[RD] David Mitchell_Atlasul Norilor

David MitcheLl 

Atlasul norilor 


roman 


X Denisei 


„Cel mai bun şi mai 
îndrăzneţ roman al 
anului 2004." 

The Guardian 





Raftul 

Denisei 


Colecţie coordonată de 
DENISA COMĂNESCU 


— 2 — 




Atlasul Norilor 


DAVID MITCHELL 

Atlasul norilor 


Traducere din engleză şi note de 
MIHNEA GAFIŢA 
Coperta de 
IONUŢ BROŞTIANU 

Redactor 

ALEXANDRA RUSU 

DAVID MITCHELL 
CLOUD ATLAS 

Copyright © David Mitchell, 2004 
© HUMANITAS FICTION, 2008 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 
MITCHELL, DAVID 

Atlasul norilor / David Mitchell; trad. din lb. Eng. 
de Mihnea Gafiţa - Bucureşti: Humanitas Fiction, 2008 

ISBN 978-973-689-227-1 


I I ufx/I ANITAS 

Vf o fcn _- 


— 3 — 





David Mitchell 


CUPRINS 

JURNALUL DIN PACIFIC AL LUI ADAM EWING.5 

SCRISORI DE LA ZEDELGHEM. 54 

JUMĂTĂŢI DE ALTE VIEŢI. 113 

PRIMUL MISTER DESCURCAT DE LUISA REY. 113 

CUMPLITELE ÎNCERCĂRI LE ALUI TIMOTHY CAVENDISH 
. 184 

OMELNICUL LUI SONMI-451 . 235 

VADU’ LU’ SLOOSHA, CU TO’ CE MAI FUSĂ DUP-AIA. 303 

OMELNICUL LUI SONMI .400 

CUMPLITELE ÎNCERCĂRI ALE LUI TIMOTHY CAVENDISH 
.449 

JUMĂTĂŢI DE ALTE VIEŢI. PRIMUL MISTER DESCURCAT 
DE LUISA REY.!.496 

SCRISORI DE LA ZEDELGHEM. 555 

JURNALUL DIN PACIFIC AL LUI ADAM EWING. 599 


— 4 — 

















Atlasul Norilor 


-ooq^Ooo- 

JURNALUL DIN PACIFIC 
AL LUI ADAM EWING 

-ooG$£)oo- 


— 5 — 




David Mitchell 


Joi, 7 Noiembrie 

Dincolo de cătunul Indienilor, într’o parte a ţărmului ce 
părea a nimănui, am dat din întâmplare peste un şir de urme 
recente. Printre alge în putrefacţie, nuci de cocos de mare şi 
bambuşi, urmele de paşi m’au condus până la cel ce le 
făcuse, un Om Alb, cu pantalonii şi mânecile de la haina de 
postav sumese, arborând o barbă luată din foarfeci şi o 
pălărie de castor nefiresc de înaltă. Omul acela pritocea & 
cernea nisipul de culoarea cenuşii cu o linguriţă de ceai - şi- 
atâta de concentrat făcea trebuşoara asta, că nu m’a băgat în 
seamă decât după ce l-am strigat de la o depărtare de zece 
iarzi. Aşa am ajuns eu de-am făcut cunoştinţă cu Doctorul 
Henry Goose, medic de casă al nobilimii londoneze. 
Naţionalitatea lui nu m’a surprins câtuşi de puţin. Ce să zic? 
- va fi existând vre’o casă atâta de părăsită sau vre’o insulă 
atâta de îndepărtată, încât să fii sigur că, de te retragi acolo, 
nu vei da peste nici’un Englez, dar eu, unul, în tot cazul, pe 
nici’o hartă n’am găsit-o. 

Pierduse, oare, ceva pe ţărmul acela uitat de lume? 
Puteam să-i fiu de vre’un folos? Doctorul Goose a clătinat din 
cap, şi-a desfăcut legătura de la gât pe care o înnodase ca pe- 
o bocceluţă şi mi-a arătat ce conţinea, mândru din cale- 
afară: 

— Dinţii, Domnul meu, sunt Graalurile smălţuite ale 
căutării noastre. în vremuri de mult apuse, ţărmul acesta ca 
o Arcadie le ţinea loc de sală de ospeţe canibalilor - da, era 
locul unde cei puternici îi devorau pe cei slabi. Dinţii îi 


— 6 — 





Atlasul Norilor 


scuipau afară, cum facem Domnia Ta ori eu cu sâmburii 
cireşelor. Numai că molarii ăştia josnici fi-vor preschimbaţi în 
aur, Domnul meu. Cum anume? Un meşter din Piccadilly 
care modelează proteze dentare pentru nobilime plăteşte gras 
pentru măsele de om. Ştii oare Domnia Ta cât face un sfert 
de livră?! 

I-am mărturisit că nu ştiam. 

— Atunci n’o să te luminez eu, Domnule, ca să nu-ţi 
dezvălui un secret profesional! a zis el şi şi-a bătut nasul cu 
degetul arătător, apoi: Domnule Ewing, cunoşti oare Domnia 
Ta o anume Marquiză Grace din Mayfair? Nu? Cu-atât mai 
bine, fiindcă e un stârv în jupon! Cinci ani sunt de când 
hoaşca mi-a spurcat numele - da, chiar aşa - cu acuze după 
care m’am ales cu excluderea din Societate. Peregrinările 
mele au început din ceasul acela de tristă amintire, a mai 
spus D-rul Goose, privind undeva departe, în larg. 

Mi-am exprimat solidaritatea cu Doctorul în necazul său. 

— îţi mulţumesc, Domnul meu, îţi mulţumesc, dar aceste 
boabe sidefii - şi Doctorul şi-a scuturat legătura de la gât - 
sunt îngerii mântuirii mele. Marquiza poartă o proteză 
dentară făurită de meşterul de care tocmai ţi-am vorbit. La 
Crăciunul ce vine, când Măgăreaţa Sa împarfumată va lua 
cuvântul în deschiderea Balului Ambasadorilor pe care-1 dă, 
eu, acesta, Henry Goose - da, da, eu - mă voi ridica şi voi 
declara înaintea fiecăruia & tuturor că stimata noastră gazdă 
rumegă între măsele de canibali! Sir Hubert, fiul ei, îmi va 
cere socoteală, lucru previzibil. „Vino cu dovezi" - o să 
răcnească marţafoiul - „sau vino să-mi dai satisfacţiune!" La 
care eu voi glăsui: „Dovezi, Sir Hubert?! Păi, dinţii Mamei 
Dumitale i-am cules cu mâna mea dintr-o scuipătoare din 
Pacificul de Sud! Priviţi, sir, aveţi aici câţiva la fel!" - şi-o să-i 
azvârl, uite, chiar dinţii ăştia în castronul cu supă de 
ţestoasă şi-abia atunci, Domnul meu, abia atunci voi căpăta 
şi eu satisfacţiunea pe care mi-o doresc! Toţi deştepţii 
clevetitori o vor toca mărunt pe Marquiza cea colţoasă prin 
rubricile mondene ale gazetelor şi, până-n sezonul următor, 
mare minune dac’o mai primi vre’o invitaţiune măcar la Balul 


— 7 — 





David Mitchell 


de la Azilul Sărăcimii! 

M-am grăbit să-i urez cât mai curând ziua bună lui Henry 
Goose. Are minţile duse rău, mă gândesc. 


Vineri, 8 Noiembrie 

în şantierul naval încropit sub fereastra mea, se lucrează 
la bastonul de bompres, la indicaţiile D-lui Sykes. D-l 
Walker, unicul cârciumar din Ocean Bay, este şi numărul 
unu în târg la negustoria de cherestea şi se laudă cu 
vremurile când era el meşter corăbier la Liverpool (de-acum 
ştiu destule despre manierele de la Antipozi ca să-nghit 
asemenea adevăruri îndoielnice). D-l Sykes mi-a spus că-i 
trebuie o săptămână întreagă pentru a face Profetesa „brici, 
ca la Bristol“. Şapte zile în fundătura asta de Musketă - sună 
ca o tristă condamnare, dar când îmi aduc aminte de furtuna 
care urla ca o harpie şi de mateloţii înecaţi în valuri, necazul 
meu de-acum pare mai uşor de îndurat. 

L-am întâlnit pe D-rul Goose pe scări azi-dimineaţă şi-am 
luat micul dejun împreună. Stă la Musketa de la jum. lui 
Octombrie, de când a sosit aici cu un vas comercial brazilian, 
Namorados, venind din Fi-Ji, unde şi-a pus priceperea la 
lucru într’o Misiune. Acum, Doctorul aşteaptă să sosească 
Nellie, o balenieră australiană întârziată peste măsură, care 
să-l transporte la Sydney. Din portul acela, îşi va căuta un 
loc pe un vas oarecare de pasageri către Londra sa de 
baştină. 

L-am judecat nedrept & prematur pe D-rul Goose. Trebuie 
să fii cinic mai ceva ca Diogene ca să înaintezi în profesiunea 
mea, dar cinismul te poate face insensibil faţă de virtuţile 
mai subtile. Doctorul are ciudăţeniile lui, pe care şi le 
povesteşte bucuros la un păhărel de pisco portughez 
(nici’odată prea mult), dar sunt gata să bag mâna-n foc 
pentru el, că este singurul Domn adevărat de la această 
latitudine, la Est de Sydney şi Vest de Valparaiso. Aş putea 
chiar să-i dau o scrisoare de introducere pe lângă fam. 


— 8 — 





Atlasul Norilor 


Partridge din Sydney, fiindcă D-rul Goose şi dragul de Fred 
parcă sunt făcuţi din acelaşi aluat. 

Vremea proastă împiedicând ieşirea mea de dimineaţă, am 
rămas amândoi la poveşti lângă focul de turbă şi orele s’au 
scurs ca minutele. I-am vorbit pe îndelete despre Tilda & 
Jackson şi despre temerile mele iscate de „febra aurului“ de 
la San Francisco. Conversaţia a deviat apoi, de la oraşul de 
unde veneam la recentele mele îndatoriri notariale din Noua 
Galie de Sud, iar de acolo la Gibbon, Malthus & Godwin, 
trecând prin lipitori & locomotive. Conversaţia politicoasă 
este un balsam care din nefericire îmi lipseşte la bordul 
Profetesei, iar Doctorul este un veritabil erudit. în plus, 
deţine un set de piese de şah splendid cizelate, cărora nu le 
vom îngădui să se odihnească până când una din două: fie 
pleacă Profetesa, fie soseşte Nellie. 


Sâmbătă, 9 Noiembrie 

Răsăritul Soarelui strălucitor ca un dolar de argint. 
Goeleta noastră încă mai oferă o privelişte jalnică în Golf. O 
canoe de luptă indiană stă proptită în carenă pe ţărm. Henry 
şi cu mine am pornit către „Plaja Ospeţelor“ cu chef de 
distracţie, salutând-o plini de voie bună pe fata care-i face 
menajul D-lui Walker. Duduia morocănoasă agăţa rufele la 
uscat pe o frânghie şi nu ne-a băgat în seamă. Are ceva 
sânge Negru în vine şi-mi închipui că mama ei n’a ieşit de 
prea multă vreme din junglă. 

Trecând noi pe-aproape de cătunul indian, un „bâzâit“ ne- 
a stârnit curiozitatea şi-am hotărât să vedem de unde vine. 
Aşezarea este împrejmuită cu un gard de pari, atâta de 
şubreziţi, că se poate accede înăuntru prin cel puţin zece 
locuri. O căţea fără păr şi-a ridicat capul spre noi, dar, ştirbă 
fiind şi muribundă, n’a lătrat. Un şir exterior de colibe ponga 
(clădite din crengi & cărămizi de pământ şi acoperite cu 
rogojini) se înghesuiau la umbra unor „ditamai“ locuinţele 


— 9 — 





David Mitchell 


din lemn, cu bârne sculptate şi porţi rudimentare. în mijlocul 
cătunului avea loc o biciuire publică. Henry şi cu mine eram 
singurii Oameni Albi prezenţi, iar privitorii indieni se 
împărţeau în trei caste. Căpetenia stătea pe tron, purtând o 
mantie de pene; bărbaţii tribului, tatuaţi şi însoţiţi de 
muieret şi de copii, formau publicul, vre’o treizeci de suflete 
cu totul; sclavii, mai negri & mai terni decât stăpânii lor cu 
pielea de culoarea castanei şi mai puţini de jumătate din 
numărul acelora, stăteau pe vine în glod. Aşa o blegeală 
bovină, de inşi care se înmulţesc între ei! Plini de pustule, 
care cicatrizate, care purulente, de vărsat sau haki-haki, 
nenorociţii asistau la supliciu fără să scoată altceva decât 
„bâzâitul" acela ciudat, ca de albine. Empatie, condamnare - 
n’am ştiut ce voia să însemne zumzetul pe care-1 scoteau. 
Mânuitorul biciului era un Goliat a căruia constituţie ar fi 
descurajat orice bătăuş de ocazie. Sălbaticul avea tatuate 
şopârle mari & mici pe fiecare locşor al trupului - s’ar fi 
putut scoate un preţ bun pe pielea lui, cu toate că n’aş fi vrut 
să fiu eu cel năimit să i-o jupoaie, nici pentru toate perlele 
din O-hawaii! Amărâtul de prizonier, încărunţit de ani mulţi 
de suferinţe, era legat în pielea goală de un suport în forma 
literei A. Trupul i se scutura la fiecare plesnitură care-i 
smulgea carnea, spinarea îi semăna cu un pergament 
acoperit de rune însângerate, dar chipul său înlemnit sugera 
seninătatea martirului ajuns deja în grija Domnului. 

Ca să spun drept, mi se suia un nod în gât la fiecare 
şfichiuitură de bici. Pe urmă, s’a întâmplat ceva curios. 
Sălbaticul bătut şi-a ridicat capul care-i căzuse-n piept, s’a 
uitat la mine şi mi-a aruncat o privire de cunoştinţă stranie, 
deşi prietenoasă. De parcă un actor de teatru şi-ar fi zărit în 
Loja Regală un prieten de mult pierdut şi i-ar fi comunicat 
aceluia, fără ştirea publicului, că-1 recunoscuse. Un 
„Negrotei" tatuat s’a apropiat de noi şi ne-a făcut semn către 
pumnalul său de nefrit, ca să pricepem că nu eram bine¬ 
veniţi. Eu m-am interesat de natura crimei la care se dedase 
prizonierul. Henry m’a luat cu un braţ pe după umeri şi mi-a 
spus: 


— 10 — 





Atlasul Norilor 


— Vino, Adam! Omul înţelept nu se vâră la mijloc între 
fiară şi halca ei de carne. 


Duminică, 10 Noiembrie 

D-l Boerhaave stătea în mijlocul cabalei sale de briganzi de 
încredere, precum Regele Anaconda înconjurat de alaiul lui 
de şerpişori de râu. „Celebrările“ lor sabatice de jos 
începuseră deja, până să mă trezesc eu. Am ieşit să caut apă 
ca să mă bărbieresc şi am găsit cârciuma colcăind de 
mateloţi care aşteptau să le vină rândul cu bietele indience 
pe care Walker pusese laba pentru acel bordello de ocazie. 
(Rafael nu se număra printre desfrânaţi.) 

Nu-mi stric eu postul de Sabat preacurvind. Cum Henry 
avea acelaşi sentiment de repulsiune ca şi mine, am renunţat 
la micul dejun - fata în casă precis era ocupată cu servicii 
alternative - şi am pornit spre capelă, ca să ne rugăm cât 
încă nu ne stricaserăm postul. 

Nu ne depărtaserăm nici două sute de iarzi, când mi-am 
adus aminte, de-a dreptul consternat, de acest Jurnal pe 
care-1 lăsasem pe masă, în camera mea de la Musketa, la 
vederea oricăruia marinar beat care s’ar fi găsit să dea 
buzna. Temându-mă pentru siguranţa lui (şi a mea, de-ar fi 
căzut în mâinile D-lui Boerhaave), am făcut cale-ntoarsă, ca 
să-l ascund mai bine. Nişte rânjete lătăreţe mi-au salutat 
întoarcerea şi m-am gândit că precis eram pe post de 
„vorbeşti de lup, şi lupul la uşă“, dar adevăratul motiv l-am 
aflat când am deschis uşa camerei - şi anume, D-l 
Boerhaave, cu bucile-i porcine, călare pe-o Dulcinee maură 
în patul meu, in flagrante delicto! Oare s’a scuzat, 
blestematul de Olandez?! Câtuşi de puţin! I s’a părut că el 
era partea vătămată şi a răcnit: 

— Du-te-nvârtindu-te, Domnu’ Scârţâie-Pana! Că, de nu, 
să fiu al naibii de nu-ţi rup în două blestematu’ de beţigaş 
yankeu! 

Mi-am luat Jurnalul şi m’am năpustit pe scări în jos, într-o 


— 11 — 





David Mitchell 


tumultocraţie de râsete şi batjocuri din partea Oamenilor Albi, 
dar sălbatici, adunaţi acolo. I-am reproşat lui Walker că-i 
plăteam pentru o cameră separată, care m’aşteptam să 
rămână separată şi în absenţa mea, dar nemernicul nu mi-a 
oferit decât o reducere de o treime din preţ pentru „un sfert 
de ceas de galop cu cea mai mândră dintre iepşoarele din 
grajdul meu“! I-am replicat, dezgustat, că sunt soţ & tată şi 
că mai bine mor decât să-mi pătez demnitatea & decenţa cu 
vre’una dintre târfele lui atinse de vărsat. Walker s’a jurat că- 
mi „umflă ochii“ de le mai fac târfe pe fetiţele lui dragi. Unul 
dintre şerpii de râu din alai a rânjit cu gura-i ştirbă şi mi-a 
spus că, dacă-i o virtute să n-ai decât o singură nevastă şi- 
un copil, „Păi, atunci, eu, Domnu’ Ewing, mi-s de zece ori 
mai virtuos decât matale!“ - şi o mână nevăzută a zvârlit spre 
mine conţinutul unei carafe întregi de sheog. M’am retras, 
până nu mă trezeam cu vre’un proiectil mai dur decât 
liquidul acela. 

Clopotul de la capelă îi chema pe cei cu teamă de 
Dumnezeu din Ocean Bay şi-am alergat şi eu într’acolo, unde 
m’aştepta Henry, încercând să uit recentele spurcăciuni la 
care asistasem la han. Podeaua capelei pârâia ca un hârdău 
vechi de baie şi congregaţia putea fi numărată pe degetele de 
la ambele mâini şi-alte câteva, dar cred că nici’un călător nu 
şi-a potolit setea în vre’o oază din deşert cu mai multă 
recunoştinţă decât ne-am rugat azi-dimineaţă Henry şi cu 
mine. Ctitorul luteran şi-a găsit odihna în cimitirul capelei 
sale în urmă cu zece ierni şi nici’un succesor nu s’a 
aventurat deocamdată pân’aici, ca să revendice altarul rămas 
fără păstor. Drept care, confesiunea sa este o „babilonie“ de 
crezuri creştine. Pasajele biblice au fost citite de jumătatea 
din congregaţie care ştie citi literele şi ne-am reunit cu toţii 
într-un imn sau două alese prin rotaţie. „Mai-Marele“ acestei 
turme demotice, un anume Domn D’Arnoq, stătea sub 
Crucifixul modest şi ne îndemna pe Henry şi pe mine să ne 
implicăm de aceeaşi manieră. Cu gândul la cum am fost 
mântuit eu însumi de furtuna de săptămâna trecută, am 
propus capitolul 8, versetul 24, din Luca: „Şi venind la El, L- 


— 12 — 





Atlasul Norilor 


au deşteptat, zicând: «învăţătorule, învăţătorule, pierim!» Dar 
El, sculându-Se, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s- 
au potolit şi s’a făcut linişte." 

Henry a recitat din Psalmul VIII cu o voce puternică, de 
parcă ar fi fost un actor cu experienţă: „I-ai dat stăpânire 
peste lucrările mâinilor Tale; toate le-ai pus sub picioarele 
lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi 
peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor." 

Nu aveam acompaniator care să cânte la orgă Ave, Maria, 
numai vântul prin coşul de fum, nici cor să interpreteze Nune 
Dimittis, numai vuietul aripilor de pescăruşi, dar mă gândesc 
eu că nu l-am dezamăgit pe Creator. Semănăm cu cei dintâi 
Creştini de la Roma, chiar dacă Biserica noastră nu semăna 
cu cele de mai târziu, pline de mistere şi de pietre preţioase. 
A urmat rugăciunea comună. Membrii parohiei se rugau ad 
lib. pentru eradicarea manei cartofului, pentru mântuirea 
sufletului unui bebeluş mort, pentru binecuvântarea unei noi 
bărci de pescuit &c. Henry a mulţumit pentru ospitalitatea 
arătată nouă, vizitatorilor, de Creştinii de pe Insula 
Chatham. Am întărit şi eu cele spuse de el şi am înălţat o 
rugăciune pentru Tilda, Jackson şi socrul meu, ca Domnul 
să-i aibă în pază în toată această perioadă îndelungată cât 
lipsesc. 

După slujbă, Doctorul şi cu mine am fost abordaţi cu 
maximă cordialitate de un „stâlp" al capelei, mai în vârstă, 
un anume Domn Evans, care ne-a prezentat bunei sale soţii 
(amândoi camuflau handicapul surzeniei răspunzând numai 
la acele întrebări despre care credeau ei că le fuseseră 
adresate şi acceptau numai acele răspunsuri despre care 
credeau că le fuseseră date - stratagemă aplicată nu de 
puţini avocaţi americani) şi celor doi fii gemeni, Keegan & 
Dyfedd. D-l Evans ne-a informat că-şi făcuse un obicei din a- 
1 invita în fiecare săptămână pe D-l DArnoq, Predicatorul 
nostru, să ia masa la ei acasă, în apropiere, fiindcă bietul de 
el locuia tocmai la Port Hutt, un promontoriu aflat la câteva 
mile bune. Oare voiam şi noi să luăm parte la masa lor de 
Sabat? Fiindcă-1 informasem deja pe Henry despre ce 


— 13 — 





David Mitchell 


Gomoră avea loc la Musketa şi cum stomacurile noastre 
dădeau semne clare de revoltă, am acceptat cu gratitudine 
invitaţiunea fam. Evans. 

Ferma gazdelor noastre, aflată la jum. de milă de Ocean 
Bay, pe panta unei văi bătute de vânturi şi ploi, s’a dovedit a 
fi o construcţie modestă, însă rezistentă la acele furtuni 
năprasnice care frâng osatura atâtor nave ghinioniste de 
recifurile din apropiere. Salonul era dominat de capul 
monstruos al unui mistreţ (căruia-i căzuse falca şi avea un 
ochi pe jum. închis), vânat de cei doi gemeni în ziua când 
împliniseră şaisprezece ani, şi de o pendulă fără nici’un simţ 
al timpului, de pe vremea lui tata-mare (diferenţă de câteva 
ceasuri bune între ce arăta ea şi ce arăta ceasul meu de 
buzunar; ce-i drept, un lucru de valoare este importat din 
Noua Zeelandă, şi anume ora exactă). Un lucrător de la 
fermă, Indian, trăgea cu ochiul pe fereastră la musafirii 
stăpânului. N’am văzut în viaţa mea un renegado mai 
zdrenţăros, dar D-l Evans mi-a jurat că metisul acela, 
Barnabas, era „cel mai iute câine ciobănesc pe care l-am 
văzut vre’odată alergând pe două picioare“. Keegan & Dyfedd 
sunt băieţi simpli & cinstiţi, pricepuţi mai ales la tot ce ţine 
de oi (fam. lor deţine două sute de capete), fiindcă nici’unul 
dintre ei n’a fost până acum la „Oraş" (cum numesc insularii 
Noua Zeelandă) şi nici n’a făcut vre’un fel de şcoală, afară de 
lecţiile de evanghelizare ale tatălui lor, datorită cărora au 
învăţat să citească şi să scrie acceptabil. 

D-na Evans a spus rugăciunea şi a urmat cel mai plăcut 
ospăţ (nespurcat de sărături, viermi şi înjurături) de care 
m’am bucurat de când am fost la cina de despărţire de la 
Beaumont, cu Consulul Bax & fam. Partridge. D-l D’Arnoq 
ne-a povestit despre vasele pe care le-a aprovizionat în cei 
zece ani petrecuţi pe Insula Chatham, iar Henry ne-a distrat 
cu anecdote despre pacienţii iluştri & umili pe care i-a 
vindecat la Londra şi în Polinezia. Când mi-a venit rândul, 
am enumerat multele greutăţi pe care le întâmpină un Notar 
american când vine vorba să-l localizeze pe beneficiarul 
australian al unui testament executat în California. Tocana 


— 14 — 





Atlasul Norilor 


de oaie şi plăcinta cu mere le-am udat cu o bere slabă, pusă 
la fermentat de D-l Evans pentru schimbul cu vânătorii de 
balene. Keegan & Dyfedd au plecat să-şi vadă de animale, iar 
D-na Evans s-a întors la treburile casei. Henry a întrebat 
dacă sunt Misionari activi în prezent pe insulele 
arhipelagului Chatham, la care D-nii Evans şi DArnoq s’au 
uitat unul la altul, apoi cel dintâiul ne-a informat că: 

— Nu... Maorilor nu le prea place să venim noi, Pakeha, şi 
să-i stricăm pe Moriori dintre ei cu prea multă civilizaţie. 

Am întrebat dacă se poate vorbi sau nu despre un rău 
numit „prea multă civilizaţie". D-l D Arnoq mi-a răspuns: 

— Dacă nu există Dumnezeu la Vest de Capul Horn, 
înseamnă că nu există nici „Toţi oamenii au fost creaţi egali" 
din Constituţia Dumitale, nu-i aşa, Domle Ewing?! 

Termenii „Maori" şi „Pakeha" îi cunoşteam din timpul 
escalei făcute cu Profetesa în Golful cu Insule, dar am rugat 
să fiu luminat în legătură cu sensul cuvântului „Maori". 
Cerinţa mea a deschis o Cutie a Pandorei de istorii 
amănunţite despre decăderea şi prăbuşirea Aborigenilor de 
pe Insula Chatham. Ne-am aprins pipele. D-l DArnoq mai 
povestea încă neobosit după trei ceasuri, când a venit vremea 
să plece spre Port Hutt, până nu se lăsa noaptea să-i 
întunece drumul peste coline. Istorisirea lui, pun rămăşag, ar 
sta cu cinste sub pana unui Defoe sau Melville şi am de gând 
s’o aştern eu pe hârtie în paginile acestea, după ce, cu voia 
lui Morfeu, voi fi tras un somn zdravăn. 


Luni, 11 Noiembrie 

Zorii cu umiditate şi fără soare. Golful pare lipicios, dar 
vremea e suficient de blândă ca să îngăduie continuarea 
reparaţiilor la Profetesa. Mulţumescu-i lui Neptun! 

Goeletei i se instalează o nouă gabie de artimon chiar în 
vreme ce scriu eu cuvintele acestea. 

Nu cu mult timp în urmă, pe când Henry şi cu mine luam 
micul dejun, a venit D-l Evans cu un talmeş-balmeş de scuze 


— 15 — 





David Mitchell 


că-1 importuna pe prietenul meu Doctorul, dar era nevoie să 
meargă s’o consulte pe-o vecină de-a lui mai retrasă, o 
anume Văduvă Bryden, care căzuse de pe cal pe un relief 
pietros. D-na Evans rămăsese s’o îngrijească şi se temea ca 
viaţa văduvei să nu fie în primejdie. Henry şi-a luat în grabă 
geanta de Doctor şi a plecat fără întârziere. (M-am oferit să 
vin şi eu, dar D-l Evans m’a rugat să mă răzgândesc, fiindcă 
pacienta îi smulsese făgăduiala că nimeni altcineva în afară 
de Doctor n-avea s’o vadă neputincioasă.) Walker, trăgând cu 
urechea la pertractările noastre, mi-a spus că nici’un 
reprezentant al speciei bărbăteşti nu-i trecuse pragul văduvei 
cu pricina în ultimii douăzeci de ani şi a conchis: 

— Scroafa aia bătrână şi frigidă şi-o fi trăgând ultimele 
băşini de-1 lasă pe Doctoru’ Şarlatan s’o caute-n dos! 

Originile populaţiei Moriori din Rekohu (cum au botezat 
băştinaşii Insulele Chatham) rămân până astăzi un mister. 
D-l Evans îşi exprimă credinţa că sunt descendenţii evreilor 
alungaţi din Spania şi evocă nasurile lor coroiate şi gurile 
rânjite. Teoria preferată de D-l D’Arnoq, precum că odinioară 
Moriori erau Maori ale căror canoe au eşuat pe insulele 
acestea foarte îndepărtate, se reazemă pe similitudini de 
limbă & mitologie şi de aceea cântăreşte mai multe carate pe 
talerul Logicii. Cert este că, după secole sau milenii de trai în 
izolare, Moriori au ajuns să ducă o viaţă la fel de primitivă ca 
şi verii lor bătuţi de Soartă din Ţara Van Diemen. Artele 
construcţiei de ambarcaţiuni (afară de nişte plute împletite 
rudimentar, cu care traversează canalele ce despart insulele) 
şi ale navigaţiei au căzut în desuetudine. Moriori nici nu 
visează că Pământul mai are şi alte ape, şi alte uscaturi 
călcate de alţi oameni. într’adevăr, limba lor nici nu posedă 
un cuvânt pentru „neam"; „Moriori" înseamnă, pur şi simplu, 
„oameni". Agricultura n’au practicat-o, pentru că nici’un 
mamifer nu trăia pe insulele acestea, până la trecerea unor 
vânători de balene, care cu bună ştiinţă au dat drumul aici 
unor porci, să se prăsească în voie. în starea lor virginală, 
Moriori erau culegători: adunau crabi paua, se scufundau 


— 16 — 





Atlasul Norilor 


după homari, jefuiau păsările de ouă, îşi înfigeau suliţele în 
foci, strângeau alge de mare şi scobeau pământul după larve 
şi rădăcini. 

Pân’acum, Moriori n’au fost nimic altceva decât varianta 
locală a nenumăraţilor păgâni cu fustanele de in şi mantii cu 
pene din „petele albe“ de pe întinsul Oceanului, pe zi ce trece 
mai mici, nepervertite încă de Omul Alb. Pretenţia de 
unicitate a vechii populaţiuni din Rekohu stătea însă, orice 
s’ar zice, în crezul său pacifist singular. Din vremuri 
imemoriale, casta preoţească a Moriorilor a decretat că 
oricine vărsa sângele vre’unui om îşi ucidea propria mana - 
onoarea lui, valoarea lui, statutul lui, sufletul lui. Nici’un 
Moriori nu l-ar fi adăpostit, hrănit, ascultat sau privit măcar 
pe cel devenit persona non grata. Presupunând că ucigaşul 
ostracizat supravieţuia celei dintâi ierni, disperarea 
singurătăţii îl mâna, de regulă, până la un puţ de aerisire de 
la Capul Young, unde-şi punea capăt zilelor. 

Gândiţi-vă la următorul lucru, ne-a îndemnat D-l D’Arnoq: 
două mii de sălbatici (cam atâţia estima D-l Evans că puteau 
fi) consfinţesc porunca „Să nu ucizi“ în vorbă, dar şi în faptă, 
şi formulează o Magna Charta orală care defineşte o armonie 
necunoscută nicăieri altundeva în toate cele şaizeci de secole 
de când Adam a gustat din rodul Pomului Cunoaşterii. 
Războiul este pentru Moriori o noţiune la fel de străină 
precum telescopul pentru Pigmei. Pacea - dar nu un hiat 
între un război şi altul, ci milenii întregi de Pace 
atotstăpânitoare - domneşte peste insulele acestea aruncate 
la capătul Pământului. Cine-ar putea pretinde că vechiul 
Rekohu nu e mai aproape de Utopia lui Morus decât Statele 
noastre aşa-zis progresiste, dar guvernate de prinţişorii 
obsedaţi de război de la Versailles & Viena, de la Washington 
& Westminster? „Aici" - a proclamat D-l D Arnoq - „şi numai 
aici puteai s’atingi în carne şi oase acele fantasme 
înşelătoare, nobilii sălbatici!" (Mai târziu, pe drumul de 
întoarcere spre Musketa, Henry mi-a mărturisit: „Eu, unul, 
n’aş putea numi nobili un neam de sălbatici atâta de 
înapoiaţi, că nu sunt în stare nici măcar s’arunce drept cu 


— 17 — 





David Mitchell 


suliţa".) 

Sticla & pacea deopotrivă îşi trădează fragilitatea sub 
lovituri repetate. Prima lovitură a primit-o populaţiunea 
Moriori de la Drapelul Britanic plantat pe ţărmul de la Golful 
Ambuscadei, în numele Regelui George, de Locotenentul 
Broughton de pe HMS Chatham, numai acum cincizeci de 
ani. După trei ani, descoperirea lui Broughton ajunsese pe 
mesele agenţilor cartografi de la Sydney & Londra şi o 
adunătură pestriţă de colonişti (printre care se număra şi 
tatăl D-lui Evans), marinari fără contract şi „puşcăriaşi care 
fugeau de Serviciul Colonial din Noua Galie de Sud din cauza 
termenilor încarcerării" cultivau deja aici bostani, porumb, 
ceapă şi morcovi. Toate astea le vindeau cui avea nevoie, 
vânătorilor de foci care au dat a doua lovitură independenţei 
Moriorilor şi au spulberat nădejdile de prosperitate ale 
băştinaşilor, înroşind spuma valurilor cu sânge de focă. (D-l 
DArnoq a exemplificat profiturile afacerii prin următoarea 
socoteală: o singură piele de focă se vindea cu 15 şilingi la 
Canton, iar pionierii aceia, vânători de foci, adunau peste 
două mii de piei per transport!) După câţiva ani, focile se mai 
găseau doar pe stâncile pierdute pe la marginea 
Arhipelagului, iar „focarii" se apucaseră şi ei de cultivat 
cartofi, de crescut oi şi porci la o asemenea scară, încât 
Insulele Chatham fuseseră poreclite „Grădina Pacificului". 
Fermierii ăştia îmbogăţiţi peste noapte curăţă terenul dând 
foc ierburilor, care foc arde mocnit pe sub patul de frunze 
luni întregi, rezultând parcele uscate, numai bune să 
primească din nou sămânţa calamităţii. 

A treia lovitură a primit-o populaţiunea Moriori din partea 
vânătorilor de balene, care poposesc destul de mulţi acum la 
Ocean Bay, Waitangi, Owenga & Te Whakaru ca să-şi repare 
navele în carenă, să le realimenteze şi să se odihnească. 
Pisicile şi şobolanii aduşi de vânătorii de balene s-au înmulţit 
ca Plăgile Egiptului şi au mâncat păsările cu cuiburi-vizuină, 
ale căror ouă sunt atâta de valoroase pentru hrana 
Moriorilor. în al patrulea rând, paleta de maladii care se 
aruncă asupra raselor colorate ori de câte ori se apropie 


— 18 — 





Atlasul Norilor 


civilizaţia Omului Alb a cernut şi mai mult numărul 
Aborigenilor. 

Toate aceste necazuri Moriori le-ar fi ştiut îndura totuşi, de 
n’ar fi fost rapoartele care ajungeau în Noua Zeelandă şi care 
descriau Insulele Chatham ca pe un adevărat Canaan de 
lagune colcăind de ţipari, cotloane aşternute cu crabi şi 
locuitori care nu pricepeau la ce folosesc nici lupta, nici 
armele. Ajunse la urechile celor din Ngati Tama & Ngati 
Mutunga, două clanuri de Maori Tranaki Te Ati Awa 
(genealogia Maori, ne asigură D-l DArnoq, nu e cu nimic mai 
prejos în materie de îmbârligătură, decât acei arbori 
genealogici cu care se mândreşte lumea bună europeană; 
într’adevăr, orice băiat din neamul acesta neştiutor de carte 
poate spune dintr-o suflare ce nume purta şi ce „rang" avea 
stră-străbunicul său), zvonurile cu pricina le-ar fi putut 
aduce compensaţii pentru porţiunile din pământurile 
strămoşeşti pierdute în cursul recentului „Război al 
Musketelor“. Au fost trimişi spioni care să pună la încercare 
curajul Moriorilor violându-le tabuurile şi profanând locurile 
sacre. Moriori au primit aceste provocări după cum cere 
Domnul nostru Iisus Cristos, anume „întorcând şi obrazul 
celălalt", iar atentatorii s’au întors în Noua Zeelandă cu 
confirmarea faptului că Moriori dădeau dovadă de 
fătăloşenie. Conquistadorii tatuaţi Maori şi-au constituit o 
armada singulară cu ajutorul Căpitanului Harewood de pe 
bricul Rodney, care, în ultimele luni ale anului 1835, a fost 
de acord să transporte nouă sute de Maori & şapte canoe de 
luptă în două călătorii, la schimb cu cartofi de sămânţă, 
arme de foc, porci, o mare cantitate de in nedărăcit şi un tun. 
(D-l DArnoq l-a întâlnit pe Harewood, ajuns la sapă de lemn, 
în urmă cu cinci ani, într’o cârciumă de la Golful cu Insule. 
Iniţial, a negat că el ar fi fost acel Harewood de pe Rodney, 
apoi s’a jurat că fusese obligat să-i transporte pe Negri, dar 
n’a ştiut explica în ce fel îi fusese impusă obligaţia cu 
pricina.) 

Rodney a ridicat ancora de la Port Nicholas în Noiembrie, 
dar hoarda aceea păgână de cinci sute de bărbaţi, femei & 


— 19 — 





David Mitchell 


copii, înghesuiţi unii într’alţii în cală timp de şase zile, cât 
urma să dureze călătoria, a îndurat aşa de greu mizeria şi 
răul de mare şi a suferit atâta de lipsa apei de băut, încât a 
trebuit să ancoreze la Pârâul Whangatete şi să-i debarce 
atâta de slăbiţi, de până şi Moriori ar fi putut să-i căsăpească 
pe verii lor mai războinici, dac-arfi avut voinţa s’o facă. Bunii 
Samariteni au preferat, în schimb, să împartă cu ei 
prosperitatea de-acum mai pierită din Rekohu, decât să-şi 
distrugă mana vărsându-le sângele, şi s’au apucat să-i 
doftoricească pe Maori bolnavi & muribunzi, ca să-i facă 
bine. „Maori mai veniseră în Rekohu“ - a explicat D-l D’Arnoq 
- „dar plecaseră înapoi, aşa că Moriori şi-au zis că şi aceşti 
colonişti, la fel ca predecesorii lor, n’ar fi avut nimic de- 
mpărţit cu ei.“ 

Generozitatea Moriorilor şi-a găsit răsplata când Căpitanul 
Harewood s’a întors din Noua Zeelandă cu alţi patru sute de 
Maori. Străinii reuniţi au purces de-au ridicat pretenţii 
asupra Insulei Chatham prin takahi, un ritual Maori care s’ar 
traduce cam aşa: „Calcă Pământul în picioare ca să-l faci 
Pământul tău“. Vechiul Rekohu a fost împărţit, iar Moriori 
anunţaţi că de-acum erau vasali ai Maorilor. La începutul lui 
Decembrie, câteva zeci de Aborigeni au protestat şi au fost 
căsăpiţi una-două cu toporiştile. Maori s’au dovedit ucenici 
de nădejde ai Englezilor în „artele întunecate ale colonizării. 

Insula Chatham încorporează, în partea sa de Est, o mare 
lagună mlăştinoasă cu apă sărată, zisă Te Whanga, aproape 
un lac interior, dacă Oceanul n’ar fecunda-o la flux prin 
„buzele" lagunei de la Te Awapatiki. în urmă cu 
patrusprezece ani, bărbaţii Moriori au ţinut un sfat pe acest 
pământ sacru, care a durat trei zile şi şi-a propus să clarifice 
următoarea questiune: Oare vărsarea de sânge Maori 
distrugea mana celui care-1 vărsa? Bărbaţii mai tineri au 
susţinut că vechiul lor crez de Pace nu se putea referi la nişte 
canibali străini, despre care strămoşii lor nu aveau habar. Că 
Moriori aveau de ales: fie să ucidă, fie să se lase ucişi. 
Bătrânii au chemat la liniştirea spiritelor, pentru că atâta 
vreme cât Moriori îşi păstrau mana prin pământul lor, zeii & 


— 20 — 





Atlasul Norilor 


strămoşii aveau să le apere neamul de orice vătămare, 
„îmbrăţişează-ţi duşmanul" - au îndemnat bătrânii - „ca să-l 
împiedici să te lovească." („îmbrăţişează-ţi duşmanul" - a 
răstălmăcit Henry - „ca să-i poţi simţi pumnalul cum îţi 
străpunge rinichii.") 

Bătrânii au avut câştig de cauză, dar nu le-a folosit la 
nimic. „Când le lipseşte superioritatea numerică" - ne-a 
explicat D-l DArnoq - „Maori îşi asigură un avantaj lovind ei 
primii, tare & fulgerător, după cum ar putea mărturisi, de 
dincolo de mormânt, atâţia Englezi şi Francezi luaţi prin 
surprindere." Ngati Tama şi Ngati Mutunga şi-au ţinut 
propriile consfătuiri. Bărbaţii Moriori s-au întors de la sfat şi 
au fost întâmpinaţi cu ambuscade. A urmat o noapte de orori 
mai ceva decât în cele mai negre coşmaruri: măceluri, 
incendieri de sate, jafuri, bărbaţi & femei traşi în ţepe şiruri- 
şiruri pe plaje, copii ascunşi prin gropi, adulmecaţi şi 
sfârtecaţi de câini de vânătoare. Unele căpetenii s’au gândit 
la ziua de mâine şi-au ucis numai atâţia cât să-i aducă într’o 
stare de supunere îngrozită pe cei rămaşi. Alte căpetenii n’au 
arătat nici umbră de reţinere. Pe plaja Waitangi, cincizeci de 
Moriori au fost descăpăţânaţi, jupuiţi, înfăşuraţi în frunze de 
in şi fripţi într’un cuptor de pământ uriaş, cu ierburi şi 
cartofi dulci. Mai puţin de jumătate dintre Moriori care au 
văzut ultimul apus de Soare al vechiului Rekohu au apucat 
să vadă şi răsăritul noului Soare Maori. („Mai puţin de o sută 
de Moriori pursânge mai trăiesc", s-a lamentat D-l DArnoq. 
„Pe hârtie, Coroana Britanică i-a eliberat din jugul sclaviei cu 
ani în urmă, dar ce le pasă Maorilor de ce scrie pe hârtie?! 
Suntem la o zi pe mare de Reşedinţa Guvernatorului şi 
Maiestatea Sa n’a prevăzut garnizoană aici, pe Insula 
Chatham.") 

Am întrebat de ce Oamenii Albi nu i-au stăpânit pe Maori 
în timpul masacrului. „I-aţi văzut vre’odată pe războinicii 
Maori în timpul unei orgii sângeroase, D-le Ewing?", a 
întrebat D-l Evans, care nu mai dormea şi nu era nici pe 
departe atâta de surd pe cât îl crezusem eu. I-am răspuns că 
nu. „Dar aţi văzut requini în timpul unei orgii sângeroase, 


— 21 — 





David Mitchell 


nu-i aşa?“, a insistat el. I-am răspuns că da. „Ei, cam tot aia 
e. Imaginaţi-vă că un viţel însângerat se zbate în apele în 
care mişună requinii. Ce faci - stai pe uscat sau încerci să 
stăpâneşti fălcile requinilor?! Alternativa asta am avut-o şi 
noi. Sigur că da, i-am ajutat pe cei câţiva care ne-au bătut la 
uşă - de pildă, păstorul nostru, Barnabas -, dar, de-am fi 
ieşit din casă în noaptea aia, nu ne mai întorceam nici’odată. 
Nu uitaţi că noi, Albii, nu eram nici măcar cincizeci în 
Chatham pe atunci. Maori, în schimb, erau nouă sute în 
total. Maori ne tolerează pe noi, Pakeha, D-le Ewing, dar ne şi 
dispreţuiesc. Să nu uitaţi nici’odată." 

Ce învăţătură se cere trasă? Că Pacea, oricât de plăcută în 
ochii Domnului Dumnezeul nostru, este o virtute cardinală 
numai dacă şi vecinii noştri văd lucrurile la fel. 


Noaptea 

Numele D-lui D’Arnoq nu e deloc bine văzut la Musketa. 
„Un Negru Alb, un metis cu sânge amestecat", mi-a spus 
Walker. „Nimeni nu ştie ce este." Un păstor ciung pe nume 
Suggs, care locuieşte la subsolul cârciumii, jură că omul 
nostru e un fost general bonapartist, care se ascunde aici 
sub nume de-mprumut. Altul jură că e polonez. 

Nici termenul „Moriori" nu e prea bine privit. Un mulatru 
Maori beat mi-a spus că toată povestea cu Aborigenii a fost 
născocită de „luteranul ăla bătrân şi nebun" şi că D-l 
D’Arnoq îşi predică propria evanghelie Moriori numai ca să-şi 
legitimeze pretenţiile frauduloase împotriva Maorilor, 
adevăraţii stăpâni ai Insulelor Chatham, care se fâţâie de la 
una la alta cu canoele lor din vremuri imemoriale! Un anume 
James Coffee, porcar, mi-a spus că Maori i-au făcut un 
serviciu Omului Alb exterminând un alt neam de brute, ca să 
ne facă nouă loc, apoi a adăugat că Ruşii îi pregătesc pe 
Cazaci ca „să le tăbăcească pieile Siberienilor" în chip similar. 

Am protestat: să civilizăm rasele de Negri prin convertire - 
asta ar trebui să fie misiunea noastră, nu să-i liquidăm, 


— 22 — 





Atlasul Norilor 


pentru că tot mâna lui Dumnezeu i-a făcut şi pe ei. Toţi 
muşteriii din cârciumă au sărit cu gura pe mine pentru 
„bleotocărelile mele sentimentale de yankeu!“ „Cel mai bun 
dintre ei, şi tot merită să moară ca un porc!“, a strigat unul. 
Altul: „Singura evanghelie pe care-o pricep Negrii este 
evanghelia biciului dat D... lui!“ Iar altul: „Noi, ăştia, 
Britanicii, am abolit sclavia la noi în imperiu - să nu vină să 
ne-nveţe pe noi un American!" 

Poziţia lui Henry era ambivalenţă, dacă se poate spune 
aşa: „După ce am lucrat ani de zile cu Misionarii, înclin să 
trag concluzia că strădaniile lor nu fac decât să prelungească 
agonia unui neam muribund cu vre’o zece-douăzeci de ani. 
Plugarul milostiv, dacă i-a îmbătrânit calul prea tare ca să 
mai tragă la plug, îl împuşcă. Prin urmare, ca philantropi ce 
suntem, nu este, oare, de datoria noastră să le curmăm 
suferinţele sălbaticilor grăbindu-le extincţia? Gândeşte-te la 
Pieile-Roşii din ţara Dumitale, Adam, gândeşte-te la tratatele 
pe care voi, Americanii, le abrogaţi & le denunţaţi de-atâtea 
şi-atâtea ori! Nu e mai omeneşte, zău aşa, mai cinstit, să le 
dai una-n cap sălbaticilor şi să termini odată cu ei?“ 

Câţi oameni, atâtea adevăruri. Când & când, parcă zăresc 
un Adevăr mai adevărat, care se ascunde în spatele unor 
simulacre imperfecte, dar, când încerc să m’apropii de el, se 
face nevăzut şi se afundă şi mai adânc în mlaştina 
înşelătoare a dezacordului. 


Marţi, 12 Noiembrie 

Onorabilul nostru Căpitan Molyneux a făcut astăzi o vizită 
la Musketa şi s’a tocmit cu proprietarul meu la preţul a cinci 
butoaie de carne de vită în saramură - problema s’a tranşat 
gălăgios, printr’un joc de trentuno câştigat de Căpitan. Spre 
marea mea surprindere, până să se întoarcă pentru a 
inspecta felul în care avansau lucrurile la şantierul de 
reparaţii, Căp. Molyneux a cerut să stea de vorbă cu Henry 
confidenţial, în camera prietenului meu. Consultaţia 


— 23 — 





David Mitchell 


continuă şi la această oră, în timp ce eu stau şi scriu. 
Doctorul a fost avertizat de felul tiranic de a fi al Căpitanului, 
dar mie, unul, tot nu-mi miroase-a bine. 


Mai târziu 

Din câte s’au aflat, Căp. Molyneux suferă de o afecţiune 
medicală care, rămasă netratată, îl poate priva de sumedenia 
de capacităţi cerute de calitatea sa. De aceea, Căpitanul i-a 
propus lui Henry să călătorească împreună cu noi până la 
Honolulu (hrana şi cabina separată gratuite), asumându-şi 
rolurile de Doctor al equipajului şi medic personal al 
Căpitanului pe toată durata traversării. Amicul meu i-a 
explicat că intenţia sa era de a se întoarce la Londra, dar 
Căp. Molyneux nu s’a lăsat şi-a insistat. Henry i-a promis că 
urma să se gândească la propunerea făcută şi să-i comunice 
hotărârea lui până Vineri dimineaţa, care de-acum era ziua 
stabilită pentru plecarea Profetesei. 

Henry n’a pomenit nimic despre boala Căpitanului, nici eu 
nu l-am întrebat, dar nu trebuie să te pricepi la medicină ca 
să observi că bietul Căp. Molyneux este înrobit de gută. 
Toată stima pentru discreţia amicului meu. Oricâte 
excentricităţi ar etala Henry Goose-căutătorul de ciudăţenii, 
cred că Doctorul Goose este un nobil vindecător şi sper din 
tot sufletul, chiar dacă sunt subiectiv, ca Henry să dea un 
răspuns favorabil propunerii Căpitanului Molyneux. 


Miercuri, 13 Noiembrie 

Mă-ntorc la Jurnalul meu precum un Catolic la confesorul 
său. Vânătăile-mi sunt dovada faptului că ultimele cinci ore, 
absolut extraordinare, n’au fost o viziune bolnăvicioasă 
provocată de suferinţa mea, ci evenimente reale. Voi relata ce 
mi s’a întâmplat astăzi, încercând, pe cât posibil, să mă 
rezum la fapte. 


— 24 — 





Atlasul Norilor 


Azi-dimineaţă, Henry s’a prezentat din nou acasă la 
Văduva Bryden, ca să-i aşeze mai bine atelele şi să-i aplice 
alte prişniţe. Decât să mă resemnez cu leneveala, am preferat 
să escaladez o colină înaltă de la Nord de Ocean Bay, numită 
Dealul Conic, a cărui înălţime impozantă promite cea mai 
bună panoramă a „interiorului" Insulei Chatham. (Henry, 
bărbat responsabil, are mai multă minte şi nu hălăduieşte pe 
insulele necunoscute, populate de canibali.) Am urmat 
pârâul obosit care trece prin Ocean Bay şi-am luat-o în susul 
apei, peste pajişti mlăştinoase, pe pante cu cioturi de copaci, 
printr-o pădure virgină plină de putregaiuri, atâta de 
înnodată & îmbârligată, încât am fost obligat să mă caţăr 
prin copaci ca un Orang-utan! O răpăială de grindină s’a 
iscat din senin, a făcut să răsune în pădure o hărmălaie 
frenetică şi s’a oprit la fel de brusc. Am urmărit un 
măcăleandru cu spinarea neagră, al cărui penaj aducea cu 
bezna, iar blândeţea - cu dispreţul. Un tui nevăzut s’a apucat 
să cânte, iar imaginaţia mea înflăcărată i-a atribuit 
caracteristicile vorbirii omeneşti: „Ochi pentru ochi!", tot 
striga, fluturând din aripi prin labirintul de flori, nuiele şi 
ţepi, „Ochi pentru ochi!" După un urcuş epuizant, am cucerit 
piscul cu hainele rupte şi plin de zgârieturi, la ora nici-nu- 
ştiu-cât, pentru că fusesem neglijent şi nu-mi întorsesem 
ceasul de buzunar în ajun. Ceţurile dense care bântuie prin 
aceste insule (numele dat lor de Aborigeni, Rekohu, înseamnă 
„Soarele Ceţurilor", după cum ne informează D-l D’Arnoq) 
coborâseră în timp ce eu urcasem, aşa că din panorama la 
care sperasem din tot sufletul nu mai rămăsese nimic în 
afară de nişte coroane de copaci răsărite dintre aburi. Asta 
da răsplată pentru eforturile mele! 

„Piscul" Dealului Conic este un crater cu diametrul de-o 
aruncătură de piatră, având în mijloc o depresiune cu pereţi 
de stâncă colţuroşi şi cu fundul ascuns undeva, jos de tot, 
mult sub frunzişul sumbru şi des al unuia sau mai multor 
arbori kopi. N’aveam cum să m’apuc să-i cercetez 
profunzimile fără ajutorul unor frânghii şi al unui târnăcop. 
Dădeam ocol craterului pe buza lui, căutând o cale mai 


— 25 — 





David Mitchell 


uşoară de a coborî spre Ocean Bay, când un zvârrrrr! brusc 
m-a trântit la pământ. Mintea se înfioară de vid şi are 
obiceiul să-l populeze cu fantome, aşa că şi eu am văzut în 
prima clipă un mistreţ cu colţi care se năpustea spre mine, 
apoi un războinic Maori cu suliţa ridicată şi cu chipul 
contorsionat de ura ancestrală a neamului său. 

Nu era decât un pescăruş care „plescăia“ prin aer cu 
aripile, de parc’ar fi fost un zmeu cu coadă. L-am văzut 
afundându-se înapoi în ceaţa diafană. Aterizasem la trei 
picioare de marginea craterului, dar, spre oroarea mea, 
pământul s-a fărâmiţat sub mine ca o crustă gratinată - nu 
mă aflam pe teren solid, ci pe o ieşitură. M-am afundat până 
la brâu, agăţându-mă în disperarea mea de nişte ierburi pe 
care le-am smuls din rădăcini şi am căzut ca un pietroi, ca 
un manequin aruncat într’un puţ! Mi-aduc aminte că m’am 
zbătut prin aer; am zbierat şi-am simţit nuielele cum îmi 
şfîchiuiau ochii; am dat din mâini; haina mi s’a sfâşiat & s’a 
rupt; absenţa pământului; perspectiva durerii; o rugăciune 
grăbită, amorfă, de ajutor; un tufiş care mi-a încetinit, dar nu 
mi-a oprit căderea; o încercare disperată de a-mi regăsi 
equilibrul în timp ce alunecam - în fine, terra firma 
repezindu-se-n întâmpinarea mea de jos în sus. Impactul m’a 
lăsat în nesimţire. 

Zăceam afundat în pături nebuloase şi perne văratece, 
într’un dormitor asemănător cu cel de la San Francisco. O 
slujnică mărunţică a zis: „Eşti un băieţel foarrrte rău, Adam!“ 
Tilda & Jackson au intrat în cameră, dar, când am vrut să- 
mi exprim bucuria, din gâtlej mi-au ieşit nu vorbe englezeşti, 
ci nişte lătrături guturale precum cele ale neamurilor de 
Indieni. Soţia & fiul meu s’au speriat de mine şi s’au suit 
într’o caleaşcă. M’am luat după ei, încercând să lămuresc 
neînţelegerea, dar caleaşca s’a îndepărtat legănându-se până 
nu s’a mai văzut deloc, şi-atunci m’am trezit în penumbra 
frunzişului şi-ntr’o linişte a Eternităţii care-mi bubuia în 
urechi. Vânătăile, tăieturile, toţi muşchii şi toate extremităţile 
mi se văitau ca un tribunal ticsit de petenţi litigioşi. 

Un strat de muşchi şi frunze mucegăite, aşternut pe 


— 26 — 





Atlasul Norilor 


fundul acelui hău sumbru încă din cea de-a doua Zi a 
Creaţiunii, îmi salvase viaţa. îngerii îmi apăraseră 
mădularele: dacă un singur braţ sau picior mi s’ar fi rupt, aş 
zăcea şi acum acolo, neputând să mă târăsc afară, aşteptând 
moartea fie la voia elementelor, fie în ghearele fiarelor. Când 
m’am ridicat în picioare şi am văzut cât de mult alunecasem 
& căzusem (preţ de-o lungime de catarg principal), fără nici’o 
vătămare corporală gravă a persoanei mele, I-am mulţumit 
Domnului că mă avusese în pază, pentru că, într’adevăr, „Ai 
strigat în necaz şi te-am scăpat; ţi-am răspuns în locul tainic 
al tunetului“ 1 . 

Ochii mi s’au învăţat cu penumbra şi mi-au dezvăluit o 
privelişte deopotrivă de neuitat, de temut & sublimă. întâi 
unul, apoi zece, apoi sute de chipuri s’au ivit din acea 
întunecime perpetuă, scobite în coaja copacilor de către 
idolatri, ca şi cum spiritele unui codru ar fi înlemnit la 
semnul unui vrăjitor crud. Nu există adjective potrivite 
pentru a descrie tribul acela coşmaresc. Numai ceva 
neînsufleţit poate părea atâta de plin de viaţă. Le-am atins cu 
vârfurile degetelor chipurile groaznice. N’am nici’o îndoială că 
eram primul Om Alb care călca în mausoleul acela de la 
începuturile sale preistorice. Cea mai tânără dendroglyphă 
presupun c’avea vre’o zece ani, dar cele mai vechi, 
distorsionate pe măsură ce copacii se maturizaseră, fuseseră 
cioplite de păgâni cărora le pieriseră de mult până şi 
fantomele! Asemenea antiquităţi demonstrau, de bună 
seamă, talentul neamului Moriori, de care vorbea D-l 
D’Arnoq. 

Timpul trece repede într’un loc magic. Mi-am căutat o cale 
de scăpare, încurajându-mă singur cu gândul că autorii 
acelor „sculpturi arboricole“ vor fi avut metoda lor obişnuită 
de ieşire din acelaşi puţ în care mă aflam şi eu. Unul dintre 
pereţi părea să fie mai puţin neted decât ceilalţi, cu nişte 
rădăcini fibroase care formau un soi de „căţărătoare". Mă 


1 Psalmul LXXXI, 7. 


— 27 — 





David Mitchell 


pregăteam să-mi încep urcuşul, când atenţia mi-a fost atrasă 
de un bzz-zzz curios. „Cine-i acolo?“, am strigat (gest 
nesăbuit din partea unui Om Alb neînarmat, care călca 
nechemat într’un altar păgân). „Arată-te la faţă!“ Tăcerea mi- 
a înghiţit vorbele, apoi ecoul lor, şi m’a umplut de ridicol. Am 
simţit o Durere înţepătoare în splină. Bzzz-ul venea dinspre 
un roi de muşte care se roteau în jurul unei protuberanţe 
înfipte într’o creangă despicată. Am împuns gâlma cu un băţ 
lung de pin şi mai-mai să vărs, pentru că era o bucată de 
hoit împuţită. Am dat s’o şterg de-acolo, dar mi s’a părut că 
era de datoria mea să-mi risipesc neagra bănuială că o inimă 
de om atârna de copacul cu pricina. Mi-am acoperit nasul şi 
gura cu batista şi-am vârât băţul într’un ventricul spintecat. 
Organul a zvâcnit ca şi cum ar fi fost viu! Durerea de mai 
devreme mi-a înţepat acum toată şira spinării. Ca într’un vis 
(deşi nu era!), o salamandră străvezie a ţâşnit din lăcaşul ei 
sinistru şi s’a avântat în lungul băţului spre mâna mea! Am 
azvârlit băţul cât colo şi n’am văzut unde a dispărut 
lighioana. Sângele-mi galopa prin vene şi n’am ştiut cum să 
scap mai repede. în orice caz, uşor de scris, greu de făcut: 
dac-aş fi alunecat şi m’aş fi prăbuşit din nou de pe acel 
perete vertical, poate că norocul nu mi-ar mai fi surâs şi a 
doua oară, dar am descoperit găuri de vârât piciorul scobite 
în piatră şi, cu voia lui Dumnezeu, am ajuns pe buza 
craterului fără nici’o altă întâmplare nefericită. 

Când am văzut iar norul cenuşiu, tânjeam deja după 
tovărăşia unor oameni de aceeaşi culoare a pielii - da, chiar 
şi după marinarii neciopliţi de la Musketa - şi-am început să 
cobor grăbit, în ceea ce speram să fie direcţia Sudului. 
Hotărârea iniţială de a raporta tot ce văzusem (era normal, 
nu-i aşa, ca D-l Walker, Consulul de facto, dacă nu de iure, 
al insulei, să fie informat despre furtul unei inimi de om?) mi 
s’a înmuiat pe măsură ce mă apropiam de Ocean Bay. Nici 
acum nu ştiu foarte bine ce să raportez şi cui anume. Mai 
mult ca sigur că inima fusese a vre’unui porc, a vre’unei oi. 
Conştiinţa mea se revoltă numai la gândul că Walker şi 
ciracii săi ar putea doborî copacii, c’ar putea vinde acele 


— 28 — 





Atlasul Norilor 


dendroglyphe unor colecţionari. Voi fi fiind sentimental, 
poate, dar nu vreau să fiu eu cel care dă lovitura de graţie 
neamului Moriori . 2 


Seara 

Crucea Sudului strălucea deja pe cer când s’a întors Henry 
la Musketa, după ce fusese reţinut de mai mulţi insulari care 
se ceruseră şi ei consultaţi de „Vraciul Văduvei Bryden“ 
pentru reumele, ameţelile şi umflăturile lor. „Dacă toţi cartofii 
s’ar transforma în dolari - s’a văitat prietenul meu m’aş trezi 
mai bogat decât Nabucodonosor!“ Era îngrijorat de aventura 
mea nefericită (mult cenzurată) de pe Dealul Conic şi a 
insistat să-mi cerceteze rănile. Mai devreme, o pusesem pe 
slujnica Indiană să-mi umple baia şi ieşisem de-acolo mult 
revigorat. Henry mi-a oferit un borcan de balsam pentru 
excoriaţiuni şi n’a vrut să-mi ia nici’un cent pe el. De teamă 
că aceasta putea fi ultima ocazie de a fi consultat de un 
medic priceput (fiindcă Henry are de gând să refuze 
propunerea Căp. Molyneux), mi-am exprimat temerile vizavi 
de durerea pe care o simţisem. El m’a ascultat gânditor şi 
m’a întrebat cât durau şi cât de dese erau crizele. Cu părere 
de rău mi-a spus că nu avea nici timpul, nici aparatura 
necesare pentru un diagnostic complect şi mi-a recomandat 
ca, de îndată ce ajung înapoi la San Francisco - şi-anume 
urgent -, să caut un specialist în paraziţi tropicali. (Nu m’a 
lăsat inima să-i spun că nu există.) 

Nu reuşesc s-adorm. 


2 Tatăl meu nu mi-a pomenit niciodată de aceste dendroglyphe, de care 
am aflat şi eu în urma descrierii lui din Introducere. Acum, când 
populaţia Moriori de pe Insula Chatham poate fi considerată o specie 
dispărută, nu se mai pune problema de a-i trăda sau nu (J.E.). 


— 29 — 





David Mitchell 


Joi, 14 Noiembrie 

Ridicăm ancora odată cu fluxul de dimineaţă. Iată-mă din 
nou la bordul Profetesei, dar nu pot pretinde că mă bucur de 
întoarcerea pe vas. în racla mea sunt acum stivuiţi trei colaci 
mari de odgon, pe care trebuie să mă caţăr ca s’ajung să mă- 
ntind pe cuşetă, fiindcă nici’un deget de podea n’a rămas 
liber. D-l D’Arnoq i-a vândut şase butoaie cu tot felul de 
provizii timonierului-şef, plus un sul de pânză de corabie 
(spre marea scârbă a lui Walker), şi a urcat el însuşi la bord 
ca să supravegheze livrarea mărfurilor, să-şi încaseze plata şi 
să mă dea pe mine în grija Domnului. La mine-n raclă 
stăteam înghesuiţi ca doi fântânari într’unul şi acelaşi puţ, 
aşa c’am ieşit pe punte, în aerul plăcut al înserării. După ce- 
am discutat o serie de lucruri, ne-am strâns mâinile şi D-l 
D’Arnoq a coborât pe keciul care-1 aştepta, manevrat cu 
dibăcie de doi tineri servitori cu sânge amestecat. 

D-l Roderick nu vede cu ochi buni cererea mea de-a muta 
în altă parte odgonul cotropitor, pentru că el se vede obligat 
să-şi părăsească propria cabină (pentru motivul arătat mai 
jos) şi să se mute la teugă, împreună cu marinarii simpli, al 
căror număr a sporit cu cinci Castilieni „împrumutaţi" de pe 
vasul spaniol ancorat în Golf. Căpitanul lor era întruchiparea 
unei adevărate Furii şi numai că nu declarase război 
Profetesei - deşi dintr’o eventuală încăierare tot el ar fi ieşit 
şifonat, la ce hârdău găurit se cheamă că are sub comandă. 
Nu i-a rămas decât să le mulţumească stelelor lui 
călăuzitoare că numai de atâţia dezertori avea nevoie Căp. 
Molyneux. Aceste simple cuvinte: „Destinaţia - California" 
parcă clinchetesc la fel de ademenitor ca aurul şi-i momesc 
pe toţi bărbaţii într’acolo precum sunt fluturii atraşi de 
felinar. Cei cinci îi înlocuiesc pe cei doi dezertori de la Golful 
cu Insule şi pe mateloţii pierduţi în furtună, dar şi aşa tot ne 
lipsesc câteva braţe ca să avem equipajul complect. Finbar 
îmi spune că oamenii bombăne în legătură cu noile 
aranjamente, pentru că aşa, cu D-l Roderick aşezat lângă ei 
la teugă, nu se mai pot bucura în voie de o sticlă de tărie. 


— 30 — 





Atlasul Norilor 


Soarta mi-a dăruit o compensaţiune minunată, după ce 
am aquitat nota de plată cămătărească a lui Walker (nu i-am 
lăsat escrocului nici măcar un cent). Tocmai îmi îndesam 
lucrurile în ditamai cufărul de lemn, când a intrat Henry şi 
m’a salutat cu aceste cuvinte: „O dimineaţă fastuoasă, coleg 
de equipaj!“ Dumnezeu a răspuns rugăciunilor mele! Henry a 
acceptat postul de Doctor pe navă şi nu mai trebuie să mă- 
mbarc fără nici’un prieten pe ferma asta plutitoare. Aşa nişte 
catâri neghiobi sunt marinarii ăştia, că, în loc să fie 
recunoscători că vor avea la îndemână un Doctor care să le 
strângă-n aţele mădularele frânte şi să le trateze infecţiile, îi 
auzi bombănind: „Da’ ce suntem noi, să ne-mpovărăm cu un 
Doctor care nu e-n stare să-şi ţină equilibrul pe bompres, ai? 
Vas de croazieră al Reginei?“ 

Trebuie să recunosc că sunt oarecum lezat: Căp. Molyneux 
i-a repartizat unui Domn ca mine, care mi-am plătit costul 
călătoriei, numai cuşeta asta lamentabilă, când avea la 
dispoziţie de la bun început o cabină mult mai confortabilă. 
Cu mult mai importantă este însă promisiunea făcută de 
Henry că-şi va pune talentele nemăsurate în slujba unui 
diagnostic pentru boala mea, de îndată ce vom fi ieşit pe 
mare. Nici nu pot descrie în cuvinte uşurarea ce m’a cuprins. 


Vineri, 15 Noiembrie 

Ne-am aşternut drumului în zorii zilei, cu toate că Vinerea 
este o cobe printre marinari. (Căp. Molyneux mârâie: 
„Superstiţiunile, Zilele Sfinţilor & alte blestemate de 
brizbizuri sunt sportul preferat al precupeţelor papistaşe, dar 
eu am o treabă concretă: să scot profit!“) Henry şi cu mine nu 
ne-am aventurat pe punte, pentru că toţi membrii 
equipajului sunt ocupaţi cu trasul de parâme, plus că mai şi 
bate dinspre Sud un vânt tăios, pe o mare agitată; vasul ne-a 
zdruncinat azi-noapte şi nu s’a potolit nici astăzi. Ne-am 
petrecut jumătate din zi aranjând medicamentele lui Henry. 
Pe lângă accesoriile unui medic modern, prietenul meu 


— 31 — 





David Mitchell 


deţine şi câteva cărţi de specialitate în Engleză, Latină şi 
Germană. într’o casetă ţine mostre de prafuri, în sticluţe cu 
dopuri îndesate zdravăn şi cu etiquete scrise în Greceşte, pe 
care le amestecă pentru a obţine diverse hapuri şi unguente. 
Ne-am uitat cu ocheanul de la pilotaj pe la ora prânzului şi 
Insulele Chatham se vedeau ca nişte pete de cerneală pe 
orizontul ca de plumb; dar tangajul & ruliul sunt 
primejdioase pentru cei ale căror picioare şi-au îngăduit să 
coboare pentru o săptămână de vacanţă pe ţărm. 


După-masă 

Torgny Suedezul a bătut la uşa raclei mele. Surprins & 
intrigat de aerul lui secretos, l-am poftit înăuntru. S’a aşezat 
pe „piramida“ de odgon şi mi-a spus în şoaptă că venea cu o 
propunere din partea unui grup de mateloţi din equipaj. „Ne 
spui care-s vânele ăle mai bune, ăle tainice de le ţineţi pentru 
voi, localnicii. Şi noi, adică io cu-amicii mei, facem munca de 
săpăm. ’Mneata stai liniştit şi noi îţ’ dăm a zecea parte." 

Mi-a trebuit ceva timp ca să-nţeleg că Torgny se referea la 
câmpurile miniere din California. Aşa că se pregăteşte o 
dezertare în masă de îndată ce Profetesa va fi ajuns la 
destinaţie şi mărturisesc: înclin să simpatizez cu mateloţii! 
După ce l-am asigurat de acest lucru, i-am jurat lui Torgny 
că nu am ştiinţă de amplasarea filoanelor de aur, pentru că 
în ultimele douăsprezece luni am lipsit de-acasă, dar că sunt 
gata să-i desenez pe gratis o hartă pe care să trec 
presupusele Eldorados - ba chiar cu plăcere. Torgny a părut 
mulţumit. Am rupt o filă din acest Jurnal şi nici nu m’am 
apucat bine să schiţez amplasamentul unor aşezări precum 
Sausalito, Benecia, Stanislaus, Sacramento &c., când m’am 
auzit strigat de o voce batjocoritoare: 

— O facem pe oracolul, ai, Domnu’ Scârţâie-Pana? 

Nu-1 auziserăm nici’unul dintre noi pe D-l Boerhaave 
coborând scările de pe punte şi postându-se în faţa uşii mele 
întredeschise! Torgny a scos un strigăt de spaimă, 


— 32 — 





Atlasul Norilor 


dezvăluindu-şi vinovăţia într-o clipită. 

— Şi care, mă rog - a continuat Secundul să fie treaba 
pe care-o ai tu, Pustulă-de-Stockholm, cu Pasagerul nostru? 

Torgny a amuţit, dar eu n’am vrut să mă las intimidat şi i- 
am răspuns zbirului că-i descriam lui Torgny „atracţiile" 
oraşului meu, ca să se bucure mai lesne de învoirea ce avea 
să primească de a coborî pe ţărm. 

Boerhaave a ridicat din sprâncene. 

— Dăm şi-nvoiri de coborât pe ţărm acuma, nu? Asta-i 
ceva nou pentru urechile mele de om bătrân. Hârtia s’o văd, 
Domnu’ Ewing, dacă eşti amabil! 

N’am fost amabil. Darul meu către bietul matelot nu era 
treaba Olandezului. 

— A, da, s’avem pardon, Domnu’ Ewing! Torgny, fă bine şi 
primeşte ce ţi se dăruieşte. 

N’aveam ce face decât să-i întind hârtia Suedezului 
înlemnit. La care D-l Boerhaave s’a răstit: 

— Torgny, să-mi dai urgent darul ăsta, că, de nu, să fiu al 
D... lui, o să regreţi şi ziua când te-a scuipat mă-ta afară 
din... [pana mea se revoltă & refuză să înregistreze o 
asemenea blasfemie]! 

înspăimântat, Suedezul s’a conformat. 

— Instructiv, nu glumă, a comentat Boerhaave, 
plimbându-şi privirile peste opera mea de cartografie. 
Căpitanul o să fie încântat să afle ce eforturi faci, Domnu’ 
Ewing, ca să le faci viaţa mai bună zdrenţăroşilor noştri 
marinari. Torgny, faci de veghe-n cuibu’ rândunicii 
douăş’patru de ore. Patruş’opt, dacă te vede careva că-ţi iei 
vre’o pauză. Ţi se face sete, ’ţi bei p... 

Torgny a şters-o, dar cu mine Secundul mai avea ceva de- 
mpărţit. 

— Apele-astea colcăie de requini, Domnu’ Scârţâie-Pana. 
Se-aţin pe lângă nave, doar-doar le-o pica-n fălci vre’un lest 
mai gustos. L-am văzut odată pe unu’ cum mânca un 
pasager. Şi-ăla, ca şi ’mneata, n’a ştiut să-şi vadă de 
sănătate şi-a căzut peste bord. L-am auzit cum zbiera. Ăştia, 
Marii Albi, au obiceiul să se joace cu mâncarea, îşi 


— 33 — 





David Mitchell 


prelungesc masa: un picior acum, o halcă mai încolo - şi 
nenorocitu’ ăla a trăit mai mult decât l-ai fi crezut în stare. 
Gândeşte-te la treaba asta, mi-a mai spus şi-abia pe urmă a 
închis uşa raclei. 

Boerhaave, ca toţi zbirii & tiranii, se mândreşte tocmai cu 
mizantropia care-1 face renumit. 


Sâmbătă, 16 Noiembrie 

Soarta mi-a rezervat cea mai mare năpastă a călătoriei 
mele de până acum. O umbră din vechiul Rekohu m’a 
aruncat pe mine, care am drept unice deziderate liniştea & 
discreţia, într’o mare de suspiciuni & bârfe! Şi totuşi, nu mă 
fac vinovat de nici’o crimă, poate doar de omenie creştină şi 
de un ghinion care se ţine scai de mine! Astăzi se împlineşte 
o lună de când am ridicat ancora din Noua Galie de Sud, iar 
eu scriam această propoziţie optimistă: „Anticipez o călătorie 
plictisitoare, în care n’o să se-ntâmple mai nimic“. Cum îşi 
mai râde-acum de mine însemnarea asta! Ultimele 
optsprezece ore n’o să le uit câte zile mai am în faţă, dar cum 
nu pot nici să dorm, nici să gândesc (iar Henry s’a dus de- 
acuma la culcare), singura mea scăpare de nesomn este să- 
mi blestem Norocul schimbător pe-aceste pagini răbdătoare. 

Aseară m’am retras în racla mea „rupt" de oboseală. După 
ce mi-am făcut rugăciunea, am stins felinarul şi m’am lăsat 
s’alunec în braţele Somnului, legănat de vocile fără număr 
ale vasului, când m’a trezit o voce răguşită - dinăuntrul raclei 
mele! -, de-am sărit cu ochii larg deschişi, cuprins de panică. 

— Dom’ Ewing - m’a implorat vocea în şoaptă -, Dom’ 
Ewing... io nu face rău... nu ţipă, Domnu’... Rog! 

M’am ridicat fără să gândesc limpede şi m’am izbit cu 
capul de plafonul raclei. în cele două fante de lumină gălbuie 
care se strecurau pe lângă uşa mea şuie şi la lumina stelelor 
care intra pe hublou, am văzut o bucată de odgon cum se 
descolăcea ca un şarpe şi din el se desprindea o formă 
neagră, de parcă s’ar fi sculat morţii la Trâmbiţa din Urmă! 


— 34 — 





Atlasul Norilor 


Mi s’a părut că văd o mână zdravănă cum străbate bezna şi- 
mi acoperă gura până să reuşesc să strig! Agresorul mi-a 
şoptit: 

— Dom’ Ewing, io nu face rău, tu nu teamă, io prieten 
Dom’ DArnoq - ştii că el Creştin - rog taci! 

în cele din urmă, Raţiunea mi-a învins frica. Un om se- 
ascundea la mine-n raclă, nu vre’un spirit. De-ar fi vrut să- 
mi taie gâtul ca să-mi ia pălăria, încălţările sau caseta cu 
documente, aş fi fost deja mort. Dacă era cumva vre’un 
pasager clandestin, temnicerul meu de ocazie, păi atunci el, 
nu eu, avea a se teme pentru viaţa lui. După felul sincopat în 
care vorbea, după silueta care i se zărea şi după cum 
mirosea, am intuit că pasagerul clandestin era un Indian, 
unul singur pe o corabie cu cincizeci de Oameni Albi. Prea 
bine - am dat încet din cap, ca să priceapă că nu aveam de 
gând să strig. 

Mâna lui precaută mi-a eliberat gura. 

— Mă cheamă Autua, mi-a zis. Tu ştii io, văzut io; vai, vai! 
- tu milă io... 

L-am întrebat despre ce anume vorbea. 

— Maori biciuit la io; tu văzut... - la care mi-am adus 
aminte, cu toată ciudăţenia situaţiunii mele, despre acel 
Moriori flagelat în apropiere de „Regele-Şopârlă“. Asta i-a mai 
dat ceva curaj: Tu om bun... D-l D’Arnoq zice tu om bun... el 
ascunde io cabina ta ieri-seară... io scăpat... tu ajută la io, 
Dom’ Ewing! - şi cum eu dădeam să mormăi ceva, mâna lui 
mi s’a pus din nou peste gură: Dacă tu nu ajută... io necaz 
mare mort. 

Asta da - mai mult ca sigur! mi-am spus în sinea mea. Şi- 
n plus o să mă tragi la fund şi pe mine, dacă nu reuşesc să-l 
persuadez pe Căp. Molyneux că n’am nici’un amestec! (îmi 
venea să urlu de furie faţă de gestul lui D’Arnoq şi chiar şi- 
acuma îmi vine să urlu. De ce nu-şi vedea el de „cauzele lui 
nobile" şi nu-i lăsa într-ale lor pe spectatorii nevinovaţi?) I- 
am spus pasagerului clandestin că era de pe-acum în „necaz 
mare mort". Profetesa este un vas de comerţ, nu un „tren- 
fantomă" pentru sclavii fugari. 


— 35 — 





David Mitchell 


— Io ştie navigat! a insistat Negrul. Io muncit călătorie! 

Atunci toate sunt bune & frumoase, i-am spus (deşi aveam 

o vagă îndoială în legătură cu pretenţia lui de a fi fost un 
navigator priceput) şi l-am îndemnat să se pună la dispoziţia 
Căpitanului pentru tot restul traversării. 

— Nu, ei nu ascultă io! zice: „Du-te acasă înot, Negreaţă!" 
şi-aruncă io la mare! Tu legist, aşa? Tu merge, tu vorbeşte, io 
stai, io ascunde! Rog la tu! Căp’tan ascultă la tu, Dom’ 
Ewing. Rog. 

în zadar am căutat să-l conving: nici’un advocat nu avea 
mai puţini sorţi de izbândă la curtea Căp. Molyneux decât 
yankeul aici de faţă, Adam Ewing. Aventura acelui Moriori 
era problema lui, la care eu nu voiam să mă fac părtaş. Mâna 
lui mi-a căutat-o pe-a mea şi, când am simţit că-mi strânge 
degetele în jurul unui mâner de pumnal, am rămas 
consternat. Mi-a cerut, pe un ton hotărât şi sec: 

— Atunci omoară io - şi şi-a dus vârful pumnalului la gât, 
cu un calm şi o siguranţă înfiorătoare. 

I-am spus Indianului că e nebun. 

— Io nu nebun. Tu nu ajută io, tu omoară io - acelaşi 
lucru. Aşa e, tu ştii bine. (L-am implorat să se liniştească & 
să vorbească în şoaptă.) Atunci omoară io. Spui alţii că io 
atacă tu, aşa că tu omoară io. Io nu vrei ajunge dat mâncare 
la peşti, Dom’ Ewing. Mai bine moare io aici. 

Blestemându-mi propria conştiinţă prima, norocul de-al 
doilea şi pe D-l D’Arnoq de-al treilea, l-am conjurat să-şi bage 
pumnalul în teacă şi să se-ascundă, pentru numele lui 
Dumnezeu, de teamă să nu-1 audă vre’unul dintre membrii 
equipajului şi să vină să vadă ce-i. Am făgăduit să-l abordez 
pe Căpitan la micul dejun, pentru că numai dacă voiam să- 
mi asigur eşecul unei asemenea întreprinderi, m’aş fi dus 
chiar atunci să-i tulbur somnul. Cu asta pasagerul meu 
clandestin s’a declarat mulţumit şi mi-a mulţumit şi mie. 
Apoi s’a strecurat la loc de unde ieşise, printre colacii de 
odgon, lăsându-mă pe mine cu sarcina quasi-imposibilă de a 
pleda pentru un Aborigen îmbarcat clandestin pe o goeletă 
englezească, fără ca pe capul descoperitorului & colegului 


— 36 — 





Atlasul Norilor 


său de cabină să cadă vre’o acuză de complot. După cum 
respira, sălbaticul părea să fi adormit. M’am simţit ispitit să 
ţâşnesc pe uşă afară şi să strig după ajutor; în ochii 
Domnului, însă, eram legat de cuvântul dat, chiar şi unui 
Indian. 

O babilonie întreagă: scânduri care pârâiau, catarge care 
trosneau, frânghii care plesneau, pânze care fluturau, 
picioare care tropăiau pe punte, capre care behăiau, şobolani 
care chiţăiau, pompe care gemeau, clopotul care bătea la 
fiecare schimb de cart, încăierările şi râsetele de la teugă, 
ordinele zbierate, heirupurile de la vinciuri, plus eterna 
legănare a tărâmului nimfei Tetis - toate-mi distrăgeau 
atenţia, în timp ce îmi făceam socoteli cum aş fi putut să-l 
persuadez pe Căp. Molyneux că n’avusesem nici’un amestec 
în conspiraţia D-lui D’Arnoq (de-acuma trebuie să fiu mai 
vigilent ca nici’odată, ca nu cumva Jurnalul acesta să cadă 
sub cine ştie ce ochi neprietenoşi), când am auzit un ţipăt în 
falset, care a început undeva departe, a crescut & apropiat 
cu iuţeala fulgerului şi s-a oprit brusc pe punte, la doar trei 
picioare mai sus de unde mă aflam întins pe cuşeta mea. 

Ce sfârşit cumplit! Am rămas înlemnit, şocat & rigid, 
uitând şi să mai respir. S’au iscat ţipete şi mai departe, şi 
mai aproape, s’au înmulţit paşii care bocăneau şi cineva a 
strigat pe un ton alarmat: „Sculaţi-1 pe Doctorul Goose!“ 

— Pare rău de el, căzut din greement, acuma mort, a şoptit 
Indianul, când m’a văzut că mă ridic să văd ce era cu toată 
gălăgia. Nimic poţi face, Dom’ Ewing! 

I-am ordonat să stea pitit şi am ieşit pe uşă. Presupun că 
pasagerul meu clandestin şi-a dat seama cât de tentat eram 
să profit de accident ca să-l dau de gol. 

Tot equipajul se adunase în jurul unui trup care zăcea la 
baza catargului din mijloc. La lumina tremurândă a 
felinarului, l-am recunoscut pe unul dintre Castilieni. 
(Recunosc: primul meu sentiment a fost de uşurare că nu 
Rafael, ci altul căzuse şi-şi găsise sfârşitul.) L-am auzit pe 
Islandez cum povestea că mortul câştigase la cărţi raţiile de 
rachiu ale conaţionalilor săi şi că băuse toată tăria înainte 


— 37 — 





David Mitchell 


să-i înceapă cartul. Henry şi-a făcut apariţia în cămaşă de 
noapte, cu geanta de Doctor în mână. A îngenuncheat lângă 
trupul zdrobit, i-a căutat pulsul şi a clătinat din cap: „Omul 
ăsta nu mai are nevoie de Doctor“. D-l Roderick a recuperat 
cizmele şi hainele Castilianului pentru licitaţie, iar Mankin a 
venit cu o pânză de sac ferfeniţită pentru învelit cadavrul. (D- 
1 Boerhaave are să deducă pânza de sac din profiturile 
licitaţiei.) Marinarii s’au întors unii la teugă, alţii la carturile 
lor, cu toţii treziţi la realitate de felul brusc în care-şi 
aduseseră aminte de fragilitatea vieţii. Henry, D-l Roderick şi 
cu mine am rămas, ca să-i veghem pe Castilieni cum îşi 
îndeplineau ritualurile de Catolici pentru conaţionalul lor, 
cum îl înfăşurau în sac şi-i încredinţau trupul adâncurilor cu 
lacrimi şi strigăte îndurerate de adios! „Ce Latinos 
pasionali!“, a comentat Henry, urându-mi noapte bună 
pentru a doua oară. Eu fierbeam să-i împărtăşesc prietenului 
meu secretul cu Indianul, dar mi-am strunit limba, ca nu 
cumva să-l fac să se simtă lezat de sentimentul complicităţii. 

Lăsând în urmă scena aceea cumplită, am văzut felinarul 
de la popotă aprins. Finbar doarme acolo, ca să-i 
„descurajeze pe hoţomani", dar şi el fusese trezit de toată 
hărmălaia din miez de noapte. Mi-am făcut socoteala că 
pasagerul meu clandestin probabil nu mâncase nimic de o zi 
şi jumătate şi m’am temut - cine ştie la ce grozăvii de fiară se 
dedă un sălbatic rămas cu burta goală? Gestul se putea 
întoarce foarte bine împotriva mea de dimineaţă, dar i-am 
spus bucătarului că mă roade o foame rebelă şi nu-mi dă 
pace să adorm; aşa am reuşit (la preţ dublu faţă de cel 
obişnuit, pe motiv de „oră nepotrivită") să procur o farfurie 
plină cu cârnaţi, varză acră şi chifle tari ca nişte ghiulele de 
tun. 

Odată revenit în cabina mea înghesuită, sălbaticul mi-a 
mulţumit pentru bunătate şi a mâncat porţia aceea umilă de 
parcă ar fi fost la Banquetul Preşedintelui. Nu i-am 
destăinuit adevăratele mele motive: cu cât avea burta mai 
plină, cu atât ar fi fost mai puţin tentat să mă mănânce pe 


— 38 — 





Atlasul Norilor 


mine; în schimb, l-am întrebat de ce-mi zâmbise în timp ce 
era biciuit. „Durere are putere, da, da’ ochii de prieten - mai 
multă putere“, mi-a răspuns. I-am spus că nu ştie mai nimic 
despre mine şi că eu nu ştiu chiar nimic despre el. A făcut 
semn cu două degete către ochii lui, pe urmă către ochii mei, 
ca şi cum un gest atâta de simplu ar fi constituit o explicaţie 
profundă. 

Vântul s’a înteţit pe măsură ce cartul de mijloc se apropia 
de sfârşit, făcând să pârâie lemnăria şi biciuind valurile care 
măturau puntea. N’a trecut mult şi apa de mare a pătruns şi 
în racla mea, prelingându-se pe pereţi şi udându-mi pătura. 

— Puteai să-ţi alegi o ascunzătoare mai uscată decât aici, 
la mine, am spus în şoaptă, ca să verific dacă musafirul 
nepoftit era treaz au ba. 

— Mai bine sigur ca uscat, Dom’ Ewing, mi-a răspuns el 
tot şoptit, la fel de treaz ca şi mine. 

— De ce-1 băteau cu atâta sălbăticie Indienii din cătun? 1- 
am întrebat. A urmat o linişte prelungită, apoi: 

— Io văzut lumea. Nu mai este sclav bun. 

Ca să păcălesc răul de mare în ceasurile acelea lungi, l-am 
provocat pe fugar să-mi spună povestea lui. (N’am ce face, 
recunosc: eram şi curios, pe deasupra.) Engleza lui de baltă 
l-a făcut să-mi povestească atâta de dezlânat, că nu mă voi 
strădui s-aştern aici decât esenţa ei. 

Bărcile Oamenilor Albi i-au adus necazuri Vechiului 
Rekohu, aşa cum relata D-l DArnoq, dar şi minunăţii. în 
copilăria lui, pasagerul meu clandestin de-acuma, Autua, 
râvnea să ştie mai multe despre oamenii aceia palizi din ţări 
a căror existenţă, pe vremea bunicului, ţinea de tărâmul 
miturilor. Autua pretindea că tatăl lui se numărase printre 
băştinaşii pe care oamenii Locotenentului Broughton i-au 
întâlnit la Golful Ambuscadei când au debarcat şi că toată 
copilăria lui auzise povestea cu pricina spusă & răs-spusă: 
despre Marele Albatros care tăia ceţurile dimineţii împins de 
rame; despre supuşii săi, înveşmântaţi curios şi împodobiţi 
cu penaje în culori vii, care au tras la mal cu canoele, 


— 39 — 





David Mitchell 


înaintând cu spatele; despre vorbirea pocită a aceloraşi 
supuşi ai Albatrosului (o fi fost vre’o păsărească?); despre 
cum suflau fum pe nări; despre cum violaseră fără milă 
tabuul care le interzicea Străinilor să se atingă de canoele de 
luptă (dacă făceau aşa, spurcau ambarcaţiunile, care n’ar 
mai fi fost bune de navigat, ca şi cum le-ar fi izbit cu 
securea); despre altercaţia care a urmat; despre acele „beţe 
urlătoare“ a căror mânie magică putea să omoare omul aflat 
la celălalt capăt al plajei; în fine, despre fustanela viu 
colorată în albastru ca marea, alb ca norii şi roşu ca sângele, 
pe care supuşii au cocoţat-o în vârful unui par, apoi au 
plecat înapoi pe Marele Albatros la fel cum veniseră, cu 
canoele lor. (Drapelul respectiv a fost dat jos şi înfăţişat unei 
căpetenii care l-a purtat mândru, pân’a murit de gâlci.) 

Autua avea un unchi, Koche, care s’a îmbarcat pe o 
balenieră cu destinaţia Boston pe la anul 1825. (Fugarul nu 
e foarte sigur de ce vârstă are.) Moriori erau preţuiţi ca 
membri ai equipajelor pe asemenea vase, pentru că nu vor fi 
fost ei pricepuţi într’ale războiului, bărbaţii din Rekohu, dar 
îşi câştigau reputaţia la vânatul focilor şi la măiestria 
înotului. (De exemplu, ca să-şi poată cere aleasa de nevastă, 
un tânăr fusese pus să plonjeze până pe fundul mării şi să 
revină la suprafaţă cu câte un crab în fiecare mână şi un al 
treilea între dinţi.) Polinezienii proaspăt descoperiţi, trebuie 
spus că le cad pradă cu uşurinţă Căpitanilor lipsiţi de 
scrupule. Unchiul lui Autua, Koche, s’a întors abia după 
cinci ani, purtând veşminte Pakeha, cu cercei în urechi, cu o 
pungă modestă de dolari & reali şi nărăvit de-a binelea (avea 
inclusiv obiceiul de a „scoate fum pe nări“), cu blesteme 
supărătoare şi cu poveşti despre oraşe şi locuri mult prea 
nelalocul lor ca să poată fi descrise în limba Moriori. 

Autua şi-a jurat să se îmbarce pe primul vas care pleca din 
Ocean Bay, ca să vadă cu ochii lui locurile acelea exotice. 
Unchiul său l-a convins pe un şef de equipaj de pe o 
balenieră franţuzească să-l ia la bord pe Autua, care avea pe- 
atunci zece ani (?), ca mus. în peregrinările sale pe mare, 
tânărul Moriori a văzut munţii de gheaţă din Antarctica, 


— 40 — 





Atlasul Norilor 


balene transformate în mici insule de carne vie, apoi în 
butoaie cu seu; în apele nemişcate şi tulburi din jurul 
Insulelor Encantadas a vânat ţestoase uriaşe; la Sydney a 
văzut clădiri grandioase, parcuri, căleşti trase de cai, doamne 
cu bonete pe cap & toate minunile civilizaţiei; a transportat 
opiu de la Calcutta la Canton; a supravieţuit dizenteriei în 
Batavia; şi-a pierdut o jumătate de ureche într’o gâlceavă cu 
nişte Mexicani înaintea altarului de la Santa Cruz; a 
supravieţuit unui naufragiu la Capul Horn şi a văzut Rio de 
Janeiro, chiar dacă n’a pus piciorul pe ţărm; şi colindând 
toate aceste locuri, a remarcat brutalitatea naturală a raselor 
mai deschise la culoare faţă de cele mai închise. 

Autua s’a întors în vara lui 1835, de-acum un tânăr de 
aproximativ douăzeci de ani, priceput la cele lumeşti. îşi 
făcuse planuri să ia de nevastă o localnică, să-şi 
construiască o casă şi să cultive câţiva acri de pământ, 
numai că, până la Solstiţiul de iarnă din anul acela, după 
cum relata D-l D’Arnoq, orice Moriori care nu fusese ucis 
fusese făcut sclav de către Maori. Anii petrecuţi prin equipaje 
de toate neamurile nu l-au înălţat pe Autua cel întors din 
străini în ochii invadatorilor. (Am remarcat ce moment 
nepotrivit îşi găsise Fiul Risipitor să se întoarcă la ai săi, la 
care el mi-a răspuns: „Nu, Dom’ Ewing, Rekohu cheamă io 
acasă, io vede moartea ei, io ştie“ - şi s’a lovit peste cap - 
„Adevăr".) 

Stăpânul lui Autua era chiar acel Maori cu şopârle tatuate 
pe piele, Kupaka se numea, care-i anunţase pe sclavii săi 
îngroziţi & îngenuncheaţi că scopul lui era să-i cureţe de 
idolii lor mincinoşi („Ce, v’au scăpat zeii voştri?", i-a întrebat 
Kupaka la modul retoric), de limba lor spurcată („Biciul ăsta 
al meu vă-nvaţă să vorbiţi Maori!"), de sângele lor stricat 
(„Atâta v’aţi prăsit între voi, că v’aţi diluat mana străveche!"). 
De-atunci înainte, orice împerechere între Moriori a fost 
proscrisă şi orice progenitură ieşită dintr’un bărbat Maori şi o 
femeie Moriori a fost declarată Maori. La început, cei care 
n’au respectat interdicţia au fost omorâţi în cele mai sinistre 
feluri, iar supravieţuitorii au ajuns de-au trăit în acea stare 


— 41 — 





David Mitchell 


de letargie provocată de o subjugare brutală. Autua a defrişat 
pământul, a plantat grâu şi a îngrijit porci pentru Kupaka 
până i-a câştigat încrederea suficient cât să poată fugi. 
(„Locuri secret la Rekohu, Dom’ Ewing, râpe, puţuri, grote la 
Pădurea Motoporoporo, ascuns adânc nu miroase nici’un 
câine acolo." Presupun că peste un asemenea loc secret 
dădusem şi eu.) 

După un an, a fost prins din nou, dar sclavii Moriori se 
răriseră deja prea mult ca să mai fie măcelăriţi fără 
discernământ. Maori de condiţie modestă erau nevoiţi să 
trudească laolaltă cu sclavii, ceea ce nu le plăcea deloc. (Se 
plângeau: „De ce am părăsit pământul strămoşilor noştri din 
Aotearoa, pentru insula asta nenorocită?") Autua s’a făcut 
scăpat din nou şi în această a doua rundă de libertate a fost 
adăpostit în taină, timp de câteva luni, de D-l DArnoq, care 
şi-a asumat un risc deloc neglijabil. în acest interval a fost 
botezat Autua şi atras în tabăra Domnului. 

Oamenii lui Kupaka l-au prins din urmă pe fugar după un 
an şi şase luni, dar de-acum stăpânul iute la mânie căpătase 
un anumit respect faţă de spiritul lui Autua. După ce a pus 
să fie biciuit ca pedeapsă, Kupaka i-a dat sclavului sarcina 
să-i pescuiască hrana. în această nouă slujbă, Moriori a 
răbdat să-i mai treacă un an din viaţă, până când, într’o 
după-masă, a descoperit un peşte foarte rar, moeeka, dând 
din coadă în năvodul lui. Nevestei lui Kupaka i-a spus că 
acest rege printre peşti nu putea fi mâncat decât de un rege 
între oameni şi a învăţat-o cum să i-1 pregătească soţului ei. 
(„Tare-tare otrăvitor peştele-ăsta moeeka, Dom’ Ewing. Muşc 
o dată & dorm, nu mai scol nici’odată.") în timpul ospăţului 
din noaptea aceea, Autua s’a strecurat afară din îngrăditură, 
a furat canoea stăpânului şi a vâslit contra curentului, pe 
marea agitată şi neluminată de Lună, până la insula 
nelocuită Pitt, aflată la două leghe Sud de Insula Chatham 
(numită Rangiauria în Moriori şi ţinută la mare stimă, ca 
fiind locul de naştere al Omenirii). 

Norocul a fost de partea lui Autua, care a ajuns cu bine în 
zori, în timp ce se stârnea o furtună, aşa că nici’o canoe n’a 


— 42 — 





Atlasul Norilor 


pornit în căutarea lui. în Edenul său Polinezian, a 
supravieţuit cu ţelină sălbatică, năsturel, ouă, fructe 
sălbatice, cu câte un pui de mistreţ din când în când (nu 
risca să facă focul decât la adăpostul întunericului sau al 
ceţurilor) şi cu credinţa că, în sfârşit, Kupaka îşi primise 
pedeapsa cuvenită. Dar nu-i fusese greu de suportat 
singurătatea? „Noaptea, io vorbeşte cu strămoşii. Ziua, spune 
la păsări poveşti din Maui & păsări spune poveştile mării la 
io.“ 

Aşa a trăit fugarul meu şi a văzut schimbându-se multe 
anotimpuri, până în Septembrie trecut, când o viforniţă de 
iarnă a făcut să eşueze, tocmai pe reciful Insulei Pitt, 
baleniera Eliza din Nantucket. Toţi marinarii s’au înecat, dar 
D-l Walker, întotdeauna zelos când vine vorba să câştige uşor 
câteva guinee, a şi traversat strâmtoarea să vadă ce se mai 
putea salva. Când a văzut acolo semne de locuire, ba chiar şi 
vechea canoe a lui Kupaka (fiecare este cioplită cu însemne 
unice), şi-a dat seama că descoperise o comoară care i-ar fi 
interesat pe vecinii săi Maori. După alte două zile, o întreagă 
partidă de vânătoare a pornit de pe insula cea mare, trăgând 
la rame înspre Insula Pitt. Autua s’a aşezat liniştit pe plajă şi 
s’a uitat la ei cum se apropiau; un singur lucru l-a surprins: 
vechiul lui duşman Kupaka, ceva mai cărunt acum, dar viu 
şi nevătămat, înălţa de zor cântări de luptă. 

Şi oaspetele meu nepoftit şi-a încheiat povestirea: 
„Nenorocitu’ de câine lacom fură moeeka din bucătărie, 
mănâncă & moare, nu Maori. Da, Kupaka pune io la biciuit, 
da’ e bătrân & departe casă şi mana lui golită şi-nfometată. 
Maori trăieşte războaie & răzbunări & conflict - pacea 
chinuitoare la ei. Mulţi pleacă ’napoi Zelanda. Kupaka n’are 
unde, pământu’ lui nu mai e, gata! Ei, săptămâna fost, Dom’ 
Ewing, io vede tu şi io ştie, tu scapă io, io ştie bine." 

Cartul de dimineaţă a tras clopotul de patru ori. Hubloul 
meu trăda nişte zori cu ploaie. Reuşisem să dorm puţin, însă 
rugăciunile mele ca până în zori fugarul Moriori să se facă 
nevăzut rămăseseră fără ecou. L-am conjurat să se prefacă, 


— 43 — 





David Mitchell 


dacă-1 întreba cineva, că abia acum îşi făcuse cunoscută 
prezenţa şi să nu pomenească nimic despre conversaţia 
noastră nocturnă. Mi-a făcut semn că pricepuse, dar eu tot 
mă temeam de ce era mai rău: că isteţimea unui Indian nu se 
putea măsura cu viclenia unui Boerhaave. 

Am ieşit pe culoar şi m’am îndreptat spre popota ofiţerilor 
(Profetesa se zvârcolea ca un mânz neîncălecat), am bătut la 
uşă, am intrat. D-l Roderick & D-l Boerhaave ascultau ceva 
ce spunea Căp. Molyneux. Mi-am dres glasul şi le-am urat 
tuturor bună dimineaţa, la care simpaticul nostru Căpitan 
s’a răstit la mine: 

— Dacă vrei să-mi fie dimineaţa bună, poţi să te c... de-aici 
repejor, una-două! 

Păstrându-mi calmul, am întrebat când era dispus 
Căpitanul să-şi facă puţin timp ca să afle despre un Indian, 
pasager clandestin, care tocmai se ivise dintre colacii de 
odgon ce ocupau aceeaşi aşa-zisă cabină ca şi mine. în 
tăcerea care a urmat, chipul palid, de broscoi în călduri, al 
Căp. Molyneux s’a făcut roşu ca o fleică de vită pusă la 
frigare. Până să izbucnească el, am adăugat că pasagerul 
clandestin pretindea că este un marinar destoinic şi cerea cu 
umilinţă să-i fie îngăduit să-şi câştige costul călătoriei prin 
muncă. 

D-l Boerhaave i-a luat-o înainte Căpitanului cu acuzaţiile 
previzibile şi a conchis: 

— Pe vasele de comerţ olandeze, cine-ascunde vre’un 
pasager clandestin îi împărtăşeşte soarta! 

I-am reamintit Olandezului că noi navigam sub pavilion 
englez şi l-am întrebat de ce credea că eu, presupunând c’aş 
fi adăpostit un clandestin printre colacii de odgon, aş fi cerut 
& răscerut, încă de Joi seara, ca stiva de frânghie nepoftită 
să fie luată de-acolo, ceea ce ar fi însemnat să-mi fie 
descoperită zisa „conspiraţie“? Dacă tot nimerisem drept la 
ţintă cu întrebarea, mi-am luat avânt şi l-am asigurat pe 
Căp. Molyneux că fugarul botezat Creştin recursese la 
această măsură extremă de teamă ca stăpânul lui Maori, 
care jurase că avea să-i mănânce „ficaţii calzi“ (am mai 


— 44 — 





Atlasul Norilor 


presărat şi eu nişte „mirodenii“ peste versiunea mea a 
evenimentelor), să nu-şi îndrepte mânia păgână împotriva 
celui care l-ar fi făcut scăpat. 

— Şi-adică blestematul de Negrotei mai vrea să-i fim şi 
recunoscători ?! a exclamat D-l Boerhaave. 

— Nu, am răspuns eu, acest Moriori cere doar să i se dea o 
şansă de-a se arăta util Profetesei, la care D-l Boerhaave a 
sărit şi mai vehement: 

— Un clandestin e-un clandestin şi dacă se c...ă pepite de 
aur! Cum îl cheamă? 

I-am răspuns că nu ştiam, pentru că nu stătusem la 
discuţii cu el, ci venisem de îndată să-l înştiinţez pe Căpitan. 
La care Căp. Molyneux a vorbit şi el, în sfârşit: 

— Şi zici că-i marinar instruit clasa-ntâi, ai? Furia iniţială 
îi mai trecuse la gândul că se putea folosi de încă două mâini 
de care avea nevoie & pe care nu trebuia să le plătească. Şi e 
Indian, ai? Pe unde şi-a făcut veacul? 

Am repetat că două minute nu-mi fuseseră de-ajuns ca să- 
i aflu povestea vieţii, dar că instinctul meu îmi spunea că 
Indianul ăsta, cel puţin, nu spunea baliverne. 

— Domnu’ Roderick, a zis Căpitanul mângâindu-şi barba, 
ia du-te ’mneata cu Pasagerul nostru & cu instinctul lui şi 
adu-mi-1 pe sălbaticul lor personal lângă arborele artimon, 
după care i-a azvârlit Secundului o cheie: Domnu’ 
Boerhaave, dacă nu te superi, puşca mea cu alice. 

Şeful de equipaj şi cu mine am făcut ce ni se spusese. D-l 
Roderick m’a prevenit: 

— Riscantă treabă! Singurul regulament care funcţionează 
la bordul Profetesei este Bunul Plac al bătrânului. 

I-am răspuns că mai este un regulament, numit 
Conştiinţă, care funcţionează ca o lex loci oriunde ajunge 
privirea Domnului. Autua îşi aştepta judecata în izmenele de 
bumbac pe care mi le cumpărasem la Port Jackson (de pe 
keciul D-lui D’Arnoq urcase la bord numai cu o cârpă 
atârnată în faţă, ca toţi sălbaticii, şi cu un colier de colţi de 
requin la gât). Spinarea o avea la vedere. Urmele loviturilor 
de bici ar fi constituit mărturii - aşa speram eu - ale 


— 45 — 





David Mitchell 


rezistenţei sale şi ar fi născut o anume compasiune în 
piepturile celor care le vedeau. 

Şobolanii din spatele cortinei răspândiseră vestea că avea 
să fie distracţie şi cea mai mare parte a equipajului se 
adunase pe punte. (Aliatul meu, Henry, încă dormea, 
neavând habar de primejdia în care mă aflam.) Căp. 
Molyneux l-a măsurat pe Moriori din cap până-n picioare, 
parc’ar fi evaluat un catâr, şi i-a vorbit în aceşti termeni: 

— D-l Ewing, care nu ştie nimic despre felul în care-ai 
ajuns pe vasul meu, zice că te consideri marinar. 

Autua i-a răspuns plin de curaj şi demnitate: 

— Da, Dom’ Căpitan, Domnu’, doi ani pe baleniera 
Mississippi din Le Havre, Căpitan Maspero, şi patru ani pe 
Cornucopia din Philadelphia, Căpitan Caton, trei ani pe navă 
de comerţ de la India la Anglia... 

Căp. Molyneux l-a întrerupt & l-a întrebat de izmene: 

— Nădragii ăştia de unde i-ai şterpelit, de jos din cabină? 
Dar Autua, care-şi dăduse seama că judecata lui mă privea şi 
pe mine, a zis: 

— Domnu’ ăsta Creştinu’ mi-a dat io, Domnu’. 

întregul equipaj s’a uitat încotro arăta cu degetul fugarul, 
înspre mine adică, iar D-l Boerhaave a căutat fisura din 
armura mea. 

— Nu, zău? Şi cănci ţi-a făcut el darul ăsta? 

Eu mi-am amintit de-un aphorism al socrului meu: „Ca să 
păcăleşti un judecător, prefă-te fascinat; ca să tragi în piept o 
sală-ntreagă de judecată, prefă-te plictisit“ - aşa c’am pretins 
că-mi intrase ceva în ochi. Răspunsul Indianului fugar a 
demonstrat o percepţie de primă mână: 

— Zece minute-n urmă, Domnu’. Io nu haine, zice Domnu’ 
ăsta: gol nu-i bine, ia şi-mbracă asta. 

— Dacă eşti marinar, a zis Căpitanul făcând semn cu 
degetul mare în sus, ia să te vedem cum cobori rândunica de 
pe arborele-ăsta principal! 

Auzind asta, pasagerul clandestin a devenit şovăitor şi 
nehotărât, iar eu, conştient că pusesem un rămăşag 
nebunesc pe cuvântul unui Indian, care se putea întoarce 


— 46 — 





Atlasul Norilor 


lesne împotriva mea. Dar Autua şi-a dat seama că i se 
întindea o capcană: 

— Domnu’, ăsta catarg nu pricipal, ăsta catargu’ artimon, 
da? 

Căp. Molyneux a încuviinţat din cap cu o figură impasibilă. 

— Atunci, fii bun şi coboară tot rândunica, dar de pe 
arborele-ăsta artimon. 

Autua s’a năpustit pe catarg în sus, iar mie mi s’a’părut că 
nu era pierdută chiar orice speranţă. Soarele ivit la orizont 
strălucea în apă şi ne făcea pe toţi să ne mijim ochii. 

— Pregăteşte puşca şi ocheşte, i-a ordonat Căpitanul D-lui 
Boerhaave, de îndată ce fugarul a trecut de verga brigantinei. 
Tragi la comanda mea! 

Eu am sărit să protestez din toate puterile: Indianul 
primise taina sfântă a Botezului. Dar Căp. Molyneux mi-a 
spus să tac, dacă nu voiam să mă-ntorc înot până-n Insulele 
Chatham. Nici’un Căpitan american n’ar împuşca un om cu- 
atâta ticăloşie, nici măcar un Negrotei! Fugarul Moriori a 
ajuns la verga cea mai de sus şi l-am văzut umblând pe ea cu 
dexteritate de maimuţă, cu toată marea agitată. Văzând cum 
se strângea pânza, unul dintre cei mai „daţi dracu’“ din tot 
equipajul, un Islandez încruntat şi un marinar întotdeauna 
treaz, săritor şi muncitor a căzut în admiraţie faţă de Autua, 
în auzul tuturor celorlalţi: 

— Coloratu’ ăsta-i la fel ca mine, dat dracu’, şi-are cârlige 
la picioare, nu degete! 

Atâta m’am simţit de recunoscător, că i-aş fi sărutat 
bocancii! 

N’a trecut mult şi Autua s’a coborât de pe artimon cu tot 
cu pânza, operaţiune altminteri dificilă şi pentru o equipă de 
patru oameni. Căp. Molyneux a mormăit ceva ce voia să fie o 
încuviinţare şi i-a ordonat D-lui Boerhaave să lase puşca jos. 

— Da’ să fiu al D...lui, dacă-i plătesc fie şi-un cent unui 
clandestin! Să facă bine să-şi câştige traversarea până-n O- 
hawaii. Dacă-şi vede de treabă, când ajungem acolo poa’ să 
se-nroleze şi el ca toată lumea. Domnu’ Roderick, pune-1 în 
locul Spaniolului mort. 


— 47 — 





David Mitchell 


Am tocit vârful penei ca să povestesc evenimentele zilei. Şi 
s’a mai şi făcut atâta de întuneric, de nu mai văd nimic. 


Miercuri, 20 Noiembrie 

Briză puternică dinspre Răsărit, foarte sărată şi tăioasă. 
Henry m’a consultat aşa cum promisese şi are veşti proaste, 
chiar dacă se putea şi mai rău. Durerea mea provine de la un 
parazit, Gusano coco cervello. Este un vierme cu răspândire 
endemică de-a lungul & de-a latul Melaneziei şi Polineziei, 
dar cunoscut ştiinţei numai de vre’o zece ani. Se înmulţeşte 
prin canalele împuţite ale Bataviei - fără îndoială, portul în 
care m’am infectat eu însumi. Odată ingerat, călătoreşte prin 
vasele de sânge ale gazdei până în partea anterioară a 
cerebelului. (De unde şi migrenele mele & ameţeala.) 
Amplasat în creier, intră într’o fază de gestaţiune. îmi spune 
Henry: „Eşti un om realist, Adam, aşa că hapurile Dumitale o 
să fie neîndulcite. Dacă larvele parazitului apucă să eclozeze, 
creierul victimei se transformă într’o conopidă colcăitoare. 
Gazele de putrefacţie presează asupra timpanelor şi globilor 
oculari până-i fac să plesnească, şi-atunci se-mprăştie un 
norişor de spori de Gusano coco“. 

După ce mi se rosteşte condamnarea la moarte cu aceste 
cuvinte, urmează comutarea sentinţei & apelul. Un amestec 
de alkaloid de urussium şi mangan de Orinoco va face să mi 
se calcifieze parazitul, iar o răşină laphrydictică îl va 
dezintegra. „Farmacia" lui Henry conţine toate aceste 
ingrediente, dar dozarea lor precisă este esenţială. Mai puţin 
de o jum. de dram nu reuşeşte să-l elimine pe Gusano coco, 
iar prea mult îl vindecă pe pacient omorându-1. Doctorul mă 
avertizează: înainte ca parazitul să moară, săculeţii lui de 
otravă plesnesc şi-şi revarsă conţinutul, aşa încât mă voi 
simţi şi mai rău până când voi ajunge să fiu complect 
vindecat. 

Henry m’a conjurat să nu suflu nimănui o vorbă despre 
starea mea, fiindcă hiene precum Boerhaave abia aşteaptă ca 


— 48 — 





Atlasul Norilor 


marinarii vulnerabili & ignoranţi să devină ostili în faţa unor 
maladii despre care n’au habar. („Am auzit mai demult 
despre un marinar care i-a arătat altuia un semn de lepră la 
doar o săptămână după ce plecaseră din Macao şi-i aştepta 
drum lung până hăt, la Lisabona" - mi-a povestit Henry - „şi 
tot equipajul s’a unit & l-a săltat pe bietul nenorocit peste 
bord, fără nici’o altă întrebare.") Cât va dura convalescenţa 
mea, Henry s’a angajat să informeze „gura târgului" că D-l 
Ewing are o uşoară febră din cauza climei şi că el mă va 
îngriji personal. Când am pomenit despre onorariul lui, s’a 
strâmbat la mine: „Onorariu? Da’ ce eşti dumneata, vre’un 
viconte ipohondru care-şi îndeasă pernele cu bilete de 
bancă? Providenţa mi te-a încredinţat - şi mă-ndoiesc să 
existe pe toată întinderea albastră a Pacificului cinci oameni 
care să te ştie vindeca! Aşa că onorariul va fi onorific. Tot ce 
te rog, dragul meu Adam, este să fii un pacient ascultător! Te 
rog mult: să iei prafurile pe care ţi le dau şi să rămâi în 
cabina Dumitale. Trec să văd ce faci după ce termin cu toate 
japiţele-astea". 

Doctorul meu este ca un diamant netăiat & fără ape. Chiar 
acum, când scriu aceste cuvinte, am ochii plini de lacrimi de 
recunoştinţă. 


Sâmbătă, 30 Noiembrie 

Prafurile lui Henry sunt un tratament cu adevărat 
miraculos. Inhalez particulele vitale de pe o spatulă de fildeş 
şi pe dată simt cum toată fiinţa mea se înfierbântă ca de-o 
bucurie incandescentă. Simţurile mi se ascut, chiar dacă 
mădularele îmi amorţesc. Noaptea, parazitul încă se mai 
răsuceşte, precum degeţelele unui bebeluş nou-născut, 
provocându-mi spasme de durere şi vise deopotrivă obscene 
& înfricoşătoare. „Semn clar" - mă consolează Henry - „că 
viermele Dumitale reacţionează la vermicidul nostru şi-şi 
caută refugiu în profunzimile canalelor cerebrale, de unde 
izvorăsc viziunile. în zadar se-ascunde Gusano coco, dragul 


— 49 — 





David Mitchell 


meu Adam, în zadar! Tot îl scoatem noi afară până la urmă!" 


Luni, 2 Decembrie 

Ziua, în racla mea e mai cald decât într-un cuptor şi mi se 
întâmplă să stropesc paginile acestea cu sudoare. Soarele 
tropical umple şi decolorează cerul amiezii. Oamenii muncesc 
pe jumătate goi, cu partea de sus a trupurilor arsă de soare 
şi capetele acoperite cu pălării de paie. Scândurile punţii 
transpiră gudron fierbinte, care ţi se lipeşte de tălpi. Câte-o 
răpăială de ploaie se iscă din senin şi se sfârşeşte la fel de 
brusc, iar puntea se usucă într’un minut, sfârâind. Marea de 
culoarea argintului-viu sclipeşte ca o Armada de cuirasate 
portugheze, peştii zburători minunează ochiul privitorului şi 
umbre gălbui de requini-ciocan îi dau târcoale Profetesei. Mai 
devreme, am călcat pe un calmar care se azvârlise de unul 
singur peste parapet! (Ochii & ciocul lui mi-au amintit de 
socrul meu.) Apa cu care am plecat de pe Insula Chatham 
este acum sălcie şi, fără un deget de rachiu în ea, mi se 
revoltă stomacul când o beau. Când nu joc şah cu Henry, fie 
în cabina lui, fie la popotă, mă odihnesc în racla mea până 
când Homer mă leagănă s’adorm în ritmul valurilor şi să 
visez corăbii de Atenieni. 

Ieri mi-a bătut la uşa raclei Autua, ca să-mi mulţumească 
pentru felul în care-i salvasem pielea. Mi-a spus că-mi 
rămâne dator (asta cam aşa e), până-n ziua când şi el îmi va 
salva mie viaţa (sper să nu vie nici’odată!). L-am întrebat cum 
i se păreau noile lui îndatoriri. „Mai bine decât sclav Kupaka, 
Domnu’ Ewing!“ Oricum, înţelegând că mă temeam să nu ne 
vadă cineva stând de vorbă şi să-i dea raportul Căp. 
Molyneux, Moriori s’a întors la teugă şi de-atunci nu m’a mai 
deranjat. Henry m’a prevenit: „Una e să-i azvârli un os unui 
Negrotei, şi cu totul altceva să te-mprieteneşti cu el pe viaţă! 
Amiciţiile dintre rase, dragul meu Ewing, nu trebuie să 
depăşească nici’odată afecţiunea dintre un câine de 
vânătoare credincios şi stăpânul lui“. 


— 50 — 





Atlasul Norilor 


Noaptea, înainte de culcare, Doctorul şi cu mine facem o 
mică plimbare pe punte. E plăcut, fie şi numai ca să respiri 
aerul răcoros. Nu-ţi poţi lua ochii de la întinderile de mare 
fosforescentă şi de la miriadele de stele care străbat cerul 
între un orizont şi altul. Azi-noapte, oamenii s’au adunat pe 
puntea de la teugă, să împletească iarbă şi să facă frânghii la 
lumina felinarelor, şi se vede treaba că interdicţia legată de 
„supraaglomerare" pe puntea de la prova nu s’a mai aplicat. 
(De la „Incidentul Autua" încoace, dispreţul conţinut în 
expresia „Domnu’ Scârţâie-Pana" s’a mai diluat, ca şi 
expresia în sine.) Unghie-Ncovoiată a cântat zece versuri 
despre bordelurile din toată lumea, suficient de porcoase cât 
să pună pe fugă până şi pe cel mai libertin satir. Henry a 
contribuit şi el cu un al unsprezecelea vers (despre Mary ca 
parfumul verii în faptul serii), după care-ai fi zis că aerul 
însuşi devenise melancolic. Rafael a fost următorul obligat să 
spună ceva. S’a aşezat călare pe bombardă şi a intonat 
versurile acestea cu o voce neşcolită, însă curată & 
adevărată: 

O, Shenandoah, dor mi-e de tine, 

Hee-eei, tu, apă rostogolită. 

O, Shenandoah, vin către tine, 

Mare-i Missouri, tare se-agită. 

O, Shenandoah, fiica ta-mi place, 

Vale frumoasă, loc plin de pace. 

Barca se-avântă, vântul se-abate, 

Frânghia se-ntinde, pânza se zbate. 

Hai, Missouri, despică pământul, 

Pânzele toate suflă-le vântul. 

O, Shenandoah, marea-mi iubire, 

Până la moarte drag-amintire. 

Tăcerea unor brute de marinari este un semn de apreciere 
mai ceva decât orice panegiric al unui erudit. De unde & 
până unde ştia Rafael, un tânăr născut pe tărâm australian, 
acel cântec despre America? „Nu ştiam că-i de-al yankeilor", 


— 51 — 





David Mitchell 


s-a explicat el stânjenit. „Mi 1-a-nvăţat Mama ’nainte să 
moară. E singurul lucru ce-1 am de la ea. Mi-a rămas în cap.“ 
Pe urmă, s-a întors la lucrul lui, cu nişte gesturi de-o 
eleganţă bizară. Henry şi cu mine iar am simţit genul de 
ostilitate pe care le-o arată lucrătorii celor care stau şi se uită 
la ei, aşa că i-am lăsat să trudească în legea lor. 

Recitindu-mi însemnarea din 15 Octombrie, când am făcut 
cunoştinţă cu tânărul Rafael în timp ce şi eu, şi el sufeream 
de mal-de-mer pe Marea Tasmaniei, sunt uimit să văd cum 
un băiat frumos, care clocotea de emoţie la prima lui 
călătorie pe mare şi părea atâta de doritor să le fie tuturor pe 
plac, s’a transformat în tânărul acesta morocănos în doar 
şase săptămâni. Frumuseţea-i luminoasă parcă s’a topit şi a 
scos la iveală marinarul cu muşchi numai-fibră-şi-tendon, 
cum o s-ajungă. încă de pe-acum s’ar zice că s’a obişnuit să 
bea rom îndoit cu apă. Henry susţine că „evadarea lui din 
cocon“ este inevitabilă bon gre mal gre 3 şi presupun că are 
dreptate. Spoiala de educaţiune & sensibilitate pe care i-a 
dat-o lui Rafael binefăcătoarea lui de la Brisbane, D-ra Fry, 
nu-i face deloc bine unui însoţitor de bord într’un talmeş- 
balmeş cum este lumea teugii. Ce mi-aş dori să-l pot ajuta 
eu! Pentru că şi eu, dacă nu i-aş fi avut pe D-l & D-na 
Channing, aş fi avut parte, în schimb, de-o soartă probabil 
foarte asemănătoare cu a lui Raf. L-am întrebat pe Finbar ce 
credea: oare băiatul „îşi găsise locul potrivit“? Răspunsul 
equivoc al lui Finbar - „Locul potrivit de băgat ce anume, 
Domnu’ Ewing?“ - a stârnit râsete la popotă şi temeri în 
sufletul meu. 


Sâmbătă, 7 Decembrie 

Pescăruşii zburau în cercuri pe deasupra noastră, 
rândunicile-de-mare cenuşii pluteau pe valuri în jurul nostru 


3 De voie, de nevoie (fr.). 


— 52 — 





Atlasul Norilor 


şi furtunarii stăteau cocoţaţi pe velatură. Peşti asemănători 
cu calcanii fugăreau alţi peşti, asemănători cu scrumbiile. în 
timp ce Henry şi cu mine luam cina, o furtună de musculiţe 
violacee, parcă ieşite din crăpăturile Lunii, au aşternut peste 
felinare, chipuri, mâncare şi orice altă suprafaţă un strat 
colcăitor de aripioare. Ca şi cum ar fi vrut să confirme 
prezenţa acestor vestitori ai insulelor din apropiere, omul cu 
plumbul de sondă a strigat că adâncimea era de numai 
optsprezece stânjeni. D-l Boerhaave a ordonat să fie coborâtă 
ancora, ca să nu ne trezim purtaţi în derivă peste vre’un recif 
în timpul nopţii. 

Albul ochilor mei are o culoare gălbuie, lămâioasă, cu 
marginile pleoapelor înroşite şi dureroase. Henry mă asigură 
că sunt simptome bine-venite; totuşi, îmi ascultă rugămintea 
şi-mi prepară o doză sporită de vermicid. 


Duminică, 8 Decembrie 

Sabatul nefiind respectat la bordul Profetesei, azi- 
dimineaţă Henry şi cu mine am hotărât să organizăm o 
scurtă şedinţă de Lecturi Biblice în cabina lui, în stilul 
„Biserica-în-esenţa-ei“ al congregaţiei de la Ocean Bay, 
„încălecată" peste carturile de dimineaţă şi dinainte de prânz, 
pentru ca deopotrivă schimburile de la babord şi tribord să ni 
se poată 


— 53 — 





David Mitchell 


-ooO$î£)oo- 

SCRISORI DE LA ZEDELGHEM 

-OoG$Ooo- 


— 54 — 





Atlasul Norilor 


CHÂTEAU ZEDELGHEM 
NEERBEKE 
FLANDRA DE VEST 
29-VI-1931 


Sixsmith, 

Am visat că stăteam într’un magazin de porţelanuri atât de 
ticsit de la podea până la tavanul foarte înalt cu şiruri întregi 
de antichităţi ş.a.m.d. stivuite pe rafturi, încât, dacă aş fi 
făcut cea mai mică mişcare, multe dintre ele ar fi căzut şi s’ar 
fi făcut ţăndări. Exact asta s’a şi întâmplat, numai că, în 
locul unui zgomot asurzitor de vase sparte, s’a auzit o coardă 
magnifică, semi-violoncel, semi-celestă, re major (?), pe care 
au răsunat patru măsuri. Cu încheietura mâinii am 
răsturnat o chestie gen vas Ming de pe piedestalul ei: mi 
bemol, toate corzile, splendid, transcendent - plâns de îngeri, 
nu altceva. Dac’am văzut aşa, pentru nota următoare 
într’adins am făcut zob o figurină reprezentând un bou, pe 
urmă o lăptăreasă, un Copil de Sâmbătă 4 : aerul s’a umplut 
de praf de cioburi, capul meu - de armonii divine. Ah, dar ce 
muzică! L-am zărit pe taică-miu ţinând socoteala cât valorau 
obiectele zdrobite, dar trebuia s’ajut muzica să continue. 
Ştiam c’aş fi devenit cel mai mare compozitor al secolului, cu 
condiţia să fac în aşa fel încât muzica să fie a mea. Un 
Cavaler Râzând de-a dreptul monstruos, izbit de perete, a 
declanşat o baterie înfundată de percuţii. 

M’am trezit în apartamentul meu din aripa de vest de la 
Imperial, cu creditorii lui alde Tam Brewer mai-mai să-mi 
dărâme uşa şi cu multă agitaţie pe coridor. N’au putut 
s’aştepte nici măcar să mă bărbieresc - nu-ţi vine să crezi 
câtă vulgaritate la mitocanii ăştia! N’am avut de ales şi-a 


4 Aluzie la un vers dintr-o poezie anonimă, recitată la şcoală pentru a-i 
învăţa pe copii zilele săptămânii: „Copilul de Sâmbătă munceşte din 
greu“. 


— 55 — 





David Mitchell 


trebuit să ies repejor via fereastra de la baie, înainte ca 
hărmălaia să-l împingă pe director să verifice dacă domnul 
acela tânăr de la numărul 237 posedă mijloacele necesare 
pentru a-şi regla contul deloc de neglijat. Evadare deloc 
lipsită de peripeţii, trebuie să recunosc. Burlanul s’a desprins 
din cercurile de metal în care era fixat, făcând un zgomot ca 
de vioară brutalizată, şi vechiul tău prieten s’a dus în joooos- 
jos-jos. Pe buca dreaptă am o vânătaie oribilă. Mare minune 
că nu mi-am rupt şira spinării şi nici nu m’am înfipt în 
suliţele gardului! învaţă din experienţa asta, Sixsmith. Când 
eşti insolvabil, redu-ţi bagajele la minimum şi ia-ţi o valiză 
suficient de rezistentă cât s’o poţi azvârli pe vreun trotuar 
londonez de la fereastra situată la demisol sau cel mult la 
etajul întâi. Insistă la hoteluri să nu ţi se dea camere mai 
sus. M’am ascuns într’o ceainărie vârâtă într’un cotlon plin 
de zgură de la Gara Victoria şi am încercat să pun pe hârtie 
muzica din magazinul de porţelanuri pe care o visasem - dar 
n’am reuşit să trec dincolo de două măsuri amărâte. Aş fi fost 
în stare să m’arunc direct în braţele lui Tam Brewer, numai 
să am din nou parte de muzica aia. Stare de spirit 
mizerabilă. în jurul meu, numai genul muncitoresc: dinţi 
stricaţi, voci de papagal şi un optimism lipsit de orice temei. 
Te ia cu fiori când te gândeşti cum o blestemată noapte de 
baccarat poate să-i schimbe omului statutul social absolut 
ireversibil. Toţi ăia de-acolo, ce erau - muncitori, şoferi de 
taxi, vânzători - aveau mai multe jumătăţi de coroană şi 
firfirici de trei penny dosite prin saltelele lor jegoase de 
Stepney decât puteam pretinde eu, Fiul unei Figuri 
Ecleziastice. Mă uitam pe-o alee: nişte biete slugi de 
conţopişti viermuind în toate direcţiile ca treizecidoimile 
dintr’un allegro beethovenian. Dacă mă temeam de ei? Nu, 
mă temeam să n’ajung la fel ca ei. Ce valoare mai au 
învăţătura, educaţia, talentul, dacă n’ai nici măcar un ţucal 
în care să te pişi? 

Tot nu-mi vine să cred - eu, absolvent de Caius, ameninţat 
de o viaţă de mizerie! Hotelurile onorabile nu mă mai 
îngăduie-n holurile lor. Hotelurile neonorabile cer plata cu 


— 56 — 





Atlasul Norilor 


banii jos. Sunt exclus de la orice masă de joc respectabilă de 
la nord de Pirinei. Oricum, iată la ce concluzii am ajuns după 
ce mi-am analizat opţiunile: 

(i) Să folosesc bruma de fonduri pe care o mai am ca să 
obţin o cameră de doi bani la o pensiune oarecare, să mă 
milogesc de câteva guinee, acolo, la Unchiul Cecil S.R.L., să 
le învăţ pe domnişoarele înţepate să descifreze notele şi pe 
domnişoarele bătrâne şi acre să-şi îmbunătăţească tehnica. 
Haide, fii serios: dacă m’aş pricepe să mimez politeţea faţă de 
toţi neghiobii, şi-acum l-aş pupa-n fund pe profesorul 
Mackerras, cum fac foştii mei colegi de facultate. Nu, nici nu 
te mai obosi s-o spui: nu pot să dau fuga înapoi la Pater cu 
un nou cri de cceur 5 . N’aş face decât să justific toate vorbele 
otrăvite pe care le-a spus vreodată despre mine. Mai degrabă 
aş sări de pe Podul Waterloo şi m-aş lăsa în grija Bătrânei 
Tamise. Vorbesc serios. 

(ii) Să vânez alţi absolvenţi de Caius, să le gâdil orgoliul şi 
să mă autoinvit la ei pe durata verii. Soluţie problematică din 
aceleaşi motive ca şi (i). Cât timp aş putea masca faptul că 
portofelul meu e-n mare suferinţă? Cât aş putea abuza de 
mila lor, de masa lor? 

(iii) Să joc la curse - dar dacă pierd? 

Eşti în stare să-mi reaminteşti că eu singur m’am adus în 
situaţia de faţă, Sixsmith, dar las’o şi tu mai moale cu teoriile 
mic-burgheze şi încearcă să vezi lucrurile şi din perspectiva 
mea. Pe unul dintre peroanele aglomerate ale gării, un 
conductor a anunţat că trenul în direcţia Dover, către 
vaporul care urma să plece spre Ostende, avea o întârziere de 
treizeci de minute. Conductorul ăla a fost ca un crupier 
pentru mine - parcă m-ar fi invitat să-mi plasez miza. Dacă 
omul ar sta liniştit, ar tăcea şi ar asculta, iată: i s’ar deschide 
înainte o lume întreagă de posibilităţi din care să-şi aleagă, 
mai ales într’o gară sumbră, londoneză. Mi-am dat pe gât 
ceaiul onctuos şi m’am îndreptat către casele de bilete de la 


5 Plângere, (fr.). 


— 57 — 





David Mitchell 


capătul celălalt al holului uriaş. Un bilet dus-întors până la 
Ostende costa prea mult - atât de pârlit am ajuns aşa c’a 
trebuit să mă mulţumesc cu unul numai dus. M’am urcat în 
vagon exact în clipa în care sirena locomotivei scuipa în eter 
un roi de Furii, ca o piculină. Şi-am luat-o din loc. 

Acum să-ţi dezvălui planul meu inspirat de un articol din 
Times şi de o lungă visare cu ochii deschişi în apartamentul 
de la Savoy, după o beţie. Cică-n apele liniştite ale Belgiei, la 
sud de Bruges, trăieşte retras un compozitor englez, un 
anume Vyvyan Ayrs. Precis că n’ai auzit de el, pentru că tu 
eşti un ageamiu într’ale muzicii, dar află că e o mare figură - 
singurul britanic din generaţia lui care respinge tot ce e 
pompos, ocazional, rustic şi şarmant. N’a mai produs nicio 
piesă nouă de la începutul anilor ’20, din cauza bolii - este 
pe jumătate orb şi, practic, nu poate ţine un toc în mână -, 
dar în recenzia din Times la piesa lui Magnificat 6 secular 
(interpretată săptămâna trecută, la Sfântul Martin) se 
vorbeşte c’ar avea un sertar plin de lucrări neterminate. în 
visarea de care vorbeam se făcea că plecam în Belgia, îl 
convingeam pe Vyvyan Ayrs că avea nevoie de mine pe post 
de asistent personal, acceptam propunerea lui să mă 
şcolească, după care ţâşneam ca o stea pe firmamentul 
muzical, îmi construiam un nume şi o avere pe măsura 
talentelor mele şi-l obligam pe Pater să recunoască: da, fiul 
pe care şi l-a dezmoştenit chiar este Robert Frobisher, cel 
mai mare compozitor britanic al vremii sale. 

Şi de ce nu? Alt plan mai bun oricum n’aveam. Precis că 
mormăi şi datini din cap, Sixsmith - doar te ştiu -, dar şi 
zâmbeşti, iar eu tocmai de-aia te iubesc. Drumul înspre 
Canalul Mânecii fără niciun incident... suburbii sinistre, 
câmpuri plictisitoare, un Sussex mizer. La Dover te şi sperii 
câţi dintre angajaţi sunt bolşevici; falezele despre care s’au 
scris atâtea versuri sunt romantice ca dosul meu şi, la 
culoare, de o nuanţă similară. Mi-am schimbat ultimii şilingi 


6 Aluzie la imnul Magnificat anima mea Dominum din Luca, 1, 46-55. 


— 58 — 





Atlasul Norilor 


în franci, în port, şi mi-am luat în primire cabina de pe 
Regina din Kent, o copaie ruginită care părea suficient de 
bătrână ca să-şi fi început cariera în Războiul Crimeei. Nu 
m’am lăsat convins de un tânăr însoţitor de bord, cu mutră 
de cartof, că uniforma lui burgundă şi barba indecisă 
meritau să primească bacşiş. S’a uitat rânjind la valiza şi la 
mapa mea - cică: „Bine faceţi să călătoriţi fără bagaje, 
domnule!" - şi m’a lăsat să mă descurc de unul singur. Mi-a 
convenit de minune. 

La cină am avut pui la proţap din lemn de balsa, cartofi 
fărâmicioşi şi un vin roşu anonim. Comeseanul meu era un 
anume domn Victor Bryant, mic producător de tacâmuri din 
Sheffield. N’avea nici măcar un singur organ muzical. Mi-a 
dezvoltat subiectul linguri aproape tot timpul cât a durat 
masa, a confundat purtarea mea politicoasă cu faptul că 
m’ar fi putut interesa ce spunea el şi mi-a oferit pe loc o 
slujbă ca om de vânzări! îţi vine să crezi una ca asta? I-am 
mulţumit (chinuindu-mă să nu râd) şi i-am mărturisit că mai 
degrabă aş înghiţi tacâmurile decât să trebuiască vreodată să 
vând aşa ceva. Trei şuierături puternice ale sirenei, 
schimbare de timbru la motoare - am simţit vasul cum o ia 
din loc şi am urcat pe punte să văd Albionul pierzându-se în 
burniţa sumbră. Nu mai era cale de-ntoarcere; consecinţele a 
tot ce făcusem pân-atunci - cu ele rămânea să mă descurc. 
R.V.W. 7 dirija Simfonia Mării la pupitrul Orchestrei din 
Mintea Mea: „Pluteşte pe mări, caută apele-adânci, o, 
neobosit suflet, să cercetăm eu şi cu tine, tu şi cu mine". (Nu 
pot să spun că mă dau în vânt după bucata asta, dar se 
potrivea perfect.) Vânturile din Marea Nordului mi-au dat 
fiori, spuma săltată de ele m’a murat din cap până-n 
picioare. Apele negre şi lucitoare mă invitau să sar. Le-am 
ignorat. M’am băgat în pat devreme şi am răsfoit 
Contrapuncticele lui Noyes, am ascultat alămurile îndepărtate 


7 Ralph Vaughn "Williams (1872-1958), compozitor considerat cel mai 
important muzician britanic după Henry Purceii. 


— 59 — 





David Mitchell 


din camera motoarelor şi am schiţat un pasaj repetitiv pentru 
trombon pornind de la ritmurile vasului, dar nu mi-a ieşit 
mare lucru, şi pe urmă ghici cu cine m’am pomenit la uşă? 
Cu însoţitorul de bord, cel cu mutră de cartof, proaspăt ieşit 
din tură. I-am dat mai mult decât un bacşiş. Nu e cine ştie ce 
Adonis, cam slăbănog, dar inventiv pentru un terchea- 
berchea. Pe urmă i-am făcut vânt afară şi am căzut lat: ca 
mortu’ am dormit. O parte din mine ar fi vrut să nu se mai 
termine călătoria cu pricina. 

Dar s’a terminat. Regina din Kent s’a transformat în sora 
geamănă, dar mai pocită, din Dover, de peste jegul de Canal, 
Ostende - Doamna cea Îndoielnic-Virtuoasă. Dimineaţa 
devreme, Europa sforăia mai răguşit decât tubele bas. Am 
văzut şi eu pentru prima oară belgieni aborigeni - cărau lăzi, 
se certau şi gândeau în flamandă, olandeză, ce-o fi fost. Mi- 
am făcut valiza în mare grabă, de teamă că vasul ar fi putut 
să plece înapoi spre Anglia, iar eu să nu fi apucat să cobor; 
sau, mai curând, de teamă să nu las să mi se-ntâmple una 
ca asta. Am înhăţat ceva din castronul de fructe al popotei de 
la clasa-întâi şi m’am şi repezit pe pasarelă, până să mă 
prindă careva cu galoane la uniformă. Am pus piciorul pe 
macadamul continental şi l-am întrebat pe unul de la Vamă 
cum puteam s-ajung la gară. Mi-a făcut semn înspre un 
tramvai care gemea din toate încheieturile, burduşit cu 
lucrători prost hrăniţi, copii rahitici şi lipsuri. Burniţă- 
neburniţă, am preferat să-mi pun ţurloaiele la bătaie. Am 
urmat şinele de tramvai pe străzi ca nişte coşciuge. La 
Ostende nu vezi decât griuri de tapioca şi maroniuri pătate. 
Sunt dispus să recunosc: mă gândeam atunci că Belgia este 
un c...t de ţară, în care nimeni nu se refugiază. Mi-am luat 
bilet în direcţia Bruges şi m’am urcat în primul tren - 
n’aveau peroane, îţi vine să crezi? -, care tren era o epavă, 
dar măcar era gol. Am schimbat compartimentul pentru că al 
meu mirosea neplăcut, dar în toate compartimentele - 
aceeaşi putoare. Am fumat ţigările de care mă milogisem la 
Victor Bryant, ca să se purifice aerul. Şeful de gară a fluierat 
la timp; locomotiva s’a scremut ca un intendent bolnav de 


— 60 — 





Atlasul Norilor 


gută când stă pe tron şi s’a urnit din loc. N’a trecut mult şi 
pufăia de zor printr’un peisaj ceţos, cu stăvilare neîngrijite şi 
tufişuri haotice, într’un ritm mai curând bătrânesc. 

Dacă planul meu dă roade, Sixsmith, poţi să vii şi tu la 
Bruges peste nu f. mult timp. Când vii, fă în aşa fel încât să 
soseşti tot la ora aceea gnoseoliană, şase dimineaţa. 
Rătăceşte-te pe străzile întortocheate ale oraşului, printre 
canalele-fundături, porţile de fier forjat, curţile nelocuite - să 
mai spun? Vai, dar cu plăcere - carapacele gotice cu aerul lor 
suspicios, acoperişurile duble ca vârfurile muntelui Ararat, 
clopotniţele de cărămidă pe care cresc smocuri de tufe, 
construcţiile medievale pe deasupra străzilor, rufele atârnate 
la uscat peste balcoane, modelele spiralate din pavaj care îţi 
fură privirile, orologiile cu prinţi şi prinţese mecanice care îşi 
dau cu ciocane în cap şi anunţă ora fixă, porumbeii murdari 
de funingine şi clopotele acoperind trei sau patru octave - 
unele sobre, altele zglobii. Aroma de pâine proaspătă m’a 
condus până la o brutărie unde o femeie slută, fără nas, mi-a 
vândut o duzină de cornuri în formă de lună nouă. Eu voiam 
doar unul, dar m’am gândit că oricum avea destule 
probleme. Căruţa unui negustor de vechituri şi-a făcut 
apariţia hurducăind din ceţuri şi vizitiul ei ştirb a intrat în 
vorbă cu mine cordial, dar eu nu m’am priceput să-i răspund 
decât: Excusez-moi, je ne parle pas flamand - „Scuzaţi-mă, nu 
vorbesc flamanda“, la care el a început să râdă precum 
Regele-Spiriduş. I-am dat un corn. Avea mâna murdară, ca o 
labă râioasă, cu gheare. într’un cartier sărac (în care uliţele 
puţeau a ape reziduale), copiii îşi ajutau mamele să dea la 
pompe şi umpleau ulcioare sparte cu apă maronie. Până la 
urmă, toate emoţiile şi-au spus cuvântul: m’am aşezat pe 
treptele unei mori dezafectate ca să-mi trag sufletul, m’am 
acoperit bine să nu mă plouă şi-am adormit. 

Ce mai ştiu, după aceea, este că o hoaşcă mă-mpungea cu 
coada măturii ca să mă trezească şi-mi zbiera ceva de genul: 
Zie gie doad misschien? -, dar să nu mă citezi. Cer albastru, 
soare călduţ, nici urmă de ceaţă. Revenit la viaţă şi clipind de 
zor, i-am oferit un corn. L-a primit cu un aer neîncrezător, şi 


— 61 — 





David Mitchell 


l-a vârât în şorţ pentru mai târziu şi s’a întors la măturatul 
ei, bălmăjind un refren de demult. Mare noroc pe mine că 
n’am fost jefuit, mă gândesc. Am împărţit un alt corn cu vreo 
cinci mii de porumbei, spre marea invidie a unui milog, aşa 
c’a trebuit să-i dau şi lui unul. M’am întors pe acelaşi drum - 
presupun - pe care venisem. La o fereastră ciudată, 
pentagonală, o fetişcană blondă spălăcită aranja nişte violete 
africane într-un bol de sticlă şlefuită. Fetele pot fascina în 
diferite feluri, după cum o să vezi şi tu cândva. Am bătut în 
geam şi am întrebat-o pe franţuzeşte dacă nu voia să mă 
salveze de la moarte îndrăgostindu-se de mine. A dat din cap 
că nu, dar tot a zâmbit amuzată. Am întrebat-o cum puteam 
s’ajung la o secţie de poliţie. Mi-a arătat cu degetul către o 
intersecţie. Un spirit înrudit într’ale muzicii îl recunoşti în 
orice mediu, inclusiv printre poliţişti. Indiferent dacă are 
privirea cea mai zănatică, pieptănătura cea mai dezordonată, 
dacă este slăbănog-înfometat sau durduliu-jovial. Am dat 
peste un inspector care vorbea franţuzeşte, cânta la corn 
englezesc, făcea parte din clubul amatorilor de operă locali şi 
auzise de Vyvyan Ayrs - şi care, foarte amabil, mi-a desenat o 
hartă ca s’ajung la Neerbeke. I-am plătit aceste informaţii cu 
două cornuri. M’a întrebat dacă-mi adusesem pe vapor şi 
maşina englezească, fiindcă băiatul lui era înnebunit după 
maşinile Austin. I-am spus că nu am maşină. Asta l-a pus pe 
gânduri. Păi, cum vroiam s’ajung la Neerbeke? Pân’acolo nu e 
autobuz, nu e cale ferată, în schimb este o plimbare dată 
naibii, de vreo douăzeci de mile. L-am întrebat dacă puteam 
împrumuta bicicleta vreunui poliţist pentru o perioadă 
nedeterminată. Mi-a spus că era o cerere cât se poate de 
ciudată. L-am asigurat că în primul rând eu eram cât se 
poate de ciudat şi i-am explicat în ce consta misiunea mea pe 
lângă Ayrs, cel mai cunoscut fiu adoptiv al Belgiei (trebuie să 
fie atât de puţini, încât se prea poate să nu fi spus o 
minciună), în slujba muzicii europene. I-am repetat cererea. 
Un adevăr, oricât de tras de păr, îţi poate fi de mai mult folos 
decât o ficţiune plauzibilă - şi chiar aşa s’a întâmplat. 
Sergentul cel onest m’a condus într’o cameră în care diverse 


— 62 — 





Atlasul Norilor 


obiecte pierdute îşi aşteptau proprietarii de drept timp de 
câteva luni (până să ajungă pe piaţa neagră!), dar înainte de 
asta a vrut să ştie ce părere-mi făcea vocea lui de bariton. Şi 
mi-a tras o cântare din Paiaţele: Recitări... Vesti la giubba! 8 
(Vocea - destul de plăcută în registrele joase, dar la respiraţie 
mai avea de lucrat, iar la vibrato îi tremura ca o placă de 
tunet de culise.) Eu i-am dat câteva indicaţii muzicale; el mi- 
a dat cu împrumut o bicicletă Enfield victoriană, plus 
frânghie ca să-mi fixez valiza şi mapa de şa şi de aripa din 
spate. Mi-a urat bon voyage şi vreme bună. 

Adrian n’ar fi mărşăluit nici în ruptul capului pe drumul 
pe care am ieşit eu din Bruges pedalând (prea departe în 
teritoriul hunilor pentru el), dar am simţit oricum o afinitate 
cu fratele meu, în sensul că respiram acelaşi aer al aceleiaşi 
ţări. Câmpia este la fel de plată ca regiunea Fens de la noi, 
dar mai părăginită. M’am hrănit pe drum cu cornurile 
rămase şi m’am oprit la câteva căsuţe sărăcăcioase, ca să 
beau câte-un pahar cu apă. Nimeni nu era prea vorbăreţ, dar 
nimeni nu mi-a spus nu. Graţie unui vânt din faţă şi unui 
lanţ care tot scăpa din pinioane, după-amiaza scăpăta spre 
seară când am ajuns în fine în satul Neerbeke, unde 
locuieşte Ayrs. Un fierar taciturn mi-a arătat cum s’ajung la 
Château Zedelghem, completându-mi harta cu un ciot de 
creion. Am luat-o pe-o alee pe care creşteau clopoţei şi gura- 
leului, am trecut pe dinaintea unei case de servitori părăsite 
şi am ajuns la o cale de acces odinioară elegantă, mărginită 
de plopi italieni bătrâni. Zedelghem este mai impunător decât 
prezbiteriul nostru, are câteva turnuleţe delabrate care-i 
împodobesc aripa de vest, dar nu le-ajunge nici la degetul 
mic conacului de la Audley End sau căsoiului de la ţară al lui 
Capon-Tench. Am zărit o fată care călărea peste o colină 
joasă în vârful căreia trona un fag parcă rămas după potop. 
Am trecut pe lângă un grădinar care dădea cu cenuşă contra 
melcilor într’o grădină de legume. în curtea din faţă, un valet 


8 „Ia şi joacă!... Pune-ţi costumul!" (ital.). 


— 63 — 





David Mitchell 


musculos curăţa un automobil Cowley „Nas-Turtit“ şi, când 
m’a văzut apropiindu-mă, s’a oprit, s’a ridicat în picioare şi 
m’a aşteptat. Pe o terasă, într’un colţ al acestui tablou, stătea 
un bărbat în cărucior, sub o cascadă de wisteria, şi asculta 
radioul - Vyvyan Ayrs, am presupus eu. Partea cea mai 
simplă a visului meu se realizase. 

Mi-am sprijinit bicicleta de zid şi i-am spus valetului că 
aveam o treabă cu stăpânul lui. A fost suficient de politicos: 
m’a condus până pe terasa unde se afla Ayrs şi mi-a anunţat 
sosirea în limba germană. Ayrs este doar un înveliş de om, de 
parcă boala de care suferă i-a supt toată viaţa din el; m’am 
abţinut să îngenunchez pe cărarea acoperită cu cenuşă, ca 
Sir Percival dinaintea Regelui Arthur. întâlnirea noastră s’a 
desfăşurat mai mult sau mai puţin după cum urmează: 

— Bună ziua, domnule Ayrs. 

— Cine dracului mai eşti şi dumneata? 

— Este o mare onoare pentru mine să... 

— Am întrebat: cine dracului mai eşti?\ 

— Robert Frobisher, domnule, din Saffron Walden. Sunt... 
I-am fost student lui Sir Trevor Mackerras la Colegiul Caius 
şi vin tocmai de la Londra ca să... 

— Tocmai de la Londra, pe bicicletă? 

— Nu. Am împrumutat-o de la un poliţai din Bruges, 
bicicleta. 

— Nu, zău? (Pauză de gândire). Trebuie să-ţi fi luat câteva 
ore. 

— O trudă pornită din devotament, domnule. Precum 
pelerinii care urcă dealurile în genunchi. 

— Ce tot îndrugi acolo? 

— Am vrut să vă demonstrez că sunt un candidat serios. 

— Candidat serios la ce anume? 

— La postul de asistent personal al dumneavoastră. 

— Dumneata eşti nebun? (O întrebare întotdeauna mai 
dificilă decât pare.) 

— Mă-ndoiesc. 

— Uite ce se-ntâmplă: eu n’am dat niciun anunţ că aş avea 
nevoie de un asistent. 


— 64 — 





Atlasul Norilor 


— Ştiu că n’aţi dat, domnule, dar aveţi nevoie de un 
asistent, chiar dacă nu vă daţi seama deocamdată. Am citit 
în Times că nu puteţi compune piese noi din cauza stării de 
sănătate. Eu nici nu pot concepe că muzica dumneavoastră 
s’ar putea pierde. Este mult - mult prea valoroasă. Aşa încât 
am venit aici să-mi ofer serviciile. 

Ei, cum-necum, nu m’a trimis la plimbare din prima clipă. 

— Cum ziceai că te cheamă? (I-am spus.) Una dintre 
stelele-n devenire ale lui Mackerras, este? 

— Adevărul este, domnule, că nu putea să mă sufere. 

Aşa cum ai învăţat şi tu din proprie experienţă, ştiu să mă 
fac interesant, dacă-mi pun mintea. 

— Nu te putea suferi, zici? Şi de ce, mă rog? 

— Am afirmat despre cel de-al şaselea Concert pentru Flaut 
al lui, în revista colegiului, că este (şi mi-am dres glasul): „... 
un sclav al lui Saint-Saens înainte de pubertate, în faza lui 
cea mai înzorzonată“. A luat-o ca pe-un afront. 

— Ai scris aşa ceva despre Mackerras? Şi Ayrs a scos un 
şuierat astmatic, de parcă i-ar fi tăiat cineva coastele cu 
fierăstrăul. Cred şi eu c-a luat-o ca pe-un afront! 

Despre urmare nu sunt multe de spus. Valetul m’a condus 
într’un salon decorat în culoarea oului de raţă, cu un 
Farquharson palid, cu oi şi snopi de grâu, şi un peisaj 
olandez nu cine ştie ce. Ayrs şi-a chemat şi nevasta, doamna 
Van Outryve de Crommelynck, care şi-a păstrat numele de 
fată - şi, cu un asemenea nume, cine n’ar înţelege-o? 
Stăpâna casei s’a arătat curtenitoare la modul rezervat şi s’a 
interesat de trecutul meu. I-am răspuns cinstit; atâta, doar: 
exmatricularea mea de la Caius am camuflat-o în spatele 
unei obscure maladii. Despre greutăţile mele financiare 
actuale n’am suflat o vorbă - cu cât este cazul mai disperat, 
cu atât este şi donatorul mai strâns la pungă. M’am dovedit 
suficient de şarmant. Au fost de acord să rămân cel puţin 
peste noapte la Zedelghem. Ayrs avea să mă pună la toate 
probele muzicale a doua zi de dimineaţă, urmând să ia 
ulterior o decizie în privinţa propunerii mele. 

Numai că Ayrs n’a mai coborât la cină. Sosirea mea a 


— 65 — 





David Mitchell 


coincis cu începutul uneia dintre migrenele bimensuale, 
care-1 închid în camera lui timp de o zi sau două. Audierea 
mi-a fost amânată până când îşi revenea, aşa că soarta mea 
încă mai atârnă în balanţă. La capitolul avantaje, trebuie să 
spun că vinul de Piesport şi homarul ă Vamericaine puteau 
să stea oricând alături de orice trataţie de la Imperial. Mi-am 
încurajat gazda să vorbească - probabil că s’a simţit flatată 
de câte ştiu despre ilustrul ei soţ şi mi-a simţit admiraţia 
sinceră pentru muzica lui. Ei, şi-am stat la masă şi cu fiica 
lui Ayrs, tânăra călăreaţă pe care-o zărisem ceva mai 
devreme. Domnişoara Ayrs este o fiinţă căloasă de 
şaptesprezece ani, cu nasul cârn moştenit de la maică-sa. 
Oare o fi văzând în mine un englez dubios care-şi încearcă 
norocul venind neinvitat să-i momească tatăl bolnav către o 
splendidă vară indiană a vieţii lui, în care ea nu-1 poate urma 
şi nici nu are ce căuta? 

Complicaţi mai sunt oamenii! 

A trecut de miezul nopţii. întregul château s’a culcat, aşa 
că trebuie să mă culc şi eu. 

Al tău, 
R.F. 


* * * 


ZEDELGHEM 

6-VII-1931 


O telegramă, Sixsmith? Dobitoc ce eşti! 

Nu-mi mai trimite, zău aşa - telegramele atrag atenţia! Da, 
sunt încă în străinătate, da - departe de haidamacii lui 
Brewer. Scrisoarea denigratoare a părinţilor mei împătureşte- 
o şi fă din ea o bărcuţă de hârtie, după care dă-i drumul să 
plutească pe Cam în jos. Pater este „îngrijorat“ numai pentru 
că îl vizitează creditorii mei şi-l scutură, ca să vadă: nu 
cumva pică vreo bancnotă din arborele genealogic al familiei? 
Datoriile unui fiu dezmoştenit însă nu-1 privesc decât pe 


— 66 — 





Atlasul Norilor 


respectivul fiu - crede-mă că m’am interesat de aspectele de 
ordin legal ale problemei. Mater nu este „înnebunită". Doar 
perspectiva că sticla i s’ar goli o poate face pe Mater să- 
nnebunească. 

Audierea mea s’a desfăşurat alaltăieri în camera de muzică 
a lui Ayrs. N’a fost un succes răsunător - asta eufemistic 
vorbind, aşa că n’am de unde şti câte zile mai am de stat aici, 
sau dacă mai am. Recunosc: am simţit un frison încă din 
clipa în care m’am aşezat pe taburetul de la pianul lui 
Vyvyan Ayrs. Covorul oriental din cameră, divanul desfundat, 
dulapurile bretone burduşite cu colecţiile lui de muzică, 
pianul Bosendorfer cu coadă, carillon- ul - toate asistaseră la 
conceperea şi naşterea Variaţiunilor pe tema păpuşilor 
Matrioşka şi ale ciclului de cântece Insulele Societăţii. Am 
ciupit corzile aceluiaşi violoncel pe care a vibrat pentru prima 
oară Untergehen Violinkonzert 9 -u\. Când l-am auzit pe 
Hendrick aducându-şi stăpânul în cărucior, am renunţat să- 
mi vâr nasul peste tot şi m’am întors cu faţa spre uşă. Ayrs 
nu m’a băgat în seamă când am zis: 

— Sper că vă simţiţi bine, domnule Ayrs. 

Şi i-a spus valetului să-l aşeze cu faţa la fereastra dinspre 
grădină. 

— Ei? m’a întrebat, la vreo jumătate de minut după ce 
rămăseserăm singuri. Dă-i drumul, impresionează-mă - la 
care eu l-am întrebat ce voia să audă. Adică tot eu trebuie 
s’aleg şi programul? Ştiu şi eu, ai cântat vreodată Trei şoareci 
orbi 10 ? 

Aşa că m’am aşezat la pianul Bosendorfer şi i’am cântat 
nerozia aia sifilitică de Trei şoareci orbi în maniera unui 
Prokofiev muşcător. Ayrs n’a comentat. Am continuat pe o 
linie ceva mai subtilă cu Nocturna în fa major a lui Chopin. El 
m’a întrerupt cu un icnet: 

— încerci să-nveţi peştele să-noate, Frobisher? 


9 Concertul pentru vioară al apusului (germ.). 

10 Three Blind Mice, cântec pentru copii. 


— 67 — 





David Mitchell 


Am cântat şi Digresiunile pe o temă de Lodovico Roncalli ale 
lui V.A. însuşi, dar până să apuc eu să bat două măsuri, el a 
şi tras o înjurătură birjărească, a izbit în podea cu bastonul 
şi-a strigat: 

— Satisfacţia de sine te orbeşte - nu te-au învăţat asta la 
Caius? 

Dar eu nu l-am băgat în seamă şi am interpretat piesa 
până la ultima notă. Ca să fac o încheiere memorabilă, am 
jonglat cu Sonata nr. 212 în la major a lui Scarlatti, o oaie 
neagră plină de arpegii şi acrobaţii. Am călcat eu pe-alături o 
dată sau de două ori, dar nu susţineam o audiţie ca solist de 
concert. După ce-am terminat, V.A. tot îşi mai legăna capul 
în ritmul sonatei amuţite - doar dacă nu dirija plopii pe care- 
i vedea legănându-se prin ceaţă. „Execrabil, Frobisher, ieşi 
imediat afară din casa mea!“ - dacă-mi spunea aşa ceva, aş fi 
fost ofensat, dar nu surprins. în loc de asta, el a recunoscut: 

— Poate că ai ce-i trebuie unui muzician. E o zi frumoasă. 
Plimbă-te-ncolo, spre lac, şi priveşte raţele. Am nevoie deee... 
puţin timp ca să mă hotărăsc dacă am sau nu ce face cuuu... 
darurile dumitale. 

Am ieşit fără să scot o vorbă. Ţapul bătrân - pare-se că mă 
vrea, dar numai dacă mă dau peste cap de recunoştinţă. 
Dacă mi-ar fi permis portofelul să plec, aş fi luat chiar atunci 
un taxi înapoi către Bruges şi-aş fi renunţat la toată ideea 
asta stupidă. Mi-a strigat: 

— Un sfat, Frobisher, gratis! Scarlatti era clavecinist, nu 
pianist. Nu-1 îneca-n culoare chiar aşa şi nu băga pedala ca 
să susţii note pe care nu le poţi susţine cu degetele. 

I-am strigat şi eu că aveam nevoie deee... puţin timp ca să 
mă hotărăsc dacă am sau nu ce face cuuu... darul lui Ayrs. 

Am traversat curtea, unde un grădinar cu mutră de sfeclă 
curăţa o fântână plină de buruieni. I-am dat de înţeles că 
voiam să stau de vorbă cu stăpâna lui, şi-anume repejor - nu 
are şi-o minte ascuţită în şopronul lui cu unelte -, dar el mi-a 
făcut semn cu mâna către Neerbeke şi a mimat un volan de 
automobil. Minunat! Ce-mi rămânea de făcut? Să văd raţele - 
de ce nu? Poate le suceam gâturile la două dintre ele şi le 


— 68 — 





Atlasul Norilor 


atârnam aşa, pereche, în garderobul lui V.A. Da, în halul 
ăsta de prost dispus eram. Aşa că i-am mimat şi eu 
grădinarului raţele şi l-am întrebat: „Unde?" Mi-a arătat în 
direcţia fagului, dar gestul lui voia să spună: o iei într’acolo şi 
este imediat pe partea cealaltă. Am pornit, am sărit peste un 
gard neîngrijit, dar până să ajung în vârful colinei, mi-a 
ajuns la urechi zgomotul unui galop şi domnişoara Eva van 
Outryve de Crommelynck - de-acum încolo va fi simplu, 
Crommelynck, altfel mi se termină cerneala - m’a ajuns din 
urmă călare pe căluţul ei negru. 

Am salutat-o. Mi-a dat ocol la pas precum regina Boadicea, 
într’adins fără să-mi răspundă. 

— Câtă umezeală e-n aer astăzi, i-am spus eu pe un ton 
sarcastic. După mine, mai târziu ne şi plouă, nu? Ce părere- 
aveţi? N’a zis nimic. Cu dresajul staţi mult mai bine decât cu 
manierele, i-am spus. Tot nimic. Nişte focuri de armă au 
răsunat peste câmpuri, iar Eva şi-a liniştit calul. Care cal 
este o frumuseţe - n’are nicio vină bietul animal. Am 
întrebat-o cum îl cheamă pe căluţul ei. Şi-a dat la o parte de 
pe obraz câteva şuviţe negre cu aspect de tirbuşon şi mi-a 
răspuns: 

— J’ai nomme le poney Nefertiti, d’apres cette reine 
d’Egypte qui m’est si chere - „I-am spus căluţului Nefertiti, 
după acea regină a Egiptului care-mi este atât de dragă" -, 
apoi s’a întors şi dus-a fost. 

— Ia uite că vorbeşte! am strigat eu şi m’am uitat după 
duduia care se îndepărta în galop, până s’a transformat într’o 
miniatură dintr’un peisaj campestru de Van Dyck. 

Am tras după ea cu obuze de artilerie grea sub forma unor 
elegante parabole. Mi-am întors tunurile către Château 
Zedelghem şi am tocat aripa lui Ayrs până n’a mai rămas din 
ea decât un morman de pietre fumegânde. Apoi mi-am adus 
aminte în ce ţară mă aflam şi m’am oprit. 

Dincolo de fagul despicat, pajiştea se pierde într’un lac 
ornamental care colcăie de broaşte. Destul de neîngrijit. O 
podişcă şubredă leagă o insuliţă de mal şi peste tot cresc 
nenumăraţi crini imperiali. Ici şi colo, pleoscăie caraşi aurii şi 


— 69 — 





David Mitchell 


lucesc de parc’ar fi aruncat cineva monede noi în apă. Raţe- 
mandarin cu gâturile vărgate măcăne după firimituri - 
seamănă cu mine: nişte miloage splendid costumate. într’un 
adăpost pentru bărci cu scândurile gudronate - o mulţime de 
cuiburi de lăstuni. La umbra unui şir de peri - poate o livadă 
cândva m’am întins în iarbă şi am lenevit o vreme, artă în 
care m’am perfecţionat în timpul îndelungatei mele 
convalescenţe. între un leneş şi un puturos este aceeaşi 
diferenţă ca între un gurmand şi un nesătul. Am stat şi-am 
urmărit fericirea conjugală a libelulelor acuplate în zbor. Le- 
am auzit şi bătaia din aripi - un zgomot care te aduce la 
extaz, ca hârtia biciuită de spiţele roţii de la bicicletă. M’am 
uitat la o râmă care plecase în explorarea unei Amazonii 
miniaturale pe la rădăcinile copacilor sub care mă întinsesem 
eu. Dacă era tăcută? Nu cu totul, nu. M’au trezit mult mai 
târziu primii stropi stingheri. Norii cumulonimbus ajunseseră 
la masa critică. Am sprintat înapoi spre Zedelghem cum nu 
cred să fi alergat vreodată şi tot mi-a pătruns în străfundul 
urechilor vuietul diluviului şi pe faţă m’au izbit ca nişte 
ciocănele de xilofon primii stropi mustoşi. 

Abia am avut vreme să-mi trag pe mine singura cămaşă 
curată pe care-o am, că a şi sunat clopoţelul pentru cină. 
Doamna Crommelynck s’a scuzat: soţul ei încă nu avea 
propriu-zis poftă de mâncare, iar demoazela prefera să 
mănânce singură. Exact ce-mi doream. Ţipar înăbuşit, sos de 
asmăţui, răpăit de ploaie pe terasă. Spre deosebire de alde 
Frobisher şi de câte familii englezeşti am cunoscut eu, la 
chăteau mesele nu se desfăşoară în tăcere, aşa că doamna C. 
mi-a spus câte ceva despre familia ei. Crommelyncii locuiesc 
la Zedelghem din vremuri de demult, când Bruges era cel mai 
aglomerat port maritim al Europei (aşa mi-a spus; greu de 
crezut), de unde concluzia că Eva este fericita încoronare a 
şase sute de ani de educaţie. Recunosc: mă cam atrage 
cucoana. Are comportament de bărbat şi fumează ţigări 
parfumate cu mirt printr’un portţigaret din corn de rinocer. 
Şi totuşi, ar observa destul de prompt dacă i-ar dispărea ca 
prin minune vreun obiect de valoare. Mi-a pomenit aşa, ca 


— 70 — 





Atlasul Norilor 


din întâmplare, că fuseseră furaţi în trecut de nişte ticăloşi 
de servitori, ba chiar şi de unul sau doi oaspeţi ai casei faliţi 
- dacă-mi venea să cred că nişte oameni se pot purta cu 
atâta neruşinare. Am asigurat-o că şi părinţii mei avuseseră 
de suferit în acelaşi fel, după care am tatonat terenul pe tema 
la ordinea zilei: audiţia mea. 

— Păi, a zis că i-ai cântat un Scarlatti „recuperabil". 
Vyvyan este împotriva laudelor - şi când e vorba să le aducă 
el, şi când e vorba să le primească. Zice aşa: „Dacă oamenii 
te laudă, înseamnă că nu mergi pe drumul tău adevărat". 
Când am întrebat-o direct ce credea ea personal, dacă 
maestrul avea de gând să mă accepte, mi-a spus: Eu sper că 
da, Robert. (Cu alte cuvinte, om trăi şi-om vedea.) Trebuie să 
înţelegi că el se resemnase cu gândul că n’ar mai fi compus 
niciodată nimic, nici măcar trei note. Lucrul acesta i-a 
provocat o mare suferinţă. Iar acum, să-i renască speranţa 
c’ar putea compune din nou - mă rog, nu e un risc pe care să 
şi-l asume cu uşurinţă. 

Şi cu asta s’a închis subiectul. I-am pomenit despre 
întâlnirea mea de mai devreme cu Eva, iar doamna C. a 
comentat: 

— Fiica mea a fost nepoliticoasă! 

La care eu i-am dat replica perfectă: 

— A fost rezervată. 

Doamna casei mi-a umplut paharul. 

— Eva are o fire dezagreabilă. Soţul meu nu şi-a prea dat 
interesul s’o educe ca pe-o domnişoară. El nu şi-a dorit copii. 
Taţii şi fiicele se pare că sunt foarte apropiaţi, nu-i aşa? Nu şi 
în cazul de faţă. Profesorii Evei spun despre ea că e dornică 
să înveţe, dar că e secretoasă şi n’a încercat niciodată să se 
perfecţioneze în privinţa muzicii. De multe ori am impresia că 
n’o cunosc deloc - la care eu i-am umplut paharul doamnei 
C. şi parc’am văzut-o luminându-se la faţă: Dacă m’ar auzi 
cineva cum mă plâng! Surorile dumitale, monsieur, sunt nişte 
roze englezeşti cu maniere desăvârşite, nu-i aşa? 


— 71 — 





David Mitchell 


Mă-ndoiesc de interesul ei sincer faţă de latura 
memsahib 11 a clanului Frobisher, dar cucoanei îi place să mă 
audă vorbind, aşa că, spre amuzamentul gazdei mele, am 
schiţat o galerie de portrete isteţ-caricaturale ale neamurilor 
mele cvasistrăine. Ai fi zis că toţi eram atât de simpatici - 
mai-mai să devin nostalgic după casa părintească! 

Astăzi, luni de dimineaţă, a binevoit şi Eva să-şi ia micul 
dejun cu noi, ceilalţi - şuncă de Bradenham, ouă, pâine, o 
mulţime de altele -, dar duduia nu mai termina cu plângerile 
de tot felul către mama ei şi, la intervenţiile mele, trântea 
câte un oui plat sau un non tăios. Ayrs se simţea şi el mai 
bine, aşa c’a venit să mănânce cu noi. Pe urmă, Hendrick a 
condus-o pe fată la Bruges, pentru o nouă săptămână de 
şcoală. Eva rămâne peste săptămână în gazdă la o familie din 
oraş - Van Eels, dac’am înţeles eu bine - ale cărei fiice 
urmează aceeaşi şcoală ca şi ea. întregul château a oftat de 
uşurare după ce automobilul Cowley a părăsit aleea 
mărginită de plopi (zisă Promenada Călugărului). Eva parcă 
otrăveşte tot aerul din jur. La ora nouă, Ayrs şi cu mine ne¬ 
am mutat în camera de muzică. 

— Am o scurtă bucată pentru violă care-mi tot răsună-n 
cap, Frobisher. Ia să vedem dacă poţi s’o notezi. 

Am fost încântat s’aud aşa, fiindcă-mi închipuiam c’aş fi 
luat-o de la partea mai uşoară - să-i transcriu pe curat 
ciornele de pagini muzicale, lucruri de felul ăsta. Dacă-mi 
demonstram valoarea, pe post de stilou însufleţit al lui V.A., 
încă din prima zi, şederea mea acolo era ca şi asigurată. 
M’am aşezat la biroul lui, am ascuţit creioanele 2B, mi-am 
aşternut în faţă o nouă foaie cu portative şi-am aşteptat ca el 
să-mi dicteze notele, una câte una. La un moment dat, 
individul a început să zbiere: 

— Ta, ta-ra! Ta, ta-ra, ta-ta, ta-ra-ta, ta-ra-ta, ta-ra-ta, ta! 
Ai priceput? Ta! Ta-ra ta-ta! Acum, mai uşor: ta-raaaa-ta- ra- 


11 Termen prin care mai cu seamă slujitorii din India colonială se refereau 
la femeile de origine europeană. 


— 72 — 





Atlasul Norilor 


ta-rrrra-TA-RA! TA-RA-TA, TA-RA-TA, TA-RA-TA! Ei, deci, ai 
priceput? 

Pentru bătrânul dobitoc de bună seamă că era o glumă 
bună - aşa ceva nu se putea pune pe note, la fel cum nu poţi 
scoate o partitură din răgetele a zece măgari la un loc, dar, 
după încă vreo jumătate de minut, mi-am dat seama că nu 
glumea. Am încercat să-l întrerup, dar individul era atât de 
pătruns de misia lui muzicală, că nici nu m’a auzit. M’a 
cuprins cea mai neagră disperare în timp ce Ayrs îi dădea 
înainte şi dă-i, şi dă-i... Planul meu era în aer. Ce-o fi fost 
atunci în mintea mea, la Gara Victoria? Deznădăjduit, l-am 
lăsat să-şi ducă până la capăt compoziţia, cu speranţa firavă 
că, dacă apuca să şi-o fixeze în minte, ar fi fost mai uşor de 
transcris după aceea. 

— Gata, asta e! a proclamat într’un târziu. Ai prins-o? 
Fredoneaz-o şi tu de la început, Frobisher, şi dup’aceea să 
vedem cum sună. 

L-am întrebat în ce cheie urma să fie. 

— în si bemol, bineînţeles ! 

— Şi măsura? 

La care Ayrs şi-a frecat şaua nasului: 

— Vrei să spui că nu-mi ţii minte melodia? 

M’am străduit să-mi reamintesc că tipul era cu totul 
iraţional. L-am rugat să repete melodia, mult mai încet, şi să- 
şi definească notele una câte una. A urmat o pauză penibilă, 
care mi s’a părut c’a durat vreo trei ceasuri, până s’a hotărât 
Ayrs dacă să facă sau nu scandal. într’un târziu, a scos un 
oftat de martir. 

— Patru-a -opta, transformat în opt- a-opta dup’a 
douăsprezecea măsură - asta dacă ştii să socoteşti. Linişte. 
Mi-am adus aminte de greutăţile mele băneşti şi mi-am 
muşcat buzele. S’o luăm de la început, atunci. - Pauză 
condescendentă. - Eşti gata, da? Uşor ... Ta! Ce notă-i asta? 

A urmat o jumătate de oră hidoasă, în care eu am încercat 
să ghicesc fiecare notă în parte, una câte una, Ayrs 
încuviinţând sau respingând tentativele mele cu câte-un da 
sau nu apăsat din cap. Doamna C. a intrat cu o vază de flori, 


— 73 — 





David Mitchell 


eu m’am uitat la ea cu o mutră gen S.O.S., dar V.A. însuşi a 
avansat ideea că lucraserăm destul pentru ziua respectivă. 
Am şters-o, dar tot l-am auzit pe Ayrs trăgând concluzia 
(avantajoasă pentru mine?): 

— Sunt disperat, Iocasta, băiatul ăsta nu e-n stare să 
pună pe hârtie o melodie simplă! Decât aşa, mai bine mă 
declar şi eu avangardist şi m’apuc s’arunc săgeţi în foiţe de 
hârtie mâzgălite cu note muzicale. 

Pe unul dintre coridoare, doamna Willems - menajera - se 
plânge unei angajate nevăzute de vremea umedă şi 
furtunoasă care-i strică rufăria. Situaţia ei este mai bună 
decât a mea. Până acum, i-am manipulat pe oameni pentru 
avansări, pentru plăceri sau pentru împrumuturi, dar 
niciodată pentru un acoperiş deasupra capului. Nenorocitul 
de chăteau pute a ciuperci şi mucegai. N’ar fi trebuit să vin 
aici. 

Al tău, 
R.F. 

P.S.: „Greutăţi" financiare - ce formulă eufemistică! Nu-i de 
mirare că toţi săracii sunt socialişti. Uite ce e: sunt nevoit să- 
ţi cer un împrumut. Regimul de la Zedelghem este cel mai 
relaxat pe care l-am văzut vreodată (norocul meu - în 
momentul de faţă, până şi valetul tatălui meu stă mai bine la 
capitolul garderobă decât mine!), dar tot trebuie respectate 
anumite standarde. Nu pot nici măcar să le dau câte ceva 
servitorilor. Dacă nu mi-ar fi întors spatele toţi prietenii 
bogaţi, le-aş fi cerut lor, dar adevărul este că nu mai am 
niciunul. Nu ştiu cum îmi poţi trimite banii, să mi-i 
telegrafiezi, să mi-i faci pachet - mă rog, tu eşti omul de 
ştiinţă, găseşte tu o metodă. Dacă Ayrs mă trimite la 
plimbare, sunt mort. S’ar duce vestea până la Cambridge că 
Robert Frobisher a trebuit să se milogească de bani la fostele 
lui gazde, până când a fost dat afară pentru că nu se ridica la 
înălţimea aşteptărilor. Aş muri de ruşine, Sixsmith, zău c’aş 
muri! Pentru Dumnezeu, trimite-mi cât poţi, cât de repede 
poţi. 


— 74 — 





Atlasul Norilor 


* * * 


CHÂTEAU ZEDELGHEM 
14-VII-1931 


Sixsmith, 

Toată preţuirea mea lui Rufus cel Binecuvântat, Patronul 
Compozitorilor Amărâţi, Eternă Glorie - amin. Mandatul 
poştal a sosit teafăr şi nevătămat azi-dimineaţă; te-am 
descris gazdelor mele ca pe un unchi ramolit care a uitat de 
ziua mea. Doamna Crommelynck mă asigură că-1 voi putea 
încasa de la o bancă din Bruges. Am de gând să scriu un 
motet în cinstea ta şi să-ţi înapoiez banii de îndată ce-mi pot 
permite. S’ar putea să fie mai curând decât crezi. îngheţul 
profund care păştea întreprinderile mele pare să se îndrepte 
spre dezgheţ. După acea primă tentativă umilitoare de a 
colabora cu Ayrs, m’am întors în camera mea într’o stare de 
abjectă deznădejde. Toată după-amiaza mi-am petrecut-o 
scriindu-ţi lamentaţia aia ridicolă - ă propos de asta, arunc-o 
pe foc, dacă n’ai aruncat-o încă - şi m’am simţit f. nesigur în 
privinţa viitorului. Am sfidat ploaia cu nişte cizme de cauciuc 
ă la Wellington şi o pelerină şi m’am dus până la poşta din 
sat, întrebându-mă foarte sincer, în sinea mea, unde aveam 
să fiu de atunci într’o lună. Doamna Willems a sunat 
clopoţelul pentru cină la scurt timp după ce m’am întors, dar 
când am ajuns în sufragerie, nu l-am găsit acolo decât pe 
Ayrs, care aştepta de unul singur. 

— Dumneata eşti, Frobisher? m’a întrebat, cu 
morocănoşenia obişnuită a oamenilor mai în vârstă care 
încearcă să fie amabili. Da, Frobisher, mă bucur că putem 
sta puţin de vorbă singuri. Uite ce este: m’am purtat oribil cu 
dumneata azi-dimineaţă. Boala mă face să fiu mai... direct 
decât s’ar cuveni în anumite situaţii. îmi cer scuze. îi mai dai 
o şansă mâine unui gură-spartă ca subsemnatul, ce zici? 

Oare-i spusese nevastă-sa în ce stare mă găsise? Să-i fi 


— 75 — 





David Mitchell 


pomenit Luciile despre cufărul meu pe jumătate strâns? Am 
aşteptat pân’am fost sigur că vocea nu mi-ar fi trădat 
sentimentul de uşurare şi i-am spus, cu un aer demn, că nu 
e nimic rău în a-ţi spune părerea cinstit. 

— Am fost mult prea vehement în privinţa propunerii 
dumitale, Frobisher. N’o să fie foarte uşor de extras muzica 
din tărtăcuţa mea, dar altă şansă mai bună decât 
parteneriatul nostru oricum nu există. Priceperea muzicală şi 
caracterul dumitale par să fie mai mult decât la înălţimea 
sarcinii. E-adevărat ce-mi spune soţia mea, că ţi-ai încercat 
mâna chiar şi la compoziţie? E limpede că muzica este ca 
oxigenul pentru amândoi. Dacă avem voinţa necesară, o să 
bâjbâim împreună până reuşim să găsim metoda corectă - la 
care doamna Crommelynck a bătut la uşă, a băgat capul 
înăuntru, a simţit care era atmosfera din cameră aruncând o 
singură privire, aşa cum reuşesc unele femei, şi a întrebat 
dacă se cerea ceva sărbătorit. Ayrs s-a întors către mine: 
Asta depinde de tânărul Frobisher, aici de faţă. Ei, ce zici? 
Eşti de acord să rămâi câteva săptămâni, cu posibilitatea de 
a prelungi la câteva luni, dacă lucrurile merg bine? Poate şi 
mai mult, cine ştie? Dar va trebui să te mulţumeşti cu un 
salariu modest. 

Mi-am manifestat sentimentul de uşurare acceptând cu 
plăcere; i-am spus că eram onorat, dar m’am abţinut să 
resping în principiu ideea unui salariu. 

— Ei, atunci, Iocasta, spune-i doamnei Willems să ne- 
aducă o sticlă de Pinot Rouge 1908! 

Am toastat în cinstea lui Bacchus şi a Muzelor şi am băut 
un vin bogat ca sângele de unicorn. Pivniţa lui Ayrs - în total 
vreo mie două sute de sticle - este una dintre cele mai 
grozave din Belgia şi merită o scurtă digresiune. A 
supravieţuit războiului nejefuită de hunii de ofiţeri care şi-au 
stabilit la Zedelghem cartierul general, şi asta graţie unui zid 
fals construit de tatăl lui Hendrick la intrarea în fostele 
hrube ale unei mănăstiri, înainte ca familia să se refugieze la 
Gothenburg. Biblioteca şi alte comori voluminoase şi-au 
petrecut şi ele înăuntru anii de război, vârâte în lăzi sigilate. 


— 76 — 





Atlasul Norilor 


Prusacii au trecut clădirea şi prin ciur înainte de Armistiţiu, 
dar n’au reuşit să dea de pivniţă. 

Se anunţă următorul program de lucru. Ayrs şi cu mine 
intrăm în camera de muzică la ora nouă în fiecare dimineaţă 
în care diversele lui suferinţe şi dureri îi permit. Eu mă aşez 
la pian, Ayrs pe divan, fumându-şi ţigările turceşti scârboase, 
şi adoptăm unul dintre cele trei modi operandi: „Revizuiri" - 
adică el îmi cere să trec din nou prin ceea ce am lucrat în 
dimineaţa precedentă: eu fredonez, cânt din gură sau la un 
instrument, depinde la care, iar Ayrs modifică partitura; 
„Reconstituiri" - adică scormonesc prin teancuri de partituri, 
carnete de însemnări şi compoziţii vechi, unele scrise înainte 
să mă fi născut eu, în căutarea unui pasaj sau a unei 
cadenţe de care Ayrs îşi aminteşte vag, dar pe care vrea s’o 
recupereze. Grea muncă detectivistică! Cele mai pretenţioase 
sunt „Compoziţiile". Eu stau la pian şi încerc să ţin pasul cu 
un şuvoi de: „Şaisprezecime, si-sol; notă-ntreagă, la major - 
ţine-o aşa patru măsuri, ba nu şase - pătrimi! Fa diez - nu, 
nu, nu, nu, fa diez am spus - şi... şi! Ta ta-ra ta-ra ta-rrrra!“ 
(Măcar acum il maestro binevoieşte să numească notele.) 
Sau, dacă e într’o dispoziţie mai poetică, zice cam aşa: „Deci, 
Frobisher, clarinetul este concubina, violele sunt arborii de 
tisă din cimitir, clavicordul este luna, aşa că... lasă vântul de 
la răsărit să sufle acordul ăla în la minor de la măsura a 
şaisprezecea înainte". 

La fel ca în cazul unui valet bun (cu toate că poţi fi sigur: 
sunt mai mult decât bun), slujba mea constă în proporţie de 
nouă zecimi în capacitatea de anticipare. Uneori, Ayrs îmi 
cere o judecată de ordin artistic, ceva de genul: „Ce părere ai, 
Frobisher, acordul ăsta merge?" sau: „Pasajul ăsta e în ton 
cu întregul?" Dacă îi răspund că nu, Ayrs mă-ntreabă ce-i 
propun în loc şi s’a întâmplat o dată sau de două ori să 
accepte amendamentul meu. îţi dă de gândit. Oamenii vor 
studia muzica asta în viitor. 

Până pe la ora unu, Ayrs este epuizat. Hendrick îl 
transportă jos, în sufragerie, unde ne întâlnim pentru masa 
de prânz cu doamna Crommelynck şi cu temuta E., dacă s’a 


— 77 — 





David Mitchell 


întors la sfârşit de săptămână sau pentru vreo vacanţă 
oarecare. Ayrs îşi face siesta cât durează canicula de după- 
amiază. Eu continui să scotocesc biblioteca după comori, 
compun în camera de muzică, citesc manuscrise în grădină 
(crini albi, crini imperiali, coacăze roşii ca focul, nalbe de tot 
felul - toate în culori strălucitoare), mă plimb pe pajiştile din 
jurul satului Neerbeke pe bicicletă sau hălăduiesc pe câmpii. 
Am legat prietenii strânse cu dulăii satului. Se ţin după mine 
în galop, de parc’ar fi şoriceii sau băieţeii lui Trâmbiţ- 
Pestriţ 12 . Localnicii îmi răspund la Goede morgen - „Bună 
dimineaţa" - şi la Goede middag - „Bună ziua" - şi mă cunosc 
de-acum drept oaspetele de cursă lungă de sus de la kasteel. 

După cină, toţi trei ascultăm eventual radioul, dacă se 
transmite ceva pentru care votează toată lumea, altminteri 
înregistrări de gramofon (un model de masă His Master’s 
Voice cu o cutie de stejar), de obicei ale pieselor importante 
ale lui Ayrs însuşi, dirijate de Sir Thomas Beecham. Când 
avem musafiri, facem conversaţie sau cântăm puţină muzică 
de cameră. în alte seri, lui Ayrs îi face plăcere să-i citesc 
poezie, mai ales Keats, pe care-1 iubeşte foarte mult. El 
şopteşte versurile pe măsură ce eu i le recit, ca şi cum vocea 
lui s’ar sprijini de-a mea. La micul dejun, mă pune să-i citesc 
din Times. Oricât de bătrân, orb şi bolnav ar fi, Ayrs tot şi-ar 
putea susţine poziţia într’o dezbatere academică, deşi am 
observat că rar i se-ntâmplă să propună alternative la 
sistemele pe care le ia peste picior. „Liberalismul? Timiditatea 
celor bogaţi!" sau: „Socialismul? Fratele mai mic al unui 
despotism decrepit căruia vrea să-i urmeze" sau: 
„Conservatorii? Nişte mincinoşi de ocazie, a căror doctrină a 


12 The Pied Piper, personaj dintr-o legendă medievală, muzician care le-ar 
fi promis locuitorilor din orăşelul german Hameln că-i scapă de şobolanii 
care le infestaseră comunitatea în anul 1284. Cu ajutorul trâmbiţei (sau 
al fluierului) la care cânta, el a atras rozătoarele în apele râului Weser. 
Fiindcă locuitorii nu i-au plătit suma promisă, trâmbiţaşul le-a atras 
copiii cu cântecul său irezistibil până într-o grotă de unde nici unul n-a 
mai ieşit vreodată. 


— 78 — 





Atlasul Norilor 


liberului-arbitru este cea mai mare iluzie“. Şi-atunci, cefei de 
stat îşi doreşte? „Nici unul! Cu cât statul este mai bine 
organizat, cu atât umanitatea lui are de suferit." 

Oricât ar fi de irascibil, Ayrs este unul dintre puţinii 
oameni din Europa a căror influenţă mi-aş dori să stea la 
baza creativităţii mele. Muzicologic vorbind, seamănă cu 
Ianus: un cap priveşte înapoi către romantismul care trage 
să moară, celălalt înspre viitor - aceasta este privirea lui Ayrs 
pe care o urmez. Asistând la felul în care se foloseşte de 
contrapunct şi mixează culorile, îmi rafinez şi eu limbajul în 
feluri nebănuite. Am învăţat mai multe din scurta-mi şedere 
de pân-acum la Zedelghem decât din cei trei ani petrecuţi pe 
lângă tronul lui Mackerras cel Dobitoc, înconjurat de Banda 
lui Veselă de Onanişti. 

Prietenii lui Ayrs şi ai doamnei Crommelynck vin în vizită 
regulat. într’o săptămână obişnuită, ne putem aştepta la 
unul sau mai mulţi musafiri în două sau trei seri. Solişti care 
se întorc de la Bruxelles, Berlin, Amsterdam sau mai ştiu eu 
de unde; cunoştinţe din anii petrecuţi de Ayrs ca prospătură 
în Florida sau la Paris; bunul şi vechiul lui prieten Morty 
Dhondt cu soţia. Dhondt deţine câte un atelier de prelucrare 
a diamantelor atât la Bruges, cât şi la Anvers, vorbeşte o 
serie întreagă, dar nedefinită, de limbi, născoceşte jocuri de 
cuvinte îmbârligate şi poliglote, care necesită explicaţii 
interminabile, susţine financiar diverse festivaluri şi se 
lansează în driblinguri metafizice cu Ayrs. Doamna Dhondt 
este la fel ca doamna Crommelynck, numai că de zece ori mai 
intensă - într’adevăr, este o creatură de speriat, care se 
ocupă de Clubul Ecvestru belgian, conduce ea însăşi 
automobilul Bugatti al familiei şi cară peste tot în braţe un 
pechinez pe nume Wei-wei, ca un puf de pudrieră. Vei mai da 
cu siguranţă peste ea în viitoarele scrisori. 

La capitolul rubedenii, lucrurile sunt ceva mai simple: Ayrs 
a fost singurul copil la părinţi, iar familia Crommelynck, 
odinioară influentă, l’a renegat pe unul dintre membrii săi, 
un geniu pervers care s’a declarat de partea cui nu trebuia în 
momentele decisive ale războiului trecut. Cei care n’au murit 


— 79 — 





David Mitchell 


pe front fie au sărăcit, fie au sucombat în faţa bolilor înainte 
ca Ayrs şi soţia lui să se întoarcă din Scandinavia. Alţii au 
murit după ce s’au refugiat peste Ocean. Fosta guvernantă a 
doamnei Crommelynck şi câteva mătuşi firave mai trec din 
când în când şi se aşază cuminţi într’un colţ, unde stau ca 
nişte cuiere vechi de pălării. 

Săptămâna trecută, în A Doua Zi de Migrenă, a trecut 
neanunţat compozitorul Tadeusz Augustowski, un mare 
susţinător al lui Ayrs în Cracovia lui de baştină. Doamna 
Crommelynck nu era acasă, iar doamna Willems a venit la 
mine agitată nevoie mare, implorându-mă să-l întreţin eu pe 
ilustrul musafir. Nu puteam să nu mă prezint la înălţime. 
Franceza lui Augustowski este la fel de bună ca a mea, drept 
care ne-am petrecut după-amiaza pescuind şi certându-ne pe 
tema dodecafoniştilor. El crede că toţi sunt nişte şarlatani, eu 
- nu. Mi-a povestit anecdote cu instrumentişti din timpul 
războiului şi mi-a spus o glumă indescriptibil de porcoasă, 
care presupune o gesticulaţie întreagă, aşa că va trebui să 
aşteptăm până la prima întâlnire ca să ţi-o spun. Eu am 
prins un păstrăv cât două lungimi de palmă; Augustowski a 
băgat în traistă un monstru de ocheană. Ayrs era treaz la 
apusul soarelui, când ne-am întors, iar polonezul i-a spus că 
mare noroc dăduse peste el când mă angajase. Ayrs a 
bombănit ceva de genul: „Absolut“. Fermecătoare lauda lui 
Ayrs. Doamna Willems n’a fost câtuşi de puţin enchantee 13 
când a văzut trofeele noastre solzoase, dar tot le-a eviscerat 
şi le-a prăjit în unt sărat, de se topeau dup’aceea pe furculiţa 
de peşte. Augustowski mi-a lăsat cartea lui de vizită când a 
plecat, a doua zi dimineaţa. Are un apartament pe care şi-l 
ţine în Langham Court pentru când ajunge la Londra şi m’a 
invitat să locuiesc la el în timpul festivalului de anul viitor. 
Cucuriguuuu! 

Chăteau Zedelghem nu este chiar Casa familiei Usher, cum 
pare la prima vedere. Ce-i drept, aripa lui de vest, cu 


13 încântată (fr.). 


— 80 — 





Atlasul Norilor 


obloanele ferecate şi praful gros de-un deget, ca să poată fi 
plătită modernizarea şi întreţinerea celei de est, se află într’o 
stare jalnică şi mă tem că va ajunge pe mâna demolatorilor 
peste nu f. mult timp. I-am cercetat încăperile într’o după- 
amiază ploioasă. Prăpăd făcut de umezeală; bucăţi de 
tencuială agăţate în reţele întregi de pânze de păianjen; 
căcăreze de şoareci şi de lilieci presărate pe dalele de piatră 
roase; măştile de tencuială de deasupra căminelor - subţiate 
zdravăn de trecerea timpului. Aceeaşi poveste în exterior: 
pereţii de cărămidă au nevoie de liant; unele ţigle de pe 
acoperiş lipsesc; câteva creneluri s’au prăbuşit şi zac 
grămadă la pământ; apa de ploaie a săpat şanţuri în gresia 
medievală. Familia Crommelynck a făcut bani frumoşi cu 
investiţiile din Congo, dar niciun membru bărbat din familie 
nu a supravieţuit războiului, iar „locatarii“ nemţălăi de la 
Zedelghem au şterpelit orice li s’a părut demn de a fi 
şterpelit. 

Aripa estică, în schimb, este un cuibuşor foarte 
confortabil, chiar dacă lemnăria acoperişului pârâie ca o 
corabie ori de câte ori se stârneşte vântul. Are un sistem de 
încălzire centrală cusurgiu şi unul de iluminat electric 
rudimentar, ale cărui comutatoare pârâie din când în când. 
Tatăl doamnei Crommelynck s’a dovedit suficient de 
prevăzător şi a învăţat-o pe fiica sa tot ce trebuie să ştie 
despre administrarea moşiilor, iar acum ea îşi dă terenurile 
în arendă fermierilor din vecinătate şi, din câte-am înţeles, 
mai-mai că şi-a făcut proprietatea rentabilă. Nu-i de colo o 
asemenea realizare în epoca şi-n zilele acestea. 

Eva este şi acum o domnişorică uşurică, detestabilă ca 
surorile mele, dar cu o inteligenţă pe măsura ostilităţii. în 
afară de Nefertiti a ei cea nepreţuită, are două hobby-uri: să 
pună bot şi să joace rolul de martiră. îi place să le facă să 
plângă pe servitoarele mai slabe de înger, după care intră ca 
o furtună şi anunţă: „Mamă, iarăşi a făcut o criză de plâns, 
nu poţi s’o educi să se poarte cuviincios?“ în ceea ce mă 
priveşte, a stabilit că nu sunt o ţintă uşoară, aşa că s’a 
angajat într’un război de uzură: „Tată, cât mai stă domnul 


— 81 — 





David Mitchell 


Frobisher la noi în casă?“; „Tată, domnului Frobisher îi 
plăteşti la fel ca lui Hendrick?“; „Ei, mamă, întrebam şi eu, 
nu ştiam că durata şederii domnului Frobisher este un 
subiect atât de delicat“. Mă lasă fără replică, nu-mi place să 
recunosc, dar asta e. Am avut o nouă întâlnire - de fapt, o 
confruntare, ăsta e termenul potrivit - chiar acum, sâmbăta 
trecută. Mă dusesem cu cartea de căpătâi a lui Ayrs, Aşa 
grăit-a Zarathustra, pe insula cu sălcii din mijlocul lacului, pe 
care se ajunge trecând podeţul cu dale de piatră. Era o după- 
amiază sufocantă - chiar şi la umbră, năduşeam ca un porc. 
După numai zece pagini, am avut senzaţia că Nietzsche mă 
citea pe mine, şi nu eu pe el, aşa c’am stat mai departe şi 
m’am uitat la barcagiii de pe apă şi la tritoni, în timp ce 
orchestra din mintea mea interpreta piesa lui Fred Delius, 
Aer şi dans - o siropoşenie florentină, dar partea de flaut 
somnoros nu e rea deloc. 

La un moment dat, m’am trezit într’un şanţ atât de adânc, 
încât cerul nu mai era decât o dunguliţă undeva, sus de tot, 
luminată de lanterne mai strălucitoare decât lumina zilei. 
Nişte sălbatici patrulau pe fundul şanţului, călare pe 
şobolani uriaşi, cafenii, cu colţi înfricoşători, care adulmecau 
pe toţi cei proveniţi din clasa muncitoare şi-i rupeau în 
bucăţi. Eu mă plimbam, încercând să arăt ca un burghez şi 
stăpânindu-mă să n’o iau la fugă panicat, când m’am întâlnit 
cu Eva. 

— Ce dracului cauţi şi tu pe-aici? am întrebat-o, iar ea mi- 
a întors-o furioasă: 

— Ce lac appartient a ma familie depuis cinq siecles! Vous 
etes ici depuis combien de temps exactement? Bien trois 
semaines! Alors vous voyez, je vais ou bon me semble! - Lacul 
ăsta aparţine familiei mele de cinci secole! Dumneavoastră 
sunteţi aici de cât timp, mai exact? Numai de trei săptămâni! 
Ei, atunci, vedeţi, merg pe unde am eu chef! 

Furia ei căpătase o formă aproape fizică - un pumn în 
mutra umilului tău corespondent. Avea şi de ce, doar o 
acuzasem că intrase fraudulos pe moşia maică-sii! De-acum 
treaz de-a binelea, n’am nimerit să mă ridic mai repede în 


— 82 — 





Atlasul Norilor 


picioare şi să-mi cer mii de scuze, întrucât vorbisem în timp 
ce visam cu ochii deschişi. Am uitat însă cu desăvârşire de 
lac şi am plonjat în el ca un tâmpit ce sunt. Leoarcă m’am 
făcut! Norocul meu că iazul nu-mi ajungea decât până la 
buric şi că Dumnezeu îl păzise pe Nietzsche cel preţios al lui 
Ayrs de o baie cum făcusem eu. Când Eva şi-a mai potolit 
oarecum hohotele de râs, i-am spus că mă bucuram s’o văd 
şi altfel decât botoasă. Mi-a răspuns în englezeşte că aveam 
lintiţă în păr. N’am găsit altceva decât s’o fac pe 
condescendentul, lăudându-i talentul în materie de limbi 
străine. Ea mi-a trimis mingea în teren: 

— Nu-i nevoie de mare lucru ca să impresionezi un englez. 

Şi dusă a fost. Abia mai târziu mi-a venit în minte o replică 
usturătoare, aşa că fata a câştigat setul respectiv. 

Acum, fii atent la ce-ţi spun despre cărţi şi avuţii. 
Băgându-mi eu nasul printr-un raft cu cărţi din camera mea, 
am dat peste un volum ciudat, dezmembrat, şi aş vrea să-mi 
cauţi tu un exemplar complet. începe de la pagina nouăzeci 
şi nouă, are coperţile lipsă şi legătura desfăcută. Din puţinul 
pe care-1 pot reconstitui, este vorba de jurnalul unei călătorii 
de la Sydney până în California, pe care a făcut-o un notar 
din San Francisco, pe nume Adam Ewing. Se pomeneşte 
acolo despre goana după aur, aşa că presupun că trebuie să 
fi avut loc prin 1849 sau 1850. Jurnalul pare să fi fost 
publicat postum de către fiul acestui Ewing (?), care mă 
trimite cu gândul la năucul de Căpitan Delano al lui Melville 
din Benito Cereno, cel orb faţă de toţi complotiştii - el, unul, 
n’a mirosit că omul lui de încredere, un anume doctor Henry 
Goose [sic], este un vampir şi-i alimentează ipohondria ca să- 
1 poată otrăvi lent şi să-i ia banii. 

Ceva nu e-n regulă în privinţa autenticităţii acestui jurnal: 
parcă e prea bine structurat şi are şi un limbaj care sună 
oarecum fals - dar cine şi-ar bate capul să măsluiască un 
asemenea jurnal şi de ce? 

Spre marea mea dezamăgire, povestea se termină brusc, în 
mijlocul unei propoziţii, după numai vreo patruzeci de pagini, 
unde s’a desfăcut legătura. Am căutat de sus până jos în 


— 83 — 





David Mitchell 


bibliotecă, să găsesc şi restul blestemăţiei. în zadar. Nu e 
deloc în interesul nostru să le atragem atenţia fie lui Ayrs, fie 
doamnei Crommelynck despre avuţia lor bibliografică 
neinventariată nicăieri, aşa că sunt în pom. Vrei tu să-l 
întrebi pe Otto Jansch, cel de pe strada Caithness, dacă-i 
spune ceva numele acesta, Adam Ewing? O carte citită pe 
jumătate este ca o partidă de amor oprită în plin avânt. 

Vei găsi alăturat un inventar al celor mai vechi ediţii din 
biblioteca de la Zedelghem. După cum vezi, unele piese sunt 
f. vechi, de la începutul secolului al XVII-lea, aşa că tu 
trimite-mi cât de curând cele mai bune oferte ale lui Jansch 
şi ţine-1 pe zgârciobul ăla să fiarbă la foc mic, spunându-i 
aşa, ca din întâmplare, că s’au arătat interesaţi şi buchinişti 
de la Paris. 

Al tău, 
R.F. 


* * * 


CHÂTEAU ZEDELGHEM 
28-VII-1931 


Sixsmith, 

Motiv de măruntă sărbătoare: acum două zile, Ayrs şi cu 
mine am terminat prima noastră piesă scrisă în colaborare, 
un scurt poem simfonic intitulat Der Todtenvogel. Când am 
dezgropat piesa, era un fel de orchestraţie ternă a unui vechi 
imn teuton, lăsată baltă şi fără noimă pe când Ayrs îşi 
pierdea vederea. Noua noastră versiune este o creatură 
bizară. împrumută anumite sonorităţi din Inelul lui Wagner, 
apoi tema e topită într’un coşmar stravinskian ţinut la 
respect de fantome sibeliene. Cumplită, încântătoare - îmi 
pare rău că n’o poţi asculta. Se încheie cu un solo de fluier, 
dar nu cu tot felul de volute flautiste, ci mai curând cu 
pasărea morţii din titlu, care-i blestemă deopotrivă pe primii 
şi pe ultimii născuţi. 


— 84 — 





Atlasul Norilor 


Augustowski ne-a făcut o nouă vizită ieri - se întorcea de 
la Paris. A citit partitura şi-a potopit-o cu laude ca un 
servant de pe locomotivă care aruncă lopată după lopată de 
cărbuni în cazan. Şi bine a făcut! Este cel mai desăvârşit 
poem simfonic - după ştiinţa mea - care a fost scris de la 
război încoace; şi crede-mă, Sixsmith, că sunt în el câteva 
idei bune care-mi aparţin. Presupun că un asistent ca mine 
trebuie să se împace cu ideea că renunţă la partea lui de 
autorat; numai că niciodată nu este uşor să-ţi muşti buza. 
Partea frumoasă abia acum vine însă: Augustowski vrea să 
ne cânte lucrarea în primă audiţie la festivalul de la Cracovia, 
cu el însuşi ca dirijor, peste numai trei săptămâni! 

Ieri m’am trezit când s’a crăpat de ziuă şi mi-am petrecut 
toată ziua transcriind un exemplar pe curat. Nu ştiu de ce, 
dar nu mi s’a mai părut aşa de scurtă. Mi-a anchilozat mâna 
cu care am scris şi liniile muzicale mi s’au înfipt în pleoape, 
dar până la cină am terminat. Cinci sticle de vin am băut 
împreună, patru inşi, ca să udăm reuşita. La desert, cel mai 
bun muscat. 

De-acum, sunt omul providenţial de la Zedelghem. De f. 
mult timp n’am mai fost un om providenţial pentru nimeni şi 
zău dacă nu-mi place. Iocasta mi-a propus să mă mut din 
camera de oaspeţi într’unul dintre dormitoarele mai mari, 
neocupate, de la etajul al doilea, pe care să mi-1 mobilez eu 
cum îmi place, cu tot ce-mi atrage atenţia prin restul 
camerelor de la Zedelghem. Ayrs a fost de acord cu 
propunerea, deci am zis că aşa voi face. Spre deliciul meu, 
Domnişorica Uşurică şi-a pierdut sângele rece şi a scâncit: 

— Vai, da’ de ce nu-1 menţionezi şi-n testament, mamă? De 
ce nu-i dai şi jumătate de moşie? 

Şi s’a ridicat de la masă fără să se scuze. 

Ayrs a croncănit suficient de tare ca ea să audă: 

— Prima idee bună pe care a avut-o fata asta în ultimii 
şaptesprezece ani! Măcar Frobisher îşi câştigă amărâta de 
existenţă! 

Nici n’au vrut s’audă, amândoi, de scuzele mele, au zis că 
Eva era cea care trebuia să-şi ceară iertare, care trebuia să 


— 85 — 





David Mitchell 


renunţe la viziunea aceasta precopernicană asupra 
universului, care s’ar învârti numai şi numai în jurul ei. 
Muzică divină în urechile mele! Tot despre Eva: ea şi alte 
douăzeci de colege de clasă urmează să plece în Elveţia f. 
curând, ca să înveţe timp de câteva luni la o şcoală de maici. 
Altă muzică divină! Ca şi cum ţi-ar cădea un dinte stricat cu 
de la el putere. Noua mea cameră este suficient de mare 
pentru un dublu de badminton; are un pat cu baldachin ale 
cărui draperii a trebuit să le scutur de moliile de anul trecut; 
pielea de Cordoba, veche de secole, se cojeşte de pe pereţi 
precum solzii dragonului, dar în felul ei n’arată rău; glob de 
hârci 14 indigo; dulap cu intarsii din lemn de nuc; şase fotolii 
ministeriale şi un secretaire de paltin la care stau chiar acum 
şi scriu aceste rânduri. Caprifoiul creează o dantelărie 
întreagă de lumină. Către sud se văd boschetele savant 
modelate răsărind din pietrişul sur; către vest, vacile 
păscând pe pajişti şi clopotniţa bisericii înălţându-se dincolo 
de ele. Clopotele ei sunt adevăratul meu ceas. (Adevărul este 
că Zedelghemul geme de o mulţime de orologii vechi care bat 
unul mai devreme, altul mai târziu, ca un Bruges în 
miniatură.) în linii mari, arată ceva mai grozav decât 
încăperile noastre de pe Aleea Whyman şi ceva mai puţin 
grozav decât cele de la Savoy sau de la Imperial, dar este o 
cameră spaţioasă şi liniştită. Asta dacă nu fac eu ceva 
nepotrivit sau indiscret. 

Ceea ce m’aduce la subiectul Iocasta Crommelynck. Să-mi 
crape mie ochii, Sixsmith, dacă femeia n’a început, 
deocamdată subtil, să-mi cânte serenade. Ambiguitatea din 
vorbele, din privirile ei, din gesturile pe care le face cu 
mâinile parcă-i prea evidentă ca să fie întâmplătoare. Uite, 
hai să vedem ce crezi şi tu. Ieri după-masă, eram în camera 
mea şi studiam nişte piese rare de tinereţe ale lui Balakirev, 


14 Witch-ball - sferă de sticlă, de obicei colorată, care se atârna la 
ferestrele caselor englezeşti în secolul al XVIII-lea, pentru a ţine la 
distanţă spiritele malefice, farmecele şi ghinionul. 


— 86 — 





Atlasul Norilor 


când m’am trezit cu doamna Crommelynck bătându-mi la 
uşă. Era îmbrăcată cu jacheta de călărie şi avea părul răsucit 
în sus şi prins cu agrafe, ceea ce-i lăsa la vedere ceafa mai 
degrabă ispititoare. Zice: 

— Soţul meu vrea să-ţi facă un cadou - şi, dacă eu tot mă 
dădusem la o parte, intră. Uite. Ca să marcheze faptul c’aţi 
terminat Pasărea morţii. Ştii, Robert - şi a rostogolit pe limbă 
r-ul de la Robert -, Vyvyan e-atât de fericit că poate lucra din 
nou. De ani de zile nu l-am mai văzut atât de vioi. Asta-i aşa, 
o amintire. Pune-o pe dumneata - şi mi-a întins o vestă 
splendidă, o piesă de mătase în stil otoman, cu un model 
mult prea elaborat ca să fie vreodată la modă sau demodat. 
Am cumpărat-o în luna noastră de miere, de la Cairo, când 
Vyvyan avea vârsta dumitale de-acum. El oricum n’o mai 
poartă. 

M’am declarat flatat, dar am şi protestat spunând că nu 
puteam accepta o piesă de îmbrăcăminte cu atât de mare 
valoare sentimentală. Zice: 

— Tocmai de-aceea vrem s-o porţi dumneata. E ţesută din 
amintirile noastre. Te rog, probeaz-o. Am făcut ce mi-a spus, 
iar ea m’a mângâiat pe piept sub pretextul (?) că voia să 
îndepărteze scamele. Vino la oglindă! mi-a spus. Am urmat-o. 
Cucoana s’a postat la o palmă în spatele meu. Arată prea 
bine ca să fie lăsată pradă moliilor, nu eşti de acord? Am fost 
de acord. Ea a scos un zâmbet ca o lamă cu două tăişuri. 
Dac’am fi fost într’un roman inspirat de-al lui Emily, 
seducătoarea l-ar fi cuprins pe nevinovat cu braţele, dar 
Iocasta lucra într’un mod ceva mai precaut. Ai exact aceeaşi 
siluetă pe care-o avea şi Vyvyan la vârsta dumitale. Curios, 
nu crezi? 

Ba da, iarăşi am fost de acord cu ea. Cu unghiile mi-a tras 
o şuviţă de păr care mi se prinsese de vestă. Nici n’am 
respins-o, nici n’am încurajat-o. Lucrurile astea nu trebuie 
să fie grăbite. Doamna Crommelynck a plecat fără nicio 
vorbă. 

La prânz, Hendrick a povestit că locuinţa doctorului Egret 
din Neerbeke fusese jefuită. Din fericire, nimeni nu fusese 


— 87 — 





David Mitchell 


rănit, dar poliţia a emis un avertisment ca toată lumea să fie 
cu ochii în patru la ţigani şi vagabonzi. Casele se cereau 
asigurate pe timp de noapte. locaş ta s’a cutremurat toată şi 
s’a declarat bucuroasă că eram şi eu la Zedelghem, ca s’o 
apăr. Am recunoscut că mă descurcasem binişor ca pugilist 
la Eton, dar le-am spus că nu mă văd în stare să pun pe fugă 
o bandă întreagă de derbedei. Eventual să-i fi ţinut eu 
prosopul lui Hendrick, în timp ce le trăgea el o chelfăneală 
zdravănă? Ayrs n’a comentat, dar în seara cu pricina şi-a 
scos Luger -ul din sacul de pânză. Iocasta l-a certat pe Ayrs 
că-şi arăta pistolul la masă, dar el n’a băgat-o în seamă. 

— Când ne-am întors de la Gothenburg, am găsit fiara 
asta, plus cartuşele aferente, ascunse-n dormitorul cel mare, 
sub o scândură desprinsă din podea, a explicat el. Căpitanul 
prusac ori a plecat în mare grabă, ori a pus careva mâna pe 
el şi l-a omorât. îşi ţinea pistolul acolo, probabil, ca să-l aibă 
la îndemână împotriva răzvrătiţilor sau a musafirilor 
nepoftiţi. Eu îl am lângă pat din aceleaşi motive. 

Am întrebat dacă puteam să-l ţin şi eu, fiindcă nu mai 
pusesem niciodată mâna pe vreo armă de foc. 

— Da’ bineînţeles, a răspuns Ayrs şi mi l-a întins. Până şi 
ultimul fir de păr de pe trup mi s-a zbârlit. Chestia aia de fier 
compactă omorâse cel puţin o dată - mi-aş fi pus rămăşag 
moştenirea, presupunând c’aş mai fi avut aşa ceva. Deci, vezi 
tu - a adăugat Ayrs cu un hohot de râs gâjâit -, oi fi eu 
bătrân, orb şi olog, dar tot mai am un dinte, doi în gură, ca 
să muşc. Un orb cu un pistol mai are f. puţin de pierdut, 
închipuie-ţi ce prăpăd aş putea face! 

Nu ştiu să spun dacă doar mi-am închipuit ameninţarea 
din vocea lui. 

Excelente veştile de la Jansch, dar lui să nu-i zici. îţi voi 
trimite prin poştă respectivele trei volume, dar de la Bruges, 
cu proxima ocazie când ajung acolo - dirigintele poştei de 
aici, din Neerbeke, are o fire scormonitoare şi nu-mi inspiră 
încredere. Ia-ţi precauţiile obişnuite. Trimite-mi partea mea 
la Banca Naţională a Belgiei, Sucursala Bruges - Dhondt a 
pocnit din degete şi directorul mi-a şi deschis un cont. Sunt 


— 88 — 





Atlasul Norilor 


absolut convins că nu mai au în evidenţă niciun alt Robert 
Frobisher. 

Vestea cea mai bună dintre toate: am început să compun 
din nou pe cont propriu. 

Al tău, 
R.F. 


* * * 


ZEDELGHEM 

16-VIII-1931 


Sixsmith, 

Vara a căpătat aspecte senzuale: soţia lui Ayrs şi cu mine 
suntem amanţi. Nu te speria! Numai în sens trupesc. într’o 
noapte, săptămâna trecută, a venit la mine-n cameră, a 
încuiat uşa după ea şi, fără să scoatem o vorbă niciunul, nici 
celălalt, s’a dezbrăcat. Nu vreau să par fudul, dar vizita ei nu 
m’a luat prin surprindere. Ba chiar lăsasem uşa crăpată în 
aşteptarea ei. Zău aşa, Sixsmith, ar trebui să-ncerci şi tu să 
faci amor în linişte deplină. Toată harababura cu pricina se 
transformă în adevărat extaz, dacă faci bine şi-ţi pui stavilă 
gurii. 

Când îi descui trupul unei femei, şi cutia de confidenţe i se 
revarsă. (Ar trebui să le-ncerci şi tu o dată - femeile, vreau să 
zic.) Va fi având vreo legătură acest lucru cu nepriceperea lor 
flagrantă la jocurile de cărţi? După Actul în sine, eu aş fi fost 
fericit să stau întins în legea mea, dar Iocasta a vorbit 
întruna, impulsivă, ca şi cum ar fi vrut să îngroape secretul 
nostru cel mare şi negru sub unele mai mărunte, cenuşii. Am 
aflat că Ayrs se pricopsise cu sifilis de la un bordel din 
Copenhaga, în 1915, într’o perioadă mai lungă de trai 
separat, şi că din anul acela nu-şi mai bucurase nevasta. 
După naşterea Evei, doctorul i-a spus Iocastei că nu mai 
putea concepe niciun alt copil. Acum este f. selectivă în 
privinţa aventurilor ocazionale, dar profită de ele fără niciun 


— 89 — 





David Mitchell 


scrupul. Insistă că tot îl mai iubeşte pe Ayrs. Eu am mormăit 
a îndoială. Iubirea care iubeşte fidelitatea este un mit 
născocit de oameni din propriile îndoieli, mi-a replicat ea. 

Am vorbit şi despre Eva. Mama ei se teme că s’a concentrat 
atât de tare să-i inoculeze fiicei simţul moral, încât n’au mai 
avut vreme să se împrietenească, iar acum, pare-se, le 
desparte calul acela. Eu am mai şi moţăit în timpul acestor 
drame de doi bani; dar pe viitor trebuie să fiu mai precaut în 
privinţa danezilor şi a stabilimentelor daneze în mod special. 

I. a mai vrut încă o repriză, lipindu-se lacom de mine. I-am 
făcut pe plac. Are un trup de călăreaţă, mai vânos decât 
găseşti în mod normal la o femeie matură, şi o tehnică mai 
bună decât multe mânze pe care le-am călărit pentru câte 
zece şilingi. îţi vine să crezi c’a avut de-a face cu o herghelie 
întreagă de tineri armăsari, pe care i-a poftit să se vâre-n 
hăţurile ei. Păi, zi şi tu, exact în momentul în care-am aţipit 
ultima oară, mi-a spus: 

— Debussy a petrecut odată, înainte de război, o 
săptămână la Zedelghem. Chiar în patul ăsta a dormit, dacă 
ţin bine minte. 

O anumită nuanţă din tonul pe care-a spus-o parcă mi-a 
sugerat că dormise şi ea cu el. Nu este imposibil. Orice, 
numai fustă să aibă, dacă-i adevărat ce-am auzit despre 
Claude - plus că el mai era şi francez. 

Când a bătut la uşă Luciile, a doua zi dimineaţa, cu apa 
mea de bărbierit, eram singur cuc. La micul dejun, I. s-a 
purtat cu tot atâta nonşalanţă ca şi mine, din câte am 
constatat cu bucurie. Ba chiar mi-a servit o replică acidă 
când am răsturnat nişte gem pe covorul din sufragerie, 
obligându-1 pe V.A. s’o pună la punct: 

— Nu mai fi şi tu aşa o pacoste, Iocasta! Că doar nu 
mânuţele tale delicate vor avea de frecat pata aia. 

Adulterul este un duet greu de interpretat, Sixsmith, la fel 
ca bridge-ul contractual - fereşte-te de parteneri mai puţin 
inspiraţi decât tine, altfel rişti să provoci un scandal urât de 
tot. 

Vinovăţie? Absolut deloc. Triumful celui care pune coarne? 


— 90 — 





Atlasul Norilor 


Nu - nu neapărat. Alaltăieri-seară i-am avut la cină pe soţii 
Dhondt, şi doamna D. a cerut nişte muzică de pian care să-i 
ajute mai bine la digestie, aşa c’am cântat piesa aceea, 
îngerul din Mons, pe care-am scris-o împreună cu tine acum 
două veri, când am fost în vacanţă în Insulele Scilly - cu 
toate c’am trecut sub tăcere autorul, spunând că o 
compusese „un prieten“. Ei, am rescris-o. E mult mai bună, 
mai fluidă şi mai subtilă decât acele pastişe dulcege 
schubertiene pe care le-a scremut V.A. Când avea el douăzeci 
şi ceva de ani. Iocastei şi soţilor Dhondt le-a plăcut atât de 
mult, încât au insistat pentru un bis. Abia intrasem în ea 
preţ de şase măsuri, când V.A. şi-a exercitat dreptul - până 
atunci neştiut de nimeni - de veto: 

— Eu l-aş sfătui pe prietenul dumitale să-i stăpânească pe 
Antici înainte de a se da în bărci cu Modernii. Sună a sfat 
destul de nevinovat, nu? Şi totuşi, a rostit cuvântul prietenul 
pe un ton din care eu am înţeles limpede că era perfect 
conştient de adevărata identitate a aşa-zisului meu prieten. 
Poate că acelaşi truc îl folosise şi el când fusese la Oslo, în 
vizită la Grieg? apoi a mai adăugat: Fără o stăpânire 
temeinică a contrapunctului şi armoniei, tipul ăsta n’o să 
reuşească niciodată nimic altceva decât un talmeş-balmeş de 
jonglerii născute din infatuare. Spune-i prietenului dumitale 
c’aşa am zis eu. 

Am fiert în suc propriu, în tăcere. V.A. i-a spus Iocastei să 
pună un disc de gramofon cu o înregistrare a cvintetului său 
de suflători, Sirocco. Ea l-a ascultat fără să comenteze pe 
bătrânul tiran belicos. Drept consolare, mi-am adus aminte 
cum era trupul Iocastei pe sub rochia de vară din crep de 
mătase şi cum venea ea şi se vâra nesătulă în patul meu. F. 
bine, uite c’o să mă bucur niţel de coarnele pe care i le-am 
pus patronului meu. Aşa-i trebuie. Un pedant bătrân şi 
bolnav rămâne în primul rând un pedant. 

Augustowski a trimis o telegramă enigmatică după 
festivalul de la Cracovia. îţi traduc din franceză: PRIMA 
PASĂRE A MORŢII PERPLEXITATE STOP DOUA 
INTERPRETARE ÎNCĂIERARE STOP TREIA ADORAŢIE STOP 


— 91 — 





David Mitchell 


PATRA DISCUŢII APRINSE ORAŞ STOP. N’am fost prea siguri 
de ce trebuia să credem până n’au sosit şi tăieturile din ziare, 
chiar în siajul telegramei, traduse de Augustowski pe spatele 
unui caiet-program de concert. Ei bine, Pasărea morţii a 
devenit o cause celebrei Din câte-am înţeles noi, criticii au 
interpretat modul în care sunt dezintegrate în ea temele 
wagneriene ca pe un afront făţiş la adresa Republicii 
germane. O grupare de parlamentari naţionalişti au pus 
cuţitul la gâtul organizatorilor festivalului pentru un al 
cincilea spectacol. Teatrul, prevăzând încasările, a cedat cu 
plăcere. Ambasadorul german a depus o plângere oficială, 
aşa că un şaselea concert s-a desfăşurat după numai 
douăzeci şi patru de ore, cu toate biletele vândute. Efectul 
întregii nebunii este că lui Ayrs îi creşte cotaţia la bursă de 
trece prin tavan, peste tot cu excepţia Germaniei, unde se 
pare că este arătat cu degetul drept un evreu diabolic. Ziarele 
de anvergură naţională de pe tot continentul i-au scris şi-i 
cer interviuri. Mie-mi revine plăcerea de a le răspunde 
tuturor cu un refuz formal, politicos, dar ferm. 

— Sunt prea ocupat să compun, bombăne Ayrs. Dacă vor 
să ştie „ce-am vrut să spun“, de ce nu-mi ascultă nenorocita 
de muzică? 

îi prieşte, însă, toată atenţia care i se dă. Până şi doamna 
Willems recunoaşte că, de când am sosit eu, Stăpânul parcă 
s’a mai revigorat. 

Pe frontul Eva, ostilităţile continuă. însă e îngrijorător felul 
în care a mirosit ea ceva putred între mine şi tatăl meu. Se 
întreabă, de faţă cu toată lumea, de ce nu primesc nici măcar 
o scrisoare din partea familiei sau de ce nu pun să-mi fie 
trimise haine. M’a întrebat dacă vreuna dintre surorile mele 
n-ar dori să devină prietena ei epistolară. Ca să mai câştig 
timp, n’am avut ce face şi i-am promis că le voi transmite 
propunerea ei, aşa că s’ar putea să mai am nevoie de tine 
pentru înc-o făcătură. Să ai grijă să fie fără cusur! Vulpiţa 
asta aproape că este varianta mea feminină. 

Anul acesta, în Belgia, luna august ne coace. Pajiştea s’a 
gălbejit, grădinarul se teme să nu izbucnească vreun foc, 


— 92 — 





Atlasul Norilor 


fermierii sunt îngrijoraţi în privinţa recoltei - dar tu să-mi 
arăţi un fermier împăcat şi eu îţi voi arăta un dirijor sănătos 
la cap. Acum lipesc acest plic şi-o şi pornesc înspre poşta din 
sat, prin pădurea de dincolo de lac. Nu se face să las tocmai 
aceste pagini să mucegăiască pe-aici, ca să dea peste ele o 
anume băgăreaţă de şaptesprezece ani. 

Chestiunea cea mai importantă: da, sigur că mă duc la 
Bruges să mă-ntâlnesc cu Otto Jansch, ca să-i înmânez 
direct toate manuscrisele miniate, dar ţie-ţi revine sarcina să 
negociezi. Nu vreau să afle Jansch de a cui ospitalitate mă 
bucur eu aici. La fel ca toţi negustorii, şi Jansch este un 
hrăpăreţ chelios şi nesătul, numai că el e şi mai şi. N’ar ezita 
nicio clipă să mă şantajeze ca să mai scad preţul - dacă nu 
chiar să mă facă să renunţ cu totul la preţ. Spune-i că mă 
aştept la plată pe loc, în bancnote noi şi foşnitoare - nu 
vreau s’aud de aranjamentele lui cu credite dubioase. Imediat 
dup-aceea, îţi expediez un mandat poştal în care voi include 
şi suma pe care mi-ai împrumutat-o. în felul acesta, nu vei 
putea fi acuzat de nimic, dacă afacerea se impute. Eu sunt 
deja căzut în dizgraţie şi deci n’am ce reputaţie să-mi stric 
demascându-1. Spune-i asta şi lui Jansch. 

Al tău, 
R.F. 


* * * 


ZEDELGHEM 
16-VIII-1931 - SEARA 


Sixsmith, 

Scrisoarea ta plicticoasă, venită, pasămite, de la 
„consilierul în chestiuni juridice" al tatălui meu, a fost un as 
de caro, fără exagerare. Bravo! Am citit-o cu voce tare la 
micul dejun; n’a suscitat decât un interes pasager. Ştampila 
poştei din Saffron Walden - altă lovitură de maestru. Chiar 
ţi-ai mişcat fundul din laboratorul tău până-n Essexul însorit 


— 93 — 





David Mitchell 


la miezul zilei ca s’o pui la poştă personal? Ayrs l-a invitat pe 
„dl. Cummings" al nostru să mă viziteze la Zedelghem, dar 
cum tu scriseseşi că timpul e f. presant, doamna 
Crommelynck l-a pus pe Hendrick să mă ducă până-n oraş 
cu automobilul, ca să semnez acolo documentele. Ayrs a 
bombănit ceva despre o zi de lucru pierdută, dar şi 
bombănitul este la el o plăcere-n sine. 

împreună cu Hendrick, am pornit dis-de-dimineaţă, când 
încă nu se uscase rouă, pe aceleaşi drumuri pe care am sosit 
cu bicicleta la începutul verii. Purtam o jachetă elegantă de-a 
lui Ayrs - o mare parte din conţinutul dulapului de la el din 
cameră gravitează înspre al meu, dacă tot au început să mi 
se uzeze cele câteva obiecte salvate din ghearele celor de la 
Imperial. Bicicleta Enfield, am legat-o cu frânghie de bara din 
spate a maşinii, ca să-mi pot onora promisiunea de-a o 
înapoia poliţaiului cel serviabil. Prada noastră legată în piele 
de viţel o camuflasem în hârtie de muzică, în condiţiile în 
care toată lumea de la Zedelghem ştie că nu umblu niciodată 
fără astfel de foi la mine, şi o ascunsesem de privirile 
curioase într’o taşcă răpănoasă, pe care mi-am însuşit-o. 
Hendrick coborâse capota automobilului Cowley, aşa încât 
bătea vântul prea tare ca să facem conversaţie. Mai e şi 
taciturn individul, aşa cum se cuvine să fie cineva de condiţia 
lui. Curios lucru, dar de când am început s’o satisfac pe 
doamna Crommelynck, mă simt mult mai iritat în compania 
valetului lui Ayrs, decât în compania lui Ayrs însuşi. (Iocasta 
vine în continuare să-mi ofere favorurile ei, odată la trei sau 
patru nopţi, dar niciodată când este acasă şi Eva, dovedindu- 
se f. înţeleaptă. Şi oricum, nu trebuie să te-mbuibi din prima 
cu toate bomboanele primite cadou de ziua ta.) Stânjeneala 
mea izvorăşte din bănuiala că Hendrick ştie. Sigur că nouă, 
celor de pe treptele de sus ale scării, ne place să ne felicităm 
pentru cât de isteţi suntem, dar pentru cei care freacă 
podelele nu există secrete. Totuşi, nu mă îngrijorez prea tare. 
Nu am pretenţii exagerate de la servitori, plus că Hendrick 
este suficient de isteţ ca să-i ţină partea unei stăpâne 
zvăpăiate, dar cu mulţi ani de trăit, mai degrabă decât unui 


— 94 — 





Atlasul Norilor 


stăpân invalid cu perspectivele lui Ayrs. Iar Hendrick este cu 
adevărat un caz aparte. Greu de ghicit care-i sunt gusturile. 
S’ar putea scoate din el un excelent crupier. 

M’a lăsat în faţa Primăriei, mi-a dezlegat bicicleta şi m’a 
părăsit apoi, pentru a face diverse comisioane şi o vizită de 
convenienţă - aşa mi-a spus - la o soră bolnavă de-a bunicii 
lui. Eu m’am învârtit pe cele două roţi ale mele prin mulţimile 
de gură-cască, elevi şi alţi trecători şi nu m’am rătăcit de 
prea multe ori. La secţia de poliţie, inspectorul meloman a 
făcut mare caz când m’a văzut şi a trimis după cafea şi 
cornuri. A fost încântat să afle că stabilisem o relaţie atât de 
strânsă cu Ayrs. Când am plecat de la el, se făcuse deja ora 
zece, adică exact ora întâlnirii mele. Nu m’am grăbit. Când ai 
de-a face cu negustori, dă bine să-i laşi să te aştepte puţin. 

Jansch stătea proptit de barul de la Le Royal şi m’a 
întâmpinat cu un: 

— Ehe, pe viaţa şi pe ochii mei, dacă nu-i Omul Invizibil 
revenit printre noi la cererea spectatorilor! 

îţi jur, Sixsmith, că harpagonul ăsta bătrân şi pocit arată 
din ce în ce mai respingător de fiecare dată când mi se 
proţăpeşte dinaintea ochilor! Oare o fi având pe undeva, prin 
pod, vreun portret fermecat care se face cu fiecare an mai 
frumos? N’am priceput de ce anume părea să fie atât de 
bucuros că mă vede. M’am uitat în jur, după vreun creditor 
căruia i se vânduse pontul - o singură privire prea 
stăruitoare şi-o luam din loc. Jansch a intuit ce era în mintea 
mea: 

— Da’ bănuitor mai eşti, băiete! Ce crezi, că vreau să-i fac 
necazuri gâştei mele fermecate, care depune asemenea ouă 
de aur? Vino-ncoace - şi mi-a făcut semn cu mâna spre bar - 
, nu mai sta ca pe ghimpi! 

I-am răspuns că simplul fapt de-a mă afla în aceeaşi 
clădire cu el, fie şi-ntr’una atât de mare, mă făcea să stau ca 
pe ghimpi, aşa c’aş fi preferat să ne-apucăm de treabă fără 
întârziere. Şi-a râs în barbă, m’a bătut uşor pe umăr şi m’a 
condus pe scări către camera pe care şi-o rezervase ca să 
putem face tranzacţia. Nu ne-a urmărit nimeni, ceea ce nu 


— 95 — 





David Mitchell 


era câtuşi de puţin o garanţie. Deja îmi părea rău că nu te 
pusesem să-mi aranjezi întâlnirea într’un loc mult mai 
populat, unde să nu poată bătăuşii lui Tam Brewer să-mi 
tragă un sac peste cap, să mă vâre-ntr’un cufăr şi să mă 
salte înapoi la Londra. Eu am scos cărţile din taşcă, iar el şi- 
a scos ochelarii pince-nez din buzunarul de la piept şi s’a 
apucat să le cerceteze la un birou aflat în dreptul ferestrei. A 
încercat să mă facă să mai las din preţ, sub pretextul că 
volumele se aflau într’o stare mai degrabă „convenabilă" 
decât „bună". Eu, foarte calm, le-am învelit la loc în hârtie, 
mi le-am pus înapoi în taşcă şi l-am făcut pe scârţarul de 
evreu să se ţină după mine pe coridoare, până când a 
recunoscut că volumele se aflau, într’adevăr, în stare „bună". 
L-am făcut să mă implore să vin înapoi în camera lui, unde 
bancnotele au fost numărate pe-ndelete, până când suma 
convenită a fost şi cea plătită. Odată afacerea încheiată, 
Jansch a oftat, a pretins că-1 jecmănisem, a zâmbit cu 
subînţeles şi şi-a pus laba păroasă pe genunchiul meu. Zice: 
aşa deci, ajunsesem să vând cărţi. M’a întrebat de ce trebuia 
oare ca afacerile să detroneze plăcerile. Era convins că un 
tânăr berbecuţ găsea şi-n străinătate o folosinţă oarecare 
pentru nişte bani de buzunar, nu? După încă un ceas, l-am 
lăsat pe Jansch dormind şi cu portofelul pustiit. M’am 
îndreptat glonţ spre banca aflată pe cealaltă latură a pieţei şi 
mi-am lăsat treburile în grija secretarei personale a 
directorului. Dulcea pasăre a solvenţei! Cum îi plăcea lui 
Pater atât de mult să spună: „Năduşeala personală este cea 
mai bună răsplată!" (Nu că el însuşi ar fi năduşit vreodată 
excesiv în amvonul lui sinecuristic.) Următoarea oprire am 
făcut-o la Flagstad’s, magazinul de obiecte muzicale din oraş, 
de unde am cumpărat un top de hârtie de muzică, pentru a 
înlocui în ochii oricărei persoane eventual vigilente pachetul 
dispărut din taşca mea. Când am ieşit, am văzut o pereche 
de ghetre bej în vitrina unui pantofar. Am intrat, mi le-am 
cumpărat. Am văzut o tabacheră de şagrin la o tutungerie. 
Mi-am cumpărat-o. 

Mi-au rămas două ceasuri de omorât. Am băut o bere rece 


— 96 — 





Atlasul Norilor 


într’o cafenea, apoi încă una şi încă una, şi am fumat un 
pachet întreg de ţigări franţuzeşti minunate. Banii de la 
Jansch nu sunt comoara fără fund, însă martor mi-e 
Dumnezeu că aşa te fac să te simţi. După aceea, am 
descoperit o biserică pe o stradă mai dosnică (m’am ţinut 
departe de locurile turistice, ca să-i evit pe negustorii de cărţi 
frustraţi), plină de lumânări, umbre, martiri suferinzi, fum de 
tămâie. N’am mai fost la biserică din ziua aia-n care Pater 
m’a trimis la plimbare. Uşa de la intrare se tot izbea. Nişte 
babe aţoase intrau, aprindeau lumânări, ieşeau. Lacătul de 
la cutia milei era din cele mai zdravene. Oamenii 
îngenuncheau să se roage, unii dintre ei mişcându-şi buzele, 
îi invidiam - zău că-i invidiam. Şi pe Dumnezeu îl invidiez, 
fiindcă are acces la secretele lor. Credinţa este ultimul club 
exclusivist de pe lumea asta şi are uşierul cel mai priceput. 
Ori de câte ori am intrat pe porţile ei larg deschise, m’am şi 
trezit înapoi în stradă. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca 
să mă gândesc şi eu la lucruri evlavioase, dar mintea mea îşi 
tot plimba degetele pe trupul Iocastei. Până şi sfinţii şi 
martirii de pe vitraliile colorate mi se păreau vag excitanţi. Nu 
mă iluzionez că asemenea gânduri mă aduc mai aproape de 
Rai. în cele din urmă, un motet de Bach a fost acela care m’a 
gonit: coriştii nu erau condamnabil de proşti, dar pentru 
organist, singura speranţă de mântuire ar fi fost un glonţ în 
cap. I-am şi spus treaba asta - că tactul şi reţinerea sunt 
bune şi frumoase când stai la şuete, dar, când vine vorba de 
muzică, n’ai voie sub nici o formă să te eschivezi. 

într’o grădină publică aranjată şi cochetă, care se numeşte 
Parcul Minnewater, perechi de tineri flirtau plimbându-se 
braţ la braţ printre sălcii, trandafiri banksia şi mătuşele 
însoţitoare. Un scripcar orb şi slăbănog cânta pentru bani. 
Ei, ăsta chiar ştia să cânte! I-am cerut să-mi cânte Bonsoir, 
Paris! şi mi-a servit-o cu atâta vervă, încât i-am îndesat în 
palmă o bancnotă nou-nouţă de cinci franci. Tipul şi-a dat 
jos ochelarii negri, a verificat bancnota la lumină, şi-a invocat 
îngerul păzitor, apoi şi-a adunat crăiţarii şi a şters-o direct 
peste rondurile de flori, râzând ca un descreierat. Nu ştiu 


— 97 — 





David Mitchell 


cine-a spus că „Fericirea nu se cumpără cu bani“, dar mi se 
pare evident că respectivului i se urâse cu binele. 

M’am aşezat pe o bancă de fier. Orologiile au bătut de ora 
unu şi aproape, şi mai departe, din toate părţile. Funcţionarii 
s’au revărsat din birourile firmelor de avocatură şi de comerţ, 
ca să-şi mănânce sandviciurile în parc şi să simtă puţină 
briză măturând verdeaţa. Tocmai mă întrebam dacă să- 
ntârzii la întâlnirea cu Hendrick, când ghici pe cine văd 
parcă plutind pe aleile parcului, neînsoţită, în compania unui 
bărbat de două ori mai bătrân, cu o mutră de greiere-dandy 
şi o ditamai verigheta de aur pe deget, vulgar de 
strălucitoare, ca arama de la bâlci. Ai ghicit din prima: Eva. 
M’am ascuns după un ziar pe care unul dintre funcţionari îl 
uitase pe bancă. Nu era în contact - fizic vorbind - cu 
bărbatul care o însoţea, dar au trecut chiar pe lângă mine şi 
aveau, aşa, un aer de intimitate, pe care niciodată - dar nici- 
o-dată - Eva nu-1 afişează la Zedelghem. Sigur c’am tras 
concluzia evidentă. 

Eva miza din plin pe o carte îndoielnică. El perora în gura 
mare, ca să-l audă străinii şi să-i impresioneze: „Fiecare om 
are un moment anume, Eva, în care el şi cei apropiaţi lui 
ajung să ia de bune aceleaşi lucruri, fără să se gândească în 
prealabil. Tot aşa, omul poate ajunge la ruină dacă vremurile 
se schimbă, iar el - nu. Şi dă-mi voie să mai spun: şi 
imperiile se prăbuşesc din acelaşi motiv“. Filosoful ăsta de 
doi bani m’a lăsat mască. Mă gândeam: o fată care arată ca 
E. şi-ar putea găsi pe cineva mai breaz. Şi comportamentul 
ei, al Evei, m’a lăsat mască în egală măsură. Chiar aşa, ziua- 
n amiaza mare, în mijlocul oraşului? Chiar vrea să se 
nenorocească? Ce, o fi şi ea vreo sufragetă de-aia libertină, 
gen Christina Rossetti? I-am urmărit pe cei doi, de la o 
distanţă sigură, până la o casă dintr’un cartier prosper al 
oraşului. Bărbatul a aruncat o privire cu care a măturat 
toată strada şi abia apoi a băgat cheia în broască. Eu m’am 
ascuns pe o alee. Poţi să ţi-1 imaginezi pe Frobisher frecându- 
şi mâinile de satisfacţie! 

Eva s’a întors, ca de obicei, abia vineri după-amiază, spre 


— 98 — 





Atlasul Norilor 


seară, în holul care desparte camera ei de uşa care duce la 
grajduri este un tron de stejar - şi-n el m’am postat. Din 
păcate, m’am şi pierdut în acordurile pe care mi le sugerau 
apele sticlei vechi şi n’am observat-o pe E., care avea cravaşa 
de călărie în mână şi nici măcar nu şi-a dat seama că-i 
pregătisem o ambuscadă. Zice: 

— S’agit-il d’un guet-apens? Si vous voulez discuter avec 
moi d’un probleme personnel, vous pourriez me prevenir? - Ce 
faceţi, mă pândiţi? Dacă vreţi să discutaţi cu mine vreo 
problemă personală, n’aţi putea să m-anunţaţi dinainte? 

Fiind luat prin surprindere în felul ăsta, i-am spus cu glas 
tare ce gândeam. Eva a prins din zbor un cuvânt: 

— Prefăcută? Une moucharde? Ce n’est pas un mot 
aimable, Mr. Frobisher. Si vous dites que je suis une 
moucharde, vous allez nuire ă ma reputation. Et si vous nuisez 
ă ma reputation, eh bien, il faudra que je ruine la vâtre! - Mă 
faceţi prefăcută? Nu este un cuvânt amabil, domnule 
Frobisher. Dacă mai spuneţi că sunt prefăcută, o să-mi 
stricaţi reputaţia. Şi dacă-mi stricaţi reputaţia, ei bine, 
atunci o să trebuiască să v’o distrug şi eu pe-a 
dumneavoastră! 

Prea târziu, dar tot am deschis focul. Da, i-am spus, exact 
în privinţa reputaţiei trebuia s’o previn. Dacă până şi un 
vizitator străin de Bruges o vedea afişându-se prin Parcul 
Minnewater, în timpul orelor de şcoală, cu un filfizon plin de 
el, nu mai era decât o chestiune de timp ca să ajungă toţi 
bârfitorii din oraş să târască prin noroi numele de 
Crommelynck-Ayrs! 

în primul moment m’am aşteptat să mă plesnească; apoi 
însă ea s’a înroşit toată şi a lăsat capul în jos. A întrebat, pe 
un ton supus: 

— Avez-vous dit ă ma mere ce que vous avez vu? - I-aţi 
spus mamei ce aţi văzut? -, la care eu i-am răspuns că nu, 
deocamdată nu spusesem nimănui nimic, iar ea şi-a reglat 
cu atenţie tirul: Foarte rău, Monsieur Frobisher, fiindcă 
mama v’ar fi putut spune că persoana cu care spuneţi că „mă 
afişam“ era Monsieur Van de Velde, domnul în casa căruia 


— 99 — 





David Mitchell 


locuiesc în timpul săptămânii, când sunt la şcoală. Tatăl lui 
deţine cea mai mare fabrică de armament din Belgia, iar el 
este un familist respectabil. Miercuri am avut o jumătate de 
zi de vacanţă, aşa că Monsieur Van de Velde a fost atât de 
amabil şi m’a însoţit de la biroul său până acasă. Fiicele lui 
se aflau la o repetiţie cu corul. Şcoala nu agreează ca elevele 
să circule singure prin oraş, nici măcar în timpul zilei. 
Prefăcuţii stau prin parcuri, vedeţi dumneavoastră, prefăcuţii 
răuvoitori, care abia aşteaptă să strice reputaţia unei fete - 
sau poate pândesc vreo ocazie s’o şantajeze. 

Ce să fi fost - cacealma sau contraatac? Am încercat să 
minimizez riscurile: 

— S’o şantajeze ? Am trei surori acasă şi-am fost îngrijorat 
pentru reputaţia dumitale! Atâta tot! 

Ea s’a delectat cu avantajul pe care-1 căpătase: 

— Ah oui? Comme c’est delicat de votre part! - A, da? Vai, 
ce frumos din partea dumneavoastră! Spuneţi-mi, domnule 
Frobisher, ce anume credeaţi că urma să-mi facă Monsieur 
Van de Velde? Sau eraţi doar teribil de gelos? 

Nemaipomenită francheţe, pentru o fată; m’am simţit de 
parcă mă lovise sub centură. 

— M’am liniştit acum, văzând că această simplă 
neînţelegere a fost lămurită - i-am spus arborând cel mai 
nesincer zâmbet de care eram în stare - şi-mi exprim cele 
mai sincere scuze. 

— Iar eu accept cele mai sincere scuze ale dumneavoastră 
exact în acelaşi spirit în care mi le prezentaţi. 

Şi E. a plecat înspre grajduri, şfichiuind aerul cu cravaşa 
precum o leoaică plesnind din coadă. 

Eu m’am dus în camera de muzică să-mi compensez 
prestaţia lamentabilă cu nişte Liszt diabolic. în mod normal, 
sunt în stare să execut o excelentă Predication aux Oiseaux, 
dar nu şi vinerea trecută. Slavă Domnului că E. pleacă mâine 
în Elveţia. Dac’ar afla vreodată despre vizitele nocturne ale 
maică-sii - mă rog, nici nu vreau să mă gândesc la aşa ceva! 
Cum se face, oare, că n’am întâlnit niciodată un băiat pe care 
să nu-1 pot avea la degetul mic (şi nu numai la degetul mic), 


— 100 — 





Atlasul Norilor 


în schimb femeile de la Zedelghem par să mă domine de 
fiecare dată? 

Al tău, 
R.F. 


* * * 


ZEDELGHEM 

29-VIII-1931 


Sixsmith, 

Stau la secretaire-ul din camera mea în cămaşă de noapte. 
Orologiul bisericii bate ora cinci. Iarăşi am ajuns în zori 
însetat. Lumânarea e pe cale să se stingă. Obositoare noapte, 
care mi-a ieşit pe nas! I. a venit la mine-n pat la miezul nopţii 
şi, în timp ce ne făceam gimnastica, cineva s’a izbit de uşa 
mea. Groază inimaginabilă! Slavă Domnului că I. încuiase 
uşa după ea. Zdrăngănit de clanţă, urmat de bătăi insistente. 
Frica îţi poate limpezi mintea la fel cum ţi-o poate şi 
întuneca; văzând în ce postură de Don Juan mă aflam, i-am 
spus Iocastei să se facă mică sub un morman de pleduri şi 
cearşafuri care acopereau patul meu desfundat şi am lăsat 
draperia doar pe jumătate trasă, ca să arăt că nu aveam 
nimic de ascuns. Apoi m’am fâţâit prin cameră - nu-mi venea 
să cred că mi se întâmpla tocmai mie aşa ceva - şi m’am 
ciocnit într’adins de obiecte, ca să mai câştig ceva timp, iar 
când m’am îndreptat spre uşă, am strigat: 

— Ce dracului s’a mai întâmplat? Arde pe undeva? 

— Deschide, Robert! 

Ayrs! îţi închipui că eram deja pregătit să mă feresc de 
gloanţe. în disperare de cauză, am întrebat cât era ceasul, 
numai ca să câştig încă o clipă. 

— Ce contează? Habar n’am! Am în minte o melodie, 
băiete, pentru vioară, e divină - nu mai pot s’adorm şi-am 
nevoie de tine s’o pui pe hârtie! Chiar acum! 

Oare trebuia să mă-ncred în el? 


— 101 — 





David Mitchell 


— N’o putem lăsa pe mâine-dimineaţă? 

— Nu, n’o putem lăsa, Frobisher! Dac’o uit? 

Nu era mai bine să mergem în camera de muzică? 

— Ar însemna să trezim toată casa. Şi nu, fiecare notă e la 
locul ei - la mine’n cap! 

Aşa că l-am rugat s'aştepte până aprindeam o lumânare. 
Am descuiat şi-am dat cu ochii de Ayrs, cu câte un baston în 
fiecare mână - parc’ar fi fost o mumie, în cămăşoaia de 
noapte, la lumina lunii! Era însoţit de Hendrick, care stătea 
în spatele lui, tăcut şi vigilent ca un totem indian. 

— Dă-mi voie, dă-mi voie! a zis Ayrs şi m’a dat la o parte ca 
să poată trece. Găseşte-ţi un toc, ia nişte hârtie nouă de 
partituri, aprinde lampa - haide, repejor! De ce, Doamne 
iartă-mă, îţi mai încui uşa, dacă tot dormi cu fereastra 
deschisă? Prusacii au plecat, iar fantomele oricum trec prin 
uşă - la care eu i-am bălmăjit o nerozie, ceva de genul că nu 
reuşeam s’adorm dacă nu ştiam că e uşa încuiată, dar el 
oricum nu m’asculta. Ai la tine hârtie de muzică sau trebuie 
să-l trimit pe Hendrick să ne-aducă? 

Fiindcă mă simţeam uşurat că V.A. nu venise doar ca să 
mă prindă pe mine regulându-i nevasta, pretenţia lui mi s’a 
părut mai puţin strigătoare la cer decât era de fapt, aşa că i- 
am spus: 

— Da, da, am hârtie, am tocuri, haideţi să ne-apucăm! 

Ayrs avea vederea mult prea slabă ca să remarce nu-ştiu- 

ce suspect în zona patului meu - singur Hendrick mai 
reprezenta, eventual, un pericol. Pe discreţia servitorilor nu e 
bine să pui bază. După ce şi-a ajutat stăpânul să se aşeze pe 
un scaun şi i-a acoperit umerii cu o pătură, eu i-am spus lui 
Hendrick că sunăm noi după el când ne terminăm treaba. 
Ayrs nu m’a contrazis - începuse deja să fredoneze. Să fi 
văzut oare o licărire conspirativă în ochii lui H.? Prea era 
întuneric în cameră ca să fiu sigur. Servitorul a făcut o 
plecăciune aproape imperceptibilă şi s’a prelins afară de 
parcă ar fi fost urcat pe nişte rotile bine unse, trăgând uşa 
foarte uşor după el. 

Mi-am dat pe faţă cu puţină apă din ligheanul de spălat şi 


— 102 — 





Atlasul Norilor 


m’am aşezat faţă în faţă cu Ayrs, temându-mă ca nu cumva 
I. să uite de pârâitul podelei şi să încerce să iasă în vârfurile 
picioarelor. 

— Gata. 

Ayrs şi-a fredonat sonata măsură cu măsură, după care 
mi-a spus-o pe note. Curiozitatea miniaturii lui a sfârşit prin 
a mă absorbi, în ciuda condiţiilor de lucru. Era ceva cristalin, 
ciclic, cu o mişcare ca de balansoar. După a nouăzeci şi 
şasea măsură, s’a terminat şi Ayrs mi-a spus să adaug pe 
foaia de partitură indicaţia triste. Apoi m’a întrebat: 

— Ei, ce părere ai? 

— Nu sunt prea sigur, i-am răspuns. Nu vă caracterizează 
deloc. Nu prea caracterizează pe nimeni. Dar hipnotizează. 

Ayrs era de-acum dărâmat, ă la picturile prerafaelite în 
ulei cu titluri gen: Iată, muza îndestulată îşi părăseşte 
marioneta. La ceasul acela dinaintea zorilor, grădina răsuna 
deja de cântecul păsărilor. Mă gândeam la rotunjimile 
Iocastei, aflată în patul meu, la numai câţiva paşi depărtare - 
ba chiar am simţit mâncărimi primejdioase de cât eram de 
nerăbdător să ajung lângă ea. V.A. s’a arătat pentru prima 
oară nesigur pe el: 

— Am visat o... cafenea de coşmar, luminată orbitor, deşi 
subterană, fără nicio ieşire. Murisem de mult, de foarte mult 
timp. Chelneriţele aveau toate aceeaşi mutră. De mâncare 
era numai săpun, de băut - numai căni cu clăbuci. Muzica 
din cafeneaua aia - şi a întins un deget epuizat către 
partitură - era asta... 

Am sunat după H. Voiam să-l văd pe Ayrs ieşit din cameră 
înainte ca lumina zilei s’o prindă pe nevasta lui în patul meu. 
După un minut, H. a bătut la uşă. Ayrs s’a ridicat în picioare 
şi a pornit către el şchiopătând - nu-i place deloc să-l vadă 
cineva sprijinindu-se. 

— Bună treabă, Frobisher! l-am auzit spunând de pe 
coridor. 

Am închis uşa în urma lui şi am oftat din rărunchi. M’am 
băgat înapoi în pat, unde micul meu aligator din mlaştina 
cearşafurilor şi-a înfipt imediat colţii în prada-i cea tânără. 


— 103 — 





David Mitchell 


Ne încleştaserăm într’un sărut pătimaş de rămas-bun, 
când - al naibii să fiu! — iarăşi s’a deschis uşa pârâind. 

— Mai aveam ceva să-ţi spun, Frobisher! 

Profanul Profanilor ce eram - nu încuiasem uşa! L-am 
văzut pe Ayrs apropiindu-se de pat precum Hesperus plutind 
în derivă. 15 . I s’a strecurat înapoi sub cearşafuri, în timp ce 
eu făceam tot felul de zgomote haotice, ca şi cum aş fi fost 
speriat. Slavă Domnului că Hendrick a rămas pe coridor să-l 
aştepte - întâmplare sau tact? V.A. s’a găsit să se aşeze pe 
marginea patului, la două palme distanţă de umflătura care 
era de fapt I. Dacă ea ar fi strănutat sau tuşit atunci, până şi 
Ayrs cel bătrân şi orb s’ar fi prins. 

— Problema e delicată, aşa c’o să ţi-o spun de-a dreptul. 
Iocasta nu e o femeie foarte fidelă. Conjugal, vreau să zic. 
Prietenii îmi vorbesc aluziv despre indiscreţiile ei, duşmanii 
mă informează despre aventurile ei. Pe dumneata... 
pân’acum te-a... înţelegi ce vreau să zic? 

Eu mi-am luat o voce rigidă - ca la carte: 

— Nu, domnule, mă tem că nu înţeleg ce vreţi să spuneţi. 

— Scuteşte-mă de timidităţi, băiete! Şi Ayrs s’a aplecat şi 
mai mult înspre mine. Ţi-a făcut vreodată avansuri soţia 
mea? Am dreptul să ştiu! 

Am evitat la mustaţă să mă pufnească un râs nervos. 

— întrebarea dumneavoastră mi se pare cu asupra de 
măsură dezgustătoare. (Răsuflarea locaş tei mi-a umezit 
coapsa; probabil că fierbea înăbuşit sub toate acele pleduri.) 
Eu, unul, n’aş numi „prieten“ pe cineva care împroaşcă atâta 
noroi în jur în numele prieteniei. în cazul doamnei 
Crommelynck, sincer vorbind, ideea mi se pare tot atât de 
greu de conceput, pe cât este de neacceptat. Dacă - dacă - 
prin cine ştie ce - nici nu ştiu cum să-i spun - cădere 
nervoasă, doamna ar ajunge să se poarte în aşa hal de 
nepotrivit... Păi, zău aşa, domnule Ayrs, cred că i-aş cere 


15 Aluzie la poemul Naufragiul vasului Hesperus, de Henry Wadsworth 
Longfellow. 


— 104 — 





Atlasul Norilor 


sfatul lui Dhondt ori m’aş adresa doctorului Egret. 

Sofisticăriile creează o excelentă perdea de fum. 

— Deci, n’ai de gând să-mi răspunzi în două vorbe, nu? 

— Ba da, o să vă răspund în trei vorbe: cu siguranţă, nu! 
Şi sper din tot sufletul ca subiectul să fie considerat închis. 

Ayrs a lăsat să treacă momente lungi de tăcere. 

— Dumneata eşti tânăr, Frobisher, eşti bogat, ai minte şi, 
după toate aparenţele, nu eşti cu totul respingător. Nu prea 
înţeleg de ce stai în continuare aici. 

Bun - cu alte cuvinte, devenea siropos. 

— Sunteţi pentru mine un Verlaine. 

— Nu zău, tinere Rimbaud? Şi-atunci, unde-ţi este 
Anotimpul din Iad? 

— în proiect, în capul meu, în vintrele mele, domnule Ayrs. 
în viitorul meu. 

N’aş putea spune ce simţea Ayrs: amuzament, milă, 
nostalgie, dispreţ. în tot cazul, a plecat. Eu am încuiat uşa, 
apoi m’am băgat în pat pentru a treia oară într’o singură 
noapte. Farsa de alcov, când se-ntâmplă cu adevărat, este 
profund încărcată de tristeţe. locaş ta părea supărată pe 
mine. 

— Ce-i? m’am răţoit eu. 

— Soţul meu te iubeşte, a zis soţia, îmbrăcându-se. 

Zedelghemul s’a trezit. Ţevile scot nişte zgomote de 
mătuşici bătrâne. Mă gândeam la bunicul meu, a cărui 
strălucire nonconformistă i-a lipsit generaţiei tatei. Odată mi- 
a arătat o gravură în acvatintă - a unui templu oarecare din 
Siam. Nu mai ţin minte cum se chema templul, dar de când 
predicase acolo, cu multe secole în urmă, un discipol de-al 
lui Buddha, toate căpeteniile de bandiţi, toţi tiranii şi regii 
din regatul acela se întrecuseră în a-i adăuga templului 
turnuri de marmură, arboreturi parfumate, cupole tapetate 
cu frunze de aur, picturi murale splendide pe tavanele 
construite în arcade, sau în a plasa smaralde în ochii 
statuetelor. Când templul îşi va fi egalat corespondentul din 
Lumea Purităţii- aşa zice legenda -, omenirea îşi va fi atins şi 


— 105 — 





David Mitchell 


ea scopul şi însuşi Timpul va ajunge la final. 

Pentru oamenii precum Ayrs, mă gândeam, templul cu 
pricina este civilizaţia. Masele, sclavii, ţăranii, soldaţii 
pedestraşi trăiesc în crăpăturile dalelor de piatră cu care este 
pavat şi n’au habar nici măcar de propria ignoranţă. Nu la fel 
se întâmplă cu marii oameni de stat, de ştiinţă, cu artiştii şi, 
în primul rând, cu compozitorii din orice epocă, din toate 
epocile, care sunt arhitecţii, constructorii şi preoţii civilizaţiei. 
Ayrs consideră că rolul nostru este să facem civilizaţia din ce 
în ce mai strălucitoare. Dorinţa cea mai profundă - singura 
dorinţă - a patronului meu este să creeze un minaret pe care 
beneficiarii de peste o mie de ani ai Progresului să-l arate cu 
degetul şi să spună: „Uitaţi-vă, priviţi-1 pe Vyvyan Ayrs!“ 

Câtă vulgaritate este în dorul ăsta de nemurire, câtă 
deşertăciune, câtă falsitate! Compozitorii sunt nişte simpli 
scribălăi ai unor picturi din grote. Scrii muzică pentru că 
iarna nu se mai sfârşeşte şi pentru că, dacă n’ai scrie, lupii şi 
viscolul ţi-ar veni de hac una-două. 

Al tău, 
R.F. 


* * * 


ZEDELGHEM 

14-IX-1931 


Sixsmith, 

Astăzi după-amiază, a venit la ceai Sir Edward Elgar. Până 
şi tu ai auzit de el, ignoramus 16 ce eşti! Acuma, dacă-1 
întreabă cineva pe Ayrs ce părere are despre muzica 
englezească, el de obicei răspunde: „Care muzică 
englezească? Nu există aşa ceva! De la Purcel încoace, în tot 


16 Textual: „Nu băgăm în seamă 11 (lat.) - termen juridic aplicat pe un act 
de acuzare de către un juriu care consideră acuzaţia respectivă 
nefondată. 


— 106 — 





Atlasul Norilor 


cazul!“ - şi rămâne toată ziua încruntat, ca şi cum epoca 
Reformei ar fi apărut aşa, din senin. Ei bine, ostilitatea asta 
şi-a uitat-o dintr’odată în clipa în care Sir Edward a telefonat 
azi-dimineaţă de la hotelul din Bruges unde trăsese şi l-a 
întrebat pe Ayrs dacă-i putea rezerva un ceas, poate chiar 
două. Ayrs şi-a dat toată măsura ciufuţeniei de care e în 
stare, dar, după felul în care a fugărit-o pe doamna Willems 
cu pregătirile pentru ceai, mi-am dat seama că se bucura ca 
o pisică scăpată la castronul cu smântână. Ilustrul nostru 
musafir a sosit la ora două şi jumătate, purtând o pelerină de 
ploaie de Inverness de culoare verde-închis, cu toată vremea 
prietenoasă de afară. Starea lui de sănătate nu este cu mult 
mai bună decât a lui V.A. Iocasta şi cu mine l-am întâmpinat 
pe treptele intrării principale de la Zedelghem. 

— Deci dumneata eşti noua pereche de ochi a lui Vyv, aşa- 
i? m-a întrebat când am dat mâna cu el. 

I-am spus că-1 văzusem de cel puţin zece ori dirijând la 
festival, ceea ce i-a făcut plăcere. L-am condus după aceea pe 
compozitor în Camera Stacojie, unde-1 aştepta Ayrs. Cu mare 
căldură s’au îmbrăţişat, dar şi cu teamă să nu-şi provoace 
vreo vătămare. Elgar suferă cumplit de dureri lombare, iar 
V.A., chiar şi în zilele lui bune, arată ca vai de el la prima 
vedere, iar la cea de-a doua - şi mai rău. S’a servit ceaiul şi 
cei doi au discutat numai de-ale lor, ignorându-ne aproape 
complet pe I. şi pe mine - dar zău că era fascinant să fii şi 
muscă pe perete. Sir E. ne mai arunca din când în când câte- 
o privire, ca să se asigure că nu-şi aducea gazda la epuizare. 
„Nu, câtuşi de puţin" - îi întorceam zâmbetul. S’au duelat pe 
teme precum saxofoanele prezente în orchestre, dacă Webern 
este un Mare Impostor sau un Mesia, ce înseamnă patronajul 
şi politica muzicală. Sir E. ne-a anunţat că tocmai lucra la o 
A Treia Simfonie, după o lungă hibernare - ba chiar ne-a 
cântat la pianină câteva fragmente dintr’un molto maestoso, 
dintr’un allegretto. Ayrs nu s’a lăsat mai prejos şi-a vrut să-i 
demonstreze că nici el nu era încă pregătit de coşciug, aşa că 
m’a pus pe mine să cânt nişte pasaje din câteva piese recent 
definitivate pentru pian - n’a fost rău deloc. După ce s’au 


— 107 — 





David Mitchell 


golit câteva sticle de bere La Trappe, l-am întrebat pe Elgar 
despre Pompă şi ceremonial, marşurile sale. 

— Ei, dragă tinere, aveam şi eu nevoie de bani. Dar să nu 
mai spui la nimeni! Să nu-i vină cumva Regelui ideea să-mi 
retragă titlul de baron! 

Ayrs a izbucnit într’un râs mai curând spasmodic, auzind 
explicaţia asta. 

— Eu, Ted, întotdeauna zic aşa: ca să faci mulţimile să-ţi 
aducă osanale, trebuie să intri mai întâi pe porţile oraşului 
călare pe-un catâr. Aşezat cu spatele - ideal aşa ar fi -, 
spunându-le maselor între timp exact acele poveşti 
fantasmagorice pe care vor să le audă. 

Sir E. auzise şi el (ca toată Londra, din câte se pare) despre 
felul cum fusese primită Pasărea morţii la Cracovia, drept 
care V.A. m’a trimis pe mine să-i aduc o partitură. Când 
m’am întors cu ea în Camera Stacojie, musafirul s’a retras cu 
pasărea noastră mortală pe un fotoliu de lângă fereastră şi 
s’a pus pe citit cu ajutorul unui monoclu, în timp ce Ayrs şi 
cu mine ne prefăceam ocupaţi cu altceva. 

— Dragă Ayrs, a glăsuit E. într’un târziu, un om trăitor în 
vremurile noastre nu are dreptul să emită asemenea idei 
îndrăzneţe. De unde le scoţi? 

V.A. A pufnit pe nas cu aerul de satisfacţie al unui broscoi 
excitat. 

— Presupun c’am învins în cine ştie ce bătălie de 
ariergardă a războiului meu personal cu decrepitudinea. Şi 
băiatul meu aici de faţă, Robert, s’a dovedit un aghiotant 
nepreţuit. 

Aghiotant? Eu sunt nenorocitul de general şi el e turcul 
bătrân şi obez care domneşte peste amintirea unor glorii 
veştejite! Am zâmbit cât de serafic m’am priceput (ca şi cum 
acoperişul de deasupra capului meu ar fi depins de cum 
zâmbeam; unde mai pui că Sir E. s’ar putea dovedi util într’o 
bună zi, aşa că nu se face să-i creez o impresie îndoielnică), 
în timp ce ne beam ceaiul, Elgar a făcut o comparaţie 
favorabilă între poziţia mea la Zedelghem şi prima lui slujbă, 
de director muzical la un ospiciu din Worcestershire. 


— 108 — 





Atlasul Norilor 


— Minunată pregătire pentru dirijatul Filarmonicii din 
Londra, este? a plusat V.A., la care am râs cu toţii, iar eu 1- 
am iertat pe bătrânul nemernic egoist şi ciufut pentru că era 
el însuşi. 

Am mai pus câteva lemne pe focul din cămin. La lumina 
aceea amestecată cu fum, cei doi bătrâni moţăiau cu capetele 
în piept ca doi regi din vremuri străvechi care-şi petreceau 
eternitatea într’un sarcofag comun. Mi-am închipuit cum ar 
fi sunat sforăiturile lor puse pe note. Elgar ar trebui să fie 
interpretat de o tubă-bas, Ayrs - de un fagot. O să procedez 
la fel cu Fred Delius şi Trevor Mackerras şi-o să-i prezint 
publicului pe toţi, într’o piesă intitulată Muzeul dosnic al 
edwardienilor împăiaţi. 


După trei zile 

Tocmai am revenit dintr’o plimbare lento împreună cu V.A. 
pe Promenada Călugărului, până la casa portarului. Scaunul 
pe rotile i l-am împins chiar eu. Peisajul f. stihial în seara 
asta: frunzele de toamnă adunate şi răsucite în spirale 
strânse, de parcă Ayrs ar fi fost vrăjitorul, iar eu - ucenicul 
lui. Umbrele prelungi ale plopilor se întindeau ca nişte 
zăbrele peste pajiştea tunsă. Ayrs voia să-mi destăinuie liniile 
directoare ale unei lucrări simfonice majore, de final, care să 
se intituleze Eterna reîntoarcere, în cinstea iubitului său 
Nietzsche. O parte a compoziţiei urmează s’o luăm dintr’o 
operă de-a lui inspirată din Insula doctorului Moreau, pe care 
a lăsat-o baltă, fiindcă intrarea ei în producţie la Opera din 
Viena a fost împiedicată de izbucnirea războiului. V.A. este 
convins că cealaltă parte a compoziţiei o să-i „vină“, iar 
coloana vertebrală va fi bucata de „muzică onirică“ pe care 
mi-a dictat-o în camera mea luna trecută, în noaptea de 
pomină despre care ţi-am scris deja. Vrea să aibă patru 
mişcări, un cor feminin şi un ansamblu vast de suflători de 
lemn tipic ayrs-iene. Nu exagerez când spun c’o să se-audă 
ca o dihanie din străfunduri. Mai are nevoie de serviciile mele 


— 109 — 





David Mitchell 


încă o jumătate de an. I-am spus că mă mai gândesc. Mi-a 
spus că-mi măreşte salariul - ce individ penibil şi ingenios! I- 
am repetat că am nevoie de timp de gândire. E foarte supărat 
că n’am sărit cu un „Da!“ din toţi bojocii - dar vreau să-l fac 
să recunoască, pe bătrânul ticălos, că are nevoie de mine mai 
tare decât am eu de el. 

Al tău, 
R.F. 


* * * 


ZEDELGHEM 

28-IX-1931 


Sixsmith, 

I. devine f. obositoare. După ce facem amor, se trânteşte pe 
patul meu ca o toantă visătoare şi vrea să afle despre 
celelalte femei cărora le-am atins punctele sensibile. Acum, 
după ce m’a tocat mărunt până a scos de la mine câteva 
nume, îmi spune lucruri de genul: „Aha, presupun că pe-asta 
ai învăţat-o de la Frederica!" (Şi mi se joacă-ntruna cu 
semnul din naştere pe care-1 am în scobitura umărului, cel 
despre care ziceai că seamănă cu o cometă - nu pot s’o sufăr 
pe femeia asta care-mi tot fleoşcăie pielea cu limba!) Sau 
stârneşte certuri mărunte numai ca să poată fi urmate de 
împăcări interminabile; sau, lucru de-a dreptul îngrijorător, 
are tendinţa de a relua în timpul zilei micile noastre lupte 
duse până acum la lumina lunii. Ayrs nu vede mai departe 
de Eterna reîntoarcere, dar Eva trebuie să se întoarcă peste 
vreo zece zile şi fiinţa aia cu ochi de şoim va prinde din prima 
clipă un asemenea secret pe cale de descompunere. 

I. crede că lucrurile care se petrec între noi sunt de natură 
să-mi lege mie viitorul mai strâns de Zedelghem; mi-a spus, 
jumătate în glumă, jumătate în serios, că nici nu se gândeşte 
să mă lase să-i „părăsesc" nici pe ea, nici pe soţul ei - în orice 
caz, nu în ceasul „lor“ de restrişte. Diabolice, dragă Sixsmith, 


— 110 — 





Atlasul Norilor 


sunt pronumele! Dar mai rău decât orice este faptul c’a 
început să-mi servească vorbele cele mieroase ale femeilor şi 
vrea să m’audă şi pe mine spunându-le. Ce poate fi în capul 
femeii ăsteia? Are aproape de două ori vârsta mea! Ce 
urmăreşte? Am asigurat-o că n’am iubit niciodată pe 
altcineva decât pe mine însumi şi că n’am de gând să-ncep 
acum, şi mai ales nu pe nevasta altcuiva, cu atât mai mult 
cu cât acel altcineva îmi poate otrăvi numele în cercurile 
muzicale europene cu doar câteva scrisori bine ţintite. Drept 
urmare, bineînţeles, femeia din ea îşi pune la bătaie 
tertipurile previzibile: mi se smiorcăie în pernă şi mă acuză 
că m’am „folosit“ de ea. De acord, sigur că m’am „folosit“ de 
ea - cum şi ea s’a „folosit“ de mine. Astfel că lucrurile stau 
cam aşa: îi spun că, dacă nu-i mai place, n’o ţine nimeni cu 
forţa. Aşa că iese ca o vijelie, stă botoasă câteva zile şi câteva 
nopţi, până când oii celei bătrâne i se face din nou de-un 
berbec tânăr, şi-atunci hop înapoi: îmi spune „dragul“ ei 
băiat, îmi mulţumeşte că-1 „ajut pe Vyvyan cu muzica lui“ - şi 
tot ciclul prostesc reîncepe. Stau şi mă-ntreb dacă mai 
demult nu s’a dat la fel pe lângă Hendrick. O cred în stare de 
orice. Dacă vreunul dintre doctorii austrieci de la Renwick i- 
ar face trepanaţie, s’ar revărsa din capul ei un întreg 
pomelnic de nevroze. Dac’aş fi ştiut că e atât de instabilă 
psihic, n’aş fi lăsat-o nici în ruptul capului să mi se bage-n 
pat de prima dată. Are aşa, un fel de amărăciune în felul în 
care face amor. Ba nu, de sălbăticie. 

M’am declarat de acord cu propunerea lui V.A. de a 
rămâne aici până cel puţin vara viitoare. Nicio influenţă 
cosmică nu a cântărit în decizia mea, numai avantajele de 
ordin artistic sau criteriile foarte practice băneşti - dar şi 
faptul că I. ar putea suferi cine ştie ce cădere nervoasă dac’aş 
pleca. Iar asta chiar c’ar avea consecinţe care n’ar ieşi la 
spălat. 

în aceeaşi zi, mai târziu 

Grădinarul a clădit un rug imens din frunze moarte; abia 


— 111 — 





David Mitchell 


m’am întors de-acolo. Fierbinţeala pe care o simţi pe mâini şi 
pe obraz, fumul înecăcios, focul care pârâie şi şuieră - mi- 
aduc aminte cum era la cabana îngrijitorului de la Gresham. 
Fapt este c’am născocit un minunat fragment inspirat de foc 
- percuţii pentru pârâit, fagot alto pentru lemn şi un fundal 
continuu de flaut pentru flăcări. Chiar în clipa asta l-am 
terminat de aşternut pe hârtie. Aerul din chăteau este umed 
şi lipicios ca rufele care nu se mai usucă. Pe coridoare trage 
un curent care trânteşte uşile. Toamna pare să fi lăsat 
deoparte blândeţea şi să-şi arate colţii. Vara parcă nici nu şi- 
a luat rămas-bun. 

Al tău, 
R.F. 


— 112 — 





Atlasul Norilor 


-*=>oo^O°o- 

JUMĂTĂŢI DE ALTE VIEŢI. 
PRIMUL MISTER DESCURCAT 
DE LUI SA REY 

-OOG^DOO- 


— 113 — 




David Mitchell 


1 

Rufus Sixsmith se apleacă peste balustrada balconului şi 
estimează viteza pe care ar atinge-o trupul său când s-ar izbi 
de trotuar, apoi renunţă la asemenea dileme. în camera 
întunecată sună telefonul. Sixsmith nu îndrăzneşte să 
răspundă. Din apartamentul de alături bubuie muzică disco 
- petrecerea e în toi - şi Sixsmith se simte mai bătrân decât 
un om de şaizeci şi şase de ani, câţi are. Smogul acoperă 
stelele, dar înspre nord şi sud, de-a lungul litoralului, clipesc 
milioanele de luminiţe din Buenas Yerbas. înspre vest, 
imensitatea Pacificului. înspre est, America noastră 
continentală, dezgolită, eroică, ticăloasă, venerată, însetată, 
sângeroasă. 

O tânără iese din furnalul petrecerii de alături şi se 
apleacă peste balustrada balconului învecinat. Are părul 
tuns scurt şi poartă o rochie de culoare violet, elegantă, însă 
pare iremediabil de tristă şi singură. Propune-i un pact 
suicidar, ce-ar fi? Sixsmith nu se gândeşte serios la aşa ceva 
şi nici n-are vreo intenţie să sară, atâta timp cât simţul 
umorului nu i-a secat de-a binelea. Şi-apoi, exact pentru asta 
se roagă unii ca Grimaldi, Napier şi ceilalţi bandiţi in costume 
cu ştaif: să păţeşti un accident oarecare. Sixsmith îşi târşâie 
paşii înapoi înăuntru şi-şi mai toarnă un vermut generos din 
minibarul gazdei sale absente, apoi îşi bagă mâinile- 
amândouă în frapieră şi-şi umezeşte faţa. Du-te unde-oi şti şi 
sun-o pe Megan, că numai ea ţi-a mai rămas. Dar ştie prea 
bine că nu se va duce. Nu poţi s-o târăşti şi pe ea în toată 
porcăria asta criminală. Bubuitul muzicii disco îi face 
tâmplele să pulseze, dar, cum se găseşte într-un apartament 
de împrumut, îşi face socoteala, în sinea lui, că n-ar fi 
înţelept să se plângă. Buenas Yerbas nu e Cambridge. Şi, 
oricum, te ascunzi. Briza de-afară face să se trântească uşa 
de la balcon, iar Sixsmith, de frică, varsă jumătate din 
paharul de vermut pe jos. Nu, tâmpit bătrân ce eşti, n-a fost o 
împuşcătură. 

Şterge cu un prosop de bucătărie băutura vărsată, apoi dă 


— 114 — 





Atlasul Norilor 


drumul la televizor cu sunetul la minimum şi se-apucă să 
schimbe canalele, în căutarea serialului M*A*S*H*. Trebuie 
să ruleze pe undeva. Tu stai şi caută-l. 


2 

Luisa Rey aude o bufnitură din balconul învecinat. 

— Alo? 

Nimeni. Stomacul o avertizează s-o lase mai uşor cu apa 
tonică. De baie aveai nevoie, nu de aer curat, dar nici gând 
să-şi poată croi drum prin mijlocul petrecerii în direcţia 
cealaltă şi, oricum, nici n-ai avea timp s-ajungi - aşa că varsă 
peste balcon: o dată, de două ori, ceva ce-aduce a pui cu sos, 
şi-a treia oară. Asta-i a treia mare mizerie, se freacă ea la 
ochi, pe care-ai făcut-o în viaţa ta. Luisa îşi clăteşte gura şi 
scuipă într-un ghiveci de flori din spatele unui paravan. Apoi 
îşi tamponează buzele cu un şerveţel şi-şi caută în poşetă 
bomboanele cu mentă. Du-te acasă şi dă-ţi drumul odată şi pe 
hârtie la alea trei sute de cuvinte căcăcioase, că oricum nu se 
uită nimeni decât la poze. 

Un bărbat cam bătrâior pentru pantalonii de piele pe care-i 
poartă şi vesta model zebră, cu bustul dezgolit, iese şi el pe 
balcon. 

— Lui- sssa! Are barba aurie şi un ankh 17 din jad şi fildeş 
atârnat la gât. Bună! Ai ieşit să căşti gura la stele, ă? I-auzi, 
ia! Bix a adus cu el opt uncii de zăpadă, bă, băiete! Dat naibii, 
nu alta! Ia zi, ţi-am spus la interviu? Acuma-ncerc numele 
Ganja, o vreme. Maharaj Aja ’ce că Richard nu mai e sincron 
cu Eul meu iovedic. 

— Cine? 

— Gurul meu, Lui-sssa, gurul meu! Este la ultima 
reîncarnare-nainte să... - şi degetele lui Richard fac un pufff 


17 Cruce având o buclă în locul braţului vertical superior; simbol egiptean 
al vieţii. 


— 115 — 





David Mitchell 


ca de explozie. Spre Nirvana. Vino şi tu la o consultaţie. Pe 
lista lui de aşteptare stai şi-aştepţi până, ştii, până nu mai 
poţi, da’ pe discipolii cu ankh de jad îi primeşte personal în 
aceeaşi după-masă. Că, ştii, de ce să stai în facultate cu 
toate căcaturile-alea, când Maharaj Aja poate să, ştii, să te- 
nveţe tot ce-ai nevoie despre... toată chestia - şi face un cerc 
din două degete, prin care ocheşte luna. Ştii, cuuintele-s aşa 
de... te strâng... Spaţiul e-aşa de... ştii şi tu, nu? Total. 
Fumezi nişte iarbă? Acapulco Gold. O am de la Bix. Se- 
apropie şi mai tare de Luisa. Ia zi tu, Lu, vrei să ne facem 
pulbere după petrecerea asta? Noi doi, singuri, la mine, a? 
Mai ştii, poate capeţi un interviu în marrree exclusivitate... 
Poate că-ţi scriu şi-un cântec şi-l bag în primul meu album. 

— Poate al’dată. 

Rockerul de mâna a doua îşi mijeşte ochii. 

— Momentul ghinionist al lunii, ă? Lăsăm pe săptămâna 
viitoare? Credeam că voi, păsăricile din presă, toate luaţi 
pilule, ştii, to’ timpul! 

— De la Bix îţi iei şi formulele de agăţat? 

Bărbatul rânjeşte: 

— Auzi, al naibii, ţi-a spus to’ felu’, este? 

— Richard, ca să nu rămână vreo umbră de incertitudine, 
mai bine sar de pe balconul ăsta, decât să mă culc cu tine, 
şi-asta în oricare moment al lunii, aşa să ştii. 

— Uau! - şi-şi trage mâna de parcă s-ar fi înţepat în ceva. 
Ce-nţe-pa-tă! Cin’ te crezi tu, fato? Joni Mitchell, te 
pomeneşti? Ai şi tu o biată rubrică de bârfe de doi bani într-o 
revistă pe care nimeni n-o citeştel 


3 

Uşile ascensorului dau să se-nchidă chiar în momentul în 
care Luisa Rey ajunge în faţa lor, dar ocupantul nevăzut 
dinăuntru le blochează, băgându-şi bastonul între ele. 

— Mulţumesc! spune Luisa. Mă bucur că n-a murit de tot 
cavalerismul. 


— 116 — 





Atlasul Norilor 


Bătrânul încuviinţează din cap cu un aer grav. 

Arată de parcă i s-ar mai fi dat o săptămână de trăit, se 
gândeşte Luisa şi apasă pe butonul P. Ascensorul străvechi 
începe să coboare. Un ac leneş numără etajele descrescător, 
unul câte unul. Motorul geme, cablurile huruie, dar, între 
etajele zece şi nouă, se aude o bubuială gatta-gatta-gatta, 
care se fâsâie într-un j^sss-sss-ss-s. Luisa şi Sixsmith se 
prăbuşesc pe podeaua ascensorului blocat. Lumina se 
bâlbâie, se-aprinde, se stinge, apoi se hotărăşte şi rămâne la 
o nuanţă sepia, însoţită de un bâzâit. 

— V-aţi lovit? Puteţi să vă ridicaţi? 

Bătrânul, căzut pe spate cu picioarele crăcănate, se ridică 
în capul oaselor. 

— Nu cred că mi-am rupt nimic, dar o să rămân puţin aici, 
mulţumesc, zice el cu un accent englezesc de modă veche, 
care-i aminteşte Luisei de tigrul din Cartea junglei. S-ar 
putea să revină curentul brusc. 

— Dumnezeule! bombăne Luisa. Pană de curent! Sfârşitul 
perfect al unei zile perfecte. Apasă butonul de alarmă. Nimic. 
Apasă butonul interfonului şi zbiară: Hei! E cineva acolo? 
Hârâituri ca de paraziţi. Avem o problemă aici! M-aude 
cineva? 

Luisa şi bătrânul se privesc pieziş, ascultând atent. 

Niciun răspuns. Numai nişte zgomote înfundate, ca pe 
submarin. 

— Trebuie să fie o trapă de acces... zice Luisa, cercetând 
tavanul ascensorului. Nu este. Ridică de un colţ mocheta de 
pe jos - podea de oţel. Probabil că numai în filme... 

— Vă mai bucuraţi că n-a murit de tot cavalerismul? o 
întreabă Sixsmith. 

Luisa schiţează un zâmbet. 

— S-ar putea să stăm aici o vreme. Luna trecută, o cădere 
de tensiune ca asta a durat şapte ore. Bine măcar că nu stau 
închis-aici cu vreun psihopat, vreun claustrofoh sau cu Richard 
Ganga. 


— 117 — 





David Mitchell 


4 

Rufus Sixsmith stă la fel, proptit într-un colţ, şi după 
şaizeci de minute, tamponându-şi fruntea cu batista. 

— M-am abonat la Planeta ilustrată în 1967, ca să citesc 
depeşele din Vietnam ale tatălui dumitale. Lester Rey a fost 
unul dintre cei patru, maximum cinci gazetari care au relatat 
războiul din perspectiva asiaticilor. Mi se pare fascinant ca 
un poliţist să fi ajuns să se numere printre cei mai buni 
corespondenţi de război din generaţia lui. 

— Dacă vrei cu tot dinadinsul să afli - şi Luisa începe să-i 
spună povestea pe care o şlefuieşte câte puţin de fiecare dată 
-, tata s-a angajat la Poliţia din Buenas Yerbas cu câteva 
săptămâni înainte de Pearl Harbor, motiv pentru care şi-a 
petrecut războiul aici, nu în zona Pacificului ca fratele lui, 
Howie, care a călcat pe o mină japoneză în Insulele Solomon, 
în timp ce juca volei, şi s-a făcut fărâme. N-a trecut mult şi 
le-a fost clar tuturor că tata era un caz de Secţia a Zecea, 
unde a şi ajuns, până la urmă. în fiecare oraş din ţară există 
câte-o asemenea secţie, un fel de ţarc în care-i închid pe toţi 
poliţiştii cinstiţi, care nu vor să intre-n circuitul mitei şi nici 
să-ntoarcă privirea. Mă rog, şi-n noaptea când a capitulat 
Japonia, la Buenas Yerbas tot oraşul era într-o mare 
petrecere, aşa că-ţi închipui că poliţiştii erau peste tot şi 
nicăieri. Tata a primit un telefon în care i s-a spus că pe 
Cheiul Silvaplana, care era un fel de Ţară a Nimănui între 
Secţia a Zecea, Autoritatea Portuară Municipală şi Secţia 
Spinoza, avea loc un jaf. Tata şi colegul lui, un anume Nat 
Wakefield, s-au suit în maşină şi-au plecat să vadă ce şi 
cum. Au parcat undeva între două containere de marfă, au 
stins motorul, au mers mai departe pe jos şi-au văzut vreo 
douăzeci şi ceva de oameni care încărcau nişte lăzi dintr-un 
depozit într-un camion blindat. Lumina era slabă, dar 
indivizii respectivi sigur nu erau docheri, şi nici îmbrăcaţi în 
uniforme militare. Wakefield i-a spus tatei să se ducă înapoi 
la maşină şi să cheme întăriri. Exact în momentul în care 
tata punea mâna pe staţia radio, a primit un apel în care i s- 


— 118 — 






Atlasul Norilor 


a spus că ordinul iniţial de a cerceta jaful fusese 
contramandat. Tata a raportat ce văzuse acolo, însă acest al 
doilea ordin i-a fost repetat. Tata s-a întors în fugă la depozit 
şi, când a ajuns, l-a văzut pe colegul lui cum îşi aprindea 
ţigara de la unul dintre oamenii aceia, pentru ca imediat 
dup-aceea să încaseze şase gloanţe în spate. Tata şi-a păstrat 
calmul, cum-necum, a fugit înapoi la maşina de patrulă şi a 
apucat să transmită prin radio un Cod-8 - adică un S.O.S. -, 
înainte ca maşina să-i fie ciuruită de gloanţe. Era asaltat din 
toate părţile, mai puţin dinspre docuri, aşa c-a sărit peste 
parapet, într-un cocteil de motorină, gunoaie, mizerie de 
canalizare şi apă sărată. A înotat până sub chei - fiindcă pe 
vremea aia Silvaplana era o structură de oţel, ca un fel de 
promenadă uriaşă, nu genul de peninsulă de beton, cum este 
astăzi - şi s-a săltat din apă pe o scară de serviciu, ud 
leoarcă, fără un pantof şi nemaiputând să-şi folosească 
revolverul. Tot ce putea să facă era să-i supravegheze pe 
indivizii ăia, care tocmai terminaseră de încărcat, când şi-au 
făcut apariţia, la faţa locului, două maşini de patrulă de la 
Secţia Spinoza. Până s-apuce tata să înconjoare toată 
Silvaplana ca să-i avertizeze pe poliţişti, a izbucnit o ploaie de 
împuşcături cumplit de inegală - cele două maşini de poliţie 
au fost făcute zob cu pistoale-mitralieră. Camionul blindat a 
pornit, mitraliorii au sărit şi ei înăuntru şi, când să iasă din 
curtea împrejmuită, au lansat aşa, cu boltă, două grenade de 
mână din spatele camionului. Dac-or fi vrut să omoare pe 
cineva sau numai să descurajeze actele de eroism, nu ştiu, 
dar una dintre ele l-a nimerit şi pe tata şi l-a transformat 
într-o perniţă cu ace. S-a trezit la spital, după două zile, cu 
ochiul stâng lipsă. Ziarele au descris incidentul ca fiind un 
raid la pont, opera unei bande de hoţi care avuseseră noroc. 
Cei de la Secţia a Zecea au fost de părere că era vorba de o 
grupare care făcuse contrabandă cu arme tot timpul 
războiului şi care acum se hotărâse să-şi mute stocul, pe 
motiv că războiul se terminase şi urma să fie ţinută o 
socoteală mai strictă. S-au făcut nişte presiuni ca să aibă loc 
o cercetare mai amplă a ceea ce s-a numit Focurile de pe 


— 119 — 





David Mitchell 


Silvaplana - trei poliţişti morţi mai însemnau ceva în 1945 
dar cei de la Primărie au blocat-o. Poţi trage orice concluzii 
vrei. Tata şi le-a tras pe-ale lui şi i-au zdruncinat încrederea 
în braţul cel lung al legii. Când a ieşit din spital, după opt 
luni, absolvise deja un curs de jurnalism prin corespondenţă. 

— Bravo lui, comentează Sixsmith. 

— Restul probabil că-1 ştii. Trimis în Coreea de Illustrated 
Planet, pe urmă angajat de West Coast Herald, ca să fie omul 
lor în America Latină. A mers în Vietnam când a fost bătălia 
de la Ap Bac şi a rămas cantonat la Saigon până când a avut 
prima cădere, în martie trecut. Este o minune c-a durat toţi 
anii ăştia - căsnicia părinţilor mei, adică. Ştiţi, cel mai lung 
timp petrecut alături de el a fost din aprilie până-n iulie anul 
ăsta, la ospiciu... După o tăcere mai lungă, Luisa continuă: 
Mi-e dor de el, Rufus, rău de tot. Uit întruna c-a murit. Mă 
tot gândesc la el, c-o fi prin cine ştie ce misiune şi c-o să ia 
avionul să se întoarcă, într-una din zile. 

— Trebuie să fi fost mândru de dumneata, că-i calci pe 
urme. 

— Ei, Luisa Rey nu-i totuna cu Lester Rey. Am irosit atâţia 
ani făcând-o pe rebela şi libertina, pozând în rolul de poetă şi 
lucrând într-o librărie de pe strada Engels. Rolul mea n-a 
convins pe nimeni, poezia mea era „atât de găunoasă, că nici 
măcar proastă nu se poate spune că este“ - aşa mi-a 
comentat-o Lawrence Ferlinghetti -, iar librăria a dat 
faliment. De-aia mai scriu şi-acum la gazetă, adaugă Luisa 
frecându-se la ochi de oboseală şi gândindu-se la ce-i 
spusese Richard Ganga mai devreme, când se despărţiseră. 
Nicio şansă la vreun premiu pentru corespondenţă din zone 
de război. Mi-am pus mari speranţe când m-am mutat la 
Spyglass, dar, în afară de nişte bârfe aruncate din vârful 
limbii pe la diverse petreceri ale celebrităţilor, nu m-am 
apropiat cu nimic de vocaţia tatei. 

— Ei, dar sunt măcar nişte bârfe bine ţintite? 

— Sunt excelent ţintite. 

— Atunci, nu-ţi boci încă de pe-acum viaţa pierdută-n van. 
Iartă-mă că-ţi flutur pe la nas experienţa mea, dar zău că n- 


— 120 — 





Atlasul Norilor 


ai nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă o viaţă 
pierdută-n van. 


5 

— Lui Hitchcock îi plac reflectoarele, zice Luisa, care-şi 
simte vezica din ce în ce mai umflată. Dar nu suportă 
interviurile. Nu mi-a răspuns la întrebări, pentru că efectiv 
nu le-a auzit. Cică filmele lui cele mai bune sunt ca 
trenuleţele-alea de la bâlci, în care pasagerii se sperie de nu 
mai ştiu de ei, dar, când ajung la capătul cursei, în 
siguranţă, se hlizesc şi mai vor încă o dată. Şi are dreptate 
maestrul: cheia terorii fîcţionale este separarea sau 
îngrădirea - atâta timp cât motelul lui Norman Bates 18 este 
undeva, departe de lumea noastră, ne dorim să tragem cu 
ochiul înăuntru, ca-ntr-o gaură de scorpion. Dar un film care 
s-arate că lumea chiar este un asemenea motel... mă rog, 
asta ţine de Buchenwald, de distopie, de depresie. Ne vârâm 
nasul într-o lume de fiare, amorală, fără niciun Dumnezeu, 
dar atât - numai nasul. Hitchcock mi-a replicat - şi Luisa 
încearcă o imitaţie cât mai apropiată de personaj: „Duduie 
dragă, eu sunt regizor la Hollywood, nu sunt oracolul de la 
Delfi“. L-am întrebat de ce niciunul dintre filmele lui nu se 
petrece la Buenas Yerbas. Mi-a răspuns: „Oraşul ăsta adună 
la un loc tot ce-i mai rău la San Francisco şi tot ce-i mai rău 
la Los Angeles. Buenas Yerbas este un oraş de nicăieri". Aşa 
vorbea, cu bons mots 19 dintr-astea, şi nu vorbea către tine, ci 
la urechea posterităţii, ca să aibă musafirii de pe la 
petrecerile viitorului motiv să spună: „Asta era o vorbă de-a 
lui Hitchcock, ştiai, nu?“ 

Sixsmith îşi stoarce batista udă leoarcă de năduşeală. 

— Am văzut Şarada - tot al lui Hitchcock e, nu? - la un 


18 Personajul central din filmul Psycho al lui Alfred Hitchcock. 

19 Vorbe meşteşugite (fr.). 


— 121 — 





David Mitchell 


cinematograf de artă, anul trecut, cu nepoată-mea, care mă 
ia pe sus şi mă duce să văd lucruri de-astea ca să n-ajung, 
zice ea, „cap pătrat". Mie pot să spun că mi-a plăcut, dar 
nepoată-mea zicea că Audrey Hepburn e de-a dreptul 
„gogomană" - admirabil cuvânt. 

— Şarada este cel în care toată acţiunea se-nvârte în jurul 
timbrelor, nu? 

— Da, o enigmă-ntortocheată, dar poveştile poliţiste n-ar 
avea niciun haz dacă n-ar fi întortocheate. Remarca lui 
Hitchcock despre Buenas Yerbas îmi aduce aminte de ce 
spunea John F. Kennedy despre New York. Ai auzit vreodată? 
zicea că „majoritatea oraşelor sunt substantive, numai New 
Yorkul e verb". Mă-ntreb, atunci: dar Buenas Yerbas ce-o fi? 

— O înşiruire de adjective şi conjuncţii? 

— Sau poate un cuvânt de legătură. 


6 

— Megan, comoara mea de nepoată, zice Rufus Sixsmith, 
arătându-i Luisei o fotografie în care apare o tânără bronzată 
şi un el însuşi mai sănătos şi-ntr-o formă ceva mai bună, pe 
fundalul unui port însorit. Fotograful spusese cine ştie ce 
lucru amuzant exact în clipa în care declanşatorul făcuse 
clic. Amândoi îşi leagănă picioarele peste pupa unui mic iaht, 
botezat „Steaua-de-mare“. Asta-i cratiţa mea străveche, 
relicvă din vremuri mai dinamice... 

Luisa protestează politicos împotriva ideii de bătrâneţe. 

— Serios, dac-ar fi să plec într-o călătorie adevărată, acum 
n-aş mai putea fără să-mi angajez câţiva oameni pe post de 
echipaj. încă-mi mai petrec o mulţime de weekenduri pe 
vasul ăsta, fâţâindu-mă prin port şi consumându-mi timpul 
când cu puţină meditaţie, când cu treabă... Şi lui Megan îi 
place marea. Ea e fiziciană, de fapt, şi e mai bună la 
matematici decât am fost eu vreodată - asta spre marea 
tristeţe a maică-sii. îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar 
fratele meu nu s-a-nsurat cu mama lui Megan pentru câtă 


— 122 — 





Atlasul Norilor 


minte a văzut-o că are. Este genul care se lasă cucerită de 
Feng shui sau de I Ching sau de cine ştie ce altă bleotocăreală 
din asta cu iluminarea instantanee, care se-ntâmplă să fie la 
ordinea zilei. Megan, în schimb, are o minte sclipitoare. Un 
an de doctorat şi l-a petrecut la fostul meu colegiu de la 
Cambridge. Auzi dumneata - o femeie la Caius! Acum îşi 
continuă cercetările de radioastronomie pe farfuriile-alea 
mari din Hawaii. în timp ce maică-sa şi taică-su vitreg se 
prăjesc la soare pe diverse plaje, în numele Timpului Liber, 
Megan şi cu mine pritocim ecuaţii pe diverse lungimi de 
undă. 

— Copii n-ai, Rufus? 

— Eu am fost căsătorit cu ştiinţa... toată viaţa, zice 
Sixsmith, apoi schimbă subiectul. O întrebare ipotetică, 
domnişoară Luisa Rey. Până unde-ai fi gata să mergi - ca 
ziaristă, vreau să spun -, ca să-ţi protejezi o sursă? 

Luisa îi răspunde fără să reflecteze deloc la întrebare: 

— Dac-ar fi să cred în chestiunea respectivă? Oricât de 
departe. 

— Şi la închisoare, de exemplu, pentru sfidarea Curţii? 

— Da... dacă s-ar ajunge la aşa ceva. 

— Ai fi gata să-ţi... compromiţi siguranţa personală? 

Aici, Luisa se opreşte să reflecteze. 

— Păi... cred c-aşa s-ar cuveni, nu? 

— Să se cuvină? Cum adică? 

— Adică tatăl meu s-a aventurat în mlaştini minate şi a 
nesocotit furia generalilor de dragul integrităţii lui gazetăreşti. 
N-ar însemna să-mi bat joc de viaţa lui, ca fiică, dac-aş da bir 
cu fugiţii din primul moment în care se-ngroaşă gluma? 

Spune-i. Sixsmith dă să deschidă gura ca să-i povestească 
totul - muşamalizarea de la Silvaplana, şantajul, corupţia -, 
dar ascensorul, tot aşa, fără niciun avertisment prealabil, se 
zdruncină, se urneşte din loc şi-şi reia coborârea. Cei doi 
ocupanţi se trezesc orbiţi de lumina reaprinsă, iar Sixsmith 
descoperă că s-a ales praful de elanul lui. Acul ascensorului 
îşi sfârşeşte cursa la P. 

Aerul din holul de la parter li se pare proaspăt ca un izvor 


— 123 — 





David Mitchell 


de munte. 

— O să-ţi telefonez, domnişoară Luisa Rey, zice Sixsmith, 
în timp ce Luisa îi întinde bastonul. Curând. Oare o să uit de 
promisiunea asta sau o să mi-o ţin? Ştii ce? mai spune el. Am 
senzaţia că te cunosc de ani de zile, nu numai de-un ceas şi 
jumătate... 


7 

Lumea cea largă se face mică în ochii băiatului. Javier 
Gomez frunzăreşte un clasor plin de timbre sub o lampă 

model Anglepoise, cu braţ articulat. Un echipaj de câini 

husky latră de pe un timbru din Alaska, o gâscă sălbatică 

hawaiiană gâgâie şi flutură din aripi de pe o monedă 

emisiune specială de cincizeci de cenţi, un vapor cu zbaturi 
se târăşte pe apele fluviului Congo, de culoarea cernelii. O 
cheie se răsuceşte în broască şi Luisa Rey năvăleşte 
înăuntru, azvârlindu-şi pantofii în chicinetă. Când îl vede pe 
băiat, strigă exasperată: 

— Javier! 

— A, bună! 

— Nu mă lua cu „A, bună!“ Mi-ai promis că nu mai sari 
niciodată dintr-un balcon în altul! Dacă se-ntâmplă şi 
reclamă cineva la poliţie că mi-a intrat un hoţ în casă? Dacă 
se-ntâmplă s-aluneci şi să cazi? 

— Atunci, dă-mi o cheie. 

Luisa suceşte un gât invizibil. 

— Nu pot să stau liniştită, când ştiu că un puşti de unşpe 
ani intră când are el chef în casa mea, ori de câte ori... - şi 
Luisa înlocuieşte pe maică-ta lipseşte de-acasă toată noaptea 
cu: 

— ... nu găseşte nimic interesant la televizor. 

— Şi-atunci, de ce laşi deschisă fereastra de la baie? 

— Pentru că un singur lucru e mai rău decât să ştiu că 
sari dintr-un balcon în altul, şi anume să ştiu că sari înapoi 
fiindcă n-ai avut pe unde să intri. 


— 124 — 





Atlasul Norilor 


— în ianuarie fac unşpe ani. 

— Nu-ţi dau nicio cheie. 

— Prietenii-şi dau cheile unul celuilalt. 

— Nu şi când unul are douăzeci şi şase de ani, iar celălalt 
este încă-n clasa a cincea. 

— Ei, şi ce te-ai întors atât de târziu? Ai avut întâlnire cu 
vreun tip interesant? 

Luisa se uită urât la el. 

— M-a prins căderea de tensiune într-un ascensor. 
Oricum, nu te priveşte pe tine, domnu’ meu, zice ea şi 
aprinde lumina din tavan. Când vede umflătura de-acum 
vânătă de pe faţa lui Javier, se dă un pas înapoi. Ce dra... ce 
ţi s-a-ntâmplat? 

Băiatul îşi ridică privirile către peretele din faţa lui, pe 
urmă şi le coboară înapoi la timbre. 

— Vârcolacu’? 

Javier dă din cap că nu, îndoaie colţul unei foi de hârtie şi- 
1 linge pe ambele feţe. 

— S-a-ntors tipu’ ăla, Clark. Şi mama lucrează-n tura de 
noapte la hotel toată săptămâna asta, iar el vrea s-o aştepte. 
Şi m-a-ntrebat tot felu’ de chestii despre Vârcolacu’, iar eu i- 
am spus că nu-1 priveşte pe el, zice Javier prinzând colţarul 
de timbru. Da’ nu mă doare. Mi-am pus deja o compresă. 
Luisa pune mâna pe telefon. N-o suna pe mama! O să vină- 
napoi valvârtej, o să facă un scandal monstru şi-ăia de la 
hotel o s-o dea afară, cum au făcut data trecută şi data 
ailaltă, înainte. Luisa stă o clipă şi se gândeşte la ce-i spune 
Javier, pune telefonul în furcă şi se îndreaptă spre uşă. Şi 
nici nu te duce-acolo! Tipu’ e bolnav la cap! O să se-nfurie şi- 
o să ne strice toate lucrurile prin casă şi probabil c-o să fim 
evacuaţi sau mai ştiu eu ce! Te rog! 

Luisa se uită oriunde, numai la el nu. Oftează din 
rărunchi. 

— Vrei o cacao? 

— Da, mulţumesc, zice băiatul, care e hotărât să nu 
plângă, dar cu greu îşi poate stăpâni tremurul maxilarului. 
Se şterge la ochi cu încheietura mâinii. Auzi, Luisa...? 


— 125 — 





David Mitchell 


— Da, Javier, poţi să dormi la mine pe canapea în seara 
asta, nu-i nicio problemă. 


8 

Biroul lui Dom Grelsch este un studiu în materie de haos 
organizat. Pe fereastra lui se vede, peste Third Avenue, un 
perete de birouri foarte asemănătoare. Un sac de box cu 
Incredibilul Hulk stă spânzurat de o consolă metalică pe colţ. 
Redactorul-şef al revistei Spyglass declară deschisă şedinţa 
de sumar de luni dimineaţă, împungând cu un deget bont 
înspre Roland Jakes, un bărbat grizonat, cu obrazul ca 
pruna uscată, care poartă o cămaşă înflorată hawaiiană, 
blugi Wrangler peticiţi şi o pereche de sandale muribunde. 

— Jakes! 

— Eu, ăăă, mă gândeam să continui seria de „Teroare în 
labirintul canalelor“, pe care s-o leg de toată febra asta 
generată de Fălci. Un anume Dirk Melon, care poate fi 
reporter pe cont propriu, este găsit pe sub 50 th East Street, în 
timpul unei inspecţii obişnuite de întreţinere. Sau, mă rog, se 
găseşte ce-a mai rămas din el. Este identificat după 
amprenta dentară şi după legitimaţia de presă ferfeniţită. 
Carnea e smulsă de pe cadavru într-un mod care trimite cu 
gândul la Serrasalma scapularis - vă mulţumesc -, cel mai al 
dracului dintre toţi peştii piranha, importat de maniacii 
peştilor şi pe urmă aruncat la closet, când se dovedeşte că-i 
costă prea mult carnea ca să-l şi hrănească. O să dau telefon 
la şeful Serviciului Dăunători de la Primărie şi-o să-l întreb 
dacă poate să nege recentul val de atacuri asupra lucrătorilor 
de la canalizare. Ţi-ai notat, Luisa? Să nu crezi nimic din ce 
nu este negat oficial. Ei, ce zici, Grelsch? Nu e momentul 
pentru mărirea aia de leafă? 

— Tu să te consideri fericit că, la ultimul cec de salariu, nu 
te-au săltat. Pân’ la unşpe-mi pui pe birou o poză cu o fiară 
de-aia. Ai vreo-ntrebare, Luisa? 

— Da. Asta-i vreo politică editorială nouă, de care mie nu 


— 126 — 





Atlasul Norilor 


mi-a spus nimeni, că sunt excluse articolele care mai spun şi 
adevărul? 

— Ştii ce? Seminarul de metafizică se ţine pe acoperiş. Iei 
liftul în sus şi, când ieşi din el, mergi aşa, mergi întruna, 
până dai de trotuar. Orice este adevărat, dacă se găsesc 
destui care să creadă. Nancy, tu ce-ai pentru mine? 

Nancy O’Hagan este îmbrăcată clasic, are o culoare a feţei 
care sugerează o murătură şi nişte gene kilometrice, care de 
multe ori i se-ncurcă între ele. 

— Spionul meu de încredere a pozat barul din avionul 
prezidenţial. Titlu: „Gin din plin la cocteilurile de pe Air Force 
One“. Bogătaşii nătărăi cică l-au stors până la ultimul strop 
pe bătrânul beţivan, dar Tuşa Nance e de altă părere. 

Grelsch cugetă. Telefoanele sună şi maşinile de scris 
ţăcăne undeva, în fundal. 

— Bine... dacă nu se mai iveşte nimic nou. A, şi luaţi-i un 
interviu păpuşarului ăluia ventriloc, ăla de şi-a pierdut 
braţele pentru ItNever Rains... Nussbaum, e rândul tău. 

Jerry Nussbaum îşi şterge urmele de acadea cu ciocolată 
de pe barbă, se reazemă de spătarul scaunului şi după el se 
revarsă un teanc de hârtii. 

— Poliţiştii se-nvârt în jurul cozii în cazul cu Sfântul 
Cristofor, aşa că m-am gândit la următorul titlu: „Poate că tu 
eşti următoarea victimă a Sfântului Cristofor“ - ce ziceţi? 
Rezum toate crimele de pân-acum şi reconstruiesc ultimele 
minute ale victimelor: încotro mergeau, cu cine se întâlneau, 
ce gânduri le treceau prin cap... 

— Asta până să le treacă prin cap glonţul Sfântului! râde 
Roland Jakes. 

— Daaa, Jakes, bine, să sperăm că se simte atras şi de 
culorile ţipătoare hawaiiene. Dup-aia mă-ntâlnesc cu negrul 
ăla, vatmanul, pe care au pus laba poliţiştii săptămâna 
trecută. Vrea să dea-n judecată poliţia pentru arestare 
abuzivă, în baza Legii Drepturilor Civile. 

— Ăsta-i de prima pagină. Luisa, tu? 

— Am cunoscut un inginer atomist, zice Luisa, fără să 
bage-n seamă indiferenţa care face atmosfera din cameră 


— 127 — 





David Mitchell 


glacială. Un inspector de la Corporaţia Seaboard. Nancy 
O’Hagan îşi face unghiile, drept care Luisa îşi prezintă 
propriile bănuieli ca fiind fapte. Tipul crede că noul reactor 
nuclear HIDRA de pe insula Swannekke nu-i chiar atât de 
sigur cum îl prezintă oficialităţile. Că, de fapt, nu-i sigur 
deloc. Ceremonia de punere-n funcţiune este chiar azi după- 
masă, aşa că vreau să mă duc pân-acolo, să văd ce pot să 
aflu-n plus. 

— Mare căcat, o ceremonie de punere tehnică-n funcţiune! 
exclamă Nussbaum. Ce-i huruitul ăsta, băi, fraţilor? N-o fi 
vreun premiu Pulitzer care vine grămadă peste noi? 

— Ştii ce, Nussbaum? Să mă pupi în fund! 

— în toate visele mele erotice... oftează Nussbaum. 

Luisa nu ştie cum e mai bine: să i-o reteze - Da, sigur, ca 
să afle javra dracului cât de tare te calcă pe nervi - sau să-l 
ignore - Da, sigur, ca să afle javra dracului că poate să-ţi 
spună ce vrea, când vrea muşchii lui. 

Dom Grelsch îi bruiază dilema: 

— Studiile de piaţă au demonstrat, zice el răsucind un 
creion între degete, că orice termen ştiinţific pe care-1 
foloseşti înseamnă că două mii de cititori pun jos revista şi 
se-aşază la televizor, ca să vadă-n reluare I Iove Lucy. 

— Bine, zice Luisa. Cum sună, atunci, „Bomba atomică 
Seaboard o s-arunce Buenas Yerbas în al nouălea cer“? 

— Minunat, dar o să trebuiască să şi dovedeşti. 

— Aşa cum îşi dovedeşte şi Jakes povestea lui? 

— Auzi - zice Grelsch oprindu-se din răsucitul creionului 
între degete -, oamenii fictivi mâncaţi de peşti fictivi nu pot 
să te stoarcă şi de ultimul dolar prin tribunale şi nici să facă 
presiuni asupra băncii, ca să-ţi taie macaroana. Dar 
Corporaţia de Electricitate Seaboard, care operează de la o 
coastă la alta, are avocaţi care pot face aşa ceva şi ferească 
sfântul - că, dacă-ţi bagi picioarele unde nu trebuie, asta o 
să şi facă! 


— 128 — 





Atlasul Norilor 


9 

Volkswagenul Beetle de culoare oranj-ruginie al Luisei se 
năpusteşte pe drumul drept care duce la podul de o jumătate 
de milă unind Capul Yerbas de insula Swannekke. Punctul 
de control de la intrarea pe pod este agitat astăzi. O sută şi 
ceva de oameni demonstrează aliniaţi pe ultimul tronson, 
scandând: „Swannekke C - peste cadavrele noastre!" Un zid 
de poliţişti îi împiedică să se apropie de o coloană de nouă 
sau zece vehicule. Aşteptând la coadă, Luisa le citeşte 
pancartele: PĂTRUNDEŢI ACUM PE INSULA CANCERULUI - 
avertizează una; alta: ÎN IAD - NU! POATE VREI TU?; sau 
una de-a dreptul enigmatică: UNDE ESTE, VAI, UNDE-I 
MARGO ROKER? 

Un gardian îi bate în geamul portierei. Luisa coboară 
geamul şi-şi vede chipul oglindit în ochelarii de soare ai 
gardianului: 

— Luisa Rey. Revista Spyglass. 

— Legitimaţia de presă, doamnă. 

— V-aşteptaţi la scandal astăzi? întreabă Luisa în timp ce- 
şi scoate legitimaţia din poşetă. 

— Nuuu... şi-i întinde înapoi legitimaţia, după ce a 
verificat o listă. Poate numai de la obişnuiţii noştri, obsedaţii 
de natură din parcul de rulote. Băieţii de pe la şcoli sunt 
plecaţi în vacanţă, pe unde se face surf. 

în timp ce trece podul, vede centrala Swannekke B ivindu- 
se de după turnurile de răcire mai vechi şi mai cenuşii ale 
centralei Swannekke A. încă o dată, Luisa se gândeşte la 
Rufus Sixsmith: De ce n-o fi vrut să-mi dea un număr la care 
să-l pot găsi? E om de ştiinţă - doar n-o avea fobia telefonului! 
Şi de ce nimeni de la serviciul administrativ al blocului în care 
locuieşte nici măcar n-a auzit vreodată de el? Că doar oamenii 
de ştiinţă nu umblă cu pseudonime. 

După douăzeci de minute, Luisa se opreşte în faţa unui 
complex de vreo două sute şi ceva de case luxoase, care 
înconjoară un golf. Un hotel şi un teren de golf îşi împart 
versantul semiîmpădurit de la poalele centralei nucleare. 


— 129 — 





David Mitchell 


Luisa îşi lasă „Broscuţa" în parcarea de la Cercetare- 
Dezvoltare şi priveşte clădirile mai mult ghicite ale centralei 
nucleare, pe jumătate ascunse de o coamă de deal. Palmierii 
plantaţi într-un şir drept şi ordonat foşnesc bătuţi de vântul 
Pacificului. 

— Bună ziua! zice o femeie cu trăsături de chinezoaică, 
apropiindu-se de ea. V-aţi rătăcit cumva? Aţi venit pentru 
punerea în funcţiune? Taiorul elegant de culoare bordo, 
machiajul perfect, ţinuta ei elegantă o fac pe Luisa să se 
simtă ponosită în jacheta ei din piele de căprioară neagră- 
bleumarin. Fay Li, adaugă femeia, întinzându-i mâna. 
Corporaţia Seaboard - Relaţii cu Publicul. 

— Luisa Rey. Revista Spyglass. 

Fay Li strânge mâna zdravăn, nu glumă. 

— Spyglass? Nu ştiam că... 

— ... sfera noastră de preocupări include şi politicile 
energetice? 

— Nu mă-nţelegeţi greşit, zâmbeşte Fay Li. Este o revistă... 
bătăioasă. 

Luisa îl invocă pe Dom Grelsch ca pe-o divinitate de 
nădejde: 

— Cercetarea de piaţă a identificat un public din ce în ce 
mai numeros care-şi doreşte mai multă substanţă. Eu am 
fost angajată ca să răspund aşteptărilor mai înalte ale 
cititorilor revistei Spyglass. 

— Mă bucur c-ai venit, Luisa, oricare ţi-ar fi aşteptările. 
Vino să te trec în registru la recepţie. Paza insistă să 
controlăm poşetele şi toate celelalte, dar nu câştigăm nimic 
dacă ne tratăm invitaţii ca pe nişte sabotori. De-asta m-au 
angajat pe mine. 


10 

Joe Napier stă cu ochii ţintă la un şir de monitoare de 
supraveghere care acoperă o sală de conferinţe, coridoarele 
care duc într-acolo şi spaţiile de la Centrul de Relaţii cu 


— 130 — 





Atlasul Norilor 


Publicul. Se ridică de pe scaun, îşi umflă perna specială de 
sub fund şi se aşază la loc pe ea. Oare mi se pare mie sau 
vechile răni mă dor mai tare in ultima vreme? Ochii lui se 
mută de pe un ecran pe alt ecran şi pe alt ecran. Unul îi 
arată un tehnician care face o verificare amănunţită; un altul 
- o echipă de televiziune care discută despre unghiuri şi 
lumini; pe Fay Li întâmpinând o invitată într-o parcare; nişte 
ospătăriţe turnând vin în câteva sute de pahare; un rând de 
scaune având o banderolă lungă deasupra, pe care scrie: 
SWANNEKKE B - UN MIRACOL AMERICAN. 

Adevăratul miracol, îşi spune Joseph Napier în sinea lui, a 
fost acela de a-iface pe unşpe din doişpe cercetători să uite cu 
totul de o anchetă care a durat nouă luni de zile. Unul dintre 
ecrane îi arată chiar pe respectivii cercetători îndreptându-se 
către scenă şi conversând amical. Vorba lui Grimaldi: orice 
conştiinţă are câte-un întrerupător pe undeva. Gândurile lui 
Napier se mută brusc la replicile memorabile din acele 
interviuri care au stat la baza ciudatei amnezii colective. „Fie 
vorba-ntre noi, doctore Franklin, juriştii Pentagonului ard de 
nerăbdare să-şi încerce jucăria nou-nouţă, care este Legea 
Siguranţei Naţionale. Cine arată cu degetul urmează să fie pus 
pe lista neagră pentru orice post salarizat, oriunde în ţară. “ 

Un om de serviciu adaugă un scaun în plus la şirul celor 
deja instalate pe scenă. 

„Aveţi de făcut o alegere simplă, doctore Moses. Dacă vreţi 
să ne-o ia înainte sovieticii cu tehnologia lor, duceţi-vă cu 
raportul ăsta la Sindicatul dumneavoastră de Cercetători 
îngrijoraţi, suiţi-vă-n avion şi mergeţi la Moscova să vă-ncasaţi 
medalia. Dar CIA m-a rugat să vă spun că nu mai aveţi nevoie 
de bilet de-ntoarcere. “ 

Publicul, care este alcătuit din oficialităţi, oameni de 
ştiinţă, experţi, formatori de opinie, îşi ia locurile în primire. 
Pe un ecran, se vede cum William Wiley, director general 
adjunct al Corporaţiei Seaboard, glumeşte cu VIP-urile a 
căror prezenţă este onorată cu un loc pe scenă. 

„Profesore Keene, şefii de la Ministerul Apărării sunt 
oarecum curioşi. De ce vă exprimaţi îndoielile tocmai acum? 


— 131 — 





David Mitchell 


Vreţi să spuneţi că munca pe care aţi depus-o la acest prototip 
a fost una de mântuială?“ 

Un retroproiector trimite pe perete o vedere aeriană de 
largă anvergură a centralei Swannekke B. 

Unşpe din doişpe. Rufus Sixsmith - numai el a scăpat 

Napier vorbeşte în staţia de emisie-recepţie: 

— Fay Li? Zece minute până-ncepe nebunia. 

Paraziţi. 

— Am înţeles, Joe. Tocmai conduc o invitată către sala de 
conferinţe. 

— Prezintă-te la Pază după ce termini, te rog. 

Paraziţi. 

— ’Nţeles. Transmisie-ncheiată. 

Napier rămâne cu staţia în mână. Şi Joe Napier? Şi 
conştiinţa lui are vreun întrerupător pe undeva? Soarbe din 
cafeaua neagră şi amară. Băi, tu ăsta, ia mai scuteşte-mă! Mi 
s-a dat un ordin - îl îndeplinesc. Mai am un an jumate până la 
pensie şi dup-aia gata - la pescuit în râuri limpezi de munte, 
până mă transform într-un urs de-ăla cenuşiu! 

Milly, soţia lui decedată, stă cu ochii pe consortul ei din 
poza de pe consolă. 


11 

— Măreaţa noastră naţiune suferă de o dependenţă care o 
îngenunchează - zice directorul general de la Seaboard, 
Alberto Grimaldi, maestrul pauzelor dramatice, proclamat 
Om al Anului de revista Newsweek. Dependenţa de petrol. 
Luminile podiumului parcă-1 suflă cu aur. Geologii ne previn 
că n-au mai rămas, în Golful Persic, decât vreo două miliarde 
de barili din acest ocean de scursură din jurasic. Suficient, 
oare, ca să ne ajungă până la sfârşitul acestui secol? Probabil 
că nu. întrebarea cea mai presantă cu care se confruntă 
Statele Unite, doamnelor şi domnilor, este: Şi după aceea? 

Alberto Grimaldi îşi roteşte privirile prin public. La degetul 
mic îi am. 


— 132 — 





Atlasul Norilor 


— Unii îşi vâră capetele-n nisip. Alţii visează cu ochii 
deschişi la turbine de vânt, lacuri de acumulare şi (aici, un 
zâmbet sardonic) biogaz! Chicoteli apreciative. Aici, la 
Seaboard, ne ocupăm de lucruri concrete. Ridicare de ton: 
Am venit astăzi aici să vă spunem că leacul pentru 
dependenţa de petrol se află chiar aici, chiar acum, pe insula 
Swannekke! 

Grimaldi zâmbeşte în timp de aplauzele se sting. 

— începând de astăzi, energia atomică a devenit casnică, 
suficientă şi sigură\ Prieteni, sunt atât de mândru, de 
incredibil de mândru să vă prezint una dintre cele mai 
importante realizări inginereşti din toate timpurile ... Reactorul 
HIDRA-Zero! 

Proiecţia de pe ecran se schimbă acum şi arată o diagramă 
în secţiune transversală; o parte a publicului, instruită 
dinainte, aplaudă furtunos, determinând şi restul sălii s-o 
imite. 

— Dar acum, gata, destul m-aţi ascultat pe mine - eu sunt 
numai directorul general! Râsete pline de afecţiune. Pentru a 
dezveli galeria noastră de imagini şi a manevra întrerupătorul 
care va conecta centrala Swannekke B la reţeaua energetică 
naţională, noi, familia cea mare de la Seaboard, suntem 
profund onoraţi să-i urăm bun venit unui invitat cu totul 
special - acestui „guru“ energetic al Preşedintelui, cum este 
poreclit pe colina Capitoliului. Zâmbet larg. îmi face o 
profundă plăcere să-l salut pe omul care nu mai are nevoie 
de nicio prezentare - Comisarul Federal pentru Energie, 
Lloyd Hooks! 

Un bărbat cu ţinută impecabilă păşeşte către scenă pe 
fundalul unor aplauze răsunătoare. Lloyd Hooks şi Alberto 
Grimaldi se apucă unul pe celălalt de braţ, într-un gest de 
afecţiune şi încredere fraternă. 

— Ai nişte autori de discursuri din ce în ce mai buni - 
şopteşte Lloyd Hooks în timp ce şi el, şi cel de lângă el 
zâmbesc cu toţi dinţii către public -, dar tot eşti Lăcomia 
întruchipată! 

Alberto Grimaldi îl bate pe spate pe Lloyd Hooks şi-i 


— 133 — 





David Mitchell 


răspunde pe acelaşi ton: 

— Peste cadavrul meu o să-ţi faci loc în consiliul de 
administraţie al acestei companii, coruptul dracului ce eşti! 

Lloyd Hooks se arată publicului în toată strălucirea lui. 

— Vezi că mai poţi încă să vii cu soluţii inovatoare, 
Alberto? 

Se declanşează un tir de bliţuri fotografice. 

O tânără îmbrăcată cu jachetă bleumarin se strecoară 
afară pe una dintre uşile din spate. 


12 

— Toaleta pentru doamne, vă rog? 

Un paznic îi face semn pe un coridor în jos, în timp ce 
vorbeşte la staţia de emisie-recepţie. 

Luisa Rey aruncă o privire în urmă. Paznicul stă cu 
spatele, aşa că ea merge mai departe, pe după colţ şi de-acolo 
într-un labirint de coridoare identice, unde este răcoare şi 
toate zgomotele sunt atenuate de bâzâitul aparatelor de aer 
condiţionat. Trece pe lângă doi tehnicieni grăbiţi, îmbrăcaţi în 
salopete, care se holbează la sânii ei pe sub cozoroacele 
şepcilor, dar nu intră în vorbă cu ea. Pe uşi - denumiri 
încriptate: W212 - SEMIEVACUĂRI; Y009 

SUBTRAVERSĂRI [CA]; V770 - NEPERICULOASE 

[EXCEPTĂRI], Din loc în loc, uşile unor obiective mai 
importante au sisteme de intrare cu tastatură. în pragul unor 
scări, Luisa se opreşte să consulte planul etajului, dar nici 
urmă de Sixsmith. 

— V-aţi rătăcit, doamnă? 

Luisa face tot posibilul să-şi păstreze calmul. Un îngrijitor 
negru, cu părul cărunt, se uită ţintă la ea. 

— Da, caut biroul doctorului Sixsmith. 

— Aha, îl ştiu. Englezul ăla. Etajul trei. CI05. 

— Mulţumesc. 

— Da’ nu l-am mai văzut de vreo săptămână sau două. 

— Chiar aşa? Ştiţi cumva de ce? 


— 134 — 





Atlasul Norilor 


— Îhî. S-a dus în vacanţă la Las Vegas. 

— Doctorul Sixsmith? La Las Vegas? 

— Îhî. Aşa mi s-a spus, cel puţin. 

Uşa camerei CI05 este întredeschisă. O tentativă recentă 
de a răzui de pe plăcuţa cu nume cuvintele „Dr. Sixsmith“ a 
eşuat, lăsând în urmă o mare mizerie. Prin uşa crăpată, 
Luisa Rey zăreşte un tânăr aşezat la birou, care scormoneşte 
printr-un teanc de caiete de notiţe. Obiectele din cameră se 
află depozitate în câteva lăzi de transport. Luisa îşi aminteşte 
ce-i spunea tatăl ei: Este suficient să te porţi ca şi cum ai fi de¬ 
al locului, pentru ca lumea să creadă că aşa şi eşti. 

— Ia te uită! zice Luisa intrând în cameră. Nu-i aşa că nu 
eşti dumneata doctorul Sixsmith? 

Bărbatul pune jos caietul cu un aer vinovat, iar Luisa îşi 
dă seama că şi-a câştigat un răgaz de câteva clipe. 

— Aoleu, Doamne! zice el ridicând ochii spre ea. Tu trebuie 
să fii Megan. 

De ce să contrazici omul? 

— Iar dumneata eşti... 

— Isaac Sachs. Inginer - şi se ridică în picioare, dar i se 
pare prematur să-i întindă mâna. Am lucrat cu unchiul tău 
la raportul pe care l-a întocmit. Ecouri de paşi grăbiţi răsună 
pe scări în sus. Isaac Sachs închide uşa. întreabă pe un ton 
şoptit şi nerăbdător: Unde se-ascunde Rufus, Megan? Sunt 
îngrijorat de nu mai pot. Ţi-a dat vreun semn de viaţă? 

— Eu speram să aflu de la dumneata ce s-a-ntâmplat. 

Fay Li dă buzna în cameră însoţită de omul de la pază. 

— Luisa... Tot n-ai găsit toaleta pentru doamne? 

Fă-o pe proasta. 

— Nu. Am rezolvat ce-aveam de rezolvat la toaleta pentru 
doamne - impecabil de curată -, dar întârziasem la întâlnirea 
cu doctorul Sixsmith. Atâta că... uite, se pare că s-a mutat în 
altă parte. 

— Ha? face Isaac Sachs. Ce, nu eşti nepoata lui Sixsmith? 

— Nu te supăra, dar eu n-am spus nicio clipă c-aş fi - şi 
Luisa îi serveşte lui Fay Li o minciună gogonată pregătită 


— 135 — 





David Mitchell 


dinainte: L-am cunoscut pe doctorul Sixsmith pe insula 
Nantucket din Massachusetts primăvara trecută. Am 
descoperit că şi unul, şi celălalt lucram în Buenas Yerbas, 
aşa că mi-a oferit cartea lui de vizită. Am dat din nou peste 
ea acum trei săptămâni, l-am sunat şi am stabilit să ne- 
ntâlnim astăzi, ca să discutăm despre o rubrică ştiinţifică în 
Spyglass - şi s-a uitat la ceas. Acum zece minute. 
Discursurile de inaugurare au durat mai mult decât m- 
aşteptam eu, aşa c-am ieşit din sală fără să deranjez. Sper că 
n-am provocat necazuri nimănui... 

Fay Li se poartă ca şi cum ar fi înghiţit povestea. 

— Nu putem permite ca nişte persoane care nu sunt 
autorizate să se plimbe nestingherite printr-un institut de 
cercetări cu statut special, cum este al nostru. 

Luisa mimează naivitatea: 

— Am fost trecută în registru şi mi s-a controlat poşeta, şi- 
am crezut că-n asta şi constau procedurile de securitate, dar 
presupun c-a fost o naivitate din partea mea. Oricum, 
doctorul Sixsmith poate garanta pentru mine. întrebaţi-1. 

Sachs şi paznicul se uită la Fay Li, care supralicitează: 

— Mă tem că asta nu putem face. Doctorul Sixsmith a fost 
detaşat la unul dintre proiectele noastre din Canada. Cel mai 
probabil este că secretara lui n-a ştiut unde să te contacteze 
când i-a anulat agenda de întâlniri. 

— Din câte se pare, zice Luisa, uitându-se către lăzile cu 
obiecte, o să fie plecat o vreme. 

— Da, aşa că-i expediem acolo toate materialele. 
Activitatea lui de consultant aici, la Swannekke, era oricum 
pe punctul de a se încheia. Doctorul Sachs, aici de faţă, a 
fost suficient de amabil să ducă la bun sfârşit tot ce 
rămăsese în suspensie. 

— Şi, deci, mi-am ratat primul interviu cu un mare om de 
ştiinţă. 

Fay Li îi deschide uşa. 

— Poate-ţi găsim un altul. 


— 136 — 





Atlasul Norilor 


13 

— Centrala? zice Rufus Sixsmith, ţinând receptorul proptit 
de umăr într-un motel de doi bani, din apropiere de Buenas 
Yerbas. Nu reuşesc să prind legătura cu Hawaii... Da. încerc 
să sun la... - şi repetă numărul lui Megan. Da, bine, rămân 
lângă telefon. 

Pe un ecran de televizor care nu are galben şi nici verde, 
Lloyd Hooks îl bate pe umăr pe Alberto Grimaldi, la 
inaugurarea noului reactor HIDRA de pe insula Swannekke. 
Amândoi salută publicul din sala de conferinţe ca nişte 
sportivi învingători, în timp ce din tavan plouă peste ei cu 
confetti argintii. „Fără a fi străin de controversa iscată, “ - 
comentează un reporter - „directorul general de la Seaboard, 
Alberto Grimaldi, a anunţat astăzi continuarea proiectului 
Swannekke C. Cincizeci de milioane de dolari din fonduri 
federale vor fi investite în cel de-al doilea reactor HIDRA-Zero, 
ceea ce înseamnă crearea a mii de noi locuri de muncă. 
Temerile că arestările în masă care-au avut loc astă-vară pe 
Three Mile Island s-ar putea repeta în Golden State 20 s-au 
dovedit nefondate." 

Iritat şi epuizat, Rufus Sixsmith i se adresează 
televizorului: 

— Şi când expansiunea hidrogenului o să arunce-n aer 
acoperişul încăperii de presiune? Sau când vânturile 
predominante o să plimbe radiaţiile peste toată California? - 
apoi îl stinge şi-şi freacă şaua nasului. Am demonstrat. Am 
de-mon-strat. Nu m-aţi putut cumpăra, şi-atunci aţi încercat cu 
intimidarea. V-am lăsat, Doamne iartă-mă, dar mi-ajunge. Nu¬ 
mi mai calc în picioare conştiinţa. 

Sună. Telefonul. Sixsmith smulge receptorul din furcă. 

— Megan, tu eşti? 

— Trebuie s-apară, zice o voce răstită de bărbat. 

— Cine-i la telefon? 


20 Supranume dat Californiei. 


— 137 — 





David Mitchell 


— Ţi-au localizat ultima convorbire de la Motelul Talbot, 
Bulevardul Olympia, numărul 1046. Du-te acum la aeroport, 
urcă-te-n primul avion către Anglia şi fă-ţi de-acolo darea-n 
vileag, dacă vrei neapărat s-o faci. Numai du-te. 

— De ce-aş crede... 

— Ia gândeşte-te: dacă mint, măcar o să fii în Anglia, bine, 
sănătos, şi-o să ai şi raportul cu tine... Dacă nu te mint, eşti 
un om mort. 

— Vreau să ştiu... 

— Ai douăzeci de minute s-o iei din loc. Asta-n cel mai bun 
caz. Pleacă! 

Ton ocupat. O eternitate a zumzetului. 


14 

Jerry Nussbaum îşi roteşte scaunul de la birou, se aşază 
pe el călare, îşi pune braţele încrucişate pe spătar şi-şi 
propteşte bărbia de ele. 

— Imaginaţi-vă scena: eu şi şase pociţi de-ăia cu codiţe 
subţiri dintr-o sectă de-a negroteilor, şi-un pistol care-mi 
gâdilă amigdalele. Şi nu vorbesc de Harlem în creierii nopţii! 
Vorbesc de nenorocitul de Greenwich Village în toiul mamei 
ei de zi, dup-o friptană de-o tonă cu dobitocu’ de Norman 
Mailer. Aşa am ajuns, băi, de m-a luat un frate de-ăla negru 
la mână, cu laba cât o lopată, şi m-a uşurat de portofel. „Ce- 
avem aicea? Piele d-aligator, ă?“ - la care Nussbaum mimează 
un accent ă la Richard Pryor 21 : „N-are clasă, al dracu’ albuş!" 
Ce clasă? Derbedeii ăia m-au pus de mi-am întors 
buzunarele pe dos până la ultimul cent pe care-1 aveam - la 
propriu. Dar tot el, Nussbaum, a râs mai bine la urmă, 
puteam să punem pariu c-aşa o să fie. Zice: în taxiul cu care 
m-am întors în Times Square, mi-am scris editorialul „Noile 
triburi", devenit un clasic al genului - n-are niciun rost să fac 


21 Actor de comedie de culoare. 


— 138 — 





Atlasul Norilor 


paradă de falsă modestie -, şi l-am făcut poştă la treizeci de 
ziare diferite numai până la sfârşitul săptămânii! Ei m-au 
jefuit, iar eu am ajuns în casele tuturor. Aşa că, Lui-Lui, ce¬ 
ai zice să mă inviţi la o masă şi te-nvăţ şi pe tine cum să 
smulgi un boţ de aur din labele sorţii, ă? 

Maşina de scris a Luisei toacă mărunt. 

— Dacă te-au jefuit ăia de ultimul cent - la propriu -, cum 
de te-ai mai suit într-un taxi tocmai din Greenwich Village 
până-n Times Square? Cum ai plătit cursa, în natură? 

— Auzi, îi răspunde Nussbaum întorcându-se, eşti un 
adevărat geniu când vine vorba să nu pricepi despre ce-i 
vorba. 

Roland Jakes picură ceară de lumânare pe o fotografie. 

— Definiţia săptămânii, zice el. Ce-i ăla un conservator? 

Gluma se învechise deja în vara lui 1975. 

— Un liberal jefuit. 

Jakes, ofuscat, îşi reia măsluitul fotografiei. 

Luisa se îndreaptă către celălalt capăt al biroului, unde-şi 
are uşa Dom Grelsch. Şeful ei vorbeşte la telefon pe un ton 
coborât, dar furios. Luisa aşteaptă afară, dar tot aude. 

— Nu... nu, nu, domnu’ Frum, este ori albă, ori neagră, 
spune-mi dumneata... Ei, ei, acum vorbesc eu... Spune-mi 
dumneata vreo „afecţiune" de-asta mai clară decât leucemia. 
Ştii ce cred eu? Cred că nevasta mea nu e decât un referat 
care stă între dumneata şi partida de golf de la ora trei, este? 
Atunci, dovedeşte-mi. Dumneata eşti însurat, domnu’ Frum? 
Ai o nevastă cumva? Ai. Şi ţi-o închipui pe nevasta dumitale 
zăcând pe-un pat de spital şi uitându-se cum îi cade părul? 
Poftim? Ce-ai spus?! „N-ajută la nimic să devenim 
sentimentali"? Asta-i tot, domnu’ Frum, cu asta-mi vii 
dumneata? Da, da, domnu’... al dracului să fiu eu dacă n-o 
să-mi caut un avocat! - şi Grelsch trânteşte receptorul în 
furcă, trage câţiva pumni în sacul de box, icnind Frum! la 
fiecare lovitură, apoi să prăbuşeşte pe scaun şi-şi aprinde o 
ţigară. O vede pe Luisa ezitând în cadrul uşii dacă să intre 
sau nu. Zice: Asta-i viaţa. O furtună de căcat de gradul zece. 
Ai auzit tot? 


— 139 — 





David Mitchell 


— în linii mari. Pot să vin şi mai târziu. 

— Nu. Intră şi stai jos. Eşti tânără, sănătoasă şi puternică, 
Lui sa?! 

— Da, zice Luisa aşezându-se pe nişte cutii. De ce? 

— Pentru că, după ce-o să-ţi spun eu ce-am de zis despre 
articolul tău cu muşamalizarea nedovedită de la Seaboard, o 
s-ajungi bătrână, bolnavă şi neputincioasă. 


15 

La Aeroportul Internaţional Buenas Yerbas, Rufus 
Sixsmith depune o mapă de culoarea vaniliei în caseta de 
valori cu numărul 909, îşi roteşte privirile peste sala de 
aşteptare aglomerată, introduce monedele în fanta casetei, 
răsuceşte cheia în broască, după care îi dă drumul să 
alunece într-un plic antişoc de culoare kaki, pe care avea 
deja scrisă adresa Luisei Rey la sediul revistei Spyglass, din 
clădirea Klugh, camera 12F, 3 rd Avenue, BY. Lui Sixsmith i se 
accelerează pulsul pe măsură ce se apropie de oficiul poştal. 
Şi dacă pun ăia laba pe mine înainte s-apuc s-ajung? De- 
acum, pulsul îi galopează. Oameni de afaceri, familii cu 
cărucioarele pline de bagaje, grupuri de turişti de vârsta a 
treia - cu toţii parc-ar fi ieşit într-adins ca să-l împiedice pe 
el să înainteze. A ochit fanta cutiei poştale. Câţiva inci mai 
are până la ea, câteva jumătăţi de inci. 

Plicul de culoare kaki a fost înghiţit de cutia poştală. 
Doamne-ajută! 

Apoi, Sixsmith se aşază la coadă pentru biletul de avion. 
Anunţurile despre întârzieri curg unul după altul, ca o 
litanie. Aruncă priviri neliniştite în toate părţile, după 
eventuale semne că agenţii Corporaţiei Seaboard se pregătesc 
să pună mâna pe el chiar şi la ora aceasta atât de târzie. în 
cele din urmă, o funcţionară la un ghişeu de bilete îi face 
semn să se apropie. 

— Trebuie s-ajung la Londra. Sau, mă rog, la orice 
destinaţie din Marea Britanie. Orice loc, orice companie. 


— 140 — 





Atlasul Norilor 


Plătesc în numerar. 

— N-am absolut nimic, domnule, zice funcţionara, vizibil 
obosită, chiar şi aşa, fardată cum este. Tot ce pot să vă ofer... 
- şi consultă o filă ieşită din teleimprimator - Londra, pe 
Heathrow... mâine după-amiază, cu plecare la trei şi 
cincisprezece. Laker Skytrains, cu schimbare la JFK. 

— Este îngrozitor de important să plec mai devreme de- 
atât. 

— Sunt convinsă c-aveţi o urgenţă, domnule, dar noi avem 
greve ale controlorilor de zbor şi grupuri întregi de pasageri 
blocaţi. 

Sixsmith îşi spune în sinea lui că nici măcar Corporaţia 
Seaboard n-ar putea organiza greve în domeniul aviaţiei 
numai ca să-l împiedice pe el să decoleze. 

— Atunci, rămâne pentru mâine. Bilet numai dus, clasa 
business, vă rog, la nefumători. Pot să obţin cazare peste 
noapte aici, în aeroport? 

— Sigur că da, domnule. La etajul trei - Hotelul Bon 
Voyage. Foarte confortabil. Vă rog numai să-mi arătaţi 
paşaportul, ca să vă pot completa biletul. 


16 

Apusul de soare filtrat prin fereastra cu mozaic colorat se 
revarsă în apartamentul Luisei, peste portretul voalat al lui 
Hemingway. Luisa este cufundată în lectura unui text 
intitulat Soarele sub control - Două decenii de folosire paşnică 
a energiei nucleare, cu un creion între dinţi. Javier stă la 
biroul Luisei şi se chinuie cu un şir interminabil de probleme 
cu împărţiri. Carole King cântă, cu sonorul dat foarte încet, 
din albumul intitulat Tapestry. Prin ferestrele închise 
pătrunde totuşi zgomotul slab al maşinilor care se îndreaptă 
spre case. Sună telefonul, dar Luisa nu-1 bagă în seamă. 
Javier priveşte robotul care intră în funcţiune cu un 
clămpănit: „Bună. Luisa Rey nu vă poate răspunde chiar 
acum, dar, dacă-mi lăsaţi numele şi numărul, vă sun eu mai 


— 141 — 





David Mitchell 


târziu“. 

— Urrrăsc drăcoveniile-astea! se plânge apelantul. 
Bombonel, mama sunt. Tocmai am vorbit cu Beatty Griffin, 
care mi-a spus că te-ai despărţit de Hal - şi când? Luna 
trecută\ Siderată am rămas! Şi n-ai suflat o vorbă, nici la 
înmormântarea lui taică-tu, nici pe urmă, la Alphonse! 
Secretomania asta să ştii că mă-ngrijorează foarte tare. 
Dougie şi cu mine facem o colectă de fonduri pentru 
Societatea Americană împotriva Cancerului şi ne-am bucura 
cu cerul şi pământul dacă ţi-ai părăsi pentru un weekend, 
nu mai mult, cuibuşorul tău de nebunii şi-ai veni să stai cu 
noi. Auzi tu, Bombonel? O să fie şi tripleţii Henderson, îi ştii, 
nu? - Damien, cardiologul şi Lance, ginecologul, şi Jesse... 
Auzi, Doug? DOUG! Jesse Henderson, ăla, cu ce se ocupă? 
Ce, lobotomist? Da, foarte amuzant! Oricum, fata mea, 
Beatty-mi spune că prin nu ştiu ce minunea naibii de aliniere 
planetară toţi trei fraţii sunt fără partenere. Pe cai, Bombonel, 
pe cai! Aşa că sună-mă-n clipa-n care primeşti mesajul ăsta. 
Haide, gata, te sărut - şi mama Luisei încheie cu un ţocăit 
sonor: Mmmmţuaaa! 

— Parc-ar fi mama din serialul ăla, Ce vrăji a mai făcut 
nevasta mea, zice Javier. Apoi, după o vreme: Ce-i aia 
„siderată“? 

— E-atunci când eşti atât de uimit că-ţi pierzi graiul, îi 
răspunde Luisa fără să ridice ochii. 

— Păi, atunci nu părea să fie prea siderată, este?! 

Luisa se concentrează la ce citeşte. 

— „Bombonel“? 

Luisa dă cu un papuc după Javier. 


17 

în camera de la Hotelul Bon Voyage, Rufus Sixsmith 
reciteşte un teanc de scrisori pe care i le-a scris cu aproape o 
jumătate de secol în urmă prietenul său, Robert Frobisher. 
Sixsmith le ştie deja pe dinafară, dar textura, fâşâitul hârtiei 


— 142 — 





Atlasul Norilor 


pe care sunt scrise şi caligrafia de-acum palidă a vechiului 
său prieten îi calmează nervii. Scrisorile acestea sunt 
singurul lucru pe care l-ar salva dintr-o clădire cuprinsă de 
flăcări. La ora şapte fix, se spală, îşi schimbă cămaşa şi vâră 
cele nouă scrisori recitite printre paginile Bibliei Gideon, pe 
care o bagă la loc în sertarul noptierei. Scrisorile nerecitite 
încă, Sixsmith şi le bagă în buzunar, ca să le aibă la 
îndemână la restaurant. 

De mâncat, mănâncă o friptură minusculă, cu fâşii lungi 
de vânătă prăjită şi o salată aproape neasezonată, care mai 
curând îi taie pofta de mâncare, în loc să i-o sporească. îşi 
lasă farfuria pe jumătate plină şi bea nişte apă minerală în 
timp ce reciteşte ultimele scrisori de la Frobisher. Se 
închipuie pe sine, prin cuvintele lui Robert, scotocind prin 
Bruges după prietenul său cel nestatornic, după cea dintâi 
iubire şi, dacă este să fiu cinstit cu mine însumi, şi ultima. 

în ascensorul hotelului, Sixsmith meditează la 
răspunderea pe care tocmai a aruncat-o pe umerii Luisei şi 
se întreabă dac-a făcut chiar ce şi cum trebuia. Când 
deschide uşa, perdelele de la fereastra lui se umflă brusc. 

— Cine-i aici? strigă el. 

Nimeni. Nu ştie nimeni unde eşti. De săptămâni întregi îi tot 
joacă feste imaginaţia. Lipsa de somn. „Uite ce este“ - îşi 
spune-n sinea lui - „în patruzeci şi opt de ore o să fii din nou 
la Cambridge, pe insula ta înghesuită, ploioasă şi sigură. O 
să-ţi regăseşti acolo toate mijloacele, toţi aliaţii, toate 
contactele - şi-o să poţi să-ţi pregăteşti liniştit diatriba 
împotriva Seaboard-ului.“ 


18 

Bill Smoke îl urmăreşte pe Rufus Sixsmith cum iese din 
camera de hotel, aşteaptă cinci minute, după care se 
strecoară în cameră. Se aşază pe marginea căzii din baie şi-şi 
mişcă pumnii vârâţi în mănuşi. Niciun drog, nicio experienţă 
religioasă nu te afectează atât de mult ca atunci când faci 


— 143 — 





David Mitchell 


dintr-un om un cadavru. Şi totuşi, trebuie să lucrezi cu cap. 
Dacă n-ai disciplină şi meserie-n tine, odată te trezeşti legat în 
curele pe un scaun electric. Smoke răsuceşte între degete, în 
buzunar, un krugerrand 22 norocos. Este conştient că are 
tendinţa să se lase dominat de superstiţii, dar n-o să se- 
apuce acum să ignore amuleta numai aşa, ca să-şi 
dovedească nu ştiu ce. O tragedie pentru cei dragi, un mare 
zero tăiat pentru toţi ceilalţi şi o problemă rezolvată pentru 
clienţii mei. Nu sunt decât instrumentul prin care acţionează 
voinţa clienţilor mei. Dacă n-aş fi eu, ar fi următorul furnizor 
din Pagini Aurii. Daţi vina pe cine le utilizează, daţi vina pe 
cine le compilează, dar nu daţi vina pe pistolar. Bill Smoke 
aude cheia răsucită-n broască. Respiră. Pilulele pe care le-a 
luat mai devreme i-au ascuţit simţurile extrem de tare, la 
maximum, şi când Sixsmith intră agale în dormitor, 
fredonând „Uite-acum zbor c-un avion", asasinul ar putea să 
jure c-aude perfect pulsul victimei, mai puţin grăbit decât al 
lui. Smoke îşi evaluează prada prin uşa întredeschisă de la 
baie. Sixsmith se trânteşte pe pat. Asasinul parcă şi vede 
mişcările pe care trebuie să le facă: Trei paşi în cameră, tragi 
din lateral, în tâmplă, de-aproape. Deschide uşa şi se repede; 
Sixsmith scoate un sunet gutural şi dă să se ridice, dar 
glonţul trecut prin amortizor sfredeleşte deja prin ţeasta 
omului de ştiinţă şi de-acolo ajunge în saltea. Trupul lui 
Rufus Sixsmith se prăvăleşte înapoi, ca şi cum s-ar fi trântit 
să-şi facă siesta. 

Sângele îmbibă salteaua însetată. 

Sentimentul reuşitei îl îmbată pe Bill Smoke. Ia uite ce-am 
făcut. 


19 

Miercuri-dimineaţă, smogul înghite oraşul şi canicula-i 


22 Monedă de aur sud-africană, bătută în 1967. 


— 144 — 





Atlasul Norilor 


ameţeşte pe toţi, aşa cum se întâmplă de-o sută de dimineţi 
încoace şi cum o să se întâmple şi-n următoarele cincizeci. 
Luisa Rey bea cafea neagră în răcoarea aburindă de la 
bufetul Albă-ca-Zăpada, situat la intersecţia dintre Second 
Avenue şi Sixteenth Street, de unde mai are de mers două 
minute până la birourile Spyglass, şi citeşte despre un 
baptist din Atlanta, pe nume James Carter, fost inginer 
atomist la Marină, care vrea să se înscrie în cursa pentru 
nominalizarea candidatului democrat. Circulaţia de pe 
Sixteenth Street avansează cu câte doi inci de frustrare şi 
tropăieli. Trotuarele gem de oameni grăbiţi şi de tineri pe 
skateboard. 

— Nu-ţi iei micul dejun în dimineaţa asta, Luisa? vrea să 
ştie Bart, omul cu tigăile. 

— Ştirile şi-atât, îi răspunde clienta lui obişnuită. 

Roland Jakes calcă pragul bufetului şi se îndreaptă spre 

Luisa. 

— Aăă, e liber aici? N-am înghiţit nimic în dimineaţa asta. 
Shirl m-a părăsit. Iarăşi. 

— Avem şedinţă de redacţie în cinşpe minute. 

— Timp căcălău - şi Jakes se aşază şi comandă ochiuri 
simple, moi. Pagina nouă, îi spune Luisei. Colţul din dreapta 
jos. Merită să vezi. 

Luisa dă paginile, căutând-o pe-a noua, şi-ntinde mâna 
după cafea. Dar mâna îi înlemneşte-n aer. 

CERCETĂTOR SE SINUCIDE LA HOTELUL 
AEROPORTULUI INTERNAŢIONAL B.Y. 

Eminentul cercetător britanic, doctor Rufus Sixsmith, a 
fost găsit mort marţi dimineaţă, în camera sa de la Hotelul 
Bon Voyage al Aeroportului Internaţional Buenas Yerbas, în 
urma a ceea ce pare a fi o sinucidere. Doctorul Sixsmith, fost 
preşedinte al Comisiei Atomice Globale, lucrase, în ultimele 
zece luni, în calitate de consultant al Corporaţiei Seaboard 
pentru instalaţiile de pe Insula Swannekke ale acestei firme 
cotate la bursă. Se ştie despre el că toată viaţa a dus o 
bătălie continuă cu depresia şi că, în ultima săptămână 


— 145 — 





David Mitchell 


dinaintea morţii, nu mai comunicase cu nimeni. D-ra Fay Li, 
purtătoare de cuvânt a Corporaţiei Seaboard, ne-a spus că: 
„Moartea prematură a doctorului Sixsmith reprezintă o 
tragedie pentru întreaga comunitate ştiinţifică internaţională. 
Noi, cei din Satul Seaboard de pe Insula Swannekke, 
considerăm că am pierdut nu numai un coleg profund 
respectat, ci şi un foarte bun prieten. Transmitem cele mai 
sincere condoleanţe familiei dispărutului şi nenumăraţilor săi 
prieteni. Am suferit o mare pierdere". Trupul doctorului 
Sixsmith, care a fost găsit de cameristele hotelului cu o gaură 
de glonţ în tâmplă, urmează a fi expediat în Anglia sa natală, 
pentru a fi înmormântat. Un medic anatomo-patolog din 
cadrul Departamentului de Poliţie din Buenas Yerbas ne-a 
confirmat că nu există suspiciuni cu privire la circumstanţele 
producerii acestei tragedii. 

— Ei, rânjeşte Jakes, este c-ai luat-o-n mână cu 
dezvăluirea secolului? 

Luisa îşi simte pielea furnicând-o şi urechile vâjâind. 

— Hopa! exclamă Jakes aprinzându-şi o ţigară. Eraţi 
apropiaţi? 

— N-ar fi putut... bălmăjeşte Luisa, negăsindu-şi cuvintele. 
N-ar fi făcut aşa ceva. 

Jakes se străduieşte să pară înţelegător: 

— Cam asta pare c-a făcut, Luisa. 

— Nu te omori când ai o misiune de îndeplinit. 

— Ba, dacă misiunea aia-ţi ia minţile, te şi omori. 

— A fost omorât, Jakes. 

Jakes se străduieşte să se abţină de la o grimasă gen „iar 
începe": 

— De cine, mă rog? 

— De ăia de la Seaboard, normal. 

— A, de şefii lui. Sigur că da. Şi motivul...? 

Luisa se forţează şi ea să vorbească pe un ton calm şi să 
nu bage în seamă felul în care o ia Jakes peste picior: 

— întocmise un raport despre un tip de reactor, HIDRA, 
instalat deja la Swannekke B. Planurile pentru Situl C 


— 146 — 





Atlasul Norilor 


aşteaptă aprobarea Comisiei Federale pentru Energie. După 
ce se aprobă, Seaboard poate scoate proiectul sub licenţă pe 
piaţa internă şi internaţională. Numai contractele cu 
guvernul o să-nsemne venituri gârlă, de multe zeci de 
milioane pe an. Rolul lui Sixsmith era să avizeze proiectul 
pentru multiplicare, numai că el nici nu citise bine 
specificaţiile şi descoperise deja nişte erori de proiectare 
capitale. Reacţia celor de la Seaboard a fost să-i îngroape 
raportul şi să nege că l-ar fi primit vreodată. 

— Şi Sixsmith al tău cum a reacţionat? 

— Era pregătit să iasă în faţa presei - şi Luisa dă cu ziarul 
de masă: Uite care-a fost pentru el preţul adevărului! 

Jakes străpunge cu colţul unei felii de pâine prăjită un 
gălbenuş de ou ca o cupolă mişcătoare. 

— Dar ştii... ăăă... ce-o să-ţi spună Grelsch, nu? 

— „Dovezi solide“, zice Luisa ca un doctor care pune 
diagnosticul. Auzi, Jakes, vrei tu să-i spui, te rog, lui 
Grelsch... Ştii ce? Spune-i doar atât: c-a trebuit să plec. 


20 

Administratorul Hotelului Bon Voyage are o zi proastă. 

— Ba nu - nu poţi să-i vezi camera! Specialistul în 
curăţatul covoarelor tocmai a reuşit să îndepărteze toate 
urmele incidentului. Pe care, să nu uităm, a trebuit să-l 
plătim noi, din buzunarul nostru! Şi pe urmă, ce-i cu toată 
goana asta după sânge? Dumneata ce mai eşti: reporteriţă? 
vânătoare de fantome? scriitoare? 

— Eu sunt... - şi Luisa se luptă să-şi înghită lacrimile care 
o podidesc, nici ea nu ştie de unde - ... nepoata lui, Megan 
Sixsmith. 

O matriarhă voluminoasă o strânge pe Luisa cea 
înlăcrimată la pieptul ei de dimensiuni muntoase. Trecătorii 
întâmplători îi aruncă priviri scârbite administratorului. Care 
administrator păleşte şi încearcă să-şi ţină resentimentele 
sub control: 


— 147 — 





David Mitchell 


— Vă rog, veniţi în spate. V-aduc un... 

— Pahar cu apă! se răsteşte matriarha, dându-i bărbatului 
peste mână. 

— Wendy! Apă! Vă rog, poftiţi pe-aici, de ce nu vă... 

— Un scaun, ce Dumnezeu! - şi matriarha o conduce pe 
Luisa într-un birou mai izolat. 

— Wendy! Un scaun! în clipa asta! 

Aliata Luisei îşi frânge mâinile. 

— Spune-mi, iubito, spune-mi ce-ai pe suflet, că te-ascult. 
Pe mine mă cheamă Janice şi sunt din Esphigmenou, Utah, 
şi să-ţi spun ce mi s-a-ntâmplat. Când eram de vârsta ta, 
eram singură-n casă şi tocmai ce coborâsem din camera 
fetiţei mele, când uite-aşa, pe palierul de la jumătatea 
scărilor, am văzut-o pe mama, care mi-a spus: „Du-te şi vezi 
ce face copilul, Janice" - aşa mi-a spus. Eu i-am spus mamei 
că de-acolo veneam, c-o verificasem cu un minut în urmă şi 
că dormea liniştită. Şi-atunci, vocea mamei parcă s-a făcut 
de gheaţă: „Nu te certa cu mine, fătucă, du-te şi vezi ce face 
copilul - imediat!“ Sună aiurea, dar abia atunci mi-am adus 
aminte că mama murise de Ziua Recunoştinţei care trecuse. 
Dar am luat-o la fugă în sus pe scări şi mi-am găsit fetiţa 
sufocându-se cu sfoara de la storul ferestrei, care i se 
înfăşurase după gât. Juma’ de minut şi aia era! Aşa că mă- 
nţelegi ce vreau să spun? 

Luisa clipeşte cu ochii plini de lacrimi. 

— Mă-nţelegi, iubito? Se duc, dar nu pleacă, de fapt, 
niciodată. 

Administratorul se întoarce îmblânzit, cu o cutie de 
pantofi. 

— Camera unchiului dumneavoastră mă tem că este 
ocupată, dar camerista a găsit aceste scrisori în Biblia 
Gideon. Au numele lui pe plicuri. Bineînţeles că urma să le 
expediez către familia dumneavoastră, dar, dacă tot sunteţi 
aici... 

Şi-i întinde Luisei un teanc de nouă plicuri îngălbenite de 
vreme, fiecare adresat „D-lui Rufus Sixsmith, Colegiul Caius, 
Cambridge, Anglia". Unul dintre ele are o pată foarte recentă 


— 148 — 





Atlasul Norilor 


de la un pliculeţ de ceai. Toate sunt serios şifonate şi netezite 
în grabă. 

— Vă mulţumesc, zice Luisa pe un ton distrat, apoi cu o 
voce fermă: Unchiul Rufus îşi preţuia mult corespondenţa şi- 
acum asta-i tot ce mi-a mai rămas de la el. Nu vreau să vă 
mai răpesc timpul. îmi pare rău că m-am pierdut cu firea. 

Uşurarea pe care o resimte administratorul este de-a 
dreptul palpabilă. 

— Eşti o persoană cu totul aparte, Megan, o asigură Janice 
din Esphigmenou, Utah, pe Luisa, la despărţire, în holul 
hotelului. 

— Ba tu eşti o persoană cu totul aparte, Janice, îi 
răspunde Luisa şi coboară în parcare, trecând la mai puţin 
de zece iarzi de caseta de valori cu numărul 909. 


21 

Luisa Rey s-a întors de niciun minut la biroul ei de la 
Spyglass, când Dom Grelsch răcneşte peste zumzetul 
redacţiei: 

— Domnişoară Rey! 

Jerry Nussbaum şi Roland Jakes îşi ridică privirile de la 
birourile lor, se uită la Luisa, apoi unul la altul şi mimează 
din buze: „Au!“ Luisa bagă scrisorile lui Robert Frobisher 
într-un sertar, îl încuie şi porneşte către biroul lui Grelsch. 

— Dom, îmi pare rău că n-am ajuns la şedinţă, dar am... 

— Scuteşte-mă de motivaţiile-astea cu necazuri muiereşti. 
închide uşa. 

— N-am obiceiul să vin cu motivaţii. 

— Dar să vii la şedinţe ai obiceiul? Că pentru asta eşti 
plătită! 

— Sunt plătită şi ca să urmăresc firul unui subiect. 

— Drept care ai şi zburat la locul crimei. Ai găsit cumva 
vreo dovadă solidă, pe care poliţiştii au trecut-o cu vederea? 
Vreun mesaj scris cu sânge pe faianţa din baie: „Alberto 
Grimaldi este autorul"? 


— 149 — 





David Mitchell 


— Dovezile solide nu sunt dovezi solide dacă nu-ţi rupi 
spinarea săpând după ele. De la un redactor-şef pe nume 
Dom Grelsch am învăţat asta. 

Grelsch se uită urât la ea. 

— Am un fir, Dom. 

— Ai un fir. 

Nu pot să-ţi dau în cap, nu pot să te păcălesc, nu pot decât 
să-ţi stârnesc curiozitatea. 

— Am sunat la secţia de poliţie unde se lucrează cazul 
Sixsmith. 

— Nu există niciun caz Sixsmith! Omul s-a sinucis! Dacă 
nu-i vorba de Marilyn Monroe, cazurile de sinucidere nu 
vând revistele. îi deprimă pe oameni. 

— Ascultă-mă puţin. De ce şi-a cumpărat Sixsmith bilet de 
avion, dacă tot avea de gând să-şi tragă un glonţ în cap în 
aceeaşi zi? 

Grelsch îşi desface braţele, ca să arate că nici nu-i vine-a 
crede că poartă o asemenea discuţie. 

— Decizie de moment. 

— Atunci, de ce-ar fi lăsat un bilet de sinucigaş bătut la 
maşină - fără să aibă maşină de scris la el -, pregătit 
dinainte şi numai bun pentru o asemenea decizie de 
moment? 

— Nu ştiu! Nu-mi pasă! Am un termen de publicare joi 
noaptea, am un conflict cu tipografia, am o grevă în pregătire 
la distribuţie şi-l am pe Ogilvy, care-mi ţine sabia lui cum-îl- 
mai-cheamă-şi-pe-ăla deasupra capului. Fă o şedinţă de 
spiritism şi-ntreabă-1 pe Sixsmith direct! Ce ştiu eu? 
Sixsmith era om de ştiinţă. Oamenii de ştiinţă sunt nebuni la 
cap. 

— Am stat blocată cu el într-un lift o oră şi jumătate. Era 
calm ca un castravete. Nebun la cap? Expresia nu i se 
potrivea individului. Sau altă chestie: s-a împuşcat - 
pasămite - cu cel mai silenţios pistol pe care l-ai putea 
cumpăra. Un Roachford calibrul 34, cu amortizor. Numai pe 
bază de comandă, după catalog. De ce şi-ar fi bătut capul cu 
aşa ceva? 


— 150 — 





Atlasul Norilor 


— Bine. Poliţiştii n-au văzut ce-ar fi trebuit să vadă, 
medicul patolog n-a văzut ce-ar fi trebuit să vadă, nimeni n-a 
văzut ce-ar fi trebuit să vadă, afară de Luisa Rey, un as 
printre puii de reporteri, care, cu intuiţia ei penetrantă, a 
tras concluzia că un ronţăie-cifre de talie mondială a fost 
asasinat numai fiindcă arătase cu degetul câteva cârpeli în 
nu ştiu ce raport - raport pe care nimeni nu recunoaşte că 1- 
ar fi văzut vreodată. Am dreptate sau n-am? 

— Pe jumătate. Eu aş spune, mai curând, că poliţia a fost 
încurajată să tragă anumite concluzii favorabile Corporaţiei 
Seaboard. 

— Sigur că da. O companie producătoare de nu ştiu ce 
utilităţi îi cumpără pe poliţişti. Cum de nu mi-am dat seama? 

— Dacă pui la socoteală şi sucursalele, Seaboard este a 
zecea corporaţie, ca dimensiuni, din ţară. Dacă şi-ar pune-n 
minte, ar putea să cumpere Alaska. Lasă-mă până luni. 

— Nu! Ai de făcut recenziile de săptămâna asta şi, 
bineînţeles, rubrica de reţete. 

— Dacă Bob Woodward ţi-ar fi spus că-1 bănuia pe 
preşedintele Nixon că ordonase să fie sparte birourile 
adversarilor săi politici plus că se înregistrase de unul singur 
dând ordinul ăsta, tu i-ai fi spus: „Lasă-mă cu chestiile- 
astea, Bob, băiete, şi adu-mi opt sute de cuvinte despre 
sosurile de salate“? 23 

— Sper că n-ai tupeul să-mi serveşti chestia cu feminista 
ultragiată! 

— Atunci, nu-mi servi nici tu mie chestia cu eu-lucrez-de- 
treizeci-de-ani-în-branşă! Ne-ajunge un singur Jerry 
Nussbaum în toată clădirea asta! 

— încerci să-mbraci o realitate mărimea şaizeci cu o 
supoziţie mărimea patruşopt. Aşa au zbârcit-o mulţi gazetari 
minunaţi. Mulţi orişice minunaţi! 


23 Bob Woodward şi Cari Bernstein sunt cei doi jurnalişti de la 
Washington Post care au fost trimişi în 1972 să investigheze pătrunderea 
prin efracţie în sediul Partidului Democrat din clădirea Watergate. 


— 151 — 





David Mitchell 


— Până luni! Ţi-aduc o copie a raportului întocmit de 
Sixsmith! 

— Cu promisiuni pe care nu le poţi onora, oricum nu 
rezolvi mare lucru. 

— Dacă stau aici să mă milogesc de tine, oricum nu rezolv 
mare lucru. Hai, zău aşa! Dom Grelsch nu pune pumnu-n 
gură unui jurnalism de investigaţie solid, numai fiindcă nu 
dă rezultate aşa, una-două! Tata-mi spunea că, pe la mijlocul 
anilor şaizeci, erai cam cel mai îndrăzneţ reporter de pe la 
toate gazetele. 

Grelsch se răsuceşte cu scaunul şi-şi plimbă privirile peste 
Third Avenue. 

— Taică-tu mânca rahat! 

— Ba nu mânca niciun rahat! Dezvăluirea aia din ’64, de 
pildă, cu fondurile de campanie ale lui Ross Zinn. Ai scos din 
politică pentru totdeauna un adept al supremaţiei albilor, 
care-ţi dădea fiori când îl ascultai. Tata zicea că eşti câinos, 
dat naibii şi neobosit. Pentru Ross Zinn a fost nevoie de 
curaj, efort şi timp. Curajul şi efortul le pun eu - de la tine 
vreau numai atât: puţin timp. 

— A fost o ticăloşie să-l amesteci pe taică-tu-n toată 
povestea asta. 

— Gazetăria cere şi ticăloşii. 

Grelsch îşi stinge ţigara şi-şi aprinde alta. 

— Luni, cu tot cu ancheta lui Sixsmith, şi să fie beton, 
Luisa, cu nume, surse şi date. Cine i-a făcut vânt raportului 
ăstuia şi de ce şi cum o să transforme Swannekke B toată 
California de Sud într-o nouă Hiroşimă. Şi-ncă ceva. Dacă 
pui mâna pe dovezi cum că Sixsmith a fost omorât, mergem 
cu ele la poliţie înainte să mergem cu ele la tipar, fiindcă nu 
vreau să mă trezesc cu dinamită sub scaunul de la maşină. 

— „Toate ştirile, fără temeri sau favoritisme“ 24 . 

— Haide, şterge-o! 


24 Formulă devenită emblematică pentru practicarea unui jurnalism lipsit 
de prejudecăţi şi preferinţe. 


— 152 — 





Atlasul Norilor 


Nancy O’Hagan face o mutră care vrea să zică „Bravo ţie!“, 
când Luisa se aşază la loc la biroul ei şi scoate din sertar 
scrisorile recuperate ale lui Sixsmith. 

în biroul lui, Grelsch îşi burduşeşte iarăşi sacul de box. 
„Câinos!" Buf! „Dat naibii!" Buf! „Neobosit!" - şi redactorul-şef 
îşi zăreşte propria reflecţie în geam, ridicol schimonosită. 


22 

O baladă sefardică, probabil compusă înainte de 
expulzarea evreilor din Spania, umple magazinul de muzică 
Lost Chord, de pe colţul de nord-vest al Spinoza Square cu 
Sixth Avenue. Bărbatul bine îmbrăcat de la telefon, destul de 
palid pentru oraşul acesta bronzat, repetă ce i se ceruse: 

— Sextetul Atlasul norilor... Robert Frobisher... Adevărul 
este c-am auzit de el, cu toate că n-am reuşit niciodată să 
pun gheara propriu-zis pe vreun exemplar... Frobisher a fost 
un Wunderkind 25 , a murit chiar când începuseră să-i crească 
aripile... Staţi puţin să mă uit, am aici o listă de la un coleg 
din San Francisco, specializat în rarităţi... Franck, Fitzroy, 
Frobisher... Ia uitaţi, am găsit chiar şi-o notiţă de subsol! 
Numai cinci sute de exemplare s-au tras... în Olanda, şi asta 
după război, păi da’ nici nu mă mir că-i atât de rar... Colegul 
ăsta al meu are o copie după un disc de ebonită, făcută-n 
anii cincizeci... într-un atelier franţuzesc lichidat. Sextetul 
Atlasul norilor, zice aici, le aduce cu siguranţă sărutul morţii 
tuturor celor care-1 interpretează... O să-ncerc, văd c-avea 
unul luna trecută, dar nu vă pot promite nimic în materie de 
calitate a sunetului şi trebuie să vă previn că n-o să fie deloc 
ieftin... Este cotat aici laaa... o sută douăzeci de dolari... plus 
comisionul nostru de zece la sută, face... A, da? Bine. Să vă 
notez numele... Ray şi mai cum? Aha, domnişoara R-E-Y, mă 
scuzaţi. în mod normal, noi solicităm plata în avans, dar 


25 Copil-minune (germ.). 


— 153 — 





David Mitchell 


dumneavoastră aveţi o voce de om cinstit. în câteva zile. Cu 
multă plăcere. 

Şi vânzătorul îşi scrie pe un bileţel ce trebuie să-şi aducă 
aminte, apoi ridică braţul aparatului, îl mută înapoi la 
început, ca să mai asculte o dată ^Por que lloras blanca 
nina? 26 , coboară acul pe suprafaţa lucioasă a discului negru 
de vinii şi visează cu ochii deschişi la tinerii păstori evrei care 
mângâie corzile de liră pe câte-o coamă de deal, sub cerul 
spuzit de stele al Peninsulei Iberice. 


23 

Luisa Rey nu observă Chevroletul negru prăfuit care trece 
prin faţa blocului ei tocmai în momentul în care ea intră. Bill 
Smoke, aflat la volanul maşinii, memorează adresa: 
Apartamentele Pacific Eden, nr. 108. 

Luisa a recitit scrisorile lui Sixsmith pentru a şasea oară în 
ultima zi şi jumătate - dacă nu chiar a zecea oară. Un coleg 
din timpul facultăţii, Robert Frobisher, îi scrisese ciclul acela 
de scrisori lui Sixsmith în vara anului 1931, în timpul unei 
şederi prelungite la un castel din Belgia. Nu lumina, prea 
puţin flatantă, pe care o aruncă asupra unui Rufus Sixsmith 
foarte influenţabil este cea care o deranjează pe Luisa, ci 
acele imagini ameţitor de vii ale unor locuri şi oameni pe care 
scrisorile i le-au stârnit în minte. Imagini atât de vii, încât nu 
le poate spune altfel decât amintiri. Fiica jurnalistului 
pragmatic ar fi explicat - şi chiar aşa a făcut - „amintirile" 
respective drept rezultate ale unei imaginaţii 
hipersensibilizate de moartea recentă a tatălui ei, dar nu 
poate uita un amănunt menţionat într-una dintre scrisori. 
Robert Frobisher vorbeşte despre un semn din naştere de 
forma unei comete, pe care l-ar fi avut pe pielea dintre 
omoplat şi claviculă. 


26 „De ce plângi, copilă dalbă ?“ (spân.). 


— 154 — 





Atlasul Norilor 


Nu pot să cred rahaturile-aste a. Nu pot să le cred şi gata. 

Nişte constructori recondiţionează holul blocului de 
apartamente Pacific Eden. Podelele sunt acoperite de folii, un 
electrician înfige în tavan un soclu de lampă, un lucrător 
nevăzut loveşte cu ciocanul. Administratorul Malcolm o 
zăreşte pe Luisa şi-i strigă: 

— Ei, Luisa! Un musafir nepoftit a luat-o pe scări către 
apartamentul tău acum vreo douăj’ de minute! 

Dar zgomotul bormaşinei îi acoperă vocea, şi-apoi îl are la 
telefon pe unul de la Primărie, care-1 întreabă despre coduri 
de construcţie şi, oricum, Luisa a intrat deja în lift. 


24 

— Surpriză! exclamă Hal Brodie fără niciun entuziasm, 
prins asupra faptului că lua cărţi şi discuri de pe rafturile 
Luisei şi le îndesa în sacul lui de gimnastică. Ia uite, adaugă 
el, ca să-şi ascundă sentimentul de vinovăţie, te-ai tuns 
scurt! 

— Nu asta fac toate femeile lăsate baltă? întreabă Luisa nu 
foarte surprinsă. 

Hal ţâţâie cu limba în fundul gâtlejului. 

— Aşa, deci... Ziua împărţelii, zice Luisa supărată mai 
mult pe ea însăşi. 

— Aproape c-am terminat - şi Hal se şterge pe mâini de-un 
praf imaginar. Wallace Stevens, Opere alese: e-a mea sau a 
ta? 

— A fost cadou de Crăciun de la Phoebe pentru amândoi. 
Sun-o pe Phoebe. Să hotărască ea. Sau, dacă nu vrei aşa, 
smulge paginile impare şi lasă-mi-le mie pe-alea pare. Asta-i 
ca un raid barbar! Puteai să dai un telefon înainte. 

— Am dat. Şi-am dat numai peste robot. Aruncă-1 la gunoi, 
dacă tot nu-1 asculţi niciodată. 

— Nu fi tâmpit - a costat o avere. Şi ce te-aduce în oraş, în 
afară de dragostea faţă de poezia modernistă? 

— Caut locuri de filmare pentru Starsky şi Hutch. 


— 155 — 





David Mitchell 


— Starsky şi Hutch nu locuiesc în Buenas Yerbas. 

— Pe Starsky-1 răpeşte triada de pe Coasta de Vest. Are loc 
o luptă cu pistoale pe podul de peste Golful Buenas Yerbas şi 
avem şi-o scenă de urmărire în scenariu, în care David şi 
Paul aleargă peste capotele maşinilor la ora de aglomeraţie 
maximă. O s-avem necazuri serioase până-i convingem pe 
poliţiştii de la Circulaţie, dar trebuie neapărat s-o tragem în 
cadrul ei natural, altfel ratăm orice pretenţie de integritate 
artistică. 

— Ei! Sânge pe şine nu ţi-1 dau. 

— E-al meu. 

— Nu mai este - şi Luisa nu glumeşte. 

Cu deferenţă ironică, Brodie scoate discul din sacul de 
gimnastică. 

— Auzi, mi-a părut rău când am auzit de tatăl tău. 

Luisa încuviinţează din cap, simte cum i se suie un nod în 
gât şi cum îi ies ghearele. 

— Mda... 

— Presupun c-a fost şi-o... eliberare, ca să zic aşa. 

Poate, dar numai cei care suferă pierderea pot să spună aşa 
ceva. Luisa rezistă ispitei de a-i da vreo replică acidă. îşi 
aduce aminte cum îl lua tatăl ei peste picior pe Hal, „puştiul 
de la TV“. N-am de gând să plâng. 

— Şi cum îţi mai merge? 

— Foarte bine-mi merge. Şi ţie? 

— Tot aşa, zice Luisa, uitându-se la proaspetele găuroaie 
de pe vechile ei rafturi. 

— E bine la slujbă? 

— Foarte bine. Iartă-ne pe amândoi de penibilul ăsta. Cred 
că ai o cheie care-i a mea. 

Hal zbârnâie fermoarul de la sacul de gimnastică, se caută 
prin buzunare şi-i depune cheia de la uşa apartamentului în 
palmă. Cu o fandare din mână, ca să sublinieze simbolismul 
gestului. Luisa simte mirosul unui aftershave necunoscut şi 
şi-o imaginează p-aia dându-i cu loţiunea respectivă pe obraz 
de dimineaţă. Nici bluza asta n-o avea cu opt săptămâni în 
urmă. Cizmele de cowboy pe care le cumpăraseră împreună 


— 156 — 





Atlasul Norilor 


în ziua cu concertul formaţiei Segovia. Hal face pasul mare 
peste o pereche de adidaşi mizeri de-ai lui Javier, şi Luisa 
parcă-1 simte cum se abţine să facă vreo glumă despre noul 
bărbat din viaţa ei. în schimb, îi spune doar atât: 

— Ei, atunci pe curând. 

Să-i dea mâna? Să-l îmbrăţişeze? 

— Mda. 

Uşa se închide în urma lui. 

Luisa pune lanţul şi recapitulează întâlnirea. Dă drumul la 
duş, apoi se dezbracă. Oglinda din baie este pe jumătate 
acoperită de un raft plin cu şampoane, geluri de duş, o cutie 
de şerveţele antiseptice, creme şi săpunuri primite cadou. 
Luisa le dă pe toate la o parte ca să-şi vadă mai bine semnul 
din naştere aşezat între omoplat şi claviculă. întâlnirea cu 
Hal trece pe planul al doilea. Se-ntâmplă tot felul de 
coincidenţe. Dar uite că are, indubitabil, formă de cometă. 
Oglinda se abureşte. Faptele - cu ele-ţi câştigi existenţa. 
Semnele din naştere pot s-aducă a ce vrei tu, nu numai a 
comete. încă nu ţi-a trecut supărarea după moartea Iu’ tăticu’, 
asta-i tot. Jurnalista intră-n duş, dar mintea ei hălăduieşte 
pe coridoarele castelului Zedelghem. 


25 

Tabăra protestatarilor faţă de proiectul de pe insula 
Swannekke se află pe continentul propriu-zis, între o plajă şi 
o lagună mlăştinoasă. Dincolo de lagună, acri întregi de livezi 
de lămâi se întind către interior şi acoperă colinele aride. 
Corturile decrepite, rulotele vopsite în toate culorile 
curcubeului şi fostele remorci transformate în locuinţe arată 
ca nişte daruri nedorite pe care Pacificul s-a hotărât să le 
reverse aici. O pancartă lungă, susţinută de-un cablu, 
proclamă: PLANETA ZICE: NU SEABOARD! La capătul 
celălalt, de departe, al podului se înalţă centrala Swannekke 
A, tremurând ca Utopia dintr-un miraj de la ora prânzului. 
Nişte puştani albi atât de bronzaţi, de parc-ar avea pielea, 


— 157 — 





David Mitchell 


tăbăcită pleoscăie cu picioarele prin băltoacele stătute; un 
apostol cu barbă spală rufe într-o copaie; o pereche de 
adolescenţi se sărută încleştaţi pe un tăpşan cu iarbă înaltă. 

Luisa îşi încuie Volkswagenul şi-o ia de-a dreptul prin 
tufăriş, către tabără. Pescăruşii plutesc în căldura deja 
sufocantă. Nişte maşini agricole huruie undeva, în depărtare. 
Câţiva de-ai locului o întâmpină, fără să pară foarte 
prietenoşi. 

— Da, ce? o ia din scurt un bărbat cu figură de amerindian 
ieşit la vânătoare cu şoimul. 

— Credeam c-aici e un parc public. 

— Credeai prost. E proprietate privată. 

— Sunt ziaristă. Mă gândeam să le iau interviuri unora de 
pe-aici. 

— Cine te-a trimis? 

— Revista Spyglass. 

Starea de spirit se mai înseninează puţin. 

— N-ar trebui să scrii despre ultimele aventuri ale nasului 
Iu’ Barbra Streisand? întreabă amerindianul, după care, cu 
un rânjet sardonic, adaugă: N-o lua ca pe-o glumă proastă. 

— Da, bine, îmi pare rău, n-oi fi eu de la Herald Tribune, 
da’ ce-ar fi să-mi daţi o şansă? Nu v-ar strica puţină reclamă 
- asta dacă nu cumva chiar vă propuneţi să împiedicaţi 
amplasarea bombei atomice cu ceas de-acolo, de peste pod, 
agitând pancarte şi lălăind cântece de protest. N-o luaţi ca 
pe-o glumă proastă. 

— Cucoană, da’ mănânci cu lingura! mormăie un sudist. 

— Interviul s-a-ncheiat, zice amerindianul. Fă paşi! 

— Stai puţin, Milton, zice o femeie ceva mai în vârstă, cu 
părul alb şi faţa roşie-cafenie, care stă pe treptele rulotei. 
Las-o pe mâna mea. O corcitură de căţel cu pretenţii 
aristocratice priveşte de lângă piciorul stăpânei. Se vede clar 
că vorba ei are greutate, fiindcă toţi cei adunaţi se 
dispersează fără niciun alt comentariu. 

Luisa se apropie de rulotă. 

— Generaţia „pace şi iubire“? 

— Nouă sute şapteşcinci nici nu se compară cu 1968. 


— 158 — 





Atlasul Norilor 


Seaboard şi-a infiltrat diverşi informatori în reţeaua noastră. 
La sfârşitul săptămânii trecute, autorităţile au vrut să 
elibereze aici locul pentru VIP-uri, s-a lăsat cu vărsare de 
sânge. Asta le-a oferit poliţiştilor o scuză ca să mai facă un 
rând de arestări. Mă tem că paranoia-şi arată roadele. Haide, 
intră. Eu sunt Hester van Zandt. 

— Chiar speram să vă-ntâlnesc, doamnă doctor, zice 
Luisa. 


26 

După numai un ceas, cotorul de măr pe care-1 roade Luisa 
ajunge la căţelul politicos al lui Hester van Zandt. Biroul cu 
pereţii acoperiţi de rafturi cu cărţi al doctoriţei este tot atât 
de ordonat, pe cât de haotic este al lui Dom Grelsch. Gazda 
Luisei încheie: 

— Conflictul dintre corporaţii şi militanţi este totuna cu cel 
dintre somnul paroxistic şi conştienţă. Corporaţiile au bani, 
putere, influenţă. Singura noastră armă este oprobriul 
public. Protestul este cel care a blocat construcţia barajului 
de pe Valea Yucca, l-a şutuit pe Nixon şi, măcar în parte, a 
pus capăt monstruozităţilor din Vietnam. Dar protestul e 
greu de clădit şi de manevrat. Mai întâi, trebuie să 
supraveghezi; apoi, să faci în aşa fel încât oamenii să devină 
conştienţi; numai atunci când e atinsă masa critică - atunci 
răbufneşte oprobriul public şi capătă formă. Oricare dintre 
aceste etape poate fi sabotată. Toţi Alberto Grimalzii din lume 
pot combate supravegherea, îngropând adevărul prin tot felul 
de comitete şi comisii, prin dezinteres, prin dezinformare sau 
intimidându-i pe supraveghetori. Starea de conştienţă poate 
fi stinsă prin descurajarea învăţământului, prin controlul 
asupra posturilor TV, prin plata unor „onorarii speciale“ către 
formatorii de opinie sau, pur şi simplu, prin cumpărarea 
mijloacelor de informare cu totul. Media - Washington Post, 
dar nu numai - înseamnă locurile în care se duc războaiele 
civile în societăţile democratice. 


— 159 — 





David Mitchell 


— De-asta m-aţi salvat de Milton şi tovarăşii lui. 

— Am vrut să-ţi servesc adevărul aşa cum îl vedem noi - 
măcar să poţi face o opţiune bine informată, atunci când te 
vei hotărî ce tabără să susţii. Scrie o satiră despre Noii 
Ecologişti ai Frontului Verde şi micul lor Woodstock şi vei 
confirma toate prejudecăţile republicanilor, îngropând 
adevărul şi mai adânc. Scrie despre nivelurile de radiaţie din 
biosistemul marin, despre limitele „sigure“ de poluare 
stabilite chiar de cei care poluează, despre politicile 
guvernamentale pentru care se licitează prin donaţii de 
campanie, despre forţele poliţieneşti pe care şi le-a constituit 
Seaboard şi vei ridica puţin temperatura stării de conştienţă 
a publicului, fie şi cu o fracţiune de grad, în direcţia 
punctului de aprindere. 

— L-aţi cunoscut pe Rufus Sixsmith? întreabă Luisa. 

— Bineînţeles că l-am cunoscut, Dumnezeu să-l ierte! 

— Să presupun că eraţi pe poziţii opuse... sau nu? 

Hester van Zandt încuviinţează din cap, semn că a înţeles 

tactica Luisei. 

— L-am cunoscut pe Rufus la începutul anilor şaizeci, 
într-un grup de teoreticieni din Washington, legat de Comisia 
Federală pentru Energie. M-a impresionat profund! Laureat 
Nobel, veteran al Proiectului Manhattan 27 ... 

— Ştiţi ceva despre un raport scris de el, în care se declara 
împotriva reactorului HIDRA-Zero şi cerea scoaterea din reţea 
a centralei Swannekke B? 

— Rufus Sixsmith? Eşti absolut sigură de asta? 

— Absolut sigură - nu. Să zicem că aproape sigură. 

Van Zandt pare agitată. 

— Doamne, Dumnezeule! Dac-ar putea Frontul Verde să 
pună mâna pe-un exemplar!... Chipul i se întunecă. Dacă 
acel doctor Rufus Sixsmith pe care-1 cunosc eu a scris ceva 
critic despre HIDRA-Zero şi dacă a ameninţat că face public 


27 Denumire codificată a proiectului de cercetare desfăşurat în perioada 
1941-1946, care a dus la construirea şi testarea primei bombe atomice. 


— 160 — 





Atlasul Norilor 


acel ceva, păi atunci eu nu mai cred că şi-a tras un glonţ în 
cap. 

Luisa observă că şi una, şi cealaltă vorbesc în şoaptă. 
Formulează întrebarea pe care-şi închipuie c-ar pune-o 
Grelsch: 

— Dar nu cumva are un iz de paranoia să crezi că 
Seaboard ar asasina un om de talia lui Sixsmith numai 
pentru a evita publicitatea negativă? 

Van Zandt ia de pe un panou de plută fotografia unei femei 
trecute de şaptezeci de ani. 

— Uite un nume pentru tine: Margo Roker. 

— Am văzut-o pomenită şi zilele trecute - pe-o pancartă. 

— Margo a militat pentru Frontul Verde încă de pe vremea 
când Seaboard a cumpărat insula Swannekke. Terenul ăsta 
pe care stăm e proprietatea ei şi ne ţine cu tabără cu tot pe 
post de sulă în coasta Seaboard-ului. Acum şase săptămâni, 
cabana ei - la vreo milă jumate mai sus pe coastă - a fost 
jefuită. Margo nu are bani, are doar nişte petice de pământ, 
la care n-a vrut să renunţe, indiferent de ofertele pe care i le- 
a fluturat Seaboard pe la nas. Ei, şi hoţii au bătut-o până şi- 
a pierdut cunoştinţa, au lăsat-o ca şi moartă, în schimb nu i- 
au luat nimic. Şi nu este crimă, pentru că Margo se află şi 
acum în comă, aşa că poliţia a tras concluzia c-a fost o 
lovitură la pont prost plănuită, care s-a terminat şi mai prost. 

— Ghinionul lui Margo. 

— Şi se poate spune că norocul Corporaţiei Seaboard. 
Facturile medicale i-au deşelat familia de pe-acum. La câteva 
zile după atac, o agenţie imobiliară din Los Angeles, numită 
Open Vista, hop se şi prezintă la verişoara lui Margo şi-i face 
o ofertă pentru aceşti câţiva acri de tufăriş de coastă la un 
preţ de patru ori mai mare decât valoarea lor de piaţă. Ca să 
facă, vezi Doamne, o rezervaţie naturală privată. Aşa că le-am 
cerut celor de la Frontul Verde să se intereseze ce e cu 
această Open Vista. Fusese înregistrată cu doar două 
săptămâni mai devreme şi ghici al cui nume deschide lista 
acţionarilor - şi Van Zandt face un semn cu capul în direcţia 
insulei Swannekke. 


— 161 — 





David Mitchell 


Luisa cântăreşte tot ce aflase. 

— O să-ţi dau de veste, Hester. 

— Sper să-mi dai. 


27 

Lui Alberto Grimaldi îi plac şedinţele de informaţii 
extracuriculare despre situaţia securităţii, pe care le ţine cu 
Bill Smoke şi Joe Napier în biroul lui de la centrala 
Swannekke. îi place felul pragmatic de-a fi al celor doi, spre 
deosebire de toată liota de curteni şi petiţionari cu care de 
obicei are de-a face. îi place să-şi trimită secretara la 
recepţie, unde sunt lăsaţi s-aştepte, de preferinţă cu orele, 
şefi din cadrul companiei, lideri sindicali şi oameni de-ai 
guvernului, şi s-o audă spunând: „Bill, Joe, domnul Grimaldi 
are o fereastră pentru voi acum“. Iar ei, Smoke şi Napier, îi 
dau lui Grimaldi ocazia de a-şi cultiva latura J. Edgar Hoover 
a caracterului său. Pe Joe Napier îl consideră un buldog 
încăpăţânat, care şi-a petrecut copilăria în New Jersey şi nici 
acum nu s-a înmuiat, după treizeci şi cinci de ani de trăit în 
California. Bill Smoke este omul de serviciu al directorului 
general, care străpunge pereţii, etica şi legalitatea, ca să ducă 
la îndeplinire porunca stăpânului. 

La întâlnirea de astăzi ia parte şi Fay Li, convocată de 
Napier pentru ultimul punct de pe ordinea de zi nescrisă: o 
ziaristă care a vizitat centrala Swannekke la sfârşitul 
săptămânii trecute, o anume Luisa Rey, care putea 
reprezenta - sau nu - un risc din punct de vedere al 
securităţii. 

— Ia zi, Fay, o întreabă Grimaldi, sprijinindu-se de 
marginea biroului. Ce ştim despre ea? 

Fay Li vorbeşte ca şi cum ar citi de pe o fişă mentală: 

— Reporteriţă la Spyglass - revista cred c-o ştim cu toţii. 
Douăzeci şi şase de ani, ambiţioasă, mai degrabă liberală 
decât radicală. Fiica lui Lester Rey - da, acela -, decedat 
recent. Mama - recăsătorită cu un arhitect, după divorţul 


— 162 — 





Atlasul Norilor 


amiabil de acum şapte ani. Locuieşte în cartierul Ewingsville, 
Buenas Yerbas. N-are fraţi sau surori. A studiat istoria şi 
economia la Berkeley - summa cum laude. Debutul şi l-a 
făcut la L.A. Recorder, a publicat articole politice în Tribune şi 
Herald. E necăsătorită, locuieşte singură, e la zi cu plata 
facturilor. 

— Stătută ca o băltoacă, meditează Napier cu voce tare. 

— Şi-atunci, dacă nu te superi, de ce discutăm despre ea? 
întreabă Smoke. 

Fay Li i se adresează lui Grimaldi: 

— Am prins-o fâţâindu-se pe la Cercetare marţi, în timpul 
inaugurării. A motivat că avea întâlnire cu doctorul Sixsmith. 

— Ce treabă avea cu el? 

— Să ia un articol pe care i-1 promisese pentru Spyglass - 
dar eu cred că pescuia-n ape tulburi. 

Directorul general se uită la Napier, care ridică din umeri: 

— Ştiu şi eu, domnule Grimaldi? Poate că pescuia în ape 
tulburi, dar noi trebuie să plecăm de la premisa că ştia cam 
ce fel de peşte venise să prindă. 

Grimaldi are o slăbiciune: să pună puncte pe i-urile 
evidente. 

— Raportul, adică. 

— Jurnaliştii au imaginaţia înfierbântată, zice Fay Li. Mai 
ales cei tineri şi nesătui, care caută un subiect bombă, ca să 
dea prima lor lovitură serioasă. Mă gândesc să nu creadă 
cumva că moartea doctorului Sixsmith a fost... cum să spun 
eu? 

Alberto Grimaldi face o mutră nedumerită. Smoke 
intervine: 

— Domnule Grimaldi, eu cred că Fay Li are prea mult tact 
ca să-şi dea drumul la gură şi să spună că femeia asta, Rey, 
şi-ar putea închipui că noi l-am lichidat pe doctorul 
Sixsmith. 

— Că l-am lichidat noi? Doamne, iartă-mă! Zău? Joe, tu ce 
crezi? 

Napier îşi desface palmele ca pe-un evantai. 

— Fay Li ar putea avea dreptate, domnule Grimaldi. 


— 163 — 





David Mitchell 


Spyglass nu e recunoscută pentru faptul c-ar sta cu 
picioarele înfipte prea adânc în realitate. 

— Avem vreo pârghie de influenţă la revista asta? întreabă 
Grimaldi. 

— O să mă ocup eu, zice Napier, clătinând din cap. 

— A sunat, continuă Fay Li, ca să întrebe dacă le poate 
pune câteva întrebări unor oameni de-ai noştri pentru un 
articol gen „o zi din viaţa unui om de ştiinţă". Aşa c-am 
invitat-o la hotel, să ia parte la banchetul de diseară, şi i-am 
promis c-o prezint câtorva persoane în weekend. Ba chiar - şi 
Fay Li se uită la ceas - într-o oră trebuie să mă-ntâlnesc cu 
ea. 

— I-am dat eu acordul, domnule Grimaldi, zice Napier. 
Prefer s-o văd că-şi bagă nasul peste tot în prezenţa noastră, 
unde putem sta cu ochii pe ea. 

— Ai dreptate, Joe. Perfectă dreptate. Judecă tu dacă 
reprezintă un pericol pentru noi, şi cât de mare. Şi-ncă ceva: 
lasă-le-ncolo de suspiciuni morbide legate de bietul Rufus. 
(Zâmbete crispate la toţi ceilalţi.) Şi cu asta, Fay, Joe, am 
încheiat - vă mulţumesc foarte mult că v-aţi găsit timp. Bill, 
cu tine mai am o vorbă despre nişte chestii de la Toronto. 

Directorul general şi braţul lui cel lung sunt lăsaţi să stea 
de vorbă între patru ochi. 

— Prietenul nostru Lloyd Hooks, începe Grimaldi. Mă- 
ngrijorează. 

Bill Smoke cugetă la această informaţie. 

— Vreo abordare anume? 

— Are, aşa... un aer c-ar ţine-n mână un careu de aşi. Nu¬ 
mi place. Stai cu ochii pe el - la care Bill Smoke înclină din 
cap. Şi-ai face bine să vii cu un accident, ceva, pentru Luisa 
Rey. Lucrarea ta de la aeroport a fost exemplară, dar 
Sixsmith era un distins cetăţean străin şi n-avem nevoie să 
scormonească femeia asta după nu ştiu ce zvonuri cum că e 
ceva în neregulă. Apoi, făcând un semn cu capul după Napier 
şi Fay Li: Ăştia doi au vreo bănuială în privinţa lui Sixsmith? 

— Fay Li nu gândeşte absolut nimic. Ea lucrează la Relaţii 
Publice şi punct. Napier nu se uită. Există orbi, domnule 


— 164 — 





Atlasul Norilor 


Grimaldi, există orbi voluntari şi mai există cei care mai au 
puţin până se pensionează. 


28 

Isaac Sachs stă cu coatele proptite pe tăblia mesei, la 
fereastra dinspre golf a barului de la Hotelul Swannekke, şi 
cască gura la iahturi, în nuanţele cremoase de albastru ale 
serii. O bere stă neatinsă lângă el, pe masă. Mintea omului 
de ştiinţă este ocupată când cu moartea lui Rufus Sixsmith, 
când cu teama că exemplarul din Raportul Sixsmith pe care-1 
dosise el ar putea fi găsit, când cu avertismentul lui Napier 
legat de clauza de confidenţialitate: Socoteala-i aşa, doctore 
Sachs: ideile dumitale sunt proprietatea Corporaţiei Seaboard. 
Doar nu vrei să-l tragi în piept pe-un om ca domnul Grimaldi, 
este? Rudimentar pusă problema, dar eficient. 

Sachs încearcă să-şi aducă aminte cum era când nu 
mergea cu o sulă înfiptă-n coaste. îi lipseşte laboratorul lui 
de demult, din Connecticut, în care lumea era făcută din 
matematici, energii şi structuri atomice, iar el nu făcea decât 
s-o exploreze. N-avea el ce căuta la nivelurile-astea de sforării 
politice, la care loialităţile greşit orientate se puteau lăsa cu 
creieri împrăştiaţi prin camere de hotel. Ia să iei tu, Sachs, 
nenorocitul ăla de raport şi să-l faci fâşii subţiri - pagină cu 
pagină. 

Apoi, gândurile îi alunecă spre o acumulare de hidrogen - 
explozie - spitale pline ochi - primele cazuri de moarte prin 
iradiere. Ancheta oficială. Ţapii ispăşitori. Sachs îşi loveşte 
genunchii unul de celălalt. Pân-acum, trădarea lui faţă de 
Seaboard este doar o infracţiune mentală - doar n-a acţionat 
în niciun fel. Oare aş îndrăzni să trec linia? Administratorul 
hotelului conduce un stol de florărese în sala banchetului. O 
femeie se fâţâie de colo-colo jos în hol, căutând cu privirile pe 
cineva care n-a sosit încă, apoi se îndreaptă către barul 
zumzăitor. Sachs îi admiră costumul bine ales, din piele de 
antilopă, silueta zveltă, perlele cuminţi. Barmanul îi toarnă 


— 165 — 





David Mitchell 


un pahar de vin alb şi-i spune o glumă pe care ea o 
răsplăteşte cu o încuviinţare din cap, dar nu şi cu un 
zâmbet. Se întoarce cu faţa înspre el, înspre Sachs, care o 
recunoaşte pe femeia pe care o confundase cu Megan 
Sixsmith în urmă cu cinci zile: sula din coaste îl împunge 
brusc, de frică; Sachs iese în grabă, luând-o pe terasă şi 
ferindu-şi faţa, ca să nu-1 recunoască femeia. 

Luisa face ce face şi ajunge şi ea la fereastra care dă spre 
golf. Pe masă găseşte o bere neatinsă, dar nici urmă de 
proprietarul ei, aşa încât se aşază pe locul gata încălzit. Este 
cel mai bun loc din tot barul. Se văd perfect iahturile în 
nuanţele cremoase de albastru ale serii. 


29 

Privirile lui Alberto Grimaldi se plimbă peste sala 
banchetului, plină de lumânări. Prin toată încăperea se 
întretaie o sumedenie de propoziţii pe care cei de faţă le 
rostesc mai degrabă decât le ascultă. Discursul lui a fost 
primit cu mai multe şi mai îndelungi râsete decât cel al lui 
Lloyd Hooks, care acum e prins într-o conversaţie gravă cu 
directorul general adjunct William Wiley. Ia uite, ce-or avea 
de discutat ăia doi atât de concentraţi? Grimaldi îşi face o altă 
notă mentală în atenţia lui Bill Smoke. Şeful cel mare al 
Agenţiei de Protecţie a Mediului îi spune o poveste 
interminabilă despre când era elev Henry Kissinger, drept 
care Grimaldi începe să se adreseze unui public imaginar pe 
tema puterii: 

Puterea. Ce înseamnă ea pentru noi? Capacitatea de a 
decide asupra sorţii altora. Oameni de ştiinţă, moguli ai 
construcţiilor şi lideri de opinie: aş putea să decolez cu avionul 
meu personal de pe LaGuardia şi, până să ajung să aterizez la 
Buenas Yerbas, voi ăştia n-aţi mai fi nimic. Moguli de pe Wall 
Street, oficialităţi, judecători, poate că pe voi mi-ar trebui ceva 
mai mult timp ca să vă trag de pe bârnele pe care v-aţi cocoţat, 
dar, până la urmă, căderea voastră ar fi ireversibilă. Grimaldi 


— 166 — 





Atlasul Norilor 


aruncă o privire către individul de la Mediu, ca să-l asigure 
de toată atenţia lui. Şi totuşi, cum se face că unii oameni 
ajung să-i stăpânească pe alţii, în timp ce majoritatea îşi duc 
vieţile şi mor ca nişte slugi, ca nişte oi? Răspunsul constă într- 
o Sfântă Treime. în primul rând, darul de la Dumnezeu numit 
charismă. în al doilea rând: spiritul de disciplină prin care-ţi 
cultivi acest dar până ajunge să înflorească, şi asta pentru că, 
deşi specia umană este atât de rodnică şi talentată, numai 
una din zece mii de seminţe ajunge să încolţească, din cauza 
lipsei de disciplină. Grimaldi o zăreşte pe Fay Li: împreună cu 
băgăreaţa de Luisa Rey, se îndreaptă către un grup de 
persoane unde şi-a stabilit curtea Spiro Agnew 28 . Reporteriţa 
e mai drăguţă aşa, în carne şi oase, decât în fotografii. Deci 
aşa l-a momit pe Sixsmith. Privirea i se întâlneşte cu cea a lui 
Bill Smoke. în al treilea rând, este vorba de voinţa de putere. 
Iată enigma care subîntinde diversele destine omeneşti. Ce 
anume îi determină pe unii să acumuleze putere, când cei mai 
mulţi dintre compatrioţii lor o scapă printre degete, o folosesc 
aiurea sau se feresc de ea? Dependenţa de putere? Bogăţia? 
Spiritul de supravieţuire? Selecţia naturală? Eu, personal, 
afirm că toate acestea sunt pretexte şi rezultate, nu cauza 
primordială. Singurul răspuns posibil este: nu există „de ce?“. 
Aceasta e firea noastră. „Cine“ şi „ce“ au rădăcini mai adânci 
decât „de ce“. 

Şeful Agenţiei de Protecţie a Mediului se scutură tot de râs 
când îşi spune poanta finală. Grimaldi rânjeşte printre dinţi. 

— Mă omori, Tom! Zău aşa, mă omori. 


30 

Luisa Rey dă o reprezentaţie de zile mari făcând-o pe 


28 Spiro Theodore Agnew, vicepreşedinte al Statelor Unite sub 
administraţia lui Richard Nixon, între anii 1969 şi 1973. A demisionat în 
urma acuzaţiilor de evaziune fiscală. 


— 167 — 





David Mitchell 


reporteriţa prostuţă, ca să se liniştească Fay Li că ea nu 
reprezintă o ameninţare. Numai aşa poate spera să i se lase 
frâiele ceva mai libere, ca să poată adulmeca după colegii de 
disidenţă ai lui Sixsmith. Şeful Pazei, Joe Napier, îi aminteşte 
de tatăl ei - calm, sobru, cam de aceeaşi vârstă şi calviţie. O 
dată sau de două ori în timpul mesei copioase, cu zece feluri, 
l-a surprins uitându-se meditativ la ea. 

— Spune-mi, Fay Li: nu te simţi niciodată încorsetată pe 
insula Swannekke, nici măcar un pic? 

— Aici, pe Swannekke? Dar e un paradis! se 
entuziasmează agenta de Relaţii Publice. Buenas Yerbas este 
la numai un ceas depărtare, Los Angeles e doar puţin mai 
încolo pe coastă, familia-mi locuieşte la San Francisco - este 
ideal! Magazine şi utilităţi subvenţionate, cabinet medical 
gratuit, aer curat, criminalitate zero, vedere la mare. Până şi 
bărbaţii - aici îşi coboară vocea, ca să-i facă Luisei o 
confidenţă - vin gata verificaţi; adevărul este că am acces la 
dosarele lor de personal, aşa că poţi să ştii dinainte că n-o să 
dai peste vreunul sărit de pe fix în piscina comună. Apropo 
de asta: Isaac! Isaac! Eşti consemnat - şi Fay Li îl apucă pe 
Isaac Sachs de cot. Ţi-aduci aminte cum te-ai ciocnit de 
Luisa Rey zilele trecute? 

— Consemnat, dar norocos, zice el. încă o dată, bună, 
Luisa! 

Luisa simte o rigiditate în mâna care-o strânge pe-a ei. 

— Domnişoara Rey se află aici, zice Fay Li, ca să scrie un 
articol antropologic despre insula Swannekke. 

— Zău? Suntem un trib neinteresant. Sper să reuşeşti să 
găseşti câte cuvinte-ţi trebuie. 

Fay Li îşi pune la bătaie tot arsenalul de seducţie. 

— Sunt convinsă că Isaac îşi poate găsi puţin timp ca să-ţi 
răspundă la întrebări, Luisa. Nu-i aşa, Isaac? 

— Eu sunt cel mai neinteresant din tribul neinteresanţilor. 

— Nu-1 crede, Luisa! o sfătuieşte Fay Li. Asta-i doar o 
strategie de-a lui Isaac. Nici n-apuci să laşi garda jos, că 
Isaac a şi atacat... 

Presupusul Don Juan se bâţâie pe călcâie, zâmbind 


— 168 — 





Atlasul Norilor 


stânjenit către bombeurile pantofilor. 


31 

— Vina tragică a lui Isaac Sachs, teoretizează Isaac Sachs 
după vreo două ceasuri, faţă în faţă cu Luisa Rey, stând pe 
scaunul de la fereastra care dă spre golf, este următoarea: e 
prea laş ca să fie un luptător, dar nu suficient de laş ca să se 
întindă pe covor şi să se rostogolească de colo-colo, ca un 
căţeluş cuminte. 

Vorbele lui patinează precum Bambi pe lacul îngheţat. în 
mijlocul mesei tronează o sticlă de vin mai degrabă goală. La 
bar nu mai e nimeni. Sachs nu mai ţine minte când s-a- 
mbătat ultima oară în aşa hal sau când a fost, în acelaşi 
timp, atât de relaxat şi de încordat: relaxat, pentru că o 
femeie tânără şi deşteaptă îşi petrece timpul în compania lui; 
încordat, pentru că este pe punctul de a-şi înţepa furunculul 
de pe conştiinţă. Spre surprinderea lui, Sachs se simte atras 
de Luisa Rey şi regretă amarnic faptul că s-au cunoscut în 
asemenea condiţii. Femeia şi reporteriţa se confundă în 
mintea lui. 

— Hai să schimbăm subiectul, zice Sachs. Maşina ta, 
ăsta... - şi Sachs imită accentul unui ofiţer SS de la 
Hollywood - ... Volkswagenul tău. Ce nume i-ai pus? 

— Da’ de unde ştii că Broscuţa mea are un nume? 

— Toţi posesorii de Broscuţe le dau maşinilor câte-un 
nume. Da’, te rog, nu-mi spune că-i zice John, George, Paul 
sau Ringo. Doamne, Luisa, da’frumoasă mai eşti! 

— O să râzi, îi spune ea. 

— Ba n-o să râd. 

— Ba da, o să râzi. 

— Eu, Isaac Caspar Sachs, mă angajez solemn să nu râd. 

— Păi, chiar să te abţii, dacă ai un asemenea nume 
mijlociu, Caspar! O cheamă Garcia. 

Amândoi se amuză pe muteşte, dar până la urmă tot 
izbucnesc într-un hohot de râs. Poate că şi ea mă place pe 


— 169 — 





David Mitchell 


mine, poate că nu-şiface doar meseria la ora asta. 

Luisa îşi stăpâneşte râsul încetul cu încetul. 

— Atâta valoare au angajamentele tale? 

Sachs face un gest de mea culpa şi se freacă la ochi. 

— în mod normal, durează mai mult. Nu ştiu de ce-mi vine 
aşa de tare să râd... Numele ăsta, Garcia, vreau să zic - şi 
pufneşte din nou -, doar nu-i cine ştie ce amuzant. Ieşeam 
odată c-o fată care-şi botezase maşina Rosinanta... Doamne 
iartă-mă! 

— Un fost prieten al meu, care făcea parte din grupul 
beatnicilor zănatici de la Berkeley - el mi-a botezat-o aşa. 
După Jerry Garcia, îl ştii, ăla din formaţia Grateful Dead. Şi- 
a abandonat-o în faţa căminului când a văzut că motorul 
dădea rateuri. Asta în acelaşi timp în care mă lăsa şi pe mine 
baltă pentru o majoretă. Melodramatic, dar adevărat. 

— Şi tu nu i-ai dat foc? 

— Ce vină are Garcia că fostul ei posesor era un tun cu 
spermă de utilitate publică? 

— Tipu’ ăla n-avea minte, zice Sachs, care n-ar fi vrut să 
spună aşa ceva, dar nici nu se ruşinează. 

Luisa Rey înclină din cap, semn de graţioasă acceptare a 
complimentului. 

— Oricum, i se potriveşte Garcia. Niciodată nu stă în 
viteză, are tendinţa s-o ia brusc mai repede, cad bucăţi din 
ea, portbagajul nu i se încuie, pierde ulei, dar ai senzaţia că 
spiritul n-o părăseşte niciodată. 

Invit-o sus, îi trece prin minte lui Sachs. Nu fi prost, doar 
nu mai sunteţi niciunul puştani. 

Se uită amândoi cum se sparg valurile de stabilopozi, la 
lumina lunii. 

Spune-i. 

— Zilele trecute - nu reuşeşte să-şi ridice vocea peste 
şoaptă şi simte că i se face rău - căutai ceva în biroul lui 
Sixsmith. Parcă şi vede umbrele ciulindu-şi urechile. Nu erai 
tu? 

Luisa se uită în jur după vreo ureche prea curioasă şi 
vorbeşte foarte încet: 


— 170 — 





Atlasul Norilor 


— Am înţeles că doctorul Sixsmith a întocmit un fel de 
raport. 

— Rufus a fost obligat să lucreze foarte îndeaproape cu 
echipa care-a proiectat şi-a construit drăcia. Cu mine, adică. 

— Şi deci tu ştii la ce concluzii ajunsese? Despre reactorul 
HIDRA? 

— Cu toţii ştim! Jessops, Moses, Keene - toţi ştiu. 

— Despre o eroare de proiectare? 

— Da. 

Nimic nu s-a schimbat, în afară de tot. 

— Cât de rău ar fi un eventual accident? 

— Dacă doctorul Sixsmith avea dreptate, ar fi mult, mult 
mai rău decât rău. 

— De ce nu se-nchide, pur şi simplu, Swannekke B până 
la încheierea verificărilor? 

— Bani, putere - suspecţii obişnuiţi. 

— Tu eşti de acord cu concluziile lui Sixsmith? 

Ai grijă ce spui. 

— Sunt de acord că există un risc teoretic substanţial. 

— S-au făcut presiuni asupra ta ca să-ţi păstrezi îndoielile 
pentru tine? 

— Asupra fiecărui cercetător de aici s-au făcut. Toţi au fost 
de acord. Toţi, cu excepţia lui Sixsmith. 

— Cine, Isaac? Alberto Grimaldi? Merge până sus de tot 
povestea asta? 

— Luisa, ce-ai face tu cu un exemplar din raport, 
presupunând că ţi-ar ajunge în mână aşa ceva? 

— L-aş face public, cât de curând aş putea. 

— Dar eşti conştientă că... Nu pot să spun. 

— Dacă sunt conştientă că oamenii din eşaloanele de 
putere ar prefera să mă vadă pe mine moartă decât reactorul 
HIDRA arătat cu degetul? în clipa asta, nu sunt conştientă 
de nimic altceva. 

— Nu pot să-ţi promit nimic, Isuse Cristoase, cât eşti de 
slab! M-am făcut cercetător pentru că... e ca atunci când 
scormoneşti după aur într-un torent de noroi. Adevărul este 
aurul pe care-1 cauţi. Nu... nu ştiu ce şi cum să fac... 


— 171 — 





David Mitchell 


— Ziariştii lucrează şi ei tot în torente de noroi, zice Luisa, 
uitându-se la luna care s-a înălţat deasupra apei, după care 
încheie apăsat: Fă şi tu ce nu poţi să nu faci. 


32 

La lumina violent de strălucitoare a soarelui de dimineaţă, 
Luisa Rey se uită la jucătorii de golf care parcurg terenul de 
un verde luxuriant şi se întreabă ce s-ar fi putut întâmpla 
dacă-1 invita pe Isaac Sachs aseară în camera ei. Dar, cum 
nu l-a invitat, îl aşteaptă acum să-şi ia micul dejun 
împreună. 

Se întreabă dacă nu cumva trebuia să-l sune pe Javier. Nu 
eşti maică-sa, nu ţi l-a lăsat nimeni în grijă, eşti o vecină şi- 
atât. Nu-i foarte convinsă, dar, aşa cum nu s-a priceput să 
nu-1 bage în seamă pe băieţelul pe care-1 găsise plângând la 
uşa gheenei de gunoi, aşa cum n-a putut să nu se ducă la 
administrator, să ia de la el cheile şi să scormonească prin 
tomberonul de gunoi până i-a găsit băiatului clasoarele după 
care plângea, la fel nici acum nu poate să rămână 
indiferentă. Doar n-are pe nimeni altcineva, şi-apoi băieţeii 
de unsprezece ani nu umblă cu subtilităţi. Şi, la urma urmei, 
ce, tu ai pe-altcineva? 

— Arăţi de parc-ai ţine pe umeri toată greutatea lumii, zice 
Joe Napier. 

— Joe... Ia un loc. 

— Nu te supăra pe mine. îţi aduc veşti proaste. Isaac 
Sachs îţi trimite scuzele lui sincere, dar a fost nevoit să-ţi 
tragă clapa. 

— Zău? 

— Alberto Grimaldi a plecat azi-dimineaţă la operaţiunea 
noastră de pe Three Mile Island, ca să-ntâmpine un grup de 
nemţi. Sidney Jessops trebuia să-l însoţească pe post de 
asistent de specialitate, dar tatăl lui Sid a făcut infarct, iar 
Isaac era următorul pe listă. 

— Aha. Şi-a plecat deja? 


— 172 — 





Atlasul Norilor 


— Mă tem că da. La ora asta - şi Napier se uită la ceasul 
de la mână trebuie să fie undeva peste Canionul Colorado. 
Luptându-se cu mahmureala, zic eu. 

Nu-ţi arăta dezamăgirea. 

— Şi când se-ntoarce? 

— Mâine-dimineaţă. 

— Aha. 

La dracu’, la dracu’ la dracu’! 

— Ştiu că am de două ori vârsta lui Isaac şi sunt de trei ori 
mai urât decât el, dar Fay Li m-a rugat să te conduc eu pe- 
aici, prin centrală. Ţi-a aranjat şi câteva discuţii cu nişte 
oameni despre care zice că precis ţi se vor părea interesanţi. 

— Joe, sunteţi prea amabili cu toţii că vă petreceţi atât de 
mult din zilele voastre libere cu mine, zice Luisa. Ştiai că 
Sachs era pe punctul de a trece în tabăra cealaltă? Şi, dacă 
da, de unde? Să fi fost Sachs montat de voi? Mă tem că mă 
depăşeşte ce se-ntămplă. 

— Eu, cel puţin, sunt un bătrân singur, cu prea mult timp 
liber. 


33 

— Şi deci secţiei de Cercetare-Dezvoltare i se spune 
Incubatorul pentru că acolo se află toate capetele rotunde ca 
nişte ouă, zice Luisa notându-şi în carneţel şi zâmbind, în 
timp ce Joe Napier îi deschide uşa de la dispeceratul de 
control, după vreo două ceasuri. Şi-atunci, reactorului cum i 
se spune? 

— Castelul Curajoşilor, strigă tehnicianul de la pupitre, 
care mestecă de zor gumă. 

Pe faţa lui Joe se citeşte: foarte amuzant. 

— Asta-i absolut neoficial. 

— V-a spus Joe cum i se spune Serviciului de Pază? - şi 
dispecerul rânjeşte, iar Luisa clatină din cap. Bărbatul 
continuă: Planeta Maimuţelor - apoi se întoarce spre Napier. 
Nu ne faci prezentările, Joe? 


— 173 — 





David Mitchell 


— Carlo Bohn, Luisa Rey. Luisa e jurnalistă, iar Carlo e 
dispecer-şef. Dacă mai stai pe-aici, o să mai auzi o mulţime 
de nume de la el. 

— Să v-arăt puţin ce şi cum prin micul meu imperiu, dacă 
Joe vă dă drumul măcar cinci minute. 

Napier se uită la Luisa în timp ce Bohn îi prezintă camera 
luminată de becuri cu neon, plină de panouri şi instrumente 
de măsură. Subordonaţii acestuia verifică listele de cifre 
ieşite din imprimante, se încruntă la cadrane, bifează datele 
de pe fişe. Bohn îi face curte ziaristei, iar când Luisa îi 
întoarce spatele, se uită spre Napier şi mimează nişte pepeni 
pe post de sâni. Napier clatină din cap sobru. Milly te-ar fi 
răsfăţat de nu te vedeai, se gândeşte. Te-ar fi reţinut la cină, 
te-ar fi îndopat bine, te-ar fi tras de limbă despre toate cele 
pentru care merita să te tragă de limbă. îşi aduce aminte de 
Luisa cea precoce, la vârsta de şase ani. Douăzeci de ani 
trebuie să fie de când te-am văzut la ultima reuniune a Secţiei 
a Zecea. Dintre toate meseriile la care se putea opri zgâtia aia 
obraznică, dintre toţi reporterii care puteau adulmeca moartea 
suspectă a lui Sixsmith, de ce trebuia să fie tocmai fata lui 
Lester Rey? De ce acum, cănd mai am atât de puţin până la 
pensie? Cine-o fi avut ideea să-mi facă o glumă atât de 
proastă? O fi din cauza oraşului ăstuia? 

Lui Napier îi venea să plângă. 


34 

în timp ce soarele apune, Fay Li scotoceşte cu mişcări 
grăbite şi sigure prin camera Luisei Rey. Caută în rezervorul 
de apă al toaletei; sub saltea, dacă nu cumva e tăiată; sub 
mochete, dacă n-au porţiuni desfăcute; în minibar, în dulap. 
Originalul putea fi redus la copiator la un sfert din volumul 
său iniţial. O recepţionistă docilă îi raportase lui Fay Li că 
Sachs şi Luisa stătuseră de vorbă până-n zori. Sachs a fost 
scos din ecuaţie azi-dimineaţă, dar nici el nu-i tâmpit: putea 
să-l fi ascuns pe undeva, pentru ca ea să-l găsească. 


— 174 — 





Atlasul Norilor 


Deşurubează receptorul telefonului şi descoperă înăuntru 
microfonul preferat al lui Napier, deghizat în tranzistor. 
Scormoneşte cu mâinile până în fundul genţii de voiaj a 
Luisei, dar nu găseşte nicio tipăritură în afară de Filosofia 
zen şi întreţinerea motocicletelor ca artă. Răsfoieşte 
blocnotesul de reporter de pe birou, dar stenografia Luisei 
nu-i spune mare lucru. 

Fay Li se întreabă dacă nu cumva e pierdere de vreme. De 
ce-ţi pierzi timpul? Mexxon Oii şi-a ridicat oferta la o sută de 
mii de dolari pentru un exemplar din Raportul Sixsmith. Şi 
dacă sunt dispuşi să plătească o sută de mii, sunt dispuşi să 
plătească şi un milion. Să poţi discredita întregul program de 
energie nucleară şi să-i dai brânci către o moarte prematură - 
păi un milion e nimica toată. Aşa că pune mâna şi caută. 

Telefonul ţârâie de patru ori, semn că Luisa Rey se află în 
hol şi aşteaptă la lift. Fay Li se asigură că toate sunt la locul 
lor şi pleacă, luând-o pe scări în jos. După zece minute, o 
sună pe Luisa în cameră de la recepţie. 

— Bună, Luisa, sunt Fay Li. Te-ai întors de mult? 

— Atâta cât s-apuc să fac un duş. 

— Sper c-ai avut o după-amiază fructuoasă. 

— Da, chiar foarte. Am adunat suficient material pentru 
două sau trei articole. 

— Minunat. Auzi, dacă n-ai alte planuri, ce-ai zice de-o 
cină la clubul de golf? Homar mai bun decât la Swannekke 
nu găseşti nicăieri. 

— Nu cred până nu văd. 

— Nici nu te rog să mă crezi pe cuvânt. 


35 

Movila de carcase de crustaceu se înalţă din ce în ce mai 
sus. Luisa şi Fay Li îşi înmoaie degetele în boluri de apă cu 
aromă de lămâie. O ridicare din sprâncene a lui Fay Li îl 
anunţă pe ospătar că trebuie să ia farfuriile. 

— Ce mizerie am putut să fac! zice Luisa, trântind şervetul 


— 175 — 





David Mitchell 


pe masă. Sunt împiedicata clasei. în schimb tu, Fay Li, ar 
trebui să deschizi o şcoală de bune maniere pentru fete în 
Elveţia. 

— Majoritatea celor din satul Seaboard nu gândesc aşa 
despre mine. Ţi-a spus cineva cum am fost poreclită? Nu? 
Domnul Li. 

Luisa nu ştie prea bine cum să reacţioneze. 

— Cred că trebuie să-mi explici puţin. 

— în prima mea săptămână de lucru aici, eram la un 
moment dat la cantină şi-mi făceam o cafea. Unul dintre 
ingineri se apropie de mine, îmi spune că are o problemă 
tehnică şi mă-ntreabă dacă pot să-l ajut. Amicii lui se hlizesc 
undeva în spate. Eu zic: „Nu prea cred“. Tipul zice: „Ba da, 
cum să nu poţi să m-ajuţi?“ Şi-mi spune că vrea să-i frec eu 
bine vârful tacului şi să-i aranjez bilele. 

— Şi inginerul ăsta câţi ani avea, treişpe? 

— Patruzeci, o nevastă şi doi copii. După asta, amicii lui s- 
au stricat de râs. Tu ce-ai face? Să-i trânteşti vreo replică 
deşteaptă cu care să-l pui la punct, ca să-i anunţi pe toţi că 
te-au călcat pe nervi? Să-l plesneşti, ca să se spună că eşti 
isterică? Şi, de altfel, măgarilor de genul ăsta le place când îi 
pălmuieşti. Să nu faci nimic, şi-atunci fiecare bărbat din 
împrejurimi să ştie că poate să-ţi spună asemenea măscări 
fără s-o păţească? 

— Să depui plângere împotriva lui? 

— Şi să dovedeşti că femeile dau fuga la bărbaţi mai 
puternici când se-mpiedică de ceva? 

— Şi deci tu ce-ai făcut? 

— Am aranjat să fie transferat la uzina noastră din 
Kansas. în mijlocul pustietăţii, la mijlocul lui ianuarie. Mi-a 
părut rău de nevasta lui, dar ce să-i fac, dacă s-a măritat cu 
el? S-a dus vestea şi m-au poreclit domnul Li. O femeie 
adevărată nu l-ar fi tratat cu-atâta cruzime pe bietul băiat; 
nu, o femeie adevărată i-ar fi luat gluma proastă drept 
compliment - şi Fay Li netezeşte pliurile feţei de masă. Tu te 
loveşti de mizerii din astea în meseria ta? 

Luisa se gândeşte la Nussbaum şi la Jakes. 


— 176 — 





Atlasul Norilor 


— Tot timpul. 

— Poate că fetele noastre vor apuca să trăiască într-o lume 
liberă, dar noi - nicio şansă. Trebuie să ne descurcăm 
singure, Luisa. De la bărbaţi n-avem nimic de aşteptat. 

Ziarista simte că discuţia o ia într-o altă direcţie. 

Fay Li se apleacă înspre ea. 

— Sper să mă consideri pe mine omul tău din interior aici, 
pe insula Swannekke. 

Luisa avansează cu grijă: 

— Ziariştii au nevoie de informaţii din interior, Fay Li, aşa 
că, sigur, o să ţin minte. Numai că trebuie să te previn: 
Spyglass nu dispune de resursele necesare pentru genul de 
remunerare la care tu... 

— Bărbaţii au inventat banii. Femeile au inventat ajutorul 
reciproc. 

Uite un suflet generos - se gândeşte Luisa - care ştie să 
facă distincţia între capcane şi ocazii. 

— Nu prea ştiu... cum ar putea o reporteriţă măruntă ca 
mine să „ajute“ o femeie cu statutul tău social, Fay Li. 

— Nu te subestima. Ziariştii prietenoşi sunt aliaţi de 
nădejde. Dacă ţi se va întâmpla vreodată să vrei să discuţi şi 
despre lucruri mai serioase decât media consumului de 
cartofi prăjiţi pe cap de inginer de la Swannekke, per annum 
- aici vocea ei coboară sub nivelul zdroncănitului de 
tacâmuri, al muzicii pianului de la bar şi al fundalului de 
râsete -, cum ar fi, de exemplu, datele adunate de doctorul 
Sixsmith pe tema reactorului HIDRA, te asigur că mă vei găsi 
mult mai cooperantă decât ai putea crede. Fay Li pocneşte 
din degete şi căruciorul cu desert se şi pune în mişcare. Aşa, 
deci: şerbetul de lămâie şi pepene galben, cu un nivel foarte 
scăzut de calorii, îţi răcoreşte cerul gurii şi este ideal înainte 
de cafea. Mergi pe mâna mea? 

Transformarea este atât de radicală, încât Luisa mai-mai 
că se-ntreabă dacă într-adevăr a auzit ce-a auzit. 

— Merg pe mâna ta. 

— Mă bucur că ne-nţelegem. 

Până unde o fi îngăduit să meargă duplicitatea în gazetărie? 


— 177 — 





David Mitchell 


se întreabă Luisa şi-i revine în minte răspunsul pe care îl 
primise de la tatăl ei într-o după-masă, în grădina spitalului: 
„Dac-am spus vreodată minciuni ca să-mi obţin informaţiile? 
Pân’ la cer şi-napoi în fiecare zi, încă dinainte de micul dejun, 
dacă asta mă ducea cu un deget mai aproape de aflarea 
adevărului". 


36 

Ţârâitul telefonului o smulge pe Luisa din lumea ei de vise 
şi-o readuce brusc în camera luminată doar de lună. Dă cu 
mâna peste veioză, peste radioul cu ceas şi abia după aceea 
peste receptorul telefonului. în prima clipă, nu-şi aduce 
aminte cum o cheamă sau de ce se află în patul ăsta. 

— Luisa? întreabă o voce venind de undeva dintr-un hău 
negru. 

— Aăă, da... Luisa Rey. 

— Luisa, eu sunt, Isaac. Isaac Sachs. Te sun pe 
interurban. 

— Isaac! Unde eşti? Cât e ceasul? De ce... 

— Şşşt! Şşşt! Iartă-mă că te-am trezit şi iartă-mă, dar am 
fost luat pe sus ieri, nici nu se crăpase de ziuă. Ascultă, eu 
sunt la Philadelphia. Este şapte jumate pe Coasta de Est şi-o 
să se lumineze curând şi-n California. Luisa, eşti acolo? Nu 
te-am pierdut, nu? 

Se teme. 

— Ăăă... Da, Isaac, te ascult. 

— înainte să plec de pe Swannekke, i-am dat lui Garcia un 
cadou pentru tine - nu-i mare lucru, doar un dolce far niente, 
zice Sachs, încercând să facă în aşa fel încât fraza să pară 
banală. Pricepi? Despre ce, Doamne iartă-mă, vorbeşte omul 
ăsta? M-auzi, Luisa? Garcia are să-ţi dea un cadou. 

O zonă mai trează a creierului Luisei intră pe fir. Isaac 
Sachs ţi-a lăsat Raportul Sixsmith în Volkswagen. I-ai spus tu 
că portbagajul nu se-ncuie. Probabil că se teme să nu fie 
ascultată convorbirea. 


— 178 — 





Atlasul Norilor 


— Foarte drăguţ din partea ta, Isaac. Sper că n-ai dat prea 
mulţi bani pe el. 

— A meritat din plin. Iartă-mă că ţi-am tulburat somnul de 
frumuseţe. 

— Să ai parte de-un zbor liniştit şi să ne vedem cu bine. 
Poate ne vedem la cină, da? 

— Ar fi minunat. Bine, hai că trebuie să prind avionul. 

— Zbor plăcut. 

Luisa pune receptorul în furcă. Să plec mai târziu, cum ar fi 
normal? Sau s-o şterg de pe Swannekke-n momentul ăsta? 


37 

La câteva sute de iarzi depărtare, în satul ştiinţific, 
fereastra lui Joe Napier oferă un dreptunghi de cer de noapte 
dinaintea zorilor. Consola echipamentului electronic de 
monitorizare ocupă jumătate din cameră. Dintr-un difuzor, 
se aude hârâitul unui telefon pus înapoi în furcă. Napier 
rulează înapoi banda care scârţâie. „înainte să plec de pe 
Swannekke, i-am dat lui Garcia un cadou pentru tine - nu-i 
mare lucru, doar un dolce far niente. Pricepi?" 

Garcia? Garcia? 

Napier se strâmbă la cafeaua rece şi deschide un dosar pe 
care scrie: LR-2. Colegi, prieteni, cunoscuţi... Niciun Garcia 
la index. Mai bine să-l previn pe Bill Smoke să nu se-apropie 
de Luisa până n-apuc eu să vorbesc cu ea. îşi scutură 
bricheta şi şi-o aprinde. Bill Smoke este un om greu de găsit, 
darmite de prevenit. Napier trage un fum înecăcios în 
plămâni. îi sună telefonul - Bill Smoke. 

— Ia zi, cine pizda mă-sii mai e şi Garcia? 

— Nu ştiu, n-apare pe nicăieri. Ascultă-mă, voiam să-ţi 
spun să... 

— Ce dracu’, Napier? Tocmai asta-i treaba ta, să ştii! 

Vasăzică, aşa mi te-adresezi acum, da? 

— Auzi, să-ţi ţii... 

— Tu s-auzi! - şi Bill Smoke îi închide telefonul. 


— 179 — 





David Mitchell 


Rău, rău, foarte rău. Joe îşi ia haina, stinge ţigara, iese în 
grabă din cameră şi se îndreaptă în pas alert către hotelul 
Luisei. Cinci minute de mers. îşi aduce aminte de tonul 
ameninţător al lui Bill Smoke şi o ia la fugă. 


38 

Senzaţia de dejâ-vu o bântuie pe Luisa în timp ce-şi bagă 
obiectele personale înapoi în geanta de voiaj. Robert Frobisher 
care o şterge pe nepusă masă dintr-un alt hotel. Coboară pe 
scări până-n holul pustiu. Paşii ei pe covor sunt mai tăcuţi 
decât pe zăpadă. Un radio susură nişte nimicuri dulcege în 
biroul din spatele recepţiei. Luisa se strecoară spre uşile de 
la intrare, sperând să poată pleca fără să i se ceară explicaţii. 
Uşile sunt încuiate, dar asta ca să te împiedice să intri, nu să 
ieşi, drept care, în scurt timp, se îndreaptă cu paşi mari, 
peste peluza hotelului, către parcare. Briza oceanului 
cufundat încă în beznă i se pare încărcată de vagi 
promisiuni. Cerul nopţii se colorează într-un trandafiriu- 
închis înspre continent. Nu se vede picior de om în jur, dar 
pe măsură ce se apropie de maşină, Luisa trebuie să se 
stăpânească să n-o ia la goană. Stai calmă, nu te grăbi, şi-o 
să poţi spune că vrei să te plimbi de-a lungul coastei, să vezi 
răsăritul. 

La prima vedere, portbagajul e gol, dar sub mochetă este 
ceva umflat. Luisa o ridică de un colţ şi vede un pachet 
înfăşurat într-o pungă de plastic neagră pentru gunoi. Scoate 
din ea o mapă de culoarea vaniliei. Citeşte pe copertă, în 
semiîntunericul de-afară: „Reactorul HIDRA-Zero... Un model 
de estimare operaţională... Conducător de proiect: Dr. Rufus 
Sixsmith... Deţinerea neautorizată a prezentului material 
constituie infracţiune la nivel federal, în temeiul Legii 
Spionajului Militar şi Industrial din 1971“. Să tot fie vreo 
cinci sute de pagini de tabele, grafice, ecuaţii şi dovezi. 
Exaltarea parcă-i bubuie şi-i răsună în urechi. Stai uşor, 
ăsta nu-i decât sfârşitul începutului. 


— 180 — 





Atlasul Norilor 


O mişcare undeva în apropiere îi atrage atenţia Luisei. Un 
bărbat. Luisa se lasă pe vine, ascunzându-se după Garcia. 

— Ei, Luisa! Stai pe loc! 

Joe Napier! Ca-ntr-un vis cu chei, broaşte şi uşi, Luisa 
bagă mapa de culoarea vaniliei înapoi în punga ei de plastic 
neagră pentru gunoi şi-o azvârle sub scaunul din dreapta. 
Napier aleargă de-acum, cu suliţa de lumină a lanternei 
zvâcnind în toate direcţiile. Motorul scoate un muget leneş, 
ca de leu, şi Garcia dă înapoi mult prea repede. Joe Napier se 
loveşte de fundul maşinii, urlă, iar Luisa îl zăreşte cu coada 
ochiului ţopăind într-un picior ca un clovn de la circ. 

Nu se mai opreşte să-şi ceară scuze. 


39 

Chevroletul negru, prăfuit, al lui Bill Smoke se opreşte cu 
un scrâşnet de frâne în faţa punctului de control de la 
capătul de pe insulă al Podului Swannekke. Dincolo de 
strâmtoare, se vede un şir de luminiţe care anunţă prezenţa 
continentului. Paznicul recunoaşte maşina şi se repede la 
geamul de pe partea şoferului. 

— Bună dimineaţa, domnule! 

— Cam aşa se-anunţă. Dumneata eşti Richter, nu-i aşa? 

— Da, domnule Smoke. 

— Presupun că Joe Napier tocmai te-a sunat şi ţi-a 
ordonat să nu laşi un Volkswagen oranj să treacă de punctul 
de control. 

— Aşa este, domnule Smoke. 

— Am venit să anulez ordinul respectiv, din dispoziţia 
expresă a domnului Grimaldi personal. Ridici bariera, laşi 
Volkswagenul să treacă şi-l urmăresc eu. îl suni chiar acum 
pe colegul dumitale de la punctul de control de pe continent 
şi-i spui să nu lase pe nimeni să treacă până nu vede maşina 
mea. Când soseşte aici domnul Napier, adică peste vreo 
cincisprezece minute, îi spui că Alberto Grimaldi îi transmite 
aşa: „Du-te şi te culcă“. Ai înţeles, Richter? 


— 181 — 





David Mitchell 


— înţeles, domnule Smoke! 

— Te-ai însurat astă-primăvară, dacă nu mă-nşală 
memoria? 

— Excelentă memorie aveţi, domnule. 

— Da, am. Ai de gând să-ţi măreşti familia? 

— Soţia mea e-nsărcinată-n patru luni, domnule Smoke. 

— Să-ţi dau un sfat, Richter, despre cum se avansează-n 
munca asta de pază şi protecţie. Vrei să-ţi dau sfatul ăsta la 
care mă gândesc, fiule? 

— Sigur că da, domnule. 

— Cel mai tâmpit câine tot ştie să stea şi să păzească. 
Deştept e ăla care ştie când să se uite-n partea ailaltă. Mă- 
nţelegi, Richter? 

— înţeleg foarte bine, domnule Smoke. 

— Ei, atunci viitorul tinerei dumitale familii este asigurat. 

Smoke dă cu spatele pe după clădirea punctului de control 

şi lasă motorul mergând. Nu trece un minut şi un 
Volkswagen nervos îşi face apariţia în plină viteză pe după 
promontoriu. Luisa se opreşte, învârte de mâner şi coboară 
geamul; Richter iese din cabină, iar Smoke prinde din zbor 
cuvintele „urgenţă de familie“. Richter îi urează drum bun şi 
ridică bariera. 

Bill Smoke îşi bagă maşina în viteza-ntâi, apoi într-a doua. 
Zgomotul pe care-1 fac roţile pe suprafaţa şoselei se schimbă 
în momentul în care Chevroletul intră pe pod. Viteza a treia, 
a patra, cu pedala apăsată până la fund. Luminile de poziţie 
lăbărţate ale Broscuţei se apropie: cincizeci de iarzi, treizeci 
de iarzi, zece... Smoke nu şi-a aprins farurile. Trece pe 
culoarul gol de alături, cel în sens invers, bagă în viteza a 
cincea şi ajunge paralel cu cealaltă maşină. Smoke zâmbeşte. 
Asta crede că sunt Joe Napier. Trage brusc de volan şi aude 
un scrâşnet de metal pe metal când Broscuţa e făcută 
sandvici între maşina lui şi parapetul podului - care parapet 
cedează din postamentul lui de beton şi Broscuţa plonjează 
în gol. 

Smoke se propteşte în pedala de frână. Coboară în aerul 
răcoros al zorilor şi simte miros de cauciuc încins. Ceva mai 


— 182 — 






Atlasul Norilor 


înapoi, la vreo douăzeci-treizeci de iarzi, bara din faţă a 
Volkswagenului se scufundă în marea sumbră ca un vid. 
Dacă nu i-a plesnit şira spinării, în cel mult trei minute s-a- 
necat. Bill Smoke inspectează stricăciunile produse maşinii 
lui, e dezumflat şi conchide: Omorurile anonime, impersonale, 
sunt lipsite de emoţia contactului uman. 

Soarele american, care s-a cocoţat deasupra orizontului, 
proclamă zorii unei noi zile. 


— 183 — 





David Mitchell 


-*=>oo^O<>o- 

CUMPLITELE ÎNCERCĂRI 
ALE LUI TIMOTHY CAVENDISH 

-OoG$Ocx>- 


— 184 — 





Atlasul Norilor 


într-o după-amiază târziu, mai era încă lumină, acum 
patru, cinci - ba nu, Doamne! -, şase veri, mă plimbam pe o 
stradă din Greenwich, pe lângă tufele de iarba-surzilor şi 
castanii bătrâni, în al nouălea cer. Casele-alea în stil Regenţă 
se numără printre cele mai scumpe proprietăţi imobiliare din 
Londra, dar, dacă ţi se-ntâmplă să moşteneşti vreuna, 
stimate cititor, vinde-o, nu încerca să locuieşti în ea. Casele 
de genul ăsta emană un fel de magie sumbră, prin care-şi 
transformă proprietarii în tarte cu fructe. O asemenea 
victimă, fost şef de poliţie în Rhodezia, tocmai îmi 
completase, în seara cu pricina, un cec la fel de gras cum era 
şi el, ca să-i redactez şi să-i public autobiografia. în al 
nouălea cer mă adusese atât cecul pe care-1 primisem, cât şi 
vinul Chablis, producţia 1983, din podgoria Duruzoi - o 
poţiune magică numai bună să ne dizolvăm în ea bulgărele 
de tragedii, până nu mai rămâneau decât mărunte 
neînţelegeri. 

Un trio de adolescente, îmbrăcate ca păpuşa Barbie- 
Prostituata, veneau spre mine, scălâmbăindu-se pe tot 
trotuarul, aşa că eu am luat-o pe stradă, ca să nu ne 
ciocnim. Exact când au ajuns în dreptul meu, toate trei au 
rupt ambalajele de la nişte îngheţate pe băţ cu forme lubrice 
şi le-au dat drumul pe jos. Starea mea de bună dispoziţie s-a 
făcut ţăndări. Zău aşa, chiar acolo era un coş de gunoi! Tim 
Cavendish Cetăţeanul-Scârbit le-a strigat contravenientelor: 

— Aţi face bine să luaţi alea de pe jos! 

— Zău? Şi ce anume, mă rog, ai de gân’ să faci în sensu’ 
ăsta? - am auzit-o pe una pufnind, de parc-ar fi aruncat cu 
ceva după mine. Nişte maimuţoaice, nu altceva! 

— N-am de gând să fac nimic, i-am întors-o eu, peste 
umăr. V-am spus doar că... 

Atunci m-am trezit că mi se taie genunchii şi că trotuarul 
îmi cârpeşte una peste faţă şi mi-a ţâşnit în cap, înainte ca 
durerea să şteargă orice altceva în afară de durere, amintirea 
de demult a unui accident de tricicletă. Un genunchi ascuţit 
mi-a zborşit faţa în stratul de frunze mucede. Am simţit gust 


— 185 — 





David Mitchell 


de sânge. încheietura mea de om de şaizeci şi ceva de ani a 
ajuns răsucită la spate, într-o poziţie agonizantă, la nouăzeci 
de grade, iar brăţara de la ceasul Ingersoll Solar mi s-a 
desfăcut. Mi-aduc aminte de un potpuriu de obscenităţi mai 
vechi sau mai noi, dar, până să apuce hoaţele să mă uşureze 
şi de portofel, am auzit megafoanele unui camion de 
îngheţată, care cântau Fata din Ipanema, aşa că agresoarele 
mele au şters-o ca nişte vampirese în ultima clipă dinaintea 
zorilor. 

— Şi nu le-ai reclamat? Nătărău ce eşti! mi-a spus a doua 
zi dimineaţă madam Fosta, în timp ce-şi presăra zahăr 
sintetic peste micul dejun. Dă telefon la poliţie, pentru 
Dumnezeu! Ce mai aştepţi? O să se şteargă urmele. 

Dar, vai, apucasem deja să înfloresc adevărul şi-i 
spusesem că mă jefuiseră cinci haidamaci cu capetele rase şi 
zvastici tatuate pe tigve. Cum aş fi putut acum să depun o 
reclamaţie în care să spun că trei fete preadolescente, care 
lingeau îngheţată pe băţ, mă puseseră la pământ cu atâta 
uşurinţă? Băieţii în uniforme albastre s-ar fi înecat cu 
biscuiţii Penguin. Nu, faptul că fusesem atacat nu avea să 
crească statistica naţională a infracţionalităţii care se cerea 
combătută. Dacă nu mi-ar fi fost şterpelit ceasul Ingersoll pe 
care-1 primisem în dar cu afecţiune într-o epocă mai însorită 
a căsniciei noastre devenite glaciare, nici nu i-aş mai fi 
pomenit de întregul incident. 

Unde rămăsesem? 

Curios cum îţi trăsnesc prin minte poveştile care nu 
trebuie, când ajungi la vârsta mea. 

Ba nu-i curios, e de-a dreptul înfricoşător. Aveam de gând 
să-mi încep această naraţiune cu Dermot Hoggins. Asta-i 
problema cu memoriile când ţi le scrii de mână, direct pe 
curat. 

Nu mai poţi să modifici nimic din ce-ai apucat deja să scrii 
- în orice caz, nu fără să-ncurci lucrurile şi mai tare. 

Auziţi, eu eram editorul lui Dermot Hoggins, zis „Şterge-cu- 
ei-pe-jos“, nu eram nici psihanalistul, nici astrologul lui - aşa 


— 186 — 





Atlasul Norilor 


că de unde să fi ştiut ce-1 păştea pe Sir Felix Finch în seara 
aia de tristă amintire? Sir Felix Finch, Ministru al Culturii şi 
El Supremo al Review of Books, cum mai strălucea el pe 
firmamentul mass-media! Cât de vizibil rămâne chiar cu 
ochiul liber şi acum, după douăsprezece luni! Tabloidoizii au 
citit tot ce era de citit pe prima pagină; cititorii de ziare 
serioase şi-au vărsat cerealele cu fructe în poală când Radio 
4 a anunţat cine căzuse şi cum. Toată menajeria de vulturi şi 
cârtiţe zişi „titulari de rubrici“ l-au elogiat pe Regele Detronat 
al Artelor în omagiu după omagiu, unul mai afectat decât 
altul. 

Eu, în schimb, mi-am păstrat judecata echilibrată până-n 
ziua de astăzi. Pe cititorul grăbit ar trebui să-l avertizez însă 
că bomboana de mentă de după cină pe nume Felix Finch 
este numai un aperitiv la tribulaţiile mele peripatetice. 
Cumplitele încercări ale lui Timothy Cavendish, dacă doriţi. 
Ăsta da titlu frapant. 

Era în seara decernării Premiilor „Cununa de Lămâiţă“, 
care se ţinea la Jake, la Barul Starlight, redeschis cu mare 
fast în vârful unei clădiri din Bayswater, care avea, ca să fie 
tacâmul complet, şi o grădină pe acoperiş. Tot lanţul trofic 
editorial, fără exagerare, ieşise la aer curat şi se cocoţase la 
Jake. Scriitori hăituiţi, bucătari ai celebrităţilor, oficialităţi, 
cumpărători cu ţăcălie, librari subnutriţi, haite de scribălăi şi 
fotografi pentru care „Du-te dracului!" înseamnă „Da, mi-ar 
face plăcere!" Să înăbuş inclusiv acel mic zvon insidios, care 
pretindea că invitarea lui Dermot Higgins fusese mâna mea, 
că Timothy Cavendish ştia - păi, cum altfel? - că autorul lui 
tânjea după o răzbunare de calibru şi deci - QED -, întreaga 
tragedie a fost o făcătură publicitară. Idioţenii născocite de 
rivale geloase! N-a ieşit niciuna în faţă să spună că ea îi 
trimisese invitaţia lui Dermot Hoggins, iar acum - puţin 
probabil să mai iasă. 

Oricum, câştigătorul a fost anunţat şi ştim cu toţii la cine 
s-au dus banii premiului în valoare de cincizeci de mii. Pe 
mine m-a năucit. Un tip zis Tip m-a iniţiat într-un cocteil 
numit „Controlul terestru către maiorul Tom". Săgeata 


— 187 — 





David Mitchell 


timpului 29 a devenit Bumerangul timpului şi-am pierdut 
socoteala diplomelor, câte aveam. Un sextet de jazz s-a lansat 
într-o rumbă. Eu am ieşit pe balcon să iau o gură de aer şi- 
am urmărit de-acolo nebunia. Londra literară care se 
desfăşura în faţa ochilor mei mi l-a reamintit pe Gibbon, care 
spunea despre epoca dinastiei Antoninilor: „Un nor de critici, 
de compilatori, de comentatori a acoperit soarele cunoaşterii, 
iar decăderea geniului a fost urmată curând de decăderea 
gustului“. 

Dermot m-a găsit; aşa fac, de obicei, veştile proaste. Risc 
să mă repet: aş fi rămas mai puţin surprins dacă m-aş fi 
ciocnit acolo de Papa Pius al XIII-lea 30 . Adevărul este că 
Infailibilitatea Sa ar fi trecut mai neobservat - autorul meu 
nemulţumit era îmbrăcat cu un costum de culoarea bananei, 
cu o cămaşă ciocolatie şi o cravată zmeurie. Nici nu mai 
trebuie să-i aduc aminte cititorului curios din fire că Mama 
de bătaie mai avea până să ia cu asalt lumea cărţilor. De 
fapt, mai avea şi până să intre în vreo librărie, abstracţie 
făcând de cea a bătrânului sfătos John Sandoe din Chelsea 
şi de agenţia de presă a acelor nefericiţi - odinioară evrei, 
după aceea sieşi, iar acum eritreeni - care-şi aveau sediul în 
parohia din East End a fraţilor Hoggins. Adevărul este că 
tocmai chestiuni legate de publicitate şi distribuţie venise 
Dermot să discute cu mine acolo, în grădina de pe acoperiş. 

I-am explicat pentru a suta oară că o societate care lucra 
în parteneriat cu autorul, precum Editura Cavendish, pur şi 
simplu nu putea să-şi toace banii pe cataloage iluzorii şi pe 
excursii de weekend pentru agenţii de vânzări, cu lecţii de 
karting şi cultivarea spiritului de echipă. I-am explicat, 
iarăşi, că autorii mei îşi găseau împlinirea în faptul că-şi 
ofereau volumele frumos legate prietenilor, rudelor şi 
posterităţii. I-am explicat, iarăşi, că piaţa era saturată de 


29 Titlul unui roman din 1991 al lui Martin Amis. 

30 întâmplările din această secţiune se petrec în prima parte a secolului 
XXI; pînă în prezent, nu a existat un papă cu numele Pius al XIII-lea. 


— 188 — 





Atlasul Norilor 


gangsteri consideraţi şic; plus că până şi Moby Dick trecuse 
drept un fâs pe vremea lui Melville - deşi nu m-am grozăvit 
cu acest termen de faţă cu el. L-am asigurat: 

— Chiar este un volum de memorii clasa-ntâi. Dă-i timp. 

Beat, melancolic şi surd cum era, Dermot s-a uitat peste 

balustradă. 

— Iete câte coşuri. Mult de tot până jos. 

Ameninţarea mi s-a părut, cu siguranţă, iluzorie. 

— Este, i-am spus. 

— M-am dus cu mama să văd Mary Poppins când eram 
puşti. Coşarii dansau pe vârfurile acoperişurilor. Mama pe 
urmă s-a uitat la el şi pe video. De nenumărate ori - la ea la 
azil. 

— Mi-aduc aminte când a ieşit. Asta-ţi spune cât sunt de 
bătrân. 

— Ăla de colo - şi Dermot s-a încruntat şi mi-a făcut semn 
cu degetul înspre bar, prin uşile de geam. Cine-i ăla? 

— Cine-i cine? 

— Ăla cu papion, care o vrăjeşte pe gagica aia. 

— Tipul cu prezentările, Felix... Ah! Felix şi mai cum? 

— F... tu-i...! Felix Finch! C...atu’ care-a făcut ceva pe 
cartea mea în revista lui de f...tere simandicoasă? 

— N-a fost cea mai bună recenzie a ta, însă... 

— A fost singura mea recenzie, f...tu-i...! 

— Hai, că nu suna chiar atât de rău... 

— Zău? „Minunile de nicio zi precum dl Hoggins sunt 
victime sigure pe şoselele literelor moderne.“ - Observi cum 
se bagă un „dl“ înainte de-a înfige cuţitu-n spate? - „Dl 
Hoggins ar face bine să-şi ceară iertare de la copacii doborâţi 
pentru «autobioromanul» său umflat cu pompa. Patru sute de 
pagini vanitoase îşi dau duhul într-un final cum nu se poate 
mai plat şi mai inept." 

— Ia-o-ncet, Dermot, nimeni nu citeşte cu-adevărat ce 
scrie-n Trafalgar. 

— Scuză-mă - şi autorul meu l-a apucat de nasture pe-un 
chelner. Ai auzit de Trafalgar Review of Books? 

— Păi cum, sigur că da, i-a răspuns chelnerul est- 


— 189 — 





David Mitchell 


european. Tot consiliul profesoral de la mine de la facultate 
jură pe TRB, fiindcă au cei mai deştepţi recenzenţi. 

Dermot şi-a zvârlit paharul peste balustradă. 

— Hai, zău aşa, ce e un recenzent? am încercat eu să 
rezonez cu el. Unul care citeşte în grabă, cu aroganţă, dar 
niciodată cu minte... 

Sextetul de jazz îşi terminase numărul şi Dermot m-a lăsat 
cu propoziţia neterminată. Eram suficient de beat ca s-o 
şterg şi dădeam să plec să chem un taxi, când am auzit ceva 
ce mi-a sunat ca un crainic de ţară vorbind în dialect 
cockney, care a redus la tăcere întreaga adunare: 

— Doamnelor şi domnilor membri ai juriului! Puţină 
atenţie, vă rog! 

Numai sfinţii ne mai apărau, fiindcă Dermot izbea două 
tăvi între ele. 

— Avem un premiu suplimentar în această seară, stimaţi 
colegi din lumea de basm a cărţilor! a răcnit el, apoi, fără să 
bage în seamă chicotelile şi Ooooo! - urile, a scos din 
buzunarul de la piept al hainei un plic, l-a deschis şi s-a 
prefăcut a citi: „Premiul pentru cel mai strălucit critic literar“. 
Publicul de ocazie s-a uitat la el, a cârâit, l-a huiduit ori s-a 
întors cu spatele, jenat. Competiţia a fost aprigă, dar juriul 1- 
a votat în unanimitate pe Majestatea Sa Imperială de la TRB, 
domnul - scuzoaiele mele! - Sir Felix Finch, şi O, şi B, şi E 31 - 
iete-al naibii! 

— Braaavo, Felix! Bravooo! au croncănit agitatorii. 

Finch n-ar fi fost critic dacă n-ar fi tânjit după o atenţie 
nemeritată. Fără îndoială că-n mintea lui prinsese deja 
contur ciorna rubricii din Sunday Times, intitulată „Finch’că 
tot am citit prin târg“. De partea cealaltă, Dermot era tot 
numai sinceritate şi zâmbet. 

— Şi-n ce-ar putea consta premiul, mă rog? a zâmbit 


31 Iniţialele Ordinului Imperiului Britanic - Order of the British Empire 
care-i conferă purtătorului rangul de cavaler: Sir pentru bărbaţi şi Dame 
pentru femei. 


— 190 — 





Atlasul Norilor 


afectat Finch, când aplauzele s-au mai potolit. Un exemplar 
cu autograf, nespermuit, din Mama de bătaie? Nu cred să 
mai fi rămas prea multe! - şi bisericuţa lui Finch a izbucnit 
într-un cor de râsete hăulite, care l-au aţâţat şi mai mult pe 
cocoşel: Sau poate-am câştigat un zbor gratuit către nu ştiu 
ce ţară din America de Sud, cu care nu s-au încheiat încă 
tratate de extrădare? 

— Aşa, aşa, drăguţă, i-a făcut Dermot cu ochiul. Un zbor 
gratuit - exact asta ai câştigat. 

Şi autorul meu l-a apucat pe Finch de reverele hainei, s-a 
lăsat să cadă pe spate, şi-a înfipt picioarele în vintrele lui şi 1- 
a săltat ca la judo pe ditamai personalitatea mass-media, 
care, de fapt, era mai mărunt de statură decât îţi dădeai 
seama la prima vedere - l-a săltat sus de tot către cerul 
nopţii, mult mai sus decât panseluţele care străjuiau 
balustrada clădirii. 

Urletul lui Finch - ca şi viaţa lui - s-a stins când s-a izbit 
de metal, douăsprezece etaje mai jos. 

Cineva şi-a vărsat băutura pe mochetă. 

Dermot Hoggins, zis „Şterge-cu-ei-pe-jos“, şi-a netezit 
reverele, s-a aplecat peste balustradă şi a răcnit: 

— Ia zi, cine şi-a dat duhul acum, într-un final cum nu se 
poate mai plat şi mai inept, ă? 

Toată adunarea aia de oameni loviţi de muţenie s-a 
împărţit în două şi i-a făcut loc asasinului să se îndrepte 
către masa cu aperitive. Câţiva martori şi-au amintit mai 
târziu de un fel de aură sumbră. Dermot s-a oprit la un 
pesmet belgian decorat cu anşoa din golful Biscaya şi cu 
frunze de pătrunjel, stropite cu ulei de susan. 

Pe urmă, lumea şi-a revenit în simţiri. Unii se înecau, alţii 
se aoleau la Dumnezeu, toţi se-nghesuiau pe scări în jos. O 
harababură, ceva de speriat! Ce era-n mintea mea? Cinstit? 
Eram îngrozit - asta sigur. Dacă eram şocat? - Cred şi eu. 
Dacă nu-mi venea să cred? - Bineînţeles. Dacă-mi era frică? 
- Nu neapărat. 

Nu pot să neg: mă încerca deja sentimentul că toată 
această întorsătură tragică a lucrurilor urma să devină o 


— 191 — 





David Mitchell 


mină de aur. Sediul meu din Haymarket mai adăpostea încă 
nouăzeci şi cinci de exemplare nevândute, în folie, din Mama 
de bătaie a lui Dermot Hoggins, volum de memorii pătimaşe 
ale celui ce urma să devină, foarte curând, cel mai celebru 
criminal din Marea Britanie. Frank Sprat - zdrahonul meu de 
tipograf din Sevenoaks, căruia-i datoram atât de mulţi bani, 
încât bietul de el stătea efectiv la mâna mea - păstrase plăcile 
şi era gata să le bage la tipar la primul semn din partea mea. 

Cartonate, doamnelor şi domnilor! 

Paişpe lire nouăşnouă pe bucată. 

Miere pe limbă, nu altceva! 

Ca editor cu experienţă, dezaprob rememorările, 
prefigurările şi alte asemenea trucuri ieftine - ele ţin de anii 
optzeci ai secolului XX şi de masteratele în postmodernism şi 
în teoria haosului. Nu mă scuz însă pentru faptul că-mi 
(re)încep istoria personală cu versiunea mea legată de acea 
poveste şocantă. Vedeţi dumneavoastră, de acolo a plecat 
prima bună intenţie cu care mi-am pavat drumul către Huli, 
sau, mai degrabă, către hinterland-ul Hull-ului, unde erau 
sortite să se desfăşoare cumplitele mele încercări. Norocul 
meu în viaţă a luat cotitura strălucită pe care o prevăzusem 
după Finalul Fâlfâit al lui Felix Finch. Dusă pe aripile 
publicităţii atât de scumpe şi gratuite, fâsâiala mea de Mamă 
de bătaie a ţâşnit în topurile celor mai bine vândute cărţi, 
unde a rămas cocoţată până când bietul Dermot a fost 
condamnat să-şi petreacă la Wormwood Scrubs următorii 
cincisprezece dintre cei mai frumoşi ani ai lui. Procesul şi-a 
găsit locul în Ştirile de la ora 9 în fiecare etapă. Moartea l-a 
transformat pe Sir Felix dintr-un încrezut dat cu parfum de 
celebritate, care-şi înfipsese gheara de tip stalinist în banii 
Consiliului Artelor, în - vai, dragă! - cel mai iubit guru în 
materie de arte al Marii Britanii de la ultimul de acelaşi fel. 

Pe treptele tribunalului Old Bailey, le-a spus jurnaliştilor 
că pedeapsa de cincisprezece ani era „dezgustător de 
clementă“ şi chiar de-a doua zi a fost lansată campania 
„Dermot Hoggins, ştergem noi cu tine pe jos în Iad!“ Familia 


— 192 — 





Atlasul Norilor 


lui Dermot a contraatacat în dezbateri televizate, recenzia 
insultătoare a lui Finch a fost întoarsă pe toate feţele, BBC 2 
a comandat un documentar special, în care lesbiana care mi- 
a luat interviu mi-a prezentat vorbele de duh cu totul scoase 
din context. Cui să-i pese? Oala cu bani trepida toată - ba 
nu, dădea pe dinafară şi umplea toată bucătăria până la 
refuz! Editura Cavendish, adică doamna Latham şi cu mine, 
nici nu ştia ce să mai facă. A trebuit să le-angajăm pe două 
dintre nepoatele ei - cu jumătate de normă, bineînţeles, nu 
voiam să mă-ncurc eu cu Sistemul Naţional de Asigurări de 
Sănătate. Exemplarele iniţiale, foliate, din Mama de bătaie s- 
au volatilizat în primele treizeci şi şase de ore, iar Frank 
Sprat s-a apucat să retipărească aproape câte-un nou tiraj pe 
lună. Nimic nu mă pregătise pentru un asemenea succes în 
cei patruzeci de ani de când mă-nvârteam prin lumea 
editorială. Costurile de funcţionare mi le recuperasem 
întotdeauna din donaţiile autorilor - nu din vânzările 
efective, ce naiba! Mi se părea aproape lipsit de etică. Şi 
totuşi, uite că se nimerise în ograda mea o carte de succes 
cum nu-ntâlneşti decât una pe deceniu. Mă-ntreabă lumea: 
„Tim, cum îţi explici succesul ei fenomenal?" 

Adevărul este că Mama de bătaie era un volum de memorii 
bine scris, cu o narativitate robustă. Vulturii culturali i-au 
discutat implicaţiile sociopolitice mai întâi la dezbaterile de 
noaptea târziu, apoi la programele de mic dejun. Neonaziştii 
au cumpărat-o pentru porţiile ei generoase de violenţă. 
Gospodinele din Worcestershire au cumpărat-o pentru că le 
oferea o lectură al dracului de plăcută. Homosexualii au 
cumpărat-o dintr-un sentiment de loialitate de clan. S-au dat 
nouăzeci de mii - da, nouăzeci de mii - de exemplare în patru 
luni - şi da, tot exemplare cartonate. Filmul de lungmetraj 
aferent ar trebui să fie chiar acum, când scriu aceste 
rânduri, în faza de producţie. Pe holurile Târgului de Carte 
de la Frankfurt am fost salutat cu stimă de oameni care până 
atunci nu se opriseră nici măcar să mă scuture de pe 
vârfurile pantofilor ca pe-un fir de praf. Eticheta odioasă de 
„editor comercial" s-a transformat în „speculator ingenios". 


— 193 — 





David Mitchell 


Drepturile de traducere veneau să completeze teritorial, într- 
o ultimă rundă, Harta Riscului. Editorilor americani - slăvit 
fie numele lor! - le-a plăcut contextul ăsta cu anglo-aristo- 
socio-parvenito-fosto-pârlito-galezo-junele şi-au pus de-o 
licitaţie transatlantică, de pe urma căreia câştigurile au suit, 
cât ai zice peşte, pe înălţimi ameţitoare. Eu - da, eu! - 
deţineam drepturile exclusive asupra acestei gâşte care făcea 
ouă de platină şi s-ar fi zis că suferea tare de tot de 
pântecăraie. Se înghesuiau banii să intre în conturile mele 
cavernos de goale precum Marea Nordului prin spărturile 
digurilor olandeze. „Consultantul meu bancar“, un şarlatan 
pe nume Elliot McCluskie, mi-a trimis o felicitare de Crăciun 
cu fotografia progeniturii lui, care arăta ca un pui de cuc din 
Midwich 32 - Gorilele de la uşa Clubului Groucho au început să 
mă întâmpine cu „O seară plăcută, domnule Cavendish", de 
unde până atunci îmi spuneau: „Băi, tu ăla, nu poţi să intri 
neînsoţit de un membru!“ Când am anunţat că urma să mă 
ocup eu însumi de lansarea ediţiei broşate, suplimentele 
literare duminicale au publicat articole în care Editura 
Cavendish era prezentată ca un corp ceresc dinamic, în plină 
strălucire, în mijlocul unui nor de giganţi gazoşi decrepiţi. 
Am ajuns până şi-n Financial Times. 

Mai e cazul să ne mirăm, atunci, că doamna Latham şi cu 
mine ne-am întins ceva mai mult - doar un spârc - decât ne 
era plapuma, în materie de ţinut socoteala cheltuielilor? 

Succesul îi orbeşte pe novici cât ai clipi din ochi. Eu mi-am 
tipărit cărţi de vizită pe care scria: „Cavendish Redux - 
Editură de proză de avangardă“. Păi, mă gândeam aşa: de ce 
să nu vând cărţile, în loc să le public şi-atât? De ce să nu 
devin editorul serios pe care toată lumea-1 preţuia când 


32 Aluzie la romanul SF The Midwich Cuckoos, de John Wyndham, în care 
toate femeile aflate la vârsta procreării, dintr-un orăşel de provincie, 
rămân însărcinate în acelaşi timp şi nasc progenituri cu caracteristici 
neomeneşti. 


— 194 — 





Atlasul Norilor 


vorbea despre mine? 

Dar, vai! Cartonaşele-alea de doi bani au fost ca nişte 
steaguri roşii fluturate pe la nasul Taurului Sorţii. La primul 
zvon cum că Tim Cavendish dădea pe-afară de bani, 
creditorii cu dinţi de suricate s-au bulucit la uşa biroului 
meu. Ca întotdeauna, eu am lăsat pe seama nepreţuitei 
doamne Latham algebra gnostică legată de cât urma să fie 
plătit cui şi când. Aşa se face că rămăsesem atât mental, cât 
şi financiar nepregătit când m-au călcat musafirii la miezul 
nopţii, la aproape un an după Noaptea Sfântului Felix Finch. 
Mărturisesc: de când mă părăsise madam Fosta - coarnele 
mi le pusese un dentist, nu pot să nu dezvălui acest adevăr, 
oricât de dureros ar fi -, Anarhia Domestică era cuvântul de 
ordine la domiciliul meu din Putney - bine, mă rog, 
nenorocitul era neamţ -, drept care tronul de porţelan îmi 
devenise de mult fotoliul de lucru de facto. Un coniac bunicel 
stă pitit după muşamaua ca o rochie de bal a chiuvetei, iar 
uşa o las deschisă în permanenţă, ca s-aud radioul din 
bucătărie. 

în noaptea respectivă, îmi lăsasem deoparte lectura de 
closet permanentă, Declinul şi căderea Imperiului Roman, din 
cauza tuturor manuscriselor (ca nişte gogonele 
necomestibile), propuse editurii Cavendish Redux, noua mea 
herghelie de campioni. Presupun că era în jur de ora 
unsprezece, când am auzit că-mi umbla cineva la uşa de la 
intrare. 

Să fi fost nişte piticanii rase-n cap, venite cu „Ne daţi ori 
nu ne daţi, c-atunci ne luăm noi singuri“? 

Vreunii cu evanghelizarea? 

Vântul? 

Până să mă dezmeticesc eu, uşa mi-a zburat cu totul din 
ţâţâni! M-am gândit la Al-Qaida, m-am gândit la vreun fulger 
globular, dar nu - prin hol parcă mi-a tropăit o echipă 
întreagă de rugby, şi totuşi numai trei inşi au intrat. 
(Observaţi că pe mine mă atacă numai triade.) 

— Timothy, ăăă... Cavendish, bănuiesc, a zis unul cu 
mutră de gargui. Te-am prins cu izmenele-n vine. 


— 195 — 





David Mitchell 


„Programul meu de lucru, domnilor, e de la unşpe la 
două“, ar fi zis Bogart. „Cu o pauză de trei ore la prânz. Fiţi 
buni şi plecaţi." Eu nu m-am priceput decât să bâigui: 

— Aoleu! Uşa mea! Nu mai am uşă! 

Haidamacul nr. 2 şi-a aprins o ţigară. 

— I-am făcut ieri o vizită lui Dermot. Se simte vag frustrat. 
Cine nu s-ar simţi la fel? 

Tabloul mi s-a recompus din bucăţi. în schimb, eu m-am 
descompus. 

— Fraţii lui Dermot! - citisem despre ei chiar în cartea lui 
Dermot: Eddie, Mozza şi Jarvis. 

Nişte scrum încins mi-a pârlit coapsa şi n-am mai putut 
urmări care mutră ce spunea. Era ca un triptic de-al lui 
Francis Bacon care căpătase viaţă. 

— Mama de bătaie merge binişor, din câte se pare. 

— Teancuri întregi pe la standurile de cărţi din 
aeroporturi. 

— Nu se poate să nu fi bănuit măcar că urma să te vizităm. 

Irlandezii din Londra mie-mi creează nervozitate - asta în 

cel mai bun caz. 

— Băieţi, băieţi... Dermot a semnat un contract de cedare 
a drepturilor de autor. Uitaţi aici, uitaţi... E o clauză 
standard în industria asta. Am un exemplar în servietă, uite- 
aici - şi-ntr-adevăr aveam documentul cu pricina la 
îndemână. Articolul optsprezece, despre drepturile de autor... 
înseamnă că Mama de bătaie, din punct de vedere legal, 
este... ăăă... Nu-mi venea uşor să le spun aşa ceva cu 
pantalonii căzuţi în jurul gleznelor... Ăăă, din punct de 
vedere legal, este proprietatea Editurii Cavendish. 

Jarvis Hoggins şi-a plimbat ochii peste contract o vreme, 
dar l-a rupt când şi-a dat seama că nu se putea concentra 
să-l citească până la capăt. 

— Când a semnat Dermot f...taiu’ ăsta de contract, cartea 
aia a lui era un c...at de distracţie. 

— Un cadou pentru mama noastră bătrână şi bolnavă, 
Dumnezeu s-o ierte! 

— O amintire din zilele de glorie ale tatei. 


— 196 — 





Atlasul Norilor 


— Dermot n-a semnat f...taiu’ de contract pentru 
evenimentu’ anului în materie de f...taiuri. 

— I-am făcut o vizită şi tipografului tău, domnu’ Sprat. 
Care ne-a prezentat situaţia financiară. 

O ploaie de confetti contractuale s-a abătut asupra mea. 
Mozza era suficient de aproape ca să pot mirosi ce mâncase. 

— Cică-ntorci cu furca bani de-ai fraţilor Hoggins! 

— Sunt convins că putem să cădem de acord asupra 
unui... ăăă... grafic de plăţi în numerar care săăă... 

— Mă gândeam la trei, a intervenit Eddie - la care eu m- 
am prefăcut scandalizat: 

— Trei mii de lire? Băieţi, eu nu cred căăă... 

— N-o face pe prostu’ satului, a zis Mozza, ciupindu-mă de 
obraz. La ORA trei... Mâine după-masă. La tine la birou. 

Nu aveam de ales. 

— Poate că putem săăă... ne oprim la o sumă provizorie, ca 
să încheiem această discuţie, ca bază pentru... viitoare 
negocieri. 

— Gata, moşule! auzi, Mozza, la ce sumă ne-am oprit mai 
devreme? 

— Cincizeci de mii parcă era o sumă rezonabilă. 

De astă dată, strigătul meu de durere n-a mai fost 
prefăcut: 

— Cincizeci de mii de lire? 

— Pentru început. 

Maţele mele au dat în clocot, mi s-au chircit şi s-au 
revoltat. 

— Voi chiar credeţi că ţin asemenea sume dosite prin cutii 
de pantofi? am ridicat eu glasul, încercând să-l imit pe Harry 
Ticălosul, dar nereuşind decât să aduc a Pippin Baggins 
pelticul 33 . 

— Eu sper că-i ţii, totuşi, dosiţi pe undeva, tataie! 

— Şi-n numerar. 

— Şi fără c...aturi. Fără cecuri. 


33 Personaj din trilogia Stăpânul inelelor, de J.R.R. Tolkien. 


— 197 — 






David Mitchell 


— Fără promisiuni. Fără amânări. 

— Bani ca pe vremuri. Şi-ntr-o cutie de pantofi ar fi numa’ 
bine. 

— Domnilor, sunt dispus să vă plătesc o compensaţie 
negociată, dar legea... 

Jarvis mi-a şuierat printre dinţi: 

— Legea e bună să repare pe cineva-n etate, aşa, ca tine, 
Timothy, care-şi rupe spinarea-n mai multe locuri? 

Eddie: 

— Oamenii de vârsta ta nu se mai repară. Aşa rămân. 

M-am luptat din răsputeri, dar sfincterul meu n-a mai vrut 

să m-asculte şi a dat drumul unei adevărate canonade. 
Amuzament sau condescendenţă aş fi putut suporta, dar 
mila venită din partea unor torţionari ca ei a însemnat o 
abjectă înfrângere pentru mine. Mi-au tras ei apa la toaletă. 

— Ora trei. 

Cavendish Redux tocmai se redusese la zero. Haidamacii 
au ieşit în şir indian pe uşa mea vandalizată. Eddie s-a întors 
ca să-şi spună ultimul cuvânt: 

— Are Dermot în cartea lui un pasaj simpatic. Despre cei 
care uită să dea înapoi banii împrumutaţi. 

Cititorului curios îi recomand pagina 244 din Mama de 
bătaie, disponibilă în orice librărie de cartier. Nu pe stomacul 
plin. 

în faţa sediului meu din Haymarket, taxiurile fie abia se 
mişcau, fie treceau în trombă. înăuntrul sanctuarului meu, 
cerceii Nefertiti ai doamnei Latham (cadou de la mine cu 
ocazia împlinirii a zece ani de când lucra pentru Editura 
Cavendish - îi găsisem la un preţ de chilipir la magazinul de 
suveniruri al Muzeului Britanic) se scuturau în ritmul în care 
ea dădea din cap că nu, nu, nu! 

— Şi vă repet, domnule Cavendish, că nu pot să vă fac rost 
de cincizeci de mii de lire până după-amiază la ora trei. Nu 
pot să vă fac rost nici de cinci mii de lire! Fiecare penny 
încasat pe Mama de bătaie a fost imediat înghiţit de datorii 
străvechi. 


— 198 — 





Atlasul Norilor 


— Nu e nimeni care să ne datoreze nouă bani? 

— Eu nu las niciodată facturile neurmărite, domnule 
Cavendish, doar ştiţi foarte bine! 

Pe mine, disperarea mă face să devin linguşitor: 

— Dar suntem în era creditului la minut! 

— Suntem în era limitei de credit, domnule Cavendish. 

M-am retras în biroul meu, mi-am turnat un whisky, am 

dat pe gât pilulele pentru motoraş, după care m-am apucat 
să refac ultima călătorie a Căpitanului Cook pe globul meu 
terestru antic şi de demult. Doamna Latham a intrat, mi-a 
lăsat corespondenţa şi a ieşit fără să scoată o vorbă. Facturi, 
reclame, chemări moralizatoare din partea unor colectori de 
fonduri pentru acţiuni caritabile şi un pachet adresat 
„Vizionarului editor al cărţii Mama de bătaie“, care conţinea 
un manuscris intitulat jumătăţi de alte vieţi - stupid titlu 
pentru o lucrare de ficţiune - şi subintitulat Primul mister 
descurcat de Luisa Rey. Din ce în ce mai stupid. Autoarea 
manuscrisului, care avea un nume dubios: Hilary V. Hush, 
îşi începea scrisoarea de introducere în felul următor: „Când 
aveam nouă ani, am fost împreună cu mama la Lourdes şi 
m-am rugat să mă fac bine şi să nu mai ud patul. închipuiţi- 
vă cât de surprinsă am fost când mi-a apărut în somn, în 
noaptea următoare, nu Sfânta Bernadette, ci Alain 
Fournier 34 “. 

Ţăcăneală la orizont. Am aruncat scrisoarea în tava de 
„chestiuni urgente“ şi am dat drumul la ditamai monstrul de 
calculator, cu memoria de mulţi gigabiţi, ca să fac o partidă 
de Minesweeper. După ce-am sărit în aer de două ori, am 
telefonat la Casa de licitaţii Sotheby’s ca să ofer spre vânzare 
masa de scris personală, originală, autentică a lui Charles 
Dickens, cu preţul de pornire şaizeci de mii. Un evaluator 


34 în 1858, la Lourdes, în sudul Franţei, Fecioara Maria s-ar fi arătat de 
mai multe ori lui Bernadette Soubirous, pe atunci în vârstă de 14 ani. 
Alain Fournier este pseudonimul literar al lui Henri Alban-Fournier, 
autorul romanului Le Grand Meaulnes (Cărarea pierdută). 


— 199 — 





David Mitchell 


şarmant pe nume Kirpal Singh mi-a declarat cu nespusă 
tristeţe că biroul romancierului se afla deja în posesia 
Muzeului Memorial Charles Dickens şi că el personal spera 
că nu fusesem escrocat prea dureros. Recunosc: în micile 
mele stratageme, uit uneori anumite detalii. Pe urmă, l-am 
sunat pe Elliot McCluskie şi l-am întrebat ce-i mai făceau 
copilaşii cei scumpi. „Foarte bine, mulţumesc." M-a întrebat 
şi el pe mine ce-mi mai făcea afacerea cea scumpă. I-am 
cerut un împrumut de optzeci de mii de lire. Mi-a răspuns cu 
un „Aha..." meditativ. Eu am coborât ştacheta la şaizeci de 
mii. Elliot mi-a explicat că linia mea de creditare, în funcţie 
de performanţele afacerii, mai avea încă un orizont de rulaj 
de douăsprezece luni până puteam discuta despre o 
eventuală refinanţare. Ah, ce dor mi-era de vremurile în care¬ 
ţi râdeau în nas ca nişte hiene, te trimiteau la dracu’ şi-ţi 
trânteau telefonul! Am refăcut călătoria lui Magellan de pe o 
parte pe alta a globului meu din birou, tânjind după 
vremurile când o viaţă nouă însemna să prinzi următorul vas 
de pasageri care pleca de la Deptford. Cu mândria gata 
zdrenţuită, am sunat-o pe madam Fosta. îşi savura băutura 
de dimineaţă. I-am explicat situaţia mea şi cât de gravă era. 
Mi-a râs în nas ca o hienă, m-a trimis la dracu’ şi mi-a trântit 
telefonul. Mi-am învârtit globul. Mi-am învârtit globul. 

Când am ieşit din birou, doamna Latham m-a urmărit cu 
privirea cum se uită un erete după un iepuraş. 

— Nu, domnule Cavendish! Nu vă duceţi la niciun 
cămătar. Pur şi simplu nu merită. 

— Nu vă temeţi, doamnă Latham. Mă duc să-i fac o vizită 
singurului om de pe lumea asta care crede în mine şi la bine, 
şi la rău. 

în lift, mi-am adus aminte de reflecţia mea cum că 
„Sângele apă nu se face" şi am strâns în mână vârful 
umbrelei telescopice. 

— Ah, pe fuduliile Satanei, nu tu! auzi, du-te de unde-ai 
venit şi lasă-ne-n pace! mi-a spus fratele meu de pe partea 
cealaltă a piscinei, uitându-se urât la mine de cum am pus 


— 200 — 





Atlasul Norilor 


piciorul în curtea lui interioară. Denholme nu se băga 
niciodată în piscină, din câte ştiam eu, dar tot îi făcea 
clorinarea şi toate celelalte o dată pe săptămână, chiar dacă 
ploua cu găleata. Acum aduna frunzele din ea cu o plasă 
mare, fixată la capătul unui par lung. Nu-ţi mai împrumut 
niciun chior până nu-mi dai înapoi hârdăul de bani pe care ţi 
l-am dat! De ce trebuie să-ţi dau eu întotdeauna ţie de 
pomană? Nu. Să nu zici nimic - şi Denholme a cules o mână 
întreagă de frunze ude din plasă. Fă bine şi suie-te înapoi în 
taxi şi cară-te! îţi spun cu frumosul, dar numai o singură 
dată. 

— Ce mai face Georgette? am întrebat eu, scuturând 
puricii de pe nişte petale ofilite de trandafiri. 

— Georgette o ia cu minţile pe coclauri încet, dar sigur - 
nu că ţi-ar păsa ţie măcar o fărâmă, acolo, atunci când nu 
vrei bani. 

Am văzut cum un vierme se vâra în pământ şi mi-a părut 
rău că nu eram eu acela. 

— Denny, am avut o măruntă controversă cu cine nu 
trebuie. Dacă nu reuşesc să pun mâna pe şaizeci de mii de 
lire, cu siguranţă mănânc o bătaie groaznică. 

— Pune-i să filmeze, ca să vedem şi noi. 

— Nu glumesc, Denholme. 

— Nici eu! Bine, nu te pricepi să fii duplicitar. Şi ce-i cu 
asta? De ce mi-ar păsa mie? 

— Suntem fraţi! N-ai şi tu o conştiinţă? 

— Am fost membru în consiliul director al unei bănci 
comerciale timp de treizeci de ani. 

Un trunchi de platan amputat îşi etala frunzişul odinioară 
verde la fel cum oamenii disperaţi îşi etalau odinioară 
hotărârea inflexibilă. 

— Ajută-mă, Denny! Te rog. Treizeci de mii m-ar scoate 
pentru început din impas. 

Aveam însă pretenţii prea mari. 

— Dă-o dracului de treabă, Tim, banca mea a dat falimenti 
Ne-au supt tot sângele lipitorile-alea de la Lloyd’s! Vremurile 
când mai făceam rost de asemenea mălai ridicând un singur 


— 201 — 





David Mitchell 


deget sunt duse, pa şi puşi! Avem casa ipotecată - şi-ncă de 
două ori! Eu sunt unul dintre puternicii decăzuţi, tu eşti un 
ratat mărunt. Şi oricum, ce faci cu amărâta aia de carte care 
se vinde ca pâinea caldă în toate librăriile de pe harta lumii? 
- la care mutra mea i-a spus ceea ce eu nu-mi găseam 
cuvintele să-i spun. Aoleu, Doamne, tâmpitule! Când e 
termenul de rambursare? 

M-am uitat la ceasul de la mână. 

— După-amiază la trei. 

— Nici vorbă, a zis Denholme, lăsându-şi plasa jos. 
Declară-te falit. îţi întocmeşte Reynard hârţogăraia - şi el e 
un om bun. E-amară pâinea asta, ştiu şi eu, dar nu mai stau 
creditorii călare pe tine. Legea e clară... 

— Legea? Singura experienţă legată de lege a creditorilor 
ăstora ai mei e să stea pe vine pe-o cutie de tinichea, într-o 
celulă supraaglomerată. 

— Atunci, dă-te la fund. 

— Sunt oameni care au legături foarte, dar foarte bune cu 
tot ce înseamnă la fund. 

— Nu şi dincolo de şoseaua de centură - pot să pun pariu 
cu tine. Stai pe la prieteni. 

Prieteni? Dacă-i tăiam de pe listă pe cei cărora le datoram 
bani, pe cei morţi, pe cei care se pierduseră în neagra 
veşnicie, îmi mai rămâneau... 

Denholme mi-a oferit tot ce-mi putea oferi: 

— Nu pot să-ţi împrumut bani, fiindcă nu mai am. Ce mai 
am, totuşi, este un loc plăcut unde mi se datorează un favor 
sau două, acolo, şi unde-ai putea sta o vreme fără să faci 
prea multe valuri. 

Templul Şobolanului-Rege. Arca Dumnezeului Cenuşii. 
Sfincterul Hadesului. Ei bine, da - gara King’s Cross, unde, 
dacă era să ne luăm după Mama de bătaie, una mică şi 
bucală nu costa mai mult de cinci lire, în oricare dintre cele 
trei cabine de la capătul din stânga, din buda pentru bărbaţi, 
de la ultimul nivel de jos, douăşpatru din douăşpatru. I-am 
telefonat doamnei Latham şi i-am explicat că trebuia să plec 


— 202 — 





Atlasul Norilor 


la Praga pentru un sejur de trei săptămâni în compania lui 
Vâclav Havel - o minciună ale cărei consecinţe s-au ţinut 
scai de mine ca herpesul. Doamna Latham mi-a urat 
călătorie plăcută. Se descurca ea cumva cu alde fraţii 
Hoggins. Doamna Latham era în stare să se descurce şi cu 
cele Zece Plăgi abătute asupra Egiptului. N-o merit, sunt 
conştient de asta. Mă-ntreb adeseori de ce-o fi rămas ea la 
Editura Cavendish, că doar nu pentru cât îi plătesc eu. 

Am trecut în revistă oferta de tarife de pe automatul de 
bilete: de o zi, dus-întors, cu conexiune în afara orelor de 
vârf; numai dus, de o zi, cu reducere, fără conexiune la orele 
de vârf şi tot aşa, tot aşa, dar eu de care, vai, de care dintre 
ele aveam nevoie? Un deget ameninţător mi s-a înfipt în 
umăr şi am sărit ca ars - dar nu era decât o bătrânică 
binevoitoare, care mi-a spus că biletele dus-întors erau mai 
ieftine decât cele numai dus. Am presupus că era dusă cu 
capul, dar, să vezi şi să nu crezi, avea dreptate. Am introdus 
în maşinărie o bancnotă cu chipul reginei noastre în sus, 
apoi în jos, apoi cu faţa, apoi cu spatele - dar, de fiecare 
dată, drăcovenia mi-a scuipat-o înapoi afară. 

Drept care, m-am aşezat la coadă în faţa unui ghişeu cu 
un automat de bilete uman. Treizeci şi una de persoane erau 
în faţa mea - da, chiar aşa, le-am numărat. Vânzătorii de 
bilete plecau de la ghişee şi se întorceau când şi cum aveau 
ei chef. O reclamă care tot revenea pe un ecran mă îndemna 
să investesc într-o scară rulantă. într-un târziu - într-un 
târziu -, mi-a venit şi mie rândul. 

— Bună ziua, aş vrea un bilet până la Huli. 

Vânzătoarea de bilete şi-a răsucit pe degete inelele 

butucănoase, tipice unei anume comunităţi etnice, şi m-a 
întrebat: 

— Cu plecarea când? 

— Cât de curând posibil. 

— Cum ar fi astăzi? 

— Da, „cât de curând posibil" înseamnă, de obicei, „astăzi". 

— Nu de la mine luaţi bilete pentru astăzi. Ci de la 
ghişeele-alea de colo. Ghişeu’ ăsta e numa’ pentru rezervări. 


— 203 — 





David Mitchell 


— Dar semnalul ăla roşu care clipeşte mi-a spus să vin la 
ghişeul dumitale. 

— Nu se poate. Circulaţi, vă rog. Ţineţi în loc toată coada. 

— Ba nu. Nenorocitul ăla de semnal chiar m-a trimis la 
acest ghişeu! Douăj’ de minute-am stat la coadă! 

Individa s-a arătat cât de cât interesată pentru prima oară. 

— Vreţi să schimb eu regulile după cum vreţi 
dumneavoastră? 

Scântei de furie a scos Timothy Cavendish - precum o 
furculiţă băgată în cuptorul cu microunde. 

— Vreau de la dumneata să te-arăţi suficient de inteligentă 
cât să rezolvi problema şi să-mi vinzi un bilet până la Huli! 

— Nu accept să mi se vorbească pe-un asemenea ton. 

— Aici eu sunt nenorocitul de client! Eu nu accept să mi se 
vorbească pe tonul ăsta! Cheam-o, te rog, pe şefa dumitale de 
tură! 

— Eu sunt şefa mea de tură. 

Răcnind o înjurătură dintr-o saga islandeză, mi-am reluat 
locul în fruntea cozii. 

— Ei! a zbierat un punk rocker, căruia-i ieşeau nişte 
bumbi din craniu. Mai e şi-o coadă, ce pizda mă-sii! 

Niciodată să nu-ţi ceri scuze, ne sfătuieşte Lloyd George. 
Să spui din nou, de astă dată şi mai vârtos: 

— Ştiu că mai e şi-o coadă-n pizda mă-sii! Şi eu am stat la 
coada aia o dată şi nu am de gând s-o iau de la capăt încă o 
dată, numai fiindcă Nina Simone de după geamul ăsta nu 
vrea să-mi vândă un nenorocit de bilet! 

Un yeti de culoare, cu cravata prinsă cu capsă de cămaşa 
uniformei, s-a ivit ca din pământ. 

— Care-i treaba? 

— Boşorogul ăsta consideră că anusul lui contra naturii îi 
dă dreptul s-o ia înaintea cozii - a zis individul ras în cap - şi 
să profereze injurii cu tentă rasistă la adresa doamnei de 
origine afro-caraibiană de la ghişeul de rezervări. 

Nu mi-a venit să cred că puteam să aud aşa ceva. 

— Uite ce-i, amice - mi s-a adresat yeti la modul 
condescendent cu care vorbeşti, de obicei, cu handicapaţii 


— 204 — 





Atlasul Norilor 


sau cu vârstnicii -, avem cozi în ţara asta ca să meargă 
lucrurile cum trebuie, vezi ’mneatale, şi, dacă nu-ţi place, 
du-te ’napoi de unde-ai venit, ţi-e clar? 

— Şi eu a ce dracului arăt, a egiptean? Ai? Ştiu că există o 
coadă! De unde ştiu? Fiindc-am stat deja la coada aia, da? 
Deci... 

— Domnul acesta pretinde că n-ai stat. 

— Cine, ăsta? Tot „domn" o să fie şi după ce-o să-ţi 
mâzgălească dumitale „Du-te la azil, milogule!" pe garsoniera 
pe care-ai primit-o de la asociaţia locativă? 

Omului i-au ieşit ochii din orbite, fără glumă. 

— Puteţi fi evacuat din holul gării de Poliţia Transporturi 
sau puteţi să v-aşezaţi aici la coadă, ca un cetăţean al unei 
societăţi civilizate. Ori aşa, ori aşa - pentru mine, unul, e 
totuna. Nu mi-e totuna, în schimb, dacă vreţi să vă băgaţi în 
faţă. 

— Dar dacă iau coada de la-nceput, pierd legătura! 

— Ghinion, s-a pronunţat el. 

M-am uitat, în disperare de cauză, la cei din spatele 
mumiei care aducea cu Sid Rotten. Poate că mă văzuseră 
stând la coadă, poate că nu - în tot cazul, nimeni nu s-a 
uitat în ochii mei. Câinoasă a mai devenit Anglia, câinoasă 
rău de tot, vai, ce câinoasă! 

După o oră şi ceva, Londra s-a îndepărtat spre sud, luând 
cu ea blestemul fraţilor Hoggins. Navetiştii, biete suflete 
deznădăjduite, care se supun de două ori pe zi loteriei morţii 
pe căile ferate britanice lovite de decrepitudine, se înghesuiau 
în trenul jegos. Avioanele se învârteau în aşteptare pe 
deasupra aeroportului Heathrow, ca nişte ţânţăroi pe 
deasupra unei bălţi în toiul verii. Prea multă materie în 
oraşul ăsta nenorocit! 

Şi totuşi, simţeam trepidaţia unui început de călătorie şi 
mi-am îngăduit să las garda jos. într-o carte pe care am 
publicat-o mai demult, Autenticele amintiri ale unui magistrat 
din Ţinuturile Nordice, am citit că victimele rechinilor trăiesc o 
experienţă asemănătoare anesteziei, o viziune de plutire, în 


— 205 — 





David Mitchell 


afara oricărui pericol, pe apele albastre ale Pacificului, exact 
în momentul în care sunt făcuţi arşice în maşinăria de 
zdrobit tapetată cu dinţi. Eu, Timothy Cavendish, eram 
înotătorul acela, care se uita cum se îndepărta Londra - da, 
da, tu, oraş alunecos ca un maestru de ceremonii cu perucă, 
tu, cu blocurile tale pline de somalezi, cu viaductele tale 
ridicate de Kingdom Brunei, cu halele tale comerciale în care 
toată lumea lucrează la negru, cu straturile tale de moloz 
amestecat cu cenuşă şi cu oase năclăite, pe care le-au lăsat 
în urmă doctorii Dee, Crippen şi compania, cu blocurile tale 
de birouri cu pereţi de sticlă înfierbântaţi, în care tineri aflaţi 
în floarea vârstei se usucă până ajung nişte cactuşi bătrâni, 
ca scârţarul ăla de frate-meu. 

Essexul îşi arăta chipul hâd. Când eram eu bursier la 
şcoala elementară din cartier, fiu al unui truditor la Primărie, 
care încerca să-şi facă o situaţie, comitatul acesta era 
sinonim cu libertatea, cu succesul şi cu Cambridge. Uitaţi-vă 
la el acum! Halele comerciale şi zonele rezidenţiale invadează 
cu tenacitate, insidios, pământul nostru ancestral. Vântul 
care sufla dinspre Marea Nordului aducea cu el în dinţi nori 
zdrenţuiţi şi se repezea înspre Midlands. în sfârşit, se vede şi 
zona de provincie propriu-zisă. O verişoară a mamei locuia 
pe-aici, cu o familie mare, într-o casă mare, dar ştiam că se 
mutase în Winnipeg în căutarea unei vieţi mai bune. Uite- 
acolo! - acolo, da, unde-i acum depozitul ăla de mobilă, era 
pe vremuri un şir de castani sub care eu şi Pip Oakes, un 
amic de-al meu din copilărie care a murit la vârsta de 
treisprezece ani, sub roţile unei cisterne cu petrol, am lăcuit 
o canoe într-o vară şi am pornit cu ea pe Say în jos. Ca 
sardelele la cutie. Acolo, uite-acolo, chiar la cotul ăla, am 
aprins un foc şi ne-am făcut mâncare de fasole şi cartofi 
copţi în poleială! Ah, vino-napoi, vino-napoi! Cu-atâta m-aleg, 
doar c-o ocheadă? Câmpuri neîngrădite, informe. Essexul de 
astăzi a devenit un Winnipeg. Se dăduse foc la mirişte şi 
aerul mirosea a sandviciuri cu şuncă prăjită. Pe urmă, 
gândurile mi-au zburat spre alte meleaguri cu zâne şi tocmai 
trecuserăm de Saffron Walden, când trenul s-a zgâlţâit brusc 


— 206 — 





Atlasul Norilor 


şi s-a oprit. „Ăăă...“ - a zis o voce la difuzor - „auzi, John, 
ăsta-i pornit? John, pe ce buton trebuie s-apăs? (Tuse.) 
Compania de căi ferate SouthNet regretă că trenul va trebui 
să efectueze o oprire neprevăzută la următoarea staţie, din 
cauza... ăăă... lipsei mecanicului de locomotivă. Această 
oprire neprevăzută se va prelungi atât cât este necesar 
pentru a se găsi un mecanic de locomotivă autorizat. 
Compania de căi ferate SouthNet vă asigură că ne străduim 
din răsputeri - aici am auzit clar un hohot de râs înfundat - 
să ne reluăm funcţionarea la standardele obişnuite, ridicate, 
cu care i-am obişnuit pe călătorii noştri." Furia faţă de 
compania de căi ferate s-a propagat din compartiment în 
compartiment, deşi în zilele noastre crimele nu sunt comise 
de criminali pe care să-i ai la îndemână, ca să ţi-o verşi pe ei, 
ci de funcţionari aflaţi undeva unde mulţimea nu-i poate 
ajunge, în clădirile din oţel şi sticlă ale sediilor din Londra. 
Şi, oricum, jumătate din gloată deţine acţiuni la firme pe care 
le-ar face fărâme. 

Aşa încât am rămas pe loc. Mi-a părut rău că nu-mi 
adusesem ceva de citit. Măcar apucasem un loc unde să stau 
jos şi n-aş fi renunţat la el nici pentru Helen Keller 35 . 
înserarea împroşca o culoare albastră-gălbuie. De-o parte şi 
de alta a căii ferate, umbrele deveneau monolitice. Navetiştii 
le trimiteau mesaje familiilor de-acasă prin telefoanele 
mobile. Eu mă întrebam de unde ştia el, isteţul de magistrat 
australian, ce le trecea prin minte celor mâncaţi de rechini. 
Trenurile rapide, mult mai norocoase, fiindcă lor nu le 
lipseau mecanicii de locomotivă, treceau glonţ pe lângă noi. 
Aş fi avut nevoie la budă, însă nici nu se punea problema. 
Mi-am deschis servieta în căutarea unei punguţe de caramele 
Werner’s, dar am dat peste manuscrisul Jumătăţi de alte vieţi 
- Primul mister descurcat de Luisa Rey. Am răsfoit primele 
pagini. Putea fi o carte mai bună, dacă Hilary V. Hush nu s- 
ar fi vrut atât de scârţa-pârţa de Deşteaptă. Scrisese în 


35 Scriitoare şi activistă pentru drepturile persoanelor cu handicap. 


— 207 — 





David Mitchell 


capitolaşe mici, cu gândul, fără doar şi poate, să le uşureze 
munca scenariştilor de la Hollywood. Interfonul s-a trezit din 
nou la viaţă şi şi-a revărsat paraziţii: „Anunţ în atenţia 
călătorilor. Compania de căi ferate SouthNet vă informează 
că, întrucât nu a putut fi găsit un mecanic de locomotivă 
potrivit pentru acest tren, ne vom îndrepta către staţia Little 
Chesterford, de unde un autocar pus la dispoziţia 
dumneavoastră îi va transporta pe călători la Cambridge. 
Celor care au posibilitatea le recomandăm să-şi continue 
călătoria pe cont propriu, întrucât autocarul nu va putea 
ajunge la gara din Little Chesterford [ce mai zornăie clopoţeii 
din memoria mea când aud numele ăsta!] înainte de... o 
perioadă deocamdată nedeterminată. Detalii suplimentare 
puteţi găsi pe site-ul nostru de pe Internet". Apoi ne-am târât 
preţ de vreo milă prin semiîntunericul amurgului. Liliecii şi 
gunoaiele purtate de vânt ne-au depăşit. Şi, mă rog, cine 
conducea trenul acum, dacă locomotiva rămăsese fără 
mecanic? 

Oprire, zdruncinătură - uşile se deschid. Cei mai vârtoşi la 
trup s-au revărsat din tren şi s-au repezit pe treptele 
pasarelei, lăsându-ne pe mine şi pe alte câteva rebuturi 
împăiate să ne târşâim picioarele în siajul lor, la un sfert din 
viteza cu care fugeau ei. M-am urnit pe scări în sus şi m-am 
oprit să-mi trag sufletul. Uite unde ajunsesem. Cocoţat pe 
pasarela din gara Little Chesterford. Voi, zei! - dintre toate 
gările de provincie, unde mă găsisem şi eu să ies la plimbare! 
Poteca pentru cai pe care se ajungea la vechea casă a Ursulei 
mărginea în continuare câmpul de porumb. în rest, n-am 
recunoscut mare lucru. Sfântul Hambar al Smotocitului 
Prelungit era de-acum Clubul Special de Pregătire Fizică din 
Essex. Ursula venise în noaptea aceea cu Citroenul ei model 
„broscuţă" - era în săptămâna de lectură din primul nostru 
semestru - şi mă luase... uite, exact de-aici, de pe triunghiul 
ăsta cu pietriş. Ce boem! se gândise atunci Tim cel Tânăr. Să 
vină o femeie să te ia cu maşina! Mă simţeam ca 
Tutankhamon pe galera lui regală, printre sclavii nubieni 
care se opinteau la vâsle spre Templul Sacrificiului. Ursula 


— 208 — 





Atlasul Norilor 


m-a dus cu maşina doar câteva sute de iarzi, până la Casa 
Dockery, ridicată pe vremea construcţiilor Art Nouveau de un 
consul scandivegian. Toată casa era a noastră, din moment 
ce Mater şi Pater plecaseră în Grecia să-şi petreacă vacanţa 
împreună cu Lawrence Durrell, dacă nu mă-nşală memoria. 
(„Nu mă-nşală memoria“ - expresie de duplicitar!) 

Patru decenii mai târziu, farurile maşinilor de directori din 
parcarea gării sfâşiau noaptea, scoţând la iveală ţânţăroi cu 
picioare lungi, ca nişte dihănii care aduseseră o nouă 
molimă, şi un domn editor fugar, cu mantaua de ploaie 
fluturând în juru-i, care a luat-o la pas, cu intenţia de a ocoli 
câmpul rămas în paragină pe motiv de subsidii de la Uniunea 
Europeană. S-ar zice că o ţară de dimensiunile Angliei ar 
putea cuprinde cu uşurinţă toate întâmplările dintr-o viaţă 
oarecare de om, fără ca ele să se suprapună - doar nu trăim 
în amărâtul de Luxemburg -, dar nu, noi ne batem, ne 
răzbatem şi ne străbatem propriile urme ca patinatorii care 
fac figuri pe gheaţă. Casa Dockery mai era şi-acum în 
picioare, despărţită de clădirile vecine printr-un gard viu de 
lemn-câinesc. Ehe, cât de luxoasă mi se păruse casa aceea 
faţă de magherniţa de periferie, fără sare şi piper, a părinţilor 
mei! Intr-o bună zi, mi-am promis, o să locuiesc şi eu într-o 
casă ca asta. Altă promisiune pe care nu mi-am ţinut-o; dar 
pe-asta măcar nu mi-o făcusem decât mie însumi. 

Am dat ocol proprietăţii, până am ajuns la un drum de 
acces către un şantier de construcţii. Pe un panou mare 
scria: INTRAREA HAZLE - PROPRIETĂŢI IMOBILIARE DE 
LUX ÎN INIMA ANGLIEI. La Dockery, sus la etaj, erau aprinse 
luminile. Mi-am închipuit o pereche fără copii, ascultând 
muzică la radio. Vechea uşă cu geam jivrat fusese înlocuită 
cu o alta, care le-ar fi putut opune ceva mai multă rezistenţă 
hoţilor. în săptămâna de lectură de-atunci, trecusem pragul 
Casei Dockery pregătit să mă dezbar de virginitatea devenită 
ruşinoasă, dar atât de intimidat fusesem de Cleopatra mea 
Divină, atât de nervos, atât de captivat de colecţia de whisky - 
uri a tatălui ei, atât de blegit în vlaga mea de boboc, încât... 
mă rog, prefer să nu ridic vălul de pe stinghereala pe care am 


— 209 — 





David Mitchell 


resimţit-o în noaptea aceea, nici măcar cu o întârziere de 
patruzeci de ani. Da, bine - cu o întârziere de patruzeci şi 
şapte de ani. Acelaşi stejar cu frunze albe se frecase de 
fereastra Ursulei şi în timp ce eu mă străduiam să ajung la 
un rezultat, la mult timp după ce nu mai puteam emite 
pretenţia credibilă că nu mă încălzisem încă. Ursula avea un 
disc de gramofon cu înregistrarea Concertului pentru Pian nr. 
2 al lui Rahmaninov în camera ei - chiar acolo, în camera cu 
lumânarea electrică aprinsă la fereastră. 

Nici până-n ziua de astăzi nu pot să-l ascult pe 
Rahmaninov fără să gem. 

Şansele ca Ursula să mai fi locuit în Casa Dockery erau 
nule, ştiam foarte bine. Ultima dată când auzisem vorbindu- 
se despre ea, lucra la propria firmă de relaţii publice din Los 
Angeles. Chiar şi aşa, m-am strecurat prin gardul viu şi mi- 
am lipit nasul de fereastra întunecată, fără perdele, a 
sufrageriei, încercând să zăresc înăuntru. în toamna aceea 
de demult, Ursula mă servise cu un boţ de brânză coaptă, pe 
o felie de şuncă, aşezată peste o jumătate de piept de pui. 
Uite, chiar acolo - chiar aici. Şi-acum parcă-i mai simţeam 
gustul. Şi-acum, când scriu rândurile-acestea, parcă-i mai 
simt gustul. 

Pam! 

în cameră s-a aprins brusc o lumină gălbuie şi-a intrat în 
paşi de vals - cu spatele, spre norocul meu - o mică 
vrăjitoare cu bucle tirbuşon roşcate. „Mami!“ a strigat - cât 
am auzit-o, cât i-am citit pe buze. „Mami!“ - şi-a intrat şi 
mami, care avea aceleaşi bucle tirbuşon. Cum aveam dovada 
mai mult decât grăitoare că familia Ursulei se mutase din 
casă cine ştie când, m-am refugiat şi eu pe propriile urme 
înapoi în tufişuri, dar acolo m-am întors din nou cu faţa şi 
mi-am reluat spionajul, pentru căăă... mă rog, pentru că, vai 
mie, je suis un homme solitaire 36 . Mami repara o coadă ruptă 
de mătură, iar fetiţa stătea cu fundul pe masă şi-şi legăna 


36 Sunt un om singur (fr.). 


— 210 — 





Atlasul Norilor 


picioarele. Un vârcolac adult a intrat şi el în cameră şi şi-a 
scos masca, iar eu, curios lucru - deşi poate că nici nu era 
chiar atât de curios, dacă stau să mă gândesc -, l-am 
recunoscut: era prezentatorul ăla de ştiri TV din tribul lui 
Finch, Jeremy Nu-Ştiu-Cine, cu sprâncene de Heathcliff 37 , 
obiceiuri de terier - ştiţi despre cine vorbesc. în orice caz, a 
luat nişte bandă izolantă dintr-un sertar al dulapului cu 
farfurii şi i-a luat lui mami coada de mătură din mâini, ca s-o 
repare el. Pe urmă a intrat şi bunica peste această scenă ca 
un tablou de familie şi, să fiu eu al naibii o dată, să fiu al 
naibii de două ori, să fiu al naibii de câte ori vreţi, dacă nu 
era Ursula! Ursula aceea. Ursula mea. 

S-o fi văzut pe doamna aceea în vârstă şi sprintenă! în 
mintea mea, nu îmbătrânise nici cu o zi - ce machior 
îndrăznise să-i pângărească tinereţea proaspătă ca rouă? 
(Acelaşi care ţi-a pângărit-o şi pe-a ta, Tim-belule.) A spus 
ceva şi fiica şi nepoata ei s-au hlizit - da, s-au hlizit ele şi m- 
am hlizit şi eu... Ce anume? Ce-a zis? Spuneţi-mi şi mie 
gluma! A îndesat gogoloaie de hârtie de ziar într-un ciorap 
roşu. O coadă de drac. Pe care şi-a prins-o de fund cu un ac 
de siguranţă şi o amintire de la un bal de Halloween din 
vremea facultăţii parcă s-a ciocnit de muchia tăioasă a inimii 
mele şi gălbenuşul dinăuntru s-a scurs peste ea: şi-atunci se 
costumase în drăcuşoară, îşi dăduse cu vopsea roşie pe faţă 
şi ne-am sărutat - atâta doar şi nimic mai mult -, toată 
noaptea ne-am sărutat, iar dimineaţa ne-am dus la un bufet 
pentru şantierişti, unde puteai să bei căni zdravene şi 
soioase de ceai tare, plin de lapte, şi să mănânci atâtea ouă, 
cât să-ndopi şi să-ngropi cu ele toată armata elveţiană. Pâine 
prăjită şi roşii la cutie încălzite. Sos HP 38 . Spune cinstit, 
Cavendish: mai ţii minte vreun mic dejun care să-ţi fi plăcut 
atât de mult, de când te ştii pe lumea asta? 

Eram atât de îmbătat de nostalgie, încât mi-am spus că 


37 Motan dintr-un serial de desene animate din anii şaptezeci. 

38 Sos pe bază de oţet de malţ, în care se adaugă fructe şi condimente. 


— 211 — 





David Mitchell 


era cazul să plec până nu făceam cine ştie ce nefăcută. O 
voce ţâfnoasă mi s-a adresat de la doar câţiva iarzi depărtare: 

— Să nu mişti un deget, că te masarchez şi te ciorpâţesc în 
bucăţi de nu te vezi! 

Dac-am fost şocat? Am dat să ţâşnesc drept în sus ca o 
rachetă, nu altceva! Din fericire, măcelarul meu cel atât de 
hotărât nu părea să aibă nici cu o zi peste zece ani, chiar 
dacă avea o drujbă cu dinţii de mucava şi nişte bandaje 
însângerate de mare efect. I-am spus treaba asta, pe un ton 
confidenţial. El s-a încruntat către mine: 

— Sunteţi prieten cu bunica mea, Ursula? 

— Eram odată, demult de tot. 

— Şi drept ce aţi venit costumat la petrecere? Unde vă e 
costumul? 

Era momentul să plec. M-am tras ceva mai înapoi în 
tufişuri. 

— Ăsta-i costumul meu. 

— De mort dezgropat din cimitir? a întrebat el, cu degetul 
vârât în nas. 

— Eşti simpatic, dar răspunsul este nu - am venit pe post 
de fantoma Crăciunului de-antărţ. 

— Dar acum suntem de Halloween, nu de Crăciun. 

— Nu, zău? am zis eu şi mi-am plesnit fruntea cu palma. 
Vorbeşti serios? 

— Păi, da! 

— înseamnă c-am întârziat câte?... Zece luni! îngrozitor! Aş 
face bine să plec până nu-şi dă nimeni seama că lipsesc şi nu 
începe să comenteze! 

Băiatul mi-a făcut o figură de kung-fu de prin desene 
animate şi m-a ameninţat cu drujba. 

— Stai pe loc, Spiriduşule Verde! Aici eşti pe teritoriul 
meu! Te spun la poliţie! 

Voia război? 

— Ne jucăm de-a cine-i mai pârâcios, da? Crezi că eu nu 
ştiu jocul ăsta? Dacă tu mă spui, o să-i spun şi eu unde stai 
tu - îi spun prietenului meu, fantoma de la Crăciunul-ce-va- 
să-vină - şi ştii ce-o să-ţi facă? 


— 212 — 





Atlasul Norilor 


Căcăciosul cu ochi a clătinat din cap, înfricoşat şi 
tulburat. 

— Când tu şi toţi ai tăi o să vă duceţi la culcare în 
pătuţurile voastre calde, el o să se prelingă prin crăpătura de 
sub uşă înăuntru, în casă, şi-o să-ţi mănânce căţeluşul cu 
fulgi cu tot! Parcă toată fierea mi se revărsa în vorbe: Şi-o să-i 
lase codiţa-mbârligată la tine sub pernă, ca să cadă vina pe 
tine. Şi toţi prietenii tăi o să strige: „Ucigaş de căţeluş!" ori de 
câte ori o să te-apropii de ei. Şi-ai să-mbătrâneşti tu şi cu 
tine, fără niciun prieten, şi-ai să mori singur, cătrănit, într-o 
dimineaţă de Crăciun, de-acum în jumătate de secol. Aşa că 
eu, dac-aş fi în locul tău, n-aş sufla o vorbă nimănui despre 
faptul că m-ai văzut aici - şi m-am strecurat prin gardul viu 
până s-apuce el să digere chiar tot ce-i spusesem. 

în timp ce mă-ndreptam înapoi către gară pe trotuar, 
vântul a purtat până la mine smiorcăiala băiatului: 

— Dar eu nici măcar nu am un căţeluş... 

M-am ascuns după un exemplar din Private Eye într-un 
colţ al cafenelei Wellness de la Centrul de sănătate, care se 
pricopsea de pe urma noastră, a rătăciţilor prin pustietăţi. 
Mai-mai că m-aşteptam s-o văd pe Ursula năvălind furioasă 
cu nepoţelul de mână şi cu poliţaiul după ea. Bărci de 
salvare particulare veneau să-i culeagă, unul câte unul, pe 
agenţii de bursă. Unchiul Timothy le oferă mai tinerilor săi 
cititori următorul sfat părintesc, inclus gratuit în preţul 
memoriilor de faţă: organizaţi-vă în aşa fel viaţa, încât, dacă 
se-ntâmplă cumva să vă lase-n pană trenul pe la amurgul 
vieţii respective, să puteţi chema o maşină călduroasă şi 
uscată, condusă de vreo persoană iubită - sau plătită, asta 
chiar că nu mai contează -, cu care să puteţi ajunge acasă. 

După vreo alte trei whisky-uri, a sosit un omnibuz 
venerabil ca vârstă. Dar ce zic eu venerabil - era centenar, nu 
alta! A trebuit să suport bleotocărelile studenţilor până hăt, 
la Cambridge: supărări legate de ce le mai făcuseră prietenii, 
de cât de sadici puteau fi lectorii, cât de îndrăcite colegele de 
cămin, ce mai văzuseră la camera ascunsă - Doamne, dar eu 


— 213 — 





David Mitchell 


habar n-aveam că tineretul din ziua de azi era chiar 
hiperactiv! Când am ajuns, în fine, la gara din Cambridge, 
am căutat o cabină telefonică de unde să pot suna la Casa 
Aurora şi să spun că nu ajungeam decât în ziua următoare. 
Dar primele două telefoane fuseseră vandalizate (şi unde 
asta, la Cambridge!), iar când l-am găsit pe al treilea, abia 
atunci m-am uitat peste adresă şi am constatat că lui 
Denholme îi scăpase din vedere să-mi scrie şi numărul de 
telefon. Am găsit un hotel pentru comis-voiajori lipit de-o 
spălătorie cu autoservire. Nu mai ştiu cum se numea, dar 
mi-am dat seama, de cum am văzut recepţia, că era un loc 
unde nu ţi-ai fi lăsat nici câinele şi, ca de obicei, prima mea 
impresie s-a dovedit a fi brici. Dar mă simţeam prea terminat 
ca să mai caut condiţii bune, iar portofelul meu se simţea 
prea înfometat. Camera pe care am primit-o avea ferestre 
înalte, cu storuri pe care nu le-am putut coborî, pentru că nu 
am trei iarzi înălţime. Şi da, gogoloaiele de culoare kaki din 
cadă chiar asta erau - rahaţi de şoarece! Robinetul de la duş 
mi s-a desfăcut în palmă şi apa caldă era numai călâie. Am 
aghesmuit camera cu fum de trabuc şi m-am întins pe spate 
în pat, încercând să-mi aduc aminte de dormitoarele tuturor 
iubitelor mele, în ordine, privind înapoi prin telescopul 
înceţoşat al timpului. Berbecul meu cel viteaz şi aghiotantele 
lui n-au părut interesaţi. Ciudat lucru, nu mă simţeam 
preocupat de faptul că fraţii Hoggins îmi jefuiseră, probabil, 
apartamentul pe care-1 lăsasem în urmă în Putney. Trebuie 
să fi fost slăbuţă prada faţă de cele mai multe lovituri ale lor, 
presupunând că Mama de bătaie putea fi pusă la socoteală. 
Câteva ediţii princeps drăguţe, dar altminteri prea puţine 
lucruri de valoare. Televizorul mi-a răposat în noaptea în care 
George Bush II a pus gheara pe tron şi n-am îndrăznit să-l 
înlocuiesc. Madam Fosta şi-a luat înapoi obiectele de colecţie 
şi moştenirile de familie. Am comandat în cameră un whisky 
triplu - să fiu eu al naibii dacă aveam de gând să-mpart 
vreun bar cu cine ştie ce bisericuţă de comis-voiajori, care să 
mi se laude cu ţâţele şi comisioanele lor. Când mi-a sosit, în 
fine, whisky-ul triplu, s-a dovedit că nu era, de fapt, decât un 


— 214 — 






Atlasul Norilor 


zgârcit de dublu - ceea ce am şi spus. Adolescentul cu mutră 
de viezure mi-a ridicat din umeri. Nu tu, acolo, nişte scuze - 
un ridicat din umeri şi-atât. I-am cerut să-mi coboare 
storurile, la care el a aruncat o privire în sus şi mi-a trântit 
un: 

— N-am cum s-ajung la ele! 

Aşa că şi eu l-am tratat glacial cu: 

— Atunci, nu mai vreau nimic altceva. 

Asta în loc de bacşiş. Când a plecat, a tras o băşină 
împuţită. Am citit mai departe Jumătăţi de alte vieţi, dar am 
adormit îndată după ce Rufus Sixsmith a fost găsit mort. Am 
avut un vis foarte clar, în care trebuia să am grijă de un 
băieţel lăsat de izbelişte, care mă ruga să-l cocoţ pe un căluţ 
mecanic dintr-ăia care se găsesc prin colţurile magazinelor 
universale şi-n care trebuie să bagi o monedă de cincizeci de 
penny. Eu îi spuneam: „Bine, hai“, dar când s-a dat jos de pe 
căluţ, copilul se transformase în Nancy Reagan. Cum aş fi 
putut să-i explic maică-sii aşa ceva? 

M-am trezit în plină beznă, cu un gust ca de clei Super 
Glue. Definiţia dată istoriei de Marele Gibbon - „un fel de 
pomelnic mai răsărit al crimelor, nebuniilor şi ghinioanelor 
omenirii" - îmi trecea prin minte, nici eu nu ştiam de ce, 
parcă înşirată pe banda de hârtie a telegrafului. Trecerea 
prin viaţă a lui Timothy Cavendish, rezumată în 
douăsprezece cuvinte. Am reluat controverse mai vechi de 
unde le lăsasem şi m-am lansat în alte controverse, care nici 
măcar nu avuseseră loc. Am fumat un trabuc, până când 
ferestrele înalte au dat semnele palide ale unor zori apoşi. M- 
am bărbierit şi-am coborât. O femeie înţepată, cu o mutră de 
parc-ar fi venit din Ulster, servea, la alegere, pâine fie prea 
arsă, fie prea veche, cu pliculeţe de gem de culoarea rujului 
de buze şi de unt nesărat. Mi-am adus aminte de butada lui 
Jake Balokowsky despre Normandia - că este un fel de 
Cornwall în care găseşti şi câte ceva de mâncare. 

Am revenit la gară şi necazurile m-au ajuns din urmă, 
când am încercat să obţin o rambursare de fonduri pentru 
călătoria întreruptă din ajun. Tartoriţa de la bilete, ale cărei 


— 215 — 





David Mitchell 


coşuri îi dădeau în clocot chiar sub ochii mei, s-a dovedit la 
fel de necruţător de căpoasă ca şi omoloaga ei de la King’s 
Cross. Probabil că au fost obţinute la nivel corporatist din 
aceeaşi celulă-suşă. Pulsul meu a fost cât pe-aci să-şi 
doboare propriul record. 

— Cum adică biletul de ieri nu mai este valabil azi? Nu-i 
vina mea că nenorocitul de tren s-a stricat pe drum! 

— Nu e nici vina noastră. Compania SouthNet se ocupă de 
orarul trenurilor. Noi suntem doar agenţie de bilete, domnul 

— Şi-atunci, eu cui pot să mă plâng? 

— Păi, reţeaua SouthNet locală este proprietatea unui 
holding de la Diisseldorf, care e proprietatea firmei ăleia de 
telefonie mobilă din Finlanda, aşa că probabil c-ar trebui să- 
ncercaţi cu cineva de pe la Helsinki. Da’ mai bine-ar fi să-i 
mulţumiţi îngerului dumneavoastră păzitor că n-a deraiat! C- 
au fost şi de-astea-n ultima vreme - o mulţime... 

Uneori, iepurele flocos al scepticismului ţâşneşte atât de 
repede pe după ultima curbă dinaintea ultimei linii drepte, 
încât ogarul cel aprig al limbajului rămâne spectator în cuşca 
de start. Ca să prind următorul tren până nu pleca, singura 
soluţie a fost un schelălăit de căţelandru - ca să aflu că 
fusese anulat! Dar, „norocul“ meu, trenul dinaintea celui pe 
care intenţionam să-l iau întârziase atât de mult, încât nu se 
urnise încă de la peron. Locuri nu mai erau, aşa c-a trebuit 
să mă introduc într-o fantă nu mai lată de-o palmă. M-am 
dezechilibrat când trenul s-a pus în mişcare, dar un burduf 
uman m-a împiedicat să cad. Am rămas cu toţii aşa, într-o 
rână - Oameni în Diagonală. 

La Cambridge, tot ce înseamnă periferie s-a transformat în 
parcuri ştiinţifice. Ursula şi cu mine treceam cu barca pe sub 
podul ăla de modă veche, unde sunt acum clădiri ca nişte 
cuburi din era spaţială, în care cei de la Biotech stau şi 
donează oameni pentru nişte coreeni cu mutre dubioase. Of, 
al naibii de greu mai e să-mbătrâneşti! Ce-a mai rămas din 
tinerii care eram odată ar da orice să mai respire aer 
proaspăt, dar ce, parcă putem scăpa din coconii ăştia 
calcifiaţi în care ne-am transformat? Putem pe dracu’! 


— 216 — 





Atlasul Norilor 


Copacii se cocârjau ca nişte hârci sub cerul plumburiu. 
Trenul ni se oprise fără niciun preaviz şi nicio explicaţie pe 
un câmp bătut de vânturi - nu mai ţin minte cât a durat. 
Ceasul mi se oprise şi el cândva pe la mijlocul nopţii din 
ajun. (Şi-n ziua de astăzi îmi lipseşte Ingersoll-ul meu.) 
Trăsăturile vecinilor mei de călătorie începuseră să se 
topească în chipuri care-mi erau cvasicunoscute: un agent 
imobiliar din spatele meu, care zbiera în telefonul mobil - aş 
fi putut să jur că era căpitanul echipei mele de hochei pe 
iarbă din clasa a şasea; femeia îmbufnată de peste două 
rânduri de locuri, care citea Sărbătoare de neuitat al lui 
Hemingway - sigur nu era gorgona de la Fisc, aia care m-a 
pus pe jar în asemenea hal cu câţiva ani în urmă? 

într-un târziu, osiile vagoanelor au zdroncănit şi trenul a 
pornit, adică mai mult s-a târât până la o altă gară de 
provincie, pe a cărei placă scorojită scria „Adlestrop“. O voce 
răguşită rău ne-a anunţat: „Compania feroviară Centrallo 
regretă că este nevoită să vă informeze că, din cauza unei 
defecţiuni la sistemul de frânare, acest tren efectuează o 
oprire în această - strănut - staţie de cale ferată. Pasagerii 
sunt rugaţi să coboare pe peron şi să... aştepte un alt tren“. 
Pasagerii din jurul meu au gemut, au bombănit, au înjurat, 
au clătinat din cap. „Compania feroviară Centrallo vă cere 
scuze pentru orice - strănut - neajuns pe care acest lucru 1- 
ar putea provoca şi vă asigură că acţionăm în vederea 
revenirii la serviciile de înaltă calitate cu care - strănut 
copios - v-am obişnuit. Dă-mi şi mie un şerveţel, John!" 

Adevărul este că tot parcul rulant din ţara asta se 
construieşte la Hamburg sau pe-acolo pe undeva, iar 
inginerii germani, când testează garniturile de tren care 
urmează să ajungă în Marea Britanie, folosesc porţiuni 
întregi din nenorocitele noastre de linii ferate, pe care le 
importă, pentru că liniile ferate europene, păstrate într-o 
stare decentă, nu oferă condiţiile de rulaj corespunzătoare. 
Zău aşa, cine-o fi câştigat blestematul de război? Ar fi trebuit 
s-o iau pe Autostrada Nordului când m-am hotărât să fug de- 
alde fraţii Hoggins, căţărat pe catalige! 


— 217 — 





David Mitchell 


Mi-am croit drum cu coatele ca să intru în bufetul sordid 
al gării, mi-am luat o plăcintă cu gust de cremă de ghete şi 
un ceai în care pluteau fărâme de dop de plută şi-am tras cu 
urechea la ce vorbeau doi crescători de cai de Shetland. 
Deznădejdea te face să tânjeşti după vieţi care nu ţi-au fost 
scrise. Ce ţi-a trebuit, T.C., să-ţi dedici viaţa cărţilor? 
Prostule, prostule, prostule! Nici memoriile nu-s cine ştie ce, 
dar toată porcăria aia de ficţiune! Eroul porneşte la drum, în 
oraş vine un străin, cineva vrea ceva, obţine acel ceva sau 
nu-1 obţine, voinţele se încleştează. „Admiraţi-mă, căci sunt o 
metaforă." 

Pe bâjbâite m-am dus apoi la Domni, unde mirosea tare a 
amoniac şi de unde un glumeţ şterpelise becul. Nici n-am 
apucat bine să-mi deschei fermoarul, c-am auzit o voce 
înălţându-se din beznă: 

— Ei, domnu’, Veţi un foc ori ba? 

După ce mi-am prins inima care voia să-mi sară din piept, 
m-am scotocit prin buzunare după brichetă. Flacăra mi-a 
scos la iveală un rastafarian 39 cu o aură de ambră, ă la 
Holbein, la doar câteva palme de mine, care ţinea strâns între 
buzele groase un trabuc. 

— T’mesc, mi-a şoptit Vergilul meu negru, aplecându-şi 
capul ca să aducă vârful ţigării de foi la întâlnire cu flacăra. 

— Ăăă... cu plăcere, sigur, am zis eu. 

— Ei, şi-ncotro, domnu’? a zis el cu nările lătăreţe 
fremătând. 

Eu mi-am verificat portofelul - dacă-1 mai aveam, adică. 

— La Huli... După care mi-am dat drumul la minciunele: 
Să-napoiez un roman. Unui bibliotecar de-acolo. Poet 
celebru. Lucrează la universitate. îl am în taşcă. Se cheamă 
Jumătăţi de alte vieţi. 


39 Membru al unei secte apărute în Jamaica în anii treizeci, care-1 
considera pe ultimul împărat al Etiopiei, Haile Selassie I, ca fiind 
întruparea atât a lui Dumnezeu, cât şi a Mântuitorului. Tipic pentru 
secta rastafarienilor este consumul ritual şi spiritualizat de canabis. 


— 218 — 





Atlasul Norilor 


Trabucul rastafarianului mirosea a gunoi de grajd. Habar 
n-am ce le poate trece prin minte oamenilor ăstora. Nu-i 
vorbă, că nici n-am cunoscut vreodată pe vreunul. Nu sunt 
eu rasist, dar tot cred că ingredientele cerute de un amestec 
rasial au nevoie de mai multe generaţii ca să se amestece 
propriu-zis. 

— Domnu’, mi-a spus jamaicanul, ce-ţi trebuie matale - şi 
mi-a întins trabucul, iar eu m-am ferit - este să tragi dintr- 
ăsta. 

I-am primit propunerea şi am tras din mădularul lui de 
ţigară de foi. 

— Doamne, iartă-mă! Da’ ce-i chestia asta? - la care tipul 
mi-a răspuns cu o voce ca de trombon, din fundul gâtului: 

— Sigur e că nu creşte-n Ţinutul Marlboro. 

Mie mi s-a umflat capul de multe sute de ori, ca în Alice, şi 
mi s-a transformat într-o parcare supraetajată cu multe 
niveluri, în care-şi aveau cartierul general o mie şi unu de 
Citroenuri ca de butaforie. 

— Păcatele mele, că bine zici! a glăsuit omul cunoscut 
odinioară sub numele de Timothy Cavendish. 

Pe urmă nu mai ştiu ce-a fost, dar m-am trezit că eram tot 
în tren şi mă-ntrebam cine-mi zidise compartimentul cu 
cărămizi pe care creştea muşchi. „Suntem gata să vă primim, 
domnule Cavendish“, am auzit cum îmi spunea un caraghios 
cu chelie şi ochelari. Nu era nimeni cu mine în 
compartiment, nici pe nicăieri altundeva, în afară de un 
măturător care-şi făcea de lucru prin trenul gol, adunând 
gunoaiele într-un sac. Am coborât pe peron. Frigul şi-a înfipt 
colţii în ceafa mea dezgolită şi m-a pipăit repede după orice 
bucăţică de corp neacoperită. Mă-ntorsesem la King’s Cross? 
Nu, eram la Gdansk, la bunul plac al stihiilor. Când mi-am 
dat seama că nu aveam nici geanta, nici umbrela, am intrat 
brusc în panică. Am urcat înapoi în tren şi mi le-am 
recuperat din plasa de bagaje. Parcă mi se atrofiaseră 
muşchii cât dormisem. Pe peron a trecut un cărucior de 
bagaje împins de un Modigliani în carne şi oase. Unde 


— 219 — 





David Mitchell 


dracului ajunsesem? 

— Eşt’ în Huli, băi! mi-a răspuns individul desprins din 
Modigliani. 

Ce era asta, arabă? Mintea mi-a creionat următorul 
scenariu: un tren Eurostar oprise la Adlestrop, eu mă 
urcasem în el şi dormisem tot drumul până la Istanbul- 
Terminus. Minte adlestropiată. Trebuia să găsesc undeva o 
inscripţie în engleză neaoşă. 

BINE AŢI VENIT LA HULL 

Slavă cerului, aproape că ajunsesem la destinaţie. Când 
mai fusesem eu atât de departe în nord? Niciodată - ăsta era 
adevărul. Am tras o gură de aer îngheţat, ca să-mi înghit 
nevoia bruscă de-a da la boboci - bravo, Tim, dă-o pe gât. 
Stomacul afectat creează imagini ale cauzelor răului, aşa că 
mie mi-a trecut pe dinaintea ochilor trabucul jamaicanului. 
Gara era cufundată cu totul în beznă. Am cotit-o pe lângă un 
perete şi am dat peste două ceasuri luminate, care atârnau 
pe peretele de deasupra ieşirii, dar, decât să ai două ceasuri 
care nu sunt de acord unul cu altul, mai bine să n-ai 
niciunul. Nici la poartă nu stătea nimeni de pază, ca să-mi 
controleze biletul care mă costase o sumă exorbitantă, drept 
care m-am simţit înşelat. în faţa gării, un târâie-brâu îşi 
făcea veacul pe trotuar într-o parte, în altă parte era o vitrină 
în care pâlpâiau luminiţe, iar muzica se auzea când mai tare, 
când mai încet de la o cârciumă de peste drum. 

— Un bănuţ, acolo? m-a întrebat - ba nu, mi-a cerut -, ba 
nu, mi-a reproşat un amărât de câine de pe o pătură. 

Nasul, sprâncenele şi buzele stăpânului erau atât de 
ciuruite de tot felul de fiare, încât un electromagnet puternic 
i-ar fi făcut arşice mutra de la prima strigare. Oare cum trec 
oamenii ăştia de detectoarele de metale de prin aeroporturi? 

— Ce, n-ai un bănuţ, acolo? 

M-am văzut pe mine însumi aşa cum probabil că mă vedea 
el - un marţafoi bătrân şi neajutorat, într-un oraş unde nu 
cunoştea pe nimeni, în toiul nopţii. Câinele s-a ridicat în 
picioare, adulmecând neputinţa. Un înger păzitor nevăzut m- 
a luat de cot şi m-a îndreptat spre şirul de taxiuri. 


— 220 — 





Atlasul Norilor 


Cel în care m-am suit eu parcă nu mai termina de făcut 
acelaşi sens giratoriu. La radio se tânguia o voce pe o melodie 
lălăită, despre cum tot ce moare într-o bună zi revine la viaţă. 
(Doamne, apără şi păzeşte! V-aduceţi aminte de Laba de 
maimuţă 40 ?) Capul şoferului era mult, mult prea mare pentru 
lăţimea umerilor, precis că suferea de boala aia zisă 
elefantism; abia când s-a întors către mine i-am văzut 
turbanul. îşi lua clienţii în derâdere: 

— întotdeauna mi se spune: „Pun pariu că de unde eşti 
’mneata nu-i atât de frig“, la care eu întotdeauna zic: „Iete- 
aici greşeşti, nene. Se vede că n-ai fost niciodată la 
Manchester în februarie". 

— Da’ drumul spre Casa Aurora-1 ştii, sper, am zis eu şi 
sikh 41 -ul de ocazie mi-a spus: 

— Iete c-am şi ajuns. 

Aleea îngustă pe care ne aflam se termina cu o reşedinţă 
impunătoare în stilul anilor 1900, despre care nu-mi dădeam 
seama cât de mare putea fi. 

— Păi şperie cu totu’. 

— Nu mi se pare aşa-nfricoşătoare. 

Şoferul s-a uitat la mine descumpănit şi a repetat, mai rar: 

— Pai-şpe li-re cu totul! 

— A, da - da’ numai că portofelul meu nu mai era nici în 
buzunarele pantalonilor, nici în cele de la haină. în 
buzunarul cămăşii, nici atât. Din nou în buzunarele 
pantalonilor, tot nimic. Groaznicul adevăr mi-a izbit un 
pumn în faţă: fir-ar al dracului, am fost jefuit! 

— Nu-mi place deloc aluzia asta, a zis şoferul. Taxiul meu 
este dotat de municipalitate cu aparat de taxare. 

— Nu, nu m-ai înţeles. Mi s-a furat portofelul. 

— Aha, acum înţeleg. Bun aşa, înţelegea. înţeleg foarte 


40 The Monkey’s Paw, nuvelă de groază de W.W. Jacobs, publicată în 
Anglia în 1902. 

41 Adept al unei secte originare din nordul Indiei, care crede intr-un 
Dumnezeu unic şi respinge idolatria şi sistemul de caste. 


— 221 — 





David Mitchell 


bine, chiar! Mânia unui întreg subcontinent colcăia în 
noapte. Socoteala ta-i cam aşa: caraghiosu’ ăsta cu cearşafu- 
n cap ştie foarte bine cine-o să fie crezut. 

— Pe naiba! am protestat eu. Uite, am aici monede, 
mărunţiş, da, am un buzunar întreg plin cu mărunţiş... 
poftim... da, slavă Domnului! Da, cred că-mi ajung... 

— Şi bacşişul?! a zis el după ce şi-a numărat talerii. 

— Ia-i pe toţi - şi i-am vărsat tot acel şrapnel în mâna 
cealaltă, după care m-am dat jos poticnindu-mă şi am 
nimerit direct într-un şanţ. 

Din postura mea de pieton accidentat, am văzut cum 
taxiul s-a întors şi-a băgat viteză şi mi-am adus aminte, fără 
niciun chef, de cum fusesem jefuit la Greenwich. Nu era 
vorba de ceas, de vânătăi sau de sperietură - nu astea mă 
lezaseră atâta, cât faptul că eu, care odată pusesem la 
pământ şi pe fugă un cvartet întreg de derbedei arabi la 
Aden, în ochii acelor fete eram un... bătrân şi-atât, un bătrân 
care nu se comportase aşa cum ar fi trebuit să se comporte 
un bătrân - să treacă mut, nevăzut şi temător -, şi asta 
fusese pentru ele o provocare. 

Am urcat pe treptele care duceau la uşile impunătoare de 
sticlă. Zona recepţiei era luminată într-o culoare auriu-Graal. 
Am bătut şi m-am trezit că-mi zâmbea o femeie care parc-ar 
fi fost distribuită în spectacolul muzical Florence Nightingale. 
M-am simţit ca şi cum cineva ar fi scuturat o baghetă magică 
şi mi-ar fi spus: „Cavendish, gata cu necazurile!" 

Florence mi-a deschis şi m-a poftit înăuntru. 

— Bine aţi venit la Casa Aurora, domnule Cavendish! 

— A, vă mulţumesc! Vă mulţumesc. Ziua de astăzi a fost 
mai dezgustătoare decât pot eu să exprim în cuvinte. 

— Cel mai important este c-aţi ajuns cu bine - un înger 
întruchipat, nu altceva! 

— Uitaţi, am o anumită stânjeneală de ordin bănesc 
despre care ţin să v-anunţ încă de pe-acum. Vedeţi 
dumneavoastră, pe drum încoace... 

— Singura dumneavoastră grijă, acum, este să dormiţi 
bine peste noapte. Totul este rezolvat. Dacă semnaţi aici, vă 


— 222 — 





Atlasul Norilor 


conduc imediat în camera dumneavoastră. E frumoasă şi 
liniştită şi dă spre grădină. O să vă placă negreşit. 

Cu ochii umezi de gratitudine, am urmat-o către 
sanctuarul meu. Hotelul era modern, de-o curăţenie 
imaculată, cu o lumină foarte blândă pe coridoarele 
adormite. Am recunoscut izuri din copilărie, dar n-am reuşit 
să le identific. Parcă eram pe dealurile împădurite din 
Bedfordshire. Camera mea era simplă, cu aşternuturi curate 
şi apretate, cu prosoape călduţe. 

— Vă descurcaţi de-acum, nu-i aşa, domnule Cavendish? 

— E minunat, draga mea. 

— Atunci, vise plăcute. 

Eram convins c-aveau să fie. Am făcut repede un duş, mi- 
am tras pe mine pijamaua şi m-am spălat pe dinţi. Patul era 
destul de tare, dar mă simţeam în el ca pe plajele din Tahiti. 
Familia de căpcăuni Hoggins rămăsese la răsărit de naiba-n 
praznic, eu eram liber ca pasărea cerului, iar Denny, dragul 
de Denholme, se ocupa de factură. Fratele la nevoie se 
cunoaşte. Sirenele au început să-mi cânte din pernele de 
culoarea nalbei. De dimineaţă, viaţa mea urma s-o ia de la 
zero, de la zero, de la zero. De astă dată, aveam să le fac pe 
toate ca lumea. 

Auziţi - „de dimineaţă"! 

Soarta se amuză plantând mine pe teritoriul acestor două 
vorbe. Când m-am trezit din somn, m-am trezit şi că o femeie 
trecută bine de prima tinereţe, cu o pieptănătură paj, îmi 
scotocea prin lucrurile personale ca un vânător de chilipiruri. 

— Ce, Doamne iartă-mă, cauţi în camera mea, hoaţă 
nenorocită şi scârboasă? am horcăit, apoi am răcnit eu. 

Femeia mi-a pus haina jos fără niciun semn de vinovăţie. 

— Pentru că eşti nou, n-o să te pun să mesteci praf de 
săpun. Dar numai de data asta. Consideră-te avertizat. Nu 
accept limbaj grosier în Casa Aurora. Din partea nimănui. Şi 
eu nu fac niciodată ameninţări deşarte, domnule Cavendish. 
Niciodată! 

O hoaţă care-şi muştruluia victima pe motiv de limbaj 


— 223 — 





David Mitchell 


ofensator! 

— O să-ţi vorbesc exact aşa cum îmi vine la gură, hoaţă- 
mpuţită ce eşti! Să mă pui tu pe mine să mestec praf de 
săpun? Să te văd că-ncerci măcar! Cheamă paza hotelului! 
Cheamă poliţia! Tu le spui despre limbajul insultător, iar eu 
le spun despre intrare prin efracţie şi furt! 

Femeia s-a apropiat de pat şi m-a cârpit zdravăn de tot 
peste mutră. 

Am rămas atât de şocat, încât am căzut înapoi pe spate, cu 
capul pe pernă. 

— Am început-o cu stângul. Eu sunt doamna Noakes. Nu-i 
bine să mă ai ca duşman. 

Ce fel de hotel dat naibii, sado-masochist, mai era şi ăsta? 
Şi nebuna asta intrase peste mine în cameră după ce-mi 
aflase numele din registrul hotelului? 

— Fumatul este interzis aici. Va trebui să-ţi confisc 
trabucurile-alea. Bricheta este o jucărie mult prea 
periculoasă pentru dumneata. Şi astea, mă rog, astea ce 
sunt? - şi mi-a zăngănit legătura de chei pe sub nas. 

— Chei. Nu ştii ce sunt alea? 

— Cheile merg sub cheie. I le dăm doamnei Judd să le 
pună bine, s-a-nţeles? 

— Ba nu le dăm nimănui, zmeoaică nebună ce eşti! M-ai 
lovit! M-ai furat! Ce blestemat de hotel angajează hoaţe pe 
post de cameriste? 

Arătarea şi-a vârât prada într-o tăşcălie de bandit. 

— Mai avem şi alte valori pe care trebuie să le punem 
bine? 

— Pune toate lucrurile-alea înapoi! Acum! Că altfel, jur că 
nu mă las până nu eşti dată afară! 

— Din câte-nţeleg, răspunsul este nu. Micul dejun este la 
ora opt fix. Astăzi avem ouă fierte cu crutoane. Cine-ntârzie 
nu mai capătă nimic. 

M-am îmbrăcat în clipa-n care am văzut-o plecată şi m-am 
uitat după telefon. Nu era pe nicăieri. După ce m-am spălat 
una-două - baia mea fusese proiectată pentru handicapaţi, 
era toată numai muchii rotunjite şi bare de susţinere -, am 


— 224 — 





Atlasul Norilor 


coborât în grabă la recepţie, hotărât să cer satisfacţie 
imediat. Mă pricopsisem cu un şchiopătat, dar nu mai ştiam 
de unde. M-am rătăcit. O muzică barocă se rostogolea pe 
coridoarele identice şi mărginite de şiruri de scaune. Un 
gnom cu mutră de lepros m-a apucat de încheietura mâinii şi 
mi-a arătat un borcan de unt de alune. 

— Dacă vrei să iei ăsta cu tine-acasă, mai bine să-ţi spun 
de ce nu-1 iau eu. 

— Mă confunzi, i-am spus pocitaniei, mi-am smuls mâna 
dintr-a lui şi am traversat o sală de mese, în care clienţii 
stăteau aşezaţi pe scaune înşiruite şi nişte ospătăriţe le 
aduceau boluri cu mâncare de la bucătărie. 

Dar ce era, oare, atât de curios? 

Cei mai tineri dintre clienţi trecuseră bine de şaptezeci de 
ani. Cei mai vârstnici aveau de la trei sute în sus. Ce era 
asta, săptămâna de după Potop? 

Am priceput. Voi, dragii mei cititori, probabil că v-aţi prins 
deja de câteva pagini. Casa Aurora era un cămin pentru 
vârstnici. 

Naiba să-l ia pe frate-meu! Asta înţelegea el prin glumă? 

Doamna Judd şi zâmbetul ei onctuos erau prezenţi la 
recepţie. 

— Bună ziua, domnule Cavendish. Vă simţiţi super în 
dimineaţa asta? 

— Da. Nu. O neînţelegere absurdă - asta s-a-ntâmplat. 

— Chiar aşa? 

— Chiar aşa şi mai mult decât atât. M-am cazat aici 
aseară, la Casa Aurora, crezând că este un hotel. Vedeţi 
dumneavoastră, fratele meu mi-a făcut rezervarea. Dar... Mă 
rog, aşa înţelege el să-mi facă o farsă. Mie, unul, nu mi se 
pare câtuşi de puţin distractivă. Stratagema lui mizerabilă a 
„funcţionat“ numai fiindcă un rastafarian mi-a dat să trag un 
fum din trabucul lui sinistru la Adlestrop, da, şi-au mai fost 
şi nenorocitele de gemene din aceeaşi celulă-suşă care mi-au 
vândut biletele cu care-am ajuns pân-aici - ele m-au dat gata 
în aşa hal. Dar ascultaţi ce vă spun, c-aveţi o problemă 
serioasă chiar aici, în ograda dumneavoastră - o scârbă pe 


— 225 — 





David Mitchell 


nume Noakes se vântură pe-aici dându-se drept cameristă. 
Probabil că-i atinsă de Alzheimer, dar altfel, mamă, are-o 
palmă de nici n-ai zice! Şi mi-a furat cheile! Acuma, la nu 
ştiu ce bar erotic din Phuket, le-aş plăti greutatea lor în aur, 
dar aici, la un azil de babalâci din Huli? Dacă eu aş fi vreun 
inspector, ceva, să ştiţi că v-aş închide afacerea! 

Zâmbetul doamnei Judd se făcuse acid de baterie. 

— îmi vreau cheile de la casă, m-a făcut să-i spun. în clipa 
asta. 

— De-acum, domnule Cavendish, casa dumneavoastră 
este aceasta, Casa Aurora. Semnătura pe care ne-aţi dat-o ne 
împuterniceşte să vă obligăm la supunere. Şi, dac-aş fi în 
locul dumneavoastră, m-aş dezvăţa de obiceiul de-a o face pe 
sora mea în toate felurile. 

— Supunere? Semnătură? Soră? 

— Documentul de custodie pe care l-aţi semnat azi-noapte. 
Actele dumneavoastră de rezidenţă. 

— Nu, nu, nu! Acela era un registru de hotel! Dar nu 
contează, discuţia este prea academică. Plec de-aici îndată 
după micul dejun. Ba chiar înainte de micul dejun - am 
văzut eu ce spălătură de vase era! Mamă, Doamne, ce mai 
povestea naibii de spus la cinele cu prietenii! L-am mai 
strâns o dată de gât pe frate-meu! Apropo de asta, factura să 
i-o trimiteţi lui. Atâta că trebuie să insist să-mi înapoiaţi 
imediat cheile. Da, şi să faceţi bine să-mi chemaţi un taxi! 

— Majoritatea oaspeţilor noştri îşi pierd curajul în primele 
dimineţi. 

— Eu mi-am pierdut cheile, nu curajul, şi văd că nu 
reuşesc să mă fac înţeles. Dacă nu-mi... 

— Domnule Cavendish, n-ar fi mai bine să vă mâncaţi 
micul dejun şi să... 

— Cheile! 

— Avem permisiunea dumneavoastră, în scris, de a vă 
păstra bunurile de valoare în seiful din oficiu. 

— Atunci, vreau să vorbesc cu cine e şef aici. 

— Aceea este sora mea, Sora Noakes. 

— Noakes? Directoare? 


— 226 — 





Atlasul Norilor 


— Sora Noakes. 

— Atunci, mă văd nevoit să intervin la comitetul de 
acţionari sau la proprietar. 

— Toţi aceştia sunt eu. 

— Uitaţi ce este... Eram ca Guliver în Lilliput. Ce faceţi aici 
este o încălcare a... nenorocitei de Legi Antiprivare de 
Libertate - sau cum i-o mai fi spunând! 

— Iar dumneavoastră veţi descoperi că nu vă sunt de 
niciun folos crizele de nervi la Casa Aurora. 

— Telefonul, vă rog. Vreau să sun la poliţie. 

— Rezidenţilor nu li se permite să... 

— Eu nu sunt niciun rezident! Şi, fiindcă refuzaţi să-mi 
restituiţi cheile, o să mă-ntorc ceva mai târziu, tot în 
dimineaţa asta, cu un om al legii care-o să fie al dracului de 
scos din sărite! Şi am dat un brânci în uşa de la intrare, dar 
ea mi l-a dat înapoi şi mai zdravăn. A naibii încuietoare de 
siguranţă! Am încercat uşa ieşirii de incendiu, de partea 
cealaltă a holului. încuiată. Cu toate protestele doamnei 
Judd, am spart cu ciocănelul geamul de la maneta de 
siguranţă, uşa s-a deschis şi am redevenit un om liber. Al 
naibii, frigul de-afară parcă m-ar fi luat la palme cu o lopată 
de fier! Atunci am înţeles de ce nordicii îşi lasă bărbi, îşi 
vopsesc faţa cu glast şi-şi ung trupurile cu seu de balenă. Am 
pornit-o în pas alert pe aleea care cobora într-o curbă largă, 
printre rododendroni ciuruiţi de viermi, ţinându-mi cu greu 
în frâu pornirea de-a o lua la fugă. N-am mai fugit de pe la 
mijlocul anilor şaptezeci. Ajunsesem în dreptul unei 
drăcovenii dintr-alea de tuns iarba, când a ieşit parcă din 
pământ, din piatră seacă, un zdrahon pletos în uniformă de 
îngrijitor, un fel de Omul Cavernelor. Tocmai scotea 
rămăşiţele pământeşti ale unui arici dintre lamele maşinăriei 
şi avea mâinile pline de sânge. 

— Plecăm undeva? 

— Să fii sigur că da! Spre tărâmul celor vii! - şi am trecut 
mai departe. 

Frunzele se transformau în sol pe unde călcam. Aşa se face 
că, până la urmă, copacii ajung să se hrănească din ei înşişi. 


— 227 — 





David Mitchell 


Am rămas dezorientat când am văzut că aleea făcea o curbă 
mare şi se întorcea la ieşirea de serviciu a sălii de mese. O 
luasem greşit. Morţii vii din Casa Aurora mă urmăreau cu 
privirile de după peretele de sticlă. „Soylent Green pentru 
oameni! 1142 Le-am maimuţărit privirile goale. „Soylent Green 
este făcut din oameni! 11 Păreau miraţi - vai! Se pare că eram 
ultimul rămas din tot tribul. Unul dintre scofâlciţi a bătut în 
geam şi mi-a făcut semn cu degetul, în spatele meu. M-am 
întors şi m-am trezit săltat pe umăr de căpcăun, ca un sac. 
La fiecare pas al lui, eu mă sufocam. Şi duhnea a 
îngrăşământ! 

— Am treburi mai importante de făcut decât să... 

— Păi, atunci, du-te şi fă-ţi treburile! 

M-am străduit în zadar să-l strâng de gât cu braţul - am 
impresia că nici n-a băgat de seamă. Aşa încât am recurs la 
talentele mele superioare în materie de limbaj, pentru a-1 
descuraja pe agresor: 

— Căcat spurcat de limbist curist ce eşti! Asta-i agresiune! 
Privare ilegală de libertate! 

El m-a strâns şi mai zdravăn în braţe, ca ursul, ca să mă 
facă să tac, iar eu mă tem că l-am muşcat de ureche. O 
eroare strategică. Dintr-o singură zvâcnire puternică, mi-a 
tras pantalonii jos de pe talie - ce-avea de gând, să mă pună 
la proţap? Asta nu, dar mi-a făcut ceva şi mai neplăcut. M-a 
culcat cu fundul în sus peste maşina lui de tuns iarba şi, cu 
o mână, m-a ţinut în poziţia aia, în timp ce cu cealaltă mă 
ciomăgea cu un baston de bambus. Ce şfichiuieli dureroase 
mi s-au plimbat de-a lungul ţurloaielor descărnate - o dată, 
de două ori şi-nc-o dată, şi-nc-o dată, şi-nc-o dată! 

Isuse Cristoase, ce durere! 

Am urlat, pe urmă am plâns, pe urmă m-am milogit de el 
să înceteze. Pac! Pac! Pac! Până la urmă, Sora Noakes i-a 


42 Aluzie la un film SF intitulat Soylent Green (1973), a cărui acţiune se 
petrece în anul 2022, când planeta este suprapopulată, iar cadavrele 
reciclate sub forma unor pesmeţi verzi bogaţi în proteine. 


— 228 — 





Atlasul Norilor 


spus uriaşului să-mi dea drumul. Bucile mele se făcuseră ca 
două înţepături gigantice de viespe! Vocea femeii mi-a şuierat 
la ureche: 

— Cu lumea de-afară nu mai ai nicio treabă. De-acum 
încolo, aici ai să-ţi duci viaţa, la Casa Aurora. Ai conştientizat 
cât de cât realitatea asta? Sau e cazul să-l pun pe domnul 
Withers să-şi reia explicaţia? 

„Spune-i să se ducă dracului“, mi-a dat brânci spiritul 
meu. „Că, dacă nu, mai târziu o să-ţi pară rău.“ 

„Spune-i ce vrea s-audă“, mi-a zbierat sistemul nervos. 
„Că, dacă nu, o să-ţi fie rău chiar acum.“ 

Spiritul mi-era dârz, dar carnea - slabă. 

Am fost trimis în camera mea fără să mai primesc micul 
dejun. Am început să-mi fac planuri de răzbunare, de 
acţiune în justiţie, de tortură. Mi-am inspectat celula. Uşa - 
fără broască, încuiată pe dinafară. Fereastra se deschidea 
numai două palme. Cearşafurile - zdravene, făcute din fibră 
groasă de cânepă, cu muşama de plastic dedesubt. Fotoliul - 
cu husă lavabilă. Mocheta se putea şterge cu cârpa. Tapetul 
- tot aşa, „uşor lavabil". în continuare, baia: săpun, şampon, 
prosop, mănuşă - fără fereastră. Tablou cu o căsuţă sub care 
scria: „O casă se face cu mâna, dar un cămin se face cu 
sufletul". Perspectivele de evadare - puteai să te pişi pe ele. 

Chiar şi aşa, eram convins că sechestrarea mea nu avea 
cum să dureze până mai târziu de prânz. Nu se putea să nu 
se ivească măcar una dintre mai multe posibile scăpări. 
Conducerea să-şi dea seama de greşeală, să-şi ceară mii de 
scuze, s-o dea afară pe Noakes Nesimţita şi să mă implore să 
accept o compensaţie bănească. Sau Denholme să afle că 
farsa lui a ieşit prost şi să ceară de urgenţă punerea mea în 
libertate. Sau contabilitatea să constate că factura mea n-o 
plătea nimeni, de fapt, şi să mă evacueze. Sau doamna 
Latham să mă dea dispărut, dispariţia mea să devină 
subiectul unui episod din Crimă sub reflector în Regatul Unit, 
iar poliţia să-mi dea de urmă. 

Pe la ora unsprezece, uşa mi-a fost descuiată. M-am 


— 229 — 




David Mitchell 


pregătit sufleteşte să resping orice scuză şi să sar la beregata 
cuiva. O femeie odinioară impunătoare a intrat legănându-se. 
Şaptezeci de ani, optzeci, optzeci şi cinci - parcă mai ştii, 
când oamenii ajung la asemenea vârste? în urma ei venea un 
ogar cenuşiu slăbănog, îmbrăcat cu o jachetă. 

— Bună dimineaţa, mi-a spus femeia. 

M-am ridicat în picioare, dar nu mi-am poftit vizitatorii să 
şadă. 

— Pentru mine nu este. 

— Numele meu este Gwendolin Bendincks. 

— N-am nicio vină. 

Cu un aer mirat, s-a aşezat pe fotoliu. 

— Iar acesta - şi mi-a făcut semn spre ogarul cenuşiu - 
este Gordon Warlock-Williams. De ce nu staţi jos? Noi 
conducem Comitetul Rezidenţilor. 

— Mă bucur foarte mult să aflu, dar cum eu nu sunt... 

— Aveam de gând să mă prezint încă de la micul dejun, 
dar neplăcerile de azi-dimineaţă s-au petrecut până s- 
apucăm să vă luăm sub aripa noastră. 

— Toate-s rase, tunse şi frezate de-acum, Cavendish, s-a 
băgat în vorbă Gordon Warlock-Williams. Nimeni n-o să mai 
scoată o vorbă despre ce-a fost, bătrâne, poţi să fii liniştit. 

Galez, da - nu putea fi decât galez. 

Doamna Bendincks s-a aplecat în faţă. 

— Dar înţelegeţi un lucru, domnule Cavendish: cine 
tulbură apele nu e bine-venit aici. 

— Atunci, alungaţi-mă! Chiar vă rog! 

— Casa Aurora nu alungă pe nimeni, a zis Preasfinţia Sa 
bovină. Dar vi se va da medicaţia potrivită, dacă veţi avea un 
comportament care să necesite aşa ceva, şi asta pentru 
protecţia dumneavoastră. 

înfricoşător, nu? Văzusem Zbor deasupra unui cuib de cuci 
în compania unei poetese de o extraordinară lipsă de talent, 
altminteri bogată şi, pe deasupra, văduvă, ale cărei opere 
complete, intitulate Versuri sălbatice şi capricioase, le 
redactam la momentul respectiv, dar care, vai, se dovedise a 
fi mult mai puţin văduvă decât păruse la prima vedere. 


— 230 — 





Atlasul Norilor 


— Uitaţi ce se-ntâmplă, sunteţi o femeie rezonabilă, nu 
mă-ndoiesc. (Contradicţia în termeni a trecut neobservată.) 
Drept care, vă rog s-ascultaţi cu atenţie ce vă spun: eu n-am 
ce căuta aici. M-am cazat la Casa Aurora crezând că 
ajunsesem la un hotel. 

— A, dar vă-nţelegem prea bine, domnule Cavendish! a 
încuviinţat din cap Gwendolin Bendincks. 

— Ba nu, nu mă-nţelegeţi! 

— Fiecare dintre noi trece la început pe la Clubul 
Morocănoşilor, dar în curând veţi reveni la sentimente mai 
bune - când vă veţi da seama că cei dragi de-acasă au 
acţionat spre binele dumneavoastră. 

— Toţi „cei dragi" ai mei sunt ori morţi, ori duşi cu pluta, 
ori la BBC, cu excepţia deşteptului de frate-meu! 

înţelegeţi, dragi cititori, nu-i aşa? Eram un biet om prins 
într-un azil de groază dintr-un film de doi bani. Cu cât 
răcneam şi mă-nfuriam, cu-atâta demonstram cu probe din 
ce în ce mai convingătoare că mă aflam exact unde-mi era 
locul. 

— Hotel mai bun ca ăsta nu mai găseşti, bătrâne! mi-a 
spus Gordon Warlock-Williams - şi ce dinţi de culoarea 
biscuiţilor avea! Dac-ar fi fost cal, nici c-ai fi putut să-l 
plasezi altcuiva. Hotel de cinci stele, să ştii de la mine! Mesele 
ţi le fac alţii, rufăria ţi se spală. Ţi se oferă activităţi, de la 
croşetă până la crochetă. Nu-ţi mai baţi capul cu facturi, nu 
te mai bat la cap tot felul de tinerei care-ţi iau motorul să se 
fâţâie cu el. Nicăieri nu-i mai bine decât la Casa Aurora. 
Pune mâna şi respectă regulile şi n-o mai tot freca la icre pe 
Sora Noakes, că nu este o femeie crudă. 

— „Puterea nelimitată ajunsă în mâinile unor oameni 
limitaţi conduce întotdeauna la cruzime." Warlock-Williams 
m-a privit de parcă i-aş fi vorbit chinezeşte. Soljeniţân, am 
adăugat. 

— Marjorie şi cu mine am mers întotdeauna la Betwysy- 


— 231 — 





David Mitchell 


Coed 43 şi ne-a plăcut. Dar ascultă ce-ţi spun: şi eu m-am 
simţit la fel în prima săptămână. Dac-am scos o vorbă cu 
careva de pe-aici? Spuneţi şi dumneavoastră, doamnă 
Bendincks, nu-i aşa că eram o acritură şi jumătate? 

— O acritură clasa una, domnule Warlock-Williams! 

— Da’ acum sunt fericit ca porcu’ când se dă de-a dura 
prin trifoi, ă? 

Doamna Bendincks a zâmbit ca de-o imagine oripilantă. 

— Am venit să v-ajutăm să vă revizuiţi comportamentul. 
Am înţeles c-aţi lucrat în domeniul editorial. Din păcate - şi 
şi-a tras o palmă peste cap doamna Birkin nu mai este la fel 
de aptă să redacteze minutele de la şedinţele Comitetului 
Rezidenţilor cum era odinioară. Aşa încât, iată o minunată 
ocazie pentru dumneavoastră să profitaţi şi să vă integraţi în 
colectiv! 

— încă mai lucrez în domeniul editorial! Vi se pare c-arăt 
ca şi cum ar trebui să mă aflu aici? - la care amândoi au 
tăcut într-un mod intolerabil. Haideţi, ieşiţi afară! 

— Sunt dezamăgită - şi s-a uitat către peluza acoperită de 
frunze găurite de nenumăraţi viermi. De-acum, domnule 
Cavendish, lumea dumneavoastră este Casa Aurora - adică 
eu aveam un dop de plută în loc de cap, iar Gwendolin 
Bendincks era tirbuşonul. Ei bine, da, vă aflaţi într-un cămin 
pentru vârstnici. A sosit şi ziua aceasta. Şederea 
dumneavoastră aici poate fi plăcută sau dezagreabilă. Dar 
este o şedere permanentă. Gândiţi-vă bine, domnule 
Cavendish. 

Apoi a ciocănit la uşă. Forţe nevăzute i-au lăsat pe 
torţionarii mei să iasă, dar mie mi-au trântit uşa în nas. 

Am remarcat după aceea că, pe toată durata discuţiei, 
avusesem prohabul desfăcut larg. 

Ai grijă deci, Cavendish cel Tânăr, la ce ţi-a pus deoparte 
viitorul. Tu nu vei dori să devii membru al tribului bătrânilor, 


43 Orăşel din valea Conwy, din nord-vestul Ţării Galilor. 


— 232 — 





Atlasul Norilor 


dar el te va îngloba oricum. Prezentul tău nu va ţine pasul cu 
cel al lumii. Alunecarea timpului îţi va face pielea să atârne, 
scheletul să ţi se încovoaie, părul şi memoria să ţi se 
subţieze, îţi va face pielea opacă, în aşa fel încât aproape ţi se 
vor ghici prin ea zvâcniturile organelor interne şi venele 
albastre ca mucegaiul din brânză. Nu te vei mai aventura pe- 
afară decât ziua-n amiaza mare şi vei prefera să stai în casă 
la sfârşit de săptămână şi-n vacanţele şcolare. Şi limbajul te 
va lăsa undeva în urmă, trădându-ţi afilierile tribale ori de 
câte ori vei deschide gura să vorbeşti. Pe scările rulante, pe 
străzile principale, pe culoarele magazinelor universale, peste 
tot şi fără încetare, cei vii te vor depăşi. Femeile elegante nu 
te vor vedea. Nici supraveghetorii din magazine nu te vor 
vedea. Nici agenţii de vânzări nu te vor vedea, poate doar cei 
care vând cadre de urcat scările şi poliţe de asigurare false. 
Numai bebeluşii, pisicile şi dependenţii de droguri îţi vor 
conştientiza prezenţa. Aşa încât, nu-ţi irosi zilele. Mai curând 
chiar decât te temi tu, te vei trezi stând în faţa unei oglinzi 
într-un azil de bătrâni, te vei uita la trupul tău şi-ţi vei 
spune: uite, E.T. încuiat într-un amărât de dulap de 
bucătărie, pentru vreo două săptămâni. 

Un automat uman asexuat mi-a adus prânzul pe o tavă. 
Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar zău dac-am putut să-mi 
dau seama cu ce-aveam de-a face: cu un el care arăta ca o ea 
sau cu o ea care arăta ca un el. Avea o mustăcioară subţire, 
dar şi nişte sâni minusculi. M-am gândit să-i trag una în 
moalele capului şi să mă reped spre libertate precum Steve 
McQueen, dar nu aveam nicio armă, în afară de o bucată de 
săpun, şi nici ceva cu care să-l fi legat, în afară de cureaua 
de la pantaloni. 

Prânzul a constat într-o ciozvârtă de miel gata răcită. 
Cartofii erau ca nişte grenade cu amidon. Morcovii din 
conservă erau dezgustători, pentru că aşa le stă în fire. 

— Ascultă, l-am implorat pe automatul uman, măcar adu- 
mi nişte muştar de Dijon! N-a dat niciun semn c-ar fi înţeles 
ce-i spuneam. Cu grăunţe sau normal. Nu sunt pretenţios. S- 


— 233 — 





David Mitchell 


a întors să plece. Am strigat: Stai! Vor-beşti en-gle-zeş-te? 
Dus a fost. Mâncarea s-a uitat la mine cu insistenţă. 

Strategia mea fusese una greşită de la bun început, 
încercasem să scap de toată absurditatea vociferând - dar 
omul instituţionalizat nu poate face aşa ceva. Stăpânii de 
sclavi insistă să-l vadă pe rebelul refractar cum se despoaie 
în faţa celorlalţi. în toată literatura de carceră pe care am 
citit-o, de la Arhipelagul Gulag, trecând prin Leagănul răului 44 
şi până la Mama de bătaie, drepturile se negociază la sânge şi 
se acumulează cu viclenie. Rezistenţa din partea 
prizonierului nu face decât să justifice, în mintea 
torţionarilor, încarcerarea sa din ce în ce mai dură. 

Am declarat deschis sezonul subterfugiilor. Aveam să-mi 
notez totul în detaliu, pentru compensaţiile băneşti pe care 
le-aş fi primit în cele din urmă. Aveam să mă port curtenitor 
cu Individa Noakes. Dar, în timp ce adunam boabele de 
mazăre cu furculiţa de plastic, în ţeastă mi-a explodat un şir 
întreg de artificii şi lumea veche a luat brusc sfârşit. 


44 An Evil Cradling, volum memorialistic al lui Brian Keenan. 


— 234 — 





Atlasul Norilor 


-ooG^Ooo- 

OMELNICUL LUI SONMI-451 

-ooG^Ooo- 


— 235 — 





David Mitchell 


— îţi mulţumesc, în numele ministerului meu, c-ai fost de 
acord cu acest interviu final. Te rog să nu uiţi că nu e vorba de 
un interogatoriu, şi nici de un proces. Versiunea ta în privinţa 
adevărului e singura care contează. 

— Adevărul e ceva singular. „Versiunile" lui sunt 
neadevăruri. 

— Bun... în mod obişnuit încep prin a le cere prizonierilor 
să-şi readucă în memorie cele mai vechi amintiri, pentru a le 
asigura un context istoricilor corpocratici din viitor. 

— Fabricaţii nu posedă amintiri vechi, Arhiviste. La „Tata 
Song“, oricare ciclu de douăzeci şi patru de ore se confundă 
în orice moment cu oricare altul. 

— Ce-arfi, atunci, să-mi descrii un asemenea „ciclu“? 

— Cum doreşti. Servanţii sunt treziţi la ora patru treizeci, 
cu ajutorul stimulinului introdus în fluxul de aer, apoi prin 
iluminarea dormitoriului în culoarea galben-zi. După ce 
trecem timp de un minut prin igienizator şi aburitor, 
îmbrăcăm uniforme noi şi ne îndreptăm în şir către 
dejunariu. Veghetorul nostru şi Asistenţii lui ne adună în 
jurul soclului Tatii pentru Matinale, recităm cele Şase 
Catehisme, după care-şi face apariţia iubitul nostru Emblem 
şi-şi ţine Predica. La ora cinci, ne luăm fiecare locul în 
spatele consolelor din jurul Butucului şi ne pregătim pentru 
momentul în care ascensorul aduce primii consumatori din 
ziua respectivă. în următoarele nouăsprezece ore, 
întâmpinăm clienţii, transmitem comenzile, tăvuim 
mâncarea, desfacem băuturile, suplimentăm condimentele, 
ştergem mesele şi pubeluim gunoiul. După ce ne 
autocurăţăm, urmează Vecernia, apoi ne retragem în 
dormitoriu şi îmbibăm câte o Siropodoză. Aceasta e matriţa 
fiecărei zile invariabile. 


— 236 — 





Atlasul Norilor 


— Pauze nu aveţi? 

— Numai pursângii au dreptul la „pauze“, Arhiviste. 
Pentru noi, fabricaţii, „pauzele" ar constitui furturi de timp. 
Până la stingere, care are loc la ora zero, fiecare minut 
trebuie să fie dedicat slujirii şi îmbogăţirii Tatei Song. 

— Dar servanţii - mă refer la servanţii neelevaţi - nu se 
întreabă cum e viaţa în afara domului vostru? Sau credeaţi 
cumva că dejunariul în care lucraţi e întregul cosmos? 

— A, nu, inteligenţa noastră nu e totuşi atât de brută, 
încât nici să nu putem concepe un afară. Nu uita că Tata 
Song ne arată, la Matinale, imagini din X-ultare şi din Hawaii 
şi că ReV rulează întruna imagini ale unui cosmos aflat 
dincolo de servitoriul nostru. Mai mult decât atât: ştim că nu 
numai clienţii, dar şi mâncarea pe care le-o servim provin 
dintr-un loc aflat în altă parte decât domul nostru. Dar e 
adevărat că foarte rar ne punem întrebări despre viaţa de la 
suprafaţă. Şi încă un lucru: Siropodoza conţine amnezice 
menite să ne lichideze curiozitatea. 

— Dar nu aveţi un sentiment al timpului? Al viitorului? 

— Tata Song îi anunţă pe clienţi de trecerea orelor, aşa că 
da, eram şi eu întotdeauna oarecum conştientă de ce 
moment al zilei era. De asemenea, eram cu toţii conştienţi de 
trecerea anilor, fiindcă ni se ataşau la guler stele anuale cu 
ocazia Predicii Stelei de la Matinalele de Anul Nou. Aveam 
însă un singur viitor pe termen lung: X-ultarea. 

— Poţi să-mi descrii această ceremonie anuală zisă „Predica 
Stelei“? 

— După Matinalele din Ziua întâi, Veghetorul Rhee 
prindea câte o stea la gulerul fiecărui servant. După care, 
ascensorul le ducea cu el pe surorile Dodecastelare - 
norocoasele -, care urmau să fie transferate pe Arca Tatei 
Song. Pentru cei x-ternalizaţi, era o situaţie memorabilă; 
pentru cei rămaşi, de acută invidie. Mai târziu le vedeam în 


— 237 — 





David Mitchell 


3-D pe toate acele Sonmii, Yoone, Ma-Leu-Dale şi Hwa-Soone 
zâmbitoare cum se îmbarcau spre Hawaii, cum soseau la X- 
ultare şi, în cele din urmă, cum erau transformate în 
consumatori cu Suflet-Inele. Fostele noastre surori 
proslăveau toate bunătăţile Tatei Song şi ne îndemnau să-i 
răsplătim Investiţia prin vrednicie. Noi ne minunam de 
buticele lor, de comercialele lor, de dejunariile lor; de marea 
ca de jad, de cerul roz la culoare, de florile sălbatice; de 
dantelării, de cabane, de fluturi - deşi nu aveam nume 
pentru toate aceste minuni. 

— Aş vrea să te întreb despre trădătoarea Yoona-939. 

— Am cunoscut-o pe Yoona-939 mai bine decât pe oricare 
alt fabricat. Unii pursângi sunt mai bine informaţi decât 
mine despre evoluţia ei neurochimică, dar aceşti alţi indivizi 
vor fi menţionaţi eventual mai târziu. Când am fost eu adusă 
la viaţă la „Tata Song“, Veghetorul Rhee m-a repartizat la 
consola Yoonei-939. Aşa considera el: că era esteticeşte 
plăcut să alterneze tulpino-tipurile de jur împrejurul 
Butucului. în anul acela, Yoona-939 era Decastelară. Părea 
distantă şi prost dispusă, aşa că mi-a părut rău că nu mă 
repartizase în parteneriat cu altă Sonmi. Şi totuşi, până la 
prima mea Ziua a zecea, am înţeles că distanţa pe care o 
păstra era de fapt vigilenţă. Proasta ei dispoziţie ascundea o 
subtilă demnitate. Ea era cea care descifra comenzile 
consumatorilor ebrietăţi şi cea care m-a prevenit în legătură 
cu inspecţiile nervoase ale Veghetorului Rhee. într-o măsură 
deloc neglijabilă, datorită Yoonei-939 am reuşit să 
supravieţuiesc atâta timp. 

— „Subtila demnitate“ de care vorbeşti să fi fost oare 
consecinţa elevării ei? 

— Notiţele cercetărilor întreprinse de postabsolventul 
Boom-Sook erau atât de răzleţe, încât nu pot spune cu x- 
actitate când a avut loc elevarea Yoonei-939. Totuşi, părerea 
mea e că elevarea nu face decât să elibereze ceea ce reprimă 
Siropul, inclusiv x-primarea unei personalităţi înnăscute pe 


— 238 — 





Atlasul Norilor 


care toţi fabricaţii o posedă. 

— Concepţia cea mai răspândită e că fabricaţii nu au 
personalităţi. 

— E o eroare conceptuală propagată pentru împăcarea 
pursângilor. 

— „împăcare “? Ce înţelegi prin asta? 

— Abrutizarea individului vă tulbură conştiinţele, 
Arhiviste, dar abrutizarea unei clone nu e cu nimic mai 
tulburătoare etic decât posesia ultimului model de ford cu 
şase roţi. Fiindcă nu puteţi voi să observaţi diferenţele dintre 
noi, credeţi că ele nici nu x-istă. Dar fii fără grijă: chiar şi 
fabricaţii proveniţi din aceeaşi tulpină, cultivaţi în aceeaşi 
pântecuvă, sunt la fel de singulari ca şi fulgii de zăpadă. 

— în cazul acesta, mi-am notat corecţia. Când ai observat 
pentru prima oară deviaţiile numitei Yoona-939 - sau poate c- 
ar trebui să spun „singularităţile“? 

— Ei, la întrebările care încep cu „când“ e dificil de 
răspuns într-o lume fără calendare şi fără ferestre adevărate, 
aflată la douăsprezece paliere sub pământ. Cam prin luna a 
şasea a primului meu an, cam atunci am devenit conştientă 
de vorbirea neregulată a Yoonei-939. 

— Neregulată? 

— întâi, că vorbea prea mult: în momentele mai relaxate la 
consola noastră, în timp ce curăţăm igienizatoarele 
consumatorilor, chiar şi când îmbibam Siropodoza în 
dormitoriu. Ne distra - chiar şi pe Ma-Leu-Dalele rigide. Al 
doilea, că vorbirea Yoonei devenea tot mai complexă cu 
trecerea anului. La Orientare învăţăm lexiconul de care avem 
nevoie în munca noastră, iar Siropul obliterează x-cesul de 
cuvinte pe care le dobândim ulterior. Aşa deci, în urechile 
noastre, propoziţiile Yoonei erau nişte înşiruiri de zgomote 
lipsite de orice sens. într-un cuvânt, vorbea ca un pursânge. 
Al treilea, că Yoonei îi făcea plăcere umorul: fredona Psalmul 
Tatei în variaţiuni absurde; în dormitoriul nostru, când 


— 239 — 





David Mitchell 


Asistenţii nu erau de faţă, ea maimuţărea obiceiurile 
pursângilor, de x-emplu: căscatul, strănutatul, râgâitul. 
Umorul e germenele sciziunii - Djuche- iştii 45 ar face bine să 
se teamă de el. 

— Din x-perienţa mea, fabricaţii întâmpină dificultăţi când 
trebuie să formuleze o propoziţie originală de cinci cuvinte. 
Cum a putut Yoona-939 - sau chiar şi tu, la urma urmei - să 
capete o dexteritate verbală într-o lume atât de ermetică, fie şi 
cu un Coeflntel ridicat? 

— Un fabricat în curs de elevare absoarbe limbajul cu sete, 
în ciuda amnezicelor. în timpul elevării mele, am fost 
adeseori şocată să aud cum îşi luau zborul din gura mea 
cuvinte noi, culese de la consumatori, de la Veghetorul Rhee, 
de la ReV, de la Tata Song însuşi. Un dejunariu nu e o lume 
ermetică: orice temniţă are temniceri şi pereţi. Temnicerii 
sunt ducturi, pereţii sunt conducte. 

— O întrebare mai curând metafizică... Erai fericită pe 
vremurile acelea? 

— înainte de elevare, mă întrebi? Dacă prin fericire înţelegi 
lipsa oricărei adversităţi, atunci eu şi toţi ceilalţi fabricaţi 
suntem cea mai fericită castă din toată Corpocraţia, după 
cum pretind genomicienii. în schimb, dacă fericirea înseamnă 
înfrângerea unei adversităţi sau x-primarea unui scop în 
viaţă, sau x-ercitarea voinţei de putere, atunci dintre toţi 
sclavii din Nea So Copros, noi suntem cu siguranţă cei mai 
nenorociţi. Am îndurat munca silnică, dar nu mi-a plăcut, la 
fel cum nici ţie nu-ţi place. 

— Cum poţi să spui sclavi? Până şi consumatorii-copii ştiu 
că însuşi termenul sclav a fost abolit pe întregul teritoriu a 
ceea ce e astăzi Nea So Copros! 

— Corpocraţia e construită pe sclavie, indiferent dacă 


45 Djuche - sistem filozofic promovat de liderul nord-coreean Kim Ir. 


— 240 — 





Atlasul Norilor 


termenul în sine e sancţionat sau nu. Şi nu vreau să te simţi 
insultat, Arhiviste, dar naivitatea ta e autentică sau indusă 
de chimirouă? Adică nu înţeleg. De ce a fost atribuit cazul 
meu unui corpocrat după toate aparenţele ne-x-perimentat? 

— Nu mă simt insultat, Sonmi. Sunt un x-pedient şi da, sunt 
un x-pedient nechimirourat - n-am împlinit încă treizeci de ani. 
Şefii de la Ministerul Unanimităţii au insistat că tu, ca eretică, 
nu ai nimic de oferit arhivelor corpocraţiei în afară de 
răzvrătire şi blasfemie. Genomicienii însă, pentru care probabil 
ştii că eşti o Sfântă Graală, au făcut presiuni asupra Djuche- 
iştilor să impună Regula 54iii - dreptul la arhivism împotriva 
voinţei celor de la Unanimitate, dar nu la arhiviştii cu vechime 
s-au gândit după ce-au urmărit procesul tău, pentru că li s-a 
părut că eşti un caz mult prea periculos ca să-şi rişte ei 
reputaţiile - şi pensiile - pentru tine. Acuma, fapt e că eu sunt 
numai nivelul opt în ministerul meu nebăgat în seamă de 
nimeni, dar, când am depus cerere ca să realizez acest 
omelnic al mărturiei tale, mi-a fost aprobată până să apuc eu 
să-mi vin în fire. Toţi prietenii mi-au spus că sunt nebun. 

— Adică-ţi joci cariera pe cartea acestei intervievări? 

— ... Acesta e adevărul în chestiunea de faţă, da. 

— Francheţea ta e revigorantă după atâta duplicitate. 

— Un arhivist duplicitar nu le-ar fi de mare folos istoricilor 
viitorului, în opinia mea. Poţi să-mi spui ceva mai multe despre 
Veghetorul Rhee? Jurnalul ţinut de el a cântărit greu împotriva 
ta la proces. Cefei de Veghetor era? 

— Bietul Rhee Veghetorul era un corpoindivid până în 
măduva oaselor, numai că depăşise de mult vârsta la care 
Veghetorii sunt promovaţi în posturi de putere. La fel ca 
mulţi dintre pursângii acestei corpocraţii muribunde, şi el se 
crampona de convingerea că munca susţinută şi un dosar 
fără cusur sunt suficiente pentru atingerea unui statut, 
drept care şi-a sacrificat multe nopţi în biroul dejunariului ca 
să impresioneze corpoierarhia. Trăgând linie şi adunând: un 
zbir pentru fabricaţii lui, un sicofant pentru sus-puşi şi un 


— 241 — 





David Mitchell 


domn faţă de cornoranţi. 

— Cum ai spus, „cornoranţi“? 

— Da. Veghetorul Rhee nu poate fi înţeles decât în context, 
alături de nevasta lui. Doamna Rhee şi-a vândut cota de 
naşteri care-i revenea chiar de la începutul căsniciei lor, a 
făcut nişte investiţii bine gândite şi l-a folosit pe soţul ei ca 
pe un uger de dolari. Dacă era adevărat ce bârfeau Asistenţii, 
ea cheltuia cea mai mare parte din salariul lui de Veghetor pe 
modelaj facial. Sigur că, la cei şaptezeci şi ceva de ani pe 
care-i avea, putea foarte bine să treacă drept având treizeci. 
Doamna Rhee vizita dejunariul din când în când, ca să-i 
cunoască pe noii Asistenţi bărbaţi, insinuau aceleaşi bârfe. 
Oricine respingea avansurile ei se putea aştepta să fie 
transferat în fundul Manciuriei. Dar de ce nu şi-a folosit 
niciodată corpoinfluenţa despre care se vorbea ca să-i 
împingă de la spate cariera Veghetorului Rhee - iată un 
mister pe care, după toate aparenţele, nu voi mai apuca să-l 
văd rezolvat. 

— Yoona-939, cu notorietatea ei, constituia probabil o 
severă ameninţare la dosarul „fără cusur“ al Veghetorului, nu 
crezi? 

— Cu siguranţă. Un servant dintr-un dejunariu care se 
comportă ca un pursânge atrage necazuri; necazurile atrag 
blamul; blamul necesită un ţap ispăşitor. Când a observat 
deviaţiile de la Catehisme ale Yoonei, Veghetorul Rhee a 
ocolit destelarizarea şi a solicitat un corpodoctor care s-o x- 
amineze în vederea Reorientării. Această eroare tactică x- 
plică de ce Veghetorul a avut parte de-o carieră lipsită de 
strălucire. Yoona-939 se comporta după cum fusese 
conceput genomul ei, aşa încât medicul convocat i-a emis 
certificat de bună purtare. în consecinţă, Veghetorul Rhee s- 
a dovedit incapabil s-o disciplineze pe Yoona fără să-şi atragă 
criticile unui corpodoctor de rang înalt. 

— Când a avut loc prima tentativă a numitei Yoona-939 să 


— 242 — 





Atlasul Norilor 


te compliciteze la fărădelegile ei? 

— Presupun că prima dată a fost atunci când mi-a x-plicat 
un cuvânt proaspăt descoperit de ea - secret -, într-un 
moment când era mai puţină aglomeraţie la consola noastră. 
Ideea că eu aş fi putut deţine informaţii pe care nimeni 
altcineva nu le deţinea, nici măcar Tata Song, depăşea 
puterea mea de înţelegere. Aşa încât mai târziu, când ne-am 
întins fiecare pe dormeza ei, colega mea de consolă mi-a 
făgăduit să-mi arate ceea ce nu putea să-mi x-plice. 

După un timp m-am trezit, dar nu datorită iluminării 
galben-zi, ci pentru că Yoona mă zgâlţâia în semiobscuritate. 
Surorile noastre toate dormezau nemişcate, cu x-cepţia unor 
spasme abia vizibile. Yoona mi-a ordonat s-o urmez, ca un 
Veghetor. Eu am protestat - mă temeam. Ea mi-a spus că nu 
aveam de ce să mă tem, că voia numai să-mi arate ce 
însemna cuvântul secret - şi m-a condus în interiorul 
domului. Tăcerea neobişnuită dinăuntru m-a fricoşat şi mai 
tare: toate culorile frumoase, galbene şi roşii, se vedeau ca 
nişte griuri şi cafeniuri fantomatice în lumina de stingere. Pe 
lângă uşa de la biroul Veghetorului Rhee scăpa o fantă 
subţire de lumină. Yoona a deschis brusc uşa aceea. 

Veghetorul nostru zăcea prăbuşit peste birou. Bărbia lui se 
lipise de toşibă de la saliva scursă, ochii i se zbăteau sub 
pleoape şi avea un horcăit în gâtlej. în fiecare a zecea noapte, 
mi-a spus Yoona, avea obiceiul să îmbibe câte o Siropodoză 
şi să doarmă până la deşteptarea cu galben-zi. După cum 
ştii, Siropul are un efect mai puternic asupra pursângilor 
decât asupra noastră, aşa că sora mea a dat cu piciorul în 
trupul lui inert, ca să-mi demonstreze efectul respectiv. Eu 
m-am îngrozit de asemenea blasfemie, dar Yoona s-a distrat 
şi atât. Ţin minte că mi-a spus: „Fă ce vrei cu el. De-atâta 
timp trăieşte printre fabricaţi, că e practic unul de-al nostru“. 
După care, mi-a spus că voia să-mi arate un secret şi mai 
mare. S-a aplecat şi i-a x-tras Veghetorului Rhee cheile din 
buzunar şi m-a luat cu ea în sectorul de nord al domului, 
între ascensor şi igienizatorul de nord-est, mi-a spus să x- 
aminez peretele cu atenţie. Eu n-am văzut nimic. „Priveşte 


— 243 — 





David Mitchell 


încă o dată“, m-a îndemnat Yoona. „Priveşte cu atenţie." De 
această dată, am văzut o crăpătură subţire ca un fir. Yoona a 
introdus o cheie şi un rectanglu din peretele domului s-a 
lăsat împins înăuntru. Bezna prăfuită de acolo nu mi-a spus 
nimic. Yoona m-a luat de mână; eu am ezitat. Dacă plimbatul 
prin incinta dejunariului în timpul orelor de stingere nu era o 
infracţiune pentru care te puteai alege cu destelarizarea, 
pătrunderea pe uşi necunoscute cu siguranţă era. Dar voinţa 
surorii mele a fost mai puternică decât a mea. M-a tras după 
ea, a închis uşa după noi amândouă şi mi-a şoptit: „Ei, draga 
mea Sonmi, te afli în interiorul unui secret". 

O lamă albă a străpuns bezna - un cuţit mobil miraculos, 
care dădea formă nimicului stătut. Am deosebit o cameră- 
depozit îngustă, în care stăteau înghesuite stive de scaune, 
plante din material plastic, haine, ventilatoare, pălării, un 
soare mistuit, multe umbrele, chipul Yoonei, mâinile mele. A 
început să-mi bată inima tare. „Ce fel de cuţit e?“, am 
întrebat. „E numai lumina unei lanterne", mi-a răspuns 
Yoona. Am întrebat-o dacă lumina conţinea viaţă, la care 
Yoona mi-a răspuns: „Poate că lumina chiar e viaţă, sora 
mea". Un consumator îşi lăsase lanterna pe un scaun din 
sectorul nostru, mi-a x-plicat ea, care n-o dăduse 
Asistentului nostru, ci o ascunsese acolo. Această 
mărturisire a fost cea care m-a şocat cel mai tare, dintr-un 
anume punct de vedere. 

— Din ce punct de vedere? 

— Catehismul Trei ne învaţă că servanţii care păstrează 
orice obiect resping dragostea pe care Tata Song ne-o arată 
nouă tuturor şi trădează Investiţia Lui în noi. Am întrebat 
dacă Yoona-939 mai respecta vreunul măcar dintre 
Catehisme. Dar o asemenea infracţiune, deşi gravă, a pălit în 
faţa comorilor pe care Yoona mi le-a arătat acolo: o cutie de 
cercei desperecheaţi, mărgele, tiare. Senzaţia x-traordinară 
pe care mi-a dat-o purtatul acelor obiecte vestimentare de 
pursânge m-a ajutat să depăşesc teama de a nu fi 
descoperită. Cel mai grozav obiect era însă o carte - o carte 


— 244 — 





Atlasul Norilor 


cu poze. 

— Nu se mai găsesc multe în ziua de astăzi. 

— Nu se mai găsesc, într-adevăr. Yoona a confundat-o cu o 
toşibă stricată în care se vedea lumea de afară. Poţi să-ţi 
închipui cât de uimite ne-am uitat la un servant tuciuriu 
care servea trei surori urâte; şapte fabricaţi năuci care 
duceau nişte tacâmuri stranii, în spatele unei fete 
strălucitoare; o casă construită din zahăr candel. Castele, 
oglinzi, dragoni. Nu uita că eu nu cunoşteam aceste cuvinte 
când eram servantă, aşa cum nu cunoşteam cele mai multe 
cuvinte pe care le folosesc în mărturia de faţă. Yoona mi-a 
spus că ReV şi 3-D nu ne arătau decât o mică porţiune din 
lumea de la capătul celălalt al ascensorului; că pe toată 
întinderea ei x-istau minuni care depăşeau chiar şi X- 
ultarea. Atâtea stranietăţi în decursul unei singure stingeri - 
mă durea mintea. Sora mea mi-a spus că trebuia să ne 
întoarcem la dormezele noastre înainte de iluminarea galben- 
zi, dar mi-a şi făgăduit să mă ducă din nou în secretul ei altă 
dată. 


— Câte asemenea „alte daţi“ au fost? 

— Zece, poate cincisprezece - aprox. Cu timpul, numai cu 
ocazia acestor vizite în camera secretă Yoona-939 revenea la 
firea ei adevărată. Frunzărind cartea aceea despre lumea de 
afară, îşi x-prima dubii care mi-au zdruncinat şi mie, până în 
măduva oaselor, iubirea pentru Tata Song şi încrederea în 
corporaţie. 

— Sub ce forme şi-a x-primat aceste dubii? 

— De întrebări: cum poate chiar şi Tata Song să stea pe 
Soclul Său în servitoriul din Piaţa Chongmyo şi concomitent 
să se plimbe de-a lungul plajelor din X-ultare cu surorile 
noastre Suflet-Inelate? De ce fabricaţii se nasc îndatoraţi, iar 
pursângii - nu? Cine hotărăşte că Investiţia Tatei Song nu 
poate fi recompensată decât în doisprezece ani? De ce nu în 
unsprezece? Sau în şase? Sau într-unul singur? 


— 245 — 





David Mitchell 


— Cum ai răspuns unor asemenea gesturi de îngâmfare 
b lasfe mato rie? 

— Am implorat-o pe Yoona să se oprească sau măcar să 
afişeze un comportament normal în dejunariu; pe vremurile 
acelea, eram o servantă bine orientată, înţelegi, nu 
răufăcătoarea, nu ameninţarea la adresa civilizaţiei care sunt 
astăzi. Mai mult decât atât, mă temeam să nu fiu 
destelarizată pentru că n-o iudaizam pe Yoona Veghetorului 
Rhee. M-am rugat la Tata Song s-o vindece pe prietena mea, 
dar deviaţiile ei au devenit şi mai flagrante, în loc să se 
diminueze. Yoona se uita făţiş la AdV în timp ce ştergea 
mesele. Surorile noastre i-au simţit fărădelegile şi au început 
s-o evite. într-o noapte, Yoona mi-a spus că voia să plece în 
x-teriorul dejunariului şi să nu se mai întoarcă niciodată. Mi- 
a spus că şi eu ar trebui să plec; că pursângii îi forţează pe 
fabricaţi să muncească în domuri, în timp ce ei se bucură de 
locurile minunate pe care le arăta cartea ei, „toşiba ei 
stricată", fără să le împartă cu nimeni. în replică, eu i-am 
recitat Catehismul Şase, i-am spus că niciodată n-aş fi putut 
comite o asemenea deviaţie împotriva Tatei Song şi Investiţiei 
Sale. Yoona-939 a reacţionat mânioasă. Da, Arhiviste, o 
fabricată mânioasă. M-a făcut proastă şi laşă, mi-a spus că 
nu sunt cu nimic mai bună decât celelalte clone. 

— Doi fabricaţi fără Suflet-Inele să-şi părăsească neajutaţi 
corporaţia? Unanimitatea v-arfi dat de urmă în cinci minute. 

— Dar de unde putea Yoona să ştie aşa ceva? „Toşiba ei 
stricată" promitea o lume de păduri virgine, munţi păduriţi şi 
labirinturi întregi de ascunzători. Poate că ţie, fiind pursânge, 
ţi se pare caraghios să confunzi o carte de poveşti cu Nea So 
Copros, dar încuşcarea perpetuă conferă credibilitate oricărui 
miraj al mântuirii. Elevarea creează o sete suficient de acută 
ca să atace, în timp, sănătatea mintală a subiectului. La 
consumatori, starea aceasta e categorizată ca depresie 
cronică. Yoona căzuse pradă aceleiaşi stări înainte de iarna 
mea numărul unu, când clienţii îşi scuturau zăpada de pe 


— 246 — 





Atlasul Norilor 


didaşi, iar noi trebuia să mopuim podeaua în mod regulat. La 
vremurile acelea, încetase orice comunicare cu mine, aşa că 
izolarea ei devenise totală. 

— Vrei să spui că o boală mintală a declanşat Atrocitatea 
Yoona-939? 

— Asta vreau să spun, şi anume apăsat. Boala mintală 
declanşată de o eroare x-perimentală. 

— Vrei să relatezi evenimentele din acel Ajun de An Nou din 
perspectiva ta? 

— Eu ştergeam mesele de pe marginea mai înălţată a 
sectorului meu, aşa că aveam o vedere limpede către est. Ma- 
Leu-Da-108 şi Yoona-939 deserveau consola noastră 
aglomerată. Era în plină desfăşurare o petrecere de copii. 
Baloane, ghirlande şi pălării mascau zona din jurul 
ascensorului. Pop-cântece şi zgomot cât de la cinci sute şi 
mai mulţi clienţi răsunau de jur împrejurul domului. Tata 
Song azvârlea fulgere de foc 3-D pe deasupra capetelor 
copiilor, care treceau printre degetele lor şi pe urmă, ca nişte 
bumeranguri, reveneau fluturându-şi cozile şi aterizau pe 
limba şerpuitoare a Emblemului nostru. Am văzut-o pe 
Yoona-939 părăsind consola noastră, x-act în momentul 
acela am văzut-o, înţelegi, şi am ştiut că urma să se întâmple 
ceva cumplit. 

— Nu-ţi povestise nimic despre planul ei de evadare ? 

— Aşa cum spuneam, părea să nu mai fie conştientă de x- 
istenţa mea. Dar eu nu cred că avea vreun plan; cred că pur 
şi simplu a „clacat“, cum se spune despre pursângi. Sora 
mea s-a îndreptat fără grabă către marginea sectorului 
nostru, către ascensor, calculându-şi timpul. Asistenţii erau 
mult prea ocupaţi ca s-o observe, Veghetorul Rhee era în 
biroul lui. Puţini clienţi au observat, puţini şi-au ridicat ochii 
din toşibe sau din ReV - şi de ce să se fi uitat? Când Yoona a 
cules din mers un băiat în costum de marinar şi s-a 
îndreptat spre ascensor, pursângii care au văzut-o şi-au 


— 247 — 





David Mitchell 


închipuit, pur şi simplu, că era o fabricată-slujnică trimisă de 
stăpână să-i ducă odorul acasă. 

— Media a relatat că Yoona-939 răpise copilul ca să-l 
folosească drept scut pursânge la suprafaţă. 

— Media a relatat „atrocitatea" x-act aşa cum a stabilit 
Unanimitatea. Yoona a luat băiatul cu ea în ascensor pentru 
că aflase cumva de precauţia fundamentală introdusă de 
corpocraţi: ascensoarele nu funcţionează dacă la bord nu se 
află un Suflet Riscul de a fi observată la bordul unui 
ascensor plin de consumatori era prea mare, aşa că Yoona s- 
a gândit că nu avea altă şansă decât să împrumute un copil 
şi să se folosească de Sufletul lui pentru ca un ascensor 
altminteri gol s-o conducă spre libertate. 

— Pari foarte sigură de teoria ta. 

— Dacă propriile x-perienţe nu-mi dau dreptul să fiu 
sigură, atunci pe ale cui să mă bazez? Evenimentele care au 
urmat nu mai necesită relatare. 

— Totuşi, te rog să descrii Atrocitatea Yoona-939 aşa cum ai 
văzut-o tu. 

— Prea bine. Mama copilului şi-a văzut fiul în braţele 
Yoonei în timp ce uşile ascensorului se închideau. A urlat: „O 
clonă mi-a luat băiatul!" Atunci s-a declanşat o reacţie 
isterică în lanţ. Tăvi aruncate, spume vărsate, toşibe trântite. 
Câţiva clienţi au crezut că simulatorul de capitonare pentru 
cutremure se defectase şi s-au ascuns sub mese. Un 
Aplicator al Legii ieşit din tură şi-a destecuit coltul, s-a 
avântat în mijlocul turbulenţelor şi a zbierat să fie ordine. A 
tras un foc sonic, lucru nerecomandat într-un spaţiu 
ermetic, făcându-i pe mulţi să creadă că teroriştii 
deschiseseră focul asupra consumatorilor. Ţin minte că l-am 
văzut pe Veghetorul Rhee cum a dat năvală din biroul lui, a 
alunecat pe o băutură vărsată şi a dispărut sub un val de 
consumatori care se călcau în picioare ca să ajungă la 
ascensor. Mulţi s-au rănit în această grămădire. Asistentul 


— 248 — 





Atlasul Norilor 


Cho zbiera ceva în toşiba de la mână, dar n-am auzit ce 
anume. Zvonurile au început să se lovească de pereţii 
domului şi să ricoşeze: o Yoonă răpise un băiat; ba nu, un 
bebeluş; ba nu, un pursânge răpise o Yoonă; un Aplicator 
împuşcase un băiat; ba nu, un fabricat lovise un Veghetor, 
care avea nasul plin de sânge. în tot acest timp, Tata Song 
plutea cu tot cu Soclul Său pe nişte valuri filiforme. După 
care, cineva a strigat că ascensorul cobora şi tăcerea s-a 
coborât şi ea peste dejunariu, la fel de repede cum se 
declanşase panica în urmă cu mai puţin de un minut. 
Aplicatorul a urlat să se facă loc, a luat poziţie de tragere şi a 
ochit uşile. Grămădeala de consumatori s-a risipit într-o 
clipă. Ascensorul a ajuns la nivelul dejunariului şi uşile s-au 
deschis. 

Băiatul tremura tot, covrigat într-un colţ. Costumul de 
marinar nu mai era alb. Poate că ultimul lucru pe care mi-1 
voi reaminti din Casa Luminii va fi trupul Yoonei-939 făcut 
sită de găurile glonţilor. 

— Imaginea aceea s-a tipărit şi pe retina fiecărui pursânge, 
Sonmi. Cănd am ajuns acasă în seara aceea, dormi-colegii mei 
erau lipiţi de toşibă. Jumătate din Festivităţile de Anul Nou de 
peste tot în Nea So Copros au fost anulate, cealaltă jumătate 
au fost evident scurtate. Media dădea imagini cănd de la 
nikonul dinăuntrul dejunariului, cănd de la nikonul de ordine 
publică din Piaţa Chongmyo, care arătau cum Aplicatorul o 
neutraliza pe Yoona-939. Nu ne venea să credem ce vedem. 
Eram convinşi că o teroristă Unionistă făcuse modelaj facial ca 
să arate ca o servantă, din cine ştie ce motive nebuneşti de 
propagandă. Cănd Unanimitatea a confirmat că fabricata era o 
Yoonă autentică, toţi am... eu am... 

— ... simţit că ordinea corpocratică a lumii se schimbase 
irevocabil. Aţi jurat să nu mai aveţi încredere în niciun 
fabricat. Aţi înţeles că Aboliţionismul e o dogmă la fel de 
primejdioasă şi de insidioasă ca şi Unionismul. Aţi susţinut 
din toate Sufletele voastre Legile emergente ale Patriei, 
dictate de Preşedintele Iubit. 


— 249 — 





David Mitchell 


— Da, toate astea. Ce s-a întâmplat între timp jos la voi, în 
dejunariu? 

— Unanimitatea a sosit în forţă, ca să scaneze Sufletul 
fiecărui client şi să nikoneze relatări ale martorilor oculari, pe 
măsură ce domul era evacuat. Noi am curăţat dejunariul şi 
ne-am îmbibat Siropodozele, fără să mai spunem Vecerniile. 
La următoarea iluminare galben-zi, amintirile tuturor 
surorilor mele despre cum fusese omorâtă Yoona-939 erau 
intacte - mai mult sau mai puţin. La Matinalele din ziua 
aceea, în locul obişnuitei Ceremonii de Stelarizare, Tata Song 
a rostit o Predică Anti-Unionistă. 

— Mie tot nu-mi vine-a crede că un Emblem le-a vorbit 
fabricaţilor săi despre Uniune. 

— Atât de mare era starea de şoc, de panică. Fără îndoială 
că principalul scop al Predicii a fost acela de a arăta în Media 
că x-ista şi funcţiona o strategie a Corporaţiei „Tata Song“ 
pentru controlul daunelor. Lexiconul de castă al Tatei Song 
de la Matinalele acelea susţinea teoria. Un adevărat spectacol 
a fost! 

— Vrei să relatezi ce-ţi aminteşti pentru omelnicul de faţă? 

— Capul Emblemului nostru ocupa jumătate din dom, aşa 
că noi toţi păream să ne aflăm în interiorul minţii lui. X- 
presia lui clovnistă era întunecată de durere şi de furie şi în 
vocea lui clovnitoare se simţea disperarea. Hwa-Soonele 
tremurau, Asistenţii păreau sideraţi, iar Veghetorul Rhee era 
umflat şi vineţit. Tata Song ne-a spus că în lume x-istă un 
gaz numit rău; că nişte pursângi numiţi terorişti respiră 
gazul acela numit rău şi că, din cauza răului respirat, ei 
urăsc tot ce e liber, ordonat, corpocratic şi bun; că un grup 
de terorişti numit Uniunea era vinovat de atrocitatea din 
ajun, pentru că o infectase pe una dintre surorile noastre, pe 
Yoona-939 de la dejunariul din Piaţa Chongmyo, cu gazul 
numit rău; că, în loc să iudaizeze Uniunea, Yoona-939 lăsase 
răul s-o ducă în ispită şi deviaţie; şi că, dacă n-ar fi fost 


— 250 — 





Atlasul Norilor 


devotamentul Unanimităţii, cu care Corporaţia „Tata Song“ 
întotdeauna cooperase pe deplin, fiul unei consumatoare 
nevinovate şi-ar fi pierdut viaţa. Băiatul supravieţuise, dar 
încrederea clienţilor în iubita noastră corporaţie avusese de 
suferit, şi anume grav. Provocarea cu care ne confruntam, 
fusese concluzia Tatei Song, era să muncim mai mult ca 
niciodată ca să ne recâştigăm încrederea pierdută. 

Drept care: trebuia să fim vigilenţi în faţa răului în fiecare 
minut al fiecărei zile. Acest nou Catehism era mai important 
decât toate celelalte. Dacă ascultam de el, Tatăl nostru avea 
să ne iubească pe vecie; dacă nu ascultam de el, Tata urma 
să ne zero-stelarizeze an după an şi nu mai ajungeam 
niciodată la X-ultare. Oare înţelegeam? înţelegerea surorilor 
mele nu avea cum fi altfel decât vagă, în cel mai bun caz; 
Emblemul nostru folosise multe cuvinte pe care nu le ştiam. 
Chiar şi aşa, strigătele au răsunat jur-împrejurul Soclului: 
„Da, Tata Song!“ - „Nu vă aud!“ a x-clamat Emblemul nostru. 
„Da, Tata Song!“ a strigat fiecare servant, din fiecare 
dejunariu al corporaţiei. „Da, Tata Song!“ 

După cum spuneam, un adevărat spectacol. 

— Ai spus, în cursul procesului tău, că Yoona-939 nu putea 
fi membră a Uniunii. îţi menţii şi acum această poziţie? 

— Da. Cum şi când ar fi putut Uniunea s-o recruteze? De 
ce să fi riscat vreun Unionist să se x-pună într-un asemenea 
mod? Ce valoare putea să aibă, pentru o celulă teroristă, o 
servantă genomizată? 

— Nu ştiu ce să mai cred. Dacă amnezicele conţinute în 
Sirop „nulizează“ memoria, cum se face că tu ţii minte cu atâta 
precizie şi claritate evenimentele de atunci? 

— Adevărul e că elevarea mea începuse deja. Chiar şi 
pentru un dobitoc patentat ca Boom-Sook, era evidentă 
degradarea neurochimică a Yoonei-939, aşa deci se trecuse la 
pregătirea unui nou cobai. Amnezicele din Siropodoza mea 
au fost reduse în mod corespunzător şi mi-au fost introduşi 
catalizatori de elevare. 


— 251 — 





David Mitchell 


— Şi deci... după Predică, Ziua de Anul Nou a fost o zi de 
lucru obişnuită? 

— De lucru, da; obişnuită, nu. Ceremonia de Stelarizare a 
fost una de formă. Două Dodecastelare au fost escortate în 
ascensor de Asistentul Ahn. Ele au fost înlocuite de două 
Kyelime. Yoona-939 a fost înlocuită de o nouă Yoonă. 
Veghetorul Rhee ne-a înfipt noile stele în gulere într-o tăcere 
apăsătoare; aplauzele au fost considerate nepotrivite. Imediat 
după aceea, a năvălit înăuntru Media, ţăcănindu-şi 
nikoanele şi luând cu asalt biroul. Veghetorul nostru nu i-a 
putut scoate afară decât după ce i-a lăsat s-o nikoneze pe 
noua Yoonă trântită pe jos în ascensor, cu un ecuson -939 
ataşat la guler şi stropită cu sos de roşii. Mai târziu, doctorii 
Unanimităţii ne-au x-aminat pe fiecare în parte. Eu m-am 
temut să nu mă incriminez singură, dar numai semnul meu 
din naştere a provocat câteva comentarii sporadice. 

— Semnul tău din naştere? Nu ştiam că fabricaţii au semne 
din naştere. 

— De obicei nu avem, aşa că al meu întotdeauna m-a făcut 
să mă jenez la aburitor. Ma-Leu-Da-108 spunea că am „pata 
lui Sonmi-451“. 

— Vrei să-l arăţi aici, în faţa obiectivului meu, aşa, de 
curiozitate? 

— Dacă doreşti. Uite-aici, între claviculă şi omoplat. 

— X-traordinar. Seamănă cu o cometă, nu crezi? 

— Hae-Joo Im a făcut aceeaşi observaţie - ciudat. 

— Ăăă, da, mă rog, se mai întâmplă coincidenţe. Veghetorul 
Rhee şi-a menţinut poziţia? 

— Da, dar ghinionistul de el a avut prea puţin de câştigat. 
Le-a reamintit corpoşefilor că el „mirosise deviaţia“ Yoonei- 
939 cu mai multe luni în urmă, transferând în felul acesta 
răspunderea asupra doctorului care o x-aminase. Profiturile 


— 252 — 





Atlasul Norilor 


dejunariului din Piaţa Chongmyo au revenit la nivelurile 
medii - pursângii au memoria scurtă când vine vorba de 
stomacurile lor. Kyelim-689 şi Kyelim-889 constituiau cea 
mai recentă atracţie: aparţinând unui nou tulpino-tip, au 
atras cozi întregi de observatori de fabricaţi. 

— Şi tot cam pe-atunci ai devenit conştientă de propria 
elevaţie? 

— Corect. Vrei să-ţi descriu x-perienţa mea? Acum 
recunosc: era asemănătoare cu a Yoonei-939. întâi, că o voce 
mi-a vorbit în cap. M-am speriat rău până am înţeles că 
nimeni altcineva nu auzea vocea respectivă, pe care 
pursângii o numesc „conştiinţă". Al doilea, că limbajul mi-a 
evoluat: de x-emplu, dacă voiam să x-prim noţiunea de bun, 
gura mea substituia acest cuvânt cu unul mai nuanţat, 
precum favorabil, plăcut sau corect într-un climat în care 
pursângii din toate cele Douăsprezece Oraşe raportau deviaţii 
ale fabricaţilor în ritm şi de câte o mie pe decadiariu, evoluţia 
mea era una periculoasă, aşa că m-am hotărât să-i pun 
capăt. Al treilea, şi mai grav decât orice altceva, că mi-a 
sporit foarte mult curiozitatea - „foamea" de care vorbea 
Yoona-939. Trăgeam cu ochiul la toşibele clienţilor, la ReV, la 
discursurile Comisarilor, la orice, ca să învăţ. Şi eu tânjeam 
să aflu unde ajungeai cu ascensorul. Nu mi-a scăpat faptul 
că doi fabricaţi care lucrau umăr la umăr la aceeaşi consolă, 
în acelaşi dejunariu, trăiau amândoi x-perienţa aceloraşi 
schimbări mentale radicale. în cele din urmă, am căpătat 
sentimentul alienării. Printre surorile mele, numai eu 
înţelegeam futilitatea şi x-ploatarea x-istenţei noastre. Ba 
chiar m-am şi trezit în timpul stingerii, dar niciodată n-am 
intrat în camera secretă, nici n-am îndrăznit să mă mişc 
înainte de iluminarea galben-zi. Dubiile Yoonei în legătură cu 
Tata Song mă bântuiau şi pe mine. Ah, cum le mai invidiam 
pe surorile mele necritice, negânditoare! 

Dar, mai mult decât orice, mă temeam. 

— Cât timp ai avut de îndurat starea aceasta? 


— 253 — 





David Mitchell 


— Câteva luni. Mai precis până în noaptea a noua a 
ultimului decadiariu al lunii a patra. M-am trezit în timpul 
stingerii, din cauza unui vag zgomot de sticlă spartă. Toate 
surorile mele dormezau; singur Veghetorul Rhee se afla 
înăuntrul domului la o asemenea oră. Timpul s-a scurs. 
Curiozitatea mi-a înfrânt teama, în cele din urmă, aşa că am 
ieşit pe uşa dormitoriului. în partea cealaltă a domului, am 
văzut că biroul Veghetorului nostru avea uşa deschisă. Rhee 
zăcea într-un cerc de lumină, cu faţa la podea şi cu scaunul 
răsturnat. Am traversat dejunariul. Din ochii şi nările lui 
curgea sânge, iar pe birou rămăsese o doză golită şi boţită de 
Sirop. Veghetorul nu mai avea culoarea celor vii. 

— Rhee murise? Dintr-o supradoză? 

— Oricare va fi fost verdictul oficial, biroul puţea a Sirop 
soporific. Un servant îmbibă de regulă trei miligrame; Rhee 
înghiţise, după toate aparenţele, o doză de un sfertolitru, aşa 
că suicidul părea să fie concluzia cea mai rezonabilă. Eu mă 
aflam în faţa unei mari dileme: dacă toşibam după un doctor, 
poate că i-aş fi salvat viaţa Veghetorului meu; dar cum aş fi 
putut să x-plic faptul că intervenisem? Fabricaţii sănătoşi, 
după cum ştii, nu se trezesc niciodată în timpul stingerii. 
Oricât de sumbră era viaţa unui fabricat în curs de elevare, 
perspectiva Reorientării era şi mai sumbră. 

— Spui că le inuidiai pe surorile tale negânditoare, 
netulburate. 

— Ceea ce nu înseamnă că doream să fiu şi eu asemenea 
lor. M-am întors la dormeza mea. 

— Decizia aceasta nu ţi-a declanşat mai târziu sentimentul 
vinovăţiei? 

— Nu foarte mult. Rhee şi-a luat propria decizie. Dar eu 
am avut o presimţire că noaptea mai avea să aducă şi alte 
evenimente, şi chiar aşa a fost: când a pornit iluminarea 
galben-zi, surorile mele au rămas fiecare pe dormeza ei. Aerul 
nu conţinea cantitatea normală de stimulin şi niciun Asistent 


— 254 — 





Atlasul Norilor 


nu se prezentase la lucru. Am perceput sunetul unei toşibe 
care funcţiona. M-am întrebat în mintea mea dacă 
Veghetorul Rhee nu cumva revenise la viaţă, aşa că am ieşit 
din dormitoriu şi am intrat în dom. 

în birou se afla un bărbat îmbrăcat într-un costum negru, 
îşi tubuise o nesă şi acum se uita la mine, care mă uitam la 
el din celălalt capăt al dejunariului. într-un târziu, mi-a 
vorbit: „Bună dimineaţa, Sonmi-451. Sper că te simţi mai 
bine astăzi decât Veghetorul Rhee“. 

— Vorbea ca un Aplicator al Legii. 

— S-a prezentat ca fiind un şoferist pe nume Chang. Eu 
m-am scuzat: nu cunoşteam cuvântul. Un şoferist, mi-a x- 
plicat vizitatorul cu voce blândă, e cel care conduce fordurile 
şefilor şi ale Comisarilor, dar uneori face şi pe mesagerul. El, 
de x-emplu, Dom’Chang, venise cu un mesaj pentru mine, 
Sonmi-451, de la propriul Veghetor. Mesajul mă punea, de 
fapt, să aleg: puteam să părăsesc dejunariul pe loc, atunci, şi 
să-mi răsplătesc Investiţia de afară sau, dacă nu, să stau la 
locul meu, să aştept să vină Unanimitatea cu scormonitorii ei 
de ADN, ca să cerceteze moartea Veghetorului Rhee şi să fiu 
arătată cu degetul ca spioană a Uniunii. 

— Nu prea aveai de ales. 

— Nu. Şi nu aveam niciun fel de bunuri de împachetat sau 
rămas-bun de luat. în ascensor, Dom’Chang a apăsat pe un 
buton. Când s-au închis uşile ascensorului şi mi-au retezat 
vechea viaţă, singura mea viaţă, nici măcar nu-mi imaginam 
ce mă aştepta deasupra capului. 

Corpul mi-a turtit brusc picioarele devenite moi. 
Dom’Chang m-a sprijinit şi mi-a spus că orice fabricat de 
interior trăieşte aceeaşi x-perienţă de greaţă prima dată. 
Probabil că Yoona-939 îl scăpase pe băiat din braţe când 
fusese şi ea supusă aceleiaşi ascensiuni mecanice, în acelaşi 
ascensor. Ca să-mi atenuez starea neplăcută, m-am trezit 
amintindu-mi scene din toşiba stricată a Yoonei: izvoarele 
întortocheate, turnurile încovoiate - minuni fără nume. Când 


— 255 — 





David Mitchell 


ascensorul a încetinit, şi mie parcă mi s-a înălţat corpul şi 
mi-am pierdut simţul orientării. Dom’Chang m-a anunţat: 
„Nivel zero“, uşile s-au deschis şi, odată cu ele, şi lumea de 
afară. 

— Aproape că te invidiez. Te rog să-mi descrii x-act tot ce-ai 
văzut. 

— Piaţa Chongmyo, antezori. Frig! Habar n-aveam de frig. 
Cât de vastă mi s-a părut piaţa, cu toate că nu poate avea 
mai mult de cinci sute de metri dintr-o parte-n cealaltă. La 
picioarele Preşedintelui Iubit, de jur împrejur, consumatorii 
mergeau grăbiţi; măturătoarele de străzi duduiau; taxiurile 
se grăbeau cu clienţii; fordurile abia se mişcau şi fumuiau; 
tulumbele de gunoi se târau greoaie şi malaxau; bulevarde cu 
opt benzi, mărginite de stâlpi cu sori în vârf; ducturi care 
huruiau pe sub picioare; emblemele neonizate sclipeau; 
sirene, motoare, cablaje - o nouă iluminare, la noi intensităţi 
şi noi unghiuri. 

— Trebuie să fi fost copleşitor! 

— Până şi mirosurile erau noi, după fluxul de aer 
aromatizat din dejunariu. Mirosea a kimchi 46 , a gaze de 
eşapament de la forduri, a canalizare. Un consumator 
alergător a trecut razant, la un inci de mine, şi mi-a strigat: 
„Vezi pe unde mergi, clon- a democraţiei ce eşti!" - şi-a trecut 
mai departe. Eu am simţit suflarea unui ventilator gigantic, 
invizibil, mi s-a şi răvăşit părul, dar Dom’Chang mi-a x-plicat 
că vântul de dimineaţă mătură străzile cu mare putere. M-a 
condus la marginea trotuarului, la un ford lucios ca oglinda. 
Trei tineri care se uitau admirativ la vehicul au şters-o când 
ne-am apropiat de ei şi portiera din spate s-a deschis cu un 
zumzăit. Şoferistul mi-a făcut semn să urc şi a trântit 
portiera în urma mea. M-am aplecat. în interiorul spaţios se 
mai afla un pasager, cu barbă, care era ocupat cu o toşibă. 


46 Specialitate coreeană picantă, cu varză murată, piper, usturoi etc. 


— 256 — 





Atlasul Norilor 


Mi s-a părut că emana autoritate. Dom’Chang s-a urcat în 
faţă şi fordul s-a pus în mişcare. Am văzut cum arcadele 
aurite ale Tatei Song rămâneau în urmă şi erau înlocuite de o 
sută de alte embleme corporatiste. Un nou oraş de simboluri 
trecea prin faţa mea - aproape toate absolut noi. Când fordul 
a frânat, eu m-am dezechilibrat, iar omul cu barbă a spus în 
şoaptă că nu se supără nimeni dacă stau jos. M-am scuzat 
că nu ştiam care era Catehismul corect în situaţia dată şi i- 
am raportat: „Ecusonul meu e Sonmi-451“, aşa cum 
învăţasem la Orientare. Celălalt pasager n-a făcut decât să se 
frece la ochii înroşiţi, după care i-a cerut lui Dom’Chang o 
situaţie a vremii. Nu-mi aduc aminte ce altceva i-a răspuns 
şoferistul, numai că fordobuteiajul era cumplit, iar omul cu 
barbă s-a uitat la rolexul de la mână şi a blamat încetineala. 

— N-ai întrebat unde te duceau? 

— De ce să întrebi ceva, dacă răspunsul te-ar face să pui 
alte zece întrebări? Nu uita, Arhiviste, că eu nu mai văzusem 
niciodată x-teriorul, nici nu mai trăisem x-perienţa deplasării 
cu un vehicul; şi totuşi, iată că străbăteam a doua ca mărime 
conurbe din Nea So Copros. Nu eram atât o turistă regională, 
cât o călătoare în timp dintr-un secol trecut. 

Fordul a părăsit acoperământul urban pe la Seleno-Turn şi 
am văzut pentru prima oară soarele ridicându-se deasupra 
munţilor Kangwon-Do. Nu pot descrie în cuvinte ce am simţit 
atunci. Adevăratul şi unicul soare al Preşedintelui nostru 
Imanent, lumina lui lichefiată, petronorii, bolta cerului Său. 
Spre surprinderea mea şi mai mare, pasagerul cu barbă 
dormita. Oare de ce nu se oprea toată conurbea din vuietul 
ei, ca să ridice slavă frumuseţii care se înfăţişa înaintea 
ochilor? 

— Ce altceva ţi-a mai atras atenţia? 

— A, cât de verde era verdeaţa! Până să ieşim de sub 
acoperământ, fordul a încetinit când a trecut prin faţa unei 
grădini cu cascadă, între nişte clădiri înghesuite. în 
dejunariu, singurele porţiuni de verdeaţă erau careurile de 


— 257 — 





David Mitchell 


clorofilă şi îmbrăcămintea clienţilor, aşa că eu îmi 
închipuisem tot ce era verde ca fiind o substanţă rară şi 
preţioasă. Drept care, grădina cu cascadă şi cu stropii ei, în 
care se vedea curcubeul întinzându-se de-a lungul 
carosabilului, m-au uimit. înspre est, nişte dormo-blocuri 
mărgineau bulevardul, fiecare împodobit cu stindardul 
corporaţiei lui, apoi trotuarele au încetat şi am trecut peste 
un culoar lat, cotit, de culoarea x-crementelor şi complet 
lipsit de forduri. Mi-am luat inima-n dinţi şi l-am întrebat pe 
Dom’Chang ce putea fi acela. Mi-a răspuns, în locul lui, 
pasagerul: „Fluviul Han. Podul Songsu". 

N-am ştiut ce să întreb altceva, decât ce erau acelea. 
„Apă“, mi-a răspuns el. „Un bulevard de apă.“ De oboseală şi 
dezamăgire, avea o voce seacă. „Of, poţi să bifezi înc-un dis- 
de-dimineaţă irosit, Chang.“ 

Eu eram năucită de diferenţa dintre apa de la dejunariu şi 
zoaiele care se scurgeau sub numele de fluviu. Dom’Chang 
mi-a făcut semn către vârful teşit care se vedea înainte: 
„Muntele Taemosan, Sonmi. Noua ta locuinţă". 

— Adică ai fost dusă la Universitate direct de la „ Tata 
Song“? 

— Da, pentru a reduce contaminarea prin x-perienţă. 
Drumul şerpuia în sus printr-o pădure. Arborii, gimnastica 
lor cumulativă, liniştea lor zgomotoasă - da, şi verdeaţa lor - 
sunt şi acum pentru mine motiv de uimire. în curând, am 
ajuns în campusul de pe platou. Nişte clădiri cuboide parcă 
se căţărau unele peste altele; nişte pursângi tineri mergeau 
pe alei înguste, peste care vântul purta gunoaiele şi lichenii 
se împleteau. Fordul s-a oprit sub o streaşină pătată de ploi 
şi crăpată de soare. Dom’Chang m-a condus într-un hol, 
lăsându-şi pasagerul cu barbă să dormiteze în interiorul 
fordului. Aerul de înălţime de pe muntele Taemosan mirosea 
a curat, dar holul acela era soios şi neluminat. 

Ne-am oprit la picioarele unei scări în formă de spirală 
dublă. Dom’Chang mi-a x-plicat că acela era un ascensor 
model vechi: „Universitatea le oferă studenţilor ocazia să-şi x- 


— 258 — 





Atlasul Norilor 


erseze atât trupurile, cât şi mintea". Aşa că m-am luptat 
pentru prima oară cu gravitaţia, treaptă cu treaptă, ţinându- 
mă strâns de balustradă. Doi studenţi, care veneau pe 
spirala de coborâre, au râs de stângăcia mea. Unul a 
comentat: „Cobaiul ăsta n-o să fugă să-şi recapete libertatea 
prea curând". Dom’Chang m-a prevenit să nu mă uit peste 
umăr; eu m-am uitat, ca o proastă, şi m-a şi luat vertijul. 
Dacă nu m-ar fi prins cel care mă ghida, aş fi căzut. 

Mi-a luat câteva minute ca să urc până la nivelul al 
şaselea, cel mai de sus. Acolo, un coridor ca o fantă lungă se 
termina cu o uşă întredeschisă, care avea pe ea o plăcuţă cu 
numele: BOOM-SOOK KIM. Dom’Chang a bătut, dar n-a 
răspuns nimeni. „Aşteaptă-1 aici înăuntru pe Dom’Kim", mi-a 
cerut şoferistul. „Ascultă-1 ca pe un Veghetor." Eu am intrat 
şi m-am întors ca să-l întreb pe Dom’Chang ce muncă urma 
să prestez, dar şoferistul dispăruse. Eram cu adevărat 
singură, pentru prima dată în viaţa mea. 

— Ce părere ţi-a făcut noul tău sediu?! 

— De murdărie. Vezi tu, dejunariul nostru era întotdeauna 
imaculat. Catehismele îndeamnă la curăţenie. Laboratoriul 
lui Boom-Sook Kim era, din contră, un fel de galerie lungă în 
care puţea rânced a pursânge mascul. Pubele care se 
revărsau; o ţintă pentru arbaletă atârnată de uşă; pereţi 
liniaţi cu bănci de laboratoriu; birouri îngropate sub câte 
erau pe ele; toşibe învechite; rafturi de cărţi care abia se mai 
ţineau. O codacă înrămată, cu un băiat surâzător şi un 
leopard alb, mort şi plin de sânge, atârna deasupra 
singurului birou la care se vedea clar că lucra cineva. O 
fereastră jegoasă dădea înspre o curte interioară părăsită, 
unde o siluetă pestriţă stătea în vârful unui Soclu. M-am 
întrebat dacă acela era noul meu Emblem, dar am văzut că 
nu se mişca deloc. 

într-un vestibul înghesuit, am găsit o dormeză, un 
igienizator şi un fel de aburitor portabil. Când urma să-l 
folosesc? Ce Catehisme aveau să-mi guverneze viaţa în locul 
acela? O muscă bâzâia leneşă, descriind opturi prin aer. Iar 


— 259 — 





David Mitchell 


eu eram atât de ignorantă în privinţa vieţii de afară, încât m- 
am întrebat dacă nu cumva musca era un fel de Asistent şi 
m-am prezentat către ea. 

— Nu mai văzuseşi insecte până atunci? 

— Numai libărci mutante sau moarte: la „Tata Song“, 
odată cu fluxul de aer, afluieşte şi insecticid, aşa că, dacă 
intră vreuna pe calea ascensorului, moare instantaneu. 
Musca s-a izbit de fereastră iar şi iar; pe vremurile acelea, 
nici măcar nu ştiam că ferestrele se deschid - de fapt, nu 
ştiam ce e fereastra. 

Pe urmă, am auzit pe cineva fredonând fals un pop-cântec 
despre Fetele de la Phnom Penh. După câteva momente, un 
student în pantaloni scurţi de plajă, sandale şi cămaşă de 
mătase, care căra în spate un rucsac greu, a deschis uşa cu 
piciorul. Când m-a văzut, a x-clamat: „Ce mai cauţi şi tu aici, 
pentru numele Sfintei Corpocraţii?“ 

Eu mi-am arătat gulerul: „Sonmi-451, domnule. Servantă 
la «Tata Song-ul» din...“, la care el mi-a spus: „Taci din gură! 
Taci! Ştiu ce eşti!" Tânărul acela avea gura ca de broască şi 
ochii suferinzi care erau la modă pe atunci. „Dar nu trebuia 
s-ajungi aici înainte de ziua a cincea! Dacă măciucile-alea de 
funcţionari se-aşteaptă să renunţ la o conferinţă de cinci 
stele-n Taiwan, fiindcă nu sunt ei în stare să-şi citească nici 
măcar calendarele, atunci, îmi pare rău, dar din partea mea 
să mănânce viermi într-un puţ de ebola! M-am întors numai 
ca să-mi iau toşiba portabilă şi discurile. N-am de gând s-o 
fac pe ţânco-paznicul unei clone x-perimentale, care încă mai 
are uniforma pe ea, când aş putea să păcătuiesc până mi se- 
apleacă la Taipei." 

Musca s-a izbit din nou de fereastră; studentul a pus 
mâna pe o broşură şi m-a dat la o parte. Plesnitura m-a făcut 
să tresar. El a verificat storcitura cu un hohot de râs 
triumfător. „Asta să-ţi fie avertisment! Nimeni nu-şi 
încrucişează calea cu Boom-Sook Kim! Acuma: nu te-atingi 
de nimic, nu pleci nicăieri. Ai Sirop în răcitor - Slavă 
Preşedintelui că ţi-au livrat alimentul mai devreme. Eu mă- 


— 260 — 





Atlasul Norilor 


ntorc în ziua a şasea târziu. Dacă nu plec spre aeroport 
acum, pleacă avionul fără mine!“ Şi a plecat, apoi a băgat din 
nou capul pe uşă. „Tu vorbeşti, da?“ Eu am dat din cap că 
da. „Slavă Preşedintelui! Fapt: oricare ar fi tâmpenia, x-istă 
zece capete seci de funcţionari care o comit chiar în 
momentul ăsta, cât vorbim noi aici." 

— Ce anume... se presupunea că aveai să faci în 
următoarele trei zile? 

— în afară de a mă uita la braţului rolexului cum toca 
mărunt orele, habar n-aveam. Nu era o mare dificultate: 
servanţii sunt genomizaţi să suporte uşor zile de muncă de 
nouăsprezece ore. Mi-am petrecut orele de nefăcut nimic 
întrebându-mă dacă Doamna Rhee era o văduvă îndurerată 
sau bucuroasă. Dacă Asistentul Ahn sau Asistentul Cho avea 
să fie promovat Veghetor în Piaţa Chongmyo. încă de atunci, 
dejunariul mi se părea că rămăsese la o distanţă imposibilă. 
Din curtea interioară auzeam zgomote ca de ace şi bolduri, 
de la tufişurile care se frecau de Soclu. Acolo am dat cu ochii, 
pentru prima oară, de păsări. Un copter a zburat pe 
deasupra şi multe sute de rândunele s-au avântat pe urmele 
lui. Pentru cine cântau? Pentru Emblemul lor? Pentru 
Preşedintele Iubit? 

Cerul s-a întunericit şi-n cameră s-a lăsat prima mea 
noapte la suprafaţă. Mă simţeam singură, dar nu-mi era rău. 
Ferestrele de pe partea cealaltă a curţii interioare s-au 
iluminat galben-zi, dând la iveală laboratorii la fel ca al lui 
Boom-Sook, care adăposteau pursângi tineri, birouri mai 
ordonate, ocupate de profesori, coridoare aglomerate sau 
altele pustii. Nici un singur fabricat n-am văzut. 

La miezul nopţii, m-am simţit bleguită, şi-atunci am 
îmbibat o Siropodoză, m-am întins pe dormeză şi mi-a părut 
rău că nu era de faţă Yoona-939, ca să-mi lămurească 
misterele acelei zile, care erau legiune. 

— A doua zi petrecută afară ţi-a oferit vreun răspuns? 

— Câteva; dar şi mai multe surprize. Prima dintre ele 


— 261 — 





David Mitchell 


stătea la celălalt capăt al vestibulului faţă de dormeza mea, 
când m-am trezit. Un bărbat pilonic, înalt de cel puţin trei 
metri şi îmbrăcat într-o salopetă portocalie cu fermoar, 
studia rafturile cu cărţi. Avea pe faţă, pe ceafă şi pe mâini 
pete roşii ca de opărituri, negre ca de arsuri şi unele porţiuni 
palide, însă nu părea să aibă dureri. După guler, se vedea că 
era şi el un fabricat, dar nu mi-am dat seama cărui tulpino- 
tip îi aparţinea: avea buzele genomizate proeminente, 
urechile acoperite de valve cornoase şi o voce mai profundă 
decât toate cele pe care le auzisem până atunci sau de atunci 
încoace. Mi-a spus: „Aici nu au stimulin. Te trezeşti când te 
trezeşti. Mai ales dacă postabsolventul tău e un puturos ca 
Boom-Sook Kim. Postabsolvenţii sus-puşi sunt cei mai răi. 
Trebuie să-i ştergi la fund, şi asta de la grădiniţă până la 
eutanasiu". Cu mâna lui de uriaş, care avea două degete 
mari, mi-a făcut semn înspre o salopetă albastră cu fermoar, 
jumătate ca mărime din cât era a lui. „Pentru tine, surioară." 
în timp ce-mi schimbam uniforma de la „Tata Song“ cu noul 
meu veşmânt, l-am întrebat dacă-1 trimisese vreun Veghetor. 
„Aici n-au nici Veghetori", mi-a răspuns gigantul plin de 
arsuri. Postabsolventul tău şi al meu sunt prieteni. Boom- 
Sook a sunat ieri. S-a plâns de livrarea ta neprevăzută. Am 
vrut să-ţi fac o vizită ante-stingere. Dar postabsolvenţii de la 
Chirurgie Genomică lucrează până târziu. Nu ca lasă-mă-să- 
te-laşii ăştia de la Psiho-Genomie. Eu sunt Wing-027. Hai să 
vedem de ce te afli tu aici." 

Şi Wing-027 s-a aşezat direct pe biroul lui Boom-Sook şi i- 
a aprins toşiba, fără să mă bage în seamă pe mine, care 
protestam că postabsolventul meu îmi interzisese să m-ating 
de orişice. Wing a clicat pe ecran şi s-a ivit Yoona-939. Wing 
şi-a plimbat degetul peste rândurile de cuvinte, zicând: „Să 
ne rugăm la Preşedintele Imanent... ca Boom-Sook să nu fi 
făcut aceeaşi greşeală din nou". 

L-am întrebat dacă ştia să citească. 

Wing-027 mi-a spus că, dacă un pursânge asamblat la 
bunul plac al hazardului ştie să citească, un fabricat bine 
proiectat s-ar cuveni să înveţe destul de uşor. Curând, s-a 


— 262 — 





Atlasul Norilor 


ivit pe ecran şi o Sonmi, având gulerul meu, cu ecusonul - 
451, în jurul gâtului. „Ia uite“, a zis Wing şi a citit rar: 
„«Augmentarea cerebrală intra-dormitoriu a fabricaţilor 
servanţi. Studiu de fezabilitate în cazul lui Sonmi-451», de 
Boom-Sook Kim. Oare de ce ţinteşte atât de departe un 
postabsolvent sus-pus fără minte?“, a mormăit apoi Wing- 
027. 

— Cefei de fabricat era Wing-027? Vreun miliţist, cumva? 

— Nu, calamitoman. Se lăuda că el putea opera în zone 
dezastrice atât de infectate sau radioactive, încât pursângii ar 
fi murit acolo precum bacteriile în var nestins; că la el 
creierul nu suferise decât îmbunătăţiri minore la nivelul 
genomului; şi că Orientarea de bază le asigură 
calamitomanilor o formaţie mai temeinică decât cea pe care o 
capătă pursângii în majoritatea universităţilor. Până la urmă, 
şi-a dezgolit antebraţul pe care avea nişte arsuri hidoase şi 
m-a întrebat: „Arată-mi tu mie un pursânge care poate 
rezista la aşa ceva! Teza de doctorat a postabsolventului meu 
se referă la ignifugarea ţesuturilor". 

X-plicaţiile lui Wing-027 în legătură cu zonele dezastrice pe 
mine m-au oripilat, dar el, calamitoman fiind, abia aştepta să 
le vadă cum devin realitate. Ziua în care toată Nea So Copros 
ar fi devenit zonă dezastrică avea să fie - aşa mi-a spus el - şi 
ziua în care fabricaţii ar fi devenit noii pursângi. Asta suna 
oricum deviant şi apoi, dacă asemenea zone dezastrice erau 
atât de răspândite în lume, l-am întrebat eu, cum se făcea că 
eu nu văzusem niciuna de la fereastra fordului? Wing-027 m- 
a întrebat cât de mare îmi închipuiam eu că era lumea. Nu 
eram sigură, şi-atunci i-am spus că fusesem adusă cu fordul 
tocmai de la Piaţa Chongmyo până la muntele pe care ne 
aflam, aşa deci mai mult ca sigur c-o văzusem aproape pe 
toată. 

Uriaşul mi-a spus să-l urmez, dar eu am ezitat; primisem 
de la Boom-Sook ordinul să nu părăsesc încăperea. Wing- 
027 m-a anunţat: „Sonmi-451, trebuie să-ţi creezi tu 
propriile Catehisme" şi m-a săltat pe umărul lui. M-a dus 


— 263 — 




David Mitchell 


aşa, pe sus, de-a lungul unui coridor, îngust ca o fantă, a dat 
un colţ strâmt de tot şi a luat-o în sus, pe o scară spiralată 
prăfuită. Când s-a terminat scara, a deschis cu pumnul o 
uşă ruginită. Soarele dimineţii m-a orbit, vântul tăios m-a 
şfîchiuit şi zgura care plutea în aer mi-a înţepat faţa. 
Calamitomanul m-a pus jos. 

Pe acoperişul Facultăţii de Psiho-Genomie, m-am apucat 
zdravăn de balustradă şi am înghiţit în sec: la şase niveluri 
mai jos era o grădină de cactuşi în care păsărelele vânau 
insecte printre ace; mai departe, pe munte în jos, era un 
fordoparc pe jumătate plin; şi mai departe, un teren de sport, 
circumjurat de un regiment de studenţi; mai jos de el, o piaţă 
de consumatori; dincolo de ea, pădurea care cobora în valuri 
către conurbea risipită, de culoarea neonului şi-a cenuşii, 
construcţii, dormo-blocuri, Fluviul Han şi, în fine, munţii 
care trăgeau un fel de linie la nivelul copterelor, sub răsăritul 
soarelui. „Largă vedere" - parcă-mi aduc aminte şi acum de 
vocea blândă, arsă, a lui Wing. „Dar în comparaţie cu lumea 
largă, Sonmi-451, tot ce vezi tu aici e cât o aşchie de piatră." 

Mintea mea a jonglat puţin cu o asemenea enormitate, 
după care a scăpat-o; cum aş fi putut pricepe o lume atât de 
nesfârşită? 

Wing mi-a x-plicat c-aveam nevoie de inteligenţă, pe care 
mi-ar fi furnizat-o elevarea. C-aveam nevoie de timp, iar 
indolenţa lui Boom-Sook Kim mi-ar fi oferit acest timp. Dar 
că, totuşi, aveam nevoie şi de cunoscienţe. 

Şi unde se găsesc cunoscienţele-astea? l-am întrebat eu. 

„Trebuie să-nveţi să citeşti, surioară", mi-a spus Wing-027. 

— Aşa deci, Wing-027, şi nu Hae-Joo Im sau Comisarul 
Mephi, ţi-a fost primul mentor? 

— Asta nu-i propriu-zis adevărat. Cea de-a doua întâlnire 
a noastră a fost şi ultima. Calamitomanul a revenit la 
laboratoriul lui Boom-Sook când mai era numai o oră până la 
stingere, ca să-mi aducă o toşibă „dezrătăcită", pe care cineva 
presetase toate modulele autodidactice din tot sistemul de 
învăţământ pentru castele sus-puse din Corpocraţie. Mi-a 


— 264 — 





Atlasul Norilor 


arătat cum funcţiona, după care m-a prevenit să nu mă las 
niciodată prinsă de vreun pursânge că acumulam 
cunoscienţe, fiindcă simplul fapt că m-ar fi văzut l-ar fi 
speriat - iar un pursânge speriat e în stare să facă tot felul de 
lucruri. 

Până la întoarcerea lui Boom-Sook din Taiwan, în ziua a 
şasea, învăţasem să mă folosesc de toşibă şi absolvisem 
şcoala elementară virtuală. Până în luna a şasea, 
parcursesem şcoala secundară pentru cadre x-ecutive. Pari 
sceptic, Arhiviste, dar nu uita ce ţi-am spus despre foamea 
de informaţii a celor în curs de elevare. Nu suntem nimic 
altceva decât ce ştim, iar eu îmi doream să fiu mult mai mult 
decât eram - şi asta rău de tot. 

— Nu vreau să par sceptic, Sonmi, dar mintea ta, 
exprimarea ta, eul tău, toate dovedesc înclinarea ta spre 
învăţătură. Pe mine mă nedumereşte următorul lucru: de ce ţi- 
a lăsat Boom-Sook Kim atât de mult timp de studiu? Doar n-o 
fi fost el, ca moştenitor de cadru x-ecutiv, un Aboliţionist sub 
acoperire? Când şi-a mai făcut x-perimentele pentru doctorat 
pe tine? 

— Preocupările lui Boom-Sook Kim nu erau deloc legate de 
lucrarea lui de doctorat, ci se învârteau în jurul băuturii, al 
jocurilor de noroc şi al trasului la ţintă cu arbaleta. Tatăl lui 
avea o funcţie x-ecutivă la Institutul de Genomică din 
Kwangju şi le făcea curte D/uc/re-iştilor, ca să fie făcut 
Comisar, până când fiul lui a devenit un inamic atât de 
influent. Cu un tată dintr-o castă atât de sus-pusă, pentru 
el, studiul nu era decât o simplă formalitate. 

— Dar cum avea de gând Boom-Sook Kim să-şi ia 
absolvenţa? 

— Plătind pe cineva din cadrul universităţii, care să-i 
încropească teza de doctorat din ce surse ştia sau descoperea 
acel cineva - o practică, de altfel, foarte răspândită. 
Mecanismul neurochimic al elevării i-a fost preservit pe tavă, 
cu tot cu calcule şi concluzii. Boom-Sook n-ar fi putut 


— 265 — 





David Mitchell 


identifica de unul singur nici măcar proprietăţile 
biomoleculare ale pastei de dinţi. într-un răstimp de nouă 
luni, singurele mele îndatoriri de ordin x-perimental au fost 
acelea de a face curăţenie în laboratoriu şi ceai. Eventualele 
date noi le-ar fi putut contrazice pe cele deja cumpărate, 
înţelegi, şi l-ar fi putut da în vileag drept impostor. Aşa deci, 
în timpul absenţelor îndelungate ale postabsolventului meu, 
am putut să studiez fără nicio teamă de-a fi descoperită. 

— îndrumătorul lui Boom-Sook Kim nu era conştient de ce 
plagiat ordinar avea în faţă? 

— Profesorii care ţin la posturile lor nu-i dau în gât pe fiii 
unor viitori Comisari Djuche- işti. 

— Adică Boom-Sook nici măcar nu vorbea cu tine, nu 
interacţiona cu tine în niciunfel, niciodată? 

— Mi se adresa la fel cum vorbesc pursângii cu câte-o 
pisică. Se distra punându-mi întrebări despre care-şi imagina 
el că erau de neînţeles pentru mine: „Ei, pa’sute-cin’ze’ş’unu, 
oare merită să-mi azuresc dinţii, tu ce zici? Sau chestia asta 
cu safirul e doar un moft pasager de sezon?“ Nu se aştepta să 
primească vreun răspuns coerent, iar eu n-am vrut să-i 
întrec aşteptările. Răspunsurile mele deveniseră atât de 
previzibile, încât Boom-Sook m-a poreclit „Nu-ştiu-domnule- 
451“. 


— Şi, deci, timp de nouă luni, nimeni n-a remarcat creşterea 
ameţitoare, ca de la pământ la cer, a nivelului cunoştinţelor 
tale? 

— Aşa mi s-a părut mie. Singurii care-1 vizitau în mod 
obişnuit pe Boom-Sook Kim erau Min-Sic şi Fang. Adevăratul 
nume al lui Fang nu-1 rosteau niciodată, dacă l-aş fi putut 
auzi şi eu. Se lăudau toţi trei cu noile lor toiote şi jucau 
poker şi nu băgau în seamă niciun fabricat - în afară de 
fabricatele de la stupul de relaxare Huamdonggil. Vecinul lui 
Boom-Sook, un anume Gil-Su Noon, un postabsolvent de 
condiţie joasă, care trăia din bursa de studii, mai bătea în 


— 266 — 





Atlasul Norilor 


perete din când în când, semn că nu mai putea suporta 
zgomotul, dar cei trei fii de sus-puşi băteau şi ei, chiar mai 
tare. Eu nu l-am văzut decât o dată sau de două ori. 

— Ce e „pokerul“? 

— Un joc de cărţi în care mincinoşii mai abili îi lasă fără 
bani pe cei mai puţin abili. Fang, de x-emplu, câştiga mii de 
dolari din Sufletele lui Boom-Sook şi Min-Sic, la partidele de 
poker. Alteori, cei trei studenţi se apucau de droguri - de cele 
mai multe ori, se drogau cu Sirop. în situaţiile de felul 
acesta, Boom-Sook îmi spunea să ies afară; se plângea că-1 
deranjau clonele, când era bleguit. Eu mă duceam pe 
acoperişul facultăţii, stăteam la umbra castelului de apă şi 
mă uitam la vrăbiile care vânau ţânţari uriaşi până la 
căderea întunericului, când ştiam că cei trei postabsolvenţi 
plecau. Boom-Sook nu se obosea niciodată să-şi încuie 
laboratoriul. 

— Cum se face că nu te-ai mai întâlnit niciodată cu Wing- 
027? 

— într-o după-amiază ploioasă, la trei decadiarii după 
sosirea mea la Taemosan, s-a auzit o bătaie în uşă, care l-a 
deranjat pe Boom-Sook de la studiul unui catalog de modelaj 
facial. Vizite inopinate aveau loc rareori, după cum ţi-am 
spus. Boom-Sook a strigat: „Intră!", în timp ce-şi ascundea 
catalogul sub un volum de Practica genomicii. 
Postabsolventul meu aproape că nici nu se uita peste 
propriile manuale, spre deosebire de mine. 

Un student aţos a deschis uşa împingând-o cu piciorul şi 
l-a strigat pe postabsolventul meu: „Boom-Boom!" Boom- 
Sook a sărit în picioare, apoi s-a trântit la loc pe scaun. I-a 
răspuns celui nou-venit, prefăcându-se nepăsător: „Bună, 
Hae-Joo! Care-i treaba?" 

Musafirul trecuse pe-acolo numai ca să-l salute pe Boom- 
Sook, aşa a pretins, dar n-a zis nu când i s-a oferit un scaun. 
Am aflat că Hae-Joo Im fusese coleg cu postabsolventul meu, 
dar apoi fusese racolat de catedra de Unanimitate de la 


— 267 — 





David Mitchell 


Taemosan. Boom-Sook mi-a spus să pregătesc ceaiul, iar ei, 
până atunci, s-au apucat să discute lucruri absolut 
neimportante. în timp ce le serveam ceaiul, Hae-Joo Im a zis: 
„Cred că ştii, de-acum, ce după-amiază de pomină a avut 
prietenul tău Min-Sic“. 

Boom-Sook a ţinut să specifice că Min-Sic nu-i era 
neapărat „prieten", după care a întrebat de ce fusese după- 
amiaza respectivă una „de pomină". Hae-Joo Im i-a spus: 
„Cobaiul ăla al lui, Wing-027, s-a prăjit ca şunca". Min-Sic ar 
fi confundat un minus cu un plus pe eticheta unei sticle de 
petro-hidroxid. Postabsolventul meu a mustăcit, a chicotit, a 
pufnit pe nas, zicând „Isterie!", şi-a izbucnit în râs. în 
momentul acela, Hae-Joo a făcut un gest neobişnuit: s-a 
uitat la mine. 

— De ce neobişnuit? 

— Pursângii ne văd adesea, dar foarte rar se uită la noi. 
Mult mai târziu, Hae-Joo a recunoscut că era curios cum 
aveam să reacţionez. Boom-Sook n-a remarcat nimic, s-a 
lansat în speculaţii despre eventualele pretenţii de daune ale 
corpo-sponsorilor cercetării lui Min-Sic. în cercetarea lui 
individuală, dimpotrivă, a rânjit Boom-Sook, nu-i păsa 
nimănui dacă vreunul sau chiar doi fabricanţi x-perimentali 
„se rătăceau" pe drumul iluminării scientifice. 

— Şi nu te-ai simţit... Mă rog, vreau să spun: ce-ai simţit? 
Indignare? Amărăciune? 

— Furie. M-am retras în vestibul, pentru că Hae-Joo Im 
avea ceva ce mă făcea să fiu precaută, dar o asemenea furie 
nu mai simţisem niciodată. Yoona-939 făcea cât douăzeci de 
Boom-Sooci, iar Wing-027 cât douăzeci de Min-Sici, oricum 
ai fi făcut măsurătoarea. Din cauza neglijenţei unui fost 
student, singurul meu prieten de pe muntele Taemosan 
murise, iar Boom-Sook se amuza pe seama unei crime. Dar 
pe furie se clădeşte voinţa. în ziua aceea am făcut primul pas 
către viitoarele mele Declaraţii, către stagiul în acest cub- 
închisoare şi către Casa Luminii, peste câteva ceasuri. 


— 268 — 





Atlasul Norilor 


— Ce s-a întâmplat cu tine în perioada vacanţei de vară? 

— Boom-Sook ar fi trebuit să mă depună într-un 
dormitoriu-depozit, dar acest postabsolvent al meu era atât 
de nerăbdător să meargă să vâneze fabricaţi-elani la 
Hokkaido, în Coreea de Est, încât a şi uitat acest amănunt - 
sau, poate, şi-a închipuit că vreun trântor de condiţie mai 
modestă ar fi putut îndeplini formalitatea în locul lui. 

Aşa deci, într-o dimineaţă de vară, m-am trezit într-o 
clădire cu desăvârşire părăsită. Niciun ecou de intensă 
circulaţie pe coridoare, niciun clopot care să anunţe trecerea 
timpului, nicio înştiinţare - până şi fluxurile de aer erau 
închise. Văzută de pe acoperiş, conurbea era, ca de obicei, 
acoperită de fumuri şi blocată de trafic, iar roiurile de coptere 
lăsau o reţea întreagă de fâşii de vapori în urma lor pe cer. 
Campusul universităţii era de-acum pustiu. Fordoparcurile 
erau pe jumătate goale. Constructorii se apucaseră deja, sub 
razele fierbinţi ale soarelui, să refacă suprafaţa pieţei ovale. 
Am verificat calendarul de pe toşibă şi am aflat că în ziua 
aceea începea vacanţa. Am pus zăvorul la uşa laboratoriului 
şi m-am ascuns în vestibul. 

— Aşa, deci n-ai mai ieşit din laboratoriul lui Boom-Sook 
timp de cinci decadiarii? Nici măcar o dată? 

— Nici măcar o dată. îmi era groază, mă-nţelegi, să mă 
despart de toşibă. Câte un gardian încerca uşa laboratoriului 
în fiecare zi a noua. Uneori, îl mai auzeam pe Gil-Su Noon 
din laboratoriul adiacent. Altminteri, nimic. Am stat cu 
transperantele trase, iar noaptea, şi cu solarele stinse. Aveam 
suficiente Siropodoze pentru toată perioada. 

— Dar asta înseamnă cincizeci de zile de izolare 
neîntreruptă! 

— Cincizeci de zile admirabile, Arhiviste. Mintea mi-a 
zburdat în lungul, în latul şi-n profunzimile culturii noastre. 
Am devorat cele douăsprezece esenţe: cele Şapte Dialecte ale 
lui Jong II; Cum am întemeiat Nea So Copros, a întâiului 


— 269 — 





David Mitchell 


Preşedinte; Istoria Răzmeriţelor, a Amiralului Yeng - le ştii. 
Indicii dintr-un volum de Comentarii necenzurat m-au 
condus la gânditorii dinaintea Răzmeriţelor. Sigur că 
Biblioteca mi-a refuzat de câteva ori accesul, dar am avut 
noroc şi am reuşit să dau de doi Optimişti din perioada 
Englezei Târzii, Orwell şi Huxley, şi de Satirele la adresa 
democraţiei ale lui Washington. 

— Şi ai rămas, totuşi, cobaiul pentru teza de doctorat a lui 
Boom-Sook, fie şi cu numele, când acesta s-a întors din 
vacanţă pentru semestrul al doilea? 

— Da. A sosit, în fine, şi prima mea toamnă. Mi-am făcut, 
în secret, o colecţie de frunze în culorile focului, pe care le 
aducea vântul pe acoperişul facultăţii. Toamna propriu-zisă 
avansa şi frunzele mele îşi pierdeau culorile. în timpul nopţii 
era ger, apoi şi în orele zilei totul rămânea îngheţat. Boom- 
Sook stătea şi dormita pe onduleul încălzit în cea mai mare 
parte a zilei, uitându-se la 3-D. Pierduse o mulţime de dolari 
în nu ştiu ce investiţii dubioase, pe timpul verii şi, cum tatăl 
său nici nu se gândea să-i plătească datoriile, 
postabsolventul meu avea tendinţa să facă frecvente crize de 
nervi. Singurul fel în care mă puteam apăra de asemenea 
izbucniri era să mă fac nevăzută. 

— A şi nins? 

— A, da, ninsoarea. Primele zăpezi au căzut foarte târziu 
anul trecut, abia în luna a douăsprezecea. Am simţit-o încă 
dinainte de a mă trezi în semi întuneric. Fulgii de zăpadă 
creau halouri în jurul feericelor de Anul Nou şi împodobeau 
ferestrele care dădeau în curtea interioară. Fascinant, 
Arhiviste, fascinant! Boscheţii din jurul statuii neîngrijite de- 
acolo, din curtea interioară, se încovoiau sub greutatea 
zăpezii şi chiar şi statuia căpătase un fel de măreţie comică. 
Din fostul meu cub-închisoare, vedeam zăpada căzând, aşa 
că aici îmi lipseşte. Zăpada are o culoare lila-vânătă în semi 
lumină - foarte pură consolare. 


— 270 — 





Atlasul Norilor 


— Uneori vorbeşti ca un adevărat estet, Sonmi. 

— Poate că aceia privaţi de frumuseţe o percep la modul 
instinctiv. 

— Şi, cam pe-atunci a intrat în scenă doctorul Mephi, nu? 

— Da, în Ajunul Sextetului. Era o noapte în care, tot aşa, 
ningea. Boom-Sook, Min-Sic şi Fang au dat năvală în 
laboratoriu pe la ora douăzeci aprox, trotilaţi, cu gheaţă pe 
didaşi. Eu eram în vestibul şi mai-mai să n-am timp să-mi 
ascund toşiba - ţin minte că tocmai citeam Republica lui 
Platon. Boom-Sook purta pe cap o şapcă de absolvent, iar 
Min-Sic ducea în braţe un coş cât el de mare, plin de orhidee 
mentolate. Le-a zvârlit înspre mine şi mi-a spus: „Petale 
pentru Sponi, Siropi, Sonmi, cum i-o fi zicând..." 

Fang a dat iama în dulapul în care Boom-Sook îşi ţinea 
sticlele de soju şi a zvârlit şi el peste umăr trei dintre ele, 
plângându-se că toate mărcile sunt acelaşi pişat de câine. 
Min-Sic a reuşit să prindă două dintre ele, dar cea de-a treia 
s-a făcut ţăndări pe jos, iscând hohote de râs. „Pune mâna, 
Cenuşăreaso, şi curăţă!", mi-a spus Boom-Sook, bătând din 
palme către mine, după care l-a împăcat pe Fang, spunându- 
i că era gata să deschidă o sticlă din cel mai bun soju, că 
doar o dată pe an era Vacanţa de Sextet. 

Până să curăţ eu toate cioburile de sticlă, Min-Sic a 
descoperit o pornoliculă de disnei pe 3-D. S-au uitat la ea toţi 
trei cu o poftă de x-perţi, ciondănindu-se dacă era ceva 
realist sau merituos în ce văzuseră şi cinstindu-se din sticla 
de soju fin. Beţia lor din acea noapte a avut o anumită doză 
de iresponsabilitate, mai ales din partea lui Fang. Eu m-am 
retras în vestibul, de unde l-am auzit pe Gil-Su Noon, care 
venise la uşa laboratoriului şi le cerea chefliilor să facă 
linişte. Am tras cu ochiul. Min-Sic îşi bătea joc de ochelarii 
lui Gil-Su, întrebându-se de ce oare familia lui nu făcea rost 
de dolarii necesari ca să-i corecteze miopia. Boom-Sook i-a 
spus lui Gil-Su că, dacă voia linişte şi pace când toată lumea 
civilizată sărbătorea Sextetul, atunci să-şi ia sula-n mână. 
Când s-au potolit cu hohotele de râs, Fang a zis ceva despre 


— 271 — 





David Mitchell 


cum avea el de gând să-l pună pe tatăl lui să trimită o 
comisie de inspecţie fiscală acasă la clanul Noon. Gil-Su 
Noon a făcut spume la uşă până când cei trei fii de sus-puşi 
au început să-l bombardeze şi cu prune, pe lângă batjocurile 
de până atunci. 

— Fang pare să fi fost capul răutăţilor. 

— Da, chiar el era. El era cel care venea cu pana şi lărgea 
fisurile din caracterele celorlalţi doi. N-am niciun dubiu: în 
momentul de faţă, probabil că aplică legea într-una dintre 
cele Douăsprezece Capitale - şi asta cu mare succes. în 
noaptea de care vorbesc, îşi pusese mintea să-l scoată din 
minţi pe Boom-Sook, arătând cu sticla de soju în mână spre 
codaca de pe perete, cea cu leopardul alb mort, şi întrebând 
cât de blegite erau prăzile alea hipo-genomizate special 
pentru turişti. Lui Boom-Sook i s-a inflamat mândria. I-a 
întors-o lui Fang, spunându-i că el, unul, nu vâna decât 
animale a căror ferocitate era hiper- genomizată; că el şi 
fratele lui pândiseră leopardul alb timp de mai multe ore în 
valea Katmandu şi că animalul, dacă se văzuse încolţit, 
sărise la beregata fratelui lui Boom-Sook - adică nu avusese 
decât o singură şansă. Că săgeata nimerise fiara în zbor, 
direct în ochi. Auzind aceste lucruri, Fang şi Min-Sic s-au 
prefăcut înfioraţi în prima clipă, după care au izbucnit într- 
un râs sălbatic. Min-Sic a început să tropăie cu picioarele pe 
podea, zicând: „Mult căcat mai mănânci şi tu, Kim!“ Fang s-a 
uitat mai îndeaproape la codacă şi a remarcat că era slăbuţ 
toşibată. 

Boom-Sook a cariocit o mutră pe un pepene sintetic, i-a 
scris „Fang“ pe frunte cu gesturi solemne şi l-a proptit în 
echilibru pe un maldăr de reviste aflat lângă uşă. Apoi şi-a 
luat arbaleta de pe birou, s-a dus la fereastra cea mai 
îndepărtată şi a ochit de acolo. 

Fang a protestat, repetând întruna: „Nu, nu, nu, nu, nu, 
nu, nu, nu, nu!“ şi a obiectat că pepenele nu i-ar fi sfâşiat 
beregata ţintaşului, dacă nu-şi nimerea ţinta. Adică nimeni 
nu x-ercita nicio presiune asupra lui, ca să tragă. Drept care, 


— 272 — 





Atlasul Norilor 


Fang mi-a făcut mie semn să vin şi să mă postez lângă uşă. 

Am înţeles ce intenţie avea, l-am rugat să renunţe, dar 
Fang mi-a tăiat vorba şi m-a ameninţat că, dacă nu-1 
ascultam, îl numea pe Min-Sic răspunzător de Siropul meu. 
Lui Min-Sic ia cam pierit rânjetul. Fang m-a apucat zdravăn 
de braţ, m-a tras după el şi mi-a pus pe cap şapca de 
absolvent, iar pe ea a proptit cu mâna lui pepenele în 
echilibru. Apoi, l-a provocat pe Boom-Sook: „Ia să vedem, 
Boom-Sook, ce fel de ţintaş eşti acum - de elită sau de tot 
căcatul?“ 

Relaţia dintre Boom-Sook şi Fang se baza pe rivalitate şi 
dispreţ. Postabsolventul meu şi-a ridicat arbaleta. Eu l-am 
rugat să se oprească. Dar Boom-Sook mi-a ordonat să nu mă 
clintesc. 

Vârful de oţel al săgeţii a sclipit. Era ceva futil şi stupid să 
mori din cauza unei asemenea înfruntări între doi 
inconştienţi, dar fabricaţii n-au niciun cuvânt de spus, nici 
măcar când vine vorba de propria moarte. Am auzit un 
zbang! şi un vârşti! şi vârful în cruce al săgeţii s-a înfipt în 
coaja pepenelui, care s-a rostogolit de pe şapcă. Min-Sic a 
aplaudat entuziast, sperând să risipească tensiunea 
momentului. Pe mine mă trecuseră toate apele. 

Şi totuşi, Fang a strâmbat din nas. „N-ai nevoie de cine 
ştie ce sistem de ochire cu laser ca să nimereşti un pepene 
monstruos de mare. Oricum, uită-te şi tu - şi a ridicat de pe 
jos ce mai rămăsese din pepene -, abia l-ai atins. Eu cred că 
un mango e o ţintă mai potrivită pentru un vânător de talia 
ta.“ 

Boom-Sook i-a întins lui Fang arbaleta, provocându-1 să-şi 
dovedească el însuşi priceperea: să nimerească un fruct de 
mango de la o depărtare de cincisprezece paşi. 

„S-a făcut“ - şi Fang i-a luat arbaleta din mână. Eu am 
protestat, disperată, dar Boom-Sook mi-a spus să tac din 
gură. A cariocit un ochi pe coaja de mango. Fang şi-a 
numărat paşii, apoi şi-a încordat arbaleta. Min-Sic şi-a 
prevenit amicii că hârţogăraia care trebuia făcută dacă 
murea vreun cobai x-perimental era ceva de groază. Ei nu 1- 


— 273 — 





David Mitchell 


au băgat în seamă. Fang a ochit vreme îndelungată. îi 
tremura mâna destul de tare. La un moment dat, fructul de 
mango a explodat şi a măscărit pereţii cu pulpă. Eu mă 
îndoiam că necazurile mele se sfârşiseră - şi asta pe bună 
dreptate. Fang a încordat iarăşi arbaleta şi a zis: „Pepenele de 
la treizeci de paşi, mango de la cincisprezece, îţi propun o... 
prună de la zece paşi“. A adăugat că o prună era tot mai 
mare decât ochiul unui leopard alb, dar, dacă Boom-Sook era 
gata să accepte ca fiind adevărat ce spusese Min-Sic, şi 
anume că mânca rahat cu nemiluita, atunci putea să refuze 
provocarea şi tot acest capitol jenant avea să fie considerat 
închis timp de zece minute mari şi late. Boom-Sook mi-a 
plasat pruna în echilibru pe cap, făcând o mutră serioasă, şi 
mi-a ordonat să stau nemişcată - foarte nemişcată. Şi-a 
numărat cei zece paşi, s-a întors, şi-a încărcat arbaleta şi a 
ochit. Mi-am făcut socoteala că aveam cincizeci la sută şanse 
să fiu moartă în următoarele cincisprezece secunde. Gil-Su a 
bătut la uşă din nou. Pleacă de-aici - mi-am zis eu, în mintea 
-, mea nu e cazul să ne fie distrasă atenţia în clipa asta... 

Boom-Sook îşi încorda maxilarul în timp ce trăgea de 
coarda arbaletei înspre el. Bătăile în uşă au devenit mai 
insistente, la numai câţiva inci de capul meu. Fang a zbierat 
nişte obscenităţi legate de mama lui Gil-Su şi de părţile lui 
genitale. Lui Boom-Sook i se albiseră degetele încordate pe 
arbaletă. 

Eu am simţit o şfichiuitură care parcă mi-a smuls capul 
din loc şi durerea, înfigându-şi colţii în urechea mea. Am 
reuşit să remarc faptul că, în spatele meu, cineva deschidea 
uşa brusc, apoi x-presiile de panică de pe feţele torţionarilor 
mei... ultimul lucru de care am mai fost conştientă a fost 
prezenţa unui bărbat mai în vârstă, cu barba ca de zăpadă, 
în cadrul uşii - un bărbat care gâfâia şi care tuna şi fulgera 
de supărare. 

— Comisarul Mephi? 

— Da, dar corect este: profesorul de Unanimitate, 
arhitectul Soluţiei pentru Ambarco-Refugiaţii Mericani, 


— 274 — 





Atlasul Norilor 


deţinătorul Medaliei de Eminenţă în Nea So Copros, autorul 
monografiilor despre Tu Fu şi Li Po şi, în fine, Comisarul 
Djuche -ist Aloi Mephi. Şi totuşi, în momentul acela, prea 
puţin l-am băgat în seamă. Pe gât şi pe şira spinării mi se 
prelingea un lichid. Când mi-am dus mâna la ureche, am 
simţit durerea de parcă m-aş fi electrocutat în partea stângă 
a corpului. Mi-am tras degetele înapoi şi-mi erau lucioase şi 
purpurii. 

Lui Boom-Sook îi tremura vocea: „Comisare, noi...", dar 
Fang şi Min-Sic n-au scos o vorbă în sprijinul lui. Comisarul 
mi-a acoperit urechea cu o batistă de mătase foşnitoare şi 
mi-a spus că trebuia s-o ţin apăsată. Apoi a scos o toşibă de 
buzunar de la pieptul vestonului şi a vorbit la ea: 
„Dom’Chang... Repede, prim ajutor, te rog“. Abia atunci l-am 
recunoscut pe pasagerul adormit care mă însoţise de la Piaţa 
Chongmyo, cu opt luni mai devreme. 

După aceea, salvatorul meu s-a uitat lung la cei trei 
postabsolvenţi; ei n-au îndrăznit să se uite în ochii lui. „Aşa 
deci, domnilor, avem un început de foarte rău augur al 
acestui An al Şarpelui." Min-Sic şi Fang aveau să primească 
notificare din partea comisiei disciplinare pentru delicte 
majore, le-a promis el şi i-a dat afară. Amândoi au făcut 
plecăciuni şi n-au nimerit să iasă mai repede. Min-Sic şi-a 
lăsat mantaua sfârâind pe onduleu, dar nu s-a mai întors 
după ea. Boom-Sook făcea o mutră foarte suferindă. 
Comisarul Mephi l-a lăsat pe postabsolventul meu să se mai 
chinuie câteva secunde, apoi 1- a întrebat: „Ai de gând să 
tragi şi după mine cu drăcia asta?" 

Boom-Sook Kim a lăsat să-i cadă arbaleta, ca şi cum l-ar fi 
ars la mână. Comisarul şi-a rotit privirile peste laboratoriul 
răvăşit şi a mirosit să vadă ce era în sticla de soju. I-a atras 
atenţia violul asupra unui octopod de la 3-D. Boom-Sook s-a 
moşmondit cu telecomul, l-a scăpat pe jos, l-a ridicat de pe 
jos, a apăsat pe Stop, l-a întors în poziţia corectă şi iarăşi a 
apăsat pe Stop. într-un târziu, Comisarul Mephi a vorbit din 
nou: era gata să-l asculte pe Boom-Sook x-plicându-i de ce 
se folosea de fabricatul x-perimental primit din partea 


— 275 — 





David Mitchell 


facultăţii ca să-şi x-erseze trasul cu arbaleta. 

— Şi eu sunt curios cum x-plica el aşa ceva. 

— Boom-Sook i-a invocat te miri ce: că era nepermis de 
beat pe motiv de Ajunul Sextetului; că-şi orânduise greşit 
priorităţile; că nu băgase în seamă simptomele stresului; că- 
şi alesese prietenii în mod imprudent; că făcuse x-ces de zel 
în încercarea de a-şi disciplina cobaiul; că era numai vina lui 
Fang. Până la urmă, chiar şi el şi-a dat seama că mai bine 
tăcea şi întindea gâtul, ca să aibă securea pe ce să cadă. 

Dom’Chang a venit cu un medicub, mi-a spreiat urechea, 
mi-a tamponat-o cu coagulant, mi-a lipit un plasture pe ea şi 
mi-a spus primele vorbe prietenoase pe care le auzisem de 
când făcusem cunoştinţă cu Wing-027. Boom-Sook a 
întrebat dacă mi se făcea bine urechea. Comisarul Mephi i-a 
răspuns tăios că asta nu-1 mai privea pe el - pe Boom-Sook, 
adică -, de vreme ce doctoratul lui se încheiase. Fostului 
postabsolvent i-a căzut faţa şi i s-a albit, când şi-a imaginat 
viitorul cu el însuşi coborât la munca de jos. 

Dom’Chang m-a luat de mână şi m-a informat că aveam 
lobul urechii retezat, dar mi-a promis că un doctor avea să 
mi-1 înlocuiască în dimineaţa următoare. Eu mă temeam 
prea tare de reproşurile la care mă aşteptam din partea lui 
Boom-Sook, ca să-mi fac griji pentru ureche, dar apoi 
Dom’Chang mi-a spus că urma să plec, împreună cu 
Comisarul Mephi, la noul meu sediu. 

— Asta presupun c-a fost o veste mai mult decât bine¬ 
venită. 

— Da, cu x-cepţia faptului că rămâneam fără toşibă. Cum 
aş fi putut s-o iau cu mine? Nu mi-a venit în minte nicio 
soluţie plauzibilă. Am dat din cap, pur şi simplu, sperând că 
mi-aş fi putut-o recupera în timpul Vacanţei de Sextet. 
Scările în spirală - asupra lor mi-am concentrat atenţia, 
fiindcă sunt mai periculoase la coborâre decât la urcare. în 
holul de la intrare, Dom’Chang a venit cu o manta cu glugă şi 
o pereche de didaşi de zăpadă. Comisarul l-a felicitat pe 


— 276 — 





Atlasul Norilor 


şoferist pentru modelul cu dungi de zebră pe care-1 alesese. 
Dom’Chang i-a răspuns că dungile de zebră erau de rigueur 47 
pe străzile cele mai şic din Lhasa în sezonul acela. 

— Ce motiv ţi-a oferit Comisarul pentru faptul că te salvase 
la momentul oportun? 

— Niciunul, până-n ziua de astăzi. Mi-a spus că fusesem 
transferată la Facultatea de Unanimitate, în colţul de vest al 
campusului, şi s-a scuzat pentru faptul că le lăsase pe „cele 
trei odrasle trotilate de sus-puşi" să pună pariuri pe viaţa 
mea. Vremea îl împiedicase să intervină mai din vreme. Nu 
mai ţin minte ce răspuns bine orientat şi plin de umilinţă i- 
am dat eu. 

Galeriile acoperite din campus gemeau de lume venită să 
ia parte la festivităţile de Ajunul Sextetului. Dom’Chang m-a 
învăţat să-mi târşâi picioarele prin zăpada afânată, ca să-mi 
facă didaşii aderenţă mai bună. Mi se aşezau fulgi de zăpadă 
pe gene şi pe nări. Bătăile cu bulgări se opreau la apropierea 
Profesorului Mephi şi combatanţii făceau plecăciuni. 
Sentimentul anonimatului pe care mi-1 dădea gluga era 
colosal. în timp ce treceam de-a lungul galeriilor, am auzit 
muzică. Nu ReV, nu pop-muzică - pur şi simplu ecouri 
simple ale unei muzici. „Ăsta-i un cor“, mi-a spus Comisarul 
Mephi. „Sapientul corpocratic poate fi nesimţit, meschin şi 
răutăcios" - a mai spus el -, „însă are, uneori, şi calităţi mai 
înalte, slavă Preşedintelui!" Am stat un minut şi am ascultat. 
Când mi-am ridicat privirile, m-am simţit ca şi cum aş fi 
luat-o la goană în sus. 

Doi Aplicatori care făceau de pază la Facultatea de 
Unanimitate au salutat şi ne-au luat mantalele ude. 
Interiorul acestei clădiri era la fel de opulent, pe cât de auster 
fusese cel al Facultăţii de Psiho-Genomie. Pe pereţii 
coridoarelor carpetate erau oglinzi jong-iliene, urne ale 
Regilor din Scilla, codace 3-D ale notabilităţilor Unanimităţii. 


47 La modă (fr.). 


— 277 — 





David Mitchell 


Ascensorul avea un candelabru; vocea lui recita Catehisme 
corporatiste, dar Comisarul Mephi i-a ordonat să tacă şi 
vocea, spre surprinderea mea, chiar a tăcut, încă o dată, 
Dom’Chang m-a sprijinit când ascensorul a accelerat şi apoi 
a încetinit. 

Am deiluit într-un apartament spaţios, puţin coborât, ca 
dintr-o secvenţă de la ReV cu stilul de viaţă al sus-puşilor. 
Un foc 3-D parcă ar fi dansat în căminul central, înconjurat 
de mobilă suspendată pe pernă magnetică. Pereţii de sticlă 
ofereau o vedere ameţitoare a conurbei în timpul nopţii, 
aburită de lucirea mată a ninsorii. Pereţii interiori erau 
acoperiţi de picturi. L-am întrebat pe Mephi dacă acela era 
biroul lui. 

„Biroul meu e la etajul de deasupra“, mi-a răspuns el. „Aici 
e sediul tău.“ 

Până s-apuc eu să-mi x-prim surprinderea, Dom’Chang 
mi-a sugerat să-l invit pe distinsul meu oaspete să stea jos. 
Mi-am cerut scuze de la Comisarul Mephi: cum nu mai 
avusesem niciodată vreun oaspete, manierele mele lăsau 
mult de dorit. 

Canapeaua pe pernă magnetică s-a legănat sub greutatea 
distinsului oaspete. Mi-a x-plicat că nora lui se ocupase de 
redecorarea sediului meu şi că făcuse acest lucru cu gândul 
la mine. Spera să le găsesc pânzelor lui Rothko calităţi 
meditative. „Vopselele originale ale originalului până la nivel 
molecular“, m-a asigurat el. Am fost de acord. „Rothko 
pictează aşa cum văd orbii." 

— O seară uimitoare. De la săgeţile de arbaletă direct la o 
lecţie de istoria artei... 

— Fără îndoială. După aceea, profesorul şi-a cerut scuze 
pentru faptul că nu remarcase încă de la prima noastră 
întâlnire la ce nivel se ridica elevarea mea. „Am presupus că 
erai şi tu vreun x-periment dintr-alea, semielevate, 
condamnate la dezintegrare mintală în cel mult un 
decadiariu, două. Dacă m-ajută memoria, chiar am dormitat, 
nu-i aşa, Dom’Chang? Adevărul, te rog." De la postul lui de 


— 278 — 





Atlasul Norilor 


lângă ascensor, Dom’Chang parcă şi-a reamintit că stăpânul 
lui îşi odihnise ochii în timpul călătoriei. Comisarul Mephi a 
zâmbit, când a văzut ce tact dovedea şoferistul lui. „Mai mult 
ca sigur, te-ntrebi ce-ai făcut de mi-ai atras atenţia, Sonmi- 
451.“ 

întrebarea lui era ca o strângere de mână: Haide, ieşi 
afară, ştiu că eşti acolo. Sau, mă temeam eu, era o capcană. 
Cum încă mai aveam reţinerea unui servant de a mă 
comporta prea pursângeşte, m-am prefăcut, foarte 
politicoasă, că nu înţelegeam ce voia să spună. X-presia de 
complicitate de pe chipul lui Mephi mi-a spus că el, în 
schimb, înţelegea. La Universitatea Taemosan, mi-a x-plicat 
el, se înregistrează peste două milioane de cereri de 
biblioaccesuri pe semestru. Majoritatea sunt texte de la 
cursuri sau articole conexe; restul se referă la orice, de la 
proprietăţi imobiliare la preţuri ale acţiunilor, de la forduri 
sport la piane, de la metode yoga la păsări de colivie. „Ideea e, 
Sonmi, că numai un cititor cu gusturi de lectură efectiv 
eclectice îi determină pe prietenii mei, bibliotecarii, să-şi bată 
capul să mă alerteze“ - şi profesorul şi-a aprins toşiba de la 
mână şi mi-a recitit lista mea de cereri de biblioacces. Pe 18 
ale lunii a şasea - Epopeea lui Ghilgameş; pe 2 ale lunii a 
şaptea - Reminiscenţele, de Ireneo Funes 48 ; pe ziua de întâi a 
lunii a noua - Declinul şi prăbuşirea, de Gibbon 49 ... Scăldat 
în lumina mov a ecranului toşibei de la mână, Mephi arăta 
mândru. „Ia uite-aici... pe 11 ale lunii a zecea, o căutare 
încrucişată, fără nicio reţinere, a oricăror eventuale referinţe 
la acel cancer al trupului iubitei noastre Corpocraţii - 
Uniunea! Ca oameni ai Unanimităţii ce suntem, trebuie să 
recunoaştem că o asemenea... - cum să-i spun? - ... poftă de 
credinţele altor lumi ne avertizează de prezenţa printre noi a 


48 De fapt, numele este al unui personaj din schiţa Funes cel mintos, de 
Jorge Luis Borges. 

49 Titlul complet al lucrării lui Edward Gibbon este Istoria declinului şi a 
prăbuşirii Imperiului Roman, publicată în şase volume între 1776 şi 1788. 


— 279 — 





David Mitchell 


unui emigrant intern. în câmpul meu de activitate, e un 
adevăr idiomatic faptul că din asemenea emigranţi se obţin 
cei mai buni agenţi ai Unanimităţii. Mi-a fost clar că trebuia 
să ne întâlnim." După aceea, mi-a x-plicat cum îl identificase 
pe posesorul cel curios al respectivei toşibe ca fiind Nun Hel- 
Kwon, un geo-termalist de la raiul uraganelor Onsong... 
numai că acela murise cu două ierni mai înainte, într-un 
accident de schi. Comisarul Mephi îi trasase unui absolvent 
priceput sarcina tradiţional-detectivistică de a da de urmele 
hoţului. Sistemul de e-supraveghere localizase toşiba în 
laboratoriul lui Boom-Sook Kim. Ideea că Boom-Sook l-ar fi 
putut citi pe Wittgenstein sfida orice logică, drept care 
absolventul de încredere al lui Mephi plantase câte un 
microptic în fiecare toşibă din laboratoriu, în timpul stingerii, 
în urmă cu şase decadiarii „A doua zi, am descoperit că 
disidentul nostru ratat nu era defel un pursânge, ci, după 
toate aparenţele, primul fabricat a cărui elevare fusese 
stabilizată, fosta soră-servantă a celebrei Yoona-939. Munca 
mea, Sonmi-451, poate fi de uzură şi supusă hazardului, dar 
plictisitoare - asta niciodată!" 

— Nu avea, pur şi simplu, niciun rost să negi. 

— într-adevăr, nu avea. Comisarul Mephi nu era 
nicidecum Veghetorul Rhee. într-un fel, faptul că fusesem 
descoperită mi-a creat un sentiment de uşurare. Mulţi 
criminali spun exact acelaşi lucru. Stăteam şi-l ascultam x- 
punându-mi puhoiul de disensiuni inter-departamentale care 
izbucniseră când el îşi raportase descoperirea. Corpocraţii de 
modă veche voiau să mă vadă eutanaziată ca deviantă; 
psiho-genomicienii voiau să mă supună unei vivisecţii 
cerebrale; cei de la marketing voiau să facă publică 
descoperirea şi să mă prezinte pe post de marele pas înainte 
x-perimental de la Universitatea Taemosan. 

— Evident, nici unii dintre ei n-au avut câştig de cauză. 

— Nu, n-au avut. Unanimitatea a impus o soluţie de 
compromis provizorie: să mi se îngăduie să-mi continui 


— 280 — 





Atlasul Norilor 


studiul determinat de propriul liber-arbitru iluzoriu, până 
când opiniile ajungeau la un consens. Arbaleta lui Boom- 
Sook a forţat, însă, mâna Unanimităţii. 

— Şi ce avea de gând Comisarul Mephi să facă de-atunci 
înainte cu tine? 

— Să conceapă o nouă soluţie de compromis între 
diversele interese care concurau care să smulgă o halcă mai 
mare din mine. Se cheltuiseră miliarde de dolari pe cercetări 
fără niciun rezultat în corpolaboratorii, pentru a se ajunge la 
ceea ce, pur şi simplu, eram eu - la ceea ce sunt, adică: un 
fabricat elevat, stabil. Pentru a-i mulţumi pe genomicieni, un 
batalion de scientişti din toate domeniile urma să mă supună 
unor teste transdisciplinare. Inmuindu-şi mâinile în flăcările 
focului 3-D, Mephi m-a asigurat că testele respective nu 
aveau să fie solicitante sau dureroase, nici să depăşească trei 
ore pe zi, cinci zile din zece. Pentru a câştiga bunăvoinţa 
Comitetului de la Taemosan, accesul la cercetări avea să fie 
scos la licitaţie - adică eu le-aş fi adus dolari serioşi noilor 
mei stăpâni. 

— Dar interesele lui Sonmi-451? Ele intrau în vreun fel în 
această dublă ecuaţie? 

— într-o anumită măsură, intrau. Universitatea Taemosan 
se oferea să mă înscrie ca student fondator. Urma să-mi fie 
implantat în guler şi un Suflet, ca să mă pot deplasa încoace 
şi-ncolo prin campus după cum doream. Comisarul Mephi 
mi-a promis chiar să mă mentorizeze când se afla şi el în 
campus. Şi-a tras mâinile de la foc şi şi-a cercetat degetele: 
„Numai lumină, căldură deloc. Tinerii din ziua de astăzi n-ar 
şti să recunoască o flacără adevărată nici dacă le-ar da 
cineva foc la didaşi!" Apoi mi-a cerut să nu-i mai spun 
„Domnule", ci „Profesore". 

— Un lucru nu înţeleg eu: dacă Boom-Sook Kim era chiar 
aşa un caraghios, cum de ajunsese la o asemenea sfântă 
graală a psiho-genomiei - o elevată stabilă? 


— 281 — 





David Mitchell 


— I-am pus şi eu mai târziu lui Hae-Joo Im aceeaşi 
întrebare. X-plicaţia pe care mi-a dat-o suna cam aşa: lui 
Boom-Sook îi procurase teza un individ care-şi avea baza de 
teze de psiho-genomie la un obscur institut politeh din 
Baikal. Adevăratul autor al tezei fostului meu postabsolvent 
era un imigrant în Zona Productivă, pe nume Iusuf 
Suleiman. Pe vremurile acelea, x-tremiştii din Siberia îi 
omorau pe genomicieni, iar Suleiman şi trei dintre profesorii 
lui au sărit în aer într-un ford-capcană. Baikalul fiind Baikal, 
cercetarea lui Suleiman a zăcut neştiută de nimeni timp de 
zece ani, până când a fost vândută mai departe. Agentul a 
intrat în legătură cu oamenii lui de la Corporaţia „Tata Song“, 
iar neuroformula de elevare a lui Suleiman a fost instilată în 
Siropodozele noastre. Primul cobai a fost Yoona-939; eu am 
fost un cobai de rezervă modificat. Iar dacă toate astea par 
puţin probabile, mi-a mai spus Hae-Joo, trebuia să ţin minte 
că majoritatea sfintelor graale din toate domeniile scienţei 
sunt descoperite din întâmplare şi în locurile cele mai 
neaşteptate. 

— Şi-n tot acest timp, în seninătatea lui, Boom-Sook Kim 
habar n-avea de ce valuri provoca teza lui de doctorat 
plagiată? 

— Numai un prost patentat, care n-a stors în viaţa lui o 
pipetă, poate să nu observe aşa ceva, dar adevărul e că 
Boom-Sook Kim era un asemenea prost. Poate că nici asta n- 
a fost o întâmplare. 

— Cum ţi s-a părut noul tău regim de x-istenţă de la 
Facultatea de Unanimitate? Cum era, ca fabricat, să asişti 
efectiv la conferinţe? 

— După ce am fost mutată, în Ajunul Sextetului, am avut 
parte de şase zile de linişte până când noul meu regim de x- 
istenţă a intrat, efectiv, în funcţiune. M-am plimbat o singură 
dată prin campusul îngheţat: eu am fost genomizată să mă 
simt bine într-un dejunariu încălzit, iar x-punerea la vreme 
de iarnă în valea fluviului Han, acolo, pe muntele Taemosan, 


— 282 — 





Atlasul Norilor 


avea darul să-mi ardă pielea şi plămânii. în ziua de Anul 
Nou, m-am trezit după stingere şi am găsit două daruri: 
vechea mea toşibă uzată, pe care mi-o dăduse Wing-027, şi o 
stea pe care să mi-o pun la guler - a treia mea stea. M-am 
gândit la surorile mele, la fostele mele surori, care de-a 
lungul şi de-a latul întregii Nea So Copros aveau parte de 
Ceremonii de Stelarizare. M-am întrebat dacă şi eu aveam să 
plec vreodată către X-ultare, după ce mi-aş fi răsplătit 
Investiţia. Ce mult mi-am dorit ca Yoona-939 să fi asistat şi 
ea la prima conferinţă, alături de mine, în ziua a doua. Mi-e 
dor de ea şi-acum. 

— Despre ce a fost prima ta conferinţă? 

— Despre Biomatematica lui Swanti. De fapt, adevărata 
lecţie care mi-a fost servită a fost umilinţa. M-am îndreptat 
către sala de conferinţe, prin mocirla noroioasă de afară, cu 
gluga pe cap şi nebăgată în seamă de nimeni. Dar, când mi- 
am scos mantaua pe coridor, trăsăturile mele de Sonmi au 
provocat mai întâi surprindere, pe urmă iritare. în sala de 
curs, intrarea mea a fost ca un comutator care a provocat o 
linişte plină de resentimente. 

Mult n-a durat. „Ei, tu!" mi-a strigat un băiat. „Un ginseng 
fierbinte şi doi caniburgeri!" - la care toată sala a izbucnit în 
râs. Eu nu sunt genomizată să mă înroşesc, dar pulsul tot 
mi-a crescut. M-am aşezat pe un loc din rândul al doilea, 
ocupat de fete. Mai-marea lor avea dinţii smaraldizaţi. Mi-a 
spus: „Ăsta-i rândul nostru. Tu du-te mai în spate. Duhneşti 
a maioneză!" Am ascultat, supusă. M-am trezit lovită în obraz 
de o săgeată de hârtie. „Noi nu venim să vindem burgeri la 
tine-n dejunariu, fabricato - mi-a strigat o voce -, tu de ce ne 
ocupi nouă locurile în sala de conferinţe?" Mă pregăteam să 
plec, însă chiar atunci a urcat pe podium doctora Chu’an, 
care avea nişte picioare ca de păianjen, şi şi-a scăpat notiţele 
pe jos. M-am străduit din răsputeri să mă concentrez la 
conferinţa care a urmat, dar, după o vreme, cum doctora 
Chu’an îşi rotea ochii peste auditoriu, m-a văzut şi s-a oprit 
brusc în mijlocul frazei. Auditoriul şi- a dat seama de ce se 


— 283 — 





David Mitchell 


oprise şi-a început să râdă. Doctora Chu’an a făcut eforturi 
să continue. Eu am făcut eforturi să rămân pe loc, dar n-am 
avut curaj să mai pun şi întrebări la sfârşit. La ieşire, am 
avut de străpuns un baraj de batjocuri agresive. 

— Profesorul Mephi ştia despre ostilitatea studenţilor? 

— Cred că da. La seminariu, profesorul m-a întrebat dacă 
mi se păruse fructuoasă conferinţa; eu i-am răspuns că mi se 
păruse informativă şi l-am întrebat de ce mă dispreţuiau 
pursângii în asemenea măsură. Mi-a răspuns: „Dar dacă 
diferenţele dintre castele sociale şi-ar avea rădăcinile nu în 
genomie, nici în criteriile inerente de x-celenţă, nici măcar în 
dolari, ci ar fi, pur şi simplu, diferenţe de cunoaştere? Aşa 
ceva n-ar însemna, oare, că întreaga Piramidă e construită pe 
nisipuri mişcătoare?" 

I-am sugerat că o asemenea idee ar putea fi considerată o 
deviere gravă. 

Mephi a părut încântat. Mi-a spus: „Dar ce părere ai de 
următoarea deviere: fabricaţii sunt nişte oglinzi ridicate în 
faţa conştiinţelor pursângilor; pe pursângi îi îngreţoşează ce 
văd în ele. Şi-atunci, vă blamează pe voi că le ţineţi oglinda 
ca să se uite-n ea“. 

Am rămas şocată şi, ca să nu-şi dea seama, l-am întrebat 
când ar putea ajunge pursângii să se autoblameze. Mephi 
mi-a răspuns: „Din câte sugerează Istoria, numai când vor fi 
obligaţi să facă aşa ceva". 

Şi asta când s-ar putea întâmpla? am întrebat eu. 
Profesorul şi-a învârtit globul străvechi şi mi-a răspuns doar 
atât: „Conferinţa doctorei Chu’an continuă mâine". 

— Presupun că ţi-a trebuit mult curaj ca să te mai duci 
acolo. 

— Nu neapărat; m-a escortat un Aplicator, aşa că măcar 
nu mi-a mai strigat nimeni nicio insultă. Aplicatorul li s-a 
adresat fetelor din rândul al doilea cu o ironie politicoasă: 
„Ăsta-i rândul nostru. Voi mergeţi mai în spate". Fetele s-au 
făcut nevăzute, dar eu n-am avut câtuşi de puţin sentimentul 


— 284 — 





Atlasul Norilor 


victoriei. Ceea ce prevalase era teama fetelor de Unanimitate, 
nu faptul că m-ar fi acceptat pe mine. Doctora Chu’an s-a 
simţit atât de intimidată de Aplicator, încât şi-a şoptit în 
bărbie tot restul conferinţei, fără să ridice ochii spre 
auditoriu nici măcar o dată. Prejudecăţile sunt ca 
permafrostul. 

— Şi te-ai mai aventurat şi la alte conferinţe? 

— La una singură - despre Fundamentele lui Loow. Am 
cerut să merg neescortată, preferând insultele în locul unei 
armuri x-terioare. Am ajuns mai devreme, m-am aşezat pe 
un loc lateral şi mi-am păstrat un vizor pe ochi în timp ce 
sala de conferinţe se umplea. Am fost recunoscută şi aşa. 
Studenţii m-au privit cu neîncredere, dar n-au mai aruncat 
cu săgeţi de hârtie în mine. Doi băieţi din faţa mea s-au 
întors - aveau nişte mutre cinstite şi vorbeau cu un accent 
rural. Unul m-a întrebat dacă eram vreun soi de geniu 
artificial. 

I-am spus că nu era un cuvânt - geniu - cu care să jonglezi 
atât de uşor. 

Auzind că o servantă vorbea, s-au minunat amândoi. 
„Trebuie să fie oribil“ - a zis celălalt - „să ai o minte 
inteligentă închisă într-un corp genomizat pentru servicii." 

I-am răspuns că şi eu mă simţeam la fel de ataşată de 
trupul meu, cum se simţea şi el de-al lui. 

Conferinţa s-a desfăşurat fără vreun alt eveniment; în 
schimb, când am ieşit din sală, am fost luată în primire, ca la 
o mică răzmeriţă, de întrebări, de registrafoane şi de bliţuri 
de nikoane. De la care „Tata Song“ proveneam? Cine mă 
înscrisese la Taemosan? Mai erau şi alţii ca mine? Ce părere 
aveam despre atrocitatea Yoona-939? Câte decadiarii mai 
aveam până când elevarea mea ar fi degenerat? Eram 
Aboliţionistă, cumva? Care era culoarea mea preferată? 
Aveam, cumva, vreun iubit? 

— Media? într-un campus corpocratic? 

— Nu, dar Media oferiseră recompense pentru secvenţe 


— 285 — 





David Mitchell 


nikonate cu de-acum celebra Sonmi de la Taemosan. Mi-am 
tras gluga peste cap şi am încercat să-mi fac drum cu 
coatele, ca să mă-ntorc la Facultatea de Unanimitate, dar 
înghesuiala era atât de mare, încât mi-a căzut vizorul de pe 
faţă şi am fost trântită la podea şi bumbăcită zdravăn, până 
când doi Aplicatori în ţinută civilă au reuşit să mă x-tragă 
de-acolo. Comisarul Mephi m-a întâmpinat în holul de la 
Unanimitate şi m-a escortat el însuşi până la sediul meu, 
bombănind întruna că sunt mult prea valoroasă ca să mă x- 
pun în felul acesta gloatei nesătule. îşi răsucea pe deget, cu 
gesturi bruşte, inelul din piatră de zgură - un obicei al lui 
când era tensionat. Ne-am înţeles ca, de atunci înainte, 
conferinţele să-mi fie setate direct pe toşibă. 

— Vorbeşte-mi despre x-perimentele prin care ai fost 
obligată să treci. 

— A, da, cele care-mi reaminteau în fiecare zi de 
adevăratul meu statut. îmi dădeau o stare de spirit jalnică. 
La ce bun cunoaşterea, mă întrebam în sinea mea, dacă nu 
mi-o pot folosi ca să-mi ameliorez x-istenţa? M-aş mai fi 
încadrat eu în X-ultare, după următorii nouă ani şi nouă 
stele prinse la guler, cu mintea mea cea cultivată? Oare 
amnezicele puteau anula cunoaşterea pe care o dobândisem? 
îmi doream eu să mi se întâmple aşa ceva?! Aş fi fost mai 
fericită atunci? A sosit şi luna a patra şi, odată cu ea, prima 
mea aniversare în postura de cobai şi ciudăţenie la 
Taemosan, dar mie primăvara nu mi-a provocat bucurie la fel 
ca tuturor celorlalţi. Curiozitatea mea e pe moarte - aşa i-am 
spus Profesorului Mephi într-o zi plăcută, în timpul unui 
seminariu despre Thomas Paine. Ţin minte că pe fereastra lui 
deschisă ajungeau până la noi ecourile unui meci de 
baseball. Mentorul meu mi-a spus că trebuia neapărat să 
identificăm sursa unei asemenea maladii - şi asta repede. I- 
am răspuns ceva de genul că lecturile nu înseamnă 
cunoaştere şi că, fără x-perienţă, cunoaşterea e ca mâncarea 
fără nutritive. 

„Tu trebuie să ieşi mai mult pe-afară“, a conchis 


— 286 — 





Atlasul Norilor 


Profesorul. 

— Afară, unde? Afară, la conferinţe? Afară, în perimetrul 
campusului? La întâlniri? 

— în prima zi a noua care a urmat, din ascensor a coborât 
în apartamentul meu un tânăr postabsolvent de la 
Unanimitate, pe nume Hae-Joo Im. Mi s-a adresat cu 
„Domnişoară Sonmi" şi mi-a x-plicat că Profesorul Mephi îl 
trimisese la mine, „ca să vă-nveselesc“. Şi, cum Profesorul 
Mephi avea drept de viaţă şi de moarte asupra viitorului său, 
iată că el se prezentase. „Asta a fost o glumă", a adăugat în 
grabă, după care m-a întrebat dacă-mi aduceam aminte de 
el. 

îmi aduceam. Părul negru şi-l tunsese scurt şi-l avea 
vopsit castaniu, iar sprâncenele erau când da - când nu, 
după cum şi le decolorase; dar îl recunoşteam pe fostul coleg 
de clasă al lui Boom-Sook, cel care venise cu vestea morţii lui 
Wing-027, de care se făcea vinovat Min-Sic. Vizitatorul şi-a 
rotit privirile peste spaţiul meu de locuit şi s-a declarat 
invidios: „Ehe, nici nu se compară cu bârlogul înghesuit al 
lui Boom-Sook Kim, nu-i aşa? E suficient spaţiu cât să- 
nghită tot apartamentul familiei mele". 

Am fost de acord cu el că apartamentul era, într-adevăr, 
mai mult decât spaţios. Apoi s-a lăsat o tăcere din ce în ce 
mai lungă. Hae-Joo Im s-a oferit să rămână în ascensor până 
când îi spuneam eu să plece. încă o dată, mi-am cerut scuze 
pentru lipsa mea de politeţe şi l-am invitat să intre. 

El şi-a scos didaşii, zicând: „Ba nu, eu îmi cer scuze 
pentru lipsa mea de politeţe. Când am o stare de nervozitate, 
vorbesc prea mult şi spun prostii. Uite, că iar m-apucă: pot 
să-ncerc şi eu şezlongul tău pe pernă magnetică?" 

I-am răspuns că da şi l-am întrebat de ce-i cream eu o 
stare de nervozitate. 

Fiindcă arătam ca oricare altă Sonmi din oricare 
dejunariu, mi-a x-plicat el, în schimb, dacă deschideam gura, 
parcă eram doctor în filosofie. După care, postabsolventul s-a 
aşezat picior peste picior pe şezlong şi s-a rotit cu el, cu o 


— 287 — 





David Mitchell 


figură plină de uimire, trecându-şi mâna prin câmpul 
magnetic. Mi-a mărturisit: „Aud o voce-n cap, care-mi spune: 
«Ţine minte, fata asta... adică, femeia asta... adică, această 
persoană e un reper în istoria scienţei. Prima elevată stabilă! 
Sau, mai degrabă, persoană elevată. Ai grijă cum vorbeşti, 
Im! Vezi să sune profund!» De-asta nu fac decât să... ăăă... 
dau din mine prostioare şi nimicuri“. 

L-am asigurat că mă simţeam, de cele mai multe ori, mai 
degrabă cobai decât reper istoric. 

Hae-Joo a ridicat din umeri şi mi-a mărturisit că-i spusese 
lui Profesorul că mie nu mi-ar fi stricat o seară de ieşit prin 
centru - şi mi-a fluturat prin faţa ochilor un Suflet-Inel. „Pe 
cheltuiala Unanimităţii! Şi fără limită. Cum vrei să te 
distrezi?" 

Eu habar n-aveam cum voiam să mă distrez. 

Hae-Joo m-a luat altfel: atunci, dacă vreau să mă relaxez, 
ce fac? 

Joc o partidă de Go, i-am spus eu. Cu toşiba. 

„Ca să te relaxezi?" s-a mirat el, nevenindu-i a crede. „Şi 
cine câştigă, tu sau toşiba?" 

Toşiba, i-am răspuns eu - altfel cum aş mai reuşi să-mi 
îmbunătăţesc jocul? 

Aşa, deci câştigătorii - a vrut să ştie Hae-Joo - sunt, de 
fapt, pierzători, pentru că nu învaţă nimic? Şi-atunci, 
pierzătorii ce sunt, câştigători? 

I-am spus că, dacă pierzătorii ajung să x-ploateze ceea ce 
învaţă de la adversarii lor câştigători, atunci da - pe termen 
lung, şi ei pot deveni câştigători. 

„Mamă Corpocraţie!" a exclamat Hae-Joo Im. „Hai să 
mergem în conurbe, să tocăm nişte dolari!" 

— Nu te-a iritat deloc? 

— La început, mă irita chiar foarte tare, dar îmi tot 
spuneam că pe el mi-1 recomandase Profesorul Mephi ca 
soluţie pentru starea mea proastă. în plus, Hae-Joo îmi 
făcuse complimentul de a mă numi „persoană". L-am 
întrebat şi eu ce făcea el, de obicei, în serile de ziua a noua, 


— 288 — 





Atlasul Norilor 


când nu era obligat să aibă grijă de cobaii de lux. 

Mi-a răspuns cu un zâmbet diplomatic, foarte discret, că 
oamenii din casta lui Mephi nu te obligă niciodată, ci doar 
sugerează. Eventual, mergea cu colegii de clasă la vreun 
dejunariu, la vreun bar sau, dacă avea noroc, mergea prin 
cluburi cu vreo fată. Cum eu nu-i eram colegă de clasă şi 
nici, propriu-zis, fată, mi-a propus o vizită la o galerie, unde 
să „gustăm din fructele oferite de Nea So Copros“. 

Nu s-ar fi simţit stânjenit, l-am întrebat eu, să fie văzut cu 
o Sonmi? Puteam să-mi pun o pălărie şi-o pelerină. 

Hae-Joo Im mi-a propus, ca alternativă, o barbă falsă de 
vrăjitor şi o pereche de coarne de ren. M-am scuzat - aşa 
ceva nu aveam. El a zâmbit, şi-a cerut scuze pentru o nouă 
glumă proastă şi mi-a spus că puteam să mă-mbrac în orice 
mă simţeam eu bine, dându-mi asigurări că-n mijlocul 
oraşului aş fi trecut mult mai neobservată decât într-o sală 
de conferinţe. Taxiul era deja în faţa clădirii, iar el se ducea 
să mă aştepte jos, în hol. 

— Nu aveai emoţii că plecai de la Taemosan? 

— Ba da, şi-ncă destule. Hae-Joo, însă, mi-a distras 
atenţia vorbindu-mi despre locurile prin care treceam. I-a 
spus şoferistului de taxi s-o ia pe la Memorialul Plutocraţilor 
înfrânţi, pe lângă Palatul Kyongbokkung, apoi pe bulevardul 
celor Nouă Mii de ReV. Şoferistul taxiului era un pursânge 
indian, care se pricepea să adulmece comenzile grase, 
achitate din conturi de cheltuieli. Ca din întâmplare, s-a găsit 
să comenteze: „Minunată seară pentru Seleno-Turn, 
domnule. Atât de seninăh Hae-Joo s-a arătat imediat perfect 
de acord cu el. Drumul numai serpentine urca tot mai sus, şi 
mai sus din ce în ce mai sus către vârful piramidei gigantice, 
pe deasupra tuturor acoperămintelor, mai sus de orice 
altceva, cu x-cepţia corpomonoliţilor. Ai fost vreodată în 
vârful Seleno-Turnului pe timp de noapte, Arhiviste? 

— Nu, nici măcar pe timp de zi. Noi, cetăţenii, în principiu, le 
lăsăm turiştilor Turnul. 


— 289 — 





David Mitchell 


— Ar trebui să mergi. De la nivelul 234, conurbea se vedea 
ca un covor de xenoane şi neoane, şi mişcare, şi carbodioxe, 
şi acoperăminte. Dacă n-ar fi fost domul de sticlă, mi-a spus 
Hae-Joo, vântul de la o asemenea înălţime ne-ar fi azvârlit 
direct pe orbită, ca pe nişte sateliţi. Mi-a arătat înspre diverse 
mogâldeţe şi puncte de reper; le văzusem, pe unele dintre ele, 
sau auzisem vorbindu-se despre ele la 3-D, despre altele - 
nu. Piaţa Chongmyo era ascunsă de-un monolit, în schimb 
stadionul ei azuriu se vedea. în seara aceea, sponsorul 
selenar era Corpo-Semin. Uriaşul proiector selenar de pe 
vârful muntelui Fuji turna ReV după ReV de la mare 
depărtare pe suprafaţa Lunii: roşii de mărimea unor 
bebeluşi, cuburi de conopidă cremoasă, rădăcini de lotus 
fără găuri. Baloane de vorbire se umflau din gura neobosită a 
Emblemului de la Corpo-Semin, care ne asigura că produsele 
lui erau sută la sută modificate genomic. 

în timp ce coboram, şoferistul taxiului, care era mai în 
vârstă, ne-a povestit despre copilăria lui într-o conurbe care 
se numea Mumbai, aflată undeva departe şi devenită acum 
zonă dezastrică, pe vremurile când Luna era mereu golaşă. 
Hae-Joo a zis că o Lună lipsită de ReV l-ar scoate din minţi. 

— La ce galerie v-aţi dus? 

— La Livada Wangshimni - parcă era o enciclopedie de 
consumabile! Ore-n şir am tot arătat cu degetul diverse 
produse, pentru ca Hae-Joo să-mi spună ce erau: măşti de 
bronz, supă instant de cuib de pasăre, jucării pentru 
fabricaţi, toiote aurii, filtre de aer, papiote de aţă rezistentă la 
acid, oracole de-ale Iubitului Preşedinte şi statuete cu 
Preşedintele Imanent, parfumuri cu praf de pietre preţioase, 
eşarfe din mătase perlată, hărţi în timp real, obiecte 
artizanale din zone dezastrice, viori programabile. Sau la 
farmacie: seturi de pilule pentru cancer, sida, alzheimer şi 
toxicare cu plumb; pentru corpolenţă, anorexie, calviţie, 
hirsuţenie, exuberanţă, apatie, mărci de chimirouă, 
medicamente pentru tratarea excesului de chimirouă. La un 
moment dat, a răsunat ora douăzeci şi unu şi noi nu 


— 290 — 





Atlasul Norilor 


trecuserăm nici măcar de prima incintă. Cum se mai 
înghesuiau consumatorii să cumpere, să cumpere, să 
cumpere! S-ar fi zis că pursângii erau ca nişte bureţi de 
aşteptări care atrăgeau bunuri şi servicii de la orice ofertant, 
dejunariu, bar, magazin - din orice colţişor. 

Hae-Joo m-a dus la o cafenea-platformă foarte şic, unde a 
comandat un polimer de nesă pentru el şi o apă pentru mine. 
Mi-a x-plicat că, după Normele înavuţirii, orice consumator 
trebuie să cheltuie o anumită cotă fixă de dolari lunar, în 
funcţie de casta căreia îi aparţine. Economisitul e o 
infracţiune anti-corpocratică. Asta ştiam deja, dar nu l-am 
întrerupt. Mi-a spus că mama lui se simţea intimidată de 
aceste galerii moderne, aşa că el, Hae-Joo, se descurca, de 
obicei, cu cota alocată. 

L-am rugat să-mi spună cum te simţeai când aveai familie. 

Postabsolventul a zâmbit şi s-a încruntat în acelaşi timp. 
Mi-a mărturisit: „E un rău necesar. Mama şi-a făcut o 
pasiune din a colecţiona tot felul de boli mărunte şi de 
tratamente prin care să te vindeci de ele. Tata lucrează la 
Ministerul de Statistică şi doarme în faţa 3-D-ului, cu capul 
vârât într-o găleată“. Ambii părinţi ai lui Hae-Joo Im erau 
progenituri întâmplătoare, mi-a mai spus el, care-şi 
vânduseră dreptul la al doilea copil din cota de naşteri, ca să- 
i asigure lui Hae-Joo o genomizare corespunzătoare. Ceea ce 
i-a permis lui să ţintească la cariera mult visată: încă din 
vremurile copilăriei, când se uita la orice disnei care-i cădea 
în mână, îşi făcuse o ambiţie din a se face Unanimitoman. Să 
dărâmi uşile cu piciorul şi să mai fii şi plătit pentru asta - 
lui, unul, i se părea o viaţă de vis. 

Am comentat că părinţii lui îl iubeau, probabil, foarte 
mult, dacă făcuseră un asemenea sacrificiu. Hae-Joo mi-a 
răspuns că doar pensia lor avea să fie reţinută din stipendiul 
lui. Apoi m-a întrebat dacă nu resimţisem ca pe un şoc 
seismic faptul de a fi fost dezrădăcinată de la „Tata Song“ şi 
transplantată în laboratoriul lui Boom-Sook. Oare nu-mi 
lipsea lumea pentru care fusesem genomizată? i-am răspuns 
că fabricaţii sunt orientaţi în aşa fel, încât să nu le lipsească 


— 291 — 





David Mitchell 


nimic. 

El m-a ispitit: oare nu mă elevasem eu deasupra orientării 
primite? 

I-am răspuns că nu-mi rămânea decât să mă gândesc la 
acest lucru. 

— Ai avut parte şi de x-perienţe negative, cum ar fi reacţii 
din partea consumatorilor din galerie? Vreau să zic, fiind o 
Sonmi în altă parte decât la „Tata Song“. 

— Nu. Erau mai multe feluri de fabricaţi acolo: cărători, 
slujitori, măturători - aşa că eu nu ieşeam prea mult în 
evidenţă. Numai că, la un moment dat, când Hae-Joo s-a dus 
la igienizator, s-a apropiat de mine o femeie roşcată, cu o 
mulţime de pistrui şi o piele tânără, dar care avea nişte ochi 
evident mai în vârstă, şi s-a scuzat că mă deranja: „Uite“ - 
mi-a spus -, „eu sunt observator pentru Media de modă. Poţi 
să-mi spui Lily. Şi stau de câtva timp şi te observ!" Apoi a 
adăugat, hlizindu-se: „Dar o femeie cu flerul tău, cu 
prescienţa ta, precis că se aşteaptă la aşa ceva, draga mea!" 

N-am ştiut ce să-i răspund. 

Mi-a spus că eram prima consumatoare pe care o văzuse 
până atunci care să-şi fi făcut un modelaj facial atât de reuşit 
după trăsăturile unui fabricat-servant bine-cunoscut. Castele 
jos-puse poate c-ar fi numit bravadă o asemenea declaraţie 
în materie de modă, mi-a mărturisit ea, sau poate c-ar fi 
considerat-o chiar anti-castă, dar ea, una, o numea dovadă 
de geniu. M-a întrebat dacă nu voiam să devin imaginea 
„unei reviste 3-D enervant de şic". Aş fi fost plătită până la 
Lună şi-napoi, puteam să fiu sigură, iar prietenii 
partenerului meu s-ar fi zgâriat pe ochi de gelozie. Fiindcă 
pentru noi, femeile, nu-i aşa, gelozia bărbaţilor e la fel ca 
dolarii în contul Sufletului. 

Am refuzat oferta, mulţumindu-i şi spunându-i că 
fabricaţii nu au parteneri. Interlocutoarea mea s-a prefăcut a 
râde la ceea ce a luat drept glumă şi mi-a cercetat fiecare 
contur al feţei. M-a implorat să-i spun la ce x-pert în modelaj 
facial mă dusesem. „Un artist de asemenea calibru - trebuie 


— 292 — 





Atlasul Norilor 


neapărat să-l cunosc. Ce miniaturist!“ 

Am lămurit-o că, după ce ieşisem din pântecuvă şi de la 
Orientare, viaţa mea se desfăşurase numai în spatele unei 
console de la „Tata Song“, aşa că nu-mi întâlnisem niciodată 
modelatorul facial. 

Auzind ce-i spuneam, jurnalista de modă a început să râdă 
sacadat şi oarecum vexată. 

— Adică, nu i-a venit să creadă că nu erai pursânge? 

— Mi-a dat cartea ei de vizită şi m-a îndemnat să mă mai 
gândesc, avertizându-mă că nu mă întâlneam zece zile pe 
decadiariu cu asemenea ocazii precum cea pe care mi-o 
oferise ea. 

Când am ajuns cu taxiul înapoi în faţa Unanimităţii, Hae- 
Joo Im mi-a cerut să-i spun pe numele mic de atunci înainte. 
Apelativul „Domnul Im“ îl făcea să se simtă ca şi cum ar fi 
fost la seminariu. La sfârşit de tot, m-a întrebat dacă în 
următoarea zi a noua eram din nou liberă. I-am spus că nu 
voiam să-l văd irosindu-şi timpul preţios numai dintr-o 
obligaţie profesorială, dar Hae-Joo m-a asigurat că-i făcuse 
plăcere compania mea. Foarte bine, i-am spus eu, atunci 
sunt de acord. 

— Aşa deci, x-cursia te-a ajutat să scapi de... sentimentul 
de ambetare? 

— într-un fel, da. M-a ajutat să înţeleg faptul că mediul în 
care-ţi duci x-istenţa e cheia propriei identităţi, dar şi că 
mediul de la „Tata Song“ era pentru mine o cheie pierdută. 
Mi-am dat seama că-mi doream să merg în vizită la fostul 
meu dejunariu, de sub Piaţa Chongmyo. N-aş fi putut să ofer 
o x-plicaţie propriu-zisă pentru această dorinţă, dar un 
impuls poate fi şi vag neînţeles, şi puternic. 

— Dar nu putea fi indicat pentru o servantă elevată să 
meargă în vizită la un dejunariu, nu-i aşa? 

— Nu pretind că era indicat, ci doar că era ceva necesar. Şi 
Hae-Joo se temea c-ar fi putut fi „scoase la iveală anumite 


— 293 — 





David Mitchell 


lucruri îngropate". I-am răspuns că prea mult îngropasem 
din mine însămi, aşa că, până la urmă, postabsolventul a 
fost de acord să mă însoţească, dar numai cu condiţia să 
merg deghizată în consumator. în prima seară de ziua a 
noua, m-a învăţat să-mi răsucesc părul în sus şi să-mi dau 
cu cosmetice pe faţă. Mi-am ascuns gulerul cu o eşarfă de 
mătase înfăşurată în jurul gâtului, iar în ascensor, în timp ce 
coboram să luăm taxiul, mi-a potrivit el ambre închise la 
culoare pe faţă. 

într-o seară aglomerată din luna a patra, Piaţa Chongmyo 
nu mai era ca un tunel vântos plin de gunoaie, cum o ţineam 
eu minte din ziua ieşirii mele la suprafaţă; era ca un 
caleidoscop în care se învârteau secvenţe de ReV, 
consumatori, sus-puşi şi pop-cântece. Statuia monumentală 
a Iubitului Preşedinte trona peste colcăiala supuşilor săi cu o 
x-presie deopotrivă înţeleaptă şi binevoitoare. Din marginea 
de sud-est a Pieţei porneau arcadele Tatei Song. Hae-Joo m-a 
luat de mână şi mi-a reamintit că ne puteam răzgândi în 
orice moment. Când ne-am aşezat la coadă la ascensor, mi-a 
strecurat un Suflet-Inel pe deget. 

— Pentru cazul în care u-aţifi despărţit unul de celălalt? 

— Pentru noroc, presupun eu. Hae-Joo avea o înclinaţie 
către superstiţii. în timp ce ascensorul cobora, am devenit 
foarte agitată. Deodată, s-au deschis uşile şi consumatorii 
flămânzi m-au luat pe sus şi m-au vărsat din ascensor în 
interiorul dejunariului. Cu toată busculada, am rămas 
interzisă când am văzut cât de înşelătoare puteau să-mi fie 
amintirile despre locul acela. 

— în ce sens? 

— Domul cel spaţios era, de fapt, atât de înghesuit! 
Splendidele lui culori galben şi roşu - atât de terne şi 
vulgare! Aerul sănătos de care-mi aminteam era o duhoare 
greţoasă, care m-a făcut să mă înec. După liniştea de pe 
muntele Taemosan, zgomotul din dejunariu semăna cu un 
nesfârşit foc de armă. Tata Song stătea pe Soclul lui şi ne 


— 294 — 





Atlasul Norilor 


saluta pe toţi. Am încercat să înghit, dar aveam gâtul uscat - 
eram convinsă că fostul meu Emblem nu putea să nu-şi 
blameze fiica rătăcitoare. 

Dar nu. în schimb, ne-a făcut cu ochiul, s-a tras de 
şireturile de la didaşi până în albastrul cerului, a strănutat, a 
făcut o tumbă şi a plonjat înapoi către propriul Soclu. Copiii 
hohoteau de râs. Mi-am dat seama că Tata Song era numai 
un joc de lumini. Cum de-mi inspirase pe vremuri atâta 
teamă şi respect o stupizenie de hologramă? 

Hae-Joo a plecat să caute o masă, în timp ce eu 
circumjuram Butucul. Surorile mele zâmbeau sub spoturile 
de lumină blândă de deasupra. Cât de neobosit lucrau! Am 
văzut câteva Yoone, am văzut-o şi pe Ma-Leu-Da-108, care se 
putea lăuda cu unsprezece stele prinse pe guler. La fosta 
mea consolă de pe latura de vest era o Sonmi proaspătă. 
Lângă ea era Kyelim-889, înlocuitoarea Yoonei. M-am aşezat 
la rând la consola ei şi, pe măsură ce mă apropiam, abia mai 
puteam să-mi stăpânesc nervozitatea. „Bună! Kyelim-889, la 
dispoziţia dumneavoastră! îţi lasă gura apă - magie curată la 
«Tata Song»! Da, doamnă! Ce v-ar face plăcere astăzi?" 

Am întrebat-o dacă mă ştia. 

Kyelim-889 mi-a servit o x-tra-porţie de zâmbet, ca să-şi 
mascheze încurcătura. 

Am întrebat-o dacă-şi amintea de Sonmi-451, o servantă 
care lucrase alături de ea şi care dispăruse într-o bună 
dimineaţă. 

Zâmbet sec: verbul a-şi aminti nu figurează în lexiconul 
servanţilor. 

„Bună! Kyelim-889, la dispoziţia dumneavoastră! îţi lasă 
gura apă - magie curată la «Tata Song»! Ce v-ar face plăcere 
astăzi?" 

Am întrebat-o: „Eşti fericită, Kyelim-889?" 

Plină de entuziasm, s-a luminat la faţă şi mi-a zâmbit 
încuviinţând din cap. Fericit e un cuvânt care figurează în 
Catehismul Doi: „Condiţia ca să ascult de Catehisme, Tata 
Song mă iubeşte; condiţia ca Tata Song să mă iubească, sunt 
fericită". 


— 295 — 





David Mitchell 


Am simţit o pornire crudă. Am întrebat-o pe acea Kyelim 
dacă nu voia să-şi ducă şi ea x-istenţa la fel ca pursângii. Să 
stea jos la mesele din dejunariu, în loc să le frece cu cârpa. 

Kyelim-889 voia cu disperare să-mi facă pe plac, aşa că 
mi-a spus: „Servanţii îmbibă Sirop!" 

Da, am insistat eu, dar nu voia să vadă şi ea cum era 
Afară? 

Servanţii nu merg Afară decât după Dodecastelarizare, mi- 
a spus ea. 

O fată dintre consumatori, cu degetele pline de inele de 
zinc şi unghiile tăiate în formă de pană de chitară, mi-a dat 
un cot: „Dacă nu te poţi abţine să râzi de nişte fabricaţi 
bătuţi în cap, vino într-o dimineaţă de ziua-ntâi, da? Eu 
trebuie să ajung la galerii înainte de stingere!" 

în mare grabă, i-am comandat lui Kyelim-889 suc de 
trandafiri şi gingii de rechin. Aş fi vrut să fie şi Hae-Joo lângă 
mine. Mă temeam ca nu cumva Suflet-Inelul să fie defect şi 
eu să-mi trădez identitatea. Aparatul a funcţionat, dar 
multele mele întrebări au avut darul să mă scoată în evidenţă 
ca provocatoare. „Democratizează-ţi fabricaţii tăi de-acasă, 
Aboliţionisto \“, mi-a strigat un bărbat, uitându-se urât la 
mine, în timp ce treceam cu tava pe lângă el. Alţi pursângi de 
la coadă îmi aruncau priviri îngrijorate, ca şi cum aş fi avut 
nu ştiu ce boală. 

Hae-Joo găsise o masă liberă în fostul meu sector. De câte 
zeci de mii de ori nu ştersesem eu suprafaţa aceea? Hae-Joo 
m-a întrebat, discret, dacă descoperisem ceva important. 

I-am şoptit: „Suntem sclavi aici, nimic altceva, timp de 
doisprezece ani". 

Postabsolventul de la Unanimitate s-a scărpinat după 
ureche şi a verificat dacă nu cumva trăgea cineva cu urechea 
- dar, după x-presia de pe chipul lui, se vedea că era de 
acord cu mine. S-a apucat să-şi soarbă sucul de trandafiri. 
Ne-am uitat la ReV timp de zece minute, fără să mai scoatem 
o vorbă. Un Comisar Djuche- ist, prezent la inaugurarea unui 
reactor nuclear mai nou şi mai sigur, zâmbea de parcă x- 
istenţa castei lui ar fi depins de acea instalaţie. Kyelim-889 a 


— 296 — 





Atlasul Norilor 


venit să golească masa de lângă noi; uitase deja discuţia cu 
mine. O fi fost Coeflntelul meu mai înalt, dar ea părea mai 
mulţumită decât mă simţeam eu. 

— Aşa deci, vizita pe care ai făcut-o la „Tata Song “ a fost 
un... rateu, nu-i aşa? Ai găsit acolo, cumva, „cheia“ eului tău 
elevat? 

— Da, poate c-a fost un rateu. Iar cheia - presupunând că 
x-ista aşa ceva - era una singură, şi anume că nu x-ista nicio 
cheie. La „Tata Song“ fusesem o sclavă; la Taemosan eram o 
sclavă privilegiată. Şi totuşi, s-a mai întâmplat ceva, în timp 
ce ne întorceam către ascensor. Am recunoscut-o pe Doamna 
Rhee: stătea şi lucra la toşiba ei. I-am spus numele cu voce 
tare. 

Femeia aceea imaculat chimirourată şi-a ridicat privirile, 
cu un zâmbet încurcat pe buzele voluptuos remodelate. „Am 
fost mai demult Doamna Rhee, acum sunt Doamna Ahn“, mi- 
a răspuns ea. „Fostul meu soţ s-a înecat anul trecut, în 
timpul unei partide de pescuit." 

I-am spus că era îngrozitor ce-mi spunea. 

Doamna Ahn s-a şters la ochi cu mâneca şi m-a întrebat 
dacă-1 cunoscusem bine pe fostul ei soţ. Cum e mai greu să 
minţi decât lasă de obicei să se înţeleagă pursângii, Doamna 
Ahn s-a văzut obligată să-şi repete întrebarea. 

Hae-Joo a intervenit şi i-a x-plicat în grabă, punând o 
mână pe umărul meu, că „Soţia mea a lucrat la 
corpostandardele de calitate înainte să ne căsătorim", apoi a 
precizat că Piaţa Chongmyo se afla în zona mea şi că 
Veghetorul Rhee fusese un x-emplu de corpoindivid. Doamna 
Ahn a devenit, însă, bănuitoare şi a întrebat când se 
întâmplau toate acestea, mai x-act. Aici am ştiut ce să-i 
răspund: „Când Asistent-şef era un consumator pe nume 
Cho". 

Zâmbetul ei parcă şi-a schimbat culoarea: „A, da, 
Asistentul Cho... A fost trimis pe undeva prin nord, aşa cred, 
ca să deprindă spiritul de echipă". 

Hae-Joo m-a luat de braţ şi a zis: „Aşa, deci: «Toţi la Tata 


— 297 — 





David Mitchell 


Song - Tata Song pentru toţi». Galeriile ne-aşteaptă, iubito! 
Iar Doamna Ahn se vede că n-are timp de pierdut“. 

Mai târziu, după ce ne-am întors în liniştea 
apartamentului meu, Hae-Joo mi-a făcut următorul 
compliment: „Dacă eu m-aş fi elevat de la servant la prodigiu 
în douăsprezece luni mari şi late, n-aş locui acum într-o 
sediu de oaspeţi la Facultatea de Unanimitate; aş fi gata 
internat într-un pavilion psiho pe undeva - zău, vorbesc 
serios. Aceste... dubii x-istenţiale prin care treci nu înseamnă 
altceva decât că eşti o fiinţă cu adevărat umană". 

L-am întrebat cum să fac să scap de ele. 

„Nu scapi de ele. Trăieşti cu ele, până-ţi trec." 

Am jucat Go până s-a dat stingerea. Hae-Joo a câştigat 
primul joc, eu - pe cel de-al doilea. 

— Câte asemenea x-cursii au avut loc? 

— în fiecare seară de ziua a noua, până la Ziua 
Corpocraţiei. Apropierea de el m-a făcut să-l stimez pe Hae- 
Joo, aşa că am ajuns curând să împărtăşesc opinia 
favorabilă a Profesorului Mephi în privinţa lui. Profesorul nu 
s-a interesat niciodată de plimbările noastre în timpul 
seminariilor; probabil că primea rapoarte de la protejatul lui, 
dar, în tot cazul, Mephi ţinea să-mi ofere măcar iluzia unei 
vieţi private. Treburile Comisariatului îi luau mai mult timp 
acum, aşa că îl vedeam numai când şi când. Testele de 
dimineaţă continuau şi ele: o procesiune întreagă de 
scientişti curtenitori, dar şterşi. 

Hae-Joo avea o aplecare de Unanimitoman către intrigile 
din campus. De la el am aflat că Taemosan nu era câtuşi de 
puţin un organism unitar, ci o aglomerare de triburi şi 
grupuri de interese aflate într-o continuă luptă unele cu 
altele, la fel ca Djuche- iştii. Facultatea de Unanimitate se 
bucura de o predominanţă mult hulită. „Secretele sunt ca 
nişte gloanţe fermecate" - aşa-i plăcea să spună lui Hae-Joo. 
Dar acea predominanţă x-plica şi de ce aplicatorii de 
programe de pregătire aveau prea puţini prieteni în x-teriorul 
facultăţii. Hae-Joo recunoştea că fetele aflate în căutare de 


— 298 — 





Atlasul Norilor 


soţi erau atrase de viitorul său statut, dar bărbaţii de vârsta 
lui evitau să meargă să bea împreună cu el. 

Arhiviste, ora mea de prezentare la Casa Luminii se 
apropie. Putem sări la ultima noapte pe care am petrecut-o în 
campus?! 

— Chiar te rog. 

— O pasiune de căpătâi a lui Hae-Joo era să se uite la 
disneiuri; şi unul dintre avantajele de a fi fost sub 
mentorizarea Profesorului Mephi era accesul la elementele 
interzise din arhivele securizate. 

— Acum te referi la samizdaturile Uniunii din Zonele 
Productive? 

— Nu. Mă refer la o zonă încă şi mai neagră - la trecut, la 
perioada dinaintea Răzmeriţelor. Pe vremurile acelea, 
disneiurile se numeau „filme“. Hae-Joo mi-a x-plicat că 
strămoşii dovediseră o măiestrie pe care 3-D-ul şi 
Corpocraţia o făcuseră de mult uitată. Cum singurele 
disneiuri pe care le văzusem vreodată erau pornoliculele lui 
Boom-Sook, eram nevoită să-l cred. în seara ultimei zi a 
noua din luna a şasea, Hae-Joo a venit cu cheia unei 
disneioteci din campus şi mi-a x-plicat că o studentă drăguţă 
de la Media voia neapărat să-i intre lui în graţii. Mi-a spus în 
şoaptă, pe un ton teatral: „Am pus mâna pe-un disc pe care 
e, vorbesc serios, unul dintre cele mai mari filme făcute 
vreodată de vreun regizor - din orice epocă". 

— Şi-anume? 

— Un picaresc intitulat Cumplitele încercări ale lui Timothy 
Cavendish, făcut înainte de întemeierea iubitei noastre Nea 
So Copros, într-o provincie a eurodemocraţiei, de mult 
devenită zonă dezastrică. Ai văzut vreodată un film care să 
dateze de la începutul secolului douăzeci şi unu, Arhiviste?! 

— Nu, slavă Corpocraţiei! Un Arhivist de nivelul opt n-ar 
căpăta nici în visele lui cele mai dulci autorizaţie pentru aşa 


— 299 — 





David Mitchell 


ceva. M-ar da afară şi dacă aş face o asemenea cerere şi sunt 
şocat să aud că până şi un postabsolvent al Unanimităţii are 
acces la un material atât de deviaţionist. 

— Chiar aşa? Mă rog, atitudinea Djuche- istă în privinţa 
informaţiei istorice e plină de inconsecvenţe. Pe de-o parte, 
dacă informaţia cu caracter istoric ar fi permisă, castele jos- 
puse ar căpăta acces la un tezaur de x-perienţă umană care 
ar rivaliza - şi uneori ar contrazice chiar - ce ne învaţă 
Media. Pe de altă parte, Corpocraţia îi dă fonduri şi 
Ministerului tău, al Arhivismului, a cărui menire e să creeze 
şi să păstreze o lobotecă istorică pentru vremurile viitoare. 

— Da, dar castele jos-puse n-au scienţă de x-istenţa 
noastră. 

— Cu x-cepţia celor condamnaţi să ajungă în Casa 
Luminii. 

— Chiar şi aşa, vremurile viitoare vor fi tot corpocratice. 
Corpocraţia nu e un sistem politic oarecare, care vine şi trece; 
Corpocraţia reprezintă ordinea naturală a lucrurilor şi e 
armonizată cu natura umană. Dar asta-i o digresiune. De ce 
ţinea Hae-Joo Im neapărat să-ţi arate acele Cumplite 
încercări ? 

— Poate că aşa fusese instruit de Profesorul Mephi. Poate 
că nu avusese niciun alt motiv, decât acela că-i plăcea lui 
disneiul respectiv. Indiferent de motivaţia lui, pe mine, una, 
m-a captivat. Trecutul e o lume deopotrivă indescriptibil de 
diferită şi, totuşi, în mod subtil, asemănătoare cu lumea care 
e Nea So Copros. Oamenii, pe vremurile acelea, se blegeau şi 
se urâţeau - n-aveau chimirouă. Pursângii în vârstă aşteptau 
să moară în închisori pentru senili - nu x-istau limite de 
viaţă dinainte fixate, nu x-ista eutanasiu. Dolarii circulau 
sub forma unor foiţe de hârtie şi singurele fiinţe fabricate 
erau câteva animale bolnăvicioase. Şi totuşi, Corpocraţia se 
găsea în stare emergentă şi castele sociale erau bine 
demarcate, după cantitatea de dolari şi - asta e ciudat - 
după cantitatea de melanină din piele. 


— 300 — 





Atlasul Norilor 


— îmi dau seama cât de curioasă erai... 

— în mod cert. Disneioteca pustie era un fel de cadru 
bântuit de toate acele peisaje de mult pierdute, ploioase. Pe 
ecran defilau nişte uriaşi, în lumina care ieşea ca din soare 
printr-o lentilă de pe vremurile când bunicul bunicului tău, 
Arhiviste, dădea din picioare în pântecul natural. Timpul e 
viteza cu care decade trecutul, dar cu ajutorul disneiurilor ai 
parte de câte o scurtă revenire a lui la viaţă. Cu clădirile 
acelea de mult prăbuşite, cu feţele acelea de mult ofilite. Par 
să spună: prezentul vostru e cu adevărat o iluzie, nu noi. 
Timp de cincizeci de minute, pentru prima oară de când mă 
elevasem, am uitat de mine însămi cu totul, cu desăvârşire. 

— Numai cincizeci de minute? 

— Toşiba de mână a lui Hae-Joo a zumzăit în timpul unei 
scene-cheie, în care hoţul de cărţi al cărui nume dădea şi 
titlul filmului suferea un fel de şoc: figura îi îngheţa 
contorsionată, deasupra unei farfurii cu mazăre. O voce 
panicată s-a auzit cum cârâia din toşiba de la mâna lui Hae- 
Joo: „Aici Xi-Li! Sunt chiar afară! Dă-mi drumul să intru! E o 
situaţie de criză!" Hae-Joo a apăsat pe cheia-telecom; o 
lumină în formă de evantai s-a revărsat peste locurile goale, 
când s-a deschis uşa disneiotecii. Un student s-a apropiat în 
fugă, cu faţa lucindu-i de sudoare, şi l-a salutat pe Hae-Joo. 
îi adusese veşti care aveau să-mi răvăşească mie viaţa. Mai 
precis, că vreo patruzeci-cincizeci de Aplicatori ai Legii 
luaseră cu asalt Facultatea de Unanimitate, îl arestaseră pe 
Profesorul Mephi şi acum ne căutau pe noi doi. Aveau ordine 
să pună mâna pe Hae-Joo Im ca să-l interogheze, iar pe mine 
să mă omoare pe loc. La ieşirile din campus fuseseră postaţi 
Aplicatori înarmaţi. 

— Mai ţii minte la ce te-ai gândit când ai auzit aceste 
lucruri? 

— Nu. Cred că nu mai gândeam. însoţitorul meu a dat 
brusc dovadă de o autoritate severă, pe care mi-am dat 


— 301 — 





David Mitchell 


seama că o presimţisem tot timpul. Şi-a scos rolexul, s-a 
uitat la el şi a întrebat dacă şi Dom’Chang fusese făcut 
prizonier. Xi-Li, mesagerul, i-a raportat că Dom’Chang 
aştepta în fordo-parcul subteran. Bărbatul pe care eu îl 
cunoscusem drept postabsolventul Hae-Joo Im s-a întors 
către mine ca şi cum şi-ar fi dat jos o mască - la fel ca nu 
ştiu ce actor de mult dispărut, care întruchipa un personaj 
conceput în urmă cu mai bine de un secol - şi mi-a spus: 
„Sonmi-451, eu nu sunt x-act cine ţi-am spus că sunt“. 


— 302 — 





Atlasul Norilor 


-oog^Ooo- 

VADU’ LU’ SLOOSHA, CU TO* CE 
MAI FUSĂ DUP-AIA 

-ooG^Ooo- 


— 303 — 





David Mitchell 


Jorjic-ăl Bătrân ş’cu mi’ ne ’crucişarăm drumurile d-atâtea 
ori, că nu le mai ţiu socoteala ş’pân-oi muri io cine ştie ce-o 
mai ’cerca dracu’ ăla colţo’ să-m’ facă... ’şa că daţi-m’ neşte 
oaie ş’vă spui cum a fos’ cân’ ne-ntâlnirăm prima oară. Da’ 
bucată grasă, bună, ’n sânge, nu ce-m’ daţ’ voi acolea, 
’scătură arsă... 

Frate-mio Adam ş’io ş’cu taica veneam ’napoi dă la târgu’ 
din Honokaa pă drumuri noroite, cu axu’ la car frân’ 
ş’bulendrele mizere. Tunericu’ să lăsa dăvreme, ’şa că 
tăbărârăm pă malu’ dă su’ dă la Vadu’ lu’ Sloosha, pen’ că 
Waipio râu’ să făcusă năvalnic zilele-alea dă la ploaia cu 
bulbuci ş’să umflasă dă la şuvoaiele dă primăvară. L-alde 
Sloosha era terenu’ sigur, chiar aşa mlăştinos cum e, şi-n 
lunca lu’ Waipio nime’ ş’nimi’ nu trăia dăcât u’ melion dă 
păsări, că d-aia nu ridicarăm cortu’ ş’nu trasărăm căruţa p- 
acolea, nimica. Taica mă trimisă pă mine să găsăsc vrascuri 
ş’lem’ dă fo’ cât ridica iei cortu’ - iei ş’cu frate-mio Adam. 

’Cuma io mă procopsisăm c-o leoarbă-n dos oribilă-n ziua 
aia, că mâncasăm o ’alcă dă javră vânată la Honokaa ş’stam 
pă ciuci într-un crâng dă cârpăn p-o râpă-n jos, cân’ deodat- 
aşa neşte ochi pă mine, ’i simţi’ io. 

— Care ieş’, mă? striga’ io, da’ ferigile dă ’năbuşea 
zgomotele mi-nghiţiră vocea. 

Oho, ’n ce gaură neagră te-ai vâră’, mă, băiete, auzii o voce 
’năbuşită-n ferigile-alea. 

— Zi, mă, cum îţ’ zice! zbiera’ io, da’ nu chiar atâ’ dă tare. 
Vez’ c-am şişu’ la mine, ’l am, să ştii! 

Taman deasupra la capu’ meu îm’ şopti cineva: Zi tu cum îţ’ 
zice, băiete, Zach’rg ăl Brav or’ Zach’ry ă’ Laş, a? 

Io mă uitai în su’ ş’ce să vezi, a? Ierea chiar Jorjic-ăl 
Bătrân cu crăcii-ncrucişaţ’ sus, p’un cârpăn putred, c-un 
rânjet şiret în ochii ăia ai lui nesătui. 


— 304 — 





Atlasul Norilor 


— Nu mă tem io dă tine! ’i striga’ io, cu toate că, s-o spui 
p-a dreaptă, aveam o voce dă s-auzea ca o beşină dă gâscă- 
ntr-o furtună. 

Iete-aşa tremuram pă dân’untru cân’ Jorjic-ăl Bătrân sări 
după crac-aia jos, ş’p-ormă ce să-ntâmplă? Nevăzu’ să făcu, 
iete-aşa, ’ntr-un vârtej dă ceaţă, păi da, pân spatele meu. Nu 
mai ierea nimic acolea... dăcât o păsăroaică grasă dă 
ciugulea după viermi ş’parcă să cerea jumulită ş’pusă la 
proţap! Ei, şi-mi zisă’ io că Zach’ry ăl Brav îl 'fruntaşă pă 
Jorjic-ăl Bătrân, păi da, şi-l gonisă la vânătoare dă alţii, mai 
laş’ ca mine. ’Ceam că să le spui ş’lu taica ş’lu Adam ce mai 
’ventură dată naibii ’vusăsăm io, da’ ie mai bine ş’frumos să 
depeni cu ceva d-ale gurii pân jur, ’şa c-uşor-uşor îm’ trăsăi 
nădragii-n sus ş’mă strecurai spre grăsan-aia cărnoasă cu 
pene... ş’sării la ia. 

Numa’ că păsăroaica-mi zbură pântre deş’te şi-m’ scăpă, 
da’ io n-aveam dă gân’ să renunţ, păi nu, o fugării în sus pă 
gârlă pân tufărişuri numa’ nuiele ş’ţepi, pântre crăci moarte 
dă prindea iarăş’ viaţă că ierea primăvară ş-alte alea, ş’ţepii- 
m’ zgâriau faţa oribil, da’ vedeţ’ voi c-aveam febra gonacului 
şi nu mai văzui că să rărea copacii, niş’ n-auzii cum vuia 
cascada Hiilawe nu dăparte, ş-asta până nu nemerii în 
luminişu’ cu balta ş’nu detei nas î’nas cu un păi’ dă cai. Da’ 
nu, nu cai d-ăia sălbatici, ăştia iereau cai ’brăcaţ’ în plătoş’ 
dă piele ’bumbate ş’pă Insul’ a Mare asta-nsemna dăcât un 
singur lucru, păi da - Kona. 

Zece-doişpe să fi fost, sălbatici d-ăia văpsiţi, care să 
ş’ridică ş’să-ntinsă după bice ş’ţăpoaie, răcnin’ la mine 
strigăte dă război d-a’ lor! Oho, ce-o mai lua’ io la picior 
’napoi pă defileu în jos, pă un’e venisăm, păi da - din vânător 
ajunsasăm vânat. Ăl mai apropia’ dântre Kona fugea după 
mine, ăilanţi să suia pă cai ş’să râdea ca dă mare distracţie. 
Ş’dacă-i adevăra’ că frica-ţ’ dă aripi, ie la fel d-adevăra’ că-ţ’ 
ş’ ’tunecă mintea, ’şa că io fugii ’napoi cătră taica. Dăcî’ nouă 
ani aveam ş’nu făcui dăcî’ să-m’ urmez istinctu’, fără să mă 
gândes’ pân’ la capăt ce să putea-ntâmpla. 

Da’ vorba-i că n-ajunsăi un’e ridicasă iei cortu’, c-al’fel nu 


— 305 — 





David Mitchell 


mai ieream io azi acilea să vă dăpăn vouă ce ş’cum. Cân’ să 
sar peste-o rădăcină răsucită - mi-o fi pus piedică Jorjic-ăl 
Bătrân mă ’piedicai ş’mă prăvălii într-o groapă, ’ntre frunze 
moarte, care m-ascunsă dă privirile la Kona ăia dă tropăia cu 
copitele pă deasupra mea. Ş-acolea rămăsăi ş-ascultai cum 
zbiera Kona ăia cân’ trecea pă la câteva braţe depărtare, 
pântre copaci... taman spre Vadu’ Iu’ Sloosha. Spre taica 
ş’spre-Adam. 

Mă strecurai vicleneşte şi-n grabă, dar ajunsăi târziu, păi 
da, mul’ prea târziu. Alde Kona-ncercuisă’ tabăra noastră, 
plesnin’ din bice. Taica-ş’ răsucea săcurea, iar frate-mio 
pusasă mâna pă suliţă, da’lde Kona să juca cu iei. Io mă oprii 
la buza luminişului, că vedeţ’ voi, mi să pişasă frica-n sânge 
ş’nu puteam să mai fac un pas ’nainte. Un bici făcu zvâc! 
ş’taica ş’cu-Adam căzur’ amândoi ş’rămasă pă nisip 
zvârcolindu-să ca neşte ţipari. Mai-marele Kona, o brut-a 
dracului, să dete jos după cal ş’s-apropie dă taica fleoşcăind 
pân băltoacele-alea, să-ntoarsă dă le zâmbi la fraţii lui 
văpsiţi, scoasă şişu’ dă la brâu şi-i tăiă gâtu’ Iu’ taica dă la 
ureche la ureche. 

Io nu văzusăm nicioda’ ceva mai roşu dăcâ’ dunga aia ca o 
panglică dă sânge dă la gâtu’ Iu’ taica. Mai-marele-ş’ linsă 
lama şişului dă sângele-ăla a’ Iu’ taica. 

Adam rămasă ’lemni’ cân’ văzu moartea - i să scursasă 
toată vlaga din iei. Altă brută văpsită-1 legă la mâni ş’la 
picioare şi-l ’zvârli pă frate-mio mai mare d-a latu’ şeii ca p- 
un sac dă barabule dulci. Ailanţi ne-ntoarsă’ tabăra cu 
fundu-n sus după vase dă fier ş-alte alea, iar ce nu luară cu 
iei făcură zob. Mai-marele să sui ’napoi pă cal ş’să-ntoarsă 
ş’să uită drept în ochii mei... ş’ochii ăia ai lui iereau ochii Iu’ 
Jorjic-ăl Bătrân, care parcă-mi ’cea mie: Zach’ry ă’ Laş, 
parcă-mi ’cea, tu te-ai născu’ să fii a’ meu, ’ţelegi tu? Ş-atun’ 
ce te mai lupţi cu mine? 

E, ş’io ce făcui să-i ară’ că nu-i aşa? Sării cumva să-i iau 
gâtu’ cu şişu’ la vreun Kona? Mă luai după iei ’napoi în 
tabăra lor, să-ncer’ să-l sca’ p-Adam d-acolea? Nu. Zach’ry ăl 
Brav dă nouă ani să strecură-ntr-o gaură ca dă şarpe, 


— 306 — 





Atlasul Norilor 


ascunsă-ntre frunze, ca să să smiorcăie ş’să să roage la So’mi 
să nu-1 prinz-ăia ş’pă iei ş’să-1 ia slugă la iei. Păi da, nimic 
al’ceva nu făcui. Ăhă, dac-o ’scultam io p-alde So’mi, m- 
apucam să scutur din cap a silă ş’mi-1 zdrobeam ca p-o 
ploşniţă. 

Taica zăcea tot acolea ş’să sucea dă colea-colea, ’n 
băltoacele-ălea sărate, cân’ mă strecura’ io ’napoi după ce 
căzusă noaptea. Că, vedeţ’ voi, că râu’ să domolisă d-acum 
ş Vremea să mai ’seninasă. Taica, dă mă bătusă ş’mă şutuisă, 
da’ mă ş’iubisă pân-atunş’. ’Lunecos ca peştele-ăl din 
peştere, greu ca vaca, rece ca piatra, strop dă sânge-n iei nu 
mai avea, că i-1 supsasă pă tot râu’ din iei. Nu putui să-l 
plâng atun’ ş-acolea cum să cuvenea, dălo’ nu putui, vedeţ’ 
voi, că prea mare ierea şocu’ ş’groaza pentru mine. ’Cuma, 
Vadu’ lu’ Sloosha ierea la şase-şapte mile bune dă Ţărmu’ cu 
Oase, ’şa că-i ridicai movila chiar acolea un’e ierea. Nu mai 
ştiam vorbele sfinte-a’ Stăreţii, dăcât atât: Dragă So’mi, carea 
ieşti pintre noi , întoarce, te rugăm, sufletu-ăsta iubit în 
pântecu’ văii. ’Şa că le ’săi ş’io, trecui peste Waipio râu’ 
ş’pornii ’nainte-mpungân’ bezna pădurii cu şişu’. 

O buhă-strigoi să stropşi la mine, cică: Ce te mai luptaşi, 
Zach ’ry ăl Brav! Io-i strigai păsăroiului să-ş’ tacă fleanca, da’ 
iei să stropşi mai dăparte: Că dacă nu, ce? ’Mi tragi una ş’mie 
cum le-o trăsăş’ l-alde Kona? Ai-ai-ai, aibi milă, dă dragu’ la 
puii mei! Sus î’ munţii Kohala, javrele dingo s’ăulea: Zach’rg- 
iii-ii frico-şiii-ii! La urmă ş’luna-ş’ ’nălţă chipu’, da’ o doamn- 
aşa rece ca ea nu ’să nimi’, păi nu? Niş’ n-avea dă ce, doar 
ştiam ce credea d-alde mine. Frate-mio Adam privea ş’iel tot 
luna aia, ş’numa’ dă la două-trei-patru mile d-acolea, da’ la 
cât puteam io să-l ajut, putea să fie ş’dincolea dă ’Onolulu a 
Mare. Mi să rupsă sufletu’ mine ş’plânsăi ş’plânsăi ş’plânsăi 
- păi da, ca un bebiluş chinui’ dă beşini. 

După ce mai făcui preţ d-o milă-n sus pă deal, ajunsăi 1- 
alde Clanu’ lu’ Abel ş’strigai după iei dă-i trezii. Fiu-su’ ăl 
mare a’ lu’ Abel, Isaak, ăla-mi dete drumu’nuntru ş’io le ’săi 
ce să-ntâmplasă la Vadu’ lu’ Sloosha, da’... le-oi fi zis io tot 
adevăru’? Iete că nu, că-nvelit în pledurile lu’ Abel şi-ncălzi’ 


— 307 — 






David Mitchell 


la foc ş’la jar, copilu’ Zach’ry minţi. Nu le ’săi cum îi dusasăm 
taman io p-alde Kona la tabăra lu’ taica, vedeţ’ voi, le ’săi 
dăcât atât, că io mă plecasăm la vâna’ d-o păsăroaică grasă-n 
tufişuri ş’cân’ mă-ntorsasăm... Taica ierea mort, Adam nu 
mai ierea şi-n noroaie peste to’ numa’ copite dă Kona. Nu 
putusăm face nimi’, nici atunş’, nici acu’. Zece Kona forţoş’ îl 
tăia ş’pă fratele lu’ Abel cum îl tăiasă ş’pă taica. 

Văd io după feţele voastre că mă-ntrebaţ’: Dă ce minţii? 

Păi, la cum le ’săi io lor, vedeţ’voi, nu ma’ ieream Zach’ry ăl 
Prost, niş’ Zach’ry ă’Laş, ieream dăcâ’ Zach’ry ăl Ş’cu noroc 
ş’fără. Minciunile ie ca vulturii lu’ Jorjic-ăl Bătrân dă să- 
nvârte-n cercuri sus pă cer ş’să uită-n jos după v’un bie’ 
suflet, vai dă mama lui, ca s’s-arunce pă iei ş’să-ş’ ’figă-n iei 
ghearele, şi-n noapte-aia, l-alde Clanu’ lu’ Abel, io ieream 
bietu’ sufletu-ăla, vai dă mama lui - păi, da. 

’Cuma, băi oamenilor, mă vedeţ’ ş’voi ce-amărâ’ cu faţa- 
ncreţită-s, ş-oftica-m’ roade bojocii, dă nu mai po’ să respir 
ca lumea, ş’n-o mai duc io multe ierni d-acuma-ncolea - las’, 
las’, că ştiu io. Ş’cân’ strig ’napoi peste mai bine dă patruzeş’ 
dă ani la ăl dă ieream io p-atunş’, Zach’ry dă nouă ani, şi-i 
zic: I-ascultă, ia! Să-ntâmplă ş-aşa pă lumea asta, să fii slab! 
Să-ntămplă să nu poţ’ face nimi’! ’Şa să ştii, că nu-i vina ta, ie 
vina la năuc-asta dă lume ş-asta ie! Da’ or’cât dă tare strig io, 
Zach’ry băiatu’ d-atunş’ nu m-aude ş’niş’ gân’ să m-auză vr- 
odat’. 

Limba dă capre-i un dar - or’ îl ai din ziua-n care vii pă 
lume, or’ nu-1 ai. Dacă-1 ai, caprele te-ascultă ce le zici; dacă 
nu-1 ai, te umple to’ dă noroaie ş’stă ş’să uită năpăsătoare 1- 
alde tine. Fiştecare zi-n zori le mulgeam pă doici şi-n cele mai 
multe din zile mânam turma toată pă la capătu’ Văii ’lepaio, 
pân Pasu’ Vertebrii, să pască pă Vârfu’ Kohala. Mânam 
ş’caprele Tuşii Bees, c-a’ lor ierea vo cinşpe-douăj’ dă capre, 
’şa c-aveam cinze’-şaizeş’ cu toatele să vă’ dă iele ş’să le-aju’ 
să fete ş’s-am grijă d-ăle dă să-mbolnăvea. Le iubeam, 
dobitoacele-alea toante, mai mul’ dăcâ’ mă iubeam pă mine. 
Cân’ bubuia ploaia, stăm ş’io dă mă făcea fleaşcă ş’le 


— 308 — 





Atlasul Norilor 


curăţăm pă iele dă ploşniţe; cân’ pârjolea soarele, mă coceam 
ş’io pă lângă iele dă mă făceam negru, iar cân’ ieream sus p- 
alde Kohala, uneori nu mai coboram ş’câte trei or’ patru nopţ’ 
la rân’, dăloc. Ş’trebuia să stai cu ochii beliţ’. Că javrele dingo 
s-aţinea pî’ munţ’ ş’mai ’cerca să-ţ’ dea cu ju’ la vr-un ied 
nou-născu’, dacă nu-i păzai cu ţăpoiu’. Cân’ ierea taic-a’ meu 
copil, dădea iama sălbaticii Mookini dân Leewar’ ş’plecau 
’napoi cu câte-o capră, două, da’ dup-ai’ alde Kona-i robiră 
pă Mookini toţ’ din sud şlocurile lor vechi din Hawi le 
năpădiră muşchii ş’goangele. Noi, căprarii, ’i ştiam pă munţii 
Kohala ca nimen’ alţii, ’scunzişurile ş’pâraiele ş’bântuielile, 
ştiam arbori dă piatră dă-i trecusă cu vederea vechii tăietori, 
ştiam una, două, trei clădite dă la Ăi-Bătrâni dă nimeni 
al’cineva nu le ştia dăcâ’ noi. 

Ăl dintâi bebiluş mi-1 vârâi în burta lu’ Jayjo dă l-alde 
Clanu’ lu’ Taie-Picioare sub un lămâi, într-o zi cu soare. 
’Dică, vreau să zi’ c-ăla-1 iei ie primu’ dă care ştiu io. Fetile să 
face tare secretoase ’că ie vorba dă cine ş’cân’ ş-alte alea. Io 
ieream dă doişpe ani ş’Jayjo ierea bucăţică tare bună ş’să 
râdea, iete-aşa ni să-nvârtea capetile ş’minţile-n iele dă ce ne 
iubeam unu’ p-altu’, păi da, ’şa ca voi ăia doi dă staţ’ acolea, 
’şa că cân’ Jayjo-ncepu dă să umflă ca pruna coaptă, 
’ncepurăm să vorbim dă căsnici’, c-adică să vină să stea ş’ia 
l-alde Clanu’ lu’ Bailey. Că noi aveam acolea, vedeţ’ voi, odăi 
goale o mulţime. Numa’ că lu’ Jayjo i să rupsă apele cu luni 
bune-nainte ş’Banjo veni ş’mă dusă la Taie-Picioare, un’e-o 
apucasă pă ia facerea. Bebiluşu’ veni pă lume-ndată după ce- 
ajunsăi ş’io la iei. 

Asta nu-i dălo’ dă râs, ce vă dăpăn io vouă acilea, da’ mă- 
ntrebarăţ’ care fu viaţa mea pă Insul’ a Mare şi-mi adusăi 
’minte dă toate astea dă vi le spui. Bebiluşu’ n-avea gură, 
dăloc n-avea, niş’ nări dă nas n-avea, ’şa că nu putea să 
respire ş’cân’ mama lu’ Jayjo-i tăie maţu’ cu şişu’, bietu’ dă 
iei ş’dete să moară. Niş’ ochii nu i să dăschisă, dăcât atâta că 
simţi mâna cald-a lu’ tacsu pă spate, să făcu vână’ la 
culoare, 'cremeni ş’muri. 


— 309 — 





David Mitchell 


Jayjo ş’ia ierea năduşită ş’albă ca ceara ş’mai că trăgea să 
moară. Muierile-m’ ’să mie să ies afară ş’să-i fa’ lo’ la ierbistă. 

’Şa că luai bebiluşu’ mort, îl băgai într-un sa’ dă lână şi-l 
dusăi la Ţărmu’ cu Oase. Ieream atâ’ d-abătu’, mă-ntrebam 
dacă Jayjo ierea cu sămânţa scârbită, dacă io ieream cu 
sămânţa scârbită or’ dac-aşa ierea norocu’ meu, o scârbă. 
Dimineaţa ierea liniştită pă sub tufele dă flori dă ceară, 
valurile să prăvălea ca neşte vaci bolnave pă plaje-n sus ş’să 
risipea. Să ridi’ movila pentru bebiluş nu-m’ luă cât îm’ luasă 
pentru taica. La Ţărmu’ cu Oase puţea-n aer algele ş’morţii 
dă putrezea, ş’oase vechi dă dămult ieşea dântre pietre, ’şa 
că nu te-aţineai p-acolo mai mul’ dăcât aveai treabă, doar 
dacă nu iereai cumva muscă or’ corb. 

Jayjo, ia, nu muri, nu, da’ niş’ nu să mai râsă niciodată ca 
’nainte, ca zăluda, ş’niş’ căsnici’ nu mai făcurăm, dălo’, că 
doar trebuia să ştii că din sămânţa ta să făcea bebiluşu’ fără 
cusur sau măcar p-aproape, păi da. Că dacă nu, cin’ să-ţ’ 
mai râcâie muşchiu’ dup-acoperi’ ş’cine să-ţ’ dea răboju’ c- 
ulei, să nu ţi-1 roază termitele cân’ mori? ’Şa că dacă dădeam 
peste-alde Jayjo la vro-ntrunire, vro târguială, ia-m’ ’cea: 
’Neaţa asta ere’ c-o să ploaie, nu? ş’io ’ceam: Păi da, păn’ la 
noapte to'plouă, zic io, ş’p-ormă ne vedeam d-ale noastre. Ia 
să căsnici c-un pielar din Valea Kane după vro trei ani, da’ io 
nu mă dusei la petrecania lor dă căsnicit. 

Băiat ierea. Bebiluşu’ nostru dă muri fără nume - fu băiat. 

Ăi-dân-Văi dăcât o sfânt-avea, dă să numea So’mi. 
Sălbaticii după Insul’ a Mare avea dă felu’ lor atâţia sfinţ’, că 
niş’ nu ştiai în care din iei s-arunci ţăpoiu’. în partea-ilantă, 
’n Hilo, să ruga ş’la So’mi dacă le venea lor bine, dar avea ş- 
alţ’ sfinţ’ acolea, sfinţ’-rechini, sfinţ’-vulcani, sfinţ’ dă grâu, 
sfinţ’ dă strănu’, sfinţ’ dă nej’ păroşi, păi da - dă ce vroiai un 
sfân’, alde Hilo-ţ’ ş’scotea unu’. Alde Kon’ avea un trib între’ 
dă sfinţ’ dă război ş’sfinţ’ dă cai ş-alte alea. Da’ la Ăi-dân-Văi 
sfinţii sălbatiş’ n-aveau ce căuta, dăloc, dăcî’ So’mi ierea 
sfânta lor adevărată. 

So’mi trăia pântre noi ş-avea grijă d-ăle Nouă-Văi- 


— 310 — 





Atlasul Norilor 


Tretăiate. Cele mai multe ori n-o vedeam, da’ uneori să mai 
arăta, ca o hoaşcă bătrână-ntr-un băţ, cu toate că io 
câteodat-o vedeam ca p-o fat-aşa, dă plutea-n lumină. So’mi-i 
ajuta p-ăi bolnavi, îţ’ repara norocu’ cân’ te lăsa ş’cân’ murea 
cât-unu dă treabă ş’civ’lizat dintr-Ăi-dân-Văi, So’mi-i lua 
sufletu’ mortului ş’i-1 ducea-napoi într-un pântec nu-şti’-un’e 
pân Văi. Uneori ne-aduceam aminte dă vieţile noastre 
denainte, alteori nu ne-aduceam, uneori So’mi-i ’cea lu’ 
Stăreţa, ’ntr-un vis, care cine fusasă, alteori nu-i ’cea... da’ 
noi toţ’ ştiam că-nto’deauna ne năşteam la loc to’ pântr-Ăi- 
dân-Văi, ’şa că moartea nu ne mai temeam dă ea, dăloc. 

Asta dacă nu-ţ’ găbjea sufletu’ Jorjic-ăl Bătrâ’ mai ’nainte. 
Vedeţ’ voi, dacă-n viaţă iereai ca bruta ş’numa’ dă tine-ţ’ păsa 
ş’te râdeai dă Civ’lizare or’ te lăsai atras dă Jorjic-ăl Bătrân la 
sălbăticii ş-alte alea, păi atun’ sufletu’ ţi să făcea colţuro’ 
ş’tăio’ ş’greu ca piatra. Ş’atuncea So’mi nu ţi-1 mai putea 
băga-n pântecu’ ăla. La oameni d-ăştia ticălo’ ş'nepăsători li 
să zicea- „mpietriţi“, ş’pentru Ăi-dân-Văi nu ierea soartă mai 
cumplită. 

Răbojaru’ ierea singura clădită după Ţărmu’ cu Oase, din 
Valea Kane to’ma’ până-n Valea Honokaa. Nu ’cea nime’ nimi’ 
să ne vâri acolo, da’ nime’ nu intra ’năuntru fără treabă, că ţi 
să scârbea norocu’ dacă tulburai ’tunericu-ăla ’coperi’ fără s- 
ai u’ motiv anume. Răboajele noastre, dă le ciopleam ş’le 
’struiam ş’le scriam cu vorbe, toată viaţa să păstra ’năuntru, 
acolo, după ce muream. Mii dă răboaje ierea pă rafturile-alea 
pă vremea mea, păi da, câte unu pentru fiecare om dân-Vale, 
ca mine, dă să născusă, trăisă ş’să născusă dî’ nou, dă cân’ 
i-adusasă Flota pă ’naintaşii noştri pă Insul’ a Mare, ca să-i 
scape dă Căderi. 

Prima dată cân’ intra’ io-n Răbojar ieream cu Adam ş’cu 
taica ş’Jonas, cân’ ieream dă şapte ani. Maica rămăsasă c-o 
scurgere dă boală după ce-o născusă pă Catkin, ş’taica ne 
dusa’ să ne rugăm dă So’mi s-o facă bine, că Răbojaru’ ierea 
loc sfân’, nu glumă, ş-acolo dă regulă So’mi te-asculta. 
’Năuntru, acolo, era ’tuneri’ ca-n apă. Mirose’ a ceară ş-a seu 


— 311 — 





David Mitchell 


dă lem’ dă tec ş-a vreme. Răboajele sta pă rafturi dă jos dă la 
podea până sus la ’coperi’ ş’habar n-am să spui câte iereau, 
păi da, că nu le numărai ca pă capre, da’-n to’ căzu’ vieţile 
trecute ierea mai mul’ dăcâ’ vieţile d-acu, la fel cum frunzele 
ie mai mul’ dăcî’ copacii. Vocea lu’ taica s-auzea pân ’tuneri’ 
ş’mie mi să părea cunoscută, da’ ş’ străină, cum să ruga iei 
acolo l-alde So’mi s-o vindece pă maica dă boală ş’să-i mai 
lase sufletu’ să-i stea-n corpu-ăla o vreme ş’mintea mea ş’io 
mă rugam la fel, cu toate că ştiam că pă mine mă-nsemnasă 
Jorjic-ăl Bătrân la Vadu’ lu’ Sloosha. Ş’p-orm-am auzit un fel 
dă vuiet pă dedesubtu’ tăcerii, parc-ar fi fos’ melioane dă 
şoapte pân apa oceanului, numa’ că nu ierea oceanu’, dăloc 
nu ierea - răboajele ierea, ş-aşa ştiurăm noi că So’mi ierea dă 
faţ’ acolo, ’năuntru, ş’ne-ascultasă. 

Maica nu muri. Lu So’mi, vedeţ’ voi, i să făcusă milă dă ia. 

A doua oară cân’ intra’ io-n Răbojar fu ’n Noaptea Visării. 
Cân’ s-aduna paişpe crestături pă răboj, asta-nsemna la noi, 
la Ăi-dân-Văi, că te făcusăş’ om în toată firea, ş’dormeai dă 
unu’ singur acolo ’năuntru-n Răbojar ş-alde So’mi-ţ’ trimitea 
o visare dă te ş’minunai. Unele fete visa cu cine să căsnicea, 
unii băieţ’ visa că cum avea iei să să dăscurce-n viaţă, alteori 
vedeai în visare neşte lucruri dă te duceai cu iele la Stăreţă 
ca să-ţ’ spuie ia ce ş’cum să pricepi. Cân’ ieşeam din Răbojar 
dă dimineaţă, să chema că ne făcusăm oameni ş’muieri. 

’Şa că la ’pus dă soare, mă băgai su’ pledu’ lu’ taica-n 
Răbojar şi’m’ pusăi capu’, dre’ pernă, pă răboju’ meu 
necioplit. Afară, pă Ţărmu’ cu Oase, vuia ş’şuiera ş’valurile 
să spărgea ş’făcea spume ş’io parc-auzii o buhă-strigoi. Da’ 
nu ierea nicio buhă-strigoi, dălo’ nu ierea, ci ierea ’şa, ca o 
trapă dă să căscasă chiar lângă mine, ş’de ia ’târna ’şa o 
frânghie dă să bălăbănea-n jos, spre lumea dă su’ pământ. 
Coboară pă frânghie, ’m’ ’să So’mi, ş’io coborâi pă frânghi-aia 
care ierea făcută din deş’te ş-închieturi dă mâini dă om, 
’pletite-ntre iele. Cân’ mă uitai în sus, văzui un foc dă cobora 
după mine din Răbojar, ş-o chircitură dă om îm’ ’să: Taie 
frânghia! Da’ mie-m’ fu frică s-o tai, fiin’ cădeam dac-o tăiam, 
păi da! 


— 312 — 





Atlasul Norilor 


P-ormă visai că ieream în camera Iu’ Jayjo şi-l ţineam în 
braţe pă bebiluşu’ meu dă să născusă ca o dihanie. Ş’iel 
dădea din picioruşe ş’să frichinea cum făcusă iei în ziu-aia. 
Ş’iarăş’ omu’ ăla chircit îm’ zisă: Repede, Zach’ry, taie-i lu’ 
bebiluşu-ăst-a’ tău o gură, ca să poa’ ş’iel să răsufle! Ş’io, 
cum stăm cu şişu’ mână, ’i crestai la băiatu’ meu o tăietură 
ca un zâmbet - parc-aş’ fi trecu’ şişu’ pân brânză. Ş-atunş’ 
ieşiră din iei vorbele ca din spuma sângelui: Taică, dă ce m- 
omorâşi? 

în ultimu’ vis, mergeam d-a lungu’ lu’ Waipio râu’ ş’pă 
parte-ailantă-1 vedeam p-alde Adam cum pescuia iei acolo 
fericit! Ş’io-i făceam sem’ cu mâna, da’ iei nu mă vedea, ’şa că 
io fugeam cât puteam io dă repede pân’ la un po’ dă nu ierea 
pă nicăieri în viaţ-adevărată, păi da - un po’ dă bronz ş’aur. 
Ei, ş’cân’ ajungeam io până lâng-Adam, mă lua cu hohote dă 
plâns, fin’că din iei nimi’ nu mai rămăsasă, dăcî’ neşte oase 
fărâmate-n cenuşă ş-un şerpişor mi’, c’argintu’ viu, dă să 
răsucea ş’dădea din coadă-n colb. 

Da’ şerpişoru’ ăla ierea lumina zorilor dă să strecura pă 
sub uşa dă la Răbojar. Io, cân’ ieşii d-acolo cu-astea trei 
visuri î’ mintea mea, d-a dreptu’ l-alde Stăreţa mă dusăi, 
trecân’ pân spuma valurilor după ţărm, pă un’e ţipenie dă 
om nu ierea. Stăreţa le dădea la păsările iei, în dos la 
şcolărie. M-ascultă cân’ îi povestii visele dă le-avusasăm ş’pă 
urmă-m’ zisă că iereau ca neşte prevestiri ’ţelepte ş’mă 
trimeasă s-o aştept în şcolărie pân’ să ruga ia l-alde So’mi să- 
i spuie ce-nsemna iele cu-adevărat. 

Camer-aia, ’n care să ţinea şcolăria, parc-avea ceva din 
grozăvia sfânt-a Zilelor dă Civ’lizare. Toate cărţile din toate 
ăle Nouă-Văi-Tretăiate să găsea pă rafturile-alea d-acolo, 
ş’chiar dacă iereau ca vai-dă-mama-lor ş’mânca’ dă viermi, 
to’ iereau cărţ’ cu vorbe dă ştienţă, păi da! Ierea ş-o minge d- 
aia mare cu lumea toată desenată pă ia. Da’ dacă lumea 
toată-i ca o minge mare, io p-atunş’ nu pricepeam - ş’nici azi 
nu pricep - cum dă nu cade oamenii după ia, ăia dă stă cu 
capu-n jos. Vedeţ’voi, io nu prea fusasăm bun la-nvăţătura 
dă la şcolărie, nu ca sor’mea Catkin, în to’cazu’, care putea s- 


— 313 — 






David Mitchell 


ajungă Stăreţă pân’la urmă, dacă lucrurile să-ntâmpla mai 
alTel. Ferestrele dă la şcolărie mai avea-n iele sticle, cari nu 
să spărsasă la Căderi. Da’ minune-a mai mare din toată 
şcolăria ierea ceasu’, păi da, singuru’ ceas dă mai mergea-n 
toate ăle Nouă-Văi-Tretăiate, ba chiar pă toată Insul’ a Mare, 
dacă nu-n toţ’ Ha-Vaii - ce ştiu io? Cân’ ieream io dă vârsta 
şcolării, mă temeam dă rotundu-ăla mare dă să mişca 
ş’ticăia-ntruna, că ’ceam că să uită la noi ş’ne judecă. Stăreţa 
ne-nvăţasă ce zicea limbile-alea, da’ io acu’ le uitai, dăcî’ fix 
ş’jumate mai ştiu ce-nseamnă. Ţiu minte cum ne zicea 
Stăreţa: Civ’lizare a cere timp, ş’dacă noi lăsăm să moară 
ceasu-ăsta, ş’timpu’ moare cu iei odată, ş-atunş’ cu’ mai 
aducem ’napoi Zilele dă Civ’lizare, cum iereau iele ’nainte dă 
Căderi? 

La fel stătui ş-în dimineaţ-aia ş’mă uitai cum ticăia ceasu’, 
până cân’ să-ntoarsă dă la cercetatu’ semnelor Stăreţa ş’s- 
aşeză ’naintea mea. îm’ ’să că Jorjic-ăl Bătrân tânjea după 
sufletu’ meu, ’şa că pusasă blăstem pă visurile mele, ca să le- 
ascundă-nţălesu’. Da’ So’mi-i vorbisă iei acolo şi-i ’sasă care 
iereau semnele ş’ce ’cea iele. Ş-acuma io vă spui ş’vouă 
semnele-alea ş’să faceţ’ bine să le ţineţ’ minte, fin’că numa’ 
dă iele ţine-ncotro să ’dreaptă to’ ce vă depăn io vou-aci. 

întâi: Măinile-ţ’ ard, ai grijă dă nu tăia funia. 

A’ doilea: Duşmanu-ţ’ doarme, vez’ dă nu-i lua gătu’. 

A’ treilea: Bronzu’ te arde, nu cumva să trecipodu’. 

Io ’săi că nu pricepeam iotă. Stăreţa-m’ ’să că nici ia nu 
pricepea, da’ că las’, că pricepeam io cân’ să ’tâmpla toate- 
alea d-adevăratelea, p-ormă-m’ dete un ou dă la o găină să-l 
mănân’ dă dimineaţă, cald aşa, ş’plin dă căcaţ’ cum ierea iei, 
ş’mă-nvăţă cum să-i su’ gălbenuşu’ cu-n pai. 

’Şa c-acuma să vă spui ş’dăspre Nav’a Mare a Preştienţilor, 
a? 

Nu, că Nava nu ierea nicio poveste cu ia - ierea tot atî’ d- 
adevărată cum sunt io ş’cum sunteţ’ ş’voi. Cu ochii-ăşti’ ai 
mei o văzui, ce să zic io, dă vro douăj’ dă ori, dacă nu mai 
multe. Nava trăgea-n Golfu’ Flotii dă două ori în fiecare an, 


— 314 — 





Atlasul Norilor 


pă la chinocţiile dă primăvară ş’toamnă, cân’ ziua, ’dică, 
ş’noaptea să făcea la fel dă lungi amândouă. Că, vedeţ’ voi, 
niciodată nu trăgea la ’şezările dă sălbatici, nu l-alde 
Honokaa, nu l-alde Hilo, nu l-alde Leeward. Vă-ntrebaţ’ dă 
ce? Fin’că numa’ la noi, la Ăi-dân-Văi, ierea dăstulă Civ’lizare 
pentru Preştienţi, păi da. Preştienţii nu voia să facă schimb 
cu neşte sălbatici dă credea că Nava lor ierea nu-ş’ce sfânt 
păsăroi, mare ş’alb. Dă culoarea cerului ierea Nav-aia, ’şa că 
n-o vedeai până n-ajungea chiar lângă ţărm. N-avea niş’ 
vâsle, niş’ pânze, dăloc, niş’ dă vî’ n-avea nevoie, niş’ dă 
curenţ’, fin’c-o mâna ’Gerimea dă la Ăi-Bătrâni. Ierea lungă 
Nava cât o insulă mai mică, ’naltă cât un deal aşa, nu prea 
’nalt, ş’ducea cu ia două-trei-pat’ sute dă oameni - sau poate 
vru’ melion. 

Cum să mişca? Pă un’ să ducea, cân’ pornea la drum? 
Cum dă scăpasă dă toate ’sploziile-ăle mari ş’dup-aia dă 
Căderi? Ce ştiu io, multe răspunsuri nu mi le dădusă nimen’ 
la toate-ntrebările, numa’ că io nu-s ca toţ’ ăilanţi dă spune 
poveşti - ce vă dapănă vouă Zach’ry nu-i făcătură. Tribu’ dă 
venea cu Nava să chema Preştienţ’ ş’d-acolo venea iei, dup-o 
insulă dă-i ’cea Insula Preştienţilor. Iar Insul-asta a 
Preştienţilor ierea mai mare dăcî’ Maui, mai mică dăcât Insul 
’a Mare, ş’ierea ’parte-departe, ’ncolo, spre zările nordului. 
Mai mul’ d-atî’ niş’ nu ştiu, niş’ nu vă spui. 

’Şa că Nava ’ncora la vro zece ’runcături dă piatră dă Capu’ 
Şcolării ş’dân prova Navii iete-aşa ieşea două bărcuţe, ca 
neşte viesp’ dă mici, ş’zburau peste spuma valurilor pân’ pă 
ţărm. Fiecare din iele ducea câte şase, câte op’ - ş’bărbaţ’, 
ş’femei. Ehe, mare minune ierea to’ ce-avea d-a face cu iei! 
Femeile după Navă ierea ş’iele to’ ca bărbaţii, vedeţ’voi, pen’ 
c-avea păru’ tuns, nu-mpletit cum îl are muierile d-aici, Ăle- 
dân-Văi, ş’ierea ş’mai aţoase, ş’mai tari. Toţ’ avea pielea 
netedă ş’sănătoasă, fără urmă dă scabie, da’ ierea toţ’ la faţă 
ca malţu-negri’ la copt ş’oameni ca ăia, dă semăna-ntre iei, 
pă toată Insul ’a Mare nu vez’ pă nicăieri. Ş’niş’ nu vorbea 
mai dălo’, Preştienţii ăia. Doi dântre iei rămânea pă ţărm dă 
păzea bărcile, ş’dacă-i ’trebai Cum îţ’zice, domnule? sau ’Cotro 


— 315 — 





David Mitchell 


vă-ndreptaţi, dom’şoară ? iei dăcî’ doar scutura din capete, ca 
cum ar fi vru’ să spună Nu-ţ’ răspun’ la nimic, aşa. Că nu mai 
’treba nimi. Ş’ierea ca o ’gerime dă nu ne lăsa să ne- 
apropiem. Să făcea parc-aeru mai gro’ ş’nu mai puteai face 
un pas ’nainte. Ş’te lua ş’c-o durere la cap, te năucea, ş- 
atunş’ nu te mai căpoşeai ş’basta. 

Schimbele să făcea la Comună. Preştienţii vorbea-n felu’ 
lor curios, nu aşa lălăi ş-împedeca’ d-alde Hilo, ci sec 
ş’sprinţar. Pân’ s-ajungă iei pă ţărm, să ş’dusasă vorba că 
venea ş’mai toate clanele dădusă deja fuga la Comună, c-o 
mulţime dă coşuri ’cărcate dă fructe, dă l’gume, dă vâna’ dă 
to’ felu’ ş-alte alea. A, da, ş’Preştienţii aducea cu iei neşte 
butoaie mari, anume ca s’ le umple cu apă curată din râu. Ne 
dădea-n schimb vase dă fier, mai bune dăcât alea dă să făcea 
pă Insul ’a Mare. Schimbele lor ierea cinstite ş’nu vorbea 
niciodată bolovănos, c-alde sălbaticii dă la Honokaa, ci 
vorbea cu politică, parc’ar fi tras o linie-ntre iei ş’tine ş-ar fi 
zis: Io te respec’pă tine prea dăstul, da ’ tu ş’cu mine nu s’tem 
neamuri, ’şa că tu să nu treci dă linia ’sta, bine? 

Păi da, că Preştienţii-mpusasă neşte reguli date naibii la 
schimbele cu-Ăi-dân-Văi. Nu dădea la schimb nicio sculă mai 
brează dăcî’ să găsea mai denainte pă Insul’ a Mare. D-o 
pildă, cân’ tăbărâr-alde Kona dă-1 omorâră pă taica, Ăi-dân- 
Văi făcur-adunare, dă să ’oţărî să să ridice o tabără mai 
încolo dă Clanu’ lu’ Abel, care să apere Calea Muliwaii, adică 
drumu’ nostru ăl mai mare dă ducea dă la Vadu’ lu’ Sloosha- 
ntr-ăle Nouă-Văi-Tretăiate ale noastre. Stăreţa le ceru la 
Preştienţ’ neşte arme mai acătării, ca să ne-apărăm cu iele d- 
alde Kona. Preştienţii ’să că nu. Stăreţa să rugă dă iei, mai că 
nu-i ’mploră. Da’ iei tot aşa ’să, nu, ş-aşa rămasă, că nu. 

Altă regulă d-a lor ierea că nu ne ’cea nouă nimi’, da’ nimi’ 
dăspre ce să găsea dă parte-ailantă a oceanului, niş’ măcar 
dă insula lor, a Preştienţilor, dăcî’ atî’, c-aşa-i ’cea. Napes dă 
l-alde Clanu’ lu’ Inouye le ’să că cică să-l ia ş’pă iei pă Nava 
lor, ş’cre’ c-atunş’ fu singura dată cân’ îi văzui pă toţ’ 
Preştienţii că să râdea. Mai-marele lor ’să că nu ş’nimen’ nu 
să miră. Niciodată nu-ncercam să-i facem să renunţe la 


— 316 — 





Atlasul Norilor 


regulile-astea, că ne făceam socoteala că pentru Civ’lizarea 
dă la noi ierea o cinste dă ne-o făcea iei cu schimbele-alea. 
Stăreţa-nto’deauna-i poftea să rămână la ospeţi’ la noi, da’ 
mai-marele-nto’deauna refuza cu politică. După numa’ un 
ceas, Nava iar pleca - primăvara-nspre răsărit, toamna-nspre 
nord. 

’Şa ierea cu vizitele-aste-a’ lor, în fiecare an, dă cân’ să ştia 
fiecare. Până cân’ m-am făcu’ io dă şaişpe ani, cân’ o femeie 
d-a Preştienţilor, dă-i ’cea Meronym, veni la clanu’ meu să-l 
vrăjească ş’nimi’ nu mai fu la fel - nici în viaţa mea, nici într- 
ăle Nouă-Văi-Tretăiate, dălo’ d-atunş’ ’nainte. 

Ei, ş-în parte-aia, ’n sus, dincolo dă Pasu’ Vertebrii, ierea o 
creastă dă-i ’cea Cuibu’ Lunii ş’d-acolo să vedea ăl mai bine 
toată Vântoasa, după pajiştile munţilor Kohala. într-o după- 
masă dă primăvară cu soare, pă cân’ mânam io caprele-n su’ 
spre Cuibu’ Lunii, zării Nava Preştienţilor cum s-apropia dă 
Golfu’ Flotii, ş’ce frumuseţe mai ierea ş-aia, cum să vedea d- 
acolo, dă sus, albastră ca oceanu’, că dacă nu te uitai ţintă la 
ia, niş’ n-o vedeai, niş’cum. Io ştiam c-ar fi trebui’ să mă du’ 
iute ca săgeata să fiu dă faţă la schimbe, da’ vedeţ’ voi, 
aveam ş’caprele ş’trebuia s-am grijă dă iele ş-alte alea, ş’p- 
ormă, pân-ajungeam io la Comună, precis că Preştienţii ar fi 
fos’ deja pă ducă, ’şa că stătui pă lo’ ş-îm’ văzui d-ale mele 
ş’dăcî’ mă uitai la Nava lor, mare minunea ’Gerimii, dă venea 
ş’pleca odată cu gâştele sălbatice ş’cu balenele. 

De, acuma ’devăru-i că nu dî’ motivu’ ăsta rămăsasăm io 
acolo, ăsta dă vi-1 ’săi, ci dă fapt ierea o fată pe nume Roza, 
dă venisă la cules dă frunze dă palila, ca să facă maică-sa 
doftorii din iele. Ş-aveam noi aşa un vino-ncoace unu pentru 
altu’, că parcă ne lua cu fierbinţeală, vedeţ’ voi, ş-în după- 
mas-aia, beţ’ cum ieream dă cântecu’ dă ciocârlie, io 
molfăiam la ţuţuroaiele iei ca neşte mango ş’la smochina iei 
coaptă dântre picioare ş’n-aş fi vrut să plec nicăieri d-acolo, 
ş-adevăru-i că niş’ Roza nu prea mai adunasă cine ştie ce 
frunze dă palila, păi da. Ehe, vă râdeţ’ voi ş’vă-nroşiţ’, ăştia 
mai tinerii, da’ pă vreme-aia ş’io ieream cum sunteţ’ voi 


— 317 — 





David Mitchell 


acuma. 

Seara, cân’ mă dusăi ş’io cu caprele dă le mânai acasă, 
maica parcă ’nebunisă ş’dădea dî’ mâini ş’să frichinea ca 
gâscanu’ ăla c-o singur-aripă ş’mă făcea pă mine ca toate 
alea, ’şa că numa’ dă l-alde Sussy putui ş’io să aflu ce vorbire 
să făcus-acolo. După schimbele dă la Comună, mai-marele 
Preştienţilor cerusă să vorbească-ntre patru ochi cu-alde 
Stăreţa. După ce trecu vreme dăstul dă lungă, Stăreţa ieşisă 
dă la ’tâlnirea aia şi-i chemasă pă toţ’ la ’dunăre. Toţ’ Ăi-dân- 
Văi du pân clanele-apropiate fură dă faţă, numa’ dă la noi 
nu, dă l-alde Clanu’ lu’ Bailey. Pen’ că, vedeţ’ voi, maica nu 
să dusasă nici ia la Comună. Ş-atunci adunarea să făcus’ 
atun’ ş-acolo, cu ăi dă iereau dă faţă. Mai-marele Preştienţilor 
vrea să facă o schimbă mai al fel anu-ăsta, ’sasă Stăreţa. O 
Navistă ’ce că vrea să rămână ş’să muncească-ntr-unu’ din 
clane o juma’ dă an, ca să-nveţe obiceiurile noastre, dăntr-ăle 
Nouă-Văi-’Tretăiate. Ca plată, mai-marele ’ce că plăteşte dă 
două ori mai mul’ dăcî’ schimbele dă le făcurăm azi. Plăşi, 
oale, crătiţi, vase dă fier - totu’ dă două ori. Voi găndiţi-vă ce 
mare onoare ne face ş’gândiţi-vă ş’ce puteam lua pă toate alea 
cân’ o fi iară târgu’ din Honokaa. Ei, ş’nu dură mult ş’toat- 
adunare-aia să pusasă pă strigat din toate gurile Uraaa! ’şa 
că Stăreţa n-avu ce face ş’le strigă-ntrebarea doua la toţ’ 
gălăgioşii ăia. Cine vrea s-o ia-n clanu ’ lui pă musafira 
noastră? Ehe, să fi văzut atunş’ cum le-ngheţă la toţ’ ura-n 
gâţ’! Toată lumea să trezi una-două c-un car dă scuze. Că n- 
avem dăstu’ loc. Că la noi tre’ să vină doi bebilu’, ş-atunş’ 
musafira n-o să poată dormi bine. Că Javrele dupân juru’ la 
clanu’ nostru e-n stare s-o sfâşie. Scârb’ aia jegoasă dă Volvo 
Rugini’ să trezi primu’ să vină cu soluţia. ’Ce: Da’ ce-ar fi să 
să ducă l-alde Clanu’ lu’ Bailey? Că, vedeţ’ voi, nici maica, 
nici io nu ieream dă faţă să turnăm repede apă rece peste 
focu’ ăsta dă paie, până nu să făcea vâlvătaie. ’Ce: Păi da, că 
iei are camere goale dă căn ’ muri taica Bailey! Ş-alde Bailey 
luaseră mai mul’ din Comună dăcî’ pus as ără la ultima recoltă, 
ieste? Ş-atunci aşa să cuvine, s-o ia la iei. Ş’p-orm-alde Bailey 
are ş’nevoie d-un ajutor la munci, ’şa că maica Bailey o să să 


— 318 — 





Atlasul Norilor 


bucure d-aşa ’jutor! Ş’iete-aşa rămasă bătută-n cuie vorbirea 
’dunării. 

Ş-acuma cine ierea gâscanu’ c-o singur-aripă? Cine al tu’ 
dăcî’ io? Păi, da! Ce mănâncă Preştienţii ş’ce bea? Doarme 
ş’iei to’ pă paie? Da’ oare iei doarme? Ş’cât - şase luni! Maica 
mă făcea-n toate felurile că nu mă dusasăm la schimbele cu- 
alde ăi după Navă, ş’chiar dacă ia, maica, ierea capu’ 
Clanului Iu’ Bailey, io ieream ăl mai bărbat din to’ clanu’ 
ş’cam aşa ierea, că io trebuia să fiu dă faţă. Zic: Iete, mă duc 
io l-alde Stareţa şi-i spui că nu putem noi s-o luăm aici pă 
Preştient-aia... cân’, ce să vezi, cioc, cioc, cioc la uşa noastră. 

Păi da, ierea chiar Stăreţa ş’cu Mylo, ’văţătoru’ iei dă la 
şcolărie, ş’venisă cu to’ cu Preştienta după iei. Ne fu limpede 
la toţ’ c-ăle Nouă-Văi-Tretăiate ne-adusasă nouă pă cap 
musafira lor, or’ că ne plăcea, or’ că nu ne plăcea, nu? Că 
doar nu mai puteam zice Hai, luaţi-o dăn loc! - ne făceam dă 
ruşine ’coperişu’ ş’ne scriam ruşine-aia pă răboaje. Navist-aia 
parcă-nghiţis’ oţăt, că numa’ ’Gerime-i ieşea pă gură cân’ 
vorbi ia prima, văzân’ că lu’ maica ş’mie ne mâncasă pisica 
limba, păi da. ’Ce: Bună seara, io mi-s Meronym ş’vă 
mulţumes’ că mă primiţ’ să locuies’ la voi cV timp voi sta în 
Văile voastre. Mylo să rânjea-n bătaie dă jo’, cu mutra lui dă 
broscoi, cân’ mă vedea pă mine-ncurca’, dă-mi venea să-l 
omor, nu alta. 

Sussy ş-adus-aminte prima dă purtarea dă gazdă ş’le ’să 
musafirilor să stea jos şi-l trimisă p-alde Jonas după dă bău’ 
ş’dă mâncare ş-alte alea. Meronym ’ce: Neamu’ meu are 
obiceiu ’ să le facă mici plocoane gazdelor la-nceputu ’ şederii, 
’şa că sper să nu vă supăraţ’... Ş’băgă mâna-ntr-o taşcă de-o 
adusasă cu ia ş’ne făcu nouă plocoane: maica primi o oal- 
arătoasă, care făcea vro cinci or’ şase scule dă lână la târgu’ 
din Honokaa, da’ ia, cu toate că rămăsasă fără grai, ’cepu să 
zi’ că nu putea primi aşa plocon scump, fin’că primirea dă 
oaspeţi ierea-nvăţătură dă l-alde So’mi, păi da, oaspeţii-i 
primeş’ fără plată, or’ nu-i primeş’ dăloc. Da’ Preştienta-i 
răspunsă că plocoanele-alea nu iereau plată, iereau dăcî’ 
mulţumiri dă ’nainte date pentru primirea generoasă, ’şa că 


— 319 — 





David Mitchell 


maica nu-i mai refuză oala ş-a doua oară, păi da. Alde Sussy 
ş’Catkin căpătară coliere dă sclipea ca stelele, tare frumoase 
ma’ ierea mărgelele-alea, iar Jonas primi o ’glindă pătrată- 
ntreagă ş’rămasă cu gura căscată, că ierea mai lucitoare dăcî’ 
toate cioburile dă le mai vedeai din cân’ în cân’. 

Mylo nu mai rânjea chiar ca broscoiu’, da’ mie toată treab- 
asta cu plocoanele nu-m’ plăcea dăloc, dăloc nu-m’ plăcea, 
că, vedeţ’ voi, venisă străin-asta şi-i cumpăra p-ai mei aşa, 
pă faţă, iar io niş’ nu vroiam s-auz. ’Şa că le ’săi la toţ’ că 
Navista putea să stea la noi în clan, da’ io n-aveam nevoie dă 
ploconu’ iei ş’cu-asta basta. 

Vorbele-astea le ’săi mai urî’ dăcî’ vroiam să le spui, 
ş’maica să uită la mine să mă taie, nu alta, da’ Meronym 
atâta ’să: Desigur, ’ţăleg - dă parcă io-i vorbisăm frumos 
ş’normal. 

Ei, ş-o turmă-ntreagă dă musafiri ’cepu să să-nşire la uşa 
clanului nostru şi’ noapte-aia, şi-ncă câteva nopţ’ dup-aia, 
din susu’ ş’dân josu’ ălor Nouă-Văi-Tretăiate, neamuri ş’de 
mai aproape, ş’de mai dăparte, ş’dân viaţa dă ’nainte, ş’pe 
jumate străini, oameni dă ne-ntâlneam cu iei dăcî’ la târguri, 
păi da, ere’ că nu mai rămăsasă nimeni, niş’ l-alde Mauka, 
niş’ l-alde Mormoni, dă nu venisă dă bătu la uşa noastră, ca 
să vadă iei cu ochii lor ce să vorbea-n stânga ş-în dreapta, că 
o Preştientă vie ş-adevărată sta l-alde Clanu’ lu’ Bailey. Ş’noi 
ce să facem, pă fiecare musafir trebuia să-l poftim ’năuntru, 
nu? Ca să caşte gur’ a mare mirare toţ’, că parcă So’mi însăş’ 
sta pă scaun la noi în bucătărie. Cu toate că nu ierea chiar 
aşa miraţ’ cî’ să uite să mai ’fulece dă-mâncarea noastră ş’să 
dea pă gâtân jos băutura noastră, n-aveţ’ voi grijă. Ş-în tim’ 
ce bea iei acolo, ani întrej’ dă-ntrebări dă ce ş’cum cu 
Preştienţii ş’cu marea minune-a lor dă Navă li să revărsa pă 
gură-n graba mare. 

Da’ curios iere-al’ceva. Nu ştiu io cum răspundea Meronym 
la-ntrebări, da’ răspunsurile iei nu-ţ’ alina dălo’ curiosu’, da’ 
dălo’-dălo’. Văr’mio Spensa dă la Clanu’ lu’ Cluny, dă pildă, 
o-ntrebă: Cum face Nava ta dă să mişcă? Iar Preştienta-i 


— 320 — 





Atlasul Norilor 


răspunsă: Are motoare cu fuziune. Ş’toată lumea dete din cap 
că parcă ierea toţ’ ca So’mi dă ’ţelepţ’: Aha, dac-are motoare 
cu fuziune, păi da. Nime’ nu să găsi să-ntrebe ce-i aia 
„motoare cu fuziune", că nu vroia să pară neşte sălbatici or’ 
proşti în faţa ’dunării. Stăreţa o rugă p-alde Meronym să ne¬ 
arate ş’nouă Insula Preştienţilor pă vro hart-a lumii, dar ia, 
Meronym, dăcât atât făcu, ne-arătă un pune’ pă hartă ş’ ’să: 
Aici. 

Un’e? ’ntrebarăm noi. Că, vedeţ’ voi, nu ierea nimic acolo, 
dăcî’ mare-albastră ş’io, unu, mă gândii că-ş’ bătea jo’ dă noi 
dă toţ’. 

Insula Preştienţilor nu să găsea pă nicio hartă făcută 
’nainte dă Căderi, ’să Meronym, pen’ că fondatorii Preştienţei 
o ţinusă-n secret. Ş’că ierea pă hărţile mai vechi, da, numa’ 
că nu pă harta Stăreţii. 

D-acu’ mai căpătasăm ş’io ceva curaj la vorbă ş-o-ntrebai 
pă musafira noastră ce treab-avea iei, Preştienţii, cu toată 
’Gerimea lor, dă vroia să-nveţe dă la noi ăştia, din ăle Nouă- 
Văi-Tretăiate. Ce puteam noi s-o-nvăţăm pă ia, care ia să nu 
ştie? La care Navista, Meronym, ’ce: Mintea care-nvaţă, aia-i 
minte cu viaţă. Ş-or’cum ar fi ea, ’Gerimea, ’i bună fin’că-i 
adevărată ’Gerime, or’ că-i ’Gerime veche, or’ că-i nouă, or’ că-i 
’Gerime-naltă, or’ că-i dă jos. Nimen’ al’cineva nu să prinsă ca 
mine dă ce otravă dă linguşire ierea-n vorbele iei, a naibii ce 
spioancă dibace ierea ş’cum să folosea ia dă neştiinţa noastră 
ca să-ş’ ascund-adevăratele intenţii, ’şa că io dă-ndată-m’ 
urmai prima-ntrebare cu alta ş’mai şi: Da’ voi, alde 
Preştienţii, n-aveţi voi a mai tare ş’mare ’Gerime din toată 
lume-asta? Ehe, cî’ dă viclean ş’aleasă vorbele dî’ nou: Avem 
ceva mai multă faţă dă triburile din Ha-Vai, da ’ mai puţină 
dăcât Ăi-Bătrăni denainte dă Căderi. Ieste? Nu spune mare 
lucru, ă? Voi ce ziceţ’? 

Dăcî’ trei răspunsuri pă faţ’, atâtea ţi’ minte că ne dete. 
Roşcatu’ dă l-alde Clanu’ lu’ Potter o-ntrebasă dă ce toţ’ Pre¬ 
ştienţii avea pielea neagră ca nucile dă coco’, că vorb-aia, 
niciodată nu văzusăm vreunu’ mai dăschis la piele or’ mai 
rozuliu să coboare după Nava lor. Meronym ’să că strămoşii 


— 321 — 





David Mitchell 


iei dă ’nainte dă Căderi îş’ schimbasă-n iei sămânţa ca să 
facă bebiluş’ cu pielea-nchisă ş’să-i apere-n felu’ ăsta dă 
boala dă scabie roşie, ş’dup-aia toţ’ bebiluşii bebiluşilor ălora 
tot aşa rămăsasă, din tată-n fiu, păi da, cum să-mulţesc 
iepurii dântr-unu-ntr-altu’. 

Napes dă l-alde Clanu’ lu’ Inouye o-ntrebasă dacă ierea 
căsnicită, că iete, iei ierea holtei ş-avea o livadă-ntreagă dă 
cocotier’ ş-o plantaţie dă smochin’ şlămâi, dăcât a’ lui. Toţ’ 
dă faţă să pusă pă râs; până ş’Meronym zâmbi. ’Să că fusasă 
căsnicită o dată, păi da, ş’c-avea ş-un fiu pă nume Anafi, dă 
trăia pă Insula Preştienţilor, da’ că bărba-su’ fusasă omorî’ 
dă sălbatici câţ’va ani mai ’nainte. ’Să că-i părea rău că 
scăpa pântre deş’te lămâile ş'smochinele, da’ că ierea prea 
bătrână ca să-ş’ mai caute bărbat, ’şa c-alde Napes scutură 
din cap dezamăgi’ ş’ ’să: Ehe, Navisto, ’m’ rupsăş’ inima, ’şa 
să ştii! 

Ş-atunş’, văr’mio Kobbery-ntrebă: Păi, căţ’ani ai? Că doar 
asta ierea ce ne frământa pă toţ’. Da’ nime’ nu s-aşteptă la 
răspunsu’ iei. Cin’zeci. Păi, da. ’Şa ’să ş’noi toţ’ rămăsasăm la 
fel dă miraţ’ cum rămăsasăţ’ ş’voi acum. Cin’zeci. Parcă ne 
străbătu pă toţ’ acolo, ’n bucătăria noastră, un fio’ rece, ca 
vântu’ cân’ să iscă ’şa, deodată. Să trăieş’ tu pân’ la cin’zeş’ 
dă ani, păi asta nu-i niş’ măcar minune mare, ie dă poveste 
ş’niş’ măcar nu-i fires’, nu? Păi, da’ cî’ dă mul’ trăiţ’ voi, alde 
Preştienţii? vru să ştie Melvil de-ai lu’ Bou-Negru. Meronym 
ridică din umeri. Şaizeci, şap’zeci... O-ho, da’ rămăsasăm toţ’ 
cu gurile căscate dă mirare! Noi, ăştia, dă regulă, pân’ la 
patruj’ dă a’ ne rugăm l’alde So’mi să ne scape dă durere ş’să 
ne renască dî’ nou într-al’ trup, la fel cum î’ iei gâtu’ la vro 
javră de-o iubeş’ ca să n-o vez’ cum boleşte ş’suferă. Numa’ 
unu fusasă, ’n toate ăle Nouă-Văi-Tretăiate, dă trăisă 
vrodată pân’ la cin’zeş’ dă ani, fără să să ia pielea după iei dă 
scabie d’a roşie, ş’niş’ nu murisă dă oftică-n piep’, da ăla 
fusasă Truman d-a’ Treilea, ş’to’ ştiam cum să târguisă iei 
într-o noapte cu-alde Jorjic-ăl Bătrân, cân’ afară sufla 
uraganu’, păi da - nărodu-ş’ vândusă sufletu’ pă câţ’va 
’mărâţ’ dă ani în plus. Ei, ş’ dup-asta să sparsă gaşca iete- 


— 322 — 





Atlasul Norilor 


aşa, una-două, ş’ oamenii plecară-n grup, ca s-aibă vreme să 
răsucească pă toate feţele ce să spusasă acolo, ş’toţ’ î’ 
şoptiră-ntre iei: Mulţumescu-i lu So’mi că nu vru’ să vină să 
stea-n clanu’ nostru. 

Io mă bucurai că musafira noastră dată naibii dă vicleană- 
i făcusă pă to’ să să dea c-un pas ’napoi ş’să plece făr’ să 
creadă ce le spusasă ia dăloc, da’ io to’ nu-nchisăi un ochi în 
noapte-aia, dă rău’ la toate ’sectele ş’păsările dă noapte 
ş’broscoii dă făcea ca toate alea, da’ ş’de rău’ la u’ nu-ş’ce 
plin dă mister, dă să frăsuia uşor-uşor pân clanu’ nostru, 
ş’lua câte-un ăla dă colo ş-îl punea ’napoi dâncolo - fin’că la 
nu-ş’ce ăsta plin dă mister îi ’cea Schimbare. 

k k k 

în prim’, a dou’, a treia ziuă, femei’ a Preştientă nu stătu o 
clipă, dăcî’ viermui pân clanu’ meu. Tre’ să recunos’ că nu să 
purtă ca regina-matc-a ’lbinelor, n-aşteptă să-i facă nime’ 
nimic. îi ajută lu’ Sussy la muls ş’pă maica la dăpăna’ ş’la 
tors lâna, ş’Jonas o dusă l-aduna’ dă ouă dă păsări, ş’p-alde 
Catkin o ascultă cum că ce făcusă ia la şcolărie, ş’p-ormă să 
dusă d-adusă apă, ş’sparsă lemne, ş’să dovedi că-nvăţa una- 
două. ’Cuma ’ţelegeţ’ ş’voi că gura târgului căşunasă pă ea, 
fin’că musafirii to’ venea să vadă mare minunea dă femeie dă 
cin’zeş’ dă ani, care nu-i dădeai niş’ douăşcinci. Ş’cine s- 
aştepta dă la ia să facă nu-ş’ce drăcării ş’vrăj’ rămasă cu 
buza umflată-n curân’, pen’ că ia nu făcu dăloc, da’ dăloc. 
Maicii nu-i mai fu frică d-alde Navista-ntr-o zi or’ două, ba 
chiar ’cepu să să facă prietenă cu ia ş’să să cocoşeas’ cu ia. 
’Ce: Musafira noastră Meronym în sus ş’Musafira noastră 
Meronym în jos - iete-aşa o ţinea dă dimineaţa până seara, 
ş’Sussy dă zece or’ mai rău dăcî’ ia. în schim’ Meronym dăcât 
îş’ vedea dă treburile iei, ş-atâta că seara s-aşeza la masa 
noastră ş’scria p-un fel dă hârtie-anume, păi da, mul’ mai 
bună dăcât a noastră. Ş’câ’ dă repede scria, numa’ că nu 
scria-n graiu’ nostru, ce scria-n altă vorbire, ce ştiu io? Că, 
vedeţ’ voi, mai să vorbea ş-alte graie-n Lumea Veche, nu 


— 323 — 





David Mitchell 


numa’-l nostru. Tuşă Meronym, o-ntreb-alde Catkin, dăspre 
ce scrii acolo? Da’ Preştienta-i ’cea dăcî’: Dăspre zilele mele, 
scumpa mea, scriu dăspre zilele mele. 

Mie dălo’ nu-mi plăcea vorb-ast-a iei, „scumpa mea“, c-o 
’cea to’ timpu-n clanu’ meu, ş’nu-mi plăcea niş’ că to’ venea 
bătrânii s-o vadă ş’s-o-ntrebe că să-i ’nveţe ia cum să 
trăiască iei mai mult. Da’ scrisu’ ăl-a’ iei dăspre Văile 
noastre, dă nu-1 pricepeam iotă nici unu dî’ noi, Ăi-dân-Văi, 
ăla mă ’grijora pă mine ăl mai tare. Ce iere-aia, ’Gerime, ierea 
’scodire, or’ îş’ vârâsă coada Jorjic-ăl Bătrân? 

Tr-o dimineaţă, că’ nu să ridicasă încă ceţurile ş’io to’ma 
’fârşisăm dă muls, musafira noastră mă rugă s-o iau cu mine 
la păscu’ caprele. Maica ’să imediat că da. Io nu ’săi dălo’ da, 
’săi cî’ putu’ io dă sec ş’scârbos: Păscutu dă capre nu-i dălo ’ 
’teresant la oameni cu-atâta ’Gerime ca tine. Meronym ’să cu 
multă politică: To’ ce fac Ăi-dăn-Văi mă ’teresează pă mine, 
jupân Zach’ry, da’ sigur că dacă tu nu vrei să stau io ş’să mă 
ui’ la tine cu’ munceşti, nu-i nicio supărare, numa’ spune-m’ 
direc’, cu cuvintele tale. Pricepurăţ’? Vorbele iei ca peştii ierea 
d-alunecoase, că iete-aşa te sucea, cin’ tu-i ’ceai că ba, ia 
cică pricepea că da. Ş’cu’ maica să uita la mine să mă-nghită 
ş-alta nu, ce să mai zic ş’io? ’Săi: Bine, sigur că da, vino. 

Cî’ mânarăm caprele-n sus pă calea spr’ Elepaio, nu ’săi 
nicio vorbă cu ia. Cân’ trecurăm pân faţa l-alde Clanu’ lu’ 
Cluny, un amic a’ meu, Gubbo’ Hogboy, strigă după mine: 
Bă, tu, Zach’ry! ca să schimbăm o vorbă unu’ cu altu’, da’ 
cân’ mă văzu cu-alde Meronym, să fâstâci ş’m’ ’să dăcât: Ai 
grijă pă un’e mergi, Zach’ry. Ah, ce-aş mai fi scăpat io dă 
femei-aia, ca să n-o mai car după mine, ’şa că mă stropşii 1- 
alde caprele din turmă ş’le ’săi: Ia nu mai lungiţi pasu’, da-r- 
ar boala-n voi! ş’m-apucai să le mân ş’mai tare, to’ sperând’ 
s-o fac să renunţe, numa’ că, vedeţ’ voi, o luarăm în sus pă la 
Pasu’ Vertebrii, da’ ia nu să lăsă, niş’ vorbă, niş’ măcar pă 
cărările pietroase dă la Cuibu’ Lunii. D-atuncea-nvăţa’ io că 
Preştienţii ie la fel dă rezistent’ ca păstorii dă capre. Dup-aia- 
m’ trecu pî’ minte că Meronym ştia la ce mă gândeam io ş’că 


— 324 — 





Atlasul Norilor 


să râdea dă mine-n sinea iei, ş-atunş’ nicio vorbă nu mai ’săi 
cu ia. 

Ş’ce făcu ia, mă ro’, cm’ ajunsăm la Cuibu’ Lunii? S-aşeză 
pă stânc-aia dă-i ’cea Deş’tu’ Mare, ş’scoasă un caiet ş’s- 
apucă să deseneză vedere-aia minunată dă să vede d-acolo. 
Ehe, ce mai ’Gerimea desenului avea ş’Meronym aia, nu po’ 
să nu recunosc! Pă hârtia iei acolo să făcură toate ăle Nouă- 
Văi-Tretăiate ş’coastele, ş’promontoriile, ş’suişurile, 
ş’coborâşurile, la fel d-adevărate ca ălea ’devăratele. Nu 
vroiam io să-i arăt că mă-nteresa ce făcea ia, da’ nu mă ştiam 
ţine deoparte. îi ’săi cum le ’cea la toate alea dă le desenasă 
ia pă hârtie ş’le scrisă numele-n dreptu’ la fiecare, până cân’ 
nu mai ştiai ce ierea, desen ori scris - aşa-i ’săi. Aşa ş’ie, ’să 
Meronym, ce făcurăm noi aici să cheamă hartă. 

Ei, ş-atunci auzii o crenguţă cum pocnisă-ntr-o pădure dă 
brazi în spatele nostru. Nu ierea vântu’ hoinar, niş’ vorbă, 
ierea precis un picior dă călcasă pă ia, da’ dacă ierea picior 
dă om, or’ copită, or’ gheară, asta nu mai ştiam spune. Alde 
Kona nu să urca iei pă munţii Kohala-n sus din câte ştiam 
io, da’ niş’ la Vadu’ lu’ Sloosha nu ştiusăm io să calce picior 
dă Kona, ieste? ’Şă că mă dusăi s-arunc o privire-n crângu’ 
ăla. Meronym ’să că să vină ş’ia cu mine, da’ io-i ’săi să stea- 
ntr-un loc. Să fi fos’ Jorjic-ăl Bătrân dă venisă ca să-m’ mai 
apese mie sufletu’ puţin? Sau vru’ Mookini pornit hai-hui să 
cate d-ale gurii? ’Şa că-m’ luai ţăpoiu’ ş’m-apropiai dă brazi, 
m-apropiai pă dăparte dă brazi. 

O găsii p-alde Roza călare p-un ciot gros, ’coperi ’ dă 
muşchi. Vă’ c-ai pă cineva nou cu care să vii p-aici, îm’ ’să ia 
cu politică, da-n ochii iei văzui o ură ca dă căţea dă javră 
dingo. 

Cine, aia? ’să ’ io, făcân’ semn cu deş’tu-n spate spre 
Meronym, care să uita la noi cum vorbeam. Tu n-auziş’ gura 
lumii, că Navist-aia-i mai bătrână ca cum ierea mamaia mea 
cân’ o renăscu alde So’mi? Nu fi tu geloasă pă ia, că nu-i ca 
tine, are-atăta ’Gerime-n capu ăl-a’ iei, că i să frânge gâtu’ sub 
iei. 

Adică io nu ştiu ce-i aia ’Gerime, ai? ’să Roza fără pi’ dă 


— 325 — 





David Mitchell 


politică d-acu’. 

Muierile-astea, ah, muierile! Cum să pricepe iele să-ţ’ 
găsească to’ ce-i mai rău în vorbele dă le spui ş’să-ţ’ dea cu 
iele peste ochi! Iete ce-m’ ’săş’ dă mă jigni! Ş’cum ieream io 
prosti’ la cap dă doru’ iei, îm’ făcui socoteala că s-o iau p-alde 
Roza d-a dreptu’, ca să-ş’ bage minţile-n cap. ’Săi: Ştii foarte 
bine că nu asta vrusăi să-ţ’ spui, fă, toanto ş’smucito! 

Numa’ că n-apucai să i le bag pă toate-n cap, că Roza-m’ 
trasă o smeche peste ochi atî’ dă tare, că mă trânti la pământ 
ş’căzui în falcă. ’Şa mă luasă pă nepregătite, că rămăsăi jos 
dă parcă ieream bebiluşu’ iei ş’mă scăpasă din braţe. Dusăi 
mâna la nas ş’mă trezii cu deş’tele roşii. Ei! ’să Roza ş’dup- 
aia: Păi da! Ş’ d-acu ’nainte po ’ să le ş’sugi până nu mai poţ’ 
pă caprele dă le mulgi, păstorule, da’pă mine ioc, mănca-ţ’-ar 
sufletu’ Jorjic-ăl Bătrân! To’ iubitu’ ş’giugiulitu’ nostru să 
făcusă praf ş’pulbere-ntr-o clipă cân’ Roza să-ntoarsă ş’să 
dusă, legănându-ş’ coşu’. 

Cân’ ieş’ abătu’ ş’ruşina’, tre’ să dai neapăra’ vina pă 
cineva, ş’io pă cine să dau vina c-o pierdusăm p-alde Roza, 
dăcî’ pă nenorocita dă Preştientă. în dimineaţ-aia, la Cuibu’ 
Lunii, mă ridicai dă jo’ ş’m’ strigai caprele ş’le mânai spre 
păşunea dă la Deş’tu’ Mare ş’niş’ măcar nu-m’ luai rămas- 
bun dă la Meronym. Ia îns-avusasă dăstulă ’Gerime-n ia dă 
mă lăsă-ntr-ale mele - probabil că-ş’ adusas-aminte dă fiu-su 
dă-1 lăsasă-n urmă, pe Insula Preştienţilor. 

Cân’ ajunsăi acasă, ’n sear-aia, pă maica ş’Sussy ş’Jonas îi 
găsii aşezaţ’ la masă. îm’ văzură nasu’ ş’să uitară unii la alţii 
cu-nţăles. Ce-ţ’ făcuş’ bă, frate-mio, cu bârna, hă? mă-ntreb- 
alde Jonas ş’toţi să râsă-ntre iei. Ce, ăsta? ’i răspunsă’ io 
una-două. Ce să fie, c-alunecai ş’căzui pă iei sus, la Cuibu’ 
Lunii! 

Sussy pufni pă nas: leş’ precis, frate Zach’rg, că nu căzuş’ 
cu bârna-n Cuibu’ Rozii? - ş’toţ’ trei ’cepură să să scuture dă 
râs ca neşte lilieci ’târnaţ’ dă crăci, ş’io mă-nroşii to’ la faţă 
dă ruşine ş’draci. Sussy cic-aflasă tărăşenia dă l-alde Wolt, 
văru’ lu’ Roza, care-i ’sasă lu’ Bejesus, cu care să ’tâlnisă ia, 


— 326 — 





Atlasul Norilor 


Sussy. Da’ io n-ascultam to’ pomelnicu’, niş’ vorbă, c-aveam 
treabă s-o blestem pă Meronym cu Jorjic-ăl Bătrân, şi-i to’ 
dădeam ’nainte, ş’bine că Preştienta nu venisă-n sear-aia la 
noi, la Clanu’ lu’ Bailey, ci să dusasă la Tuşa Bees un’e-nvăţa 
să ţeasă. 

’Şa că io coborâi pân’ la ocean ş’căscai gura la Doamna 
Luna, ca să mai uit d-amărăciunea dă mă ardea-n suflet. Ţi’ 
minte c-o ţestoa’ să târî-n sus pă plajă, ca să depună ouă-n 
nisip, ş’io mai-mai s-o iau în ţăpoi dă cum o văzui, numa’ ’şa, 
d-a’ naibii, dă ciudă, vedeţ’ voi, că dacă viaţa nu ierea dălo’ 
dreaptă cu mine, dă ce să fi fos’ c-un animal? Da’ cân’ îi 
văzui ochii, mi să părur-atî’ dă vechi ş’dă dămul’, că precis 
văzusără trecutu’ ochii ăia, păi da, ş-atunci o lăsai în pacea 
iei pă ţestoas-aia. P-ormă veniră ş-alde Gubboh ş’Kobbery cu 
planşele dă făcu’ pluta ş’s-apucară dă pluti’ pă valuri la 
lumina stelelor - ce mai frumuseţe dă plutitor ierea 
ş’Kobbery! - ş’mă chemară să fa’ ş’io pluta cu iei, da’ mie 
numa’ la bălăceală nu-m’ sta gândurile, nu, io aveam treburi 
mai urgente dă lămuri’ cu Stăreţa la şcolărie. ’Şa că mă dusăi 
direc’ la ia şi-i ’săi pă Iun’ ş’pă la’ to’ ce-m’ sta pă suflet. 

Stăreţa m-ascultă pân’ la capăt, da’ dă crezu’, nu crezu 
nicio iotă din to’ ce-i ’să’ io, ci să gândi că venisăm la ia c-o 
poveste trasă dă păr, ca să scape clanu’ meu dă găzduit o 
Preştientă. îi văzuş ’ Nava ş’văzuş’ ce vase dă fier ne dă 
ş’văzuş’ câtă ’Gerime ne-arată. Păi, dacă-ş’ făcea Preştienţii 
planuri să ne invadeaz’ ăle Nouă-Văi-’Tretăiate, tu chiar crezi, 
V mintea ta, că noi mai stăm acu’ iete-aici, să vorbim dă treab- 
asta? Adu-m’ dovez’ că Meronym plănuieşte să ne omoare pă 
toţ’ în somn, ş-atunci o să convoc o adunare. Da ’ dacă n-ai 
dovez ’, băiete, ţine-ţ’ gura! Că nu-i câtuş’ dă puţin politic s- 
aduci acuzaţii unui musafir atV dă preţios ca ăsta, Zach’ry, 
ş’niş’ lu’ taică-tu nu-i plăcea, dacă te-auzea. 

Stăreţa noastră niciodată nu-ş’ impunea părerile ’naintea 
nimănui, da-ţ’ dădeai ş’singur seama cân’ se chema că 
discuţia să-ncheiasă. Iar mie atunş’-m’ fu clar: ieream pă 
contu’ meu, păi da. Io, Zach’ry, contra la toţ’ Preştienţii. 


— 327 — 





David Mitchell 


Ei, ş’zilele veni ş’să dusă, ş’vara să-ncins-atâ’ dă tare, dă 
parcă ieşea aburi din toate alea. Io stăm cu ochii p-alde 
Meronym care să frăsuia-ncoace şi-ncolo pân toate ăle Nouă- 
Văi-Tretăiate ş’să ducea pă la oameni şi-i ’treba cum trăia-n 
clanurile lor, ce ş’până un’e ierea a’ lor, câţ’ din iei ştia să 
lupte ş’desena hărţi dă cum să putea pătrunde-n ăle Nouă- 
Văi-Tretăiate dî’ munţii Kohala. Pă unu’ ş-altu’ din oamenii 
mai bătrâni ş’mai ’ţelepţ’ ’cercai să-i tra’ dă limbă ca să-m’ 
spună iei cu vorbele lor: n-avusasără-ndoieli ş’temeri cân’ 
stătusă dă vorbă cu-alde Preştienta? Da’ cân’ io le vorbii lor 
dă invazie or’ d-atac, mă ţintui cu priviri şocate ş’mirate, că 
cum vorbeam io d-asemene-acuzaţii, ’şa că mă ruşinai ş’io şi- 
m’ ţinui gura, vedeţ’ voi, că nu vroiam să mă spurce gura 
lumii. Trebuia să mă prefă’ ceva mai împăca’ cu-alde 
Meronym, ca s-o mome’ să să lenevească ş’să mai lase să-i 
alunece masc-aia prietenoasă după faţă, că num-aşa puteam 
să vă’ ce planuri s-ascundea dă fap’ după masca iei ş’s-adun 
dovezile dă mi le cerusă Stăreţa ca să strâng-adunarea. 

N-aveam ce face, dăcî’ s-aştep’ ş’să fiu atent. Meronym să 
bucura pă bune dă foarte multă trecere. Muierile-i făcea to’ 
felu’ dă confidenţe, pen’ că ia, nu-i aşa, ierea din afară ş’nu 
s-apuca să le spuie secretele lor la babele clevetitoare. 
Stăreţa-i ceru să ’veţe artimetica ’Gerimii la şcolărie 
ş’Meronym ’să că da. Catkin ’să că ierea bună ’văţătoare, da’ 
că nu-i ’văţa dălo’ mai multă ’Gerime dăcî’ ştia să-i ’veţe 
ş’Stăreţa ş’ierea precisă, alde Catkin, că dacă vroia, putea să- 
i ’veţe ş’mai mul’ d-atât. Ş’câţ’va colegi de-ai lu’ Catkin s- 
apucară dă-ş’ vopsiră feţele ca s-arate ş’iei mai negri, ca 
Preştienta, da’ Meronym le ’să că nu-i mai ’văţa nimi’ dacă nu 
să curăţa la lo’, că ’Gerimea ş’Civ’lizarea n-are treabă dălo’ cu 
culoarea pielii, păi da. 

E, şi-ntr-o seară, pă verandă la clanu’ nostru, Meronym 
’cepu să ne-ntrebe dă răboaje. Ce ie răbojul, un lăcaş a’ 
sufletelor? Or’ o memorie comun-a chipurilor ş’neamurilor 
ş’vârstelor ş-alte alea? Or’ o rugăciune către So’mi? Or’ ie ca o 
piatră dă mormân ’ ’semnată-n viaţa dă faţă cu mesaje pentru 
viaţa dă urmează? Că, vedeţ’ voi, aşa ierea Preştienţii ăia, 


— 328 — 





Atlasul Norilor 


toată ziua numa’ dă ce ş’cum, nu le-ajungea dăloc să ştie că 
cutare lucru aşa ie ş’gata, să’ lase-n treaba lui. La fel dă 
scormonitori peste to’ ca ş-aci’ ’n Maui, nu? ’Nchiu Bees 
’cercă să ’splice, da’ să-ncurcă ş’p-ormă ’să că iei ierea precis 
ce ş’cum ierea cu răboajele, numa’ c-acuş’, iete, cân’ trebuia 
să ’splice, nu ştia cum. Tuşa Bees ’terveniia-n vorbă ş’ ’să că- 
n Răbojar să păstra la un loc trecutu’ ş’prezentu’ la toţ’ Ăi- 
dân-Văi. Nu mi să-ntâmpla mie prea de’ să pot citi gândurile 
cuiva, da’-n clip-aia parc-o ş’văzui pă Preştienta cum îş’ ’cea’ 
mintea iei: Oho, păi Răbojaru-ăsta tre ’ ne apăra ’ să-l vă ’ 
căn’va. Nu ’săi nimi’ cu voce tare, da’ pân’ să răsară soarele, 
mă strecurai până jos pă Ţărmu’ cu Oase ş’m-ascunsăi pă 
Stânca dă Su’. Că, vedeţ’ voi, ’şa-m’ făceam io socoteala, că 
dac-o prindeam p-alde străine-aia purtându-să-n scârbă cu 
răboajele noastre, or’, ş’mai bine, şterpelin’ vrunu’ din iele, 
atunş’ chiar că puteam să-i ’smuţes’ p-Ăi-dân-Văi mai 
bătrâni contra iei ş’să le dăschid ochii l-alde vecinii 
ş’neamurile mele dă ce planuri ş-alte alea-ş’ făcea cu- 
adevăra’ Preştienţii. 

’Şa că stătui ş-aşteptai acolo, pă Stânca dă Su’, ş’cât 
aşteptai mă gândii la câţ’ oameni nu-mbrâncisă Jorjic-ăl 
Bătrân după muchi-aia-n ’vălmăşagu’ dă spume dă sub ia. 
Ş’mai bătea ş’vântu-n dimineaţ-aia, păi da, ţi’ minte ca ş’cum 
fusasă ieri, ş’nisipu’ dă-1 ridica vântu’, ş’ierburile dă dune, 
şTufişurile dă ciulini dă le frământa vântu’, ş’spuma dă 
sărea-n sus cân’ să spărgea vrun val dă stânci. Io-m’ luasăm 
neşte turte cu ciuperş’ să mănân’ dă dimineaţă, da’ pân’ să le 
termin, pă cine zăres’ lungin’ pasu’ către Răbojar, dacă nu p- 
alde Meronym ş’Napes din Clanu’ lu’ Inouye? Să furiş- 
amândoi ş’vorbea-n şoaptă, ca hoţii! Oho, ce mi-o mai luă 
mintea la galop! Adică Napes o-nsoţea pă femeia străină? Să 
dădea mâna iei dreaptă? Da’ dacă-ş’ pusasă’ minte să’ ia 
locu’ Stăreţii în fruntea ălor Nouă-Văi-Tretăiate, după ce ne 
gones’ Preştienţii pă toţ’ Ăi-dân-Văi peste munţii Kohala ş’d- 
acolo-n ocean, cu toată ’Gerimea lor vicleană ş'trădătoare? 

Acuma, ie drept c-alde Napes avea un fel d-a fi aşa plăcu’, 
că toţ’ îl iubea, păi da, cum depăna el cu multe glume ş’cu 


— 329 — 





David Mitchell 


zâmbete ş-alte alea. Dacă io vorbeam pă limba caprelor, la fel 
ş’Napes - cum să zic io - vorbea pă limba oamenilor. Da’ nu 
po’ să te-ncrezi într-unu’ dă mânuieşte vorbele cu-atâta 
dibăcie cum să pricepea iei. Ş’deci Napes ş’Meronym intrară- 
n Răbojar cu pas apăsa’, ca dă cocoşel. Căţelu’ Py rămas- 
afară, un’e-i ’să Meronym să stea. 

Uşor ca briza dă vară intrai ş’io după iei. Napes pusasă 
deja piedică la uşă, ca să nu să-nchiză ş-să rămână iei acolo, 
’năuntru, fără lumină dă ziuă, ’şa că nu mai scârţâi nimi’ 
cân’ mă strecurai în vârfurile picioarelor în urma lor. Dă 
după rafturile-alea ’necate-n beznă pă care stă clădite 
răboajele-ăle mai vechi, l-auzii p-alde Napes cum vorbea-n 
şoaptă. Ehe, planuri ş'conspiraţii, ştiam io! M-apropiai dă iei 
ş’mai mul’, ca s-auz mai bine ce vorbea. 

Numa’ că Nape’ să lăuda cu bunică-su lu’ bunică-su, alde 
Truman - păi da, taman ăla, Truman d-a’ Treilea, dă care 
ş’azi să mai spune poveşti ş’pă Insul’ a Mare, ş’chiar ş-aci, pă 
Maui. Păi, dacă voi, ăştia mai tinerii, nu ştiţ’ cum vine dă să 
leagă treaba cu-alde Truma’ Napes, ie căzu’ să aflaţ’, ’şa c- 
aşezaţ’-vă comod, ’narmaţ’-vă cu răbdare ş’mai daţ’-m’ ş’mie 
din blestemat-aia dă iarbă. 

Truma’ Napes ierea ’cuperator pă vremuri, cân’ să mai 
găsea to’ felu’ dă maş’nării dă la Ăi-Bătrâni zobite pân cratere 
i’ş’colo. Ş-într-o dimineaţă, ce-i trecu lui pân cap: că poate c- 
Ăi-Bătrâni dosisă cine ştie ce maş’nării d-a’ lor, d-alea 
preţioasele, to’ma’-n vârfu’ lu’ Mauna Kea, ca să ş’le puie 
bine-acolo sus. Idee-asta i să umflă ş’să umflă’ mintea lu- 
alde Truman, până cân’ seara să hotărî să urce iei pă 
muntele-ăla ’fricoşător ş’să vadă cu ochii lui ce ş’cum, păi da, 
ş’ş’ pusă’ minte să plece chiar d-a doua zi. Muierea lui ’să: 
leş’ nebun, nu-i nimi’pă Mauna Kea, dăcî’ Jorjic-ăl Bătrân ş’cu 
templele lui ’conjurate dă zidur’ dă-ncintă. Ş’n-o să te lase iei 
pă tine să intri, dăcî’ dacă te vede c-ai ş’muri’ ş-a pus ie’ laba 
pă sufletu’ tău. Da’ Truman îi ’să muierii: Tu du’ dă te culcă, 
toantă bătrână ş’nebună ce ieş’, că nu-i nimica ’devăra’ din 
toate suprestiţiile-astea prosteşti. ’Şa că să culcă ş’să sculă 


— 330 — 





Atlasul Norilor 


ş’la crăpatu’ zorilor o ş’luă la picior către ieşirea din Valea 
Waipio. 

Trei zile-ntregi mearsă Truman ş’să căţără vitejeşte ş-avu 
to’ felu’ d-aventuri, dă n-am io vreme-acu’ să vi le spui vouă, 
da’-n to’ căzu’ trecu pân iele toatele cu bine ş’să trezi că 
urcasă pă muntele-ăla ’fricoşător ş’bântui’, cu vârfu’ nori, dă 
să ve’ dă oriş’un’ dă pă Insul’ a Mare - ş-atî’ dă sus urcasă, 
că iei nu mai vedea lumea dă ’dăsubt. în juru’ lui, dăcî’ 
cenuş’ ierea, niş’ fir dă iarbă ş-o mie ş-unu dă vântur’ bătea- 
ncoace ş-încolo dă parcă ierea neşte javre dingo turbate. Ei, 
ş’paşii-1 adusasă p-alde Truman în faţa unui zi’ dă fier 
uimitor dă ’nalt, mai ’nalt ş’dăcî’ copacii săcuia, ş’zidu-ăla 
’conjura to’ vârfu’ muntelui juru-prejuru’, mile ş’mile-ntregi. 
ŞTruma’ mearsă de-a lungu’ zidului ăluia toată ziua, to’ 
căutând o spărtură-n iei, că dă ’scalada’ pă dasupra or’ dă 
săpa’ pă dăsub’, niş’ vorbă. Ş’ia ghiciţ’ voi: peste ce dete iei 
cân’ mai ierea un ceas pân’ să ’nopta? Un om dă l-alde Hawi, 
păi da, cu capu’ ’coperi’ ca să s-apere dă vântur’, stân’ pă 
ciuci în dos’ unei stân’ ş’trăgân’ din pipă. Ş’Hawi ăla ierea tot 
’cuperator, ca ş’Truman, ş’să urcasă ş’iel pă Mauna Kea cu- 
acelaş’ gân’ ca şTruman, vă vine să credeţ’? Atâ’ dă pustiu 
ierea locu-ăla, că Truman ş’cu-alde Hawi să pusă d-acor’ să 
lucrează-mpreună ş’să-mpartă unu’ cu al tu’ ce maş’nării 
găsea frăţeşte, juma-juma. 

Ş’să vez’ ş’să nu crez’, da’ norocu’ lu’ Truman să schimbă 
chiar în clip-aia, păi da. Norii gro’ ş’negri să subţiară ş’s- 
albiră ş-o poartă d-oţel ca un ar’ dă cerc să dăsfăcu brusc în 
zidu-ăla dă-ncintă ş’scârţâi 'surzitor, da’-n to’ căzu’ să 
dăschisă Iar’ dă una singură. Pă poart-aia, Truma’ nu ştiu să 
spuie dacă fusasă ’Gerime or’ vrăj’torie, da’ rătăcitoru’ nostru 
zări o ’dunătură dă temple parcă străvezii, ’şa cum ’ce-n 
poveştile ve’ c-ar fi. Truma’ nu să temu dă iele, ’şa ’ce iei, 
dălo’ nu să temu, dăcî’ să linsă pă buze dă câte maş’nării ş- 
alte făcături dă la Ăi-Bătrâni, d-alea bunele dă to’, trebuia să 
fie-acolo, ’năuntru. îi trasă una peste umăr l-alde Hawi ş’-i 
’să: O-ho-ho, ne ’bogăţirăm, bă, tu, alde Hawi, mai rău ca regii 
ş’senatorii dinainte dă Căderi! Deşi mă gândes’ io că, dacă 


— 331 — 





David Mitchell 


şTruma’ Napes ierea to’ ca stră-stră-nepotu-su, ’n mintea 
lui-ş’ făcea deja planur’ dă cum să păstrează dăcî’ pentru iei 
toat-adunătura ce-o prăduia d-acolo. 

Da’ omu-ăla, Hawi, nu-i zâmbi dălo’, dălo’ nu-i zâmbi, ci-i 
vorbi aspru dă su, ’coperitoarea de-o avea pă cap. ’Să: Bă, tu, 
Ăl-dăn-Văi, în fine sosi ş’vremea somnului meu. 

Truma’ Napes nu ’ţăleasă despre ce vorbea. ’Să: Ce vorbă-i 
asta, că doar nu să culcă soarele pân-acu’. Ş’mie nu mi să 
făcu dă dormit, ce-i cu tine dă ţ’-ă somn? 

Da’ bărbatu-ăla, Hawi, să ridicasă ş’trecusă deja pân 
poart-aia ’tunecoasă. Truman tare să miră ş’strigă după iei: 
Nu-i vreme dă dormi’, bă, tu, alde Hawi! Ie vreme d-aduna’ ce 
maş'nării grozave lăsar-aci Ăi-Bătrăni! Ş’Truman să luă după 
tov’şu’ lui dă şi-l găsisă ş’trecu ş’iel pă tărâmu-ăla dă linişte. 
Juru-prejuru’ lui, dăcî’ stânci negre ş-răsucite, ’mprăştiate 
peste to’, ş-ceru’ negru ş’iel ş’ ’cărca’ dă nori. Omu’ celălal’ să 
prăbuşi-n genunchi ş’-ncepu să să roage. Lu’ Truman îi trec- 
un fio’ rece pân inimă, fin’că, vedeţ’ voi, o pală bruscă dă vân’ 
’gheţat îi luasă ’coperitoarea după cap l-alde Hawi dă sta 
’genunchiat. ŞTruman văzu că tov’şu’ lui ierea dă fap’ mor’ 
dă mul’, ierea un hoit, jumate oase dăzgolite, jumate carne 
rămasă pă iele, da’ care colcăia dă vierm’, ş’pal-aia bruscă dă 
vân’ ’gheţat fusasă mâna l-alde Jorjic-ăl Bătrân, păi da - că 
dracu’ sta chiar acolo, ’ntre iei, cu o lingu’ răsucită’ mână. Nu 
te simţiş’ tu singur ş’ ’durera’ p-afară, scumpu’ meu, ’să regele 
la toţ’ dracii către omu-ăla dă l-alde Hawi, să cutreier’ aşa 
pân lumea ălor vii cu sufletu-mpietri’ ş’tu deja mort? Dă ce nu 
răspunsăş’ mai dăvreme cân’ te chemai, ă? Om nătân’ ce iest’! 
Pă urmă, Jorjic-ăl Bătrân îş’ vârî lingur-aia răsucită-n 
găvanele omului-Hawi - da, da, chiar aşa - ş’-i scoasă p-acolo 
sufletu’, cu to’ cu restur’ din creier’ ş’i-1 zdrobi, păi da, i-1 
zdrobi-ntre colţii ca dă cal. Omu-Hawi să prăbuşi la pămân’ 
grămadă ş’să făcu deodată ş’iel o stâncă neagră ş'răsucită, ca 
toate ălelante dă zăcea ’prăştiate juru-prejuru’ zidului dă- 
ncintă. 

Jorjic-ăl Bătrân ’ghiţi sufletu’ omului-Hawi, să ştersă la 
bot, să băşi pă la do’ ş’-ncepu să ţopăie-n loc. Sufle’ dă 


— 332 — 




Atlasul Norilor 


sălbatic, aţos or’ cam acru, s-apucă-ndrăcitu’ să vorbească-n 
rime, tot apropiindu-se d-alde Truman. Ghindă murată or’ vin 
din cel acru. Truma’ nu-ş’ mai simţea mâinile ş’picioarele, păi 
da, atâ’ dă ’fricoşător ierea ce vedea iei ’naintea ochilor. Da’-n 
Văi V suflete pure ş’tar’, să topes’pă limbă ca mierea-n stupar. 
Suflarea dracului puţe’ a peşte ş-a băşină. ’Săş’ că vrei juma- 
juma, glăsui Jorjic-ăl Bătrân lingându-ş’ lingura sucită. Căn ’ 
vrei să-ţ’ iei jumatea, Truma’ Napes a’ Treilea dăn Valea 
Mormon - acuma or’ după ce mori? 

Cum-necum, Truman îş’ căpătă ’napoi mâinile ş’picioarele 
ş-o zbughi pă poart-aia ’tuneca’, dă nu nemeri să fugă mai 
repede, să 'piedică şi-ş’ dete drumu pă munte-n jos - dă 
dragu’ vieţii lui, nu-ş’ ’toarsă capu’ să să uite-n urmă niş’ 
măcar o dată. Cm’ ajunsă-n ăle Nouă-Văi-Tretăiate, toată 
lumea-ş’ căscă ochii mari căn’ îl văzu, încă denainte s-apuce 
iei să-ş’ povestească ’venturile. Că, vedeţ’ voi, Truman 
avusasă păru’ negru ca pana corbului ’nainte, iar acu’ i să 
făcusă alb ca spuma valurilor dă să sparge pă mal. Pân’ la 
ultimu’ fir din cap! 

’Cuma, voi n-aţ’ uita’ că io, Zach’ry, stăm ascuns pă după 
rafturi, ’n Răbojar, ş’-l ascultam p-alde Napes cum îi depăna 
poveste-aia veche ş’dă dămu’ la musafira mea nedorită 
Meronym ş’-i arăta răboajele neamurilor lui dântr-alte vieţi. 
Câtva timp o-nvăţă ce-nsemna ş’cum să folosea răboajele; pă 
urmă, ’să că trebuia să să ducă să-ntinză plăşile ş’plecă, iar 
Meronym rămas-acolo singură. Niş’ n-apucă iei bine să plece, 
că Preştienta ’să cu voce tare-n bezna Răbojarului: Ei, ş’ce 
părere-ţ’făcuş’ dă Truman, Zach’ry? 

Oho, da’ ce mă speriai, că niş’ nu visasăm io că ia ştia că 
stăm acolo ş’trăgeam c-urechea! Numa’ că ia nu-m’ vorbisă 
pă tonu’ c-ar fi vrut să să rî’ dă min’ or’ să mă facă dă ruşine, 
dălo’, că ierea prefăcută ş’-m’ vorbisă că parcă ia ş’cu mine 
păşisăm ’preună-n Răbojar. leş’ dă părere că povestea lu’ 
Truman ie doar aşa, o dăpănătură dă muiere bătrână 
ş’proastă? Or’ crez ’ c-are ş-un dram d-adevăr în ia? 

N-avea ro’ să mă prefă’ că nu ieream acolo, nu? Că doar 


— 333 — 





David Mitchell 


văzusăm că mă simţisă chiar ş-aşa, dacă stătusăm nemişcat. 
’Şa că mă ridicai ş’mă strecurai pântre rafturi ca să m- 
apropiu dă loc’ un’e sta Preştienta ş’desena răboju’. Mi să 
făcusără ochii ca dă cucuvea-n ’tunericu-ăla ş-acu-i vedeam 
bine faţa lu’ Meronym. ’Săi: Aci, ’n locu-ăsta, e sfânta 
sfintelor. Aci eş’ chiar in casa lu So’mi. Vroiam io ca vocea 
mea să fie mai fermă dăcî’ fusasă vrodată, da’ dă la trasu’ c- 
urechea mi să ’muiasă dă tot. Niciun străin dă locurile-astea 
n-are treabă să vin-aci să-ş’ văre nasu’ pântre răboajele 
noastre. 

Merony-m’ răspunsă pă ton politic, nu cum îi vorbisăm io: 
îm’ cerui permisiune dă la Stăreţa voastră să intru aci. Ia-m’ 
dete voie. Nu m-atinsăi dă niciun aV răboj, dăcî’ d-al clanului 
Napes. Ş’pentru asta-m’ dete voie-alde Napes. Rogu-te, ’splică- 
m’ de ce eş’ atî’ dă-nciudat, Zach’ry, că io vreau să pricep, da’ 
nu reuşes’. 

Păi, vedeţ’? A naibii Preştientă să gândea ia mai ’nainte la 
ce vroiai tu să-i spui, cân’ tu niş’ n-apucasăş’ să te gândeş’ ’n 
mintea ta. Poate c-o dusăş’ dă nas pă Stăreţa noastră, ’să’ io 
cî’ putui dă rece-n gla’ ş’de rău în priviri, ş’poate că ş’pă 
maica mea ş’pă clanu’ meu îi dusăş’ dă nas, ş’pă toţ’ din toate 
ăle Nouă-Văi-’Tretăiate, da’ pă mine-aşa să ştii că nu mă duş’ 
dă nas, câtuş’ dă puţin! Fin’că io ştiu că nu ne spui tot 
adevăru’l ’Cuma chiar c-o luasăm pă nepregătite - ş’ce bine 
mă simţi’ io atunş’ că nu mă mai ’scunsasăm ş’spusasăm pă 
faţă ce gândeam io’ mintea mea! 

Meronym parcă să ’cruntă: Despre ce nu vă spun io vouă 
tot adevăru’? Păi da, c-o băgasăm la idei, nu glumă, p-alde 
Regina ’Gerimii. 

Care-i motivu’, dă fa’, pentru care veniş’ aci să pui ’trebări 
despre locurile noastre? Să pui ’trebări despre felurile noastre? 
Să pui ’trebări despre noi? 

Meronym oftă ş’pusă ’napoi pă raft răboju’ lu’ Napes. Aci 
nu-i vorba dă ce-i adevărat numa’-mparte or’păde-a-ntregu’, 
Zach’ry. Ie vorba dă ce face bine or’ face rău, păi da. Ş-apoi 
’să ceva ce pă mine mă străpunsă ca un ţăpoi pân vintre: Da’ 
tu, Zach’ry, n-ai ş’tu vrun secre’ dă-l ţii numa’pentru tine ş’nu 


— 334 — 





Atlasul Norilor 


le spui „tot adevăru’“ la toţ’ ăilanţi? 

Io văzui negru ’naintea ochilor. Dă un’e să fi ştiut ia dă 
Vadu’ Iu’ Sloosha? Că doar trecus-atâţi-ani d-atunş’! Nu 
cumva Preştienţii ierea mână’ mână cu-alde Kona? Or’ poate- 
avea nu-ş’ce drăcărie dă ’Gerime de-a lor, dă putea scormoni 
cu ia dup-amintirile-ăle mai ascunse ş’mai adânci ’gropate’ 
mintea omului? Nu mai ’săi nimic. 

îţ’jur, Zach’ry, ’să Meronym, mă le’pă numele lu So’mi... 

Oho, da’ ce mai urlai atunş’, că străinii ş'sălbaticii niş’ 
măcar nu crede- n So’mi, ’şa că n-avea ia treabă să spurce 
numele lu So’mi cu limba iei! 

în schi’, Merony-m’ răspunsă calmă ş’-mpăciuitoare, ca- 
nto’deauna. ’Să că tare mul’ greşeam, tare dă to’. Că ia 
credea-n So’mi, ba chiar mai mul’ dăcî’ mine, da’ dac-aşa 
vroiam io, na, să lega pă numele fiului iei, Anafi. Pă norocu’ 
ş’pă viaţa lui să jura că nici unu din Preştienţ’ nu plănuia 
nimi’ rău în contra la Ăi-dân-Văi, cătuş’ dă puţin, ş’că iei, 
Preştienţii, avea mul’, mul ’ mai mul’ răspec’ dă neamu’ meu 
dăcî’ lăsam io să-m’ treacă pî’ minte. Ş’mi să jură că dacă 
putea să-m’ spună tot adevăru’, mi-1 spunea - numa’ că nu 
putea. 

Ş’p-ormă plecă, luându-ş’ cu ia victoria ’supra mea. 

Io mai rămăsăi acol-o vreme ş’mă uitai la răboju’ lu’ taica 
ş’cân’ îi văzui chipu’ cioplit în iei, parcă-1 ş’văzui cum zăcea 
junghiat în râu’ Waipio. Ş’ce mai lacrimi fierbinţ’ ’m’ ţâşniră 
- dă ruşine, dă milă. Io cică ieream ca’ dă familie, l-alde 
Clanu’ lu’ Bailey, cân’ io nu ieream în stare să vorbes’ mai 
apăsa’ dăcî’ mieluşălu’ ’fricoşa’, niş’ să mă dăscur’ mai cu 
spor dăcâ’ şoldanu’ prins în laţ. 

Adu-m’ dovez’, băiete, or’ dacă nu, ţine-ţ’ gura. Dă cân’ ’m’ 
răspunsasă Stareţa cu vorbele-astea, io nu mă mai gândeam, 
în or’ce momen’, dăcî’ cum să fa’ ros’ dă dovez’. Ş’dacă nu 
reuşeam să pu’ mâna pă dovezile-alea pă căi cî’ dă cât 
onorabile, asta ie, trebuia să fa’ cumva să le fur. Câteva zile 
dup-aia, toţ’ ai mei să dusasă l-alde Tuşa Bees, cu to’ cu 
Meronym, pen’ că trebuia s-o-nveţe să stupărească. Io mă- 


— 335 — 





David Mitchell 


ntorsăi cu caprele mai din vreme - păi da, că mai ierea ’ncă 
soarele peste Kohala - ş’mă strecurai în odaia musafirei 
noastre ş-acolo mă pusăi pă căuta’ sacu’ iei dă scule. Nu-m’ 
luă mul’, că Navista şi-l vârâsă pă su’ podea. ’Năuntru găsii 
neşte plocoane c-alea dă ni le dădusă la sosire, da’ ş’neşte 
maş’nării cu ceva ’Gerime-n iele. Câteva cutii-n care nu 
zornăia nimi’ dacă le scuturai, da’ niş’ capa’ n-avea, ’şa că nu 
le putui dăschide, o sculă dată naibii rău dă to’, dă niş’ nu 
ştiam ce ierea, numa’ c-aducea ca formă ş’ierea moale la 
pipăi’ ca ţurloiu’ dă capră, în schim’ ierea ca cenuşa la 
culoare ş’grea ca lava-mpietrită, p-ormă două pere’ dă cizme 
făcute la meserie ş’trei-patru cărţ’ cu desene şi ’semnări în 
limba lor secret-a Preştienţilor. Nu mi să păru nimi’ cunoscu’ 
din desenele-alea, nu le făcusă niş’ măcar pă Insul’ a Mare, 
nu, că ierea neşte plante ş’neşte păsări cu’ nu mai văzusăm 
niş’ măcar în visare, păi da. Ultimu’ lucru, însă, ierea 
ş’minune’ a mai mare. 

Un ou mare, dă culoare c-argintu’ ş’dă mărime că’ capu’ dă 
bebilu’, ş-avea neşte ’dâncituri ş’neşte semne pă iei dă ştiai 
un’e trebuia să-ţ’ pui deş’tele. La greutate niş’ nu să simţea 
ş’mai mul’ d-atâ’, că niş’ nu să rostogolea. Ştiu ş’io că sun- 
aiurea, da’ câte poveş’ nu să mai spune d-Ăi-Bătrâni ş’toată 
’Gerimea lor, ş’dă casele zburătoare, ş’dă bebiluşii crescuţ’ 
pân sticle, ş’dă poze-n care vez’ cum îţ’ trece pân faţa ochilor 
lumea-ntreagă, ş’nici-alea n-are nicio noimă, da’ fin’c-aşa 
ierea, ş’oamenii le deapăn-aşa cum ierea, ş'cărţile vechi le 
spune pă bune. ’Şa că io luai ou-ăla c-argintu-n mâinile 
mele-amândouă ş’iel ’cepu să bâzâie ş’să lucească, dă parcă 
ierea viu, păi da. Io’ lăsai jos val-vârte’ ş’ou ’ndat-amuţi. Nu 
ştiu ce ierea dă băga viaţă-n ou-ăla - poate căldura dă la 
mâinile mele. 

Da’ mă făcus-atâ’ dă curios, că’ luai dî’ nou î’ mâini, ş’ou 
’cepu să vibrează ş’să ’călzi până cân’ ieşi din iei ş’să ridică-n 
sus o fată ca o vedenie! Păi da, că asta ş’ierea, o vedenie dă 
fată chiar dasupra oului, să vede-aşa cu’ mă vedeţ’ voi pă 
mine acum ş-aci. Dăcî’ capu’ ş’gâtu’ i să vedea plutin’ pă 
dasupra oului, ca ş’cum să reflectă luna-n apă noaptea, 


— 336 — 





Atlasul Norilor 


ş’mai ş’vorbea! Io chiar că mă speriai ş’-m’ luai mâinile după 
ou-ăla c-argintu’, da’ vedenia dă fată rămas-acolo, nu mai 
dispăru. 

Vre’ să şti’ ce făcea? Nimi’ nu făcea, dăcî’ vorbea ş’vorbea- 
ntruna, iete-aşa cum vă vorbes’ io vouă. Da’ nu vorbea ş’ia 
dălo’ cum vorbeşte omu’ cân’ deapăn-o poveste, nu, ia vorbea 
pă limba la Ăi-Bătrâni ş’dălo’ nu ’terpreta ce vorbea - dăcî’ 
răspundea la ’trebările dă i le punea o voce moale dă bărba’, 
da’ nu şt’ io cine ierea bărbatu-ăla, că nu i să vedea chipu’. 
Ş’dă fiecare vorbă d-o pricepeam ş’io, ’cea vro cinci or’ şase 
altele dă nu le mai pricepeam. Fat-aia ca vedenia-ş’ ţinea 
buzele strânse-ntr-un zâmbet amar, în schim’ în ochii lăptoş’ 
i să citea că ierea tristă, tristă rău dă to’, da’ ş’mândră, ş’tare 
dă felu’ iei. Cân’ î’ mai veni sufletu’ la lo’ dă putui să vorbesc, 
’trebai în şoapt’: Ăsta ce-i, fato, sufletu’ tău rătăci’? Da’ ia nu 
mă băgă-n seamă, ş-atun’ ’săi: Fato, mă vez’ or’ ba? Pân’ la 
urmă ’ţelesăi că vedenia dă fată nu cu mine vorbea ş’niş’ nu 
mă vedea. 

’Cercai să-i mângâi pielea ca noru’ ş’păru’ ca peria, da’ mă 
jur pă cinstea mea că-m’ trecură deş’tele pân iele, ca ’tunş’ 
cân’ vez’ ceva că s-oglindeşte-n apă. Ceva ca neşte linii su’ţir’ 
ca foaia dă hârtie ’cepu să vibrează pân ochii ş’pân gura iei, 
dă clipea cân’ ’ncolo, cân’ ’ncoace, iete-aşa, cân’ ’ncolo, cân’ 
’ncoace. 

Vai, ş-aşa ierea dă străvezie ş’de minuna’ d-albăstrie 
vedenia iei, că pă mine mă duru-n suflet. 

Numa’ că deodată vedenia fetii să făcu nevăzută ’napoi în 
ou, ’năuntru, ş-în locu’ iei ’păr’ un om, o vedenie dă 
Preştient, unu’ dă mă vedea ş’iel pă mine ş’-m’ vorbi pă un 
ton ’fricoşător: Cin’ ieş’ tu, băiete, ş-un’e-i Meronym? 

Preştientu’ s-aplecă ’nainte ş’chipu’ lui să mări. Ş-avea un 
glas mârâi’ ş’colţo’. ’Să: Două lucrur’ te-ntrebai, băiete, ş’tufă 
bine să-m’ răspunz’ acuş’, că dacă nu, ’ţ’ blăstem to’ neamu- 
atâ’ dă rău, dă niciun bebiluş n-o mai trăi mai mul’ d-o lună-n 
clanu’ vostru nici-acu’, nici-al’dată! 

Mă trecură toate apele şi ’ghiţii în sec. ’Săi: îm’ ’ce Zach’ry, 
dom’le, ş-alde Meronym ie bine sănătoas-absolut, ş-acuma-i la 


— 337 — 





David Mitchell 


Tuşa Bee’ s-o-nueţe stupăritu’. 

Preştientu’ mă sfredeli-n sufle’ cu privirile lui ca neşte 
ţăpoaie, cântăriri’ dacă să mă cread-or’ ba. ’Ce: Ş’Meronym 
ştie că gazda-i scotoceşte pân lucrur’ cî’ timp ia-i plecat’ - aud? 
Ş’să nu mă minţi, că io ştiu să recunosc un mincinos! 

în tim’ ce dam din cap că nu, parcă mă ş’feream dă 
loviturile lui. 

,Scult-aci la mine ce-ţ’spun. Preştientu-ăla, cân’ vorbea, 1- 
ascultai ca pă Stăreţa. Ia ş’pune la loc omelnicu-ăla, adică 
„ou’ “ dă-l ţii’ mână, pune’ la lo’ dă un’e-l lua’. Ş’nu spui la 
nimen’, auz’ tu? La nime’ nu spui că-l uăzuş’. Că dacă nu ţii 
minte ce-ţ’fac? 

Da, ’m’ blăstem’ to’ neamu-ată’ dă rău, dă niciun bebiluş n- 
o mai trăi nici-acu’, nici-al’dată, ’să’ io. 

Păi da, hai, c-o nemeriş’, ’m’ ’să omu-ăla cu glasu’ ca dă 
tunet. Să ştii că stau cu ochii pă tine, alde Zach’ry din Clanu’ 
lu’ Bailey, ’să vedenia dă Preştient - na, că-m’ ştia şi iei 
clanu’, la fel ca Jorjic-ăl Bătrân. 

Pă urmă să făcu ş’iel nevăzu’ ş’ou-ăla c-argintu’ mai vibră 
puţin, din ce-n ce mai puţin, pân’muri dă tot. î’ mare grabă-i 
pusăi lu’ Meronym toate-alea ’napoi în sacu’ dă scule ş-vârâi 
sacu’ ’napoi su’ podea. îm’ ’săi î’ mintea mea că mai bine niş’ 
nu’ mai vâram nasu’. Fin’că, vedeţ’ voi, ce găsisăm io acolo 
nu ierea dălo’ dovad-aia dă mi-o cerusă Stăreţa, ca să-m’ 
dovedes’ io ’doielile mele, niş’ vorbă, ce găsisăm io ierea o 
dovad-a ’Gerimii, dă-m’ ’povăra ş’mai tare norocu’ ş-aşa 
spurcat. Ş’tre’ să recunos’ că fusasă şi-o pat-a naibii pă 
onoarea mea dă gazdă. 

Ş’niş’ n-o puteam uita pă vedeni-aia dă fată, dălo’ nu 
puteam, venea să-m’ bântuie visele ş’cân’ dormeam, ş’cân’ 
stăm treaz. ’Tâtea simţir’ ierea-n sufletu’ meu, că niş’ nu mai 
aveam loc în sufle’ să-ncapă toate. Ehe, nimi’ nu-i uşor cân’ 
ieş’ tânăr, fin’că te mir’ ş’te tem’ dă toate-alea ş’parcă 
to’deauna te mir’ ş’te tem’ dă toate-alea pentru prima oară. 

Ei, ş’Doamna Luna să făcu grasă, ş’p-ormă Doamna Luna 
să făcu la lo’ slabă ş’cum-necum trecură dă parcă niş’ nu să 


— 338 — 





Atlasul Norilor 


văzură trei din ăle şase luni până cân’ trebuia să să-ntoarcă 
Nava Preştienţilor s-o ia ’napoi p-alde Meronym. Tre mine ş- 
musafira noastră să făcusă d-acuma un fel dă pace. Nu-i 
vorbă, că n-aveam io 'credere’ Navist-aia, da’ iete-aşa, c-o 
toleram pân clanu’ meu şi pân juru’ clanului meu, dăstul dă 
politi’ cî’ s-o po’ ţine mai bine sub ’sărvaţie. Numa’ că-ntr-o 
după-masă furtunoa’ să ’tâmplă prima-ntâi dântr-un şir dă 
’tâmplăr’ d-avea să schimbe pacea ’şezată-ntre noi în al’ceva, 
păi da, ’n ceva-n care soarta iei ş-a mea să-mpletea una cu- 
alta ca cârceii dă viţă-dă-vie. 

într-o dimineaţă dă ploua, cum ’săi, stăm chirci’ ş-mă 
feream dă ploaie su’ neşte frunze mari pă Dealu’ Fermii, cân’ 
îl văzui p-ăl mai mic a’ lu’ văru’ Munro, F’kugly, că venea-n 
fuga mare pă deal în su’, strigân’ dă zor după mine - ş’venea 
să-m’ aducă veş’ de-a drept’ oribile. Sor’-mea Catkin îş’ luasă 
undiţa ş’să dusasă la pescui’ pă ţărmu’ dă la Stânca Javrii, ş- 
acolo călcasă p-un peşte-scorpion, ş-acuma trăgea să moară- 
n tremuri’ ş’fierbinţe’ l-alde Clanu’ lu’ Munro. Ierbista, 
Wimoway - păi da, chiar maica lu’ Roza - veni’ s-o dreagă, ş- 
alde Leary, vraciu’ din Hilo, ’cea ş’iel dăscântecele lui, da’ 
viaţa lu’ Catkin to’ trăgea să să stingă. Niş’ bărbaţii voini’ 
ş’zdrave’ nu mai trăies’ mul’ după ce-i ’ţeap-aşa un peşte d- 
ăla scorpion, păi da, ’şa că biata Catkin, cî’ dă mică ierea ia, 
era preci’ să moară-n două ceasuri, cel mul’ trei. 

F’kugly răma’ să vadă iei dă capre-n locu’ meu, cî’ timp io’ 
luai la vale pântre copacii ăi dă corn pân’ la Clanu’ lu’ 
Munro. Cân’ ajunsăi acolo, chiar aşa ierea, cum ’sas-alde 
F’kugly. Catkin frigea toată ş'horcăia ş’nu mai cunoştea pă 
nimen’ după chip. Wimoway scosasă ţepii otrăviţ’ din picioru’ 
iei ş’-i tratasă ’ţepăturile cu pulpă dă noni, ’n tim’ ce Sussy-i 
punea prişniţe reci pă frunte, ca să-i mai ia din fierbinţeală. 
Jona’ să dusasă la Răbojar, ca să să roage l-alde So’mi. Leary 
Bărbosu-ş’ bălmăjea dăscântecele lui dă Hilo ş’-ş’ scutura 
ţăpoaiele vrăjite cu plete, ca s-alunge duhurile rele. Mie unu’ 
parcă nu mi să păru c-alde Leary ierea dă prea mare-ajutor. 
Catkin trăgea să moară, ’ţ’ dădeai seama d-asta cân’ simţeai 
cu’ mirosea ’năuntru-acolo, da’ maica vroia să-l ştie ş’pe 


— 339 — 





David Mitchell 


Leary p-aproape, fin’că, vedeţ’ voi, omu’ e-n stare să creadă- 
ntr-o mie ş-una dă credinţe dacă-ş’ face el socoteala că 
numa’ una din iele poate-1 ajută. ’Şa că io ce-aveam dă făcu’ 
dăcî’ să stau pă ciu’ ş’s-o ţin pă iubita mea soră Catkin dă 
mâinile dă-i frigea ’mândouă ş’să-m’ aduc aminte dă cum 
stătusăm la fel, dăgeaba, ca un bolovan, ş’mă uitasăm l-alde 
Kona cum îi 'conjurau ş’-i biciuiau p-Adam ş’pă taica? Ş’nu 
ştiu să spui dac-o fi fos’ glasu’ lu’ taica, or’ poate glasu’ lu’ 
So’mi, or’ poate c-o fi fos’ chiar glasu’ meu, da’-n to’ caz’ un 
glas moale-m’ şopti-n ureche ş’-m’ ’să: Meronym. 

Aflasăm din ce bârfea toţ’ ăilanţ’ că Meronym să coborâsă 
la Râpa lu’ Gusjaw, ’şa c-o luai ş’io la fugă-ntr-acolo ş’chiar 
aşa, o găsii umpli’ neşte borcănaşe lunj’, dă precis folosea la 
’Gerime, cu apă dă să strânsasă-n Râpa lu’ Gusjaw dă la 
ploaia cu spume dă cădea. Aflasă ce să ’tâmplasă fin’că 
trecusă p-acolo mai devreme Wolt ş’-i ’sasă ş’iei to’ ce vorbea 
gura lumii. Preştienta-ş’ luasă cu ia sacu’ dă scule, slăvită fie 
So’mi. 

Bună să-ţ’ fie ziua! ’m’ strigă Navista cân’ mă văzu 
fleoşcăin’ spre ea pân băltoace. 

Ba nu-i dăloc! îi striga’ io ’napoi. Moare Catkin! 

Merony’ m-ascultă c-un chip abătu’ cât îi depăna’ io dă 
peştele-scorpion, da’ ’să că-i părea rău, fin’că nu, n-avea 
’Gerime dă vindeca’, ş-apo’ Wimoway cu ierburile iei ş’Leary 
cu dăscântecele lui - doar aşa să vindeca pă Insul’ a Mare 
ş’d-ast-avea nevoie oamenii bolnavi după Insul’ a Mare, nu? 

Caca’ dă dingo! ’să’ io. 

Meronym scutură din cap ş’mai tristă. 

Atunci-i vorbii pă faţă: Catkin ’ce că ieş’ tuşa iei ş’chiar 
crede că ies’ neam cu ia. Ş’ştii foarte bine că dă purta’ te porţi 
în clanu’ nostru că parcă ieş’ neam cu noi. Ce-i asta, vro altă 
prefăcătorie d-a ta ca să ne mai studiez’ puţin? Ş-asta ţine to’ 
dă „nu po’ să-ţ’ spun tot adevăru’?“ 

Meronym oftă: Nu, Zach’ry, nu-i vorba d-asta. 

Io-m’ ’cercai norocu’: Ie bine, atunş’, fin’că io zi’ c-adusăş’ 
cu tine ceva ’Gerime-anume cu care po’ să-ţ’ ajuţ’ neamu’, pă 
Catkin. 


— 340 — 





Atlasul Norilor 


Meronym zvârli spre mine cu vorbele ca cu ţăpoiu’: De ce 
nu te duş’ tu să mai scotoceş’ puţin pân sacu’ meu ş’săfuri d- 
acolo cu mâna ta ’Gerimea Preştienţilor? 

Păi da, iete c-aflasă că-i umblasăm la ou-ăla c-argintu’. Să 
prefăcusă că nu ştia, da’ ia ştiusă to’ timpu’. Fin’că n-avea 
niciun ro’ să zi’ că nu, niş’ nu mai ’săi. în schim’ ’săi: Sor’- 
mea moare ş’noi stăm aci să ne luptăm unu’ cu altu’. 

în timpu-ăsta, parcă toate râurile ş’toate ploile din lume 
iete-acolo să vărsa, peste capetele noastre. Meronym ’să pân’ 
la urmă că bine, uite, ia venea să să uite l-alde Catkin, da’ 
veninu’ dă peşte-scorpion ie tare ş’iute, ş’că cel mai sigur 
ierea că nu putea face nimi’ s-o scape dă la moarte pă 
surioara mea, ş’că io să fa’ bine să price’ dup-acuma ’devăru- 
ăsta. Io nu mai ’săi niş’ da, niş’ ba, dăcât o dusăi cât putu’ io 
dă repede pân’ la Clanu’ lu’ Munro. Cân’ intră Preştienta 
’năuntru, Wimoway ’splică ce-i făcusă ia pân-atunş’, ’n tim’ 
ce Leary Bărbosu’ ’cea: Ahh!... S-apropie diavolu ’ dă ia... ’Hh! 
îl sim ’ cu daru ’ meu ăl sfânt... 

Catki’ nu mai ştia dă ia d-acu’, păi da, că zăcea nemişcată 
ş’ţapănă ca răboju’, dăcî’ că-i mai hârjâia câte-o suflare, dă 
parc-avea o viespe-n gât. Pă chipu’ ’durerat a’ lu’ Meronym să 
citea: Nu, prea dăparte să dusă, nu mai po’ să-ifa’ nimi’, ’şa 
c-o sărută p-alde sor’mea pă frunte ş’ieşi ’napoi în ploai- 
abătută. Ehe, iete ş’Preştienţ’, cârâi Leary, cu toată ’Gerimea 
lor dă mişcă urăjitoreşte năvile d-oţel, da’ numa’ Sfânta 
Cântare-a îngerului Lazăr poa’ să-l cheme ’napo ipă sufletu’ 
fetii, ca să nu mai cutreiere dispera’ pă câmpurile dintre viaţă 
ş'moarte. Ş’io ieream tot aşa, dispera’ că murea sor’mea, 
ş’ploaia parcă nu să mai oprea, da’ tot auzii dî’ nou în 
ureche-aceiaş’ voce dă nu mă slăbea dălo’ ş’-m’ to’ ’cea: 
Meronym. 

Nu ştiu să spui dă ce, da’ mă dusăi după ia. S-adăpostisă- 
n poarta olăriei lu’ Munro ş’să uita la fuioarele dă ploaie dă 
cădea. ’Săi: Uite, ştiu că n-am niciun drep’ să-ţ’ cer să faş’ 
ceva pentru mine, că nu fusăi dălo’ gazdă bună, ba chiar mi-e 
ş’mie ruşine dă ce gazdă păcătoasă fusăi, da’... - ş’rămăsăi 
fără vorbe. 


— 341 — 





David Mitchell 


Preştienta niş’ nu să mişcă, niş’ nu să uită la mine. ’Să: 
Viaţa tuturor ălor din tribu’ tău să supune ordinii naturale. 
Catkin to’ călca pă peştele-ăla scorpion ş’dacă ieream io aci, 
ş’dacă nu ieream. 

Cu toată ploaia, to’ s-auzea fleoşcăi’-pleoscăi’ cum cânta 
păsările-n copaci. ’Săi: Ştii, poate că n-oi fi io dăcât un nătăn’ 
dă păzitor dă capre, da’ to’ socotes’ că simpla ta prezenţ-aci 
cam dete peste cap ordine-asta naturală. Socotes’ c-o ’mori p- 
alde Catkin pân simplu fap’ că nu faş’ nimic. Ş’mai socotes’ 
că, dac-ar fi vorba dă fiu’tău Anafi, dac-ar zăcea iei acolo cu 
inima ş'plămânii măcinaţ’ dă venin dă peşte-scorpion, atunci 
ordine-asta naturală dă care ziş’ tu nu ţi să mai părea chiar 
atâ’ dă 'portantă, ă, nu crez’? 

Nu-m’ răspunsă nimi’, da’ ieream precis că m-ascultasă. 

De ce-i mai valoroasă viaţa dă Preştien’ dăcî’ viaţa unuia ca 
noi, Ăştia-dăn-Văi? 

Meronym să răsti la mine: Io nu venii aci ca s-o fa’ p-alde 
So’mi or’ dă câte or’ să-ntâmplă nu-ş’ ce rău ş’săpocnes’ din 
deş’te ca să fa’ să fie bine! Ş’io-s tot om, Zach’ry, ca ş’tine, ca 
ş’or’cine al’cineva! 

îi promisăi: Nu-i vorba dă or’ dă câte or’ să-ntâmplă nu-ş’ ce 
rău, dăcî’ d-acu’ ie vorba. 

Ia să uită la mine cu ochii ’lăcrimaţ’: Iar tu nu promite ceva 
ce nu poţ’ niş’ să ţii, niş’ să nu ţii. 

Deodată, nu ştiu cu’, mă trezii spunându-i to’ ce ştiam io 
că să ’tâmplasă la Vadu’ Iu’ Sloosha - tot adevăru’, picătură 
cu picătură. Cum îi adusasăm io p-alde Kona dă-1 omorâsă 
pă taica ş’luasă-n robie pă frate-mio Adam ş’cum nu 
mărturisisăm până-n clip-aia nimănui. Dă ce să-i fi servi’ pă 
tavă un secre’ ţinut atî’ dă bine ferecat, ş’cui? Tocma’ 
duşmanului meu - asta pricepui dăcî’ la urmă dă to’, cân’ 
’ţelesăi ş’ce-nsemna toată povestea, ş’-i ’săi ş’iei: Toate astea 
dă ţi le spusă’ io ţie despre mine ş’sufletu’ meu ie ca un ţăpoi 
vârât în gătu meu, ca un căluş vârât în gura mea. Po’ să le 
spui ş’tu mai dăparte la gura lumii ş’să mă nenoroceşt’, or’cân’ 
vrei tu. Că lumea o să te creadă ş ’bine-o să facă, fin ’că aşa 
ş’ie, fiecare vorbă i-adevărată ş-lumea o să te creadă, fin’că to’ 


— 342 — 





Atlasul Norilor 


simte că sufletu’ meu ie ca dă piatră. Da’ dacă ai la tine 
’Gerime dă or’ce fel, or’cî’ dă puţină, ş’po’ s-o ajuţ’ pă Catkin 
acu’, dă-m’ să-i dau, spune-m’ ce să-ifac, fă-i tu. Nime’n-o să 
ştie, nime’, niciodată, ’ţ’jur, dăcî’ tu ş’cu mine. 

Meronym să luă dă cap cu mâinile-amândouă, dă parc-o 
durea să-i crape, ş’bombăni ceva ce numa’ ia trebuia s-audă, 
ceva ce-auzii ş’io, da’ de pricepu’, nu pricepui: Dacă vrodată 
află rectoru’ ce fac, dă dă pereţ’ cu toată catedra mea! Păi da, 
c-aşa făcea din cân’ în cân’, ’cea şirur’ întrej’ dă vorbe dă io 
nu le ştiam. Dântr-un borcan fără capa’ dă-1 avea-n sacu’ ei 
dă scule, scoas-o pietricic-albăstrie, cât ou’ dă furnică dă 
mică, mi-o dete ş’mă-nvăţă s-o vâr în gura lu’ Catkin, da’ s-a’ 
mare grijă să nu mă vadă nime’, niş’ măcar să nu i să pară 
cuiva că mă văzusă. Ş’pentru numele lu’ So’mi, ’să ia după ce 
mă-nvăţă, dac-are noro’ Catkin ş’scapă cu viaţă, că nime’ nu 
poate spune c-o să scape, ai grijă să capete ierbista toate 
laudele c-o vindecă, nu ’blănzitoru-ăla dă şerp’ dăn Hilo, da? 

’Şa că io luai hapu-ăl-albăstrui dă mi-1 dete ia ş’-i 
mulţumii dăcât atunci, o dată. Meronym ’să: O vorbă să nu 
scoţ’, nici acu’, nici al’dată ci’ mai trăiesc io, ş’io-i promisăi 
ş’promisiune-asta mi-o ţinui pân’ la capăt. Băgai hapu-n 
gura sor’mii, draga dă ia, cân’ îi schimbai prişniţa după 
frunte, cu’ mă-nvăţasă Meronym, ş’nime’ nu văzu nimic. Ei, 
ş’ce să ’tâmplă dup-aia? 

Dăcâî’ după trei zile, Catkin să ducea dî’ nou la şcolărie, 
păi da. 

Dăcât atî’, trei zile! Renunţai dup-aia să mai cau’ dovez’ că 
Preştienţii ne spiona pă noi ca să ne ia-n robie. Leary dă 1- 
alde Hilo să lăudă la toată lumea dă sta să-l asculte că 
vindecător mai mare ca iei nu ierea niş’ Preştienţii, da’ 
oamenii parcă mai tare credea că Wimoway o făcusă bine pă 
Catkin, ş’nu iei. 

Tr-o seară, cam la o lună după ce bolisă Catkin, stăm toţ’ 
ş’mâncam iepure fript cu barabule dulci, cân’ Meronym ne 
făcu brusc un anunţ dă ne lăsă pă toţ’ cu gura căscată. ’Să 
c-avea dă gân’ să să caţăre pă Mauna Kea până nu să ’torcea 
Nava după ia, ca să vadă cu ochii iei ce ierea dă văzu’ p- 


— 343 — 





David Mitchell 


acolo. Maica-i vorbi prima, tare ’grijorată: Păi dă ce, fato, 
Meronym? Că doar nu-i nimi’ pă Mauna Kea, ’n-afară dă iarnă 
to’ timpu’ ş’grămez’ mar’ dă stânci. 

Maica nu-i ’să ce ne gândeam cu toţii, că nu vroia să pară 
sălbatică ş’suprestiţioasă, da’ Sussy nu s-abţinu ş’dete totu’ 
pă faţă: Tuşă Mero, ’i ’să, dacă te urci păn-acolo, Jorjic-ăl 
Bătrân o să pună laba pă tine ş-o să-ţ’ scoată sufletu-afară c-o 
lingur-ori-bilă ş’răsucită ş-o să ţi-l mănânce, ca să nu mai 
renaşti în vecii vecilor, ş-atunci corpu’ tău o să să facă un 
bolovan ’gheţat. Mai bine stai aci, ’n Văi, un’e nu te paşte 
niciun rău. 

Meronym nu să râsă d-alde Sussy, dăcât îi ’să că 
Preştienţii avea ’Gerimea lor, dă-1 gonea pă Jorjic-ăl Bătrân 
una-două. Ş’mai ’să că trebuia să să urce pă Mauna Kea 
dacă vroia să deseneze Vântoasa, ş’că noi, or’cum, Ăi-dân- 
Văi, aveam nevoie să ştim ce mişcări mai făce-alde Kona dă 
la Leeward până-n Târgu’ Waimea. Ştiam că fusas-o vreme 
cân’ vorbele-astea mie unuia-m’ scula’ toate bănuielile după 
lume, da’ nu mai gândeam aşa, dălo’ nu mai gândeam aşa, 
dăcât ieream ’grijora’ nevoie mare dă grija musafirii noastre. 
Câteva zile bune după ce să răspândi vestea-sta, gura 
târgului fu tare ocupată. Cică Navista vrea să să urce pă 
Mauna Kea! Oamenii venea s-o ’vertizeze p-alde Meronym să 
nu-ş’ vâre nasu-n ’cinta lu Jorji’, că nu mai apuca să 
ş’coboare d-acolo. Chiar ş’Napes trecu pă la noi ş’-i ’să lu’ 
Meronym că una ierea să te urci pă Mauna Kea-ntr-o 
poveste, da’ să te urci pă bune - tre’ să fii ş’căzu’, ş’bătut în 
cap. Stăreţa ’să că Meronym putea să să ducă-ncoace ş’- 
ncolo un’e vroia, da’ că ia nu-i putea cere la nimen’ să-i arăte 
drumu-n sus, că prea ierea neştiu’ ş’-plin dă primejdii 
muntele-ăla - trei zi’ la urca’ ş’-ncă trei zi’ la coborî’, ş’javrele 
dă dingo, ş’Kona, ş’-numa’ So’mi mai ştie ce ş’cum te- 
aşteaptă pă drumu-ăla. Ş-or’cum, s-apropia târgu’ dă la 
Honokaa ş’toată lumea du pân toate clanurile nu mai 
prididea dă câte pregătiri ierea dă făcut. 

Ei, da’ io-i surprinsăi pă toţ’ ş’-mai abitir, păi da, cân’ 
anunţai că mă duceam cu ia, cu Meronym. Nu-i vorbă, că nu 


— 344 — 





Atlasul Norilor 


ieream io ştiu’ dă calu’ ăl mai breaz din to’ grajdu’, ’şa că ce¬ 
rn’ trebu- is-aşa ceva? Păi, nu-i greu dă ghicit. O dată, că-i 
rămăsasăm dator lu’ Meronym pentru povestea cu-alde 
Catkin. Doilea, că sufletu’ meu or’cum ierea jumate-mpietri’, 
nu? ’Şa că n-aveam io norocu’ să mă mai renasc, ş-atunş’ n- 
aveam nimi’ dă pierdu’. Ba chiar mai bine dac-ajungeam io 
să’ mănânce sufletu’ Jorjic-ăl Bătrân, dăcât altu’ care poate- 
avea norocu’ să să renască, păi da. Ş-asta nu ierea că să 
trezisă vitejia’ mine, niş’ vorbă, da’ era ceva dă bun-simţ. 
Maica nu s-arătă prea bucuroasă, că ne-aştepta vremuri 
grele-n ăle Nouă-Văi-Tretăiate, cu recolta dă s-apropia ş-alte 
alea, da’ cân’ să făcu dimineaţa-n care io ş’Meronym ’sasăm 
că plecam, ia-m’ dete merin’ dă drum, ce ne ’fumasă ia ne 
pusasă la sare, ş’-m’ ’să mie că taica s-ar fi mândri’ să mă 
vază că crescusă’ mare ş’cu vână’ mine. Jonas-m’ dete un 
ţăpoi lung ş’bine-ascuţi’, făcu’ dă iei anume pentru ţăstoase, 
ş-alde Sussy-m’ dete amulete din sidef dă cochilie perlată, ca 
să-l orbes’ ş’să-1 ’meţăsc pă Jiji, dacă să lua după noi. Văru- 
mio Kobbery veni să-m’ ’grijească iei caprele ş’-m’ adusă ş’o 
legătură dă stafide du pân viile neamului lui. Ultima veni 
Catkin ş’ne pupă p-amândoi, ş’pă mine, ş’pă Meronym, ş’ne 
pusă de-i promisăm că ne-ntoarcem ’napoi în şase zile, nu 
mai mult. 

La răsări’ dă Vadu’ lu’ Sloosha, nu ne urcarăm pă Drumu’ 
Kuikuihaele, niş’ vorbă, o luarăm ’năuntru, spre su’ pă 
cursu’ pârâului Waiulili, ş’io cunoscui luminişu’ dă pă 
Hiilawe, cascad-aia un’e dădusăm io peste-alde Kona, ăia dă- 
1 omorâsă pă taica, să fi fost cî’ - cin’-şase ani în urmă. 
Luminişu’ mai că fusasă ’ghiţi’ dă pădure, dăcî’ neşte urme 
dă la focurile dă dămul’ să mai vedea. în bălţile din juru’ 
iazului Hiilawe, pusăi la treabă ţăpoiu’ dă mi-1 dădusă-n dar 
frate-mio Jonas ş’prinsăi câţ’va peşti, ca să mai ’mulţim ce ne 
luasăm cu noi d-ale gurii. Cum să pusă pă noi ş’ploaia, 
pârâu’ Waiulili să umflă deodat-atâ’ dă tare, că nu mai 
puturăm să-l trecem la picior ş-o luarăm în sus, d-a dreptu’ 
pân smocurile dă trestie, păi da, o juma’ dă zi dă bănănăi’ pă 


— 345 — 





David Mitchell 


coclauri, pân-ajunsăm to’ma’ su’ pă creasta Kohala; atâ’ dă 
sus ierea ş-atâ’ dă tare bătea vânturile din toate părţile, că 
tare gâfâiam ş’pântre norii dă să fugărea pă cer văzurăm pă 
Mauna Kea - ’ceai că-mpunge ceru’. ’Cuma sigur că io-1 mai 
văzusem pă Mauna Kea ş-al’da’, dă la Honokaa, da’ muntele, 
cân’ ai dă gân’ să te caţări pă iei, să vede al’fel dăcî’ dacă nu 
te caţări pă iei. Nu mai ie chiar atâ’ dă frumos, păi da. Ş’dacă 
nu faş’ zgomot, poţ’ chiar să-l auz’. Trestia să rări ş’-n locu’ 
iei ’cepură pini su’ţir’ ş-ajunsăm la Drumu’ Waimeii, pă un’e- 
o lua Ăi-Bătrâni. După câteva mile bune dă tropa-tro’ pă 
drumu-ăla vechi ş’stricat, ne ’tâlnirăm c-un vânător dă 
blănur’ dă plecasă la-ntins dă lătur’ cu căţelu-su, vesel 
nevoie mare, ş-acu-ş’ trăgea sufletu-amândoi pă mal-unu’ 
iaz. Yanagi-Bătrânu-i ’cea vânătorului ş’iere-atî’ dă bolnav dă 
oftică, dă mă gândeam că nu mai ierea mul’ până cân’ îi 
prelua ’facerea Yanagi-Tânăru’. îi ’săm lu’ Bătrânu’ că ieream 
neşte ierbişt’ ieşiţ’ la cules dă plante dă leac ş’poate că 
Yanagi ne crezu, poate că nu, da’ ne dete neşte ciuperci la 
schim’ cu peşte ş’ne ’să că Târgu’ Waimea nu mai iere-atâ’ dă 
prietenos cum îl ştiam, da’ dălo’, c-alde Kona te păcălea ş’te 
lovea cum le venea lor ş’n-aveai dă un’ să ştii ce-au dă gân’ 
să facă. 

La vro milă ş’ceva-nspre răsări’ dă Târgu’ Waime’, auzirăm 
tropo’ dă copite ş-abia ’vurăm tim’ să ne-ascundem î’ 
marginea drumului, că ş’trecură-n galo’ pă lângă noi trei 
războiniş’ Kona călare p-armăsar’ negri ş’cu paznicu’ lor dă 
cai, un băia’ călare p-un căluţ mic. Io-ncepui să tremur to’ dă 
ură ş’dă teamă ş-aş fi vru’ să-i omor pă toţ’ ş’să-i co’ ca pă 
iez’ la proţap, dăcî’ că ş’mai încet. Băiatu’ dă călărea cu iei 
putea fi chiar ş’frate-mio Adam, dă io to’deauna mă gândeam 
aşa cân’ vedeam vrun Kona mai tânăr, dăcî’ că iei purta coif 
pă cap ş’nu le vedeai dălo’ feţele. De-atunci ’nainte nu mai 
vorbirăm ’tre noi, că vorbele dacă le-aude careva dă stă cu 
ochii pă tine cân’ tu nu-1 vezi pă iei? O luarăm pă la su’, pă 
câmpur’ ’coperi’ dă boscheţ’, ş’mearsăm p-acolo până 
deterăm dă drumu’ mare. Drumu-ăsta mare, dă care- 
auzisăm io din povestiri, iete-1 c-ajunsasăm to’ma’ pă iei 


— 346 — 





Atlasul Norilor 


ş’ierea lat ş’lun, ş’drep’, ş’ca dă piatră. Ici ş’colo pân’ iei ieşi- 
s-afară ierburi ş’muşch’, d-al’fel ierea mare minune mare, să- 
1 vezi ş’să nu crezi cî’ d-aeierisit ierea! Meronym ’să c-Ăi- 
Bătrân’ îi ’cea Aiero-Por’ pă limba lor, un’e-ş’ cobora iei din 
zbor maş’năriile lor dă zbura, păi da, cum să coboară gâştele- 
ăle’ sălbatice pă Bălţile Pololu. Da’ noi nu tăiarăm Drumu-ăla 
Mare d-a latu’, niş’ vorbă d-aşa ceva, că n-aveam un’e să ne- 
adăpostim, vedeţ’ voi, ’şa c-o luarăm d-a lungu’ lui. 

Pân’ s-apună soarele, ne făcusăm tabără-ntr-o bort- 
ascunsă dă scaieţ’ ş’cân’ să ’tunerici d-a binelea, io ’prinsăi 
un foc. Urî’ mi-erea să ştiu că plecasăm atî’ dă dăparte d-ăle 
Nouă-Văi-Tretăiate ş’de neamurile mele, da’-n locurile celea- 
le nimănui, parcă ş’Meronym-ş’ lăsa masca deoparte ş-o 
vedea’ mai al’fel dăcât o văzusăm vrodată. îi pusăi ’trebarea 
pă faţă: Cum arată pământurile dăn Lumea Largă? 

Ia to’ mai ’cercă să-ş’ păstreze masca pă faţă: Tu cum ţi le- 
nchipui? 

’Şa că-i dăpănai cum îm’chipuiam io to’ felu’ dă locur’ din 
cărţile vech’ ş’pozele dă la şcolărie. Pământur’ pă un’e 
Căderile nu căzusă dălo’, cu târgur’ mai mar’ ş’dăcî’ toată 
Insul’ a Mare, cu turnur’ dă stele ş’sori dă să-nălţa mai sus 
chiar ş’dăcî’ Mauna Kea, cu golfur’ un’e ierea nu dăcât o 
singură Navă Preştientă, ci u’ melion la fel dă Nave, cu 
maş’nării cu multă ’Gerime-n iele, dă făcea d-ale gurii 
minunate ş-aşa dă multe, dă niş’ n-avea cin’ să le mânce, cu 
ţevi d-avea tot aşa ’Gerime-n iele, dă vărsa dă băut mai mul’ 
dăcî’ putea careva să bea, cu locur’ un’e-i to’ timpu’ 
primăvară ş’nime’ nu-i bolnav, nime’ nu bate ş’nime’ nu 
robeşte pă nime’. Locur’ un’e toată lumea-i pursânge cura’ 
ş’trăieşte pân’ la o sută cin’zeş’ dă an’. 

Meronym-ş’ trasă pledu’ mai sus, pân’ la gât. ’Să: Părinţii 
mei ş’generaţia lor credeau că rămăsasă pă cine-ştie-un’e 
oraşe-ntrej’ d-Ăi-Bătrăni, că scăpasă dă Căderi, poate că-n 
parte-ailant-a oceanului, aşa cum crez’ ş’tu, Zach’ry. Nume d- 
ăle vechi le bântuia pân’ minţ’... Melbun, Orkland, Jo’burg, 
Buenas Yerbas, Mumbay, Singapor. Că, vedeţ’ voi, Navista 
mă-nvăţa pă mine ceva ce nime’ dântre Ăi-dân-Văi n-auzisă 


— 347 — 





David Mitchell 


vrodată ş’io ascultam aten’ to’ ce-m’ ’cea ia ş’niş’ pâs nu 
’ceam. Pân’la urmă, vro cin’zeş’ dă an’ după ce debarcasă pă 
Insula Preştienţilor, neamu’ meu pusă iarăş’ V mişcare Nava 
dă-i adusasă păn-acolo. Neşte dingo să pusă pă urlat un’eva 
dăparte dă to’, că parc-aştepta pă cineva să moară, ş’io mă 
rugai l-alde So’mi să nu fi fos’ noi ăia. Ş’găsiră oraşele-alea 
un’e ’cea hărţile ve’ că trebuia să fie, da’ ierea căzute-n ruină, 
’ghiţite dă jungle, mâncate dă vierm’ - niş’ măcar o dată nu 
deteră peste vrun oraş plin dă viaţă, cum ’ceau poveştile lor. 
Noi ăştia, Preştienţii, niş’ nu ne gândeam că biata flacăra 
noastră dă Civ’lizare-ajunsasă d-acu’ cea mai luminoasă din 
Lumea Largă ş’dă ce mearsăm din ce-n ce mai departe an dă 
an, nicăier’ nu dădurăm peste vro flacără mai luminoasă 
dăcât a noastră. Ne simţeam atâ’ dă singuri! ’Şa o povară grea 
pentru câţ’ ieream noi, dăcî’ două mii dă suflete! Mă jur că nu 
ie mai mul’ dă câteva locur’ în toată Lumea Largă un’e să aibă 
oameni câtă ’Gerime ie-n ăle Nouă-Văi-’Tretăiate. 

Io mă simţii ş’fricoşa’, ş’mândru cân’ auzii asemenea vorbe, 
ca un taică, dă parcă-ntre ia ş’mine nu ierea chiar atî’ dă 
mare depărtare, ca dă la sfântă la crezător în sfinţ’, păi da. 

’N-a doua zi, neşte abur’ de nor’ să fugărea pe cer spre- 
apus ş’vântu’ dă-i mâna peste faţa soarelui şuier-ascuţit 
ş’fierbinte. Băurăm ş’unu’, ş-altu’ din pâraiele reş’ ca gheaţa 
dă spăla cenuşa după pietre. Suirăm din ce-n ce mai sus, 
un’e ierea ş’mai rece aieru’ ş’nici un ţânţar n-ajungea să ne 
mai ’ţepe. Pădurea pitică ş’uscat-o străbătea limb’ dă lavă 
neagră ş’zgrunţoasă d-o scuipasă ş’o vărsas-alde Mauna Kea. 
Pă câmpurile-alea dă rocă mearsăm ca melcu’, păi da, fin’că 
dăcî’ s-atinj’ cu mâna, că-ţ’ ş’dă sângele din deş’te, ’şa că io¬ 
ni’ legai ş’călţările, ş’mâinile-n piei tăbăcite ş’făcui la fel 
ş’pentru Meronym. Picioarele iei să ’coperisă dă beşici, că 
tălpile iei n-avea ’tăritură dă piele dă capră, vedeţ’ voi, da’ ia 
nu ierea femeie să să vaite, niş’ vorbă d-aşa ceva, or’ce alte 
cusurur’ avea ia. Făcurăm tabără-ntr-o pădure num’ace 
ş’ţep’, un’e ierea o ceaţ-albă ca laptele, d-ascundea focu’ 
nostru, da’ tot aşa ’scundea ş’pe cine să căţăra-n taină pă 


— 348 — 





Atlasul Norilor 


urmele noastre, ’şa că io ierea’ ca’ nervos. Parcă ne bătusă 
careva dă obosiţ’ ce ieream, ş’io, ş’ia, da’ som’ nu ne ierea, ’şa 
că mai stăturăm dă vorbă cî’ mâncarăm. Io ’săi, făcân’ semn 
cu deş’tu’ mare-n sus: Tu chiar nu te tem’ dă ’tălnirea cu 
Jorjic’în’ om ajunge-n vârf, cum să ’tâlni cu iei Truma’ Napes? 

Meronym ’să că mul’ mai tare să temea dă vreme. 

Io ’săi atun’ ce-mi sta pă limbă: Nu crez’ că-i pă bune, 
ieste? 

Meronym ’să că ia nu credea că Jorjic-ăl Bătrân chiar 
iezista, dălo’ nu credea-n iei, da’ că io puteam să ere’ la fel dă 
tare că iei chiar iezista. 

Păi ş-atun’ cine, ’treba’ io, dacă nu Jorjic-ăl Bătrân, făcusă 
Căderile să cază? 

Neşte păsăr’ ca neşte duhur’, dă nu le ştiam io, s-apucară 
dă turui’ntre iele pân’tuneri’ câtva tim’. Preştienta ’să: Căderi’ 
le făcur-Ăi-Bătrăn’, nimen’ al’cineva. 

Ei, vorbele-aste-ale iei fură mai rele ca ceaţa pentru mine. 
Păi cum, c-Ăi-Bătrăn’ ave-atâta ’Gerime! 

Ţi’ minte ce răspuns îm’ dete: Păi da, ie drep’ c-Ăi-Bătrăn’ 
avea ’Gerime că’ să stăpânească bolile ş’milele, ş’seminţele, 
ş’că făcea minun’ toată ziua ş’peste to’, da’ ’Gerimea lor un 
singur lucru nu stăpânea, ş-anume setea din inimile 
oamenilor, ’ţelej’ tu? Setea dă mereu mai mul’. 

Mai mul’ ce? ’treba’ io. C-Ăi-Bătrăn ’ avea to ’ ce le trebuia. 

Ei, ’să ia, mai multe maş’nării, mai multă mâncare, viteze 
mai mar’, vieţ’ mai lunj’, vieţ’ mai uşoare ş’mai ales mai multă 
putere, asta-i. Că ie drep’ că Lumea Largă-i mare dă to’, da’ 
to’ nu-i dăstul dă mare pentru setea-ia dă-i făcea p-Ăi-Bătrân’ 
să sfâşie cerurile ş’să facă marea să fiarbă, ş’s-omoare 
pământu’ cu atomii lor nebuneşt’, ş’să să joace ca proştii cu 
sămănţ-otrăvi, dă deteră drumu-n lume la to’felu’ dă plăj’ noi, 
dă să născură bebiluşii dă ’ceai că-s dihănii. Pân’ la urmă, 
fără să vrea, da’ şfără să-ş’ dea seama, toate ţările să 
sparsă-n triburi dă sălbati’ ş’zilele Civ’lizării să ’fârşiră, dă 
mai rămasă dăcât o mână dă locur’ ş’scunzişur’ i ş’colo, un’e-i 
mai mocnea focu’, dă nu să stinsasă chiar dă tot. 

O ’trebai p-alde Meronym de ce nu ’sasă treburile-ăştea 


— 349 — 





David Mitchell 


ş’jos, într-ăle Nouă-Văi-Tretăiate. 

Ăi-dân-Văi, ’să ia, nu vrea s-auză că setea dă ştienţ-a 
omului ş’născusă Civ’lizarea, ş’to’ setea dă ştienţ-a omului o 
gâtuisă. Ştiu asta după la triburile du pân alte locur’, pă la 
care mă dusăi dă stătui cu iele. Cân’ le spui la oamen’ că ce 
crede iei nu-i adevărat, o dată-ş’ fac socoteala că le spui că 
niş’ vieţile lor nu ie-adevărate, ş’că nici adevăru’ lor nu ie- 
adevărat. 

Mă gândi’ io ş’cre’ c-avea dreptate. 

’N-a treia zi dă cân’ plecasăm fu ceru-albastru ş’senin, da’ 
lu’ Meronym i să ’muiasă picioarele, ’şa că lua’ io-n spinare 
to’ bagaju’, numa’ nu ş’sacu’ iei dă scule. Mearsăm pă 
cărarea dă ducea p-ălălant versant a’ muntelui, pă faţa 
dinspre su’, ş-acolo nemerirăm peste urmele unui drum dă-1 
făcus-Ăi-Bătrân’, drum dă şerpuia-n su’ spre creastă. Pă la 
miezu’ zilii, Meronym s-aşeză jo’ ş’să hodini, ş’io m-apucai d- 
adunai dăstu’ lem’ dă fo’ cât să le’ două legătur’, că dup-aia 
să ’fârşea copacii. Ne uitarăm în jos l-alde Mauna Loa 
şVăzurăm un pâlc dă călăreţi pă Drumu’ Şeii ş’toate-alea dă 
metal dă le poart-alde Kona luciră în lumina soarelui. No’ 
ieream atâ’ dă sus, dă caii să vedea ca furnicile. Ce rău îm’ 
păru mie că nu să putea să-i zborşes’ pă sălbaticii naibii-ntre 
deş’te ş’dup-aia să mă şter’ dă leoarbă dă turu’ nădragilor! 
Mă rugai la So’mi să nu care cumva să să iveasc-alde Kona 
pă drumu-ăsta spre vârf, că multe locur’ numa’ bune mai 
iereau p-aci dă pândi’ ş’io ş’cu Meronym nu ne puteam bate 
cu iei niş’ prea tare, niş’ prea mul’. Da’ nu văzui urme dă 
copite, niş’ că-ş’ făcusă careva tabăr-aci. 

P-ormă copacii să ’fârşi. Vântu’ să făcu mai voini’ ş’mai da’ 
naibii, ş-aducea cu iei nu miros dă fum, nu dă muncă la 
câmp, nu dă balej’ d-animale, nimi’ dă felu’ ăsta, dăcât un 
pra’ fin, fin dă tot. Ş’păsările să rărisă pă râpile-alea repez’ ş- 
acoperi’ dă tufişur’ - dăcî’ neşte şoim’ dă plutea pân vânt la 
’nălţime. Pă sear-ajunsăm la neşte clădite dă le ridicas-Ăi- 
Bătrân’, ’şa ’să Meronym, ş’cic-ăla fusas-un sa’ dă ’stronom’, 
un fel dă preoţ’ d-a’ ’Gerimii dă citea stelele. ’N satu-ăla sigur 


— 350 — 





Atlasul Norilor 


nu mai călcasă picior dă om dă la Căder’ ş’pân-atun’ ş’io loc 
mai părăsi’ zău că nu mai văzusăm niciodată. Apă n-aveam, 
niş’ pămân’ să dormim pă iei, ş’mai căzu ş’noaptea cu to’ c- 
un frig muşcător, ’şa că ne ’brăcarăm gro’ ş-aprinsăm focu- 
ntr-o clădită un’e nu ierea nimic al’ceva. Flăcările ş’umbrele- 
ş’ ’cepură danţurile pă pereţii-ăia-i nimănui. Io mă gândeam 
dăcî’ la cum ajungeam noi a doua zi-n vârf ş’mai mul’ ca s- 
apuc să mă gândes’ la-l’ceva, o ’trebai p-alde Meronym dacă 
Stăreţa vorbea-devăra’ cân’ ’cea că Lumea Largă să ’vârte-n 
juru’ soarelui or’ dac-Ăi-dân-Hilo vorbea-devăra’ cân’ ’cea că 
soarele să ’vârte pă după Lumea Largă. 

Foarte precisă-i Stăreţa, ’să Meronym. 

Atunci adevăru-adevărat ie altu ’ dăcî’ ţi săpare ţie că-i 
adevăru’, nu? ’să’ io. 

Da, ş’dă regul-aşa ie. P-ormă ţi’ minte că Meronym ’să: Ş’d- 
ai-adevăru-adevărat ie dă mai mare valoare ş’să găseşte mai 
rar ş’dăcî’pietrele scumpe. Ş’-ncet-ncet ia să lăsă cuprinsă dă 
som’, da’ pă mine mă ţinură gândurile treaz până cân’ văzui 
o muiere tăcută că veni ş’s-aşeză ş’ia lângă focu’ nostru - 
ş’to’ strănuta ş’tremura, da’ făr’ să scoat-o vorbă. După 
coleru’ dă ghioace dă-1 avea la gâ’, să vedea că fusasă-n viaţ- 
aruncătoare dă năvod l-alde Honomu, ş’dacă mai trăia, 
frumoasă ierea, nu glumă. ’Ş’ dăsfăcu deş’tele dă şi le băgă-n 
fo’, ca pă neşte petale dă culoare ca bronzu’ ş’ca rubinu’, da 
p-ormă oftă din to’ sufletu’ iei, mai amărâtă ca o pasăre-n 
cuşcă-n fântână, că, vedeţ’ voi, niş’ cu deş’tele-n flăcări nu 
mai ştia ce-i căldura. Ş’-n lo’ dă ochi avea doi pietroi, ’şa că io 
mă ’trebai dacă nu cumva să urca’ pă Mauna Kea ca s- 
ajungă la Jorjic-ăl Bătrân, să-i mânce iei sufletu’pietrit. Ş’cu’ 
morţii aude ce gândeşte ăia vii, muiere-aia ’necată să uită 
drept în ochii mei cu pietroii dă-i avea ia, dete din cap că da, 
p-ormă-ş’ scoasă o pipă ca să-i mai treacă vremea, da’ io nu-i 
’săi să-mi dea ş’mie să tra’ din pip-aia. Mul’ mai târziu mă 
trezii ş’văzui că focu’ trăgea ş’iel să moară ş’că muiere-aia 
Honomu ’pietrită să dusasă-n legea iei. Nicio urmă nu lăsasă, 
da’ io parcă mirosii o vreme fumu’ dă la pipa iei. ’M’ ’săi î’ 
mintea mea: Iete că Meronym o fi ştiind ia multe despre 


— 351 — 





David Mitchell 


’Gerime ş’viaţă, da’ noi, Ăi-dân-Văi, şti’ mai multe despre 
moarte. 

’N-a patra zi să stârni uite-aşa un vân’, că ’ceai că nu ierea 
după lume-asta, niş’ vorbă, că parcă să răsucea lumin-aia 
tăioasă ş’răsunătoare ş’parcă mătura tot orizontu’ juru- 
prejur ş’-ţ’ smulgea vorbele din gură ş’căldura trupului pân 
pledur’ ş’blănur’. Drumu’ din satu’ ’stronomilor până-n vârf 
ierea cumpli’ dă’sfunda’ ş’distrus, păi da, că bucăţ’ întregi 
dân iei să surpasă ş’nu ierea niş’ frunze, niş’ rădăci’, niş’ 
ierburi, dăcî’ praf ş’pietriş uscat ş’gheţa’ dă-ţ’ zgâria ochii ca 
o muiere nebună. ’Călţările noastre din Văi să făcusă fărâme 
d-acu’, ’şa că Meronym scoasă ş’ne dete 1-amândoi câte-o 
pereche dă ’călţări d-ale Preştienţilor, făcute cu nu-ş’ ce fel 
dă ’Gerime, dă iere-atâ’ dă calde ş’moi, da’ ş-atâ’ dă tar’, dă 
puturăm să merge’ mai dăparte. După vro patru, poate cinş’ 
mile, pământu’ pă care călcam să făcu drep’, dă niş’ nu mai 
simţeai că iereai pă munte, dăloc, mai curân’ceai că iereai o 
furnică p-o masă, da’ mas-aia parcă sta ’târnată-ntre lum’, că 
dă sprijini’, nu vedeai pă ce să sprijinea. Pân’ la urmă, 
’nainte dă prânz, ocolirăm un cot ş’io rămăsăi fără grai, ’ghiţii 
în se’, că uite-acolo, după cotu-ăla dă stâncă, ierea ’ncinta dă 
ne ’sas-alde Truman dă ia, chiar dacă zidurile iei nu ierea 
chiar atâ’ dă’nalte cum ierea copacii săcuia, ci mai curân’ ca 
pinu’ dă ’nalte. Poteca ducea d-a dreptu-n poarta d-oţel, 
numa’ că zidurile dă nu să prăbuşisă pă nicăier’ nu ierea 
chiar fără sfârşi’ dă lunj’, păi da - puteai să le dai ocol ş’tot îţ’ 
mai rămânea-ne-o dată p-atî’ din dimineaţ-aia. ’Năuntru, ’n 
’cintă, să vedea cupolele templelor, cum să suia pă munte-n 
sus, ş’zău că nu ierea clădită lăsată d-Ăi-Bătrâni în toţ’ Ha- 
Vaii, poate chiar ş’în Lumea Largă, mai dată naibii dăcât ălea 
d-acolo. Da’ cum să fi ajuns pân’ la iele? Meronym bătu-n 
poart-aia ’fricoşătoare ş’să mai mul’ ca s-auză to’ ia: Ne-ar 
trebui ’splozibil al naibii dă mul’ ş’dă puterni’ ca să putem 
sălta porţile-astea din ţâţân’l Ş’băgă mâna-n sacu’ iei dă scule 
ş’scoasă d-acolo nu ’splozibil, scoas-o funie cu multă ’Gerime 
făcută, su’ţire ş’uşoară, dă mai dădea Preştienţii la schim’ 


— 352 — 





Atlasul Norilor 


câteodată. Două cioate ieşea ’n-afară pă deasupra porţii d- 
oţel ş’Meronym să ’cercă s-arunce funia pă după una din iele, 
da’ vântu’ fu mai tare dăcâ’ ţinta iei; p-ormă 'cercai ş’io 
ş’nemerii dă prima oară, ’şa că ne urcarăm ’cet-ncet pă- 
ncinta Iu’ Jorjic-ăl Bătrân uite-aşa, o mână dup-altă mână 
dup-altă mână. 

’Năuntru, ’n locu-ăla ’fiorător dă pă ’coperişu ’ lumii, păi 
da, vântu’ parc-amuţisă, ca-n ochiu’ dă linişte dî’ mijloc- 
uraganului. Soarele te-asurzea ’colo sus, că parcă iei răgea 
ş’timpu’ din iei curgea. ’Năuntru, ’n ’cintă, nu ierea drumur’, 
dăcât u’ melion dă bolovan’, cum ’sas-alde Truma’ Napes cân’ 
dăpănasă iei ce ş’cum să ’tâmpla cu trupurile ’pietrite 
ş’dăsufleţite - ş’io mă ’trebai dacă Meronym, or’ io, or 
amândo’ ierea s-ajungem ş’noi bolovani pân’ la căderea 
nopţii. Zece or’ douăş’pe temple ne-aştepta unu’ ici, unu’ 
colo, care alb ş’c-argintu’, care galben ş’ca bronzu’, zdravene 
ş’coperite c-un fel dă cuşme rotunde ş’-ăle mai multe fără 
fereşti. Ăl mai aproape dă no’ ierea la vro sută dă paş’ dă un’e 
ne oprisăm, ’şa că ne ’dreptarăm spre iei mai întâ’. Io ’trebai 
dac-aci s-aduna Ăi-Bătrân’ dă-ş’ venera ’Gerimea. 

Meronym ’să - da’ ş’ia să minuna la fel dă mul’ ca ş’mine - 
c-alea nu ierea temple, că ierea neşte ’bservatoare pă care le 
făcusăr-Ăi-Bătrân’ ca să studieze planetele ş’lunile lor, 
ş’stelele, ş’spaţiu’ dântre iele, ca să priceapă dă un’e-ncepe 
totu’ ş’un’e să ’fârşeşte totu’. Pântre pietroaiele-alea ’bârligate 
călcam cu luare-aminte. Lângă unu’ din iele văzui neşte 
ghioace ’fărmate, d-alea dă poart-alde Honomu, ş’după iele 
ştiui c-aia venisă la focu’ nostru c-o noapte ’nainte. Vântu’ 
mi-adusă vocea lu’ taica-mare-a’ meu dă-m’ şopti-n ureche 
dă ’parte-dăparte: Iudă... Păi da, straniu, da’ nu ’fricoşător, 
că-n locu-ăla totu’ ierea straniu... Auziţ’, Iudă. Nu-i mai ’săi 
nimi’ lu’ Meronym. 


k k k 

Cum făcu ia ca să dăschiză uşa la ’bservatoru-ăla n-am dă 


— 353 — 





David Mitchell 


un’e şti io, ’şa că niş’ nu mă mai ’trebaţ’. Trasă un fel dă maţ 
ca la buric dântr-o gaur-a uşii, plină dă praf ş’rugină, pân’ la 
ou-ăl-a’ iei dă-i ’cea omelnic ş-una-două, gata, uşa să 
ş’dăschisă. în vreme-asta, io-m’ făceam dă treabă să ne 
păzes’ pă noi amândoi dă cine-o fi fos’ dă locuia-n ’cint-aia. 
Nu mai auzeam şoptitu’ lu’ taica-mare a’ meu, da’ vedeam 
neşte jumate-feţe dă să făcea nevăzute cân’ te uitai drep’ la 
iele. Cân’ să dăschisă pă bune uşa ’bservatorului, s-auzi un 
şuier ’scuţit. D’năuntru răbufni un aier stătu’ ş’necăcios, că 
parcă nu-1 mai respirasă nimen’ dă ’nainte dă Căder’, păi da, 
ş'probabil c-aşa ş’ierea. Trarăm ’năuntru ş’ce găsirăm acolo? 

Nu-i uşor să vorbeş’ d-atâta ’Gerime. Maş’nării dă nu le 
văzu nimen’ p-aci, ’n Ha-Vai, ’şa că niş’ nume n-avem pentru 
iele - păi da, mai nimi’ din to’ ce iere-acolo, ’năuntru, io nu 
cunoscui. Podele dă lucea, pereţ’ ş’tavane albe, o ’căpere 
mare dă tot, rotundă ş’băgată-n pământ, un’e ierea ca un tub 
zdravăn, lat cât un om ş’lun’ cî’ cin’, ş’Meronym ’să c-ăla-i 
’ce-aşa: radi-otel-scop, ş’că ierea ăl mai puternic ochi dă-1 
făcusă vrodat-Ăi-Bătrân’. Totu-acolo, ’n ’căpere-aia, alb ş’pur 
ca mantia lu So’mi, da, da - niş’ fir dă praf, dăcî’ ce- 
adusasăm noi pă tălpile ’călţărilor d-afară. Mese ş’scaune sta 
răspândite pă neşte balcoane d-oţel pă care ş’paşii noştri 
răsuna ş’parc-aştepta să vină careva să şadă la iele. Pân’ 
ş’Navista rămăsasă cu gura căscată văzân’ atâta ’Gerime fără 
cusur. Umbla c-omelnicu’n mână ş’-i arăta ş’lui to’ ce vedeam 
noi. Omelnicu’ susura ş’clipea ş’fereştile să urma una dup- 
alt’. Acu memoreşte locurile-astea, ’m’splică Meronym, da’ io 
nu pricepui prea bine ş’o ’trebai ce ierea dă faptu’ lui ou-ăla 
cu-atâta ’Gerime. 

Meronym să opri din ce făcea ş’ghiţi o gură din fiertura d-o 
avea-n butelca iei. ’Să: Omelnicu-i ş-un creier, ş-o fereastră, ş- 
o amintire. Creieru-ţ’ dă voie săfaş’ to’ soiu’ dă lucrur’, cum ar 
fi să dăscui uşile ’bservatoarelor, aşa cum văzuş’ adineauri. 
Fereastra-ţ’ dă voie să vorbeş’ cu-alte omelnice dă ’parte- 
dăparte. Amintirea-ţ’ dă voie să vez’ ce văzură ş’auzir-alte 
omelnice din trecu’ ş’să păstrez’ to’ ce vede omelnicu-ăst-al 
meu, ca să nu să uite. 


— 354 — 





Atlasul Norilor 


Io mă ruşinai cân’ trebui să-i aduc aminte Iu’ Meronym dă 
cum scotocisăm pân sacu’ iei, da’ dacă n-o ’trebam atunci, 
poate că nu mai reuşeam s-o ’treb niciodată, păi da, ’şa că 
’trebai direct: Fat-aia frumoasă ş’clipitoare d-o văzui in 
omelnicu-ăsta-a’ tău... mai demult... ia ce ierea, ’mintire or’ 
fereastră? 

Meronym şovăi, apoi ’să: Amintire. 

Io ’trebai dacă fat-aia mai trăia or’ ba. 

Nu, ’să Meronym. 

Trebai dacă ierea Preştientă. 

Meronym şovăi dî’ nou, apoi ’să că vroia să-m’ spună u’ 
mare-adevăr, da’ că nu toţ’ Ăi-dân-Vă’ ierea pregătiţ’ s-az’ aş- 
adevăr. Io mă legai pă răboju’ lu’ taica să nu spui mai 
dăparte la nime’ nimic, niş’ o vorbă la nime’. Bine-atunş’, ’să 
ia. Fat-aceea, Zach’ry, ierea So’mi. Ierea So’mi cea făcută om, 
ş’nu născută, So’mi dă care strămoşii tăi credea că ierea 
sfânta lor. 

’Dică So’mi să fi fos’ la fel ca tine ş’ca mine - om? Niciodată 
nu-m’ trecusă pri’ minte-aşa ceva ş’niş’ Stăreţa nu vorbisă 
vrodat-asemenea drăcărie, da’ dăloc! Pă So’mi o născusă un 
sfânt a’Gerimii pă nume Darwin, ş-asta ş’credeam noi toţ’, 
Ăi-dân-Văi. Da’ ia, Meronym, ce credea, c-alde So’mi trăisă 
pă Insula Preştienţilor sau aci, pă Insul’ a Mare? 

So’mi trăisă ş’murisă cu sute d-an’ în urmă, hăt ’parte- 
dăparte, peste ocean, spre-apus ş’spre nor’, ’să Meronym, p-o 
pen’sulă d-acu’ dăzastrică, la care pă vremuri îi ’cea Nea So 
Copros, iar în vremuri ş’mai dă dămul’, Coreea. Trăis-o viaţă 
scurtă ş’amărâtă, biata dă So’mi, ş-abia după ce murisă-ş’ 
găsisă trecere’ n minţile pursângilor ş-ale celor dă ierea făcuţ’ 
ca oamenii. 

Toate ’văţămintele-astea noi parcă mă lovisă’-n moalele 
capului, dă-m’ vâjâia mintea ş’nu mai ştiam ce să ere’ ş’ce 
nu. Trebai ce căuta ’mintirea l-alde So’mi iete-aci, ’n 
omelnicu’ iei, a’ lu’ Meronym, după câteva sute d-ani. 

Să vedea că lu’ Meronym îi părea rău că s-apuca’ să-m’ 
spună toate-alea, păi da. ’Să: P-alde So’mi o luă neşte mai- 
mar’ dăn- tr-Ăi-Bătrăn’ ş-o ’morî fin’că să temea dă ia. Da’ 


— 355 — 





David Mitchell 


’nainte s-o ’moare, o pusă dă vorbi-ntr-un omelnic despre to’ ce 
făcusă ia ş’ce gândisă. Ş’io-m’ pusăi aci, ’n omelnicu meu, 
toat-amintire a iei, fin’că m-apucai să studiez viaţa ei a scurtă, 
ca să-i ’ţele’ mai bine p-Ăi-dăn-Văi. 

Iete d-aia mă bântuia pă mine chipu’ fetii ăleia. ’Săi: Ş’io 
văzui un fel dă duh d-a ’Gerimii? 

Meronym dete din cap că da, ’poi ’să: Zach’ry, mai avem 
atâtea clădite dă văzu’ nainte să să ’tunece! 

Ş’-n tim’ ce treceam pân ’cintă ca s-ajungem la 
următoru’bservator, bolovanii ’cepură să vorbească, ’ceau: 
Păi da, că mare dreptate-ave ai dă blestemaţii dă Preştienţ’ dă 
prima dată, bă Zach’ry! Iete cum îţ’ calcă-n picioare to’ ce crez’ 
tu ş-alte alea, ş’pă faţă, ş’pă dos! Io-m’ ’coperii urechile, da’ 
vocile-alea străpungea pân palmele mele. Femei-asta dăcî’ 
dântr-un singur motiv o scăpă dă la moarte p-alde Catkin: ca 
să-ţ’ ’tunece ţie mintea cu gându’ că’ies’ dator ş’că tre’ s-o 
cinsteş’ întruna! Te lua cu fior’ pă şira spinării dă ce forme- 
avea pietrele-alea ş’ce vorbe ’cea. Io-m’coperii cu palma 
ş’gura, ca să nu-m’ vină să le răspund. Ş-acuma scormoneşte 
şi scotoceşte pân toată ’Gerimea după Insul’ a Mare, d- 
aparţine dă fap’ ş’dă drep’ tuturor Ăi-din-Văi! Neşte draş’ dă 
grunj’ dă piatră-m’trară pă su’ pleoape. Taică-tu nu lăsa iei o 
mincinoasă dă străincă să-i macine ’crederea, bă, tu ăla, niş’ 
să-l ’carce ca p-un catâr dă povară! Atât-adevăr ierea-n 
vorbele-alea, că nu ştiam ce să le răspun’ ş’mă ’piedicai, 
gata-gata să cad! 

Merony’ mă sprijini. Io nu-i ’săi nimi’ dă cu’ mi-o ponegrea 
bolovanii-ăia, da’ ia to’ văzu că nu ierea chiar totu-n regulă. 
’Să: Aieru’ d-aci dă sus ie mai su’ţire ş’ţ’ă greu să respir’, ş- 
atunş’ creieru’ tău ie mereu ’fometa’ ş’vede ş’mai stranii 
vedenii. 

Cân’ ajunsăm la al doilea ’bservator, io mă trântii la 
pămân’ ş’-nchisăi ochii, câtă vreme Preştienta să muncea să 
dăschiză uşa clăditii. Oho, ce mai vuia soarele-ăla-n capu’ 
meu! Ie vicleană, bă Zach’ry, nu glumă! Truma’ Napes a’ 
Treilea sta cocoţa’ pă bolovanu’ lui, da’ Meronym niş’ nu-1 


— 356 — 





Atlasul Norilor 


auzisă. Pă cin crez ’ tu, pă ia or’pă neamurile tale? mă ’trebă 
iei c-un glas abătut. Adic-adevăru’ tău ie doar aier su’ţire, dă 
ţ’ă greu să-l respir’, a? Ş’io la fel? Cî’ d-uşura’ mă simţii î’ 
momentu’rmător, cân’ uşa ’bservatorului să dăschisă. 
Duhurile-alea ş’vorbele lor grele ş-adevărate nu putea să vină 
după noi ’năuntru, vedeţ’ voi, fin’că mă gândes’ că ’Gerimea 
le ţinea oprite-afară. 

Tot aşa o ţinurăm cât fu dă lungă după-mas-aia. Cele mai 
multe ’bservatoare ierea 'semănătoare cu priimT. Preştienta 
le dăschidea uşile, să punea pă ’splorat pă din’untru cu 
omelnicu’ iei ş’probabil că ş’uita dă mine, că ma’ieream ş’io 
p-acolo. Ş-atunş’ io, ce să fa’, stăm ş’respiram aieru-ăla 
a’Gerimii până cân’ termina ia ce-avea dă făcu’. Da’ că’ tim’ 
treceam dă la clădită la clădită, bolovanii ăia răsuciţ’ d-afară- 
m’ striga mie-n cor: Iudă! ş’Catâr dă povară! ş’Rob-al Navii! 
Duhurile-alea dă fusasă-n viaţ-Ăi-dân-Văi ’m’ vorbea dă zor, 
păi da, chiar dacă buzele lor dă piatră muşcate dă ger nu să 
mişca: Nu-i din tribu’ tău! Nu-i niş’ măcar dă culoarea ta! - 
ş’tre’ să recunos’ iete-acu ş-aci că mare dreptate-avea şi tare 
’fricoşătoare ierea. 

’Cepu să mă roadă la sufle’doiala. 

Niciun Preştie’ nu să purtasă vrodată cinsti’ cu noi, Ăi- 
dân-Văi, ş’-n ziu-aia văzui ş’io că niş’ Meronym nu ierea mai 
brează. Bolovanii schimbas-albastru’ cerului în cenuşiu ca 
dă cremene, ’păsător, pân-ajunsăm noi la clădită dân urmă. 
Meronym ’să c-ăla nu ma’ ierea ’bservator, ci să chema 
generator ş’făcea nu-ş’ ce scamatori-a ’Gerimii dă-i ’cea 
’lectricitate, ş-aia cică punea-n mişcare toate-alea din jur ’şa 
cum inima-ţ’ pune corpu’-n mişcare. Ia să to’ minuna la toate 
maş’năriile ş-alte alea, da’ io mă simţeam ca un pros’ şi 
păcăli’ din cauză că femei-aia Navistă nu făcus-al’ceva dăcâ’ 
să mă ţină-n orbire dă cân’ să băgasă cu d-a sila-n clanu’ 
meu. Nu ştiam niş’ ce să fac, niş’ cum să-i pun beţe-n roate, 
’n schim’ Jorjică, naiba să-l ia, ’ş’ făcusă iei planurile lui. 

’Năuntru, ’n măruntaie l-alde generatoru-ăla, parcă iere- 
al’fel dăcât în ălelante clădite. Preştienta parcă să luminasă 
toată la faţă dă uimire dă cân’ intrasăm în ’căperile-alea un’e 


— 357 — 





David Mitchell 


să ’mulţea sunetele, da’ io nu simţeam dălo’ la fel. Fin’că, 
vedeţ’ voi, ieream precis că mai ierea cineva p-acolo, ’n-afar’ 
dă noi. Navista nu mă crezu, păi da, numa’ că-n ’căpere-a 
mai mare, un’e sta ’muţit-o inimă zdravănă dă fier, mai ierea 
ş-un tron 'conjura’ dă mese cu multe fereş’ miş’, cu numere 
ş-alte alea, ş’pă tronu-ăla zăcea mort unu’ dântr-Ăi-Bătrân’, 
un preot prăvăli’ sub o fereastr-arcuită. Preştienta ’ghiţi-n sec 
ş’să uită la iei d-aproape. ’Să-n şoaptă: Mă găndes’ c-o fi vru’ 
mai-mare ’stronom ş’probabil că-l prinsasă Căderile-aci, cân’ 
fusasă iele, ş-aieru-nchis îi păstră corpu’ dă nu putrezi. Da’ io¬ 
ni’ făcui socoteala că precis ierea vrun rege-preot, ş’nu doar 
mai-mare peste locu-ăla, or’cât o fi fos’ iei dă minunat. 
Meronym să pusă pă treabă să memorează c-omelnicu’ 
fiecare colţişor din ’căpere-ai-a morţii. Io m-apropiai ş-mai 
mul’ dă regele-preot dântr-o lume d-a mai mare Civ’lizare. 
Păru’ i să lipisă dă cap, ş-unghiile-i crescusă ca neşte gheare, 
ş’sigur că dup-atâţi-ani pielea după faţă-i căzusă ş’ să 
pleoştisă, da’brăcăminte-albastr-avea ’Gerime-n ia 
ş’rămăsasă ca ş’nouă, la fel safire’ dă le-avea ’fipte-n urech’ - 
ş’cu nasu-ăla ca un rî’ dă porc, mi-aduce-aminte d-alde 
Unchiu’ Bees. 

Ascultă-mă ce-ţ’ spun, Ăl-dăn-Văi - îm’să regele-preot 
părăsi’ pă tronu’ lui -, ascultă la mine. Ăi-Bătră’, neamu’ meu, 
să ’bolnăvisă d-atâta ’Gerime ş’numa’ Căderile ne mai putură 
lecui dă boal-asta. Preştienta nu ştie, că şi ia-i bolnavă, oho, 
da’ că’ dă bolnavă ie! Pă sub arcad-aia dă sticlă să vedea ca 
neşte vârteje dă zăpadă, ca neşte nor’ dă să răsucea ş’să 
rostogolea ş-acoperea soarele dă to’. Tu fă-i felu’ Zach’ry, că, 
dacă n-o ’preş’ tu, o să-ş ’ aducă toţ’ bolnavii lor dă peste tot 
aci, în ăle Nouă-Văi-’Tretăiate-ale voastre, dă-s atâ’ dă 
frumoase! Ş’n-ai grijă, c-o să-i păzesc io sufletu’ cum să 
cuvine-n locu-ăsta. ’N vreme-asta, femeia după Navă să fâţâia 
dă colo-colo c-omelnicu’-n mână ş’-ş’ cânta-n şoapt-un cânte’ 
dă leagăn d-al Preştienţilor, dă le-nvăţasă ş’p-alde Catkin 
ş’Sussy. Mie nu-m’ dădea pace gândurile. Nu ieream io ca o 
fiară sălbatică, să sar acu’ la ia ş’s-omor? 

Aci nu-i vorbă dă ce ie bine ş’ce ie rău, mă ’văţă regele 


— 358 — 





Atlasul Norilor 


’stronom, dăcăt atât ie vorbă: or’ îţ’ aper’ neamu’ tău, or’ îţ’ 
trădez’ neamu’ tău. Păi da, ie vorba doar dacă ieş ’ tare-n 
virtute or’ ieş’ moale. Omoar-o, băiete! Că doar n-o fi vro 
sfântă, nu? To’ sănge-i curge păn vene. 

Io ’săi că nu puteam, că p-ormă gura lumii ’cea că-s asasin 
ş’Stăreţa chema l-adunare ş-adunare-aia m-alunga din ăle 
N ouă-V ăi- Tretăiate. 

Bă Zach’rg, tu găndeşt’ or’ ce faci? să râsă regele-ăla dă 
mine. Ia găndeşte-te! De un’ să ştie gura lumii ce ş’cum? Gura 
lumii o să zică: „Străinc-aia dă le ştia pă toate nu băgă dă 
seamă la ce-o sfătuirăm noi ş’ce-o ’văţarăm ş’să dusă dă 
capu’ iei, dă să urcă pă Mauna Kea, ş’uite, Zach’ry, brav cum 
îl ştim, să dusă ş’iel cu ia ca să ’cerce s-aibă grijă dă ia, 
dăcî’uite c-aşa să brodi, că n-avea-n ia chiar atâta ’Gerime d’ 
crezusă“. 

Mai trecu neşte vreme. Foarte bine, ’să’ io păn’ la urm’, 
abătut. O s-o iau în ţăpoi dă cum ieşim afară. Regele-preo’ 
zâmbi mulţumi’ ş’nu mai ’să nicio vorbă dup-aia. Cân’ să 
ieşi’, Merony’ mă ’trebă ce mai fac. Bine, ’să’ io, cu toate c- 
aveam nervi, că, vedeţ’ vo’, io nu omorâsăm pân-atunş’ dăcî’ 
neşte capre, cel mult, ş-acu’ mă legasăm s-omor un om, ş- 
înc-o Preştientă. Care ’să că ierea căzu’ s-o luăm din lo’, că 
nu vroia să rămânem blocaţ’ dă cine ştie ce furtun-acolo sus, 
ş-o luă ia ’nainte ş’să ’dreptă spre ieşirea din generator. 

Cân’ ieşirăm afară, bolovanii ’muţisă cu toţii-n zăpa’ d- 
ajungea păn’ la glezne. O furtună cu ninsoare trecusă, da’ 
mie mi să părea că vene’ alta ş’mai mare. 

Pornirăm către poarta d-oţăl, ia ’nainte, io cu ţăpoiu’ dă la 
Jonas î’ mână, ’cercân’ pă deş’tu mare dă la mână cât ierea 
d-ascuţit. 

Hai, dă-i drumu’! mă ’demna fiece pietroi setos dă moarte 
după Mauna Kea. 

Ş’cum nu câştij’ nimi’ dac-amâni, io ridicai ţăpoiu’ făr’ să 
scot o vorbă, ’m’ luai ţinta un’e să unea ceafa Preştientii cu 
capu’, ’săi î’ mintea mea: „S-aibă grijă So’mi dă sufletu’ meu!“ 
ş’zvârlii ţap-ai-ascuţită cî’ putui dă tare un’e-m’ luasăm ţinta. 


— 359 — 





David Mitchell 


Nu, că vă’ că vă ’trebaţ’ - n-o ’morâi, că, vedeţ’ voi, ’n clipa 
aia dă cân’ îm’ luasăm io ţinta ş’pân-aruncai ţăpoiu’, So’mi 
chiar avusasă grijă dă sufletu’ meu ş-îl ’dreptă-n altă parte, 
dă să dusă hăt, sus, peste poarta d-oţăl. Meronym habar n- 
avu dă ce ierea să să ’figă-n capu’ iei, da’ io ieream precis că 
mă ’spitisă dracu-ăla după Mauna Kea, păi da, ăla dă ştim 
cu toţii cum îi zice, naiba să-l ia! 

Văzuş’ cev-acolo sus? ’trebă Meronym, uitându-să cam pă 
un’e zburasă ţăpoiu’ meu. 

Da, ’să’ io, ca să grăiesc ceva. Da’ nu ierea nimi’, uimi’ dăcî’ 
vedeniile locului ăluia. 

Hai să plecăm, ’să ia. Să plecăm cV mai repede. 

Ş’deş’ Jorjic-ăl Bătrân rămasă păcăli’, că, vedeţ’ voi, nu 
mai aveam cu ce s-o ’mor fără să ştie, dacă nu mai aveam 
ţăpoiu’. Numa’ că nu să potolea iei ş’să mă lase pă mine să 
scap aşa uşor şi-n câştig, păi da, nu-1 ştiam io pă nemernicu- 
ăla viclean dă dămul’? 

Cât urcam io pă funie cu sacu’ dă scule-n spate, Mauna 
Kea-ş’ umflă tare bojocii ş’slobozi o zăpadă-n vârtejur’, dă nu 
mai vedeam pământu’ ca lumea, ş’vântu-m’ biciui faţa din 
toate părţile, ş’degetele-m’gheţară dă frig. Ş’pă la jumate- 
calea cî’ mai aveam până sus, lunecai jumate din cât 
urcasăm pân-atun’ ş’funia-m’ arsă deş’tele, da’ to’ reuşii să 
mă ţin dă ia ş’să ur’ cu to’ cu sacu’ dă scule până-n vârfu’ 
zidului, deşi mă durea mâinile ş’mi să făcusă palmele dăcî’ 
răn’ ş’rosătur’. Meronym urca mai încet, da’ măcar ia nu mai 
avea mul’ pân’ s-ajungă sus, cân’ iete-aşa, deoda’, timpu’ s- 
opri-n loc. 

Da, timpu’ s-opri-n loc, m-auzirăţ’ bine. Pentru toată 
Lumea Larg’, afar’ dă mine ş’dă păcătosu’ dă drac, păi da, 
ştiţ’ ş’voi care, dă să-mplimba clătinându-să pă deasupra 
zidului, timpu’ chiar aşa făcu... s-opri. 

Pân’ ş’flocii dă zăpadă rămăsasă ’spendaţ’ în aier. Jorjic-ăl 
Bătrân îş’ făcu loc pântre iei. ’Să: ’Cercai să te iau cu 
binişoru’, Zach’ry, mucos căpos ce ieş da’cuma iete că tre’ să 
recur’ l-ameninţăr’ la semne ş’la-ndemne. Ia fă bine ş’scoate 
şişu’ ş’taie funi-asta dă un’e ieş’ tu acu’ - ş’pusă picioru’ pă 


— 360 — 





Atlasul Norilor 


funia dă care să ţine-alde Meronym, ’gheţată-n timpu’ dă s- 
oprisă. Vea ochii mijiţ’ ca să s-apere dă viscol ş’muşchii 
’cordaţ’ ca să urce pă funie. Sub ia ierea un gol dă vro douăj’ 
dă picioare. Poate că n-o muri dă căzătură, căn’ oi da io 
drumu’ să curgă timpu’ di’ nou, ’să Jorjic-ăl Bătrân, fin’că iei 
’ţelegea la ce mă gândeam io. Da’precis că pă stăncile-alea dă 
sub ia o să-ş’frăngă şira spinării ş'picioarele ş’n-o să mai 
apuce ziua dă mâine. O s-o la’ să să gândească la că’ dă 
dăşartă-i fu viaţa. 

Io-l ’trebai de ce n-o ’mora iei p-alde Meronym, cu mâna 
lui, ş’gata. 

De ce, de ce, de ce? mă ’muţări Jorjic-ăl Bătrân. Vreau să 
te vă’pă tine c-o ’mori ş-o să-ţ’ spun ş’de ce, de ce, de ce. Iete, 
vez’ tu, dacă nu-i tai tu funia, până-n trei Iun’ d-acu’ ’nainte, 
familia ta drag-o să moară toată, ’ţ’ promit io! Mă leg pă ce vrei 
tu! ’Şa c-ai d-ales. P-o parte-i ai pe maică-ta curajoasa, pă 
Sussy a tare, pă Jonas ăl isteţ, pă draga dă Catkin, ş’toţ’ o să 
fie morţ’, ş’tu, Zach’rg ă’ laş, o să trăieş’ mai dăparte ş’părerile 
dă ră’ o să te sfâşie câte zile-oi mai avea. Pă parte-ailantă, ce 
ai? Dăcât o străincă moartă, dă care n-o să-i pară nimănui 
rău. Patru inş’pă care-i iubeş’ contra unu dă care nu-ţ’ pasă. 
Mai ştii, poate fac io ce-oiface ş’ţi-l aduc ’napoi ş’p-Adam dă l- 
alde Kona. 

Aci nu mai aveam d-ales. Meronym ierea ca ş’moartă. 

Păi da, băiete, nu prea mai ai d-ales. Cî’ număr io pân’ la 
cinci... 

Pusăi mâna pă şiş. Numa’ că-n clip-aia străpuns-o 
sămânţă pân coaj-amintirilor mele ş’sămânţ-aia ierea o vorbă 
d-o ’sasă chiar Jorjică mai devreme: semne. 

Dântr-o singură mişcare, detei drumu’ şişului să să ducă 
un’e-m’ aruncasăm ş’ţăpoiu’ ş’mă uitai ţintă-n ochii ’grozitor’ 
ai dracului. Chiar ş’iel rămăsasă mira’ ş’-n rânjetu’ după faţa 
lui să citi un şuvoi d-ameninţăr’ crâncene. Io-l scuipai, da’ 
scuipatu’ să ’toarsă ca bumerangu’ ’napoi spre mine. Dă ce? 
’Nebunisăm ş’-m’ pierdusă’ minţile? 

Jorjic-ăl Bătrân făcus-o greşeală dă neierta’, vedeţ’ voi, c㬠
ni’ adusas-aminte dă cetitu’ semnelor dă căn’ avusasăm io 


— 361 — 





David Mitchell 


Noaptea Visării. ’Ce: Măinile-ţ’ ard, ai grijă dă nu tăia funia. 
Abi-acu ’ţelesasăm io dă ce ierea vorba, fin’că iete, ’m’ ardea 
mâinile, ’şa c-asta ierea funia dă mă 'demna So’mi să n-o tai. 

Şişu’ meu să ’fipsă-n pămân’ ş’timp-o porni iar la drum. 
Viscolu’ dă-1 iscasă blestematu’ dă drac să năpusti pă mine 
ş’mă 'brânci, ş’m-ameţi c-o mie dă ghiontur’ ş’zbierăte, da’ to’ 
nu putu să mă răstoarne după zidu-ăla dă ’cintă ş’cum- 
necum, o trăsăi până su’ ş’pă Meronym ş-amândoi reuşirăm 
să ne coborâm pă parte-ailantă, cu toate oasele la locu’ lor. 
D-acolo pornirăm ş’ne luptarăm cu viscolu’ nebun dă 
’mestec-albu’ zăpezii cu negru’serării ş-ajunseră’ mai 
mul’pletici’ ş’târâş, mai mul’gheţaţ’ dăcî’ vii ’napoi la 
satu’stronomilor. Ş-acolo, cu voia lu’ So’mi, găsirăm un braţ 
dă lemne uscate ş’io făcui ce făcui ş’reuşii s-aprin’ focu’ ş’mă 
jur aci, ’n faţa voastră, că focu-ăla iarăş’ ne scăpă viaţa. 
Tăiarăm neşte gheaţă ş-o topirăm dă să făcu la loc apă ş’ne 
mai dăjgheţarăm oasele ş’ne uscarăm blănile după noi, atâta 
că’ să putu. Dă vorbi’, nu vorbirăm, că prea ieream ’gheţa’ 
ş’sleiţ’. Oare-m’ părea rău că-1 păcălisăm p-alde Jorjic-ăl 
Bătrân? 

Dăloc - nici atunş’, nici acu’. Nu ş’ce motiv avusasă 
Meronym să să urce pă muntele-ăla blestema’, da’ nu 
credeam că era-n stare să-i trădeze p-Ăi-dân-Văi, nu puteam 
să cred aşa ceva, ş-or’cum, alde Kona to’ făcea iei cân’va, or’ 
mai devreme, or’ mai târziu, ce să ’tâmplă-n ăle Nouă-Văi- 
Tretăiate. Noapte-aia, prima după ce coborârăm din vârfu’ 
muntelui, ierea prim-a viitorului nostru. ’Soţitoarea mea 
scoasă neşte doftorii după ce mâncarăm ş-amândoi căzurăm 
într-un som’ fără vise, la fel ca regele-’stronom. 

Ei, ş’niş’ drumu’napoi către-ăle Nouă-Văi-Tretăiate nu fu 
niş’ iei ca o-mplimbare pă ţărmu’ mării, câtuş’ dă puţin, da’ 
n-am io vreme-n sear-asta să vă depăn ’tâmplările-alea. 
Meronym ş’cu mine nu prea vorbirăm în tim’ ce coboram, că 
să legasă-ntre noi, d-acu’, ’n fel dă 'credere ş’ţălegere. Mauna 
Kea să străduisă din toate puterile lui blăstemate să ne- 
omoare, ş’iete că noi rămăsasăm în viaţă ’preună. 


— 362 — 





Atlasul Norilor 


Pricepusăm că Preştienta iere-atâ’ dă ’parte-dăparte dă 
neamurile ş’dă tribu’ iei ş’parcă mă durea ş’pă mine sufletu’ 
dă ’singurarea iei. Abel ne ’tâmpină-n clanu’ lui din tabăra dă 
pază dup-alte trei nopţ’ ş’trimisă vorbă l-alde Clanu’ lu’ 
Bailey că ne ’torsasăm. Dăcât o ’trebare avu toată lumea: 
Bine, da’ ce văzurăţ’ acolo sus? Ierea tare pustiu ş’linişte, ’să’ 
io, neşte temple numa’ Gerime veche ş’oase. Da’ nu suflai o 
vorbă la nimen’ dă regele-’stronom ş’niş’ dă ce-m’sasă mie 
Meronym dă Căder’, iar dă ’cleştarea mea cu-alde Jorjic-ăl 
Bătrân vorbii ş’mai puţin, păi da, numa’ după ce trecusă an’ 
bun’ d-atunci. 

Ţălesăi ş’de ce Meronym nu ne ’sasă tot adevăru-adevăra’ 
dă Insula iei, a Preştienţilor ş’niş’ dă tribu’ iei dă Preştienţ’. 
Oamenii crede că lumea ie făcută-ntr-un fel ş’dacă le spui că 
nu-i făcut-aşa, ci-ntr-al’ fe’, li să prăvale ’coperişurile-n cap - 
ş’poate şi-n capu’ tău. 

Gura lumii slobodă răspândi vorba că Zach’ry ăla dă să 
coborâsă după Mauna Kea nu ma’ iere-acelaş’ Zach’ry dă 
plecasă la drum - ş’cre’ ş’io c-avea ceva temei vorb-asta, că 
doar nu-i călătorie după care să nu te ’torci măcar puţin 
schimbat. Văru-mio Kobbery-m’să că maicile ş’taicii du pân 
toate-ăle Nouă-Văi-Tretăiate ş’sfătuia fetele să nu care 
cumva să intre-n vorbă cu-alde Zach’ry din Clanu’ lu’ Bailey, 
că iereau iei precis’ că io nu să putea să nu mă fi to’mit cu 
Jorjic-ăl Bătrân dă scăpasăm din locu-ăla ’fricoşător cu 
sufletu’ la locu’ lui su’ ţeastă, ş’cu toate că nu ierea chiar 
adevăra’, tre’ să spun că niş’ chiar neadevăra’ nu ierea. Jona’ 
ş’Sussy nu să mai râdea cu mine cum să râdea ’nainte. Da’ 
maica, ia să pusă pă plâns cân’ ne văzu că ne ’torsasăm 
acasă ş’mă luă la pieptu’ iei ş’-m’să: Iete, Zac-ha-ric-ăl mare-al 
meu! Ş’caprele mi să bucurară. Singură, Catki’ nu să 
schimbă dăloc. Ia ş-ăilanţ’ ca ia dă la şcolărie născocisăr-o 
joacă nouă dă-i ’ceau: Zach’ry ş’Meronym sus pă Mauna Kea, 
da’ Stăreţa le ’sa’ să nu să mai joace-aşa, fin’că să ’tâmpl’ 
uneor’ că prefăcătoria-i mai tare c-adevăru’. A’ naibii jo’ ce 
ierea, ’m’să Catkin, da’ io nu vrui dălo’ să ştiu niş’ ce regul’ 
avea, niş’ cum să ’fârşea. 


— 363 — 





David Mitchell 


’Cetu’ cu-ncetu’ să umflă ş-ultima lună d-o mai avea dă 
sta’ Meronym în ăle Nouă-Văi-Tretăiate ş’veni ş’vremea 
Târgului dă la Honokaa, a mai mare-adunare dă oameni 
după Vântoasa, dă să ţinea dăcât o dată-ntr-un an după 
luna recoltei, ’şa că multe zile ’nainte dă Târg avură’ mul’ dă 
to’ dă lucru, să pregătim pledurile din păr dă capră dă ierea 
marf’ a mai bună a noastră, a Clanului lu’ Bailey. Dă cân’ 
fusas-omorî’ taic-al meu, spre Honokaa ne ’dreptam în 
grupur’ dă câte zece inş’ or’ chiar ş’mai mulţ’, da’-n anu-ăla 
ieream dă două or’ mai mulţ’ d-atî’, cu toate mărfile-alea 
grozave d-ale Preştienţilor, dă le primisăm cu toţii fin’c-o 
găzduisăm noi p-alde Meronym. To’ ce luasăm cu noi, carne 
uscată ş’piei, ş’brânză, ş’lână, ’cărcasăm or’ pă ricşe, or’ pă 
catâr’ dă povară. Wimoway şi Roza venea ş’iele să facă schim’ 
dă ierbur’ dă nu creştea pân ăle Nouă-Văi-Tretăiate ş’cu 
toate că Roza să giugiulea cu-alde Kobbery d-acu’, mie nu’ 
mai păsa. îi urasăm noroc lu’ văru-mio, că dă noroc avea 
nevoie ş’d-o biciuşcă, ş’dă spinare dă fier, ş-alte alea. 

Cân’ trecurăm pă la Vadu’ lu’ Sloosha, stătui ş’mă uitai 
cum punea toţ’ călătorii din caravană pietre noi pă movila lu’ 
taica, fin’c-aşa ierea obiceiu’, dă toţ’ prietenii ş’neamurile dă-1 
iubisă d-adevăra’ pă taic-a’ meu să oprea ş’mai punea câte-o 
piatră. Sus pă Mauna Kea, dracu’ d-acolo dă sus îş’scuţea 
ghearele p-o cremene, ca să fie pregătit să s-ospăteze dântr- 
un sufle’ dă mincinos, păi da. Cân’ trecurăm dă Sloosha, veni 
şerpuitu-n su’ spre Kuikuihaele. Dântre ricşe, una să poticni 
ş’să răsturnă, fin’că tare greu să urca, ş’ni să făcus-atî’ dă 
sete la toţ’ ş’trecusă bine dă prânz cân’ ajunserăm 1-amărâtu’ 
dă cătun dă ierea pă parte-ailant-a crestii. Ăi mai tiner’ ne 
căţărarăm după nucile dă cocos, ca să mai sporim ce-aveam 
d-ale gurii, ş’toată lumea să bucură dă laptele-ăla, nu glumă! 
Cân’ o luarăm spre su’, pă drumu’ lăsa’ d-Ăi-Bătrân’, dă să 
cobora spre Târgu’ Honokaa, briza dinspre ocean să făcusă 
mai rece ş’ne ’vioră pă toţ’, dă ne-apucarăm dă spus poveşti, 
ca să treacă drumu’ mai repede - ş-ăl dă dăpăna povestea să 
punea d-a călare pă catâru’ ăl din frunte, cu dosu’nainte, ca 


— 364 — 





Atlasul Norilor 


să-l auză toţ’ ăilanţ’ ce ’cea iei acolo. Alde Rod’rick ’să 
povestea Iu’ Rudolf hoţu’ dă capre, ăl cu inel roşu, ş’ţăpoiu’ ăl 
cumplit a’ Iu’ Billy Fieraru’, p-ormă Wolt să pusă pă cântat 
un cântec dă iubire, dă-i ’cea „Tu, Sally du pân ăle Văi, tu!“, 
da’ noi ăilanţi îl altoirăm cu beţe, fin’că ghiersu’ lui parcă 
ierea cânta’ dă leagăn. P-ormă Unchiu’ Bees o rugă pă 
Meronym să ne ’veţe o poveste d-a Preştienţilor. Ia şovăi 
puţin ş’să că basmele după Insula Preştienţilor mustea dă 
regrete după lucru’ pierdute ş’că n-avea cum să fie semne 
bune pentr-o după-ma’sorită ’nainte dă Ziua dă Târ’, da’ că 
ne putea spune o poveste dă i-o ’sasă ş’iei un in’ sfătos dântr- 
un loc dă ’parte-dăparte, dă-i ’cea Panama. Noi to’ strigarăm 
dă bucurie, ’şa că Navista să pusă d-a călare pă catâru’ ăl 
din frunte ş’ne depănă o poveste scurtă, da’ tare frumoasă, 
ş’v-o spun ş’io vou-acu’, dacă tăceţ’ din gură, staţ’ pă locurile 
voastre ş’careva din voi’ mai dă ş’mie o cană dă tărie d-asta, 
că mi să uscă ş’mi să lipi gâtu’ dă tot. 

’Ce că ’nainte, pă vremea cân’ cădea Căderile, oamenii 
uitasă cum să face focu’. Oho, ş’cî’ dă rele-ajunsasă toate 
alea! La căderea nopţii, nu mai vedea nimic; la sosirea iernii, 
nu să mai putea ’călzi; în timpu’ zilii, nu mai putea frige 
carnea. ’Şa că to’ tribu’ să dusă la Omu ’Ţelep’ ş’să: Omule 
’Ţelep ajută-ne, că iete, uitarăm cum să face focu’ ş’vai dă noi, 
că tare ne merge rău! 

Ş-atunci, Omu ’Ţelep’ chemă la iei pă Corb ş’-i ’să vorbele- 
astea: Ia ş’zboară peste marea ’volburată ş’schimbătoare 
pân’la Vulcanu’ăl Mare ş’după râpile lui ’pădurite culege un 
băţ lung. Ş’ia băţu-ăla-n cioc ş’cu iei coboară pă gura 
Vulcanului ăl Mare ş 'moaie băţu-n iazu dă flăcăr’ ş’dă 
colcăială ş’d-uruială, d-o să-l găseşt’ în gura vuitoare-a 
Vulcanului. Ş’dup-aia zboară cu băţu’flăcăra’napoi aci, ’n 
Panama, ca să-ş’ aduc-aminte oamenii cum ie focu’ ş’cum să 
face. 

Corbu’ făcu taman cum îl ’văţasă Omu’Ţelep’ ş’zbură 
marea ’volburată ş’schimbătoare pân’ văzu-n zare, da’ nu 
foar’ dăparte, cum fumega Vulcanu’ ăl Mare. Ş’să roti peste 


— 365 — 





David Mitchell 


râpile lui ’coperite dă păduri, ciuguli neşte afine, ’ş’ vârî 
ciocu-ntr-un izvo’ rece, ’ş’ hodini ’fârşeala din arip’ ş-abia 
dup-aia să uită pân jur dup-o cracă lungă dă pin. Ş’una, 
ş’două, ş’trei, ş’hopa! - Corbu-ş’ luă zboru’ cu băţu-n cioc, 
ş’p-ormă văşt’! - îş’ dete drumu’ să cază taman în gura pă 
care Vulcanu’ ăl Mare scotea fumur’ puturoase ş’să opri din 
cădere taman la tim’ că’ să-ş’ ’moaie băţu’ dă pin în leoarb- 
aia dă foc, ş’oho, cu’ să mai aprins’ - aşa făcu: fâsssss! 
Atunş’ Corbu să ’nălţă-n zbor, să ’nălţă ş’ieşi din gur-aprins- 
a vulcanului ş’să ’dreptă-n zbor către casă, dă un’e plecasă, 
cu băţu-ăla dă pin arzân’ la un capăt, să ’dreptă ţintă spre 
casă, lovin’ din arip’, cu băţu’ arzându-i în cioc. Ş’zilele trecu, 
ploile-1 bătu, norii să luă după iei pă cer ş’vai! Focu’ mistuia 
din ce-n ce mai mul’ băţu’ dă pin, pân-ajunsă dă i să umplu 
ochii dă fum, i să pârli penele, ’i ajunsă fierbinţeala pân’ la 
cioc. Mă arde! croncăni Corbu. Mă arde! Ş-acu’, voi ce ’ceţ’: 
dete iei drumu’ la băţ or’ nu-i dete? Mai ştim noi în ziua d-az’ 
să facem focu’, or’ nu mai ştim? 

Că, vede ţ’ voi, ’să Meronym, şăzân’ d-a călare cu 
dosu’nainte pă catâru’ din frunte, nu-i vorbă niş’ dă corb’, niş’ 
dă foc aci, ie vorba dă cum ajunsăm noi, oamenii, ce ş’cum 
suntem. 

Io nu zi’ că poveste-ai-avusasă mare dram dă ’ţeles, da’-n 
to’ căzu’, io o ţinui minte, ş’să ’tâmplă câteodată că mai puţin 
’ţeles ie totuna cu mai mul’ţeles. Or’cum, ziua să ’fârşea cu 
nor’ dă ploaie ş’noi to’ mai aveam câteva mile bune pân- 
ajungeam l-alde Honokaa, ’şa că făcurăm tabăra dă noapte 
ş’deterăm cu zaru’ să vedem cine sta dă pază, că, vedeţ’ vo’, 
ierea vremur’ grele ş’nu vroiam să ne trezim luaţi ca din oală. 
Io detei un şase-şase, ’şa că mă gândii: poate mi s-o fi 
schimba’ norocu’, fin’că prea stătusăm pân-atunci la voia 
’tâmplării, păi da, ca noi toţ’, dă fap’ ş’dă drept. 

Honokaa ierea ăl mai ’glomera’ târg în toată partea dă nor’ 
ş’dă răsări’ după Vântoasa, fin’că, vedeţ’ voi, îl ridicas-Ăi-Bă- 
trân’ dăstul de sus ca să nu dea marea iama-n iei, cum să 
’tâmpla cu juma’ dă Hil’ or’ Kona, dă să ’nunda mai în fiecare 


— 366 — 





Atlasul Norilor 


lună. Bărbaţii din Honokaa ierea mai mul’ negustor’ 
şlucrător’ ş’să ruga ş’iei la So’mi, da’ iei nu vroia să scape 
nicio ’cazie, ş-atunş’ să ruga ş’la sfinţii din Hilo, ’şa că noi, 
Ăi-dân-Văi, ’ceam despre iei că ierea sălbatiş’ dăcî’ pă jumate. 
Mai-marelui lor îi ’cea Senator ş-avea mai multă putere ca 
Stăreţa noastră, păi da, că iei avea ş-armată, vro zece or’ 
cinşpe războiniş’ cu neşte ţăpoaie lunj’, d-altă treabă n-avea 
dăcî’ să le vâre pă gî’ la toţ’ ăilanţ’ ce ’cea mai-marele, ş’pă 
Senatoru’ ăsta nu-1 vota nime’ niciodată, ierea ca la sălbatiş’, 
să trecea dă la tată la fiu. Honokaa ierea cam la jumate-cale 
ş’d-alde Hilo ş’Honomu, ş’d-alde-Ăi-dân-Văi ş’Mookini pân’ să 
fi fos’ robiţ’ cu toţii, ş’d-alde triburile după ’nălţimile din 
’terioru’ insulii. Zidurile târgului, dă le făcus-Ăi-Bătrân’, 
fusasă refăcute dă iei, dă Honokaa, ş’coperişurile să repara 
or’ dă câte or’ le lua vântu’, da’ to’ mai puteai să te-mplim’ pă 
uliţele-alea ’guste ş’bătute dă vântur’ ş’să-ţ’ ’chipui că vedeai 
cum plutea bărcile pân aier ş’cum să mişca dă colo-colo 
carăle fără niş’ măcar un cal. E, ş’ma’ ierea ş’locu’ dă târg, o 
clădită mare, da’ mare dă to’, dă ’cea Stăreţa că mai dămul’ 
să chemasă biser’că ş’c-acolo să ruga toţ’ la un sfân’ vech’, 
da’ cine ierea sfântu-ăla ş’ce făcusă iei să uitasă după 
Căderi. Biser’c-avea zidur’ solide şi fereşti frumos colorate 
ş’să ’nălţa-ntr-un lo’coperi’ dă verdeaţă, un’e ierea o mulţime 
dă table dă piatră vârâte-n pămân’, ş-acolo să vâra oi ş’capre, 
ş’por’, ş-alte-alea, să nu fugă. Cî’ dura târguiala, paznicii lu’ 
Senator să posta la porţile ş’magaziile târgului ş-avea ş-o 
’chisoare cu druji dă fier la intrare. Da’ niş’ unu’ din pazniş’ 
nu să lua dă negustorii veniţ’ la târ’, dac-ăia nu să punea pă 
fura’ ş’nu le tulbura la ăilanţ’ liniştea ş’schimbele. Alde 
Honoka-avea ăl mai multe lej’ dă pă toată Insul’ a Mare dup- 
ăle Nouă-Văi-Tretăiate-ale noastre, io cam aşa gândes’, cu 
toate că legile ş’Civ’lizarea nu mer’ chiar to’deauna mână-n 
mână, nu? Că ş-alde Kon-avea lej’, da’ n-avea niş’ urmă dă 
Civ’lizare! 

La târgu-ăla, făcurăm toţ’ Ăi-dân-Văi neşte schimbe tare 
bune ş’pentru fîecare-n parte, ş’pentru Comună. Douăj’ dă 
saş’ d-orez căpătarăm dă la triburile după ’nălţim’ la schim’ 


— 367 — 





David Mitchell 


cu foile dă cort ale Preştienţilor, păi da, ş’va’, ş’piei dă la 
ferma Iu’ Parker pă vasele dă fier. Nu ’săm la nimeri’ că 
Meronym ierea străină dă locurile noastre, nicio vorbă, ’săm 
că-i ’cea Ottery dă l-alde Clanu’ lu’ Pus’nicu’ din sus după 
Valea Pololu ş’c-Ottery ierea ierbistă ş’că să născusă ia şuie, 
da’ cu mul’ noroc în viaţă - asta ca să ’splicăm de ce-avea 
piele-atî’ dă neagră ş’dinţii-atî’ d-alb’. Toate sculele dă le 
primisăm dă la Preştien’săm că le găsisăm dă curân’ într-o 
’scunzătoare bine ’coperită, cu toate că nime’ nu ’treabă: Dă 
un’e vii tu cu sculele-astea ş’s-aşteaptă să-i răspunză careva 
d-adevăratelea. Gura lumii slobodă să ţine bine ferecată, 
or’un’e ar fi ’n-afară d-ăle Nouă-Văi-Tretăiate. Io, dă pildă, 
cân’ mă ’trebă un povestaş pă nume Lyons dacă ieream chiar 
Zach’ry ăl din Val’ Elepayo, dă să urcasă pă Mauna Kea lun- 
ailantă, m-arătai profun’ surprins. ’Săi: Păi da, io mi’ Zach’ry 
din vale-aia, da’ nu-m’ preţuies’ viaţa chiar atî’ dă puţin cî’ să 
mă caţăr pănă-n vârfu’ la muntele-ăla, zău aşa\ îi ’splicai că 
mă dusasăm la cules d-anume frunze ş’rădăcin’ cu tuşă-mea 
Ottery din viaţa dă mai ’nainte ş’că nu ne urcasăm pă munte 
dăcî’ pân’ un’e să ’fârşea copacii, niciun pas mai dăparte, iar 
dacă iei auzis-al’ceva, iete că venisăm io acu’ ş’-i ’ceam c- 
auzisă al’ceva dăcî’ fusasă dă fap’ ş’dă drept. Lyons ăla-m’ 
vorbisă dăstul dă prietenos, da’ mai târziu, cân’ ’m’s-amicu’ 
meu Harrit că-i văzusă p-alde Lyons ş’Leary Bărbosu’ că’ 
şoptea nu-ş’ ce-ntr-o fundătură ’tunecată, io-m’ făcui 
socoteala să-i spun dăspre iei ş’Stăreţii cî’ ne ’torceam acas’, 
ş’să vă’ ş’ia ce părere-ş’ făcea. Mie to’deauna Leary’ mirosis-a 
scârnă dă şobolan ş’mai aveam dăcî’ puţin pân’ să aflu cî’ dă 
mare, vai, da’ cî’ dă mare dreptate-aveam! 

Meronym ş’cu mine schimbarăm una-două ’pletiturile 
ş’pledurile dî’ păr dă capră dă le-adusasăm cu noi, păi da, 
ş’io căpătai un sac întreg dă cafea bună Manuka, neşte 
ţevărie dă plasti’ cu găur’ mărunte, neşte-ovăz cu bobu’ mare 
ş’câteva pung’ cu strugur’ uscaţ’ dă la o fată Kolekole cu 
pielea tuciurie, ş-alte câteva scule, da’ p-alea nu le mai ţi’ 
minte-acu’. Alde Kolekole parcă nu-i chiar atî’ dă sălbatiş’, 
mă gândi’ io, chiar dacă-ş’groapă morţii pă sub clanurile-alea 


— 368 — 





Atlasul Norilor 


lunj’ un’e locuiesc ăi vii ş’cre’ c-aşa n-o să să simţă morţii 
prea ’singuraţ’. P-orm-ajutai o vreme la schimbu’ pentru 
Comună ş’dup-aia mă-mplimbai colo-ş’coace, ’trai în vorbă 
cu câţ’va negustori du prin ’prejurimi, că ş’sălbaticii-ăştia, 
parcă nu ie chiar to’deauna oameni răi, nu-i aşa? Aflai c-ăi 
du prin Mackenzie născocisă-n vise un sfânt rechin ş-acu-i 
serveau acolo, ’n golfu-ăl-a’ lor, oi cu gâtu’ ş’picioarele tăiate. 
Auzii ş’zvonurile dinto’deauna despre ce ’cursiun’ făce-alde 
Kona spre răsări’ dă locurile lor dă vânătoare, lucrur’ d-astea 
dă ne-amăra la toţ’ ş’ mintea, ş’sufletu’. Văzui o mulţime dă 
gură-casc-adunată în juru’ la cineva, m-apropiai ş’io dă iei ş- 
o găsii pă Meronym, dă-i ’ceam acol’ Ottery. Sta ’şezată p-un 
scăunel ş’desena feţele oamenilor, păi da, ş’-ş’ dădea la 
schim’ desenele pă to’ felu’ dă brizbizur’ ş’pă câte ceva d-ale 
gurii ş’toată lumea ierea cu ochii căscaţ’ ş’să minuna cân’ îşi 
vedea feţele ivindu-să ca din senin pă foaia dă hârtie. ’Şa că 
to’ s-aduna-n juru’ iei şi-i striga: P-ormă io! P-ormă io! 
Ş’oamenii o ’treba dă un’e ’văţasă ia să fac-aşa ceva ş’ia la toţ’ 
le răspundea la fel: Nu-i vorba dă’văţat aci, băi ăsta, ie doar 
’zerciţiu, ’tăta tot! P-ăia mai urâţ’ îi făcea mai frumos’ dăcî’ le 
ierea feţele dă felu’ lor, c-aşa ’cea Tuşa Ottery ierbista- 
po’tretista că făcusă toţ’ artiştii dânto’deauna. Păi da, cân’ 
vine vorba dă feţele oamenilor, mai bine-i să minţ’ frumos, 
dăcî’ s-arăţ’ tot adevăru’ dureros. 

Ş’p-ormă să lăsă noaptea ş’ ne ’toarsăm cu toţii la 
magaziile noastre ş’trasăm la sorţ’ care cum sta dă pază. 
Dup-aia ’cepu petrecerea la neşte clanur’ mari dă le ’cea 
barur’. Io stătui dă pază cî’ stătui, p-orm-o dusăi p-alde 
Meronym să-i arăt câteva locur’ dup-acolo, ’preună cu Wolt 
ş’c-Unchiu’ Bees, ş’p-ormă auziră’ muzicanţii cum ne chema 
’napoi la Biser’că. Unu cânta 1-acorditor, câţ’va la banjo, alţii 
la neşte drâmbe dă ’ceai că ierea pisiş’ dă mare ş’unu la o 
ghitară d-oţăl cum nu mai văzusăm niciodată. Ierea ş’tărie, 
că fiecare trib adusasă mai multe butoaie, ca să să vadă cî’ 
dă bine-o ducea, ş’ierea ş’câţ’va saş’ cu iarba-fericirii, fin’că 
un’e-i vrun Hilo tre’ să fie, c-al’fel nu să poate, ş’neşte iarba- 
fericirii. Io trăsăi tare din pipa lu’ Wolt ş-ăle patru zile dă 


— 369 — 





David Mitchell 


mers dă la Vântoasa noastră liberă până-n Leeward la Kona 
mi să lungiră ca patru mii, păi da, ş’mă simţii dă parcă mă 
legăna cineva ca p-un bebiluş. P-ormă ’cepură tobele, vedeţ’ 
voi, că fiecare trib ş-aducea tobele lui. Alde Foday dă la 
Clanu’ Iazului cu Lotu’ ş-alţ’ vro doi-trei din Văi bătea’ neşte 
tam-tame dă lem’ dă pin ’coperite cu piele dă capră ş’câţ’va 
bărbos’ din Hilo’ neşte burdufe ’flate zdravăn ş-u’ neam 
întreg din Honokaa-n tingir’ d-alamă, ş’ma’ierea ş-ăi din 
Honomu cu păcănitorile lor - ei, ş’toa’ tărăşeni-aia dă tobe 
parcă ne gâdila-n tăi’ p-ăia mai tiner’ dântre noi, ş’pă mine 
pântre iei, păi da, ş’un’e mai pui că iarba-fericirii te purta 
pân’ toată bab’loni-aia dă ţaca-paca ş’bum-bum ş’pan-pin- 
pon, d-ălora dă ne-apuca-răm să dansăm iete-aşa ne duduia 
tălpile ş-inimile ne bubuia, ş-anii ne trecea, ş’parcă fiecare 
bătaie-n tobe mă mai sărăcea d-o viaţă, că-m’ trecea pă 
’naintea ochilor toate vieţile dă le trăisă sufletu’ meu, dă niş’ 
nu mai ştiam dă cân’, dă ’nainte dă Căderi, păi da - le văzui 
ca ş’cum ieream d-a călare p-un cal în plin uragan, da’ n-aş 
fi putu’ să le descriu, fin’că-m’ lipsea cuvintele după 
vremurile-alea. Da’ mi-aduc aminte mai bine dă fat-aia 
Kolekole cu pielea tuciurie pă care-ş’ tatuasă semnu’ tribului 
iei, mi-aduc aminte că ierea ca u’ pom tânăr dă s-apleacă ş’io 
ieream uraganu’, cân’ io suflam peste ia s-apleca ş’de ce 
suflam io mai tare, d-aia s-apleca ia mai mul’ ş’mi să 
supunea mai abitir, ş’p-ormă io ieream un Corb dă bătea din 
arip’ ş’ia ierea ca focu’ dă să prelingea pă lemn în sus, ş’cân’ 
pomişoru-ăla Kolekole-ş’făşură braţele su’ţiri ca neşte ramur’ 
dă salcie pă după gâtu’ meu, îi văzui sclipirea din och’ ş-auzii 
cum îm’ şopti-n ureche: Păi da, io mai vrea’ o dată ş-aşa să 
ştii, că mai facem o dată! 

Hai ş’scoală, băiete, ’m’să taica ş’mă scutură zdravăn, c- 
asta nu-i dimineaţă dă sta’ ş’giugiulit în culcuş, naiba să te ia! 
Visu-ăsta mi să risipi ca fumu’ ş’mă trezii d-a binelea su’ 
pledurile ţăpoase Kolekole. Fata cu pielea tuciurie ş’cu mine 
stăm ’bârligaţ’, ca două şopâr’ lunecoase cân’ vor să să ’ghită 
una p-alta. Mirose-a viţă dă vie ş-a cenuşă dă lavă ş’cân’ îi 
văzui ţâţele dă culoarea măslinii cum să ridica ş’să cobora, 


— 370 — 





Atlasul Norilor 


mă’drăgostii dă ia, că parcă ierea bebiluşu’ meu cuibărindu- 
să lângă mine. To’ nu-m’ trecusă fumurile dă la iarba- 
fericirii, ’şa c-auzii ş-aproape, da’ ş’dăparte strigăte ca dă 
petrecania naibii, chiar dacă să crapasă dă zor’ ş’să vedea ca 
o ceaţă lăptoasă, păi da, cum să mai ’tâmplă câteodată pă la 
târguri după recoltat. Ei, ş’mă sculai, căscai, mă ’tinsăi, că 
parcă toate mă durea, da’-m’ ierea ş’bine ş’mă simţeam 
’plinit, ştiţ’ ş’voi cum ie cân’ te vâr’ între picioarele unei fete 
frumoase. Pă un’eva p-aproape să frigea d-ale gurii pentru 
dimineaţă. ’Şa că-m’ pusăi nădragii ş’cămaşa, toate alea, ş- 
atunş’ fat-aia Kolekole dăschisă ş’ia ochii buimacă ş’şopti: 
Neaţa, păzitorule dă capre, ş’io mă râsăi ş’p-ormă ’săi: Mă du’ 
s-adu’ d-ale gurii ş’mă-nto’ una-două, da’ ia nu mă crezu, ’şa 
că mă legai să-i dovedes’ că greşea, numa’ ca s-o vă’ zâmbin’ 
cân’ îi aduceam merindele. Pân faţa magaziei Kolekole trecea 
un drum pietrui’ dă lungea Zidu’ Târgului, da’ io nu ştiam 
dacă-n su’ sau-n jos trebuia s-o iau ş’to’ mai stăm să mă 
lămures’cotro s-o iau, cân’ un paznic Honokaa să prăbuşi 
după zidu’ dă-ncintă ş’mai-mai să cază-n capu’ meu, să m- 
omoare. 

Mie-m’ sări sufletu’ dă mai avea puţin ş’-m’ ieşea pă gură. 

O săgeată d-arbaletă-i ’trasă pă nas ş’ ieşisă pân spatele 
capului. Cân’ văzui vârfu’ dă fier a’ săgeţii, toate semnele 
dimineţii ăleia ş’to’ restu’ mi să lumină drep’ ce ierea dă fap’. 

Toată petrecania dă s-auzea ş’d-aproape, ş’dă dăparte 
ierea dă fap’ zgomo’ dă lupte ş’bătălii, păi da! Fumu’ dă 
frigare nu ierea pentru dă-mâncarea dă dimineaţă, ierea 
’coperişurile d-ardea, păi da! Primu’ meu gând fu ce s-o fi 
ales d-ai mei, ’şa că mă năpustii către magazia un’e s-aşezas- 
Ăi-dân-Văi, în miezu’ târgului, strigân’ din toţ’ bojocii: Kona! 
Kona! - păi da, că vorb-asta cumplită parc-avea neşte-aripi 
negre dă zvâcnea din iele cu furie peste tot pân Honokaa, ş- 
atun’ s-auzi un pârâit ca un tunet ş-un strigăt oribil să ’nălţă 
ş’io nu-ş’ de ce, da’ ştiui că fusasă răsturnate porţile târgului. 
Ajunsasăm în piaţă, da’colo mă oprii, fin’că-m’ bubuia capu’ 
dă nu mai ştiam dă mine dă frică, păi da, frica ş'duhoarea iei 
’cinsă mă făcu dă mă ’torsei ’napoi. Ocolii pă uliţe mai ’guste, 


— 371 — 





David Mitchell 


da’lde Kona s-apropia to’ mai mul’ ş’parcă să revărsa pă toate 
uliţele-alea cu răcnetele lor, cu caii lor, cu bicele lor, ca un 
val tsunami, ş’io nu mai ştiam niş’ dă un’e vinesăm, niş’cotro 
mă duceam, ş’cân’ să... buf! ş’trosc! mă trânti-n glod o 
hoaşcă bătrână, cu ochii ’nălbiţ’, dă sucea pân aier un 
sucitor d-aluat. Nu-ţ’ pui tu ghearele ’puţite pă mine, striga’ io, 
da’ cân’ mă ridicai, o văzui că ierea ţapănă ş-albă la faţă 
fîn’că şi ia, vedeţ’ voi, avea ’fiptă-n piept o săgeată d-arbaletă 
'conjurată ca d-o floare roşie, ş’deodată vrâşt’! - un bici-m’ 
legă picioarele unu’ d-altu’, ş’ vrişt’! - zburai cu picioarele-n 
sus, ş’buf! - căzui cu capu’nainte, ş-aaaiiii! - mă izbii cu iei 
dă pietrele dă pavaj, păi da, mai rău dăcî’ dacă mi-1 crăpa 
careva c-o blestema’ dă daltă ’gheţată! 

Cân’ mă trezii dî’ nou, cu toate că-m’ ştiam trupu’ tânăr, 
mă simţeam ca u’ bătrân chinui’ dă durer’, păi da, c-aveam 
genunchii umflaţ’ ş-un co’ ţapăn ş’zobit, ş’coastele 'fundate 
unele-ntr-altele, ş’doi dinţ’ căzuţ’, ş’ fălcile nu mi să mai 
potrivea una cu-alta, ş’la cap aveam o ’flătură dă parcă mai 
aveam un al doilea cap acolo. Mi să pusasă peste cap o 
glugă, cum să pune la capre ’nainte dă tăiere, ş’mi să legasă 
mâinile ş’picioarele strâns, ş’zăceam pă d-asupra ş’pă 
’desubtu’ altor trupuri ca ş’mine, dă mai mare mila, păi da, 
că mă durea toate alea cu’ nu mă mai durusă niciodată niş’ 
pân-atunş’, niş’ d-atunci încoace. S-auzea roţ’ dă car gemân’ 
ş’po’coave dă fier zdroncănin’ ş’la fiecare legănare-a carului 
pă mine mă săgeta iar durerea pân ţeastă. 

’N to’ căzu’, nu ierea nici-o mare scofală. Fusasăm făcuţ’ 
rob’ cu toţii ş’duşi cu caru’ l-alde Kona, la fel cum să 
’tâmplasă cu frate-mio dă-1 pierdui, cu-Adam. Nu po’ să spun 
că mă bucuram prea tare că mai ieream în viaţă, fin’că nu 
ma’ ieream nimic al’ceva dăcât o grăma’ dă carne zobită 
ş’fără nicio putere, ca o păsăroaică ’târnată cu capu-n jos d- 
un cârlig ş’lăsată să să scurgă to’ sângele din ia. Un picior să 
frecă dă mine ş’-m’ storci boaşele, ’şa că ’trebai în şoaptă: 
Mai ieş’ careva treaz p-aci? Că mă gândeam, vedeţ’ voi, că 
poate reuşeam totu’ să scap ş’dî’ necazu-ăsta, da’ un glas dă 


— 372 — 





Atlasul Norilor 


Kona ca un croncăni’ dă cioară strigă la doar câteva palme dă 
mine: Ţirteţ’-vă gura, bă, voi ăştia, legaţii, că mă jur pă maceta 
mea că vă tai la toţ’ limbile, căcaţ’ dă javre dingo ce sunteţ’l 
Io-m’ simţii braţu’ cuprins d-o căldură udă, păi da, că să 
pişasă pă mine careva dă d-asupra, ş-udătur-aia să răci dă 
ce trecu timpu’. Numărai cinci voci dă Kona dă vorbea, trei 
cai ş-o cuşcă cu pui. Robitorii noştri vorbea-ntre iei dă ce fete 
pusasă la pământ ş’-ş’vârâsă mădularele-ntre picioarele lor 
cî’ timp durasă atacu’ dă la Honokaa, dă un’e io socotii că 
stătusăm cu gluga pă cap juma dă zi, dacă nu chiar mai 
mul’. Foame nu-m’ ierea, da’ sete, oho! parcă ’ghiţisăm 
cenuşă ’cinsă! Una dântre vocile dă Kona parc-o ştiam, da’ 
nu ştiam dă un’e ş’cum. Din cân’ în cân’ s-auzea câte-o 
bubuială dă copite-n lungu’ drumului ca dă la război ş’neşte 
strigăte dă Hai noro’, Căpitane! ş’ ’Ţăle’, şefu’! ş’Lupta să 
defăşoară cu bine! - ’şa că io ’ţelesăi c-alde Kona nu să 
năpustisă dăcî’ la Honokaa ş-atî’, ci pornisă la cuceri’ toată 
partea dă nor’ din Insul’ a Mare, păi da, ş-asta ’semna ş-ăle 
Nouă-Văi-Tretăiate, Văile mele\ So’mi, ’cepui să mă rog, 
So’mi, tu, a Miloasă, scapă-i p-ai mei ş’toate neamurile mele! 

’N cele dân ur’ mă luă somnu’ ş-o visai pă fat-aia Kolekole, 
da’ ţâţele ş’şoldu’ iei parcă ierea făcute din rocă vulcanică 
’velită-n zăpadă ş’cân’ mă trezii dî’ nou tot în car, simţii cum 
un rob dă su’ mine murisă ş-acu-m’ trăgea dî’ mine toată 
căldura trupului. Strigai: Bă, voi, alde Kona, vedeţ’ c-aveţ’ u’ 
mort aci, daţi-ljos, că poate vă mulţumeşte calu’ hăma’ la car 
dac-o mai scăpa dă ceva greutate! Un băia’ dă sta peste mine, 
poate chiar ăla dă să pişasă pă mine, icni cân’ vizitiu’ Kona 
să ’toarsă ş’-i trasă lui un bici ca răsplată pentru vorbele 
mele d-aducere-aminte. După cum cânta păsările, ştiam că 
s-apropia ’serarea, ş-asta ’semna că-m’ petrecusăm în caru- 
ăla cî’ fusasă ziua dă lungă. 

Mai trecu o vreme, dăstulă vreme, ş’ne oprirăm, ş’io mă 
simţii tra’jos din car ş’ ’mpuns cu ţăpoiu’. Cân’ m-auzi cum 
ţipai ş’mă văzu că mă zbăteam, unu dântre Kona ’să: Iete c- 
ăsta mai trăieşte! ş’mă ridică ş’mă răzămă d-o stâncă cât o 
colibă, ş’ndată dup-aia-m’ scoasă ş’gluga după cap. Io m- 


— 373 — 





David Mitchell 


aşezai în fund ş’ mijii ochii să vă’ ceva-n ’tunericu-ăla ca dă 
moarte. Ieream pă drumu’ bătu’ dă ploi dă ducea spre 
Waimea ş’cunoscui chiar ş’ un’e-anume, păi da, că, vedeţ’ 
voi, ne oprisăm chiar lângă iazu’ ă’ lung, ş’stânc-aia cât o 
colibă dă care stăm răzămat ierea chiar stânca un’e-1 
’tâlnisem pă Yanagi-Bătrânu’ io ş’cu Merony’, mai ’nainte c-o 
lună. 

Dup-aia stătui ş’mă uitai cum îi da jos alde Kona pă robii 
morţ’ ş’-i zvârlea-n marginea drumului, ca s-aibă grijă dă iei 
javrele dingo ş’corbii. Ţelesăi ş’de ce mi să părusă cunoscută 
o voce mai ’nainte: fin’că, vedeţ’ voi, unu’ dântr-ăi dă ne 
prinsasă ierea Lyons povestaşu’, frate cu Leary Bărbosu’. 
Povesta’ ş’băgător dă samă, trăsni-i-ar oasele Jorjic-ăl 
Bătrân! Din toţ’ ăi zece dă rămăsasă-n viaţă, dăcât io ieream 
din ăle Nouă-Văi-Tretăiate, restu’ ierea mai toţ’ Honomu 
ş’Hawi, din câte-i vedeam io. Mă rugai să nu fi fos’ ş’văru-mio 
Kobbery pântre-ăia trei zvârliţ’ în marginea drumului. Toţ’ 
ieream dăcât băieţ’ tiner’, păi da, ’şa că tre’ să-i fi omorâ’ p-ăi 
mai bătrân’ ş’-i lăsasă la Honokaa. Mă gândii că ş’pă 
Meronym o ’morâsă, că ieream precis că nu putea scăpa cu 
viaţă, niş’ măcar cu fuga, dup-un atac atâ’ dă sălbatic. Unu’ 
dântre Kona vărsă un burduf d-apă din iaz peste feţele 
noastre ş’toţ’ căscarăm gura să prindem or’ce strop amărât, 
da’ to’ nu fusă dăstulă ca să ne vindece uscăciunea gurii. 
Căpetenia-i ’să paznicului dă cai să ridice cortu’ ş’ne vorbi 
nouă, prinşilor ’fricoşaţ’: ’Cepân ’ d-az ’ dă dimineaţă, ’să 
bruta văpsită, trupurile voastre, ba chiar vieţile voastre, ne- 
aparţine nouă, l-alde Kona! Cu cî’pricepeţ’ mai repede cum stă 
treaba, cu-atăt aveţ ’ mai multe şan’ să trăiţi pân’ la fărşitu’ 
zilelor voastre ca rob’ ai ălora d-or să moştenească dă dreptu’ 
lor Insul’ a Mare ş’-ntr-o bună zi, toţ’ Ha-Vaii. P-ormă 
căpetenia ’să că noile noastre vieţ’ avea ş’regul’ noi, da’ că 
norocu’ nostru ierea că regulile-astea ierea uşor dă ’văţat. 
Prima regulă ie că voi ăştia, robii, faceţ’ ce vă spune stăpânu’ 
vostru Kona, faceţ’ dă-ndată ş’fără dă ce ş’cum. ’Călcaţ’ regul- 
asta ş’stăpânu’ vostru vă bate puţin or’ mai mul’, după cum 
vrea iei, până ’văţaţ’ s-ascultaţ’ dă stăpânu’ vostru. Regul-a 


— 374 — 





Atlasul Norilor 


doua ie că voi ăştia, robii, nu vorbiţ’ dăcî’ dacă vă ’treabă 
stăpânu’ vostru. ’Călcaţ’ regul-asta ş’stăpânu’ vostru vă taie 
limbile din gură, ş’dacă nu vi le taie iei, atunş’ vi le ta’ io. 
Regul-a treia ie că nu vă pierde ţ’ vremea plănuin’ cum să 
scăpaţ’. Luna care vine, cân’ o să fiţ’ vânduţ’, o să fiţ’ 
ş’semnaţ’ pă feţe cu semnu’ stăpânului vostru. N-o să treceţ’ 
niciodată dre ’pursănj’ Kona, că niş ’ nu sunteţ’, c-adevăru-i că 
voi ăştia, Vântoşii, sunteţ’ toţ’ neşte corcitur’ dă to’ căcatu’l 
’Călcaţ’ regul-asta ş’mă leg aci, ’nfaţa voastră, că de cum o să 
fiţ’prinş’, stăpânu ’ vostr-o să vă taie mâinile ş’picioarele, o să 
vă taie sulele ş-o să vi le ’dese-n gură, ş-o să vă lase-n 
marginea drumului, ca s-aibă ş'muştele, ş’şobolanii parte d-un 
ospăţ. Poate credeţ’ c-asta ’seamnă să mo’ repede, da’ io, 
fin’că făcui dă dteva or’ treab-asta, po ’ să vă spui, ş’voi pute’ 
să mă credeţ’, c-o să vă miraţ’ că’ dă mul’ durează până mori! 
Ş’mai ’să căpetenia că or’ce stăpân bun mai omoară câte-un 
rob căpos or’ puturos din cân’ în cân’ doar aşa, ca să-ş’ aduc- 
aminte ăilanţ’ ce să ’tâmplă cui nu munceşte. Ultimu’ lucru, 
ne ’trebă dac-avea cineva să să plângă dă ceva. 

N-avu nimen’ să să plângă dă nimic. Noi, ăştia după 
Vântoasa, al’fel oamen’ cu duhu’ păcii, ieream năuciţ’ la trup 
dă răn’ ş’dă sete, ş’dă foame, ş’năuciţ’ la sufle’ dă câtă moarte 
văzusăm ş’de viitoru’ dă rob’ dă-1 vedeam ’naintea noastră. 
Nu mai aveam familie, nu ma’ ieream liber’, nu mai aveam 
nimi’ d-aştepta’ dă la viaţă, până muream, dăcî’ muncă ş’ 
durere, ş’iar muncă, ş’iar durere - ş’dup-aia, un’e mai ierea 
să ni să renască sufletele? Mă ’trebai în mintea mea dacă mai 
aveam vro speranţă să mă ’tâlnes’ cu-alde frate-mio Adam, 
dacă nu cumva iei d-acu’ murisă or’ mai ştiu io ce. Un băia’ 
dântr-alde Hawi, slab cât un ţâr, ’cepu să bălmăjească nu-ş’ 
ce, da’ cum n-avea mai mul’ dă nouă an’, hai, poate zece, nu- 
i ’să nimen’ să-ş’ ţină gura ş’iel dă fap’ nu făcu dăcî’ să 
plângă pentru noi toţ’, păi da. Ăl mai sigur ierea că ş’Jonas 
căzusă rob, ş’Sussy, ş’Catkin, da’ la iele niş’ nu vroiam să mă 
gândes’, vedeţ’ voi, fin’că iele ierea fete, ş’dăstul dă drăguţe. 
Maica, ’n schim’, ierea dăstul dă bătrână... La ce le putea fi 
bună ia l-alde Kona? Nu vroiam să mă gândes’ niş’ la 


— 375 — 





David Mitchell 


muierea cu sucitoru’ d-alua’ dă la Honokaa, dă mă trântisă 
pă mine-n colbu’ drumului, da’ nu mă putui ţine să nu. Lyon’ 
s-apropie dă noi, ’să Bau! către băiatu’ slab cât un ţâr ş’-l 
făcu să plângă ş’mai abitir, să râsă dă iei, ş’p-ormă-m’ 
smulsă mie ’călţările dă Preştient. ’Să că-i plăcea cum îi sta 
lui cu picioarele-n iele. Gata cu căţăratu’ pă Mauna Kea 
pentru Zach’ry, păzitoru’ dă capre! ’să trădătoru’ naibii, ’şa că 
nu mai are nevoie d-astea, păi da! 

Io nu ’săi nimi’, da’ lu’ Lyons nu-i plăcu-n ce fel nu ’săi 
nimi’ ş’mă lovi-n cap ş’-n vintre chiar cu ’călţările mele. Nu 
ieream precis, da’ ere’ că nu greşes’ cân’ zi’ că iei venea ’l 
doilea după căpetenie, ş’zic asta fin’că nimen’ nu ’să nimi’ 
cân’ toţ’ îl văzusă cum îm’ luasă ’călţările. 

Cân’ să lăsă noaptea, Kona pusă pui la frigare peste foc 
ş’cre’ că or’care dântre noi, robii, ieream gata să ne dăm 
ş'sufletele la schim’ p-o picătură dă grăsime d-aia dă la pui 
pă limbile noastre. Ne luasă d-acu’ ş’cu frig ş-alde Kona, 
chiar dacă nu vroia să ne sece dă to’ ’nainte dă târgu’ dă rob’, 
în to’ căzu’ să pregătea să ne ţină slăbiţ’ ş’sleiţ’, fin’că no’ 
ieream zece, cân’ iei ierea dăcî’ cinci. P-ormă-ş’ dăschis-o 
butelcă dă tărie ş’bău dân ia ş’iar bău, ş’rupsă din puiu’ dă 
mirose-atâ’ dă bine, ş’iar bău dân tărie. Ş’să vorbi-ntre iei în 
şoaptă, să uită spre noi, ş’unu’ din iei să ridică ş’veni spre 
noi c-un băţ cu vârfu-aprins. Ţinu băţu-n dreptu’ fiecăruia 
dî’ noi ş-ai lui croncăni or ’Da! or’Ba! Pân’ la urmă-1 dezlegă 
pă băiatu’ slab cât un ţâr dă la Hawi ş’ luă cu iei mai mul’ pă 
sus ş’pleticindu-să către focu’ dă tabără. Acolo-1 pusă dă să 
’călzi puţin, ş’-i dete să şi mânce neşte pui frip’ ş’să bea neşte 
tărie. Noi, robii-ăilanţ’ dă nu ne mai băga nimen’n seamă, ne 
chinuiam cu foamea, cu durerea ş’cu ţânţarii din iazu’ ă’ 
lung, ş’ce mai vroiam să fim noi în locu’ lu’ Hawi ăla micu’, 
numa’ că Lyons făcu sem’ cu capu’ ş-ăilanţ’ îl apucă pă 
Ţâru’, ’i trasă jos nădragii, ’l ţinu bine, îi unsă gaura curului 
cu grăsime dă la pui ş’ luă pă rân’ să-i vâre mădularu-n dos. 

Cân’ îi veni rându’ ş’lu Lyons dă-1 porcea pă nenorocitu’ dă 
băiat, s-auzi ceva ca un fâsssss! - ş’povestaşu’ căzu pă 
spate. Ăilanţ’ patru să strică dă râs, fin’că, vedeţ’ vo’, iei 


— 376 — 





Atlasul Norilor 


credea că Lyons băus-atâ’ dă mul’ dă-1 răpusasă tăria, da’ p- 
ormă iar fâsss! fâsss! - ş-alte două gău’ roşii să căscă-ntre 
ochii altui Kona, ş’la fel ş-ăla căzu mor’ d-a binelea. în 
luminişu-ăla un’e făcusăm tabără, să ivi un al’ Kona cu coif 
pă cap ş’manta pă umer’, ş’-n mână ţinea ceva ca un os dă 
ţurloi dă-1 ţintea către ultimii trei robitor’. S-auzi înc-un 
fâsss! - ş’căzu păzitoru’ dă cai. Atunş’ căpetenia pusă mâna 
pă ţăpoi ş’-l zvârli către coifu-aducător dă moarte, da’ iei să 
feri ş’nu-ş’cum să rostogoli pân luminiş, dă ţăpoiu-1 nemeri-n 
manta ş’i-o rupsă, da’ pă iei nu-1 atinsă. ’N schim’, s-auzi un 
/âsssssssss/ - ş’-n pieptu’ căpeteniei să căscă ditamai gaura, 
dă ’ceam că-1 rupsasă-n două. Or’cât dă ’grozit ieream io, 
parcă to’ mai căpătai ceva speranţă, numa’ că zvâc! - ş- 
ultimu’ Kona rămas în viaţă şfichiui din bici, prinsă cu iei 
drăcări-aia ca un os dă ţurloi dă semăna moarte ş’p-ormă iar 
zvâc! - ş’ arma zbură ca fulgeru’ ş’ca pân farmec dî’ mâna 
ăluia dă veni’ să ne scape-n mâna ăluia dă ne robisă. Ş- 
ultimu’ Kona o ’dreptă către speranţa noastră ş’s-apropie dă 
ia la un pas, dă n-avea cum să n-o nimerească. Io-l văzui 
cum apăsa trăgaciu’ ş’auzii FÂSSSS! - da’ p-ormă, ca să vez’, 
ultimu’ Kona rămasă fără cap ş-arborele dă pâine dân 
spatele lui făcu pffffuuuu! - ş’s-aprinsă cu o flacără mare dă 
pârâia ş'răspândea cenu’ ş’fumega dă zor în ploaie. 

Trupu’ lu’ Kona rămasă ’ţepenit o vreme, ca un bebiluş dă 
’vaţă mersu’, ş’p-ormă bufff! - să prăbuşi la pământ. Fin’că, 
vedeţ’ voi, ’curcasă faţa cu dosu’ armii ş’-ş’ zburasă 
propiu’cap. Salvatoru’ nostru ciuda’, to’ Kona ş’iel, să ridică-n 
picioare, ’ş’ frecă coatele dă căzusă pă iele, ’ş’ scoasă coifu’ 
după cap ş’se uită la morţii ăi cinci dă-i făcusă cî’ cu milă, cî’ 
cu silă. 

Nu, că-s prea bătrână pentru-aşa ceva, ’să Meronym c-un 
chip abătut ş’cruntat. 

îi dăzlegarăm ş’p-ăilanţ’ rob’ ş’-i lăsarăm să mânce iei dă- 
mâncarea l-alde Kona. Meronym avea dăstul d-ale gurii 
pentru ia ş’pentru mine-n traistele dă la şaua calului, ş’p- 
ormă bieţii rob’ dăzrobiţ’ avea mai multă nevoie d-ajutor. Dă 


— 377 — 





David Mitchell 


la ăi cinş’ morţi dăcât atâta luarăm ’napoi: ’călţările mele dă 
să ’călţas-alde Lyons cu iele. ’N război, mă ’văţă Merony’, mai 
întâi te ’grijeş’ dă ’călţăr’, ş-abia dup-aia te ’grijeş ’ d-ale gurii 
ş-alte-alea. Salvatoarea mea-m’ dăpănă toate per’peţiile iei 
mul’ mai târziu, într-o ’scunzătoare prăpădită lăsată d-Ăi- 
Bătrân’ pântre hăţişurile neumblate dă picior dă om, d-o 
găsisăm în munţii Kohala-nspre Leeward, că numa’colo 
puturăm ş’noi s-aprindem un fo’ cî’ dă mic. 

Nu-i prea mul’ dă spus, totuş’. Meronym nu ierea-n 
magazia un’e trăsas-Ăi-dân-Văi cân’ dădus-alde Kona iama-n 
Honokaa - nu, ia ierea sus pă zidurile târgului ş’desena 
marea-n caietu’ iei. Deodat-o săgeat-aprinsă d-arbaletă-i 
smulsă caietu’ dî’ mâini. Să ’torsasă la magazia un’e ştia că-i 
găsea p-Ăi-dân-Văi ’nainte ca porţile târgului să cază, numa’ 
că Unchiu’ Bees îi ’sasă că io nu ieream acolo ş’nu ştia un’e 
ieream, ’şa că ia pleca’ să mă caute ş-atunci-i văzusă p-ai 
mei pentru ultima oară. Calu’ ş’coifu’ ş’le luasă dă la o 
căpetenie Kona d-o fugărisă p-o uliţă, da’ nu mai apuca’ să 
ş’iasă d-acolo. ’Brăcată-n bulendre dă Kona ş’-n to’ 
balamucu’ iscat, Meronym făcusă cumva dă-ş’ croisă drum 
’n-afara târgului plin dă sânge ş’dă flăcăr’. Niş’ nu luptasă 
nimen’ cu nimen’, păi da, fusasă mai curân’ ca 1-adunatu’ 
vitelor, ş-asta, vedeţ’ voi, fin’c-armata lu’ Senator să predă 
prima ş’naintea tuturor. Mai întâi, Meronym să ’dreptasă d-a 
călare spre nord, în direcţia Văilor, da’ Kona s-adunasă mulţ’ 
pă la Kuikuihaele ca să să reverse-n ăle Nouă-Văi-Tretăiate, 
’şa că ia să ’toarsă-n ’terioru’ insulii, pă drumu’ spre Waimea, 
numa’ că ş’drumu-ăla ierea păzi’ dă multe potere ş’ia nu 
putea trece drep’ Kona dac-o ’prea careva din iele. Să ’torsas- 
atunş’ spre su’, făcându-ş’ socoteala s-ajungă la Hilo ş’să 
vază dacă târgu’ d-acolo nu fusasă ş’iel cotropit. Da’ So’mi 
tre’ c-o ’târziasă dăstul dă mul’ cî’ să vaz-un car trecân’, 
ş’dân caru-ăla să vedea ieşin’ două picioare, ş’picioarele-alea 
purta ’călţăr’ d-ale Preştienţilor, ş’ia, Meronym, ştia că pântre 
toţ’ locuitorii după Vântoasa, dăcât unu’ purta ’călţăr’ d-ale 
Preştienţilor. Niş’ nu ’cercă să mă scape la lumina zilii, ba 
chiar să ’tâmplă dă pierdu caru’ din vedere, fin’că trebui s- 


— 378 — 





Atlasul Norilor 


ocolească neşte cai, ş’dacă nu s-apuc-alde Kona să cânte-n 
cor, ca beţivanii, ’n tim’ ce-1 siluia pă bietu’ Hawi, să putea 
chiar să treacă pă lângă noi ş’să nu ne vază-n ’tuneric. Ehe, 
ce mai riscasă ia numa’ ca să mă scape pă mine! 

Da’ de ce nu te-ascunsă’ ş’să-ţ scap’ tu pielea, ş’gata? o 
’treba’ io. 

Meronym făcu o faţă dă vroia să zică: Ce ’trebare 
prostească! 

Bine, da’ ce-aveam dă făcut acu’? ’N mintea mea ierea o 
furtună dă gândur’mestecate cu frică. Mai mul’ ca sigur c-ăle 
Nouă-Văi-’Tretăiate ierea d-acu’ călcate-n picioare ş’trecute 
pănfoc... ş’Hilo, chiar dacă nu fusasă păn atunş’, niş’ nu mai 
avea mult... 

Prietena mea Preştientă-m’grijea rănile ş’loviturile cu 
bandaje, cu to’ felu’ dă lucrur’, ş’pân’ la urmă scoas-o 
doftorie, un hap dă mi-1 dusă la buze ş’-m’să: Iete-aci, ’ghite 
asta ş-o să-ţ’ facă bine la trupu’ zobit, Zach’rg. Ş’mai tacă-ţ’ 
gura ş’fă bine ş’culcă-te! 

Mă trezi o voce dă bărba’ dă şoptea-ntr-un adăpos’proviza’ 
d-Ăi-Bătrân’, plin dă crăpătur’ ş’cu frunze dă pătrundea 
’năuntru, păn’ găurile un’e trebuia să fie fereştile. Mă durea- 
n vro zece locur’, da’ nu ma’ ierea durere-ascuţită din ajun. 
Aieru’ dimineţii ierea tăio’ ş’mirose-a briza mării ş’ndată mi- 
adusăi aminte ce viaţă nouă ş’ nenorocită ne pândea pă noi 
toţ’ după Vântoasa, păi da, ş’-n capu’ meu gemui, fin’că nu 
vroiam să mă trezesc. în parte-ailant-a’dăpostului, Meronym 
vorbea prin omelnicu’ iei cu Preştientu’ ăl 'cruntat, ăl dă mă 
prinsasă pă mine că scotoceam păn bagaju’ iei prima dată. 
Stătui o vreme ş’mă minunai dî’ nou, fin’că, vedeţ’ voi, în 
fereştile dăschise d-omelnic ie mai luminoase culorile ş’parcă 
mai vii. Da’ ş’iel mă văzu pă mine că mă ridicasăm ş’făcu 
sem’ spre mine din cap. Meronym să ’toarsă ş’ia ş’mă ’trebă 
ce mai fac. 

Mai bine dăcât ieri, ’să’ io ş’m-apropiai dă ia ca să vă’ mai 
bine. ’Gerime-aia ierea dată naibii! Oasele ş’toate ’cheieturile 
mele gemu ş’iele. Meronym ’să că d-acu’ făcusăm cunoştinţă 


— 379 — 





David Mitchell 


cu Preştientu’ dă-i ’cea Duofizit ş’io ’săi că niş’ n-aveam cum 
să-l ui’, după ce mă ’fricoşas-atî’ dă tare. Preştientu’ din 
fereastr-asculta ce vorbeam ş’faţa lui ca dă schile’ să muie 
dăcî’ o ţâră. ’Să ş’iel, Duofizit: Ei, Zach’ry, ’m’ pare rău că ne 
’tălnim în vremur’ ată’ dă tulbur’, da’ te rog s-o mai 
călăuzeş’pă Meronym numa’pân’ la Deş’tu’ lu’ Ikat. Ştii un’e 
ie? 

Păi da, sigur că-1 ştiam, la nor’ dă Valea-dân-Urmă, 
dincolo dă podu’ Pololu, ierea o limbă lungă dă pămân’ dă să 
’drepta spre nor’ ş’spre răsărit. Acolo ierea vorba să tragă 
Nava la ţărm cân’ venea s-o ia pă Meronym, la Deş’tu’ lu’ 
Ikat? 

Fiecare din Preştienţ’ îi aruncă o privire ăluilant ş’dup-o 
vreme ’să Duofizit: Ş’noi avem să-ţ’ dăm veş’ proaste ş’-m’ 
pare rău că tre’ să spun aşa ceva. Da’ dă câteva zile bune 
niciun omelnic nu mai răspunde la transmisii, niş’ după Navă, 
niş’ după Insula Preştienţii. 

Ce-i aia tras misie? ’treba’ io. 

Un mesaj, ’să Meronym, ie ca o fereastră, ca o adunare pân 
omelnice, iete-aşa cum stăm noi acu’ dă vorbă cu Duofizit 

Dă ce, să stricar-omelnicele? ’treba’ io. 

S-ar putea să fie mul’ mai rău d-atât, ’să Preştientu’ dân 
fereastră, fin ’că, vez ’ tu, dă vro câteva Iun ’ încoace, să tot 
apropie dă Insula Preştienţii o boală, venin’ dă la Aneb’rage 
cătr-apus, o boală cumplită, păi da, o boală dă toată ’Gerimea 
noastră n-o poate vindeca. Numa’ unu’ din două sute dă ins’ 
rămâne-n viaţă dacă să ’bolnăveşte dă boal-asta. Noi ăştia, 
Preştienţii din toţ’ Ha-Vaii, tre’ să facem ca ş’cum numa’ noi 
mai rămăsărăm d-acu’, fin’că Nava probabil că nu mai vine 
după noi. 

Da ’ cu fiu ’ lu ’ Meronym, Anafi, cu iei ce să ’tâmplă? 
Meronym făcu o faţă dă mie-m’ păru rău că nu’ muşcasăm 
limba-n gură ’nainte să ’treb aşa ceva. 

O să trăie’ ş’io mai departe fără să ştiu, ’să prietena mea 
Preştientă, c-un glas atî’ dă tris’, dă mie mai că-m’ veni să 
plâng. Nu-s io niş’prima care trăieşte-n felu-ăsta ş’niş ultima. 

’N fine, toată vorbări-asta-m’ născus-o speranţă dă niş’ nu 


— 380 — 





Atlasul Norilor 


ştiam c-o aveam în suflet. îl ’trebai pă Duofizit câţ’ Preştienţ’ 
ierea cu toţii-n Ha-Vaii. 

Cinci, răspunsă iei. 

Cin’ sute? ’l ’treba’ io. 

Duofizit văzu că ieream uimit ş’dacă nu văzu, bănui. ’Să: 
Nu, dăcî’ cinci. Câte unu’ pă fiecare insulă mai mare din to’ 
lanţu ’. Ăsta-i adevăru ’ nostru-adevărat ş’ie căzu ’ să-l cuno’ 
ş’tu. Noi bănuiam că boal-asta o s-ajungă pă Insula Preştienţii 
dăstul dă repede ş’o să stingă ş-ultima flacăr-a Civ’lizării. Ş- 
atunş’ pornirăm în căutarea unui pămân’ bun în Ha-Vaii, pă 
care să plantăm ce mai rămăsasă dăn Civ’lizarea noastră. 
Da’nu vroiam niş’ să vă speriem pă voi ăştia, locuitorii după 
fiecare insulă, lăsând în urm-atâ’ dă mul’ străini. 

’Şa că vez ’ tu, ’să Meronym d-acu’, bănuielile tale despre 
scopurile mele-adevărate nu ierea chiar dă to’ greşite. 

Nu’ mai păsa mie de-asta. ’Săi că, dacă toţ’ Preştienţii ierea 
tot aşa ca Meronym, chiar ş’cinş’mii ierea bineveniţ’ în ăle 
N ouă-V ăi- Tretăiate. 

Duofizit să ’negri la faţă, cu gându’ la cî’ dă puţin’ 
Preştienţ’ o mai fi fos’ rămaş’ în viaţă cî’ timp vorbisăm noi 
trei. ’Să: Mai-marele tribului meu d-aci, după Maui, dă une 
vorbesc io cu vo’ ie la fel ca Stăreţa ta, căpetenie prietenoasă. 
Ş’iel hotărî să trimeată două barje dă luptă ca să traverseze 
Strâmtoarea Maui ş’s-ajungă la Deş’tu’ lu’ Ikat la prânz, peste 
două zile. 

Io mă legai s-o duc pă Meronym pân-atunci la locu’ dă 
’tâlnire. 

Ş-acol-o să-ţ’pot mulţumi chiar io dăcât o ajutaş’, ’să 
Duofizit ş’p-ormă ’să că ierea dăstu’ loc pă barjele-alea 
ş’pentru mine, dacă vroiam să scap odată cu ia după Insul’ a 
Mare. 

Da’ io ştiam ce-aveam dă făcut. Mulţume’, ’săi către 
Preştientu’ răma’ singur, da’ tre’ să stau aci, să-m’ găses’ 
neamurile. 

’N adăpostu-ăla căzut în ruină stăturăm ascunş’ înc-o 
noapte, ca să-m’ refac io forţele ş’rănile să mi să vindece. Mă 


— 381 — 





David Mitchell 


durea sufletu’ că stăm acolo ş’n-alergam ’napoi în ăle Nouă- 
Văi-Tre- tăiate, ca să mă lup’ cu careva or’ să salvez pă 
careva, da’ Meronym îi văzusă p-alde Kona, cu caii ş- 
arbaletele lor, cum să ’drepta către Văi pă drumu’ dinspre 
Kuikuihaele ş’-m’ ’să că lupta pentru cuceritu’ Văilor n-avea 
cum să dureze prea mul’, păi da, că preci’ să ’fârşisă-n câteva 
ceasur’, ş’nu zile. 

Ce zi neagră ş'bântuită dă gândur’ ş’mai negre mai fu ş- 
aia! Merony’ mă ’văţă cum să trăgea cu-arma iei dată naibii, 
aia dă semăna c-un os dă ţurloi. Făcurăm ş’zărciţii, mai întâi 
p-ananaş’, p-ormă pă scaieţ’ uria’ ş’pân’ la urmă pă ghinde, 
până cân’ mă ’văţa’ io să nemeres’ ţinta la fix. Cî’ tim’ dormi 
Meronym, stătu’ io dă pază ş’cî’ ti’ mai dormi’ io ceva, stătu ia 
dă pază. Curân’ focu’ nostru iar goni ceţurile din amurg, ş- 
atunş’ mâncarăm din ce provizii ne lăsas-alde Kona, bucăţ’ 
dă carne dă oaie sărată ş’neşte alge dă mare, da’ ş’fructe dă 
lilikoi dă creştea ’năuntru-n ’scunzătoarea noastră. Luai 
traista dă fân a calului ş-o umplui cu iarbă ş’-l mângâiai, ş’-i 
’săi Wolt, că ierea la fel dă urî’ ca ş’văru-mio, ş’mă ’trebai 
amărî’ ş’durera’ dacă vrunu’ dântre-ai mei rămăsasă-n viaţă. 
Că v-o spun p-a dreaptă: să nu ştii ce-i mai rău ie mai rău 
dăcî’ să ştii. 

Ca să mă gânde’ ş’l-al’ceva, o ’trebai pă Meronym cum să 
făcea c-o Navistă ca ia călărea la fel dă bine ca or’ce Kona. Ia- 
m’ dezvălui că Preştienţii nu prea să pricepea la călărit 
animale, da’ că ia trăisă mai mul’ pă lâng-un trib dă-i ’cea 
Swannekke ş’trăia hăt, parte-dăparte, dincolo d-Anch’rage 
ş’dincolo chiar ş’dă Far Couver. Ş’tribu-ăsta, Swannekke, 
ierea pricepuţ’ la crescu’ dă cai cum ie pricepuţ’ Ăi-dân-Văi la 
crescu’ dă capre, păi da, că la iei ş’copiii ştia să stea d-a 
călare mai întâi ş-abia p-ormă ’văţa să meargă-n picioare. 
Ş’c-o ’văţasă ş’pă ia cî’ trăis-acolo cu iei, câteva ’notimpur’. 
Multe lucrur’ mă ’văţă ş’pă mine Meronym dă la toate 
triburile dă le cunoscusă, da’ n-am io timp acu’ să vă depăn 
vouă poveştile-alea, că iete, să făcu târziu. Vorbirăm ş’dă 
drumu’ dă ierea să-l facem a doua zi pân’ la Deş’tu’ lu’ Ikat, 
că, vedeţ’ voi, puteai ajunge-acolo pă două drumur’: unu’ 


— 382 — 





Atlasul Norilor 


ierea să merj’ pă creasta su’ţire-a munţilor Kohala, mai sus 
d-ăle Nouă-Văi-’Tretăiate, ş-altu’ ierea să cobor’ mai întâi pă 
râu’ Waipio pân’ la tabăra lu’ Abel ş’să vez’ p-acolo ce ierea 
dă văzut. Fin’că nu ştiam dac-alde Kona dădusă iama-n ăle 
Nouă-Văi ş’pusasă foc la to’ ce le ieşisă-n cale, ş’golisă Văile 
dă oamen’, cum făcusă la Mookini, or’ dacă venisă ca să 
pună mâna p-ăle Nouă-Văi ş’să s-aşeze iei în clanurile 
noastre ş’să ne 'robească pă noi chiar pă pământurile 
noastre. Io mă legasăm d-acu’ s-o duc pă Meronym făr-alte 
primejdii la Deş’tu’ lu’ Ikat ş’vârâtu’ pântre călăreţii Kona 
’semna să ne ş’punem la mare primejdie, da’ ia, Meronym, 
’sistă să dă’ mai întâi o raită pân Văi, ’şa că drumu’ d-a doua 
zi rămas-ăl d-al doilea. 

Cân’ să crăpă dă ziuă, ceaţa ierea groasă ca ceara ş’ca 
mâlu’. Nu fu dăloc uşor să mânăm calu’ pân desişurile după 
munţii Kohala până un’e izvora Waipio, fără să ştim dacă nu 
cumva ne pândea vro mână dă Kona pân pădurea dă trestie 
d-o hăcuiam cu dăstul dă mul’ zgomot. A mai mare parte-a 
drumului mearsărăm pă jo’ ş'mânarăm animalu’ dă 
căpăstru, da’ pân’ către prânz ajunsărăm cu bine la izvor ş- 
acolo-1 priponirăm într-un luminiş după vale-aia, ş’cî’ ma’ 
ierea pân’ la tabăra Abel, cam o milă, ne fofilarăm pân’ 
desişurile dă pin’. Din cauza ceţii, or’ce copac părea să fie 
vrun paznic lăsa’ dă Kona, da’ io tot îi mulţumeam lu’ So’mi 
c-aveam ş-ascunzişu-ăla. Trăsărăm cu ochiu’ peste muchia 
crestii ş-aruncarăm o privire-n jos, un’e ierea tabăra. 
Cumplită privire, zău aşa! Dăcî’ porţile lu’ Abel rămăsasă-n 
picioare, vedeţ’ voi, că zidur’ ş-acaretur’ - toate ierea 
dărâmate ş’fusasă ’cendiate. Un bărba’ dăspuia’târna dă 
bârna dă sus a porţii, spânzura’ dă glezne, păi da, cum făce- 
alde Kona. O fi fost Abel or’ poate n-o fi fos’, da’-n to’ căzu’, 
ciorile ’cepusă d-acu’ să-i ciugule maţele ş’câţ’va dingo mai 
’drăzneţ’ să ’frupta din ce le scăpa lor din cioc. 

Cî’ ne uitarăm noi, o turmă dă vro treizeş’-patruj’ dă capete 
d-Ăi-dân-Văi robiţ’ trecu mânată pă drumu’ spre 
Kuikuihaele. N-o să ui’ cât oi trăi, ş’chiar ş’dup-aia, cum 


— 383 — 





David Mitchell 


arăta oamenii-ăia. Unii trăgea ’hămaţ’ la care burduşite cu 
prad’. Alde Kona dă-i mâna striga-ntruna la iei ş’-i ’demna 
ş’mai şfichiuia ş’dân bice. Prea ierea ceaţa groasă ş’nu 
deosebeam feţele neamurilor mele pântre toate feţele-alea, 
da’-n to’ căzu’, ierea neşte feţe dă mai mare mila, cum să ţâra 
către Vadu’ lu’ Sloosha! Neşte duhur’. Duhur’ vii. Asta-i 
soarta ălui din urmă trib după Insul’ a Mare dă mai ştia 
Civ’lizarea, ’m’ ’săi în sinea mea. Păi da, iete ce s-alege dă 
şcolăria ş’dă răboajele noastre - dăcî’ neşte rob’siluiţ’ d-alde 
Kona pă câmpurile lor ş’-n clanurile lor, ş’-n grajdurile lor, ş’-n 
paturile lor, ş’-n toate bortele du pân părţile dinspre Leeward. 

Ce puteam io să fac? Să sar la iei? Vro douăj’ dă călăreţ’ 
Kona-i mâna pă drumu’ spre Leeward. Chiar dac-aveam 
arma lu’ Meronym, câţ’ puteam să dobor din iei? Să ’cem vro 
cinş’ din toţ’ douăzeci, poate chiar mai mulţ’ dac-aveam 
noroc, da’ p-ormă? Ăilanţ’ Kona ierea-n stare s-omoare cu 
ţăpoaiele p-or’care dântr-Ăi-dân-Văi, la primu’ sem’ dă 
’zvrătire. Acu’ nu să mai ’frunta Zach’ry ă’ Laş cu Zach’ry ăl 
Brav, niş’ vorbă, să ’frunta Zach’ry ăl dă vroia să moară cu 
zile cu Zach’ry ăl dă vroia să rămână-n viaţă. Ş’dăloc nu mi-e 
ruşine să spui care dântr-ăia doi Zach’ry câştigă pân’ la 
urmă. Cu toate c-aveam ochii ’necaţ’ dă lacrim’, îi făcui sem’ 
lu’ Meronym să ne tragem ’napoi un’e lăsasăm calu’. 

Tu, Fun’-dă-lemn, ia tu ş’dă-m’ o barabulă coaptă! Că 
numa’ cân’ mi-aduc aminte că’ dă disperat ierea’, mă ia c-un 
gol în stomac. 

Dac-o luasăm ’napoi pă drum în su’, spre pajiştile dă 
păşuna’ după Kohala, ceaţa rămasă mai jos dă noi ş’spre su’ 
să ridică Mauna Kea dî’ mare-aia dă nor’ ş’parcă ierea dăstul 
d-aproape cî’ să-l scuip’, ’şa c-asta ş’făcui, păi da, 1’ scuipai 
cî’ putu’ io dă tare! Oi fi avut io sufletu’pietri’ ş’norocu’ 
spurca’, da’ to’ ma’ ieream în stare să blestem zdravă’, nu 
glumă. Din toate ăle Nouă-Văi-Tretăiate să ’nălţa ca neşte 
cobre dă fum ş’or’ce hoitar pă două picioare-or’ patru după 
Insul’ a Mare să trezisă-n dimineaţ-aia poftit la ospăţ în Văile 
noastre, din câte băgăm io sama. Sus, la păşun’, găsirăm 


— 384 — 





Atlasul Norilor 


neşte capre risipite, ş’d-ale mele, ş’dă l-alde Kaima, da’ nu 
ierea nime’, niş’ picior, să mâne caprele-alea. Mă pusăi dă le 
mulsăi pă câteva din iele ş’băurăm ’preun-ăl din urmă lapte 
dă capră liberă d-a Ălor-dân-Văi. Pân Pasu’ Vertebrii, 
coborârăm către Deş’tu’ Mare, un’e stătusă Meronym dă-ş’ 
desenasă harta cu cinş’ Iun’ mai ’nainte, ba chiar ş’peste 
tufişu’coperi’ cu ierbur’ un’e să ghemuisă Roza la pămân’ cu 
vro şase Iun’ mai ’nainte ş’io mă pusasăm peste ia. Soarele 
’călzi ş’ceaţa, ş’roua, dă să ’nălţară ş-una, ş-alta-n fuioare 
ş’pân curcubeu’ străveziu dă-1 făce-aburii-ăia, văzui că din 
şcolărie nimi’ nu mai rămăsasă, nimi’-nimi’, dăcât o coajă 
’negrită; acolo fusas-ăle din urmă cărţ’ ş-ăl din urmă ceas. 
Coborârăm pân’ la pârâu’ dă-i ’cea Elepaio, ş-acolo io mă 
detei jos după cal, Meronym îş’ pusă coifu’ pă cap ş’mă legă 
pă mine dă mâini, da’ nu prea strâns, atâta cî’ să pară că ia 
robisă la loc un fugar da scăpasă, dacă ne zărea careva, 
ş’poate c-aşa ne câştigam timpu’ cî’ să-l omorâm p-ăl dă ne 
zărisă. ’N felu-ăsta mearsără’ mai dăparte pă drumu’ spre 
Clanu’ lu’ Cluny, ăl mai ’nal’ clan după toată vale-aia. 
Meronym să dete jos după cal, îş’ luă trăgătoru-n mână ş’ ne 
strecurarăm tăcuţ’ ca şoarecii pân’ clăditele-alea, da’ mie 
parcă-m’ bubuia pieptu’, păi da, că să vedea c-acolo fusasă 
luptă mare ş’toate-alea era sparte ş’răsturnate, da’ pă nime’ 
nu găsiră’ mor’ pă nicăier’. Luarăm câte ceva d-ale gurii 
pentru ce drumur’ mai aveam dă făcu’ d-atunş’nainte, că 
ştiam io c-alde Cluny nu să supăra. Cân’ să ieşim pă poarta 
din faţ-a Clanului lu’ Cluny, zării ca o nucă dă cocos c-un 
ţăpoi ’fipt în ia-ntr-unu’ din stâl’, plin dă pete, ş’roiur’ dă 
muşte bâzâia-n juru’ iei, cum nu mai văzusăm ş’niş normal 
nu ierea. M-apropiai să văz mai bine ş’nu ierea dălo’ nucă dă 
cocos, ierea capu’ lu’ Macca Cluny ş-încă mai avea pipa 
’fiptă-n gură! 

Iete-aşa-i alde Kona ăştia văpsiţii, băi fraţilor, neşte brute 
sălbatice! Ascultaţ’ ce vă spu’ io, că niş’ nu te ’crezi bine-ntr- 
unu’ din iei ş’eş’ ca ş’mort. Tigv-ai-a lu’ Macca mă scoasă dî’ 
minţ’ pân-ajunseră’ mai jos, la Clanu’ lu’ Bailey. 


— 385 — 





David Mitchell 


Un hârdău dă lapte dă capră covăsit rămăsasă-n ’căperea 
mulgătorii ş’nu mă putui opri să mi-o ’chipui pă Sussy luată 
pă sus după scăunelu’ dă muls dă zăcea răsturnat ş’ce s-o 
mai fi ’tâmpla’ cu ia dup-aia, biata ş’draga ş’scumpa mea dă 
surioară! ’Noroiu’ din curte să vedea puzderie dă urme dă 
copite. Caprele fusasă gonite care pă un’e, puii furaţ’. ’Şa că 
linişte. Nu trăncăni’ dă război dă ţesu’, niş’ Catkin cu 
cântatu’ iei, niş’ Jonas cu năroziile lui. Dăcî’ pârâu’ ş-un 
sturz dă ciripea pă sub streşin’. Da’ niş’ vro vedere dă groază 
pă stâlpii porţii ş’-i mulţumii iu’ So’mi ş’pentru atâta lucru. 
’Năuntru, masa răsturnată ş’ouă ş’caise risipite-n toate 
părţile. ’N fiecare cameră mă temeam să nu găses’ ceva 
’fiorător, da’ nu, slavă ţie, So’mi, mai că-m’ venea să ere’ că 
nimen’ dântre neamurile mele nu murise încă. 

Vinovăţia ş’părerea dă rău mă gâtuia. 

Vinovăţia, fin’că to’ reuşeam să scap ş’liber, ş’cu viaţă, cu 
toate c-aveam sufletu’ murdar ş’pietrit. Părerea dă rău, 
fin’că-n juru’ meu, peste tot, zăcea ’prăştia’ to’ ce ’semna 
viaţa cu care ieream io ’bişnuit. Jucăriile lu’ Jonas, dă i le 
cioplisă taica dămult, cu an’ în urmă. To’ ce ţesusă maica la 
război ş-atârnasă-n uş’, dă să legăna-n briza blând-a verii. 
Peştele frip’ ş’iarba-fericirii ’târna pân ’căper’. Temele scrise- 
ale lu’ Catkin pentru şcolărie sta-ntinse pă masa iei dă făcu’ 
temele. Nu ştiam niş’ ce să cred, niş’ ce să zic - nimic. Ce fac 
io d-acu-ncolo? o ’trebai pă prietena mea Preştienta, cu’ mă 
’trebam în mintea mea. Ce fac io d-acu-ncolo? 

Meronym s-aşeză p-o la’ dă lem’ d-o făcus-alde Jonas, a 
dântâi oper-a lui, cum ’să maica. Zach’ry, ’m’ răspunsă ia, tu 
tre’ să iei o decizie dureroasă ş’grea. Or’ să rămâi aci, ’n ăle 
Nouă-Văi-’Tretăiate, păn-ai să fii ş’tu robit. Or’ să fuj’ l-alde 
Hilo ş’să stai păntre iei, păn-o s-atace-alde Kona ş-acolo ş’to’ 
să te-omoare or’ să te robească. Or’ să trăieş’ mai dăparte pân 
sălbăticie ca un bandit or’ um pus’nic, păn-o să caz’prins. Or’ 
să vii cu mine până dincolo dă Strâmtoarea Maui ş’mai mul’ ca 
sigur să nu te mai ’torc’ niciodată pă Insul’ a Mare. Ce-i drept, 
al’ceva n-aveam dă făcu’, ştiam ş’io, da’ nu mă puteam hotărî 
care din astea patru ieşir’ s-o aleg. To’ ce ştiam ierea că nu 


— 386 — 





Atlasul Norilor 


vroiam să fug după Insul’ a Mare fără să răzbun cî’ dă cî’ ce 
să ’tâmplasă-n juru’ meu. 

Nu-i foarte sigur să stai să te găndeşt’ aci, Zach’rg, ’să 
Meronym, ş’cu-atâta blândeţe-n glas, că mă podidiră 
lacrimile. 

Cân’ să mă ur’ pă cal s-o luăm ’napoi pă vale-n sus, mi- 
adusăi aminte dă răboajele dă la toţ’ ai mei dup-altar. Dacă 
ş’p-alea le lăsam să le crape-alde Kona cu săcurea ş’să le 
facă lem’ dă foc, nu mai rămânea nicio dovadă că noi, Clanu’ 
lu’ Bailey, trăisăm ş’noi vrodată pă lume. ’Şa că mă ’torsei 
dăcât io, ’n fugă, să le iau cu mine. Cum trecui dă prag, auzii 
neşte oale căzân’ după rafturile cămării. ’Gheţai pă loc. Mă 
’torsăi pă călcâie că’ putui dă-ncet, să vă’ ce ierea. 

Un şobolan gra’ să fâţâia p-acolo ş’cî’ mă văzu, mă ţinti cu 
privirile, zvâcnin’ din botu’ cu mustăţ’. Pun rămăşa’ că-ţ’ pare 
rău acu ’ că nu tăiaş’ funi-aia sus, pă zidu’cintii mele, a, 
Zach’ry? Că putea să nu să ’tâmple toat- amărăciune a 
ş’durere-asta... 

Nu stătui s-ascul’ ce minciun’cea mincinosu-ăla. Or’cum 
atac-alde Kona, păi da, ce treab-ave-atacu’ lor cu mine, că-1 
’fruntasăm pă nemernicu’ dă drac? Pusăi mâna p-o oală să 
dau cu ia după Jorjic-ăl Bătrân, da’ cân’ să ţinte’, şobolanu- 
ăl gra’ să făcu nevăzut, ca ş’cum niş’ nu fusasă, ş’dân 
’căperea goală din stânga, un’e ierea patu’ dă nu-1 mai 
’cercasăm dă mul’, s-auzi un oftat uşor ca o pală dă vânt. 
Ştiu’ că trebuia s-o şter’ d-acolo, ştiu’, da’ iete că n-o ştersăi, 
m-apropiai pă vârfur’ ş’văzui un Kona lăsat acolo dă pază, 
numa’ că iei să ’tinsasă p-un culcuş moale dă pledur’ 
ş’dormea dus, legăna’ dă iarba-fericirii după Valea Mormon. 
Atâ’ dă precis ierea iei, vedeţ’ voi, că toţ’ Ăi-dân-Văi fusasă 
’dunaţ’ la un loc ş’duş’ în robie, că să pusasă pă visat în lo’ 
dă păzit. 

Adic’ăla ierea duşmanu’ dă stârne-atâta frică! Dă vro 
nouăşpe, douăj’ d-an’ să fi fost. La gât, la măru’ lu’ Adam, i 
să bătea o vână dă rămăsas-albă-ntre două şopârle tatuate. 
Ş’gâtu-ăla parcă ’cea: Taie-mă, hai, dacă to’ mă găsiş’l Cască- 


— 387 — 





David Mitchell 


mă! 

Da’ voi poate că ţineţ’ minte care fusas-a doua citire-a 
semnelor pentru mine. ’Cea: Duşmanu-ţ’ doarme, vez’ dă nu-i 
lua gătu’. Ş’io ţinusă’ minte vorbele-astea ş’sigur ieream că 
to’mai ce să ’tâmpl-acolo prevăzusă semnele, nimic al’ceva. 
Braţu’ ş’mâna mea parc-ar fi vru’ să ia gâtu-ăla, da’ nu-ş’ dă 
ce, parcă ierea ş’legate, ş’poprite cumva. Vusasăm parte d- 
atâtea bătăi, ca toată lumea, da’ pă nime’ n-omorâsăm pân- 
atunci. Fin’că, vedeţ’ voi, după legea noastră, dă la Ăi-dân- 
Văi, omoru-i oprit, păi da, că dacă tu iei viaţa cuiva, nime’ nu 
mai face niciun schim’ dă nimi’ cu tine, niş’ nu te mai vede, 
niş’ nu te mai ştie, fin’că să cheamă c-ai sufletu’ spurca’ rău 
dă tot ş’poţ’ să le dai boala ta ş-ălorlanţ’. Aşa să face că 
rămăsăi acolo, ’cremeni’ lângă propiu’ pat, cu şişu’ la o palmă 
dă gâtu-ăla neted ş’palid. 

Sturzu’ dă sub straşină-i dădea ’nainte ş’repede, ş’tare. 
Ciripitu’ păsărilor sună ca lama şişului cân’ s-ascute - atun’ 
ş-acolo-m’ veni prima oară gându’ ăsta. Ştiam dă ce nu 
trebuia să-l omor p-alde Kona dă dormea-n patu’ meu. Fin’că 
to’ nu reuşeam să-i adu’ p-Ăi-dân-Văi ’napoi în ăle Nouă-Văi- 
Tretăiate-a’ lor. Fin’că-m’pietream dă to’ sufletu’, ş-aşa 
blestemat. Fin’că, dacă mă renăşteam Kona-n viaţ-asta, 
’tunci iei puteam fi io ş’se chema că m-omoram dă unu’ 
singur. Fin’că, dac-Adam fusas-adoptat ş’să făcusă Kona, să 
chema că pă fratele meu l-omoram. Jorjic-ăl Bătrân vroia să 
mă vaz-omorându-1. Nu ierea dăstule motive ca să’ las într- 
ale lui ş’s-o şterg în linişte, că’ mai repede? 

Nu, ’i ’săi duşmanului meu ş’-m’ vârâi şişu-n gătu’ lui. Ca 
pî’ minune, un izvo’ rubiniu ţâşni cu putere ş’spumă pledu’ 
din păr dă capră şhălti pă podeaua dă piatră. ’M’ ştersăi 
lama bine-bine dă cămaşa mortului. Ştiam că ’cetu-cu-ncetu’ 
ieream să plătesc, da’, ’şa cum ’săi mai devreme, ’n lume-asta 
năuc-a noastră nu po’ să faş’ to’deauna cum ie mai bine. 

Cân’ să ies, iete ş’Meronym dă să răpezea ’năuntru. Mă 
lovii dă ia. ’Să: Kona! Nu ierea tim’ dă ’splicaţii despre ce ş’dă 
ce făcusăm io. ’N grabă mare, ’şfăcai răboajele tuturor ai mei 


— 388 — 





Atlasul Norilor 


ş’le vârâi în coburii şeii ş’Merony’ mă săltă-n spatele iei pă 
crupa calului. Pă drumu’ dinspre Tuşa Bee’ s-auzea tropo’ dă 
trei or’ patru cai dă s-apropia. Oho, ce-o mai tulirăm dă la 
Clanu’ Iu’ Bailey ultima dat-aia, că ’ceai că ne fugărea Jorjic- 
ăl Bătrân să ne muşte dă cur! Auzii voş’ dă bărbaţ’ în urmă 
ş-aruncai o privire ’napoi ş’chiar le văzui plătoşile cum lucea 
pântre smochin’, da’ după mare mila lu’ So’mi, iei nu ne 
văzură cum o luasăm din loc. Nu trecu mul’ ş’auzirăm o 
strigare-ascuţită dă concă rostogolindu-să pă vale-n sus, ba 
chiar trei strigăr’ una dup-alta, ş’nu mai ’căpea-ndoială c- 
alde Kona-1 găsisă ’junghia’ p-ăla dă’ lăsasă dă pază ş-acuma 
dădea dă ştire la toţ’ ăilanţ’: Nu chiar toţ’ Ăi-dăn-Văi fusasă 
robiţ’ or’ omorâţ’. Iete că ş’plăteam că nu făcusăm după cum 
’să semnu’ d-a’ doilea, ş’-ncă mai curân’ dăcî’ credeam io, ş’- 
ncă nu numa’ io, ci ş’Meronym. 

Da’ norocu’ nu ne părăsisă chiar dă tot. Alte strigăr’ dă 
concă le răspuns-ălor dântâi, ce-i drep’, numa’ c-astea venea 
din josu’ văii ş’noi pornirăm la galo’ pân Pasu’ Vertebrii cu 
teamă, da’ nu ne ieşi nimen’ în cale. A naibii scăpare- 
avusasăm, păi da, că dacă mai stăteam o clipă numa’ la 
clanu’ meu ăl pustiu, ne vedea călăreţii-ăia Kona ş’să lua 
după noi! Ocolirăm pajiştile dăschise după creasta Kohala, 
ne-aţinurăm pân păduri ca să ne-ascundă iele ş-abia cân’ 
ajunsasăm acolo-i ’săi ş’lu’ Meronym ce-i făcusăm l-alde 
Kona dă dormea-n patu’ meu. Nu ş’ dă ce să ’tâmpl-aşa, da’ 
secretele te ro’ pă dinăutru ca dinţii stricaţ’ ş’tre’ să le dai 
afară. Ia m-ascultă, nimic nu ’să ş’niş’ nu mă judecă. 

Fin’că ştiam o peşter-ascunsă nu dăparte dă Cascada 
Mauka, o luarăm spre peşter-aia ca să rămânem acolo peste 
noapte - ultima noapte-a lu’ Meronym pă Insul’ a Mare, dacă 
toate să ’tâmpla cum ne făcusăm noi socotelile. Speram că 
Wolt, or’ Kobbery, or’ vrun al’ păstor dă capre scăpasă cu 
viaţă ş’s-ascundea-n peşter-aia, da’ nu, nu găsirăm pă 
nimen’, dăcî’ neşte pledur’ ierea, dă le ’scunsasăm acolo to’ 
noi, păstorii, ca s-avem pă ce dormi. Alizeu’ să ’teţise ş’io mă 
gândii cu teamă la barjele dă pornea-n zor’ dinspre Maui, da’ 


— 389 — 





David Mitchell 


foarte frig nu ierea, ’şa că nu mai făcui focu’, prea ieream p- 
aproape dă duşman’. Io-m’ spălai rănile-n iaz ş’Meronym făcu 
baie ş’mâncarăm ce luasăm d-ale gurii dă la Cluny 
ş’smochinele dă le ’şfăcasăm dă la clanu’ meu, cân’ mă 
dusasăm ’napoi după răboaje. 

Nu mă putui opri, câtă vreme mâncarăm, să-m’ aduc 
aminte şi să depăn to’ felu’ dă poveşti despre-ai mei ş’despre 
taica, ş’-Adam, că parc-aşa mi să părea, că dacă iei toţ’ trăia 
mai dăparte-n vorbe, nu să putea să moară trupeşte. Ştiam 
c-o să-i duc doru’ lu’ Meronym după ce pleca, fin’că, vedeţ’ 
voi, nu mai aveam pă nime’ neam cu mine pă Insul’ a Mare, 
dă nu ierea d-acu’ rob. Doamna Luna să ’nălţă ş’privi peste 
ăle Nouă-Văi-Tretăiate-ale mele, cî’ dă frumoase fusasă ş’cî’ 
dă răvăşite-ajunsasă, le privi c-un och’ tris’ d-argint ş-alde 
dingo să pusă pă jeli’ dă câţ’ morţ’ s-adunasă. Mă ’trebai un’e 
ierea să să renască d-acu’ sufletele ălor d-u’ neam cu mine, 
dacă nu ma’ ierea muieri nicăier’ pân Văi să scoată bebiluş’. 
Ce bine ierea să fi fo’ Stăreţa dă faţă, să-i pun iei ’trebarea, că 
io nu ştiam, ş’niş’ Meronym. Noi, Preştienţii, ’să ia, dup-o 
vreme, credem că, dacă mor’, asta ie, gata, mor’ ş’nu mai vii 
’napoi. 

Bine, da’ cu sufletu’ cum rămâne? ’să’ io. 

Preştienţii nu crede-n ’zistenţa sufletului. 

Da’ nu te ia c-un fri’ groaznic să ştii că mor’, dacă nu mai 
vine nimi’ dup-aia? 

Ba da, ’să ia râzân’, da’ fără să pară că zâmbea. La 
noi,adevăru’parcă-i to’deauna ’grozitor dă rece. 

Mie-atunş’ parcă-m’ păru rău dă ia. Sufletele s-aleargă 
unele p-altele pă ceru’ timpurilor, cum ’cea Stăreţa noastră, 
la fel ca norii dă s-aleargă unii p-alţii pă ceru’ lumii. Dăcî’ 
So’mi-i ş’răsăritu’, ş-apusu’. So’mi-i ş’harta, ş'marginile 
hărţii, ş’ie ş'dincolo dă marginile-alea. Dup-aia s-aprinsă 
stelele ş’io făcui dă pază primu’, da’ ştiam că Meronym nu 
dormea, niş’ nu ’chisasă ochii, dăcî’ să gândea ş’să frichinea 
pă su’ pledu’ iei, până cân’ să dete bătută ş’veni dă s-aşeză 
lângă mine, să ne uităm ş’unu’, ş’altu’ la cascada luminată 
dă Doamna Luna. Tâtea ’trebăr’ mă frământa ş’nu puteam 


— 390 — 




Atlasul Norilor 


să le gones’, ca pă ţânţar’. Iete că focurile să stinge noapte- 
asta, ş’la Ăi-dân-Văi, ş’la Preştienţ’, ieste? Ş-atunş’, n-avem 
dovada c-alde cei sălbatici e toţ’ mai tar’ dăcî’ noi, ăştia, dă 
ştim ce-i aia Civ’lizare? - aşa ’săi. 

Nu-i vorba că ie mai tar’ sălbaticii dăcât oamenii civ’liza’, ’să 
Meronym. Vorba-i c-ăia mai mult’ ie mai tar’ dăcât ăia mai 
puţin’. Dă mulţ’ an’încoace, nouă ne dete ’Gerimea ’vantaj 
’naintea lor, aşa cum arma-m’ dete mie ’vantaj la iazu’ă’ lung, 
da’ dacă s-adună la un loc dăstule braţe ş’dăstule minţ’, ’tr-o 
bună zi n-o să mai conteze dălo’ c-avem noi nu-ş’ ce ’vantaj. 

Ş-atunş’, cum ie mai bine să fii, sălbatic or’ civ’lizat? 

Tu ce crez’ că s-ascunde-n dosu’ cuvintelor ăstora? 

Că sălbaticii n-are leg’, ’să’ io, pă cî’ noi, ăştia civ’lizaţii, 
avem. 

Po’să te du’ş’mai departe. Sălbaticu-ş’plineşte nevoile cân’ îi 
vin. Dacă i să face foame, mănâncă. Dacă să furie, sare la 
bătaie. Dacă i să face d-o muiere, o ia pă prima dă’ iese-n cale 
ş’săvără-n ia. La iei, voinţa’ ie stăpân ş’căn’ voinţa-i spune: 
„Ia ş-omoară pă careva“, iei chiar s-apucă ş-omoară. Ca 
fiarele. 

Păi da, aşa iere-alde Kona. 

Pă cân’ omu’ civ’lizat are ş’iel to ’ nevoile-alea, da ’ ieil să 
gândeşte mai departe. Mănâncă jumate din ce-are az’, ia’ 
restu’ dă jumate plantează-mpămân’, ca să nu-i fie foame niş’ 
mâine. Dacă să furie, stă ş’să gândeşte dă ce, ca să nu să mai 
furie ş-al’dată. Dacă i să face d-o muiere, să gândeşte că ş’iel 
are fete ş’suror’ dă le ţine la mare cinste, ’şa că le cinsteşte 
ş’pă fetele ş’surorile vecinului. La iei, voinţa’ ie rob ş’căn’ 
voinţa-i spune: „Să nu faci! “, iei chiar nu face. 

Păi ş-atunş’, ’treba’ io dî’ nou, cum ie mai bine să fii, 
sălbatic or’ civ’lizat? 

Ascult-aci, ’să ia, sălbaticii or’ civ’lizaţii nu să-mparte după 
tribur’ or’ după ce crede unii ş’ce crede alţii ş’nu-i ’parte 
crestele dămunţ’ păunii d-alţii, fin’c-or’ce om ie ş’sălbatic, 
ş’civ’lizat. Ăi-Bătrin’, chiar dac-avea ’Gerime dă sfinţ’, ierea 
sălbatiş’ ca şacalii, ş’d-acolo ni sa trasă la toţ’ Căderile. Io 
cunoscui câţ’va sălbatiş’ dă le bătea-n piep’ neşte ini’ 


— 391 — 





David Mitchell 


minunate, mai ceva ca la civ’lizaţ’. Poate chiar ş’păntre Kona. 
Nu ie dăstui ca să fie la fel ca iei to’ tribu’, da’ cine ştie, poate 
că-ntr-o zi... ’ntr-o bună zi... 

Tr-o bună zi... Mai rămăsas-adică, pentru noi toţ’, o 
speranţă cât un purice dă mare. 

Păi da, mi-aduc aminte că ’să Meronym, numa’ că dă puriş’ 
nu să scap-aşa uşor. 

Ş’cân’ prietena mea Preştient-adormi, Doamna Luna ’ş- 
aruncă lumina peste un sem’ curios dă-1 avea dî’ naştere 
chiar sub omopla’, cum sta ia p-o rână. Ierea ca o mână 
mică-mică dă tot or’ ca un cap din care pleca şase şuviţe Iun’ 
ş’să vedea mai dăschis la culoare pă pielea ei neagră. Mă 
’trebai în mintea mea cum să făcea dă nu-1 văzusă’ mai 
dămul’. Da’ tot i-1 ’coperii cu pledu’, ca să nu-i fie frig. 

k k k 

Ei, ş’pârâu’ Mauka şărpuia ş’să ’vârtejea-n jos pă vale-aia 
’tunecată dă-i ’cea to’ Mauka, d-avea dăcî’ vro cinş’, poate 
şase clane pă toată lungimea iei, păi da, că nu ierea dăloc 
frumos ş’niş’ cal’ pă vale-aia. Niş’ un clan dup-alde Mauka 
nu creştea capre, ’şa că drumu’ ierea to’ numa’ ierbur’ 
ş’tufişur’ dă-ţ’ scotea ş’ochii dacă nu iereai cu băgare dă 
samă, ş’pentru cal ierea ş’mai greu dă mers. Io m-alesasăm 
al naibii dă zgâria’ după numa’ un sfer’ dă milă, ş’mai 
stăteam ş’-n spatele lu’ Meronym. Ultimu’ clan în susu’ văii 
ş’prim-un’e-ajunserăm călare fu Clanu’ Sfintei So’mi, un’e 
mai-mare ierea un chior pă nume Silvestri, dă creştea 
barabule dul’ ş-ovăz. Gura lumii ’cea c-alde Silvestri parcă 
prea-ş’ iubea ăle multe fete dă le-avea, mai mul’ dăcî’ să 
cuvenea, ş’-l ponegrea că cică nu-ş’ plătea partea dă să 
cuvenea la Comună. Pân toată curtea zăcea răspândite 
bulendre ş’fetele fusasă luate d-acolo, da’ Silvestri nu plecasă 
- nu, tigva-i fusasă tăiată ş-acu’ sta proptită-n vârfu’ 
stâlpului dă la poartă ş’să holba la noi cum ne-apropiam 
călare. Ş’tre’ că sta dă ceva vreme-acolo, fîn’că, vedeţ’ voi, 
ierea plină dă vierm’ ş-un şobolan gra’ să căţărasă-n vârfu’ 


— 392 — 





Atlasul Norilor 


stâlpului ş’tocma’ să ’frupta dântr-un och’, în tim’ ce noi 
treceam pă lângă iei. Păi da, ş’dracu-ăla cu mustă’ s-întoarsă 
botu’ ţăpos către mine ş’să: Hai noroc, Zach’ry! A, ce zici? Nu 
ţi să pare ş’ţie c-alde Silvestr-i mai frumos acu’ dăcât ierea 
’nainte? Da’ io nu-1 băgai în seamă. Un cocoşel ’cepu să 
cucurige după coşu’ dă fum ş’io mai-mai să ca’ după cal, că 
mă speriasăm dă moarte - mi să părusă, vedeţ’ voi, că ierea 
strigă’ dă ’buscadă. 

Acu’, d-acolo mai dăparte-aveam d-ales: or’ dam drumu’ 
calului ş-o luam ca păinjii-n sus pă creasta bolovănoasă pân’ 
treceam dincolo, pă valea Pololu, or’ o luam în jos, pă valea 
Mauka până pă ţărm, un’e puteam să dăm dă vrun Kona 
rătăci’ dă ’cerca să-adune ce ma’ ierea d-aduna’ după ce să 
’fârşis-atacu-ăl mare. Cum trecusă timpu’, ’leserăm să 
păstrăm calu’, fin’că, vedeţ’ voi, ierea vorba s-ajungem pân’ 1- 
amiaz’ la Deş’tu’ lu’ Ikat ş’mai aveam dă mers vro zece mile 
pân-acolo dă la Clanu’ lu’ Silvestri. Trecurăm dă Clanu’ 
Rapiţ-Albastră ş’la fel dă Păstrăvu-dân-Urmă, că renunţasăm 
la or’ce căutăr’. O ploaie deasă ne-nsoţi pă to’ drumu’ după 
Kohala-n jos, da’ reuşirăm s-ajungem la ţărmu’ mării fără 
nicio altă per’peţie, chiar dacă văzusăm neşte urme 
proaspete dă Kona pă su’ palmier’. Marea nu ierea dălo’ 
liniştită-n ziu-aia, da’ nici atî’ d-agitată ca să răstoarne-o 
barjă dă luptă mânată cu ’demânare. Un strigă’ dă concă să 
’nălţă dă pân preajmă ş’vibră pân aier, dă mi să ’creţi pielea 
pă mine. Parcă mă striga pă nume, ’şa mi să păru. P-ormă să 
pierdu ş-aieru-n jur să linişti, da’ io, fin’că n-ascultasăm dă 
semnu’ d-a’ doilea, ştiam c-o să plătes’ pentru viaţ-aia d-o 
luasăm, deşi n-avusasăm dălo’ nevoie s-o iau. 

Ş’cân’ plaj-aia pietroa’ să ’fârşi-n Faleza Meduzii, ’coliră’ 
mai pă ’năuntru, pân crângur’ dă banane, ca s-ajungem la 
Drumu’ Pololu, pă un’e ieşeam din vale-a mai dă nor’ 
ş’dădeam în Ţara Nimănui, dă un’e ajungeam la Deş’tu’ lu’ 
Ikat. Drumu’ să strecura pântre două stânş’ mar’ ş’negre ş- 
acolo s-auzi un şuiera’ mai mul’ dă om dăcî’ dă pasăre. 
Meronym îş’ dusă mâna su’ manta, numa’ că pân’ să scoată 
ia osu’ dă ţurloi, câte doi pazniş’ Kona ’părusă pă fiecare 


— 393 — 





David Mitchell 


dântr-ăle două stân’, ş’ ’naintea, ş’ ’napoia noastră. Asta 
’semna patru arbalete ’cordate ş’ţintite drep’ spre capetele 
noastre, dă la câteva palme depărtare. Pântre copacii ca dă 
cauciuc zării un pluton între’ dă blestemaţ’ dă Kona! Zece, 
doişpe călăreţ’, poate chiar mai mul’ s-aţinea pă lâng-o 
tabără ş’io ieream precis că să ’fârşisă totu’ pentru noi, cân’ 
mai aveam atî’ dă puţin dă mers ca s-ajungem. 

Parola dă trecere, călăreţ! hămăi unu’ din paznic’. 

Ce ’seamn-asta, soldat, ş’de ce? ’să un altu’ ş’făcu sem’ cu 
vârfu’ săgeţii din arbaletă spre bucile mele. Un băia’ d-ăsta, 
dăn-Văi, să spurce cu curu’ bunătate dă cal dă Kona? Cum îi 
’ce la generalu’ tău, călăreţ? 

Mie-m’ ierea frică dă nu mai ştiam dă mine, da’ ştiam că să 
vedea pă mine. 

Meronym scoas-un răcnet ’fricoşător, ca dă fiară turbată, 
ş’să uită pân coifu’ dă-1 avea pă cap la toţ’ ăi patru, p-ormă 
’cepu să urle la iei atâ’ dă tare, dă toate păsările-ş’ luă zboru’ 
după toate crăcile zvâcnin’ din arip’, da’ ş’vorbirea iei cu 
limba ’pleticită fu ’coperi’ dă gălăgia d-o făcea: CUM 
’DRĂZNEŞ’ TU, NENOROCI’ DĂ SCÂRNĂ DĂ ŞOAREC Ş’RÎ’ DĂ 
PORC, SĂ VORBEŞ’ C-UN GENERAL ÎN FELU-ACESTA? ROBU’ 
MEU O SĂ SPURCE CU CURU’ CE-I SPUN IO Ş’CÂN’ ÎI SPUN IO 
SĂ SPURCE! Ş’CINE-I GENERALU’ MEU, A? GENERALU’ MEU 
ÎS TOT IO, NENOROCIT DĂ SCURSURĂ DĂ VIERM’ CE 
SUNTEŢI DAŢI-VĂ JOS DUPĂ STÂNC-AIA ’MEDIA’ Ş-ADUCEŢI- 
MI-L ACUM A PĂ CĂP’TANU’ VOSTRU, CĂ DACĂ NU, MĂ LEG 
PĂ TO’SFINŢII RĂZBOIULUI CĂ PUN SĂ VĂ JUPOAIE Ş’SĂ VĂ 
’STI’NEASCĂ PĂ PRIMU’ COP A’ CU STUP DĂ VIES’ PĂ IEL! 

Adic-un plan ieşi’ din disperare ş’cam nebune’, s-o spunem 
p-a dreaptă. 

Da’ păcăleala lu’ Meronym reuşi, măcar în prima clipă, ş- 
atâta fu d-ajuns, o clipă, nu mai mult. Doi din pazniş’ lăsară- 
n jos arbaletele ş’săriră după stâncă pă cărare-n faţa 
noastră. Ăilanţ’ doi să făcură nevăzuţ’ la fel, în spate. Fâsss! 
ş’fâsss! - ş-ăi doi Kona dă sărisă ’naintea noastră nu să mai 
ridicară dă la pămân’. Meronym zvâcni brus’ din călcâie 
ş’calu’ să sperie, necheză, să dete ’napoi, să ridică-n două 


— 394 — 





Atlasul Norilor 


picioare ş’io mai-mai să ca’ după iei! Mâna Iu’ So’mi tre’ să fi 
fos’ dă mă ţinu-n şa, că, dacă nu fusă ia, cin’ să fi fost? S- 
auzi mai multe strigăte, ş’Staaai! ş’chemări dă concă ţâşniră- 
n aier ’napoia noastră, da’ calu’ porni la galop ş’prima săgea’ 
d-o trasă după noi făcu zvvvârrr! ş’să ’fipsă-ntr-o cracă, io 
mă ferii din calea iei, da’ p-ormă simţii o durere ca o flacără- 
n coaps’ a stângă ş’rămăsăi parcă ’lemni’, c-atunş’ cân’ ţi să 
face rău, da’ tot ieş’ liniştit, fin’că ştii că trupu’ tău ie mul’ 
prea vătăma’ ca să po’ să repar’ uşor vătămătura. Iete, că-m’ 
trag nădragii-n sus acuma, ca să vedeţ’ ş’voi un’e să ’fip’ 
săgeat-aia d-arbaletă... Păi da, că mă duru iete-aşa dă rău 
cum să vede, ş’-ncă ş’mai rău! 

O luarăm în jos la galo’ pă valea Pololu, p-un drum strica’ 
ş’plin dă rădăcin’, da’ parcă zbura’ mai abitir dăcî’ pluteş’ p- 
un val tăvălug ş’la fel dă greu ’m-ierea să mă ţin în ’chilibru 
pă cal, da’ n-aveam ce face ca să scap dă durere-aia 
năucitoare, dăcî’ s-o ţin p-alde Meronym dă mijlo’ cî’ dă 
strâns puteam io ş’-să ’cer’ să iau zvâcnelile calului pă 
picioru’ dre’, păi da, c-al’fel m-arunca jos ş’n-aveam tim’ să 
mă caţăr ’napoi călare, ’inte să ne-ajung-alde Kona cu 
săgeţile lor dă-ţ’ sfredelea oasele. 

Ca pân tunel o tăia drumu’ pă su’ copacii ăia dă-ţ’ mătura 
vârfu’ capului cu crengile ş’să ’drepta spre podu’ dă-1 făcus- 
Ăi-Bătrân’ peste gura dă vărsare-n mare-a râului Pololu, un’e 
să ’fârşea spre nord ăle Nouă-Văi-Tretăiate. Mai aveam vro 
su’ dă paş’ pân la podu-ăla cân’ soarele ieşi dântre nor’ ş’io 
ridicai ochii ş’mă uitai ’nainte ş'scândurile lui roase parc- 
ardea, să făcusă lucitoare ş-aurii ş’bările lui ruginite 
căpătasă culoarea bronzului. Dă ce tare mă durea picioru’, 
ş’to’ mi-adusăi aminte-a treia ’splicare-a semnelor: Bronzu te 
arde, nu cumva să treci podu’. Nu ierea vremea să-i ’spli’ ş’io 
lu’ Meronym tocm-acolo, pă cal, în plin galop, ş-atunş’ dăcât 
îi strigai la ureche: Mă nemeri! 

Ia trasă calu’ dă dârlo’ ş’-l opri cân’ mai avea câţ’va paşi 
pân’ s-o apuce pă pod. Un’e? mă ’trebă. 

Aci, ’n coapsa stângă, ’să’ io. 

Meronym să uită ’napoi cumpli’ dă temătoare. Fin’că nu 


— 395 — 





David Mitchell 


văzu pă nimeri’ pornit pă urmele noastre, să răsuci şi să dete 
jos după cal dântr-o singură mişcare ş’să uită să vază că’ dă 
grav ierea. Pusă deş’tu’ pă rană ş’io gemui dă durere. ’Să: 
Deocamdată săgeata’ ţine rana-nchisă, da ’ cân ’ ajungem 
într-un loc mai sigur, o să te... 

Atun’ s-auzi tropo’ dă copite răzbunătoare dă s-apropia pă 
drumu’ dinspre Pololu. Tot atunci-i ’săi ş’io Preştientii că nu 
puteam să trecem peste podu-ăla. Ce? ’sclamă ia ş’să uită 
ţintă-n ochii mei. Cum adică, Zach’ry, ce vrei să spui, că 
podu-ăsta nu-i sigur? 

Din câte ştiam io, podu-ăla ierea dăstul dă solid, fin’că, 
vedeţ’ voi, dă câte or’ nu’ luasăm io p-alde Jonas la prins dă 
pescăruş’ p-acolo, spre nor’, cân’ ierea iei mai mic, ş’dă câte 
or’ nu să trecus-alde McAulyff dă la Clanu’ Păstrăvu-dân- 
Urmă cu ricşa lui peste podu-ăla cân’ să dusasă la vâna’ dă 
foci, adică-n fiecare lună, numa’ c-o visare din Răbojar nu 
ierea minciună, asta niciodată, ş’p-ormă d-aia mă pusasă pă 
mine Stăreţa noastră să ţi’ minte semnele dă le visasăm 
pentru ziua aia cân’ ierea să să ’tâmple, ş’iete că ziu-aia 
venisă. Ce vreau să spui, ’să’ io, ie că So’mi ’să-n visu’ meu să 
nu trec peste podu-ăsta. 

Dă frică, Meronym să râsă, fin’că, vedeţ’ voi, ş’ia ierea om 
ca ş’mine, ca ş’voi. ’Să: Da’ So’mi nu ştia c-avem un pâlc între’ 
dă Kona furioş’pă urmele noastre! 

Io-i ’splicai că râu’ Pololu să lărgeşte la gura dă vărsare-n 
mare, ş-atunş’ nu mai ie chiar atâ’ d-adânc, ş’niş’ curentu- 
atâ’ dă ’şelător. Drumu’ să făcea-n două chiar acolo, un’e 
ieream ş’noi, ’naintea podului, păi da, ş-ăl dă venisăm noi 
mai ducea ’nainte o lungime, până un’e să putea trece râu’ la 
picior. Tropotu’ dă copite s-auzea to’ mai tare ş’nu mai ierea 
mul’ până că’ ne ş’vede-alde Kona. 

Cum-necu’, Meronym crezu vorbele mele nebuneşt’, nu 
ştiu acu’ să spui dă ce, da’ mă crezu, ş’-ndată mă trezii că 
Pololu ă’ limpede ş’rece-m’ spăla rana ş’parcă’ mai lua din 
durere, da’ calu’-i fugea picioarele pă fundu’ pietros a’ râului. 
Cataclop! cataclop! - ş’trei Kona veni-n galop ş’s-opri taman 
pă pod, ne văzu ş’cepu să tragă’ noi. Aieru’ din juru’ nostru 


— 396 — 





Atlasul Norilor 


vibră ş’să despică la prima săgeată, la’ doua, c-a treia căzu-n 
apă ş’ne stropi. Alţ’ trei Kona i-ajunsă din urmă p-ăi dântâi 
ş’nu să mai opri să tragă după noi dălo’, ci să năpusti peste 
podu’ Pololu, ca să ne taie calea pă malu’ ă’lant. Oho, ce 
disperat ma’ ieream ş’ce mă mai blestemam d-unu’ singur! 
Păi da, ’ceam în mintea mea, suntem ca neşte raţe moarte 
dup-acuma! 

Da’ voi ştiţ’ cum face copacu’ de’l tai să faş’ scândur’ din 
iei? Zgomotu-ăla dă după săcurea dân urmă, cân’ lemnu’ 
trosneşte ş’to’ trunchiu’ geme ’cetu-ncetu’nainte să cază? Ei, 
aşa ceva-auzi’ io-n clipa-aia. Fin’că, vedeţ’ voi, cân’ trecea Ăi- 
dân-Văi câte unu’şor-uşor, poate ş’c-o ricşă, ierea una, da’ 
ditamai calu-n galop ierea, zic io, al’ceva, başca şase or’ şapte 
or’ opt călăreţ’ Kona, cu caii ’plătoşaţ’ dă luptă-n plin galop... 
aia fu prea mult! Să rupsă podu’ că parcă fusasă făcu’ din 
paie legate cu scuipa’, stâlpii cedă, scândurile plesni ş’cablele 
vech’ dă cân’ lumea să rupsă. 

Ş’nu le fu ’şoară căderea. Podu’ Pololu ierea ’nalt cam că’ 
cinşpe oameni, poate ş’mai mult. Să prăvăli caii, să ’toarsă 
cu burţile-n sus, cu călăreţii prinş’ în hăţur’ ş’-n scările şeii 
ş’toate-alea ş’cum ’săi mai ’nainte, la vărsare, Pololu nu ierea 
dăloc adân’, ca să cază-n apă cu totu’ ş’să-i scoată apa ’napoi 
afar’, niş’ vorbă, ierea joasă apa ş’colcăia dă stân’ ş’pietre 
’scuţite, dă căzu cu toţii rău dă tot, cumpli’ dă rău! Niş’ unu’ 
din toţ’ călăreţii Kona nu să mai ridică d-acolo, dăcî’ vro doi- 
trei amărâţ’ dă cai să mai suci, mai dete din picioare dă 
câteva or’, da’ n-aveam noi vreme dă doftorit animalele, păi 
da. 


k k k 

D-acu’, poveste-asta dă v-o depăna’ io po’ să spui c-ajunsă 
la ’fârşit. Meronym ş’cu mine trecurăm râu-n parte-ailantă 
ş’io mă rugai l-alde So’mi ca să-i mulţumesc, da’ numa’ fin’că 
iar îm’ scăpase mie viaţa, că din Civ’lizarea ălor Nouă-Văi- 
Tretăiate nu mai avea ce scăpa. Mă gândes’ c-ăilanţ’ din 
pâlcu’ dă Kona să opri’ să vază ce ş’cum ierea cu morţii ş’- 


— 397 — 





David Mitchell 


necaţii lor ş’ne lăsă pă noi să mergem în legea noastră. 
Trecurăm dă Dunele Pustii ş-ajunserăm, pân’ la urmă, la 
Deş’tu’ Iu’ Ikat făr’ alte per’peţii. încă nu sosisă barjele, ’şa că 
descălecarăm ş’Meronym făcu ia ce făcu de-ş’ pusă ’Gerimea 
la lucru, ca să-m’ vindece mie rana din coapsa străpunsă dă 
săgeată. Cân’ o tras-afară, durerea-m’ străpunsă ş’restu’ 
corpului ş’-m’ ’tunecă simţurile d-a binelea, ’şa că io, s-o spui 
p-a dreaptă, nu văzui cân’ sosi Duofizit cu barjele. 
Ş’rămăsasă-n seama prietenii mele Preştiente s-aleagă-n 
locu’ meu ce-m’ rămânea dă făcu’ că, vedeţ’ voi, or’ mă lua 
ş’pe mine pă barjă cu ia, or’ mă lăs-acolo, pă Insul’ a Mare, 
fără să po’ să merg, ş’un’e? - la doi paş’ dă teritoriu’ Kona. 
Cu’ mă vedeţ’ aci, ’n faţa voastră, dăpănân’ dă zor, vă 
puteţ’chipui care fu alegerea d-o făcu. Uneori să ’tâmplă dă- 
m’ pare rău că mă luă cu ia, păi da, ’n schimb alteori nu-m’ 
pare, păi da. Cântările vâslaşilor dî’ nou meu trib, iele mă 
trezi pă la jumate drum peste strâmtoare. Merony’m’ schimba 
legătura ’sângerat-a rănii ş’-m’ dădusă cu ceva ’Gerime 
doftorească, dă-m’ luasă durere-aproape dă tot. 

După fundu’ bărjii ăleia stătui ş’mă uitai cum să mişca 
norii-n toate părţile. Ca sufletele peste vremur’, la fel ş’norii 
peste cerur’, ş’noru, chiar dacă-ş’ schimbă forma ş’culoarea 
ş’mărimea, to’ nor ie, ş’la fel ie ş’cu sufletu’. Cine poate şti dă 
un’e vine noru’ ş’sufletu’ cine-o mai fi ş’mâine? Dăcî’ So’mi, 
care-i răsăritu’ ş-apusu’, ş’busolă, ş’atlas, păi da, dăcât 
atlasu’ norilor. 

Duofizit văzu că deschisasăm ochii ş’-m’ arătă Insul’ a 
Mare dă să vedea ca o fâşie vişinie pe mare-albastră-nspre 
su’ ş’răsări’, cu Mauna Kea dă stătea cu capu-ascuns ca 
mireasa sfioasă. 

Păi da, iete că to’ ce fusasă pentru mine Lumea Largă 
ş’toată viaţa mea să făcus-atî’ dă mici, dă ’căpea-ntre două 
deş’te-ale mele făcute cerc. 


k k k 

Mare figură ş’da’ naibii ma’ ierea ş’taică-mio Zach’ry-ăl- 


— 398 — 





Atlasul Norilor 


Bătrâ’, nu po’ să zi’ că nu, cu toate că muri. Acu’, poveştile- 
aste-a lui, dă le to’ dăpăna, ierea mai mul’ vorbărie goală ş’pă 
la bătrâneţe, să ţăcănisă dă credea că Preştient-aia, 
Meronym, ierea chiar sfânta lui So’mi cea iubită, păi da, ş-o 
ţinea bătută că ştia iei, ’cea că ştia după nu-ş’ ce semne dî’ 
naştere ş’ce comete ş-alte-alea. 

Dacă io ere’ povestea lui cu-alde Kona ş’cu fuga lui după 
Insul’ a Mare? Ăle mai multe poveşt’ are-un dram d-adevăr, 
unele poveşt’ are, acolo, neşte-adevăr ş’ie câteva poveşt’ c-o 
droaie d-adevăr în iele. Toată partea cu Preştienta Meronym 
chiar aşa fusasă, cred io. Fin’că, vedeţ’ voi, după ce muri 
taica ş’sor-mea ş’cu mine-i căutarăm pân bulendre, peste ce 
deterăm acolo? Peste ou-ăla c-argintu’ dă-i ’cea iei omelnic în 
poveştile lui. Ş’cum ’cea taica, dacă ţii ou-ăla-ntre mâini şi să 
’călzeşte, iese din iei ş’stă-n aier o arătare dă fată minuna’ dă 
frumoasă, dă vorbeşte’ nu-ş’ce limbă d-Ăi-Bătrân’ o ştia, 
numa’ că az’ n-o mai pricepe nimen’ ş’niş’ n-o s-o mai 
priceapă cineva vrodat’, păi da. Ş’nu-i dă folos niş’ ca 
’Gerime, că nu po’ s-omor’ cu iei piraţii Kona, ş’niş’ nu-ţ’ 
potoleşte foamea cân’ ai burta goală, da’ să mai ’tâmplă 
uneori, seara, că io ş’cu-ai mei o trezim p-arătare-aia dă fată 
num-aşa, ca să ne uităm la ia cum stă ’târnată-n aier 
ş’clipeşte. Că-i atî’ dă frumoasă, ş-ăia micii rămâne uimiţ’ 
cân’ o vede, şVorbele iei şoptite ie ca cântecu’ dă leagăn 
pentru bebiluşii noştri. 

Ia mai staţ’ voi o ţâră-două. 

Hai, ’tindeţ’ mâinile căuş. 

Ş’uitaţ’-vă-ţ’. 


— 399 — 





David Mitchell 


-oog^Ooo- 

OMELNICUL LUI SONMI 

-ooG^Ooo- 


— 400 — 




Atlasul Norilor 


— Şi-atunci, acest Hae-Joo Im cine era, dacă nu x-act cine-ţi 
spusese? 

— Şi eu m-am mirat când mi-am dat răspunsul singură la 
această întrebare: era Uniunea. 

Hae-Joo mi-a spus: „Am această onoare, da“. 

Xi-Li, studentul, era x-trem de agitat. 

Hae-Joo mi-a dat de ales: ori aveam încredere în el, ori aş 
fi murit în cel mult câteva minute. 

Am dat din cap că-mi făcusem alegerea: aveam încredere 
în el. 

— Dar te minţise deja o dată în legătură cu identitatea lui. 
De ce să-l fi crezut acum? Cum puteai şti sigur că nu voia să te 
răpească? 

— Nici nu ştiam. Nu eram sigură. Decizia mea se baza pe 
caracterul lui. Nu puteam decât să sper că timpul avea să-mi 
demonstreze că luasem decizia corectă. L-am lăsat pe 
străvechiul Cavendish să se descurce cu soarta lui, iar noi 
ne-am văzut de soarta noastră: am luat-o la fugă pe 
coridoare, pe ieşiri de incendiu, evitând locurile iluminate şi 
oamenii, pe cât posibil. Hae-Joo m-a purtat în braţe pe scări 
în jos: nu aveam timp să le cobor eu de una singură, 
neajutată. 

La nivelul unui infrasubsol ne aştepta Dom’Chang într-un 
ford oarecare. Nu era vreme nici măcar de saluturi. Vehiculul 
a prins viaţă cu un scrâşnet de roţi şi a luat viteză de-a 
lungul unor coridoare şi prin fordo-parcuri pustii. 
Dom’Chang şi-a consultat toşiba şi a raportat că ieşirea de 
urgenţă părea să fie deocamdată accesibilă. Hae-Joo i-a 
ordonat să se îndrepte în direcţia aceea, după care a scos un 
cuţit cu lama retractabilă din buzunar, şi-a despicat vârful 
degetului arătător stâng, a scormonit în tăietură şi a x-tras 
de acolo un ou minuscul de metal. L-a aruncat pe fereastra 
fordului şi mi-a ordonat să-mi arunc şi eu Suflet-Inelul. Xi-Li 
şi-a x-tras şi el Sufletul. 


— 401 — 





David Mitchell 


— Adică Unioniştii chiar îşi smulg Sufletele eterne? Am 
crezut întotdeauna că nu era decât o legendă conurbană... 

— Cum altfel ar putea o mişcare de rezistenţă să eludeze 
Unanimitatea? Dacă n-ar face aşa, ar putea fi detectaţi ori de 
câte ori ar trece prin faţa unui semafor. Ei, şi fordul tocmai 
urca o rampă când o explozie de flacără fosfatică ne-a făcut 
ţăndări geamurile: aerul s-a umplut de cioburi, panourile 
metalice au scrâşnit; fordul s-a frecat de perete şi s-a oprit 
brusc şi hârşâit. 

De unde stăteam eu chircită, am auzit focuri de colt. 

Apoi, fordul a gemut şi s-a repus în mişcare. Un trup s-a 
izbit de vehicul. 

De pe locul din faţă s-a înălţat un geamăt uman, de 
insuportabilă durere. Hae-Joo a scos un colt de mână, i l-a 
pus lui Xi-Li la tâmplă şi a tras. 

— Cum aşa? Doar era omul lui! De ce? 

— Glonţii dumdum ai Unanimităţii conţin kalodoxalin şi 
stimulin. Kalodoxalinul e un drog, care-şi prăjeşte victima pe 
dinăuntru, o face să agonizeze, în aşa fel încât urletele pe 
care le scoate să-i dezvăluie poziţia; stimulinul o împiedică 
să-şi piardă cunoştinţa. Xi-Li s-a prăbuşit în faţă, în poziţie 
fetală. Hae-Joo Im, postabsolventul vesel pe care-1 
cunoscusem eu, dispăruse, şi-anume cu desăvârşire, astfel 
încât m-am întrebat dacă fusese vreodată cu adevărat de 
faţă. Ploaia şi vântul au pătruns în ford. Dom’Chang a luat-o 
în mare viteză pe o alee pentru pubelele de gunoi, care abia 
dacă era mai lată decât fordul nostru, smulgând ţevile de 
scurgere din pământ. A încetinit numai când a ajuns la 
şoseaua de centură a campusului. Undeva în faţă, la porţile 
campusului, se vedeau lumini intermitente albastre şi roşii. 
Un copter trecea peste vârfurile copacilor, care se răsuceau 
în toate părţile, şi mătura circulaţia de pe şosea cu lumina 
unui proiector; portavocile împărţeau ordine incoerente, dar 
nu ştiu cine şi cui le dădea. Dom’Chang ne-a prevenit să ne 
ţinem bine, a oprit motorul şi a scos fordul de pe drum. Am 


— 402 — 





Atlasul Norilor 


plonjat cu capetele înainte, plafonul fordului m-a lovit în cap, 
dar Hae-Joo nu ştiu cum a făcut de s-a lăsat peste mine şi 
m-a ţinut strâns. Apoi fordul a câştigat viteză, greutate, dar 
şi lipsă de greutate. Căzătura finală mi-a readus în memoria 
intermitentă o amintire mai veche, în care era beznă, inerţie, 
gravitaţie şi cineva era blocat într-un alt ford. Unde era asta? 
Cine era blocat? 

Bambusul s-a zdrobit, metalul s-a rupt, coastele mele s-au 
izbit de podeaua vehiculului. 

în fine, tăcere. Fordul era ca şi mort. Următorul lucru pe 
care-1 mai ştiu e c-am auzit cântece de insecte, ploaia căzând 
pe frunze, apoi şoapte grăbite care se apropiau. Hae-Joo, 
care mă strivea sub greutatea lui, a gemut şi s-a mişcat. 
Eram lovită rău, dar nu rănită. O suliţă de lumină mi-a 
străpuns ochii. O voce de afară a şuierat printre dinţi: 
„Comandante Im?" Primul care a răspuns a fost Dom’Chang: 
„Deschide mai întâi portiera asta!" 

Nişte mâini ne-au tras afară pe toţi. Trupul lui Xi-Li a 
rămas unde şi cum se prăbuşise. Am zărit un şir de feţe 
îngrijorate, feţe hotărâte, feţe care dormeau rar şi puţin - un 
grup de Unionişti. Am fost dusă într-o gheretă de beton şi 
coborâtă printr-o trapă. „Nu-ţi face griji", - mi-a spus Hae- 
Joo - „nu te las singură." Mă ţineam cu mâinile de nişte bare 
de metal ruginite; genunchii mi se frecau de pereţii tunelului 
îngust. Apoi alte mâini m-au tras înăuntrul unui atelier 
mecanic şi m-au depus direct într-un ford elegant, cu două 
locuri, pentru sus-puşi. Am auzit cum se împărţeau alte şi 
alte ordine, după care Hae-Joo a sărit şi el în ford şi a pornit 
motorul. Dom’Chang dispăruse din nou. în faţa noastră, s-a 
deschis o poartă ca de garaj. După aceea, ţin minte ploaia 
uşoară, nişte alei lăturalnice de suburbie şi, în fine, un 
bulevard aglomerat. în fordurile din jurul nostru erau 
navetişti care mergeau singuri, perechi ieşite la plimbare, 
familii nu foarte numeroase - unele placide, altele agitate. 
Când mi-a vorbit, în sfârşit, Hae-Joo avea o voce seacă. Mi-a 
spus: „Dacă vreodată mă atinge măcar vreun glonţ dumdum, 
să mă eutanasiezi la fel de repede cum am făcut eu cu Xi-Li". 


— 403 — 





David Mitchell 


N-am ştiut ce să-i răspund. „Probabil că ai o sută de 
întrebări, Sonmi. Te rog să mai rabzi cu ele numai puţin - 
dacă suntem prinşi acum, crede-mă, cu cât ştii mai puţin, cu 
atât mai bine. Ne-aşteaptă o noapte lungă. întâi şi-ntâi, 
mergem să facem o vizită cuiva în Huamdonggil." Cunoşti 
zona aceea din conurbe, Arhiviste? 

— Ministerul meu m-ar da afară, dac-aş fi vreodată ochit în 
spelunca aia de suboameni. Dar te rog pe tine să mi-o descrii 
pentru omelnicul de faţă. 

— Huamdonggil e un labirint sordid de colibe joase şi 
dărăpănate, case de raport, prăvălii de amanet, baruri pentru 
drogaţi şi stupi de relaxare şi acoperă, să zicem, vreo şase 
mile spre sud-est faţă de Gara de Tranzit Vechiul Seul. 
Străzile din Huamdonggil sunt prea înguste şi fordurile nu 
au loc să treacă pe ele; aleile de-acolo duhnesc a gunoaie şi a 
canale de scurgere. Corpo-Salub nici măcar nu se apropie de 
părţile acelea. Hae-Joo a lăsat fordul într-un loc împrejmuit 
şi m-a prevenit să-mi ţin gluga pe cap - fabricaţii furaţi acolo 
sfârşesc în bordeluri şi devin buni de prestat servicii, după 
câte-o operaţie făcută la plesneală. în uşile deschise îşi 
făceau veacul pursângi cu pielea inflamată de la x-punerea 
prelungită la ploaia fierbinte care cădea peste oraş. Un băiat 
stătea în patru labe şi sorbea apă dintr-o băltoacă. „Migranţi 
cu encefalită sau cu plămânii intoxicaţi cu plumb“ mi-a x- 
plicat Hae-Joo. „Spitalele îi seacă la Suflet până le mai rămân 
destui dolari numai cât să-şi facă un eutanasiu scurt sau să 
se mute aici, în Huamdonggil. Nenorociţii ăştia au ales 
prost." 

Nu puteam să pricep de ce migranţii fugeau de Zonele 
Productive şi preferau o soartă atât de mizerabilă. Hae-Joo 
mi-a făcut o listă de motive: malarie, inundaţii, secetă, 
recolte prost genomizate, paraziţi, zonele dezastrice care 
avansau, plus dorinţa lor naturală de a le asigura copiilor o 
viaţă mai bună. Corporaţia „Tata Song“, m-a asigurat el, 
părea de-a dreptul umană prin comparaţie cu fabricile de 
care fugiseră migranţii aceia. Traficatorii le promit că în cele 


— 404 — 





Atlasul Norilor 


Douăsprezece Capitale plouă cu dolari, iar ei, migranţii, îşi 
doresc din toată inima să creadă aşa ceva. Şi adevărul nu 
ricoşează niciodată, pentru că traficatorii lucrează numai 
într-un singur sens. Apoi, Hae-Joo m-a făcut să ocolesc un 
şobolan cu două capete, care mieuna, spunând: „Ai grijă, 
muşcă!" 

L-am întrebat de ce tolerează Djuche -iştii aşa ceva în a 
doua lor Capitală. 

Fiecare conurbe, m-a lămurit mentorul meu, are o latrină 
chimică unde se dezintegrează lent, dar nu întru totul pe 
ascuns, gunoaiele omeneşti nedorite ale oraşului. Acest lucru 
îi motivează pe cei din castele jos-puse: „Munciţi, cheltuiţi, 
munciţi, “ - acesta e mesajul unor spelunci precum 
Huamdonggil - „dacă nu vreţi să vă sfârşiţi şi voi vieţile aici“. 
Mai mult decât atât, întreprinzătorii profită de vidul legislativ 
şi înalţă cartiere întregi de plăceri sordide pentru sus-puşii 
plictisiţi de alte cartiere, mai selecte. Rezultatul? 
Huamdonggil îşi răscumpără modul de viaţă prin taxe şi 
mită. X-istă o clinică în zonă, cu program decadiaric, 
deschisă de Corpo-Medic, unde suboamenii muribunzi pot 
să-şi ofere la schimb eventualele organe sănătoase pe care le 
mai au, contra unei doze de eutanizac. Corpo-Sepult are un 
contract foarte profitabil cu municipalitatea, prin care 
asigură zilnic un pluton de fabricaţi imuno-genomizaţi, 
asemănători cu calamitomanii, care adună morţii până nu 
eclozează ouăle muştelor din ei. După care, Hae-Joo mi-a 
făcut semn să tac: ajunseserăm în locul spre care ne 
îndreptam. 

— Adică unde, mai x-act? 

— Asta e, că mai x-act de-atât nu pot să spun; străzile din 
Huamdonggil nu sunt numerotate - nici măcar trecute pe 
hartă. Era o casă de mah-jong 50 , cu etajul ieşit mult în afară 
şi cu un prag înălţat deasupra uşii, ca să nu se scurgă apa 


50 Joc de origine chinezească, asemănător dominoului. 


— 405 — 





David Mitchell 


de ploaie înăuntru - dar nu cred c-aş mai putea s-o identific. 
Hae-Joo a bătut la uşa cu întăritură metalică. Vizorul a 
clipit, am auzit zgomot de zăvoare trase şi uşa ne-a fost 
deschisă de un individ care purta o armură corporală cu pete 
închise la culoare, iar în mână avea un drug de fier sinistru. 
Ne-a mormăit ceva de genul s-o aşteptăm pe Mama Arak Na. 
Eu m-am întrebat dacă purta cumva guler de fabricat pe sub 
platoşa de la gât. 

De unde eram, pornea un coridor plin de fum, care avea, 
de-o parte şi de alta, panouri de hârtie şi care la un moment 
dat dădea un colţ. Am auzit păcănituri de ţigle de mah-jong, 
am simţit miros de picioare, m-am uitat la servanţii pursângi, 
în costumaţii x-otice, care duceau tăvi cu băuturi. X-presiile 
plictisite de pe chipurile lor se morfozau în bucurie 
feciorelnică ori de câte ori dădeau la o parte câte un panou 
de hârtie. Am urmat şi eu x-emplul lui Hae-Joo şi mi-am scos 
didaşii noroiţi pe străduţele din Huamdonggil. 

„Ei", a spus o voce care ne vorbea prin trapa din tavan 
„dacă veştile n-ar fi proaste, n-aţi fi acum aici." Nu mi-am dat 
seama dacă buzele mătăsoase ale vorbitoarei, dacă ochii ei cu 
cozile răsucite şi vocea hârjâită erau rezultatele genomizării 
sau ale vreunei mutaţii. Se ţinea strâns de marginea trapei 
cu degetele pe care pietrele preţioase arătau ca nişte negi. 

Hae-Joo i s-a adresat Mamei Arak Na spunându-i 
„Madamă" şi a pus-o la curent: o celulă devenise canceroasă, 
pe Mephi îl arestaseră, Xi-Li fusese lovit de un glonţ dumdum 
şi-l omorâse el, aşa că, da - veştile erau cum nu se putea mai 
proaste. 

Mama Arak Na şi-a desfăşurat şi înfăşurat o dată sau de 
două ori limba dublă. Apoi a întrebat cât de mult se 
răspândise cancerul. Unionistul i-a răspuns că tocmai de 
asta venise, ca să afle cum stătea situaţia în această privinţă. 
Madama stabilimentului ne-a trimis de urgenţă la vorbitoriu. 

— La vorbitoriu? 

— Un fel de cameră de trecere iluminată de un solar slab şi 
aflată dincolo de un perete fals, în spatele unei bucătării de 


— 406 — 





Atlasul Norilor 


unde venea un vuiet continuu. Pe marginea unui cenuşar 
mai mult ca sigur mai vechi decât clădirea în sine, dacă nu 
chiar decât oraşul în întregime, ne aştepta o ceaşcă de 
limonadă rubinie. Ne-am aşezat pe nişte perne uzate 
zdravăn. Hae-Joo a sorbit din ceaşcă şi mi-a spus mie să-mi 
iau gluga de pe cap. Panelajul tavanului a trosnit şi-a 
scârţâit şi-a scos la iveală o trapă care s-a deschis, dezvelind 
chipul Mamei Arak Na. Apoi, cenuşarul antic şi de demult a 
început să susure ca şi cum ar fi fost o instalaţie x-trem de 
modernă. O sferă de lucire sumbră şi tăcere conţinută s-a x- 
tins până a înghiţit vorbitoriul în întregime, făcând ca 
zgomotul bucătăriei să se audă ca prin apă. în cele din urmă, 
o lumină tărcată de deasupra cenuşarului s-a morfozat într- 
un crap. 

— Un crap? 

— Da, nu ştii ce-i crapul? Un peşte. Era un crap lung de 
două picioare, misterios, de culoarea perlei şi-a tangerinei, cu 
pete cafenii şi mustăţi de mandarin. Dintr-o singură lovitură 
leneşă de coadă, peştele s-a avântat către mine. Buchete de 
crini de apă s-au dat la o parte şi i-au făcut loc să treacă. 
Ochii lui de bătrân i-au citit pe-ai mei, în timp ce, cu 
înotătoarele laterale, făcea vălurele prin apă. Apoi, crapul s-a 
lăsat cu câţiva inci mai jos ca să citească înscrisurile de pe 
gulerul meu şi mi-am auzit numele rostit de o voce de 
bătrân. Pe Hae-Joo abia îl mai vedeam prin aerul tulbure ca 
apa adâncă. 

„Sunt x-trem de mulţumit să te văd în viaţă“ - a zis o voce 
transpusă prin 3-D, o voce educată, dar care se auzea 
înfundat şi sacadat - „şi realmente onorat să te cunosc. Sunt 
An-Kor Apis de la Uniune." Peştele s-a scuzat de toată acea 
dramatizare vizuală, dar camuflajul era necesar, pentru că 
Unanimitatea peria toate transmisiunile. 

I-am răspuns că înţelegeam. 

An-Kor Apis mi-a promis că aveam să înţeleg mai multe în 
scurt timp, apoi s-a răsucit către Hae-Joo şi i-a spus: 
„Comandante Im!“ 


— 407 — 





David Mitchell 


Hae-Joo a făcut o plecăciune şi i-a raportat că-1 
eutanaziase pe Xi-Li. 

Mai-marele Unionist a zis că aflase deja, că nu x-ista nicio 
metodă de a-i atenua lui Hae-Joo durerea pe care o resimţea, 
dar că Unanimitatea îl omorâse pe Xi-Li, iar el, Hae-Joo, nu 
făcuse decât să-l scutească pe fratele său de o moarte 
ignobilă în cine ştie ce cub-închisoare. Apoi, Apis l-a 
îndemnat pe Hae-Joo să facă în aşa fel, încât moartea lui Xi- 
Li să nu fi fost zadarnică. A urmat o scurtă punere în temă: 
şase celule fuseseră compromise şi alte douăsprezece închise 
preventiv. Vestea „bună" era că totuşi Comisarul Mephi 
apucase să se sinucidă până să fie băgat la neurotortură. 
Apoi, An-Kor Apis i-a ordonat însoţitorului meu să mă scoată 
din Seul prin Poarta Unu-Vest, să se îndrepte spre tabăra din 
nord într-un convoi şi să reflecteze atent la cele hotărâte. 

Şi crapul a dat o roată, s-a făcut nevăzut în peretele 
vorbitoriului, după care şi-a făcut apariţia din nou, prin 
pieptul meu. „Ţi-ai ales prietenii cu multă înţelepciune, 
Sonmi. împreună, putem să schimbăm civilizaţia 
corpocratică din temelii în cu totul altceva." Mi-a promis că 
aveam să ne întâlnim din nou, şi anume curând. Pe urmă, 
sfera s-a retras în cenuşar, s-a făcut din ce în ce mai mică, 
pe măsură ce vorbitoriul revenea la forma dinainte. Crapul a 
devenit o dungă de lumină, un punct şi, în final, a dispărut. 

— Cum plănuia Hae-Joo să treacă de o ieşire din conurbe 
fără Suflete? 

— Inoculatorul de Suflete a intrat pe uşă după numai 
câteva minute. Un individ mărunt, cu un aer anonim. Cu 
dispreţ de profesionist, i-a x-aminat lui Hae-Joo degetul tăiat. 
A scos un alt ou minuscul din patul lui de gel cu o pensetă, 1- 
a introdus în altă porţiune de ţesut proaspăt şi a spreiat 
cutan pe deasupra. Faptul că un asemenea punctuleţ care 
nu iese în evidenţă cu nimic poate conferi toate drepturile de 
consumator celui care-1 poartă, în schimb condamnă pe 
oricine altcineva din Corpocraţie la o viaţă de servitute, mi s- 
a părut atunci şi mi se pare şi acum o formă bizară de 


— 408 — 





Atlasul Norilor 


obscenitate. „Numele tău e Ok-Kyun Pyo“, i-a spus 
inoculatorul lui Hae-Joo, după care a adăugat că de pe orice 
toşibă poate să afle care e viaţa lui ficţională. 

Apoi, inoculatorul s-a întors către mine şi a scos o pereche 
de cleşti-laser. M-a asigurat că putea să taie oţel cu ei, dar că 
ţesutul viu nici nu-i simţea. Mai întâi mi-a îndepărtat 
gulerul. Am auzit un clac, am simţit un gâdilat când mi s-a 
desprins de gât, apoi m-am trezit cu el în mână. Foarte 
ciudat mi s-a părut, Arhiviste - ca şi cum ţi s-ar pune în 
palmă propriul cordon ombilical. „Ei, şi-acum codul de bare 
subcutanat." Mi-a dat cu calmant pe ceafă, avertizându-mă 
că, de data asta, chiar durea, numai că depresurizatorul lui 
avea să împiedice x-plozia codului de bare la contactul cu 
aerul. 

„Ingenios", a comentat Hae-Joo, care-1 urmărea cu 
privirea. 

„Sigur că e ingenios, “ - i-a replicat inoculatorul - „doar e 
meşterit de mine. Partea proastă e că nu pot să-l brevetez." 
L-a pus pe Hae-Joo să stea pregătit cu un şervet. Am simţit o 
durere ascuţită în gât. în timp ce Hae-Joo tampona rana 
plină de sânge, inoculatorul mi-a arătat vechea identitate a 
lui Sonmi-451 - un microcip ţinut între dinţii unor cleşti. Mi- 
a promis că avea să-l distrugă el, cu mâna lui şi cu mare 
grijă. Apoi mi-a spreiat coagulant peste rană şi a acoperit 
totul cu o glazură de culoarea pielii. „Iar acum, “ - a 
continuat el - „o infracţiune atât de inedită, încât nu i s-a 
găsit încă o denumire: aplicarea unui Suflet la un fabricat. Şi 
cum e, mă rog, răsplătit geniul meu? Cu vreo fanfară? Cu 
vreun nobel şi vreo sinecură la Universitate?" 

„Cu un paragraf în istoria luptei împotriva Corpocraţiei", a 
zis Hae-Joo. 

„Eeei, mulţumesc, fratele meu!" a exclamat inoculatorul. 
„Un paragraf întreg!" Şi această operaţie s-a făcut rapid. 
Omul mi-a pus mâna dreaptă cu palma în sus pe un şervet, 
a spreiat coagulant şi calmant pe buricul degetului arătător, 
a făcut o incizie mai mică de un inci, a inoculat un Suflet, 
apoi a dat pe deasupra cu un strat de cutan. De această 


— 409 — 





David Mitchell 


dată, cinismul lui a trădat o vână de sinceritate: „Să-ţi aducă 
Sufletul mult noroc pe tărâmul care ţi-a fost făgăduit, soră 
Yun-Ah Yoo“. 

I-am mulţumit. Aproape că uitasem de Mama Arak Na, 
care urmărea totul prin trapa din tavan, dar atunci a 
intervenit: „Sora Yoo ar face bine să-şi facă rost şi de-o faţă 
nouă la Sufletul ei cel nou, altfel o să se işte întrebări 
stânjenitoare de-aici până-n tărâmul făgăduit“. 

— Şi-atunci, presupun că următoarea ta destinaţie a fost 
modelatorul facial 

— X-act. Uşierul ne-a însoţit până pe strada Toegyero, la 
graniţa dintre Huamdonggil şi cartierul învecinat, ceva mai 
respectabil. Am luat metroul până la o galerie altădată 
elegantă din Shinch’on, iar de-acolo am urcat pe scările 
rulante, printre clinchete de candelabre. Scările ne-au scos 
într-o incintă de la nivelul acoperământului, ca un labirint, 
frecventată numai de consumatorii foarte siguri unde voiau 
să ajungă. Diversele colţuri şi cotloane erau tapetate cu 
intrări discrete şi denumiri criptice înscrise pe plăcuţe; la 
capătul unei fundături, într-o nişă de lângă o uşă simplă, 
trona un crin tigrat în plină floare. „Nu vorbi", m-a prevenit 
Hae-Joo. „Femeia asta e colţoasă şi trebuie întâi domesticită" 
- apoi a sunat. 

Crinul tigrat s-a luminat tot şi ne-a întrebat ce voiam. 

Hae-Joo i-a răspuns că aveam programare la Madama 
O vid. 

Floarea s-a încovoiat ca să se uite la noi şi ne-a spus să 
aşteptăm. 

Uşa s-a dat în lături. „Eu sunt Madama Ovid", ne-a 
informat o femeie pursânge, albă la faţă ca osul. Tratamentul 
cu chimirouă îi îngheţase frumuseţea severă pe la vârsta de 
douăzeci şi cinci de ani, dar asta cu mult timp în urmă; 
vocea îi suna ca un hârâit de ferăstrău. „Iar voi nu aveţi 
programare, indiferent cine sunteţi. Ăsta de-aici e un 
stabiliment pentru sus-puşi. Biocosmeticienii mei nu 
lucrează decât cu recomandare. încercaţi la vreun 


— 410 — 





Atlasul Norilor 


«măscărici» de la vreun etaj de mai jos“ - şi ne-a trântit uşa-n 
nas. 

Hae-Joo şi-a dres glasul şi i s-a adresat crinului tigrat: „Fii 
amabil şi informeaz-o pe stimabila Madamă Ovid că 
Matroana Heem-Young îi transmite cele mai cordiale 
salutări“. 

A urmat o pauză. Crinul tigrat s-a îmbujorat şi ne-a 
întrebat cât de lungă ne fusese călătoria până acolo. Hae-Joo 
a dat răspunsul la parolă: „Dacă pleci într-o călătorie 
suficient de lungă, te întâlneşti cu tine însuţi". 

Uşa s-a deschis, dar dispreţul Madamei Ovid era acelaşi. 
„Cine s-o contrazică pe Matroana Heem-Young?“ a întrebat 
ea, apoi ne-a ordonat s-o urmăm, fără să mai pierdem 
vremea. După ce am mers o vreme pe coridoare închise cu 
draperii şi tapetate cu panouri foto şi fono-absorbante, ca din 
pământ, din piatră seacă, şi-a făcut apariţia lângă noi un 
Asistent taciturn, care ne-a deschis o uşă şi ne-a făcut semn 
să intrăm într-un studio puternic iluminat. Ne-am recăpătat 
vocile. Unelte folosite în modelajul facial străluceau sub 
solarul cu lumină sterilă. Madama Ovid mi-a cerut să-mi dau 
jos gluga. La fel ca Mama Arak Na mai devreme, nici ea nu şi- 
a manifestat surprinderea; mă îndoiesc foarte tare că o 
doamnă din casta ei socială pusese vreodată piciorul într-un 
dejunariu de-al Tatei Song. Ne-a întrebat cât urma să dureze 
tratamentul. Când Hae-Joo i-a răspuns că în cel mult 
nouăzeci de minute trebuia să plecăm, gazda noastră şi-a 
pierdut stăpânirea de sine, până atunci atât de tăioasă: „De 
ce să nu-ţi faci tu singură lucrarea, cu gumă şi ruj de buze? 
Ce crede Matroana Heem-Young, c-aici, la «Crinul Tigrat», e 
ca la meseriaşii care-ţi lucrează cu reducere şi-şi pun în 
vitrină codace cu «înainte» şi «după»?“ 

Hae-Joo s-a grăbit să-i x-plice că nu ne aşteptam la vreo 
morfozare completă, ci numai la o adaptare cosmetică, în aşa 
fel încât să putem păcăli vreun eventual Ochi sau vreo privire 
întâmplătoare. A recunoscut şi el că nouăzeci de minute erau 
caraghios de puţine, în condiţiile în care Matroana Heem- 
Young apelase la cel mai bun dintre cei mai buni. 


— 411 — 





David Mitchell 


Modelatoarea facială şi-a dat seama că era linguşită, dar, în 
mândria ei, nu s-a dovedit imună la aşa ceva: „Este adevărat" 
- s-a lăudat ea - „că nimeni nu vede cum văd eu chipul care 
se ascunde sub un chip". După care, Madama Ovid mi-a 
răsucit bărbia într-o parte, spunând că putea să-mi modifice 
pielea, culoarea părului, pleoapele şi sprâncenele. „Ochii 
trebuie neapărat să ţi-i vopsim într-o culoare de pursânge." 
Putea să-mi adauge şi aluniţe pe faţă, iar pomeţii obrajilor 
mi-i putea reduce. A promis, în tot cazul, să folosească la 
maximum cele optzeci şi nouă de minute preţioase rămase. 

— Şi ce s-a ales de mâna de maestru a Madamei Ovid? Văd 
că arăţi ca o Sonmi proaspăt ieşită din păntecuvă. 

— Unanimitatea mi-a refăcut faţa pentru apariţiile mele la 
tribunal, la orele de maximă audienţă. O actriţă în rol 
principal trebuie să arate potrivit rolului. Dar te asigur, 
Arhiviste, că atunci, când am ieşit de la „Crinul Tigrat", cu 
faţa chinuită de durere, nici măcar Veghetorul Rhee nu m-ar 
fi recunoscut. Irişii mei de culoarea ivoriului deveniseră 
căprui, ochii mi se alungiseră, căpătasem puncte ca ebonită. 
Consultă codacele care mi s-au făcut în momentul arestării, 
dacă eşti curios. 

Madama Ovid nu şi-a luat la bună vedere. Când am ieşit, 
lângă scara rulantă ne aştepta un băiat cu pielea aurie, care 
avea un balon roşu. Ne-am ţinut după el până la un fordo- 
parc aglomerat de sub galerie. Băiatul dispăruse, dar sfoara 
de la balonul lui fusese trecută pe după ştergătorul de 
parbriz al unui vehicul de teren, cu care am pornit pe 
Bulevardul Unu, în direcţia Porţii Unu Est. 

— Poarta Unu Est? Dar liderul Unionist - Apis - vă ordonase 
s-o luaţi înspre vest. 

— Da, dar tot el venise cu un adaos la propriul ordin: să 
„reflecteze cu grijă la cele hotărâte", ceea ce însemna 
„inversează aceste ordine". Aşa că vestul însemna est, nordul 
însemna sud, să călătorim în convoi însemna să călătorim 
singuri. 


— 412 — 





Atlasul Norilor 


— Mie mi se pare o criptare primejdios de simplă. 

— Minţile meticuloase trec cu vederea tot ce e simplu. în 
timp ce goneam pe bulevard, l-am întrebat pe însoţitorul meu 
dacă Hae-Joo era numele lui real sau tot unul fals. 
Unionistul mi-a răspuns că nu x-istau nume reale în meseria 
lui. Breteaua de ieşire s-a încovoiat către punctele de 
verificare şi acolo am încetinit; în faţa noastră, fiecare şoferist 
de la coadă întindea mâna pe fereastra fordului, ca să-şi 
Ochească Sufletul. Aplicatorii opreau fordurile la întâmplare 
şi le puneau întrebări celor dinăuntru - motiv de îngrijorare 
pentru noi. „Câte una la fiecare treizeci, aprox“, şi-a spus 
Hae-Joo în şoaptă. „Destul de mică probabilitatea." Ne-a 
venit şi nouă rândul la scanare. Hae-Joo şi-a pus degetul 
arătător pe Ochi; a răsunat o sonerie ascuţită şi bariera s-a 
lăsat brusc în jos. Fordurile din jur ne spulberau orice 
speranţă de scăpare. Hae-Joo s-a stropşit la mine: „Zâmbeşte 
întruna - fă-o pe proasta!" 

Un Aplicator s-a apropiat de noi şi ne-a făcut un semn 
zvâcnit cu degetul mare: „Coborâţi!" 

Hae-Joo s-a conformat, rânjind cu o mutră de „Noi între 
noi, băieţii". 

Aplicatorul a cerut să-i afle numele întreg şi destinaţia. 

„A... ăăă... Ok-Kyun-Pyo.“ Până şi vocea i se schimbase lui 
Hae-Joo. „Ştii, Şefule... ăăă... mergem la un motel într-o 
conurbe mai încolo" - şi Hae-Joo s-a uitat de jur împrejur şi 
a făcut un gest, cu degetul mijlociu de la mâna stângă, a 
cărui semnificaţie lubrică o învăţasem de la Boom-Sook şi 
amicii lui. „Cât de departe e motelul ăsta?" l-a întrebat 
Aplicatorul. El nu ştia că era deja trecut de ora douăzeci şi 
trei? „Motelul Bang-Bang-Eşti-Mort de la Yoju", a zis Hae- 
Joo, adoptând un ton de conspirator nătărău: „Loc plăcut, 
preţuri acceptabile, probabil că un Aplicator ca tine ar putea 
să-i încerce oferta gratuit. Nu fac mai mult de treizeci de 
minute pe banda de viteză, pe poarta zece înspre est". L-a 
asigurat că ajungeam fără probleme până acolo înainte de 
ora stingerii şi tot ne mai rămânea ceva timp. 


— 413 — 





David Mitchell 


„Ce-ai păţit la degetul arătător?“ 

„A, de-aia a clipit Ochiul?“ - şi Hae-Joo a scos un geamăt 
sfâşietor şi-a început să bată câmpii: se tăiase încercând să 
scoată sâmburele dintr-un fruct de avocado natural, la 
mătuşa lui acasă; se umpluse de sânge şi nu mai voia s-audă 
de nimic altceva decât de avocado fără sâmburi; cu natura 
asta, mai mare durerea decât plăcerea. 

Aplicatorul a aruncat o privire înăuntrul fordului şi mi-a 
cerut mie să-mi dau gluga jos. 

Am sperat să-mi ia frica drept cochetărie. 

M-a întrebat dacă prietenul meu vorbeşte atât de mult tot 
timpul. Eu am dat din cap că da, cu un aer timid. 

Şi de-aia nu scoteam eu, în schimb, nicio vorbă. 

„Da, domnule“, am zis eu, convinsă că nu se putea să nu 
mă recunoască drept o Sonmi. „Da, Şefule." 

Aplicatorul i-a spus lui Hae-Joo că fetele sunt supuse şi 
modeste până pun mâna pe tine şi te fac să te însori cu ele, 
după care încep să măcăne şi nu le mai tace gura. „Luaţi-o 
din loc!“ ne-a spus apoi. 

— Unde v-aţi refugiat, de fapt, în timpul stingerii, în noaptea 
aceea? Doar nu în vreun amărât de motel? 

— Nu. Am părăsit fordoruta la ieşirea doi, apoi am cotit-o 
pe un drum de ţară neluminat. O barieră de pini ţepoşi 
ascundea un câmp industrial pe care erau cel puţin o sută 
de unităţi. Cum era atât de aproape de stingere, fordul 
nostru rămăsese unicul vehicul în mişcare. Am parcat şi am 
traversat o curte bătută de vânturi, îndreptându-ne către un 
bloc de beton pe care scria: CORPO-HIDRA - UNITATE DE 
CULTURĂ. Hae-Joo a deschis poarta culisantă cu ajutorul 
Sufletului. 

înăuntru nu era nicidecum o unitate de horticultură, ci o 
arcă iluminată în roşu, care adăpostea cisterne gigantice. 
Aerul era sufocant din cauza căldurii şi a umezelii. Supa 
tulbure şi fibroasă care se vedea prin hublourile de sticlă ale 
cisternelor, într-o primă fază, nu mi-a îngăduit să văd ce 
conţineau. Apoi s-au ivit picioare şi braţe ale mai multor 


— 414 — 





Atlasul Norilor 


indivizi şi feţe identice, în curs de formare. 

— Păntecuve, adică? 

— Da. Ajunseserăm într-o unitate genomică. Am stat şi m- 
am uitat la ciorchinii de fabricaţi în stadiu embrionar, aflaţi 
în suspensie în gel uterin; eram, în clipa aceea, martoră la 
propria naştere, nu uita. Unii dormitau, alţii îşi sugeau 
degetele mari, alţii zvâcneau din câte o mână sau câte un 
picior, ca şi cum ar fi săpat sau ar fi alergat. L-am întrebat pe 
Hae-Joo dacă şi eu fusesem cultivată în locul acela. Hae-Joo 
mi-a răspuns că nu - că unitatea de cultură de la Kwangju a 
Tatei Song era de cinci ori mai mare. Embrionii pe care-i 
vedeam în faţa ochilor fuseseră proiectaţi să trudească în 
tunelele minelor de uraniu de sub Marea Galbenă. Ochii ca 
nişte farfurioare le fuseseră special genomizaţi pentru lucru 
pe întuneric. Ba chiar, dac-ar fi x-puşi la strălucirea 
nefiltrată a luminii de zi, şi-ar lua câmpii. 

Căldura dinăuntru îl făcuse deja lac de sudoare pe Hae- 
Joo. „Ai nevoie de Sirop, Sonmi. Apartamentele noastre sunt 
în direcţia asta." 

— Apartamente? într-o unitate de cultură pentru fabricaţi? 

— însoţitorului meu Unionist îi plăceau ironiile. Aşa-zisele 
noastre „apartamente" erau de fapt camera de odihnă a 
paznicului de noapte, o încăpere cu pereţi de beton în care 
nu se aflau decât un duş, o dormeză individuală, un birou, o 
stivă de scaune, un sistem de aerisire blocat şi o masă de 
ping-pong spartă. Pe tavan se încrucişau conducte groase 
care emanau fierbinţeală. O panoplie de toşibe monitoriza 
pântecuvele şi era şi o fereastră care dădea înspre sala de 
cultură. Hae-Joo mi-a sugerat să fac un duş chiar atunci, 
pentru că nu-mi putea garanta c-aş fi putut face vreunul în 
noaptea următoare. A tras pânza impermeabilă, ca să-mi 
ofere puţină intimitate, iar el şi-a alcătuit o dormeză din 
scaune, în timp ce eu mă spălam pe corp. Pe dormeza 
propriu-zisă m-aşteptau o Siropodoză şi un rând de haine 
noi. 


— 415 — 





David Mitchell 


— Nu te simţeai vulnerabilă dormind cine ştie unde, fără să 
cunoşti măcar adevăratul nume al lui Hae-Joo Im? 

— Eram tare blegită. Fabricaţii stau treji şi douăzeci de ore 
în şir datorită Siropului, apoi cad brusc. 

Când m-am trezit, după câteva ore, Hae-Joo sforăia cu 
capul pe manta. Am studiat o pată de sânge uscat de pe 
obrazul lui, pe care şi-l zgâriase în timp ce fugeam de la 
Taemosan. Pielea pursângilor e atât de delicată prin 
comparaţie cu a noastră! Globii oculari i se roteau sub 
pleoape - nimic altceva din cameră nu se mişca. Poate să fi 
rostit numele lui Xi-Li sau poate să fi fost numai un zgomot. 
Mă întrebam care dintre eurile lui visa. Atunci mi-am 
conectat Sufletul la toşiba de mână a lui Hae-Joo, ca să aflu 
cine era aliasul meu, acea Yun-Ah Yoo. Eram studentă 
genomicistă, născută pe treizeci ale lunii a doua la Naju, în 
Anul Calului. Tatăl meu era Asistent la „Tata Song“; mama 
era casnică; nu aveam fraţi sau surori... datele se derulau pe 
zeci, sute de pagini. Orele de stingere s-au scurs încetul cu 
încetul. Hae-Joo s-a trezit, şi-a masat tâmplele şi a zis: „Lui 
Ok-Kyun Pyo tare i-ar plăcea o cană de nes tare". 

M-am hotărât că era momentul să pun întrebarea care mă 
frământa încă de la disneiotecă. De ce plătise Uniunea un 
preţ atât de tragic pentru a proteja un singur fabricat x- 
perimental? 

„Ehe“, a bombănit Hae-Joo, frecându-şi ochii somnoros 
„un răspuns lung la o călătorie lungă." 

— Alt răspuns evaziv? 

— Nu. Mi-a răspuns în timp ce înaintau cu fordul din ce în 
ce mai adânc în interiorul ţării. Voi face un rezumat pentru 
acest omelnic al tău, Arhiviste. Nea So Copros îşi pregăteşte 
propria moarte, otrăvindu-se. Solul ei e poluat, apele - lipsite 
de viaţă, aerul - plin de noxe, rezervele de hrană - 
compromise de genomizări defectuoase. Castele jos-puse nu- 
şi pot plăti tratamente prin care să contracareze aceste 
privaţiuni. Fronturile melanoamelor şi malariei avansează 


— 416 — 





Atlasul Norilor 


spre nord cu câte douăzeci de mile în fiecare an. Zonele 
Productive din Africa şi Indonezia, care aprovizionează lumea 
consumatorilor, sunt acum în proporţie de peste şaizeci la 
sută de nelocuit. Legitimitatea Corpocraţiei, bogăţia pe care 
se bazează, e pe cale să dispară. Seriile de Norme ale 
înavuţirii introduse de Djuche- işti sunt ca nişte plasturi 
aplicaţi pe hemoragii şi amputări. Unica strategie a 
Corpocraţiei e cea dintotdeauna, predilectă oricărei ideologii 
falimentare: negarea. Pursângii din castele jos-puse se 
prăbuşesc într-un marasm al suboamenilor. Cadrele x- 
ecutive nu fac decât să privească, repetând ca papagalii 
Catehismul Şapte: „Valoarea unui Suflet stă în dolarii pe 
care-i ai în el“. 

— Dar ce raţiune x-istă in a-i abandona pe pursângii din 
castele jos-puse în... locuri precum Huamdonggil? O castă 
întreagă? Cum ar putea fi înlocuită munca lor? 

— Cu noi. Cu fabricaţi. Producerea noastră nu costă mai 
nimic. Şi nici nu venim cu pretenţii absurde la o viaţă mai 
bună, mai liberă. în mod absolut convenabil, dacă trec 
patruzeci şi opt de ore şi nu căpătăm un Sirop special 
conceput, viaţa noastră x-piră, aşa că nu putem fugi nicăieri. 
Suntem nişte maşinării organice perfecte. Mai susţii şi-acum, 
Arhiviste, că în Nea So Copros nu x-istă sclavi? 

— Şi cum îşi propunea Uniunea să x-tragă acest... hai să-i 
zicem „rău“ din societatea noastră? 

— Prin Revoluţie. 

— Dar, după cum spune imnul Comisarului, Nea So Copros 
e unicul soare care mai răsare pe lume! Asia de Sud-Est 
dinaintea Răzmeriţelor era tot aşa, un haos de democraţii 
muribunde, autocraţii democigătoare şi zone dezastrice, cum e 
acum tot restul lumii. Dacă Djuche- iştii nu ar fi unificat şi 
colonizat toată regiunea, am fi alunecat înapoi în barbarie, 
odată cu tot restul lumii. Cum poate orice structură 
organizatorică raţională să îmbrăţişeze un crez care se opune 


— 417 — 





David Mitchell 


Corpocraţiei? Nu e vorba numai de terorism aici, e ceva de-a 
dreptul sinucigaş! 

— Toţi sorii, chiar dacă răsar, ajung să şi apună, Arhiviste. 
Corpocraţia noastră aduce acum a senilitate. 

— Mă rog, am impresia c-ai îmbrăţişat şi tu propaganda 
Uniunii din toată inima, Sonmi-451. 

— Iar eu îmi permit să observ că tu ai îmbrăţişat din toată 
inima propaganda Corpocratică, Arhiviste. 

— Noii tăi prieteni ţi-au pomenit oare cum anume îşi 
propune Uniunea să răstoarne un stat cu o armată 
permanentă de două milioane de pursăngi, dublaţi de trupe 
care însumează două milioane de fabricaţi? 

— Da. Instrumentând elevarea simultană a şase milioane 
de fabricaţi. 

— O fantezie. O nebunie! 

— Toate revoluţiile sunt aşa până când au loc, după care 
devin fapte istorice inevitabile. 

— Şi cum ar putea Uniunea să realizeze această „ elevare 
simultană“ ? 

— Câmpul de bătaie, Arhiviste, e la nivel neuromolecular. 
Câteva sute de Unionişti infiltraţi în uzinele de pântecuve şi 
de producere a Siropului pot provoca o elevare de un 
asemenea ordin, inoculând catalizatorul lui Suleiman în 
fluxurile-cheie. 

— Ce stricăciuni ar putea provoca până şi - să zicem - zece 
milioane de fabricaţi elevaţi celei mai stabile piramide statale 
din istoria civilizaţiei? 

— Cine ar mai lucra pe liniile de producţie din fabrici? Ar 
filtra apele reziduale? Ar hrăni peştii din fermele piscicole? Ar 
x-trage ţiţeiul şi cărbunele? Ar alimenta reactoarele? Ar 
construi clădiri? Ar servi în dejunarii? Ar stinge focurile? Ar 
monta cordoanele de pază? Ar umple cisternele cu exonă? 


— 418 — 





Atlasul Norilor 


Cine ar mai ridica, ar săpa, ar trage, ar împinge? Cine ar mai 
semăna, cine ar mai recolta? Acum începi să-ţi faci o idee? 
Pursângii nu mai posedă priceperile fundamentale pe care se 
bazează şi Corpocraţia noastră, ca orice altă societate. 
Adevărata întrebare e alta: ce stricăciuni ar putea să nu 
provoace şase milioane de elevaţi, în combinaţie cu dezertorii 
din cordoanele de pază şi cu pursângii din castele jos-puse, 
cum sunt cei din Huamdonggil, care nu au nimic de pierdut? 

— Unanimitatea ar menţine ordinea. Nu toţi Aplicatorii sunt 
agenţi de-ai Uniunii. 

— Până şi Yoona-939 a preferat moartea sclaviei. 

— Şi rolul tău care e... în această proiectată rebeliune? 

— Primul meu rol a fost acela de a prezenta dovada vie că 
formula de catalizator al elevării a lui Suleiman funcţiona. 
Acesta mi l-am îndeplinit şi mi-1 îndeplinesc şi acum prin 
simplul fapt că nu degenerez. Neurochimicalele necesare au 
fost sintetizate în fabrici secrete din toate cele Douăsprezece 
Capitale. 

„Al doilea rol care-ţi revine" - m-a informat Hae-Joo în 
dimineaţa aceea - „va fi unul diplomatic." Generalul Apis voia 
ca eu s-o fac pe interlocutorul între Uniune şi fabricaţii 
elevaţi. Să ajut la mobilizarea lor de partea revoluţiei. 

— Cum te-ai simţit când ai aflat că trebuia să fii o figură 
emblematică pentru nişte terorişti? 

— Neliniştită. Nu fusesem genomizată să modific istoria - 
aşa i-am spus colegului meu de refugiu. Hae-Joo mi-a 
replicat că niciun revoluţionar nu e niciodată pregătit pentru 
aşa ceva. Tot ce-mi cerea Uniunea în acel moment, a insistat 
el, era să nu resping de la bun început propunerea lui Apis. 

— N-ai avut curiozitatea să afli cum arăta viitorul acela 
luminos în viziunea Uniunii? De unde ştiai tu că ordinea cea 
nouă n-ar fi dat naştere unei tiranii chiar mai rele decât cea pe 
care-şi propunea s-o înlăture? Gândeşte-te la revoluţia 


— 419 — 





David Mitchell 


bolşevică şi la cea din Arabia Saudită. Găndeşte-te la 
dezastruoasa lovitură de stat penticostală din America de 
Nord. Nu crezi că un program de reforme progresive, cu paşi 
precauţi, e calea cea mai indicată de urmat? 

— Pentru un nivel opt, Arhiviste, dovedeşti o x-traordinară 
erudiţie. Mă-ntreb dacă ai întâlnit vreodată acest dicton 
formulat pentru prima oară de un om de stat din secolul 
douăzeci: „Peste un abis nu se poate trece din doi paşi“. 

— Ne învârtim într-un cerc vicios, Sonmi. Să revenim la 
călătoria ta. 

— Am ajuns în Câmpia Suambo pe la ora unsprezece, 
luând-o pe trasee ocolite. Copterele utilitare împrăştiau nori 
întregi de îngrăşământ pe bază de şofran, întunecând 
orizontul în toate direcţiile. X-punerea la vreun eventual 
OchiSat îl îngrijora pe Hae-Joo; aşa că am luat-o pe un drum 
de plantaţie care ţinea de Corpo-Cherest. în timpul nopţii 
plouase, drumul de ţară era desfundat, plin de băltoace şi 
înaintam anevoie, dar nu vedeam niciun alt vehicul. Hibrizi 
de pin de Norfolk şi arbore de cauciuc erau plantaţi în şiruri 
drepte şi creau iluzia că, de fapt, copacii mărşăluiau pe lângă 
fordul nostru în regimente de mii şi mii de indivizi. Am 
coborât o singură dată, în timp ce Hae-Joo alimenta 
rezervorul de exonă dintr-o canistră. Câmpia fusese 
luminoasă, dar în mijlocul plantaţiei, până şi la ora prânzului 
era un fel de amurg umed şi mut. Singurul zgomot îl scotea 
un vânt steril, care vâjâia printre acele boante. Copacii erau 
genomizaţi să respingă insectele şi păsările, aşa că aerul 
stătut duhnea a insecticid. 

Pădurea a dispărut la fel cum apăruse - brusc - şi peisajul 
s-a făcut mai deluros. Am continuat să mergem spre est, 
având munţii Woraksan către sud şi lacul Ch’ungju către 
nord. Apa lacului puţea a tot ce defluia din iazurile în care 
erau întinse plase de somoni. Pe colinele dintre ape tronau 
ditamai emblemele corporatiste. O statuie din malachit a 


— 420 — 





Atlasul Norilor 


Profetului Malthus 51 privea peste o porţiune aridă. Drumul 
nostru a traversat pe dedesubt fordoruta x-pres Ch’ungju - 
Taegu - Pusan. Hae-Joo a zis că puteam să ajungem la 
Pusan în două ore, dacă s-ar fi aventurat s-o ia pe fordorută, 
dar aşa cum ne târâm, încet, pe drumuri lăturalnice era mai 
sigur. Drumul nostru ciuruit de găuri, dar din fericire lipsit 
de Ochi, a început să şerpuiască în sus prin munţii 
Sobaeksan. 

— Hae-Joo Im nu căuta să ajungă la Pusan într-o singură 
zi? 

— Nu. La ora şaptesprezece aprox, a dosit fordul într-un 
depozit de vechituri abandonat şi ne-am continuat drumul pe 
jos. Cea dintâi x-cursie a mea la munte m-a fascinat la fel ca 
şi cel dintâi drum al meu cu fordul prin Seul. Bolovanii de 
calcar gemeau de licheni; puieţii de brad şi sorgul creşteau 
printre crăpături; norii se dădeau de-a dura; briza răspândea 
un iz de polen natural; molii de mult genomizate se roteau ca 
nişte electroni în jurul capetelor noastre. Emblemele de pe 
aripile lor suferiseră mutaţii în decursul generaţiilor şi acum 
arătau ca nişte caractere mâzgălite la întâmplare - o 
măruntă revanşă a naturii asupra Corpocraţiei. De pe un colţ 
de stâncă, Hae-Joo mi-a arătat cu degetul în partea cealaltă 
a unei văi. „îl vezi?“ 

Pe cine? Nu vedeam decât un perete de rocă. 

Uită-te mai bine, mi-a spus şi parcă-parcă faleza muntelui 
a scos la iveală trăsăturile unui gigant, care şedea cu 
picioarele încrucişate. O mână zveltă şi-o ridica într-un gest 
graţios. Armele şi furtunile îi ciobiseră, îi răvăşiseră, îi 
mâncaseră trăsăturile, dar silueta încă mai era vizibilă, dacă 
ştiai unde şi cum să te uiţi. Am zis că mie gigantul îmi 
amintea de Timothy Cavendish, ceea ce i-a smuls un zâmbet 


51 Economist politic şi demograf englez, care a formulat aşa-numitul 
„principiu al populaţiei", potrivit căruia, în fiecare etapă de civilizaţie, un 
anumit segment al populaţiei va fi condamnat la sărăcie. 


— 421 — 





David Mitchell 


lui Hae-Joo Im, după atâta timp. Mi-a spus că gigantul acela 
era o divinitate care oferea mântuirea dintr-un ciclu fără 
noimă de naşteri şi renaşteri şi că poate, cine ştie, pietrele 
cioplite şi roase ale chipului său mai păstrau vreo rămăşiţă 
de divinitate. Numai lucrurile neînsufleţite pot părea atât de 
vii. Presupun că-1 va distruge Corpo-Roc de îndată ce se va 
trece la prelucrarea munţilor din zonă. 

— De ce te-a luat Hae-Joo Im în x-cursia asta prin 
pustietate? 

— Pentru că, oriunde-ai fi, tot eşti undeva, Arhiviste. După 
ce am trecut de gigantul cu picioarele încrucişate şi de coama 
acelor munţi, am dat de un lot modest de grâu într-un 
luminiş, peste haine puse la uscat în tufişuri, peste culturi 
de legume, peste un sistem primitiv de irigaţie cu conducte 
de bambus, peste un cimitir. O cădere de apă cam 
sărăcăcioasă. Hae-Joo m-a introdus, printr-o fisură îngustă, 
într-o curte împrejmuită de clădiri ornamentate cum nu mai 
văzusem niciodată. O x-plozie foarte recentă lăsase un crater 
în pavajul cu pietre, împrăştiase lemnăria şi surpase un 
acoperiş de şindrilă. O pagodă căzuse victimă unui taifun şi 
se prăbuşise peste perechea ei, pe care mai degrabă iedera 
decât îmbinările o ţinea în picioare acum. Acela avea să fie 
adăpostul nostru peste noapte, mi-a spus Hae-Joo. O 
mănăstire supravieţuise acolo timp de cincisprezece secole, 
până când Corpocraţia dizolvase religiile pre-consumeriste - 
ceea ce s-a întâmplat după Răzmeriţe. Acum, în locurile 
acelea îşi găseau refugiul pursângii deposedaţi, care preferă 
să-i smulgă muntelui mijloacele de x-istenţă, decât să ducă 
viaţa castelor jos-puse din conurbe. 

— Adică Uniunea şi-a ascuns interlocutoarea... ba chiar 
mântuitoarea într-o colonie de recidivişti? 

— Mântuitoare... ce titulatură grandioasă pentru o 
servantă de la „Tata Song“! Din spatele nostru, a sosit în 
curte, şchiopătând şi sprijinindu-se de un băiat cu sechele 
de encefalită, o femeie-ţărancă ridată la faţă şi arsă de soare, 


— 422 — 





Atlasul Norilor 


foarte în vârstă, la fel ca bătrânele din vremurile lui 
Cavendish. Băiatul, care era mut, i-a zâmbit inocent lui Hae- 
Joo, iar femeia l-a îmbrăţişat pe acelaşi Hae-Joo cu 
afecţiunea unei mame. Eu i-am fost prezentată Stareţei ca 
fiind „Domnişoara Yoo“. Un ochi îl avea acoperit de-o pojghiţă 
lăptoasă, dar celălalt era luminos şi atent. Mi-a luat 
amândouă mâinile într-ale ei, cu un gest fermecător. „Eşti 
bine-venită aici, “ - mi-a spus - „mai mult decât bine-venită.“ 

Hae-Joo a întrebat ce era cu craterul lăsat de bombă. 

Stareţa i-a x-plicat că un regiment al Unanimităţii din zonă 
recurge la această metodă pentru a-i şicana. Că un copter 
apăruse cu o lună înainte şi lansase un proiectil fără niciun 
avertisment. Un om murise şi mai mulţi colonişti fuseseră 
grav răniţi. Ori o ticăloşie, a speculat Stareţa cu amărăciune, 
ori vreun pilot care se plictisea, ori vreun dezvoltator care 
văzuse cine ştie ce potenţial în aşezarea lor ca viitor hotel 
balnear pentru cadrele x-ecutive, şi-acum voia să cureţe 
locul. 

însoţitorul meu i-a promis că avea să se intereseze. 

— Cine erau acei „coloniştimai x-act? Ocupanţi ilegali? 
Terorişti? Unionişti? 

— Fiecare colonist avea povestea lui. Mi-au fost prezentaţi 
disidenţi uiguri, fermieri alungaţi de uscăciune din Delta Ho- 
Şi-Min, locuitori altădată respectabili ai conurbelor care 
căzuseră în dizgraţia politică a cutărei corporaţii, devianţi 
care nu-şi mai găseau slujbe, bolnavi mintali cărora le 
fuseseră jecmăniţi dolarii din Suflete. Din cei şaptezeci şi 
cinci de colonişti, cel mai tânăr avea nouă decadiarii, iar cea 
mai bătrână era Stareţa, de şaizeci şi opt de ani - cu toate că 
ea, dac-ar fi pretins că avea trei sute, eu tot aş fi crezut-o, 
atâta prestanţă avea. 

— Dar... cum puteau să supravieţuiască aceşti oameni acolo 
fără francize, fără galerii? Ce mâncau? Ce beau? Cum se 
descurcau cu electricitatea? Cu distracţiile? Fără Aplicatori şi 
ordine? Cum impuneau ei acolo o ierarhie? 


— 423 — 





David Mitchell 


— Du-te şi vizitează-i, Arhiviste. Poţi să-i spui Stareţei că 
eu te-am trimis. Nu? Ei, mâncarea şi-o luau din pădure şi 
din grădină, apa - din cataractă. Mai plecau în incursiuni 
până la vreo groapă de gunoi, ca să facă rost de mase 
plastice şi de metale pentru unelte. Toşiba de la „şcoala“ lor 
funcţiona cu electricitate de la o hidro-turbină. Lămpile 
solare se încărcau în cursul zilei. Distracţia lor erau ei înşişi; 
consumatorii nu pot x-ista fără 3-D şi ReV, dar în alte 
vremuri oamenii puteau şi fără ele - şi mai pot şi astăzi. 
Aplicatori-ai-Legii? Mai apăreau probleme, fără îndoială, ba 
chiar crize, din când în când. Dar nicio criză nu e de 
nedepăşit, dacă oamenii cooperează. 

— Dar cu iernile de la munte cum făceau? 

— Supravieţuiau şi ei, la fel cum supravieţuiseră 
călugăriţele timp de cincisprezece secole: prin planificare, 
cumpătare şi tărie de caracter. Mănăstirea a fost construită 
deasupra unei peşteri, pe care bandiţii au x-tins-o pe vremea 
anexării japoneze. Acele tuneluri le ofereau suficient adăpost 
împotriva iernii şi copterelor Unanimităţii. A, sigur că o 
asemenea viaţă nu e vreo Utopie bucolică. Da, iernile erau 
grele; anotimpurile ploioase parcă nu se mai terminau; 
recoltele erau compromise uneori de boli; medicina de-acolo 
era teribil de limitată. Puţini colonişti ajungeau să trăiască la 
fel de mult cât consumatorii din castele sus-puse. Se certau 
şi ei, se acuzau, se înfuriau ca toată lumea, dar cel puţin 
făceau toate astea într-o comunitate, iar comunitatea 
oamenilor e un bun tratament în sine. Nea So Copros nu mai 
are comunităţi, ci numai straturi care se duşmănesc între 
ele. Am dormit neîntoarsă în noaptea aceea, pe un fundal de 
bârfe, cântece, reproşuri şi râsete - şi, pentru prima oară de 
când părăsisem dormitoriul de la „Tata Song“, m-am simţit în 
siguranţă. 

— Şi ce treabă avea Uniunea cu acea colonie? 

— Una simplă: Uniunea le oferea lucruri de care ei nu 
puteau face rost, cum ar fi solare; în schimb, colonia oferea 


— 424 — 





Atlasul Norilor 


un refugiu, la nu ştiu câte mile de cel mai apropiat Ochi. M- 
am trezit în tunelul-dormitoriu când nu se iviseră încă zorii şi 
m-am strecurat până la intrarea în templu. De pază stătea o 
femeie între două vârste, care ţinea la brâu un colt şi în faţă 
o fiertură de tipul Stimulinului. Mi-a dat la o parte plasa de 
ţânţari, ca să pot ieşi, dar m-a prevenit să fiu atentă la coioţii 
care scormoneau prin gunoaie mai jos de zidurile mănăstirii. 
I-am promis că nu mă îndepărtam atâta, cât să nu mă mai 
audă, am luat-o pe lângă pereţii curţii şi m-am strecurat prin 
crăpătura îngustă dintre stânci, până la cornişa cu nuanţe 
de negru şi gri. 

Muntele se termina brusc; din vale se înălţa un curent 
care aducea cu el strigăte, chemări, mârâieli şi gemete de 
animale. Niciunul n-am reuşit să recunosc; m-am simţit 
sărăcită, cu toate cunoscienţele mele într-ale arcanelor 
cenzurate. Şi ce simfonie de stele! Ah! - stelele de la munte 
nu sunt acele sărăcii de punctişoare ca nişte împunsături de 
ace, care se văd pe cer din conurbe; la cât de umflate sunt, 
aproape că dau lumină! La nici trei picioare de mine, s-a 
mişcat o piatră. Era Stareţa: „A, Domnişoară Yoo, v-aţi trezit 
devreme“. 

I-am urat o dimineaţă bună. 

Coloniştii mai tineri, mi-a mărturisit bătrâna, sunt 
îngrijoraţi când ştiu că umblă de colo-colo înainte de 
răsăritul soarelui, ca nu cumva să cadă peste marginea 
falezei. Apoi a scos din mânecă o pipă, i-a îndesat bine cupa 
şi şi-a aprins-o. Era o frunză locală neprelucrată, a 
recunoscut ea, dar nu mai ştia de foarte mulţi ani ce gust 
avea un marlboro fin. Fumul ei mirosea a piele aromatizată şi 
bălegar uscat. 

Am întrebat-o despre chipul de piatră de pe faleza din 
partea cealaltă a văii. 

Mi-a spus că era Siddhartha 52 , care mai avusese şi alte 


52 Numele personajului istoric recunoscut drept Buddha, întemeietor al 
budismului. 


— 425 — 





David Mitchell 


nume, cele mai multe pierdute. Predecesoarele ei ştiau toate 
poveştile şi toate rugăciunile, dar Stareţa cea bătrână şi 
călugăriţele în vârstă fuseseră condamnate la Casa Luminii, 
când toate religiile non-consumeriste fuseseră condamnate. 
Ea, Stareţa de-acum, era o novice pe vremurile acelea, aşa 
încât Unanimitatea considerase că era suficient de tânără 
pentru Reorientare. Crescuse într-un bloc de orfani din 
conurbea Pearl City din Filipine, dar, zicea ea, spiritual nu-şi 
părăsise niciodată mănăstirea. Revenise după mulţi ani şi 
pusese bazele actualei colonii, pe ruinele celor dinainte. 

Am întrebat-o dacă Siddhartha fusese cu adevărat zeu. 

Mulţi aşa îl consideră, m-a lămurit Stareţa, dar Siddhartha 
nu influenţează norocul sau vremea şi nici nu îndeplineşte 
prea multe dintre funcţiile tradiţionale ale unei divinităţi. Mai 
degrabă, Siddhartha era un om care murise şi un ideal care 
supravieţuise. Omul propovăduia despre cum să-ţi învingi 
durerea şi cum să-ţi influenţezi viitoarele reîncarnări. „Dar 
eu, una, mă rog la idealul pe care-1 reprezintă" - şi mi-a făcut 
semn înspre gigantul meditativ. „Aşa, din vreme, ca să ştie că 
vorbesc serios." 

I-am spus că speram ca Siddhartha să mă reîncarneze 
chiar acolo, în colonia ei. 

De-acum, lumina zilei care se pregătea să vină dădea 
contururi mai clare lumii întregi. Stareţa m-a întrebat de ce 
speram aşa ceva. 

Mi-a luat ceva timp ca să formulez un răspuns. I-am spus 
că toţi pursângii au în priviri o foame, o nemulţumire - cu x- 
cepţia coloniştilor pe care-i cunoscusem acolo. 

Stareţa a încuviinţat din cap. Dacă li s-ar întâmpla şi 
consumatorilor să-şi găsească împlinirea la orice nivel 
semnificativ, a x-trapolat ea, Corpocraţia s-ar spulbera. Drept 
care, Media nu mai conteneşte să spurce coloniile cum e şi 
aceasta, a ei, comparându-le cu nişte tenii, acuzându-le că 
fură apa de ploaie de la Corpo-Hidro, drepturile de 
reproducere de la Corpo-Veget, oxigenul de la Corpo-Vent. 
Stareţa se temea că, dacă la nivelul Comisiei s-ar fi luat, într- 
o bună zi, hotărârea că ei, coloniştii, reprezentau o 


— 426 — 





Atlasul Norilor 


alternativă cât de cât viabilă la ideologia corporatistă, atunci 
„«teniile» ar deveni iarăşi «terorişti», ar începe să plouă peste 
noi cu bombe inteligente şi tunelurile noastre ar fi curăţate 
prin foc“. 

I-am sugerat că era mai bine dacă-şi ocroteau 
prosperitatea în colonia lor, nevăzuţi şi neştiuţi de nimeni. 

„X-act.“ Apoi şi-a coborât vocea şi a adăugat: „Un număr 
de echilibristică la fel de pretenţios, îmi imaginez eu, cum ar 
fi să întruchipezi un pursânge“. 

— Adică ştiuse de la bun început că nu erai pursănge? De 
unde? 

— Mi s-a părut imprudent s-o întreb. Poate că vreun 
tragecu-ochiul din partea noastră de tunel mă zărise 
îmbibând Sirop. Gazda m-a lămurit că x-perienţa lor de 
colonişti îi învăţase să stea cu un ochi atent-prietenos pe 
oaspeţi, chiar şi pe Unionişti. Ei, Stareţei, nu-i plăceau aceste 
violări ale vechiului cod de ospitalitate al mănăstirii, dar 
coloniştii mai tineri ţineau morţiş la o supraveghere 
permanentă. îmi dezvăluise informaţia, pe care o aflase şi ea, 
numai ca să-mi ureze noroc în viitoarele mele acţiuni, pentru 
că, dintre toate crimele Corpocraţiei împotriva castelor jos- 
puse, mi-a spus ea, „niciuna nu-i mai ticăloasă decât 
înrobirea tribului tău“. 

— Presupun că despre fabricaţi era vorba, nu? Dar se 
referea la unii anume - cum ar fi servanţii din dejunarii - sau 
la modul general, la toţi fabricaţii din Nea So Copros? 

— Nu mi-am dat seama şi nici n-am aflat decât în seara 
următoare, când eram la Pusan. Dar de-acum se auzea deja 
zgomotul vaselor în care se pregătea micul dejun. Stareţa s-a 
uitat prin crăpătură înspre curte şi a vorbit pe un alt ton: 
„Cine-o fi coiotul ăsta mic?“ 

Băieţelul mut s-a strecurat printre stânci şi s-a aşezat la 
picioarele Stareţei. Razele soarelui s-au ivit dincolo de 
orizont, scoţând la iveală culorile delicate ale florilor 
sălbatice. 


— 427 — 





David Mitchell 


— Aşa ţi-ai început a doua zi de când erai fugară. 

— Da. Hae-Joo s-a ospătat de dimineaţă cu turte de cartofi 
şi miere de curmale; spre deosebire de seara dinainte, n-a 
mai făcut nimeni presiuni asupra mea să mănânc mâncare 
de pursânge. în timp ce ne luam rămas-bun, două sau trei 
dintre fetele adolescente, care aveau lacrimi în ochi fiindcă-1 
vedeau pe Hae-Joo plecând, mi-au aruncat nişte priviri pline 
de ură, ceea ce pe însoţitorul meu l-a distrat nemaipomenit. 
Hae-Joo se comporta, vrând-nevrând, ca un revoluţionar 
greu încercat, dar, în anumite privinţe, era foarte copilăros. 
Când m-a îmbrăţişat, Stareţa mi-a şoptit la ureche: „O să-l 
rog pe Siddhartha să-ţi îndeplinească dorinţa“. Sub ochii lui 
am părăsit înălţimile cu aer rarefiat şi am pornit-o iar pe jos, 
prin pădurea zgomotoasă, iar fordul ni l-am găsit neatins. 

Drumul către Yongju a fost o plăcere. Am trecut pe lângă 
plute încărcate cu cherestea, care mergeau în susul apei, 
mânate de nişte fabricaţi musculoşi, toţi din acelaşi tulpino- 
tip. Dar, printre câmpurile de orez de la nord de lacul 
Andongho, era o reţea întreagă de drumuri de ţară x-puse; 
aşa că am stat înăuntrul fordului mai toată ziua, ca să nu ne 
vadă vreun OchiSat - asta până pe la ora cincisprezece. 

Când am ajuns la un vechi pod suspendat peste râul 
Chuwangsan, am coborât ca să ne mai dezmorţim picioarele. 
Hae-Joo s-a scuzat pentru vezica lui de pursânge şi s-a pişat 
peste copacii aflaţi trei sute de iarzi mai jos. Eu, între timp, 
stând pe partea cealaltă a podului, studiam papagalii 
monocromi cocoţaţi pe muchiile stropite de guano ale 
stâncilor. Felul cum îşi fluturau aripile şi cârâiau întruna mă 
ducea cu gândul la Boom-Sook Kim şi la amicii lui, odrasle 
de sus-puşi. în amonte, râul Chuwangsan şerpuia printr-o 
râpă; în aval, curgea printre colinele terasate, după care 
dispărea sub acoperământul de la Ulsong, unde strângea tot 
ce însemna canalizare. Copterele se învârteau pe deasupra 
conurbei ca un roi de puncte negre şi argintii. 

Cablurile podului au gemut brusc, fără niciun avertisment, 
sub greutatea unui ford strălucitor de cadru x-ecutiv. Era un 


— 428 — 





Atlasul Norilor 


vehicul prea scump ca să-l întâlneşti pe un asemenea drum 
de ţară - am intrat la bănuieli. Hae-Joo a băgat mâna după 
colt în fordul nostru. Apoi s-a întors lângă mine, cu mâna în 
buzunarul hainei, şi mi-a şoptit: „Lasă-mă pe mine să 
vorbesc; tu fii pregătită să te arunci la pământ". 

Bineînţeles, fordul cel scump a încetinit şi a oprit. De pe 
locul şoferistului a coborât un bărbat îndesat, cu maxilarul 
reconstruit prin modelaj facial, care ne-a făcut un semn 
prietenos din cap şi a zis: „O zi bună vă doresc!" 

Hae-Joo i-a răspuns încuviinţând din cap şi spunând că, 
din fericire, nu era prea cald. 

O femeie pursânge şi-a scos mai întâi picioarele de pe locul 
pasagerului. Eşarfa în care-şi avea capul înfăşurat nu-i lăsa 
la vedere decât nasul delicat şi buzele senzuale. S-a sprijinit 
de balustrada de pe partea cealaltă, cu spatele la noi, şi şi-a 
aprins un marlboro. Şoferistul a deschis portbagajul fordului 
şi a scos de-acolo o cutie cu găuri, suficient de mare pentru a 
transporta un câine de talie mijlocie. I-a ţăcănit încuietorile 
şi a x-tras din ea o fiinţă ciudată, cu aspect de femeie, perfect 
proporţionată, deşi foarte mică - nu avea mai mult de 
cincisprezece inci înălţime -, care scotea un miorlăit 
îngrozitor şi se zbătea să scape. Când a dat cu ochii de noi, 
ţipătul ei miniatural, chiar dacă nu era x-primat în cuvinte, a 
căpătat un ton de implorare. 

Până să apucăm noi să spunem sau să facem ceva, 
bărbatul a apucat-o de păr şi a zvârlit-o în gol de pe pod, 
uitându-se după ea cum cădea. Când s-a izbit de stâncile de 
mai jos, a plescăit din limbă şi s-a hlizit. Apoi a rânjit înspre 
noi: „Ducă-se pe pustii - un gunoi foarte scump!" 

Eu m-am stăpânit cu greu să nu spun nimic. Simţind câte 
eforturi îmi cerea tăcerea, Hae-Joo m-a apucat de braţ. Mă 
tot gândeam, în mintea mea, la o scenă din acel disnei cu 
Cavendish, în care un pursânge e, tot aşa, aruncat de pe un 
balcon de un criminal. 

— îmi închipui că azvârlise o fabricată - o păpuşă vie. 

— Da. Individul abia aştepta să ne spună ce şi cum se 


— 429 — 





David Mitchell 


întâmplase. „Păpuşa Zizzi Hikaru era la mare modă acum 
două Sextete. Fiică-mea efectiv nu-mi mai dădea pace. 
Bineînţeles că soţia mea oficială, ea, - şi ne-a făcut semn cu 
capul către femeia de pe cealaltă parte a podului - o tot 
monta împotriva mea - dimineaţă, zi, noapte, nu conta. 
Zicea: «Cum pot eu să-i privesc în ochi pe vecini, dacă fetiţa 
noastră e singura din tot caruselul care nu are o Zizzi?» Sunt 
de admirat cei care scot pe piaţă aşa ceva. O nenorocită de 
fabricată de jucărie, dar genomizată ca nu ştiu ce idol 
străvechi, şi hop! îi şi sare preţul cu cincizeci de mii! Asta 
până să-i cumperi şi tot felul de ţoale de firmă, casă de 
păpuşi, accesorii... Şi eu ce să fac, atunci? Am plătit pentru 
porcăria naibii, numai ca să le-nchid gura femeilor! Şi după 
numai patru luni, ce se întâmplă? Mofturile tineretului trec 
la altceva şi Marylin Monroe o detronează pe biata, învechita 
de Zizzi!“ Plin de scârbă, ne-a spus că o lichidare oficială a 
unui fabricat costă trei mii de dolari, în schimb - şi a făcut 
un gest cu degetul mare peste umăr - un plonjon în gol din 
greşeală nu costă nimic. Aşa deci, de ce să mai risipeşti bani 
buni, după ce tot ai risipit atâţia? „Păcat“ - i-a făcut el cu 
ochiul lui Hae-Joo - „că divorţurile nu sunt atât de simple, 
nu?“ 

„Te-am auzit, dobitocule!" a zis nevasta lui, tot fără să se 
uite la noi. „Puteai să te duci cu păpuşa înapoi la franciza de 
unde-ai luat-o şi să-ţi redolarizeze Sufletul. Ne dăduseră o 
Zizzi defectă. Habar n-avea să cânte. M-a şi muşcat o dată, 
scârba!" 

Dobitocul i-a răspuns drăgăstos: „Mă şi mir că n-ai murit 
de muşcătura aia, scumpetea mea!" Nevasta i-a transmis o 
înjurătură oarecare, în timp ce soţul ei îşi plimba privirile pe 
trupul meu şi-l întreba pe Hae-Joo dacă eram în vacanţă în 
locul acela atât de izolat sau treceam pe-acolo cu treburi. 

„Ok-Kyun Pyo, domnule, la dispoziţia dumneavoastră!" a 
zis Hae-Joo cu o plecăciune uşoară şi s-a prezentat drept 
Asistent de nivel cinci la Franciza de Contabilitate „Vulturul", 
o ramură corporatistă minoră. 

Curiozitatea sus-pusului s-a oprit aici. „Nu, zău? Eu sunt 


— 430 — 





Atlasul Norilor 


administratorul terenurilor de golf dintre P’yonghae şi 
Yongdok. Joci golf, Pyo? Nu? Nu joci golf? Golful nu-i doar un 
joc, să ştii, golful e un avantaj în carieră!" Ne-a asigurat că 
terenul de la Paegam, care funcţionează în orice anotimp, are 
cincizeci şi patru de găuri, pajişti pe care poţi să dai cu 
limba, ochiuri de apă cum au celebrele grădini lacustre ale 
Iubitului Preşedinte. „I-am bătut la licitaţie pe jos-puşii locali 
şi le-am luat pânzele freatice. în mod normal, nu capeţi 
legitimaţie de membru pentru nimic în lume, oricâte relaţii şi 
bani ai avea, dacă nu eşti cel puţin Veghetor, dar tu-mi eşti 
simpatic, Pyo, aşa că du-te acolo şi pomeneşte-le celor de la 
înscrieri numele meu: Veghetorul Kwon.“ 

Ok-Kyun Pyo rămăsese mut de recunoştinţă. 

Mulţumit de sine, Veghetorul Kwon începuse să ne spună 
povestea vieţii lui de cadru x-ecutiv, dar nevasta lui şi-a 
zvârlit chiştocul de marlboro unde fusese aruncată şi păpuşa 
Zizzi Hikaru şi s-a urcat înapoi în ford, proptindu-se în 
claxon secunde în şir. Papagalii dungaţi ca zebrele au ţâşnit 
ca din puşcă spre cer. Sus-pusul a rânjit amărât către Hae- 
Joo şi l-a sfătuit să nu se scumpească la cei câţiva dolari în 
plus după ce se însoară şi să-şi conceapă un fiu. Când l-am 
văzut c-o ia din loc, mi-am dorit să-i văd fordul plonjând şi el 
de pe pod. 

— îl considerai un criminal? 

— Bineînţeles. Ba chiar unul cumplit de nesimţit, fiindcă 
nici măcar nu-i păsa. 

— Dar, dacă urăşti un om precum Veghetorul Kwon, 
înseamnă că urăşti omenirea întreagă. 

— Nu omenirea-ntreagă, Arhiviste, numai Corpocraţia 
piramidală care îngăduie ca fabricaţii să fie omorâţi aşa, fără 
nicio noimă, la bunul plac al oricui. 

— Când ai ajuns, în fine, la Pusan? 

— La căderea nopţii. Hae-Joo mi-a arătat aburii de exonă 
care se ridicau deasupra rafinăriei de la Pusan, în culori care 


— 431 — 





David Mitchell 


variau de la roz de pepene până la gri-antracit - şi mi-a spus 
că, iată, ajunseserăm. Am intrat în Pusan pe la marginea 
dinspre nord, pe un drum de ţară neochit. Hae-Joo a lăsat 
fordul într-un loc împrejmuit din suburbia Somyon şi de 
acolo am luat metroul până la Piaţa Ch’oryang. Era o piaţă 
mai mică decât Chongmyo, dar la fel de aglomerată şi 
ciudată, după tăcerea ca un vid din munţi. Fabricate-doice 
alergau după odraslele de sus-puşi care le fuseseră date în 
grijă; perechi care se mişcau agale comentau despre cât de 
agale se mişcau perechile; 3-D-uri corpo-sponsorizate se 
întreceau care să fie şi mai orbitor decât celelalte. într-o 
galerie dosnică şi cam dărăpănată, avea loc un fel de festival 
de modă veche, în care negustori de mărunţişuri vindeau 
curiozităţi cât palma, „prieteni de care nu te mai desparţi“: 
crocodili fără dinţi, puişori de maimuţă, caşaloţi la borcan. 
Hae-Joo mi-a spus că animăluţele acelea sunt nişte vechi 
păcăleli: mor, invariabil, la patruzeci şi opt de ore după ce le 
duci acasă. Un circoman îşi chema clienţii printr-o portavoce: 
„Minune mare la Omul-Schizoid-cu-Două-Capete! Priviţi-o pe 
Madama Matrioşka şi Embrionul ei Gravid! îngroziţi-vă şi 
priviţi de vedeţi un merican viu şi-adevărat - da’ să nu vă 
băgaţi degetele-n cuşca lui!" Pursângi marinari de prin toată 
Nea So Copros şedeau la baruri fără firmă, făcându-le ochi 
dulci unor animatoare cu sânii goi, sub atenta supraveghere 
a celor de la Corpo-Seduc: himalaieni cu pielea ca tovalul, 
chinezi de etnie Han, baikalezi păroşi, dar palizi, uzbeci 
bărboşi, aleutini vânoşi, vietnamezi şi thailandezi arămii. 
ReV-urile stupilor de relaxare promiteau satisfacerea tuturor 
păcătoşeniilor care le puteau trece prin minte unor pursângi 
hămesiţi. „Dacă Seulul e consoarta fidelă a unui Comisar," 
mi-a spus Hae-Joo „atunci Pusanul e amanta fără chiloţi a 
aceluiaşi." 

Străzile lăturalnice s-au făcut şi mai înguste. Vântul, care 
sufla pe ele ca prin horn, rostogolea sticle şi cutii, iar pe 
lângă noi treceau siluete cu glugile trase pe cap. Hae-Joo m-a 
condus la o intrare ascunsă, apoi în sus printr-un tunel 
prost iluminat, până în faţa unei porţi cu zăbrele. Pe o 


— 432 — 





Atlasul Norilor 


ferestruică laterală scria: REŞEDINŢA KUKJE. Hae-Joo a 
apăsat pe butonul unei sonerii. Nişte câini au lătrat, vizorul 
s-a dat în lături şi o pereche de colţi identici s-au frecat de 
sticlă. Apoi o femeie nerasă le-a dat un brânci şi a tras cu 
ochiul la noi. Faţa ei plină de negi s-a luminat în momentul 
în care l-a recunoscut pe Hae-Joo; a exclamat: „Nun-Hel 
Han! Cât a trecut? Aproape douăsprezece luni! Nici nu-i de 
mirare, dacă zvonurile despre scandalurile tale sunt măcar 
pe jumătate adevărate! Cum a fost în Filipine?“ 

Vocea lui Hae-Joo s-a schimbat din nou. Acum avea un 
accent atât de hârjâit, încât involuntar am întors capul să 
verific: tot el era alături de mine? „Se scufundă, Doamnă Lim, 
se scufundă grabnic. Sper că nu mi-aţi subînchiriat camera, 
ia ziceţi, nu-i aşa?“ 

„Vai de mine, dar eu ce-am aici - o casă respectabilă, nu-ţi 
face tu griji!“ Femeia s-a prefăcut lezată, dar l-a prevenit că-i 
trebuia neapărat un nou influx de dolari, dacă viitoarea lui 
călătorie avea să dureze la fel de mult ca şi aceasta, ultima. 
Zăbrelele au culisat şi Doamna Lim s-a uitat la mine. „Auzi, 
Nun-Hel, “ - a zis ea - „dacă iubiţica ta stă mai mult de-un 
decadiariu, camerele de o persoană trec la tarif de două 
persoane. Regulile casei. Dacă nu-ţi place, pleci. Mie, una, 
mi-e egal! “ 

Nun-Hel Han marinarul i-a spus că nu stăteam decât o 
noapte, cel mult două. 

„în orice port...“, a rânjit proprietăreasa. „Deci e-adevărat!“ 

— Era Unionistă? 

— Nu. Proprietăresele caselor de raport îşi iudaizează şi 
mamele pentru un dolar; iudaizarea unui Unionist le-ar 
aduce un câştig mult mai mare. Dar, aşa cum îmi spusese 
Hae-Joo, îi şi descurajează pe leneşii curioşi. înăuntru, pe 
scara ciuruită de cari, se ciocneau ecourile centurilor cu cele 
ale 3-D-urilor. Mă obişnuisem şi eu, în fine, cu scările. La 
nivelul nouă, pe un coridor ca o galerie de vierme scobită 
într-un lemn, am ajuns în faţa unei uşi cu vopseaua sărită. 
Hae-Joo a recuperat un ciot de chibrit aşezat dinainte pe una 


— 433 — 





David Mitchell 


dintre balamale şi a comentat că direcţiunea se lăsase 
învinsă de un acces neplăcut de cinste. 

Camera din casa de raport a lui Nun-Hel avea o saltea 
bătătorită, o bucătărie minusculă, un dulap în perete, cu 
haine pentru diverse capricii ale vremii, o fotografie mişcată 
cu nişte prostituate caucaziene călare pe câţiva marinari, 
suveniruri din cele Douăsprezece Conurbe şi din alte porturi 
mai puţin importante şi, bineînţeles, o codacă înrămată cu 
Iubitul Preşedinte. Transperantul de la fereastră era tras în 
jos. 

Hae-Joo a făcut un duş, apoi şi-a schimbat hainele. Mi-a 
spus că trebuia să ia parte la o întâlnire de celulă Unionistă 
şi m-a avertizat să ţin transperantul tras şi să nu răspund 
nici la uşă, nici la fon, decât dacă era el sau Apis, care 
urmau să-mi dea următoarea parolă - şi a scris pe un colţ de 
hârtie cuvintele: „Acestea sunt lacrimile lucrurilor“, după 
care a dat foc hârtiei în scrumieră. A depus o mică rezervă de 
Siropodoze în refrigerator şi mi-a promis că avea să se 
întoarcă dimineaţa, imediat după reluarea circulaţiei. 

— Nu crezi că un defecţionist atât de preţios ca tine ar fi 
meritat o primire grandioasă? 

— Primirile grandioase atrag atenţia. Am petrecut câteva 
ore studiind geografia Pusanului la toşibă şi abia după aceea 
mi-am făcut şi eu duşul şi am îmbibat Siropodoza. M-am 
trezit târziu, aşa mi s-a părut, după ora şase. Hae-Joo s-a 
întors epuizat, ţinând în mână o pungă de ttokbukgi 
înţepător. I-am făcut o ceaşcă de nes, pe care a băut-o plin 
de recunoştinţă, apoi şi-a luat micul dejun. „Foarte bine, 
Sonmi," - mi-a spus - „acuma stai la fereastră şi închide 
ochii." 

L-am ascultat. Transperantul ruginit s-a ridicat încet. Hae- 
Joo mi-a spus: „Nu te uita... nu te uita... Gata, acum 
deschide ochii!" 

O învălmăşeală de acoperişuri, bulevarde, roiuri de 
navetişti, ReV-uri, betoane... şi undeva, în fundal, culoarea 
vie a cerului de primăvară se unea cu o fâşie de un albastru 


— 434 — 





Atlasul Norilor 


mai profund. Ah, am rămas siderată... ca prima oară când 
am văzut zăpada. Toată suferinţa din cuvintele „Eu sunt" 
părea să se risipească acolo, fără durere, în linişte şi pace. 

Hae-Joo m-a informat: „Oceanul". 

— Nu-l mai văzuseşi niciodată? 

— Numai în 3-D-urile de la „Tata Song“, despre viaţa în X- 
ultare. Niciodată nu-l văzusem în realitate, cu ochii mei. 
Tânjeam să merg să-l ating şi să mă plimb pe lângă el, dar lui 
Hae-Joo i s-a părut mai prudent să stăm ascunşi în timpul 
zilei, până eram recartiruiţi într-un loc ceva mai retras. Apoi, 
s-a întins pe saltea şi, după niciun minut, a început să 
sforăie. 

Orele au trecut; pe porţiunile de ocean dintre clădiri, mă 
uitam cum treceau nave de mărfuri şi de persoane. 
Gospodinele din castele jos-puse îşi scoteau rufăria uzată la 
aerisit pe acoperişurile din apropiere. Mai târziu, vremea a 
devenit apăsătoare; pe sub norii joşi treceau huruind coptere 
blindate. Eu studiam. Afară ploua. Hae-Joo s-a răsucit pe 
partea cealaltă şi a bălmăjit, fără să se trezească: „Nu, numai 
prietenul unui prieten" - apoi a tăcut din nou. îi cursese din 
gură salivă şi-i udase perna. M-am gândit la Profesorul 
Mephi. La ultimul seminar, îmi povestise despre cum se 
înstrăinase de familie şi-mi mărturisise că-şi petrecea mai 
mult timp cu educaţia mea, decât cu educaţia propriei fiice. 
Acum era mort, din cauza credinţei lui în Uniune. Aveam 
sentimente de recunoştinţă, de vinovăţie şi alte emoţii. 

Hae-Joo s-a trezit după prânz, a făcut un duş, apoi şi-a 
pregătit un ceai de ginseng. Cât de mult vă invidiez, 
Arhiviste, pe voi, pursângii, cu alimentaţia voastră variată! 
Până să mă elevez, Siropul mi se părea cea mai gustoasă 
hrană cu putinţă, dar acum îmi lasă un gust sălciu şi sec. Şi 
totuşi, m-apucă greaţa şi dacă doar gust din mâncarea 
pursângilor, iar mai târziu vomit. Hae-Joo a coborât 
transperantul de la fereastră. „E momentul să luăm 
legătura", mi-a spus, apoi a luat din cui codaca Iubitului 
Preşedinte, a pus-o cu faţa în jos pe masă şi şi-a conectat 


— 435 — 





David Mitchell 


toşiba la o mufă ascunsă în rama uzată. 

— Un transceptor ilegal? Ascuns într-o codacă 
reprezentându-l pe arhitectul care a conceput Nea? 

— Tot ce e sacru e şi o perfectă ascunzătoare pentru ce e 
profan. Imediat s-a ivit un 3-D reprezentând un bătrân care 
arăta de parcă ar fi suferit arsuri şi primise cel mai ieftin 
tratament. Cu toate că buzele nu i se sincronau cu vorbele, 
m-a felicitat pentru sosirea în siguranţă la Pusan şi m-a 
întrebat cine avea mutra mai simpatică, el sau crapul. 

I-am răspuns cinstit: crapul. 

An-Kor Apis a început prin a râde şi a sfârşit prin a tuşi. 
„Asta-i faţa mea adevărată - ce-o mai fi însemnând aşa ceva 
în ziua de astăzi." Mi-a x-plicat că aparenţa bolnăvicioasă i se 
dovedea utilă, fiindcă eventualii Aplicatori se temeau ca el să 
nu sufere de ceva contagios. M-a întrebat dacă mă 
bucurasem de călătoria prin iubita noastră patrie-mamă. 

I-am răspuns că Hae-Joo Im avusese multă grijă de mine. 

Generalul Apis m-a întrebat dacă înţelegeam rolul pe care 
Uniunea voia să mi-1 asum în lupta ei pentru elevarea 
fabricaţilor la statutul de cetăţeni. Da, am început eu să-i 
spun, dar el nu mi-a dat ocazia să-mi x-prim şi rezervele. 
„Vrem să-ţi prezentăm o... imagine, să te supunem unei x- 
perienţe formative aici, la Pusan, şi asta înainte să iei o 
decizie, Sonmi." M-a avertizat că nu era o imagine frumoasă, 
dar era necesar să o am. „Ca să poţi lua o decizie în 
cunoştinţă de cauză în privinţa viitorului tău. Dacă eşti de 
acord, Hae-Joo te poate duce chiar acum." 

I-am spus că, sigur că da, eram pregătită să merg. 

„Atunci, vorbim imediat după aceea", mi-a promis Apis şi 
chipul lui a dispărut. Hae-Joo a scos două uniforme de 
tehnicişti şi nişte semi-vizoare din dulapul lui. Ne-am 
îmbrăcat cu ele, apoi ne-am pus mantale pe deasupra, ca s-o 
protejăm pe proprietăreasă. Afară era frig, aşa că eu am fost 
mulţumită de cele două rânduri de veşminte. Am luat 
metroul până la terminalul din port, iar de acolo ne-am urcat 
pe un transportor către docuri, trecând pe lângă uriaşele 


— 436 — 





Atlasul Norilor 


nave oceanice. Marea era neagră ca păcura şi toate vapoarele 
la fel de austere, afară de unul singur, strălucitor, pe care 
pulsau arcade aurii şi pe care-1 mai văzusem şi altă dată, 
într-o altă viaţă - parc-ar fi fost un palat subacvatic. „Arca de 
Aur a Tatei Song!" am x-clamat eu, spunându-i lui Hae-Joo 
ceea ce el ştia deja, că vaporul acela îi ducea pe 
Dodecastelari peste ocean, spre răsărit, spre X-ultare. 

Hae-Joo mi-a confirmat că tocmai Arca de Aur a Tatei 
Song ne era destinaţia. 

La capătul de sus al pasarelei, paza era redusă la 
minimum: un pursânge cu ochii tulburi şi cu picioarele pe 
masă, care se uita la un 3-D în care se omorau gladiatorii 
fabricaţi în Colosseumul din Shanghai. 

„Şi voi cine mai sunteţi?“ 

Hae-Joo şi-a apropiat Sufletul de Ochi. „Shik Gang - 
tehnicist nivelul cinci." Şi-a verificat toşiba de mână şi a 
raportat că fuseserăm trimişi să recalibrăm termostatele 
defecte de pe puntea şapte. 

„Şapte?" a rânjit gardianul. „Sper că n-aţi mâncat chiar de 
curând." Apoi s-a uitat la mine. Eu m-am uitat la podea. „Şi 
concurenta asta la maratonul verbal cine să fie, tehnicist 
Gang?" 

„Noua mea Asistentă. Asistent tehnicist Yoo." 

„Nu, zău? Asta-i prima ta vizită în cuibuşorul nostru de 
plăceri?" 

Am dat din cap că da, aşa era. 

Gardianul a zis că niciodată nu-i ca prima dată şi ne-a 
făcut un semn plictisit, cu vârful piciorului, s-o luăm din loc. 

— Chiar atât de simplu era să capeţi acces pe un 
corpovapor? 

— Arca de Aur a Tatei Song nu era, propriu-zis, ţinta 
oricărui pasager clandestin, Arhiviste. Echipajul, Asistenţii şi 
diverşi tehnicişti se îmbulzeau pe coridoarele principale şi 
toţi erau mult prea ocupaţi cu treburile lor, ca să ne bage în 
seamă. Scările de serviciu laterale erau pustii, aşa că am 
coborât până-n subcala Arcei fără să ne întâlnim cu nimeni. 


— 437 — 





David Mitchell 


Didaşii ne bocăneau pe scările de metal. Un motor enorm a 
început să huruie. Mi s-a părut că aud pe cineva cântând, 
dar mi-am spus, în sinea mea, că urechile-mi jucau cine ştie 
ce festă. Hae-Joo a studiat planul acelei punţi, a deschis un 
chepeng de acces şi ţin minte că s-a oprit, ca şi cum ar fi vrut 
să-mi spună ceva. Dar s-a răzgândit, s-a strecurat prin 
deschizătură, m-a ajutat şi pe mine să mă strecor, apoi a 
zăvorât chepengul în urma noastră. 

M-am trezit că stăteam în patru labe pe o pasarelă îngustă, 
suspendată de tavanul unei camere-depozit de dimensiuni 
considerabile. Celălalt capăt al pasarelei era ascuns de nişte 
eleroane, dar prin reţeaua metalică pe care ne aflam se 
vedeau vreo două sute de servante Dodecastelare de la „Tata 
Song“, stând la coadă într-un padoc şerpuit, cu bare de 
direcţionare al căror unic sens era înainte. Yoone, Hwa- 
Soone, Ma-Leu-Dale, Sonmii, plus alte câteva tulpino-tipuri 
pe care nu le cunoşteam de la Dejunariul din Piaţa 
Chongmyo, toate purtând uniforma cunoscută, cu auriu şi 
stacojiu. Nici în vis nu crezusem să-mi văd fostele surori în 
alt loc decât în mediul domului de la „Tata Song“. Cântau, 
toate, Psalmul Tatei Song şi, când terminau, îl luau de la 
capăt; hidraulica din fundal acoperea cântecul acela creator 
de nostalgii. Dar pe ce ton jubilant îl cântau! îşi 
răscumpăraseră Investiţia. Porniseră în călătoria spre Hawaii 
şi se pregăteau să-şi înceapă, în scurt timp, noua viaţă în X- 
ultare. 

— Vorbeşti de parcă le-ai invidia şi acum. 

— Mă uitam la ele de sus, de pe pasarelă, şi le invidiam 
pentru certitudinea pe care o simţeau în privinţa viitorului. 
După un minut, aprox, Asistentul de la capătul şirului a 
introdus-o pe următoarea servantă pe sub arcadele aurii şi 
surorile ei au bătut din palme. Fericita Dodecastelară s-a 
întors şi le-a făcut cu mâna prietenelor ei, apoi a trecut pe 
sub arcade, urmând să fie condusă la cabina luxoasă pe care 
o văzuserăm cu toţii în 3-D. Barele de direcţionare s-au rotit, 
împingându-i pe toţi fabricaţii cu un pas înainte. După ce am 


— 438 — 





Atlasul Norilor 


urmărit acest proces de alte câteva ori, Hae-Joo mi-a atins 
piciorul şi mi-a făcut semn să mă târăsc mai departe în 
lungul pasarelei şi să trec printre eleroane în camera 
următoare. 

— Nu eraţi în primejdia de-a fi văzuţi? 

— Nu. De pasarela pe care ne aflam atârnau spoturi 
luminoase puternice, aşa că din ţarcul zgomotos de jos, aflat 
la câţiva iarzi sub noi, nu ne vedea nimeni. Oricum, nu eram 
nişte nechemaţi acolo, ci doi tehnicişti care făceau o oarecare 
treabă de mentenanţă. Următoarea încăpere era, de fapt, o 
cămăruţă, nu mai mare decât acest cub-închisoare. Cântecul 
şi vacarmul erau mult atenuate aici - era o linişte bizară. Pe 
un podium era aşezat un taburet de plastic; deasupra lui, se 
afla o maşinărie care se termina cu o cască voluminoasă şi 
stătea atârnată de o singură şină fixată din tavan. Trei 
Asistenţi zâmbitori, îmbrăcaţi în stacojiul Tatei Song, au 
poftit-o pe servantă să se aşeze pe taburet. Unul dintre 
Asistenţi i-a x-plicat că mecanismul cu cască folosea la 
înlăturarea gulerului, aşa cum i se promisese în Matinalele 
de la „Tata Song“, de ani şi ani de zile. „Mulţumesc, 
Asistente!" a îngăimat servanta emoţionată. „Vai, cum îţi 
mulţumesc!" 

Casca i-a fost aşezată acelei Sonmi peste cap şi gât. în 
momentul respectiv, eu am remarcat numărul nefiresc de uşi 
din încăpere. 

— în ce sens „nefiresc“? 

— Nu era decât o singură uşă: intrarea dinspre ţarcul de 
aşteptare. Pe unde ieşiseră toate servantele de până atunci? 
Un poc ascuţit s-a auzit din cască şi m-a făcut să-mi îndrept 
din nou atenţia către podium. Capul servantei căzuse într-o 
parte în chip absolut nefiresc. Am văzut cum i s-au dat ochii 
peste cap şi cum a zvâcnit cablul care lega mecanismul căştii 
de şina din tavan. îngrozită am rămas când am văzut casca 
ridicându-se şi, odată cu ea, servanta ridicată de pe taburet, 
apoi săltată de la pământ, cu picioarele bălăbănindu-i-se în 


— 439 — 





David Mitchell 


aer. Trupul ei parcă a dansat câteva clipe, iar zâmbetul de 
nerăbdare, pe care moartea i-1 îngheţase pe chip, s-a 
schimonosit când pielea feţei i s-a întins de la greutatea 
corpului. Sub ea, între timp, unul dintre lucrători absorbea 
cu un aspirator sângele scurs pe scaunul de plastic, iar altul 
ştergea toate urmele. Casca s-a deplasat pe şină, cu tot cu 
povara pe care o transporta, în paralel cu pasarela pe care ne 
aflam noi, a trecut printre nişte eleroane şi s-a făcut 
nevăzută în camera următoare. O nouă cască s-a oprit 
deasupra taburetului de plastic, pe care cei trei Asistenţi o 
aşezau deja pe următoarea servantă emoţionată. 

Hae-Joo mi-a şoptit la ureche: „Pe ele nu le mai poţi salva, 
Sonmi. Au fost condamnate din momentul în care au suit la 
bord“. în realitate, m-am gândit eu, au fost condamnate încă 
din pântecuvă. 

O nouă cască şi-a lansat săgeata cu acelaşi poc. Această 
servantă era o Yoonă. 

înţelegi, sper, că nu am cuvinte să-mi descriu sentimentele 
din acel moment. 

într-un târziu, am ascultat ce-mi spunea Hae-Joo şi m-am 
târât pe pasarelă mai departe, am trecut printr-un izolator 
fonic şi am ajuns într-o altă încăpere, o hală uriaşă, 
iluminată violet, în care căştile depuneau cadavrele. Spaţiul 
de acolo cred că echivala cu un sfert din volumul Arcei de 
Aur a Tatei Song. Când am pătruns înăuntru, temperatura a 
scăzut brusc şi un vuiet de maşinării ne-a spart timpanele. 
Sub noi se deschidea linia de producţie a unui abator, ai 
cărui lucrători mânuiau foarfeci, ferăstraie mecanice şi 
diverse unelte de tăiat, smuls şi tocat. Toţi erau leoarcă de 
sânge din cap până-n picioare. Cred că nu greşesc dacă-i 
numesc măcelari pe lucrătorii aceia: tăiau gulerele, smulgeau 
hainele, râdeau pilozităţile, jupuiau pielea, retezau braţele şi 
picioarele, feliau trupurile, recoltau organele interne... 
Sângele se scurgea pe jgheaburi... Zgomotul îţi închipui, 
Arhiviste, că era asurzitor. 

— Dar... De ce ar... Ce anume ar putea motiva un 


— 440 — 





Atlasul Norilor 


asemenea... carnagiu? 

— Spiritul economic al Corpocraţiei. Industria genomică 
are nevoie de cantităţi uriaşe de biomaterie lichefiată pentru 
pântecuve, dar, înainte de toate, pentru Sirop. Cum poate fi 
obţinută mai ieftin proteina respectivă, dacă nu reciclându-i 
pe fabricaţii ajunşi la finalul unor vieţi de muncă? Mai mult 
decât atât, ce rămâne din „proteinele recuperate“ se foloseşte 
la producerea alimentelor de la „Tata Song“, pe care 
consumatorii le mănâncă în toate dejunariile corporaţiei, 
peste tot în Nea So Copros. Un ciclu trofic perfect. 

— Ceea ce spui aici e dincolo de... e de neconceput, Sonmi- 
451. Că fabricaţii sunt omorâţi pentru a fi aprovizionate cu 
hrană şi Sirop dejunariile - nu... E scandaloasă o asemenea 
acuzaţie, ba nu - e nepermisă, ba nu - e o blasfemie! Eu, ca 
Arhivist, nu pot să neg faptul că ai văzut ceea ce crezi că ai 
văzut, dar, fiind şi consumator într-o Corpocraţie, mă simt 
obligat să spun că lucrurile pe care le-ai văzut nu se poate să 
nu fi fost... o făcătură de-a Uniunii, pregătită special pentru 
tine. Unui asemenea vapor-abator nu e posibil să i se îngăduie 
să x-iste. Iubitul nostru Preşedinte n-ar îngădui niciodată aşa 
ceva! Djuche-işfii i-ar vaporiza în Casa Luminii pe toţi cei cu 
funcţii x-ecutive de la „Tata Song“! Dacă ar fi adevărat că 
fabricaţii nu sunt răsplătiţi pentru munca lor în comunităţi de 
retragere, atunci întreaga piramidă ar fi... cea mai ticăloasă 
perfidie. 

— Afacerile sunt afaceri. 

— Dar tu n-ai descris aici o afacere, de... industrie a răului! 

— Subestimezi, Arhiviste, capacitatea omenirii de a face să 
x-iste un asemenea rău. Gândeşte-te! Ai văzut 3-D-urile, dar 
ai vizitat vreodată tu, personal, o asemenea colonie de 
retragere? Văd că taci - înţeleg că răspunsul e nu. Cunoşti pe 
cineva care să fi făcut, personal, vreo vizită într-un asemenea 
loc? încă o dată, nu. Şi-atunci, unde ajung fabricaţii, după ce 
sunt retraşi din muncă? Nu numai servanţii, ci sutele de mii 
de fabricaţi care-şi încheie vieţile de muncă în fiecare an? Ar 


— 441 — 





David Mitchell 


trebui să x-iste, de-acum, oraşe întregi populate numai de ei. 
Unde or fi, oraşele-astea? 

— O crimă de asemenea amploare nu poate prinde rădăcini 
în Nea So Copros. Până şi fabricaţii au drepturi bine definite, 
garantate de Preşedinte! 

— Drepturile sunt susceptibile de a fi deturnate, aşa cum 
până şi granitul e susceptibil de eroziune. Cea de-a Cincea 
Declaraţie a mea postulează că, potrivit unui ciclu moştenit 
de pe vremurile tribalismului, nepăsarea faţă de Celălalt 
generează frică; frica generează ură; ura generează violenţă; 
violenţa generează o violenţă şi mai mare, până când 
singurele „drepturi" care mai rămân, singura lege e voinţa 
celui mai puternic. în Corpocraţie, cei mai puternici sunt 
Djuche- iştii. Voinţa Djuche-iştilor e să fie x-terminată, încetul 
cu încetul, subcasta fabricaţilor. 

— Dar cum rămâne cu 3-D-urile din X-ultare şi toate 
celelalte? Le-ai văzut cu ochii tăi la dejunariul „Tata Song“ de 
la Piaţa Chongmyo. Poftim dovada! 

— X-ultarea e un simulacru toşibo-generat, presetat la Neo 
Edo. Nu x-istă aşa ceva în adevăratul arhipelag Hawaii şi nici 
altundeva. Adevărul e că, în ultimele decadiarii petrecute la 
„Tata Song“, mi s-a părut că unele scene din X-ultare se 
repetau. Aceeaşi Hwa-Soon alerga pe aceeaşi cărare 
nisipoasă, către acelaşi iaz cu malurile stâncoase. Surorile 
mele neelevate n-au remarcat, iar eu m-am îndoit de mine 
însămi la vremurile acelea, dar acum am înţeles care era x- 
plicaţia. 

— Omelnicul tău trebuie să rămână aşa cum îl rosteşti, în 
ciuda protestelor mele. Trebuie să avansez... să avansăm. Cât 
timp ai asistat la tot acest măcel? 

— Nu-mi aduc aminte cu precizie. Poate zece minute, 
poate o oră. Ceea ce ţin minte e că Hae-Joo m-a condus prin 
sala de dejunare, şocată cum eram. Pursângii jucau cărţi, 
mâncau paste, fumau, lucrau la toşibe, glumeau - făceau tot 


— 442 — 





Atlasul Norilor 


ce se face într-o viaţă normală. Cum puteau şti ce se 
întâmpla în subcală şi să... stea, pur şi simplu, indiferenţi? 
Ca şi cum acolo n-ar fi fost prelucraţi fabricaţi vii, ci sardele 
în saramură? De ce conştiinţele lor nu strigau să se termine 
odată cu acea obscenitate? Aplicatorul cu barbă mi-a făcut 
cu ochiul şi a spus: „Mai vino, dulceaţă, cât de curând!“ 

în metroul cu care ne-am întors la casa de raport, când îi 
vedeam pe navetişti cum se legănau de colo-colo, parcă 
„vedeam“ cadavrele defilând pe şină. în timp ce urcam pe 
scara rulantă, parcă le „vedeam" cum erau purtate pe sus în 
sala de x-ecuţie. în camera lui, Hae-Joo a lăsat solarul stins; 
în schimb, a ridicat transperantul cu câţiva inci, cât să 
pătrundă luminile Pusanului şi să dilueze puţin întunericul, 
după care şi-a turnat un pahar de soju. Nu mai 
schimbaserăm o vorbă de mult timp. 

Singură eu, dintre toate surorile mele, văzusem adevărata 
X-ultare şi-i supravieţuisem. 

Am făcut sex fără nicio bucurie, fără graţie - o 
improvizaţie, de bună seamă, dar un gest al celor vii. 
Broboanele de sudoare de pe spatele lui Hae-Joo le-am 
considerat un dar al lui pentru mine şi le-am cules cu limba. 
Pe urmă, el a fumat un marlboro tare în linişte şi mi-a 
studiat mie, plin de curiozitate, semnul din naştere. A 
adormit peste braţul meu, pe care mi l-a turtit. N-am vrut să- 
1 trezesc. Durerea s-a morfozat în amorţeală, amorţeala în mii 
de înţepături, şi-atunci mi-am tras braţul de sub el. L-am 
învelit cu o pătură - pursângii sunt în stare să răcească 
foarte urât, în orice anotimp. Oraşul se pregătea pentru 
stingere. Lucirea lui pestriţă se făcea tot mai palidă, pe 
măsură ce se stingeau ReV-urile şi luminile. Ultimul servant 
de la capătul şirului era mort de-acum. Linia de prelucrare 
era probabil curată şi tăcută. Abatoriştii, dacă erau şi ei 
fabricaţi, se aflau, probabil, în dormitoriile lor; dacă erau 
pursângi, se aflau acasă, cu familiile lor. Arca de Aur se 
pregătea de plecare către un alt port, unde mâine procesul de 
reciclare avea să fie luat de la început. 

La ora zero, mi-am îmbibat Siropodoza şi m-am băgat sub 


— 443 — 





David Mitchell 


pătură lângă Hae-Joo, lipindu-mă de el ca să mă încălzesc. 

— Nu erai furioasă pe Uniune că-ţi x-pusese în felul acela ce 
se întâmpla pe Arca de Aur, fără să te pregătească dinainte, 
aşa cum s-ar fi cuvenit? 

— Şi ce vorbe ar fi putut pronunţa Hae-Joo sau Apis ca să 
mă pregătească? 

Dimineaţa a adus cu ea o pâclă care te făcea să năduşeşti. 
Hae-Joo a făcut un duş, apoi a hăpăit un castron uriaş de 
orez, varză murată, ouă şi supă de alge. M-am spălat şi eu. 
Pursângele meu amant s-a aşezat faţă în faţă cu mine la 
masă. Atunci i-am vorbit pentru prima oară de când văzusem 
ce se întâmpla pe linia de x-tragere a proteinei. „Vaporul 
acela trebuie distrus. Orice alt vapor-abator de acelaşi fel din 
Nea So Copros trebuie scufundat." 

Hae-Joo a dat din cap că da. 

„Şantierele navale care le construiesc trebuie demolate. 
Sistemele care le-au conceput trebuie desfiinţate. Legile care 
au permis x-istenţa acelor sisteme trebuie abolite şi înlocuite 
cu altele." 

Hae-Joo a dat din cap că da. 

„Orice consumator, sus-pus şi Comisar Djuche- ist din Nea 
So Copros trebuie să priceapă că fabricaţii sunt pursângi, 
indiferent dacă sunt concepuţi într-o pântecuvă sau într-un 
pântec. Dacă nu se poate prin convingere, fabricaţii elevaţi 
trebuie să lupte alături de Uniune pentru atingerea acestui 
scop, folosind chiar şi forţa, dacă e necesar." 

Hae-Joo a dat din cap că da. 

„Fabricaţii elevaţi au nevoie de un Catehism al lor, care să 
le definească idealurile, să le ţină în frâu mânia, să le 
canalizeze energiile. Eu sunt gata să compun o asemenea 
declaraţie a drepturilor fabricaţilor. Uniunea e gata - 
dispusă, adică - să răspândească respectivul Catehism?" 

Hae-Joo mi-a spus: „X-act asta şi aşteptăm". 

— Mulţi dintre x-perţii chemaţi să depună mărturie la 
procesul tău s-au pronunţat în sensul că Declaraţiile nu pot fi 


— 444 — 





Atlasul Norilor 


opera unui fabricat, fie el şi elevat, şi au susţinut că au fost, de 
fapt, formulate de Uniune sau de vreun pursânge Aboliţionist 

— Cu câtă blazare desfiinţează aşa-zişii x-perţi tot ce nu 
reuşesc ei să priceapă! 

Eu - numai eu - am scris Declaraţiile, într-un interval de 
trei decadiarii, la Ulsukdo Ceo, undeva la marginea 
Pusanului, într-o vilă izolată a nu ştiu cărui sus-pus, care 
dădea către estuarul fluviului Nakdong. în răstimpul 
conceperii lor, m-am consultat cu un judecător, un 
genomician, un sintaxist şi cu generalul An-Kor Apis, dar 
Catehismele Elevării conţinute în Declaraţii, logica şi etica lor, 
care au fost denunţate la procesul meu ca fiind „cele mai 
sinistre mârşăvii din toate analele devierii", acelea au fost 
roadele minţii mele, Arhiviste, hrănite din x-perienţele pe care 
ţi le-am relatat în cursul acestei dimineţi. Nimeni altcineva 
nu a trăit viaţa pe care am trăit-o eu. Declaraţiile mele au 
germinat când a fost x-ecutată Yoona-939, au fost ajutate în 
creştere de Boom-Sook şi de Fang, fortificate prin mentoratul 
lui Mephi şi al Stareţei şi aduse la viaţă pe vaporul-abator al 
Tatei Song. 

— Şi la scurt timp după ce ai terminat acest text ai fost 
prinsă, nu? 

— în după-amiaza aceleiaşi zile. Odată misiunea mea 
îndeplinită, Unanimitatea nu mai avea niciun motiv să-mi 
îngăduie să zburd în voie. Arestarea mea a fost făcută să 
arate dramatic, special pentru Media. I-am x-pediat lui Hae- 
Joo Declaraţiile prin toşibă. Ne-am uitat unul la altul pentru 
ultima oară; nimic nu e mai elocvent decât nimicul. Ştiam că 
urma să nu ne mai vedem niciodată şi poate că şi el ştia că 
eu ştiam. 

La marginea domeniului, era o colonie de raţe sălbatice 
care supravieţuiseră poluării. Un genom primitiv le-a conferit 
o rezistenţă pe care strămoşii lor pursângi n-au avut-o. 
Probabil că mă simţeam oarecum înrudită cu ele. Le-am 
hrănit cu pâine, le-am privit cum călcau apa, tulburându-i 
suprafaţa cromat-strălucitoare, după care m-am întors în 


— 445 — 





David Mitchell 


locuinţă, ca să urmăresc spectacolul dinăuntru. 
Unanimitatea nu s-a lăsat prea mult aşteptată. 

Şase coptere s-au năpustit ca rechinii pe la rasul apei, 
unul dintre ele aterizând pe straturile de flori. Aplicatorii au 
sărit jos din ele, şi-au destecuit colturile şi-au început să se 
târască precum şerpii înspre fereastra mea, făcând tot felul 
de semne cu mâinile şi arătându-se bravi. Eu le lăsasem 
uşile şi ferestrele larg deschise, dar ei aveau ordin să mă 
captureze şi au pus în scenă un asediu spectaculos, cu 
lunetişti, portavoci şi un perete aruncat în aer. 

— Vrei să sugerezi, Sonmi, că te aşteptai la raidul acesta? 

— Odată ce-mi terminasem de compus manifestul, nu 
putea să urmeze niciun alt stadiu, cu x-cepţia arestării mele. 

— Cum adică? Să urmeze un alt stadiu din ce anume? 

— Din producţia scenică demarată încă de pe vremurile 
când eram servantă la „Tata Song“. 

— Stai, stai, stai puţin! Cum rămâne cu... tot restul? Vrei să 
spui că tot omelnicul tău se compune din evenimente 
prestabilite? 

— în concepţia sa generală, da. Unii dintre actori au jucat 
roluri involuntare, de x-emplu Boom-Sook şi Stareţa, dar 
personajele principale au fost cu toţii provocatori. Hae-Joo Im 
şi Comisarul Mephi mai mult ca sigur c-au fost. N-ai 
remarcat, Arhiviste, fisurile subţiri ca firul de păr din toată 
această poveste? 

— Cum ar fi? 

— Wing-027 era un elevat la fel de stabil ca şi mine; oare 
chiar sunt eu unică? Tu singur te-ai întrebat dacă Uniunea 
ar fi cu adevărat de acord să-şi rişte arma secretă ca să ia cu 
asalt Coreea. Oare felul în care Veghetorul Kwon a omorât 
păpuşa fabricată Zizzi Hikaru, pe podul suspendat, nu a scos 
în evidenţă brutalitatea pursângilor puţin cam prea apăsat? 
Şi chiar momentul în care a survenit - n-a fost, oare, cam 


— 446 — 





Atlasul Norilor 


prea oportun? 

— Dar cum rămâne, atunci, cu Xi-Li, tânărul pursânge 
omorât în noaptea fugii tale de la Taemosan? Că doar sângele 
lui n-o fi fost... suc de roşii! 

— Sigur n-a fost. Bietul idealist a fost un figurant 
dispensabil în disneiul pus la cale de Unanimitate. 

— Dar... Uniunea? Vrei să spui că până şi Uniunea e ceva 
inventat special pentru scenariul de care vorbeşti? 

— Nu. Uniunea x-istă dinainte să x-ist eu, însă raţiunea ei 
de a fi nu e să instige la Revoluţie. în primul rând, îi atrage 
pe cei nemulţumiţi de statutul lor social, precum Xi-Li, şi-i 
ţine la loc sigur, unde să poată fi supravegheaţi de 
Unanimitate, în al doilea rând, îi furnizează Corpocraţiei din 
Nea So Copros duşmanul de care orice stat organizat ierarhic 
are nevoie pentru a crea coeziune socială. 

— Eu tot nu înţeleg de ce şi-ar cheltui Unanimitatea 
fondurile şi energia pentru a pune în scenă o asemenea... 
poveste riscantă. 

— Pentru a putea organiza, după aceea, procesul mediatic 
al deceniului. Pentru a-i putea induce până şi ultimului 
pursânge din Nea So Copros neîncrederea în oricare fabricat 
îi iese în cale. Pentru a putea obţine consimţământul castelor 
jos-puse faţă de noua Legislaţie de X-pirare a Fabricaţilor, 
pregătită de Djuche- işti. Pentru a discredita Aboliţionismul. 
După cum vezi, toată această mare conspiraţie a avut un 
succes răsunător. 

— Dar dacă tu ai ştiut de această... conspiraţie, cum spui, 
de ce le-ai cântat în strună? De ce i-ai îngăduit lui Hae-Joo Im 
să se apropie atât de mult de tine? 

— De ce cooperează orice martir, până la urmă, cu 
iudaizatorii lui? 


Spune-mi tu. 





David Mitchell 


— Pentru că noi vedem jocul de dincolo de sfârşitul 
jocului. Mă refer acum la Declaraţiile mele, Arhiviste. Media 
mi-a răspândit Catehismele în toată Nea So Copros. Orice 
şcolar din Corpocraţie îmi cunoaşte de-acum cele 
douăsprezece aşa-zise „blasfemii“. Aplicatorii care mă păzesc 
îmi spun că se vorbeşte chiar de instituirea unei Zile a 
Vigilenţei la nivel statal, contra fabricaţilor care prezintă 
semne de aderare la Declaraţiile mele. Ideile mele au fost 
reproduse de ordinul miliardului de ori. 

— Dar în ce scop? Al vreunei... revoluţii viitoare? N-ar avea 
nicio şansă de reuşită. 

— Ştii că Seneca l-a avertizat pe Nero - şi avea dreptate: 
Indiferent câţi dintre noi omori, nu-ţi vei putea omorî 
niciodată succesorul. De-acum, relatarea mea s-a încheiat. 
Poţi să-ţi închizi şi tu omelnicul argintiu. Peste două ceasuri, 
Aplicatorii mă vor duce sub escortă în Casa Luminii. îmi cer 
dreptul la o ultimă dorinţă. 

— Care e...? 

— Toşiba ta şi codurile de acces. 

— Ce-ţi doreşti să accesezi? 

— Un anumit disnei pe care am început să-l văd odată, 
într-o seară de demult, în altă viaţă. 


— 448 — 





Atlasul Norilor 


-ooG^Ooo- 

CUMPLITELE ÎNCERCĂRI 
ALE LUI TIMOTHY CAVENDISH 

-<>oG$Ooo- 


— 449 — 





David Mitchell 


— Domnule Cavendish! Ne-am trezit? 

Un şerpişor de lemn-dulce pe un câmp de frişcă... Dă din 
coadă şi devine mai clar. Numărul cinci. 5 noiembrie. De ce 
m-o fi durând Vasilică-n aşa hal? Altă farsă? Dumnezeule! 
Am un tub îndesat pe cocoşel în sus! Mă lupt să mă eliberez, 
dar nici măcar propriii muşchi nu mă bagă-n seamă. O sticlă 
cocoţată undeva sus alimentează un tub. Tubul alimentează 
un ac înfipt în braţul meu. Acul mă alimentează pe mine. O 
mutră acră de femeie încadrată de o pieptănătură paj. 

— Nţ, nţ, nţ! Norocul dumneavoastră că eram de faţă când 
aţi căzut, domnule Cavendish. Mare noroc, zău aşa! Dacă vă 
lăsam s-o porniţi aşa, hai-hui, peste coclauri, la ora asta 
eraţi căzut mort într-un şanţ! 

Cavendish - un nume cunoscut. Cavendish - cine este 
acest „Cavendish“? Dar eu unde sunt? încerc s-o întreb, dar 
nu-mi iese decât un fel de schelălăit, cam cum a făcut Peter 
Rabbit 53 azvârlit din clopotniţa Catedralei din Salisbury. 
Bezna mă învăluie. Slavă Domnului! 

Numărul şase. 6 noiembrie. Nu e prima dată când mă 
trezesc aici. Imaginea unei căsuţe cu acoperişul de paie. 
Textul de sub ea în galeză sau druidică. Tubul din cocoşel nu 
mai e. Pute ceva. A ce, oare? Coapsele-mi sunt ridicate şi 
dosul şters cu o cârpă aspră, umedă, rece. Excremente, 
fecale, clisoşenie, vâscozităţi, cufureală... caca. M-oi fi aşezat 
în aşa ceva? A, nu... Cum de-am ajuns în aşa hal? încerc să 
scap de cârpă, dar nu reuşesc decât să mă scutur din tot 
corpul. Un automat uman morocănos mă priveşte fix în ochi. 
Vreo iubită pe care-am părăsit-o? Mă tem să nu-i vină să mă 
sărute. Suferă de avitaminoză. Ar trebui să mănânce mai 
multe fructe şi legume - îi duhneşte respiraţia. Dar ea măcar 


53 Personaj dintr-o serie de cărţi pentru copii de Beatrix Potter. 


— 450 — 





Atlasul Norilor 


îşi controlează funcţiile motorii. Măcar e-n stare să se ducă la 
closet. Somn, somn... somnule, vino şi scapă-mă. 

Vorbeşte, memorie. Nu - muţenie totală. Gâtul - mi s-a 
mişcat. Aleluia! Timothy Langland Cavendish poate să-şi 
controleze gâtul, ba chiar şi numele şi l-a reamintit. 7 
noiembrie. Ţin minte un ieri şi prevăd un mâine. Timpul - nu 
tu săgeată, nu tu bumerang, doar o concertină. Excoriaţii pe 
spate de la atâta stat. Câte zile or fi de când zac aici? Să tot 
fie. Câţi ani are Tim Cavendish? Cincizeci? Şaptezeci? O 
sută? Cum se poate să-ţi uiţi vârsta? 

— Domnu’ Cavendish? întreabă o mutră care parcă iese la 
suprafaţa unei mlaştini. 

— Ursula? 

Femeia se uită cu atenţie. 

— Ursula era soţia dumneavoastră, domnule Cavendish? 
Să n-ai încredere-n ea. Nu, eu sunt doamna Judd. Aţi avut 
un accident cerebral, domnule Cavendish. Mă-nţelegeţi? Un 
mic accidentuţ cerebral... 

Când s-a-ntâmplat asta? am încercat să spun. De ieşit, mi- 
a ieşit: 

— Cânstâmplâs... 

Ea mi-a susurat la ureche: 

— De-aia sunt toate aşa, cu fundu-n sus. Dar nu vă faceţi 
griji. Doctorul Upward spune că facem mari progrese. N- 
ajungem noi la baubau’ ăla de spital! 

Accident cerebral? Accesoriile celebrităţii? Să m-accidentez 
- eu? Margo Roker a avut un accident la cap. Care Margo 
Roker? 

Cine sunteţi cu toţii, oameni buni? Memorie, babă ştirbă ce 
eşti! 

Le ofer ca premiu câte-un set de trei viniete cititorilor 
norocoşi care nu s-au trezit cu psihicul şters cu buretele de 
capilare perforate în creier. Revenirea lui Timothy Cavendish 
a reprezentat o muncă de editare de-a dreptul tolstoică, până 
şi pentru cel care a condensat odinioară cele nouă volume ale 


— 451 — 





David Mitchell 


Istoriei igienei orale pe Insula Wight într-un volum 
nesemnificativ de doar şapte sute de pagini. Amintirile 
refuzau întruna să se combine sau, dacă totuşi se combinau, 
imediat se şi dezlipeau. Chiar şi după luni de zile, de unde să 
fi ştiut dacă nu cumva rătăcisem pe undeva o halcă 
importantă din mine însumi? 

Suferisem un accident cerebral minor, ce-i drept, dar luna 
care i-a urmat a fost cea mai umilitoare din viaţa mea. 
Vorbeam ca un paralitic. Braţele-mi erau inerte. Nu eram în 
stare să mă şterg singur la fund. Mintea îmi rătăcea printre 
ceţuri, şi totuşi eram conştient de propriul tembelism şi mă 
ruşinam. Nu reuşeam să mă forţez să-i întreb pe doctor, pe 
doamna Judd sau pe Sora Noakes: „Cine sunteţi? Ne 
cunoaştem de undeva? Unde mă duc după ce plec de-aici?“ îi 
întrebam întruna de doamna Latham. 

Dar basta.\ Un Cavendish se înclină, dar nu se predă. Când 
se va face un film după Cumplitele încercări ale lui Timothy 
Cavendish, te sfătuiesc, stimate Regizor - şi mi te-nchipui ca 
fiind un suedez pe nume Lars, pătruns de ceea ce faci, cu un 
pulover pe gât -, să prezinţi acel noiembrie ca pe un montaj 
despre un boxer în stagiu de pregătire pentru meciul cel 
mare. Cavendish Tărie-de-Caracter îşi suportă injecţiile fără 
să zică nici păs. Cavendish cel Curios redescoperă limbajul. 
Cavendish-Fiara este iarăşi domesticit de doctorul Upward şi 
de Sora Noakes. John Wayne Cavendish merge cu un cadru 
metalic. (Am promovat la faza de baston, pe care-1 mai port şi 
astăzi); Veronica zice că-mi dă un aer de Lloyd George. 
Cavendish ă la Cari Sagan, închis într-o colivie ca o păpădie 
pufoasă 54 . Atâta timp cât Cavendish era anesteziat de propria 
amnezie, se poate spune că orice îl mulţumea. 

După care, Lars, ciupeşte o coardă sinistră. 

în prima zi de decembrie (după calendarul zilelor rămase 


54 Aluzie la romanul Contact al astronomului Cari Sagan (şi la filmul 
omonim), în care este vorba despre contactul cu o civilizaţie extraterestră 
foarte avansată. 


— 452 — 





Atlasul Norilor 


până la Crăciun), abia începuseră ştirile de la ora şase. Mă 
hrănisem cu piure de banane şi lapte condensat, fără să mi 
le vărs pe baveţică. Sora Noakes a trecut pe-acolo şi colegii 
mei de detenţie au amuţit, ca nişte păsări cântătoare peste 
care trece umbra uliului. 

Dintr-odată, fără niciun avertisment, centura de castitate a 
memoriei mele s-a desferecat şi-a sărit cât colo. 

Aproape că mi-aş fi dorit să nu se întâmple aşa. „Prietenii" 
de la Casa Aurora erau nişte amărâţi senili, care trişau la 
scrabble cu o nesimţire de-ţi stătea mintea-n loc şi care se 
purtau frumos cu mine numai şi numai pentru că acolo, în 
Regatul Muribunzilor, cel mai neputincios este ca o Linie 
Maginot subînţeleasă, aruncată în calea Fuhrer-ului 
Invincibil. Stătusem prizonier acolo o lună întreagă, din 
cauza fratelui meu cel răzbunător, drept care era clar că nu 
avea loc nicio campanie naţională de căutare a mea. Trebuia 
să-mi organizez de unul singur evadarea, dar cum să-l fi 
întrecut la fugă pe îngrijitorul mutant Withers, când mie un 
sprint de cincizeci de iarzi îmi lua un sfert de oră? Cum s-o fi 
păcălit pe Ştima Lagunei Negre, Noakes, când eu nu-mi 
aminteam propriul cod poştal? 

Ah, ce oroare! Ce oroare! Piureul de banane îmi rămăsese 
lipit de gâtlej. 

Odată ce-mi reveniseră simţurile, am putut observa 
ritualurile decembriste ale omului, naturii şi fiarelor. Iazul a 
îngheţat bocnă în prima săptămână din decembrie şi raţele, 
dezgustate, s-au apucat de patinaj. Casa Aurora degera şi ea 
dimineaţa şi fierbea seara. Infirmiera asexuată pe nume - 
deloc surprinzător - Deirdre 55 a atârnat ghirlande de poleială 
pe instalaţiile de iluminat şi, totuşi, nu s-a electrocutat. A 
fost înălţat şi un pom de Crăciun din plastic, proptit într-o 
găleată învelită în hârtie creponată. Gwendolin Bendincks a 


55 Numele unui personaj central din mitologia irlandeză, o eroină 
războinică. 


— 453 — 





David Mitchell 


organizat o campanie de confecţionat lampioane de hârtie, la 
care morţii vii s-au bulucit. Nimeni nu părea conştient de 
ironia imaginii. Fiecare mort viu pretindea gălăgios că el/ea 
trebuia să se ocupe cu deschisul ferestrelor în perioada 
rămasă până la Crăciun, privilegiu pe care Bendincks îl 
atribuia ca o regină care împărţea ranguri nobiliare. 

— Doamna Birkin a găsit un om de zăpadă bucălat, ce 
ziceţi cu toţii, nu-i aşa că e colosal? 

Pentru ea şi pentru Warlock-Williams, faptul că erau câinii 
ciobăneşti ai Surorii Noakes reprezenta o nişă de 
supravieţuire. Văzându-i, mă gândeam la cartea lui Primo 
Levi, I sommersi e i salvaţi. 

Doctorul Upward era genul de laureat al Premiului Oscar 
la secţiunea Dobitoc & Arogant, pe care-1 găseşti în 
administraţiile din învăţământ, din sistemul juridic sau din 
cel medical. Venea în vizită la Casa Aurora de două ori pe 
săptămână şi, dacă la cei cincizeci şi cinci de ani şi ceva pe 
care-i avea cariera lui nu se ridicase la înălţimea destinului 
pe care i-1 prefigura numele 56 , de vină eram noi, ăştia, 
bolnavii, blestematele de obstacole în calea tuturor 
Emisarilor Vindecării. L-am şters de pe lista eventualilor mei 
aliaţi încă din clipa în care l-am zărit pentru prima oară. Nici 
restul angajaţilor cu jumătate de normă, care te ştergeau la 
fund, îţi frecau cada sau îţi pregăteau terciul, nu se arătau 
dispuşi să-şi pericliteze poziţia onorabilă în societate 
ajutându-te să evadezi. 

Nu - eram blocat în Casa Aurora şi cu asta, basta. Ca un 
orologiu fără braţe. „Libertate!" este refrenul obsesiv al 
civilizaţiei noastre, dar numai cei privaţi cu adevărat de 
fondul problemei au cea mai vagă idee despre ce este şi cu se 
mănâncă toată povestea. 

Cu câteva zile înainte de Naşterea Mântuitorului, un 
microbuz întreg de năpârstoci de la cutare şcoală particulară 
au venit să cânte colinde. Morţii vii s-au pus şi ei pe cântat, 


56 Upward are sensul de „în sus“. 


— 454 — 






Atlasul Norilor 


greşind versurile şi horcăind ca şi cum şi-ar fi dat sufletul; pe 
mine, toată hărmălaia m-a scos din minţi - nici măcar 
amuzantă nu era. Mă învârteam prin toată Casa Aurora în 
căutarea vigorii mele de-altădată şi, la fiecare treizeci de 
minute, iarăşi trebuia să mă duc la baie. (Organele guvernate 
de Venus le cunoaşte toată lumea prea bine, dar să ştiţi de la 
mine, fraţilor, că Băşica este în grija lui Saturn.) Sumbre 
îndoieli se ţineau scai de mine. Oare de ce le plătea 
Denholme răpitorilor mei până şi ultimele copeici nepreţuite 
pe care le mai avea - doar ca să mă ştie neputincios ca un 
bebeluş? Să-i fi spus, oare, Georgette fratelui meu, într-un 
acces de incontinenţă senilă, despre mica noastră deviere, a 
ei şi a mea, de la drumul cel drept al fidelităţii, în urmă cu 
atât de mulţi ani? Capcana în care căzusem să fie 
răzbunarea unui încornorat? 

Mama spunea că evadarea nu te duce niciodată decât cel 
mult până la cartea următoare. Ei bine, mămico, nu - nu-i 
chiar aşa. Nicio saga dintr-alea tipărite cu litere de-o 
şchioapă, despre zdrenţăroşi, bogătani şi inimi zdrobite, care¬ 
ţi plăceau ţie atât de mult, nu-ţi putea servi drept paravan 
pentru mizeriile cu care se antrena viaţa pe seama ta, ca un 
tun care azvârle mingi de tenis - este? în schimb, da, 
mămico, ai şi ceva dreptate. Cărţile nu-ţi oferă o evadare 
autentică, dar îţi pot împiedica mintea să se macine până nu 
mai rămâne nimic din ea. Dumnezeu mi-e martor că n-aveam 
nimic altceva de făcut la Casa Aurora, decât să citesc. A doua 
zi după ce mi-am revenit miraculos, am pus mâna pe 
Jumătăţi de alte vieţi şi-am început - păcatele mele! - să mă- 
ntreb dacă nu cumva Hilary V. Hush pusese pe hârtie, la 
urma urmei, un roman poliţist publicabil. Parcă şi vedeam 
înaintea ochilor Primul mister descurcat de Luisa Rey, legat 
într-o copertă elegantă, negru cu auriu, cum se vindeau la 
casă în magazinele Tesco; apoi un Al doilea mister, apoi un Al 
treilea. .. Regina Gwen (dolin Bendincks) mi-a oferit un creion 
2B gata ascuţit contra unor linguşeli boante (misionarii sunt 
atât de maleabili, dacă-i laşi să creadă că te vor putea 
converti), drept care m-am apucat să fac o redactare a 


— 455 — 





David Mitchell 


textului de la cap la coadă. La câteva lucruri va trebui 
renunţat: de pildă, la insinuarea că Luisa Rey ar fi 
reîncarnarea băiatului ăstuia, Robert Frobisher - prea sună 
hipioto-drogato-spiritualist. (Şi eu am un semn din naştere, 
la subsuoara stângă, dar nicio iubită nu mi l-a comparat cu 
vreo cometă; Georgette mi-1 botezase Căcăletele lui Timbo.) 
Dar, în linii mari, am ajuns la concluzia că era ceva de capul 
acelei novelete cu tânăra gazetăriţă care apucă de coarne 
taurul corupţiei corporatiste. (Fantoma lui Sir Felix Finch se 
aoleşte: „Dar s-a mai spus de-o sută de ori!“ - de parc-ar 
exista ceva ce nu s-a mai spus de-o sută de mii de ori de la 
Aristofan până la Andrew Gol-loyd Webber. De parcă Arta s- 
ar ocupa de Ce, nu de Cum!) 

Munca mea de redactare a Jumătăţilor de alte vieţi s-a lovit 
de un obstacol natural în momentul în care Luisa Rey a fost 
îmbrâncită de pe pod, iar pârdalnicului de manuscris i s-au 
terminat paginile. Mi-am smuls părul şi mi-am sfâşiat 
veşmintele. Oare partea a doua exista măcar? Rămăsese, 
oare, ascunsă într-o cutie de pantofi în apartamentul din 
Manhattan în care locuia Hilary V.? Poate nu ieşise încă din 
uterul ei creator? Pentru a douăzecea oară, am scormonit în 
cotloanele ascunse ale servietei mele după scrisoarea 
însoţitoare, dar se vede c-o lăsasem în sertarul biroului meu 
din Haymarket. 

Altfel, oferta în materie de literatură s-a dovedit slăbuţă. 
Warlock-Williams mi-a spus că, mai demult, Casa Aurora se 
putea lăuda cu bibliotecuţa ei, dar că acum o pusese la 
naftalină. („Tembeliziunea li se pare mult mai reală oamenilor 
simpli, despre asta-i vorba.“) Mi-ar fi trebuit o cască de miner 
şi un târnăcop zdravăn - aşa de greu am descoperit aşa-zisa 
„bibliotecă“. Se găsea la capătul unui culoar înfundat, pe 
care nu se putea intra din cauza unui perete de plăci 
comemorative cu imagini din Războiul cel Mare, intitulate „Să 
nu uităm". Praful era gros, întărit şi neatins. Un raft cu 
numere vechi dintr-o revistă cu titlul This England, o duzină 
de poveşti western de-ale lui Zâne Grey (ediţie în format 
mare); o carte de bucate, intitulată Să n-aud de carne! în 


— 456 — 





Atlasul Norilor 


rest, nu mai rămânea mare lucru: Nimic nou pe frontul de 
vest (pe ale cărei pagini, în aceleaşi colţuri, un şcolar cu 
spirit inventiv realizase, demult de tot, cadru cu cadru, un 
desen animat reprezentând un om făcut din beţe, care se 
masturba cu propriul nas - pe unde-o fi acum autorul?), 
Jaguaru cerurilor, care, pentru piloţii de elicopter de toate 
zilele, era o capodoperă a „Celui mai mare autor de romane 
de aventuri militare din America“ (deşi eu ştiu, din 
întâmplare, că fusese scrisă de „negri“, la „Cartierul general" 
al respectivului - nu voi da nume, de teama represaliilor 
legale) şi, sincer vorbind, restul nu mai conta. 

Le-am luat cu mine pe toate: pentru muritorul de foame, şi 
cojile de cartofi sunt un festin. 

Ernie Blacksmith şi Veronica Costello - haideţi, intraţi, a 
sosit şi vremea voastră. Ernie şi cu mine am mai avut şi 
dezacorduri, dar, dacă nu erau aceşti doi colegi întru 
disidenţă, Sora Noakes m-ar mai fi drogat şi astăzi, de-mi 
săreau ochii din cap. într-o după-amiază înnorată, în timp ce 
morţii vii se aflau la repetiţie pentru Somnul cel Mare, în 
timp ce personalul se afla în şedinţă şi singurul zgomot care 
tulbura blegeala din Casa Aurora era o întrecere televizată, la 
postul WWF, între Fauntleroy Grăsanul şi Dispecer, am 
observat un lucru neobişnuit, şi anume că o mână neglijentă 
lăsase întredeschisă uşa de la intrarea principală. M-am 
strecurat afară într-o misiune de recunoaştere, înarmat cu 
gogoşi despre ameţeală şi nevoia de aer curat. Frigul mi-a 
muşcat buzele şi ce-am mai tremurat! Convalescenţa mă 
lăsase fără un strop de grăsime subcutanată; statura mea, 
care fusese cvasi-falstafică până cu ceva timp în urmă, 
ajunsese potrivită mai degrabă pentru John de Gaunt 57 . Era 
prima oară când mă aventuram afară din ziua în care 


57 Joc de cuvinte intraductibil: gaunt înseamnă „găunos, slăbănog"; John 
de Gaunt, duce de Lancaster, s-a născut în oraşul belgian Gent/ Ghent, 
de la care i se trage şi numele. 


— 457 — 





David Mitchell 


suferisem accidentul cerebral, în urmă cu şase ori şapte 
săptămâni. Am dat o raită prin parcul reşedinţei şi am 
descoperit ruinele unei clădiri străvechi, apoi m-am luptat cu 
boscheţii lăsaţi să crească sălbatic, până am ajuns la zidul 
de incintă din cărămidă, pe care l-am cercetat în căutarea 
vreunei găuri sau spărturi. Un eventual genist de la Trupele 
Speciale SAS l-ar fi putut escalada cu o coardă de nailon, dar 
nu şi victima unui accident cerebral care umbla în baston. Pe 
unde treceam, vântul forma sau destrăma vârtejuri de frunze 
ca de hârtie cafenie. Am ajuns până la magnificele porţi de 
fier forjat, pe care le închidea şi le deschidea un mecanism cu 
tracţiune pneumatică, acţionat electronic. Ai dracului, aveau 
chiar şi cameră de supraveghere şi telefon cu circuit interior! 
Mi-o şi imaginam pe Sora Noakes lăudându-li-se copiilor (era 
să scriu ,,părinţilor“) unor potenţiali rezidenţi că puteau 
dormi liniştiţi şi în siguranţă graţie acestor sisteme de 
supraveghere de ultimă generaţie, ceea ce voia să spună, 
desigur: „Plătiţi-ne la timp şi nu mai auziţi nici păs de la ei“. 
Perspectiva care se deschidea nu era deloc de bun augur. 
Hull-ul se afla spre sud, la o hălăduială de cel puţin o 
jumătate de zi pentru un băietan robust, pe nişte drumuri 
lăturalnice, mărginite de stâlpi de telegraf. Numai nişte 
vilegiaturişti rătăciţi ar fi putut da din greşeală peste porţile 
azilului. în timp ce mă-ntorceam pe alee, am auzit scrâşnete 
de roţi şi claxonul înfuriat al unui Range Rover roşu, model 
Jupiter. M-am dat la o parte. Şoferul era un individ plin de 
el, îmbrăcat într-un hanorac dintr-acelea argintii, după care 
se dau în vânt colectorii de fonduri de pe toate meridianele. 
Roverul s-a oprit cu un alt scrâşnet de frecuş între pietrişul 
din faţa intrării şi roţi, iar şoferul s-a năpustit pe scări în 
sus, către recepţie, ca un as al zborului din Jaguarii cerurilor. 
Când am ajuns înapoi la intrarea principală, am trecut prin 
faţa camerei cu boilerul. Ernie Blacksmith a scos capul pe 
uşă. 

— Puţină apă de foc, domnule Cavendish? 

N-a trebuit să-mi spună de două ori. în camera boilerului 
mirosea a îngrăşământ, dar, datorită cuptorului de cărbuni 


— 458 — 





Atlasul Norilor 


care încingea boilerul, era şi foarte cald. Pe un sac de 
cărbuni stătea proţăpit şi scotea nişte gângureli de bebeluş 
satisfăcut un rezident cu stagii vechi, domnul Meeks, care 
căpătase chiar şi statut de mascotă a azilului. Ernie 
Blacksmith era genul de om liniştit pe care-1 observi abia la a 
doua vedere. Era un scoţian cu spiritul observaţiei, care-i 
ţinea companie unei doamne pe nume Veronica Costello, 
fostă patroană a celui mai elegant magazin de pălării din 
Edimburgh - cel puţin aşa spunea legenda. Cei doi se 
comportau unul faţă de celălalt ca nişte clienţi ai unui hotel 
cehovian dărăpănat. Ernie şi Veronica îmi respectau dorinţa 
de a fi un ticălos mizerabil, iar eu respectam acest lucru la ei. 
Acum, Ernie a produs o sticlă de whisky de malţ irlandez 
dintr- un coş de cărbuni. 

— Nu eşti în toate minţile dacă te gândeşti să scapi de-aici 
fără elicopter. 

N-avea niciun rost să divulg ce-mi trecea prin cap. 

— Cine, eu? 

Praful meu de aruncat în ochi s-a risipit pe Câmpul lui 
Ernie. 

— Alege-ţi o strană şi stai jos, mi-a spus el, abătut şi 
atotştiutor. 

— E plăcut aici, am zis eu, aşezându-mă. 

— Pe vremuri, eram servant autorizat la boilere. Mă ocup 
aici de lucrare pe gratis, drept care conducerea se face că nu 
vede cele una sau două mici libertăţi pe care mi le iau - şi 
Ernie a turnat două degete generoase în paharele de plastic. 
Hai, dă-1 pe gât! 

Parcă ploua-n Serengeti! înfloreau cactuşii, ţopăiau 
gazelele! 

— Cum ai făcut rost de ăsta? 

— Negustorul de cărbuni e un om cu capul pe umeri. 
Serios, e cazul să ai grijă. Withers trece la poartă, unde-şi are 
al doilea post, la ora patru fără un sfert în fiecare zi. Trebuie 
să ai grijă să nu te prindă că-ţi plănuieşti fuga de-aici. 

— Pari să fii bine informat. 

— Am fost şi lăcătuş - asta după ce-am făcut armata. în 


— 459 — 





David Mitchell 


treburile astea legate de sistemele de siguranţă, vii în contact 
cu tot felul de ţipi dubioşi. Paznici de vânătoare, braconieri, 
de-ăştia! Nu-i vorbă, că eu n-am făcut nimic ilegal propriu- 
zis, dacă mă-nţelegi, am mers numai în linie dreaptă, ca 
săgeata. Dar am învăţat că cel puţin trei sferturi din toate 
încercările de evadare eşuează pentru că toată materia 
cenuşie - şi Ernie şi-a tras o pălmuţă peste tâmplă - se 
consumă pe actul de evadare propriu-zis. Amatorii sunt 
preocupaţi de strategie, profesioniştii - de logistică, 
încuietoarea aia şmecheră şi electrică de la poartă, de pildă: 
aş putea s-o scot din funcţiune şi legat la ochi, dacă mi-aş 
pune mintea, dar ce te faci fără un vehicul de partea cealaltă 
a porţii? Fără bani? Fără ascunzătoare? Vezi tu, ce-ai 
rezolvat fără logistică? Te trezeşti cu burta-n sus în dosul 
furgonetei lui Withers în doi timpi şi trei mişcări! 

Domnul Meeks şi-a schimonosit faţa cu trăsături de gnom 
şi a molfăit singurele două vorbe pe care le mai ţinea minte: 

— Ştiu\ Ştiu). 

Până s-apuc eu să-mi dau seama dacă Ernie Blacksmith 
mă punea în gardă sau mă trăgea de limbă, pe uşă a intrat 
Veronica, purtând o pălărie roşie, ca o îngheţată care se 
topea. Am fost cât pe-aci să mă-nclin, dar m-am oprit la 
timp. 

— Bună ziua, doamnă Costello. 

— Domnule Cavendish, ce plăcere! Vă plimbaţi prin 
străinătate şi prin frigul muşcător de-afară? 

— O face pe cercetaşul, i-a răspuns Ernie. Pentru echipa 
lui de evadare individuală. 

— A, să ştiţi că, odată ce-aţi fost iniţiat în Ordinul 
Bătrânilor, lumea nu vă mai primeşte înapoi - şi Veronica s-a 
instalat într-un fotoliu de trestie şi şi-a aranjat pălăria aşa, 
de amorul artei. Noi, şi prin „noi“ înţeleg orice persoană 
trecută de şaizeci de ani, comitem două infracţiuni grave prin 
simplul fapt că existăm. Una este Lipsa de Viteză. Mergem cu 
maşina prea încet, mergem pe jos prea încet, vorbim prea 
încet. Lumea e gata să negocieze cu dictatorii, cu perverşii, 
cu baronii drogurilor de orice naţie, dar să se lase încetinită - 


— 460 — 





Atlasul Norilor 


aşa ceva nu poate s-accepte. A doua infracţiune pe care o 
comitem este aceea că suntem un memento mori al Omului 
de pretutindeni. Lumea nu se simte bine decât dacă se uită 
în propriii ochi şi se face că nu ne vede. 

— Părinţii Veronicăi au ispăşit sentinţe de închisoare pe 
viaţă fiindcă făceau parte din intelighenţie, a intervenit Ernie 
pe un ton mândru. 

Veronica a zâmbit fericită. 

— Uitaţi-vă numai la oamenii care vin aici în orele de 
vizită! Ar trebui să li se facă tratament împotriva şocului. 
Altfel, de ce-ar tot bleotocări tâmpenii de genul „Nu eşti 
bătrân decât dacă te simţi bătrân“? Zău aşa, pe cine cred ei 
că păcălesc? Doar nu pe noi - pe ei înşişi! 

Ernie a pus punctul pe i: 

— Noi ăştia, bătrânii, suntem leproşii epocii moderne. 
Ăsta-i adevărul. 

Eu am obiectat: 

— Eu nu sunt deloc un exilat! Am o editură şi trebuie 
neapărat să mă-ntorc la lucru. Şi nu m-aştept să mă credeţi, 
dar eu chiar sunt închis aici contra voinţei mele. 

Veronica şi Ernie au schimbat priviri în limbajul lor secret. 

— Sunteţi editor, domnule Cavendish? Sau poate aţi fost? 

— Sunt. Biroul meu este în Haymarket. 

— Şi-atunci - a vrut să ştie Ernie, ca un om raţional ce era 
- ce cauţi aici? 

Ei, da - asta era întrebarea. Le-am spus toată povestea 
mea neverosimilă, de la început până la sfârşit. Ernie şi 
Veronica m-au ascultat aşa cum ascultă oamenii în toată 
firea, atenţi şi sănătoşi la cap. Domnul Meeks aproba 
întruna. Ajunsesem şi la partea cu accidentul cerebral, când 
un urlet de-afară m-a făcut să mă opresc. Am presupus că 
vreunul dintre morţii vii scăpase telegarii, dar, după ce am 
întredeschis uşa, l-am văzut pe şoferul Roverului roşu, model 
Jupiter, strigând în propriul telefon mobil: 

— De ce să te deranjezi? - şi sentimentul frustrării i-a 
schimonosit faţa. Pentru că e cu capu-n nori! Crede că 
suntem în 1966!... Nu, nu se preface. Tu ţi-ai uda chiloţii 


— 461 — 





David Mitchell 


numai aşa, de-a naibii?... Nu, n-a... Credea că eu sunt 
primul ei soţ. Mi-a spus că ea nu a avut copii... Ce-mi spui 
mie nu ştiu ce cu Oedip... Da, le-am descris din nou. De trei 
ori... în amănunt, da. Vino să vezi cu ochii tăi, dacă crezi că 
ai tu vreo soluţie mai bună... Da, bine, nici de mine nu i-a 
păsat niciodată. Dar să vii şi cu parfum... Nu, nu tu. Fiindcă 
pute... A ce altceva ar putea să pută?... Sigur că i se 
schimbă, dar e greu de ţinut pasul, când... picură tot timpul 
- şi tânărul s-a urcat în Range Rover şi a ţâşnit pe alee. 

Mi-a trecut prin minte să dau fuga după el şi să mă preling 
printre porţi până nu se închideau de tot, după care mi-am 
adus aminte câţi ani aveam. Şi oricum, camera de 
supraveghere m-ar fi dibuit şi Withers m-ar fi ajuns din urmă 
până s-apuc eu să fac semn vreunei maşini să oprească. 

— Fiul doamnei Hotchkiss, a zis Veronica. Ea era aşa o 
scumpă, dar fiul ei - absolut deloc. Nu ajungi să pui mâna pe 
jumătate dintre toate francizele de hamburgeri din Leeds şi 
Sheffield purtându-te frumos. Nu e familie de la care să nu ia 
câţiva bănuţi, acolo! 

Un Denholme în miniatură. 

— Mă rog, cel puţin vine s-o vadă. 

— Da, dar iată de ce - şi ochii bătrânei doamne s-au 
aprins de-o strălucire intensă şi răutăcioasă: Când a aflat de 
planul lui de-a-i face vânt înspre Casa Aurora, doamna 
Hotchkiss şi-a înghesuit bijuteriile de familie, până la ultima 
pietricică, într-o cutie de pantofi pe care a îngropat-o. Şi- 
acuma ori nu-şi mai aduce aminte unde anume, ori mai ţine 
minte, dar nu vrea să spună. 

Ernie a împărţit ultimele picături de whisky. 

— Ce mă enervează pe mine la el este felul în care-şi lasă 
cheile-n contact. De fiecare dată când vine. în lumea reală, n- 
ar îndrăzni să le lase. Dar noi suntem atât de decrepiţi, atât 
de inofensivi, încât nici măcar nu simte nevoia să fie grijuliu 
când vine-n vizită. 

Mi s-a părut că nu era o idee bună să-l întreb pe Ernie 
cum de observase un asemenea detaliu. Doar era omul care 
nu scosese niciodată o vorbă fără rost, în toată viaţa lui. 


— 462 — 





Atlasul Norilor 


Am început să frecventez camera boilerului zilnic. Oferta 
de whisky era sau nu era, dar compania era, cu siguranţă. 
Rolul domnului Meeks era acelaşi cu al unui labrador negru 
într-o căsnicie lungă, după ce copiii au părăsit casa 
părintească. Ernie se pricepea să intervină cu observaţii 
picante despre viaţa lui, despre vremuri, despre folclorul 
Casei Aurora, dar consoarta lui defacto era în stare să poarte 
o conversaţie despre mai toate subiectele de pe faţa 
pământului. Ea, Veronica, adunase o vastă colecţie de 
fotografii cu autografe de la semicelebrităţi. Era destul de 
citită ca să-mi aprecieze aluziile literare, dar nu suficient cât 
să-mi dibuiască sursele. Asta-i ceva ce-mi place la o femeie. 
Puteam să-i spun lucruri de genul: „Diferenţa cea mai 
importantă dintre fericire şi bucurie constă în faptul că 
fericirea este un solid, iar bucuria - un lichid“ 58 şi, cum 
puteam sta liniştit că nu-1 cunoştea pe J.D. Salinger, mă 
simţeam spiritual, şarmant şi, da - chiar mai tânăr. Simţeam 
că Ernie mă urmărea cum o făceam pe grozavul, dar, ce 
mama naibii, mă gândeam: mai face omul şi ochi dulci. 

Veronica şi Ernie erau nişte supravieţuitori. M-au avertizat 
amândoi asupra pericolelor Casei Aurora: despre cum izurile 
de urină şi dezinfectant de-aici, târşâitul de picioare al 
morţilor vii, scârboşenia Surorii Noakes, mâncarea pe care o 
primeam - despre cum toate astea redefinesc noţiunea de 
„normalitate“. Odată acceptată ca un lucru normal, susţinea 
Veronica, dictatura şi-a asigurat victoria. 

Mulţumită ei, mi-am păstrat ideile vioaie. Mi-am tuns 
părul din nas şi am împrumutat nişte cremă de ghete de la 
Ernie. „Lustruieşte-ţi ghetele în fiecare seară - îmi spunea 
tatăl meu - şi poţi să umbli cu capul sus în faţa oricui." 
Privind retrospectiv, îmi dau seama că Ernie m-a suportat cu 


58 Formulă care apare în povestirea Perioada albastră a lui De Daumier- 
Smith, din volumul Nouă povestiri (1953). 


— 463 — 





David Mitchell 


toate fiţele mele, pentru că ştia că Veronica nu făcea altceva 
decât să mă tolereze. Ernie nu citise în viaţa lui nicio carte de 
beletristică. „Eu mi-s om de radio“, spunea el, dar, când îl 
vedeam cum reuşea să păcălească sistemul de încălzire 
victorian ca să mai funcţioneze şi în ziua respectivă, de 
fiecare dată mă simţeam găunos. Ce-i drept, cititul prea 
multor romane te face să orbeşti. 

Mi-am născocit primul plan de evadare - unul atât de 
simplu, încât abia dacă-şi justifica numele. Era nevoie de 
voinţă şi de un dram de curaj, dar nu şi de creier. Un apel 
nocturn dat din biroul Surorii Noakes către robotul telefonic 
de la Editura Cavendish. Un SOS către doamna Latham, a 
cărei pramatie de nepot şofează un Ford Capri năbădăios. Ei 
sosesc la Casa Aurora; după ameninţări şi proteste, eu mă 
urc în maşină şi nepoţelul bagă viteză. Şi cu asta, basta! în 
noaptea de 15 decembrie (cred), m-am trezit în zori, mi-am 
pus halatul şi am ieşit în lumina chioară de pe coridor. (Uşa- 
mi fusese lăsată descuiată de când începusem să joc rolul 
popândăului.) Niciun zgomot în afară de sforăituri şi de 
păcăneli ale ţevăriei. Mi-am închipuit-o pe Luisa Rey din 
manuscrisul trimis de Hilary V. Hush - cum se fofila ea pe 
coridoarele centralei Swannekke B (la mine, plus dioptriile). 
Recepţia părea pustie, dar eu tot m-am târât pe sub nivelul 
tăbliei de la birou, gen comando, după care m-am ridicat din 
nou la verticală - n-a fost chiar floare la ureche. La Noakes în 
birou, lumina era stinsă. Am încercat clanţa uşii - da, s-a 
deschis! M-am strecurat înăuntru. Prin uşa întredeschisă 
intra lumină exact atâta câtă-mi trebuia. Am ridicat 
receptorul şi am format numărul Editurii Cavendish, dar nu 
mi-a răspuns robotul meu telefonic: „Apelul telefonic nu 
poate fi efectuat la numărul format. Puneţi receptorul înapoi 
în furcă, verificaţi numărul şi reveniţi". 

Nenorocire! Mi-am închipuit tot ce putea fi mai rău - că 
fraţii Hoggins îmi incendiaseră biroul, astfel că se topiseră 
până şi telefoanele. Am încercat din nou - tot în van. Un 
singur alt număr de telefon am mai putut reconstitui, şi- 


— 464 — 





Atlasul Norilor 


acela era următoarea şi cea din urmă soluţie pentru mine. 
După cinci sau şase apeluri tensionate, mi-a răspuns 
cumnata mea, Georgette, în stilul ei pisicit. Ştiam, Doamne! 
Doamne, ştiam! 

— A trecut de mult ora de culcare, Aston! 

— Georgette, sunt eu, Timbo. Dă-mi-1 pe Denny, te rog! 

— Aston? Ce-ai păţit? 

— Nu sunt Aston, Georgette! Sunt eu, Timbo! 

— Atunci, dă-mi-1 înapoi pe Aston! 

— Nu cunosc niciun Aston! Te rog, ascultă-mă, trebuie 
neapărat să vorbesc cu Denny! 

— Denny nu poate veni la telefon. 

Georgette n-a fost niciodată foarte stăpână pe tărtăcuţa ei, 
dar acum părea chiar dusă pe coclauri. 

— Eşti beată? 

— Numai dac-aş găsi un băruleţ drăguţ, cu o vinotecă 
bună! Nu pot să sufăr cârciumile. 

— Da, bine, ascultă-mă. Timbo sunt, cumnatul tău. 
Trebuie să vorbesc cu Denholme. 

— După voce, parc-ai fi Timbo. Timbo, tu eşti? 

— Da, Georgette, eu sunt, şi dacă asta-i cumva... 

— Destul de urât din partea ta să nu te-arăţi la 
înmormântarea lui frate-tău. Aşa li s-a părut tuturor din 
familie. 

Se învârtea casa cu mine. 

— Poftim? 

— Ştiam cu toţii despre certurile voastre, dar zău aşa...! 

Mi-a căzut falca. 

— Georgette, mi-ai spus că Denny a murit. Ai vorbit serios 
când mi-ai spus aşa ceva? 

— Sigur c-am vorbit serios! Ce crezi, că sunt truli-luli? 

— Mai spune-mi o dată. îmi pierise vocea de tot: Denny a... 
murit? 

— Tu crezi c-aş născoci o asemenea poveste? 

Scaunul Surorii Noakes a trosnit a trădare şi chin. 

— Cum a... Georgette, pentru Dumnezeu, cum a...? 

— Da’ cine eşti dumneata?! Doar e miezul nopţii! Cu cine 


— 465 — 





David Mitchell 


vorbesc, la urma urmei? Aston, tu eşti? 

— Timbo... - mi se pusese un nod în gât. 

— Ei, da’ prin ce gaură de şarpe te-ai mai ascuns şi tu? 

— Ascultă, Georgette... Denny cum a... - vorbele-astea, 
dacă le rosteam, parcă erau şi mai reale - ... decedat? 

— Hrănindu-şi nepreţuitul crap. Eu întindeam pâte de 
gâscă pe feliile de pâine prăjită pentru cină şi, când m-am 
dus să-l chem pe Denny, l-am găsit plutind în apa din bazin, 
cu faţa-n jos. Nu ştiu de când stătea acolo, poate de vreo zi, 
două, că doar nu sunt dădaca lui, ştii şi tu. I-a spus Dixie s-o 
lase mai încet cu sarea, că e predispus la damblale din 
familie! Auzi, da’ tu nu mai ţine linia ocupată şi dă-mi-1 pe 
Aston. 

— Ascultă-mă! Cine-i acolo cu tine, acum? 

— Numai Denny. 

— Dar Denny a murit! 

— Asta ştiu şi eu! Stă acolo, în bazinul cu peşti, de vreo 
câteva... să tot fie săptămâni. Cum vrei să-l scot eu? Auzi, 
Timbo, fii drăguţ şi adu-mi un hamburger sau ceva de la 
Fortnum and Mason, da? Pesmeţii i-am mâncat pe toţi şi 
păsărelele au ciugulit firimiturile, aşa că nu mi-a mai rămas 
nimic de mâncare, în afară de conserve de peşte şi sos 
Cumberland. Aston nu mi-a mai răspuns la telefon din ziua- 
n care a împrumutat colecţia de artă a lui Denny ca să i-o 
arate unui prieten de-al lui, evaluator - şi asta s-a-ntâmplat 
acum câteva zile... dacă nu chiar săptămâni. Ăia de la gaze 
mi-au tăiat furnizarea şi... 

Lumina s-a înfipt în ochii mei. Cadrul uşii s-a umplut de 
Withers. 

— Iar tu. 

Eu am izbucnit: 

— Fratele meu a murit! Mort - pricepi? Mort de-a binelea, 
dracu’ să-l ia, mort! Cumnată-mea-i sărită de pe fix şi nu ştie 
ce să facă! Am o urgenţă de familie! Dacă mai ai un os de 
creştin în tine, ajută-mă să lămuresc toată nebunia asta 
blestemată! 

Stimate cititor, ce-a văzut Withers? Un internat al azilului 


— 466 — 





Atlasul Norilor 


care se isteriza şi dădea telefoane fără autorizaţie după 
miezul nopţii. A izbit cu piciorul într-un scaun care-i stătea 
în cale. Eu am zbierat în telefon: 

— Georgette, ascultă-mă! Sunt închis cu forţa într-o 
nenorocită de casă de nebuni din Huli, care se cheamă Casa 
Aurora - m-ai înţeles? Casa Aurora din Huli - pentru numele 
lui Dumnezeu, trimite pe cineva să mă sca... 

Dar un deget de uriaş mi-a tăiat legătura. Avea unghia 
zdrelită şi vânătă. 

Sora Noakes a bătut gongul de mic dejun ca să declare 
deschise ostilităţile. 

— Prieteni, am primit la sânul nostru un hoţ. 

Peste adunarea de morţi vii s-a lăsat liniştea. 

Un individ ca un alun cu seva secătuită a dat cu lingura în 
masă. 

— Arrrabii ştiu ce se face cu ei, Sorrră! La saudiţi nu există 
şşşmecheraşi cu degetele iuţi, da? Vinerrrea după-masa, în 
parcarrrea din spatele moscheii, haţ! Ă? 

— în coşul nostru s-a pripăşit un măr putred. 

Jur că era din nou ca la Şcoala de Băieţi din Gresham, 
numai că şaizeci de ani mai târziu. Acelaşi grâu pisat care se 
dezintegra în acelaşi castron cu lapte. 

— Cavendish! a vibrat ca un ţignal vocea Surorii Noakes. 
în picioare! 

Capetele acelor autopsii ambulante semiînsufleţite, 
îmbrăcate cu tweed -uri decolorate şi bluze incolore, s-au 
răsucit în direcţia mea. Dacă reacţionam ca o victimă, îmi 
semnam singur condamnarea. 

îmi venea greu să-mi pese. Nu închisesem un ochi toată 
noaptea. Denny era mort. Dat la crapi, mai mult ca sigur. 

— Ei, pentru numele lui Dumnezeu, femeie, fii normală o 
dată în viaţă! Bijuteriile Coroanei sunt la locul lor, în 
siguranţă, în Turn! N-am făcut altceva decât să dau un 
telefon crucial pentru mine. Dac-ar fi existat, la Casa Aurora, 
un Internet-cafe, aş fi fost foarte mulţumit să trimit un e- 
mail! N-am vrut să trezesc pe nimeni, aşa c-am împrumutat 


— 467 — 





David Mitchell 


telefonul din proprie iniţiativă. îmi cer mii de scuze. O să-mi 
plătesc apelul. 

— A, de plătit, vei plăti! Rezidenţi, ce facem noi cu Merele 
Putrede? 

Gwendolin Bendincks s-a ridicat şi m-a arătat cu degetul: 

— Ruşine să-ţi fie! 

— Ruşine să-ţi fie! i-a susţinut punctul de vedere Warlock- 
Williams. 

Lor li s-au alăturat, unul câte unul, morţii vii suficient de 
stăpâni pe minţile lor ca să urmărească firul epic: 

— Ruşine să-ţi fie! Ruşine să-ţi fie! Ruşine să-ţi fie! 

Domnul Meeks dirija corul precum Herbert von Karajan. 

Eu mi-am turnat ceaiul, dar o riglă de lemn mi-a zburat 

cana din mâini. 

Sora Noakes a scuipat scântei electrice: 

— Să nu-ndrăzneşti să te uiţi în altă parte în timp ce eşti 
făcut de ruşine! 

îmi venea să pocnesc pe cineva. Mânia şi durerea mi-au 
canalizat spiritul ca o nuia educativă zazen. 

— Am dubii că simpaticul domn Withers v-a raportat, dar 
am aflat că fratele meu Denholme a murit. Da, a murit de tot. 
Telefonează-i dumneata, dacă nu mă crezi. Ba chiar te rog 
foarte mult să-i telefonezi. Cumnata mea nu este o femeie în 
toate minţile şi are nevoie de ajutor ca să organizeze 
înmormântarea. 

— De unde puteai să ştii că fratele dumitale a murit, 
dinainte de a pătrunde prin efracţie în biroul meu? 

Viclean dublu nelson. De la crucifixul cu care se juca 
întruna mi-a venit ideea: 

— Sfântul Petru. 

încruntătură urâtă şi rea. 

— Ce-i cu el? 

— în vis mi-a spus că Denholme făcuse de curând Marea 
Trecere. Mi-a spus: „Dă-i telefon cumnatei tale. Are nevoie de 
ajutorul tău“. I-am răspuns că folosirea telefonului 
contravine regulilor de la Casa Aurora, dar el m-a asigurat - 
Sfântul Petru - că Sora Noakes este o catolică ferventă, cu 


— 468 — 





Atlasul Norilor 


frică de Dumnezeu, care n-o să ia peste picior o asemenea 
explicaţie. 

Baliverna asta chiar i-a pus capac Ducesei 59 . („Cunoaşte-ţi 
duşmanul" e mai util decât „Cunoaşte-te pe tine însuţi".) 
Noakes a inventariat posibilităţile: că eram un deviant 
periculos; un credul inofensiv; un realpolitik 60 ; un vizionar 
apostolic? 

— Regulile noastre de aici, din Casa Aurora, sunt în 
beneficiul tuturor. 

Venise momentul să-mi consolidez avantajul. 

— Nimic mai adevărat. 

— O să stau eu de vorbă cu Domnul. Până atunci - şi s-a 
adresat întregii săli - domnul Cavendish rămâne sub 
supraveghere. Episodul acesta nu s-a încheiat şi nu va fi dat 
uitării. 

După această modestă victorie, am început să-mi exersez 
în salon pasienţa - nu pacienţa, n-am avut niciodată această 
virtute -, ceea ce nu mai făcusem de pe vremea lunii de miere 
de rău augur petrecute la capul Tintagel cu madam Fosta. (O 
adevărată pacoste, locul ăla: numai case dărăpănate ale 
municipalităţii şi magazine în care nu găseai decât beţigaşe 
parfumate.) Atunci mi-a fost limpede, pentru prima oară în 
viaţă, în ce consta eroarea conceptuală a pasienţei/pacienţei: 
rezultatul nu se decide în cursul jocului, ci încă de la 
împărţitul cărţilor, dinainte ca jocul să înceapă propriu-zis. 
Cât de lipsit de sens poate fi aşa ceva? 

Singurul sens pe care-1 poate avea este că-ţi lasă mintea să 
hălăduiască. Dar mintea poate hălădui prin locuri deloc 
plăcute. Denholme murise deja de ceva timp, iar eu eram tot 
la Casa Aurora. Mi-am imaginat un nou scenariu oribil, în 


59 Aluzie la supranumele lui Benito Mussolini: II Duce. 

60 Realpolitik, termen care desemnează o politică externă subordonată 
pragmatismului şi mai puţin principiilor etice sau intereselor opiniei 
publice internaţionale. 


— 469 — 





David Mitchell 


care Denholme stabilise un sistem de plăţi permanente care 
urmau a fi făcute din cine ştie ce hocus-pocus de cont al lui 
pentru sejurul meu la Casa Aurora - din bunătate, din 
răutate, nu ştiu. Denholme, însă, moare. Fuga mea de fraţii 
Hoggins este secretă, aşa că nimeni nu ştie că mă aflu aici. 
Ordinul permanent de plată îi supravieţuieşte semnatarului. 
Doamna Latham le spune poliţiştilor că ultima dată am fost 
văzut plecând să mă întâlnesc cu un cămătar. Detectivul 
Bleg deduce că am fost refuzat de furnizorul meu şi că 
prinsesem din urmă un tren Eurostar. Şi uite-aşa, după şase 
săptămâni, nu mă mai caută nimeni, nici măcar alde familia 
Hoggins. 

Ernie şi Veronica s-au apropiat de masa mea. 

— Eu mă foloseam de telefonul ăla ca să aflu scorurile la 
crichet, a zis Ernie prost dispus. De-acuma, o să şi-l încuie 
peste noapte. 

— Zecele de negru sau valetul de roşu, m-a sfătuit 
Veronica. Nu te supăra, Ernie. 

Dar Ernie parcă nici n-o auzise: 

— Noakes o să facă tot posibilul să te linşeze. 

— Şi ce poate să-mi facă? Să-mi taie tărâţele de grâu? 

— Să nu-ţi pună ceva-n mâncare! Ca data trecută. 

— Ce dracului vrei să spui? 

— Ţi-aduci aminte când te-ai luat în gură cu ea ultima 
dată?! 

— Când asta? 

— în dimineaţa aia cu accidentul tău cerebral, picat la 
ţanc - atunci. 

— Adică vrei să spui că damblageala mi-a fost... 
provocată? 

Ernie a făcut o mutră extrem de enervantă, care voia să 
spună: 

„Alo! Deşteptarea!“ 

— Ei, hai, mai lasă-mă! Tatăl meu a murit de dambla, 
fratele meu a murit probabil la fel. Pictează-ţi tu realitatea 
aşa cum vrei, Ernest, dar pe Veronica şi pe mine lasă-ne în 
pace! 


— 470 — 





Atlasul Norilor 


Ernie s-a înroşit de furie. (Lars, lumina mai slabă!) 

— Da, bine! Crezi tu că eşti dat dracului de deştept, dar nu 
eşti decât un caca-maca de gogoman sudist! 

— Mai bine gogoman, ce-o mai fi şi ăla, decât fraier - ceea 
ce am ştiut că aveam să regret în momentul în care mi-a ieşit 
pe gură. 

— Fraier? Cine, eu? Mai fă-mă o dată fraier - dă-i drumul! 

— Fraiere! (Ah, drăcuşor pervers! De ce te-oi fi lăsând să 
vorbeşti în locul meu?) Uite ce cred eu: c-ai renunţat la 
lumea reală, din afara puşcăriei ăsteia, pentru că te 
intimidează. Dac-ai vedea pe altcineva că evadează, ţi s-ar 
strica gustul pentru paturile-astea ale morţii. De-aia şi faci 
criza asta de orgoliu! 

Arzătorul de gaz Ernie a scos o flamă: 

— Nu ţi se cuvine să-mi judeci mie limitele, Timothy 
Cavendish! (Un scoţian este capabil să transforme până şi un 
nume absolut banal într-un berbece.) Ţie, care n-ai fi în stare 
să evadezi nici dintr-o grădiniţă! 

— Dacă ai vreun plan care să fie la mintea cocoşului, 
spune-ni-1 şi nouă. 

— Băieţi! a încercat să medieze Veronica. 

Lui Ernie îi sărise muştarul: 

— La mintea cocoşului... Depinde câtă minte are cocoşul! 

— Spirituală homilie, zău aşa! Sarcasmul pe care i-1 
arătam mă dezgusta până şi pe mine. Trebuie să fii un geniu 
la tine, în Scoţia. 

— Nu, în Scoţia, englezul care se lasă-ncarcerat din 
greşeală într-un azil de bătrâni, ăla e-un geniu! 

Veronica mi-a adunat cărţile răvăşite. 

— Ştiţi careva pasienţa aia numită „Ceasul“? La care 
trebuie să aduni punctele de pe cărţi şi să-ţi dea 
cincisprezece? 

— Hai să plecăm, Veronica! a mârâit Ernie. 

— Ba nu! am exclamat eu şi m-am ridicat în picioare, 
nevrând s-o pun pe Veronica s-aleagă între noi numai aşa, de 
gura mea. Eu plec! 

Mi-am jurat să nu mai calc prin camera boilerului până nu 


— 471 — 





David Mitchell 


mi se cereau scuze. Aşa că nu m-am mai dus nici în după- 
amiaza aceea, nici în cea de după, nici în cea de după. 

Ernie a refuzat să dea ochii cu mine toată săptămâna 
Crăciunului. Veronica mi-a mai adresat câte-un surâs plin de 
regrete, dar era limpede încotro se îndrepta loialitatea ei. 
Privind retrospectiv, mă înfior! Ce era în mintea mea? îmi 
periclitam singurele relaţii de amiciţie cu răutăţi gratuite? 
Am fost întotdeauna un maliţios plin de talent, ceea ce 
explică multe lucruri. Maliţioşii se desfată cu fantezii ale 
solitudinii. Fantezii cu Hotelul Chelsea de pe West Twenty- 
Third Street, despre bătutul la o anumită uşă. Uşa se 
deschide şi domnişoara Hilary V. Hush se bucură foarte tare 
să mă cunoască, aşa, cu cămaşa de noapte largă pe ea, 
inocentă precum Kylie Minogue, dar la fel de fiară ca doamna 
Robinson 61 . „Am zburat peste jumătate de planetă ca să te- 
ntâlnesc“, îi spun. Ea îmi toarnă un whisky din minibarul 
hotelului. „Matur. Moale. Malţos.“ Ca o căţea husky 
năbădăioasă mă trage după aceea către patul ei răvăşit, în 
care eu m-apuc să caut izvorul eternei tinereţi. 

Jumătăţi de alte vieţi - Partea a doua se odihneşte pe un 
raft aflat deasupra patului. Citesc manuscrisul, în starea de 
suspensie postorgasmică gen Marea Moartă, în timp ce Hilary 
face un duş. Partea a doua e chiar mai bună decât prima, 
dar Maestrul are s-o înveţe acum pe Ucenică tot ce trebuie ca 
s-o facă perfectă. Hilary îmi dedică mie romanul, câştigă 
premiul Pulitzer şi mărturiseşte, în discursul de acceptare a 
premiului, că-i datorează totul agentului, prietenului şi - în 
mai multe privinţe - părintelui ei. 

Dulce fantezie. Cancer cui mi-o spulberă! 

Ajunul Crăciunului însemna, la Casa Aurora, o masă 
călduţă. Am făcut o plimbare pe-afară (privilegiu negociat 


61 Aluzie la personajul Mrs. Robinson dintr-un cântec omonim de Paul 
Simon şi Art Garfunkel. 


— 472 — 





Atlasul Norilor 


prin bunele oficii ale Gwendolinei Bendincks), ajungând până 
la porţile de la intrare, ca s-arunc o privire către lumea 
exterioară. M-am apucat cu amândouă mâinile de poarta de 
fier forjat şi m-am uitat printre bare (ironie vizuală, Lars. Vezi 
Casablanca). Privirile mi-au rătăcit peste coclauri, mi s-au 
oprit la un tumul funerar, la un ţarc de oi abandonat, s-au 
fofilat pe lângă o biserică normandă care până la urmă tot se 
lăsase cotropită de elemente druidice, au sărit până hăt, la o 
centrală electrică, au plutit peste marea ca de cerneală a 
danezilor până la Podul peste Humber, s-au ţinut pe urmele 
unui avion militar care trecea pe deasupra câmpurilor 
brăzdate. Biata Anglie! Prea multă istorie pentru câtă 
suprafaţă are. Pe-aici, anii cresc înăuntru, ca unghiile mele 
de la picioare. Camera de supraveghere stătea cu ochiul pe 
mine. Avea tot timpul de pe lume. M-am gândit să-mi închei 
disputa cu Ernie Blacksmith - dacă nu pentru altceva, 
atunci ca s-aud măcar un „Crăciun fericit" politicos din 
partea Veronicăi. 

Ba nu. Dracu’ să-i ia pe-amândoi! 

— Domnule reverend Rooney! într-o mână ţinea un pahar 
de sherry, iar pe cealaltă i-am ocupat-o eu cu o felie de 
plăcintă cu carne. Din spatele pomului de Crăciun, luminile 
feerice ne colorau chipurile în rozaliu. V-aş ruga să-mi faceţi 
o măruntă favoare. 

— Care să fie aceea, domnule Cavendish? 

Reverendul Rooney nu era un vicar de-ăla de bâlci, era un 
cleric de carieră şi semăna ca două picături de apă cu un 
galez evazionist fiscal, care se ocupa cu înrămatul tablourilor 
şi cu care încrucişasem eu săbiile mai demult la Hereford - 
însă asta e altă poveste. 

— V-aş ruga să-mi puneţi şi mie la poştă o felicitare de 
Crăciun, domnule reverend. 

— Atâta tot? Sunt convins că Sora Noakes, dac-aţi ruga-o, 
s-ar ocupa de problema dumneavoastră. 

Deci hoaşca îl prinsese şi pe el în horă. 

— Sora Noakes şi cu mine nu vedem lucrurile întotdeauna 


— 473 — 





David Mitchell 


la fel când vine vorba despre comunicarea cu lumea 
exterioară. 

— Crăciunul este un prilej nemaipomenit pentru 
rezolvarea micilor diferende care ne despart. 

— Crăciunul este un prilej nemaipomenit ca să-i lăsăm pe 
dulăii aţipiţi să dormiteze în continuare, domnule reverend. 
Dar eu tare mi-aş dori să ştie cumnata mea că mă gândesc la 
ea în ziua aceasta a Naşterii Domnului nostru. Nu ştiu, oare 
Sora Noakes v-a povestit despre moartea fratelui meu? 

— Mare nenorocire! îmi pare rău. 

Era clar: ştia toată povestea cu Sfântul Petru. Eu am scos 
cartea poştală din buzunarul hainei. 

— I-am adresat-o persoanei care o îngrijeşte, ca să fiu 
sigur că felicitările mele de Crăciun ajung, totuşi, la ea. Mă 
tem că nu mai este - şi mi-am dat o pălmuţă peste cap - 
chiar cu toţi boii acasă. Uitaţi, daţi-mi voie să v-o pun aici, în 
buzunarul sutanei... A vrut el să se ferească, dar îl prinsesem 
la înghesuială. Mă consider binecuvântat, domnule reverend, 
să am prieteni pe care să mă pot baza. Vă mulţumesc. Vă 
mulţumesc din adâncul inimii! 

Simplu, eficient, subtil, vulpoi bătrân şi viclean ce eşti, 
T.C.! Până de Anul Nou, mă vedeam scăpat din Casa Aurora 
- ca Zorro. 

Ursula mă invită înăuntru, în garderob. „N-ai îmbătrânit 
nicio zi - şi nici amicu’ ăsta al tău, şerpişoru’!“ îşi freacă 
blăniţa stufoasă de stâlpul meu de dimensiunea unui felinar 
din Narnia şi de gogoloaiele lui... moment în care, ca de 
fiecare dată, m-am trezit, cu socoteala umflată la fel de bine¬ 
venită ca orice socoteli umflate - şi la fel de folositoare. Ora 
şase. Sistemul de încălzire compunea o piesă în stilul lui 
John Cage. Frigul îmi dădea furnicături în degetele de la 
picioare. Mă gândeam la toate Crăciunurile trecute, la cât de 
multe se adunaseră în urmă şi cât de puţine mai rămăseseră 
înainte. 

Câte dimineţi dintr-astea mai aveam de îndurat? 

Curaj, T.C., m-am gândit. Trenul poştal, cel vopsit în roşu, 


— 474 — 





Atlasul Norilor 


goneşte cu scrisoarea ta înspre sud, spre Mama Londra. 
Ciorchinele de bombe conţinut în ea se vor dispersa la impact 
- către poliţie, către asistenţii sociali, către doamna Latham, 
la vechea adresă din Haymarket. Ai să ieşi de-aici val-vârtej. 
în imaginaţie mi se perindau cadourile de Crăciun întârziate, 
cu care mi-aş fi sărbătorit eliberarea: ţigări de foi, whisky de 
colecţie, o mică aventură cu domnişoara Muffet la numărul ei 
de telefon cu nouăzeci de penny pe minut. Şi de ce să mă fi 
rezumat la atâta? Poate un marş triumfător de revenire în 
Thailanda, în compania tipului zis Tipu’ şi a Căpitanului 
Viagra? 

Am observat o şosetă de lână scâlciată, care fusese 
atârnată de cuier. Când stinsesem eu lumina, nu era acolo. 
Cine să se fi strecurat înăuntru fără să mă trezească? Ernie 
care-mi propunea un armistiţiu de Crăciun? Cine altcineva? 
Dragul de Ernie! Tremurând tot de bucurie în pijamaua mea 
de flanel, am recuperat şoseta şi-am luat-o cu mine înapoi în 
pat. Era foarte uşoară. Am întors-o pe dos şi dinăuntru s-a 
revărsat o ploaie de hârtiuţe rupte. Scrisul meu, cuvintele 
mele, formulele mele. 

Scrisoarea mea! 

Salvarea mea făcută bucăţele. Mi-am dat pumni în piept, 
am scrâşnit din păr, mi-am smuls dinţii. Mi-am zdrelit 
încheieturile mâinilor izbind cu ele în saltea. Nenorocitul de 
reverend Rooney, mânca-l-ar iadu’! Scârba dracului de Soră 
Noakes bigotă! Venise peste mine în timp ce dormeam, ca 
îngerul Morţii! Sta-ţi-ar Crăciunu-n gât, domnule Cavendish! 

M-am resemnat. Verb intrat în limbă la sfârşitul secolului 
al XV-lea, din franţuzescul vechi resigner sau din latinescul 
resignare - în orice caz, o necesitate fundamentală a condiţiei 
umane, mai cu seamă a condiţiei mele umane. M-am 
resemnat în faţa infirmierilor cu mutre bovine, m-am 
resemnat în faţa cartonaşului care însoţea cadoul şi pe care 
scria: „Domnului Cavendish, de la noii săi prieteni, cât mai 
multe Sărbători petrecute în Casa Aurora!“ M-am resemnat şi 
în faţa cadoului primit, un calendar „Minunile naturii“ - două 
luni pe o pagină (nu menţiona şi data morţii). M-am 


— 475 — 





David Mitchell 


resemnat în faţa curcanului ca de cauciuc, a umpluturii lui 
sintetice, a verzei de Bruxelles amare, a pocnitorilor care nu 
explodau (nu riscăm să provocăm atacuri de cord, nu face 
bine la încasări), a pălărioarei de hârtie pentru pitici, a 
clevetelilor zgomotoase, a glumelor fade (Barmanul întreabă: 
„Ce vă dau?“ Scheletul răspunde: „O bere şi-o cârpă de şters 
pe jos“.) M-am resemnat în faţa episoadelor speciale din 
seriale lacrimogene, asezonate cu violenţe suplimentare de 
Sărbători, în faţa discursului ţinut de Regină parcă direct din 
mormânt. Când mă întorceam de la un pipi, m-am întâlnit cu 
Sora Noakes şi m-am resemnat şi în faţa aerului triumfător 
cu care mi-a urat: „Sărbători fericite, domnule Cavendish!“ 

O emisiune istorică de pe BBC-2 a prezentat, în după- 
amiaza aceea, imagini vechi filmate la Ypres în 1919. Aşa 
cum arăta oraşul ăla, odinioară frumos, acum ca o glumă 
proastă, diabolică, aşa era şi sufletul meu. 

Numai de vreo trei sau patru ori, în tinereţea mea, am 
întrezărit Insulele Fericirii - apoi s-au pierdut în ceţuri, crize 
economice, războaie reci, vânturi sălbatice şi maree 
potrivnice... şi le-am confundat cu maturitatea. Presupunând 
că reprezentau o coordonată fixă a călătoriei mele prin viaţă, 
am scăpat din vedere să le notez coordonatele: latitudinea, 
longitudinea, amplasamentul. Tânăr şi prost ca noaptea. Ce 
n-aş fi dat acum să am o hartă imuabilă a inefabilului etern 
constant? Să am eu, dacă se poate spune aşa, un atlas al 
norilor. 

Am supravieţuit până în a doua zi de Crăciun, pentru că 
eram prea nefericit ca să mă spânzur. Mint - am supravieţuit 
până în a doua zi de Crăciun, pentru că eram prea laş ca să 
mă spânzur. La prânz am avut supă de curcan (cu boabe de 
linte crocante), singurul motiv de însufleţire fiind căutarea 
telefonului mobil pe care şi-l rătăcise Deirdre (automatul 
uman androgin). Morţii vii s-au distrat gândindu-se unde-ar 
fi putut fi (pe sub pernele canapelelor), unde era puţin 


— 476 — 





Atlasul Norilor 


probabil să fi fost (în pomul de Crăciun) şi unde n-ar fi avut 
cum să fie (în plosca doamnei Birkin). Eu am ajuns atât de 
rău, încât să bat la uşa camerei boilerului, ca un căţel 
penitent. 

Ernie era ocupat cu o maşină de spălat desfăcută în 
bucăţi, pe nişte ziare. 

— Ia uite cine nu e! 

— Sărbători fericite în a doua zi de Crăciun, domnule 
Cavendish! a exclamat radioasă Veronica, de sub căciula de 
blană stil Romanov. în poală ţinea un volum gros de versuri. 
Poftiţi, vă rugăm. 

— Sunt câteva zile de când nu ne-am văzut, am zis eu 
stânjenito-eufemistic. 

— Ştiu! a exclamat domnul Meeks. Ştiu! 

Ernie încă mai radia dispreţ. 

— Ăăă... Pot să intru, Ernie? 

Ernie întâi şi-a săltat bărbia, apoi şi-a lăsat-o să cadă cu 
câteva grade mai jos, ca să-mi arate că lui îi era totuna. Se 
apucase iarăşi să desfacă boilerul şi ţinea câteva şurubele 
mici, argintii, între degetele lui butucănoase şi unsuroase. 
Nu-mi uşura deloc misiunea. într-un târziu, i-am spus: 

— Ernie, îmi pare rău pentru ce-am spus acum câteva zile. 

— Aha... 

— Dacă nu mă scoţi de-aici, eu îmi pierd minţile. 

Ernie a dezasamblat o piesă care nici nu ştiu cum se 
numea. 

— Aha... 

Domnul Meeks se legăna încolo şi-ncoace. 

— Deci... ce zici? 

Ernie s-a aşezat pe un sac de îngrăşământ. 

— Haide, nu mai fi cârpă! 

Cred că de la Târgul de Carte de la Frankfurt nu mai 
zâmbisem. Mă dureau obrajii. 

— Spune-i care-i tariful nostru, Ernest, a zis Veronica, 
potrivindu-şi cochetă pălăria. 

— Orice, orice - şi niciodată nu vorbisem mai serios. Care-i 
preţul vostru?! 


— 477 — 





David Mitchell 


Ernie m-a lăsat s-aştept până şi-a orânduit în geanta de 
scule şi ultima şurubelniţă. 

— Veronica şi cu mine am hotărât să ne aventurăm către 
meleaguri noi - şi a făcut un semn cu capul în direcţia porţii, 
înspre nord. Am eu un prieten vechi, care o să aibă grijă de 
noi. Aşa că ne iei şi pe noi cu tine. 

Nu m-aşteptasem la aşa ceva, dar cui ce-i păsa? 

— Bine. Foarte bine. Cu plăcere. 

— Ne-am înţeles, atunci. Ziua Z e peste două zile. 

— Aşa de repede? Adic-ai făcut deja un plan? 

Scoţianul a pufnit pe nas, a deşurubat capacul de la 
termos şi a turnat în el un ceai negru cu miros înţepător. 

— Îhî... S-ar putea spune şi aşa. 

Planul lui Ernie presupunea o serie de piese de domino 
care se răsturnau într-o succesiune foarte riscantă. 

— Orice strategie de evadare, a început el să predice, 
trebuie să fie mai ingenioasă decât mintea celor care te 
păzesc. 

Ingenioasă era, ca să nu spun nesăbuită; dar, dacă vreuna 
dintre piesele de domino cădea prost şi n-o antrena şi pe 
următoarea, dezvăluirea bruscă a întregului plan ar fi atras 
după sine rezultate cumplite - mai ales dacă teoria macabră 
a aceluiaşi Ernie despre medicaţia aplicată cu forţa chiar era 
adevărată. Privind retrospectiv, rămân uimit de mine însumi 
că am putut merge pe mâna lui. Gratitudinea pe care o 
simţeam faţă de prietenii mei, fiindcă vorbeau din nou cu 
mine, şi disperarea de a scăpa odată din Casa Aurora, şi 
anume viu, m-au făcut să pun surdina peste prudenţa mea 
naturală - presupun c-aşa se explică. 

28 decembrie a fost data aleasă, pentru că Ernie aflase de 
la Deirdre că doamna Judd rămânea la Huli cu nepoţelele ei, 
care jucau într-o pantomimă. 

— Muncă de colectare de informaţii, a zis Ernie, bătându- 
şi nasul cu degetul. 

Eu aş fi preferat ca Withers ori harpia de Noakes să fi fost 
cei care lipseau din scenă, dar Withers nu pleca decât în 


— 478 — 





Atlasul Norilor 


august, ca să-şi viziteze mama în Golful lui Robin Hood, iar 
Ernie susţinea că doamna Judd era cea mai cu capul pe 
umeri dintre toţi temnicerii noştri, deci şi cea mai 
primejdioasă. 

Ziua Z: m-am prezentat la raport la uşa camerei lui Ernie, 
la treizeci de minute după ora zece şi după ce morţii vii 
fuseseră culcaţi. 

— Ultima şansă de a da înapoi, dacă nu te crezi în stare să 
faci treaba asta, mi-a spus vicleanul de scoţian. 

— Nu m-am dat înapoi de la nimic toată viaţa, i-am 
răspuns eu, scoţând o minciună printre dinţii din ce în ce 
mai degradaţi. 

Ernie a deşurubat capacul tubului de ventilaţie şi a 
recuperat din ascunzătoare telefonul mobil şterpelit de la 
Deirdre. 

— Dintre vocile noastre, a ta e cea mai şic - mă informase 
el în momentul în care fuseseră atribuite diversele roluri - şi 
mâncatul de rahat la telefon este felul tău de a-ţi câştiga 
existenţa. 

Am format numărul lui Johns Hotchkiss, care fusese furat 
de Ernie din agenda telefonică a doamnei Hotchkiss, cu 
câteva luni mai înainte. Mi-a răspuns o voce somnoroasă, cu 
un: 

— Care-i treaba? 

— A, da... domnul Hotchkiss? 

— în persoană. Cu cine vorbesc? 

Cititorule, ai fi fost mândru de mine. 

— Doctorul Conway de la Casa Aurora. îi ţin locul 
doctorului Upward. 

— Dumnezeule, s-a-ntâmplat ceva cu mama? 

— Mă tem că da, domnule Hotchkiss. Trebuie să fiţi tare. 
Nu cred că mai apucă dimineaţa. 

— A...Ă... 

— Cine este, Johns? a întrebat o voce de femeie în fundal. 

— Dumnezeule! vorbiţi serios? 

— Serios. 


— 479 — 





David Mitchell 


— Dar ce... ce anume are? 

— Pleurezie în stare gravă. 

— Pleurezie! 

Poate că empatia mea în privinţa rolului îmi depăşea cu o 
lungime de mustaţă priceperea în materie. 

— Pleurezia lui Healey poate apărea oricând la femeile de 
vârsta mamei dumneavoastră, domnule Hotchkiss. Uitaţi ce- 
o să facem: vă voi spune mai multe despre diagnostic de 
îndată ce sosiţi aici. Mama dumneavoastră a întrebat unde 
sunteţi. Am pus-o pe cincizeci de miligrame de... ăăă... 
morfadin-50, aşa încât dureri nu are. Curios este că vorbeşte 
întruna despre nu ştiu ce bijuterii. A repetat de nenumărate 
ori pân-acum: „Trebuie să-i spun lui Johns, trebuie să-i spun 
lui Johns..." Vă. Spune ceva treaba asta? 

Momentul adevărului. A muşcat momeala: 

— Dumnezeu’ meu! Sunteţi sigur? Chiar îşi aduce-aminte 
unde le-a pus? 

— Ce? Ce? tot întreba femeia din fundal. 

— Mi se pare teribil de preocupată ca bijuteriile respective 
să rămână în familie. 

— Bineînţeles, bineînţeles, dar unde sunt, doctore? Unde 
zice că le-a vârât? 

— Uitaţi ce este, domnule Hotchkiss, trebuie să mă duc 
înapoi în camera ei. Ne întâlnim la recepţie aici, la Casa 
Aurora... Când ajungeţi? 

— întrebaţi-o unde... Nu, spuneţi-i... Spuneţi-i lu’ mămica 
să... Auziţi, domnu’doctor... ăăă... 

— Ăăă... Conway! Doctor Conway. 

— Doctore Conway, nu-i puteţi pune maică-mii telefonul la 
gură? 

— Eu sunt doctor, domnule, nu telefonistă! Veniţi 
dumneavoastră pân-aici şi-o să vă spună ea singură. 

— Spuneţi-i... Ţineţi-o bine pân-ajungem acolo, pentru 
numele lui Dumnezeu! Spuneţi-i că... Pipkins o iubeşte foarte 
mult. Ajung acolo-n... într-o jumătate de oră. 

Sfârşitul începutului. Ernie şi-a tras fermoarul la geanta 
cu scule. 


— 480 — 





Atlasul Norilor 


— Bună treabă. Păstrează telefonul, în caz că te sună el. 

A doua piesă a dominoului: eu făceam de santinelă în 
camera domnului Meeks, pândind coridorul prin uşa 
întredeschisă. Dată fiind starea lui de ramolisment avansat, 
simpatica noastră mascotă din camera boilerului nu intra în 
calculul evadării, dar camera lui era vizavi de a mea şi măcar 
îndemnul „Şşşt!“ îl pricepea. La ora zece şi un sfert, Ernie s-a 
dus la recepţie şi-a anunţat-o pe Sora Noakes de moartea 
mea. Această piesă a dominoului putea cădea în direcţii 
nedorite. (Avuseserăm discuţii prelungite pe tema: cine să fie 
cadavrul şi cine mesagerul? Moartea Veronicăi ar fi 
presupus, ca să nu-i trezească suspiciuni scorpiei, un 
dramatism care-i depăşea puterile lui Ernie; moartea lui, a 
lui Ernie, anunţată de Veronica, ieşea din discuţie, dată fiind 
tendinţa ei de-a o lua pe panta melodramei; atât camera lui 
Ernie, cât şi cea a Veronicăi aveau drept vecini morţi vii încă 
stăpâni pe minţile lor, care ne-ar fi putut băga beţe-n roate. 
Camera mea, în schimb, se găsea în aripa fostei şcoli şi 
singurul meu vecin era domnul Meeks.) Singura mare 
necunoscută era cât de mult mă ura Sora Noakes: s-ar fi 
repezit să-şi vadă, în fine, duşmanul răpus, m-ar fi înţepat 
cu un ac în ceafă ca să verifice dacă eram sau nu mort de-a 
binelea sau ar fi stat mai întâi să sărbătorească pe-ndelete? 

Zgomote de paşi. O bătaie în uşa mea. Sora Noakes, 
adulmecând momeala. Piesa numărul trei a dominoului se 
clătina, dar apăruseră deja devieri de la planul iniţial. Ernie 
ar fi trebuit s-o însoţească până la uşa camerei mele. Ea ar fi 
trebuit să se repeadă înainte. Din locul meu de pândă, am 
văzut cum prădătorul arunca o privire înăuntru. A aprins 
lumina. Trucul de-acum celebru, cu pernele înşirate şi 
acoperite cu pături, mai realist decât vă închipuiţi, a momit-o 
înăuntru. Eu m-am repezit de-a latul coridorului şi-am tras 
uşa, închizând-o înăuntru. De-acum înainte, piesa numărul 
trei a dominoului depindea de mecanismul încuietorii. 
Zăvorul exterior era o piesă rigidă, rotativă, şi până s-apuc eu 


— 481 — 





David Mitchell 


s-o răsucesc, Noakes smucea de uşă dinăuntru. A şi reuşit s- 
o deschidă şi şi-a vârât piciorul între uşa propriu-zisă şi 
canat, forţa ei diabolică reuşind să-mi înfrângă mie bicepsul 
şi să-mi sucească încheietura. Mi-am dat seama că victoria 
îmi scăpa din mână. 

Aşa încât mi-am asumat un risc enorm şi am dat drumul 
brusc clanţei. Uşa s-a deschis larg, hoaşca s-a dezechilibrat 
şi s-a dat câţiva paşi înapoi. Până să se repeadă din nou la 
uşă, eu am închis-o şi-am răsucit zăvorul. Un pomelnic de 
ameninţări parcă recitat din Titus Andronicus i-a însoţit 
bătăile. Până-n ziua de astăzi, încă le mai aud când visez 
urât noaptea. Ernie a venit şi el, gâfâind, înarmat cu un 
ciocan şi nişte cuie de cinci inci. A bătut uşa în cuie de canat 
şi a lăsat-o să răcnească pe vânătoreasa prinsă în propria 
capcană, ca-ntr-o celulă de închisoare. 

Jos, la recepţie, piesei numărul patru a dominoului i se 
băteau porcii la gură la poarta principală, de unde vorbea la 
telefonul cu circuit interior. Veronica ştia pe ce buton să 
apese. 

— Stau şi sun la porcăria asta dată dracului de zece 
minute, fir-ar al dracului, în timp ce mama se stinge! - se 
simţea că Johns Hotchkiss era supărat. Ce, f_tu-m-aş, faceţi 
acolo, băi oameni buni? 

— A trebuit să-l ajut pe doctorul Conway s-o lege de pat pe 
mama dumneavoastră, domnule Hotchkiss. 

— S-o lege de pat? Pentru ce, pentru pleurezie? 

Veronica a apăsat pe butonul de deschidere şi nu ne-a 

rămas decât să sperăm că poarta de la capătul celălalt avea 
să se dea la o parte. (I-o iau înainte cititorului care mi-ar 
putea scrie, vrând să ştie de ce nu folosiserăm acelaşi buton 
de deschidere a porţii ca să fugim, explicându-i că poarta se 
închidea automat după patruzeci de secunde, că la recepţie 
în general stătea câte cineva de pază şi că, dincolo de poartă, 
ne-ar fi aşteptat mile întregi de coclauri.) Prin ceaţa îngheţată 
de afară, se auzea din ce în ce mai tare cum scrâşneau roţile 
pe pietriş. Ernie s-a ascuns în biroul din spatele recepţiei, iar 


— 482 — 





Atlasul Norilor 


eu am ieşit în întâmpinarea Roverului pe treptele de la 
intrare. Pe locul şoferului se afla soţia lui Johns Hotchkiss. 

— Cum se simte? a vrut să ştie Hotchkiss, apropiindu-se 
cu paşi mari. 

— Este încă printre noi, domnule Hotchkiss, şi tot mai 
întreabă de dumneavoastră. 

— Slavă Domnului! ’Mneata eşti Conway? 

Am preferat să evit întrebările prea medicale. 

— Nu, doctorul este alături de mama dumneavoastră. Eu 
doar lucrez aici. 

— Nu te-am mai văzut pân-acum. 

— Fiica mea este asistentă aici, de fapt, dar cu lipsa de 
personal şi cu urgenţa asta cu mama dumneavoastră, am 
fost chemat de la pensie ca să păzesc biroul de internări. De- 
aceea s-a întârziat cu deschisul porţii principale. 

Nevasta lui a trântit portiera maşinii. 

— Johns\ Alo! Aici îţi îngheaţă şi sufletul şi maică-ta e pe 
moarte! Putem să lăsăm pe altă dată bâlbâielile de protocol? 

Veronica şi-a făcut şi ea apariţia, cu o bonetă de noapte cu 
sclipici. 

— Domnul Hotchkiss? Ne-am întâlnit de mai multe ori. 
Mama dumneavoastră mi-este cea mai bună prietenă de-aici. 
Mergeţi repede la ea, vă rog. Doctorului i s-a părut că nu e 
deloc momentul s-o mute. 

Johns Hotchkiss a fost cât pe-aci să miroasă păcăleala, 
dar cum ar fi putut s-arate cu degetul o bătrânică atât de 
simpatică şi s-o acuze de înşelătorie şi complot? Nevastă-sa 1- 
a luat după ea pe coridor, când împingându-1, când 
trăgându-1. 

Şi-aşa am ajuns eu din nou pe scaunul şoferului. Ernie şi- 
a îndesat drăguţa care suferea de artrită, plus un număr 
nebunesc de cutii de pălării, pe bancheta din spate, iar el s-a 
urcat pe locul mortului. Nu-mi luasem altă maşină după ce 
mă părăsise madam Fosta şi anii nu trecuseră, de-atunci şi 
pân-acum, fără să-şi ia obolul, aşa cum sperasem eu. Ah, 
mama dracului, care pedală ce făcea? Acceleraţie, frână, 


— 483 — 





David Mitchell 


ambreiaj, retrovizoare, semnalizare, poziţii. Am întins mâna 
după cheia din contact. 

— Ce-aştepţi? m-a întrebat Ernie. 

Degetele mi se încăpăţânau să-mi spună că nu exista nicio 
cheie. 

— Mai repede, Tim, mai repede! 

— Nu-i cheia. A dracului de cheie - nu-i! 

— Dar întotdeauna o lasă în contact! 

Degetele mele spuneau mai departe acelaşi lucru: cheia nu 
era la locul ei. 

— Nevastă-sa era la volan! Ea a scos cheia! Nenorocita de 
muiere şi-a luat cheia cu ea! Sfinte Doamne, Isuse Cristoase, 
ce ne facem acum? 

Ernie s-a uitat pe bordul maşinii, în torpedou, pe mochetă. 

— Nu poţi s-o porneşti din fire? am întrebat eu pe un ton 
disperat. 

— Nu te-nmuia! mi-a întors-o el, scormonind în scrumieră. 

Piesa numărul cinci a dominoului era lipită în poziţie 

verticală cu clei SuperGlue. 

— Iertaţi-mă... a zis Veronica. 

— Caută sub parasol! 

— Nu-i nimic aici, numai un nenorocit de nenorocit de... 

— Iertaţi-mă, a repetat Veronica. Asta nu-i o cheie de 
maşină? 

Ernie şi cu mine ne-am întors şi am răcnit un „Nuuuuu!" 
stereo, văzând o cheie de yală. Am răcnit din nou văzându-1 
pe Withers care venea în fugă pe coridorul luminat doar de 
lampa de veghe, dinspre anexa în care se găsea sala de mese, 
urmat îndeaproape de cei doi Hotchkiss. 

— A, uite, şi-asta grasă a căzut... a zis Veronica. 

L-am văzut pe Withers ajuns la recepţie. S-a uitat fix în 
ochii mei prin uşa de sticlă. Mesajul pe care-1 transmitea 
mental era imaginea unui rottweiler sfâşiind o păpuşă de 
cârpe care-1 întruchipa pe un anume Timothy Langland 
Cavendish, în vârstă de şaizeci şi cinci de ani şi trei sferturi. 
Ernie a încuiat toate portierele, dar la ce ne-ar fi folosit? 

— Dar asta? 


— 484 — 





Atlasul Norilor 


Oare Veronica îmi flutura cu adevărat pe la nas o cheie de 
maşină? Cu un port-chei marca Range Rover atârnat de ea? 

Ernie şi cu mine ne-am întors şi am răcnit: „Daaaaaa!“ 

Withers a ieşit în trombă pe uşa din faţă şi a năvălit pe 
scări în jos. 

Eu m-am moşmondit cu cheia şi am scăpat-o pe jos. 

Withers a alunecat pe-o băltoacă îngheţată şi a căzut pe 
spate, cu cracii-n sus. 

Eu m-am lovit cu capul de volan şi claxonul a început să 
zbiere. 

Withers a smucit portiera încuiată. Mie-mi tremurau 
degetele, în timp ce înăuntru, în ţeastă, mă durea de vedeam 
stele verzi. Johns Hotchkiss zbiera: 

— Daţi-vă jos hoiturile din maşina mea, că altfel vă dau în 
ju... Da’ ce dracu’, vă dau în judecată oricum! 

Withers a izbit în geamul de pe partea mea cu o ghioagă - 
ba nu, era chiar pumnul lui. Inelul cu piatră al nevestei a 
zgâriat şi el unul dintre geamuri. Cum-necum, cheia a 
pătruns în contact şi motorul a prins viaţă cu un muget; pe 
bord s-au aprins lumini feerice. La radio cânta Chet Baker, 
„Let’s get lost“. Withers se crampona de portieră şi izbea în 
continuare. Cei doi Hotchkiss s-au chircit la lumina farurilor 
precum păcătoşii lui El Greco. Am băgat Roverul în viteza 
întâi, dar în loc să pornească, mai degrabă s-a cabrat, pentru 
că avea frâna de mână trasă. Casa Aurora s-a luminat ca 
OZN-ul din întâlnire de gradul trei. Eu mi-am alungat 
senzaţia că mai trăisem de multe ori exact aceeaşi scenă, am 
dat drumul frânei de mână şi l-am smucit pe Withers. Am 
băgat într-a doua. Soţii Hotehkiss nu se înecau, ci făceau cu 
mâna, şi au rămas pe loc, iar noi ne-am desprins! 

Am dat ocol bazinului în sens invers faţă de porţi, pentru 
că madam Hotehkiss lăsase Roverul îndreptat în direcţia 
respectivă. M-am uitat în retrovizoare: Withers şi soţii 
Hotehkiss alergau după noi ca o trupă de comando. 

— îi atrag mai departe de poartă, i-am strigat lui Ernie, ca 
să-ţi dau timp să umbli la încuietoare. Cât îţi trebuie? 


— 485 — 





David Mitchell 


Presupun că n-o să avem decât vreo patruzeci şi cinci de 
secunde - însă Ernie nu mă auzise. Am repetat: Cât timp îţi 
trebuie ca să meştereşti încuietoarea? 

— O să trebuiască să buşeşti porţile. 

— Poftim? 

— Un ditamai Range Roverul, la patruzeci de mile pe oră - 
cred că e suficient ca să treci prin ele. 

— Cum adică? Ai spus că poţi să desfaci încuietoarea şi cu 
ochii închişi! 

— O chestie de-asta electrică ultimul răcnet? Nici vorbă! 

— Dacă ştiam că nu poţi s-o desfaci, n-o mai închideam pe 
Noakes în cameră şi nu mai furam o maşină! 

— Uite, vezi, exact asta e, că eşti bleg şi-aveai nevoie de 
puţină încurajare. 

— De-ncurajare? am urlat eu speriat, disperat, furios în 
treimi egale. 

Maşina a dat iama printr-un boschet şi boschet a dat iama 
înapoi. 

— Cât de incitant - teribil! a exclamat Veronica. 

Ernie a început să vorbească de parcă ar fi discutat despre 
cum să-ţi construieşti singur nu ştiu ce: 

— Cu condiţia ca stâlpul central să nu fie înfipt prea 
adânc, porţile o să zboare cât colo. 

— Şi dacă este înfipt adânc? 

La care Veronica şi-a dezvăluit o faţă diabolică: 

— Atunci noi o să zburăm cât colo! Aşa că, domnule 
Cavendish, calc-o până la fund, pedala aia! 

Porţile s-au năpustit înspre noi: zece lungimi de maşină, 
opt, şase... Tata mi-a vorbit de undeva din străfundurile 
măruntaielor: „Ai tu cea mai vagă idee, băiete, în ce necaz ai 
intrat?“ - la care eu l-am ascultat pe tata şi am călcat frâna. 
Şi-atunci mama mi-a şuierat la ureche: „Trage-i-o, Timbo, 
fiule - ce mai ai de pierdut?“ Gândul că nu frâna o călcasem, 
ci tocmai acceleraţia a fost ultimul care mi-a trecut prin 
minte. Două lungimi de maşină, una, zbang! 

Barele verticale s-au făcut oblice. 

Porţile au zburat din ţâţâni. 


— 486 — 





Atlasul Norilor 


Mie-mi ţopăia inima când în gâtlej, când în vintre, şi- 
napoi, şi iar înapoi, iar Roverul se clătina când pe-o parte, 
când pe cealaltă a drumului. Mi-am adunat maţele la loc, 
frânele au scrâşnit, dar am reuşit să menţin maşina între 
cele două şanţuri laterale, motorul în funcţiune şi parbrizul 
intact. 

Ne-am oprit. 

Ceaţa se îngroşa şi se subţia în lumina farurilor. 

— Suntem mândri de tine, a zis Veronica. Nu-i aşa, 
Ernest? 

— Da, scumpete, sigur că suntem! a zis Ernie şi m-a bătut 
pe umăr. 

L-am auzit pe Withers lătrând mânios nu departe în urma 
noastră. Ernie a coborât geamul de pe partea lui şi a hăulit 
către Casa Aurora: „Uuuuuurrrrrrraaaaaa!“ Am apăsat din 
nou acceleraţia. Pneurile au aruncat nişte pietriş, motorul s- 
a învârtoşat şi Casa Aurora s-a cufundat la loc în beznă. Iete- 
al dracului - când îţi mor părinţii, înseamnă că, de fapt, se 
mută cu tine! 

— Vreo hartă a locurilor? l-am întrebat pe Ernie, care 
scormonea prin torpedou. 

Tot ce găsise deocamdată erau nişte ochelari de soare şi 
nişte caramele Werner. 

— Nu-i nevoie. Am memorat eu ruta. O ştiu ca pe-o poezie. 
Orice evadare este nouă zecimi logistică. 

— Mai bine să ne ţinem departe de autostrăzi. în ziua de 
azi, au montate pe ele camere de filmat şi mai ştiu eu ce. 

Chiar mă gândeam să-mi reorientez cariera: din editor, să 
mă fac hot de maşini. 

— Ştiu. 

Veronica îl imitase pe domnul Meeks, şi-ncă strălucit: 

— Ştiu! Ştiu! 

Chiar i-am spus că-1 imitase mai mult decât perfect. A 
urmat o linişte adâncă, după care ea mi-a răspuns: 

— Eu n-am zis nimic. 

Ernie s-a întors şi a scos un ţipăt de spaimă. Când m-am 


— 487 — 





David Mitchell 


uitat în retrovizoare şi l-am văzut pe domnul Meeks scoţând 
capul din ultimul compartiment din spate al maşinii, mai- 
mai să scot maşina de pe şosea. 

— Cum... am dat să spun. Când ai... cine a... 

— Domnule Meeks! a gângurit Veronica. Vai, ce surpriză 
plăcută! 

— Surpriză? am zis eu. Asta sfidează toate legile mamei 
fizică! 

— Nu prea putem să facem cale-ntoarsă spre Huli, a 
punctat Ernie. Şi e prea frig să-l lăsăm în drum. Ar îngheţa 
bocnă până mâine. 

— Am fugit de la Casa Aurora, domnule Meeks, i-a explicat 
Veronica. 

— Ştiu, a behăit babalâcul cu minţile tulburi. Ştiu. 

— Toţi pentru unul şi unul pentru toţi, este? 

Domnul Meeks a scos un chicotit, a început să molfăie o 
caramea şi să fredoneze „The British Grenadiers“, în timp ce 
Range Roverul hăpăia şi el milă după milă, îndreptându-se 
spre nord. 

O pancartă a strălucit în lumina farurilor: VĂ RUGĂM SĂ 
CONDUCEŢI CU GRIJĂ ÎN SCOTCH CROSS. Acum 
înţelegeam de ce fixase Ernie aici capătul drumului nostru de 
evadaţi, marcându-1 cu un X mare şi roşu. Era o benzinărie 
cu program non-stop, care deservea o şosea regională, iar 
alături era o cârciumă numită Hanged Edward. Trecuse de 
mult de miezul nopţii, dar luminile încă mai erau aprinse. 

— Tu parchează la cârciumă. Eu mă duc după o canistră 
de benzină, ca să nu ne ochească nimeni. După care, propun 
o halbă scurtă, ca să punctăm o treabă bine făcută. Prostul 
de Johns şi-a lăsat jacheta în maşină, iar în jachetă ce-am 
găsit: tralala! - şi Ernie mi-a fluturat pe sub nas un portofel 
cât servieta mea de mare. Sunt convins că-şi permite să ne 
dea câte-un rând. 

— Ştiu! a exclamat domnul Meeks. Ştiu! 


— 488 — 





Atlasul Norilor 


— Un drambuie 62 şi-o apă minerală, a decis Veronica - 
atâta-mi trebuie. 

Ernie s-a întors după cinci minute cu canistra, zicând: 

— Nicio problemă - şi s-a apucat să toarne benzina în 
rezervor. 

Apoi, am traversat cu toţii parcarea, îndreptându-ne spre 
Hanged Edward. 

— Ce noapte rece! a remarcat Ernie, oferindu-şi braţul 
Veronicăi. 

Era gheaţă, nu altceva, şi nu ne puteam opri din tremurat. 

— Ce lună frumoasă, Ernest, a adăugat Veronica, 
strecurându-şi braţul pe sub al lui. Şi ce noapte splendidă ca 
să fugi de-acasă! - şi-a chicotit la fel ca la şaisprezece ani. 

Eu mi-am strâns bine capacul, ca să nu iasă afară vechiul 
demon al geloziei. Domnul Meeks abia se ţinea pe picioare, 
aşa că l-am sprijinit eu până la uşă, unde o tăbliţă neagră 
făcea reclamă la „Meciul cel mare!“ în caverna încălzită 
dinăuntru, câţiva urmăreau la televizor un meci de fotbal 
care avea loc pe un alt fus orar, sub o lumină fluorescentă, 
în minutul optzeci şi unu, Anglia era cu un gol în urma 
Scoţiei. Nimeni nu ne-a băgat în seamă. Anglia jucând 
împotriva Scoţiei, undeva în străinătate, în toiul iernii - iar se 
jucau calificările pentru Cupa Mondială? Şi mai vorbeam de 
alde Rip van Winkle 63 ! 

Nu mă dau eu în vânt după cârciumile cu televizor, dar 
măcar acolo nu era vreo muzică dintr-aia acidă, bum-bum- 
bubuitoare, şi puteam să ne bucurăm în voie de o seară de 
libertate. Ernie s-a oferit să comande băuturile, spunându- 
mi că accentul meu era mult prea sudic şi riscam să mi se 
scuipe în pahar. Am luat un whisky dublu Kilmagoon şi cel 
mai scump trabuc din tot barul, Veronica a rămas la paharul 
ei de drambuie şi la apa minerală, domnul Meeks a vrut o 
bere slabă, iar Ernie - o halbă de bere amară Angry Bastard. 


62 Whisky scoţian asezonat cu miere şi anumite ierburi. 

63 Aluzie la personajul central din schiţa omonimă de Washington Irving. 


— 489 — 





David Mitchell 


Barmanul nu şi-a dezlipit ochii de la ecranul televizorului - 
ne-a turnat băuturile servindu-se numai şi numai de simţul 
pipăitului. Când să ne aşezăm într-un separeu, un ciclon al 
disperării a măturat întreaga adunare: Anglia obţinuse un 
penalty. Tribalismul electriza publicul. 

— Aş vrea să verific traseul mai departe, Ernie. Dă-mi, te 
rog, harta. 

— Ultima dată era la tine. 

— A, trebuie să fi rămas în... în camera mea. Regizore 
Lars, aici un prim-plan extrem, cu Cavendish 
conştientizându-şi eroarea capitală. Lăsasem harta pe patul 
meu. Ca s-o găsească Sora Noakes. Cu traseul nostru marcat 
apăsat cu o cariocă. Am continuat:... în maşină... O, 
Doamne, cred c-am face bine să ne bem astea şi s-o luăm din 
loc! 

— Dar abia am apucat să gustăm din rândul ăsta! 

Eu mi-am înghiţit nodul din gât. 

— în legătură cu... ăăă... harta - şi m-am uitat la ceas, 
calculând viteze şi distanţe. 

Ernie s-a prins că era ceva putred. 

— Care-i problema cu harta? 

Răspunsul meu s-a înecat într-un urlet de amărăciune 
tribală. Anglia egalase. Şi exact în momentul acela, fără 
glumă, Withers a băgat capul înăuntru. Ochii lui de 
gestapovist s-au oprit asupra noastră. Nu era deloc fericit. 
Johns Hotchkiss a apărut şi el lângă Withers, ne-a văzut şi a 
făcut, în schimb, o mutră foarte fericită. Şi-a scos telefonul 
mobil, ca să-şi convoace îngerii răzbunării. Un al treilea 
hăndrălău, într-o salopetă pătată de ceva uleios, a completat 
potera; din ce se vedea, Sora Noakes reuşise deocamdată să-l 
determine pe Johns Hotchkiss să nu amestece şi poliţia în 
toată povestea. Cine era hăndrălăul plin de ulei nu ştiu nici 
în ziua de astăzi, dar ceea ce am ştiut chiar atunci, pe loc, 
era că ajunseserăm la finalul jocului. 

Veronica a oftat cu delicateţe: 

— Aşa de mult sperasem să văd, a spus ea, pe jumătate 
cântând, cimbrul sălbatic de munte, printre bobocii florilor 


— 490 — 





Atlasul Norilor 


de mai, prin care zburdai, fetiţo, zburdai... 

Ne aştepta o jumătate de altă viaţă sub imperiul 
medicamentelor, plină de restricţii şi de programe de zi 
severe. 

Domnul Meeks s-a ridicat, ca să meargă după temnicerul 
nostru. Dar nu - a scos un răcnet de proporţii biblice. (Lars, 
apropie planul progresiv de-afară, din parcare, prin tot barul 
aglomerat, până jos, între amigdalele ciuruite ale domnului 
Meeks.) Microbiştii şi-au întrerupt conversaţiile, şi-au vărsat 
băuturile şi au întors capetele. Până şi Withers a încremenit. 
Octogenarul domn Meeks a făcut un salt direct sus, pe bar, 
ca Fred Astaire în prima tinereţe, şi a răcnit acest SOS în 
numele unei frăţii universale: 

— Nu mai esssste niciun adevărrrrat scoţian în 
cârrrrciuma assssta? 

O propoziţie întreagă! Ernie, Veronica şi cu mine am rămas 
cu gurile căscate ca nişte moluşte. 

Moment de mare dramatism. Nimeni n-a zis nici păs. 

Domnul Meeks a împuns către Withers cu degetul arătător 
ca de schelet şi a incantat acest blestem străvechi: 

— Aceşşştia d-aici, englejjjii ăşşştia, îmi calcă-n picioarrrre 
drepturrrrile mele lăsate de la Dumnezzzzeu! Ne-au tratat pe 
mine şi prrrrietenii mei ca nişte barbarrrri ş-avem marrre 
nevoie de ajutorrrrul vostrrrru! 

Withers a mârâit către noi ceilalţi: 

— Veniţi în linişte să vă luaţi pedepsele! 

Accentul englezesc sudist al torţionarului nostru ieşise la 
iveală! Un constructor s-a ridicat de la locul lui precum 
Poseidon şi şi-a pocnit încheieturile degetelor. Un macaragiu 
i s-a alăturat. Un bărbat cu gura ca de rechin, într-un 
costum de o mie de lire. O femeie tăietor de lemne, care avea 
şi cicatricele necesare ca să dovedească. 

Televizorul a fost stins. 

Un muntean a vorbit calm: 

— Păi da, măi omule! Nu t’ lăsăm noi la n’voie. 

Withers a evaluat sorţii de izbândă şi a scos un rânjet care 
voia să spună: „Vedeţi-vă de treabă!“ 


— 491 — 






David Mitchell 


— Oamenii ăştia sunt hoţi de maşini. 

— Şi tu eş’ pol’ţai?! a întrebat femeia cu securea, făcând 
un pas înainte. 

— C-atunci, arată-ne legitimaţia - şi macaragiul a făcut şi 
el un pas înainte. 

— Hai, că mănânci căcat, băi ăsta! s-a stropşit Poseidon. 

O discuţie calmă ar fi putut însemna ca ziua să se termine 
prost pentru noi, dar Johns Hotchkiss a marcat şi el un gol, 
care i-a fost fatal. Văzând că un tac de biliard i se pusese în 
drum, şi-a anticipat propria nefericire cu un: 

— Auzi, bă ciobane, ştii ce, poţi să te duci să-ţi tunzi taşca 
miţoasă dacă crezi că... 

Şi un dinte de-al lui a făcut pleosc! în halba mea de 
Kilmagoon, la cinci iarzi distanţă. (Am pescuit dintele din 
pahar, ca să-l păstrez pe post de dovadă a unei asemenea 
afirmaţii puţin plauzibile, altfel nimeni nu m-ar crede în vecii 
vecilor.) Withers a interceptat şi-a răsucit un pumn care se 
îndrepta spre el, a săltat un haidamac şi l-a trântit peste 
masa de biliard, numai că el, căpcăunul, era unul, iar 
duşmanii lui înrăiţi, legiune. A, scena care a urmat a fost de- 
a dreptul trafalgarescă! Trebuie să recunosc: vederea brutei 
brutalizate nu mi-a fost întru totul neplăcută, dar când 
Withers a fost trântit la pământ şi au început să i se care 
lovituri care l-ar fi lăsat desfigurat, eu am propus o ieşire din 
scenă plină de tact prin culisa stângă, în direcţia vehiculului 
nostru împrumutat. Am plecat prin spate şi am traversat în 
pas alergător - atât de alergător, cât ne îngăduiau şi ne 
ţineau picioarele noastre însumând cel puţin trei sute de ani 
- parcarea măturată de vânt. Am condus tot eu. Tot spre 
nord. 

Unde se va sfârşi toată povestea asta, zău că nu ştiu. 

SFÂRŞIT 

Foarte bine, stimate cititor, ai dreptul la un epilog, dacă m- 
ai răbdat până aici. Cumplitele mele încercări în această 
pensiune fără cusur din Edinburgh, ţinută de o văduvă 
discretă, originară de pe Insula Man. După încăierarea de la 


— 492 — 





Atlasul Norilor 


Hanged Edward, noi, cei patru şoricei orbi, am ajuns cu 
maşina până la Glasgow, unde cunoştea Ernie un poliţist 
trecut în tabăra cealaltă, care ştie ce să facă în privinţa 
motorului lui Hotchkiss. Acolo echipa noastră s-a destrămat. 
Ernie, Veronica şi domnul Meeks m-au condus până la gară 
şi mi-au făcut cu mâna. Ernie mi-a promis că avea să 
încaseze el şuturile dacă s-ar fi pus vreodată problema ca 
legea să ne ia urma, pentru că el e oricum prea bătrân ca să 
mai fie trimis la puşcărie - al naibii, ce atitudine civilizată! El 
şi Veronica urmau să se îndrepte către un loc oarecare din 
insulele Hebride, unde vărul predicator bun la toate al lui 
Ernie o făcea pe arendaşul unor moşii căzute în paragină, 
pentru câţiva mafiosi din Rusia şi câţiva nemţi înamoraţi de 
dialectul galez. în toate rugăciunile mele seculare, le doresc 
numai bine. Domnul Meeks urma să fie depus într-o 
bibliotecă publică, împreună cu un anunţ cum că „Sunteţi 
rugaţi să aveţi grijă de ursuleţul acesta“ - dar eu, unul, am o 
bănuială: că Ernie şi Veronica au de gând să-l ia cu ei. După 
ce am ajuns la pensiunea văduvei insulare, am dormit sub 
plapuma din puf de gâscă mai ceva ca regele Arthur pe 
Insula Binecuvântată. De ce nu m-am urcat chiar atunci, 
chiar acolo, în primul tren care să fi coborât spre sud, spre 
Londra? Nici astăzi nu pot să spun cu siguranţă. Poate că 
mi-am adus aminte de butada lui Denholme despre viaţa de 
dincolo de şoseaua de centură. Nu voi mai afla niciodată care 
a fost rolul lui în căderea mea în prizonierat, dar avea 
dreptate - Londra e pe harta Angliei ca un polip pe traiectul 
intestinului. Dincolo de ea e o altă ţară. 

M-am dus la bibliotecă şi am căutat numărul de-acasă al 
doamnei Latham. Regăsirea noastră telefonică a fost un 
moment emoţionant. Bineînţeles, doamna Latham şi-a 
consumat propria emoţie bălăcărindu-mă pe mine, apoi m-a 
pus la curent cu ce se mai întâmplase în săptămânile mele 
de absenţă. Hidra cu trei capete Hoggins îmi întorsese biroul 
cu fundu-n sus, când văzuse că nu mă prezentasem la 
castrarea convenită pentru ora trei după-masa, dar anii de 
făcut echilibristică financiară pe muchie de cuţit îi conferise 


— 493 — 





David Mitchell 


un avantaj deloc de neglijat înfricoşătorului meu bârlog. Ea, 
doamna Latham, filmase acţiunea de vandalizare cu o 
cameră video inteligent amplasată, pe care i-o furnizase 
nepotul ei. în felul acesta, fraţii Hoggins fuseseră puşi la 
respect: ţineţi-vă la distanţă de Timothy Cavendish, îi 
avertizase doamna Latham, dacă nu vreţi să găsiţi pe 
Internet imaginile cu pricina şi paleta voastră de eliberări 
condiţionate să se transforme într-una de pedepse propriu- 
zise. Aşa încât li s-a forţat mâna să accepte o propunere 
echitabilă de a fi incluşi pe lista viitoarelor încasări. (Eu, 
unul, îi suspectez că admirau, în taină, nervii de oţel de care 
dăduse dovadă cerberiţa mea.) Administraţia imobilului a 
profitat de dispariţia mea şi de faptul că-mi fusese distrus 
spaţiul ca scuză pentru faptul că ne-a evacuat. Chiar acum, 
când scriu aceste rânduri, fostul meu sediu este transformat 
într-un Hard Rock Cafe pentru americanii măcinaţi de dor de 
casă. Editura Cavendish funcţionează actualmente într-o 
casă de-a nepotului cel mai în vârstă al secretarei mele, care 
domiciliază la Tanger. Şi-acum, vestea cea mare: un studio 
de la Hollywood a oferit pentru producţia filmului Mama de 
bătaie o sumă la fel de iraţional de mare ca numărul care 
însoţeşte codul de bare. O mare parte din bani vor ajunge la 
fraţii Hoggins, dar şi eu, pentru prima dată de când aveam 
douăzeci şi doi de ani, m-am ajuns. 

Doamna Latham mi-a pus ordine în cârdurile bancare şi-n 
toate celelalte şi am ajuns să-mi fac planuri de viitor stând pe 
saltele de reclamă la diverse mărci de bere, precum Churchill 
şi Stalin la Ialta. Trebuie să spun că viitorul nu e deloc de 
lepădat. O să găsesc eu un scenarist hămesit care să 
transforme la negru notele de faţă, pe care tocmai le-aţi citit, 
într-un scenariu de film scris de mine însumi. Păi, ce mama 
naibii, dacă Dermot Hoggins, zis „Şterge-cu-ei-pe-jos“, a 
putut să scrie o carte de succes, după care se face şi-un film, 
de ce, Doamne iartă-mă, n-ar putea şi Timothy „Lazarus“ 
Cavendish? O bagi în carte pe Sora Noakes, casa de nebuni 
şi-o faci bestseller! Femeia era sinceră - aşa cum sunt de 
obicei bigoţii -, dar cu atât mai periculoasă, aşa că ea va fi 


— 494 — 





Atlasul Norilor 


dată cu nume şi arătată cu degetul. Partea relativ minoră cu 
împrumutatul maşinii lui Johns Hotchkiss trebuie tratată cu 
tact, dar s-au văzut ele şi cazuri mai groase. Doamna Latham 
a găsit-o prin e-mail pe Hilary V. Hush, pe care a pus-o în 
temă cu interesul nostru faţă de Jumătăţile ei de alte vieţi - 
iar acum nici măcar un ceas, poştaşul ne-a adus şi partea a 
doua. în plic, care lămurea faptul că V-ul vine de la Vincent, 
era băgată şi o fotografie - ce mai sac de slană! N-oi fi nici eu 
vreun Chippendale, dar Hilary e o batoză care-ar umple nu 
două, ci trei locuri de la clasa Economic. îmi propun să 
descopăr dacă Luisa Rey mai trăieşte cumva - şi voi face asta 
dintr-un cotlon de la Whistling Thistle, biroul meu defacto, o 
tavernă cu aspect de galion eşuat, de pe o alee dosnică, unde 
Mary, regina Scoţiei, îl invoca pe diavol ca s-o ajute în 
cruciada ei. Proprietarul, ale cărui măsuri duble s-ar numi 
cvadruple în Londiniumul 64 condus după principii 
manageriale, jură c-o vede în mod regulat pe Majestatea-Sa 
blestemată. In vino veritas. 

Cam asta ar fi, în linii mari. Vârsta a doua trece, dar 
atitudinea, şi nu anii, îl condamnă pe om fie să treacă în 
rândurile morţilor vii, fie să opteze pentru mântuire. Printre 
tineri se găsesc nu puţine suflete de morţi vii. Ei zoresc de 
colo-colo, aşa încât putreziciunea interioară le stă ascunsă 
câteva zeci de ani, atâta tot. Afară, fulgi durdulii de zăpadă 
cad peste acoperişurile de ţigle şi peste zidurile de granit. 
Precum Soljeniţân care trudea în Vermont, o să-mi găsesc şi 
eu de lucru în exil, departe de metropola care mi-a mâncat 
sufletul. 

Şi, tot precum Soljeniţân, o să mă-ntorc într-un apus 
însorit. 


64 Denumirea oraşului Londra din timpul stăpânirii romane. 


— 495 — 





David Mitchell 


-ooG^Ooo- 

JUMĂTĂŢI DE ALTE VIEŢI. 
PRIMUL MISTER DESCURCAT 
DE LUI SA REY 

-OoG$Ooo- 


— 496 — 




Atlasul Norilor 


40 

Marea cea neagră dă buzna în maşină vâjâind. Apa rece îi 
zgâlţâie Luisei simţurile şi-o readuce la viaţă. Volkswagenul 
ei a străpuns apa cu fundul înainte, sub unghi de patruzeci 
şi cinci de grade, aşa încât scaunul i-a salvat şira spinării, 
dar acum Broscuţa se răsuceşte cu fundul în sus. Centura 
de siguranţă o susţine pe Luisa cu capul la câteva degete de 
parbriz. Ieşi afară sau mori aici. Luisa intră în panică, trage 
apă în plămâni şi tuşeşte, luptându-se să găsească o pungă 
de aer. Desfă-ţi centura. Se suceşte şi întinde o mână în sus, 
căutând catarama centurii. Apasă pe buton. Nu se lasă 
apăsat. Maşina se înclină şi mai mult, se cufundă şi mai 
adânc şi, cu un zgomot scrâşnit, o pungă de aer în formă de 
sepie gigantică se prelinge afară. Luisa îşi înfige degetul 
disperată în buton şi cureaua o eliberează brusc. Mai mult 
aer. Găseşte o pungă de aer prinsă dincoace de parbriz, prin 
care se vede apa neagră. Presiunea mării ţine portiera 
închisă. învârte mânerul şi dă geamul în jos. Geamul urcă 
până la jumătate şi se blochează - exact unde se blochează 
întotdeauna! Luisa se scutură din toate puterile, îşi strecoară 
capul, umerii, pieptul prin jumătatea de deschizătură. 

Raportul lui Sixsmith! 

Luisa se trage înapoi în interiorul maşinii care se 
scufundă. Al naibii, nu văd nimic. O pungă de plastic de 
gunoi. Vărătă sub scaun. Se chirceşte în spaţiul înghesuit... 
Ia uite-o. Se opinteşte, cum s-ar opinti o femeie să tragă un 
sac de bolovani. îşi vâră mai întâi picioarele pe geamul 
întredeschis, dar raportul nu încape. Maşina se scufundă şi o 
trage şi pe Luisa după ea. 

Au început deja s-o doară plămânii. Hârtiile îmbibate de 
apă sunt de patru ori mai grele. Punga de gunoi a trecut de 
geamul maşinii, dar în timp ce dă din picioare şi se luptă să 
se ridice, Luisa simte o uşurare. Sutele de pagini scapă din 
mapa de culoarea vaniliei şi se răspândesc în toate direcţiile 


— 497 — 





David Mitchell 


în care le duce marea, se răsucesc în jurul ei, parc-ar fi jocul 
de cărţi din Alice, îşi scoate pantofii cu vârfurile degetelor de 
la picioare. Plămânii ei strigă, înjură, imploră. Fiecare bătaie 
a inimii răsună ca o bubuitură în urechile Luisei. Care-i 
susul aici? Apa este mult prea sumbră ca să poată bănui 
măcar. în sus e cât mai departe de maşină. Plămânii stau să-i 
cedeze într-o clipă. Da’ maşina unde e? Luisa are o 
străfulgerare: a plătit cu viaţa pentru Raportul Sixsmith. 


41 

Isaac Sachs priveşte în jos, către dimineaţa splendidă din 
Pennsylvania. Suburbiile ca nişte labirinturi de căsuţe ivorii 
şi de pajişti ca mătasea, cu intarsii de piscine turcoaz. 
Geamul micului avion turbo-reactor privat e rece pe obrazul 
lui. Exact sub scaunul său, la şase picioare adâncime, în 
compartimentul de bagaje, se află o servietă care conţine 
suficient explozibil C-4 pentru a transforma un avion într-un 
meteorit. Şi, deci, ţi-ai ascultat conştiinţa, se gândeşte Sachs. 
Luisa Rey a primit Raportul Sixsmith. încearcă să-şi 
amintească detaliile chipului ei - cât mai multe cu putinţă. 
Ce sentiment te-ncearcă: de îndoială, de uşurare, de teamă, de 
îndreptăţire? 

O premoniţie: că n-o s-o mai văd niciodată. 

Alberto Grimaldi, omul pe care l-a dat pe mâna 
adversarilor, râde la observaţia unuia dintre asistenţii săi. 
însoţitoarea de zbor trece cu o tavă pe care zornăie paharele 
cu băuturi. Sachs îşi refugiază atenţia în carnetul lui de 
însemnări, în care scrie aceste propoziţii: 

• Expunere: acţiunile trecutului concret + ale trecutului 
virtual se pot ilustra printr-un eveniment bine cunoscut istoriei 
colective, cum ar fi scufundarea Titanicului. Modul concret în 
care s-a petrecut catastrofa se cufundă în obscuritate din ce în 
ce mai mult, pe măsură ce martorii oculari se sting, 
documentele se distrug + epava propriu-zisă a navei se dizolvă 


— 498 — 





Atlasul Norilor 


în mormântul de apă care este Atlanticul. în schimb, 
scufundarea virtuală a Titanicului, construită din amintiri 
recuperate, din hărţii, din zvonuri, din imaginaţie - pe scurt, 
din credinţă - devine din ce în ce mai „ adevărată“. Trecutul 
concret este fragil, tot mai şters + tot mai problematic de 
accesat + reconstituit; în schimb, trecutul virtual este maleabil, 
tot mai proaspăt + tot mai dificil de ignorat / dovedit ca fiind 
fraudulos. 

• Prezentul face apel la trecutul virtual pentru a-şi atinge 
scopurile, pentru a conferi credibilitate mitologiilor sale + 
legitimitate încercărilor de impunere a voinţei. Puterea caută + 
este dreptul de a „modela“ trecutul virtual. (Acela care-l 
plăteşte pe istoric este şi cel care face muzica.) 

• Nevoia de simetrie face necesară şi existenţa unui viitor 
concret + virtual. Ne închipuim cum va arăta săptămâna 
viitoare, anul viitor sau anul 2225 - un viitor virtual, construit 
din dorinţe, profeţii + vise cu ochii deschişi. Viitorul acesta 
virtual poate influenţa viitorul concret, aşa cum se întâmplă în 
cazul unei profeţii autodeterminante, dar viitorul concret îl va 
eclipsa, cu siguranţă, pe cel virtual, aşa cum ziua de mâine o 
eclipsează pe cea de azi. La fel ca Utopia, viitorul concret + 
trecutul concret nu există decât la o distanţă neclară, unde nu 
sunt de folos nimănui. 

• întrebare: Există vreo distincţie semnificativă între un 
simulacru de fum, oglinzi + umbre - trecutul concret - şi un alt 
simulacru asemănător - viitorul concret? 

• Un model al timpului: o infinită păpuşă Matrioşka de 
momente pictate; fiecare „ambalaj“ (prezentul) încastrat într-un 
cuib de „ambalaje“ (trecutele prezenturi), pe care eu îl numesc 
trecut concret, este perceput ca trecut virtual. Păpuşa lui 
„acum“ poartă încastrate, în mod similar, un cuib de prezenturi 
care abia urmează şi pe care eu le numesc viitor concret, dar 
sunt percepute ca fiind viitor virtual. 

• Declaraţie: M-am îndrăgostit de Luisa Rey. 

Detonatorul este acţionat. Explozibilul C-4 este detonat. 
Avionul este înghiţit de o minge de foc. Tot ce conţine 


— 499 — 





David Mitchell 


avionul: părţi metalice, obiecte de plastic, cablaje, pasageri, 
oasele, hainele, caietele lor de însemnări şi creierele - toate-şi 
pierd substanţa în flăcările care depăşesc 1200 de grade 
Celsius. Necreaţii şi morţii există numai în trecutul nostru 
concret şi în cel virtual. De-acum începe bifurcarea celor 
două trecuturi. 


42 

— Cică Betty şi Frank aveau nevoie să-şi echilibreze 
finanţele, spune Lloyd Hooks în faţa celor cu care-şi ia micul 
dejun la Hotelul Swannekke. Un cerc de neofiţi şi acoliţi îl 
ascultă cu atenţie neştirbită pe „gurul" în materie de energie 
al Preşedintelui. Aşa că se hotărăsc ei împreună că Betty 
trebuie să iasă pe traseu ca să facă nişte bani de coşniţă. Se 
face noapte. Frank o duce pe Betty cu maşina până pe Aleea 
Curvelor, ca să se apuce de noua ei meserie. „Auzi, Frank“ - 
zice Betty de pe marginea trotuarului - „câţi bani să le cer?" 
Frank face socoteala şi-i spune: „O sută de dolari pentru 
toată treaba". Betty face câţiva paşi; Frank parchează pe-o 
alee mai liniştită. Nu trece mult şi opreşte un tip într-un 
Chrysler vechi, ca vai de el, şi-o abordează pe Betty: „Cât iei 
pe toată noaptea, dulceaţă?" Betty zice: „O sută de dolari". 
Tipu’ zice: „N-am decât treizeci de dolari. Ce-mi faci de 
treizeci?" Atunci, Betty se repede pe aleea pe care parcase 
Frank şi-l întreabă. Frank zice: „Spune-i că de treizeci de 
dolari i-o iei în mână". Şi Betty se duce înapoi şi-i spune 
tipului... 

Lloyd Hooks îl zăreşte pe Bill Smoke undeva în fundul 
sălii. Bill Smoke ridică unul, două, trei degete; cele trei 
degete şi le strânge-n pumn; cu pumnul face un gest ca şi 
cum ar lovi. Alberto Grimaldi - mort; Isaac Sachs - mort; Luisa 
Rey - moartă. Şmecherul, şterpelitorul, şarla. Hooks îi spune 
lui Smoke din ochi c-a priceput şi-n mintea lui prinde contur 
o eventuală scenă dintr-un mit grecesc: Crângul sacru al 
Artemidei era păzit de un răzhoinic-preot care trăia în huzur şi- 


— 500 — 





Atlasul Norilor 


şi câştigase preoţia omorăndu-şi predecesorul. Ori de câte ori 
dormea, îşi punea viaţa în primejdie. Grimaldi, ai moţăit mult 
prea mult. 

— Aşa... Deci, Betty se duce înapoi şi-i spune tipului că de 
treizeci de dolari i-o ia în mână - dacă-i convine, bine; dacă 
nu, iar bine. Tipul zice: „Bine, dulceaţă, suie-te-n maşină. Mă 
mulţumesc şi cu laba. E vreo alee mai liniştită pe-aici?“ Betty 
îl pune să tragă maşina pe aleea unde parcase şi Frank şi 
tipu-şi desface pantalonii şi scoate la iveală o... ştiţi ce vreau 
să spun... o măciucă de uriaş. „Stai aşa!" - înghite-n sec 
Betty - „că mă-ntorc imediat!" Şi sare jos din maşina tipului, 
dă fuga la Frank şi-i bate-n geam. Frank dă geamul jos. „Ce 
mai e?“ - şi Hooks face o pauză, ca pentru poanta finală. 
Betty zice: „Auzi, Frank, ştii ce? Poţi să-i împrumuţi tipului 
ăstuia şaptezeci de dolari?" 

Bărbaţii aceia, care se pregătesc să devină membri ai unor 
consilii de administraţie, scâncesc ca hienele. Ăla care-a zis 
că fericirea nu poţi să ţi-o cumperi cu bani - cugetă Lloyd 
Hooks în extaz - se vede treaba că n-avea destui. 


43 

Hester van Zandt se uită cu binoclul la scafandrii care 
plonjează. Un adolescent desculţ, cu o mutră nefericită şi cu 
un poncho pe umeri, care se plimbă de-a lungul plajei, 
mângâie corcitura de câine a lui Hester. 

— Au găsit maşina, Hester? Strâmtoarea-i adâncă, nu 
glumă, în locul ăla! De-aia merge pescuitul atât de bine- 
acolo. 

— Greu de spus de la depărtarea asta. 

— Asta, da, ironie: să te îneci în marea pe care tot tu o 
poluezi. Paznicului i s-au cam aprins călcâiele după mine. 
Mi-a spus că şoferul era beat - de fapt, era o femeie -, pe la 
ora patru dimineaţa. 

— Podul Swannekke se supune aceloraşi măsuri de pază 
speciale ca şi insula. Cei de la Seaboard pot să spună ce vor 


— 501 — 





David Mitchell 


ei. Nimeni n-o să vină să le verifice povestea. 

Adolescentul cască. 

— Tu ce zici, s-o fi înecat în maşină femeia aia? Sau crezi 
c-a apucat să iasă şi s-o fi înecat dup-aia? 

— Deh, ştiu şi eu? 

— Dacă era atât de beată cât să-şi bage maşina-n 
parapetul podului, n-avea cum s-ajungă până la ţărm. 

— Cine poate şti? 

— Oribilă moarte - şi adolescentul mai cască o dată şi-o ia 
din loc. 

Hester van Zandt îşi târşâie picioarele înapoi spre rulota ei. 
Milton amerindianul stă cu fundul pe treptele rulotei şi bea 
lapte dintr-o cutie de carton. Se şterge la gură şi-i spune: 

— Femeia-Minune s-a trezit. 

Hester trece pe lângă Milton şi-o întreabă pe femeia de pe 
canapeaua ei cum se simte. 

— Norocoasă că trăiesc - îi răspunde Luisa Rey -, plină de 
brioşe, ceva mai uscată. îţi mulţumesc pentru hainele de- 
mprumut. 

— Zi mersi c-avem aceleaşi măsuri. îţi caută maşina cu 
scafandri. 

— Raportul Sixsmith îl caută, nu maşina mea. Dacă m-ar 
găsi şi pe mine moartă, ar primi un premiu. 

Milton încuie uşa. 

— Deci te-ai izbit de parapet, ai căzut în mare, ai reuşit să 
ieşi dintr-o maşină care se scufunda şi-ai înotat trei sute de 
iarzi până la ţărm - fără nicio altă stricăciune decât nişte 
mărunte vânătăi. 

— Mă doare, şi-ncă tare de tot, când mă gândesc la poliţa 
mea de asigurare pierdută. 

— Care-i următoarea ta mişcare? întreabă Hester, 
aşezându-se şi ea. 

— Mă rog, întâi trebuie s-ajung pân-acasă, ca să-mi iau 
câteva lucruri. De-acolo, mă duc să stau la mama, în 
Ewingsville. Mai departe... o iau de la capăt. Dacă n-am 
raportul, nu pot să mă duc nici la poliţie, nici la redactorul- 
şef, să le spun că se-ntâmplă nu ştiu ce pe insula 


— 502 — 





Atlasul Norilor 


Swannekke. 

— Dar o să fii în siguranţă la mama ta? 

— Atâta timp cât la Seaboard se ştie că m-am înecat, Joe 
Napier n-o să se-apuce să mă caute. Când o să afle că totuşi 
nu m-am... - şi Luisa ridică din umeri, etalându-şi armura 
de fatalism pe care i-au clădit-o evenimentele din ultimele 
şase ore. în deplină siguranţă, probabil că nu. Cred că este 
un grad acceptabil de risc. Nu mi se-ntâmplă lucruri de-astea 
atât de des, cât să fi ajuns expertă. 

Milton îşi îndeasă degetele mari de la mâini în buzunarele 
jeanşilor. 

— Te duc eu înapoi cu maşina până la Buenas Yerbas. 
Lasă-mă doar să mă duc să chem un prieten, care o să vină 
cu camioneta lui să te ia de-aici. 

— Ce băiat de treabă! zice Luisa după plecarea lui Milton. 

— Eu mi-aş lăsa şi viaţa în grija lui, o asigură Hester. 


44 

Milton se îndreaptă cu paşi mari către amărâtul de 
magazin cu de toate, de la care se aprovizionează tabăra, 
parcul de rulote, clienţii plajelor, maşinile care vin şi pleacă 
de la Swannekke şi locuitorii caselor izolate din împrejurimi. 
De la un aparat de radio aşezat în spatele tejghelei, se-aude 
un cântec de-al formaţiei Eagles. Milton introduce o monedă 
în telefonul public, verifică dacă nu cumva pereţilor cabinei 
le-au crescut urechi şi formează un număr din memorie. 
Vaporii de apă se înalţă ca nişte djini malefici din turnurile 
de răcire de la centrala Swannekke. Coloanele se înşiră 
deopotrivă către nord şi sud - către Buenas Yerbas şi Los 
Angeles. Ce chestie, se gândeşte Milton: puterea, timpul, 
gravitaţia şi iubirea. Forţele care te doboară pe bune - toate 
sunt invizibile. 

— Alo, Napier? Eu sunt. Auzi, femeia aia pe care o cheamă 
Luisa Rey... Mă rog, hai să zicem că n-a... Să zicem că încă 
se mai află printre noi, ca să sugă acadele şi să-şi plătească 


— 503 — 





David Mitchell 


utilităţile. Cam cât ai fi tu dispus să dai ca să afli pe unde se- 
nvârte fata asta? Zău? Păi, cât? Nu, spune tu o cifră. Foarte 
bine, înmulţeşte cu doi... Nu? Mi-a părut bine să te-aud, 
Napier. Trebuie să-nchid acuma... - şi Milton rânjeşte - ... 
contul obişnuit, peste cel mult o zi lucrătoare, te rog frumos. 
Exact aşa. Ce anume? Nu, n-a mai văzut-o nimeni altcineva 
în afară de Ţicnită van Zandt. Nu. A zis ceva de el, dar cică e 
pe fundul cel albastru al mării. Absolut sigur. îl mănâncă 
peştii. Sigur că nu, informaţiile mele îţi aparţin în 
exclusivitate... Îhî, o duc eu cu maşina până unde stă, şi de- 
acolo merge să stea la maică-sa... Bine, fac eu cumva să 
dureze o oră. Contul obişnuit. Nu mai mult de-o zi 
lucrătoare. 


45 

Când descuie uşa de la intrare, pe Luisa o întâmpină 
zgomotele unui meci de baseball duminical şi miros de 
floricele. 

— Ţi-am spus eu că ai voie să prăjeşti în ulei? strigă ea 
adresându-i-se lui Javier. Şi storurile - de ce sunt trase? 

Javier vine spre ea ţopăind de-a lungul coridorului şi 
zâmbind. 

— Bună, Luisa! Unchiul tău Joe a făcut floricele. Ne uităm 
la Giants contra Dodgers. De ce eşti îmbrăcată ca o babă? 

Luisa simte cum i se chircesc maţele. 

— Vino-ncoace! Unde e? 

— Pe canapea! se hlizeşte Javier. Da’ ce-ai păţit? 

— Vino-ncoace, când îţi spun! Te caută maică-ta. 

— Mama e la hotel şi face ore suplimentare. 

— Luisa, nu eram eu - pe pod - nu eram eu! zice Joe 
Napier, făcându-şi apariţia în spatele băiatului şi ţinându-şi 
palmele ridicate, ca şi cum ar vrea să liniştească un animal 
rănit. Ascultă-mă...! 

Vocea Luisei vibrează: 

— Javi! Ieşi afară! Treci în spatele meu! 


— 504 — 





Atlasul Norilor 


Napier ridică şi el glasul: 

— Ascultă ce-ţi spun...! 

Da, uite că stau de vorbă cu ucigaşul meu. 

— De ce dracului aş sta s-ascult o vorbă din ce-mi spui? 

— Pentru că sunt singurul din tot colectivul de la Seaboard 
care nu vrea să te vadă moartă! strigă Napier furios. Acolo, în 
parcare, încercam să te previn! Găndeşte-te! Dacă eram eu 
asasinul, crezi că mai aveam acum conversaţia asta? Nu ieşi 
nicăieri, pentru numele lui Dumnezeu! Nu eşti în siguranţă! 
S-ar putea ca şi apartamentul tău să fie de-acum 
supravegheat. De-aia sunt storurile trase! 

Javier priveşte cu gura căscată. Luisa îl ţine strâns pe 
băiat, dar nu ştie încotro s-o ia ca să îndepărteze primejdia. 

— Ce cauţi aici? 

Napier s-a liniştit din nou, dar este obosit şi tulburat. 

— L-am cunoscut pe tatăl tău, când era poliţist. în ziua 
capitulării japonezilor, pe Cheiul Silvaplana. Intră, Luisa. Şi 
stai jos. 


46 

Joe Napier îşi făcuse socoteala că puştiul vecinilor avea s-o 
încetinească pe Luisa suficient, cât s-apuce el s-o facă să-l 
asculte. Nu se simte prea mândru de cât de bine i-a reuşit 
stratagema. Fiind un observator mai mult decât un orator, 
Napier îşi alege cuvintele cu mare grijă: 

— în 1945, eram deja de şase ani poliţist la Secţia din 
Districtul Spinoza. N-aveam citări pe ordinul de zi, n-aveam 
nici bile negre. Eram un poliţist obişnuit, care-şi ştia lungul 
nasului şi ieşea c-o fată obişnuită, dactilografă de meserie. Pe 
14 august, am auzit la radio că japonezii capitulaseră şi, la 
Buenas Yerbas, toată lumea s-a legat într-o hula 65 
generalizată. Băutura a curs în valuri, maşinile s-au luat la 


65 Sau hula-hula, dans originar din Hawaii. 

— 505 — 





David Mitchell 


întrecere, artificiile au zburat de peste tot, oamenii şi-au luat 
liber, chiar dacă şefii lor nu le-au dat. Pe la ora nouă, colegul 
meu şi cu mine am fost chemaţi în Little Korea, la un 
accident cu victimă şi fugă de la locul faptei. în mod normal, 
nu ne băteam capul cu partea aia de oraş, dar victima cică 
era un băieţel alb, aşa că ne-ar fi stat pe cap rudele lui şi ne- 
ar fi pus întrebări. Eram pe drum într-acolo, când am primit 
un Cod-8 de la tatăl tău, care chema toate maşinile 
disponibile pe Cheiul Silvaplana. Acuma, o regulă nescrisă 
era că nu te duceai să-ţi bagi nasul în zona aia de docuri - 
dacă nu voiai să-ţi închei cariera. Acolo-şi aveau mafioţii 
depozitele, sub umbrela Primăriei. Asta era una, şi-apoi 
Lester Rey - şi Napier se hotărăşte să nu-şi ţină-n frâu 
vocabularul - era cunoscut ca un poliţist care frecventase 
şcoala de duminică, o sulă-n coastă de la Secţia a Zecea. Dar 
fuseseră doborâţi doi colegi de-ai noştri, şi-atunci nu mai era 
deloc acelaşi lucru. Putea fi chiar amicul tău cel care trăgea 
să moară pe caldarâm într-o baltă de sânge. Aşa c-am călcat 
pedala de acceleraţie până la fund şi-am ajuns pe chei, 
imediat după o altă maşină de la Spinoza - erau Brozman şi 
Harkins. La început, n-am văzut nimic. Nici picior de Lester 
Rey, nici ţipenie de maşină de poliţie. Felinarele care 
mărgineau docul erau stinse. Am intrat cu maşinile printre 
doi pereţi de containere de mărfuri, am dat un colţ şi-am 
intrat într-o curte unde nişte bărbaţi încărcau un camion 
militar. M-am gândit că nimeriserăm în altă zonă a docurilor. 
Şi-atunci ne-a lovit o ploaie de gloanţe. Brozman şi Harkins 
au încasat prima rafală - frâne, cioburi de sticlă peste tot, 
maşina noastră s-a buşit de-a lor. Eu şi colegul meu ne-am 
rostogolit afară din maşină şi ne-am ascuns după o stivă de 
ţevi de oţel. Claxonul maşinii lui Brozman suna de zor, nu se 
mai oprea şi nici el, nici Harkins nu mai coborau odată. Alte 
gloanţe au început să şuiere în jurul nostru, de m-am căcat 
pe mine - doar mă făcusem poliţist tocmai ca să evit zonele 
de război. Colegul meu a început să tragă şi el. M-am luat 
după el şi-am început să trag, dar şansele noastre să rănim 
pe cineva erau zero tăiat, îţi spun sincer că m-am bucurat 


— 506 — 





Atlasul Norilor 


când am văzut camionul hurducându-se prin faţa noastră. 
Ca un tâmpit ce eram pe-atunci, am ieşit din ascunzătoare 
prea devreme - ca să văd eu dacă reuşeam să-i zăresc 
numărul de înmatriculare. (Aici, Napier se opreşte, simţind 
că-1 doare limba de la rădăcină.) Ei, şi după asta s-au 
întâmplat câteva lucruri: de dincolo de curte, un individ se 
repede înspre mine urlând. Eu trag şi ratez - cea mai fericită 
ratare a vieţii mele - şi-a vieţii tale, Luisa, pentru că, dacă-1 
împuşcam pe taică-tu, acuma nu mai erai aici. Lester Rey îmi 
face semn, în timp ce aleargă înspre mine, să mă uit în spate 
şi trage un şut într-un obiect aruncat din spatele camionului, 
care se rostogolea către mine. Pe urmă, o lumină orbitoare 
mă frige, o bubuitură mă loveşte-n moalele capului şi simt o 
străfulgerare de durere în dos. Am rămas acolo, zăcând unde 
căzusem, numai pe jumătate conştient, până când am fost 
săltat de la pământ şi înghesuit într-o ambulanţă. 

Luisa rămâne la fel de tăcută. 

— Am avut noroc. O schijă de grenadă mi-a străpuns 
amândouă bucile. în rest, n-aveam nimic. Doctorul mi-a 
spus că nu mai văzuse niciodată patru găuri făcute de 
acelaşi proiectil. Tatăl tău, în schimb, nu era la fel de bine. 
Lester, bietul de el, arăta ca o bucată de brânză de-aia din 
Elveţia. în ajunul ieşirii mele din spital, fusese operat, dar nu 
reuşiseră să-i salveze ochiul. Ne-am strâns mâinile şi-atât, pe 
urmă eu am plecat - nu ştiam ce să-i spun. Cel mai umilitor 
lucru pe care i-1 poţi face unui om este să-i salvezi viaţa. Ştia 
şi Lester foarte bine treaba asta. Dar nu trece o zi, poate nici 
măcar un ceas, în care să nu mă gândesc la el. De câte ori 
m-aşez pe scaun. 

Luisa rămâne tăcută o vreme. 

— De ce nu mi-ai spus toate astea pe insula Swannekke? 

Napier se scarpină după ureche. 

— M-am temut să nu profiţi de legătura asta ca să mă 
storci de informaţii... 

— Despre ce i s-a întâmplat de fapt lui Rufus Sixsmith? 

Napier nu spune da, nu spune nici nu. 

— Ştiu cum lucrează reporterii. 


— 507 — 





David Mitchell 


— Tu îmi cauţi mie nod în papură în materie de 
integritate? 

Vorbeşte la modul general - n-avea de unde să afle despre 
Margo Roker. 

— Dacă o ţii tot aşa, cu căutatul raportului întocmit de 
Rufus Sixsmith - şi Napier se întreabă, în sinea lui, dacă e 
cazul să spună aşa ceva de faţă cu băiatul o să te trezeşti pe 
lumea cealaltă, de-a dreptul şi fără multă vorbă. Nu c-aş 
face-o eu! Dar asta o să păţeşti. Te rog, pleacă din oraş chiar 
acum. Lasă-le încolo, viaţa şi slujba pe care le-ai avut pân- 
acum, şi pleacă! 

— Alberto Grimaldi te-a trimis să-mi spui treaba asta, nu-i 
aşa? 

— Nu ştie nimeni că sunt aici - ferească Dumnezeu! -, iar 
dacă află, sunt şi eu în acelaşi rahat ca tine. 

— O întrebare, înainte de toate. 

— Vrei să mă-ntrebi - şi lui Napier îi pare rău că băiatul n- 
a plecat încă - dacă eu i-am aranjat „soarta" lui Sixsmith. 
Răspunsul este nu. Genul ăsta de... lucrări - nu sunt treaba 
mea. Nu spun că nu sunt vinovat. Spun doar atât: că singura 
mea vină este că mă uit în altă parte. Omul de casă al lui 
Grimaldi l-a omorât pe Sixsmith şi ţi-a făcut ţie vânt cu 
maşina de pe pod azi-noapte. Este un bărbat pe nume Bill 
Smoke - unul dintre multele lui nume, din câte bănuiesc. Nu 
pot să te conving, dar sper s-ajungi să-mi dai dreptate. 

— De unde ştiai c-am supravieţuit? 

— Dintr-o speranţă fără noimă. Zău aşa, viaţa ta e mai 
preţioasă decât un nenorocit de articol. Te rog din suflet, 
pentru ultima oară - şi-ţi promit că e chiar ultima oară -, să 
renunţi la subiectul ăsta. Acum trebuie să plec şi mă rog la 
Dumnezeu să faci şi tu la fel - şi se ridică în picioare. Mai e 
ceva: ştii să tragi cu pistolul? 

— Am alergie la pistoale. 

— Cum adică? 

— Armele-mi provoacă greaţă. La propriu. 

— Oricine ar trebui să ştie să folosească o armă. 

— Da, bineînţeles, de-aia-i vezi cu sutele înşiraţi prin toate 


— 508 — 





Atlasul Norilor 


morgile. Crezi că Bill Smoke o să stea s-aştepte politicos 
până-mi scot eu pistolul din poşetă? Singura mea scăpare 
este să adun probe care să facă în aşa hal praf şi pulbere 
toată afacerea, încât asasinarea mea să nu mai aibă niciun 
rost. 

— Nu subestima plăcerea omului în faţa răzbunărilor 
mărunte. 

— Şi ce-ţi mai pasă ţie? Ţi-ai răscumpărat datoria faţă de 
tata. Ţi-ai pus conştiinţa la adăpost. 

Napier oftează abătut. 

— Mi-a plăcut meciul, Javi. 

— Mincinosule! zice băiatul. 

— Da, te-am minţit, dar nu înseamnă că sunt mincinos. E 
rău să minţi, dar dacă lumea s-ar învârti în sens invers, un 
rău mărunt ar putea deveni un mare bine. 

— Nu pricep nimic din ce spui. 

— Nici nu m-aştept să pricepi, şi totuşi chiar aşa este - şi 
Joe Napier iese pe uşă. 

Javier, care e tot supărat, o ia în primire şi pe Luisa: 

— Şi tu-mi faci mie mutre că mă joc cu viaţa mea, numai 
fiindcă sar peste două amărâte de balcoane? 


47 

Paşii lui Javier şi ai Luisei răsună în casa scării. Javier 
trage cu ochiul peste balustradă. Etajele de jos se afundă 
precum vârtejul unei cochilii. îl apucă ameţeala, ca un 
curent care i se strecoară în tot corpul. La fel i se întâmplă 
dacă se uită în sus. 

— Dac-ai putea să vezi în viitor, întreabă el, ai trage cu 
ochiul? 

— Depinde dacă poţi să-l modifici sau nu, zice Luisa, 
atârnându-şi poşeta de umăr. 

— Să zicem că poţi. De pildă, să zicem c-ai vedea că 
urmează să fii răpită de spioni comunişti la etajul doi - şi- 
atunci iei liftul şi te duci direct la parter. 


— 509 — 





David Mitchell 


— Dar dacă spionii ăia cheamă liftul şi decid să răpească 
pe oricine găsesc în el? Dacă tocmai încercarea de a evita 
viitorul este cea care-1 atrage după sine? 

— Dac-ai putea să vezi viitorul, aşa cum vezi capătul 
străzii de pe acoperişul magazinului Kilroy, ar însemna că el 
există deja. Şi dacă există deja, nu-1 mai poţi schimba. 

— Da, dar ceea ce se află la capătul străzii nu ia fiinţă în 
funcţie de ce faci tu. Este ceva făcut dinainte de urbanişti, de 
arhitecţi, de proiectanţi - asta dacă nu te duci şi arunci în 
aer vreo clădire sau mai ştiu eu ce. Orice se întâmplă peste 
un minut, aia e-n funcţie de ce faci tu. 

— Şi-atunci, cum rămâne: poţi să modifici viitorul sau nu? 

Poate că răspunsul nu e ceva ce ţine de metafizică, poate că 

ţine, pur şi simplu, de putere. 

— Asta-i o mare necunoscută, Javi. 

Au ajuns la parter. Bicepşii bionici ai Omului de şase 
milioane de dolari se încordează scrâşnind la televizorul lui 
Malcolm. 

— La revedere, Luisa. 

— Nu plec din oraş pentru totdeauna, Javi. 

La iniţiativa băiatului, îşi strâng mâinile. Gestul o 
surprinde pe Luisa Rey: îl simte ca pe ceva formal, final şi 
intim. 


48 

Un orologiu montat într-o carcasă de argint bate ora unu a 
prânzului în casa din Ewingsville a lui Judith Rey. Bill 
Smoke este angajat într-o discuţie cu nevasta unui finanţist: 

— Casa asta are întotdeauna darul să scoată la lumină 
demonul dorinţei nesătule din mine, îi mărturiseşte femeia 
de cincizeci de ani şi ceva, plină de bijuterii. Este o copie 
după o casă a lui Frank Lloyd Wright. Originalul, din câte 
înţeleg, se află undeva pe la periferia Salemului, adaugă ea, 
stând cu un deget mai aproape de el decât s-ar cuveni. Şi tu 
arăţi ca o vrăjitoare de la periferia Salemului, care a luat-o 


— 510 — 





Atlasul Norilor 


razna de-a binelea la Tiffany’s, cugetă Bill Smoke, comentând 
cu voce tare: 

— Nu zău, chiar aşa?! 

Picoliţele hispanice aduse de firma furnizoare se plimbă 
printre musafirii exclusiv albi cu tăvi pline cu mâncare. 
Şervete de pânză în formă de lebădă poartă cărţi de vizită cu 
locurile. 

— Stejarul ăla cu frunze albe, de pe peluza din faţă, 
trebuie să fi fost deja aici când au fost construite clădirile 
misiunii spaniole, zice nevasta finanţistului. Nu credeţi? 

— Nu mă-ndoiesc. Stejarii trăiesc şase sute de ani. Două 
sute ca să crească, două sute ca să trăiască propriu-zis, 
două sute ca să moară. 

Smoke o vede pe Luisa intrând în camera somptuoasă şi 
lăsându-se sărutată pe amândoi obrajii de către tatăl ei 
vitreg. Ce vreau eu de la tine, Luisa Rey? O musafiră cam de 
aceeaşi vârstă o îmbrăţişează. 

— Luisa! Câţi ani au trecut - trei, patru? De-aproape, însă, 
şarmul celeilalte femei devine insinuant şi intrigant: Dar 
spune-mi, e-adevărat că nu te-ai măritat încă? 

— Te asigur că nu, îi răspunde Luisa sec. Dar tu? 

Smoke ştie că ea îi simte privirea, îşi mută din nou atenţia 
către nevasta finanţistului şi se declară de acord că da - 
există arbori sequoia la nici şaizeci de minute depărtare, care 
erau deja maturi când s-a urcat Nabucodonosor pe tron. 
Judith Rey se urcă pe un taburet adus tocmai în acest scop 
şi bate cu o lingură de argint într-o sticlă de şampanie rose, 
până când toată lumea se întoarce către ea: 

— Doamnelor, domnilor şi dragi tineri! declamă ea. Mi se 
spune că cina noastră e servită. Dar, înainte să trecem cu 
toţii la masă, aş vrea să spun câteva cuvinte despre 
activitatea minunată pe care o depune Societatea Bolnavilor 
de Cancer din Buenas Yerbas şi despre cum vor fi folosiţi 
banii pe care dumneavoastră îi dăruiţi cu atâta generozitate 
la colecta noastră de fonduri de astăzi... 

Bill Smoke distrează o pereche de copii scoţând la iveală, 
parcă din neant, un krugerrand de aur strălucitor. Ce vreau 


— 511 — 





David Mitchell 


eu de la tine, Luisa Rey, este un omor în absolută intimitate. 
Pentru o clipă, Smoke se miră de puterile dinăuntrul nostru 
care nu sunt ale noastre. 


49 

Picoliţele au adunat de pe masă farfuriile de desert, în aer 
plutesc aburi înţepători de cafea şi peste toată încăperea 
domneşte o moleşeală de duminică după-amiază în care s-a 
mâncat prea mult. Musafirii mai în vârstă îşi caută cotloane 
în care să moţăie puţin. Tatăl vitreg al Luisei adună în jurul 
lui un grup de persoane de aceeaşi vârstă, cărora le arată 
colecţia lui de automobile din anii cincizeci. Soţiile şi mamele 
se lansează în manipulări aluzive. Copiii de şcoală ies afară şi 
zburdă prin grădina însorită şi în jurul bazinului de înot. 
Tripleţii Henderson domină conversaţiile de la masa 
codoşlâcurilor. Fiecare dintre ei are ochii la fel de albaştri şi 
părul la fel de auriu ca şi fraţii săi, aşa că Luisa nu-i poate 
deosebi unul de altul. 

— Ce-aş face eu dac-aş fi Preşedinte? zice unul dintre cei 
trei fraţi. în primul rând, mi-aş propune să câştig Războiul 
Rece, nu mi-aş propune numai să nu-1 pierd. 

— Eu sigur nu m-aş ploconi - supralicitează un altul - în 
faţa unor arabi ai căror strămoşi îşi parcau cămilele pe câte- 
un petic de nisip norocos... 

— ... şi nici în faţa unor gălbejiţi care flutură steagul roşu. 
Aş construi - şi nu mi-e frică să spun - un imperiu la care 
ţara noastră are tot dreptul: un imperiu corporatist. Pentru 
că, dacă noi n-o facem... 

— ... japonezii or să ne ia faţa. Corporaţiile reprezintă 
viitorul. Trebuie să lăsăm afacerile să ne conducă ţara şi să 
edifice o adevărată meritocraţie. 

— Care să nu fie sufocată de politici sociale, de sindicate, 
de „acţiuni de afirmare“ pentru toţi amputaţii, transsexualii, 
coloraţii, vagabonzii, arahnofobii... 

— O meritocraţie a agerimii. O cultură care să nu se 


— 512 — 





Atlasul Norilor 


ruşineze de faptul că este conştientă că bogăţia şi puterea se 
atrag... 

— ... şi că inginerii bogăţiei - adică noi - sunt răsplătiţi. 
Când un om aspiră să ajungă la putere, eu îi pun o singură 
întrebare: gândeşte ca un om de afaceri? 

Luisa îşi plimbă şerveţelul în pumn până-1 transformă într- 
o mingiuţă şi zice: 

— Eu îi pun trei întrebări simple: de unde şi-a luat puterea 
pe care-o are? Cum şi-o foloseşte? Şi cum îi poate fi luată 
înapoi, mama lui de nenorocit? 


50 

Judith Rey o găseşte pe Luisa urmărind buletinul de ştiri 
al după-amiezii în bârlogul soţului ei. 

— L-am auzit pe Anton Henderson spunând ceva de-o 
„muiere cu coaie“ şi zău că nu ştiu, Bombonel, dacă nu era 
vorba despre tine - nu râde, că nu-i de râs! Ieşirile-astea ale 
tale de... rebelă sunt din ce în ce mai nesuferite. Te plângi de 
cât de singură eşti şi, când eu te prezint unor tineri 
simpatici, tu-i trimiţi la plimbare cu tonul tău de „muiere cu 
coaie“ de la Spyglass! 

— Când m-ai auzit tu pe mine plângându-mă de 
singurătate? 

— Băieţi ca fraţii Henderson nu cresc în copaci, să ştii. 

— Căpuşele cresc în copaci. 

La uşă se aude o bătaie scurtă; Bill Smoke îşi vâră numai 
capul înăuntru. 

— Doamnă Rey? Mă iertaţi că vă deranjez, dar trebuie să 
plec în curând. Cu mâna pe inimă vă spun, aceasta de astăzi 
a fost cea mai primitoare şi mai bine organizată colectă de 
fonduri la care am luat parte vreodată. 

Judith Rey îşi trece o mână peste ureche. 

— Sunteţi foarte amabil, domnule... 

— Herman Howitt, viitor partener la Musgrove-Wyeland, 
venit de la birourile din Malibu. N-am avut ocazia să mă 


— 513 — 





David Mitchell 


prezint înainte de minunatul dineu pe care l-aţi oferit - eu 
am fost cel înscris în ultimul moment, azi-dimineaţă. Tatăl 
meu a decedat cu mai bine de zece ani în urmă - cancer, 
Dumnezeu să-l ierte! -, iar mama şi cu mine zău că nu ştiu 
cum ne-am fi descurcat cu el, dacă nu era Societatea să ne- 
ajute. Când l-am auzit pe Olly pomenind, într-un context 
oarecare, despre colecta dumneavoastră de fonduri, n-am 
putut să nu sun ca să întreb dacă nu era vreo anulare de 
ultimă oră, pe care să pot s-o compesez. 

— Noi ne bucurăm foarte tare c-aţi sunat şi vă urăm bun 
venit la Buenas Yerbas! Puţin cam scund, îl cântăreşte Judith 
Rey din priviri, dar bine făcut, bine plătit şi probabil, ca 
vârstă, undeva între Luisa şi treizeci şi cinci. Viitor partener 
sună promiţător. Data viitoare sper să puteţi veni şi cu 
doamna Howitt. 

Bill Smoke, zis şi Herman Howitt, mustăceşte: 

— îmi pare rău, dar singura doamnă Howitt de care ştiu 
este mama. Deocamdată. 

— Zău? Nu mai spuneţi exclamă Judith Rey. 

El aruncă o privire spre Luisa, care nu-i dă nicio atenţie. 

— Am admirat poziţia principială a fiicei dumneavoastră - 
mai devreme, jos. Sunt atât de mulţi, în generaţia noastră şi 
în ziua de astăzi, cărora le lipseşte simţul moralităţii. 

— Sunt perfect de acord. Anii şaizeci au aruncat şi copilul, 
odată cu apa din copaie. Eu m-am despărţit de tatăl natural 
al Luisei acum câţiva ani, dar amândoi ne-am propus 
întotdeauna să-i inoculăm fiicei noastre simţul binelui şi- 
răului. Luisa, draga mea! Vrei, te rog, să te smulgi din faţa 
televizorului numai pentru o clipă? Herman, aici de faţă, o să 
creadă... Luisa? Bombonel, ce s-a-ntâmplat? 

Prezentatorul ştirilor citeşte sec: 

— Poliţia confirmă accidentul petrecut azi-dimineaţă 
deasupra Munţilor Allegheni, în care a fost implicat un avion 
Learjet şi care s-a soldat cu moartea a douăsprezece 
persoane, inclusiv a directorului general al Corporaţiei de 
Electricitate Seaboard, Alberto Grimaldi, cel mai bine plătit 
funcţionar corporatist din America. Din rapoartele 


— 514 — 





Atlasul Norilor 


preliminare ale anchetatorilor Administraţiei Federale pentru 
Aviaţie, se pare că avionul a explodat din cauza unei 
defecţiuni la sistemul de alimentare cu kerosen. Fragmente 
ale aparatului de zbor s-au împrăştiat pe o suprafaţă de mai 
multe mile... 

— Luisa? Bombonel? repetă Judith Rey, aşezându-se în 
genunchi alături de fiica ei care-a amuţit, cu privirile aţintite 
asupra resturilor de avion contorsionate şi răspândite pe 
versantul unui munte. 

— Ce... înfiorător/ zice Bill Smoke, savurând acest desert 
neaşteptat, ale cărui ingrediente nici măcar el, cofetarul-şef, 
nu le putea enumera. Cunoşfeab vreunul dintre sufletele 
acelea nefericite, domnişoară Rey? 


51 

Luni de dimineaţă. Biroul redacţiei de la Spyglass colcăie 
de zvonuri. Unul pretinde că revista e falimentară; altul, că 
patronul, Kenneth P. Ogilvy, o scoate la licitaţie; că banca 
oferă o nouă infuzie de capital; că banca îi taie finanţarea. 
Luisa n-a povestit nimănui că, în urmă cu numai douăzeci şi 
patru de ore, a supravieţuit unei tentative de asasinat. Nu 
vrea să amestece pe nimeni - nici pe Dom Grelsch, nici pe 
mama ei - şi, dacă n-ar avea atâtea vânătăi, i s-ar părea 
chiar şi ei, din ce în ce mai mult, că nu este adevărat ce i s-a 
întâmplat. 

Luisa e îndurerată de moartea lui Isaac Sachs, un om pe 
care nu-1 cunoştea mai deloc. îi este şi frică, dar se 
concentrează asupra muncii pe care o are de făcut. De la 
tatăl ei, ştie ce spuneau corespondenţii de război: că 
deveneau imuni la frică ori de câte ori stăteau în spatele 
obiectivului aparatului de fotografiat - iar ei, în această 
dimineaţă, i se pare un lucru de bun-simţ. Dacă Bill Smoke 
ştia că Isaac Sachs trecuse în tabăra adversă, moartea omului 
de ştiinţă se explică. Dar cine l-a vrut scos din circulaţie şi pe 
Alberto Grimaldi în acelaşi timp? Responsabilii de rubrici 


— 515 — 





David Mitchell 


gravitează înspre biroul lui Dom Grelsch, ca de obicei, pentru 
şedinţa de redacţie de la ora zece. Se face zece şi un sfert. 

— Grelsch n-a întârziat atât nici măcar când a născut 
prima lui nevastă, zice Nancy O’Hagan, dându-şi cu ojă. L-o 
fi prins Ogilvy cu cătuşe într-o maşinărie de tortură. 

Roland Jakes îşi râcâie ceara dintr-o ureche cu creionul. 

— M-am întâlnit cu toboşarul care s-a ocupat de percuţie 
la toate succesele ălora de la Monkees. Mi-a împuiat capul cu 
sexul tantric - mulţumesc frumos! Poziţia lui preferată cică 
se cheamăăă... „Instalatorul": stai toată ziua cu ţeava-n 
mână şi nu curge nimic! (Tăcere.) Băăăi, încercam şi eu să vă 
mai descreţesc frunţile... 

Soseşte, în sfârşit, şi Grelsch, care spune fără ocolişuri: 

— Spyglass intră la vânzare. Aflăm astăzi, ceva mai târziu, 
cine supravieţuieşte ritualului de sacrificiu. 

Jerry Nussbaum îşi vâră degetele mari prin găicile de la 
curea. 

— Al dracului de brusc! 

— Al dracului! Negocierile au început la sfârşitul 
săptămânii trecute - fierbe Grelsch. Până azi-dimineaţă s-a şi 
bătut palma. 

— Oferta de preluare trebuie să fi fost... hm... dată 
dracului, presupune Jakes. 

— Asta numai KPO ştie. 

— Cine-a cumpărat-o? întreabă Luisa. 

— O să dea un comunicat de presă tot azi, mai târziu. 

— Hai, Dom, spune-ne! insistă O’Hagan. 

— V-am spus: o să dea un comunicat de presă ceva mai 
târziu. 

Jakes îşi răsuceşte o ţigară. 

— Cumpărătorul nostru misterios s-ar zice căăă... nu mai 
poate fără Spyglass şi căăă... vorba aia: dacă n-a crăpat încă, 
nu te-apuca s-o repari. 

Nussbaum pufneşte pe nas: 

— De unde ştii că nu tocmai asta vrea cumpărătorul 
misterios - să ne vadă crăpaţi? Anul trecut, când Nouueau a 
fost cumpărat de Allied News, până şi ştergătorii de geamuri 


— 516 — 





Atlasul Norilor 


au fost concediaţi. 

— Asta e, zice O’Hagan, închizându-şi trusa de farduri cu 
un clic. Croaziera mea spre izvoarele Nilului se-amână din 
nou. Iar o să mă duc la cumnată-mea, la Chicago, de 
Crăciun. O să m-asasineze odraslele ei, în capitala mondială 
a cărnii de vită congelate. Câte se pot schimba într-o singură 
zi! 


52 

De luni de zile, îşi dă seama Joe Napier, uitându-se la 
obiectele de artă asortate din antecamera directorului general 
adjunct William Wiley, el a fost trecut pe linie moartă. 
Loialitatea a fost pierdută din vedere, iar puterea s-a 
manifestat prin metodele cunoscute. Mie, unuia, mi-a 
convenit, se gândeşte Napier, fiindcă nu mai aveam decât un 
an şi jumătate de tras. Aude paşi care se apropie şi simte un 
curent de aer. Dar să dobori un avion cu doisprezece oameni 
la bord - asta nu mai înseamnă securitate, înseamnă crimă în 
lanţ. Cine a dat ordinul? Adică Bill Smoke lucrează pentru 
Wiley? Este posibil să fie într-adevăr un accident de aviaţie? 
Se mai întâmplă. Tot ce înţeleg eu este că e primejdios să nu 
înţelegi. Napier se boscorodeşte de unul singur pentru gestul 
de ieri, când a prevenit-o pe Luisa Rey - şi-a asumat un risc 
prostesc şi ce-a rezolvat? Absolut nimic. 

Secretara lui William Wiley se iveşte în cadrul uşii. 

— Domnul Wiley vă poate primi acum, domnule Napier. 

Joe Napier rămâne surprins când o vede pe Fay Li în 

biroul directorului general adjunct. Situaţia reclamă un 
schimb de zâmbete. Salutul lui William Wiley este la fel de 
viguros ca strânsoarea lui de mână: 

— Joe! Care-i viaţa ta? 

— Tristă dimineaţă, domnule Wiley, îi răspunde Napier, 
acceptând să ia loc, dar nu şi ţigara oferită. Mie tot nu-mi 
vine să cred povestea cu domnul Grimaldi. Nu mi-ai plăcut 
niciodată. N-am înţeles niciodată ce căutai aici. 


— 517 — 





David Mitchell 


— Nimic mai trist. Alberto va putea avea un succesor, dar 
un înlocuitor - nici vorbă. 

Napier îşi îngăduie să pună o întrebare, cu aerul că o face 
ca să spună şi el ceva: 

— Cât o s-aştepte consiliul de administraţie până ia în 
discuţie numirea altcuiva? 

— Ne-ntâlnim chiar astăzi după-masă. Lui Alberto nu i-ar 
plăcea să ne vadă plutind în derivă mai mult decât e necesar, 
fără să punem pe nimeni la timonă. Ştii şi tu că-ţi purta un 
respect, ca persoană, care era... mă rog... 

— Pios, intervine Fay Li. 

Te-ai găsit să vorbeşti, Domnu’ Li! 

— Chiar aşa! Exact! Pios. 

— Domnul Grimaldi a fost un om minunat. 

— Sigur c-a fost, Joe. Sigur c-a fost - şi Wiley se întoarce 
către Fay Li: Să-i spunem lui Joe ce pachet îi oferim. 

— Ca recunoaştere a fidelităţii tale exemplare, domnul 
Wiley îţi propune să fii eliberat de sarcini mai devreme. 
Primeşti plata integrală pentru cele optsprezece luni pe care 
le mai prevede contractul tău, prima de pensionare, după 
care treci la pensia calculată în funcţie de încadrare. 

Ia de-aici şi fă paşi! Napier arborează o expresie gen „I- 
auzi!“ Lui Bill Smoke îi datorez asta. „I-auzi!“ s-ar potrivi şi 
ofertei de pensionare, şi sentimentului care-1 încearcă pe 
Napier, cum că statutul său a suferit o mutaţie seismică - de 
la om de bază al companiei la factor de risc. 

— Este atât de... neaşteptat. 

— Nu mă-ndoiesc, Joe, zice Wiley, apoi nu mai spune 
nimic. Sună telefonul. Nu! se răsteşte Wiley în receptor. 
Domnul Reagan să facă bine să-şi aştepte rândul. Sunt 
ocupat! 

Napier a luat deja o decizie în momentul în care Wiley 
pune telefonul jos. O şansă de aur de a ieşi dintr-o scenă 
mânjită de sânge. Joacă rolul unui bătrân subaltern rămas 
fără grai de recunoştinţă: 

— Fay Li, domnule Wiley, nu ştiu cum să vă mulţumesc! 

William Wiley se uită la el cu nişte ochi mijiţi ca de coiot 


— 518 — 





Atlasul Norilor 


glumeţ: 

— Acceptând, eventual? 

— Bineînţeles c-accept! 

Wiley şi Fay Li se întrec în a-1 felicita. 

— înţelegi, nu-i aşa - precizează Wiley -, că-ntr-un post 
atât de delicat cum este cel de la Pază, trebuie neapărat ca 
schimbarea să se producă în forţă de îndată ce părăseşti 
această cameră. 

Isuse Cristoase, da’ nu pierdeţi nicio clipă voi ăştia, este? 

— Voi pune chiar eu să-ţi fie trimise obiectele personale, 
plus toată hârţogăraia. Şi sunt convinsă că nu te vei simţi 
lezat dacă vei primi o escortă până în partea cealaltă, pe 
continent. Domnul Wiley trebuie să demonstreze că respectă 
protocolul. 

— Dacă nu te superi, Fay Li, zâmbeşte Napier, trăgându-i 
o înjurătură în sinea lui, protocolul ăla eu l-am scris. 

Napier, fă bine şi ţine-ţi calibrul 38 strâns bine lângă 
coapsă, până te vezi plecat de pe Swannekke şi mult timp 
dup-aia. 


53 

Muzica din magazinul de obiecte muzicale Lost Chord 
înghite toate gândurile preocupate de Spyglass, Sixsmith, 
Sachs şi Grimaldi. Sunt nişte sunete imaculate, cristaline, 
spectrale, hipnotice... intim cunoscute. Luisa se opreşte, 
siderată, ca şi cum s-ar afla într-un flux temporal. 

— Cunosc muzica asta, îi spune ea vânzătorului care, într- 
un târziu, o întreabă dacă se simte bine. Ce Dumnezeu este? 

— îmi pare rău, este comanda unui client - nu-i de 
vânzare. Nici eu n-ar trebui s-o ascult. 

— Aha... Toate la timpul lor. V-am telefonat săptămâna 
trecută. Mă numesc Rey - Luisa Rey. Mi-aţi spus că-mi 
puteţi face rost de-o înregistrare obscură de un anume 
Robert Frobisher - sextetul Atlasul norilor. Dar lăsaţi asta 
pentru moment. Trebuie neapărat să cumpăr şi muzica asta 


— 519 — 





David Mitchell 


care se-aude. Trebuie. Ştiţi cum este. De fapt, ce este? 

Vânzătorul îşi întinde ambele mâini cu încheieturile la 
vedere, ca şi cum ar aştepta să i se pună o pereche de 
cătuşe. 

— Este chiar sextetul Atlasul norilor, de Robert Frobisher. 
Mi l-am pus ca să fiu sigur că nu e zgâriat. Mă rog, mint. îl 
ascult pentru că sunt sclavul curiozităţii. Nu-i ceva gen 
Delius, nu-i aşa? De ce oare companiile nu vor să finanţeze 
înregistrări ale unor bijuterii ca asta - nu ştiu, e o crimă. 
Sunt fericit să vă anunţ că discul dumneavoastră e într-o 
stare perfectă. 

— Dar unde l-am mai auzit? 

Tânărul ridică din umeri. 

— Nu cred să fie prea multe exemplare în America de Nord 
- câte să le numeri pe degete. 

— Dar o ştiu. Vă spun c-o ştiu. 


54 

Nancy O’Hagan vorbeşte agitată la telefon, când Luisa se 
întoarce la birou. 

— Shirl? Shirl, aici Nancy! Auzi, s-ar putea să ne petrecem, 
totuşi, Crăciunul la umbra Sfinxului. Noul proprietar este 
TransVision Incorporated. Ridică tonul: TransVision Incorpo... 
Nici eu, dar - acum îşi coboară vocea - tocmai am vorbit cu 
KPO, da, da, fostul patron, care face parte din noul consiliu 
de administraţie. Dar ascult-aici, de ce te-am sunat, ca să-ţi 
spun că slujba - e sigură! (Dă frenetic din cap în direcţia 
Luisei.) Îhî, aproape nimeni nu şi-a pierdut slujba, aşa că tu 
sun-o pe Janine şi spune-i că-şi petrece Crăciunul singură 
cu omuleţii ăia siniştri de zăpadă ai ei. 

— Luisa, strigă Dom Grelsch din cadrul uşii de la biroul 
lui, domnul Ogilvy doreşte să stea de vorbă cu tine - acum! 

K.P. Ogilvy ocupă scaunul temperamental al lui Dom 
Grelsch, în timp ce redactorul-şef este exilat pe un scaun 
pliant de plastic. Acum, că-1 vede în carne şi oase, Luisa are 


— 520 — 





Atlasul Norilor 


senzaţia că patronul revistei Spyglass seamănă cu o gravură 
făcută cu stiletul de oţel. Arată ca un judecător din Vestul 
Sălbatic. 

— Nu există niciun mod plăcut de a spune acest lucru, 
începe el brusc, aşa că-1 voi spune de-a dreptul. Dumneata 
eşti concediată. Din ordinul noului proprietar. 

Luisa primeşte vestea, care se loveşte însă de ea şi 
ricoşează. Nu, nici nu se compară cu situaţia în care eşti 
îmbrâncit de pe un pod în plină mare, în semiîntuneric. 
Grelsch se uită oriunde, numai în ochii ei nu. 

— Am un contract. 

— Toată lumea are. Eşti concediată. 

— Şi eu sunt singura din redacţie care le displace noilor 
şefi? 

— Aşa se pare - şi lui K.P. Ogilvy îi zvâcneşte falca o 
singură dată. 

— Cred că am dreptul să întreb: de ce eu? 

— Patronii angajează, concediază şi spun cine ce drepturi 
are. Când un cumpărător avansează o ofertă de redresare 
atât de generoasă cum a fost a celor de la TransVision, nu te 
mai scarpini după ureche. 

— „Urechea Scărpinată" - se poate să mi se graveze chestia 
asta pe ceasul de aur? 

Dom Grelsch se foieşte pe scaun. 

— Domnule Ogilvy, cred că Luisa are dreptul, totuşi, la o 
explicaţie. 

— Atunci, să se ducă să-i întrebe pe-ăia de la TransVision. 
Poate că mutra ei nu se potriveşte cu imaginea pe care şi-au 
făcut-o despre Spyglass. Prea radicală. Prea feministă. Prea 
seacă. Prea băgăcioasă. 

Ăsta-i praf în ochi. 

— Aş vrea să-i întreb câteva lucruri pe cei de la 
Transvision. Unde este sediul lor central? 

— Undeva în Est. Dar n-aş prea crede să te primească 
cineva. 

— Undeva în Est. Cine sunt noii dumneavoastră colegi din 
consiliul de administraţie? 


— 521 — 





David Mitchell 


— Te-am chemat să te dau afară, nu să-ţi dau o declaraţie. 

— O singură întrebare mai am, domnule Ogilvy. Pentru cei 
trei minunaţi ani ai mei de serviciu neîntrerupt, vă rog să-mi 
spuneţi doar atât: în ce măsură este TransVision unul şi 
acelaşi lucru cu Corporaţia de Electricitate Seaboard? 

Dom Grelsch este şi el numai ochi şi urechi. Ogilvy ezită o 
fracţiune de secundă, apoi răbufneşte: 

— Am treabă de nu-mi văd capul! Vei fi plătită până la 
sfârşitul lunii - fără nicio obligaţie să te prezinţi. Mulţumesc 
şi la revedere. 

Unde există răbufniri, se gândeşte Luisa, există şi 
duplicitate. 


55 

AŢI PĂRĂSIT COMITATUL SWANNEKKE, 

UNDE SPUMA VALURILOR ŞI ATOMUL SUNT LA ELE 
ACASĂ. 

VĂ AŞTEPTĂM SĂ REVENIŢI! 

Viaţa merge înainte. Joe Napier îşi readuce Jeepul la viteza 
de croazieră. Viaţa e frumoasă. Corporaţia de Electricitate 
Seaboard, anii lui de muncă, Margo Roker şi Luisa Rey 
rămân undeva în trecutul de care el se îndepărtează cu 
cincizeci de mile pe oră. Viaţa e minunată. Două ceasuri până 
la cabana lui de buşteni din munţii Santo Cristo. Ar putea 
să-şi prindă nişte păstrăvi chiar pentru cina de azi, dacă n-o 
să-l obosească prea tare şofatul până acolo. Se uită în 
retrovizoare. Un Chrysler argintiu a tot stat la o sută de iarzi 
în spatele lui, ultimele două-trei mile, dar acum îl depăşeşte 
şi se pierde la orizont. Calmează-te, îşi spune în sinea lui Joe 
Napier, ai scăpat de-acolo. îi zdroncăne ceva la Jeep. Este ora 
trei, momentul de glorie al după-amiezii. Autostrada merge 
de-a lungul râului milă după milă, deşi acum urcă uşor. 
Partea asta, mai dinspre munte, s-a făcut din ce în ce mai 
urâtă în ultimii treizeci de ani, dar să-mi arate cineva pe unde 


— 522 — 





Atlasul Norilor 


nu s-a-ntâmplat la fel. Şi pe-o parte, şi pe cealaltă, proiectele 
rezidenţiale au colonizat terasele făcute cu buldozerul. Statul 
acolo mi-a mâncat toată viaţa. Buenas Yerbas e din ce în ce 
mai departe şi se vede ca o pată informă în oglinda 
retrovizoare a lui Napier. N-o poţi împiedica pe fata lui Lester 
Rey să se joace de-a Femeia-Minune. Ai făcut tot ce ţi-a stat în 
puteri. Las-o-n pace - nu mai e copil. Plimbă acul radioului pe 
toată scala, dar peste tot sunt numai bărbaţi care cântă cu 
voci de femei şi femei care cântă cu voci de bărbaţi, până 
reuşeşte să dea peste un post de provincie siropos, unde 
Harry Nilsson cântă Everybody’s Talkin’. Milly era jumătatea 
muzicală a lui Napier, care-şi aduce aminte cum a văzut-o el 
atunci, în prima seară: dădea din scripcă pentru Văcarii 
veseli şi văcăriţele lor, care dansau în praful drumului. 
Ocheadele pe care le schimbă-ntre ei muzicanţii când muzica 
nu le cere niciun efort - asta i-a plăcut la Milly, sentimentul 
ăsta de intimitate. Luisa Rey tot copil a rămas. Napier iese de 
pe autostradă la Punctul de ieşire optsprezece şi-o ia pe 
vechiul drum al căutătorilor de aur, în sus către Copperline. 
Zdroncănitul ăsta parcă-i din ce în ce mai rău. Toamna dă 
semne de pe-acum prin pădurile-astea de munte. Drumul 
trece printr-un defileu flancat de pini bătrâni şi se-ndreaptă 
spre soare-apune. 

Napier se trezeşte c-a şi ajuns, dintr-odată, şi nu reuşeşte 
să-şi aducă aminte de niciun gând care i-a trecut prin cap în 
ultimele trei sferturi de oră. Trage în faţa magazinului 
alimentar, opreşte motorul şi se dă jos din Jeep. Auzi cum 
zornăie? Asta-i Râul pierdut. Ceea ce-i reaminteşte, totuşi, că 
nu mai este la Buenas Yerbas, ci la Copperline, aşa că-şi 
descuie la loc portiera Jeepului. Proprietarul magazinului îşi 
întâmpină clientul spunându-i pe nume, îl pune la curent cu 
bârfele ultimelor şase luni în tot atâtea minute, după care-1 
întreabă dacă nu rămâne în vacanţă toată săptămâna. 

— De-acum sunt în vacanţă permanentă. Mi s-a oferit să 
mă... - Napier vorbeşte pentru prima oară în aceşti termeni 
despre el însuşi - ... pensionez anticipat. N-am ştiut cum s- 
accept mai repede propunerea. 


— 523 — 





David Mitchell 


Proprietarul magazinului se uită la el cu o expresie 
atotştiutoare: 

— Sărbătoreşti la Duane în seara asta? Sau îţi plângi 
amarul mâine, tot la Duane? 

— Mai degrabă vineri. Şi, mai mult ca sigur, sărbătoresc. 
Vreau să mă odihnesc în cabana mea în prima săptămână de 
libertate, nu să mă târăsc trotilat pe sub mesele lui Duane. 

Napier îşi plăteşte alimentele cumpărate şi pleacă, lovit 
brusc de dorinţa de a rămâne singur. Roţile Jeepului 
scrâşnesc pe drumul de munte. Farurile mătură pădurea 
primordială, scoţând-o porţiune cu porţiune la lumină. 

Am ajuns. încă o dată, Napier aude Râul pierdut. îşi aduce 
aminte cum a adus-o pe Milly prima dată la cabana pe care o 
construiseră el, fraţii lui şi tatăl lor. Acum n-a mai rămas 
decât el. Au făcut baie, atunci, în pielea goală. Pădurea 
trecută de amurg îi umple şi plămânii, şi mintea. Nu 
telefoane, nu televiziune cu circuit intern - nici măcar 
televiziune şi-atât -, nu ecusoane de identificare, nu şedinţe 
în biroul antifonat al şefului cel mare. Gata cu toate astea 
pentru totdeauna. Fostul şef al Pazei şi proaspăt pensionar 
verifică zăvorul uşii, dacă nu cumva era forţat, şi abia după 
aceea dă la o parte obloanele. Calmează-te, pentru Dumnezeu! 
Seaboard te-a lăsat să pleci, ţi-a dat verde, nu mai ai treabă 
cu ei, nu te mai întorci la ei. 

Şi totuşi, de intrat în cabană, intră cu calibrul 38 în mână. 
Vezi? Nu e nimeni. Napier îşi face un foc zdravăn şi de 
mâncare: fasole cu cârnaţi şi cartofi copţi în cenuşă. Bea o 
bere şi-ncă una. Se pişă lung-prelung afară. Calea Lactee 
parcă s-a vărsat pe tot cerul. Doarme adânc, dar adânc de 
tot. 

Se trezeşte. Iarăşi. Are gura uscată şi băşica umflată de 
bere. Asta-i a căta oară, a cincea ori a şasea? Zgomotele 
pădurii nu-1 mai leagănă pe Napier în noaptea asta, ci-i 
tulbură senzaţia de bine. Frâne de maşină? Strigăte de 
bufniţă. Trosnituri de vreascuri? Vreun şobolan, vreun cocoş 
de munte - habar n-am, eşti în pădure, poate fi orice. Culcă-te 
şi dormi, Napier. Vântul. Voci şoptite la fereastră? Napier se 


— 524 — 





Atlasul Norilor 


trezeşte că vede o pumă cocoţată pe-o bârnă chiar deasupra 
patului în care doarme el; se trezeşte din somn ţipând - 
puma era, de fapt, Bill Smoke, cu braţul ridicat, vrând să-i 
crape lui capul cu lanterna. Pe bârna de deasupra patului nu 
e nimic. Acuma ce mai face, plouă? - şi Napier ascultă. 

Nu e decât râul; nu e decât râul. 

Aprinde iarăşi un chibrit, ca să vadă ce oră e şi dacă 
merită să se scoale din pat. 4:05. Nu, asta nu-i oră. Napier se 
aşază mai bine în bezna care-1 învăluie şi caută s-adoarmă, 
dar uite că-1 năpădesc amintiri destul de recente legate de 
casa lui Margo Roker. Cum îi spune Bill Smoke: „Stai de 
pază. Omul meu de legătură zice că-şi ţine documentele în 
cameră". Cum el, Napier, consimte, mulţumit că implicarea 
lui este minimală. Cum Bill Smoke îşi aprinde lanterna 
butucănoasă de cauciuc şi-o ia pe scări în sus. 

Napier îşi plimbă privirile peste livada lui Margo Roker. 
Până la cea mai apropiată casă e aproape o milă. Se întreabă 
ce nevoie o fi avut de el interpretul-solist Bill Smoke, pentru 
un număr atât de simplu. 

Un ţipăt slab, care se întrerupe brusc. 

Napier urcă treptele în fugă, alunecă, dă peste mai multe 
camere goale. 

Bill Smoke stă cu genunchiul proptit de un pat model 
antic şi de demult şi izbeşte în ceva de pe pat cu lanterna. 
Raza de lumină biciuieşte pereţii şi tavanul. Când loveşte în 
capul deja fără cunoştinţă al lui Margo Roker, bufneşte 
aproape surd. Sângele ei întins pe cearşafuri arată ca o pată 
obscen de roşie. 

Napier îi strigă să se oprească. Bill Smoke se întoarce spre 
el, jubilând: „Ai spus ceva, Joe?“ 

„Ai zis că lipseşte de-acasă-n noaptea asta!" 

„Ba nu, ba nu, ai auzit tu greşit! Am spus că omul meu de 
legătură mi-a spus că baba lipseşte de-acasă-n noaptea asta. 
Greu de găsit oameni pe care să te mai poţi baza!" „Doamne, 
Doamne, Doamne - e moartă?" 

„Mai bine să fii sigur decât să-ţi pară rău dup-aia, Joe." 

O capcană de toată frumuseţea, recunoaşte Joe Napier 


— 525 — 





David Mitchell 


acum, în cabana lui, dacă tot nu poate dormi. Capcana 
cârdăşiei. Complice la omorul în bătaie al unei activiste în 
vârstă, lipsite de apărare? Orice student la Drept mediocru, 
chiar şi cu vreun defect de vorbire, l-ar trimite la puşcărie 
pentru câte zile mai are de trăit. Cântă o mierlă. Am o mare 
vină faţă de Margo Roker, dar acum gata cu viaţa aia. Cele 
patru cicatrice lăsate de schije, câte două pe fiecare bucă, îi 
dau furnicături. M-am dus la Luisa Rey chiar şi-aşa, expus 
cum eram, să-i bag minţile-n cap. Fereastra s-a luminat 
suficient cât să recunoască trăsăturile înrămate ale lui Milly. 
Sunt un singur om, protestează el, nu sunt un pluton întreg. 
Tot ce vreau de la viaţă este chiar viaţa. Şi să pescuiesc puţin. 

Joe Napier oftează, se-mbracă şi se-apucă să-şi încarce din 
nou Jeepul. 

Milly a câştigat întotdeauna fără să scoată o vorbă. 


56 

Judith Rey îşi leagă halatul de casă gen chimono şi o ia, 
desculţă, peste un covor persan uriaş, înspre bucătăria 
placată cu marmură. Scoate dintr-un frigider cu aspect de 
peşteră trei grepfruturi rubinii, le taie în jumătăţi, iar 
emisferele zemoase, reci ca gheaţa, le înghesuie într-un 
storcător de fructe. Aparatul zumzăie de parcă ar avea un roi 
de viespi înăuntru şi varsă într-o cană sucul perlat, plin de 
pulpă, de culoarea zahărului candel. îşi toarnă din cană într- 
un pahar de sticlă groasă, albastră, şi-şi rostogoleşte lichidul 
prin fiecare colţişor al gurii. 

Pe canapeaua cu dungi de pe verandă, Luisa răsfoieşte 
ziarul şi molfăie un corn. Vederea magnifică - peste 
acoperişurile vilelor luxoase şi pajiştile ca de catifea din 
Ewingsville, până în zona centrală din Buenas Yerbas, unde 
zgârie-norii scot capul din pâcla marină şi din smogul 
traficului intens - pare chiar incredibilă la această oră. 

— Nu dormi şi tu mai mult, Bombonel? 

— ’Neaţa. Nu, azi mă duc să-mi iau troacele de la birou - 


— 526 — 





Atlasul Norilor 


dacă nu te superi, poate-mi împrumuţi din nou una dintre 
maşini. 

— Sigur că da - şi Judith Rey îşi admonestează fiica: Ţi-ai 
risipit talentul la Spyglass, Bombonel. Era o porcărioară de 
revistă. 

— Aşa e, mamă - dar era porcărioara mea de revistă. 

Judith Rey se aşază pe braţul canapelei şi goneşte o muscă 

neruşinată care atenta la paharul ei. îi cad ochii pe un articol 
încercuit de la secţiunea economică: 

„GURUL“ ENERGIEI, LLOYD HOOKS, 

VIITORUL MAGNAT DE LA SEABOARD INCORPORATED 

într-o declaraţie comună, Casa Albă şi gigantul energetic 
Seaboard încorporated au anunţat că Lloyd Hooks, 
Comisarul Federal pentru Energie, urmează să ocupe postul 
rămas vacant după moartea tragică a lui Alberto Grimaldi în 
accidentul de avion de acum două zile. Cotaţia acţiunilor 
Seaboard pe Wall Street a sărit cu 40 de puncte ca reacţie la 
această ştire. „Suntem încântaţi că Lloyd a acceptat oferta de 
a ni se alătura“, a spus directorul general adjunct William 
Wiley. „Şi chiar dacă această numire survine în condiţii mai 
mult decât tragice, consiliul de conducere este de părere că 
de acolo, din cer, Alberto ni se alătură şi el astăzi, când îi 
urăm un călduros bun venit noului nostru conducător 

executiv. Iar Menzies Graham, purtătorul de cuvânt al 
Comisiei pentru Energie, a spus că „experienţa lui Lloyd 
Hooks ne va lipsi, mai mult ca sigur, aici, la Washington, dar 
Preşedintele Ford respectă dorinţa acestuia şi este convins de 
o viitoare colaborare fructuoasă cu una dintre minţile cele 
mai strălucite care se ocupă astăzi de provocările din 

domeniul energiei, pentru a asigura măreţia naţiunii 

noastre". Domnul Hooks urmează să-şi preia noile 

responsabilităţi săptămâna viitoare. Succesorul său va fi 
anunţat ceva mai târziu în cursul zilei. 

— Ăsta-i proiectul la care lucrai? întreabă Judith. 

— încă mai lucrez. 


— 527 — 





David Mitchell 


— De partea cui? 

— De partea adevărului, zice Luisa ironică la modul sincer. 
Acum, ca liber-profesionistă. 

— De când? 

— Din momentul în care KPO m-a dat afară. Concedierea 
mea a fost o decizie politică, mamă. Şi dovedeşte c-am dat 
peste ceva gros de tot. Peste ditamai rahatul. 

Judith Rey îşi priveşte fiica. Am avut odată, demult, o fetiţă 
mică. Am îmbrăcat-o în rochiţe cu fundiţe, am înscris-o la 
cursuri de balet, am trimis-o în tabere cu program de călărie 
cinci veri, una după alta. Şi uite-o acum! Tot cu Lester a ajuns 
să semene - şi o sărută pe frunte. 

Luisa se încruntă, bănuitoare ca o adolescentă. 

— Ce-i? 


57 

Luisa Rey intră la bufetul Albă-ca-Zăpada pentru ultima ei 
cafea ca redactor la Spyglass. Singurul loc liber este alături 
de un bărbat cufundat cu totul în San Francisco Chronicle. 
Bun ziar, se gândeşte Luisa şi se aşază. 

— ’Neaţa, îi spune Dom Grelsch. 

Luisa simte un puseu de gelozie teritorială. 

— Ce cauţi tu aici? 

— Chiar şi redactorii-şefi mănâncă. Vin aici în fiecare 
dimineaţă de când nevastă-mea... ştii tu. Sandviciuri ştiu să- 
mi fac la prăjitorul de pâine, dar... - şi face un semn către 
farfuria cu frigărui de porc din faţa lui, care vrea să spună: 
Mai trebuie s-adaug ceva? 

— Nu te-am văzut niciodată pe-aici. 

— Asta pentru că pleacă, zice Bart, care prepară trei 
comenzi în acelaşi timp, cam cu o oră înainte să vii tu. Ca de 
obicei, Luisa? 

— Te rog. Şi tu, mă rog, de ce nu mi-ai spus niciodată, 
Bart? 

— Fiindcă nici despre când vii şi pleci tu nu vorbesc cu 


— 528 — 





Atlasul Norilor 


nimeni altcineva. 

— Primul care vine la birou dimineaţa, zice Dom Grelsch, 
împăturindu-şi ziarul, şi ultimul care pleacă seara. Viaţă de 
redactor-şef. Aveam o vorbă cu tine, Luisa. 

— Iar eu aveam încă o memorie bună, care-mi spune c-am 
fost dată afară. 

— Tacă-ţi gura, te rog, da? Vreau să-ţi spun de ce - şi cum 
- eu nu mă resemnez în faţa felului în care s-a căcat Ogilvy 
pe tine. Şi fiindcă tot am început cu destăinuirile, să-ţi spun 
şi asta: ştiam că era vorba să te căsăpească - de vinerea 
trecută. 

— Drăguţ din partea ta că mi-ai spus dinainte. 

Redactorul-şef îşi coboară vocea: 

— Ştii că nevastă-mea are leucemie. Ştii şi povestea cu 
asigurarea noastră? 

Luisa decide să-i cedeze o încuviinţare din cap. Grelsch 
continuă sec: 

— Săptămâna trecută, în timpul negocierilor de preluare... 
mi s-a sugerat că, dacă rămâneam şi mai departe la Spyglass 
şi eram de acord că nu auzisem niciodată de... un anumit 
raport, s-ar fi putut, eventual, trage nişte sfori la compania 
mea de asigurări. 

Luisa păstrează aceeaşi băţoşenie. 

— Şi tu-i crezi pe oamenii ăştia că-şi vor ţine cuvântul? 

— Duminică dimineaţa m-a sunat Arnold Frum, omul cu 
poliţa mea. Scuze că ne-a deranjat şi dă-i, şi dă-i, numai că 
el, unul, se gândise că ne-ar fi interesat să aflăm că firma 
Blue Shield se răzgândise şi că era de acord acum să acopere 
toate cheltuielile medicale ale nevestei mele. Că ni se 
trimisese prin poştă un cec de rambursare a unor cheltuieli 
mai vechi. Acuma putem chiar să ne păstrăm casa. Nu sunt 
mândru de mine, dar nici nu mi-e ruşine că-mi pun familia 
mai presus de adevăr. 

— Adevărul este ploaia radioactivă care cade aici, peste 
Buenas Yerbas. 

— Cu toţii facem opţiuni care comportă un anumit risc. 
Dacă pot să-mi protejez nevasta, jucând, în schimb, un rol 


— 529 — 





David Mitchell 


mărunt în cutare accident survenit din întâmplare pe podul 
Swannekke... mă rog, o să trebuiască să mă descurc cu 
propria conştiinţă. Dar mi-aş dori al dracu’ de tare să te 
gândeşti la ce riscuri te expui tu singură, luându-te de piept 
cu oamenii ăştia. 

Pe Luisa începe s-o bântuie din nou amintirea scufundării 
ei forţate şi-i zvâcneşte inima. Bart îi aşază în faţă o ceaşcă 
de cafea. 

Grelsch îi întinde pe tejghea o foaie de hârtie bătută la 
maşină, pe care sunt scrise două coloane de câte şapte 
nume. Două nume îi sar în ochi Luisei. 

— Ia ghici tu ce reprezintă lista asta. 

— Membrii consiliului de administraţie de la TransVision 
Incorporated? 

— Pe-aproape, dă din cap Grelsch. Componenţa consiliului 
de administraţie este bine cunoscută publicului larg. Asta-i o 
listă nefăcută publică de consilieri corporatişti care primesc 
bani de la TransVision Incorporated. Numele subliniate sunt 
cele care te interesează - uite: Hooks şi Wiley. Puturoşi, 
detestabili şi pur şi simplu lacomi. 

Luisa ia lista şi-o bagă-n buzunar. 

— S-ar cuveni să-ţi mulţumesc pentru asta. 

— Căcăciosul de Nussbaum a făcut săpăturile. Şi-ncă 
ceva: Fran Peacock, de la Western Messenger - o ştii? 

— Numai cât să-i zic „Bună!" la petrecerile superficiale cu 
ziarişti. 

— Fran şi cu mine pot să spun că ne ştim de ceva timp. 
Am trecut pe la ea pe la birou aseară şi i-am pomenit de 
punctele sensibile ale subiectului tău. N-am intrat în detalii, 
dar, dacă tu reuşeşti să vii cu probe care să merite efortul, ea 
este gata să-ţi spună şi altceva decât „Bună!" 

— Asta e-n spiritul înţelegerii tale cu TransVision 
Incorporated? 

Grelsch se ridică şi-şi împătureşte ziarul. 

— Nu mi-a spus nimeni că n-am voie să-mi împart sursele 
cu alţii. 


— 530 — 





Atlasul Norilor 


58 

Jerry Nussbaum îi înapoiază Luisei cheile maşinii. 

— Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, fă-mă să mă 
reîncarnez ca maşina sport a mamei tale. Indiferent care 
dintre ele. Asta-i ultima cutie? 

— Ultima, şi-ţi mulţumesc, zice Luisa. 

Nussbaum ridică din umeri ca un dirijor modest. 

— Biroul ăla sigur o să ni se pară gol fără o femeie 
adevărată, cu care să facem bancuri misogine. Că Nance e 
bărbat, de fapt, după atâtea zeci de ani într-o redacţie! 

Nancy O’Hagan dă de birou cu maşina de scris care i s-a 
blocat şi-i arată lui Nussbaum degetul mijlociu. 

— Da, da’ mie, unul - zice Roland Jakes, privind lung şi 
abătut biroul gol al Luisei -, tot nu-mi vine să cred, ştii, că 
tipii ăştia noi îţi dau ţie un şut în fund, în schimb ţin mai 
departe o moluscă de-asta, ca Nussbaum. 

Nancy O’Hagan şuieră ca o cobră. 

— Cum poate Grelsch - împunge ea cu ţigara de foi către 
tot biroul - să se dea de-a dura, scuturându-şi lăbuţele prin 
aer, şi să-l lase pe KPO să te tragă-n piept în felul ăsta? 

— Uraţi-mi noroc. 

— Noroc? se strâmbă Jakes. Nu de noroc ai tu nevoie. 
Habar n-am de ce-ai stat chiar şi-atâta cât ai stat lâng-un 
rechin mort ca ăsta. Anii ăştia, şaptezeci, or să fie martori la 
cum o să-şi dea duhul satira. E-adevărat ce zicea Lehrer. O 
lume care e-n stare să-i dea Premiul Nobel pentru Pace lui 
Henry Kissinger o să ne lase şomeri pe toţi. 

— A! îşi aduce aminte Nussbaum. Când m-am întors, am 
trecut pe la Scrisori. Ţi-am adus ceva - şi-i întinde Luisei un 
plic antişoc de culoare kaki. 

Ea nu recunoaşte scrisul nervos, plin de bucle. Smulge 
clapa lipită a plicului. Scoate din el o cheie a unei casete de 
valori, învelită într-un bilet. Luisa se încruntă din ce în ce 
mai tare, pe măsură ce ochii ei coboară spre finalul biletului. 
Verifică din nou ce scrie pe dosul ecusonului prins de cheie: 

— Third Bank din California, Ninth Street. Unde vine asta? 


— 531 — 





David Mitchell 


— în centru, îi răspunde O’Hagan. Unde se-ntretaie Ninth 
Street cu Flanders Boulevard. 

— Ne mai vedem, zice Luisa, pregătindu-se de plecare. 
Lumea-i mică. Drumurile i se-ntretaie mereu. 


59 

Aşteptând să se schimbe culoarea semaforului, Luisa 
aruncă încă o privire la scrisoarea lui Sixsmith, ca să 
răsverifice că nu-i scăpase nimic. Scrisul era evident grăbit: 

Aeroportul Internaţional B. Y. 

’ 3-IX-1975 


Dragă domnişoară Rey, 

Iartă-mă pentru acest bilet mâzgălit Am fost avertizat de un 
făcător de bine de la Seaboard că viaţa mea se află într-un 
pericol iminent. Cum scoaterea la iveală a defectelor HIDREI- 
Zero necesită o sănătate fără cusur, voi acţiona în sensul 
acestui pont Voi lua legătura cu dumneata, de îndată ce voi 
putea, de la Cambridge sau prin intermediul Agenţiei 
Internaţionale pentru Energie Atomică. Deocamdată, mi-am 
luat libertatea de a depune raportul meu asupra centralei 
Swannekke B într-o casetă de valori de la Third Bank din 
California, de pe Ninth Street. Vei avea nevoie de el în cazul în 
care mie mi s-ar întâmpla ceva. 

Ai grijă. 

în mare grabă, 
R.S. 

Furioase, claxoanele se răstesc la Luisa, care întoarce pe 
toate părţile transmisia necunoscută. Dincolo de Thirtteenth 
Street, oraşul îşi pierde opulenţa tipică pentru coasta 
Pacificului. Arborii de roşcove, udaţi de municipalitate, lasă 
locul unor felinare strâmbe. Alergătorii nu vin să gâfâie şi pe 
străzile acestea lăturalnice. Cartierul ar putea fi lesne 


— 532 — 





Atlasul Norilor 


confundat cu orice zonă de depozite de pe cine ştie care 
centură industrială. Vagabonzii moţăie pe bănci, buruienile 
cresc prin crăpăturile trotuarelor, pielea oamenilor devine din 
ce în ce mai închisă la culoare, uşile bătute-n scânduri sunt 
acoperite de afişe, nu găseşti nicio suprafaţă care să fi scăpat 
de graffiti până la înălţimea la care ajunge un adolescent 
înarmat cu un spray cu vopsea. Gunoierii sunt iarăşi în 
grevă şi grămezile de gunoaie putrezesc la soare. Magazinele 
de amanet, spălătoriile automate anonime şi magazinele cu 
de toate le scot unora câştiguri subţirele, de prin buzunarele 
peticite ale altora. După alte câteva cartiere şi felinare, 
prăvăliile lasă locul unor firme de reparaţii tot anonime şi 
unor şantiere imobiliare. Luisa n-a mai trecut niciodată, nici 
măcar cu maşina, prin această parte a oraşului şi se simte 
întoarsă pe dos de faptul că un oraş poate fi atât de secretos. 
O fi fost ideea lui Sixsmith să-şi ascundă raportul şi pe urmă 
să-şi ascundă ascunzătoarea? Ajunge pe Flanders Boulevard 
şi vede Third Bank din California drept în faţă, cu o parcare 
pentru clienţii băncii într-o parte a clădirii. Ceea ce nu vede 
Luisa este Chevroletul negru şi uzat, care stă parcat pe 
partea cealaltă a străzii. 


60 

Cu ochelari de soare laţi şi pălărie de soare pe cap, Fay Li 
îşi potriveşte ceasul de mână după cel al băncii. Aerul 
condiţionat este pe cale să piardă bătălia cu canicula 
prânzului. Fay Li îşi tamponează faţa şi braţele cu o batistă, 
îşi face vânt şi revede în gând evenimentele recente. Joe 
Napier, ai tu mutră de prost, dar de felul tău eşti isteţ - 
suficient de isteţ ca să ştii cănd să te înclini şi să pleci. Luisa 
Rey trebuie să pice în orice moment, dacă Bill Smoke îşi 
merită banii. Bill Smoke, ai tu mutră isteaţă, dar de felul tău 
eşti prost, iar oamenii tăi nu sunt chiar atât de loiali cum crezi. 
Dacă tu nu faci toate astea pentru bani, uiţi cât de uşor pot fi 
cumpăraţi muritorii de rând. 


— 533 — 





David Mitchell 


Doi bărbaţi chinezi bine îmbrăcaţi intră în bancă. O privire 
din partea unuia dintre ei o anunţă pe Fay Li că Luisa Rey 
vine. Cei trei se reunesc în faţa unui birou care păzeşte 
intrarea unui coridor lăturalnic: CASETE DE VALORI. 
Sectorul respectiv a avut foarte puţini clienţi de azi- 
dimineaţă. Fay Li se gândeşte că mai bună ar fi o plantă în 
locul acela, dar e mai sigur să te foloseşti de indolenţa 
firească a unui gardian închiriat şi plătit cu salariul minim, 
decât să-i laşi pe oamenii Triadelor să-şi facă mendrele. 

— Bună, îi spune Fay Li gardianului, punându-şi la bătaie 
cel mai sinistru accent chinezesc de care se simte în stare. 
Fraţii mei şi io vrem intrat la seife - şi-i flutură prin faţă o 
cheie de la o cutie de valori. Uiteo, avem cheie. 

Tânărul plictisit suferă de o afecţiune gravă a pielii. 

— Vreun act de identitate? 

— Dentitate, uiteo aici. Dentitate, uiteo. 

Ideogramele chinezeşti îl descurajează pe cercetătorul alb 
cu străvechea lor magie. Gardianul face semn cu capul 
înspre coridor şi se întoarce la revista lui cu extraterestri. 

— Uşa nu e-ncuiată. 

Ce te-aş mai da eu afară, băiete! se gândeşte Fay Li. 

La celălalt capăt al coridorului este o uşă blindată, care stă 
întredeschisă. Dincolo de ea - sala casetelor de valori, în 
formă de trident. Fay Li rămâne pe dintele din stânga al 
tridentului, împreună cu unul dintre asociaţi, iar pe celălalt îl 
trimite pe dintele din dreapta. Aproape şase sute de casete 
sunt aici. Una dintre ele ascunde un raport de cinci milioane 
de dolari - zece mii de dolari pagina. 

Pe coridor se aud nişte paşi apropiindu-se. Troncăne... 
tocuri de damă. 

Uşa blindată se deschide. 

— E cineva? strigă Luisa Rey. 

Tăcere. 

în momentul în care uşa se închide cu un clang! metalic, 
cei doi bărbaţi se reped la ea. Luisa este imobilizată, cu o 
palmă pusă peste gură. 

— Mulţumesc, zice Fay Li, smulgând cheia din mâna 


— 534 — 





Atlasul Norilor 


ziaristei. Numărul gravat pe ea este 36/64. Fay Li nu face 
risipă de vorbe. Veştile proaste: camera este antifonată, 
nemonitorizată, iar prietenii mei şi cu mine suntem înarmaţi. 
Raportul lui Sixsmith n-are ce căuta în mâinile tale. Veştile 
bune: acţionez în numele unor clienţi care vor să vadă HIDRA 
sugrumată la naştere şi să discrediteze Corporaţia Seaboard. 
Concluziile lui Sixsmith vor ajunge la marile trusturi de presă 
în cel mult două, trei zile. Treaba lor dacă au de gând să 
meargă mai departe cu execuţiile de şefi de corporaţii. Nu te 
uita la mine aşa, Luisa. Adevărului nu-i pasă cine-1 
descoperă, aşa că de ce-ar trebui neapărat să-l descoperi tu? 
Veştile încă şi mai bune: ţie personal n-o să ţi se-ntâmple 
nimic rău. Asociatul meu aici de faţă te va duce sub escortă 
într-un loc sigur din Buenas Yerbas. Până diseară, vei fi 
eliberată. Nu ne vei mai face niciun fel de necazuri - şi Fay Li 
scoate o fotografie a lui Javier luată de pe panoul cu 
anunţuri de la bloc şi i-o flutură Luisei la un deget depărtare 
de obraz -, pentru că şi noi, atunci, îţi vom răspunde cu 
aceeaşi monedă. 

în ochii Luisei nu se mai citeşte sfidare, ci supunere. 

— Ştiam că ai minte-n cap, adaugă Fay Li, după care i se 
adresează în cantoneză bărbatului care o ţine prizonieră pe 
Luisa: Du-o la locul de detenţie. Nicio porcărie până n-o 
împuşti. O fi ea ziaristă, dar asta nu-nseamnă că e ultima 
curvă. Scapi de cadavru în modul obişnuit. 

Cei doi pleacă. Al doilea asociat rămâne lângă uşă, ţinând- 
o întredeschisă. 

Fay Li localizează caseta de valori cu numărul 36/64 la 
înălţimea gâtului ei, în vârful dintelui mijlociu al tridentului. 

Cheia se răsuceşte în broască şi uşiţa se deschide. 

Fay Li scoate o mapă de culoarea vaniliei. „Reactorul 
HIDRA-Zero... Un model de estimare operaţională... 
Conducător de proiect: Dr. Rufus Sixsmith... Deţinerea 
neautorizată a prezentului material constituie infracţiune la 
nivel federal, în temeiul Legii Spionajului Militar şi Industrial 
din 1971.“ Fay Li jubilează şi-şi îngăduie să surâdă. Ţara 
tuturor posibilităţilor. Abia apoi vede cele două fire care duc 


— 535 — 





David Mitchell 


din fundul mapei către fundul casetei de valori. Se uită 
înăuntru. O diodă roşie pâlpâie în vârful unui pachet format 
din patru pe doi cilindri strânşi cu bandă adezivă, plus fire, 
plus componente... 

Bill Smoke, nenorocit de... 


61 

Explozia o ia pe sus pe Luisa Rey şi-i dă un brânci înainte, 
cu o forţă irezistibilă, ca de val seismic din Pacific. Coridorul 
se roteşte cu ea cu tot la nouăzeci de grade - şi asta de mai 
multe ori - şi-o izbeşte în coaste şi-n cap. Prin faţa ochilor 
parcă-i zboară petale de durere. Zidăria se zgâlţâie. Bucăţi de 
zidărie, de gresie şi de sticlă cad ca o ploaie, apoi ca o 
burniţă, apoi se opresc. 

O linişte rău prevestitoare. Acuma de la ce am supravieţuit? 
strigăte de ajutor se ridică prin praf şi fum, strada se umple 
de urlete, alarmele străpung aerul înfierbântat. Mintea Luisei 
revine la viaţă. Bombă. Gardianul de împrumut horcăie şi 
geme. Sângele care i se prelinge din urechi bălteşte în gulerul 
cămăşii. Luisa încearcă să se ridice, dar explozia a lăsat-o 
fără piciorul drept. 

Trece peste şocul iniţial: piciorul ei drept este blocat sub 
corpul chinezului care o escorta şi care şi-a pierdut 
cunoştinţa. Şi-l trage de sub el şi se târăşte, ţeapănă şi 
anchilozată, prin holul sălii de casete de valori, transformat 
acum într-un platou de film. Ajunge la uşa blindată, acum 
smulsă din ţâţâni. Nu m-a nimerit, dar nici mult nu mai avea. 
Cioburi de sticlă, scaune răsturnate, hălci de perete, oameni 
şocaţi şi răniţi. Un fum negru, uleios, răbufneşte din 
conducte. Sistemul de stropitori intră în funcţiune. Luisa se 
trezeşte udă leoarcă şi se îneacă, alunecă pe podeaua udă şi 
se ciocneşte, ameţită şi cocârjată, de ceilalţi. 

O mână prietenoasă o apucă pe Luisa de încheietura 
mâinii. 

— Vă ţin eu, doamnă, vă ţin eu! Daţi-mi voie să v-ajut pân- 


— 536 — 





Atlasul Norilor 


afară, să nu mai fie vreo explozie! 

Luisa se lasă condusă până afară, în lumina orbitoare a 
soarelui, unde nimereşte în faţa unui perete de chipuri de 
gură-cască, setoşi de orori. Pompierul o ghidează pe strada 
blocată de maşinile care s-au oprit care cum a nimerit. Luisa 
îşi aduce aminte de secvenţele de război filmate în aprilie la 
Saigon. Fumul se răspândeşte în toate direcţiile. 

— La o parte! Veniţi aici! Rămâneţi unde sunteţi! Treceţi 
acolo! 

Ziarista Luisa încearcă să-i spună o vorbă victimei Luiza. 

Are însă moloz în gură. Ceva tot vrea să ştie urgent, aşa 
că-1 întreabă pe cel care a salvat-o şi care ce este, pompier? 

— Cum aţi ajuns la locul faptei atât de repede? Gata, de- 
aici mă descurc şi singură... 

— Nu, e mai sigur aşa... 

Portiera unui Chevrolet negru, prăfuit, se deschide brusc. 

— Dă-mi drumul! 

Dar el o ţine cu o mână de fier. 

— Treci în maşină. Acum! îi şopteşte. Că, dacă nu, îţi fut 
una-n creieri! 

Bomba trebuia să mă nimerească pe mine, şi-acuma... 

Răpitorul Luisei mormăie ceva şi se prăbuşeşte în faţă. 


62 

Joe Napier o apucă de braţ pe Luisa Rey şi o trage afară 
din Chevrolet. Isuse Cristoase, la un pas a fost! în cealaltă 
mână ţine o bâtă de baseball. 

— Dacă vrei să mai apuci ziua de mâine, vino! 

Bine, se gândeşte Luisa. 

— Bine, zice ea. 

Napier o trage înapoi în mulţimea fremătătoare, ca să nu 
mai ştie Bill Smoke în cine să tragă, îi întinde bâta de 
baseball unui băiat rămas cu gura căscată şi se îndreaptă 
către 81 st Avenue, cât mai departe de Chevrolet. Mergi cu 
discreţie sau fugi cât te ţin picioarele şi-ţi deconspiri 


— 537 — 





David Mitchell 


identitatea? 

— Maşina mea e parcată lângă bancă, zice Luisa. 

— La circulaţia de-acolo, am fi nişte ţinte prea uşoare, zice 
Napier. Bill Smoke mai are două gorile, care nu trebuie să 
facă altceva decât să tragă pe fereastra maşinii. Poţi să 
mergi? 

— Pot s-alerg, Napier. 

Mai merg amândoi cam o treime din distanţa până la colţul 
următor, când Napier îl zăreşte pe Bill Smoke undeva în faţă, 
cu mâna băgată în buzunarul hainei. Napier se uită şi înapoi. 
Una dintre brute închide cleştele. Peste drum se află a doua 
brută. Poliţiştii n-au cum să se arate la faţă mai devreme de 
câteva minute, iar ei nu au la dispoziţie mai mult de câteva 
scunde. Doi oameni omorâţi ziua-n amiaza mare - e riscant, 
dar şi miza e suficient de importantă pentru ca ucigaşii să-şi 
încerce norocul, plus că e-atâta haos în zonă, încât au toate 
şansele să scape. Napier e disperat: el şi Luisa sunt blocaţi în 
faţa unui depozit fără ferestre. 

— Pe scări în sus! îi spune Luisei, rugându-se ca uşa să 
nu fie încuiată. 

Nu este. 

O sală de primire aproape goală, întunecată, cu un singur 
tub de neon tapetat cu muşte moarte. Napier pune zăvorul la 
uşă în urma lor. O fetiţă în hainele ei bune, de duminică, 
aşezată în spatele unui birou, şi un pudel bătrân, culcat într- 
o cutie de carton, se uită la ei netulburaţi. în fundul încăperii 
sunt trei ieşiri. Zgomotul unor maşinării umple tot spaţiul, 
dens ca un monolit. 

O mexicancă îşi face apariţia din neant şi se răsteşte la 
Napier: 

— Nimeni legalist aici! Nimeni ’legalist aici! Du-te imediat! 
Du-te imediat! Vino ’napoi al’dată! 

Luisa Rey i se adresează într-o spaniolă stricată. 
Mexicanca se uită aprig la ea, apoi face un semn zvâcnit cu 
degetul mare înspre cele trei ieşiri. O lovitură teribilă 
zdruncină uşa de la intrare. Napier şi Luisa o iau la fugă prin 
sala care amplifică ecourile. 


— 538 — 





Atlasul Norilor 


— Stânga sau dreapta? întreabă Napier. 

— Habar n-am! gâfâie Luisa. 

Napier întoarce capul înapoi, aşteptându-se ca mexicanca 
să-i îndrume, dar uşa de la intrare se zgâlţâie la prima 
lovitură, se crapă la a doua şi se rupe în bucăţi la cea de-a 
treia. Napier o trage pe Luisa spre ieşirea din stânga. 


63 

Bisco şi Roper, ajutoarele lui Bill Smoke, se izbesc în uşă 
cu toată greutatea. în tribunalul din mintea lui, Bill Smoke îi 
găseşte vinovaţi pe William Wiley şi Lloyd Hooks de neglijenţă 
criminală: V-am spus eu! Nu puteţi avea încredere în Joe 
Napier că-şi ia conştiinţa cu el acasă şi se-apucă de pescuit! 

Uşa s-a făcut fărâme. 

O mexicancă dinăuntru face istericale şi dă din mâini şi 
din picioare ca un păianjen. O fetiţă placidă şi un pudel 
împopoţonat stau la un fel de birou. 

— FBI! răcneşte Bisco, scoţându-şi permisul de conducere. 
Pe unde-au luat-o? 

Mexicanca urlă ca o disperată: 

— Noi grijă lucrători! Foarte bine! Foarte mult plătim! N- 
avem nevoie sindicat! 

Bisco îşi scoate pistolul şi trage în pudel, pe care-1 lipeşte 
de perete. 

— Pe unde-au luat-o, în pizda mă-sii? 

Isuse Maho med Cristos - uite, de-aia lucrez eu singur! 

Mexicanca îşi muşcă pumnul, se scutură toată şi se 
lansează într-un bocet prelung. 

— Splendid, Bisco. Aşa face FBI-ul, nu? împuşcă pudeli, 
zice Roper şi se apleacă spre fetiţă, care n-a reacţionat în 
niciun fel la faptul că-i fusese omorât căţelul. Pe care dintre 
ieşiri au luat-o bărbatul şi femeia? - dar ea îi întoarce 
privirea de parcă n-ar avea nimic altceva în faţa ochilor, 
decât un apus de soare foarte plăcut. Vorbeşti englezeşte? 

O isterică, o mută, o javră moartă - şi Bill Smoke se 


— 539 — 





David Mitchell 


îndreaptă spre cele trei ieşiri - plus o mulţime de belele clasa- 
ntâi! 

— Ne pierdem vremea. Roper - uşa din dreapta! Bisco - pe 
cea din stânga! Eu - pe cea din mijloc! 


64 

Şiruri de cutii de carton stivuite câte zece, ca nişte pereţi 
despărţiţi de culoare de trecere, ascund adevăratele 
dimensiuni ale depozitului. Napier propteşte uşa cu un 
cărucior. 

— Spune-mi că, de ieri până astăzi, te-ai vindecat de 
alergia la armele de foc, şuieră el printre dinţi. 

Luisa clatină din cap. 

— Dar tu, cum stai? 

— Un pistolet, acolo - şase focuri. Haide, vino. 

Chiar în timp ce aleargă, Luisa aude cum cineva forţează 
uşa. Napier o pune să se ascundă în spatele unui turn de 
cutii. Pe urmă la fel, după alţi câţiva iarzi. Un al treilea turn, 
în schimb, se răstoarnă chiar în faţa lor şi din cutii cad zeci 
de Păsăroi, în care Luisa recunoaşte păsările emu galbene şi 
tâmpite din programul pentru copii la care se uita Hal în 
zilele în care n-avea de lucru. Napier îi face semn să-şi ţină 
capul jos când fuge. 

După cinci secunde, un glonţ muşcă din cartoane la o 
palmă distanţă de capul Luisei şi umplutura de căiţi din 
Păsăroi ţâşneşte chiar în faţa ei. Se împiedică şi se ciocneşte 
de Napier. Un zgomot ca o izbitură sfâşie aerul pe deasupra 
lor. Napier îşi scoate pistolul şi trage două focuri pe lângă 
Luisa. De-atâta zgomot, ea se chirceşte ca o minge 

— Fugi! se răsteşte Napier şi-o ridică brutal de la pământ. 
Luisa îl ascultă, iar Napier se apucă să dărâme pereţii de 
cutii, ca să-l împiedice pe urmăritor să avanseze. 

După vreo zece iarzi, Luisa ajunge la un colţ. IEŞIRE DE 
URGENŢĂ - scrie pe-o uşă de placaj. încuiată. Joe Napier o 
ajunge din urmă, trăgându-şi sufletul. Nu reuşeşte să forţeze 


— 540 — 





Atlasul Norilor 


uşa. 

— Las-o baltă, Napier! aud amândoi. Nu cu tine-avem noi 
ce-avem! 

Napier lipeşte pistolul de încuietoare şi trage. 

Uşa tot nu vrea să se deschidă. Goleşte alte trei cartuşe în 
broască - fiecare împuşcătură o face pe Luisa să tresară. Al 
patrulea foc este un clic sec. Napier izbeşte în uşă cu călcâiul 
ghetei. 

O lume de galere subpământene, în care zuruie cinci sute 
de maşini de cusut. Scame de material textil plutesc prin 
căldura vâscoasă, făcând halouri în jurul becurilor goale de 
deasupra fiecărei femei care coase la maşină. Luisa şi Napier 
parcurg pasarela aflată la semiînălţime cu un pas rapid şi 
flexat. La nenumăraţi răţoi Donald şchiopi şi dulăi Scooby- 
Doo răstigniţi li se cos măruntaiele la locul lor - unul după 
altul, şir după şir, paiet după paiet. Fiecare femeie îşi ţine 
ochii lipiţi de tăblia pe care duduie acul, aşa că Luisa şi 
Napier nu provoacă prea mult deranj. 

Dar cum facem să ieşim de-aici? 

Napier intră în plin - la propriu - în mexicanca din sala de 
aşa-zisă primire. Ea le face semn s-o ia în jos, pe un culoar 
secundar neluminat şi pe jumătate blocat. Napier se întoarce 
spre Luisa şi-i strigă ceva care ar vrea s-acopere toată 
hărmălaia metalică, dar ea înţelege după faţa lui: S-avem 
încredere-n ea? 

îi răspunde şi ea la fel, prin mimică: Ai vreo idee mai bună? 
- şi amândoi o urmează pe mexicancă printre stive de 
materiale şi role de sârmă, cutii desfundate pline cu ochi de 
ursuleţ şi diverse carcase şi mecanisme de maşini de cusut. 
Culoarul coteşte la dreapta şi se termină cu o uşă de fier prin 
al cărei grilaj plin de funingine se strecoară lumina zilei. 
Mexicancei i se împiedică degetele în cheile înşirate pe un 
inel. în hruba asta este 1875, se gândeşte Luisa, nu 1975. 
Prima cheie nu se potriveşte. Următoarea se potriveşte, dar 
nu se răsuceşte. Chiar şi cele treizeci de secunde petrecute în 
atelierul fabricii i-au afectat auzul. 

Un strigăt de luptă izbucneşte la nici cinci iarzi în spatele 


— 541 — 





David Mitchell 


lor: 

— Mâinile sus! - la care Luisa se răsuceşte pe loc. Am 
spus: Mâinile sus, în pizda mă-tii! Mâinile Luisei se supun. 
Pistolarul rămâne cu arma aţintită asupra lui Napier. 
întoarce-te cu faţa, Napier! încet! aruncă pistolul jos! 

— Nu trage la mine! urlă senora. Nu trage la mine, senor\ 
Ei forţat la mine s-arăt uşa! zice că omoară la... 

— Taci dracului din gură, capră nebună ce eşti! Cară-te! 
Să nu te mai văd! 

Femeia se strecoară pe lângă el şi se lipeşte de perete, 
strigând în continuare: 

— jNo dispares! jNo dispares! jNo quiero morir! 66 

Napier strigă şi el, peste zgomotul de-acum surd al fabricii: 

— Hei, Bisco, cât de mult ţi-au dat? 

— Nu-ţi mai bate capul, Napier, îi strigă şi Bisco. Haide, 
ultimele cuvinte! 

— N-am auzit! Ce-ai spus? 

— ULTIMELE TALE CUVINTE - CARE SUNT? 

— Ultimele cuvinte? Da’ cine eşti tu - Harry Ticălosul 67 ? 

Gura lui Bisco se strâmbă într-o grimasă: 

— Am un volum întreg de ultime cuvinte şi, uite, ale tale 
cbiar astea au fost! Da’ ale tale? - şi se uită la Luisa, în timp 
ce pistolul şi-l ţine tot îndreptat spre Napier. 

O împuşcătură dă un fel de gaură prin vacarm şi Luisa 
închide ochii strâns de tot. Ceva greu îi cade peste picior. 
Face eforturi ca să deschidă ochii - un pistolet care s-a 
rostogolit pe jos, dar acum s-a oprit. Senora scoate de undeva 
o cheie reglabilă, o răsuceşte prin aer şi-i zdrobeşte 
pistolarului falca de jos. După asta, urmează alte zece 
lovituri de o teribilă ferocitate, fiecare făcând-o pe Luisa să se 
încrânceneze, fiecare punctată de vorbe: 

— jYo! jAmaba! jA! jEse! jJodido! jPerro! 68 


66 Nu trage! Nu trage! Nu vreau să mor! (spân.) 

67 Aluzie la personajul Harold Callahan, zis Dirty Harry, din filmul 
omonim (1971), personaj interpretat de Clint Eastwood. 


— 542 — 





Atlasul Norilor 


Luisa îl verifică pe Joe Napier. El stă cu gura căscată, 
neatins, ca trăsnit. 

Senora se şterge la gură şi se apleacă deasupra lui Bisco, 
rămas nemişcat şi cu faţa plină de sânge. 

— Şi să nu mă faci tu pe mine capră nebună! - apoi face 
pasul mare peste capul lui tumefiat şi descuie uşa de fier. 

— Poate-ar fi bine să le spui celorlalţi doi că eu i-am făcut 
ăstuia ce se vede, îi spune Joe Napier în timp ce recuperează 
pistolul lui Bisco. 

Senora i se adresează Luisei: 

— Quîtatelo de encima, carino. Anda con gentuza y jDios 
mîo! ese viejo podria ser tu padre. 69 


65 

Napier stă pe scaun, în metroul tapetat cu graffiti, şi se 
uită la fata lui Lester Rey. Este năucită, ciufulită, speriată - 
şi încă nu i s-au uscat hainele de la baia pe care i-au făcut-o 
stropitorile de la bancă. 

— Cum ai reuşit să mă găseşti? întreabă ea într-un târziu. 

— Mi-a spus un tip mare şi gras, de la biroul tău. 
Nosboomer - sau nu ştiu cum. 

— Nussbaum. 

— Aşa. Mi-a luat ceva timp să-l conving. 

Apoi tăcerea durează de la staţia de metrou Reunion 
Square până la Seventeenth Avenue. Luisa îşi vâră degetul 
printr-o gaură care i-a apărut în jeanşi. 

— Presupun că nu mai lucrezi la Seaboard. 

— Ieri am fost pus pe liber. 

— Dat afară? 

— Nu. Pensionare anticipată. Şi da - pus pe liber. 


68 Eu! îl iubeam! Ah! Pe ăsta! Scârbă! Câine! (spân.) 

69 Termin-o cu el, drăguţă! Umblă cu derbedei moşul ăsta şi - 
Dumnezeule! - ar putea să-ţi fie tată! (spân.) 


— 543 — 






David Mitchell 


— Şi azi-dimineaţă ai şi renunţat să mai fii liber. 

— Cam aşa s-ar zice. 

Următoarea tăcere durează de la Seventeenth Avenue până 
la Parcul McKnight. 

— Am impresia, ezită Luisa, că eu - ba nu, că tu ai 
suspendat aplicarea unui soi de... cum să zic... decret emis 
acolo. Ca şi cum Buenas Yerbas ar fi hotărât că eu trebuia să 
mor astăzi. Şi totuşi, uite că-s aici. 

Napier evaluează o vreme ideea. 

— Nu. Oraşului nu-i pasă. Şi poţi să spui că tatăl tău este 
cel care tocmai ţi-a salvat viaţa, fiindc-a tras un şut în 
grenada aia care se rostogolea către mine, acum treizeci de 
ani. (Vagonul în care sunt ei geme şi vibrează.) Trebuie să 
trecem pe la un magazin de arme. Pistoalele goale îmi creează 
o stare de nervozitate. 

Metroul iese de sub pământ în plin soare. Luisa îşi mijeşte 
ochii. 

— Unde mergem acum? 

— Să ne vedem cu o femeie - şi Napier se uită la ceas. 
Care-a venit special cu avionul. 

Luisa se freacă la ochii înroşiţi. 

— Şi femeia asta ne poate da un exemplar din Raportul 
Sixsmith? Pentru că dosarul ăla este singura mea scăpare. 

— Deocamdată nu ştiu. 


66 

Megan Sixsmith şade pe o bancă joasă, la Muzeul de Artă 
Modernă din Buenas Yerbas, şi se uită concentrată la un 
portret gigantic reprezentând chipul cu trăsături de ursoaică 
al unei femei bătrâne, redat cu linii întrepătrunse, gri şi 
negre, pe o pânză altminteri albă. Singura piesă figurativă 
într-o sală în care toate celelalte tablouri sunt de Pollock, De 
Kooning şi Miro, acest portret te surprinde la modul calm. 
Megan se gândeşte: „Ai grijă de viitor - parc-ar zice. Şi chipul 
tău va fi, într-o bună zi, ca al meu Timpul i-a modelat pielea 


— 544 — 





Atlasul Norilor 


într-o reţea întreagă de riduri. Musculatura i se lasă într-o 
parte, i se-ncordează în cealaltă, pleoapele-i atârnă. Poartă 
perle, cel mai probabil de calitate îndoielnică, şi părul îi e 
ciufulit, la capătul unei după-amiezi întregi de alergat după 
nepoţei. Dar ea vede lucruri pe care eu nu le văd. 

Alături de Megan stă o femeie cam de vârsta ei, căreia nu i- 
ar strica să facă o baie şi să-şi schimbe hainele. 

— Megan Sixsmith? o întreabă femeia. 

Megan îi aruncă o privire piezişă. 

— Luisa Rey? 

Luisa face un semn cu capul în direcţia portretului. 

— întotdeauna mi-a plăcut. Tatăl meu a cunoscut-o - pe 
cucoana reală, vreau să zic. Era o supravieţuitoare a 
Holocaustului, care s-a stabilit la Buenas Yerbas. Avea o 
pensiune tocmai în Mica Lisabonă. Şi pictorul locuia în gazdă 
la ea. Curajul creşte peste tot, se gândeşte Megan Sixsmith. 
Ca buruienile. Joe Napier zicea c-ai venit chiar azi, cu 
avionul, de la Honolulu. 

— Este şi el aici? 

— Tipul din spatele meu, în cămaşă de blugi, care se face 
că se uită la un Warhol. De fapt, ne păzeşte pe noi. Mă tem 
că paranoia lui e perfect justificată. 

— Da. Dar eu vreau să fiu sigură că eşti chiar cine spui că 
eşti. 

— Mă bucur s-aud asta. Ai vreo idee cum facem? 

— Care era filmul preferat al unchiului meu, dintre toate 
ale lui Hitchcock? 

Femeia care pretinde că este Luisa Rey se gândeşte puţin, 
apoi zâmbeşte: 

— Am vorbit despre Hitchcock în ascensor - presupun că 
ţi-a scris despre asta -, dar nu ţin minte să-mi fi pomenit de 
vreun film preferat. Mi-a spus că-i plăcea scena mută din 
Vertigo, în care Jimmy Stewart se ţine pe urmele femeii 
misterioase până la malul apei, unde pe fundal se vede San 
Francisco. Şi-i plăcea Şarada - ştiu că nu e al lui Hitchcock, 
dar îl amuza când îi spuneai tu că Audrey Hepburn e 
„gogomană“. 


— 545 — 





David Mitchell 


Megan se lasă pe spate pe scaun. 

— Da, unchiul meu mi-a pomenit de dumneata într-o carte 
poştală pe care mi-a scris-o de la hotelul aeroportului. Era 
agitat şi îngrijorat şi folosea expresii de genul „Dacă mi se- 
ntâmplă ceva“, dar nu era omul care să se sinucidă. Nimic 
nu l-ar fi putut împinge pe Rufus la gestul pe care i-1 atribuie 
poliţia. Sunt sigură de asta. întreab-o şi fă bine şi-ţi 
controlează tremuriciul, pentru Dumnezeu! Domnişoară Luisa, 
dumneata crezi că unchiul meu a fost omorât? 

— Mă tem că ştiu sigur c-a fost, îi răspunde Luisa Rey. îmi 
pare rău. 

Convingerea cu care vorbeşte ziarista are efect de 
catharsis. Megan trage aer adânc în piept. 

— Sunt la curent cu ce lucra el pentru Seaboard şi pentru 
Departamentul Apărării. N-am văzut niciodată întregul 
raport, dar i-am verificat partea de calcule când am venit să-l 
vizitez pe Rufus, în iunie. Ne-am verificat lucrările unul 
celuilalt. 

— Pentru Apărare? Nu pentru Energie? 

— Pentru Apărare. Unul dintre produsele secundare ale 
reactorului HIDRA-Zero este uraniul îmbogăţit, folosit la 
bombe. Calitatea cea mai bună, cantităţi industriale - după 
care Megan o lasă pe Luisa să digere noile informaţii. De ce ai 
nevoie? 

— Raportul, raportul şi nimic altceva - o să dea de pământ 
cu Seaboard în arena publică şi în cea juridică. Şi aşa, din 
întâmplare, o să-mi salveze şi mie fundul. 

Te încrezi în străina asta sau te ridici şi pleci? 

Un grup de şcolari care avansează ca un crocodil se adună 
ciorchine în jurul portretului femeii bătrâne. Megan vorbeşte 
în şoaptă, vocea fiindu-i acoperită de cea a ghidului, care-şi 
ţine scurta prezentare: 

— Rufus îşi păstra lucrările ştiinţifice, datele, notele, 
ciornele şi aşa mai departe pe Steaua de mare - iahtul lui -, 
ca să le aibă la îndemână şi pe viitor. înmormântarea lui are 
loc abia săptămâna viitoare, deschiderea testamentului nu se 
face până atunci, aşa că, la ascunzătoarea de-acolo, probabil 


— 546 — 





Atlasul Norilor 


n-a umblat încă nimeni. Aş pune pariu că-şi ţinea şi pe vas 
un exemplar al Raportului. Poate că Seaboard şi-a trimis deja 
oamenii să perie bine vasul, dar ştiu că el ţinea foarte mult 
să nu afle nimeni de la birou de Steaua de mare... 

— Steaua de mare... Unde-i ancorată acum? 


67 

„REGALUL MARITIM" DE LA CAPUL YERBAS 

GĂZDUIEŞTE CU MÂNDRIE PROFETESA, 

CEA MAI BINE PĂSTRATĂ GOELETĂ DIN LUME! 

Napier îşi parchează Fordul închiriat chiar în faţa clubului, 
un fost hangar pentru bărci căruia i s-a pus acoperiş de 
şindrilă. Pe ferestrele luminate se vede un bar ispititor şi 
nenumărate pavilioane de navigaţie flutură în vântul serii. în 
timp ce Luisa şi Napier traversează grădina clubului şi 
coboară treptele care duc la un port destul de mare, peste 
dune se rostogolesc înspre ei ecouri de râsete şi lătrături. O 
navă de lemn cu trei catarge se conturează pe cerul tot mai 
întunecat al răsăritului, dominând iahturile zvelte din jurul 
ei, toate din fibră de sticlă. Câţiva oameni se mişcă pe 
pontoane şi pe iahturi, dar nu sunt mulţi. „Steaua de mare 
este legată la pontonul cel mai îndepărtat de clădirea 
clubului" - citeşte Luisa de pe harta cu care a venit Megan 
Sixsmith - „dincolo de Profetesa“. 

Nava de secol nouăsprezece este restaurată impecabil,într- 
adevăr. în ciuda misiunii cu care au venit, Luisa parcă-şi 
simte atenţia distrasă de ceva ce-o cheamă în mod straniu şi- 
o face să se oprească o clipă şi să se uite la greementul 
vasului, ascultându-i scheletul de lemn cum pârâie. 

— Ce s-a-ntâmplat? îi şopteşte Napier. 

Ce s-a-ntâmplat? Pe Luisa o furnică semnul din naştere, 
încearcă să dea de capetele acestui moment elastic, dar unul 
se pierde în trecut, celălalt - în viitor. 

— Nimic. 


— 547 — 





David Mitchell 


— E normal să ţi se pară că vezi năluci. Şi mie mi se pare. 

— Da... 

— Mai avem puţin şi-ajungem. 

Steaua de mare este chiar acolo unde scrie pe harta lui 
Megan că este. Se caţără cu toţii la bord. Napier introduce o 
agrafă în broasca de la uşa cabinei şi strecoară pe lângă ea 
un băţ de acadea. Luisa se uită în jur: nu cumva îi pândeşte 
cineva? 

— Pun pariu că n-ai învăţat în armată să faci asta. 

— Ai pierdut. Un soldat care ştie să spargă o broască e plin 
de resurse, iar comisia de recrutare n-a fost cine ştie ce 
pretenţioasă... (Un clic.) Asta e! 

în cabină e ordine, dar nicio carte. Un ceas digital 
încastrat în perete sare de la 21:55 la 21:56. Raza lanternei- 
stilou a lui Napier se opreşte pe o masă de navigaţie care are 
dedesubt un dulăpior cu sertare. 

— Poate acolo jos? 

Luisa trage un sertar. 

— Ăsta e! Lumineaz-aici. Un teanc de mape şi dosare. Unul 
dintre ele, de culoarea vaniliei, o face atentă: „Reactorul 
HIDRA-Zero... Un model de estimare operaţională... 
Conducător de proiect: Dr. Rufus Sixsmith... “ L-am găsit! 
Ăsta e! Joe? Nu ţi-e bine? 

— Ba da. Atâta doar... că era cazul să se mai întâmple şi 
ceva bun, şi-atât de simplu. 

Aha, deci Joe Napier ştie să şi zâmbească. 

în uşa cabinei se vede o mişcare - un bărbat ascunde toate 
stelele. Napier citeşte sperietura de pe faţa Luisei şi se 
întoarce brusc pe călcâie. La lumina lanternei, Luisa vede 
cum zvâcneşte un tendon de la încheietura mâinii omului cu 
pistolul, dar nu aude împuşcătura. Ce, i s-a blocat piedica? 

Joe Napier scoate un icnet, se prăbuşeşte în genunchi şi se 
izbeşte cu capul de muchia de oţel a mesei de navigaţie. 

Rămâne pe jos şi nu mai mişcă. 

Luisa nu mai simte nimic - poate doar, vag de tot, că este 
ea însăşi. Lanterna lui Napier se rostogoleşte înainte şi- 
napoi, după hula blândă; raza ei descrie un sector de cerc în 


— 548 — 





Atlasul Norilor 


care intră şi pieptul lui sfârtecat. Sângele i se scurge obscen 
de repede, obscen de roşu, obscen de lucios. Greementul 
vasului şuieră şi vibrează în vânt. 

Asasinul închide uşa cabinei după el. 

— Pune raportul pe masă, Luisa, spune el cu o voce 
blândă. Nu vreau să se păteze de sânge. Ea se conformează. 
Nu-i vede faţa. Aşa, acum ai ocazia să cazi la pace cu cine te- 
a făcut. 

Luisa se apucă de muchiile mesei cu amândouă mâinile. 

— Eşti Bill Smoke. Tu l-ai omorât pe Sixsmith. 

— Forţe mai presus de mine l-au omorât, îi răspunde 
întunericul. Eu doar am expediat glonţul. 

Concentrează-te. 

— Ne-ai urmărit de-acolo, de la bancă, în metrou, la 
muzeul de artă... 

— Aşa volubilă eşti întotdeauna înaintea morţii? 

Luisei îi tremură vocea: 

— Cum adică „întotdeauna"? 


68 

Joe Napier alunecă în derivă printr-un torent de tăcere. 

Fantoma lui Bill Smoke pluteşte pe deasupra viziunii lui 
sumbre. 

Mai mult de jumătate din fiinţa lui este ca şi dusă. 

Nişte vorbe vin să spulbere din nou tăcerea. 

Are de gând s-o omoare. Ce-i cu calibrul 38 din buzunarul 
tău? Mi-am făcut datoria, fir-aş al naibii, acuma mor! Zău? Du- 
te şi spune-i lui Lester Rey cum vine treaba asta cu datoria şi 
cu moartea. 

Napier îşi urneşte mâna dreaptă către curea. Se întreabă 
dacă este un bebeluş în pătuţul lui sau un bărbat oarecare 
pe patul morţii. Trec nopţi întregi - ba nu, vieţi întregi. De 
câteva ori, Napier se gândeşte să se lase dus de val, dar 
mâna lui refuză să se dea bătută. Se trezeşte în palmă cu un 
pat de pistol. Degetul i se strecoară printr-o buclă de oţel şi, 


— 549 — 





David Mitchell 


brusc, mintea i se luminează de scopul pe care şi l-a propus: 
Trăgaciul, ăsta e, da. Scoate-l afară. Hai, uşurel... 

Ridică pistolul. Doar câţiva iarzi sunt până la Bill Smoke. 

Trăgaciul rezistă la presiunea degetului, dar apoi o 
răbufnire oribilă de zgomot îl trânteşte pe spate pe Bill 
Smoke, cu braţele bătând aerul de parc-ar fi o marionetă. 

în ante-antepenultimul moment al vieţii lui, Napier trage 
un al doilea glonţ în marioneta care se conturează pe 
fundalul cerului cu stele. îi vine în minte, nechemat, 
cuvântul Silvaplana. 

în antepenultimul moment, trupul lui Bill Smoke se 
prăbuşeşte în uşa cabinei. 

în penultimul, ceasul digital încastrat în perete sare de la 
21:57 la 21:58. 

Ochii lui Napier se închid; un soare nou-născut luminează 
pieziş printre stejari străvechi şi joacă pe apele unui râu 
ascuns. Ia uite, Joe - bâtlani! 


69 

în salonul lui Margo Roker de la Spitalul Comitatului 
Swannekke, Hester van Zandt se uită la ceas. 21:57. 
Programul de vizită se încheie la ora zece. 

— încă una, Margo, să ai la drum? întreabă vizitatoarea, 
aruncând o privire către prietena ei aflată în comă - după 
care-şi frunzăreşte Antologia de poezie americană. Nişte 
Emerson? A, da... Ţi-aduci aminte de-asta? Că doar tu mi-ai 
citit-o prima: 

„Călăul roşu crede că pe toţi i-omoară; 

Ei, omorâţii, cred că el e-acum cel mort. 

Dar nu ştiu pe ce căi ascunse, bunăoară, 

Trec eu, apoi revin, pe-aceleaşi căi mă port. 

Departe şi uitat mie mi-e tot aproape, 

Lumina zilei şi cu noaptea-mi sunt totuna; 


— 550 — 





Atlasul Norilor 


Plecaţi de mult, zeii-mi renasc sub pleoape 
Şi-acelaşi lucru-mi sunt ruşinea şi cununa. 

Greşesc cei ce se vor scăpaţi de mine, 
îmi cresc şi aripi când îi văd cum se avântă, 

Sunt cel ce se-ndoieşte şi-ndoiala-n sine 
Şi tot eu imnul ce toţi brahmanii cântă. 

Puternici zei tânjesc sub aripa-mi s-ajungă 
Şi-n van tânjesc...“ 70 

— Margo? Margo? Margo! — pleoapele lui Margo Roker 
vibrează de parc-ar fi în faza de somn profund. Un geamăt i 
se zvârcoleşte prin laringe. Margo oftează profund şi deschide 
brusc ochii mari, apoi clipeşte năucită şi speriată de tuburile 
pe care le are în nas. Hester van Zandt intră şi ea în panică, 
dar plină de speranţă: Margo! M-auzi? Margo! 

Ochii pacientei se opresc asupra prietenei ei de demult, 
apoi capul i se prăbuşeşte înapoi pe pernă. 

— Da, Hester, te-aud, fiindcă-mi urli ca nebuna-n ureche! 


70 

Luisa Rey frunzăreşte numărul din 1 octombrie al Western 
Messenger, în zumzetul amestecat cu aburi de la bufetul 
Albă-ca-Zăpada. 


LLOYD HOOKS FUGE DE CAUŢIUNEA DE 250.000 DE 
DOLARI 

PREŞEDINTELE FORD PROMITE SĂ-I „STÂRPEASCĂ PE 
ESCROCII 

CARE DEZONOREAZĂ CORPORAŢIILE AMERICANE“ 


70 Fragment din poemul Brahma de Ralph Waldo Emerson, traducere de 
Mihnea Gafiţa. 


— 551 — 





David Mitchell 


Un purtător de cuvânt al Departamentului de Poliţie din 
Buenas Yerbas a confirmat faptul că proaspăt numitul 
director general al Corporaţiei de Electricitate Seaboard 
Incorporated, fost comisar federal pentru energie, Lloyd 
Hooks, a fugit din ţară, după ce luni fusese eliberat contra 
unei cauţiuni de un sfert de milion de dolari. Această ultimă 
evoluţie în scandalul „Seaboardgate" 71 vine la numai o zi 
după ce Hooks a jurat să apere „nu numai reputaţia mea, 
dar şi reputaţia unei mari companii americane împotriva 
acestui şir de minciuni ticăloase". Preşedintele Ford a luat 
parte la o furtunoasă conferinţă de presă la Casa Albă, în 
care l-a condamnat pe fostul său consilier şi s-a delimitat de 
cel numit în funcţie de Administraţia Nixon. „Această 
Administraţie nu face niciun fel de distincţie între cei care 
încalcă legea. îi vom stârpi din rădăcină pe escrocii care 
dezonorează corporaţiile americane şi le vom da cele mai 
aspre pedepse prevăzute de lege." 

Dispariţia lui Lloyd Hooks, interpretată de numeroşi 
analişti ca o recunoaştere a vinovăţiei, constituie cea mai 
recentă evoluţie dintr-o serie de dezvăluiri care s-a declanşat 
după incidentul de la 4 septembrie, survenit la „Regalul 
maritim" de la Capul Yerbas, unde Joe Napier şi Bill Smoke, 
două dintre persoanele răspunzătoare de Pază la 
controversata centrală de energie atomică de pe insula 
Swannekke a Corporaţiei Seaboard, s-au împuşcat mortal. 
Martorul ocular Luisa Rey, corespondentă a ziarului nostru, 
a chemat poliţia la locul crimei, iar ancheta declanşată 
ulterior s-a extins şi are acum în vedere şi asasinarea, luna 
trecută, a inginerului atomist britanic Rufus Sixsmith, fost 
consultant al Corporaţiei Seaboard, şi prăbuşirea deasupra 
Pennsylvaniei, în urmă cu două săptămâni, a avionului 
marca Learjet al fostului director general al aceleiaşi 
Corporaţii Seaboard, Alberto Grimaldi, ca şi explozia 


71 Aluzie la scandalul Watergate. 


— 552 — 





Atlasul Norilor 


survenită la sediul Third Bank din California, dintr-un cartier 
al oraşului Buenas Yerbas, în care şi-au pierdut viaţa două 
persoane. Cinci directori de la Corporaţia de Electricitate 
Seaboard au fost puşi sub acuzare în legătură cu această 
conspiraţie, iar doi dintre ei s-au sinucis. Alţi trei, inclusiv 
directorul general adjunct William Wiley, au fost de acord să 
depună mărturie împotriva Corporaţiei Seaboard. 

Arestarea lui Lloyd Hooks, în urmă cu două zile, a fost 
văzută ca o confirmare pentru sprijinul acordat de ziarul 
nostru reporterului Luisa Rey, care a demascat întregul 
scandal, cu toate că William Wiley respinsese iniţial toate 
acuzaţiile, ca fiind „nişte fantasmagorii defăimătoare, scoase 
dintr-un roman poliţist, care nu merită sub nicio formă să 
primească un răspuns serios..." (Continuare - pag. 2; întreaga 
poveste - pag. 5; comentarii - pag. 11). 

— Pagina-ntâi! zice Bart în timp ce-i toarnă cafea Luisei. 
Tare mândru ar fi fost Lester! 

— Ar fi spus că sunt o ziaristă care-şi face meseria. 

— Păi, tocmai asta şi eşti, Luisa! 

Seaboardgate nu mai este treaba ei. Insula Swannekke 
colcăie de reporteri, de anchetatori din partea Senatului, de 
agenţi FBI, de poliţişti locali şi de scenarişti de la Hollywood. 
Centrala Swannekke B este pusă la naftalină. Lucrările la 
Swannekke C au fost oprite. 

Luisa scoate din nou ilustrata de la Javier: trei OZN-uri 
care se întretaie deasupra podului Golden Gate. 

„Bună, Luisa, e bine aici, dar acuma stăm într-o casă, aşa 
că nu mai am peste ce balcoane să sar ca să merg în vizită la 
prieteni. Mâine mă duce Paul (adică Vârcolacu’, dar mama 
zice că nu mai am voie să-i spun aşa acum, chiar dacă lui 
zău că-i place) la târg de timbre şi-o să pot să-mi aleg eu ce 
culoare vreau să fie pereţii din camera mea şi găteşte mai 
bine decât mama. Te-am văzut iar la televizor aseară şi-n 
toate ziarele. Să nu mă uiţi acum, că te-ai făcut celeabră, da? 
Javi.“ 


— 553 — 





David Mitchell 


Celălalt obiect primit prin poştă este un plic sosit par avion 
de la Megan Sixsmith, ca răspuns la solicitarea Luisei. în plic 
sunt ultimele opt scrisori pe care i le-a scris Robert Frobisher 
prietenului său Rufus Sixsmith. Luisa desface plicul cu un 
cuţit de plastic. Scoate unul dintre plicurile gălbejite, care 
poartă data poştei „10 octombrie, 1931“, îl duce la nas şi 
trage aer adânc în piept. Oare nişte molecule de la castelul 
Zedelghem, trecute prin mâna lui Robert Frobisher şi rămase 
în stare latentă pe hârtia asta, timp de patruzeci şi patru de 
ani, zburdă acum prin plămânii mei, prin sângele meu? 

Cine poate spune? 


— 554 — 





Atlasul Norilor 


-ooG^Ooo- 

SCRISORI DE LA ZEDELGHEM 

-OOG^DOO- 


— 555 — 





David Mitchell 


ZEDELGHEM 

10-X-1931 

Sixsmith, 

Ayrs e ţintuit la pat de trei zile, îndopat cu morfină şi 
strigând de durere. F. distructiv şi descurajant. Doctorul ne 
avertizează, pe I. şi pe mine, să nu confundăm proaspăt 
redescoperita joie de vivre 72 a lui Ayrs în privinţa muzicii cu 
starea lui propriu-zisă de sănătate şi i-a interzis cu 
desăvârşire lui V.A. să lucreze de pe patul de suferinţă. 
Doctorul Egret mie îmi dă fiori. Nu există, practic, tămăduitor 
pe care să nu-1 cvasisuspectez că vrea să-mi facă felul într’un 
mod cât mai costisitor cu putinţă. 

M’am îngropat în muzica mea. Oricât ar suna de crud, 
când Hendrick vine şi-mi spune la micul dejun: „Astăzi nu, 
Robert“, mă simt mai degrabă uşurat. Noaptea trecută am 
stat şi-am lucrat la un allegro pentru violoncel, rostogolit şi 
punctat de terţete de-a dreptul explozive. Tăcerea - punctată 
şi ea de pocnetele sinistre ale curselor de şoareci. Mi-aduc 
aminte că am auzit orologiul din turla bisericii bătând ora 
trei dimineaţa. „Am auzit o bufniţă" - zice Huckleberry Finn - 
„undeva departe, uuu-uuu-uuurlând despre cineva care 
murise, şi-o cioroaică şi-un câine schelălăind că altcineva 
urma să moară" - întotdeauna m’a fascinat fraza asta. 
Următorul lucru pe care-1 ştiu este că Luciile stătea lângă 
fereastră şi parcă scutura nişte cearşafuri mari de lumină 
orbitoare. Mi-a spus că Marty Dhondt era jos, gata să plecăm 
în excursie. Am crezut că visez, dar nu. Faţa mi-era 
anchilozată şi pentru o clipă n’am mai ştiut nici cum mă 
cheamă. Am bombănit că nu voiam să plec nicăieri cu Marty 
Dhondt, că voiam să dorm, c’aveam de lucru. Luciile a 
protestat: 


72 Bucurie de a trăi (fr.) . 


— 556 — 





Atlasul Norilor 


— Bine, dar de săptămâna trecută aţi stabilit că astăzi 
mergeţi cu automobilul! 

Mi-am adus aminte, m’am spălat, mi-am pus haine curate 
şi m’am bărbierit. Am trimis-o pe Luciile după argatul care- 
mi lustruise pantofii ş.a.m.d. Jos, în camera unde luam 
micul dejun, simpaticul negustor de bijuterii fuma un trabuc 
şi citea The Times. 

— Nu te grăbi, mi-a spus el când mi-am cerut scuze că 
întârziasem. Unde mergem noi n’o să observe nimeni dac’am 
ajuns prea devreme sau prea târziu. 

Doamna Willems mi-a adus nişte budincă de orez cu ouă 
şi ceapă, iar I. s’a arătat şi ea într’un târziu. Nu uitase ce zi 
era: mi-a dat un buchet de trandafiri albi legaţi cu o panglică 
neagră şi mi-a zâmbit ca-n vremurile bune. 

Dhondt conduce un automobil Bugatti Royale - Tip 41 din 
1927, de culoare roşie-purpurie. Un adevărat monstru, Six- 
smith! Merge ca un diavol uns - atinge aproape cincizeci pe 
şosea! - şi se laudă cu o goarnă Klaxon pe care Dhondt nu 
ezită s’o folosească din plin la cea mai mică provocare. O zi 
minunată pentru o plimbare nedorită. Cu cât te apropii de 
front, bineînţeles, cu atâta peisajul devine mai accidentat. 
Dincolo de Roeselare, terenul se umple de cicatrice în formă 
de cratere, brăzdat de tranşee pe jumătate prăbuşite şi ciupit 
ca de vărsat de zone arse în care nici măcar buruienile nu 
mai cresc. Cei câţiva copaci rămaşi în picioare ici şi colo, 
dacă-i atingi, vezi că sunt carbonizaţi şi fără viaţă. Spuzeala 
de verdeaţă de pe faţa pământului aduce mai puţin a natură 
revenită la viaţă, cât a natură mânată. Dhondt mi-a zbierat, 
ca s'acopere mugetul motorului, că fermierii nici acum nu- 
ndrăznesc să-şi are terenurile, de teama muniţiilor 
neexplodate. Nu poţi să treci fără să te gândeşti la densitatea 
de oameni îngropaţi acolo. în orice moment s’ar da ordinul de 
atac, infanteriştii ar ieşi în roiuri din pământ, scuturându-se 
de glodul gros de numai un deget. Cei treisprezece ani trecuţi 
de la Armistiţiu ar părea tot atâtea ceasuri. 

Zonnebeke este un sat risipit, de ruine pe jumătate 
refăcute, care găzduieşte un cimitir comun al Regimentului 


— 557 — 





David Mitchell 


11 Essex şi al Brigăzii 53. De la Comisia Locurilor de Veci 
Militare am aflat că în acest cimitir anume sunt cele mai 
multe şanse ca fratele meu să fi fost depus pentru odihna 
veşnică. Adrian a murit în asaltul de la 31 iulie asupra 
crestei de la Messines, exact în toiul atacului. Dhondt m’a 
lăsat la poartă şi mi-a urat noroc. Plin de tact, mi-a spus că 
are nişte treburi prin vecini - cred că eram la douăzeci de 
mile de cel mai apropiat bijutier - şi m’a lăsat să plec în 
căutarea mea donquijotescă. Un fost soldat ofticos păzea 
poarta, cât timp nu-şi făcea de lucru printr’o amărâtă de 
grădină de legume. Tot el muncea şi ca îngrijitor - fiind 
propriul său patron, mai mult ca sigur - şi mi-a întins o cutie 
de donaţii, pentru „întreţinere". M’am lăsat uşurat de un 
franc şi tipul m’a întrebat într’o engleză tolerabilă dacă 
venisem în căutarea cuiva anume, pentru că el, unul, purta 
întregul cimitir în memorie. I-am scris numele fratelui meu 
pe un colţ de hârtie, dar el a făcut acea grimasă galică la care 
colţurile gurii se lasă în jos, vrând să spună: „Eu am 
problemele mele, tu le ai pe-ale tale şi asta-i problema ta“. 

întotdeauna mi-am închipuit că aveam să ghicesc, dintre 
toţi acei CUNOSCUŢI NUMAI DOMNULUI, care era Adrian. 
Vreo inscripţie care să-mi sară în ochi, vreo coţofană care să 
dea din cap sau pur şi simplu vreo certitudine de ordin 
muzical m’ar fi condus la locul de veci corect. O prostie 
patentată, bineînţeles. Pietrele funerare erau fără număr, 
identice şi aliniate ca la paradă. Ici şi colo, zona era invadată 
de desişuri de mure. Aerul era stătut, ca şi cum cerul ar fi 
devenit un acoperiş ermetic deasupra capetelor noastre, ale 
tuturor. M’am plimbat pe alei, printre rânduri, în căutarea F- 
urilor. Din câte am constatat, niciun Frobisher nu se odihnea 
în bucata aia de pământ a Flandrei. Cel mai apropiat era un 
anume „Froames, B.W., soldat nr. 2389 - Divizia 18 Est“, aşa 
c’am lăsat trandafirii albi de la I. pe piatra lui de mormânt. 
Cine ştie? Poate că Froames i-a cerut un foc lui Adrian într’o 
seară, când era obosit, sau poate că s’a ascuns alături de el 
de ploaia de bombe, sau poate c’au împărţit o conservă de 
vită Bovril. Ştiu că sunt un prost sentimental. 


— 558 — 





Atlasul Norilor 


întâlneşti uneori caraghioşi precum Orford, colegul tău de 
facultate, care arborează un aer de privaţiune, pentru că 
războiul s’a încheiat înainte ca ei să fi avut ocazia să-şi 
demonstreze bravura. Alţii recunosc - şi mă gândesc aici la 
Figgis - că se simt uşuraţi că nu împliniseră vârsta 
majoratului înainte de 1918, ca să se poată înrola, dar şi vag 
ruşinaţi de faptul că se simt astfel. De câte ori nu te-am 
bătut la cap despre cum am crescut eu în umbra fratelui 
meu legendar - nu exista reproş care să nu înceapă cu: 
„Adrian nu făcea niciodată aşa ceva..." sau „Dac’ar fi aici, 
acum, fratele tău ar..." Ajunsesem să-l detest numai când îi 
auzeam numele. în perioada de pregătire a expulzării mele 
forţate din clanul Frobisher, n’auzeam decât: „Eşti o ruşine 
pentru memoria lui Adrian!" Niciodată - nici-o-dată - n’o să- 
mi iert părinţii pentru asta. Mi-am adus aminte de ultima 
dată când l-am condus pe Adrian la Audley End, într’o după- 
amiază ploioasă de toamnă; el era în uniformă şi Pater îl 
îmbrăţişa. Trecuseră de mult zilele când totul era numai 
steguleţe şi urale - am aflat mai târziu că Poliţia Militară îi 
ducea pe recruţi sub escortă la Dunkerque, ca să descurajeze 
dezertările în masă. Toţi acei Adrieni se înghesuiau ca 
sardelele prin cimitirele din tot estul Franţei, vestul Belgiei şi 
mai departe. Am împărţit cărţile dintr’un pachet numit 
context istoric: generaţia noastră a primit decari, valeţi şi 
dame, Sixsmith; generaţia lui Adrian s’a ales numai cu 
treiari, pătrari şi cinciari - asta-i toată povestea. 

Bineînţeles că „asta-i tot" nu-i niciodată chiar tot. 
Scrisorile lui Adrian erau atât de sonore, încât te bântuiau. 
Ochii poţi să-i închizi, dar urechile - nu: pocnetul păduchilor 
în ridurile feţei; râcâitul şobolanilor; plesnitura osului lovit de 
glonţ; răpăitul mitralierelor; tunetul exploziilor îndepărtate; 
bubuitul altora mai apropiate; zăngănitul pietrelor când 
ricoşau în căştile de oţel; bâzâitul muştelor în timpul verii 
peste câmpurile pline de morţi. în conversaţiile de mai târziu 
s’au adăugat: zbieretele cailor; pârâitul noroiului îngheţat; 
vuietul avioanelor; huruitul tancurilor în gropile de noroi; 
urletele amputaţilor cărora le trecea efectul eterului; râgâitul 


— 559 — 





David Mitchell 


aruncătoarelor de flăcări; scrâşnetul baionetelor înfipte în 
gâturi. Muzica europeană este sălbatică la modul pasional, 
întreruptă de lungi tăceri. 

Chiar mă-ntreb dacă şi fratelui meu îi plăceau băieţii la fel 
de mult ca fetele sau dacă numai eu am acest viciu. Mă- 
ntreb dacă a murit virgin. Mă gândesc la toţi soldaţii ăştia 
care zac laolaltă: când erau vii, tremurau; dac’au murit, sunt 
reci. Am curăţat piatra de mormânt a lui B.W. Froames şi 
m’am îndreptat din nou către poartă. Sigur că misiunea mea 
era sortită eşecului. îngrijitorul îşi făcea de lucru cu nişte 
corzi şi n’a scos o vorbă. Monty Dhondt m’a cules la ţanc şi- 
am luat-o din loc înapoi pe drumul spre civilizaţie - ha, ha, 
auzi! Am trecut printr’un loc numit Poelkapelle, sau cam aşa 
ceva, pe o şosea străjuită de ulmi, pe care am mers milă 
după milă şi nu se mai termina. Dhondt îşi alesese această 
porţiune de drum drept ca să-şi încerce bijuteria de Bugatti - 
să vadă cât de repede putea să meargă. Ulmii nu se mai 
distingeau unul de altul, ci s’au suprapus într’un singur 
copac repetat la infinit, ca un titirez. Acul vitezometrului 
bătea spre maximum când o formă care aducea cu o femeie 
nebună alergând ne-a ieşit în cale -s’a izbit de parbriz şi s’a 
rostogolit peste capetele noastre. Mi-a sărit inima din loc ca 
un glonţ - de asta pot să te asigur! Dhondt a frânat, bolidul 
s’a proptit în şosea cu o parte a caroseriei, s’a ridicat de pe 
şosea cu partea cealaltă, cauciucurile au scrâşnit şi au 
umplut aerul cu miros de ars. Infinitul nostru se sfârşise 
brusc, iar eu îmi muşcasem limba cu toţi dinţii. Dacă frânele 
n’ar fi acţionat în aşa fel încât automobilul Bugatti să-şi 
continue traiectoria de-a lungul drumului, ne-am fi încheiat 
ziua - şi probabil şi vieţile - îmbrăţişând vreun ulm. în fine, 
maşina s’a oprit. Şi eu, şi Dhondt am sărit jos, am alergat în 
urmă şi ce-am văzut: un monstru de fazan care flutura din 
aripile rupte. Dhondt a şuierat printre dinţi o înjurătură 
complicată în sanscrită sau într-o altă limbă şi a scos un ha! 
de uşurare că nu omorâse pe cineva, dar şi de uimire că 
totuşi omorâse ceva. Eu nu mai puteam să vorbesc şi-mi 
tamponam cu batista limba sângerândă. Am sugerat s’o 


— 560 — 





Atlasul Norilor 


scutim pe biata pasăre de suferinţă. Dhondt mi-a răspuns cu 
o zicală despre care cred că numai într’adins putea fi atât de 
idioată: 

— Pentru cine ajunge în meniu, sosul nu mai are nicio 
importanţă - şi s’a dus înapoi la maşină, ca să încerce să-şi 
readucă la viaţă Bugatti-ul. 

N’am reuşit să pricep ce voia să spună, dar m’am apropiat 
de fazan, care a început să fluture din aripi de-a dreptul 
disperat. Medalionul de pene de pe piept îi era mânjit de 
sânge şi împroşcat cu fecale. Şi ţipa - zău aşa, Sixsmith - ca 
un bebeluş născut de două zile. Mi-a părut rău că nu aveam 
un pistol, în şanţul de lângă drum era un pietroi cam cât 
pumnul meu, cu care l-am izbit pe fazan drept în cap. Foarte 
neplăcut - nu e ca atunci când împuşti o pasăre, nicidecum. 

M’am şters de sângele fazanului cum am putut, cu 
ajutorul unor frunze de ştevie pe care le-am cules de pe 
marginea drumului. Dhondt reuşise să pornească motorul, 
m’am vârât şi eu înăuntru şi ne-am repezit către primul sat 
care urma - un loc fără nume, din câte am văzut, dar care 
avea o amărâtă de cafenea-plus-garaj-plus-capelă-de-pompe- 
funebre, împărţită de o clică de localnici tăcuţi, şi multe 
muşte care dădeau roată prin aer ca nişte îngeri ai morţii 
drogaţi. Frâna brutală descentrase oarecum osia din faţă, aşa 
că M.D. s’a oprit acolo ca să se uite cineva la ea. Ne-am 
aşezat al fresco 73 pe marginea unui „lac“, de fapt un iaz cu 
pietre şi noroi pe fund şi cu un soclu plantat chiar în buricul 
lui, al cărui locatar iniţial fusese de mult topit şi transformat 
în gloanţe. Nişte copii murdari alergau de cealaltă parte a 
lacului după singura găină grasă din tot ţinutul, care a dat 
tare din aripi şi s’a cocoţat sus pe soclu. Copiii s’au apucat 
să arunce cu pietre în ea. M’am întrebat cine va fi fost 
stăpânul orătăniei. L-am întrebat pe omul de la bar cine 
ocupase mai demult soclul cu pricina. Habar n’avea - el era 
de fel din sud. Cum paharul meu era murdar, i-am cerut 


73 Textual: la răcoare, la aer curat (ital.). 


— 561 — 





David Mitchell 


individului să mi-1 schimbe. S’a ofuscat şi a devenit brusc 
mult mai puţin comunicativ. 

M.D. m’a întrebat cum fusese ceasul pe care-1 petrecusem 
în cimitirul din Zonnebeke. Nu pot să spun că i-am răspuns. 
Fazanul mutilat şi plin de sânge parcă nu voia să dispară 
dinaintea ochilor mei. L-am întrebat pe M.D. unde fusese în 
timpul războiului. 

— Ei, mă rog, mi-am văzut de afaceri. 

— La Bruges? am întrebat eu surprins - nu-mi venea să 
cred că un negustor belgian de diamante ar fi putut prospera 
sub regimul de ocupaţie al Kaiser-ului. 

— Ei, Doamne iartă-mă! a exclamat el. Nu - la 
Johannesburg. Nevastă-mea şi cu mine am lipsit de-aici în 
toată perioada - la care eu l-am felicitat pentru clarviziune. 
El, modest, mi-a explicat: Războaiele nu izbucnesc fără 
niciun avertisment, încep de obicei sub forma unor mici 
focuri izbucnite la orizont. Războaiele se apropie. Omul 
înţelept veghează, ca să vadă fumul, şi se pregăteşte să 
şteargă putina - aşa cum au făcut Ayrs şi locaş ta. Grija mea 
e alta: că următorul război va fi atât de cumplit, încât nicăieri 
nu va mai rămâne în picioare niciun restaurant cât de cât 
acceptabil. 

Dar era el atât de sigur că mai venea încă un război? 

— întotdeauna mai urmează încă un război, Robert. 
Războaiele nu se sting niciodată cu adevărat. Ce anume aţâţă 
focul războiului? Voinţa de putere, care este coloana 
vertebrală a firii umane. Ameninţarea cu violenţa, teama de 
violenţă, apoi violenţa propriu-zisă nu sunt decât 
instrumentele acestei sinistre voinţe. Uită-te bine şi vei vedea 
voinţa de putere în dormitoare, în bucătării, în fabrici, în 
sindicate, la frontierele statelor. Ascultă bine ce-ţi spun şi 
ţine minte: statul-naţiune reprezintă, pur şi simplu, natura 
umană umflată până la dimensiuni monstruoase. De unde 
concluzia - Q.E.D - că naţiunile sunt entităţi ale căror legi 
sunt scrise prin violenţă. Aşa a fost dintotdeauna, aşa va fi 
întotdeauna. Războiul este unul dintre cei doi tovarăşi de 
drum eterni ai omenirii, aşa să ştii, Robert. 


— 562 — 





Atlasul Norilor 


Da? Şi-atunci, care este celălalt? am întrebat eu. 

— Diamantele. 

Un măcelar cu şorţul mânjit de sânge a venit în fugă spre 
marginea lacului; copiii s’au răspândit care-ncotro. Omul 
avea de rezolvat o problemă: cum să convingă pasărea să 
coboare de pe soclu? 

Bine, dar Liga Naţiunilor? Trebuie să mai existe şi alte legi 
pe care naţiunile să le respecte, în afară de legea războiului. 
Poate legile diplomaţiei? 

— Ei, da, diplomaţia, a zis M.D., care se simţea în 
elementul lui. Şterge cu buretele pagubele provocate de 
război; îi legitimează rezultatele; îi oferă unui stat mai 
puternic mijloacele de a-şi impune voinţa asupra unuia mai 
slab şi de a-şi economisi, în acelaşi timp, flotele şi 
batalioanele pentru un eventual oponent cu mai multă 
greutate. Numai diplomaţii de profesie, dobitocii patentaţi şi 
femeile văd în diplomaţie un substitut pe termen lung al 
războiului. 

Pe post de reductio ad absurdum a teoriei lui, i-am 
argumentat faptul că ştiinţa născoceşte mijloace din ce în ce 
mai sângeroase de a purta război, ceea ce nu poate avea 
drept rezultat decât faptul că puterea de distrugere a 
omenirii va depăşi puterea de creaţie a aceleiaşi omeniri şi că 
civilizaţia noastră îşi va provoca singură dispariţia. M.D. a 
preluat obiecţia mea cu o lucire caustică în ochi. 

— Exact. Voinţa noastră de putere, ştiinţa noastră şi 
tocmai acele facultăţi care ne-au înălţat de la stadiul de 
maimuţă la cel de om sălbatic şi apoi de om modern sunt şi 
cele care-i vor stinge lumânarea lui Homo sapiens înainte de 
sfârşitul secolului în care ne aflăm! Tu probabil că vei apuca 
finalul ăsta, norocosule! Şi ce mai crescendo simfonic are să 
fie, nu, ce zici? 

Măcelarul a venit către noi şi i-a cerut omului de la bar o 
scară. 

Mă opresc aici şi acum - zău că nu mai pot ţine ochii 
deschişi. 

Al tău, 


— 563 — 





David Mitchell 


R.F. 

k k k 

ZEDELGHEM 

21-X-1931 

Sixsmith, 

Ayrs urmează să se ridice în picioare mâine, după ce a stat 
ţintuit la pat două săptămâni încheiate. Nu le-aş dori sifilis 
nici duşmanilor mei cei mai aprigi. Sau, mă rog, poate unuia, 
cel mult la doi dintre ei. Sifiliticul decade puţin câte puţin, ca 
fructele care putrezesc pe la periferiile livezilor. Doctorul 
Egret se înfiinţează la fiecare două zile, dar nu i-au mai 
rămas multe soluţii, doar să-i prescrie doze de morfină din ce 
în ce mai mari. V.A. le acceptă în silă, pentru că-i întunecă 
mintea şi nu mai poate compune. 

I. începe să aibă accese de deznădejde. Uneori, noaptea, se 
agaţă de mine de parcă aş fi colacul ei de salvare şi numai eu 
aş putea-o păzi de înec. îmi pare rău de biata cucoană, dar 
pe mine mă interesează trupul, nu problemele ei. Sau mă 
interesa. 

Mi-am petrecut aceste două săptămâni închis în camera de 
muzică, grupându-mi fragmentele de peste an într’un „sextet 
pentru solişti suprapuşi“: pian, clarinet, violoncel, flaut, oboi 
şi vioară - fiecare instrument cu limbajul propriu în materie 
de cheie, gamă şi coloristică. în primul set, fiecare fragment 
solo este întrerupt de următorul; în al doilea, fiecare piesă 
întreruptă se continuă, în ordine inversă. Viziune 
revoluţionară sau găselniţă ieftină? Nu pot şti până nu 
termin, iar atunci o să fie prea târziu; dar e primul lucru 
care-mi vine în minte când mă trezesc şi ultimul la care mă 
gândesc înainte s’adorm, chiar şi atunci când o am pe I. 
lângă mine-n pat. Să facă bine să înţeleagă: artistul trăieşte 
concomitent în două lumi. 

A doua zi 

A dracului ceartă ce-am avut cu V.A. Mi-a dictat un studiu 


— 564 — 





Atlasul Norilor 


gen tocatta în cursul „Compoziţiilor" de azi-dimineaţă, mi s’a 
părut al naibii de cunoscut, după care am recunoscut 
refrenul meu din îngerul din Mons\ Dacă Ayrs nădăjduia 
cumva că n’aş fi recunoscut pasajul, se înşela f. tare. I-am 
spus de-a dreptul că asta e muzica mea. A schimbat placa 
brusc: 

— Cum adică, muzica ta? Frobisher, când o să mai creşti, 
o să descoperi că toţi compozitorii se inspiră din mediul lor. 
Dumneata eşti unul dintre numeroşii factori din mediul meu, 
care nu numai că primeşte un salariu decent - dă-mi voie să 
spun -, dar se şi bucură de cursuri zilnice de compoziţie de 
cel mai înalt nivel şi vine în contact cu cele mai strălucite 
minţi muzicale ale vremii. Dacă nu te satisfac termenii 
aceştia, Hendrick poate să te conducă la gară. 

Ehe, f. diferit de omul pe care-1 împinsesem cu căruciorul 
pe alee până la casa portarului acum câteva săptămâni şi 
care mă implora să mai stau până la primăvara viitoare! L- 
am întrebat cu cine se gândea să mă înlocuiască. Poate cu 
doamna Willems? Cu grădinarul? Cu Eva? Cu calul Nefertiti? 

— Ei, sunt convins că Sir Trevor Mackerras îmi va putea 
recomanda un tânăr numai bun pentru mine. Da, o să dau 
un anunţ. Nu eşti chiar atât de indispensabil cum îţi place să 
crezi. în fine: vrei slujba asta în continuare sau nu? 

N’am găsit pe loc o soluţie de a recâştiga terenul pierdut, 
aşa c’am ieşit, acuzând o durere în degetul mare de la picior. 
Ayrs a tras după mine cu avertismentul următor: 

— Dacă nu ţi se face bine degetul de la picior până mâine- 
dimineaţă, Frobisher, du-te să ţi-1 tratezi la Londra şi nu te 
mai întoarce! 

Uneori, îmi vine să clădesc un rug mare şi-al dracului şi 
să-i dau brânci peste el bătrânului curist, în toiul vâlvătăii. 

După câteva zile 

Tot aici sunt. I. mi-a făcut o vizită mai târziu, mi-a ţinut o 
pledoarie despre vanitatea lui Ayrs, despre cât de mult îmi 
preţuieşte munca, despre toanele artiştilor ş.a.m.d. şi m’a 


— 565 — 





David Mitchell 


rugat să rămân - de dragul ei, dacă nu de-al lui. Am acceptat 
această aproximativă frunză de smochin cum ramură de 
măslin şi-n noaptea respectivă am făcut amor cu I. aproape 
cu afecţiune. Cu iarna care vine, parcă nu mă simt în stare 
să mă aventurez pe cine ştie unde prin Europa, cu 
minuscula mea rezervă bănească. Ar trebui să dau peste vreo 
moştenitoare bogată şi proastă, şi-anume repejor, dac’ar fi să 
plec de-aici acum. îţi vine-n minte cineva? O să mai trimit un 
pachet pentru Jansch, ca să-mi sporesc fondurile de urgenţă. 
Dacă Ayrs nu vrea să mă facă şi pe mine părtaş, pentru ideile 
cu care am contribuit la Pasărea morţii - care a ajuns la cea 
de-a douăzecea reprezentaţie, după cele de la Varşovia -, ce 
să fac? Va trebui să mă recompensez de unul singur. Am 
hotărât să fiu mult mai precaut pe viitor în materie de 
împărtăşit cu V.A. propriile mele compoziţii. Ştii, să ai un 
acoperiş deasupra capului numai în funcţie de bunele 
intenţii ale unui patron - ce dezgustător mod de a trăi! 
Numai Dumnezeu ştie cum pot să-l îndure clasele aflate în 
servitute. Oare servitorii clanului Frobisher la fel îşi muşcă 
pumnii, cum fac eu acum? - îţi vine să te-ntrebi. Eva s’a 
întors din vacanţa petrecută în Elveţia. Ei bine, tânăra care 
s’a întors zice că este Eva, iar asemănarea este cu siguranţă 
izbitoare, însă răţuşca aia năzuroasă care a plecat de la 
Zedelghem în urmă cu trei luni s’a transformat de-atunci 
într’o lebădă mai mult decât graţioasă. Se înţelege cu mama 
ei, îi curăţă tatălui ei pleoapele cu vată de bumbac înmuiată 
în apă rece şi-i citeşte ore-n şir din Flaubert, vorbeşte 
politicos cu servitorii şi până şi pe mine m’a întrebat în ce 
stadiu mai sunt cu sextetul meu. Am fost convins că şi asta 
era o nouă strategie ca să scape de mine, dar după şapte zile 
am început să suspectez că E. cea detestabilă ar putea fi 
moartă şi-ngropată. F. bine, relaţia dintre E. şi mine chiar 
este mai complicată decât s’ar zice la prima vedere, dar 
trebuie să vin mai întâi cu nişte argumente. încă de la 
sosirea mea la Neerbeke, „proprietăreasa“ din Bruges a Evei, 
doamna Van de Velde, s’a ţinut de capul Evei şi-al Iocastei să 
m’aducă în vizită la ea acasă, pentru ca fetele familiei Van de 


— 566 — 





Atlasul Norilor 


Velde - cinci la număr, colege de şcoală ale Evei - să aibă 
ocazia de-a vorbi englezeşte cu un gentleman englez autentic. 
Domnul Van de Velde, sper că mai ţii minte, este prezumtivul 
pervers din Parcul Minnewater, care s’a dovedit a fi fabricant 
de armament şi un onorabil stâlp al comunităţii ş.a.m.d. 
Doamna Van de Velde este una dintre acele femei obositoare 
şi insistente ale căror ambiţii nu pot fi stăvilite cu un 
„Scuzaţi, este f. ocupat în acest moment". Adevărul este că- 
mi vine s’o suspectez pe I. că mă pune în faţa unui fait 
accompli 74 numai din gelozie - cu cât fiica ei creşte şi devine o 
lebădă graţioasă, cu cât mama se transformă într’o cioroaică 
bătrână şi-a naibii. 

Astăzi era ziua stabilită ca eu să merg la cină la familia 
V.d.V. - cinci fete aşezate la egală distanţă una de alta, plus 
Mater şi Pater. Aveam nevoie de-un set nou de corzi pentru 
violoncel, iar lui Ayrs nu-i strică să constate cât de 
neajutorat este fără mine, aşa c’am arborat mutra mea bravă 
şi m’am dus cu speranţa că alde V.d.V. şi-au angajat un 
bucătar pe măsura venitului unui proprietar de fabrică. Deci, 
la ora unsprezece, maşina familiei V.d.V. - un Mercedes-Benz 
argintiu, mulţumesc foarte mult - a sosit la Zedelghem, iar 
şoferul lor, un om-al-zăpezilor năduşit, care nu avea gât şi 
nici habar de franceză, ne-a condus pe E. şi pe mine până la 
Bruges. în trecut, am fi făcut acest drum într’o tăcere de 
stane de piatră, dar acum am început să-i povestesc Evei 
câte ceva din anii mei la Cambridge. Ea m’a avertizat că 
progenitura Van de Velde cea mare, Marie-Louise, era 
hotărâtă să se mărite cu un englez cu orice preţ, aşa c’aş fi 
făcut bine să-mi păzesc virtutea cu cea mai mare atenţie. 

Ei, ce mai zici de asta? 

Acasă la familia Van de Velde, fetele stăteau aliniate pe 
scări şi m’au întâmpinat în ordinea ascendentă a vârstei - 
mai-mai că m-aşteptam să-nceapă şi să cânte, când le-am 
văzut, şi poţi să crezi ori nu, Sixsmith, dar exact asta au 


74 Fapt împlinit (fr.). 


— 567 — 





David Mitchell 


făcut. Mâneci verzi - în englezeşte. Siropoase ca nişte 
acadele. Pe urmă, doamna V.d.V. m’a ciupit de obraz, de 
parc’aş fi fost fiul risipitor întors acasă, şi mi-a spus pe un 
ton de bufniţă: 

— Cuuum o mai duuuceţi, domnuuule? 

Am fost poftit în „salon" - o cameră de joacă - şi mi s’a 
oferit „scaunul de interogatoriu" - o ladă de jucărie. Fiicele 
V.d.V., o hidră ale cărei capete se numesc Marie-Louise, 
Stephanie, Zenobe, Alphonsine şi nu-mai-ştiu-cum îi zice 
mezinei, au vârstele cuprinse între nouă ani, cea mai mică, 
până la numita Marie-Louise, mai mare decât Eva cu un an. 
Toate fetele prezintă o încredere în sine pe de-a-ntregul 
nejustificată. O canapea f. lungă se încovoia sub toată 
această familie de porci buni de tăiere. Slujnica a adus 
limonadă, iar doamna casei a început tirul de întrebări: 

— Eva ne-a spus că familia dumneavoastră are f. bune 
legături la Cambridge, nu-i aşa, domnule Frobisher? 

Am aruncat o privire în direcţia Evei, care a pus o mutră 
comic-fascinată. Mi-am reprimat un zâmbet şi am 
recunoscut că familia mea figurează în Domesday Book 75 şi 
că Pater este un eminent membru al clerului. Toate 
încercările mele de a muta discuţia şi la alt subiect decât 
eligibilitatea mea au eşuat lamentabil şi, după un sfert de 
ceas, Marie-Louise cea cu ochii bulbucaţi, care se simţise 
încurajată de Mater a ei, s’a decis că eu eram foarte potrivit 
să-i fiu Făt-Frumos. M’a întrebat: 

— Domnule Frobisher, sunteţi în bune relaţii cu Sherlock 
Holmes, de pe strada Baker? 

Mă rog, m’am gândit eu, poate că ziua nu era întru totul 
ratată. O fată cu simţul ironiei trebuie să ascundă niscai 
profunzimi. Dar Marie-Louise vorbea serios! O toantă 
congenitală. Nu, i-am răspuns eu, nu-1 cunosc pe domnul 


75 Textual: Cartea Zilei de Apoi - registru al tuturor proprietarilor funciari 
din Anglia şi al averilor lor, alcătuit sub domnia lui William Cuceritorul, 
în 1086. 


— 568 — 





Atlasul Norilor 


Holmes personal, dar cine vrea poate să-i vadă, pe el şi pe 
David Copperfield, jucând biliard la clubul meu în fiecare 
miercuri. Prânzul a fost servit în vase frumoase de Dresda, în 
sufrageria unde o reproducere mare după Cina cea de Taină 
trona peste un tapet cu flori. Mâncarea - dezamăgitoare: 
păstrăv uscat, verdeţuri răsfierte, până se făcuseră terci, 
prăjitura pur şi simplu vulgară -, parc’aş fi mâncat acasă, la 
Londra. Fetele chicoteau glissando la scăpările mele banale 
în franţuzeşte, cu toate că engleza lor sinistră te zgârie la 
ureche insuportabil. Doamna V.d.V., care-şi petrecuse şi ea 
vara în Elveţia, mi-a relatat pe larg felul în care Marie-Louise 
fusese arhilăudată la Berna, ca fiind „Floarea Alpilor“, de 
către Contesa Slăck-Jawski sau de Ducesa de 
Sumdumpstâdt. N’am fost în stare nici măcar să-mi smulg 
un comentariu politicos de genul: Comme c’est charmant! - 
Cât de fermecător! Domnul V.d.V. a sosit şi el de la birou. 
Mi-a pus o sută de întrebări despre cricket, ca să-şi distreze 
fetele cu acest bizar ritual englezesc, în care „Afară este 
înăuntru“ şi „înăuntru este afară". Un dobitoc de proporţii 
colosale, cu maxilarul în forma literei pi, care este atât de 
preocupat să-şi planifice următoarea întrerupere grosolană, 
încât niciodată nu ascultă ca lumea ce se spune. Se şi 
autocomplimentează făţiş, începând cu câte-un „Poţi să mă 
consideri demodat, dar..." sau „Chiar dacă unii mă consideră 
snob..." Eva mi-a aruncat o privire piezişă, vrând parcă să 
spună: „Şi tu care-ai crezut cinstit că un asemenea caraghios 
îmi punea mie în primejdie reputaţia!" 

După masa de prânz, a ieşit soarele şi doamna V.d.V. a 
decis că mergeam cu toţii la plimbare, ca să-i fie arătat 
onoratului musafir tot ce merita văzut în Bruges. Am încercat 
să spun că abuzasem deja suficient de ospitalitatea lor, dar 
nu-mi era scris să scap atât de uşor. Marele Patriarh s’a 
scuzat - avea de semnat un teanc de hârţoage cât muntele 
Matterhorn. Vedea-l-aş cuprins de-o avalanşă! După ce 
slujnicele au adus pălăriile şi mănuşile fetelor, s’a înfiinţat şi 


— 569 — 





David Mitchell 


trăsura în care am fost cărat pe la toate bisericile, una după 
alta. Vorba dragului de Kilvert 76 : nimic nu e mai obositor 
decât să ţi se spună ce să admiri şi să-ţi fie arătate lucrurile 
cu băţul. Zău dacă-mi aduc aminte cum se cheamă vreunul 
dintre locurile văzute. Când am ajuns la finişul itinerariului, 
adică la turnul cel mare cu orologiu, mă dureau fălcile de 
câte căscături îmi reprimasem. Doamna Van de Velde a 
aruncat o privire piezişă înspre turn şi ne-a anunţat că ne 
lăsa pe noi, tineretul, să ne căţărăm până sus, iar ea ne 
aştepta în patiseria de pe latura cealaltă a pieţei. Marie- 
Louise, care trage mai greu la cântar decât maică-sa, a 
comentat că n’ar fi fost politicos faţă de-o doamnă să fie 
lăsată să aştepte singură. Mintoasa nu putea urca din cauza 
astmului de care suferă, iar dacă nici Mintoasa nu urca 
ş.a.m.d., ş.a.m.d. - pe scurt, până la urmă, numai Eva şi cu 
mine am cumpărat bilete. Le-am plătit eu, ca să-i arăt Evei 
că nu-i purtam pică ei personal pentru o zi pierdută în chip 
atât de hidos. Am urcat eu primul. Scara era o spirală care se 
îngusta din ce în ce mai mult. La înălţimea mâinii, era o 
frânghie care trecea printr’un şir de belciuge de fier fixate în 
zid. Piciorul trebuia să-şi găsească singur treapta - lumina 
pătrundea numai prin nişte ferestruici înguste aşezate din 
loc în loc. Singurele zgomote erau cele scoase de paşii noştri 
şi de respiraţia femeiască a Evei, care-mi amintea de 
aventurile nocturne cu mama ei. Femeile Van de Velde sunt 
ca şase allegretti de clavecin, interminabile şi în falset, iar 
mie îmi ţiuiau urechile de mulţumire că scăpasem de ele. 
Uitasem să număr treptele şi gândeam cu voce tare. Glasul 
îmi suna de parcă aş fi fost încuiat într’un dulap cu pături. 
Eva mi-a răspuns cu un oui... plictisit. 

Am ieşit într’o încăpere spaţioasă, care adăpostea roţile 
zimţate, mari cât de căruţă, ale mecanismului orologiului. 
Frânghiile şi cablurile dispăreau în tavan. Un băgător-de- 
seamă moţăia pe un scaun pliant. Rolul lui era să ne 


76 Francis Kilvert (1840-1879), cleric şi autor al unui faimos jurnal. 


— 570 — 





Atlasul Norilor 


controleze biletele - pe Continent, pretutindeni trebuie să 
prezinţi câte-un bilet dar noi ne-am fofilat pe lângă el şi am 
luat-o în sus pe alte scări, de lemn, care duceau pe terasa 
din vârf, de unde se vedea cu adevărat peisajul. Bruges-ul cel 
în trei culori se întindea cât vedeai cu ochii, jos de tot, la 
picioarele noastre: ţiglele oranj ale acoperişurilor, cenuşiul 
zidurilor, cafeniul canalelor. Apoi caii, automobilele, 
bicicliştii, un grup de corişti avansând lent ca un crocodil pe 
uscat, acoperişurile ca nişte pălării de vrăjitoare, rufele 
întinse la uscat de-a curmezişul străzilor lăturalnice. M’am 
uitat după Ostende şi l-am zărit. Marea Nordului, ca o dungă 
luminată de soare, se vedea într’o culoare bleumarin 
polinezian. Pescăruşii dădeau roată după cum îi duceau 
curenţii de aer; am şi ameţit urmărindu-i cu privirea şi m’am 
gândit la rândunicile-de-mare ale lui Ewing. Eva m’a anunţat 
că le reperase pe femeile Van de Velde. Am presupus că se 
referea la cât de voluminoase erau, apoi m’am uitat în 
direcţia în care-mi arăta şi într’adevăr am zărit şi eu şase 
gogoloaie în culori pastelate, stând în jurul unei mese de 
cafenea. E. şi-a îndoit biletul sub forma unei săgeţi de hârtie 
şi i-a făcut vânt peste parapet. Care vânt i l-a purtat până la 
soare. Ce se făcea dacă băgătorul-de-seamă se deştepta şi-i 
cerea biletul? 

— O să mă smiorcăi şi-o să-i spun că băiatul ăsta rău, 
englezul ăsta nesuferit, mi l-a furat. 

Aşa că mi-am făcut şi eu o săgeată de hârtie din biletul 
meu, i-am spus Evei că nu avea nicio probă şi i-am făcut şi 
eu vânt. Numai că săgeata mea, în loc să plutească spre 
înălţimi, s’a îndreptat spre pământ din primul moment. 
Caracterul Evei se schimbă în funcţie de unghiul din care-1 
priveşti, cum se întâmplă cu opalurile de calitate. 

— Mă gândeam că nu-mi aduc aminte să-l fi văzut 
vreodată pe tata la fel de mulţumit şi plin de viaţă cum este 
acum, a zis ea. 

Nesuferitele femei V.d.V. creaseră între noi o camaraderie. 
Am întrebat-o de-a dreptul ce păţise în Elveţia: se înamorase, 
lucrase în vreun orfelinat, avusese parte de vreo întâlnire 


— 571 — 





David Mitchell 


mistică în cine ştie ce grotă acoperită de zăpezi? 

A început de mai multe ori să-mi spună ceva. Până la 
urmă, înroşindu-se, a zis: 

— îmi era dor de un anume tânăr pe care l-am cunoscut 
astă-vară, în iunie. 

Eşti surprins? Imaginează-ţi ce sentimente am avut eu! 
Chiar şi aşa, am rămas până la capăt un domn desăvârşit, 
doar mă ştii. în loc să marşez la flirtul ei, am răspuns: 

— Şi ce părere ţi-a făcut acel tânăr? Sper că nu una cu 
totul negativă. 

— în parte negativă. 

Mă uitam la mărgelele de transpiraţie pe care le avea de la 
urcatul scărilor, la buzele ei, la perii fini, fini de tot, pe care-i 
avea deasupra buzei de sus. 

— Şi este un străin înalt, brunet, frumos şi... muzical? 

Ea a pufnit pe nări. 

— înalt... da, este; brunet - asta, cu siguranţă; frumos - 
nu chiar atât de tare pe cât îşi închipuie, dar să spunem că 
nu te lasă indiferentă; muzical - cu asupra de măsură; iar 
străin - până-n măduva oaselor. Surprinzător cât de multe 
lucruri ştii despre el! Şi pe el îl spionezi, când trece prin 
Parcul Minnewater? - la care eu n’am avut ce face şi am râs, 
aşa c’a râs şi ea. Robert, eu simt... Şi s’a uitat la mine cu un 
aer timid...Că ai mai multă experienţă. Â propos de asta, pot 
să-ţi spun Robert? 

I-am răspuns că era şi timpul să-mi spună pe nume. 

— Vorbele mele nu sunt... întru totul cuviincioase. Te 
supără? 

Nu - i-am spus că nu. Mă surprind, mă flatează, dar să mă 
supere? Câtuşi de puţin! 

— M’am purtat cu tine atât de-nveninat! Sper s-o putem 
lua de la capăt. 

I-am răspuns, bineînţeles, că şi eu aş vrea. 

— încă din copilărie, a zis E., uitându-se în altă parte, am 
considerat această terasă un fel de pavilion fermecat din cele 
O mie şi una de nopţi. Adeseori vin aici sus, tot pe la ora asta, 
după şcoală. Sunt ca o împărăteasă a Bruges-ului, dacă mă- 


— 572 — 





Atlasul Norilor 


nţelegi, iar cetăţenii lui îmi sunt supuşi. Familia Van de 
Velde sunt bufonii pe care am de gând să-i decapitez! 

încântătoare fiinţă - zău că este! Mie-mi fierbea sângele în 
vine şi mă simţeam mai mult decât tentat să-i aplic 
împărătesei Bruges-ului un sărut prelung. 

Dar totul s’a oprit aici: un roi de turişti americani infernali 
s’a revărsat din tunelul îngust al scărilor. Ca un prost, m’am 
prefăcut că nu eram cu Eva. Am rămas pe altă latură decât 
ea şi am privit peisajul, încercând să-mi pun ordine în toate 
gândurile confuze din cap. Când băgătorul-de-seamă ne-a 
anunţat că balconul-belvedere se închidea în scurt timp, Eva 
nu mai era acolo - dispăruse ca o pisică. Cât de fidelă este 
propriei forme! O dată în plus am uitat să număr treptele în 
timp ce coboram. 

La cofetărie, Eva o ajuta pe mezina V.d.V. Cu coşul 
pisicuţei. Doamna Van de Velde îşi făcea vânt cu un meniu şi 
mânca boule de l’Yser, ca şi Marie-Louise, cu care toca 
mărunt ţinutele trecătorilor. Eva mi-a ocolit privirile. Vraja se 
rupsese. Marie-Louise, dimpotrivă, îmi căuta privirile - 
junincă toantă cu ochii bulbucaţi! Am luat-o agale înapoi pe 
jos, spre locuinţa familiei Van de Velde, de unde Hendrick 
venise - aleluia! - să mă ia cu automobilul Cowley. Eva mi-a 
făcut semn de au revoir din cadrul uşii. Eu m’am uitat în 
urmă, ca să-i mai văd o dată zâmbetul. Eram exaltat! Seara 
mi se părea numai aur şi căldură. Pe tot drumul înapoi către 
Neerbeke, n’am văzut altceva decât chipul Evei, cu o şuviţă 
sau două de păr peste faţă, cum i le răvăşise vântul. Nu fi 
îngrozitor de gelos, Sixsmith. Ştii şi tu cum e. 

I. Simte buna înţelegere dintre mine şi Eva şi nici gând să-i 
placă. Noaptea trecută, mi-am închipuit că E. era cea de sub 
mine, şi nu mama ei. După numai câteva măsuri am şi ajuns 
la crescendo - cu o mişcare întreagă înaintea Iocastei. Oare 
chiar pot femeile să intuiască trădările imaginare? întreb şi 
eu, pentru că I., cu o intuiţie stupefiantă, m’a şfîchiuit cu un 
avertisment subtil: 

— Vreau să-ţi fie clar un lucru, Robert. Dacă te-atingi 
vreodată de Eva, tot o să aflu şi te nenorocesc! 


— 573 — 





David Mitchell 


— Nici prin gând nu-mi trece, am minţit-o eu. 

— Nici prin vis n’ar trebui să-ţi treacă, m’a prevenit ea. 

Nu puteam să las lucrurile aşa. 

— Oricum, de ce dracului crezi că m’ar atrage fîică-ta aia 
slăbănoagă şi dezagreabilă? - la care ea a pufnit pe nas exact 
cum făcuse şi Eva sus, pe terasa turnului cu orologiu. 

Al tău, 
R.F. 


ie ie ie 


ZEDELGHEM 

24-X-1931 

Sixsmith, 

Unde naiba ţi-e răspunsul? Uite ce e, ştiu că-ţi sunt mult 
îndatorat, dar dacă tu crezi c’o să stau s’aştept scrisorile tale, 
mă tem că te-nşeli amarnic. Totul este absolut detestabil - 
detestabil ca ipocritul de taică-miu! Aş putea să-l distrug şi 
eu, doar el m’a distrus pe mine. Cel mai vechi mod în care 
omenirea îşi omoară timpul este să anticipeze sfârşitul lumii. 
Are dreptate Dhondt - blestemaţi fie ochii lui de belgian, 
blestemaţi fie toţi ochii de belgieni! Adrian ar mai fi şi astăzi 
în viaţă dacă n’ar exista „micuţa Belgie vitează“. Ar trebui să 
ia cineva ţara asta pitică şi s’o transforme într’un uriaş lac de 
agrement, în care să-l azvârle pe inventatorul Belgiei, cu 
picioarele legate de-o statuie a Minervei. Dacă nu se 
scufundă, e vinovat. Ce-aş mai înfige un vătrai înroşit în foc 
în nenorociţii de ochi ai tatălui meu! Spune-mi unul - haide, 
spune-mi tu măcar un singur belgian celebru. Are mai mulţi 
bani decât Rothschild, dar nu vrea să-mi mai dea niciun 
sfanţ. Nenorocitul, cât poate fi de nenorocit! Cât de 
creştineşte poate fi să mă taie de la moştenire fără să-mi lase 
nici măcar un şiling? înecul este o pedeapsă prea blândă. Mă 
tem c’are dreptate Dhondt: războaiele nu se vindecă 
niciodată, nu fac decât să intre în remisie pentru câţiva ani. 
Sfârşitul este cel pe care ni-1 dorim, drept care mă tem că de 
Sfârşit o să şi avem parte, dracu’ să ne ia! Gata - uite, am 


— 574 — 





Atlasul Norilor 


pus chestia asta pe muzică. Timpane, talgere şi un milion de 
trompete, da? - te rog foarte mult. Să-i plătesc bătrânului 
nenorocit cu muzica mea! Mă omoară. 

Al tău, 
R.F. 


ie ie ie 


ZEDELGHEM 

29-X-1931 

Sixsmith, 

Eva. Pentru că numele ei este sinonimul ispitei: ce anume 
sălăşluieşte mai aproape de esenţa omului? Pentru că 
sufletul i se prevede prin ochi. Pentru că visez să mă preling 
printre faldurile catifelei din camera ei, unde m’am strecurat, 
să-i fredonez o melodie sau două aşa, aşa, aşa de blânde, iar 
ea să se caţere cu picioarele goale pe picioarele mele, să-şi 
aşeze urechea pe inima mea şi să valsăm ca două marionete 
agăţate de sfori. După ce ne sărutăm, zice: Vous embrassez 
comme un poisson rouge! - Săruţi ca un caras auriu! - şi-n 
oglinzile în care se reflectă lumina lunii ne îndrăgostim 
fiecare de tinereţea şi frumuseţea celuilalt. Pentru că toată 
viaţa mea de pân’acum, nişte femei sofisticate şi tâmpite şi- 
au pus în minte să mă înţeleagă, să mă vindece, numai Eva 
ştie că sunt o terra incognita şi mă explorează pe-ndelete, aşa 
cum ai făcut şi tu. Pentru că este zveltă ca un băiat. Pentru 
că miroase a migdale şi-a iarbă de pe pajişte. Pentru că, 
atunci când eu zâmbesc, la auzul ambiţiei ei de a se face 
egiptolog, îmi trage un şut în ţurloaie pe sub masă. Pentru că 
mă face să mă mai gândesc şi la altceva decât la mine 
însumi. Pentru că, şi atunci când e serioasă, tot străluceşte. 
Pentru că preferă jurnalele de călătorie lui Sir Walter Scott, 
pe Billy Mayerl lui Mozart, şi nu ştie să deosebească un de 
major de un sergent major. Pentru că eu - numai eu - îi văd 
zâmbetul cu o fracţiune de secundă înainte să-i apară pe 
chip. Pentru că împăratul Robert nu este un om bun - partea 
lui cea mai bună este ţinută prizonieră de muzica lui 


— 575 — 





David Mitchell 


necântată nicăieri dar ea tot îi aruncă zâmbetul acela atât 
de rar. Pentru c’am stat şi-am ascultat împreună păsările de 
noapte. Pentru că râsul parcă-i deschide o fântână în 
creştetul capului şi de-acolo se-mprăştie peste toată 
dimineaţa. Pentru că un bărbat ca mine n’are treabă cu o 
asemenea „frumuseţe" de substanţă, şi totuşi uite-o că există 
- în străfundurile izolate fonic ale inimii mele. 

Al tău, 
R.F. 


•k "k "k 

HOTELUL LE ROYAL, BRUGES 

6-XI-1931 

Sixsmith, 

Divorţurile. Treburi f. încurcate, dar al meu de Ayrs s’a 
pronunţat într’o singură zi. Numai ieri-dimineaţă lucram la 
cea de-a doua mişcare a cântecului său de lebădă atât de 
ambiţios. M’a anunţat că în sesiunea de „Compoziţii" urma 
să introducem o nouă abordare. 

— Frobisher, astăzi aş vrea să vii cu câteva teme pentru 
mişcarea mea severo. Ceva aşa, ca de ajunul războiului, în 
mi minor. Cum vii cu ceva care să-mi atragă atenţia, eu 
preiau acel ceva şi-i dezvolt mai departe potenţialul. Ai 
priceput? 

De priceput, pricepusem. De plăcut, nu-mi plăcea - câtuşi 
de puţin. Lucrările ştiinţifice se fac în coautorat, de acord, şi 
un compozitor poate lucra cu un virtuoz într’ale muzicii, ca 
să exploreze limitele a ce se poate şi ce nu se poate cânta - 
precum Elgar şi W.H. Reed -, dar o lucrare simfonică în 
coautorat? F. dubioasă idee, lucru pe care i l-am spus şi lui 
V.A. fără niciun fel de menajament. El a ţâţâit iritat: 

— N’am spus „coautorat", băiete. Dumneata aduni materia 
brută, iar eu o rafinez după cum voi socoti necesar - ceea ce 
nu m’a consolat deloc. El a mai răsucit puţin cuţitul în rană: 
Toţi cei Mari îşi pun ucenicii la aşa ceva. Cum altfel ar putea 
unul ca Bach să producă toptane de piese noi în fiecare 


— 576 — 





Atlasul Norilor 


săptămână? 

I-am replicat că, după ştiinţa mea, ne aflam în secolul XX. 
Că publicul plăteşte ca să-l audă pe compozitorul al cărui 
nume figurează în caietul-program. Că nimeni nu plăteşte 
pentru Vyvyan Ayrs ca să se-aleagă numai cu un anume 
Robert Frobisher. V.A. s’a enervat: 

— Nu „se-aleg“ cu tine! Cu mine se-aleg! Nu m’asculţi, 
Frobisher. Dumneata faci numai munca de schelărie; 
orchestraţia, aranjamentul, finisarea eu le fac! 

Muncă de „schelărie" cum ar fi, de pildă, îngerul din Mons, 
care-mi fusese furat sub ameninţarea pistolului, pentru acel 
adagio din monumentalul cântec de lebădă al lui Ayrs? 
Plagiatul poţi să-l înveleşti în ce poleială vrei - tot plagiat 
rămâne. 

— Plagiat? - şi vocea lui Ayrs a rămas joasă, dar am văzut 
cum se albeau mâinile cu care-şi strângea bastonul. Mi-a 
spus: în zile de mult apuse, când îmi erai recunoscător că te 
patronez, îmi spuneai că sunt unul dintre cei mai mari 
compozitori europeni în viaţă. Cu alte cuvinte, din lumea- 
ntreagă. Ce nevoie ar putea să aibă un asemenea artist să 
plagieze, cum spui dumneata, orişice de la un copist care, 
poate-mi dă voie să-i reamintesc, n’a fost în stare să-şi obţină 
nici măcar diploma de bacalaureat de la un colegiu pentru 
cei scandalos de privilegiaţi - aud? Nu eşti suficient de 
hămesit, băiete, asta-i problema dumitale! Eşti un 
Mendelssohn care-1 maimuţăreşte pe Mozart. 

Miza a crescut precum inflaţia în Germania, dar eu, prin 
firea mea incapabil să dau înapoi sub presiune, m’arunc, 
dimpotrivă, cu capul înainte: 

— Vă spun eu de ce-ar avea nevoie să plagieze! Din cauza 
sterilităţii muzicale! 

Cele mai bune pasaje din Pasărea morţii sunt ale mele - i- 
am spus. Originalităţile contrapunctice din partea de allegro 
ma non troppo a lucrării celei noi tot ale mele sunt. Nu 
venisem în Belgia ca să mă exploateze el, scârba dracului! 

Bătrânul balaur a scos fum pe nări. Zece măsuri de tăcere 
în şase-a-opta. Şi-a storcit ţigara în scrumieră. 


— 577 — 





David Mitchell 


— Insolenţa dumitale nu merită prea multă atenţie. De 
fapt, merită sancţionată, dar asta ar însemna să reacţionez 
pripit. în loc de asta, am rugămintea la dumneata să te 
gândeşti. Gândeşte-te la reputaţie - şi Ayrs a savurat 
cuvântul. Reputaţia înseamnă totul. A mea este ireproşabilă 
- cu singura excepţie a unui moment de exuberanţă 
tinerească, în urma căruia m’am pricopsit c’o boală 
ruşinoasă. A dumitale, dragul meu prieten dezmoştenit, 
pasionat de jocuri şi falit, este expirată. Poţi să pleci de la 
Zedelghem oricând doreşti. Dar să nu zici că n’ai fost 
avertizat. Pleacă fără consimţământul meu şi tot ce înseamnă 
lume muzicală la vest de Urali, est de Lisabona, nord de 
Napoli şi sud de Helsinki va şti că un escroc pe nume Robert 
Frobisher a siluit-o pe nevasta lui Vyvyan Ayrs cel aproape 
orb - da, da, pe iubita lui nevastă, pe fermecătoarea Mevrouw 
Crommelynck. Ea nu va spune nu. Imaginează-ţi ce scandal! 
Asta, după tot ce-a făcut Ayrs pentru Frobisher... Mă rog, 
niciun promotor bogat, nici măcar un promotor falit, niciun 
patron de festival, niciun consiliu de conducere, nici măcar 
un părinte care-şi doreşte ca lumina ochilor lui să-nveţe 
pianul n’o să vrea, în schimb, să aibă nimic, dar absolut 
nimic de-a face cu dumneata. 

Aşa că V.A. ştie. De săptămâni, de luni de zile, probabil. 
M’a prins rău de tot pe picior greşit. Mi-am scos singur în 
evidenţă neputinţa, făcându-1 pe Ayrs în toate felurile, unele 
f. urâte. 

— Vai, cât de flatant! a croncănit el. Encore, Maestro\ 

Mi-am stăpânit pornirea de a-i grăbi moartea bătrânului 

hoit mâncat de sifilis izbindu-1 cu fagotul. Limba nu mi-am 
stăpânit-o însă şi i-am şuierat printre dinţi că, dac’ar fi fost 
un soţ măcar pe jumătate atât de bun cât era când venea 
vorba să-i manipuleze pe oameni şi să le fure ideile bune, 
poate că soţia lui nu s’ar mai fi oferit aşa de repede primului 
venit. Dacă stăteai şi te gândeai, am adăugat, cam câtă 
credibilitate ar fi avut campania lui de a mă ponegri pe mine, 
când publicul european ar fi aflat ce fel de viaţă privată 
ducea Iocasta Crommelynck? 


— 578 — 





Atlasul Norilor 


Nici nu l-am clintit: 

— Dobitoc ignorant ce eşti, Frobisher! Amorurile locaş tei, 
oricât de multe ar fi, sunt discrete - întotdeauna au fost. 
Pătura dominantă a oricărei societăţi e ciuruită de 
imoralitate - cum altfel crezi că şi-ar putea păstra puterea? 
Reputaţia este regina sferei publice, nu a celei private. Dar ea 
este detronată de diversele gesturi publice: dezmoşteniri, 
fuga din hoteluri celebre, neplata unor datorii contractate la 
creditorii de ultimă instanţă ai lumii bune. Când te-a sedus, 
Iocasta îmi ceruse consimţământul, tolomac arogant ce eşti! 
Aveam nevoie de dumneata ca să termin Pasărea morţii. îţi 
închipui că eşti un berbec irezistibil, dar între mine şi Iocasta 
există o alchimie pe care nici n’o bănuieşti! în clipa-n care o 
să-ncepi să reprezinţi o ameninţare pentru noi, te-ai lins pe 
bot de iubirea ei. O să vezi. Acuma, fă bine şi du-te, iar 
mâine-dimineaţă să te prezinţi cu tema făcută. O să ne 
prefacem amândoi că mica dumitale izbucnire nu a avut loc. 

Am fost mai mult decât bucuros că puteam să mă retrag. 
Aveam nevoie de timp de gândire. 

Probabil că I. jucase un rol esenţial în cercetarea 
trecutului meu recent; Hendrick nu vorbeşte englezeşte, iar 
V.A. n’ar fi putut face asemenea săpături de unul singur. 
Probabil că-i plac bărbaţii de moravuri îndoielnice - altfel nu¬ 
mi explic de ce s-ar fi măritat cu Ayrs. Care era poziţia Evei 
în toată povestea asta habar n’aveam, fiindcă ieri a fost 
miercuri, aşa că E. se găsea la Bruges, la şcoală. N’avea cum 
să ştie de idila mea cu mama ei şi totuşi să-mi dea atâtea 
semne făţişe de dragoste - nu, ce zici? 

Mi-am petrecut după-amiaza plimbându-mă peste 
câmpurile pustii de unul singur şi furios. M’am adăpostit de 
grindină în fostul pridvor al unei capele distruse de 
bombardamente. Mă gândeam la E., mă gândeam la E., mă 
gândeam la E. Numai două lucruri îmi erau clare: mai bine 
mă spânzuram de catargul drapelului de la Zedelghem, decât 
să-i permit parazitului de Ayrs să mai profite de talentul meu 
fie şi o zi în plus; era de neconceput să n’o mai văd niciodată 
pe E. „Are să se termine prost, Frobisher!" Da, tot ce se 


— 579 — 





David Mitchell 


poate, aşa se-ntâmplă de obicei când fugi cu fata, numai că 
eu o iubesc. Chiar o iubesc, şi asta este. 

M’am întors la château cu puţin timp înainte să se 
întunece şi am mâncat nişte gustări reci la doamna Willems 
în bucătărie. Am aflat că I., cu tot cu mângâierile ei de Circe, 
plecase la Bruxelles cu treburi legate de proprietate şi că 
rămânea acolo peste noapte. Hendrick mi-a spus că V.A. se 
retrăsese în camera lui mai devreme, ca s’asculte radioul, şi 
că dăduse instrucţiuni să nu fie deranjat. Perfect. M’am 
înmuiat mult şi bine în cadă şi am scris câteva portative bine 
închegate - nişte variaţiuni pe game pentru başi. Pe mine 
crizele mă fac să evadez în lumea muzicii, unde nimic rău nu 
mi se poate întâmpla. M’am retras şi eu mai devreme în 
camera mea, am încuiat uşa după mine şi mi-am făcut 
valiza. M’am trezit azi-dimineaţă la ora patru - afară era o 
ceaţă rece de îngheţai. Am vrut să-i fac lui V.A. o ultimă 
vizită. M’am strecurat pe coridoarele iernatice până la uşa 
camerei lui Ayrs. Tremurând tot, am deschis-o uşor, 
străduindu-mă din răsputeri să nu fac nici cel mai mic 
zgomot, pentru că Hendrick doarme într’o cameră alăturată. 
Lumina era stinsă, dar la licărul ca de ambră al jarului din 
cămin l-am văzut pe Ayrs întins pe spate, ca o mumie de la 
Muzeul Britanic. Toată camera puţea a medicamente amare. 
M’am apropiat pe vârfuri de noptiera de lângă pat. Sertarul 
era înţepenit şi, când l-am smucit, o sticlă cu eter a dat să 
cadă de pe noptieră - am prins-o în ultima clipă. Luger -ul pe 
care mi-1 fluturase V.A. pe la nas era bine legat într’o bucată 
de piele de antilopă, înfăşurată şi ea într’o pungă de plasă, 
iar alături avea o farfurioară plină cu cartuşe. Cartuşele au 
zornăit. Ayrs îşi ţinea ţeasta fragilă la numai câteva palme 
distanţă, dar nu s’a trezit. Avea respiraţia şuierată, ca o 
flaşnetă veche şi ruginită. Am avut, aşa, un impuls de a-i 
fura o mână de cartuşe, drept care i le-am şi luat. 

O venă albastră i se zbătea lui Ayrs peste mărul lui Adam 
şi m’am luptat cu un impuls inexplicabil de puternic de-a i-o 


— 580 — 





Atlasul Norilor 


reteza cu briceagul. Foarte nefiresc. Propriu-zis, nu era un 
deja vu - mai degrabă, un jamais vu. 77 Crima - o experienţă 
pe care puţini o trăiesc şi altfel decât în timpul războiului. 
Oare ce timbru are moartea? N’ai grijă, nu-ţi scriu aici ca să- 
ţi mărturisesc o crimă. Mi-ar veni mult prea greu să lucrez la 
sextetul meu şi în acelaşi timp să fug de cei care m’ar vâna, 
iar ca să-ţi închei cariera bălăbănindu-te la capătul unei 
frânghii cu izmenele jegoşite nu e câtuşi de puţin demn, ca 
ieşire din scenă. Sau, şi mai rău, dacă-1 asasinam pe tatăl 
Evei cu sânge rece, cred că puteam să-mi iau adio de la 
dragostea noastră. Ei, deci V.A. şi-a văzut de somnul lui, 
neavând habar de toate astea, iar eu am băgat pistolul lui în 
buzunar. Cum îi furasem cartuşele, era oarecum logic să iau 
şi Luger- ul. Curios lucru, cât de grele sunt armele! Scotea un 
fel de notă bas când mi se lovea de coapsă; omorâse oameni, 
de bună seamă, Luger -ul acesta, iar acum ieşea din nou în 
lume. Oare de ce anume l-oi fi luat? N’aş putea să-ţi spun. 
Dar îţi spun atât: lipeşte-ţi gura ţevii de ureche şi-ai s’auzi 
lumea în cu totul alt fel. 

Cel din urmă loc de popas a fost camera goală a Evei. 
M’am întins în patul ei, i-am mângâiat hainele - ştii cât de 
sentimental sunt, când vine vorba de despărţiri. I-am lăsat 
pe masa de toaletă cea mai scurtă scrisoare pe care-am scris- 
o vreodată: „împărăteasă a Bruges-ului, balconul tău 
preferat, ora care-ţi convine". Apoi m’am întors la mine-n 
cameră. Mi-am luat un rămas-bun călduros de la patul cu 
baldachin pe patru stâlpi, am ridicat fereastra care se 
încăpăţâna să nu alunece şi-am ieşit pe acoperişul brumat 
ca să-mi iau zborul. Zbor şi era să fie, pentru că o ţiglă s’a 
desprins, a alunecat şi s’a prăbuşit pe aleea cu pietriş de sub 
fereastră. Am înlemnit, aşteptându-mă s’aud ţipete şi tărăboi 
în orice moment, dar nu - toată lumea dormea. Am atins 
Pământul cu sprijinul dezinteresat al arborelui de tisa şi 
m’am strecurat prin grădina cu iarba îngheţată, făcând în 


77 Deja văzut... Nemaivăzut (fr.). 


— 581 — 





David Mitchell 


aşa fel încât boschetele savant modelate să se afle tot timpul 
între mine şi camerele servitorilor. Am ocolit şi faţada 
castelului şi am luat-o de-a lungul Promenadei Călugărului. 
Vântul bătea fără oprelişte dinspre stepele răsăritului, aşa că 
m’am bucurat de cojocul lui Ayrs. Am auzit nişte plopi care 
sufereau parcă de artrită, nişte păsări ale nopţii prin pădurile 
fosilizate, un câine isteric, paşii mei pe pietrişul îngheţat, 
pulsul care-mi bubuia în tâmple şi-mi părea şi rău - de mine 
însumi, de anul care trecuse. Am trecut prin faţa vechii case 
a portarului şi-am luat-o pe drumul către Bruges. Sperasem 
să mă ia şi pe mine vreun camion sau vreo căruţă de lăptar, 
însă nu se vedea nimic. Stelele păleau în ceasul acela geros 
dinaintea zorilor. La câteva case era câte-o lumânare aprinsă, 
am zărit un chip înflăcărat la fierărie, dar pe drumul spre 
nord eram numai eu, nimeni altcineva. 

Aşa mi s’a părut, dar am auzit zgomotul unui automobil 
care se apropia. N’aveam de gând să mă ascund - m’am oprit 
şi m’am întors cu faţa către el. Farurile m’au orbit, maşina a 
redus viteza, motorul s’a oprit şi o voce cunoscută a zbierat 
către mine: 

— Şi unde plecăm, mă rog, la ora asta fioroasă? 

Era doamna Dhondt - chiar ea -, înfăşurată bine într’o 
haină din piele de focă neagră. S’o fi trimis, oare, alde Ayrs 
după sclavul fugar? Luat repede, am bălmăjit o scuză de 
dobitoc patentat: 

— Ei, s’a-ntâmplat un accident! - şi-ndată m’am blestemat 
singur pentru o asemenea minciună sfruntată, pentru că se 
vedea foarte bine că eram sănătos-voinic, singur, pe jos, şi 
mai aveam la mine şi valiza, şi taşca de umăr. 

— Al naibii ghinion! mi-a întors-o doamna Dhondt cu un 
elan de războinic, suplinind ea cele nespuse de mine. Cu 
prietenii sau cu familia? 

— Cu prietenii, am răspuns eu, văzând că-mi arunca un 
colac de salvare. 

— Morty l-a avertizat pe domnul Ayrs că tocmai din 
motivul ăsta nu e bine să cumpere un Cowley, să ştii! Nu te 
poţi baza pe el în caz de urgenţă. Dar şi Iocasta, ce 


— 582 — 





Atlasul Norilor 


caraghioasă! De ce nu mi-o fi telefonat? Haide, urcă-te! Una 
dintre iepele mele, pursânge arab, tocmai a fătat doi mânji 
splendizi acum un ceas şi toţi trei se simt perfect! Eram în 
drum spre casă, dar sunt mult prea emoţionată ca să mai 
dorm, aşa că te duc până la Ostende, dacă pierzi legătura la 
Bruges. Nici nu ştii cât îmi plac drumurile la ora asta 
matinală! Şi deci, ia spune-mi: cum e cu accidentul ăla? Dar 
nu-ţi face sânge rău, Robert! Niciodată să nu te gândeşti la ce 
e mai rău până nu-ntorci problema pe toate feţele. 

Am ajuns la Bruges înaintea zorilor, graţie câtorva 
neadevăruri spuse fără nicio jenă. Am tras la acest hotel de 
bună calitate aflat vizavi de Sfântul Wenceslas, pentru că pe 
dinafară seamănă cu un suport de cărţi şi pentru că are nişte 
jardiniere în care sunt plantaţi brazi miniaturali. 
Apartamentul meu dă înspre un canal liniştit de pe latura de 
vest. Acum, dac’am terminat această scrisoare, o să mă culc 
puţin, după care o să mă duc la turnul orologiului la ora cu 
pricina. Sper s’o găsesc pe E. acolo. Dacă nu, o să mă fofilez 
pe vreo alee din jurul şcolii la care învaţă şi-o să-i aţin calea. 
Dacă nici acolo nu dau de ea, poate că va trebui să fac o 
vizită familiei Van de Velde. Dacă numele mi-a fost deja 
spurcat, o să mă deghizez în coşar. Dacă mă gonesc, o să-i 
scriu o lungă scrisoare. Dacă scrisoarea cea lungă este 
interceptată, o aşteaptă o alta în sertarul de la masa ei de 
toaletă. Sunt un bărbat care ştie ce vrea. 

Al tău, 
R.F. 

P.S.: îţi mulţumesc pentru scrisoarea îngrijorată, dar ce-mi 
tot gâgâi precum Mama-Gâscă? Da, sigur că sunt bine, în 
ciuda consecinţelor pe care ţi le-am descris - ale 
controverselor mele cu V.A. Sunt mai mult decât bine, dacă 
vrei să ştii. Mintea mea se dovedeşte capabilă de orice proces 
de creaţie pe care mi-1 propun. Sunt pe cale de-a compune 
cele mai bune lucrări din viaţa mea - din toate vieţile mele. 
Am bani în portofel şi am bani şi mai mulţi la Banca 
Naţională a Belgiei. Mi-am adus aminte: dacă Otto Jansch nu 


— 583 — 





David Mitchell 


cedează la treizeci de guinee pentru cele două cărţi de 
Munthe, spune-i s’o jupoaie pe maică-sa şi s’o dea prin sare. 
Vezi cu ce sare şi rusul de pe strada grecească. 

P.P.S.: O ultimă descoperire de senzaţie: când mai eram 
încă la Zedelghem şi-mi făceam bagajul, am aruncat o privire 
sub pat, ca să fiu sigur că nu mi se rătăcise ceva şi pe-acolo. 
Am găsit jumătate dintr’un volum rupt în două şi vârât sub 
unul dintre picioarele patului de vreun oaspete de mult 
plecat. Vreun ofiţer prusac, poate Debussy - cine ştie? Nu 1- 
am băgat în seamă decât un minut mai târziu, când titlul de 
pe cotor mi-a răsunat în minte. Păcătoasă treabă, dar am 
ridicat patul şi am scos de sub piciorul lui calupul de pagini. 
Evident: Jurnalul din Pacific al lui Adam Ewing - de la pagina 
unde se întrerupea cealaltă jumătate până la sfârşitul 
primului volum. îţi vine să crezi aşa ceva? Am băgat 
jumătatea de carte în valiză. O s’o termin de citit cât pot de 
curând. Fericit muribundul acela de Ewing, care n’a mai 
apucat să vadă ce siluete hidoase îl pândeau de după colţul 
istoriei! 

Al tău, 
R.F. 


k k k 

HOTELUL LE ROYAL, BRUGES 
SPRE FINELE LUI XI-1931 

Sixsmith, 

Lucrez nopţile la sextetul meu Atlasul norilor, până când 
mă prăbuşesc, fără nicio exagerare - n’am altă soluţie ca să 
mă rup de el şi s’adorm. în capul meu parcă s-au aprins 
artificiile invenţiei. Muzica unei vieţi întregi îmi vine în minte 
toată deodată. Acum înţeleg: graniţele dintre sunete şi 
zgomote sunt nişte convenţii. Toate graniţele sunt nişte 
convenţii, inclusiv cele naţionale. Orice convenţie poate fi 
depăşită, cu condiţia să-ţi pui în minte aşa ceva. Uite, de 
pildă, insula asta, aflată la jumătatea drumului dintre timbru 


— 584 — 





Atlasul Norilor 


şi ritm, pe care n’o vei găsi în nicio carte de teorie - şi totuşi 
există! Aud instrumentele în capul meu cu o claritate 
perfectă; e tot ce pot să-mi doresc! Când o să fie gata, nimic 
n’o să mai rămână pe dinăuntrul meu, sunt conştient, doar 
şilingul cu chipul acestui rege din palma mea năduşită, pe 
post de piatră filosofală. Unul ca Ayrs îşi consumă toată 
porţia care-i revine, puţin câte puţin, în răstimpul unei vieţi 
lâncede. Eu nu. N’am mai auzit nimic nici de V.A., nici de 
nevasta lui adulterină, alunecoasă, melodramatică. Presupun 
că-şi închipuie c’am fugit acasă, în Anglia. Azi-noapte m’am 
visat căzând din Aripa Vest de la Imperial şi cramponându- 
mă de burlanul meu drag. O notă de vioară sunând hidos de 
fals - asta o să fie ultima notă a sextetului meu. 

Mă simt minunat. Al naibii de bine! îmi pare rău că n’am 
cum să te fac să vezi şi tu splendoarea de-aici. Profeţii orbeau 
dacă vedeau chipul lui Iehova. Nu surzeau, ci orbeau - sper 
că-nţelegi ce înseamnă: adică tot îl mai auzeau. Vorbesc de 
unul singur cât e ziua de lungă. La început făceam treaba 
asta involuntar - vocea omenească mă linişteşte f. mult -, 
dar acum trebuie să fac eforturi mari ca să mă opresc, aşa 
că-i dau înainte, tot înainte. Cât nu compun, mă plimb. De- 
acum, aş putea să scriu un ghid Michelin al Bruges-ului, cu 
condiţia să am suficient spaţiu, plus timp. Dau raite şi prin 
cartierele mai sărace, nu numai prin crângurile bogătaşilor, 
în spatele unei ferestre ca vai de ea, o bunică aranja nişte 
violete africane într-un bol. Am bătut în geam şi i-am cerut 
să se-ndrăgostească de mine. Şi-a ţuguiat buzele - cred că 
nu vorbea franţuzeşte, dar eu tot am mai încercat o dată. Un 
individ cu capul ca o ghiulea de tun, absolut fără bărbie, şi-a 
făcut apariţia la fereastră şi mi-a tras nişte înjurături de foc 
şi pucioasă, mie şi neamului meu. 

Eva. în fiecare zi am urcat în turnul orologiului, intonând o 
cântare silabisită, aducătoare de noroc: „As-tăzi-as-tăzi-dă- 
să-vi-nă-as-tăzi-as-tăzi...“ N’a venit încă, deşi eu o aştept 
până se lasă întunericul. Zile de aur, zile de bronz, zile de 
fier, zile de ploaie, zile de ceaţă. Apusuri de soare îndulcite cu 
zaharicale turceşti. Noaptea mă trag la adăpost: aerul are o 


— 585 — 





David Mitchell 


muşcătură geroasă. Eva stă sub pază undeva, într’o clasă a 
unei şcoli de pe Pământ, şi-şi roade creionul în timp ce se 
visează alături de mine, sunt convins, de mine care mă uit în 
jos dintre apostolii de piatră roşi de vreme şi mă visez alături 
de ea. Blestemaţii ei de părinţi trebuie c’au găsit biletul pe 
care i l-am lăsat în sertarul mesei de toaletă. îmi pare rău că 
n’am abordat problema cu mai multă isteţime. îmi pare rău 
că nu l-am împuşcat pe nenorocitul de impostor când mi s’a 
înfăţişat ocazia. Ayrs n’o să mai găsească el niciodată un 
înlocuitor pentru Frobisher - Eterna lui reîntoarcere o să 
moară odată cu el. Probabil că alde Van de Velde mi-au 
interceptat cea de-a doua scrisoare către Eva la Bruges. Am 
încercat să intru aşa, la plesneală, în şcoala ei, dar m’au 
gonit doi porci în livrele, înarmaţi cu fluiere şi beţe. Am 
urmărit-o pe E. când a ieşit de la şcoală, dar perdelele zilei se 
trag atât de repede, se face frig şi întuneric până iese ea de la 
şcoală, înfăşurată într’o pelerină cu glugă şi escortată fie de 
fetele V.d.V., fie de însoţitoarele lor, fie de colege de clasă. 
M’am uitat fix la ea printre şapcă şi fular, aşteptând ca în 
inima ei să-mi simtă prezenţa. Nu-i de râs. 

Astăzi m’am frecat de pelerina Evei trecând chiar pe lângă 
ea prin mulţime, pe ploaie. Nu m’a remarcat. Când mă 
apropii de ea, simt un fel de pedală de ton care mi se înalţă 
din vintre şi, odată cu ea, volumul îmi răsună în cavitatea 
pieptului şi-mi ajunge până-n spatele ochilor. De ce sunt, 
oare, atât de neliniştit? Poate că mâine, da - mâine, cu 
siguranţă. N’am de ce să mă tem. Doar mi-a spus că mă 
iubeşte. Curând, foarte curând. 

Al tău, 
R.F. 


k k k 


HOTELUL LE ROYAL 
25-XI-1931 


Sixsmith, 

îmi curge nasul şi tuşesc rău de tot încă de duminică. Se 


— 586 — 





Atlasul Norilor 


potriveşte cu tăieturile şi vânătăile pe care le am. Aproape că 
n’am mai ieşit afară şi nici nu-mi doresc. O ceaţă rece care-ţi 
înăbuşă plămânii şi-ţi îngheaţă sângele-n vine emană din 
canale. Trimite-mi o sticlă din cauciuc pentru apă fierbinte, 
dacă eşti atât de amabil. Pe-aici sunt numai din teracotă. 

Mi-a făcut o vizită mai devreme directorul hotelului - un 
pinguin autentic, fără pic de fund. S’ar zice că pantofii negri 
de lac îl fac să aibă un mers atât de scârţâit, dar în Ţările de 
Jos nu se ştie niciodată. Adevăratul motiv al vizitei a fost 
acela de a verifica dacă eram un student la arhitectură bogat, 
şi nu vreun târâie-brâu dubios, care să fugă din oraş fără să- 
şi regleze plăţile. Cum-necum, i-am promis că mâine mă voi 
înfăţişa cu bani la recepţie, aşa că o proximă vizită la bancă 
este inevitabilă. Promisiunea mea a avut darul să-l 
înveselească pe individ, care a vrut să ştie cum se desfăşurau 
studiile mele. Excelent, l-am asigurat eu. Nu i-am spus că 
sunt compozitor, pentru că nu mai pot suporta Inchiziţia 
Proştilor: „Ce fel de muzică scrii?“; „Aha, şi-ar fi fost cazul să 
fi auzit de tine?“; „Da’ ideile de unde ţi le iei?“ 

Nu sunt în starea de spirit potrivită ca să scriu scrisori, 
dacă stau şi mă gândesc bine - nu după întâlnirea mea 
recentă cu E., în orice caz. Omul care aprinde felinarele îşi 
face rondul. Dac’aş putea să dau timpul înapoi, Sixsmith! 
Tare-aş vrea să pot! 

A doua zi 

Sunt mai bine. Eva - ah, zău c’aş râde, numai că mă doare 
atât de tare! Nici nu mai ţin minte când ţi-am scris ultima 
oară. Timpul este pentru mine un allegrissimo confuz de 
când cu Noaptea Arătării la Faţă. în fine, îmi devenise şi mie 
clar că nu aveam cum s’o prind pe E. singură. N’a venit 
niciodată la turnul orologiului la ora patru după-masă. 
Singura explicaţie pe care am găsit-o a fost aceea că mesajele 
mele fuseseră interceptate. (Nu ştiu dacă V.A. Şi-a ţinut 
promisiunea de a-mi ponegri numele acasă, în Anglia; oare tu 
vei fi auzit ceva? Nu-i vorba că mi-ar păsa prea mult, dar aş 


— 587 — 





David Mitchell 


vrea să ştiu măcar.) O parte din mine spera ca I. să mă caute 
aici, la hotelul la care stau - în cea de-a doua scrisoare 
menţionasem unde mă aflu. Eram dispus chiar să mă culc 
cu ea, dacă în felul ăsta mi se deschidea un canal de 
comunicare cu Eva. Mi-am spus în sinea mea că nu 
comisesem nicio crimă - va bene 78 , despicător de fur [sic] în 
patru ce eşti: nicio crimă împotriva familiei Crommelynck- 
Ayrs de care să se ştie - şi că I. juca din nou, pare-se, după 
cum îi cânta soţul ei. Probabil că dintotdeauna face la fel. 
Aşa că nu mai aveam nicio altă soluţie, decât să fac o vizită la 
locuinţa din oraş a familiei Van de Velde. 

Am traversat scumpul meu Parc Minnewater în amurg, pe 
lapoviţă. Frig - la fel ca-n Urali. Luger- ul lui Ayrs a vrut să 
vină şi el, aşa că mi-am adăpostit prietenul de oţel în 
buzunarul adânc al cojocului. Nişte prostituate fleşcăite 
fumau pe podiumul fanfarei. Nicio clipă nu m’am simţit 
ispitit - numai disperaţii se aventurează afară pe o asemenea 
vreme. Ravagiile provocate lui Ayrs m’au lecuit de ele, 
probabil pentru toată viaţa. în faţa casei V.d.V., cabrioletele 
făcuseră coadă, caii pufăiau pe nări aerul rece, vizitiii stăteau 
înfăşuraţi în veşminte lungi, fumând şi tropăind ca să se 
încălzească. Ferestrele erau însufleţite: lămpi cu abajur, 
debutante emoţionate, pahare de şampanie, sfeşnice în care 
sfârâiau lumânările. Era în plină desfăşurare un eveniment 
social de proporţii. Perfect, m’am gândit eu. Caz de camuflaj, 
dacă mă-nţelegi. O pereche fericită a urcat scările cu grijă, 
uşa s’a deschis - aşa, Sesam - şi o gavotă s’a revărsat afară, 
în aerul îngheţat. Am păşit şi eu pe urmele lor, pe treptele 
pudrate cu sare, şi am lovit în uşă cu mânerul auriu, 
încercând să-mi păstrez calmul. 

Cerberul îmbrăcat în redingotă cu coadă m’a recunoscut - 
un valet surprins nu e niciodată de bun augur. 

— Je suis desole, Monsieur, mais votre nom ne figure pas 
sur la liste des invites - îmi pare foarte rău, domnule, dar 


78 Ei, haide; în fine (ital.). 


— 588 — 





Atlasul Norilor 


numele dumneavoastră nu figurează pe lista de invitaţi. 

Mi-am proptit gheata în uşă. L-am avertizat că listele de 
invitaţi nu sunt valabile şi în cazul prietenilor de familie 
consacraţi. Individul mi-a servit un zâmbet apologetic - 
aveam de-a face cu un profesionist. Un stol de gâsculiţe cu 
nasturii paltoanelor argintaţi ca nişte ţechini s-au înşirat pe 
lângă mine chiar atunci, iar valetul a făcut imprudenţa să le 
lase să-mi treacă prin faţă. Ajunsesem deja la jumătatea 
holului strălucitor când o mână într’o mănuşă albă m’a 
apucat de umăr. Mi-am pierdut minţile, recunosc, într’un 
mod cât se poate de nedemn - a fost o perioadă oribilă 
pentru mine, fără exagerare - şi am strigat-o pe Eva în gura 
mare, am strigat-o şi iar am strigat-o, ca un copil prost 
crescut aflat în toiul unei crize de personalitate, până când 
muzica de dans a amuţit, iar holul şi scările s’au umplut de 
musafiri şocaţi. Doar trombonistul a continuat să cânte. Aşa 
sunt tromboniştii, să ştii şi tu. O mulţime de exclamaţii 
consternate - în toate limbile importante - s’au înălţat şi au 
început să roiască. Prin tot acel bâzâit rău prevestitor s’a 
strecurat Eva, îmbrăcată într’o rochie de seară de culoare 
albastru metalizat şi cu un râu de perle verzi la gât. Cred că 
am zbierat: 

— De ce mă tot eviţi? - sau ceva în egală măsură de 
revoltat. 

E. nu s’a aruncat în braţele mele, plutind prin aerul care 
ne despărţea, nu s’a contopit cu mine şi nici nu m’a potopit 
cu vorbe de iubire. 

Mişcarea ei numărul unu a fost Dezgustul: 

— Ce-ai păţit, Frobisher? — la care eu m’am uitat către 
oglinda atârnată în hol, ca să văd ce voia să spună. Nu 
arătam îngrozitor, atâta că mai uit să mă bărbieresc atunci 
când compun, după cum bine ştii. 

Mişcarea numărul doi - Surpriza: 

— Doamna Dhondt zicea că te-ai întors în Anglia! 

Lucrurile mergeau din rău în mai rău. 

Mişcarea numărul trei - Mânia: 

— Cum îndrăzneşti să te mai arăţi aici după... după tot?! 


— 589 — 





David Mitchell 


Am asigurat-o că părinţii nu-i spuseseră despre mine 
decât minciuni. Altfel de ce mi-ar fi interceptat scrisorile? Mi- 
a spus că primise ambele scrisori din partea mea, dar le 
rupsese în bucăţele, „de milă“. Când am auzit asta, parcă m’a 
lovit ceva în moalele capului. Am cerut să-i vorbesc în tete-ă- 
tete - doar aveam atâtea lucruri de lămurit. Un tânăr arătos 
la modul superficial, care o ţinea cu braţul pe după umeri, 
mi-a fluturat cealaltă mână prin faţa ochilor şi mi-a spus 
ceva într’o flamandă posesivă. I-am spus în franţuzeşte să-şi 
ia labele de pe fata pe care o iubesc, apoi am adăugat că 
măcar atât s’ar fi cuvenit să înveţe belgienii de pe urma 
războiului: când să se dea înapoi în faţa unei forţe 
superioare. Eva l-a apucat de braţul drept - i-a luat pumnul 
strâns în amândouă mâinile; un gest de intimitate, din câte 
mi-am dat seama ulterior. Am prins şi numele galantonului - 
Grigoire -, şoptit de un amic al lui care l-a avertizat să nu-mi 
cârpească una. Bulgărele de gelozie care mi se formase 
undeva în străfundurile maţelor avea de-acum şi un nume. 
Am întrebat-o pe Eva cine era pudelul ei cel feroce. 

— Logodnicul meu, a răspuns ea. Şi nu e belgian, ci 
elveţian! 

— Ce anume al tău? - şi bulgărele s’a spart, iar venele mi 
s’au umplut de fiere. 

— Ţi-am povestit despre el în după-amiaza aceea, sus în 
turn! De ce m’am întors atât de fericită din Elveţia... Eu ţi-am 
spus, dar tu m’ai obligat să suport scrisorile-alea... 
umilitoare. 

Nici ea nu glumea când mi-a spus, nici eu nu glumesc 
scriind aici. Grigoire-Logodnicul. Şi toţi canibalii ăia, care se 
ospătau din demnitatea mea. Aici ajunseserăm. Iubirea 
noastră pătimaşă? Nici vorbă de-aşa ceva. Nici nu existase 
vreodată. Trombonistul nevăzut se prostea stâlcind acum 
Oda bucuriei. Am zbierat către el cu sălbăticie - am şi răguşit 
- s’o cânte în cheia în care a gândit-o Beethoven sau să n’o 
mai cânte deloc. 

— Elveţian? am întrebat apoi. Şi-atunci de ce se poartă 
atât de agresiv? 


— 590 — 





Atlasul Norilor 


Trombonistul a atacat Simfonia a cincea a lui Beethoven ca 
pe o suită de flatulenţe şi tot într’o cheie greşită. Eva mi-a 
spus, pe o voce cu un singur grad mai puţin rece decât zero 
absolut: 

— Cred că eşti bolnav, Robert. Ar fi cazul să pleci. 

Grigoire-Logodnicul elveţian şi valetul m’au apucat fiecare 

de câte-un umăr şi m’au târât cu spatele, fără ca eu să le 
opun vreo rezistenţă, către ieşire prin mijlocul turmei. 
Undeva sus, sus de tot, am zărit două dintre fetele V.d.V. mai 
mici, cu bonetele de noapte pe cap, trăgând cu ochiul din 
capul scărilor, pe sub balustrada palierului - parcă erau 
nişte garguiţe cu bonete de noapte pe cap. Le-am făcut cu 
ochiul. 

Sclipirea de triumf din ochii minunaţi, cu gene lungi, ai 
rivalului meu şi îndemnul: „Cară-te la tine-acasă-n Anglia!", 
pe care mi l-a dat cu vocea lui cu accent, l-au trezit pe 
Frobisher-Golanul - îmi pare rău că trebuie să recunosc. în 
momentul în care am fost îmbrâncit dincolo de prag, l-am 
îmbrăţişat pe Grigoire cu o priză ca la rugby, hotărât să-l trag 
după mine pe papagalul cel înfumurat. Păsările-paradisului 
din holul de la intrare au cârâit, babuinii au ţipat. Ne-am 
răsturnat amândoi pe scări - ba nu, am căzut, am alunecat, 
am înjurat, am bufnit, am ricoşat. Grigoire a ţipat de spaimă, 
apoi de durere - medicamentul prescris prin excelenţă de 
Doctorul Răzbunare! Treptele de piatră şi caldarâmul 
îngheţat mi-au învineţit şi mie spinarea tot atât de tare cât şi 
lui, mi-am izbit şi eu coatele şi şoldurile tot atât de dureros, 
dar măcar nu eram singurul din tot Bruges-ul care avea o 
seară nenorocită şi am urlat, izbindu-1 în coaste pentru 
fiecare vorbă pe care mi-o spusese, după care i-am strigat, pe 
jumătate fugind, pe jumătate şchiopătând, cu o gleznă 
răsucită: 

— Iubirea doare! 

Deja sunt într’o stare de spirit mai bună. Nici nu mai ţin 
minte cum arată E. Mai demult, aveam chipul ei întipărit pe 
retină ca un idiot, o vedeam peste tot şi în oricine. Grigoire 
are nişte degete splendide, lungi şi flexibile. Franz Schubert 


— 591 — 




David Mitchell 


îşi mutilase mâinile atârnându-şi greutăţi de ele - îşi făcea 
iluzii că-n felul ăsta ar fi putut cuprinde intervale mai mari 
pe claviatură. Avea nişte cvartete de coarde măreţe, dar ce 
dobitoc patentat! Grigoire, în schimb, are parte de nişte 
mâini perfecte din naştere şi probabil că nu deosebeşte o 
pătrime de alta. 

Şase-şapte zile mai târziu 

Am şi uitat de scrisoarea asta neterminată - mă rog, să 
zicem c’am uitat; de fapt, a fost îngropată sub foile de muzică 
de pian şi nu m’am învrednicit s’o pescuiesc de-acolo. Vreme 
de iarnă geroasă. Jumătate dintre orologiile din Bruges au 
îngheţat bocnă. Ei, de-acum ştii ce s’a-ntâmplat cu Eva. 
Toată povestea m’a lăsat cu sufletul golit; şi ce răsună, mă 
rog, în spaţiile goale? Muzica, Sixsmith - da, să fie Muzică şi- 
atunci să vedem! După o baie de şase ore lângă focul din 
cămin, aseară am pus pe portative o sută două măsuri 
dintr’un marş funebru bazat pe Oda bucuriei, pentru 
clarinetistul meu. 

Azi-dimineaţă am primit încă o vizită; n’am mai fost atât de 
simpatizat din ziua aceea de pomină, la Derby. M’a trezit la 
ora prânzului un cioc-cioc-cioc prietenesc, dar ferm la uşă. 
Am strigat: 

— Cine-i acolo? 

— Verplancke. 

N’am ştiut de unde să iau numele, dar, când am deschis 
uşa, m’am trezit faţă-n faţă cu poliţistul meu meloman, cel 
care-mi împrumutase bicicleta într’o altă viaţă. 

— Pot să intru? Je pensais vous rendre une visite de 
courtoisie - M’am gândit să vă fac o vizită de curtoazie. 

— Cu siguranţă, i-am răspuns eu, apoi am adăugat, ca să 
mă arăt spiritual: Voită qui est bien courtois, pour un policier - 
Iată un gest foarte curtenitor pentru un poliţist. 

I-am eliberat un fotoliu şi m’am oferit să sun să ni se 
aducă un ceai, dar musafirul meu a refuzat. Nu şi-a mascat 
prea bine surprinderea când a văzut câtă dezordine era în 


— 592 — 





Atlasul Norilor 


jur. I-am explicat că le plătesc pe cameriste să sară camera 
mea. N’aş suporta să-mi văd foile de muzică atinse de cineva. 
Inspectorul Verplancke a dat din cap a înţelegere, după care 
s’a mirat că un domn onorabil se cazează într’un hotel sub 
pseudonim. Ei, o excentricitate moştenită de la tatăl meu, i- 
am explicat: o persoană cunoscută în viaţa publică preferă 
să-şi păstreze viaţa privată chiar aşa - privată. Şi profesiunea 
mi-o trec la fel, sub tăcere, ca să nu mi se ceară să 
zdrăngănesc la pian pe la cocteiluri. Mai bine decât să refuzi 
şi să provoci ofense. V. a părut mulţumit de explicaţia mea. 

— Luxoasă locuinţă aici, la Royal, departe de casă! a zis el 
rotindu-şi privirile prin salon, apoi: Nu ştiam că asistenţii 
personali sunt plătiţi atât de bine. 

Am recunoscut ceea ce individul plin de tact din faţa mea 
fără îndoială că deja aflase: că Ayrs şi cu mine ne 
despărţiserăm, după care am adăugat că aveam şi eu venitul 
meu personal - ceea ce, în urmă cu numai douăsprezece 
luni, ar fi fost adevărat. 

— Aha, un milionar biciclist! a zâmbit el. 

Tenace tipul, nu crezi? Nu chiar milionar, i-am întors eu 
zâmbetul, dar, slavă Domnului, un om cu suficiente venituri 
pentru a-şi permite să stea la Royal. 

în fine, mi-a spus şi scopul vizitei: 

— V’aţi făcut un duşman foarte influent în timpul scurtei 
dumneavoastră şederi în oraşul nostru, domnule Frobisher. 
Un anume patron de fabrică - şi cred că ştim şi unul, şi 
celălalt despre cine vorbesc - a depus o plângere la 
superiorul meu, în legătură cu un incident petrecut în urmă 
cu câteva seri. Secretara şefului - de altfel, o minunată 
clavecinistă în mica noastră orchestră - v’a recunoscut 
numele şi a direcţionat plângerea către biroul meu. Prin 
urmare, iată-mă - la care eu m’am grăbit să-l asigur că totul 
nu fusese decât o regretabilă neînţelegere pe marginea 
afecţiunii unei domnişoare, iar el mi-a răspuns şarmant, 
dând din cap: Ştiu, ştiu - la tinereţe, inima cântă piu 
fortissimo decât capul. Partea dificilă este însă că tatăl 
tânărului cu pricina este bancherul mai multora dintre 


— 593 — 





David Mitchell 


notabilităţile oraşului şi face un tărăboi îngrozitor, cum că 
are de gând să vă acuze de vătămare şi agresiune. 

I-am mulţumit inspectorului Verplancke pentru că mă 
prevenise şi pentru tactul de care dăduse dovadă şi i-am 
promis că de-acum înainte n’am să mai ies în evidenţă cu 
nimic. Vai, nu era chiar atât de simplu: 

— Monsieur Frobisher, nu vi se pare că oraşul nostru este 
insuportabil de friguros iarna? Nu credeţi că un climat 
mediteraneean v’ar putea inspira Muza mai fructuos? 

L-am întrebat dacă mânia bancherului ar fi fost risipită de 
o eventuală promisiune a mea de a părăsi Bruges-ul în 
termen de şapte zile, după ce apucam să-mi fac revizia finală 
a sextetului. V. s’a gândit şi mi-a spus că da, o asemenea 
înţelegere ar trebui să liniştească spiritele. Drept care, i-am 
dat cuvântul meu de gentleman că urma să fac pregătirile 
necesare. 

Odată încheiate afacerile, V. m’a întrebat dacă putea să 
arunce şi el un ochi pe sextetul meu. I-am arătat partea de 
solo de clarinet. La început a rămas descumpănit, văzându-i 
ciudăţeniile spectrale şi structurale, dar apoi a mai stat o oră 
să-mi pună întrebări pertinente despre notaţiile mele 
semiinventate şi despre armonia cu totul unică a piesei. 
După ce ne-am strâns mâinile, mi-a dat cartea lui de vizită, 
m’a rugat să-i trimit prin poştă un exemplar din viitoarea 
partitură tipărită, pentru orchestra lui, şi şi-a exprimat 
regretul că fusese obligat să-şi impună prezenţa în ipostaza 
de persoană publică şi nu mă vizitase ca persoană privată. 
Mi-a părut rău când a trebuit să plece. Scrisul este o boală 
ticăloasă, care te face să te însingurezi. 

Aşa că, vezi şi tu, trebuie să-mi pun afacerile în bună 
ordine. Nu-ţi face griji în privinţa mea, Sixsmith: sunt bine, 
sănătos, şi mult prea ocupat ca să cad pradă melancoliei! La 
capătul străzii este o tavernă marinărească unde mi-aş putea 
găsi pe cineva cu care să-mi împart singurătatea, dacă mi-aş 
dori (la orice oră vezi intrând şi ieşind de-acolo băieţi cu vino- 
ncoace), dar muzica este tot ce mă interesează în acest 
moment. Muzica răsună, muzica unduieşte, muzica 


— 594 — 




Atlasul Norilor 


linişteşte. 


Al tău, 
R.F. 


•k "k "k 

HOTELUL MEMLING, BRUGES 
ORA PATRU ŞI UN SFERT DIMINEAŢA, 12-XII-1931 

Sixsmith, 

M’am împuşcat în cerul gurii în această dimineaţă, la ora 
cinci, cu Luger -ul lui V.A. Dar te-am văzut, dragul, scumpul 
meu prieten! Cât sunt de mişcat de faptul că-ţi pasă! Pe 
terasa de observaţie a turnului cu orologiu, ieri, la apusul 
soarelui. Pură întâmplare că nu m’ai zărit tu primul. 
Urcasem acele ultime trepte, când am văzut din profil un 
bărbat aplecat peste parapet şi uitându-se la mare - ţi-am 
recunoscut paltonul elegant de gabardină, pălăria moale, 
unică şi inconfundabilă! Un pas dacă mai făceam şi m’ai fi 
văzut lăsându-mă pe vine în umbră. Ai făcut câţiva paşi către 
latura nordică - o singură căutătură înspre mine şi m’ai fi 
dibuit. Am stat şi te-am urmărit cât am avut curaj - nu ştiu, 
poate un minut -, după care m’am retras şi n’am nimerit să 
cobor mai repede. Nu fi contrariat. îţi mulţumesc din suflet 
c’ai încercat să mă găseşti. Cu ce-ai venit, tot cu Regina din 
Kent? 

întrebările sunt uşor caduce de-acum, nu crezi? 

Adevărul este că n’a fost pură întâmplare faptul că eu te- 
am zărit primul. Lumea-i un teatru de umbre, ca la operă, şi 
asemenea lucruri sunt scrise clar şi citeţ în libretul ei. Nu fi 
prea contrariat de rolul jucat de mine. N’ai putea înţelege, 
oricât m’aş strădui să-ţi explic. Eşti un doctor strălucit, 
amicul tău Rutherford et al. Sunt de acord că ai înainte un 
viitor strălucit - sunt convins că au dreptate. Dar în anumite 
chestiuni esenţiale eşti un cap sec. Oamenii sănătoşi nu-i pot 
înţelege pe cei secătuiţi, pe cei terminaţi. Te-ai apuca să-mi 
enumeri toate motivele pentru care merită să trăieşti, dar eu 


— 595 — 





David Mitchell 


le-am lăsat în urmă la Gara Victoria, la începutul verii. 
Motivul pentru care m’am fofilat de pe terasa turnului a fost 
că nu vreau să te consideri vinovat că n’ai reuşit să mă 
convingi să renunţ. Tu s’ar putea să te consideri totuşi, dar 
nu face aşa ceva, Sixsmith, nu fi atât de dobitoc! 

Tot aşa, sper că n’ai fost prea dezamăgit că nu m’ai găsit la 
Royal. Directorului i-a ajuns la ureche faptul că Verplancke 
îmi făcuse o vizită. Se vedea obligat să-mi ceară să plec, aşa 
mi-a spus, pe motiv de rezervări masive. Fleacuri, dar am 
optat pentru frunza de smochin. Frobisher-Detestabilul ar fi 
făcut scandal, însă Frobisher-Compozitorul îşi dorea linişte şi 
pace, ca să-şi poată încheia sextetul. Am plătit integral şi mi- 
am făcut valiza - praf şi pulbere s’a ales de ultimii bani de la 
Jansch. Am rătăcit pe alei labirintice şi pe malurile unor 
canale îngheţate până când am dat peste acest caravanserai 
care părea pustiu. Recepţia - într’un cotlon de sub scări, 
unde nu e niciodată mai nimeni. Singura podoabă din 
camera mea este un Cavaler Râzând de-a dreptul monstruos, 
mult prea urât ca să fie furat şi vândut. De la fereastra mea 
soioasă, văd exact aceeaşi veche moară de vânt în ruină pe 
ale cărei trepte am stat şi-am moţăit în prima mea dimineaţă 
petrecută la Bruges. Exact aceeaşi - închipuie-ţi! Mersul în 
cerc. 

Ştiam că n’o s’apuc douăzeci şi cinci de ani. Iar lucrurile s- 
au precipitat. îndrăgostiţii abandonaţi, disperaţii, tragedienii 
patetici care iau numele suicidului în deşert sunt nişte idioţi 
care-1 practică în grabă, ca dirijorii amatori. Un adevărat 
suicid este o certitudine bine gândită, disciplinată. Oamenii 
decretează: „Sinuciderea este un semn de egoism“. Clericii de 
carieră, precum Pater, merg şi mai departe şi-o numesc un 
atac al laşităţii împotriva viului. Nătărăii comentează pe 
marginea acestei definiţii din varii motive: ca să evite 
atingerea blamului; ca să-şi impresioneze publicul cu 
discursul lor; ca să ofere un debuşeu mâniei; sau, pur şi 
simplu, pentru că le lipseşte cantitatea necesară de suferinţă 
pentru a-şi arăta înţelegerea. Laşitatea n’are nimic de-a face 
cu suicidul - îţi trebuie un curaj considerabil ca să te 


— 596 — 





Atlasul Norilor 


sinucizi. Japonezii au despre el o noţiune corectă. Nu, semn 
de egoism este să-i pretinzi altuia să îndure o existenţă 
insuportabilă numai ca să-şi scutească familia, prietenii şi 
duşmanii de un strop de introspecţie sufletească. Singurul 
egoism rezidă în a strica ziua unor oameni străini, silindu-i 
să asiste la ceva grotesc. Aşa c’o să-mi fac un turban gros din 
câteva prosoape, ca să atenueze împuşcătura şi să absoarbă 
sângele - şi-am să fac treaba asta în cadă, ca să nu se păteze 
covoarele. Aseară, am lăsat o scrisoare sub uşa biroului de zi 
al directorului - o s’o găsească mâine-dimineaţă la ora opt în 
care-1 informez despre schimbarea survenită în statutul meu 
existenţial, drept care, cu puţin noroc, cine ştie ce cameristă 
nevinovată va fi scutită de o surpriză neplăcută. Vezi şi tu că 
mă gândesc la oamenii mărunţi. 

Să nu-i laşi să spună că m’am sinucis din dragoste, 
Sixsmith - ar fi mult prea caraghios. Mi s’au aprins călcâiele 
după Eva Crommelynck timp de o clipită, dar şi unul, şi 
celălalt ştim, în sufletele noastre, care este unica iubire a 
scurtei şi strălucitei mele vieţi. 

Odată cu această scrisoare şi cu jumătatea rămasă din 
cartea lui Ewing, am făcut aranjamentele necesare ca să-ţi 
parvină la Hotelul Royal şi un dosar conţinând manuscrisul 
meu final. Foloseşte banii de la Jansch ca să achiţi costurile 
publicării şi trimite exemplare tuturor celor de pe lista 
alăturată. Fă în aşa fel, orice s-ar întâmpla, încât familia mea 
să nu pună mâna pe niciunul dintre originale. Pater ştiu c’ar 
ofta: „Doar nu-i vreo Eroică, nu?“ şi l-ar vârî în cine ştie ce 
sertar; să ştii de la mine că este o creaţie fără egal. Are ecouri 
din Missa albă a lui Scriabin, din urmele pierdute ale lui 
Stravinsky, din cromatica unui Debussy mai lunar - 
adevărul este însă că habar n’am de unde mi-a venit. Dintr’o 
visare cu ochii deschişi. N’aş mai ajunge să scriu în viaţa 
mea ceva care să fie măcar a suta parte la fel de inspirat. îmi 
pare rău că nu sunt mai modest, dar asta e. Sextetul Atlasul 
norilor conţine viaţa mea, este viaţa mea, iar eu sunt acum ca 
o rachetă consumată la un foc de artificii; bine măcar c’am 
fost o rachetă. 


— 597 — 





David Mitchell 


Oamenii sunt nişte obscenităţi. Prefer să fiu muzică, nu o 
grămadă de tubuleţe care-şi varsă semisolide unul într-altul 
timp de câteva decenii şi apoi ajung atât de fleşcăite, că nici 
asta nu mai fac. 

Am Luger -ul la-ndemână. Treisprezece minute. Simt un fel 
de trepidaţie, bineînţeles, dar bucuria mea faţă de o 
asemenea coda este mai puternică. Este electrizant să ştiu 
c’o să mor şi eu, la fel ca Adrian. Sunt mândru că pot s’o duc 
singur până la capăt. Certitudini. Dacă dai la o parte 
credinţele inoculate de guvernante, şcoli, state, vei găsi în 
străfundurile tale câteva adevăruri imposibil de obliterat. 
Roma va decădea şi se va prăbuşi din nou; Cortes va pustii 
din nou Tenochtitlânul şi, mai târziu, Ewing va porni din nou 
pe mări; Adrian va fi spulberat din nou, iar tu şi cu mine vom 
dormi din nou sub stelele Corsicii; eu voi veni la Bruges, mă 
voi îndrăgosti şi apoi dezîndrăgosti din nou de Eva; tu vei citi 
scrisoarea asta din nou; soarele se va răci din nou. 
înregistrarea de gramofon cu Nietzsche: când ajunge la 
capăt, Ăl Bătrân şi-o pune din nou, şi asta în vecii vecilor. 

Timpul nu poate penetra acest interval sabatic. Nu 
rămânem morţi pentru multă vreme. Odată ce Luger-ul mă 
eliberează, până la naşterea mea următoare nu va trece mai 
mult de o bătaie de inimă. Peste treisprezece ani de-acum 
înainte, ne vom revedea la Gresham, iar peste alţi zece ani 
mă voi fi întors în aceeaşi cameră în care sunt acum, ţinând 
în mână acelaşi pistol, compunând aceeaşi scrisoare, la fel de 
hotărât şi de invulnerabil precum sextetul meu proteic. 
Asemenea certitudini elegante mă consolează în acest ceas de 
linişte. 

Sunt lacrimae rerum. 79 

R.F. 


79 Aluzie la un vers din Eneida lui Vergiliu: „Sunt lacrimi pentru cele ale 
vieţii şi lucrurile muritoare ne ating sufletul" (lat.). 


— 598 — 





Atlasul Norilor 


-ooO^Otx>- 

JURNALUL DIN PACIFIC 
AL LUI ADAM EWING 

-OoQ$î£)oo- 


— 599 — 




David Mitchell 


alătura. Cu tristeţe scriu aici că nici’unul din nici’un 
schimb n’a înfruntat dispreţul Secundului luând parte; noi 
vom persista însă în eforturile noastre, fără să ne lăsăm 
descurajaţi. Rafael, care se afla în cuibul rândunicii de pe 
catargul de la prova, ne-a întrerupt rugăciunile cu un strigăt 
ascuţit: „Pământ! ’Na-iiiiin-teeeee!" 

Ne-am încheiat serviciul religios mai devreme şi am luat în 
piept rafalele de spumă de mare ca să vedem cum se ivea 
uscatul din orizontul vălurit. „Raiatea“ - ne-a informat D-l 
Roderick - „din arhipelagul Insulelor Societăţii." (O dată în 
plus, chila Profetesei noastre se încrucişează cu cea a vasului 
Endeavour al Căpitanului Cook. El însuşi a dat numele 
Arhipelagului.) Am întrebat dacă urma să coborâm pe ţărm. 
D-l Roderick a confirmat: „Căpitanul vrea să viziteze una 
dintre Misiuni". Insulele Societăţii au crescut la orizont şi, 
după trei săptămâni de cenuşiuri şi nuanţe de albastru ale 
Oceanului, acum ochii noştri se bucurau la vederea coastelor 
muntoase îmbrăcate în verdeaţă, cu sclipiri de cataracte şi 
hărmălaie de junglă. Profetesa ajunsese la o adâncime de 
cincisprezece stânjeni, şi totuşi apa era atâta de limpede, că 
se vedeau coralii în toate culorile curcubeului. Făceam 
speculaţiuni, cu Henry, cum aveam să smulgem de la Căp. 
Molyneux permisiunea să coborâm pe ţărm, când acesta şi-a 
făcut apariţia în persoană, cu barba luată din foarfeci şi 
meşa de pe frunte dată cu ulei. Când colo, în loc să ne 
ignore, după cum îi stă în obicei, el a venit spre noi cu un 
zâmbet larg şi prietenos ca de hoţ de buzunare: 

— Domnule Ewing, Doctore Goose, oare sunteţi amabili să 
ne însoţiţi, pe Ofiţerul Secund & pe mine, până pe ţărmul 
insulei de colo în această dimineaţă? Este o aşezare de 
Metodişti chiar pe ţărm, pe coasta de Nord - „Nazaret" îi 
spune. Domnii cu minţi scormonitoare au ce găsi interesant 
în locul cu pricina. 

Henry a primit cu entuziasm, iar eu n’am refuzat 
propunerea, cu toate că n’aveam încredere în motivaţia 
vulpoiului bătrân. 


— 600 — 






Atlasul Norilor 


— Atunci, aşa rămâne! a conchis Căpitanul. 

După un ceas, Profetesa era ancorată în Golful Betleem, 
un intrând cu nisip negru, protejat de vânturile alizee de 
pintenul Capului Nazaret. Ţărmul era mărginit de un şir de 
bordeie acoperite cu paie, cocoţate pe nişte „prăjini" care le 
ridicau puţin mai sus de nivelul apei şi locuite (cum bine am 
intuit) de Indieni botezaţi. Mai sus de acestea erau vre’o zece- 
douăsprezece construcţii de cherestea, lucrate de mâini mai 
civilizate, şi încă şi mai sus, chiar sub culmea dealului, se 
înălţa mândră o biserică însemnată cu un crucifix alb. Cea 
mai încăpătoare dintre bărci a fost coborâtă în folosul nostru. 
Cei patru vâslaşi erau Guernsey, Unghie-Ncovoiată şi o 
pereche de şerpişori de râu. D-l Boerhaave arbora o pălărie & 
o jachetă mai potrivite pentru un salon din Manhattan decât 
pentru o partidă de tras la rame peste valuri. Am ajuns pe 
plajă fără nici’o altă neplăcere în afară de o stropeală 
zdravănă, dar singurul reprezentant al coloniştilor care ne-a 
întâmpinat a fost un câine polinezian, care gâfâia sub 
crengile pline de flori de iasomie aurii & clopoţeii stacojii ai 
unor tufe. în colibele de pe linia ţărmului şi pe „Strada Mare", 
care şerpuia în sus până la biserică, părea să nu fie nici 
ţipenie de om. 

— Douăj’ de oameni, douăj’ de muskete, a comentat D-l 
Boerhaave, şi pân’ la ora mesei n’avem treabă cu locul ăsta, 
ai? N’ar fi rea ideea, Dom’ Căpitan, este? 

Căp. Molyneux le-a spus vâslaşilor să ne aştepte într’un 
loc mai ferit, câtă vreme „îi facem o vizită Regelui unde-şi 
numără banii". 

Bănuiala mea că nou descoperita bunăvoinţă a 
Căpitanului era numai de faţadă s’a confirmat când am 
constatat că prăvălia locală avea obloanele trase, iar el a tras 
o înjurătură printre dinţi. 

— Dar dacă Negroteii s’au reconvertit şi şi-au mâncat 
predicatorii la desert? s’a lansat în speculaţii Olandezul. 

Din turla bisericii s’a auzit un clopot şi Căpitanul şi-a tras 
de unul singur o palmă peste frunte: 

— Al D...lui să fiu, unde mi-o fi mintea? Doar e Sabat, ce 


— 601 — 





David Mitchell 


D... iartă-mă şi c...ţii ăştia precis rag toţi în biserica lor 
proţăpit’acolo sus! 

Am pornit şi noi pe drumul şerpuit care urca dealul 
abrupt, mai mult târându-ne, încetiniţi de guta Căp. 
Molyneux. (Am o senzaţie de gât uscat şi lipsă de aer când 
fac efort. Când îmi aduc aminte cât de viguros eram pe 
Insula Chatham, îmi fac griji gândindu-mă cât de grav mi-e 
afectată constituţia de parazit.) Am ajuns la lăcaşul de cult 
din Nazaret în acelaşi timp cu congregaţia, care ieşea la 
lumină. 

Căpitanul şi-a luat pălăria de pe cap şi a răcnit din toţi 
bojocii: 

— Salutare! Jonathon Molyneux, Căpitanul vasului 
Profetesa! Şi a făcut un gest larg cu braţul către corabia 
noastră ancorată în port. 

Nazaretanii s’au arătat mai puţin exuberanţi, bărbaţii 
dând din cap cu figuri grave, nevestele şi fiicele lor 
ascunzându-şi chipurile după evantaie. Dinăuntrul bisericii, 
de unde se revărsau acum afară credincioşii băştinaşi, ca să- 
i vadă şi ei pe vizitatori, s’au auzit strigăte de „Chemaţi-1 pe 
pastorul Horrox!“ Vre’o şaizeci de adulţi, bărbaţi şi femei, am 
numărat, dintre care a treia parte erau Oameni Albi, 
înveşmântaţi în hainele „cele bune“ de Duminică (pe cât e cu 
putinţă când te găseşti la două săptămâni pe mare de cel mai 
apropiat negustor de marafeturi). Negrii se uitau la noi cu 
simplă curiozitate. Femeile băştinaşe erau îmbrăcate decent, 
dar, o bună parte dintre ele, pocite de guşe. Câţiva tineri 
care-şi protejau iubitele de tirania Soarelui cu umbrele din 
frunze de palmier se sforţau să ne zâmbească. Nişte 
Polinezieni formau un „pluton“ aparte, purtând pe umăr, 
fiecare, câte-o banderolă cafenie brodată elegant cu un 
crucifix alb, ca şi cum ar fi avut un soi de uniformă. 

La un moment dat, a ţâşnit afară pe uşa bisericii, ca o 
ghiulea pe gura tunului, un ins ale cărui veşminte preoţeşti îi 
mărturiseau chemarea. 

— Eu sunt Giles Horrox, ne-a înştiinţat el ca un patriarh 
ce era, Pastor în Golful Betleem & Reprezentant al Societăţii 


— 602 — 





Atlasul Norilor 


Misionarilor de la Londra pe Insula Raiatea. Spuneţi de 
îndată, Domnilor, ce treburi v’au adus aici! 

Căp. Molyneux şi-a reluat prezentările, incluzându-ne şi pe 
noi: D-l Boerhaave, „de la Biserica Reformistă din Ţările-de- 
Jos“; Doctorul Henry Goose, „Medic al Nobilimii londoneze şi, 
mai recent, al Misiunii din Fi-Ji“; şi D-l Adam Ewing, „Notar 
american în tot ce ţine de Litere & Legi“ (Acum chiar c’am 
devenit precaut, să văd unde voia s’ajungă nemernicul!), apoi 
a continuat: 

— Numele Pastorului Horrox şi al Golfului Betleem sunt 
rostite cu deosebit respect printre noi, aceştia, credincioşii 
itineranţi din Pacificul de Sud. Nădăjduiam să celebrăm şi 
noi Sabatul dinaintea altarului Domniei Voastre - şi 
Căpitanul s’a uitat cu tristeţe către biserică -, dar, vai, 
vânturile potrivnice ne-au întârziat sosirea! Cel puţin atâta, 
cutia milei, sper că n’aţi închis-o încă! 

Pastorul Horrox l-a măsurat din priviri pe Căpitanul 
nostru: 

— Comandaţi o corabie de oameni cu frică de Dumnezeu, 
Domnule? 

Căp. Molyneux şi-a coborât privirea într’o parte, mimând 
umilinţa. 

— Nici oamenii nu sunt atâta de evlavioşi, nici corabia nu-i 
atâta de trainică precum biserica Domniei Voastre, Domnule, 
dar vă spun că da - D-l Boerhaave şi cu mine facem tot ce ne 
stă-n putinţă pentru sufletele acelea încredinţate nouă. îmi 
pare rău că trebuie s-o spun, dar este o bătălie neîntreruptă. 
Marinarii se-ntorc la obiceiurile lor barbare de-ndată ce le- 
ntoarcem spatele. 

— Ei, Domnule Căpitan, a intervenit atunci o doamnă cu 
guler de dantelă, dar şi noi avem recidiviştii noştri aici, la 
Nazaret! Va trebui să iertaţi precauţia soţului meu. 
Experienţa ne-a învăţat că mai toate vasele care arborează 
drapele chipurile creştine nu ne-aduc altceva decât boli & 
beţivani. N’avem ce face: pornim de la prezumţia de vinovăţie, 
până când se dovedeşte neîntemeiată. 

Căpitanul s’a înclinat din nou: 


— 603 — 





David Mitchell 


— N’aveţi motive să vă scuzaţi, Doamnă, fiindcă n’aţi vrut 
să ne ofensaţi şi nici noi n’o luăm ca pe-o ofensă. 

— Prejudecăţile Dumneavoastră legate de acei „Vizigoţi ai 
mărilor“ sunt pe deplin justificate, Doamnă Horrox - s’a găsit 
să se bage-n vorbă şi D-l Boerhaave -, dar eu, unul, nu voi 
tolera nici măcar un strop de spirtoasă la bordul Profetesei 
noastre, oricât ar vocifera oamenii mei! Şi să ştiţi că 
vociferează - o-ho, ce mai vociferează! Dar şi eu ştiu să strig: 
„Singurul spirit de care aveţi trebuinţă este Spiritul Sfânt!" - 
şi strig mai mult şi mai tare decât ei! 

Toată şarada şi-a atins, până la urmă, efectul scontat. 
Pastorul Horrox ni i-a prezentat pe copiii lui, două fiice & trei 
fii, toţi născuţi chiar aici, la Nazaret. (Fetele arătau ca şi cum 
ar fi descins dintr’un Pension de Domnişoare; băieţii, în 
schimb, se vedea că erau arşi de soare ca nişte kanâka pe 
sub gulerele scrobite.) Oricât de silă mi-ar fi fost să mă 
trezesc înregimentat în mascarada Căpitanului, eram şi 
dornic să aflu mai multe despre Teocraţia de pe această 
Insulă, aşa că m-am lăsat dus de curentul evenimentelor. în 
scurt timp, ne-am îndreptat, întregul grup, către Casa 
Parohială a familiei Horrox, o reşedinţă de care nu s’ar fi 
ruşinat nici’un Consul de rang mai mic din Emisfera Sudică. 
Era formată dintr’un salon mare, cu ferestre de sticlă şi 
mobilă din lemn de magnolia, un birou, două anexe pentru 
slujitori şi o sufragerie în care am fost serviţi de îndată cu 
legume proaspete şi carne macră de porc. Fiecare picior al 
mesei era scufundat în câte un vas cu apă. D-na Horrox ne-a 
lămurit: 

— Furnicile - o adevărată plagă a Betleemului! Cele care se 
îneacă trebuie aruncate din când în când, ca să nu-şi facă 
punte unele peste altele. 

Am complimentat-o pentru locuinţă. 

— Pastorul Horrox era, de meseria lui, tâmplar în 
Comitatul Gloucester, ne-a spus mândră stăpâna casei. Cea 
mai mare parte din Nazaret a construit-o chiar el, cu mâna 
lui. Mintea păgânilor, vedeţi Dumneavoastră, se lasă 
impresionată de partea materială. îşi spun în sinea lor: „Ce 


— 604 — 





Atlasul Norilor 


dichisite-s casele Creştinilor! Ce amărâte-s bordeiele noastre! 
Cât de generos e Dumnezeul Omului Alb! Cât de meschin e- 
al nostru!" Şi-n felul acesta, mai converteşti pe câte unul 
întru Domnul. 

— Dac’aş putea face cumva să-mi iau viaţa de la capăt, a 
comentat D-l Boerhaave fără nicio ruşine, aş alege calea 
altruistă a Misionarului. Domnule Pastor, vedem aici o 
Misiune închegată, având rădăcinile înfipte-adânc; dar cum 
se începe lucrarea de convertire pe o plajă cufundată în 
beznă, pe care n’a pus nici’odată piciorul vre’un Creştin? 

Pastorul Horrox a privit undeva, dincolo de interlocutorul 
său, către o Sală de Conferinţe dintr’un viitor oarecare. 

— Cu tenacitate, Domnul meu, cu compasiune şi cu Legea 
în faţă. Acum cincisprezece ani, noi n’am fost primiţi în golful 
acesta la fel de cordial ca Domniile Voastre. Vedeţi insula 
aceea în formă de nicovală, încolo, spre Apus? Negrii îi spun 
Bora-Bora, dar mai curând s’ar numi Sparta, la cât de 
războinici îi sunt locuitorii! Ne-am luptat pe plaja de la Golful 
Betleem şi unii dintre noi au căzut. Dacă n’am fi avut 
pistoalele cu care am învins în bătăliile din prima 
săptămână, Misiunea Raiatea ar fi rămas la stadiul de vis 
frumos. Dar aceasta a fost voinţa Domnului: să-I aprindem 
Focul pe ţărmul acesta şi să 1-1 păstrăm aprins! După o 
jumătate de an, am putut să ne aducem şi femeile, din 
Tahiti. îmi pare rău de morţii băştinaşilor, dar când Indienii 
au văzut cum îşi apără Domnul turma, ce să zic? Până şi 
Spartanii ne-au implorat să le trimitem predicatori! 

Doamna Horrox a dus povestea mai departe: 

— Când a început vărsatul să semene Moarte, Polinezienii 
au avut nevoie de ajutor deopotrivă material & spiritual. 
Compasiunea noastră a fost cea care i-a atras pe păgâni la 
izvorul tămăduirii. Acum a venit vremea ca Legea Sfântă să 
ne păzească nouă turma de Ispită... şi de jafurile marinarilor. 
Mai ales cei de pe baleniere ne poartă pică fiindcă le învăţăm 
pe femei castitatea & modestia. De-aceea bărbaţii noştri îşi 
ţin mereu puştile bine unse. 

— însă, dac’ar fi să naufragieze, a intervenit Căpitanul, 


— 605 — 





David Mitchell 


sunt convins că aceiaşi nenorociţi ar implora Soarta să-i 
azvârle pe vre’o plajă unde „blestemaţii de Misionari" au dus 
deja cuvântul Evangheliei, nu credeţi? 

Asentimentul a fost unul apăsat & general. 

Doamna Horrox mi-a lămurit curiozitatea în materie de 
aplicare a Legii & Ordinii într-un asemenea avampost izolat 
al Progresului: 

— Consiliul Bisericii noastre - adică soţul meu plus alţi 
trei Mai-Mari înţelepţi - votează legile pe care le considerăm 
necesare, călăuziţi de rugăciune. Iar Paznicii lui Cristos, 
anumiţi băştinaşi care se dovedesc slujitori credincioşi ai 
Bisericii, veghează la aplicarea legilor respective, în schimbul 
creditului la magazinul soţului meu. Vigilenţa - o vigilenţă 
neobosită - este vitală, pentru că altfel, până săptămâna 
viitoare... Şi Doamna Horrox s’a cutremurat înfiorată la 
gândul că stafiile apostaziei ar putea dansa hula pe 
mormântul ei. 

Odată masa încheiată, ne-am retras în salon, unde un 
băştinaş ne-a servit cu ceai rece, în căni simpatice făcute din 
tărtăcuţe. Căp. Molyneux a întrebat: 

— Domnule, cum se finanţează o Misiune atâta de 
prosperă cum este a Domniei Voastre? 

Pastorul Horrox a simţit că vântul îşi schimbase direcţia şi 
iarăşi l-a măsurat din priviri pe Căpitan: 

— Amidonul extras din arorut şi uleiul din nucile de cocos 
acoperă costurile, Căpitane. Negrii muncesc pe plantaţiile 
noastre ca să-şi plătească şcoala, studiile biblice şi slujba 
religioasă. Peste o săptămână, cu voia lui Dumnezeu, vom 
avea o recoltă bogată de nucă de cocos. 

Eu am întrebat dacă Indienii munceau de bunăvoie. 

— Dar bineînţeles! a exclamat D-na Horrox. Dacă alunecă 
în păcatul trândăviei, ştiu foarte bine că Paznicii lui Cristos îi 
pedepsesc una-două! 

Aş fi vrut să ştiu mai multe despre stimulentele lor 
punitive, dar Căp. Molyneux mi-a smuls iar frâiele 
conversaţiei: 

— Şi vasul Societăţii de Misionariat despre care vorbeaţi 


— 606 — 





Atlasul Norilor 


transportă productele acestea perisabile până la Londra, 
ocolind Capul Horn? 

— Presupunere corectă, Căpitane. 

— V’aţi gândit vre’odată, Domnule Pastor, că temeiul 
secular al Misiunii Domniei Voastre - şi cel spiritual, prin 
extensiune - s’ar afla în mai mare siguranţă dacă aţi avea o 
piaţă sigură mai aproape de Insulele Societăţii? 

La care Pastorul i-a spus băiatului care ne servise cu ceai 
să iasă afară din cameră. Apoi a zis: 

— Am cugetat la questiunea aceasta îndelung... dar unde- 
anume? Pieţele din Mexic sunt mici & ameninţate de tot felul 
de bandiţi. La Cape Town este un fel de căsnicie între 
perceptorii corupţi şi Afrikaanerii nesătui. Marea Chinei de 
Sud colcăie de piraţi fără milă & fără onoare. Olandezii din 
Batavia îţi sug sângele - nu vă supăraţi, Domnule Boerhaave! 

— Domnul Ewing este originar - a zis Căpitanul arătând 
spre mine şi a făcut o pauză, cântărindu-şi propunerea - din 
San Francisco, California. Presupun că ştiţi cum a crescut 
acel oraş dintr-un târg mărunt, de şapte sute de suflete, 
până la metropola care este azi, de... câte, un sfert de milion? 
Nici’un recensământ nu le mai poate ţine socoteala! Chineji, 
Chilieni, Mexicani, Europeni - străini de toate neamurile & 
culorile se revarsă acolo zi de zi. Un ou - Domnule Ewing, fii 
bun şi informează-ne: cât mai costă azi un ou la San 
Francisco? 

— Un dolar. Cel puţin aşa mi-a scris soţia mea. 

— Un dolar yankeu pentr’un amărât de ou. (Căp. 
Molyneux arborează acelaşi zâmbet cu cel al unui crocodil 
mumificat pe care l-am văzut odată spânzurând într’o 
prăvălie de pânzeturi din Louisiana.) Sunt convins că un om 
cu isteţimea Domniei Voastre ar trebui să se gândească puţin 
la treaba asta. 

— în curând, n’o să se mai găsească nici fir de aur, a 
intervenit D-na Horrox, care nu era uşor de păcălit. 

— Aşa e, Doamnă, dar marele San Francisco, înfometat, 
înfierbântat şi-mbogăţit, va rămâne unde este - o goeletă iute 
precum Profetesa mea nu face mai mult de trei săptămâni 


— 607 — 





David Mitchell 


pân’acolo - şi e limpede ca lumina zilei ce-i rezervă Soarta: 
San Francisco va deveni Londra, Rotterdamul şi New Yorkul 
Pacificului! 

Gazda noastră, Capităn de la casa, care-şi scormonea 
printre dinţi cu o scobitoare din os de balenă, a întrebat: 

— Ce credeţi, Domnule Ewing, productele plantaţiilor 
noastre ar putea obţine un preţ bun în oraşul 
Dumneavoastră (ce curios e s-auzi că despre un târguşor ca 
al nostru se vorbeşte în aceşti termeni!) şi-acum, şi când va 
trece goana după aur? 

Onestitatea mea era o carte pe care Căp. Molyneux o 
jucase în folosul vicleniei sale, dar n-aveam de gând să mint 
nici ca să-i fac în ciudă, nici ca să-i sar în ajutor. Am zis: 

— Cred că da. 

Giles Horrox şi-a scos gulerul de cleric de la gât. 

— Ce-ar fi să mă-nsoţeşti până-n biuroul meu, Jonathon? 
Vreau să mă mândresc puţin cu acoperişul pe care eu însumi 
l-am proiectat ca să reziste la sinistrele tai-fung -uri de pe- 
aici. 

— Nu mai spune, Giles! i-a răspuns Căp. Molyneux. Ia-o 
înainte. 

Cu toate că numele Doctorului Henry Goose era 
necunoscut la Nazaret până azi-dimineaţă, de îndată ce 
nevestele din Betleem au aflat că un faimos medic englez 
coborâse pe ţărm, şi-au adus aminte de tot ce le durea şi au 
pornit în pelerinaj spre Casa Parohială. (Ce curios este să te 
afli din nou în prezenţa sexului frumos, după atâtea zile de 
secluziune în compania celui urât!) Prietenul meu, cu 
generozitatea-i cunoscută, n’a putut refuza nici’o pacientă, 
aşa că salonul D-nei Horrox s’a transformat în cabinet de 
consultaţii, prevăzut cu paravane de pânză care să ofere 
intimitatea cuvenită. D-nul Boerhaave s’a întors la bordul 
Profetesei, ca să vadă cum putea face mai mult loc în cală. 

Am cerut permisiunea familiei Horrox să cercetez Golful 
Betleem, dar plaja era insuportabil de încinsă, iar nisipul - 
plin de toate insectele, aşa c’am luat-o din nou pe unde 


— 608 — 





Atlasul Norilor 


veniserăm, pe „Strada Mare“ care ducea la biserică, fiindcă 
de-acolo răzbăteau ecouri de psalmi. Aveam de gând să iau 
parte la slujba de după-masă. Nici ţipenie de om, nici’un 
câine, nici măcar un băştinaş nu tulbura liniştea sabatică. 
Am aruncat o privire în interiorul întunecat al bisericii, unde 
fumul era atâta de gros, de m’am şi speriat, în prima clipă, că 
luase foc întregul edificiu! Cântările se terminaseră de-acuma 
şi în locul lor se auzea un cor de tuşituri înfundate. Cincizeci 
de spinări sumbre vedeam înaintea ochilor şi mi-am dat 
seama că fumul nu provenea nici de la vre’un foc, nici de la 
tămâie, ci de la tutun tocat mărunt! Fiecare dintre indivizii 
de-acolo pufăia dintr’o pipă. 

La amvon se afla un Om Alb rotofei, care ţinea predica în 
jargonul acela hibrid zis „Engleza-de-baltă de la Antipozi“. 
Tot circul de religiozitate de doi bani nu mi s’a părut 
scandalos până când n’am înţeles care era conţinutul 
„predicii", din care citez: 

— Ei, şi-aşa s’a-ntâmplat, vedeţi voi, cu Sân’ Petru, da, ăla 
de Don’şor’ Iisus îi ’cea „Ia şi pipă, Petre", c’a veni’ de la Roma 
şi i-a-nvăţa’ pe ’vreii cu nasuri coroiate din Palestina ce & 
cum cu Tunu’ Bătrânu’, şi-asta vă-nvăţ şi io pe voi aici, 
vedeţi? (Aici s’a întrerupt ca să-l şcolească anume pe unul 
dintre cei prezenţi) Nu, Prunc-Smolit, nu aşa; faci taman pe 
dos, nu vezi? îndeşi ’tunu’ pe la capătu’ gros, da? Ăsta, vezi? 
D... zeii lui de capăt! De câte ori să-ţ’ spun că asta-i tija, da? 
Asta, şi -ăsta-i găvanu’, D...cu’ să-l ia! Fă şi tu ca Peşte-de- 
Mâl de lângă tine, uite, să-ţ’ arăt! 

Un Om Alb, palid la faţă & adus de spate, stătea rezemat 
de un dulap (care conţinea, după cum am verificat mai 
târziu, sute de Biblii tipărite în Polineziană - trebuie neapărat 
să le cer să-mi dea şi mie una drept suvenir) şi urmărea 
mersul lucrurilor înecate în fum. M’am apropiat de el şi i-am 
vorbit în şoaptă, ca să nu le distrag atenţia fumătorilor de la 
predică. Tânărul mi s’a prezentat drept Wagstaff şi mi-a 
explicat că în amvon se afla „Directorul Şcolii de Fumat din 
Nazaret". 

I-am mărturisit că n’auzisem nici’odată de o asemenea 


— 609 — 





David Mitchell 


Academie. 

— Ideea Părintelui Upward de la Misiunea din Tahiti, mi-a 
spus el. Trebuie să-nţelegeţi, Domnule, că Polinezianul refuză 
munca pentru că n’are niciun motiv să preţuiască banul. 
„Dacă mi-e foame“ - zice - „m’apuc şi culeg sau pescuiesc 
ceva. Dacă e frig, spun la femeie: Ţese!“ Mâini puturoase, 
Dom’le Ewing, şi ştim amândoi la ce lucrare grozavă le poate 
întrebuinţa Diavolul. Dar, dacă-i facem pe toţi trândavii să-şi 
dorească-ntruna frunzele-astea nevinovate, le oferim un 
stimulent ca să câştige bani şi să-şi poată cumpăra ’tunu’ - 
băutură nu, să ştiţi, doar ’tunu’ - de la punctul comercial al 
Misiunii. Ingenios, nu găsiţi? 

Cum aş fi putut să cred altminteri? 

Lumina începe să pălească. Se-aud glasuri de copii, octave 
de păsări exotice, valuri care se sparg de ţărm. Henry 
bombăne cu ochii aţintiţi la butonii manşetelor. D-na Horrox, 
de a cărei ospitalitate Henry şi cu mine urmează să ne 
bucurăm la noapte, şi-a trimis slujnica să ne anunţe că masa 
e servită. 

Luni, 9 Decembrie 

Continuarea povestirii de ieri. 

Când s’au încheiat cursurile şcolii de fumat (câţiva dintre 
şcolari se clătinau pe picioare şi acuzau greţuri, dar 
profesorul lor, un negustor de tutun itinerant, ne-a asigurat 
că „Vi-i agăţ cât ai zice peşte, cum se-agaţă peştii-arici în 
năvod!“), căldura se mai domolise, deşi Capul Nazaret încă se 
mai cocea la Soarele fierbinte. D-l Wagstaff m’a însoţit într’o 
plimbare de-a lungul limbii de pământ împădurite care se 
încovoia la Nord de Golful Betleem. Fiul mezin al unui preot 
din Gravesend, ghidul meu simţise chemarea misionariatului 
încă din copilărie. Societatea, în bună înţelegere cu Pastorul 
Horrox, îl trimisese încoace ca să se însoare cu o Văduvă din 
Nazaret, o anume Eliza (născută Mapple), şi să fie tatăl fiului 
ei, Daniel. Sosise pe ţărmurile acestea în luna Mai trecută. 

— Ce noroc, să locuieşti într’un asemenea Eden! am 


— 610 — 





Atlasul Norilor 


declarat eu, dar gluma mea a avut darul să-i strice tânărului 
buna dispoziţie. 

— Aşa mi-am zis şi eu în primele zile petrecute aici, 
Domnule, dar acum nu mai sunt chiar convins. Adică, vreau 
să zic, ar fi grozav dac’ar fi Edenul, numai c’aici orice vietate 
se sălbăticeşte şi muşcă & zgârie-ntruna. Un păgân câştigat 
de partea Domnului este un suflet mântuit, asta ştiu, dar 
Soarele te arde fără-ncetare şi pietrele & valurile sunt mereu 
orbitoare, de mă dor ochii toată ziua, până-n amurg. Sunt 
momente în care-aş da orice pentru nişte ceţuri din Marea 
Nordului. Locul ăsta nouă ne apasă sufletele, zău aşa, 
Domnule Ewing. Soţia mea trăieşte-aici de când era copilă şi 
tot nu s’a acomodat întru totul. S’ar zice că sălbaticii se 
cuvine să ne fie recunoscători, nu-i aşa? Că doar îi şcolim, îi 
vindecăm, le oferim de lucru, le deschidem uşa vieţii eterne! 
Sigur că spun: „Rog, Domnu’“, „Mulţam, Domnu’“ de câte ori 
le vine, dar nu se simte nimic aici - şi Wagstaff s’a lovit cu 
pumnul peste inimă. Da, o fi arătând, poate, a Eden Raiatea, 
dar este un loc al pierzaniei ca oricare altul, da; nu sunt 
şerpi, însă Diavolul îşi face treaba şi-aici la fel de bine ca 
oriunde altundeva. Furnicile, de pildă! Furnicile se vâră peste 
tot. în mâncare, în haine, până şi-n nas. Până nu le vom 
converti şi pe blestematele-astea de furnici, insulele n’o să 
ne-aparţină cu-adevărat. 

Am ajuns la locuinţa modestă a D-lui Wagstaff, clădită de 
primul soţ al soţiei sale. Nu m’a poftit înăuntru, dar a intrat 
el să-mi aducă o carafă cu apă, ca după plimbare. Eu am dat 
ocol grădiniţei din faţa casei, unde un grădinar negru dădea 
la săpăligă. L-am întrebat ce voia să cultive acolo. 

— David e mut! mi-a strigat o femeie care stătea în cadrul 
uşii, având pe ea o rochie de casă lăbărţată & jegoasă, ce-i 
dădea un aspect & o ţinută pe care mă tem că nu le pot 
descrie cu niciun alt termen afară de „şleampătă“. E mut ca o 
piatră. Dumneata eşti Doctorul englez de stă la alde Horrox. 

I-am explicat că eram American & Notar şi am întrebat-o 
dacă stăteam cumva de vorbă cu D-na Wagstaff. 

— Aşa cică-n anunţul de cununie şi-n certificatul de 


— 611 — 





David Mitchell 


căsătorie, aşa că da. 

Am informat-o că D-rul Goose îşi făcuse un cabinet ad hoc 
la familia Horrox, dacă voia cumva să-i ceară o consultaţie, şi 
am asigurat-o de măiestria lui Henry ca medic. 

— Suficientă măiestrie cât să mă ia de-aici, să-mi dea 
înapoi anii pe care i-am irosit şi să m’aşeze undeva la 
Londra, cu un stipendiu de trei sute de lire per annum? 

A trebuit să recunosc: asemenea pretenţii depăşeau 
puterile prietenului meu. 

— Atunci Doctorul Dumitale, Domnule, nu poate face 
nimic pentru mine cu toată măiestria lui. 

Am auzit chicoteli în tufişurile din spatele meu, m’am 
întors şi am văzut o mulţime de băieţei negri. (Mi s’a părut 
curios cât de mulţi aveau pielea deschisă la culoare, adică 
proveneau din împerechieri ,,inter-rasiale“.) Nu i-am băgat în 
seamă şi m’am întors exact în momentul în care un băiat alb, 
de vre’o doisprezece-treisprezece ani, la fel de jegos ca şi D-na 
Wagstaff, s’a strecurat pe lângă maică-sa, care n’a făcut 
niciun gest să-l oprească. Fiul ei se zbânţuia gol-goluţ, cum 
erau şi tovarăşii lui de joacă! 

— Ei, tinere, ia ascultă, l-am apostrofat, dacă faci vre’o 
insolaţie alergând în ţinuta asta de colo-colo? 

Ochii albaştri ai băiatului aveau o lucire ca de fiară 
sălbatică, iar răspunsul, lătrat într’un dialect polinezian, m’a 
surprins în aceeaşi măsură în care i-a distrat pe Negrişori; 
apoi au zbughit-o cu toţii, ca un stol de rândunici. 

D-l Wagstaff a fugit şi el pe urmele băiatului, foarte agitat. 

— Daniel! Treci înapoi! Daniel! Ştiu că m’auzi! Pun biciu’ 
pe tine! M’auzi ce-ţi spun? Să ştii că pun biciu’ pe tine! După 
care s’a întors către soţia lui: Doamnă Wagstaff! Oare chiar 
vrei ca fiul Dumitale să crească la fel ca un sălbatic? Măcar 
atâta lucru fă şi Dumneata pentru băiatul ăsta: pune-1 să se- 
mbrace! Ce părere o să-şi facă Domnul Ewing? 

Sila pe care o resimţea D-na Wagstaff faţă de tânărul ei 
soţ, dac’ar fi fost îmbuteliată, ar fi fost vândută pe post de 
otravă de şobolani. 

— Domnul Ewing o să-şi facă părerea pe care-o să vrea să 


— 612 — 





Atlasul Norilor 


şi-o facă. După care, mâine, o să se-mbarce pe goeleta lui cea 
zveltă şi-o să plece, luându-şi cu el şi părerile. Asta spre 
deosebire de Dumneata şi de mine, Domnule Wagstaff, care o 
să murim aici. Mă rog la Dumnezeu să fie cât mai curând, a 
adăugat ea, apoi s’a întors către mine: Soţul meu n’a avut 
ocazia să-şi termine şcoala, Domnule, aşa că mie-mi revine 
sarcina păcătoasă de a explica lucruri evidente, şi-asta de 
zece ori pe zi. 

Nedorind să asist la umilirea D-lui Wagstaff de către soţia 
lui, am înclinat din cap fără nici’o vorbă şi m’am retras după 
gard. Am auzit o voce indignată de bărbat, dominată de o 
voce dispreţuitoare de femeie, şi mi-am îndreptat atenţia 
către o pasăre din apropiere, al cărei tril îmi suna în ureche 
astfel: Toby nu te spune, nuuu... Toby nu te spune... 

Ghidul mi s’a alăturat din nou, mai mult decât vizibil 
abătut. 

— îmi cer iertare, Domnule Ewing, însă nervii Doamnei 
Wagstaff sunt întinşi la culme astăzi. Nu reuşeşte să doarmă 
prea mult din cauza căldurii şi-a muştelor. 

L-am asigurat că „Amiaza perpetuă" din Mările Sudului 
afectează până şi cele mai zdravene physiologii. Ne-am 
plimbat pe sub frunzişuri vâscoase, de-a lungul porţiunii din 
ce în ce mai înguste de la marginea câmpului de o fertilitate 
bolnăvicioasă, cu omizi păroase, groase cât degetul meu cel 
mare, care cădeau de pe frunzele unor minunate heliconii. 

Tânărul Domn Wagstaff mi-a povestit ce asigurări primise 
familia lui din partea Misiunii în legătură cu caracterul 
impecabil al viitoarei sale soţii. Pastorul Horrox îi cununase a 
doua zi după sosirea lui la Nazaret, când lumina orbitoare a 
Tropicelor încă-1 năucea. (Nu e clar de ce consimţise Eliza 
Mapple la o asemenea cununie aranjată; Henry face 
speculaţii şi spune că latitudinea & clima „tulbură" sexul 
slab şi-l fac mai flexibil.) „Cusururile" soţiei D-lui Wagstaff, 
vârsta ei reală şi firea nestăpânită a lui Daniel au apărut în 
adevărata lor lumină când încă nu se uscase cu totul 
cerneala semnăturilor pe actele de cununie. D-l Wagstaff 
încercase să-şi bată proaspătul fiu vitreg, dar nu reuşise 


— 613 — 





David Mitchell 


decât să stârnească nişte „reproşuri atâta de înverşunate" 
din partea Mamei şi a fiului deopotrivă, încât nu mai ştia la 
cine să apeleze. Pastorul Horrox nici vorbă să-l ajute: îl 
înfierase pe bietul Domn Wagstaff şi-l făcuse bleg - şi 
adevărul era că, din zece zile, nouă se simţea la fel de 
nefericit ca Iov. (Oricare-ar fi necazurile D-lui Wagstaff, oare 
suportă ele comparaţie cu viermele-parazit care-ţi roade 
canalele cerebrale?) 

Gândindu-mă să-i distrag atenţia tânărului amărât cu 
questiuni care ţin mai degrabă de Logică, l-am întrebat ce era 
cu abundenţa de Biblii care zăceau neatinse în Biserică (şi 
citite numai de păduchii de cărţi - ăsta-i adevărul). 

— Pastorul Horrox, el s’ar cuveni să vă răspundă, mi-a 
explicat el, dar, pe scurt, Misiunea de la Golful Matavia s’a 
apucat să traducă în Polineziană Cuvântul Domnului şi 
Misionarii băştinaşi au reuşit să facă atâta de multe 
convertiri cu ajutorul acelor Biblii, de Mai-Marele Whitlock - 
unul dintre fondatorii Nazaretului, în prezent răposat - a 
convins Misiunea să repete experimentul şi aici. Pentru că el, 
vedeţi Dumneavoastră, făcuse ucenicie, la vremea lui, la un 
gravor din Highgate. Aşa că, pe lângă arme & unelte, cei 
dintâi Misionari au adus cu ei şi o maşină de tipărit, sticle cu 
cerneală, matriţe de tipar & seturi de litere, plus toptane 
întregi de hârtie. în primele zece zile de la întemeierea 
aşezării de la Golful Betleem, se tipăriseră deja trei mii de 
abecedare pentru şcolile Misiunii - nici să sape grădinile nu 
apucaseră. După aceea le-a venit rândul Evangheliilor de la 
Nazaret, care au răspândit Cuvântul Domnului de la Insulele 
Societăţii până la Insulele Cook şi Tonga. Iar acum, când 
maşina de tipărit e deja de mult ruginită, avem mii de Biblii 
care ne imploră să găsim amatori - şi ştiţi de ce? 

N’aveam idee. 

— Nu mai sunt destui Indieni. Vasele aduc aici germenii 
bolilor, Negrii îi trag pe nas, se umflă de bolnavi ce sunt şi 
cad ca fructele stricate. îi învăţăm pe supravieţuitori să 
practice monogamia & căsătoria, dar împreunarea lor nu 
rodeşte. (M’am întrebat în sinea mea câte luni vor fi trecut de 


— 614 — 





Atlasul Norilor 


când D-l Wagstaff zâmbise ultima dată.) Să omori ceea ce-ţi 
doreşti să cultivi & să vindeci - aşa pare-se că merg lucrurile, 
a conchis el. 

Cărarea s’a sfârşit la nivelul mării, într’un fel de „lingou" 
de coral negru măcinat de valuri, lung de douăzeci de iarzi şi 
înalt de două ori cât un stat de om. 

— Marae se numeşte, m’a informat D-l Wagstaff. Peste tot 
prin Mările Sudului dai peste ele, din câte mi s’a spus. Ne-am 
căţărat până-n vârf, de unde se vedea perfect Profetesa, la o 
depărtare de un „crawl" sănătos pentru un înotător cu 
pretenţii. (Finbar tocmai golea peste bord un butoi; în vârful 
catargului artimon am zărit silueta neagră a lui Autua, care 
înfăşură contra-rândunicile de la prova.) 

M’am interesat de originile & scopul acestor aşa-numite 
marae, iar D-l Wagstaff mi-a satisfăcut curiozitatea: 

— Cu numai o generaţie în urmă, Indienii îşi urmau 
ritualurile cu strigăte, vărsări de sânge şi sacrificii către idolii 
lor mincinoşi chiar aici, pe pietrele-astea unde stăm noi 
acum. (Mi-au zburat gândurile la „Plaja Ospeţelor" de pe 
Insula Chatham.) Acum, Paznicii lui Cristos îi trag o bătaie 
zdravănă oricărui Negru care mai pune piciorul aici. Sau 
care-ar vrea să pună. Copiii băştinaşilor nici nu mai ştiu 
numele vechilor idoli. Praf şi pulbere o să se-aleagă de ei. 
Asta se-ntâmplă cu toate credinţele până la urmă. Praf şi 
pulbere. 

Parfumul petalelor de Plumeria m’a învăluit. 

Vecina mea la masa de seară a fost D-na Derbyshire, o 
Văduvă trecută bine de cincizeci de ani, înăcrită & ţâfnoasă. 

— Vă mărturisesc, mi-a spus, că nu-mi plac deloc 
Americanii. Mi l-au omorât pe unchiul meu scump, Samuel, 
colonel în Artileria Majestăţii Sale, în războiul din ’812. 

I-am exprimat condoleanţele mele (nechemate), dar am 
adăugat că eu, cu toate că am avut un unchi tot aşa, foarte 
scump, omorât de Englezi în acelaşi conflict, am totuşi câţiva 
foarte buni prieteni britanici. La care Doctorul a izbucnit 
într’un râs mult prea zgomotos şi a scuipat un: 


— 615 — 





David Mitchell 


— Urrraaa, Ewing! 

D-na Horrox a preluat frâiele conversaţiei până nu 
ajungeam să ne-aruncăm în prăpastie. 

— Şefii Dumneavoastră, Domnule Ewing, trebuie că pun 
mare temei pe talentele Dumneavoastră, dacă vă 
încredinţează o misiune care necesită o călătorie atâta de 
lungă & laborioasă. 

I-am răspuns că da, sunt un Notar destul de experimentat 
ca să mi se încredinţeze misiunea prezentă, şi totuşi destul 
de tânăr ca să mă văd nevoit s’o şi accept, misiunea cu 
pricina. încuviinţări înţelegătoare din cap mi-au răsplătit 
modestia. 

După ce a rostit rugăciunea dinaintea castroanelor cu 
supă de ţestoasă şi a invocat binecuvântarea Domnului 
pentru noua sa întreprindere alături de Căp. Molyneux, 
Pastorul Horrox a început să gloseze pe un subiect predilect 
al său, în timp ce mâneam: 

— întotdeauna am susţinut hotărât că Dumnezeu se 
manifestă, în Lumea noastră Civilizatoare, nu prin Miracole, 
ca în Vremurile Biblice de mult apuse, ci prin Progres. 
Progresul este acela care ajută Omenirea să urce scara ce 
duce la Divinitate. Nu e Scara lui Iacov aceasta, nu, ci mai 
degrabă, dacă vreţi, „Scara Civilizaţiei". Cel mai sus pe 
această scară se află, dintre toate neamurile, Anglo-Saxonii. 
Latinii stau pe o treaptă sau două mai jos. Şi mai jos sunt 
Asiaticii - o rasă de oameni muncitori, nimic de zis, cărora le 
lipseşte vitejia noastră de Arieni. Sinologii insistă că şi ei 
aspirau la măreţie mai demult, dar unde este vre’un 
Shakespeare cu ochii oblici, ai? Sau vre’un Da Vinci cu pielea 
gălbejită? Punct ochit, punct lovit! încă şi mai jos îi avem pe 
Negri. Cei cu firea blândă pot fi învăţaţi să muncească 
profitabil, în schimb un Negru zurbagiu este Diavolul 
întruchipat! Indienii americani sunt capabili şi ei de corvezi 
folositoare, prin acele barrios din California unde trăiesc, aşa 
e sau nu, Domnule Ewing? 

Am răspuns că da, aşa e. 

— Ei, şi-acum Polinezienii noştri... Cine vizitează Tahiti, O- 


— 616 — 





Atlasul Norilor 


hawaii sau, de ce nu, chiar şi Betleemul va observa că 
insularii din Pacific, dacă sunt atent instruiţi, pot învăţa „A- 
B-C-ul“ ştiinţei de carte, al aritmeticii şi al evlaviei, prin 
aceasta depăşindu-i şi pe Negri, şi pe Asiaticii rivali, cu toată 
hărnicia lor. 

Henry l-a întrerupt, subliniind că Maori s’au ridicat până 
la „D-ul & E-ul & F-ul“ mercantilismului, ale diplomaţiei şi 
colonialismului. 

— Ca dovadă - asta spun şi eu. Ultimii, cei mai de jos & de 
pe urmă sunt „Neamurile de Nemântuit": Aborigenii din 
Australia, Patagonezii, unele populaţiuni africane &c., care 
sunt numai cu o treaptă mai sus decât maimuţele şi atâta de 
ostile Progresului, încât, la fel cum s’a întâmplat cu 
mastodonţii & mamuţii, mă tem că „un şut în dos de pe 
scară“ îi aşteaptă în viitorul cel mai apropiat, pe urma verilor 
Guamezi, insulari din Canare şi Tasmanieni. 

— Adică te referi - a zis Căp. Molyneux, luând ultima 
lingură de supă - la extincţie? 

— Exact, Căpitane, la asta mă refer. Legea Naturii & 
Progresul defilează în acelaşi pas. Chiar Secolul acesta al 
nostru va fi martorul felului în care triburile din toată lumea 
îşi vor împlini profeţiile conţinute în trăsăturile fiecărei rase. 
Cele superioare îi vor reduce la numărul lor firesc pe 
sălbaticii care se înmulţesc peste măsură. S’ar putea să 
urmeze scene dezagreabile, dar oamenii de curaj intelectual 
nu trebuie să şovăie. Va urma, desigur, o nouă & slăvită 
ordine, în care toate neamurile vor cunoaşte şi, da, se vor 
bucura de locul care le revine pe scara Civilizaţiei lui 
Dumnezeu. Golful Betleem oferă o mostră din această nouă 
eră care se apropie. 

— Amin, Pastore Giles! i-a întors-o Căp. Molyneux. 

Un anume Domn Gosling (logodnicul fiicei mai mari a 
Pastorului Horrox) şi-a frânt mâinile de admiraţie onctuoasă: 

— Dacă-mi îngăduiţi să afirm, Domnule, mi se pare... cum 
să zic... da, o mare pierdere să vă lăsaţi Teorema nepublicată, 
Domnule. „Scara Horrox a Civilizaţiei"... ar avea darul să 
ilumineze Societatea Regală! 


— 617 — 





David Mitchell 


— Nu, D-le Gosling, a zis Pastorul Horrox. Lucrarea mea 
este aici. Pacificul va trebui să-şi găsească un alt Descartes, 
un alt Cuvier. 

— Bine faceţi, Domnule Pastor... a zis Henry, care tocmai 
prinsese în pumn o insectă zburătoare şi-acum îi cerceta 
rămăşiţele... Că vă păstraţi teoria pentru Dumneavoastră. 

— Cum adică? a întrebat Gazda noastră, fără să-şi 
ascundă iritarea. 

— Păi, cum? La o privire mai atentă, e limpede că o 
„teoremă" este superfluă acolo unde o simplă lege este 
suficientă. 

— Şi care să fie această lege, Domnul meu? 

— Prima dintre cele „Două Legi Goose ale Supravieţuirii". 
Care sună cam aşa: „Cei tari îi înghit cu fulgi cu tot pe cei 
slabi". 

— Dar „legea simplă" de care vorbiţi e şi oarbă, nu vede 
misterul fundamental: de ce Oamenii Albi sunt cei care 
stăpânesc lumea? 

Henry a pufnit ca şi cum i-ar fi venit să râdă, a încărcat o 
musketă imaginară, s-a făcut că ocheşte în lungul ţevii, a 
închis ochiul celălalt şi i-a făcut pe toţi să tresară cu un 
„Bang! Bang! Bang!" 

— Aţi văzut? L-am doborât până s’apuce să sufle-n 
sarbacană! (D-na Derbyshire a scos un „Vai!" consternat.) 
Unde e misterul fundamental? 

Pastorul Horrox îşi pierduse buna dispoziţie. 

— Adică sugeraţi că Oamenii Albi au pus stăpânire pe tot 
Globul nu cu ajutorul Graţiei Divine, ci al musketei? Dar o 
asemenea afirmaţie nu e nimic altceva decât acelaşi mister 
înveşmântat în ţoale de-mprumut! Cum se face că musketa li 
s’a dezvăluit Oamenilor Albi şi nu, să zicem, Esquimoşilor 
sau Pigmeilor, dacă nu prin augusta Voinţă a 
Atotputernicului? 

— Armamentul pe care-1 avem, i-a răspuns Henry, nu ne-a 
căzut în poală într’o bună dimineaţă. Nu este manna căzută 
din cerul Sinaiului. De la Bătălia de la Agincourt începând, 
Omul Alb a tot rafinat & dezvoltat folosirea prafului de puşcă, 


— 618 — 





Atlasul Norilor 


de s’a ajuns ca în armatele moderne să poată fi scoase în 
luptă muskete cu zecile de mii! O să spuneţi: „Aha! Dar de ce 
noi, Arienii? De ce n’au fost Unipezii din Ur sau mătrăgunele 
din Mauritius care să facă treaba asta?“ Pentru că, Domnule 
Pastor, dintre toate neamurile de pe lume, dorinţa noastră - 
sau, mai curând, lăcomia noastră - de bogăţie, de aur, de 
mirodenii, de stăpânire - da, de dulcea stăpânire mai mult 
decât de toate celelalte - este cea mai aprigă, mai nesătulă, 
mai lipsită de orice scrupul! Da, lăcomia ne hrăneşte 
Progresul; nu ştiu dacă în scopuri diavoleşti sau divine. Nici 
dumneavoastră nu ştiţi, Domnule. Iar mie nici nu-mi pasă 
foarte tare. Atâta doar, că-i port recunoştinţă Creatorului că 
m’a făcut de partea celor învingători. 

Franqueţea lui Henry a fost răstălmăcită ca impoliteţe: 
Pastorul Horrox, acest Napoleon de pe Elba lui equatorială, 
se aprinsese tot la faţă de indignare. Eu am felicitat-o pe 
Gazda noastră pentru supă (deşi adevărul este că 
tratamentul cu vermicide mă face să nu mai pot ingera decât 
felurile cele mai simple) şi am întrebat dacă ţestoasele 
fuseseră prinse pe plajele din apropiere sau importate din 
alte părţi. 

Mai târziu, când stăteam întinşi în pat, în zăpuşeala 
nopţii, iar câte un gecko mai trăgea cu urechea la ce 
vorbeam, Henry mi-a destăinuit că ziua lui de consultaţii 
medicale nu fusese decât o „paradă interminabilă de femei 
arse de soare & isterice, care nu de doctor au nevoie, ci de 
negustori de galanterie, de modiste, de bonetiere, de 
parfumuri & de nenumăratele podoabe ale speciei lor!“ Aşa- 
zisele „consultaţii", a mai spus el, fuseseră o parte medicină 
şi nouă părţi taca-taca din gură. „Mi-au jurat că bărbaţii lor 
le-ncalecă pe femeile băştinaşe, drept care se tem ca de 
moarte să nu ia şi ele «cine-ştie-ce». Una după alta mi-au 
făcut vânt cu batistele." 

Confidenţele lui m’au făcut să mă simt stânjenit; mi-am 
luat inima-n dinţi şi i-am spus că ar fi putut şi el să se arate 
ceva mai rezervat în controversa cu Gazda noastră. „Dragul 
meu Adam" - mi-a răspuns el - „dar m’am arătat rezervat, şi 


— 619 — 





David Mitchell 


nu puţin! Mi-a stat pe limbă să-i strig bătrânului nătărău: 
«De ce ne mai ascundem după deget? Adevărul e simplu, şi 
anume că-mpingem rasele colorate către mormânt ca să le 
luăm pământurile & bogăţiile! Lupii nu stau în vizuinele lor, 
născocind teorii neruşinate în privinţa rasei, ca să se justifice 
că decimează turmele de oi! Ce curaj intelectual? Adevăratul 
curaj intelectual este să te dezbari de prejudecăţi şi să 
accepţi ideea că toate popoarele sunt prădătoare, numai că 
noi, Oamenii Albi prădători, cu combinaţia noastră 
ucigătoare de germeni ai bolilor & arme de foc, suntem prin 
excelenţă modelul ferocităţii - şi cu asta, basta!»“ 

Mă întristează faptul că un medic dedicat & bun Creştin 
poate cădea pradă unui asemenea cinism. L-am întrebat care 
este a Doua Lege Goose a Supravieţuirii. Henry a rânjit în 
beznă şi şi-a dres glasul: „Cealaltă lege a supravieţuirii spune 
că nu există nici’o altă lege a supravieţuirii. Ori mănânci, ori 
eşti mâncat. Atâta tot“. La scurt timp după aceea, Henry a 
început să sforăie, dar eu am rămas treaz, din cauza 
Viermelui meu, până când stelele au început să pălească. 
Deasupra capului, am văzut mai mulţi gecko păşind cu grijă 
şi molfăind. 

Zorii au adus cu ei zăpuşeală şi o culoare stacojie ca 
fructul pasiunii. Băştinaşii, bărbaţi & femei deopotrivă, au 
pornit anevoie pe Strada Mare în sus, către plantaţiile 
Bisericii din vârful colinei, unde aveau să muncească până 
când fierbinţeala amiezii devenea de nesuportat. înainte să 
vină barca după Henry & după mine, ca să ne ducă înapoi la 
bordul Profetesei, am urcat şi eu, ca să-i văd pe lucrători 
cum prăşeau plantaţiile de nuci de cocos, întâmplarea a 
făcut că tânărului Domn Wagstaff îi venise rândul să-i 
supravegheze azi-dimineaţă, drept care a trimis un băieţel 
băştinaş să ne-aducă amândurora lapte de cocos. Eu m’am 
abţinut să-l întreb ce-i mai făcea familia, el n’a pomenit nimic 
pe această temă. Avea în mână un bici, „însă foarte rar mi se- 
ntâmplă să-l folosesc, pentru asta sunt Paznicii lui Cris- tos- 
împărat. Eu nu fac decât să-i supraveghez pe 


— 620 — 





Atlasul Norilor 


supraveghetori", mi-a spus. 

Trei dintre aceşti împuterniciţi îşi supravegheau semenii, 
dând tonul la imnuri („Cântările Pământului") şi altoindu-i pe 
chiulangii. D-l Wagstaff nu mai avea pofta de conversaţie de 
ieri şi lăsa politeţurile mele să se risipească într’o tăcere 
spartă numai de zgomotele junglei şi ale truditorilor. 

— Vă gândiţi că noi am transformat nişte oameni liberi în 
sclavi, nu-i aşa? 

Am evitat întrebarea lui, spunând că D-l Horrox le 
explicase în ce fel truda lor venea ca o răsplată a beneficiilor 
Progresului, aduse de Misiune. D-l Wagstaff parcă nici nu 
m’a auzit. 

— Există un trib de furnici, a zis el, numite făcătoare-de- 
sclavi. Insectele-astea dau iama în coloniile de furnici 
comune, le fură ouăle, pe care le duc înapoi cu ele în 
propriile cuiburi şi, când respectivele ouă eclozează, mă rog, 
sclavii furaţi devin lucrători ai regatului mai puternic şi 
habar n’au că alta a fost originea lor. Ei, dacă vreţi să ştiţi 
părerea mea, Domnule Ewing, Dumnezeul Iehova le-a făurit 
pe furnicile astea ca model... Pentru cine are ochi să vadă, a 
mai adăugat D-l Wagstaff, cu privirile aţintite undeva în 
viitorul îndepărtat. 

Oamenii cu caracter schimbător mă lasă, de obicei, fără 
replică, iar D-l Wagstaff era din această specie. M’am scuzat 
şi am plecat mai departe, către următorul punct de atracţie, 
şi anume şcoala. Aici, Nazaretanii de toate culorile pielii 
învăţau Scriptura, aritmetica şi citirea. D-na Derbyshire era 
profesoara băieţilor & D-na Horrox, a fetelor. După-amiaza, 
copiii Oamenilor Albi mai aveau alte trei ore de învăţătură 
într’un domeniu potrivit cu statutul lor (cu toate că unul ca 
Daniel Wagstaff părea complet imun la orice stratagemă a 
educatorilor săi), în timp ce tovarăşii lor de joacă mai închişi 
la culoare se duceau să-şi ajute părinţii la muncile câmpului, 
până la vecernie. 

în cinstea mea, s’a organizat un mic spectacol. Zece fete, 
cinci albe, cinci negre, au declamat fiecare câte una dintre 
cele Zece Porunci. Pe urmă, am avut parte de imnul Luteran 


— 621 — 





David Mitchell 


„O, Sfânt Cămin, pe tine te iubim!", cu acompaniamentul D- 
nei Horrox la un pian fără coadă, al cărui trecut fusese cu 
siguranţă mai glorios decât prezentul. După aceea, fetele au 
fost poftite să-i adreseze întrebări vizitatorului, dar numai 
Domnişoarele albe au ridicat mâinile: „Domnule, îl cunoaşteţi 
pe George Washington?" (din păcate, nu); „Câţi cai aveţi 
înhămaţi la trăsură?" (socrul meu ţine patru, dar eu prefer 
unul singur, pe care să-l călăresc). Fetiţa cea mai mică a vrut 
să afle de la mine: „Pe furnici le doare capul?" (dacă tânăra 
mea interlocutoare n’ar fi fost făcută să plângă de chicotelile 
colegelor de clasă, cred că şi-acum aş sta să cuget la 
întrebarea ei.) I-am îndemnat pe şcolari să urmeze preceptele 
Bibliei şi să-i asculte pe cei mari, după care am plecat. D-na 
Horrox mi-a spus că, mai demult, celor ce plecau li se oferea 
câte-o guirlandă de Plumeria, dar Mai-Marii Misiunii 
declaraseră imorale guirlandele. „Dacă azi îngăduim 
guirlandele, mâine urmează dansul; dacă mâine urmează 
dansul..." - şi D-na Horrox s’a cutremurat. 

Mare păcat. 

Până la amiază, equipajul a terminat de încărcat marfa, 
aşa că Profetesa a părăsit golful în ciuda unor vânturi 
potrivnice. Henry şi cu mine ne-am retras la popotă, ca să 
evităm stropeala & înjurăturile. Prietenul meu compune o 
epopee în metru byronian, intitulată Adevărata poveste a lui 
Autua, ultimul Moriori, şi mă tot întrerupe din scrisul în 
Jurnal, întrebându-mă ce rimează cu diverse lucruri, 
precum: „râuri de sânge?", „vorbe scabroase?", „Robin 
Hood?“. 

îmi amintesc de ce crime îi acuză D-l Melville pe Misionarii 
din Pacific în recenta sa povestire Typee. Cum se întâmplă cu 
Bucătarii, cu Doctorii, cu Notarii, cu Clericii, cu Căpitanii & 
Regii, oare nu se poate ca şi Evanghelizatorii să fie unii buni, 
alţii răi? Poate că Indienii de pe Insulele Societăţii şi 
Chatham ar fi preferat să nu-i mai „descopere" nimeni, dar 
să spui aşa ceva acum este ca un strigăt în pustiu. N’ar 
trebui să aplaudăm eforturile D-lui Horrox şi ale confraţilor 


— 622 — 





Atlasul Norilor 


săi de a-i ajuta pe Indieni să urce pe „Scara Civilizaţiei* 1 ? Nu 
este, oare, ascensiunea singura lor salvare? 

Nu ştiu nici răspunsurile la aceste întrebări, nici unde au 
zburat certitudinile anilor mei de tinereţe. 

în timpul nopţii petrecute sub acoperişul Casei Parohiale a 
familiei Horrox, un hoţ a spart uşa raclei mele şi, cum n’a 
găsit cheia cufărului de lemn (pentru că mi-o port la gât), 
nemernicul a încercat să-i forţeze încuietoarea. De-ar fi 
reuşit, actele de proprietate & documentele D-lui Busby ar fi 
ajuns hrană pentru caii-de-mare. Ce rău îmi pare că nu e şi 
Căpitanul nostru croit, precum Căp. Beale, dintr’o stofă în 
care să te ştii încrede. Nu îndrăznesc să-i dau în grijă Căp. 
Molyneux lucrurile mele de valoare, iar Henry m’a prevenit să 
nu „stârnesc roiul de viespi 11 aducându-i la cunoştinţă D-lui 
Boerhaave tentativa de jaf, fiindcă orice investigaţie n’ar face 
decât să-i aţâţe pe toţi hoţii de la bord să-şi încerce norocul 
pe la spatele meu. Presupun că are dreptate. 

Luni, 16 Decembrie 

Azi, la amiază, Soarele cădea vertical şi s’a dat semnalul 
obişnuitei harababuri zise „Traversarea Liniei 11 , în care „fetele 
mari 11 (adică acei membri ai equipajului care traversează 
Equatorul pentru prima oară) trebuie să îndure tot felul de 
aiureli & umilinţe, după bunul plac al Tartorilor care se 
erijează în maeştri de ceremonii. Căp. Beale, om cu capul pe 
umeri, nu şi-a pierdut vremea cu aşa ceva în timpul 
călătoriei mele înspre Australia, dar marinarii de pe Profetesa 
nu s’au arătat dispuşi să renunţe la distracţie. (Eu credeam 
că orice înseamnă „distracţie 11 reprezintă un fel de anatemă 
pentru D-l Boerhaave, până mi-a fost dat să văd ce cruzimi 
atrag după ele „amuzamentele 11 de acest fel.) Finbar ne-a 
informat că singurele „fete mari 11 erau Rafael & Unghie- 
Ncovoiată. Acesta din urmă era deja pe mare de doi ani, dar 
nu făcuse decât cursa Sydney - Cape Town. 


— 623 — 





David Mitchell 


La primul cart pe jum. 80 , marinarii au aruncat o copertină 
peste puntea de la teugă şi s’au adunat în jurul 
cabestanului, unde „Regele Neptun“ (adică Pocock, 
înveşmântat într-o robă stupidă şi având pe cap un mop în 
loc de perucă) îşi aşezase Curtea. „Fetele mari“ fuseseră 
legate de gruie ca o pereche de Sfinţi Sebastieni. 

— Domnilor Taie-Oase şi Scârţâie-Pana! a strigat Pocock 
văzându-ne pe Henry & pe mine. Venit-aţi oare să le scăpaţi 
pe surorile noastre „fete mari“ de mădularul meu focos? Şi 
s’a apucat să se răsucească, într’un dans vulgar, cu un ţăpoi 
în mână, în timp ce marinarii aplaudau printre hohote 
lubrice. 

Henry, râzând şi el, i-a răspuns că prefera fetele mari fără 
barbă. Replica lui Pocock despre bărbile fetelor nubile a fost 
mult prea obscenă pentru a fi consemnată. 

Majestatea Sa împopoţonată s’a întors din nou către 
victime. 

— Unghie-Ncovoiată din Cap-Tăun şi tu, Rafael-Vai-de-El 
din Oraş-Puşcăriaş, sunteţi voi gata să deveniţi membri ai 
Ordinului Fiilor lui Neptun? 

Rafael, al cărui spirit de băieţoi îşi revenise parţial în 
simţiri auzind grosolăniile, a sărit să răspundă: 

— Da, Mărite Stăpân! 

Unghie-Ncovoiată s’a mulţumit doar să dea morocănos din 
cap. 

— Noooooo! a răcnit Neptun. Până nu vă dăm jos de pe 
moace blestemaţii de f...ci, nici vorbă! Aduceţi spuma de ras! 

Torgny a dat fuga cu o găleată de catran, pe care l-a întins 
pe feţele prizonierilor cu o bidinea. Apoi şi-a făcut apariţia 
Guemsey, costumat în Regina Amphitrita, care le-a dat jos 
catranul de pe feţe cu un brici. Individul de la Cape Town a 
început să blesteme, ceea ce a provocat multă bună 
dispoziţie şi o mulţime de „rateuri“ ale briciului. Rafael a avut 


80 Este vorba despre cele două carturi mai scurte, de câte două ore, 
jumătate dintr-un cart normal. 


— 624 — 





Atlasul Norilor 


suficientă minte cât să-şi îndure supliciul în tăcere. 

— Aşa mai merge! a mârâit Neptun, apoi a răcnit: Legaţi-i 
pe-amândoi la ochi şi scufundaţi-mi-1 pe micul Vai-de-El în 
Curtea mea! 

„Curtea" era un butoi cu apă sărată în care Rafael a fost 
scufundat cu capul înainte, câtă vreme le-a trebuit 
marinarilor să numere până la douăzeci, după care Neptun 
le-a poruncit „curtenilor" să i-1 „pescuiască pe cel mai nou 
Cetăţean!" Băiatului i s’a luat legătura de pe ochi şi i s’a 
îngăduit să stea rezemat de parapet până-i trecea năuceala. 

Unghie-Ncovoiată şi-a înfruntat soarta cu mai multă 
vehemenţă, răcnind: 

Lăsaţi-mă jos, feciori de c...e ce sunteţi! 

La care Neptun şi-a dat ochii peste cap, oripilat: 

— Gură-spurcată ăsta se vrea cel puţin pân’ la patruzeci în 
saramură, băieţi, să-mi sară ochii de nu! 

Când a ajuns numărătoarea la patruzeci, Afrikaanerul a 
fost scos afară şi tot a urlat: 

Vă omor pe toţi, pân’ la unul, feciori de scroafe, mă jur că 
vă... 

Dar, spre veselia generală, a fost scufundat din nou până 
la patruzeci. 

Când Regele Neptun s’a declarat satisfăcut de îndeplinirea 
sentinţei, bietul nefericit nu mai era în stare decât să 
tuşească şi să horcăie înfundat. D-l Boerhaave a pus capăt 
întregii tărăşenii şi cei mai noi Fii ai lui Neptun şi-au curăţat 
feţele cu căiţi şi câte o bucată de săpun. 

Finbar încă-şi mai râdea în barbă la masa de seară. Pe 
mine, cruzimea nu m’a făcut nici’odată nici măcar să 
zâmbesc. 

Miercuri, 18 Decembrie 

Marea solzoasă, aproape nicio suflare de vânt, temp. 


— 625 — 





David Mitchell 


constantă 90° 81 . Membrii Equipajului şi-au spălat hamacele 
şi le-au atârnat la uscat. Durerile de cap m’apucă din ce în 
ce mai devreme în fiecare zi; Henry mi-a sporit din nou doza 
de vermicid. Mă rog să nu i se termine proviziile până nu 
ancorăm în O-hawaii, pentru că durerile netratate mi-ar face 
ţeasta să plesnească. Altminteri, Doctorul este ocupat până 
peste cap cu erizipelul şi colicile biliare de pe Profetesa. 

Azi după-amiază, după ce că dorm cu intermitenţe, siesta 
mi-a fost scurtată de vacarm, aşa c’am ieşit pe punte şi-am 
văzut cum era momit & tras la bord un requin tânăr. S’a 
zbătut vreme îndelungată în propriul sânge de un rubiniu 
strălucitor, până când Guemsey l-a declarat de-adevăratelea 
& de-a binelea mort. Gura & ochii lui mi-au amintit-o pe 
Mama Tildei. Finbar l-a măcelărit chiar acolo, pe punte, şi n’a 
reuşit să-i înfrângă cerbicia nici măcar în oalele lui (a rămas 
aţos şi după ce l-a fiert). Aceia mai superstiţioşi dintre 
marinari i-au refuzat delicatesa, raţionamentul lor fiind că 
requinii sunt recunoscuţi ca mâncători de oameni, deci 
mâncatul cărnii de requin equivalează cu canibalismul, prin 
ricoşeu. D-l Sykes şi-a petrecut după-amiaza cu folos, făcând 
glaspapir din pielea ditamai peştelui. 

Vineri, 20 Decembrie 

Se poate, oare, să se îngraşe gândacii pe seama mea în 
timp ce dorm?! Azi-dimineaţă, m’am trezit cu o libarcă pe 
obraz, care dădea să mă înţepe în nară. Era lungă de şase 
ţoii, pe onoarea mea! Am simţit o nevoie cumplită să omor 
dihania, dar, în racla mea înghesuită şi întunecată, n’am 
reuşit s’o prind. M’am plâns lui Finbar, care mi-a sugerat să-i 
plătesc lui un dolar pentru un „şobolan de gândaci", adică 
dresat într’adins. Mai târziu, desigur, va dori să-mi vândă o 
„pisică de şobolani", care să prindă şobolanul de gândaci, pe 
urmă un „câine de pisici" şi cine mai ştie la ce se poate 


81 Este vorba de grade Fahrenheit. Temperatura echivalentă cu cea 32° C. 

— 626 — 





Atlasul Norilor 


ajunge?! 

Sâmbătă, 22 Decembrie 

Cald, atâta de cald că mă topesc, mă mănâncă pielea şi mă 
spuzesc. Astăzi, în zori, m’am trezit pe fundalul unor 
lamentări de îngeri căzuţi. Am ascultat din racla mea, la 
început câteva secunde, care s’au făcut minute, întrebându- 
mă ce blestemăţii mai punea la cale Viermele meu, până 
când am desluşit un strigăt tunător de deasupra: „Uite-o 
cum suflă!" Am dat la o parte pânza hubloului, dar era mult 
prea devreme ca să se vadă mare lucru, aşa încât mi-am 
adunat puterile, câte le mai aveam, şi m’am opintit pe scară 
către punte. „Acolo, Domnu’, acolo!" a strigat Rafael, 
susţinându-mă cu un braţ pe după mijloc, în timp ce cu 
celălalt arăta în zare. M’am apucat cu amândouă mâinile de 
parapet, fiindcă picioarele nu prea mă mai ţin de la o vreme. 
Băiatul arăta întruna în depărtare. „Acolo! Nu sunt o 
minune, Domnu’?" în lumina crepusculară a zorilor, se 
contura o trombă de spumă, la numai vre’o zece iarzi în 
direcţia prova tribord. „Câr’ de şaseeee!" a strigat Autua de 
undeva de sus. Am auzit cum respirau Cetaceele, apoi am 
simţit cum se prăvăleau stropii de spumă peste noi. M’am 
declarat de acord cu băiatul - era o privelişte sublimă, 
într’adevăr. Una şi-a săltat spinarea deasupra valurilor, apoi 
a alunecat sub ele. Coada bilobată i s’a profilat pe cerul 
mânjit cu trandafiriu al Răsăritului. „Mare păcat că nu 
suntem topitoare, părerea mea!" s’a pronunţat Newfie. 
„Numa’ ăla mare tre’ să dea o sută de butoaie de seu!", la 
care Pocock a exclamat: „Ba deloc! Am navigat odată pe o 
topitoare cu un Căpitan care era cea mai ticăloasă brută de- 
am văzut-o vre’odată. Pe lângă ăia trei ani, pe Profetesa 
parcă’ i croazieră!" 

M’am întors în racla mea, să mă odihnesc. Trecem printr’o 
creşă mare de balene cu cocoaşă. Strigătul „Uite-o cum 
suflă!" se-aude atâta de frecquent, că nimeni nu-şi mai bate 
capul să se uite. Mie buzele îmi coc & se cojesc. 


— 627 — 





David Mitchell 


Albastrul - culoarea monotoniei. 

Ajunul Crăciunului 

Furtună & mare agitată; vasul trosneşte din încheieturi. 
Degetele mi s’au umflat atâta de tare, că Henry a trebuit să- 
mi taie verigheta, ca să nu-mi gâtuie circulaţia sanguină şi 
să-mi provoace hydropizie. Pierderea acestui simbol al 
convieţuirii mele cu Tilda m’a deprimat peste măsură. Henry 
mă dojeneşte, spunându-mi că sunt un „cocoşel nerod“ şi mă 
asigură că soţia mea ar fi de acord să-mi pun sănătatea mai 
presus de câteva săptămâni, acolo, petrecute fără cerculeţul 
de metal pe deget. Verigheta a rămas în grija Doctorului, care 
cunoaşte un aurar spaniol din Honolulu şi zice că respectivul 
mi-o va putea repara contra unui preţ modic. 

Ziua de Crăciun 

Mare neliniştită după furtuna de ieri. în zori, valurile 
arătau ca nişte masive muntoase cu crestele aurite în bătaia 
razelor de Soare care se strecurau pe sub norii vineţii. Mi-am 
adunat toate puterile ca s’ajung până la popotă, unde D-nii 
Sykes & Green acceptaseră invitaţia mea şi a lui Henry la 
masa noastră specială de Crăciun. Finbar ne-a servit cu ceva 
mai puţin greţos decât îi stă în obicei, şi anume cu „potroacă" 
(varză acră, carne sărată de vită, cartofi dulci & ceapă), din 
care am reuşit să înghit şi eu cea mai mare parte. Aluatul cu 
prune avea orice, numai prune nu. Căp. Molyneux i-a trimis 
vorbă D-lui Green că raţia de tărie a marinarilor se dubla, 
drept care, până la cartul de după-masă, tot equipajul se 
făcuse criţă. Saturnalii, nu altceva! O cantitate apreciabilă de 
bere slabă a fost turnată pe gâtul unei biete maimuţe Diana, 
care a pus capac scălâmbăielilor sale bahice sărind peste 
bord. Eu m’am retras în cabina lui Henry, unde am citit 
împreună capitolul al doilea din Matei. 

Cina mi-a făcut vraişte stomacul şi m’a obligat să vizitez 
tronul de mai multe ori. La ultima vizită, afară aştepta 


— 628 — 





Atlasul Norilor 


Rafael. M’am scuzat că-1 ţinusem atâta, dar băiatul mi-a 
spus că nu - plănuise întâlnirea. 

— Domnul te primeşte la El, nu-i aşa? Dacă-ţi pare rău... 
Orice-ai face, nu te trimite-n... ştiţi ’Mnea’stră - şi aici a 
coborât vocea - ... în Iad? 

Recunosc, mintea mi-era mai mult la digestie decât la 
teologie şi i-am bălmăjit lui Rafael ceva de genul că n’avea 
cum să fi colecţionat un portofoliu mortal de păcate în puţinii 
lui ani de viaţă. Felinarul de furtună s’a legănat şi i-am văzut 
chipul tânărului meu cel brav, desfigurat de amărăciune. 
Regretând uşurinţa cu care vorbisem, i-am spus că infinită 
milă ne arată Atotputernicul şi că „... va fi mai multă bucurie 
în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât 
pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n’au nevoie de 
pocăinţă". 82 Voia Rafael să mi se destăinuie, l-am întrebat, fie 
ca prieten, fie ca de la orfan la orfan, fie ca unuia pe jumătate 
străin? I-am spus că observasem cât de abătut părea în 
ultima vreme şi i-am reproşat că se schimbase mult faţă de 
băiatul vesel care se îmbarcase la Sydney, atâta de 
nerăbdător să vadă lumea largă. Până să apuce el să-mi dea 
un răspuns, o criză de d...ee m’a forţat să mă arunc înapoi 
pe tron. Când am ieşit, Rafael dispăruse. Nu vreau să fac 
presiuni asupra băiatului. Ştie unde să mă găsească. 

Mai târziu 

Tocmai au fost trase şapte clopote ale primului cart. 
Viermele îmi dă nişte dureri de cap de parcă limba clopotului 
ar izbi în tigva mea. (Chiar aşa, oare pe furnici le doare 
capul? Cu bucurie m’aş lăsa preschimbat în furnică, dacă 
aşa aş reuşi să scap de agoniile astea.) Zău că nu ştiu cum 
pot să doarmă Henry & alţii în acest vacarm de vorbe 
desfrânate şi colinde blasfematorii, dar îi invidiez din tot 
sufletul. 


82 Luca, 15, 7. 


— 629 — 





David Mitchell 


Am tras pe nas nişte vermicid, însă nu-mi mai creează o 
stare de euforie. Doar atâta, că mă face să mă simt pe la 
jumătatea drumului spre normalitate. Pe urmă, am ieşit să 
dau o raită pe punte, dar Steaua lui David era acoperită de 
nori groşi. Câteva strigăte grave pe sus (printre care şi vocea 
lui Autua) şi D-l Green de la timonă mi-au confirmat că nu 
tot equipajul era „dus pe coclauri". Sticle goale se rostogoleau 
de la babord la tribord şi înapoi, în funcţie de ruliul navei. 
M’am împiedicat de Rafael care-şi pierduse cunoştinţa şi 
zăcea făcut covrig în jurul vinciului, cu mâna diformă ţinând 
strâns cana de tablă goală. Pieptul său tânăr & imberb era 
mânjit cu nişte mizerii de culoare ocru. Faptul că băiatul îşi 
găsise consolarea în băutură, şi nu la aproapele lui întru 
Cristos, mi-a umplut sufletul de amărăciune. 

„Gânduri vinovate vă tulbură odihna, Domnu’ Ewing?“ a 
glăsuit o voce ca de succubus lângă umărul meu, de-am 
scăpat şi pipa din mână. Era Boerhaave. L-am asigurat pe 
Olandez că la mine, cel puţin, conştiinţa nu avea motiv să fie 
tulburată, ceea ce nu eram sigur că puteam spune şi despre 
el Boerhaave a scuipat peste bord, zâmbind. Dacă i s’ar fi ivit 
chiar atunci colţi & coarne, zău că nu m’ar fi mirat. L-a săltat 
pe Rafael peste umăr, i-a tras una peste buci tânărului 
novice adormit şi a pornit cu povara în cârcă spre chepengul 
dinspre pupa, ca să-l pună la adăpost din calea răului, sper 
eu. 


A doua zi de Crăciun 

însemnarea de ieri mă condamnă la închisoarea 
remuşcărilor pentru tot restul vieţii. Cât de jalnic sună, cât 
de frivolă poate fi! Vai, mi se face silă când scriu cuvintele 
acestea: Rafael s’a spânzurat! Spânzurat... la capătul unui 
laţ atârnat de verga cea mai de jos a catargului principal. S’a 
căţărat pe arborele morţii cândva între sfârşitul propriului 
cart şi primul clopot. Aşa a vrut Soarta, să mă număr printre 
cei ce l-au descoperit. Stăteam aplecat peste parapet, fiindcă 
Viermele îmi provoacă accese de greaţă pe măsură ce este 


— 630 — 





Atlasul Norilor 


expulzat. în penumbra albăstrie, am auzit un strigăt şi l-am 
văzut pe D-l Roderick uitându-se ţintă spre cer. Chipul i s’a 
schimonosit mai întâi fiindcă nu pricepea; apoi fiindcă nu-i 
venea să creadă; în cele din urmă, i s’a lungit de durere. A 
deschis gura, dar n-a scos nicio vorbă. Atunci a făcut semn 
înspre ceva ce nu reuşea să numească. 

Era un trup care atârna, o momâie cenuşie care mătura 
pânza. Din toate direcţiile s’au iscat ţipete, dar cine ţipa, ce 
ţipa şi către cine anume, zău că nu-mi aduc aminte. Rafael 
spânzura de vergă, ţeapăn ca un fir cu plumb, şi se legăna 
după tangajul & ruliul Profetesei. Băiatul acela minunat, fără 
viaţă ca o oaie agăţată de cârligul măcelarului! Autua s’a 
căţărat una-două până la el, dar tot ce-a putut face a fost să 
coboare cu grijă trupul lui Rafael. L-am auzit pe Guemsey 
murmurând: „N’ar fi trebuit să ridicăm ancora-ntr’o Vinere. 
Vinerea-i cobe!“ 

Mintea mea e bântuită de întrebarea: de ce? Nimeni nu 
vrea să vorbească despre asta, dar Henry, la fel de îngrozit ca 
şi mine, mi-a povestit, dacă va fi fiind adevărat ce i-a 
destăinuit şi lui Unghie-Ncovoiată, că păcatele nefireşti ale 
Sodomei i-au fost aplicate băiatului de Boerhaave & de 
„şerpişorii lui de râu“. Şi nu numai în seara de Crăciun, ci de 
săptămâni întregi, în fiecare noapte. 

E de datoria mea să cercetez aceste sumbre alegaţii până 
la ultimele consecinţe şi să-i livrez Justiţiei pe ticăloşi, dar - 
Doamne! - eu abia pot să mă ridic în capul oaselor ca să mă 
hrănesc! Henry spune că nu se poate să mă autoflagelez ori 
de câte ori nevinovăţia cade pradă sălbăticiei, dar cum aş 
putea lăsa nepedepsit aşa ceva? Rafael era de vârsta lui 
Jackson. Mă simt atâta de neputincios, că-mi vine să- 
nnebunesc. 

Vineri, 27 Decembrie 

în timp ce Henry a fost chemat să îngrijească un rănit, eu 
m’am târât până la Căp. Molyneux, ca să-i spun ce mă 
frământă. Nu i-a plăcut deloc vizita mea, dar am refuzat să 


— 631 — 





David Mitchell 


ies din cabina lui până nu mi-am formulat acuzaţia, şi 
anume că Boerhaave & oamenii lui îl torturaseră pe Rafael cu 
tot felul de bestialităţi nocturne, până când băiatul, 
nemaivăzând nici’o altă posibilitate de răzbunare sau 
scăpare, şi-a luat viaţa. în cele din urmă, Căpitanul m’a 
întrebat: 

— Şi aveţi, de bună seamă, dovezi pentru această crimă. 
Vre’o scrisoare de sinucigaş? Vre’o mărturie scrisă? 

Fiecare om de la bord ştia că spuneam Adevărul! Nu se 
putea aşa ceva - Căpitanul să rămână insensibil la 
brutalitatea lui Boerhaave! Am cerut o anquetă care să 
scoată la iveală rolul jucat de Ofiţerul Secund în sinuciderea 
lui Rafael. 

— Cereţi ce vreţi, Domnu’ Scârţâie-Pana! a zbierat Căp. 
Molyneux. Eu hotărăsc cine manevrează Profetesa, cine 
menţine disciplina, cine-i pregăteşte pe novici, nu un c...t de 
scârţa-scârţa pe hârtie, nu c...turile lui de-nchipuiri, şi să fiu 
eu al D...lui dacă fac vreun c...t de anquetă! Ieşi afară, 
Domnule, şi du-te-nvârtindu-te! 

Asta am şi făcut şi de îndată m’am ciocnit de Boerhaave. 
L-am întrebat dacă avea de gând să mă-nchidă şi pe mine în 
cabina lui, cu alaiul de şerpi de râu, şi dup-aceea să spere că 
şi eu mă voi spânzura până-n zorii zilei. El şi-a arătat colţii 
şi, cu o voce încărcată de venin & ură, m’a avertizat: 

— Puţi, Scârţâie-Pana, şi putregai scrie pe tine! Nimeni 
dintre oamenii mei nu te-ar atinge, de teamă să nu se 
molipsească. O să mori în curând de otrava aia din tine, 
pardon, o „uşoară febră“! 

Am avut grijă şi l-am prevenit: un Notar al Statelor Unite 
ale Americii nu dispare la fel de lesne ca un însoţitor de bord 
cules de prin colonii. Am impresia că se gândea să mă 
strângă de gât. Dar mă simt mult prea rău ca să mă mai tem 
de un sodomit olandez. 

Mai târziu 

îndoiala îmi asaltează conştiinţa şi mă acuză de 


— 632 — 





Atlasul Norilor 


complicitate. Oare i-am dat eu lui Rafael permisiunea după 
care tânjea, de a-şi lua singur viaţa? Dacă i-aş fi ghicit 
amărăciunea, când mi-a vorbit pentru ultima oară, dacă i-aş 
fi priceput intenţia şi i-aş fi răspuns: „Nu, Rafael, Domnul nu 
poate ierta o sinucidere plănuită, pentru că pocăinţa nu 
poate fi una reală dacă are loc înaintea crimei", poate că 
băiatul ar mai fi trăit şi-acum. Henry insistă că n’aveam de 
unde şti, dar de data asta vorbele lui îmi sună fals. Vai, oare 
eu l-am trimis pe bietul nevinovat în Iad? 

Sâmbătă, 28 Decembrie 

Un număr de circ cu lampioane magice are loc în mintea 
mea, în care un băiat ia o frânghie, se caţără pe catarg, face 
nod laţului, se propteşte bine pe picioare, I se adresează 
Celui Ce l-a făcut şi-şi dă drumul în gol. Oare ce simte în 
timp ce se prăbuşeşte prin beznă: e senin sau e-ngrozit? îi 
pocnesc oasele. 

Dac’aş fi ştiut, numai! L-aş fi putut ajuta, bietul copil, să 
părăsească nava, i-aş fi putut devia Destinul, aşa cum a 
făcut cu mine familia Channing, sau l-aş fi putut ajuta să 
priceapă că nici’o tiranie nu durează la nesfârşit. 

Profetesa are toate pânzele întinse, parcă „zboară peste 
ape" (nicidecum în folosul meu, ci fiindcă îi putrezeşte 
încărcătura) şi parcurge cel puţin trei grade de latitudine în 
fiecare zi. Sunt înfiorător de bolnav acum şi stau închis în 
racla mea. Presupun că Boerhaave îşi închipuie că mă 
ascund de el. Ghinionul lui, pentru că justa răzbunare pe 
care vreau s’o asmut asupra lui este una dintre puţinele 
flăcări nestinse de cumplita neputinţă care mă stăpâneşte. 
Henry îmi cere să-mi scriu Jurnalul, ca să-mi ţin creierul 
ocupat cu ceva, dar pana mi se pare din ce în ce mai 
complicat de mânuit & mai grea. în trei zile, ajungem la 
Honolulu. Doctorul meu cel loial îmi promite să mă 
însoţească pe ţărm, să plătească oricât va fi necesar pentru 
nişte analgezice puternice şi să rămână la căpătâiul meu 
până când mă voi însănătoşi complect, chiar dacă Profetesa 


— 633 — 





David Mitchell 


va pleca spre California fără noi. Dumnezeu să-l 
binecuvânteze pe acest Om, cel mai bun dintre oameni. 
Astăzi nu mai pot scrie. 

Duminică, 29 Decembrie 

Trec printr’o stare cumplită. 

Luni, 30 Decembrie 

Viermele mă chinuie neobosit. Săculeţii lui cu otravă s’au 
spart. Mă chinuie durerea & escoriaţiile & o sete îngrozitoare. 
Oahu se află în continuare la două-trei zile spre Nord. 
Moartea, la numai câteva ceasuri. Nu pot să beau şi nu-mi 
mai aduc aminte când am reuşit să mănânc ultima oară. L- 
am pus pe Henry să promită că va depune Jurnalul de faţă la 
firma Bedford din Honolulu. De-acolo ştiu că va ajunge la 
familia mea îndurerată. El jură că mi-1 voi depune eu pe 
propriile picioare, dar mie speranţele mi s’au spulberat. 
Henry a făcut absolut tot ce putea, s’a luptat eroic, dar 
parazitul meu este mult prea virulent şi e cazul să-mi 
încredinţez sufletul Celui Ce m’a făcut. 

Jackson, când vei creşte mare, să nu-ţi laşi Profesia să te 
smulgă de lângă cei dragi ţie. în lunile cât am lipsit de-acasă, 
m’am gândit la tine & la Mama ta cu o dragoste nestăvilită şi 
de se va întâmpla cumva [...] 83 

Duminică, 12 Ianuarie 

E mare tentaţia de a începe de la capătul perfid, dar eu, 
unul, în Jurnalul meu, voi rămâne fidel chronologiei. în ziua 
de Anul Nou, capul îmi bubuia de durere atâta de tare, că 
luam tratamentul lui Goose la fiecare oră. Nu mai puteam 
suporta ruliul vasului, aşa încât stăteam în pat, la mine-n 


83 Aici, scrisul tatălui meu devine spasmodic şi ilizibil - J.E. 


— 634 — 





Atlasul Norilor 


raclă, vomitam într-un sac, deşi maţele mi se goliseră 
complect, şi tremuram de o febră când rece ca gheaţa, când 
fierbinte ca focul. Maladia mea nu mai putea fi ţinută 
ascunsă de restul equipajului şi racla mi-a fost plasată în 
quarantină. Goose i-a spus Căp. Molyneux că Parazitul meu 
era contagios, el însuşi devenind astfel prototipul curajului 
altruist. (Complicitatea Căp. Molyneux şi a lui Boerhaave la 
nelegiuirea care a urmat nu poate fi nici dovedită, nici 
infirmată. Boerhaave îmi voia răul, dar sunt nevoit să admit 
că este puţin probabil ca el să fi luat parte la atacul descris 
în continuare.) 

îmi aduc aminte c’am revenit la viaţă dintr’o inconştienţă 
febrilă. Goose era cu faţa aproape lipită de a mea. Mi-a vorbit 
cu o voce şoptită, iubitoare: „Dragul meu Ewing, Viermele 
Dumitale se zbate în ghearele Morţii şi-şi scuipă afară ultima 
picătură de otravă! Trebuie să bei acest purgativ, ca să-i dai 
afară şi Dumneata rămăşiţele calcifiate. O să te adoarmă, 
dar, când te vei trezi, Viermele care te-a chinuit în aşa hal va 
fi fost expulzat! Sfârşitul suferinţelor Dumitale este la un pas. 
Deschide gura, hai, înc’o dată, ultima dată, ia uite ce frumos 
îl ia, dragul de el... Haide, are gust amar & miros puturos - 
din cauza răşinii -, dar îl înghiţi şi gata, pentru Tilda & 
Jackson..." 

Am simţit un pahar pe buze şi mâna lui Goose la ceafă, 
ridicându-mi capul. Am încercat să-i mulţumesc. Poţiunea 
lui avea gust de apă de santină şi de migdale. Goose mi-a 
ridicat capul şi mi-a masat Mărul lui Adam până am înghiţit 
liquidul. A trecut un timp - nu ştiu cât. Trosniturile din 
oasele mele & din lemnăria vasului erau totuna. 

Cineva a bătut la uşă. O luminiţă a mai diluat bezna din 
racla mea şi i-am auzit vocea lui Goose pe coridor: „Da, mult, 
mult mai bine, Domle Green! Da, ce-a fost mai rău a trecut. 
Am fost foarte îngrijorat, recunosc, dar acum Domnului 
Ewing îi revine culoarea în obraji, iar pulsul i se accelerează, 
într’o oră numai? Excelentă veste! Nu, nu, acum doarme. 
Spuneţi-i Căpitanului că diseară coborâm pe ţărm - dac’ar 
putea Dumnealui să trimită pe cineva să aranjeze pentru 


— 635 — 





David Mitchell 


cazare, sunt sigur că socrul Domnului Ewing îşi va aminti de 
această amabilitate". 

Apoi, chipul lui Goose a apărut din nou în raza mea 
vizuală: „Adam?“ 

Am auzit o altă bătaie în uşă. Goose a tras o înjurătură şi 
a dispărut din nou. Nu puteam să-mi mişc capul în nici’o 
direcţie, dar l-am auzit pe Autua cum cerea: „Io vede Dom’ 
Ewing!" Goose l-a trimis la plimbare, dar Indianul cel tenace 
nu s’a lăsat descurajat cu una, cu două: „Nu! Dom’ Green 
zice el mai bine! Dom’ Ewing salvează viaţa io! El datoria 
mea\“ La care Goose i-a spus lui Autua cam aşa: că eu 
vedeam în el, în Autua, un purtător de boală şi un escroc în 
stare să profite de neputinţa mea prezentă ca să-mi fure şi 
nasturii de la veston; că eu l-aş fi rugat pe el, pe Goose, 
pasămite, să-l „ţină departe de mine pe Negrul ăla al D...lui!“, 
adăugând apoi că-mi părea rău că-i salvasem pielea de doi 
bani. După asta, Goose a trântit uşa raclei şi a tras zăvorul. 

De ce minţise Goose în felul acesta? De ce era atât de 
hotărât să nu lase pe nimeni altcineva să mă vadă? 
Răspunsul a deszăvorât o altă uşă, a înşelăciunii, şi un oribil 
adevăr a dat-o de perete: mai precis, doctorul mă otrăvea, iar 
eu mă lăsam otrăvit de el. De câtăva vreme, de când 
„începusem tratamentul", doctorul mă omora lent cu 
„leacurile" lui. 

Viermele din capul meu? O ficţiune, implantată de puterea 
de sugestie a doctorului! Chiar aşa: doctor Goose? Nu - un 
escroc itinerant, care-ţi înşela încrederea. 

M’am luptat să mă ridic, dar liquidul ticălos pe care acest 
succubus mi-1 vârâse pe gât de curând îmi înmuiase 
mădularele într’aşa hal, de nici nu-mi mai simţeam 
extremităţile. Am încercat să strig după ajutor, dar plămânii 
mi se goliseră de aer. Am auzit paşii lui Autua care se 
îndepărtau pe coridor şi m’am rugat lui Dumnezeu să mi-1 
aducă înapoi, dar intenţiile Lui erau altele. Goose a escaladat 
stiva de odgon până la cuşeta mea. S’a uitat în ochii mei. 
Văzând ce frică mi se citea în ei, demonul şi-a dat jos masca: 

— Ziceai ceva, Ewing? Cum să te-nţeleg, dacă tot salivezi şi 


— 636 — 





Atlasul Norilor 


horcăi? (Eu am scos un geamăt slab.) Dă-mi voie să ghicesc 
ce vrei să-mi spui: „Vai, Henry, dar eram prieteni, Henry, 
cum poţi să-mi faci aşa ceva?" (Mi-a maimuţărit şoapta 
răguşită, de muribund.) Ce zici, sunt pe-aproape? (Mi-a 
smuls cheia de la gât şi a început să se chinuie să-mi 
deschidă cufărul, vorbind cu mine în tot acest timp.) Medicii 
sunt o breaslă aparte, Adam. Pentru noi, oamenii nu sunt 
nişte fiinţe sacre, plămădite după chipul Atoatefăcătorului; 
nu, oamenii sunt nişte grămezi de carne; bolnăvicioasă şi 
aţoasă, ce-i drept, totuşi carne pregătită s’ajungă la proţap şi 
la frigare. (Mi-a imitat perfect vocea obişnuită.) „Dar de ce eu, 
Henry, nu eram noi prieteni?" Ei bine, Adam, până şi 
prietenii tot din carne-s făcuţi. E absurd cât e de simplu. Eu 
am nevoie de bani şi-n cufărul ăsta al tău, din câte-am 
înţeles, e o moşie-ntreagă, aşa că te-am omorât ca să ţi-o iau. 
Unde-i misterul? „Bine, Henry, dar asta-i o ticăloşie!" Da, 
Adam, dar lumea chiar este ticăloasă! Maori îi prăduiesc pe 
Moriori, Oamenii Albi îi prăduiesc pe verii lor cu pielea mai 
închisă, puricii îi prăduiesc pe şoareci, pisicile îi prăduiesc pe 
şobolani, Creştinii pe necredincioşi, Secunzii pe însoţitorii de 
bord, Moartea pe cei vii. Mai ţii minte: „Cei tari îi înghit cu 
fulgi cu tot pe cei slabi"? 

Apoi, mi-a verificat ochii, ca să se asigure că mai eram încă 
în simţiri, şi m’a sărutat pe buze: 

— Ţi-a venit rândul să fii mâncat şi tu, dragul meu Adam. 
N’ai fost mai credul decât vre’unul dintre ceilalţi binefăcători 
ai mei. 

Capacul cufărului s’a urnit, într’un târziu. Goose a 
numărat ce-a găsit în portofelul meu, a pufnit pe nas 
batjocoritor, a luat smaraldul de la von Weiss şi l-a cercetat 
printr’un monoclu. N’a părut impresionat. Nemernicul a 
desfăcut sulurile de documente referitoare la moşia Busby şi 
a rupt sigiliile plicurilor în căutare de bilete de bancă. L-am 
auzit numărând modestele mele fonduri. A ciocănit în cufăr, 
căutând vre’un compartiment secret, dar n’a găsit nici’unul, 
pentru că nu există nici’unul. în cele din urmă, a desfăcut 
până şi nasturii vestei de pe mine. 


— 637 — 





David Mitchell 


în starea mea delirantă, l-am auzit pe Goose vorbindu-mi 
la fel cum te-ai adresa vre’unui instrument care nu te-ajută: 

— Sincer îţi spun că sunt dezamăgit. Am cunoscut 
salahori irlandezi care aveau mai multe lire pe lumea asta. 
Avutul tău nu-mi acoperă nici măcar costul arsenicului & al 
opiaceelor. Dacă Madam Horrox nu şi-ar fi donat rezerva de 
perle negre pentru cauza mea nobilă, biată gâscă a 
prietenului tău Goose 84 ar fi moartă şi-mpăiată! Ei, asta e, 
gata, a sosit momentul să ne despărţim. Tu mai ai cel mult 
un ceas până mori, iar eu, haida-hai, pornesc mai departe-n 
lumea largă! 

Următorul lucru conştient de care-mi aduc aminte este că 
mă înecam într’o apă sărată, atâta de strălucitoare, că mă 
dureau ochii. Oare-mi găsise Boerhaave trupul şi mă 
aruncase peste bord ca să se asigure de tăcerea mea & să 
evite o serie de proceduri plictisitoare la Consulatul 
american? Mintea încă-mi mai funcţiona, drept care ar mai fi 
putut avea un cuvânt de spus în legătură cu Soarta mea. 
Consimt să mă înec sau încerc să înot? înecatul era de 
departe opţiunea cea mai puţin chinuitoare, aşa încât mi-am 
căutat un gând cu care să mor şi am rămas la cel cu Tilda 
făcând semne de rămas-bun către Belle-Hoxie, de pe Cheiul 
Silvaplana, cu atâtea luni în urmă, şi cu Jackson strigând: 
„Tataaa! Să-mi aduci o labă de cangur!" 

Gândul de-a nu-i mai vedea nici’odată mi s’a părut atâta 
de tulburător, că am optat pentru înot & m’am trezit nu în 
apa mării, ci pe punte, încovrigat, vomitând de zor şi 
zvâcnind brutal din cauza febrei, a durerilor, a crampelor, a 
înţepăturilor. Autua mă ţinea (îmi turnase cu forţa pe gât o 
găleată întreagă de apă sărată, ca să „spele afară" otrava). Eu 
horcăiam & mă dădeam de ceasul morţii. Boerhaave şi-a 
croit drum cu coatele prin mulţimea de docheri & marinari 
gură-cască, tunând & fulgerând: „Ţi-am mai spus o dată, 


84 Joc de cuvinte: în limba engleză, goose înseamnă gâscă. 


— 638 — 





Atlasul Norilor 


Negrule, că n’ai tu treabă cu yankeul ăsta! Şi dacă un ordin 
ferm nu te convinge..." Cu toate că Soarele mai-mai că mă 
orbise, l-am văzut pe Secund cum i-a tras un picior zdravăn 
în coaste lui Autua şi se pregătea să-i mai tragă unul. Dar 
Autua l-a apucat de gambă, cu o mână puternică, pe 
Olandezul plin de fiere, mi-a lăsat mie uşurel capul pe punte 
şi s’a ridicat, cât era de lung, ridicând după el şi piciorul 
agresorului, ceea ce l-a făcut pe Boerhaave să-şi piardă 
echilibrul. Olandezul a căzut în cap cu un răget ca de leu. 
Autua l-a apucat şi de celălalt picior şi l-a azvârlit peste 
parapet ca pe un sac cu varză. 

Dacă membrii equipajului au fost prea speriaţi, prea miraţi 
sau prea încântaţi ca să-i opună vre’o rezistenţă, nu voi şti 
nici’odată; în orice caz, Autua m’a cărat în braţe, nevătămat, 
pe o pasarelă şi de acolo pe chei. Raţiunea îmi spunea că 
Boerhaave nu avea cum să fi ajuns în Rai şi nici Autua în 
Iad, aşa că nu puteam să ne aflăm decât la Honolulu. Din 
port, am luat-o pe o stradă unde se amestecau nenumărate 
limbi, culori ale pielii, credinţe & mirosuri. Prin faţa ochilor 
mi-a trecut un Chinez care se odihnea sub un Dragon cioplit. 
Două femei cărora ţinuta şi chipurile vopsite le strigau sus & 
tare chemarea străveche s’au uitat lung după mine & s’au 
crucit. Am încercat să le spun că nu murisem încă, dar s’au 
făcut nevăzute. Inima lui Autua bătea lângă pieptul meu, 
încurajând-o şi pe-a mea să-i urmeze exemplul. De trei ori i-a 
întrebat pe nişte străini: „Doctor unde, prietenu’?" şi de tot 
atâtea ori n’a fost băgat în seamă (unul i-a răspuns: „N’avem 
doctori pentr’un împuţit de Negru!"), până când un bătrân 
care vindea peşte a mormăit nişte indicaţii despre cum 
puteam ajunge la dispensar. O vreme n’am mai ştiut de 
mine, apoi am auzit cuvântul „Infirmerie". Numai când am 
intrat în camera aceea fetidă, în care se amestecau mirosuri 
de gunoaie & putreziciuni, am început să horcăi din nou, în 
ciuda faptului că stomacul meu era gol-goluţ, ca o mănuşă 
întoarsă pe dos. Bâzâitul tăunilor nu se oprea nici’o clipă şi 
un nebun zbiera ceva cu Iisus care plutea în derivă pe Marea 
Sargaselor. Autua a murmurat mai mult pentru el: „Mai 


— 639 — 





David Mitchell 


răbdare, Dom’ Ewing... aici miroase moarte... io duce tu la 
Surori". 

Cum de rătăciseră Surorile lui Autua atâta de departe de 
Insula Chatham... o enigmă pe care nu ştiam nici de unde s’o 
apuc; în tot cazul, m’am lăsat în grija lui. Moriori al meu a 
ieşit dintr’acea quasi-morgă şi în curând cârciumile, casele şi 
depozitele s’au rărit, făcând loc plantaţiilor de zahăr. Ştiam 
c’ar fi trebuit să-l întreb sau măcar să-l previn pe Autua în 
privinţa lui Goose, dar încă nu mă simţeam în stare să 
vorbesc. O moleşeală combinată cu greaţă mă strângea în 
ghearele ei, după care şi-a slăbit strânsoarea. Apoi s’a 
conturat clar o colină şi numele ei mi s’a sedimentat pentru 
totdeauna în memorie: Capul de Diamant. Drumul până 
acolo era numai stânci, pietre şi gropi, străjuit pe ambele 
părţi de nişte ziduri de vegetaţie de nepătruns. Autua s’a 
oprit din mers o singură dată, ca să-mi înmoaie buzele în apă 
de izvor luată de el în pumni. într’un târziu, am ajuns la o 
Misiune Catolică, aşezată la capătul câmpurilor. O călugăriţă 
a încercat să ne gonească, ameninţând cu o mătură, dar 
Autua, vorbindu-i într’o Spaniolă tot atâta de sincopată ca şi 
Engleza, i-a cerut să-l primească pe Omul Alb pe care-1 căra 
el. în cele din urmă, a sosit o călugăriţă care-1 cunoştea pe 
Autua, de bună seamă, şi le-a convins pe celelalte că 
sălbaticul nu venise cu un scop viclean, ci cu unul nobil. 

în a treia zi, puteam deja să mă ridic în capul oaselor, să 
mănânc singur şi să le mulţumesc îngerilor mei păzitori şi lui 
Autua, cel din urmă Moriori liber de pe lume, că eram în 
viaţă. Autua insistă şi spune că, dacă eu nu l-aş fi apărat pe 
el, ca să nu fie aruncat peste bord ca un pasager clandestin 
ce era, nici el nu m’ar fi putut salva pe mine, aşa că, într’un 
anume sens, nu el, Autua, îmi salvase mie viaţa, ci eu 
însumi. Oricum ar fi, nici’o infirmieră nu şi-a îngrijit 
vre’odată pacientul cu atâta blândeţe cum s’a îngrijit Autua 
cel tăbăcit cu frânghia, în ultimele zece zile, de nenumăratele 
mele nevoi. Sora Veronique (cea cu mătura) glumeşte că 
Prietenul meu ar trebui hirotonisit şi numit director de spital. 


— 640 — 





Atlasul Norilor 


Fără să pomenească nici de Henry Goose (ori de 
colportorul de otrăvuri care se înfăţişa sub acest nume), nici 
de baia în apă de mare pe care i-o pregătise Autua lui 
Boerhaave, Căp. Molyneux mi-a trimis lucrurile, prin 
intermediul firmei Bedford; fără îndoială că s’a gândit şi la 
neplăcerile care i s’ar putea trage din partea socrului meu, în 
privinţa viitoarei sale cariere de comerciant la San Francisco. 
După cum a vrut, probabil, să nu-şi asocieze reputaţia cu 
cea a faimosului, de-acum, asasin care circula sub numele 
de „Arsenick Goose“. Diavolul nu a fost încă reţinut de 
Autorităţile Portuare şi nici nu cred că va veni vre’odată ziua 
asta. în stupul nelegiuit care este Honolulu, unde vin & de 
unde pleacă în fiecare zi vase de toate pavilioanele & 
neamurile, un singur om îşi poate schimba numele & 
povestea de la antreuri până la desert. 

Sunt sleit de puteri şi trebuie să mă odihnesc. Astăzi este 
aniversarea mea cu numărul treizeci şi patru. 

Nu am cuvinte să-l mulţumesc lui Dumnezeu pentru mare 
mila Lui. 

Luni, 13 Ianuarie 

E plăcut să stai după-masa în curte, sub arborele 
lumânăriar. Dantelăria de umbre, tufele de Plumeria şi de 
Hibiscus rozalii alungă amintirea suferinţei. Surorile îşi văd 
de treburile lor, Sora Martinique este ocupată cu legumele, 
pisicile joacă diverse roluri în comediile & tragediile lor feline. 
Eu îmi lărgesc aria cunoştinţelor în materie de păsăret local: 
palila are capul & coada aurii & lucitoare, akohekohe este un 
sugaci de nectar mândru de creasta lui. 

Dincolo de zid se află un azil de săraci rezervat copiilor 
abandonaţi, şi acesta administrat tot de Surori. îi aud pe 
copii cum scandează în clase (exact cum făceam şi eu & 
colegii mei de şcoală, până când D-l & D-na Channing, în 
philantropia lor, mi-au îngăduit să-mi fac planuri mai înalte). 
După încheierea cursurilor, copiii dau năvală în curte, la 
joacă, într’o simpatică babilonie. Uneori, cei mai îndrăzneţi 


— 641 — 





David Mitchell 


sfidează apostrofările călugăriţelor, escaladează peretele şi 
pornesc să dea o raită aventuroasă pe deasupra grădinii 
Misiunii, printre crengile ospitaliere ale arborelui lumânărar. 
Dacă „drumul e liber“, pionierii le fac semne tovarăşilor de 
joacă mai timizi să li se alăture în această colivie umană şi- 
atunci, în universul arboricol îşi fac apariţia feţe albe, feţe 
cafenii, feţe de kanâka, feţe de Chinezi, feţe mulatre. Unii 
sunt de vârsta lui Rafael, iar eu, când îmi aduc aminte de el, 
simt cum mi se urcă în gât nodul remuşcării; însă orfanii îmi 
zâmbesc de sus, fac precum maimuţele, îmi scot limba sau 
încearcă să dea drumul la nuci hukuî direct în gurile 
deschise ale convalescenţilor care sforăie - în tot cazul, nu¬ 
mi îngăduie să rămân abătut prea multă vreme. îmi cer şi 
câte un cent; eu arunc în sus câte-o monedă, iar degetele lor 
iuţi o prind fără greş, din zbor. 

Recentele mele aventuri m’au făcut să devin filosof, mai cu 
seamă noaptea, când nu aud nimic altceva decât pârâul 
măcinând bolovanii şi transformându-i în pietricele, de-a 
lungul unei veşnicii care nu cunoaşte graba. La fel curg şi 
gândurile mele. Savanţii discern anumite evoluţii de-a lungul 
istoriei şi exprimă aceste evoluţii sub forma unor reguli ce 
guvernează creşterile & descreşterile Civilizaţiilor. Eu, unul, 
cred că lucrurile stau taman pe dos. Mai precis, că istoria nu 
cunoaşte reguli, ci numai efecte. 

Ce anume provoacă efectele? Gesturile ticăloase & 
gesturile virtuoase. 

Ce anume provoacă gesturile? Credinţa. 

Credinţa e răsplată & teren de luptă deopotrivă, atât în 
minte, cât şi în oglinda minţii, care e lumea. Dacă într’adevăr 
credem că Omenirea este o scară de triburi, un Colosseum al 
confruntării, exploatării & brutalităţii, atunci cu siguranţă că 
o asemenea Omenire capătă viaţă şi alde Horrox, Boerhaave 
& Goose vor prevala în Istorie. Dumneata şi cu mine, cei cu 
bani, cei privilegiaţi, cei norocoşi, vom putea călători binişor 
printr’o asemenea lume, cu condiţia să nu ne părăsească 
steaua norocoasă. Şi ce dacă simţim nişte mâncărimi pe 
unde avem conştiinţa? De ce să subminăm dominaţia rasei 


— 642 — 





Atlasul Norilor 


noastre, a navelor noastre de luptă, a moştenirii pe care o 
primim & o dăm mai departe? De ce să ne împotrivim ordinii 
„naturale“ (ah, ce cuvânt viclean!) a lucrurilor? 

De ce? Iată de ce: pentru că, într’o bună zi, o Lume strict 
prădătoare va ajunge să se devoreze pe sine! Da, Diavolul va 
sta în arier-gardă, până când avant-garda va deveni ea însăşi 
arier-gardă. Unui singur individ, egoismul îi urâţeşte sufletul; 
întregii specii umane, egoismul îi grăbeşte dispariţia. 

Să fie aceasta pierzania înscrisă în chiar firea noastră? 

Dacă într’adevăr credem că Omenirea e capabilă să 
depăşească stadiul colţului & ghearei; dacă într’adevăr 
credem că diversele rase & credinţe îşi pot împărţi această 
lume la fel de paşnic precum îşi împart orfanii arborele 
lumânăriar; dacă într’adevăr credem că Mai-Marii Lumii 
trebuie să fie drepţi, violenţa - eradicată, puterea - controlată 
şi bogăţiile Pământului şi ale Oceanelor sale - împărţite 
equitabil, atunci o asemenea Lume chiar va lua fiinţă. Nu mă 
îmbăt cu apă rece: o asemenea Lume este cel mai greu de 
transformat în realitate. Progrese chinuitoare, obţinute de-a 
lungul multor generaţii, pot fi pierdute dintr’o singură 
trăsătură de pană a vre’unui Preşedinte miop sau de sabia 
vre’unui General cu păcatul vanităţii. 

O viaţă petrecută întru construirea unei Lumi pe care-mi 
doresc s’o moştenească Jackson, nu a celei pe care mă tem 
c’o va moşteni Jackson - iată viaţa pe care eu, unul, cred că 
merită s’o trăiesc. De îndată ce voi fi ajuns înapoi la San 
Francisco, mă voi alătura cauzei Aboliţioniştilor, pentru că- 
mi datorez viaţa unui sclav care şi-a rupt singur lanţurile şi 
pentru că trebuie să încep de undeva. 

Parcă aud replica socrului meu: „Oho, sentimente 
liberaliste - minunat, Adam! Dar, te rog, nu mie trebuie să-mi 
vorbeşti despre ce e drept şi ce nu! Du-te până-n Tennessee 
călare pe-un catâr şi convinge-i pe mocofanii de-acolo că de 
fapt sunt Negri înălbiţi şi pe Negrii lor, că sunt Albi smoliţi! 
îmbarcă-te, du-te-n Lumea Veche şi spune-le celor de-acolo 
că sclavii de prin Imperiile lor se bucură de-aceleaşi drepturi 
inalienabile ca Regina Belgiei! Oho, ai să vezi tu, o să ţi se- 


— 643 — 





David Mitchell 


acrească, o să te minezi şi-o să-mbătrâneşti prin comitete! O 
să fii scuipat, împuşcat, lynşat, momit cu câte-o medalie, 
dispreţuit de toţi coloniştii! Răstignit! Naiv & visător mai eşti, 
Adam! Cine vrea să se măsoare cu hydra cea cu multe capete 
a firii umane va avea de plătit preţul unor suferinţe cât 
Lumea de mari şi familia lui va avea de plătit laolaltă cu el! 
Şi-abia când va fi să-ţi dai ultima suflare, vei înţelege că viaţa 
ta n’a contat cu nimic mai mult decât un strop în imensitatea 
Oceanului! “ 

Bine, dar ce altceva este Oceanul, dacă nu o infinitate de 
stropi? 


SFÂRŞIT 






IVHinaN 1IA3 


aooo 


1849 1936 1973 2012 2144 2321 

SOUTH PACIFIC SCOTLAND SAN FRANCISCO ENGLAND NEO SOUL AFTER THE FALL 









David Mitchell 


Tehnoredactor 
MANUELA MĂXINEANU 

DTP 

STELIAN BIGAN 
CARMEN PETRESCU 


Corector 

ANCA DRĂGHICI 
MARILENA BĂLĂŞEL 

Apărut 2008 
BUCUREŞTI - ROMÂNIA 


Lucrare executată la C.N.I. „CORESI" S.A. 


— 646 — 





m 


Koman câştigător al British Book I.iterary Fiction Award şi 
nominalizat la Booker Prize, Nebula Award şi Arthur C. Clarke 
Award. In 2007, David Mitchell este inclus dc Time Magazine în 
topul celor mai influente o sută de personalităţi din lume. 


KwV- 


Un explorator din secolul al XlX-lea ia a|^ărui creier se zvârcoleşte 
larva unui vierme necunoscut - iat& doar unul dintre cei şase 
povestitori talentaţi care ajută la caţtogi&tierra sufletului omenesc în 
Atlasul norilor. între el şi cloţţa Son mi 44 51 sau Xachary, locuitorul 
unei lumi barbare posiapocalipticeyfiniţjpşu este voinţa de putere - 
o larva care poate naşte monsgri. Scris sulţ influenţa unor autori atât 
de diferiţi ca Hermâli Melyţlle, Âldous Huxley, halo Calvino, 


Martin Amis sau 
între romanfile ave 


depăşeşte toate ac 
în sine^ 



ustdr s Atlasul nariloţ- se situează undeva 
iod video. între ţh tifle r pdiţist ş& SF, dar 
iţe, ajungând să reprezijke o categorie 


fi 


Atlasul norilor vSte u n roman puternic, care oferă atitOnllui plă^rc 
nebănuite, pentru că David Mitchell spune o poveste fundaniep«lă> 
despre bine şi râu, iubire şi distrugere, începuturi şi sfârşituri." li 

A.S. Bvatt 


„Ştim că istoria se repetă şi d 
norilor , David Mitchell o trece, 
utopiei negre, al coşmarului hobb 
literar, scriitorul ridică foarte s 



[ţedic devine farsă. în Atlasul 
lus, prin liltrul thrillerului, al 
Cu un mare talent de ventriloc 
beta romanului-puzzle.“ 

The Washington Post 


„Un roman pe principiul p'ăpuşttar Matrioşka sau al cutiilor 
chinezeşti, extrem de amuzant, /rit^'igent şi răscolitor." 

Michael Chabon