Elie Bufnea — Cruciați, tirani și bandiți în Rusia Sovietelor — Vol.I (1931)

ELIE BUFNEA 


Cruciati, 
Tirani 


si Banditi 


— IN RUSIA SOVIETELOR — 


VOL. 1. 


EDITURA TIPOGRAFIILE ROMÂNE UNITE 
| BUCUREŞTI // CALEA RAHOVEI, 42 // 1931 | 


www.dacoromanica.ro 


ousted CHU — ua 


inti! eles. cana 
M Dra Red 


Cruciati, Tirani si Banditi 


www.dacoromanica.ro 


Cruciati, tirani şi bandiți — sunt rezultatul însem- 
nărilor din sbuciumul a trei ani (1918—1921), trăiţi 
în vârtejul nebuniei revoluționare din fostul imperiu 
al Tarilor. Dau publicităţii, revăzute şi coordonate, 
aceste însemnări convins, că partea subiectivă dela 
începutul primului volum nu micşorează valoarea lor 
documentară. 

Astăzi, mai mult ca oricând, exemplul vecinilor de 
peste Nistru, trebue să constitue pentru toți românii 
un îndreptar iar pentru fanaticii doctrinari politici de 
dreapta sau de stânga, un sângeros şi dramatic a- 
vertisment. 

Cruciati, tirani şi bandiți sunt personagii si masse 
de oameni, tipuri şi colectivități dintr'o lume igno- 
rantă de tiranie şi jaf, de fanatism şi ură, de viclenie 
şi minciună, — dintr'o lume de patimi violente, în 
care uriaşul imperiu rusesc trăeşte apocaliptice chi- 
nuri şi suferințe. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL I. 
VOLUNTARII 


Viaţa Românilor ardeleni, în lungul veacurilor de 
stăpânire străină, a fost un lant neîntrerupt de sufe- 
rinte şi de umilință. 

Băştinaşi ai pământului ardelenesc, am fost des- 
puiati rând pe rând de drepturile mostenirei strămo- 
sesti, am fost väduviti prin silnicie de conducătorii 
nostri şi uzurpatorii s'au impus cu forța ca stäpâni- 
tori ai munţilor şi câmpiilor noastre. 

Ura unui mileniu de crudă suferință ni s'a incâr- 
nat în suflet sin braţe si s'a ferecat pe täisul coase- 
lor şi topoarelor şi ’n fiecare veac răsbunarea noa- 
stră a lovit cu sete îndărătnică şi cu furie înfricoşată. 


E 


După isbucnirea răsboiului mondial, ideia, că uni- 
tatea politică a tuturor Românilor este aproape de 
înfăptuire, a înfiorat adânc sufletul românesc si a 
răscolit conştiinţa românilor oprimati, făcându-i sa 
ia drumul Carpaţilor spre Soare-Răsare, spre Bucu- 
resti, — in grupuri de intelectuali sau în plutoane in- 
tregi de soldați. 

In răsboiu instinctul naţional a făcut pe soldații 
valahi să considere pe inamicii Puterilor Centrale 


9 


www.dacoromanica.ro 


ca aliaţi ai cauzei românești şi să treacă de partea, 
lor, pentru ca mai apoi, voluntari în serviciul româ- 
nesc, — cruciați pentru marele ideal al Neamului — 
întocmai ca şi celelalte popoare din Monarhia Hab- 
sburgică, formaţi în unităţi nationale, să-și recuce- 
rească cu armele în mâini vetrele părăsite. 

In Rusia, în Italia, în Franţa si în Statele Unite, 
românii, originari din provinciile subjugate, s'au 
grupat în corpuri de voluntari, ridicând armele îm- 
potriva patriei mastere. 


* 


Consecventi principiilor politice a timpului, miile 
de. voluntari ai Ardealului, Banatului şi Bucovinei, 
au confirmat legitimitatea răsboiului României, de- 
monstrând opiniei mondiale voinţa românilor de 
pretutindeni de-a forma cu toţii, în granitile lor et- 
nice, un Stat naţional unitar. 

Evenimentele vitrege, militare şi politice, din ve- 
cini, — ocuparea Ucruiniei de către inamic şi revo- 
lutia rusească, — au ingenunchiat România, fără 
sä’nfrângä dârza rezistenţă a armatei sale. 

După semnarea silnicei păci dela București, care 
a constituit o vremelnică şi nedorită suspendare a 
ostilităţilor, era rândul nostru, al voluntarilor, să a- 
rătăm tuturor popoarelor, că românii înţeleg să con- 
tinue cu hotärîre si cu demnitate răsboiul, ridicând 
pe alte fronturi steagul unităţii nationale. 

Nouă ne revenea acum onoarea să afirmăm vo- 
inta şi idealul românesc. 

Un corp de voluntari era cea mai strălucită do- 
vadă că România, plecată din rândul aliaţilor în 
urma nenorocului, continuă prin noi răsboiul fără 
şovăire, până la capătul näzuintelor sale. până la 
capătul triumfului. 


10 


www.dacoromanica.ro 


S'a ajuns astfel la ideia organizării unui corp de 
voluntari în Siberia, din românii, prizonieri în lagă- 
rile ruseşti şi din voluntarii primului corp, cari n'au 
avut posibilitatea să treacă în Moldova. Acest corp 
va lupta pe frontul francez sau acolo unde vor cere 
interesele româneşti şi-ale aliaţilor. 

Dar pentru formarea cadrelor si pentru instructia 
acestui corp vor trebui să plece din Moldova prin 
Ucraina şi prin Rusia Sovietelor, în Siberia, cât mai 
mulţi ofiţeri. 

Chemării, făcută ’n taină de reprezentanţii volun- 
tarilor, au răspuns sute şi mii de tineri ardeleni, bă- 
näteni şi bucovineni, toţi ca unul — plini de curaj — 
dar avântului lor s'a pus repede o stavilă: nu se pu- 
tea trece prin Ucraina, ocupată de Puterile Cen- 
trale şi prin Rusia Sovietelor, decât în grupuri cât 
mai mici şi'n răstimpuri de cât mai multe zile, pen- 
tru ca mişcarea să nu fie surprinsă de inamic şi su- 
grumată in fase. 

Incet — incet, tinerii ofiteri voluntari cer Corpu- 
rilor de trupă la cari servesc să-i demobilizeze si 
politiilor din Moldova să le libereze pasapoarte. Re- 
gimentele îi demobilizează şi politüle, initiate asw 
pra rostului cererilor, satisfac pe voluntari, liberân- 
du-le paşapoarte cu menţiunea, că sunt născuţi în- 
tr'un oraş oarecare din cuprinsul Vechiului Regat. 


* 


Primul grup fu compus din sase prieteni: Jon Cen- 
tea, Cornel Cosmufa, Ilie lana, Laurențiu Teglaru, 
Augustin Seles şi scriitorul acestor rânduri. 

Advocatul Chiroiu, reprezentând Comitetul Na- 
tional al Românilor din provinciile subjugate, ne dă, 
într'o cainerä a Hotelului Traian din laşi, sfaturi si 
îndemnuri asupra drumului de urmat până la ora- 
sul Samara, pe Volga, unde va trebui să ne pre- 


11 


www.dacoromanica.ro 


zentăm Misiunei Franceze sau Consulatului, pentru 
noui indicații asupra drumului până la garnizoana 
siberiană, unde se organizează corpul. 

Legatiunea franceză, prin Căpitanul Keer, ne dă 
câte 1000 ruble, bani de drum si semnăm, în fata lui 
Chiroiu, un angajament, prin care ne legăm pe o- 
noarea şi conştiinţa noastră, să servim ideia pentru 
care părăsim Moldova. 


* 


Plecăm din laşi in 2 August 1918, prin Chişinău, 
la Tighina. 

Părăsim pământul ospitalier al Moldovei, care a 
cunoscut atâta jale şi durere în vremea refugiului, 
câtă numai mucenicia unui popor oprimat a putut 
da, şi-atâta avânt şi entuziasm cât numai atavis- 
mul sufletului românesc a putut răspândi în vremu- 
rile de eroică slavă. 

Părăsim pământul ospitalier al Moldovei cu în- 
crederea desăvârşită, că-l vom revedea în curând, 
în ziua marelui triumi şi conştienţi de greutăţile dru- 
mului plecăm hotăriţi să înfruntăm moartea in drum 
şi la capătul drumului, sbuciumul sângeros de luptă, 
premergător triumfului. 

_Deparie în zare, în haine cernite, îşi freamata 
Carpaţii monotonul cântec al veşniciei. Când va ră- 
suna oare în lungul lor cântecul de biruintä a nädei- 
dilor noastre ? 

Rămâi cu bine, tara mea, rămâi cu bine! 


* 


In drumul nostru am întâlnit cruciați pentru idea 
libertăţii, sângerând şi muşcând pământul în numele 
Fi; tirani fără suflet si fără Dumnezeu, sfâşiind o 
Imparatie şi asmutind, inebuniti de ură, bestialita- 


12 


www.dacoromanica.ro 


tea oamenilor pentru a se sugruma unii pe alţii; 
bandiți sângeroşi, jefuind şi omorând în numele u- 
nui ideal de umanitate, pe care niciodată nu l-au 
priceput, batjocorindu-l cu sălbatica lor inconstiinta. 

Apără-mi Doamne, Neamul şi Patria de-o aşa în- 
grozitoare nebunie! 


13 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL II. 


PRIN BASARABIA. 
Chișinăul. Tighina. Pe Nistru. 


In trenul dela Iaşi la Chişinău călătoreşte multă 
lume. Marele număr de refugiaţi din Muntenia, din 
Oltenia, din Dobrogea şi Ardelenii sunt într'o per- 
manentă căutare după o aşezare mai sigură si mai 
putin costisitoare. Multi se duc acum în Basarabia... 

Lumea este abătută de vremelnica nereuşită a 
răsboiul românesc, în care sa aruncat cu elan su- 
fletul unui popor, covârşit de idealul din care se a- 
dăpase setea lui de viata. 

Unirea Basarabiei a fost pentru România înge- 
nunchiată o reculegere şi o îmbărbătare. 


„Prutul ista ni disparti, 
„Prutul ista nare moarti? 
„Dar ne-om pune noi cândva 
„Și cu sura l-om seca!... 


era cântecul de altădată al Moldovenilor depe cele 
două maluri a râului de grauitä. Astăzi rostul cân- 
tecului a rămas o blestemată reminiscență istorică. 


14 


www.dacoromanica.ro 


Aci pe malul stâng al Prutului se vede totuşi ur- 
ma şi opera stăpânirei de ieri. Satele de români 
neaosi, răzeşii marilor domni Moldoveni, au rezis- 
tat rusificärii dar în punctele comerciale, de inte- 
res economic şi administrativ, s'au ridicat localităţi 
cu populaţie rusească de import, alături de aşeza- 
rea românească de baştină. Din tren, depe podul de 
peste Prut, vezi prin fereastra vagonului, dincolo de 
pădurea de sălcii, un sătişor: Unghenii Români, cu 
casele cu prispe de lut, acoperite cu stuf şi cu scran- 
ciob în mijlocul satului. Pe ulite se vorbeşte aceiaşi 
limbă, dulce şi domoală ca şi pe malul drept al Pru- 
tului. Dar alături, nu departe, cupetii ruşi, targovetii 
evrei şi funcţionari vamali ai Impärätiei vecine au 
ridicat Unghenii Ruşi, în care s'au sălăşluit o mână 
de oameni, cari n'au avut nici odată vre'o legătură 
cu pământul Basarabiei. 


Chișinăul, 


Sosim la Chişinău. 

Chişinăul, unde odinioară era sediul unui pârcă- 
lab a Domnului Moldovei, a fost complect transtor- 
mat în cei 105 ani de ocupaţie. Alături de vechea a- 
şezare istorică, primitivă, rămasă până astăzi curat 
românească, ruşii au clădit oraşul nou pentru func- 
tionarii nouii administrații a provinciei şi pentru fa- 
miliile lor. 

O stradă de-o excesivă lărgime traversează loca- 
litatea şi perpendicular, cad pe ea şi trec mai de- 
parte, străzile laterale cu case mari, posomorite, cu 
un singur etaj şi curţi întinse, împrejmuite cu ziduri 
înalte. 

Parte din boierimea moldovenească şi-a clădit şi 
ea câte 9 casă în noua aşezare a ruşilor. 


15 


www.dacoromanica.ro 


Dar vechea aşezare românească a rămas alături 
de Chişinăul nou, aşa cum a fost cu un veac în ur- 
mă. Intre apa Bâcului şi Zolotaia-ulita găseşti a- 
celeaşi străzi strâmte şi întortochiate, prăvălii cu o- 
bloane de fier, cojocärii, măcelării şi brutärii cu ta- 
raba "m afarä ; case acoperite cu şindrile, — cer- 
dacuri şi ogrăzi mari, aşa ca'n Moldova din dreap- 
ta Prutului. Pe aci, pe străzile întortochiate, se vor- 
beste aceiaşi limbă românească, cam ori ce parte a 
României. 

In oraşul nou, Ruşii au ridicat o seamă de impor- 
tante clădiri, ca Soborul, cu turn de cetate la intrare, 
Palatul Guvernatorului, Primăria, şcolile şi Mitro- 
polia. 

Astăzi Chişinăul, revenit prin voinţa lui în stäpâ- 
nire românească, este unul dintre cele mai popu- 
late centre din vechea Moldovă. In special intelec- 
tualii refugiaţi sunt chemaţi aci să dea mână de .a- 
jutor în opera-culturală ce se desfăşoară. 

Ardelenii, banatenii şi bucovinenii stau în fruntea 
mişcării culturale. Ziarul Ardealul, editat sub îngri- 
jirea transilvaneanului Onisifor Ghibu, este cea mai 
citilă gazetă din capitala Basarabiei. 


* 


Cand la 6 Junie 1917, primul detasament de volun- 
tari ardeleni trecea dela Kiew spre laşi, in gara Chi- 
şinău, fraţii Basarabeni i-au primit plini de entuzi- 
asm. Increzători în realizarea visului ardelenilor, ba- 
sarabenii au predat acestor cruciați, prin inimosul 
patriot Simion Murafa, un drapel național cu îndato- 
rirea să-l ducă la Alba-lulia iar Societatea Cultu- 
rală Moldovenească, le dărui prin V. Hertia o fru- 
moasă icoană a Mântuitorului, spre-a o duce cu bi- 
ruinta în catedrala din Sibiu. 

Era prima îndrăsneață manifestare publică a ba- 


16 


www.dacoromanica.ro 


sarabeniior pentru unitatea naţională. Simion Mu- 
rafa a plătit cu martirajul vieţii sale actul românesc 
din 6 Iulie, trecând în pomelnicul de martiri a lup- 
tătorilor pentru Unire. Noi plecăm pe alte fronturi 
cu convingerea, că sfintele obiecte încredințate de 
basarabeni ardelenilor, vor îi duse în scurt timp la 
destinaţie. 


* 


Refugialii ardeleni ajută aci in Chişinău la rein- 
fiintarea vechii societăţi culturale moldoveneşti, su- 
grumata in fase după revoluţia din 1905 si la înfi- 
riparea cursurilor de limba română pentru invata- 
tori unde predau, între alţii, ardelenii Onisifor Ghi- 
bu, R. Cioflec, Ovid Topa si bucovinenii G. Tofan 
şi Liviu Marian. 

Unde nevoile nationale locale cer un sprijin stă- 
ruitor, găsim pe refugiații ardeleni, bănăţeni si bu- 
covineni. 


Tighina, 


Dela Chişinău la Tighina călătorim abia câteva 
persoane. Spre Nistru nu se mai duc decât militari 
la posturile de pază depe noua frontieră. 

Drapelul românesc flutura iarăşi maiestos pe ve- 
chile ziduri ale cetăţii. 


* 


Stăpânii cetăţii erau în secolul XHI si XIV tătarii 
Hanilor din Rusia, cari i-au dat numele de Tehin, 
din care moldovenii au pronunţat cu vremea Tighi- 
na. Soliman cel Mare ocupă cetatea în 1538, când 
Orda de aur'era distrusă de Tamerlan; Turcii o nu- 
miră Bender. 

Zidurile ridicate sub domnii Moldovei din Sucea- 


17 


www.dacoromanica.ro 


va au Suferit succesive transformări sub domnia tă- 
tarilor apoi sub stăpânirea turcilor şi după 1812, sub 
aceia a Rusilor. 

In afară de aceste ziduri goale si pustii, nici o alta 
relicvă istorică deosebită nu marchează acest pri- 
mitiv punct de trecere pentru armatele de invazie 
sau pentru comercianți. Azi Tighina este un mic o- 
răşel de frontieră, pe malul drept al Nistrului, pe 
locul vechii aşezări, cu o populaţie de aproximativ 
35.000 suflete. Pe-aici trecea odinioară, din Rusia 
spre Caffa genoveză, drumul caravaneior comerci- 
ale şi aci era oficiul de vamă moldovenească. 

Cam prin regiunea Tighinei a fost şi drumul de 
trecere a lunilor, Avarilor, Bulgarilor şi Gotilor, a 
Pecenegilor şi Cumanilor. 

Ungurii şi Tătarii au urmat un drum mai spre 
nord. 

De-aci, dela Tighina spre sud până la Reni, se 
întinde mănosul Bugeac basarabean, atât de des ars 
şi pustiit de armiile vrajmase din cetatea Benderu- 
lui şi rămas multă vreme văduvit de orice populaţie, 
Azi puţinii colonişti bulgari şi germani, aduşi de stă- 
pânirea rusească, îşi dispută întâietatea cu elemen- 
tul românesc de baştină. 


* 


La Tighina ne despärtim : prietenii lana, Seleş 
şi Teglaru formând alt grup, rămân să plece în ur- 
ma noastră iar scriitorul acestor rânduri, împreună 
cu Centea şi Cosmuta plecăm spre Odesa. 


Pe Nistru. 


In port aşteaptă gata de plecare un vaporas în- 
cărcat cu coşuri de struguri, cu mere, cu prune şi 
cu câteva butoaie de vin sau de must. 


18 


www.dacoromanica.ro 


Chiar pe vapor primim viza pentru eşire. 

In afară de noi mai călătoresc câţiva comercianţi, 
bărbaţi şi femei şi un grup de ţărani din regiunea 
Cetăţii Albe. Vorbesc toţi o domoală limbă româ- 
nească cu pronunţat accent moldovenesc dar cei 
mai tineri fredoneazä şi aci popularul cântec al hai- 
ducului rus Stenka Razin: „Volga, Volga, maty 
rodnaia“... . 

Călătorim pe Nistru la vale. In portul Maiak, un 
sat ucrainian pe malul stâng al Nistrului, vom de- 
barca. 

Stăpânirea rusească a curätit în multe parti ma- 
lurile Nistrului, pentru o mai uşoară navigaţie, in 
vederea iransportului la mare a bogatelor produse 
din tinuturile basarabene si ucrainiene: grane, fruc- 
te si vin. 

In Rusia întotdeauna râurile au constituit cel mai 
uşor si niai frecvent mijloc de transport. 

Linie de hotar a Moldovei înainte de Alexandru 
cel Bun şi până la silnica cutropire rusească (1812), 
Nistrul a fost însă în conştiinţa românilor potopul 
de apă, care a despărţit întotdeauna pământul ro- 
mânesc de stăpânirile hanilor tătari şi-a năvălito- 
rilor barbari. 

Aci la vadurile Nistrului opreau pârcălabii şi hat- 
manii din Moldova, încercările de năvală străină, şi 
de multe ori ruşii creştini îşi dădeau aci mâna cu 
arcaşii şi plăeşii moldoveni, să lupte infratiti împo- 
triva dusmanului creştinătăţii: Turcii, răpuşi de a- 
tâtea ori de Ştefan cel Mare, despre care cronica- 
rul polonez Dlugosz, scria la 1475 astiel : 

„O bărbat vrednic de admirat, întru nimic infe- 
rior ducilor eroici, pe cari atât îi admirăm, care cel 
dintâi dintre principii lumei a repurtat în zilele noas- 
tre o victorie atât de strălucită în contra Turcilor. 
(E vorba de bătălia dela Vaslui). După părerea mea 


19 


www.dacoromanica.ro 


este cel mai vrednic să i-se incredinteze conduce- 
rea şi stăpânirea lumei $i mai ales funcțiunea de co- 
mandant şi conducător în contra Turcilor, cu sfa- 
tul comun, înţelegerea şi hotărîrea creştinilor, pe 
când ceilalţi regi şi principi creştini trândăvesc in 
lene, în desfrânări şi lupte civile“. 

Papa Sixt al IV-lea scria acestui mare stăpânitor 
a malului drept a Nistrului aşa : 

„Faptele tale, săvârşite până acum cu intelepciu- 
ne şi viteiie contra Turcilor necredincioşi, inamici 
comuni, au adus atâta celebritate numelui tău, în- 
cât eşti în gura tuturor si esti în unaniniitate foarte 
mult lăudat“. 

Ruinele cetăților depe malul drept a Nistrului sunt 
o mărturie a acestor vremuri de eroică slavă ro- 
mânească, când un pumn de moldoveni oprea aici 
„ameninţătorul puhoiul musulman. 


* 


Vaporul înaintează încet... După câţiva kilometri 
de drum se înnoptează... 


20 


www.dacoromanica.ro 


PE DRUMURI UCRAINIENE, 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL. III. 
PE DRUMURI UCRAINIENE 


La Odesa. Malorosia. Poltava, La Harkov, 
La Odesa. 


Din satul Maiak, unde debarcăm, mai avem de fă- 
cut 30 de kilometri până la Odesa. Trecem pe malul 
ucrainian fără nici un control. Nimeni nu ne ‘ntreaba 
cine suntem şi unde mergem. 

Drumul duce prin aşezări de colonişti germani. 
Satele, cu străzi curatele, cu casele de piatră, îm- 
prejmuite cu zid, ne dau impresia unor localități să- 
sesti din Ardeal. La fiecare pas se aude o nemtea- 
sca pocită, impestritata cu cuvinte din limba lui Tol- 
stoi. 

La masă suntem trataţi cu pâine albă. Prin păr- 
tile acestea nu S'au simţit încă „binefacerile“ bolşe- 
vismului. De altfel Ucraina este acum provincie au- 
tonomă si sub ocupaţie austro-germană. Bolșevicii, 
retrași depe frontul românesc, au trecut mai departe, 
în Rusia. 

Peste câmpia cu grâul de curând secerat se fra- 
mântă în razele soarelui dogoreala căldurii jucăuşe, 


23 . 
www.dacoromanica.ro 


ca nişte pânze de păianjen. Nici o pată de nour nu 
tulbură împărăţia luminei. 
* 


In zare, departe, apar turle de biserici şi cupole 
bizantine, — strălucitoare, ca nişte săgeți de jära- 
tec. Ne apropiem de Odesa. Cu cât înaintăm mai 
mult pe şoseaua cu praful până ’n glesne, deslusim 
la marginea oraşului o mulţime de clădiri. Sunt de- 
pozite militare. Santinele române păzesc clădirile, 
pline cu averi „salvate“ din Moldova. In alte parti 
soldaţi germani se plimbă tantosi în fata intrărilor 
închise. 

Fără să observăm, şoseaua s'a pierdut într'o stra- 
da largă a Odesei. Constatăm imediat, că oraşul e 
ocupat de corpul al XII-lea de armată din Sibiu si 
printre faiosii ofiţeri austrieci, ce-şi târăsc săbiile pe 
trotuare, zărim din când in când câte o figura cu- 
noscută. 

Odesa, cu parcurile curate şi întinse, cu străzile 
ce adesea întrec în lărgime spatioasele bulevarde, 
umbrite de castani deşi, este unul dintre cele mai 
frumoase oraşe ruseşti. 


* 


Intocmai cum Petru cel Mare a simtit nevoia des- 
chiderii unei feresti spre Europa ridicand Petrogra- 
dul, la fel Ecaterina a Il-a a fondat Odesa, ca o fe- 
reastră u Rusiei spre Constantinopoi şi Balcani. 

Un francez priceput, ducele de Richelieu, fost mi- 
nistru alui Ludovic al 16-lea, refugiat din Franţa 
republicană, ajunse guvernator. A fost pentru O- 
desa un noroc. Contele Langerou, i-a continuat ac- 
tivitatea. 

Clădiri mari şi bogate, teatru, operă, peste 30 de 
strălucite biserici, mare mişcare comercială, nenu- 
mărate grădini publice si frumoase vile, clădite de- 


24 
www.dacoromanica.ro 


alungul malului mării, dau oraşului un aspect de ne- 
întrecută civilizaţie. 

In cadrul acesta atrăgător, viata îşi desfäsurä 
larg zburdălnicia. 

In trăsuri şi ’n automobile elegante, cucoanele, pi- 
cior peste picior, îmbată pe trecători cu luxul ce sfi- 
dează nenorocirea abătută asupra ţării. Pe „pros- 
pectul“* din fata mării, perechi tinere isi plimbă ne- 
păsătoare dragostea şi mai departe, pe plajă, ală- 
turi de băeţii goi, isi svântă la soare trupurile svelte 
o mulţime de fete mari, cu părul blond şi cu ochii 
albaştri. 


Cafenelele gem archipline de refugiaţi. In restau- 
rante muzici militare delectează publicul cu ulti- 
mele marsuri germane. Pe stradă grupuri de femei 
gălăgioase şi nepăsătoare, în societatea ofiţerilor 
austrieci, admiră, expuse ’n vitrine, ultimele creaţii 
ale modei. 


* 


Slujbasii căilor ferate ucrainiene sunt în grevă, 
protestând împotriva ocupatiunei străine si a tensi- 
unei polilice dintre cutropitori şi reprezentanța na- 
țională ucrainiană: Rada. Suntem nevoiţi astfel să 
rămânem câteva zile în acest frumos oraş rusesc, 
care ne dă o icoană fidelă a Rusiei de altădată. 


Malorosia. (Ucraina). 


In cele câteva zile de aşteptare forţată, ne ţinem 
mai mult în preaima gării, sever păzită de santinele 
austro-germane. Reuşim să legăm cunoştinţă cu o 
seamă de soldaţi germani. Aşteaptă şi ei să le vină 
rândul transportului spre frontiera ucraino-bolsevi- 
că. Din eauza grevei dela căile ferate nu mai cir- 


25 
www.dacoromanica.ro 


culă nici un tren, cu excepţia trenurilor militare ger- 
mane. 

In ziua plecării trenului militar, cunoscutii nostri 
he fac şi nouă loc într'un vagon de vite. 

* 

Călătorim spre Poltava. De-acolo vom merge la 
Harkov, iar dela Harkov vom trece la Kursk. Intre 
Harkov si Kursk este linia de frontieră ruso-ucrai- 
na, cam pe graniţa etnică dintre Rusia-Mică şi Ru- 
sia-Mare. 

Lanuri bogate de grâu se întind încă în laturile 
căii ferate şi'n unele părţi spicele grele s'au culcat 
la pământ. Nemărginita câmpie ne dă o desăvârşită 
senzaţie de pace. Rusia, marea Rusie, străluceşte ’n 
Ucraina prin măreţia cupolelor aurite, ce rămân în- 
tr’o parte sau într'alta a căii ferate, în mici oräsele 
sau chiar în satele pierdute în sesul ucrainian. 

In zare nişte frânturi de nouri ameninţă câmpia 
cu formele lor ciudate de jumătăţi de oameni şi de 
animale. Par'că ar fi umbrele paşnicilor schiti de o- 
dinioară, ce stăpâneau câmpia ucrainiană, blânzi şi 
buni agricultori, sau umbrele sângerosilor năvăli- 
tori barbari, cari sute de ani au frământat în copi- 
tele cailor câmpul peste care trecem. Din cand în 
când câte o movilă împiedică luciul câmpului. A- 
colo dorm în morminte imemoriale eroii taberilor 
învrăşmăşite, ce-au luptat în decursul vremurilor 
pentru stăpânirea câmpiei 

* 

Ruşii mumesc Ucraina, Malorosia — Rusia Mică. 
Năvălirile barbare şi alte împrejurări istorice au de- 
terminat disociarea regiunilor rutene de regiunile ru- 
seşti; de-aci deosebiri în limbile ambelor nationali- 
täti: rusească şi ruteană (ucrainiană). Viaţa istorică 
a mărit deosebirile dialectale cu cari au apărut stră- 
bunicii celor două neamuri. Ucrainienii sau rutenii, 


26 
www.dacoromanica.ro 


numiţi şi hoholi, au format cu timpul un popor cu to- 
tul diferit de ruşii albi si de rușii mari. 

Independenti la început, trec sub stăpânirea tata- 
rilor, apo: în Statul polono-lituan iar la 1654 ajung 
sub stăpânirea rusească. Pentru pierderea indepen- 
dentei politice, clasele superioare au fost răsplătite 
de ruşi cu introducerea iobăgiei. Aceste clase, me- 
najate de stăpânire şi chemate de Jari în preajma 
tronului, s'au rusificat repede, limba ucraina rămâ- 
nând numai limba ţăranilor. 

Petru cel Mare a inaugurat o politică şovinistă şi 
reacționară. La 1720 a oprit tipărirea oricăror cărți 
în Ucraina, cu excepţia cărţilor bisericeşti, cari şi a- 
celea trebuiau tipărite în limba rusă. Istoria citeaza 
cazuri de samavolnică împotrivire a ruşilor în con- 
tra încercărilor ucrainiene de afirmare, prin cărţi în 
limba naţională, chiar a credinței şi ritualului reli- 
gios pravoslavnic. Politica aceasta de sugrumare a 
atâtat instinctul national şi conştiinţa ucrainiană 
prin poetul Şevcenco, rău primit de critica literară 
rusească, s'a afirmat pentru toată lumea. ca Neam 
aparte, deosebit de adevărații ruşi. 

Chiar in epoca liberalismului rusesc, la 1863, Mi- 
nistrul de Interne Valuev, oprind tipărirea cărţilor 
ucrainiene spunea, că „nici o limbă deosebită ucrai- 
niană na fost, nu este şi nici nu poate sa fie‘, iar 
Sfântul Sinod a cprit traducerea b.blici si altor cărţi 
religioase in limba hoholiior. 

La 1576 s'a oprit nu numai tipărirea cartilor u- 
crainiene in Rusia sau importul lor din străinătate, 
dar si reprezentațiile teatrale şi cântecele ucraini- 
ene. Opreliştea aceasta a durat până la revoluţie. 

Istoria Ucrainei este plină de ilustrarea avântülui 
cu care ucrainiemi s’au ridicat de-atatea ori pentru 
scuturarea jugului lituan sau pentru înfângerea stă- 
pânirii poloneze prin hatmanul Bogdan Hmelnitzki, 


27 
www.dacoromanica.ro 


cazac îndrăzneț sau pentru sdrobirea jugului mus- 
călesc prin hatmanul Mazeppa, erou cântat în ver- 
suri de Puskin şi de Victor Hugo. 


* 


După revoluţia din Februarie, Ucraina şi-a mani- 
festat in mod viguros, näzuintele nationale. In Mar- 
tie o delegatiune ucrainiană cerea Primului Ministru 
Lwoff introducerea limbei ucrainiene în Ucraina, un 
Comisar al Ucrainei pe lângă guvernul rus şi un 
Comisar al Guvernului Rus în Ucraina. 

Un mare congres, convocat în Aprilie la Kiew a 
proclamat însă autonomia Ucrainei într'o Rusie fe- 
derativă. Congresul a ales un Consiliu naţional per- 
manent, — Rada, — din care s'a format primul Mi- 
mister ucrainian sub denumirea de Secretariat ge- 
nerul al Ucrainei. 

Guvernul din Petrograd a refuzat să recunoască 
Rada şi Secretariatul general a căror reprezentanţi 
îi ceruseră recunoașterea autonomiei, dreptul de-a 
încheia pace, de-a organiza armata ucrainiană, atât 
în tara cât si pe front, naţionalizarea institutiunilor 
de cultură şi altele. Ruşii motivau refuzul ps consi- 
deratia, că numai Constituanta a toată Rusia va pu- 
tea decide în chestiunea ucrainiană. Dar manifestati- 
unile sgomotoase ale ucrainienilor si formarea pri- 
melor nuclee de armată naţională, au determinat 
Guvernul din Petrograd să recunoască. la începutul 
lunei lulie 1917, atât Rada cât şi Secretariatul Ge- 
neral, chemat să elaboreze proectele pentru autono- 
mie, legile agrare şi să organizeze în interiorul Tä- 
rii, armata națională ucrainiană. Când s'a pus însă 
chestiunea graniţelor Ucrainei, s'a recuoscut ca 
teritorii, aparţinând noului Stat, numai guberniile 
Kiew, Wolhinia, Podolia, Poltava şi o parte din Cer- 
nigow. Asupra guberniilor Harkow, Ekaterinoslaw, 


28 
www.dacoromanica.ro 


Kerson şi a celeilalte părţi din Cernigow urma să 
decidă un plebiscit. 

Odată cu înscăunarea bolşevicilor în Moscova, 
Secretariatul General şi-a luat libertatea de acţiune, 
extinzându-şi administraţia asupra tuturor guberni- 
ilor ucrainiene iar Rada a proclamat Republica Po- 
pulară Vcrainiană, îixând alegerile pentru Consti- 
tuantă pe ziua de 27 Decembrie. 

Descompunerea armatei ruseşti de pe fronturi şi 
retragerea dezordonata prin Ucraina, au înlesnit bol- 
şevicilor ocuparea vremelnică a ţării dar Secreta- 
riatul General, în înţelegere cu Rada. a încheiat pace 
separată cu Puterile Centrale, cari au recunoscut 
independenţa Republicei şi-au ocupat ele Ucraina, 
Prin acest gest, austro-germanii dau tinerei demo- 
cratii ucrainiene, esita din voinţa populaţiei, cea mai 
crudă lovitura; ei disolvă Rada si înlocuesc Secre- 
tariatului General cu Hatmanul Skoropadski, stră- 
nepotul acelui Hatman Skoropadski, care, dupa în- 
frângerea marelui Mazeppa a primit ajutorul lui Pe- 
tru cel Mare, ca şi cel de astăzi ajutorul Austro- 
Germaniei, — să fie ales Hatman al Ucrainei, in- 
frântă la Poltava, rămânând slugarnic om al Ta- 
rului până la moarte. 

Skoropadski este înrudit prin alianţă cu Genera- 
jul Eichorn, comandantul armatelor austro-germane 
de ocupație, căruia îi datorează situatiunea sa de 
azi. Până acum el fusese general rus. 

Politicei democratice a Radei şi a Secretariatului 
General, Hatmanul îi opune o politică de dictatură 
şi de sfidare a oamenilor revoluţiei nationale. Mas- 
sele populatiunei ucrainiene sunt protivnice lui Sko- 
ropadski. Greva dela căile ferate este şi ea un pro- 
test împotriva nouii conduceri a Statului. 


După toate aparențele, domnia lui Skoropadski va 


29 


www.dacoromanica.ro 


dura numai atât timp, cât trupele austro-germane 
vor sta în Ucraina. 


* 


Soldaţii în tovarăşia cărora călătorim fac parte 
din aceste trupe de ocupatiune. Nici un entuziasm 
nu-i mai antrenează pentru răsboiu. Sunt dornici şi 
ei să se termine cât mai repede conflagratia si tră- 
iesc şi mărşăluesc cu speranţa, că ziua de mâine va 
aduce mult aşteptata pace. 

Din conversatiunea pe care o legăm asupra răs- 
boiului, constat uşor că ei n'au avut un ideal, ca alte 
natii. Astăzi au şi ei unul: Pacea! 


Poltava. 


Aproape pe nesimţite sosim la Poltava, unde po- 
posim câteva ceasuri. 

Capitala guberniei cu acelaş nume, e un oraş în 
plină desvoltare, cu caracteristicile străzi ruseşti. 
largi şi cu case mici, clădite fără nici un gust. 

Pentru ucrainieni, Poltava aminteşte dureroasa în- 
frângere a hatmanului Mazeppa, aliat cu Regele Su- 
ediei Carol al XII-lea, împotriva lui Petru cel Mare. 

Bătălia dela Poltava a sugrumat orice posibilităţi 
de. autonomie a Rusiei Mici şi călcâiul muscălesc s'a 
aşezat solid în vechea provincie ucrainiană. 

Cântecelor populare ucrainiene, cari preamăresc 
amintirea lui Mazeppa, retras după dezastrul dela 
Poltava în cetatea românească a Tighinei, îi răs- 
pund muscalii şi acum prin cântece populare mo- 
narhiste : 


Bâlo dielo pod Poltavoi, Fost-a luptă la Poltava, 

Dielo slavnoe druzia, — Lupta prietenilor slavi, — 

Mû dralis tokda so svedom Ne-am bătut atunci cu sudezii 

Pod znamionami Piotra... Sub drapelele lui Petru... . 
30 


www.dacoromanica.ro 


Dar cântecele acestea, fredonate de muscali, nu 
covârşesc afirmarea naţionalismului intransingent u- 
crainian. 


La Harkov. 


Mai la răsărit de Poltava, poposim la Harcow. 

Harcovul e compus din două parti: oraşul vechiu, 
cu străzile largi, drepte, nepavate, pline de praf si 
de murdărie, cu clădiri sărăcăcioase, mici şi scunde; 
oraşul nou, plin încă de mişcare si de viaţă, cu 
străzi largi, cu clădiri frumoase şi cu prăvălii bo- 
gate. Piețe întinse, hotele elegante şi biserici ma- 
jestoase, — sunt o mândrie a oraşului. 

Harkovul e vestit prin marea şi vechea Universi- 
tate, de bună reputaţie pentru ştiinţa rusească. O u- 
niversitate mai nouă pentru femei, pe lângă care 
functioneazä o renumită facultate de medicină si di- 
ferite şcoli superioare de comerţ şi industrie, com- 
plectează înalta instituţie de cultură. Aci la Harkov 
şi-a urmat parte din studii savantul român Bogdan 
Petriceicu-Haşdeu şi s'au ilustrat o seamă de pro- 
fesori de origină română, trecuţi in Rusia cu Can- 
temir Vodă. In 1917 a facut aci propagandă româ- 
nească profesorul Mihail Dragomirescu, numit do- 
cent particular al Universităţii. 

O renumită viaţă comercială şi industrială se des- 
volta odinioară aci, Harkowul fiind unul din cele 
mai mari oraşe din estul Rusiei Mici, bine legat prin 
calea ferată cu marea la sud, cu apusul, cu Nordul 
şi cu estul Rusiei, fapt ce atrăgea, cu ocazia târgu- 
rilor, mari cantităţi de mărfuri din întreaga regiune. 

Revoluţia a sugrumat deocamdată vechiul avânt 
cultural şi viaţa comercială de altădată. 

Odinioară Harkovul era unul din centrele mişcă- 
rii naţionale ucrainiene iar astăzi constitue o stră- 


31 


www.dacoromanica.ro 


lucită bază militară a Ucrainiei, pentru luptele cu 
bolşevcii din regiunea Donului. 


Dela Harkov călătorim spre Bielgorod, orăşel si- 
tuat 80 de verste mai la nord. Şi pe aici pământul e 
bogat în lanuri de grâu, culcate la pământ din lipsa 
braţelor de muncă. Soldaţii germani ne informeazä 
că 'n curând vor sosi echipele lor de. secerători. 

Parte din trupele germane au fămas la Harkov. 
Spre Bielgorod pleacă numai două compănii. Cu- 
noscutii noştri fac parte: din efectivul acestora. 


* 


Dela gara Bielgorod plecăm in căruţe de tara la 
satul Zagorsceva, ultima localitate ucrainiana sta- 
pânita de germani. Aci cantonează aproximativ un 
batalion. Armamentul principal îl formează mitrali- 
erele şi pustile mitraliere; aproape în fiecare curte 
este aşezată câte una. 


Dormim aci peste noapte iar a doua zi, întovără- 
şind pe soldaţii germani, trimişi pe linia de frontie- 
ra să Schimbe avanposturile, plecăm si noi spre Bié- 
lenihino, de unde vom lua trenul pentru Kursk. Gara 
Saien pe lângă care trecem a fost distrusă cu oca- 
zia ultimilor ciocniri dintre ucrainieni si bolșevici. 


Frontiera ucraino-bolşevică o trecem cu uşurinţă. 
Importul aliinentelor în Rusia sovietică chiar în mi- 
că cantitate a fost oprit de germani. In special za- 
hărul nu poate fi trecut peste frontieră sub nici un 
motiv. Noi reuşim să ducem întreaga provizie luată 
din laşi: mai multe cutii de conserve, pâine şi zahăr. 


Cu noi odată mai trec frontiera câţiva ruşi; foşti 
prizonieri de răsboiu în Austria, Bietii oameni suut 


32 


www.dacoromanica.ro 


vamuiti de germani, fara milă iar din alimente nu 
li-se lasă decât foarte puţină pâine. 


* 


latä-ne ajunşi pe pământul rosilor. Prin holdele 
de grâu, călcate brutal de paşii călătorilor, zâmbeşte 
roşul aprins al macilor, impiestritand tabloul de aur 
al câmpului. Ne aninăm la butonieră câte un mac, 
convinşi, că sub protecţia culorii lui vom trece uşor 
şi linia santinelelor bolşevice. 


33 
www.dacoromanica.ro 


IN RUSIA SOVIETELOR. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL IV. 


LA GRANIȚA BOLSEVICILOR. 


Sosim la cantonul Bielenihino, unde se formează 
trenurile pentru primul oraş bolşevic de graniţă, 
Kurskul. O mulţime de oameni misunä pe câmpia 
din faţa cantonului, printre care şi vite desprinse din 
juguri, ca într'un bâlci dezordonat. Pe soldaţii bol- 
şevici îi vedem pentru întâia dată. Cu armele în 
bandulieră, cu câte 3—4 revolvere la centură, cu 
stele de postav roşu pe mâneci, cu părul vâlvoiu 
sau esit pe jumătate de sub chipiile murdare, cerce- 
tează si inspectează pe călătorii sositi din Ucraina. 
In harnasamentul acesta fantastic, murdari în toată 
înfăţişarea lor, cu ochii injectati de sânge, par nişte. 
bandiți, gata să-şi împartă prada. 

Inspecţia lor se transforma într'un adevărat jaf 
şi numai cei pe cari îi cred frati de sentimente si de 
idei, scapă de nenorocita inspecţie. Nagaica si pa- 
tul pustii îi ajută să execute inspectiile. 

Totuşi oamenii aceştia mai au în inima lor un sen- 
timent de umanitate; ei ar putea să sucească gâtul 
oricărui burghez, căci în ţara în care am intrat, ja- 
ful si asasinatul sunt acum legale: Lenin, noul sta- 


37 


www.dacoromanica.ro 


pân al Rusiei, încă în 5 Februarie 1918, aruncase fa- 
naticilor roşii lozinca: jefuifi totul ! 

„Răsboiul extern s'a isprävit, — spunea el, — 
răsboiul intern abia începe. Burghezimea a ascuns 
în lăzi sin seamantane tot ceeace a jefuit. Poporul 
trebue să pună mâna pe aceşti jefuitori şi să le su- 
cească gâtul. Nu lăsați ascunsă această avere. Nu 
poliția trebue să facă acest lucru, — poliția este 
moartă şi ’ngropatd, — ci poporul însuşi, căci nu e- 
xistă nici un alt miiloc de luptă împotriva burghezi- 
mei, 

»Jetuiti tot ce-a fost jefuit! Dacă nu vom scoate 
totul de sub încuietori, vom dispare. Bazele socie- 
tății socialiste trebue să le aşezăm printre ruine !“ 

Aşa a vorbit Lenin. 

El a legitimat vandalismul trupelor roşii şi din 
uriaşa împărăție, ce se baza în bună parte pe-o bur- 
ghezime muncitoare şi aşezată, pe-o țărănime insta- 
rita şi cuminte, a zămislit un haos, unde nu mai e- 
xistă nimic din evanghelia umanităţii, în numele că- 
reia a fost propovăduit socialismul printre popoare. 

Nici unul din drepturile elementare şi naturale ale 
omului, pentru cari au sângerat pe chiar acest pă- 
mânt, — blestemat astăzi de Dumnezeu, — atâtea 
generatiuni de martiri, nu mai există. Este o lume 
nouă, lumea iadului roşu, — roşu de sânge şi de la- 
crimi însângerate. 

»Jefuifi totul“, — ce îngrozitoare lozincă pentru 
cei cari o trăesc, într'o ţară cu milioane de oameni 
invrajmasiti ! 

* 


Ne strecurăm în vagoane după ce scăpăm de cele 
zece-cincisprezece inspecții. Fiecare' bolşevic căruia 
îi trece prin minte să facă inspecţie, — face. Nu este 
nici un comandant aci, toţi sunt egali, — iată sfânta 


38 


www.dacoromanica.ro 


egalitate! Dacă ne-am bate ’n piept, că suntem bol- 
şevici, am putea inspecta şi noi pe oricine. Nimeni 
nu îndrăzneşte să se opună. 

În tren ni se pune în vedere să mergem la Statul 
Major bolşevic din Kursk, pentru viza pasapoartelor. 
Actele noastre trebuesc vizate şi la oficiul guber- 
nial. 

Călătorim greu căci vagoanele sunt arhipline de 
tot felul de oameni. După aspectul călătorilor am 
impresia, că ne .găsim într'un tren încărcat cu cer- 
şetori. 


* + 


Gara Kurskului este însemnată cu mari flamuri 
roșii. Luăm trenul special de legătură între oraş si 
gară. Kurskul e la câţiva kilometri depărtare. 

Oraşul pare mort. 

Flămânzi cum Suntem mergem în piaţă să ne a- 
provizionăm. 

Piaţa, un câmp larg, e ocupată toată de chioșcuri 
mari de scânduri, aranjate în forma unui orăşel, cu 
străzi înguste şi piețe miniatură. Abia ici-colo cir- 
culă câte un musteriu. 

Partea în care se vând alimente, e bogată în toate, 
numai zahărul lipseşte. In locul acestui aliment, se 
vând betigase de bomboane şi miere de albine. 

In sectorul manufacturilor găsim aceiaşi bogăţie 
ca şi ’n cel al alimentelor. Totul este ieftin, fiecare 
e doritor să-şi desfacä maria, în pericol de-a fi, din- 
tr’o zi intr’alta, socializată. 

Târguim un arsin de pânză roşie și chipiuri ru- 
seşti, cu ajutorul cărora ne transformăm în bolşevici 
sadea. Ne înzorzonăm cu tot felul de insigne a că- 
ror însemnătate nimeni n’o cunoaşte, — dar pe tro- 
tuar, tantosi cum suntem, inspirăm respect: trecă- 
torii se dau la o parte. 


39 


www.dacoromanica.ro 


Ajungem la Statul Major. 

Clădivea in care e instalat a fost cea mai elegantă 
şi mai bogată casă boierească a Kurskului. Treptele 
de marmoră sunt sdrobite în mai multe locuri cu 
lovituri de topor. Din dantelăria perdelelor în da- 
masc, soldaţii şi-au facut ciarsafuri iar din covoa- 
rele tăiate în pătraturi, plapome. In saloanele mari, 
unde se mai văd resturile unui stil boroc, pe elegan- 
tul parchet de odinioară sunt aşezate în dezordine 
paturi de diferite stiluri şi proveniente iar pereţii 
sunt impodobiti cu steaguri roşii, cu carabine, puşti 
de vânătoare şi cu ploşte de vutcă. 

Afară, în ograda casei, o mulţime de cadre aurite, 
sdrobite, alături de resturi de tablouri, de statui şi 
de mobilă fina, ne arată isprava barbariei ce-a stă- 
pânit ţara. 

Vechia poartă de fier a fost şi ea înlocuită cu pari 
de lemn, deoarece sfida probabil pe nouii stăpâni cu 
blazonul princiar ce-l avuse pe partea superioară. 


* 


Toate biurourile sunt goale; găsim însă un român 
din jurul Aradului, fost „honved“ căzut în prinsoa- 
re, căruia îi spunem că suntem moldoveni din Ba- 
sarabia. El face pe ordonanța şi păzeşte casa; ne dă 
informatiuni, că bolşevicii sunt plecaţi toţi în inspec- 
ţii... şi vin rar la birou. Ar trebui să aşteptăm după 
viză o săptămână sau chiar două... 

— Bine îrate, da pe cine ai stăpân aici ? 

— Hm... stăpân ? Omul răzimă mătura de perete. 

Apoi fraţilor aici îi aşa: Cine vrea şi cine poate. 
Fu dacă aş avea acum o pecete, v'aş viza paşapoar- 
tele, da nu am. Viza ar fi bună. Să ştiţi voi dela 
mine: asta acum e ţara nimănui. Pe împărat l-au 
omorât şi-au pus în loc pe dracu! 


40 


www.dacoromanica.ro 


Omul s'a minunat mult că i-am vorbit ca'n satul 
lui, unde S'ar reîntoarce dacă ar avea posibilitate. 

L-am întrebat, dacă în regiunea Kurskului sunt ro- 
mâni între bolşevici şi ne-a spus, cu un accent de 
competintä în glas, că nu sunt şi-apoi sunt prea 
multi unguri între roşii — şi unde-s unguri, rumd- 
nul nu se bagă. 


* 


Renuntäm să vizäm pasapoartele si plecăm mai 
departe. 


41 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL V. 


IN TREN, PRIN RUSIA SOVIETELOR. 


Revoluţia. Vladimir Sergheevici. Control și 
contrabandă 


Revoluţia. 


Cumpărăm bilete de tren pentru Saratow, pe 
Volga. 


* 


Din Kursk ne-am aprovizionat cu pâine si cu mie- 
re de albine pentru mai multe zile. Mai avem si ca- 
teva conserve, luate din Iași. 

Ne închinăm la icoanele ce stau încă spânzurate 
pe partea de răsărit a gării Kurskului şi ne urcăm 
într'un vagon de clasa a IIl-a, singurele cari mai 
circulă de altfel. 

După înfăţişarea noastră, nimeni nu va putea pune 
la îndoială, că nu suntem bolșevici si la urma urmei 
Rusia este aşa de mare şi nu toate popoarele ei vor- 
besc bine ruseste, — se prea poate sa fim bolșevici 
din Turkestan sau din alte parti: 

Până la Kozlov călătoreşte destul de multă lume 


42 


www.dacoromanica.ro 


dar de-aci încolo poţi continua drumul numai cu un 
permis special şi numai până la Atkarsk, unde se 
spune că începe zona de operaţii a frontului dintre 
albi şi roşii. 

Suntem acum în mijlocul ţării în care bantue fu- 
ria revoluţionară, isbucnită acum un an jumătate la 
Petrograd. 


* 


Evenimentele cari au dus la revoluţie, au fost o re- 
petare a unor evenimente similare de altă dată. 

Ori de câte ori muncitorimea Petrogradului a ma- 
nifestat sgomotos pentru pâine şi pentru mărirea 
salariilor sau pentru revindecări sociale, de-atâtea 
ori guvernele au înăbuşit sângeros mişcările, cu a+ 
jutorul poliţiei sau cu al armatei. S'a recurs şi de 
data aceasta la ajutorul Armatei, să înăbuşe misca- 
rea lucrătorilor dela uzinele Putilow, cari protestau, 
într'o adunare, contra relei aprovizionări. Direcţia 
uzinelor închizând atelierele, lucrătorii declarară 
greva şi împreună cu femeile esira în stradă, într'un 
uriaş convoiu, să ceară pâine. Dar armata aceasta 
nu mai era cea veche; erau ţărani îmbrăcaţi în uni- 
forme bogate, echipați cu frumoase şi strălucitoare 
săbii, fara spirit militar, nedisciplinaţi, adunaţi de- 
avalma depe întinsul Împărăției să înlocuiască ar- 
mata strălucită de altă dată, măcinată pe fronturile: 
de bătaie. 

Cand ofiterimea, improvizată si ea, a ordonat să 
se tragă în mulţimea grevistă, armata n’a tras. In- 
cercându-se stabilirea vinovăţiilor şi aplicarea pe- 
depselor, soldaţii şi-au împuşcat ofiţerii și au trecut 
în stradă, alături de muncitorime. 

Duma, care de-atâtea ori venise în conflict cu gu- 
vemele puternicului autocrat, — a încercat să ca- 
nalizeze mișcarea, dar era prea tarziu, deşi multi- 


43 


www.dacoromanica.ro 


mea revoltată, defila în fata membrilor reprezentan- 
tei nationale. 

In ziua în care Nicolae al II-lea abdică, fără cea 
mai uşoară împotrivire, se formă primul guvern re- 
volutionar, burghez, sub presidentia Principelui 
Lwof, având ca membrii principali pe Miliukow, 
Gucikow, Nekrasow, Terescenko si pe socialistul Ke- 
rensky. 

Dar elementele conservatoare si burgheze din Du- 
ma, fiind puţine si fără voință hotărâtă, neprega- 
tite par'că pentru sguduitoarele evenimente, cedează 
încet-încet elementelor extremiste din sovietul lu- 
cratorilor şi soldaţilor, constituit încă din Februarie 
chiar în localul Dumei, având ca principali membri 
pe Ciheidze, Steklov-Nahamkes, Sokolow, Filipow- 
sky, Suhanow-Himmer şi alţii. 

In afară de Kerensky, în guvernul principelui Lwof 
nu mai cra nici un alt reprezentant al elementelor 
revoluţionare active şi era firesc deci ca acest gu- 
vern S'ajungă o minge în mâna revoluţionarilor de 
stânga. 

Prima problemă mare ce se punea guvernului era 
răsboiul. 

După aparentc, revoluţia doreşte continuarea răs- 
boiului, cerut de interesele şi de alianțele Rusiei. Dar 
massa cea mare, — care făcuse revoluţia şi creiase 
guvernul democrat al principelui Lwof — şi sovie- 
tul extremist, nu pentru scopuri înalte de Stat, ci 
pentru necesităţi şi profituri imediate, detestau răs- 
boiul şi nu-l doreau. 

Curentul extremist apăruse odată cu formarea so- 
vietului, înainte de sosirea lui Lenin, soviet compus 
din delegaţii fiecărei compănii răsculată şi din de- 
legatii trimişi de fiecare mie de lucrători din dife- 
rite fabrici. Ziarul Pravda, încă la începutul lunei 
Martie, făcea propagandă pentru pace dar interven- 


44 


www.dacoromanica.ro 


ţia socialiştilor din Occident, Albert Thomas, Ca- 
chin, Hendersohn şi alţii, pe lângă grupările ruseşti 
anti-răsboinice, a impus pentru puţină vreme reali- 
tatea. Guvernul era silit însă de masse şi de-o parte 
din soviet, — căci altă parte nu ’ndräsnea să se pro- 
nunte, — să impună aliaţilor pacea fără anexiuni şi 
fără contributiuni. 

Democraţiei revoluţionare ruse i-se substituise in 
masse principiul democratiilor nationale a popoare- 
lor oprimate din vechiul Imperiu, cari au impus pe 
nesimţite punctul lor de vedere: fără anexiuni si 
fără contributiuni, ceia ce însemna eliberarga natio- 
nalitätilor subjugate şi siguranţa, că expansiunea ru- 
sească este oprită de massele populare în favoarea 
naționalităților. 

Presiunea masselor s'a exercitat fără nici un frau 
asupra primului guvern democrat al Rusiei. Rezul- 
tatul acestor presiuni, au fost vărsări de sange, uri- 
ase demonstratiuni armate şi căderea guvernului e- 
xact după două luni de anemică funcţionare. 


* 


Un guvern de concentrare burghez-socialist, in- 
locui la 2 Mai 1917, vechia formaţiune ministerială. 

Revoluţia a scos deci la suprafață trei curente: 
acel etatist-democratic al Dumei şi al primului gu- 
vern, nesprijinit de elementele revoluţionare active 
şi curentul, la început haotic, al sovietului, în care 
s'au lămurit cu vremea două directiuni: una pentru 
continuarea răsboiului alături de aliaţi iar alta pen- 
tru pacea imediată, pentru revoluţia socială, pentru 
dictatura proletariatului. şi pentru comunism. 

Agitatia extremiştilor după sosirea lui Lenin şi a 
tovarășilor săi, cari vâ&niau cu lozinca pace pe front 
şi răsboiu in tard, a devenit mai accentuată, mai vie, 


45 
www.dacoromanica.ro 


mai energică iar în fabrici a început organizarea 
gărzilor roşii, — primele nuclee ale armatei bolşe- 
vice, 

In guvernul de concentrare, grupul burghez era şi. 
mai slab decât în primul guvern, — toată puterea 
trecând în mâinile grupului socialist alui Kerensky, 
care deţinea portofoliul răsboiului şi marinei. 

Indepărtarea din guvern a elementelor democra- 
tice (Miliukow şi Gucikow) a atras ura burghezimei 
şi a ofiferimei, fără să câştige simpatia si ajutorul 
extremiştilor. 

Kerensky, pentru consideratiuni de politică şi se- 
curitate interna a cautat prin discursuri, prin comi- 
sari, comitete si prin congrese militare, sa discipli- 
neze armata dar bolsevicii, in frunte cu Lenin si cu 
Trotzki, reprezentanţii si susţinătorii principiului 
pace pe front şi răsboiu în țară, au răspuns prin de- 
monstratia sângeroasă din 3—5 lulie, care tindea să 
răstoarne guvernul de coaliţie. 

In această atmosferă internă au început atacurile 
armatei ruseşti pe frontul din Galiţia. Kerensky se 
convinsese că, „timpul pentru discursuri şi persvasi- 
uni a trecut“. Aşa răspundea lui Denekin, când a- 
cesta îl invitase să ţină armatei discursuri. O nouă 
criză de guvern aduce totuşi atotputernicia lui Ke- 
rensky (11 Iulie). 

Marea adunare naţională dela Moskova nu avu 
nici un rezultat. 

Apelurile disperate, în adunare, ale lui Kornilow, a- 
cum comandant suprem al armatei şi-a generalilor 
Alexeew şi Kaledin, pentru luarea de măsuri severe 
pentru disciplinarea armatei, au rămas îără rezul- 
tat. Incercarea disciplinării cu forța, aprobată in mod 
tacit de Kerensky, n'a reuşit. 

Pe motiv de trădare a revoluției, prin trimiterea 
unor detaşamente asupra Petrogradului, Kerensky 


46 


www.dacoromanica.ro 


înlătură dela comanda supremă pe Kornilow, — o 
predă pentru scurt timp generalului Alexeew apoi o 
preia singur. 

Incerci din nou disciplinarea armatei cu forța, dar 
era prea târziu. Armata nu mai asculta de nimeni ; 
anarhia şi debandada cuprinsese toate unităţile. 

Kerensky, preşedinte al consiliului şi comandant 
suprem al armatei întrun guvern de figuranti, aju- 
tat de vechiul soviet, care nu mai avea nici o putere, 
fuge deghizat în fata răsboiului civil, lăsat să fie or- 
ganizat în voie şi să isbucnească nestingherit, în mo- 
mentul când haosul era stăpân pe fronturile ruseşti 
şi peste întreg întinsul împărăției. 

Dictatorul alb de două luni, oscilase între metode 
şi sisteme, între oameni şi curente, între frica per- 
manentă de contrarevolutie si anarhie, între cei de 
dreapta şi între cei de stânga. 

Ajutorul cerut dela generalii, pe cari îi acuzase de 
trădare a revoluţiei, n’a venit, căci generalii nu mai 
aveau armată. Singura armată organizată, armată 
de jaf şi de distrugere, armata care jefuia — după 
expresia lui Lenin, —- tot ceiace a fost jefuit, erau 
gărzile roşii, pe cari se întemeiau bolşevicii cu oca- 
zia răscoalei din Octombrie, 1917, care i-a adus la 
putere. 

Kerensky prezidase la intronarea haosului şi răs- 
boiului civil. Venise rândul bolşevicilor. Gărzile roşii 
au ocupat Petrogradul si ’n curând aproape întrea- 
ga Rusie, mai putin Polonia, Ucraina şi ţinuturile. de 
sud au căzut în stăpânirea roşilor. 

Rezistenţa depe Don a generalilor Kaledin, Ale- 
xeew, Kornilow, Denekin, Orlow şi altora e împinsă 
în Crimeia. 

In Februarie, 1918, hatmanul Kaledin se sinucise 
din cauza unor neînțelegeri cu generalii Alexeew şi 
Kornilow iar putin mai târziu însuşi Kornilow eade 
ucis într'o luptă cu bolşevicii din ţinutul Kubanului. 


47 


www.dacoromanica.ro 


După armistițiul şi pacea umilitoare dela Brest- 
Litowsk, bolşevicii devin singurii stăpâni ai acestei 
uriaşe ţări, azi în plină anarhie. 


Wladimir Sergheevici. 


Alături de noi călătoreşte un rus vorbäret, care 
tine să ne spună categoric, că el nu-i bolşevic şi să 
ne povestească verzi şi uscate, plângând pe ruinele 
Ierusalimului rusesc. Ni-se prezintă: Vladimir Ser- 
gheevici, originar din Crimeia, unde deocamdată nu 
mai poate străbate si merge la Moskova să-şi re- 
găsească o seamă de rudenii, pierdute în revoluţie. 

Şi Vladimir Sergheevici ne spune : 

„Nu, aceasta nu este revoluţia noastră, nu-i revo- 
lutia ruşilor, e revoluţia străinilor, pripäsiti aici pe 
meleagurile ruseşti să speculeze ţara şi să se îmbo- 
gäteascä din bogăţiile noastre. E revoluţia prizonie- 
rilor de răsboiu de toate neamurile, lăsaţi liberi şi 
cuibäriti în familiile noastre naive şi bune, bätân- 
du-şi joc de calda noastră primire; e revoluţia inte- 
leptilor Sionului, pe cari cinismul lor ne-a făcut să-i 
sugrumăm adesea în numele lui Christos“. 


„Revoluţia teoretică e a noastră; revoluţia prac- 
tică nu ne aparține“. 

» leoreticienii nostri, doctrinarii nostri, cari au 
creiat din concepţiile atavice ale sufletului rusesc, d 
democratie revolutionara umanitara si -larg cresti- 
nească, nu mai există. Veneticii, analfabeti in ţările 
lor, — i-au omorât pentru ca să le ia locul, — i-au 
spânzurat, râzând şi bătându-şi joc de îngrozitoarea 
lor tragedie, — bătându-şi joc de tragedia noastră“ 

»Vandalismul păgân ce ne umileste tara, batjoco- 
rindu-ne credinţa in Dumnezeu si altarele cărora 
s'au. închinat şi se închină de-o mie de ani adevă- 


"48 


www.dacoromanica.ro 


ratii ruşi, umilirea şi distrugerea familiilor noastre, 
a cinstei şi-a demnităţii noastre, e opera lor. Rusi- 
nea rusească, — uitati-vä în jurul d-voastră, — ru- 
şinea aceasta care circulă şi controlează prin tre- 
nuri şi prin instituţiile de conducere a Statului, care 
îşi scuză analfabetismul cu o stăruitoare căutare 
după ochilarii pe cari nu-i au, sunt progeniturile lor 
sociale“. 

„Nu, bolşevismul nu-i operă rusească, nu-i con- 
ceptie rusească. El nu dăinueşte prin ruşi si nu va 
dăinui prin noi. Bolşevismul acesta e orda de aur a 
străinilor, e orda de aur a Inteleptilor Sionului şi-a 
tuturor veneticilor pripäsiti aici pe pământul acesta” 
uitat de Dumnezeu. Şi va' dura mult, mult de tot fa- 
tarşcina aceasta, — dorhnia aceasta de tătari — o 
generaţie sau două, — căci ne-a secătuit de orice 
iniţiativă, de orice îndrăsneală si de orice bärbätie, 
ca şi orda Hanilor tătari de altădată. 

„Uitaţi-vă la mine, — sunt încă tânăr, sunt co- 
lonel, — am îost un brav pe îront, ghiorghievski ka- 
valer, dar nu mai pot. Umilirea aceasta a ţării mele 
m'a facut las, mă face sinucigaş“... 

W fadimir Sergheevici părăsi compartimentul, să 
nu-i observăm umezeala ochilor inrositi. 


Control şi contrabandă, 


Un grup de patru comisari, înarmaţi pana ’n dinţi, 
controlează actele şi bagajul călătorilor. Trei stau 
ascultători înapoi iar unul citeşte în gând hârtiile ce 
i-se prezintă. 

Sosit la noi ne intoarse pe dos şi pe fala pasa- 
poartele cu scoarţa rosieticä, isi caută prin toate 
buzunarele ochilarii, dar nu-i găsi şi ni-le restitui cu 
întrebarea : 

— Bolseviki ? 


49 


www.dacoromanica.ro 


— Kaniecino, Tavariş !, răspunserăm noi în cor, 
cu oarecare indignare. (Fireşte, tovarăş !). 

Wladimir Sergheevici, reîntors la locul lui, zâmbi 
intelegätor şi îndurerat si după ce plecară kras- 
noarmeitii, începu, — par'că l-am fi tras de limbä,— 
să ne vorbească : 

„Da, da, — aceasta nu-i revoluţia noastră şi noi 
n'o să o putem înlocui cu nimic mai bun. Nu mai 
putem. Umilinta aceasta a distrus în noi orice spi- 
rit de iniţiativă si de luptă. Murim asa ca oile, fără 
nici un rost“. 

„Bolşevismul nu cade şi nu va cădea decât prin 
popoarele Rusiei. Noi ne-am trăit naționalismul şi 
sovinismul nostru. Ele abia luptau sub imperiul sla- 
vofilismului, — care a fost numai al ruşilor adevărați, 
— pentru triumiul idealurilor de independenţă natio- 
nală. Ce primesc popoarele acestea dela bolşevism? 
Ce primim şi noi ruşii şi ce-am primit cu toţii dela 
tatarşcină, (domnia tătarilor), dela orda de aur: 
cnutul, sub altă forma! Triumful naționalismului lor 
va fi si triumful nostru. Până atunci, aşteptăm re- 
semnaţi şi supuşi, căci toate vin dela Dumnezeu“... 

Wladimir Sergheevici îşi ridică picioarele pe la- 
viţa vagonului, îşi potrivi capul pe-o veche pelerină 
şi adormi... resemnat. 


* 


In vagonul nostru s’a instalat, intre alta lume, un 
domn a cărui picioare sunt de-o grăsime fenomenală 
fata de restul corpului. O fi bolnav, saracu, — ne 
zicem noi. 

Diferiti comisari şi agenţi cercetează fără nici o 
ordine actele şi în special bagajele călătorilor şi con- 
fiscă fiecare o parte din alimente sub pretextul, că 
transportul lor dintr'un oraş într'altul e interzis. Ne 
învârtim şi noi prin vagon, alături de oficialităţile a- 


50 


www.dacoromanica.ro 


cestea de diferite proveniente şi studiem pe călătorii, 
speriaţi de-atâtea rechizitii şi controale. Cine ne-ar 
putea împiedeca să revizuim şi noi actele şi baga- 
jele călătorilor 2 Dealtfel unii ne consideră comisari 
speciali, cari probabil ducem vreo taină oarecare la 
Moskova sau într'altă parte. 

Mare ue-a fost însă surprinderea, când domnului 
celui gras îi scăzu repede grăsimea dintr’un picior, 
transformându-se jos într'o moviliţă de zahăr tos. 
I-s'au rupt pantalonii si i-s'a scurs tot zahărul ce-l 
transporta spre centru Rusiei. In prima gară fu a- 
restat, pierzând omul şi celălalt picior de zahăr. 


* 


In apropiere de Kozlov, sosesc alt soi de comisari: 
delegaţii unui sovdep, cari controlează din nou ba- 
gajele şi confiscă ultimele alimente dela călători. De 
bagajele noastre, de altfel mititele, nu se-atinge ni- 
meni. Salută oamenii prieteneşte şi trec mai depar- 
te. Protecția pe care ni-o cer unii călători, o refu- 
zăm fără explicaţii. 

In apropiere de Atkarsk sosesc şi comisarii arma- 
tei pentru verificarea actelor celor cari au permisiu- 
nea de-a călători spre Saratow, în zona de opera- 
tiuni. 

Noi, fireste trecem drept bolsevici de seama, che- 
mati la Saratow. Chestiunea calatoriei noastre mai 
departe s'a aranjat repede. 

In Atkarsk stăm numai câteva minute şi trenul 
pleacă mai departe. In vagonul nostru mai sunt 
foarte puţini călători. Wladimir Sergheevici s'a dat 
ios la Kozlow, multi au fost arestaţi fiind contraban- 
disti, iar parte din ei n’au avut cuvenita autorizati- 
une de calatorie spre Saratow si au fost opriti in 
Atkarsk. 


51 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL VI. 
LA SARATOW. 


Saratowul. Puntea morţii. Comisarul 
din Dej, 


Saratowul. 


După şase. zile de călătorie ajungem la Saratow, 
pe Volga. Gara mare, arhiplină cu militari şi cu lu- 
me civilă, e împodobită cu steaguri roşii, ce-ar voi 
pat'că să ascundă straturile de murdărie depe pe- 
ron şi din sălile de aşteptare. Placarde mari, închi- 
puind preoţi numărând bani de aur, alături de figu- 
rile nevoiaşe ale ţăranilor, — sau patroni graşi de 
nu-i încape pielea, încruntaţi la muncitorii truditi 
din fabrici, iti atrag privirea. Sunt afişele de propa- 
ganda comunista. 

Angajăm o trăsură să ne ducă in oraş. 


* 


Până în veacul al XVI-lea, Saratovul era o mică 
localitate ridicată în preajma unui îort pe malul stâng 
al Volgei, în dreptul colinei pe care s'a ridicat actu- 


52 


www.dacoromanica.ro 


ala aşezare. Era un punct de rezistență împotriva 
năvălirii nomazilor din stepa de dincolo de râu, stă- 
pânită de triburi de Kirghizi, de Tătari şi de Başkiri. 

In ciocnirile cu năvălitorii, vechiul oraş a fost dis- 
trus şi ruşii l-au refăcut în veacul al XVII-lea mai 
mare, mai solid şi mai frumos, pe malul drept al 
Volgei, 

Haiducul Stenka Razin, care pe vremea Țarului 
Alexis, tatăl lui Petru cel Mare, se răsculase împo- 
triva stăpânirei, pustiind şi jefuind regiunea Volgei, 
ajuns la Sarâtow, l-a lăsat gol de toate bogăţiile a- 
cumulate în cei peste o sută de ani de existenţă. 

Rebelii lui Pugacew au dus şi ei bogății imense, 
lăsând în urma lor cenuse. 

Saratowul este astăzi capitala Guberniei cu ace- 
lași nume, cuprinzându-se în această gubernie par- 
te din ţinutul de stepă din stânga Volgei, pământul 
destul de manos din dreapta marelui fluviu si fer- 
tila regiune a Volgei mijlocii. Situat în centrul uneia 
din cele mai bogate regiuni, legat prin apa Volgei 
şi prin câteva reţele de cale ferată, cu ţinuturi în- 
depărtate, s'a desvoltat aci o intensă viaţă comer- 
cială şi economică. 

Saratowul se mândrește cu o bună Universitate ; 
e reşedinţa unui episcop ortodox şi a unuia romano- 
catolic. Turlele câtorva zeci de biserici strălucesc în 
săgețile razelor solare. 

După zece luni de stăpânire bolșevică se văd încă 
reminiscentele unor mari vitrine şi-mi dau seama, 
că dacă administraţia oraşului ar curăța murdäria 
străzilor largi, strajuite de frumoase clădiri cu câte 
două-trei etaje, aspectul Saratowului s'ar schimba 
iarăşi, asa cum a fost înainte : un oraş plin de bo- 
gatie şi cu aspect de occidentalitate. 

Vestita bursă de cereale nu mai lucrează ; odată 
cu instalarea bolşevicilor şi-a sistat activitatea. 


53 
www.dacoromanica.ro 


In fata caselor, către stradă, într'o mică grădiniță 
cu castani şi verdeață, sunt aşezate bănci de lemn pe 
cari fericitii proprietari de odinioară se odihneau, pri- 
vind trecătorii. E o modă rusească pe care o găsim 
în multe oraşe. Altădată şi grädinitile au fost mai 
bine îngrijite, ca şi trotuarele de scânduri de pe 
lângă ele, peste cari, dacă treci noaptea eşti în peri- 
col să-ţi rupi picioarele. Ce-a fost mai bun a fost a- 
dunat pentru foc... 

Case ’nalte se ridică în lungul străzilor largi şi a 
bulevardelor, plantate cu castani. Perdelele ferestre- 
lor sunt rare, dându-ti impresia unor locuinţe pustii. 

In îmbrăcămintea noastră uzată, de stofa engle- 
zească, ne distingem uşor de restul băştinaşilor, im- 
bräcati aproape toţi în haine de culoare verzuie, 
dandu-ti impresia unei uniforme generale. Toată lu- 
mea e grăbită, toţi par extrem de ocupați. Nimic din 
eleganța şi din luxul dela Odesa. Femeile îmbrăcate 
mai mult decât modest, se zăresc rar pe stradă, doar 
pe la geamuri se mai arată câte-o simpatică siluetă. 


* 


Saratowul în afară de populatiunea rusească nu- 
mara Şi snulti germani. urmașii coloniştilor aduşi aci 
în regiunea Volgei de Ecaterina a Il:a. Aceştia şi-au 
păstrat cu sfinţenie limba şi credinţa. Asa se explică 
existenţa episcopatului romano-catolic de Saratow. 

O bună parte a comerţului şi industriei era deti- 
nuta de tätarii veniţi din Siberia si din stepa Ural- 
skului, oameni ageri şi comercianţi iscusiti. 

Kirghizii şi Baschirii, scurşi si ei în Saratow din 
stepă, n'au adus vreun aport mai de seamă in des- 


voltarea oraşului. 
* 


Hotelul la care tragem abia fusese părăsit de ar- 


54 


www.dacoromanica.ro 


mata roşie, instalată acum în casele unor burjui ine- 
cati în Volga. Majoritatea pasagerilor sunt refugiaţi 
din diferite regiuni şi unii localnici, scoşi din casele 
proprii. 

Prezentam hotelierului pasapoartele. Le trimise la 
Comisariatul Externelor pentru viză, dar spre mi- 
rarea lui, ele fură reţinute pentru ca a doua zi să 
dăm comisarului informatiunile ce ne va cere. 

După cum ne spuse hotelierul, n’au fost reţinute 
până acum actele nici unui alt pasager, aşa că fap- 
tul acesta nu-i explicabil. Noi n’aveam însă viza de 
intrare în Rusia Sovietică şi aceasta poate fi cauza 
reţinerii actelor. 


* 


Plecăm să luăm masa. In restaurant chelnerul ne 
ceru cartelele de pâine şi cum noi nu posedam ase- 
menea cartele, legitimându-ne că suntem străini, ni 
se dă mâncare, deoarece nu contravenim dispozitiu- 
nilor în vigoare, mâncând două porţiuni. 


Puntea morţii. 


In hotel, peste noapte, auzim tipete disperate si 
sgomote surde, apoi liniştea mormântală se lasă din 
nou pe coridoarele înguste. A doua zi ne lămurim. 
Mulţi dintre ofiţerii localnici şi dintre bogătaşii Sa- 
ratowului se refugiasera din casele proprii, de tea- 
ma de-a nu fi asasinați de diferite bande. Unii s'au 
adăpostit în hotele, de unde — noua stăpânire con- 
siderându-i dușmani ai revoluţiei, — îi ridică în to- 
iul nopţii şi-i duce pe malul Volgei şi depe o punte, 
numită de groaza populară puntea morții, legaţi de 
mâni şi de picioare, sunt aruncaţi în valuri. 

Exploatatorii nu pot fi învinşi decât prin violență, 
— spune Lenin şi aci în Saratow în fiecare noapte 


55 
www.dacoromanica.ro 


sunt suprimati un număr oarecare din acei pretinsi 
exploatatori. 

Dar cine execută principiile de formare a nouii or- 
dini sociale? In plutoanele acestea de executiune noc- 
turnă, ni se spune, că nu există nici un rus, — toţi 
sunt străini, bine plătiţi din averile celor asasinați. 

Incercăm să vizităm malul Volgei, dar accesul 
este permis numai într'o mică porţiune din port, un- 
de stationeazä câteva vapoare, cari fac naveta Sa- 
ratow-Astiahan sau spre nord către Samara, ocu- 
pata de trupele albe. 


Comisarul din Dej. 


A doua zi ne prezentăm împreună cu prietenul 
Centea Ja Comisariatul Externelor. 

— Bună dimineaţa tovarăş comisar !, salută prie- 
tenul meu în ruseşte. 

Comisarul, — un om de statură mijlocie, gras şi 
roşu la fata ca un-rac, îmbrăcat în uniformă de ma- 
rinar, cu un semn de cruce roşie la butonieră, îşi in- 
toarse leneş capul spre noi : 

— Ce doriţi 2... 

— Am venit să ne ridicăm actele, reţinute aseară 
aici la d-voastră, răspunse camaradul. 

— Aa! d-voastră sunteți cei sosiți eri la Hotel 
Central ? da, ştiu! ne spuse cu un aer îngâmiat co- 
misarul. 

Ce-o fi ştiind, ce n’o fi ştiind, dar evreul acesta 
într'adevăr ştie ceva, ne spunem reciproc din ochi. 

Comisarul întrerupse tăcerea : 

— Ei, da de unde sunteţi d-voastră ? 

— Din România, eu din Tecuci, tovarăşul din Bu- 
cureşti, îi explică prietenul în ruseşte. 

-— Nici vorbă! Nu se poate! răspunse comisarul 
într'o perfectă limbă românească si ne întreabă în 


56 
www.dacoromanica.ro 


continuare, ce căutăm prin Rusia şi mai ales la Sa- 
ratow. 

Eu intervenii în discuţie, spre a evita răspunsurile 
de un caracter prea dialectal ardelenesc a prietenu- 
lui Centea şi exprimându-mi mirarea, că vorbeşte aşa 
de bine limba românească, îl întrebai unde a învă- 
tat-o? 

— Eu? — la Bucuresti, la institutul medico-mili- 
tar din dosul Gării de nord, doar eu sunt român, 
răspunse evreul. 

— Vei fi făcut d-ta studii medicale la Bucuresti, 
dar să-mi dai voie să-ți spun şi eu, că d-ta nu esti 
nici român şi nici bucureştean şi mă mir ce te face, 
domnule doctor, să afirmi că eu n'aş fi din Bucu- 
resti ? 

Comisarul se ridică de pe scaun şi începu să ne 
explice, că în ce priveşte pe scriitorul acestor rân- 
duri nu are nici o îndoială, dar camaradul, după îe- 
lul lui de a fi, i-se pare că e „ardelean“ — şi după 
cele câteva cuvinte spuse în româneşte, are impre- 
sia că-i din părţile Sălajului, de pe lângă Dei. 

— Ei bine, acum înțeleg, — răspunse prietenul,— 
este adevărat că în copilărie am trăit chiar in Giej, 
unde am rudenii dar d-voastră ar trebui să cunoaş- 
teti si Tecuciul şi atunci cu siguranţă n’ati fi greşit. 
De altfel, actele noastre spun adevărul ! 

— „Nici nu mă îndoesc de aşa ceva, continuă co- 
misarul râzând, dar acum, când îmi spui că nu esti 
dela Giej ştiu precis că esti din părțile Dejului. Dum- 
neata tovarăşe — spuse comisarul — vorbeşti exact 
ca la Giej. Eu însu-şi sunt evreu din Dej, unde mi- 
am făcut liceul, iar o parte a studiilor medicale în 
Bucureşti şi de aceea vorbesc binişor româneşte. 
Uite, vă vizez paşapoartele, însă, ca să nu aveţi ne- 
plăceri cu poliţia, treceţi în biuroul de alături şi o 
să vă dea câte un act de liberă petrecere în Repu- 


57 
www.dacoromanica.ro 


blica Sovietelor, valabil pentru un an. După un an. îl 
reinoiti; de altfel ne vom mai vedea din lună ’n lună. 
Mulţumim comisarului pentru viză şi plecăm. 


* 


Evreul şi-a dat seama că prietenul este din părţile 
Dejului, căci de şi, — atât scriitorul acestor rânduri, 
cât şi comisarul, pronuntam respicat : Dej, — prie- 
tenul nu-şi renega dialectul şi repeta și el respicat: 
Giej. 

Că va fi fost sau nu din Dej, Comisarul nostru nu 
ştiu, dar prietenul meu era într'adevăr dintr'un sat 
de lângă Dei, şi-şi terminase liceul în Dej. E posibil 
să fi fost în acelaşi liceu cu un an sau cu doi înapoia 
viitorului comisar de externe din republica Sara- 
towului. in ce mă priveşte pe mine, incă e adevărat, 
că nu am nimic cu Bucureştii, ci cu Valea Arieșului 
din Jara Moților. 

* 

Camaradul Cosmuta, cam bolnav de altfel, e de 
părere să ne stabilim deocamdată in Saratow. El si 
cu prietenul Centea vor face pe medicii iar scriitorul 
acestor rânduri pe... felcerul. 

Cosmuta se hotări să rămână aci şi deveni, după 
afirmaţiile altor camarazi, medic şef a! Republicei 
Saratowului. | 7 

El a fost însă un bun pion de legătură, de sfaturi 
si de orientare pentru ceilalţi camarazi, cari au luat, 
după noi, drumul Siberiei, făcându-și în taină, în mod 
leal datoria de bun si cinstit informator asupra po- 
sibilitatilor şi modalitätilor de trecere ia albi. 

* 

Impreuna cu Centea, rămaşi singuri, ne sfatuim in- 
cotro s'apucăm... In cursul.zilei culegem, cum putem, 
informatiuni dela diferiţi prizonieri de rasboiu iar în 
cursul nopților ne facem diverse planuri de drum. 


58 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL VII 


IARASI PE DRUM. 
(16 August 1918), 


Ne hotărâm să mergem mai spre nord, apropiin- 
du-ne mai mult de frontul dintre armata albă şi bol- 
şevici, pe care va trebui să-i trecem. In Saratow, nu 
putem obţine toate informatiunile necesare, asupra 
frontului. 

Plecăm deci, spre Wolsk, numai eu cu prietenul 
Centea. Orăşelul Wolsk e situat-pe malul drept al 
Volgei, la aprox. 100 km. în nordul Saratowului. 

Luăm trenul de Moskova. In gara Atkarsk vom 
trece în garnitura locală Atkarsk-Wolsk. 


* 


Ajungem in Atkarsk destul de repede, dar aci sun- 
tem nevoiţi să aşteptăm formarea trenului ce ür- 
meazä să ne ducă mai departe. 

Întâlnim în gară si pe prietenii Augustin Seles, 
Laurențiu Teglariu şi lie lana de cari ne desparti- 
sem în lighina. Erau în societatea unui ofiţer rus, 
leton de origină, Faler. 


59 


www.dacoromanica.ro 


Fi au urmat in parte, — cu dramatice peripeții, — 
drumul parcurs de noi. Dela Odesa au luat însă 
vaporul, trecând peste Kerson la Alexandrovsk, a- 
poi trenul până la Harkov si Bielgorod, de unde au 
trecut la Kursk, în Rusia Sovietelor. 


In societate mai mare timpul trece mai uşor. In 
Rusia puterea de aşteptare e o virtute. Ruşii n'au 
noțiunea timpului. Funcţionarii căilor ferate ne asi- 
gură că trenul va pleca sicias, sau pe româneşte i- 
mediat, dar acest sicias s'a transformat în două zile 
de aşteptare. Peste noapte dormim în gară iar a 
doua zi cercetăm oraşul. 

* 


Atkarskul e un mic orăşel situat la 40—50 verste 
la vest de Saratow, nod de cale ferată, unde linia se 
bifurcă, una luând drumul Saratowului, iar alta, ri- 
dicându-se spre nord, merge la Wolsk, a treia spre 
Kursk. Majoritatea caselor sunt din bârne de brad 
si prea puţine din cărămidă. 

Aşa cum este acum, oraşul îţi dă impresie de pus- 
tietate. Nu circulă nimeni pe străzi, numai patrulele 
bolşevice. Localitatea e asediată. Comandamentul 
bolşevic s'a instalat în şcoală, aşezând la intrare 
două tunuri, câteva mitraliere şi o santinelă. De aci 
dela Atkarsk spre Saratow, începe regiunea de răs- 
boiu, regiunea frontului, în care accesul este per- 
mis numai cu formalitäti speciale. Nouă, inzorzonati 
cu cocarde şi panglici roşii nimeni nu ne cere legi- 
timatiile: 

* 

Dinspre o stradă laterală vin zgomotosi un grup 
de manifestanți. In furioase strigăte: jos burjuii, 
moarte burjuilor, o mână de krasnoarmeiti (soldaţi 
roşii), înconjurați de un mare număr de „pierde-va- 


60 


www.dacoromanica.ro 


LL 


ra", unii desculti, alţii cu capul gol, duc spre Co- 
mandament un arestat. După îmbrăcămintea destui 
de nouă — dar ruptă de furia crasnoarmeitilor şi 
murdărită cu scuipat şi cu balegă, aruncată de toate 
lepădăturile orăşelului, — arestatul pare a îi un ofi- 
ter, care alegându-şi odinioară această profesie, nu 
mai are dreptul la viata. Il duc descult, jefuit de 
cisme, cu capul gol, batjocorit şi huiduit. Ce se va 
alege de el acolo, — nimeni nu ştie. 

O vorbă ungurească ne-a lămurit că cei câţiva 
crasnoarmeiti nu sunt ruşi. Totuși dacă străinii a- 
ceştia n'ar îi acum aci, brutele cari urlă alături, în- 
jură, scuipă şi huiduiesc, ar fi in stare să rupă cu 
dinţii pe nenorocitul arestat, atâta ură străluceşte în 
ochii lor injectati de sânge. 

Când am auzit că trupul generalului Duhonin, ul- 
timul şei de Stat Major a vechii armate rusă a fost 
ciopartit, rupt în bucăţi şi din carnea caldă încă de 
viaţa pe care, fără judecată, i-o luase soldaţii lui, a- 
ceştia, inebuniti de ură sugeau sângele închegat, — 
mam crezut, dar drama aceasta locală din Atkarsk 
m’a facut să cred. Şi mai cred acum că bestialitatea 
din om, — constituit în massă, e mai puternică de- 
cât sentimentul dumnezeesc al iubirii şi dreptăţii. 


* 


Ne-am întors oarecum infiorati, in gară. 

Nu mai aşteptăm mult şi trenul plecă spre Wolsk. 

Călătorim noaptea. 

Nu-mi dau seama cum s'a ajuns în discuţiile cu 
călătorii să spunem că suntem români. Vestea acea- 
sta a enervat întreg vagonul şi-am cunoscut atunci 
cele mai murdare înjurături ruseşti la adresa noas- 
tră şi-a României pentru dezarmarea bolşevicilor în 


61 


www.dacoromanica.ro 


Moldova si’n Basarabia şi pentru Unirea — ziceau 
ei, silnică — a Basarabiei. 

A trebuit să explicăm, că nu suntem români ci 
suhtem moldoveni, ceiace nu-i tot una, Moldovenii 
fiind pentru români cam ce sunt Aoholii (ucrainienii) 
pentru ruşii adevăraţi. Numai cu minciuna aceasta, 
susținută alături de noi şi tâlcuită cu desăvârşită 
bună credință de-o simpatică rusoaică, am scăpat să 
nu cunoaştem exerciţiul unui sbor pe fereastră, 

Impäcati cu călătorii ce ne apostrofaseră, ne-am 
interesat şi noi de pe unde sunt. Cei mai agresivi erau 
din regiunea imediat sud-estică a Moskovei, — ruşi 
mari, velico-ruşi — a căror şovinism brutal a con- 
Stituit întotdeauna baza expansiunei moscovite. 


62 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL VIII. 


PE LÂNGĂ WOLGA. 


La Wolsk. Pe malul Wolgei. Un front de 
pepeni. Sat de burjui. 


La Wolsk. 


In 18 August sosim in Wolsk. 

Orăşelul, ascuns intr’o văgăună pitorească forma- 
tă de înălțimile malului drept a Volgei, se pierde că- 
tre apus în râpile împădurite a munţilor ca într'un 
uriaş amfiteatru, iar liziera de răsărit şi-o scaldă în 
apa giganticului râu. Portul, improvizat numai pen- 
tru necesităţile locale, e pustiu. 

Aceleaşi străzi largi, — aci spălate de ploi — le 
găsim si în Wolsk, ca’n toate orăşelele provinciale 
din Rusia. O bună parte a caselor e din lemn. Nu 
lipseşte nici aici şcoala comercială şi şcoala de îete, 
deoarece Wolskul e un mic centru industrial şi a- 
vea, până la revoluţie, o burghezime înstărită şi cu 
pretentiuni de intelectualitate. 


* 
La hotelul la care am tras nu este nici un pasager. 


63 


www.dacoromanica.ro 


Luăm două camere şi eşim să hoinărim prin oraş 
după informatiuni. Pe drum întâlnim un grup de oa- 
meni cheflii, care ne invitară la nuntă. N'am refuzat 
şi ca străini ni se face loc în fruntea mesei şi suntem 
bine trataţi. Aci se vorbi si despre front si despre 
un orăşel Balakowo, ultima localitate mai de seamă 
depe Volga, către nord, stăpânită de bolşevici. 

Din vorbă 'n vorbă, cheful s'a întins până noap- 
tea târziu. Intorşi la hotel, după miezul nopţii, când 
somnul ni-era mai dulce, a sosit poliţia să ne contro- 
{eze actele. A rafnas mulțumită de explicaţiile ce 
i-am dat că suntem internationalisti români în cău- 
tarea familiilor noastre refugiate în Rusia. Am fost 
însă preveniti, că ne aflăm în raionul de luptă şi ne-a 
invitat să părăsim oraşul. Declarăm că vom pleca 
a doua zi la Moscova. 


In dimineaţa zilei următoare angajăm un pescar 
să ne treacă pe malul stâng a Volgei. Trecerea e in- 
terzisă de autorităţile bolşevice politienesti, dar o- 
mul, bine plătit, convine să ne treacă după ce se va 
intuneca. 

Dela hotel esim pe înserate si urmăm intinerariul 
ce ni-l recunoscusem de cu zi, pana departe pe Vol- 
ga in sus, unde ne-asteapta barca. 


Pe malul Wolgei. 


Lopătarul rus desprinse repede de mal micul nos- 
tru vas. Plutim... 

Pe malul opus nu putem desluşi nimic. Apa V6l- 
gei, tulbure ca sufletul ţării prin care rătăcim, e li- 
niștită şi am impresia, că plutesc pe un lac, doar din 
când în când frunze îngălbenite sau paie de grâu îmi 
arătă, că uraganul acesta de apă se mişcă... 

Ne-am depărtat binişor de mal. 


64 


www.dacoromanica.ro 


— Cât mai avem până dincolo, tovarăşe ? — în- 
trebă un camarad pe barcagiul nostru. 

— O mai fi o verstă şi jumătate, dacă nu mai bi- 
ne, aici Volga are peste două verste lăţime, — răs- 
punse rusul, privind gânditor în susul apei. 

Orăşelul Wolsk în întunericul înserării se vede, 
departe către Miază-zi, ca o pată de ceaţă alburie, 
presărată cu puncte de lumină. 

Tot mai aproape se desluseste malul stâng abrupt, 
lutos şi ’n curând barca se alipi lin de mal. 

Ne cätäräm de tufisuri si ne urcăm pe platoul plin 
cu boschete de arini. Mai departe, se întind în întu- 
neric lanuri de grâu, ascunzând cărările ce se des- 
prind de mal si se furiseazä prin boschete. Tinem 
însă lungul malului; — e un punct de orientare mai 
sigur. 

A inoptat de-abinele. Grăbim paşii. Oboseala n'o 
cunoaştem. Ochii mi-se par însă două junghiuri gre- 
le ce parcă s'ar putea lua cu mâna. Lupta lor cu in- 
tunericul, tovarăş bun cu nişte nouri negri ca funin- 
ginea, le-a anihilat puterea. Când sosim la pete de 
nisip, privirea se înviorează şi orizontul creşte cât 
galbenul nisipului, — dar tufişul şi râtul acoperit cu 
verdeață, ni-l reduc repede la varful nasului. 

E deja aproape de miezul nopţii. Vorbele cu ca- 
marazii s'au rärit. Ne cunoaştem după paşi. 

Inainte pe luciul apei zărim un punct de lumină, 
un semn de orientare a vapoarelor, cari în raionul 
frontului nu mai Circulă decât ziua. In fata ni se 
deschise priveliştea unor făşii gălbenii, tăiate în lung 
de arini mărunți. Sunt dune de nisip ce s'au aşezat 
pe mal după cum s'a retras cândva apa Volgei, for- 
mând un îel de plajă etajată. Aici drumul e mai spor- 
nic... 


Poposim. — Nici o viaţă. — Numai plescăitul rit- 
mic al apci şi fosnetul valurilor taie liniştea nopţii cu 
65 


uw 


www.dacoromanica.ro 


un sunet nedesluşit. Glasul Volgei pare cântecul u- 

niform al unor clopote auzite din adâncimea unui 

mormânt, un plânset ce vine de dincolo de moarte. 
Popularul cântec rusesc : 


Wolga, Wolga, maty rodnaia, 
Wolga, ruscaia rieca, 

Nye vidala iâ podarca 

Ot donscovo cazaca? 


I stob nye bâlo rozdora 
Mejdu volnämi liudymi, 
Volga, Volga maty rodnaia 
Na crasavițu primi... 


* 


Volga, Volga maică dulce 
Volga, Volga râu rusesc, 
N’at avut tu până acuma 
Parte de dar căzăcesc.2 — 


Și ca ceartă să nu fie 
Intre soli libertății, 

Volga, Volga maică dulce 
Să primeşti acest cadou...) 


incepe, fără să vreau, să-mi sune în urechi. E ma- 
jestos ca valurile Volgei. In cele trei săptămâni de 
drum îl auzisem de-atâtea ori. Cântecul haiducului 
Stenka Razin îl fredonează cu pasiune întreaga Ru- 
sie. Bolşevismul nu-i altceva decât reluarea în mai 
mare a actiunei temutului cazac de Don. 


* 


Era pe vremea ţarului Alexis Mihailovici Roma- 


66 


www.dacoromanica.ro 


nov (1645—1676). Un cazac din regiunea Donului, 
Stenka Razin, s'a răsculat împotriva stăpânirei. Alte 
răscoale au avut un caracter local, dar aceasta, în- 
sufletitä de Stenka, s'a întins ca un pâriol, zguduind 
întreaga împărăție cu strigătele ei: moarte boierilor, 
aşa cum se strigă azi moarte burjuilor. Stenka voia 
să opună regimului centralist şi silnic din vremea lui 
un regim căzăcesc, plin de idealism şi de umanitate, 
teoretic asemănător idealismului pe care îl propovă- 
dueşte azi fanatismul inconştient a milioanelor de 
Tuşi. 

In îruntea bandelor de haiduci, Stenka făcu să tre- 
mure Persia, de unde răpi pe frumoasa principesă 
Hanum, cu care a trăit multă vreme în belşug şi în 
dragoste. Incoltit însă de inamic şi-a aruncat iubita 
în Volga — podarka ot donskovo kazaka — darul 
cazacului de Don valurilor Volgei, — pentru ca să 
nu cadă în mâinile vräjmasilor. O mică asemănare 
cu legenda Meşterului Manole; acelaşi sacrificu 
pentru alte cauze. 

Intreaga regiune a Volgei îu jefuită de cazacii lui 
Stenka Razin. Marele Tar Alexis (tatăl lui Petru cel 
Mare) cu boierii lui, au tremurat şi ei între zidurile 
Kremlinului de frica temutului cazac. Prinţul Ba- 
riatinsky îi sdrobi însă puterile lângă Simbirsk, în- 
tro ciocnire neașteptată, în momentul când faimo- 
sul cazac pregătea marşul asupra Capitalei. Prins, 
îu executat în Moscova la 1671. 

De atunci necontenit ruşii cântă idila şi sacrificiul 
cazacului de Don, pentru valurile majestoase a Vol- 
gei. 


* 


Deasupra noastră se främântä nourii plumburii. Ici- 
colo. stele sfioase furisate printre nouri îsi admiră 
făptura în oglinda apei şi dispar ca nişte licurici. 


67 


www.dacoromanica.ro 


Pe malul drept coamele stâncilor pleşuve se des- 
velesc din întuneric în razele lunei, ca nişte munţi 
de cenuse. Luna brăzdează majestoasa firmamentul 
şi stăpâneşte cu drumul ei fundul Volgei. Intre cele 
două maluri se scaldă universul, 

In depărtare, spre nord, răsună împuşcături de 
mitralieră. Suntem deci in preaima frontului... 


* 


Plecăm mai departe... Un vânt uşor ne sărută o- 
brajii, 

Plaja se termină în curând într'o pădure, Luna se 
ascunse în vălul norilor. Abia zarim ici-colo infio- 
rătoare pete negre: sunt lacuri mai mari şi mai 
mici, rămăşiţe din uraganul Volgei ce trecuse vije- 
lios pe-acolo. Drumul ni-l închiseră copacii smulsi 
din rădăcină de furia apelor. 


* 


Două ore dibuim prin pădurea aceasta distrusă 
până ajungem în locuri cu iarbă înaltă si cu tufisuri 
de spini. În faţă ni se deschise prăpastia unui mal 
nou. E malul unui brat al. Volgei. Jarba 'naltă, tufi- 
surile de spini şi întunericul nu ne mai lasă să fa- 
cem decât câţiva paşi, 

Oboseala ne-a înmuiat genunchii... Ne aşezăm să 
ne odihnim pe pământul umed de rouă. Simtim cum 
ne cuprinde răceala prin hainele ude, dar somnul se 
luptă cu noi să ne-adoarma... 

O bufnitä începu să-şi cânte screndda în timp ce 
prietenul Centea încet, apoi mai tare, îi ţine deja iso- 
nul... Mă ridic în genunchi, duc mâinile la urechi şi 
ascult cu sfortare; cu inima zvâcnindu-mi de-o bu- 
curie neinteleasa, spun camarazilor că braţul nu e 
lat, deoarece de pe malul opus, se aude cântecul u- 
nui COCOŞ... 


68 


www.dacoromanica.ro 


Nu mai primesc nici un răspuns, doar glasul obo- 
sit al prietenului lana îmi sopti leneş: Culcä-te ! 

Imi pipăii aşternutul de iarbă verde, îmi aşezai 
sacul gol de merinde pe marginea unei pietre şi-mi 
răzimai capul de sac... 

In vis văd aievea Iasii... Frământare mare pe stra- 
da Lăpuşneanu... Sunt la poliţie pentru paşaport. 
Directorul înţelese explicaţiile mele şi-mi eliberă pa- 
saport ca cetăţean al României vechi, născut în Bu- 
cureşti... Trecui prin Chişinău şi mă urcai pe vapor 
la Tighina. Imi pun mâna dreaptă căpătâi şi... par'că 
simt vaporul legănându-se cu mine pe Nistru la vale. 


* 


Mă trezesc mişcat de umăr de prietenul lana. In 
câteva minute suntem toţi gata de drum. 

Cercetăm împrejurimile. Inainte, pădure şi tu- 
fisuri imposibile de trecut. Către Vest malul prăpăs- 
tios a braţului Volgei, iar pe lângă mal în jos, o des- 
chizătură în desişul pădurei, pe unde venisem. Către 
răsărit pădurea e distrusă de revărsarea marelui îlu- 
viu, care adesea imită Nilul şi drumul prin nămol 
si peste copacii smulsi din rădăcină e un adevărat 
chin. Totuși in mai putin de-o ora traversăm la- 
cul acesta pustiit şi ajungem la lizieră. 

Plouă încet. Găsim în apropiere o cărare acope- 
rita de frunze îngălbenite, dar ne-am pierdut cu de- 
sävârsire orientarea şi nu mai ştim care poate fi di- 
rectiunea ce-a bună. Busolă n’avem. Nu ne-am adus 
aminte, că ne-ar putea îi folositoare. 

O negură deasă stărueşte în jurul nostru întune- 
coasă. 


Lămuririle ce ţine să le dea fiecare din noi nu sunt 
suficiente, pentru a ne determina să plecăm într'o a- 
numită directiune. 


69 


www.dacoromanica.ro 


Ne-aşezăm lângă o capita de fan şi flămânzi cum 
suntem mâncăm ultimele merinde: două conserve 
luate din lași, dela regimentul 13 Stefan cel Mare 
şi puţină pâine cumpărată în Wolsk. 

A fost o mică gustare numai... 

* 

Seles încearcă să ne determine să plecăm. Ne spu- 
ne că oamenii din satul lui, când se rătăcesc prin 
pădure si nu mai ştiu ce drum s’apuce, scuipă ’n 
palma stângă si cu dreapta lovesc saliva. Incotro 
sare, aceia-i directiunea cea bună. 

Eu propun sborul Mămăruţei: 


„Mămăruţă, mämärutä, pe unde-i sbura, 
„Fe-acolo moi îndrepta... 


dar nici un gândăcel nu găsim în jurul nostru. 

Acceptăm soluţia prietenului Seleş, pe care dân- 
sul o execută «imediat şi plecăm cu oarecare indo- 
ială. După un ceas de drum ajungem pe malul Vol- 
gei in fata oraşului Wolsk, de unde plecasem eri 
seară. Seles, ajuns primul pe mal, tinu repede să 
ne explice că metoda de indicare a direcţiei se po- 
triveşte pe semne numai în Satul lui şi nu aici pe 
malurile Volgei. 

Ce să facem? Ne împăcăm cu situaţia mulţumiţi, 
că de data aceasta nu mai putem greşi : cunoaştem 
locurile si ştim precis punctele cardinale. Plecăm ve- 
seli înapoi pe-acelaşi drum şi convenim că soluţia 
lui Seleş ne-a fost totuşi folositoare. 

Ajunşi la poiana dela care am plecat, constatăm 
căm loc să eşim din pădurea distrusă spre est, am 
eşit spre sud, către Wolsk. Până la malul râului nu 
mai sunt decât câteva sute de metri. 

Mergem deci bărbăteşte spre nord. 

Ploaia a mcetat şi negura se ridică... In multe 


70 


www.dacoromanica.ro 


parti mijeste soarele. Un sgomot surd ne face să ne 
oprim. 

Nici o mişcare... Auzim însă fosnetul unei coase 
şi prin frunzisul unui boschet de arini zărim silueta 
cosaşului... După îmbrăcăminte e prizonier de răs- 
boiu din armata austriacă, — mai păstrează panta- 
lonii cazoni de „honvâd“; tunica şi-a schimbat-o cu 
o bluză rusească de culoarea otavei. 

După ce-l întrebăm pe unde duce drumul la Bala- 
kowo, ne interesăm de soarta cosasului, — Ne spu- 
ne că e prizonier de răsboiu „avstriţ“, din Transil- 
vania şi coseşte otava stăpânului, care şi el e pri- 
zonier în Germania. Discutia urmă in ruseşte si ca 
precautiune, noi nu-i comunicăm nimic din situația 
noastră. Totuşi când ne-am despărțit nu ne-am pu- 
tut reţine să nu-i urăm — în româneşte — „multă 
sănătate, mdi frate !“. 

Cărarea pe care apucăm e acoperită cu frunze 
'ngălbenite; n'o mai călcase nimeni de mult. Gră- 
bim paşii si reintrăm în pădure. Printre copaci ni-se 
deschise m fata o albie, lată de aproape un km. 
bräzdatä de o fâşie îngustă de apă. 

E braţul Volgei, care ne oprise astănoapte din 
mers. Malul celalt e împădurit dar lătratul unui 
câine şi cântecul cocoşului erau semne suficiente că 
suntem în apropierea unei localităţi. Avstritul de o- 
dinioară ne vorbise de satul Krasnoiar dar după 
explicatiunile acestuia, trebuia să fie mai îndepărtat. 

Prietenul Centea, cel mai înalt dintre noi, se des- 
brăcă şi încercă adâncimea apei. Se desbrăcă şi Te- 
glaru, iar ceilalţi trei suntem trecuţi în spate. 


Un îront de pepeni 


Malurile braţului sunt înalte şi lutoase. Mergem 
tot pe nisip, aproape trei km., până putem urca ma- 


Ti 


www.dacoromanica.ro 


lul. Un tufiş des, mocirlos, cu iarba înaltă cât omul, 
ne răpi cu desăvârşire orientarea. Mă urcai în vâr- 
îul unui copac să cerceteze împrejurimile: Către a- 
pus se întinde, ca un şarpe uriaş, făşia de apă a Vol- 
gei, cu malul drept încărcat de stânci şi de pădure, 
presarat cu mici insule de vile, unde altădată vile- 
giaturiştii împrumutau sălbaticului mal o viaţă sbur- 
dalnică. Departe înainte, către nord, strălucesc în 
lumina soarelui, elicele unor mori de vânt. In cele- 
lalte părţi pădurea îmi taie orizontul. 


* 


Luăm direcţia morilor de vânt şi în curând ajun- 
gem la un teren cultivat cu napi, cu castraveți si cu 
cartofi. 

Culcati! — şopti vocea speriată a camaradului 
Teglaru, locotenent de artilerie. 

Doi călăreţi înarmaţi trec în goana cailor prin 
fata noastră. 

Simt cum sângele îmi svâcneşte în obraii, par'că 
at vrea să-i crape. Prietenul Centea încercă să-și li- 
pească cât mai bine capul de pämânt. 

Locotenentul cercetă amănunţit cu privirea ridică- 
turile din fata noastră şi ne informa că am ajuns la 
linia artileriei bolşevice. 

Nu departe înainte, — în câteva locuri, unde te- 
renul e mai ridicat, — îlutură, în adierea unui vânt 
molatec, nişte stegulete roşii. 

Prietenul ne explică, cu autoritatea specialistului, 
care e situaţia frontului din fata, pe linia căruia nu 
zărisem decât pe cei doi cälareti, Suntem siliţi să ne 
târâm pe-o vâlcea înainte o bună bucată de teren, 
până ce trecem departe de linia steguletelor, la mar- 
ginea terenului cultivat, unde un țăran şi o taranca 
încărcă pepeni şi castraveți într'un car. 

Ne tratară cu castraveți verzi necuratati si cum 


12 


www.dacoromanica.ro 


nu mâncasem bine dela nunta din Wolsk, ne par 
foarte gustoşi. Dar deodată ni-se opri răsuflarea, 
când înainte, pe alte terenuri cultivate, răsăriră alte 
stegulete roşii. Nu ne putem reține nedumerirea si 
cerem informaţii ţăranilor cari, spre bucuria noastră, 
ne spun Că acolo unde sunt steguletele, sunt semă- 
nati pepeni roşii. 

Ne cuprinse pe toţi, cu ochii atintiti la Teglaru, — 
un râs înfundat, dar şi părerea de rău că n'am avut 
norocul să trecem de linia bateriilor bolşevice. 

Ţăranii sunt originari din satul Krasnoiar, la 2 
verste depărtare. Oameni buni, miloşi si rusinati de 
situaţia în care a ajuns ţara lor, ne declară imediat, 
să nu ne temem, că întregul sat sunt prietenii noştri. 
Ei ne cunosc şi ştiu ca vrem să trecem frontul si le 
pare bine că suntem pe drumul bun, deoarece în sat 
O să ne găsească un conducător, care să ne scape de 
bolşevicii, pe cari nici ei nu-i pot suferi. In drum 
spre sat suntem în măsură să cunoaştem toată a- 
versiunea pentru -bolsevism a acestor ţărani bogați 
din regiunea mănoasă a Volgei. Ne povestesc cum’ 
din când în când vin detaşamente bolşevice, încon- 
joară sat de sat şi prind pe oameni cu arcanul să-i 
ducă la armată. Ne mai spun că zilnic trec în Sibe- 
tia toţi intelectualii şi oamenii de seamă. Ei însăşi 
au găzduit pe multi înaintea noastră. 


Sat de burjui. 


Ajunşi pe înserate m sat, ţăranul ne tratează cu 
pâine albă, cum n'am mai văzut niciodată mai târ- 
ziu in Rusia si 'n Siberia, cu lapte şi cu brânză 
proaspătă de vacă. Pentru ca să fim cât mai multu- 
miti de primirea ce ne-o fac, mai frig pentru noi în 
cuptorul de pâine o mare cantitate de cartofi abia 
scoşi din pământ şi ni-i servesc cu unt şi cu brânză. 


73 


www.dacoromanica.ro 


Niciodată n'am văzut atâta bunătate si dragoste 
ca ’n sufletele acestea simple de ţărani. 

După ce luăm masa, într'un fel cum nu ne astep- 
tam, ţăranul trimise după socrul său, bătrânul Bu- 
maghin, bun cunoscător al locurilor dintre Wolga si 
Turkestan, care urma să fie călăuza noastră. 

Bătrânul sosi şi poveştile tin până târziu noaptea, 
urmând să continue a doua zi. 

* 


Am ramas doua zile in satul Krasnoir, comuna 
fruntasä şi bogată pe malul stâng al Volgei. Casele 


== 


sat in gubernia Saratow. 


de lemn, acoperite cu paie, itidauimpresia unor vechi 
aşezări de oameni infratiti cu pământul, darnic în 
grânele ce abia mai încap în hambare. 

N'am văzut mai multă aversiune şi ură împotriva 
bolşevicilor decât la aceşti ţărani bogaţi, conserva- 
torii misticismului rusesc, a bunätätii si a milei bi- 
blice şi cei mai mari duşmani a oricărei schimbări 


74 


www.dacoromanica.ro 


în situaţia Rusiei ţariste. Fi sunt aşezaţi aci în urma 
legiuirilor agrare de împroprietărire şi colonizare din 
1906. Nu tot aşa s'a întâmplat însă cu ţăranii, unde 
pământul, putin cât îl aveau, nu era asa de manos 
ca cel din regiunea Volgei. 


75 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL IX. 


PRIN SATE DE CHIRGHIZI ŞI DE 
TĂTARI. 


In stepă. Examenul din satul Stolypin. 
Inapoi la Wolga. 


In stepă. 


Convenisem cu bătrânul Bumaghin să ne fie că- 
lăuz pentru trecerea îrontului, dar el se învoi să ne 
treacă numai pela Uralsk, oraş situat dincolo de 
Volga, legat cu cale ferată de Saratow. Acolo de 
câtăva vreme e linişte şi bătrânul susţine că trece- 
rea la cazacii de Orenburg, ai Atamanului Dutow, 
va fi mai uşoară şi mai fără pericole decât pe lângă 
Volga, unde atacă, din Siberia, trupele de voluntari 
Cehi, Jugoslavi, Români şi Ruşi. E sentimentul de 
nationälitate al rusului, încrezut în bunătatea sufle- 
tului rusesc, care are aversiune pentru vărsarea de 
sânge. Războiul civil în Rusia a îost caracteristic toc- 
mai prin tendința de-a nu se vrăsa sânge. Jertfele 
revoluţiei, date de războiul civil, sunt mult mai reduse 
decât jertiele teroarei roşii, care n'a fost deslantuita 
de Rusi, ci de străini. 


16 


www.dacoromanica.ro 


In 23 August plecăm spre Uralsk, hotărâți să spu- 
nem, în Caz de control, că mergem la gara lerşow, 
pentru ca să luăm trenul spre Saratow. In stânga 
drumului rămâne satul Pâlcova, cu multe mori de 
vânt. 


Satul Maiang, la care ajungem, e o veche aşezare 
iuseascä, cu casele curätele şi acoperite cu stuf. La 
savietul satului suntem bine primiţi şi fără nici o for- 
malitate ni se permite să călătorim mai departe. Pe 
întinsul monoton al zării, plin cu cäpite de grâu si 
de fân, numai morile de vânt îşi mişcă obosite heli- 
cele şi dau ținutului un pitoresc original. 


* 


Trecem pela marginea satului tătăresc Kusem, cu 
casele de lut şi acoperișuri scunde de paie, cu curţile 
pline de hambare cu grâu. Ocolim satul ca să nu 
trecem pela sovict, la sfatul bătrânului Bumaghin, 
care susţine că tătarii sunt oameni răi, mai ales de 
când cu revoluţia. Mai înainte se puteau înţelege 
impreună ; dar acum, spune bătrânul, nu se mai 
poate sta de vorbă cu dânşii. Fi — încearcă Buma- 
ghin să ne xplice — nu sunt nici bolşevici, nici ta- 
rişti, ci sunt numai Lătari şi nimic mai mult. 

Dar abia ne depărtăm de sat şi în urma noastră 
vin în galop doi călăreţi. Ne somează să ne oprim. 
Unul rămase la distanță cu arma întinsă, iar celălalt 
se apropie de noi. Îi prezentăm documentele, dar 
uu fu nevoie de ele. Ne controlă numai bagajul şi îu 
foarte mulţumit de mosorelul de aţă ce-l găsi în 
sacul unui camarad. Am scăpat numai cu atât. 


* 


Satul Krutzewo e pustiu şi mai bine de jumătate 


77 


www.dacoromanica.ro 


distrus de foc. Cu trei săptămâni în urmă, căzăcimea 
lui Dutow atacând dela Nord, a ocupat satul si a silit 
populaţia să lupte în contra bolşevicilor, înarmând-o. 
Situaţia însă s'a schimbat şi bolşevicii au reocupat 
întregul ţinut. Satul a fost aprins şi toţi oamenii: 
bărbaţi, femei şi copii au fost măcelăriți de un ba- 
talion de bolşevici unguri, ce fusese trimis anume 
pentru acest scop, dela Saratow. 

Nu departe de drumul nostru, către Nord, lăsăm 
câteva sate de Kirghizi; ici-colo în drum, îi întâlnim 
cărând acasă bogăţia de grâne depe câmp. Oameni 
de statură mijlocie, murdari, cu capul turtit de sus 
în jos, au părul negru şi tepos, fruntea nu mai lată 
de un deget, orbita ochiului lungă şi dreaptă, nasul 
turtit de jos în sus şi gura lungäreatä. Câtă deose- 
bire între Tatarii vânjoşi, cu corpul bine legat, cu 
fata adesea de o frumuseţe clasică — şi pociturile 
acestea de Kirghizi ! 


Examenul din satul Stolypin. 


Înserase de mult, când ajungem în satul Stolypin, 
cea mai mare localitate prin care am trecut dela 
Krasnoiar. Este o aşezare de ţărani bogaţi, fondată 
de fostul guvernator al guberniei Saratow, Stoly- 
pin, al Cărui nume îl poartă, — mai târziu devenit 
prim-ministru al Rusiei şi vestit prin marea reformă 
agrară din 1906. Un anarhist l-a omorît în 1911 la 
Kiew, în faţa Impăratului, fiind ministru de interne. 
Aci suntem arestaţi de paznicii dela marginea sa- 
tului, cari ne conduc la soviet, spre marea frică a 
bătrânului Bumaghin, care ne aduce aminte, să nu 
uităm că mergem la: gara lerşow. 

O casă ţărănească obisnuiia serveşte ca loc de 
adunare a sovietului. Portretele a trei tari împodo- 
besc pereţii, alături de o mulţime de icoane sfinte. 


18 


www.dacoromanica.ro 


Rând pe rând sosesc membrii sovietului. Preşe- 
dintele abia îşi duce grăsimea, ce-i dă aspectul unui 
casap îmbătrânit în meserie. Nu încăpi după masă; 
se aseza într'un colt al mesei, lângă secretar, care 
încercă să-i explice conţinutul paşapoartelor noa- 
stre, în timp ce el ne inspectează cu priviri de om 
atotputernic. 

„Mă rog — vorbi preşedintele — oamenii aceştia 
de bună seamă sunt spioni ai burjuilor, dar ce pu- 
tem face cu ei, decât să-i trimitem la Saratow sau 
la 'Wolsk (pe Volga), să-i cerceteze şi să-i judece“. 

Un tovarăș înalt cât o prăiină protestă și invocă 
dreptul „respublicei“ şi al sovietului, de-a cercetă pe 
indivizii suspecți cari trec pe teritoriul comunei si în 
caz de vină să fim pedepsiţi după legile revoluţiei. 
Sovietul acceptă propunerea cu unanimitate. 


* 


Se pune mai întâiu chestiunea, dacă suntem sau 
nu Români. Sovietul nu fu în stare să constate a- 
ceasta din pasapoarte iar afirmaţiile noastre nu 
sunt luate in seamă. Dau explicaţii sovietului prie- 
tenii Seles, Centea si lana. Teglaru si scriitorul a- 
cestor rânduri, cu mai puţină știință de limbă ru- 
sească, dăm din când în când idei de apărare.. 

Secretarul dădă o soluţie acceptabilă: fu chemat 
la soviet un oarecare Alexei Pavlovici, sosit nu de 
mult depe frontul românesc şi care se zice că ştie 
româneşte. Acesta era în măsură să verifice ade- 
vărul afirmațiilor noastre. 


* 


Alexei Pavlovici sosi cu ochii râzători de onoarea 
ce-i făcea sovietul, că-l rugase să descurce o grea 
problemă. Preşedintele îl întrebă dacă într'adevăr 


19 


www.dacoromanica.ro 


ştie româneşte şi Alexei afirmă că ştie „foarte bine 
— ocin haraso — şi că a învăţat limba noastră cu 
ocazia- războiului „în străinătate“ — za granitu. 

Examinatorul ne întrebă în ruseşte, pe rând, care 
de unde suntem, apoi tot în limba lui ceri relaţii a- 
supra oraşului Galaţi. 

Rusul rămase multumit de răspunsul nostru, 

Examenul nu fu terminat cu atât. Mai trebuiau 
câteva întrebări de control, dacă vorbim sau nu ro- 
mâneşte. După un moment de profundă gândire, 
Alexei Pavlovici ne spuse câteva cuvinte româneşti 
cari nu sunt cuprinse în dicționarul bunei cuviinti. 
cerând să-i traducem în ruseste o populară injura- 
tură românească. 

Noi explicăm înjurătura în ruseşte, în hohotele de 
râs ale întregului soviet. Se constată “deci că ştim 
româneşte, dar sovietul pretinse să ne mai pună câ- 
teva întrebări şi-i făcură lui Alexei loc după masă, 
alături de rusul lung cât o prăjină, care acum nu mai 
contenea din râs. 

Suntem nevoiţi să explicăm apoi elementele com- 
ponente ale injuraturii, 

Sovietul controlând prin Alexei traducerile noa- 
stre, după un mic sfat, deduse că în vremea veche 
şi Românii au fost Rusi. 

Fascinati de-o asa descoperire, ne invitară alături 
de ei Ja masă. 

Alexei Pavlovici le mai spuse că si noi Suiitem pra- 
voslavnici. şi preşedintele ceră să ue facem cruce, 
dar discuţia fu repede deplasată la alie netiuni pe 
cari Alexei le cunoştea mai bine şi pe cari ne spuse 
că le-a învăţat în Galaţi, plătind cu zahăr lecţiile. 
Alexei Pavlovici e singurul rus, la care am observat 
0 iubire sinceră şi dezinteresată fata de tara noa- 
stra; nu-i pasă nici de unirea Basarabie: si dcreşte 


80 


www.dacoromanica.ro 


să mai vină odată la Galaţi, unde legase multe prie- 
tenii. 

Preşedintele cerù să-i dăm nişte bani româneşti, 
să-i aşeze într'un cadru, in casa sovietulut. Ca amin- 
tire a trecerii noastre prin satul Stolypin. îi predam 
două piese de hârtie de câte cinci lei şi dorinţa pre- 
şedintelui fu imediat executată. In schimb luă dis- 
poziţii să ni se servească o cină bună si ne viză pa- 
sapoartele. 


* 
Lă 


Peste noapte dormim bine într'un pod de şură in 
fân şi des de dimineaţă plecăm mai departe. 


Inapoi la Volga. 


Lăsăm în urma noastră câteva cătune şi traver- 
săm calea ferată Nikolaewsk—lerşow. Totodată 
schimbăm planul vechiu şi luăm ca ţintă, pentru caz 
de nevoie, Dergaciowul, o gară i: apropiere de 
Uralsk. 


Ajungem pe înserate în satul tătăresc Kuşeru, de 
unde se vede calea ferată Uralsk—Saratow şi Ural- 
skul este în imediată apropiere. La marginea satului 
sunt şi câteva case ruseşti si la stăruința lui Buma- 
ghin, tragem la una din ele. Bătrânul nu se poate 
împăcă cu Tätarii. 

* 

Suntem nevoiţi să dormim în casă, deoarece afară 
plouă mărunt şi nu există nici o şură, numai câteva 
grajduri. Bumaghin ne asigură că ne-a găsit cea mai 
curată casă, unde o gospodină harnică, cu trei copii, 
duce singură greul gospodăriei, în lipsa bărbatului, 
prizonier în Germania. 


81 


www.dacoromanica.ro 


Ne pregătim o farfurie de jumări de ouă proaspete 
si împreună cu copiii rusoaicei, care ne dau ajutor, 
mâncăm Si câţiva pepeni. Jos pe pământul gol, Bu- 
inaghin aduse paie şi ne aşezăm pe ele să ne odihnim, 


% 


Abia stingem lampa si un adevărat potop de plos- 
nite si de gândaci, mai mici şi mai mari, unii negri 
ca tăciunele, alţii roscovani, năvălesc pe noi. Extrem 
de obosiţi, ne luptăm cu somnul,.cand simţim pirmele 
atacuri pe mâini, pe urechi, pe nas şi peste tot pe 
unde pot ajunge la piele. Un fosnet neîntrerupt stă- 
pâneşte întunericul odăii îmbâcsită de miros de pe- 
pene imputit şi de umezeală. Aprindem lampa să ve- 
dem năvala insectelor si ce privelişte ! 

Rusoaica doarme dusă cu pruncii ei goi şi gândacii 
se desfătează piscând buzele umede şi ochii intre- 
deschişi ai somnorosilor nesimtiti. De pe pereţi co- 
boară tacticoase celălalt soiu de insecte, ca o adevă- 
rată năvală de furnici: unele vin grăbite la hrană, 
altele se reintorc domoale, umflate deja, în adăpos- 
turi. Prietenul lana își exprimă regretul, că nu se 
poate cinematografià marsul acesta. 

Nu mai putem adormi si facem adevărate studii de 
mişcare a plosnitelor si gândacilor. 

Vedeţi, — observa Seles, — furnicile când se în- 
tâlnesc două sau trei, stau şi se examinează reciproc, 
apoi pleacă mai departe; plosnitele nu; ele sc feresc 
una de alta, când li-se încrucişează drumurile. 

De, săracile! — le compătimi Centea, — umblă 
şi ele ca noi, cu frica ’n san, d'aia se feresc de toată 
lumea. 


Dar în veselia aceasta ce ne-a cuprins pe nesim- 
tite, răsună câteva puternice bubuituri de tun spre 
Uralsk. 


82 


www.dacoromanica.ro 


Intr'o clipă suntem afară. Departe spre nord-est 
se desfasura un violent bombardament de artilerie 
şi după o jumătate de oră tunurile amutesc din nou. 
Din când în când, în liniştea apăsătoare şi grea a 
nopţii, mai răsună câte-o explozie... 


* 


Ne lămurim repede. Detaşamentele cazacilor de 
Orenburg, conduse de Atamanul Dutow, atacă tru- 
pele roşii ale republicii Saratowului, cari se retrag 
cu siguranță spre sud-vest, în direcţia noastră. 

Convenim că trebue să mergem înainte fără po- 
pas, pentru ca roşii în retragere şi albi avansând, să 
treacă şi unii şi alţii peste noi. 

Detunăturile, pun pe gânduri şi pe bătrânul Buma- 
ghin. El tine să se reîntoarcă numaidecât acasă, pen- 
tru ca să nu-l prindă războiul în stepă, printre stră- 
ini. El personal al scăpă uşor, dar cu siguranță ca 
şi-ar pierde calul. Ne cere deci să-i achităm restul 
datoriei, amenintându-ne în acelaş timp cu divulga- 
rea planului nostru, dacă stăruim să ne ducă mai dc- 
parte. 

Dacă bolşevicii se retrag până aici, Bumaghin ar 
irece ușor de partea lor, sa se vadă scăpat. Oameni- 
lor cari ne-au găzduit 'aci în sat, s'a plâns deja ca 
ne-a adus de nevoie si de frică până aici. 

Ce este de făcut? Dacă Bumaghin ne trădează, 
suntem pierduţi. Ne sfătuim să-l fortam totuşi pe bä- 
{ran să meargă înainte si dacă în drum va mai cle- 
veti sau va mai ameninţă, să-l suprimăm... Dar când 
să precizăm modalitatile de executare a funestului 
plan şi să impartim rolurile, nimeni dintre noi nu-şi 
ia angajamentul să sugrume pe mosneag. Revorver 
nu avem. 


83 


www.dacoromanica.ro 


Rămânem însă bine intelesi, că bătrânul isi va me- 
1ita soarta plănuită, dacă ne va trădă, după ce ne-a 
făcut să avem în el o încredere oarbă şi să-l plătim 
bine. Cât priveşte executarea planului, vom vedea 
ce e de facut, în momentul când nu va mai fi alta 
scăpare şi ne vom convinge că bătrânul ne trădează. 

Deocamdată îl convingem să plecăm spre Uralsk 
cu noaptea în cap. 


In drum, grupul nostru fu spaima unui detaşament 
bolşevic în retragere, care la vederea noastră se 
resfiră in trăgători. Nici frica noastră nu fu mai 
mică, dar cu ajutorul unor ştergare, scăpăm de 
moarte. Bolşevicii trec pe lângă noi grăbiţi, fără să 
ne întrebe măcar unde mergem şi Cine suntem. 

Bumaghin a prins curaj şi are convingerea că vom 
putea trece la albi fără pericol. Bătrânul ne roagă 
să-i trimitem din Turkestan o maşină de fabricat 
bani, de care ar avea foarte mare nevoie. Țăranul 
isi explică sumele mari de bani, vărsate pe piaţă de 
guvernul sovietic, drept urmare a unei întinse falsi- 
ficări de monete, cu maşini aduse de Tătari din Tur- 
kestan. 


Aproape de amiază întâlnim un nou detaşament 
roşu, ce se retrage spre Volga. De data aceasta 
suntem somati să ne reîntoarcem şi ca să scăpăm 
cu viata, executăm ordinul bolşevic. Aproape fugim 
spre Volga, împreună cu bolşevicii. Totuşi spre seară 
ne oprim in satul Cuseru şi dormim de astădată 
lângă un cotet. Nu mai intrăm în case, de frica in- 
sectelor și-a holerei, ce ni se spune acum că bântue 
în sat. 


84 


www.dacoromanica.ro 


Ne punem bine cu Bumaghin şi-i achităm restul 
datoriei, 

Disdedimineaţă plecăm împreună, mai înainte de 
a plecă detaşamentul bolşevic, înapoi la Krasnoiar, 
pe Volga. In societatea bolşevicilor mt ne simțim 
bine.... 


85 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL X. 


BOLŞEVICI DE NEVOIE, 


Sovietul din Balakowo. Domnișoara din 
Saratow. 


Sovietul din Balakowo. 


Balakowul, orăşel de provincie pe malul stâng al 
Volgei, e ultima localitate mai de seamă din raionul 
bolşevic al îrontului dintre armata roşie şi armata 
albă. După informaţiile ce avem, până la linia frou- 
tului mai sunt numai şase verste. 

Dela bătrânul Bumaghin ne aprovizionăm cu trei 
frumoase pâini albe si cu câte un funt de brânză de 
vacă şi părăsim satul Krasnoiar, în urările de bine 
a câtorva familii, — suflete miloase şi bune. 

Intrarea în oraş e anevoioasă; se cer anumite for- 
malitati chiar si pentru locuitorii Balakowului; to- 
tuşi încercăm.... 


3 


Când sosim la bariera oraşului, cei cinci românaşi 
ue aşezăm în ordine, prin flanc câte doi şi. gräbim 
paşii. Impestritati cu cocarde roşii, gălăgioşi şi o- 


86 


www.dacoromanica.ro 


braznici, trecem linia santinelelor, fără ca acestea să 
ne întrebe ceva. Pentru cazul când ne-ar fi oprit, am 
îi declarat că suntem refugiaţi din părţile Uralskului, 
pe unde luptele continuă în defavorul bolşevicilor. 
Suntem hotărâți să mergem la soviet si să decla- 
ram că suntem comunişti români, trimişi pentru pro- 
pagandă printre prizonierii din Turkestan si din Si- 
beria şi să cerem si ne permită trecerea peste front. 
Dacă nu ne vor permite, vom cere înrolarea în ar- 
mata sovietică şi la o bună ocazie vom trece dincolo. 


* 


Poposim la un hotel, într'o bucătărie părăsită si 
murdara, ce ne ia o buna bucata de vreme pana o 
curätim. A doua zi tragem sorti, ca să fim pregătiţi 
pentru cazul când sovietul — cerându-i să trecem 
frontul — ar pretinde să rămână unul dintre noi 
drept garantie, că declaratiunile ce vom face sunt 
adevărate. Sortul cäzù pe prietenul Seles. 

Plecăm apoi spre soviet. Găsim şi în Balakowo 
aceleaşi străzi largi şi murdare, casele unele din 
lemn, altele din cărămidă. Dar când zărim casa în 
care sălăşluia „Voennâi Komisariat“, însemnată cu 
un mare drapel roşu ca sângele, simţ că mi se curmă 
răsuflarea şi mă stăpâneşte senzaţia căderii din în- 
nältime. 

„Tovarăşul de serviciu“, un omulet balan, scund, 
ne întâmpină mirat : 

— Cine sunteţi, ce vreţi ? 

Imbrăcămintea noastră cu zorzoane roşii, ne dă 
dreptul să-i vorbim în mod prietenesc : 

— Dragă tovarăşe, noi am venit de departe şi a- 
cum ne-a rămas putin drum până să ajungem la 
ţintă; uite, noi trebue să trecem îrontul. O să vă co- 
municăm lucruri importante... Insărcinarea noastră 


87 


www.dacoromanica.ro 


este extrem de gravă şi avem nevoie de bunăvoința 
tovarăşilor din soviet şi de sfaturi; dar toate acestea 
nu Je putem comunică decât sovietului întreg. In- 
cemnătatea lor e prea mare pentru ca să le repetäm 
de mai multe ori, până putem le păstrăm în inimă, că 
stau mai curate şi înşirăm vorbe cu rost si fara rost 
pentru susținerea bolsevismului nostru de nevoie. 

Suntem în epoca bolsevismului fanatic şi trebue 
să-i corespundem cel puţin cu vorba. 

Observăm că ilustrul membru al sovietului, după 
cum îl trădează mâinile, ciobotar, ajuns la cârma 
unei republici în republică, e captivat de cuvintele 
noastre. Omul încearcă să ştie mai multe, dar noi 
stăruim in sfintenia misiunei, care nu se poate spune 
de multe ori, si-i cerem s% convoce sovietul. Comu- 
uicärile ce avem să facem sunt de mare importanţă 
si nu se pot reznlvi decât de întregul soviet — mai 
explicăm noi tovarăşului, căruia îi inspirăm un aer 
de adânc respect fata de chestiunea noastră, ce 0 
crede de-o însemnătate covârşitoare pentru bolşe- 
vismul lor. 

Adevărul e că nici noi nu ştim cum să începem dis- 
cutia şi ce anume să declarăm, ca să devenim simpa- 
tici din primul moment. Numai făcându-i curioşi şi 
dând chestiunei o însemnătate covârşitoare, îi vom 
putea captivă, — ne zicem noi. 


* 

Esiti în piaţa oraşului, mai întâlnim un român, pe 
Cornel Comşa, care se alătură grupului nostru, 

* 

A doua zi, la ora 3 dupa masa, suntem invitati la 
soviet. Tovarăşul preşedinte al sovietului, Petrow, 
un rus înalt, bine legat, cu mâinile înăsprite de coada 
ciocanului de ciobotar, cu degetele îngălbenite de ni- 
cotina „mahorcei'“, înlocuită acum cu tutun fin, iar 


88 


www.dacoromanica.ro 


ciocanul cu o frumoasă peniță aurită, ce şi-o poartă 
după urechea murdară de cerneală, ne primeşte în 
anticameră. Privirea lui trădează o bunătate de fe- 
meie şi vorba-i blândă ne dă curaj; numai îmbrăcă- 
mintea militară, legată cruciş şi curinezis în curele 
galbene şi revorverul dela brâu, îi dau o înfăţişare 
marțială de plutonier maior. 


— Tovaräsilor, începi Petrow, sovietul nostru e 
foarte curios să vă asculte. Omul nostru de serviciu 
ne-a comunicat lucruri surprinzătoare. Am vrea deci 
să vă auzim şi să vă cunoaştem. Avem convingerea 
că sunteţi oamenii nostri. 

— O, ilustre tovarăş Petrow, dacă n’ar fi aşa cum 
grăeşti, n'am fi venit noi din tara noastră necăjită 
în ţara d-voastră fericită şi mare cât restul lumii în- 
tregi, — încercăm să explicăm prezența noastră în 
Rusia, în timp ce intrăm unul câte unul în biroul pre- 
sedintelui, plin cu membrii sovietului. 

La intrarea noastră, unii se ridică de pe fotoliurile 
şi canapelele îmbrăcate în mătasă fină, alţii rămân 
nemiscati şi indiferenți, in jurul frumosului biurou 
de stejar afumat. 

Pe pereţii odăii sunt atârnate stegulete roşii şi por- 
tretul lui Lenin, încadrat in flamura lor; alte câteva 
mutre necunoscute îşi dispută întâietatea în nişte 
cadre mici. 


+ 


Am început povestea de când plecasem din Româ- 
nia. Fram trimişi de un partid bolşevic românesc, a- 
bia format, având conducători nişte indivizi despre 
cari atunci vorbeam şi auziam întâia dată în viaţa 
noastră. Este adevărat că nu uităm să vorbim şi des- 
pre Rakowsky, foarte cunoscut în Rusia, şi de inci- 
dentul dela Iaşi din 1917 şi ne-a prins bine. 


89 


www.dacoromanica.ro 


Avem misiunea să trecem în Turkestan, unde să 
propagăm comunismul între prizonierii Puterilor cen- 
trale, sfătuindu-i să-l ducă acasă şi să-l pună în 
practică; apoi ar fi urmat să trecem în Siberia, cu 
aceiaş misiune. 

Am inventat misiunea pentru Turkestan, ca să nu 
ne bănuiască intenţia noastră de-a 'rămâne în Sibe- 
ria, care eră ocupată deja în întregime de trupele 
voluntare ceheşti, româneşti, sârbeşti, etc., şi de con- 
tra-revolutionarii ruși, unde tratamentul bolşevicilor 
prinşi era ştreangul. O astfel de misiune ar fi fost 
prea riscată şi putea da de bănuit. 

Le spunem că am fost imputerniciti cu acte, dar 
fiind bătuţi de Nemti în Ucraina, n'am avut fericirea 
să le putem predă sovietului. Un camarad interveni 
foarte grav în discuţie: „Nemţii aceia ticälosi, sub 
protecţia cărora se organizează curentul alb în U- 
craina, m'au nefericit în bătae“, şi încercă să se des- 
brace, să arate sovietului ce urme a lăsat pe corpul 
său brutalitatea germană dar tovarăşul Petrow, mi- 
los cum eră, temându-se probabil de grozăvenia pri- 
velistei, spre norocul nostru, nu lăsă pe camarad să 
se desbrace. Îi promise un bilct către un doctor, care 
îl va îngriji din ordinul sovietului. E adevărat că to- 
varăşul meu de drum avea pe spate nişte semne din 
naştere, încât ti se părea că sunt urmele unor straş- 
nice bâte. 


Povestirea noastră iinprovizată continuă cu aprin- 
dere şi în ochii unor tovarăşi din soviet mijesc la- 
crimi de compătimire pentru noi. 

Le povestim lucruri adevărate din Odesa şi-i 
surprinse interesantele noastre observatiuni, dar când 
ajungem din nou cu povestea la linia germano-bol- 
şevică, când Nemţii ne-au bătut până la sânge, de 


90 


www.dacoromanica.ro 


am fugit, fără să ne mai oprim nici măcar în Kursk, 
la comandamentul de îrontiera, pentru viza actelor, 
minciuna fiind bine ticluită, Petrow nu se puti retiue 
să nu särute pe povestitorul nostru, prietenul Seles, 
şi încă câţiva tovarăşi îl imitară... A fost un moment 
de adevărat delir.... Incă două-trei cuvinte, şi buzele 
noastre servesc de icoane acestor slujitori ai alta- 
rului ideii comuniste. 


* 


Cine mai putea să nege că n'am fi bolşevici? chiar 
noi înşine credem par'că acest lucru; ne simţim oare- 
cum binecuvantati prin cele câteva săruturi de ui: 
straşnic miros de băgău şi de mahorcă. 

Mai pe urmă, ca să arătăm competinta noastră în 
materia socialismului, le vorbim câte ştim despre 
teoriile lui Marx, făcând un istoric al socialismului 
în străinătate, şi întregul soviet rămase încântat de-a 
aşa frumoasă pregătire socialistă şi de idealismul și 
stăruința noastră. 


Dar acum Petrow se simţi dator să ridice chestiu- 
nea mijloacelor materiale de propagandă. 


Bani nu aveam decât 200—300 ruble fiecare, ceia 
ce dealtfel am şi declarat. Ne propuse să ne intoar- 
cem, cu acte din partea lor, în orăşelul Pokrowsk, 
unde îşi au casieria, ca să ridicăm câte 10—20.000 
ruble; cu 300 ruble ce se poate face? ne spun tova- 
răşii. Noi însă refuzăm şi mulţumim sovietului pen- 
tru deosebita atenţie ce ne-o poartă şi-i rugăm să 
ne deie un om priceput care să ne treacă frontul şi 
acte de cari eventual o să avem lipsă. Cât despre 
bani, le spunem că o să ne facem rost în Turktstan, 
în baza actelor ce vom primi. 

Asa de mult tin acum la noi aceşti fanatici, încât 


91 


www.dacoromanica.ro 


nu îndrăsnesc să ue contrazică în nimic şi aprobă 
dorinţa noastră, de-a trece imediat frontul. 

Tovarăşul Petrow se scuză apoi de lipsa banilur, 
explicându-ne că nu pot aduce intendenta, deoarece 
Balakowul este prea aproape de inamic şi s’ar pu- 
tea uşor ca într'o zi, în urma deselor lupte, să piardă 
bogății imense; totuşi — continuă dânsul — din pu- 
tinul cât avem în buzunarele noastre, vă dam pen- 
tru fiecare câte 100 ruble si întinse unui camarad 
nişte hârtii-monetă Kerensky. In 1918, rublele isi 
păstrează vechea valoare si 100 ruble e o sumă des- 
tul de frumoasă. 

* 

Le multumim din nou pentru jertfa ce fac pe alta- 
rul ideii comuniste si Petrow declară că sunt hotariti 
să-şi dea viaţa pentru triumful bolşevismului; apoi 
împreună cu secretarul sovietului, ne redactă urmă- 
toarele două acte : 


R.S.F.S.R. 


Sowietul din Balakowo a 
deputaţilor. lucrătorilor, 
ţăranilor şi soldaţilor roşii. 
Cerzvâciainaia Comisia 
No. 364,-28 August 1918 


Tovarăşii: 1) Augustin Mircea; 2) Comşa Cornel; 
3) Niculescu Ivan; 4) Enescu Ilie; 5) Bufuca Ilie; 6) 
Teglaru Laurenţiu, sunt cetățeni români internatio- 
nalişti; rugăm pe tovarăşii cari stau sub directivele 
guvernărântului sovietic, să-i ajute in orice impreju- 
rări. Ei călătoresc la Taskent şi la Omsk, în scopul 
propagandei în rândurile prizonierilor de război, a 
revoluției mondiale socialiste. 


Preşedintele Comisiei: (ss) Petrow. 
Seci etar, (ss) A. Sirot. 


92 


www.dacoromanica.ro 


Adeverinta sovietului din Balakowo. 


93 
www.dacoromanica.ro 


II. 


Repoblica Sovietică Fuderativa 
Socialistă Rusă. 
Cerzvâcianaia Comisia 
UIEZDUL NIKOLAEVSK 
GUBERNIA SAMARA 
16/29 August 1918. 
No. 398, 


ORAŞUL BALAKOWO 


ADEVERINŢĂ 


Prezenta adeverinţa se eliberează agitatorilor ro- 
mâni internationalisti, pentru agitaţie printre Romă- 
nii din oraşul Taşkent şi în alte localități cu popula- 
lie românească : 


1. Augustin Mircea, 
2. Comsa Cornel, 

3. Niculescu Ivan, 

4. Bufuca llie, 

5. Teglaru Laurențiu, 
6. Enescu Ilie. 


Prezenta adeverinţă serveşte ca bilet de liberă tre- 
cere peste toate punctele şi afară de aceasta, ccmi- 
sia de poliție secretă din Balakowo roagă pe cele- 
lalte comisii şi pe toate comandamentele de regimente 
ale armatei sovietice, să deie tot concursul posibil 
persoanelor menţionate în acest act şi să le permită 
trecerea peste liniile de front. 

Preşedintele Comisiei, (ss) Petrow. 


Membru, (ss) Kremnev, 
Secretar, (ss) I. Belianin, 


94 


www.dacoromanica.ro 


Primul document fu cusut în gheata camaradului 
lana Ilie — care-și zicea Enescu Ilie, — iar cel de al 
doilea fu predat prietenului Augustin Seleş, care-şi 
zice Augustin Mircea. 


Numele au fost schimbate la Iasi, cu ocazia slibe- 
rării paşapoartelor. Prietenul Centea isi zice Ni: 
culescu Ivan; numele meu a fost bine introdus în pa- 
saport dar fiind rău citit cu ocazia vizei ucrainiene, 
am admis că mă chiamă Bufuca. 


Propunerea unui membru al sovietului, de-a trece 
în Turkestan peste Marea Caspică, fu respinsă, în 
urma arătării noastre, că Marea Caspică este ocu- 
pată de Englezi. 

Se fixă data trecerii frontului pentru a doua zi. 
Sovietul ne informa că trebue să călătorim încă câti- 
va kilometri pe Volga, până la comandamentul fron- 
tului, în satul Şirokobuirak, pe un vapor ce va fi gata 
de plecare de dimineaţă la orele nouă. 


* 


S'a înserat binişor. Buimäciti de atâtea discuţii, 
plecăm spre hotel. La intrare, o santinelă cu arma 
la picior luă „drepţi“ şi-şi plecă scurt capul în faţa 
noastră. Hotelierul ne întâmpină respectuos şi ne co- 
munică schimbarea făcută, din ordinul sovietului. 
Anume, ne puse la dispoziţie nu una, ci trei camere 
cu saloane. Spesele nu ne priveau pe noi. De dimi- 
neata — ne spuse hotelierul — trei trăsuri vor sosi 
la orele opt, să ne ducă la port şi ne dädù sfatul să 
ne culcăm, că vom fi obosiţi după un drum aşa de 
lung... Atentiunea aceasta nu ne prea linişteşte... 
Noaptea fu extrem de lungă şi gândul că mai avem 


95 


www.dacoromanica.ro 


să trecem şi pela comandamentul sectorului de 
front, nu ne lasă să dormim. 


Domnisoara din Saratow. 


Am rămas două zile în Balakowo, pe Volga. 


* 


Nişte trăsuri ne duc in fuga nebună la port. Sun- 
tem informaţi că vaporul ne aşteaptă, gata de ple 
care spre Samara. 

Neguri mari se ridică depe fäsia gicantică a râu- 
lui şi razele soarelui le dau o înfăţişare de argint 
plutitor. Ridicăturile malului drept, acoperite de pă- 
duri şi brăzdate de stânci, pătate cu rugină de mus- 
chiu mohorit, sunt presărate cu frânturi de ceaţă ca 
scama, La marginea apei, o boare rece iti sărută 
ritmic obrajii. 

In salonul portului ne servesc câteva domnisoare. 
Unele, aruncându-ne din când în când câte o pri- 
vire galesä, doresc să ştie şi cum am dormit peste 
noapte. 

O fatä sveltă, cu părul retezat si încârlionţat după 
urechi, cu mâinile ca marmora albă, îmi aşeză cea- 
iul înainte. Pe faţa ei se văd urmele amărăciunei şi 
în ochii mari, albaştri ca albastrul smaraldului, pu- 
tui ceti uşor sila cu care mă serveşte. 

— Sunteţi de aici din oraș, domnişoară, dacă mi-e 
permis să ştiu ? 

— Nu văd dece te interesezi să ştii de unde sunt; 
dumneata pleci si n'o să mă mai vezi, răspunse fata 
cu o indiferenţă naturală si cu un aer de dispreţ si 
se depărtă, după ce-mi turnă în ceaiu un păhărel 


de rom. 
s 


Rămăsei izolat în colțul mesei. Prietenii de drum 
se intretin cu câţiva membrii ai sovietului. 


96 


www.dacoromanica.ro 


Tovarăşul preşedinte Petrow tocmai ia pe afară 
dispoziţii de plecare. Când ordonă ceva Petrow, lu- 
crul merge strună, căci nu-i un bagatel calitatea de 
preşedinte a sovietului unui oraş ca Balakowo, cel 
mai în pericol din raionul bolşevic al frontului. 

Altă lume nu mai există în salon, doar câteva dom- 
nişoare, povestesc cu multă curiozitate. Izolată în- 
tr'altă parte, fata care m'a servit îmi aruncă priviri 
prieteneşti. Se apropie... 

— Domnule, nu te supără că am fost aşa de rece 
faţă de dumneata, nu puteam fi altfel... Acum am 
impresia că am greşit... Eh, d-ta esti cuminte... si 
fata mă privi cu nişte ochi atât de intelegätori, în- 
cât simtii că-mi svâcneşte sângele în obraji şi prin 
urechi. 

— De ce-mi faci complimentul acesta, domni- 
şoară? o întrebai cu un zâmbet silit. 


— Nici un compliment, domnule... M’am uitat la 
mâinile d-tale şi la felul cum mănânci şi am înţeles... 
Foarte bine! Ce n'aşi da să ies şi eu cu mama din 
tara aceasta, unde nu mai avem pe nimeni!? Tatăl 
meu, colonel, a căzut pe front, în Bucovina; doi 
unchi, cu familiile, au fost omorâţi în Petrograd... 
Dă-mi carnetul d-tale să-ţi scriu adresa... 

Fără să-mi dau seama, mă trezii spunându-i: Mai 
incet domnişoară, mai încet ! 


— Când a fost ocupat Saratowul de bolşevici, 
— continuă fata, aşezându-se pe scaun lângă mine,— 
eu cu mama am fugit pe Volga in sus cu un vapor, 
dar n'am putut ajunge la Samara, ne-am oprit aici 
în Balakowo la nişte cunoscuţi şi... aşteptăm. Fron- 
tul nu-i departe... Azi, dis-de-dimineatä, am primit 
ordin să viu la port să servesc şi eu ceaiu unor „a- 


97 


www.dacoromanica.ro 


genţi bolşevici“ cari calătoresc în Turkestan şi în Si- 
beria. Eh, ce fericiţi sunteţi d-voastră... Eh, d-voa- 
stra sunteţi cuminţi... şi în ochii fetei joacă lacri- 
mile, ca strălucirea căldurei jucăuşe in arsita soa- 
selui de vară. 

Se ridica depe scaun şi părăsi salonul; când re- 
intră, observai ca-si şterse ochii şi-mi aruncă un 
zâmbet dureros. 

— Nu te miră domnule că plâng; unora atât ne-a 
mai rămas şi pentru o fată nu-i ruşinos plânsul, 
zise domnisoara, privindu-mă cu ochii resemnati. 

Nu ştiu ce s'a petrecut în sufletul meu, dar am 
impresia că mă cunosc de mic copil cu domnişoara 
din Saratow. 


* 


In momentul acesta auzii glasul lui Petrow, care 
tocmai intră in salon: — Tovarăşilor, vaporul ce 
gafa... A sosit ora să ne despärtim si să vă urăm 
călătorie bună, spor şi noroc în activitatea d-voa- 
stra. Grijiti să nu vă aresteze alţii; dacă veţi vedea 
că dati de necaz, ardeti documentele primite dela 
noi. Fiţi cu ochii în patru, că puteţi îi foarte uşor 
inselati ! 

Tovaräsul sărută pe camarazii mei, în timp ce eu 
părăsesc salonul. Dacă rămân să mă sărut cu Pe- 
trow, as sgudui cu siguranță sufletul sbuciumat al 
domnişoarei, si nu vreau, mi-e milă... 

In urechi îmi răsună cuvintele ultime ale tovară- 
şului, cu rostul lor atât de ironic și mă stăpâneşte 
un sentiment de teamă. 

Mulţumim sovietului, depe bord, încă odată pen- 
tru binele ce ne-a făcut şi Petrow se simţi dator să 
ne explice că ei fac tot ce le stă în putinţă, îşi dau 
trupul şi sufletul lor pentru triumful bolsevismului. 

— Noi, vorbi preşedintele, suntem mândri că în- 


98 


www.dacoromanica.ro 


cepem să fim intelesi, Din zi în zi creşte numărul 
partizanilor şi membrilor partidului nostru, dar ne 
pare rău că voi nu rämâneti să ne dati ajutor aici 
la noi acasă.... 

— Dragă tovaräse Petrow, replică un prieten, 
Dumnezeu a binecuvântat acum Rusia cu atâţia băr- 
baţi de seamă, dintre cari pe unii îi vedem aci în 
fata noastră, si noi credem că aportul nostru la o- 
pera d-voastră de aici, ar fi prea neînsemnat, fata 
de ce-am putea face în Turkestan. Noi preferăm a- 
postolatul ideii al cărei steag l-aţi ridicat, cum spu- 
neati eri, cu atâta insufletire si... competinta, si ne 
pare bine că ati fost intelegatorii idealului nostru si 
ne-ati ajutat să nu ne abatem dela adevărata noa- 
stra ţintă.... 

— Aşa este, tovarăş, se auzi în româneşte glasul 
apăsat al camaradului Centea; să nu ne îndepărtăm 
dela adevărata noastră ţintă, mă, că asta-i princi- 
palul ! 

* 

Vaporasul, o mare barcä cu motor pregätitä spe- 
cial pentru noi, se desprinse usor de mal, tremurând 
la svâcnirile motorului si-si taie repede drum pe 
apa Volgei, tulbure ca sufletul sbuciumat al Rusiei. 

Dir faţa portului ne zâmbesc feţele vesele ale 
membrilor sovietului şi o mulţime de soldaţi şi lume 
civilă, impestritata cu cocarde roşii, ne salută cu 
îluturări de batiste. Din grupul acesta al fericitilor 
zilei, se dsprinde figura sveltă a domnişoarei din 
Saratow, Fluturatul agale al batistei ei, parcă stri- 
gă: Nu mă lăsaţi aici între bolşevici, şi eu cu mama 
am voit să scăpăm... nam putut... nu mă lăsaţi... 

Barca lunecă uşor, tremurândă, pe valurile Vol- 
gei şi portul a rămas mult în urma noastră. Multi- 
mea S'a retras, dar batista domnisoarei se mai ob- 
servă încă, albă, ca un fulg de zăpadă... 


99 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XI. 


PESTE FRONT. 


Chei si discursuri. Arestati. Iarăşi liberi. 
Chei și discursuri, 


In curând observăm, departe pe malul drept, o 
mulţime de vaporaşe şi bărci. lată şi turnul unei 
biserici.... 

Ne apropiem de satul Şirokobuirak, ultima locali- 
litate stăpânită de bolşevici şi sediul comandamen- 
tului sectorului de front a Balakowului. 

* 


Am sosit... Un mic detaşament -de soldaţi pre- 
zinta armele. De lângă ei se desprinse o figura im- 
punătoare, un rus înalt, grăsuliu, cu ochii ageri. 
Când barca se opri, trecă repede pe punte. 

— Tovaräsilor, începă rusul, am onoare să mă 
prezirit: sunt Anisin Gorbusow, comandantul secto- 
rului de front; am auzit de d-voastră. nu trebue 
să-mi spuneţi cine sunteţi; vă cunosc si sunteţi deja 
cunoscuţi nu numai în gubernia Samara, ci in in- 
treaga Rusie ! Astăzi oameni ca d-voastră sunt 
ioarte rari; sunt prea puţini aceia cari se încumetă 


100 


www.dacoromanica.ro 


să vină din ţări străine până aici la noi, să ne deie 
ajutor. Fapta d-voastră e un adevărat sacrificiu, pen- 
tru care vă suntem recunoscători; şi unul câte unul 
părăsim barca, urcându-ne în două trăsuri. 

* 

Povestind comandantului pe drum unele întâm- 
plări din călătoria noastră, ne trezim ajunși la sta- 
tul major. La intrare, un soldat bine îmbrăcat, cu o 
cocardă roşie frumos aranjată la piept, prezintă ar- 
ma. Comandantul îl bätù pe umăr şi ni se adresä : 

— Nu e rus, e leton, dar mă fălesc cu el că-i cel 
mai bun soldat din batalionul meu ! 

Era firesc, ca după o asemenea recomandare, cre- 
dincioşi „apostolatului“ nostru, să spunem şi noi 
ceva şi un camarad, atingând cu mâna cocarda sol- 
datului, i se adresă : 

— Porţi un frumos semn la butonieră; bagă de 
seamă să-l porţi totdeauna şi în inimă ! 

La cuvintele prietenului, soldatul răspunse respi- 
cat si tare: Taks tocino! (Chiar aşa-i !) 

Atitudinea acestui soldat e primul exemplu de dis- 
ciplină, ce l-am văzut până aci, în Rusia sovietelor. 


* 


Locuinta comandantului, totdeodată şi sediul sta- 
tului major, e odaia unei case mai de seamă din sat. 
Pe perete, deasupra patului, s'a uitat, pe semne, por- 
tretul mare a lui Nicolae al II-lea, şi în cadrul chi- 
pului e aninată figura miniatură a lui Lenin. La mij- 
locul încăperii e aranjată masa pentru câteva per- 
soane, încărcată cu bunätäti, dintre cari nu lipseşte 
nici „wutca“. Numai oaspeţii sunt aşteptaţi, dar au 
sosit... 

Gorbusow se scuză ca nu ne poate trata cu mân- 
cari şi cu băuturi prea alese; frontul e doar la li- 


101 
www.dacoromanica.ro 


ziera satului si nu poate face paradă de trai bun. 
Din sărăcia satului, pustiit adesea de „bandele albe“, 
a putut totuşi să facă rost de câţiva pui de gâscă; 
wutcä si vin tot se mai găsesc! 

— Şi se putea să nu se găsească ceva mai de sea- 
mă, pentru nişte oameni ca d-voastră, iubiţi tova- 
răşi! — exclamă comandantul, — cari aţi venit la 
noi să ne ajutaţi în lupta pentru triumful revoluţiei 
noastre sfinte ! 

— Cum dracu să nu vă ajutăm, par'că noi n'am 
avea altceva de lucru! se auzi glasul românesc al 
prietenului Centea. 

Comandantul crezând că românul a rostit vre-o 
urare pentru „sfânta revoluţie“, îi mulţumi şi închină 
cu el primul păhărel de wutcă. 

Ne aşezăm la masă, cu toate că nu e încă vremea 
dejunului. 


Dar ce nu face omul la necaz !.... 


Gorbusov, după ce fact o lungă apologie a mis- 
cărei bolşevice, care „trebue să triumfe, căci altfel 
este compromisă faima Rusiei“, ne întrebă, ce cre- 
dem noi despre mişcarea lor; căci dacă ne-am pă- 
răsit tara pentru o luptă aşa de grea, cum duc ei, 
în care nu încape milă nici cu „fratele de sânge“, 
noi cu siguranţă vom deveni purtătorii cei din frunte 
a steagului bolşevic şi trebue să ne dăm mai bine 
seama de „splendoarea“ bolşevismului. 

— Tovaräse Gorbusow, — răspunse un prieten, — 
d-ta poţi să-ţi dai foarte bine seama, ce credem 
noi despre mişcarea aceasta, când ne vezi aici lângă 
d-ta, închinând pentru bolsevism. N'am venit roi 
doar de flori de măr peste atâtea greutăţi, dacă 
n’am avea în inima noastră o credinţă si un ideal 


102 


www.dacoromanica.ro 


pentru care, fii sigur scumpe Gorbuşow, suntem în 
stare să ne luăm de piept cu Dumuezeu : 

Ochii comandantului sclipesc de emoție si de vin 
şi Gorbusow declară că bea pentru credința noastră 
şi pentru idealul care ne poartă pe drumuri... 

Prietenul Centea tint şi de data aceasta să accen- 
tueze : 

— Bravo, tovaräse, ai potrivit-o bine! -- şi ochii 
lui Gorbusow râd, plini de fericire, fara sa fi inteles 
vorbele românului. 

Vorbim tovarăşului despre activitatea social-de- 
mocratilor ruşi în străinătate, despre sciziunea par- 
tidului, despre urmările sciziunei şi despre toţi luce- 
ferii bolşevismului, ale căror nume ne vin în minte. 
Fireşte, îi îmbrăcăm pe toţi într'o aureolă de jalnica 
legendă, care însă... s'a terminat, şi vorbele noastre 
prind... Păharele se golesc repede şi tot câte două 
sticle se desfundă deodată: una pentru Lenin, aita 
pentru Trotzky... Sunt doar idolii vremii ! 


Arestaţi...... 


Pe când se termină friptura de pui de gâscă şi 
discuţiile sunt în toiu, în veselia generală, intră în 
odaie un omulet gras si scund, încât dacă s’ar fi a= 
şezat bine pe un fotoliu, n’ar mai fi ajuns cu picioa- 
rele la pământ. 

Băutura îşi făcuse efectul, căci Gorbuşow, când 
se ridică depe scaun, pentru mai mare siguranţă 
trebui să se razime. 

— Tovaräsilor, zise comandantul, vă prezint pe 
politaiul frontului, scumpul tovarăș... nu-i retin nu- 
mele, dar ştiu că se sfârseste cu -stein, Rubinstein... 
sau Goldstein! — un fel de piatră scumpă, după 
cum ni-l recomandă Gorbuşow. 

Fu invitat la masă, dar ,,politaiul frontului“ refuză 


103 


www.dacoromanica.ro 


şi se aşeză pe pat. Comandantul îi explică cine sun- 
tem, cu ce oameni de seamă are onoarea să deju- 
neze şi povesti cu mai multe şi mai interesante pe- 
ripetii drumul nostru, de cum povestisem noi înşine. 

Prin acest „Rubinstein“ ne priveşte acum ochiul 
adevărat al revoluţiei ruse.... 


* 


Discutia reîncepii. Prezenţa politaiului o simţim 
însă instinctiv ca un balast greu şi vorbele nu mai 
curg cu atâta spontaneitate ca înainte. Glasul ni se 
înecă adesea şi rămâne ca un nod în gât. 

Tovaräsul, comisar de poliţie, care, de când in- 
trase în odaie nu vorbise nici un cuvânt, se ridică de 
pe pat si ne ceri documentele şi explicaţii asupra 
rostului nostru în Rusia. Isi exprimă mirarea cum 
am ajuns până la comandamentul depe linia îron- 
tului, îără să îi trecut prin posturile poliţiei de con- 
trol din raionul de luptă. 

Gorbuşow se simţi jignit şi protestă contra con- 
trolului, dar comisarul stărui: e dreptul lui să ceară 
oricui legimatiile. 

Îi prezentăm adeverinţa primită dela sovietul 
din Balakowo, dar nu fu mulţumit şi cerù să-i ară- 
tăm actele, în baza cărora am primit dela soviet 
documentul. 

Nici paşapoartele noastre nu-l mulțumesc... 

O explicaţie mai lungă nu ne-ar fi salvat şi înce- 
per să protestăm, susținuți de Gorbusow, care dă 
explicaţii, făcând pe scandalizatii fata de atitudi- 
nea comisarului. 

— La urma urmei, nouă putin ne pasă de scandalul 
ce-l provoacă tovarăşul comisar, — ne adresăm lui 
Gorbuşow, — suntem siguri însă, că în Republica 
sovietelor vom găsi dreptate, căci dreptate am 


104 


www.dacoromanica.ro 


căutat aici la d-voastră! Tovarăşe Gorbusow, te ru- 
gam să fii bun şi ’n puterea d-tale de comandant al 
frontului, să dispui să se rezolve într'un fel oarecare 
scandalul acesta. 

Comisarul inierveni şi spuse că numa: suvietul 
di: Balakow e ir măsură să clarifice situaţia nua- 
stra; el va trebui să deie seamă pe ce bază am fost 
consideraţi agenţi bolşevici. 

— Plec acum imediat la Balakowo să mă coriving 
personal, continuă comisarul; am să supun din ncu 
chestiunea d-voastră sovietului şi... diseară am sa 
vă comunic rezultatul. Până atunci sunteţi deţinuţi 
aici, în virtutea dreptului ce am, de-a arestă pe ori- 
ce „individ suspect", găsit în raionul frontului ! 

Tovarăşul Gorbuşow, foarte indignat de această 
măsură neaşteptată, declară că pleacă şi el cu poli- 
taiul la Balakowo, să protesteze în contra ofensei ce 
ni s'a adus. Ne spuse că tocmai a dat nişte cisme la 
reparat şi cu această ocazie îşi aduce cismele. 


— Tovarăşilor, ne vorbi Gorbusow — oameni ca 
d-voastră, cunoscuţi în toată Rusia pentru sacrifi- 
ciul ce-ati făcut, venind din tara d-voastră aici, să 
munciti pentru onoarea steagului bolşevic si să fiti 
deţinuţi tocmai sub flamurile acestui steag! Aaa, a- 
ceasta-i prea mult! Plec, plec să vă fac dreptate !... 
şi Gorbuşow, furios, părăsi cel dintâiu odaia. 


Tovaräsul comisar ordonă unor soldaţi să ne su- 
pravegheze, în caz că vom ieşi afară şi plecă şi el. 


Fi, acu-i acu! vorbi apăsat, în dialectul lui ori- 
ginal, prietenul Centea. Ce-o fi mâine pe vremea a- 
ceasta? Să ştiţi, mă, că s'o infundat! Dăăooo dra- 
cului, că orice S'ar zice, prea am venit bine ! 


105 


www.dacoromanica.ro 


Discuţiile cu comisarul ne-au obosit mai mult de- 
cât tot drumul ce-l făcusem până aci, iar rezultatul 
final ne-a distrus cu desăvârşire. Ne aşezăm pe pa- 
tul lui Gorbuşow să ne odihnim. O slăbiciune gene- 
rală ne stăpâneşte încă corpurile şi ne-a toropit du- 
rerea de cap. Prietenul lana adormi. Seles încercă 
să doarmă, dar nu putt. 

Nu avem nici o scăpare, decât norocul. 

Daca sovietul din Balakowo anulează actele ce 
ne eliberase, suntem pierduti, — ne zicem noi. Pana 
la Balakowo ne căutasem rudele refugiate in Rusia; 
dela Balakowo am schimbat planul si lucrurile ace- 
stea aflate, Dumnezeu stie unde vom ajunge! O mul- 
time de gânduri ne frământă mintea, fără să putem 
găsi altă modalitate de-a ieşi din încurcătură, de- 
cât consecventa sovietului din Balakowo. Aşteptăm 
deci resemnaţi.... 


Mi se pare că văd pe tovarăşul preşedinte Petrow, 
cu întregul său soviet, scandalizându-se la desco- 
perirea unui adevăr, pe care ei nici nu-l bănuiseră 
şi mă îngrozea îuria cu care se vor răzbună. Dar, 
nu! Văd iarăşi întregul soviet protestând alături de 
Gorbusow contra măsurilor luate de poliţist şi 
mă înviorez. Aceste două tablouri îmi chinuesc su- 
fletul, ca mustrarea de conştiinţă, pe un călugăr 
păcătos..... 


Iarăşi liberi. 


După trei ore de aşteptare, se auzi galopul uniti 
cal. Deschidem uşa să vedem cine e... 


Tovarăşul Gorbusow descălecă cu cismele ’n mână 
şi intră triumfător în odaie. 


106 
www.dacoromanica.ro 


— Scumpii mei prieteni, dreptatea voastră a 
triumfat. Polițistul a voit să vă distrugă. A inventat, 
tovarăşilor, că voi vreţi să formaţi aici la noi o ar- 
mată contra-revolutionara. Până si sovietul s'a scan- 
dalizat de aceste afirmaţii rău voitoare! Am primit 
ordin, tovarăşilor, să vă pun trăsuri la dispoziţie, 
căci drumul e obositor şi lung. Birjarii sunt dealtiel 
gata de drum încă de dimineaţă. Incă un pahar şi 
apoi.... călătorie bună |... 

Dasdrastvuet sovietskaia respublika !... 


Trăiască Republica Sovietică !... 


Gorbusow îşi şterse tacticos mustatile mari şi stu- 
îoase, îşi trase scurt vestonul din partea dinainte şi 
luând o poză marţială. cu zâmbet liniştit pe buze, 
dar cu aer grav de seriozitate, ne grăi : 


—- Tovaräsilor, d-voastră plecaţi pe un drum greu; 
cerându-vă scuze, în numele armatei, pentru ofensa 
ce v'a adus comisarul poliţiei frontului, vă doresc, 
în numele armatei roşii, din care am deosebita cin- 
ste să fac parte, mult noroc! Norocul d-voastră, to- 
varasi, e norocul nostru şi renumele vostru, este re- 
numele steagului bolşevic ! 


Noi suntem siguri de triumf cu oameni ca d-voa- 
stră! Să ştiţi un lucru dela mine: Rusia noastră este 
astăzi în fruntea lumii! Ce n’a îndrăsnit să facă 
Europa, facem noi! Scumpi tovarăși, să mă credeţi, 
că pentru sacrificiul vostru vă vom fi în veci recu- 
noscători. Ajutaţi-ne să dăm Rusiei fericirea pe care 
0 visează şi atunci am dat-o lumii întregi ! 

Trăiască revoluţia bolşevică ! 


Mai golim câte un pahar de vin şi strângem mâna 
lui Gorbuşow. Îl asigurăm că jignirea adusă de po- 


107 


www.dacoromanica.ro 


litist, n'a lăsat nici-o urmă în sufletul nostru, apoi 
ieşim si ne urcăm in trăsuri.... 


— Drum bun şi mult noroc, tovarăşi! 


* 


Nu mai departe ca la o aruncătură bună de pras- 
tie dela liziera satului, pe drumul ce duce către Nord, 
paralel cu malul drept al Volgei, trecem peste o li- 
nie de lete din împletituri de nuiele. In dosul acestui 
gard improvizat sunt adăpostite câteva mitraliere 
şi arme. Copii şi femei se minunează in fata masi- 
nilor ucigătoare, lăsate pe câmp în paza unei senti- 
nele. Vre-o zece-cincisprezece soldaţi stau toläniti la 
soare în lungul gardului. 


Aceasta este linia frontului bolşevic, 
Până la întăriturile albilor mai sunt peste 30 de 
verste ! 


108 


www.dacoromanica.ro 


INTRE PRIETENI 
1918—1919 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XII. 
LA ALBI. 


Birjarii gonesc caii repede, ca s’ajungem de cu 
ziuă la albi. Lăsăm în urma noastră satul Siscova, 
în care găsim un român ardelean, prizonier de răz- 
boi. Îi dăruim, spre marea lui bucurie, un calendar 
românesc, singura carte ce-o avem asupra noastră. 


x 


Peste noapte dormim în satul Mironka, pe malul 
Volgei. Aci stăpânesc bolșevicii, dar autorităţile co- 
munale satisfac supuse şi pe albi si pe roşii. Pe bir- 
Jarii lui Gorbuşow îi concediem. 

Dimineaţa vedem în drumul nostru primul spân- 
zurat. E prizonier din armata albă, voluntar rus. Stă 
acätat de două zile. Nimeni nu îndrăsneşte să-l în- 
mormânteze. Nenorocirea lui constitue un avertis- 
ment pentru oamenii satului. 

Cismele i le-au luat călăii, iar pe cap i-au pus în 
semn de batjocură chipiul cu insigna armatei albe. 
Fata e invinetita si limba foarte putin eşită din gura 
căscată pentru somnul veşniciei. Mâinile şi picioa- 
rele sunt înnegrite de sângele închegat în vine. 


111 


www.dacoromanica.ro 


Prietenul Centea, vesel şi guraliv, ne atrage a- 
tentia: Ei, fraţilor, dacă în trei-patru zile nu inte- 
penim cu gura căscată ca muscalu ăsta, să ştiţi voi 
dela mine, c'am scăpat ! 

Totuşi în faţa spânzuratului, entuziasmul ne-a 
cam scăzut şi uitându-ne unul la altul, ne zicem în 
gând: nu e glumă! 


* 


Angajăm o căruţă pentru drumul ce mai avem de 
făcut până la front. Mergem mai mult pe jos şi în- 
cet, deoarece drumul urcă. Sositi în satul Alexeevca, 
comandamentul regimentului 1 de cavalerie bolşe- 
vică ne eliberează un permis special de trecere prin- 
tre ultimele santinele ale avanposturilor, pe cari nu 
le găsim nicăeri. 


* 


După aproape 20 de verste de drum, în fata unui 
urcus, căruţa opri şi birjarul ne informa că dincolo 
de deal sunt tranşeele armatei albe şi nu mai poate 
merge... 

Plecăm singuri înainte.... 


* 


Cand siluetele noastre apar pe creasta dealului, 
din vale se desprinse un pluton de cavalerie si ga- 
lopă înaintea noastră. 

Pe o pantă opusă, în amurgul înserării, se văd 
zig-zagurile negre ale tranşeelor, apărate cu reţele 
de sârmă, iar mai departe, lângă fasia Volgei, zarim 
panoramă roşietică a oraşului Chwalinsk.... 

— Stai! Cine sunteţi? se auzi glasul puternic al 
„stabs-kăpitanului“ din îruntea plutonului. 

— Domnule, suntem ofiţeri români şi dorim să ne 


112 


www.dacoromanica.ro 


prezentăm autorităţilor îranceze din Samara şi sta- 
tului-major cehoslovac, explicäm noi ofițerului. 

— Fi, domnilor, fiţi bineveniti în mijlocul nostru! 
Este adevărat că am auzit ceva-ceva de un corp de 
voluntari români, care se organizează în Siberia. 


ROA Dati 


A 


1 


ad 


[Iponyck Ne 
Con NO SA OM pamela ta ue 
Komengaut l-ro Xp. Cos. 
Iloana 
Permisul Comandantului Regt. de cavalerie sovietică. 


1918 roaa 


agree Hest 
Tpaăiaa 7 Ha BhIe3I A3 € 


D-voastră, probabil ştiţi mai multe decât noi și o să 
vă rugăm să ne spuneţi şi nouă. Acum, domnilor, 
mergem la comandamentul sectorului nostru. 


113 


www.dacoromanica.ro 


La comandament, ofiţerii ruşi ne primesc bine şi 
se grăbesc să întindă masa şi să scoată câteva sticle 
cu vin pentru oaspeţii neasteptati, cari le aduc nă- 
deidi. 


Prietenul Seles, n’a înţeles să păstreze secretul 
irecerii peste front, ci a crezut că e bine, cu toate 
semnele noastre de desaprobare, să povestească ca- 
marazilor ruşi in mod amănunţit, peripetiile noastre, 
păcăleala sovietului din Balakowo şi masa copioasă 
a tovarăşului Gorbuşow. 

Calda prietenie cu care ne primiseră, s'a răcit. Bu- 
catele nu mai sosesc, iar sticlele ce aşteaptă să fie 
desfundate, dispar... Suntem invitaţi să mergem la 
statul major rus, în Chwalinsk. Pe drum ne dăm 
seama că suntem sub escortă.... 


Ajungem pe la miezul nopţii la statul major şi după 
o aşteptare de peste două ore, un general aspru şi 
brutal ne ia interogatorul. Pe când se luminează de 
ziuă, Sumtem expediati pentru putin timp intr’o piv- 
nita, apoi puşi pe drum sub o puternică escortă, fara 
nici un menajament, spre localitatea Ivanovka, unde 
întâlnim primii voluntari cehoslovaci. 

Aci suntem predati comandamentului cehoslovac 
si cu toate explicatiunile noastre, suntem gäzduiti 
peste noapte într'o pivniţă umedă şi rece. Cei doi 
soldaţi, cari stau de straje la uşe, când încercăm să 
privim afară, ne arată vâriul baionetei. Totuşi dor- 
mim linistiti în umezeala pivnitei şi destul de bine. 


* 


Dimineata suntem scosi in curte si aceasta ni-e 
scăparea. 


114 


www.dacoromanica.ro 


Anume, prietenul 'Teglaru instruise în Huşi un 
grup de ofiţeri cehi şi-aci în curte, în faţa noastră, 
unul dintre foștii lui elevi își pregătea bateria pen- 
tru front. Se recunosc repede si ofiţerul ceh explică 
superiorilor săi cine suntem şi rostul drumului nos- 
tru în Rusia. 

Către seară suntem expediati sub supravegherea 
a doi sub-ofiteri cehi, plini de bunătate si preveni- 
tori, la Samara. Insotitorii nostri sunt fosti ofiţeri 
superiori în armata austriacă, inrolati recent în cor- 
pul voluntarilor cehoslovaci. Ei nau servit 'încă 
timp suficient, pentru a li se dă un grad ofițeresc. 
Speră însă ca în 2-3 ani să aibă deja gradele avute 
în armata Austriei. 

Samara este garnizoana Comandamentului ce- 
hoslovac a frontului depe Volga si ţinta finală a dru- 
mului nostru, aşa după cum primisem indicatiuni la 
laşi. 

* 

E întâi Septembre. Luăm vaporul ce pleacă spre 
Nord. 

Călătoresc aproape numai militari, din tot felul 
de armate: Ruși, Cehi, Slovaci, Polonezi, Sârbi, etc. 

Toţi sunt mândrii că servesc ca voluntari în ar- 
matele proprii naţionale şi mai mândrii de succesele 
recente împotriva bolșevicilor. 


* 


Vaporul înaintează repede si sigur pe mijlocul fâ- 
şiei liniştită a Volgei. Malul stâng opreşte la mar- 
ginea apei întinsul pemărginit al stepei, stăpânită de 
Chirghizi şi de Tătari, iar cel drept e străjuit când 
de păduri sălbatice, când de stânci plesuve. 

Noaptea ne acopere însă orizontul... 


* 
Se luminează de ziuă, când ancorăm în portul o- 


115 


www.dacoromanica.ro 


rasului Sâzran, situat în dreapta Volgei. Aci în 
Sâzran, spun camarazii de drum, că e1à odinioară 
un mare lagăr de prizonieri austro-germani între 
cari şi mulţi români. Toţi s'au înrolat în corpul vo- 
luntarilor. Ungurii au trecut la bolşevici, mai rămâ- 
nând în lagăr numai Nemţii. 

Sâzranul e legat cu malul stâng al Volgei prin 
uriașul pod: de cale ferată „Impăratul Alexandru", 
de-o monumentalitate unică în Rusia şi Europa, si- 
tuat puţin mai la sud de Samara. 


116 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XIII. 


TRUPELE DE VOLUNTARI. 


Planul Generalului Berthelot. Răscoala 

voluntarilor şi ocuparea Siberiei. Ceho- 

Slovacii, Românii. Jugoslavii. Polonezii. 
Latisii. Letonii. 


Trecusem frontul dintre armata rosie si armata 
albă, formată din voluntari Rusi, Cehi, Români, Ju- 
goslavi, etc. 

Acest îront intern rusesc se născuse din necesită- 
tile de luptă ale aliaţilor împotriva Puterilor Cen- 
tale si in parte datorită unor împrejurări nepre- 
văzute. 

Interventiunea aliaţilor in Rusia a fost rezultatul 
unor întâmplări dela începutul războiului mondial. 

Recunoscându-se de către aliaţi, prin diferite tra- 
iate secrete, existenţa statului Polon, Cehoslovac, a 
Jugoslaviei si a României Mari, foştii prizonieri 
austro-ungari in Rusia, cari acum formau impor- 
tante organizatiuni militare, trebuiau, în haosul de 
acolo, ajutaţi şi încurajați, pentru ca din trupe re- 
volutionare contra vechilor Patrii maştere, să nu 


117 
www.dacoromanica.ro 


devină revoluționari impotriva ordinei sociale euro- 
pene, — dintr'un mediu ca acela, unde au avut no- 
rocul să ridice steagurile naţiunilor proprii cu o con- 
ştiinţă şi entuziasm pe care istoria nu-l cunoscuse 
încă. 

Dar voluntarii ar fi putut complectă golurile ar- 
matei franceze măcinată la Verdun, mai ales că în 
1916 armata rusească eră în deplină vigoare morală. 

Aşa s'a ajuns la primul proect francez din 1916 
de-a transportă trupele voluntarilor Cehoslovaci în 
Franţa, pentru a luptă acolo. Influintele germanofile, 
cari dădeau directive guvernului țarist, au împiede- 
cat însă executarea acestui proect. 


* 


Dupa isbucnirea revolutiei rusesti, formatiunile de 
voluntari au putut actionà mai libere. 

Revoluţia a fost bine primită de prizonierii austro- 
ungari, a căror organizare în corpuri naţionale de 
voluntari a profitat mult în primele faze a revolu- 
tiei; numărul voluntarilor a crescut simţitor în toate 
corpurile şi totdeodată le-a crescut si prestigiul. Ar- 
mata rusească nu se mai consideră ca o protec- 
toare a acestor corpuri cari şi-au dat numaidecât o 
independenţă naţională. Dealtfel începuturile revo- 
lutiei ruse au fost dintre cele mai frumoase. Solida- 
ritatea tuturor claselor în primele zile ale revoluţiei 
se credea a îi un bun augur a reuşitei mișcării, pro- 
vocată de toţi acei cari doriau un regim democratic 
şi cinstit. Dela generali şi oameni politici de mâna 
intâi, până la massele mari de soldaţi, de burghezi 
şi de muncitori dela oraşe si dela sate, toţi erau în- 
frätiti pentru declararea revoluţiei. Era sufletul opri- 
mat al Rusiei, ce imbratisa acum cu ardoare demo- 
cratia, dar o democraţie larg umanitară, ce nu se 


118 
www.dacoromanica.ro 


mai împăcă însă cu războiul. Ruşii au trecut dintr’o 
extremitate în alta. 

Vechile instituţii ţariste au fost în parte desfiin- 
tate şi întregul aparat biurocratic primenit. Dar de- 
nu se putea mişcă multumitor înainte şi guvernul, 
pentru ca să poată continua războiul, a desfiinţat 
unele drepturi acordate masselor, contribuind astfel 
în mod indirect la înfiinţarea sfaturilor de muncitori 
şi de soldaţi şi la distrugerea armatei, — singurele 
trupe disciplinate mai rămânând în Rusia formatiu- 
nile naţionale de voluntari. 

Odată cu scoaterea României din luptă, prin pacea 
dela Bucureşti, toate formațiunile nationale din Ru- 
sia: Români, Cehi, Jugoslavi, Polonezi şi Lituani, 
nu puteau avea altă destinaţie decât frontul francez. 

Greutatea o constituia însă modalitatea transpor- 
tării lor în Europa, fie pela Murmansk, ocupat de 
trupe franceze, cari păzeau acolo mari depozite mi- 
litare, destinate României şi blocate de revoluţie, fie 
prin Vladivostok. Drumul pela Murmansk ducea în- 
să pe lângă Moscova și Petrograd, unde bolşevicii 
erau bine cuibäriti şi influența armatei germane sim- 
tita. S'a ales atunci calea Vladivostokului. 

Trupele naţionale s'au pus în mişcare spre Siberia 
Orientală. 


Planul Generalului Berthelot. 


Ruşii doreau organizarea unei mişcări contra bol- 
şevicilor în Siberia, cu ajutorul militar al volunta- 
rilor şi multi ofiţeri cehi, cu legături familiare în 
Rusia, sprijineau această dorinţă a patriotilor ruşi. 

Pe de altă parte, guvernele aliate — după unele 


versiuni — din iniţiativa şi îndemnurile generalului 
Berthelot, care plecase din România prin Rusia, spre 
119 


www.dacoromanica.ro 


Franţa, ar fi dorit injghebarea unui front intern ru- 
sesc pe Volga. 

Frontul planuit de generalul Berthelot viza pe 
austro-germani si la inceputul activitatii de injghe- 
bare a frontului, bolşevicii erau lăsaţi pe planul al 
doilea. Se consideră, că peste ei trebue să se treacă 
în grabă şi să se atace graniţa Ucrainei ocupată de 
Germani. Fireşte că evenimentele ulterioare din Eu- 
ropa, apoi curentele slabe contra-bolsevice ce se ma- 
nifestau in Rusia, n’au fost de natură să consacre 
executarea acestui plan. 

Generalul credea că un front cu flancul drept re- 
zemat pe Murman, cu centrul pe Volga, având ca 
bază Siberia si cu flancul stâng pe Marea Neagră, 
— cu baza regiunea cazacilor de Don şi eventual 
Caucazul, — va duce cu timpul la înfrângerea Pu- 
terilor Centrale. Dar pentru executarea acestui plan 
eră necesar un număr formidabil de soldaţi. Cele 
două divizii de voluntari cehoslovaci şi micile deta- 
şamente de români, resturi din. corpul trecut în Mol- 
dova şi alte trupe naţionale în retragere spre Sibe- 
ria, erau insuficiente iar armata rusească contra-bol- 
şevică eră abia în formaţie. 

Trebuia deci să se astepet sosirea unor detasa- 
mente aliate din Europa de Vest, pentru începerea 
actiunei. Şi cei ce trebuiau să aştepte începutul erau 
Cehii si micile formaţiuni de Români şi alte natio- 
nalitati foste sub stăpânirea Habsburgilor, căci si- 
tuatia acestor oameni fără patrie pretindea mai cu 
insistență spulberarea putregaiului austro-ungar. 

Creierea acestui front de Est ar îi necesitat cu si- 
guranta dislocarea unor trupe de pe îrontul de Vest 
şi slăbirea acelui front în fata armatei germane, pen- 
tru moment, din punct de vedere moral, triumfätoare 
în Răsărit. In situaţia aceasta, formarea noului front 


120 
www.dacoromanica.ro 


ar fi întârziat prea mult şi desfăşurarea pripită a 
evenimentelor din Rusia ar fi periclitat cu timpul si- 
tuatia trupelor nationale de voluntari. 


Răscoala voluntarilor 
și ocuparea Siberiei. 


Situaţia aceasta a trupelor naţionale în Rusia con- 
stituia pentra ele un grav pericol. In această situaţie, 
Japonia a găsit pretextul de-a debarcă în Siberia 
Orientală o divizie, iar Statele-Unite pentru a con- 
tracara influenţa japoneză în Extremul Orient ru- 
sesc, s'au grăbit şi ele să trimită trupe la Vladi- 
vostok. 

Totuşi hotărîrea de-a transportă pe voluntari pe 
frontul francez a fost menţinută deocamdată si eşa- 
loanele acestora se mişcau, pe măsura posibilitäti- 
lor, înspre răsărit. 

Austro-Germanii având interesul de-a nimici tru- 
pele voluntarilor, au cerui guvernului bolşevic sa 
le dezarmeze si Cehii au fost siliţi într'adevăr sa 
predeie o parte a armamentului, dar cererea cen- 
tralilor fiind reînnoită, Sovietul comisarilor poporu- 
fui, în luna Mai 191$, pretinse dezarmarea com- 
plectă, amenințând pe comandanţi cu moartea, iar 
pe soldaţi cu lagărul de prizonieri. 

Puterile Centrale şi Sovietul se intemeiau în actiu- 
nea lor pe puternicile şi bine organizatele detaşa- 
mente de bolşevici unguri şi pe-o seamă de lagăre de 
prizonieri germani, gata să apere nevoile politicei 
imperiului teuton. 

Unităţile naţionale erau resfirate peste tot lungul 
Siberiei, — avangarda ajunsese la Vladivostok iar 
coada coloanei eră la Penza, nu departe de Mos- 
kova. 


121 


www.dacoromanica.ro 


La Celiabinsk, în Siberia de vest, a fost convocată 
pentru 20 Mai 1918, o conferinţă a comandanților ce- 
hoslovaci, în vederea dezarmărei generale şi-a mo- 
dalitatilor de transport pe frontul francez. Intre timp 
Ungurii bolşevici au atacat trenurile cehesti din gă- 


"ASIerOuSeIy UIP ugiwura8-o1sne |nm.rgSe| nue 


rile Serdobsk, Zlatoust, Martinovka si Irkutzk. În 
cele două gări din urmă, atacul unguresc a reuşit. In 
urma acestor împrejurări, soldaţii cehoslovaci, fără 
să aştepte hotăririle conferinţei din Celiabinsk, isi 
aleseră comandanţi de detasamente, pe colonelul rus 


122 


www.dacoromanica.ro 


Voitehovsky, pe căpitanul ceh: Gaida si pe subloco- 
tenentul ceh: Cecek. 

Primul care a început activitatea contra-bolşevică 
a fost căpitanul Gaida. Având sub comanda sa ime- 


Răniţi cehi şi români în lupta dela Marinsk (x Avocatul Laurlan Gabor). 


diată două esaloane in gara Novo-Nikolaevsk, se 
hotări să atace armata rosie a oraşului si în a- 
celaş timp ordonă altor două esaloane, ce se aflau 
în gara Marinsk sub comanda căpitanului Kadletz, 


123 
www.dacoromanica.ro 


să ocupe Marinskul. Distanţa între cele două oraşe 
e de peste 350 km. Gaida avea 610 arme si 5 mitra- 
liere pentru 1478 oameni, iar Kadletz pentru 930 oa- 
meni avea 156 arme şi 3 mitraliere. 

In 25 Mai Marinskul fu ocupat cel dintâiu de ‘Cehi 
şi armata roşie distrusă, iar în noaptea de 25/26 Mai 
ocupă si Gaida Novo-Nikolaevskul si ordonă ince- 
perea actiunei contra-bolsevice in tot lungul Sibe- 
riei, apărată in majoritate de trupe roşii ungare, ce 
se formaseră ca o contra-balansare a activităţii tru- 
pelor voluntare naţionaliste. 

La Marinsk a luptat si un detașament de Romani, 
condus de ofiţerii avocaţi Valer Pocol şi Laurian Ga- 
bor, plămădind cu sânge românesc triumful volun- 
tarilor. 


* 


Mişcarea avi sorţi de isbândă in toate părţile Si- 
beriei. Cehii capturară imense magazii cu materiale 
de război și cu echipamente şi depozite mari de a- 
limente. Tot în luna Maiu au căzut orașele Bara- 
binsk, Barnaul şi Tomsk, iar în lunie au fost lichi- 
date formațiunile bolşevice dela Penza până la Vla- 
divostok. În Iulie voluntarii au spulberat organiza- 
tiile bolşevice din orașele mai îndepărtate de calea 
ferată transiberiană ca de ex. din Ecaterinburg, unde 
înainte de intrarea Cehilor în oraş, au fost asasinați 
de câţiva bolşevici unguri, ruși si letoni, membrii fa- 
miliei imperiale, a căror trupuri batjocorite si arse 
le-au aruncat în grotele cu lacuri sărate din pă- 
durea zisă a „celor patru fraţi“, din apropierea ora- 
sului. 

Pe la jumătatea lunei Septembrie întreaga Sibe- 
rie, dela Vladivostok la Urali şi dela Urali la Penza, 


124 
www.dacoromanica.ro 


era ocupată de trupele voluntarilor şi de detaşamen= 
tele ruseşti contra-bolşevice. 

Totuşi mișcarea voluntarilor, provocată de bolse- 
vicii unguri, ma distrus bolşevismul din Siberia şi 
nici formarea armatei siberiene ma îost în stare să 


Banii sovietului din Ekaterinburg 


contrabalanseze curentul bolsevic. Mari detasamente 
bolşevice, ce numarau mii de baionete, sau retras 
in pădurile seculare si au ocupat regiuni de unde pu- 
teau atacă uşor calea ferată transiberiană. Viaţa ce 
au trebuit s'o ducă aceşti refugiaţi, i-a dezorganizat 
cu vremea si a facut din ei nişte bandiți sângeroşi, 


125 


www.dacoromanica.ro 


„partizani“ ai bolşevicilor, după cum se numeau ei 
înşişi. Astfel numai o făşie dealungul Siberiei eră 
propriu zis eliberată de teroarea bolșevică. Nici de- 
sele incursiuni ce se făceau în interiorul Siberiei de 
către trupele naţionale, n'au putut stârpi bandele a- 
cestea de haiduci. 


* 


Voluntarii au ajuns astfel stăpânii unei tari uriașe, 
a cărei situaţie politică depindea în bună parte de vo- 
inta acestor trupe nationale. 


* 


Aceste unităţi nationale nu erau un produs al re- 
volutiei ruseşti, ci erau manifestările în formă con- 
cretă a tendinţelor de eliberare a naționalităților sub- 
jugate Habsburgilor şi organizarea lor a început o- 
dată cu războiul europcan. Inceputul l-au făcut Ce- 
hoslovacii apoi Sârbii. 


* 


Constiinta politică a nationalitatilor din Monarhie 
şi-a dat seama care eră rostul lor încă din 1914. Este 
adevărat că moartea democratului principe mosteni- 
tor Franz Ferdinand, a durut. Nici nu se putea alt- 
fel. Plumbul studentului Prinkip a înmormântat cu 
Franz Ferdinand toate speranțele de mai bine a na- 
tionalitatilor subjugate si în zilele ce-au urmat dra- 
mei din Sarajewo, popoarele nemaghiare din Austro- 
Ungaria dibuiau după o nouă orientare politică. 

Pe frontul rusesc companii întregi treceau de par- 
tea Ruşilor şi între aceşti „dezertori“ în massă un 
curent revoluţionar şi anti-unguresc se accentua pe 
fiecare zi. Trupele revoluţionare, contra patriei mas- 
tere, încep astfel să se organizeze pe teritoriul Ru- 
siei. 


126 


www.dacoromanica.ro 


Aşa a luat fiinţă organizarea Cehilor, Jugoslavi- 
lor, Polonezilor şi Românilor. 


Ceho-Slovacii. 


Primele trupe de voluntari organizate în Rusia au 
fost trupele Cehoslovace. Ele au avut un nucleu din 
Chiar ziua isbucnirei războiului, în aşa numita Dru- 
jina cehească, ale cărei unităţi, formate din Cehii sta- 
biliti în Rusia încă înainte de 1914, au luptat din pri- 
mele zile a războiului alături de Ruşi. Prizonierii de 
naţionalitate cehă au fost deasemenea mulţi, deoa- 
rece s'au predat Ruşilor unităţi întregi in cari abso- 
luta majoritate a soldaţilor eră de origine cehă si 
slovacă. Aşa bunăoară în Galiţia, regimentul 35, co- 
borit din tren pe câmpul de luptă, a intrat fräteste în 
tranşeele ruseşti. Regimentul 28, la 3 Aprilie 1915, 
a trecut la Ruşi cu muzica în frunte şi cu tot mate- 
rialul, luând imediat poziţie contra Nemţilor. 


In Serbia, regimentul 11 cehesc a refuzat să atace 
orașul Valievo şi faptul fraternizärii soldaţilor din 
regimentul 102 cu Sârbii, a adus dezastrul Jui Po- 
tiorek dela Colubara. 


* 


Asemenea fapte nu s’au întâmplat în unităţile ro- 
mâneşti, pentru că regimentele în cari elementul ro- 
mânesc predomină, au fost reformate în primele zile 
de război şi refăcute cu elemente credincioase Mo- 
narhiei, — transformare impusă de îrica unei revo- 
lutii în Ardeal, mai temută de Unguri decât o revo- 
lutie în Boemia. 


Totuşi s'a citat cazul trecerii la Ruşi, la începutul 
războiului, a unei companii româneşti, comandată de 


127 


www.dacoromanica.ro 


sublocotenentul Nicola, unul dintre cei dintâi volun- 
tari (avocat in Jara, judeţul Turda). 


* 


In Rusia, prizonierii de război cari aveau şi posi- 
bilitatea materială să formeze unităţi militare, erau 
numai slavii. Tarismul nu vedea totuşi cu ochi buni 
formarea unor trupe cu caracter revoluţionar, cari 
subminau monarhia de Habsburg, căci lovitura dată 
acesteia eră în mod indirect o lovitură şi pentru in- 
stitutia ţarismului. 

Aşa fiind, numai revoluţia rusească a adus volun- 
tarilor libertatea de organizare. In 1916 Cehii aveau 
un regiment, ale cărui unităţi luptau disparate şi pier- 
dute în massa trupelor ruseşti. In 1917 efectivele a- 
cestea constituiau deja o brigadă. 

După sosirea lui T. G. Massarik în Rusia si în 
special după bătălia victorioasă dela Zborov (2 lulie 
1917), în ofensiva ordonată de Kerensky, în care bri- 
gada cehoslovacă s'a purtat excelent, la 9 Octom- 
mie 1917, sa aprobat înfiinţarea unui corp de armată 
cehoslovac independent, subordonat Consiliului lor 
national. 

In Curând brigada s'a complectat cu efectivele u- 
nei divizii, — divizia | cehoslovacă. 


* 


Din punct de vedere politic al Cehilor, eră mai 
important ca armata cehoslovacă să lupte pe îron- 
tul francez şi astiel Massarik, profitând de împreju- 
rarea, că şi Albert Thomas se afla în Rusia, a inche- 
iat cu acesta, in Iunie 1917, o conventiune referitoare 
ia transportarea prizonierilor cehoslovaci în Franţa, 
în vederea organizării unui corp independent de vo- 


128 


www.dacoromanica.ro 


luntari. Recunoscându-se cehoslovacilor dreptul de-a 
înfiinţă în Franţa un corp national de armată, li-se 
recunoştea implicit şi independenţa provinciilor lor. 

Acordul semnat între Cehoslovacia şi Franţa, sta- 
bileşte compoziţia armatei cehoslovace şi îndatori- 
rea de-a luptă pe îrontul francez. Această armată 
urmă să fie compusă din : 

4) Trupele voluntare ceho-slovace organizate în 
Franţa ; 

b) Trupele voluntare ceho-slovace organizate în 
Italia din prizonierii de acolo, si 

c) Trupele voluntare. ceho-slovace organizate în 
Rusia. 

Organizarea primelor două grupuri a mers încet, 
— abia în 1918 s'au putut grupă în Franţa 2 regi- 
mente, când şi Românii ardeleni aveau în Italia două 
regimente. 

Principala organizaţie militară cehoslovacă a ră- 
mas cea din Rusia, numărând în momentul semnării 
păcii dela Brest-Litowsk două puternice divizii, cari 
stationau, în refacere, în regiunea Kiewului. 


* 


Intrarea Statelor-Unite in razboi a constituit una 
dintre cele mai grele lovituri dată Monarhiei austro- 
ungare. Principiul auto-determinării popoarelor, sus- 
ținut şi arătat ca bază morală a intervenţiei ameri- 
cane în război, constituia distrugerea Monarhiei hab- 
sburgice, deşi conducătorii Statelor-Unite nu 's'au 
gândit atunci la concluziunea logică a premiselor po- 
litice în numele cărora armata americană a trecut 
în Europa. 

Dar pentru Cehoslovaci interventiunea americană 
a mai avut o însemnătate: organizatiunile lor din 
America au început să acţioneze pe fata pentru re- 
volutia cehoslovacă si să dea spriiin material actiu- 


129 


www.dacoromanica.ro 


nei lui T, G. Massaryk, atât in Rusia cât şi în Franţa. 

Convenţiunea încheiată de Massarik cu Albert 
Thomas a atras dupa sine publicarea, la 19 Decem- 
brie 1917, a decretului guvernului francez de con- 
stituire a armatei cehoslovace. 


Trupele din Rusia au adoptat regulamentele de 
razboi franceze. 

Corpul acesta urma sa plece in Franta, fiind deci 
parte integrantă a armatei din Franţa. In această 
situaţie i-a găsit pe Cehi revolta din Siberia. 

In virtutea unui acord încheiat apoi cu generalul 
Duhonin, şef al statului major rus, — Cehoslovacii 
au respectat câtva timp o strictă neutralitate în ches- 
tiunile interne ruseşti. 


Românii. 


Când în 1916 primul corp de voluntari români în 
Rusia a luat ființă, numărul lor, cu toate ingerintele 
ruseşti şi cu toată. lipsa de sprijin din partea guver- 
nului român, a crescut repede, întrecând pe Cehi. 

In privința Românilor şi mai putin guvernul țarist 
se împăcă cu formarea unor trupe de voluntari arde- 
leni şi bucovineni, cari erau, cum au şi fost, o eloc- 
venta manifestare politică pentru o Românie Mare, 
umărind un scop care lovea în planurile ruseşti de 
viitor, întocmai cum lovea în autoritatea Habsbur- 
gilor. Nici politica neutralitatii româneşti nu putea 
inspiră guvernului din Petrograd sprijinirea formării 
unui corp de voluntari români. lată deci cauzele prin- 
cipale pentru cari dorința Românilor ardeleni şi bu- 
covineni n’a putut fi satisfăcută prin înfiinţarea unui 
nucleu de organizaţie militară românească pe teri- 
roriul Rusiei, înainte de intrarea României în război 
si pentru cari unităţile româneşti apar aproape la 


130 


www.dacoromanica.ro 


doi ani în urma primelor formaţiuni de slavi, orig- 
nari din Austro-Ungaria. 


* 


Pana in primavara anului 1917, intre guvernele 
rus si roman n’a existat nici o conventie sau alt a- 
ranjament referitor la prizonierii romani si la orga- 
nizarea Corpului din Rusia. Abia în Januarie 1917, 
guvernul român a trimis pe colonelul C. G. Pietraru 
la Darnita, lângă Kiew, să ia contact acolo cu Ro- 
mânii ardeleni şi bucovineni, concentrați în astep- 
iarea organizării Corpului. In urma raportului depus 
de colonelul. Pietraru, Ministerul de Război, la 23 
Februarie 1917, hotărăşte înfiinţarea Corpului. Este 
delegat cu recrutarea voluntarilor şi cu organizarea 
colonelul Pietraru, sub direcţia superioară a gene- 
ralului Coandă, ataşat al României pe lângă Marele 
cartier general rus. 

La cererea colonelului Pietraru şi în urma stăruin- 
telor personale ale generalului Coandă şi ale lui Ion 
I. C. Brătianu, — Gucikow, ministru de război al Ru- 
siei în guvernul Lwof, a promis aprobarea unui nu- 
măr de 30.000 voluntari, urmând ca Marele Stat Ma- 
jor rus să dea cuvenita autorizaţie şi ordinele nece- 
sare către comandanții lagărelor de prizonieri. 

Totuşi generalul Romanowsky, şeful Marelui Stat 
Major, a permis recrutarea numai a 5000 voluntari 
şi numai din circumscripţia militară a Moscovei, un- 
de numărul prizonierilor români eră mult inferior a- 
cestui efectiv. 

Nici după crearea oficială a Corpului, cauza vo- 
luntarilor nu s'a bucurat de-o solicitudine mai efec- 
tivă din partea celor dela cari aşteptau asistenţa. 
Abia prin lunie 1917 soseşte dela laşi personalul ne- 
cesar recrutării voluntarilor şi ajutoare pentru sus- 


431 


www.dacoromanica.ro 


ținerea cheltuelilor de propagandă si de organizare. 
+ 


În recrutarea numärului de voluntari, admis de gu- 
vernul rus, un memoriu al colonelului Pietraru men- 
tioneazä următoarele greutăţi : 

a) „Reaua voinţă a autorităţilor militare si civile 
„Tuse, de-a sprijini pe Români ; 

b) „Opoziția patronilor fabricilor şi proprietarilor 
„de moșii, asupra cărora, din cauza stărilor anarhice, 
„nu aveau nici o influenţă nici autorităţile bine in- 
»tentionate ; 

c) , Amenintarile de tot felul ale prizonierilor nemti 
„Şi unguri ; 

d) „Ameninţările din partea soldaţilor ruşi, cari 
„vedeau în recrutarea de voluntari o prelungire a. 
„războiului“. 

Totuşi cei 5000 de voluntari s'au concentrat mai. 
repede decât s'a prevăzut, deoarece prin diverse 
manopere au putut fi concentrați la Darnita şi vo- 
luntari din "circumscripţia militară a Kiewului, de 
unde recrutarea nu eră permisă, 

Abia la 22 August 1917, guvernul rus a aprobat 
recrutarea unui număr de 30.000 voluntari din în- 
treaga Rusie. Numărul recrutilor şi al propagandis- 
tilor a sporit şi zilnic se prezentau la Kiew, unde se 
mutase punctul de concentrae, câte 200 voluntari 
spre a fi trimiși în România. 

La Darnita, lângă Kiew, le eră etapa de formare 
in unităţi şi de echipare. 

La Darniţa, în 1917, au decretat ardelenii si bu- 
covinenii, unirea pământurilor româneşti din Austro- 
Ungaria cu patria mumă, anticipând asupra princi- 
piilor de autodeterminare politică, ce-au dus la dis- 
trugerea monarhiei de Habsburg. 


In ziua de 16 Aprilie 1917, atunci când Regatul 
132 


www.dacoromanica.ro 


O şezătoare a voluntarilor români la Darniţa, lângă Kiew. 


www.dacoromanica.ro 


vechiu eră mai bine de jumătate cotropit de duşmani, 
voluntarii din Rusia îşi strigau, dela Darnita, măr- 
turisirea credinţei lor în largul lumii, printr’un do- 
cumentat maniiest, adresat tuturor guverneior aliate 
şi neutre : 

„Astăzi — spune manifestul, — când noi Românii, 
ca şi celelalte neamuri subjugate, ne-am convins de- 
finitiv că nouă, ca Români, nu ne mai este posibilă 
existența în cadrele Statului austro-ungar; noi, cari 
în limbă, în cultură, în structura socială şi în în- 
jreaga noastră ființă etnică si politică, formăm ur 
trup unic şi nedespäntit cu toate celelalte părți con- 
stitutive ale Nafiunei Române, cerem cu voință ne- 
sirămutată încorporarea noastră la România liberă, 
pentru a forma împreună cu Ea un singur Stat na- 
tional românesc, pe care îl vom zidi pe bazele celei 
mai înaintate democraţii. Pentru acest ideal ne pu- 
nem în cumpănă tot ce avem, viata şi averea noa- 
stră, femeile şi copiii noştri, viata şi fericirea urma- 
şilor noştri. Şi nu ne vom opri, până ce nu vom în- 
vinge ori vom pieri. 

„Sângele nostru nu se va värsà în zadar. Credem 
ferm, că între viitoarele State fericite, nationale si 
democratice, va fi şi România tuturor Românilor“. 


* 


Firul politicii de memorande şi de petiţii la Im- 
părat, a fost tăiat prin manifestul dela Darnita, care 
exprimă crezul si voinţa energică a Românilor din 
toate provinciile subjugate, de-a se uni cu Tara 
Mamă. 


* 


In toiul revoluţiei ruse, detașamentele voluntarilor 
se strecurau vesele şi hotärîte spre Moldova, — cui- 


134 


www.dacoromanica.ro 


bul visurilor si-al näzuintelor lor. Primul detasa- 
ment, compus din 116 ofiţeri şi 1250 soldaţi, pleacă 
din Kiew spre laşi în ziua de 3 lunie 1917, iar al doi- 
lea detaşament, compus din 100 ofiţeri şi 550 soldaţi, 
pleacă spre Moldova în ziua de 15 Julie 1917. 

Sosirea primilor voluntari la laşi a fost unul dintre 
cele mai înältätoare momente ce-a trăit neamul ro- 
mânesc în capitala refugiului şi a durerilor. 

Pe platoul Şorogari, Regele Ferdinand, primind în 
ziua de 8/21 Iunie 1917 jurământul noilor săi soldaţi, 
le spunea : 

„Vouă fraţilor de peste munţi şi din Bucovina, cari 
fiind pribegi, suferind dureri sufleteşti fără număr, 
care azi afi păşit pragul casei părinteşti, vă zic din 
toată inima: Bine a-ți venit ! 

„Eu, Regele căruia i-afi jurat credință, privesc în 
voi chezăşia cea mai puternică, că nădejdile unui 
lung şir: de veacuri se vor împlini, că dorul unui po- 
por întreg, în sfârşit, se va stinge“. 


* 


Raportul colonelului Pietraru cu data de 2 Aprilie 
1918, prezentat Ministerului de Război, face urmă- 
toarele aprecieri asupra rostului politic al Corpului 
si asupra felului cum au răspuns aceşti voluntari 
chemării drapelului românesc : 

„În acest scurt timp de trei luni şi jumătate, sau 
mai bine zis de două luni şi jumătate, au fost trimişi 
in țară 374 ofițeri şi 8261 soldați, iar in Rusia au ră- 
mas la lucru la depozite sau la Kiew, sata de pornire 
in tard, încă 22 ofițeri şi 1460 soldaţi. In total dar am 
angajat în Rusia 396 ofițeri şi 9721 soldați, din cifra 
de circa 120.000 mii prizonieri de origine română 
(după cum o dă statistica Marelui stat major rus), 
adică o proporție de 8.43%. 


135 
www.dacoromanica.ro 


„Este un rezultat foarte satistăcător şi de care tara 
şi neamul românesc trebue să fie mândri. Cu mij- 
loace foarte reduse şi într'un timp foarte scurt, noi 
am adunat un total de 10.117 voluntari, adică o pro- 
porțiune de 8.43%, pe când celelalte naţionalităţi, 
care luptau pentru aceleaşi aspiratiuni, deşi intrate 
de mult timp în război, au dat rezultate mai slabe. 

„Cei dintâi cari vin în ordine după noi sunt Cehii. 
Ei au început acțiunea cu mult înaintea noastră, au 
avut mijloace financiare mult Superioare, datorite 
sprijinului ce-l aveau dela toți prizonierii lor si dela 
numeroşii bogătaşi cehi aşezaţi de mult in Rusia; au 
întrebuințat în medie peste 200 propagandisti în toată 
Rusia şi totuşi n’au adunat decât două Divizii de in- 
fanterie, a câte patru regimente de trei mii de oa- 
meni, adică în total 24.000 mii de oameni, ceeace 
fata de numărul de prizonieri aflați în Rusia, de cel 
puțin 300.000 oameni, dă numai o proporție de 8%. 

»Jugoslavii nu au adunat decât trei brigăzi de in- 
fanterie, cu un efectiv total de circa 15.000 oameni, 
deşi acțiunea lor a durat mai bine de doi ani şi a avut 
mai ales în timpul imperiului sprijinul puternic al fa- 
rismului ca şi al aliaților francezi. 

„La un total de circa 200 mii prizonieri, Jugoslavii 
nu dau decât un procent de 742%. 

„Polonezii, cari aveau ca massă de recrutare nu 
numai pe Polonezii din Austro-Ungaria, dar încă şi 
pe cei din Rusia, nu formase — după spusele lon — 
decât trei Divizii de infanterie. 

„Toate aceste arată că, punând în.cumpănă diferi- 
tele elemente (timp, bani, greutăți de învins, cifra to- 
tală a prizonierilor), noi suntem în fruntea tuturor si 
chiar la o bună distanță de toți. 

„Din punct de vedere moral am obținut astfel re- 
zultate admirabile, căci manifestarea aceasta puter- 


136 
www.dacoromanica.ro 


nică a frafilor noştri de dincolo de Carpaţi, a arătat 
turor marilor noştri aliați, că lupta României pentru 
a se uni cu țările locuite de Românii de dincolo de 
Carpaţi, nu era o luptă de anexiune, care se hotărăşte 
de cabinete şi diplomatie, sprijinită pe forța armată, 
cât mai ales voinţa puternic manifestată a unor fraţi 
despărțiți prin vitregia vremurilor şi răutatea vecini - 
lor, de-a se uni la un loc, cu toate greutăţile prin care 
vor trece. Este aici o puternică manifestare a drep- 
tului la viaţă liberă naţională, care a fost văzută si 
judecată la justa ei valoare, nu numai de Ruşi, dar 
incă, şi mai ales de numeroşii reprezentanţi aflaţi in 
Rusia, din partea aliaților noştri: Francezi, Englezi, 
Italieni, Belgieni, Sârbi, Cehi şi Polonezi. 

„Oricare ar îi greutățile actuale, datorite unor îm- 
prejurări absolut neprevăzute, cauza noastră dreaptă 
stă astfel bine în picioare în fata lumii civilizate şi, 
desigur, mai de vreme sau mai târziu, va primi re- 
zolvarea cuvenită“ *). 


Când s'a aprobat înfiinţarea Corpului, s'a hotărât 
ca instructia militară a voluntarilor să se facă in 
Moldova si să fie utilizaţi după nevoile provocate de 
război. 

In urma luptelor grele de pe frontul românesc, re- 
gimentele 26 Rovine, 5 Vânători, 3 Olt şi 119 Caracal, 
au fost complectate cu primele două batalioane ale 
voluntarilor, cari au luat astfel parte la luptele de 
pe îront, unde au lăsat 31 morţi, — prima pecete de 
sânge pe angajamentul semnat la Darnita. Activita- 
tea acestor voluntari se confundă cu activitatea re- 
gimentelor în cari au servit. 


1) P. Nemoianu: Prima Alba-lulie. 


137 
www.dacoromanica.ro 


Pe lângă Ministerul de Război functiona o comisie 
consultativă, formată din d-nii Octavian Goga, Leonte 
Moldoveanu si lancu Nistor, care da informaţii şi lă- 
muriri în chestiunile ardelenilor si bucovinenilor; iar 
pe lângă Marele stat major al armatei a început să 
funcţioneze, dela 14 lunie 1917, Biroul ardelean- 
bucovinean, cu îndatorirea de-a se ocupă de toţi Ro- 
mânii voluntari în Corpul din Rusia sau în armata 
română, de prizonierii de naționalitate română, aflați 
în lagăre şi de deportaţi. 

Dar complectarea cu voluntari a cadrelor arma- 
tei române diminua principala însemnătate a volun- 
tarilor — însemnătatea politică. De aceea, în urma 
unui memoriu prezentat Regelui Ferdinand de către 
ofiţerii voluntari, s'a înfiinţat — în locul „Comisiei 
consultative şi a Biroului ardelean-bucovinean“, — 
„Serviciul Central al voluntarilor ardeleni-bucovi- 
neni“, cu îndatorirea de a lucră pentru înrolarea ca 
voluntari a tuturor românilor din provinciile subiu- 
gate, aflați în ţările aliate ca prizonieri sau ca refu- 
giati. 

La Hârlău s'a înființat un Comandament al Cor- 
pului voluntarilor şi sub comanda Colonelului Marcel 
Olteanu, s'au organizat toate serviciile necesare unei 
divizii. 

In primul rând s'a organizat Regimentul I Turda, 
sub comanda Colonelului Buricescu Dragu, iar prin 
Decembrie 1917, pe măsură ce sosiau voluntarii de 
la Kiew, s'a organizat Regimentul 2 Alba-lulia, sub 
comanda Colonelului Constantin Paşalega. Aceste 
două regimente au jucat în curând un rol important 
în operaţiile de dezarmare a Corpului II de armată 
rus, răsvrătit in Moldova şi două batalioane au fost 
trimise să lupte în contra bolşevicilor în Basarabia. 
Regimentul Avram lancu s'a înființat mai târziu, sub 


138 
www.dacoromanica.ro 


comanda Colonelului Popeseu David, şi din cauza 
evenimentelor politice din primăvara anului 1918, nu 
i-a revenit nici un rol mai important. 

Prin Decembrie 1917, s'a constituit si un „Comitet 
National al Românilor din țările subjugate“, ca ex- 
ponent politic-civil al voluntarilor, celelalte organi- 
zaţii având caracter pur militar. 


* 


Ocuparea Ucrainei de către trupele austro-ger- 
mane şi pacea dela Bucuresti, au tăiat însă drumul 
nouilor voluntari spre Kiew şi deacolo spre Iasi. 

Dârza rezistenţă românească prin forța impreju- 
rărilor vitrege a fost îngenunchiată şi Marele cartier 
general, în 2 Februarie 1918, în timpul tratativelor 
de pace cu Puterile Centrale, a disolvat Corpul vo- 
luntarilor ardeleni-bucovineni. Serviciul central al 
voluntarilor s'a transformat într'un simplu biurou de 
informaţii şi a fost lichidat formal în Maiu 1918, după 
încheierea păcii dela Bucureşti. 


* 


Astiel, voluntarii primului corp din Rusia, ajunşi 
pe pământul Canaanului românesc — în Moldova, — 
după ce au luat parte activă la sbuciumul armatei 
române în lupta îndârjită pentru întregirea neamu- 
lui, mai mult ca o elocventă manifestare naţională 
ardelenească, conformă cu preceptele timpului de au- 
todeterminare politică, — ei înşişi discipoli ai prin- 
cipiului fundamental a revoluţiei ruse din primele 
zile, de ,,samo-opredelenie“, — desinehotărâtor, — 
au fost demobilizati şi au rămas în Moldova, în as- 
teptarea unor evenimente mai fericite. 


139 


www.dacoromanica.ro 


Dar nu toţi voluntarii concentrați la Kiew au pu- 
tut sosi în Moldova înainte de ocuparea Ucrainei de 
către trupele Puterilor Centrale. Companii întregi 
au rămas în diverse garnizoane din Rusia, — în ma- 
joritate simpli soldaţi. Fi trebuiau să suporte aceiaş 
soartă care eră rezervată şi trupelor de voluntari ce- 
hoslovaci, pe cari revoluţia bolşevică le găsise în 
refacere în regiunea Kiewului. 

In Rusia şi Siberia mai erau aşteptaţi la punctele 
de concentrare mii de voluntari. Fi puteau formă o 
mândră armată românească, care să ridice, după 
pacea silnică dela Bucureşti, cu bärbätie şi încredere 
pe alte fronturi steagul românesc îngenunchiat in 
tara lui. 


Steagul bolşevic însă care in 1917 şi-a întins sta- 
pânirea asupra întregii Rușii, din Ucraina până la 
Vladivostok, a încercat să împiedice acţiunea de for- 
mare a Corpului de voluntari. Totuşi emisarii ro- 
mâni, unii trimişi oficial din România, alţii plecaţi 
de bunăvoie în largul Rusiei, îşi continuau cu stăru- 
inţă propaganda printre Românii închişi între zidu- 
rile de puşcărie ale lagărelor rusești. 

Propaganda se făcea acum în vederea formării u- 
nui Corp românesc pentru frontul francez, 

In Apus se credea că trecerea voluntarilor pe fron- 
tul de Vest ar aduce un folos imediat cauzei co- 
mune a aliaţilor şi fireşte si cauzei nationale a po- 
poarelor respective. De aceia, în luna Aprilie 1918, 
trupele de voluntari Cehi şi Români din regiunea 
Kiewului au început să se evacueze în trenuri spre 
Vladiwostok. 

Voluntarii Români neavând trenuri proprii, s'au a- 
taşat în grupuri mici unităţilor cehoslovace, iar unii 
s'au concentrat în număr mai mare în Samara, un 


140 
www.dacoromanica.ro 


oraş pe malul stâng al Volgei, în punctul unde calea 
ferată trece spre Siberia. Aci o mână de intelectuali 
ardeleni, bănăţeni şi bucovineni, oameni de inimă, 
cfiteri de rezervă, subofiteri şi simpli soldaţi, dupa 
o consfătuire cu colonelul Paris, şeful misiunei fran- 
ceze în Rusia, în acel timp când Ţara Mamă eră cu- 
tropită de armata germană, au luat înălţătoarea ho- 
tărire de-a reorganiză Corpul de voluntari ardeleni 
şi bucovineni. 


* 


Era hotărîrea fermă a românismului de-a conti- 
nua lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru uni- 
tatea politică a tuturor. Românilor şi pentru a de- 
monstra în faţa aliaţilor şi-a lumei întregi, că popo- 
rul românesc n’a depus armele si nu recunoaşte sil- 
nicia păcii dela Bucureşti, dictată de duşmanii lui 
milenari, 

Corpul urmă să se grupeze si reorganizeze in Sa- 
mara şi parte la Vladivostok, degajându-se acolo 
de trupele cehoslovace. In acest scop din Samara au 
plecat mai multi propagandisti în diferite regiuni ale 
Rusiei. 

Unii dintre cei cari au plecat în Siberia, au făcut 
un nou punct de concentrare la Celiabinsk, un orăşel 
în Siberia vestică. 

Cei cari au plecat în Extremul Orient, şi-au ales 
ca punct de concentrare Vladivostokul. 

Astfel Corpul voluntarilor Români din Siberia s'a 
jormat în trei centre: Samara, pe Volga; Celiabinsk, 
în mijlocul Siberiei de vest si Vladivostokul, extre- 
mul punct estic al Rusiei. 

Datorită propagandei şi mai mult datorită conşti- 
intei nationale a prizonierilor români, numărul vo- 
luntarilor, în special în cele două centre, Samara 


141 


www.dacoromanica.ro 


şi Celiabinsk, a crescut foarte repede. La Vladivos- 
tok s'au adunat mai puţini, pentru că numărul pri- 
zonierilor eră în Extremul orient rusesc mai redus, 


* 


În tot acest timp de sbucium, unităţile voluntarilor 
erau în continuă formare şi complectare. Cehii fa- 
ceau propagandă şi se străduiau să formeze din ul- 
timii prizonieri ce-i mai aveau în Siberia şi Rusia, o 


Voicu Niţescu, Preşedintele Comitetului Nationa! Român 
din Rusia şi Siberia. 


a treia Divizie. Jugoslavii îşi complectau regimentul 
decimat în luptele din jurul orașului Kazan, cu oca- 
zia ocupării Siberiei. Noi Românii eram în aceleași 
frământări de concentrare şi de organizare, pentru 
ca toţi împreună, să menţinem starea de fapt creiată 
de voluntari în Siberia, unde Ruşii se sträduiau şi &i 


142 


www.dacoromanica.ro 


să organizeze autorităţi politice şi detaşamente de 
voluntari. 

În vederea unei bune organizări, care să reprezinte 
în mod strălucit ideia de unire a tuturor Românilor, 
nucleele de voluntari Români din Rusia şi Siberia s'au 
raliat, recunoscând ca organ de conducere Comite- 
iul National Român din Rusia si Siberia, ales de gru- 
pul din Celiabinsk la 3 August 1918, al cărui preşe- 
dinte eră d-l Voicu Nitescu. Cam în acest timp s'a 
format la Celiabinsk şi primul regiment Horia, al 
noului Corp de voluntari. 

Comitetul Naţional Român a încheiat cu Consiliul 
National Cehoslovac o conventiune, prin care, pe lân- 
gă fixarea punctelor de comandament şi asigurarea 
finanţării Corpului, se recunoaşte noului Corp depli- 
na suveranitate naţională : 


CONVENTIUNE 


pentru formarea Corpului Voluntarilor Români 
Transilvăneni şi Bucovineni. 


Comitetul Naţional Român îşi ia asupra sa sarcina 
de-a organiză, din sânul prizonierilor Români tran- 
silvăneni şi bucovineni, aflätori pe teritoriul Rusiei, 
un Corp de voluntari Români, cu scopul de-a luptă 
pentru desrobirea tuturor provinciilor româneşti din 
Austro-Ungaria şi alipirea lor la România liberă. 

Secţia Consiliului Naţional Ceho-Slovac din Ru- 
sia, având în vedere scopul comun revoluţionar al 
ambelor popoare împotriva Austro-Ungariei, se o- 
bligă să dea organizaţiei Corpului voluntarilor Ro- 
mani tot concursul. In vederea acestuia, ambele or- 
gane conducătoare au căzut de acord asupra urmă- 
toarelor : 

$ 1. Comitetul Naţional Român se recunoaşte ca 
reprezentant politic şi organ executiv al Corpului 
voluntarilor Români, în raporturile cu Consiliul Na- 
tional Ceho-Slovac, secţia pentru Rusia. 


143 


www.dacoromanica.ro 


§ 2. Corpul voluntarilor Români se organizează de 
către Comitetul Naţional Român cu concursul Consi- 
liului Ceho-Slovac, pentru a continua lupta cu Pu- 
terile Centrale, în strânsă legătură cu armata Ceho- 
Slovacă şi cu Aliaţii, în primul rând pe teritoriul Ru- 
siei şi al României si în caz de nevoie, pe teritoriul 
Franţei. El nu va putea renunță la această obligaţie, 
înainte de realizarea scopului său, decât în cazul, 
când s’ar încheia pacea generală. 

$ 3. In cazul când frontul din Rusia, împotriva 
Puterilor Centrale, s'ar lichidă înainte de desmem- 
brarea definitivă a Austro-Ungariei şi înainte de 
realizarea idealului politic al Ceho-Slovacilor, Ro- 
mânilor, Sârbilor şi altora, Corpul Român va trece 
împreună cu armata Cehoslovacă şi cu armatele ce- 
lorlalte naţionalităţi pe frontul francez, pentru a luptă 
acolo, până la încheierea păcei generale. 

$ 4. In cazul când România ar relua lupta împo- 
triva Puterilor Centrale, Corpul Voluntarilor Ro- 
mâni îşi rezervă dreptul de-a se ataşa la Armata 
Română şi a trece sub comandamentul ei suprem. 

$ 5. Recrutarea în Corpul Voluntarilor Români se 
face de către imputernicitii Comitetului National Ro- 
man cu concursul secţiei pentru recrutări a Consi- 
liului National Ceho-Slovac. 

Comitetul National Român își rezervă dreptul ex- 
clusiv de-a primi în Corp şi de-a exclude din sânul 
lui pe voluntari în baza unor condiţii prelucrate de 
cl şi văzute de Consiliul Naţional Ceho-Slovac, sec- 
tia pentru Rusia, 

§ 6. Organizarea unităţilor Corpului Voliniasiiés 
Romani se face de către secţia militară a Comite- 
tului Naţional Român cu concursul Secţiei militare 
a Consiliului Naţional Ceho-Slovac, secția pentru 
Rusia, care va detasa, la dorinţa Comitetului Natio- 
nal Român, în marginile posibilităţii, pe lângă Cor- 
pul Voluntarilor Români, instructori Ce) slovac 

$ 7. Unităţile româneşti organizate, stau sub Co- 
mandamentul suprem al armatei ceho-slovace. 

$ 8. Corpul voluntarilor Români se organizează şi 
întrucât permit condiţiile de luptă şi strategice, se 
grupează şi operează ca unitate de luptă indivizi- 
bilă. 


144 


www.dacoromanica.ro 


$ 9. Comitetul Naţional Român alcătueşte regula- 
mentele organizaţiei interioare a Corpului voluntari- 
lor Români şi anume privitor la organizarea justi- 
tiei, scoala de ofiţeri şi subofiteri, avansarea ofite- 
rilor şi ajutorarea invalizilor. Propune pe ofițeri peu- 
tru avansare, — aceasta o întăreşte însă Consiliul 
Naţional Ceho-Slovac, secţia pentru Rusia. 

§ 10. Pentru cazul că Corpul Voluntarlor Români 
mar avea contigentul suficient de ofiţeri români, Co- 
mitetul National Român, cu avizul secţiei militare a 
Consiliului Naţional Ceho-Slovac, poate cere şi pri- 
mi ofiţeri din rândul armatelor aliate, pentru com- 
plectarea cadrelor ofiteresti ale aceluia. Ofițerii in- 
structori ceho-slovaci precum şi aceia proveniţi din 
alte armate, sunt datori să înveţe limba de comandă 
română. 

$ 11. Consiliul Naţional Ceho-Slovac pentru Rusia 
se obligă să aprovizioneze Corpul voluntarilor Ro- 
mâni tot aşa ca pe armata Ceho-Slovacă şi anume 
cu alimente, efecte militare, armament şi să-i desem- 
neze cantonamentele şi va avea grijă ca să-l prevadă 
cu personalul necesar technic şi auxiliar. Lefurile şi 
solda vor fi stabilite de Comitetul Naţional Român. 
Ele nu vor putea întrece însă pe acelea ale armatei 
Ceho-Slovace. 

$ 12. Consiliul Naţional Ceho-slovac suportă toate 
cheltuelile de organizare, recrutare şi propagandă re- 
clamate de formarea Corpului voluntarilor Români, 
precum şi toate cheltuelile de întreţinere ale aces- 
tuia. 

§ 13. Pentru acest scop, Consiliul National Ceho- 
Slovac deschide Comitetului Naţional Român un cont 
curent special la secţia sa financiară. Comitetul Na- 
tional Român nu se va aprovizionă din altă parte si 
din resurse necompetente. 

$ 14. Consiliul Naţional Ceho-Slovac îşi rezervă 
dreptul de-a controlă intendenta Corpului voluntari- 
lor Români precum şi de-a supraveghia organizarea 
şi consolidarea corpului prin imputernicitii săi spe- 
ciali. 

$ 15. Toate chestiunile de bazä ale Corpului vo- 
luntarilor Români se rezolvä de cätre Consiliul Na- 
tional Ceho-Slovac, cu participarea si învoirea re- 


145 
19 
www.dacoromanica.ro 


prezentantilor Comitetului National Român. Ches- 
tiunile litigioase se rezolvă de către reprezentanții 
Consiliului Naţional Ceho-Slovac şi ai Comitetului 
Naţional Român în comun şi pe bază de paritate. 

$ 16. Tratativele cu aliaţii, privind Corpul volun- 
tarilor Români, vor îi purtate de către Consiliul Na- 
tional Ceho-Slovac împreună cu reprezentanții Comi- 
tetului Naţional Român şi în conformitate cu dispo- 
zitiunile §-lui 15. Comitetul Naţional Român in inte- 
resul cauzei comune, asemenea şi Consiliul Naţional 
Ceho-Slovac, se vor feri să trateze cu aliaţii, în mod 
unilateral, chestiuni privind interese ce nu figurează 
în acest tratat, fara o învoire prealabilă. 


$ 17. Corpul Voluntarilor Români poate trece sub 
exclusiva conducere a Comitetului Naţional Român 
sau a altei organizaţii centrale româneşti, care va lua 
asupra sa conducerea activă revoluţionară împotriva 
Austro-Ungariei, având această organizaţie să ia, în 
acest caz, asupra sa, sau reprezentanţii aliaţilor, su- 
portarea tuturor cheltuelilor de organizare, recrutare 
şi întreţinere a Corpului Voluntarilor Români, tre- 
cute în contul special al Consiliului Naţional Ceho- 
Slovac pentru Rusia. 

Gara Celiabinsk, la 24 August 1918. 


(ss) Rudolf Medek, (ss! Dr. Voicu Nitescu, 
Şeful secţiei militare a C. N. C. SI. Preşedintele C. N. R. 
(ss) Dr. Nicolae Nedelcu, (ss) Bogdan Pavlu, 
Şeful secţiei militare a C. N. R.  Vice-preşedintele C. N, C. SI. 
(ss) Corneliu Vaida, (ss) Dr. losif Patejdl, 
Secretarul C. N. R. Vice-preşedirtele C. N. C. SI. 
(ss) F. Richter, (ss) Dr. Ivan lv. Esenski, 
Secretarul C. N, C. SI. Vice-preşedintele C. N.C. SI 


(ss) Simion Gocan, 
Şeful secţiei financiare a C. N. R. 


* 


Astiel alcătuit, cu un Comitet National in frurite, 
cu un regiment organizat si cu al doilea in formatie, 
Corpul românesc începe să ia parte, ca unitate na- 


146 


www.dacoromanica.ro 


4ionalä independentă, în activitatea comună a trupe- 
lor de voluntari din Siberia. 


Jugoslavii, 


Dintre neamurile slave, cei mai simpatizati de 
Rusi au fost întotdeauna Sârbii. La Sârbi se pare că 
ideia panslavismului din veacul trecut, de-a federa- 
liza Statele slave sub conducerea Rusiei, a prins ra- 
dacina si oamenii politici rusi si-au facut intotdeauna 
un punct de onoare, din a sprijini in toate actiunile 
lor pe vecinii nostri dela Portile de fier. 

Dintre slavi, singuri Sarbii s’au simtit mai aproape 
de sufletul rusesc; Polonezii n’au uitat niciodata ca 
Rusia, a dat cea mai grea lovitură Poloniei la 1772 
si teroarea neinduplecatilor autocrati, cari au fost 
țarii Nicolae I şi Alexandru al II-lea, a zăgăzuit mul- 
ta vreme pornirile generoase de emancipare politica 
şi naţională a Polonezilor, înecând in sânge misca- 
rile acestora, privind revendicările naţionale. Cehii 
şi Slovacii s'au crezut întotdeauna superiori fraţilor 
Rusi, prin cultura lor si prin istoria morală a vechei 
Bohemii. 

Asa fiind, Ruşii n’au precupetit nici odată ajutorul 
dat Sârbilor. Din primele zile ale războiului au ajutai 
la formarea, pe teritoriul Rusiei, ca unităţi nationale 
sârbeşti, a detaşamentelor de voluntari din rândurile 
prizonierilor de război, de origine sârbă. Ca centru 
de formaţiune şi organizare a fost ales Odessa, pen- 
tru ca soldaţii să lupte chiar pe frontul dogrogean 
contra Bulgarilor, duşmanii direcţi ai unei Serbii 
Mari. 

Dar şi pentru ei, ocuparea Ucrainei de către tru- 
pele germano-austriace a constituit tăierea drumului 
spre Victorie, spre Patrie.... Cei rămaşi în Ucraina 


147 


www.dacoromanica.ro 


s’au îndreptat spre Siberia. Un detaşament s'a re- 
tras spre regiunea de nord a Caucazului, iar altul 
spre Volga mijlocie. 

Primul batalion de voluntari Sârbi s'a retras de- 
zarmat printre bolşevici, sub comanda unui marinar 
rus ,,contrarevolutionarul“ Kisselei, până la apa Bu- 
gului, unde sublocotenentul Bobeica a luat apoi co- 
manda şi a predat-o mai târziu maiorului Blagotici, 
care venea din Moskova. 

Abia la Kazan batalionul a primit dela bolşevici 
pentru apărarea proprie, 10 arme, 2 mitraliere şi câ- 
teva grenade. 

Invitaţi de soviete să se înroleze în armata bolse- 
vică internaţională, detasamentul a trecut într'o 
noapte pe malul stâng al Volgei, şi după un marş for- 
tat de peste 130 verste, a facut legătura cu armatele 
cehe din regiunea Boiusk din Golo-Smibosk, pentru 
ca să ia parte apoi la luptele de ocupare a Kazanului, 
alături de Cehi şi Ruşi, puşi sub comanda bravului 
căpitan rus Kappel. Maiorul Blagotici, după lupte 
vitejeşti, a căzut mort în faţa oraşului Kazan. 

Comanda detasamentului a trecut Porucicului Pili. 
Azi garnizoana de formatie a corpului sârb e oraşul 
Celiabinsk, unde se găseşte si o parte din Corpul 
românesc, 

Aci se îormează primul regiment Maior Blagotici, 
sub comanda căpitanului Pavkovici, îost prizonier de 
război. 


Polonezii, 


Numărul Polonezilor aflători în Siberia este foarte 
mare, 
Ruşii recunosc că 30% din ofiţerii statului maior 


148 


www.dacoromanica.ro 


şi-a diferitelor comandamente ruse, sunt polonezi 
de origine. 

Amintirea istorică a unui trecut plin de strălucire 
şi a desnädejdilor şi suferințelor comune, uneşte re- 
pede pe Polonezii originari din Polonia rusească cu 
cei din provinciile deţinute de Austria şi de Germa- 
nia, acum prizonieri de război. 


* 


De altfel la Polonezi există o tradiţie a legiunilor 
revoluţionare de voluntari. Nu odată țarii Rusiei au 
întâlnit în luptele lor legiuni poloneze, ca o protes- 
tare contra cnutului rusesc şi-a sugrumării constiin- 
tei nationale polone. Asa la 1848, în Ardeal, lupta 
contra Ruşilor o asemenea legiune alături de trupele 
ungureşti sub comanda generalului Bem, 


* 


Pe vremea Ecaterinei a II-a, Polonia fusese îm- 
pärtitä între Rusia, Prusia si Austria (1773), ca ur- 
mare a neînțelegerilor interne şi a cătuşelor puse de 
feudalism pe desvoltarea socială a Regatului. 

Regele fusese prizonierul nobilimei, oarbă pose- 
soare a nenorocitului drept de liberum veto; dieta 
devenise un areopag al certurilor, al ambitiunilor si 
un club al anarhiei; țărănimea eră legată de glie din 
vremurile de consolidare a feudalismului, iar nobili- 
mea susţinea o singură armată: eleganta cavalerie. 

Când oameni luminati cereau, la 1771, modificarea 
Constituţiei, pentru a se putea înlătură anarhia şi 
pentru a consolidă Statul, nobilimea se väzù pericli- 
tată în drepturile ei şi ceri ajutor străin. Intregi pro- 
vincii poloneze fură anexate celor trei puteri vecine 
şi când mai târziu, sub Kosciusko, floarea Poloniei 
nationale se mişcă să-şi apere Patria ciopartita, în- 


149 
www.dacoromanica.ro 


tregul pământ polonez îu împărţit şi ultima urmă de 
ţară poloneză fu ştearsă depe harta Europei. 

Soarta Polonezilor, sub călcâiul străinilor în cele 
trei imparatii, fu identică. Când, din timp în timp, 
conştiinţa naţională îşi cerea dreptul la viaţă, — eră 
înecată în sânge cu brutalitate, ca să răsară tot mai 
strălucită. - 

La începutul războiului s'a fagaduit prin gura ma- 
relui duce Nicolae Nicolaevici, autonomia Poloniei 
sub sceptrul rusesc, dar Polonezii şi-au amintit de 
țarul Nicolae J, cel mai neîmblânzit autocrat, .care 
înăbuşise în sânge nazuintele de emancipare a Po- 
loniei si rupsese constituţia liberală ce le-o dăduse 
Alexandru J, la 1815, 

"O Polonie sub sceptrul rusesc nu entuziasmează 
pe Polonezi. 

Abia recunoaşterea independenţei Poloniei din par- 
tea guvernelor Lwof şi Kerensky a dat puţină în- 
credere Polonezilor în cuvântul rusesc. 

Tradiţia legiunilor naţionale din vremea lui Na- 
poleon, comandate atunci de Dombrovski, şi acelora 
din vremea revoluțiilor nationale de emancipare si 
de libertate, reînvie azi, când întregul pământ polo- 
nez e cutropit de cele două puteri vrăjmaşe: Ger- 
mania şi Austro-Ungaria. 

„„„Polonia n’a pierit încă, Escio Polsa ne sginella, 
cântecul lui Dombrovsky, rasuna acum şi-aci în 
Siberia. 

Polonezii s'au grupat la Ufa, în Urali, sub coman- 
da colonelului Rumsa, fost ofiţer în regimentul 23 
de infanterie rusesc. Pe măsură ce ţinutul Uralilor 
şi a Volgei a fost curăţat de bolşevici, numătul vo- 
luntarilor Polonezi a crescut simţitor şi Corpul se 
îormează, plin de un strălucit entuziasm pentru re- 
învicrea Poloniei. Ofițerii de origine poloneză cari 


150 
www.dacoromanica.ro 


ascultau cursurile academiei de război, mutată dela 
Petrograd la Ecaterinburg, trec în rândurile vo- 
luntarilor polonezi si garnizoana principală de orga- 
nizare si instruire se muta la Novo-Nikolaevsk. 

Primul regiment de vânători polonezi ia parte la 
luptă contra bolşevicilor cu încredere in victorie si 
într'o Polonie unită, mare şi independentă. 


Latistii. 


Lituania a fost ocupată de Germani inca din 1914. 

Dupa revolutie, Latistii refugiati in Rusia s’au a- 
dunat în congres national la Petrograd, hotărând ca 
numai Constituanta lituaniană va putea aranjă soarta 
viitoare a ţării. 
' Cei de sub ocupatiunea germană proclamă însă 
independenţa Lituaniei şi aleg Tariba, consiliul” de 
Stat lituanian. 

Pentru consacrarea independenţei nationale, latistii 
din Rusia se organizează în Corp de voluntari. 


Letonii. 


Şi Letonia eră deja, în 1915, jumătate sub ocupaţia 
germană. Descompunerea armatei ruse a întins o- 
cupatiunea străină şi asupra restului ţării. 

Un comitet national secret dirijă însă mişcarea: 
letonă anti-germană şi anti-rusă. După înfrângerea 
Germaniei s'a format Consiliul de stat al Letoniei, 
dar ţara se organizează greu, fiind secătuită de Ger- 
mani şi de Rusi, 

Un bun corp de voluntari letoni se organizeaza in 
Siberia, in vederea luptei pentru independenta na- 
tionalä. 


151 
www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XIV. 


CONSOLIDAREA POLITICĂ A 
VICTORIEI. 


Guvernul Siberian şi autonomia Siberiei. 
Guvernul Uralului. Guvernul Samarei. 


Odată cu începutul revoluţiei şi-a mişcărilor bol-' 
şevice şi teroriste, Siberia a încetat de-a mai fi gu- 
vernată şi administrată. Funcţionarii vechiului re- 
gim au fugit, părăsindu-şi posturile. Impozite nu mai 
achită nimeni şi fiecare face ce crede de bine. Tä- 
ranii siberieni, deşi proprietari pe întinse şi mănoase 
teritorii, ocupă alte pământuri, unde şi cât pot. Au- 
toritatea guvernului din Petrograd nu mai ajunge 
până în Siberia. 


+ 


In August 1917, o seamă de intelectuali siberieni, 
reprezentând aşa zisa democrație revoluționară, se 
adună pentru ca să discute chestiunea autonomiei u- 
riaşei provincii. Conferinţa aceasta a luat hotărîrea 
de-a convocă în Octombrie un congres pansiberian 
şi convocarea de îndată a unui Congres regional. 


152 
www.dacoromanica.ro 


Acest congres regional s'a adunat fără întârziere 
şi a redactat Statutele Dumei provinciale, hotărân- 
du-se şi alegerea, din sânul Dumei, a unui Consiliu 
executiv, ceiace nu s'a făcut nici odată. 

In haosul administrativ ce domnia în acel timp 11 
Siberia, alegeri regulate pentru Dumă nu puteau fi 
concepute. Astfel s'a decis ca viitorii deputaţi să fie 
delegaţi de grupurile şi sfaturile ţăranilor şi solda- 
tilor din Siberia. 

Duma urmă să se deschidă la 1 Februarie 1918 ia 
Tomsk, capitala Siberiei centrale, mare oraş situat 
la câţiva km. în nordul căii ferate, pe malul râului 
Tom. Consiliul comisarilor poporului din Moskova a 
ordonat însă sovietului format în Tomsk să consi- 
dere pe deputaţii Dumei Siberiene ca rebeli şi în caz 
de nevoie să-i suprime. 

O parte din membrii Dumei, preveniti de cele ce 
urmau să se întâmple, s'au întrunit în mod clandestin 
în ziua de 26 Ianuarie si au redactat o declaratiune 
care sfârşea cu cuvintele: Duma Siberiei autonomă 
şi liberă îşi inaugurează lucrările sale legislative ! 

Activitatea Dumei s'a redus însă la această unică 
declaratiune. Deputaţii s'au refugiat la Vladiwostok 
de teama represaliilor bolşevice, căutând sprijin si 
simpatii pentru ideia autonomiei, în Extremul O- 
rient. 

In regiunea Vladiwostokului funcționau patru gu- 
verne, cari îşi disputau legitimitatea şi întâietatea, iar 
în Transbaicalia domnea teroarea şi jaful detasa- 
mentelor lui Semenov. 

Când deputaţii Dumei tratau cu diferitii potentati 
din Extremul Orient chestiunea autonomiei siberie- 
ne, prin Maiu 1918, guvernul bolşevic din Omsk, care 
functiona sub denumirea de Comisariat al Siberiei, 
este răsturnat de mişcarea voluntarilor. Deputaţii 


153 
www.dacoromanica.ro 


refugiaţi se reîntorc în Siberia şi se regrupează la 
Omsk. 

Către sfârşitul lui Iunie, Siberia eră aproape in 
întregime în stăpânirea voluntarilor. Membrii Dumei 
au început să acţioneze în vederea reconstituirei u- 
nui guvern al provinciei si la 30 Iunie 1918 Ivan Ia- 
kuşev, preşedintele Dumei, anunţă că s'a format un 
guvern al Siberiei, cu sediul la Omsk, compus din 
următoarele persoane : 

Petre Vasilievici Vologodsky, ministru preşedinte ; 
Vladimir Mihailovici Krutowsky, ministru de finanţe; 
Ivan Adrianovici Mihailov, ministru de justiţie; Geor- 
ge Borisovici Patuşinsky, ministru de industrie şi co- 
mert; Mihail Bonifacevici Satilow, ministrul lucrări- 
lor publice. 

Ministerul Vologodsky s'a complectat mai târziu 
cu Serebrenicov, ca ministru al comunicaţiilor şi cu 
generalul Grişin Almazov ca ministru de război. 

Cabinetul se consideră a fi emanatia dumei pro- 
vinciale siberiene. Pentru a se prezenta in fata ei, 
guvernul a convocat Duma pentru 15 August la 
Tomsk, dar deja la 20 August Duma si-a incheiat lu- 
crările. 

In manifestul pe care la 30 Iunie guvernul îl adre- 
sează populaţiei, arată că : 

„Guvernul ales de către Consiliul provincial Si- 
berian, luând asupra sa prin Consiliul de miniştri, 
administraţia supremă a ținutului, va merge, fără so- 
văire, pe drumul creărei si întărirei peste întreg te- 
ritoriul Siberiei, ca parte indivizibilă a marei Repu- 
blici Democrate Rusă, a principiilor de ordine, ba- 
zate pe o largă democraţie. 

„Pentru realizarea acestui scop, Consiliul de mi- 
niştri chiamă toată populaţia fără deosebire de na- 
tionalitate, clasă şi partide, pe toţi cărora li-e scumpă 


154 


www.dacoromanica.ro 


renaşterea Rusiei şi libertatea Siberiei, a se strânge 
în jurul lui, ajutându-l în opera de Stat. 

»Totdeodatä Consiliul de miniştri se consideră o- 
bligat a declară hotărîrea lui neclintită de-a asigură 
condițiuni de traiu normale in fara. 

„Răscoalele yor fi înăbuşite cu toată asprimea, 
Guvernul fiind responsabil în fata provinciei şi-a po- 
poarelor Siberiei“. 


+ 


In Urali, trupele bolşevice opun voluntarilor o re- 
zistenta dârză si se pare chiar că deocamdată numai 
Siberia propriu zisă va putea fi salvată de bolşevici. 

Dar Siberia este o ţară cu un amalgam de neamuri 
străine, unde chiar Ruşii au o mentalitate diferită de 
a fraţilor din Rusia europeană. 

Prin încrucişarea acestora cu neamurile băştinaşe, 
prin influenţa pământului şi climei siberiene asupra 
lor, s'a dospit o rasă siberiană cu nevoile şi idealu- 
rile ei. Există in Siberia un patriotism siberian, o dra- 
goste pentru această uriaşă ţară. Vechiul regim prin 
deportații politici a creiat aci în păturile conştiente 
a populatiuni, idei politice sănătoase şi liberale, fără 
să prindă teren ideile de nivelare internaţională a 
constiintelor. 

Azi Siberienii sunt mândrii, că prin ei Rusia euro- 
peană va scăpă poate de jugul bolșevic, — dar se 
gândesc că astăzi numai o Siberie autonomă, repre- 
zentată prin duma provincială, eşită din alegeri li- 
bere, poate salvă integritatea întinselor hotare sibe- 
riene şi poate menţine unitatea politică a imensei 
provincii. 

Prin declaratiunea din 4 Iulie 1918, dată de gu- 
vernul Vologodsky şi semnată de miniştrii Krutov- 


155 
www.dacoromanica.ro 


sky, Patuşinsky, Mihailov si Satilov, — se proclamă 
independenţa Siberiei. 

lată ce spune declaratiunea de independenţă : 

„Guvernul provizoriu Siberian, primind asupra sa 
toată puterea în provincie, după alungarea uzurpato- 
rilor bolşevici, odată cu alte probleme importante 
consideră necesar de-a scoate Siberia din starea ne- 
lămurită în care se află, din cauza dizolvărei de că- 
tre bolşevici a Consiliului provincial: Siberian si din 
cauza menţinerii lor în Rusia europeană. 

„Guvernul provizoriu Siberian îşi dă seama, că ori- 
ce întârziere în soluţionarea chestiunei despre na- 
tura Statului Siberian este păgubitoare ca consecințe 
în raport cu situaţia internaţională, — cu toate că el 
a fost lipsit de posibilitatea a lua asupra sa munca 
grea de aranjare a soartei viitoare a ţării, — dacă 
n’ar fi avut in această privinţă indicatiuni autorizate 
din partea Consiliului provincial Siberian, exprimată 
în declaraţia din 27 lanuarie 1918. 

„Numai bazându-se pe această declaraţie în care 
consiliul provincial Siberian, perfect lămurit se pro- 
nunta pentru a se lăsă Siberiei cele mai largi drepturi 
de Stat, guvernul provizoriu Siberian, crede că e po- 
sibil neaşteptând o nouă convocare a consiliului, din 
cauza momentului critic, a lua asupra sa greutatea 
rezolvărei acestei chestiuni. 

„In baza celor expuse, luând în considerare că Im- 
periul Rus nu mai există, deoarece mare parte a te- 
ritoriilor Rusiei se aflä în stăpânirea Puterilor cen- 
trale, iar cealaltă e ocupată de uzurpatorii suverani- 
tätei poporului rus, de bolşevici ; 

„Guvernul provizoriu Siberian, declară solemn spre 
Ştiinţa tuturora, că azi dânsul singur, împreună cu 
Consiliul provincial Siberian, este răspunzător de 
soarta Siberiei, proclamând deplina libertate şi inde- 


156 


www.dacoromanica.ro 


pendentä in relatiunile cu Statele străine şi deaseme- 
nea declară, că de azi înainte nici o altă autoritate, 
afară de Guvernul Provizoriu Siberian, nu poate o- 
pera pe teritoriul Siberiei sau a se angajà în nu- 
mele ei. 

„Totodată Guvernul Provizoriu Siberian crede de-a 
sa sfântă datorie, să declare că este ferm hotărît a 
convocă Constituanta a toată Siberia, căreia îi va 
predă puterea, 

„Totuşi Guvernul Provizoriu Siberian, crede dea- 
semenea necesar a declară, nu mai puţin solemn, că 
nu socoteşte Siberia pentru totdeauna despărțită de 
teritoriile cari, în totalitatea lor, constituiau Imperiul 
Rus, şi crede că toate sfortärile trebuesc indrumate 
către restaurarea Imperiului Rus. 

„Guvernul provizoriu Siberian crede că, după feri- 
cita atingere a acestei înalte ţinte, caracterul rela- 
tiunilor ulterioare între Siberia si Rusia europeană, 
se va stabili de către cele două Constituante a Sibe- 
riei şi a Rusiei europene. 

„Pe baza acestui program, Guvernul Provizoriu 
Siberian îşi începe munca sa, având credinţa fermă 
că va fi secondat de toate elementele de ordine din 
țară“, 

Samoopredelenia Siberiei a triumfat. 


* 


Actul cabinetului Vologodsky, de-a fi proclamat 
autonomia Siberiei, erà considerat de unii europeni 
a îi o mare îndrăsneală. El a fost adus la cunoştinţa 
guvernelor străine, dar la 10 August cabinetul auto- 
nomiei se îndoia asupra durabilitatii independenţei. 

Granița Siberiei autonome se întinde deocamdată 
din răsăritul Uralilor până la Baikal. In regiunea 
Uralilor şi la Samara funcţionează alte guverne pro- 


157 


www.dacoromanica.ro 


vinciale, iar în Transbaicalia Atamanul Semenov se 
consideră locotenent autorizat al Ţarului, fara să fi 
facut de altfel vre-o declaratiune programatică. In 
Peking funcţionează un guvern expatriat zis „a toată 
Rusia“, fără nici o importanţă politică, iar mai spre 
nord, în regiunea Vladiwostokului, îşi dispută întâ- 
ietatea alte formaţiuni ministeriale. 

In vederea lărgirei graniţelor Statului, guvernul si- 
berian duce tratative cu guvernele din Urali şi Sa- 
mara. 

Vologodsky, entuziasmat de mersul operaţiilor mi- 
lilare, comunică aliaţilor că Rusia reînvie, că intrea- 
ga Siberie, cu ţinutul Uralilor şi al Volgei, a fost eli- 
berată de bolşevici. Guvernul îşi exprimă convinge- 
rea că în curând armata Siberiană, împreună cu cc- 
lelalte trupe aliate de voluntari, vor luptă pe frontul 
austro-german şi accentuiază că Siberia este parte 
nedespärtitä a Rusiei şi împreună cu întreaga Rusie, 
nici Siberia nu recunoaşte pacea dela Brestlitowsk. 

Comunicarea aceasta făcută aliaţilor este o sur- 
pare a proclamatiei de independenţă din 4 Iulie. Cât 
va dură oare această autonomie? Vom vedea. 


Guvernul Uralului. 


La 23 Julie 1918 trupele cehoslovace au ocupat E- 
katerinburgul, principalul oraş din regiunea Urali- 
lor şi capitala provinciei. 

Uralul este cel mai bogat ţinut industrial al Rusiei. 
Astăzi însă toată viaţa economică este distrusă, ne- 
număratele fabrici şi-au închis porţile odată cu ocu- 
patiunea bolşevică şi vandalismul lucrătorilor bolse- 
vizati le-a distrus masinäriile. Rezerve de materii 
prime de combustibil şi de alimente nu mai sunt. O 


158 


www.dacoromanica.ro 


sărăcie necunoscută încă s'a abătut asupra bogatului 
ținut. 

Valorile în platină, aur, argint şi pietre scumpe ce 
se găseau în bănci, în administratiunile de Stat si în 
casele particulare, au fost jefuite. Munţii Urali ascund 
în adâncul pământului lor, comori de metale preti- 
oase şi de nestemate într'o măsură pe care mintea 
omenească abia poate s'o aprecieze. 

Mă uit prin gările din regiunea munţilor acestora, 
atât de sălbateci în înfăţişarea lor exterioară: în fie- 
care gară mai fiinteaza încă chioscuri cu bijuterii de 
o rară frumuseţe provenite din afunzimea minelor u- 
raliene, — cu obiecte de aur şi argint, pe cari le poţi 
obţine pe un pret destul de neînsemnat, față de va- 
loarea lor intrinsecă. 

Sunt oare vrednice popoarele de aci de bogăţia le- 
gendară, dar reală, cu care Dumnezeu le-a înzestrat 
pământul lor de baştină ? 

In regiunea aceasta, trebue acum muncă, muncă 
ordonată, ordine desăvârşită şi încredere în rezulta- 
tul muncii fiecăruia, pentru ca enorma bogăţie dis- 
trusă şi furată să fie înlocuită. 

Imperativul acesta de redesteptare a vieţii econo- 
mice locale, sub protecţia trupelor de voluntari şi ar- 
matei ruse contra-bolşevică, a determinat pe condu- 
cătorii partidelor politice : al libertăţii poporului (ca- 
detii), socialist al poporului muncitor, Socialist revo- 
lutionar şi Social democrat mensevic, să organizeze 
puterea administrativă şi executivă provincială for- 
mând guvernul provizoriu al ținutului Uralilor. 

Guvernul numără pe următorii membri : 

P. Ivanov, preşedinte de consiliu şi ministru de in- 
dustrie şi comerţ, L. Krol, vice preşedinte al consili- 
ului şi ministru de finanţe, Antoniu Gutt, ministru al 
domeniilor împădurite, N. Gdasson, ministru de jus- 


159 


www.dacoromanica.ro 


titie, N. Aseikiu, ministru de interne, A. Pribâlev, 
ministru agriculturei si domeniilor, Petre Murasev, 
ministru muncii. 

După numele membrilor guvernului se vede că 
neamurile băştinaşe şi coloniştii străini deţin puterea 
economică in cel mai bogat ţinut industrial rusesc. 

Ziarul ,,Sibirsky Viestnic“ în numărul 8 din 27 Au- 
gust aduce declaratiunea-program a noului guvern 
din Urali, program care a fost „platforma de unire 
a partidelor politice şi cercuriior largi a populafiunei 
din provincie : 

„Acest guvern, în deplină cunoştinţă a răspunde- 
rii ce-şi asumă, in mod provizor, până la convocarea 
dumei provinciale, primeşte asupra sa autoritatea 
publica pe baza programului de-a apăra cu energie 
toate drepturile câştigate de popor, neadmitând să 
abuzeze cineva de libertate în paguba ordinei pu- 
blice, recunoscând ca inalienabile egalitatea şi drep- 
turile naționalităților, libertatea lor culturală şi dea- 
semenea egalitatea religiunilor şi libertatea conştiin- 
tei. Decretul bolşevic despre despărţirea bisericei de 
Stat, guvernul îl consideră nul şi recunoaşte că sta- 
bilirea relatiunilor între biserică şi Stat e de atribu- 
tul constituantei a toată Rusia. 

„Guvernul promite că o să contribue din toate pu- 
terile la desvoltarea productiunei şi industriei Ura- 
lului, apărând proprietatea particulară, atrăgând ca- 
pitalul străin şi înlăturând piedicile iniţiativei parti- 
culare, cooperativelor, societăţilor pe actiuni, etc. 

Interesele Statului şi desvoltarea industriei vor îi 
puse după declaratiunea guvernului, mai pe sus de 
cât interesele unor sau altor grupări şi clase sociale, 
fabricile înapoiate foştilor proprietari, luându-se toa- 
te măsurile pentru desvoltarea producţiei până la 
maximum posibil, atât în scopul satisfacerii nevoilor 
populaţiei cât şi în legătură cu marea muncă pentru 


160 


www.dacoromanica.ro 


apărarea ţării, introducând în întreprinderi contro- 
lul Statului, asupra productivităţii şi maximului de 
beneficii. 

Salariile vor fi stabilite printr'un acord între pa- 
tron şi lucrători; guvernul își rezervă însă dreptul 
să intervină în interesul apărărei muncii, ori de câte 
ori salariul va îi mai mic de cât minimum de exis- 
tentä şi va ameninţa sănătatea muncitorilor, sau va 
diminua productivitatea muncii. 

Asigurarea muncitorilor se va executa în acelaş 
mod ca şi în ţările civilizate ţinând seamă într'o mai 
mare măsură de interesele muncitorilor. 

Băncile. particulare se restabilesc si sunt supuse, 
în activitatea lor controlului statului, asigurându-li- 
se totuşi secretele comerciale. Vor îi luate toate mă- 
surile pentru răspândirea instituţiilor caselor de eco- 
nomii, în care scop în largă măsură vor îi chemate 
şi cooperativele. 

Apoi declaratiunea continuă : 

„Guvernul va lua măsuri energice pentru reduce- 
rea numărului prea mare de funcţionari numiţi de 
bolşevici şi contra frustării şi delapidării avutului 
public ; cea mai riguroasă dar înţeleaptă economie 
se va observa în cheltuelile provinciei“. 

„Socotind ca inadmisibile faptul sustragerii ceta- 
tenilor dela plata impozitelor legale, guvernul o să 
restabilească acţiunea aparatului de percepere a im- 
pozitului şi va lua măsuri energice pentru încasarea 
tuturor impozitelor restante“. 

„Convins, că chestiunea aprovizionării poate îi re- 
zolvată numai lăsând iniţiativa aprovizionărei coope- 
rativelor şi comerţului particular, guvernul se va 
mărgini în această chestiune la rolul de regulator“. 

„In ceeace priveşte instrucţiunea publică, guvernul 
va lua toate măsurile pentru realizarea grabnică a 
mijloacelor învăţământului general şi obligator. 


161 
11 


www.dacoromanica.ro 


„In viitor. până la hotărârea asupra chestiunei a- 
grare în totalitatea ei de către constituanta a toată 
Rusia, guvernul lasă pământurile arabile în mâinile 
celor ce le stăpânesc de fapt şi ia o seamă de mă- 
suri pentru asigurarea intereselor de Stat si pentru 
asigurarea posibilitätei Constituantei de a rezolva 
chestiunea, conform vederilor sale. 

„In interesul restabilirei conducerii autonome ju- 
detene şi comunele, guvernul fără întârziere va in- 
cepe elaborarea legii electorale pe baza votului uni- 
versal, direct, egal şi secret, pentru ambele sexe. 

„lecunoscând că în momentul de fata toate sfor- 
țările trebuiesc îndreptate către susţinerea puterii 
Armatei şi că nu sunt sacrificii la cari s’ar mai pu- 
tea renunţa pentru eliberarea ţării, guvernul va in- 
troduce toate măsurile în legătură cu chestiunile mi- 
litare, neadmitând nici un fel de abateri dela sarci- 
nile publice. 

„Considerând decretele şi ordinele puterei Sovie- 
telor ilegale şi deci nule, guvernul va elabora de ur- 
genta un număr de regulamente, pentru reconstitui- 
rea drepturilor şi relaţiilor schimbate de arătatele 
decrete şi ordine. Guvernul provizoriu a ținutului 
Ural, crede că guvernând în baza acestui program 
va putea creia după isgonirea bolşevicilor, condiţii 
în Care populaţia va putea alege duma provinciei U- 
ralului“. 


* 


Guvernul crede necesare alegerile pentru Duma 
provincială, spre a putea transmite puterea guver- 
nului eşit din încrederea Dumei. Până atunci guver- 
nul este convins ca o să găsească sprijin pentru po- 
litica lui în toate elementele provinciei. 


162 


www.dacoromanica.ro 


Guvernul Samarei. 


Gubernia Samarei este ţinutul ce! mai bogat in 
grâne din regiunea Volgei mijlocii. 

Ţăranii ruşi şi populaţia străină colonizată aci, în 
majoritate germani, sunt adevăraţi burjui, fericiţi po- 
sesori a numeroase hambare pline de grâu. 

Täränimea din nici o altă regiune nu are mai mare 
aversiune contra bolşevicilor, decât aceia din guber- 
nia Samara. 

Aceştia sunt muncitori iscusiti ai gliei, oameni în- 
fratiti cu pământul de care şi-au legat viata. Princi- 
piile bolşevice de răsturnare a vechii ordini sociale 
şi de distrugere a proprietăţii private nu prind rădă- 
cini între oamenii aceştia aşezaţi şi muncitori. 

Dar din gubernia Samara abia o mică parte este 
liberată de bolşevici. Frontul s'a stabilit deocamdată 
înspre sud la Balakovo, pe Volga, iar înspre vest, 
între Sizran si Pensa. Populatiunga regiunei libere 
este entuziasmată şi susține guvernul format în Sa- 
mara, din o seamă de membri al Constituantei si din 
câţiva localnici, — cu acelaşi program ca cel din U- 
ral. 

Guvernul se întemeiază şi pe-o bravă armată de 
voluntari, care luptă împotriva bolşevicilor în sudul 
Samarei, în regiunea oraşului Chwalinsk, pe Volga. 


163 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XV. 


LA SAMARA. 


Vaporul pe care călătorim dela Iwanowka spre Sa- 
mara stă mult în portul Sizran. Abia noaptea târziu, 
plecăm spre nord printre pitoreştile maluri ale Vol- 
gei, de-o frumuseţe rară, pe care noaptea nu ne lasă 
s’o admirăm. 

Când ne trezim, în dimineaţa zilei de trei Septem- 
brie, la o lună după plecarea din Iaşi, vaporul anco- 
rase în portul Samarei. Cei doi cehi ne părăsesc u- 
rându-ne noroc. Şi-au dat seama oamenii că nu sun- 
tem bolșevici. 

Samara este punctul de legătură între Rusia Asia- 
tică şi Rusia Europeană. Pe-aci trece spre Siberia, 
venind din Moscova, calea ferată care duce la Wla- 
divovstok, pe coasta mării japoneze. 

Aşezată pe malul stâng al Volgei şi pe cel drept 
a rauletului Samarka, Samara primeşte vapoarele 
încărcate cu grâne, ce sosesc din regiunea de sud a 
Volgei, sau cu alte produse din regiunea nordică. 


* 


Localitatea s'a desvoltat în apropierea unei cetăţi, 
ridicată în vremea ţarului Feodor Ivanovici (1586) 


164 


www.dacoromanica.ro 


pentru apărarea împotriva cetelor nomade ale tăta- 
rilor, Kirghizilor, Kalmucilor sau Başchirilor, cari 
năvăleau adesea din stepa dintre Volga şi Turkestan. 

Ca şi Saratowul, Samara a fost încălcată şi jefuită 
de haiducii lui Stenka Razin şi de rebelii lui Pugacev. 

Astăzi Samara este capitala guberniei Samara, cea 
mai bogată in grâne din Rusia Furopeană. Parte din 
viaţa economică este în mâna tătarilor, rămăşiţele 
hanatelor de altădată şi m mânile germanilor, colo- 
nizati în regiunea Volgei. Ceremişii, Mordvinii si 
Mocşanii, popoare din rasa fino-ugrică, făcând parte 
dintre băştinaşii din regiunea nordică a Samarei nu 
s'au afirmat ca naţiuni conştiente. 

Samara e reşedinţa unui episcop ortodox şi centru 
intelectual, sediu a câtorva gimnazii, şcoli comerci- 
ale şi industriale, a unui seminar teologic şi-a câ- 
torva muzee și biblioteci. 

Patru parcuri îşi dispută întâietatea ; dintre cari 
Strukovski sad, aşezat pe malul Volgei, are a admi- 
rabilă perspectivă spre fâşia râului si spre întinsul 
nesfârşit al stepei. 

Ca ’n toate oraşele ruseşti sträjueste în centru o 
impunătoare catedrală, iar în diferite puncte strălu- 
cesc turlele a peste 30 de biserici, dintre cari una ro- 
mano-catolică, zidită în stil gotic. 

Statisticile economice ale Samarei, arată o mare 
desvoltare comercială şi industrială, care a încetat 
odată cu revoluția. Ocupatiunea trupelor de volintari 
şi-a armatei albe a adus o mică înviorare in viata 
economică, aproape distrusă de bolşevici. 

Astăzi viata în Samara este foarte ieftină. Toată 
lumea este bucuroasă să-și desfacă resturile de măr- 
furi ce-au rămas după jaful bolşevic, ordonat de co- 
mandantii krasnoarmeitilor cu ocazia ocupării Sa- 
marei. 


165 


www.dacoromanica.ro 


In prim rând ne prezentăm Consulului Francez, 
un biet bătrân şchiop, care spre dezolarea noastră, 
nu are nici o cunoştinţă de misiunea ce ni-se încre- 
dintase ia laşi. Nu primise omul dela Legatiunea 
Franceză din Moldova nici un îel de ştiri. Ne dă însă 
sfatul să ne înrolăm în Compania Românească din 
Kinel, orăşel situat la 40 km. spre est de Samara pe 
linia ferată siberiană. 


* 


La Marele Stat Major cehoslovac ne primeşte en-: 
tuziasmat, tânărul general Cecek, comandantul îron- 
tului de pe Volga, cu 4 luni înainte sublocotenent.. 
După ce ne îelicită pentru curajul ce-am avut de-a 
trece, într'o vreme atât de critică printre bolşevici, 
ne cere referinţe asupra frontului armatei roșii şi a- 
supra situaţiei interne din Rusia. Ne arată apoi că în 
Siberia fiinteazä două centre de organizare a volun- 
tarilor români: la Celiabinsk şi la Kinel şi ne sfă- 
tueşte stăruitor să rămânem la Kinel, unde s'au or- 
ganizat deja câteva compănii româneşti şi care au 
adus şi aduc foarte mari servicii cehoslovacilor. 

Mulţumim generalului pentru informatiunile şi sfa- 
turile ce ne-a dat si plecăm hotărâți într'adevăr să 
ne oprim la Kinel. Suntem din cale afară de obosiţi 
şi noua noastră garnizoană Kinelul, este aproape, pe: 
când până la Celiabinsk mai trebuia să facem un 
drum de aproape 1000 km. 


* 


Esiti din palatul Statului Major, avem impresia că 
lumea întreagă este-a noastră şi abia acum când am 
ajuns între prieteni, ne dăm seama în mod absolut 
conştient de greutăţile enorme prin cari trecusem si 
de riscurile mari în cari fusesem. Acum înţelegem 
entuziasmul! cu care ne felicitase generalul Cecek. 


166 


www.dacoromanica.ro 


In oraş întâlnim pe căpitanul Milovan, comandan- 
tul centrului românesc dela Kinel, Venise omul după 
treburi la Samara. 

A doua zi luăm împreună trenul pentru Kinel. 

Pe drum ne dă explicaţii asupra Batalionului din 
Kinel, care are deja aproape două companii com- 
plecte şi cadrele celorlalte două se vor forma cu a- 
jutorul nostru. Dar constatăm cu regret existenţa 
unor disensiuni între conducătorii punctelor de con- 
centrare dela Kinel şi dela Celiabinsk. 

Organizarea ambelor centre se face pentru acelaşi 
scop înalt, dar Milovan zice că noi românii să nu ne 
punem pe picior de egalitate cu fraţii noştri cehi, ci 
din contră să ne organizăm în cadrul trupelor ceho- 
slovace, căci noi nu putem trăi aici în Siberia decât 
cu ajutorul lor. 

* 

La Kinel după ce ne cunoaştem camarazii, cari 
Sau minunat de îndrsăneala ce-am avut de-a veni 
din România în Siberia şi unii de „prostia“ noastră, 
am semnat un angajament din care rezultă, pe lângă 
alte îndatoriri, că ne vom supune tuturor ordinelor 
Comandamentului cehoslovac. Am înţeles atunci că 
centrul românesc dela Kinel eră organizat sub direc- 
tivele şi oblăduirea cehoslovacilor şi probabil pen- 
tru scopurile lor, pe când cel dela Celiabinsk, eră 
Corp românesc independent, având chiar un ataşat 
militar cehoslovac pe lângă Comitetul Naţional Ro- 
mân, care-l organiză. 

Am vestit şi pe camarazii dela Celiabinsk despre 
sosirea noastră. 


167 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XVI. 


LA KINEL, IN GARNIZOANĂ 
ROMANEASCĂ 


In Kinel o ducem bine. Cehii au predat intendentii 
batalionului multe echipamente în vederea sosirii, 
din lagărele de prizonieri, a nouilor voluntari. Fi au 
de unde dă: cu ocazia ocupării Siberiei au capturat 
aproape toate marile depozite militare rusești, enor- 
me cantităţi de materiale si după cum se sopteste 
— foarte mult aur şi argint. Azi armata cehoslovacă 
este cea mai bogată din Rusia; ea este posesoarea 
unei fabuloase averi. 

Totuşi intendenta Batalionului românesc, din spi- 
rit de economie, este administrată de doi subofiteri 
cehi, amândoi intelectuali de seamă, iar soldaţii ne 
Sunt echipați în uniforme cehoslovace, — numai chi- 
piile sunt româneşti. 


* 


Trăim! în vagoane de vite, — tepluska — transfor- 
mate în mici căzărmi. Pe fiecare capăt a vagonului 
sunt aranjate câte două polite pentru câte 4-6 sol- 
dati fiecare. Intr'un vagon sălăşluesc doi sergenti si 
aproximativ 22 soldaţi. La mijloc este așezată soba. 


168 


www.dacoromanica.ro 


Pe partea exterioară a usei pe care se circulă, — 
căci una -este condamnată — sunt fixate din bucă- 


O companie românească la Kinel. 
(Pe planul al doilea vagoanele în cari locuesc voluntari). 


tele de lemn alb sau din muschiu, diverse figuri si 
embleme. Pe un vagon se distinge foarte bine pajura 


169 
www.dacoromanica.ro 


Ardealului, iar pe un altul pajura regală română, Ici 
un drum se pierde într'o pădure, colo o bisericuţă 
dintr'un sat, iar în altă parte o casă ţărănească... 

Cehii sunt mari meşteri pentru înfrumusețarea ex- 
terioară a vagoanelor. Sunt pe unele vagoane lucrări 
de valoare artistică şi de originalitate pitorească. 

Incep si eu s’o rup binişor cu ruseasca. Mă stră- 
duesc cu ajutorul unui dicţionar rusesc-german să 
înțeleg informatiunile gazetelor, cari într'o tara în 
revoluţie sunt de un interes palpitant. 


= 


Kinelul este un mic orăşel format în preajma gării 
cu acelaş nume şi populat mai mult de actualii si fos- 
tii funcţionari ai căilor ferate. Este nodul de cale fe- 
rată unde linia Siberiană se bifurcä: una ia drumul 
spre Siberia propriu zisă, înspre Urali, iar cealaltă 
mai către sud, spre Turkestan, prin Orenburg, unde 
stăpâneşte faimosul ataman Dutow, cu cazacii de 
Orenburg. 

Acest ataman Dutow e şeful cazacilor din Urali. 
După ocuparea regiunei Samarei de către bolşevici, 
căzăcimea, sub comanda lui Dutow, a înaintat re- 
pede spre Volga, amenințând oraşul Buzuluk, situat 
la 60 km. la răsărit de Kinel, pe linia ferată de Oren- 
burg. Dar bolşevicii au concentrat toate fortele lor 
aci, au respins pe cazaci şi au ocupat Orenburgul, 
refăcând legătură cu Turkestanul. Dutow, hărțuit, 
sa retras spre munţi. 

Odată cu mişcarea trupelor de voluntari, Dutow 
şi-a regrupat căzăcimea, a ocupat Orenburgul şi ţine 
sub călcâiul sotniilor sale întreaga regiunea dintre 
Orenburg şi Uralsk. 

După aparente, el a organizat o republică căză- 
cească cu capitala Orenburg, unde Banca Naţională 


170 


www.dacoromanica.ro 


rusească emite hârtie monetă din ordinul Atamanu- 
lui, cunoscută aci în Kinel sub denumirea „banii Ata- 


manului Dutow“. 
* 


Peronul gării Kinel este promenada unde intelec- 


Banii atamanului Dutow. 


tualitatea orăşelului iese la aer. Ruşii tin mult la noi, 
ca dealtfel la oricare ,,inostrane{“ (străin). Pe noi 
ne iubesc mai mult decât pe cehi; ei afirmă că cehii 
şi alte neamuri sunt prea brutali, — noi suntem mai 


171 


www.dacoromanica.ro 


blânzi. Ideile rusoaicelor sunt însă excelente. Deja 
în a treia zi după sosire, Domnişoara Valia Nicola- 
evna, căreia prietenul Augustin Popan m'a prezentat 
cu mare laudă, mi-a cântat, pe peronul gării, între 
patru ochi, pe aria căzăciocului : 


„Papws mamd doma niet, 
„Nicovo büiafa, — 
„Prihadi moi rumânioc, 


LL 


„Budem țălăvața....“. 


„Tata, mama nu-s acasă, 
„Nu-i de cine să ne temem, — 
„Vino, românaşul meu, 


LII 


„Să ne sărutăm....”. 


Şi — slavă Domnului — românii nu refuză. 
* 

Batalionul nostru are aci paza căii ferate dela Ki- 
nel spre răsărit pe-o lungime de 180 km, împotriva 
unor eventuale atacuri neprevăzute a bolşevicilor re- 
fugiati în stepa dela sud sau în pădurile dela nord- 
est. Numărul voluntarilor creşte zilnic si disciplina 
se formează şi se menţine uşor, deoarece soldaţii 
sunt conștienți şi mândri de ideia ce-o reprezintă. 


* 


Dela Celiabinsk sosesc în Septembrie, camarazii 
Valer Pocol si Gavril Bogdan, trimişi de Comitetul 
Naţional să preia comanda batalionului dela Kinel. 

Incă în August voluntarii din Kinel recunoscuseră 
Comitetul ales la Celiabinsk. Unirea celor două for- 
matiuni româneşti sub aceiaşi unică autoritate poli- 
tică şi de comandament o discutaseră cu Cehii în 
numele Comitetului domnii Pocol şi Bogdan. Fi în- 
tâmpinaseră oarecari greutăţi din partea cehilor, cari 


172 


www.dacoromanica.ro 


susțineau că formațiunea din Kinel, trimisă aci din 
Samara de Cehi, este organizată cu sprijinul şi pen- 
tru nevoile dor, stând sub comanda directă a ceho- 
slovacilor. D-l Milovan, comandantul Batalionului, se 
pare că aprobă prin tăcere punctul de vedere ceho- 
slovac. Urmând însă unele discutiuni energice între 
Comandamentul cehoslovac şi români, la cari a par- 
ticipat şi d-l Milovan, cehii au recunoscut ca autori- 
tate superioară a voluntarilor din Kinel, Comitetul 
Naţional Român, punându-i batalionul la dispoziţie. 
Transportarea batalionului la Celiabinsk în vederea 
unei bune organizări şi instructii, asa cum se deci- 
sese în cursul tratativelor cu cehoslovacii, a fost a- 
mânată sub diferite pretexte. De altiel Kinelul fiind 
un important nod de cale ferată, se cere a fi bine a- 
părat, nu de-o trupă cu schimbul, ci de-o garnizoană 
stabilă. 

Milovan e desărcinat din partea Comitetului Na- 
tional de comanda batalionului, care e predată d-lui 
Valer Pocol, 

Misiunea d-lui Valer Pocol este să conducă acum 
batalionul la Celiabinsk, sau în noua garnizoană pe 
care comandamentul cehoslovac ar îixă-o între timp, 
trupelor româneşti, în vederea organizării şi instruc- 
tiei. 


173 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XVII. 


CONGRESUL DE STAT DIN UFA. 


Evenimentele politice, strâns legate de acţiunea 
militară, se precipită. Ele ne prind încă la Kinel. 

Pe măsură ce linia frontului contra-bolşevic este 
împinsă de voluntari mai spre vest, datorită în spe- 
cial necesităţii ce se simte, de-a închega o forţă cât 
mai unitară, şi de-a impune bolşevicilor un front al 
tuturor celor cari urmăresc salvarea Rusiei, ideia a- 
propierii între guvernele provinciale prinde rădă- 
cină. 

Siberia în întregime si Rusia Europeană din Urali 
până pe malul drept al Volgei este curätitä de tru- 
pele roşii. Se pare că Rusia veche se restabileşte. 
Entuziasmul pentru Rusia mare creşte şi necesităţile 
organizării provinciale rămân pe planul al doilea. 

Ideia unităţii marei Rusii, mișcă inimile patriotilor 
Tusi. 

Pe cand noi, cei sositi dela Iasi, ne apropiem de 
Samara, prin a doua jumatate a lunei August, 1918, 
în Celiabinsk, unde se organiza corpul românesc, re- 
prezentantii diferitelor grupări politice, in urma dis- 
cutiunilor avute, au hotărât să convoace la Ufa, — 
oraș situat în ţinutul Uralilor, — un mare congres 


174 


www.dacoromanica.ro 


în sânul căruia să se pună bazele unirei provinciilor 
siberiene şi se constitue un guvetn a toată Rusia, 
care va fi emanatia unei mari coaliţii a partidelor 
politice şi-a tuturor acelora cari doresc în mod sin- 
cer să lucreze cu hotărâre pentru distrugerea bolşe- 
vismului şi pentru restaurarea unei Rusii democra- 
tice. Marele congres de Stat a fost convocat pentru 
ziua de 10 Septembrie la Ufa. 


* 


Asemenea adunări politice, zămislite de grija u- 
nei permanente căutări după soluţia mântuitoare, a 
mai cunoscut revoluţia rusească. 

După îngrozitorul dezastru dela Tarnopol (2 Iulie 
1917), unde inamicul a dat ultima mare lovitură tru- 
pelor ruseşti bolşevizate, când o lipsă totală de pa- 
triotism alimenta vartejul anarhiei, când pe front ar- 
matele ruseşti fraternizau cu inamicul, iar popoarele 
alogene îşi cereau răsunător dreptul la viata natio- 
nală autonomă, — Primul Ministru Kerensky a con- 
vocat pentru ziua de 12/25 August o adunare natio- 
nală la Moscova, pentru a căuta bazele înighebărei 
unui front al tuturor partidelor democratice în con- 
tra descompunerii ce se întindea sufocantă în în- 
treaga ţară. 

Kerensky a deschis adunarea, arătând că a con- 
vocat pe reprezentanţii ţării pentru a le spune in mod 
sincer adevărul asupra situatiunei, — amenințând 
violent pe acei cari ar îndrăsni să se ridice contra 
puterii poporului, adică împotriva guvernului Ke- 
rensky. 


El a facut un sumbru tablou a Rusiei: A vorbit de 
oraşele flämânzite, de transporturile dezorganizate, 
de productiunea industrială scăzută si de anarhia 
care se desfăşoară nestânjenită pe front între tru- 


175 


www.dacoromanica.ro 


pele fricoase si laşe şi-a promis că va suprima vio- 
lenta si arbitrarul. 

Timp de trei zile s'a vorbit in Adunarea Naţională, 
s'au emis păreri şi planuri pentru refacerea armatei, 
pentru restaurarea spiritului combativ și autorităţii 
de Stat, dar burghezii şi socialiștii au rămas aceiaşi 
duşmani, indarjiti până la crimă, deşi motiunile a- 
duse au avut un caracter conciliant. 

A doua zi a vorbit si generalissimul Kornilov, ară- 
tând anarhia depe front, unde zilnic ofiţerii sunt bat- 
jocoriti şi asasinați. 

S'a ridicat cu energie în contra diferitelor şi ne- 
număratelor soviete depe lângă unităţile armatei şi-a 
cerut să se pună în aplicare, pentru armată, măsu- 
rile propuse deja guvernului provizoriu. El spune, că. 
dacă spre marea ruşine a Rusiei ar trebui să se în- 
cheie pacea, demobilizarea armatei, nu s’ar putea 
face deoarece soldaţii s'ar transforma în jefuitori ai 
Ţării. Trebue să se redea ofiţerilor prestigiul avut 
şi disciplina trebuie refăcută. Generalul Alexeief, fos- 
tul şei al Statului Major a susţinut aceleaşi păreri. 
Generalul Kaledin, vestitul cazac de Don asigură, 
în numele căzăcimei, Guvernul Provizoriu de spriii- 
nul cazacilor şi cere continuarea răsboiului alături 
de aliaţi. El mai cere să fie scoasă politica din ar- 
mată, declaratiunea drepturilor soldatului — vesti- 
tul pricaz No. 1 — revizuită, sovietele suprimate, 
disciplina reînviată şi întărită — prin măsurile cele 
mai drastice. Aceleaşi masuri să se aplice si pe front 
şi în interiorul ţării. 

Reprezentanţii partidelor democratice şi socialiste 
de dreapta şi de centru au combătut cu energie de- 
fetismul, în vreme ce extrema stângă tuna si fulgera 
amenințând sfidător pe toţi cari vor îndrăsni să stir- 
bească cuceririle revoluţiei. 

Adunarea Naţională s'a închis în ziua de 15/28 


176 


www.dacoromanica.ro 


August, accentuând si mai mult conflictul latent din- 
tre primul ministru Kerensky şi generalissimul Kor- 
nilof şi lărgind prăpastia dintre partidele de dreapta 
şi cele de stânga. 

Proectele de reformă au rămas in fase. Energi- 
cul Boris Savinkov, teroristul de altă dată, ajutorul 
ministrului de răsboi, care lucrase proeciele împre- 
ună cu generalissimul Kornilov, demisionase înainte 
de deschiderea adunării, convins fiind că nimic nu 
se va realiza din planurile salvatoare. 

Adunarea Naţională dela Moscova n'a avut pentru 
soarta Rusiei democratice, nici un rezultat practic. 


* 


Nici Conferința Democratică convocată pentru 
15/28 Septembrie, 1917, la Petrograd, n'a putut a- 
duce soluția mântuitoare. Frau adunaţi în Teatrul 
Alexandru reprezentanţii tuturor partidelor politice: 
extremistii, minimaliştii, internationalistii, socialiștii 
revoluționari, reprezentanţii ofiţerilor şi ai soldati- 
lor, bărbaţi şi femei, ca socialistele Vera Figner şi 
Spiridonova, pentru ca împreună cu reprezentanţii 
Guvernului Provizoriu să pună bazele unei mari coa- 
litii de salvare a ţării şi a unui predparlament în 
faţa căruia ministerul ce va eşi din coaliția visată, 
să îie răspunzător. 

A vorbit şi aici Kerensky, plin de contradicții ; a 
vorbit Verkovsky, ministrul de răsboi, criticând re- 
formele propuse de Kornilof, dar susţinând si el ne- 
cesitatea restaurării disciplinei şi autorităţii ofiteri- 
lor. Şi după ce s'a pus chestiunea coaliţiei ca singu- 
ra soluţie mântuitoare, toată lumea a ţinut să-şi spu- 
nă cuvântul şi s'a vorbit două săptămâni. Când un 
orator era pentru coaliţie, se ridica un altul împo- 
triva ei iar la urmă, în ziua de 29/3 Octomvrie, s'a 


177 


12 


www.dacoromanica.ro 


ajuns la votarea unei motiuni care admitea coaliția 
fara cadeți. Cel mai puternic partid burghez din Ru- 
sia era deci exclus dela guvernarea ţării. 


Conferința democratică a unor partide şi grupări 
cari nici în sânul lor n'au ajuns să se pună de acord 
asupra marilor probleme puse de revoluţie, a eşuat. 


* 


Mai târziu, la 5 Ianuarie 1918 Constituanta, con- 
vocată de Kerensky, a avut aceiaşi soartă fiind di- 
solvată de bolşevici. Marea reprezentantä a Rusiei 
pentru care au sângerat si au sucombat atâtea ge- 
neratiuni de mucenici, Constituanta visată de mili- 
oane de ruşi, dornici de-o viaţă mai liberă şi mai 
democratică, s'a născut moartă. Să fi fost oare za- 
darnice toate jertfele supraomenesti date de fanatis- 
mul rusesc pentru constituantă? Viitorul Rusiei va 
răspunde. 


* 


In 10 Septemvrie 1918 se deschide congresul de 
Stat din Ufa. Sunt reprezentate in adunare, toate 
guvernele provinciale siberiene, Guvernul Estoniei, 
Constituanta disolvată de bolşevici, printr'o seamă 
de membri marcanți, partidul socialist al muncii si 
poporului, Musulmanii, comunitatea naţională turco- 
tătară din Rusia și Siberia, guvernele băştinaşilor 
din Turkestan, partidul libertăţii poporului (cadetii), 
Uniunea, Renaşterea Rusiei şi Partidului Social-De- 
mocrat, menşevic. 

Toate grupările politice şi nationale, cari fiintau 
în cuprinsul Siberiei şi Rusiei eliberată de bolşevici, 
aveau să-şi spună cuvântul. Nu lipseau nici repre- 
zentantii cazacilor din toate regiunile si nici repre- 


178 


www.dacoromanica.ro 


zentantii neamurilor bästinase din Siberia. Congre- 
sul acesta dela Ufa reprezenta într'adevăr întreaga 
suflare din Siberia şi din Rusia. 

In aproape două săptămâni de discutiuni, partidele 
politice şi diversele grupări din adunare şi-au cris- 
talizat ideile, arătând cum înţeleg să fie organizată 
puterea de Stat a Rusiei. 


* 


Partidul socialist al muncii şi poporului susţine că 
singura reprezentanta legală a întregei Rusii după 
normele dreptului public ar fi constituanta liber a- 
leasă de întregul norod, dar această constituantă în 
situaţia de astăzi, când Rusia este ruptă în două, 
neputându-se aduna în întregimea ei, aşa cum a fost 
aleasă în prima convocare a corpului electoral, nu- 
mai unirea tuturor guvernelor recunoscute de po- 
por, complectate cu reprezentanții partideior politice 
şi consiliilor autonome democratice e chemată a fi 
organul ce reprezintă voința poporului. 

După concepţia acestui partid, congresul dela Ufa 
este „Consiliul de Stat al Rusiei“, care inlocueste 
Constituanta, cu indatorirea s'o convoace pe acea- 
sta cât mai neîntârziat şi să-i transmită puterea. 

In împrejurările actuale, susține acest partid, con- 
gresul de Stat trebue recunoscut drept unicul organ 
de guvernământ, fie şi provizoriu, împuternicit de-a 
forma guvernul, răspunzător în fata congresului, con- 
vocat in mod periodic. Socialistii poporali nu admit 
un guvern neräspunzätor, căci un asemenea guvern 
poate cădea uşor sub influența partidelor sau gru- 
părilor politice. 

In raport cu aceste idei generale, partidul a sus- 
ţinut în adunare, următoarele deziderate : 

1. „Până la începerea lucrărilor adunării consti- 


179 


www.dacoromanica.ro 


tuante sau dacă aceasta nu va îi posibil, până la con- 
vocarea celei de a doua adunări constituantă, exer- 
citarea provizorie a puterei de Stat să fie incredin- 
tata unui colegiu de 5—7 persoane, compunerea cä- 
ruia se va hotărâ de acest congres purtând denu- 
mirea : Guvernul provizoriu a toată Rusia“, 

2. „Guvernul are dreptul să guverneze şi să legi- 
fereze fara să incalce însă competinta legislativă a 
adunării constituante a toată Rusia, precum şi dis- 
pozitiunile stabilite de aceasta. 

3. „Pentru guvernarea ţării, guvernul va înfiinţa 
un minister, responsabil in fata lui“, 

4. „Guvernul acesta a întregii Rusii este respon- 
sabil în fata adunării constituante“. 

5. „Guvernul conduce Statul si legifereazä sub con- 
trolul suprem, al Consiliului de Stat, după elibeta- 
rea Rusiei de bolşevici şi duşmani, întregit cu repre- 
zentantii judeţeni şi comunali. 

6. „Membrii Guvernului trebue să părăsească par- 
tidele politice. 

7. „Consiliul de Stat poate anula actele guvernu- 
lui, când va crede că ele ameninţă unitatea Statului 
şi realizarea regimului democratic. 

8. „Consiliul de Stat va fi convocat de preşedinte, 
odată în trei luni, afară de cazuri extraordinare, când 
va putea îi convocat după cererea a nu mai puţin 
de 30 de membri, făcând parte din cel puţin două 
grupări politice. 

9. „Consiliului de Stat şi guvernului îi incumbă da- 
toria de-a convoca cât mai urgent adunarea consti- 
tuantă şi a-i transmite puterea. 


* 


Partidul constitutional-democrat, zis si al libertății 
poporului, (cadetii), spre deosebire de reprezentan- 


180 


www.dacoromanica.ro 


tii partidului socialist al Muncii, nu se ocupă numai 
de chestiunile pur ruseşti. El susţine că pentru a se 
ajunge la o bună şi solidă organizare a ţării, pentru 
ca aceasta să poată apoi scutura pacostea bolşevică, 
este în prim rând nevoie de raporturi cât mai strân- 
se cu aliaţii în vederea terminării răsboiului, rezol- 
vindu-se toate problemele puse de aceştia. 

Spre deosebire de toate celelalte grupări politice 
din congres, cadetii sunt pentru dictatură, totuşi, ne- 
găsindu-se până în prezent un om de-o valoare ex- 
ceptionalä, admit si ei trecerea puterii asupra unui 
Directorat, învestit cu puteri dictatoriale. Directora- 
tul ar constitui pentru celelalte partide politice o 
garantie că puterea nu va putea fi uzurpată. 

Pentru Rusi, spun cadetii este acum adânc sim- 
tita nevoia unei armate tari şi „disciplinată, bine hra- 
nită şi bine îmbrăcată“. 

Acest lucru nu este uşor, — spune moţiunea, — 
căci în ţară nu se lucrează şi populaţia trebue să fie 
forțată să lucreze. 

Dacă unii îşi dau tributul lor de sânge, dela alţii 
trebue cerut alt tribut, — munca. 

Câmpul trebue semănat, lucrătorii dela fabrici şi 
uzine, trebue să înceapă lucrul, fie şi peste puterile 
lor, dacă va fi necesar. 


De aceia trebue, după opinia cadetilor, un guvern 
care va fi în stare să-i forţeze, să organizeze trans- 
porturile, să lupte cu :specula, căci lui îi revine sar- 
cina de a restabili ordinea în ţară, astăzi aici în Ru- 
sia, libertatea confundându-se cu destrăbălarea. 

Acestui guvern îi mai revine sarcina nu numai a 
curăța teritoriul rusesc de bolşevici, dar şi de-a ga- 
ranta “populaţiei posibilitatea unor alegeri, pe baze 
democratice, cinstite şi libere. 

Autoritatea trebue să fie puternică şi hotărâtă, în 


181 


www.dacoromanica.ro 


vederea cărui scop cadetii consideră, ca cea mai bu- 
nă formă de guvernământ actual, puterea unei sin- 
gure persoane, — deci dictatura. 

Din nenorocire, revoluţia din Rusia a scos la su- 
prafatä numai pe titanii distrugerii, pe orizontul ei 
neivindu-se nici un om, căruia i s’ar fi putut da a- 
ceastă putere, cadetii se împacă cu o formă mai pu- 
tin actuală, Directoratul ce va acţiona prin miniştrii, 
responsabili în fata lui. 


„Directoratul nu va da socoteală nimănui şi va po- 
seda plenitudinea puterii, având de scop a convoca 
adunarea constituantă. El mare nevoie de increde- 
rea țării şi nici de control“. 


Purtidul social-democrat menşevic este de acord 
cu cadetii, că în prim rând trebuie sdrobit imperia- 
lismul german, căci dacă Rusia a ajuns astăzi în si- 
tuatiunea în care se găseşte, aceasta se datoreşte 
Germaniei. Exprimându-şi regretul că proletariatul 
a dat în revoluţia din Octombrie sprijinul lui necon- 
ditionat bolşevicilor, crezând că va rupe lanţurile 
regimului capitalist, menşevicii arată că muncitorii 
neavând ideie de lupta de clasă, au îost uşor con- 
vinşi, că prin înscăunarea dictaturei proletariatului 
vor aprinde focul revoluţiei sociale mondială si vor 
pune capăt răsboiului şi tocmai clasa muncitorilor a 
fost aceia care a suferit mai mult din cauza eveni- 
mentelor din Octombrie. 


„Răsboiul civil interminabil, distrugerea economiei 
naţionale, lipsa de lucru şi teroarea, — iată ce a a- 
dus proletariatului revoluţia din Octombrie. Puterea 
lucratorilor si ţăranilor s'a transformat în dictatura 
conducătorilor partidului comunist, cari, pentru a-şi 


182 


www.dacoromanica.ro 


consolida situaţia, s'au unit cu imperialismul german 
in contra aliaţilor Rusiei“. 

Sunt de äcord şi mensevicii că se impune forma- 
rea unei autorităţi puternice, dar această autoritate 
trebue să aibă două calităţi : să fie unică, — numai 
o asemenea autoritate poate face fata greutăților in- 
comensurabile de azi; să fie democratică, — căci nu- 
mai o asemenea autoritate poate restatornicii ordi- 
nea publică şi economică, bazată pe cuceririle revo- 
lutiei din Februarie. 


* 


Alaturi de cadeti, — cercurile economice si indus- 
triale din Siberia si din tinutul bogat al Uralilor cer 
cu stäruintä un regim de dictatură, dar o dictatură 
militară, — afirmând că numai un asemenea regim 
ar fi în stare să facă fata greutăților si să restabi- 
lească încrederea oamenilor în siguranța personală 
şi în aceia a afacerilor comerciale şi-a economiei în 
general. 


* 


Mensevicii sunt singurul partid politic care res- 
pinge cu energie o asemenea fentalivà periculoasă. 

Ei cer coalizarea tuturor elementelor democratice 
în baza unui program politic precis şi resping ideia 
de a se concentra puterea în mâinile unui organ ne- 
controlat îie acela Directoratul câtorva persoane sau 
puterea nelimitată a primului ministru, civil sau mi- 
litar. 

Menşevicii contestă Consiliului de Stat din Ufa 
dreptul de-a se considera reprezentantä a toată Ru- 
sia, — singură adunarea constituantă a primei con- 
vocări prin numărul membrilor ei prezenţi în Sibe- 
ria, putând acţiona în numele Rusiei. 

„Numai acea autoritate va putea face fata proble- 


183 


www.dacoromanica.ro 


melor mari, — declară menşevicii — care se bazează 
pe un organ ales, emanatia voinţei populaţiei tärti si 
acest organ în jurul căruia sunt concentrate toate 
forţele democratice nu poate fi decât adunarea con- 
stituantă. Adunarea constituantă a primei convocări 
e singura autoritate, care poartă pecetea, alegerilor 
generale şi responsabilitatea pentru soarta ţării, ca- 
litate pe care nu o are nici o altă delegatiune popu- 
lară. Datoria reprezentanților democraţiei este să a- 
jute pe membrii constituantei să-şi îndeplinească o- 
bligatiunile ce au fata de Rusia“. 

Asa au grait mensevicii. Ei au înţeles că guvernul 
a toată Rusia trebue să-l dea membrii vechii consti- 
tuante aflători în Siberia şi acest guvern să fie răs- 
punzător în fata membrilor constituantei. 

Programul acesta menşevic este perfect logic şi 
cuprinde mult simţ politic, căci el simplifică situația 
actuală din Siberia şi Urali şi închide drumul ori- 
cărei aventuri. 

Dar dintre grupările politice şi naţionale, reprezen- 
tate în congresul de Stat, menşevicii nu mai au pe 
nimeni alături. 


* 


Uniunea politică Renaşterea, îşi spune cuvântul 
prin generalul Boldârew, îost comandant al armatei 
a V-a rusă, El susţine necesitatea coordonării actiu- 
nii diferitelor armate şi guverne, pentru reuşita lup- 
tei în contra bolşevicilor şi Germaniei, în unire cu a- 
liatii. 

Dar pentru atingerea acestui scop e revoie de o 
singură putere de guvernământ, de-o singură armată 
şi de urgenta reconstituire a tuturor ramurilor vieţii 
economice a ţării. 

Puterea supremă va fi deţinută de un colegiu, care 
va forma din sânul lui guvernul, responsabil în faţa 


184 


www.dacoromanica.ro 


Colegiului, iar Colegiul va răspunde în fata adună- 
rii Constituante a toată Rusia în compunerea ei le- 
gală, convocată la un anumit termen. 

Din colegiul puterii supreme trebue să facă parte 
şi comandantul tuturor puterilor armate ruse. 

Realizarea acestor deziderate ale „Uniunei Renaş- 
terea Rusiei“, desi sunt susținute de un om cu ve- 
deri liberal-progresiste, — nu pot duce, până la 
convocarea constituantei in compunerea ei legală, 
decât la o dictatură. 


* 


Guvernul ținutului Ural este de părere că până la 
adunarea constituantei, puterea centrală trebue for- 
mată chiar acum în congresul de stat, având ca pro- 
gram imediat : abolirea păcii dela Brest Litowsk, 
formarea in Rusia, în unire cu aliații, a unui front 
general comun. 

Puterea centrală trebue formată pe baze colegiale 
din candidaţi cunoscuţi şi cu păreri politice încer- 
cate. 

Ei trebue să aibă plenitudinea puterii, căci numai 
un guvern tare şi hotărât va putea executa progra- 
mul şi va conduce tara spre renaştere, paralizând pe 
inamic, 

Un organ de control, compus din reprezentanții 
tuturor partidelor şi grupărilor ce compun aduna- 
rea, din reprezentanții comitetului adunării constitu- 
ante, guvernelor teritoriale, administratiilor autono- 
me şi partidelor va controla dacă guvernul execută 
întocmai programul. Un asemenea guvern va avea 
un caracter de provizorat şi va fi obligat, la prima 
ocazie, să convoace adunarea constituanta. 


* 


Membrii vechii adunări constituante, au susținut 
185 


www.dacoromanica.ro 


împreună cu reprezentanții musulmanilor, ai comu- 
nitdtii turco-tătare din Rusia si Siberia si cu acei ai 
guvernelor din Turkestan si Baskirdistan aceleasi 
idei, formuland şase principii : 

1. „Puterea supremă în Rusia aparţine adunării 
constituante in ultima ei convocare, iar până la re- 
începerea lucrărilor ei, puterea aparţine acestui con- 
gres de Stat, împreună cu colegiul de 7 persoane 
format de Consiliul de Stat. 

2. „Atât congresului cât şi colegiului îi aparţine 
iniţiativa legiferării în toate chestiunile, afară de le- 
gile fundamentale, adică acelea cu caracter consti- 
tutional. 

3. „Legea va avea putere după primirea ei de că- 
tre congres şi după ratificarea ei de către colegiu. 

4, „Colegiul formează Consiliul de Miniştri, res- 
ponsabili în faţa congresului. 


5. „In compunerea colegiului intră patru reprezen- 
tanti ai congresului membrilor adunării constituante, 
Câte un reprezentant al Guvernului Siberian, a ar- 
matei căzăcești şi a guvernelor musulmane. 

6. „Congresul şi colegiul sunt responsabili în faţa 
adunării constituante a toată Rusia şi ei îi cedează 
puterea“. 


Reprezentanţii Guvernului Provizoriu a Republicei 
Estone susţin ca guvernul să fie compus dintr'un 
colegiu de 3—5 membri, aleşi de Congresul de Stat, 
cunoscuţi ca. bărbaţi de Stat si cari se bucură de 
simpatia publică. 

Membrii acestui colegiu vor demisiona din parti- 
dele politice a căror metnbri eventual sunt şi pentru 
activitatea lor vor fi responsabili fata de Congresul 
de Stat, convocat în mod periodic. 

Lupta cu Germania pentru abolirea păcii dela 
Brest Litovsk şi a nouilor tratâte dela Berlin, pre- 


186 


www.dacoromanica.ro 


cum si acţiunea pentru organizarea federativă a Ru- 
siei, vor fi principalele probleme de rezolvit, pentru 
un asemenea guvern. 

Aleşii vor trebui să aibă încrederea desăvârşită a 
Ţării, neîngreunându-i cu vecinicul control, care pen- 
tru ei nu va fi necesar. 


* 


Acestea au fost dezideratele principale, exprimate 
în Congresul de Stat din Ufa. 

In linii generale, toate partidele si organizatiunile 
reprezentate in congres — cu exceptia social-demo- 
cratilor mensevici — au fost de acord asupra prin- 
cipiului că in situatiunea actuală a Rusiei, puterea 
să aparţină Congresului de Stat, in forma in care s'a 
adunat la Ufa si din acest congres urmează să fic 
ales un colegiu de 5—7 persoane, care va constitui 
deocamdată puterea executivă supremă a toată Ru- 
sia. 

Cercurile financiare şi industriale au susţinut cu 
tenacitate ideia dictaturii militare, iar cadetii ideia 
dictaturii civle, dar s'a renunţat din cauza lipsei o- 
mului care să întruchipeze în persoana sa calităţile 
necesare unui, dictator. Pe de altă parte, ideia di- 
rectoratului se împacă si cu concepţiile partidelor de 
stânga si chiar cu a social-democratilor-mensevici, 
căci după exemplele istoriei, uzurparea puterii de ca- 
tre o singură persoană a fost întotdeauna mai difi- 
cilă şi alegerea în directorat a unor personalități po- 
litice de seamă, cu trecut strălucit in viata politică 
a Rusiei sau în lupta pentru emanciparea socială, 
constitue o garanţie pentru democraţia rusească. 

După ce se precizează că Directoratul va fi respon- 
sabil în fata Constituantei, iar până la convocarea 
ei, va fi responsabil in fata Congresului de Stat, care 


187 


www.dacoromanica.ro 


îi va controla în mod periodic activitatea, — în 24 
Septembrie, târziu noaptea, — Directoratul a toată 
Rusia a luat fiinţă, fiind proclamati membri ordinari 
ai directoratului : 

Nicolae Avksentiev, preşedinte. 

Generalul Vasili Boldârev, fostul comandant al ar- 
matei a V-a imperială. 

Petre Vologodski, Preşedintele Consiliului de Mi- 
niştri siberian. 

Vladimir Vinogradov, şi 

Vladimir Zenzinov. 

Sunt aleşi apoi şi cinci membri supleanti în per- 
soana domnilor : General Alexeef, îostul şefi de Stat 
Major al Armatei Imperiale, A. A. Argunov, Ciai- 
kovski, Sapojnicov şi Astrov. 

Nicolae Avksentiev, încă destul de tânăr, este 
membru marcant al partidului social-revolutionar, 
desvoltând în cursul revoluţiei o prodigicasă activi- 
tate. Vladimir Zenzinov, Ciaikovski şi Argunov sunt 
şi ei social-revolutionari de frunte, iar Vladimir Vi- 
nogradov e cadet. Petre Vologodski, siberian de o- 
rigine, este unul din conducătorii de seamă a insti- 
tutiei Zemstwo, nationalist siberian, făcând parte din 
democraţia revoluționară a Siberiei, neinregimentat 
în vreun partid politic. Generalii Alexeev şi Boldâ- 
rev, Astrov şi Sapojnicov reprezintă idei liberal-pro- 
gresiste. 

După alegerea directoratului, Congresul de Stat a 
îost declarat închis, luând hotărârea de-a se întruni 
din nou la 1 Ianuarie, 1919, pentru a controla acti- 
vitatea Puterii executive. 

Generalul Boldârev, este numit chiar în ziua de 
24 Septembrie, comandant suprem al tuturor trupe- 
lor ruse, consacrându-se astfel ideia generalului, sus- 
ținută în Congres, de-a exista unitate de comanda- 
ment şi de organizare în noua armată rusească. 


188 


www.dacoromanica.ro 


Boldârev este fostul comandant al armatei a V-a, 
arestat adinioară de praporşcicul Krilenko, fără nici 
un gest de împotrivire. De altfel nici alti generali 
ruşi, în situaţia de atunci a lui Boldârev, n'au fost 
mai energici. Pe toţi i-a caracterizat aceiaşi lipsă de 
iniţiativă şi-o revoltătoare indiferenţă in fata eveni- 
mentelor. 


Directoratul şi Voluntarii. 


In ordinul prin care Generalul Boldârev, anunţă 
preluarea comandei supreme peste toate trupele ru- 
sesti, aduce elogii voluntarilor şi anunţă că a sosit 
ceasul eliberării Rusiei de uzurpatorii bolşevici şi-a 
„libertăţii popoarelor Cehoslovaciei, României, Ju- 
goslaviei şi Serbiei“. 

Amintirea în proclamația lui Boldârev a ţărilor de 
origine a trupelor de voluntari, este un gest măguli- 
tor pentru aceste trupe naţionale, cari constituesc 
deocamdată, în mod indirect, însăşi baza de exis- 
tenta a Directoratului. 

Cu ocazia închiderii Congresului de Stat, aduna- 
rea a fost salutată în numele cehilor, românilor, po- 
lonezilor si jugoslavilor de către d-l Bogdan Pavlu, 
vicepreşedintele Consiliului Naţional Cehoslovac şi 
reprezentantul cehoslovac pe lângă puterea execu- 
tivă centrală a ruşilor. 

Bogdan Pavlu spunea congresului că „fără o Ru- 
sie liberă şi independentă nu vor putea exista o Ce- 
hoslovacie independentă, o Românie Mare (?), Po- 
lonia şi Jugoslavia“. Desigur că pentru d-l Bogdan 
Pavlu era o datorie de politetä diplomatică să facă 
© asemenea declaratiune în numele tuturor volunta- 
rilor. 


189 


www.dacoromanica.ro 


Misiunea lui Boris Sawinkow, 


Directoratul trimise o misiune în Franţa in frunte 
cu vechiul terorist Boris Sawinkow, fost intim alui 
Kerensky şi ajutorul ministrului de răsboiu, înainte 
de adunarea naţională din Moscova. Boris Sawin- 
kow urmă să explice aliaţilor şi opiniei publice eu- 
ropene situaţia din Rusia şi să stăruească pentru un 
ajutor efectiv din partea marilor aliaţi pentru reor- 
ganizarea Rusiei, refacerea ţării şi reîntronarea or- 
dinei. 


190 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XVIII. 


DIRECTORATUL. 


Directoratul şi-a fixat sediul la Omsk, capitala Si- 
beriei de Vest. Ziarele anunţă că drumul nouilor mi- 
niştri dela Ufa până la Omsk a fost un drum de tri- 
umf: populaţia locală şi refugiații au primit cu en- 
tuziasm pe nouii reprezentanţi ai puterii centrale a 
Rusiei Albe. Refugiații văd în Directorat garanţia li- 
chidării bolşevismului şi posibilitatea reîntoarcerii la 
vetrele părăsite, iar populaţia crede că răsboiul ci- 
vil va fi terminat mai curând si va putea reintra în 
fagasul linistii vechi. 

* 

Răspunzând Comitetului National Român din Ru- 
sia si Siberia la o felicitare, Directoratul „crede cu 
tărie, că poporul rus si român, între cari există vechi 
raporturi de prietenie. luptând umăr la umăr, își vor 
realiza deodată idealurile lor, împărțind bucuria bi- 
ruintei asupra dușmanului comun". 


Organizarea puterii. 


Deocamdată Directoratul şi-a format un guvern 
central din oameni agreati de cele trei guverne pro- 


191 


www.dacoromanica.ro 


vinciale, sub presidentia lui Petre Vologodsky, pri- 
mul ministru siberian si membru al Directoratului. 

Lucrarile de preluare a agendelor guvernamen- 
tale merg însă greu. Guvernele provinciale opun oa- 
recare rezistență si propaganda care se face în cer- 
curile militare, economice şi financiare pentru dic- 
tatură, subminează autoritatea nouii Puteri. 

Nicolae Avksentiev, plecând în Octombrie, în tur- 
neu de propagandă, lucrările stagnează din nou. El 
vizitează şi noua garnizoană românească din Petro- 
pavlovsk, şi aduce laude românilor pentru exce- 
lenta disciplină şi pentru buna conducere a primăriei 
oraşului, deţinută de români. Nu se îndoeşte că ra- 
porturile dintre România Mare, pentru care luptăm 
aci şi Rusia vor îi de bună vecinătate şi prietenie, 
iar chestiunile politice dintre cele două tari, vor fi 
rezolvite în spiritul dreptăţii şi-a ideilor noui, ridi- 
cate de adevărata democraţie. 


* 


După aproape patru săptămâni de functionare, o 
dispoziţie a Directoratului, din 18 Octombrie, lasă 
în administrarea miniştrilor siberieni ministerele de 
răsboi, externe, finanţe, justiţie, comunicaţii, poştă 
şi telegraf şi ministerul controlului de Stat. 

Atât timp cât toate guvernele provinciale nu pre- 
dau formal puterea lor Directoratului, acesta nu poate 
avea deplină autoritate politică şi administrativă, aşa 
cum pretinde situatiunea actuală. 

Dar la 22 Octombrie (4 Noembrie) după ce unii 
membrii ai Directoratului au luat contact cu massele 
populare şi bine înţeles cu armata, acesta lansă o 
proclamaţie către guvernele provinciale şi către toţi 
cetăţenii Rusiei, în care arată că preluând întreaga 
putere supremă a Statului, a procedat la realizarea 
tuturor problemelor de cari Statul este responsabil 


192 


www.dacoromanica.ro 


şi anume în prim rând a procedat la refacerea pute- 
rii de luptă, atât de necesară renaşterii marei Rusii. 

„Hotărârea nestrămutată a Statului de-a aduce 
toate sacrificiile pentru realizarea acestei mari pro- 
bleme, s'a constatat irealizabilă din cauza lipsei u- 
nui sistem de guvernământ armonic şi unitar şi din 
cauza existenţei în diferite regiuni ale Rusiei, a gu- 
vernelor provinciale cari au întâmpinat mari greu- 
täti în realizarea conditiunilor necesare aprovizionă- 
rii armatei si’n organizarea zonei din spatele fron- 
tului. 


„Confirmând astăzi voinţa nestrămutată de-a re- 
cunoaşte şi a da diferitelor parti ale Statului drep- 
turi de largă autonomie, arătate în proclamația din 
Ufa, dela 24 Septembrie, 1918, în deplină conştiinţă 
a marei răspunderi faţă de popoarele Rusiei, în mo- 
mentul istoric al refacerii unicului şi puternicului 
Stat rus, Directoratul a fost nevoit a decide urmă- 
toarele : 


„Odată cu formarea organelor centrale administra- 
tive a întregii Rusii, pentru o scurtă perioadă de 
timp, trebue să înceteze, fără nici o excepție, exis- 
tenta tuturor guvernelor regionale şi instituţiile re- 
gionale. 

»keinfiintarea administratiunilor regionale ca re- 
zultat al recunoaşterii de către guvernul întregii Ru- 
sii a drepturilor de administrare autonomă a unor 
regiuni din Rusia, trebue să se bazeze pe limitarea 
prealabilă, precisă şi definitivă a competintelor ad- 
ministratiilor regionale, in limita chestiunilor de in- 
semnătate regională, de către puterea supremă a 
Statului, . 

„In scopul organizării rapide a administratiunei, 
ministerele si administratiile centrale a guvernului 
pravizoriu siberian, trebue să acţioneze ca admini- 


193 
13 


www.dacoromanica.ro 


stratii a Rusiei întregi şi mai departe, până la modi- 
ficarea instituţiilor printr'o legiferare generală. 
„Stabilind unitatea armatei întregii Rusii, subordo- 
nata unui comandament suprem unic, Directoratul Ru- 
siei acorda unor unităţi a armatei ruse denumiri re- 
gionale şi pe lânga drapelul tricolor comun al tutu- 
Tor naţiunilor 1), admite portul drapelului regional. 


Voguli, — popor din rasa fuio-ugricä. 


Luând aceste măsuri, Directoratul Rusiei, este con- 
vins, că toate unităţile şi toate popoarele Rusiei mari, 
înțelegând primejdia care ameninţă patria din par- 
tea cetelor germano-maghiare şi a bolşevicilor, se 


1) Drapelul naţional rus. 


194 


www.dacoromanica.ro 


vor contopi într'un tot puternic, pentru ca sub con- 
ducerea tare a puterii supreme a Rusiei întregi, să 
ridice patria mult încercată, din anarhie şi s'o în- 
drepte pe calea sănătoasă a reînvierii marelui Stat 
Rus“. 

Ideia autonomiilor nationale 1) şi regionale se vede 
a îi principala piedică în calea realizării unei admi- 
nistratii centrală si chiar a unei armate unitară ru- 
sească. Chiar în ziua în care Directoratul Rusiei lua 
ființă, el proclama provizoratul puterii sale şi acor- 
da autonomii regionale, pentru a nu spune, aşa cum 
este în realitate : autonomii naționale. 


Siberia renunţă la independenţă. 


Consecvente hotărârilor congresului de Stat dela 
Ufa, şi proclamatiei din 22 Octombrie, guvernele 


1) Cu ocazia recensământului din 1897 a populaţiei imperiului 
rus, s'a constatat existenţa în Rusia a 146 limbi şi dialecte na- 
tionale iar într'o broşură a Ministerului Instrucțiunii Publice Rus 
din 1916, asupra recensământului făcut în ziua de 18 lanuarie 
1911, în şcolile din Rusia. elevii sunt împărţiţi după limbile ma- 
terne. Această statistică făcută de profesorii ruşi A. D. Rudnev, 
A. N. Samoilovici, S. C. Bulici şi alţii, ne dă 90 de limbi ma- 
terne, vorbite în mod curent de elevii şcoalelor ruseşti, aparti- 
nând mai multor rase. 

In afară de popoarele cunoscute şi de cari se vorbeşte în mod 
curent la noi şi ’n Europa, găsim popoare din: 

Grupul iranic: Tatjici, Persani, Tati, Talâşani Curzi, Osètini. 

Grupul semitic: Arabi, Sirieni. 

Grupul iafetic sudic: Gruzini, Mingreli, Svani. : 

Grupul iafetic nordic: Lezghini, Avari, Ghiurini, Laki, Udini, 
Darghini, Ceceni, Ingusi, Tova-Tusi, Cerkeşi, Bzeduhi, Abhazi. 

Grupul fino-ugric : Fini, Careli, Estoni, Ciudini, Ceremisi, Mord- 
vini, Mocsani, Voteaci, Permeaci, Zareani, Lopari, Voguli, Os- 
teaci, Samoiezi. 

Grupul altaic: Altai, Jakufi, Ghirghizi, Sarti, Tarancini, Turc- 
meni, Azerbedjaini, Nogai, Cumiţi, Tatari, Bagkiri, Mescereaci, 
Tepteari, Ciuvaşi, Mongoli, Bureaţi, Calmuci, Tunguji, Orocioni, 
Goldi. La aceştia se mai adaugă Ghileacii, înrudiţi cu eskimosii 
precum si insule chineze si infiltratia japoneza in Extremul 
Orient. 


195 


www.dacoromanica.ro 


provinciae trec puterea guvernamentală Directoratu- 
lui. Totuşi transmiterea puterii se face cu întârziere, 
din motive şi cauze diferite. Siberienii autonomişti 
renunţă greu la marea cucerire politică, care este au- 
ronomia. 

Ministerul Siberian, abia prin declaraţiunea din 3 
Noembrie 1918, trece agendele guvernamentale asu- 
pra Directoratului, revenind asupra independenţei Si- 
beriei. Alte guverne provinciale nu fac asemenea de- 
claratiuni publice, deoarece singură Siberia se des- 
facuse de Rusia Veche, proclamându-şi autonomia. 


Declaraţia arată ca răsboiul mondial apropiindu- 
se de sfârşit cu ocazia păcii generale, popoarele isi 
vor hotărâ singure soarta lor, iar îosta mare Rusie, 
în acest moment deosebit de important, nu poate ră- 
mâne despărțită şi cutropită. 

Această problemă de mare responsabilitate a luat-o 
asupra sa Directoratul. 


Guvernul siberian înţelege că Directoratului, în- 
vestit cu autoritatea supremă trebuesc supuse toa- 
te puterile si mijloacele conducerii şi existenţa pe 
mai departe a câtorva guvernări teritoriale, nu mai 
poate dăinui, fara ameninţarea restabilirei şi conso-- 
lidării Rusiei. 

Dându-și seama de sfânta datorie patriotică a tu- 
turor popoarelor Rusiei, — spune declaratiunea, — 
guvernul siberian primind garanţii, că începutul au- 
tonomiei siberiene va fi restabilit şi întărit, îndată ce 
vor trece greutăţile situatiunei politice, în numele in- 
tereselor generale de Stat a dispus : abrogând de- 
claratia din 4 Iulie 1918 despre autonomia Siberiei, 
trece guvernarea şi toată puterea autorității pe te- 
ritoriile Siberiei, Guvernului Provizoriu al Rusiei în- 
tregi”, 


196 


www.dacoromanica.ro 


Dar cine va mai respecta oare aceste garanţii du- 
pă restabilirea Rusiei ? 


* 


Numai după această declaratiune, Directoratul se 
poate considera ca autoritate reală centrală de con- 
ducere a Rusiei antibolsevica. 


197 
www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XIX. 
IN SIBERIA. 


Cade guvernul Samarei. Siberia. Nicolae 
Milescu Spatarul. 


Cade guvernul Samarei. 


Comitetul Naţional vesteşte pe comandantul ba- 
talionului din Kinel, că noua garnizoană a Corpului 
Românesc a fost fixată la Petropavlovsk, oraş cu 
populaţie în majoritate tătărească şi situat în Sibe- 
ria, pe calea ferată, la aprox. 2500 kilometri depăr- 
tare de Kinel. 

Ne pregătim deci de drum. 

Câteva detaşamente de cazaci schimbă posturile 
noastre de pază depe calea ferata. 

Plecarea noastră din Kinel coincide cu retragerea 
pe malul stâng al Volgei, in fata presiunei bolşevice, 
a trupelor Guvernului de Samara şi-a cehoslovaci- 
lor. 

* 


In ultimele zile din Septembrie, Samara e abando- 
nată. Bolsevicii intră răsbunători in oraş, 


198 
www.dacoromanica.ro 


Alături de căzăcimea atamanului Dutow, apărăm 
din când în când flancul stâng al cehilor şi-a trupe- 
lor guvernamentale. 

Membrii guvernului se refugiază în Siberia, în- 
tr’unul din trenurile batalionului românesc. Se simt 
mai în siguranţă între noi, decât în mijlocul căzăci- 
mei sau a propriilor trupe de voluntari ruşi. 

Ne informează că frontul împotriva bolşevicilor se 
va stabili în munţii Urali. 


* 


Inapoia noastră, într'un vagon blindat se retrage 
Atamanul Dutow, acompaniat călare de un pumn de 
cazaci credincioşi. Parte din sotniile sale sângerând, 
părăsesc numai pas cu pas terenul în faţa puhoiului 
TOŞU. 

Aceasta e prima înfrângere a Directoratului a toată 
Rusia, abia înscăunat. 

Armata Guvernului din Samara, desfiinţat acum 
prin ocupatiunea bolşevică, alături de dârza cäzäci- 
me de Orenburg, luptă zadarnic, dar intdarjita si 
plină de avânt şi ’nsufletire. 


* 


Suntem la poalele Uralilor. 

Seara, câte o bubuitură de tun îşi trimite din stân- 
că 'n stâncă si din vâriuri sălbatic împădurite in 
alte varfuri de munte răsunetul înăbuşit și scadentat 
în zeci de restimpuri. 

Trenul urcă primele povârnişuri împădurite şi pli- 
ne de zăpadă. 

Poposim des pentru revizia legăturilor dintre va- 
goane. 

Fiecare staţie din Urali şi fiecare haltă e plină de 
bogății. Alături de mici restaurante sunt aşezate ca- 


199 


www.dacoromanica.ro 


se de giuvaergii, cu pietre scumpe, cu platină, aur şi 
argint. Strălucita culoare albăstrie a ametismului îţi 
i-a ochii. Ruşii iubesc mult această piatră scumpă. 
In Urali se găseşte în cantităţi mari şi se desface re- 
pede. Fiecare rusoaică posedă cel puţin un giuvaer 
cu ametist. Faptul acesta e aproape o regulă gene- 
rală. 


Trecem pieziş coline împădurite cu brad si tra- 
versam sălbatice defileuri, sträjuite — când de uriaşe 
stânci pleşuve, când de prăpăstioase piscuri, depe 
cari iarna niciodată nu-şi ridică covoarele de ză- 
padă. 

Urcăm apoi în ronduri grele povârnisuri pe ver- 
santul de apus al munţilor, până pe culmi înalte, un- 
de puternice curente de aer se luptă cu omul să-l 
răstoarne. 


Ici-colo, pe văi, câte o dâră de fum marchează 
călătorului o gură de mină, pe unde se extrage bo- 
gatia legendară, dar şi reală a Uralilor. La poalele 
munţilor străjuesc fabricile, cele mai numeroase din 
întreaga Rusie, cari prelucrează platina, aurul, ar- 
gintul, fierul şi fasonează tot soiul de nestimate. 


Ne adâncim apoi iarăşi in defileuri, unde soarele 
nu pătrunde niciodată şi sosim pe culmi de munţi, 
unde arsita soarelui străjueşte ziua întreagă. 


* 


Popoarele bästinase nu se mai văd pe aici. Au 
fost înlăturate de ruși si de coloniştii străini dela 
stăpânirea bogățiilor uraliene. Numai iătarii, iscu- 
siti comercianţi, deţin prăvălii şi mișcă viata co- 
mercială, 


200 


www.dacoromanica.ro 


Versantul de apus al munţilor e prăpăstios si săl- 
batic. Munţii se ridică brusc in fata călătorului. Ver- 
saniul de răsărit scoboară însă în pantă uşoară şi 
lină spre soare răsare, spre o câmpie asemănătoare 
stepei din sudul muntiior. 


Siberia, 


TJrecuti pe versantul de est al Uralilor, suntem în 
Siberia propriu zisă. 

Cei vechi fixau ca hotar al Siberiei râurile Irtiş şi 
Ob, cari formau pentru ei graniţa dintre Rusia şi 
Asia, 


x 


Origina cuvântului Siberia a främântat multi filo- 
logi şi istorici. Versiunea cea mai aproape de ade- 
var se pare a fi aceia după care imensa provincie 
rusească şi-a împrumutat numele dela râuletul Si- 
birka, nu departe de actualul oraş Tomsk pe pă- 
mânt Osciac. Lângă pârâul Sibirka s'au găsit ur- 
mele ruinelor capitalei lui Kucium, ţarul de odini- 
oară al Siberiei, înfrânt de răsvrătitul cazac Ermak 
Timofeevici, primul cuceritor al Siberiei, din vre- 
mea lui Ivan cel Groaznic. 

Siberia a fost smulsă dela popoarele băştinaşe de 
Ostiaci, Tunghuzi, Calmuci, Tatari, Samoiezi si al- 
tele. 

După ocupaţie ruşii au zidit în diferite puncte for- 
turi de apărare în cari au instalat garnizoane de ca- 
zaci, supunând populaţia băştinaşe la grele tributuri 
către tar. Lângă aceste forturi se opreau pentru o- 
dihnă caravanele de negustori ce plecau din răsărit 
spre apus sau din apus spre răsărit. Aci casele co- 
merciale şi oamenii Ţarului îşi aveau mari depozite 
de blănuri de tot soiul, dintre cari hermelina şi sa- 


201 


www.dacoromanica.ro 


murul constituiau mândria negotului siberian. Era in 
special căutată acea lână de aur — blana de samur 
— după care Argonautii au navigat zadarnic tot Pon- 
tul Euxin şi râurile tributare acestuia. 

In preajma forturilor s'au clădit şi primele mari 
oraşe ruseşti. Aşa bunăoară lângă forturile Krasno- 
iarsk, Tomsk, Irkutzk şi Seleginsk, s'au ridicat ma- 
rile oraşe cu aceleaşi nume. Primul oraş rusesc în 
Siberia a fost Tobolskul pe Irtiş şi Sargutul, pe Ob. 

Primii ruşi instalaţi aci, după cazaci au fost func- 
tionari cari percepeau dela băştinaşi tributul către 
Jar. Se da de obiceiu, de cap de bărbat, câte o bla- 
nă de hermelină sau de samur. 

Din când în când Ostiacii, Tunghuzii, Samoiezii, 
Bureaţii sau Tätarii se răsvrăteau în mari grupuri 
împotriva stăpânului silnic dela Moskova, dar micile 
garnizoane de cazaci înarmaţi până ’n dinţi si în- 
drasneti ca fiarele sălbatice, innecau în sânge răs- 
coalele şi stăpânirea rusească se aşeza mai solidă 
şi mai temută în chiar iurtele nevolnicelor popoare. 

Adesea când foametea bântuia în Siberia, băşti- 
naşii se mâncau între ei. Neamuri fricoase şi fără 
vlagă, în fata infiltratiei ruse s'au retras domoale 
tot mai spre nord. 


Nicolae Milescu Spatarul. 


Un drum dela un capăt la altul al Siberiei se îă- 
cea altă dată în 3—4 ani. Abia românul Nicolae Mi- 
lescu Spătarul deschide la o sută de ani după ocu- 
patie cel mai scurt drum comercial între Rusia şi 
China. După Ermak el ocupă în istoria Siberiei locul 
de căpetenie. Iscusitul Milescu se ducea la 1675 ca 
Ambasador al Ţarului la Marele Han al Chinezilor. 
El a parcurs cei aproape 5000 km. dela Tobolsk la 
graniţa chineză în opt luni şi jumătate. 


202 


www.dacoromanica.ro 


Pustiul siberian, era prea sălbatic pentru a putea 
îi pătruns fără grave pericole. Milescu a plecat to- 
tusi în Mai 1675 din Tobolsk cu trei bărci pe râul 
Irtiş spre nord până în apele râului Ob, apoi a na- 
vigat spre sud est în susul apei Obului. Cam în drep- 
tul oraşului Tomsk a trecut pe uscat până în râul 
Enysei, ajungând in Tunguza, căreia mai spre ra- 


Biserică veche din Tobolsk, 


sărit, populaţia îi zice Angara. Vâslind in directiu- 
nea contrară cursului râului Angara, ajunge după 
trudă aproape supra omenească pe lacul Baical. 
De-aici traversează pe uscat ţinutul din sud estul la- 
cului la râul Selenga, pe care a navigat până. aproa- 
pe de hotarul chinez, unde ajunge cu o caravană de 
cămile la 13 Ianuarie 1676, după nouă luni de drum. 


203 
www.dacoromanica.ro 


Prin indicaţiile documentate ce le-a dat stăpâni- 
rei ruseşti, Nicolae Milescu Spătarul a devenit un a- 
devărat ctitor a multor însemnate localităţi din Si- 
beria, mare explorator şi geograi. 


Nicolae Milescu Spătaru! era trimis in China pen- 
tru tratative cu Marele Han în vederea stabilirii u- 
nor legături comerciale şi de prietenie între cele două 
împărăţii. In afară de aceasta, el trebuia să stabi- 
lească cel mai scurt drum de legătură între Rusia 
Europeană şi China, modalităţile de transport, lun- 
gimea drumurilor, costul transporturilor si să arate 
întrun memoriu ce popoare locuesc între Rusia si 
China, cari sunt îndeletnicirile lor şi ce conducători 
au. Instrucţiunile Ministerului de Externe rus (Po- 
solski Prikaz) îl mai obligau să facă o amănunțită 
descriere a imperiului chinez şi-a drumurilor si ora- 
şelor prin care a mers dela Moscova în China si 
înapoi, — toate acestea însoţite de o hartă. 


* 


Aci in Rusia, istoricii susțin ci Spătarul Milescu, 
era grec din Valahia. Asertiunea lor este întemeiată 
pe faptul că Spătarul, isgonit din ţara lui de obârşie, 
a ocupat multă 'vreme funcțiunea de prim interpret 
de limba greacă în secţiunea III-a politică din Mos- 
cova. In vremea aceia limba greacă era limba oa- 
menilor de ştiinţă din Orient şi-a diplomaților. El în- 
suşi în călătoria sa în China spunea că e grec, dar 
grec însemna atunci bizantin şim China bizantinii se 
bucurau de mare reputaţie, reamintind chinezilor o- 
oarea ce le-a pricinuit ambasada lui Iuliu Cezar, ve- 
nită dela Roma la Peking. 


Familia Milescu era de origină românească din ti- 
nutul Vasluiului, fiind proprietara moşiei Căzăneşti 
de lângă Vaslui. Părinţii şi fraţii lui Milescu au fost 

204 
www.dacoromanica.ro 


mari proprietari şi mazili. In Moldova ,,mazil“ era un 
mic rang boeresc ce-l purtau urmaşii vechilor dre- 
gători ai ţării, 

Toate descoperirile mai noi dovedesc că Nicolae 
Milescu Spătarul era român moldovean de baştină 
şi deci avem dreptul să-revindecăm pentru noi me- 
moria acestui mare iniţiator a politicei de expansi- 
une rusească în Extremul Orient asiatic. El este cti- 
torul multor localităţi şi oraşe siberiene, a căror 
puncte de aşezare le-a indicat în memoriul către stă- 
pânirea rusească, recomandând construirea de for- 
turi, în preajma cărora s'au clădit apoi oraşe. Ru- 
şii din Siberia sunt recunoscători lui Milescu Spă- 
tarul, căruia îi zic Nicalai Spatar, instruindu-se în 
şcolile şi academiile comerciale din viata si din o- 
pera marelui român. 


* 


Astăzi prin Siberia se călătoreşte pe calea ferată, 
construită sub ultimul ţar şi pe-o unică şi primitivă 
şosea, numită „şoseaua Moskovei“, ce pleacă din 
Moscova şi traversează Siberia aproape paralelă cu 
calea ferată, până la Vladivostok, pe malul mării Ja: 
poneze, pe-o lungime de 8700 kilometri. 


205 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XX. 


IN GARNIZOANELE SIBERIENE. 


La Celiabinsk, la Kurgan si la Petropa- 
vlovsk, „Gazeta Transilvaniei și Bucovinei“. 
Adunarea Naţională. Noul comandant 
al Corpului. 


La Celiabinsk, la Kurgan 
și la Petropavlovsk. 


In Kinel s'a organizat complect al III-lea batalion 
din primul regiment al Corpului. Regimentul se or- 
ganizează însă la Celiabinsk, unde e principala gar- 
nizoană românească. 

Celiabinskul e un orăşel cu o populaţie de aproxi- 
mativ 60000 oameni, situat pe calea ferată transsi- 
beriană la aproxim. 800 km. la vest de Urali, nod de 
cale ferată, unde din linia principală se îndreaptă 
o arteră spre bogatul ţinut al Uialilor, fapt ce-i cre- 
iază o frumoasă viaţă comercială şi industrială, 

Aci la Celiabinsk, e sediul Comitetului Naţional 
Român, ales de Conferința Națională în 3 August 
1918. Comitetul este organul politic executiv al Cor- 
pului şi e format din patru membri: Dr. Voicu Ni- 


206 


www.dacoromanica.ro 


tescu, preşedinte, Dr. Nicolae Nedelcu, în atributiu- 
nile căruia cad chestiunile militare ale corpului, Si- 
mion Gocan, însărcinat cu afacerile economice-fi- 
nanciare, iar Cornel Vaida îace oficiul de secretar. 

Conferința Națională este formata din toţi ofiţerii 
şi intelectualii Corpului cari au dreptul, după legis- 
latia militară română, să servească în armată cu 
termen redus. Preşedinte al Ccnferintei Nationale 
este tot d-l Voicu Nitescu. Această instituţie are 
dreptul de control şi de îndrumare a Comitetului Na- 
tional. 

Sef militar al Corpului e ales locotenentul de re- 
zerva Ion Dambu, căruia Comitetul National, pentru 
prestigiul instituției pe care o comandă, ii acordă 
gradul de maior. 

Uniforma voluntarilor este confecţionată după mo- 
delul uniformei armatei române. 

In Celiabinsk voluntarii păzesc Elevatorul, gara, 
fabrica de oţel, percepţia, depozitul militar Nikolsk, 
drujina şi lagărul de prizonieri. 

Instructia se face dimineaţa, iar după masă sol- 
datii ascultă sfaturi morale si explicaţii teoretice a 
regulilor de disciplină ostăşească şi naţională, 


* 


O altă parte din unităţile Corpului românesc sunt 
la Kurgan, oraş situat la aproxim. 500 verste spre 
răsărit de Celiabinsk, într'o regiune vestită prin ban- 
ditismele săvârşite în ultimul timp de teroristi, re- 
fugiati în fata ocupatiunei trupelor de voluntari. 

Nevoia unui detaşament disciplinat şi bine înar- 
mat este aci adânc simțită si de localnici si de co- 
mandamentul aliat, care cere Comitetului Naţional 
Român să se îngrijească de paza regiunei. Maiorul 
Dâmbu trimise la Kurgan o companie de voluntari, 


297 


www.dacoromanica.ro 


comandată de sublocotenentul Dr. Simion Balint, iar 
avocatul voluntar Dr. lon Sabo îu numit primar al 
Kurganului. Dar cum nevoile de pază locală sunt 
mari se mai trimise dela Celiabinsk încă o companie 
iar mai apoi s'a complectat un batalion organizat sub 
comanda camaradului locotenent Gavril Bogdan. 


Serviciul de garnizoană se face conştiincios. In 


Tatari din regiunea Petropavlovsk. 


timpul liber unităţile îşi complectează instructia si 
din când în când se organizează expeditiuni de ur- 
marire si de lichidare a detaşamentelor bolşevice din 
regiunea orașului. 

larna grea aduce însă multe necazuri, din cauza 
lipsei de echipament si a întârzierii cu care se face 


208 


www.dacoromanica.ro 


plata minusculei solde a ofiţerilor şi soldaţilor. To- 
tuşi disciplina se menţine multumitoare. 


* 


Batalionul din Kinel trece direct la Petropavlovsk, 
unde Comitetul National speră să concentreze cu 
timpul întregul corp în vederea unei bune organi- 
zări si instrucţii. Deocamdată aliaţii şi ruşii simt si 
aci nevoia unei trupe disciplinată. 


* 


Localitatea situată la aprox. 800 km. spre răsă- 
rit de Celiabinsk, are în majoritate o simpatică po- 
pulatiune de tătari vâniosi, inteligenţi, primitori si 
comercianţi iscusiti. Ei sunt proprietarii celor mai 
întinse şi mai bogate magazine de blănuri crude din 
Siberia, situate în neîntrerupte şiruri la periferia o- 
raşului. 

Primăria e administrată de sublocotenentul Cor- 
nel Vaida, secretarul Comitetului Naţional, iar co- 
manda garnizoanei o deţine Lt. Colonelul Jacob Bren- 
duşanu, comandantul Regimentului Horia, concen- 
trat aproape în întregime aci. 


* 


Abia sositi, avem bucuria primirii camarazilor lo- 
cotenent Dumitru Băleanu şi sublocotenentilor Oc- 
tavian Moga şi Simion Ghişa, veniţi din România 
peste frontul bolşevic. 


+ 
Un mare lagăr de prizonieri, în majoritate români, 
funcţionează la Petropavlovsk, sub comanda d-lui 


Vasile Meştereanu. 
14 


209 


www.dacoromanica.ro 


„Gazeta Transilvaniei 
şi Bucovinei,“ 


Aci la Petropavlovsk primesc primele exemplare 
din Gazeta Transilvaniei şi Bucovinei, Este cea mai 
plăcută surpriză de când am plecat din ţară. 

In viata noastră politică şi culturală, gazeta acea- 
sta a fost un adevărat stâlp de foc, la care s'a încăl- 
zit aproape 80 de ani conştiinţa românească din Ar- 
deal. A fost înființată la 1837 de Gheorghe Barițiu. 
Acesta fusese chemat profesor la şcoala română din 
Braşov la 1836 unde tipograful sas J. Gott avea con- 
cesie de a scoate două ziare: unul german si unul 
unguresc, concesiune care se dădea atunci numai 
tipografilor. Barițiu se intelesese cu Gôtt să scoată 
si o gazetă românească si in Iulie 1837 au apărut 
două numere sub titlul ,,Gaazeta de Transilvania“, dar 
apariția pe mai departe fu oprită de colegiul censo- 
iilor. G. Barițiu, însoţit de Jacob Muresianu, unul 
dintre marii noştri ziarişti ardeleni plecă la Viena 
pentru a cere cuvenita autorizaţie, deoarece guver- 
nul Transilvaniei era de părere că autorizaţia tre- 
bue s’o dea Impăratul însuşi. Aci canceiar transil- 
van era baronul de origină română Nopcea. Autori- 
zatia fu dată printr'un decret guvernial din 8 Mar- 
tie 1838 şi gazeta reapare sub directiunea lui Ba- 
titiu. 

Suspendată din când în când de autorităţile un- 
gare, Gazeta Transilvaniei a apărut 79 de ani în şir 
până în 1916, când după retragerea Armatei Româ- 
ne din Braşov, ungurii i-au interzis definitiv apari- 
tia, deoarece, ca întotdeauna apărase interesele na- 
tionale a românilor ardeleni. 

Astăzi reapare în al 80-lea an la Celiabinsk, în 
Siberia, tot sub conducerea d-lui Voicu Nitescu, ul- 
timul director al Gazetei din Braşov. 


210 


www.dacoromanica.ro 


Aflu că se tipăreşte în tipografia cehoslovacă din 
Ecaterinburg, culeasă chiar de unii din vechii ei ti- 
pografi braşoveni, 


* 


In acest prim număr din 13 Oct. 1918 semnează 
un articol de fond d-l Dr. Niţescu „Gazeta Transil- 
vaniei in, Celiabinsk 2?“ 


„Cine ar fi putut bănui că această gazetă se va 
ridica cândva din tintirimul ardelean, ca să apară 
pe pământul Rusiei ?“ 

„Vreme de 79 de ani, ea a fost lumina cäsutelor 
noastre din Ardeal şi isvorul täriei si al nădejdilor 
noastre. Urmărită de ochiul neadormit al jandarmi- 
lor şi procurorilor unguri, ea nu s'a clătinat o clipă 
în cursul îndelungatei sale vieţi. Pe trupul ei n'a su- 
ferit nici o pată, a fost cinstită şi dreaptă ca însuşi 
sufletul neamului nostru. Cei cari au scris-o s'au 
lăsat mai bucuros batjocuriti şi închişi in temnitele 
ungureşti, dar din credințele lor nici o slovă n'au 
cedat. 


„Liberă ca niciodată până acum, Gazeta Transil- 
vaniei îşi lărgeşte cuprinderea, trece peste hotarele 
ei de altădată, ea îmbrăţişează si pe sora nenoro- 
cită şi scumpă a Ardealului : Bucovina, — ba mai 
mult, ea devine gazeta românismului de pretutin- 
deni, singura şi cea mai chemată foaie a neamului 
nostru. Căci numai ea poate să grăiască adevărul 
întreg si fără incunjur, numai ea e fără cătuşe si 
numai prin ea se pot spune gândurile Românilor şi 
se poate afirma deschis şi larg voinţa şi idealul a- 
cestora. Importanţa ei n'a fost şi nu va fi niciodată 
atât de mare ca astăzi. Nimeni dintre întemeietori şi 
conducătorii ei nu i-ar fi putut sorti un rost mai 
strălucit ca acesta. lar cât pentru viitorul ei nu mai 


211 


www.dacoromanica.ro 


am decât o singură dorinţă : să fie dusă acasă pe 
baionetele eroilor noştri“. 
Primul număr mai conţine un articol Pacea Ro- 
mâniei semnat „vn“, probabil tot d-l Voicu Nitescu. 
Articolul comentează situaţia României şi arată 
că „pacea“ dela București pentru noi românii nu 
este o pace adevărată. „Glasul României e astăzi 
mut, el e înăbuşit de cruzimea cuceritorilor; dacă 
s’ar putea deschide ar fi numai vifor şi flacără...“ 
„Glasul nostru e glasul românismului de pretu- 
tindeni, e cuvântul, e voinţa şi credința tuturor Ro- 
mânilor. Să ştie toţi că România n'a încheiat pace, 
ea s'a plecat numai silei şi nenorocului, dar cu su- 
fletul ei continuă cu tot focul lui răsboiul şi că 
așteaptă numai clipa, ca să-şi ridice din nou armata 
dela Mărăşeşti... şi să ducă steagul românesc tri- 
umfator până la marginile näzuintelor noastre“. 
Mai semnează un articol d-l Simion Gocan „Că- 
tre fratii mei şi găsesc o dare de seamă asupra or- 
ganizatiei româneşti din Siberia, ştiri de acasă si in- 
formaţiuni asupra evenimentelor depe froturile de 
luptă. 


* 


In numărul al 2-lea apărut la 30 Octombrie 1918, 
publica d-l Nitescu un articol de fond asupra lui ,,Ho- 
ria“ arăfând rostul pentru care primul regiment al 
Corpului de Voluntari a primit numele martirului 
nostru, initiatcrul şi conducătorul revoluţiei români- 
lor ardeleni din 1784. 

Apar tot aci telegramele guvernului rus de Ural 
şi Guvernului Provizoriu Rus ca răspuns la felicitä- 
rile adresate, cu ocazia instalării, de către Comitetul 
Naţional Român şi două articole probabil ale d-lui 
Nitescu (semnat vn si Ni), câteva stiri din România 
şi însemnări asupra răsboiului. 


212 


www.dacoromanica.ro 


Gazeta se publică cu litere latine, dar lipsesc lite- 
rile cu caracter românesc, îndreptare pe care redac- 
tia promite s'o facă. 

Gazeta aduce voluntarilor entuziasm şi încredere 
în puterile proprii. 


Adunarea Naţională, 


Concomitent cu acţiunea desfăşurată de românii 
rămaşi sau reintorsi în Ardeal în preajma prăbuşirii 
puterilor centrale, a urmat şi activitatea desfăşurată 
în aceiaşi direcţie de către Corpul Voluntarilor Ro- 
mani, aflători în Siberia. Deşi aruncaţi de soartă Ja 
mii de kilometri, lipsiţi de stiri, de sprijinul şi de sfa- 
tul celor de-acasă, inima şi mintea românulu s'a do- 
vedit întotdeauna aceiaşi, pornind în mod conştient 
pe aceleaşi cărări. 

Din aceste manifestări ale sufletului românesc 
depe meleagurile Siberiei, cari vor ocupa un loc de 
cinste în istoria luptelor pentru întregirea Româ- 
niei face parte şi adunarea ţinută în garnizoanele ro- 
mânesti Celiabinsk şi Petropavlowsk în ziua de 29 
Octombrie 1918, la care au participat câteva mii de 
voluntari. 

In această adunare, prezidată de Preşedintele Co- 
mitetului Naţional Român din Rusia şi Siberia, s'a 
dat cu o înţelegere vrednică de înălţimea cauzei, räs- 
punsul voluntarilor români la manifestul Impäratu- 
lui Carol, adresat popoarelor Monarhiei habsburgice 
în ajunul prăbușirei. 

In această adunare, care a premers cu o lună a- 
dunării naţionale dela Alba lulia din 1 Decembrie 
1918, ţinuturile româneşti Transilvania, Bucovina, 
Banatul, Maramureşul, Crişana, Sătmarul si Biho- 
rul s'au declarat rupte de Austro-Ungaria şi alipite 


213 


www.dacoromanica.ro 


pe veci României, iar Majestatea Sa Regele Ferdi. 
nand e proclamat Rege al tuturor Românilor. 

„Noi voluntarii români, — spune proclamatiunea 
voluntarilor, — originari din monarhia Austro-Un- 
gard, organizați în Corpul Voiuntarilor Români 
Transilvăneni şi Bucovineni, cu hotărârea de-a con- 
tinua lupta până la sfârşit alături de armatele aliate 
împotriva Puterilor Centrale pentru biruința drep- 
tatii şi libertăţii, drept răspuns la manifestul Impă- 
ratului Carol, adresat popoarelor Sale, declarăm si 
proclamdm toate provinciile româneşti : Transilva- 
nia, Banatul, Crişana, Maramureşul, Sătmarul, Bi- 
horul şi Bucovina din monarhia Austro-Ungară des- 
făcute de către această Impäräfie şi realipite la Ro- 
mânia, cu care din acest moment ele alcătuesc un 
stat unitar, liber şi independent, iar locuilorii aces- 
tor provincii se declară supuşi ai României- Mari. 

„Aceasta este dorința şi vointa neclintită a Romä- 
nilor de pretutindeni, cari acasă la ei neputând vorbi 
liber, îşi afirmă gândul lor prin glasul voluntarilor 
din Rusia, Italia, Franța şi America. 

„Marii noştri aliați au recunoscut în momentul 
intrării României în răsboiul idealul politic al Romä- 
nilor. Pacea semnată de suvernul român n’a fost de- 
cât o fatală şi dureroasă suspendure de arme. Actul 
dela Bucureşti încheiat cu Puterile Centrale e un pro- 
dus al silei şi al împrejurărilor vitrege, rezultate din 
pacea dela Brest-Litowsk. Aliaţii au refuzat să re- 
cunoască acest act. Angajamentul lor şi-a păstrat 
deci întreaga tărie. Declaratiunea, pe care o fac vo- 
luntarii români se reazimă pe acest angajament ră- 
mas întreg in picioare; el e valabil nu numai pentru 
cetățenii regatului român ci şi pentru Românii din 
Austro-Ungaria, căci a fost luat si cu asentimentul 
acestora. Dar el a fost sfințit si prin sângele a sute 
de mii de ostaşi români, printre cari mii de feciori 


214 


www.dacoromanica.ro 


fransilvăneni şi bucovineni căzuți pe câmpul de o- 
noare pentru idealul lor şi pentru cauza comună d 
aliaţilor. 

„Neclintită e convingerea noastră, că marile Pu- 
teri aliate, cari au recunoscut independența Cehoslo- 
vacilor şi revendicările nationale ale Jugoslavilor, 
vor da aprobarea lor şi declaraţiei noastre, pentru 
ca în siârşut să dispară din Europa vulcanul mereu 
în fierbere, Austro-Ungaria, furnizoarea de material 
de oameni pentru Germania şi reazemul de totdeau- 
na al militarismului prusac. Aliații biruitori vor de- 
săvârşi astiel opera dreptății prin întemeierea pe ru- 
inele bătrânei împărăţii habsburgice a unor state na- 
tionale libere, cari prin legăturile de alianță ce vor 
face, vor putea alcătui un puternic dig împotriva 
ambițiilor de cucerire ale Germaniei şi un suport so- 
lid pentru echilibrul european şi pacea generală. 

„Increzători în cuvântul dat de aliaţi în momentul 
intrării lor în răsboi şi în cursul acestuia, miile de 
voluntari români din Rusia, Italia, Franța şi Ameri- 
ca, aşteaptă cu nerăbdare acest act de dreptate, pe 
care şi Franţa şi Anglia şi Italia şi America sunt da- 
toare să-l facă în numele Dreptului şi al Libertăţii 
umane, pentru care au luptat ! 

„Trăiască România Mare! Trăiască Ferdinand I- 
iul, Regele tuturor Românilor !". 


* 


Cu ocazia acestei inältätoare manifestaţiurii a vo- 
luntarilor, Comitetul National trimise M. S. Rege- 
lui Ferdinand următoarele două telegrame : 

J. „Miile de români din Rusia, originari din Austro- 
Ungaria, organizati într'un puternic Corp de Volun- 
tari, au aclamat pe Majestatea Voastră de Rege al 
tuturor Românilor. Ei sunt gata şi așteaptă ordinele 


115 


www.dacoromanica.ro 


Majestății Voastre. La 29 Octombrie, au proclamat 
desfacerea pământurilor românești de către Austro- 
Ungaria şi alipirea lor la România şi acum aşteaptă 
ca împreună cu vitejii lor fraţi din Regat, să încoro- 
neze pe Majestatea Voastră cât mai curând, la Alba 
Iulia“. 

II. „Corpul Voluntarilor Români şi Comitetul 
Naţional Român din Rusia depun omagiile lor în 
fata Majestății Voastre cu prilejul continuării răsbo- 
iului din partea României. Românii subjugati din 
Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Sătmar, 
Bihor şi Bucovina, sunt mândri de-a fi, de-aci îna- 
inte, supuşi credincioşi ai Majestății Voastre“. 


* 


Cam in acelasi timp se produse mesagiul Prese- 
dintelui Wilson, adresat Guvernului Român la Iasi 
şi d-l Voicu Nitescu notifică la Whasington, hotărâ- 
rea voluntarilor din Siberia, arătând telegrafic pro- 
clamarea desfacerii ținuturilor româneşti de Monar- 
hia Habsburgică şi alipirea lor la România, pentru 
alcătuirea unui Stat român unitar şi naţional. 

Un călduros schimb de telegrame urmat între re- 
prezentantii diplomatici ai ţărilor aliate în Siberia 
si Comitetul National Român. preamăresc victoria 
şi noua alianţă de arme cu România. 


Noul comandant al voluntarilor, 


Incă de mult se simtise în Corp lipsa unui ofiţer 
superior, cu autoritate si prestigiu si în special cu 
legături în Siberia. Românii proveniţi din armata a- 
ustriacă sunt toţi ofițeri inferiori, cari n'au mai avut 
legătură cu frontul şi nu sunt în curent cu desvolta- 
rea ştiinţei militare, Singurul ofițer superior, Loco- 


216 


www.dacoromanica.ro 


tenent-Colonelul Brenduşanu, comandantul regimen- 
tului, abia înscris în Corp, este prea bătrân. Maiorul 
Dâmbu, locotenentul de rezerv,ă căruia Comitetul 
Naţional îi acordase, după regulele din armata ce- 
hoslovacă, gradul de maior n'a avut timpul să se a- 
firme. 

De altfel si generalii Cecek şi Gaida cu câteva luni 
înainte erau sublocotenenti, dar avansarea aceasta 
rapidă se puiea face numai la Cehi, a căror Stat nu 
exista încă în forme legale. 

După dispoziţiunile convenției din 24 August, în- 
cheiatä cu Consiliul National cehoslovac, (art. 10), 
Comitetul Naţional Român poate cere şi primi ofi- 
teri din armatele aliate pentru complectarea cadre- 
lor corpului, aceştia fiind datori să invete limba de 
comandă rusească. 

Preşedintele Comitetului Naţional, d-l Voicu Ni- 
tescu, în ziua de 20 Noembrie, aduse chestiunea pen- 
tru rezolvire în fata Conferinţei Nationale, convo- 
cata la Petropavlovsk si arătă, că singurul ofițer 
superior disponibil în Siberia este colonelul armatei 
cehoslovace Eduard Kadletz, fost guvernator mili- 
tar al Extremului Orient. Kadletz ar dori să ia co- 
manda Corpului românesc, dacă va îi acceptat de 
români. 


* 


Colonelul este un ofiter distins, agreiat de Marele 
Stat Major cehoslovac, dar foarte putin simpatizat 
de marea massa a soldaţilor cehi, cari nutresc sen- 
timente politcie social-revolutionare, pe când colo- 
nelul se pare a fi un monarhist convins. După păre- 
rea presedintelui Comitetului National si a Conferin- 
tei Nationale, Eduard Kadletz este omul care ne tre- 
bue în aceste momente. 


217 


www.dacoromanica.ro 


Intrat în Corpul Voluntarilor cehoslovaci ca sim- 
plu soldat, lua parte activă la organizarea acestora 
în Kiew. In 1918, în calitate de comandant de bata- 
lion, — căpitan deja, — începe cel dintâi în gara 
Marinsk, acţiunea împotriva bolşevicilor pentru o- 
cuparea Siberiei, având sub comanda sa şi câţiva ro- 
mani, dintre cari advocatii Valer Pocol si Laurian 
Gabor, acesta din urmă grav rănit la Marinsk, sunt 
prezenţi în conferinţă. Mai târziu fu numit şef de 
Stat Major al unui grup de operaţiuni în Siberia Ori- 
entală, apoi comandant al grupului și după lichida- 
rea bolşevicilor e numit guvernator militar în Ex- 
trernul Orient. 

Kadletz îu prezentat Conferinţei Naţionale împre- 
ună cu şeful său de stat maior, maiorul rus Dubinin 
şi a doua zi, în 21 Noembrie, primi în mod efectiv 
comanda corpului românesc. Dar colonelui făcu gre- 
sala şi aduse cu el, printr'o lăturalnică interpretare 
a art. 10 din conventiunea dela 24 August, 15 ofiţeri 
cehi, pentru instructia militară a corpului, fapt ce 
nemultumi cu drept cuvânt pe majoritatea ofiţerilor 
români. Opoziția președintelui Comitetului National 
determină însă pe comandant să înlocuiască pe 12 
ofițeri cehi cu ofiţeri sosiți din Moldova. Numai ma- 
iorul ceh Nosek fu admis să comande un batalion. 


* 


Dar Petropavlovskul este garnizoană prea mică 
şi nu poate fi concentrat aci întregul efectiv al cor- 
pului. Astiel Comitetul Naţional în înţelegere cu noul 
comandant stärueste ca unităţile româneşti să fie 
transportate la Irkutzk, capitala Siberiei Centrale. 
Incă în ultimele zile din Noembrie se iau toate mă- 
surile în vederea plecării. 

Cei dela Celiabinsk, mai îndepărtați, apoi cei din 
Kurgan, pornesc primii, în câteva trenuri. Comitetul 


218 


www.dacoromanica.ro 


Naţional şi Statul Major abia format, se duc din 
vreme în noua garnizoană să ia măsurile dictate de 
împrejurări şi să facă legătura cu autorităţile ruse 
şi aliate de acolo. 

* 

In preajma plecării afl4m că Directoratul Rusiei 
a fost răsturnat în noaptea de 17/18 Noembrie în 
Omsk, în urma unei lovituri de Stat executată de 
câţiva ofiţeri şi ministrul de răsboiu, amiralul Ale- 
xandru Vasilievici Kolciak a fost proclamat Regent 
al Rusiei. 

* 

Suntem din nou pe drum... 

După o scurtă călătorie intrăm în pădurea Taiga 
ce se întinde ca un covor de frunze de cedru şi de 
brad în lung şi'n lat cât poate pătrunde ochiul. Că- 
tre miazănoapte orizontul e tăiat de pădure, iar că- 
tre miazăzi e stăvilit nu departe pe vârfurile munti- 
lor Altai, brazdati de văgăunile ce ascund vederii u- 
riaşe fluvii călătoare, unele către Ghețarul Nordului, 
peste pământul Tunghuzilor, altele spre Indii, peste 
pământul Chinezilor. Pe apele mari se mişcă sutele 
de plute, ducând cu ele bogăţia lemnului siberian. 

Din Octombrie şi până în April un covor gros de 
zăpadă astupă nemărginirea aceasta, nepatrunsa in- 
că în toate colțurile ei de piciorul omenesc. De crăn- 
gile brazilor înalţi se mişcă spânzurate sloiuri mari 
alburii ca nişte lacrimi înghețate. 

In gările ascunse in poiene făcute de mâna omu- 
lui, sosesc din fundul Siberiei bästinasii şi coloniştii 
să se intereseze de mersul lumii si să-şi ducă acasă 
câte ceva din produsele civilizaţiei. Suteie de kilo- 
metri se parcurg mai uşor iarna în sănii, decât vara 
în căruțele primitive, pe drumurile infundate de 
noroi. 


219 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XXI. 


ALIAȚII IN SIBERIA. 


Chiar după ocuparea Siberiei, situaţia trupelor na- 
tionale de voluntari nu era dintre cele mai bune. In- 
ceata organizare a trupelor ruseşti, nevoia acută de 
pază a căii ferate pe distanţă de peste cinci mii de 
kilometri si asigurarea spatelui armatelor depe front, 
în haosul care domnește încă în Siberia, determină 
pe aliaţi să intervină efectiv în lupta pentru restabi- 
lirea ordinei de Stat în Rusia. 


* 


O misiune militară franceză în frunte cu genera- 
lui Janin e aşteptată să sosească la Omsk din Vla- 
divostok unde a debarcat deja. Misiunea militară en- 
gleză, condusă de generalul Knox e pe drum. 


+ 


Japonezii, americanii, englezii si francezii trimit 
trupe în Siberia. 

In Siberia Orientală a debarcat o divizie japoneză. 
Mesajul pe care guvernul japonez îl adresează în, 
Septembrie, 1918 poporului rus, vorbeşte de „senti- 


220 


www.dacoromanica.ro 


mentele de sinceră prietenie a japonezilor fata de 
ruşi“ si de speranţa într'o rapidă restaurare a ordi- 
nei de Stat în Rusia şi de sănătoasa desvoltare a 
vieţii naţionale ruseşti, dar arată că aliaţii posedă 
suficiente dovezi, că Puterile Centrale doresc să se 
folosească de actuala sdruncinare a Rusiei şi de im- 
posibilitatea ei de-a rezista şi au ajuns astfel la con- 
cluzia, că nu pot rămâne spectatori indiferenți. 


Japonezii debarcă !a Vladivostok. 


„Din această cauză sa dat ordin unei părți din 
armată să se îndrepte spre Vladivostok. Guvernul 
Statelor Unite, care de asemenea şi-a dat seama de 
seriozitatea situaţiei, nu demult s'a adresat guver- 
nului japonez să trimită trupe ca să uşureze poziția 
cehoslovacilor şi guvernul japonez ținând să indepli- 


221 


www.dacoromanica.ro 


nească dorința guvernului Statelor Unite, a hotărât 
să dca în ucest scop forțe militare. Intrând într'o 
astfel de politică, Japonia doreşte din nou să remar- 
ce că ea vrea să păstreze raporturi prieteneşti. Ea 
promite din nou să nu ştirbească integritatea terito- 
riului rusesc şi să se abțină dela orice amestec în 
politica internă rusească. Ea declară, că după rea- 
zarea scopurilor de mai sus, (restabilirea ordinei şi 
asigurarea poziţiei voluntarilor, N. A), promite că va 
retrase armata depe teritoriul rusesc şi va respecta 
suveranitatea rusească, atât în raporturile politice 
cât şi în cele militare“ 1). 

Viitorul va lămuri dacă debarcarea japonezilor în 
Siberia Orientală este un act de solidaritate aliată, 
pentru asigurarea spatelui trupelor naţionale de vo- 
luntari si de restabilire a ordinei în Rusia, sau a- 
ceste nevoi sunt un pretext binevenit pentru infiltra- 
tia japoneză în Orientul rusesc, infiltratie care consti- 
tue o adevărată necesitate a liniştitei desvoltări a 
vieţii nipone. Debarcarea japonezilor poate îi şi o 
binevenită ocazie de-a studia la faţa locului posibi- 
litätile de expansiune niponă. 


* 


Americanii trimit si ei trupe destul de numeroase, 
cari ocupă ţinutul Ussurisk, din Siberia Orientală, in 
preajma raului Amur. Asezarea lor aci constitue nu 
numai garantia linstei şi ordinei, dar şi o contraca- 
rare a acţiunii trupelor japoneze şi a emisarilor po- 
litici a guvernului din Tokyo. Americanii ar dori să 
pună mâna pe ţinuturile bogate în aur, din regiunea 
marelui fluviu Lena. 


1) Mesagiul japonez fu publicat în „Monitorul Oficial Sibe- 
tian“ No. 23 din 15 Septembrie, 1918. 


222 


www.dacoromanica.ro 


Mai târziu americanii trec la vest de poziţiile o- 
cupate de japonezi şi iau sub auspiciile lor paza re- 
telei de cale ferată dela răsărit de lacul Baikal. 


* 


Putinele trupe englezesti, sosite din colonii vor a- 
sigura activitatea misiunii generalului Knox. 

Şi guvernul britanic trimite ruşilor un mesagiu. 
Englezii, în mesagiul lor declară că „trupele noastre 
au intrat în Rusia nu pentru că am voi Să luăm mă- 
car un petec din pământul rusesc, ci pentru ca să vă 
ajutăm în sfortdrile voastre de-a rezista Germaniei“. 

»Deplangem rdsboiui civil, care vă sfăşie, precum 
şi discordia internă care uşurează executarea planu- 
rilor rdsboinice germane, dar noi nu avem intenția 
să vă impunem o ordine politică oarecare“. 

„Soarta Rusiei este în mâinile poporului rusesc şi 
numai el va decide de forma sa de guvernământ şi 
va găsi soluția problemelor sociale ale Statului ru- 
sesc; adevăratul vostru interes, ca popor indepen- 
dent este sustinerea libertății pe care afi câștigat-o 
prin revoluție şi pe care o amenință mâna de fier a 
Germaniei, care strânge laful în jurul drapelului li- 
bertdfii şi neatärnärü. 

„Noi nu vrem numai Să înlăturăm cutropirea ger- 
mand, dar şi să vă aducem un ajutor economic ţării 
ruinată şi sfdsiata™. 

„Dorința noastră este desvoltarea industriei şi bo- 
gățiilor naturale ale țării voastre şi să nu le exploa- 
tdm în folosul nostru. Noi vrem să restaurăm schim- 
bul mărfurilor, să ridicăm agricultura si să vă aju- 
tim ca să ocupați un loc demn între popoarele li- 
bere”, 

Singura noastră dorință este să vedem Rusia pu- 
ternicd şi liberă, să apărăm munca poporului rusesc 


223 


www.dacoromanica.ro 


îndreptată spre întăptuirea viitorului său, conform 
cu dorința liber exprimată a poporului însuşi“ 1). 


* 


In Decembrie 1918, sosi la Omsk generalul Janin, 
trimisul Frantei. 

Desi aliaţii au hotărât să intervină in Siberia pen- 
tru restabilirea ordinei în Rusia, se pare totuşi că 
nu sunt intelesi asupra rolurilor fiecăruia. Dar in- 
telegerea între englezi şi francezi se făcu, şi conform 
înţelegerii celor două State, Janin va deține coman- 
da supremă a trupelor aliate, iar generalul Knox, şe- 
îul misiunii engleze acceptă să fie un tutore și un 
auxiliar al ruşilor albi. El se va îngriji de echiparea 
rușilor și de asigurarea ordinei în spatele frontului 
din Urali. 

Guvernul din Omsk, publicase la 13 Noembrie, 
1918, următorul comunicat asupra raporturilor din- 
tre ruşi şi cei doi generali străini : 

„Sosit din ordinul guvernelor aliate, generaiul Ja- 
nin, reprezentantul înaltului comandament inter-aliat 
a intrat în exercitarea atribufiunilor sale, in cali- 
tate de comandant suprem al trupelor aliate din 
Rusia, cari operează în Siberiu apuseană şi în Ru- 
sia de Răsărit. Pentru asigurarea unităţii de opera- 
țiuni, Inaltul Comapdament rus, prin Comandantul 
Suprem, amiral Kolciak, se va pune de acord cu ge- 
neralui Janin asupra chestiunilor de operațiuni, des- 
pre ce Inaltul Comandament a dat Sefului de Stat 
Major indicafiurile necesare. 

In acelaş timp intră in exercitarea atributiunilor 
sale generalul Knox, colaboratorul generalului Janin 
în chestiunile din spatele frontului şi de furnituri, ra- 


1) Publicat în „Monitorul Oficial Siberian“ din 15 Septem- 
brie, 1918. 


224 


www.dacoromanica.ro 


portor al guvernelor aliate pentru nevoile frontului 
rusesc. Guvernul a dispus ca Ministerul de răsboi să 
se pună de acord în lucrările sale cu chestiunile cari 
interesează activitatea generalului Knox“. 


* 


Deci atributiunile celor doi generali ai aliatilor 
sunt fixate in toamna anului 1918, dupa plecarea lor 
in Siberia in mod precis, pentru a evita eventuale 
neintelegeri: generalul Janin va avea sub ordinele 
sale toate trupele ruse si aliate dela Baical pana in 
Urali si pe cele din Rusia de Răsărit, dar nu va pu- 
tea dispune de trupele engleze decât cu consimtä- 
mântul guvernului din Londra, iar generalul Knox 
va avea in competinta sa chestiunile de aprovizio- 
nare şi instructia trupelor ruseşti. 


* 


Nevoile pentru cari aliaţii intervin în Siberia ar 
îi după diferitele rapoarte următoarele : 

1, Necesitatea de-a restabili frontul oriental îm- 
potriva Germaniei, rasturnand bolsevismul, conside- 
rat ca aliat al Germaniei. 


2. Nevoia de insufletire a populatiei din Siberia, 
abătută si pasivă din cauza agitatiunilor bolşevice 
şi-a propagandei germane. Siberienii sunt, după a- 
precierile chiar a ruşilor europeni incapabili să orga- 
nizeze o armată, deci aliaţii trebue să ia in mâna 
lor chestiunile de organizare militară. 

3. Reluarea legăturilor cu populaţia rusă rămasă 
credincioasă aliaţilor şi ajutarea elemeritelor dori- 
toare de-a restabili liniştea şi ordinea în Rusia, pre- 
cum şi ajutorarea trupelor de voluntari rămase în 
Siberia. 


225 


i 15 
www.dacoromanica.ro 


4. Nevoia de-a asigura libertatea transporturilor 
pe calea ferată transiberiană, .distrusă adesea de 
bande iresponsabile sau chiar de prizonieri de ori- 
gine austro-germană. 


* 


In afară de cei doi generali, unele tari aliate isi 
trimiseră la Omsk înalţi comisari, in competinta cä- 
rora cad chestiunile politice şi diplomatice, privind 
raporturile dintre Rusia şi ţările aliate respective, 


* 


Trupele franceze cari il insotesc pe generalul Ja- 
nin sunt compuse dintr'un batalion de infanterie si 
o baterie; luate din efectivul trupelor coloniale din 
Indo-China. Frigurile palustre fac ravagii între bietii 
soldaţi, neobicinuiti cu temperatura siberiană, fapt 
care determină evacuarea lor din Siberia, după o 
plimbare, până în apropiere de Volga. 


226 
www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL XXII. 
VOLUNTARII LA IRKUTZK. 


Irkutzkul. Organizarea Corpului. Corpul 
în impas. Legiunea Română. 


Irkutzkul. 


Sosim in Irkutzk in prima jumătate a lunei De- 
cembrie 1918 şi cantonăm in cazarmele din Woen- 
ndi-Gorodok, — orăşelul de răsboiu, 

Acest orăşel de răsboiu, situat la cinci kilometri 
spre vest de Irkutzk pe malul stâng al Angarei si 
în stânga rauletului Irkut, este compus din bărăci, 
îrumos construite din lemn, alături de clădirile im- 
punătoare a câtorva vechi cazărmi militare. De jur 
împrejur se întinde un frumos câmp, bun pentru in- 
structia soldaţilor. 

Construirea orăşelului de răsboiu s'a făcut în tim- 
pul conflagrației ruso-japoneze din 1904, cand ca- 
zarmile existente nu erau suficiente pentru incarti- 
ruirea armatelor de rezervă trimise in Orient din 
Rusia Europeana. 


227 


www.dacoromanica.ro 


O bisericuţă primitivă, o sală de teatru şi de ci- 
nematograf, complectează ansamblul aşezării cu ca- 
racter de provizorat. 

Intr'o parte, îngrădită cu un înalt gard de scân- 
duri, funcţionează încă lagărul de prizonieri austro- 
germani, în care nu există nici un român. 

Intreg Corpul Voluntarilor este concentrat acum 
în cele mai bune din aceste barăci, mari, luminoase 
şi suficient de higienice. Comitetul Naţional împreu- 
nă cu statul major al corpului cantonează în Irkutzk. 


+ 


Irkutzkul, capitala Siberiei de răsărit, este ridicat 
pe malul drept al Angarei, pe locul unde în vremu- 
rile vechi erau depozitele de blănuri şi punctul de 
concentrare şi staţionare a caravanelor comerciale. 
Pe malul stâng, cam în locul unde este construită 
gara, în vremea când Nicolae Milescu mergea spre 
China, vâslind pe Angara, se ridica fortul Irkutzk, 
în care stationau pentru apărarea depozitelor de blă- 
nuri şi pentru adunarea tributului dela băştinaşi, un 
detaşament de cazaci şi funcţionari fiscali. 

In Irkutzk după aşteptările unui european ar tre- 
bui să vezi o viaţă redusă, depozite mari de blănuri 
nelucrate şi fiecare colt al oraşului să-ţi dea senzaţia 
că te afli în tara ghețarilor. Dar nu-i asa ! 

De-aci pleacă civilizaţia spre nord; de-aci se îm- 
prăştie învăţătura rusească în acele parti printr’o 
universitate. Un muzeu îţi arată icoana vieţii în des- 
voltarea ei istorică şi-o episcopie, care a dat ruşilor 
pe Sf. Inochentie, duce cuvântul lui Christos spre 
miazănoapte, pe malurile locuite ale râurilor. 


Străzile, împodobite cu frumoase şi impunătoare 
clădiri, sunt pline de bogate prăvălii de diferite ca- 
tegorii de imărfuri. Alături de blănurile ruseşti, fine 


228 


www.dacoromanica.ro 


şi rare, îşi vând chinezii mătasa lor frumoasă. Bo- 
gatele şi desele magazii cu bijuterii de platină, aur 


Ikutzkul, capitala Siberiei Centrale, garnizoana voluntarilor români, In primu plan e podul de pontoane peste 
râul Angara, legând gara cu oraşul) 


şi argint sunt o dovadă a resurselor mari a Siberiei, 


229 


www.dacoromanica.ro 


care după normalizarea vieţii din Rusia va deveni 
cu siguranţă noua Americă a surplusului populaţiei 
muncitoare şi de iniţiativă din lume. 

Opera şi opereta locală sunt în plină stagiune. La 
teatru merge lume mai puţină. Ruşii iubesc mai mult 
muzica. 


* 


Irkutzkul se mândrea altădată cu o bogată indus- 
trie şi cu o intensă viaţă comercială, mult animată 
de chinezi şi de tătari, cari deţineau şi deţin în spe- 
cial comerţul de blănuri. 


* 


Către soare-räsare se ridică amenințătoare varfu- 
rile munţilor Baicali, cari ascund într'o uriaşă vă- 
găună sălbăticia lacului Baical. Baicalul îşi varsă bo- 
gätia de apă în alvia Angarei ce curge lată şi adâncă 
pe marginea Irkutzkului, despärtind oraşul de gară. 
Apa de cristal, limpede ca ochii unei rusoici la trei- 
sprezece ani, iti permite când treci în oraş să vezi, 
la cinci metri în fund, pe nisipul curat scoicile albe. 
Vara, în luna lui Cuptor, apa Angarei îşi menţine a- 
proape temperatura de iarnă. Dar în Decembrie blo- 
curi de ghiata se rup din Baical şi plutesc pe râu la 
vale. Intr’o seară, în fiecare an la dată îixă, podul 
de pontoane ce leagă gara cu oraşul se ridică şi-a 
doua zi, peste ghiata Angarei, trec cu deplină sigu- 
ranta călătorii şi cele mai grele camioane. Acesta e 
un obiceiu vechiu a râului şi n'a minţit niciodată ad- 
ministratia oraşului. 


230 
www.dacoromanica.ro 


Organizarea Corpului. 


Concentrat întreg Corpul Românesc aci, lângă Ir- 
kutzk, se lucrează acum stăruitor la o bună organi- 
zare a unităţilor şi la o perfectă instrucţie militară 
a voluntarilor. 

In Voennâi-Gorodok funcţionează punctul de con- 
centrare a viitorilor voluntari sub supravegherea lo- 
cotenentului Samoil Urian. Fi sunt primiţi de Comi- 
tetul National şi predati Comandamentului coral 
pentru repartizare la unitati. 

Raporturile dintre Comitetul National si Coman- 
dament fiind excelente, nici o dificultate nu se ive- 
ste in desvoltarea lucrărilor de organizare si in- 
structie. 

Pentru desvoltarea ideii de disciplină si a spiri- 
tului de autoritate, presedintele Comitetului Natio- 
nal, d-l Voicu Nitescu, face dese şi inopinante ins- 
pectii la Statul Major si la diferitele unitati ale Cor- 
pului. 

Serviciul de intendentä, organizat in cadrele mi- 
litare a Corpului e trecut sub auspiciile sectiunei fi- 
nanciare a Comitetului Naţional, obligat să pună la 
dispoziția trupelor mijloacele materiale de intreti- 
nere. 

Se organizează in mod desăvârşit Regimentul | 
Horia sub comanda locot.-colonelului Brenduşanu, 
compus din patru batalioane, de câte patru compă- 
nii, fiecare cu un efectiv aproximativ de 180 baionete 
şi se organizează de asemenea un batalion de rezer- 
vă, iar în primele zile din Februarie se organizează 
al doilea regiment Mărăşeşti, sub comanda maioru- 
lui Sângiorgean. Armamentul lasă de dorit; e for- 
mat din arme ruseşti şi japoneze de diferite sisteme, 
iar mitraliere sunt sistem Maxim, Wikers, Lewis şi 


Sosea. 


231 
www.dacoromanica.ro 


In 10 Ianuarie 1919, sosesc din România, peste 
frontul bolşevic, după dramatice peripeții, vecine cu 
moartea, camarazii Stroia Ioan, Scrofan loan, Laza 
Ioan, Gâşteanu Gheorghe, Moldovan Vespasian, Fur- 
tună George, Roşca Zaharie şi Roşca Alexandru şi 
Sunt repartizaţi ca instructori la diferite unităţi. 

In vederea trecerii frontului bolşevic ei serviseră 
toți ca grup românesc într'o unitate rosie, până au 
ajuns să poată trece la albi, după frământări şi dru- 
muri de cinci luni. 


* 


Instructia Corpului se complectează cu ajutorul 
nouilor camarazi, organizându-se pentru trupă o 
şcoală de mitraliere sub comanda sublocotenentului 
Roşca Zaharie, o şcoală de grenade condusă de sub- 
locotenentul Vespasian Moldovan şi o şcoală de sapă 
sub supravegherea sublocotenentului Elie Bufnea. 

In Woennâi-Gorodok se organizează şi se deschid 
în 3 Februarie, 1919 cursurile Scoalei militare ro- 
mână pentru pregătirea ofițerilor a căror lipsă în 
vederea complecării cadrelor e adânc simțită. 

Urmează cursurile şcoalei în mod obligator toţi 
intelectualii Corpului cari au terminat cu succes cel 
puţin patru clase secundare şi nu trec de 35 ani. Cei 
trecuţi de 35 ani, urmează cursurile numai dacă vor 
şi dacă sunt recomandati de comandanții lor si au 
avizul favorabil a medicului corpului. 

Comanda şcoalei e dată locotenentului Băleanu, 
din cadrele active a Armatei Române, ajutat de sub- 
locotenentul ceh Junger, fost maior în armata au- 
striacă, iar instructori sunt numiţi locotenent-colone- 
lul Brenduşanu, căpitanul Agapeev din Armata Ru- 
să, locotenentul Octavian Moga şi sublocotenentii 
Bufnea Elie, Drăghici loan şi Roşca Zaharie. Scoala 
durează două luni, iar între 1—15 Aprilie elevii vor 


232 
www.dacoromanica.ro 


Şcoala Militară Româna, 


www.dacoromanica.ro 


îi examinati, primind în caz de succes la examen, 
gradul de ajutori de sublocotenenti. 
Cursurile sunt urmate de 41 elevi. 


* 


După examenele din Aprilie, făcute cu excesivă ri- 
gurozitate, sunt avansați ajutori de sublocotenenti 
11 elevi, jar restul sunt retrimişi la unităţile lor pen- 
tru stagiu si pentru complectarea instrucției. 


* 


In vederea sanctionärii infracţiunilor ce-ar comite 
voluntarii, se organizează tribunalul militar şi se nu- 
meşte un procuror în persoana sublocotenentului ad- 
vocat Dr. Aiexandru Bodea. 

Respectând principiul de drept „locus regit actum“, 
Tribunalul Militar aplică legile penale ruse, codul pe- 
nal rus şi codul de procedură penală, iar regulile 
speciale de procedură sunt cuprinse într'un regula- 
ment. 


* 


O ducem bine si ’n Irkutzk. Societatea rusească e 
primitoare şi cu sufletul deschis. In special femeile 
au o adevărată slăbiciune pentru români. Saloanele 
burghezilor respectuoşi ca şi saloanele celei mai 
înalte nobilimi ne sunt deschise. Păcat că noi ardele- 
nii suferim de puţină timiditate. Poate e mai bine. 

Este cunoscută simpatia rusoaicelor pentru stră- 
ini, la cari se pare că găsesc mai multă înţelegere, 
mai multă blândete şi mai multă bună cuviinţă, de- 
cât o pot avea în conationalii lor. Ele sunt în genere 
superioare bărbaţilor nu numai prin scoala, dar si 
prin calități naturale. Adesea cea mai clasică fru- 
musete este înzestrată cu o desăvârşită inteligenţă 


234 
www.dacoromanica.ro 


şi energie, cu o durabilă şi puternică bogăţie sufle- 
tească, unită cu cele mai nobile sentimente. Chiar 
literatura rusească înfăţişează atâtea exemple de îe- 
mei, cu tot complexul de viaţă şi de sentimente ce 
frământă pe-aceste fiinţe. 

Rusia cunoaşte în istoria ei politică şi morală mari 
directive creiate de femei. Acea Sfânta Elena a Ru- 
siei — principesa Olga, văduva lui Igor, regenta fiu- 
lui ei Sviatoslav, a fost cea dintâi principesă rusă, 
care a îmbrăţişat creştinismul, 

Principesa Sofia, regentă în timpul minoratului lui 
Petru cel Mare, a fost o femee de o energie fără pe- 
reche. 


Țarina Ana Ivanovna, pe lângă un întreg cortegiu 
de vestite orgii, a inaugurat un regim mai straşnic 
decât al tuturor țarilor anteriori si posteriori ei. 


Acea Semiramidă a Nordului, Ecaterina a doua, a 
lărgit fără şovăire moştenirea lui Petru cel,Mare si 
s'a simţit măgulită de a primi ideile marilor gândi- 
tori ai Franţei prerevolutionare. Ea este primul dom- 
nitor al Rusiei, care a îndrăsnit să afirme în auto- 
crata Rusie o seamă de principii vânturate de enci- 
clopediştii francezi, dar pe cari le-a renegat totuşi 
după isbucnirea revoluţiei franceze din 1789. 


In luptele de emancipare politică a păturilor de 
jos, femeile au dat o neprecupetitä contribuţie de a- 
devărată mucenicie, iar revoluţia rusească cunoaşte 
mari energii femenine in toate taberile. 


Oricâte şcoli de toate categoriile ar construi Ru- 
şii, regenerarea acestui popor nu poate veni decât 
prin femeile ruse, prin sufletul lor nobil şi plin de e- 
nergie. 


235 
www.dacoromanica.ro 


Dar fireşte, au si ruşii tot felul de femei. Studen- 
tele de azi — vestitele ghimnazistica — şi elevele de 
liceu, îmbibate de pretinse principii democratice, sunt 
e adevărată pacoste pentru sănătatea morală si ti- 
zică a societăţii în care trăiesc, 

Un cântec popular, — ,,Sarabancic‘‘ — Je caracte- 
rizează asa cum sunt: 


„Ia ghimnazistka. Sunt gimnazistă 
„Șestovo clasa. In a şasea clasă 
„Piu denaturcu Beau spirt denaturat 
„Na miesto quasa. In loc de quasă, 
„Ah şarban moi Ah şarbanul meu 
„Da şarban, — Drag şarban,— 

„Ne budet denig Pe tine te voi vinde 
» Vozmu, prodam.., Când noi avea bani. 


Dar asemenea „gimnaziste“ a creiat răsboiul şi re- 
volutia. Pacostea aceasta a adus în toate părţile i- 
moralitatea şi degradarea. 


* 


Sosesc dela Wladivostok în 20 Ianuarie 1919 şi 
voluntarii concentrați acolo în vara anului trecut. O- 
fiterii trimişi dela Samara în Aprilie 1918 în Extre- 
mul Orient, în vremea când era hotărâtă transpor- 
tarea trupelor naţionale în Franţa, aveau misiunea 
de-a concentra in Wladivostok pe românii sosiți a- 
colo cu trenurile armatei cehoslovace, pentru ca să 
plece în Apus ca unitate naţională independentă. 

Au lucrat în Wladivostok lorgu G. Toma, buco- 
vinean şi ardelenii Victor Branisce, redactorul Gaze- 
tei Transilvaniei, Gavril Juga, George Onişca, Emil 
Deciu, Jon Drăghici, Virgil Gârbacea, Silviu Rusu 
şi alții. 

In Iulie aceştia adresează un apel către ofiţerii, 
subofiterii şi soldaţii români din Siberia, arătându-le 
că „răsboiul României a fost scurt şi glorios, dar ne- 


236 
www.dacoromanica.ro 


norocit. El nu s'a terminat însă prin pacea încheiată 
sub presiunea baionetei duşmanului. Crudä si ne- 
dreaptă, pacea aceasta nu poate să fie durabilă. Res- 
pinsă.cu indignare de sufletul masselor şi nerecuno- 
scută de opinia publică română, ea nu poate să pu- 
nă capăt idealului unui neam întreg şi cu atât mai 
putin poate ea să înăbuşe aspiratiunile de libertate 
ale românilor subiugaţi“. 

Si ofiţerii chiamă pe prizonierii români din Extre- 
mul Orient la datorie. 

Numărul prizonierilor români în lagările din Ex- 
tremul Orient fiind redus, abia s'au concentrat câ- 
teva zeci de voluntari, sosiți acum in Irkutzk, im- 
preună cu ofiţerii lor. 

Totuşi acest mic efectiv a fost utilizat pentru ne- 
voile militare ale aliaţilor în Wladivostok. 

Dar partea principală a actiunei voluntarilor din 
Wladivostok a fost aceia politică. 

Fi au avut norocul să fie adesea în legătură tele- 
grafică cu Capitala Franţei, de unde au primit în- 
drumări dela conducătorii politici ai Ardealului a- 
flători la Paris, şi şi-au putut transmite uşor cuvân- 
tul lor acolo unde nevoile ardelenesti şi bucovinene 


au cerut. 
* 


Reluându-se legătura de. cale ferată între Siberia 
şi Extremul Orient, voluntarii din Wladivostok vin 
în Irkutzk la Corp, unde sunt călduros primiți de 
ceilalți camarazi. 


Corpul în impas. 


Corpul are deja două regimente bine organizate, 
bine instruite şi complect echipate si un batalion de 
rezervă. Se proectează organizarea unui al treilea 
regiment. 


237 


www.dacoromanica.ro 


; Dar scopul iniţial pentru care s'au organizat tru- 
pele românești din Siberia nu mai există astăzi. U- 
nitatea Naţională pentru care şi provinciile subju- 
gate şi-au dat fara şovăire tributul lor de sânge, ae 
fapt implinit. 

Cehoslovacii isi au si ei patria lor — Republica 
Cehoslovacă, — şi lucrează din răsputeri pentru re- 
patriere. Aceiaşi problemă se pune şi românilor, şi 
d-l Voicu Nitescu se hotărâ să plece în tara s’arate 
guvernului român situatiunea voluntarilor din Sibe- 
ria şi să lucreze pentru repatriere. Preşedintele Co- 
mitetului Naţional părăsi Siberia în primele zile din 
Februarie 1919 si lăsă grija Corpului d-lor Nicolae 
Nedelcu şi Simion Gocan, ceilalţi doi membri ai Co- 
mitetului. 

Dar evenimente neprevăzute se produc în curând. 
Cehoslovacii nu mai vor să lupte în Siberia şi refuză 
să susțină îrontul din Urali. Sub titlu de invalizi sunt 
repatriate întregi detasamente din diviziile I si II. 

Armata siberiană preia singură sectoarele îrontu- 
lui din munţi, unde uriaşele troiene de zăpadă şi vi- 
jelioasa iarnă din Urali îi ajută să ţină in loc pe ina- 
mic. Polonezii mai luptă încă împotriva armatei bol- 
şevice regulate în Urali ca şi de altiel pe graniţa de 
răsărit a Poloniei. 

Cehoslovacii se retrag în interiorul Siberiei pen- 
tru ca să-şi complecteze unitätile de pază depe ca- 
lea feratä şi armata rusească organizată în diferite 
localităţi din detaşamente de cazaci. Transportul 
spre Wladivostok a sutelor de trenuri cehoslovace, 
încărcate nu numai cu voluntari, ci şi cu averi şi bo- 
gatii enorme, necesită o bună pază. 

In această situatiune tulbure, colonelul Kadletz, 
simțindu-se mai liber în urma plecării d-lui Voicu 
Nitescu, puse chestiunea rostului corpului românesc 
în Siberia. Om ambițios, colonelul căuta ocazia unei 


238 
www.dacoromanica.ro 


noui.afirmă:i. a personalităţii sale, de daia aceasta 
în fruntea celei mai disciplinată trupă din Siberia, 


Biserica din Irkutzk, 


Ordinul ce-l dă corpului în 24. Februarie, prevede 


239 
www.dacoromanica.ro 


că generalul Janin printr'o telegramă din 22 Febru- 
arie „a decis reorganizarea corpului voluntarilor ro- 
mani pe baze cu totul noui şi măsurile de reorgani- 
zare vor fi aplicaie de colonelul Kadletz şi de majo- 
rul francez Malgrat, consilier tehnic în chestiunile 
militare pe :ângă trupele româneşti. 

Telegrama generalului Janin n'a văzut-o nici un 
român, dar nu se îndoeşte nimeni de existenţa ei. Din 
ordinul colonelului Kadletz rezultă că în ea se a- 
minteşte de „sentimentele de sinceritate şi veche 
prietenie pe cari le păstrează Franţa fata de români, 
ori din ce provincie ar îi dânşii“. 


Până când d-l Voicu Nitescu a stat în fruntea 
corpului, gestul acesta, iniţiat de comandantul legiu- 
nei, de-a râmâne singur stăpân pe corp, împotriva 
dispozitiunilor conventiunei din 24 August 1918, in- 
cheiată cu Consiliul National cehoslovac, nu s'a pu- 
tut produc2. Colonelul ceh, adus in fruntea trupelor 
româneşti in baza art. 10 din conventiune, nu s'a 
putut ridica niciodată împotriva bărbatului care l-a 
ştiut stapan:. 

Comandantul corpului găsi însă între ofiţerii mai 
tineri susţinători energici, cari pretind că trupele ro- 
mâneşti să plece pe îrontul din Urali. 

Grupul ofițerilor mai bătrâni şi mai aşezaţi, ală- 
turi de membri Comitetului Naţional aduc la cuno- 
ştinţa comandantului Legiunei că românii nu pot 
susține in mod direct pe amiralul Kolciak care re- 
fuzà recunoaşterea. României in granitile ei etnice 
de astăzi şi pretinde, că în chestiunea Basarabiei, 
singura autoritate care poate decide în mod legal 
este Constituanta a toată Rusia. De-aci colonelul îşi 


240 
www.dacoromanica.ro 


forma convingerea că membrii Comitetului National 
şi o parte din ofiţerii Corpului sunt „germanofili“ si 
raportă această dureroasă inexactitate mai departe... 

Pus în această situatiune procedă repede şi mili- 
tăreşte. Sus{inut de maiorul Malgrat, atasatul misiu- 
nei franceze — preocupat mai mult de chestiuni co- 
merciale decât de nevoile românilor, — în primele 
zile din Martie 1919 ordonă arestarea a opt ofiteri— 
doi comandanţi de batalioane şi şase comandanţi de 
compănii —- pentru o rebeliune care n’a existat nici- 
odată si sub nici o formă, decât doar prevenirea co- 
mandantului Corpului, cu respectarea tuturor regu- 
lilor disciplinare, că românii nu înţeleg să fie merce- 
narii amiralului Kolciak şi doresc să păstreze tru- 
pelor din Siberia nestirbit caracterul de Corp natio- 
nal românesc si tradiţia lui. 

Toti ofiterii romani sunt invitati apoi in Irkutzk, 
unde intr’o casa, inconjurata de un batalion cehoslo- 
vac sunt puşi să răspundă colonelului si maiorului 
Malgrat dacă înţeleg să se supună ordinelor genera- 
lului Janin. Intrebarea era o crimă, căci nu era volun- 
tar român căruia să-i îi trecut prin minte să nu se su- 
pună Inaltuiui Comandament aliat din Siberia, că- 
ruia sunt deja supuşi dela data sosirei generalului 
Janin. Dar întrebarea constituia o eşire onorabilă 
pentru cei doi străini din îruntea Corpului, dintr’o 
situatiune impinsa prea departe. Românii recunosc 
ceiace niciodată n'au contestat : recunosc că se vor 
supune şi pe mai departe ordinelor generalului Ja- 
nin. 

Ordinul No. 40 din 6 Martie 1919 a colonelului 
Kadletz prevede, să se facă cea mai radicală intero- 
gare a voluntarilor şi „să se clarifice spre a se şti cine 
vrea să servească în Corp fara nici o condiţie si 
cine vrea să redevină prizonier de răsboiu“ şi ast- 
fel crima nu s'a consumat aci. Miile de ţărani vo- 


16 


241 
www.dacoromanica.ro 


luntari, gari au fost împiedicaţi de-o seamă de pri- 
cepuţi subofiţeri de-a nu provoca o crâncenă văr- 
sare de sânge în Irkutzk, cu ocazia interogării ofi- 
terilor lor, au fost întrebaţi fiecare în parte: Vrei 
să pleci acasă, sau pe front ? — Constiinta, că orga- 
nizatia românească din Siberia este in fata präpas- 
tiei, i-a făcut pe aproximativ 70 la sută din efectivul 
Corpului să răspundă : Vreau să plec pe front ! 

Cei cari au răspuns că doresc să plece acasă, aşa 
cum doresc toate trupele de voluntari din Siberia, 
sunt desbracati de hainele mai bune şi trimişi in la- 
gărul de prizonieri dela Batareinaia. Membrilor Co- 
mitetului National şi câtorva ofiţeri li-se fixează do- 
miciliul forțat la Tomsk, iar alti patru ofiţeri sunt 
trimişi în lagărul de prizonieri dela Berezovka, în 
Transbaicalia. 

S'a procedat deci după tradiţiile locului: ca în 
Siberia ! 

Ambiţia colonelului Kadletz a triumfat. Corpul Vo- 
luntarilor români va pleca pe front să moară pentru 
Kolciak. Singura scăpare poate veni din Ţară, dacă 
d-l Voicu Niţescu, care e pe drum, va feusi să con- 
vingă guvernul să repatrieze pe voluntari. 


Legiunea Română. 


In urma acestei grave crize, provocată de amtiti- 
uni nejustificate, efectivul Corpului s'a redus simţi- 
tor. Se organizează astfel, în a doua jumătate a lu- 
nei Martie, două batalioane active Horia şi Mără- 
sesti, compus fiecare din câte patru compănii de in- 
fanterie, o companie de mitraliere, o mică unitate de 
legătură, o companie de depozit şi un grup de cer- 
cetaşi călare. Se organizează un batalion de rezervă 
şi nomenclatura Corpului se schimbă în Legiunea 
Română de Vânători Transilvăneni-Bucovineni. 


242 
www.dacoromanica.ro 


O revizuire a instrucției vechiului Corp în noua 
formaţie se impune. Se procedează deci la formarea 
soldaţilor pentru lupta de front si pentru lupta de 
transee. Se organizează noui scoale de grenade, de 
mitraliere si de sapă pentru trupă, iar scoalei pen- 
tru pregătirea ofiţerilor i-se dă o importanţă deo- 
sebită. 

In 28 Aprilie se organizează şi începe instructia 
tuturor ofiţerilor Legiunei, propunând materiile şti- 
intei militare căpitanul Chiticeanu, locotenentul Buf- 
nea Elie şi sublocotenentii Rosca şi Jungher. 


Statul Maior al Legiunei. 


Se organizează în primele zile din lunie pentru ne- 
voile tactice o companie de pionieri şi o companie 
a Statului Major. In cadrul batalioanelor se dă im- 
portanță detaşamentelor de mitraliere si se organi- 
zează detasamente speciale de legătură telefonică. 

Instructia Legiunei se desävârseste cu febrilitate 
în vederea uplicării ei practice pe front. 

Tribunalul militar unic se desființează şi se creiază 
câte un tribunal de fiecare batalion. De asemenea 
pentru nevoile intelectuale a Legiunei se organizează 
0 Secţiune Culturală. 


243 
www.dacoromanica.ro 


In preajma Sfintelor. Paşti se aşteaptă în Irkutzk 
isbucnirea unei lovituri bolşevice. Nouă românilor 
ne revine de-acum paza principalelor instituţii şi lu- 
crări publice. 

O companie cu două mitraliere păzeşte marele pod 
al căii ferate de peste râul Irkut. Irkutul nu este o 
apă mare, dar alvia râului este foarte lată. Altă com- 
panie supraveghează depozitele de munitiuni din ga- 
ra Batareinaia, la vest de Irkutzk, iar o puternică 
gardă are paza Băncii Imperiale rusă. In oraş sta- 
ționează în permanenţă o companie de mitraliere la 
dispozitiunea Statului Major a Legiunei. 

Lagărul de prizonieri din Woennâi-Gorodok este 
de asemenea sub paza noastră. 


* 


Dar importante evenimente politice se produc în 
curând. 

Aliaţii, cari Ja Paris discută principiile de bază a 
tratatelor de pace, dorind să cunoască politica de 
viitor a regentului Kolciak, noul stăpân din Omsk a 
Rusiei Albe, îi adresează o seamă de întrebări prin- 
tro notă colectivă. Dela feliul cum va răspunde a- 
miralului Kolciak, depinde in buna parte soarta si ros- 
tul trupelor nationale din Siberia. 


Numai faptul ca aliatii cer lui Kocliak precizari a- 
supra viitoarei politice rusă, constituie un enorm a- 
vantaj pentru voluntarii din Siberia, cari îşi dau sea- 
ma de feliul cum va răspunde amiralul. 


Răspunsul acestuia din 26 Maiu, fu o confirmare 
mai mult a politicei imperialiste. In ce ne priveşte 
pe noi, în chestiunea Basarabiei, Kolciak declară ca- 
tegoric, că tratatele internaționale privitoare la Ba- 
sarabia vor fi revizuite de Constituanta Rusiei. 


244 
www.dacoromanica.ro 


E clar deci acum, că românii de-aci nu vor mai 
muri pentru Kolciak. Nu se ‘va mai găsi omul care 
să-i împingă la un asemenea gest. Nici colonelul Kad- 
leiz nu mai doreşte să plece din Irkutzk, ci ar fi 
foarte mulţumit dacă comandamentul cehoslovac ar 
atribui Legiunei Române, paza sectorului de cale fe- 
rată dela Irkutzk spre răsărit până la gara Sliudean- 
ka, dincolo de lacul Baical, adică între trupele ceho- 
slovace şi americane +). 

Împrejurările complicate din viata internă a ceho- 
slovacilor fac însă ca românilor, in loc de sectorul 
Irkutzk-Sliudeanca, să li-se dea un sector în mijlo- 
cul trupelor cehoslovace, unde nevoia unui pumn de 
fier e adânc simțită. 


1) ..„Statul Major cehoslovac n’a pus nici o piedică în infap- 
tuirea acestui proect şi numai împrejurările complicate din viaţa 
internă a trupelor ceheşti, au adus cu sine că români:or, în loc 
de sectorul Irkutzk — Sliudeanka, li s'a dat un sector intern. Este 
un secret cunoscut de toţi, că trupele americane, a căror sector 
începe la Baical, nu sunt străine bolsevismului şi propagandei 
acestuia şi Cehilor le-ar veni bine, dacă românii ar ocupa sec- 
torul Irkutzk — Sliudeanka ca tampon“. 

Din adresa No. 97 din 6lulie 1919, a"Colonelui Kadietz, către 
Comandantul trupelor cehoslovace din Siberia. 


45 | 
st aa 


CUPRINSUL, 


Pag. 
PREFAȚA. +++ e+ eee: ee ee ae 5 
VOLUNTARII. 
CAPITOLUL I. — Voluntarii, © e + +++ +++ oo 9 
CAPITOLUL Il. — Prin Basarabia. 
Chişinăul. Tighina. Pe Nistru. + - - + + . > ee 14 


PE DRUMURI UCRAINIENE. 


CAPITOLUL III. — Pe drumuri ucrainiene. 
La Odesa. Malorosia. Poltava. La Harkov: : » - 23 


IN RUSIA SOVIETELOR. 


CAPITOLUL IV, — La granița bolşevicilor. + + + + . » 37 
CAPITOLUL V. — In tren prin Rusia Sovietelor 
Revoluţia. Wladimir Sergheevici. Control şi contra- 
bandă soso os 42 
CAPITOLUL VI. — La Saratow. 

Satatowul. Puntea morţii. Comisarul din Dej : + 52 
CAPITOLUL VII. — Iarăşi pe drum. +--+ +++ ... 59 
CAPITOLUL VIII. — Pe lângă Wolga. 

La Volsk. Pe malul Wolgei. Un front de pepeni. 

Sat de burjui + + + + > s 5 à us oO à «à à 63 
CAPITOLUL IX. — Prin sate de chirghizi si de tătari. 

In stepă. Examenul din Stolypin. Inapoi la Wolga - 76 
CAPITOLUL X. — Sovietui din Balakowo. 

Bolşevici de nevoie. Domnişoara din Saratow. : : 86 


247 
www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL X', — Peste front. 
Chef şi discursuri. Arestaţi... larăşi liberi. - . . - 


INTRE PRIETENI. 


CAPITOLUL XII. — La albi. - ++ +++ ++ ees 
CAPITOLUL XIII. — Trupele de voluntari. 

Pianul generalului Berthelot. Răscoala voluntarilor 
şi ocuparea Siberiei. Cehoslovacii. Românii. Jugo- 
slavii. Poionezii. Latiştii. Letonii + + + + + - - 

CAPITOLUL XIV. — Consolidurea politicä a victoriei. 

Guvernul Siberian si autonomia Siberiei Guvernul 

Uralului. Guvernul Samarei +--+ +++ - . 
CAPITOLUL XV. — La Samara. - : - + : : > 
CAPITOLUL XVI. — La Kinel în garnizoană tiers 
CAPITOLUL XVII. — Congresul de Stat din Ufa. 

Directoratul şi Voluntarii. Misiunea lui Boris Sa- 
vinkows + ss... © © © © yw ew ew ew ww 

CAPITOLUL XVIII. — Directoratul. 

Organizarea puterii. Siberia renunţă la independenţă 
CAPITOLUL XIX. — In Siberia. 

i Îi Samarei. — Nicolae Milesc | 


ee 


CAPITOLUL x — In aride Siberiene. 

La Celiabinsk, la Kurgan si la Petropavlosk. ,Ga- 
zeta Transilvaniei şi Bucovinei“. Adunarea Na- 
ţională. Noul comandant al Corpului + - + + - 

CAPITOLUL XXI. — Aliafii in Siberia. + + + + + + + 
CAPITOLUL XXII. — Voluntarii la Irkutzk. 

Irkutzkul, Organizarea Corpului. Corpul în impas. 

Legiunea Română. -¢ +. ee + + se eee 


(Vezi Harta şi sumarul fotografiilor in Vol. Il). 


248 
www.dacoromanica.ro 


Pag 


100 


111 


117 


152 
164 
168 


174 


191 


198 


206 
220 


227