, și nu odată evenimentele iau în- 
fățişarea unui adevărat galop al crimei şi al 
morţii, stă sub semnul prologului şi funebrelor- 
lui sugestii. Inochent Timoteu ispășește crima 
de a-și fi omorît tatăl și întreaga scenă de în- 
chisoare, dimpreună cu obsedantul  peisagiu 
pluvial, cu jocul de umbre chinezești al actori- 
lor, cu sgârcita mărturie a criminalului, în care 


253 


www.dacoromanica.ro 


e vorba, — scurtă lumină de fulger repede 
stinsă, — de o luptă cu diavolul, strecoară în 
sufletul cetitorului o sensaţie tulbure, de taină 
Sigilată, de misterioasă cutie a Pandorei, din 
care se vor revărsa tot atâtea nefericiri. 
Destinul antic, care a urmărit pe Oedip şi 
pe atâţia eroi ai dramaturgiei helenice, e stră- 
bătut aici de un fulger de optimism, de înver- 
şunată împotrivire, care va trebui până în cele 
“din urmă să anuleze blestemul. Iată concepţia 
personală a romanului d-lui Mircea Streinul, 
iată viziunea și sumbră, şi senină în acelaş 
“timp, din Drama casei Timoteu şi care imprimă 
acestui roman un blazon de intensă majestate. 
Cu o imagină de circumstanță — e ca și cum 
la capătul atâtor suferinţi şi în decorul idilic 
dela Colonos, Oedip şi-ar fi recăpătat vederea. 


Perspesscius (în „,Acţiunea”). 


N. B — Aceste texte sunt destinate ezclusw intercalăru 
în cărți. Afişarea lor e interzisă fără timbrarea legală, 


254 


www.dacoromanica.ro 


În Editura „Publicom“ 


vor apare in curând: 


HOMER 
roman - de N. Ottescu 


ROBERT KOCH 
roman = de H. Unger 


NAJA TRIPUDIANS 


roman = de Annie Vivanti 


CAVC 
roman = de M. Lulofs 


SATUL UITAT 
roman = de Th. Kröger 


GEORG WENDLANDI 


roman — de B. Kellermann 


ANNA LEUN 
roman = de H. Kiinkel 


CGERMANIN 
studiu = de H. Unger 


ANGELA KOLDEWEY 
roman = de B. Ewerbecle 


şi altele 


WwWw.dacoromarnica.r 


Pe e E 


T 


PUBLICON 


LEI 340.— 
www.dacoromanica.ro