Cuvantul Legionar nr. 90, ianuarie 2011

“zei vor lăcea acela, pietrele Dar Ia, 
(A Pantele pri gi 72 4 


CUVÂNTUL 
EAI ORAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 


- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VII, Nr. 90, IANUARIE 2011 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Apare DUPĂ data de 20 a lunii 2,5 lei 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: 
zelea-codreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com 


(rulate Ce-aţi pierdut din vedere 
Ce ni se mai pregăteşte 


Zp cca paria Vl oaza (VII) 
Audi |n memoriam: Minunaţii "golani" 
Puniluali tate Răspunsuri la întrebări (V) 
Copegpondenţăă Puto-atentatele de la 11 sep. 


AG muti anu 


Editorial: DESPRE CONFISCAREA UNOR NOȚIUNI 


Eu cu duşmanul nu discut. Nu 
am ocazia. De multe ori mă 
gândesc că poate ar fi o soluție. 
Ca să acepţi ideea că prin acest 
gen de comunicare. s-ar putea 
înlătura duşmănia, ar trebui în 
prealabil să constaţi că există 
undeva, într-un colț ascuns al minţii 
sau al sufletului său, o cât de vagă 
disponibilitate pentru înțelegere. 
Poate nu ar fi suficient acest lucru, 
trebuind să vezi o geană de 
rațiune. Poate ar trebui să-ţi 
închipui că mult  clamata 
egalitate de drepturi te situează 
şi pe tine şi, prin multiplicare, pe 
Neamul tău, pe o poziţie - dacă 
nu egală, măcar apropiată de a 
sa - de pe care să-ţi poți exprima 
un punct de vedere care să nu se 
lovească de pretenţiile şi 
obtuzitatea  intrelocutorului ca o 
săgeată în zidul unei cetăţi. 

lată motive suficiente pentru a 
discuta cu apropiații mei. În multe 
probleme părerile noastre coincid; 
de mai multe ori mi-au atras atenția 
în legătură cu presupusa sau 
existenta mea  fixație pentru 
exprimarea poziției noastre, a 
românilor - conştienţi sau nu, dar 
agresaţi permanent şi prin toate 
mijloacele existente de forțele 
antinaţionale şi anticreştine 


e-mail: cuvantul-legionar 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


RELAȚII CU PUBLICUL: 


CUPRINS: 


(021) 2425471 sau 0745074493 


Corejporndență Scrisoare deschisă 
Cazi unei cvedinle Testamente politice 


Cale Czionară "Cum am compus cântecele 


legionare” — |. Mânzatu (II) 


ZA Hamba also Eminescu 
Crecurd, gta hdaclizi 


omnipotente şi omniprezente, 
agresați permanent în baza unor 
principii universal valabile dar 
transformate în unelte unilateral 
folosibile, de către forțele iudaice, 
autocantonate pe poziția de unic 
posesor al adevărului, al drepturilor 
de a da sentințe şi de a se răzbuna 
în baza acestora.  Agresaţi 
permanent, suntem obligați - 
dacă nu cumva ne-am prostit de 
tot - să ripostăm permanent. Că 
riposta noastră este poate de 
dimensiunea unei "picături într-un 
ocean" ne dă un motiv în plus de a 
fi cât mai mult şi cât mai des în 
stare de veghe activă. 

Voi pune în discuție cu 
această ocazie trei dintre 
principiile pe care le numeam 
universal valabile, confiscate de 
forțele iudaice şi pe care, dacă 
îndrăzneşti să le aplici tu, ca non- 
evreu, în  contrapartidă, în 
judecarea unor vinovății 
incontestabile, eşti tratat fără nici o 
exagerare ca un criminal pasibil de 
orice nasu ea : 


IANUARIE 2010 Fă! 


DESPRE CONFISCAREA UNOR NOȚIUNI. (continuare din 


=a începând cu simple ameninţări şi încercări de 
intimidare şi terminând cu punerea în aplicare a 
amenințărilor până la distrugerea fizică a 
incomodului. 

Inainte de a le enumera şi comenta vă voi pune 
întrebarea care ar trebui să vă însoțească de-a 
lungul întregii lecturi, căci, departe de a utiliza 
sistemul obişnuit de a folosi aceasta la sfârşit ca pe 
o concluzie, o propun de la început pentru a vă 
preocupa, pentru a v-o pune de fiecare dată când 
veţi constata că sunteţi şi suntem coautorii acestei 
situaţii: Cum a fost posibil ca întreaga societate 
românească — pentru că ne vom rezuma, evident, 
la catastrofa noastră - să ajungă în situaţia de 
astăzi, în care suntem la cheremul fortelor 
iudaice care ne controlează şi ne dictează fiecare 
mişcare? E 

Excluzând toate calităţile agresorului - cum ar fi şi 
perseverenţa în conceperea şi aplicarea unor planuri 
milenare - referindu-ne strict la români aş spune că 
ceea ce ne caracterizează este indolența, lipsa de 
reacţie la paşii mai mici pe care agresorul îi face 
spre ţinta care şi-a propus-o. 

Sigur ar mai fi ceva: disponibilitatea javrelor 
care ajung să ne conducă, să hotărască destinele 
acestei țări, de a se lăsa cumpăraţi fluturându-li-se 
în fața ochilor o cortină mai mult sau mai puțin 
transparentă în spatele căreia se creează destul de 
lesne mirajul aurului şi al puterii. 

Mai este ceva de precizat: duşmanii de care 
vorbim sunt în mod evident conştienţi că fiecare om 
are preţul lui — sau, altfel spus, există un prag al 
disponibilităţii la trădare care, depăşit fiind, exclude 
rezistența. 

Incepând cu boierii care-şi trădau domnitorii la 
turci, continuând cu perioada interbelică şi apoi cu 
dezastrul comunist, nu îmi vin în memorie decât 
două personalități politice care nu au putut fi 
cumpărate. luliu Maniu şi Corneliu Zelea Codreanu. 


Ordinea în care abordăm problemele nu este 
dictată de importanța lor, ci mai degrabă de 
frecvența cu care suntem bombardaţi cu motivația 
respectivă. RE 

Prima ar fi: "Trebuie tot timpul să amintim, prin 
orice mijloace, tragedia poporului evreu, căci ce 
se uită se poate repeta”. 

Să analizăm valabilitatea acestei afirmații: în 
primul rând este falsă afirmaţia în sine: nu există 
nici o garanție, nici o regulă, nu are nici o logică. 
Istoria - şi prin ea, conştiinţa popoarelor - îşi va 
aminti întotdeauna de războaie, să zicem, şi totuşi 
ele s-au repetat şi se repetă permanent, de când 
cunoaştem lumea şi până astăzi. In acest caz se 
pune întrebarea: Care să fie motivul pentru care 
evreii au adoptat această maximă? 

Din mai multe motive: în primul rând pentru a 
poza în rolul de victime permanente care, prin 
strigătele lor, trebuie să acopere orice fel de 
rumoare a celor care îndrăznesc să conteste 
calitatea acestora de "popor ales”, exceptat de 
la obligaţii şi judecata non evreilor. Odată stabilit 
că sunt victime, pare normal să îşi caute dreptatea şi 
să pretindă reparaţii. Morale? Aiurea! Materiale? 
De la cine? Domniile lor stabilesc fără drept de 
apel vinovaţii, sunt specialişti în diversiuni şi 
minciuni, utilizând cu o perseverență inegalabilă 
presa de toate felurile pe care au avut grijă să o 
aibă în proprietate. 

Aici intervine o altă pretenţie absolut uluitoare: se 
pretind a fi, dacă nu singurul popor lovit de 
nedreptate, oprimare şi pierderi omeneşti, cel mai 
lovit popor din istorie. 

Pentru ei, marile războaie, cu distrugerile 
aferente, cu zeci de milioane de morţi, cu destine 
distruse, cu barbariile practicate în general de 
învingători, sunt evenimente absolut minore. 
Pentru ei regimurile comuniste, binecunoscute ca 
inventate şi puse în practică tot de ei, responsabile 
pentru asasinarea a o sută de milioane de oameni - 
într-o proporție covârşitoare creştini  - sunt un 
mizilic față de numitul "holocaust" — sau, dacă 
vreţi, probabil că se poate vorbi de mai multe 
"holocausturi”, căci ni se face acum acuzaţia de 
existența unuia în România. Bineînţeles că vom 
discuta de această problemă, fiind aici vorba despre 
viata noastră. Mai întâi însă suntem obligaţi de 

i evidențe să facem o constatare importantă 

şi acuzatoare: propaganda iudaică prezintă 


Pa9-2 CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


"poporul ales" ca pe o națiune paşnică, practicând 
un umanism exemplar, pretinzând pe această bază 
reciprocitate în comportamentul şi aprecierea 
celorlalte popoare la adresa lor, fiind un popor 
agresat sau măcar neagreat de "majoritari" (fiind 
răspândiţi ca minorități în toate țările lumii), sau 
măcar priviți cu suspiciune. 

Realitatea care este: acest comportament nu 
reflectă decât imposibilitatea manifestării 
adevăratului caracter, evreii fiind îngrădiţi de 
obligativitatea de a salva aparențele şi, de cele mai 
multe ori, această îngrădire are explicaţia prin poziția 
de veşnici "minoritari". Ce se poate observa "cu 
ochiul liber”: în momentul în care au devenit 
majoritari - şi aici facem referire la statul Israel a 
masca înşelătoare cade şi devin cei mai feroci 
rasişti, utilizând genocidul poporului palestinian - în 
cazul de față - sub pretextul apărării şi aducând ca 
argument al  legitimității comportamentului, 
suferințele poporului evreu. Argumentul este absolut 
lipsit de valabilitate. Să fim serioşi! Este uşor de a da 
exemple de popoare care au suferit mai mult in 
cursul existenței lor - şi aceasta în propria țară, nu 
"năvălind" peste alţii! Chiar aşa fiind, suferințele 
tale dintr-un trecut mai mult sau mai puțin 
îndepărtat îţi dau dreptul să devii la un moment 
dat călău? 

Dacă tu practici acest comportament, a 
pretinde altora respect sau corectitudine în 
relaţiile interumane este de-a dreptul obrăznicie 
şi cinism. 

Am devenit apărătorul palestinienilor? Da, atâta 
timp cât * evidențierea acestui comportament 
inacceptabil ne trezeşte amintiri dureroase şi 
experiențe tragice din relaţiile de conviețuire cu 
această minoritate etnică. 


Şi iată, am ajuns la prima temă abordată: dacă 
tu trebuie să aminteşti mereu despre tragedia ta, 
la mine în casă, de ce mă acuzi pe mine că instig 
la ură inter-etnică dacă îmi însuşesc şi eu dreptul 


de_a_ aminti _că_tragedia_ poporului român, cu 
referire__directă_la-_ rolul _tău de iniţiator şi 


executant al acestei tragedii? 

Fac presupuneri, arunc cifre aberante în 
afirmaţiile - mele? M-ai reclamat la "Comitetul 
Naţional Pentru Combaterea Discriminării”. 

Dă-mă în judecată! Să ne producem în fața 
justiției cu probele pe care le avem; probe legal 
acceptabile, nu afirmații lipsite de acoperire! 

Declanşaţi un "proces al comunismului”, altul 
decât cel "croşetat" de voi şi slugile voastre! 

Făcându-ne pe noi, pe români, poporul român, 
criminali, sunteţi voi aceia care alimentează 
permanent ura inter-etnică! Sau poate vreți chiar 
să ne bucurăm de aceste acuzaţii? 

Referindu-ne strict la poporul român, ce aţi 
dovedit fără nici o putință de a tăgădui: la prima 
ocazie, cu prilejul cedării Basarabiei şi a 
Bucovinei de Nord, v-aţi dat pe față ura feroce 
împotriva noastră, fără să fiți provocaţi în nici un 
fel; asta drept mulțumire că v-am tolerat în casa 
noastră, că numai de toleranță se putea vorbi! 
Înarmaţi de bolşevici sau cu mijloace proprii, ați ucis 
zeci de mii de ostaşi şi ofițeri români în retragere, 
aţi jefuit instituțiile statului şi pe orice român aţi 
avut chef, ați asasinat oficialitățile care nu au putut 
fugi din calea prăpădului, ați asasinat preoţii, aţi 
distrus biserici -— oameni, în mod evident, fără 
apărare. 

Şi pentru toate acestea există DOVEZI; aceasta 
este tragedia dvs.: dovezile. 

Singuri aţi stabilit că crimele împotriva 
umanităţii nu au termen de prescriere! Avem 
răbdare, dar răbdarea noastră este erodată de 
acuzațiile permanente care ni se aduc. 

Vine 1944, trădarea regală şi ocuparea 
României de către trupele bolşevice iudaizate: o 
nouă ocazie de răzbunare, o nouă ocazie de 
genocid împotriva toleranţilor până la prostie, 
românii! Conducerea efectivă a statului, gestionând 
Internele, Externele, Securitatea, este preluată de 
cinci evrei şi un secui, plini de ură împotriva 
românilor: Ana Pauker, losif Broitman alias Iosif 
Kişinevski,  Burah  Tescovici alias  Teohari 
Georgescu, Boris  Grumberg alias Alexandru 
Nicolschi, Pantelei-Pantiuşa Bodnarenco, evreu cu 
nume ucrainian, şi secuiul de care aminteam, Luka 
Laszlo alias Vasile Luca, componență rămasă 


valabilă până la eliminarea parțială efectuată 
treptat, până în 1961, a etnicilor evrei. din 
primul eşalon al partidului. Până la acea dată ş 
vinovaţi — bineînţeles, cu tot ansamblul de su 
- de asasinarea a 500.000 de români. (Nu avem | 
aici să discutăm de arestări abuzive, de schin fl 
de distrugeri de avuţii şi valori, de instaurarea i ! 
climat de teroare sângeroasă, dăm numai ă ui 
asasinaţilor.) Pe aceştia (pe care, numai dacă Ș 
evocăm, ne şi acuzaţi de instigare la ură [ala 
etnică), nu i-au omorât nici "faşiştii”, nici nazi r- 
bolşevicii! La aceştia se adaugă niciodată 
număratele victime din Basarabia pe care le-aţi făcuț 
odată cu cedarea Basarabiei. Nu a fost de ajuns; 
ati mai făcut un val de asasinate la retragerea 
ruşilor din 1941, şi încă odată la reocuparea de 
către bolşevici în 1944! Pe aceştia nu i-am pus ja 
socoteală, cifra de 500.000 referindu-se numai ja 
perioada 1944-1960 aproximativ. 

Acuzaţi poporul român de "holocaust"? Nu-i 
nimic, vă mulțumim şi vă iubim! E bine? 


Dar să trecem mai departe; al doilea principiu 
universal valabil confiscat de forțele iudaice şi pe 
care îl voi pune în discuţie, este acuzația adusă 


„poporului român apropos de "holocaust". 


În acuzaţia adusă publicaţiei noastre de. puţin 
inspiratul reprezentant al Federaţiei Comunităţi 
Evreieşti - am numit pe excelența sa, dl. dr. Aurel 
Vainer — făcută, cum am amintit, la "Comitetul 
Naţional pentru Combaterea Discriminării”, ni se 
impută că, prin dezvăluirile făcute, facem acuzaţii 
colective, lucru inadmisibil în jurisprudenţă . 

Ce aţi fi vrut să fac într-un articol de ziar, să scriu 
sutele de pagini sau miile de pagini de documente 
doveditoare ale genocidului basarabean, reproduse, 
date publicităţii în diverse cărți de unde se poate 
oricine informa? Nota bene: sunt cărți la îndemâna 
oricui şi care evocă documente incontestabile, 
trimiteri la dosare din arhivele naționale. 

Răul pentru domniile voastre a fost făcut chiar 
dacă veţi lua “măsuri radicale” împotriva 
autorilor, cum ar fi Paul Goma, Gh. Buzatu, Radu 


Theodoru sau Cornel-Dan Nicolae şi alţii, chiar dacă 
studiile lor au dispărut urgent şi "în mod 
misterios” din librării. "Dumnezeu a dat un. 


xerox”: copiile circulă într-o veselie pe piață. Nu 
am pomenit de multele zeci de cărţi publicate de cei 


care au trecut prin iadul concentraţionar, autori care 


sunt la vârste înaintate sau au trecut la cele veşnice. 
Ce au scris aceşti supraviețuitori? Nume de şefi de 
închisori sau de torţionari; pentru mulţi este suficient 
ca să facă legăturile obligatorii. 


Veţi_avea__"generozitatea”_de_a _pune_în | 


circulație, __la___ îndemâna ___celor___ interesați, 
documente _care_să_infirme_acuzațiile_ce_vi se 


e 


aduc? 

In paralel, acuzațiile de holocaust sunt la 
adresa poporului român, deci acuzații 
inadmisibile în justiţie, lucru clamat chiar de 
domniile voastre. 7 

Dacă mă contraziceţi, ar trebui să faceți o 


importantă declaraţie publică - recte statul Israel - că 


"despăgubirile" pe care le pretind nişte "anti-semiți” 


fac 
balterj 


Ştii, nici 


sunt o invenție răuvoitoare şi în felul acesta N9 
închideţi gura. NU, nu cu pământ, ar fi prea simplu şi.” 


domniile voastre procedaţi cu fineţe, nu? 


AL treilea principiu universal valabil, dar care 
se aplică numai altora este “toleranța”: toleraniă 
față de existența unor minorități etnice şi religioase: 

Poate nu ştim noi şi realitatea este alta. Daţi:ne 
date statistice în legătură cu populația statului 
Israel: care sunt minoritățile etnice şi În CE 
proporție  convieţuiesc acolo; în afară 8 
căsătoriile mixte, câţi israelieni de alte religii se pol 
număra? 

Scuzaţi-mă, vă rog, dar acolo să vreți să faceți 
o epurare etnică este imposibil, bineînţeles, cu 
excepţia băştinaşilor palestinieni pe care, oricum, e 
îi puteţi numi cetățeni israelieni. Şi, în această 


situaţie, nu aveţi o oarecare jenă să acuzați P? 


alții de "naționalism"? care 
Fac pariu că 999 din o mie de evrei nu ştiu i 
este definiţia corectă a naționalismului. Şi câ A 


vorba, absolut nici unul nu va şti să facă obligatore. | 


distincţie între nazism, fascism şi ler ionarism. 


(continuare 


A/ruraliralz 


CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IANUARIE - 


Xăkăk 


Calendar naţionalist 
E Ca de obicei, ziua de 13 F: 
ianuarie care marchează 


jertfa eroică pe frontul 
antibolşevic din Spania a 
celor doi  comandanț 


legionari de frunte, ambii | 
doctori în Drept, ION MOȚA 
şi VASILE MARIN, 
constituie pentru noi prilej 
de reculegere; totodată, 
comemorăm şi alte 
personalităţi legionare şi 
camarazi care au trecut în veşnicie în luna 
ianuarie de-a lungul timpului: 


- prof. VASILE CRISTESCU (ţ26 


ian. 1939), doctor în Istorie, 
comandant legionar, 
vicepreşedintele Partidului "Totul 


Pentru Țară”, şeful Comandamentului 
Legionar "de prigoană” (instituit după 
arestarea  Căpitanului, în 1938), 
asasinat prin trădarea lui H. Sima; 


- doctor IONEL ZEANĂ (Ț8 ian. 
2002), ultimul comandant legionar 
contemporan cu noi, deținut politic 
timp de 16 ani în timpul regimului 
comunist, cel care a reînființat 
Senatul Legionar după 1989 şi ne-a 
făcut legionari, 


- jurist şi doctor în Economie RADU 
CONSTANTIN DEMETRESCU (ţ22 ian. 2005), 
legionar şi membru al colegiului nostru de redacţie, 

- ing. MIHAI MOȚA (Ț13 ian. 1992), fiul lui lon 
Moţa, deținut politic în timpul regimului comunist, 
remarcabil şi demn urmaş al eroului legionar, care s- 
a.stins din viață exact la aceeaşi dată ca tatăl său. 


kk 


Guvernul va avea... "cap limpede”! 

Se vor interzice băuturile alcoolice la Palatul 
Victoria? 

Miniştrii mahmuri de cu o seară înainte vor primi 
o dispensă specială de a sta acasă până îşi revin, 
contra unei taxe simbolice de "ruşinică"? 

Boc însuşi a devenit mai cețos decât prevede 
legea şi urmează să fie înlocuit, în sfârşit, cu un prim 
ministru lucid? 


Nu, n-aţi ghicit, nu sunteţi nici măcar pe aproape. 


Miniştrii, în frunte cu Emil Boc, sunt trezi, lucizi şi 
tot ce mai trebuie, atâta doar că sunt nişte trădători 
ai României. De câte ori am spus-o, am şi uitat, dar 
cât de trădători pot ei să fie, veţi (re)afla din cele ce 
urmează. 

Desigur că ne-am obişnuit deja cu vizitele 
antipaticului emisar FMI, Jeffrey Franks (cel cu alura 
inconfundabil porcină). Directivele pe care acestea li 
le aruncă Băsescului şi Bocului, de parcă el ar fi 
preşedinte şi prim ministru, iar ei nişte subordonați, 
au devenit un fapt comun, care transpiră din ziare şi 
din televizor, oricât de mult s-ar încerca îndulcirea 
lor. 

Dar, surpriză, iată că politicienii noştri nu fac sluj 
numai înaintea d-lui Franks. 

În nefericita lună ianuarie cu care se deschide, 
plin de scenarii horror, anul 2011, primul ministru a 
purtat discuţii semiconfidenţiale cu Philippe Le 
Hourerou, vicepreşedintele Băncii Mondiale pentru 
regiunea Europa şi Asia Centrală. 

Tratativele dintre Boc şi acest Le Hourerou au 
vizat alcătuirea unui "Centru al Guvernului”, după 
model britanic, format din economişti străini 
(profesori la facultăţi celebre) şi români reprezentanți 
ai unor partide şi persoane publice cu o "foarte bună 
reputație”. 

Ca într-un coşmar suprarealist, cuvintele 
"economişti străini” au reverberat lugubru, acoperind 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


restul de adevăruri şi minciuni amestecate cu limbă 
de lemn şi prostie în stare pură. Totuşi, pentru a vă 
asigura că nu este un coşmar suprarealist, ci unul 
cât de poate de realist şi, mai ales, real, vă oferim 
câteva mostre din declarațiile “surselor 
guvernamentale” (citate de HotNews.ro, 11 ian. 
2011). 

Ne cerem scuze că trebuie să repetăm cuvântul 
"a prioritiza" care ne zgârie pe urechi ca un 
"furculision”, dar, sincer vorbind, nu am pretins 
niciodată că guvernanţii noştri nu ar fi agramaţi: 

"Acest nucleu se va ocupa de strategia României 
pe termen mediu şi lung. [...] Va fi o construcţie care 
va prioritiza politicile publice de care România are 
nevoie. Sunt o grămadă de politici care nu au suport 
bugetar şi o grămadă de alocări care nu sunt 
eficiente. Suntem în faza în care primul ministru şi-a 
dat acordul în urmă cu o săptămână, iar în discuţiile 
de astăzi cu vicepreşedintele Băncii Mondiale se 
stabilesc detaliile acestui proiect. [...] Urmează să fie 
formată o Unitate de Prioritizare, formată din experți 
pe zonele mari: economic, social ş.a.m.d. Un fel de 
secretariat tehnic, un fel de cap limpede pentru 
Cabinet care să pregătească strategiile de 
dezvoltare, inclusiv să regândească programul 
național de reformă făcut de DAIS, a cărei 
substanță poate fi îmbunătăţită. Va fi vorba de o 
structură viabilă, formată din oameni tineri care 
vor să facă ceva. Modelul e cel britanic, englezii 
având o construcţie similară”. 

DAIS înseamnă Direcţia de Analiză Instituţională 
şi Socială - precizare pe care o considerăm 
necesară, pentru că nici noi nu am mai auzit până 
acum de această instituție. Cât despre faptul că banii 
din buget se duc aiurea, în "alocări care nu sunt 
eficiente”, cum spun aceşti domni, aceasta este o 
precizare pe care nu o mai considerăm necesară, 
dar nu puteam întrerupe citatul tocmai acolo unde 
aceşti oameni îşi recunosc, ei înşişi, incompetenţa. 

Ştiţi de ce ne aminteşte acest comunicat? De 
"providențiala” d-nă Elena Udrea care, într-un 
moment de geniu, a avut revelația faptului că 
turismul românesc merge prost pentru că este 
administrat de români, prin urmare totul trebuie 
vândut cât mai repede. (Turismul merge înfiorător 
de prost, dar nu administrat de "români" oarecare, ci 
chiar de Udrea, în calitate de ministru!) Am mai scris 
despre acea declaraţie stupefiantă, ba chiar ne-am 
exprimat teama că vom auzi una similară despre 
guvernarea României în ansamblu. Şi acum, iat-o: 
"Va fi vorba de o structură viabilă, formată din 
oameni tineri care vor să facă ceva.” Tineri, dar 
străini şi, mai ales, "profesori la facultăți celebre”. 

Cât de uşor se fac tinerii profesori la facultăți 
celebre? 

Uneori, când este nevoie, cum ar fi cazul de faţă, 
incredibil de uşor: acum nu eşti profesor, acum eşti, 
poftim de guvernează în România, d-le [...]stein, 
[...]bloom, [...]berg, [...]feld! 

Ca o ironie, expresia "oameni tineri care vor să 
facă ceva" se vrea opusul actualului guvern format, 
chipurile, numai din români care, deci, sunt prea 
molâi şi indolenţi. Dar de ce, nu sunt ei tineri? la 
uitaţi-vă la Funeriu, parcă mai ieri se juca cu 
păpuşile cu dizabilități... Nu vor şi ei să "facă ceva"? 
Ba da, problema este CE vor să facă, însă nu vă 
faceți griji, că acel "cap limpede" al Executivului 
format, de data aceasta pe față, din străini, va dori 
să facă tot acel "ceva", însă va bate mai tare cu 
pumnul în masă! 

Bine, dar nu vor fi numai străini, o să mai intre şi 
români, mai ales "persoane publice cu o foarte 
bună reputație”, aşa că fiţi liniştiți! 

Nu suntem liniştiți deloc. Dacă o să se 
considere cumva că "marele om de cultură” 
Andrei Pleşu, care taie şi spânzură în literatura 
românească, are o foarte bună reputație? 

Dacă Nicolae Manolescu, cu articolele lui în 
cel mai pur stil sovietic, dacă Patapievici, care 
ne-a scuipat în obraz, ca români şi creştini, 
dacă... dacă... dacă... 


Cine o mai fi având "o foarte bună reputaţie” 
şi nu ne-am dat seama până acum? 

Cât despre argumentul final, că respectiva 
făcătură este viabilă, pentru că şi britanicii au aşa 
ceva... Hai să vă aducem aminte de încă un lucru pe 
care britanicii îl au, iar noi nu: în Marea Britanie 
există un Partid pentru Independenţă, UKIP 
(United Kingdom  Independance Party), iar acest 
partid, care a obținut şi un loc în Parlamentul 
European, militează pentru scoaterea Regatului 
Unit din UE, pentru că şi-au dat şi ei seama că 
vin lanțurile peste ei! 


ki 


Cenzură fățişă 

Statele Unite sunt pregătite pentru asta, de ani de 
zile. Asmuțirea negrilor împotriva albilor se 
desfăşoară de prea mult timp, neîncetat, 
implacabil, astfel încât acum albii se tem şi să 
gândească un lucru care "ar putea jigni comunitatea 
africano-americană"! Orice controversă pe teme 
rasiale poate produce în America un scandal atât de 
fioros, încât faptul de a cenzura literatura veche de 
mai bine de un secol pare un preţ infim pentru a 
preîntâmpina aşa ceva. 

În 2009, chiar înainte de instalarea lui Obama la 
Casa Albă, un profesor, John Foley, scria într-un ziar 
din Seattle: "A venit vremea să actualizăm 
literatura pe care o predăm în licee. Barack 
Obama este preşedintele ales al Statelor Unite, iar 
romanele care folosesc în mod repetat «cuvântul 
cu_N» trebuie eliminate”. "Cuvântul cu N” este 
“nigger”. "Cuvântul cu N”... Până unde a-a ajuns: 
anumite cuvinte nu se pot pronunța nici pentru a 
le combate! 

Ca atare, un profesor universitar din statul 
Alabama, Alan Griben, a publicat o ediţie într-un 
singur volum a romanelor "Aventurile lui 
Huckleberry Finn” şi “Tom Sawyer”, în care 
cuvântul "nigger” este înlocuit cu ”slave” (sclav). 

Important de menţionat: deşi a mai suferit 
modificări şi până acum (a fost "curățată”, 
"actualizată" sau "îmbunătăţită" - potrivit "New York 
Times”), opera lui Mark Twain este de mai mult 
timp scoasă din programa şcolară americană şi, 
de asemenea, interzisă în unele biblioteci. 

Cu alte cuvinte, Alan Griben nu este "primul care 
aruncă cu piatra” în marele scriitor american, ci mai 
mult un exponent al stării generale de spirit care: 
domneşte în prezent în America. 

Nu vi se pare interesant că, de fiecare dată când 
un creator de valoare devine persoana non grata în 
ochii "unora" [...], opera respectivului este cel mai 
virulent anihilată în propria lui țară? În Europa, Mark 
Twain şi J. D. Salinger se studiază fără probleme, 
doar în SUA sunt interzişi. 

S-a proclamat că singura expresie "corectă 
politic” este "african-american”, deşi tocmai aceasta 
face aluzie la târârea negrilor diri Africa în America 
prin comerțul cu sclavi (şi deşi termenii "negro" sau 
“black” sunt lipsiţi de orice conținut peiorativ). 

In America, totuşi, negrii îşi spun între ei 
"nigger" (forma exactă ar fi nigga', aşa cum apare 
în multe piese hip-hop), termenul având o conotaţie 
de familiaritate. 

Apropos de "african-american”, dacă expresia nu 
ar fi sunat deosebit de ridicol chiar şi în urechile 
americanului de rând al zilelor noastre, probabil că 
prof. -Griben ar fi introdus-o pe aceasta în loc de 
"nigger” şi de “slave”. Dar nu vă temeți, va veni şi 
ziua aceea, pentru că prostia generală creşte în ritm 
galopant, nu degeaba se fac peste tot (şi în 
România!) atâtea reforme ale învățământului! 

De fapt, tocmai pentru că elevii americani trebuie, 
în mod programat, să fie din ce în ce mai proşti, 
orice mesaj care i-ar putea influența “greşit” trebuie 
eliminat. Nimeni nu se mai gândeşte să facă apel la 
discernământul lor, nicidecum să le mai cultive aşa 
ceva... 


Senia de ştii Garda de Par 


Pag. 3 


Zez- 


A2a2p portia Jon “furori 


CERNĂUȚI — HOTIN - STOROJINEȚ -HERȚA (VII) 


: După ce am vizitat frumosul oraş CERNĂUȚI, 
timp de trei zile, împreună cu micul grup de prieteni, 
am hotărât ca alte două zile să le rezervăm 
excursiilor în oraşele şi satele care făceau parte, 
înainte, din România Mare. 

Pentru început ne-am îndreptat către oraşul Hotin 
care, în anul 1940, făcea parte din fosta provincie 
dintre Prut şi Nistru, Basarabia. Administrația 
sovietică, în toamna acelui an, a atribuit Ucrainei 
nordul Bucovinei, județele Cernăuţi şi Storojineț, 
precum şi oraşul Hotin, la fel ca şi 
sudul Basarabiei, cu fostele județe 
Ismail şi Cetatea Albă. 

HOTIN 

Judeţul Hotin era unul din cele mai 
întinse județe ale țării, având o 
suprafață de 3.782 kmp, cu o 
economie axată în întregime pe b 
agricultură. 

Vechea stemă heraldică 
reprezenta un scut roşu, cu o cetate 
de argint lângă o apă de argint, 
având deasupra două săbii de aur 
încrucişate şi o cruce de aur pe o 
semilună de argint. Simboliza cetatea Ș 
Hotinului pe malul Nistrului şi luptele 
creştinilor contra turcilor pentru acest 
ținut. 


După cca. o oră şi jumătate 
ajungem la Hotin, drumul parcurs 
străbătând culmi deluroase, prelungi 
şi cu spinarea netezită în chip de 
podiş. 

Începem vizita cu centrul oraşului, 


format numai din blocuri 
paralelipipedice cenuşii, simple ca 
aspect, specifice arhitecturii 


comuniste, aşa cum se întâlnesc şi la 
noi în țară, atât în Capitală, cât şi în 
toate oraşele. 

Un basorelief reprezintă câțiva 
ostaşi în uniformele Armatei Roşii, 
purtate în timpul războiului civil, 
căciulița având pe ea steaua-simbol. 
În limba rusă am putut citi doar două 
cuvinte: "burghezia română", precum 
şi anul 1917. Foarte probabil că 
monumentul vrea să "glorifice” unul 
din multele raiduri care aveau loc în 
acei ani pe teritoriul românesc, cu 
scop atât de jaf, cât mai ales del 
incitare a populației rusofone la fă 
revoltă, aşa cum s-a întâmplat în (i 
1924 la Tatar-Bunar, unde există un 
monument asemănător. i 

Alte 2-3 plăci, amplasate în mici fă 
scuaruri, țin să amintească fă 
trecătorului de luptele duse pe aceste 
teritorii în timpul celui de-al doilea pă 
război mondial, având ca repere anii £. 
1941 şi 1944. 

Singurul edificiu vechi din întregul oraş este „o 
biserică liliput. Nu am putut să o identific, întrucât în 
Hotin se vorbeşte numai ruseşte şi în limba 
ucraineană. Cred, consultând acasă Enciclopedia 


kk 


DESPRE CONFISGAREA UNOR NOȚIUNI 


Deci, un naţionalist evreu este o persoană cu 
un_comportament_normal, legal, justificat, un 
exemplu, iar un alt naţionalist - să zicem, român - 
este un personaj care încalcă normele sociale, un 
tip cu un comportament abuziv, un pic nevropat, 
incult şi care trebuie, în concluzie, ținut în lesă! 
Domnilor, chiar nu "vă crapă obrazul! de ruşine? 

Noi, în nemernicia şi prostia noastră, 
am fi mulțumiți să aduceți argumentele 


Pag. 4 


României din 1938, că era vorba de Biserica Sf. 
Nicolae, construită de Ştefan cel Mare şi devenită 
după 1770 reşedinţa învățatului Amfilohie. Dacă 
intuiţia mea este eronată, îmi fac mea culpa... 
Părăsesc centrul oraşului şi mă îndrept spre 
Nistru, pe malul căruia se află Cetatea Hotin. 
Străzile care duc aici sunt sinuoase, înguste şi 
străjuite numai de case mici, adăpostite de verdeață. 
La locul de parcare a maşinilor, forfotă mare: sunt 
prezente şi câteva autocare pline cu elevi din 


localităţile ucrainene. Unul vine din Republica 
Moldova, din Teleneşti, unde se află un mare liceu 
industrial cu cca. 1.000 de elevi; cu unii dintre ei am 


pentru această mentalitate şi pentru acest 
comportament, şi suntem dispuşi să capitulăm în 
fața pretențiilor domniilor voastre, 

Dacă nu, vă rugăm cu respect — sau, cum se 
zice prin filmele americane când vor "să înjure" pe 
cineva: noi cu tot respectul vă poftim să nu mai 
faceți pe "fetele mari: insultate Ia tot pasul, să nu 
ne mai dați lecții - de nimic, pentru că nu avem 
nevoie, să nu ne mai "monitorizaţi” şi ca urmare să 


(continuare din numărul trecu) 


stat de vorbă. Vreo 20 de tarabe oferă Suveniruri: 
ilustrate, machete din ipsos ale cetăţii, tricouri n. 
care este imprimat profilul istoricei cetăți şi alte 
fleacuri care să-ţi aducă aminte că ai fost pe aceste 
meleaguri. rai 

Hotinul făcea parte din sistemul defensiv al Țării 
Moldovei, fiind una dintre cele mai puternice cetăţi 
de la frontiera Nistrului,. care străjuia vadul râului 
locul de trecere atât pentru armate, cât şi pentru 
comercianţi. Este prima cetate din acest sistem 
defensiv românesc, la sud aflându-se 
Soroca, apoi Tighina şi Cetatea Albă 
(pe limanul Nistrului). Le-am vizitat 
cu altă ocazie, şi pe cele de la Soroca 
şi Cetatea Albă, mai puţin cea de la 
! Tighina,  neintrodusă în circuitul 
turistic pentru că se află acum pe 
teritoriul aşa-zisei "Republici 
Transnistrene" şi adăposteşte o 
unitate militară. Cetățile au fost 
restaurate de către autorități. Cel mai 
mult mi-a plăcut Cetatea Albă, cea 
mai impunătoare, înconjurată de 
şanţuri largi, de 10 metri adâncime. 

De la locul de pornire nu există 
' drum, se ajunge pe o cărare abruptă 
la cetate. 

Hotinul a fost construit de 
Alexandru cel Bun, în urmă cu cca. 
600 de ani, cu ajutorul lituanienilor 
marelui principe Vitold; mai târziu a 
fost extins şi fortificat de Petru Rareş. 
Istoriografii ucraineni  falsifică însă 
această geneză, atribuind rolul de 
ctitori unor conducători slavi, deşi 


este ştiut că aceste meleaguri au 
făcut parte din Moldova până în 
„1812, când au fost ocupate de 
Imperiul Țarist. 
Vizitez fără grabă, dar cu interes . 
maxim, cetatea, fac fotografii. 
Doi-trei ghizi dau explicaţii în limba 
rusă şi ucraineană turiştilor, cei mai 
mulți dintre aceştia fiind elevi. 
Cetatea Hotinului are un plan 
neregulat, cu ziduri drepte înspre 
malul Nistrului şi curbe în rest, ce se 
înscriu într-o formă trapezoidală 
alungită, prevăzută cu turnuri rotunde 
şi patrulatere. 
Donjonul, adică turnul principal al 
"| cetăţii, bine întărit pentru a rezista 
unui asediu prelungit, este amplasat 
UI la exteriorul laturii mici a cetății. 
Construcţia este realizată din 
i piatră brută şi cărămidă, cu zidurile 
având grosimi de până la cinci metri, 
* fațadele fiind decorate cu motive 
geometrice, în care: se disting liniile 
roşii ale cărămizilor. Ştefan cel Mare 
a acordat ,o importanță deosebită 
“ cetăţii, amplificând-o şi întărind-o In 
repetate rânduri. Mai târziu, Petru Rareş restaurează 
paraclisul cetăţii, căruia îi adaugă un pridvor Şi |! 
zugrăveşte interiorul după refacerea bolții 


vă declaraţi cu orice ocazie părerile, dezaprobând 
cu spume la gură" comportamentul şi păreri 
noastre. 


De câteva mii de ani de când, din mila Lui 


Dumnezeu supraviețuim pe pământul acestei, țări 


ne-am descurcat şi fără domniile voastiăi Ă 
dorim pe viitor să ne descurcăm tot fără domn 
voastre. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


ouale 


CE NI SE MAI PREGĂTEŞTE 


ş Aţi ajuns deja atât de săraci încât să 
Simţiți în mod dureros când creşte prețul 
oricărui lucru de strictă necesitate? 

= Costă mai mult decât în urmă cu un an să 
vă faceți piața, iar aceasta înseamnă că v-aţi 
redus rația, ori ați renunțat la anumite 
produse? 

| Este posibil ca, lucrurile schimbându-se 
din aproape în aproape, să nu observați 
fiecare scumpire - în afara cazurilor de 
sărăcie extremă. 

Autorul acestor rânduri a fost surprins la 
vederea statisticii oficiale. La începutul lunii 
ianuarie Institutul Naţional de Statistică a 
publicat aceste date: pe parcursul anului 
2010, legumele şi conservele de legume s- 
au scumpit cu 22%, uleiul cu 21%, fructele 
cu 18%, mierea cu 10% şi, țineţi-vă bine, cartofii 
cu 45%. 

Singurul aliment care, în studiul /NS, nu pare să 
se fi scumpit, sunt ouăle. lar acest lucru se 
datorează "eficientizării” industriale a producției, care 
a scăzut însă cu mult calitatea şi chiar siguranța 
acestui produs. Ouăle ieftine nu provin de la găini 
modificate genetic, dar sunt hrănite (găinile) cu 
plante modificate, de asemenea cu mulți substituenți 
chimici şi chiar cu o pastă din reziduuri. Cam ce se 
pune în parizer (dacă mai aveţi curajul să mâncaţi 
aşa ceva), inclusiv zgârciuri, ciocuri şi gheare, tot 
asta ciugulesc şi găinile crescute industrial. În 
realitate, ouăle "de curte" costă dublu față de cele 
"de combinat", părerea noastră umilă fiind că 
diferența de calitate este enormă şi merită toți banii. 
Pe scurt, ouăle s-au scumpit, de fapt, cel mai mult. 

Deci, cum veţi reacționa atunci când vi se va 
spune că toate produsele alimentare de strictă 
necesitate s-au ieftinit, însă (dacă aveţi un ochi 
ager) veţi vedea un mic asterix * cu specificația 
"OMG”" (organism modificat genetic)? 

Veţi da buzna, fericiți că, pe "criza" asta, măcar 
vă mai ajung banii?! 

* Nu veţi vedea niciun asterix, pentru că în țara 
noastră a fost adoptat CODEX ALIMENTARIUS, de 
la începutul anului 2010. În virtutea acestuia, 
producătorii nu mai sunt obligați să specifice 
dacă au folosit sau nu OMG. 

Unde vreau să ajung, şi de ce am menţionat că 
anumite scumpiri nu sunt uşor de remarcat: 
conducerea statului a permis publicarea unor 
asemenea date, iar dacă s-ar fi dorit, ele puteau fi 
măsluite sau nedate publicităţii, ca în atâtea alte 
situaţii. 

Totuşi, nu a făcut-o pentru a se autodeconspira! 
Nu se publică statistici alarmante pentru că vrea 
cineva să dea pe faţă cât de proastă este actuala 
guvernare, până în cel mai mic detaliu, ci se face 
reclamă noii găselnițe, care, chipurile, va salva 
pe toată lumea: artificializarea extremă a hranei 
oamenilor. 

Dacă vă contrariază că am spus "statul permite 
publicarea", gândindu-vă la democraţie, libertatea 
circulării informaţiei sau alte vise, vă rugăm să vă 
reconsiderați iluziile. Serios vorbind, nu mai există 
nici o şansă ca operatorii de sondaje şi statistici din 
România să fie câtuşi de puţin independenţi. 


kk 


CE-AȚI PIERDUT DIN 


Cât despre restul lumii, inclusiv țara noastră, se 
merge pe modelul american, poate cu mici întârzieri. 
la imaginaţi-vă o versiune de "Răzvan şi Vidra" de 
Haşdeu, în care cuvântul "țigan" ar fi înlocuit cu 
"rom"! 

Am. citit, în copilărie, şi "Tom Sawyer”, şi 
"Huckleberry Finn” - nu în engleză, ci traduse în 
româneşte, aşa că nu am întâlnit nici un "nigger” şi 
nici nu mai ştiu cum li se spunea negrilor (poate 
"negrotei"?), dar câteva lucruri ne sunt cât se poate 
de clare: 


1. Negrul Jim, care fuge tocmai pentru 
a nu mai fi sclav, este simpatizat şi ajutat 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


Pe de altă parte, dacă nu agreaţi termenul de 
"stat", suntem de acord cu dvs. Nu mai avem un 


stat, dar tot trebuie să numim cumva 


şandramaua de la putere — poate, "Sucursala i 


locală a UE"? 

Aşadar, "Sucursala UE” doreşte să aflați că a 
scumpit cartofii şi, pentru a fi sigură că vă daţi seama 
cât de mult i-a scumpit, precizează într-un document 
oficial: cu 45%. 

Nu "s-au scumpit", căci nu mai funcţionează 
principiul cererii şi ofertei, ci au fost scumpiţi 
artificial, prin  defavorizarea intenționată, 
continuă, a producătorilor agricoli locali. Aceştia 
ar fi avut, teoretic, de partea lor toată cererea, 
produsele naturale fiind din ce în ce mai căutate (pe 
măsură ce dispar). Se regizează aceste scumpiri 
arbitrare pentru ca, la un moment bine ales, să vină 
careva (Boc, Băsescu, Valeriu Tabără etc.) cu 
bomboana pe tavă, în uralele dezlănţuite ale gloatei 
de fraieri: totul la jumătate de preț, însă modificat 
genetic. Aceasta urmează, numai că... 


La ce erau bune plantele naturale şi nu 
sunt bune cele modificate genetic? 

Simplu: erau - respectiv nu sunt - bune de 
mâncat. Tot ce ştiați în legătură cu beneficiile 
consumului de cutare fruct sau nu ştiu ce legumă 
încetează să mai fie valabil odată ce respectivele 
fructe şi legume ajung să fie de domeniul trecutului. 
Buruienile-surogat nu mai vindecă nimic, nu mai 
conţin substanțele care favorizau echilibrul delicat al 
sănătăţii omeneşti şi nici nu prea sunt hrănitoare. 

Apropos de puterea de a vindeca, nu putem şi nu 
avem dreptul să omit faptul că redacția "Cuvântului 
Legionar“ cunoaşte direct persoane care au urmat 
cu succes tratamente anti-cancer pe bază de sucuri 
de legume. Şi atât. 

Toată "ştiinţa" oncologiei, tot ce se publică în 
domeniu ca să mai zgândărească nădejdea fraierilor 
condamnaţi la moarte de industria chimiei, 
cercetarea întreprinsă - de marile companii 
farmaceutice este egală cu ZERO! Mai mult, prin 
subminarea activă a oricăror cercetări reale, ca nu 
cumva să ajungă cunoscute adevăratele remedii, 
este genocid în scopul reducerii populaţiei planetare. 

lar dacă, presupunând că v-aţi hotărât să 
întoarceţi spatele farmaciilor ucigaşe, însă în locul 
legumelor de la ţară folosiţi OMG, potențialul curativ 


VEDERE 


de copii (Tom şi Huck), iar aceştia nu i se adresează 
- şi nici nu se referă la el - în termeni ofensatori; 

2. Comercianţii de negri care caută să îl prindă 
folosesc cuvinte jignitoare, dar este perfect normal 
din punct de vedere literar. Cum ar fi sunat: "Nu aţi 
văzut cumva un domn negru fugind pe aici? Vrem 
să-l punem în lanțuri şi să-l ducem înapoi pe 
plantație, dacă nu cumva îl omorâm pe drum, [...] 
mă-sii de african-american!” ?! 

3. Autorul însuşi, Mark Twain, manifestă o 
simpatie incontestabilă față de negrul Jim care îşi 
caută libertatea. Povestea şi mesajul ei nu au în 
sine nimic jignitor, dimpotrivă, este absolut clar 


al noilor sucuri de legume va fi tot atât de nul 
ca şi al citostaticelor şi interferonilor. 

Cât despre valoarea nutritivă, am putea 
consulta o autoritate mondială garantat 
neutră şi incoruptibilă: viermii, gândacii de 
Colorado şi alți "dăunători"! "Domnilor 
dăunători, de ce nu vă prindem niciodată 
în flagrant delict în merele noastre mari şi 
frumoase de la hipermarket? Nu vă plac la 
gust, ori sunt prea otrăvite cu pesticide? Şi 
una, şi alta? Vă mulțumim." 

Dacă vă făceaţi griji doar pentru faptul că 
noile legume arată foarte bine (adică 
artificial) şi nu au nici un gust, puteți fi liniştiţi: 
gustul nu le va lipsi. Chimic. O să puneţi 
monoglutamat de sodiu până şi în ciorba pe 
care v-o faceţi acasă; iar dacă va fi la plic sau 
din "legume proaspete”, nu va mai fi nici o diferenţă. 


De fapt, se va ieftini ceva? 

Nu pare în stilul "românesc", o ieftinire ar fi de-a 
dreptul suspectă. La noi totul se scumpeşte pentru 
că a început să plouă, ca apoi să se scumpească din 
nou pentru că a stat ploaia. 

Preţuri concurențiale? Bună dimineața, tocmai 
vorbeaţi în somn de nişte lucruri dispărute de vreo 
zece ani. 

Totuşi, când vine vorba de a se înlocui de pe 
piață produsele naturale cu nişte chimicale (sau 
OMG), respectivele chimicale sau OMG ar putea, 
într-o primă fază, să coste mai puțin, dar asta nu 
înseamnă nici o ieftinire: nu cumpăraţi acelaşi 
lucru la un preț redus, ci cumpăraţi ALT lucru, 
mult mai prost, care oricum nu-şi merită banii. 

„Şi apoi, după ce produsul natural a fost 


complet eliminat de pe piață, cel artificial se, 


poate scumpi nestânjenit, în lipsa concurenței. 
DE CE? 

În primul rând, ar fi bine să înțelegeţi o dată 
pentru totdeauna că cei din fruntea țării, ca şi cei din 
afară care îi dirijează pe primii, toţi VOR CA NOI SĂ 
FIM CÂT MAI SĂRACI: dacă nu s-ar fi înglodat 
majoritatea românilor în sărăcie, disperaţi de 
grija zilei de mâine, oare nu ar fi fost cu toții mai 
lucizi? 

Chiar poți să înşeli şi să trădezi atât de mult un 
popor cu capul pe umeri, fără ca acesta să iasă în 
stradă şi să te dea jos? 

Nu, dar oamenii cu burțile goale şi cu speranța 
în ce au mâncat alaltăieri nu se mai pot numi "cu 
capul pe umeri”. Asta se vrea, asta se obține, 
restul este vorbărie goală. 

în al doilea rând, tehnic vorbind, cultivarea 
plantelor modificate genetic nu este, nu poate fi mai 
ieftină pentru România. În aparență, da, pentru că 
OMG sunt astfel manipulate încât să dea recolte mai 
mari şi să reziste mai bine la paraziți, dar semințele 
modificate cât vor costa? 

- 


e în pag. 7) 
A 


Mincu 


că negustorii de sclavi sunt personajele 
negative, şi atunci de ce ar trebui să se 
cenzureze ceva?! 

Gândiţi-vă la fragmente din Noul Testament pe 
cale de a fi "corectate” “politic” (catolicii au făcut- 
o deja, elimininând pasajele în care lisus dă 
dovadă de... antisemitism pentru că... îi critică pe 
evrei!!), gândiți-vă la fragmente care au fost deja 
suprimate, inclusiv de către BOR, din slujba 
Prohodului din Vinerea Mare, pentru că se 
vorbeşte de cei ce L-au răstignit pe Mântuitor!! 


Pag. 5 


PIAȚA UNIVERSITĂȚII ŞI MINUNAȚII "GOLANI" 


Fenomenul "Piata 
Universităţii 1990” a fost 
cel mai radical discurs 
anticomunist al societăţii 
civile după căderea 
dictaturii ceauşiste. 

Cei care astăzi au 
treizeci de ani nu ăşi mai 
amintesc nimic de atunci. 

Textul care urmează se 
doreşte a fi un scurt 
remember. Dar nu unul 
romantic, ci unul punctual 
Şi, pe cât se poate, exact. 

Cea mai mare 
manifestație-maraton 
anticomunistă a început 
la 22 aprilie 1990, când Piaţa Universității a fost 
declarată “Zonă liberă de neo-comunism”. 

lon Iliescu, preşedintele "Frontului Salvării 
Naţionale” (a se citi: "al salvării comunismului”) se 
înconjurase de reprezentanți ai fostei nomenclaturi, 
iar împotriva opozanților lui începuse o adevărată 
prigoană: se operau arestări ilegale, erau expulzați 
românii care participau la demonstrațiile anti-FSN, 
posturile naționale de televiziune şi radio erau 
folosite exclusiv în interesul puterii neocomuniste. 

O mână de oameni au blocat Piaţa, declanşând 
un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă şi 
spectaculoasă mişcare socială din istoria 
postdecembristă a țării. În zilele următoare mii de 
oameni au demonstrat zilnic împotriva menţinerii 
structurilor comuniste, fie ele "cu față umană”, 
convinşi de realitatea faptului că nu se făcuse decât 
o rotaţie a cadrelor comuniste şi securiste. Studenţii 
de la universităţile bucureştene, dar şi reprezentanții 
altor centre universitare din țară au râmas alături de 
manifestanți de la Universitate, susținând protestele 
opozanților neocomunismului. 

Ca răspuns la discursul ținut în Consiliul 
Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) de Iliescu, 
care calificase drept „huligani” şi „golani” 
demonstranții de la Universitate, pe zidurile 
Facultăţii de Arhitectură a fost întinsă o pancartă 
imensă: „Facultate de golani”, iar manifestanții 
scandau: „Suntem golani!” Cuiva i-a venit ideea de a 
scrie „golan” pe un cartonaş pe care şi l-a prins pe 
piept. A fost suficient ca gestul să fie copiat de toți 
cei din jur: mii de oameni şi-au creat astfel de 


A fost odată, ca-n poveşti, 

A fost în România, 

O mare gaşcă de golani 

Ce-au alungat sclavia. 

Noi nu ne-am confundat nicicând 
Cu "oamenii de bine”, 

Numiţi şi "neocomunişti” 

Şi fără de ruşine. 


REFREN : 

Mai bine haimana 
Decât trădător, 
Mai bine huligan 
Decât dictator, 
Mai bine golan 
Decât activist, 
Mai bine mort 
Decât comunist! 


Vrem libertate, 
Nu comunism, 
Şi nici schimbări de forme, 
Şi de aceea, securişti, 

Să nu ne puneţi normă. 
Noi nu vrem neocomunism, 


Pag. 6 


LL 


IN MEMORIAM: 


insigne. S-au format chiar „categorii” de golani: 
„golan de bine”, „golan de bună-credinţă”, 
„golan titrat”, „golan elev”, „mini-golan”, „golan 
muncitor”, „golan arestat”, „golan alergic la 
roşu”, „golan cu două doctorate”, „golan 
meditator de fesenişti”, „golan cu opinii”, „mamă 
de golan” ş.a. Insulta adresată manifestanților de 
lon lliescu a devenit simbolul luptătorului 
anticomunist. 

Pe fațada Universităţii au fost postate portretul lui 


Mihai Eminescu şi afişe anticomuniste, printre care 


IMNUL GOLANILOR 


Nici neolibertate, 


Democratii originale, 
Şi nici minciuni sfruntate. 


REFREN 


Ne-aţi intrebat ce vrem aici, 
Dar ştie toata țara: 
Noi susţinem Punctul 8 


De la Timişoara, 
Ce ţine TVR, 
Chiar şi cuvintele! 


REFREN 


Fără coloratură! 


Din cei care au murit 
Ne-am reîntors năluci 
Să nu mai fie cum a fost 
Măcelul de atunci. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


Să cadă "patru-şapte-trei” 


Legând în lanţurile ei 


Alegeri fără comunişti, 
Fără nomenclatură! 
Şi nu vă temeţi de golani 


unul cu Punctuj 8 
Proclamaţiei de I 
Timişoara. (acesta 
ca nici un fost me 
nomenclaturii PCR 
Securităţii să nu 
dreptul de a lucra în fi 
publice pe o perioadă 
10 ani sau trei legistatup 
consecutive A lege 
lustraţiei). E 
Peste o mie 
studenți, intelectuali 
muncitori, militari etc,, au, 
avut posibilitatea să sea 
exprime de la balconuj 
Universității, transformaţ 


la 
Cerea 
mbru al. 
Sau a]. 
albă 


într-o veritabilă tribună. 

Aplicarea Punctului 8 din Proclamaţia de la 
Timişoara, desființarea Decretului 473 ('Patru-şaple. 
trei” din "Imnul golanilor) Care subordona 
Televiziunea naţională conducerii de partid şi de sta, 
epurarea guvernului de nomenclaturişti, judecarea 
vinovaţilor de crimele. din decembrie 1989 au fosţ 
doar câteva din revendicarile susținute de cei care 
au manifestat în Piaţa Universității. 

Marea manifestaţie a încetat în ziua de 13 | 
iunie ca urmare a intervenției violente a 
MINERILOR şi a forțelor de ordine: în noaptea de 
13/14 iunie 1990, în Capitală a avut loc un mic dar 
adevărat război civil, soldat cu morţi şi răniţi prin 
împuşcare. 

Să le fie țărâna uşoară tuturor “golanilor”, a 
celor de atunci şi a celor care au luptat cu 
jumătate de secol în urmă, în rezistența armată 
din munți, tot împotriva comunismului! 


Woolta Cada 


NOTĂ: Vom publica luna următoare partea 
a l-a a articolului scris de subsemnata, "0 
emblemă românească: Barbu Catargiu” (de 
la rubrica "Istorie”), întrerupt în decembrie 
pentru a face loc unor subiecte care nu 
suportau întârziere, şi necontinuat luna aceasta 
din cauza morţii autorului "Imnului golanilor, 
care a prilejuit rândurile de față. Ă 


CRISTIAN PAȚURCĂ. 


untul tate 


y 


RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ALE LUMII DE ASTĂZI (V) 
- SF. NICOLAE VELIMIROVICI - 


(continuare din noiembrie 2010) 


NOTĂ: Reluăm rubrica “Spiritualitate”, întreruptă în mod excepţional luna precedentă pentru a face loc unor subiecte care nu puteau fi 
amânate, încheind astfel "Răspunsurile la întrebări ale lumii de astăzi” date de Sf. Nicolae Velimirovici. 


În minunata carte a Apocalipsei este prezisă 
venirea a doi martori puternici ai lui Hristos chiar 
înainte de sfârşitul lumii. Potrivit predaniei, aceştia 
vor fi Enoh şi lie. (...) Ca nişte gornişti care sună 
alarma vor chema neamul omenesc cel stricat să se 
pocăiască grabnic. (...) 

La care oamenii vor râde şi, printre hohote, le vor 
răspunde: 

- Lumea aceasta n-are nici început şi nici sfârşit. 
Despre pocăință vorbeau cândva doar babele şi 
ignoranții. 

- Voi' sunteţi fii ai luminii. Părintele vostru Cel 
ceresc este Părintele luminii, Dumnezeul Cel viu şi 
Unul. 

- Noi nu suntem fii ai luminii, ci ZEI ai luminii. 
Noi înşine facem lumina. Voi, veneticilor, pocăiţi- 
vă de bâiguielile voastre plicticoase până ce nu 
vă judecăm. 

- Treziți-vă, oameni, din beţie, ură şi răutate! 

Fiți de un suflet şi de un cuget în Hristos Domnul. 

- Dacă ne-am face de un suflet şi de un cuget ar 
înceta toată viața noastră politică, ce e întemeiată pe 
partide, şi anume pe aceste trei partide principale: 
progresist,  hiperprogresist şi  ultraprogresist. 
inseamnă că voi sunteți contra politicii moderne 
progresiste, drept care se cuvine să fiți bătuţi cu 
pietre. 


E 200 


CE NI SE PREGĂTEŞTE PENTRU MÂINE (contin 


În America, unde se face deja agricultură 
extensivă cu OMG fabricate EXCLUSIV de colosul 
MONSANTO, agricultorii nu au voie să păstreze 
semințe de la un an la altul, ci în fiecare an 
cumpără altele noi. Deţinătorul monopolului face 
o afacere fantastică, dar cultivatorul de rând nu are 
parte de un asemenea noroc. Şi nici cel din România 
nu va avea. 

Se pare că există şi un motiv genetic pentru 
obligativitatea achiziţiei anuale de semințe: într-un 
interval mai scurt sau mai lung (cel puțin după 
câteva recolte), genomul modificat revine, 
treptat, la forma iniţială. Adică plantele “anti- 
evoluează" de la nefiresc, înapoi, către firescul 
lăsat de Dumnezeu, infirmându-se definitiv şi 
scandalul darwinist al evoluției. Cum să fi 
“evoluat” de la o specie la alta, dacă, şi 
modificate, ele tind să redevină ce au fost? 


Organismele modificate genetic sunt 
dorite în România? 

În ceața mediatică bântuită de sondaje falsificate, 
reclame şi propagandă controlată pe plan 
internaţional, este greu de ştiut cât de mult doresc 
românii să se hrănească cu noile inovaţii ale ştiinţei. A 

Crezând că totul va deveni mai ieftin, deşi tocmai 
am demonstrat că, în cele din urmă, vom fi oricum 
târâți la limita subzistenţei, unii ar putea să le 
dorească. 

Alţii ar putea încă să nu împărtăşească 
binecuvântata noastră neîncredere în masonii care 
ne conduc. Respectivii nu iau în serios amenințările 
atât de grave încât, trebuie să recunoaştem, şi noi 
ne trezim câteodată din somn şi ne spunem: "nu, 
asta chiar nu poate să se întâmple!” 

Şi totuşi, cu toate manipulările, nu s-a ajuns 
ca opinia publică să meargă ca oile după şefii 
statului (scuze, ai ”Sucursalei locale UE”). 
Trebuie să se facă auzite tot felul de voci "din 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


DESPRE APOCALIPSĂ 


- Nu vă războiţi unii împotriva altora, căci sunteți 
frați. Dracul vă minte, şi vă împarte, şi vă aduce la 
ruină. Sloboziţi-vă de dracul cel rău! 

- Întreg sistemul nostru economic atâmă de 
fabricile de armament. Prin război se ajunge la 
selecţia celor mai puternici şi mai capabili să 
trăiască. Asta ne învaţă filosofii noştri; asta ne 
învață şi natura prin crocodili şi urangutani. 

Aşadar, sunteţi contra situaţiei economice 
progresiste a timpului nostru? O să vă omorâm 
dacă nu tăceți. 

- Vai, fraţilor, lăsați gândurile şi vorbele 
nebuneşti, lepădaţi toată cugetarea trupească; nu 
sunteţi dobitoace, ci oameni ai lui Dumnezeu. 

- Ce basme despre suflet tot spuneți voi acolo? 
Progresul nostru a nimicit fanteziile despre nu-ştiu- 
ce-suflet, fantezii ale strămoşilor noştri. Trupul 
nostru este avuția noastră cea mai de preţ. El 
este dumnezeul nostru. Cândva el secreta. un 
mucus plângăcios care se numea “suflet”. Acum însă 
nu-l secretă. Prin evoluţie a devenit desăvârşit şi 
nu mai produce suflet, ci progres şi numai 
progres. 

- Noi vă vorbim, voi râdeţi sau vă mâniaţi. Noi vă 
învăţăm, voi bateți câmpii. Oare n-auziți vuiet din 
depărtare? Nu simţiți cum se cutremură pământul? 
Nu simțiţi mirosul din văzduh? Nu vă apare nimic în 
vis? N-auziţi glasurile din lumea cealaltă? Nu vedeţi 


vedenii? Cocorii simt apropierea iernii; cum de nu 
simţiţi voi apropierea Judecăţii? 

Turbaţi de mânie şi cu totul ieşiţi din minţi vor 
răcni păcătoşii: 

- Evreii L-au omorât pe Hristos, amăgitor în timpul 
vieţii, iar progresul nostru L-a omorât pe Hristos, 
amăgitor după moarte. Pentru noi totul e relativ: cu 
uşurinţă preschimbăm orice adevăr în minciună şi 
orice minciună în adevăr. 

Se va aprinde mânia oamenilor până la fierbere şi 
clocot împotriva celor doi martori ai lui Dumnezeu. Şi 
îi vor omorî. Dar iată că în acel ceas se va 
cutremura pământul ca niciodată de la începutul 
lumii. Şi vor cădea multe dealuri şi munți, şi se vor 
usca izvoarele apelor, şi mult popor va pieri. Şi nu 
va fi cine să îngroape morții. 

Dar, pe de altă parte, mulţi se vor teme şi se vor 
pocăi, şi vor da slavă lui Dumnezeu, Care e Viu în 
veacul veacului. Aceştia vor fi rodul ostenelii şi 
suferinței celor doi martori, mucenici pentru adevăr. 

Ca într-o noapte întunecată, fără lună, va străluci 
deodată o lumină cu totul nouă, nemaivăzută, 
neobişnuită - va străluci Crucea, semnul Fiului 
Omului, în locul soarelui şi al lunii, ba încă mai 
puternic decât soarele, şi va lumina lumea întreagă. 
Atunci Se va arăta El - mântuirea noastră şi 
Mântuitorul nostru. 


u 


popor” cu ajutorul cărora să se simuleze că 
"poporul vrea”. Vă vom prezenta, ca exemplu, o 
ştire menită să legitimeze aparent, din partea 
națiunii, importul şi cultivarea de semințe de soia 
modificată genetic. 

Un comunicat al “Federației Naţionale a 
Producătorilor Agricoli din România” (FNPAR), citat 
de agenţia "Agerpress” pe 12 ianuari a.c., arată că 
organizaţia a început demersurile oficiale la forurile 
UE pentru aprobarea introducerii în cultură a 
plantelor modificate genetic. Organizaţia patronală 
va beneficia şi de lobby din partea Producătorilor 
Americani de Soia, oare încearcă să convingă țările 
UE de avantajul biotehnologiilor. 

Preşedintele FNPAR,Viorel Matei, a declarat 
următoarele: "UE va trebui să țină seama de cerința 
mare de soia pe plan mondial. Este o cerință 
fantastică şi noi trebuie să ne pregătim să asigurăm 
alimentele pentru această populaţie a globului. Şi 
Europa trebuie să nu mai fie atât de 
conservatoare. Prosperitatea economică a Europei 
va depinde de introducerea noilor tehnologii. Țările 
puternice din UE nu au condiţii microclimatice şi de 
sol pentru a cultiva plante modificate genetic şi de 
aceea nu sunt interesate. Dar pentru că, suntem într- 
o Uniune Europeană în care toate statele au 
aceleaşi drepturi s-a transmis că decizia aparține 
fiecărui stat în parte. Deci totul depinde de noi." 

Tocmai pe noi a căzut măgăreața să avem 
condițiile cele mai bune din Europa! Acest lucru 
este credibil, dar de ce nu le folosim, în loc să 
importăm atâtea alimente? Am auzit de atâtea ori că 
teritoriul țării noastre ar putea hrăni de trei-patru 
ori populația actuală, iar în acest calcul nu intra 
presupusa productivitate sporită a OMG! 

Aşadar, demersurile s-au şi încheiat, au obținut 
permisiunea fără probleme. 

Oricum, povestea cu "toate statele au aceleaşi 
drepturi” şi "totul depinde de noi” frizează prostia 


cr xdi barpa3b 


extremă. Praf în ochi: nu este clar spre ce ne 
îndreptăm? Spre interzicerea culturilor nemodificate 
genetic, exact ca în America unde, dacă plantezi 
roşii în grădina din spatele casei, atentezi la 
"siguranța statului”. 

Un punct de vedere similar are şi Valeriu Tabără, 
actualul ministru al Agriculturii, mare susținător al 
introducerii OMG pe scară largă în România. 

Dacă din partea domniei sale acest lucru nu ne 
surprinde, totuşi, când este vorba de FNPAR, ne 
mirăm destul de mult. Oare asociația patronală 
este păcălită de perspectiva profitului imediat, 
neînțelegând că va intra într-un parteneriat cu 
"MONSANTO”, parteneriat de tipul câine - os în 
care "Monsato” va juca rolul câinelui? 

Sau FNPAR nu mai are nimic românesc, afară de 
"R'-ul din coadă? 

În ultimii douăzeci de ani am asistat la vânzarea 
bucată cu bucată a industriei româneşti, în aşa fel 
încât acum, cel puţin, ştim clar un lucru: nu mai 
avem industrie. Dar agricultură mai avem? 

Cumpărarea terenurilor de către străini, 
facilitată-mai mult decât oricând prin Constituția 
în vigoare, ne-a lăsat fără o bună parte din 
teritoriul țării. Sau fără tot teritoriul? 

Acesta continuă, desigur, să se afle sub 
jurisdicția noastră, adică se aplică legea 
românească (la noi se aplică vreo lege?), dar este al 
străinilor, care culeg toate roadele. 

Şi atunci ne dăm seama că "Federația Naţională 
a Producătorilor Agricoli din România” ("din 
România”, nu “români”) nu are cum să reprezinte 
interese româneşti şi nu ne mai mirăm de nimic. 

Prin aceasta vă atragem atenţia asupra faptului 
că, dacă FNPAR sau vreo altă organizaţie de acest 
tip vrea un lucru, nu înseamnă că românii vor acel 
lucru. 


Pag. 7 


ÎNSCENĂRILE, ARME EFICACE ALE DIPLOMAȚIEI 
- Auto-atentatele de la 11 septembrie (IV) 


Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 
au avut numeroase urmări, atât pe plan intern, cât şi 
în exterior (mai ales în Asia). 

Dintre evenimentele interne putem aminti pe 
cele” mai importante, enumerate succint în 
continuare: 

- Doliul şi durerea imensă a peste 3.100 de familii 
care şi-au pierdut o persoană dragă în ziua de 11 
sept. 2001. Ne referim atât la persoane din 
administrația clădirilor, la salariaţii sosiți la lucru, cât 
şi la pompieri, poliţişti şi personal medical, morți în 
evenimentele menţionate. 

- Firmele specializate în înlăturarea urmărilor de 
la demolări s-au ales cu multe comenzi importante 
pentru aducerea la nivelul zero şi curățarea tuturor 
materialelor rezultate din distrugeri. 

- Miliardarul Larry Silverstein, mare magnat pe 
Wall-Street, a reuşit să obțină de la Societăţile de 
Asigurări 4,4 miliarde dolari după ce, cu puţine 
săptămâni în prealabil, cumpărase cele două 
turnuri gemene cu doar 2 miliarde dolari. 
pe La cererea Executivului, congresul SUA a 
întocmit şi votat rapid o lege anti-teroristă, 
denumită “Patriot Act“, prin care se legalizau 
numeroase măsuri represive pentru întreg 
teritoriul american. Se aveau în vedere verificări 
aspre mai ales la trenuri, aeroporturi, centrale 
nucleare,  cenzurări totale de informaţii şi 
documentare, descinderi inopinate etc. Prea puţin 
mai lipsea ca SUA să devină un autentic stat 
polițienesc. E 

Inscenările de la 11 septembrie au fost (printre 
altele) şi un bun pretexţ pentru creşterea 
neverosimilă a încorsetării populaţiei prin 
numeroase legi care-limitau libertatea de mişcare 
şi acțiune cetățenească. 


Pe plan extern evenimentele tragice de la 11 
septembrie au avut, de asemeni, urmări dintre cele 
mai grave. 

In primul rând au adus preşedintelui George W 
Bush (sau Bush nr. 2) argumentul pe care şi-l dorea 
chiar din febr. 2001, când a preluat efectiv puterea în 
baza noului mandat prezidenţial - reamintim că, 
imediat după ceremonie, di. Bush-junior le-a spus 
colaboratorilor săi apropiați: ”Vreau să atacăm 
Irakul. Pentru aceasta vă rog să-mi găsiţi o 
motivaţie“. Drept urmare, în baza motivației 
“găsite“ de subalternii săi, armata SUA a lovit 
manu militari lrakul. 

IT In dimineața în 
care SUA (şi aliații 
săi) au început atacul, 
dictatorul - Saddam 
Hussein s-a adresat 
populaţiei de la postul 
naţional de radio din 
Bagdad, cu 
5] următoarele cuvinte: 


"Vin. iarăşi peste 
noi barbarii sionişti 
ca să distrugă 

z civilizația 


Mesopotamiei“. - 
Luate în ansamblu şi judecate peste timp, 


spusele lui Saddam s-au dovedit pline de 
premoniție, căci, după înfrângerea trupelor irakiene 
şi ocuparea întregii țări, au rezultat într-un interval 
de cca. 7 ani, următoarele: 
- cca. 1.050.000 militari şi civili irakieni decedați; 
- cca. 1.400.000 irakieni răniţi; 
- cca. 2.000.000 irakieni emigraţi peste hotare 
sau în alte regiuni ale țării; 
- şosele şi autostrăzi distruse; : , b 
- palate, clădiri administrative, şcoli, spitale. şi 
locuințe distruse; : 
- faimoasele muzee ale Mesopotamiei, cu 
exponate vechi de peste 4000 de ani, prădate 
metodic,  vandalizate şi, în esență, 
dezafectate; 


Pag. 8 


Corejponudenlii 


- Urmările - 


- in cadrul luptelor ce au urmat permanent între 
ocupanți şi gherilele locale, noi conflicte fratricide au 
izbucnit şi între cele trei etnii, adică între kurzi, suniţi 
şi şiiţi; 

- faimoasa închisoare politică a lui Saddam de la 
Abu Grahib (lângă Bagdad) a fost preluată de 
americani, mărită de trei ori prin noi construcții şi 
transformată într-o fortăreață în care pedepsele 
oribile aplicate deținuților l-au adus un renume 
înspăimântător, chiar pe plan mondial; : 

- întreg ansamblul industriei irakiene a țițeiului şi 
gazelor a trecut sub controlul ocupanților. Sistemele 
de extracţie, de prelucrare, rezervoarele şi 
conductele, staţiile de pompare şi instalaţiile portuare 
aferente sunt şi în prezent subordonate intereselor 
SUA. Este evident că acest control se exercită 
integral şi asupra rezervelor subterane, cu 
mențiunea că rezervele de gaze irakiene sunt 
apreciate ca fiind pe locul 2 în lume. 

Pentru opinia publică internă şi internațională 
atacarea Irakului a fost susținută oficial de Executivul 
SUA prin următoarele 4 acuzații precise: 

1. Irakul, condus de Saddam Hussein, a sprijinit 
terorismul intrnaţional; 

2. lrakul avea acces şi dispunea de tehnologie 
nucleară militară; 

3. Saddam dispunea de arma bactriologică; 

4. Irakul dispunea de arma chimică — adică, în 
limbaj militar, de S.T.L-uri (substanțe toxice de 
luptă). 

Cei şapte ani scurşi de la cea de a doua 
atacare a lrakului ne-au adus şi numeroase 
clarificări şi informaţii care ne permit verificarea 
motivațiilor americane. Să le luăm pe rând: 

1;Se-ştie în-prezent-că-lrakul lui Saddam nu 
numai că nu a sprijinit grupările teroriste (din 
Somalia, Yemen, Kenia ş.a.), dar s-a şi opus 
acestora, uneori fiind chiar vizat de către 
militanţii respectivi . 

2. De asemeni, nici arma bacteriologică nu a 
fost deținută de irakieni, tehnologiile respective 
fiind mult prea dificile pentru posibilitățile lor. 

3. Aceeaşi situație se prezenta şi în domeniul 
nuclear militar. După atacul-surpriză efectuat de 
aviația israeliană asupra unui reactor nuclear 
experimental irakian, capacitatea nucleară a acestei 
țări nu a mai putut fi refăcută. 

4. Cât priveşte arma chimică, Irakul a posedat 
stocuri importante din aceste materiale, dar ele au 
fost obținute de la americani pentru a fi folosite în 
războiul declanşat de Bagdad împotriva Iranului în 
anii '80. 

Stocurile rămase l-au servit lui Saddam la 
atacarea populaţiei kurde din nordul țării la începutul 
anilor '90. Atacul respectiv a fost condus de un fidel 
al său, poreclit “Ali Chimicul“, iar prin acest atac 
peste 3.800 de kurzi şi-au pierdut viața în chinuri 
groaznice. E 

Cu referire la fabricarea de către specialiştii 
lui Saddam a unor tipuri de S.T.L.-uri, merită a fi 
relatată o expunere făcută în 2005 la Consiliul de 
Securitate al ONU de către generalul american Colin 
Powel, aflat atunci în funcția de secretar de Stat 
pentru Apărare, locul 4 în ierarhia Executivului SUA. 

Folosind o aparatură de expunere excepțională 
(ecrane gigant, baghete electronice,  fotogiafii 
succesive, audiție HF) generalul a prezentat 
delegaților din Consiliul de Securitate nuşte 
camioane cu remorci prelungite (gen TIR) în care, 
chipurile, irakienii fabricau S.T.L.-uri. 

Pentru un om care are în spate 50 de ani de 
inginerie chimică şi a făcut armata Ia trupele chimice, 
o asemenea afirmaţie iese din domeniul ridicolului şi 
chiar din acela al prostiei totale. Efectiv, pentru a 
realiza o substanță organică cu o toxicitate ridicată 
este necesară o uzină cu multe hale, turnuri de 
răcire, scrubere pentru spălarea gazelor, instalaţii de 
etanşare şi înmagazinare etc. A băga toate acestea 
într-o remorcă de camion iese din tiparele realului. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


(continuare din numărul trec u).. 


Când presa a 


demonstrat 
precizie că 
camioanele 
respective se 
aflau doar 
instalații cu 
schimbători de 


ioni pentru obținerea apei potabile, Colin Powel să 
revenit după un an în fața Consiliului de Securitate stă 
a cerut scuze pentru eroarea comisă. Mai bine s. 
ar fi ascuns într-o gaură de şarpe! 
Ca o concluzie sumară, motivațiile oficiale ale 
SUA (când au atacat a doua oară Irakul) au avu .. 
toate, “valoarea'“ expunerii lui Colin Powel în fața 
Consiliului de Securitate, adică zero!! 


Incurajaţi de succesele militare şi de profiturile 
financiar-industriale rezultate din cea de a doua 
ocupare a Irakului, magnații de pe Wall Street s-au 
hotărât să meargă mai departe şi să atace şi 
Afganistanul. 

S-a ținut seamă de faptul că NATO înseamnă 
“Organizaţia Tratatului Nord- Atlantic”, iar cum apele 
acestui ocean “scaldă din plin țărmurile 


Afganistanului”, SUA au luat la remorcă armatele 


mai multor ţări aliate şi au trecut la fapte. 
FF ERIE PI 


După înlăturarea de la putere a talibanilor care 
conduceau această țară, americanii au reuşit să 
instaleze la Kabul un guvern-marionetă condus de 
Hamid Karzai, fost salariat la “Californian Petroleum 
Company“. A 

Prin ocuparea Afganistanului, SUA au obținut - 
următoarele efecte favorabile: 


1. Au preluat controlul asupra unei zone . 
geografice foarte importante, o adevărată încrucişare 
de drumuri între fostele republici sovietice . 
musulmane, China, Pakistan şi Iran. 

2. Şi-au asigurat controlul asupra unei regiuni în 
care se găsesc mari zăcăminte de metale industriale 
preţioase precum zirconiu, vanadiu, osmiu şi chiar 
uraniu. i 

3. Şi-au asigurat controlul asupra celor mai mari Ă 
zăcăminte de litiu din lume. Rezervele Afganistanului 
în litiu depăşesc de trei ori pe acelea de care . 
dispune China (în Tibet) şi Bolivia, împreună. După.“ 
cum se ştie, litiul este esențial la fabricarea 
acumulatoarelor de supracapacitate electrică, strict 
necesare maşinilor viitorului. 

4. Prin înlăturarea de la putere a talibanilor, 
americanii au permis din nou localnicilor să cultive 
intensiv plantele speciale (macul) din care se extrag 
drogurile puternice. In acest fel comerţul tenebros 


cu ierburile morţii a trecut sub controlul (şi profitul) 4 


noilor ocupanți. 

In prezent, lucrurile par bine aşezate în 
Afganistan, iar controlul american este total. 

Nu trebuie să uităm însă că acelaşi sentiment k 
au avut la un moment dat şi ruşii care, după 18 an 
de eforturi, au fost nevoiți (sub Gorbaciov) să se 
retragă! Butada apărută atunci: “Nu aduce anul 00 
aduce Afganistanul”, este în continuare valabilă, Măi 
ales pentru cei care au în spate şi spectru 
intervenției din Vietnam. 


n Poiana, Bucureşti 


E. eul” 


Stimate Domnule Adrian Sobaru, 


îţi adresăm aceste rânduri nu doar pentru a-ți | 
spune că sacrificiul tău ne-a impresionat 
rofund, ca şi suferința ce a determinat acest 
gest sau cea care a urmat şi pe care o vei mai 
resimţi o vreme, şi pentru a-ți spune că îţi 
suntem recunoscători pentru că prin gestul | 
tău contribui, poate mai mult decât îţi 
imaginezi, la trezirea conştiinţei multor 
români. Prin această scrisoare vrem să 
transmitem  Românului Adrian  Sobaru că 
sacrificiul său va da roade curând, ca şi sămânţa | 
sădită în glia Țării de martirii acestui Neam. Ne 


va ajuta să ne dăm mâna şi să redevenim un 
Popor. Protestul curajosului Adrian Sobaru care s-a aruncat în gol, 
Suntem nişte braşoveni care nu putem trăi peste parlamentari 


decât ca oameni liberi. Acesta ne este crezul şi 
lupta noastră de o viață. 


- „Ne-aţi ciuruit, ne-ați vândut, ne-aţi ucis 
viitorul copiilor, ne puteți lua viaţa şi banii, dar 
nu libertatea!” — 

- Aşa este. În războaiele de reîntregire şi în 
temnițele comuniste, iar mai apoi în timpul 
Revoluţiei şi după ce ne-au furat-o, ne-au ciuruit 
trupurile; acum ne-au  ciuruit voturile şi 
buzunarele şi vor să ne ciuruie Speranța, dorința 
de Libertate; nu ne iartă pentru însuflețitoarele 
cuvinte strigate în zilele sângerosului dar, în 
acelaşi timp, ale sublimului Decembrie 1989: 
„Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!” A 
fost victoria lor şi nu a noastră; măcar acum, 
după 21 de ani, să învingem şi să trăim, noi şi 
copiii noştri, într-o ţară liberă, aşa cum şi-au dorit 
eroii-martiri ciuruiţi atunci! 


- „Am dreptul la revoltă... Vroiam să protestez, 
văzând gestul nebăgat în seamă al d-nei 
CRISTIANA ANGHEL... Ea este o eroină, nu 


- Adrian, sacrificiul tău este o continuare a 
celor 70 de zile de [III 
greva foamei _a| 
curajoasei 
doamne 
învățătoare 
(fotografia 
alăturată),  ambelej 
reprezentând 
strigăte de alarmă 
pentru trezire, de 
revoltă față de 
sistemul represiv care a reuşit să ne reducă la 
tăcere. 


Care ZA 
SCRISOARE DESCHISĂ 


- Trebuie să ne dezbărăm de fatidicul obicei 
de a alege mereu răul cel mai mic. lar pentru 
“visele pe care ni le-au luat, să luptăm şi să le 
readucem, mai frumoase, pentru noi şi copiii noştri. 


- „Mai există oameni cărora nu le este frică să 
aibă opinii... Acum nu mai mi-e frică de nimic...!” 

- Şi noi ne-am învins frica... de frică! În timpul 
Revoluţiei. De teama că, dacă nu ne vom lecui de 
ea, ne va stăpâni mereu şi, până la urmă, ne va 
învinge. lar Proclamaţia de la Timişoara şi Piaţa 
Universităţii ne-au făcut imuni. 

” Acum ne mai încearcă doar teama că, de nu vom, 


- „Am început să devenim nişte numere... Asta se. scăpa mai repede de netrebnicii care ne jefuiesc în 


doreşte, o societate bolnavă ... noi să fim robi, să 
vină alţii şi să ne conducă...!” 

- Da, e tragic, dar adevărat. Şi asta ne 
îngrozeşte, poate mai mult decât lipsa banilor, decât 
traiul nostru care va ajunge, curând, la limita 
supravieţuirii. 

Am văzut, prin anii 90, filmul „1984”, ecranizare 
a cărții lui Orwell şi, închizând ochii, ne-am imaginat 
cam cum ar fi să ne trezim şi noi însemnați şi 
numerotaţi, ca o turmă supusă, într-un spațiu 
concentraționar. Aşa cum este pe cale să devină, 
din nou, România. 

Noi vom fi ca acei oameni din film, care-şi apără 
libertatea şi demnitatea de om cu orice preț! Şi nu 
vom fi singurii. 


- „Fiecare zi care se pierde ne îndepărtează de 
şansa de a ne salva viitorul ... Nu mai avem vise, 
pentru că ne-au fost luate ... nu mai avem luminița 
care să ne călăuzească...!” 


- Cel mai mare rău care ni se poate întâmpla 
acum este să începem să ne obişnuim cu răul 
care vrea să ne îngenuncheze. Trebuie să ne 
învingem tendința de resemnare, care ne-a marcat 
destinul mioritic : 


- „Doamne fereşte de mai rău!” 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


continuare şi vor să ne aducă la sapă de'lemn, nu 
vom mai putea să ne redresăm atât de repede încât 
să-i vedem şi pe copiii noştri fericiţi. Aşa cum noi n- 
am apucat încă să fim. 


- „Despre di. preşedinte Băsescu ...aş spune că 
e foarte bun, e chiar ... diabolic de bun în tot ce 
face... Nu-şi mai doreşte cetățeni în România... 

Nu-l dărâmă nimeni...” 

- Ei, domnule Adrian, se pare că la punctul 
acesta ne-am cam împotmolit. Adică, părerile 
noastre cam diferă. e 

Să ne explicăm: noi credem că este diabolic în a- 
şi urmări obiectivele lui şi ale stăpânilor lui. 

A dărâmat, cu o perseverenţă diabolică, tot ce-i 
stătea în cale. Tot ce-l împiedica să-şi îndeplinească 
ambițiile politice. A făcut-o sistematic, mânat de 
principiul „în politică n-am mamă, n-am tată, la 
nevoie trec şi peste cadavre”. Şi uite că şi-a realizat 
planul : a ajuns să ocupe cea mai înaltă funcţie în 
Stat. Funcție în care are pretenție ca toată lumea 
să-i dea ascultare, să-i execute ordinele fără să 
crâcnească. Indiferent cine ar fi sau ce instituţie ar 
reprezenta. 

Aşa este, nu-i mai vrea pe români în Țară; mai 
ales pe cei care nu sunt slugarnici, obedienți, în 
schimb au "tupeul" să nu iasă „idioți” din şcolile 


urmate în România. Îi îndeamnă să plece pe alte 
meleaguri. Şi Românii aceştia, elita țării, care ne- 
ar putea ajuta nu doar să supravieţuim, ci chiar 
să ducem un trai decent, civilizat, pleacă, fiindcă 
nu mai pot suporta umilințele. lar noi ne stingem 
ca Neam, fără Oamenii care ar putea să ne 
vindece trupeşte şi mai ales sufleteşte. Care ar 
putea să ne încânte cu talentul şi măiestria lor. 

Dar se pare că, mai ales de doi ani 
încoace, nici diabolicului nostru “preşedinte- 
jucător” nu-i mai iese totul, aşa cum îşi 
doreşte: tot mai mulţi români ies din „turmă” şi 
nu-l mai ascultă, nu mai au încredere în el. 
"Noroc" că găseşte audienţă şi este apreciat şi 
stimat de „colegii” lui din Franța, Germania, Italia, 
Anglia, Statele Unite etc. Spre  „mândria” 
românilor care I-au votat, precum şi a celor care 
sunt legați de el prin interese de afaceri şi de 
menținere la putere cu orice preț. 

Cât despre părerea că e foarte tare, că nu-l 
dărâmă nimeni, asta rămâne de discutat, 
poate chiar la punctul următor, adică... 


- „Le doresc Românilor „La mulţi ani” şi să 
caute luminiţa, că o s-o găsească...” 

- lar noi îți dorim, din toată inima, multă 
sănătate ţie şi familiei tale dragi, să vi se 
împlinească dorințele şi visele cele mai frumoase, 
pentru că nu au reuşit să vileia! 

Pentru noi, luminița de care vorbeşti 
înseamnă speranţa încă vie a multor Români, 
înseamnă credința în Dumnezeu, pe care nu 
ne-au înfrânt-o nici unul dintre asupritorii 
Neamului. Şi mai înseamnă Calea, Adevărul şi 
Viața, adică însuşi lisus Hristos, Mântuitorul 
1 nostru. - = 

Ne-ai spus că pentru a depăşi situația 
gravă în care am fost aduşi avem nevoie de 


Şi noi credem la fel. 

Mai mult, venim şi cu o posibilă soluţie: 
i acțiunea unei organizaţii, nu a unui partid, care 
să-i adune în jurul său pe toți Românii simpli, ca tine, 
ca noi şi ca atâtea milioane din țară. Să reinventâm 
speranța, aşa cum ai zis. 

Mişcarea Naţională de Rezistență, constituită la 
Braşov în 2000 şi legalizată anul acesta, a demarat o 
acţiune care priveşte pe toată lumea: strângerea de 
semnături pentru organizarea unui Referendum 


Naţional, având ca obiectiv: demiterea din funcţie a. 


actualului preşedinte al României, pentru răul şi 
grelele suferințe la care îşi supune propriul popor, 
pentru atentat la însăşi ființa naţională! 

Probabil că vei dori să ne întrebi, aşa cum au 
făcut-o foarte mulți până acum: Ce şanse de reuşită 
avem şi pe cine punem în loc? 

Răspunsul este simplu: avem şansa milioanelor 
de Români care nu mai vor să fie umiliți şi 
batjocoriți în propria țară, care vor să dovedească 
prin semnăturile lor că s-au trezit; avem sute şi mii 
de români care-şi iubesc țara, cu a căror 
pregătire, cultură şi prestiugiu ne putem mândri, 
care nu s-au lăsat atraşi în mocirla politică a 
acestor âni, trăiesc modest, printre noi, şi ar 
putea schimba în bine destinul Neamului 
românesc. 

Stă în puterea noastră să ne hotărâm singuri 
soarta. Trebuie doar să ne unim şi să vrem 
acelaşi lucru. E E 

Fie ca Dumnezeu să-i ocrotească şi să-i 
binecuvânteze pe Români! i 


Lhagou 
Viorel Tocan Grigore, It.-col. (1), preşedinte 
executiv MNR (Mişcarea Naţională de Rezistență); 


contact: tel. 0745509757; e-mail 
mnr_2000_bvQyahoo.com 


Pag.9 


IFA (og sf 


Cage unei redline 


PENTRU CE AU LUPTAT ŞI AU MURIT ÎN SPANIA 
ION MOȚA ŞI VASILE MARIN? 


MIHAIL STURDZA (prinţ, diplomat, simpatizant legionar) 


ă Pentru ce au luptat şi au căzut Moţa şi Marin 
în câmpurile de la Majadahonda? 

Dacă un răspuns complet satisfăcător n-ar fi 
părut evident în acele timpuri, istoria lumii îl 
oferă astăzi şi celor mai lipsiți de viziune. Căci 
forța diabolică a răului, contra căreia camarazii 
legionari au luptat cot la cot cu legendara armată 
spaniolă, este astăzi biruitoare deschis sau ocult în 
cele mai multe țări ale lumii. 

Cu forța de prezicere a inspiraților, Moţa şi Marin, 
ca şi Codreanu, şeful lor, au avertizat poporul 
românesc şi întreaga Europă de abisurile în care 
stupiditatea, laşitatea, oportunismul şi trădarea vor 
confunda lumea civilizației creştine în fata 
comunismului triumfător; cu ani înainte ca la Teheran 
preşedintele Roosevelt să conceadă tiranului Stalin 
toate provinciile şi țările pe care le reclama, "cu 
condiţia ca aceste concesiuni să nu fie revelate 
publicului american înainte de iminentele alegeri 
prezidenţiale"; cu ani înainte de trădările de le Yalta 
şi ale Misiunii Marshall, care a predat China lumii 
comuniste. 

Moța şi Marin nu mai sunt cu noi pentru a 
privi cu dezgust şi indignare lumea de după 


n: 


TESTAMENTE POLITICE 


război, împărţită - pentru cine ştie să vadă şi să 
audă - nu între lumea dominaţiei comuniste şi lumea 
libertăţii solidară cu naţiunile robite, sperând şi 
preparând momentul eliberării lor, ci intr-o asociație 
infamă şi ocultă între lumea occidentală şi lumea 
comunistă, de o parte, şi de cealaltă parte, naţiunile 
robite, uitate şi abandonate de toți, cu excepția țării 
al cărui Caudillo (n. red.: gen. Francisco Franco) a 
proclamat că "Spania este poate unica țară care nu 
a recunoscut situaţia creată de părăsirea în mâinile 
URSS-ului a popoarelor din Europa Orientală (..). 
Considerăm absolut nesatisfăcătoare tacticile de 
renunțare şi  împăciuire care fac popoarele 
occidentale culpabile de o crimă morală la care noi 
nu vrem să luăm parte”. 

Fără îndoială, că şi Căpitanul, şi întreaga lume 
legionară, ca sutele ce au pierit în masacrele 
carliste, miile şi miile care au , trecut prin 
închisori, ei au prefigurat nu numai implacabila 
luptă şi calvarul care a urmat, dar şi ceasul 
Învierii. - j 

Pentru acest moment s-au sacrificat Moţa şi 
Marin în acele timpuri, prevăzând ceea ce astăzi 
ştim cu toții... 


Testamentele politice ale lui ION MOȚA şi VASILE MARIN 
prin asamblare de citate din scrierile lor:"CRANII DE LEMN” şi "CREZ DE GENERAȚIE” 


- Selecţiuni - 


Realizare: RADU MIHAI CRIŞAN 


TESTAMENT POLITIC ION MOȚA 


lubiții mei frați 
români, 

Astăzi, lumea în care 
stau înrădăcinate toate 
simțirile şi  dorurile 
noastre n-o mai găsim 
nicăieri. A risipit-o 
5] veacul acesta cu 
| politica şi vrajba lui, cu 
uitarea lui Dumnezeu şi 
cu dragostea de străini 
şi de tot ce este al 
altora, veac care calcă în 
picioare felul nostru de viață, cu puterile, cu 
vredniciile şi frumusețile lui. 

Înstrăinarea aceasta împotriva căreia luptăm, 
de nenorocirea căreia ne dăm seama, ne-a pătruns 
în bună parte chiar şi pe noi naționaliştii: în duh, 
în credinţă, în felul de a gândi, în moravuri, în limbă 
şi obiceiuri. 

Norocul e că n-a pustiit totul şi ne-a mai rămas 
atâta vlagă încât, doborând piedicile şi duşmăniile 
acestui veac de rătăcire şi de înstrăinare, să ne 
putem întoarce la izvoare; şi, întorşi acolo, să 
reluăm firul rupt al viețuirii în casa, în comunitatea şi 
duhul românesc, pentru ca astfel să ridicăm viața 
acestui Neam la puterea şi rodnicia, materială şi 
sufletească, de care este vrednic. 

Dat fiind principiul fundamental al moralei creştine 
— iubirea aproapelui — se pune acum întrebarea: Ce 
ne sfătuieşte şi ne permite morala noastră să 
facem faţă de cel ce ne loveşte şi vrea să ne 
doboare? 

Sunt două căi urmate de lisus: 

- cea arătată prin vorbele "dacă-ţi dă cineva o 
palmă, întoarce-ţi şi celălalt obraz şi lasă-l să te mai 
lovească o daţă”; prin aceasta lisus propovăduia 
toleranța; 

- a doua cale e aceea pe care a urmat- 
o Mântuitorul atunci când a gonit cu biciul 
afară din templu pe negustorii care se 


Pag. 10 


vârâseră până şi acolo, în ciuda tuturor legilor 
morale. Această cale ne arată că, atunci când se 
trece peste o limită, toleranța trebuie schimbată 
cu măsuri energice de îndreptare imediată. 

Ei bine, noi până acum am tolerat cu 
resemnare creştinească să fim pălmuiţi, căci 
pălmuiţi ne-am lăsat atunci când veneticii paraziți şi- 
au acaparat drepturi cetăţeneşti, ne-au jefuit sat cu 
sat, sădind corupția şi viciul între țărani, când ne-au 
monopolizat aproape toată presa, tot comerțul, toate 
băncile, când ei trăiesc în belşug şi răsfățări, în 
vreme ce noi "cerşim din poartă-n poartă”. 

Nu mai putem răbda să suferim în colțuri, striviți 
în avântul nostru de către îmbulzeala acaparatorilor. 

Progresul moral îl constituie tot ceea ce este în 
armonie cu legile moralei. 

Avem datoria de a apăra pe cei slabi şi fără scut, 
pe aproapele nostru care nu ne are decât pe noi. 

Cauza noastră e, aşadar, dreaptă şi sfântă. 
Sfinte ne vor fi şi sacrificiile. 

Lupta trebuie s-o ducem înainte cu perseverența 
apostolatului şi cu vitejia sufletelor alese care ştiu că 
nu este nimic mai nobil decât a te uita pe tine şi a te 
jertfi pentru aproapele năpăstuit. 

Aşa a făcut Cristos! 

Să nu se creadă — în urma faptului că noi 
combatem ideile de  umanitarism, libertate, 
egalitate şi frăție, în felul cum le interpretează şi 


caută să le aplice Evreii (neonest, bazându-se pe 
puterea fascinatorie care se leagă de ele şi pe care, 


printr-o interpretare greşită, o făceau să acţioneze 
tocmai împotriva scopului, folosindu-le ca armă 
pentru_cucerirea_puterii mondiale) că noi am fi 


duşmanii acestor nobile idei în accepțiunea lor 
ideală. Toate aceste idei sunt derivate ale 
învățăturilor lui lisus. A le respinge însemnează a te 
lepăda de Cristos. Noi le admitem şi le primim, însă 
numai văzute prin prisma posibilităţii lor de realizare 
folositoare în împrejurările de astăzi. 

Trebuie dintâi să descoperim lumii intențiunile 
ascunse ale Evreilor, falsitatea operei lor sociale 


de suprafață, să demonstrăm apoi mulțimii greşeala 
în care a căzut. 

O reacțiune, o stavilă, se impune împotriva 
răului stârnit de interpretarea perfidă a acestor 
idei. 

Nu e mică dificultatea operei noastre. Trebuie să 
dezvățăm ce au învățat alţii. Suntem puşi în 
contact cu mentalități aproape înnebunite de 
excitația patimei injectate şi se vor cere multe jertfe 
şi multă stăruință pentru a birui definitiv. 

Această reacțiune nu se poate înjgheba decât cu 
cadrele sănătoase naţionale, adică o clasă 
conducătoare românească. 

Nu ne putem supune mai bine învățăturilor 
creştine decât luptând pentru ridicarea morală a 
naţiunii. 

Adevărul nu e relativ. Ca şi Dumnezeu, el este 
unul. lar spiritul adevărului în problema 
orânduirilor_ sociale ale omenirii e cristalizat în 
criteriul fundamental şi sfânt al ideii naționale. 

De-aceea, măcar de-acum să nu ne mai 
conducem după aparențe, ci după îndemnurile inimii 
Şi ale logicii, care toate ne spun că Neamul 
românesc trebuie să se ridice din decadența 
sufletească în care a căzut şi să fie stăpân pe 
pământul şi cultura sa! E/ nu poate trăi decât 
dezrobindu-se din situaţia de azi la care l-au 
adus partidele politice. 

Ne sunt cunoscute prea bine primejdiile uriaşei 
forțe oculte francmasone şi antinaţionale care ţine în 
stăpânirea ei chiar țări de frunte cum e Franța, şi 
vedem o serie de indicii noi care ne prevestesc că 
riscăm şi noi a ne "occidentaliza" în acest fel - adică 
potrivit intereselor celui mai temut duşman pe care |- 
a cunoscut vreodată un popor: iudeo-masoneria. 

Obişnuiţi cu ideologia cosmopolită masonică 
a Societății Naţiunilor, politicianii au sacrificat 
independența României şi viitorul țării date pe 
mâna străinilor interni şi externi de dragul visurilor 
briandiste ale Pan-Europei. 


CUVÂNTUL - LEGIONAR IANUARIE 2010 


A cab id ui A clima se tea 


se al imite SRO În N ai e bârfe 2 Ni i 05 i a aur 


Afirmațiile pe care le-am făcut nu sunt 
invenţia momentului, ci concluzii vechi la 
care au ajuns lungi cercetări ştiinţifice. Nu 
riscăm, deci, combătând pericolul venetic, 


TESTAMENT POLITIC VASILE 


Române! 

Prin mistica națională se crează un om 
desfăcut de abjectul materialism al epocii, se 
dezghioacă omul de aderențele epocii actuale şi 
se face şcoala permanențelor eroice. Astfel, 
naționalismul formează omul virtuților cardinale: 
erou, preot, ascet, corect, ostaş. De aceea 
naționalismul concepe societatea ca pe o mare 
armată cu 0 ierarhie spirituală şi o conducere 
adecvală. 

Naţionalistul este un ostaş în slujba unei 

i credinţe. Acţiunile lui sunt 
subordonate interesului 
patriei. El se comportă ca 
şi cum ar face-o. într-un 
război pe care îl poartă 
națiunea lui. Esenţialul este 
spiritul de jertfă. 

Naționalismul nostru are 
un conţinut social: nu 
împarte pe  profitori în 
Români şi neromâni; nu-i 
tolerează pe cei dintâi ca şi 
pe cei de-ai doilea. Uneori 
este chiar mai temut 
adversar al celor dintâi, care, subjugaţi intereselor lor 
şi deservind interesele patriei, comit un act de înaltă 
trădare. 

Democraţia, reprezentată prin instrumentele ei, 
partidele, nu poate subscrie la promovarea unei 
politici naționaliste fără ca prin aceasta să nu-şi 
semneze propria sentință de moarte. Democraţie 
aceasta a înregistrat, în sinistrul său bilanţ, 
falsificarea sensului istoric al nației acesteia, a 
întreținut existența unui stat parazitar din ale cărui 
instituţiuni şi-a confecţionat instrumente de 
subjugare a naţiei, şi care, pentru a-şi păstra 
poziţiile, nu s-a dat înlături de a comite crime peste 
crime,  dezlănțuind prigoană fără precedent 
împotriva organizaţiilor de luptă ale 
naționalismului. Democraţia aceasta îşi maschează 
turpitudinile cu formule perimate scoase din muzeul 
patologic al Revoluţiei Franceze. 

Majoritatea vizirilor puşi în 
Internaționalei s-au pronunțat 
împotriva unei politici pur naţionaliste. 

Fiece baracă, cu. pretenţii de partid, se simte 
îndatorată să dea reprezentaţie "naţională” la umbra 
tricolorului trivializat. 

Sub oblăduirea acestor conducători se agită şi se 
întreţine o activitate "naţionalistă”, a cărei cea mai 
dintâi însuşire este larma şi-al cărei ultim scop 
rămâne diversiunea - diversiune cultivată cu osebită 
grijă din interior şi meşteşugit regizată şi exploatată 
în afară. 

Acesta este tabloul politic al țării româneşti în 
momentul de față: de_o parte, lupta fără cruțare 
pentru__îngenuncherea__şi stâlcirea acțiunii 
naționaliste, pe_de altă parte, sub ocrotirea 
autorităților statale, dezvoltarea şi propagarea 


curentelor pretinse naţionaliste care, sub firma 
chenăruită cu tricolor, ascund interesele de 


tarabă ale unor alcătuiri care au monopolizat 
abuziv puterea, au periferizat cultul interesului 
general şi au măcinat la moara iudeo-masoneriei 
crezul românismului integral. Apă 

Dintotdeauna, pentru marea gloată anonimă, 
ca şi pentru cei cari n-au adâncit niciodată 
realităţile vieţii noastre publice, s-a făcut o 
Politică “naționalistă” în țara românească. De 
loideauna au existat legi "naţionaliste, presă 
naționalistă”, instituţii “patriotice” şi mai cu deosebire 
Partidele politice ale căror titulaturi începeau sau 
Sfârşeau, aproape fără excepție, cu termenul 

Naţional”. 

„De la începuturile acestui pretins stat “românesc”, 
Viaţa publică a țării a fost regizată de naționalismul 
Caragialesc. 

Numai că astăzi naivitatea lui Jupân Dumitrache 
este înlocuită cu rea credință de către elucubraţiile 


slujba 
categoric 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


sa ne angajăm într-un sistem de iluzii provocate de 
prea înfierbântatul nostru entuziasm”. 

Ne simțim picioarele bine înfipte pe un teren 
solid. Şi să se ştie că nu-l cedăm odată cu capul şi 


junelui Rică, transformată de publicistul "naţionalist" 
în dogmă de şantaj şi trafic de influenţă, iar partidul 
conului Zaharia Trahanache, o vastă asociaţie de 
exploatare a averilor publice şi şcoală de înaltă 
imoralitate, aservind intereselor particulare marile 
interese de neam şi acoperind cu pavăza tricoloră a 
"naţionalismului" toate “faptele câte contrazic 
dezvoltarea firească, autentică, românească, a 
acestui Neam. 

Prin jocul unui calcul care n-a dat niciodată 
greş, asociaţiile de exploatare a avutului obştesc, 
care sunt partidele, au înțeles de la începuturile 
aşa-zisei noastre vieți de stat să-şi fățuiască 
activitatea cu poleială naționalistă. Create sub 
impulsul marilor curente şi reforme ale Apusului 
zguduit de catastrofa socială şi morală care a fost 
marea Revoluţie de la 1789, partidele politice 
româneşti, rezultate ale împerecherii dintre 
masonerie şi democraţia străină de realitățile 
noastre, au fost nevoite, sub presiunea unor 
curente de care nu puteau să nu ţie seamă, să 
accepte să se transforme în organizațiuni parțial 
“naţionale”. Şi era firesc aceasta, într-o țară care n- 
a cunoscut nici feudalism, nici burghezism, care n-a 
cunoscut comunismul de la'1848 şi nici influența 
nefastă a marilor capitaluri, ci care, pe tot trecutul ei, 
de la cronicari, prin marii dascăli cărturari şi până la 
Mihai Eminescu, a cunoscut o singură realitate: 
naționalitatea. În numele acestei naţionalităţi, valoare 
permanentă în rezolvarea ecuaţiei româneşti în 
cadrul european sau mondial, s-a mişcat totul în țara 
aceasta. 

Constrânse deci au fost, la rândul lor, şi partidele, 
să se înjghebeze şi să ţină seama (vom vedea că 
numai aparent) de considerentul primatului naţional. 
Astfel, partidul paşoptist, mason, democrat şi 
universalist al lui lon Brătianu şi C.A. Rosetti, 
partidul liberal (roşu) s-a transformat, forțat de 
împrejurări, în partid "naţional-liberal”. Dar a 
confunda firma cu conţinutul nu este o însuşire a 
noastră. 

Ce reprezintă "naționalismul" partidelor? Un 
atribut formal: atât şi nimic altceva. 

Răspunsul la problema pusă de noi îl vom trage 
dintr-o serie de întrebări. lată-le: 

Cu cât au contribuit partidele "naţionale" la 
crearea unui stat naţional românesc? 

Care este sensul de viață naţională în care au 
îndrumat spiritul şi viaţa acestei țări? 

Cât au contribuit la tălmăcirea potențialelor 
materiale, spirituale şi morale ale țării în valori real- 
naţionale?. 

În. afară de treburile sale, ale familiei sale şi ale 
protejaţilor din preajmă, nici un om politic, din orice 
partid ar fi el, nu se mai gândeşte la treburile 
obşteşti. Dincolo de interesele particulare nu-se mai 
găseşte nimic pentru interesele celor mulți şi însetaţi 
de dreptate. 

Pleava politicianistă, odată ajunsă la putere, se 
aşează pe jaf. Şi pentru aceasta nu cruță nimic: 
corupe Justiţia, terfeleşte  oştirea, ticăloşeşte 
administraţia, înjoseşte Biserica, degradează Şcoala. 
Nimeni şi nimic nu mai rămâne neatins de noroiul 
politicianist. 

Țărănimea, înşelată pe rând de partide care îi 
promiteau marea cu sarea, a fost adusă în sapă de 
lemn; negustorii şi funcţionarii de la oraşe au devenit 
muritori de foame; iar cărturarii, purtaţi încoace şi- 
ncolo prin toate partidele, ca frunzele în vânt, au 
ajuns să trăiască de pe o zi pe alta. 

Ca o pecingine răul a cuprins trupul țării; acelaşi 
vaet se-nalță de pretutindeni. 

În goana după voturi şi popularitate, slujbaşii 
români au fost obligați să vorbească "domnilor 
minoritari” în limba acestora, iar Statul, care este 
în primul rând o forță organizată, străbătută de un 
singur curent, a capitulat pentru a salva interesele 
partidelor respective Cârdăşia dintre partidele 
noastre democrate şi blocul de voturi maghiaro- 


vom primi pe el orice lovituri! „Până va 
voi Dumnezeu să sune Izbăvireal... 


MARIN 


evreo-săseşti în preajma alegerilor constituie 
dovada cea mai evidentă. 

În loc să contribuie la stăvilirea forței economice a 
minoritarilor prin încurajarea şi punerea la dispoziție 
de credit numai producătorilor români, Statul 
democrat, condus de miniştri cu rentabile portofolii în 
consiliile de administraţie ale întreprinderilor străine, 
încurajează, pe de o parte, agresivitatea naţională a 
minoritarilor, punând în inferioritate vădită organele 
sale reprezentative, iar pe de altă parte aduce apă la 
moară aceloraşi întreprinderi, furnizându-le din buget 
o masă de consumatori sociali, tragic încadraţi de 
legea de alarmă a salariilor. 

Țara, încovoiată sub povara grijilor, aşteaptă 
leacul îndreptărilor. 

însă, conduşi de interesele de toate zilele, 
cetățenii au o miopie explicabilă în materie de 
interes general. 

Dar o naţiune nu poate trăi prin ”azi” sau 
“mâine”. 

Române, nu dezerta! Pentru că dezertare se 
cheamă a te integra intr-o viață artificială în 
slujba instinctului de parvenire. 

Nu tânji după viața infernală a plăcerilor materiale 
care-ţi torturează imaginaţia, îţi perverteşte ființa! 
Viaţa aceasta nu e firească, ne-au confecționat-o 
străinii de sângele şi de idealurile noastre. Ea este 
pânza de păianjen pe care o țes duşmanii 
Neamului pentru ca să te paralizeze. 

Să ştii că betonul armat al palatelor ce se ridică în 
pădure este frământat cu toată sudoarea Neamului 
tău şi că tot luxul ofensator care circulă pe stradă şi 
în locuri de petrecere se face prin exploatarea muncii 
şi a producţiei Neamului tău. Să mai ştii că, în vreme 
ce în centrul oraşului înstrăinat chiuie drăcesc 
răsfățul, la margine se zbate în mizerie neagră o 
lume întreagă. 

Nu să ajungi ”puternic” te pregăteşte, ci 
drept. 

Formula mântuirii noastre este frontul elitei de 
suflet, de minte şi de simţire a  naţiei 
româneşti.:oamenii care n-au cunoscut decât 
împlinirea datoriei şi suferința; care au învățat, au 
răbdat şi au luptat; care n-au cunoscut gustul sucului 
bugetar şi n-au servit de unealtă nimănui; care au 
urmat un singur drapel: idealul; care s-au hrănit cu o 
singură pâine: jertfa; au slujit un singur stăpân: 
Neamul. 

Această elită are o credință, o serveşte cu jertfă 
şi o împlineşte cu riscul vieții însăşi. Ea a ars demult 
tablele blestemate ale democraţiei internaţionale şi 
cărțile mincinoase ale umanitarismului interesat, pe 
rugul credinţei într-o-Românie puternică, unificată "în 
cuget şi-n simțiri” şi-al credinţei. într-un Stat 
românesc, suveran pe aşezările sale. 

Se desființează de aici înainte omul creat de 
sistemul raţionalist al "scopul scuză mijloacele”, se 
desființează omul care crede că pentru reuşita lui în 
viaţă are nevoie de victime în dreapta şi-n stânga. 
Nu! 

Noi urmărim reforma spirituală a omului în linia 
revenirii-omului nostru românesc la ființa lui firească. 

Noi nu plecăm de la postulatul marxist: pâine şi 
pâine şi pâine, acest mod de a băga în mintea unui 
om ceva care să-l asmută şi să-i aţâţe ura. Noi îl 
ridicăm, fără să ignorăm pâinea, îl ridicăm la 
înălțimea unde un om trebuie situat. 

Şi suntem conştienţi că istoria nu se scrie cu 
pana muiată în cerneală de roze, iar drumul victoriei 
mari nu duce, niciodată, pe sub arcade 
înghirlandate. Nu! 

Nu urmăm calea oportunismului; nu ne 
înfeudăm partidelor distribuitoare de favoruri şi 
înălțări; nu facem cor într-un dulce umanitarism 
cu toți străinii de sufletul nostru. 

Credem în virtuțile Neamului nostru şi în 
învierea lui; nu ne intimidăm de nimic şi, cu jertfa 
vieţii, suntem hotărâți să ducem până la capăt 
lupta pentru idealurile noastre, idealurile 
Neamului! 


Pogini realieale de eoleta Codin 


Pag. 11 


Carlz “pionară 


"CUM AM COMPUS CÂNTECELE LEGIONARE” - NELU MÂNZATU - 
- TEXT INEDIT ÎN ROMÂNIA - 


NOTE: 


(1) 


1. Cartea, scrisă în 1986, a fost tipărită la MUNCHEN, în 1996. 


2. Reluăm rubrica intitulată "Carte legionară”, întreruptă în mod excepțional în luna precedentă atât pentru a face | 


(continuare din noiembrie 2010) 


oc unor subiecte care 


nu suportau întârziere, cât şi pentru a onora corespondenţa interesantă primită, mai amplă ca de obicei. 


Imnul Moța-Marin 

Cei doi eroi căzuseră luptând la 
Majadahonda în rândurile naționaliste, în 
războiul civil din Spania. 

Sediul din str. Gutenberg, proprietatea 
gen.  Cantacuzino-Grănicerul, care îşi 


locuință, era cernit. Zeci, sute de legionari 
veniţi din toate unghiurile țării spre a 
exprima durerea lor Căpitanului şi a primi fi 
dispoziții, forfoteau prin toate ungherele, ÎI 
prin curte şi stradă. ; 

Prin telefon ing. Horodniceanu mă pofti 
la sediu din dorința lui Codreanu. Mă rugă Și 
să viu însoțit de RADU GYR. a 

L-am găsit pe Căpitan palid, abătut, 
cercând cu greu să-şi stăpânească durerea şi 
emoția. 

- Voi ştiţi ce a reprezentat pentru mine lonel 
Moţa. A căzut luptând eroic cel mai bun dintre noi, 
laolaltă cu celălalt prețuit camarad, Vasile Marin. Aş 
dori ca să compuneţi un imn de slavă pentru 
sacrificiul. lor, lăsându-vă libertatea de a pune în 
cuvinte şi muzică inspiraţia necesară. Le vom face o 
înmormântare demnă de supremul lor sacrificiu. 
Imnul vostru îi va însoți la locul de odihnă şi va 
consemna pentru totdeauna marea lor jertfă. 

De acord cu RADU GYR am hotărit să împărțim 
Imnul Moţa-Marin în două aspecte distincte: partea 
întâia sau cupletul, să aibă în muzică accente grave 
de marş funebru, iar partea doua, refrenul, să se 
termine apoteotic. 

După o zi cântecul era gata. 

GYR descrisese în strofe sumbre imensa dramă 
a războiului civil spaniol, zugrăvind ca într-un film 
amar suferința oamenilor din tranşee şi atrocitățile 
războiului fratricid între cele două facţiuni, cea 
naționalistă - armata lui Christos - şi cea comunistă, 
a oamenilor fără Dumnezeu. 

Partea doua, refrenul, cu o cadență mai 
accelerată, urma să se sfârşească glorios, evocând 
minunatul final din testamentul lui Moţa: "Dacă eu voi 
cădea, să faci, măi Corneliu, o Țară frumoasă ca 
soarele sfânt de pe Cer”. 

Când în ziua următoare am prezentat Căpitanului 
la sediu imnul celor doi eroi de la Majadahonda, 
Codreanu ne-a strâns prieteneşte mâna, simplu, fără 
multe cuvinte, decretând ca noul marş să fie difuzat 
pe întreaga țară şi să însoțească pe tot parcursul, de 
la graniță până la locul de veci de la Casa Verde, 
cortegiul eroilor. 

O înmormântare fără seamăn, care a zguduit 
din temelii întreaga țară. 


Imnul Muncitorilor Legionari 

In iarna anului 1937 am fost invitat de Căpitan 
la Predeal, unde mergea de obicei la ski. 

II însoțise de astă dată şi şeful naţionaliştilor 
letoni, Celmins, venit în România ca să-l cunoască, 
discutând cu el acţiunea de luptă fără răgaz 
împotriva comunismului internaţional. 

(Gustav Celmins, şeful mişcării naționaliste din Letonia, 
înființată în 1933, în 1934 interzisă, iar şeful ei expulzat; se 
va reîntoarce în patrie în 1941, în calitate de ofiţer. După o 
perioadă de colaborare cu armata de ocupaţie, germană, 
urmează o distanțare tot mai pronunțată, iar în 1944 
Celmins este arestat de Gestapo şi internat într-un lagăr 
de concentrare în Germania. Eliberat în 1945, Gustav 
Celmins emigrează în USA.) 


Pag. 12 


Discuţiile se purtau în limba germană, iar eu 
făceam pe interpretul. 

Ca şi Codreanu, Celmins era un om voinic, înalt 
de aproape 1,90 metri, cu o deosebită prestanţă în 
atitudini. 

Între altele, îl sfătuia pe Căpitan să se ascundă 
pe cât posibil, deoarece pericolul de a fi ucis de către 
conspiratorii comunismului internaţional, era enorm. 
Celmins dădea exemplul şefului naționalist eston, 
care fusese recent ucis, azvârlit- dacă nu mă înşel - 
în stradă de pe balconul unui hotel. 

- Nu părăsesc fara - răspunse hotărât 
Căpitanul. a di 

Mi s-a propus să mă adăpostesc în Germania, 


“însă cu toată stima pentru poporul nemţesc, 


Germania nu mă atrage. 

Unde să mă ascund? In Bulgaria, în Ungaria? 

Înseamnă să mă azvâri în gura lupului. 

Rămân pe loc. Nu văd mână românească să 
mă ucidă! 

Din nefericire, fu prea încrezător în destinul său. 
L-au răpus tocmai românii, din ordinul regelui Carol 
al II-lea... 

In seara sosirii la Predeal am dormit nu numai 
în aceeaşi modestă încăpere a căminului 
legionar, dar chiar în acelaşi pat de lemn aşternut 
cu paie, cu Corneliu Codreanu. 

Voia să mă iniţieze într-un gând ce-l frământa de 
multă vreme: 

- „Cunoşti, desigur, faimoasa melodie a 
"Internaționalei" comuniste, care s-a întins ca o 
pecingine, fiind intonată de toți adepții universali ai 
ideologiei sovietice. 

D-ta, împreună cu RADU GYR, aveți o grea 
misiune. 

Noi luptăm pentru cucerirea nu numai a 
țăranilor, dar şi a muncitorimii române. Avem 
adeziuni din ce în ce mai numeroase şi suntem 
pe cale de a organiza un mare Corp Muncitoresc 
pus sub conducerea ing. CLIME. 

In general viața muncitorilor este dureroasă, 
dramatică. Sunt sleiți de puteri, storşi de patroni 
până în măduva oaselor. Nu ovreiul este marele 
inamic naţional, ci însăşi Românul. 

Aş dori să compuneți un cântec de luptă al 
muncitorilor, mai tare decât “Internaționala”. 
Recunosc, e o grea misiune, dar sper că veți izbuti. 

Până târziu în noapte mi-a vorbit, sugerându-mi 
idei asupra viziunii globale a viitorului cântec. 

- Pune-te de acord cu GYR şi apoi veniţi la mine! 

Măturisesc că mă simțeam strivit de răspunderea 
cerută şi de exigenţele Căpitanului. 


- Îmi făcusem în decurs de zece ani un 

mportant nume în câmpul muzicii uşoare şi de 
45] teatru, în general, având completa libertate de 

îl creațiune. Era prea mare saltul de la muzica 
îl de dans, zglobie sau dulceagă, la marşul 
răscolitor ce avea menirea, dacă nu de a se 
N] substitui ”Internaţionalei”, cel puţin de a o 
îl concura. E E 

A doua zi dimineața ne-am sculat în zori. 
Ninsese abundent peste noapte şi afară încă 
i viscolea. In cameră era frig. 3 

. Hai cu mine afară, să ne încălzim 
spălându-ne cu zăpadă! : 

M-am supus, fără plăcere, cu toracele gol pe 

(| o temperatură de câteva grade sub zero. 
Apoi Căpitanul îşi luă rămas bun, plecând la 
ski cu oaspetele său, Celmins, urmând să-l 
întâlnească şi pe gen. lon Antonescu, în tovărăşia 
căruia făcea acelaşi sport. 

Eu am plecat cu febră în primul tren spre 
Bucureşti, apăsat de misiunea ce mi se încredințase. 

Luai contact cu RADU GYR şi, cu acelaşi perfect 
armonic spirit de colaborare, am pornit la lucru. 

Plini de entuziasm, motivele literare sau muzicale 
țâşneau ca un izvor. In viața mea de compozitor am 
avut impresia de a mă afla la o răscruce şi că sunt 
eroul sau victima unei esențiale transformări. 
Rupeam cu trecutul. 

In aceeaşi perfectă sincronizare cu poezia lui 
GYR, amândoi fecundaţi spiritualiceşte de îndemnul 
nevăzut al Căpitanului, am dus la bun sfârşit 
cântecul ce avea să răscolească conştiințele 
româneşti în timpul campaniei electorale. 

Codreanu a fost entuziasmat. Şi-a dat imediat 
asentimentul, cu o singură măruntă modificare a unui 
vers. GYR scrisese "În trudă ne-am zbătut şi-n 
umilință, / Tiranii pâinea ne-au furat. * 

- Camarade - zise Căpitanul - Românul nu zice 
"mi-ai furat pâinea”, ci "mi-ai luat pâinea de la gură”. 

Ecoul cântecului fu nebănuit= 

Cu el, Codreanu mă trimise în campania 

electorală pe tot cuprinsul țării. Efectul fu pur şi 
simplu incendiar. Singur sau însoțit de vreo 
căpetenie: prof. ION ZELEA-CODREANU, ing. 
CLIME, Bănică Dobre ş.a., colindam sate şi 
oraşe, stimulând adunări ce în marile centre se 
ridicau la mii şi zeci de mii de aderenți, fie din 
lumea intelectuală, universitară dar mai cu seamă 
țărănească şi muncitoare. 
5 Cu puţine cuvinte de introducere ce explicau 
înțelesul cântecului, îl intonam apoi de unul singur 
prin văi şi şesuri, prin munți şi oraşe, stârnind un 
entuziasm de nedescris. 

Am trăit realitatea cântecului în minele de aur de 
la Brad şi în cele de cărbuni dela Petroşani, unde 
muncitorii, tuşind necontenit, scuipau sânge, supuşi 
la grele, inumane munci. 

In câteva luni răsculasem țara, trezind o nouă 

conştiinţă în lumea muncitorească. Adeziunile la 
Mişcarea Legionară fură masive, enorme. 
a Mi-am dat seama de puterea de evocare a 
Imnului Muncitorilor" . ascultându-l intonat la 
Bucureşti, la 6 sept. 1940, în Piaţa Mitropoliei, de 
câteva zeci de mii de piepturi. Eram copleşit, 
aproape înspăimântat de forța de penetrație a 
imaginilor poetice ale lui GYR, suprapuse pe 
propria-mi muzică. 


Ş (continuare în numărul viitor) 


uzină pealicată de Cutul DEtitopu 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


| 
| 
| 


ZIG-ZAG PRI 


cetatea Hotinului se scriau cronicile 
eşti, dar şi cărți bisericeşti. Aici s-a 
Erie Evangheliarul de la Hotin, aflat în 
ezent la Biblioteca Saltacov-Scedrin din 
petersburg. La pag. 317 se specifică 
că "acest Evangheliar a fost cumpărat şi 
t de Nicoară, vameş al Hotinului, şi 
a, Edochia, la 1 septembrie 1561, în 
binecuviinciosului Alexandru 
domnitor al pământului 
moldovenesc". Desenele executate pe 
frontispiciile evangheliarului reprezintă 
turnurile de veghe ale cetății Hotinului, văzute 
de jos. 4 Iza 
Dar cea mai reprezentativă capodoperă 
ce a aparținut Hotinului este 
Țetraevanghelul lui Ştefan cel Mare. Scrisă 
pe pergament din porunca acestuia în anul 
1493, cartea avea 266 file, cu titlurile şi 
inițialele ornate în aur şi culori, cu splendide 
miniaturi încadrate de chenare şi motive 
forale. Tetraevanghelul, scris la mănăstirea 
Neamţ, avea specificat că era dăruit cetăţii 
Hotinului, bisericii de aici, la 26 oct. 1493, 
pentru rugăciunea soldaților din garnizoană. 
Fiind ferecat în argint şi bătut cu pietre 
prețioase, în 1621, când cetatea cade în 
mâinile polonezilor, el este capturat de aceştia 
ca pradă de război. Petru Movilă, ajuns 
mitropolit al Kievului în 1633, îl cumpără de la 
polonezi . în 1637, pe foaia a treia a 
manuscrisului, scris cu cerneală roşie, fiind 
autograful lui. Istoria Tetraevanghelului lui 
Ştefan cel Mare, dăruit de acesta bisericii şi 
cetăţii Hotinului, răscumpărat pentru un secol 
şi jumătate de Petru Movilă, nu se încheie aici, 
căci manuscrisul ajunge pe căi ocolite în 
Germania, în prezent aflându-se în fondurile 
Bibliotecii de Stat din Munchen. 
Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561, 
1564-1568) şi Gheorghe Duca (1665-1666, 1668- 


În 
domn 


ferecă 
doamna S 
zilele 

Voievod, 


- 1672, 1678-1683) s-au ocupat şi ei de întărirea şi 


decorarea cetății. 

Dar în 1713 turcii ocupă cetatea Hotinului, 
înlocuind vechea stemă a Hotinului cu una nouă, ce 
reprezenta trei turnuri, cel din mijloc având în vârf o 
semilună de care erau suspendate două paloşe 
încrucişate. 

O imagine despre cetatea Hotinului în momentul 
anexării ei de către turci ne oferă Dimitrie Cantemir, 
care scrie: "Hotinul se numără între cele mai mari 
cetăţi ale Moldovei, aceasta este cea mai înaltă 
întărită dinspre apus, cu ziduri înalte şi şanţuri 
adânci, iar dinspre răsărit natura însăşi o întărise 
prin râpa cea repede a Nistrului şi prin stâncile ei." 

Turcii întăresc cetatea cu ajutorul unor ingineri 
francezi şi o pregătesc pentru apărare împotriva 
ruşilor, ridicând în incinta cetăţii o moscheie. 
Românii, în acea vreme, aveau un cântec popular: 
"Hotine, Hotine, / Păzeşte-te bine / Că muscalul vine 
/ Cu oastea spre tine..." 

În 1812 cetatea Hotinului a fost ocupată de 
ruşi, care au distrus tot ceea ce constituia influență 
musulmană, din moscheie rămânând în picioare 
doar minaretul şi îngusta scară de acces către 
muezin. 

Pierzând importanța militară strategică de altă 
dată, după 1856 ultimele trupe ruseşti părăsesc 
cetatea Hotinului, lăsând-o pradă uitării. 

Cetatea Hotinului aminteşte tuturor vizitatorilor de 
vremurile de glorie ale Moldovei, când stătea strajă 
la hotarele acestui sfânt pământ. binecuvântat de 
Dumnezeu. Ne îndeamnă să nu uitănt trecutul 


„. Nostru, istoria noastră, faptul că Țara Moldovei este 


Un singur pământ, nedespărțit. 

De la cel mai înalt punct al cetăţii am privit în 
tăcere, minute în şir, superba panoramă a vâii 
Nistrului care, de la mijlocul cursului său, este 
Navigabil până la vărsare, printr-un liman lung de 10- 
2 km. M-am întâlnit de-a lungul anilor cu fluviul, în 
diverse puncte de trecere: la Otaci, Soroca, Vadul lui 
Odă şi Cetatea Albă, şi peste tot i-am admirat 
Măreţia. L-au descris în romanele lor Const. Stere 
N preajma — revoluției”), Gib Mihăescu (în 


"Rusoaica”) şi Radu Tudoran (în "Un port la răsărit”). 
Nistrul este - în sens figurat, desigur - un personaj 
din aceste trei cărţi apărute în perioada interbelică şi 
puse la index de către autoritățile comuniste, până în 
decembrie 1989, din cauză că acţiunile se petreceau 
în Basarabia. a 

Am urcat poteca abruptă, am ajuns la locul de 
parcare şi am vrut să-mi cumpăr o broşură, să văd 
cum este prezentată cetatea Hotinului de către 
istoricii ucraineni. Nici un chioşc nu avea o astfel de 
tipăritură care, în mod normal, trebuia să existe -(şi 
nu numai în limba rusă)! 

Am ajuns din nou în centrul oraşului şi, fiind ora 
prânzului, am vrut să mâncăm. Am intrat într-un 
restaurant, foarte spaţios, în care nu se afla nici un 
client; ospătarii ne spun că nu ne pot oderi decât 
băuturi, întrucât la bucătărie nu se prepară nimic. Am 
intrat în alt restaurant, aflat vis-a-vis, şi mai spaţios. 
Acelaşi scenariu, dezolant, generat de lipsa clienţilor: 
în bucătăria mare şi bine dotată șe afla tot 
personalul, care tăia frunze.la câini... Un comerţ tipic 
socialist, anacronic. Lângă restaurante, pe trotuare, 
era înființată ad-hoc o piaţă volantă. Femei de la 
țară, cu un glas rugător, îţi ofereau mere, produse 
lactate, ouă, slănină, preparate din carne, păsări vii 
şi chiar boboci de rață. Ne-am potolit foamea cu 
nişte mere şi ne-am reîntors la CERNĂUȚI. 


înapoi, deci, la CERNĂUȚI, unde facem o 
escală de o oră în centru, la unul din restaurantele 
atrăgătoare şi bine aprovizionate de pe strada 
pietonală. Acolo ne-am hotărât ce obiective istorice 
şi culturale să vizităm în după-amiaza rămasă. Nu 
aflate la depărtare, ci în apropiere: BOIAN, la numai 
10 km, MAHALA, la 7 km,  Horecea şi NOUA 
SULIŢĂ, ceva mai departe, toate cu populaţie 
majoritară română. În aceste localități se află 
biserici seculare, ridicate de către ctitorii boieri 
moldoveni. 


BOIAN 

Comuna Boian este amintită în "Doina” lui 
Mihai Eminescu, şi ea pusă sub lacătul cenzurii 
între 1944 şi 1989, din cauza versurilor: 

“Din Hotin şi pân' la Mare 


Vin muscalii de-a călare; 

Din Boian la Vatra Dornei 

Au umplut omida cornii 

Şi străinul te tot paşte, 

De nu te mai poți cunoaşte" 

La Boian boierul lon Neculce (1672- 
1745) a ridicat o biserică, pe vremea când era 
îi staroste la Cernăuţi, între anii 1709 şi 1710. 

Biserica veche nu mai există din cauza 
inundaţiilor repetate ale Prutului, dar pe un alt 
amplasament, mai înalt, s-a construit o 
biserică din piatră şi din materialele provenite 
de la structura vechiului lăcaş, păstrându-se în 
interior numai pisania de pomenire a ctitorului 
lon Neculce şi a altor 10 rude ale acestuia. 

În curtea bisericii se află "clopotele lui 
Neculce”, comandate de însuşi ctitorul, dar 
alături este şi un clopot donat de regele Carol 
| al României, spre sfârşitul sec. al XIX-lea, 
când Bucovina se afla în Imperiul Austro- 
Ungar. 

Explicaţiile le-am primit în incinta bisericii 
de la un preot tânăr, bucuros de oaspeți din 
România. 


MAHALA 

În frumoasa aşezare Mahala, la sfârşitul 
sec. XIX s-a ridicat biserica, cu contribuția 
locuitorilor satului. 

Localitatea este menţionată într-un act din 
vremea lui Ştefan cel Mare, din 1472. 

Biserica este din piatră şi cărămidă, cu 
fațadele exterioare tencuite în întregime. 

În interiorul ei se păstrează o icoană 
reprezentându-l pe Ştefan cel Mare, precum 
şi două tablouri executate la Academia 
Împărătească din Milano în anul 1846 de către 
Bartolu Dolingeru, pictor bisericesc. 


HORECEA 

La Horecea, lângă Cernăuţi, se află o 
bisericuță ce datează din anul 1735, construită din 
bârne cioplite aşezate orizontal, cu acoperişul din 
şindrilă "în patru ape”, cu streaşină proeminentă. 

Deşi a fost declarată monument de arhitectură 
ocrotit de stat, decenii întregi ea nu a fost “ocrotită”, 
fiind supusă degradării, căreia i s-a pus capăt prin - 
lucrări timide de restaurare abia în ultimii ani. 

La Horecea, ca şi la Boian, aşa cum am arătat, s- 
a construit o biserică trainică din zid, între anii 1932 
şi 1936, cu hramul "Sfinţii Petru şi Pavel”, un 
autentic monument de arhitectură ortodoxă 
românească. . 

După 1944 biserica a fost închisă, din interiorul 
ei dispărând numeroase obiecte de preț şi chiar... 
clopotele. 

Restaurată în cursul anului 1991, în prezent se 
oficiază slujbe în limba română, la care vin să 
asiste atât românii din marginile Cernăuţilor, cât şi 
cei din satul Horecea. 

Şi aici, explicaţiile privind monumentul religios ne- 
au fost date de către un preot al bisericii. 


NOUA SULIŢĂ 


Vizita, fructuoasă şi variată datorită 
monumentelor cu rezonanță pur românească, s-a 
încheiat la Noua Suliţă, aflată la 39 km depărtare de 
Cernăuţi, comună bogată odinioară, aflată pe linia 
ferată laşi-Bălți-Cernăuți. 

Din cauza apropierii serii, a fost o vizită-fulger, 
numai în centrul oraşului. 

În micul parc se află statuia poetului şi rapsodului 
cobuzier Taras Sevcenco, dar şi o statuie - într-un 
fel, "originală" - reprezentând un soldat sovietic cu 
automatul ridicat deasupra capului! 

„Tot în zona centrală se află principalele magazine 
care, odată cu lăsarea serii, începuseră să se 
închidă. O firmă ne-a făcut să zâmbim, şi aveam de 
ce: un hotel modest purta un titlu pompos, "Imperial"! 
(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR “IANUARIE 2010 Pee: 


2, onan alilul 


EMINESCU ÎN MEMORIA NAȚIONALĂ 


IOAN SLAVICI 

(scriitor prieten cu Eminescu încă din timpul 
studiilor la Viena): 

“Era om cu trebuințe puţine, dar cu apucături 
boiereşti, care ştia să sufere şi să rabde fără să se 
plângă; respingea cu oroare tot ce i se părea vulgar”. 

“Era lipsit de ceea ce în viața de toate zilele se 
numeşte egoism, nu trăia prin sine şi pentru sine, ci 
prin lumea în care îşi petrecea viața, şi pentru ea. 
Trebuințele, suferințele şi durerile, întocmai ca şi 
mulțumirile lui individuale, erau pentru dânsul lucruri 
nebăgate în seamă. Ceea ce-l atingea pe dânsul 
erau trebuințele, suferințele, durerile şi întotdeauna 
rarele bucurii ale altora.” 

"Vorba lui era vorbă şi angajamentul luat de 
dânsul era sfânt.”. ă 

“Flămând, zdrenţuit, lipsit de adăpost şi răbdând 
la ger, el era acelaşi om senin şi veşnic voios pe 
care-l ating numai mizeriile mai mici ale altora”. 

*... nimic la el nu era mai presus de dignitate”. 

“Nu era în stare să mintă, să treacă cu vederea 
reaua credință a altora, să tacă (...). În gândul lui, 
cea mai învederată dovadă de iubire şi de stimă era 
a spui omului, şi-n bine, şi-n rău, adevărul verde în 
aţă. 

"Era nu numai poet şi cugetător cu vederi bine 
lămurite, ci totodată şi om de acţiune înzestrat cu 
bun simţ practic, care ştie să-şi aleagă mijloacele şi 
e întotdeauna gata să-nfrunte. greutăţi de orişice fel.” 

“Dacă e adevărat că ne aducem cu pietate 
aminte de el şi că ţinem 'să-i ridicăm un monument, 
nu pentru el ridicăm monumentul acesta, ci 
pentru noi înşine şi pentru cei ce urmează după 
noi, să ne amintim în fiecare luptă pentru biruința 
binelui în care el a sângerat şi să urmăm cu puteri 
unite lupta aceasta spre care el a voit să ne 
îndrumeze”. 


I.L. CARAGIALE 

Constata ironia sorții care a făcut ca după moarte 
Eminescu să fie mai cunoscut, mai apreciat şi mai 
citit decât în timpul vieţii. "Păcat că după moarte i 
s-au citit mai ales poeziile şi prea puțin scrierile 
politice. Apoi nu-i aceasta o ironie?” 

l-au despărțit stilul de viață şi caracterul, dar i-au 
apropiat preocupările literare, părerile conservatoare 
şi patriotismul. 


TITU MAIORESCU 

Îl considera pe Eminescu „rege al cugetării 
omeneşti”, având un „geniu înnăscut', dar în altă 
parte îl descrie ca „blazat în cuget” şi „idealist” în 
sensul negativ al cuvântului. 

Poziţia sa față de Eminescu nu este una clară, el 
apărând pe de o parte ca cel mai important 
susținător „contemporan al poetului, pe de altă parte 
ca cel care îl internează în sanatorii şi refuză să-i 
trimită manuscrisele. 

În corespondența sa, Maiorescu. scria: „Îl țin şi îl 
țineam de cel dintâi poet al României.” După 
moartea lui Eminescu laudele la adresa lui sunt mai 
dese decât în timpul vieţii acestuia, dar cantonate 
numai asupra poeziei, într-o încercare de a 
minimaliza restul operei şi de a devia interesul 
publicului de la ce este esențial în scrierile şi 
activitatea lui Eminescu, către poeziile de 
dragoste şi către cele ce descriu natura. Acest 
fapt este evident în alegerea poeziilor pentru volumul 
din 1883, ce va apărea în 11 ediţii. Versurile 
acestea, asociate cu ştirile privind starea de sănătate 
a poetului, aveau să ducă la apariţia mitului poetului 
veşnic îndrăgostit şi nefericit. Totul în dauna 
adevăratului Eminescu cel cu dragoste de ţară, 
Neam şi adevăr, care pentru ele a sacrificat totul. 


NICOLAE IORGA 

Pentru eruditul istoric Opera politică a lui 
Eminescu este „cea mai vastă sinteză făcută de 
vreun suflet de român”, iar Eminescu, „simbolul 
poporului românesc din vremea sa”. 

„Eminescu e întruparea literară a conştiinţei 
româneşti”, „întruparea cea mai deplină a geniului 
"românesc". 


Pag. 14 


M. EMINESCU 


- fragment - 


Curg duşmanii în puhoi 
Şi s-aşează pe la noi; 
Zboară păsările toate 
De neagra străinătate. 
Numai umbra spinului 
În uşa creştinului. 


Cine-au îndrăgit străinii 
Mânca-i-ar inima câinii, 
Mânca-i-ar casa pustia 
Şi neamul nemernicia! 


Ştefane, Măria Ta, 

Tu la Putna nu mai sta, 
Las-arhimandritului 

Toată grija schitului, 

Lasă grija sfinţilor 

În sama părinților, 

Clopotele să se tragă 
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, 
Doar s-a-ndura Dumnezeu 

Ca să-ţi mântui neamul tău! 


Tu te-nalţă din mormânt 
Să te-aud din corn sunând 
Şi Moldova adunând! 
De-i suna din corn o dată, 
Ai s-aduni Moldova toată; 
De-i suna de două ori, 

Îţi vin codrii-n ajutor; 

De-i suna a treia oară, 

Toţi duşmanii or să piară, 
Din hotară în hotară - 
Indrăgi-i-ar ciorile 

Şi spânzurătorile! 


„Nici unul din poeții 
noştri n-a cugetat şi 
simţit mai mult pentru 
românii din alte 
ținuturi.” si 

"Eminescu a fost iasi 
un  cugetător, 
luptător, un profet”. 


CONSTANTIN 
NOICA: 
Medalie aniversară de 


argint emisă de Basarabia în 
anul 2000 


"Eminescu nu a 
fost doar poet, ci şi 
prozator şi jurnalist, 
omul deplin al 
culturii româneşti, lucru pe care mulți îl uită sau 
ÎI trec intenţionat cu vederea.” 

Noica îi critica pe Perpessicius, Maiorescu şi 
G. Călinescu: „Imaginea pe care ţi-o dă 
Perpessicius este că în caietele lui Eminescu nu se 
găseşte decât un extraordinar poet, cu subsolul lui. 
La fel şi Călinescu. Cât despre Maiorescu, acesta 
ne-a refuzat imaginea omului deplin al culturii 
noastre şi ne-a lăsat cu imaginea marelui bolnav şi a 
geniului romantic, am zice a unui mare spirit 


mutilat.” 

PETRE ȚUȚEA: 

„Nu e nici un român ca el. E ROMÂN 
ABSOLUT!” 


"E sumă lirică de voievozi". 

„Naționalismul l-a formulat Eminescu, şi altă 
formă decât Eminescu nu se poate.” 

"Cel mai mare jurnalist tot Eminescu este.” 


EMIL CIORAN: 

„Fără Eminescu Neamul nostru ar fi neînsemnat 
şi demn de dispreț”. 

„Afară de Eminescu, totul este aproximativ. 


Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am 
declarat, cu toții, o excepție neexplicabilă printre 
noi? , Ec 

Suntem prea. obligați faţă de geniul lui şi față de 
tulburarea ce ne-a vărsat-o în suflet. Cu Eminescu 
şi cu redescoperirea lui şi a adevărului din jurul lui, 
poate vom putea scăpa de <<destinul nostru 
minor>>. Ştim că putem, dar trebuie să mai facem 
ceva: să începem să facem ceva. De exemplu, să 


impunem adevărul.” 


MIRCEA ELIADE: ; 

"Eminescu, creatorul doctrinei naţionaliste a 
poporului român” a pus, prin articolele lui, bazele 
patriotismului român modem”. 

„Patriot fanatic, poetul Neamului nostru credea cu 
tărie în destinul naţiei sale şi în misiunea istorică a 
românităţii orientale”. Ă 

„Cât timp va exista, undeva prin lume, un 
singur exemplar din poeziile lui Eminescu, 
identitatea Neamului nostru este salvată” 


CONSTANTIN PAPANACE (ideolog legionar, 
autor al numeroase cărți, printre care şi cea intitulată 
"Mihail Eminescu, un mare precursor al 
legionarismului”): ” : 

"Eminescu este exponentul cel mai de seamă al 
gândirii româneşti şi adevăratul profet național”. 

„Toate curentele spirituale naționaliste: 
autohtonismul tragic al lui Pârvan, antisemitismul lui 
Cuza, sămănătorismul şi. istoricismul lui Iorga, 
antidemnocraticismul lui Aurel Popovici, moralismul lui 
Găvănescul, ortodoxismul lui Nae lonescu şi chiar 
gândirismul lui Blaga au purces din gândirea 
eminesciană.” 

“Toate aceste viziuni teoretice se transformă, 
odată cu Corneliu Zelea Codreanu în curentul de 
acțiune şi faptă al legionarismului. Naţionalismului 
eminescian i se adaugă influenţa creştinismului.” 

„Eminescu, genial în gândire, şi Căpitanul, 
genial în “acţiune. (...). Ei doi reprezintă 'cel- mai 
bine linia de viaţă şi onoare a neamului 
românesc.” 


LUCIAN BLAGA: 

„Matricea stilistică românească s-a revelat în 
Eminescu.” 

"Caracteristic la Eminescu este românismul. 
Inconştientul lui Eminescu păstrează determinantele 
stilistice pe care le-am descoperit în stratul duhului 
nostru popular, doar altfel constelate. din. pricina 
factorului personal”. 

„Spaţiul ondulat”, cu văi şi dealuri, pe care Blaga 
îl considera determinant pentru formarea caracterului 
neamului nostru, apare de-a lungul întregii opere 
eminesciene —  „ondularea, valurile, legănarea”:; 
„Vânturile, valurile?/ [...] Valurile, vânturile?” 

„«ldeea Eminescu» s-a zămislit sub. zodii 
româneşti.”; „Eminescu e de un românism sublimat, 
complex, creator.” 


POMPILIU CONSTANTINESCU: 


Criticul literar îl consideră pe Eminescu un „geniu 


românesc”, „cel mai mare geniu naţional”. 

„Cu pasiunea cu care a negat viaţa universală, a 
crezut în ființa Neamului său. A năzuit să-l ridice 
prin activitate şi contemplaţie.” 

"Scrierile politice ale lui Eminescu au descătuşat 
o pasiune naționalistă...” 


OCTAVIAN GOGA: 

„Nu e însă numai codificatorul limbii. literare. 
Eminescu e mai mult: e părintele ideologiei 
naționale moderne.” 

„Doina lui Eminescu — cea mai categorică 
evanghelie politică a românismului”. 

„Eminescu, poetul, e cel mai echilibrat creier 
politic al României în creştere.” 

„E cel dintâi român al cărui creştet primeşte 
binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare 
sunt înfipte până la glezne în pământul 
strămoşesc.” 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 


Hepină realecată de Cultul “Vititarii II 


7 799 77 OI 


Ganea 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răs 


adresa sediului, sau se pot da personal, 
următoare apariției revistei. Premiile se vor ri 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE; “Care dintre 
ersoanele din aritmogrif. (adică: Soriceanu, Nicoară, Trandafir, Sturdza, Bordeianu, 
Silaghi, lasinschi, Neculau) au fost legionari (cu functie şi grad)?” : 

a fost dat de Adrian Bratu din Constanţa, 30 de ani, 


care a câştigat cartea "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” (vol. 1) lon Gavrilă Ogoranu. |. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Dintre cei enumeraţi, au fost legionari cu funcţie 
i grad următorii: 

NICOARĂ IORDACHE (1906 -— 1939) — 
comandant legionar încă. de la înființarea gradului 
(1932), martir al Mişcării Legionare asasinat de 
autorități în masacrul elitei legionare din noaptea de 
21/22 sept. 1939.. 

TRANDAFIR Lucia (1914 — 1981) — medic, 
comandant legionar, urmaşa Nicoletei Nicolescu 
la conducerea Cetăţuilor (organizația feminină a 
Mişcării Legionare), sora  Decemvirului lon 
TRANDAFIR (asasinat împreună cu Căpitanul, 
Nicadorii şi Decemyvirii, de către autorităţi). 

În perioada marii prigoane  carliste împotriva 
Jegionarilor a fost închisă în lagărul de la Sadaclia (în 
sudul Basarabiei), iar după rebeliunea simistă a 
părăsit țara, peregrinând prin Germania şi Italia şi 
stabilindu-se în America, unde a desfăşurat o bogată 
activitate profesională în domeniul pediatriei şi 
dermatologiei, fiind, totodată, profesor universitar. 
Este înmormântată în cimitirul românesc "Vatra" din 
SUA, înființat de către episcopul fost ajutor de 
comandant legionar Viorel (Valerian) Trifa. 


la sediu, până la data de 10 a lunii 
dica de la redacţie. 


punsurile se vor trimite în scris pe 


SILAGHI Victor — avocat, comandant legionar. 

Intrat în Mişcarea Legionară încă de la 
începuturile acesteia, a fost activ implicat în multe 
bătălii legionare, fiind amintit de Căpitan în cartea 
"Pentru legionari” şi căpătând gradul de comandant. 
Inchis alături de elita legionară în 1938, a evadat din 
lagăr şi s-a alăturat grupului de legionari fugiţi din 
țară la Berlin, reîntorcându-se în 1940, dar a murit 
împuşcat în timpul sângeroaselor evenimente din 
ianuarie 1941, la Prefectura jud. Prahova. 

IASINSCHI Vasile (1892 — 1978) — farmacist, 
comandant legionar, şeful Regiunii Bucovina. 

Inchis în lagărul de la Vaslui în 1938, în timpul 
marii prigoane carliste, a făcut parte dintre puținii 
supraviețuitori ai masacrării elitei legionare de către 
autorități în noaptea de 21/22 sept. 1939. 

În timpul statului naţional-legionar a deținut 
funcţia de ministru al Muncii, Sănătății şi Ocrotirilor 
Sociale; după ian. 1941 s-a refugiat în Germania, 
unde a fost prizonier în lagărele de la Berkenbruck şi 
Buchenwald. A făcut parte apoi din guvernul-fantomă 
al lui H. Sima, de la Viena (1945), iar după aceea, în 
primii ani de exil, l-a secondat pe acesta, pentru ca 


în 1954 să ia atitudine împotriva gravelor abateri 
simiste de la principiile legionare şi să participe 
la Congresul Legionar de la Erding care l-a 
eliminat pe H. Sima pentru totdeauna din 
Mişcare. A făcut parte, alături de comandantul Bunei 
Vestiri llie Gârneaţă (singurul dintre Fondatorii 
Mişcării rămas în libertate) şi comandantul legionar 
Const. Papanace din Consiliul Conducător al Mişcării 
Legionare pentru refacerea acesteia pe linia 
Căpitanului. 


Sturdza Mihail — prinţ, doctor în Drept, diplomat - 
a fost doar simpatizant legionar, ministru de Externe 
timp de 3 luni în timpul statului naţional-legionar; 
după rebeliune a părăsit țara; este autorul cărții 
"România şi sfârşitul Europe?” . 

Bordeianu Dumitru a fost frate de Cruce în 
clandestinitate (nu legionar), a trecut prin iadul 
reeducării comuniste de la Piteşti, a emigrat apoi în 
Australia şi a scris cartea "Mărturisiri din mlaşina 
disperării”. 


ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: Ce ştiţi despre 23 august 1944 (începutul bolşevizării țării)? 
PREMIU: "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” (vol. 2) — lon Gavrilă Ogoranu. 


RUGĂCIUNE (1) 


Crăiasă alegându-te, 
Ingenunchem rugându-te: 
Inalță-ne, ne mântuie 
Din valul ce ne bântuie, 
Fii scut de întărire 

Şi zid de mântuire 

Şi dreapta ta-ncercată 
Asupră-ne coboară, 

O, Maică preacurată, 

Şi pururea fecioară, 
Marie! 


RUGĂCIUNE (2) 


Noi, cei din mila Sfântului, 
Umbră facem pământului; 
Rugămu-ne-ndurător, 
Luceafărului mărilor: 
Ascult-a noastre plângeri, 
Regină preste îngeri, 

Din neguri Te arată, 
Lumină dulce, clară, 

O, Maică preacurată, 

ŞI pururi fecioară, 

Marie! 


kk 


CREŞTINE 


POEZII 


MIHAI EMINESCU 


RUGĂCIUNE (3) 


Regina tăriilor, 
Tăria soliilor, 
Izvoru-ndurărilor, 


Învingerea sabiei. 


Tu, maica durerilor, 


Luceafăr al mărilor, 
Indură-te, pleacă-te, 
Nădejdea corabiei, 


RĂSAI ASUPRA MEA 


Răsai asupra mea, lumină lină, 
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; 
O, Maică sfântă, pururea fecioară, 
In noaptea gândurilor mele vină. 


Speranţa mea tu n-o lăsa să moară, 
Deşi al meu e un noian de vină; 
Privirea Ta de milă caldă, plină, 
Indurătoare-asupra mea coboară. 


Străin de toţi, pierdut în suferința 
Adâncă a nimicniciei mele, 
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. 


Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința 
Şi reapari din cerul tău de stele; 


JI Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 72915 


ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICADOR ZELEA-CODREANU 
STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 


Revista se difuzează la diverse chioşcuri 


de ziare 


la nivel național: în Bucureşti, în toate reşedintele de SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 
județ, precum şi în alte localităţi Preţul unui abonament pt. anul 2010 
- 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie) 
- 70 RO u Europa; 


ntru Canada, SUA, Australia. 


Maniu. Mai laudativ s-a dovedit a fi evreul 
Hersch Cherciman care, în ziarul "Der Tag” 
(“Ziua”) din New York a publicat articolul "Magda 
Lupescu, o evreică care a dăruit Țării Româneşti 
un rege" (?7!!); "ea ştie tot ce se petrece în 
culisele Palatului Regal, cunoaşte toate intrigile 
contra lui Carol, îi ştie pe toți adversarii, de 
aceea ea l-a salvat” (?7! cum l-a “salvat”? de 
cine? şi de la ce?); "amorul ei pentru Carol îl va 
întări pe rege" (!!); "poporul întreg o admiră pe 
Elena Lupescu, care s-a dovedit a-i fi superioară 
lui Carol, în caracter şi inteligență” (autorul nu 
spune la care anume popor se referă); "țara o 
adora cu atâta sfințenie” (!!! chiar e culmea 
imbecilităţii şi tupeului această afirmație). Finalul 
articolului din ziarul evreiesc este apoteotic: 
"Elena Lupescu posedă întreaga politică 
mondială pe vârful degetelor, ea cunoaşte pe toți 
bărbaţii politici din Europa, toți o admiră şi toți 
tremură înaintea ei" (ei, nu zău, serios?!); "ea nu 
a permis rudelor să se apropie de ea, nici familia 
ei proprie nu are privilegii deosebite..." Ce 
minciuni ordinare! Fratele ei, Emil Lupescu, 
reprezentantul unei firme de construcții care a 
contribuit la construirea Palatului Regal, a 
încasat în aprilie 1936, printr-o 
adjudecare restrânsă, deci 
preferenţială, 92.000.000 lei (o sumă 
imensă în acea vreme), iar un alt frate, 
Constantin Lupescu,  debil mintal, 
fusese anagjat de formă ca funcţionar 
superior la Uzinele Malaxa, ca o 
obligație a magnatului către Camarilă. 
Alt văr al Elenei Lupescu, av. 
Dumbrăvean, ajunsese singurul furnizor 
de uniforme pentru Armată. Şi, cum 
Carol avea înclinații către festivism, 
îndeletnicirea era foarte profitabilă... 

lon Papadopol — Brăila: Nu se 
poate vorbi de Mişcarea Legionară 
ignorând marea personalitate a dr. 
| Şerban Milcoveanu, aşa cum 
procedează cei cu simpatii simiste. A 
| murit în 2009, la venerabila vârstă de 
98 de ani, lăsând în urmă o operă 

Virgil Velculescu — Bucureşti: vastă, de peste 18.000 de pagini, cea 
Despre viața scandaloasă a regelui . : mai importantă lucrare a sa fiind 
Carol al II-lea s-a scris destul de mult în presa internaţională din perioada "Memoriile", de aproape 700 de pagini, care se citesc pe nerăsuflate, o istorie 
interbelică, sute şi mii de articole şi chiar cărți. Prima a apărut în Polonia în 1934, trăită între 1927 şi 1964. Multe pagini din cărţile sale se referă la evrei, dar 
având ca auter pe Stanislas Marski, intitulată "Carol al II-lea şi Magda Lupescu”, absolut obiectiv, dau câteva citate: "Ei sunt pozitivi în funcţie de virtuțile şi 
care a produs un adevărat incident diplomatic, autorităţile de la Bucureşti cerând caracterul nostru sau sunt negativi în funcţie de viciile şi slăbiciunile noastre”; 
Varşoviei scoaterea volumului din circulație. Au urmat apoi alte volume, unele "Primul lucru de care se tem evreii este revoluția morală a poporului autohton, 
apărut după 1953, anul morţii regelui, având ca autori pe Paul Quinlan ("Regele — care astfel devine imun Ia tentaţii şi imposibil de corupt. AI doilea lucru de care 
Playboy”), pe faimoasa Barbara Carland ("Viaţa scandaloasă a regelui Carol II”). se tem este apariția antisemitismului în Statele Unite"; "Există un antisemitism ca 
După 1990 au apărut câteva volume pe această temă scrise de autori români: reacţie de apărare sau numai de protest a poporului autohton față de infiltrarea, 
Gabriel Constantinescu - “Şah la rege", Gh. Bodea - "Viaţa lui Carol al II-lea” şi colonizarea, privilegierea şi suprapunerea de gintă străină nonasimilabilă şi 
alți câțiva. Tot câteva sute de articole, majoritatea nefavorabile, s-au scris şi dominantă.” 
despre Magda Wolf (devenită "Lupescu”), dar presa evreiască depunea eforturi . Costel Nica = Bucureşti: Şerban Milcoveanu l-a cunoscut bine pe Căpitan, 
remarcabile pentru a face o imagine pozitivă Elenei Lupescu, pentru a-iacuza pe care într-o discuţie avută în 1936 i-a spus: "Comuniştii sunt marii criminali ai 
români de antisemitism. Partizanatul acestor ziare din motive etnice era evident. secolului XX, iar socialiştii sunt marii imbecili ai secolului XX". 
Ziarul "Haint" din Varşovia, în nr. din 16 apr. 1934, în art. "Organizaţie 


conspirativă în jurul d-nei Lupescu”, folosea formula de "domnie romantică lângă rul. CVA 


Gabriel Stoica - Făgăraş (câştigătorul 
concursului lunii noieembrie 2010): Suntem 
încântați că te preocupă ziarul nostru. Dacă vei 
citi însă răspunsul la concursul lunii decembrie, 
vei vedea de ce nu ai câştigat şi de data aceasta ş 
premiul: M. Sturdza nu a fost nici măcar 
legionar, necum comandant, Trandafir Lucia a 
fost comandant legionar etc. Îţi oferim însă un 
premiu "de consolare” pentru perseverenţă, o 
altă carte, "Din luptele tineretului român”. 

Valentin  Brânduşescu  - Bucureşti: 
Mântuitorul se numea aramaică, foarte 
răspândită în urmă cu peste 2.000 de ani pe 
teritoriile din estul Mării Mediterane. Ofensiva 
musulmană care a durat până în sec. al XVI-lea 
a făcut ca aramaica să fie înlocuită, încetul cu 
încetul, cu limba arabă. Astăzi, ea se mai 
vorbeşte numai în Siria, în satul Ma'lula, în 
nordul Damascului la 65 km, aflat la o altitudine 
de 1600 m. Mica localitate este izolată de 
versanţi naturali, ceea ce a făcut să se păstreze 
de-a lungul timpului, aproape intactă, limba de 
acum două milenii. În Ma'lula se află Mănăstirea 
Sf. Tecla, vizitată în număr mare de creştini şi de 
musulmani. Preoţii predică în limba aramaică, 
dar nu scriu şi nu citesc nimic în 
aceasta, în scris folosesc limba arabă. 
Guvernul din Damasc ajută, începând Ea 
din 2006, cadre care să pregătească 
vorbitori păstrând vie această limbă de 
o importanță covârşitoare, atât pentru 
Istoria Orientului Mijlociu, cât şi pentru 
întreaga lume. 

Victor Pleşa - Baia Mare: Şi eu, ca 
şi dvs., am crezut că ziarul "Buna 
Vestire”, care a apărut între anii 1937 şi 
1938, era cotidianul Mişcării Legionare, 
fapt complet eronat. Într-o circulară din fe 
primăvara anului 1937, Căpitanul 
preciza că ziarul "Buna Vestire” este o 
foaie naționalistă, şi ca atare să se 
cumpere de către legionari, dar în 
acelaşi timp sublinia că articolele nu | 
reprezintă întotdeauna punctele de 
vedere ale Mişcării. 


frumoasa metresă evreică”, aruncând săgeți la adresa Reginei Maria şi a lui luliu 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


ISSN 1583-9311 


01 


Colegiul de redacţie: Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuţ Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 


| 


39 


0 


920 


2 Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti. - Vinerea, orele 15-17 
Relații (zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


cu publicul: 
Tel.: (021) 2425471 sau 0745 074493 
e-mail: cuvantul-legionar 


azelea-codreanu.com 


Vo MI 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2010 -