Constantin_Stere_-_Marele_răsboiu_și_politica_României (1918)

: POLITICA ROMÂNIEI | 


EDITURA ZIARULUI „LUMINA | 


BUCUREŞTI 
1918 


C. STERE 


BUCUREŞTI 


ATELIERELE SOCIETĂȚII ANONIME „POPORUL? 
BULEVARDUL ELISABETHA, 27 


1918. 


PREFAȚA 


Adunând întrun volum articolele mele, publicate în 
„Lumina“, în vremea când Moldova era izolată de restul 
țării, nam urmărit numai sd scutesc pe cetitorii din Mol- 
dova, pe cari i-ar interesa activitatea mea publicistică, de 
munca ingrată de a cerceta colecfiunea ziarului. : 

Socot însă că aceste articole, scrise în fuga condeiului, 
Pau pierdut încă interesul de actualitate pentru opinia 
noastră publică, indiferent de valoarea lor intrinsecă. 

Pentru judecarea situafiunii noastre politice, care e de- 
parte încă de a fi limpezită, nu pot rămânea cu totul 
fără interes însemnările unui publicist conştiincios, făcute 
zi cu zi în epoca cea mai tragică a Istoriei noastre 
naționale. Mai cu seamă fiindcă, cu tot caracterul calei- 
doscopic al jurnalisticei, astfel răsare limpede concepfiunea 
unitară care ma călăuzit si metoda de analiză a eveni- 
mentelor politice. 

Articolele adunate în acest volum se pot totuşi împărți 
în două categorii, 


IV 


In cea dintâiu, sunt cercetate cauzele răsboiului mondial 
si situația României în mijlocul forțelor antagoniste. Aici 
am desvoltat conceptiunea politică şi istorică, care a de- 
terminat atitudinea mea față de conflictul european. 

Pentru cetitorii „Vieţii româneşti“ aceste mici studii, 
£rupate in prima parte a volumului, vor prezenta poate 
puțin interes, fiindcă mam spus în această privință, pot 
zice, nici un cuvânt care nu sar găsi și în cele scrise 
de mine înainte de răsboiul României. 

Dar considerafiunile teoretice şi istorice înfățișază în 
adevărată lumină şi articolele relative la evenimentele zilei, 
cuprinse în a doua parte a volumului. 

Aceasta din urmă, pusă față în faţă cu faptele, as 
îndrăzni s’o caracterizez nu ca o cronică, ci ca istoria 
anticipată a răsboiului, întrucât privește destinele noastre. 

In adevăr, este ușor de constatat că evenimentele ce 
se desfășurau pe frontul oriental, parcă se grăbeau, zi cu 
zi, să confirme toate -prevederile pe care mi le permiteam. 

Acesta este cel mai bun criteriu pentru justificarea 
concepțiunii însăși, care se află la baza scrierilor mele, 
cât și a metodei întrebuințate. 

Bine-fnjeles, publicând „Lumina“ am urmărit înainte 
de toate un scop practic, o anumită acţiune politică. 

Ziarul a apărut la 1 Septembrie 1917, adică atunci 
când răsboiul României era de fapt sfârșit și când con- 
ducătorilor acestui Stat li se impunea o singură datorie 
— de a salva printro acțiune politică tnfeleaptd ceeace 
se mai putea salva atunci. 

Pentru aceasta se cerea un singur lucru : o justă apre- 
ciare a situației reale. 

În momentul aparifiunii ziarului, în Rusia guvernul 


À 


Kerenski se sbătea împotriva anarhiei interne și în acelaș 
timp stăruia în continuarea răsboiului. 

Guvernul din laşi nwși dădea seama de realitate și 
nutrea încă iluziuni în ce privește posibilitatea de refacere 
a forței militare a aliatului dela Nord. 

Din primele numere ale „Luminii“ am căutat să lămu- 
resc, că rolul militar al Rusiei în acest răsboiu este 
sfârșit; că guvernul Kerenski nu va putea rezista multă 
vreme valului de anarhie și disolufiune; că triumful 
maximalistilor va duce fatal la sfâsiarea în bucăţi a 
Rusiei; că oricine ar veni la guvern în Petrograd, va fi 
silit să ceară armistițiu si să închee pace, în condifiunile 
dorite de Puterile Centrale; că armistițiul şi pacea în- 
cheiate de guvernul din Petrograd vor atrage după sine 
necesar și armistițiul pe frontul român si apoi si pacea 
pentru Roménia; că nu este nici un temeiu a crede că 
Ucraina emancipată să poată lua asupră-și continuarea 
räsboiului; că dimpotrivă ea se va grăbi să intre în tra- 
tative cu Puterile Centrale, pentru a’si putea consolida 
ființa de Stat independent; etc., etc., etc... 

Pentru a vädi cu câtă îndărătnicie am urmărit, din 
acest punct de vedere, desfășurarea evenimentelor, agă- 
țându-mă de împrejurările cele mai neînsemnate în apa- 
renfà si chiar de simple fapte diverse, înregistrate în ziare, 
poate ar fi trebuit să reproduc aici absolut toate articolele 
si notițele mele din „Lumina“. Dar mam îndrăznit să 
impun cetitorilor nenumăratele repefiri pe care am fost 
silit să le fac zi cu zi. Apoi, volumul ar fi trebuit să 
fie aproape de două ori mai mare. 

Mi-am permis dar o oare-care selectiune. Însă fnadins 
nam schimbat nimic din textul articolelor, cu toate că 


VI 


astfel nam putut totuşi evita multe repefiri si chiar 
oarecari informafiuni incomplecte sau dovedite în urmă 
greșite. 

Dar am crezut că scopul urmărit poate fi mai bine 
atins pe această cale. 

Tot în vederea acestui scop, dacă în prima parte am 
grupat articolele, mai mult sau mai puțin, după cuprinsul 
lor, — în cea de a doua am păstrat cu strictefà ordinea 
lor cronologică (în josul fiecărui articol am arătat data 
numărului din ziar în care a apărut, articolul fiind scris, 
bine-infeles, cu 2—3 zile mai înainte). 

Cetitorii vor avea astfel elemente suficiente pentru ju- 
decarea acelei orbiri, de care au dat dovadă marii si 
micii noștri bărbaţi de Stat. 

Dacă atunci am strigat în pustiu, poate că cel puțin 
acum judecata dreaptă va birui... 

Mai 1918. 


UN CUVINT ÎNAINTE 


CĂTRĂ CETITORI 


Ziarul «Lumina» apare în cel mai tragic moment al 
Istoriei noastre. 
Imi dau seama „de răspunderea, ce mi-o iau şi de greu- 
tätile ce-mi stau în cale. 
Nu am atâta în vedere piedicile exterioare ce le pot 
" întâmpina, — piedici inerente situatiunii în orice teritoriu 
ocupat. Cine ‘nu va pricepe marginile ce ni se vor impune 
din acest punct de vedere ri 
Dar sunt dureri cari trebuesc respectate, si sunt con- 
sideratiuni de conştiinţă si de demnitate, peste cari nu 
se poate trece. e 
Dacă întotdeauna, în lunga mea carieră de publicist şi 
om politic, am disprețuit polemicile persoanele, cu atât mai 
puţin mi aş permite exerciţii gladiatorice pentru distracţia 
«galeriei», când cel lov t nu mi-ar putea răspunde. Nu 
putem lăsa ca cea mai grozavă traged e să degenereze 
întro'fnrsă de bâlciu, în care socotelile personale si în- 
* criminăril pă image ar putea numai sa întunece partea de 
răspundere ce apasa asupra fiecăruia dintre noi pentru 
catastrofn tarei, = 
Pe: tru ce dar nu aşteptăm alte vremuri, când am avea 
mai multă libertate de mişcări? 
Pentru ca viaţa sufleteasca a untii popor nti se poate opri. 
Istoria nu cunoaşte o situaţie mai gro avă ca aceea în 
care ne aftăm: înfrângerea militara, t ritoriul national îm- 
pärtit între armatele străine, risipirea măpi asnica de vieţi, 


ist 


ruina materială, tot amarul yisurilor de: mărire zdro- 
bite, si conse vinei grele in fata tarei,in fata neamului 
întreg de pretutindeni, a sirului de generatiuni viitoare... 

După doi ani de rătăciri! de grandomanie sgomotoasă 
şi provocatoare, îmbinate sinistru cu desläntuirea tuturor 
hatârurilor şi a speculatiunilor scandaloase, cu goana ne- 
înfrânată după plăceri si câștiguri vinovate... ce orgie, şi 
ce trezire |... 

Niciodată n'am avut o mai mare nevoe de reculegere 
si de încordare a tuturor forţelor noastre sufleteşti. 

Un popor nu poate trăi, dacă în clipele de cumpănă 
nu-şi dă seamă de cauzele cari lau aruncat în“ prăpastit, 
spre a întrezări si căile de mântuire. 

Iar unui publicist sau om politic nu-i poate fi iertat să 
aştepte cu braţele încrucişate decretele destinului. 

Ar fi o nenorocite să clădim totul pe norocul orb al 
Rominului. Suntem datori, în măsura puterilor noastre, 
să luăm parte activă la hotărîrea soartei noastre, 

Pentru viitorul neamului românesc nu este indiferentă 
măsura de conștiință si de tărie sufleteascé de cari acum 
putem da dovadă. Dacă vom aştepta până la «ceasul de 
apoi>, poate va fi prea târaju..., 

Indrăznesc dar să iau condeiul spre a face apel la orice 
conştiinţă vie, la orice judecată ce nu este încă de istov 
întunecată de micile patimi, în cari ne-am sbuciumat atâta 
vreme, la orice suflet românesc, care, în noaptea ce ne 
învălue, simte în sine încă destulă tărie ca să se înalțe 
peste ruinile prezentului, spre a prinde puţinele raze de 
nădejde ce ne pot lumina drumul trudnic al izbăvirii. 

Voi face abstracţie de toate* îngrădirile ce ne despär- 
tiau, de toate prejudecätile ce ne învrăjbeau, dar nu voi 
crufa nici slăbiciunile noastre ale tuturora, nici orgoliul 
nimănuia. Fără să mă închin vreunui idol, fără respectul 
fatarnic al lozincilor consacrate, prin cari ne-am deprins 
să ne ascundem lipsa de gândire cinstită şi de caracter, 
fără sfială voi rupe vălul de deasupra rănilor noastre, voi 
desgoli toată minciuna care ne-a otrăvit sufletele şi ne-a 
adus la marginea pieirii. 

Nu mă voi lăsa însă târît pe povarnisul încriminărilor 
şi personalităţilor triviale, obicinuite în presa noastră: 
nici o vină a ALTUIA nu ne poate doarierta de DATORIA 
NOASTRĂ: 

De sigur că voi fi silit să judec actele şi să discut pă- 
rerile celor ce au avut un rol însemnat în viata noastră 


5 


ETS acu 


publică, dar pumai în măsura necesară pentru marea 
operă de reculegere a conștiinței naţionale. Gândul de 
polemică personală e străin de mine, şi voi sti să pästrez 
toată rezerva dictată de enorma răspundere ce mi-am 
asumat’o. 

Dacă în aceste împrejurări nu întotdeauna voi putea 
aşterne pe hârtie întreg gândul meu, nu există însă forță 
pe pământ care să mă poată sili să spun un sigur cuvânt 
care să nu fie expresiunea credintii mele. 

“Trecutul meu poate fi o chezăşie: dacă la vârsta de 17 
ani am îndrăznit să mă |ridic împotriva atotputerniciei 
Tarilor, iar în anii aceştia de, psichoză națională pu m'am 
sfiit să tiu piept rătăcirilor ‘opimunii publice, tot asa si 
acum pun cendeiul meu numai în serviciul neamului, după 
cum cugetul meu mă va lumina: poate nu mi va fi dat 
să spun TOT ce cred, dar desigur că nu voi spune NIMIC 
ce n'ar isvori numai din convingerea mea adâncă. 

N'am altă armă decât cuvântul, şi nu caut alt sprijin 
decât în conştiinţa si în judecata si celui mai umil dintre 
concetätenii mei. 

Un singur lucru cer dela cetitorii ziarului nostru, menit 
să vadă lumina în aceste zile de durere si ruşine: să-l 
cetească tot aşa dezbräcati de patimi mărunte şi preju- 
decäti, cum va fi si scris; să cântărească fiecare cuvânt 
şi să-şi facă ei singuri examenul de conștiință; dar să nu 
înăbușe, înspăimântați de lumina crudă a adevărului, ră- 
sunetul ce acest cuvânt l-at găsi în inima lor. 

Constiintele vii mă vor auzi. 

Lumina se va face şi prin lumină ne va veni mâytuirea, 


1 Septembrie. 


INTRODUCERI 


GLASUL REALITĂȚII 


I 


In tot cursul Istoriei omeneşti, răsboaele apar ca sin- 
burul mijioc'de À rezolvi conflit Tete” dG"interese dintre 
popôaré, sau pentfu a stabili o no ă ordine în [ume, când 
vechea stare de luctufi nu mai corespunde situatiunii, 
create prin evoluția lentă din perioadele de pace. 

n ‘timp de pace popoarele muncesc, propășesc, sau 
detdd; ke ridică interese si drepturi noui, cari bat la 
poarta islôriei, dar vechile pretentiuni nu se resemnează, 
desi nu mai bunt d> nimiic justificată; se „creează valori 
nol, valotile yechi se depreciază, dar moneda calpă rä- 
mână Încă timp Îndefinit în circul tiune | 

Vine rhômeñtul répretuirii “tututor valorilor; r vendi- 
cările năreatizate! si situatiunile’ dobândite, stap fata, în 
aţă, întriih donflitt ireductibil. Atunci 'războiul — ute a 
ratio — așează foate raporturile dintre popoare pe temelii 
foi, thai tonfdrnie cu' realitatea, cp sityatia lor adev§- 
Yatä în S¢onomia, util.’ ae 

in “btdrih univetsala toate mome fele epocale» sunt 
él fisemnatk ad risbq ie mari: invadipnile Peţgaue, 
âpopdă tat Alexandru Mabedoneanut Fisboae'e Iniperiul yi 
‘oman, tittle mie tahini, expedițiile fui „pari 1 Magnu, 
Reforihățiinea, Mare’ Rcyoluțiune frances} și Farpaniile 
napoleoniene.., ' à 7 
UWOnenited ff gătit până acum o alti sancțiune peatru 
rezultatele evolutiunii istorice. 


8 


Mult lirism a inspirat tragedia acestui destin. Dar de 
mult în zadar caută fruntaşii omenirii, — şi între ei va 
străluci pururea numele lui Kant — un mijloc de a asi- 
gura lumii «pacea eternă». . 

Cu toate grozăviile acestui <ultim räsboiu» si cu toate 
speranţele ce sunt legate de sfârşitul lui, din nenorocire 
probabil încă multă vreme destinele lumii vor fi hotärîte 
pe câmpiile stropite de sângele omenesc. 

De pe acum chiar se poate constata, că în Orientul în- 
depărtat se acumulează materii explozibile pentru un nou 
cataclism mondial, poate şi mai groaznic decât cel de 
astăzi. 

De mult a. fost prevăzută și asteptatä si Actuala ca- 
tastrofă, ca rezultat al unei lungi desvoltări istorice. Nu 
ştin dacă ea mai putea fi amânată, şi pentru câtă vreme, 
dar nici o forță umană nu era în stare să o înlăture cu 
totul. 

Bietei diplomaţii europene i-se face prea mare cinste 
sau... prea mare injurie, dacă ea singură e considerată ca 
responsabilă pentru această elementară isbucnire de forţe 
istorice. i 

De sigur acest adevăr general nu este aplicabil în toate 
cazurile concrete, precum şi nu toate răsboaele au aceiaşi 
însemnătate pentru Istoria mondială. 

Unele nu ies din cercul limitat al conflictelor locale, 
şi servesc numai pentru lămurirea unui raport de putere, 
sau la stabilirea unui nou echilibru într'o sferă restrânsă 
a relatiunilor internationale. Altele însă pot hotărî desti- 
nele lumii întregi pentru lungi epoce istorice, 

In cazul din urnă, mai cu seamă, toată arta omului 
de Stat e redusă Ja un rol foarte modest: el poate cel 
mult contribui la alegerea unui moment mai prielnic 
pentru acţiune sau poate asigura acestei acţiuni condi- 
tiuni mai bune pentru desfășurarea ei şi pentru reușita 
finală. 

In vederea accstui scop, un om de Stat, care are răs- 
punderea pentru destinele poporului său, e dator înainte 
de toate să'şi dea seama de perspectivele istorice pe cari 
le deschide un răsboiu. In al doilea rând, el este dator 
să nu scape un singur moment din vedere directiva po- 
lifică generală a ţării pe care o conduce, — directivă cei 
este întotdeauna impusă de /sforia ei si de situafiunea ei 
concretă, în mijlocul altor State. 

Cel ce nu este în stare să se ridice până la aceste con- 


9 


sideratiuni şi se lasă influenţat de discursuri şi ‘cam- 
panii> de presă, mai mult sau mai putin dezinteresate, 
mu are dreptul de a conduce un Stat, pentru că îl va 
duce desigur la prăpastie. 

Un popor, care intră în răsboiu, se prezintă doar în 
fata unei instante, ale cărei hotärîri nu ştiu mila. «Dz 
Weltgeschichie ist das Weltgericht2, — Istoria lumei cons- 
titue un tribunal suprem pentru judecata popoarelor. Răs- 
boaiel= sunt mijloacele de cxecutiune ale acestei aspre 
judecăţi. 

Răsboiul cere incordarea tuturor forțelor morale şi. ma- 
teriale ale poporului. El nu poate fi câştigat prin eloc- 
venta discursurilor parlamentare, nici prin vehementa 
articolelor de gazetă. 

Dar, chiar indeferent de victorie, un popor nu poate 
esi cu cinste din această încercare, decât dând dovadă de 
reală sănătate trupească şi sufletească. De oarece judecă- 
torul suprem al Istoriei mondiale rupe fără crutare vălul, 
cu care în viata de toate zilele lenea intelectuală si inertia 
morală, amorul propriu sau vanitatea acapăr rănile or- 
ganismului national. El scrutează, — dând cu brutalitate 
la oparte decorul conventiunilor, — destoinicia si price- 
perea conducătorilor, cultura si educaţia civică a elitei 
sociale, ca şi vigoarea vitală a masselor; precum el pune 
la grea încercare şi întreg aparatul politic si administrativ 
al Statului. 

In fata acestui tribuna! sa înfățișat Romania la isbuc- 
nirea räsboiului mondial, şi, intrând in Jujtă, a căutat 
să-şi justifice rostul istori-... i 


Si acum fac apel la conştiinţa celui mai smerit con- 
cetățean, care suferă astăzi sub povara judecății: să se 
întoarcă cu gândul la atmosfera ultimilor ani, când ne 
pregăteam pentru ceasul de jertfă... 


16 Septembrie. 


II 


Răsboiul înfăptueşte cea mai aspră critică istorică, ce 
nu admite nici o mistificare. 

In graiul grav al tunului amuteste declamatia deşartă 
şi se destramă toată împletitura de minciuni conventio- 
nale cari în cursul vieţii de toate zilele poate acoperi 
urâciunile şi scăderile vietei nationale. 


10 


Si ce striviti am ieşit din acest examen!,. 

Temeliile vieţii noastre de Stat s'au dovedit toate zi- 
dite pe nisip. 

Indep ndeuta, <Coroann de otel» ca simbol al unirii 
dintre Dinastie si ţara, Constitut a, demo ratia, <'dealul 
National» — ce izvor nesecat de inspiratii retorice |... 

Dar. cum apar aceste lozinc, de care vanitatea nati- 
onala nu ne permitea sa ne atingem, astăzi, în lumina 
aprinsă d- faclia răsboiului 2... 

Independent: şi suveranitate naţională? 

Refluxul puterii otomane din Europa sa repercutat în 
peripetiile organizatiunii noastre de stat. 

«Regulimentul organic>, prima noastră Constituţie, 
dictată ain Petersburg, nu se fnfätisazä în realitate decât ca 
afirmarea voiutti imperiului moscovit de a se substitui 
s ze anitätii turceşti. Precum şi a doua noastră Constitu- 
tie, «Convenfiunea» din 1858 redactata la Paris, simboli- 
zează protectoratul marilor Puteri, voinţa Europei de a 
stavili expansiu» ea rusească în Orient. 

In fond, acest i voirfe evropen isi datoreste Statul român 
existența si insasi raţiunea lui de a fi. 

Dar proclamarea independenţei României, în urma răs- 
boiului din 1877, a lăsat acest Stat în realitate din nou 
«in aer». 

In adevăr, ce iudependenţă reală putea: avea un mic 
regat, de 6—7 milioane, situat pe tarmurile Märei Negre, 
pe care Colosul dela Nord, de două veacuri nazueste să 
o transforme întrun <lac rusese?, și în calea tradițională 
a aceluiaşi colos spre Constantinopol şi D rdanele? 

Nu e de mirare ca, în ciuda frazeolog e1 întrunirilor 
noastre politice, nu am putut de pilda, c nstrui în ţară 
la noi linia ferată Dorohoi—Noua Suliţa, de mult hotă- 
râtă, pentruc … Rusia nu ne permitea sa facenz staţiunea 
de jonctiune pe teritoriul austriac, care ne-o dictiu inte- 
rescle noastre economice si strategice. Precum nu e de 
murare că am fost siliţi să toleram p teritoriul nostru 
organizat a quasi oficiala a poliţiei rus „ta. 

Independ nta unui Stat nu poate fi asigurată decăt prin 
puterea lui ce rezistenţa împotriva ameninţarilor din a- 
fară. Dar ce rezistenţă putea, opune mica Românie Ru- 
Siely pe care nece trtea istorica Si ins ŞI fafiuned ef de 
Stat, o mâuau peste pragul românesc, 1n.. pre Balcani? 

Situaţia noastiä a Ajuns si mai tragica, în momentul 
când Franţa şi Anglia, iriţiatoarele xConvenţiunir» din 


11 


Paris, abandonând, aliatei lor dela Nord Constantinopolul 
si Strâmtorile, fatal sau dezinteresat de soarta celor câ- 
teva milioane de «valahi» dela gurile Dunării... 


5 * x 

O singura-solutie a fost găsită în această situaţie, plină 
de primejdii, de politica noastră tradițională, — sub ius- 
piratia şi conducerea tuturor marilor nostri bărbați de 
Stat şi a oamenilor politici de frunte: Ion Ghica, Mihai 
Kogălniceanu, C. A. Rosetti, Lascar Catargiu, D. Av 
Sturdza, P. P. Carp, Titu Maiorescu, Al. Marghiloman, ca 
Şi... d-nii Ionel Brătianu, Take Ionescu şi defunctul Nicu 
Filipescu. Si această soluţie se rezumă întrun tratat de 
alianță cu Puterile Centrale, ale căror interese nu sunt 
compatibile cu întronarea Rusiei la Dunăre. 

De altfel nici nu aveam multă alegere, dacă nu ne re- 
semnam la disolutie apropiată în oceanul moscovit., 

Dar însuşi secretul absolut păstrat asupra acestui tratat, 
vădeşte toată falsitatea situației noastre internationale. 

Secretul eră atât de riguros, că şi cei mai mulţi dintre 
Miniştri nui cunoşteau clauzele. Chiar ministrul de Afa- 
ceri străine din momentul izbucnirei conflictului euro- 
pean, d. Em. Porumbaru, nu aflase despre ultima reîno- 
ire a tratatului, — făcută abia cu un an îpainte, — decât 
în ziua primului consiliu de Coroană, în Iulie 1914. 

T]n Stat având conştiinţa plenitudinii suveranităţii sale 
nu se poat= pune într'o astfel de situaţie, Această pleni- 
tudine însă Wa fost decât o ficțiune: Rusia nu ar 
fi iertat Romäniei o alianță fätisä. 


x * + 


Rezultatele sunt cunoscute: Regele Carol, părăsit în 
momentul critic dé sfetnicii săi, bachanala celor doi ani 
ce au urmat, România transformată într'o arehă de luptă 
dintre legatiunile străine; până la nenorocirea din urmă: 
— tara tarit& la măcel împotriva intereselor sale vitale 
şi împotriva voinţei, sale, — însuși Regele Ferdinand 
întrun document oficial declară că 90 la sută din R6- 
maui nu voiesc războiul; şi până Ja rușinea din utmă, 
— generalii, străini, în frunte cu plenipotentiarul rus Ma- 
solov luând sub tutealä comanda noastră suptemă, comi- 
siunile compuse din agenţi străini, distrugând isvoarele 
avutiei nationale, şi în sfârşit — chiar toată armata noas 


12 


tră dizolvată în cea ruseas.ă... Si doar generalii ruşi nu 
sau dovedit vulturi, şi armata care a săvârşit faimoasele 
<retrageri strategice> din Galiţia şi Polonia, ca si în 
Dobrogea noastră, nu se putea pretinde mai destoinică 
decât a noastră, pentru ca umilirea să fie cel puţin jus- 
tificată prin consideratiuni pur militare. 

Si ca final grotesc: primul nostru iministru înaintând 
guvernului revoluţionar din Petrograd o plângere împo- 
triva acelui ministru al “Țarului Niculae, <trădătorul» 
Stuermer, cu care el, reprezentant al României suverane, 
abia încheiase tratatul de alianţă]... f 

Ca să ajungem oare aci, ca să jucăm acest rol în fata 
«Sfatului muncitorilor şi soldaţilor» din palatul 'Tauridei, 
luasem aerele de “arbitri ai Europei> ? 

Se poate imagina o mai dureroasă sfărâmare a iluziunii 
de independenţă ? 

Dar odată ce am călcat în picioare singurele legături, 
cari cu timpul ne puteau asigura o desvoltare naţională, 
în adevăr liberă, prepäsirea şi prosperitatea generațiilor 
viitoare, natural, nu mai puteam recurge împotriva obij- 
duitorului Stuermer decât la... mila «Sfatului muncitori- 
lor»... 

Căci, prin forţa lucrurilor, altă independenţă nu putem 
avea, de cât asigurarea situatiunii noastre internationale 
printr’o legătură temeinică cu acele State mari, pe cari 
ni le indică însăşi situaţia geografică, cum si interesele 
noastre economice şi tradiţiile istorice. 

Răsboiul a învederat prea târziu din nenorocire, că a- 
ceastă legătură temeinică un tratat secret nu ne-o poate 
asipura, 

* * * 

In retorica noastră curentă evocatiunea Independentii 
a fost în totdeauna asociată de preămărirea <Coroanei 
de oţel». 
| Si în adevăr, între situatiunea noastră internațională 
şi chemarea pe tronul României a dinastiei Hohenzoller- 
nilor, — care prin sine însăşi simbolizează un program 
politic, — există cea mai intimă legătură. 

De la divanurile ad-hoc tara, a cerut o monarhie con: 
stitutionalä şi o dinastie dintro casă domnitoare a Apusului 
european. 

Am avut nevoe de o dinastie puternică şi de o dinastie 
apuseană pentru ca Coroana să fie respectată înăuntru şi 


SERI. i 


în afară, fiind-că numai aşa şi-ar fi putut îndeplini misi- 
unea: indunira pentru ca autoritetea Coroanei, ridicându-se 
peste luptele dintre partide, să ne poată asigura ordinea 
şi evoluţia politică normală; — în afară — pentru ca, prin 
îusăşi legătura dinastică, tara să înceteze de a fi o jucă- 
rie între diferite facţiuni sprijinite de puteri străine, si 
pentru ca astfel România să-și asigure locul ce i se cu- 
vine în echilibrul european. 

Aceeaşi directivă politică generală, acelaş gând care-a 
determinat alianțele noastre, ne-au impus şi alegerea 
dinastiei. 

Dar echivocul situatiunei internationale a creat o situ- 
atiuue falsä si Coroanei. 

Chiar la începutul domniei sale Regele Carol a fost 
silit să abdice, pentru că “inima României era acolo unde 
flutu:a drapelul Franţei». Iar în urmă el nu şi-a putut 
asigura o relativä linişte decât adoptând vestitul sistem 
al «rotativei». 

+*+ 

De atunci înainte limbajul slugarnic al detentorilor 
<puterii», lipsit de orice demnitate si de orice respect 
real pentru Coroană, se perindă ca o manifestaţie normală 
a sistemului politic, cu insultele triviale ale opozanților . 

Semnalul <luptelor de răsturnare», menit să pună în 
mișcare rotativa, îl dădea aproape în totdeauna un ‘sale 
ia rege», pentru ca «Neamtul să știe de frică». Nimic nu 
asigura mai bine o carieră politică, decât violența atacu- 
rilor împotriva Coroanei. Insultătorul de la o întrunire 
publică era sigur să fie învitat a doua zi la masa regală 
Iar în cazul unei opoziții prea prelungite, ca cea mai 
bună recomandatie,pentru portofoliul ministerului de răsboi, 
slujia o mică conjurație printre militari... 

Nici o declamatie nu poate subtiliza acest adevăr: după 
e jumătate de veac de domnie, Regele Carol sa văzut a- 
menintat cu răsturnare prin conspirația dintre chiar sfet- 
nicii săi cu miniştrii Puterilor străine. Bătrânul Rege a- 
mărât şi-a închis ochii, hulit în ultimele clipe ale vietii 
de toată plebea politicianilor, pentru că în momentul ho 
tărîtor a voit să stea la straja interesului de Stat şi a 
demnităţii nationale, apărând directiva politică consacrată 
de elita tuturor generaţiilor trecute. 

In tămâia discursurilor funebre nu sa putut topi ru- 
şinea acestui sfârşit... 


Are 

Si răsboiul a rupt ultimul văl; guvernul român sa 
crezut în drept de a-și trambita triumful, pentru că Re-' 
„gele României a fost numit aici, in fara lui, comandant 
al armatei în care fusese înglobată oștirea lui... 

Nu stim dacă numirea a fost revocată de sfatul revo- 
lutionar pe malurile Nevei.:. 

Incriminările sunt inutile şi nedrepte. „Respectul nu se 
„poate stipula printruu contract. El se impune prin au- 
toritatea proprie, isvorita din forţa vie a unei institutiuni. 
Aceastä autoritate si această forță n'a avut’o si ma putut.o 
avea Coroana României, fiind dată minciuna de la baza 
vieții noastre de Stat. 


* 


* * 


Din această situatiune conse? fatal si toată impocrizia 
constitutionalismului nostru. * . 

Rotativa a dat fara pe mâna unei oligarhii lacome si 
corupte, organizată în asociaţii pentru exploatarea avan- 
tajelor puterii. 

Cele mai hotirite bynävointi individuale, — spre cins- 
tza noastră acestea nu ne-au lipsit — rămâneau- neputin- 
cioase în fata sistemul yi. 

Si asa sa putut întâmpla ca aceasta tara constituţională. 
să fie aruncată în răsboiu, fără ca vre-un organ al vou 
nationale să fie consultat, numai după porunca [ui.. 


Stuermer. 


* * * 

Ca încoronare a acestei evolutiuni, <Idealul national» 
indentificat cu precupetirea suflctelor româneşti, cu tro- 
carea! teritoriilor bastinase, cari veacuri au trăit o viata 
istorică comună, cu îngenuchiarea smeritä în fata braţului 
care ne-a lovit, — numai ca «protectorul» moscovit să se 
întindă si peste Carpaţi... si pentru realizaea idealului 
nati nal al... panru sismului… 

In cercul acesta vitios toate su inlin{uesc si se sprijină: 
falşitntea situatiuni: int rnat onafe, lips. de autoritate a 
Coroanei, nesinceritatea si imoralitatea vieţii publice. 

Si fantasmagoriile au logica lor.. Cea mai desantatä a- 
ventura politică, nasrutä din violarea t atatului, care sin- 
gur ne mii putea do un punct de reazim, este si ea în 
logic a acestui situafitimt ino bile: violare: unui tratat e 
întoticauna mai apieciată de cei interesaţi, decât respec- 
tarea lui... 


15 


& Re 

" Prăbuşirea era. scris în cartea neamiurilor. Un popor 
nu poate trăi vecinic “intro fantasmagorie şi încercarea 
prin foc și fier a imprastiat mirajul, 

Printre ruini, ne rămâne numai să tragem învățăminte 
„din acest cataclisin.,” 

Răsboiul va trece. Se va pune problema, — ea se pune 
- de pe acum — a reedificärii din temelie a templului risipit. 

Cu groază ne întrebăm: din nou aceiași minciună? O 
existenţă șubredă fără nici o sigurantä pentru ziua de 
mâne; un Stat a cărui suveranitate» e menită numai 
să acopere neputinta desävârsitä în fata competitiunilor 
străine? O Coroană fără prestigiu şi forţă vie, acum şi 
“mai mult ca” înainte bătută ca o trestie, între facțiuni 
sprijinite din afară? Viaţă publica lipsită de cinste-si se- 
riozitate; pururea toată atmosfera morală otrăvită ?..' Mai 
bine „moarte! 


x * & 


Invatimintele se impun dela sine: | 

România nu va trăi, nu mai poate trăi, dacă asupra 
existentii ei de Stat va rămânea suspendat eternul semn 
de întrebare, dacă nu vom avea siguranţa exteinä împo- 
triva tuturor, apetiturilor şi a tuturor presiunilor din afară. 

La această siguranţă nu-putem ajunge decât peo singură, 
vale: România trebuie să intre, în forma ce 'urmează s’o 
-stabilim, în complexul. politic si economic al Europei Cen- 
trale («Mittrl Europa»), de care ne leagă toate interesele 
noastre materiale și morale. 

In fmprejuiärile actuale, când si Statele cele mai pu- 
- ternice sunt silite pentru asigurarea intereselor lor vitale 
să recurgă la tot felul de combinatiuni internationale, 
pentru nn Stat ca România izolarea nu poate însemna 
decât renuntarea la orice demnitate naţională si chiar la 
viaţă. ' 

De asemeni, numäi prin realizarea conceptiunii, eu- 
ptinsă în “acest termen de “Europa centrală», se. poate 
asigura României noui şi o dinastie puternică şi respec- 
tată, care să-și poată îndeplini” misiunea în viata ncastră 
naţională, fiindcă numai astfel Coroana ar putea avea un 
izvor de autoritate şi putere pfoprie, care ar rijica-o 
deasupra tuturor luptelor dintre partidele v litice. 

In această situaţie numai, ar fi cu putinţă un regim 


16 


politic sănătos, întemeiat pe principiile comune tuturor 
Statelor civilizate — constitutionalismul si democrația 
reală. 

Numai pe această cale putem năzui si la realizarea 
idealului național, in sensul real al cuvântului, ca plenitu- 
dinea vieţii românești de pretutindeni. 


* 
+ * 


Numai să nu fie şi de astă-dată pierdute în zadar în- 
vätämintele, plätite cu atâta sânge si atâtea suferintii; 
numai glasul realității să fie insfarsit ascultat! 

De ani indelungati, cu mult înainte chiar de räsboiul 
balcanic, prevesteam țării ametite de demagogii de toate 
culorile, primejdiile de moarte, la cari se expune printr'o 
politică nesocotită şi agitatii nesänätoase. Si în timpul 
neutralității noastre mi-am făcut pe deplin datoria cetă- 
teneascä, sub loviturile persecutiunilor, sub ploaia de in- 
sulte gi calomnii, 

Acum, după ce realitatea sângeroasă a vorbit, am dreptul 
să nădăjduiesc că glasul meu, al realităţii, va găsi răsu- 
net în toate inimile cinstite, 

Imi voi face datoria până la sfârșit. 


1 Septembrie. 


it 


Un rol fatal iu acţiunea noastră Pa jucat nedeprinderea 
de a gândi pentru sine însuşi. 

Ne-am obicinuit să reflectäm copinia publică» franceză— 
adică opiniile presei de bulevard. Chiar 'presa engleză nu 
ne-a fost cunoscută decât prin intermediul celei franceze. 
lar presa rusă ne-a fost cu desăvârşire neaccesibilă, Bine 
înţeles, nici nu amintesc despre presa Puteriler Centrale, 
— aceasta a fost pusă pur şi simplu la index. 

Dar nu poate fi un izvor mai puţin sigur, în ce pri- 
veste cauzele şi perspectivele acestui răsboiu, decât tocmai 
presa franceză şi engleză. 

Nu e vorba numai de falsificäri voite, deşi şi acestea 
au jucat un rol însemnat, mai cu seamă în Franţa si în 
Anglia. Presa politică din Rusia a fost mult mai sobră, 
findcă guvernul "Țarului pornind răsboiu!, n'a prea simţit 
nevoia de a lămuri unui popor robit motivele acţiunilor 
sale. 


17 


Dar în Franţa şi în Anglia, guvernele aveau în fata 
lor popoare foarte individualiste, agitate de idei antimili- 
tariste şi în parte, chiar din egoism, pacifiste. Pentru a 
sili acolo massele de a renunţa la confortul vieţii de toate 
zilele şi de a accepta jertfele şi truda vremurilor de răs- 
boiu — narcoza specifică a demagogiei răsboinice părea 
absolut necesară guvernantilor. 

Dar şi fără falsificare voită, oamenii nu întotdeauna îşi 
pot da seama de motivele adevărate ale acţiunilor lor. 
Vanitatea, prejudecata, patima, ideologia care aruncă un 
văl înşelător asupra fondului pornirilor noastre, denaturează 
aşa de uşor adevărurile cele mai evidente. 

Nu trebue încă uitat că rezultatele pozitive al actelor 
omeneşti adesea se îndepărtează foarte mult de scopurile 
subiective, pentru cari au fost săvârșite. Cine din contem- 
poranii răsboaelor Reformatiunii sau ai campaniilor lui 
Napoleon îşi dădea seama de motivele lor reale sau a 
putut pătrunde rostul istoric adevărat al actelor lor? 

De aceia ar fi naiv să căutăm explicarea adevărată şi 
complectă a motivelor şi a cauzelor conflagratiunii mon: 
diale sau adânca ei semnificaţie istorică în discursurile po: 
litice sau chiar în nenumărate <cărți» de acte diplomatice, 
publicate sub diferite coperte colorate. 

Impotriva acestei narcoze nu e decât un singur mijloc: 
gândirea cinstită şi independentă, care singură poate da o 
judecată obiectivă. 

Dar în acelaş timp, din nenorocire, nimic nu e mai greu... 


15 Septembrie. 


PARTEA I 


ROMANIA 


ŞI 
RASBOIUL MONDIAL 


CAP. I 


CAUZELE ŞI EFECTELE RĂSBOIULUI MONDIAL 


I 
CAUZELE RASBOIULUI MONDIAL 


Ori cât de importantă ar fi pentru cei direet interesaţi 
chestiunea Alsaciei şi Lorenei, ea are însă mai mult ca- 
racterul unei certe pentru hotar între vecini. 

Se poate discuta dacă au făcut bine germanii la 1871 
anexând aceste teritorii, cari două veacuri au aparținut 
Franţei. Se poate, şi cu mai drept cuvânt, discuta dacă 

astăzi francezii fac bine, revendicând un pământ bästinas 

german, a cărui populatiune se simte acum solidară cu 
consângenii din Imperiu. Dar oricare va fi soarta acestor 
provincii, ea la urma urmelor nu poate avea atâta insem- 
nătate pentru Istoria omenirii. 

Si mai puţină importanţă istorică are, dacă «sacrul 
egoism» al Italiei va reuși sau nu de a mai mări teri- 
toriul favorit al căliitoriilor de nuntă, cu câteva fâşii rupte 
de la vecini. 

Oricine poate avea în această privință simpatiile şi 
preferinţele sale, dar conflictele de acest fel nu pot de- 
termina caracterul istoric al tragediei mondiale, 

Cu totul de altă natură sunt conflictele dintre Germania 
şi Anglia, pe de o parte, şi dintre Puterile Centrale şi 
Rnsia, pe de altă parte. 

Ciocnirea dintre Germania şi Marea Britanie ne înfă- 
tiseazä o fază caracteristică, adâncă în semnificarea ei 
istorică, a desvoltării economice mondiale, 


22 


Karl Marx a descris, pe vremuri, evoluţia economică, 
ca un proces ce se desăvârşeşte înăuntru unui Stat: pro- 
gresul industrial duce la concentrarea capitalului în opo- 
zitie cu proletarizarea masselor, şi ca rezultat final— <ex- 
propriatorii se expropriazăp, şi socializarea mijloacelor de 
producţie închee întreaga evoluţie. 

Realitatea de mult a depășit acest cadru. Incă acum 
aproape 17 ani am semnalat întrun discurs parlamentar, 
că Anglia tinde să se transforme din <fabrica lumii», cum 
era socotită până atunci, intro “ladă de fier», întro bancă 
a lumii. Acolo va format un imens capital, pe care îl 
numisem <Capitalul vagabond», care a pornit din ladă» 
în lumea largă, pentru cucerirea Globului, pentru exploa- 
tarea şi subjugarea, mai cu seamă, a ţărilor înapoiate eco- 
nomiceste. 

Factorii de căpetenie ai acestui proces sunt supremaţia 
comercială şi stăpânirea exclusivă a mărilor. S'a calculat 
că pe această cale Anglia încasează numai de la străini, 
din intreprinderile ei externe şi din navigatiunea inter- 
naţională (între porturile străine) ca profit net, peste zece 
miliarde anual. Ceeace reprezintă venitul unui formidabil 
capital de cel putin 200 miliarde. 

Acesta es'e tributul, pe care ‘capitalul vagabond» al 
Marei Britanii îl percepe de la celelalte popoare, mai cu 
seamă din ţările înapoiate. 

Dacă acest pruces sar desăvârşi până la ultima lui con- 
secintä logic”, formula lui Karl Marx ar ajunge să se 
realizeze întrun chip neaşteptat: un Stat ca <expropriator» 
mondial şi un popor de state proletarizate de peste întreg 
rotundul pământesc!, 

Insă în calea acestei evoluţii s'a ridicat Germania cu ex- 
traordinara ei desvoltare industrială din ultiinele decenii. 

Cu o repeziciune vertiginoasă, ea şi-a creat în econo- 
mia lumii o situatiune, care făcea să tremure din temelie 
toate contoarele din City si toate factoriile ei coloniale 
Pe calea concurenții paşnice Germ nia sa dovedit de ne- 
biruit. Stiinta ei, progresul ei technic, talentul organi- 
zator al conducătorilor industriei si comerțului, munca 
stăruitoare şi spiritul de ordine al muncitorimii, îi asi- 
gurau succesul, chiar pe debuseurile britanice!.. 

Atunci <Capitalul vagabond» a asmutit pe toţi “prole- 
tarii> sai de toate rasele şi nuanțele de colorat une, pe 
toţi vasalii săi mărturisiţi, pe toţi aceia in slârşit, cari 


23 


aveau vre-o rancună sau o socoteală cu un popor ce se 
afla în plina ascensiune a puterii şi a prosperității. 

Credincioasă tradiţiilor Sale seculare, Anglia, — ‘per- 
fidul Albion» al Istoriei mondiale, — s'a hotărît să înlă- 
ture cu forţa pe un rival primeidios, cum a făcut pe vre- 
muri cu Spania, cu Franţa, cu Olanda... Germania trebuia 
cu orice preţ zdrobită, flota ei distrusă, coloniile anexate. 
Intreprindere negresit, mai grea decât să impui cu tunul 
poporului chinez otrava opiului. 

Si lumea ergotează încă pe baza cărţilor galbene, verzi, 
albastre, sau cum inai sunt, cine a voit răsboiul, în acest 
conflict: Germania, a cărei armă cea mai sigură era munca 
paşnică, sau Anglia, care doar numai prin forţa militară 
i-ar mai putea stăvili mersul triumfal?... 

Pentru morala Istoriei e instructiv de notat, că dacă 
poporul german ar fi muncit mai puţin sau mai prost, 
rasboiul — cel putin cu Auglia — desigur că mar fi is- 
bucnit... 

Nu mai puţin semnificativ este şi caracterul conflictului 
dintre Puterile Centrale si Rusia. 

Aceiaşi expansiune economică a Germaniei 'a determi- 
nat un antagonism ireductihil între politica germană în 
Ori: ntul apropiat şi tendint le de cotropire ale Rusiei 
Țariste în Balcani. 

Că.i nu trebue uitat că răsboiula fost pornit de Rusia 
Taristd, care năzuia să se introneze la Bizanţ şi să-şi în- 
tindă stăpânirea până la murea Egee şi Adriatica. Im- 
periului german însă num ai cooperatia liberă cu popoa- 
rele din Orient i ti putea asigura un camp de activitate 
industriala si comercială, — care fatal Sar restrânge, şi 
Germania însăşi ori-când ar fi ameninţată de o încercuire 
desăvârşită de către o coa iţie vrăjmașă, dacă tendinţele 
contropitoare ale Imperiu'ui moscovit nu ar fi stävilite. 

Pe de altă parte, şi Imperiul Habsburgic nu poate 
admite dominatiu: ea fa B-lcani a unei mari Puteri slave, 
© îmnpresurare extrem de primej lioasă pentru tot viitorul 
Monathiei. Astfel s': creat o solidaritate de interese si, 
ca rezultat, o alianţă intină între Germania şi Austro- 
Ungaria. 

Intrucât Rusia şi-a dat bine seama, că în aceste îm- 
prejurări — cum s'a exprimat cunoscutul profesor de is- 
torie dela Universit'tea din Petersburg, d. Mitrofanov,— 
“diumul la Constantinopol trece pe la Berlin», o luptă 


24 


crâncenă între Puterile Centrale şi Impärätia Tarilor a 
ajuns inevitabilă. 

Şi în acest conflict e lesne de constatat că în fond, ori- 
cari ar fi aparențele si interpretările actelor diplomatice, 
acţiunea germană are caracterul defensiv. Ca şi în diferen- 
dul economic cu Imperiul britanic — nu Germania,— ci 
Anglia avea nevoe de război, nu Germania, ci Anglia 
putea aspira la distrugerea flotei sau răpirsa Coloniilor 
Statului rival; — tot aşa şi aci Germania nu preiindea 
decât menţinerea regimului eportilor deschise> — nu ea, 
ci Rusia şi-a afirmat voinţa de a cuceri Constantinopolul 
şi Strâmtorile. 

In judecata istoricului de mâine, aceste cauze adânci ale 
groaznicei conflagratiuni, care a împărţit lumea în două 
lagăre duşmane, singure vor cădea în cumpănă pentru a 
aprecia şi perspectivele ce deschid omenirii rezvltatele 
posibile ale catastrofei. Demagogia şi declamatia desartä 
prin cari cei interesaţi încearcă astăzi să «facă: atmos- 
feră>, dacă nu vor fi uitate, vor inspira numai compăti- 
mire pentru mentalitatea ce domina în «bătrâna Zuropa» 
un veac după marea Revolutiune. 

Mai cu seamă, când va fi dată şi «ultima hotärîre» 
asupra rolului istoric al Rusiei ţariste, Căci conflictul 
dintre Puterile Centrale şi Rusia are şi o faţă, de cea 
de cea mai mare însemnătate pentru Istoria mondială. 

Dar despre aceasta voiu mai vorbi. 


4 Septembrie. 


II 
RĂSBOIUL SI REVOLUȚIA DIN RUSIA 


Este evident pentru oricine, că răsboiul dintre Puterile 
Centrale și Rusia e menit să aibă o înrâurire hotărîtoare 
asupra destinelor întregului Orient european. Şi pe noi, 
românii, rezultatele acestui război ne interesează mai dea- 
proape. 

De multe ori voiu fi silit, deci, să revin asupra tuturor 
urmărilor uriaşei lupte. 

Dar aci vreau să relev mai cu seamă un aspect al acestui 
conflict, care îi dă o importanţă extremă din punctul de 
vedere al Istoriei mondiale. 


25 


Rusia Tarilor, chiar din cauza formei sale de Stat, apare 
în Istorie ca rezervorul reactiunei universale, care veşnic 
ameninţa desvoltarea politică şi socială normală din Eu- 
ropa. Istoria veacului trecut, de pildă, dela <Sfânta A- 
liantä» încoace, poate fi caracterizată ca lupta popoa elor 
europene împotriva spiritului de reacțiune ce se ravärsa 
din Rusia. 

E destul să semnalăm aici, influenţa covârsitoare a Ru- 
siei, dintr'un singur punct de vedere. 

Multă cerneală a fost vărsată în declamatii pompoase 
împotriva militarismului. Dar câtă vreme la răsăritul Eu- 
ropei exista o mare Putere, 4l cărei guvern se putea dis- 
pensa de colaborarea anevoioasä a parlamentelor, pentru 
votarea creditelor şi a contigentelor militare, şi era în 

utintä oricând să decreteze în taină mobilizarea generală 
Ce în treacăt fie zis, sa si întâmplat în războiul ac- 
tual, cu mult înainte de mobilizarea oficială), atâta vreme 
şi toate celelalte State europene erau datoare, din consi- 
deratiuni de siguranţă elementară, să-şi incordeze toate 
forţele pentru a-şi mări mijloacele de apărare şi a şi men- 
fine armatele în măsură de a întâmpina toate eventua- 
lităţile. Toate manifestatiunile pacifiste ale T'arilor nu pot 
întuneca acest adevăr. 

Numai reclădirea Statului rus pe temeliile comune tu- 
turor ţărilor civilizate (căci cu toate deosebirile dintre 
constitutiunile europene, în tot Apusul organizaţia politică 
e aşe/ată pe baza acelorași principii generale), — cu alte 
cuvinte, numai o revoluție în Rusia putea să asigure lumii 
evoluţia socială şi politică neturburată de refluxuri de 
reacțiune violentă. 

Istoria ne arată însă, că poporul rus nu s'a dovedit în 
stare să realizeze cu propriile lui mijloace această trans- 
formare. Numai răsboaele externe, — şi, bine-inteles, ràs- 
boaie nefericite — i-au putut înlesni şi în trecut fiecare pas 
de înaintare în viaţa lui politică şi socială. 

Cauza acestei situaţii paradoxale nu este greu de explicat. 
Progresul technic pune astăzi la dispoziţia guvernelor mij- 
loacele de represiune şi creiază pentru orice încercare de 
revoluţie o situaţie, care nu are analogie cu starea 
de lucruri de pildă, ain Franţa, la sfârşitul veacului XVIII- 
lea, când un Barbarout putea în fruntea unui mic rup 
de revoluționari, — vro 600 de insi, — să str. bata în 
cântecul Marsiliezei întreaga Frantä, de la Marsilia până 
la Paris, pentru a lua parte la răsturnarea monarhiei. 


26 


Numai o înf'iângere externă putea în Rusia să schimbe 
raportul de putere şi să îngăduiască masselor populare 
afirmarea revendicărilor lor. 

Dar în răsboiul actual, democratiile apusene au încheiat 
din motive egoiste, o alianță cu guvernul “Țarului. De 
aci — complicatiuni paradoxale: biruinţa Intelegerii în- 
semna, în primul râd, biruinţa ţarismului, consolidarea 
lui pentru lungi decenii şi chiar secole. Căci evident, dacă 
“Țarul Nicolae tsi făcea intrarea triumt.lă, în fruntea arma- 
telor sale, la Berlin, revolutiunèa nu se mai putea produce. 

Mai mult: această victorie ar fi dat fatal semnalul re- 
actiunei europene. In cazul înfrângerei Germaniei, -nict 
Franţa, nici Italia nu puteau pretinde la hegemonie pe 
continentul european, iar Anglia este exclusă prin situaţia 
ei insulară și prin politica ei colonială. Nu putea deci 
ajunge la această hegemonie, prin forţa lucrurilor, decât 
Rusia. Ceeace însă ur avea de rezultat fatal nu numai co- 
tropirea brutală pentru Orient, dar şi o formidabi 4 întărire 
a reictiunei în restul Europei. Niciodată profeția lui Na- 
poleon, că Europa întrun veac trebuia să ajuugă demo- 
Cratică sau căzăcească, nu era mai aproape de realizare, 

Numi <militasismnlui german» Istoria mondială îi da- 
t'reste că această catastrofă a fost înlăturată, iar poporul 
rus — emanciparea lui, ca si Pylonia renaşterea ei. Sn- 
cialdemocratia germană, cu drept cuvânt, nu şi-a precupctit 
sprijinul acestui mil tarism. 

“Barbaria teutonă> poate fi mândră de verdictul desti- 
nului, pe care — dacă există dreptatea în luine — Rusia 
democratică recunoscătoare îl va materializa, ridicând pe 
pieţele Petrogradului şi ale Moscovei statui în slava ma- 
resalilor Hind nburg şi Mackensen... 

Vo:u discuta altădată perspectivele ce rezultă din revo- 
lutia rusă pentru situația internaţională. 

Acum trebue să mă mărginesc încă la o singură ob- 
servatie, Caricterul istoric semnalat al conflictului dintre 
Germania şi Anglia. ca şi al acelui dintre Puterile Cen- 
trale si Rusia, nu iartă unui om de Stat să-şi determine 
atitu linea fata de răsboiul mondial dură simple «simpatii» 
personale ce le-ar avea pentru însuşirile mai mult sau mai 
putin închipuite ale natiurilor beligerante. 

Inaintea noastră se desfăşoară un groaznic proces al 
Istoriei universale, ale cărui rezultate se vor resfrânge fatal 
asupra interes-lor vitale ale tuturor naţiunilor pământului, 

Pentru nimeni nu poate fi indiferentă îndrumarea evo- 


27 


lutiunii economice a khimii întregi, care va fi determinată 
de răsboiul anglo-german, cum pentru nimeni mar fi in- 
diferente soarta Orientului sau triuinful final al tarismului 
ce ar rezulta din conflictul armat dintre Puterile Centrale 
şi Rusia. 

Fiecare este dator să-şi spună cuvâutul numai după cum 
îi dictează interesul suprem şi dreptul la viaţă al neamului 
din care face parte. 

Si ce jalnic rol l'au avut marii şi micii noştri bărbaţi 
de Stat!... i 

5 Septembrie; 


III 
BASINUL DUNĂRII ŞI ROMÂNII 


O privire aruncată pe harta Europei ne arată că teri- 
toriul, ce se întinde între Alpi şi Marea Neagră si dela 
munţii Bohemiei până în țărmurile Adriaticei şi ale mării 
Eyee, se prezintă ca o unitate geografică, caracterizată 
prin imensul basin al Dunării, cu dependentele ui netu-- 
tale (cu exclusiunea extremității de sud a peninsulei bal- 
canicc). Ă : | , 

Etnograficeste acest teritoriu se deosibeşte esenţial de 
restul Europei. Pe când acolo vaste regiuni sunt locuite 
de masse nationale compacte, aici, în basinul Dunării, 
constatam un amestec adesea inextricabil de” nume- 
roase grupuri nationale, relativ resthâuse, cari se -consoli- 
dează numai în puţine pete mai omugene. 

Dintre aceste grupuri, pe cele mai numeroase le cons- 
titue românii, cu 12 milioane de suflete (inclusiv Bisara- 
bia), apoi germanii, cu vro 11 milioane (din cari donk 
milioane în Ungaria) şi maghiarii cu 10 miioane (după 
statistica oficială). Restul îl formează mai cu seamă diie- 
vitele naţionalităţi slave, şi mai putin numeroase. * 

Toate aceste grupuri nationale sunt stiâns legate între 
ele în primul rând prin “interese economice. Puternica 
arteră a Dunării, cu afluenții ei,- strătătând regiuni cu 
cele mai variate condițiuni de productiune şi avutie na- 
tionalä, creează între ele o inferderenderță economică in- 
disolubilă, încât numai prin cooperatie popu'aţiunile ase- 
zate aci pot să-şi asigure o desvultare şi o prosperitate 
obsteascä. i 


Pe de altă parte, slăbiciunea relativă a acestor grupuri 
etnice, luate izolat, față de uriaşele formaţiuni politice 
de împrejur, nu le poate da o siguranţă externă, printr’e- 
organizaţie de State independentă. In acelaş timp, — deşi 
unele unităţi na,ionale au fost mai tavorizate de soartă, 
decât altele, — simplul fapt că deosebirile numerice dintre 
ele nu sunt destul de însemnate, a împiedicat pe vreunul 
din grupuri să poată absoarbe sau nimici pe celelalte, ca 
să ajungă pe această cale la crearea unui mare Stat uni- 
tar — din punctul de vedere etnic. Şi chiar marea va- 
riatie de rase constitue pentru fiecare din elementele cart 
alcătuesc acest complex de neamuri, o garanţie pentru 
individualitatea lor naţională, favorizând, cu toate fric- 
tiunile şi luptele inevitabile, stabilirea unui echilibru 
final, întemeiat pe respectul drepturilor şi al tuturor as- 
piratiunilor nationale legitime. 

S'ar pärea cä din aceastä situatie nu poate rezulta decât 
o singurä solutie logicä: organizarea între popoarele ba- 
sinului dunărean nu numai a unei cooperatiuni econo- 
mice, ci şi a unei vaste asociatiuni politice pentru apă- 
rarea libertăţii, propăşirii şi a siguranţei comune. 

Pentru grupul român, aşezat chiar la gurile marelui 
fluviu al Europei Centrale şi pe ambele laturi ale Car- 
patilor, participarea la această asociaţie pare şi mai im- 
perioasă, fiindcă numai pe această cale el şi-ar putea de- 
Sävarsi organizaţia politică. Economiceste, numai legătura 
organică cu Europa Centrală iar da putinţa să tragă 
toate foloasele din bogăţiile sale naturale, la adăpostul 
concurenţei cerealelor şi a petrolului rusesc, Iar politi- 
caşte, situaţia geografică şi raportul numeric i-ar crea 
chiar o situaţie privilegintä în sânul basinului du- 
närean. 

Apoi acest grup e mai expus primejdiilor prin contactul 
imediat cu uriaşul moscovit, oricum Sar aşeza lucrurile 
in Rusia. 

Dacă întradevăr, şi sesul rusesc serveşte de lăcaş pentru 
multe popoare, ele însă în majoritate covârşitoa e sunt 
slave, și de veacuri au suportat influenta rusificatoare, 
Faţă de mossa celur mai însemnate din aceste grupuri” 
chiar socotite izolat, românii se află într'o inferioritate 
numerică prea zdrobitoare. Rusii propriu zişi singuri ajung 
la aproape 100 milioane de suflete; apoi vin ucrainrenii 
în număr de peste 30 milioane, polonezii cu aproape 20 
milioane... Insemnätatea acestor raporturi de massä n’are 


29 


nevoe de multă lămurire. E o chestiune de pură meca- 
nică, ce tsi are rostul și în viata naţiunilor... 

Vitregia soartei a stat până acum în calea justei orièn- 
tări şi a aşezărei politice temeinice a românilor. Istoria 
acestei parti din Europa a fost prea turbure pent'u des- 
voltarea normală, indicată de situaţiunea geografică, a 
organizatiunei politice a întregului basin al Dunării. 

In fluctuatiunile seculare, ce au urmat în Orient pră- 
buşirei Imperiului bizantin, din întregul basin dunărean 
numai popoarele Austriei au fost mai adăpostite. In faza 
agresivă a Istoriei otomane, chiar şi Ungaria 150 ani a 
stat sub puterea “Turciei; bulgarii şi sârbii au fost trans- 
formaţi pentru veacuri in ratale, iar principatele române 
au căzut în vasalitate. Dela începutul secolului al XVIII, 
când granițele imperiului rus ajunsese la Nistru, a apă- 
rat un nou factor de turburare: Rusia a început säsi 
afirme tot mai mult aspiratiunea la stăpânirea în Bal- 
cani şi la cotropirea tuturor naționalităților slave de sub 
Coroana Habsburgilor. A 

Dintre toate neamurile basinului dunărean, grupul ro- 
mân a avut parte de soarta cea mai tristă în aceste tri- 
bulatiuni istorice. O jumătate din Moldova a schimbat 
vasalitatea turcă pentru jugul moscovit, iar românii din 
actualul regat, după ce au suferit binefacerile <protecto- 
satului», au urmat să trăiască veşnic sub primejdia de 
moarte politică şi naţională, fiindcă Imperiul T'arilor evi- 
dent nu poate realiza visul de secole al panrusismului. 
decât trecând peste trupul lor. Viaţa lor politică 
nu era de fapt şi nu poat: fi în această situaţie decât 
un provizorat, abia tolerat. 

Insă şi întregul bazin al Dunărei n'a putut din aceste 
cauze ajunge la o organizaţie politică definitivă. Chiar 
partea lui occidentală, cuprinsă în limitele Austro Un- 
gariei a fost stânjenită în desvoltarea ei. 

Ce înrâurire va avea răsboiul asupra viitorului basi- 
nului dunărean? 

Răspunsul la această întrebare nu numai va fi hotă- 
ritor asupra destinelor neamnlui românesc, dar e menit 
să aibă şi cel mai adânc răsunet în Istoria mondială, 


6 Septembrie. 


30 


IV 
RĂSBOIUL ȘI ORIENTUL, EUROPEAN 


Toată Istoria modernă a Orientului european e colorată 
de rivalitatea seculară dintre Sfânta Rusie şi bătrâna 
Monarhie Habsburgică. 

Si serfinificarea cea mai adâncă, din,punctul de vedere 
al Istoriei mondiale, a marelui răsboiu constă poate toc- 
mai în faptul că el e menit să dea o soluţie definitivă 
acestei ireductibile rivalități. 

Imperiul Habsburgic, în fond —o creatiune a rasei ger- 
manice, — multe veacuri şi-a împlinit cu cinste sarcina 
grea dar glorioasă de avantpost al civilizatiunii apusene. 

Aci, la marginea barbariei orientale, între zidurile Vi- 
enei sa înălţat ca simbol al acestei misiuni, falnicul turn 
al catedralei Sf, Ştefan, aci a înflorit străvechea Uni- 
versitate şi aci au fost puse temeliile mândrului Burg. 
Sub scutul şi conducerea Burgului au fost ocrotite împo- 
triva furtunilor din af.ră toate maţionaliiăţile bătrânei 
monarchii; ele sau putut astfel întări si au propăşit afir- 
mându-,i individualit tea etnică, 

Si milenii se sdrobeau de zidurile Vienii valurile barbare, 
începând cu Avarii şi sfârsind cu oastea lui Cara Mustaf:... 

Germanismul, care în Apus a ştiit p ste tit, printre 
ruinele Imperiului roman, să creeze o viață nouă, n'a pu- 
tut veni si în contact cu lumea orientală de cât prin in- 
termediarul Imperiului Hibsburgic. Si a fost scris în 
cartea destinelor ca şi Orientu! — unde focaiele culturii 
antice au fost învăluite de noaptea barba iei, — să reîn- 
vie sub suflul dătător de viaţă al geniului germanic, — 
căci grupul german din basinul Dunării pcate fi consi- 
derat ca o delegatiune a rasei germane pentu orgarizarea Ori. 
entului europ an. 

Până astăzi misiunea mondială a rasei germane anevoe 
putea să radieze peste zidul Carpaţilor şi peste valurile 
tulburi ale Dunării. . 

In calea germanismului, ca reprezentant al Europci, — 
în înţelesul adânc al cuvântului, — s’a ridicat aici, după 
retragerea Turciei, imperiul moscovit, care a reluat, după 
milenii, rolul istoric al Persiei antice în luptele împotriva 
Eladei: două concepţii de viaţă, două sisteme politice 
stăteau faţă în fata. 


31 


Orientul european a trebuit să îndure suferinti grozave, 
pe urma acestui conflict, căci tendinţele de cotropire ale 
moscovitului au dat aici naștere blăstămatei «chestiuni æ 
Orientului», a cărei deslegare era veșnic aşteptată de 
toate generaţiile trecute, şi veşnic rămânea în suspen- 
siune. 

In atmosfera de neîncetate masinatiuni oculte si de 
continuă fermentatiune bolnavă, sd croiau si desfăceau 
principate şi regate subrede, cari duceau o ex stenţă fa- 
lacioasă pe care numai narcoza megalomaniei le-o făcea 
mai toleralilă, în veşnica nesiguranţă a zilei de mâine. 

In acest coşmar s'a sbătut biata omenire balcanică de 
decenii, de veacuri. Dezarmonii'e <concertului: european» 
nu o lăsau nici să moară nici să trăiască, 

De aici, din Balcani, a pornit şi scânteia răsboiului 
mondial. 

Acest răsboiu pune astfel în sfârşit, la ordinea zilei 
organizarea politica defin tivă a îutregului basin dunărean 
de care sunt strict legate, cum am văzut, si destinele 
neamului românesc. 

Poinind răsboiul, Rusia ţaristă a facut cea mai for- 
midabilă încercare de a ajunge ‘pe drumul Berlinului» 
la stăpânirea în Balcani. Scopurile tarismului au fost de 
astă dată märturisite cu toată sirceritatea dorită: des- 
membrarea Austro-Ungarigi, împărțea a “Turciei, desfiin- 
farea Bulgariei... Germania fiind sdrobită, jar Franţa şi 
Anglia desinteresate sau compensate» —teritoriile si 
nationalitätile aşezate aci până la marea Egee si Adri- 
atică, ar ajunge mai curând sau mai târziu o pradă u- 
șoară a i nperialismului moscovit: Moscovia ar fi trium- 
fat definitiv asupra Apus ei “putred>, 

Astfel s'a învederat tuturor popoarelor basinului dună- 
rean CE deepal le pune în fatä singura alternativä: 
cuoperatia liberă sub scutul puterii germanice, care sim- 
boliza pentru ei şi toate id ile Apus: lui, sau înecul în o- 
ceanul panrusismului, — nu numai desnationalizarea, dar 
şi întoarcerea spre Asia. 

„Şi toate aceste “popoare au înțeles chemarea datoriei, 
afară de... sârbi si români, cari au păşit pe calea pi rza- 
niei sigure, acceptând cu entuziasm jugul ţarismului, ca 
mistificatiunea <idealului naţional». 

Cruntă a fost rasplata |... 

Infrâugerea ţarismului şi revoluţia din Rusia nu înlă- 
tură, cum voi avea prilejul să arăt, primejdia pentru vii- 


32 


tor. Dar ele dau, cel putin, rdgazul necesar şi libertatea 
de acţiune, de cari toate grupurile ndtionale din basinul 
Dunării sunt datoare să profite pentru a'şi crea o orga- 
nizatie politică, ce singură le poate da şi siguranţa ex- 
ternă şi putinţa unei propăşiri nationale cu adevărat li- 
bere. 

Pentru Regatul român răsboiul înfăţişase posibilităţi, 
cari arareori cad de două ori în viata unui neam. 

Dacă România rămânea credincioasă tradiţiilor sale po- 
litice şi adevăratelor interese naţionale, ea, — ca Stat de 
frunte în Balcani si ca factor de primă importanţă în ba- 
sinul dunărean, — putea să-și asigure un glorios rol îu 
Istoria mondială, participând activ la crearea Europei 
Centrale şi la organizarea politică temeinică a Orientului 
european. , 

Ce perspective de märire si putere se deschideau astfel 
neamului românesc întreg! 

Conducătorii acestui Stat au preferat să-l arunce în luptă 
pentru scopurile imperialismului panrusesc... 

Dar învățământul istoric, ce se revarsă din chiar catas- 
trofa provocată de această politică nenorocită, e cu atât 
mai luminos; Românismul nu .poate avea viitor decât în or- 
ganizafia polit ci şi economică a basinului dunărean, ca factor 
al Europei Centrale. 


7 Septembrie. 


CAP. II 


RĂSBOIUL ROMÂNIEI 


I 
TRAGEDIA REGELUI CAROL 


Minte cumpănită, temperament rece si stăpân pe sine. 
‘Singur intro lume străină, fără favoriți, fără prieteni, 
iără să dusmäneascä pe nimeni, dar duşmănit de multi, — 
aşa a stat, veşnicul solitar, tăcutul Rege Carol pe tronul 
zidit de el, care multă vreme i se clätina sub picioare. 

De sigur, avea un temperament de adevărat Domnitor. 

Urcat în scaun în urma unei conjuratiuni care rästur- 
nase pe Cuza-Vodă, şi la care luaseră parte şi militarii, 
el se trezeşte din prima zi a domniei în fata unei pro- 
testări a mai multor ofiţeri superiori cari cer noului Domn 
pedepsirea conjuratoriler peutrucă şi-au călcat credinţa 
către Şeful suprem al ostirii. 

Protestarea suna foarte frumos: împotriva cuvintelor 
de onoare ostăşească şi de credinţă către Domn, cu greu 
se putea răspunde în temeiul principiilor. Dar protesta- 
torii, ei înşişi ostaşi, adresau uu ultimatum Domnitorului 
lor, care primise doar Coroana din mâna conspiratorilor |... 

In fond protestarea era probabil o «maşină politică» 
cum au fost atâtea altele, pe cari le-a văzut de multe 
ori în urmă Regele Carol. 

Răspunsul, pe care a ştiut să-l dea, în această situaţie 
extrem de delicată, tânărul Domnitor, — abia împlinise 
27 ani, — promitea mult. 


34 


Dificultăţile exterioare le-a biruit cu cinste, dând dovadă 
de inteligenţă suplă şi de multă tenacitate. 

Şi nu erau puţine, nici ușoare aceste greutăţi: a primit 
domnia împotriva vointii suzeranului, fără asentijnentul 
Puterilor protectoare, într'o țară a cărei unire, deşi tole- 
rată, nu fusese încă până atunci oficial şi definitiv recu- 
moscută — întrun moment critic al Istoriei europene. 

Situaţia internă a fost însă mai greu de dominat. 

“Tânărul Domn, intr’o scrisoare celebră, a fost silit să 
afirme, că *poporul românesc nu ştie să se guverneze şi 
nu se lasă guvernat». - 

Popo:ul? Cuvântul nu este just: poporul românese se 
lasă cu înlesnire guvernat, de fapt, de vataselul comunal. 

Dar clasa ce îşi dă prin deriziune numele de eguver- 
nanti». formată în cursul veacurilor din toate fluviile Ka- 
narului, în adevăr nu ştie nici să guverneze, nici să se 
guverneze, nici nu se lasă să fie guvernată. 

Läipsitä de cultură, mai cu seamă de cultura sufletească, 
coruptä, lacomă şi venală, împărţită în facţiuni turbulente, 
depriusä de veacuri să-şi răstoarne Domnitorii d: pă puţine 
luni de domnie, în veşnică goană după <putere> — ea 
înțelegea prin vorba <putere> numai mijlocul de a exploata 
Statul în interes de clică. 

Această “putere> orice clică o putea mai lesne dobândi 
întrun Stat désorganizat, sub un Domn şubred care veşnic 
tremura pentru scaunul lui, sub presiunea continuă a com- 
petitiunilor din afară ori sub un năvălitor strain... Me- 
moriile lui Langeron cuprind dureroase mărturii de cum 
ajungeau la <putere> sub ocupatiunea rusească, chiar si 
purtătorii de nume mari, câştigând favoarea generalilor ruşi. 

Cu accastä castă, nu cu poporul românesc, a venit în con- 
fict Domnitorul Carol, din primul moment al domniei sale. 

Evident, dominaţiunea clicilor era nedompatibilă cu un 
regim cinstit de Stat. Si mândrul Hohenzollern, printro 
impulsiune firească, peste cinci ani\ dup& -suirea lui în 
scaun a fost silit să abdice. > 

Motivul imediat al abdicării a fost in realitate, indi- 
ferent, — în fond anarhia clicilor <guvernante» făcea cu 
neputinţă însănătoşirea vieţii publice. 

Dar motivul aparent, — manifestatiuni antigermane în 
forma cea mai jignitoare pentru Domnitor — a slujit 
pentru stabilirea unui compromis tacit, care permitea re- 
tragerea formală a abdicatiunii, dum impliea în realitate 
9 abdicare morală. 


35 


Oligarhia a rămas stăpână pe viata internă a țării. Re. 
gimul de partide a fost reglementat: Regele s'a însărcinat 
să vegheze la funcţionarea normală, a crotativei», care 
asigura aproape la termene fixe perind rea la-«putere> 
a partidelor, — în schimb i se recunostea şi lui dreptul 
de a c nduce politica externă şi controlul asupra forte 
armate. 

Pe cât ne putem da seama, gândul Regelui Carol a fost 
de a fa e toate sacrificiile pentru ca înainte de toate să 
aonsolideze dinastia şi să asigure ţării o politică interna- 
tionala fermă, spre a o feri de fluctuafiunile nenorocite 
ale trecutului. 

Gândul în sine era just, dacă ar fi fost realizabil în 
eonditiunile concrete si cu mijloacele adoptate. Şi în adevăr, 
acest regim a creat varecare ordine si stabilitate, si a 
îngăduit „progrese reale în multe privinti. Desvoltarea 
economi 'ăt şi financiară a țării a îndulci: întru câtva „Și 
e factiunilor: numeroase institutiuni financiare şi în- 
treprinderi comerciale şi industriale înlesneau cazarea 
neamurilor si a oamenilor de casă ai €şefilor».. 

Regele părea ajuns “arbitrul situației». Micile defecte 
ale mecanismului, — periodicele atacuri la adresa Coroanei 
din partea opozitiilor nerăbdătoare, — nu | impresionau 
Mândru şi rece, simțind în fundul inimii un adânc dispreţ 
pentru pleava levantinä din cire adesea era silit să-ă 
recru eze «sfetnicii», — Carol Hohenzollern accepta, ca 
un fenomen natural pentru această “fad latina, şi slu- 
gărnicia «bjectă a acestor sfetnici la *putere> şi aroganta 
lor brutală in opozitie, şi putea cu o superbă indif-rentä. 
să invite la masă pe insultätorul de eri dela o întrunire 
publică, şi să cheme în capul ministerului de răsboiu pe 
organizatorul de mici pronunciamente în armată... 

Dar, sub aparenţa puterii st astrălucirii, o rană adâncă 
rămânea deschisă. 

In această atmosferă, însă, Regele Carol nu-și dădea 
seama că, sub dominatiunea oligarhiei, chiar si dinastia 
şi politica internaţională a ţării erau zidite pe nisip. ; 

Prevestiri, şi încă prevestiri grozave nu-i lipseau: în 
această ţară mănoasă aproape la fiecare cinsprezece arii, 
temeliile Statului erau sguduite de o răscoală ţărănească, 
iar din cinci în cinci ani guvernul era silit să distribue 
porumb populatiunii fämânde.. 

După o scurtă emotiune, “rotativa> îşi relua mişcarea 
automatică; problemele cele mai vitale, cari băteau la 


36 


poarta vieții de Stat, rămâneau în suspensiune; chestiunea 
țărănească, evreească, administrativă, revendicarea drep- 
tului mai larg de vot, — toate așteptau în zadar decenii 
lungi vre-o solutiune. i 
* Situaţia generală în Europa, pacea îndelungată si li- 
aistea din Balcani, îngăduiau o adormire... 

* Dar isbucnirea răsboiului a supus sistemul la grea îu- 
cercare. Și edificiul a crăpat din creştet până în temelie... 

Marile interese, cari au fost puse din nou în joc în 
această parte a lumii, deodată au redresat spinările şi ale 
celor ce o viaţă de om îşi făceau un titlu de glorie si. 
un isvor de bunätäti din platitudinea cea mai desăvâr- 
şită. : 

+ Mi-l închipuiu pe sărmanul Rege în sânul Consiliciut 
de Coroană, în fata «sfetnicilor>, pe cari peste patruzeci 
de ani i-a văzut numai incovoiati.. 

N’am fost <palatist». Veniam rar în contact cu Regele 
Carol. 

Reputația de <revoluţionar> ce mi-a fost creată de cer- 
curile oligarhiei noastre, de sigur, nu-l predispunea în 
favoarea mea, deși eu, recunoscând necesitatea institu- 
tiunilor monarhice în România, niciodată nu mi-am pet- 
mis vr'un cuvânt ireverentios la adresa Coroanei. 

Nu voiu uita însă niciodată ultima audienţă, când Bă- 
trânul Rege, palid şi slăbit, abia a putut rosti de revoltă 
şi durere: «După patruzeci şi opt de ani... mă văd aproape 
singur®...... 

* Prăbuşirea edificiului însă a fost fatală, dest pentru 
multi din ţară și străinătate a căzut ca un trăsnet din 
senin... 

“ A voit înainte de toate, să consolideze dinastia şi să 
asigure politica internaţională... 

Si a închis ochii, fără să lase urmaș, la vreme, ca să 
nu fie răsturnat de complotul «sfetnicilor» cu miniștrii 
străini, având viziunea grozavă a catastrofei.. 

* Dacă a savarsit greșeli, de cari lutul omenesc nu iartă 
pe nimeni, primul Rege al României rămâne însă o no- 
bilă si tragică figură a Istoriei noastre, 

“+Greşelile vor ff uitate, iar poporul îi va păstra pioasa 
amintire pentru voința lui de bine... 


11 Octombrie. 


37 


II 
ALIANȚA NOASTRĂ SI RĂSBOIUL 


„„ Până la 1879 România, — ca ţară vasală şi supusă pro- 
tectoratului Marilor Puteri. — nu putea avea politică in- 
ternationalX proprie, în sensul strict al. cuvântului. Insă 
faptul că şi până atunci oamenii de Stat din România 
vedeau în protectoratul european şi chiar în suzeranitated 
“Turciei un mijloc de apărare împotriva tendinţelor de 


eotropire ale Rusiei, — recititi de pildă scrisorile lui Ioan 
Ghica, — dovedeşte clar, care a fost directiva noastră trâ- 
ditional’ 


+ 
„Aceiași tradiţie Sa manifestat în dezideratele Divanu- 
rilor ad hot cari cereau o dinastie apuseană, și mai ales 
im alegerea unui Hohenzollern în scaunul ţării. 

Incetarea protectoratului şi ruperea legăturilor de vasa- 
litate dădea putinţa României să-şi precizeze -aceastä di- 
rectivă în acţiunea ei internațională. 

Situaţia nouă în realitate mărea încă primejdia rusă. 

Cât de multă grijă inspira ea oamenilor noştri de Stat se 
poate constata djntrun fapt cert: ei au fost unanimi con- 
siderând «Comisiunea Dunăreani> ca © barantie pentrü 
România, deşi aceasta constituia o netăzăduită mărginire 
a suveranității. 
, Din prima zi tânărul regat, situat între Rusia si Pute- 
rile Centrale aliate, trebuia deci să si hotărască orit ntarea 
internațională. loatà desvoltarea ulterioară a Statului 
atârna dela această hotărtre. Traditia istorică, situaţia rè- 
ală, rezultatele recentei alianţe cu Rusia, pe urma căreid 
ne-au fost räpite de aliat cele trei județe basarabene, nu 
îngăduiau nici o şovăire. 

Alianța cu puterile Centrale a fost dar încheiată, accep- 
tată de unanimitatea oamenilor noştri de Stat din toate 
partidele. In cursul deceniilor următoare ea a fost reînoità 
de mai multe ori A pentru ultima dată abia în Maiu 1913, 
numai cu un an înainte de isbucnirea răsboiului european, 
fiind la putere «guvernul de colaborare», din care fäceat 
parte şi d-nii Take Ionescu şi defunctul Nicu Filipescu. 

Clauzele tratatului nu prea au fost cunoscute în Ro- 
mânia, dar pentru oamenii noştri politici, de la conser- 
vatori, până la social-democrati, ajunsese o adevărată dog- 
mă, că în eventualul conflict România trebue să meargă 


38 


alături de Puterile Centrale împotriva Rusiei. In acest 
sens a fost îndrumată toată politica noastră externă şi 
internă. In acest sens se dădeau şi toate sfaturile dim 
partea noastră românilor de peste munți. 

Cum dar a fost cu putință să fie pusă măca în discuţie 
atitudinea României în momentul când a isbucnit ris! oral 
european? 

“Tratatul fusese doar încheiat tocmai în vederea acestui 
räsboiu. Şi cine în.hee un tratat m'are libertatea să-l calce 
când ar socoti de cuviinţă. Altfel cine ar mai încheia 
tratate ? 

Un Stat „are, bizuindu se pe puterea lui, îşi poate 
permite luxul călcării de cuvânt — si încă rare ori ne- 
pedepsit, — dar România? In vremurile acestea, când şi 
Statele mari caută tot felul de combinatiuni internationale, 
noi nu putem trăi fără nici un sprijin din afară. La înche- 
ierea tratatului eram datoii să cumpănim toate conside- 
ratiunile, dar udată inch iat, situatiunea noastră ne impu- 
nea sil observăm cu sfinţenie, din interesul nostru pro- 
priu. Cine ne-ar mai crede, cine ar mai voi să trateze cu 
noi, odată ce noi cu atâta desinvoltură trecem peste un 
tratat, pe care decenii lungi ne am sprijinit în toate ra- 
porturile noastre externe, ca şi în economia noastră natio- 
aală, pentru finanţele nbastre si pentru toată utilarea 
noastră? Mai pot pune vrun pret pe cuvântul nostru chiar 
aceia cari au profitat de violarea lui?... 

Şi dacă vecinii noştri nu văd nici o garantie în tra- 
tatele noastre, ei fatal îşi vor căuta garanţii de altă natură... 

„Dar existența tratatului crease şi o situaţie materială 
pe care arbitraral nostru nu o mai putea schimba. Ea sa 
tesfrânt în toată activitatea noastră politică si adminis- 
trativă, ca şi organizaţia noastră militară; fortificatii, ar- 
mamente, furnituri, căi strategice. Toate se făceau sub 
stăpânirea aceluiaş gând, că — “la adică N mtii ne vor 
da de toate», şi chiar, planurile strategice le-am studiat 
ani de zile numai împreună cu statele-majore ale Pu- 
terilor centrale. * 

Greşeală să fi fost, încă este evident, că era prea târziu 
pentru o altă politică în ziua isbucnirei răsb viului euro- 
pean. Astfel ne-am trezit cu baza noastră de aprovizionare 
la distanţă de 45.000 kilometri, — prin Poit-Artur Şi în 
jurul Capului Bungi Sperante, — şi am fost siliți să im- 
provizăm un plan de räsboi în ultimul moment, — adică 
să acceptăm un “plan fals> de la Stuermer, cum a scris 


39 


d. general Iliescu la Paris, şi cum sa plansd. I. Brătianu 
fa Petersburg... 

Ce rezultat a avut această subită schimbare de front 
se ştie: nu se poate organiza nici industria de răsboi de 
azi pe mâine, nici nu se poate duce o campanie fără plan 
strategic studiat, în toate detaliile lui, ani îndelungati în 
timp de pace. 

Ori cari ar fi motivele, nu se poate sterge cu buretele 
munca a două generatiuni în timp de patru deccnii, fără 
consecinti grave. Actele înaintaşilor leagă pe urmaşi. 

Dar ce consideraţie s’ar fi putut invoca la 1914, care să 
nu fi existat la 1884? Riscul? Rusia prea puternică? A- 
cestea nu sau ştiut şi înainte ? Totuşi mat împiedicat a ianta 
cu Puterile Centrale. 

Trebuea să aşteptăm, să vedem încotro înclină cumpăna ?... 

Am aşteptat!... 

Nu, nu aceasta poate fi atitudinea unui popor, demn si 
conştient de rostul lui pe lume, în fata grozavei probleme 
a războiului. 


8 Septembrie. 


III 
FATALA SCHIMBARE DE FRONT 


Răsboiul nu este o aventură de melodramă, ci o gro- 
zavă jertiă ce se cere poporului întreg. Guvernele n'au 
dreptul deci să-i impună această jertfă numai din poză, 
şau din sentimentalism romantic. 

Inainte de a interveni întrun răsboiu poporul are o sin- 
gusă datorie: — de a vedea, de care parte sunt intere- 
sele sale, şi atunci — să arunce în cumpănă toate puterile 
sale, după cum vor cere aceste interese. Fie apui ceo fi! 

Jar nu să stea la pândă, pentru a lovipe cel mai slab! 
Mai întâiu, se poate da greș — cum s'a si dovedit. In al 
doilea rând, această atitudine imorală, nu putea duce nici- 
odată la un bun sfârşit. 

"Poate interesele noastre au fost cumpänite şi judecate 


la în: heerea alianţei noastre, — şi cum am văzut, foarte 
bine cumpănite şi ju lecate. Odată ce alianţa a fost inche- 
iată, — noi m'am avut alegere. 


Şi împlinirea datoriilor internationale, în situația noastră, 


40 


e în interesul nostru cel mai vădit si cel mai imperios. 
Aceasta este, la urma urmelor, politica cea mai-bunä, — 
smgura bună, indiferent chiar de rezultatul pur militar. 
Un popor, care dă dovadă de energie bărbătească, de 
cinste si de conştiinţa îndatoririlor sale, poate fi biruit, 
dar şi prin înfrângere în aceste condițiuni îşi asigură 
viitorul. Burii cei biruiti au rămas stăpâni adevăraţi în 
Africa de Sud. 

. Si în orice caz, riscam mai putin prin chiar înfrângerea 
alături de Germania decât în cazul victoriei alături de ruşi. 
Germania niciodatä nu poate fi atât de sdrobitä ca să nu 
poată ridica glastil ei în favoarea noastră. Dar cine ne-ar 
fi apărat împotriva Rusiei victorioase şi aliare? 

Nu mai vorbesc de grozava criză morală, provocată de 
o bruscă şi nemotivată schimbare a orientării politice, pe 
rare conștiința națională nu o putea accepta cu acea unire 
în suflete, atât de necesară în ceasul de cumpănă. 

Experienţa am plătit-o prea scump... Acest dezastu ne 
putea fi cruțat: un popor s'ar fi jertfit fără soväire pentru 
cuvântul lui angajat şi, înfrânt, ar fi fost respectat chiar 
de duşmanii săi, 

Jar astăzi.. 

Am pierdut mai mult decât un răsboiu, şi mai mult 
chiar decât cinstea, 

Rog pe orice român să cântărească în conștiința lui un 
singur gând: 

Dacă Franţa în urma păcei din Francfort, primul ei răs- 
boiu l'ar fi dus in a/ianță cu Germania, — mai avea ea vr'un 
drept, maiavea vre-o posibilitate morală de a mai revendica 
provinciile pierdute în 1870? 

Nu-i asa, ce absurdă ipoteză, Franţa să se alieze cu 
Germania ! 

Dar României la 1879, nu un dușman victorios, ci un 
alial salvat de armele româneşti i-a răpit trei judeţe — si 

‘: România sa plecat înaintea lui si l'a primit din nou în 
confraternitatea de arme... fiindcă a avut mai multă durere 
de inimă pentru Alsacia şi Lorena franceze, pierdute cu 
nouă ani înainte de Basarabia noastră |.. 

In momentul de față, în Rusia se ridică toate nationa- 
litätile obidite si reclamă dreptul lor. Cum ni s'ar mai 
putea contesta dreptul nostru? Cine ne putea refuza pro- 
vinciile ce ne-au fost răpite sub pretext de emancipare 
la 1812 si de către un aliat la 1879, — dacă păstram pani 
astăzi atitudinea dârză a unui loan Brătianu-cel-Mare — 


ay 


şi a unui Mihai Kogălniceanu, cari nu an primit schimbul 
peutru un pământ românesc? 

Acum însă orice român din Basarabia, cu us pic de 
eonstiintä în el, ne întoarce spatele. 

Ce blestem, — şi ce rusine!. 

Am săvârşit un păcat împotriva Duhului Sfânt, care au 
ate iertare... 

Si am semănat ruini peste ruini., Putregaiul.. 

Un singur cuvânt se poate aduce ca o circumstanță 
usurätoare : în realitate n'am avut niciodată libertatea de 
acțiune, nici Ja 1884, nici la 1916. 

Acest motiv l'a invocat d. general Iliescu, acest motiv 
Tau sugerat si d-nii Take Ionescu şi Ionel Brătianu. 

Dar atunci la ce se reduce faimoasa noastră independenţă? 

(Independenţa pentru un popor înseamnă înainte de toate 
siguranta externă și putinţa unei desvoltări naţionale li- 
bere, fără presiune sau injonctiune din afară. 

Daeă această siguranţă și libertate iipsesc, orice denu- 
mire pompoasa sar da unui Stat, totul nu este decât o 
ipocrizie şi o minciună. Când au fost mai independente 
micile State germane, — astăzi când fac parte dintr'un 
Imperiu federal sau atunci când în izolarea lor, erau e 
jucărie pentiy toţi vecinii puternici, şi Germania forma 
vesnicul câmp de bătălie al Europei? 

Sau a fost mai puţin independentă Ungaria, prin ve- 
nirea sub acelaș monarh cu Austria, decât România în toată 
a ei «splendidă izolatiune» ? 

Pentru România sa dovedit, în orice caz, că un tratat 
de alianță nu este un corectiv suficient pentru izolarea 
şi neputinta ei, sub pretext de <independenţă». 

Dacă acest adevăr va pătrunde în conștiința publică, 
din tragedia de astăzi va răsări cel puţin un viitor mai 
fericit pentru copiii noștri. 

10 Septembrie. 


IV 
RĂSBOIU «FARA RIZIC SI SACRIFICII» 


Pentru marele nostru public, în August 1916 situaţia 
generală militară se înfățișa cam astfel: 

Germanii sunt <fixaţi» la atâtea fronturi în cât nu mai 
pot desprinde un singur om pentru o acţiune împotriva 
României. 


42 


Austro-Ungaria abia suflă sub presiunea <doctorul:ri Bru- 
silow»; cu d săvârşire istovită, ea nu mai poate opune 
vre o rezistenţă serioasă celor 600.000 de trupe proaspete 
romanesti, cari au de făcut o simplă primblare militară 
până la Budapesta. 

Bulgarii nici nu vor mai îndrăzni să ne atace, de frica 
Rusului, si din cauza înaintării lui Sarrail în Cirectia 
Sofia şi Blzrad. 

România, pornind deci la răsboiu, când toate armatele 
Inţelegerii urmau să desläntuiascä o ofensivă generală pe 
toate fron'urile, era chemată să dea numai o <loviturä de 
alt ciucă>, grabind sfârşitul conflagratiunii mondiale, petra 
a culege toate fructele acestei acțiuni glorioase. 

Si toate s'au desfășurat întocmai... pe dos! 

Germanii au ştiut să arunce pe noul. front o armată 
formidabila. 5 

Bulgarii au năvălit în Dobrogea, şi după cinci zile au 
luat Turtucaia. 

«Doctorul Brusilov> nu sa mai mişcat. 

Generalul Sa rail a dat prea puţine semne de viaţă. 

Toate Statele Multiplei Intelegeri au asistat, impasi- 
bile, <ca la teatru», la prăbuşirea României... 

Si — peste trei luni de răsboiu — armatele germană, 
austro-ungară, bulgară şi turcă au intrat, în sunetul mu- 
zicilor, în capitala ţării... di 

Toată ingcnioasa constructiune arhitectonică sa ri- 
sipit... 

Cum a fost cu putintä un calcul atât de greşit? 

Iucapacitate? Ignoranta? Orbire ? 

Cauza e mai adâncă: e însăşi concepția, care eta la 
baza atitudinii îndrumătorilor noştri în faţa răsboiului 
mondial, 

"Toată filosofia politică a marilor şi micilor noştri bär- 
baţi de Stit se poate rezuma în acele teze ce vor rămâ- 
nea pururea celebre: 

‘Romania trebue să se prez nte la congresul de pace 
“fa brat cu învingătorul»... 

“ara trebue să iasă din răsboiu mărită, fără rizic şi cu 
minimum de Sicrificiir… 

Combinatiunea părea atât de ispititoare: 

Avem revendicări de formulat şi într'o direcţie şi intr’alta, 
Din lupta dintre Quadrupla şi Puterile Centrale, trebue 
doar să 1154, — si fără interv ntia noastră, — un invin- 
gator şi un învins. Noi să aşteptăm până ce victoria se 


43 


va desemna îndeajuns, şi atunci sărim în ajutorul birui- 
torului. Succesul e garantat: gloria uşoară, tara mărită, 
nici un rizic şi s-crificii minime, 

In adevăr, genial! : 

Plecând dela aceste postulate, am intre prins un räsboiu, 
în care chiar si victoria militară ar e hivala pentru Ro- 
mânia cu cea mai cruntă înfrângere! 

Ce ne putea aştepta, în adevăr, dacă armatele victo- 
rioase ale ţarului reuşeau să sdrobească Puterile Cen- 
trale? 

Constantinopolul şi Strâmtorile în mâna Rusiei; Bul- 
garia transformată într'o gubernie; iar “România Mare», 
în cazul cel mai bun, redusă la o simplă enclavă a marelui 
imperiu slav, — o agonie pentru Stit şi pentru neam, 
care nu putea dura prea mult până la piei e desăvârșită, 

Dar dacă victoria nu venea? 

Realitatea e prea elocventă... 

Hotariti să mergem ‘la braţ cu învingătorul» am mers 
în realitate la o înfrângere sigură pentru noi, indiferent 
chiar de rezultatul räsboiului pentru aliații noştri. In 
goană după acţiune <fără rizic», am pus pe cartă însăşi 
existenţa noastră... 

Cât de mult am riscat po/ificeste, rezultă chiar din in- 
terviewul acordat acum câteva luni de d. general Iliescu 
ziarelor franceze. Fostul şef al statului nostru major ne 
asigură că aliatul nostru dela nord, — căci <trädätorul 
Stuermer», fata de România, a fost necontestabil reprezen- 
tantul de drept al imperiului rus, — ne-ar fi împins la 
răsboiu numai ca să-și as gure o pace separată avanta- 
gioasă, cu preţul împărţirii României. 

Am fi scăpat numai graţie revoluţiei! 

Şi aici să fie zis în treacăt, ce crudă ironie a soartei! 
Dacă Jaruk Nicolae II, în fruntea ostirilor sale victo” 
rioase, reusea să dicteve pacea la Berlin şi Viena, — cum 
noi, ca aliaţii săi, visam, — revoluţia salvatoare desigur 
că nu mai isbucnea! 

Noroc de... nenorocire!.. 

Acesta a fost răsboiul <fâră rizic»... 

Cât pentru «sacrificii»... Ce să mai vorbini?.. 

Da, — am voit să ducem räshoiul «fără rizic şi cu mi- 
nimum de sacrificii>, — şi iată... 

Cum, ne întrebăm din nou, sa putut întâmpla, ca 
oamenii, cari păreau atât de prudenti şi hotäriti să 
meargă numai la sigur, să ne arunce în această beznă? 


44 


PE tee 


Pentru ce o combinație atât de <abilä» a avut această 
lamentabilă soartă? 

A fost, poate, rău ales «momentul»? 
| Am avut un plan» strategic gresit? 

N’am fost destul de «pregatiti>? 

Sau <oameni:> n’au fost la locul lor? 

Pentru ce însă atâtea fatalitati după doi ani de <pândă», 
dacă însă-și concepţi e fără greş? 

Să vedem însă, cum stăm cu <momentele> si <pla- 
nurile». 


11 Septembrie. 


V 
MORALA FABULEI 


Partizanii faimoasei formule a răsboiului «fără rizic si 
sacrificii», în fata realități crunte, ar putea susține acuma, 
că această concepţie e minunată, dar a fost ales rău «mo- 
mentul». (D. Take Ionescu a şi insinuat a priori această 
scuză în <Consiliul Coroanei? din August 1916). 

Dar care moment ne putea fi mai prielnic? 

După ce puterea germană a fost supusă timp de doi 
ani la atâtea fucercäri, iar noi am avut răgazul de a face 
toate pregätirile, totus am fost prinşi în acest vârtej de 
moarte. La ce eram expuşi dar, dacă am fi fost siliți să 
cooperăm la <retragerile strategice> din Galiţia şi Polonia, 
după «momentul dela Lemberg»? 

Sau poate trebuia să amânăm declararea de răsboiu 
până în primăvara 1917? | 

E o reductio ad absurdum. Căci în urma' revoluției din 
Rusia, cred. că şi celor mai pătimaşt dintre răsboinicii 
nostri le-ar fi trecut gustul de a mai căuta «momente»... 

Su, «momentul», evident, nu avea nici o importanţă. 

A, — spune acum d. general Iliescu, — dar trebuia aff 
plan: def-nsivä în Carpaţi si invaziuhe în Bulgaria, cu 
obiectivul Sofia şi Constantinopol. 

Dar de unde prezumfiunea că alt plan, — însă cu aceeași 
stare de lucruri în Rusia şi în armata Rusiei (în ajunul 
revoluției!), precum şi cu acelaş raport de forte şi cu aceiaşi 
situaţie politică generală (toate acestea nu puteau doar 
fi schimbate de planurile generalului Iliescu!), — de unde 
această prezumtiune că planul suggerat ar fi fost în stare: 


45 


să ne dea rezultate mai fericite, — și că, să spunem, d. 
general Crăiniceanu ar fi reușit să facă de ruşine pe ma- 
reşalul Mackensen?... 

Dar mai e o consideratie hotärîtoare: 

O fi minunat planul asternut de d. general Iliescu în 
coloanele ziarelor franceze, dar e sigur că acest plan nu 
este compatibil cu problema politică, pe care România o avea de 
rezolvit în acest rasboiu, 

" Noi nu făceam Cartă pentru artă», şi nu am pornit răs- 
boiul numai de dragul frumuseţilor strategice. Am for- 
mulat o revendicare precisă: anexarea anumitelor teri- 
torii. 

Dar Să presupunem că planul parizian ar fi reușit pe 
deplin: stând în defensivă în Carpaţi, armatele române 
ar fi intrat în Sofia, iar ruşii ar fi ocupat Constantinopolul. 

In această ipoteză, Bulgaria ar fi fost scoasă din luptă, 
“Turcia izolată, Puterile Centrale complect încercuite, — 
și pacea ar fi trebuit încheiată, înainte ca noi să fi avut 
măcar vremea şi putinfi de a ocupa Ardealul. 

Istoria ne învață însă că un biruitor aproape în tot- 
deauna e silit să renunţe, la încheiarea păcii, chiar la 
teritoriile ce le-ar fi ocupat, în parte cel puţin, dar ca să 
„anex ze vrun teritoriu care în acel moment să nu se fi 
aflat efectiv sub puterea armelor sale, — acest lucru nu 
se întâmplă nici-odată, nici că se poate întâmpla. 

Atunci, pentru ce am fi dus noi răsboiul după planul 
postum din Paris? Nici cel mai inept din sovinii noştri 
- wa râvnit doar vreo porţiune din teritoriul bulgăresc... 

Nu, nici planurile strategice nu aveau prea multă im- 
portanță. i 

« Pregătirea !>... 

Pregătirea a fost insuficientă, — exclamă “opozanţii» 
dintre marii şi micii noştri bărbaţi şi strategi. 

Dar dacă n'am reuşit să ne pregătim în cei doi ani de 
expectativă, când ne-am fi putut pregăti în timp util? 

Desigur, multe învinuiri drepte pot fl aduse aci. Totug 
în această privinţă se comite o gravă éroare, care ne 
poate fi fatală si altä-datä: 

Un räsboiu nu se poate duce, acumulând dinainte în- 
treaga cantitate de munitiuni şi arme pentru toată durata 
lui. Nici timpul, nici spaţiul mar ajunge, nici contingen- 
tele n'ar îngădui o asemenea îngrămădire de material. 
Răsboiul modern impune o consumatie atât de monstruoasă 
de material încât necesiteazä productiunea lui intensă şi 


46 


continuă, ca si aprovizionarea neîntreruptă în eursul răs- 
boiului, 

Schimbarea bruscă a acelei directive politice pe care 
am urmat-o aproape patru decenii, a creat însă o situaţie, 
pe care în timpul ce am avut la dispoziţie, nici o pregătire 
na o putea compensa: ne-am trezit deodată la 45.000 kilo- 
metii, — prin Port-Arthur şi în jurul Capului Bunei Spe- 
rant-, — dela baza noastră de aprovizionare în arme si 
muniții! 

Ce <pregătire> putea ajuta aci? 

Nu, nici «pregătirea» nu putea avea importanţa ce se 
pretinde. 

Atunci — *oamenti»? 

Nu eu voiu apăra pe autorii acestei calamitäti. Dar tre- 
bue să fim drepţi: nimeni nu ar fi putut duce acest răs- 
boiu, fiind date împrejurările concrete, la un bun :fârşit. 

A! Inteleg, să mi se spună, că a/fioameni nu ar fi pornit 
un răsboiu atât de absurd; — dar odată ce am avut usu- 
rinta de a ne arunca în această prăpastie, să nu ne agă- 
tam de modalităţile executiunii. 

Detaliile nu au multă greutate: situaţia însăşi, în care 
marii bărbaţi de Stat si profunzii strategi au pus Ro- 
mânia în ziua fatală de 27 August 1916, nu avea nici e 
eşire. 

Acţiunea noastră era condamnată la prăbușire, fiindcă 
însăşi concepţia, din care ea a isvorit, este absurdă si 
irealizabilă. 

Politica internaţională nu se poate inspira din arta 
<tra perii sforilor» în culisele parlamentare, sau din echi- 
libristica cluburilo: de provincie. 

Sa crezi, că in fata unei tragedii mondiale, poti sta la 
«panda», ca să mergi apoi «la brat cu învingătorul», = 
e o aberatiune. La urma urmelor vei fi prins In angre- 
. Majul fatal, când si cum nu vrei, impotriva tuturor inte- 
reselor nationale. 

Aceasta este morala fabulei. 

Unui Stat nwi sunt ertate toanele de femee isterică, 
Sunt angajamente, tradiţii, mari interese permanente, cari 
se ridică deasupra tuturor fluctuatiunilor vremelnice, si 
cari sunt impuse de situaţia geografică şi de toată istonia 
Statului. 

- Actele înaintaşilor leagă pe urmași; numaié/atea gontinu 
de acţiune şi aspiratiuni a mai multor generaţii Ppoate 
asigura popoarelur un viitor mai demn și mai ferieit. 


47 


Urmăriţi în cursul veacurilor politica internaţională a 
marilor națiuni; cum de pildă, dintr'un mic şi înapoiat 
Stat de țărani de acum trei secole, Anglia s'a desvoltat 
în cea mai formidabilă putere a lumii; sau cum din puz- 
deria de stätulete sa născut puternicul Imperiu german. 

«Rizic>, «sacrificii»? Pot fi cât de mari, dar când un 
popor merge pe calea cea dreaptă, chiar învins fiind, el încă 
nu se prabuseste în abis. Rurii cei învinşi au rămas stă- 
pani în Atrica de sud. Iar nou’ ne-a fost dat să vedem, 
cum un răsboiu «fără rizic şi sacrificii», se transformă în 
cea mai groaznică catastrofă naţională. 

Pentru România răsboiul european nu a venit ca © 
furtună năprasnică. De 40 ani lam aşteptat, şi ne am pre- 
gătit având în vedere o singură ipoteză, în ce pr veste in- 
terventia noastră. 

Cum dar am fi putut, fără urmări grave. trece de azi 
pe mâine, peste acest trecut? 

Ce posibilităţi au fost astfel răpite, pcnte pentru tot- 
deauna, neamului nostru, voiu discuta altădată. 


12 Septembrie. 


VI 
«OPINIA PUBLICĂ» ŞI RASBOIUL, 


Regele Ferdinand, într'o conversaţie cua tualul 1 sinistru 
de Externe al Austro-Ungariei, Contele Oitocar Czernin, 
pe vremuri ministru plenipotențiar în Bacurcst, a de- 
clarat că 90 la sută dintre Români nu v es. sasvonul (v. 
«Carter Rosie» austroungară, telegrama No. 108). 

Aceasta declaraţie a fost repetată mai mu toi oameni 
politici (între alţii şi scriitorului acester rânduri), 

Stim cu toţii că Regele Ferdinani a fost mu curând 
prea... optimist. Desigur nici 1 a sută din taia n’a voit 
răsboiul împo riva Puterilor Centrale. 

In adevăr muncitorimea oraşe or s'a pronunţa cu ener- 
gie pentru pace. De mai multe ori poliţia a ticbuit să 
reprime cu forţa manifestatiile din Bucureşti, G lati, Pioesti 
etc, la cari au participat zecimi de mii de cetatcni. Mun- 
citorimea noastră poate invoca mărturie pentu senti- 


mentele ei antirăsboinice pe morţii sai câzuţi in aceste 
demonstraţii. 


43 


Nu se pot atribui sentimente răsboinice nici majorităţii 
intelectualilor romani. 

Am avut numai două reviste mai de seamă, în jurul 
cărora sau grupat cei mai multi dintre intelectualii noștri: 
la «Convorbiri literare» cei cu idei mai conservatoare, la 
“Viate românească» — democraţii. Ambele aceste reviste 
însă s'au declarat hotărît împotriva răsboiului, iar « Vaasa 
românească» a dus chiar o campanie energică pentru răsboiu 
împotriva Rusiei. 

Cât pentru hiata noastră țărănime, nimeni nu va în- 
drăzni să-i atribuie vre-o parte de răspundere în agitația 
pentru răsboiu. De altfel atitudinea e: din timpul răsbo- 
iului şi al ocupatiunii vorbeşte destul pentru adevăratele 
ei sentimente, 

Sunt dar în drept să spun că, — în terminologia noastră 
politică, — fara reală wa voit războiul. 

Si cum o tara exportatoare de cereale si petrol sar putea 
ridica impotriva consumatorilor ei de frunte, alături de 
cel mai straşnic concurent? Dar manifestatiile violente 
ale -<opiniei publice» ? 

A!.. Opinia publică românească |... 

Da, doi ani dearândul Bucureştiul părea cuprins de is- 
terie: Cafenelele urlau, <Adevărul» şi <Universul» spu- 
megau, întrunirile mult frecventate ale d-lui Take Ionescu 
clocoteau.. fie-care Duminică. | 

Să admitem că această agitaţie foarte superficială si, 
mai cu seamă, foarte artificială, putea să intimideze .un 
suflet siab; că clientela de cluburi, care demonstra în faţa 
legatiunii ruse, părea mai demnă de interes de cât miile 
de muncitori cari, cu prețul sângelui lor, protestau îm- 
potriva răsboiului; şi că d-lor Mille, Honigmann şi Du- 
mitrescu Câmpina, li sar putea recunoaşte o mai mare 
greutate specifică în politica României, de cât d-lor P. P. 
Carp, AL Marghiloman, sau defunctului “Titu Maiorescu... 

Cu o con jitie: câ guvernul însuşi să fie străin de aceste 
manifestatiuni. 

Dar ce valoare pot avea ‘ele, când guvernul cel dintâiu 
dă semnalul agitatiunii şi în dosul tuturor demonstrațiilor 
“spontanee» descoperim mâna iscusită a d-lui Panaitescu ? 

Am văzut cu toţii cum, în această țară, pururea guver- 
namentală, oficioasele liberale declarau, că toți acei ce în- 
drăzneau să-şi ridice glasul împotriva politicei rusofile 
“sunt vânduți nemților sau sunt nişte ambitiosi neputin- 
ciosi, cari caută prin singularizare să-şi ascundă incapa- 


49 


citatea» ; cum miniştrii şi generalii, cu situaţii de răspun- 
dere, terorizau pe subalternii lor bänuiti de “germanofi- 
lism» ; cum bandele «gărzii demnităţii dationale» operau 
cu ciomegele sub ochii poliţiei; cum poşta refuza să tran- 
smită abonaților ziarele şi revistele <nemtesti»; si cum 
chiar din «Monitorul Oficial», trimis la sate, dispăreau 
paginile cu discursurile <dezagreate», ţinute la Cameră... 

In schimb Buletinul Oficial al Armatei manipula cu 
stäruintä ştirile de pe teatrul de răsboiu!.. 

Dacă guvernul avea vro datorie în această privință, el 
singurul depozitar al tuturor informaţiilor autentice, a- 
ceasta era să lumineze opinia publică, şi în orice caz să 
lase cu putinţă o discutiune cinstită, pentru ca, în hotă- 
rîrea ce trebuia să aibă urmări grave pentru ţară şi neam, 
orice cetăţean să-şi poată forma credința în cunoştinţă de 
cauză, cântărind toate argumentele dintr'o parte şi din 
cealaltă. 

Insă opinia publică <maşinată» si violentată de înşişi 
oamenii guvernului, să fie invocată pentru justificarea ac- 
tiunii aceluias guvern?.. 

Mulţi au putut fi inselati de această farsă, si au ajuns 
să creadă în toată curăţenia sufletească că ‘li-se deschid 
porţile raiului». 

Regele Ferdinand însă, spre cinstea lui, în declarația 
citată recunoaşte cu franchetä că asemenea înscenări nu 
exprimă cugetul şi voinţa ţării. 

Atunci de ce a fost declarat, răsboiul? 

«Tara reală» nu l'a voit; l'a cerut oare “tara legală»? 

Ka... nici n'a fost consultată! 


13 Septembrie. 


VII 
«TARA LEGALĂ» SI RĂSBOIUL 


Am afirmat mai sus, că răsboiul a fost declarat fără 
ca “tara legală» să fi fost consultatä. 

In adevăr nici corpul electoral, nici parlamentul n’au fost 
puse în situaţia de a-și spune cuvântul în această privinţă. 
«In alegerile parţiale din Galati şi Caracal, colegii pur 
orăşeneşti, — şi agitația a fost dusă mai ales în oraşe, — 
candidaţii răsboinici au căzut, In special la Caracal, Oc- 


4 


50 


tavian Goga, tcandidatul conştiinţei nationale», n'a putut 
întruni mai multe voturi ca “bulgarul» Ivănescu, desi de- * 
sigur n'a fost combătut mai puternic şi ma avut la dis- 
poziţie mai puţine mijloace. 

Jar dacă sar fi făcut un plebiscit pe platforma răs- 
boiului, cine Sar îndoi de rezultatul lui? 

Corpurile legiuitoare, ca organ legal al voinţei natio- 
nale, de asemeni mau fost consultate. 

O singură discuţie a avut loc în Cameră : supra poli- 
ticei noastre internationale, der ea n’a fost contradiclorie şi 
n’a dus la un vot asupra chestiunii. 

Guvernul se închisese atunci întrun mutism desăvârşit, 
şi, fără să dea nici o lămurire atât asupra intentiunilor 
sale, cât şi asupra temeiurilor politicei sale, sa mărginit 
a cere un vot de încredere, . 

Dar guvernul era singur în măsură de a da reprezen- 
tatiunii nationale tot materialul necesar pentru jude- 
cata, în cunoștință de cauză, asupra directivei noastre 


politice. 
Totuşi cuvântarea d-lui P. P. Carp, — şi în măsură 
oarecare chiar acea a subsemnatului, — au zdruncinat 


Camera. Am început să vorbim în mijlocul invectivelor 
şi al vociferärilor, dar am isprăvit în aplauzele majorităţii. 

Astăzi realitatea nemiloasă a vădit pentru oricine câtă 
dreptate am avut şi cât de lipsite de temeiu au fost toate 
ipotezele, pe cari se baza acţiunea contgarä. Tăcerea gu- 
vernului îi dădea o aureolă de mister şi dezarma critica. 
Fiecare putea presupune, că cine ştie ce se ascunde în 
dosui acestei tăceri. Iar dacă guvernul îşi făcea datoria, 
participând la discuţie, am fi putut, poate, arăta că toate 
planurile salenu sunt decât <Castele în Spania», cum au 
şi fost. Şi cine ştie, poate, dezastrul ar fi fost evitat. 

In orice caz, sperăm că vestita concepţie a răsboiului 
«fări rizic şi sacrificii» mar fi rezistat la lumina criticii, 

Am ajuns însă până la declararea de răsboiu, pe întu- 
nerec, fără nici un vot prealabil al Corpurilor legiuitoare, 
indispensabil din punctul de vetere legal. 

Nu vreau să discut aci controversa, dacă după Cons- 
titutia noastră dreptul de a declara răsboiul cade în a- 
tributiunile puterii executive sau ale celei legislative. 

Constituţia, în adevăr, nu prevede cazul declarărei de 
răsboiu. Insă din punctul de vedere formal, — întrucât 
art. 96 al Constituţiei șpune că „Regele nu are alte puteri 
decât acele date lui prin Constituţie“, — din însăşi tăcerea 


5i 


Constituţiei ar rezulta că acest drept nu-l poate avea 
decât reprezentatiunea natiovala, care, ca depozitara a su- 
veranitätei depline, singură poate decide in cazurile ne- 
prevăzute. 

Dar s'ar putea obiecta, că lacuna din Constituţie provine 
din faptul, că la 1866, când ea a fost votată, Rominia, 
ca ţară vasală, nu avea dreptul de a declara răsboiu; iar 
după natura lucrurilor acest drept ar intra în competinta 
puterii executive. 

Oricum însă sar deslega această controversă, în situaţia 
de fapt guvernul nu se putea dinspensa de colaborarea 
Camerelor. 

In adevăr, un text categoric al Constituţiei dispune 
(Art. .122): 

„Nici o trupă Străină nu va pula fi admisă în Serviciul 
„Statului, nici ocupa teritoriul României, nici trece pe el, decât 
nin puterea unei Qnume legi“. 

Prin urmare, în afară de orice controversă, guvernul 
nu avea dreptul de a deschide hotarul ţării trupelor ruse fără 
un vot al Corpurilor legiuitoare, ceeace implica în cazul 
de fata şi declararea de räsboiu. 

O mai flagrantă violare a Constituţiei nici că mai 
poate fi! 

Desigur că parlamentul din Iasi s'a şi îngrijit de vrun 
«bilet de indentitate>. Dar ce valoare poate avea un vot 
dat între baionetele ruseşti, când Constituţia a voit toc- 
mai să împiedice puterea executivă de a-şi impune voinţa 
Camerelor cu sprijinul unei forte străine. 

Aşadar, ‘tara realä», după mărturisirea chiar a regelui 
Ferdinand, n’a voit răsboiul, iar ‘tara legală» nu l'a ho- 
tärît, nici n’a fost consultată... 

Cum dar a fost declarat? 

Totul a fost un simplu <hatâr> pentru Quadruplă,.. 

Pentru a da însă oarecare autoritate acestui hatâr sa 
recurs la înscenarea Consiliului de Coroană. 


14 Septembrie. 


52 


VIII 
UN PARADOX ECONOMIC 


— ŞI din punctul de vedere al intereselor noastre economice, 
răsboiul a fost o nebunie — 


România a intrat în răsboiu impotriva intereselor sale de 
Stat, din punctul de vedere economic. 

Economiceşte, ca tara producătoare de cereale si petrol, 
interesele o legau de Germania, principala ei consuma- 
toare, iar de Rusia, care si ea exportează mai cu seamă 
cerealele şi petrolul şi e principala concurentă, o despăr- 
tea un conflict economic ireductibil. 

Din acest punct de vedere, un räsboiu aläturi de Ger- 
‘mania, sau chiar o neutralitate binevoitoare, asigurau Ro- 
mâniei posibilitatea de a-şi utiliza toate forţele ei productive, 
Pe când alăturea de Rusia, chiar de mar fi urmat ocu- 
patia străină, o expunea la o desăvârşită paralizie economică. 

Chiar făcând abstracţie de celelalte consideraţii, era 
evident deci, că România nu-şi putea desfăşura acţiunea 
militară, cu şanse de succes, decât intro singură direcție. 

Răsboiul cere de la un popor atâtea jertfe, o încordare 
aşa de mare, în cât nu se poate duce la un bun sfârşit de 
un Stat care prin situaţia lui economică, este silit din 
prima zi după intrare în acţiune să înceteze aproape toată 
productivitatea, din lipsă totală de debuseuri. Răsboiul 
actual a învederat mai cu deosebire că pentru un Stat 
putinţa de a'şi menţine în cursul acţiunii militare, sub o 
mare presiune, integritatea vieţii sale economice e totasa 
de importantă ca şi organizatiunea militară propriu zisă. 

Astă-zi armata nu se poate izola în acţiunea ei de res- 
tul naţiunii. Dacă pe front se adună combatanții propriu 
.zisi, — cari în cazul extrem reprezintă cel mult 10 la sută 
din populaţie, —în dosul frontului, putem spune, că toată 
națiunea ia parte directa şi ea la luptă. Dacă activitatea 
ei este stânjenită, însăşi armata ajunge imediat paralizată, 
lipsită de tot aparatul economic necesar pentru intreti- 
nerea şi înarmarea ei, si pentru ridicarea energiei ei 
combative la nivelul necesar pentru biruinţă, 

O naţiune nu poate duce räsboiul, când, prin isolarea 
ei de toate legăturile ei economice naturale şi indispen- 
sabile pentru funcţionarea mecanismului ei economic, e 


53 


silită la inactiune productivă şi redusă să cerşească de 
Ja aliaţi pentru a-şi satisface trebuintele cele mai e 
sentiale. 

Dar situnţia noastră a fost agravată si prin toată po- 
litica ultimelor decenii. 

Nu suntem o ţară industrială, însă răsboiul de astăzi 
este înainte de toate un răsboi al industriei. Chiar colosul 
Ru esc sa resimţit de nesuficienta mijloacelor sale indus- 
triale: aceasta este cauza principală a slăbiciunii militare, 
pe care spre uimirea lumii, a dovedit-o marele Imperiu 
rus. Bizuindu-ne însă pe alianţa noastră cu Puterile Cen- 
trale, noi n'am luat nici măsurile ce am fi putut lua spre 
a ne asigura la timp aprovizionarea în munitiuni si ar- 
mamente. 

Dar n'ar trebui să avem prea mari iluziuni în această 
privinţă. Nu poate exista într'o ţară numai industria spe- 
cială de răsboiu, când nu -sunt faţă toate conditiunile 
pentru desvoltarea industrială generală. O ţară pur agricolă 
în toate privintele, și care totus ar avea o puternică in- 
dustrie de răsboiu, e o monstruozitate economică ce nua 
existat niciodată şi nicäeri, şi nici nu poate exista. 
Imensul capital necesar pentru aceasta și toate mijloacele 
tehnice presupun un mare progres industrial anterior. 

Dar cine nu ştie la ce rezultate lamentabile am ajuns 
cu toată protectiunea industriei noastre «naţionale». De 
multe ori am arătat în parlament, ca şi prin publicistică 
cari sunt cauzele acestei situatinni, pentru ca să mai fie 
nevoe să revin acuma asupra chestiunii. Multe decenii 
de muncă stăruitoare, o mare desvoltare a mijloacelor na- 
turale, ridicarea culturii generale a poporului, asigurarea 
unor prielnice raporturi economice, ar fi poate în stare 
să schimbe această situaţie întrun viitor îndepărtat. Dar, 
pentru acţiunea politică imediată, nu ne era ertat să nu 
ținem seamă de împrejurăiile actuale. i 

Desigur aceste consideratiuni nu au fost străine de 
motivele politicei hoastre tradiţionale, prin care ne-am 
legat printrun tratat de alianţă cu Puterile Centrale. 

In adevăr, noi economicesfe facem de fapt parte din Eu- 
ropa Centrală, suntem legaţi de ea prin acea țesătură de 
interese economice, cark predestină si interesele politice. 

Astfel sekexplicä, că dacă Germania consuma cea mai 
mare parte din produsele noastre, ea era în acelaş timp 
şi furnisorul nostru aproape exclusiv de fonduri, —atât 
pentru trebuintele noastre de Stat cât si în ce priveşte 


54 


mijloacele necesare pentru desvoltarea noastră economică, 
Nu numai împrumuturile Statului nostru se contractau 
toate pe piaţa Berlinului, dar şi aproape toate băncile 
noastre mari lucrează cu capitaluri germane. 

Si unde sa văzut ca un producător să se ridice împo- 
triva principalului său consumator şi a furnisorului său 
de fonduri? / 

Dar aceste legături economice au determinat, cum am 
spus, şi raporturile politice, — un tratat de alianţă şi o 
conventiune militară. 

Armamentul nostru, organizaţia militară, planul de 
fortificatiuni,, şi asigurarea aprovizionărilor, —toate au 
fost întemeiate pe această situație economică cum și pe 
legătura politică. Am contat pe formidabila industrie ger- 
mană, care urma să supleeze insuficiența noastră indus- 
trială. 

Astfel pornind răsboiul împotriva Puterilor Centrale, 
ţara noastră era ameninţată nu numai de paralizie eco- 


nomică imediată, chiar şi fără invazie, — prin pierderea 
debuseurilor, — dar era condamnată și la anemia or- 
ganiz ţiunii noastre militare, — lipsa de armamente 


şi munitiuni. Nici o «pregătire» împrovizată în câteva 
luni, nu era în stare să pareze acest cataclism. 

Am plătit cu atâtea nenorociri nesocotirea acestor a- 
devăruri atât de simple... 

Dar în situaţia noastră răsboiul actual, do aberatiune 
din punctul de vedere economic si în ce priveste vremu- 
rile de edupä pace». 

Prosperit tea şi desvoltarea noastră economică vor a- 
târn: şi pe-viitor de prosperitatea şi desvoltarea economică 
a Germaniei. O Germanie ruinată, lipsită de putinţa de 
a-şi afirma desvoltarea şi expansiunea & industrială, rar 
mai fi în stare Să consum: la aceias măsură petrolul şi C’rea- 
dete noastre, şi n'ar mi dispune de capi Q'uri, pe cari să le 
"pună la dispoz ţia noastră. 

Si datorită situaţiei geografice, nici o altă ţară nu 
ne-ar mai putea înlocui Germania, — mai cu seamă dacă 
si cheia Dardanclelor ar fi în mâna Rusiei). 

Răsboiul României e înainte de toate un paradox eco: 
nomic. 


29 Septembrie. 


IX 
PARADOXUL FUNDAMENTAL 


Am spus în alt articol că noi am întreprins un räs- 
boiu in contrazicere cu interesele noastre economice, 
cari sunt legate de interesele Puterilor Centrale şi sunt 
în opoziţie cu interesele Rusiei. Şi am afirmat că în cazul 
în care Germania ar fi fost sdrobită, noi cei dintâiu am fi 
suferit economiceşte, dacă puterea de cumpărare a Ger- 
maniei ar fi fost redusă, ca si putinţa de a. ne furniza 
capitalurile necesare pentru desvoltarea noastră econo- 
mică. 

Prin faptul că prin armele noastre noi ajutam Imperiul 
rus să-şi realizeze visul de veacuri, — stăpânirea asupra 
Constantin .polului şi dominatiunea în Balcani — para- 
doxul econorhic al acestui răsboiu încă se accentuează. 

Secole am fost vasali ai stăpânilor Bosforului, şi acum 
să dorim iar o robie? 

‘In adevăr, Strâm orile sunt singura eşire p ntru Ro- 
mânia în lumea largă, —dacă ele ar fi închise, porturile noas- 
tre maritime nu armai avea nicio însemnătate economică. 

Dar România sa angajat, prin alianţa noastră, să dea 
un sprijin esential pentru ca principala noas'ră concurentă 
pe terenul economic, Rusia, să pună mâna pe ‘cheias 
dela casa noastră! m4 

Consecintele economice din această situaţie nu sunt greu 
de prevăzut. Dificultăţile, ce se pot oricând crea tran spof- 
turilor noastre de câtră stăpânii Strâmtorilor, pot ame- 
ninta agricultura noastră, ca şi industria pet oliferä, cu 
soarta pe Care a avut-o şi creșterea noastră de vite, din 
cauza greutatilor vamale. Mai cu seimä cerealele nu pot 
suporta concurenţi în piata internaţională, dacă, de pildă, 
costul tran-portului le va urca enorm preţul, din cauza 
chiar a simplei retiner: din <motive sanitase» a vaselor 
noastre pentru un timp, mai mult sau mai puţin însemnat, 
în f ta Bosforului. 

Ruina agriculturii româneşti, si dci şi a ţării întregi, 
ar fi rezultatul ineluctahil al stăpânirii Strâmtorilor de 
cătră formidabila noastră concurentă. 

In orice caz ain fi eontinuu la discretia guvernului rus. 

Situaţia paradoxală, din punctul de vedere economic, 
că România şi-a pus în cumpănă toate forțele pentru ca 


56 


să întroneze la Bizanţ tocmai Imperiul rus, se agravează 
prin consideratiunile de ordine politică. 

Stăpânind «cheia» Mărei Negre, Rusia ar putea ori-când 
să exercite o presi ne irezistibilă asupra României. Orice 
libertate de acţiune prin aceasta ar dispare, în ce priveşte 
politica ei internaţională, — ea mar putea fi decât un 
instrument docil în mâna guvernului din Petersburg. 

Dar acest guvern nu are nici un interes pentru des- 
voltarea şi prosperitatea României. Dimpotrivă, Rusia a 
întreprins răsboiul, cum a spus înainte de moarte contele 
Witte, tocmai ca, <punand piciorul solid pe Carpati si la 
Constan inopol să-și asigure dominatiunea în Balcani», 

România ar sta ca o bareră incomodă între Imperiu 
şi posesiunile lui din Balcani. Şi atunci, când Bucureştii, 
ar ajunge o staţiune în drumul cel mai scurt dintre cele 
două capitale ale imensului Imperiu, — Petrogradul si 
Tarigradul, — câtă vreme ar mai putea el rămâne ca- 
pitala unui Stat independent? 

Instalarea Rusiei la “Țarigrad n'ar însemna prin urmare, 
pentru România, politiceste decât începutul unei agonii. 

Ce putere de rezistenţă ar mai opune Statul nostru, 
— în situaţia descrisă, de subjugare economică, şi incon- 
jurat : um ar fi de Rusia şi vasalii ei? | 

In adevăr, victotia Rusiei n'ar fi dus numai la ane- 
xarea Galiției (care şi fusese <încorporată» la Imperiu |) 
şi a S'râmtorilor, până la graniţa actuală a Turciei eu- 
ropene, — dar şi a Bulgasrici, care urma să fie <pedepsită, 
pentru infidelitate față de slavism»: iar Serbia, după 
acest răsboiu, nici mar mai putea trăi decât ca o ţară 
vasală a Rusiei. Astfel România, redusă la situația unei 
Simple enclave, mar mai păstra contactul cu Apusul decât 
prin Ungaria... 

Viaţă ar mai fi aceasta? 

Dar apăsarea economică şi încercuirea politică şi stra- 

„tegică, nu ar fi singurele arme în mâna Rusiei pentru 
sugrumarea României. 

La Constantinopol se află scaunul unui patriarh de 
ecumenic. Emanciparea bisericei noastre de sub Chiriarhia 
acestui patriarh e de dată recentă si a läsat încă multe 
chestiuni în suspensie. 

Dar acest patriarh, când ruşii vor stăpâni Constanti- 
nopolul, — va fi rus, având în dosul lui toată puterea 
nesfârsitei împärätii. In cercurile bisericeşti din Rusia sa 
şi discutat că patriarchul din “Țarigrad, sub scutul unu 


57 


imperiu ortodox, trebue să ajungă în adevăr ecumenic 
si să se grupeze deci în jurul său toate brsericile ortodoxe naţionale... 

N'am nevoe să insist asupra consecințelor... 

Dar în Rusia a izbucnit revoluţia şi socialiştii ruşi 
reclamă pacea fără anexiuni»? 

Dar noi am încheiat alianţa cu republica rusă sau cu 
Tarul? Voit-am noi înfrângerea “Țarului, ca să desläntuim 
revolntia? De aceea ne-am pus armata Ja dispoziţia Țarului? 

Si aici e un nou paradox în această împletitură de 
paradoxe, care constitue politica noastră. 

Desigur, revoluția rusă pentru moment ne-a scăpat de o 
mare primejdie, la care ae-a expus alianţa noastră cu ta- 
rul — dar această revoluție fuce cu neputinţă şi realizarea 
scopurilor pe cari le-am urmărit pornind la acțiune. 

In al doilea rând, dacă în momentul de faţă politica 
de cuceriri nu e cu putinţă pentru Rusia — îndată ce 
acolo se va așeza vrun regim definitiv, interesul de Stat 
va îndemna noua Rusie pe vechia cale de expansiune 
spre Balcani. Numai dacă va avea în faţă o forfă peste care 
n'ar putea trece, Rusia republicană va putea să fie abătută 
din această cale, — însă niciodată prin conSideratiuni pur 
sentimentale. 

Nu sentimentul, ci numai interesul de Stat conduce 
politica internaţională, ori-unde şi oricând, 

Acesta este chiar paradoxul fundamental al politicei 
româneşti. 

Ne am aliat cu un Stat, ale cărui interese economice 
şi politice nu sunt compatibile cu ale noastre, şi chiar 
cu simpla noastră existență ca Stat şi ca neam, fiindcă 
noi constituim o veşnică piedic&’pentru unirea dintre slavii 
de nord, cuprinsi în hotarele Rusiei, şi cei din Balcani,— 
şi fiindcă noi stăm în calea unui imens imperiu spre marea 
liberă. 

Şi ne-am ridicat împotriva Germaniei, care ar avea in- 
feresul să ne sprijine atât economiceste, cât şi politiceste. 
S'a vorbit mult despre vestitul Drang nach Osten al Ger- 
manismului. 

Desigur, Germania are un mare interes de a-şi asigura 
expansiunea economică spre răsărit. Dar ea nu poate 
realiza acest scop prin opresiune şi prin anexări de teri- 
torii, ci numai bizuindu-se pe o colaborare liberă a popoa- 
relor din Orient. 

Si acesti este temeiul cel mai sigur al politicei noastre 
tradiționale: in aceste condițiuni puterea şi prosperitatea 


58 


noastră ar constitui un element al puterii şi al prosperi- 
tatii Germaniei însăși. 
Interesul reciproc este cea mai bună garanţie în politică- 
Dar <idealul national»? Poate acel ideal fi în contra- 
zicere cu *interesul no tru de Stat?» De aci se invede- 
reazä chiar sofismul, despre care vom mai vorbi altădată. 


30 Septembrie. 


X 


CONSECINȚELE FINANCIARE ALE 
DEZASTRULUI 


I 


Cei maj multi dintre români, dacă sufăr cu oarecare 
resemnare toată apăsarea clipei de faţă, se mângâe cu 
gan ul la un apropiat viitor mai fericit. Toate sunt tre- 
cătoare — va trece şi acest răsboiu, vor veni «ai noştri?, 
şi viata uşoară si veglä de altădată va reîncepe.. 

Imaginaţia românului, optimist din fire, se refuzä de a 
coucretiza consecinţele inevitabile ale dezastrului. Viaţa 
noastră, atât de bogată în minciuni convenţionale, ne-a 
deprins să nu luăm nimic în serios. Nu ne dam seama de 
răspunderea pe care ne-o asumăm, nici de sancţiunea care 
fatal urmează actele politice. Toată filosofia noastră na- 
tionalä se rezumă în credinţa în «norocul românului». A 
trecut tara aceasta prin atâtea încercări, — răsboaie, ocu- 
patiuni, foamete, ciumă şi holeră, — ei si? Pentru ce şi 
acuma nu Sar mai putea întoarce vesnicul carnaval, fara 
muncă și fără griji, al <vieţi normale>?,. 

Nu, domnilor, rasboiul actual nu :re analogii în trecut. 
Niciodată România n'a fost încă silită să fuă o sfortare 
atât de uriaşă care să pună în cumpănă toate dobândirile 
materiale şi morale ale veacurilor trecute. Niciodata te- 
ritoriul nostru national n'a fost în întregime împărţit 
între oştirile streine de milioane cari se războesc între 
ele. Precum niciodată ţara aceasta n'a servitani dearândul 
ca arenă închisă pentru atât de groaznice lupe. 

Voi încerca aici să lămuresc numai un aspect al sane- 
tiunii istorice pentru păcatele politicei noastre. 

Voi căuta anume să stabilesc datoria publică ce va apăsa 
asupra ţării la încheerea păcii. 


59 


Din datele oficiale (v. GA. M. Dobrovici, <Istoricul dato- 
tiei publice a României», p. 447) rezultă că până la 1913 
împrumuturile noastre de Stat se urcau la peste un mi- 
liard 800 milioane, din cari se amortizase aproape trei 
sute de milioane. 

Anuitatea acestor datorii se ridică la vr'o 98 milioane. 
"Cât de greu apăsa asupra budgetului nostru această sarcină, 
ştie ori şi cine. 

Dar câţi îşi dau oare seama, cum stăm acum în această 
privinţă ? 

Iată o mică socoteală, după datele Ministerului de f- 
nante, până la plecarea guvernului din Bucuresti: 


1.577.013.590 — Imprumuturile vechi, (scăzându-se amor- 
tizarea), 
© 250.000.000 — Renta 4 !/%/o din 1913 (prin <Discontos 
Berlin). 
700.000.000 — Cele 4 împrumuturi de la Banca Naţională, 
din 20 Decembre 1914, 15 lunieşi 18 
Decembre 1915 şi 21 Octombre 1916. 
400.000.000 — Imprumutul Natioual. 
14.569.000 — Bonuri de tezaur. 
10.012.500 — Imprumut la Banca d'Italia din 15 D c.1914. 
125.000.000 — Imprumut la Londra, la Baring Brothers, 
din 14 lanuarie 1915. 
175.000.000 — Imprumut la Banca Engliterii, din 2 Oc- 
tombrie 1915. 
1.000.000.000 — Idem din 2 Oct. 1916 
46.313.544 — Rentele de 4"/o si 5% pentru cu" părare 
de păduri, constituire de islazuri, şi 
de mână moartă. 


La aceste mai trebuesc adăogate cel puţin: 


300.000.000 — Bonurile de rechizitie până la Dec. 1916. 
300.000.000 — Creditele pentru C. E. (Marghi oman). 
4010.000.000 — Angajare de <excedente?. 


5.297.908 634 Total. 


Aceste 5 miliarde 300 milioane. în cifrä rotundä, repre- 
zinta aug jamentele ce erau efactiv contractate de tezaurul 
nostru, şi în mare parte realizate şi cheltuite în momentul 
când guvernul luase calea pribegiei, 

Despre faza ieşună a gospodăriei noastre financiare nu 


60 


ştiu nimic precis Am cetit o telegramă că sa mai con- 
tractat un nou împrumut la Londra şi altul în Japonia; 
că se mai tratează și în America, şi tot sute de milioane 
şi miliarde.. 

In acelaş timp, desigur se acumulează bonuri de tezaur 
si bonuri de rechizitie, lucrează cu intensitate presa Bâncii 
Nationale... 

Trebue ţinut seamă, că nici măcar fesured impozitelor 
pentru cheltueli ordinare guvernul din Iasi nu o are: 
peste două treimi din ţară nu se mai afä sub puterea 
lui, iar cealaltă treime... de sub ruşi, prea putin mai poate 
contribui şi ea la bugetul Statului. 

Dacă presupunem deci că în cele nouă luni ce au trecut 
dela stabilirea guvernului la Iaşi, datoria publică a mai 
crescut cu vr’un miliard şi jnmătate, de sigur suutem mai 
prejos de realitate. 

lată deci o datorie probabilă, în momentulde faţă de 
şase miliarde 800 mil oane! Nai mult decât impatrit datoria 
anterioară politicii de «măriri»... 

Dar chiar de sar încheia pacea imediat, e evident că 
datoria noastră actuală nu se poate mărgini la această 
cifră. Numai ca despăgubiri pentru sondele şi insta'atiile 
petrolifere, distruse de vestit. comisiune engleză, vom fi 
siliţi să plătim cel putin 500 milioane. (După o informa- 
ţiune, numai societăţile americane reclamă 200 milioane ) 

Despăgubiri pentru altă avere distrusă, indemnizări 
pentru popul tiunea din părțile cari au suferit mai mult 
pe urma acțiunii militare (sunt atâtea oraşe si sate întregi 
dărâmate |) reprezintă cel putin alte 500 milioane, 

Apoi, pensiuni pentru familiile celor căzuţi în luptă şi 
pentr: invalizi, la cât se vor mai însuma ele? Sunt cu 
mult peste o sută de mii de morţi pe câmpul de bătălie. 
în spit.le şi tn captivitate, şi tot pe atâta vor fi şi schilozi, 
O elementară măsură de siguranță publică, dacă nu simţul 
de dreptate, va impune aici Statului o sarcină desigur 
mai mare de 25 milioane pe an, — adică iarăşi anuitatea 
unui capital de minimum 500 milioane. 

Numai aceste trei <condee», cari reprezintă, repet, o da- 
torie actuală, se ridică prin urmare încă la un miliard gi 
Jumătate. 

Cu alte cuvinte, chiar în cazul unei păci imediate, to- 
talul probabil al datoriei noastre publice sar exprima prin 
groaznica cifră de opt miliarde 300 milioane) 

Dar dacă răsboiul se va prelungi încă un an? E un 


61 


coşmar, — şi totus calculul cel mai simplu ne arată, că 
e cu putință să intrăm în pace cu o formidabilă datorie 
de vr'o zece miliarde. 

Dobânzile şi amortizarea unui capital de zece miliarde, 
considerând situatiunea pieţei după un asemenea cataclism, 
vor cere în cazul țel mai bun o anuitate de 700 milioane. 

Vom putea face faţă acestor plăţi ? 

Ce povară repre intă ele pentru budgetul Statului? 

Si ce sfortäri ni se vor cere pentru acoperirea lui? 

E de datoria oricărui cetățean să-şi pună ateste intrebäri. 


2 Septembrie, 


II 


Am arătat în articolul de mai sus că probabila datorie 
publică se va urca, la încheerea păcii,la suma fantastică 
de 10 miliarde, 

Cât de strivitoare va fi această sarcină pentru economia 
noastră naţională putem ușor învedera printr'un calcul 
sumar: 

Avem, aproximativ, 8 milioane hectare de pământ cul- 
tivabil, — bine înţeles grevat de ipoteci și de toate sar- 
cinile ima ginabile. Ceea ce înseamnă că, dacă datoria publică 
se va urca la 10 miliarde, fie-care hectar cultivabil 
va fi grevat de o nouă sarcină de 1250 lei, — mai mult 
decât valoarea lui! Dar aproape toată avutia noastră na- 
tionalä se reduce la aceasta. 

Suntem deci ameninţaţi să cădem în situaţia acelor ne- 
norociti ale căror venituri nu ajung pentru plata dobân- 
zilor datorite. Mizeria generală, zeci de mii de familii 
aruncate pe drumuri, — iată consecinţa fatală a acestui 
bilanţ de falit. 

In adevăr, am văzut că numai anuitatea în conditiunile 
pieţei ce se pot prevedea după răsboi, se va urca la cel 
puţin 700 milioane. 

Dar bugetul nostru întreg înainte de răsboi, — dacă 
facem abstracţie de cifrele numite de <contabilitate», — 
nu înfățișa decât vre-o 500 milioane. 

Cât însă va putea produce bugetul Statului după răsboi? 

Ori câte economii am voi să facem, — şi de sigur, vom 
fi siliţi să suprimăm poate o jumătate din armata noastră 
de funcţionari, să desfiintäm servicii întregi, să inchidem 
şcoli, etc, — faţă însă de enormele necesităţi pentru uti- 


62 


larea din nou şi pentru punerea în stare de funcţionare 
a' întregului mecanism al Statului, nu vom putea reduce 
prea mult din cheltuelile bugetare. 

Veniturile însă vor scădea grozav: ţara e ruinată, pro- 
ductia va fi redusă. Vor trece decenii până ce numai 
stocul de vite necesare agriculturii precum şi fabricele 
sau isvoarele de petrol, toată viata noastră industrială si 
comercială, vor ajunge la nivelul la care au fost înainte 
de dezastru. 

Atunci? 

Bilanţul e în adevăr nimicitor. Cu un’ venit în cazul 
cel mai prielnic, de vre-o 300 sau 100 milioane, —oricâte 
impozite noui am inventa — va trebui să facem faţă la 
vre un mili:rd $i 200 milioane de cheltueli indispensabile. 

Simplul fapt că astfel de fiecare cap de familie va cä- 
dea în mijlociu o sarcină anuală, numai pentru necesitifile 
Statului, de aproape 1000 de lei, ne zugrăvește toată gro- 
zăvia acestei situaţii. De unde să mai luăm sumele nece- 
sare pentru celelalte nevoi, — pentru administrația jude- 
teanä şi comunală şi chiar pentru hrana însă-şi si între- 
ţinerea populaţiei? 

Doar chiar pentru vremurile “prospere? de dinainte, sa 
calculat că bugetul unei familii țărănești în România abia 
dacă se urcă la vreo 500 lei pe an... 

Dar, cum am spus, datoriile noastre sunt, în parte co- 
vârşitoare, contractate în străinătate. Prin urmare anui- 
tatea datoriei publice va trebui cu dri ce pref să fie plătită. 

Spun cu <orice pret”, pentru că nu ne va fi ertat să 
recurgem la resursa falimentului de Stat. Statele mari 
pot, la rigoare, refuza plăţile în străinătate, dar noi?.. 
Unde să găsim puterea de rezistenţă presiunei creditorilor? 

Aşa dar: nu vom avea de unde plăti, dar va frebui să 
plăti n... 

La acest rezultat am ajnns fiindcă am dus răsboiul în 
„condiții nenaturale, şi el ne-a costat relativ, nemäsurat mai 
scump decât pe ori care alt beligerant. 

E evident că cu toată sărăcia noastră, un răsboi nu se 
poate duce cu arme şi mijloace mai puţine şi mai infe- 
rioare, decât cele ce sunt la dispoziţia altor beligeranti. 

“Ținând seama însă de situaţia concretă, pe noi ne-a apă- 
sat sarcina răsboiului cu mult mai greu decât şi pe aliaţii, 
şi pe adversarii noştri. 

Mai întâiu nu suntem un Stat industrial, nu putem pro- 
duce aproape nimic noi înşine pentru trebuintele răs- 


63 


boiului. Am fost siliţi să aducem armamentul şi materialul 
necesar de la distanță fantastică, prin Arhangelsk sau 
Port Arthur, în jurul capului Bunei Speranţe. Iar schim- 
barea de orientare politică din ultimul moment ne-a silit 
să facem comenzi în grabă, am plătit deci îndoit, întreit, 
şi chiar mai scump, de cât ceilalți beligeranti (nu mai 
ridic vălul asupra <micilor defecte» ale mecanismului 
nostru administrativ...) 

In al doilea rând, tara noastră întreagă a servit şi ser- 
veşte încă de teatru de răsboiu, — nu e un petec de pă- 
mânt care să fi fost cruțat. 

Intreg aparatul Statului funcţiona deci cu extreme di- 
ficultăţi. 

Ce comparaţie mai poate fi dar cu alte ţări, în ce pri- 
veste cosecintele materiale ale räsboiului ? 

Ducând răsboiul în aceste cond tiuni am ajuns de fapt 
să distrugem aproape/ întreaga noastră avufie națională : 10 
miliarde de datorie publică faţă de valoarea pământului 
cel mult de 8 miliarde. 

A ascunde adevărul, a nu ne da seamă de consecinţele 
acestui bilanţ, pentru fie care cetăţean în parte ar fi un 
act de laşitate, şi ar împiedică numai trezirea conştiinţei. 

Mai poate fi vre-o mântuire? 

Un lucru e sigur si evident: 

Faţă de enormitatea sarcinei şi sărăcia resurselor noastre, 
România nu poate rezolvi numai cu p'opriile ei mijloace problema 
financiară şi economică ce se va pune după restabilirea păcei. 

Ca să putem birui, cu timpul, formidabilele dificultăţi 
ce ni se vor pune în cale, se impune imperios atragerea 
unui enorm capital din afară, care ar primi această pla- 
sare, fatal foarte puţin productivă pentru multă vreme. 

Dar numai de dragul nostru nimeni nu ne va veni în 
ajutor, mai ales în urma experiențelor trecutului... 

Interesul lui propriu poate singur determina un Stat 
străin să ne întiudă mâna. Orice declamatie în această 
privinţă ar fi ridicolă şi inutilă. 

Acest interes nu-l poate avea însă, după acest răsboi, nici 
Franţa, nici Anglia. Cât pentru Rusid, fără să mai vorbim 
de alte consideraţii, ea însăși este pe pragul falimentului. 

Iar noi... noi ne-am ridicat împotriva singurului Stat care 
era în măsură şi care avea şi interesul de*a ne susține! 

Triste vremuri aşteaptă pe copiii noștri, pentru păca- 
tele părinţilor... 

3 Septembrie. 


64 


III 


In faţa unei primejdii, o naţiune sănătoasă nu se teme 
de adevăr. Ea priveşte primejdia drept în fata, bizuin- 
du-se pentru mântuire numai pe tăria ei sufletească, 
ştiind că minciuna ne poate da o consolatie trecătoare, 
dar nu ne poate da şi energia necesară pentru luptă. 

Constatând că cei mai mulţi dintre români, în urma 
catastrofei, pe care vina noastră proprie a chemat o asupra 
mării, trăesc în hipnoza raiului de <după răsboiu», care 
ne ar aduce “praznicul» veşnic de altă dată, am încercat 
să învederez că România veche, România de <chef» si 
traiu uşor nu se va întoarce. Ea murit pentru totdeauna 
în ziua când conducătorii acestui Stat, cu o inimă atât 
de uşoară, au aruncat-o în vâltoarea răsboiului. 

Pentru aceasta am căutat să stabilesc la ce sumă se 
va urca datoria noastră probabilă în ziua încheerii păcii. 

Şi am ajuns la următoarele rezultate, în cifre rotunde: 
cinci miliarde de datorie contractată până la plecarea 
guvernului la Iasi; ux miliard şi jumătate eventuale datorii 
făcute de guvernul din Iaşi; un miliard și jumătate ar re- 
prezenta despăgubirile de diferită natură, pensiunile, etc. 
în cât m'am crezut în drept să conchid că, dacă răsboiul 
se va prelungi încă un an, e mai mult de cât probabil că asu- 
pra ţării o să cadă o sarcină formidabilă de zece miliarde. 

Natural, nu pot garanta că datoria reală nu va fi cu 
câteva sute de milioane mai mică sau mai mare. Dar e 
absolut sigur, că Statul român va avea de suportato 
sarcină de cinci sau chiar de sease 07i mai mare, ca înainte 
de răsboiu (un miliard şi jumătate). 

In faţa acestei enorme creşteri a datoriei publice, 
ce mijloace vom avea noi pentru a face faţă atâtor cereri 
sporite asupra bugetului tärii? Mai mari sau mai mici, 
„decât înainte? 

Ce om ar îndrăsni să susţină, că pe urma ruinii cea 
căzut peste noi, aceste mijloace vor fi mai mari? 

Dar bugetul țării se urca numai la vre'o 500 milioane 
si înainte de răsboi. De unde Statul să caute noi venituri? 

Poate economia noastră naţională numai cu propriile ei 
resurse, rezolvi această problemă? 

Am răspuns negativ la această întrebare, şi nici că se 
poate răspunde altfel. 

Pentru aceasta mam avut nevoe să evaluez întreaga 


65 


avutie national’. Nu numai pentru că nu pot avea în situația 
de fapt informatiunile precise necesare, dar şi pentru că 
această socoteală, din punctul de vedere, pe care m'am 
bazat, ne-ar putea uşor induce în eroa e. 

Bine înţeles, am cunoscut evaluările ce au fost făcute 
înainte, şi cari se urcă, de pildă, după d. I. N. Angelescu, 
la 26 miliarde, iar după d. N. Xenopol la vro 21 miliarde. 

Nu discut a-este evaluări,—care de altfel în totdeauna 
sunt problematice, ceace dovedește chiar diferenţa dintre 
aceste cifre. Dar ele nu pot servi pentru scopul care ne 
interesează. 

Aşa, de pildă, în socoteala d-lui I. N. Angelescu figu- 
reazä valori industriale de cinci miliarde. 

Să admitem că cifra aceasta este exactă. : 

Dar cine nu ştie, că industria noastră «națională» nu 
e un izvor de putere pentru Stat, ci ea însăşi /rce;/e pe 
seama Statului, 

Cetitorii noştri de sigur, îşi amintesc o discutiune 
recentă din parlamentul nostru asupra fabricilor de zahăr 
în care sa dovedit că această industrie e întreținută direct 
de Stat, cu ajutorul premiilor şi altor avantaje. 

Acum vro cincisprezece ani, am avut şi eu prilejul să 
arăt în Cameră, că ajutoarele pe cari sub diferite forme, 
aceste fabrici le primesc de la Stat, transformate în bani 
Sar putca infatisa astfel: ele primesc gratuit toată materia 
primă, Statul plăteşte şi toate salariile lucrătorilor, şi pe 
deasupra mai varsă acţionarilor, vro 20 la sută asupra 
capitalului nominal. <Câştigul> ce fabricile de zahăr mai 
realizează din vânzarea produselor lor, rămâne ca un *de- 
sert», ȘI 

Si totuşi aceste fabrici de sigur trebue să reprezinte 
în bilanţul d-lui Angelescu sute de milioane. 

Sau să luaţi nenumăratele fabrici de <cuie», de «nasturi», 
de <decorticarea orezului», de <uleiuri vegetale? etc, cari 
nu există de cât graţie <avantajelor industriei nationale» 
sau a vre-unui paragraf din tariful -vamal, asigurat 
unui <amic»!.. 

Toate aceste industrii, fără să discut aici politica eco- 
omică ce le-a inspirat, sunt pentru Statul nostru o sar- 
ină — adică o sarcină pentru agricultură, care e adevăratul 
zvor al bogăției noastre. 

Tot asa nu pot tinea seamă de valoarea clădirilor din 

oraşe, pe care d. N. Xenopol o evaluiază la două miliarde. 

Toate acestea nu sunt valori active cari ne-ar putea servi 


Ei 


66 


în situaţia în care ne aflăm, ci valori énerfe, sau chiar ne- 
gative din punctul de vedere al forței noastre productive reale. 

Zilele trecute, «Bukarester Tagblatt? a publicat un articol 
judicios, în care pune degetul pe rană (No. 274, din 17 
“Septembre 1917). 

Revizuind statisticile d-lor Anghelescu şi Xenopol, zia- 
rul german se întreabă: ce garanție poate da România, 
creditorilor ei? şi ajunge la cifra de 18—20 miliarde. 

Cred, :că din acest punct de vedere, adică al creditorilor, 
socoteala aceasta e mai curând prea modestă. Dar din 
punctul de yedere al valorilor active, ea este cu mult exa- 
gerată. : 

. Să explic această afirmare cu un exemplu pe înțelesul 
tuturor. 

lată un moşier ruinat, care se sbate în zadar să-şi plă- 
tească datoriile. Un palat somptuos pe care el şi "l-ar fi 
ridicat în zile de slavă, este de sigur o garanție pentru 
creditorii lui, o valoare», pe care trebue să o înregis- 
treze şi statistica d-lui Anghelescu. Dar moşierului la ce 
îi poate ajuta acest palat, în lupta pentru salvarea patri- 
moniului ? Doar la Jichidare... Nu e mai curând o nenoro- 
Cire necesitatea de a-l întreţine sau în cazul contrariu de 
a-l lăsa pradă ruinii? Avem aici evident aface cu o va- 
loare nu numai inerză, dar chiar negativă, care roade din 
produsele moşiei. 

Din acest punct de vedere şi noi, Românii, ne putem 
bizui mai cu seamă pe agricultura noastră, — restul 
poate numai ajuta agricultura în funcțiunea ei economică. 

Din cauza aceasta mam ţinut seamă, expres, decât de 
valoarea terenurilor noastre cultivabile, cari se urcă la opt 
milioane hectare. 

Faţă de fondul acesta adevărat al avutiei noastre na- 
tionale, sarcina de zece miliarde e strivitoare, — 1250 LE? 
DE FIECARE HECTAR! 

Am evaluat terenurile noastre cultivabile, la opt mi- 
liarde, — ceva mai mult ca d. M. Serban care acceptă 
cifra de 7.6 miliarde. Iar în ce priveşte averea mobiliară 
— am crezut că pot să nu ţiu seama de ea. 

Nu era doar să mă gândesc la /ichidarea regatului. 

Din punctul de vedere însă al creditorilor, putem da, 
desigur mult mai mari garanții: în toate izvoarele ce dorm 
încă şi mai cu seamă ia munca acestui popor, care nu poate 
pieri pentru un moment de rătăcire al conducătorilor săi. 

Dar aceasta e şi concluzia, la care am ajuns: numai 


67 


“un mare capital străin care să pună î în valoare toate pu- 
terile latente ale acestui pământ şi ale acestui neam, ne 
poate ajută să rezolvim problema. 

Pentru aceasta însă se cere o îndrumare a vieţii noastre 
naţionale pe alte căi. 

Numai cu mari jertfe, cu muncă nepregetată, cu suferinti 
negrăite, putem ajunge la liman. 

Si nădăjduesc că vom ajunge—dar praznicul» sa dus 
pentru totdeauna. 

Să nu căutăm dar a ne înşela pe noi înşine. 


22 Septembrie. 


XI 
BILANŢUL. 


E trist bilanțul acţiunii noastre. 

Am pornit la răsboiu. 

RI Impotriva unui tratat de alianță care ne lega onoarea de 
tat ; 

Impotriva politicii noastre tradiţionale, consacrate de toţi 
bărbaţii de seamă ai neamului, din generaţiile trecute; 

Impotriva Constituţiunii, care cerea un vot al Corpurilor 
legiuitoare pentru a îngădui trecerea armatelor ruse pe 
teritoriul naţional; 

Impotriva bhotărîrii unanime a primului Consiliu ‘de 
Coroană; i 

Impotriva majorităţii celui de al doilea Consiliu. 

Plecând de la conceptiunea imorală a unui räsboiu 
«fără rizic şi sacrificii», am călcat în picioare toate obli- 
gatiunile noastre de Stat, dar şi toate interesele noastre 
economice şi politice şi ne-am aliat cu Imperiul ‘Tarilor, 
a cărui victorie nu numai că ar fi însemnat o primejdie 
pentru întregul Orient european, şi pentru temeliile de- 
mocratice ale civilizatiunii pe continent, dar si 6 agonie 
pentru Statul si neamul românesc. 

Am pus armata la ordinele sugrumătorilor popoarelor 
oprimate vecine, ne si legăturile noastre istorice, Şi 
perspectivele viitoru y, şi îndatoririle noastre fata de noi 
înșine, ca neam câre haut’ el însuşi să-şi poată afirma 
plenitudinea vietei nationale. 

Intrun moment istoric, pe care poate nu ne va mai fi 
dat să-l întâlnim în cursul veacurilor, când puteam avea 


. 


68 


in mare rol în Istoria mondială, înscriind o pagină glo- 
tioasä în cartea neamurilor: când am fost chemaţi să con- 
tribuim la organizaţia politică definitivă a acestui colt al 
Liuropei şi să ne afirmăm ca Statul de frunte şi centrul 
de gravitatiune pentru naţiunile din Balcani — noi am 
trecut peste toate posibilităţile ce zăceau în situaţia noastră 
geografică, pentru un rol odios de unealtă a expansiunii 
ristşti. 

Si mai presus de toate, în numele idealului national, 
am inaugurat o poiitică de injosire si de renunțare, de 
închinare înaintea siluitorului, uitând rana încă deschisă 
a Basarabiei. 

Şi am înstrăinat pe veci milioanele de români, ai căror 
părinţi, alături de părinții noştri, întrun sir nesfârşit de 
generaţii, au muncit şi au sângerat la zidirea Statului 
acestuia, 

Si am risipit în zadar sute de mii de vieţi nepreţuite 
şi am sămănat ruini peste ruini... 

Ce ametealä a prins pe conducătorii Statului românesc, 
în ce vârtej năprasnic l'au prăvălit? 

Dar răspundere: nu o poartă numai conducătorii. Ort 
cât de mare ar fi vina lor, nu trebue să ne punem la 
adăpost de räsrundere si noi cei din «clasa luminată», 
toţi cei cari sunt ‘ca un oraş așezat pe munte ca “să-l 
vadă lumea toată», toţi acei ce'şi revendică cu mândrie 
titiul de cetăţean. : 

Acolo, în adâncurile vietei nationale, mulțimea robitä pă- 
mântului negru, credinciosä şi încrezătoare, fără :äspundere 
ca însăşi, a avut şi ae dreptul să ne ceară nouă mai 
multă conştiinţă cetäteneascä. 

A fi cetäteary nu înseamnă numai a-ţi da votul «parti- 
dului», în așteptarea revärsärii <Nilului»,., 

Dreptul cetăţenesc implică o mare răspundere în fata tu- 
turor generaţiilor ce vor să vină în urma noastră. 

Si rog pe fiecare cetățean, în fata acestui funest bilanţ, 
să şi scruteze conştiinţa, dacă şi-a făcut datoria? 

Dacă întrunirile <acţioniste» nu răsunau de miile de 
‘ai nostri», cari nu se gândeau de cât să preamărească 
pe €şefi>, fără să-şi pună întrebarea măcar încotro aceştia 
duc tara; dacă m'am fi tolerat ca simbriasii miniştrilor 
străini să organizeze ovatiuni ta fata legatiunii ruseşti; 
dacă nam fi încurajat o presă neruşinată şi prea putin 
dezinteresată: dacă mam fi asistat impasibili la orgiile 
bandelor tdemnităţii nationale»; dacă n'am fi îngăduit 


69 


ca să fie înăbușit orice glas care îndrăznea să se ridice 
împotriva-hipnozei obștești; dacă am fi respectat dreptul 
sfânt al libertății cuvântului, care este cea mai sigură 
garanţie împotriva rătăcirilor şi cea mai puternică armă 
de educație cetäteneascä; dacă am fi înţeles, că opinia 
“publică nu se poate forma prin urlete de piaţă si cafenele, 
ci numai printro discuţie cinstită şi liberă; dacă am fi 
cerut «factorilor responsabili» să şi facă datoria în parlament 
si în fata obstiei; dacă... dacă am fi fost afifeni: mam fi 
stat acum printre ruini, mam fi trecut prin această grozavă 
criză morală. Copiii nostri ar fi putut avea o altă soartă... 

Vor ispäsi ei pentru păcatele noastre... Dar avem da- 
toria, în fata groaZnicului destin, să nu ne mai lisăm 
ametiti de urletele inconstientilor si de... soaptele celor. 
prea conştienţi, ci privind în faţa realității amare, cel 
putin acuma, în ceasul al doisprezecelea, să ne înălțăm 
până la adevărata chemare cetäteneascä. 

Ceeace îndurăm în clipele acestea din viata noastră, să fie 
cel putin zălogul zilelor mai fericite pentru copiii nostri... 


3 Octombrie. 


XII 
RĂSPUNDEREA ISTORICĂ 


]. Plan greșit 
I 


Optimismul e o însuşire sufletească respectabilă în sine, 
cu o condiţie, ca el să nu se coboare lao îndărătnică 
ignorare a realităţii, numai pentru a lnäni iluziile. In 

cazul acesta optimismul în realitate, izvorăşte din slăbiciune 

intelectuală sau din laşitate morală, si poate duce până 
la tocirea instinctului de conservare, expunându. ne Ja 
toate primejdiile. Până la ce grad de întunecare «opti- 
mistä» se poate ajunge pe această calc, ne învederează 
psichologia <ententistului> român. De peste trei ani du- 
reazä răsboiul; în acest răstimp armatele Pnterilor Cen- 
trale au repurtat atâtea victorii, au reuşit să respingă 
peste tot invaziile inamicului, au ocupat vaste teritorii; 
şi astăzi continuă să lupte ne pământ străin. 

Dar recititi orice jurnal <ententi:t>, veţi avea impresia, 
că de când s'a început răsboiul, în fiecare zi Germania 


70 


_şi Austria se prăbuşesc si se află în ajunul pieirii desă- 
va site, Trec luni după luni, şi ani după ani, dar răsboiul 
nu se isprăveşte, nu moare nici Germania, nici Austria; 
mereu dau ele noui dovezi de putere vitală şi spirit o- 
fensiv, acumulează un fapt mare de arme după altul. In 
zadar, <optimistul» nostru nu vede nimic: 

“Dă <tăvălugul» rusesc peste Hindenburg, optimistul ju- 
bilează că flota Ententei e la poarta Constantinopolului, 
care la sigur va cădea peste câte-va zile. Urmetză studii, 
articole, discuţii cari învederează în ce situație tragică 
se află nemţii şi că, în urina acestui triumf decisiv al Inte- 
legerii, Puterile Centrale sunt iremediabil pierdute. Dar 
flota este respinsă, cu pierderi înspăimântătoare, — nu 
face nimic: avem debarcarea la Galipolli; peste două 
săptămâni, absolut sigur, Bizanțul e în mâna aliaţilor. Si 
iarăş o serie de studii, articole, discursuri, cari dovedesc 
negru pe alb, că după acest nou triumf decisiv al Inte- 
legerii, Puterile Centrale sunt de istov isprävite. Au fost 
silite armatele franco-engleze să părăsească şi Galipolli? 
N'are nici o importanţă; mai întâiu retragerea a reuşit 
aşa de bine, încât cechivalează cu o victorie», apoi ruşii 
sunt la poalele Carpaţilor, ca mâne sunt în Budapesta, 
Viena, Berlin, tprin Breslau»... Alt noian de studii, arti- 
cole, discursuri cântă prohodul Puterilor Centrale, Vine 
ofensiva lui Mackensen, campania din Serbia, — acum e 
cert că Germania şi Austria sunt moarte; brilianta «re- 
tragere strategicä» rusă le-a înecat trupele în miaştinile 
Pin-kului. Apoi: milioanele de armată Engleză, Italia, 
<doctorul Brusilov», Sarrail, Romania; — zilele sunt nu- 
mărate până la victoria eclatantă, mai cu seamă — <Ro- 
mania dă o lovitură de măciucă».. Bucureştiul e sub pu- 
terea germană, în Rusia — revoluţie şi anarhie, Dar €vic- 
toria finală e mai sigură de cât cri-când» : America, Ja- 
ponia, Siamul, şi mai ştiu eu ce alte oştiri nenumărate 
vin să prăpădească pe neamţ.,. 

Şi trec luni, şi trec ani, optimismul ententist primeşte 
lovitură după lovitură, dar în fiecare zi nouă soarele tot 
răsare, “in ajunul prähusirii desăvârşite a Puterilor Cen- 
trale» si “victoria finală» e tot mai absolut» sigură... 

Biata minte omenească |.. 


6 Octombrie. 


71 


II 


Tot planul de campanie al Intelegerii a fost înte- 
meiat pe cincomensurabila> putere militară a Imperiu- 
lui rus. 

Rusiei ‘fi era rezervat rolul principal în dobortrea ¢mi- 
litarismului prusian». Ea a fost înfăţişată drept campio- 
nul de frunte al civilizatiunii, al dreptulni şi al libertä- 
ilor nationale... 

E destul să ne amintim timfierile presei ententiste de 
la începutul campaniei, faţă de eUriasul de la Nord»: 
nenumărate oşti ruse vor trece ca un val irezistibil, ca 
un <puhoiu», ca un etävälug», peste trupul Germaniei. 
Celelaite armate aliate se vor mărgini la un rol modest, 
— ele vor trebui numai să reziste, până ce lavina ru- 
sească va mătura totul în :ostogolirea ei näprasnicä. 

Mai mult decât acest limbzj, adesea lipsit de simţul 
demnităţii, concesiunile reale, făcute de către aliaţii 
apuseni Rusiei, dovedesc cât de mult pret a fost pus 
pe forţa ei militară în acest răshoiu. Pentru a-şi asigura 
concursul “Țarului, Anglia nu sa sfiit să renunţe la poli- 
tica ei tradiţională, săi abandoneze Persia de Nord, să 
consimtă la impärteala “Turciei, să accepte întinderea pu- 
terii mâşcovite până la Constantinopol şi Strâmtori, sai 
dea partea leului din Asia Minoră. Franţa nu şi mai soco- 
tea miliardele ce curgeau în abisul finanţelor ruse; ţara 
tuturor revoluțiilor, spre a nu-şi supăra pe aliatul asiatic, 
era gata să aplaude până şi sugrumarea Poloniei şi a 
Ucrainei... 

Şi vail S'a dovedit că Rusia, în realitate nu constitue 
acea forţă militară formidabilă, pe care întregul plan de 
acţiune a fost sprijinit. Această greşală de plan a avut 
consecinti fatale pentru Intelegere, şi ea ma mai fost re- 
parată şi nici nu se va mai putea repara. 

Am arătat altă dată («V. R.», 1915, No. 7, p. 17 urm), 
ci numericeşte chiar, Rusia nu dispune de acel nemăr- 
ginit rezervor de material omenesc, pe care şi-l închipuia 
Apusul. Din cauza unei enorme natalitäti şi mortalitati, 
in compozitia populaţiei ruseşti intră relativ un număr 
îndoit mai mare de copii şi invalizi ca în Germania, în 
cât—<dacă la o sută de locuitori, în caz extrem, Franţa 
sau Germania ar putea inarma până la 15 oameni, Rusia 
mar putea scoate din o sută de locuitori decât şapte sau 
opt soldaţi. Cu alte cuvinte, pentru Rusia e relativ, de 


72 


două ori mai greu decât pentru Franţa sau Germania. 
de a înarma un contigent determinat de recruți. Adică 
cele 180 milioane ale populaţiei ruseşti, din punctul de 
vedere militar, ca rezervor de forţă armată, nu reprezintă 
în realitate decât cam 85 milioane de populaţie franceză sau 
germană I»... (loc. cit, p. 8). 

Astfel se explică, pentru ce Rusia, cea dintâiu dintre 
toţi beligerantii, a fost silită să cheme sub drapel pe co- 
pii de 18 ani! - 

Dar puterea militară a unei tari atârnă mai cu seamă 
de energia ei economică. Dacă însă, luăm drept măsura 
acestei energii comerțul! exterior, «constatăm, că — înainte: 
de răsboiu — pentru un cap de locuitor în Germania, co- 
mertul exterior se cifrează cu 385 franci, iar în. Rusia 
numai la vre-o 39 franci: adică energia economică a ger- 
maunului e aproximativ, de zece ori mat mare decât a ru- 
sulvi! : 

«Așa dar, pentru Rusia, nu numai din punctul de ve- 
dere pur numeric,e de două ori mai greu decâr pentru 
Germania să ridice un contigent de recruți, dar în acelaş 
timp e relativ de zece ori mai greu de a preface pe a- 
ceşti recruți într'o armată modernă, si de a menține in 
timp de campanie capacitatea ei e luptă>.. (loc. cit.'p.19:10). 

Un economist rus a arătat la tacepiital răsboiului că 
față de sacrificiile financiare pe cari räsboiul le cere 
Rusiei, chiar dacă întreg venitul ei national ar fi de-ti- 
nat să le acopere — fără să lase nimic pentru populaţie 
şi alte trebuinti — încă el m'ar fi de ajuns! Dar ră-boiul 
a redus încă groaznic si venitul naţional. Am arătat în- 
trun articol anterior că toată activitatea productivă a 
imperiului este paralizată, iar cheltuelile cresc mereu în 
proporţii fantastice. 

M'am crezut în drept să încheiu articolul citat, în 1915, 
după cum urmează: 

«Nici mijloace financiare, nici muniții, ca să pună din 
nou în mișcare *tavalugul® rusesc, din cauza aceasta mau 
de unde veni. Departe de a putea duce răsboiul «pana 
la Urali», pe fie care lună colosul rus se apropie de is- 
tovire desăvârșită. Şi prin aceasta, întregul plan de ac- 
iune al Imyätritei Intelegeri sa dovedit irealizabil: Rusia 
nu poate b rui>... (ibid, p. 22). 

M nunea nu s'a putut face. Rusia ţaristă sa prăbuşit, 
colosul se sbate în convulsiuni anarhice, — stăvălugul> 
e astă-zi aruncat la «fier vechiu»... 


73 


Dar rolul, pe care planul Intelegerii îl desemna Rusiei 
nu-l poate lua asupră-şi nimeni altul. De aci prelungirea 
tăsboiului la infinit, fără nici un scop practic, Situaţia 
creată, prin scoaterea din luptă a Rusiei, nu se mai poate 
schimba. Revoluţia a pus capăt tuturor nădejdilor. 

Optimistul indomptabil 'exclamă: Dar America, Japo- 
nial... 

Oricâte trupe ar trimite America pe frontul apusean, 
aceasta nu poate compensa prăbuşirea frontului rus, — 
fără -să mai atingem alte consideraţii. 

lar dacă America sau Japonia ar face chiar nebunia 
să transporte prin nemărginirea moscovită milioanele de 
trupe, aceasta mar schimba starea de lucruri din inte 
riorul unei ţări, cuprinse de furia anarhiei, — ceeace ar 
paraliza acţiunea oricărei armate şi ar expune-o numai 
la primejdia distrugerii. 

* Asemenea expediţie ar avea multe şanse ră degene- 
reze într'o campanie de represiune împotriva unui popor 
de 180 milioane în deplină răsvrătire. 

Prăbuşirea militară în aceste condiţii ar fi şi mai gro- 
zavă. ° 

Destinul se împlineşte.., 

Dar prin nici o argumentatie nu poţi face pe un dal- 
tonist să vadă fata adevărată a lucrurilor... 


3 Octombrie. 


IL România în fata Istoriei mondiale 
I 


Ceeace caracterizează atitudinea noastră în timpul ¢ex- 
pectativei>, în nădejdea unui răsboiu <fără rizic şi sacri- 
ficii>, este un fel de fatalism oriental care priveşte des- 
făşurarea evenimentelor ca şi cum acțiunea proprie nu 
poate avea nici o înrâurire asupra mersului fatal al 
lucrurilor. 

In loc de a'şi pune întrebarea în ce direcţie Rorânia 
trebue să-şi arunce forţele, pentru a putea pleca cumpăna 
răsboiului în sensul intereselor noastre, — în priina fază a 
expectativei> guvernanţii noştri pândeau cine hirueşte 
Jără intervntia noastră. pentru a se arunca atunci,—ertati-mi 
cuvântul trivial dar foarte expresiv — la <pleaşcă», spre 


74 


a se prezenta la congresul păcii <la brat cu biruitorul». 
Din această concepţie răsare credinţa fatalistă, că Ro- 
mânia nici intr’un caz nu putea influenţa rezultatul răs- 
boiului. Câtă lipsă de încredere, sub învălişul declamatiilor 
deşarte, în puterile naţiunii, vădeşte asemenea atitudine la 
marii şi micii noştri bărbaţi de Stat, n'am nevoe să insist. 
Prin excesul de abilităţi? România, la urma urmelor, 
a fost prinsă în angrenaj şi aruncată întrun răsboiu, 
împotriva intereselor sale, şi care în nici un caz nu poate 
avea un bun sfârşit pentru noi, fiindcă nu era natural, 

România, cum am arătat de atâtea ori, nu-şi putea 
desfășura toate puterile decât într'o singură direcţie. Dar 
în această direcţie, —conformă cu toată tradiţia şi situaţia 
ei în complexul Statelor. — România putea în adevăr să 
arunce în cumpănă toată greutatea ei. 

Cu mai putin fatalism, cu mai mult simţ al realităţii 
şi cu mai multă încredere în forţele noastre, îndreptate 
în direcţia naturală, astăzi România mar fi fost o îngră- 
mădire de ruini. Inältatä prin conştiinţa marelui său rol 
în Is'oria mondială, respectată de foafe naţiunile de care 
este înconjurată şi cu cari ar fi colaborat pentru eman- 
ciparea obştească, (chiar sârbii ne ar fi datorit recunoştinţă 
fiindcă am fi făcut inutilă nimicirea lor), mărită prin 
realipirea pământurilor moldoveneşti băştinaşe, ea ar îi 
putut privi cu linişte şi încredere în faţa viitorului... 

Ce blăstăm a căzut pe neamul acesta ?.. 


10 Octombrie. 


II 


De obiceiu e o muucă zadarnică să cercetezi “ce ar fi 
fost, dacă mar fi fost ceeace a fost». Insă în lumina fapte- 
lor nu e greu de stabilit astăzi rezultatele eventuale ale 
„acțiunii noastre, îndreptată in directiunea mafurală, faţă 
de situația concretă a României. 

Nu trebue uitat în adevăr, că în urma primului consi- 
liu de coroană care hotärîse expecfativa, deşi România for- 
mal îşi mentinuse încă o bucată de vreme legătura de 
alianţă, în realitate însă a fost răsturnată o situaţie, care 
părea sigură, bine întemeiată şi bine lămurită până atunci. 

Am fost legaţi de Puterile Centrale printrun tratat de 
alianţă şi printr’o convenflune militară. Ani de zile Statele 
majore din Bucureşti şi Viena au lucrat de acord. Rolul 


75 


"României era bine precizat în cazul unui conflict armat 
între Rusia şi Austro-Ungaria. 

Rolul acesta se poate rezuma în două cuvinte: armata 
romana trebuia să formeze aripa dreaptă a frontului comun 
împotriva Rusiei. 

Consiliul de Coroană a avut loc în ziua de 4 August 
st. n., când mobilizarea în monarhia vecină era în plin 
curs. Se ştie că o mobilizare şi o concentrare odată în- 
cepute după un plan, nu mai pot fi îndreptate după un 
alt plan. 

Ca rezultat, aripa dreaptă a frontului din Galiţţa a rà- 
mas -în aer. 

Primele succese ale armatelor ruse în Galiţia, din August 
şi Septembrie 1914, se datoresc mai cu seamă acestei 
împrejurări. 

Pot invoca în sprijinul acestei afirmări autoritatea unui 
ilustru critic militar neutral, 

După ce lămureşte planul conceput în August 1914 de 
către comandantul armatei austriace din aripa dreaptă, 
generalul von Brudermann, — elvetianul Stegeman arată 
că reușita acestui plan presupunea to asigurare mai puter- 
<nică a propriului flanc drept, de cât aceea pe careo 
“poseda de fapt armata a treia. Altfel corpul XII risca la 
<rândul lui să fie înconjurat si legătura lui cu cipetele de 
<pod de peste Nistru tăiată». (<Qecchishte d. Kriegs», I. p. 295. 

<Lupta a fost astfel dată în condițiuni neprielnice, si 
“fn retragere situaţia strategică a fost salvată de ardeleni, 
“cari resistau unui inamic superior, în lupte continue şi 
<într'o ordine neinfranta>. (:bid p. 296). i 

Ardelenii au plătit pentru că cei de dincoace nu au 
răspuns la apel... 

Dacă, spune autorul nostru, în urma victoriei austriace 
la Zamosc, armata lui Brudermann şi-ar fi putut îndeplini 
misiunea si “ar fi rezistat câteva zile mai mult,— atunci 
<Auffenberg ar fi luat Cholmul si G ubieszowul, iar 
<Dankl Lublinul (aceştia bătuseră trupele ruse din fata 
<lor)... şi campania ar fi putut fi încoronată de victorie împotriva 
“lui Russki si Bruss:low»,., (bid. p. 321). 

Câtă însemnătate a avut in economia generală a räs- 
Dboiului faptul, că aripa dreaptă a armatei austriace a fost 
prea slabă şi astfel Brudermann a fost silit să cedeze, 
cu tot eroismul trupelor sale, în faţa unei enorme supe- 
æioritäti numerice, expunând întregul front la învăluire, 


76 


rezultă din următoarea juxtapositie de fapte, făcută de 
Stegemann.. 

«La 30 August brilianta ofensivă a germanilor î în Apus 
“ajunsese la punctul ei culminant. La Răsărit a fost re- 
“purtată victoria dela "Tannenberg, iar la Zamosc şi Ko- 
€marow victoria lui Auffenberg si aceea a Arhiducelui 
«<losef Ferdinand. Insă în aceiași zi la Rohatin au căzui 
“sorții împotriva lui Brudermann?... (ibid. p. 322 

Se impunea o nouă regrupare a tuturor forţelor, un 
alt plan de campanie. Galiţia a fost invadată; räsb ul 
a luat alt caracter, trecâud peste toate limitele în spaţiu 
şi în timp; pe orizont au început să apară mereu noui 
complicatiuni.. 

Ar fi putut intervenţia României să schimbe ceva în 
acest mers al lucrurilor? 

Nu e nevoe de multă discutiune în această privinţă, 
faptele şi cifrele ajung. 

Dacă România îşi făcea datoria de aliată, mobilizând 
şi ea imediat după izbucnirea răsboiului, aripa dreaptă 
a frontului împotriva Rusiei n‘ar fi fost întărită numai 
de armata română. 

"Turcia şi Bulgaria, cari din cauza expectativei” rotafi- 
neşti. izolate de Puterile Centrale, au putut să intre în 
acţiune numai cu mult mai târziu, Sar fi alăturat imediat 
si ele, fără împrăştiare de forte, cu toată greutatea lor, 
la acest front, r 

Pot afirma, si va veni vremea cand voiu putea da toate 
detaliile, că din primele zile ale răsboiului, “Turcia si 
Bulgaria au şi tratat în această privință cu guvernul român, 
dar au întâmpinat o îndărătnică rezistenţă... 

Dar aceasta înseamnă că pe frontul oriental putea să 
fie aruncat un surplus de un milion sau chiar de un mi- 
lion si jumătate de baionete... 

1.500.000 baionete mai mult, în situaţia descrisă de 
Steèemann, împotriva Rusiei! 

Napoleon a spus când va, că soarta unei campanii poate- 
fi hotorită de un singur regiment sosit în ultimul moment 
pe câmpul de tătălie. 

Şi doar şi în 1914 în Galiţia, n’a luptat împotriva 
austriacilor o armată de vulturi! 

Au fost tot aceiaşi soldaţi pe cari îi cunoaştem din 
Manciuria, tot aceiaşi, pe cari i-am văzut în 1916 în Do- 
brogea, tot aceiași, cari în 1917 fugiau din faţa inami-- 


77 


ului inferior numericeşte în Galiţia și la Riga, cu voia 
sau fără voia “sovieturilor>... 

Numai o enormă superioritate numerică şi dineu] drept 
al adversarului descoperit, au putut da ruşilor succese 
vremelnice. 

Prin intrarea României în acţiune, alături de turci si 
bulgari, aceste avantaje ar fi dispărut, graţie acelui mi- 
lion de baionete mai mult, așezate tocmai la flancul 
drept. 

Rezultatele e usor să le deducem. 

Răsboiul ar fi fost isprävit în câteva luni. Omenirea 
ar fi fost ferită de toate grozăviile, cari au izvorît din 
prelungirea răsboiului si din complicatiunile nenumărate 
născute din aceasta. 

lar România ar fi fost de mult stăpână pe Basarabia, 
şi avea deci putinţa de a-şi afirma in altă situaţie idealul 
naţional... 

Am stat in expectativă în 1914, 

Dar în 1915? In urma ofensivei lui Mackensen în Ga- 
litia, când ruşii evacuaseră până şi Odessa si Kievul, — 
unde ar fi ajuns <tăvălugul» în retrogresiunea lui trium- 
fală, dacă România întreprindea un atac de flanc, în co- 
laborare cu biruitorii dela Gorlice, Przemisl şi Lemberg? 

Atitudinea noastră a forţat imperiile Centrale de a opri 
ofensiva, pentru campania din Serbia, spre a stabili con- 
tactul cu aliaţii din Balcani. 

* Am fi putut feri pe bietii sârbi de suprema nenorocire, 

In sfârsit, în 1916, dacă armatele Falkenheyn şi Mac- 
kensen, alături de oştirea noastră, sfttmdreptau împotriva 
<Doctorului Brussilow», pe care nic: ajutorul nostru nu 
Pa putut scăpa? Unde eram acum? 

Dar chiar dacă amânam încă acţiunea noastră, şi for- 
tele cari au invadat România, împotriva armatelor unie 
ruso-române, erau libere şi aveau in fata lor numai pe 
«Doctorul Brussilow? singur | 

Evident că, în loc de a intra în Bucureşti şi a se opri 
la Siret, armatele imperiale ajungeau la Kiew şi la linia 
Dniprului. 

Revoluţia în Rusia isbucnea cu câteva luni înainte, si 
noi puteam încă în ultimul moment revendica dreptul 
nostru asupra Basarabiei... 

“Toate acestea nu sunt numai ipoteze arbitrare. Fapt este, 
că chiar cu ajutorul nostru Rusia a fost învinsă şi aruncată în 
haosul revolutiunii. Dacă nu avea însă acest ajutor, ci 


78 


dimpotrivä, armatei lui Mackesen i.se alătura si a noastră, 
cine se mai poate îndoi de rezultat? 

Când te gândeşti ce putea să fie, si ce est /.. 

Basarabia caută acuma alte căi, in afară de noi. Ro- 
mânia, în loc de o situaţie de cinste pentru rolul ei în 
Orient şi faţă de naţiunile emanicipate din Rusia, nu e 
de cât o ruină... Idealul national? Al... 

In faţa Istoriei mondiale, poporul românesc va purta şi 
sarcina tuturor jertfelor zadarnice ale acestui nesfârşit 
măcel, din cauza defectiunii sale... 

Ce dureroasă contribuţie la bilanțul posibilităților pierdute, 
în Istoria lumiil.. 


9 Octombrie. | 


CAP. Ill 


„IDEALUL NAŢIONAL“ ŞI BASARABIA 


I 
IDEALUL NATIONAL 


Un popor nu poate trăi fără ideal. Prin idealul care 
rezumă toate aspiratiunile lui cele mai înalte, el afirmă 
înainte de toate chiar puterea lui vitalä şi dreptul la e 
viaţă mai ridicată şi mai largă în societatea naţiunilor. 

Aveau dreptul răsboinicii noştri să vorbească în nu- 
mele idealului national ? 

Dar cum ar putea idealul naţional românesc să fie iz 
contrazicere cu interesele vitale ale Stutului român ? 

Acest Stat sa născut din suferinţele şi luptele nesfar-, 
site ale unui sir de generatiuni, în timp de veacuri. Numai 
Statul acesta putea servi de punct de plecare pentru în- 
treaga desvoltare naţională a Românimii, numai el putea 
constitui centrul de cristalizare, in viitor, pentru toate 
puterile vii ale neamului. 

Cum, dar o acţiune, care era necompatibilă cu intere- 
sele economice şi politice şi chiar cu cinstea Statulu: 
român, — o acţiune care ducea în orice caz, la slăbirea 
„Şi înjosirea, la subjugarea acestui Stat, — cum această. 
acţiune a putut invoca idealul naţional? 

Dureroasă confuziune, fatal sofism ! 

Singură această consideratiune ar ajunge pentru a tä- 


80 


gădui cu energie ocrotirea “idealului national», pentru 
catastrofa de care sângeräm. 

Realizarea oricărui ideal românesc, sau chiar numai 
putinţa acestei realizări, presupune puterea Statului român, 
mărirea, desvoltarea, prosperitatea Jui, — ea nu poate 
izvori dintro acţiune care e îndreptată împotriva teme- 
liilor vieţii noastre de Stat, chiar împotriva refiunii istorice 
de a fi a acestui Stat, împotriva misiunii ce a fost menit 
de a împlini aici, la gurile Dunării. 

Dar sunt motive şi mai adânci, dacă voiti — organice. 

Pentru a şi justifica aspiratiunile oricât de înalte şi 
pentru a putea râvni la realizarea lor vr'odatä, un popor 
si un Stat trebue să dea dovadă de simţul de demnitate 
şi mândrie, şi de sănătate morală. 

Prima conditiune chiar de viabilitate pentru un Stat şi 
pentru un popor este ca să ştie să'şi apere, dacă pot 
spune aşa, personalitatea lui fizică, integralitatea unităţii 
sale terituriale. 

Ca şi un organism animal, care îşi dovedeşte sănătatea 
reactionând cu vigoare împotriva oricărei atingeri şi 
ştirbiri a fiinţei sale fizice, tot aşa şi un Stat trebue să 
ştie să reacționeze cu toate puterile sale morale şi mate- 
riale împotriva oricărei atingeri şi ştirbiri a fiinţei sale 
fizice, a unităţii sale teritoriale. 

Numai după această dovadă un Sfaf şi un popor pot 
fi în drept să ridice si alte revendicări. Căci ori-ce ‘in- 
demnizări? sau “compensatiuni? i Sar oferi, ca pret pentru 
resemnarea si îngenuchiarea lui, toate măririle sunt 
aparente, faţă de această lipsă de suflet, de vigoare mo- 
ralä şi trupeascä. 

Aceasta este o conditiune primordială pentru însăşi 
viața de Stat, căci altfel un popor nici nu poate şi nici 
nu merită să trăiască. 

Acest lucru Pau simţit cu tot sufletul de oameni mari, 
Mihai Kogălniceanu şi Ioan Brătianu Bătrânul, când la 
1879 au refuzat schimbul pentru Basarabia, ce nea fost 
răpită de alafi, —psntru că ei nu voiau să dea sanctfunea 
naţiunii :omâne acestui act de violenţă şi de strigatoare 
nedreptate, voiau să menţină intact dreptul de revendi- 
care şi reparattune, — pentru cel dintâiu prilej prielnic. 

Basarabia a trăit lungi veacuri viaţa istorică comună 
cu restul țării„a luat parte la toate jertfele şi suferinţele 
din care sa născut acest Stat. Ruptura e atât de recentă, 
încât nu este o familie în Moldova, care să nu aibă re- 


81 


prezentanti şi peste <râul blästämat», şi încă o mare . 
parte din populaţia de dincolo după egife noastre, ar putea 
reclama ori când cetăţenia românească, fără să aibă nevoe 
de votul Corpurilor legiuitoare. 

Şi acest pământ băştinaş moldovenesc e mai primejduit 
fu viitorul lui mai mult ca ori-care altul, şi poporat lui 
suferă cum nu suferă nimeni din neamul nostru, 

Alianţa. cu Rusia, abia treizeci si cinci de ani după 
acest act grozav de felonie, nu numai că implică etitudinea 
de sclav, care sărută mâna ce la lovit, lipsa simțului de 
demuitate şi de mândrie națională, dar acordă răpitorului 
sancţiunea refuzată de marii Kogălniceanu şi Brătianu, 
ea înseamnă renunţarea pe veci la cele două milioane de 
suflete româneşti, ai căror strămoşi, ca ostaşi ai lui Stefan 
cel Mare şi-au sămănat oasele pe toate câmpurile noastre 
de glorie. 

Dacă în Franţa cineva ar fi propus alianța în acest 
täsboiu cu Germania împotriva Angliei de sigur, ar fi 
căzut sub oprobiul public. 

Dar Franța a pierdut Alsacia şi Lorena cu rond ani 
înaintea noastră, şi le-a pierdut în luptă dreaptă, nu prin 
lovitura dela spate dată de um aliaf. Şi Alsacia şi Lorena 
au fost numai provincii cucerite altă-dată de către Franţa, 
locuite în mare parte de germani, si nu au atâta înseni- 
nâtate pentru ea din ori-care punct de vedere, ca pentru 
noi străvechiul pământ al arcaşilor lui Stefan şi al lui 
Ioan Vodă cel Cumplit. 

<Compensaţie» pentru înjosirea gi călcarea dreptului 
sfânt din 1879? <Indemnizare» pentru țarina Moldovei 
unde fie-care fărămitură este stropită de sângele strămo- 
silor? Trocare de suflete româneşti, pentru ori ce ţinut ar 
fi? Acesta poate fi punctul de plecare pentru realizarea 
“idealului national»? Cum se poate scăpa din vedere 
perspectivele ? 

Şi credeţi că nn popor care acceptă astfel de târg şi-ar 
putea păstra, ar merita să păstreze orice teritorii şi po- 
pulatii ar dobândi cu acest pret? N'ar trăi ca o slugă 
nemernicä câtă vreme numai mila si. disprețul stăpânului 
va îndura? 

In ce abis moral trebue să fie căzută acea generatiune 
care a putut lua drept «ideal national» argintii lui Iuda? 

«deal naţioual»!... Va rămânea pentru veci ca simbol 
al acestor vremuri, acel predicator al <idealului naţional», 


e 


82 


din Senatul român, care a blăstămat pe cei ce nu-şi pot 
rupe din inimă Basarabia... 

Si nu Sau prăbuşit singure de pe piedestalul lor sta- 
tuile lui Kogălniceanu şi Brătianu... 

A! Puteţi să ridicaţi până în cer rugul pentru aceia a 
căror cunostiinta ma primit complicitatea acestui atentat 
împotriva fiintii morale a neamului, — nu veţi arde ru- 
şinea acelor zile!.. 

Un popor poate aştepta veacuri, în lupte şi suferinti, 
ziua realizărilor, — dar în momentul în care cu inima 
Hşoară, ar primi o asemenea concepţie a idealului, — toate 
căile viitorului i ar fi pentru veci închise. 

Din fericire, poporul cel mare şi sfânt nu este vinovat 
de această rătăcire. Din adâncimile lui se vor ridica alte 
suflete, alte caractere, cari vor transmite generaţiilor vii- 
toare candela victii, — care a putut fi o clipă învălită 
de noapte, dar na sa stins... 

Să nu pomeniţi dar în deşert numele sfânt al idealului. 

Cei de inâue, uitând vremurile de întunecare, vor găsi 
cărarea lui. 


1 Octombrie. 


II 
AUTONOMIA BASARABIEI? 


Basarabia reclamă autonomia. 

Când am cetit această telegramă, am simțit tot ce tul- 
bură astăzi sufletele româneşti de peste Prut. 

Aceas 4 tara românească, aşa de străină de tot restul 
imperiului moscovit, această ţară ai cărei strămoşi au trăit 
veacuri viaţă obsteascä cu toţi moldovenii, — acum când 
Rusia este pe pragul descompunerii, reclamă autonomia, 
numai autonomia! 

Si cum ar putea avoid că: basarabenii mai mult? 

Românii sunt aliaţi ai imperiului — şi se aliaseră cu 
Țarul... In Parlamentul român li sa aruncat în fata celor 
de peste Prut: <Basarabia? Cine vorbeşte despre ea este 
un vândut»... 

Si Basarabia reclamă numai autonomia... 

Si poate vom vedea pe soldaţii României libere venind 
în văile Nistrului să dea ajutor soldaților lui Kerenski 


33 


pentru restabilirea ordinei şi pentru apărarea integrității 
teritoriului ras. 

Şi mă gândesc, dacă astăzi România mar fi fost în ac 
lagat, cine fe ar putea refuza Basarabia noastră, izolată 
de Mos-ova de către Ucraina, care şi ea păşeşte spre 
isbăvire de sub jugul moscovit ?... : 

Ispăşir-a păcatului începe, — a fost un păcat împotriva 
Duhului Siânt... 


8 Septembrie. 


TIT 
DIN CALVARUL BASARABIEI 


«Neputincioase de a scutura jugul vasalităţii, princi- 
<patele române încă din veacul al XV-lea se sileau -gă, 
<lege raporturi regulate cu pravoslavnica Rusie, căutână 
“in ea un alia! pentru lupta împotriva dușmanului comun?, 

Asa glasueste un istoric rus al Basarabiei (Zazulinou : 
«Schita istorică asupra Basarabiei», Almanahul <Basara- 
beţ>, Moscova 1903, p. 91 In ruseşte). 

Cesiunea Basarabiei prin tratatul dela Bucureşti din 
1812, ar fi fost un succes al “aliaților prin cae a fost 
smulsă de sub vasalitate cel puţin o parte din populaţia 
Moldovei. 

Aceasta a fost doctrina oficială a guvernului rus, pe 
care si .Stäzi o veţi gâsi repetată la zile mari. 

Prin ce minune dar Basarabia “emancipată> în 1812, 
s'a tre it sub un jug care nici nu putea fi asămăluit cof 
vasalitatea anterioară ? Căci nici un basarabian, în cursul? 
veacului de oblăduire rusească, nu ar fi putut ghici căe 
‘un “emancipat!». 

Acesta este r zultatul unei lungi evolutiuni, care’ nus 
şi-a găsit încă istoricul, şi egreu să înțelegem starea.ac- 
tuală din Basarabia, dacă nu-i cunoaştem trecutul. 


* 


Răsboiul din 1806—1812 Rusia nu-l purta împotriva 
principatelor române, — dimpotr.vä le considera ca ¢aliates, 
după cum spune şi istoricul rus citat mai sus. Prin ‘ur- 
mare, tratatul din 1812 nu putea avea de rezultat cucerirea 
Basarabiei, partea cea mai mare a Moldovei, — un Stat 


84 


vasal dar autonom în baza vechilor tratate, pe care Rusia 
îl considera ca aliat, — ci doar numai emanciparea ei din 
vasalitatea <dușmanului comun». 

La început chiar se stabilește în Basarabia un regim 
care caută să justifice doctrina “emancipării». 

Aşa, primul guvernator numit de ruşi în Basarabia, e 
un boer moldovan, Sedrlat Stardza; lui i se alăturează un 
sfat, alcătuit aproape exclusiv dia boerii locali, şi ptin- 
trun sir de acaze imperiale se asigură provinciei carac- 
terul ei național, păstrarea limbii, a legilor şi a obiceialui pă- 
mântului, în toate ramurile de administraţie. (Manifestul 
din 5 August 1812, Ucazele din 31 Mai şi 21 August 
"1813; v. colectiunea legilor ruse No, 25199, 25393, 
25441). 

Astiel d. Zazulinov e îndreptățit să spun’ că cocâr- 
<muirii Basarabiei i s'a dat înfăţişarea divanului moldo- 
“venesc, prin admiterea în sânul lui aproape exclusiv a 
sboerilor pământeni şi prin lăsarea în vigoare a obiceiului 
“pământului. (Ibid. p. 115). 

Ca să fie subliniat şi mai bine acest caracter de eman- 
cipare a unei parti din Moldova, Mitropolitul Moldovei, 
Gavril Bănulescu, a fost invitat să-şi mute sediul din laşi 
la Chişinău, ceeace acesta a si făcut, 


* 


E adevărat, că abia peste un an după tratatul din 
Bucuresti au şi început să se turbure raporturile: în 
tocul pământeanului Scărlat Sturdza e numit ca guver 
nator un general rus, cu numele Marfing,— prima stirbire 
a doctrinei de emancipare. Harting îndată şi începe 
lupta în contra <regimului pământean». 

Dar aceste <turburări> se pot explica si prin impreju- 
tärile extraordinare, prin cari trecea atunci Rusia: invazia 
{ut Napoleon, şi toate cele ce i-au urmat 

In această primă fază a istoriei Basarabiei de sub ruşi, 
“moldovenii emancipati> au dat dovadă de oarecare 
energie şi tenacitate. 

Patru ani au dus lupta boerii pământeui, în frunte cu 
Mitropolitul Gavril Bănulescu, înaintând suplici şi plân- 
geri Impăratului st miniştrilor din Petersburg, până ce 
ea a fost încoronată de succes: in 1816 a fost îndepărtat 
“generalul Harting, iar la 29 Aprilie 1818 se hărăzeşte 
ţării un <Statut organic», prin care i se recuneaşte ca- 
racterul national şi se menţine organizaţia distinctă de 


85 


restul Imperiului, pe baza ‘obiceiniai pământalui tmelalo- 
venesc». v 

Acest mare monument al dreptului public basarabean— 
e adevărată Constituţie autonomă — e chiar promulgat 
nu numai fa limbă rusă, ci şi în cea „moldovenească“ 
Ceeace este si natural în doctrina emancipării». 

“Titlul oficial al acestui act legislativ este (citez, bine- 
înţeles textul original moldovenesc) : <Asämäntil obraze- 
vanici oblastii Basarabiei“. Adică: asämântul pentru orgs- 
nizarea teritoriului fa preferit evident crearea de neologisme 
din rădătini slave), 

Rescriptul Impäratului Alexandru I (iarăşi şi în romé- 
neste sau cum se zice şi astăzi în Rusia, în “moldo- 
veneşte», către primul şi... ultimul “vice-rege> al Basa- 
rabiei a: tonome), lămureşte astfel principiile fundamentale 
ale Constitutiunii hărăzite Basarabiei, si însăşi necesi- 
tatea acestei Constitutiuni (citez după publicatiunea ofics- 
ală din 1818): = 

<Aceste (din nou alcătuiri) slujesc singuri lorusi de 
“credintS, si vor fi împlinite întocmai şi cu sporire, find 
«marturisiré cele drepte gi din curată inimă dorinfti ale locuite- 
<rilor oblastii acestea. . 

«Eu am voit să vid această dorință împlinită in 
«mijlovirea punerilor la cale ce incredintez Dumale 
<acum de a Je aduce în lucrare, şi cari nădăjduesc €ä 
«vor veni la starea înfloririi sub ocrotirea ocârmuirii ce 
«se osebeste cu slobozenia pravilelor ei... : 

nOblast a Basarabiei îşi păzeşte a sa închegare de nored 
<(adică: națională. C. $.), pentru aceia îşi primeşte şi osebit 
„chip de ocârmuire» .. o 

Acest regim național (păstrarea «inchegägi de norod>) 
şi libeal (de slobozenie), — glăsueşte mat“ departe res- 
criptul Împăratului Alexandru I, — trebud să folosească 
tuturor locuitorilor, <fără deosebire de stare», fiind.ă pei 
«sunt obosiţi de giugul ce de demult au fost pus asupra dar 
«prin lăcomie şi necunostinfä (sic!). Acea statornică si tare 
«priveghere a ocârmuirii trebue să răzăme spre a fi ei 
«slobozi de un asemenea cumplit rău>. 

Aceste principii de organizare învederează că la 1818, fn 
Constituţia octroiată Basarabiei, a triumfat peutru mo- 
ment doctrina “emancipării> unui popor <aliat> de sub 
puterea “duşmanului comun», 


* 


86 


Pentru caracteristica Constitutiunii însăşi e destul să 
Spunem aici, că ea vădit a servit de prototip Regulamen- 
fuiui organic, introdus în principate cu 14 ani mai târziu, 
dar că a fost mult mai liberală în fond, — pre um şi T'a- 
sul Alexandru I a fost mai liberal decât fratele său Ni- 
colae I. In capul ţării e pus un vice rege, care are situ- 
afia analoagă cu Domnul, şi un <Lerhovni Sfar (adică 
Statul suprem sau chiar suverani, — o adunare electivă, 
—” asemănătoare Divanusilor din principate, — care exer- 
câtă nu numai funcțiuni legislative, dar chiareşi pu- 
terea constituantă pentru Basarabia! 


* 


În principiu se menţin în vigoare toate legile Mol- 
dovei, dar principiul G/ecfivifăţii se introduce nu numai 
în organizaţia administrativă, dar şi în acea faded: 
dorească ! 

In sfârşit, spre a complecta fizionomia acestei organi- 
zatiuni e destui să spunem, că în prima secţiune a Aşă- 
mântului, — întitulată <Pentru cele mai întâiu temelii la 
obrazovania océrmuirii politiceşti din lăuntru a oblastii Ba- 
sarabiei>, — se dispune expres menţinerea intactă a €/e- 
gluirilor şi a obiceiurilor Moldovei», şi că în toate dregäto- 
“stile publice «se întăreşte întrebuinţarea limbii moldo- 
tyenesti pe temeial si spre întărirea drepturilor, a pronomiilor 
“(privilegiilor) si a leginirii locului, acele cu „multă milos- 
*tivire /ăsote pentru deapururea Oblastii Basarabiei», 

Această Constituţie pământeană, atât de lib -rală pen- 
tru vremea ei, aseza Basarabia fata de Imperiul rus, în 
situația analoagă Regatului polon (după congresul din 
Vieng) şi Ducatului Filandei, cărora li sau hărăzit Cons- 
titu iuni tot sub Impăratul Alexandru I. 


+ 


Dar... în Basarabia ea n’a fost respectată decât câtă 
vreme a trăit acest împărat: la 1825 a fost desfiinţat 
<Sfatul suprem», la 1828 tot <Aşământul? a fost dat la 
a, parte. La 847 predarea limbii romanesti a fost oprită 
şiîn ultimele şcoli în cari mai rămăsese... 

«Oblastia> Basarabici a fost transf..rmată intr’o ani 
«gubernie». Pentru simpla intrebuintare a limbii româ- 
ne Şti amenintau închisorile si Siberia... 

Basarabia a intrat într'o noapte nesfârşită de reacțiune 
gf opresiune... 


87 


«Cand te gândeşti, — spune directorul primei gazete 
<românești din Chişinău, întemeiată după revoluţia din 
<1905, def. 1. G. Gavriliţă, — cu ce regularitate, cu ce 
emiselie sistematică, treptat se tot strângea şurubul, cum 
<se răpeau unul după altul drepturile cele mai sfinte, în 
«fâşii, pe nesimţite, — iar adesea, când națiunea noastră 
«se indigna, începea să se agite, chiar cu brutalitate si 
<cinism, dar... alături curgeau snnaltele gratii — cruci şi 
<cordoane... lar sărmanul popor obijduit se prtea mân- 
«gaia numai cu vorba rusu-i por: 7... (Citat în Viaţa rom, 
1906, No. 4, p. 129, în articolul subsemnatului, iscălit cu 
pseudominul M. Costea). . 

Prin acest calvar, Basarabia, din tara “emancipată» s'a 
trezit «anexată», şi sub un jug înmiit mai crunt decât 
acela, pentru scuturarea căruia ea chipurile “se aliase», 
cu marea Impärätie liberatoare... 

Voiu reveni asupra diferitelor momente dramatice ale 
acestui proces. 


17 Octombre 


TV 
CIMITIRUL... 


România nu e despärtitä de Basarabia, decât printr'un 
pârâu, — <Prutul, râu blästämat», cum îl cântă poporul 
basarabean, — un pârău care multe sute de ani nu juca 
nici un rol în viata poporului, si pe care în timpul verii 
pe alocurea îl pot trece găinile... 

Dar acest pârâu, mai b ne de un veac, a putut să des- 
partă atât de adânc o parte însemnată a poporului român, 
încât în România, desigur, sunt informatium: cu mult mai 
exacte asupra Indo-Chinei sau a Paraguaiului decât asupra 
Basarabiei, — iar în Basarabia se cunoaşte şi mai puţin 
România... 

Si cun ar putea fi altfel? Dacă censurii rusești îi venea 
în ajutor şi indiferența desăvârşită a celor din Regat? 

Suntem foarte naționaliști. «Liga naţională» se preocupa 
de românii din Istria, din Macedonia şi chiar din Bitini:, 
ducea campanii violente pentru toate «cadrilatercle® din 
lume, — dar cine s'a interesat vr'odatä de Basarabia? 

Dacă acolo a pătruns puţină lumină, ea sa datorit 
cum a spus odată un profesor foarte nationalist din Iasi 


88 


<jidanilor cari au făcut revoluţia din 1905», nu acţiunii 
patriotilor români... 

Măcar un serviciu de informatiuni n'am avut, în cât 
veştile telegrafice din Moldova în Basarabia, şi de acolo 
în Moldova, veneau via Viena-Berlin-Pctersburg, cu în- 
târziere de 4—5 zile, desi între Iasi si Chişinău nu e 
drum mai mult de 2—3. ore în tren. 

De la transformarea în «gubernie» şi până la revoluția 
din 1905, Basarabia a fost uitată de Dumnezeu şi de 
oameni. 

Cu toată politica de rusificare violentă, cu toată groaz- 
nica opresiune, ea însă nu şi-a pierdut caracterul de 
pământ românesc. Dar ce fel de viaţă e acolo? Cum au 
putut “di românii .basarabeni, «sub umbra vulturului cu 
două capete>? i 

In înt.nerecui satelor uitate, țăranii de gloază trăesc de 
azi pe mâne, muncesc pământul, îşi plătesc dările, trec 
prin furcile administratorilor şi judecătorilor ruși de toate 
gradele, își trimit pe îecivri la oaste, — fiindcă, <împă- 
ratul nostru», care este undeva departe şi are atâtea nea- 
muri sub el, are nevoe de oaste multä. Şi generaţie trece 
aşa după generaţie... Ei ştiu că sunt «moldoveni», se simt 
chiar mândri că sunt emoldoveni», — <români» îşi zie 
numai spre a se deosebi de toată surtucărimea care se 
mdică deasupra lor, căci în numărul “<românilor> ei nu 
coprind pe boerii emoldoveni». = 

Feciorii venind din oaste, — din Polonia sau Caucazia, 
le povestesc câte neamuri ciudate locuesc în <împărăţie»; 
le spun câteva-cuvinte învățate printre străini, — şi apu- 
când coarnele plugului, iute uită cuvintele de comandă 
învăţate în cazarmă; dacă luaseră parte la vre-un răsboiu, 
— negreşit, “pentru cruce» si «pentru Impäratul nostru» 
(în caz de răsboiu ei fac parte din vestita divizie XIV. 
<a lui Dragomirov>), îşi povestesc vitejiile lor, ale mot. 
dovenilor, şi sunt mândri de aceste vitejii, In memoria 
poporului aceste vitejii se confundă cu cele de altă dată, 
sub Séfan-Vodä, care a construit, pentru ei, toate bisericile 
vechi şi toate ruinile de cetăţi. Răzăşii păstrează cu 
sfintenie nişte hârtoage vechi, — cari şi ele sunt toate 
de la «<Ştefan- Vodă», dir “nimene nu le mai poate ceti»... 

Pentru această massă de două milioane de suflete Re- 
gatul român nu exista, până la acest răsboiu, şi mai cu 
seamă înainte de revo.utia din 1905, de cât ca o confuză 
amintire despre o ţară dk “peste Prut>, prin care feciorii 


89 


din oaste au trecut cu «divizia noastră> întrun räsboiu 
(au fpst atâtea răsboaie!) si care e locuită tot de «mol- 
doveni ca ai noştri», dar cari nu sunt sub «împăratul 
nostru», cari cunosc și ei pe <Ştefan-Vodă», au biserici, 
cetăţi şi hârtoage de la el... 

Deasupra acestei masse sunt, în primul rand — boierii», 
Unii din aceștia poartă nume vechi «moldovenesti», alţii 
niște nume, cari sună străiu pentru urechea ţăranului ; dar 
gi unii şi alţii în relaţiile lor de familie şi în viaţa lor 
publică vorbesc exclusiv în limba rusă sau poloneză, și 
unii și alţii însă pot vorbi o «moldovenească» stâlcită, abia 
îndestulătoare, în relaţiile cu slugile şi muncitorii la moşie. 

Pentru această elită socială», — cu extrem de puţine, 
excepţii, — Regatul român nu prezint&-nici,un interes, 
ca un mic Stat «balcanic», care şi-a însuşit o Constituţie, 
a desfiinţat titlurile de nobletä, şi a proclamat, — «din 
maimuţărie şi făţărnicie», — egalitatea tuturor în fata 
legii, “care nici odată nu se poate»... Telegramele venite 
prin Viena, Berlin şi Petersburg, îndestulează toată cu- 
riozitatea: la minister acolo vine din când îu când un 
purtător de nume cunoscut, un Catargiu, un Sturdza, un 
Cantacuzino sau se alege președinte de Cameră un Ro- 
setti, — din cfumilia mareşalului județului Xz»... 

Aceștia, de cele mai multe ori, mau auzit rici despre 
Alecsandri, nici despre Eminescu, — cu atât mai puţin 
despre Coşbuc, Creangă, Vlahuță sau Caragiale. Si din 
acesila, mai cu seamă, se recrutează cadrele partidului 
*adevaratilor rusi> şi căpiteniile «bandelor negre», cart 
au creat numelui moldovenesco tristă celebritate în Rusia... 

La mijloc între aceste straturi ale societății din Basa- 
rabia, se află neyustorul din oraşele înstrăinate, <jupânul», 
care vorbeşte destulă «moldoveneasca?, ca să poată cumpăra 
de la ţăran produsele lui la târg, şi destulă rusească, ca să 
le poată revinde la Odessa. Aceştia îşi aduc aminte despre 
existența unui Regat român, doar după vrun *pogrom>.., 

In afară de aceste elemente sociale de căpitenie, sunt 
preoţii săteşti, cari trăesc în contactul aproape exclusiv 
cu ţăranii *moldoveni», atât de refractari ori-cärei rusi- 
ficäri; — preoţii trebue să le vorbească în limba lor, şi o 
cunosc mai cultivată din cărțile bisericești, ce se mai 
păstrează prin sacristii. Vin apoi la rând şi răzăşii, săteni 
mai ridicaţi, cari au trecut prin școlile ruseşti, şi au 
utilizat aceasta pentru a învăța să cetească şi cărţile 
vechi, mâncate de şoareci în sacristiile bisericeşti. Aceştia 


90 


ştiu că sunt «Români», adună cu sfinţenie toate ştirile ce 
le pot veni de <dincolo», şi strâng prin fundul läzilor, 
alături de străvechile hrisoave domneşti, şi câte un volum 
de poezii sau nuvele, cine ştie cum rătăcit din România. 

Printre copiii popilor de ţară si ai răzăşilor, cei “cu 
carte», din când în când se naşte câte un curent mai 
nationalist, — sub înrâurirea mişcării revoluţionare... ru- 
sestil Curent naţionalist, — în care înainte, si multă 
vreme, nu se putea descoperi nici un gând de deslipire 
de Rusia, ci numai se manifesta dorinţa de apropiere de 
massa cea mare a poporului care nu ştie de cât ‘limba 
lui». Atunci se aude câte o revendicare timidă a şcoalelor 
nationale pentru «singurii robi din lume, cari nu au voe nici 
să citească o carte în limba lor», cum a putut spune odată 
d. Take Ionescu... Atunci se naşte şi câte o agitaţie surdă 
pentru păstrarea serviciului bisericesc în româneşte... 
Ochiul vigilent al administraţiei ştie la vreme să pătrundă 
astfel de curent şi să-l stângă înainte de a fi luat 
vre-o proporţie ingrijitoare.. Odată mai mult, câţiva fii 
ai Basarabiei morţi prin închisori sau în Siberia, câţiva 
siliți să fugă <dincolo», — si toate reintră în... ordine si 
linişte... 

O noapte fără nici un luminis, — cun cimitir de două 
milioar.e de suflete»... 

Prima licărire de lumină și viaţă a venit numai în 
urma revolutiunii din 1905. 

Atunci de odată sa simţit, că în Basarabia fräesc încă 
aproape două milioane de «moldoveni». 


24 Octombrie. 


V 
BASARABIA ŞI REVOLUȚIA DIN 1905 


In urma înfrângerii din Manciuria, în 1905, Rusia <a 
ieșit din ţâţâni>. "Toate clasele sociale si toate grupurile 
etnice din imensul Imperiu sau răsculat. Greva căilor 
ferate, ca şi greva functionarilor telegrafo-postali, timp 
de trei săptămâni au paralizat cu desăvârșire întreg nie- 
canismul de Stat. Un manifest imperial diñ 17 (30) Oc- 
tombrie 1905 a fost silit să făgăduiască introducerea unui 
regim constituţional. 

Atunci pentru prima oară după abrogarea cAşămân- 


91 


tului» lui Alexandru I, cârmuitorii din Rusia si-au dat 
seama, că au a face în Basarabia cu o ţară românească: 

Manifestul imperial a trebuit să fie tradus pentru ba- 
sarabeni în smoldoveneşte>; guvernatorul, prefectii, pri- 
marii, şi alti agenţi administrativi au trebuit să se adre- 
seze cătră popor prin publicatiuni tipănte în limba lui; 
mai multi advocati, doctori, preoţi, au cerut autorizaţia 
să scoată gazete moldoveneşti», — <Basarabia> defunc- 
tului Em. G. Gavrilitä a şi apărut îndată; de peste gra- 
nifA au început să vină, pentru prima oară sub stăpâni 
rea rusească, cărţi si publicatiuni periodice româneşti; 
<zemstvele> au început să stărue pentru ca legea să au- 
torize deschiderea de şcoli «moldovenesti», în sfârşit, abia 
câteva zile după manifest, în Chişinău are loco întrunire 
publică românească, în care se pun bazele «societăţii mol- 
dovenesti pentru răspândirea culturii nationale», sub pre- 
şedinţia mareșalului judeţului Chişinău, defunctul 2. V. 
Dicescul. 

Toate acestea, la început, fără nici un gând de sepa- 
ratism, fiindcă pe de o parte elementele conservatoare 
dintre românii basarabeni mar fi voit să renunţe la pri- 
vilegiile clasei nobiliare, iar pe de alta, cele democratice 
au fost pătrunse de credinţa, că în Rusia democratică, în 
al cărei triumf definitiv credeau, poporul aravea o situaţie 
superioară celei din România... 

Totuşi, “adevărații ruşi», scot imediat strigătul de 
alarmă: 

<Se fac încercări, — scrie organul lor din Chișinău 
«Drag, din 6 Ianuarie 1906, — cari treptat pot să pro- 
«voace în sufletele basarabenilor înstrăinarea si uitarea 
«datoriei lor faţă de Rusia... S'a format un cerc, al cărui 
<scop tinde la deschiderea de şcoli românești in Basa- 
<rabia, predarea limbii româneşti moldovenilor, desvol- 
starea gustului pentru literatura românească, etc. Intrun 
<cuvânt s'a făcut primul pas, care fatal va duce la anta- 
<gonism şi separatism... Poporul are prea puţin timp ca 
<să poată învăţa deodată carte rusească şi românească. 
«$1 desigur majoritatea va preferi să înveţe iz limba ma- 
*ternd, în cea românească... Deci înstrăinarea de Rusia este 
cinevitabila... Nu ştim dacă numai din lipsă de gândire 
<s'a format acest cerc, sau el sa întemeiat sub înrâurirea 
«discursurilor seductive ale vre-unui emisar din România»... 

In treacăt să fie zis: scriitorul acestor rânduri se afla 
în acel moment la Chisinau, şi directorul Drugului, ve- 


92 


stitul Cruşevan, prin rândurile subliniate îşi saluta astfel 
pe vechiul vecin de moşie părintească și camarad :al 
jocurilor de copilărie, cu care pe vremuri împreună în- 
vatase în tainâ carte românească, înainte de a şi desco- 
peri vocatiunea de <adevărut rus»... 

Din primele zile ale anului 1906, odată cu toată Rusia, 
se începe reacţiunea înspăimântătoare şi în Basarabia,— 
reacțiune care e însoţită de o complectă dezorganizare a 
vieții: lipsa de orice siguranţă a persoanelor si a averilor, 
atacuri cu mâna armată ziua mamiaza mare; oameni îm- 
puscati şi spintecati în mijlo ‘ul străzii; şi în acelaş timp 
sute şi mii de arestări de învătători, preoţi, intelectuali... 
Pentru a colora această acțiune de represiune voiu cita 
câteva nume: D. C. Crăciunescu, (din judeţele de sud, fost 
deputat de mai multe ori în Camera românească, şi în 
Constituanta din 1866..), V. D. Mircea, C. N. Bondariu, în- 
vätätorii 7. Vantu, |. V. Bolfus, V. Galapar, C. N. Captarencu, 
V. Vornicu... 

Ziarul «Basarabia> a fost imediat închis, tipografia si 
redacţia arse, redactorii P. Haltpa şi P. Cubolteanu închişi... 

In această atmosferă s'au făcut alegerile pentru prima 
Dumă. 

Toate elementele de opoziţie au fost silite să închee 
un cartel de.apărare împotriva reacţiunii sau, cum se 
zice în Rusia, — €un bloc». Şi *blocul a biruit în alegeri 
pe toată linia, în ciuda reacţiunii. 

In consiliul imperial a fost ales ca reprezentant al Ba- 
sarabiei defunctul P. V. Dicescul, presedintee «Socigütii 
Moldoveneşti». 

Iată cum a fost salutată această alegere de “adeviratul 
rus» din Drug»: 

«In persoana lui P. V. Dicescul, Consiliul Imperial ca- 
<pătă pe un românofil aprins, care de sigur va simpatiza 
«cn toate autonomiile începând cu autonomia Basarabiei, 
«devi credem, că ar fi mai /eal să ridice pur şi simplu 
«chestiunea am» xăii Basarabiei, cătră România»... E un 
denunt patriotic? în toată regula... 

Cât pentru alegerile în Dumă, e destul să dites aprecie- 
rile organului învăţătorilor asupra alegerii unuia din ei 
de cătră colegiul țărănesc, care trimitea în Dumă tn 
singur deputat pentru toatä Basarabia: 

“Țăranii basarabeni, chemaţi să participe Ja viata pu- 
<blică, au învestit cu încrederea lor pe un învăţător, 7. 
«A. Sever... Mare misiune cade asupra colegiului nostru. 


93 


<In Basarabia sunt peste 1.600.000 de moldoveni (Stati- 
«stica oficială C. S), adică vro 16—17°/, din întregul neam 
«moldovenesc (adică: românesc. C. S.) şi aproape 80%, 
<din populaţia totală a Basarabiei. Din toate grupările 
«etnice ale provinciei noastre, moldovenii, ca procent de 
“stiutori de carte, ocupă locul din armă. De aci se -vede 
<câtă nevoe au ei de cultură. Insă trebue să luptăm ca 
“populatia aceasta să fie ferită de rusificare şi ca şcoala să 
econtribue la șidicarea culturii ei naționale... Cu gândul acesta 
«mergi sănătos la postul tău, primul deputat al Basarabiei 
<alesul poporului nostru moldovenesc»... (Citat în articolul 
subsemnatului, sub pseudonimul M. Costea în <Viaţa Rom», 
1906, No, 3, p. 473). 

- Acestor nădejdi nu le-a fost dat să se realizeze. 

Prima Dumă a fost disolvată; lovitura de Stat a lui 
Stolypin a combinat o lege electorală, pe urma căreia 
în Basarabia mandatele nu au mai fost accesibile decât 
petru <adevăraţii ruşi», «Societatea moldovenească> a 
fost disolvată. Mulţi moldovem au luat din nou calea 
Siberiei şi au tnfundat închisorile, dintre aceştia si Em. 
G: Gavrilifa directorul primului ziar românesc, şi chiar 
VY. A. Sever “primul deputat al ţărănimii moldovene?.. 
Alţii s'au refugiat în ţară. Noaptea reacţiunii fără lumi- 
nis a început din mou să învălue Basarabia <moldove- 
unească», i 

Dar cu totul nu sa putut stînge urmările anului de 
revoluție. Cu toate prigonirile, nu sa mai putut desfiinţa 
cu desăvărşire presa moldovenească: din cenușa unui 
ziar suprimat, imediat se renăştea altul. In ajunul revo- 
lutiunii din 1917 tot apărea jurnalul eCuvânt moldove- 
mesc? şi o revistă lunară cu acelaş nume. 

Dar sa mai întâmplat ceva mai mult. 

Chiar în zilele revolutiunii, sub impresiunea grozăviilor 

narhice, printre elementeie: mai moderate ale moldove- 
ilor din Basarabia a început să încolteascä ideia sepa- 
raţiunii de Rusia și a alipirii către România, iar reac- 
iunea a favorizat aceiaşi evoluţie a mentalitätii la radi- 
calii dintre moldoveni. 

Vom vedea ce răsunet a avut în ţară această redeş- 
teptare a Basarabiei, după un veac de adormire, o ade- 
vărată înviere dintre morți. 


25 Octombrie, 


94 


VI 
BASARABIA SI «TARA MUMĂ» 


După un veac de cumplită apăsare, când părea totul 
mort în vechea Moldovă a lui Stefan- Vodă de peste Prut, 
ea îşi dovedeşte în 1905 voinţa de a trăi cao ţară românească 
îndată ce mişcarea revoluţionară a făcut cu putinţă oare- 
care libertate de mișcare. Apar ziare şi reviste românești; 
se formează «societăţi moldoveneşti»; se aleg deputaţi si 
membri în Consiliul “imperial pe baza programului na- 
tional; se naşte chiar mişcarea de reälipire cătră <tara- 
mumă»; multi plătesc cu libertatea lor lupta pentru drep- 
tul la viata naţională a poporului din care fac parte. 

Ce răsunet are în <tara-mumä» această “înviere din 
morţi», acest eveniment epocal în istoria neamului româ- 
nesc întreg? 

Recititi ziarele vremii, — şi cu uimire veţi constata, 
că acest eveniment a trecut aproape neobservat... 

«Liga pentru unitatea culturală a zufurorromânilor> nu 
sa mişcat. Chiar Academia, din care, după moartea lui 
Haşdeu nu mai făcea parte nici un basarabean, aproape 
n'a dat semne de viaţă... 

Ignoranta? Indiferentä? | 

A fost desigur si ignoranță si indiferenţă, dar a fost 
şi mai rău de cât atâta. 

Voiu cita numai două fapte. 

La împlinirea primului veac de la răpirea Basarabiei, 
la Iasi sa luat iniţiativa comemorării acestei zile triste. 
Şi... în întrunirea convocată în acest scop în aula Uni- 
versității, un profesor, — foarte nationalist, bine înţeles, 
— a găsit de cuviinșă să injure pe basarabeni, ca «jido- 
viţi>.. De protestat, nimeni n’a protestat; afară de ud 
profesor, basarabean de origine. te sti 

Și această dată tragică a Istoriei naţionale, nu prea 
a emoţionat lumea — a trecut ca o zi banală. 

Alt fapt e şi mai trist. , My 2 

Un veac iztreg nici o legătură sufletească nu s'a putut sta- 
bili între <tara mumă> şi “moldovenii» din Basarabia. Aces- 
tia nu învățau de cât în şcoli ruseşti, nu-şi cunoşteau nici Is- 
toria neamului, nici Istoria Statului român;nu cunoşteau mă- 
car după nume pe oamenii noștri mari, pe poeţii, lite- 
ratii şi învățații nostri. Despre toate acestea nu se poate 


95 


învăţa din şcolile ruseşti, iar graniţa era ermetic închisă 
pentru ori ce ziar sau carte românească, — care erau 
considerate tot asa de primejdioase împărăției, ca şi 
scrierile sevolufionure... 

In cursul acestui veac nu ne-au venit de peste Prut 
de cât câţiva refugiați, cari nu mai puteau sta acolo, şi 
au rămas pierduţi pentru ţara lor. 

Dar în urma revolutiunii din 1905, o mână de tineri, 
ridicați tocmai de valurile revolutiunii, ascultând graiul 
sângelui, pentru prima oară de la despărție se înscriu la 
universitatea din Iaşi, nu pentru a face vr'o carieră în 
tară, ci pentru a învăţa limba noastră, a se înrudi cu 
cultura noastră, şi apoi să ducă la ei acasă, peste Prut, 
învăţătura românească, şi să restabileascä astfel sträve- 
chile legături sufleteşti (cer mai multi din redactorii zia- 
relor şi revistelor româneşti din Basarabia se recrutează 
dirtre foştii studenți ai Universităţii din Iasi). 

Toti aceşti tineri au fost bäeti si f.te de preoţi, pisälti, 
răzăşi, — elementul cel mai românesc din Basarabia, — 
si şi-au făcut studiile secundare la seminar sau «şcoala 
eparhială» din Chişinău. Toţi poartă fiumoase nume cu- 
rat moldovenești: Loghia, Prodan, Pel:van, Schiopu, Niţă, 
Alistar, Mâtä, Vântu, Ceapă, Băltagă, Halipa, ete. 

Dar mentalitatea lor, desigur, se deosibea mult de a 
-celor din ţară, atât din cauza d spärtirii seculare, cât şi 
din faptul că numai o revoluție le-a putut deschide por- 
tile scoalelor din vechia capitala a ţării lor. 

Aci au găsit însă o atmosferă, în cate se premärea pri- 
goniturul ler de acasă, celebrul Cruşevan, fiind că era... an- 
tisemit!... 

Mi-i ruşine să povestesc, cum au fost primiţi aceşti 
tineri... 

Destul să spun, că profesorii «naționaliști», din Iaşi si 
Bucureşti, îi veştejeau prin publicitate ca jidano-rusi, şi îi 
ameniptav... cu bătaia... (v. <Neamul Românesc». No. 65 
din 1906). 

Astfel multi din aceşti tineri; indignati şi îndurerati 
au plecat din nou să învețe în şcolile ruseşti... | 

Am relevat la vreme faptul, dar... nimene nu Sa sim- 
tit revoltat. y 

Cei mai multi însă din tineretul naţionalist al Basa- 
rabiei au înţeles că nici tara, nici neamul nostru, — al 
for, — nu sunt responsabili pentru faptele câtor-va ma- 
niaci. Şi-şi urmau lupta, — în mijlocul unei reactiuni 


96 


feroce, — lupta grea pentru redeșteptarea «moldovenilor». 
Aveau o nădejde. Cunoşteau foarte bine legăturile noas- 
tre internationale, — chiar. ziarele ruse aveau grija să-i 
țină în curent. Aceste elemente nationaliste îşi dădeau 
seama de inevitabilitatea conflictului armat dintre Rusia 
şi Puterile Centrale şi nu puteau fi înşelate în ce pri- 
veste puterea militară reală a Rusiei. 

De acolo trebuia să le vină mântuirea... 

ata mult aşteptat, a isbucuit... 

i... 

Ziarele rusesti abundă în descrierea bacchanalelor ruso- 
file din Capitală, a ovatiunilor <populare» în fata lega- 
tiunii ruse, a glorificării în ziare şi în Parlament a cim- 
păratului visător»... Până şi discursul senatorului român, 
care a aruncat epitetul de «vânduți» tuturor celor ce 
mai îudrăzneau să pomenească numele Basarabiei, nu 
le-a fost cruțat. 

Si România, — «fara mumă» dela care trebuia să vină 
mântuirea, sa aruncat în siârşit cu entuziasm în brațele 
sugrumătorului secular... 

Vă, dati seama ce a trebuit s4,se petreacă în sufletul 
celor ce-şi pusese toată nădejdea dn n0i?... 

Şi iată, în Rusia isbucneste din nou revoluţia. Din nou 
se cidică fAtig «partidul moldovenesc», care revendică auto- 
nomia teritorială a Basarabiei, şi... tratează unirea... cu Ucr: inal... 

Si aveţi îndrăzneala să ne vorbiţi despre idealul national»? 

Cine poate ispăşi acest păcat? 

Voiu arăta altădată că basarabenii au mai multe drep- 
turi de a revendica sprijinul României, decât oricare altă 
ramură a neamului românesc. 


26 Octombrie 


VII 
DREPTUL BASARABIEI ASUPRA ROMÂNIEI 


Românii din Basarabia nn prezintă pentru noi numai 
un interes ideal, pentru că fac parte din aceeaşi naţiune. 
Dar Basarabia veacuri îndelungate a făcut parte iute- 
grantă din Moldova, şi a trăit toată viaţa ei istorică îm- 
preună cu restul României. Strămoşii basarabenilor au 
muncit, au luptat în cursul acestor veacuri, alături de 
românii din Regat Nu există un bulgăre de pământdia 


97 


toată Moldova, în care să nu fie amestecată şi câte o 
fărămitură din oasele şi care să nu fie stropit şi deo 
picătură din sângele basarabenilor. 

Statul român, prin urmare, ca rezultat al evolutiunii 
istorice Ja care au contribuit toate generatiunile stinse, 
este zidit in colaborare cu strămoşii basarabenilor de astăzi. 

Niciodată nu mă voiu obosi să reamintesc acest fapt. 
Pentru ‘ca el afirmă dreptul istoric al Basarabiei asupra Sta- 
tului român. 

Da, asupra Statului român ! 

Cum am arătat şi în coloanele acestui jurnal, Basarabia 
ma fost cucerită de la ţările române, ci Rusia în alianţă cu 
aceste țări, a emancipat o parte din Moldova, din vasalitate. 

Acest fapt este recunoscut solemn în manifestul îinpăra- 
tului Alexandru I, și în condica de legi a imperiului rus. 

In momentul în care a fost n.scut un Stat român, liber 
de legăturile de yasalitate, Basarabia ne mai având nevoe 
de ocrotirea rusească, are dreptul să ceară să fie reunită 
cu <fara-mumä». In această situație, România nu are 
numai dreptul istoric, dar si datoria fata de Basarabia, si 
chiar faţă de Moldova întreagă, de a revendica judeţele 
de peste Prut, cari făceau parte din vechea Moldovă. 

Fiindcă nu mai au fiiinţă acele condițiuni cari motivau 
şi justificau emanciparea» lor. 

Drept şi datorie cu atât mai mari, cu cât rZpirea ju- 
detelor dunărene în 1879, de asemeni în dispretul alianţei 
dintre Rusia şi România, a pus din nou toată problema în 
fata tribunalului Istoriei. România n'a recunoscut atunci 
acest act, şi şi- -a rezervat intact dreptul de revendicare. 

Statul român, care a suferit această flagrantă violare 
a dreptului din partea unui aliat, această dureroasă am- 
putatiune, are datoria nu numai față de poporul său, de 
a-şi încorda toate puterile pentru a-și restabili înainte 
de toate integritatea fiinfit sal-, dar si faţă de provincia 
atât de miseleste răpită. 

Răpirea Basarabiei în aceste condiţii, este un fapt 
brutal, un abuz de forţă, fără nici o bază juridică: nu e 
nici cucerire, fiindcă n'am fost în răsboiu, nu e nici ce- 
siune benevolă prin vr'un tratat cu România. De drept 
deci ea face încă parte din România, care nu dăduse 
sancţiunea ei, — nici nu avea dreptul să o dea. Constituţia 
noastră, în vigoare la 1879, declară categoric (art. 2): 
„teritoriul României este inalienabil“, Şi chiar o simplă 
rectificare de frontieră nu se poate face decât prin lege: 


7 


98 


<limitele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate de- 
cât în virtutea unei legi». Instrăinarea a trei judeţe nu 
poate fi considerată numai, ca «schimbare de limite» 
Deci nu numai că de fapt nici un tratat consimţit de 
noi şi nici o lege n’au sancţionat anexarea Basarabiei, 
dar nici nu o puteau sancţiona după Constituţie, chiar dacă 
România o voia: poporul românesc din Basarabia ar fi 
în drept să tăgăduiască ori-cărui guvern, chiar vointii 
unanime a restului ţării, dreptul de a dispune astfel de 
soarta lui și de soarta generaţiilor viitoare, Asemenea 
sancţiune de ar fi fost dată de Corpurile legiuitoare ro- 
mâneşti, ar fi ea însăşi un abuz de putere față de Basarabia. 
Ar fi, de altfel, mai mult decât o laşă resemnare, o si- 
nucidere şi pentru România însăși. 

Astfel au înțeles lucrurile Mihai Kogălniceanu, mi- 
nistrul de Afaceri Străine pe vremuri, si Ioan Brătianu cel 
Mare. De aceia România nu numai nu şi-a dat sancţiunea, 
dar a protestat solemn in fata Europei împotriva actului 
de violenţă, a neruşinatului abuz de putere, a cărui vic- 
timă a fost. 

Basarabia dar nu poate servi ca obiect de trafic sau 
de compensatiune pentru orice achizitiuni de teritcrii în 
altă parte O parte din naţiune, ori cât de însemnată, nu 
poate vinde sau schimba o altă parte a naţiunii, ori-cât 
de mică, pentru nimic in lume, Națiunea poate suferi am- 
putatiuni violente, dar nu poate consimfi valabil la vivi- 
sect une pentru cine ştie ce avantaje, cari în cazul unei 
asemenea degradări mcra'e, mar putea fi decât imaginare. 

O naţiune vie nu-şi poate da consimtimäntul la ase- 
menca operațiuni. lar dacă sil că, nu mai merită numele 
de naţiune, — nici nu mai merită să trăiască. 

Dar nu numai Basarabia, Moldova orientalä, ca o parte 
organică a naţiunii, poate invoca dreptul ei, de care nu 
poate dispune nici măcar Statul român, dar chiar şi ba- 
sarabenii, individual, au drepturi peste cari nimeni nu 
poate trece. 

După legile noastre un român, care şi-ar fi pierdut 
dreptul de cetăţenie, îl poate reclama ori-când, şi acest 
drept nu-i poate fi refuzat. E destul să renunţe la dis- 
tinctiunile contrarii legilor zsomane, dacă lear avea 
(art. 18, Cod. Civ.). 

Acelaş drept îl are si prima generaţie ce sar naşte 
din românii, cari ar fi pierdut calitatea lor de români 
chiar înainte de naşterea copiilor lor. 


99 


In adevăr art. 10 din C. Civ. dispune: 

«Tot copilul născut în ţară străină din un român, care ar 
<fi pierdut calitatea de român, vg redobândi tctdeauna acea 
«calitate, îndeplinind formalitätile prescrise de art. 18» (a- 
dică: ca şi românii, cari ar fi pierdut calitatea lor ei însisi). 

Notati: “/oid:auna», — acesta este un drept care nu 
poate. fi pierdut niciodaiă. 

Dar în această situaţie se află aproape întrega popuia- 
tie din cele trei judeţe răpite în 1879: | 

Cei ce au trecut peste vârsta de 38 ani, ei înșişi au 
fost născuţi ca români, si au pierdut această calitate nu- 
mai în urma anexiunii. Iar cei mai tineri de 38 ani, evi- 
dent, formează prima generație care poate invoca dispo- 
zitia din art. 10. 

Un veac înseamnă la urma urmelor atât de puţin în 
viaţa unei națiuni, în cât chiar în Basarabia veche, foarte. 
multi din generaţia mai bătrână de 50 ani, pot invoca 
acelaş drept. 

Asa dar, o parte însemnată din populaţia românească 
a Basarabiei, are dreptul leg .l la cetăţenia românească. Ba- 
sarabenii ne pot spune: isforiceste şi legalmenfe avem aceleaşi 
drepturi asupra ţării româneşti, ea ne aparține deopotrivă... 

Cum dar sar putea admite traficul cu Basarabia în nu- 
mele <idealului national»? >Nu! Nu idealul national» 
poate duce la asemenca situ tie, ci renunfarea la idealul 
național, negafiunea ori cărui ideai. 

Si această cima a fost săvârşită fata de Basarabia, şi 
fatä de naţiune, ca fiinţă vie, când Ronania, impotriva 
cuvântului iăsat de M. Kogäiniceanu si Ioin Britianu— 
cel Mare, a fost aruncată în braţele Rusiei. 

Am fost râsplătiți de Sovietul din Petrograd... 

Politica aceasta însă, oricare ar fi fost rezultatul ime- 
diat, nu putea de cât să fie fatalä pentru națiunea noastră, 
fiindcă avea la bază mai mult decât o mare nedreptate 
istorică, mai mult decât nesocotirea drepturilor sfinte ale 
unei părți din pământul bästinas românesc: trădarea de 
sine însăşi a unei naţiuni, violarea supremei legi morale, 
la care trebue să se supună orice neam ce vrea să trăiască, 

Istoria nu iartă asemenea trădări, fiindcă prin ele înseşi 
se dovedește lipsa de sănătate morală şi de vitalitate, 

Din fericire, națiunea nu poate fi învinuită, pentru un 
păcat al conducătorilor, săvârşit fără ştirea şi voia ei. 


28 Octombre 


100 


VIII 
CUVINTE UITATE 


Am înaintea mea o nouă publicatiune a d-rului Karl 
Strupp, care a avut o fericită idee de a aduna toate tra- 
tatele şi actele internaţionale cele mai importante, relativ 
la chestia Orientului (Ausgewaehlte diplomatische Akten- 
stuecke zur orientalischen Frage, A. Perths, 1916). 

In această colectiune, de cel mai mare interes pentru 
“Istoria noastră națională, nu fără emoție am recetit Me- 
moriul prezentat congresului din Berlin de către M. Ko- 
gălniceanu şi Ion Brătianu-cel Mare. 

Imi permit să citez câteva pasagii din această adevă- 
rată Carte a neamului, atât de repede uitată de generația 
nouă a marilor şi micilor noștri bărbaţi de Stat: 

„România fine minte (atunci tinea încă minte!...), spune 
Memoriul: „România ţine minte de toate sacrificiile pe 
„cari ea şi lea impus pentru mărirea, prosperitatea şi 
„gloria Rusiei. Ea își aduce aminte că, de 1a Petru cel 
„Mare ea a servit rand pe rând, sau în acelaş timp, ca 
„baza operațiunilor militare, ca grânarul din care se apro- 
„vizionau armatele sale, şi ca teatrul prea des preferit 
"al celor mai grozave ciocliri. 

„Ba îşi aduce aminte defsemeni că în 1812 ea a "pierdut 
„în profitul Rusiei, o jumătate din Moldova, adică Ba- 
„satabia de la Prut la Nistru“. 

„In 1812 Basarabia aparţinea unui principat, a cărui 
„autonomie a fost solemn mărturisită prin toate tratatele 
„anterior încheiate dintre imperiul rus şi cel otoman. 
„Tratatul din Cuciuc-Cainardgi, în particular, recunoştea 
„domnitorilor Moldovei şi Munteniei calitatea de suverani, 
„şi stabilea că Basarabia face parte din Moldova. 

„Aceasta, a fost deci o ţară românească, cu institutiuni 
„şi legi româneşti, explicit păstrate de către M.S, Impă- 
„ratul Alexandru I. Respectul acesta al vechei nationa- 
«litäti a fost formulat in rescriptul imperial, care pro- 
„mulga organizația administrativă şi judiciară a acestei 
„provincii, după încorporarea ei la Rusia.. 

„In 1878, ca şi în 1812, Basarabia nu poate fi reven- 
„dicată de la România în numele dreptului de cucerire. 
„Ea aparţine unui Principat, pe care Rusia, ea însăşi, în 
„tot cursul recentului răsboiu cu Imperiul otoman, ja 


101. 


„considerat si Pa tratat ca un Stat independent şi aliat. 

„De altfel, înainte de a intra în campanie, Rusia a 
„semnat cu România o convenţie, prin care ea expres a 
„garantat integritatea actuală a teritoriului român. 

„Această garantie a fost cerută şi acordată, când nu 
„era încă vorba decât despre trecerea armatelor imperiale 
„prin România. Sar părea că garanţia ar fi trebuit să 
„fie de două ori mai puternică din ziua în care, la ce- 
„rerea Rusiei însăși, concursul naţiunii române a devenit 
„mai pozitiv şi s'a transformat intr’o cooperatie militară 
„efectivă, într'o desăvârșită alianță. “Trupele noastre, în 
„adevăr, au luptat alături de armatele ruse. Daca aceasta 
„nu ne constitue un drept la mărire, desigur nu poate 
„fi un temeiu pentru a ne micșora... 

„De n’ar fi si alte drepturi, Conventiunea din 4 (16) 
„Aprilie 1877, care poartă semnăturile şi ratificatiunile 
„Cabinetului imperial, ar ajunge singură pentru a ne 
„păstra regiunea importantă a Dunării, la care se leagă 
„atât de strâns prosperitatea României“.., 

Ce se putea răspunde la aceste argumente? 

Contele Suvalov, vorbind în numele Rusiei, nici nu 
sa oprit la consideratiunile de ordin moral sau istoric; 
cu o desăvârşită seninătate el menţionează faptul că îu- 
nainte de räsboiul Crimeei Rusia stăpânea întreaga Ba- 
sarabie. 

Dar la 1812 Basarabia na fost cucerită de la Moldova, 
ci numai ,emancipata“ de sub turci? 

Semnătura Impăratului din 16 Aprilie 1877? 

Quelle blague ! 

Procesul verbal al congresului rezumă astfel răspunsul 
pe care plenipotentiarul rus l-a dat în această privinţă 
lordului Beaconsfield: 

„Contele Suvalov crede că lordul Beaconsfield va trebui 
„Să recunoască că atunci când o naţiune infra în posesiunea 
„unei parti din teritoriu, pe care ea l-a pierdut întrun 
„răsboiu precedent, este greu de a sili această naţiune 
„de a părăsi teritoriul recucerie“... 

Dar Rusia şi în 1877 ma recucerit teritoriul pe care îl 
pretinde, nici măcar n'a intrat în posesiunea lui, ci un aliat, 
în baza Conventiunii care îi garanta integritatea, i-a deschis 
de bună voie graniţele numai ca săpoată trece în Turcial 

Quelle hlague! 

Aici cinismul plenipotentiarului rus, chiar în rezumatul 
arid al protocolului, pierde ultima foae de viţă: 


102 


„Cât pentru principiul integrității şi al indepen- 
dentii, Excelenta Sa (Contele Suvalov) crede... că ase- 
„menea principii au 1rebuesc să fie exprimate numai in cu- 
” vinte, ci trebue să fie o realitate. Dar România nu'si va 
putea salvgarda în realitate in dependenţa şi integritatea câtă 
„vreme ea va stărui să trăiuscă pe rămăşiţele (dépouilles} 
„unui mare Imperiu, care se crede în drept să revendice un 
„Petec din vechiul său teritoriu“. 

Dar Rusia, în realitate, ştia bine că acest teritoriu 
nu-i aparţine, şi s'a legat solemn să ne respecte integri- 
tatea a'fuală în 1877, dar ea se credea în drept să ,re- 
vendice“ atunci ca și întotdeauna, orice petec din vechiul 
pimânt carc îi sta în cale spre Constantinopol. 

Dacă urmaşii lui M. Kogălniceanu si low Brătianu cel 
Mare nu ar fi uitat la 1916 ceeace, cum spune Memoriul 
lor, România „ținea minte“ la 1877, am fi datorit mare 
recunoştinţă plenipotentiarului rus pentru această fran- 
chetä. 

In adevăr, el mărturisește, că România nu-şi poate salvgarda 
independents şi integritatea reală, pentru că stă vecinic în cal'a 
Rusiei spre Constantinopol ! fae 

Dar congresul din Berlin aruncă o lumină vie asupra 
situatiunii reale ce ni sa creat în urma proclamării ,in- 
dependenţii“ noastre printr’o manifestare si mai semnifi- 
cativă a intentiunilor Imperiului rus: | 

Paragraful al 5-lea al Memoriului din 1878 cerea ga- 
tantia european’ a neutralității României. 

Insă dacă Rusia ar fi acceptat asemenea garanţie, cu 
greu ar mai putea „revendica vrun petec“ din pământul 
nostru. 

Si tratatul din 1878 nu prevede garanţia neutralității 
României... 

Rusia nu putea spune mai clar României, că ea nu 
este decât „un petec de pământ“, pe care şi-l rezervă 
pentru „revendicări“ viitoare.. v 

In această situaţie părinţi nostri au căutat scut in 
tratatul de alianţă cu Puterile Centrale. 

Dar cuvintele din 1878 ale lui Mihail Kogălniceanu 
şi Ioan Brătianu, ce! Mare, au fost uitate de istov de ur- 
maşii -lor... 


16 Decembrie. 


103 


IX 
NATIONALISM?.. 


Am citat eri cavintele aitate din Memoriul prezentat de 
Mihai Kogălniceanu şi Jon Brătianu Congresului din Berlin. 

Acest document constitue un grozav act de acuzare 
împotriva «naţionalismului» epncei noastre. 

Fie-care popor nu are numai dreptul, dar si datoria să-şi 
afirme voința sa ce a trăi ca o unitate, să tindă la plenitu- 
dinea de viaţă naţionulă, şi să-şi apere fiinţa sa etnică. 

Aceasta pentru o naţiune nu este numai o datorie faţă de 
sine însăși, faţă de jertfele tuturaz generaţiilor trecute, ca si 
faţă de aspiratiunile celor viitoare, dar este si o datorie 
faţă de omenirea întreagă, faţă de civilizaţia universală. 

Căci ce este omenirea decât o societate, o colaborare activă 
a tuturor elementelor din cari se compune, în.vederea sco- 
pului obştesc, în vederea acelor bunuri morale de ordine 
superioară cari se cuprind în cuvântul de ecivilizaties ? 

Da, o naţiune, care nu ştie să-şi afirme puterea de 
viaţă, să-şi apere ființa naţională, nu e decât o greutate 
moartă în economia lumii. Ea nu numai că nu poate avea 
vrun rol activ în Istorie, dar ca şi retardatarii unei 
armate, ea îngreue mersul avangardelor omenirii. é 

Natiunea noastră, atât de urgisită de soartă, avea aspi- 
raţiuni legitime, cari îi impuneau încordarea vointii în 
diferite directiuni. 

Dar bine înțeles nu toate aceste aspiratiuni aveau aceeaşi 
valoare intrinsecă, şi nu toate erau de aceeiaşi urgenţă. 

Dacă ar trebui să facem vro clasificare, din punctul 
acesta de vedere, a aspiratiunilor noastre nationale, e evi- 
dent că în fruntea preocupărilor noastre eram datori să 
' punem Basarabia, iar locul din urmă se cuvinea, natural, 
elementului românesc din Macedonia. 

Motivele, pentru cari Basarabiei se datoria prioritatea, au 
fost expuse de nenumărate ori în coloanele acestui ziar. 

Memoriul din 1878 le rezumă cu putere în puţine rân- 
duri. Şi acest Memoriu este un act de Stat, este pr:ma 
manifestare de voință a României independente. 

La data acestei manifestări nu trecuse decât 66 ani de 
la răpirea Basarabiei, — trăiau încă pe atunci bătrânii, 
cari apucase în copilăria lor vremurile dinainte! 

Si în acel moment Rusia isi permitea să “revendice» 
partea sudică a provinciei, pe care nu o stăpânise în total 


104 


decât 45 ani, şi apoi a fost silită s'o retrocedeze patriei 
mume cu 21 ani înainte. 

Lăsând la o parte toate celelalte consideratiuni, putea 
să fie comparat dreptul Rusiei cu al nostru, relativ la o 
ţară care veacuri îndelungate, împreună cu noi, a trăit 
toate fazele Istoriei noastre vijelioase? 

Puterea brutală ne putea răpi dreptul nostru, dar noi 
nu avem dreptul măcar un singur moment să dăm unui 
abuz de putere sancţiunea consimtimäntului nostru. Ast- 
fel ne degradäm noi înşine în fata tribunalului Istoriei. 

Deaceia, în preocupările noastre naţionale, Basarabia 
trebuia să ocupe primul loc. Fiind că dacă ne plecăre în 
fața forţei brutale, dacă ne resemnăm să purtăm rana adusă 
nu numai demnității noastre nationale, dar şi unităţii 
noastre fizice, integrităţii noastre, pierdem în fața Istoriei 
dreptul la ori ce altă aspirafiune. 

Ce interes, în comparaţie cu acesta, prezintă Macedonia? 

Faptul material că, — în afară de contactul geografic 
cu restul teritoriului national, şi în afară de amintirii 
istorice comune, — acolo se află împrăşiate puţine ele- 
mente de origine românească, şi atâta tot. 

Dar dacă istoricul viitor va cerceta acțiunea noastră 
naţională din deceniile trecute, el cu uimire va constata, 
că pentru bărbaţii noştrii de Stat, pent:u toate ligile 
noastre *nationale>, — Basarabia nu exista, pe cand Ma- 
cedonia ocupa locul de cinste în manifestările lor... 

Voiu aminti numai un singur fapt, foarte «mica, dar 
foarte semnificativ: 

Ca rector al Universităţii din Iasi, cu mare greutate 
am obţinut zece burse (cetiti bine: numai zeci) pentru stu- 
dentii basarabeni la acea Universitate, — in fotal 12.000 
de lei pe an! Si primul act al urmasului meu la rectorat 
a fost să suprime şi aceste burse... 

In același timp, pentru Macedonia, în budget figurau 
sute de mii si milioane, şi câte încă nu figuraul... 

Poate fi o dovadă mai elocventă de lipsa de sinceritate 
şi seriozitate a «naţionalismului» nostru oficial? : 

Poate fi de mirare, că atunci când şi chestiunea mace- 
doneană putea avea un interes practic, eaa avut un 
sfârşit atât de lamentabil? E în logica lucrurilor.. 

In urma campaniei din 1913, învinşii, cerându-ne dreptul 
for, ceeace din punctul de vedere rafionalist nici nu li sar 
îi putut refuza, ne propuneau în schimb un regim de au- 
tonomie pentru aromâni. 


105 


Toate ligile noastre «naţionale», cari luptau pentru... 
Cadrilater, au primit ca o ofensă însăşi ideea autonomiei 
Macedoniei! 

Scriam atunci: 

<Până eri mam avut relatiuni diplomatice cu Grecia, 
<tocmai din cauza suferințelor îndurate de aromâni din 
<partea bandelor greceşti; dar acum ziarele, — fără deo- 
«sebire de culoare polili-ă, — atât de înspăimântate altădată 
<de atrocitățile... din Macedonia, denuntau ca o calomnie 
<odioasă ori-ce aluzie la isprăvile de aceiași natură ale 
<confratilor de arme, şi stăruiau ca România să impună 
«la Bucureşti trecerea unui număr cât mai mare de aro- 
“mani sub pärinteasca oblăduire a grecilor si a sârbilor». 
(Viața Rom., 1913, No. 8, p. 184). 

Repet mereu aceste citatii, pentru ca marii nostri “natio- 
nalişti», să nu poată spune, că n’au fost preveniti la vreme. 

Pentru <naţionaliştii> de acest acabit, era natural ca ei 
după decenii de paradă şi sacrificii budgetare, să fi îmormân- 
tat atunci Macedonia, cum au înmormântat acum Basara- 
bia, — care se pro:lamă independentă! — cum au înjosit 
şi au adus la marginea prăpastiei Statul, cum au aruncat 
în primejdie de moarte neamul româtesc de pretutindeni... 
. Tot aşa era natural ca ei să fi învăluit această lipsă 
de ori-ce simţ de demnitate naţională si de ori ce ideal, 
în declamatii asupra “idealului naţional»... 


17 Decembrie 


X 
BLĂSTEMUL BASARABIEI 


Din momentul în care Ucraina, a fost recunoscutä in- 
dependentă, sa rupt de fapt şi orice legătură dintre Ru- 
sia şi Basarabia, — pentru că aceasta a rămas cu totul 
räsletitä. 

Moldova de peste Prut a ajuns astfel... <independentă 
fără voe»... 

Dacă mai trebue încă o dovadă de absurditatea politi- 
cei d-lor I. Brătianu si Take Ionescu, ea a fost dată în 
deplină măsură de acest rezultat neaşteptat al răsboiului. 

Iată o provincie băştinaşă românească, care veacuri îu- 
delungate a trăit o viaţă comună cu restul ţării, ca o 
parte integrantă din Moldova. Ea a fost anexată cătră 


106 


ST 


Rusia, printr'un cinic abuz de putere, printrun act de 
strigätoare nedreptate, — fără să fi fost cucerită de la 
Moldova, care nu era în răsboiu cu Rusia, ci, chipurile, 
“emancipata» din vasalitate. Si deşi un ucaz imperial i-a 
făgăduit solemn respectul caracterului ei national, “sub 
oblăduirea legilor moldoveneşti», ea a fost transformată 
intro simplă gubernie ruseassä, în care o carte româ- 
nească nu putea pătrunde, şi chiur fiecare vorbă româ- 
heascä constituia o crimă de Stat. 

Crima a fost repetată în 1879, faţă de cele trei judeţe 
de Sud, cari ne-au fost pentru a doua oară răpite, în urma 
unui răsboiu victorios în alianfi cu räpitorul. 

Mihail Kogălniceanu si Ion Brătianu au afirmat solemn 
la Congresul din Berli drepturile neperitoare ale Româ- 
niei asupra Basarabiei, respingând orice târg, orice idee 
de conmpensatie, pentru ca să rezerve viitorului intact 
dreptul nostru de revendicare. 

Peste treizeci şi cinci de ani numai, isbucneşte un răs- 
boiu european, care pune la ordinta zilei toate proble- 
mele nerezolvite ale trecutului. 

Pe urma acestui răsboiu, Imperiul Tarilor cade sfărâ- 
mat în bucăţi. Basarabia nu mai e măcar în hotar cu 
Rusia, — între ea şi Moscovia ridicându-se un mare 
Stat ucrainean. 

Astfel Basarabia capătă putinţa de a-şi hotărî ea sin- 
gură soarta. Ea se organizează într'o ţară liberă, sub 
cârmuirea unui «Sfat al ţării», ca să se apere împotriva 
veleitätilor de cutropire din partea Ucrainei. 

Preşedintele <Sfatului ţării», în şedinţa inaugurală, a 
motivat expres astfel necesitatea acestei organizatiuni: 

€Ideea de a organiza Sfatul țării sa născut încă în Lulie 
€1917, în momentul in care Rada Centyală a Ucrainei a 
“început . să-şi manifeste veleitätile asupra Basarabiei. 
«Sfatul ţării era menit să reziste încercărilor de a şi su- 
“pune Basarabia»... (Nas Vi&, din 10 Decembrie 1917). 

Caracterul national al institutiunii rezultă din numele 
ei “moldovenesc» si din faptul că preşedintele ei şi unul 
din cei doi vice preşedinţi sunt «moldoveni», de asemeni 
«moldovrni? sunt secretarul şi unul din ajutoarele sale, 
Pe baza respectului pentru minorităţi, celelalte nationali- 
titi nu sunt reprezintate decât prin un vice-presedinte 
(ucrainian) şi prin câte un ajutor de secretar (un evreu, un 
bulgar si un rus). 

Aşa dar, o ţară românească, prin Istoria ei şi prin po- 


107 


pulatia ei, îşi dă şi o organizaţie mrldoveneascä», si 
este liberă să şi hotărască destinele politice. Nimic nu ar 
mai putea-o împiedeca să-și regăsească străvechile legä- 
turi. Rusia învinsă se dezagregează; .guvernul din Pe- 
trograd el însuşi recunoaşte dreptul fiecărei naţionalităţi 
de a dispune de sine, — iar asupra Basarabiei nu poate 
avea pretentiuni, chiar din faptul că nu poate veni în 
contact direct cu ea și, pe de altă parte, Petrogradul 
fiind în luptă cu Ucraina, nu poate favoriza nici preten- 
. tiunile acesteia asupra Basarabiei. 

Aceasta este situaţia creatd de răsboiul european in Orient, 
prin înfrângerea Rusiei. 

Ce hotărăşte însă, în ceasul acesta de cumpănă, Baiser 
“bia, ajunsă stăpână pe destinele sale? Si ce face România, 
care a pornit un răsboiu <pentru fnfrèêre naţională» ? 

Basarabia? 

Iată ce spune președintele <Sfatului țării», moldoveannl 
A. & Incuiet: 

<S-paratism în Basarabia nu există, mai cu seamă sepa- 
<ratism înspre România. Aici nu-şi îndreaptă privirile peste 
<Prut decât o mână de oameni. Căile Basarabiei se 'con- 
<fundă cu căile Rusiei, pentru că Rusia e o fară mult mai 
«liberă decăt România. Tot astfel vede lucrurile şi țărănimea 
<(moldovenească !) din’ Basarabia», 

Si mai departe: 

<Există o primejiie din partea României, dar nădăj- 
<duim că Sfatul ţării va reuși să apere libertatea Basarabiei 
«împotriva tentativelor din partea României» J... (ibidem). 

O! Când ne aducem aminte de saturualiile <idealului 
naţional», cari trebuiau să ne arunce în braţele “Țarului, 
putem să admirăm tăria sentimentului naţional la acea 
<mână de oameni», cari încă <își îndreaptă privirile peste 
Prut>, în ciuda tututor ocärilor şi injosirilor ce le veneau 
de acolo... 

Dar, în sfârşit, ce face România, acum, când se pare 
că ar fi de ajuns să şi întindă mâna, pentru ca tara să 
fie reîntregită cu acest pământ bästinas românesc? 

Răsb iul de «intregire> însă a pus-o întro situaţie atât 
de tragică, în cât ea nu poate indrdzni măcar să facă 
acest gest! 

Nu poate indräzni, — fiindcă este în luptă cu biruitorii, 
cari au detirminat acest rezultat al răsboiului;, au poate îndrăzni, 
— fiinicä sau învrăjbit si cu Sovietul comisarilor naţiunii 
din Petrograd, care se crede chemat să apere împotriva 


108 


“reactionarilor» din Iasi pe orice român, ‘fie el țăran, 
muncitor sau so'dat>; nu poate îndrăzni, fiindcă şi-a în- 
străinat si sufletul «moldovenilor> din Basarabia, pe cari 
îi vânduse călăilor taristi; nu poate îndrăzni, în sfârșit, — 
tiindcă sar supăra Ucraina şi cazacii lui Kaledin, cari 
au căpătat si ei gust pentru Basarabia — (proectul «Fe. 
deratiunii Mării Negre», ca să... întregească elJniunea ca- 
zacilor si a popoarelor libere din stepe si munţi> !), — U- 
-craina şi Kaledin, fiind ultima lor nădejde. 

Si de altfel Basarabia nici nu poate rămânea räsletitä. 
Prin forţa lucrurilor nu numai nu poate îndrăzni guvernul 
din Iasi să râvnească la Basarabia, dar armata românească 
va fi desigur blăstămată să-şi verse sângele, pentru ca 
Basarabia, «independentă fără voe>, să intre cu deasila 
în federatiunea ucraineană sau căzăcească... Ne-am vân- 
dut <idealul national? ţarului Nicolae, acum îl vindem 
lui Kaledin... 

Si când acest rezultat l-a adus “răsboiul de întregire», 
<răsboiul pentru România mare»... 

Cumplită răsplată]... 

Din generaţie in generaţie, câtă vreme va mai fi un 
suflet românesc pe pământ, şi câtă vreme în secole un 
alt prilej mai feeicit nu va mai avea neamul atesta, noi, 
ceştia, <fruntasii» si <conducătorii> din ceasul de hotirire, 
va trebui să ne purtam blăstămul!... 


20 Ianuarie 1918. 


XI 
LA CHISINAU1.. 


Crunt işi bate joc Istoria de micile combinatiuni st 
fantezii omeneşti. 

Nu ştiu dacă trebue să râdem sau să plângem faţă de 
vestea, transmisă prin Stockholm, despre noua întorsătură 
în luptele dintre maximalişti şi armata română. 

Reproduc telegrama în întregime: 

„După ştiri din Odesa, trupele româneşti au ocupat 
„gara Ungheni de la graniţa rusă, au desarmat garni- 
„zoana si au arestat Sovieturile locale. Se zice că trupele 
»romanesti ar fi ocupat de asemenea Chişinăul, unde ar 
„fi în curs 0 luptă crânceuä. Oraşul ar fi bombardat „de 
„artilerie." Pierderile ar fi însemnate, din ambele părți.“ 


109 


De şi textul acesta este redactat în stil ipotetic, dare 
foarte cu putinţă ca luptele dintre armatele „aliate“ să 
fi dus la acest rezultat. 

Să presupunem, că faptul se va confirma. E aşa de 
frumos: Chișinăul, capitala Basarabiei, ocupat de trupele 
româneşti! ... 

Să fie întrun ceas bun! 

Dar... 

România să se alieze cu “Ţarul, care a desfiinţat ulti- 
mele vestigii de legătură a Basaraaiei cu Moldova,—abro- 
gând vechea legiuire moldovenească, — şi să pornească 
um răsboi împotriva Puterilor Centrale, să risipească 
atâtea vieţi în zadar, să îngrămădească atâtea ruine, să 
vadă peste două treimi din ţară ocupată de inamici şi 
restul devastat de aliaţi, pentru ca, în sfârşit, la adăpo- 
stul armistiţiului încheiat, guvernul din Iaşi să găsească 
direcţia justă pentru acțiunea militară a Româuiei... 

Ce fantasmagorie! 

Astfel Istoria se răsbună. 

Ce dovadă mai bună poate fi de dreptatea noastră, 
când sustineam că, în momentul istoric actual, altă di- 
rectie pentru acţiunea României nu e cu putinţă? 

Si cum apar astăzi marii şi micii noștri bărbaţi de 
Stat, autorii alianţei nenaturale care ne-a aruncat în 
fundul prăpastiei ? 

In situaţia concretă însă, acţiunea pornită acum în di- 
tectia cea adevărată, pentru a avea sorti de isbândă, pre- 
supune mai întâiu lichidarea răsboiului cu Paterile Cen- 
trale. 

De la aparitia Luminei am afirmat mereu aceastä ne- 
cesitate, ca singura mântuire. Nu ştiu dacă acum nu e 
prea târziu, dar altă cale nu este si nu poate fi. 

Iu adevăr, o simplă denuntare a armistiţiului, în mo- 
mentul când trupele noastre sunt ocupate la nord, poate 
acumula peste neamul nostru noui ruine şi nouï de- 
zastre. 

Dar poate fi guwernul din Iași chemat pentru această 
lichidare şi mai cu seamă, pentru adevărata problemă 
națională, pe care ne-ar pune-o posibilitatea acţiunii în 
Basarabia ? 

Pun această întrebare fiindcă, de fapt, armata româ- 
nească a trecut Prutul şi s'a îndreptat spre Chişinău, nu 
pentru realizarea revendicărilor naţionale româneşti, ci 
numai ca un factor al răsboiului civil din Rusia. Ocu- 


110 


parea Chişinăului apare ca un simplu incident al luptelor 
contra-revolutionare, în combinaţie cu generalul rus 
Scerbacev şi tu o parte din trupele ucrainene. : 

Pe acest teren sa născut conflictul dintre maximalisti 
şi guvernul din Iasi, şi în acest cadru a fost cu putinţă 
mersul trupelor anti-maxinalisfe, dintre cari face parte şi 
urmata română, asupra Chişinăului... 

O corespondență din Odesa, pe care o găsim în A 
mărul din 4 Ianuarie a. c. al ziarului rus <Nas: Vick», 
lămurește atmosfera de pe „frontul românesc“, care ii 
determinat întreaga acţiune. 

Traducem aici pasagiile esenţiale, atrăgând atenția că 
jurnalul din Petrograd e anti-maximalist şi, în genere, 
manifestă simpatii pentru români; 

„Mare emotiune a provocat în cercurile ucrainene con- 
„presul frontului român, care a avut loc la Odesa, în ziua 

23 Decembrie (bine înţeles, este vorba numai de sol- 
‘dati rusi de pe acest front). Atmosfera congresului a 
„fost pronunțat anarhica.., 

„Majoritatea delegaților din tranşee cere un singur 
„lucru : convocarea Adunării Constituante, pentru încheerea 
„imediată a păcii. In genere, asupra întregului Congres 
„planează lozinca: pacea cu orice pref. Congresul a trimis 
„pe frontul român o comisiune spre a goni Comitetul 
„național şi spre a aresta pe generalul Scerbacev... Con- 
„gresul a discutat si chestiuuea acţiunii împotriva Ro- 
„mâniei, pentru persecufiunea, de coniventä cu ucrai- 
„uenii, a maximalistilor, cari sunt arestați şi dezarmati. 
„Se propuneau diferite p.occte, unul mai îndrăzneț de 
„cât altul. Unii insistau să fie trimisă împotriva Româ- 
„niei flotila de Dunire, alţii insistau să fie arestat întregul 
„minister Brătianu şi transportat în Rusia, iar în Mol- 
„dova să fie provocată revoluţia. Cei de-al treilea cereau 
„ca Sovietul comisarilor naţiunii din Petrograd, să rupă 
„relaţiuuile diplomatice cu România. Dcocamdată a fost 
„hotărâtă trimiterea în Moldova a unei comisiuni de an- 
„chetăi... i 

Rezultatele sunt cunoscute : 

Ultimatul din Petrograd, arestarea membrilor Lega- 
tiunii române şi apoi „expulzarea“ d-lui Diamandy, în 
sfârşit începerea de fapt a ostilitati or. 

In urmă situaţia sa agravat şi priu izbucnirea unei 
revoluții maximaliste chiar în Ucraina, care până acuma 
are oarecare succese, 


111 


Așa dar campania românească din Basarabia nu are, 
în fond, caracterul unei acțiuni de Stat, ci se înfăţișază 
ca o participare a trupelor române la luptele dintre di- 
feritele partide revoluţionare din Rusia. 

Oricare ar fi rezultatul acestei participări, din punctul 
de vedere rusesc, ea nu poate duce din punctul de ve- 
dere naţional românesc, E cât la un nou dezastru. 

Biruinfa maxi ualiştilor n’ar fi o Mare catastrofă, prin 
represiunea pe care ar putea o exercita, decât biruința 
adversarilor lor: la Brest Litovsk. delegaţii ucraineni 
Sau arătat doar si mai concilianti de cât d. Trotzki, si 
Ucraina, în momentul de faţă, e mai primejdioasă pentru 
Basarabia, pe care o desparte de restul Rusiei, 

Conjunctura tulburărilor din Rusia nu poate fi priel- 
nică pentru aspiraţiile românești, decât cu conditiunea 
ca, înainte de încheerea p cii definitive cu Rusia, Ro- 
mânia să-şi fi asigurat sprijinul Puterilor Centrale. 

Această asigurare, guvernul din Iaşi nu ne-o poate da. 

Si dacă, Ja vreme, nu se vor găsi alti, cari să întă- 
rească drapelul românesc pe zidurile Chişinăului, întreg 
episodul nu va rămânea de cât ca o dureroasă amintire- 
a încă unei posibilități p erdute... 


31 Ianuarie 1918. 


XII 
«FEDERAȚIA MĂRII NEGRE ...» 


Pentru un cugetător, în timpurile aceste pline de sbu- 
cium, dacă urmărește, fără ură si fără pärtinire, peripetiile 
Marei “Tragedii, superbul Homo sapiens apare prea dese 
ori ca un biet *biped fără pene», veșnică jucärie a for- 
telor oarbe. 

E în adevăr, interesant să constati cum inexorabila 
logică a lucrurilor inspiră oamenilor idei şi sentimente, 
dictate de împrejurările obiective. 

De aceia, omul de Stat, care, in loc să tind seamă de 
mecanica fortelor istorice, se îmbată de frazeologia născo- 
cită numai pentru uzul... delfinului popular, e întotdeauna 
un diletant primejdios, care își va duce tara în prăpastie. 

Din acest punct de vedcre, o telegramă din Kiev, pe 
care o găsesc în <Russkoe Slovo» din 30 Noembrie a.c., 
prezintă un mare interes pentru... filosofia Istoriei. 


112 


'Telegrama poartă titlul «Federafiunea Mării Negre» şi 
sună astfel: 

<In cercurile ucrainenilor locali se afirmă că oamenii 
«politici din Crimea si cei moldoveni din Basarabia proec- 
«tează organizarea unei Federafiuni a Mării Negre, în care 
<vor trebui să intre Ucraina, Crimea, Basarabia (căreia, 
«fie zis în treacăt, i se redă numele istoric de Mo/dova), 
«Caucazia, regiunile Donului şi Cubanului si România. 

«Capitala Federaţiei, după acest proect ar trebui să fie 
«Odessa»... 

Nici nu sa născut încă bine Ucraina si oamenii ei po- 
litici şi visează anexiunea României]... 

Aţi observat, desigur, diplomaţia subţire: telegrama 
pleacă din Kiev, dar vorbeşte despre intentiunea oamenilor 
politici «moldoveni> din Basarabia, ca a cărei simplă «anexă» 
este înfăţişată România. 

Visul lui Petru cel Mare fatal va trebui să treacă la 
moştenitorii săi republicani din Petrograd, Moscova, — 
sau eventual din Kiev, dacă Ucaina s'ar rupe de Moscovia, 
sau va ajunge centrul de gravitatiune al Rusiei federative. 

Si bieţii oameni nici nu-şi dau seama că sunt robi ai... 
geografiei |... 


29 Decembrie 1917, 


XIII 
ȚĂRANII BASARABENI ȘI ROMÂNIA 


Cetitorii noştri au putut lua cunoştinţă de interviewul 
acordat Timpului din Iaşi de către d. Iînco, ministrul de 
finanţe al Republicei Moldoveneşti din Basarabia. 

Sunt foarte caracteristice declaraţiile reprezentantului 
Basarabiei libere, foarte bun român el însuşi, relativ la 
„atitudinea ţăranilor <moldoveni», în ce priveşte unirea 
cu România. 

“Țăranij nu înțeleg si nu văd cu ochi buni aceasta. 
«Căci trebue ştiut că fara naastră e țărănească. "Țăranii nos- 
<tri, în privința aceasta, pot fi caracterizați astfel: 

«1, — Se tem de români, că le-ar lua pământul tä- 
ranilor»... 

Celelalte puncte, cari urmau să caracterizeze atitudinea 
ţăranilor moldoveni. fata de România, sunt suprimate de 
cenzura din Iaşi. 


113 


Ce poate fi mai semnificativ decât aceste pete albe, 
cu care cenzura română e silită să împestriţeze, declara- 
‘tiile ministrului basarabean, când acesta vrea să arate 
sentimentele ţărănimii de peste Prut, faţă de România 
liberă! 

D. Ianco vorbeşte şi despre <greşeli> şi despre lipsa 
de «tactică», despre <sprijinul dat burgheziei împotriva 
democrației», şi alte păcate făptuite de guvernanţii nos- 
tri în Basarabia. 

Această <tactică> nu ne miră. 

Ea e caracteristică pentru acel «naționalism», care n’a 
vrut niciodată să ţină seamă de starea sufletească a ba- 
sarabenilor după un veac de robie, şi care, în ignoranta 
lui în ce priveşte oamenii si lucrurile, de atâtea ori sa 
manifestat duşmănos față de elementele cele mai conş- 
tiente nationaliceste din Basarabia. 

Ne aducem aminte de osanalele cântate de ziarele ma- 
rilor noştri fiationalisti, d nii N. Iorga si A. C. Cuza, unui 
Crusevav, prigonitorul românilor, numai pentrucä era 
antisemit; caşi de insultele ce au fost pe vreumuri a- 
duse în paginile Neamului românesc defunctului P. V. Di- 
cescul, unul din puţinii boeri moldoveni din Basara- 
bia, care isi păstra neatinsă mândria de neam.. 

N’am uitat de asemeni pe, studenţii basarabeni, bătuţi 
şi goniti din Universitatea din Iasi, după îndemnul pro- 
fesorului nationalist A. C. Cuza şi în aplauzele aceluiași 
monitor nationalist <Neamului românesc», numai pentrucä 
ei nu voiau să se asocieze la manifestatiile antisemite 
ale <băeţilor din centrele» iorgaliste şi cuziste. 

Nu mai vorbesc despre toate jignirile ce au fest aduse | 
basarabenilor, în timpul neutralității noastre, când Basa- 
rabia era sacrificată pe veci, de marii şi micii noştri pa- 
trioti, pe altarul ţarismului, şi când simpla amintire des- 
pre suferințele ei era considerată ca o vânzare de neam. 

Ne putem dar uşor închipui ce tgreșeli de tactică» au 
trebuit să săvârşească acești patrioţi când, sub conduce- 
rea lor, armata română a trecut Prutul. 

Dar oricâtă însemnătate ar avea toate aceste «greşeli», 
ministrul basarabean, cu drept cuvânt apasă mai cu seamă 
asupra faptului fundamental, că <Basarabia este o ţară 
țărănească» si că </ăranii se tem de România»... 

Dacă foarfecele cenzurii din Iaşi, tocmai aici, a tăiat 
declaraţiile basarabeanului, ne putem uşor da seama ce 
a trebuit să rostească el în această privinţă. 


114 


Mi se reproşează că prea mult citez din scrierile mele 
vechi. 

Dar ce să fac? 

Ani de zile, vedeam prăpastia ce se deschidea sub pi- 
cioarele noastre. Şi în zadar am căutat să trezesc conş- 
tiinta publică. Totuşi acuma «factorii responsabili» pen- 
tru dezastrul național caută să se justifice, sub pretextul 
că nimeni n'a putut prevedea> si că Mimeni ma pre- 
văzut. 

Am atunci dreptul, prin tăcerea mea, să acreditez aceste 
false afirmări? 

Aw nevoe, chiar pentru mine însumi, în lupta grea pe 
care o duc, să-mi întăresc încrederea în judecata mea, 
p'utru ca să pot cere credit concetätenilor mei, cel pu- 
tin pe viitor, împotriva patriotilor de paradă. (Chiar as- 
tăzi de altfel un corespondent anonim mă întreabă pen- 
tru ce mam spus “adevărurile crude» şi înainte, când 
eram falături de d. Brătianu». Dar nu spun acum nici 
un cuvânt în această privință, pe care să nu’l fi spus şi 
înainte şi repetat pănă la nesfârsire. Colecţia <Vietii ro- 
mâneşti> e la îndemâna ori-cui. Nu mai vorbesc despre 
campania pentru revizuirea Constituţiei). 

Am arătat la vreme şi primejdia naţională ce ne ame- 
nintä, din cauza chestiei ţărăneşti. Fiindcă nu numai Ba- 
sarabia e to ţară ţărănească», cum spuse d. Ianco, dar 
şi România, după firea lucrurilor, este un Stat füränesc, 
şi neamul românesc de pretutindeni este, înainte de toate 
un neam de tărani, Pentru el, problema țărănească apare 
ca temeliă” chestiunii nationale întregi. 

Imi voiu permite dar acuma să citez pasagii dintrun 
mic studiu, pe care l-am scris acum peste unsprezece ani. 

Scriam, la începutul acelui articol: 

<Ori-cât de rea ar fi starea momentană a unui popor, 
«el — în condițiuni normale, — dacă are destulă putere 
«de viață are totdeauna destul timp înaintea lui pentru a 
o îndrepta. 

«Dar noi suntem în condițiuni normale, avem destul 
<limp înaintea noastră ? 

<Suntem un popor de peste 12 milioane, împărţit între 
<patru State, şi trăim întrun colt al Europei, care e încă 
edeparte să ajungă la aşezarea lui definitivă. Ori-ce om 
<cu puţine cunoştinţe istorice, e destul să arunce o pri- 
<vire pe harta politică a acestei părţi a continentului, 
“pentru ca să vadă că formațiunile politice de aici se a. 


115 


<îlă întrun echilibru foarte nestabil, constitue numai o 
“stare de provizorat. 

«Cum se va deslega acest provizorat, care este direcția 
ude cristalizare a formațiunilor viitoare? 

«A! Am auzit de atâtea ori în discursuri patriotice 
«vorba de Piemontul românesc». «{Viafa românească”, 1907 
No. 1, pag. 151). 

După ce arăt, în urmă, pe baza datelor oficiale, situa- 
tia reală a țărănimii româneşti din diferite „regiuni, în- 
cheiu, la sfârşitul articolului: 

<Acestea sunt fapte ce nu se pot contesta — situația 
«agrară în România e mai detestabilă decât chiar în o- 
ropsita Basarabie. 

„Atunci? 

“Pentru un popor de fărani, pentru un poror din care 
<plugarit formează 90 la sută, unde poate fi acum centrul 
«de gravitate al vieţii românesti?.. 

«Si ce răspuns ar trebui să dăm la întrebarea ce am 
«pus-o la începutul acestei cronici: care este direcția de cris- 
„talizare a formațiunilor politice viitoare ce se pot întrezări, de 
„pe acum, in această parte a Europei ?... 

«Stim că la aceste întrebări dureroase mi se vor arunca . 
«poate, învinuiri de lipşă de patriotism. 

«Dar niciodată şi ase vorbele, ori cât de tari, mau 
<avut puterea de a face ca ceeace există, să nu existe. 

«Si la asemenea învinuiri vom răspunde numai prin- 
“tro nouă întrebare: 

< Credeţi că avem destul timp înaintea noastră, pentru 
<ca să nu căutăm, cât încă nu e prea târziu, să preîntâm- 
«pinäm fatalitatea ca Istoria însăși să se însărcineze să 
«tragă toate concluziunile necesare?.. 

«Bietul «Piemont românesc»... (Loc. cit. pag. 164). 

La vreme, nu ne-am făcut datoria, cum ne aduc aminte, 
atât de dureros, declaraţiile d-lui Ianco. 

Ne vom trezi cel putin de acum înainte ?,.. 


22 Martie 1918 


CAP. IV 


REVOLUȚIA DIN RUSIA ŞI CONSECINȚELE E! 


I 
«GLASUL CELUI CE STRIGA IN PUSTIU)... 


In politică, ca şi în oricare ramură de activitate, acțiunea 
temeinică nu poate isvori de cât din prevederea eveni- 
mentelor, iar aceasta nu poate fi întemeiată de cât pe 
cunoștința exactă a tuturor împrejurărilor, şi a forțelor 
ce sunt în joc: «Savoir c’est prévoir, prévoir c'est pouvoir». 

In zilele de cumpănă a României, ceeace mai cu seamă 
exaspera pe orice om neorbit era tocmai ignoranta crasä 
si lipsa totală de prevedere, de cari au dat dovadă marii 
şi micii noştri bărbați de Stat, 

Am dreptul să aduc această învinuire fiindcă de ani de 
zile în zadar am căutat să deschid ochii tuturora în faţa 
primejdiei. Dar am fost condamnat la rolul de «prooroc 
nechemat> precum a avut gentileta să se exprime un 
ziar «actionist». 

Voiu aminti aici numai o parte din aceste «strigăte în 
pustiu», cari sunt în deobște cunoscute. 

La începutul răsboiului ruso-japonez, când toată lumea 
se aștepta la o victorie eclatantă a Rusiei, am arătat că 
Imperiul Jarilor nu poate birui, şi că în urma înfrângerii 
ne putem aștepta la isbucnirea revolutiunii. 

Mai târziu,' când revoluția a şi isbucnit, am scris un 
memoriu pe care Pam comunicat tuturor oamenilor noștri 
de Stat. Am avut amara satisfactiune să le aduc aminte 


118 


această împrejurare în şedinţa Camerei din Decembrie 
1915, când i-am avut aproape pe toţi în faţă... 

In acest memoriu preziceam, că înfrângerea și agita- 
tiuifea revoluţionară vor forţa guvernul “Ţarului — atât 
pentru a încerca o diversiune, cât şi pentru ca drumul 
spre marea liberă, închis în Orientul îndepărtat, să poată 
fi deschis în altă direcţie, — de a-şi îndrepta din nou toate 
sfortärile înspre Balcani şi Dardanele (v. si «Viafa Rom. 
nească> 1906, No. 1 şi No. 2, Cronicile externe). 

Când a isbucnit criza provocată de anexarea Bosniei şi 
Herzegovinei am arătat imediat ce prevestiri se coprind 
în această acţiune şi care trebue să fie directiva noastră 
(<V. R.» 1908, No. 11, p. 242 urm.). 

Inainte de isbucnirea răsboiului balcanic am prevăzut 
atât inevitabilitatea lui, cât şi probabilul lui sfârşit, pe 
când toată lumea era convinsă că dacă răsboiul nu va fi 
împiedecat, "Turcia va ieşi biruitoare, — sau că în orice 
caz «Europa» va şti să menţină status quo ante. Am 
lămurit că nota Marilor Puteri în această privință nu 
este de cât o paradă lipsită de sinceritate, fiindcă fede- 
raţiunea balcanică şi acţiunea ei sunt rezultatul unelti- 
rilor ruseşti («V. R.», 1912, No. 9). 

Tot odată am subliniat, că modificându-se situaţia în 
Balcani, — «nu există nici o forţă care ar putea opri 
Conflagrafiunea generală» (ibid. p 382). 

După primul răsboiu balcanic, am afirmat categoric: 

«,„ Conflictul armat (între Austria si Rusia, care se va 
transforma întrun răsboiu european), chiar dacă nu va 
isbucni imediat, desigur nu va putea fi amânat 
pentru multă vreme» (<V. R.>, 1912, No. 12). 

In acelaş timp insistam, că nu avem dreptul să privim 
lucrurile numai din punctul de vedere al situatiunii lo- 
cale, ci suntem datori să luăm atitudine în vederea con- 
flagratiunii europene când vom avea aceleaşi interese cu 
Bulgarii (ibid. p. 275). 

Situaţia în acel moment a fost cu deosebire penibilă. 
Mulţi dintre oamenii politici, cari în urmă şi-au mai 
venit în fire, pe atunci tunau împotriva «perfidiei nem- 
testi», si la întruniri publice îndemnau la răsboiu împo- 
triva Bulgariei. Tratatul din Bucureşti a fost primit ca 
un triumf national, putem spune de toată suflarea poli- 
tică. Rămăsesem cu desăvârşire singur, când, imediat 
după încheierea acestui tratat, în August 1913 (tratatul 
fusese semnat în lulie), am fost silit să scriu: 


119 


«Oricât de ingrat este rolul de Casandra în politică, 
«mărturisesc că entuziasmul acesta nu-mi impune, şi 
«conștiința nu-mi îngălue să iau parte la jubilarea 
<obştească»... 

Si mai departe: 

«Problema balcanică a rămas nerezolvită, şi Balcanii 
«rămân magazin de pulbere a Europei. Pacea din Bu- 
«curegti nu e în realitate de cât un armistițiu». 

Şi am relevat de pe atunci nenorocirile ce ne ame- 
nintä din cauza atitudinii noastre (<V. R.>, 1913, No. 7, 
p. 184 urm.). 

Bine înţeles, îndată am și fost acuzat de «trădare»... 

In sfârşit, în ce priveşte actualul răsboiu, de multă 
„Vreme, — dacă insistam că nu ne este iertat să dorim 
victoria Quadruplei, fiindcă aceasta ar însemna înnecul 
României în Oceanul moscovit, nu pregetam să arăt că 
Rusia nu poate birui si că nereusita militară va desläntui 
furiile revolutiunii (v. şi «V. R.2, 1912, No. 11 p. 273 urm.). 

Iar în cursul răsboiului, de nenumărate ori am repetat 
această convingere, arătând în acelaş timp, că prin situaţia 
ce nea fost creată prin cele trei decenii de alianţă cu 
Puterile Centrale, este esclusă pentru România ori ce 
posibilitate a unei acţiuni alături de Rusia fiindcă ne-ar 
duce la o înfrângere sigură (v. «V. R.>, 1914, No. 12; 
1915, No. 5, No. 7 şi Ne. 10). 

Acelaşi lucru am afirmat cu toată puterea convingerii 
mele, în Parlament, în cuvântarea din Decembrie 1915. 

Mai mult. Nu sunt deprins să bat la uşa nimănui. Dar 
în încercări desperate de a feri ţara de dezastru, am mers 
până la umilinţă. In special în ce privesæ% situația din 
Rusia, invocând cunoştinţele mele personzse, am căutat 
să conving pe oamenii noştri politici din toate partidele 
de primejdia ori cărei alianţe cu Rusia; de multe ori am 
atras atenţia atât d-lui I. I. C. Brătianu şi miniştrilor 
săi, cât şi fruntașilor <acţionişti>, că Rusia nu o mai 
poate duce mult până la prăbușire şi revoluție. 

‘Toate au fost în zadar! 

Imi aduc aminte, că d. Take Ionescu, drept răspuns la 
argumentatia mea, mi-a aruncat cu mult aplomb, (fiind 
fata şi d. G. Diamandi): «esti tot atât de lipsit de simțul 
realității în chestii externe ca si in cele interne»... 

In ce priveşte «chestiile interne» sa însărcinat cu răs- 
punsul chiar d sa, în parlamentul din Iasi... 

Cât pentru cele externe, — ce să mai:vorbesc?... 


120 


Pentru această îndărătnică stăruință de a destepta 
opinia publică am fost răsplătit numai prin insulte, ca- 
lomnii şi prigoniri. N'a fost cuvânt de hulă, nici lovitură 
perfidä care să-mi fi fost crutate. 

Pătruns de sarcina ce mi se impunea, de mărimea si 
dreptatea cauzei ce o apărăm, niciodată n'am «ripostat» 
la atacuri personale. 

Rog pe cou cetätenii mei sä- -si scruteze amintirile, nu-și 
vor putea aduce aminte de o singură polemică personală 
din parte-mi. Sunt oameni politici, cari de decenii au ca 
ocupaţie de predilecție, injurii la adresa mea — în presă, 
în întruniri publice, în parlament. Niciodată n'am răs- 
puns la aceste atacuri, si nici nu le-am relevat măcar 
vr'odată. 

Am aşteptat ca vremea să lumineze pe cei rätäciti, si 
mam avut decât o singură temere, ca să nu fie prea 
târziu, când va veni ora fatală de desmeticire obştească... 
Şi am îndurat în tăcere toate prigonirile, am renunţat 
fără şovăire la o situaţie politică ce nu era din cele mai 
puţin însemnate în ţara aceasta, — numai ca să-mi pot 
spune întreg gândul meu. 

Dar, cu toate că realitatea de atâtea ori s'a însărcinat 
să justifiae prevederile mele, nam găsit ascultare. 

Acum însă când greu ne vine să aruncam ochii in 
jurul nostru, am dreptul să cer tuturor luare-a-minte 
pentru ca să mai poată fi salvat ce se mai poate salva. 

Nu urmăresc nici acum măriri, nici räsbunäri; tin 
strajă gurii ca să nu-mi scape nici un cuvânt de amă- 
răciune persopală... Dar ar fi grozav, dacă totus şi acum 
glasul acesta rer răsuna în pustiu... 


17 Septembrie. 
If 
REVOLUȚIA DIN RUSIA 


Am arătat în articolul de ieri, că de mult prevenisem 
opinia noastră publică despre situația internă a Rusiei, 
care o amenința cu prăbuşirea militară şi cu revoluția. 

Bine înţeles, această prevestire nu a isvorît din vre-un 
dar special profetic, — ea se întemeia pur şi simplu pe 
cunoştinţa exactă a împrejurărilor din imensul Imperiu. 

Situaţia din Rusia e rezultatul unei evolutiuni com- 


121 


plexe, care de o jumătate de veac pregăteşte cu încetul 
catastrofa de astăzi. ~ 

Din punctul de vedere economic si social, Rusia de 
multe decenii participa mai mult sau mai putin la viata 
obştească a lumii civilizate, dar trebuintele născute sub 
presiunea vremurilor mo lerne, nu puteau fi satisfăcute in 
formele vechi ale organizatiuni politice şi administrative. 

Din această necompatibilitate între “forma si fond» a 
rezultat, o desăvârşită destrămare a organismului de Stat. 
Intr'un alt articol voi arăta ce proporţii fantastice a luat 
această dezagregare. 

Aci voi releva numai câteva momente. 

Și în primul rând — ruina ţărănimii. 

Economistii ruşi de vază, — Nicolaion, Kovalewski, 
Annenski, Golovacev, ete, au arătat de mult că, pentru 
a face fata sarcinilor impuse de Stat şi datoriilor (con- 
tractate în cea mai mare parte în străinătate) țărănimea 
rusă e silită să înstrăineze în fiecare an tot o mai mare 
parte nu nuinai din produsul muncii sale, dar chiar din 
fondul avutiei nationale. Astfel a ajuns că în tara acea- 
sta, <eminamente agricolă> vr'o 30 milioane de ţărani 
n'au de loc vite, si în acelaşi timp, muitumitä sistemului 
de pasporte interne, nu pot părăsi satul, decât cu multă 
greutate, pentru ca să caute o muncă productivă în altă 


parte. 
Incercarea de reformă a lui Stolypin, care a căutat să 
distrugă <mirul», a mărit încă dificultățile agrare, — a 


introdus in relaţiunile dintre săteni o adevărată anarhie, 
fără să modifice esenţial sistemele de cultură, si fără să 
mărească productivitatea gospodăriilor țărănești. 

Incă prințul Vasilcicov (<Agricultura si Proprietatea 
funciară») a semnalat fenomenul paradoxal, că pentru 
gospodăriile ţărăneşti în cea mai mare parte din Rusia 
venitul pământului nu ajunge pentru plata sarcinilor. 
Numai ocupațiile lăturalnice dau țăranilor putinţa de a-şi 
mai echilibra budgetul. 

Nu e de mirare că un economist german a putut încă 
acum vr'o douăzeci de ani să-şi intituleze studiul asupra 
stării economice din Rusia. — «Das h (ngemde Russland» 
(Rusia flămândă). 

Şi in adevăr, în mod regulat, o_regiune sau alta a 
Imperiului sufere de foamete. i 

Politica contelui Witte care a căutat să creeze în Rusia 
o industrie naţională, ma reuşit să dea mai multă vita- 


122 


litate organismului economic : industria rusă a rămas e 
plantă de seră, care nu se putea dispensa de continue 
ajufoare de la Stat, 

Dar mulțumită acestei industrii sa născut un prole- 
tariat, pătruns şi el de ideile proletariatului apusean. 

Propaganda socialistă, pornită din, fabrici din oraşe, 
aducea un nou ferment de dezagregare în viaţa satelor, 
atât de oropsite. 

Dacă mai ţinem seamă de forţele centrifuge, reprezen- 
tate de atâtea naţionalităţi subjugate, cari, — din cauza 
persecutiunilor culturii și limbii lor nationale şi din cuuza 
netolerantei religioase, — duceau o îndărătnică ..si surdă 
luptă împotriva asupritorilor; apoi de ideile şi sentimen- 
tele nouei burghezii, care năzuia la un rol preponderent 
în Stat, după analogia Apusului : vom invedera pentru 
oricine sub ee presiune trăia marea împărăție rusă în 
momentul, în care sa aruncat în vâltoarea räsboiului 
mondial. 

In acel moment Rusia se afla, datorită situatiunii de- 
scrise — la pragul falimentului financiar, — pentru gu- 
vernul imperial răsboiul apărea nu nutni ca o diversiune 
împotriva mişcărilor revoluţionare, dar și ca un expedient 
care putea salva vistieria Statului. 

Scriam încă la 1912, în prevederea răsboiului actual: 

<Inăbuşirea mişcării revoluţionare din 1905 a asigurat 
ţarismului un triumf foarte îndoelnic. Ea nu’ numai că 
nu a adus împăciuire în suflete, dar a servit ca punct 
de plecare unui proces de disolutie socială si de dezagre- 
gare, care a pătruns în straturile cele mai adânci ale 
poporului. Măsurile agrare ale defunctului prim-ministru 
Stolypin au lovit în Constituţia milenară a <Mirului» ru- 
sesc, au ruinat si mai mult țărănimea si au aruncat-o 
intro continua fierbere revoluţionară. Intreaga Rusie 
trăeşte astâzi (1912) sub regimul stării de asediu. In timp 
‘de pace, 25 la sută din forţa armată a Rusiei e întie- 
buintatä în serviciul polițienesc pentru menţinerea or- 
dinei. Dar ordinea tot nu se restabilește, cu toate cele 
8—900 de executiuni capitale anuale si convoiurile ne- 
numărate de deportaţi în Siberia». (<V. R>, 1912, No. 11 
p. 273). 

Răsboiul pentru puţin timp a provocat o aparentă po- 
tolire, mai cu seamă mulţumită primelor succese — cari 
îu mare parte se datorau, cum voi dovedi altă dată, de- 
fectiumii Româniti. 


123 


Dar minuni nu se pot face, — şi -e nedrept de a le 
cere generalului Suchomlinov, — şi peste puţine luni 
armata, — ce se ilustrase abia cu nouă ani înainte pe 
câmpiile Mandciuriei, a desvălit şi de astă dată, prin în- 
frângerile din Polonia şi Galiţia, tot putregaiul organis- 
mului politic şi administrativ al Rusiei. 

Iar prăbuşirea militară a trebuit fatal să desläntuiascä 
pe toti demonii revoluţiei, — pe cari numai intervenția 
României, prin nădejdile în van deşteptate — i-a mai 
reținut până în primăvara anului 1917. 

Atunci dezastrul financiar şi destrăbălarea întregului 
aparat economic, pretentiunile «parlamentariste» ale 
Dumei, acțiunea conştientă a munc.torimii socialiste si 
mişcarea haotică a masselor flămânde din oraşe, ca şi 
agitatiunile agrare de la sate şi revendicările nationali- 
tätilor oprimate, — toate sau amalgamat într'o teribilă 
massă eruptivă, care prin exploziunea diu Martie trecut, 
în câteva zile a dărâmat până în temelie *Sfânta Rusie 
a “Ţarului Alb». 

Voi consacra câteva articole viitoare elementelor şi 
perspectivelor acestui groaznic proces istoric. 


18 Septembrie, 


III 


POLITICA AGRESIVĂ 
SI REVENDICARILE JARANIMII IN RUSIA 


‘Daca revoluţia rusească e menită să aibă o înrâurire 
hotărîtoare asupra rezultatului răsboiului mondial, şi deci 
şi asupra destinelor Europei, caracterul acestei înrâuriri 
este mai cu deosebire determinat de revoluția agrară — 
de mar fi decât faptul, că țărănimea alcătueşte peste 75 
la sută din populaţia imperiului. 

Dar chestiunea agrară din Rusia nu are nici o asemă- 
nare cu problemele analoage din Apus, ea este un feno- 
men pur rusesc, şi chiar numai al «marilor ruşi», în deo- 
sebire de toate celelalte grupuri etnice din împărăție. 

Revoluţia rusă nici nu poate fi înțeleasă fără cunoş- 
tinta caracterului specific rusesc al chestiunii agrare, cum 
nu poate fi înţeles fără ea nici sufletul poporului rus, nici 
rolul ce el poate fi chemat să joace în Istoria universală. 


124 


Revendicârile ţăranului rus nu isvorăsc din simțul de 
proprietate al celui apusean, care e pătruns de' nevoia 
unei legături intime cu o anumită bucăţică de pământ, 
si care se simte desrădăcinat, om necomplect, când pierde 
această legătură, sau când pământul e neîndestulător pen- 
tru a servi de temeiu unei gospodării independente. 

“Țăranul rus, dimpotrivă, porneşte dela negafia dreptului 
de proprietate asupra pământului. In concepţia lui, pământul 
este tot asa un bun obstesc, ca si aerul, si orice însușire : 
individuală a vre-unei porţiuni de pământ i se pare o ne- 
dreaptă uzurpare a unuia pe seama obştiei. Pământul, 
după această concepţie, nu poate de loc forma obiect de 
proprietate, ci numai de folcs nfü, şi mare drept la această 
folosinţă a pământului, decât cel care-l muncește, si in mă- 
Sura în care îl munceşte. 

In folosința pământului țăranul «mare-rus> ajunge nu- 
mai ca membru al <Mirului», al Comunităţii care are 
grija ca nimeni din sânul ei să nu fie mai privilegiat de 
cât altul. Obiceiul străvechiu a elaborat regule minutioase 
şi precise, după cari pământul se împarte între membrii 
«Mirului> nu numai periodic, dar chiar si în cursul anu- 
lui, după cum variază numărul «gurilor» şi al <braţelor> 
în fiecare familie, care e caracterizată după *juguri> (reaglo). 

In aceste condițiuni nu se poate naşte nici o relafiuie 
personală între ţăran şi vre o anumită porțiune de pământ, . 
Dacă ţăranul rus e veșnic «flămând de pământ», şi idea- 
lul lui se rezumă în cuvintele <cât mai mult pământ> — 
din cauza culturii extrem de extensive, determinate de acest 
regim, el în adevăr are nevoie de foarte mult pământ, — 
totuşi, pentru el este absolut indiferent nude va găsi el 
acest pământ. Cu aceeaşi uşurinţă, cu care el în fiecare 
an poate schimba bucata de pământ muncită de el, {ä- 
ranul din centrul Rusiei emigrează, în căutarea <pămân- 
turilor libere> în Caucazia, în Turkestan, în Siberia orien- 
talä, <la Amur», sau în Polonia si Kurlanda, (Să compa” 
rati cu ţăranul român, care adesea renunță la împroprie- 
tărire pe moşiile Statului în judeţul vecin J). 

Aceste migratiuni ţărăneşti au jucat un imens rol în 
Istoria Rusiei. Dacă spre apus şi sud vechia Moscovie 
sa întins prin răsboaie şi acţiune diplomatică, spre răsă- 
rit şi nord hotarele ei au fost lărgite aproape exclusiv 
prin emigrația țărănească spontanee — «pana unde ajunge 
plugul şi toporul», cum se exprimă un cronicar rus. 

Veacuri îndelungate guvernul imperial a sprijinit <Mi- 


125 


rul», care, prin răspunderea solidară a membrilor, îi în- 
lesnea atât petceperea dărilor, cât şi administraţia. ‘Nu- 
mai reforma defunctului prim-ministru, Stolypin a încer- 
cat să determine disoluția <Mirului» şi trecerea la regi- 
mul de proprietate individuală. Reforma n'a reuşit, din 
cauza ostilitatii cu care a fost întâmpinată de grosul tä- 
ranimii. In sânul acesteia, de atunci, mai cu seamă, a 
sporit fermentatiunea revoluţionară. 

Unul din primele acte ale guvernului provizoriu, după 
revoluţie, a fost abrogarea legii lui Stolypin, ca să asi- 
gure pentru revoluţie simpatiile țărănimii. 

Dar țărănimea nu sa putut mulţumi cu atâta. Ea este 
înainte de toate cHămândă de pământ». 

Această <foamete> are o bazăvreală: după profesorul 
Ballod.în Rusia europeanä nu vine pe cap de populatie 

raneascä decât 0,73 hectare — mai putin ca în Germa- 
nia (0,80), deşi mai mult ca în România (0,58) — socotind 
în cifre rotunde 3 milioane şi jum. ha. pentru 6 milioane 
de populatie țărănească. 

La 1905 proprietatea (propriu zis folosința) ţărănească 
se repartiza după cum urmează: 

2.856.950 — gospodării cu proprietăţi până la 5 desetine 
(5.5 ha); 

5.071.511 — gospodării cu proprictate între 5 şi 10 de- 
setine ; 

4, 070. 244 — gospodării cu proprietate peste 10 desetine. 

Dar cultura este atât de extensivă, încât, cum arată 
profesorul Preyer, numai 8.9 la sută din gospodării au o 
productiune care întrece trebuintele familiei ţăranului; 
20,4 la sută produc îndestul pentru hrana lor, dar nu şi 
pentru hrana vitelor lor; iar,70,7 la sută nu produc nici 
strictul necesar pentra existența familiel 1. 

Aşa a ajuns ca 30 milioane de populatiune țărănească, 
cum am*vazut, să rămână fără vite, şi Rusia să sufere 
de foamete <endemică»>. 

Dar țărănimea rusă mai e şi comunistă, — ea nu recu- 
noaste nimănui dreptul la proprietatea funciară. Revoluţia 
şi libertatea pentru ea înseamnă înainte de toate dreptul 
exclusiv al comunității asupra pământului. 

In consecinţă, congresul general al țărănimii, adunat 
la 7 Iunie 1917, a hotărît aproape în unanimitate — <tre- 
cerea întregului pământ către poporul muncitor> şi “expro- 
pierea silită al domeniilor, a proprietăților bisericeşti şi mă- 
năstireşti şi a futuror moșiilor private». 


126 


Principiul exproprierii silite nu-l mai contestă după re- 
volutie nimeni în Rusia, — nu se mai discută decât, în- 
tâiu, dacă soluţia problemei agrare trebue lăsată pe seama 
Adunării Constituante, sau hotărită de pe acum, iar în 
al doilea rând, dacă exproprierea va fi gratuită, sau li se 
va da proprietarilor oarecare indemnizare. 

Discutiunile acestea însă au loc numai în adunările si 
comitetele din Petersburg. Täränimea nu mai discută, ci 
päseste peste tot la realizarea cea mai radicală a pro- 
blemei cu dela sine putere. Puţine săptămâni după revo- 
lutie marele ziar din Moscova Russkia Wiedomosti, din 23 
Aprilie 1917, ne dă următorul tablou: 

<Peste tot se adună congrese țărănești, cari hotărăsc 
exproprierea mosiilor si,satele sunt chemate la realizarea 
„imediată a acestor hotăriri. Ca agitatori, cari găsesc peste 
tot ascultare, apar mai cu seamă lucrătorii inculti, dezer- 
torii şi soldaţii în concediu dela front». 

<Mici bande cutreeră ţara, destitue organele legale si 
constitue comitetele revoluţionare. Acestea imediat fac 
apel la ţărani să aresteze pe toți <dusmanii revoluției», 
adică pe moşieri, pe inspectori, dar si pe primari, învă- 
tätori şi popi. Adunările sätesti hotărăsc exproprierea mo- 
şiilor vecine, şi execută îndată aceste hotărîri in corpore. 
Pe alocurea ajung la o adevărată nebunie si teroare. 
Bandele revoluţionare <rechizitioneazä» produsele, uneltele 
agricole şi vitele, dau foc la conace şi arestează şi omoară 
pe oricine ridică glasul de protest»... 

Mai cu seamă în regiunea: Volgii, de fapt, a încetat la 
ţară orice autoritate de Stat: comisarii guvernului pro- 
vizor nu sunt recunoscuţi, iar dacă îndrăsnesc să apară 
la sate sunt goniti sau chiar arestaţi de ‘militia civică» 
sătească şi închişi în casa de arest a satului... 

Această stare de lucruri se resfrânge şi asupra situa- 
tiunii pe front, cum spune organul lui Kerenski, «Dien» 
din 25 Aprilie 1917: «Soldaţii se grăbesc acasă ca să nu lip- 
sească la împărțeală»... 

De aci — sute de mii de dezertori, al căror rol l-am 
văzut si din descrierea făcută de mai sus de Russkia 
Viedomosti. 

In mare parte spiritul răsboinic al partidelor moderate 
se explică prin nădejdea că prin reorganizarea armatei 
şi restabilirea disciplinei, sar putea înfrâna rolul subver- 
siv al soldaţilor care formează elementul cel mai energic 
al ţărănimii. 


127 


Dar există şi o cauză adâncă a politicei de expansiune 
a Rusiei : însăşi foametea de pământ a ţărănimii <mare- 
ruse» e prin firea ei agresivă. 

Cum arată profesorul Wobily (<Rieci» din 10 Maiu 1917), 
dacă sar împărţi între ţărani întreg pământul din <Rusia- 
mare» chiar acum, întinderea proprietăţii ţărăneşti mar 
creşte decât cu vrun sfert. Dar cu prolificitatea spe- 
cifică a rasei, populația în «Rusia-mare» se dublează in 
35 de ani». 

De aceea Mirul “mare rus> râvneste să generalizeze re- 
forma comunistă şi pentru teritoriile din Rusia, ocupate 
de alte neamuri, cari toate sunt individualiste, mai bogate 
în pământ si cu mult mai puțin prolifice. 

De aceea țăranul rus e împotriva autonomiei Ucrainei, si 
in genere a futuror autonomiilor naționale. . 

Si de aceea tocmai în Rusia reclamä autonomia pânä 
si minusculul grup al Lotilor. | 

Dar aceasta ne deschide vaste perspective atât asupra 
însemnătății adânci a chestiunilor nationale din Rusia, 
cât şi asupra tendințelor adevărate ale democraţiei ruse 
în politica internațională. 

Dar despre aceasta altădată. 


20 Septembrie. 


IV 
ROMÂNIA ȘI REPUBLICA RUSĂ 


Nu putem şti încă dacăgproclamarea repub'icei va sta- 
bili definitiv forma de Stat în Rusia, nici cari sunt prin- 
cipiile ce se vor așeza la baza nouei republici. 

Pentru noi, Românii, chestiunea aceasta este de cea 
mai mare însemnătate, fiindcă ea fatal se va restrânge 
asupra destinelor noastre. 

Va fi democraţia rusă pătrunsă de acelaș spirit agresiv 
care caracteriza politica de expansiune a Imperiului? 

Sau ne putem aştepta la o radicală schimbare în di- 
rectiva politicei internaționale rusești? 

Cred că orice nädejdÿ exagerate în această privință 
ne-ar putea fi fatale. , 

In adevăr, ori cum se vor așeza lucrurile în Rusia, 
forţele sociale cari pot determina directiva viitoare a Sta- 


128 


tului sunt cunoscute, şi nu este cu greu de stabilit liniile 
generale ale pbliticei internationale pentru Rusia de 
mâne. 

Astăzi, în epoca tulbure de prefacere, vedem pe avans- 
cenă elementele revoluționare cele mai energice şi mai 
cu seamă cele mai organizate, — partidele socialiste, de 
diferite denominatiuni. 

Dar proletariatul industrial din Rusia, care nu prezintă 
decât vr'o 5 la sută din populaţia ţării este prea slab 
numericeşte si, în acelaş timp, se află la un nivel cultu- 
ral prea inferior, pentru ca să ne putem aştepta la pre- 
dominatiunea principiilor social-democratice în politica 
de guvernământ. După ce vor trece vremurile de ardoare 
revoluționară, nu cred să fie chiar între lucrătorii ruşi 
destule elemente pregătite pentru concepţia social demo- 
craticä. 

De altfel, independent chiar de situaţia internă din Ru- 
sia, «un Stat social-democrat> nu se poate naşte din re- 
volutie ca Venus din spuma mării, fiind dată situaţia 
concretă a lumii întregi. In orice caz, nu Rusia poate 
fi chemată să indice omenirii civilizate cărările viito- 
rului. 

Sunt două categorii sociale, cari şi în Rusia democra- 
tick de mane, ori cum var întoarce lucrurile, vor putea 
colora prin tendințele lor viata politică a țării: täräni- 
mea și burghezimea. 

Burghezimea în orice organizație politică, — în afară 
de cea socialistă, care nu e cu putință cum am văzut, — 
va fi chemată să joace un mare rol. Din ea în mod nor- 
mal se vor forma cadrele vieţii politice şi economice a 
Statului. 

Dar această clasă e extrem de şovinistă, prin firea ei 
şi mai cu seamă în Rusia. E evident, că o ţară, atât de 
înapoiată economiceşte nu poate să-şi asigure expansiunea 
economică de cât prin expansiunea politica. Astfel ea va 
"fi la sigur învinsă în lupta deschisă pe piaţa interna- 
țională. 

Din acest punct de vedere, pentru burghezimea rusă 
vechiul ideal al lui «Petru cel Mare»— Constantinopolul 
şi Strâmtorile, — va trebui să aibă o forţă de atracçiune 
şi mai mare, de cât chiar pentru regimul țarist. 

De altfel ar fi o mare greşeală de a crede că tarismul 
a fost singurul purtător af polificei de expansiune a <Ru- 
siei mari». 


129 


Rădăcinile acestei politici sunt adânc sădite în inima 
întregului popor “mare-rus?. Aproape 80 la sută din 
acest popor îl formează țărănimea, si am văzut că tära- 
nul rus nu este legat sufleteşte de vro porţiune deter- 
ininată de pământ, şi că el consideră întreg pământul ca 
cun dar al lui Dumnezeu», Ja care <Mirul» rusesc e in’ 
drept să pretindă. Am arătat că cxpansiunea Imperiului, 
spre nord şi răsărit, se datorește tocmai acestii tendinti 
de cotropire a ţărănimii ruse. 

Această tendință explică şi atitudinea Rusiei revolu- 
tionare fata de revendicările naționalităților :ubjugate. 
In fond nu e un neam mai intolerant, din punctul de 
vedere naţional, ca Rusul. 

Revoluţia actuală a dovedit pe deplin acest adevăr: 
E, foarte caracteristică în această privinţă propunerea fă- 
cută de un om politic de seamă al Rusiei nouă, d. Ro- 
dicev: de a începe reforma agrară cu provinciile din Apus, 
locuite în cea mai mare parte de naţionalităţi străine, 
spre a asigura astfel colonizarea acestor regiuni de către 
ţăranii ruşi („Rieci“ din 22 Maiu 1917). 

Astfel de pretentiuni sunt prezentate, bine-înteles, în 
numele „dreptăţii“ şi al <egalităţii»: pentru-ce țăranul 
»ras-imare" dincoace de lacul Peipus trebue să se multu- 
meascä cn 10 hectare, pe când dincolo un ţăran eston ar 
avea 20 hectare? 

Pe această cale, <dreptatea şi egalitatta» duc însă în 
mod natural peste graniţele etnografice din sânul impe- 
riului. Dar fiind dată dublarea populaţiei ruse în 45 ani, 
tot pe această cale, şi tot aşa de natural, poate fi cn 
ușurință debordată ori care altă graniţă, a popoarelor 
mai putin prolifice, şi cari fiind mai ‘apte pentru indus- 
trie», pot abandona doar “darul lui Dumnezeu” pentru 
< Mirul» rusesc... E sfânta dreptate şi egalifate !... 

Această psichologie explică în fond politica așa zisă 
<panslavistă» a ţarismului. Massa ţărănească ar inspira 
aceleaşi tendinţe şi stăpânilor zilei de mâne,— dacă bur- 
ghezimea mar fi pornită ea singură şi din interesele pro- 
prii spre sovinism. 

Aşa dar ambele clase sociale cari vor domina în Ru- 
sia democratică, — una prin rolul ei social şi politic, 
alta prin massa ei, — nu ne pot da vre-o nădejde în 
schimbarea radicală a politicei ruseşti. ‘ 

Pentru noi, Românii, faptul acesta are o importanţă cu 
atât mai mare, cu cât pentru țărănimea rusă <Dunaiul» 


9 


130 


(Dunărea) ca şi <'Țarigradul> de veacuri formează subiec- 
tul legendelor si al câtecelor populare: 

«Ah Dunaie, mă Dunaie Ivanovici, Dunaie al nostra“, 
(Ah, Dunai, té nas Dunai, sân Ivanovici Dunai 1...) 

Revoluţia ne poata da numai răgazul necesar pentru 
à ne feri viitorul printro organizaţie temeinică. Ea ne-a 
scăpat pentru moment de o primejdie de moarte. Dar 
multă vreme încă vom fi expuşi aceleiași presiuni de 
da nord. 


21 Seotembrie 


CAP. V 


NAȚIONALITĂŢILE DIR RUSIA 


I 
ROMANII SI VECINII LOR DELA NORD 


E Polonia şi Ucraina 


In numele “idealului nationalz, România sa alăturat 
armatelor ţarului Nicolae IE 

Dar sub puterea ţarului se dbăteau atâtea popoare sub- 
jugate, şi în primul rând polonezii şi ucrainenii, vecinii 
noștri cu care avem legături istorice de veacuri. 

Pentru aceştia triumful ţarului, deci şi al aliatei sale 
România, înseamnă înăsprirea si eternizarea jugului lor. 

România a pus astfel aspiratiunile sale în contrazicere 
cu aspiratiunile cele mai legitime ale fraţilor săi în sufe- 
rinti. Biruinta ei ar fi echivalat cu consacrarea celor mai 
strigătoare nedreptäti fata de mari naţiuni oprimate, na- 
tiuni de o veche cultură, cari numără zeci de milioane de 
suflete, dar pe cari vitregia soartei le-a lipsit de a 
zatia Jor de stat. 

Românii îusă nu puteau întemeia sevenai@ale: lor 
decât pe dreptate. 

O dureroasă şi fatală contrazicere! 

Oricum sar isprăvi răsboiul, astăzi e evident că nici 
Polonia, nici Ucraina nu vor mai reintra în mormântul 
lor secular. Chiar de vor fi silite sä se mulțumească deo- 
camdată numai cu o largă autonomie naţională, ele vor 


132 


fi redate vieţii politice, o nouă epocă de luptă şi de muncă 
se va începe pentru ele, — luptă şi muncă pentru reali- 
zarea mai desăvârşită a idealului lor naţional. 

Ca vecini, românii vor trebui să gelege firul legăturilor 
istorice şi cu Polonia. şi cu Ucraina. 

Si vecinic i-se va putea arunca de către aceşti veciui 
învinuirea că în ciipa de cumpănă a Istoriei lor naţionale, 
România lupta de partea călăilor... 

E" un răsboiu pentru dreptul şi libertatea națiunilor... 


10 Septembrie. 


II. Polonia reînviată 


In vremurile mari şi grozave în cari trăim, parcă a 
pierit orice măsură pentru însemnătatea evenimentelor 
istorice. 

Atenţia surexcitată a dmului trece cu indiferintä asupra 
faptelor, cari altă dată ar fi concentrat privirile lumii 
întregi. 

Astfel ştirea despre patentele imperiale prin cari se 
înființează în Polonia o regență si un guvern national, 
Sa strecurat prin ziare aproape ca un “fapt divers»... 

Si ce eveniment epocal este acesta! 

Oricum Sar isprăvi răsboiul, un lucru e cert: prin în-: 
fratigerea armatelor marelui duce Nicolae Nicolaevici în 
vara anului 1915 şi numai mulţumită acestei înfrângeri 
sa putut redeschide mormântul Poloniei, şi acest popor. 
martir a fost redat pentru o largă viaţă naţională. 

Şi astăzi când în, Rusia toate partidele democratice, 
fără excepția celor mai radicale, se opun revendicărilor 
de autonomie ale Finlandei şi chiar ale Ucrainei, natiuni- 


surori, — fatä de situafia creată în Polonia prin forţa 
armelor, „până şi cei mai soviuisti dintre <panslavişti» re- 
"cunosc în sfârşit independenţa Poloniei — +inamice 


seculare»... 

Dar... ce amară ar fi amintirea vecinilor, despre atitu- 
dinea României în acest mare moment din viata intre- 
gului Orient european... 


26 Septembrie, 


133 


II 
UCRAINA 
I 


Când întrun discurs din Camera d. Take Ionescu, in 
perfectă armonie cu politismul moscovit, şi sprijinit de 
aplauzele d lui N. Iorga, a tăgăduit existenţa Ucrainei 
— i-am răspuns : : 

„Atunci când în Parlamentul țării "româneşti se afirmă 
„dreptul! la viata al neamului românesc întreg şi unit, 
„această asociare la cea mai mare minciună st la cel 
„mai mare păcat al Rusiei oficiale, prin tăgada dreptului 
„la viaţă al unui poror atât de obidit ca cel ucrainean, 
„Şi cel putin de două ori mai numeros decât întreg” po- 
„porul românesc, este un simbol care caracterizează de 
„Minune întreaga politică preconizată de d. Take Io- 
„nescu. i 

„Nam în vedere numai sentimentalitatea, dar în mo- 
„mentul acesta mare de prefacere, ce simt politic si ce 
„putere de prevedere denotä însuşi faptul enor 
„chestiunii ucrainene ? 

„O națiune vig de 30 milioane „nu va putea să fie 
„stârpită de pe fata pämâutului, oricare ar fi rezultatul 
„răsboiului de astăzi. Rusia fiind învinsă, chiar de nu 
„sar renaşte imediat Statul ucrainean, problema nu poate 
„fi sustrasä din câmpul de viziune al nici unui om de 
„Stat, si mai putin al unui om de Stat român. Iar în 
„cazul triumfului Rusiei, necesitatea pentru această tard 
„de a duce luptă fără preget împotriva unui mare po or 
„ce nu vrea să moară, predes‘inä caractervi şi rolul Sta- 
stului rus în toată Istoria europeană”. («Viata Româ- 
nească>. 1915, No. 12, p. 167). 


* 


Au trecut puţine luni după ce aceste randu'i au fost 
publicate, şi ca unul din primele rezultate ale revolu- 
tiunei rusesti, ne a fost dat să asistăm la lupta pentru 
reconstruirea statului ucrainean. 

Ce este această Ucraină, — necunoscută până eri ma- 
rilor noştri bărbaţi de Stat si marilor nostri savanţi? 
Cari sunt sorții de izbândă pentru această luptă de re- 
naştere ? 


134 


—_— 


Voiu încerca să dau aci cetitorilor <Lyuminei» datele 
cele mai esențiale aie problemei, 

Htnograficeste există o mare deosebire între “marii 
ruşi» şi ucraineni, — sau cum îi numește oficialitatea 
rusă — <micii ruşi». <Marii ruşi» provin dintr'un amestec 
dintre slavi, -fineji şi tătari, — pe când ucrainenii sunt 
aproape slavi puri, cu un foarte neînsemnat amestec de 
şânge gotic şi norman (normanii au fost întemeietorii 
începuturilor vieţii de Stat în sânul rasei ucrainene). 
Astfel ucrainenii sunt mult mai apropiafi; ca rasă, de 
slavii de sud de cât de ruşii mari. 

Savantii francezi s'au preocupat mult de această che- 
stiune, şi cu toţii au relevat că între aceste două naţiuni, 
rusii-mari şi ucraineui, nu e nimic comun. In acest sens 
Sau pronunţat autorităţi ca L. Léger, E. Lavisse, A. Ram- 
baud, V. Berard. Acest din urmă scrie de pildă: 

„Rusul mare şi rusul mic sunt, din punctul de . vedere 
„zic si intelectual, mai deosebiți între ei, decât un picard 
„Şi un catalan, sau un breton si un florentin «(L'Empire 
„Russe“, Paris, Colin, p. 48). 

Adică aceste tipuri caracteristice din nordul Franţei 
sunt mai apropiate de un italian din Florenţa sau de un 
spaniol din Barcelona decât rusul de ucrainean ! 

Insăşi Academia de stiinti din Petersburg, intr’o şe- 
dintä istorică din 30 Ianuarie 1905, a fôst silită să re- 
cunoascä, că €graiul ruşilor mici (ucraineni? nu constitue 
un dialect al lifnbit ruse, ct e o limba slavă independentă, 
ca şi celelalte limbi slave, ‘cum sunt cea poloneză, cehă, 
bulgară sau sârbă», şi că «națiunea lor e distinctă de a 
marilor ruşi». 


* 


Destinele poporului ucrainean până la a doua jumătate 
din secolul al XVII au fost cu totul separate de Istoria 
ruşilor mari. Viaţa de ştat a ucrainenilor e cu multe 
veacuri mai veche de cât a Moscoviei, şi numai după o 
Istorie glorioasă, bogată î în lupte şi momente dramatice, 
Ucraina s'a unit în 1654 prin tratatul din Pereiaslavl, 
pe baza uniunii pers nale, cu Rusia. 

i, de prisos să expun aci peripetiile lungei tragedii ce 
a urmat după acest tratat. E o strangulare sistematică 
a unui popor de peste 30 milioane suflete. 

Deja în 1720 Petru cel Mare a început să prigonească 
limba ucraineană; sub Ecaterina II limba ucraineană a 


135 


fost cu desăvârşire interzisă ca limbä de Stat şi în toate 
manifestatiile vieţii publice, autonomia Ucrainei a fost 
desfiinţată, ţara împărțită în gubernii; în sfârșit şi toată 
populaţia liberă de la sate a fost transformată în iobagi. 
Iar în zilele noastre, în 1876, un celebru ucaz interzice 
chiar limba literară ucraineană, şi opreşte până şi intro- 
ducerea oricărei scrieri în această limbă în imperiu. 

De atunci cultura ucraineană nu se mai poate desvolta 
decât în Galiţia orientală, rămasă sub puterea Habsbur- 
gilor, unde la Universitatea din Lemberg, s'a format un 
focar de viaţă intelectuală care radia peste hotare, asupra 
întregii naţiuni. i 

De aci din Galiţia, oricând putea să plece o mişcare 
de renaştere, care să amenințe temeliile imperiarismu- 
lui rus. 

In adevăr, pentru imperiul rus stăpânirea Ucrainei 
este de o importanţă vitală. 

Numai prin Ucraina împărăţia moscovită a ajuns o 
mare putere europeană ; fără Ucraina, ea ar fi rămas un 
Stat, pe jumătate asiatic, fără mare influenţă în viaţa 
Europei. 


* 


Cunoscutul istoric francez, A. Rambaud, astfel carac- 
terizează însemnătatea bătăliei de la Poltava, în urma 
căreia a pierit definitiv independența Ucrainei : 

„Prin aceeași lovitură, care a trântit la pământ pe Carol 
„XII, a fost distrusă şi independenţa Ucrainei. Pentru 
„Istoria generală a lumii aceasta înseamnă ridicarea trium- 
„E là a unei noui mari puteri europene“... (,H-re générale“, 
vol. VI, p. 804). 

Ucraina se întinde peste un vast teritoriu de 680.000 
km. pătrați, — mai întins deci decât toată Germania sau 
Austro-Ungaria, mai întins de cât toate statele penin- 
sulei balcanice împreună. Populaţia acestui teritoriu se 
urcă la vro 40 milioane, din care ucrainenii formdază o 
covârşitoare majoritate de peste 32 milioane. 

Tara aceasta este de o mare bogăţie naturală, — ea 
singură produce peste o treime din întreaga recoltă de 
cereale a Rusiei. Dar exportul rusesc în cereale provine 
mai cu seamă din Ucraina, — Rusia propriu zisă pro- 
duce mai mult seeara și abia dacă exportează 1 la sută 
din recolta proprie (Ucraina aproape 70 la sută). 

Argintul, plumbul, mercurul, cuprul, ce se extrag în 


136 


Rusia provin exclusiv din Ucraina. Tot asa Ucrainei i se 
datoreşte 80 la sută din producţia cărbunelui, şi 60 la 
sută din producţia ferului din Rusia. 

Pierzând Ucraina, Rusia nu numai că ar fi enorm slăbită 
economiceste, dar ar fi izolată si de țărmul mării Negre, 
cu porturile ei prospere. 

Aici trebue căutat, cum vom vedea, unul din cele mai 
puternice motive, care a îndemnat Rusia țaristă la răsboiu. 


24 Septembrie. 


II. Răsboiul şi chestiunea ucraineană 


Oamenii de Stat ai Rusiei asiste întotdeauna îşi in- 
dreptau privirile cu îngrijire în spre Ucraina. 

Din punctul de vedere strict juridic, nu se putea tä- 
gädui revendicärile ucrainenilor. Chiar profesorul Noide, 
dela universitatea din Petersburg, a fost silit să recunoască 
în tratatul său despre «Dreptul Constitutional al sl 
riului rus», că: 

“Tratatul de Pereiaslav, care a fost încheiat in 1654 
<între Rusia şi Ucraina, trebue considerat ca o uniune 
<personală între cele două State. Astfel poporul ucrainian 
“cu drept cuvânt, vede în acest tratat un act de inde- 
“pendentä, ce nu poate fi contestat din punctul de vedere 
<a] Dreptului constituţional». 

Bine înțeles, stăpânii Rusiei nu se jenau de conside- 
rafiunile juridice, — după concepţia oficială poporul 
ucrainian pur şi simplu nu există. Chiar sub liberalul tar 
Alexandru Il, t.inistrul Valnev a declarat, că «o limbă 
“ucrainiană n'a existat vr 'odată, nu există, şi nu va exista 
<niciodată». Iat d. Sasonov chiar în cussul acestui 
räsboiu a asigurat, că «toată chestiunea ucraineană este 
o pură inventiune nemfeascä |... > 

< Democraţii» nu se lăsau mai prejos; așa de pilăă, cadetul 
avansat d. P. Struve nu s'a sfiit să afirme, că «poporul 
«ucrainian constitue o massă inert, care niciodată nu 
«poate deveni o naţiune, şi trebue tratat ca atare>... 

Dar “massa inertă» nu se resemna la neantul său ofi- 
cial. In toate mișcările revoluţionare din trecut, ucrainenii 
luau partea cea mai activă, şi din Ucraina porneau toate 
încercările de revolutiune, începând cu <decembriștii> în 
1825, şi sfârșind cu revoluţia din 1905. 

După acordarea «Constituţiei» din 1905, în primele 


137 


două Dume, ucrainenii cu toate măsurile drastice ale 
guvernului, au reuşit să trimeată 507-60 deputaţi, cari 
s'au şi constituit întrun partid national. 

Acesta a fost unul din principalele motive ale loviturii 
de Stat a defunctului Stolypin, prin care sa modificat 
legea electorală în 1907. De atunci nu mai era cu putinţă 
alegerea vre-unui naţionalist ucrainian. 

Dar prin aceasta mişcarea n'a dispărut, ci a luat un 
caracter subferan, cum se spune în Rusia, si din aufono- 
mistă, sa traasformat în separatistă. In curând în sträinä- 
tate; cu cjutorul ucrainenilor din Austria, se formează 
«Alianta pentru emanciparea Ucrainei? 

Răsboiul Rusiei a fost, cum am spus eri, în mare parte 
determinat de «primejdia ucraineană». 

Incă în 1911 scria deputatul din Dumă, d. Savenco în 
Moskovsiiz Viedornosti : 

«Se crede, că animozitätile dintre ffancezi si germani, 
«la cari sa asociat în urmă antagonismul anglo-german, 
“sunt cauza actualei încordări a situitiunii europene si 
<a creșterii militarismului, ce ameninţă să înăbușe cul- 
<tura europeană. Dar la aceste cauze se adaugă acuma 
“încă o în pre jurare, care amenință foarte mult pacea 
“Europei — şi anume chestiunea gulițiună. Aceasta chestiune 
<atinge marile noastre interece naţionale si politice. we 
«Prim jdia principală constă în faptul, că inamicii Ru- 
esici au creat în Galiţia orientală un Piemont mazepinist 

«(adică, ucrainiau- separatist...) Separatiunea întregii Rusii- 
«mici (Ucraine), cu care ne ameninţă mazepinismul sprijinit 
«de inamicii Rusii, ar. da o lovitură mortală Rusici ca 
mare Putere?.. 

In foaia sovinistä din Kiev, Kirvleznin, din 22 Februarie 
1914, citim de asemeni: 

«Mişcarea ucraineană e mai prim -jdioasă pentru Rusia 
<decât toate mişcarile naționale împreună. Suntem datori 
<să apărăm unitatea si indivizibilitatea poporului ca si 
<a Statului rus. Insă această cita 'elă a noastră de Stat 
teste amenintatä numai şi exclusiv de mișcarea ucrai- 
“neană, si din cauza aceasta ea apare ca cea mai mare 
“primejdie naţională şi de Stat pentru noi»... 

Tar chiar iu ajunul răsboiului, în Martie 1914, Novoe 
Vremea, comentând planurile de organizare a unei com- 
plecte universităţi ucrainene în Lemberg, scrie: = 

«OQ universitate ucraineană la Lemberg <r însemna 
“pentru Rusia casus belli"... 


138 


Insuşi contele Witte, puţin înainte de moarte, deşi ad- 
versar al räsboiului, face urmätoarea semnificativä de- 
claratie : 

<Acum problema galitianä formează chestiunea cea 
«mai importantă relativ la graniţele noastre. Dela solu- 
<țiunea acestei probleme atârnă întregul nostru prestigiu 
«in lumea slavă, şi chiar toată situaţia noastră în Orient. 
<Cine îşi pune piciorul solid pe Carpaţi acela îşi poate 
«manifesta preponderența atât în Balcani, cât şi în în- 
<tregul Orient. Carpaţii şi Strdmtorile sunt pentru noi idei de 
«aceiuși imporianțâă»... 

Am făcut anume acest exces de citatii, pentru a inve- 
dera, ce idei au călăuzit Rusia ţaristă, când a intrat în 
răsboiul mondial. 

Iar în P.rlamentul român un mare bărbat de Stat si 
un nu mai putin mare savant, tocmai în acel moment istoric 
tă găduiau ori.e îfsemnătate chestiunii ucrainiene! 

„Şi România a pornit şi ea la răsboiu, pentru a ajuta 
Rusia «să-şi pună piciorul solid pe Carpaţi» şi să cuce- 
reascä Strâmtorile spre a asigura Impenului Tarilor 
«preponderența în Balcani»... 

Si fără sfială, în numele dreptarilor naționale, ne-am pus 
deacurmezişul mişcării de emancipare a unui prpor 
vecin... 

Dar a isbucnit, şi împotriva noastră, marea revolt fie 
rusească... 


25 Septembrie. 


III. Revoluţia Ucraineană şi România 


După experienţa trecutului recent, ucrainenii, ca şi 
celelalte naționalități din sânul Rusiei, mau astăzi nici o 
încredere în sentimentele Rusiei democratice. Din cauza 
aceasta revoluţia isbucnita la Petersburg şi Moscova n'a 
găsit, putem spune, nici un răsunet la aceste nationali- 
täti. Ele au căutat să profite de ea spre a- şi realiza sco- 
purile lor proprii nationale, printro serie de revoluții par- 
ticulariste. 

In special ucrainenii au organisat imediat la Kiev tn 
Consiliu national revulutionar, — *Rada Centrali», ridi- 
cându-se împotriva centralismului rusesc. 5 

Această «Radä Centrală», pentru a-şi justifica acţiunea, 
a invocat din prima zi tratatul din Pereiaslavl, si pe 


139 


baza lui a cerut — ca un Stat ce se află numai în uniune 
cu Rusia, — o armată proprie, un Hatman ales, ca şef al 
Statului, si dreptul de a avea şi reprezentat unea natio- 
nală proprie. 

E semnificativ şi faptul, că <Rada» sa constituit sub 
preşedinţia profesorului Hrusevski din Lemberg. 

Preşedintele <Radei», sa adresat imediat Congresului 
de jurisconsulti ucraineni adunat tot la Kiev, în sânul 
căruia a cetit un referat despre: Bazele Constituţionale 
ale Statului Ucrainian. In acest referat, profesorul Hru- 
sévski lämureste, bizuindu-se pe textul original, că 
tratatul din Pereiaslavl a fost încheiat între Rusia şi U- 
ctaina, ca între două State independente ; şi că “acest tratat 
wa fost niciodată abrogat legalmente". 

Aproape toate partidele Rusiei? revoluţionare s'au ridi- 
cat împotriva revendicărilor ucrainiene. In şedinţa de 
deschidere a <Radei Centrale» din Kiev, reprezentantul 
«Sovietului lucrătorilor şi soldaţilor» din Petersburg a a- 
menintat chiar să împrăștie adunarea cu forța baionete- 
lor, dacă Rada nu rezervă solutiunea chestiunii ucrai- 
niene pentru Adunarea Constituantă generală a Rusiei. 

Riposta profesorului Hrusevski, care prezida, a fost de 
o energie extremă: Cu cine avem a face? Cu prieteni 
<sau cu duşmani? Recunoasteti dreptul poporului de 
“a-si orgañizà singur viata pe propriul lui teritoriu, sau 
<suntefi reprezentanţi ai vechiului sistem de rusificare ?», 
— şi ca concluzie: «Rada Centrală va trebui să se tran- 
sforme dintr'o organizaţie naţională într'o caganizatie feri- 
torială internafione là». 

Guvernul provizor din Petrograd, luând o atitudine 
şovăitoare față de revendicările ucrainenilor, aceştia nu 
Sau sfiit de a recurge la ameninţări fätise. Asa, organul 
oficial al Consiliului din Kiev, <Nova-Rada» scria: 

< Ucrainenii s'ar fi mulţumit pentru moment de a se 
<mărgini la revendicarea, comună tuturor partidelor, unei 
<largi autonomii national-teritoriale şi la asigurarea Drep- 
<tului Constituţional ucrainean prin instituţii federative. 
<Insä steagul Ucralnei independente râmâne ridicat, şi va fi 
“ridicat, şi va ft desfusurat îndată ce centraliştii ruşi isi 
“vor manifesta pofta de a nu ne acorda o deplină auto- 
<nomie, în mijlocul unei Rusii federative şi democratice, 
<pe care o revendicam». 

lar preşedintele Consiliului de miniștri din Ucraina 
(«secretariatul general»), ce sa format în curând, d. Vi- 


140 


nicenco, a declarat reprezentanţilor presei, relativ la ati. 
tudinea guvernului provizor: 

«Asemenea atitudine despretuitoare si complecta neîn- 
<țelegere a situatiunii resale poate provoca toate compli- 
“catiunile şi tulburările imaginabile. Multe detașamente 
“ucrainene ale armatei ne-au făcut cunoscut, că ele sunt 
«gata la cel dintâiu apel al Radei Centrale, de a ne veni 
<în ajutor». 

Iar referindu-se la recenta ciocnire dintre trupele 
ucrainene şi ruse în Kiev, d. Vinicenco a adăogat: 

“Nu se poate garanta, că evenimentele din Kiev nu 
“se vor repeta in proportiuni încă mai mari» (Uiro Rossii, 
din 14 August 1917). 

Cu toate că guvernul din Petrograd a fost susţinut, 
putem spune, aproape de unanimitatea opiniei publice 
ruse, lupta dintre el și Rada Centrală din Kiev a fost 
scnrtă, şi i-a dat acestei din urmă câştig de cauză. 

Fazele acestei rovolutiuni ucrainiene se pot rezuma 
în scurt astfel: 

La atitudinea guvernului față de organizaţia Radei 
Centrale, aceasta în curând după constituirea ei formează 
un guven provizor propriu pentru Ucraina, sub denu- 
mirea de «Secretariatul general al Ucrainei»; în acelaş 
timp Rada lansează un manifest către poporul ucrainean, 
în care îi anunţă organizarea unei administrații pentru 
Ucraina, independentă de guvernul central din Petrograd. 

Guvernul provizor însărcinează atunci pe ajutorul mi- 
nisterului de Interne, prinţul Urusov, să meargă la Kiev 
și să suprime cu forţa organizaţia ucrainiană. Dar atitu- 
dinea trupelor ucrainene, tocmai în momentul când se 
hotirise ofensiva din Galiţia, forțează guvernul la conce- 
siuni. In locul prințului Urusov, vine la Kiev însuşi Ke- 
renski cu alti trei miniştri. 

In urmn tratativelor anevoioase, se închee în ziua de 
15 Iulie a. c., un érat {în regulă, după care guvernul 
central recunoaşte în principiu autonomia Ucrainei, fără 
să aştepte Adunarea Constituantă, şi admite ca, în anume 
condițiuni, Ucraina să fie guvernată de propriul ei Con- 
siliu de miniştri; Guvernu! din Petrograd se angajează, 
“pe cât va fi cu putinti» să faciliteze până şi crearea 
unei armate ucrainiene distincte. 

“Tratatul» din Kiev formează astfel în momentul de 
faţă din punctul de vedere al dreptului public, baza le- 
găturilor Const tutionale dintre Ucraina şi Rusia. Reali- 


141 


zarea lui presupune ca o condiţie sine gua non, transfor- 
marea Rusiei întrun Stat federal. 

Dar dacă în Rusia nu se va stabili definitiv o repu- 
blică federală şi democratică? Care va fi situaţia juridică 
a Ucrainei? 

E evident că atunci Ucraina, ca Stat legat de Rusia 
numai pe baza unui tratat, odată ce acest tratat nu este 
observat de unul din contractanti, îşi poate revendica o 
independenţă desăvârşită. 

Ceeace este sigur însă, e că viitorul Ucrainei va atârna 
în totul dela rezultatul răsboiului. 

De pe acum curentele separatiste cresc, cum a fost si- 
lit să recunoască însuşi «secretarul general» al Ucrainei, 
d. Vinicenco (Utro Rossi, din 25 August 1917). 

Prelungirea turburărilor revoluţionare, şi mai cu seamă 
fantoma revoluţiei agrare pan-rusesti, neacceptabilă pentru 
Ucraina individualistă, care nu cunoaşte «Mirul» rusesc, 
pot numai întări aceste curente. 

Se poate prevedea, dacă răsboiul se prelungeşte, că Pu- 
terile Centrale vor fi silite să sprijine aceste curente cum 
au sprijinit şi revendicările Poloniei. Nu numai conside- 
rațiile politice pentru viitor, dar chiar interesul militar 
imediat le poate îndemna la această acţiune. 

Armatele austro-germane ajunse la Kiew, şi indepen- 
denta Ucrainei proclamată, răsboiul mondial va frebui să 
ia un sfârşit, şi în favoarea Puterilor Centrale. « 

De aci se poate vedea enorma însemnătate a proble- 
mei ucrainiene in momentul de fata pentru Romania. 

Ucraina independentă, încă multă vreme ar fi silită să 
caute sprijin împotriva Moscoviei, la Puterile Centrale. 

“Toată desvoltarea noastă viitoare, si situația noastră 
în Europa, vor atârna în primul rând de perspectivele a- 
cestei evolutiuni politice. 

Marii şi micii noştri bărbaţi de Stat vor fi siliţi să se 
convingă de existenţa Ucrainei... 


26 Septembrie 


IV. Ucraina și Maximaliștii 


Nädäjduim că d-nii Take Ionescu şi N. „Iorga sau con- 
vins în sfârşit de existenţa Ucrainei... 

Zilele trecute Ucraina a stat, putem spune, în centrul 
atentiunii publice. Nenumăratele telegrame contrazicätoare 


33 NS 2 


au putut numai sä î incurce pe cetitori, cari nu sunt în 
măsară să urmărească de aproape celeidoscopul revoluţiei 
ruse. 

La 20 Noembrie a. c., «Rada Centrală> din Kiev, — 
adică Consiliul naţional al Ucrainei, — a publicat un 
<Universal>, prin care se proclama Republica Ucrai- 
ne:në. 

Pasagiul esenţial al <Universalului» sună ast-fel: 

“Noi, Rada Centrală. declarăm, că Ucraina de azi 
<înainte formează Republica Naţională Ucraineană, fără 
«sä se despartă însă de Republica, Rusă. Intrucât noi 
<afirmăm unirea noastră cu Rusia, trebue să ne întărim în 
«tara noastră, si cu toate forţele noastre să dăm ajutor 
<Rusiei, pentru ca întreaga Republică rusă să ajungă o fede- 
<rațiune a diferitelor popoare libere. Până la convocarea adu- 
<nării constituante ucrainene autoritatea supremă în ţară, 
«puterea legislativă şi executivă se află in mânile noastre, 
“ale Radei Centrale ucrainene si ale guvernului nostru (secre- 
«tariatul general)». 

După ce «Universalul» decretează imediat unele re- 
forme importante, ca exproprierea domeniilor, ziua de 
opt ore de muncă, etc., el aduce la cunoştinţa generală, 
că Rada Centrală, va lua măsuri energice pentru a în- 
demna atât pe Aliați, cât si pe inamici, să intre imediat 
în tratative de pace. 

Importanţa istorică a acestui “<Universal» constă in 
fond în anunţarea unei noui revolutiuni pentru toată Rusia, 
si în multe privinti a revoluției mai radicale, decât cele 
anterioare. 

In adevăr, până acum Ucraina a fost întâiu recunoscută 
autonomă de cătră guvernul Kerenski, care se tocmea cu 
Rada Centrală asupra limitelor acestei antonomii, asupra 
ompetentii «Secretariatului general», asupra liniilor de 
A eatiarca fisuri dintre autoritatea centrală şi cea locală etc. 
si în ori-ce caz rezerva deciziunea definitivă Constituantei 
generale ruseşti. 

Revoluţia maximalistă a recunoscut în principiu drep- 
tul Ja autonomie tuturor naționalităților Rusiei, dar totuși 
guvernul din Petrograd se afirma ca autoritate Supremă 
‘a Rusiei întregi, şi chema in Constituanta rusă şi pe re- 
prezentantii tututor naționalităților. 

<Universalul> însă, deşi vesteşte hotărîrea Ucrainei de 
a nu se separa de restul Rusiei, consideră că Repu- 
blica pusă în momentul de faţă se află abia în procesul 


143 


de formaţiune. Rada Centrală crede ast-fel că Republica 
federativă rusă trebue să ia ființă din colaborarea popoa- 
relor libere, — acfiunea trebue să piece deci de la periferie, 
nu de la centru. ; 

Mai mult. Centrul de gravifafiune al Rusiei de mâne 
trebue să fie în Ucraina, nu în Moscova, la Kiev, nu la 
Petrograd, nici măcar la’ Moscova!.. 

Ucraina a şi luat asupra-şi iniţiativa acestei acţiuni, 
desconsiderând guvernul „din Petrograd. Ca primul pas 
în această direcţie Rada Centrală convocă o adunare 
constituantă ucraineană, iar până atunci declară că ea sin- 
gură, împreună cu Secretariatul general din Kiev, vor 
exercita toată autoritarea supremă în ţară, care de pe 
acum e considerată ca e republică națională liberă. 

După această concepţie Republica generală rusă nu se 
poate organiza din Petrograd, de cătră Constituanta pan- 
rusă, ci numai prin buna înțelegere dintre republicile libere, 
în cari Sar constitui diferitele naţionalităţi. Numai con- 
stituantele naţionale, şi regionale pot determina limitele 
de competență pentru Constituanta generală rusă, care 
ar emana astfel numai din voința comună a republicilor libere 
confederale. 

Cu alte cuvinte Rada Centrală lichidează printr’o sin- 
gură trăsătură de condeiu Istoria milenară a Rusiei... 

_ Desi <Universalul» nu atacă direct guvernul din Pe- 
trograd, şi chiar sprijină acțiunea acestuia pentru pace, dar 
coflictul în aceste condițiuni a fost inevitabil. 

E, interesant, că odată ce sa ivit perspectiva unui con- 


flict între Rada şi guvernul maximalist, cadetii, — cari 
făceau un cap 'de acuzaţie împotriva lui Kerenski, pentru 
că recunoscuse simpla autonomie a Ucrainei, — acum 


imediat au şi început să sprijine acţiunea ucrainenilor. 
Acelaş lucru se poate spune şi despre Kaledin. Explicaţia 
trebue căutată în politica relativ moderată a Radei Cen- 
trale, mai cu seamă în ce priveşte problema agrară. E 
natural deci ca elementele burgheze şi cazacii să caute 
sprijin în Ucraina 

Pe cât se pare, Rada Centrală n'a respins aceste aju- 
toare, foarte suspecte, din punctul de vedere al sinceritä- 
ţii lor. Dacă mai adăogim, că pentru însăşi țărănimea 
ucraineană, care nu cunoaşte “mirul» rusesc, ideile extreme 
ale maximalistilor nu pot fi simpatice, iar că guvernul 
din Petersburg la rândul său e dispus să sprijine împo- 
triva Radei moderate, pe maximaliştii locali, cari sunt în 


144 


minoritate în Ucraina: atunci ne putem da seama de 
complexul împrejurărilor, din cari sa născut conflictul. 

In ultimatul său cătră .Radă, Sfatul comisarilor na- 
tiunii din Petrograd spune: 

<Sovietul comisarilor naţiunii recunoaște Republica na- 
“tiunii ucrainene, cât şi dreptul ei de complectă separație 
<de Kusia®, dar, <Rada sprijină o conspirație contra guvernu- 
“Jui Sovietului, referindu-se la pretinsele drepturi de inde- 
“pendenta a regiunii Donului şi Kubanului, acoperind 
“astfel insurecția anti-revoluţi nară a lui Kaledin?... 

In răspuns Rada Centrală a accentuat, «că sar putea 
<ajunge la o înțelegere, dacă comandantul suprem si co- 
“misarii maximalisti ar renunța să se aneste.e în afacerile 
“interne ale Ucrainei». 

Guvernul din Petrograd sa arătat în genere conciliant, 
totuşi a făcut cunoscut, că “o înţelegere cu Rada ucrai- 
“neană ar putea fi posibilă numai atunci, când aceasta 
“ar promite imediat si necondiționat să refragă ori-ce spri- 
<jin insurecticé lui Kaledin şi a cazacilor săi, cât şi uneltirilor 
<cadefi'or. 

Pentru ca evenimentele acestea să fie văzute in ade 
vărata lumină, trebue să spunem, că însuşi Kaledin a 
propus guvernului din Petrograd, să înceteze lupta <cu 
<conditie ca maximalişti să nu se amestece în afacerile re- 
giunii Donului». 

Evident, dar, că el şi cazacii săi, se opun mai ales 
întinderii reformelor maximaliste in regiunea Donului. 

De aci rezultă, cât de lipsite sunt de temeiu speranțele 
Intelegerii de a profita din aceste conflicte. 

Nimeni astăzi în Rusia nu’si mai face iluzie în ce pri- 
veste soarta răsboiului. Rada Centrală ea însăşi insistă 
asupra încheerii grabnice a păcii şi trimite un reprezen- 
tant al Ucrainei să participe la tratările din Brest-Litovsk, 
Chiar cadetii nu mai luptă astăzi pentru <credinta cătră 
Intelegere» si pentru continuarea răsboiului, ci numai 
pentru salvarea proprietății, cum rezultă limpede din plat- 
forma lor electorală pentru Constituantă, Pentru salvarea 
proprietăţii ei sunt gata de a sprijini chiar şi mişcările 
separatiste, cum sunt în fond acţiunea Radei şi a cazacilor 
lui Kaledin! 

Ac au ajuns émperialistii de eri, în urma victoriei ma- 
ximaliste.., 

Dar pe urma färämitärii sfintei Rusii de altă-dată, 
prin toate aceste mișcări centrifuge, într'o mulţime de 


145 


State mai mult sau mai putin independente, forţa ei mi- 
litară, evident, şi mai puţin ar putea fi luată în con- 
sideratie. 

Răsboiul este deci mort, chiar dacă. maximalistii vor fi 
răsturnați înainte de a putea încheia formal pacea. 

Iar dacă în urma ultimatumului Sovietului încercările 
de împăcăciune nu vor reuşi, si se va ajunge la un con- 
flict armat cu Ucraina, cine știe dacă Rusia nu se va 
desface în State cu totul independente şi chiar Mr bite Pee 
Consecintele ar fi incalculabile ! 

Oamenii treji chiar din sânul Inţelegeri: au început 
în sfârşit să-şi dea seama de adevăr. 

Aşa în articolul de fond din Le Temps din 10 Decembrie 
a. c, găsim următoarea melancolică mărturisire: 

<Pentru moment, e putin interesant dacă Rusia va în- 
<cheia păcea sau nu; pentru că națiunea rusă întreagă 
<reclamă pacea ca un panaceu, Şi ori-cine ar încerca să 
<se opună curentului ar fi probabil strivit fără glorie şi 
«fara folos»... 

Această pagină a Istoriei este în ori-ce caz întoarsă 
definitiv... 


25 Decembrie 


_V. Ucraina independentă 


Ca un simplu incident în discutiunile conferintii din 
Brest-Litovsk, sa săvârșit un mare eveniment al Istoriei 
mondiale : în societatea Statelor a intrat un nou membru. 
Ucraina independentă, nu numai autonomă. 

Pentru cetitorii <Luminei», cari au putut urmări in 
coloanele ziarului peripetiile luptei pentru renașterea 
Ucrainei, acest eveniment nu e neaşteptat, el apare ca o 
încornare logică a unei lungi evolutiuni. 

Deşi... «desbaterile» Parlamentului român şi “Analele 
Academiei», prin glasul autorizat al savanților şi al bär- 
batilor noştri de Stat, păstrează pentru Istorie afirmarea 
contrarie, poporul ucrainian sa îndărăfnicit totus în 
voința de a fi, si a ştiut să'şi impună recunoaşterea Re- 
publicii naţionale ucrainene atât Rusiei, cât şi aliaţilor 
şi inamicilor ei. 

Din procesul verbal al conferintii din 10 Ianuarie a. 
c. rezultă limpede că mai cit seamă în vederea acestui scop 
delegaţii Ucrainei au şi mers la Brest-Litovsk, dându-și 


10 


146 


seama că nu sar putea găsi o conjunctură mai prielnică 
pentru revendicările lor, 

Declaraţia delegatiunii ucrainene se înfăţişează, cum 
cu drept cuvânt a relevat secretarul de Stat von Kuehlman, 
ca un document istoric de importanţă covârsitoare. 

Voiu analiza acest document din punctul de vedere 
care ne interesează aici. 

Chiar de la început, în scurta cuvântare introductivă, 
președintele delagatiunii ucrainene, d. Holubovici, face o 
declaraţie foarte semnificativă. 

Relevând termenul de zece zile, acordat de Conferinţa 
Statelor Intelegerii pentru aderarea la tratativele de pace 
d. Holubovici urmează: 

<Statul nostru, republica Naţională Ucraineană, al cărei 
«popor a fost totdeauna dispus la pace, a fost primal care 
<a răspuns la apelul d-voastră»... 

Aşa dar, lucrul este înfätisat ast-fel ca si cum Ucraina 
se prezintă la Brest-Litovsk, nu pentru că ar fi făcut 
parte din Rusia, ci ca un Stat beligerant independent, 
„care răspunde la apelul Sovietului Comisarilor din Petro- 
grad, cum ar fi putut răspunde Franţa sau Anglia, dacă 
ar fi voit să adere la tratativele de pace! 

Invocând apoi rezoluţia Radei centrale din Kiev, pe 
care o cunosc cetitorii noştri, reprezententul Ucrainei, 
face o declaraţie solemnă: 

< Republica Uiraineanà isi reia in momelul actual existența 
“națională pe c o pierduse acum vr'o 250 de ani si intra 
“acum în rapoartele internationale cu drepturile ce i se cuvin 
“pe acest teritoriu»... Din acest motiv — «Secretariatul 
«general al Republicei Ucrainene crede de cuviinţă să 
“ia o utitadine independentă la actualele tratative de pace». 

E ceva grandios în amintirea acelei mari date în Istoria 
Orientului european, când acum 250 ani poporul ucrai- 
pean, după ce a rupt, în urma unei lupte eroice, legătu- 
rile sale cu Polonia, era pe cale de a încheia o Uniune 
personală cu Moscovia. 

Iivident, prin această reminiscență istorică reprezentan- 
tul Ucrainei a voit în primul rând să sublinieze “afitudi- 
nea de independență», pe care paporul său şi-o reia în mo- 
mentul de faţă. 

Nota guvernului din Kiev, remisă cu acest prilej gu. 
vernelor Puterilor reprezintate la Conferinţă, e şi mai 
precisă si mai categorică, decât declarația d-lui Holu- 
bovici. 


147 


Amintind de asemeni rezolutiunea Radei Centrale ilim 
20 Noembrie 1917, Memoriul ucrainean continuă: 

«Prin acest act de Stat a fost decisă situația interna- 
“tionalä a acesteia (a Ucrainei). Năzuind la înfi nfarea 
“unei alianțe federative a tuturor republicelor create în 
ementul actual pe teritoriul fosfulai imperiu rusesc până 
“la data formării unui guvera federativ în Rusia... Republica 
“Naţională ucraineană a început relafil internaționale inde. 
“pendente® ... 

După ce se referă la faptul trimiitezii în acest scapa ‘ 
delegaților ucraineni pentru încheierea armistiţiului «pe 
«frontul de sud-vest si pe cel roma, cari sunt unite acum 
«întrun singur front ucrainean, sub conducerea guvernului Repu- 
«blicei Ucminene>; nota rezumă în 9 puncte conditiunile 
de pace generală, după concepţia guvernului ucrainean, 

Primele şase puncte nu se deosebesc esenţial de con- 
ditiunile formulate şi de cătră Sovietul Comisarilor natiu- 
nii din Petrograd. Celelalte însă trei cari se referă :în 
special Ja situaţia Ucrainei, merită toată atentiunea: 

“Republica Ucraineană, — sună punctul 7, — Republica 
«Ucraineană, care în momentul de faţă ocupă pe terito- 
«riul său frontul ucrainean şi care în chestiunile inter- 
«nationale are o acțiune independentă, — fiind reprezintatăy 
«de guvernul său, asupra căruia cade sarcina de a apărar 
«interesele poporului ucrainean, — trebue să ia parte, 
«ca şi celelalte Puteri, la toate tratativele de pace, la toate 
«Conferintele şi Congreseles... 

In consecinţă, în punetul 4 se afirmă, că şi pacea îu- 
cheiată cu Puterile Centrale, «numai atunci ar lega U- 
'«craina, dacă conditiunile ei ar fi acceptate si semnate 
«de guvernul Republicei nationale ucrainenes, — întrucât 
nu există încă (punctul 9) un guvern federal,-*recunoscut 
de “@e republicele» din vechia Rusie... 

În urma discutiunii urmate la Conferinţa din Brest- 
Litovsk, atât delegatitinea rusă, prin glasul d-lui Trotdki, 
cit şi reprezentanţii Puterilor Centrale au recunoscut, că 
delegatiunea ucraineană nu va ua parte la desbateri nu- 
mai ca o fracțiune a delegatiunii ruse, ct independent, 
şi anume, că «delegaţiunea ucraineană şi cea rusă for- 
mează două delegafiuni independente şi separate ale untüa 
din grupurile contractante», precum şi reprezentatitis 
Statelor din lagărul advers formează delegatiuni indepen- 
dente şi separate ale celuilalt grup... 

Care dar este situaţia juridică creată ast-fel Ucrainei 3 


148 


Este evident că în .momentul de față Ucraina ésté un 
Stat cu desăvârşire, independent, cel mult aliat cu *Rt- 
sia-mare».. 

Ea sa prezintat la Conferinta din Brest-Litovsk : 
aceleast condițiuni, în cari sar fi putut prezinta Aer Şi 
celelalte State ale Intelegerii cläturi de Rusia, dar printr 
delegaţie .deosebită si independentă, şi va lua parte la’ 
tratative ca un Stat de sine statator, având în vedere ni 
mai interesele poporului ucrainezn. 

Dacă ucrainenii afirmă: intentiunea lor de a face parte 
din federatiunea rusă, ei însă nu înțeleg ca această federa- ‘ 
tiune să fie organizată de la Centru, fie chiar prin hotä-" 
mile Constituantei generale rusești. Pentru ei legătura 
cu Rusia.snu mai poate rezulta decât dintr'un fafat de 
de alianta federativă, liber consimţit «de toate republicele 
create pe teritoriul fostului imperiu rus». * 

Nu se poate încă şti dacă alianţa în adevăr se va pu- 
tea incheia. Până atupci însă: TJcraina îşi va duce viata 
de Stat ‘national, în „afară de ori ce legătură constitutio- 
oală cu Rusia. 

ȘI această situaţie e ritul sau de. Statele Intelegeri? 
cari şi-au şi trimis reprezentanti diplomatici la Kiev, iar 
la Brest-Litovsk nu numai de cătră Puterile "Centrale și 
aliaţii lor, dar şi de reprezentanții Rusiei. - 

România, evident, poate cu atât mai putin tăgădui 
astăzi existenţa Ucrainei, cu cât frontul românesc a ajuns 
să facă parte din frontul ucruinean.. 

Cât pentrn situaţia Basarabiei, în urma RA petrecute” 
la Brest-Litovsk, voiu reveni altădată 

Nepätrunse sunt căile Domnului... 

In puţinele numere din <Neamul românesc» cari au' 
putut rasbate până la noi, am putut ceti studii savante 
asupra Chinei, Japoniei, Mexicului... Dar o fi descéperit: 

savantul nostru profesor şi academician, d; N. ‘lorga, in 
- sfârşit, si. Veraina?.. Fa. 

In ori-ge 'CAZ nädäjquesc, pentru istoricul viitor al cul-« 
turcii noastre nationale, că nu va dispare” acel: număr al! 
“Analelor ; Academiei», în care d. Iorga încerca să-l con- 
vingă pe  profesorut Hruşevski, actualul „preşedinte al’ 
Radei di ‘Kiev, că Yeraina nu există, şi nici îva existat 

vodată...a numai ca să înfunde pe ignorantul scriitor al: 
er rânduri... 


15 Ianuarie. 


149 


VI. D-1 Nicolae [orga-Ucraina 


Ucpaina nul mai lasă să doarmă” pe’ d. Iorga. | 

In numărul din 14 (1) Tandari@: a c, al vjmului 
voinânesc“, găsim semnat de d.elorg#, articolul eM titlul 
"Ucraina şi presa noastră“. 

„Din acest articol rezultă în primul" rând că, des e pă. 
werile mele în chestia ucraineană, @ Vorbit în zi A com 
serxator din Iasi un om cu greutate,*pentru că, fugi dat 
intrepidul caracter al marelui nostru savant şi ilustré 
aæmdemician, d-sa numai atunci nut: jură şi nu cleveteste 
Jatcea mai mică contrazicere, când éoritradictorulaeste cel 
putin un print sau, în orice caz,, un om mare, bogat şi 
puternic. É 

dn al doilea rând, din acest stttual rezultă, că omul 
luminat“ şi însemnat, care a ştiut să impue wr Jmbaj 
mai mult sau mai puţin cuviincios chiar indomptpbilului 
d. lorg=, a recunoscut in „Evenimentul“, Că scriitorul acestor 
rânduri a-avut: dreptate când a arătat mărea insemuätate 
a problemei ucrainene, pentru viitorăl neamului mmânese 

Nu ne-a căzut în mână numărul citat al vEventigntuluiy 
dar această mărturisire este cu atât mai pietioasa, cu cat 
ea, de sigur, învederează un revircmént în judecata in- 
tréagä asupra politicei noastre. : 

In adevăr, chestiunea Ucrainei nu-'se poate izola din 
complexul de argumente cari au fost aduse impobrive 
-politicei ruso file. 

Această concluzie rezultă si oe cuvintele d- fat jorge, 
că st-ziarul conservator, care publicase, articolul „omului 
„umtaat“, a admis „meritul profesorului" Stere“ si "adâvărul 
_spugelor sale wobiectind numai că uu se poate face o po- 
litică bazată pe acest adevăr 

Meci „omul luminat“ a afirmat, éontrarul, regyetind 
probabil ‘lipsa de orientare a conducktorilor politicei 
noastre. * 

Conclfizia noastră e confirmată si "deiun articol ulterior 
al -„Neamului românesc“, din 18 (5) lanmarie a. c, cage a 
fost reprodus in parte în „Lumina“ (No: 158), în care d. 
Iorga deasemeni se ne de păcatele * unor „oament de 
vbun neam, /uminafi (n’o fi acelag?...) în focuri înalt “.. 

. Putem fi recunoscători d-lui lorga pentru aceste” eve 
Jatiunt, 

Aş putea să trec cu vederea partea a doua a artico- 


450 


faiai, care priveşte a discutiune veche, rezolvită de eve- 
aimente. Dar ea este foarte caracteristică pentru tiparul 
oral al autorilor dezastrului nostru' national. 

D. N. Iorga este teoreticianul, cugetătorul, ideologul 
«potiticei de alipire la Rusia. 

Pentru un savant, probitatea intelectuală e criteriul nu 
numai al caracterului său dar şi al valorii sale ştiinţifice, 

Si în puţinele rânduri, din articolul d lu: Lorga,. relative 
la’ această discuţiune, marele nostru savant şi ilustru 
academician îşi dă măsura eae a probităţii sale inte- 
dectuale. 

„Ucraina, — spune- mai întâtu d. Iorga, — a fost do- 
„bândită de profesorul Stere, si stiintificeste şi politiceste, 
“in Austria“, 

Cym din Austria? Pentru ce din Austria? Un om născut 
pe malul Nistrului, hotarul străvechiu dintre Moldova şi 
poporul ucrainean, avea oare nevoe de „Austria“ ca să 
afle despre XJcraîna ? 

In al doilea rând, acest idealist fără prihană afirmă: 
emeritul său (al d-lui Stere) este numai acela de a fi 
„crezut în putinţa realizării planului austriac“... 

Care, plan austriac? 

fh cuvântarea mea din Parlament, din 15 Decembrie 
4915, eu în două locuri amintesc Ucraina. 

In primul foc, mă refer la simple fapte istorice: tratatul 
de'la Perieslav, nesocotirea lui de către Rusia, transfor- 
«marea vechei “Ucraine în gubernii, politica Fcaterinei 
a.Il-a, etc. Tot fapte cari se pot găsi în orice bun manual 
de. Istorie. 

In al doilea foc, vorbind épofetic despre cazurile în cari 
sir putea schimba politica de expansiune a Rusiei, ‘si 
deci în consecinţă şi atitudinea noastră, spun textual: 

„Se vor schimba împrejurările? Va renaşte Polonia sau 
sponte Ucraina? Nu vom mai fi noi vecini cu eta 
„Poate se vor schimba atunci şi căile politicei ruseşti. 

Ce am putut lua aici din Austria? Şi ce „plan austriac“ 
a putut extrage d. Iorga din aceste cuvinte? 

Dar aceste pasagii au motivat declaraţia d lui Take 
Ionescu că „nu ştie ce este Ucraina“ şi faimoasa fntreru- 
pete a d-lui Iorga că „Uiraina nici nu există“. 

Afirmările acestea, a unui om de Stat de reputaţia 
ddui Take Ionescu şi a unui savant de talia d-lui N 
forza, m'au silit să consacru chestiunii ucrainene & pagini 
diii »Viafa românească“ (No. 12 din 1915). 


151 


M’am mărginit să discut numai dacă îi este ertat unui 
om de Stat să nu ştie astăzi ce este Ucraina. 

N'am citat pe nici un austriac, nici măcar pe un 
neamt; am reprodus însă pasagii din lucrarea unui ceh 
panslavist, Lubor Niederle, publicată de Academia din Pe- 
tersburg, din scrierile unui profesor francez de limbile 
slave, Louis Léger, din cartea unui alt francez Victor Bérard, 
din „Histoire générale“ a francezilor Ernest Lavisse și Alfred 
Ramtaud, in sfârşit din Analele Academiei de stiinti din 
Petrograd. 

. Şi concluzia la care am ajuns se rezumă în urmätoa- 
rele cuvinte: 

„O naţiune vie, de 30 de milioane, nu va putea să fie 
„stârpită de pe faţa pământului, oricare ar fi rezultatul 
„răsboiului de astăzi. Rusia fiind învinsă, chiar de nu s'ar 
„renaşte Statul ucrainean, problema nu poate fi sustrasă din 
„câmpul de viziune al nici unui om de Stat şi, mai puţin, 
„al unui om de Stat român“.. 

Ce a fost luat aici din Austria şi în ce constă „planul 
austriac“, pe care mai cu seamă „Ucraina, aşa cum este 
astăzi“ să-l & „trântit la pământ”? 

"Sa realizat pur şi simplu una din ipoteze: Statul 
Ucrainean e născut şi România nu mai este vecină cu Rusia, 

Cum dar poate triumfa d. Iorga, care afirmase că 
Ucraina „nici nu există“? 

Savantul nostru istoric şi ilustrul academician ne spune 
misterios: 

„Dacă împrejurările ar fi allele, am trimite pe cetitori la 
smemoriul despre Ucraina, pe care lam publicat în 
„Analele Academiei Române şi la care au s'a putut da 
„nici un răspuns"... 

E adevărat că, după acest monumental memoriu, am 
crezut de prisos să mai discut cu d. Iorga. 

Nu-l voiu analiza pe larg nici acum, rezervându-mi 
această plăcere pentru vremurile când cetitorii d lui Iorga 
nu vor fi izolaţi de cetitorii noştri. 

Dar fiindcă cenzura d-lui I. G. Duca nu-i răpeşte d-lui 
[orga personal putinţa de a ceti aceste rânduri, îmi permit 
sil întreb: pentru ce marele nostru savant şi ilustrul 
academician simte nevoe de „alte împrejurări“ pentru a'şi 
trimite cetitorii la memoriul în chestie? 

Nu cumva pentru că astăzi, chiar cei mai creduli dintre 
admiratorii marelui nostru istoric war mai putea înghiţi 
negatiunea existenţei Ucrainei? 


152 


In adevăr, d. Iorga îşi justifica atunci astfel necesitatea 
de a întreţine despre Ucraina pe nemuriterii nostri: 
„Când, în altă iñcintä, am spus că „Ucraina nu există 
„acela a cărui cuvântare o întrerupsesem, profesor de 
„universitate şi el, director al unei mari reviste şi rector 
„al universităţii din Iaşi, mi-a răspuns printr'o vehementă 

„protcstare în paginile „Vieţii românești“... p 

Ca întîmpinare la această „vehementă“ protestare, d. 
Iorga îşi publică un memoriu de 60 pagini in quarto 
din care, după obiceiul d-sale, cincizeci sunt în afară de 
chestie.. — , ‘ 

Iar, şi cât este în chestie, acest memoriu, în care cu- 

vintele „Ucraina“ si „ucrainean“ apar totdeauna între 
ghilimete ironice, rezolvă toate problemele si dificultăţile 
cu multă eleganţă: ; : 
« Statul Ucrainean, pentru acest igcomparabil istoric, a 
fost o simplă „organizare de prada“ (pag. 766); marele 
Hatman — un „simplu Spartacus, mai norocos decât celalt“ 
(pag. 76°); poporul lui — „bandele lui Bogdan Hmielniţki“ 
(paz. 735) sau şi mai simplu „bandiții Cazaci“ (pag. 738); 
limba gräitä de ei, după autoritatea unui călător din 
veacul XVIII — „un jargon de alintare“, „facon de parler 
fort mignon“, „un dialecte de la po/onaise“ (pag. 736), iar 
după autoritatea d-lui Torga însuşi — „un limbagiu popular, 
„Scris fonetic, în care sau păstrat cu ingrijire, din deose- 
„bite jargoane, tot ceeace poate fixa mai impresionant 
„deosebirile (pag. 746). . 

„Aşa zisa Ucraina” pentru d. Jorga este atât de moartă, 
încât d-sa, cu cel mai formid bil aplomb, şia permis, în 
primăvara anului de graţie 1916, următoarea profeție: 

„Hatmanul Mazepa va fi nutrit planuri vagi de rega- 
„litate, cari se sfârșiră odată cu dânsul, dar aşa zisa 
„Ucraina“ (ghilimete ironice) va fi de acum înainte doar 
„un capitol din istoria a"matlor imperiale ruses.i. Până. ce, de 
„la 1860—70 încoace, ea a devenit un capitol din acţiunea 
„diplomatică a Austriei împotriva integrităţii amenintä- 
„torului Stat al tuturor Rusiilor“,.. (pag. 744). 

Si în altă parte: ‘ 
„De atunci (după moartea lui Mazepa) acest „Stat“ 
„liarăş ghilimete ironice) nu s'a mai putut ridica. Acei 
„politiciani cari vorbesc azi de Ucraina n’au, când nu 
„Sunt simpli Evrei în căutare de situaţii, nici o înrudire 
„cu Mazepa“... (pag. 772). 

Cum vedeţi, pentru ilustrul academician, în .Martie 


153 


1916, Ucraina, în cazul cel mai bun, a fost o invenţie 
evreiască. lar astăzi, când sa înființat o Republică Ucrai- 
neană, — sub conducerea ,politicianilor din Galiţia“ ca 
d-nii Hruşevski şi Holubovici, — care a luat sub protecţia 
ei pe guvernul din Iasi şi pe. însuşi domnul Iorga, — ea 
„a trântit la pământ politiceste meritul profesorului Stere“, 
care isi permisese pur.si simplu să afirme existența 
Ucrainei, şi-i dă siguranța neuitatului autor al memo- 
riului din 1916 că-l va vtrânti la pământ si stiintificeste", 
când vor veni „alte împrejurări“. 

A! în zadar d. Iorga vrea să se pue sub scutul ualtor 
împrejurări“. 

Numele Ucrainei va rămânea pentru vecie legat de 
numele nemuritorului nostru istoric! 

Cât va tiâi d. Iorga, fiecare dată cînd va.auzi despre 
acest Stafs pe care d sa îl înmormântase ca o „organizare 
de pradă“, şi despre acest popor de „bandiți: cu „jargonul“ 
lui polonez sau rus, care intră acum în rândul : maritor 
Puteri europene, — fiecare dată i-se va ridica în faţă ca 
o Nemesis răzbunătoare, Memoriul din Analele Academiei... 

Și d. N. lorga-Ucraina va servi de pildă generaţiilor 
viitoare de aeademiciani români... 


10 Februarie 1917. - 


HI 
FINLANDA 


Dintre toate nationalitätile oprimate din Rusia, finlan- 
dezii au avut incontestabil atitudinea cea mai francä si 
în acelaş timp cea mai hotärîtä. : - 

In curând după izbucnirea revoluţiei, şeful guvernului 
din Finlanda. senatorul Tokoi, a făcut, în şedinţa Ca- 
merei din 20 Aprilie. a. C, următoarea declaraţie, care nu 
lasă nimic de dorit în această _Privipta. 

«Nu putem ascunde faptul, că în sânul poporului nostru 
<a fost răspândit sentimentul general, pentruca să nu 
«zicem unanim, că victoria Rusiei ar fi o nenorogire pen- 
“tru Finlanda. La noi Sa afirmat credinţa că, dacă ta- 
<rismul ar fi reușit să iasă victorios din luptă, ar fi sunat 
«ceas] pieirii pentru toate nationalitätile, reunite sub 
«sceptrul Rusiei. In această mentalitate trebue să căutăm 
<explicarea faptului, că unul după altul tinerii noștri pa- 


et OR 


<trioţi găseau drept si potrivit cu binele patriei de a-și 
jertfi puterile pentru duşmanii Rusiei, fiindcă ei credeau 
<că numai pe această cale se poate ajunge la libertatea 
<Finlandei. Dar o mare parte, chiar cea mai mare parte 
<din poporul nostru, își păstra sângele rece şi a luat, ca 
<să zicem aşa, o atitudine neutrală, însă nutrea în inima 
<sa speranţa, că va veni momentul, când întregul sistem 
«de guvernământ al Rusiei, chiar de se poate întregul 
«imperiu rus se va präbusi, iar noi vom câştiga liber- 
ttatea pe urma disolutiei, în care atunci ar cădea Rusia». 

Aceşti “tineri patrioţi», pe cari îi aminteşte omul de 
Stat finlandez, sunt voluntarii, cari au format «legiunea 
finlandeză» ce dela începutul răsboiului european luptă 
în rândurile armatei germane împotriva Rusiei. 

Această *mentalitate» n'a fost caracteristica exclusivă 
a Finlandei. Ea a fost comună, cum am spus, tuturor na- 
tionalitätilor oprimate din Rusia, nu mai putin polone- 
zilor, — ale căror <legiuni>, alcătuite din polonezii supuşi 
ruşi sub comanda generalului Pilsudski, au intrat în 1915 
în fruntea armatelor austriace, în Polonia rusească, — ca 
si ucrainenilor, cum dovedeşte acțiunea <Alianţei pentru 
emanciparea Ucrainei», al cărei sediu principal se află 
în Elveţia. . 

Chiar printre intelectualii ruşi, dela începutul răsbo- 
iului, au fost numeroşi «porajenti» (cînfrângerişti»), adică 
cei ce nu sperau de a ajunge la emanciparea politică a 
pororului rus, decât prin înfrângerea armatelor ‘l'arului 
în räsboiu. 

Condiţiile, în cari a avut loc revoluţia din Martie, ne 
dă dreptul să presupunem, că această «mentalitate» a 
fost mult mai generală în sânul democraţiei ruse, decât 
s'ar fi putut crede din manifastările exterioare. Dacă după 
triumful revolutiunii, vedem pe conducătorii ei manifes- 
tându-şi intentiunile răsboinice, acest fapt se datoreste 
mai mult, cum am arătat altă dată, consideratiunilor de 
oportunism ale politicei interne, decât realei ostilitäti faţă 
de Puterile Centrale. 

Nu mai puţin e adevărat, că evenimentele din Fin- 
landa, &tat prin însemnătatea lor simptomatică, cât şi 
mulțumită rolului pe care această ţară, situată la <pragul» 
deschis Rusiei de către Petru cel Mare sure Apus, — me- 
rită deosebită atentiune. 

Marele Ducat al Finlandei a fost anexat de către im- 
periul rus numai la începutul secolului al 19-lea, pe baza 


155 


„unui tratat incheiat ia Borga în 1809 între ţarul Alexan- 
Gru I şi Dieta finlandeză. Dieta a proclamat pe împăratul 
„Rusiei ca Marele Duce al Finlandei, iar țarul a promis 
să respecte autonomia şi privilegiile ţării. Promisiunea 
aceasta a fost solemn confirmată de toţi "Țarii ulteriori 
da urcarea lor pe Tron, : 

Astfel Finlanda, care are o întindere de 378.000 kim. 
pătraţi şi o populaţie de vro trei şi jumătate milioane, 
ducea, în cadrul Imperiului rus, o viata proprie, având o 
adunare legislativă şi o administraţie interioară iude- 
pendentă, — numai în relatiunile exterioare ea a fost re- 
prezentată de guvernul imperial, 

Până la ţarul Nicolae II, care de altfel a "jurat si el 
solemn să respecte drepturile Winlandet, — deşi mau lipsit 
încercări de a reduce autonomia ţării, situatia’ aceasta 
wa suferit vr'o atingere mai îgsemnată, Dat de atunci, 
sub înrâurirea “panslaviştilor», şi mai cu seamă a pu- 
ternicului ober-procuror al Sinodului de pe vremuri, 
defunctul C. Pobiedonştev, asistăm la politica sistematică 
de opresiune, care tindea fätis să reducă Yinlanda la o 
simplă provincie rusească. Când în 1899 guvernul impe- 
«ial a hotărît să desființeze armata deosebită a Finlandei 
şi pe reșruţii finlandezi să-i înroleze în armata rusă (de 
atunci sub “regimente finlandeze» se intelegeau pur şi 
simplu regimentele din garnizoana Finlandei), Dieta din 
Helsingfors a refuzat să aprobe acest proect. In răspuns 
guvernul imperial săvârşeşte o lovitură de Stat, şi Fin- 
landa a trăit de atunci sub un regim de teroare. 

Nu vom expune aici lupta eroică a micului popor 
pentru libertatea naţională, — care se rezumă într'o serie 
de acte revoluţionare şi represiuni sângeroase, al căror 
ecou numai cu greu putea să pătrundă în Europa, 

In 1905 finlandezii au luat şi ei parte vie la revoluţia 
generală rusă, şi acţiunea lor a fost mai energică şi mai 
sistematică, decât în oricare altă parte a Imperiului. Con- 
gresul secret din Paris în 1904 — în care a fost hotarita 
revoluţia si în care partidul cadet a fost reprezentat de 
însuşi d, Miljucov, astăzi atât de şovinist, — a fost pre: 
zidat de finlandezul X. Zilliacus, 

Ca rezultat al acestei acţiuni, Fiulanda nu numai re- 
dobândisz drepturile ei de autonomie, dar şi-a asigurat 
şi o constituţie foarte democratică, bazată pe sufragiul 
universal (>'a recunoscut chiar dreptul de vot si eligibi- 
litatea femeilor). 


156 


Dar succesul ma avut lungă durată. Finlandezilor Is- 
toria le-a „rezervat aceleaşi” deceptii, ca si: polopeziloă, 
ukrainienilor si-altor naționalități -din Rusia, cari şi-au 
vărsat sângele în “revoluţia din‘ 4905. 

Finlandezii Sau. convins „numai că nu pot avea'nici o 
“încredere în democrația rusă, căci de astă dată reacţiunea 
‘a fost sprijinită de Duma dim Petersburg. 

. Astfel ge explică atitudinea *Finlandei in rasboiul ac- 
tual, si mai cu seama faţă de' revoluția din 1917: Această 
atitudine a culminat în refuzul Camerei finlandeze de a 
acorda guvernului rus un împrumut si în «declarația in- 
dependenței» de către camera din Helsingfors, în şedinţa 
din 18 Iulie 1917, — declaraţie care a fost votată cu 
196 de voturi împotriva a 55. , 

Acest vot a provocat entuziasmul întregului” popor 
finlandez, care peste tot a dat'jos de pe'edificiile publice 
steagurile ruseşti și a arborat drapelul national, cu leul 
de aur. pe fondul ros. («Rieciz. 20, Iulie 1917). ză 

E, interesantă motivarea pe care o face un om de Stat 
finlandez, d. Wiik, refuzului de împrumut: 

“Noi nu putem crede, că pentru însăşi democraţia rusă 
«ar fi util dacă noi am da bani guvernului rus: pen- 
«tru prelungirea răsboiului, - despuind în acest scop 
»poporul nostru»... «Novaia Jizn», din 21 Iulie 1917). 

Bine înţeles, guvernul provizor din Petrograd, na re- 
cunoscut.declaratia din Helsirgfors: Camera a fost di- 
solvata, .si findcă ea ma voit să se supună, guvernatorul 
general, a primit ordinul de a recurge la forţa armată. 
Opinia publică se arătă tot atât: de ireductibilă, ca şi 
cea finlandeză. 

Aici stau lucrurile. 

In dosul Camerei. si al guvernului finlandez stă natiu- 
nea întreagă, și fără luptă, ° Petrogradul nu poate reuși 
să menţină Finlanda în supunere! 

Va îndrăzni el să întreprindă această luptă, — şi va 
avea €a sorti de izbândä ? 7 

Si aici, ca si in chestia Polonie si a Ucrainei, ‘totul 
va atârna de la rezultatul răsboiului. 

In acest răsboiu, pe care Puterile Intelegerii îl duc, 
— nu-i așa? — pentru libertatea si drepturile naţiunilor 
mici, finlandezii, — ca şi polonezii, ca şi ucrainieaii, ca 
şi atâtea alte neamuri, — nuniai de la armele Puterilor 
Centrale pot aștepta inântuire... 


28 Septembrie 


157 


Vv 
MAHOMEDANII DIN RUSIA 


Alături de TJcraina şi Finlanda, î între grupările străine din 
Rusia, cari se fac auzite in vârtejul luptelor, un rol însemnat 
au şi cele aproape 30 miloane de mahomedani. 

Nu voiu vorbi aci despre partea ce o iau mahomedanii 
la diferitele turburări şi manifestări anarhice, cari duc la 
dezagregarea marelui imperiu, 

Aceasta nu e mică. i 

Fiecare număt din ziarele ruse ne 'raportează nume- 
roase turburări sângeroase, răscoale, devastări şi acte de 
volnicie săvârşite de populaţia musulmană. 

Asemenea fapte, desigur au înrâurirea lor, mai cu seamă” 
în ce privește posibilitatea acţiunii militare. Dar însem- 
nătatea cea mare pentru viitorul Rusiei o are numai, bine 
înţeles, acţiunea organizată şi 'conştientă a masselor ma- 
homedane. Asupra acesteia cred că e util să punem oare- 
cari date la dispoziţia cetitorilor ‘nostri. 9. 

Congresul general al mahomedanilor din Rusia, care 
a avut loc în Moscova, în Maiu a.c.,a stabilit, pe baza 
izvoarelor oficiale,. populaţia niahomedana din ‘imperiu la 
27 miiioane de suflete. In 'realitate numărul lor trebue să 
fie mai mare, întrucât rezultă din verificările parţiale din 
diferite regiuni. i 

Insă cu toată massa lui formidabilă, până la revoluţia 
din 1905, mahomedanismul din Rusia putea să fie con- 
siderăt ca o cantitate neglijabilă. 2 

Acest fapt se explicä si prin conditiunile vieţii publice 
dintr'un Stat absolutist, dar mai cu seamă priri lipsa de 
coheziune dintre chiar mahomedani. 

In adevăr, musulmanii din Rusia nu aparțin unei sin- 
gure rase,-nu au acea puternică legătură pe care o for- 
mează limba naţională comună, şi sunt pe deașupra, îm- 
prästiati: TAtarii se află în Crimeea, şi pe Volga, şi în 
Siberia, în zecimi de ținuturi deosebite, tot aşa sunt şi 
chirghijii, baschirii, sartii, turemenii, — si numele lor e 
legiune. : pe ite 

Dacă mai adăogăm la aceasta, că guvernul rus n’a in- 
voit mahomedanilor o organizaţie! bisericească comună, 
pe lângă că ei sunt de la’ sine despärtiti în cele două 
secte principale, suhiti şi şiiţi, — e lesne de înţeles pen- 


158 


tru ce atâta vreme mahomedanimea rusă forma o massă 
inertă, fără nici un răsunet în viata politică, 

Şi aici, ca şi în celelalte manifestări nationale din Ru- 
sia, primul semn de viață se datoreşte revoluţiei din 1905. 
In această acţiune de deşteptare a popoarelor de sub ju- 
gul Jarilor constă mai cu seamă însemnătatea cea mare 
în Istoria mondială a răsboiului ruso-japonez. 

Dar, tot ca şi pentru toate celelalte grupări şi pentrw 
mahomedani era rezervată o mare deceptiune pe urma 
atitudinii Dumei, care a sprijinit şi aici reacţiunea. 

Războiul a motivat o nouă agitatiune în sânul Isla- 
mului din imperiu; faptul că pe front luptau peste un mi- 
lion de coreligionari, îi da conștiința puterii. 

“Totuşi, lumea mahomedană din Rusia, fata de împrăş- 
tierea ei teritorială şi lipsa de organizație comună bise- 
ricească, ca şi lipsa de unitate de rasă şi de limbă, a 
reușit numai mai târziu decât celelalte mişcări analoage 
să pornească la o acțiune militară.. 

Intâiu a trebuit să ajungă la o organizare oarecare. 
diferitele elemente, fiecare în parte, să se formeze organe 
regionale, etc. 

Peste tot au început să se organizeze consilii, comitete, 
să se adune congrese mahomedane, 

Numai după aceste pregătiri a fost în sfârşit cu pu- 
tintä şi acţiunea unitară a întregului Islam din Rusia. 

In adevăr, la 14 Maiu se adună la Moscova congresul 
general al mahomedanilor. 

La acest congres, — ale cărui desbateri au ţinut zece 
zile, — au luat parte peste 800 delegați bărbaţi si 100 
femei, au fost reprezentate toate nationalitätile mahome- 
dane: tătarii, chirghijii, sartii, turkmenii, baschirii, uzbecii, 
numeroasele triburi caucaziene, etc. 

De la acest congres începe propriu zis, lupta organi- 
zată a mahomedanilor. 

Când o populatie de 30 milioane îşi ridică glasul, el 
va fi ascultat, de voe sau de nevoe, de stăpânii Rusie: 
de mâne. 

Tendintele generale ale mahomedanilor se puteau în- 
trevedea inca din protestul unui deputat mahomedan din 
Dumă, Maxudov, ridicat în sânul congresului cadetilor din 
8 Aprilie a. ©. împotriva pretentiunilor Rusici asupra 
Constantinopolului şi a Strâmtorilor — protest motivat 
expres prin simpatie pentru ‘lurcia, a cărei împărțire ma- 
homeianii din Rusia, nu o pot admite.., («Rieci 10. VI. 1917). 


159 


Congresul din 14—24 Maiu s'a îngrijit în primul rând 
să creeze organe permanente cari să reprezinte unitatea 
de sentimente si de acţiune a întregii" populatiuni ma- 
homedane din Rusia. 

‘In acest scop a fost, în primul rând, abrogat dreptul 
guvernului rus de a numi autorităţile mahomedane su- 
perioare, şi a fost ales ca autoritate supremă pentru în- 
treg Islamul rus, a cărui lipsă era atât de mult simțită, 
un cap al clerului mahomedan, pe lângă care s’a ata- 
sat şi un consiliu bisericesc, cu sediul la Ufa (<Novoe 
Vremia», 26. V. 1917). 

Pe de. altă parte a fost constituit si un orgea politic 
" central un consiliu mahomedan general, căruia s'a atribuit 
puterea legislativă pentru toată Rusia mahomedană. Con- 
siliul se compune din 30 membrii şi anume: 10 tătari 
6 chirghiji, 5 caucazieni, 7 delegaţi ai Turkestanului si 
2 tătari din Cazan (cUtro Rossii», 22 IV, 1917). 

Dintre deciziunile cu caracter principial, semnalăm mai 
întâiu cererea creărei unei republici federative în Rusia, pe 
bază national teritorială. In al doilea rând, congresul a 
votat cu o mare majoritate următoarea moțiune semni- 
ficativă, relativ la răsboiu: 

<Mahomedanii trebue să protesteze în modul cel mai 
«hotărît î upotriva politicei de anexiuni, pe care o duc 
«Statele europene, sub aparitia unui răsboiu de emanci- 
<pare, Pentru că obiectul näzuintelor de anexiune din par- 
“tea bargheziei europene îl formează mai ales mahome- 
<danii şi țările lor; ei sunt victime imperialismului eu- 
<ropean. Noi cerem anularea tuturor tratatelor şi con- 
«ventiunilor cari tind la desmembrarea vre-unei naţiuni, 
„nu numai în Europa, ci şi în Asia si Africay... (<Utro Rossii», 
18. IV, 1917). 

Consiliul mahomedan central, ales de congres, Sa si 
constituit imediat şi a făcut cunoscut guvernului provi- 
zor, că el, consiliul, are împuternicirea nelimitată de a 
reprezenta şi a conduce viaţa politică a tuturor mabome- 
danilor din Rusia. (<Rieci», 12. VI 1917). 

Consiliul apoi a ales din sânul său un comitet executiv, 
compus din 12 membri, pentru rezolvirea afacerilor cu- 
rente. 

Conștient de puterea pe care io da massa de aproape 
30 milioane, pe care se reazămă, ca și acel milion de 
soldaţi de pe front, acest organ s'a crezut în drept să şi 
adreseze imediat ministrului de externe Terescenco un 


160 


protest împotriva <declarării de independenţă» a  Alba- 
niei de către Italia: 

<Soarta Albaniei, — declară între altele comitetul exe- 
“cutiv, — aminteşte în această privinţă destinul Algeru- 
elui, Tunisiei, Egiptului, Marocului, Afganistanului si a 
<altor ţări mahomedane>. („Novoe Vremia», 16. VI 1917). 

De atunci mişcarea mereu se accentuează în aceiaşi 
direcţie. Relevăm aci numai câteva momente: 

La 28 Iulie se întruneşte la Cazan congresul soldati- 
lor musulmani, frecând peste interzicerea de către Kerenski 
(“Ruskia Vidomeosti>, 21. VII, 1917). 

La 3 August a avut loc tot la Cazan o şedinţă solemnă 
reunită a delegaților celor trei congrese mahomedane: 
al celui de al doilea congres general, al soldaţilor ma- 
homedani şi al congresului general al clerului musulman. 

A fost proclamată autonomia national-culturalä a tutu- 
ror musulmanilor din Rusia. şi s'a hotărât, fâră a se aş- 
tepta Constituanta, ca toate interesele musulmane să fie 
de îndată încredințate institutiunilor nationale... 

In acelaş timp o reprezentantä a tătarilor din Crimeea, 
sa adresat Radei Centrale a Ucrainei cu rugămintea dea 
susține autonomia Crimeei. Declaratiunea a înmânat Ra- 
‘dei un memoriu, prin care se reclamă anirea feritorială a 
Crimeei cu Ucraina autonomă. (eNovoe Vremia», 3.VIII, 1917). 

E caracteristic aici, că tătarii sau adresat direct guver- 
nului ucrainian, trecând peste Petrograd.. 

* Mişcarea totuşi este abia la începuturi. "Totul va atârna 
şi aici de la rezultatul răsboiului, adică dela victoria Pu- 
terilor Centrale. 

In acest timp, d. Lloyd George în fie. care zi spune 
câte un nou frumos discurs asupra libertăţii si a dreptăţii. 


6 Octombrie 1917. 


VI 
LITUANIA 


A . 

Cu toate vechile relatiuni ale ţărilor noastre cu Lituania, 

puţini sunt ast.zi în România vari ar cunoaşte ceva po- 
zitiv despre această ţară şi poporul ei. 

“Teritoriul e/nografic al lituanilor coprinde guvernământul 

Kowno şi părţi însemnate din guvernämintele Wilna, 

Grodno şi Suvalki, cu o populaţie lituană de peste două 


161 


milioane de suflete, Minoritätile în aceste provincii sunt 
formate mai cu seamă de asa zisii “ruşi albis, + iar 
ruşii adevăraţi, adică <ruşii mari» nu ajung nicăeri în 
toată regiunea la 5 la sută din populaţie. 

«Ruşii albi», bine înțeles, nu sunt ruşi de loc, ci au 
fost aşa porecliti numai din mila Tarilor. In realitate e 
o naţionalitate slavă distinctă, intermediară între ruși, 
polonezi şi ucraineni. Religia acestor “rusi albi», cari nu 
sunt de loa ruşi, e cafolică, şi în trecut când religia juca 
un rol mai hotărttor în formațiunea Statelor decât rasa, 
ei au fost mult mai mult legaţi de catolicele Lituania 
şi Polonia, decât de pravoslavnica Rusia. 

Lituanii nu sunt slavi, ci împreună cu /eţi (aceştia din 
urmă aparțin însă confesiunei protestante), fac paste din- 
trun grup deosebit al rasei arice sau indo: germane. Pentru 
slavi limba lor este tot aşa de străini ca si oricare din 
limbile romanice sau germanice. 

Lituania isforică cuprindea o regiune mult mai vastă i decât 
actualul teritoriu etnografic, fiindcă în ea intra şi aproape 
toată <Rusia albă», adică pe lângă guvernămintele de 
mai sus încă şi cele dela Minsk, Mohilev si Vitebsk. 

Lituania s'a constituit politiceşte înainte de ţările ro- 
mâne, şi a dus o viaţă de Stat independent aproape 

atru veacuri, pănă la stabilirea Uniunii reale cu Polonia 
15691. DE aiunci lituanii au trăit în cea mai bună înte- 
legere cu polonezii, veacuri îndelungate, şi au dat Polo- 
niet mulţi din regii ei şi din masii ei oameni de Stat. 
Numai sub puterea țarilor, după revoluția poloneză din 
1863 când s'a început acţiunea sistematică de rusificare, 
relatiunile dintre lituani şi polonezi au început să se strice, 
mai cu seamă că administrația rusă a încercat să atâte 
țărănimea lituană împotriva marilor proprietari polonezi. 
Încercarea nu prea a reuşit, cel putin să câştige pe h- 
tuani pentru ruşi, fiindcă din 1901 rușii au urmărit cu 
energie ei înşişi un plan de colonizare a Lituaniei cu 
țăranii “ruşi-mari», cari, cu “Mirul® lor şi cu toată men- 
talitatea lor, au trebuit fatal să vie întrun conflict vio- 
lent cu autohtonii. Astfel mișcarea naţională lituană a 
păstrat un pronunţat caracter anti rus, 

Ia cursul revolutiunii din 1905 sentimentele anti-ruse 
ale lituanilor au isbucnit cu vehementä. In Diefa națională, 
adunată în Wilna si la care au participat vro două mii 
de reprezentanţi ai tuturor provinciilor lituane, guvernul 
rus a fost proclamat <duşman de moarte al poporului 


im 


162 


lituan». Dieta a revendicat o complectä autonomie pentru 
Lituania, şi a adresat poporului un manifest, în care îl 
îndemna, până la realizarea revendicärilor nationale, de 
a înceta plata dărilor, de a nu se prezenta la recrutare, 
de a boicotă şcolile şi administratiunile ruseşti, etc. O 
represiune sângeroasă, cu decorul obişnuit de spânzură- 
toare şi convoaie nesfârşite de deportaţi în Siberia, nua 
putut cu totul stânge mişcarea, deşi, pentru o vreme, a 
forţat o să ia un caracter «subteran». 

Revoluţia din 1967 a dat un nou şi puternic impuls 
mişcării nationale lituane. Imediat sa constituit la Pe- 
trograd un <Consiliu national», care a mijlocit adunarea 
reprezeutantilor poporului lftuan, vr'o 300 la număr, Ja 
14 Iunie 1917, — tot la Petrograd, fiindcă cea mai mare 
parte a poporului lituan se afla în mâna germanilor, Ca 
preşedinte al <Dietei nationale lituane» din Petrograd a 
fost ales profesorul Waldemar. 

Toate partidele reprezentate în Dietă au fost unanime 
pentru a cere ca Lituania să formeze un Stat cu drsâvâr 
şire independent de Rusia. Divergintele sau manifestat 
numai în ce priveşte mijloacele, prin cari această reven- 
dicare ar putea fi realizată. Socialiştii insistau asupra 
căilor exclusiv revoluţionare, dar majoritatea formată din 
partidele moderate, a hotărît că situaţia Lituaniei infati- 
şează ocaziunea prielnică de a ajunge la independență 
pe calea tratarilor <pentru că Germania în nici un caz nu 
va tolera ca Lituania să mai servească şi pe viitor Rusiei, 
ca poartă de intrare în Germania»... 

Acest apel direct /a Germania în momentul când aceasta 
stăpâni: de fapt aproape toată Lituania, pleca dintro 
adunare convocată în Capitala Rusiei !... 

Cred că nimic nu poate fi mai semnificativ pentru 
dispoziţiile lituanilor. 

Hotărîrile Dietei din Petrograd se pot rezuma in două 
puncte principale: 

1) Poporul lituan în totdeauna a urmărit şi urmăreşte 
— independența desăvârşită de Stat. 

2) Chestiunea lituană este a chestiune internațională, si 
deci trebue să fie rezolvită la Congresul de pace. 

In consecinţă Dieta a adresat atât guvernului provizor 
din Petrograd, cât şi tuturor Statelor neutrale şi aliate: 
(cu celelalte neavând nici posibilitatea unui contact of- 
cial) cererea de a se recunoaşte poporului lituan urmă- 
toarele drepturi: 


167 


1) «Dreptul la libera determinafiunes; în consecinţă: 

2) Dreptul Lifuan ei de a hotărî asupra viitorului x 
politie ea în5"şi, într'o adunare consftuamtă proprie ; 

3) Dreptul de a-şi trimite reprezentanța deosebiți fa 
Congresul viitor de pace. 

“Guvernul provizor a ignorat această manifestaţie. De 
altie! nici nu putea face, de fapt, altceva: altul avea pu- 
terea să hotărască... 

Dar în teritoriul ocupat de germani, cu care Dieta dir 
Petrograd nu putea avea nici un contact, se pregătea 
manifestafiuni de interes mai real şi mai practic. 

Ca autorizarea autorităților de ocupatiune, acolo a 
funcționat mai de demult reia Oe un comitet Jituas 
cate a, organizat alegerea unei Diete naţionale. - Aceasta 
s'a gi adunat în ziua de 22 Septembrie trecut la Wilna. 

Actul oficial prin care s'a inaugurat adunarea națională 
a lituanilor, în. prima şedinţă, glăsueşte: «Lituania trebne 
să fe o tard de cultură care asigură tuturor locuitorilor 
ei prosperitatea şi o liberă desvoltare, im conformitate cw 
caracterul national lituan>... 

Va învia vechia Lituanie? Se va reînoÿ amintirea gio. 
rioasä a fediminilor.?... Fă PAR 

Si aici trebue să spunem acelaş „ne varigtur" : totul va 
atâina de măsnra victoriei germane... 


45 Octombrie. 


PROVINCIILE BALTICE 


mi 

Abia “akal%eri, am scris aci că lupta minorităţilor na- 
tionale din Rusia, cari năzuesc la independența politică, 
împotriva regimului maximalist, şi în special a Ucrainei, 
Finjandei, şi a Provinciilor Baltice, creiază o solidaritate 
între ele şi Puterile Centrale. 

Me putem deci aştepta la reînceperea acțiunii militare, 
int®o forma neașteptată, ca ajutorul Germaniei dat na. 
tionalitätilor oprimate. A 

ele pamela de e:i, mai curând decât ne-am asteptat, 
au pubfieat apelurile desperate, ale Ucraïnei, Finlandei yw 
Esüandei, la guvernul şi poporul, german pentru ajutor. 

tn momentul când scriu aceste rânduri, ne vine vestea 


164 


că *srrmatia a răspuns la acest apel, şi ostilitățile au: si 
început pe 1rontul rus. 

Socot dar necesar: să dau aci parecari noţiuni elemen- : 
tare asupra Provinciilor Baltice, prea putin cunoscute pu- 
blicului nostru cititor. 

Cele „trei gubernii ruseşti, cuprinse sub acâst nume 
gemeri,. Estlanda, Livlanda si Curlanda, au o întindere 
de aproximativ 95.000 ‘km, p.. adică ceva mai mult. decât 
Muntenia, Oltenia şi Dobrogea împreună, — cu o'popu- 
fatie de vre. o 2. 700.000 locuitori. Din aceștia, vre-o 200,000 
stmt germanii Baltici, aproximativ un milion de. éstoni 
şi cam tot atâția. letoni. Restul îl formează populația 
amestecată, de ruşi (aproape exclusiv funcţionarii si sol- 
datfi din garnizoană), lituani, polonezi, precum şi străini, 
— , sigdezi, germani: din imperiu, etc, (străinii. sunt 
destul de numeroși, mai cu seamă în oraşele de port). 

Germanii formează, în toată regiunea Baltică, elemen- 
tul dominant, din punctul de vedere politic şi social. 
Nobletea si marea proprietate rurală, burghezimea ora- 
şelor ca. şi clasa intelectuală, sunt aproape exclusiv ger- 
mane, , „în cât Provinciile Baltice, cu toată slăbiciunea nu- 
smerică a elementului: german, au totuşi, mulţumită acestui 
caracter al tuturor . claselor superioare, o fizionomie „ger- 
manicd. 5 

Faptul se explică, istoriceşte, întru cât toată regiunea 
Balticä, sinainte cunogcută sub numele general de Liv- 
fanda, a fost cea mai veche colonie germană si, timp de 
patru weacuri, din veacul al 12-lea pânăm al 16-lea, că 
posesiune a Ordinului: ie făcea parte dia Imperiul 
german. 

In urmă, Estlanda a ut sub stäpânirea suedezilor, 
Wivlanda sub Polonia (în 1629 si ea a intrat sub puterea 
Suediei); Curlanda însă, sub ultimul Maestru al Ordinului 
divonic, Gotthard von Kettler, a ajns un ducat, sub va- 
Salitatea poloneză. 

Victoriile lui Petru'cel Mare au anexat, în 1721, Estlanda 
şi tivlanda la Rusia, iar în 1795, împărăteasa "Ecaterina 
a II-a a unit cu Coroana imperială a Rusiei şi Cofoäna 
ducatuluivQurlandei. 

Jusd vechii cuceritori si stăpânitori ai regiunei Baltice, 
germanii, şi-au :pästrat, şi după pierderea independenţei 
acestor provincii, preponderența lor‘in ţară. bd 

Suedegii, polonezii ‘gi ruşii, rând pe rând, au menţinut 
vechea organizație politică şi administrativă a” ţării, şi au 


165 


recunoscut libertatea confesiunii evangelice, care de Mult 
formează Cultul dominant al regiunii. v 

Dreptul german, administratia germană, * orgänizatia 
şcolară germană, au fost respectate şi asigurate prin tr a> 
tate în Baltică, până la încercările de rusificare devsub 
împăratul Alexandru III. a -? 

Astfel aceste ţări, si sub doininatiunea străină au The, 
mas, în fond jo colonie germană si Şi-au păstrat acest 
caracter, — cu toate näzuintile de rusihewre, contrare 
tratatelor, dia ultimele decenii, — în linie din a până'n, 
zilele noastre. 

Tentativele de rusificare p'au putut reuşi, fiindcă pu 
Sau putut rezema, afară de cita pe nici un ele- 
ment, al populatiunii. , 

Am văzut că majoritatea covârşitoare : a acestei popüla- 
tiuni, o formează estonii şi letonii, — dowa- mici grupuri 
etnice, forte deosebite între ele, dar cari, de o petrivä, 
mau nici Q legătură, nici tu ruşii nici cu Siavix 
| ~ Estonri locuesc Estlanda si partea de'nord a Liviandei. 

Ei sunt, dupa limbă, de origine finică, dar în cursul vea- 
curilor. „stari amestecat foarte mult cu elementele germa-: 
nice, adică cu stăpânii lor suedezi şi nemţi.: : + 

Letonii, cari Jocuetc în partea de sud a Liviatde: si 
în Curlanda, aparţin unei rase pur arice înrudită cu li- 
tuanii, .de cari se deosebesc însă ‘foarte mult si prin 
limbă ca şi prin religie, Ei de asemenea sau amestecat 
mult cu elementele germanice. 

Ambele mici popoare, pe cae te leagă a'ât de malt 
Istoria şi destinul comun, cultura germana, în a cărei 
sferä au intrat, ca şi infuziunea sângelui geritan,. trResc 
însă întrun vesnic antagonism între “ele. 

Estonij ca şi letonii forme. ză clasa muncitoare a Pro- 
vinciilor Beltice, mai cu seamă țărănimea. Dar estohii 
dau dovadă de energia popoarelor finice europenizate, 
cum sunt finlandezii şi maghiarii. Letonii 1nsi, popor 
expansiv şi vesel, ca ultimă rămășiță a unci rase care 
se stinge, se arată inferiori în lupta peniru existență, 
Estonii se întind tot mai mult pe see lor, respin- 


gându-i spre Sud. : 
‘Cu Germanii, — cari, in mod État jucuu rolul de 
conducători, — până la o dată recentă, ambele popula- 


tiuni trăiau, în general, în relaţii foarte bune. La aceasta 
a contribuit atât faptul că, aparţinând aceleiaşi confesiuni 


466. 


gptotestante, preoţii aproape exclusiv germani, ştiau să 
geutinä armonia diutre clase. Apoi, țărănimea din Pro- 
vingjile Baltice a fost emäncipatä de sub iobăgie, cu 
sauite decenii înainte de restul Rusiei. Acest fapt, au 
aurai că îi crea o situaţie de superioritate faţă de färä- 
mimea iobagă rusă dar îi şi deschidea posibilitätite de 
ânălțăre socială. 

Ensä grupuri etnice atât de reduse (chiar astăzi fizcare 
dia ele numără abia câte un milion de suflete} si atât de 
quapoiate, evident nu şi-au putut crea încă o cultură ma- 
gională serioasă. Fiecare Eston sau fiecare Leton cate se 
gidică pe scara socială, fatal trebue să-şi însuşească sau 
cultura zusă sau cultura germană. Biserica protestantă, 
ca şi o excelentă organizaţie şcolară germană, determina 
evoluţia î în sensul german. Astăzi, foarte mulţi dintre cei 
enai intransigenti paugérmanisti din Provinciile: Baltice, 
sunt tocmai de origine estonă sau letonă, 

Când, sub Alexandru III, a fost inaugurată fu Provin- 
clite Baltice politica violentă de rusificare, administraţia 
«usă a căutat, exploatând mai cu seamă deosebirea de 
clasă socială, să ridice pe estoni şi letoni împotriva 
<stăpânirii germatice, şi a încărajat mişcările uaţionaliste 
estonă şi letdnă. 

Revoluţia din 4905, care în Provinciile Baltice, fa in- 
ceput ca o mişcare agrară şi anti-germanä, foarte curând 
a luat însă ux caracter violent de răscoală împotriva do- 
œinatiunii ruseşti. 

Pentru estoni şi fetoni, ca şi pentru celelaite matio- 
malitati oprimate din Rusia regimul <cunstituţional» de 
după 1905, a fast o deceptiune, 

Din cauza aceasta, şi în Provinciile Baltice, sevolatia 
din Martie 1917, a dat semnalul unei mişcări scparatiste. 
Ocupatiunea german’ a Curlandei, a părţii din Livlanda 
st a insulelor estonice din Golful Rigei, a dat un puter- 
aic imbold acestei mișcări, 

Jar tegimul mayimalist a unit majoritatea covâzşitoare 
a provinciilor îa'run singur gând: apelul la p otectia 
germană împotriva dominaţiunii ruseşti. 

Vechile legături culturale şi confesionale, slăbiciunea 
“iumericä, ce nu îngădue altfel rezistenţa îinpotriva Ru- 
siei, deprinderea de secole ce asi urma conducătorii ger- 
auani, — pot explica în destul această mişcare. 

Dacă astăzi ţăranul eston şi leton râvneşte la o cul- 
tură naţională, e natural ca el să se simtă mai putin 


167 


ptimejdait sub protectiunea germană, decât sub dom ina- 
tiunea Rusiei, cu enorma presiurte a massei sale. 

In acelaş sens lucrează și interesele economice, cari 
totdeauna au un rol important în mişcările sociale şi 
naționale; ţările Baltice pur agricole, pot numai câştiga 
pe urma ridicării unei bariere vamale în spre Rusia și 
pe urma deschiderii debuseului Germaniei industriale. 

Nu mai putin Germania are interesul de a crea un 
zid despărțitor puternic faţă de Rusia (lacul Peipus de 
mult e considerat ca o frontieră ideală, de către strategii 
germani), de a'şi asigura aprovizionarea şi de a'şi întări 
situaţia în Marea Baltică. 

Viitorul apropiat ne va arăta în ce măsură aspiratiunile 
Provinciilor Baltice se vor putea realiza, cu ajutorul for- 
telor germanice. 


21 Februarie 


VII 
RUSIA DE MÂNE 


De mai multe ori am avut prilejul să semnalez în co- 
foanele *Luminei® mişcările centrifuge ale naționalităților 
din Rusia, prin cari este caracterizată revolutiunea ac- 
tuală, în deosebire de revolutiunea din 1905, când toate 
popoarele Imperiului luptau alături de ruși pentru liber- 
tätile obşteşti. 

Desamăgirea pricinuită de atitudinea partidelor dcmo- 


cratice din Dumă, — cari foarte curând după relativul 
sucres al mişcării din 1905 sau colorat cu nationalism 
şi chiar cu şovinism panrusesc, — dau explicarea îndes- 


tulătoare acestor näzuinti separatiste ale naționalităților 
oprimate. 

Imediat după zilele din Martie trecut, în toată întin- 
derea Rusiei au avut loc diferite congrese nationale, în 
cari popoarele oprimate se mărgineau la revendicarea 
autonomiei nationale, dar de cele mai multe ori astep- 
tau realizarea cerinţelor lor de la adunarea corstituantà 
panrusă. 

Insă după revoluţia maximalistă din Noembrie 1917, 
caracterul mișcării sa schimbat radical. 

Nu numai în teritoriile ocupate de armate'e Puterilor 
Centrale, — Polonia, Lituania, Provinciile baltice, — în 


168 


cari de mult se accentuase‘ miscarea separatista, dar si 
peste tot nationalitatile “oprimate Sau grăbit să-și afirme 
näzuintele de independență, vădit, spre a se folosi de 
momentul, în care slăbiciunea autorităţii centrale' face cu 
neputinţă orice represiune. 

Astfel Finlanda s'a proclamat un Stat independent, si 
a şi fost recunoscută ca atare de mai multe State, atât 
neutre, cât şi beligerante. 

Finlanda, putem spune, a rupt pentru totdeauna orice 
legătură cu Rusia, şi astăzi ea mai curând gravitează spre 
Statele scandinave, cu cari are legături istorice vechi. 

Aspiratiunile celorlalte naţionalităţi de cele mai multe 
ori nu merg încă așa departe, dar dacă peste tot ele 
încă par a dori să.și păstreze legătura cu Moscovia, — 
pentru că despre Rusia în înțelesul tradițional nu sar 
mai putea vorbi, — ele înţeleg însă această legătură 
intro formă, la care hu vau gândit până acum nici cei 
mai fudräzneti dintre, revoluționarii ruşi. 

Am arătat în articolul de eri, cum Ucraina, care se 
află în fruntea acestei mișcări, a ajuns chiar la recunoas- 
terea independentii sale pentru moment, — lăsând ca să 
se vadă în urmă, dacă se va putea reconstrui printr’an 
ratat de alianti dintre popoarele libere ale fostului Im- 
periu rus, o republică federativă. | 

Relativ la mișcările analoage Ja alte naţionalităţi ale 
Rusiei suntem limitați numai la știrile, pe cari le putem 
culege din ziarele ruse din Petrograd si din Moscova, în 
deobste ostile acestei evoluţii. Desigur, despre multe 
constituiri de “republice nationale» nu ne-a putut parveni 
nici o veste. 

Dar şi din câte ştim, se poate astăzi afirma că «Sfânta. 
Rusie» de altă dată nu mai este decât, <o expresiune 
geografică»... Ce crudi ironie a soartei! 

‘In urma inițiativei ucrainene, a trecut prin tot terito- 
riul «fostului» imperiu un uragan de revolutiuni nationale, 
care a sfărâmat opera seculară a ‘farilor Moscoviei în 
nenumărate organizatiuni mai mult sau mai putin inde- 
pendente, cari afirmă, toate, că reconstruirea republicei 
î-derala ruse nu poate isvori decât din învoirea liberă a 
naţiunilor, şi numai în măsura în care ele ar crede de 
cuviință, 

Un proces elementar de această natură, evident, va 
cere ani indelungati, până ce se va putea ajunge la o 
formaţiune politică mai consistentă si viabilă. 


169 


Interesele. necompatibile, rivalități şi pretentiuhi con- 
tradictorii, pasiunile rezultate din enorme deosebiri de 
cultură, de limbă, de religiune, de ras3, nu vor putea fi 
uşor biruite, — si încă mult sânge va curge pe câmpiile 
Rusiei, după... éncheerea păcii !.. 

Dar se poate de'pe acum prevedea liniile generale ale 
acestei uriaşe”ttansformări. , 

In momentul de fata se si desinează cinci sau sease 
principale conglomerate, jn jurul cărora gravitează: cele 
<o sută optzeci de limbi», cu a căror subjugare se fălea 
Rusia țaristă. 

Acestea sunt: 

In primu! rând Moscovia propriu zisă, care după massa 
ei va forma în orice caz o formidabilă putere: ‘rusii 
mari» singuri ajung la aproape 90 milioane de suflete. 

Apoi vine Ucraina, spre care în mod natural gravitează, 
pe de o parte, ¢atarii din Crimeea Si. pe. de altă „parte mole 
dovenji din Basarabia (despre aceștia însă voiu avea o 
vorbă deosebită) Numărul populatiunii cuprinse în acea- 
stă formațiune s'ar urca la vr'o 40 milioane. 

In al treilea rând, trebue să punem “Uniunea cazacilor 
si a popoarelor libere din stepe şi munţi”, cu centrul în No- 
vocercask, si cu o populaţie totală de vr'o 20 milione. 
Aici rolul principal îl joacă cazacii din regiunea Donului, 
dar Ja ei se asociază si cazacii altor regiuni, precum si 
triburile Caucaziei. Cum vom v dea, această Uniune este 
pronunţat anti maximalistă, și chiar anti-socialistă, fiindcă 

. cazacii nu vor să renunţe Ja privilegiile lor în ce piiveste 
proprietatea pământului. 

Al patrulea conglomerat tinde să se închege in re- 
giunea marelui fluviu al Sfintei Rusii, Volga, sub con- 
ducerea făzarilor din Cazan si al başchirilor, la cari se 
asociază o sumedenie de miti grupuri fino mongolice: 
ciuvasi, ceremisi, mordvini, votiaki, zireni, calmuci, etc. 
In total cel putin 15 milioane de s. flete. 

In sfârșit, Siberia, in sine un univers de popoare, cari 
îşi caută acuma drum spre lumină si libertate şi dintre 
cari, afară de ruşi, joacă un rol însemnat şi multe nea- 
muri de obârşie mongolă și turcă: iacuti, buriati, kir- 
ghizi, telenti, soioti, tătari siberieni, etc. Alte 8 — 9 
milioane. 

Dacă din toate aceste formaţiuni politice, în afară de 
Moscovia, până acum numai Ucraina şi Donul au reușit 
să creeze o organizatiune fnai serioasă, totuși și celelalte 


170 


se află în plină lucrare de constituire, — şi fiecare din 
ele, trebue să notăm, se prezintă la rândul său ca o 
federatiune alcătuită din mai multe organizatiuni na- 
tionale. 

In afară de aceste mari conglomerate, în cari se des- 
face vechia Rusie, rămân încă popoarele din 7runscaucazia, 
şi în primul rând georgienit, armenii şi tătarii cancazieni 
(iarăși împreună 5—6 milioane), unde, deși sunt încă as- 
peritäti foarte mari, pare să se formeze o federatiune, cu 
Gegrgia, în centrul ei, care sa sf constituit ca un Stat 
sucialist minimalist... 

Multă vreme, în loc de Rusia Tarilor, Europa va trebui 
să conteze cu aceste noi unităţi politice, oricare ar fi 
constituirea lor definitivă. 


Cred că e util să dau oarecari detalii despre ele întrun 
alt articol. 


16 Ianuarie, 1918. 


VIII 
FEDERATIUNEA CAZACILOR 


După Moscovia şi Ucraina, formațiunea politică cea 
mai importantă care tinde să se organizeze pe ruineù 
Imperiului rus, este necontestabil «Fedcratiunea de 
Sud Est». : 

In capul acestei formaţiuni, în mod natural se pune 
regiunea Donului, care prezintă mai multă consistență $i 
a cărei organizatiune politică independentă c şi mai 
înaintată. 

In ţările Intelegerei nun@le gencralului Kaledin, — când 
îu alianţă, când în opoziţie cu Rada Centrală din Kiev, 
— e adesea exploatat, ca să mai reînvie speranțele popoa- 
relor din Apus în posibilititea unei acţiuni militare pe 
frontul oriental. 

In realitate însă, generalul Kaledin, adversarul hotărît 
al inaximalistilor, nu se poate gândi, şi desigur nu sa 
gâncit niciodată, după dezdgregarea armatei rusești, să 
ia asupră-şi continuarea răsboiului. 

Motivele opozitiunii sale faţă de miscarea maximalistă,. 
şi mai cu seamă faţă de Sovietul comisarilor naţiunii, 
sunt de ordine pur internă, — lupta împotriva socialis- 
mului şi în special împotriva exproprierilor agrare. 


+71 


mediat după constituirea Sovietului comisarilor na- 
tiunii, generalul Kaledin a telegrafiat la Petrograd, că 
segiunea Donului, — care în trecut şi sub Tari, ca «pä- 
mântul oştirii cazacilor de De se bucura de o situaţie 
privilegiată în Imperiu, — şi:a proclamat autonomia. In 
acelaş timp el aducea la cunoştinţa guvernului maximalist, 
că din Noembrie 1917, — adică din ziua revolutiunii maxi- 
maliste, — autorităţile militare ale regiunii, cari de altfel 
întotdeauna aveau şi atributiuni administrative, au luat 
fn mânile lor plenitudinea autorității de Stat Totuşi, în 
ce priveşte lupta dintre guvernul Kerenski şi maximalişti, 
oastea cazacilor de Don se declară oficial cu desăvârșire 
«neutră» şi nu înţelege să ia parte nici pentru Kerenski, 
mici pentru Lenin, dar în acelaş timp ea nu va tolera 
aici un ămestec al marimalistilor în afacerile Donului, 
şi la nevoe îl-va respinge cu forţa armată, 

Departe de a se gândi la continuarea răsboiului pe 
seama cazacilor, generalul Kaledin a rechemat in ţară 
toate trupele căzăceşti, spre a putea «închide porţile re- 
giunii Donului maximaliştilor». 

“Telegraful ne-a adus şi vestea constituirii unui guvern 
al Donului, cu generalul Kaledin ca prim-ministru şi 
ministru de săsboiu, — îar mai în urmă, că delegaţii 
ucraineni sunt autorizați să reprezinte la Brest-Litovsk 
şi acest guvern. 

Dar căzăcimea de Don spre a şi consolida situatiunea 
a căutat de la început să ajungă centrul de gravitatiune 
al unei orgauizatiuni cu mult mai vaste, — a uuei «fede- 
raţiuni de Sud-Est», în care să intre în pr:mul rând şi 
cazacii de Ural, Astrahan, Terek şi Kuban, — în toate 
aceste regiuni sunt oştiri căzăceşti cu totul independente 
una de alta. In al doilea rând generalul Kaledin a în- 
cercat să câștige prin intermediul cazacilor de Kuban şi 
triburile caucaziene 

In Caucazia se numäri vr'o 40 de mici naţionalităţi, 
foarte deosebite, pe cari lea legat numai opresiunea ru- 
seasca. Cele mai însemnate din aceste naţionalităţi sunt: 
abhazii, cabardinii («cerehesii»), osetinii, cecenii sau ingusii 
şi lesghinii din Dagestan, etc, — cu toate împreună act ste 
populațiuni abia dacă ajung la vro trei milioane de 
„uBete. 

Incă la sfârşitul lu: Septembrie reprezentanţii acestor 
triburi de munteni s'au adunat la Vladicavcaz pentru a 
forma o <federaţiune 2 popoarelor de munte». 


172 


Dar conduc*torii lor au simțit că aceustă federatiune 
singură ar fi prea <labă pentru a le asigura libertatea si 
chiar coheziunea, fiind drte rivalitätile şi animozitätile, 
cari le despart de mult, şi cari du fost întotdeauna ex- 
ploatate’ impotriva lor de către. regimul țarist. 

Când cazacii din regiunea Kubanului sau proclamat ca 
un Stat autonom, «federatiunea popoarelor de munte» a 
si căutat să se alieze cu acest Stat vecin, 

Căzăcimea din Kuban e, în mare parte, de origină 
u âineană. Când tendinţele de autonomie s'au mamifestat 
în Ucraina, a fost creată si aici «Rada regiuni Kuba- 
nului», care a ales pe un «Hatman> şi un consiliu legis- 
lativ, cărora le-a și încredinţat plenitudinea puterilor 
de Stat. 

Dacă cazacii de Kuban nu s'au alipit Ucrainei, aceasta 
se datoreste în primul rând numai tendințelor lor anti- 
socialiste, fiindcä în Ucraina a biruit curentul socialist, 
deși cu mult mai moderat ca in «Rusia Mare», — mai 
cu seamă din consideratiuni nfionaliste. (Marii proprietari 
în Ucraina sunt în mare ‘parte de origine polonezi 
si ruşi). 

Când federatiunea caucaziană a intrat în Statul Kuba- 
nului, reprezentanţilor ei li sau acordat 10 locuri în con- 
siliul legislativ, alături de cei 56 deputaţi ai căzăcimei. 

In curând sau organizat pe aceleaşi principii şi cazaci 
din regiunile “Terek, Ura! si Astrahan. 

Atunci cazacii din Don au întreprins fuziunea într'o 
singură federatiune a tuturor acestor organizatiuni. 

Un nou congres în Vladicaveaz a elaborat proectul 
federatiunii în care rolul diriguitor, în mod natural, a 
fost asigurat cazacilor. 

Cazacii, cari stăpânesc întinderi însemnate de pământ; 
Si cari au format întotdeauna o clasă privilegiată în re- 
giunile lor, vor înainte de toate să ferească ţările lor, de 
: «contaminațiunea socialistă». Intrun Stat unitâr rus ei ar 
fi însă covârgiti | de valul revolutiunii socialiste. Din cauza 
aceasta ei se aârmă ca o «naţiune» distinctă, cu dreptul 
la «auto determinatiune» (Selbsbe stimnungsrecht). 

Această grupă, împreună cu triburile de munteni aliate, 
stăpâneşte peste un vast teritoriu, cuprins între marea 
Neagră, cea de Azov si Caspică, şi care la Răsărit s< 
limit: ază cu râul Ural si la Nord ajunge până în guver- 
nământul Voronej. 

Generalul Kaledin, prin înfinţarea «Federatiunii de 


173 


Sud-Est» pe care el a vestito lumii sub numele pompos 
de «Uniunea cazacilor şi a popoarelor libere din stepe si 
muuti», tinde înainte de toate de a forma un Stat «burghez» 
fa mijlocul unei Rusii socialiste, Mulțumită acestui colorit 
politic, noua formaţiune şi-a atras simpatiile cadetilor, şi 
prin ei ale Intelegerii. Şi desigur generalului Kaledin 
nu i-ar fi dezagreabil un sprijin din partea Intelegerii, 
pentru consolidarea noului Stat. Dar sccpul urmărit de 
el este înainte de toate apărarea privilegiilor regiunii 
Donului, — și el îşi dă seama, că aceste privilegii ar 
putea fi numai compromise, dacă împotriva curentului 
pacifist al masselor, el şi ar fi luat sarcina de a duce răs- 
boiul pe seama căzăcimii, 

Cu atât mai mult, cu cât «contagiunea socialistă» ame- 
ninta şi regiunile căzăcești, în cari locueste şi o însew- 
mată populatiune necăzăcească, care nu se bucură de ple- 
mitudinea drepturilor în aceste regiuni, şi e azi înclinată 
spre revendicările socialiste, 

In orice caz, căzăcimea Donului, care fireşte se aflä în 
fruntea nouei federatiuni, şi care a ştiut să impună acesteia 
drept Capitală oraşul Novocercasc, şi-a asigurat astfel un 
rol însemnat în luptele viitoare pentru definitiva aşezare 
a Rusiei de mâne. 

Desigur vom auzi încă adesea despre *Federatiunea 
de Sud-Est». 


17 Ianuarie 1918. 


IX 
FEDERAȚIA VOLGII SI REPUBLICA SIBERIEI 


„Dintre toate formațiunile politice intependente, cari sau. 
tidicat acum în Rusia, poate cel mai mare interes, pentru 
caracterizarea procesului elemeutar care a cuprins toate 
neamurile vechii Impärätii, prezintă noua Republică a 
Volgei», în care sunt meniti să joace un rol însemnat tä- 
tarii din Cazan. 

Precum am arătat altă dată (v. «Lumina» No.35, din 6 
Octombrie 1917), tătarii din Cazan întotdeauna au stat 
în fruntea” întregii lumi mahomedane din Rusia. Dela in- 
ceputul revolutiunii ei şi-au încordat toate puterile pentru 
a asigura celor 27 milioane de mahomedani ai Rusiei 


174 


o autonomle nafional-calturalà, dax fără nici un caracter 
teritorial. 

Dacă îu prima fază a revolutiunii, şi cea mai mare 
din celelalte naționalități din Rusia de asemeni näzuia 
mai mult la autonomie culturală şi națională, de cât la 
delimitare teritorială, pentru mahomedani Sar părea că 
orice organizaţie pe bază teritorială ar putea fi numai în 
dauna intereselor lor. In adevăr, mahomedanii nicäeri nu 
formează o massă compactă cu-un teritoriu propriu, că 
sunt împrăștiați peste tot Imperiul, ca nişte insule rela- 
tiv mici de populatiune si adesea foarte îndepărtate una 
de alta. Astfel, peste tot, în caz de organizaţie teritorială, 
mahomedanii ar constitui minorităţi, şi tătarii din Cazan 
şi-ar pierde din însemnătatea Joz de conducători ai în- 
tregii lumi mahomedane. 

Dar procesul de «federalizare teritorială>, determinat de 
revolutiunea maximalistä, sa impus peste tot cu o putere 
irezistibilă. 

In primul rând baschirii, cari suni mahomedani şi până 
acum au stat cu totul sub influenţa tătarilor, au dat sem- 
nalul nouei orientări. Başchirii au declarat autonom în- 
tregul teritoriu în care sălăşluesc, si cari cuprinde părţi 
însemnate din Guvernămintele Orenburg, Ufa, Perm şi 
Samara. Pe ziua de 21 Decembrie trecut a și fost cen- 
vocată adunarea lor constituantă în Orenburg. 

Astfel tătarii din Cazan. au văzut opera lor amenin- 
tatä şi riscau să rămână izolaţi, cu atât mai mult cu cât 
în vecinătatea teritoriului baschirilor, în enormul bazin 
al Volgii, sau manifestat tendinţe analoage la diferite 
populatiuni fino-mongolice, în parte creştinizate, în parte 
mahomedane, si chiar, în taină, păgâne. 

Principalele din aceste populatiuni sunt: ciuvasi, ce. 
remişi, mordvini, votiaki, zireni, calmuci, ca şi nume- 
roase triburi tătăreşti (unele div acestea trecute la 
creştinism). ; an 

Incă în Mai din anul trecut reprezentanţii acestei po 
pulatiuni sau adunat la un congres din Cazan, spre 
a-şi afirma dreptul la o viaţă culturală şi națională 
proprie. ' 

Sub 'înrâurirea curentului federalist însă a început să 
se închege <Federaţiunea Volgii> iar în urma interven: 
tiunii elementului puternic al tătarilor din Cazan si al 
başchirilor, sa pus la ordinea zilei şi adeziunea popula- 
tiunii ruseşti din basinul Volgii, şi sa născut chiar ideia: 


175 


renaşterii vechii Impärätii a Cazanului, anexată in Mos- 
covia sub Ioan Groaznicul! 

Dar astăzi noul Stat în faşă se afirmă ca o federatiune® 
democratică, care în chestia agrară isi însuşeşte progra- 
mul partidului social-revolutionar. 

Prin formarea Republicii Volgii însă, Siberia rămâne 
cu totul despărțită de restul Rusiei. Chiar de n'ar fi alte 
motive, acest fapt punea întrebarea asupraf viitorului a- 
cestei imensitäti, care cuprinde peste jumătate din Con- 
tinentul Asiei. 

Dar conditiunile Siberiei se deosibesc aşa de mult, şi 
ea a suferit aşa de grozav în cursul veacurilor ca un loc 
de deportatiune, silit să adăpostească pe criminalii si 
oamenii fără căpătâiu din întreagă Rusia, în cât aici în 
totdeauna a fo8t foarte puternic curentul de opoziţie im- 
potriva Rusiei, — bine înţeles încă întărit sub influenta 
deportaților po'itici sub regimul țarist. 

Din nenorocire datele noastre sunt prea räsletite. Zia- 
rele ruseşti se ocupă foarte puţin de ceeace se petrece în 
depărtata tard a lui Ermak, — iar siberienii, prin firea 
lor, ‘tac şi tac». 

Ştim că sa proclamat Republica Siberiei, cu oraşul 
Omsk drept capitală; a fost aleasă o <Dumä», ca organ 
legislativ: sa şi format un guvern, în cap cu octogena- 
rul învăţat d. Potanin, un cunoscut patriot siberian, 

Dar Siberia e un continent, cu regiuni foarte variate, 
locuite de nenumărate grupuri etnice, cari mau nimic co- 
mun, ca rasă, limbă, cultură. Desigur ele nu se pot orga- 
niza pe principii de libertate naţională, decât ca un Stat 
federal. Probabil noua ocârmuire siberiană şi-a asigurat 
adeziunea unora din aceste grupuri: putem să ne aştep- 
tim la treptata adeziune si a celorlalte. Dar până acum 
indicatiunile din presa rusă sunt prea confuze. 

Ele se referă mai cu deosebire la alcătuirile din regi- 
unea Altaiului şi din aceea a Baicalulu:, 

In regiunea Altaiului locuese mai cu seamă triburile 
mongole de calmuci, tătari teleuti şi soioti, cari încă din 
Mai trecut au început o acţiune de federalizare. Iar în 
jurul Baicalului este aşezat un puternic neam al buria- 
tilor. Buriaţii nu numai că au ştiut să reziste rusifcării, 
dar ei în mare parte au asimilat elementele ruseşti cari 
“Sau amestecat printre dânşii. Ajunşi la un grad relativ 
înalt de cultură, buriatii pretind să se pună în fruntea 
regiunii întregi dintre lacul Baical şi Oceanul Pacific şi 


176 


să înfiinţeze cu ajutorul iacutilor, un Slat dacă nu chiar 
independent, cel putin autonom, în sânul federatiunii 
siberiene. | 
Despre celelalte formatiuni politice, rupte din trupul 
Imperiului Tarilor as putea da în momentul de față prea 
puţine detalii precise, 
Dar un lucru e sigur: vechia împărăție nu mai există, 
Până acum şi-au afirmat näzuintele de independenţă 
sau chiar au reuşit să se despartă cu desăvârșire: Fin- 
landa, Ucraina, Rusia albă, Federatiunea de Sud-Est cu 
regiunea Donului, Caucazia şi “Transcaucazia, Federatiunea 
Volgii cu Paschiria până la Ural, si cu zirenii până a- 
proape de ţărmul Mării Inghetate, în sfârșit Siberia. 
Dacă mai ţinem seamă de regiunile ocupate de către 
Puterile Centrale, cari împreună cu anexele lor rămase 
încă sub ruşi — cum sunt Polonia, Lituania, Curlanda, 
Livonia şi Estonia, — de-asemeii vor fi pierdute pentru 
Rusia, vedem că puterea Sovietului comisarilor naţiunii 
nu rămâne de cât Moscovia, în întinderea pe care o avea 
sub vechii Tari din veacul al XIV-lea sau al XV-lea... 
Sic transit. 


18 Jauuarie. 


CAP: VI 


PERSPECTIVE 


I 
SOCIETATEA NAȚIUNILOR» ... 


Lumea antică trăia în State izolate, între cati, pu- 
tem spune, nu era nici o viață obştească. Orice străin 
era în principiu un dusman, — hostis. Raportul normal 
dintre State era răsboiul, — păcea iu putea izvor decât 
dintrun anume frofat, de aci şi cuvântul pax, care indică : 
această origine contractuală. 

Fiecare stat pe atunci îşi îndestula singur aproape 
toate nevoile sale, — comerțul internaţional nu se făcea 
decât aproape exclusiv cu obiecte de lux. 

Omenirea de astăzi nu mai cunoaşte această izolare. 
Toate Statele şi popoarele lumii trăesc în cea inai intimă 
colaborare, — toată viaţa e întemeiată pe raporturi de 
schimb. Pacea e o stare normală, — răsboiui e, nu o 
excepțiune, ci pütem spune o anomalie. Societatea de, 
Siate» — e o concepţie fundamentală a dreptului inter- 
naţional. 

Dar aci apare la iveală un grozav paradox al vieţii 
moderne. 

După definiţia unui mare jurisconsult german, prof. 
R. -von Ihering, dreptul este. “un interes proteguit juri- 
diceşte?, adică cw ajutorul forței publice. 

Dar dreptul internațional e cu desăvârşire lipsit da această 
sancţiune ! 


12 


178 


“Insăşi intimitatea vieţii internationale de astăzi, în care 
granița nu mai este acea formidabilă barieră de altă dată, 
ci a ajuns aproape numai o concepţie pur abstractă,—dă 
naştere la conflicte ireductibile de drepturi şi interese. 

Si «Societatea de State” nu poate da totuşi nici o 
protectiune eficace intereselor celor mai legitime. Astăzi 
ca şi în antichitate un popor pentru apărarea intereselor 
sale nu se poate bizui decât pe puterea lui proprie. 

Inchipuiti-vä, că în societatea din sânul unui Stat ar 
lipsi, pentru aplanarea conflictelor, tribunalele şi poliţia. 

Ce haos sar naște! 

Dar în acest haos träeste sociefatea națiunilor în lumea 
civilizată... 

Astfel pentru a paraliza puterea de muncă a unui popor 
Sa aprins făclia răsboiului mondial. 


21 Septembrie 


II 
CONTELE CZERNIN ŞI ROLUL AUSTRIEI 


Lumea a intrat în răsboiu cu două credințe, cari au 
fost adânc înrădăcinate în opinia publică europeană: 

Rusia constitue cea mai formidabilă putere militară. 

Austro-Ungaria e în ajunul descompunerii. 

Pornind de la aceste credinţe, Marele duce Nicolae Ni- 
colaevici, comandantul suprem al forţelor ruse, luând aere 
de atlet generos, a adresat la începutul răsboiului un 
apel către popoarele Austro-Ungare, îndemnându-le la de- 
fectiune şi promitându-le libertate şi fericire sub scutul 
Tarului... 


* 


Niciodată n'am împărtăşit aceste iluziuni, nici despre 
puterea Rusiei, nici despre decrepitudinea Austriei. 

In special, în ce priveşte Austria, de foarte multe ori 
am arătat că puterea ei constă mai cu seamă în misiu- 
nea istorică ce are de îndeplinit în această parte a” Eu- 
ropei. 

Răspunzând la întrebarea d-lui Take Ionescu ‘ce bine 
a făcut vrodată această monarhie», am scris în Decem- 
brie 1915: 

<Binele pe care l'a facut Austria? Dar o plimbare dela 


eens ME 


«măreața catedrală a Sfântului Ştefan, ale cărei temelii, 
“au fost puse în veacul al XII-lea, până la zidirea afu- 
«mată din Viena veche, în care din veacul al XIV-lea a- 
«fost instalată o glorioasă Universitate, ajunge pente 
«ca să suggereze ori-cui rolul pe care l-a jucat monarhia- 
<habsburgică în această parte a Europei, la graniţele 
<Orientului. Prin intermediul ei, populatiunile din basinul 
<Dunării nu numai că sau putut împărtăşi la comorile 
«culturii apusene, dar au găsit şi scut împotriva cotro- 
«pirii şi nimicirii de către despotiile Orientului... Multe 
«dureri au cunoscut şi popoarele din Austria. Dar fără 
« Monarhia habsburgică poate că aceste naționalități ar fi 
«avut o altă soartă. Mulțumită habsburgilor ele au putat 
«trăi, şi-au putut conserva neatins caracterul etnic şi au 
«putut porni lupta pentru renaştere... 

«In special, dacă națiunea poloneză sa putut menține 
«la un nivel înalt de conştiinţă naţională şi de cultură, 
«aceasta se datoreşte exclusiv conditiunilor de viaţă pe 
«cari fii ei le-au găsit în imperiul habsburgic: două uni- 
«versitäfi, şcoli secundare şi primare, seminarii, laborato- 
«rii, muzee, putinţa de a se împărtăși la bunurile unei 
«vieţi constituţionale, — toate acestea au servit națiunii 
«întregi, asigurându-i şi o elită intelectuală şi cadrele de 
«conducători dela cari va putea porni viaţa viitorului 
«Stat polonez. 

«Jar ucrainenilor oropsiti tot Austria le-a dat putinţă 
«de a crea în Galiţia orientală singurul focar de viata 
«naţională, dela care să poată pomi o acțiune de redes- 
“teptare, care a făcut pe sugrumătorii Ucrainei din pa: 
“tria mumă, să fie atât de îngrijaţi in ce priveşte succe- 
«sut operei lor destructive»... («Viaţa Românească». 1915, 
No. 12, p. 184). 

Astăzi se văd fructele acestei acţiuni... 

Am cunoscut Austria nu numai din studii dar și din 
contactul personal, pe care Pam putut avea mai cu seamă 
mulţumită relatiunilor ce le-am avut cu românii de peste 
munţi. 


+ 


Dintre românii din Regat defunctul Aurel C. Popovici, 
a cunoscut, desigur, şi mai bine monarhia, — punctub 
lui de vedere îl caracterizează în deajuns monumentala 
lui operă eGrossoesterreich». 

Şi faptul, că doi oameni porniţi din cele două extre- 


180 


mităţi ale teritoriilor locuite de români, Banatul si Basa- 
rabia de Nord, doi oameni atât de ‘deosebiti în ce pri- 
veste ideile generale (defunctul Aurel Popovici a fost un 
cotiservator convins, care a polemizat mult cu subsemna-. 
tul) au putut fi de acord în ce priveşte raporturile dintre 
români şi monarhia dunăreană, ar fi trebuit să fie sin- 
gur de ajuns ca să pue pe gânduri, dacă nu să desmeti- 
cească pe patriotarzii nostri... 

" Mi-au venit toate acestea în gând la cetirea cuvântării 
contelui Czernin din Budapesta. 

E semnificativ tonul liniştit şi sigur de viitor al bir- 
batului de Stat al monarhiei, care a eşit intactă din grele 
încercări, în fata haosului în care se sbuciumă uriaşa îm- 
părăţie moscovita, 

Şi e caracteristic, că conducătorul politicei externe a 
Austro-Ungariei, a ţinut să releveze credința generală în. 
slăbiciunea monarhiei ca una din cauzele care a împie- 

dicat dezarmärtile şi a determinat răsboiul:: 

*  “Dogma apropiatei prăbuşiri a Monarhiei ne îngreuia. 
«situaţia în Europa, din ea isvora toată desconsiderarea 
«intereselor noastre vitale. Dovedind prin acest răsboiu, 
«că suntem perfect sănătoşi şi cel putin egali, putem nă- 
<dăjdui de a găsi în Europa o deplină înţelegere pentru 
cinteresele noastre vitale si că sunt distruse speranţele 
«de a ne dobori prin forţa armelor», i 

‘Din această situație rezultă pentru contele Czernin pu- 
tiuta de a ajunge la pacea mondială, asigurată prin dezar- 
marea generală si prin organizația internaţională a arbitra- 
giului obligatoriu, — o pace fără anexiuni şi contribuții. 


. x 


Trebue să relevăm aici o notă extrem de interesantă 
şi foarte caracteristică tocmai pentru un om de Stat al 
Monarhiei habsburgice : . 

_« PDându-şi seama că o: neuä ordine în lume nu ‘poate fi 
realizată de cât “pe baza internațională, aaică așezată 
sub'un control international» contele Czernn adaogă: 
<Piecare Stat va trebui să renunfe la ceva din independența 
«lui pentru a asigura pacea lus ii». 

La un om de Stat al Austro-Ungariei, — care ea însăşi 
se înfăţişează ca o <lume», trebuind să asigure o con- 
vietuite pașnică, afâtor naţionalităţi deosebite, — această 
idee e foarte năturală şi foarte suggestivă. 

“Poate că asistăm la tin moment decisiv nu mumai. pen- 


181 


tru Istoria Monarhiei, în numele căreia a vorbit contele 
Czernin la Pudapesta, dar şi a lumii civilizate; si poate 
că 'Austria prin acest discurs, a păşit pe calea ce.i:0 
prezicea încă acum treisprezece ani cunoscutul om de 
Stat francez D'Estournelles de Constant, când scria in pre. 
fata unei cărți (Max Marsc «L/Autriche»): | 

«Să considerăm existența Austro-Ungariei nu ca o ar 
“gonie, ci ca o auroră; ca un început de unire europeană ; 
“si să nu vedem în asa zisa mare politică a desmembră» 
“rii si a cuceririi de cât o aventură şi o noapte fara funda... 

Cel putin pentru ultima parte a citatului, ilustrul om 
politic francez sa dovedit profet. 


7 Octombrie 1917. 


III 


SUVERANITATEA DE STAT ŞI 
«INDEPENDENȚA BALCANICĂ» 


Am relevat din discursul contelui Czernin, care în 
multe privinti va rămânea simptomatic pentru vremurile 
în cari trăim, cuvintele pline de adânc interes ră «fiecare 
Stat va trebui să renunfe la ceva din independența lui pentrut 
a asigura pacea lumii?. 

Așa vorbeşte reprezentantul unei Mari Puteri, şi în, 
momentul, când biruind toate amenințările, se crede in 
drept să-şi afirme deplina încredere în forţa mosală şi 
militară a Statului pe care îl conduce. 

Cu puţini ani în urmă o asemenea declaraţi e pentru. 
orice om de Stat desigur mar fi fost cu putință. Ea este in 
divergintä cu concepţia clasică a <Suveranităţii Statului». 

După această concepţie fiecare Stat posedă o autori- 
tate supremă, absolută și nemărginită, care este necom-, 
patibilă cu vre-o limitare din afară, in ce privește afir- 
marea vointii sale, fără ca prin aceasta însăși demnitatea, 
sa de Stat independent să nu fie grav atinsă. 

In realitate, noţiunea de suveranitate absolută de mult 
a rămas o formulă abstractă, în care viaţa a turnat un 
conţinut real adesea foarte deosebit, 

Mai întâiu, alături de Sfaf, ca fință juridică abstractă, 
sa ridicat idea de națiune vie, care se înfăţişează ca sub. 
stratul real al acestei forme juxidice. Treptat a fncepnt 


182 


sâ- se afirme tot mai mult credința, că Sfar! nu este de 
cât un mijloc pentru a asigura unei nafiuni o viaţă cât 
mai complectă şi liberă, şi o siguranță exterioară cât mai 
desăvârşită. R von Ihering a putut să vorbească chiar 
despre o concepţie nouă, după care Statul nu ar fi decât 
un fel de societate anonimă, în care fiecare cetăţean este 
un acţionar. 

Dar atunci subiectul adevărat al dreptului, — sau cum 
se spune în limbajul advocätesc, adevărata «persoană 
morală» — este națiunea, şi nu Statul. Acesta nu este 
decât o formă în care o naţiune își poate satisface inte- 
resele şi realiza drepturile sale. Statul există pentru na- 
(iune, nu națiunea pentru Stat. 

De aci însă, în mod natural rezultă o limitare a con- 
ceptiunii absolute a Statului de altă dată. Națiunea este 
evident un fapt natural: voința omenească nu poate nici 
crea, nici desfiinţa o națiune. Pe când Statul, deși produs 
şi el al evolutiunii istorice, e vădit o operă umană, care 
poate -si trebue să fie adaptată la trebuintele vieţii natio- 
uale. Conditiunile vieţii nationale variind în timp şi în 
spaţiu, trebue să varieze şi organizația exterioară a națiunii 
care este Statul, pentru a satisface ceriritele vremii. 

Satisface cerințele vremii principiul de suveranitate 
absolută şi nemărginită ? 

La această întrebare răspunde contele Czernin si prin 
aceasta discursul său e o prețioasă dovadă că am ajuus 
ta pragul unei ere noui în Istoria lumii. 

Omenirea de astăzi nu mai trăeşte claustrată în limi- 
tele Statului. Cum mam exprimat altă dată, hotarul a 
ajutis o noţiune pur abstractă. Viaţa intelectuală, viaţa 
socială, viaţa economică, trece peste toate hotarele, rupe 
toate zăgazurile, şi creează din tot rotundul pământesc, 
îa multe privinti, un singur organism, prin împletirea 
inextricabilă de interese. 

S'a născut putem zice o sociefate umană generală, din 
care fac parte, în care se întregesc prin raporturi vii şi 
permanente, toate naţiunile, 

Astfel vechea noţiune a suveranităţii absolute și ne- 
amărginite de Stat, în loc să garanteze popoarelor sigu- 
ranta externă, plenitudinea vieţii nationale, „poate apare 
tocmai ca un izvor de veşnică primejdie pentru siguranţa 
şi libertatea lor. 

Cum a arătat atât de bine conducătorul politicei Mo- 
narhiei dunărene, în aceste condițiuni, imensele înarmäri, 


183 


pe lâugă că ar istovi puterea productivă a națiunilor, nu 
le-ar putea măcar asigura libertatea mărilor şi o temei- 
mică ordine de drept. 

De altfel, pentru orice observator atent, vista s’a însăr- 
cinat de mult să aducă mărginiri independenţei absolute 
a Statelor. 

Toate tratatele internationale, toate conventiunile, ca 
acele relative la reglementarea navigatiunii pe râuri 
internaţionale, toate delimitările de «sfere de influenţă» 
etc, implică la urma urmelor, limitarea Suveranita¢is 
absolute a Statului. 

Garantia internațională a neutralității vre-unui Stat, 
este tipul clasic al mărginirilor de această natură. Si 
nu numai pentru Statul neutralizat, dar şi pentru Puterile 
garante. Garantia neutralității nu presupune, în adevăr, 
nuntai respectul acesteia de către contractanti, dar si 
obligatia de a o apära. Dacä ipocrizia abuzeazä adesea 
de aceastä situatie (cazul Angliei în chestia Belgiei), 
principiul în sine rămâne adevărat. 

Principiul este adevărat, dar realizarea lui întâmpina până 
acum mari greutăţi, din cauză că lipsea un organ sau mai 
bine zis, în termeni juridici, lipsea un subiect de drept, ca 
purtător al acestor obli gatii, distinet de Statele contractante. 

Va ajunge acum omenirea la creearea unui asemenea 
organ? 

Atunci poate toate groaznicele jertfe aduse pentru 
aceasta n'au fost zadarnice. 

Insä trebue să ne dăm seama, ce ar însemna această orga- 
nizatiune internaţională ; germenul Statelor-Unite alé omenirii... 

Implinirea visurilor lui Immanuil Kantl.. 

E caracteristic că această idee a pornit de la Mari 
Puteri, cari cunosc ce înseamnă o reală independenţă, 
fiindcă forţa lor proprie le dă putinţa să o apere. 

Dar printr'un trist paradox al Istoriei, pe cei mai zeloşi 
si mai intransigenti partizani ai independentii absolute, 
îi găsim mai cu seamă în Statele mici, unde ea în tot- 
deauna n’a fost de cât o minciună, mai cu deosebire când 
sunt în joc mari interese europene contradictorii. In 
cazul acesta independenţa de obiceiu nu este de cât o formă 
de delimitare a «sferelor de influenţă» sau, în cazul cel 
mai bun, un soiu de <condominiu» al Marilor Puteri. 

Exemplul tipic al acestor formaţiuni ipocrite ni-l poate 
da <independenta balcanică», despre care cu atâta tristetä a 
spus odată fostul ministru sârb la Bucureşti, d. Marincovici 

= 


184 


«Suntem, mândri de a fi independenţi, de a avea un. 
«parlament, o armată frumoasă, de a duce o politică 
„«naţională, dar. în realitate nu avem independenţă, par- 
<lamentul nostru este ecoul glasurilor străine, armata 
«noastră luptă pentru străin, politica naţională este o 
«himeră înșelătoare si ridicolas... (v. N. Wilensky: «Inter- 
ventia României», pag. 53). i 

«Independenţa balcanică» nu dă popoarelor nici siguranţa 
externă, nu le îngădue nici plenitudinea vieții nationale, 
nici:nu e compatibilă cu adevărată libertate .naţională. 

Atunci, ce rost are o organizaţie, care nu îndeplineşte 
conditiunile esenţiale ale unei reale independente? 

Si pentru ce politica «balcanică» se cramponează atâta 
de această «himeră», cum sa exprimat d. Marincovici? 
Nu e un absurd paradox acesta? 

Nu pot găsi de cât un singur răspuns: "interesul, oli- 
garhiilor guvernante,. cari pot exploata această situație 
în profitul propriu. 

Naţiunile mici s'au dovedit neputincioase de a găsi 
singure o esire din această tristă situaţie, si in cursul 
acestui răsboiu au plătit pentru <himeră> cu reale, multe 
si grele suferinti si injosiri.. 

Poate calea indicată de contele Czernin va duce spre 
mântuirea lor, şi a lumii întregi. 


12 Octombrie 


IV 
CONFEDERATIA BALCANICA 


Pe vremuri a fost mult agitată ideea confederatiunii 
balcanice. 

Iu adevăr, confederatia balcanică sar părea o soluţie 
ideală. Micile State balcanice sunt doar legate prin atâtea 
amintiri istorice, precum sunt şi expuse primejdiilor co- 
mune. Ce ar putea dar fi mai natural de cât o legătură 
federativă între ele, care să asigure fie-căruia dintre ele 
o viaţă naţională mai liberă, şi sprijin reciproc împotriva 
primejdiilor din afară. 

Partidul socialist român, precum si celelalte partide so-' 
cialiste din Balcani, au şi înscris în programul lor politic 
crearea confederatiunii balcanice. 

Dintre oamenii nostri politici, defunctul G. Panu, ca să 


185 


nu vorbim de cei mai vechi, era deasemeni un partizan 
hotărît al acestei idei. 

Dar în viata politică pia desideria, câud nu sunt însoţite 
de puterea de înfăptuire, mau mare însemnătate. 

A fost însă un moment istoric, când se părea că ideea 
confederatiunii balcanice a păşit pe calea realizării. Acesta 
este momentul primului răsboiu balcanic, din 1912, şial 
alianței celor patru State din ăreapta Dunării, care „sa 
încheiat în vederea lui. 

Din nenorocire însă, alianța din 1912 avea un germen 
morbid: amestecul Rusiei, care nu urmăria decât scopu- 
rile sale, — slăbirea Imperiului Otoman şi întărirea ex- 
cesivă a Serbiei, în vederea ulterioarei cotropiri a Balcanului. 

Alianța din 1912 Sa prăbușit în al doilea răsboiu bal- 
canic, isbucnit între aliaţii de eri. 

In acest moment, în 1913, a apărut pe scenă si R - 
mânia, din nenorocire tot ca instrument al politicei ru- 
seşti, care nici o clipă nu şi scăpa din vedere scopul. Cu 
multă abilitate, profitând de lipsa noastră de educaţie p - 
litică şi de... nemărginita înţelepciune a marilor şi a mi- 
cilor noştri bărbaţi de Stat, Rusia a ştiut să creeze o 
unanimitate duioasă între toate partidele, inclusiv <Liga 
naţională», pentru a pune tara româuească în serviciul 
cauzei panrusismului. <Viitorul> liberal rivaliza în zel cu 
conservatoarea «Epoca»... 

Astfel, cum am scris chiar atunei: 

«Ne-am erijat în organ al unei stripătoare nedreptäti 
“internationales am contribuit la perpetuarea unei stări 
«de nesiguranţă bogată în primejdii ; ne-am transformat 
<în unealta planurilor de cotropire ale diplomaţiei rusești» 
(<Viaţa Rom.» No. 8 din 1913, «Rezultatele tratatului din 
București» P. 193). 

România în acel moment putea încă să scape situaţia. 
să creeze în Balcani o situație prielnică pentru desvol- 
t rea ulterioară şi să asigure marilor interese europene 
o bază solidă împotriva masinatiunilor panrusiste, şi sie-şi 
un mare rol în Istoria europeană — dacă nu pierdea dir 
vedere, — citez din acelaş articol! din August 1913, «că 
<şuntem legaţi cu bulgaril de primejdia comună: cotr 
<pirea rusească» (ibid. p. 92). 

Cum am spus tot atunci: 

«Cu greu se poate închipui o situatiune mai prielnica 
“pentru asigurarea acestor drepturi si pentru împlinirea 
“acestor datorii (ale României) decât cum ea s'a infatisat 


186 


<în momentul interventiunii noastre înainte de întrunirea 
<Conferinţei din Bucuresti. 

€Pentru aceasta nu se cerea decât un singur lucru: să 
“nu ne considerăm ca aliaţi ai vre-unuia din beligeranti, 
<ci |numai... ca organ al conştiinţei europene. Intrucât 
<revendicările noastre proprii au fost acceptate de la în- 
<cepat. noi eram datori — şi cram în măsură să o fa- 
“cem — să impunem solutiunea crizei balcanice nu întrun 
«gand de răsbiinare împotriva bulgarilor sau împotriva 
< Austriei, ci în interesul dreptăţii, internaţionale, în inte- 
<resul păcii trainice în Balcani, şi în interesul unei si- 
stuatiuni internationale generale, mai conforma cu aspi- 
‘ratiunile noastre viitoare si cu marile interese europene, 
«de cari suntem legaţi» (ibid. p. 194). 

Situaţia politică generală din acel moment şi armata 
de care dispuneam, ne asigurau succesul. 

Atunci puteam pune, în adevăr bazele unei confederatiuni 
balcanice, — şi ne infatisam altfel şi în răsbo'ul european. 

Cum au ştiut să profite de această situaţie exceptio- 
nală marii si micii nostri bărbaţi de Stat, — şi simţul 
dreptăţii ne cere să le facem cinste egală tuturora, fără 
nici o excepție, căci cu toţii au fost de acord, se întreceau 
chiar în râvnăl — se ştie... 

De acolo ni se trag toate nenorocirile de astăzi. 

Atitudinea luată de România în cursul crizei balcanice 
şi la Conferinţa din București în 1913, a determinat în- 
torsătura nefastă a politicei noastre intergationale. 

In ziua de 10 August 1913, data tratatului din Bucu- 
resti, a predeterminat fatal şi ziua de 27 August 1916, 
când a fost declarat răsboiul României... 

Răsboiul european putea da României ultimul prilej 
de a se pune în frunteă acţiunii pentru organizarea Con- 
federatiunii balcanice, în conditiunile cele mai prielnice 
pentru toate naţiunile interesate. 

Prin situaţia ei geografică, România putea să dea mij- 
locul necesar, — şi numai ea putea să 1 dea, — atât Bul- 
gariei cât şi Turciei să participe la acţiunea militară îm- 

potriva inamicului comuv, Imperiul moscovit, chiar de la 
taeeputul răsboiului, şi pe frontul cel mai sensibil. 

Turcia şi Bulgaria, cum am arătat altă dată, au inter- 
venit cu multă stäruintä în acest sens pe lângă guver- 
nul român, în August 1914 

Dacă România şi-ar fi îndeplinit datoria fata de sine 
şi faţă de Statele balcanice, prestigiul pe care i Par fi 


187 


dat acest rol printre toate popoarele din Balcani, cres- 
‘terea ei în putere prin realipirea Basarabiei, greutatea ce 
ar fi avuto în concertul european, toate puteau săi asi- 
gure un loc de cinste în Confederatiunea balcanică. 

Rezultatele politicei ce am urmărit în realitate, n'am nevoe 
să le mai zugrăvesc. Toate posibilitățile au fost înăbușite... 

In aceste împrejurări ideea Confederatiunii balcanice a 
pierdut ori-ce interes practic: e cu neputinţă pentru mo- 
ment să ne gândim Ja această solutiune a problemei de 
otganizatie politicä temeinică pentru România, ca şi pentru 
naţiunile din Balcani, care să le asigure tuturora o des- 
voltare naţională liberă şi să le dea toată siguranţa ex- 
terna necesară. 

De 'altfel, chiar realizarea Confederatiunii balcanice lasă 
deschisă lupta pentru preponderență în Orient, dintre 
Rusia şi Puterile Centrale. 

Un Stat federal de 20—25 milioane de locuitori, abia 
vămislit după atâtea tribulatiuni şi rivalități, nu ar putea 
avea destulă putere, pentru a'şi neglija legăturile inter- 
nationale, şi era dator să-şi fixeze directiva politică faţă. 
de acest conflict mondial de interese. 

Prin urmare şi pentru Confederaţia balcanică rămânea 
în picioare chestiunea de orientare internaţională, numai 
alfa era greutatea specifică a României... 

In ori-ce caz, aşa cum stau lucrurile, naţiunile balca- 
mice, în căutarea legăturilor trainice, care să le asigure 
iudependenţa reală şi prosperitatea, nu mai au alegere 
decât între Rusia şi Puterile Centrale 


3 Noembrie 


V 
ORIENTARE SPRE RUSIA? .... 


Suntem în momentul de față aliați cu Rusia. E natural 
deci să ne întrebăm în primul rand’ e cu putinţă, după 
räsboiu, să ne menţinem această orientare, prin alipirea 
la Rusia, oricare ar f forma acestei alipiri? 

Dar Rusia e cuprinsă de o adâncă.revoluţiune. Intreg 
edificiul ei politic şi social urmează să fie reclădit din 
temelie. Câtă vreme va dura acest proces de transformare 
radicală şi unde va duce el vastul conglomerat de po- 
poare dintre hotargle vechei împărăţii moscovite ? 


188 


Ne 

In | “Pranţa tulburările. „marei revolutiuni din veacul af 
XVIII lea, au durat cincisprezece ani, Până la proclamarea 
imperiului, — „sau ținând seamă. de caracterul de tran» 
sitie al acestuia, chiar 25 ani, până la restauratie. . 

Dar Frañta a fost un Stat omogen numai de vro 20 
milioane de locuitori, — omogen, putem spune, nu numai 
din punctul de vedere naţional, dar şi social Căci în 
jurul burghezimii ce se ridicase împotriva vechiului re-« 
gim, sau grupat atunci si țărănimea şi muncitorime4 
oraşelor. Chestia socială nu ajunsese încă în acele vre- 
muri la. acuitatea ei de astăzi. 

Pe când Rusia zilelor noastre, cu enorma ei massă dé 
180 milioane, şi cu majoritatea populatiunii imperiului 'de 
origină străină, este sfâşiată, în primul rând, de puternice 
tendinti centrifuge. Această populatiune nu numai că infatis 
şează enorme deosebiri de rase şi de religiuni, dar reprezintă 
şi toate gradele imaginabile de cultură, de la sălbăticia 
primitivă, până la treapta cea mai înaltă de civilizaţie, 

La. această lipsă de omogenitate etnică se adaogă, în 
al doilea rand, şi luptele sociale de © intensitate necu: 
noscută în Apus, — flindcă alături de proletariatul m- 
dustrial se ridică și țărănimea cu idcile si sentimentele 
ei, inspirate de comunismul primitiv, si cari sunt necom- 
patibile nu numai cu structura socială a vechiului regim, 
dar chiar cu acea Gin Statele apusene cele mai înnaintate, 
zidite pe temelia principiului de proprietate individuală. 

Este uşor deci de închipuit la ce intensitate trebue să 
ajungă tulburările revoluționare din Rusia. 

Asistăm acum abia la prologul unei infricositoare drame. 
Câtă vreme va dura ea, — câte decenii? Prin ce peripeții 
fioroase va trebui să treacă această nemărginire de no- 
roade ? Câte rupturi si prabusiri va suferi încă, până ce 
se va putea stabili pe noui baze vr'un echilibru oare care? 

Cine poate şti! : 

E cu putinţă de a lega soarta Statului român de acest 
vulcan în eruptiune ? 

Ne-ar fi ertată această săritură mortală în necunoscut? 
Nici mam şti cu cine mergem: cu “Rusia mare», cu: 
Ucraina, cu ambele împreună, cu un Stat socialist, cu o 
republică democratică, cu o monarhie? 

In loc să sprijinim, prin asemenea legătură, libertatea 
națională şi siguranţa noastră externă, am risca numai 
«să plătim oalele sparte», ale unei revolutiuni, cu cari 
nu avem nimic comun. 


189 


or 


Mai cu seamă după criza actuală, asemenea aventură 
de-ar duce sigur la pieire. , 

In adevăr, noi vom avea nevoe pentru reclădirea țării, 
de un mare ajutor financiar si economic. Rusia nu ni-l 
poate da. 

Nu numai pentru că ea însăşi se află pe pragul unei 
groaznice prăbuşiri economice şi financiare, şi singură 
va avea nevoe de enorme capitaluri străine, dar si 
însăşi structura ei economică, în ori-ce caz, îi face cu 
neputinţă vre-o acţiune de ajutorare pentru gospodăria 
noastră. 

In ce formă poate veni, în ce formă înfotdeauna vine un 
sprijin economic şi financiar de la o ţară la alta? Pu- 
blicul cel mare are o concepţie foarte simplistă în această 
privinţă, şi-şi închipue că acest sprijin s'ar putea realiza 
prin trimitere de bani în numerar, în monede sunätoare 
de aur. Ceeace în realitate niciodată nu se întâmplă, 
nici că se poate întâmpla. 

Noi am făcut împrumuturi de miliarde în străinătate, 
—' Ne-au venit vrodată vagoane cu aur? Niciodată. 
Acum iaräsi am avea nevoe de multe miliarde. Nici o 
ţară nu posedă atâta aur lichid. Si cât posedă, nu se 
poate despărţi de el, fiindcă îi este indispensabil ca te- 
mea propriei organizatiuni economice şi financiare. 

Imprumuturile externe numai de formă se contractează 
în bani, dar nu se pot realiza decât prin trimitere de 
material, de mărfuri, de produse ale muncii naţionale a Sta- 
tului care acordă împrumutul. Tot în această formă vin 
şi foate capttalurile, cari se plasează în vre-o ţară străină. 
Și tot pe această cale ele:se şi, plătesc, şi se amortizează de 
către tara ce se imprumuta. 

Numai în această formă ne va putea veni şi acel mare 
sprijin economic si financiar, de care vom avea trebuinţă 
in viitor. 

Dar aceasta presupune, ca o conditiune indispensabilă, 
un schimb comercial între țări. 

Noi am primi produse fabricate, şine de drum de fier, 
vagoane, locomotive, masini și unelte de tot felul pentru 
ind ustria noastră de petrol şi pentru agricultura noastră, 
— iar, în schimb, am trimete cerealele şi petrolul nostru. 
Expresiunea financiară a acestei realități economice va fi pe 
deoparte afluenta de capitaluri necesare pentru România, 
iar pe de altă parte — plata anuitätilor, si stingerea 
treptată a datoriei de către România. 


190 


Intre noi şi Rusia însă, si în timpuri normale, schimbut 
comercial e aproape nul: Rusia nu ne poate trimite 
märfurile de cari avem trebuintä, şi nu are nevoe de 
mărfurile noastre, pe care le produce ea însăşi cu pri- 
sosiuta. Ea doar este principala noastră concurentä din 
Europa! 

Cu atât mai puţin, evident, ne-ar putea da un sprijin 
economic 6 Rusie cuprinsă de frigurile revolutiunii. 

Dar chiar indiferent de chestiunea economică, şi chiar 
după încetarea tulburărilor revoluţionare, după restabi- 
lirea vre-unui echilibru în Rusia, ar fi cu putinţă alipirea 
României la vecinul nostru de la nord? 

Am arătat altădată, că după ce va trece ameteala vre- 
murilor de revoluţie, — oricare ar fi forma exterioară. a 
formaţiunii de Stat ce se va aşeza în întinsul nemărginit 
al Rusiei actuale, — două clase sociate sunt menite să 
coloreze tendinţele politice ale acelei formaţiuni: tärä- 
nimea, care formează 80 la sută din populaţie, şi bur- 
ghezimea, foarte şovinistă prin firea lucrurilor. Ambele 
aceste clase, fatal vor determina acelaş caracter agresiv al 
Rusiei de mâne, care deosebia şi Rusia ţaristă. 

Rusia democratică tot aşa de putin, ca si Tarii din 
trecut, va putea renunţa la aspiratiunile ei de domina- 
țiune asupra Balcanului slav şi la cimpulsiunea spre 
sud», la näzuinfa de a stăpâni Constantinopolul.si Strâm- 
torile. Panrusismut, sub forma lui ipocrită de panslavism, 
va constitui atunci primejdia şi mai mare pentru întreg 
orientul european. 

Care ar fi deci situaţia României, cu numărul ei de 
7—8 milioane de locuitori, în mijlocul acestor masse 
enorme ale diferitelor populatiuni ruse, atât de străine 
nouă prin cultură şi aspiratiuni ? 

Desigur, zilele neamului nostru ar fi numărate. 

Solutiunea “ruseasci» a problemului românesc nu ar 
duce, prin urmare, la asigurarea libertăţii naţionale şi 
la mărirea siguranţei noastre externe, ci ar însemna 
resemnarea la moarte sigură, ar determina agonia na- 
tionalä, care de altfel mar dura mult până la sfârșitul 
fatal... 


4 Noembrie 


191 


VI 
DINASTIA SI TARA 


A trecut mai bine de jumătate de veac de gând învă- 
tatul german Lorenz von Stein și-a formulat teoria asupra 
monarhiei constituţionale, rămasă clasică în ştiinţa drep- 
tului public. * 

Teoria aceasta se poate formula în puține cuvinte. 

L. von Stein pleacă dela faptul caracteristic în viaţa 
Statelor moderne: împărţirea societăţii între interesele 
opuse şi lupta aprigă de clase. 

Acest savant jurisconsult, care înainte de R. von Ihering 
a relevat rolul luptelor sociale în formațiunea dreptului 
pozitiv, a susținut cu tărie că în Statele moderne, mai 
mult ca oricând, se simte necesitatea unui factor mode- 
rator, care în numele interesului general să pună frau 
luptei de clase şi să înlesnească stabilirea echilibrului 
social. Fiindcă altfel învingătorii nu ar mai cruța pe in- 
vinşii unui moment, şi întregul organism al Statului ar 
fi primejduit, prin predominatiunea exclusiva a interesului 
de clasă deasupra binelui obstesc. Dezechilibrul social si 
dezagregazea finală ar fi o consecință inevitabilă. 

Acest factor moderator nu poate fi, după L. von Stein, 
decât dinastia naţională, care prin firea lucrurilor este legată 
de interesele permanente ale Statului şi se ridică deasupra 
tuturor luptelor. Menirea dinastiei este de a sprijini pe cei 
slabi şi de a impiedica o dominatiune de castă exclusivă 
și egoistă, care ar fi în dauna interesului general. 

Dar pentru a putea îndeplini această misiune, dinastia 
trebue să fie puternică şi respectată, căci altfel ea însăşi ar 
degenera întrun instrument al claselor dominante, și ar 
favoriza dezechilibrul social. 

Se poate spune că teoria savantului german e evident 
influențată de rolul istoric al Hohenzollernilor în Prusia, 
si se poate ridica obiectiuni în ce priveşte generalizarea ei. 

Dar däcä există o tari pentru care experiența istorică 
parcă anume ar fi întocmit doctrina lui L. von Stein, 
aceasta este România. 

Nicăeri clasa dominantă ma fost mai lipsită de milă şi 
de scrupule față de obstia neamului și mai putin capabilă 
de a se pătrunde de interesul general, ca în România. 
Si nicăeri obstia ma fost mai dezarmată, mai expusă îm- 


192 


pilărilor, nicäeri un dezechilibru social şi politic nu a 
adus o situatiune mai catastrofală. 

Nicăeri, deci, interventiunea «unui factor de modera- 
tiune şi echilibru ma fost mai imperios cerută. 

In teorie, toate formele de Stat pot avea avantajele şi 
dezavantajele lor. Dar va dati. seama ce ar fi fost, în 
împrejurările noastre, concrete, o republicä în România? 

Rog pe cetitori să-şi aducă aminte caracterul luptelor 
noastre. politice, cu împărțirea sistematică de <pradă» 
la fiecare întorsătură a <rotativei? constituţionale, apoi să 
treacă cu gândul prin toată galeria marilor şi micilor 
noştri bărbaţi de Stat şi să-i închipue în luptă pentru 
presidentia de republică... 

Fiind dată atotputernicia unei oligarhii lacome şi co- 
rupte, nici o ţară, desigur, nu are o mai mare nevoe de 
dinastie puternică şi respectată de toți ca Romania, pentru:ca 
ea șă-şi poată împlini misiunea. 

Altfel, regele, oricine ar fi el, dacă nu va preferi să 
abdice, ca defunctul rege Carol în 1871, va ajunge numai 
decât „prizonierul clicilor politice, şi nu-și va putea păstra 
Coroana decât cu preţul demnităţii sale si al interesului ţării. 

Dar care este mijlocul de a ne asigura o dinastie pu- 
ternică şi respectată ? 

Respectul: nu se poate niciodată stipula. prin conven- 
tinni între partide sau prin paragrafele unei Constitu- 
tiuni. În viaţa internă a Statelor, mai mult ca ori unde, 
couventiunile şi -Constituţiunile înseamnă foarte putin 
faţă de raportul real de forte. Tratatele şi paragrafele au 
aici numai întru atâta valoare, întru cât ele exprimă 
echilibrul real dintre factorii cari sunt în luptă, 

Tat asa şi respectul Coroanei se impune dela sine tu- 
turora prin forța vitală propri a unei dinastii, prin autori- 
tatea ei neîmprumutată din textul vre- unei conventiuni, 
care e fragila prin firea ei. 

Această forţă o dinastie de obiceiu o dre printr’o tradiţie 
seculară, prin rădăcini adânci prinse în Istoria nationala. 

Dar noi nu avem astfel desdinastie. , 

Nu, trebue, să uităm că numai o durere reală a acestui 
neam, Sa putut cristaliza în proverbul cunoscut: “schim- 
barea Domnilor, bucuria nebunilor». 5 

Oligarhia noastră este de veacuri depuis: să răstoarne 
pe domnitorii țării, după interesele trecătoare de clică, şi 
pentru aceasta ea de multe ori nu sa,sfiit să conspire i 
cu ştrăinii, Din cauza aceastg,. cu cât ne apropiem de 


193 


timpurile noastre şi cu cât competitiunile Statelor străine 
au fost mai vii, cu atât mai dese sunt răsturnările de 
Domni. Domniile fanariote au durată mijlocie abia de 
veo doi ani şi jumătate (chiar ceva mai putin pentru 
Muntenia, şi ceva mai mult pentru Moldova)... 

Si ne aducem aminte chiar de ultimele zile ale regelui 
Carol, — după o jumătate de veac de domnie !... 

Aşa sa putut stabili la gurile Dunării vesnicul praznic 
al oligarhiei noastre, care ne-a aruncat în sfârsit în fundul 
prăpastiei... 

Dar tocmai acama noi avem cea mai imperioasä nevoe 
de o dinastie puternică şi respectată. 

Vă dati seama ce va & după răsboiu, dacă nu vom da 
o' organizație mai temeinică acestui Stat? 

fara împărțită în facțiuni ‘rusofile», cgermanofle?, 
<austrofile>, — şi Dumnezeu mai ştie în ce fel de «filii»... 
Ne putem uşor închipui, ce corupţie, ce inirigi şi maşi- 
naţiuni vor rezulta fatal din această situaţie. O politică 
internationalä fermă, ca şi o sănătoasă desvoltare internă 
mat mai fi cu putinţă. Dinastia veşnic expusă, pe un 
tron subred, ar fi redusă să vegeteze, în continuă adap- 
tare la cerintile oligarhiei, mereu silită la o echilibristicä 
deuradatoare între influențele străine... 

Dinastia noastră are doar la obârşie o alegere, nici nu 
poate avea altă origină. Dar alegerea, prin sine însăşi, ca 
si înrudirea uricât de înaltă, nu pot da unei dinastii nici 
autoritate, nici forţă vitală. 

Orice rege, rămas izolat în mijlocul oligarhiei noastre, 
se va sbate întotdeauna neputincios între competitiunile 
străine şi facțiunile politice, victimă şi Jucărie în mânile 
politicianilor de cea mai urâtă speţă. 

Cel de făcut atunci? 

Răspunsul rezultă din însăşi analiza de mai sus. Si- 
tusţiunea internaţională a României, trebue să fie astfel 
aşezată, incât izolarea regelui să înceteze şi Coroana să 
găsească toată autoritatea şi puterea, cei sunt necesare 
pentru îndeplinirea misiunii sale, focmai in această sitaa- 
tione internațională sigură şi solidă. 

Numai atunci România, ca Stat va avea o temelie ne- 
cliutită, şi numai atunci prosperitatea şi propăşirea ţării, 
demnitatea şi libertatea naţională nu vor fi cuvinte goale 
de înţeles. 


22 Decembrie. 


15 


194 


VII 
PROBLEMA PACII UNIVERSALE 


Istoricul viitorului, cercetând cauzele răsboiului mont 
dial, va fi silit a recunoaște că omenirea a căzut vic- 
timă unei situatiuni universale, în care răspunderea indi- 
viduală a oamenilor de Stat sau chiar a popoarelor 
întregi, a jucat un rol prea putin însemnat. 

Conditiunile de viaţă, în actuala fază istorică, au dä- 
râmat, de fapt, toate acele îngrădiri cari, pe vremuri, 
făcean din fiecare Stat un teritoriu economic de sine 
stătător si independent. Astăzi, conditiunile de producti- 
une impun fiecărei ramuri de activitate omenească o pro- 
ductiune în massă, în vederea pieţei universale. Restrân- 
gerea productiunii la’ trebuintele uriui singur teritoriu 
de Stat, ar condamna munca naţională la o stare de-in- 
ferioritate si ar determina sărăcirea generală. Astfel, sub 
presiunea chiar a progresului technic si a desvoltării 
neîncetate a producfiunii universale, pământul atrag se 
înfăţişează ca un singur organism economic. 

Dar în acelaș timp, fatal se nasc conflicte pentru de- 
buseuri, pentru posesiunea marilor căi coomerciale, pen- 
tru împărţirea sau deschiderea liberă a oceanelor si m4_ 
rilor. Cu cât relatiunile sunt mai intime, cu cât viaţa 
economică universală e mai intensă, cu cât sunt mai 
mari, interesele legate de comerţul mondial, cu atât eon- 
flictele sunt mai inevitabile şi ajung mai acute. 

Insă omenirea nu cunoaşte încă alt mijloc de apă- 
rare, pentru drepturile unui Stat si pentru aplanarea 
conflictelor internationale, de cât recursul la forţa 
armată. 

Am avut de multe ori prilejul să analizez cauzele cari 
ne-au adus, fatal, la cataclismul mondial. Nu voiu mai 
reveni acuma asupra acestor chestiuni. . 

Din punctul dle vedere din care vreau să vorbesc acuma 
este indiferent “cine dintre beligeranti a avut dreptate, 
dacă a avut dréptate vreunul sau dacă cu toţii sunt deo- 
potrivă vinovaţi. Este indiferent, de asemeni, ce solutiune 
va fi dată conflictelor particulare, cari au determinat 
catastrofa. . 

Desfăsurarea groaznică a Marelui Răsboiu, pe de- asu- 
pra tuturor acestor chestiuni, ori cât de importante în 


195 


sine, ridică o mare si gravă problemă a viitorului ome- 
nirii întregi. 

De când sa început istoria relaţiilor internaţionale, dela 
primul contact dintre marile civilizațiuni antice, născute 
în valea Nilului şi în Mesopotamrie, si până astăzi, toată 
politica internațională era, în fond, în funcțiunea forţei 
materiale. Oricum sar fi exprimat gezultanta acestor forte 

— în forma distrugerii sau anexării rivalului, a <hege- 
i ohici unui Stat preponderent, a «păcii romane», a. ra- 
„portului complicat de vasalitate şi suveranitate, sau în : 
forma mai rafinată a «concertului european» sau a -<echi- 
librului>, ba.at pe “pacea armat&>,— numai forţa tela- 
tiva a fiecărui Stat hotăra de această rezultantă, 

Astiel, în mod natural, în sfera relatilor internationale 
fiecare stat nu putea avea de cêt o singură politică: 
politica de putere (Machtpolitik). Puterea era singurul is- 
vor al dreptului internaţional. 

De aci, sistemul înarmărilor, care, iz ajunul conflictului 
mondial, trensformase lumea, cum 2 spus cineva, întrun 
arsenal şi într'o cazarmă,- care disträgea de la muncä 
productivă atâtea braţe şi care coziuma pentru scopuri 
militare, atâtea avutii nationaïe. 

Marele Răsboiu, ca prodns natural al acestui sistem, 
care a scos în evidenţă toată priniejdia lui pentru cul- 
tura omenirii întregi, a pus în Fate coustiintei universale : 
întrebarea dacă sistemul mai poate supravieţui acestei. 
cumplite tragedii mondiale. 

Câtă vreme rămânea în picioare, ce e mare putere. iHOn- 
dială, Rusia ţaristă, această întrebare nu se putea pune. 
O despotie orientală, după firea ei însăşi, nu poate fi 
. înfrânată, decât de o forţa superioară. Chiar principiul ei 
de existență este necompatibil cu vre-o ordine bazată 
pe principii de drept. 

Insă Puterilor Centrale le rămâne asigurată recunostixita 

eternă a Istoriei mondiale, pentru eliminarea din com- 
plexul vieţii internaţionale a acestui, factor perturbator. 
Astăzi, nu sunt față in fats de cât marile naţiuni cari, 
după cum se exprimă Auguste Comic, formează marea 
«sinergie europeană», — naţiuni a căror muncă comună 
a creat toată cultura si civilizaţia noastră, naţiuni a 
căror viaţă politică e întemeiată, ca toate variantele, 
pe aceleași principii de drept. şi pe aceleaşi noţiuni de 
morață. | 

E natural deci că tocmai acum sa pus chestiunea 


196 


uvei noui ordine internationale, atunei «societăţi a na- 
tiunilop», bazată pe principii de drept şi dreptate. 

Si, de init, răsboiul mondial nu se poate isprăvi decât 
în două feluri; sau prin cenuntarea în sfera raporturilor 
internationale, la “politica de putere>, prin înființarea 
unei “societiti a naţiunilor», care să reglementeze şi să 
asigure viaţa universală pe baza principiilor de drept şi 
dreptate, pentru toţi membrii acestei societăţi de o potrivä, 
— sau după normele vechi, prin triumful forţei brutale. 

Dar, trebue să spun imediat, că această alternativă e 
pur teoretică, fiindcă, astăzi, după tot ce am trăit în aceşti 
patru ani de cumplite încercări, este clar că räsboiui nu 
se mai poate isprăvi numai prin triumful forței materi- 
ate, fără prăbuşirea desăvârşită a civilizaţiei însăşi, care 
ar arunca omenirea întreagă în mizerie şi barbarie, 

Der voiu isprăvi mâine. 


10 Martie 1918. 


VIII 


NOUA ORDINE INTERNATIONALA Sau 
»PACE INARMATA"?... 


Am arătat eri că Marele Răsboiu a pus înaintea: ome- 
nixii dilema: o nouă ordine mondială, bazată pe drept şi 
dreptate, sau “pace înarmată», 

Dar, în acelaş timp, am afirmat că sistemul vechiu, al 
<păcii înarmate», mar mai putea continua fără prăbuşirea 
civilizatiunii şi retrogradarea omenirii întregi la o stare 
neinchipuit& de mizerie si barbarie. 

In adevăr, în această ipoteză, chiar de ar îuceta. ope- 
rațiile nuilitare, prin paralizarea sau istovirea uneia din 
masile națiuni beligerante, ar continua totuşi €räsboiul după 
răsboiu», care ar împărţi lumea în două lagăre învrăjbite. 

ia ce consecinfi fatale ar duce acest <răsboiu după 
răsboiu», cars mar fi decât o formă mai acută a păcii 
înarmate» de altă data? 

De sigur, cum a avut prilejul să arate în una din cu- 
vântările sale, contele Czernin, — în conditiunile actuale, 
fata de experienţele izvorite din răsboiu, «pacea înar- 
mata» ar îi o calamitate si mai mare decât însuşi răs- 

* boiul. Bugetele militare nu sar mai putea limita, pentru 


197 


marile State europene, la sute de milioane, nici măcar la 
miliarde, ci la zeci şi la sute de miliarde. "Toată munta 
naţională, toată activitatea productivă, toată puterea in- 
ventivă, întrun cuvânt forţa şi geniul national, ar trebti 
încordate numai pentru menţinerea aparatului militar, 
cel puţin la nivelul dovedit necesar de uriaşa încercare. 

Dar această încordare n’ar mai lăsa forţă şi capitaluri 
disponibile, pentru activitatea economică naţională, fără 
de care ea insdsi nu este cu putință. 

Pentru ca milioane sau zeci de milioane de lucrători 
să fie tot timpul ocupate în arsenale şi în fabrici de arme 
şi munitiuni, si alte milioane sau zeci de milioane între- 
ținute în cazărmi, trebuesc alte sute şi sute de milioane 
să muncească în ramurile de activitate productivă, Şi pentru 
fiecare miliard cheltuit anual, în scopuri militare, sar cere 
zeci şi sute de miliarde, întrebuințate in munca pasnicä. 

Dar însăşi intensificarea activităţii productive, presupnne 
relatiuni economice internationale tot mai întinse şi mai inti- 
me, cari ar fi însă excluse prin însuși <răsboiul după rasboiu> 
şi prin împărţirea Marilor Națiuni în lagăre învrăjbite, Nu 
este numai un cerc vicios aici, ci o absolută absurditate. 

Se 'poate închipui viaţa lumii, în care, să spunem, nu 
Sar mai întreţine raporturi economice normale între Ger- 
mania şi Anglia, sau între Germania şi Franţa ? 

Comerţul! international dinainte de răsboiu, la 1913, numai 

dintre Germania si Anglia, fâră colonii, se urca la aproape 
3 miliarde de franci. Poate, atât Anglia cât si Germania, în: 
locui prin ceva acest schimb, în timpuri normale? Iar 
schimbul dintre Franţa şi Germania ajungea şi el la aproape 
2 miliarde anual. Poate economia lor renunța la cl? 
. Dar <răsboiul după răsboiu2 mar îi compatibil cu con- 
tinuarea acestor raporturi economice. Nu numai din cauza 
urilor neîmpăcate dintre popoare, lăsate de o pace care mar 
fi decât un rezultat al triumfului gol al forţei, dar fiindcă Și 
interesul elementar n’ar îngădui o politică economică, ce ar 
duce -Ja desvoltarea productivităţii adversarului, — factorul 
hotärîtor, cum s'a dovedit, al succesului militar. 

Asa dar, o pace care sar întemeia numai pe forță eo 
imposibilitate materială, în conditiunile de astăzi ale vieții | 
internationale. O astfel de pace, în adevăr, mar cunoaşte 
pe biruitori, fiindcă ar ruina si ar nenoroci, oriçari ar fi 
clauzele tratatului de pace, tot atât de cumplit pe Statele 
victorioase ca si pe cele. învinse, şi ar transforma uti- 
versul întreg întrun infern. | 


198 


Nu rămâne decât o singură esire, din această grozava 
situaţie: o pace pri bună înţelegere. 

Dar pacea priit bunt înţelegere presupune renunţarea 
la politica de’ cotrapist şi cuceriri violente, renfintarea, 
fatr'un cuvânt, la politica înternaţională bazată exclusiv 
pe forţa militară. 

E cu jutintä ca Statele beligerante din cele două ta- 
bere să renunțe la ‘politica de putere» (Machtpolitik}? 

Ia urma prăbuşirii Rusiei țariste, e mai evident ca 
oricând, că notul gordian al răsboiului mondial se află 
îu Alsacia şi Lorena. i 

„In ziua în care poporul francez va renunţa la anexarea 
prin forță a acestor provincii, nici o piedică ‘insurmonta- 
bilă mar mai sta în calea păcii prin bună înţelegere. 

Telegramele, de mai multe ori, ne-au vestit că în 
muncitorimea franceză se afirmă tot mai mult un curent, 
care cere un plebiscit pentru rezolvirea chestiunii Alsaciei 
şi Lorenei. Evident, e o îndrumare spre o pace de bună 
înţelegere, ‘ 

Am avut prilejuf sx semnalez curente de acestă natură 
si în Anglia. Am putut vorbi despre lupta dintre popoare 
si guverne, în Statele. Intelegerii. 

De sigur, în aceste curente din sânul popoarelor trebue 
să punem toată nădejdea pentru pacea de bună înţelegere, 
care să triumfe împotriva politicei imperialiste a guvernelor. 

Noua ordine a lumii nu poate rezulta numai din tra- 
tatele formale dintre guverne, ci şi din împăciuirea su- 
fleteascä a popoarelor. 

Dar popoarele. nu pot sancţiona niciodată, oricare ar fi 
năzuihţele guvernelor lor, rezultatele bazate numai pe 
forță. Dacă în Franţa, curentul pacifist se manifestează, 
încă cu oarecare timiditate, aceasta se datoreşte mai cu 
7 fap‘ului că deținătorii puterii pot inspira încă mas- 
"selor populare neîncrederea în intentiunile adversarilor. 

In ziua în cate: această neîncredere va dispărea, nu 
există nici o forță care ar putea reține popoarele Demo- 
cratiilor Apusene în răsboiu. 

Această psichologie populară sileşte pe oamenii de Stat 
ai Intelegerii, rand pe rând, să adere la principiile orga- 
nizației internationale, anunţate de j reşedintele Statelor- 
Unite. Căci, evident, pacea prin bună înţelegere trebue 
să: fie bazată pe ideia de drept şi dreptate si pe respectul 
dreptului la viață al tuturor popoarelor. 


199 


Insă, atât primii-ministri din Franţa şi Anglia, cât şi 
preşedintele Statelor Unite, încearcă să insufle popoarelor 
lor credinta că adversarilor nu li se vor putea impune 
aceste principii, decat prin forta armelor. 

Conducătorii Puterilor Centrale, prin declaraţiile recente 
din Berlin şi Viena, au aderat la principiile formulate 
de d. Wilson, pentru restabilirea păcii universale. 

E un mare pas. 

Popoarele, însetate de pace, aşteaptă înfăptuirea acestor 
principii. 

Patru ani de crâncene lupte, e natural să fi sămănat 
în inimi ură, amărăciune şi neîncredere. Numai faptele 
pot împrăștia această atmosferă patologică ce împiedică 
pacea lumii. 

In Orient, “despotia Tarilor, care n’a trăit decât prin 
fortä si violență, a căzut în ruini. 

Aici e deschis câmp larg pentru aşezarea vieţii po- 
poarelor pe principii de drept şi dreptate. 

Ne dăm seama de toate dificultăţile problemei. Dar, 
oricât de mari ar fi ele, o vointä fermä si luminatä, care 
nu scapä din vedere cä, aici, se pun temeliile pentru 
noua ordine a lumii, poate si trebue să le birue. Căci, să 
nu ne înşelăm, de la reuşita acestei opere uriaşe, atârnă 
destinul lumii, — răspunsul la întrebarea dacă acest răsboiu 
va aduce lumii o ordine superioară, de frăţească colabo- 
rare între toate popoarele, sau dacă el va condamna 
omenirea la prăbuşirea culturii milenare, menită să dispară 
în sbuciumul fără nădejde al unui <räsboiu dupa răsboiu»>... 


11 Martie, 1618. 


IX 


STATELE MICI 
SI ORDINEA INTERNAȚIONALĂ 


Marele Stein, chemat în capul guvernului prusian, în 
urma păcii. dezastruoase dela Tilsit, după cinci zile a pu- 
blicat celebrul Edict din 9 Octombrie 1807, pentru eman- 
ciparea ţăranilor şi regularea proprietăţii lor. 

Peste putin, a apărut şi legea de organizare a oraselar, 
pe baza principiului de autonomie. 

In acelaş timp, pentru a asigura oricărui cetăţean par- 


200 


ticiparea activă la administraţia Statului, marele reorga- 
nizator al Prusiei a pregătit un proect” pentru organi- 
zarea dietelor provinciale pe baza aceloraşi principii, iar, 
ca încoronare a întregului edificiu de Stat, el a conceput 
si un fel de reprezentatiune naţională, ca organ al gu- 
vernământului de Stat. 

Ce însemnătate aceste acte şi proecte trebuiau să aibă 
pentru viața naţională a Prusiei, ma scăpat din vedere 
implacabilului biruitor. Aflând, mai cu seamă, despse 
proectele menţionate, Napoleon a decretat că Stein este 
un <vrăjmaş al Franţei». 

+ Activitatea ministerială a lui Stein a încetat astfel, 
numai după un an, fără ca proectele lui grandioase să fi 
putut găsi deocamdată întrupare, iar reformatorul însuși 
a trebuit să fugä de urgia Corsicanului întâiu la Viena, 
apoi chiar la Petersburg. 

Dar spiritul care a animat pe omul politic nu sa stins; 
el a răsuuat $i în «discursurile către Națiunea Germană> 
ale unui I. G. Fichte si în activitatea altor mari dascăli 
cd Schleiermacher, Arndt, Niebuhr, Schoen, Wilhelm Hum- 
boldt, etc.; el a prezidat și la organizarea Universităţii 

in Berlin, când au fost spuse marile cuvinte: «Statul 
trebue să înlocuiască prin forţa morală, ceeace el a pierdut 
Min forţa fizică>. 

. Dela acest punct de plecare pornind, Prusia, redusă 
după“Tilsit numai la vre o 140.000 km. p. si vreo5 mi- 
lioane de suflete, — adică aproximativ la întinderea ac” 
tuală a Regatului Român şi'la o populaţie si mai mică, 
— Prusia a putut, în puține decenii,să se ridice in fruntea 
marilor naţiuni europene. 

Fiul eroicei regine Luisa, — moartă în tinereţe de 
inimă sdrobită, — care, ca băiat de treisprezece ani, a 
stat la patul ei de durere, abia peste sasezeei de ani a 
intrat, în fruntea oastei germane, ca împărat al Germa- 
niei unite, în vechea capitală a lui Napoleon Bonaparte, 
după ce nepotul acestuia, prizonier şi exilat, a încheiat 
jalnic epopeea napoleoniană. 

Stein, Hardenberg, Scharnhorst, ca şi marii daseăli po- 
meniti mai sus, au arătat care este calea adevărată a 
grandoarei naţionale. 

Dar dacă orice Stat nu e puternic decât prin sufletul 
poporului său, pentru Statele mici trezirea adevăratei 
conștiințe nationale, desläntuirea tuturor energiilor latente 
ale poporului este chiar o conditiune de viata. 


201 


Acest adevăr Pau înţeles marele Stein şi colaboratorii 
si urmaşii lui, în diferitele stere de activitate naţională. 

Acest adevăr reese cu putere când "privim în jurul 
nostru. 

Dacă am vrea să caracterizăm printrun singur cuvânt 
micile State ale Europei civilizate, trebue să recunoaştem 
că ele se prezintă, mai cu deosebire, ca purtătoare ale 
ideii democratice si‘ale culturii sufleteşti. Elveţia, Belgia, 


Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, — sunt în fruntea 
progresului politic al omenirii, introduc cele mai îndrăs- 
nete institutiuni politice şi inovatiuni sociale, — sufra- 


giul universal, reprezentarea proporţională, <referendum- 
ul>, dreptul de vot al femeilor, o generoasă şi bogată 
legislaţie socială; iar în ce priveşte cultura universală, 
aceste mici State sunt locuite de popoare cari, dacă nu 
sunt numeroase, sunt mari prin contribuția lor în toate 
ramurile ştiinţei, literaturii şi artei universale. . 

Dr, mai cu seamă dintrün punct de vedere, rolui 
acestor mici dar glorioase popoare este mai însemnat 
chiar decât al multor mari naţiuni. 

Astăzi, toată nădejdea omenirii îusângerate pentru un 
viitor mai fericit, stă, cum am arătat altădată, în ergani- 
zarea unei ordine internaţionale superioare. 

Dacă problema a fost pusă acut de actualul răsboiu, 
ea nu datează de astăzi. Ideia e de mult propagată de 
inimile şi inteligentele de elitä de pretutindeni. Nume- 
roase sunt si începuturile de diferite organizări interna- 
tionale, cari, cu drept cuvânt, constitue un titlu de glorie 
şi de mândrie pentru omenirea întreagă. 

Rolul pe care 1 au avut micile State în această mişcare 
se poate uşor învedera chiar prin simpla enumerare a 
țărilor şi oraşelor, în cari se află sediul diferitelor insti- 
tutiuni şi organe internaţionale. | 

In mica Elvetie, Berna este leagänul uniunii postale 
internationale, în Geneva se află sediul central al Crucei 
Roșii internaţionale, iar la Băsel al Serviciului interna- 
tioual al muncii; în mica Belgie,la Bruxelles se găseşte 
sediul Institutului pentru drept internaţional, al organi- 
zatiunii pentru luptă împotriva comerţului de sclavi, ca 
şi al Biuroului central pentru <legäturi internationales; 
în mica Olandă, la Haga a fost stabilit sediul Tribuna- 
lulni intermational de arbitraj; în sfârşit, în cursul acestui 
răsboiu, capitala micei Suedii, Stockholm, a fost destinată 
pentru adunarea conferinței pacifiste internaţionale a 


202 


muncitorimii organizate, acplo au funcţionat biurourile 
acestei conferinti, cari, acuma, urmează să fie mutate tot 
întro tara mică, — Elveţia. 

Acest rol al Statelor mici este foarte natural. 

Prin forța lucrurilor, în sfera raporturilor internatio- 
nale, lor nu le este îngăduită «politica de putere» 
(Machtpolitik). Viitorul lor nu poate fi asigurat decât 
prin triumful ideilor de drept şi dreptate, ca temelie a 
ordinei internaţionale superioare. 

Dar, pentru ca micile State să poată îndeplini această 
mare «misiune în Istoria universală, popoatele lor trebue 
să-şi afirme cu putere iudomptabilä, în toate sferele de 
activitate omeneas.ă, energia si forţa sufletească. 

Numai un regim democratic, larg şi intens, poate asi- 
gura această desläntuire de energie, sub toate formele. 

Un popor de iloti, oprimati si despuiati, o turmă incon- 
ştientă, dusă cu biciul de o oligarhie, — cu atât mai 
lipsită de scrupule, cu cât e redusă la limitele unui Stat 
mic, în care potentatii ceasului se pot uşor ridica pe 
de-asupra legilor, — evident, nu poate da naştere acelor 
energii nationale. 

Astăzi, în fata groaznicei realităţi, trebue să ne dăm 
seama atât de cauzele adânci ale dezastrului cât şi de 
căile de isbăvire. 

Pilda Prusiei lui Stein, a lui Fichte şi Humboldt, ca 
şi pilda micilor democraţii contimporane din Apus să ne 
servească de călăuză, 


12 Martie 1918. 


x 
DEMOCRAȚIE)... 


Toţi autorii Greciei antice, — literatii, cugetătorii, 
istoricii, — descriu în culori foarte negre democratiile de 
pe vremuri. 

“Toţi sunt unanimi a deplânge înspăimântătoarea co- 
ruptiune şi brutala dominatiune a drojdiilor societăţii, 
cari nu urmăreau decât să asigure pe seama obştei, o 
viaţă fără muncă «cetăţenilor fără cäpätâiu». 

In zadar am căuta să explicăm aceste plâageri unanime, 
prin faptul că aceşti scriitori şi istorici au fost adversari 
ai democraţiei. Ar fi un cerc vicios sau o simplă tauto- 


203 


logié, Pentrn ce, în adevăr, toți oamenii de elită ai An- 
tichitätii să fi fost adversari ai democraţiei, dacă anta- 
gonismul lor nu sar fi explicat prin însăși natura 
lucrurilor? 

Putinä reflectiune asupra fenomenelor analoage din 
vremea noastră ne poate dovedi, că descrierile pesimiste 
ale Antichității erau foarte aproape de adevăr. 

O cetate antică, la care se reducea Statul pe atunci, 
era întotdeauna o organizație exclusivistă, care lăsa în 
afară de cadrul Statului covârşitoarea majoritate a orga- 
nismului social, întreg ‘poporul» muncitor, în sensul 
modem al cuvântului. Nicăeri în antichitate, clasele 
muncitoare nu făceau parte din Stat şi erau strivite sub 
formele variate de sclavie sau şerbie. 

Astfel <poporul», — «Demos», — din cetăţile antice, 
nu era poporul Statelor moderne. Si <democraţia> lor, nu 
era democraţia noastră. 

Când într'o cetate antică biruia <Demos-ul», aceasta 
însemna că la cârmă veneau din sânul minarităţii, privi- 
legiate socialmente, care singură constituia Statul, ele- 
mentele cari nu jucau nici un rol în activitatea produc- 
tivă şi erau caracterizate numai prin sărăcie, Aceste 
elemente, în mod natural, căutau să profite din exer- 
citiul puterii, — de aci îngrozitoarea coruptiune: si 
«tirania numărului», în sensul restrâns al cetätenimii 
exclusiviste. 

Fenomene analoage se produc oriunde, şi în zilele 
noastre, unde se prezintă aceeaşi situaţie. In Statele de 
Sud ale Uniunii Americane, în timpurile sclaviei Negrilor, 
dominaţiunea <Albilor săraci» nu avea nimic de invidiat 
democratiilor antice. 

In toate aceste cazuri, massele muncitoare, cari prin 
munca lor intretin toată societatea si duc pe umeri întreg 
edificiul Statului, sunt excluse dela drepturile politice. 

In această situaţie, asa numita ‘democratie» nu e 
compatibilă nici cu adevărata libertate, si este lipsită de 
forţă morală şi creatoare. E o simplă oklocrafie, — domi- 
națiunea plebei trândave. 

Când o clasă populară, — care este caracterizată numai 
prin lipsa de avere, dar nu e pătrunsă de marele ei rol 
economic în viata socială, ca bază însăşi a Statului prin 
munca ei productivă, — ajunge la putere politică, ea nu 
poate să facă nici un uz util societăţii din această pu- 
tere, şi caută cel mult să şi speculeze votul, 


204 


E cea,mai detestabilă formă de guvernământ, si cea 
ui. primejdioasă pentru moralitatea și sănătatea pu- 
blic 

In lumina acestor consideratiuni, ne putem da mai 
bine Seama de neajunsurile vietii noastre publice. © 

Din punctul de vedere social, suntem un popor de 
țărani. 82% din populația noastră o formează țără- 
nimea. 

“Totuşi țăranii sunt cu desăvârşire excluși din viata 
publică. Ei chiar formal nu fac parte din corpul electoral 
al Senatului şi, de fapt, sunt eliminați şi din corpul elec- 
toral al Camerei. Ce înseamnă, în realitate, cei 38 de 
deputaţi ai colegiului al III-lea (fără Dobrogea), — ştie 
orişicine. 

Dar ce reprezintă alegătorii celorlalte colegii, dacă fa- 
cem abstracţie de cei 3—4000 de proprietari funciari, 
mijlocii şi mari ? 

Despre colegiul al II-lea, care alege 70 de deputaţi, 
nici nu mai vorbesc. Acest colegiu, pur orăşenesc, este al- 
cătuit din «albi săraci», în toată puterea cuvântului. 

Dar ce valoare reală are si <censul> de 1200 sau 2000 
pentru celegiul I de Cameră si Senat, nu am nevoe să 
insist prea mult 

Astfel, la noi Senatul şi Camera sunt, în majoritate 
covârşitoare, numai reprezentatiunea acelor clase sociale, 
caracterizate prin lipsa de avere, cu exclusiunea desă- 
vârsiti a adevăratelor clase muncitoare, dela ţară şi 
dela oraş. 

Şi nu avem nevoe de autoritatea scriitorilor clasici, pentru 
a cunoaște rezultatele acestui sistem, în care orice gu- 
vern isi asigură majoritatea, prin mijloacele cunoscute, 

Atmosfera morală creată de acest sistem, a zădărnicit 
toate sfortärile oamenilor de elită si, la sfârşit, ne-a aruncat 
în besnă. « 

Să numiţi cum voiti acest sistem, oligarhie sau oblo- 
cratie, dar democrație el nu este. 

Dacă yoim pentru neamul acesta o altă soartă, dacă 
ne dăm seama că numai deslantuirea tuturor energiilor 
latente ale naţiunii ne poate aduce însănătoșirea morală, 
mântuirea şi înălțarea, atunci trebue să lichidăm, fără 
întârziere, acest sistem. 


13 Martie, 1948. 


205 


XI 
CALEA MÂNTUIRII 


Adevărata democraţie nu înseamnă o goală domina- 
tiune a masselor, — stăpânirea minorităţii de către ma- 
joritate. 

Democraţia, în sensul modern al cuvântului, nu poate 
fi decât guvernarea poporului prin sine-însuşi, şi anume, 
în forme şi în condițiuni cari exclud orice dominafiune de 
clasă, orice «stăpânire» a unui strat popular de către un 
alt strat popular, 

Nu numai că nu se poate identifica democraţia cu 
stăpânirea minorităţii de către majoritate, dar, dacă ea 
exclude şi dominatiunea majorității de către minoritate, 
ea tot atâta creiază garanţii împotriva dominatiunii unei 
miaorități asupra societăţii întregi, cât trebue să asigure 
şi minorităţilor toate mijloacele de apărare, împotriva 
abuzului gol de putere din partea majoritätilor. 

Intrun cuvânt, democrația modernă îuseamnă înainte 
de toate, organizația libertății. 

“Tocmai din cauza. aceasta, Antichitatea, in care nu 
putea fi vorba de libertate cum o înţelege vremea noastră, 
mu cunostea nici democrația modernă. 

Dar de aici reese că democraţia nu poate rezulta nu- 
mai din acordarea fie şi a celui mai larg drept de vot. 

Ea presupune dimpotrivă un complex de garanţii şi 
institutiuni, o organizatiune a activităţii publice, care 
pleacă din adâncimile corpului national şi, printr'o serie, 
neîntreruptă de organe ale vieţii cetăţeneşti, culminează 
în organele centrale ale puterii de Stat. 

Dacă, diu acest punct de vedere, privim realitatea 
vieţii noastre publice, nicăeri, din vârf până în temelie, 
nu găsim o asemenea organizaţie. 

Dacă plecim‘dela celula organică a corpului naţional, 
dela acele centre de populaţie naturală, cari sau format 
dela sine în cursul vremurilor, câ rezultat af configura- 
tiunit solului național, — satele noastre, — ele sunt ig- 
norate de organizaţia noastră administrativă şi politică. 
Ele n'au nici o funcţiune, recunoscută de lege, in viata 
noastră socială şi politică. 

Legile noastre comunale combină în mod arbitrar 
«comunele» rurale, din mai multe centre de populatie,— 


206 


creatiuni artificiale, lipsite de orice viață şi chiar serio- 
zitate, ce servesc numai pentru a subordona satele unor 
clici mărunte biurocratice, ignorante și corupte, cari re- 
flectează numai voinţa a-tot-puternică a prefectului, Fie- 
care ministru de Interne care se respectă, se crede dator 
să vie cu o nouă lege comunală, pentru a recroi din nou, 
din massa amortă a satelor, alte comune, după fantazia 
lui iresponsabilă. Chiar legea defunctului V, Lascar, n’a 
fost decât o caricatură în această privinţă. 

In organizaţia noastră nu este astfel nimic analog cu 
«parohia> engleză, cu <township>-ul amierican sau cu 
«Gemeinde» germană. 

Și nu se cer mari studii istorice, pentru a ști ce rol 
au jucat, în educaţia civică a acestor popoare, amintitele 
organe primordiale ale vietii nationale. 

Din punctul de vedere al organizaţiei, poporul satelor 
noastre este un ¢onglomerat anorganic sau cel-mult o 
turmă, condusă cu bâta de vătășelul primăriei sau de. 
jandarmul rural. 3 

" Această stare de lucruri ne explică pentru ce cronica 
noastră judiciară înregistrează atâtea omoruri de primari, 
de cari ţăranii comunelor noastre <autonome> mau nici 
un mijloc de a scăpa altfel. i 

In aceste condiţii, în care träeste majoritatea covârşi- 
toare a naţiunii noastre, mai poate fi vorba de deslăn- 
tuirea energiilor nationale, de viatä publicä, de virtuţi 
civice, de simplă demnitate cetäteneascä? 

Si din acest punct de plecare, urcând pe scara ‘orga- 
nizațiunii. noastre de Stat, găsim numai aceeași lipsă de 
adevărată organizare: asociaţiuni comunale, consiliile co- 
munale urbane, consiliile judeţene, nu sunt decât un si- 
mulacru. Cine nu știe că, în 24 de ore după «schimbarea 
regimului>, ptovocată de vrun incident de stradă din 
Bucureşti, nu rămâne în picioare, în toată întinderea 
țării, unul singur din aceste consilii sautonome»? Man- 
datele de consilieri servesc numai pentru răsplata parta 
zanilor cu ambitiuni mai modeste. 

Astfel, toată organizaţia noastră locală nu este decât o 
enormă minciună. 

Focare locale de viață publică, de educaţie cetäte- 
nească, ce ar deştepta conştiinţa civică şi ar trezi inte- 

„resul pentru binele obstesc, ca și simțul datoriei fiecărti 
cetăţean fata de obşte, sunt însă elementele esenţiale ale 
oricărei adevărate organizatiuni democratice. Numai ele 


207 


pot da o garantie împotriva unei dominatiuni de clasă, 
a unui abuz de putere, atât din partea majoritätilor goale 
ca şi din partea minorităţilor; numai ele pot asigura 
adevărata libertate, atât cetățenilor izolaţi, cât şi grupărilor 
lor spontanee. 

Numai pe baza lor se poate construi un Stat democratic, 
care poate da maximul de încordare energiilor naţionale. 

Numai pe această cale, se poate chiar naşte o naţiune 
conștientă de sine. 

Şi numai această cale poate duce Neamul nostru spre 
mântuire, după cumplita lui încercare. 


14 Martie 1918. 


XII 
TIRANIA AGRAVATĂ DE CORUPȚIE 


Am spus întrun articol precedent, că adevărata demo- 
cratie înseamnă organizaţia libertăţii, 

Dacă însă, cum am aratat, toată organizaţia noastră de 
Stat, dela centrul de populație elementar, satul, până 
la organele centrale ale puterii de Stat, ma fost de 
cât o minciună, menită să dea tara pradă clicilor oli- 
garhice, — e natural că nici libertatea cetäteneascä n'am 
cunoscut-o. i - 

E adevărat că pentru oligarhia însăşi, această stare de 
lucruri însemna mai mult decât libertatea. 

Pentru oligarhii noştri si pentru clientela lor, legea ma 
existat niciodată. Adică ei erau deasupra legilor. Pentru 
“poftele şi abuzurile lor, pentru încălcările cele mai revol- 
tătoare ale legilor, chiar pentru crimele lor, nu a existat 
nici o îngrădire, nici un frâu. 

Studiati cronica noastră judiciară, în comparație cu a 
țărilor celor mai civilizate din Apus. ‘ 

e sigur că nu suritem mai morali, si in special clasa 
noastră dominantă nu este mai neprihănită decât cea din 
Franţa, Anglia sau Germania. 

Dar cunoaşteţi măcar un caz de dare în judecată şi 
condamnare a unui singur reprezentant al oligarhiei noastre, 
pentru polite false, excrocherie, abuz de încredere sau 
abuz de putere, delapidare, etc. ? 

Rog pe fiecare cetitor să-şi scuteze amintirile: de câte 
flagrante abuzuri, strigătoare violäri de lege, adevărate 


208 


crime şi chiar omoruri, cunoscute de toată lumea şi rămase 
totuși nepedepsite, — nu'şi aduce el aminte?.. 

Această licență desăvârşită pentru cei de sus, e in mo-: 
dul cel mai natural legată de lipsa oricărei ocrotiri pentru 
drepturile cele mai sacre ale celor de jos. 

Să luăm, de pildă, dreptul cel mai elementar, — liber- 
tatea individuală, pe care o <garantează> Constituţia. 

Cine nu cunoaşte celebrele sbeciuri ale poliţiei», cine 
nu știe că omul din popor era mai totdeauna expus ca, 
după capriciul celui dintâiu sub-comisar sau jandarm ru- 
ral, fără să mai vorbesc de autorităţile superioare, să fie 
arestat şi torturat, fără nici o teamă de pedeapsă? 

Voiu aminti aici numai un singur fapt, caracteristic mai 
cu seamă prin gandoarea cu care a fost călcată în picioare 
libertatea cetăţenească. 

Acum câțiva ani, Familia Regală a petrecut vre'o 7—8 
zile la Iaşi, pentru a lua parte la inaugurarea unor bise- 
rici, reclădite de defunctul rege Carol. Ministrul de In- 
terne de pe vremuri,— şi era un ministru liberal», 
dragă Doamne! — a crezut bine ca aceste serbări să nu 
fie tulburate de figuri ţărăneşti, prea putin pitoreşti după 
gustul lui. Şi atunci a dat pur şi simplu un ordin ca 
Iaşul să fie înconjurat cu uu cordon militar si nici unui 
ţăran să nu-i fie îngăduit a intra în oraş. Iar cei cari ar 
încerca să se strecoare, să fie puşi la popreală. 

Şi iată cum, în timp de pace, în deplină linişte, sub 
regimul Constitutiunii “belgiene», o categorie îusemnată 
de cetăţeni, care formează majoritatea «poporului suveran», 
priutr'o singură trăsătură de condei ministerial, a fost lip- 
sită de toate libertăţile constituționale! Unii au pierdut 
astfel procese, judecate în ultima instanţă, alţii n’au putut 
sta la căpătâiul unui copil muribund în spital, reţinuţi o 
săptămână întreagă în arestul poliţiei pentru călcarea or- 
dinului. Toată mişcarea dintre sate şi capitala judetuiui 
a fost oprită. Dar acest lucru s'a părut atât de natural 
față de moravurile noastre ‘constitutionale», încât nici 
măcar riarele n’au protestat. 

Cetăţeanul de rând nu are în România nici un mijloc 
legal de apărare, împotriva abuzului de putere al organe- 
lor administrative, afară de caricatura <Contenciosului 
administrativ>, votat şi acela abia în ultimii ani. 

Mentalitatea noastră în această privință este atât de 
viciată, încât n'a găsit nici un răsunet, la discutia legei 
Contenciosului administrativ, obiectiunea unui deputat 


209 


că o jurisdicție excepţională care trimite pe tn țăran din 
Dorohoiu, pentru apărarea drepturilor lui, înaintea Curţii 
de Casaţie din Bucureşti, constitue numai o ocrotire fic- 
tivă împotriva abuzului administrativ. Marilor şi micilor 
noştri bărbați de Stat, cererea ca actele arbitrare ale or- 
ganelor administrative să poată fi atacată înaintea instan- 
telor judecätoresti ordinare, li sa părut o erezie nemai 
auzită şi primejdioasă. 

Mai mult. Avem un text de lege, — art. 99 din Codul 
penal, — care anume acopere orice act arbitrar al unui 

agent subaltern, săvârşit din ordinul superior. 

Si dat fiind că, pe această cale, din ordin superior în 
ordin Superior ajungi până la ministru, responsabil numai, 
chipurile, în fata Corpurilor legiuitoare, — impunitatea 
desăvârşită pentru întreaga erarhie administrativă şi poli- 
tieneascä, dela ultimul sergent de stradă sau jandarm 
rural, este asigurată. 

Dar: în ţara de obârşie a instituțiilor politice mo- 
derne, Anglia, legea ocrotitoare a libertăţii individuale, — 
vestitul Aabeas corpus act, — este cu drept cuvânt con- 
siderată ca piatra de temelie a întregului edificiu consti- 
tutional 

Si de sigur, o democratie adevărată, care să facă cu 
putință întreaga desvoltare a energiei nationale, este ne. 
compatibilă cu lipsa unei ocrotiri legale a drepturilor 
individuale. 

E cunoscut celebrul cuvânt al unui procuror englez, 
întrun rechizitoriu împotriva agentului de poliţie care 
arestase, vre-o trei ceasuri, pe un băiat, ucenic de covri- 
gar, că dauna suferită de cel arestat e o consideraţie se- 
cundară, dar demnitatea națională şi însăşi ideea de su- 
veranitate a legii au fost jignite şi cer o pedeapsă exem- 
plară. 

In comparaţie cu această concepţie, e caracteristică 
credința legislatorilor nostri, că ocrotirea libertăţii in- 
dividuale a <mojicimii» e necompatibilă cu siguranţa 
publică. - 

Despre regimul țarist s'a spus că e despotismul <cinov- 
nicilor>, inoderat prin corupţie. 

Dar regimul sub care am trăit noi poate fi numit: 
tirauia clicilor oligarhice, agrâvată de corupţie. 


16 Martie 1918 


210 


XIII 
RĂDĂCINA RĂULUI 


Declaraţia noului guvern, anunțând opera de <regenerare 
morală şi de reorganizare>, pune, în primul rând, «com- 
plecta si inteleapta rezolvare a problemei agrare> ca 
punct de plecare pentru această operă. 

Această legătură între o problemă economică şi opera 
de regenerare morală, nu este o simplă întâmplare. 

Pentru un cercetător care nu se opreşte la suprafața 
lucrurilor, minciuna vieţii noastre de Stat, despre care am 
vorbit de atâtea ori, se datorește în primul rând, consti- 
tutiunii noastre agrare. 

România, în adevăr, este, înainte de toate o ţară de 
latifundii, mai mult chiar decât cum a fost Irlanda, îna- 
inte de reforme. Toate statisticile noastre oficiale nu au 
de scop decât să ascundă acest adevăr. 

De fapt însă, chiar din statisticile noastre rezultă că 
proprietate mijlocie nu avém de loc, iar proprietatea 
mică țărănească este numai o aparenţă. Majoritatea co- 
vârşitoare a ţăranilor <proprietari» posedă câte un petec 
de pământ, din care nu pot trăi, pe care nici nu-l pot 
munci de fapt, si care serveşte numai ca să i lege de glebă. 

Am făcut însă socoteala altădată, că aproape o jumătate 
a solului naţional este stăpânită numai de vre-o 1000de 
proprietari. 

Şi ceeace este mai grav, latifundiile noastre nu sunt 
cultivate prin munca liberă, ci prin munca robitd, în tiuda 
tuturor paragrafelor Constitutiunii si ale legilor. 

Oricine a stat la ţară ştie cum țăranii noştri sunt 
«scoși la muncă» cu biciul jandarmilor. 

Relatiunile economice, conditiunile de productiune, au 
o înrâurire hotărîtoare asupra întregei <supra-structuri? 
legale şi politice, în orice ţară. Fiindcă orice ţară, înainte 
de toate trebue să trăiască, deci să producă. 

Interesul economic elementar impune, în România, ca 
întreg pământul să fie cultivat. Faţă însă de constituția 
noastră agrară, aceasta înseamnă ca 6 milioane de țărani 
să muncească pentru o mie de familii de latifundiari. 

Dar nimeni nu munceşte pentru altul de bună-voe. La 
această muncă nu-l poate determina decât interesul sau forfa. 

Interesul reglementează raporturile economice în Sta- 


211 


tele moderne, — forţa, în Statele întemeiate pe sclavie 
sau iobăgie. 

Regimul libertăţilor <burgheze» ar aduce, de sigur, la 
ruină sistemul latifundiar. Acesta nu se poate menţine 
decât mulțumită muncii robite. 

Că aceasta este realitatea vieţii noastre economice ru- 
rale se învederează chiar din paradoxul cu țăranul român, 
care munceşte cu vitele și uneltele lui pe latifundiile 
vecine, este adesea silit să-şi lase în părăginire bucäfica 
lui de pământ proprie. 

De aci, antinomia fundamentală a vieţii noastre publice: 
Constituţie «belgianä», legi copiate după <ultimul model» 
şi, în acelaș timp, robia desăvârşită a majorităţii covâr- 
şitoare a poporului. 

'Yoată arta noastră de guvernământ se reduce la men- 
ţinerea acestei realităţi de robie, în dosul fațadei moder- 
niste a instituţiilor. Toate legile se pot vota, toate re- 
formele si inovatiunile dernier cri se pot introduce, cu 
condiție ca, in fond, nimic să nu fie schimbat, ca legile 
incomode să nu fie aplicate sau, la aplicarea ior, să fie 
astfel «interpretate», încât să dea rezultatul diametral 
opus literei şi sensului lor. 

Tot aparatul polițienesc, administrativ şi judiciar, la 
la ţară, nu serveşte decât pentru acest scop. Un admini- 
strator de plasă sau un judecător de pace nu ar putea 
Tămâne 24 de ceasuri la postul lui, dacă ar lua prea in 
serios litera legii. E cunoscut cazul acelui ministru de 
Interne, care a provocat revolta «partidului», pentru că 
dăduse ordin administratiunii să supravegheze ca țăranii 
să nu fie fnselati la măsurătoare si socoteli... 

Intelegeti că, în aceste condițiuni, asigurarea libertă- 
tilor individuale ale țărănimii si ocrotirea ei legală îm- 
potriva abuzului administrativ, sunt în adevăr, necompa- 
tibile cu «siguranța publică» !... 

Deasemeni, organizarea comunală în care primarul n'ar 
fi simplă slugă la ordinele latifundiarului sau ale aren- 
dasului său, este tot atât de inadmisibilă în acest «sistem» 
ca şi orice administraţie cinstită, ca și participarea .efec- 
tivă a țăranilor la viata publică şi funcţionarea sinceră a 
regimului constituţional. i 

Ca un simbol al acestui «sistem», va rămânea intot- 
deauna condamnarea la închisoare ca «excroci», a acelor 
doi tineri cari au îndrăznit să împartă ţăranilor "textul 
Constituţiei ţării lor. 


212 


—— 


Si trebue să mărturisim că cunoaşterea de către țărani 
a Constitutiunii este, în adevăr, primejdioasă pentru cor- 
dinea publică» românească... 

Si orice încercare de reformă administrativă, orice 
inovatiune constitutional’, orice organizare de servicii 
publice, sunt o utopie, pentrucă sunt condamnate să ră- 
mâe o literă moartă sau chiar să dea rezultate contrarii 
scopului urmărit, câtă vreme cauza adâncă a răului — 
constituția noastră agrară — rămâne neatinsă, 

Mecanismul raporturilor economice productive va sfă- 
rima toate bunävointele, va steriliza toate intentiunile 
curate, va măcina toate rezistentele. 

Astfel minciuna vieţii noastre publice a fost erijatä in 
principiu de Stat. 

Reforma pantie de noul guvern, rezolvarea complectă 
şi înfeleaptă a problemei agrare, va trebui să lovească 
răul la rădăcină. 


3 Aprilie, 1918 


XIV 
CALEA DE MÂNTUIRE 


Am afirmat că trecutul nenorocit nu poate fi lichidat 
decât prin opera de renovare. 

Pentru a feri generaţiile viitoare de rătăcirile cari 
ne-au dus în prăpastie, trebue să reclădim întreg edificiul 
nostru politic pe alte baze. 

Incercările grave prin cari trecem şi prin cari va trebui 
încă să trecem, vor cere poporului românesc încordarea 
tuturor forțelor lui, morale şi materiale, pentru ca să 
putem nădăjdui, că cel puţin urmaşii noştri vor vedea 
zile mai bune. 

Dar această încordare a forţelor vii ale poporului întreg 
nu e cu putinţă, întrun Stat bazat pe minciună, „întrun 
Stat în care majoritatea covârşitoare a poporului, — 
massele muncitoare, cari duc pe umerii lor întreg ‘edi- 
ficiul de Stat, — e lipsită de orice drept și de dreptate, 
iar o mână de privilegiați ai soartei se ridică deasupra 
legii, exploatând Statul întrun interes de clicä. 

România veche, acest Eldorado al unei oligarhii desfra- 
nate, trebue să facă loc unei Românii cu adevărat de 
mocratice, în care, in primul rând, țărănimea să aibă asi- 


213 


gurată situaţia politică si socială, la care îi dă dreptul 
însăşi massa ei şi însemnătatea ei în viata noastră eco- 
momică şi naţională. 

Pentru aceasta, ni se impune să rupem toate tradițiile 
urâte ale trecutului şi să întreprindem o mare operă de 
renovare a întregului nostru edificiu politic şi admini- 
strativ, pe baze largi democratice, 

Această operă e necesară nu numai pentru a da câmp 
liber tuturor energiilor naţionale, nu numai pentru însă- 
nätosirea şi întărirea noastră internă. 

Dar, cum am spus altădată, viitorul naţiunilor şi Sta- 
telor mici, cari nu se pot baza numai pe forţa materială, 
atârnă de triumful ideilor de drept şi dreptate în rapor- 
turile nationale, de crearea unei noui ordine internatio- 
nale pe baza principiului de auto-determinafiune, cum se 
zice aștăzi, a tuturor naţiunilor. 

Cu alte cuvinte, viitorul lor atârnă de biruința ideilor 
democratice, chiar în raporturile internaționale. 

Acest fapt ne explică pentru ce în toate Statele mici 
din Apus, ideea democratică sa afirmat cu atâta putere, 
Însuşi instinctul de conservare impune națiunilor mici 
propaganda democratismului. 

Pe de altă parte, trebue să notăm că Statele mici îşi 
găsesc sprijinul natural în partidele democraticegale Sta- 
telor mari, pe când cele reacționare sunt dispuse să le 
trateze ca nişte <bătături ce trebuesc extirpate». 

Această legătură e cât se poate de logică. 

Democraţia înlăuntrul Statelor, înseamnă organizaţia 
libertăţii. Ea exclude privilegiul și dominatiunea prin 
forţă a unei clase asupra alteia. Dar tot aşa, în relaţiile 
internationale, ideea democratică este necompatibilă cu 
dominatiunea bazată exclusiv pe forţa materială, a unei 
naţiuni asupra alteia. Şi în sfera internaţională, demo- 
cratia nu poate însemna decât organizarea ' libertăților 
naţionale, pe eae acelorasi principii de drept si drep- 
tate. 

Când însă o naţiune mică. cum e cea românească, își 
dă o organizație de Stat at& de contrară principiului 
democratic, ea se afla si din punctul de vedere interna- 
tional, intro situaţie de vădită inferioritate si expusă din 
cauza aceasta tuturor primejdiilor. 

E dastul să amintesc un incident recent foarte penibil 
pentru amorul nostru propriu naţional. 

In Octombrie trecut, conducătorii partidelor socialiste 


214 


din Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda şi Elveţia, — 
adică din toate democratiile mici din Apus, neutre, — 
au elaborat un manifest, ca o bază pentru pacea gene- 
ralä, asa cum ar dori-o democraţia şi în conformitate cu 
consfătuirile ce avuseseră loc la Stockholm. 

Manifestul vorbeşte de soarta Belgiei, a Alsaciei-Lo- 
renei, a tuturor nationalitätilor slave din Balcani si Au- 
stria, a Armeniei, a valonilor din Belgia, a Schleswigu- 
gului, a Palestinei şi a evreilor de pretutindeni. 

Numai despre soarta românilor, fruntasii democratiilor 
europene au uitat să spună un cuvânt măcar! 

Numele României e amintit numai în legătură cu 
chestia evreiască: manifestul stărueşte ca Congresul de 
pace să impună României reacționare să acorde popu- 
latiunii sale evreieşti, pentru asigurarea drepturilor pe 
cari le are în ţările civilizate, o autonomie naţională... 

Adică democraţia europeană nu şi-a amintit de români, 
ca de o naţiune care are şi ea revendicări, din punctul 
de vedere al dreptului şi al dreptăţii, ci numai ca de un 
Stat opresiv si reactionar, căruia Europa civilizată ar 
trebui să-i impună respectul principiilor umanitare... 

Nimic nu poate învedera mai bine că, pentru Româ- 
mia, adoptarea în viata ei de Stat a principiilor demo- 
cratice este o conditiune de viaţă. Ea evident, nu va 
putea cere cu temeiu democraţiei europené ocrotirea 
pentru drepturile şi interesele ei, câtă vreme în Statul 
român nu sunt ocrotite drepturile şi interesele mor 
tatii claselor ei muncitoare, — ale țărănimii di 

Chestiunea evreilor pământeni intră şi ea în categoria 
problemelor ce nu pot rămânea fără rezolvire. 

Incă acum unsprezece ani, am atras atentiunea asupra 
primejdiilor la cari ne expune, la cel dintâiu Congres 
european, antisemitismul desäntat al claselor noastre 
dominante (*Viafa românească», 1907, No. 11, pagina 
168 urm.). ] 

Bine înţeles, şi acesta a rămas un glas care striga în 
pustiu... 

Acum însă e clar pentru oricine, că oma nu poats 
rămânea, după prăbuşirea ţarismului, singurul punct, de 
pe suprafața globului pământesc, ade’ hestiei evreiesti 
să-i poată fi dată altă soluţie, decât în toată lumea. 

. Democratizarea Statului român care ni se impune 
astăzi, ca o singură cale de mântuire, trebue să fie inte- 
grală şi consecventă, — fără nici o reservatiomentalis. 


215 


Aceasta este pentru noi o chestiunde de a fi sau a 
nu fi. 

Unirea cu Basarabia, care sa săvârşit în conditiunile 
cunoscute, ne impune şi mai imperios această cale. 

Nu numai pentru că Pasarabia a trecut printr'o revo- 
lutie politică si socială si nu e cu putință ca să rămână 
o prăpastie între structura acestei provincii şi România 
de dincoace de Prut, — dar e evident că vechiul edificiu 
politic nu poate adăposti România mărită. 

Aceasta însă formează un capitol deosebit. 


5 Aprilie 2918 


CAP. VII 


RĂSPUNSURI SI POLEMICI 


I 
„OMUL DREPT“, 


Am dat zilele acestea peste o pagină din Platon («Re- 
publica», cartea a doua). 

Sunt cuvinte vechi, cari rezumă un etern său moral. 
Nu pot rezista ispitei de a le reproduce aici: 

<Omul drept —spune bătrânul dascăl, — nu poate avea 
alt criteriu decât conştiinţa lui proprie. Dacă el îşi caută 
justificared în părerile altora, în lauda sau în ocara lor, 
el chiar prin aceasta se abate de la calea dreptăţii, e un 
vanitos sau un interesat. 

El poate trece ca cel mai scelerat dintre oamen;, încât 
conştiinţa lui să fie supusă celor mai aspre încercări, dar 
ea nu poate fi clătinată nici prin infamia ce se aruncă 
asupra lui, nici prin relele tratări: ci până la moarte el 
va päsi neclintit pe cărările luminate de conştiinţa lai, 
de dreptate, cu toate că, toată viata lui, semenii îl vor 
socoti ca un om rău şi nemernic, El va fi bătut cu vergi}, 
torturat, pus în fiare, i se vor arde ochii cu fierul roşu: 
în sfârşit, după ce îl vor face să sufere toate relele, î 
vor răstigni pe cruce. Şi prin aceasta lumea va încerc 
să-l facă să simtă, că nu trebue să te strădănueşti să fit 
om drept, ci numai să pari altora că ai fi „drept,.. 

Dar conştiinţa, demonul cugetului, nu-i poate îngădui 


218 


ca judecății sale proprii, simțului său propriu de dreptate 
să le substitue judecata şi simţul altora, fie chiar ale lu- 
mii întregi,» | | 
E presimtirea <imperativului categorie» al lui Kant. 
12 Octombrie, 1917 


II 
AMENINTARI 


Primesc o scrisoare anonimă de ameninţări, în care au- 
torul între altele afirmă: 

«In viata mea nu am scris anonim, dar... semnând, 
m'ai împiedica desigur». 

De la ce să împiedic şi cum să împiedic? 

Pot asigura pe anonimul Sparafucili că, în ce mă pri- 
veşte, se expune tot așa de puţin acum ca ori şi când. 
Am primit întotdeauna cu egal dispreţ astfel de mani- 
festări, 

Dar aceasta e un exemplu caracteristic de acel curaj 
specific, eternizat în «Scrisoarea pierdută»: <dacă'i ano- 
nimă o semnez şi eu». 

Lasitatea de caracter nu rezultă de altfel atât din ano- 
nimat, cât chiar dia amenințările adresate unui om con- 
vins, care într'un sfert de veac de activitate publicistică 
a susţinut totdeauna aceleasi idei, ori care a fost <situaţia2. 

Convingerile nu se răstoarnă nici cu insulte de după 
colţ, nici cu cuțitul sau focul de revolver. 

Pe un om convins amenințările îl pot numai întări în 
credinţele lui, fata de această vădită dovadă de slăbiciu- 
nea morală si intelectuală a adversarilor. 

Din oarecare semne însă rezultă, — şi din acest motiv 
mai cu seamă am relevat această productiune literară, — 
că avem aici aface cu un domnisor dintre aceia, ale căror 
convingeri se formează de «sacul cu gräunte». 

De aci, naiva credinţă că mă poate impresiona, 

Dar eu nu umblu după <slujbe? şi <gheliruri* acum, 
precum mam umblat niciodată, — nici măcar atunci când 
orice manifestare pentru <idealul naţionala, rusesc, aducea 
atâtea recompense... probabil, tot <naţionale», încât un 
gazetăraş care decenii era silit să-și <tapeze amicii» ct 
cinci lei, putea să plece în <pribegie> cu milioane. 


219 


Dacă dar eroul meu anonim, voeşte numai să-si <creeze 
titluri» pentru viitot, — cu atât mai multă seninătate fi 
pot arunca scrisoarea la coş, dându-i această adeverinţă 
de primire, 


25 Decembrie, 1917 
III 
PRO DOMO 


I. Di |. Brătianu în momentul declarării 
răsboiului european 


Mai bine mai târziu, ca niciodată... 

«L/Indépendance Roumaine», organul personal al d-lui 
I. Brătianu, din 30 Septembrie 1917, publică în sfârşit, 
pentru a lămuri relaţiile mele cu partidul liberal, urmă- 
toarea notitä. 

<Neamul românesc, este rău informat, când susţine că, 
<cu toate dificultăţile fundamentale cari existau între d. 
<Stere şi partidul liberal, acest partid îi utiliza serviciile. 

<Din momentul în care, la declaraţia răsboiului euro- 
<pean, d, Stere se pronuntase categoric, cum se ştie, pentru 
<o politică deosebită de aceea care avea aprobarea marei 
<majorități a partidului, nu numai că raporturile dintre 
<d. Stere şi partid au devenit foarte rele, dar încă un 
“mare număr de membri marcanţi au încetat toate ra- 
<porturile personale cu el. In ce privește organizaţia li- 
<beralä din Iași, al cărei şef era d. Stere, atitudinea par- 
<tidului l-a obligat să părăsească președinția clubului, 
“care a fost încredințată d-lui G. G. Mârzescu»... 

Pasagiul relativ la d. Iorga nu mă interesează. Cunosc 
destul pe d. Iorga, pentru ca să-mi închipuiu ce-şi poate 
permite impetuosul nostru istoric la adăpostul... baione- 
telor ruseşti. 

Insă în ultima parte, notita ziarului francez al primu- 
lui ministru îmi dă prilejul şi mă îndreptățește să lămu- 
resc şi eu raporturile mele atât cu partidul liberal, cât 
şi personal cu d. Brătianu. 

Până la îuceputul lui Noembrie 1914 ‘eu nici nu am 
putut bănui măcar, că ar fi cu putință ca d. Brătianu să 
schimbe îndrumarea politicei noastre internaţionale. 

In toate conversațiile pe cari le-am avut cu primul 


220 


ministrii, — şi-l vedeam în fiecare zi când eram la Bucu- 
resti, — d. Brătianu până la acea dată şi chiar mai târ- 
ziu, în totdeauna îmi declara categoric, că pentra Româ- 
ala nu poate fi altă politică decât respectul tratatului de alianță 
si, în caz de răsboiu, acţiunea alături de Puterile Centrale. 

Dar nu numai declaraţiile sale mă confirmau asupra 
intentiilor sale în această privință, dar si faptele sale. 

Unele din aceste fapte nu mă privesc numai personal 
şi ar putea expute la neplăceri şi alte persoane, încât 
nu-mi pot permite de a le divulga deocamdată. Va veni 
momentul însă, când sper că voiu putea spune totul. 

Altele, întrucât nu ne privesc de cât pe noi doi,nu pot 
face deci rău nimănui, şi întrucât în parte sunt cunoscute 
şi tertiilor persoane, nu văd pentru ce le-aş mai tăinui, 
în urma atitudinii d sale, şi a lămuririlor din <«L,/Indepen- 
dance Roumaine». Cu atât mai mult, cu cât aceste râuduri 
vor parveni, desigur, în mânile primului ministru, şi deci 
nu pot fi învinuit, că le scriu la adăpostul eventualelor 
desmintiri. Suntem, apoi, destul de tineri amândoi, pentru 
ca să avem siguranța că ne vom mai întâlni odată. 

De mult nu mai există nici un motiv de interes supe- 
rior, care să-mi impună discretia. Am tăcut numai din 
consideratiuni personale, pe cari le voiu lămuri. Acum 
pot vorbi cu conştiinţa împăcată. 

Indată după ce a fost cunoscută nota cominatorie adre- 
sată de către Austro-Ungaria la 23 Iulie 1914 Serbiei, am 
avut o întrevedere cu d. Brătianu în vila d-sale din 
Predeal, — trebue să fi fost la 25 sau 26 Iulie. 

Amândoi am fost convinşi, că aceasfa notă poate des- 
läntui răsboiul european. Si d. Brătianu se arăta îngrijat 
de soarta opiniei publice, în care se manifestau oare-cari 
sentimente ostile față de Austro-Ungaria (pe atunci însă 
încă departe de acea acuitate, cum sa întâmplat mai 
târziu). 

— Dar interesul nostru ne sileşte în ozice caz să mer- 
gem alături de Puterile Centrale, — i-am spus eu. 

— «Nu numai interesul nostru, — îmi replică d. Bră- 
tianu, —ci și un tratat formal ne~ obligă la acțiune împotriva 
Rusiei alături de Puterile Cen'rale>. 

Am fost însă de acord, că trebue întreprinsă o acţiune 
de pregătire a opiniei publice. 

In vederea aceasta, mai întâiu, ne-am înţeles ca eu să 
scriu o serie de articole în «Universul», ziarul cel mai 
mai răspândit din ţară pe atunci, în cari să lămurese: 


221 


marele interes național, care ne îndeamnă dea lua parte 
ia eventualul conflict european alături de Puterile 
Centrale. 

Asa dar, articolele mele publicate la . începutul răsba- 
iului (primul chiar în ziua de 1 August st n.), au fost 
ca ştirea şi consimțământul primului mânistra. 

Pubiicul nostru probabil îşi aduce aminte de aceste 
articole, cari au desläntuit o furtună împotriva mea. Cât 
de mult d. Brătianu se interesa de aceste articole poate 
dovedi următorul fapt: fiindcă după această întrevedere, 
din motivele ce se vor vedea îndată, eu nam putut să 
le public imediat, d. I. G. Duca, ministrul instrucţiunii 
publice, ale cărui relatiuni intime cu primul ministru 
sunt cunoscute, a însărcinat pe amicul meu, senatorial I. 
Botez, să mă caute la Iaşi şi să-mi transmită, că o cam- 
panie de presă e urgentă, şi că sunt chemat eu să o duc, 
'ca unul care încă din momentul crizei balcanice, am 
prevăzut mai bine evenimentele... 

D. I. Botez însă nu m'a putut găsi ,la Iaşi, si iată 
pentru ce: 

In aceeaşi întrevedere din Predeal, am _suggeraţ, pri- 
mului ministru, că aşi putea pune la cale o manifestaţie 
loialistă a fruntasilor români din Ardeal, nu pentru ca să 
îndemn pe români, cum Sa spus în urmă prostește, să 
meargă la răsboiu, — de acest îndemn, evident, ardelenii 
nu aveau nevoe, — ci pentru a influența opinia publica din 
fară în senstil <politicei noastre». 

D. I. Brătianu a prins imediat această idee, a găsit-o 
minunată, dar mi-a spus că trebue mai întâiu consultat 
în privinţa acestui demers şi Regele, şi mia fixat pentru 
a doua zi, ora 1 p. m. o întâlnire în camera primului- 
ministru din Castelul Peleş, unde trebuia să-mi aducă 
răspunsul Regelui. 

La ora fixată, venind de la audiență, — fiind față şi doi 
dintre numeroşii d-sale secretari, — primul-ministru m'a 
luat la o parte, şi mi-a comunicat că M. S. a aprobat 
planul nostru, şi e de părere că plecarea mea trebueste 
grăbită întrucât eveniimentele se precipită, numai stărue 
asupra discretiunii desăvârşite. (Această împrejurare, trebue 
să relevez aci, poate explica urgenta audiență, pe care 
am avut-o după întoarcere, şi care a fost publicată în: 
No. din 10 Octombre al «<Luminii»). 

M'am declarat gata să plec imediat în Ardeal, dar 
întrucât în fie-care moment ne puteam aştepta la mobi. 


222 


lizarea generală în Austro-Ungaria, am relevat că ar 
trebui luate oare-cari măsuri, cari să mă pună la adă- 
postu} dezagramentelor posibile. 

Dar d. Brätianu a chemat chiar imediat, de la palat, 
la telefon pe Contele Czernin, ministrul Austro-Ungariei 
de pe vremuri, şi i-a comunicat că «va veni îndată la 
d-sa un prieten, care are un plan ce ne-ar putea fi util, 
sil roagă pe Contele Czernin să-i dea concursul». Pro- 
babil Contele Czernin i-a cerut numele, pentru ca să evite 
vro bresalä, fiindcă d. Brătianu a şi adăogat, că «il va 
trimite cu o cartă de vizită». 

Si în adevăr, mi-a şi dat o cartă, în care «d. I. I G 
Brătianu, roagă pe Contele Czernin să acorde tot con- 
curşul prietenului său personal si politic, d. C. Stere»... 

Ca rezultat al acestei interventiuni, Contele Czernin 
m'a sfătuit, pentru înlesnire, să am întrevederea cu frum 
tasii români la Viena, şi mia făgăduit că va telgrafia. 
imediat la locul competent despre călătoria mea. 

In treacăt să fie zis, deşi am plecat imediat (încât ar- 
ticolul din <Universul» pomenit mai sus, l-am scris din 
drum), dar de intervenţia mea ma fost nevoe: la Viena 
m'a surprins declaraţia de răsboiu, şi manifestatia dorită 
a şi avut loc de la sine şi fără vre-o stéruintä din 
parte-mi. Mam întors imediat în ţară. 

Nu mai putin e adevărat, că am plecat atunci cu știrea 
si aprobarea d lui I, Brătianu, cam pot dovedi atât martorii 
pomeniti, cât şi probele strise: Carta de vizită a d-lui 
Brătianu, pe care Contele Czernin ca un diplomat în- 
cercat, desigur că a păstrat o, cât şi telegramele acestuia, 
prin care anunţa călătoria mea la Viena, şi probabil, şi 
scopul ei. 

Incă mn detaliu caracteristic şi... umoristic. 

Deşi eram foarte grăbit, d. Brătianu ma rugat ca înainte 
de plecare isă sondez pe d. Emil Costinescu», şi. să-i 
aduc răspunsul asupra sentimentelor în cari îl voiu fi 
găsit, punându-mi la dispoziţie şi automobilul d-sale, ca 
să nu pierd prea mult timp. 

D. Costinescu mi-a declarat categoric, că răsboiu nu 
va fi, îinâcă d-sa, ca om competent, mă poate asigura 
că «starea financiară nu-i permite». La insistenţele mele 
să-şi spună în ori-ce caz părerea asupra acţiunii Româ- 
niei «pentru cazul dacă totuşi, prin imposibil, ar isbucni 
räsboiul», — d. ministru de finanţe mi-a vestit solemn: 
<Să se angajeze Germania să realizeze complect pro- 


223 


gramul lui Bismarck, adică: emanciparea Poloniei şi 
altele, — altfel vom sta acasă»... Neavând vreme, l-am 
salutat fără altă discuţie, şi i-am raportat primului- 
ministru să nu aibă grijă, pentru că d. Costinescu stă la 
straja «planului lui Bismarck»... 

D. Emil Costinescu [.. abia dacă o săptămână ne mai 
despärtia de ziua Consiliului dă Coroană... 

De aceia, în articolele şi în discursurile mele, îl tot 
necăjeam pe patriarhul de la finanţe cu evocarea <pla- 
aului lui Bismarck».. 

Dar n'am isprävit 


5 Noembrie 1917, 


IL Orgia antantista 


Paptele povestite în articolul de eri —intelegerea mea 
cu d. Brătianu pentru o campanie de presă şi in ce pri- 
veste manifestatia românilor din Ardeal — m'au convins 
atât de mult că isbucnirea răsboiului va atrage după 
sine si imediata intrare în acţiune a României, încât de- 
clararea de răsboiu a Germaniei, despre care aflasem 
imediat după sosirea la Viena, m'a silit să şi renunţ la 
întrevederea plănuită cu fruntasii din Ardeal. Lăsând 
deci numai pentru câţiva din ei scrisori lămuritoare, am 
şi plecat în aceeași zi îndărăt în ţară. 

Spre uimirea mea, am aflat la Predeal despre hotărîrea 
Consiliului de Coroană. In urma lămuririlor ce a bine- 
voit să-mi dea regele Carol, am căutat să văd pe primul 
ministru. Nu lam putut însă găsi decât peste câteva 
zile, tot 1a Sinaia. 

Cum m'a văzut, d. Brătianu a ţinut să şi exprime mul- 
tumirea pentru manifestatia ardelenilor şi, — atribuindu- 
mi-o mie —, mi-a adresat cuvintele măgulitoare: 

— <Faci bine, tot ce faci» … 

Eu însă iam cerut imediat explicaţii relativ la <expec- 
şativa> hotărită de Consiliu, pe care am dezaprobato 
energic. 

— <Ce „Vrei, — mi-a răspuns primul ministru, — nu 
suntem încă pregătiți, — nu înţeleg atât curentele 
«din opinia publicä, cât pregätirea materidlä. Sunt mul- 
<tumit, că pot avea un mic răgaz». 

— Dar ce au să creadă despre noi aliații? Nu riscăm 
prea mult prin asemenea tărăgăniri ? 


224 


— «Ce să faci? Pentru ce mam fost preveniti la timp, 
“cq să ne fi putut pregăti de mai înainte» .,. 

— Şi câtă vreme crezi, că vei avea nevoe pentru pre- 
gătire ? 

— Ştiu şi eu? Două trei săptămâni»... 

Atunci i-am atras atenţia că familia mea se afă în 
munţii Moldovei, şi că aşi vrea să ştiu data mobilizării 
cu câte-va zile mai înainte, ca să nu fiu surprins, şi să 
rămânem izolaţi, fără comunicatiuni. 

D. Brătianu s'a gândit putin, şi apoi mi-a spus: « 

— «Mai bine adu-i pe toţi imediat la Bucureşti, să nu 
“fie vro surpriză. Si da Iasi ar fi prea expuşi» … 

Puteam eu, faţă de aceste cuvinte, să mă îndoesc de 
intentiunile d-lui Brătianu? Mai cu seamă, că ştiam, că 
unul din confidentii d-sale, d. V. G. Mortun, ministrul 
de Interne, a si început să-şi evacueze moşia din Ro- 
man … 

I-am urmat sfatul, şi familia mea a stat peste o lună 
Bucuresti, în toiul căldurilor, în aşteptarea mobili- 

ii! .. 

in acest interval de timp însă, prin Septembrie 1914, 
situația devenea din ce în ce mai încordată, mai cu 
seamă în urma bătăliei de la Marna şi a succeselor ruse, 
din Galiţia. Bucureştiul parcă ieşise din sărite, străzile 
clocoteau, cafenelele urlau, gazetele vărsau torente de 
lavă incandeseentă. 

Şi toate porneau de sus, — de la chiar miniştrii d-lui 
Brătianu, cari se făcuseră o apă cu d-nii Take Ionescu 
şi Nicu Filipescu şi agenţii lor. 

In această epocă se vorbea deschis despre răsturnarea 

„regelui. Carol. Unul din miniştrii vocifera în parcul de 
la Sinaia, în auzul tuturora, împotriva eNeamtului»! In 
fiecare zi se aștepta <lovitura», se preciza că d-nii Emil 
Costinescu, Take Ionescu şi Nicu Filipescu sau înţeles 
pentru răsturnarea d-lui Brătianu, formarea unui «guvern 
naţional» sub preşedinţia d-lui Emil Costinescu şi even- 
tual — detronarea regelui. Miniştrii Intelegerei, mai ales 
d-nii Poklewski şi Blondel, fätis susțineau <combinaţiu- 
nea». Se colportau detalii suggestive, se citau nume de 
generali cari ar fi fost intrat în conjuratiune .., 

In vremea asta am ştat tot timpul la Bucureşti şi-l 
vedeam zilnic pe d. Brătianu, câte odată şi de două şi 
trei ori pe zi. 

Se arăta exasperat de “nebunia® care a cuprins Bucu- 


225 


reştiul, recunoștea că în ţară toată ateastă agitaţie factice 
hu are răsunet, dar se temea să nu fie doborit: 

— <Nu pot admite ca ulița să conducă politica exe 
ternă>, — exclama primul ministru. 

Eu îi reproșam atitudinea miniştrilor săi, pe care n’ar 
trebui să o tolereze ca preşedinte de consiliu; dease- 
meni — sianarhia presei, — chiar a celei liberale, care 
mar fi trebuit să ignoreze inspiraţia lui, ca şef al par- 
tidului. 

— «Ce vrei să fac? — îmi spunea cu indignare în 
«răspuns: Presa? Chiar unii redactori dela <IL/Indepen- 
<dance Roumaine» sunt plătiţi de ruşi (îmi preciza nu- 
<mele)! … Iar pentru ziarul (iarăşi îmi numea un ziar 
kindependent» foarte răspândit) ştia pozitiv, că Poklewski 
<a depus două milioane de ruble (vro 5 jum. milioane 
«lei, după cursul vremii) |... Miniştri? > … 

Si nu-şi cruța colaboratorii. E inutil să repet toate cu- 
vintele grele, pe cari le inspira d lui Brătianu indignarea 
împotriva colegilor săi din minister. Mai tare se plângea 
împotriva d-lui Emil Costinescu, care ar fi pus pe agenţii 
ministerului să împiedice transitul materialului de räs- 
boiu pentru Bulgaria şi Turcia. (Se ştie că cu tot scan- 
dalui din presă, primul ministru, care era şi ministru de 
răshoiu, încă multă vreme îngăduia acest transit: mini- 
sterul de răsboiu făcea contrabanda împotriva ministe- 
rului de finanţe!). . 

Intro zi d. Brătianu şi-a permis chiar un amar sarcasm 
despre un membru marcant al cabinetului: 

— <Noi am crezut că nu se preocupă decât de ghe- 
<sefturi. Dar el era adâncit în studii sociologice şi isto- 
<rice, şi i-a fost dat să descopere un mare adevăr, că 
<germanisniul merge spre declin, si că se ridică soarele 
<slavismului ! » 

— De ce nu-i debarci? — lam întrebat atunci, — ai 
datoria sä o faci, a d-tale e räspunderea pentru politica 
ţării, — sau să-ți dai demisia, dacă nu poţi face altfel. 

— <Cum vrei, — răspunse d. Brătianu — să las pe 
crege în mâna acestor bandiți? Trebue să luvoaiez deo: 
<camdată. Am făcut o singută greşeală până acum, nam. 
<cerut în prima zi, când nu mi Sar fi putut refuza ni- 
«mic, legea stării de asediu. Atunci aşi fi putut să nu 
“las lucrurile să ajungă până aici» ... 

— Nu e târziu nici acum; te asigur, că Parlamentul, 
nu-ţi va refuza legea stării de asediu. 


226 


— Dar ce să fac acum? Să spunem, Take Ionescu se 
<va cuminţi, dar pot aresta pe nebunul de Filipescu? 
Sau pot închide pe Costinescu ?... 

— Nu „va fi nevoe, — i-am obiectat, —- în România 
revoluția nu se face fără voia stăpânirii, mai cu seamă 
sub regimul stării de asediu. lar de va fi nevoe, după 
convingerea dumitale, eşti dator să faci tot ce este ne- 
cesar pentru salvarea ţării, pentru destinele căreia eşti 
răspunzător. 

— <Dar mam această coardă în mine. (A dovedit însă 
“la Iaşi, că o are cu prisosinţă...) Am găsit un alt 
<mijloc, să-i derutez pe toţi şi să le dejoc toate pla- 
nurile», | 

Acest mijloc era — să înceapă tratative cu Rusia 
pentru neutralitatea României (la aceste tratative sa 
putut numai referi d. Deschanel în discursul citat recent 
de cătră <L’Indépendance Roumaine»). 

— <Poklevski va preferi, la urma urmelor, să stea cu 
<mine de vorbă, decât cu Costinescu sau Take Ionescu, 
“si odată ce complotul lor va fi dejucat, — îi voiu juca 
«eu pe ei? … 

In zadar încercam să-l conving că e un.povârnis pri- 
mejdios, fiindcă se poate prinde el însuși în lat. Era prea 
convins de abilitatea lui „diplomatică. 

— “In cazul cel mai rău, — mia spus, — dacă voiu 
<vedea că nu e cu putinţă să declar răsboiu Rusiei, am 
<să le fac lovitura, am să proclam neutralitatea def- 
<nitivă> … 

Am insistat că ar fi o <loviturä» dezastroasă pentru 
viito:ul ţării şi neutralitatea. Era de acord, dar susţinea 
că e un rău mai mic, decât rusofilia. 

Totuşi, d. Brătianw a convocat o consfătuire a par- 
lamentarilor liberali la ministerul de Interne, ca să 
pipăe pulsul în ce priveşte legea stării de asediu. 
Atitudinea primului ministru în această consfätuire a 
liniştit pe toţi acei, cari perseverau in politica traditio- 
nală a ţării. 

Dar deşi d. Brătianu primise atunci asigurarea, că 
Parlamentul ar vota legea stării de asediu, d-sa a con- 
tinuat să ezite şi Camerele n'au fost convocate, 

Tot m'am terminat însă. 


6 Noembrie 


22% 


WI. Un incident.—D-1 Brătianu pe calea perzaniei 


Am arătat până acum, că dela isbucnirea răsboiului 
mondial aveam cuvânt să fiu convins că nu numai 
d. Brătianu se va depärta dela politica noastră traditio- 
nală, dar că este hotărît să îndeplinească în mod leal 
tratatele noastre de alianţă. Am. mai arătat că în Sep- 
tembrie 1914, agitatiunea antantistă începuse să-și dea 
curs liber, sprijinită chiar de unii membri ai guvernului 
şi de presa oficioasă; că am căutat să determin pe d. 
Brătianu la © procedare energică împotriva acestor ma- 
nopere, dar că primul ministru socotea mai util să ma- 
nevreze şi să înceapă în acest scop tratative cu Rusia, 
bazându-se pe abilitatea sa diplomatică, pentru a evita 
primejdiile de cari era presărată calea pe care apucase. 

Toate acestea nu puteau deştepta nici o bănuială în 
mine, în ce priveşte hotäririle d-lui Brătianu. Cu atât 
mai mult, că îmi erau cunoscute şi fapte pozitive, despre 
actiutrea lui față de anumite State beligerante, pe cari 
nu le pot încă desvăli aici. Dar când voiu putea sä.le 
aduc la cunoştinţa generală, ori-cine îmi va recunoaşte, 
că eram în drept să mă consider, în tot timpul acesta, ca 
un colaborator şi confident al d-lui Brătianu, care aproba 
pe deplin acţiunea mea. 

Pe atunci eu am făcut o gresalä, care m'a pus intro 
situaţie de inferioritate față de d. Brătianu. 

D-rul Jean Cantacuzino, abia întors din Franța, intre- 
prinsese o campanie francofilă. Ca un vechiu prieten l-am 
rugat să nu se lase înşelat de ‘aparente; îl asiguram că 
România nu poate merge împotriva Puterilor Centrale, 
pentru că nici Regele, nici primul ministru, niciodată nu 
ar consimti Ja această politică. Spre a-i dovedi afirmația 
mea, i-am povestit confidential despre călătoria mea la 
Viena, în urma înțelegerii cu primul ministru, aprobate 
şi de Rege. 

Acest european, şi prieten de 20 de ani, nu sa sfit să 
raporteze imediat destăinuirea mea d-lui Brătianu. Acesta 
m'a şi chemat îndată la el si mi-a comunicat, că a fost 
silit să mă desmintă, si că este supărat de indiscretiunea 
mea, fiindcă el, în momentul acela înconjurat de spioni, 
era dator înainte de toate «să deruteze si să dejoace> pe 
agitatorii rusofili. 

Am avut întotdeauna mândria de a-mi recunoaște 


228 


greşelile. I-am spus d-lui Brătianu, că mă resemnez la 
desmintirea dată. 

Ani plătit scump această gresalä. Destäinuirea făcută 
de mine d-rului Cantacuzino, înflorită şi desvoltatä, a 
crescut întro legendă. D. Iorga, mi se pare, a ajuns chiar 
să afirme în <Neamul Românesc» că as fi ţinut un 
discurs întreg, în fata soldaţilor din Ardeal chemaţi sub 
drapel... 

M'am crezut dator să tac. Primul ministru ma spus nici 
un cuvânt de apărare. Am primit tăcerea lui ca ispăşirea 
greşelei mele. Campania violentă dusă pe această temă 
împotrivă mi, de sigur, că nu e uitată de cetitori. Mă re- 
semnam însă cu atât mai ușor, cu câteram mai convins, 
că d. Brătianu va face singura politică pe care o credeam 
cu putință, şi că eu astfel îi usurez sarcina. 

Prin Oetorbeia i într'o zi, d. Brătianu, din iniţiativa sa, 
fără să-mi fi trecut asa ceva prin minte mie însu-mi, mi-a 
propus să scot un ziar zilnic pentru propaganda «ideilor noa- 
stre» si s'a oferit să-mi procure mijloacele necesare, cu condiţia 
discretiunii desävârsite în această privinţă din parte-mi. 

I-am obiectat, că neavând avere, iar un jurnal în con- 
dititle de atunci neputând acoperi cheltuelile, n’asi putea 
să explic nimănui această publicatiune. 

D. Brătianu se însărcinase însă să organizeze un co- 
mitet de redacţie, compus din fruntaşi liberali, fiind con- 
vins de necesitatea unui ziar de propagandă, care să 
contrabalanseze presa cumpărată de ruși»... 

Am cerut trei zile de reflexiune, si după censfätuire 
cu câţiva prieteni, am refuzat propunerea, nu pentru că 
m'ași fi temut de calomnie, dar numai fiindcă credeam 
că silit să destăinuesc proveniența mijloacelor, cădeam 
intro situaţie echivocă si deci propaganda mea nu mai 
putea fi utilă, D. Brătianu nu a mai insistat. 

Dar în aceste împrejurări puteam să mă îndoesc de 
sinceritatea d-lui Brătianu? 

Cum ? Ne legau 25 ani de prietenie; în tot timpul 
"căutam numai să fiu util ideilor noastre comune, fără 
să-l plictisesc cu vre-o pretentiune sau ambitiune. Mi-am 
făcut cariera politică, fâră să fi trecut prin filiera obis- 
nuită a <onorurilor>. Aproape de zece ani refuzam, mereu 
oferte de portofolii ministeriale. Nu i-am solicitat nicio- 
dată «slujbe» măcar pentru prieteni sau rude- ‘ 

Pentru ce dar să fi plănuit un adevărat asasinat moral, 
impunându-mi să public un jurnal <germanofil> în aceste 


229 


condițiuni, dacă el avea intentiunea de pe atunci de a-şi 
schimba frontul ? 

Câţiva prieteni însă, ' i-au bănuit chiar atunci sinceri- 
tatea si căutau «să-mi deschidă ochii». Ku însă nu-i pu- 
team crede, — am avut chiar confcte violente cu unii 
din ei. 

In curând însă au venit îndoelile, 

Ar fi prea lung şi puţin interesant să expun aici tot 
complexul de împrejurări, din cari au izvorit aceste în- 
doeli. Dar un fapt precis mi-d dat prilejul unei éxplicäri. 

D. Georgel Mârzescu mi-a comunicat, că în prezenţa 
d-sale, primul ministru ar fi declarat, că <e hotărît să 
<facă răsboiu Puterilor Centrale, dar nu vrea să patim 
«ca sârbii, să pierdem suflul prea repede. Vrea să aleagă 
el momentul»…. 

N’am täinuit d-lui Brătianu îndoelile mele, şi Pam ru- 
gat să-mi spună deschis, dacă are intentiunea să schimbe 
directiva politicei noastre. A protestat cu energie, sa 
plâns de necesitatea de a duce lupta prin astfel de mij- 
loace, că fiecare pas îi este pândit, că e o tortură pentru 
d-sa, dar are o răspundere prea mare, si <în interesul 
superior e gata să le facă o mie de asemenea declaratiuni 
"numai săi deruteze si să-i dejoace.. Că în urma victo- 
tiilor ruse din Galiţia, situaţia lui e prea dificilă, princi- 
palul e să câştigăm timp» etc, etc. 

Părea adânc nenorocit de trista necesitate de a face 
atâta «diplomaţie», I?am crezut. Am fost chiar emoţionat. 

Intru cât Universitatea din Iaşi sa deschis si eram 
foarte ocupat cu rectoratul şi cu cursurile, veneam acum 
tar în contact direct cu d. Brătianu. Nu mai puteam ur- 
mări de aproape acţiunea lui. 

Dar la începutul lui Decembrie am căpătat certitudinea, 
că a păşit pe calea ierzaniei, pentru el şi pentru ţară. 
Indoială nu mai i ea pentru mine. Din nenorocire nu 
pot desmälui încă fantele cari mi-au dat această certitudinæ 

Mam dus foarte emoţionat la d. Brătianu. Tot ce ară 
făcut până în acel moment, am facut în credinţă că ser- 
vesc politica susfinutd si de d. Brătianu. Acum însă știam 
că drumurile noastre se despart. Dacă mi-ar fi mărturisit 
sincer, că e silit să-şi schimbe directiva, — de sigur tre 
buia să aibă motive serioase şi mi le-ar fi spus, — lu- 
crurile s'ar fi deslegat simplu. Neam fi explicat priete- 
neste. Si dacă nu reusiam, cum era mai probabil, să ne 
convingem, nici eu pe el, nici el pe mine, — tot priete-: 


230 


meşte ne-am fi înţeles ce-i de făcut, cum să lichidăm 
această penibilă situaţie. Dar dacă nu-mi va spune adevărul 2... : 
Mi-era penibilă această ipoteză... 

Ma primit foarte prieteneşte. Dar, dela primele cuvinte 
am înţeles, că nu mi se deschide, caută numai €să mă 
deruteze şi să mă dejoace» şi pe mine... 

Pentru prima oară mi-a făcut atunci pe lung teoria 
täsboiului <fără rizic şi cu minimum de sacrificii» şi 
despre mergerea la congresul de pace «la brat cu invin- 
gătorul», însă în acelaş timp mi-a afirmat, că vrea să 
aplice teoria împotriva Rusiei, la momentul potrivit. A 
recunoscut din nou, că în cazul victoriei ruseşti, Cons- 
„tantinopolul ar cădea în mâna “Țarului ,ef ce serait très dur 
pour mous" (nu ştiam pentru ce această frazä mi a spus-o 
în frantuzeste)... 

Nu am avut aproape puterea să,discut. Am plecat 
profund nenorocit. Nu am multe legături de prietenie, şi 
rupturile mă costă mult. Sunt trei ani de atunci şi 
amintirea încă mă doare.. Ce îmi rămânea de făcut? 

Voiu continua. N 


/ Noembrie, 1917. 


IV. Ruptura. — Ultima nădejde 


Descoperirea că d. Brătianu e hotărât să se abată de 
la politica noastră tradițională, de la politica, ce se da- 
toreste în primul rând marelui Ioan Brătianu, a fost pentru 
mine ca un trăsnet din senin. Am simţit că terenul mi 
se clatină sub picioare. Nu m'am gândit la mine perso- 
mal, de care d, Brătianu a uzat cu atâta... cavalerism, şi 
măcar nu m'a prevenit, când a apucat altă cale, Din punct 
de vedere personal, eram chiar gata să-i acord circums- 
tante usurätoare: eu însumi de atâtea ori l-am asigurat 
că poate să nu mă crute, dacă interesul obştese o cere. 
Dar vedeam prăpastia, în care era gata să arunce fara. 
'Si mă întrebam, care este dataria mea în această grozavă 
situație? 

Aveam nevoe de reculegere. Am plecat la Iaşi, şi după 
multe lupte sufletesti, mi-am hotărît calea. 

In ziua de 15 (28) Decembrie am scris d-lui Brătianu 
o scrisoare. Biulionul ei trebue să fi rămas printre har- 
tiile mele la Iaşi, dar aşi putea să o reconstituesc aproape 
cuvânt cu cuvânt, 


231 


Din primele rânduri i-am declara# că ştiu pozitiv, că a 
plecat pe calea, pe cage nu-l mai pot urma. Constiinta 
imi impune să-mi reiau libertatea de acţiune: <Voiu lupta 
pentru politica lui Ioan Brătianu impotriva fiului său». 
Trebue deci să lichidăm relatiunile noastre politice. In 
vederea aceasta am şi transmis d-lui Georgel Mârzescu, 
vice presedintele clubului, cottducerea partidului din Iasi, 
fiindcă nu voiu mai călca la club. Il rog să se înţeleagă 
direct cu Mârzescu în privinţa formalităţilor de făcut, 
întrucât nu vreau să ne mai vedem acum, „pentru că 
celor 15 ani de prietenie le datoresc cel putin atâta, ca să 
nu-l pun în penibila situație de a face diplomaţie şi cu 
mine». De asemeni, intrucât hu vreau să-i fac dificultăţi, 
las la aprecierea lui momentul şi forma, în care faptul 
îndeplinit să fie dat publicităţii. Am sfârșit, asigurandu-l că 
hotărîrea aceasta mă doare foarte mult, că personal pentru 
el simt tot atâta prietenie, şi că nu voiu uita momentele, 
în cari el, în relatiunile cu mine, nu-şi punea cuirasa de 
«sef> si <diplomat>. Asi fi fericit, dacă ar fi putut dispare 
împrejurările, cari ne fac cu neputinţă colaborarea. 

In acelaş timp, ca un semn exterior al nouei situatiuni, 
am şi publicat în N-rul din Decembrie 1914 din <Viata 
Românească» sub titlul: «Romania si răsboiul european», 
un articol în care pentru prima oară am atacat politica 
primului ministru, în opoziţie cu politica lui Ion Brătianu 
Bătrânul. Bine înţeles, am ‘atacat», cum fac întotdeauna 
—färä personalităţi si fără violente de limbaj, dar foarte 
hotărît, şi chiar cu pasiune, — şi pot spune cu durere. 

După obiceiul lui, d. Brătianu nu mi-a răspuns direct 
la scrisoarea mea. D-lui Georgel Mârzescu, pe care l-am 
trimes să se înţeleagă pentru regularea situatiunii în par- 
tidul din Iaşi, i-a spus că nu vrea să reguleze nimic, că 
are să-i vorbească lui Stere când va veni după sărbători 
la Cameră. Inadins însă nici nu m'am dus în acea sesiune 
la şedinţele Camerei. Atunci a trimis la mine pe d. Al. 
Radovici şi pe defunctul I. Procopiu, ca să mă îmbuneze 
şi să aranjeze o întrevedere. Le-am răspuns că nu înțeleg 
asemenea procedare între oameni serioşi. Nu vr'o ceartă 
de natură personală ne desparte, n'am nimic personal 
cu d. Brătianu. Nu are decât un gest să facă pentru ca 
să viu din nou la el, dar acest gest trebue să însemne, 
că renunţă la politica pe care o socot pernicioasă. 

Nu lam mai văzut pe d. Brătianu până la declararea 
răsboiului. Intrucât am lăsat la aprecierea d-sale să ho- 


232 


tărască momentul si forma în care să fie adusă la cunos- 
tinta publică derhisiunea mea, d. Brătianu a putut să lase 
toate lucrurile în suspensiune. M’am crezut însă obligat 
ca eu să nu dau nimic în vileag. D-lui Mârzescu i-am 
făgăduit de altfel, să-i dau tot concursul «să'și reguleze 
succesiunea». Când însă a voit să convoace clubul, o te- 
legramă a d-lui Brătianu l-a oprit. Şi aşa au stat lucru- 
rile în această privință până în ultimul moment, până la 
plecarea guvernului din Bucureşti, şi probabil chiar până 
la publicarea notitei citate din <L’Indépendance Rouma- 
nie». Astfel d, Iorga a fost îndreptăţit să-şi formuleze 
nedumerirea. 

Prin trmare, notita menţionată cuprinde două inexac- 
tităţi... -voite: 

Mai întâiu, eu mam venit în coflict cu partidul <la de 
clararea răsboiului» din cauza atitudinei mele. Această 
atitudine a fest doar luată de mine în acord cu d. Brătianu, 
care numai în urmă, fără să-mi spună nici un cuvânt, 
şi-a schimbât, el, atitudinea. 

Mai mult. Nu mă jenez să mărturisesc, că am avut 
atunci atâta încredere în sinceritatea convingerei d-lui 
Brătianu, în arta lui diplomatică şi în prietenia lui, în 
cât dacă mi-ar fi cerut, în interesul cauzei, ca să-i inles- 
nesc acţiunea, să nu fac nici o manifestare în public a 
ideilor mele, desigur că Paş fi ascultat. Aşa dar sunt în 
drept să spun, că d. Brăfianu însuși m'a aruncat în vâltoare. 
D, Brătianu ştia foarte bine că nu mam dat niciodată 
îndărăt, de la nici o muncă şi de la nici o luptă, luând 
în înţelegere cu el toată răspunderea numai asupră-mi, 
când interesul cauzei cerea. Aşi fi socotit ca o lașitate 
şi atunci să mă dau îndărăt în fata urletelor presei, sau 
să-i cer acoperire, când din consideratiuni superioare, ea 
trebuia să-l acopar | pe dânsul. 

Dar, evident, în această situație şeful partidului, nu 
avea nici un motiv si nici un drept să mă cenzureze. 
In al doilea rând, n'am fost fobligat să părăsesc pre- 
sedintia partidului», — ci eu când am aflat fainica schim- 
bare la fata, am părăsit-o, împotriva voinței șefului partidului, 
pentru a-mi relua libertatea de acţiune, iar d. Brătianu 
a abuzat de angajamentul ce am luat în scrisoarea mea, 
pentru a tăinui demisia mea atâta vreme. 

Cât pentru ruperea relatiunilor cu «membrii marcanţi” 
— ce să spun? Adevărul este, că eu am înfors spatele, rand 
pe rând, următorilor membri din cabinetul d lui Brătianu: 


233 


d-lor Emil Costinescu, V. C. Morţun, Dr. Anghelescu, V. 
Antonescu şi I. G. Duca. 

Motivele sunt aşa de puţin interesante, cât sunt de 
mult interesante aceste personagii.xDar dacă Domniile lor 
îmi vor cere vre-odată să le dau în vileag, mă voiu exe- 
cuta si voiu preciza şi împrejurările pentru fiecare în parte. 
nu pot spune, cu plăcere, căci, la drept vorbind, d-lor 
ocupă prea putin loc în preocupările mele. 

Să trecem... 

Am expus faptele cu toată obiectivitatea de care sunt 
în stare. D. Brătianu nu le va putea tăgădui, deşi nu 
ştiu cum le va interpreta. In orice caz am o viaţă în 
urma mea, care mă indreptateste să cred, că osicare ar 
fi atitudinea pe care șira spinării ar impune-0 şi celor din 
jurul său, chiar aceştia vor şti unde este adevărul. 

Lumea ne va judeca. 

Mai am puţine de zis. 

Nu mi-a fost: uşor să iau hotărîrea de-a duce lupta 
înainte singur. Imi dădeam seama, că forțele mele nu 
sunt la nivelul sarcinei ce vroiam să-mi pun pe umeri. 

De la vârsta de 18 ani viaţa mea a fost o vijelie. N'am 
avut o lună de odihnă şi mulțumire. Gândul, că asi putea 
acum sta la o parte, liniştit, la adăpostul răspunderilor, 
avea multă ispită. Am ajuns la vârsta când, după trei 
decenii de lupte si suferinti, as avea poate si eu dreptul 
la... pensie... 

Dar demonul» meu nu m'a lăsat, cum nu mă lasă nici 
acum, când mi-am pus o nouă povară pe umeri, sub a- 
meuintärile de «dincolo», sub enorma presiune de aici, 
din dreapta şi din stânga... 

Nu regret hotărîrea mea. Sunt destine, cărora nu le poate 
fi dată odihna, nici satisfactiuni banale... 

Atunci hrăniam încă şi o nădejde: cunoscând tempera» 
mentul de cunctator al d-lui Brătianu puteam spera, că 
va «pierde momentul» de a merge cu Rusia. Mă îndrep-. 
tätia, în aceastti privinţă, chiar teoria sa, a räsboiului 
<fără rizic şi cu minimum de sacrificiu». Eram absolut 
convins, știam, că alături de Rusia e cu neputinţă să 
poată vrodată aplica această teorie; stiam, că Rusia nu 
poate birui, şi mă aşteptam la isbucnirea revoluţiei. 

Va porni răsboiu România înainte? Dar atunci n’ar mai 
fi „fără rizic şi sacrificii“. Pot deci fi liniştit. 

Si mă gândeam că astfel, poate, va veni imomentul 
când însuşi d. Brătianu va profita de acţiunea mea, care 


234 


îi va fulesni întoarcerea pe calea cea dreaptă... De aceea 
am căutat să nu fac nimic ce i-ar putea îngreuia întoar- 
cerea. 

Chiar cu trei zile (nainte de declatarea răsboiului, i-am 
trimis primului ministru vorbă printrun prieten comun, 
că nu-şi poate aplica încă teoria: nu rizic“, ci siguranța 
înfrângerii ne aşteaptă, iar sacrificiile ar fi incomensura- 
bile... 

Voiu încheia mâine. 


8 Noembrie 1917. 


V. După declararea răsboiului. - Tragică întrebare 


Cum am spus, nu Pam mai văzut pe d. Brătianu până 
la declararea răsboiului, și tot speram că se va convinge, 
că pe calea apucată duce ţara spre ruină sigură. 

Nu simțeam nici o animozitate personală. Prea mult 
am trăit împreună, peutru ca, la durerea conflictului de 
idei, să se fi adăogat şi o patimă personală. Imi mărtu- 
risesc naivitatea: credeam că şi pe el această ruptură îl 
doare tot atâta ca şi pe mine, — credeam împotriva tu- 
turor aparentelor, împotriva evidentii chiar, când de pildă 
şi-a dat aprobarea complotului I. G. Duca-Georgel Mâr- 
zescu-Matei Cantacuzino, pentru eliminarea mea din rec- 
torat. Şi am fost convins de aceasta până în ultimul mo- 
ment, până la gestul din Camera din Iaşi, când sa aso- 
ciat la manifestările d-lui A. C. Cuza... Atunci mi-a c zut, 
în sfâsit, perdeaua de pe ochi, şi am înţeles multe lucruri 
din trecut... Dar aceaşta formează un capitol special, care 
nu prezintă nici un interes pentru marele public. L-am 
atins aici numai penttu lămurirea atitudinei mele. 

In campania pe care am dus-o împotriva politicei ru- 
sofile, nu mă părăsia gândul, că însăşi teoria răsboiului 
<fără rizic şi sacrificii» îl va reţine pe d. Brătianu de la 
ultimul pas, şi deci va avea încă nevoelle sprijinul meu 
pentru a repara toate greşelile săvârșite. 

Această speranţă se resimte în tot ce am scris in </Viafa 
Românească» şi în «Moldova» (articolele din acest din urmă 
jurnal, — după dorinţa redactiunii, nu a mea, — nu 
purtau semnătura mea complectă), ca si în discursurile 
mele. Când am spus în Cameră, că dacă ne aruncăm în 
braţele Rusiei, trebue întâiu să dărâmăm statuia lui Ioan 
Brătianu, m'am uitat spre banca ministerială. Primul mi- 


235 


nistru mi sa părut emoționat. In această credinţă m'au 
întărit si scrisorile, pe cari le-am primit în urmă de la 
cei mai de aproape din anturajul d-lui Brătianu (le păs- 
trez încă). Mam înșelat, , 

Răsboiul a fost declarat. 

In prima zi de mobilizare, la 15 (23) August 1916, — 
exact un an şi opt luni, de la scrisoarea de ruptură, — 
în întâlnit pe primul ministru dimineața la palat. Mi 

a adresat foarte prietenos: 

— <Nu am mai insistat să ne întâlnim înainte, — mi-a 
<spus îndată ce m'a văzut, — fiindcă nu puteam vorbi 
«deschis, — şi nu era demn nici de D-ta, nici de mine, 
<să-ţi fi vorbit, cum am vorbit cu atâţia alţii. Acum te 
<rog să vii la mine». 

In aceiaşi zi, la cinci seara, cu emotiune, mă aflam, 
după atâta vreme, în camera de lucru, în fata lui Ionel 
Brătianu.. 

Ma primit ca un om ce se simte stăpân pe situaţie, 
şi care se aşteaptă la... pocäinta meas 

— «Nu sunt supărat. Fără voe, m'ai ajutat chiar să nu 
<plecăm la răsboiu, decât în momentul când voiu fi sigur 
<de rezultat». 

Aceste cuvinte m'au impresionat penibil: 

— Eşti sigur de rezultat? — am exclamat eu: întrun 
răsboiu pe două fronturi? 

— <Nu va fi pe două fronturi», 

— Nu va fi pe două fronturi?... 

Am încercat să-i dovedesc, că hrăneşte o fatală iluzie, 

— <Aşteaptă patru zile, — îmi zâmbi primul-ministru, 
<punându şi mâna pe umărul meu, cu conştiinţa de su- 
<perioritate, — mai mult nu pot spune acuma. In orice 
caz nu voiu lăsa ca echivocul să dureze prea mult»... 

Am simţit că mă înăbuș, şi am isbucnit: 

— Intelegi că nimic n'as dosi mai mult acuma, decât 
ca viitorul să dovedească, că m'am înşelat. Aş preferi ca 
lumea să mă arate cu degetul pe stradă ca pe un nebun, 
decât să se realizeze prevederile mele. Din nenorocire, nu 
pot închide ochii asupra realităţii. Văd un dezastru sigur 
şi pentru ţară şi pentru D-ta. Ai pus ţara într'o situaţie 
din care nu este ieșire: în caz de victorie, care nu ar fi 
decât victoria Rusiei, nu suntem mai puţin pierduţi ca 
în caz de înfrângere. Dar fără artilerie, fără muniții, cu 
baza de aprovizionare la celalt capăt al lumii, cu lupta. 
pe două fronturi... 


£0 


— «Jar te apuci de profeţii, — m'a întrerupt d. Bră- 
<tianu cu ciudă vădită, — multe ai proorocit până acuma... 
“Ai proorocit şi revoluţia rusească... Ce, tot mai crezi în 
<reparatia Ucrainei ?».,. 

— Nu ştiu ce va fi cu Ucraina. 

N'am mai putut continua. 

După această primă intrevedere, am încercat să reiau 
cel putin relatiunile personale. Credeam că realitatea îl 
va face, când va veni dezastrul inevitabil, să simtä nevoe 
de sprijinul şi sfatul unui om care spunându i adevăruri 
desagreabile, sa dovedit un mai bun prieten de cât adu- 
latorii, cari îl întăreau în orbire. Mă primea însă cu 
multă rezervă, vădit nu-mi ierta pocăința... Mai cu seamă 
după primele înfrângeri, când catastrofa se desina tot mai 
mult, numai ca să mai putem scăpa ce sar mai fi putut 
scăpa, mergeam până la umilinţă... Si nu- prea sunt de- 
prins să mă umilesc în fata nimănui... 

“Totul a fost în zadar. Renuntasem din nou să-l mai văd. 

Dar după dezastrul din Braşov, când pentru orice om 
cu judecată, era clar că invaziunea nu mai poate fi 
oprită, aproape am forțat uşa, ca să-i pot vorbi pentru 
ultima oară. 

— «Ce-i ?2, — mă întreabă aproape duşmănos. 

— Numai o singură întrebare: nici acuma nu simţi 
nevoia să-mi vorbeşti ? 

— “Merge rău, foarte rău, dar n'am ce-ţi spune. Acum 
<vorbesc numai armele»... 

— Nu găseşti să-mi şpui nimic mai mult? 

— «Nimic».. 

Atunci i-am comunicat că sunt hotärît să rămân Ja 
Bucureşti, orice sar întâmpla. 

*— «Nu va fi o dezertiune ?» — mă întrebă. 

Am strâns numai din umeri. 

— Pentru treaba, pe care am avut-o aici... Te rog nu- 
‘mai să transmiti regelui hotărîrea mea de a rămânea la 
București. 

— <Bine».. 

Aşa sa rupt si firul ce mai rămăsese după o viaţă de 
intimitate. A mai stat aproape două luni la iii uioesti dar 
nu Pam mai revăzut. 

Dacă în urma gestului de la Iasi, am înţeles câte iluzii 
am avut despre această viaţă însăşi, cât de unilaterală a 
fost prietenia care ne lega, totuşi pot afirma cu mâna 
pe conştiinţă, că nici acum nu simt animozitate perso 


-237 


— — 


nală împotriva omului pe care îl văd în aureola tragică 
a destinului său, 

Adesea nu dorm nopţile, frământând mereu aceeași chi- 
nuitoare întrebare: ce fatalitate l-a mânat? 

La vârsta de 45 ani a ajuns în capul celui mai puter- 
nic partid din ţară, fără rivali, şi pot spune fără adver- 
sari, intr’o epocă tocmai, când cele mai mari probleme 
interne si externe au fost puse de Istorie în faţa neamu- 
lui, pe care el îl conducea. 

Desigur avea cele mai bune intentiuni, purta un nume 
mare pe care voia să-l treacă teintunecat urmaşilor. Si 
avea o inteligență foarte suplă şi vie, dacă nu tocmai 
adâncă, şi multă tenacitâte, dacă nu impetuozitate, în ur- 
mărirea scopurilor sale. 

Şi totuşi, ce-a făcut în politica internă, se ştie, — în 
cea externă... 

Cum n'a putut vedea bezna în care a aruncat fara, si 
în care s'a aruncat si el? 

Nu mă mir de un d. Emil Costinescu. Psichologia “pa- 
triarhului> este de o limpiditate cristalină, E atât de 
bine cunostut de ţară, în cât desigur nici un român nu se 
va tortura asupra întrebării, care motiv l'a putut deter- 
mina să se transforme din “omul palatului», cum era 
toată viaţa, în conspiratorul împotriva regelui Carol, şi 
dela «planul lui Bismarck», săl ducă la extazul în fata 
)*soarelui slavismului». 

Cât pentru celalalte ilustraţii, cari au prezidat la de- 
stinele României în ceasul de cumpănă, — de asemeni, 
structura lor psihică nu e mai complicată de cât meca- 
nismul de reflecţie al protozoarelor. 

Dar Ionel Brätianu?... 

Tragicä întrebare,. 

El a jucat un rol atât de hot&ritor în cataclismul care 
a distrus munca de veacuri a acestui popor, în cât desigur 
multe generatiuni de istorici vor căuta răspunsul. 

Politiceşte şi-a luat toată răspunderea, şi greu va trebui 
să-și ispăşească păcatul. Patima politică nu-l va cruța, 
şi-i ya intina numele. 

Dar Istoria va fi datoare să cerceteze cauzele adânci, 
cari, implacabile, Pau dus la această fatalitate. Ea nu va 
putea reduce tragedia unui neam la o farsă de operetă, 

Voiu încerca şi eu, altă dată, să dau deslegarea dure- 
roasei enigme, fără ură şi fără părtinire, — cu gândul 
numai că va servi de învăţătură generaţiilor viitoare, 


238 


Căci oricât de mare ar fi vina lui Ionel Brătianu, şi 
ori cât de adâncă mâhnirea mea personală, nu pot uita 
că a fost idolul unei generatiuni. Si un idol răsturnat. 
ce poate fi mai trist în lume?... 


9 Noembrie 


IV 
D-L. C. IARCA SI <LOVITURA DE STAT» 


Grea mărturie aduce d. C. Iarca în sarcina răsboiului 
României. 

Mari păcate desvăleşte povestirea lui nemestestigitä. 

Multe dureri de ale noastre răsună în cuvintele lui, 
E nespus de dureros, în fond chiar şi detaliul cu uni- 
forma de general... | 

Mi-am făcut datoria, înregistrând pentru judecata con- 
temporanilor si a urmaşilor acest strigăt de durere si de 
revoltă. Si când va veni ceasul de judecată, fiecare cu- 
vânt al fruntasului liberal va apăsa ca bn munte în 
cumpăna dreptății... 

Dar nu despre aceste păcate şi dureri vreau să vorbesc. 

Jiu să relevez acum numai conditiunile în cari a fost 
hotărîtă acţiunea României. 

D. C. Iarca e un vechiu parlamentar. E chiar o ¢fi- 
gură> a Parlamentului nostru, din care ma lipsit aproape 
niciodată timp de mai bine de un sfert de veac. Sunt 
puține desbatert mai însemnate în acest răstimp, la cari 
el să nu f luat parte. 

E şi un om cu greutate în viata noastră politică. 

Liberal statornic, respectat şi de adversari, — ca mem- 
bru în comitetul executiv central al partilului şi şei al 
organizatiunii lberale din Buzău, el a ştiut să se impună 
şi d-lui I. Brătianu, care nu se prea înconjura cu oameni 
de sfat. Dar pentru acest fruntaş, peste a cărui autoritate 
în partid nimeni nu putea trece cu uşurinţă, d. Brätianu, 
cum spune însuși d. Iarca, avea consideraţie si părerile 
lui le asculta», | 

In ce priveşte acţiunea României în acest răsboiu, d. Bră- 
tianu a luat chiar un angajament formal faţă de d. C. Iarca : 

<In orice caz, —i-a spus primul ministru, — nu se va 
<hotări nimic în privința răsboiului, până când nu ne vom 
“înțelege cu toții» … 


239 


Cu cine promitea astfel să se înţeleagă d. Brătianu? 

Cu Parlamentul ? Acesta n’a fost consultat. 

Cu Consiliul de Coroană ? Răsboiul a fost hotărît îm- 
potriva hotărîrii primului Consiliu de Coroană şi fără să 
fi fost supus desbaterilor celui de al doilea. 

Cu partidul, cu Comitetul executiv? Acesta n’a fost 
convocat măcar o singură dată în cursul celor doi ani 
de »expectativä*.… 

Si dacă n'a fost consultat nici un fruntaş ca d. Iarca, 
șeful unei organizatiuni liberale importante, cu cizea hotărît 
d. Brătianu să arunce România în răsboi de partea Rusiei ? 

In sânul partidului liberal nu era d. C. Iarca singurul 
adversar al răsboiului împotriva Puterilor Centrale. Intre 
aceştia se găseau, — pentru ca să nu vorbesc de dii 
minores, — şi oameni de greutatea d-lui isir, preşe- 
dinte al Senatului, fost ministru, şi a d-lui M. Orleanu, 
de asemeni fost ministru si şef al organizatiunii liberale 
‘din Galati, si atâţia alţii, ale căror obiectiuni nu puteau 
rămânea cu totul fără răsunet în cazul unei discutiuni. 
In orice caz, discutiunea forţa pe d. Brătianu sd și moti-' 
veze hotărîrea, să iasă, în sfârşit, din misterul pontifical, 
care pentru multi justifica cele mai extravagante spe- 
rante. Şi putenr nădăjdui, cel putin, că desăvârşita lipsă de 
temeiu a politicei sale, cum au dovedit faptele, putea încă 
să fie învederată la vreme, pentru a ne feri de dezastru. 

Ori cum, siguranţa împărtăşită de toată lumea, că „nu 
se va hotărî nimic fără o discutiune prealabilă“, — pa- 
raliza opozitiunea chiar din sânul partidului liberal, care 
era la cârmă, şi crea astiel aparenţa că partidul acesta e 
în întregime solidar cu acțiunea primului ministru. 

D. C. Iarca afirmă categoric acest lucru: 

„Această declaraţie a primului ministru, — ne spune 
»d-sa, — m'a făcut să păstrez tăcerea in Cameră, rezer- 
„vându mi dreptul să discut chestiunea în mod public şi 
„Să-mi exprim modul meu de a vedea, când ea va veni 
„la ordinea zilei. N'am bănuit niciodată că România va fi 
»băgată în răsboiu prin lovitură de Stat"... 

Faptul însuşi, prin urmare, că a fost promisă o discu- 
iune prealabilă, fără ca promisiunea să fie respectată, 
inducea în eroare pe toată lumea: pe aceia cărora promi- 
siunea le-a fost dată, impunându-le „tăcerea“; opinia pu- 
blică serioasă, care putea interpreta greşit această tăcere 
şi chiar pe însuşi primul ministru, care nu-şi putea da 
astfel seama de adevăratele curente din ţară, — luând 


240 


„drept manifestările opiniei publice numai ,manifestatiu- 
nile spontanee* ale d-lui Panaitescu... 

Nu mai puţin însă este adevărat, că această, atitudine 
ilustrează de minune o concepţie caracteristică pentru 
viața noastră politică. 

„Şeful“ este un fel de mag şi pontifice, care oficiază 
în taina sanctuarului, departe de ochii vulgului. Acesta 
trebue să creadă, fără să discute, — altfel se face vinovat 
de sacrilegiu. 

„Aveţi încredere în mine, îmi iau toată răspunderea“, 
— acestea sunt cuvintele fatidice, cu cari se astupă gura 
indiscretului. 

»Seful ştie ce face“... 

In aceste condițiuni însă „încrederea“ nu este o încre- 
dere de cetățean, ci renunţarea la orice gândire şi demnitate. 

Şi ce fel de „răspundere“ poate fi, când ţara se tre- 
zeste în fata ireparabilului, adus prin vre-o „lovitură de 
Stat“, cum se exprimă d. C. Iarca? 

D. I Brătianu însuşi a mărturisit că isi dă seama cât de 
falacioasä este asemenea răspundere, când a spus acestuia; 
\ n SG mă împuşcaţi dacă nu va ieşi bine“ 

Desigur, d. Brătianu nu va fi împușcat, şi nădăjduesc 
că nici nu „se va impusca singur“, cum i-a prezis d. Iarca. 

Prin aceasta ni sar repara urmările „loviturii de 
Stat“ săvârşite de el. . 

Dar de ne-ar feri, cel putin, soarta pe viitor de „magi“ 
și „pontifi“ infailibili, cari cer „îucredere fără discuţie“, 
si de „şefi cari ştiu singuri ce fac”, preparand în taina 
sanctuarului ‘eucharistic... loviturile de Stat‘... 

Ar fi o consolaţie... 


19 Octombrie 1917. 


V 
» RASBOIU SAU NEBUNIE"?.. 


In interview-ul, pe care d, I. I. C. Brătianu l-a acordat 
acum câtăva vreme d-lui Bresco-Brescovski, cunoscutul 
corespondent al ziarului rus Novoie Vremia, primul minis- 
tru al României a simţit trebuinta sufletească să insiste 
că România este încă independentă... 

„România este o ţară independentă, — Salat d. prim- 
„ministru Ja Iaşi, — ea este astăzi nimicită de furtună, 


241 


= 


„a suferit grele încercări, de cari ar fi fost ferită, dacă na 
„şi-ar fi legat soarta de soarta Rusiei: dar orisi-cum ea este 
independentă" .. 

Restul interview-ului ne lămureşte, pentru ce d. Bră- 
tianu simte nevoia cu atâta insistență să-şi aducă aminte 
4 e ministrul unei țări independente. El se adresează 
convorbitorului său, după ce-şi mărturiseşte desiluziile : 

„Vă întreb acum: ce-i asta, răsboiu sau simplă ne- 
„bunie? 

„Situaţia este foarte tristă aici. Vom fi silifi să ne re- 
„tragem de la graniță, şi încă mai departe... Atunci inamicul 
visi va realiza dorinţa, va cuceri Basarabia si va înainta 
ela sud până la Odesa. Si pe când grânarul nostru va 
„hrăni pe germani, veţi suferi de foame. Si odată 
„ce vom fi siliți să părăsim pământul strămoşesc, nu 
„ne va mai fi dat să-l revedem vr'odată, fiindcă nu 
„l-am mai putea cuceri decât dacă Rusia ar fi puternică, 
„nu subjugatä"… 

"Şi ce concluzie trage primul ministru al ţării românești 
din aceasță tragică situaţie? 

După ce se plânge de atitudinea presei ruse, el întreabă 
pe reprezentantul acestei prese: 

„Pentru ce ne ponegreste asa presa d- voastră ai stânga? 
„Pentru că noi, aliaţii d-voastră, am respectat tratatul, 
„Şi din cauza aceasta am pierdut două treimi din pământul 
„nostru, şi totuşi suntem ferm hot&riti să ducem lupta 
„până la sfârşit” „. 

Până la care sfârşit? Pentru sfârșitul pentru care Ro- 
mânia a intrat în tăsboiu? 

România n'a fost atacată de nimeni, ea a pofnit răs- 
boiul pentru un singur scop: cucerirea Ardealului. 

Dar, în situaţia descrisă de el însuşi, mai crede primul 
ministru, că acest scop mai poate fi realizat? 

Atunci, pentra ce mai luptă România? 

Din cavalerism, ca să respecte tratatul, pe care aliatul 
nu-l mai respectă, — tratatul care, cum mărturiseşte d. 
Brătianu el singur, — este cauza că am pierdut două 
treimi din țară? Pentru că tara aceasta a trecut „prin 
„grele încercări, de cari ar fi fost ferită, dacă nu-şi lega 
„soarta de Rusia“? Ă 

Pentru ce mai ducem răsboiul, pentru ce acumulăm 
moui grozävii şi încercări asupra sărmanului pămâut 
strămoşesc? Si pentru ce poporul românesc să urmeze 
pe drumul Golgotei,. „până la Odesa şi mai departe“?.. 


16 


242 


Şi primul-ministru, deprimat de tot ce vede în jurt-i, 
îşi repetă: „suntem încă o țară indeperidentă“,.. 

Şi totuşi — concluzia: „vom duce răsboiul până la 
sfârsit" I... 

Şi-mi aduc aminte, cum acum mai bine de un an si 
jumătate, întrebam în şedinţa Camerei din 16 Decembrie 
1915, fiind faţă şi primul-ministru: pe cé se întemeiază 
răsboinicii nostri, speculând asupra desmembrării Austriei? 

Si urmam (să mi jertati această lungă citaţie): 

„Acum, după un an şi jumătate de răsboiu, o mai pus 
„taţi aştepta? 

„O fi briliantă „victoria“ care a adus armatele ruseşti 
„dela Cracovia până la Riga, o fi genială strategia pe 
„urma căreia toată Serbia a căzut sub puterea armatelor 
„german, o echivala cu victoria si retragerea strălucită 
„de la Gallipoli, dar ca să ajungem la desmembrarea Aus- 
„triei, asemenea succese teoretice nu,sunt suficiente; tre- 
„bue ca valul să se întoarcă aevea. 

„Și. dacă se va reîntoarce valul, dacă se va recunoaşte 
„bătută Germania, va renunța la Belgia, va părăsi Franţa, 
„va renunţa la Alsacia si Lorena, va evacua Polonia si 
»Curlanda, va lăsa Galiţia, va restitui Serbia, va consimti 
„la pieirea Bulgariei? Ajunge? 

rIntelegeti, ce va reclama înfâiu Rusia: — Galiţia, o 
„populaţie de 8 milidane; apoi Italia: Trentinul, Istria, 
»Dalmatia, întreg litoralul, adică — alte 4—5 milioane; 
„Serbia; restul Dalmației, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia 
„şi Slavonia; toate aceste înnaintea noastră, şi pe urmă 
„am veni si noi, mai ales că multă vreme i-am făcut să 
„treacă prin toate amäräciunile indoelei. 

„Vă dati seama? Cerem de la Austria peste jumătate 
„din teritoriu si peste jumătate din populatiune şi să 
vfie izolată de la Mare! 

„Pentru aceasta nu ajunge ca valul să fie întors. Tre- 
„bue să fie strivite si Austria şi Germania, trebue să fie 
„armatele ruse la Budapesta, la Viena, la Berlin; toate 
„cetăţile formidabile, cari sunt şi la răsăritul şi la apusul 
„graniţelor germane trebue să cadă; întreg poporul ger- 
„man trebue să fie redus la neputinţă. 

„Şi încă! Nu cunoaşteţi d-tră atâtea congrese de pace, 
„din cari sau născut alte răsboaie între vechii aliați? 
„Puteţi oare fi siguri că la urma urmelor, nimeni dintre 
„biruitori nu va avea interesul să salveze Austria? 

„lu orice caz, vor voi ei să ducă răsboiul acesta crunt 


243 


„— după ce îşi vor fi realizat toate scopurile Jor proprii, — 
„încă până la complecta istovire, numai pentra ca să ne 
„dea Ardealul? 

„Atunci? 

ee „Ardealul tot nu-l vom lua, dar robii Rusiei vom a+ 
»junge“. 

Am fost huiduit.. 

De atunci însă valul nu numniai că nu Sa, întors, dar 
se rostogoleşte tot mai departe... 

Două treimi din România sunt înecate de el; înRusia 
a isbucnit revoluţia, şi ea proclamă principiul „păcei 
fără anexiune“; Franţa şi Anglia, afară de restituiri, mai 
vorbesc doar despre Alsacia şi Lorena... 

Lumea întreagă discută «pacea de bună înțelegere»... 

Dar să presupunem chiar cazul extrem, că sub presiu- 
nea armelor, întorcându-se în sfârșit notocul răsboaelor, 
Germania va ceda în chestia Alsaciei și Lorenei. 

Mai poate fi refuzată atunci pacea ? Va prelungi cineva 
cu b singură zi mäcelul pentru ca să dea României Ar- 
dealul ? 

Atunci, repet, pentru ce mai duce România răsboiul ? 
Până la ce sfârșit sil mai ducă? 

Are dreptate primul ministru: 

„Ce-i asta; răsboiu sau nebunie 2%... 

De sar pătrunde bine de gândul, că România este încă 
o fară independentă... 


27 Septembrie 


VI 
«PONTIFII»... 


«Pontificatul roman este o boală de moravuri, care are 
rădăcini adânci în starea noastă socială şi culturală. . 

Ea se manifestă în toate sferele vieții noastre natio- 
nale, — in literatură si ştiinţă, ca şi în viata noastră 
publică. 

Acum mai multi ani, vorbind despre manifestările pon- 
tificilor naţionali în literatură, mi-am permis următoarea 
imagine : 5 

<Sunt sigur, că pentru istoricul viitor al literaturii 
“române, epoca noastră se va prezenta sub un aspect foarte 
<straniu». 


244 


<Pe sesul neted, foarte putin accidentat, al literelor ro- 
“mâne se proectează pe seninul cerului, în toate părțile, 
<numai siluete de oameni urcați în picioroange. Sunt... 
<magiştri, plini — fiecare în parte — de admiraţie ne- 
“mărginită pentru sine si de dispreţ, tot atât de.nemăr- 
<ginit, pentru tot ceilalți. Si nu glăsuesc decât prin 
«sentințe şi decrete... Şi fiindcă nu există un prost care 
«să nu găsească pe, unul şi mai prost ca să-l admire, numai 
<picioroange să ai»... {, Vifa Rom.“, 1910, No. 11, p. 252). 

De altfel, pentru irrifabile genus vatum aceste moravuri 
sunt încă explicabile, — mai cu seamă întro ţară ‘emi- 
namente agricolă», şi în orice caz nu duc la consecinţe 
atât de gfave. - 

Dar nicăeri speţi pontificală nu apare în atâta splen- 
doare, şi nicăeri nu e mai rău-făcătoare ca în politică. 

Aici pontificele e »seful* — şeful care „ştie ce face“ 
şi care cere „disciplină“ absolută şi „încredere“ oarbă. 

D. C. arca, în interviewul ce l'a dat „Luminii“, vor- 
bind despre „lovitura de Stat“ a d-lui Brătianu, ne-a 
ridicat puţin vălul deasupra sanctuarului în care oficiază 
un „şef“, — de fapt totdeauna iresponsabil, tocmai fiindcă 
astupă gura tuturor. indiscreţilor cu formula magică: 
„aveţi încredere iu mine, imi iau toată răspunderea”, 

Multe nenorociri datorim pontificatului nostru politica 
şi în primul rând cataclismul de faţă. 

Una din conditiunile indispensabile pentru funcţionarea 

normtalä a institutiunilor politice moderne este discufiunea 
largă asupra tuturor problemelor vieţii publice. Numai 
prin, discutiune, se pot elucida toate laturile unei ches- 
tiuni, toate relele zilei pot fi analizate, toate primejdiile 
prevăzute, şi toate mijloacele de îndreptare cercetate. 
Chiar părerea greşită a unui om de convingere şi de 
caracter, al cărui sfat nu este influenţat de consideratiuni 
lăturalnice, poate fi de un mare folos înr'o discuţie, silind 
pe cei cu judecata dreaptă să-şi aducă toate luminile, 
* Parlamentele, consiliile de miniştri, toate nenumăratele 
comitete şi comisiuni din zilele noastre, ca şi însăşi or- 
gatizatiunea de partide, nu au, la urma urmelor, alt rost 
decât de a organiza discutiunile, „desbaterile“, şi de ale 
asigura roadele cât mai prielnice. 

Dar un wpontifice* politic, e caracterizat înainte de 
toate tocmai prin faptul că el nu admite discutiunea, — 
nici nu poate tolera în jurul său eameni de caracter şi 
de convingeri, adevărații oameni de „sfat. 


245 


— eee 


E semniffcativä chiar terminologia bogată a.. „parla- 
mentarismului“ nostru, pentru desemnarea £olaboratorilor 
„șefului“ : „ciraci“, „căţei“, „lichele“, „oameni de casă“, 
alingăi“, „clientelă“... 

Un „şef“ român, se crede micşorat de orice om care ar 
sta drept în fata lui. Se cunoaşte celebra formulă a unui 
şef: „nu-mi trebuesc talente, ci devotamente’... 

»Devotamentul’ însă se identifică cu slugărniciă „fără 
discuţie“. “Devotatul“ îşi poate schimba stăpânii cât de 
des. Multi din aceşti „devotați“, cari formează tribul ilu- 
stru al „ministeriabililor“ români, sunt adevărate comete 
cari îşi descriu periodic orbita in jurul tuturor „şefilor“ 
pe rând, fără să le cadă curgul în... piaţa politică. Repu- 
tatia lui poate fi oricât de avariată. Prin aceasta el nu 
inspiră nici o repulsiune. Dimpotrivă, — cu atât mai bine, 
când „șeful“ ştie mijloacele, prin care își poate asiguia 
acest „devotament“ şi dacă îl poate „avea în mână“... 

vŞeiul“, cum am spus, nu cere dela devotatii săi, decât 
„disciplină“ şi „încredere“. De aceea partidele noastre 
politice se sfâşie sau se fragmentează până ce „şeful“ nu 
rămâne singur cu clientela lui necuvântătoare, iar toți 
oamenii de caracter şi de sfat se eliminează sau, cel puţin, 
„se neutralizeazä*.. 

Dax nu simte si un y»sef* nevoe de sfat? Oricât de 
extraordinar sar părea, dar nu simte. Altfel, mar fi un 
pontifice |... 

In timpul ,expectativei* noaştre, lumea se întreba me- 
reu: „cu cine se %ătueşte oare Ionel Brătianu 2.“ Nimeni 
nu se îndoia de calitatea ,sfetnicilor“ săi oficiali, ca oa- 
meni de sfat... E 

Sar părea că fh aceste condițiuni, „şeful“ trebue să 
fie atotputernic, în realitate însă el întotdeauna ajuage 
prizonierul clientelei sale, 

Marele pontifice oficiază, decretează, emite sentinţe in- 
failibile, excomunică pe toţi ereticii, cari îndrăznesc să 
aibă o părere; „devotaţii“ cântându-i în cor osanale, ur- 
măresc fecare în parte scopuri precise: „portofoliu“, „o 
mică geranţă“, o prefectură, o primărie, sau aită ,slujbu- 
şoară“ ori „ghelir“, — pentru aceasta intrigeazé, cleve- 
tesc, „trag sforile“, „sapă groapa“, „pun bete în roată“. 

Dar astfel se crează în jurul „şefului“ o atmosferă im- 
penetrabilă, el nu mai vede decât prin ochii devotatilor, 
nu mai aude nici o voce cinstită, şi, în loc să conducă, 
este în realitate el condus... 


246 


„Lovitura de Stat“ săvârşită de d. I. I C. Brătianu, 
n'a fost altfel pusă la cale... 

Si dacă ne va fi dată nenorocirea de a suferi alte “lo- 
vituri de Stat“, ele ar fi datorite tot acestei atmosfere... 

Cari sunt cauzele acestei stări morbide? 

Ar fi multe de spus în această privinţă. 

In toate societăţile oligarhice se găseşte un teren 
prielnic pentru desvoltarea „clientelelor“. Iar lipsa de cul- 
tură generală, de viaţă intelectuală mai intensă, de opinie 
publică educată, cu spiritul ei de critică, înlesneşte eri- 
jarea... picioroangelor pentru „pontifi“... 

Dar în România tradiţiile înrădăcinate ale Fanarului, 
şi mai cu seamă, minciuna fundamentală a vieţii noastre 
de Stat, ca şi structura sbgială şi organizaţia politică, 
n’au putut da naştere prea multor caractere mândre si 
inflexibile... n 

Ni.i nenorocirile de astăzi nu ne vor aduce un început 
de însănătoşire?.. 


13 Decembrie 


VII 
PENTRU O „DAMĂ VOALATĂ“... 


Incă o scrisoare feminină. 

De astă dată sub masta ‘unei ferăei din mulţime» imi 
scrie vădit o doamnă din high-life. 

O trădează nu numai fiecare întorsătură de frază, care 
parcă respiră parfumul saloanelor si deprinderea de a 
gândi în limba franceză («nu are voce la capitol», — n’a 
pas de voix au chapitre), dar şi toată mentalitatea, atât de 
caracteristică pentru înalta noastră societate, si care are 
o parte de răspundere atât de mare în nenorocirea țării. 
" Nobila doamnă, care de altfel mânueşte cu multă ele- 
gantä condeiul, îşi pune masca, pentru a-şi da satisfacția 
de a-mi spune că: 

<Sentimentul ce-l deşteaptă articolele d-tale în sufletele 
<multimi?, nu este altul decât durerea de a vedea pe unul 
«din ai nostri (sublinierea e a autoarei), din acei în care 
<pusesem mari nădejdi, mâna dreaptă, unelfa (aici subli- 
cnierea e a mea, ca să gustati /a pointe), aceluia care»... 
Si pentru a mă asigura, că m'as fi arătat “In ochii tu- 


247 


<turor, chiar în ai tinerelor şi frumoaselor cititoare sub o 
<înfăţişare odioas&?... 

Regret foarte mult că mă prezint sub aşa înfăţişare ti- 
nerelor şi frumoaselor cititoare, dar... la vârsta mea lucrul 
acesta e cam indiferent. 

Nu întreb, de asemeni, pentru ce zânele saloanelor 
noastre se cred în drept să vorbească în numele multi- 
inii? Toate, bine înţeles, se simt <bune românce». “Ţara 
doar a fost dusă la măcel în numele <idealului naţional», 
în parte şi pentru că marile noastre elegante nu-și puteau 
stăpâni simpatiile pentru magazinele din rue de la Paix. 

Dar nu pot trece cu vederea o parfumată insinuatie: 

Nu ştiu dacă cineva îşi pusese «mari nădejdi» în mine 
şi dacă am fost considerat ca <mâna dreaptă» de cacela 
care...» s , 

Unelfä, cum spuneţi atât de elegant nobilă Doamnă, — 
da, uneltă am fost! Si să mă credeţi că am primit acest 
rol modest, cu desăvârşire conştient; privind cu indife- 
renta  vertiginoasele ascensiuni în putere avere din 
juru-mi am căutat numai să fiu ufil, în măsura puterilor mele. 

De aceea, onorată Doamnă, pe când atâtea ilustrații 
<de ai noștri», plecând de jos, — şi câte odată foarte de 
jos, — au ajuns la situaţii de miliardari americani, eu, — 
fiu al unei familii bogate, —edup& o viață de prigoniri 
şi suferinti, mam fost ispitit să ies din situaţia de mic 
profesor al unei mici Universităţi de provincie, şi de pu- 
blicist neascultat, — nici măcar în cei doi anisce veşnic 
ne vor arde amintirea, “de prăgătire>. Si am întrupat, 
cum spuneţi, <mari nädejdir, am fost <din ai nostri» 
«mâna dreaptă> şi mai cu seamă <unelta aceluia care>, 
şi deci o mişcare de deget îmi putea deschide toate pers- 
"pectivele epocei de <pregătire»>. 

Am prețuit mai presus de toate libertatea mea de gân- 
dire. Căci, prea stimată mască, un om poate fi liber. sa- 
_fleteste liber, în orice condiţii, Chiar în închisoare, chiar 
sub regimul de ocupaţie. Pentru aceasta se cere un singur 
lucru: să nu se lase nici ademenit, nici intimidat, pentru 
a-şi spune cugetul. 

Forța brutală îi poate închide gura, — şi vă aduceţi 
desigur aininte că nu era uşor să-ţi spui cuvântul în ul- 
timii ani, in <România liberă». 

Totus mi Pam spus chiar în fata eaceluia care», şi am 
primit cu resemnare degradarea din rangul de «nădejde», 
de «mână dreaptă» şi chiar de <unelţă>. Nu spun un cu- 


248 


vânt acuma, care să nu fi fost spus /a vreme, — si crt 
fate nu mi-au fost loviturile si înjosirile. i 

Greşeşte dar tonul nobila “doamnă voalatd», când cu 
o nuanță de ameninţare îmi scrie ca să aştept până ce 
voiu sta «fata în față cu acuzații 

Imi aduc aminte ultima conversație cu <acela care», 
când am încercat pentru cea din urmă oară să-i deschid 
ochii asupra primejdiilor ce ne ameninţă. Cu mânie m'a 
întrerupt: <Multe le-ai proorocit, — ai proorocit şi revo- 
lufia din Rusia>. 

Cred cä în ziua de 10 Martie, când a cetit telegrama 
fatală din Petersburg, numele meu i-a venit cel dintâiu 


în gând. 
Si, pentru el, nădăjduesc că amară ia fost amintirea şi 
grozavă remuscarea. e 


Pentru ce dar €să aştept»? 

Nu! Voiu bate la „poarta conştiinţei obşteşti din toate 
puterile mele. Nu ştiu dacă şi acum nu e prea târziu, 
dar desigur ar fi prea târziu «după pace». 

In clipele acestea de durere -nu pot tăcea, — şi nu 
ascult de cât cugetul meu. Si nu prin lingüsirea slăbi- 
ciunilor obstesti, nu prin închinarea înaintea tuturor rae 
tăcirilor şi vanitätilor, pot să-mi îndeplinesc chemarea. 
Adevărul cel mai crud, oricât ne-ar durea astăzi, ne poate 
singur aduce mântuirea pentru mâine. 

Dar... “duc o campanie de propagandă pentru robia fe 
ritor.ald şi economică in confederatia habsburgică»! 

Al. In numele <idcalului national» al buduarelor şi al 
cafenelelor, mi se aduce mie astiel de învinuire, în mijlo- 
cul acestei desolatiuni, — acum când ţara este călcată 
dela un capăt la altul de oştiri străine, acum când nu 
ştim ce ne pregăteşte ziua de mâne!... Din vina cui? 

Nu pot păși, onorată Doamnă, pe acest teren de discuţie: 
cel ce înţelege monstruozitatea unei asemenea atitudini, 
mare nevoe de discuţie, — iar cel ce nu înţelege, «nu 
are voce la capitol». 

Aci se ridică in fata noastră un mare proces ai cărui 
termeni i am formulat altă dată: 

Awmintind în şedinţa Camerii din 16 Decembrie 1916, 
că Mihai Kogălniceanu si Ioan Brătianu — cel Mare —* 
au refuzat schimbul de teritorii pentru Basarabia răpită, 
am pus întrebarea: 

<Credeti d-voastră că ar putea avea justificare gestul lui 
<Kogälniceanu şi al lui Brătianu, dacă ei mai dinainte 


249 


“ar fi voit să sanctioneze politica d-voastră de astăzi? 
“Dar, d-lor, ori Brătianu şi Kogălniceanu, cărora națiunea 
«recunoscătoare le-a ridicat monumente de bronz, au re- 
«prezentat atunci gândirea şi sentimentul românesc, cri 
<d.-voastră astăzi sunteți datori să incepeti prin dărâma- 
<rea acelor monumente». 

Si mai precis puneam chestia cu un an înainte în 
< Viaţa Românească»: 

«Dar un lutru să fie lămurit. Politica lui Ioan Brăti- 
<ianu si Mihai Kogălniceanu (când au refuzat schimbul) 
<şi politica predicată astăzi de u masii lor în conducerea 
<țării, nu Sunt compatibile. Si, una din două: ori ei au fost 
“inconstienti, fmpreunä cu toti cei ce i-au urmat timp de 
“treizeci şi cinci de ani, ori noi cei de astăzi suntem in- 
«conștienți. Si dacă îndrumarea nouă, dată de conducä- 
“torii cei noui va fi sancționată... prin chiar aceasta, Mihai 
<Kogălniceanu şi Ioan Bräfianu vor rămânea fără iertare în 
“fata Istoriei, brecum şi toţi cei ce i-au urmat. (eV. R.», 
«1914, No. 12, pag. 224). 

Acest proces, prea. stimată Doamnă, îl va judeca Istoria, 
ea va decide, cine a dăruit Rusului Basarabia, cine a 
adus o ştirbire îndelibilă demnităţii şi idealului naţional, 
— Mihai Kogălniceanu şi Ioan Brătianu Bătrânul, sau 
urmașii lor? 

Acest proces nu se va hotărî cu împunsături anonime, 
nici cu soapte la ureche. 

Voiu astepta judecata lui, făcându-mi datoria, — fiece 
va fil. se 
“Da ori-care va fi soarta mea, de un lucru sunt sigur: 

Am pe amândoi fiii pe front. 

Adică: i-am avut, fiindcă de mult mam nici o veste, — 
şi mam făcut nici o încercare pentru ca să i pun la adă- 
post, ca atâţia “patrioti».. de şi <toti acei> ar fi fost bu- 
curosi să “mă domesticeze» cu acest mijloc... 

De trăesc, am credința că nu vor rosi de tatăl lor, 
pentru lupta ce duce acum, ori-care parte îmi va fi dată 
până la sfârşit. - 

Fără supărare dar, stimată mască, vă sunt chiar recu- 
noscätor, că am avut prilejul să răspund odată pentru 
totdeauna tuturor damelor voalate si nevoalate, român- 
celor tinere sau bătrâne, frumoase sau nu. 


23 Septembrie 


250 


VIII 
UNUI ADVERSAR CINSTIT 


Răspunsului, pe care lam adresat <Doamnei voalate», 
îi datoresc o scrisoare interesăntă prin tonul ei. 

“Deşi nu lipsesc şi aci licenţe de limbaj (Dama voalatä 
“n’o fi scriind românește ca d-ta, dar desiÿur mai româ- 
neste simteste»; mi se atribue <un rol odios» şi meschin: 
să umpli o jumătate'diu jurnalul dumitale, cu apologia 
d-tale, etc. ),, dar desigur scriitorul este un adversar cinstit, 
adânc convins de dreptatea cauzei, si nu vrea atât să-mi 
spună, sub scutul anonimatului, lucruri dezagieabile, cât 
să facă apel la inima şi la judecata mea. 

Mă simt dator să-i răspund, făcând abstracţie de nevi- 
novatele fiori de polemică în genul celor de mai sus. 


* 


Scrisoarea culminează în următoarele rânduri: 

«E firesc ca acea româncă să se mire de ce Stere, „pe 
«care lam cunoscut toți (urmează o serie de aprecieri 
«foarte măgulitoare pentru subsemnatul), de ce acel Stere 
«acum, în nenorogirea care ne covârşeşte, se pune în ser- 
“viciul vrăşmaşului, cu toată furia patimii deslantuite ... 

«Este oare acum momentul de a ne judeca, de a ne 
“invinovati, de a ne osândi unii pe alţii în fata inami- 
«cului?... | 

cIntradevär, ai cunoscut Rusia mai bine ca multi alţii 
«si ai prezis multe ce s'au adeverit... 

«Cum ai prevăzut, Rusia este îÎmbucätätitä, Ucraina 
«întemeiată, Basarabia ne revine la sigur = oricine ar fi 
“învingător (?!), de ce prin urmare aceste tipete de ură, 
«de aţâţări?».. 
__ După ce apoi arată că germanii sunt énferesafi în acţiunea 
lor fata de România, ca şi faţă de Polonia, etc, corespon- 
dentul meu mă întreabă de ce mă cred «infailibil» : 

<Pacea nu este încheiată, slavă Domnului, şi ţara nu 
<este robită de ruşi»... 


+ 


Inainte de toate asigur pe corespondentul meu, că se 
înşală atribuindu-mi, ca motiv al acţiunii, ura si patima 
personală. 


2st 


Am sustinut intotdeauna cu pasiune credintele mele, 
dar mam cugoscut şi nu cunosc ură şi patimă. 

Deşi nu? place şă citez cuvintele mele de altă dată, 
dar pot să-i dovedesc prin atitudinea pe care am avut-o 
în epoca cea mai grea a vieţii mele, —şi Dumnezeu ştie 
dacă am fost alintat de soartă,— în timpi <expectativei» 
noastre, când am fost obiectul atâtor atacuri dusmänesti. 

Scriam în Mai 1915: 

<De atâta vrem@ iau parte la viata noastră publică. 
<Am dat eu, odată măcar, dovadă că ura, patima perso- 
<nală, dorul de räsbunare pot înrâuri actele şi judecätile 
<mele? Am susţinut totdeauna cu.multă pasiune ideile 
«mele, însă, în acelaş timp m'am silit să judec obiectiv 
<pe adversarii mei.. Mulţi m'au dusmänit şi mă duşmă- 
<nesc, dar pe cine am dusmänit eu, pentru ca cineva să 
“fie îndreptăţit de a explica prin patimă personală atitu- 
“dinea mea în acest mare moment istoric ? 

<Să vorbesc şt mai deschis. Pentru mine ura şi patima 
“personală e o manifestare a unui suflet schilod care, 
«poate, mai curând merită compătimire. Intru cât mă 
<priveşte, mi-a fost dat să trec prin fundul prăpastiei de 
<umilinţă şi suferinţă omenească. Dacă am putut indura 
“toate câte le-am îndurat, este numai pentru cam reuşit 
<sä-mi otelesc într'atâta sufletul, în cât în faţa oricăror 
<vehemenţe şi brutalitäti, şi cât de nedrepte, ştiu să-mi 
<păstrez cumpătul» .. 


* 


Ori ce gând de răsbunări personale e si acum cu totul 
străin de mine. Dar nu mă pot scuti de datoria cetäte- 
nească de a infatisa cetitorului realitatea, cu toată gro- 
zava elocventä a faptelor, fiindcă numai astfel pot trezi 
constiintele apăsate de ameteala ultimilor ani. Dacă 
această realitate se ridică ea însăși acuzătoare, a cui este 
vint ? i 

Mărturisesc, că nu mi-a fost 'ușor, în conditiunile con- 
crete în cari îmi pot îndeplini acum datoria de publicist, 
să iau asupra-mi această sarcină. 

Mi-am făcut un adâne examen al constiintii, şi am 
simţit că nu am dreptul să tac, ori cari ar fi consecinţele 
pentru mine personal sau pentru alții. 

Şi nu cenzura inevitabilă în starea de fapt, a fost con- 
sideratia principală care cădea în cumpănă. Am început 
doar activitatea mea de publicist sub un regim de cen: 


252 


sură, care apăsa cu o altă greutate. Şi am cunoscut şi 
noi, in România, o censură mai aspră... 

Censura, la urma urmelor are numai o acțiune pur 
negativă, ea mă poate opri să-mi exprim în întregime 
gândul meu, dar nu’mi poate impune nici un cuvânt pe 
care maşi vreæ să-l spun. 

Trebuia, bine înţeles, să-rfti dau seama dacă vorbind 
cu o jumătate de gură, pot spune totuşi destul, pentru 
ca să servesc cauza acestui nenorocit neam, — căci, în 
conştiinţă, eu nu m'am pus <în serviciul vräjmasului», 
după expresiynea crudă a corespondentului meu. Cum 
mam fost în serviciul cauzei ruseşti, când am scris sub 
censura rusească. v : 

Si dacă în toate țările cu “tiparul supus censurei, pu- 
bliciştii ar fi aruncat condeiul, niciodată n'am fi ajuns 
la libertatea cuvân:ului. = 

Dar întrebarea grea la care trebuia sămi răspund 
era, — dacă pot avea atâta încredere în judecata mea, 
ca să am dreptul să apelez la conştiinţa cetitorului în 
aceste vremuri de restriste. 


+ 


Corespondentul meu mă invinovateste, că m'asi crede 
“infailibils, 

Desigur, nu sunt infailibil, dar nici un om care gân- 
deste nu s* poate bizui pe judecata alfora, ci numai pe 
cugetul lui. 


Şi când un om poate dovedi, că de 12 ani, — de când 
după înfrângerea Rusiei în Extremul Orient, sa ivit pe 
orizont primejdia răsboiului actual, — a ştiut să se ori- 


enteze în caleidoscopul evenimentelor (de aci <rolul odios 
si meschin» ce mi se impută că mi-asi fi Inat numai 
pentru proslăvirea mea), socot că e în drept să aibă in- 
credere în judecata lui şi să ceară această încredere şi 
de la concetätenit săi. 
"Şi astfel am ajuns la convingerea nu numai că trebue 
să vorbesc, dar că nici mom dreptul să tac. 

Dacă n'am avut norocul să opresc fara de la un act de 
nebunie, cel puţin să fie salvat ce se mai poate salva. 

Aş putea să nu mai relevez aici chestiunile de fond 
atinse de corespondentul meu, fiindcă răspunsul se află 
în fiecare articol pe care îl scriu, şi în această privință. 
evident nu putem cădea de acord. . 

Mă voiu mărgini numai la puţine consideratiuni. 


253 


* 


Eu nu văd în Germania un ‘vrSjmas» care ar căuta 
“să ne strivească. Nu Germania ne-a atacat, ci noi i-am 
impus răsboiul, cu toată că ea a făcut totul ca să-l evite, 
Şi dacă în răsboiul, pe care nu l'a voit, a eşit ea victo- 
rioasä. ce vină îi putem aduce? 

Nu este «dezinteresatä»? Dar aci e toată “garanția, că 
“Înteresul ei o va îndemna să ne vină în ajutor. Politica 
internaţională dezinteresată e o himeră. 

In al doilea rând, pentru noi acest răsboiu e isprăvlt, a 
fost isprä sit îuainte de a fi fost început, — fiindcă nu ne 
lăsa decât alternativa înfrângerii sau a jugului moscovit.. 
în cazul <victoriei» | 

Dar cum ne vom înfățișa, la pace»? 

Corespondentul meu îmi spune: 

<Cum ai prevăzut, Rusia este îmbucătăţită, Ucraina 
sintemeiatä, Basdrabia ne revine la sigur — or.cing ar fi 
învingător»... 

Cum asa? /ndepcadent de atitudinea noastră ? 

Ce robust optimism! 


+ 


Voiu arăta altă dată, că mai curând: în ori ce caz, Ba- 
sarabia nu este pierdută, — fără să mai vorbesc cât de 
mult a fost jignită de atitudinea noastră — şi că numai 
Germania ne poate fi şi aici de ajutor, ca şi in multe 
alte privinti. 

Imi permit şi eu o singură întrebare corespondentului 
meu, care nu se crede infailibil : 

Să-şi închipue un moment că am dreptate în ce pri- 
veşte perspectivele acestui răsboiu, cum recunoaşte că 
am avut dreptate în multe privingi până acum: 

Atunci, nu va felicita el insusi tara, că,sa găsit un 
-om, care a avut îndrăzneala acţiunii întreprinse de mine? 
Şi nu ar fi mare păcat, dacă toată lumea ar & aşteptat 
momentul <după pace»? : 

Nu! Acel moment Zrebue pregatit de pe acum. 

Restul nu are importantz... 

Voiu purta deci înainte greaua povară ce mi-am luat-o, 
-asteptând ceasul dreptăţii, cu conştiinţa liniştită. 


2 Octombrie 


254 


IX 
CRIZA MORALĂ 


»O mamă îndurerată” îmi trimite o scrisoare, vibrantă 
de revoltă împotriva scăderilor ceasului de față. 

Din nenorocire, nu-mi este îngăduit să ating mai de 
aproape faptele, pe cari mi le comunică (rog şi pe vceti- 
toryl-prieten“ care ne scrie despre chestiuni analoage, să 
tind şi el seama de mărginirile ce ni se impun), 

Nici nu ştiu dacă toate aceste fapte sunt €@ntrolate 
de „mama îndurerată”, şi mai cu seamă dacă si cele cari 
sunt exacte în fond, sunt bine interpretate de ea. 

Dar un lucru este sigur: 

“Trecem printr'o îngrozitoare criză morală, mai fatală 
poate pentru viitorul nostru, decât toate înfrângerile şi 
toate ruinele. 

Merei însă să ne punem aceiaşi întrebare: a cut 
este vina? à 

Ne-am ştiut un Stat tânăr, pliu de puteri si nädejdi. 
Ne-am deprins să respectăm moştenirea ce ne-au lăsat 
bătrânii conducători ai acestui Stat, cari nu mai sunt: 
Ioan Ghica, Mihaiu Kogălniceanu, Ioan Brătianu, C. A. 
Rosetti, Lascar Catargiu, D. A. Sturdza, Titu Maiorescu. 
Am avut toată încrederea în directiva politică pe care ei 
au păstrat-o neclintită din generaţie în generaţie, şi pe . 
care au urmat o şi toți oamenii noştri de Stat în viata: 
P. P. Carp, Th. Rosetti, Al. Marghiloman, — fără să 
exceptăm pe d-nii I. C. Brătianu si Take Ionescu. De 
altfel această politică avea în sufletul naţiunii rădăcini 
seculare: de cârd ostirile ruse au călcat pentru prima 
oară pământul roinânesc (1710). | 

După o jumătate de veac de domnie, pe care ne-am 
învăţat să o numim glorioasă, ne-am închinat cu toţii în 
fata „marelui nostru Căpitan“, bătrânul rege Carol, a cărui 
întelepciurre inspira atâta respect oricui, încât nimeni nu 
mai discuta îndrumarea Statului în politica internatio- 
nală, — chiar dacă în interesul „partidului“, opozitiunea 
nerăbdătoare îşi permitea din când în când vestitul „şah 
la rege“. Era o simplă „uzanţă constituţională“, care nu 
ducea la nici o consecinţă alta, decât precipitarea „schim- 
bării regimului“. Räsfoiti însă desbaterile parlamentare, 
nu veţi găsi de multe decenii nici o discuţie serioasă 


255 


relativ la politica noastră externă. Aceasta a fost cunos- 
cută şi recunoscută de toţi, acceptată ca temelia vieţii 
moastre de Stat, de care nimeni nu avea dreptul să se 
atingă. Doar din când în când îşi permitea vrun original, 
ca defunctul B. Iepurescu, să anunţe o interpelare, care 
de obiceiu rămânea nedesvoltată. 

Se agita în afară de parlament „chestiunea naţională“ 
în legătură cu diferitele incidente de peste munți, dar 
fruntașii de dirfcolo primeau mereu aceiaşi lozincă, din 
partea tuturor oamenilor noştri politici, fără nici o 
excepfiune, dela d. Ionel Brătianu, ca şi dela d. Take 
Ionescu, ca şi dela defunctul N. Filipescu: credință cätrà 
împărat. Sue 

Aproape cincisprezece ani eu am avut legăturile cele 
mai intime cu partidul naţional de peste munţi, desigur 
nimeni dintre oamenii noştri politici nu venia atât de 
des în contact cu Ardealul ca scziitorul acestor rânduri, 
— şi d. I. Brătianu, ca şi d. Take Ionescu, ca şi de- 
functul N. Filipescu sau deprius să mă consulte în toate 
chestiunile privitoare la politica națională. D,- Take 
Ionescu, a fost silit să mărturisească în public, — şi întrun 
moment când lucrul acesta nu ia putut conveni — în 
şedinţa Camerei din 15 Decembrie 1915, că m'a reco- 
mandat contelui Czernin, după numirea acestuia la Bu- 
cureşti, ca pe un om cu deosebire competent în chestiu- 
nile din Ardeal. 

Sunt prin urmare în măsură de a şti directivele cari 
porniau în această privință din Bucuresti şi pot afirma, 
fără teamă de desmintire, că până în ultimul moment, 
înainte de isbucnirea răsboiului european, nimeni, dar 
absolut nimeni, dintre oamenii noştri de Stat nu a întrezărit 
măcar putinţa devierii politicii noastre internaţionale din 
calea'i tradiţională. . 

Cât de adânc a fost sădită şi cât de generală a fost 
credinţa, că pentru România nu există, în caz de răsboiu, 
decât o singură cale, ne poate învedera faptul cunoscut: 
cin prima zi după isbucnirea răsboiului european a pornit 
un adevărat exod din Iași şi din toate orașele Moldovei. 
Lumea, gafolatä, literalmente se bătea pentru locuri în 
tren, în graba ei de a fugi dela hotar... Scene ce ne sunt 
atât de cunoscute şi în Bucureşti din ultimele zile dina- 
inte de ocupatiune.. Dar atunci era o mișcare cu desă- 
vârşire spontanee, motivată numai” de convingerea ob- 
ştească, că tonflagratia europeană dădea pentru. România 


256 


semnalul răsboiului împotriva Rusiei, care expunea deci 
părţile acele primejdiilor unei invaziuni. 

Şi de odată, peste noapte, împotriva tuturor îndatori- 
rilor sale, împotriva tuturor tradiţiilor şi tuturor intere- 
selor Statului, România se trezește aruncată în braţele 
„duşmanului secular“ de ieri... 

D. Take Ionescu a scris altă dată cuvinte înțelepte 
despre pregitirea sufletească a poporului pentru räsboiu: 

„Pentru ca o naţiune, — spunea el atunci, —să arunce 
ecu toată a ei greutate sabia sa în cumpăna răsboiului, 
„trebue ceva mai mult decât un vot al parlamentului. 
„Trebue ca de fimpuriu gândul ei să fi fost îudreptat 
„către dureroasa necesitate, trebue ca în mintea ei să nu 
„fi rămas hici o îndoială, nici despre cine este veşmaşul, 
„nici despre mărimea primrjdiei. Si o asemenea convingere 
„&u se poate improviza intro zi“... G Inimicul firesc“). 

Dar pentru răsboiul acesta a lipsit chiar şi „un vot 
al parlamentului“! Iar după ce, timp de mai bine Ue trei- 
zeci de ani, chiar şi d. Take Ionescu însuşi veşnic ne 
vestea marea „primejdie de la Nord“, — „primejdie de 
moarte pentru neam și Stat“, după ce un şir de generaţii 
a crescut şi a trăit în credinţa că acolo este ,vräjmasul 
firesc“, — acum deodată acelaș Take Ionescu şi cu toţi 
tovarăşii săi, să ne „improvizeze într'o zi” o alianță cu 
acest »inimic firesc“ şi împotriva „încercatului prieten“ 
de până eri? i 

Am putut noi atunci avea acea pregătire sufletească, 
despre care atât de frumos vorbea d. Take Ionescu, — 
am pututo avea când atit de brusc au fost răsturnate 
toata lozincile, fără nici un motiv acceptabil pentru o 
minte sănătoasă, sau pe care să-l cunoaştem cel putin ?, 

Era fatal deci să urmeze o adâncă criză morală. Jara 
sa împărţit în lagăre învrăjbite, simţul de solidaritate 
națională s'a tocit, parcă însuşi hotarul dintre noţiunile 
de bine si rău a fost șters... 

Şi apoi vine şi dezastrul, inevitabil ca destinul... 

Cine e de vină? Noi, cari am urmat tradiția, noi, cari 
am rămas de acord cu toţi oamenii mari si fruntasii ge- 

neratiilor trecute, sau acei cari, — deşi până eri, ca 
oameni de guvern şi sfetnici supuşi ai fnfeleptului rege 
(înţelept pentru politica lui /), şi ei insisi ne predicau cu ho- 
tärîre aceeaşi politică, — noi, zic, sau acei cari în 24 de 
ore, fără nici un temeiu cum a dovedit urma, din senin, 
s'au despărțit de noi şi sau crezut în drept să calce această 


257 


tradiţie atât de veche, fără să ne dea măcar vre-o rațiune 
nouă pe care să n’o fi-cumpänit-o la vreme şi bătrânii, 
când au încheiat totuşi alianțele noastre? 

Cine poate fi forţat în aceste condiţii să urmeze, îm- 
potriva constiintii sale, capriciul sau fantezia a doi trei 
oameni, cari din întâmplare sau găsit în momentul acela 
în capul Statului, si nu s'au sfiit să declare răsboiul fără 
consultarea ţării, împotriva vointii majorităţii covârsitoare 
a poporului şi a majorităţii sfetnicilor bătrâni ai ţării? 

Apoi, suntem o ţară mică si ne cunoaştem!.. 

Cum vreţi ca o ţară să accepte, şi fără soväire -sau 
protestare, ca îndrumători.. ilustrațiile improvizate din 
ultimii ani? 

Şi «iată, conştiinţa publică par-că a fost cuprinsă ca de 
un coșmar. 

De aici — orgia apetiturilor în aniitde „expectativă”, 
jar acum — cgeace vedem în jurul nostru... 

Răspunderea pentru această criză morală, şi pentru 
înfricoşătoarele ei consecinti va fi cea mai grea dintre 
toate, care va apăsa asupra conducătorilor acestui Stat. 

Dar si predici acuma „unirea şi înțelegerea în fata 
vrăjmaşului“, — după ce doi-trei oameni, cari din întâm- 
plare se gflau la cârmă în clipa de cumpănă, au distrus 
astiel însăşi baza morală a oricărei uniri dintre el A 
crezându-se în drept să treacă cu buretele peste Istoria 
noastră seculară,— denotă numai ipocrizie sau inconstientä. 

lar în ce priveşte pe »inama îndurerată“ — care cu 
drept cuvânt plânge pe copiii de 16 ani, siliți să-şi verse 
sângele în această atmosferä, — o rog din suflet să cum- 
pănească toate acestea în cugetul ei, înainte de a se 
gândi la furci şi plutoane de executie.. 

A cui e vina ?… 


4 Octombrie. 
xX 
TRAGHDIA... 


Infrângerea militară, de sigur, este o mare nenorocire. 
Nespuse suferinti decurg din ea pentru un popor, si 
grozavă e umilinţa. , 

Dar tragicul situatiunii noastre constă mai cu seamă 
în faptul, că în momentul când copiii şi fraţii noştri 

17 


258 


plecau spre front, în toate cugetele luminate ale acestei 
țări era sădită adânc credinţa, că eventuala victorie a 
- armatelor ţarului Nicolae II, cu care România se aliase 
în acest răsboiu, fatal ar aduce după sine o catastrofă şi 
mai înfricoşătoare, pentru viitorul Statului si al neamului, 
decât înfrângerea însăşi, 

In ce sentimente am trăit, în adevăr, noi cu costi, fata 
de „primejdia dela Nord“? 

Pot invoca o mărturie pe care nici un easel nu o 
poate repudia. 

D, ‘Take Ionescu, când nu avea inca intferesul contrariu, 
ne spunea cu atâta vigoare în celebru-i articol: „Inimicul 
firesc“ 

„Intre noi si Rusia., este vorba de două vieji cari se ex- 
„clud sau, mai bine zis, este vorba de o existenţă, aceea 
„a neamului românesc, care nu poate rămânea în picioare, 
„decât dacă cealaltă va fi nevoiti să pună strajă ambi- 
rtiunii ei. 

De înfelegere, de compromis, de concesiuni nu poate fi vorba 
vidtro asemenea problemă. 7rdim. Rusia se ciunteste in 
„ceeace de două Secole a încălzit inima poporului rusesc ; reu- 
„şeşte împărăţia vecină în îndeplinirea visului ei de aur, 
„visului pe care, cu atâta credinţă şi tenacitate, la ur- 
„mărit si’l urmère;jte — Statul românesc, ca şi neamul ro- 
„mânesc, nu rămâne decât un Suvenir … 

„.„Pe noi, dar, cercat-a, cearcă si va cerca imperinl 
vTarilor să ne şteargă din cartea neamurilor... Ori cât sar 
„îmbrăţișa şi şi ar jura amicitie eternă naţiunile... 

» Presupunând chiar că mâine sar sui pe tronul Tariior 
„un filantrop sau chiar un filoromân, şi totuşi problema 
„va rămânea aceeaşi. Existența noastră este incompatibilă cu 
„îndeplinirea idealului imperiului vecin ; inituicitia’ sa în contra 
„noastră nu poate înceta decât în ziua, în care va reuşi să 
„ne desființeze, sau îi va fi pe deplin dovedit că nu ne poate 
raesbinta". 

In această credinţă au trăit toți oamenii nostri de Stat, 
fără nici o excepfie, atât din generatiile trecute, cât si din 
cea actuală. 

Nici că se putea altfel, fiindcă înşişi ruşii nu-și ascun- 
deau niciodată intentiunile lor faţă de noi, — intentiuni 
ce de altfel izvorăsc dintr'o inexorabitä necesitate a Isto- 
riei şi a situatiunii lor geografice. Auziti acelaș lucru în 
Rusia, în această privinţă, din gura copiilor, ca şi din 
a incercatilor bărbaţi de Stat, 


259 


Insuşi d. Take Ionescu spunea tot atunci: 

„la ce nevoe să căutăm în logica situatiunil geografice 
xsi in invätsmintele istoriei, politica viitoare a imperiului 
„rusesc? Această politică nu este secretă. Tofi cugetatorit, 
„ca şi lofi patriofii şi oamenii de Stat ai Rusiei nu se sfiese 
„de a ne-o spune“... 

Şi nu ni se mărturiseau aceste intentiuni agresive 
numai atanci când le auzia şi d. Take Ionescu. Dar, cum 
voiu arăta altădată, si acum, până în ultimul moment, 
până în ajunul săsboiului... 

Ce soartă ne aştepta deci dacă armatele țarului biruian ? 

Dar a isbucnit revoluţia ! IsLucnia însă revoluția in 
cazul victoriei ruseşti ? 

Apoi, ce sigurunta ne poate da şi noul regim? Ga 
schin.bat oare situaţia, cate impunea Rusiei ţariste xma- 
perioasa-i expansiune spre Sud? Nu rămâne pentu ea 
nacecasi misiune istorică în Orient“? Se poate oare trece 
asa de user peste idealul, care de două secole a încălzit 
inima poporului rusesc“? 

Aci-pot cita iarăşi cuvintele d-lui Take Ionescu: 

„Oamenii sănătoşi, a zis Bismarck, nu se opresc in 
winersul lor Bindcä au bătături. O nafiune, căreia provi- 
»denta i-a încredinţat o aşa de mare misiune în Orient, 
„nu se poate opri în mersul ei, ca să cute neamul ro- 
„mânesc“ |... („Inimăcul firesc”). 

Sunt prea adânci forţele istorice, cari mână Rusia spre 
Balcani... 

Acuma rox pe fiecare din cetitouii noştri să-şi îndrepte 
gândul spre momentul declarărei răsboiului şi să-şi întrebe 
conştiinţa: ce tragedie trebuia să desiäntuiascä în sufletul 
acelora cari îşi dădeau seama de fatalitatea victoriei ræ- 
seşti pentru neamul românesc, atentatul monstruos, prig 
care România a fost aruncată în brațele ,inamiculmi 
firesc“ ?.. 

Acestei tiagedii un om a ştiut să'i dea expresiunea de 
măreție antică (v. „le Figaro“ din 24 Septembrie 1916): 

„România, —a spus d. P. P. Carp în al doilea Consskiu 
„de Coroană, — declară răsboiu Austro-Ungariei. Pentru 
„mine e un răsboiu de durere. Dau patriei pe cei trei fi, 
„Cari mâne vor pleca pe front. Dar nu vă pot dori vic- 
„toria. Alianţa de care ati legat ţara îi este fatală; si 
„victoria voastră i-ar aduce ruina“... 

Nu sunt, mam fost niciodată partizanul politic al d-ini 
P. P. Carp. Si desigur, când şi dacă se va mai face pe- 


260 


liticd în această fara, ne vom găsi iarăşi în lagăre adverse. 
Ne despart concepții politice, diverginti de idei ce nu 
se pot împăca. 

Dar în momentul acela nu vorbea omul politic. P. P. Carp 
se ridicase atunci peste toate legăturile pamânteşti, si 
prin glasul unui bătrân al ţării vorbea însäsi-constiinta 
acelei fiinţe xii, care. este națiunea, — independentă im 
şirul ei nesfârşit de generatiuni, de toate întrupările in- 
dividuale şi trecătoare, — si care îşi formează sufletul 
din toate suferint:1: trăite de neamul întreg şi din nă- 
zuintele lui ce-şi aşteaptă încă ceasul... 

“Toate păcatele se pot ierta unui guvern, dar această 
tragedie, fatală în urmările ei, ca un popor să fie silit 
să:şi vadă în vietorie chiar o mai mare nenorocire decât 
în înfrângere, nu i se va ierta. 


21 Octombrie. 


XI 
SECRETELE INTELEGERIL.. 


Actele secrete ale diplomaţiei ruse, publicate până acum, 
aruncă o vie lumină asupra tendinţelor Intelegerii în a- 
cest răsboiu. Acum orișicine poate vedea ce se ascundea 
sub frazeologia despre “dreptatea internaţională si liber- 
tatea tuturor naţiunilor». 

Patru puncte sunt astăzi pe deplin limpezite: 

Mai întâiu, în ce privește Germania şi Austria, aliaţii 
înainte de toate se îngrijeau să-şi asigure “deplina liber- 
tate de a-şi fixa frontierele». Franţa si Anglia stipulay 
dihertatea aceasta de a-şi tăia în carne vie <frontiera de 
Apus a Germaniei» tar Rusia “frontiera spre Germania 
şi Austria». 

Da, chiar Anglia avea nevoe de o «frontieră» spre Ger- 
mania! Aceasta ne deschide perspective nemărginite în 
privinţa soartei ce se pregătea aliatei Belgii şi neutralei 
Qlande. Caci, evident, Anglia nu poate avea o frontieră 
cu Germania, decât dacă ar fi dispus mai înainte, de a 
ceste <mici naţiuni“ pe care le are atâta la inimă... 

Incă nu avem mai multd preciziuni în această intere- 
santă chestie, şi lumea întreagă cu nerăbdare trebue să 
aştepte destăinuiri ulterioare. 


___26] 


In schimb vălul a fost ridicat ceva mai mult asupra 
soartei ce aştepta o altă naţiune, pentrn care își frâs- 
geau lăncile luptătorii pentru libertatea popoarelor, — 
Polonia. : 

La 8 Octombrie 1916 — notati bine: la 8 Octombţie 
1916, adică după intrarea în luptă, pentru libertatea pe- 
poarelor, a României, — Rusia stabileşte, că «chestia pe- 
</oneză trebue să fie exclusă din cadrul tratativelor internafie- 
«nale, ca să se impiedice ast-fel toate încercările de a se pune 
“viitorul Poloniei sub controlul şi gararf'a Puterilor»... 

Vă aduceţi aminte de tot sgomotul ce se făcea în jurul 
emancipării polonezilor de sub jugul germanilor şi al 
austriacilor, ca şi promisiunile solemne de a crea o Po- 
lonie liberă... 

Dar în același timp, cavalerii fără frică si fără pată ai 
Intelegerii, după ce-şi asigurau reciproce “deplina liber- 
tate» să-şi tae câte o bucată din Germania si Austria, 
lucru care dela sine vădeşte in deajuns -respectul „pentru 
dreptul popoarelor, pentru a nu fi nici o îndoială, mai 
stipulau ca viitorul Poloniei ast-fel «reunite» să nu fie 
cum-va pus sub controlul şi garantia Puterilor» |... 

In al treilea rând, actele publicate lämuresc şi tacok- 
dul referitor la Constantinopol». 

Cetitorii desigur își aduc gminte fazele prin care a tre- 
cut această chestie. 

La început, când subsemnatul incerca să dovedească, 
că toată Istoria Rusiei, interesele ei permanente de Stat, 
visurile şi idealurile panrusiste exclud ipoteza, ca Impe- 
riul Tarilor să fi întreprins acest răsboiu fără să-şi fi a- 
sigurat, in caz de izbândă, stăpânirea Constantinopolului, 
— patriotii nostri protestau cu energie. 

Imi aduc aminte despre o notitä din «La Roumauies, 
organul marelui d. Take Ionescu, care dădea solemne a- 
siguräri românilor tulburati de aceste perspective. 

E adevărat, căîn urma cunoscutelor declaraţii din Duma 
rusească, asemenea asigurări nu mai erau cu putinţă. 
D. Take Ionescu în Februarie 1915, când flota aliaților 
apăruse în fata Dardanelelor trambita, tot în ‘ha 
Roumanie», că în <-âte-va săptămâgi> vor cădea cele 
«două Capitale ale inichităţii: Viena si Constantixo- 
polul». Dar si atunci la za ani celor ce se mai ing#i- 
jeau, ji se soptea foarte confidential: vFranta şi Anglia 
nu vor lăsa...» 

Chiar în ultimul Consiliu de Coroană, când d. Marghi- 


262 


—{ 


loman a mai indraznit să ridice obiectiuni, an grav băr- 
bat de Sfat a ripostat: 

<Chestia Strâmtorilor nu va îi hotărîtă de Rusia sin- 
<gută,. Ne-am îngrijit de toate măsurile, pentru ca drep- 
<turile noastre să fie salvgardate>... 

Astăzi “acordul» referitor la Constantinopol imprastie 
fără milă toate iluziunile: Rusia capătă Strâmtorile, cu 
<hinterlandul» necesar de o parte şi alta, cu insulele din 
Marmara, precum şi cu insulele Imbros şi Tenedos. <Mä- 
surile», la cari se referea probabil gravul bărbat de Stat 
din Consiliul de Coroană, asigurau Franţei, Angliei, şi 
mai târziu şi Italiei, vaste regiuni din Imperiul Otoman 
în altă parte... 

Perspectivele orbitoare, pe cari aceste «măsuri» le des- 

ideau României, sunt scoase la iveală de ultimul do- 
cument ce a fost până azi dat publicităţii, — o nota a 
ministrului de răsboiu rus, datată 20 Noembrie 1916, a- 
dică după intrarea României în acțiune. 

Această notă are atâta însemnătate pentru ca răsboiul 
<Românuiei mari» să poată fi văzut în adevărata lui lu- 
yaa, încât traduc în întregime pasagiul respectiv din 
telegrama agenţiei Havas: 

“In conventiunea din August 1916 României i-a fost 
“promisă o însemnată mărire teritorială în Ardeal, Buco- 
cviga si Banat. Generalul Polivanov susţine că după răz- 
“boiu România at putea ridica eventual pretentiunile a- 
“supra Basarabiei, şi conchide: întrucât influenţa Româ- 
“niei în Balcani ar fi opusă influenţei rusești, mereugita 
<planurilor de mărire ale Românii nu ar fi în dezavantajul in- 
“¢ereselor politice ale Rusiei; el este deci de părere, că ar 
etrebui revizuite concesiunile teritoriale acordate Rormnânici»... 

Si abia intrasem tn răsboiu!... 

Indignarea facilă împotriva acestui alt <trădător», 
după Stuermer, de. care vor isbucni inimile uşoare ale 

autorilor acestui răsboiu dezastruos, e o jalnică satis- 
" facțiune. 

Un Stat ca Rusia nu putea şi nu poate ptoreda alt fel, 
orj cine ar fi acolo În cârmă. Interesele secnlare, dictate 
de o adâncă aţiune de Stat, nu pot îi schimbate de 
rer RE ci numai asigurate prin raportul de forte 

e. 

Indignarea legitimă se poate îndrepta împotriva celor, 
cati su putut conduce politica Statului, desconsiderând 
Istoria şi rațiunea de Stat... 


263 


Trebue să mărturisim însă că bărbații conducători ai 
Intelegerii cu drept cuvânt se îngrozeau la ideea că esäl- 
batecii» din Petrograd pot îndrăzni să publice actele lor 
secrete... 


3 Decembrie 


XII 
„UNDE NE DUCEA VICTORIA RUSIEI... 


* Dacă pentru prevederea consecinţelor unui tăsboiu, fatal 

nenorocit, pentru Rusia ţaristă se cerea o cunoştinţă mai 
aprofundată a situatiunii interne din imperiu, pentru a 
sti însă, cari sunt adevăratele aspiratiuni ale împărăției 
moscovite în acest răsboiu, si la ce sar putea aştepta 
România, dacă ţarul Nicolae II ar avea putinţa de a se 
întrona la Bizanţ, era de ajuns pentru ori cine să aibă 
ochi ca să vadă și urechi ca să audă. 

In adevăr, nu numai în vremurile trecute, pe când 
plasul realităţii era accesibil și pentru d. Take Ionescu, 
dar, cum am spus în articolul de lf 21 Octombrie, până 
bn wftimul moment, putem spune, până în clipa de fatä, 
cei autorizaţi să vorbească în numele Rusiei, niciodată 
nu’si prea ascundeau intentiunile faţă de noi şi faţă de 
Balcani. ‘ 

Din nămolul de mărturii voiu alege numai trei: a unui 
savant, a unui diplomat şi a unui om de Stat. Declara- 
tiile făcute, în cursul săsboiului, în Dumă, si în Consi- 
liul de Stat, in sfârşit, dau şi mai multă greutate acestor 
märturii. | 

Numai cu două luni înainte de isbucnirea răsboiului 
european, un' profesor de Istorie de la universitatea din 
Petersburg lămurea astfel politica balcanică a Rusiei într'o 
revistă g'rmană, adică — în auzul lumii întregi, chiar şi al 
marilor și micilor noştri bărbaţi de Stat: 

„Pentru Rusia chestiunea balcanică nu este und guerre de 
„luxe, nu este un vis de aventură al slavofililor: rezol- 
»Virea eiesteo necesitate economică şi politică. Intreg bud- 
„getul rusesc se bazează pe exportul în străinătate (mai 
„cu seamă prin Dardanele); dacă bilanţul comercial va 
„ajunge pasiv, atunci tezaurul rusesc cade în faliment. 
„Numai stăpânirea Bosforului şi a Dardanelelor poate 


264 


„pune capăt acestei situatiuni intolerabile, pentru că 
„existenţa unei Puteri mondialeca Rusia nu poate atârna... 
„de la arbitrarul străinilor... Micile State din Balcani for- 
„mzază înainte de toate o apărare de la spate pentru Strâmtori (11)... 
„Incă odată: impulsiunea spre sud (Dring nach Säder) este 
„pentru Rusia o netesitate istorică, politică şi economică 
„Şi un Stat strdin care s’ar opune acesti impulsinni este eo 
„ipso un Stat dușman“... (Mitrofanoff, Preussische Iahrbiicher, 
Iunie 1914, p. 387). 

Dar România stă chiar in drumul acestei „impulsiuni 
spre Sud“, Rusia nu poate’trece în Balcani decât peste 
trupul ei, şi ea doar este menită, „să formeze o apărare 
de la spate pentru Strâmtori“ 

Deci ea este „eo ipso un Stat duşman Rusiei“... 

E clar? Notati, că acestea au fost spuse în momentul 
când Rusia se și mobiliza ia taină pentru acest răsboiu... 

Diplomatii şi oamenii de Stat ar trebui să vorbească 
un limbaj mai precaut, —e vorba doar de un Stat cu 
care, cum se zice, se păstrează „raporturi de bună ve- 
cinătate“, — şi oamenii de Stat poartă o mare răspundere 
pentru cuvintele lor. 

Totuşi diplomaţii şi oamenii de Stat ai Rusiei nu prea 
se jenează față de România. 

Aşa, abia cu un an înainte de răsboiul european, mi- 
nistrul de instrucţie publica, din cabinetul care @ şi declarat 
răsboiul, d. Casso, publică o carte, intitulată foarte expresiv: 
„Rusia“ la Dunăre“. 

Autorul! nu se sfieşte, mai întâiu, să'şi manifesteze un 
regret, ciudat pentru „raporturile de bună vecinătate“, 
anume că: 

„Răsboiul din 1877 sa isprävit cu victoria noastră, 
„totuşi el a dat Rusiei la Dunăre numai graniţa din 
„1812“... (op. cit. p. 3). 

Acest „numai“ valorează cât o bibliotecă... „Granița din 

'1812% a fost luată doar de lawliafii Rusiei de atunci! Si 
„la Dunăre“, cum se exprimă ministrul țarului Nicolae II, 
Rusia nu putea lua mai mult teren de cât tot de la acelaș 
aliat, România... 

Apoi, francheta ministerială merge si mai departe, când 
ni se lămureşte rostul anexării Basarabiei, care ni se in- 
fâtiseazä numai ca un început fericit: 

„In partea anexată a Moldovei, — spune d. Casso,— aveam 
„chemarea să arătăm ce putem face pentru popoarele balcanice 
„şi să vădim pentru... locuitorii din Balcani gradul de 


265 


„prosperitate ce-i aştepta /a umbra vulturalui cu două capete" .. 
(op. cit. p. 142). 

Nu-i aşa? E destul de clar pentru un ministru, când 
spune astfel vecinilor de peste Prut, că soarta Basarabiei 
trebue să le arate bunätätile cari îi aşteaptă vla umbra 
vulturului cu două capete!“. 

Nu mai putin clar vorbeşte, cu puţini ani înainte, si 
diplomatul F. P. Fonton, care în calitatea lui de fost 
ministru al Rusiei /a Bucuresti, are o deosebită greutate 
pentru noi, când îşi permite următoarele reflectiuni: 

„Acest popor — românii — are un caracter deosebit, şi 
„nu pot ascunde că titindu-m& la hartă mă prinde ciuda 
„Că aceste opt milioane de neam străin slavilor sau aşezat 
„aici, pe fru.noasele coaste ale Carpaţilor, formând ca o 
„pană între popoarele slave şi împiedicând unirea lor.. 
„Dacă în locul acestor români ar fi locuit aici sârbii sau 
„bulgarii, cât de simplu s'ar fi destegat atunci chestiunea 
» Orientulaï |...“ (op. cit. p. 229). : 

Dar avem oar£ nevoe de aceste mărturii, pentru ca să 
știm intentiunile Rusiei în Orientul apropiat? Nu ajung 
acele veşnice invaziuni, sub cari ţara aceasta a suferit 
atâta? 

In adevăr, în cursul acestor două veacuri din urmă, — 
de la 1711, când Petru cel Mare a fost înfrânt la Stä- 
nililesti, pământul nostru a fost de zece ori călcat de ostile 
ruseşti! 

“Ținând seama de ocupatiunile cari se prelungeau ani 
dearândul, două invaziuni sunt despărțite, în mijlociu, cu 
mai putin de 20 ani. : 

In special în veacul al XIX lan între două näväliri nu 
trec câte o dată mai mult de cinci ani! Aşa încât putem 
spune, că în aceste două veacuri n'a fost o singură ge- 
neratiune în țările române, care să nu fi trecut cel putin 
printr'o invaziune rusească, şi de multe ori chiar prin 
două sau trei invaziuni, şi nu arareori sa fi trăit timp 
mai îndelungat sub ocupatiunile ruseşti, decât în scurtele 
intervale dintre ele... 

Pe urma acestor invaziuni, pământul românesc al Mol- 
dovei, cel dintâiu în calea moscovitilor spre sud, se răs- 
letia în fâşii, — chiar Bucovina a fost deslipită, mulțumită 
rusilor... 

Când o mare naţiune, in curs de veacuri, cu atâta 
tenacitate şi cu ptâtea jertfe urmăreşte acelaşi scop, e 
evident că la baza acelei »impulsiuni spre Sud“, despre 


266 


care vorbeşte profesorul Mitrofanoff, sunt cauze adânci, 
independente de toate fluctuatiunile politice sau de con- 
ceptiile individuale ale oamenilor de Stat. 

Dacă România n'a fost de mult de istov înghițită; pe 
urma atâtor năvăliri, aceasta se datoreste numai opozi- 
tiunii Apusului. Dar vecinicul gând al tuturor guveruelor 
din Petersburg reese din toată istoria diplomatică a Rusiei, 
începând de la Convenţia din Tilsit, când Napoleon aban- 
donase cu totul Țarului principatele dunărene, şi până la 
actualele tratate ale [ntelegerii, prin cari, drept răsplată 
pentru ,»tivalug“, Rusiei i sa lăsat mână liberă “In 
Orient. : 

Miniştrii ruşi de nenumărate ori au asigurat Duma, că 
în urma acestui răshoiu Marea Neagră va fi o nmare 
rusească“, iar subsecretarul de Stat de atunci, d. Gurko, 
a precizat astfel scopul răsboiului pentru Rusia: 

„Trebue să punem, — spunea el într'o şedinţă a Con- 
„Siliului imperial, — un picior solid la Constantinopol, 
„de oarece stăpânirea acestui oraş singură poate aduce 
„adevăzata unire a noastră cu slavii de la Sud şi să distrugă 
„influenţa subversivă a germanismului, care stăpâneşte 
„ţări slave. Putem avea toată nădejdea, cu atât mai mult 
„cu cât obstacolul permanent al unirii slave a şi dispârut 
„Şi opozifia S:afelor europene, astăzi aliate nouă, nu mai există... 
„Şi cupola străveche a Sf. Sofi va adumbri din nou al- 
„tarul lui Christ. Tu, Jar al Rusiei! să cazi înaintea lui 
„Şi să te ridici ca Jar al tuthror slavilor“.. („Rus. Vied.", 
din 30 Ianuarie 1916). : 

Ce soartă dar ne era pregătită, dacă victoria Rusiei 
trebuia să aibă de resultat transformarea Mării Negre 
într'o mare rusească şi unirea ei cu slavii de Sud, sub 
„"Țarul dufuror slavilor" ?... 

De unde ne putea veni scăparea, dacă opoziţia Angliei. 
şi Franţei „nu mai există“, — iar Germania şi Austiia 
ar fi fost sdrobite?... 

Si puţine luni după invocatia poetică a lui Gurko, în 
Consiliul imperial din Petrograd, — armata românească a 
plecat... să sape un mormânt obstese tuturor ţărilor locuite 
de români, sub oblăduirea „Țarului tuturoc slaviior“ |... 

Numai înfrângerii gusesti si, revoluţiei, nu conducă- 
torilor acestui Stat, copiii nostic le vor putea mulţumi 
pentru ceeace va. mai trăi din România... 


22 Octombrie. 


267 


XIII 
PREŢIOASE MARTURISIRI 


Lipsa de maturitate politică şi de seriozitate în viata 
de Stat la noi se dovedeşte si prin complecta ignoranță 
în ce priveşte pe toţi vecinii noştri. 

Suntem înconjurați de Ruşi, Ucrainieni, Polonezi, Nemţi, 
Unguri, Sârbi, Bulgari. Cine dintre oamenii nostri de 
Stat, dintre politicianii şi publicistii noştri s'a interesat 
vrodată de ce se petrece în sânul acestor popoare? Cine 
din presa noastră avea colaboratori pentru a ne tine mereu 
în curent cu viata lor politică, socială, intelectuală ? 

Doar din când în când apărea câte un articol cu aceste 
subiecte... reprodus din presa franceză! 

Am ignorat aşa de mult viaţa vecinilor încât poate 
puţini au fost, de pi!dă, cari să § prevăzut isbucnirea 
răsbouiului balcanic, cât şi rezultatele Jui, precum si 
directiva necesară, fafa de acest conflict, q diferitelor 
State. 

Din cauza aceasta toată acţiunea noastră în acel 
moment era pornită pe întuneric, la noroc. 

Tot aşa în ajunul intrării României în acţiline, î în Par- 
lamentul român un <sefr şi un savant au putut să tă- 
găduiască existenţa Ucrainei, a poporului celui mai numeros 
dintre toți vecinii noștri imediafi.. A fost mai mult decât ig- 
noranta... 

In sfârşit, cine s'a gândit aici, înainte de a ne lega 
soarta de imperiul Tarilor, la poporul rus, la viata lui, 
la “frământările din sânul lui 2... Pentru majoritatea co- 
vârşitoare a românilor revoluţia a căzut ca un trăznet, 
deşi ruşii vorbeau deschis despre inevitabilitatea ei, şi 
chiar îi fixau termenul... Cunosç pe un ofițer român, 
căruia un camarad rus îi prevestise revoluţia pentru luna 
Maiu. Desigur, wa crezut atunci... Revolutiawa isbucnit 
în Martie... 

Insă pentru uu observator atent, tot ce se petrece acum 
în Rusia era tsor de prevăzut. 

Situaţia tragică în sare ne-am trezit, din cauza acestei 
neprevederi, o recunosc şi ruşii. Am reprodus alaltăeri 
articolul d-lui Bresco-Brescowski din Bijevia Viedomosti 
relativ la isprävile soldaţilor ruşi în Moldova. Aceste 
isprăvi şi multe altele, ca şi situația pe front, creată în 


268 


urma revolutiunii, au inspirat aceluiași ziar (din 7/20 
Aug. 1917) un articol de fond, extrem de suggestiv, in- 
ttulat «Rusia şi România». 

„Imi permit să traduc aici din el pasagiul esenţial: 

«România trece, — spune ziarul din Petrograd, — în 
«momentul de faţă printr’o fragedie sguduitoare, pentru 
«care în ochii- lumii întregi vina cade asupra noastră, 
<asupra Rusiei, a poporului rus, a democrației ruse, a ar- 
<matei ruse. Timp de un an poporul românesc, cramponat 
«de bucätica pământului țării ce a scăpat încă de invaziu- 
«nea de care e vinovată Rusia, îşi încordează toate puterile 
<pentru a-şi geface armata. De curând armata română a 
“pornit la luptă.. nădăjduind să curețe de inamic măcar 
<o parte din ţară. Nădejdea aceasta a fost sfâșiată şi călcată 
<în picioare de cătră soldații nostri, cari pierduseră orice ru- 
«sine şi fugeau din fata inamicului deşi acesta era de cinci ori 
«mai slub.. Opera nefastă, începută de Stuermer, o desă- 
<vârşesc acum, pentru amarul şi ruşinea noastră, cetățenii 
«liberi ai Rusiei. : 

«CE TREBUE SA GÂNDEASCĂ ACUM DESPR 
“NOI ROMÂNII? 

«Ce trebue să gândeasci ei, când soldaţii nostri, cari 
“sau dedat la atâtea acţiuni inutile şi aproape (!) criminale 
«in România, cari voiau să impună cu deasila revoluția 
“unui popor, ce nu o voia, — când aceşti <apostoli ai 
<socialismului>, cari purtau steaguri roşii pe străzile 
“Iaşului, cari tunau la întruniri — în România! — împo- 
<triva guvernului român şi a Statului român şi cari 
“atentau la instituţiile române, acum sau dovedit însă 
“aşa de laşi şi ticăloşi şi au zädärnici toate jertfele po- 
«porului şi ale armatei române ? 

«Ce trebue să gândească Românii, când evacuarea pă- 
trechii regale române (!... Insăşi expresia este o perlă! C. 
<S5.) întâmpină greutăţi si este legată de complicatiuni 
<grele, din cauza mojiciei sălbatice a vre-unui soviet de 
“provinciesoare-care ?»... 

Mărturisirea e prețioasă, mai cu seamă prin materialul 
de fapte pe care nil dă. 

Dar întrebarea — «ce trebue să gândească Românii? — 
ar putea numai să ne provoace wn zâmbet, faţă de nai- 
vitatea ziaristului din Petrograd... 

Pentru ce nu-şi pune el mai bine întrebarea: ce ar fi 
trebuit să gândească românii, înainte de intrarea în răsboiu?> 

Nu suntem doar născuţi de eri nici noi, nici rusii.. 


269 


Ce în adevăr, ar fi trebuit să gândească românii, în 
urma celor zece invazii ruseşti, pe cari le-au suferit în 
c&rsul celor două secole din urmă? 

Ce ar fi trebuit să gândească ei când un räsboiu pornit 
pentru emanciparea Moldovei, sa sfârşit la 1812 cu. ră- 
pitea şi subjugarea Basarabiei? 

Ce ar fi trebuit să 'gândească, în urma volniciilor ruseşti 
din timpul <protectoratului? ? 

Ce ar fi trebuit să gândească, când la 1877 armata rusă 
a intrat în ţară, fără să aştepte învoire, lansând un ma- 
nifest al "Ţarului, adresat direct către populaţie? 

Ce ar fi trebuit să gândească românii, când după Plevna 
am fost ameninţaţi cu dezarmarea oștirii naționale? 

Ce ar fi trebuit să gândească ei, când, cu tot cuvântul 
“arcului, cu toată confraternitatea recentă de arme, ni sau 
răpit cele trei judeţe basarabene, prin convenţia cu adver- 
saral comun ?... 

Ce ar fi trebuit să gândească? 

Dar ce ar fi trebuit să stie? Aceasta este ov întrebare 
şi mai indreptätitä: ce ar fi trebuit să știe guvernul ro- 
mân dacă... era guvern şi dacă ministrul nostru din Pe- 
tersburg reprezenta ţara noastră pe lângă guvernul rus, 
şi nu... guvernul rus pe lângă tara românească... 

Articolul citat închee cu un apel cătră publicul rus să 
primească ca căldură pe fugarii români pripäsiti prin Rusia... 

Ol... 

Acum mărturisirile şi induiosärile tardive ale ziarelor 
ruse sunt o prea jalnică consolatie... 


16 Octombre 


XIV 
UN CETITOR PRIETEN 


Un cetitor ne scrie “în numele multora» : 

<După cât am înţeles, ideile directive ce vă conduc 
«sunt: pe deoparte să ne dovediti că România a lucrat 
<contra intereselor sale făcând alianţă cu Franta şi în 
<special, cu Rusia, pe de altă patte veţi combate şi da 
«pe faţă putregaiul şi minciuna ce domneau şi domnesc 
«inca în nenorocita noastră ţară. Aci suntem perfect de 
<acord şi d-tră şi eu şi mai toţi bunii românii ce ar mai 
«fi rămas pe aci>. 


270 


Evident, avem a face cu un cetitor-prieten, categoria 
de cetitori cea mai pretioas& pentru un publicist. 

Dar între unele observaţii juste ce ne face, ne. repro- 
şează, nu prea ţinând seamă de împrejuiări, unilaterali- 
tatea informafiunilor, şi mai adaogä : 

<Ocupaţi-vă şi de cele ce se întâmplă aici, că văd că 
“nimic nu sa schimbat: aceleaşi afaceri, aceleaşi intrigi, 
“aceleasi epitete de zrădăfor şi vândut... 

In ce priveşte informatiunile, să ne creadă cetitorul- 
prieten, că suntem bucuroși să avem informatiuni cât de 
multe şi variate. Dacă nu suntem în măsură de a le pu- 
blica pe foafe, căutăm cel putin să nu dăm la lumină de 
cât ceeace credem că merită să fie relevat, indicând in 
totdeauna şi izvorul, încât oricine îşi poate forma ju- 
decata. , 

Dacă, de pildă, am reprodus din «Novoje Vremia> arti- 
colul d lui N. Basilescu, nu că n'am aprecia la justa ei 
valoare persoana autorului, dar am socotit semnificativă 
aceasta manifestare. 

Cât pentru «cele ce se întâmplă acir, — suntem sub 
un regim de ocupatiune, în care nu sunt admisibile dis- 
cutiuni de această natură. 

Acest regim în sine? 

Să vorbim cinstit şi serios. Şi sper ci mi se Vor îngă- 
dui rândurile de mai jos, pentru că ele vor contribui 
poate la o înțelegere a situaţiei reale, şi deci la stabili- 
rea raporturilor mai sănătoase, cari sunt de dorit pentru 
oricine și oricând. 

Crede bunul nostru cetitor, că Sar putea găsi un sin- 
gur om, în aceste vremuri de democratism, care să vadă 
în starea de asediu un regim politic şi administrativ 
ideal ? 

Să vă aduceţi însă aminte de cele trei luni de räsboiu 

până la ocupatiune: era dulce viata atunci ?... 
Şi de la un guvern român aveam dreptul să cerem oare- 
care condescendentä, pentru că el are îndatoriri fafa de noi, 
— fiind în principiu emanatiunea vointii noastre şi ex- 
presiunca sentimentelor noastre. ; 

Dar ocupantul, — care are o grea răspundere faţă de 
fara lui, şi se ingrijeste înainte de toate de armata lui,— 
mare nici o obligafiune directă față de populatiunea teri- 
toriului: ocupat, chiar în ce priveşte prescriptiunile con- 
ventiunii de la Haga el n'are de dat socoteală populafiunit, 
ci numai în raporturile de la Stat la Stat. 


271 


Apoi să fim si oumeni cu judecată: nu noi am fost a- 
tacati, noi am atacat. Nimeni n'a voit să ne cucerească, 
ci noi am voit să cucerim şi să <civilizäm» pe alții! 

S’a întâmplat însă ca tara să fie ocupată... 

A cui e vina ? Cine i-a adus? 

Atunci să avem bărbăţia si tăria sufletească de a primi 
consecinţele cu demnitate, 

Să fim si drepţi: fac oamenii ce se poate face în această 
situaţie? nu putem oare zice vorba românului: <Să ne 
ferească Dumnezeu de mai rău»? 

Si să ne pregătim şi să ne gândim numai la datoriile 
neastre fata de ziua de mâne. 


19 Septembrie 
XV 
«LE TEMPS» ŞI *LUMINA» 


<Le Temps» din 9 Septembrie 1917, ne face cinstea să 
consacre, un articol «].uminei». 

Atticoful denotă o mare îngrijorare relativ la viitorul 
României, se deosebeşte însă în mod avantajos de tonul 
obișnuit al presei franceze, prin lipsa de violent& si înjurii. 

Din nenorocire, jurnalul francez face prea multă «diplo- 
matie subţire»... ci - ; 

<Germanii, — spune confratele parizian, — încurajați 
«de înfrângerea rusă, încen în sfârşit a desvăli soarta ce 
<ei ar pregăti României, dacă ar fi în măsură de a dicta 
«pacea», 

Aceasta ar rezulta dintr’un articol care, ce'i adevărat, 
<a apărut întâiu la Bucureşti», dar nu mai puţin se în- 
fatiseaza “ca un program stabilit de acord cu guvernul din 
Berlin», Articolul se datorește «profesorului Stere, germa- 
nofil cunoscut» si e publicat în <Lumina?, a cărei apa- 
ritie «nu e poate fără legătură cu cälät@ria recentă a 
d-lor Carp şi Marghiloman la Puterile Centrale» (sic?)... 

Toate acestea sunt pentru atmosferă». Pentru aceasta 
se inventează «călătoria la Puterile Centrale» si mi se 
atribue situaţia extraordinară de a putea trata şi «stabili 
de acord cu guvernul din Berlin» un program de acţiune, 
sau de a cunoaşte măcar toate intentide cele mai secrete 
$i, desigur, diabolice ale Puterilor Centrale. 

Pentru aceasta se subliniază deasemeni că as îi <un 


272 


germanofil notoriu». A! Dacă ar cunoaște <Le Temps» 
câtă vreme am fost ponegrit ca <francofil» turbat, pe 
vremea când aici era la modă de a vorbi despre <putre- 
gaiul şi conruptia din Franţa», dar eu am apărat atunci 
marea naţiune franceză, cum am apărat apoi şi marea 
naţiune germană împotriva acuzdtiilor nedemne cari se 
revärsau de pe înălțimile culturale ale <Delei vechi»!,. 
Şi dacă ar mai şti că se găsesc şi acum “buni români» 
cari mă denunţă ca.. <germanofob»|... 

Dar am susţinut, şi susțin şi acuma directiva noastră 
politică tradiţională, de acord cu toată elită generaţiilor 
trecute, — o susţin fiindcă o socot siugură conformă cu 
interesele Statului şi neamului românesc. 

Dar, urmează <Le Temps»: 

„Programul <Lumineis nu constă numai în relegarea 
„alianţei care a existat înainte de răsboiu între România 
„Şi imperiile centrale: <Răsboiul a arătat că această alianţă, 
vn'ar putea fi garantată de un tratat secret». Se cere deci 
20 garantie suplimentară, şi iato: Momânia va trebui, sub 
„forma, care rămâne încă de stabilit, să intre în gruparea 
„politică şi economică numită «Mitteleuropa» ; cp alte cu- 
„vinte România va trebui să piardă în mod public (! — 
„publiquement) sf irevocabil independența sa. Acest 
„principiu este acordat înainte de a se şti forma în care 
„Yar realiza. Aceasta lasă germanilor toată libertatea de 
„a alege între diferitele nuanţe cari merg dela vasalitate 
„la anexare — fără să mai vorbim despre desmembrare: 
„pentru că Bulgarii sunt în Dobrogea“... 

Trec peste micile licenţe de traducere a citatiilor din 
articolele mele. Evident, că eu mam spus că <alianfa n'ar 
putea fi garantată de un tratat secret’, — adică mam 
vorbit de garantie pentru Puterile Centrale: despre aceasta 
bineînţeles se vor îngriji Puterile Centrale ele insile. 
Ceeace m'a interesat, a fost — «siguranta externă impo- 
triva tuturor apetiturilor si a tuturor presiunilor din a- 
fară> (No, 1 al <Luminei»), ca si un «corectiv suficient 
pentru izolarea si neputinta» noastră. (No. 9). Adică, am 
stat pe punctul de vedere al intereselor României, si am 
afirmat, că «un tratat secret de alianţă», cum a dovedit 
experienţa, nu prezintă destule garanţii peniru România. 

De asemeni, eu m'am exprimat foarte clar, că #04 ro- 
mânii, — eu scriu doar pentru români, — trebue «să 

e stabilim forma», in care «Romania să intre în complexul 
politic si economic al Europei Centrale» (No. 1). 


273 


In sfârşit, bine înţeles, eu nu m'am gândit la ceea ce ar 
face germanii, dacă «ar dicta pacea». Dar aici acuzatorii 
«Luminei» ar trebui să fie cel puţin logici. Una din două: 

Admit ei că germanii vor dicta pacea? Atunci aceștia 
hu ar avea doar nevoe de concursul României, şi mai 
putin de al «Luminei». Prin urmare, în cazul acesta, cade 
ipoteza «programului» stabilit de acord între «Lumina» 
şi guvernul din Berlin. 

Sau germauii, crede «Le Temps», au nevoe de propa- 
ganda «Luminei®s. Atunci cade tot ce a afirmat despre 
planul satanic de a subjuga şi de a desmembra România, 
find-că un popor nici.odată nu poate fi hotărit să se 
«ghilotineze prin persuasiune». Cel mult poate fi vorba 
‘de conditjunile, cari în interesul comun, pot & realizate 
pentru a-i asigura viitorul. 

Ce să mai vorbesc despre «pierderea independenţei în 
mod public?» Doar că prin aceasta, vădit, se admite, că 
«in mod nepublic» nici-odată mam avuto.. 

Nici nu m'am pus pe acest teren: eu numai am cer- 
cetat, indiferent chiar de rezultatul răsboiului, cari sunt 
interesele vitale ale Statului şi ale neamului nostru, şi 
am ajuns la concluzia, că România nu mai poate fi ga- 
rantată de un tratat secret, ci trebue să stabilească o 
legătură trainică si fätisi cu Puterile Centrale, care le- 
gătură să o pună la adăpostal tuturor presiunilor şi ma- 
sinatiunilor din afară, dându-i posibilitarea unei desvoltäri 
normale şi paşnice. 

Bine înţeles, «Lumina» se poate adresa numai conce- 
tăţenilor noştri, pe ei am vrea să i convingem de adevărul 
credințelor noastre. Și dacâ vom reuşi, atunci se vor găsi 
bărbaţii de Stat, cari au altă putere şi autoritate ca, în 
numele României, să închee înțelegerile necesare cu Puterile 
Centrale, în măsura în care acest lucru se poate face în 
interesul ambelor părţi. 

In ce legătură dar «cu pacea dictată de germani» poate 
fi invocată lupta noastră? 

«Le Temps» ar face mai bine să ne lămurească în ce 
contrazicere cu interesele româneşti ar fi această luptă? 

Presa franceză îftreagă, împreună cu «Le Temps» au 
plâns soarta României, pe urma înfrângerii şi a ocupa- 
tiunii teritoriului national. Iar după interviewurile d-lui 
general Iliescu din ziarele franceze, şi al ministrului 
nostru din Petersburg, d. C. Diamandi, din «Birjevia 
Viedomosti>, cum că, înainte de revoluţie, guvernul 


18 


274 


“Farului, cu care noi ne aliasem, ar fi fost gata să inchee 
o pace separată cu prețul impartelei României, deasemeni 
întreaga presă. franceză, şi «Le Temps», a fost de acord 
să infiereze pe perfidul aliat. 

Atunci: are sau nu are dreptate <gernanofilul notoriu, 
profesorul Stere», de a protesta împotriva răsboiului şi a 
alianţei, cari ne-au adus în această lamentabilă situaţie? 

Ce poate răspunde confrateie parizian ? 

Dar marele jurnal f ancez nu se opreşte aci. «Le 
Temps», în realitate, nu ne face cinstea de a se preocupa 
de modesta «Lumine» valahă, de cât pentru a da, cum 
mărturiseşte, «un averfisment Rusiei». Acolo nu vor să se 
lupte! Si subtirele diplomat, care se ascunde în dosul 
articolului citat, vrea săi sperie pe pacifiştii din Petro- 
grad, cu pojarul ce ameninţă să l aprindă biata «Lumina» 
din Bucureşti!... 

Articolul în adevag inchee: 

«Totuşi, daca’ trebue să credem corespondentului lui 

«Times» din Petrograd, reacţiunea naţională (în Rusia) 
«se lasă așteptată: «Pe când politicianii bavardează, cei 
«mai buni se coboară mereu de la descurajare la dispe- 
erare>. Jar guvernul rus... limitează proclamarea zonei de 
<răsboiu la câti-va kilometri mai încoace de Capitală, Dar 
«tacmai în oraș ar trebui ca mâna de îier să fie mai 
«simțită»... 

Dictatura militară şi stare de ere la Petersburg — 
altfel foc... de la <Lumina!>.. Va să zică, Rusia revolu- 
tionarä nu vrea să se bată?.. Guvernul din Petrograd nu 
poate avea salvatoarea mână de fier? 

Atunci, iarăşi un mic silogism pentru uzul co’.fratelui: 

Primo: Intrând în acţiune, Romania a fost înfrântă, 
ocupată milităreşte şi ruinată. 

Secundo : Guvernul "Țarului, cu care ea a încheiat alianţa 
pentru acest răsboiu, a trädat.o. 

Tertio : Revolutia a făcyt cu neputinţă o acţiune mili- 
tară energică, «mâna de fier nu se păseşte», — şi deci 
şi Moldova este ameninţată să fie înconjurată pe la spate. 

Concluzia : <Germanofilul notoriu> de la «Lumina» rău 
face, regretând călcarea de către România a aliantii cu 
Puterile Centrale, şi mai rău, căutând o une ca să 
ferească ţara lui pe viitor de asemenea catasti ofe!. 

Ca latini, am dori mai multă logică, prin care doar 


totu -auna a excelat spiritul latin, din partea marelui organ 
din Paris... 


275 


Acesta ne asigură însă, că Intelegerea are mult’ com- 
pătimire pentru soarta noastră. 

De compălimire am avut, noi nevoe? Pentru aceasta am 
intrat in răsboiu? Pentru aceasta am fost împinși la cea thai 
sinistră aventură ? Doar nimeni ay ne-a atacat. 

In fond deci, <Ije Temps» ne dă toată dreptatea. 

Nu ni sa vorbit oare, că noi vom decide soarta Ku- 
ropei? Si acum cei ce ne-au prăvălit, cu aceste fraze, în 
abis, credacă alte fraze, despre simpatie sau despre sigu- 
ranta mântuiș:i prin Problematica «mână de fier» din Rusa, 
ne mai pot ajunge? Nu suntem în dreptul nostru de a 
căuta ca/eu noastră proprie? 

«Lumina», de vreme ce ise acordă atâta atenţie la 
Puis, uşteaptă cu nerăbdare răspunsul... 


5 Octombrie, 


XVI 
«GAZETTE DE LAUSANNE» gi «LUMINA» 


«Gazette de Lausne» ne face cinstea de a se ocupa de 
“Lumina”? şi de ideile noastre, 

<Gazette de Lausanne» are pronunțate simpatii pentru 
Intelegere. Dar totus, moblesse obige, ziarul elveţian ştie, 
sau a ştiut până acuma, să-şi păstreze decorul și oare 
care obiectivitate de judecată. Inainte de răsboiul Roiwâ- 
niei, el a dat publicitate articolului unui profesor, tot el- 
vetian, care căuta să dovedească, că România nu poate 
intra în acţiune alături de Intelegere, fiindcă victoria 
Rusiei, şi întronarea acesteia la Constantinopol, ar atinge 
interesele ei vitale, 

Pe vremuri am reprodus pasagiile esenţiale din acest 
articol in «Mo/dova». Din nenorocire mam la îndemână 
colectiunea «Mo/doveis pentru a putea reîmprospăta Te 
memoria cetitorilor argumentarea judicioasă a unui 7f#r 
“ententist», dar cuviincios şi serios, cum se cuvine uiti 
organ care apare intro ţară neutrală. 

Ar avea un interes tocmai acum, după intrarea Ronrâ- 
nici în acţiune, şi mai cu seamă îu nrma articolului ce 
în zilele trecute “Gazette de Lausanne» din nou consattă 
Româniti.. şi nouă, 

In acest articol, pe care cetitorii noştri îl cunosc în 
. parte, ziarul din Lausanne, — inspirat de altfel, evident, 


276 


dintrun izvor românesc, — afirmă, mai întâiu, că în 
urma înfrângerii armatelor române, diplomaţia oficială 
rusă; in cap cu ambasadorul din Paris, :d. Iswolsky, a 
dus o campanie bine susținută (‘empressée») de calomnii 
împotriva ţării noastre, defăimându-ne ţara, armata, gu- 
vernul.. 

Pentru a restabili adevărul, «Gazette de Lausanne» caută 
să dovedească că România nu trebuia să între în acțiune în 
August 1916 : îi lipsea artileria grea, munitiunile, cari tre- 
buind să vină prin ocolul lumii, («un prodigieux détour») 
intarziau grozav. România ar fi trebuit să aştepte, pentru 'a 
fi gata, încă multe luni, 

Aici însă intervine frddarea. Si aci ziarul prieten al 
Intelegerii, dacă rămâne încă cuviincios, cu regret con- 
statăm, că nu mai e prea serios.. 

«Gazette de Lusannes, ne serveşte un adevărat roman 
senzaţional şi... prea «de foileton»: Boris Stuermer, de- 
functul prim-ministru rus, ca să facă pe placul nemților, 
cari stăteau la pândă, aruncă cu o perfidie diabolică mica 
Râmânie nevinovată în gura leului. 

Rezultatul îl descrie tot «Gazette de Lausanne» în culori 
foarte negre; înfrângerea, umilinţa, invaziunea, foatctea; 
epidemii grozave... 

Apoi, spune confratele nentral, a isbuceit şi SR a 
rusească... 

«Insusi d. Take Ionescu, marele patriot» (ex ungue... 
“ feonem: ministrul român în Elveţia e d. Comşa...) acum 
a început în sfârşit să vadă realitatea şi a spus la 
Odesa: 

<Astăzi România atârnă numai («uniquement») de Rusia: 
“prin Rusia îi vin armele si munitiunile; ea nu se poate 
<lipsi de ajutorul. soldaţilor ruşi... Acolo se află arhivele si 
«tezaurul Statului... ..Ce sar întâmpla, dacă Rusia ar în- 
«cheia pacea? Atunci națiunea părăsită, fără ajutor, fără 
suddejde, n’ar mai avea altă eşire decât să primească 
«legea biruitorului. Totul ar fi sfârşit»... 

Si “Gazette de Lausanne» mai adaogä de la sine: 

<Intre timp Sovietul din Petrograd cere de la aliaţi 
“revizuirea scopurilor de răsboiu ale Intelegerii... La ori 
«ce întâlnire, ori cari efective ar fi faţă dintr'o parte si 
“alta, nemţii bat pe ruşi; ei rup în fâşii tot mai mult 
(<progressivement») teritoriul nouei republici; Mifeleuropa 
<desinează spre răsărit un contur redutabil. Și Rusia ame- 
«ninfa să trogă cu ea în prăpastie popoarele mici, cari nădăj- 


277 . 


<duesc încă în ea şi cari, părăsite de ea, vor trebui Să moară» … 

Poate fi un tablou mai sombru? i 

Lăsând la o parte complotul carnavalesc dintre Stuer-' 
mer şi statul. -major german, am spus noi, cei de la «Lue 
mina» mai mult si altceva? . 

Căci trebue notat încă un lucru: 

«Gazette de Lausanne» recunoaste, că în August 1916 
România nu trebuia să intre in răsboiu, fiindcă avea ne 
voe încă de mai multe luni, pentrii ca să fie gata. | 

Noi afirmäm că nu ar fi putut fi «gata» nici atunci,. 
nici ori când, fiindcă ori când materialul de räsboiu ar fi 
trebuit să facă acel <prodigieux détour», pe care îl relevă 
însuşi ziarul lausannez. Dar în răsboiul modern se cere | 
o continuă si neîtreruptä aprovizionare de arme si muni- | 
tiuni în tot cursul lui. Cum Gar putea fi <gata> Ron 
vr'odata? ‘. 

Dar să nu facem şicane: în August deci, ea în orice 
caz. Au putea declara răsboiu, trebuia să-l -amâne pentu 
mai multe luni, zice «Gazetie de Lausanne». 

Până când? Până în primăvara anului 1917? 

Dar {a începutul lui Martie a isbucnit "revoluția in Rusia 1... 

Si ‘Gazette de Lausanne» ne arată cu atâta reliéf, 
cât de neprielnicä este situatia. Româriiei, pentru risboiu 
în urma revolutiunii. Prin urmare amânarea declarafii 
răsboiului, îrsemna de fapt renunțarea a räsboiu alături 
de Rnsia, . pentru totdeauna. 

Asa dar, în lumina datelor din «Gazette de Lausannés 
situația României se prezintă astfel: 

România avea interese contrarii cu scopurile teen 
care a atribuit Constantinopolul şi Strâmtorile Rusiei .ca 
pradă de răsboiu, abandonând în acelaş timp Balcanii îâ 
sfera ei de influentä exclusivă. {nferesul național nu înpă- 
duia deci României un răsboia alături de. Înţelegere, Pentru 
acest motiv, înainte de intrarea României în acţiune, ziarél 
elveţian, nu admitea posibilitatea acestui răsboiu însuşi. _ 

După, intrarea ei în acţiune, aud „ziar în articolul 
citat susține; # 

Că în August 1916 România in orice caz nu trebuia 
să declare răsboiu, şi că numai perfidia aliatului de la 
Nord.a aruncat-o intro tristă aventură;. 

Că deci însăși această alianţă cu Rusia ţaristă, capabilă 
de perfidie, a fost, evident, o nebunie din partea României; 

Că de aici au urmat: înfrângerea, umilința, invaziunea, 
foametea, epidemii grozave; 


278 


CĂ în urma revolufiunii, Rusia nu vrea să se bată, şi 
Svietul atotputernic, cere revizuirea scopurilor de rs- 
hoiu; 

„ Că ori unde soldaţii ruşi întâmpină pe cei germani, 
suit bătuţi, ori cât de mare ar fi superioritatea lor nu- 
merică; 

Că Rusia ameninta să târască în prăpastie popoarels 
mici, cari i sau încrezut; şi — 

- Că dacă ea ar încheia pacea, totul ar ‘fi pierdut pentru 
România... 

Aşa glăsueşte organul ententist dintro ţară neutrală, i 
care deci se bucuri de o mai mare libertate a cuvân- 
tului. N’am adäogat o literă de la mine la această expu- 
rere. 

Pot fi două concluzii, dacă aşa este, în ce priyeşte poli- 
tita ce ne-a adus în această grozavă situaţie? 

Concluzia, pe care a tras-o “Luminav din faptele pre- 
cizate de însuşi confratele din Lausanne, cetitorii ndstri 
o! cunosc. 

“Totuşi ziarul etveţian în No. din 20 Octombrie 1917 
farinuleazä 'o curioasă judecată asupra noastră. Voiu repro- 
duce un pasagiu relativ la acţiunea întreprinsă de noi: 

«Gazette» ne atribue Gn “proect», în privinţa căruia 
spune : 

«Acest proect are ca apărător pe un moldovean din 
Basarabia, d. Constantin Stere, fost profesor la Iaşi, pe 
“care o deportaţiune i în Siberia, suferită în tinereţe, l'a 
*Micut germatofil convins. Acest intelectual suferă văzând 
«trupele ruse susţinând diviziunile româneşti în apărarea 
etfrii sale; el nu aşteaptă nimic bun de la acest ajutor 
“primejdios: el crede în generozitatea austro-germană şi 
«speră de la ea ridicarea României»... 

Dar cu ce drept, tu primul rând, crede Gazette de 

Lausanne», că atunai suferinţele perşonale m'au făcut “ger- 
suăno-fil>? In faptele constatate de ea, în interesul na- 
tinal recunoscut tot de ea, înainte de răshoiul nostru, 
nu sunt destule motive pentru această < germanofilie» ? 
Atu avut, sau stam avut dreptate? 
» ln al doilea tâud, — pentru ce <Qazeffe» afirmă că eu 
aş suferi <văzând ajutorul pe care ni-l dă Rusia»? Nu 
arată chiar ea ce fel este acest ajutor din partea trupelor 
cati «se lasă peste tot bătute», ori care ar fi superiori- 
tatea lor numerică ? 


In sfârşit, nu am dreptul, faţă de atitudinea Rusiei 


279 


ţariste, ca si a celei revoluţionare, aşa cum o descrie 
articolul citat, de a socoti acest ajutor primejdios? 

Mult aş dori un rdspuns cinstit. 

Căci iarăşi cu regret trebue să constat, că organul 
elveţian de data asta nu este nici serios, nici cu- 
viincios... 

In adevăr, să lăsăm la o parte eproectul» ce se 
atribue <Luminei>, despre care cetitorii noştri n'au 
auzit nimic. \ 

Dar, dacă pentru cetitorii nostri, cari cunosc realitatea, 
mam nevoe să stărui asupra calomniilor citate, mă adre- 
sez directiunii unui ziar din tara vestită de cultură şi 
libertate, şi întreb : cu ce drept autoriză să se vorbească 
iu coloanele sale despre «banda de raliatis şi de <cazarea 
în slujbe de către păvălitor> ? 

E adevărat că vedem scăparea ţării în alăturarea la 
Puterile Centrale, — dar numai atâta este adevărat. Insă 
în situaţia descrisă de însăși «Gazette, merităm oare 
pentru aceasta calomniile şi necuviintele, pe cari a lăsat, 
sperăm in neştiinţă, să le strecoare vrun colaborator 
ocazional, ca şi epitetul de «renegafir, aruncat în treacăt 
în altă parte? E 

Chiar în vremurile acestea triste, avem dreptul să cerem 
un răspuns de la un ziar cinstit şi dintro fară neutrală. 

Atunci am avea îndreptăfirea morală de a mai sta fe 
vorbă cu «Gazette de Lausanne»... 

Până atunci însă, pentru cetitorii noştri, ajunge simpla 
juxtapunere de texte. - 


N10 Noembrie 


ee 


XVII 
SOVIETUL DIN PETROGRAD SI PACEA 


O telegramă de eri a Agenţiei telegrafice din Pctersburg,— 
fapt semnificativ pentru atitudinea chiar a guvernului 
rus, — anunţă că, după alegerea reprezentantului demo- 
cratiei ruse la conferința aliaţilor din Paris, comitetul 
executiv al Sovietului lucrătorilor şi soldaţilor a ela- 
borat pentru el o instrucţiune privitoare la condi- 
“iunile păcii. 

Instructia se poate rezuma în puţine puncte esen- 
tiale: 


280 


Pace fără anexiuni, fără despăgubiri, cu excluderea 
răsboiului economic după încheerea ei, pe baza dezarmării 
generale. 

Belgia trebue să fie restaurată dintr’un fond inter- 

național. 
“In ce priveşte provinciile discutate între beligeranti, 
Sovietul cere pentru ünele din ele,— excepfiile sunt foarte 
suggestive, —"autonomia in sânul Statelor din cari fac 
parte.-Si anume: pentru Polonia, Lituania, şi provinciile 
letone (Kurlanda) din Rusia; pentru Armenia furcease ; 
pentru Bosnia şi Herţegovina şi provinciile italiene din 
Austria; pentru regiunile discutate din Balcani (până la 
plebiscit adică: în primul rând Macedonia); în sfârşit pen- 
tru Dobrogea din România... 

Asupra soartei Alsaciei și a Lorenei va hotărî an ple- 
biscit. Germaniei i se vor înapoia coldniile. 

Se vor restabili: Persia, Grecia, Muntenegrul si Ser- 
bia, — aceasta din urmä primind o esire la mare. 

Punetul relativ la România nierită să fie teprodus in 
extenso: ‘ 

«Romania va fi restabilită in aceleaşi frontiere, dar Do- 
<brogea va fi autonomă, iar România va trebui să acorde 
«evreilor drepturi politice>>... 

Intrucât priveşte Puterile Centrale, evident instrucţiunea 
poate forma o bază acceptabilă pentru tratative de pace, 
întrucât ea, se înțelege, nu exclude putinţa de a modi- 
fica unele puncte. @ 

Oficiosul ministerului de Afaceri streine din Viena, 
Fremdenblatt, comentând instructia Sovietului, se şi pro- 
nunta foarte lămurit în această privinţă: 

«Rusia a luat un ton la care se poate răspunde. Sa 
«deschis o poartă discutiunilor, Poate că aceasta nu-i ex- 
<presia justă. Căci această poartă a fost deschisă în Viena 
<şi în Berlin şi cu toate că d. Lloyd George şi d. Poin- 
“carré au încercat mereu s'o închidă, cu forţa, cei din 
«Petersburg au răspuns pe un alt ton şi au dat prin a- 
«ceasta de înţeles că sunt gata să intre în discuţii pe o 
«bază oarecare, care desi are nevoe de modificări, formează 
“folusi o bază, pentru că face pentru prima oară impresia 
“unei dorinti cinstite de pace». 

Jar în numele Germaniei, dr. von Kuehlmann a decla- 
rat de mai înainte, că în afară de pretentiunile Franţei 
asupra Alsaciei şi a Lorenei, nu este altă piedică abso- 
lută pentru o pace de înţelegere. 


281 


Relativ la plebiscitul asupra Alsaciei și a Lorenei, Ger- 
mania, cu drept cuvânt ar putea spune, că acest plebiscit 
a și avut de atâtea ori loc, cu prilejul tuturor alegerilor 
pentru Reichstag si Landtag, cari se fac doar pe baza 
sufragiului universal şi cari vădesc atât caracterul natio- 
nal german al populatiunii, cât şi voința ei hotărîtă de 
a-și păstra neatinsă legătura cu imperiul. 

Felul însă cum a fost primită instrucţiunea Sovietului 
de cäträ presa Intelelegerii, caracterizează de minune sco- 
purile adevărate ce au fost urmărite de coalitiunea anti- 
germană. Morning Post din Londra ajunge chiar la in- 
sulte triviale: membrii Sovietului sunt batjocoriti ca losi 
Şi zrădători, iar instructia însăşi este denuntatä ca o ins- 
pirație a Puterilor Centrale. 

Nu se poate aduce un mai mare omagiu adversarilor 
Intelegerii, decât această mărturisire fără voe a rolului 
pe care si Istoria mondială îl va recunoaște Puterilor 
Centrale, în acest răsboiu, Acest ‘rol au trebuit fatal să-l 
aibă ele, odată ce coaliția şi-a însuşit scopurile despotiei 
moscovite. à 

Mărturisiri fără voe, mărturisiri nepretuite, pentru orice 
judecâtă obiectivă, le face în această privinţă Sovietul: 
fnsusi. 

Cetind, în adevăr, cu atenție documentul nostru, se 
poate constata că Sovietul nu cere restabiliri şi autono- 
mii decât pentru două categorii de ţări: regiuni cari și 
înainte de răsboiu aparțineau Puterilor Centrale si aliatilor 
lor, sau cari au căzut în mânile acestora în cursul răsboiului. 

Situaţie ceva mai deosebită se creează, în treacăt să 
fie zis, numai României, pentru care nu numai că se 
cere «restabilirea în aceleaşi frontiere», dar i se și im- 
pune autonomia Dobrogei. 

Cât de mult.s'a contagiat chiar ferocea democrație rusă 
de psichologia specifică enfentistă, se poate cu evidență 
lămuri din dispozitiunile instrucţiunii, relative la propriile 
provincii ale Rusiei: 

Se acordă cu generozitate autonomia Poloniei, Litua- 
niei şi provinciilor letone (Kurlanda și partea apuseană 
a Livlandei) pentru că.. acestea sunt sub puterea Ger- 
maniei |... 

Nici un cuvânt însă despre celelalte naționalități opti; 
mate, nici măcar desire Finlanda, — cu atât mai putin 
despre Ucraina, Basarabia, etc... 

E cu deosebire picant cazul Armeniei: se cere auto- 


282 


nomia expres numai pentru Armenia Zurcească. Pentru ce 
Şovietul trece cu pudicitate asupra Armeniei rasesfi?.., 

Poate fi o mai eclatantă recunoastefe că adevărata 
misiune de emancipare în acest răsboiu au avut-o numai 
Puterile Centrale ? 

Faţă de această atitudine chiar a Rusiei democratice, 
nu suntem în drept să afirmăm, că dacă Puterile Centrale 
mar fi reuşit să ocupe provinciile menţionate, acestea az 
Sar fi putut emancipa ? 

Dar... fără victoriile Puterilor Centrale, mar fi existat 
nici însuşi, Sovietul, care să fi putut admite şi aceste 
autonomii. 

lar pentru români pun numai întrebarea: dacă iu acest 
moment Basarabia sar fi aflat sub puterea armatei ro- 
mâne, aliate cu Puterile Centrale, putea Sovietul să refuze 
reparația uneia din cele mai strigătoare nedreptäti a re-, 
gimului farist?.. 

Las să răspundă cugetul fie-căruia... . 

De altfel Sovietul sa îngrijit să pecetluiască politica, 
ce nea aruncat în braţele Rusiei: 

Am făcut răsboiu pentru Ardeal. Sovietul însă are ge- 
nerozitatea de a ne cere crestabilirea în aceleaşi fron- 
tiere», şi încă cu condifia.. autonomiei pentru Dotrogea 
şi a acordării drepturilor politice pentru evrei!... 

Si mä gândesc la boerii din Iasi, cari rAvneau să rea- 
lizeze... idealul nagaicei căzăceşti, pe seama tuturor täriler 
româneşti: ce qhap» din partea aliafilor! 

Un gust deosebit trebue să le dea paragraful relativ 
la drepturile evreilor! 

Când de atâtea ori am susținut, că nu se poate lăsa 
ncrezolvatä chestia evreiască, am fost bine înţeles gra- 
tificat cu titlul de evândut jidanilor». 

Si acum... 

E un «pendant» pitoresc pentru chestia agrară şi cea 
electorală. Ani de zile, când am cerut reforme, în limite 
chiar mai modeste de cât acelea pe cari au fost nevoiţi, 
în definitiv, să le admită boerii din Iasi, — am fost afu- 
risit la toate răspântiile, ca «revoluționar», «subversiv», 
«nihilist>, în sfârșit ca un «vizionar care împletind coşurile 
în ocnele Siberiei, născocea reforine pentru România»... 

O! Marii nostri bărbaţi de Stat... 

Biatä țară... 


27 Octombrie. 


283 


XVIII 
VITA-RE... 


Un document de mare însemnătate istorică, asupra. 
căruia vom reveni mai târziu, poate servi în acelaş timp 
ca o mărturie obiectivă în ce priveşte vaza de care se 
bucură astăzi România în lume. 

Zic „mărturie obiectivă“, fiindcă documentul acesta 
emauă de la fruntaşii socialişti din Statele neutrale, cari 
sau nici un motiv de duşmănie pentru România. 

Este vorba despre manifestul elaborat de către delega- 
iunile partidelor socialiste din Suedia Norvegia, Dane- 
marca şi Olanda, care rezumă întrun proect de pate 
viitoare dorinţele proletariatului/ aşa cum ele rezultă din 
cousfătuirile ce au avut loc la Stockholm. 

In acest proect toate sunt prevăzuteș toate revendici- 

rile, toate pretentiunile şi chiar toate dorinţele abia ză- 
mislite ale tuturor nationaïitätilor, cari au fost prinse în 
vârtejul răsboiului mondial. 
e Proectul se interesează nu numai de soarta Belgiei, 
a Alsaciei şi Lorenei, a Poloniei, a Finlandei, a Ser- 
biei, a Muntenegrului, a tuturor naționalităților slave 
din Balcani şi Austria, a Bohemiei şi a regiunilor 
cehe, a Armeniei turcești, a Irlandei, dar chiar şi 
de soarta valonilor dim Belgia, chiar si de acea a 
Schleswigului, şi chiar si dera evreilor din toate 
Statele, pentru cari se solicită autonomia personală şi 
protecţiunea în Palestina. 

Numai despre România nu este nici un cuvânt! 

Ba este un cuvânt: citându-se ţările în cari evreii 
trebue să aibă autonomia personală, nu se uită că sunt 
evrei si în România. Si atâta!.. 

O scăpare din vedtre? 

Dar chiar de ar fi aşa, ce teribilă semnificare ar avea 
O asemenea scăpare din vedere, întrun document de 
această natural! a 

Orice comentarii sunt cu neputinţă. 

Simt atâta durere şi atâta mâhnire, pentru că, precum 
întwo picătură de apă se reflectează universul, tot asa 
această nesocotire într'un proect, — care pretinde să pună 
bazele unei lumi noui,— a negräitelor suferinti ale unui 
ueam, ne arată în ce prăpastie ne-a aruncat uşurinţa 


284 


demagogilor cari au avut cârma ţărei în momentul critic . 
al Istoriei naționale. : 

Câtă muncă, câte lupte,.cfte strădanii, pentru un sir 
de generatii ni se vor SETE pentru repararea păcatului 
acestei clipe... 

Ca să ne putem da seama de motivele acestei uităti, 
trebue să ne pătrundem de psichologia fruntaşilor prole- 
tariatului european. 

Ce este pentru ei România? : 

Un stat ce şi-a strivit, sub povara unei exploatări ne- 
miloase, propria, lui țărănime, a cărei vègetare flămândă 
şi apăsarea unei vieţi fără drepturi, nu este întreruptă de © 
cât de spasmele răscoalelor periodice; : 

O clasă diriguitoare, care înainte de a impune “poporul 
grozava jertfă, a răsboiului, a putut desläntui acea orgie 
de apetituri şi speculatiuni scandaloase din vremea ,ex- 
pectativei“: 

Un guvern care sub firfha „idealului national’, a putut 
să precupeteascä mormântul strămoșilor şi leagănul co- 
piilor celor două milioane de urmaşi ai ostașilor lui 
Ştefan- Vodă din vechea Moldovă de peste Prut. 

Un rege, care s'a plecat umil în fata braţului ce-a adws 
sângeroasa injosire Coroanei de oţel făurite la Plevna. 

Arunc Condeiul!…. 


29 Octombrie. 


XIX 
PUTREGAIUL.. 


Agenţia oficială din Petrograd a aruncat în circulaţie 
un document secret din arhivele diplomance ale regi- 
mului tarist. 

In vârtejul de ştiri sensationale, î în lumea cea largă, 
desigur puţini îşi vor opri atentiunea asupra acestei noui 
revelatiuni, datorite revolutiunii maximaliste. 

Dar cu toată insignificatia aparentă a acestui ‘docu- 
ment, el greu va apăsa în Istoria... “României Mari. ° 
Istoricul viitor când va judeca cauzele dezastrului na- 
tional nu va putea trece cu vederea scurta telegramă, 
care astăzi face ocolul lumii, fiindcă din ea reese mai 
clar decât din volume, tot putregaiul alcätuirii noastre. 
saciale şi politice. 


285 


Voiu reproduce aici în întregime textul telegramei ce 
ne-a fost transmisă prin Stockholm: 

«Agenţia telegrafică din Petersburg comunică: dosarul 

<asupra coruptiunii din România (Există dar. un astfel 
<de dosar!) cuprinde şi un schimb de telegrame dintre 
<ministrul rus din Bucureşti Poklewski Konziel şi minis- 
<trul de externe din Petersburg. intermediarul principal 
“pentru coruperea presei româneşti a fost actualul mi- 
€nistru Take Ionescu. Intr'o telegramă din 12 Martie 
*€1916, Poklewski cerea autorizaţia de a transmite dlui 
eTake Ionescu un âjutor în sumă de 350.000 franci. In 
<răspunsul său din 17 Martie, ministrul de externe și-a 
«dat consimtimântul pentru acest ajutor», 

Corupţia presei româneşti n’a fost un mister pentru 
nimeni. Când un jurnal care decenii îşi manifesta în toate 
prilejurile rusofobia ireductibilă, şi chiar în timpul vizitei 
țarului la Constanta, cu puţine săptămâni înainte de isbuc- 
nirea răsboiului, insulta pe demnitarii Satului român, cari 
hu puteau contraveni ordinelor de a lua parte la receptiunea 
oaspelui ţării, — a devenit peste noapte un instrument de 
propagandă rusofilă în ţară, nici un român nu putea avea 
îndoeli. asupra cauzelor cari au determinat această schim- 
bare la față. De asemeni pentru oricine erau lămurite 
motivele cari au putut transforma un ziar «independent», 
care în totdeauna rămânea în afară de orice acţiune poli- 
tică, întrun pamflet vehement al unei anumite politice. 
. De aceea când o altă telegramă a publicat de asemeni 
un document “diplomatic» care destănuia <bacşişul” plătit 
la doi ziarişti foarte cunoscuţi şi foarte «naționaliști», 
nici n'am relevat-o aici. 

La urma urmelor, presă venală există din nenorocire, în 
toate ţările, precum peste tot se găsesc corupți si corupätori. 

Dar documentul pe care de astă dată nil aruncă în 
obraz guvernul maximalist, nu se referă nici numai la un 
act, ordinar de coruptiune, nici nu avariază numai repu- 
tatia vre-unui samsar oare-care. Si de asemeni n’are im- 
portanță «mizerabila» sumă despre care vorbeşte docu- 

„mentul «diplomatic». De sigur din August 1914 până la 
Martie 1916, — data lui, — au fost si alte <ajutoare» 
precum nu au lipsit ele nici după 17 Martie 1916. E o 
chestie secundară cât şi cine anume sa împărtăşit din 
aceste «ajutoare». 

Din textul documentului rezultă însă- că un «factor 
responsabil» al Regatului român, — cum se vorbea pe 


286 


- 


vremuri, — un şef de partid, un bărbat de Stat care de 
multe ori a condus efectiv cârma țării; un sfetnic al 
Coroanei»echemat în toate consiliile, — unde putea să 
aibă, și a avut un glas hotasitor, — chiar în consiliul 
în care trebuia să se pronunte fara despre tăsboi şi pace; 
în sfârşit, — un om pe dare defunctul N. Filipescu Pa 
putut glorifica întrun moment dat ca <expresiunea con- 
științei nationale a neamului românesc întreg>: acest om 
a putut servi ca intermediarul principal pentru coruptiu 
nea presei româneşti, 

Să luăm ipoteza cea mai favorabilă pentru d. Take 
Ionescu: să admitem că nici un ban din sumele ce i-as 
fi trecut prin mână ‘nu s'a rătăcit, fără să fi ajuns până 
la destinaţie, pentru a servi... “idealul naţional»; să nu 
punem la îndoială măcar convingerea d lui Take Ionescu 
că în acel moment politica sustinuiä din visteria farulua 
servea cauza naţională, nu numai interescle ruseşti. 

Este totuşi compatibilă situaţia de «factor responsabii» 
al ţării, cu rolul de agent de corupţie al unei ţări străine? 

Putea d. Take Ionescu, pe lângă sarcina ingratä de 
vânător al constiintilor cu <ajutorul> rublelor primite de 
la d. Poklewski, să cumuleze şi răspunderea pentru ac- 
tiunea Statului român? 

E grozav că asemenea întrebări pot măcar fi puse. Das 
în bacchanalul <pregătirilor» noastre Sau răsturnat toate 
normele de conduită, în cât sunt dator să insist. 

Să nu uităm în ce moment cade acest fatal schimb de 
telegrame. La 12—17 Martie 1916, nu numai că Româ- 
nia a fost încă în neutralitate, dar după campania din 
Serbia şi înainte de ultima ofensivă a generalului Brusi- 
lov, nimeni nu putea încă şti ce atitudine ne-ar impune 
evenimentele. Să presupunem, dg pildă, că ofensiva rusă 
din 1916 ar fi avut de la început soarta celei din 1917 
Sar fi isprăvit cu un succes eclatant al Putcrilor Centrale, 
şi în Rusia ar fi isbucnit revoluţia cu un an înainte. 

Mai avea d. Take Ionescu, după ce a jucat rolul de 
misit al d-lui Poklewski şi pentru arginti ia furnizat 
surogatul “opiniei publice», — mai putea avea el_liber- 
tata de cuget şi de acţiune pentru a cumpăni interesele 
Statului român, şi a hotărî politica românească ? 

Si cum putea el invoca “instinctul popular», opinia 
publică», pentru a-şi justifica acţiunea, când ştia preţul 
lor în ruble? 

Dar la urma urmelor, nici conştiinţa d-lui Take Io- 


x 


287 


nescu, care tu l-a împiedicat să accepte acest rol, nu ne 
interesează atâta. 

Această sdrobitoare”destäinuire îusă pune o întrebare 
cu mult mai grozavă: 

Cum se înfăţişează însăşi organizaţia politică a unui 
Stat, ce sănătate morală dovedeşte societatea întreagă, 
ce viitor putea avea toată alcătuirea unui popor, când 
miniștrii străini își găseau agenţi de coruptiune printre “fac- 
"torii responsabili» ai Statului, printre «sfetnicii> de frunte 
ai Coroanei, printre oameni cari întrupează ‘ccnstiinta 
neamului» ? 

Cu a fost cu putință acest coşmar ? 

A! Decenii se pregătea catastrofa noastră politică şi 
morală, pe care o simbolizează gestul d-lor "Take Ionescu- 
Poklewski. 

Sistemul nostru electoral, bazat pe coruptiune si vio- 
lentä; regimul de favoritism si de venalitate; putreziciu- 
nea unei societăți «democratice», în care 82 la sută din 
popolatiune, toată täränimea, trata în robia politică si 
economică a unei oligarhii desmăţate; minciuna unui 
Stat «independent», lăsat prada: tuturor corpsțițiuilOE 
străine. E lung pomelnicnl păcatelor noastre! 

Pentru încoronarea acestui edificiu, ridicat pe putregaiu, 
era scris în cartea neamului, ca în ceasul de cumpănă, 
să hotărască destinele Românigi — negustorii conştiinţii 
naţionale. . 

Generatii se vor stinge în trudă si chinuri, muncind 
în sudoarea de sânge, pentru ca documentul din Petro- 
grad să fie ispășit. 


21 Yanuarie 


XX 
LAMENTATII TARDIVE... 


Acum doi ani, în mijlocul vociferärilor Camerei... „libe- 
Tale“, am putut spune »patriotilor", cari voiau să-mi 
înăbuşe glasul: 

„Va veni momentul, când veţi fi siliți să-mi daţi drep- 
ME Şi cand mä-veti felicita pentru atitudinea de astăzi, 

— dar va fi prea târziu“, 


Acest moment se pare că a si venit, judecând după. 
presa franceză. 


\ 


288 


Pot invoca presa franceză, pentru că »patriotii români“ 
se caracterizează, în primul rând, prin faptul că „ideile“ 
si „convingerile“ lor reflectează ultimul articol de fond 
din ziarele parisiene. Acolo trebue să căutăm. cel puţin, 
lămurirea „ideologiei“ politicei noastre, — cât pentru 
motivele reale, ele n'au nevoe de prea multă lămurire... 

Asa dar- din „Le Temps“ sau „Le Figaro“ putem afla cu 
preciziune, ce.„ gândesc“ în momentul de faţă, sau mai 
bine zis, ce au gândit, când le-au cetit, sau ce vor gândi, 
când le vor ceti, -2 dacă foile respective nu le-au putut 
cădea încă în mand, — matii noştri patrioţi şi bărbaţi de 
Stat, cari sânt acum răspândiţi prin Capitalele tuturor 
Statelor Intelegerii. 

Si tot ce spuneam. în timpul celor doi ani_de »expec- 
tativâ“, fără să găsesc atunci ascultare, expunându-mă 
numai ia irsulte, — acum pot ceti în jurnalele din Paris. 

E o amară satisfactiune, pe care di suflet m'aş vrea . 
să o am.. 

Pentru astăzi îmi voiu permite vr'o două citatii, relativ 
la şansele răsboiului din partea Rusiei. 

Articolul de fond din „Le Temps" din 17 Decembrie, 
spune între altele: 

„Desigur regimul lui Lenis este precar, chiar violen- 
ntele lui dovedesc greutăţile cu cari se luptă. Dar ori-ce 
„regim, care Par înlocui, va avea fatal aceiași voință de a 
vru mai continua răsboiul. Să nu uităm, că revoluţia din 
„12 Martie trecut a fost săvârşită tot atât împotriva răs- 
„boiului, cât şi împotriva “Ţarului, şi că revoluţia maxi- 
„malistă din 7 Noembrie îşi datoreşte succesul repede 
„unui motiv foarte simplu: d. Kerenski personifica pre-' 
„lungirea răsboiului, pe când d. Lenin personifica pacea 
„imediată. Şi nu intrarea în sceuă a generalului Iarnă, cu 
„toate suferințele ce le aduce într'o tara dezorganizată, 
„a putut reaprinde ardoarea de luptă a poporului rus, 

— ardoare „Stinsă în realitate după dezastrele din 1915 (cari 
pe vremuri se numeau la noi „strălucite retrageri stra- 
„tegice“! CS). Ori-cine va vorbi mâne în numele Rusiei 
„va fi obligat să vorbească cu Germania. Si toate trata- 
„tivele de mâne, — ori-cine ar reprezenta la ele Rusia, — 
„vor fi influențate de negociatiunile cari au loc acuma 
„la Brest-Litovsk... 

Iar a doua-zi, 18 Decembrie, articolul de fond al ace- 
luiaşi ziar găseşte, accente şi mai impresionante: 

„Armata rusă se împrăştie, poporul rus vrea pace cu 


289 


„ori-ce pret. Rusia, pentru care noi am intrat in răsboiu, lasă 
„mânile libere Germaniei. Ar fi inutil de a mai ascunde 
„indignarea profundă pe care publicul francez o simte 
„faţă de acest spectacol“... 

Urmează înşirarea sacrificiilor pe cari Franţa şi le-a im- 
pus în ultimele două decenii pentru a-şi asigura prietenia 
rusă. E o tristă mărturie pentru bărbaţii de Stat ai Franţei 
din aceste decenii... | 

Dar iată si un reflex românesc: articolul d-lui N. 
Petrescu Comnen, — unul din tei mai fnfocati „ententişti” 
de altă-dată, — în „Oaze/fe de Lausanne“ din 8 Decembrie 
a,c, sub titlul, banalizat astăzi, de „Tragedia romana"... 

Cu tot sentimentul legitim, pe care lamentatiunile 
acestor făuritori ai dezastrului nostru ni-l pot inspira, nu 
voiu cruța cetitorilor un pasagiu: 

„Politica ultimului Romanov si a siniștrilor săi cola- 
„boratori apare în lumină nouă (în urma publicării ra- 
„portului generalului Polivanov). Rezultă clar din acest 
„raport că înfrângerea României a fost scontată, dorită, 
„aproape pregătită, “de către politicianii din Petrograd, 
„cari se temeau pentru Basarabia for de vecinătatea unei 
„Românii cu 14.000.000 de locuitori. Mai muit In mo- 
„mentul prăbușirii primei campanii românești, acest odios 
„personagiu, 1 Polivanov, are cinismul să scrie stăpânului 
„Său: acum îi avem in mână, nu ne vor mai scăpa“... 

Foarte tare! 

Dar ce avem dreptul să spnnem despre acei „patrioţi“, 
— din ei face parte şi autorul articolului citat — cari 
au dat tara pe mâna ssinistrilor colaboratori ai ultimului 
Romanov‘ si „odioaselor personagii, ca generalul Po- 
livanov“ ?.. 

Istoria Rusiei nu sa început cu „ultimul Romanov‘ si 
cu „odiosul Polivanov“. Timp de două veacuri România 
a avut putinţa să învețe, cari sunt directivele politicii 
tusesti, ce-i sunt de alt-fel dictate de o adâncă rațiune 
de Stat. 

Cum dar jălbarii de astăzi din presa ententistă şi-au 
putut clădi planurile de mărire a României pe temeiul 
unei alianțe cu Rusia? 

Nu pot fi atunci calificativele de „sinistru“ şi „odios“ 
mult mai bine plasate decât pentru oamenii politici ruși, 
cari pur şi simplu au urmat politica tradiţională, și de 
mult cunoscută românilor, a ţării lor? 

Si chiar acum ce fac acești patrioţi lacrimanti, pentru 


19 


299 


a-şi repara păcatul? Vesnicul apel la Aliaţii din Apus, 
cari în situaţia concretă nu pot face nimic? Zadarnica 
invocare a serviciilor aduse „cauzei Aliaților“, şi umili- 
toarea repetire a clişeelor d-lor Lloyd George, Carson sau 
Clemenceau ? 

Unul din aceşti domni, al cărui nume a fost pomenit 
şi în actele publicate de maximalişti, isi permite chiar 
spre a-şi dovedi zelul pentru Intelegere şi a servi ast-fel 
probabil „cauza României Mari, să ne insulte în presa 
franceză și acum, ca „în vremurile cele bune“. 

Ce valoare au dar aceste lamentatii tardive ? 


1 Ianuarie 1918 


XXI 
O PLEDOARIE POSTUMĂ 


Dezastrul vădit pentru toţi, la care a adus ţara politica 
ententistă, a silit pe inspiratorii ei la o atitudine defensivă. 

Ne-a căzut în mână o broşură, cu o copertă trandafirie, 
intitulată “Pentru neam. De ce România nu putea urma altă 
cale», şi datată: /asi 1918. 

Broşura evident poartă pecetea <Cercului de studii so- 
ciale> al d-lui Vintilă Brătianu, dar de astă dată ea nu 
are tonul triumfător şi agresiv, ci cu toată gravitatea 
opacă a stilului, se märgineste la o jalnică pledoarie, în 
favoarea politicei, guvernului d lui Brătianu. 

Fondul de idei şi argumentarea autorului, prezintă 
foarte puţin interes. 

Cu o îndărătnicie care dovedeşte o nemărginită suf- 
cient’, — să-mi fie ertâtă această calificare contradictorie, — 
autorul în ciuda tuturor evidențelor, repetă pentru a mia 
oară clisecle cu cari ne asurzea în timpul espectativei 
" presa ententisiă. 

Dar rezultatele vădite ale acestei politici, impun ano- 
mmului ententist adevărate “tururi> de prestidigitatie şi 
jonglerie. 

Voiu releva aici numai unul din ele, care formează însă 
toată armătura broşurii trandafirii. 

Bine înţeles, pentru advocatul acestei cauze pierdute, 
România trebuia să lupte în lagărul Inţelegerii, fiindcă 
aceasta înscrisese pe steagul ei cuvintele mari de: liber- 
tate, dreptate, naţionalitate. 


291 


România nu putea deci face altfel decât să se adăpos- 
tească sub cutele acestui steag, faţă de — spune autorul 
trandafiriu — “înţelesul pe care Intelegerea îl da din ce 
în ce mai mult, răsboiului de, luptă pentru dreptul natio- 
nalitätilor, al Statelor mici si al democratiilor» (pag. 8). 

Dar în lagärul Intelegerii se afla si Rusia taristä, Rusia 
care nusi ascundea de loc näzuintele cotropitoare, si 
chiar Istoria noastră ne putea da multe învăţăminte în 
această privinţă, 

Cum dar România putea să caute triumful democraţiei 
şi al aspiratiunilor sale nationale, tocmai sub protecția, 
ursului de la Nord? 

Anonimul nostru simte aici, parcă,o crăpătură, pe care 
caută s'o cârpească printr'o piramidală afirmaţie: 

«Cand a pornit in răsboiu, alături de aliaţii ei, desk 
cera un Sfat autocrat si cotropitor de naţionalităţi, Rusia a 
<luptat pentru libertatea naţiunilor amenințate de amb# 
“tia cuceritoare a Austro-Ungariei»! (pag. 19). 

Dar această minunätie ca un Stat <autocrat şi cotro- 
pitor de naţionalităţi» să lupte totuşi pentru libertatea 
naționalităților, în contrazicere cu tot ce ne învăţa Iste- 
ria, — astupă prea putin crăpătura, după cum simte în- 
suşi trandafiriul tenace al apologetului ententist. Că doar 
isprăvile hordelor ¢liberatoare» din Galiţia ucraineană, 
când ea căzuse sub puterea protectoare a acestui Stat 
“autocrat şi cotropitor de nationalitäii din quadrigiul 
democraticei Intelegeri, nu puteau fi atât de uşor uitate, 

Atunci autorul nostru trece repede la revoluţia rns%, 

Revoluţia rusă grăbeşte transformarea lumii modetne 
pe baza principiului naționalităților», — ne declară e] 
c'un aer de satisfacţie. Si candida pledoarie înşiră: <Po- 
lonia, Finlanda, Ucraina, Basarabia, se proclamă suecesiv 
Jibere sau autonome», (pag. 19). 

Foarte frumos! 

Dar noi eram aliaţii Rusiei fariste ca să-i uşurăm vic- 
toria doar, iar nicidecum ca să grăbim revoluţia, care a 
isbucnit tocmai din cauza înfrângerii aliatei noastre! Cu 
ce drept dar mai pomeneşte ententistul nostru, de re- 
zultatele fericite ale revolutiunii dezrobitoare de natio- 
nalitäti? 

Oare dacă "Țarul Nicolae în fruntea armatelor sale, con- 
form cu planul expus chiar de diafanul apărător al poli- 
ticei d-lor I. Brătianu si Take Ionescu, intra victorios în 
Budapesta, Viena şi Berlin, — mai isbucnea revoluția? 


292 


Se mai tproclamau succesiv libere sau autonome Polonia, 
Ucraina, Finlanda, Basarabia> ?! 

„ Dar ce ne aştepta pe noi înşine în cazul acesta, ne 
arată nu soarta ţărilor citate după revoluţie, ci soarta Ga- 
liţiei sub contele Bobrinski, ca şi tot trecutul relaţiilor 
noastre cu Rusia ţaristă, ca şi isprävile Ruşilor în Mol- 
dova, înainte de revoluţie, ca şi eträdärile» lui Stuermer, 
Polivanov, etc. ca şi în sfârşit încercarea “Țarului de a 
încheia o pace separată, cu răstignirea noastră, — încer- 
care zădărnicită numai de revoluţia rusă, pe care noi o 
intarziam. 

Ne-am aliat oare noi cu Jarul Nicolae pentru infran- 
_ gere, Sau pentru victorie? 

Odiosul acestei alianţe isvorăşte tocmai din faptul că 
'emanciparea atâtor naţionalităţi nu se putea datori decât 
înfângerii acelui Stat <autocrat şi cotropitor de natio- 
galităţi>, cu care neam aliat, si deci s'a săvârşit împo- 
diva noastră, pe urma înfrângerii noastre. Iar ineptia ei 
snucigătoare se învederează prin însuşi faptul că victo- 
ia noastră ar fi însemnat pecetluirea pentru veci poate 
a mormintelor tuturor neamurilor oropsite din Rusia şi 
chiar a, propriului nostru mormânt. 

Intelesul adevărat ai revoluţiei ruse, în economia Ma- 
relui Răsboiu, rezultă din atitudinea reală fata de ea a 
întregei Intelegeri si a noastră, care a culminat în con- 
flictul cu maximalistii şi la separarea de Ucraina. 
| Dar dacă pentru Statele apusene ale Intelegerii, revo- 
utia a creat mari dificultăți, - pentru noi ea a însemnat 
pur şi simplu, înfrângerea. 

De acest adevăr îşi dă seama chiar şi judecata fecio- 
reluică a autorului brosurii, care continuă: 

«Cei ce vorbesc astăzi că rău am făcut de am creat 
caceastă solidaritate prin alipirea noastră .la Impätrita 
<Inţelegere, uită că in August 1916, nimeni nu putea prevede 
<evenimentele din Februarie 1917. 

<Cei ce susțineau ideia că trebuia să mergem cu Pu-: 
sterile Centrale, îşi întemeiau argumentarea lor nu pe 
«slăbiciunea şi descompunerea Rusiei», (pag. 18). 

Această afirmaţie evident dărâmă din temelie toată 
arhitectura de argumente ale autorului brosurii. 

Ia adevăr, afirmarea faptului că nimeni ma prevăzut 
şi au şi-a dat seama de «slăbiciunea şi descompunerea 
Rusiei?, — care poate fi cel mult o scuză bazată pe nai- 
vitate sau ignoranță, presuptine implicit recunoașterea 


293 


Căe dacă autorii răsboiului nostru prevedeau si îşi dădeau 
seama de starea Rusiei, ei nu trebuiau să pornească räs- 
boiul în August 1916. 

Dar dacă nu-l porneau în August 1916, îl mai porneau 
ei oare în Pebruarie 1917, — după revoluţie? Sau mai 
biae zis, îl mai puteau ei porni tot alături de Rusia, în 
lagărul Intelegerii? 

Evident autorul anonim al broşurii trandafirii crede +] 
însuşi contrariul. 

Si dacă e aşa, făcând abstracţie de p’ -etinsa inocenta a 
conducătorilor acestui Stat, oire bine au făcut ei cA n’au 
aşteptat barem până în primăvara lui 1917? 

In cazu! acesta ne ar fi fost crutatä catastrofa în care 
am căzut şi acțiunea noastră ar fi putut avea:alt rost 
pentru realizarea aspiratiunilor noastre nationale. 

Sa fie adevărat însă că nimeni nu-şi dădea seama de 
«slăbiciunea şi descompunerea Rusiei? ? 

Scriitorul acestor rânduri, încă din 1912, in articolui 
< Perspectivele răsboiului aus‘ro-rus si România» («Viaţa Romé- 
nească> No. 11 din 19î2), a sust nut că Rusia va f în- 
frântă, ceaace va determina revoluţia. lar în 1915 am 
analizat din nou elementele de «slăbiciune şi descompu- 
nere> ale Ru iei, cari făceau inevitabilă înfrângerea ej 
în răsboiul mondial. (Articolul <Puhoiulr din «Viafe ro. 
mânească>, No. 7 din 1915). 

Acelas lucru Pam afirmat în nenumărate rânduri, pana 
şi în discursul meu din şedinţa Camerei din 16 Decem- 
brie 1915. 

De altfel, toţi adversarii politicei ententiste, pe acagstă 
credință îşi întemeiau mai ales politica. 

Broşura ententistă însă nu tocmai cu multă credinţă, 
afirmă că noi am fi întemeiat argumentarea noastră nemai 
«pe primejdia regimului rus al Strâmtorilor, pe peri¢olul: 
“panslavist şi țarist, pe pierderea pentru totdeauna a ro: 
<mânismului din Basarabia. Succesiunea intâmplärilor a dat 
«cea mai formală desmințire acestor aserfiuni. (pag. 18). 

O, ce candoare cu adevărat trandafirie! 

Ati voit victoria alături de Rusia. V'am arătat wnde 
ne-ar fi dus această victorie, dacă ar fi fost cu putinţă. 
Cum dar succesiunea întâmplărilor a putut să ne dese 
minta? A biruit Rusia? Si n'ati avut destule dovezi, chiar 
în Moldova, ce consecinti ar fi avut victoria Rusiei? 

Aici este tocmai dovada usurintei criminale, cu œre a 
fost condusă barca Statului. 


294 


Am fost puşi întro dilemă tragică: victoria aliatului 
nostru ne'ducea spre prăpastie, iar înfrângerea... vedem 
unde nea dus. 

Dacă ne făceam datoria in adevăr, tara victorioasă si 
mărită avea astăzi drumul deschis spre o şi mai mare 
înălţare şi afirmare a aspiratiunilor nationale. 

Poate vom reveni altă dată şi asupra altor juvaere de 
logică trandafirie. 

Pentru moment ajunge, credem. 


28 Februarie 1918 


XXII 
UN IDEOLOG ANONIM 


Din când în când mai continuu să primesc scrisori 
anonime. 

Le strâng cu îngrijire, pentru alte vremuri, când le voiu 
putea publica în volum, Va fi o contribuţie prețioasă, 
pentru studiul psichologiei publicului nostru cetitor. 

Cei mai multi dintre anonimi, bine înțeles, sunt <adver- 
Sari>, — neadversarii de obiceiu îşi semnează scrisorile 
şi deci formează o altă categorie. 

Gea mai mare parte din aceste productiuni epistolare 
ale cadversarilor>, se reduce la insulte sau la ame- 
nin țări. 

Variază stilul, corectitudinea gramaticală a frazei şi orto- 
grafiei, — fondul însă este acelaşi. 

Şi fondul acesta este cu atât mai semnificativ, cu cât 
cei mai mulţi dintre autorii anonimi, — dacă lăsăm la 
o parte pe puţinii cari îşi simt direct sau indirect răs- 
punderea, — sunt sinceri. 

Anonimatul, siguranţa că expansiunile lor sufleteşti 
vor rămânea o taină între scriitor şi unicul lui cetitor, 
sunt motive suficiente pentru desävârsita sinceritate a 
acestor strigăte din inimă. 

Incriminärile anonime se brodează pe una din urmä- 
toarele două teme: <vândut» şi <arivist>, — sau pe aman; 
două împreună. 

Sunt foarte rare încercări de discuţie, de argumentare 
sau de construire teoretică. 

Şi, în adevăr, ce să mai discuti cu un «vândut? si 
cu un carivist»! | 


295 ___ 


Acestor acuzatori parcă nici prin gând nu le trece 
întrebarea, pentru care trecutul recent poate da atâtea 
ilustraţii: pentru ce omul care ar vrea numai să adune 
comori, s'ar expune urgiei rătăcirilor obşteşti, când avea 
calea sigură şi bătută de atâţia triumfători cari, cu uşu- 
rintä, au știut să împace poza de «patriot» cu acumula- 
rea de bunuri pământeşti? 

Şi nu le spune nimic conştiinţa, față de o carieră de 
«vandut» care porneşte ca unicul fiu al unei familii bo- 
gate, pentru a sfârşi la pragul bätrânetei cu o viaţă de 
student intro cameră mobilată, izolat de ai lui. 

Cât pentru «arivism», severii mei judecători se fac a 
uita că am trecut în al şaselea deceniu al vieții, si am 
în urma mea lungi ani de lupte şi sbucium, Am aproape 
ârsta d-lui I. Brătianu şi sunt mai bătrân decât cei mai 
multi din iluştrii săi colaboratori, ca d. V. Antonescu, 
I. G. Duca, G. G. Mârzescu şi atâţia alţii. Şi nu le-am 
stat acestora niciodată în cale, mam râvnit onorurile si 
succesele lor, am preferit să stau în umbră şi sâ fiu util 
prin muncă nevăzută, şi aş fi stat de sigur astfel până 
la sfârşitul vieţii, dacă, întrun moment tragic al Istoriei 
nationale, conștiința nu m'ar fi împiedicat să-mi asum 
răspunderea unei politici nenorocite. 

Dar nimic nu e mai caracteristic, pentru atmosfera 
morală a acestei ţări din ajunul catastrofei, decât aceste 
porniri anonime. 

Bieţii oameni! 

Se poate cere unui nenorocit, crescut în societatea fe- 
meilor pierdute, să se ridice până la idealul de femee, 
— soţie şi mamă?.. 

Cu atât mai interesante sunt, în corespondenţa mea 
anonimă, puţinele încercări de polemică de <idei». 

Una din aceste scrisori am primit-o aseară. 

Autorul se dovedeşte bun român, fiindcă nici el nu 
poate renunța la aceleaşi insulte banale, cu toate că stilul 
şi ortografiu mărturisesc oarecare cultură, 

Am cetit scrisoarea nu fără interes, deși, în ce privește 
problema românească, autorul este de o desconcertantä 
naivitate şi de o şi mai desconcertantă generositate faţă 
de jertfele aduse de poporul românesc. 

Dar mam oprit mai ales asupra ideologiei răsboiului 
mondial, pe care vrea s'o construiască autorul. 

Imi permit Să citez textual pasagiul esenţial: 

<Participarea atâtor popoare — fiecare cu minciuna pe 


296 


<buze — a luat forma desăvârșită a unei hecatombe în 
«care strămoșii noştri vedeau o mântuire.. 

<Copiii soldatului german şi copiii soldatului francez 
«vor primi cândva, din cărți ori prin sânge, mărturia 
«frätiei din clipa morţii a acestor adversari, cari mureau 
«fără să ştie că Franţa luptă pentru libertatea copiilor 
«blonzi de peste Rin, şi Germania, pentru libertatea co- 
«piilor visätori de pe marginile Seinei... 

«Când, acum, se purifică păcatul a mii şi mii de ani, 
«câ..d se rup lanţurile a sute de secole, când fiecare om 
«cere libertate d.-ăvâsșită, oare sacrificiile acestui răsboiu 
«mai pot părea uriaşe? 

«De zeci de mii de ori se cer mai mari jertfe pentru 
«o răscumpărare atât de grea. 

“Ţi-ai dat seama că acesta nu e un răsboiu, decât 
«fiindcă armate dușmane (în aparență!) stau fata in fata? 
«Ţi-ai dat seama că asistăm la cea dintâiu revoluţie a 
«lumii, cu adevărat revoluție, care, fără so proclame, va 
«avea la sfârşit libertatea ?... 

«Omenirea a plecat pentru cucerirea libertăţii su- 
<preme. Nu numai sângele german — cum vă place să 
«credeți — a dăruit libertate Rusiei, ci şi sângele vânăt 
«al celui din urmă senegalez!>.. 

Autorul anonim, evident, se crede foarte original. 

Dar ce poate fi mai banal decât afirmarea, că tot ce 
se întâmplă este rezultatul necesar al cauzelor istorice, 
şi că, de ar fi cu putinţă în trecut ca un fapt oarecare 
din cele întâmplate să nu se fi întâmplat, toată Istoria 
lumii ar fi fost altfel? 

Sunt elementele conceptiunii Wetemninieee: 

Studiind în cebinetul său, un filosof al Istoriei poate 
dovedi că, pentru civilizația modernă, au fost tot atât de 
necesare înflorirea cultuii elene cât şi cucerirea mace- 
doneanä, expansiunea triumfală a Romei cât şi ruina 
imperiului roman, năvălirile barbarilor şi migratiunea 
popoarelor. In calvarul milenar al omenirii, n’a fost o 
picătură de yânge şi o lacrimă care să nu fi adus pri- 
nosul pe altarul progresului. Chiar în noaptea de multe 
ori seculară a Evului Mediu, a trebuit să fie zămislită 
lumina zilelor noastre. 

De sigur anonimn! ideolog cunoaşte, măcar din auzite, 
constructiunea hegeliană, care în Istoria universală vede 
numai desfăşurarea necesară a unei idei. * 

Dar corespondentul anonim afirmă, în acelaş timp, că 


297 


germanii şi francezii luptă pentru libertatea obştească 
fără să ştie, 

De ce însă crede atunci autorul că el ș/ie pentru ce 
luptă el însuşi?... 

Aici e crăpătura, în toată această construcție ideologică 

Istoria omenirii e o rezultantă în care intră, ca o com- 
pozantă necesară, și credințele şi aspiratiunile noastre, 

Omul poate fi definit ca un animal care isi pune 
scopuri. El nu poate defini nici o acţiune decât în ve- 
derea scopului pe care îl doreşte şi îl crede realizabil. 

Si din cauza aceasta, punctul de vedere al oamenilor 
de Stat, al conducătorilor de popoare, al publiciştilor 

„cari scriu în vederea viitorului, diferă de punctul de ve- 
dere al filosofilor de Istorie, cari judecă trecutul pe baza 
monumentelor vechi si a hrisoavelor bătrâne. 

Aceştia din urmă se pot consola cn gândul, că cimi- 
tirul atâtor naţiuni şi State dissärute a slujit progresului 
si civilizatiunii generale a omenirii. 

Dar conducătorii de popoare vii, oamenii de Stat si 
publiciştii, ar fi criminali dacă n'ar lupta pentru înălțarea 
neamului lor. 

Fără credinţă, fără convingeri puternice, fără voinţă 
neînduplecată, ei însă nu sunt demni de misiunea lor 
şi sunt condamnaţi la neputinţă. 

Istoria va judeca dacă ei au văzut clar și au mers pe 
calea cea dreaptă. 

Dar în toiul luptei, ei nu au altă măsură decât consti- 
inta și judecata lor, și nu-şi fac datoria decât punându-si 
toate puterile creerului şi ale inimii lor, în serviciul 
cauzei pe care o cred dreaptă. 

Numai laşii şi vanitosii pot substitui convingerii proprii, 
judecata altora, aplauzele sau urletele mulţimii. 

«Omul cel drept>, cum spune bătrânul Platon, nu are 
alt judecător decât conștiința lui. 

De sigur, în calea unei convingeri cinstite se poate 


ridica alta, şi numai din lupta dintre constiinti, — luptă 
cu atât mai aprigă, cu cât convingerile sunt mai puter- 
nice și mai sincere, — poate isvori şi adevărul obiectiv, 


în măsura în care îi poate fi dat lutului omenesc. 

Dar generositatea cu care anonimul autor sacrifică pe 
altarul ideologiei sale, sângele şi suferințele poporului 
românesc; este prin sine însuşi o mărturie pentru atmo- 
sfera intelectuală si morală a societății noastre, din vre- 
murile acestea mari. 


298 


Nu ştiu, de asemeni, prin ce şi-a dovedit el tăria şi 
sinceritatea convingerilor sale? 

Când însă, cu atâta seninătate aruncă unui om, — care 
anii tinereţii ’si i-a petrecut în închisori si în exil şi o 
viata întreagă a dus luptă nepregetată pentru acelaş 
ideal, — cuvinte înaripate ca, «esti arivist> sau «esti un 
dobitoc», pot spune numai, încheind aceste reflectiuni 
triste : păcat de atâta ideologie... 


15 Martie 1918 


XXIII 
TRĂDARE FATA DE RUSIA. 


Mărturisesc un păcat: scrisorile de simpatie, pe cari le 
primesc din când în când, mă interesează mai puţin, de 
cât acelea în cari autorii mă „combat?. 

Trebuinta de înjurături anonime, desigur că în sine 
nu e interesantă. Dar nimic nu poate caracteriza mai 
bine mentalitatea vremurilor triste prin cari trecem, 
decât unele din aceste „răsufiări“. 

Un anonim mă invinueste, de pildă, că aş fi trădat pe 
„tovarăşii din Rusia“ | E ' 

Ce pervertire intelectuală şi morală presupune o ase- 
menea acuzare!.. 

De când 'mi-aduc aminte, am luptat împotriva »rusis- 
mului“. La vârsta de 14 ani am întemeiat prima mea 
„asociaţie criminală“: un cerc de lectură între elevii 
liceului din Chişinău, cari, bine înţeles, cu o deosebită 
aviditate consumau „cărţile oprite“. 

Intre acestea se socotea pe atunci şi orice carte româ- 
nească. Căci pe vremurile acele, în Rusia, orice literă ro- 
mânească era privită ca „subversivă şi revoluţionară“. 
Imi aduc aminte cu ce greutăți am putut dobândi prin 
contrabandă o gramatică, ca să învăţ a ceti şi a scrie 
româneşte, — am plătit-o 15 ruble! Şi ce minuni de iscu- 
sintä şi curaj ne trebuia să păzim mica noastră biblio- 
tecă. Nu am să uit niciodată bucuria ce am avut-o 
salvând din naufragiul unei PEroRizițitiria un volum de 
» Doine şi läcrämioare". 

A trebuit să vie revoluţia din 1905, Ste ca tiparul 
românesc, bine înțeles după cea mai straşnică censură, 
să poată trece peste graniţa Prutului. 


299 


Am plătit cu zece ani din viatä, şi cei mai frumoşi 
ani ai tineretei, pentru „cercurile de lectură“ ale liceului 
din Chişinău, 

Si acum când, ca român, — singurul ce poate vorbi aici 
în numele celor două milioane de peste „râul blästämat", 
— vă spun că m'aveți dreptul să i lăsaţi pradă pentru veci 
rusismului, — sunt „trădător fata de tovaräsii din Rusia‘ |... 

Iartă-i, Doamne... 


24 Beptembrie 


XXIV 
- „RĂSBOIU NENOROCIT SI ZADARNIC“ 


In presa neutrală n’a fost un organ mai devotat Inte- 
legerii ca ./ournal de Genève“. 4 

In timpul neutralitätii noastre, adesea gäseam în el 
îndemne şi argumentări pentru intrarea României în ac- 
iune, — bine înțeles mau fost crutate nici săgețile la 
adresa »germanofililor“ nostri. 

Dar Elvetia este o ţară de veche cultură, unde jude- 
cata obiectiv㔺i cinstea intelectuală impun unui publicist 
să-și recunoascä franc greşeala, când realitatea o dovedeşte. 

Şi de astă dată rezultatele triste ale răsboiului Româ- 
niei storc jurnalului genevez accente de remuscare şi măr- 
turisiri impresionante. 

Am reprodus în Lumina (No. 159) articolul de fond din 
„Journat de Genève“ din 17 Ianuarie a. c. Confratele gene- 
vez recunoaşte fără înconjur, că România este „material- 
„mente distrusă şi moralmente ruinată de un răsboiu ne- 
„norocit şi zadarnic», — „par une guerre malheureuse et 
„vaine“. A 

Suferinţa impune oricând unui suflet ales compătimirea. 

sJourual de Genève“ descrie în culori vii „primejdia rusă“, 
în care a căzut ţara noastră din cauza nenorocitei aven- 
turi, — primejdie care e încă „sporită de toată gravita- 
„tea unei situatiuni alimentare precare şi chiar amenin- 
*țătoare“, 

„Ruşii, — urmează ziarul elveţian, — n’au restituit 
„niciodată Românilor, nici chiar în bani, grâul primit 
„dela dânşii, gi acum sunt pe cale să flămânzească această 
„ţară, căreia îi datoresc atâta, şi să-i trimită — prin gura 
„tunurilor — obuzele pe care i le-au promis si din care 


300 


„au, în urma inactiunii lor, o enormă rezervă. Prima alianță 
„dintre Ramânia si Rusia, în 1877, s'a sfârșit cu amărăciune, a 
„doua amenință să se sfârșească în sânge“. 

Dar un publicist european nu-şi poate ascunde răspun- 
derea oamenilor de Stat, cari au adus tara lor în această 
jalnică sitnatie. 

„Journal de Genève“ anume aminteşte „amărăciunea alian- 
fei din 1877“, căre ar fi trebuit să împiedice pe condu- 
cătorii României de a încheia acum din nou alianţă cu 
Rusia şi de a lua răspunderea unui răsboiu, când ţara 
ma fost atacată de nimeni. 

„Regele Ferdinand, — spune expres confratele din Ge- 
„neva, — urcă un nesfârşit calvar din cauza imprudenfei 
„Sfetnicilor săi“. 

Chiar acțiunea maximaliștilor, cu drept cuvânt observă 
„Journal de Genève", este înlesnită de „discreditul“ în care 
fatal au trebuit să cadă miniştrii vinovaţi pentru dezas- 
trul national. 

Deaceea autorul articolului citat nu gäseste cuvinte de 
mângâere pentru „aceşti miniștri discreditati", des:, cs. 
om de inimă, spune: 

»Inconjurati de adversitatea care-i ameninţă din toate 
„cele patru puncte cardinale, familia regală si poporul 
„român merită cel pufin omagiul acelora pe cari îi mișcă 
„durerea şi-i indignează tradarea“. 

Acest „omagiu“, evident nu se poate răsfrânge şi asu- 
pra acelor cari, cu toată experienţa trecutului, au expus 
tara lor lu această tradare inevitabild. 

Autorul găseşte şi o consolatie care prin sine însăși 
caracterizează de minune »imprudenta“ marilor nostri 
bărbaţi de Stat: 

„Situaţia diplomatică a României — să ne fie îngăduit 
„să constatăm ca o consolatie — nu este atât de rea, ca 
„situația ei morală sau militară. România, dacă aparen- 
ntele nu ne înşală, nu este amenințată de desmembrare". 

Se poate o juilecată mai aspră asupra unui räsboiu 
întreprins pentru cuceriri şi măriri, dacă este considerată 
ca o consolafie nădejdea, atât de timid exprimatä, că Ro- 
mânia nu va ieși din acest răsb iu — desmeinbrată? 

Dar parcă anume pentru ca factorii responsabili, cu 
tot stilul dulce şi cu toate formele exterioare de mena- 
jare, să fie striviti de acest rechizitor, publicistul elvețian 
îşi întemeiază această nădejde pe bunăvoința diplomației 
germane, care n’ar dori să prăpădească tara românească | 


301 


Acum putem înţelege pentru ce autorul crede că Ro- 
mânia nu e numai „materialmente ruinată“ dar şi „mo- 
ralmente® şi că nu numai situaţia ei militară e rea, dar 
Şi cea morală. 

In adevăr, când o ţară rupe o alianţă si fără să fie 
atacată de nimeni pornește un răsboiu pe baza unui 
plan grandios, sfârşeşte prin înfrângere. şi e redus la 
bunăvoința dușmanului de azi şi aliatului de eri, — poate 
fi un mai cumplit dezastru moral? 

Evocarea frădării noului aliat pare în aceste condițiuni 
o dureroasă agravare. 

Dar la data aparitiunii acestui articol, nu se ştia încă 
nimic la Geneva nici despre expeditiunea de peste Prut, 
nici despre manifestul generalului Presan care, — în 
acest răsboiu care a pus la ordinea zilei problemele na- 
tionale, — motivează trecerea armatei române pe pămân- 
tnl Moldovei de peste Prut, prin necesitatea de a garanta 
„transportul celor trebuincioase pentru traiul armatelor 
ruse şi române” şi care ia un angajament solemn, că 
după realizarea acestui scop „ostaşii români se vor in- 
toarce la ei acasă? 

Ziarul din Geneva în mod discret suggereaza regretul 
că „preşedintele Consiliului român nu a știut să se sacri 
fice la timp, pentru a salva Dinastia“. 

Ce va spune când va afla despre trecerea Prutului în 
aceste condițiuni, fără a lichida măcar, răsboiul cu acel 
duşman, în a cărui diplomaţie _crutätoare bine voitorul 
nostru publicist vede o smgură consolatie, în mijlocul 
acestei ruine „materiale si morale“ ?... 


11 Februarie . 
XXV 
„PROOROCI DE NENOROCIRE" 
I 


Articolul de fond din ,L’/ndépendance Roumaine“ din 
Duminica trecută, caracterizează de minune mentalitatea 
anumitor cercuri politice din România, cari explică în 
mare parte atmosfera morală căreia i-se datorează dezas- 
trul național, 

Si intro picătură de rouă se reflectează universul. 


302 


Răsboiul mondial a provocat în marele partid liberal 
din România o ruptură între grosul partidului si un mic 
grup de „refractari“, din care făcea parte şi scriitorul 
acestor rânduri, — o ruptură determinată de un conflict 
ireductibil de idei, în care nu juca nici un rol vreo 
nemulțumire personală. 

In ce mă privește personal, nu am avut nici un motiv 
de plângere. 

Până în toamna anului 1914, când sa produs ruptura, 
după cinsprezece ani de colaborare și, cum îmi făceam 
iluzia, de prietenie cu d. I. Brătianu, nu am avut nici o. 
pretentiune. sau ambitiune nesatisfăcută si nu doream 
decât să continuu în aceleaşi condițiuni până la sfârşitul 
zilelor mele această colaborare. 

Dar schimbarea de directivă în politica noastră tradi- 
tionalä, săvârşită de d. Brătianu, pe ascuns la început și 
cu dela sine putere, a pus pentru mine o chestiune de 
conștiință. 

S'au ridicat față în față două concepţii necompatibile, 
atât asupra idealului national cât și asupra întelesului 
istoric al răsboiului mondial, şi în acelaş timp două apre- 
Cieri diametral opuse, asupra perspectivelor si posibilită- 
tilor reale pe cari Marele Răsboiu le deschidea pentru 
neamul și pentru ţara noastră. 

Cum adesea se întâmplă în asemenea ocaziuni, noi 
„refractarii“, reprezentam vechea tradiţie a partidului asa 
cum ea ne-a fost lăsată de fruntasii generatiunilor tre 
cute, și în primul rând de Mihai Kogălniceanu si Ioan 
Brătianu Bătrânul, — iar d. I. Brătianu împreună cu gro- 
sul partidului sau îndrumat pe cărări nebătute. ~ 

Vedeam cu durere prăpastia la care ne vor duce aceste 
cărări, şi simțeam durerea atât pentru “Țară, cât şi per- 
sonal pentru d. I. Brătianu, împotriva căruia nu mă însu- 
fletea nici o animozitate, cum am mai avut prilejul să 
arăt în acest loc. 

Cu atât mai imperioasă era datoria față de "Ţară si față 
de un vechiu prieten, de a-mi ridica glasul spre a-i abate 
din calea fatală. Şi mi-am făcut-o pe deplin. 

In ce priveşte idealul naţional, am arătat că noua di- 
rectivă duce la o odioasă mistificare şi pervertire a sim- 
tului national şi constitue în realitate o negatiune a ori- 
cărui idea', pentrucă impune renunțarea pentru veci la 
Wntegralitatea aspiratiunilor noastre şi ameninţă cu ruina 
Statul român. 


303 


„Împrejurările ne pot impune, — scriam în Mai 1915, 
»— în ce priveşte realizarea acestui scop (integralitatea 
saspiratiunilor) — singurul ideal național, vrednic să ne 
„lumineze cărdrea istorică, — o tactică ce ne va sili întrun 
„moment dat, să îndreptăm mai cu deosebire sfortärile 
„noastre într'o direcţie sau alta. Dar tot ce ar putea com- 
„promite realizarea acestui scop, în întregimea lui, im- 
»plicä renunfana la idealul, național. Si orice popor care 
„renunţă la idealul său de plenitudine a vieţii nationale, 
„prin aceasta chiar se resemnează la o viaţă de nemer- 
„nicie, premergătoare a ruinei şi morţii“. (Viaţa românească 
No. 5 din 1915, p. 188). 

Și arătam pe larg că solidarizarea acţiunii noastre na- 
tionale cu victoria Rusiei țariste, — ne aliam doar pentru 
victorie, nu pentru înfrânger., — nu înseamnă numai 
sacrificarea pentru veci a Basarabiei, dar şi pune în pri- 
mejdie tot viitorul nostru de Stat şi de neam. 

Iar din punctul de vedere al Istoriei universale, am 
susținut că rostul adevărat al Marelui Răsboiu nu poate 
fi determinat de declamatiunile interesate ale beligeran- 
tilor, ci de faptul pozitiv că în unul din cele două lagăre 
vrăjmaşe apare ca factor de căpetenie Rusia ţaristă, — 
acest rezervoriu al reacţiunii mondiale, această ameninţare 
incarnată a ideilor de libertate și dreptate internaţională, 
— a cărei prăbuşire e o conditiune necesară pentru pro- 
gresul lumii. 

In acelaş timp am susţinut că noua directivă, în fapt, 
ne poate duce numai la înfrângere şi ruină. Pentrucă în 
orice caz, Rusia ţaristă nu poate birui. 

Răsboiul din Manciuria trebuia să :deschidă ochii şi 
celor mai naivi, asupra forţei reale a Rusiei țariste. Pră- 
buşirea ţarismului era o necesitate istorică. Ea ar fi fost 
un fapt îndeplinit încă din 1905, dacă Puterile europene 
nu sé intreceau atunci de a veni în ajutorul putregaiului 
țarist, prin demonstraţii militare şi acordare de împru- 
muturi, — împotriva protestului tuturor partidelor pro- 
gresiste din Rusia, inclusiv al Cadetilor. (In treacăt să 
fie zis, aceasta este motivarea Juridică, pentru’ care actualul 
guvern revoluţionar din Rusia a anulat toate imprumu- 
rile de Stat). r 

Acest ajutor a putut întârzia pentru câţiva ani präbu- 
şirea. Dar cu atât mai groaznică a trebuit ea să vină în 
urma inevitabilei înfrângeri de pe câmpul de bătălie, 

Am desvoltat toate aceste consideraţii /a timp. 


304 


Am putut cere crezământ pentru că nu cunosteam 
starea de lucruri din Rusia numai din cărţi. Păstrasem 
relatiuni cu toate straturile societăţii ruseşti aveam în 
special relatiuni personale cu cercurile prbgresiste şi re- 
volutionare din Rusia: ştiam ce se fierbe în adâncimile 
uriasului organism de Stat şi ce nu poate vedea la su- 
prafaţă un străin ne-initiat. 

Astfel, vedeam cu ochii catastrofa spre care trebuia să 
ne ducă politica inaugurată în 1914, — catastrofă cu atât 
mai cumplită, cu cât ne puneam în calea evoluţiei istorice 
mondiale şi intram şi în conflict cu naţiunile vecine, 
strivite sub jugul țarist, si chiar cu aspiratiunile de li- 
bertate ale poporului rus însuşi. 

In faţa acestui glas de prevenire, care n’a fost izolat 
de altfel, conducătorii ac:stui Stat, cari puneau la cale o 
radicală schimbare de front în politica noastră interna- 
tionalä, — ce atitudine au luat? 

D. Take Ionescu à scris, Pg vremuri : 

„Pentru ca o naţiune să arunce, cu toată a ei greutâte, 
„sabia sa în cumpăna răsboiului, trebue ceva mai mult 
„decât un vot al Parlamentului. Trebue ca de fimpuriu 
„gândul ei să fi fost îndreptat către dureroasa necesitate, 
„trebue ca în mintea ei să nu fi rămas nici o îndoială, 
„nici despre cine este vrăjmașul, nici despre mărimea pri- 
„inejdiei. Şi o asemenea convingere nu se poate improviza 
„într'o zi“... („Inimicul firesc”), 

Dar ţara a fost aruncată într'o aventură, chiar şi fără 
un vot al Parlamentului, pe care d. Take Ionescu nu-l 
socolea îndestulător... 

lar în loc de pregătirea opiniei publice, în loc de dis- 
cutie cinstită şi luminătoare, am asistat la o orgie, docu- 
mentată durerbs de actele secrete ale diplomaţiei ruse, 
am asistat la teroare, la prigonirea tuturor „refractarilor“, 
calomniati şi insultati, când glasul lor ma putut fi cu 
“totul înăbuşit prin forța brutală. 

In ce mă privește n'am relevat calomniile şi insultele. 
Ny mi-am permis, în tot timpul acela de grele în- 
cercări, nici o polemică personală. Am trecut sub tăcere 
până şi amenințările „cu bâta“, m'am resemnat chiar 
fata de înscenările cunoscute, puse la cale de către 
miniştrii, „şefii“ şi „fruntașii“ politici, la universitatea 
din Iasi. 

Am crezut de datoria mea numai, în ciuda tuturor 
acestor triste porniri, să fac mereu apel la conștiința si 


305 


~ 


judecata concetätenilor, ca deputat si ca publicist Am 
vrut să conving, restul — nu avea nici o importanţă. 

Nam reuşit. 

Și acum, după dezastru, când şi . L’Indépendance Rou- 
maine" este silită a recunoaște că evenimentele mi-au dat 
dreptate, — care este atitudinea autorilor lui? 

Vom vedea în articolul viitor, 


30 Martie. 


II 


In articolul cu titlul <Prooroci de nenorocire», „L'Indă 
pendance Roumaine“ se arată foarte revoltată împotriva 
unui ziar din Iasi care, fără autorizația prealabilă a 
„Cercului de studii“ al d-lui Vintilă Brătianu, a îndrăz- 
nit să facă „apologia“ „acelui politician care a avut o 
atitudine contrară aspiratiunilor naţiunii întregi“. 

Oficiosul liberal declară că această „personalitate agre- 
sivă şi autoritară“ îl interesează foarte putin. "Totuşi fi 
consacră un grav articol-de fond, pentru a releva „men- 
„talitatea stranie, care se desvăleşte în tributul de admi- 
„raţie adus unui om, a cărui activitate în timpul neutra- 
vlităţii "noastre a fost pur negativă, renegând prieteniile 
„sale şi aspirafiunile sale, renepând datoria noastră şi idealul 
„Sacru al tuturor românilor; pentru simplu fapt că nega- 
ptiunea sa sa văzut, print’un concurs. nenorocit de împrejurări, 
„justificată, în ochii celor cari nu ştiu să vadă, prin de- 
„zastrul scumpei noastre ţări“. 

Să ne oprim un moment aici. 

Voiu trece asupra aerelor superbe şi aprecierilor orga- 
nului personal al d-lui I. Brătianu. 

Aproape două decenii, cetitorii monitorului francez al 
partidului liberal, puteau găsi în coloanele sake cu totul 
alte aprecieri asupra umilei mele persoane. 

Chiar în urma rupturii personale, după cuvântarea 
mea în şedinţa Camerei din 16 Decemorie 1915, adică în 
momentul în care „atitudinea mea negativă, contrară 
aspiratiunilor naţiunii întregi“ data de un an și jumătate, 
doritorii pot totuşi ceti, în aceeaşi proză frantuzeascä, un 
ditiramb pentru puterea de convingere cere ar fi explodat“ 
în acea cuvântare, „fermecând până şi pe adversari”. 

Ce sa putut întâmpla dar pentru ca, în momentul când 
patronul ,»/ndependenfii® şi subsemnatul am ajuns la pragul 


20 


306 


bätrân@tiii, să se descopere deodată că acele aprecieri au 
fost nejustificate ? 

Ziarul d-lui .I. Brătianu ne răspunde cu d candoare 
pentru care trebue să fim recunoscători, fiindcă ea des- 
văleşte atmosfera morală în care e deprins să trăiască 
şeful partidului liberal. 

„Am renegat prieteniile mele". Şi, s se înţelege, chiar prin 
faptul acesta, — „am renegat aspiratiunile mele, am rer 
negat datoria noastră a tuturora şi idealul sacru al tu- 
turor românilor 1...“ 

Pentru un om de convingeri, aspiratiunile lui ideale şi 
simţul datoriei, când vin în conflict cu legăturile lui per- 
sonale chiar cele mai intime, îi impun imperios să se 
ridice deasupra tuturor consideratiunilor personale. Ori- 
cât de dureroasă ar fi chiar ruptura unei vechi prietenii, 
nici o şovăire nu îi este îngăduită. - 

Dar pentru un patron de clientelă, „prietenia“ , adică 
supunerea oarbă faţă de el, e cea mai sacră „datorie“, 
care rezumă toate „aspiraţiunile“ şi toate „idealurile“. Un 
patron nu poate înţelege cum: conștiința, convingerea, 
concepţia datoriei către ţară, pot duce la ruptură. Rup- 
tura implică toate „trădările!..“ 

Astfel, natural, sunt caracterizat ca „agtesiv“, desi n'am 
atacat pe nimeni, ci eu, cum spune mai sus însuşi arti- 
colul citat, am fost atacat „de toată lumea“. 

De asemeni, sunt „autoritar“ numai fiindcă nu m'am 
supus, ca o ființă necuvântătoare, auforifății șefului, ci am 
îndrăznit să-mi susţin credinţele prin scris şi viu graiu. 

Dar păcatul cel mai mare al:meu este, că aceste cre- 
dinţi, împotriva autorității şefului care trebue să încar- 
neze înțelepciunea însăși, „sau văzut justificate, printr'un 
nenorocit concurs de împrejurări“. ' 

In adevăr, continuă oficiosul d-lui Brătianu: 

„D. Stere. a prezis ceeace avea să ni se întâmple. El 
„ne-a repetat că e o imprudență din partea noastră de a ataca 
„Ungaria“. (O! intelegeti cum e adus de subtire+ d. Stere 
mar fi spus nimic mai mult!,,).. 

» Evenimentele i-au dat dreptate. Si de îndată entusiasmul 
„cuprinde sufletele. »Clar-väzätorul“ (ghilemete ironice) 
„om de Stat este ridicat până în nori. I se cântă osanale 
„de triumf. Incă putin şi am fi felicitati pentru nenoro- 
„cirile noastră, fiindcă, mulţumită lor, putem face dreptate 
»unui om politic care a ştiut să prevadă ceeace conștiința 
„noastră națională nu ne îngăduia să admitem”, 


307 


Lă 

Dar »proorocii de nenorociri“ au întotdeauna un joc 
ușor! : 

„E atât de uşor a prevedea nenorocirea şi şansa réa, 
„încât această „pretinsă“ înţelepciune este apanajul tu: 
„turor spiritelor timide şi,chiar al tuturor spiritelor simple. 
„Aceasta se chiamă prevedere!.. A trage din acest singur 
„fapt motivele unui entusiasm, tot atât de debordant ca 
„şi de deplasat, înseamnă simplicitate sau, poate, politică 
„rustică, : 

„In fond, „cel mai clar scriitor al Istoriei contimpo- 
„rane“ (iarăş ghilemete ironice), nu“se deosebește prin 
„nimic de vechii boeri cari se opuneau tuturor veleitä- 
„ților de emancipare şi de luptă... In fond, el numai a 
„brodat mereu pe vechile proverbe: „capul plecat, fabia 
„nu-l taie“ şi „ce en mână nu'i minciună...“ : 

Nu ştiu dacă „osanalele“ ce mi-ar fi fost „cântate“ de 
jurnalul .ieşana care nu mi-a căzut în mână şi al cărui 
titlu nu este indicat, au fost aşa de entusiaste. i . 

De sigur că nu le am meritat, întru cât tot meritul meu 
se reduce la simplul fapt că mi-am permis să vorbesc 
numai despre ceeace ştiam pozitiv. | 

„Concurs nenorocit de împrejurări?”. 

Dar când, fiind vorba de Rusia şi politica ei, am pre- 
văzut, — cum ştie foarte bine d. Brătianu, — singur îm- 
potriva tuturor, că imperiul moscovit va fi învins în 
răsboiul japonez şi că âcestei înfrângeri îi va urma o re- 
volutie; când am arătat că, respinsă din Extremul Orient, 
Rusia se va îndrepta din nou spre Balcani; când am 
prevestit răsboiul balcanic” şi consecinţele lui; când, de 
mai înainte, am tăgăduit că declaraţia solemnă a: Marilor 
- Puteri de a menţine în Balcani statu quo, — oricare ar fi 
rezultatul răsboiului, — poate avea vre-o urmare practică; 
când am protestat împotriva Tratatului din Bucuresti, pre- 
văzând consecinţele lui fatale; când am insistat că răsboiul 
balcanic, în intenţia Rusiei nu este decât un. preludiu al 
răsboiului european: — toate acestea, scrise negru pe alb, 
au fost justificate numai de un „concurs de împrejurări “?.: 

Nu-mi este oare iertat să parafrazez cuvântul vechiu :pdată 
„concurs“, a doua oară „concurs“, — dar trebue să fie şi 
puţină ştiinţă? 

» Proorocire de nenorociri?“ - 

Dar am analizat situaţia de fapt a Rusiei, am arătat cu 
precisiune împrejurările concrete cari fac cu neputinţă 
victoria Rusiei şi vor determina, fatal, şi revoluţia. 


. 


308. 


Inspiratorii „Independenţii“ însă, întâiu au căutat să 
justifice pe autorii dezastrului national, afirmând că „nimeni 
n'a prevăzut“, că „nimeni n'a putut prevedea“ prăbuşirea 
Rusiei. 

Jar când li se: foaie că a,fost cineva care a »pre- 
văzut“, atunci domnii ridică din umeri: »proorocire de 
nenorociri“, pe cari „conştiinţa noastră naţională nu le 
putea admite“. . 

Se pare că această „conştiinţă naţională“ trebue să în- 
chidă ochii asupra realității si, dacă „Țara e aruncată în 
prăpastie, să acopere” cu insulte şi insinuări pe cei ‘cari 
au avut marea vină de a vedea mai bine decât ei. 

Dar o singură întrebare va împrăştia aceste fumuri: 
dacă ef ar fi prevăzut," în August 1916, ce era să se în- 
tâmple în Rusia numai peste câteva luni, ar mai fi de. 
clarat răsboiul? 

Cer un răspuns precis. | 

In al doilea rând, — dacă ew am „prevăzut“, sau cel 
putin am avut convingerea profundă că prevad,—ce afitu- 
dine trebuia să-mi dicteze Simțul de datorie in fata prăpastiei 
la care ne ducea o politică nenorocită ? 

Iarăş, un răspuns precis, dacă se poate! 

Iu ce priveşte seninätatea cu care „conştiinţele crista- 
line ale scriitorilor oficiosului francez al partidului liberal, 
rezumă ideile mele în cele două proverbe, cgracterizează 
lipsa mea de ideal şi mă aseamănă cu „Vechii boeri“ în 
teama lor de „luptă pentru emancipare“, — n'am nimic 
de zis. 

Se ştie că domniile-lor şi-au petrecut, tinereţea în în- 
chisori şi în exil, că toata viata au dus luptă nepregetată 
pentru acelaşi ideal; ca părinți de familie, riscând soarta 
copiilor lor, au trecut la 1905 Prutul la cea dintâiu rază 
de nădejde pentru basarabeni, si au răspuns la #pel ori- 
când lupta naţională îi chema şi în altă parte; şi, ajunşi 
la perii albi, nu sau sfiit să se ridice în hula obştească, 
impOtriva rătăcirilor fatale. 

lar eu, iarăş se ştie, — predestinat ca „ginere“, ca 
„nepot sau ca „om de casa“, ca simplu ,client oriental“ 
la toate măririle, am trecut prin toată filiera onorurilor 
'şi am sărit din locuşor cald într'altul si mai cald, drept 
răsplată pentru „devotamentul meu nemărginit“, adunând 
averi şi „distincţiuni“... 

Dar, orişicum, ce tristeţe! 

Să spunem că „nimeni m'a prevăzut”. Să spunem că 


309 


numai „corştiința naţională“ a impiedicat viziunea clară 
a realității. 

Dar acum, când, pe urma acestei nobile orbiri, Tara 
e în ruină şi trupul =o e sfâşiat, e iertată această 
atitudine? 

De sigur, printre cei răspunzători pentru dezastrul na- 
tional, au,fost şi oameni orbiti dar sinceri. Dacă în su- 
fletul lor ‘Sar aprinde Aacăra purificatoare a cäintei, ei 
şi-ar putea aduce prinosul la cumplita sarcină de repa- 
rațiune ce ni se impune. 

Dacă dezastrul n’a putut să fie împiedecat, pentru ce 
să mai fie aduse şi alte jertfe pe altarul aceloraşi rătăciri 
nenorocite ? . 

Sau tine L’ladépendance Roamaine să-i solidarizeze pe 
toţi cu ceilalţi ? 

Atunci, patronii ei își vor lua toată o iănduled pentru 
consecinţe. 


Aprilie. 


PARTEA II 


DINTR’O ZI ÎNTR'ALTA 


a Ee 


_DINTR'0 ZI INTR'ALTA 


I 
MAXIMALISTII SI KERENSKI 


9 

Semnul vremii în Rusia de astăzi e goana feroce îm- 
potriva <maximaliştilora * (bolşeviki) cari sunt învinuiți 
pentru înfrângerea din Galiţia, ca şi ee toată deza- 
gregarea vieţii publice. 

De sigur acţiunea maximaliştilor nu este compatibilă 
cu necesităţile răsboiului. 

Dar... tot aşa necompatibilă este revoluţia însăşi! 

O prefacere din temelie a unui organism politic, atât 
de uriaş ca al Rusiei, cere'o încordare extremă â tuturor 
forţelor materiale şi morale ale unui popor. 

Insă şi răsboiul, cu deosebire cel actual, revendică şi 
el pentru sine tot trupul şi sufletul naţianii ! 

A desăvârşi o revoluţie, — $i o revoluţie nu numai po- 
litică, ci şi socială — si, în acelaş timp, a lua parte efi- 
cace la răsboiu, — nar fj în stare nici o ţară din lume. Si 
Rusia mai putin ca oricare alta. 

E adevărat, Kranta revoluţionară din, secolul XVIII a 
putut duce glorios răsboaiele ei. Dar si acolo răsboiul a 
fost pornit numai după triumful revoluţiei, şi după ce 
noul regim ajunsese la oare-care organizaţie. 

Şi totuşi răsboiul a dat naştere unui Napolsori, şi re- 
volutia sa prăbuşit 

Şi Franţa nu constituia o Babilonie de 180 nfilioane, 
cu ‘opt-zeci de limbi? !... 


314 


In Martie trecut Rusia trebuia, deci, să se decidă: să 
renunţe la revoluţie sau — la răsboiu. 

Insă nici această alegere nu-i rămânea deschisă în 
realitate: revoluţia, doar, a isbucnit tocmai fiindcă se do- 
vedise, că vechiul regim nu mai putea duce răsboiul la as 
bun Sfârşit! © . 

Dacă dar demperatn rusă ar fi renunţat să profite de 
conjunctură spre a de släntui revoluţia, trebuia să se si 
resemneze în. acelaş timp și la o înfrângere externă si- 
gură. 

_ Maximaliştii sunt cel putin logici: ridicând drapelul 
revolutiei,.ei reclamă şi pacea. 

Şi Rusia revoluponara era in măsură să obţină o pace 
cinstită nu numai pentru sine, dar si sä o impună tuturor 
beligerantilor. 

Actiunea lui Kerenski—care abia răsturnase pe Miliucov 
în numele ideii de pace! — pune în „ primejdie dobândi- 
rile revoluţiei, dar nu face cu putință victoria: nu doar 
prin decimarea armatei de chiar generalisimul ei, nu prin 
teruarea dindär gtul frontului, care lasă în ta bă atro- 
citätile ţarismului, ajunge o naţiune la acea , supremă 
încordare a forţelor ei vii, care e indispensabilă pentru 
asigurarea biruintii! 

Concluzia? Pe calea pe care a apucat'o Kerenski nu 
va aduce ţării sale isbândă în răsboiu, dar riscă să o si 
arunce sub călcâiul vechilor ei stăpâni. 

Si ar fi o mare nenorocire, şi pentru Rusia, si pentru 
lumea întreagă. 


Cu atât mai tragică pare soarta maximalistilor, — vechii 
tovarăşi ai dictâtorilor de astăzi, 


5 Septembrie. 


II 
DEZAGREGAREA ECONOMICĂ IN RUSIA 


Cunoscutul profesor rus, d. Migulin, în revista dirijată 
de el «Novi economist» din 3 Iunie 1917, rezumă astfel 
situaţia actuală a țării sale: 

vRelatiunile noastre cu bravii şi puternicii nostri aliaţi 
“ „sunt"sdruncinate, armata noastră de altă dată nu mai 
„există, foametea a luat proporții amenințătoare, dările 
„aproape nu se mai încasează, cursul rublei a scăzut 


315 


grozav, scrisorile datoriei publice sunt depreciate, Bursa 
westé închisă şi nimeni nu se mai gândeşte la redeschi- 
„derea ei, împrumutul libertăţii a avut un prea slab suc- 
„ces (au fost aproape numai subscriptiuni nominale), 
-cheltuelile Statului cresc mereu (au ajuns la 70—75 
„milioane de ruble pe zi), creşte mereu şi emisiunea 
„bancnotelor, în cât imprimeria Statului nu mai poate 
„dovedi“, 

Ori cât de negru s'ar părea acest tablou, el este încă 
mai prejos de realitate. 

Răskoiul a vădit, în adevăr, o uimitoare lipsă de vita- 
litate a organismului economic din Rusia. 

Aşa de pildă, Rusia a fost vestită ca ţară exportatoare 
de cereale. Răsboiul, prin izolarea aproape desăvârşită.a 
Imperiului, a făcut să înceteze orice export. Sar părea 
că în aceste condiţii Rusia” numai lipsă de pâine nu poate 
duce. Si totuşi această lipsă este un fapt necontestabil. 

Cum e cu putinţă acest paradox? 

„Explicaţia este însă foarte simplă: în realitate Rusia 
nu exporta din prisosul eis ci luând, aşa zicând, pânea din 
gura ţăranului, din ceeace Oriunde s'ar fi considerat ca 
necesară pentru consumatia proprie. In aceste împrejurări 
exportul de cereale nu forma, în timpuri normale, decât 
uri procent minim din producţia totală. Numai "mulţumită 
enormei masse a Imperiului, el înfätisa o cantitate, prin 
sine însăşi, considerabilă. Cea mai mică urcare însă a 
consumatiunii interne trebuia fatal să ducă la dispariţia 
acestui prisos aparent. Dar această creştere a fcst inevi- 
tabilă prin necesitatea de a hrăni o armată de milioane, 


‘cari nu puteau fi întreţinute pe jumătate flamande, ca în 


satele lor. 

Această cauză ar fi fost singură suficientă ca să reducă 
orice prisos de cereale. 

Dar in realitate, rashoiul prin sustragerea de brate de 
la munca câmpului, si prin turburarea in toate raportu- 
rile vietei economice a Imperiului, a determinat o simji- 
foare scădere a. productiunit agricole. 

Asa, în cei trei ani de răsboiu, productiunea în gospo- 


-däriile täränesti a scăzut cu 25 la sută, iar la marea 


proprietate chiar cu 48 la sută, aproape pe jumătate ! Sunt 
parti din Rusia unde întinderea cultivabilă — de pildă în 
regiunea Altaiului, grânarul Siberiei, — s'a restrâns cu 
peste 50 la sută. i 

Sa caiculat că numai din cauza aceasta, deficitul pro- 


316 


ductiunii anuale în cereale a Rusiei se urcă la 650.000: 
de vagoane (400 milioane de puduri : V. ,»Torg. Prom. 
Gazeta“, din 30 Junie 1917. 

Dar la atâta se urca şi în/regulexporial Rusiei în timp depacel' 

Nu numai lipsa, dar adevărata foamete a fost o con- 
secintä fatală a acestei situatiuni. i 

Starea industriei nu e mai putin desperată. 

Dacă n'am lua în consideraţie decât scăderea produc- 
tiunii cărbunilor şi îngreuiarea transporturilor, încă in- 
dustria rusă ar fi fost paralizată. 

In adevăr, în ce priveşte cărbunii de pämänf, <Torg. 
Prom. Gazeta» (din 13 si 15 Iunie 1917) constată că pro- 
ductia lunară a scăzut la 125 milioane puduri, ‘pe când 
trebuinta minimală, pentru căi ferate si industrie, se urcă 
la 160 milioane puduri. Adică deficitul funar se cifrează 
la 35 milioane puduri, aproape 60.000 de vagoane. 

Toate lipsurile, în sine atât de mari, cresc prin grew 
tățile transporturilor, fiindcă şi materialul existent rămâne 
neutilizabil, întru cat nu poate fi adas la locul de- 
trebuintä. 5 . 

Sub vechiul regim, în zadar se schimba un ministru 
de resort după altul, circulaţia căilor ferate nu se îmbu- 
nätätia. ja 
Dar acum, în această privinţă, organul oficial al industriei: 
ruse ne aduce la cunoştinţă următoarele, în adevăr extraordi- 
nare, fapte: ° 

vIn 3 luni jum., din Maiu până în Iunie 1917, în total 
„au fost încărcate mai puțin decât în anii precedenţi in 
„epoca corespunzătoare, 480.000 de vagoane. 

„Dar cu tot numărul atât de redus de vagoane, căile 
oferate nu pot dovedi şi în comparaţie cu anul trecut, 
„numărul de vagoane încărcate, dar netransmise la des- 
»tinaţie, a crescut în Aprilie cu 32 la sută iar în Mai 
„cu 88 la sută. ..lar numărul vagoanelor, cari nu sunt 
eintrebuintabile in cauză că au nevoe de reparaţie, a 
„crescut în acelaş timp cu 704 la sută“. (Torg. prom. 
„Gazeta“ din 11 Iulie 1917). ~ . E 

La aceasta se adaogă lipsa de material, care a forţat, 
de pildă, guvernul provizoriu ca unele linii de căi ferate 
_să le închidă cu totul pentru a întrebuința şinile în altă 

parte !.. (<Rieci> din 11 Iulie 1917). 

Ce înrâurire poate avea această stare de lucruri asupra 
industriei, avem o mărturie oficială, — memoriul elabofat 
de «Comitetul Congresului Comerciantilor şi Industria- 


317. 


-silors, Acest memoriu ne dă, de pildă, următorul tablou 
în ce priveşte industria metalurgică din sudul Rusiei: 

Scumpirea materiilor prime, 400 milioane ruble; 

Urcarea salariilor, 228:milioane ruble; 

Sporul la alte cheltuel;, 58 milioane ruble; 

In total urcarea costului producţiei, 696 milioane ruble. 

In această socoteală nu intră încă urcarea recentă a 
preţului transportului cu 200 la sută. 

Această industrie producea însă un câştig brut numai 
de 75 milioane ruble, şi împărțea dividende de 17 mili- 
oane 700.000 ruble. 

Cu alte cuvinte, surplusul de cheltueli, şi deci al ço- 
stului productiunii, în această industrie, întrece câştigul 
brut de până acum de nouă ori, iar suma dividendelor 
impartite de patruzeci ori |... 

In alte ramuri industriale se produc fenomene analoage. 
Peste tot fabricile se închid sau sunt silite să reducă 
productiunes. 

In fata acestei situatii dezolante, <Rabociaja Gazeta? 
(«Gazeta muncitorilor») scrie : 

„Catastrofa e iminentă. Ea ameninţă satele cu lipsa 
voricäror unelte de muncă. Ea ameninţă pe muncitori cu 
„lipsa de muncă şi cu mizeria. Ea ameninţă pe capitalişti 
„cu Lierderea avutului şi a câstigurilor lor, lăsând în 
„mânele lor hârtii fără nici o valoare în loc de bani, şi 
„nişte clădiri dărâmate si masini stricate, în loc de fa- 
„brici în funcţiune“... (eTorg. Prom. Gazeta», din 17 
Iunie 1917). > 

Această stare catastrofala a productiunii fatiouale: pe 
care am expus-o exclusiv după izvoare ruseşti, pentru 
Stat se înfăţişează ca un iremediabil faliment financiar, 

In timp de pace, economia naţională în Rusia era ba- 
zată pe un bilanţ comercial activ. Numai un mare surplus 
al exportului fata de import dădea Statului putinţa dea 
face față îndatoririlor sale în străinătate si de ay men- 
tine creditul. 

Dar după isbucnirea răsboiului, situația se schimbă 
radical, Bilanţul activ nu mai e cu putință, nu numai 
din cauza izolării, dar, precum am arătat, şi fiindcă Rusia, 
exportatoare mai cu seamă a materiilor prime, în situaţia 
treată prin cerinţele urcate de . hevoile militare şi prin 
scăderea grozavă a productiunii nationale, cu desăvârşire 
nu mai are ce exporta. 

De atunci importul întrece în progresie înspăimântă- 


318 


toare exportul. Iată datele comparative în ce privește 
surplusul de import pentru primele patru luni a anilor: 


1915'. . . . . . 74.1 milioane ruble 
1916.7, . . , . 371.0 > > 
1917... . . . 459.3 > > 


Ceeace ar însemna ‘ca, pentru anul întreg, dacă lucru- 
rile ny se vor mai înrăutăți încă, importul să întreacă 
ex ortul cu suma forisidabilä de un miliard și jumătate 
de ruble, cel putin!... 

Creşterea continuă a importului, lipsa aproape totală de 
export, legată natural cu trecerea peste graniţă a stocului 
de aur, în sfârşit îndatorarea peste orice măsură a Statului 
în străinătate, duce fatal la ruina desăvârșită a creditului 
public. 

Primul simptom al acestei nat este căderea cursului 
rublei; în Finlanda, înainte de räsboiw, 100 ruble costau 
260 mărci, la isbucnirea revoluţiei preţul era încă de 214 
mărci, iar in lunie el ajunsese numai la 130 marci, — 
adică la 50 la sută!.. (<Torg. Prom Gazeta”, din 10 Iulie 
1917). 

Statul nu mai are altă resursă, decât tipărirea de banc- 
note, — cum spune fostul ministru de finanţe, — în loc de 
700 lucrători, ca înainte, el întrebuinţează pentru aceasta 
astăzi 8000 şi încă nu poate dovedi... 

Dar prin aceasta soarta răsboiului e hotärilà pentru Rusia. 

Fără să mai vorbim aici de fenomenele pur politice, cum 
sunt mișcarea agrară şi revendicările naționalităților. 


19 Septembrie 19%. 


‘gil 
NOUL MOMENT ÎN REVOLUȚIA RUSĂ 


Destinul se împlineşte... 

Minunea, pe care Intelegerea o aştepta de la Rusia 
revoluționară, nu S'a săvârşit si nu se putea săvârşi. 

Răsboiul presupune o disciplină neclintitä, o organi- 
zatie bine echilibrată, o bună administraţie, o industrie 
prosperă şi energică. 

Am arătat în coloanele ziarului nostru de atâtea ori, 
că revoluția a isbucnit, în primul rând, pentru că tarismul 
nu era în stare să asigure: țării aceste condițiuni indis- 
pensabile pentru conducerea fericită a răsboiului. 


319 


Revoluția, prin firea lucrurilor, a accentuat încă pro- 
cesul de dezagregare a lee RR de Stat, început 
sub vechiul regim. : 

Greseala fundamentală a “Jui Kerenski, spiritus rector 
al guvernului post-revolutionar, a fost că el ma intetes, 
cum de asemenea am avut prilejul să arăt, că revoluţia 
este necompatibilä cu continuarea răsboiului. Ea singură, 
pentru a reclădi Statul pe noui temelii, ar cere încorda- 
rea tuturor forţelor vii ale naţiunii. Precum şi răsboiul 
nu poate astăzi duce la victorie, decât dacă națiunea 
îşi pune în cumpănă, fără rezervă, tot sufletul şi trupul 
pêntru a sprijini acţiunea militară. Am spus atunci, că 
nici un popor din lume nu ar avea destule forţe pentru 
a duce un răsboiu victorios sia săvârşi în acelaş timpo 
mare revoluţie socială şi politică, şi ar trebui să aleagă 
între revoluţie si räsboiu. 

Dar Rusia nici această: alegere nu o mai avea în Martie 
1917: revoluţia a isbucnit tocmai fiindcă armata ţarului 
fusese de fapt învinsă, si nu mai avea nădejde de bi- 
ruinţă. Rusia putea rămâne sub Jari, răsboiul tot era 
pierdut. Dar dacă fruntaşii politici s'au hotărît pentru 
revoluţie, cu atât mai mult ei aveau datoria de a pune 
imediat capăt răsboiului, pentru ca să fie libere toate 
forțele organizatoare și creatoare ale națiunii, pentru 
zidirea Rusiei nouă. 

- Incheerea răsboiului o impunea însăşi evoluția fatală 
Pentru oricare mişcare revoluţionară, căci şi revoluțiile 
sunt supuse legilor evoluţiei. 

Revoluţia e întotdeauna rezultatul unei coalitiuni, care 
uneşte elementele cele mai eterogene împotriva vechiului 
regim. Simpla răsturnare mecanică, dacă mă pot exprima 
aşa, a acestui regim formează scopul comun al tuturor 
fortelot revoluţionare, si singurul motiv de raliare. 

Odată ce acest scop este atins, toată diversitatea de 
fendinte şi scopuri, întotdeauna necompatibile, iese la 
iveală, ceeace determină o anume desfăşurare de eveni- 
mente în fiecare revoluţie triumfätoare. 

Existä o logică specifică, sau dacă voiti — o mecanică 
specifică tutüror revolutiunilor. a 

Imediat după răsturnarea vechilor stăpâni, elementele 
mai moderate dintre revoluționari, găsesc că revoluţia 
<sa sfârșit», şi că a venit momentul pentru o recon- 
struire <pacinică şi legală», care bine-inteles trebue să: 
atingă cât se poate mai putin vechile temelii. 


320 


Dar elementele mai radicale obiectează că ‘revolutia 
abia a început» şi că trebue continuată si cu mai mare 
energie, până ce <scopul final» va fi realizat. Altfel, re- 
zultatul atins nu merită jertfele aduse. 

Bine înţeles, acest ‘escop final» variază după nuanţa 
mai mult sau mai putin extremă a radicaliler, — fiindcă 
nici aceştia nu constitue o massă omogenă. 

Astfel o revoluţie se înfăţişează întotdeauna ca o serie 
succesivă de răsturnări şi triumfäri, în continua ascen- 
siune, a valului revoluționar, — până ce se începe o 
mişcare în sensul contgariu, si valul revoluţionar se re- 
întoarce, până la un punct, în care, după conditiu 
sociale şi politice concrete, e cu putinţă de a stabili un 
echilibru oare-care mai stabil, şi de a încerea, în adevăr, 
reconstruirea edificiului politic şi sucial pe noui baze. 

Dacă în cursul acestui proces apar la suprafață anume 
personalităţi şi grupuri, în dosul lor însă se <massează» 
mari interese sociale divesgente, cari nu pot fi aco- 
perite cu declamatia, curentă în toate revoluțiile, as 
supra <înfrăţirii», a eunitätii nationale», a “patriotis- 
thului», etc. 

Numai raportul real de putere, nu discursuri şi apeluri, 
poate servi ca bază pentru noul echilibru. 

In revoluţia rusească, nuinele cunoscute din telegrame, + 
— Rodzeanco, prinţul Lvov, Miljukov, generalul Korni- 
lov, Kerenski, Cernov, Trotzki, Lenin — reprezintă şi ele 
anumite straturi ale revoluţiei: nobilimea literară, biuro- 
cratia progresistă, marea butghezime industrială, mica 
burghezime orăş nească, täränimea, proletariatul intelec- 
tual, muncitorimea socialistă de diferite nuanţe. 

<Nuanţe» de altfel există, la rândul lor, în fiecare din 
aceste categorii sociale. 

Si în mijlocul haosului născut din eruptiunea a‘âtor 
forţe elementare, Kerenski credea ca poate continua şt 
räsboiul! In zadar a încercat întâiu, discursuri, apoi te- 
roarea legii marţiale, apoi diplomaţia şi tratative cu 
grupuri învrăjbite... . 

Roata revoluţiei își urma mișcarea ei implacabilă, ie 

Kerenski însuşi reprezintă ideologia micii -burghezimi 
orăşeneşti si țărănimea “mare rusä», neatinsă de pro- 
paganda socialismului modern, țărănimea, care nu vrea 
să știe decât de <mirul> ei traditional. 

Acum la Petrograd a triumfat, pe cât se poate şti din 
telegrame, Coaliția reprezentanţilor proletariatului in- 


321 


dustrial (Lenin), a proletariatului intelectual (Trotzki) şi 
a ţărănimei socialiste (Cernov), 

Chiar dacă noua revoluţie va birui peste tot asupra ele- 
mentelor mai moderate, sunt de prevăzut noui sfâşieri. 
In cazul acesta vom auzi probabil mâne despre lupta 
dintre Cernov pe de o parte, şi Leni: cu Trotzki, pe de 
altă parte, şi asa mai departe... 

Dar sunt puţine şanse pentru o biruintä desăvârşită. 
Rusia a săvârşit un drum [ung din Martie trecut. Atunci 
triumful revoluţionarilor din Petrograd s'a întins cu 
iuteala fulgerului peste nemărginirea rusă. 

Mai întâiu era mai multă coheziune chiar între răs- 
vrätitii ei înşişi, în zilele acelea de primăvară revolutio- 
nară. Apoi în poporul rus, în momentul acela, dăinuia 
încă deprinderea de supunere poruncilor stăpânirii din 
Petrograd: sa ridicat acolo întro zi o nouă stăpânire 
revoluţionară, a poruncit să se facă revoluţie, şi revoluţie 
sa făcut peste tot cu o duioasă supunere, — în multe 
parti, pur şi simplu, vechii guvernatori taristi sau bo- 
tezat «comisari ai guvernului revoluţionar»... 

… Şi peste -sfânta Rusie în câte-va zile sa întins o ar- 
monie idilică întru revoluţie … 

Astăzi, cu greu ne putem aştepta la astfel de idilă re- 
voluţionară. 

Cu mult e mai probabil, că vom asista la un răsboiu 
„civil, cu toate ororile lui. 

Nu numai Kerenski (despre care o telegramă ne spune 
că a reușit să scape de arestare), cu elementele revolu- 
tionare mai moderate din jurul lui, va încerca să reziste, 
Dar e fearte cu putinţă că şi reactionarii își vor ridica 
capul. 

Interesele sociale, pe care aceste elemente le reprezintă, 
nu se vor resemna fără luptă la noui întrângeri. 

Si am făcut încă, în această exnunere, abstracţie de 
nationalitätile oprimate! 

Un lucru e sigur: Rusia, ca factor al răsboiului mon- 
dial, merge iresistibil spre lichidare... 

lar dacă pacea nu va fi grabnic încheiată, e amenin- 
tata şi revoluţia. 


11" Noembrie 


24 


322 


IV 
HAOSUL... 


Lupta pentru putere — care se manifesta în scenele 
dramatice din Petrograd, în toate acele schimbări brusce 
de decor, frământări, demisiuni si remanieri de ministere 
până la ciocniri în stradă si răsturnări violente de gu- 
verne, despre care aude şi marele public european, —nu 
dă încă icoana exactă a evenimentelor din Rusia. 

Revoluţia rusă cum am arătat în repetate rânduri, nu 
are încă până în momentul de față atâta caracterul unei 
renovări, a reclădirii pe alte temelii a edificiului politic 
şi social, cât înaite de toate al unui proces de desagre- 
gare a întregului mecanism al Statului, şi chiar un ca- 
racter de disolutie socială. 

Numa: văzute în cadrul acestui proces, evenimentele 
dramatice din Petrograd pot fi înţelese, si în acelaș timp 
ne pot da adevărata măsură a importanţei lor. 

Voi spicui la întâmplare, din ziarele ruse, mri cu seamă 
din “Russkoe Slovo? şi *Dien”, şi rumai din trei zile, 16—20 
Oct. a. c, ştirile relative la acte anarhice sävarsite numai 
de soldafi şi fărani, elemente care joacă rolul cel mai în- 
semnat în viaţa socială a Rusiei de astăzi. Dar bine în- 
t les, în afară de tirani şi solduti, acte de asemenea na- 
tură se săvârşesc si de alte cluse sociale, de târgoveti, de 
lucrători, şi nici cu seamă în sânul numeroaselor grupări 
etnice care se sfâsie astăzi în Rusia. 

lată acest pomelnic, selecționat şi prescurtat: 

In Astrachan soldaţii au luat cu asalt depozitul de spirt 
al Statului. Mulţi au murit din cauza intoxicatiunii cu 
alcool. Bande de soldati beti, neîmpiedecate de nimeni, au 
prădat oraşul timp de mai multe zile si au omorît mai 
multi oameni. Notati că Astrachanul este o capitală de 
provincie cu peste 150.000 locuitori! («Dien», 16 Oct. 1917). 

In Podolia în mai multe locuri, ca şi în orașul Rev sol- 
datii au provocat de asemeni “răscoale de beţie> («Russk. 
Slovo», 16 Oct. 1917) | 

In Roslawl, ca si în Balfi si Benderi din Basarabia, au avut 
loc <pogromuri» datorite tot soldaţilor. La Benderi, oraş 
cu 50.000 locuitori, progromul a ţinut cinci zile! Peste 
tot sunt foarte multi morţi (Russk. S!ovo», 16 şi 19 Oct. 
1917: «Dien» 16 Oct. 1917). 


323 


In Kazan (180.000 locuitori), Simferopol (80.000 locuitori), 
Katais, Krasnoiarsk, Balasov, etc, — (oraşe între 15—25.000 
locuitori) — soldaţii au întreprins cu de la sine putere 
<percheziţiuni> în cartierele cele mai bune, sub pretext 
că <bogatii ascund hrana». Aceste <perchezitiuni» sunt 
peste tot însoţite de prădăciuni şi omoruri. Numai în 
Kazan în timpul perchezitiuniior au fost omorite 15 
persoane şi rănite 150! (> Dien» 16 şi 20 Oct., 1917; «Russk, 
Slovo> din 18 Oct. 1917). 

Comisarul guvernului din Podolia a declarat la con- 
gresul din Kiev, că trecerea unui corp de armată prin 
tara seamănă cu năvălirea unei horde tătăreşti de pe 
vremuri: totul se pradă, — grâne, vite, păsări; se taie 
iezăturile de la helestee: depozitele se devastează; din 
cele mai multe sate rămân numai dărâmături afumate; 
femeile sunt violate... («Russk, Slovo», 19 Oct. 1917). 

In guvernamanti 1 Polfava, soldaţi: unui <batalion de 
moaite> au prădat toate satele din drumul lor (cRussk, 
Slovo», 17 Oct. 1917). A 

In guvernământul Reazan ţăranii au devastat şi au ars 
până la 16 Oct. a. c, 44 de moşii; soldaţii trimişi pentru 
represiunea tulburărilor au perticipat ei înşişi la prădăciuni ; 
mişcarea se întinde mereu... (<Russk. Slovo», 16 Oct. si 
<Dien> 20 Oct. 1917), 

In guvernământul Zumbov sa format o bandă de 400 
ins‘, care de o bucată de timp a întreprins o expediţie 
sis.ematică pentru prădarea moșiilor. Unde apare această 
banda i se asociază îndată şi ţăranii din localitate, în cât 
adesea pentru devastarea unei moşii se adună mai multe 
mii de care, pentru a transporta avutul prădat... («Dien», 
14 Oct. 1917) 

De asemenea în guvernämintele Penza şi Kursk se pradă 
moşiile si se taie padurile de istov («Dien», 18 Oct 1917). 

Bande de țărani flămânzi din guvernämintele de Nord 
pornesc dealungul fluviilor Vo/ga şi Kama spre sud si în 
drum pradi toate depozitele de cereale. Slepurile Statului 
cari transportă ceieale pentiu Capitală şi armată, adesea 
sunt oprite si cerealcle se impart între ţăani. Bande 
înarmate de țărani dau lupte între ele pantru pradă şi 
cad multi morţi şi zăniţi... («Russk. Slovo> 17 Oct. 1917). 

Asemen+a scene se petrec şi în guvernămintele Kursk 
si Polfava, unde năvălesc bande de ţărani flămânzi din jurul 
Moscovei («Russk. Slovo», 18 Oct. 1917). 

Mai multe știri despre mari turburäri şi manifestări a- 


324 


marhice printre ţărani sunt date şi din guvernämintele 
Basarabia, Tver, Voliria, Kiev, Charcov şi din toată regiunea 
Volgii. (eUtro Rossi?, 18 Oct. 1917 şi <Russk. Vied.», 12 
„şi 13 Oct. 1917). 

In Chsav lurta (Caucazia) a avut loc o ciocnire sânge- 
roasä între sold=ţi şi locuitori. Dupä operaţiuni militare 
-de mai multe zile, beligerantii au încheiat pacea. (,Russk. 
-Slovo>, 16 Oct. 1917). 

De asemenea în Nevinomysea (tot în Caucazia) sa dat o 
"bătălie între un regiment de cavalerie, alcătuit din tătari, 
şi soldaţii ruşi... („Dien“, 17 Oct. 1917). 

In Balașov, sa răsculat garnizoana locală şi a ocupat 
poşta şi telegraful. (,Dien“, 14 Oct! 1917). 

Mai multe regimente din Filanda refuză să dea urmare 
„ordinului de a pleca la front. (eDien», 16 Oct. 1917). 

In Turkestan, cu toată expediţia generalului Corovi- 
“cenco, continuă în mai multe localități tulburări şi po- 
gromuri. (»Dien“, 15 Oct. 1917). 

In Chiva răscoale, omoruri, incedieri, devastatiuni ale 
depozitelor Statului, — populaţia rusă fuge. (<Dien>, 16 
‘Oct. 1917). 

Dar în ştirea din urmă am esit, propriu zis, din cadrul 
tulburărilor ţărăneşti și militare, fiindcă în Chiva anarhia 
are la bază şi conflictul dintre populaţia autonomă si 
‘cea rusă, ca şi ciocnirea dintre militia cetäfeneascä si 
„soldaţii ruși din Biarnetorg (Finlanda). , 

Ar trebui să fac ua pomelnic de patru ori mai Jung, 
«dacă aş voi să cosemnez şi toate tulburările provocate 
-de asemenea motive ca şi manifestările anarhice din 
“€sfere mai înalte». 

Totusi, pentru complectarea tabloului voiu cita numai 
trei cazuri din aceste sfere: 

La Kiev a avut loc o întrunire a elevilor din scoalele 
militare locale, la care au luat parte 400 de elevi şi în 
care sa votat următoarea moţiune: 

«Daca guvernul va respinge cererea de ucranizare a unui 
<număr de diviziuni, ca şi de repartizare a el vilor ucrai- 
<neni exclusiv la trupe ucrainene, elevii militari ucrai- 
“neni hotărăsc de a păşi pe calea revolutiunei pentru 
“<crearea unei armate nationale ucrainene»... 

Funcţionarii administrației comunale din Moscova s'au 
pronunţat pentru imediata răsturnare a guvernului pro- 
vizor, şi au hotărît să se pregătească pentru räsbeiu civil! 
€<Russk. Slovo», 19 Oct. 1917). 


325 


In sfârşit cea mai înaltă instanță judecătorească din 
Rusia, Senatul, a refuzat publicarea Instructiunii pentru 
Secretariatul gene al ucranian, decretată de guvernul 
provizor, — care exercită acum puterea legislativă, — sub 
cuvânt că existența unui asemenea secretariat genera! 
nu-i «ste cunoscută... 

Concluzia şi-o vor face cetitorii singuri. 

De altfel ziarul lui Kerenski, dacă nu însuși Kereuski, care 
visa să continue răsboiul în asemenea condițiuni, — a tras 
această concluzie în urmätoarele cuvinte pline de melancolie: 

„Pentru sfâsieri interne noi suntein gata, dar nu pentru 
“un răsboiu extern»... (eDien», 14 Oct. 1917). 


13 Noembrie, 


V 
PERSPECTIVE DE PACE ? 


Congresul general al lucrătorilor si soldaţilor, ca şi. 
Lenin, în calitate de reprezentant al noului guvern, an 
declaret că Rusia va face demersuri energice pentru a 
detcrmina imediata incheere a unei ‘päti democratice, 

Ne apropiem dar de pace? 

Răspunsul atârnă de două categorii de cons:d.ratiuni, 

Mai întâiu, dacă noul guvern, izvorit din revoluţia ma- 
ximalistă, va putea vorbi in nume'e Statului rus întreg? 
Cu alte cuvinte: dacă această revoluţie va fi acceptată 
de tara, fără sfâşieri si lupte interne ? 

Evident că dacă izbucneşte un răsboiu civil, vom avea 
fata în fata cel putin doză guverne si două armate, şi fie- 
care din partidele în luptă vor pretinde că reprezintă Sta- 
tul rus. Insă în accias timp, este tot atât de evident, că 
nici unul din ele, în aceste condițiuni, nu ar avea auto- 
ritatea necesară nici pentru a începe tr.tativele de pace, 
nici pentru a impune conditiunile ei, atât înăuntru, cât 
și în afară. 

Cine ar voi să intre în vorbă şi să inchee vrun tratat 
cu vre-unul din cele două guverne, — cari de o potrivă 
nu pot invoca în favoarea lor alt izvor de autoritate, de- 
cât revoluţia încă nedesävârsitä, sau mai bine zis contfes- 
fată, cum rezultă din însuşi răsboiul civil. Pacea consim- 
‘ita de unul din partide, n’ar putea doar aduce încetarea. 


326 


ostilităților, mai cu seamă când motivul principal al con- 
flictului, este tocmai chestiunea păcii. 

Este triumful maximalistilor atât de hotărîtor încât să 
putem crede, că primejdia răsboiului civil este conjurata? 

Avem încă prea puţine ştiri din Rusia, în urma eveni- 
mentelor din 8 Noembrie, şi cele cari sunt, provin exclu- 
siv din sursa maximalistă, încât nu putem da încă un 
răspuns precis la această întrebare, 

Unele telegrame ne vorbesc despre arestarea lui Ke- 
renski şi a seriei întregi de oameni politici şi generali 
din lagărul răsboinicilor intransigenti. Dar alte telegrame 
contestă arestarea şi în tot cazul aceasta nu exclude încă 
posibilitatea răsboiului civil, 

In primul rând, cunoaştem încă prea puţin, cum a fost 
privită revoluţia maximalistă în provincie. 

In al doilea rând, Inteletrerea — care în urma diferi- 
telor concesiuni de ordine economică, acordete de guver- 
nele anterioare, pentru a nu vorbi și de alte mijloace de 
presiune, are atâta influenţă în Rusia, — desigur nu va 
cruța nimic pentru a sprijini partidul räsboinic. 

E, adevărat, că maximalistii au în favoarea lor un fac- 
tor decisiv, pentru a le asigura victoria întrwun eventual 
răsboiu civil, şi anume: adesiunea asociatiunilor de lu- 
crători ai căilor ferate. 

Evident că aceste asociatiuni pot paraliza acţiunea ad- 
versarilor noului guvern din Petrograd. In ori-ce caz, 
până la rezultatul definitiv al luptei, nu ne-am putea as- 
tepta la vre-o acţiune directă şi serioasă pentru a grăbi 
încheerea păcii. A 

Dar chiar dacă triumful maximalistilor ar fi hotärîtor 
şi ar îi astfel cruțat Rusiei un räsboiu civil, încă nu ar 
însemna de aici că şansele pentru pace ar fi prea mari, 
cu toate declaratiunile Sovieturilor şi ale conducătorilor 
maximalişti, şi ori-cât de categorice. 

Pentru ca o acţiune pacifică a noului guvern să poată 
avea sorti de isbândă, conducătorii lui trebue să dea do- 
vadă de simţ al realităţii, de mare iscusintä şi multă 
tenacitate. 

In manifestările lor de până acum maximaliștii nu prea 
au dat dovadă de simţ al realităţii. 

Pentru a încheea pacea, se vor crede ei în drept, 
ca şi înainte, să se adreseze direct popoarelor din toată 
lumea? 

Foarte frutmos!. Dar numai, că pacea în asemenea con- 


327 


ditiuni presuptine friumful prealabil al ideilor maximaliste în 
toată lumea /.. 

Se pot însă astepta d-nii Lenin si Trotzki la acest 
triumf întrun viitor apreciabil? 

Atunci ce valoare practică poate avea manifestatia a- 
ceasta, pentru ca să pună capăt măcelului mondial? 

Răsboiul, de care sângerează astfel globul, nu este 
doar o teorie, asupra căreia s’ar putea discuta pe indelete 
până la o a doua înviere, ci o grozavă realitate. Nu i se 
poate pune capăt, decât ţinându-se seamă de conditiunile 
concrete, cari pot fi acceptate de beligeranfi, aşa cum sunt 
în această vale de plângeri, care nu seamănă cu raiul 
maximalist... 

E clar însă, că pe terenul recomandat la Petersburg, 
nici Intelegerea, nici Puterile centrale nu vor păşi... 

Atunci să sângereze lumea înainte? Să continue popo- 
rul să se sbată în această agonie? 

Nu ne putem îndoi, că maximaliştii doresc sincer pa- 
cea. Dar si Kerenski, desigur, avea cele mai bune inten- 
(iuni. 

Dar ce înstamnă intentiunile în politică, atunci când 
nu sunt sprijinite de măsurile potrivite de executiune? 
Greşeala cea mare a lui Kerenski consta în credinţa că 
poate convinge guvernele Intelegerii — cum credea să 
ducă în foc şi armata, — numai cu discursuri frumoase. 
De aceia el stăruia, pe de o parte, pentru pace iar, pe 
de altă parte, dădea asigurări că Rusia nici întrun caz 
nu va încheia o pace separată. 

Astfel Rusia a fostpusă într'o situaţie de vădită inferio- 
ritate față de Intelegere. 

Intelegerea, având această siguranţă, aplauda discursu- 
rile; ţineau şi oamenii ei de Stat altele tot așa de 
frumoase, dar răsboiul mergea înainte. Intentiunile paci- 
fice ale poporului rus rămâneau fără san fiune... 

Un om de Stat nu trebue să ceară ceeace nu poate 
impune. 

Dacă, după revoluţia din Martie, Intelegerea ar fi fost 
pusă în cunoştinţă, că dacă până la un termen dat pa- 
cea nu ar fi încheiată, guvernul Rusiei, răspunzător de 
soarta poporului, zu mai poate duce războiul, — ceea ce e 
şi un sfânt adevăr, — pacea, vorbesc despre pacea gene- 
rală, ar îi fost de mult încheiată. 

Amenințarea cu pacea separată, în conditiunile concrete 
ale poporului rus, este cât se poate de legitimă: <à /'im 


328 


possible nul n’est tenu>.. Rusia nu s'ar despărți în acest 
caz de aliaţii ei, ci aliafit sar despărți de ea, nesocotind 
interesele vitale ale unei naţiuni, care e la sfârșitul pu- 
terilor sale. 

Fără presiune efectivă nu se poate însă convinge guver- 
tele Intelegerii, pe cari interesele lor egoiste le opun în 
momentul de fata chiar propriilor lor popoare. 

Va păşi guvernul maximalist pe această cale, care six- 
gură poate duce, şi astăzi, spre pace? 

Vom şti peste puţine zile. 

In orice caz, dacă revoluția maximalistă nu va grăbi 
poate direct pacea, prin acte de guvernământ, ea va avea 
însă desigur o enormă înrâurire indirectă, — atât prin si- 
tuatia internă creată în Rusia, cât mai cu seamă prin 
faptul că ea, prin sine însăşi, constitue o înfrângere poli- 
ticà a Infelegerei, care din răsputeri susținea partidele räs- 
boinice. 

Atitudinea presei ententiste e foarte elocventă... 

Omenirea, obosită de măcelul zadarnic, poate nădăjdui 
în această privinţă cu atât mai mult dela noua întorsă- 
tură a lucrurilor din Rusia, cu cât ea se produce în urma 
înfrângerii militare diu Italia. 

Am ajuns la momentul critic al räsboiului mondial... 


14 Noembrie 


VI 
PETROGRAD SI ISONZO 


Două înfrângeri pentru Intelegere. 

Infrângerea politică în Rusia şi înfrângerea militară în 
Italia. = 

Intre ele există o intimă legături, şi consecinţele lor pot 
f fatale pentru întreaga coaliție condusă de Marea Britanie. 

Puterea militară a Rusiei a fost considerată ca factorui 
principal al coalitiunii anti-germane. Armatele “Țarului 
trebuiau să strivească, ca un «tävälug», forţa Germaniei. 

Pentru aceasta Anglia a renunţat la toate tradiţiile po- 
liticei sale din Orient. Pentru aceasta a fost jertfită Persia, 
a fost dată pradă Turcia, au fost părăsite Constantinopolul 
şi Strâmtorile. 

Pentru aceasta şi Franţa, democratica, revolutionara 
Frantä, s'a pus în serviciul celui mai odios regim de tiranie 


329 


asiatică. Pentru aceasta a fost chiar uitată de Franţa da-- 
toria ei istorică faţă de națiunea poloneză. 

Când, în urma aventurii din Manciuria, sa adunat la 
Paris reprezentanţii tuturor partidelor democratice din 
Rusia, ca şi ai tuturor naționalităților oprimate, pentru a 
hotărî actiunta revoluţionară din 1905, în zadar sau adresat 
ei guvernului francez, în numele tuturor popoarelor Ru- 
siei, cu rugămintea de a nu mai sprijini financiarmente 
guvernul “Țarului. 

D. Miliucov,— favoritul de astăzi al Intelegerii, —aträsese 
atunci atenţia naţiunii franceze, că sprijinind pe Jar, ea 
se declară dusmanä națiunii ruse... 

In zadar! Frauţa îşi vărsa miliardele, se solidariza cu 
toate grozăviile regimului țarist, numai pentru ca să aibă 
la dispoziţie <tävälugul». 

Când la 1915 armatele “Ţarului au dat îndărăt în fai- 
moasele lor <retrageri strategice>, — Intelegerea ma des- 
perat încă. Atunci a fost chemat în ajutor sacrul egoism 
al Italiei, ca să dea <tăvălugului> un mijloc de scăpare. 

Armata italiană însă sa înămolit în valea Isonzului, de 
unde wa mai putut urni peste doi ani de zile. 

Atunci, sfetnicii "Țarului şi-au dat seama că partida este 
pierdută, si la Petrograd a incoltit gândul păcii scparate. 
Jar după campania României, acest gând era cât pe ce să 
ajungă realitate. 

Intelegerea însă nu se putea resemna. In special amba. 
sadorul Angliei din Petrograd, sa hotărit să joace eve 
banques, să sprijine chiar mișcarea revoluţionară, care ame- 
ninta dela sine să isbucneascä pe urma înfrângerilor militare 

Bărbaţii gravi de Stat din Londra si Paris nädäjduiau 
să mistifice o raiscare elementară a maselor populare, si 
să repună în mișcare <tăvălugul» cu ajutorul democratilor 
si socialiștilor, cari s'au instalat în palatele imperiale din 
Petrograd. 

Poporul dérnic de pace a gonit pe Miliucov, cum gonise 
înainte pe oamenii “Țarului, si a chemat pe Kereuski, care 
vorbea atât de frumos împotriva imperialismului și pentru 
«pace fără anexiuni si contribufiuni>.. 

O nouă ofensivă în Galiţia trebuia să vină în ajutorul 
nenumăratelor ofensive la Isonzo. 

Ofensiva din Galiţia a dat greş, cele dela Isonzo nu 
dădeau rezultate apreciabile. 

Dar câtă vreme Rusia rămânea în lagărul Intelegcrii, 
şi câtă vreme Italia ameninţa Triestul, popoarele Intele- 


330 


gerii puteau fit încă întreţinute în nădejdea unei întorsături 
mai prielnice a lucrurilor, — până ce vor veni ajutoarele 
din America, din Japonia, din China... 

Pentru a menţine armatele ruse pe front nimic n'a fost 
cruțat: ameninţări, fâgäduinti, combinatiuni financiare si 
economice, campanii de presă si intrigi de ‘tot felul. 

In acelaşi timp, pentru ca armata dela Isonzo să nu fie 
distrasă dela scopurile ei, în Italia detaşamentele engleze 
ajutau represiunea răscoalelor populare la Turin... 

Dar în aceeaşi zi tefegraful ne-a adus vestea atât despre 
revoluția maximalistă din Petrograd cât și despre trecerea 
peste Tagliamento a armatelor austro-germane... 

Nu ştim dacă şi câtă vreme guvernul maximalist se va 
putea menţine, şi cine îi va urma la Petrograd. 

De asemeni nu putem sti, unde se va opri retragerea 
armatei italiene, precum şi în ce stare va fi atunci această 
armată. 

Dar rămân faptele, ale căror urmări vor avea o înrâu- 
rire dăinuitoare. 

Ori-cine se va instala mâne în palatele guvernului din 
Petrograd, el nu va mai putea trece cu ușurință peste 
dorinţa de pace a unui popor, care aumai pentru a avea 
pace s'a aruncat în braţele maximaliştilor, cu toate că acum 
câteva săptămâni aceştia nu găseau nici un răsunet în ţară. 

Chiar Kerenski de mân : nu va semăna cu Kerenski de eri. 

De asemeni poate că ajutoarele Intelegerii vor mai scăpa 
Italia de ultima umilinţă, dar éa nu va mai putea pre- 
tinde la rolul mondial ce-l râvnea, când armatele ei au 
coborit în triumf în valea Isonzului, 

Si mai cu seamă, nici Italia nu va mai putea crede în 
Rusia, nici Rusia în Italia, nici ambele în Intelegere, 
precum nici Intelegerea în ele amândouă,—și nici în sine 
însăși... 

Revoluţia din Petrograd şi înfrângerea dela Isonzo au 
pus hotarul unei noui faze în istoria răsboiului mondial. 

Este greu încă să prevedem toate consecinţele acestor 
înfrângeri: evenimentele caii sau desfășurat în zilele 
acestea pe malurile Nevei şi în valea Isonzului nu vor 
putea fi judecate în toată enorma lor semnificare istorică, 
decât cu mult mai târziu, 

Dar, desigur, ceasul păcii tot, sa mai apropiat. 


15 Noembrie. 


‘ 


331 


VII 
PETROGRAD-IASL. 


Vor birui Kerenski si Kornilov ? 

Vor birui Lenin si Trotzki? 

Cine poate sti! Cand vor apare aceste randuri, telegraful 
desigur ne va aduce alte veşti în această privinţă, decât 
cele ce ne sunt cunoscute în momentul c nd le scriem. 

In cazul dintâiu valul revolutiunii va porni îndărăt, si 
mai curând sau mai târziu vom asista din nou Ja lupta 
dintre Kerenski şi Kornilov, de data asta însă cu mai 
multe şanse pentru acest din urmă, care ar avea.o su- 
p+rioritate morală necontestabilă, ca salvator al prigoni- 
torului său, 

Dacă vor birui maximaliştii, alte lupte între tovaräsii 
de astăzi vor hotărî o nouă ascensiune a undei revolu- 
tionare, sau scăderea ei. 

Dar îndărătul tuturor acestor frământări sângeroase un 
fapt se afirmă, ca o forţă elementară, de care va trebui 
să țină seamă ori cine ar fi ridicat in Rusia o clipă mă- 
car pe creasta înspumată a valului, 

Faptul acesta este nepotolita sete de pace a poporului 
rus, cuprins de oboseala mortală. 

Astăzi e limpede că popoarele Rusiei, pentru a avea 
pace, sunt în stare să cheme îndărăt pe “Țarul Nicolae, 
sau pe vr'un alt Romanov, numai să se sfârșească odată 
acest supliciu. 

Si cu toate apelurile desperate ale corifeilor Intelegerii, 
Rusia nu va mai lupta, #4 mai poate lupta. 

Care este atunci situaţia României ? 

D. Take Ionescu, <vice-preşedintele» consiliului de 
miniştri, a declarat la Odessa, după cum nea făcut cu- 
noscut «Gazette de Lausanne», că «România atârnă exclusiv 
de Rusia» şi “nu se poate lipsi de ajutorul soldaţilor 
rusi».., 

Dar în situaţia creată de revoluţia maximalistă si de 
răsboiul civil care i-a urmat, ce mai are de câştigat 
România? 

Ce crede să facă guvernul din Iasi? Se asociază el la 
manifestatia pacifistă a guvernului aliat din Petrograd, 
în ipostasa maximalistă ? 

Şi dacă nu se asociază, ce poate face fără Rusia, de 


332 


care exclusiv atârnă», si fără ajntorul soldaţilor ruși, de 
care “nu se poate lipsi>? 

Se pot prevedea, în adevăr, mai multe ipoteze. 

In caz de biruintä definitivă a maximalistilor, ne putem 
aştepta la încheierea cel putin a unui armistițiu. 

Il va cere sau îl va accepta şi guvernul român? 

Atunci cum se va înfățișa România în ce priveşte re- 
vendicările, cari au motivat răsboiul nostru ? 

Conditiunile guvernului maximalist ne sunt cunoscute 
din instructia elaborată de Sovictul din Petrograd, acum 
câteva zile, pentru delegatul său la Conferinţa din Paris. 
Guvernul tua este doar emanatia aceluiasi Soviet, care 
a redactat si instructia ! 

Dacä propunerea de pace ce ne-a fost telegrafiatä, nu 
precizează nimic relativ la România, instructia amintitä 
e însă foarte lămurită în privința revendicărilor noastre: 
i se asigură României numai restabilirea în graniţele 
dinainte de răsboiu, şi încă cu condiția autonomiei pentru 
Dobrogea şi a acordării dreptur lor.politice evreilor... 

Isi insuseste acest program al aliaţilor maximalisti 
guvernul din Jasi? 

Pentru realizarea acestor condiţii am pornit ;ăsboiul ? 
Căci pentru a ne păstra graniţele, evident, n'am avut ne- 
voe de răsboiu. De altfel dacă autonomia Dobrogei şi 
drepturile politice ale evreilor sunt așa de scumpe gu- 
vernulu: din laşi, deasemeni ma fost nevoe de nemăsu- 
ratele jertfe ale poporului român, nici de ajutorul maxi- 
maliştilor, pentru realizarea lor... 

Sau guvernul român nu va accepta armistițiul, şi deci 
va rămâne în faţa inamicului fără ajutorul soldaţilor ruşi, 
de care totuşi nu se poate lipsi, cum afirmă <vice-prese- 
dintele consiliului» din Iaşi ? 

Ce perspective ne așteaptă atunci ? 

D. Take Jonescu s'a mărginit la o formulă foarte ex- 
presivă: “atunci totul ar fi pierdut», a spus d-sa la Odesa. 

Dar în ce forme se va concretiza această formulă pen- 
tru nenorocitul Stat, care are cinstea să fie condus de a- 
cest bărbat elocvent? Ceeaze mai rămâne din poporul ro- 
mânesc are dreptul să ştie, ce anume are de gând să facă 
în acest caz guvernul român? 

In altă ipoteză, guvernul maximalist nu va avea vro 
biruintä decisivă, răsboiul civil se va prelungi, sau chiar 
maximalistii din Petrograd vor fi biruiti, 

Dar tulburärile provocate de räscoala maximalistä, ca 


333 


şi faptul fundamental, că poporul rus nu mai voeşte 
şi nu mai poate să lupte, — nu mai putin vor crea cl 
puțin o pasivitate durabilă pe tot frontul rusesc, ua armis- 
fițiu de fapt. 

In acest caz situația României ar fi mai nenorocită: 
ea tot nu ar avea ajutorul soldaţilor ruşi „de care nu se 
poate lipsi“, dar guvernul din Iasi m'ar avea nici putinţa 
de a încheia măcar un armistițiu, pentru a pune capăt 
acestui infern... 

Atunci, ce ne rămâne de făcut? 

Nici o declamatie nu mai poate eluda această între- 
bare, în urma ultimelor evenimente din Rusia, ca şi a 
celor din Italia, 

Noi am voit anume cuceriri. Numai în vederea lor am 
intrat în lagărul Intelegerii. 

Dar cuceririle nu pot rezulta, decât din ocuparea vic- 
torioasä a teritoriilor revendicate. 

* Ori-cum sar întoarce lucrurile pe alte fronturi, — aici 
d. Take Ionescu are perfectă dreptate ! — soarta armelor noas- 
tre atârnă numai de atitudinea Rusiei. 

Dar dacă multi, cu toate »retragerile strategice“ ale 
Rusiei de până acum, se îndărătniceau de a mai crede în 
întoarcerea „tăvălugului“, — astăzi cine mai poate crede 
in ageasta minune? 

Si dacă teritoriile revendicate de România nu mai pot 
fi ocupate si cucerite, fiindcä ruşii nu mai vor, nici nu 
mai pot să se bată, iar “România nu se poate lipsi de 
ajutorul soldaţilor ruși», — concluzia este limpede... 

Limpede? 

Un singur lucru este limpede: guvernul din Iasi nu 
mai e în stare de a găsi vre-un mijloc, ca tara să iasă 
din abisul în care a aruncat-o, — să fie salvat, cel puţin, 
ce se mai poate salva. 

Și mai limpede, că guvernul din Iasi nu va putea trage 
nici măcar această concluzie din situația creată, de el... 

O va trage altcine-va pentru el? Se va găsi o forță, 
care să rupă lanțul de ocnas, care leagă guvernul din 
Iaşi de aliatul din Petrograa?.. 

O grozavă întrebare... 


1e Noembrie 1917. 


334 


VIII 
PROPUNEREA DE PACE 


Cum era de prevăzut, propunerea de pacea guvernului 
maximalist nu dă tocmai dovadă de simț al realității. 

<Guvernul muncitorilor și țăranilor, creat prin revoluţia 
«din 6 şi 7 Noembrie, bazat pe Soviet, propune £gavernelor 
«tyturor țărilor beligerante ca să înceapă imediat nego- 
<cieri asupra unei păci democratice si drepte»... 

Așa s na începutul textului transmis de «Agentia tele. 
grafică» din Petrograd. 

Prin urmare, guvernul maximalist se adresează, în do- 
rinta lui de pace, guvernelor actuale din Statele beligerante. 

Propunerea sa poate fi rezumată în patru puncte: 

Pace fără anexiun si făra contributiuni de răsboiu; 

Prin cuvintele <fără anexiuni? se înţelege dreptul fie- 
cărei naţionalităţi, sadiferent de legadtura de Stat în .are s'a 
aflat înainte de răsboiu, de a-şi determina pentru viitor le- 
gătura si forma de Stat; 

Toti beligerantii trebue să declare imediat un arinis- 
titiu pentru tiei luni, spre a incepe tratativele de pace; 

In sfârșit, la congresul de pace trebue să fie reprezen- 
tate nu numai Statele „belige rante, ci si toate natignal1- 
tätile, caii au fost cuprinse în vârtejul răsboiului, sau cari 
numai <suferă din pricina răsboiului». Mai mult. Se cere 
chiar convoc.rea unei conferinte, «la care să ia parte, re- 
prezentanti ai /z/uror nafiunilor din lume pentru acceptarea 
definitiva a condijiunilor de pace»... 

Pentru ca să ne dăm seamă ce ar rezulta din acceptarea 
acestei propuneri de pace, e destul să semnalăm, că Anglia 
ar fi trebuit să renunțe nu numai la Irlauda, dar şi la 
India şi L Egipt. Nici duşmanii, în cazul celei mai gro- 
zave înfrângeri, nu i-ar putea cere atâta. Şi această cerere 
i se adresează de către alafi!/ 

Incuicătura inextricabilă în care se pune guvernul d-lor 
Lenin şi Troteki, prin această cerere, trece peste tot ce 
se poate închipui. 

Desigur atât Anglia, cât şi Franţa, aliaţii principali ai 
„Rusiei, vor refuza propunerea. Franţa nu vrea să accepte 
măcar plebiscit peniru Alsacia și Lorena! 

Ce face atunci Rusia, guvernată de d-nii Lenin şi 
Trotzki? 


335 


Ei au declarat, că nu vor încheia pace separată. 

Si deci, în urma acestei propuneri atât de largi, refu- 
zată de aliaţi, Rusia va fi silită să-i ajute pe aceștia cu ar- 
mele ei, să mai facă și alte cuceriri ! 

Atunci, pentru ce să accepte ei propunerea de pace 
dacă, continuând răsboiul, vor avea sprijinul Rusiei și, în 
orice caz, dacă va trebui chiar să accepte pacea dictată 
de duşmani, aceasta le ar fi tot mai avantagioasă decât 
programul maximalist? 

Curat, să te ferească Dumnezeu de asa... aliaţi! 

Pentru ca propunerea maximalistă să poată fi primită, 
ar trebui ca aceiaşi revoluție, ca în Rusia, să fi fost săvîr- 
sita în toată lumea. 

Dar nu sutitem în această situaţie şi nu prea sunt 
semne că am putea să ajungem acolo inti’un viitor mai 
mult sau mai puţin apropiat. 

De altfel fusisi maximalistii sau adresat, cum am văzut, 
«guvernelor tutuor ţărilor beligerante». Aceste guverne 
sunt foarte *burgheze» şi neaccesibile accentclor ce rä- 
sună de ve tribuna Sovietului din Petrograd. 

Atunci, pentru ce noul guvern revoluţionar şi-a mai 
dat truda de a şi redacta adresa către beligeranti? 

Numai pentru un gest frumos? 

Pentru omenirea care se stinge in acest măcel eo prea 
slabă consolatie. - 

Din fericire găsim în această adresă şi o «lt notă: 

«Tot odata guvernul crede că conditiunile nientionate 
<nu sunt socotite ca definitive. El e de acord să cerceteze 
<orice alte condițiuni de pace, şt insistă numai ca aceste 
«condițiuni să fie propuse in mod clar şi cât mai repede 
«de celelalte {ari beligeranre». 

P- riect! 

Dar atunci, poate era mai bine s’o fi lăsat mai domol 
de.a început... 

Rusia nu mai poate duce răsboiul, şi guvernul ei, ori- 
care ar fi el, este dafor să-i asigure pacca cât mai ono- 
rabilă, în conditiunile concrete, cari sunt cu putință în 
faza istorică actuală. 

Jar grija revolutiunii, la aliați şi la adversari, să o lase 
maximaliştii popoarelor respective. Să emancipeze ei po- 
porul rus; Rusia nu poate încă pretinde dreptul dea 
conduce lumea civilizată întreagă... 

Dar şi în forma ei mai modestă, propunerea de pace, 
nu poate avea efect de cât dacă aliaţii Rusiei vor 


336 


şti, că refuzul ei ar avea de urmare eventual şi pacea 
separată. 

O declaraţie categorică însă în această privinţă ne lip- 
seste încă. 

Se va face ea la Petrograd? 

Vom afa zilele acestea, dacă, cum ar rezulta din ştirile 
din momentul de faţă, e adevărat că maximaliștii ar & 
biruit definitiv. 


17 Noembrie 


IX 
RUSIA PACIFISTĂ 


După ultimele telegrame din Rusia, acolo se agită i- 
deea unui guvern de coaliţie între partidele socialiste, 
pe baza formulei de pace a Sovietului din Petrograd. 

"De se va forma acest guvern de coaliţie socialistă, e- 
vident nu se poate încă şti. Dar creşterea sentimentelor 
pacifiste în toate straturile poporului rus se prezintă ca 
un factor decisiv, oricare guvern ar ieşi din acest haos. 

Fuptele sunt mai puternice de cât orice declamatie și 
decât ori ce constructiuni teoretice. 

Şi faptul, că Rusiu nu mai e în stare să ducă răsboiul, 
incep să-l înţeleagă chiar aceia cari până eri intrupau 
aspiratiunile răsboinice ale cercurilor celor mai soviniste 
din societatea rusă. : 

E, caracteristică in aceasta privință cuvântarea, pe care 
a tinut-o în Pailamentul provizor, in sedinta din 23 Oct. 
a. c. generalul Alexeiev, fostul generalism al armatelor 
ruse: 

“Massele soldätesti, —a spus generalul,— constitue cea 
«mai mare primejdie, 'fiindcă ele au prins gustul de a nu 
‘face nimic si de a nu mai asculta de nimeni. Ele sunt 
<cuprinse de ideea unei păci grabnice, care va veni dela sine. 
«Un inspector de armată, care de curând a controlat ins- 
“tructia unor trupe de pe front, a declarat că nu e nici 
<o companie care să ştie ce se cere de la soldaţi intro 
<bătălie. Mai multe companii şi batalioane, primind or: 

_“dinul să se prezinte pentru inspecție, au refuzat să iasă 
“in câmp şi să arate ce ştiu... Massa soldäteascä a pier- 
«dut ori-ce noţiune de onoare, de datorie si: de cea mai 
“elementară dreptate omenească... Mai bine de zece mii de 


337 


i uzi au fost gonifi din armată»... (Rusk. Slovo, 24 Oct. 
<1917). 

Ministrul de räsboiu, generalul Verkovski, în aceiaşi 
şedinţă, a mai întărit această „expunere prin ilustraţii eloc- 
vente din ceeace se petrece în garnizoanele din dărătul 
frontului. Ministrul a arătat că numai în ultimele noză 
zile soldaţii au săvârşit 16 «pogromuri», „ răscoale de be- 
ție“ (termenul technic, pentru devastarea d-pozitelor de spirt, 
cu orgiile subsequente) şi 24 de răsvrătiri; de 16 ori au- 
toritätile au recurs la forţa arinatä. 

Suggestivă statistică. 

Ministrul nu crede însă cu putinţă de a restabili dis- 
ciplina prin măsuri respective: 


<Nu ar fi decât o singură putere exterioară, — a ex- 
aclamat el, — care ar putea sili şi supune armata noas- 
otra — baionetele nemtesti“.. 


El, şeful organizatiunii militare a Republicei, afirmă 
că măsuri disciplinare, impuse prin forţă, trebuesc consi- 
dezate ca fiind cu desăvârşire excluse. Nu se poate nä- 
dăjdui decât în disciplina benevolă. Chiar în ce privește 
asasinarea ofițerilor, ministrul găseşte, că asasinii „vor tre- 
bui să găsească condamnarea meritată în presiunea opi- 
niei publice a camarazilor lor“! .., 

+ Nu e de mirare, că oliterii caută să se organizeze 
şi ei în vederea apărării împotriva propriilor lor 
soldaţi! 

La Moscova a avut loc. sub preşedinţia prinţului Drutki 
adunarea generală a delegaților ofiţerimii de pe front. In 
rezoluţia votată, ofiterimea se plânge de silniciile, pe cari 
soldatesca anarhică le săvârşeşte asupra ofiţerilor, iar din 
presă ar rezulta că... ofiferii sunt in afară de lege 1... Pe lângă 
aceasta ofiţerii suferă din cauza unui spionaj politic or: 
ganizat împotriva Jor, şi la care participă chiar unii ofi- 
teri. Autoritatea disciplinară, care priu „declaraţia drep- 
turilor soldaţilor“ a fost desfiinţată şi, în consecinţă, față 

* de soldaţi nu mai este aplicati, comandanții superiori o 
exercită însă numai împotriva ofițerilor. 

ala ultirnul timp — sună mai departe rezoluţia 
„ofiţerilor, — se constată  apucături demagogice la 
vunii comandanţi superiori, cari caută să'şi asigure 
„popularitatea printre soldaţi şi organizaţiile acestora 
„Şi cari, prin aceasta, coboară prestigiul lor şi autoritatea 
»ofiţerilor”... 

Mai multi ofiţeri au propus adunării să nu se mărgi- 


22 


338 


neasc4 numai la această rezoluţie, dar „să treacă de la 
vorbe la fapte“ — şi anume: să se creeze detaşamente 
pentru ajutorul activ al ofițerilor amenințați de linşare şi sil 
nicii... („Utro Rossii“, 20 Oct. 1917). 

Cu această armată s'ar putea ţine piept Germaniei? 

Inţelegerea așteaptă mântuire de la biruința lui Ke- 
renski împotriva maximaliştilor. 

Dar în ultimul timp până şi în ziarul lui Kerenski, 
»Dien“, auzim note foarte semnificative. 

Asa, în numărul din 22 Octombrie a. c., cetim în acest 
jurnal: 

„Cine astăzi cere de la armata noastră ofensive victo- 
yrioase, sau măcar pregătirea pentru asemenea ofensive, 

* „suferă desigur de idei fixe. E destul să părăsim înälti- 
„mile suprapământeşti ale gândirii, să aplicăm urechia 
<la pământ, şi îndată vom .auzi sute şi mii de pași, 
<cari fug de la front, vom auzi protestele si plângerile 
<soldaţilor, cari nu au o haină, o ciubotă, ale soldaţilor 
“cari au părăsit ori-ce gând de răsboiu, şi nu aşteaptă 
<cu dor decât pacea»... 

In acelaș No, <Dien> salută instructia elaborată de 
Soviet pentru Skobelev, ca “un pas hotărît spre politica 
internationala activă». 

lar peste două zile (în No. din 23 Octombrie 1917) zia- 
rul lui Kerenski lasă chiar să se înțeleagă că instructia 
cere prea mult de la Germania în chestia Alsaciei şi Lorenei— 
adică plebiscitul! — fiindcă Germania niciodată nu ar 
putea renunța la aceste provincii, sau a primi compensa- 
tia în colonii de pe alte continente |... 

Suntem în dept să concludem: 

Ori-cine va ajunge mâine stăpân la Petrograd, — 
Lenin, Kerenski, Kornilov, — Rusia este coaptd pentru 
pace... . 

Numai anarhia actuală, lipsa ori-cărui guvern, care ar 
fi în stare să se afirme ca atare, mai întârzie încă pro- 
punerea autorizată de pace şi încheerea unui armistițiu 
imediat. 


Cu acest fapt ar trebui să conteze si România... 
21 Noembrie. 


339 


X 
REGIMUL DIN IASI SI PACEA 


Evenimentele din Rusia ating de aproape interesele 
României. România, cum a spus d. Take Ionescu la 
Odessa, atârnă acum exclusiv de aliata ei de la Nord. 
Astfel, răsboiul civil pe care îl duc astăzi trupele d-lor 
Kerenski, Lenin, general Kaledin etc., hotărăşte şi de 
soarta noastră. 

Sunt dureroase ipotezele pe cari trebue să le cercetez 
aci. Dar la ce ar servi politica de strut?.. Imi voiu face 
numai datoria, punând degetul pe rană... 

Putem prevedea două ipoteze. 

Se poate întâmpla şi este chiar probabil, că încă multă 
vreme nu se va putea afirma în Rusia nici un guvern, 
care să fie îndreptățit de a vorbi în numele Statului în- 
treg. Răsboiul civil, cu alte cuvinte, se poate prelungi 
încă multe luni, sau chiar aui, fără ca nici un partid să 
biruiască. 

Bine-inteles, orice participare activă, în cazul acesta, 
din partea armatelor ruse la răsboiul european ar fi cu 
neputinţă. Dar în acelaş timp mar fi cu putintă nici in- 
cheiarea păcii, lipsind un guvern recunoscut, care să fie 
în măsură să propună sau să accepte conditiunile de pace 
pentru Rusia întreagă. 

In situatiunea aceasta, câtă vreme Puterile Centrale mar 
crede de cuviință de a întreprinde vr'o acţiune pe frontul 
oriental, — care evident le-ar incomoda prea puţin, — 
armistițiul de fapt, care de o bucată de timp pare să fi fost 
stabilit aci, s'ar putea prelungi până la înfinit. 

In acest caz, n’ar fi, evident, cu putinţă nici o acţiune, 
nici pe frontul românesc: armata din Moldova, izolată 
prin imensitatea haosului rus de ceilalţi aliaţi, lipsită de 
transporturi, de orice sprijin activ, ar fi condamnată să 
aștepte, paralizată, desfăşurarea evenimentelor. 

Câtă vreme ? 

Si cu ce scop? 

Ce justificare ar mai putea avea, din punctul de vedere 
al intereselor româneşti, prelungirea până la nesfârşit a 
acestei agonii ? 

Dar şi mai tragică ar fi situaţia Statului român, a po- 
porului românesc intreg,—in altă ipoteză. 


340 


Nu este exclus, ca din sfâsierile räsboiului civil, să se 
ridice în Rusia într'un viitor apropiat un guvern, care 
ar avea destulă putere să propună şi să accepte condi- 
tiunile de pace. 

Si ori-care guvern s'ar stabili astăzi la Petrograd, — 
socialist, <burghez», sau chiar monarhist, — el va trebui 
să pună în primul rând capăt unui răsboiu, pe care ţara 
nu-l mai vrea, nici nu-l mai poate duce. Si înainte de 
toate se va încerca, bine-înteles, încheiarea unui ar- 
mistitiu. 

In ce situatie s'ar trezi atunci armata din Mol- 
dova ? 

Toate aprovizionările în arme si munitiuni nu-i pot 
veni decât prin Rusia. Dar pe urma încheierii armisti- 
tiului, orice transit pentru materialul de răsboiu prin 
Rusia va trebui, evident, să înceteze; Dar şi fără a- 
ceasta, armata românească enu se poate lipsi de aju- 
torul soldaţilor ruși», cum a mărturisit si d. Take 
Ionescu, după «Gazette de Lausanne». Armata noastră 
nu poate rămânea sizgiră în fata forţelor Puterilor 
Centrale. 

Prin urmare, armistițiul încheiat de armatele ruse va 
trebui necesar să atragă şi propunerea de armistițiu din 
partea armatei din Moldova. 

Tot aşa, şi tratativele de pace începute de cătră gu- 
vernul din Petrograd, vor impune şi guvernului din Iaşi, 
— ori-care ar fi intentiunile sale adevărate, — să ceară 
şi el păce. 

Pentru guvernul din laşi şi armata din Moldova ar fi, 
în ipoteza aceasta, închisă și calea pribegiei, care a fost 
rezervată pentru celelalte victime ale Intelegerii, Belgia 
şi Serbia. Unde sar mai putea retrage guvernul și ar- 
mata din Moldova, dacă şi graniţele vecinului dela nord, 
în urma armistiţiului, i-ar fi inchise?.. 

" Astfel guvernul, care a pornit răsboiul, cum spune, în 
„momentul pe care ‘i la impus Stuermer, va trebui să 
închee şi pacea, când îi va porunci Lenin, Kerenski sau 
Kaledin... 

Sub regimul din laşi, Statul independent român, care a 
început un răsboiu când nu a voit, e natural să aibă şi 
pacea când nu o vrea... 

Dar, în sfârşit, 

Cum însă se va infatisa regimul din Iasi la tratativele 
de pace? 


341 


Alături de Rusia, care va cere pace, fiindcă o groa/nicä 
anarhie dinlăuntru o sileste să depună armele; alături de 
Rusia, care — ori-cine ar fi la cârmă — nu are nici un 
interes să păstreze la pragul Balcanilor o Românie via- 
bilă şi puternică; alături de Rusia, care ar fichiar ispitită 
de a căpăta condițiuni mai prielnice pe seama,.. *naivei 
Românii»... 

<Trădarea lui Stuermer» ar fi fatal urmată de «trădarea 
lui Trotzki sau Kaledin».. 

Şi ce arputea face guvernul din Moldova pentru a dejuca 
<trădarea» ? 

Căci el nu e măcar în realitate aläturi de Rusia. Mai 
just ar fi să spunem, relativ la regimul din Iasi, că e 
prizonier al Rusiei ! 

In adevăr, ce ar putea refuza guvernanţii din Iasi, în 
situaţia în care se află, Rusiei? Sau mai bine zis: Cum 
ar mai putea ei rezista la orice ar propune și ar consimfi, 
pentru ei, Rusia? 

Rusia a mai tratat doar odată pentru noi, ca aliafe 
noastră... ‘ 

* Cine ne-ar mai putea apăra acum împotriva acestui 
aliat? 

Ceilalţi a//afi, pe cari, chiar cerând pace, Rusia îi tră- 
dează şi pe ei? Ce pot face aliaţii din apus, des- 
'părţiţi de noi prin acest ocean răsvrătit în clocotul de 
anarhie? 

Jnamicul?... 

Dar ce considerație mui poate avea regimul din Iaşi, în 
situaţia de fapt, la Puterile Centrale ? 


Să presupunem, că Puterile Centrale ar avea cea mai 
mare bună voință fata de România însăşi. 

Insă ce încredere le-ar mai putea inspira viitorul, dacă 
regimul din Iasi ar dispune de soarta Statului? Ce garanții 
ar trebui să-i ceară acestuia? 

Trebue să mai insist?,.. 

Mi i groază să prevăd consecinţele... 

Un lucru însă e lămurit: regimul care s'a pus în astfel 
de situaţie fata de aliatul, care îl trădează, şi față de 
inamicul, care nu-l poate cruța, zu are dreptul de a încheia 
armistițiul şi de a trata pacea în numele Statului şi po- 
porului românesc. 

Regimul, care ne-a adus dezastrul răsboiului, nu mai 
are dreprul să ne aducă și dezastrul păcii. 


342 


Se mai poate gândi astăzi el la alt-ceva decâtla salvarea 
personală din acest naufragiu ? 
Si dacă nu... 


Se va găsi cine să spună în numele acestui neam o- 
ropsit cuvântul de mântuire ?... 


24 Noembrie, 1917, 


XI 
ARMISTITIU?... 


- Abia alaltăeri am scris că ne putem aştepta la cererea 
de armistițiu din partea Rusiei. Mult mai curând decât 
mă aşteptam, această presupunere a găsit o confirmare 
eclatantă. Eri o telegramă ne-a adus vestea, că guvernul 
rus ar fi autorizat pe comandanții armatei să încheie un 
armistițiu „în vederea păcii“. 

“Ştirea încă are nevoe de confirmare oficială. Insă totul 
ne face să credem în temeinicia acestei informatiuni. 

Urmărind presa rusă din ultimul timp, era uşor de pre- 
văzut inevitabilitatea unui asemenea demers. Guvernul 
Tus, ori-care ar fi el, nu mai avea altă ieşire, şi ori-ce 
întârziere expunea tara şi armata la o catastrofă sigură. 

Abia vro zece zile înainte de revoluţia maximalistă, 
la 27 Octombrie a. c, în şedinţa reunită a Sovietului lu- 
crătorilor şi soldaţilor si a Consiliilor ţărăneşti din Pe- 
trograd, sau înfățişat reprezentanţii autorizaţi de la dife- 
rite fronturi ale armatei ruse, cerând incheerea imediată a 
păcii. Şi fiindcă membrii guvernului în ultimul timp, în- 
cepând cu ministrul Afacerilor străine, d. Terescenco, toată 
vremea asigurau că şi ei doresc pacea, dar „pacea ono- 
rabilă“, unul din aceşti reprezentanţi a declarat că sol- 
datii sunt dispuşi să accepte ori-ce pace, „chiar pacea 
rusinoasd, numai pace să fie...“. Altul sa exprimat si mai 
drastic, că soldaţii sunt gata să facă ori-ce concesiuni 
imaginabile şi ori-cui, Impăratului Wilhelm, „şi chiar 
dracului, numai să ajungă la pace odată...“ («Rieci», din 
28 Octombrie 1917). 

Câteva zile mai târziu, primul congres al soldaţilor 
ucraineni de pe frontul de Apus a hotărît să ceară Radei 
Centrale din Kiev să someze guvernul provizoriu de a 
în cheia imediat pacea şi, fără să aştepte răspunsul gu- 


343 


vernului, Rada ea însăşi să facă deîndată demersurile 
necesare pentru a ajunge la pace grabnică, pentru ca 
poporul ucrainean să nu mai sufere din cauza prelungirii 
răsboiului. («Dielo naroda», 2 Noembrie 1917). 

Această atmosferă în armată ne explică pe deplin atât 
împrejurările, cari au provocat revoluţia maximalistă, cât 
şi necesitatea pentru guvernul din Petrograd de a ţinea 
seama de această sete de pace a armatei. 

Dar ceeace caracterizează demersul guvernului, după cum 
spune telegrama citată, e că el nu sa adresat direct guver- 
nelor Puterilor Centrale, ci a ordonat comandanților armatei 
de a cere armistițiu de la comandanții armatelor inamice. 

Conform cu normele dreptului de răsboiu, armistițiu pot 
încheia comandanții de armată, fără să fi intervenit ratifi- 
catia superioară a Statului. In timpularmistitiului încetează 
toate operaţiunile militare, însă sfarea de răsboiu continuă. 

Cum sar explica dar acest demers? Telegrama ne 
spune, că guvernul a dat acest ordin „în vederea în- 
cheerii păcii“, Pentru ce dar nu sa adresat direct gu- 
vernelor Statelor inamice? 

Evident, pentru că pe de o parte, nevoia de armistițiu 
e urgentă, întrucât armata nu mai este în stare dea în- 
treprinde nici o operaţiune militară, iar pe de altă parte, 
guvernul din Petrograd nu se simte destul de stăpân pe 
situaţie, pentru ca să poată cu autoritate începe direct 
tratativele de pace. 

O serie de telegrame foarte suggestive întăreşte această 
presupunere: ni se face cunoscut în ele, că guvernul din 
Petrograd „nu se mai cousideră ca beligerant“, cu toate 
că ma făcut încă nici un pas pentru ca juridiceséz starea 
de râsboiu să înceteze. 

Prin urmare, este vorba de o nevoe urgentă care trece 
peste consideratiuni de formă, de o imposibilitate de fapt 
de a mai duce răsboiul. 

Atunci, cererea de armistițiu este, în fond, un apel la 
generozitatea inamicului, care implică angajamentul din 
partea celui ce cere armistițiu, de a face tot ce este ne- 
cesar pentru a încheia şi o pace valabilă, adică, care să 
angajeze Statul rus. De aceea guvernul şi relevă, că ar- 
mistitiul se va cere „în vederea păcii“. 

Dar că Rusia nu mai poate duce răsboiul, era clar de 
mult. Şi Puterile Centrale i-au şi acordat un armistițiu 
de fap’, ţinând seamă de situaţia interioară a ţării. E 
interesant din acest punct de vedere, că atunci când sa 


344 


crezut necesar de a întreprinde ultimele ofensive împo- 
triva armatelor ruse, comunicatele oficiale au simţit ne- 
voia să le explice ca o represalie, față: de faptul, că armata 
revoluţionară a rupt ea însăși acest armistițiu, sub in- 
fluenta discursurilor lui Kerenski. 

Evident, că întro situaţie normală, fiind dată starea 
de răsboiu, atacul nu are nevoe de nici o justificare. 

Armistitiu de fapt poate înceta, ori-când interesul ac- 
tiunii militare ar cere. Dar armistițiu convenit între co- 
mandantii de armate, îi leagă, şi operaţiile militare nu 
pat reîncepe, înainte de termenul fixat, decât în anume 
cazuri prevăzute în dreptul internaţional. 

Pentru ce dar comandanții Puterilor Centrele să-şi ia 
un astfe! de angajament? Armata rusă,şi fără angajament 
din partea ei, n’ar putea doar să-şi regăsească spiritul 
ofensiv. Incheerea formală a armistiţiului, vădit, ar fi în 
situaţia concretă, folositoare numai pentru armata rusă. 

Dar de la un popor atacat de o lume întreagă, de la 
un popor care luptă pentru existenţa lui, nu se poate 
cere o asemenea generozitate, — şi nici un guvern nu e 
în drept să io impuhä, — dacă nu i se asigură în schimb 
si lui un avantaj ponderabil. 

Faţă de atitudinea guvernelor centrale de până acum, 
putem fi siguri, că ele nu vor refuza un armistițiu, care 
ar fi în adevăr „în vederea păcii“. Alt-fel vor trage în cum- 
pănă consideratiunile pur militare, în vederea planu- 
rilor pe cari nu le putem sti, şi se vor cere si toate 
garanţiile necesare. 

Pentru noi, românii, cererea de armistițiu din partea 
guvernului rus, are mai cu seamă importanță pentru că 
învederează situaţia tragică a armatei din Moldova, ori- 
care ar fi soarta acestei cereri. 

Si nu e tragică numai situaţia armatei din Moldova. 

Se apropie ceasul când întreg poporul românesc, trebue 
să-și dea seama, dacă are dreptul să lase toate »Sovietu- 
rile“ să hotărască de soarta generaţiilor noastre viitoare; 
dacă are dreptul, ca naţiune suverană, să abdice din nou 
în favoarea prepuşilor Sovieturilor ruseşti de la Iaşi... 

Dar va trebui să mai revin asupra acestor grave în- 
trebări. 


26 Noembrie 


345 


XII 
DAR ROMÂNIA?.. 


Ceea ce se petrece acum în Rusia nu mai e revoluție, 
nici răsboiu civil. E o complectă destrămare a vieţii de 
Stat, — acea luptă ‘a tuturor împotriva tuturora», pe 
care şi-o imagina cugetătorul englez Hobbes înainte de 
viata de Stat, în «starea naturală>, când ar fi fost komo 
homini lupus. 

La ordinul guvernului de a încheia un armistițiu, ge- 
neralisimul Duhonin a răspuns prin răsvrătire, refuzând 
totodată să transmită comandamentul noului generalisim, 
numit de Soviet. 

Fata de starea de lucruri pe front, e de prevăzut o în- 
căerare între cei doi generalisimi, cari, probabil, dispun 
fiecare de o parte din trupe. 

In acelaș timp, guvernul din Petrograd decretează mă- 
suri drastice pentru exproprierea pământurilor şi a capi- 
talurilor, rechizitioneazä case particulare pentru locuinţele 
sărăcimii, trece fabricile în mânile lucrătorilor, etc, etc. 

In regiunea Donului tronează generalul Kaledin cu 
cazacii săi. Ucraina îşi proclamă independenţa, şi-şi re- 
crutează o armată proprie. 

Lupte se dau în fiecare oraş, în fiecare sat, în fie- 
care colt de stradă. 

Si peste tot îşi întinde mâna osoasă foametea ne- 
îndurătoare. 

Ceeace ne interesează înainte de toate pe noi, românii, 
este resfrangerea pe care acest infern o va avea asupra 
răsboiului, 

Se va încheia armistițiu sau nu? 

Va reuşi generalisimul numit de ,Sovietul comisarilor" 
din Petrograd, — cum se numeşte astăzi consiliul de mi- 
niştri maximalişti, — să se impună trupelor şi să execute 
ordinul relativ la armistițiu? 

Aceste întrebări ajung aproape indiferente. 

Incheiarea unui armistițiu, şi mai cu seamă respectarea 
lui, presupune o armată disciplinată, în care ordinele 
date de comandament Sar executa cu sfințenie de trupe. 

Dar în situaţia descrisă, chiar dacă generalisimul va 
încheia armistițiul, nu e nici o garantie că trupele fi 
vor respecta conditiunile. Precum, chiar de nu s'ar încheia 


346 


nici un armistițiu, nu mai e forță care să poâtă reţine 
aceste masse de soldaţi, ca o adevărată armată, pe front. 

Lipsiti de muniții, de hrană si de haine de iarnă, 
soldaţii ruşi nu mai pot sta în tranșee, dar nici nu pot 
pleca, — păstrându-și cel putin închegarea şi organizaţia 
de armată, — din cauza imposibilității ori-cărui transport 
regulat pentru astfel de masse. 

Numai imaginaţia unui Dante şi-ar putea închipui toate 
consecințele acestei situaţii. 

Horde de oameni înarmaţi, fără nici un chip si ase- 
mănare, rupti, desculți, flămânzi, exasperati, nävälind 
peste clocotul acela de revoluţie socială şi politică, ce a 
prefăcut toată întinderea Rusiei întrun singur vulcan în 
eruptiune. 

Ce face si ce poate face armata din Moldova în mij- 
locul acestui Sabat? 

La cine mai poate apela guvernul din Iaşi? 

La Lenin, la Kaledin, la Rada ucraineană din Kiev? 
La generalisimul Duhonin, răzvrătit împotriva „Sovietului 
Comisarilor“, sau la generalisimul Krilenko, numit de 
acest Soviet? © 

Cu cine este aliat, cu cine este duşman? 

Căci guvernul din Iaşi nu se poate eschiva dela un 
răspuns la aceste întrebări; el are doar nevoe să-și men- 
ţină relatiunile zilnice cu armata.. aliată, si deci trebue 
să recunoască pe cineva din competitori ca reprezentând 
autoritatea legitimă, şi prin aceasta chiar să se declare 
duşman al celorlalți... 

Si ori-ce hotărîre ar lua în această privinţă guver- 
nul român, ea nu poate fi decât fatală pentru armata 
noastră şi pentru ţară, — fiindcă ar putea numai să ne 
implice în luptele revolutiunii ruse, în care nu avem 
ce căuta. 

Pentru aceasta am intrat în răsboiu, ca fiii noștri să-şi 
‘verse sângele pentru Kerenski, pentru Kaledin sau pentru 
Lenin ?... 

Si în acelaş timp, guvernul român nu mai e in stare 
să se hotărască pentru singura soluţie ce ne-o dictează 
această grozavă situație: rupcrea imediată a ori-cărui contact 
Cu armata rusească. 

Dar cum ar putea, chiar dacă ar voi, regimul din Iaşi 
să rupă acest contact? 

El a ars toate podurile în urma sa, a intretesut armata 
noastră cu trupele rusești; a creat un comandament co- 


347 


mun; a transportat în Rusia tezaurul ţării, arhivele, 
băncile, serviciile publice întregi... 

Si ar putea acest regim, chiar dacă ar voi, să găsească 
vrun sprijin la Puterile Centrale, în fata cărora este pă- 
rasit de... — ce ironie! — de aliafi?.. 

„Chiar dacă ar voi...” 

Mai poate oare el poi ceva în această agonie?.. 

Dar din ori-ce situaţie trebue găsită o ieşire. Dacă nu 
o poate găsi guvernul din Iasi, e dator să o caute altcineva. 

Si noi aceştia, de dincoace de zid, ne facem oare da- 
toria faţă de copiii noștri, dacă privim în täceie şi cu 
resemnare la acest spectacol dantesc?.. 

Nu suntem si noi România ?... 


27 Noembrie. 


XIII 
IN FAŢA CUGETULUI 


Se apropie ceasul, când întregul popor românesc tre- 
bue să-şi dea seamă de perspectivele, cari se deschid 
înaintea noastră, şi de grelele răspunderi pe cari noi ni 
le asumăm, fata de toate generaţiile viitoare ale acestui 
neam, ale cărui destine atârnă de puterea de voinţă, de 
spiritul de jertfă şi de abnegatie, de simţul de datorie 
al generaţiei, care în clipele aceste de cumpănă repre- 
zintă gândirea şi energia naţiunii. 

Puţine săptămâni, poate chiar numai zile, dacă nu şi 
ore, ne despart de acel moment, când prin încheierea 
armistiţiului dintre Rusia şi Puterile Centrale, va trebui 
să fie fatal hotärîtä si acţiunea Statului român. 

Această hotärîre nu va putea fi întârziată, chiar dacă 
nici un armistițiu formal nu va îi încheiat, 

Armata rusă încetând de fapt lupta, iar Sovietul din 
Petrograd făcând cunoscut lumei în ce condițiuni fnte- 
lege să închee pacea, nu se mai poate, nu mai avem 
dreptul de a prelungi agonia în care ne sbuciumăm de 
atâta vreme, fără nici un rost pentru viitorul neamului 
românesc. 

Sfatul revoluţionar, din care a isvorit guvernul de faţă 
al republicei ruse, ne asigură restabilirea în graniţele de 


mai înainte, cu anumite rezerve şi în anumite condi- 
iuni. 


348 


Dar poate poporul românesc recunoaşte Sovietului 
maximalist dreptul să /pateze el pentru România, dreptul să 
stabilească conditiunile de viaţă pentru națiunea româ- 
nească ? 

B întrebarea pe care o pun constiintii Recärüi cetätean 
român. Să-şi scruteze fiecare cugetul, si să-şi dea tăs: 
punsul sie-și singur... 

Nici un sofism nu poate elude examenul de constiinta 
si nu poate usura răspunderea, pe care fie-care din noi 
şi-o va lua față de copiii noștri, fata de tot sirul de ge- 
neratiuni, cari ne vor urma, şi cari vor fi condamnate 
să ducă viața moartă, mai rea de cât moartea vie, dacă 
din laşitate sau din fätärnicie, nu ne vom face toată da- 
toria, pe care ceasul ne-o pune pe umeri. ‘ 

Noi înşine astăzi suntem chemați să făurim lanţul ce 
va încătuşa ţara şi neamul, sau să punem temelia casei 
în care el va trăi, poate, încă veacuri de acum înainte. 
+ Al! Inteleg, că nu e uşor nici să găsim chipul de a 
ne afirma tot gândul, nici de a ne închega acţiunea. 

Tara este împărţită între armatele străine, viata publica 
normală nu e cu putinţă; mijlocul de a veni în contact 
între trunchiurile räsletite e peste măsură de greu de 
găsit, şi mai greu e de a stabili unire între cugete si 
de a ne organiza sfortärile. 

Dar pentru moment îndrăsnesc să cer concetlen tar 
nu o acţiune, ci înainte de toate, să şi scruteze cugetul 
şi să nu-şi lase adormită conștiința lor. 

Ceea-ce face să trăiască popoarele e mai eu seamă 
Zăria sufletească, care se poate afirma în ciuda tuturor im- 
prejurărilor exterioare. 

Ne-a fost dat astăzi să vedem puterea poporului ger- 
man, — dar în ce prăpastie părea elaruncat după lena? 

Ceea-ce l’a susţinut, Pa inviorat şi l'a înălțat peste 
atâtea neamuri, e exclusiv fdria suflefească de care a dat 
dovadă în zilele cele de încercare. 

Şi tăria sufletească se manifestează nu numai fata de 
nenorocirile exterioare, dar mai cu seamă faţă de noi 
înşine, faţă de prejudecățile noastre, faţă de vanitätile şi 
slăbiciunile noastre, faţă de toate acele formule şi lozinci 
cu care ne-am obişnuit să învălim realitatea, în groaza 
noastră de a privi în faţa adevărului. 

Si numai adevărul ne poate mâutui, adevărul cel mai 
crud, adevărul care arde de durere, dar şi purifică. 

Nu forma, nu minciunile convenţionale în cari, în viaţa 


349 


de toate zilele, lenea şi laşitatea ne pot îmbrăca gândi” 
wile, ci fondul real de simtire şi de energie vie ne poate 
duce spre cărarea de izbăvire. 

Aşa dar, repet întrebarea, la care fiiecare din noi e 
dator să-şi dea răspuns conştiinţei sale: 

Poate peporul românesc recunoaşte «Sovietului comi- 
sarilor națiunii ruse> dreptul să trateze pentru România, 
dreptul să stabilească condifiunile de viață pentru națiunea ro- 
mână P 

Prima încercare de a ne sofistica conştiinţa ar fi să 
invocăm guvernul din laşi, care ar avea misiunea să 
vegheze asupra drepturilor naţiunii. 

Dar în conştiinţă puteţi spune, că acest guvern își mai 
poate îndeplini misiunea? 

N'avem dreptul să eludăm întrebarea pusă conştiinţei 
noastre înseși, prin evocarea unei ficțiuni constituţionale. 

Numai realitatea lucrurilor, în toată goliciunea ei, poate 
fi luată aici în consideraţie. 

Realitatea, mai întâiu, din punctul de vedere al situa- 
tiei subiective a unui guvern care îşi are conștiința 
încărcată de acest räsboiu. 

Guvernul, care a întreprins un răsboiu nenorocit, în 
conditiunile în care a fost pornit si dus răsboiul Româ- 
niei, mai are el libertatea necesară de cuget şi de voinţă 
pentru a sta la straja intereselor naţionale în ceasul 
acesta grozav? E 

Oameni sunt şi ei. Şi oamenii, a căror judecată poate 
fi apăsată de o asemenea răspundere grea, nu pot avea 
chemarea, care le cere tot gândul neîntunecat şi toată 
energia ncîmpiedicată de consideratiuni personale. 

Realitatea apoi, şi din punctul de vedere obiectiv, al 
situaţiei de fapt, in care se află guvernul din Iasi. 

Un guvern, care stă în faţa inamicului, împotriva că- 
rüia nu mai poate duce lupta, si sub puterea aliatului, 
care îl trădează, şi care are tot interesul de a ne sacri- 
fica, — acest guvern nu e în măsură să hotărască pentru 
noi viitorul copiilor noştri. 

Aceasta, dar, e prima datorie de conștiință: de a nu 
ne refugia cugetul în dosul ficţiunii constituţionale, pentru 
a ne închina, în realitate, în faţa armatelor maximaliste. 

Numai după aceasta, vom putea păşi mai departe pe 
drumul spinos al adevărului. 


28 Noembrie 


‘330 


XIV 
IRONIILE ISTORIEI 


Un comunicat al guvernului elvetian a adus eri la cu- 
nostinfa generală un fapt de o covârsitoare însemnă- 
tate: 

„Comisarul pentru Afaceri străine“ al guvernului din 
Petrograd, d. Trotzki, a transmis reprezentanţilor celor 
şease State neutrale pe lângă guvernul rus o notă, în 
care el face cunoscut propunerile făcute de Rusia amba- 
sadorilor Intelegerii relativ la armistițiu si pace. In nota 
către reprezentanții Statelor Centrale, d. Trotzki cere ca 
aceste propuneri să fie oficial transmise guvernelor Puterilor 
Centrale. 

In Camera Comunelor din Londra ministrul de Afaceri 
străine, Balfour, a confirmat că guvernelor Inţelegerii le-au 
fost comunicate propunerile de pace vale guvernului 
rus sau ale persoanelor cari îşi dau titlul de guvern 
rus”... 

In sfârşit, Cancelarul Imperiului german a declarat că, 
prin telegrafia fără fir, a fost sesizat şi direct guvernul 
german de propunerile ruseşti. Cancelarul şi-a exprimat 
şi nădejdea, că se va putea ajunge la pace. 

In acelaş timp agenţia engleză Reuter publică o tele- 
gramă din Petrograd, după care noul generalisim al ar- 
matei ruse, Krilenko, a plecat la front, după ce a adresat 
armatei și flotei un manifest despre pace. 

Aceste sunt fapte autentice si pozitive: Rusia, prin gu- 
vernul ei de azi, face propunerea oficială de pace, şi se 
arată hotärîtä de a o realiza. 

Comunicatul elveţian mai spune, că Consiliul federal 
din Berna a avut o şedinţă în care a luat cunoştinţă 
despre nota comisarului de Afaceri străine al Rusiei si a 
hotărît de a cere legatiunii elveţiene din Petrograd in- 
formațiuni mai detaliate, ca și comunicarea propunerilor 
făcute ambasadorilor Intelegerii din Petrograd. Primind 
răspunsul, Consiliul federal se va pronunța asupra urmă- 
rilor ce trebuesc date demersului guvernului rus. 

Evident, guvernul elveţian, dorind să observe indato- 
ririle de cea mai strictă neutralitate, voeşte să se con- 
vingă, în primul zând, dacă propunătorii au dreptul să 
vorbească în numele Republicei ruse — întrucât în mo- 


351 


mentul de faţă noua stare de lucruri din Rusia nu a fost 
încă general recunoscută. 

Nu este nici un motiv de a ne îndoi, că guvernul el- 
vetian, primind informatiunile cerute, întrucât nu are nici 
un drept să se amestece în afacerile interne ale Rusiei, 
îşi va face datoria de neutral si va transmite oficial Pu- 
terilor Centrale propunerile guvernului din Petrograd. 

In ori-ce caz, interesul de a examina seriozitatea pro- . 
punerii şi competenţa propunătorilor îl au înainte de toate 
înseşi Puterile Centrale. Odată ce Rusia e hotărită de a 
încheia pacea, calea pe care Puterile Centrale, fie chiar 
numai prin telegrafie fără fir, vor fi sesizate de propunere 
este indiferentă, — nu aceste chestiuni de formă vor fi 
decisive pentru începerea tratativelor. 

Prin propunerea guvernului din Petrograd, istoria răs- 
boiului mondial a intrat intro nouă fază. 

In aparență acest răsboiu a fost aprins din cauza con- 
flictului dintre Austro-Ungaria şi Serbia. 

Serbia refuzând satisfacția pe care i-o cerea guvernul 
din Viena, Rusia a declarat că nu poate rămânea indife- 
rentă şi nu va tolera ca Serbia să fie strivită. 

Interventiunea Rusiei automatic a determinat si actiu- 
nea Franţei, care a făcut cunoscut părţilor interesate că 
își va face datoria, ce-i impune alianţa, si va susține Rusia 
cu toate puterile ei. 

Ast-fel Rusia a sărit în ajutorul Serbiei, iar Franţa în 
ajutorul Rusiei. 

Asa, din punctul de vedere formal, a fost desläntuitä 
asupra lumii cea mai groaznică catastrofă. 

Şi dacă în realitate, toate Statele au fost mânate de 
interesele lor proprii, totuşi chiar în fond răsboiul mondial 
mar fi isbucnit, dacă Rusia nn pretindea „să ajute“ Serbia 
(guvernul din Viena se legase de a nu urmări vro ane- 
xiune, şi chiar de a nu duce acţiunea militară mai de- 
parte de ocuparea Belgradului, pentru a cere satis- 
factie), — şi... desigur el nu ar fi luat proporţiile actuale, 
dacă Franţa nu se credea datoare să sară „în ajutorul“ 
Rusiei. 

Si acum, printr’o sălbatecă ironie a Istoriei, după ce 
biata Serbie, mulţumită „ajutorului“ rusesc, a fost cu totul 
strivită, Rusia se declară sătulă de atâta zadarnică văr- 
sare de sânge și cere pace, iar Franţa, care numai pentru 
a „ajuta“ Rusia sa aruncat în vâltoare, când aceasta 
nu mai are nevoe de „ajutor“, o ameninţă cu represalii!.. 


352 


Poate fi ceva mai tragic decât situaţia unui „secundant“ 
«are trebue să ia asuprä-si toată greutatea si toate riscu- 
rile luptei ?l. 

Nu încape îndoială, că dacă Puterile apusene nu ar fi 
apreciat tu totul greşit „forţele incomensurabile“ ale Im- 
periului moscovit, ele n’ar fi întreprins räsboiul. 

Franta nu-$i mai numära miliardele pe cari le arunca 
în abisul finanțelor ruseşti. Anglia îşi mărginea toate am- 
bitiunile, numai ca să-şi lege 14 carul răsboiului pe suriasul 
dela Nord“, şi să.şi asigure ast-fel triumful. Anglia credea, 
că după spetele largi ale uriaşului, va putea duce răs- 
boiul fără serviciul militar obligator, cu o armată de vo 
luntari de 150 mii de oameni!.. 

Legendele populare ruseşti cântă pe un erou specific 
moscovit, {ie din Murom (ilia Murometz), care doarme în 
şir, fără să se trezească, treizeci şi trei de ani, iar când 
se deşteaptă, smulge din rădăcină un brad secular şi face 
mari isprăvi, culcand la pamant, nu tocmai cu rost, o 
mulţime de „păgâni“. Dar tocmai când norodului, ce şi-a 
pus nădejdea în el, viata îi este mai dragă, Ilie din Mu- 
rom adoarme din nou si de atunci norodul se tot asteapta 
la desteptarea lui... 

Franta nu mai poate näd#idui, că [lie va smulge pentru 
ea din ghiarele „balaurului“ pe cele două fecioare răpite... 

Dar când Ilie din Murom se va retrage definitiv de pe 
arena europeană în bârlogul său, prin aceasta chiar îşi 
va găsi soluţia chestiunea Orientului, una din cele două 
mari probleme ale acestui răsboiu, la a căror umbră Franţa 
credea să-şi realizeze revendicările. 

In această privinţă, Intelegerea a pierdut partida. 

Sfera răsboiului de acum înainte se va restrânge. Lupta 
va continua, mai cu seamă pentru cealaltă problemă mon- 
dială: stăpânirea oceanelor. 

Şi dacă farmecele de cari este vrăjită națiunea franceză 
nu se vor împrăştia la timp, cine ştie dacă nu o aşteaptă 
Surpriza şi din partea practicului Albion, care poate găsi 
intro zi că „libertatea națiunilor mici” se poate mai lesne 
asigura prin oare-cari ness coloniale, de acord cu 

.vbarbaria teutonă“. 
Sunt nemiloase ironiile Istoriei... 


2 Decembrie. 


353 


XV 
MESAGIUL AERIAN DE PACE 


E impresionantă chiar si calea aleasă de <Sfatul co- 
misarilor naţiunii> din Petrograd, pentru a adresa lumii 
însângerate un apel la pace: telegrafia fără fir. 

<Revoluţia lucrătorilor şi ţăranilor» parcă vrea astfel 
să strige la cer, ca cerul şi pământul să audă dorul 
muncitorimii ruse de pace, de fraternizare între toate 
popoarele care se omoară astăzi întrun măcel absurd. 

Ca şi mijlocul simbolic al transmisiunii aeriene, nu sunt 
mai putin patetice atât forma acestui document, unic în felul 
lui, cât şi cuprinsul apelului, în care par'că vibrează sufletul 
unui neam întreg, care abia şi-a rupt lanţurile milenare. 

Revolutiunea triumfătoare, ea însăși, se adresează prin 
căile văsduhului, direct «tuturor guvernelor, tuturor cla- 
<selor, tuturor partidelor din toate țările beligerante», ca 
şi <tuturor popoarelor, şi în primul rând claselor mun- 
<citoare din ţările aliate>, pe care le roagă «să răspundă 
<categoric la întrebarea, dacă ele vor sau nu, să intre 
<cîmpreună cu muncitorimea rusă, în tratative asupra armi- 
estitiului imediat şi a păcii generale.» 

«De la răspunsul la această întrebare, — urmează 
“apelul, — atârnă dacă putem scăpa de o campanie de 
ciarnă, cu toate ororile şi mizeriile ei, sau dacă Europa 
«va fi şi mai departe inundată în sânge». 

Guvernul lucrătorilor și ţăranilor declară, mai departe, 
că nu admite ca tratatele secrete, încheiate de Jar si 
burghezie, să poată lega poporul rus, si invită pe toate 
popoarele să încheie un nou tratat pe baza de înțelegere 
şi colaborarea obştească. 

In acelaş timp, mesagiul aerian al revolutiunii trium- 
fătoare denunţă popoarelor, că reprezentanţii oficiali şi 
oficioşi ai claselor diriguitoare din ţările aliate, în 
răspuns la propunerea de pace, au refuzat să recunoască 
guvernul revoluționar şi să intre cu el în vorbă asupra 
încheerii armistiţiului şi a păcei. 

Apelând împotriva guvernelor la popoare, <Sfatul co- 
misarilor naţiunii ruse» isi încheie această neobișnuită 
notă diplomatică cu un vehement protest împotriva <di- 
plomatiei profesionale reacționare» şi cu strigătul de 
<trăiască pacea şi înfrätirea dintre popoare! 


23 


354 


In opoziţie cu guvernele Intelegerii, cari luptă pentru 
«libertate şi dreptate», guvernele «militariste> ale <bar- 
barelor» Puteri Centrale au primit cu bunä-vointä apelul 
“revolutiunii triumfätoare» din Petrograd. Cancelarul 
german a. declarat în Reichstag, că propunerile Sfatului 
comisarilor pot fi considerate ca o bază de discutiune, 
exprimându şi în acelaş timp speranţa, că aceste strădu- 
inte vor lua o formă concretă si vor aduce în curând 
pacea. Iar ministrul de externe al Austro-Ungariei a şi 
răspuns direct guvernului rus, tot prin telegrafie fără 
fir, că este gata să intre în tratative : pentru tncheerea 
armistițiului şi a păcii generale. 

Aci deocamdată stau lucrurile. 

Fiind dată imposibilitatea de fapt pentru Rusia de a 
mai continua răsboiul, sunt toate şansele ca, cel puţin 
în ce priveşte tratativele cu Puterile Centrale, toate fa- 
zele preliminare să treacă repede până ce ambele părți 
îşi vor preciza conditiunile. Şi dacă Petrogradul nu se 
va depărta de pe terenul realitätilor, în curând poate 
urma şi încheerea păcii între Puterile Centrale şi Rusia. 

Un capitol însemnat al Istoriei mondiale pare astfel 
aproape de sfârşit. | 

Ceeace caracterizeazä acest capitol este o ciudatä 
discordantä între frazeologia oamenilor de Stat si ac 
tele lor. 

In lagărul Intelegerii isbucnirea răsboiului a fost cu 
multă eloquentä explicată ca un rezultat al agresiunii 
brutale a Germaniei. 

Dar procesul generalului Suchomlinov a desvălit în 
fata lumii un adevărat complot, în care rolul important 
l-a jucat fostul ministru de răsboiu al Taruiui, pus la 
cale tocmai de corifeii Intelegerfi pentru a zădărnici 
toate încercările de a conjura primejdia räsboiului. 

In cursul acestor trei ani am auzit apoi până la satu- 
ratie despre intentiunile cotropitoare ale austro-germani- 
lor, dar numai din partea lor am văzut acte, cari dove- 
deau intentiuni pacifice. Cum au fost primite aceste ma- 
nifestări de către Intelegere nu mai am nevoie să rea- 
mintesc. 

In sfârşit, <democratiile apusene», cari luptă pentru 
<dreptate şi libertate» ameninţă astăzi revoluţia rusă cu 
toate fulgerele cerului, fiindcă poporul istovit nu mai 
are putere de a duce lupta, iar «monarhiile medievale» 
îi întind în ceasul acesta suprem o mână de ajutor.. 


355 


Dar şi dominatiunea minciunii are limite. Scrisoarea 
pacifistă a lordului Landsdowne, care apare tocmai în 
acest mome.nt în Daily Telegraph, unul din cele mai răs- 
pândite organe conservatoare, e un semn promiţător al 
vremei: lordul Landsdowne a fost doar şi el altă dată 
unul dintre cei mai pătimaşi răsboinici... 

Chiar eri, — în urma ultimelor evenimente, — între- 
vedeam în acest loc, posibilitatea unui reviriment în 
Anglia. 

Nu suntem încă în ajunul lui, dar e un început... 

Dar Iasul?... 

Mă aştept să auzim zilele acestea cine. ştie ce plan 
fantastic, ca acel al d-lui general Iliescu, în ciuda rea- 
lităţii, în ciuda raţiunii... 

Dacă tara mai vrea să rămână sub regimul minciunii... 


4 Decembrie 


XVI 
CUMPĂNA... 


Sunt evenimente de un înţeles 'istoric atât de imens, 
în cât gândirea şi imaginaţia contemporanilor nu le poate 
coprinde în tot infinitul urmărilor lor. 

Unul din aceste evenimente l-a înregistrat eri comu- 
nicatul oficial al comandamentelor militare ale Puterilor 
Centrale: delegaţii armatei ruse au sosit în cartierul ple- 
nipotenţiarilor armatelor austro germane pentru a stabili 
conditiunile armistiţiului general. 

Aceste mari vremuri neau deprins cu atâtea surprize, 
îi cât este prudent de a nu «firma nadejdi exagerate în 
ce priveşte consecinţele imediate ale acestui act. 

Din nenorocire, valurile răscolite ale revoluţionarilor 
nu îngădue stabilirea în scurtă vr me a unui echilibru 
durabil. Desigur, revoluţia din Rusia nu a ajuns încă la 
acel moment când ne-am putea aștepta la începutul unei 
opere constructive, fără noui buleversări şi ciocniri vio- 
lente de patimi şi interese sociale necompatibile. 

Se ridică dar tragica întrebare: va avea oare vreme 
actuala ocârmuire din Rusia pentru a duce tratările ac- 
tuale la sfârșitul lor natural, — încheerea păcii ? 

Putem fi prinşi încă in vârtejul unor dureroase încercări. 


356 


Dar oricare efect imediat ar avea iniţiativa guvernului 
lucrătorilor şi ţăranilor din Petrograd, ea a pus însă ho- 
tarul unei epoci. 

Rusia, mai întâiu, nu va mai duce răsboiul, ori câte 
schimbări ar mai suferi guvernul Republicei, si orice grup 
sau partid ar mai veni deacum înainte la cârmä. 

După clipele trăite astăzi de toate truditele neamuri 
ale Rusiei, când ele au auzit si au primit bunä-vestirea 
de pace, nu mai există forță pământească, care să poată 
goni din nou pe soldaţi în tranșee şi să pună din nou 
pe umerii poporului povara năprasnică a răsboiului. 

Apoi, ieşind din rânduri Rusia, nici guvernele Aliaților 
apuseni nu vor mai putea resista multă vreme popoarelor 
lor doritoare de pace. Milioane!e oștirilor rusești nu mai pot 
fi compensate nici de America, nici de... Siam ! Răsboinicii 
cei mai intransigenti vor trebui să se supună evidenţei. 

In sfârșit, pasul îndrăznit de guvernul d-lor Lenin și 
Trotzki, împotriva tuturor formelor si lozincilor rutinei 
diplomatice, împotriva tuturor normelor învechite ale 
artei de guvernământ — pasul acesta care le-a înscris 
numele în Istorie, a salvat definitiv si opera mare a re- 
volutiei ruse, chiar pin serviciul imens adus omenirii. 

Vechia Moscovie, Sfânta Rusie a Tarilor albi, a trait. 

Nu putem şti încă cum se vor așeza lucrurile acolo, 
care va fi forma definitivă de Stat a Rusiei noui, nici 
măcar conturul general al fiinţei sau al fiinţelor politice 
ce se vor ridica din ruinile vechiulti regim. 

Ii greu de admis, că în Rusia de astăzi ar fi cu putinţă 
organizarea imediată a unui Stat socialist. E foarte puţin 
probabil chiar, că ne va fi dat să*"vedem acolo în curând 
vro inchegare orânduitä, ori-care ar fi ea. Destinul leagă 
dureri nesfârşite și valuri de sânge de orice zămislire de 
lumi noui. 

Dar când Revoluţia și-a putut crea în faţa Istoriei 
mondiale acest titlu la recunoştinţa omenirii intregi, ea 
şi-a afirmat în acelaş timp dreptul la viaţă. 

Intoarcerea vechiului regim, care, el mai cu deosebire, 
poartă vina acestui măcel, e o im posibilitate morală. 

Ultima rezervă a reacţiunii universale, Rusia ‘T'aristä, 
a dispărut pe veci. 

Peste veacuri toate chestiunile mici, — cari numai 
pentru patima noastră oarbă pot părea astăzi mari, —le- 
gate de aceste vrăsmașe vremuri, pot fi uitate. 

Dar acest fapt mare va rămânea: vigoarea rasei germane 


357 


a asigurat lumii calea de propäsire netulburată, îmdrumarea, 
neîmpiedicată de veşnica ameninţare dinspre răsărit, spre 
acele țeluri înalte, pe care tot uriasii de gândire si de acţiune 
ridicaţi din sânul acestei mari și nobile naţiuni, marii ei 
cugetători si luptători, le-au pus înaintea omenirii, 

Excelsior! 

Păcatul neispăşit încă al democratiilor apusene, cari din 
egoismul mărunt al intereselor trecătoare, s'au asociat 
ultimei despotii din Europa,— amenințând astfel de a stävili 
pentru veacuri mersul progresului şi de a robi continentul, 
— acest păcat nu va fi uşor şters din cartea neamurilor... 

Pentru noi, românii, însă, nu poate fi o clipă de du 
rere mai cumplită... 

România, fără ca să fie justificată măcar prin interesul ei 
national, intrase si ea în asociaţia nenaturală şi vinovată... 

Si în aceeaşi zi, în care ne-a venit vestea despre eve- 
nimentul epoeal de pe frontul ruso-german, nea fost dat 
să aflăm şi despre desăvârşirea catastrofei nationale: 

Rusia nouă, probabil în răspuns la alianţa cu hordele 
auti-revolutionare ale guvernului Kaledin, a denunțat con- 
ventia militară cu România... 

Tar Aliaţii din Apus pot numai oferi guvernului din 
Iaşi azilul de pribegie... | 

Care va fi soarta armatei din Moldova ?.. 

Ce destin va avea şi fara, care isi incredintase cârma 
în ceasul de cumpănă, pribegilor din [aşi!.. 

Groaznice întrebări. 


6 Decembrie 


XVII 
UN AN. 


In mijlocul avalanșei de evenimente mari, data fatală 
a ocupării Bucureștilor va trece, desigur, aproape nebă- 
gată în seamă de cei mai multi. 

Un anl... 

Istoria răsboiului României, aşa cum s'a reflectat el in 
psihica Capitalei, poate fi rezumată în puţine cuvinte 

Doi ani de orgie, de urâte speculatiuni si megalomanie 
maladivă din timpul <expectativei» şi al <pregätirii», până 
la declararea răsboiului; 


358 


Zece zile de delir, de siguranţa victoriei şi de mari nă- 
dejdi, — până la Turtucaia: 

Trei luni de agonie, de înfrigurată aşteptare de veşti 
de la front, când puţinele licăriri de nădejde erau tot 
mai mult înecate în noaptea desperării, — până la aban- 
donarea Capitalei; 

Un an de amorţeală morală, de luptă rime cons- 
tiintii şi împotriva evidentii, în căutarea aparentii de jus- 
tificare a marelui păcat... 

Vestea despre armistițiu, despre retragerea trupelor 
ruse din Moldova şi despre denuntarea conventiunii cu 
România de către Rusia, pune capăt și acestei faze. 

Ce va urma acuma? 

Se vor sgudui în sfârşit constiintele amortite, se va 
destepta simţul datoriei obşteşti ?.. 

In cursul vremurilor viata unei naţiuni poate trece prin 
multe vicisitudini, cărarea Istoriei nu poate duce numai 
pe înălţimi, ea coboară adesea şi în adâncuri prăpăstioase. 

Dar cea mai mare disgrație a soartei, care poate isbi 
o naţiune, nu sunt nenorocirile exterioare, 

Un popor poate fi învins întrun răsboiu nenorocos, te- 
ritoriul lui naţional poate fi ocupat de armatele străine, 
ruina lui materială poate fi cât de adâncă, nimic însă nu 
e încă pierdut iremediabil dacă sufletul lui este viu. 

Nenorocirile exterioare pot fi chiar o piatră de încer- 
care a sănătăţii morale a unui popor, şi pot ele înseși 
servi ca punct de plecare pentru înălțarea lui ulte- 
rioară. 

A! In epocile de prosperitate, prea adesea ne cople- 
geste proza vieții cu nimicurile ei grozave. Goana 
după plăceri, după satisfactiunile mărunte ale vanitätii, 
cercurile şi intrigile meschine. în viata de toate zilele, 
sunt păcate, 'de cari nu este ertat nici poporul cel mai 
viguros, 

Dar suferința este fierul ros care topeşte toate impu-' 
ritatile sufietesti şi desgoleşte aurul inimii la orice ființă 
omeueascä vrednică de acest nume. 

Si vai de acel neam care şi în catastrofa naţională 
nu şi află puterile de înältare; dacă fruntașii lui, chiar 
în momente mari, în ceasuri de groază, nu-şi găsesc decât 
tot sufletul de toate zilele, cu micile lui combinatiuni, 
cu aceleaşi ambitiuni desarte şi aceleaşi pofte nein- 
franate.,, 

Si mă întreb dacă sar putea găsi în Istoria universală 


359 


un alt caz, când vro naţiune. să fi căzut întro pră- 
pastie atât de adâncă, și să fi avut atâta nevoe de 
Înältare, numai spre a mai putea trăi, ca neamul românesc 
de astăzi ?,. - 

Două milenii a fost frământat, cu lacrimi și sânge nemă: 
surat, aluatul din care a crescut acest neam. Şi nemilos 
a tăiat plugul Istoriei în carnea lui vie. Generatii după 
generaţii se stingeau în dorul neîmplinit de viaţă mai 
ridicată, | 

Abia de vr'o trei decenii, întrun colt al pământului ro- 
mânesc, sa închegat în sfârşit un Stat, care, putea fi un 
zălog al vremurilor mai senine. 

Si unde am ajuns? 

Să vă gândiţi numai la calea străbătută de credinţa 
obsteascä dela August 1416 si până astăzi... 

V'ati gândit vrodată?.. 

Acest cumplit an, când am stat pe delături de viaţă 
am avut destul răgaz numai să ne gândim, să ne gândim 
greu, să ne cântărim toată vina trecutului, să întrezărim 
cărările întunecate ale viitorului... 

Si acum, când vălul e sfâşiat fără milă, când nici o ilu- 
zie nu ne mai poate fi ertată, se găsește o minte cât de 
obtuză să nu se îngrozească, o inimă cât de împietrită să 
nu se cutremure? 

Să nu se ridice o conștiință deasupra patimilor vechi? 
Să nu răsune o chemare la sufletele vii? 

Să rămânem tot inglodati in‘ tina vechilor păcate? Tot 
numai intrigi, clevetiri si cârtiri, tot soapte la ureche, 
uneltiri subterane pentru o «situațiune>, pentru o «slujbă», 
pentru un «portofoliu», pentru o.. imitatiune de portofo- 
liu ?,. <Ai noştri», — clientela „Conului X.“, sau clica 
„Domnului Y“?.., 

Aceste întrebări ne pune ceasul acesta când întâmplă- 
rile mari din jurul nostru pun hotarul altor vremi. 

Bătrânul cronicar moldovan, citat de d. A. Beldiman 
în conferinţa din Duminica trecută, a spus că nu sunt 
vremile sub om, ci bietul om sub vremi“, 

Dar dacă şi sub aceste cumplite vremi nu se va găsi 
un chiag pentru toate sufletele risipite de frivolitatea 
vieţii de altă dată, atunci nimeni, dar nimeni dintre noi 
nu se va mai putea scutura de grozava răspundere în 
faţa celor ce vor veni după noi. 

Cu toţii vom bine-merita blăstămul copiilor noştri. 

Am avut destule semne, şi destul timp pentru medita- 


360 


iune si pentru examenul constiintii, ca să fim în măsură 
de a le pricepe. 

Dacă nici acum nu vom găsi cărarea cea dreaptă, nu 
ne vom pătrunde de simțul datoriei, și nu ne vom uni 
în cugete, verdictul ne va fi dat de noi înşine. 

La anul!... 


7 Decembrie. 


XVIII 
POLITICA DE SUBURBIE... 


Carageale toată viaţa cu înverşunare își bătea joc de 
<mahala>. Dar «mahalaua» lui Carageale nu sunt subur- 
biile reale atât de oropsite ale oraşelor noastre, cari în 
multe privinti înfăţişează mai multă cinste şi demnitate 
decât <centrul?. A 

<Mahalaua>» asupra căreia Carageale și-a vărsat sarcas- 
mele amare, e pentru el un simbol al vieţii noastre so- 
ciale şi intelectuale, simbol de pretentiune și maimutärie 
ridicole, de lipsă de cinste şi seriozitate intelectuală, de 
frivolitate morală, de sărăcie sufletească. 

Suburbia nu este nici oraş, nici sat. Ea este lipsită de 
viata intelectuală, de organizația şi culturalitatea supe- 
rioară a «centrului», dar si de aerul curat al satului. In- 
necată de murdărie, ea primește toate scursorile nesănă- 
toase ale centrului şi träeste prin imitatiune, afișându-și 
pretentiunile nejustificate față de “toparlanii> satelor. 

Şi pentru Carageale toată ţara românească nu era decât 
o «mahala». 

A cărui «centru»? 

«Mahalagiii» lui Carageale ar fi fost foarte mândri să 
se afirme ca o suburbie a Parisuluil.. 

Dar şi aceasta este o pretentiune nejustificată: mahalaua 
marelui npstru satiric e pur /evantind, abia atinsă de lus- 
trul quasi francez al Fanarului.. 

Se vorbeşte în adevăr prea mult de «frantuzomania» 
noastră, dar în realitate nu se poate vorbi de cât doar de 
<franțuzomimia» noastra,— de imitatia superficială si frivolä 
a aparentelor, carateristică pentru rastacueri. + 

Ce influenţă a avut asupra vieţii noastre sociale şi in- 
telectuale adevärata cultură franceză, cultul pentru marile 


361 


idei din 1789, respestul pentru <drepturile omului» și pentru 
demnitatea cetäteneascä, întrupată în sufragiul universal? 

In fiecare an reprezentanţii elitei noastre petreceau mai 
multe luni la Paris, aduceau de acolo croiala hainelor și 
viciile cosmopolisului de la «Moulin Rouge”, — dar pe 
cine dintre ei fl misca starea deiloti orientali a țărănimii 
lipsite de drepturi omenești? Cine simţea rușinea <Con- 
stitutiunii noastre nescrise», cu <rotativa> ei, cu adminis- 
tratia publică lăsată pradă <electorilor? ? 

Pentru nimeni, dintre acei chiar cari se entusiasmau în 
România pentru Alsacia si Lorena, nu era accesibil sen- 
timentul real, care mişcă pe francezi în această chestie, Cea 
mai. bună dovadă este că ei au putut uita răpirea din 1879, 
a judeţelor basarabene, care nici nu se poate compara cu 
recucerirea celor două vechi provincii germane, nici din 
punctul de vedere al dreptului, nici din cel al interesului 
naţional, 

Poate fi un exemplu mai clasic de psichologie subur- 
biană, de maimutärie frivolă si de pretentiune ridicolă, 
care exclude asimilarea reală a valorilor culturii apusene? 

Nu! Nu suntem ‘mahalaua® Parisului!.. 

Această mentalitate suburbiană levantină, a fost sub- 
stratul psihic și al politicii, care a determinat dezastrul 
național. | 

Ceteam ziarele parisiene de bulevard, si ne formam o 
judecată asupra situatiunii politice, tot aşa deformată, ca 
si <ultima modă din Paris”, când ajunge la o onorabilă 
matronă din High life-ul suburbian... 

In fond, conceptiile politice ale vre-unui ‘mare euro- 
pean> din România erau de aceeași natură ca si entuzias- 
mul <Conului Leonida», când i se părea că are dreptul 
la admiraţia lui «Galibardi». 

Aşa . “<învârteau politica> în aceste cumplite vremuri 
marii și micii noştri bărbaţi de Stat: 

<Vezi dumneata, i-a plăcut si lui Galibardi (sau... Cle- 
«menceau!...) cum am adus noi lucrul cu un sul subțire, 
«ca să dăm exemplu Evropii».. 

Concepţia răsboiului <fără rizic şi sacrificii» poartă pe- 
cetea indelibilă a «conului Leonida»... 

Astfel s'a format acea narcoză, care a împiedecat lumea 
noastră politică să vadă realitatea. Cu <șurubării»> şi cu 
<suluri subțiri ca să dăm exemplu Evropii», am adus tara 
întro situaţie tragică, cum nu cunoaşte alta Istoria 
universală. 


362 


Dacă mai poate fi încă scäpare pentru acest neam, nu- 
mai hotărîrea de a rupe cu toate apucăturile nenorocite 
ale politicei suburbiane ne poate da vr'o nădejde. 

Cum era de prevăzut şi cum de atâte ori sa prevăzut 
şi în aceste coloane, situaţia din Rusia a forţat şi <coman- 
damentul frontului ruso-român dela Nistru până la Marea 
Neagră» să propună armistițiul, — 

Mai este astăzi un om, care să nu vadă trista realitate? 

Si acum ni se pune întrebarea: ce va fi de tara noastr4 
mâne? 

Nu formele au vro importanţă, şi nu persoanele. Suntem 
victima unui sisfem, a acelui sistem, care din toată viata 
noastră publică a făcut o enormă minciună, 

Va răn:ânea sistemul? Va rămânea în onoare tot politica 
suburbană a «conului Leonida ?« 

Atunci e indiferent, cine ‘va învârti lucrul cu un sul 
subţire ca să dăm exemplu Evropii?, Isbävire nu va fi. 

E ceasul hotärîtor în care ne va fi dat să vedem, dacă 
este în acest popor încă atâta conştiinţă şi judecată, dacă 
fruntaşii săi pot avea atâta abnegatie de sine şi simţ de 
jertfă, ca să se ridice din atmosfera suburbiei la acele 
înălțimi, la cari numai ei ar putea fi la nivelul groaznicei 
probleme ce ni se pune, 


8 Decembrie 


XIX 
IN CEASUL AL DOISPREZECELEA.. 


In viata popoarelor sunt momente hotăritoare, în cari 
conducătorii poartă o deosebită răspundere pentru actele 
lor, fiindcă o greşeală săvârşită în aceste momente, cu 
greu mai poate fi reparată în urmă, 

Spre a învedera această afirmase si a trage concluziu- 
nile cuvenite pentru actualitate, pot invoca din trecutul 
nostru recent anul 1913. 

In acel moment — cum am arătat chiar atunci întrun 
articol consacrat tratatului 'din București, — se stabilise 
<o duioasă armonie» în lumea noastră politică. Acelas 
suflet vibra în <Viiforul>, organ national-liberal, si în 
a ziar ultra-conservator” («Viața Rom», 1913, No, 8 
p. 184). 


363 


Mărturisind că «conştiinţa nu-mi îngădue să iau parte 
la jubilarea obştească», am îndrăznit, singur în publicistica 
şi în politica noastră, să-mi ridic vocea împotriva acelei 
<armonii patriotice», 

Imi dădeam seama la ce mă expunea această singula- 
rizare. <Dar — afirmam în articolul citat, — chestiunea e 
«prea însemnată, pentru ca un publicist conştiincios să 
<aibă dreptul să se eschiveze şi să nu.și spună gândul cu 
<toată francheta. in aceste împrejurări răspunderile nu pot 
“fi acoperite nici de solidaritatea de partid, nici de consi- 
«deratiuni lăturalnice de orice altă natura» (ibid, p. 185). 

In temeiul datoriei mele de publicist, mi-am permis 
atunci să pun o întrebare tuturor oamenilor noştri de Stat, 
fără deosebire de partid : 

<Intru cât priveşte problema balcanică, — cetim în acelaș 
<articol, — e lămurit, că ea nu poate fi judecată de noi 
«de cât în legătură cu întreaga situatiune internațională. 
«Pentru a hotäri caracterul relatiunilor cu unnl sau altul 
<dintre popoarele balcanice, ni se cere prealabil să deter- 
<minăm directiva noastră în ce priveşte politica noastră 
«internationalä intreagd. Prin urmare, suntem în drept să 
«întrebăm pe conducătorii acțiunii noastre de Stat: au 
“hotirit ei să dea alta îndrumare politicei noastre extrrne, decât 
“cea din ultimele trei decenii ?2 (ibid, p. 190). 

Intrebarea a rămas atunci fără răspuns. Doar că am fost 
categorisit ca €trădător»... 

Insă răspunsul, şi foarte elocvent, ma întârziat prea 
mult. Căci rasboiul din 1916 a fost predeterminat de acțiunea 
din 1913. Se 

Prin urmare, oricât de mare este răspunderea oamenilor 
din 1916, ei sunt în drept să asocieze la această răspun- 
dere si pe toţi oamenii politici din toate partidele, fiindcă 
asupra tuturor, fără excepţie, apasă deopotrivă acţiunea 
din 1913... | | 

Astăzi tara plăteşte pentru greşeala acelui moment. 

Nu din dorul de încriminări inutile îmi permit această 
tristă amintire. Dar trecem din nou Lrintr”un moment, în 
care o greşeală ar putea avea urmări şi mai fatale, 

In ceasul de față se hotărăşte soarta Statului şi a nea- 
mului românesc. 

Un răsboiu nesocotit a fost definitiv pierdut, cum a 
fost silit să recunoască în sfârșit și guvernul din Iaşi. 
Acum urmează să fie lichidată această pagină tristă a 
Istoriei noastre. 


364 


Nu avem oare nici o datorie de îndeplinit, față de această 
lichidare, noi ceștia din teritoriul ocupat? 

Imi permit să vorbesc acum cu aceeaşi franchetä, cu 
care am vorbit și în 1913. 

Ca urmare a unui răsboiu absurd, s'a creat o situatiune 
cu desăvârşire paradoxală, 

România învinsă, mai curând poate găsi un sprijin la 
“inamici» decât la caliați»,.. 

Dar guvernele Puterilor Centrale, cari sunt înainte de 
toate responsabile față de popoarele lor, nu pot tinea seamă 
de individualități. Nu pot trage în cumpănă de cât reprezen- 
tanfii autorizaţi ai României, chiar dacă la Berlin şi Viena 
ar fi dispuşi să treacă peste formele rigide. 

Dar ce am făcut noi până astăzi, ca să le dăm Puterilor 
Centrale, — ori câtă bunăvoință ar avea pentru această 
țară, — mijlocul de a nu vedea în guvernul din Iaşi re- 
prezent .tiuriea exclusivă a României ? 

Vă dati seamă de consecinţele acestei situatiuni pentru 
întreg viitorul nostru? 

Să-mi fie îngăduită încă o amintire din trecutul recent. 

Inainte de ocuparea Bucureştiului, pe când guvernul 
se afla încă In Capitală, dar evacuarea începuse, am în- 
drăznit să fac apel la fruntasii noştri, fara deosebire de 
partide, ca să convoace pe toţi deputaţii si senatorii ho- 
tärîti să rămână în Capitală, orice s'ar intampla. Eram 
convins că numai astfel am fi avut putinţa în primul rând 
să împiedicăm distrugerea isvoarelor de avutie naţională, 
precum şi exodul .copiilor în Moldova. 

Apelul acesta la unirea tuturor bunelor voințe, a rămas 
şi el fără urmări. 

N’au fost mai fericite nici toate încercările ulterioare... 

Nu voiu discuta acuma rezultatele triste ale situatiunii 
ce sa creat prin risipire de forte si de bune-vointi. 

Dar acum, în ceasul al doisprezecelea, înainte ca totul 
_să fie pierdut definitiv, nu putein avea mai mult noroc? 
- Nici acum nu e chip să găsim cuvântul de raliare? 

Mâne poate va fi prea târziu. 

Si atunci, nu vom fi și noi vinovaţi? 

La păcatul obștesc din 1913, ca şi la păcatul altora din 
1916, să se adaoge şi păcatul nostru din 1917? 

Să răspundă conştiinţa fiecăruia, 


9 Decembre. 


365 


XX 
EXCES DE ABILITATE.. 


Situaţia penibilă care a fost creată guvernului din Iaşi, 
şi prin el ţării, pe urma iniţiativei luate de Sfatul comisa- 
rilor națiunii dir Petrograd, rezultă chiar din Comunica- 
tul oficial român de eri asupra armistiţiului, 

Guvernul român nici nu mai încearcă să-şi ascundă 
dezasttul : 

<Comandamentul superior rus, — ne vesteşte Comunicatul, 
«— a propus armistițiul inamicului și frupelor române, cari 
“aveau frontul comun cu rușii. S’a hotdrit că trupele ro- 
“mane frebue să participe la armistițiu. In consecinţă os- 
ctilitätile au fost întrerupte pe întregul front»... 

Vra să zică, Comandamentul superior rus, şi nu Comanda- 
mentul român a luat iniţiativa, şi în ce formă! Armisti- 
tiul a fost propus în acelaș timp inamicului şi ¢rupelor 
române. Nu e nici o indicație că ar fi avut loc, măcar de 
formă, vro consultatie prealabilă între aliafi. . 

Incă mai caracteristică este acea frază ministerioasă a 
Comunicatului, care în termeni laconici ne face cunoscut 
că «s'a hotärit că trupele române frebue să participe la ar- 
mistitiu». 

Cine a hotärit? Si ce însemnează acest «/rebue>: adică 
Chiar fără să vrea? 

Intrebarea este cu atât mai legitimă, cu cât telegraful 
din Londra si din Paris ne asigură, că ministrul român 
la Petersburg, ca si ataşatul militar pe lângă cartierul 
general rus, au protestat, împreună cu ceilalţi reprezentanţi 
şi atasati ai Intelegerii, împotriva propunerii de armisifiu din 
partea guvernului rus, 

'Trebue din toate acestea să înțelegem că față de pro- 
testul guvernului din Iasi Comandamentul rus <a hotărît 
că trupele române frebue să participe la armistitiu» ?.. 

Pentru făuritorii imperialismului „fără rizic si sacrifi- 
cii“, cari aveau o pretenţie deosebită la „abilitatea diplo- 
matică“, — e un rezultat cum nu se poate mai lamentabil... 

In fond e o grozavă tragedie și o durere atât de cum- 
plită pentru sărmana ţară, în cât e firesc că inimile slabe 
nici nu îndrăznesc să privească în fata realităţii, 

Dar numai o hotărîre bărbătească de a nu ne îngădui 
în ceasul acesta nici o minciună, ne mai poate ajuta. 


366 


Situaţia guvernului din Iași nu are analogie în Istorie. 

In orice răsboiu sunt învinși şi învingători. Insă un învins 
de obiceiu poate găsi sprijin la aliaţii săi, al căror cuvânt, 
fie şi ei învinşi, tot trage în cumpănă; poate cere ajutor la 
State neutrale, cari sunt în măsură de a exercita o presiune 
în favoarea lui; în sfârșit, el poate inspira, în certă măsură, 
— prin nenorocirea lui chiar, sau prin cavalerismul cu care 
a dus lupta, — o simpatie învingătorului însuşi. 

Care este situația guvernului din Iaşi, din acest punct 
de vedere? 

Despre iuamici nu mai vorbesc, — rana este încăprea 
recentă ca să o mai sgândăresc: ori cari ar fi sentimen- 
tele lor pentru ţară, — regimul din Iaşi, în urma cunos- 
cutelor declaraţii autorizate, nu va fi cruțat... 

Neutralii? Dar acest răsboiu nu cunoaște neutrali cari 
să fi fost în măsură de a interveni, — dacă ei chiar ar 
fi nutrit vro simpatie pentru un guvern care cu atâta 
‘grandilocvent& porneşte un răsboiu, pe care îi crede fără 
rizic şi sacrificii, si se dovedeşte atât de nesocotit în cât 
îşi aduce tara la marginea prăpastiei... 

Rămân Aliaţii... 

Si aici e momentul cel mai extraordinar: guvernul ro- 
mân Sa trezit între aliaţi, cari au ajuns întrun conflict 
fatis. Asitel, el protestează împreună cu aliații din Apus, 
caută sprijin în elementele contra-revolutionare, si prin 
aceasta irită pe aliatul rus, care, cum am văzut, îşi per- 
mite, fără multe fasoane, să kofărască ce “trebue> să facă 
trupele române. La urma urmelor, guvernul din Iasi re. 
bue să se supună, şi să adere la armistițiu. Prin aceasta 
încă nu-şi asigură simpatiile rușilor, dar ridică împotriva 
sa, la sigur, pe cei din Apus, cari aşteaptă de la Româ- 
mia jertfa Belgiei, a Serbiei şi a Muntenegrului, pe alta- 
rul Intelegerii, sau... caută numai pretextul să se deba- 
raseze de »Maurul", care... nu şi-a făcut datoria... 

Ce guvern, ce Stat, în toată Istoria lumii, a fost silit 
vrodatä să trateze pacea în aceste condițiuni? 

Si mă gândesc la acel exces de abilitate, care vroia cu 
orice pret să ne asigure înfăţişarea la congresul de pace 
„la braţ cu învingătorul“... 

Al 
. Mai este acuma vreme pentru ,abilitati", şi pentru 
„fasoane“, pentru discuţii asupra „partidelor“ sau asupra 
» şefilor“ tes 

Toatä înjghebarea noastră politică a dat un formidabil 


367 


faliment. Câţi români cu dor de tara se mai pot găsi, aici 
şi „dincolo“, să ne dăm mâna — dar îndată, fără tărăgă- 
nare, pentru Dumnezeu! ca :ă reclădim templul risipit... 

Dacă guvernul din Iasi nu a ştiut de mult, şi nu ştie 
nici acum să-şi facă ultima datorie, ne-o facem oare noi, 
— cei de aici ca şi cei de dincolo, — «<invartind» politica, 
când tara picre, intelegeti, fiere?. 

Să lăsăm excesele de abilitate, şi <sulurile subţiri> pe 
seama Conului Leonida, pentru alte vremuri... 


10 Decembrie. 


XXI 
ULTIMUL PRILEJ 


De la începutul Marelui Răsboiu — căci așa va fi re- 
cunoscut de Istorie — ori-ce om cu judecata limpede si, 
obiectivä putea să prevadă rezultatele inttärii României” 
în lagărul Intelegerii. 

Din nenorocire, oamenii cu judecata sănătoasă au avut 
durerea să privească, neputincioşi, prăpastia în care se 
prăvălea Statul, — glasul lor răsuna în vid. 

Și nu poate fi o durere mai mare. 

Mulţi chiar dintre acei, cari rămâneau credincioşi po- 
liticei noastre tradiţionale, erau prea convinşi că ceeace 
ar fi absurd, este şi imposibil. Cu puţine săptamâni înainte 
de 27 August 1916, chiar „Moldova“, de pildă, sfida gu- 
vern: 1 d lui Brătianu să declare răsboiu Puterilor Cen- 
trale, dacă poate... 

Din nenorocire, Istoria cunoaște multe State, şi multe 
neamuri, cai au pierit fiind-că conducătorii lor făceau 
o politică „absuzdă“. 

In această vale de plângeri, „absurdul“, cum am aflat 
şi noi prea târziu, pentru nenorocirea noastră, — este prea 
„posibil“, precum, împotriva doctrinei hegeliane, nu tot 
ce este real este şi rafronal.. 

Realitatea nu vrea să ştie de logica omenească, şi opti- 
mismul.. „hegelian“ poate fi un izvor de mari desamägiri 
şi de mari catastrofe. In ori-ce caz, acest optimism para- 
lizează energiile, cari ar mai putea încă înlătura răul 
„posibil“. 

Dacă m'aş gândi numai la liniștea mea sufletească, ar 
fi trebuit să invidiez şi astă-zi acea seninătate olimpiană, 


368 


cu care multi asistă la desfăşurarea evenimentelor epocale 
din jurul nostru, 

După isbucnirea revoluţiei ruse din Martie trecut, re- 
volutie la care, cum ştiu cetitorii mei, mă aşteptam de 
mult, am avut blăstemul, — căci şi cea mai clară viziune 
e un blästem, când nu poţi face nimic, — să văd imediat 
consecințele ei ineluctabile, 

De la apariţia acestui ziar, cetitorii au putut urmări 
în coloanele lui, de mai inainte, succesiunea fatalä a eve- 
nimentelor... 

In special, am susţinut, că revoluţia este necompati- 
bilă cu ducerea unui răsboiu ca acesta, şi că Rusia, — 
ori- cine ar fi la cârmă, — va fi silită să închee armistițiu 
şi să ceară pacea. 

In acelaş timp arătam, că eşirea din luptă a armatelor 
ruse va impune inevitabil şi României armistițiul şi tra- 
tările pentru pace. 

* Dar întrezăriam în acelaş timp cu groază, pentru ţara 
noastră, consecinţele unei păci ce s’ar fi încheiat cu re- 
gimul din lași. 

Seninătatea olimpiană în această privință ne poate 
numai duce la noui dezastre. 

In ori-ce caz acuma pierdem definitiv Basarabia, — şi 
nu numai Basarabia... 

Trebue din nou să mă opresc un moment asupra acestei 
chestiuni, din cauza revelatiunilor sensationale din „/e 
Journal“, ce ne-au fost transmise eri prin telegraf. 

Jurnalul francez, ne spune, în adevăr, telegrama din 
Berna: vexaminează chestia, dacă armata română ar putea 
„aștepta în Basarabia evenimentele, Ziarul îsi dă însă 
„seama de greutăţile pe cari le-ar infatisa această soluţie, 
„de oare-ce Basarabia e revendicată de Ucraina, devenită in- 
„dependentă. Deaceea li se fac ucrainenilor promisiunile cele 
„mai mari. dacă Ucraina se obligă să continue räsboiul 
„alături de Intelegere...“ 

Până acum demersurile diplomaţiei ententiste mau avut 
nici un efect pe lângă acea Ucraină, a cărei existență o 
tăgăduiau marii noştri bărbaţi de Stat. 

Dar nu putem trece cu uşurinţă peste aceste revelatiuni. 

Ziarul francez, evident, doreşte ca România să nu pă- 
răsească lupta, dar aceasta nu ar fi cu putinţă, decât in 
două condițiuni: ca armata română să se retragă în Ba- 
sarabia şi, în acelaş timp, ca Ucraina să continue răs- 
boiul alături de Intelegere. 


369 


Ucraina însă revendicând Basarabia, Intelegerea îi face 
toate promisiunile, — desigur îi promite şi Basarabia. Dar 
atunci ar fi această ,solutiune“ acceptabilă pentru România? 

Cum va rezolvi „/e Journal“ această quadrâtură a cer- 
cului, ne este indiferent. 

Dar de aci se invedereaza ‘in ce situaţie penibilă se 
află regimul din Iaşi: pe de o parte în fata armatelor 
victorioase ale Puterilor Centrale, pe de altă parte — între 
armata maximalistă, guvernele Intelegetii din Apus si 
Rada ucraineană... 

Ce ar mai putea refuza acest guvern, dacă ar fi să tra- 
teze el pacea? 

In tot cazul, după ce legătura Basarabiei cu Rusia, 
prin însăşi independența Ucrainei, ar fi ruptă, — ar mai 
putea acest guvern să o mai salveze pentru România?... 

Dar în momentul de faţă numai acest guvern vorbeşte 
în numele României... 

Si iarăşi, repet, pentru Statele, cari au a hotări viitorul, 
ori cari ar fi sentimentele lor pentru această ţară, indivi- 
dualitățile —ori-cât de importante ar fi ele, — nu pot cădea 
cu greutate în cumpănă. Numai o reprezentafiune națională, 
indiferent chiar de forme, ar putea fi ţinută în seamă. 

Păstrându ne însă seninătatea olimpiană, pe care o 
inspiră de obiceiu optimismul hegelian, vom pierde si 
ultimul prilej de acţiune mântuitoare, vom pierde totul... 

Ne va fi dat poate să vedem şi armata românească 
peste Prut, luptând ca să asigure Basarabia... Ucrainei!... 

Ar fi ultima înjosire si ultima durere... 


14 Decembrie. 


XXII 


TRATATIVELE DE PACE ; 
SI SITUAȚIA ROMÂNIEI 


Armistițiul s'a încheiat pentru întregul front rusesc. 

Deşi sa fixat un termen de 28 zile însă, întrucât pentru 
reînceperea ostilităţilor ar trebui ca cu şapte zile înainte 
de acest termen armistițiul să fie expres denunţat, altfel 
el se prelungeşte automatic, se poate spune că numai 
tratatul de pace îi va pune în adevăr capăt. Cu atât mai 
mult, că în acelaş timp s'a hotărit începerea imediată a 
tratativelor de pace. 


24 


370 


In această situaţie, evident, ostilitățile nu ar mai putea 
isbucni de cât în cazul când sar mai putea aştepta la 
reînvierea spiritului răsboinic în Rusia, — ceeace este cu 
cu desăvârşire exclus. 

Răsboiul cu Rusia, nu numai de fapt ca până acum, dar 
putem spune si formal, s'a sfârşit. Orice revolutiuni ulterioare 
nu mai pat aduce nici o schimbare în această privinţă. 

„Pe--această cale sa sfârşit şi răcboiul nostru, pentru că 
în împrejurările de față România ar trebui să-l ducă 
nu numai împotriva Puterilor Centrale, ci si împotriva 
Rusiei. 

Orice părere am avea despre marii noștri strategi, dar 
astfel de nebunie n’ar îndrăzni-o nici cel mai mare dintre 
ei, nici măcar ilustrul d. general Iliescu... 

E însă un sfârşit, şi trist şi urît: fără voinţă fermă 
de ai pune capăt cu cinste, fără viziune clară asujra 
necesităților şi a îndatoririlor momentului. 

Din partea regimului din Iaşi, nu putem cere astăzi 
nici voinţă hotăriîtă, nici viziune limpede. Tot ce mai 
poate face el pentru ţară este să dispară de pe scenă, — 
cât mai repede şi cât mai desăvârşit. 

Oricât ar mai încerca, în adevăr, oamenii din Iasi să 
trăgăneze finalul, ei nu mai sunt în stare să schimbe 
cursul fatal al evenimentelor: pacea va fi încheiată, cu 
ei sau fără ei. Şi mai bine fără ei, decât cu ei, 

De multe ori am arătat în aceste coloane, că ultimul 
dezastru ce ne mai poate ameninţa, ar fi o pace în- 
cheiată de guvernul din Iasi, în condiţiile, în cari el ar 
fi silit să trateze astăzi, în situaţia lui echivocă între 
inamici şi aliaţi. 

Dar la urma urmelor, pacea trebue să vină, şi deci va 
trebui şi tratată cu cineva. 

Din nenorocire, până acum nu este nici uu semn, că 
in. numele României îşi vor putea ridica alfii vocea in 
aeeste zile de restrişte, 

Ce blăstem va cădea peste acest neam, dacă va trebui 
să bem paharul până la fund... 

Indărătnicii, cari nu au curajul să privească în fata 
adevărului, îşi îndreaptă încă privirile spre Apus. 

Dar încheerea armistițiului pe frontul rus, ca şi înce- 
perea tratativelor de pace, în ciuda tuturor piedicilor ce 
li se puneau în cale, creiază un fapt nou şi pozitiv, care 
nu va putea rămânea fără răsunet şi în ce priveşte si- 
tuatia generală a räsboiului mondial. 


371 


Oricât de inevitabil se părea acest desnodământ pentru 
toți oamenii clar văzători, până la ultimul moment fa- 
naticii răsboiului puteau exploata nădejdiile inultimii, 
afişându-şi credința că Rusia va fi menţinută cel putin 
formal în rânduri, până ce... minunea sar sävârsi, cu 
ajutorul Americei. 

Astăzi întrebarea se pune neted pentru cel mai umil 
cetăţean din Franţa, Anglia şi Italia: se poate purta 
răsboiul fără Rusia şi fără nădejdea unui sprijin efectiv 
şi imediat din partea Americei? 

Si această întrebare se ridică întrun moment psicho- 
logic foarte critic: în Italia — în urma uni înfrângeri 
sângeroase si sub presiunea din ce în ce mai amenin- 
ţătoare a armatelor lui Conrad von Hoetzendorf; în 
Franţa — în atmosfera de răsboiu civil, pe care at 
creat-o ultimele evenimente; în sfârşit în Anglia — fata 
de oboseala obștească mărturisită prin scrisoarea lordului 
Lansdowne. 

Mai pot conducătorii Intelegerii, în această situaţie, în 
al patrulea an de sfortäri supra-omenesti si infructuoase, 
să găsească în masele popuiare destulă energie si destul 
entuziasm pentru 4 porni un zou răsboiu, şi în condițiuni 
cu mult mai grele? 

Indoiala e cel puţin legitimă. Şi câtă vreme Puterile 
Centrale se vor mentine pe terenul unei păci de bună 
înțelegere, ele dau tuturor popoarelor din Apus un temeiu 
puternic de a se opune curentelor răsboinice. 

In oxice caz, peste puţine zile lucrurile se vor limpezi, 

Dar, dacă am presupune chiar că în Apus facla răs- 
boiului nu se va stinge încă, ce mai poate câştiga Ro- 
mania din această prelungire a agoniei? 

Chiar daca Germania, — ceeace in situația concretă nu 
e de crezut, — ar fi silită să facă concesiuni în Apus, ar 
mai purta cineva acum răsboiul o singură zi numai 
pentru scopurile României? 

O ipoteză absurdă de la început, cum am dovedit de 
atâtea ori, chiar înainte de răsboiul nostru, dar astăzi numa: 
o nebunie furioasă nu ar mai fi accesibilă evidenţei. 

Atunci ? 

Nu se va găsi în tot neamul românesc un om de inimă. 
şi de curaj] care să taie nodul gurdian? 

Nu avem un om?.. 


19 Decembrie. 


372 


XXIII 
DEMOCRATIILE APUSENE SI ROMANIA 


Timp de doi ani <democratiile apusene» au dus © cam- 
panie stăruitoare pentru a determina intrarea României 
în acţiune. 

Presa franceză când măgulia, când ameninţa ; diplomaţii 
exercitau toate mijloacele de persuasiune și de... seduc- 
tiune: conferentiarii si agenţii de tot soiul mişunau prin 
tara: actualul prim-ministru francez, în jurnalul său, nu 
se sfia să ne înjure grosolan, pentru că nu voiau să ne 
înhămăm la «carul civilizaţiei», şi nu găsia decât pe un 
Singur “european» în toală tara românească... pe d. Take 
Ionescu... | 

In sfârsit au reuşit. România a intrat în lagărul Inte- 
legerii, — a intrat pentru <a adăogi ultima verigă la lanţul 
Care urma să sugrume Puterile Centrale». 

Discursurile oamenilor politici şi articolele din presa 
Intelegerii destăşurau pentru marele public planul grandios 
al unui atac concentric asupra Austro Ungariei.: «Doctorul 
Brusilov”, les armées du généralissime Iliesco», Sarrail, 
Cadorna, pornind din cele patru puncte cardinale, își dä- 
deau întâlnire la.. Viena! | 

Se știe ce rezultate au avut aceste planuri märete. 

Brusilov nu-numai că nu era în măsură de a continva 
ofensiva, dar ruşii au fost goniti din Galiţia şi Bucovina; 
Sarrail nu s'a mişcat, și acuma e vorha ca armata lui să 
fie retrasă din Silonic; Cadorna a dispäiut, iar armatele 
lui abia se mentin între Piave şi Breuta; <le généralis- 
sime Iliesco> face strategie la Paris, iar o parte din ar- 
mata română, dacă trebue să credem telegraful, se luptă 
‘nu ştim unde, sub comanda lui Kaledin.. 

Sar părea că “democratiile apusene» faţă de aceste re- 
zultate ale interventiunii României, provocată de ele, ar 
fi trebuit să aibă puţină remuscare. i 

Cu atât mai mult, cu cât astăzi nu mai e taină pentru 
nimeni, că la Paris şi Londra se știa bine, că alt rezultat al 
interventiunit noastre nu putea fi. Acolo se ştia şi situaţia at- 
matei lui Brusilov, ca şi a celei Jui Sarrail. 

Din procesul Paix Séailles rezultă, în adevăr, că atunci 
cand Români: declara răsboiu, generalul Sarrail primea 
an ordin, care îi interzicea ori-ce ofensivă! 


373 


Presa franceză atacă cu vehementä pe <trădătorii» Stuer- 
mer şi Polivanov, pentru că documentele publicate la Pe- 
t.ograd ne destäinuesc, că miniştrii ruși priveau cu satis- 
facțiune la nereuşita planurilor noastre, «interesele Ro- 
mâniei nefiind compatibile cu interesele Imperiului rus». 

Dar România a fost trădată numai de Rusia? Nu e însă 
o frădare a impinge o ţară în räsboiu, fagaduind colabo 
rareu armntei din Salonic, despre care se ştia, că nu poate 
face nimic? 

Lacrimile de crocodil, în cari sunt astăzi muiate ziarele 
din Paris şi Londra, ajung pentru a linişti conştiinţa «de- 
mocratiilor apusene»... 

Atitudinea lor actuală faţă de situaţia desperatä a ar- 
mate: din Moldova aruncă o lumină şi mai urîtă asupra 
acestor jelanii. 

<Democratiile apusene» nu-şi pot face iluzii asupra stării 
reale. 

La Brest-Litovsk delegaţii ruşi închee un armistițiu 
pentru întreg ‘frontul de uscat dintre Marea Neagră si 
Marea Baltică». Pe acest front stă si armata română. Dar 
nu numai că ea nu ia parte la tratative, ci pe cât se pare 
comandanții ruşi nici nu s'au grăbit să o instiinteze despre 
încheerea armistiţiului. Cel puţin comunicatul român aduce 
la cunoștință armistițiul numai pe baza comunicatului german! 

lar dacă se va încheea și pacea, ce ar putea face armata 
noastră, dacă România nu va adera la pace? 

Să lupte îmvotriva Puterilor Centrale şi a Rusiri reunite? !... 

Cetitorii noştri cunosc concertul din presa franceză: 
«L'Homme Libre», «Le Gaulois», «La Victoire» <Le Temps?,— 
rând pe rând, şi toţi împreună se vaită de «tragedia Ro- 
mâniei», recunosc neputinta aliatilor de a ne ajuta, dar... 
sfatuesc armata din Moldova să se retragă în., Ucraina... 

Aceiaşi văicăreală ipocrită în presa engleză. 

Am în fata mea importantul Times, din 8 Decembrie a. 
c, care Singur ajunge pentru a caracteriza atitudinea alia- 
tilor din Apus: 

Când e vorba despre situaţia concretă pe frontul român, 
titluri şi sub-titluri senzaţionale: «Victim of russian action». 
<A tragic dilemma”, etc. 

Si ce perspective de ajutor se dau în acelaștimp acestei 
«victime» ? 

In discursul său celebru publicat în acelaş număr, Sir 
E. Carson, după o profuziune de complimente şi conso- 
latiuni, poate spune numai: 


374 


<Vom face tot ce se poate pentru a ajuta România, dar 
«uu e usor.. Nu trece o zi fără ca noi (consiliul de räs- 
«boiu) să nu discutăm ce am putea, face pentru a ajuta 
«pe brava noastră aliată».e 

Iar articolul de fond, după ce anatemizează pe maxi- 
malisti, închee : 

<Până ce Rusia nu si va veni în fire (1) aliaţii pot da Ro- 
<mâniei prea puţină nădejde la un ajutor imediat, dar ea 
«poate conta pe aliaţii săi, precum si ei contează cu încre- 
“dere pe ea»... 

Dacă cu încrederea lor armata română nu va bate pe ruşi, 
germani, austriaci, turci, bulgari... 

Ceeace e mai rău, din toate aceste asigurări de «în- 
credere” răsbate ameninfarea pentru cazul de defectiane.: 

Nu e această atitudine mai monstruoasă decât toate 
<trădările> lui Stuermer sau Polivanov? 

A cui e adevărată cvictimă> România? 

Tara aruncată în răsboiu împotriva intereselor sale, înfrântă 
şi sfâşiată, părăsită de singurul aliat, care îi putea da vr'un 
ajutor eficace, trebue să continue lupta, numai ca să <fi- 
xeze? puţină _yreme aici câteva divizii germane! 

Egoismul sălbatec al campionilor pentru <dreptate si 
democraţie” ajunge la un adevărat canibalism, când Ro 
mânia este îndemnată la sinucidere, prin sprijinul pe care 
Var da arnfatei antirevolutionare a lui Kaledin.. 

Poate fi o frädare mai caracterizată? Această atitudine 
însă este în logica lucrurilor. 

< Democraţiile apusene au fost /rădâtoare când s'au aliat 
cu Tarul Nicolae II. El au trădat prin aceasta interesele 
civilizatiunii, fiindcă victoria lor ar fi însemnat triumful 
despotismului pe continent. 

Au trădat şi România, chiar prin faptul că au îndem- 
nato să se alieze cu un dușman de moarte. 

Au trädat-0, când au aruncat-o în acțiune, șfiind că va 
fi învinsă. 

O trădează şi acuma, o asasinează cu premeditare, si- 
lind-o să stărue “până la sfârşit» în această acţiune de 
auto destructiune... 

Au o singură circumstantä uşurătoare: complicitatea 
marilor patrioți şi barbati de Stat ai României... 


23 Decembrie 1917. 


375 


XXIV 


INTELEGEREA SI ROMÂNIA 
DUPĂ DEFECTIUNEA RUSĂ 


In corul de lamentatiuni pentru tragedia României“, 
care se aude zilnic în presa și în discursurile oamenilor 
politici ai Intelegerei, nu lipseşte şi o notă care ne 
poate da măsura sinceritätii tuturor acestor manifestări: 
insistența, că România, ori-cât de disperată ar fi situaţia 
ei, în urma armistiţiului şi a încheerii eventuale a păcii 
de către Rusia, frebue să rămână „până la sfârşit“ cre 
dincioasă legăturilor sale cu Intelegerea; indignarea la 
singurul gând, că România ar putea săvârşi «cea mai 
neagră trădare», încheind şi ea pacea; în sfârşit, îndem- 
nările stăruitoare ca armata română, dacă n'ar mai putea 
resista în Moldova, să se retragă în Ucraina, să se unea- 
scă cu cazacii lui Kaledin, etc, etc. 

Sar părea că România nu ar pufea da dovadă de cre- 
dint3, decât prin sinucidere. Elementara voință de a trăi 
pentru sine ar constitui o trădare din partea ei... 

Dar sunt potrivite aceste... acuzafiuni preventive, chiar 
dacă România ar părăsi acum lagărul Intelegerii ? 

lu adevăr, mai are astăzi fiinf&, atât politiceste, cât si 
chiar juridiceste, tratatul care ne lega de Intelegere? 

Nu voiu recurge la argumentele, cari totuşi au o greu- 
tate necontestabilă în politică şi chiar în drept: situația 
de fapt, care nu mai îngădue României continuarea 
luptei. 

Nici o obligatiune nu poate fi valabilă, când realizarea 
ei este cu neputinţă din cauză de forță majoră, — va 
l'impossible nul n’est tenu!" Nici un tratat nu poate cere 
unui popor să se omoare. Şi continuarea Juptei pentru 
armata română, izolată între Rusia pacifică şi Puterile 
Centrale, ar echivala în adevăr, cu sinuciderea, 

Dar pe vremuri <ententistii» noştri încercau să justi- 
fice violarea tratatului, care ne lega dn Puterile Centrale, 
prin faptul că noi am fi încheiat acel tratat cu stripla 
alianță“, si că această alianţă sar fi desfiinţat prin defrc- 
fiunea Italiei, Deci România era stăpână pe acţiunea ei: 
„Am tratat cu trei, au rămas doi“, — spunea d. Take 
Ionescu în Cameră. 

Argumentarea n’a fost nici serioasă, nici cinstită. 


376 


Mai întâiu, noi am fost legaţi de Puterile Centrale prin 
interesele noastre, mai mult chiar decât prin tratatul 
formal. 

Dar şi formal, noi am încheiat tratatul întâiu cu Pu- 
zerile Centrale, Italia numai in urmă a intrat si ea în alianţă. 
Apoi nu Italia era factorul hotăritor în tripla alianţă. Și în 
ori-ce caz, prin defectiunea Italiei, Puterile Centrale n'au 
fost puse în imposibilitatea de a-şi îndeplini angajamen- 
tele faţă de noi. Italia pentru Alianţa Centrală, ca şi 
pentru noi, era în fond „a cincea roată la car“, 

Dar ori-cum ar fi, să admitem chiar că argumentatia - 
„ententiştilor“, în această privinţă, n'ar fi fost fără temeiu, 
cu aiât mai mult ei nu pot tăgădui valoarea ei faţă de 
Intelegcre. 

In adevăr, noi n'am tratat numai cu Franţa sau Anglia, 
ci cu Întreaga Intelegere, şi chiar mai cu seamă în vederea 
sprijinului militar, pe care ni-l putea da Rusia. Rusia era 
în situația noastră factorul principal al Infelegerii. Pentru a 
dovedi această afirmare, e destul ca ori ce om cinstit să-şi 
pună întrebarea: ne-am fi aliat noi cu Intelegerea, dacă 
Rusia refuza să ne dea ajutorul ei, sau chiar dacă ea 
de pe atunci ar fi tratat pacea cu Puterile Centrale? 

Aţi uitat cât a tras în cumpănă, pentru hotărîrea 
noastră, „Doctorul Brusilov“ ?.. 

In această situaţie e evident că „democraţiile apusene“ 
pot avea orice socoteli cu Rusia pentru defectiunea ei, 
— dar această chestie internă a lor, nu le poate desolida- 
riza, față de noi, de acţiunea “Rusiei, 

Noi am încheiat un tratat cu /nfelegerea, nu cu Rusia 
singură şi acest tratat a fost călcat față de noi, prin de- 
fectiunea factorului prin ipal al Inţelegerii, de catra Infe- 
legerea însăşi. 

Când chiar în raporturile de drept civile asociație nu si 
îndeplineşte un angajament, pot oare doi sau trei asociaţi 
invoca buna lor voinţă faţă de partea, care a fost lezată, 
şi de a arunca răspunderea numai pe acel dintre coaso- 
ciati, care de fapt ar fi zădărnicit executiunea con- 
tractului ? 

E o patentă absurditate juridică! 

Dar şi faţă de România, /nfelegerea întreagă nu s'a ţinut 
de cuvânt, indiferent cine anume dintre asociaţii ei e 
principalul vinovat pentru aceasta, — chestia aceasta îi 
priveşte numai pe ei. Mai mult. Insäsi Intelegerea, — 
aşa cum a existat pentru România în momentul trata- 


377 


tului, — nu mai are ființă azi. Fa s'a desfăcut, prin defec- 
tiunea Rusiei, fără să si fi îndeplinit obligafiunile fafa de noi. 

Prin urmare, nu numai că România nu mai are nicio 
obligatiune față de Intelegare, şi nu ar avea deci nici o 
vină, dacă ar înceta lupta în aceste condițiuni, — dar en 
este in drent să acuze Înțelegerea de trădare, pentru că ruşii 
au ieşit din luptă fără să tind seamă de angajamentele 
contractate. 

Si trădarea aceasta a fost chiar mârturisită de însăşi 
Intelegerea. 

N’au recunoscut oare de atâtea ori oamenii politici şi 
miniştrii din Franţa si Anglia, că România a fost trădată 
atât de guvernul "Țarului, cât si în urmă de Rusia re- 
volutionarä? Dar trădarea Rusiei, cum am arătat, este 
pentru România trădarea Intelegerii însăși |! 

Astfel, România nu este numai liberată de ori-ce obli- 
gatiune, dar este în drept să ceară de la Înţelegere toate 
compensatiile imaginabile; pentru jertfele ei zădărnicite 
de nişte aliaţi infideli. 

Această consideraţie nu are numai o valoare pur teo: 
retică, — ea poate avea şi consecinti politice practice, — 
şi nu numai politice, 

Amprumuturile, de pildă, ce ne ati fost acordate de cătră 
Statele Intelegerii numai; în vederea răsboiului, nu.mai suntem 
datori de a le plăti, dacă Intelegerea însăşi, prin factorul 
ei principal, s'a pus în calea scopurilor pentru cari le-am 
contractat. 

Dar şi dreptul la compensatiunile politice, cine ni l-ar 
putea tăgădui? 

Din nenorocire, în raporturile internaţionale chiar şi 
dreptul cel mai sfânt, ca să fie luat în considerație, trebue 
să se sprijine pe putere. 

Si unde ar mai putea căuta sprijin România? 

"Dar situaţia ce ni s’a creat e atât de limpede, încât 
înşişi ruşii trag concluziile cuvenite. 

Unul din cele mai respectate ziare din toată Rusia, 
»Russkia Viedomosti“, organul profesorilor din Moscova, 
fu Nr. din 28 Noembrie a. c, face în articolul de fond, 
între altele, următoarele reflectiuni: 

„Trebue să dăm o deosebită consideratiune situatiunil, 
scare s'a creat pentru România, în urma actelor bolse- 
vi stilor ruși. (Numai ale bolşeviştilor ? C. S). Dacă ţinem 
seama că astăzi armata română este parcă strânsă intre 
„doi düsmani, şi că România nu poate primi nici un ajutor 


378 


„de la aliaţii apuseni, mam putea să ne indignăm, dacă 
„Star confirma, că românii se gândesc Ja Schimbarea de 
„front. România nu poate ţine frontul singură, fără armata 
„rusă... Dacă, deci, Rusia trădează definitiv pe aliaţii săi, 
„România, în baza dreptului de conservare națională, nici mar 
„avea parcă altă eşire, decât să închee o pace separată 
„pe seama Rusiei. Si România, care şar părea o pitică in 
„comparaţie cu Rusia ar fi astăzi în măsură să ne dea o 
„lovitură, în faţa căreia se întunecă chiar şi primejdia 
„japoneză... Şi dacă Kievul şi Odessa vor fi ocupate, la 
„Petrograd şi la Moscova nu vor ajunge morminte pentru 
„oamenii morţi de foamete...“ 

Nu avem nevoe de a mai mări nenorocirile Rusiei, însă 
dreptul nostru l-au. fi putut cere, şi eram datori să-l cerem... 

Dar... armata română e pe cale de a se lupta pentru 
alipirea Basarabiei la... Ucraina! 

Marii şi micii noștri bărbaţi de Stat, cei de dincolo, ca 
şi cei de dincoace, au alte preocupări... 


30 Decembrie. 


XXV 
IN NADEJDEA UCRAINEI. 


Din ştirile confuze ce apar din când în când în presa 
europeană se poate deduce că la Apus nu s'a pierdut încă 
nădejdea de a salva din prăbuşirea rusă şi de a asigura 
pentru Intelegere cel putin forţa militară a Ucrainei, Din 
acest punct de vedere sunt scontate şi comentate şi neîn- 
telegerile dintre Rada ucraineană şi Sovietul comisarilor 
din Petrograd. 

Din nenorocire pentru Intelegere aceste nădejdii isvorase 
numai din necunostinta si reaua interpretare a situaţiei 
reale. 

Poporul ucrainean nu este mai puţin pacifist astăzi de 
cât cel rus. La Kiev, ca şi la Petrograd, nu s'ar mai putea 
menţine nici un guvern, care ar hrăni proecte răsboinice. 

Numai necesitatea de a-şi asigura simpatia maselor po- 
pulare explică chiar si rezolutiunea Radei Centrale din 5 
Decembrie, relativ la chestiunea păcii, care nu lasă nimic 
de dorit ca limpezime şi hotărîre. 

Pentru edificarea cetitorilor reproduc aici în întregime 


379 


-această rezolutiune, după telegrama ziarului <Russkoie 
Slovo» din 6 Decembrie 1917: 

«In numele Republicii nationale ucrainene, Rada recu- 
<noaste că e necesar să se päseascà la tratări de pace, înstiin- 
<ţându-se despre aceasta Puterile aliate. Deşi acţiunea 
«păcii, în numele Republicei ruse, poate fi condusă numai 
<de către un organ socialist central al autorităţii federale, 
<întru cât însă această autoritate nu a fost creată, Rada 
<pă.eșie ea însăşi la realizarea păcii. 

<In consecinţă Rada hotărăşte: 

<1) De a trimite pe frontul român si pe cel de sud-vest 
«pe reprezentanţii secretariatului general pentru a parti: 
<cipa la tratările asupra armistiţiului. 

42) De a se adresa de îndată la toate Puterile aliate si 
<cele inamice cu propunerea de a începe tratările de pace. 

<3) De a instiinta despre aceasta Sovietul Comisarilor 
«(din Petrograd) și guvernele altor republici (din Rusia) 
<pentru coordonarea acţiunilor. 

«4) De a elabora un program concret de pace, care să 
<fie propus popoarelor Rusiei, Puterilor aliate şi celor ina- 
«mice, ca o bază de tratative. 

<Rada invită toate popoarele Rusiei de a lua cea mai activă 
“parte la aceste tratative». 

Cum vedeţi, numai spirit răsboinic nu se poate presu- 
pune la ucraineni, în urma acestui document. 

Dar, desigur, el trebuia să provoace un conflict între 
Radă şi Sovietul din Petrograd, pentru că din textul lui 
rezultă lămurit că /Rada nu recunoaște guvernul din Petrograd 
ca organ central ul Republicei ruse. Guvernul din Kiev se 
adresează expres Sovietului comisarilor naţiunii ca la unul 
din guvernele celorlalte republici şi popoare din Republica 
rusă. Prin aceasta, guvernul d.lor Trotzki si Lenin e cel 
mult tratat ca o simplă reprezentatiune a Moscovei, în 
sensul strict al cuvântului, alături de guvernul Caucaziei, 
al Siberiei, sau al <Rusiei albe». lar Ucraina îşi arogă 
chiar un drept de inițiativă si de conducere. 

Riposta energică a Petrogradului era inevitabilă. Dar 
chiar dacă sar ajunge la o ruptură, evident că ea nu ar 
fi în legătură cu chestia păcii, şi în orice caz conflictul 
acesta numai prielnic unei acţiuni militare nu poate fi. 

Pentru o justă apreciere a evenimentelor din Ucraina, 
trebue să notăm că nici ea nu e ferită desfâşieri şi lupte 
interne. Procesul de dezagregare a aparatului de Stat nu 
sa putut, evident, opri la graniţele Ucrainei. 


380 


O corespondenţă din Kiev, în <Ruskoie Slovo”, din 
23 Noembrie 1917, ne spune de pildă, că în acel moment 
funcționau acolo în acelaș timp următoarele «guverne» 
rivale, fiecare din ele pretinzând la plenitudinea puterii : 

1) Un comitet “regional”, care făcea abstracţie de deo- 
sebiri naţionale; 2) Un comitet format pe lângă Consiliul 
comunal: 3) Comitetul Congresului cazacilor; 4) Comitetul 
revolutionar al Sovietului soldaţilor: 5) Sovietul lucrăto- 
rilor (‘a Kiev nu sa putut forma un singur Soviet al sol- 
datilor si al lucrătorilor): 6) Comitetul trupelor ucrainene ;, 
7) Secretariatul genera’, cu Rada Centrală; 8) în sfârşit, 
Comandantul circumscriptiunii militare Kvietinski a avut 
si el pe lângă sine un comitet de guvernământ. 

«Astfel, urmează corespondenţa citată, — la Kiev sa 
«format nu mai putin de opt diferite organe de guver- 
«nământ, cari nu intră în contact unul cu altul, se combat 
<şi publică decrete contradictorii... Pe străzile orașului apar 
«patrule, cari recunosc diferife guverne şi între cari se produc 
«ciocniri»... 

Dintre aceste guverne», unele erau în mânile maxi- 
malistilor, în cât guvernul din Petrograd poate găsi chiar 
în sânul Ucrainei un sprijin împotriva pretentiunilor Rac.ei 
Centrale. Cu atât mai mult, cu cât în acest din urmă organ 
predomină „burjuii“, cari deşi caută să se adapteze ten- 
dintelor vremii, totuşi nu pot inspira încredere unui gu- 
vern ca al d-lor Trotzki şi Lenin, alcătuit numai din cele 
mat extreme elemente socialiste. 

Apoi legile „mecanicei istorice“, odată ce s'a născut un 
Stat ucrainean, vor impune mai curând sau mai târziu o 
luptă între Ucraina si Moscova, fiindcă numai lupta va 
putea lămuri raportul de putere dintre ele, şi rezultatul 
ei va stabili un echilibru mai stabil. 

Dar ori cum, continuarea răsboiulni e cu neputinţă, atât 
pentru Ucraina, cât şi pentru Moscova. 

Căci pentru răsboiu nu ajunge numai bunăvoința, chiar 
de ar avea-o Rada sau alt guvern ucraiuean. Armată însă 
capabilă de luptă nu mai există în toată întinderea Rusiei. 

Imaginaţia noastră cu greu îşi poate închipui ce se 
petrece acum în aşa numita „armată rusă“, 

Imi voiu permite aici să citez o singură mărturie. 

Ziarul „Utro Rossi“ din 12 Decembrie publică despre 
ceea ce se petrece tocmai pe fronturile ucrainene : 

„Nici nu au fost începute bine tratativele de pace, si 
„soldaţii au ‘si pornit în massă spre casă. Ei nu așteaptă 


381 


„încheerea păcii, şi cu atât mai putin decretul de demo- 
„bilizare. Ei pur $i simplu pleacă şi idu şi pusca cu dânşii... 
„Înainte ei asaltau trenurile, toate liniile de drum dé fier 
„erau acaparate de ei. Acum căile ferate nu mai ajuhg 
„pentru transportul fovărăşilor dezertori. Ki pornesc in bañde 
„pe şosele şi drumuri de fara. In căutarea hranei ei ase- 
„diază şi iau ‘cu asalt moşiile şi satele, pe cari le întâl- 
„hesc în drum, pradă si incendiază totul. Podolia (care 
„face parte din Ucraina) retrăeşie astăzi vremurile descrise 
„în romanele lui Sienkiewicz. Partea înseinnată a tinu- 
„tului Hotinului (din Basarabia, partea locuită de ucraineni), 
„literalmente a dispărut de pe fata pământului"... 

Dacă la această oştire se reduc nädéjdiile Intelegerii.. 

Articolul de faţă a fost scris, când telegraful ne-a adus 
cea mai potrivită con luzie pentru el: delegaţii Ucrainei 
au şi sosit la Brest-Litovsk pentru ca să ia parte la tra- 
tativele de pace... 


6 Ianuarie, 1918 


XXVI 
IN CETATEA PETRU SI PAUL... 


Reductio ad absurdum este un procedeu, care se întrebuin- 
teazä în discutiune pentru a dovedi greşeala unei teze, prin 
deductia logi.ă a ultimelor consecinţe ale ei. Absurditatea 
concluziunii demonstrează pentru oricine erorile premiselor.. 

Pentru România însă realitatea însăşi s'a însărcinat să 
aplice acest procedeu de argumentare pentru a tnvedera 
absurditatea acelei politice, care rupând legăturile noastre 
fireşti, ne-a aruncat în braţele Rusiei. 

Pentru a trea o „Românie Mare“ : ărbaţii noştri de 
Stat, au căutat sprijinul în ostirile farului Nicolae. 

Ca rezultat, am fost învinşi; miniştrii țarului au văzut 
în înfrângerea noastră tn succes politic, care — cum scria 
fostul ministru Polivanov în raportul său Către Tar—în- 
lesneste realizarea planurilor Imperiului în Balcani; ar- 
incita je rusești, cari rămăsese impasibile față de dezastrul 
„gonfraților de arme", au tratat Moldova ca o ţară cuce- 
rita; Sar după revoluţie, Rusia începe tratativele de “ae 
fără să se mai sinchiseasc4 de soarta aliatei ei „naive“ 

Când, la vreme, încercam să arăt primejdia alianţei cu 
Rusia, ca ultim argument era mereu invocată „garanţia“. 


382 


Franţei și a Angliei. In speranţa acestei garanții, România 
trădată de Rusia, stăruia în „credinţa ei nestrămutată” 
faţă de Intelegere. 

Dar astăzi jurnalele franceze își linistesc publicul, că 
revendicările României, devenite incomode, „nu vor putea 
eventual să împiedice încheerea păcii“... 

S'ar părea, că şi cea mai perversă imaginaţie nu şi-ar 
putea închipui o situaţie mai absurdă: cea mai mare parte 
a teritoriului ocupată de armatele inamice ale foştilor aliaţi, 
pe care iam socotit atât de präpäditi, în cât nu ar mai 
fi în stare de a ne face vrun rău; restul ţării devastat 
de noii aliaţi, cari tratează pacea și ne sileşte la armis- 
titiu ;* «democratiile apusene“, cu toate cuvintele de mân- 
gâere, se resemnează să renunţe la acele revendicări, cari 
singure justificau intrarea noastră în răsboiu... 

Nu mai vorbesc de risipirea de vieţi în atâtea lupte 
nenorocite, de ruinile acumulate, de mizeria, epidemiile, 
cari au decimat populaţia dela sate si oraşe... 

Ce ar putea inventa mai mult şi geniul satanic al unui 
Edgar Poe ?.. 

Dar realitatea poate întrece in sadism şi cea mai des- 
frânată fantezie. 

Pe ziua de eri am afiat, că ministrul nostru din Petro- 
grad a fost arestat şi închis în cazematele vestitei cetăţi 
Petru şi Paul... 

România nu a recunoscut noul guvern al Rusiei, gu- 
vernul din Iaşi nu era în relatiuni oficiale cu Sovietul 
comisarilor natiunii. 

Dar chiar dacă guvernul rus ar fi avut cele mai mari 
temeiuri de a fi nemulţumit de atitudinea României, el 
putea să dea paspoartele “reprezentanților noştri si să-i 
silească să plece din ţară, putea să ne adreseze un ulti- 
matum, putea chiar să ne declare răsboiu. 

Ar fi fost şi această situație absurdăpână la fantasmagorie... 

Dar să aresteze pe un agent diplomatic, şi să-l înfunde 
intr’o pușcărie? |... 

Totuși e o acţiune logică, în situația conrretă, în care 
ne-a adus politica guvernului d-lui Brătianu: e tocmai 
reductio ad absurdum a acestei politici. 

Guvernul din laşi, nu se putea resemna la incheeréa 
păcii, cu toată farsa tragică pe care i-a jucat-o aliata de 
la Nord, prin tratativele din Brest-Litovsk precum el. 
trebue să rămână «<credincios> Intelegerii, cu toată repu- 
diarea revendicărilor României. 


383 


In această situaţie, guvernul român a fost silit să se 
amestece în luptele interne aJe Republicei ruse, să caute 
sprijin la Rada Centralä din Kiev sau la generalul cä- 
zăcesc Kaledin. 

Astiel organele de Stat ale Regatului român s'au trezit 
reduse la rolul de simplii răzvrătiți împotriva autorităţilor, 
pe cari şi le-a datrevolutia rusă, sau în orice caz împotriva 
singurei autorități care sa putut afirma în momentul de 
fata la Petrograd. 

Cu logica rectiliniară a revoluţionarilor, d-nii Lenin şi 
Trotzki au tras ultimele consecinti, — şi d. Diamandi 
ocupă o celulă în sombra cetate de pe malul Nevei, ală- 
turi cu favoriţii regimului țarist, cu foştii miniştri ai d-lui 
Kerenski, si cu alti „contra-revoluţionari“ şi „burghezi“ 
cari Sau expus la urgia Sovieturilor.. 

Şi ce eşire poate găsi acum guvernul din Iaşi din această 

situaţie absurdă şi înjositoare? 
+ E indiferent, care va fi soarta personală a d-lui Dia- 
mandi, chiar dacă pe mâne d. Trotzki sar milostivi, sau 
ar da urmare vre-unei interventiuni din partea corpului 
diplomatic, redând libertatea ministrului român. 

Incidentul are importanţă numai din punctul de vedere 
al situatiunii Regatului român, învederată de însăși posi- 
bilitatea unei asemenea procedări 

Poate cere guvernul din Iaşi satisfacţie la Petrograd? 
$j ce satisfacţie ar putea el cere, si la ce rezultate ar putea 
ajunge cerând chiar satisfactie, în împrejurările concrete? 

Să declare răsboiu Rusiei, pe când se află în răsboiu 
şi cu Puterile Centrale? 

Dar, odată ce d-nii Lenin si Trotzki sunt decişi să ne 
trateze ca pe răzvrătiți, întru cât chiar din punctul de ve- 
dere al sifuafiei de drept, declararea răsboiului ar putea 
schimba ceva ? Ă 

Dar de fapt, e cu putinţă acest răsboiu, în momentul 
când, fără nici un ajutor posibil din partea aliaţilor, ar- 
mata noastră se află singură în faţa Puterilor Centrale? 

Nici măcar singură, ci înconjurată de trupele ruseşti!... 

Ocice ar încerca guvernul d-lor I. Brătianu si Take Io- 
nescu, — ţara ar fi expusă numai la noi suferinti si la 
umilinti şi mai crunte. 

Cu groază aşteptăm ce ne mai pot aduce telegramele 
de mâne... 


19 Ianuarie, 


384 


XXVII 
CE FACE GUVERNUL, DIN IASI2.. 


La Brest-Litovsk se tratează pentru încheerea păcii 
äntre Rusia şi Puterile Centrale, suntem însă ameninţaţi 
de un nou răsboiu: dintre Rusia și România! 

In momentul de față situaţia se prezintă astfel: 

Sub presiunea corpului diplomatic, ministrul nostru 
din Petrograd, d. Diamandi, a fost eliberat, dar „expulzat“ 
din Rusia! 

Atasatul militar al României rămâne încă arestat. 

. Sovietul Comisarilor naţiunii, fără preget, a adresat 
guvernului din Iași un nou ultimat, şi foarte drastic, — 
luând tot odată măsuri energice, cari nu lasă nici v în- 
doială asupra intentiunilor lui. 

Depozitele Statului român la Banca Imperiului sunt 
sechestrate. 

Exportul de mărfuri din Rusia pentru România a fost 
prohibit, — mai cu seamă aprovizionarea cu alimente. 

Au fost pornite spre frontul roinân artileria şi trupele 
cele mai credincioase guvernului maximalist, sub comanda 
personală a generaiisimului Krilenco. 

Şeful guvernului, d. Lenin, declară prin oficiosul » Pravda” 
că răsboiul cu România va fi inevitabil, dad guvernul 
român nu va satislace cererile Sovietului Comisarilor na- 
fiunii, — chiar sprijinul Inţelegenii, în cazul acesta, nu 
ne-ar putea folosi! 

Românii refugiaţi în Rusia, au si fost cuprinși de pa- 
nică, şi fug in Moldova... 

La laşi a fost convocat un Consiliu de Coroană, la 
care au luat parte, pe lângă miniștrii şi generalii români, 
generalii Scerbacev si Berthelot, ca şi ministrul Statelor- 
Unite, d. Wopicka. . 

»Rezuitatul Consiliului este încă necunoscut“ — sună 
telegrama... 

Dar... în aceste împrejurări, numai luminile generalului 
Iliescu ar mai putea inspira vrun plan fericit de acţiune... 

Stocul nostru de aur ca şi tezaurul Băncilor noastre 
se află în mânile inamicului. (E o recidivă: când am 
declarat răsboiul în August 1916, deasemeni o parte în- 
semnată a stocului nostru de aur a rămas în mânile. 
Puterilor Centrale. Acuma a fost pus bine şi restul!...); 


385 


Unica noastră bază de aprovizionare este de asemeni 
in stăpânirea inamicului; 

Tasii nu mai are nici un mijloc de comunicaţie cu 
lumea din afară; 

Moldova întreagă este împănată cu trupele inamice, 
cari sunt amestecate peste tot cu trupele româneşti (făceau 
doar parte din acelaș front!); 

In ce condițiuni poate duce dar acest nou răsboiu 
armata românească, nefiind încă lichidat, pe deasupra, 
nici răsboiul cu Puterile Centrale ? 

Situaţia fantastică, în care sa pus guvernul din Iaşi, 
se poate vedea chiar din alcătuirea Consiliului de Co- 
roană, despre care vorbeşte corespondentul special al ziu- 
rului „Dien“ din cartierul general român. Ce caută întrun 
Consiliu de Coroană român reprezentanţii Puterilor străine, 
fie şi aliate? Un Consiliu de Coroană nu poate fi decât 
un organ al Regatului român. Ducă e nevoe de avizul mi- 
nistrilor sau al generalilor străini, guvernul poate să-l 
ceară, — dar la desbaterile din Consiliu, unde trebuesc 
luate hotărîri despre interesele româneşti, și numai româ- 
neşti, nici un străin, pentru care întotdeauna vor pre- 
cumpăni interesele ţării Ini, nu poate lua parte. 

Numai o situație desperată, în care guvernul din Iaşi 
ar fi silit să treacă peste toate consideratiunile de lege, de 
demnitate şi chiar de simplă cuviinţă, poate explica 
această extravagantA. 

Dar ceiace trece peste orice măsură este participarea 
la Consiliul de Coroană a generalului Scerbacev. 

Cum? In momentul când e în discutiune ultimatul 
unui guvern rus, — motivat de amestecul guvernului 
roinân în luptele revoluţionare, — întrun Consiliu de Co- 
roană român intră un general rus, fie şi răzvrătit împo- 
triva autorităţilor din Petrograd? 

Acest ,contra-revolutionar“, — care mai presus de toate 
are interesul de a îndemna la resistentä, numai pentru 
ca să-şi scape capul, —să aibă un glas în deciziunile 
Regatului român? 

Pe de altă parte însăşi alcătuirea Consiliului de Coroană 
chemat să hotărască răspunsul la somatiunile Petrogradului, 
să dea o nouă justificare acţiunii maximaliştilor? 

E o aberatiune! 

Dar e cu putință vru rezistență din partea guvernului 
din laşi? 

Un lucru este sigur: un răsboiu împotriva armate'or 


25 


386 


maximaliste, şi în acelaş timp împotriva Puterilor Cen- 
trale, nu ar fi cu putinţă pentru armata din Moldova, 
chiar dacă ea ar fi în altă situație de cât aceea în care 
a fost pusă, prin faptul că Rusia, cum s'a exprimat d. 
Take Ionescu, ne-a servit până în ultimul moment, ca 
azil, ca magazin de âprovizionare, şi ca depozit pentru 
tezaurul tuturor institutiunilor noastre de credit. 

Dacă guvernul din Iasi e hotărît la resistentä, el ar 
trebui mai întâiu să lichideze răsboiul împotriva Puterilor 
Centrale. 

Adică — horrescore ferens ! — „pacea separată“ ?... 

Atunci îusă ar avea şi mai puțină justificare compli- 
citatea cu „contra-revoluţionarii“ ruşi, fiind-cä lichidând 
răsboiul cu Puterile Centrale, pentru a întreprinde un răsboia 
îmotriva Rusiei, guvernul din laşi mai întâiu ar trebui să 
recunoască falimentul desăvârșit al politicei sale, — şi în acest 
caz o acţiune impotriva Rusiei ar putea să aibă motive 
şi scopuri mai serioase decât certurile cu maximalistii. 

In asemenea ipoteză, ar fi si mai putin ca ori când 
potrivită prezenţa în Consiliul de Coroană a miniștrilor 
si a generalilor Intelegerii, — fără să mai vorbesc de 
generalul Scerbacev. 

Numai o radicală schimbare de front mai putea doar 
da vr'o şansă de reuşită. 

Sau dimpotrivă Consiliul de Coroană era necesar pentru 
a înlesni capitularea față de Sovietul Comisarilor na- 
tiunii, pentru ca iluziunea „credinţei până la sfârșit“ să 
nu fie risipită? 

Dar în împrejurările concrete capitularea, — şi Sovietul 
nu se mulţumeşte cu mai puţin, — înseamnă lichidarea 
guvernului însuşi din Iaşi, trecerea Moldovei sub puterea 
efectivă a Sovietului din Petrograd. 

Pentru ratificarea acestei capitulări s'a cerut concursul 
miniștrilor şi al generalilor străini, şi în “Apec al ge- 
neralului Scerbacev ? 

In orice caz, guvernul din Moldova se află în fata 
acestei dileme tragice: 

Capitularea faţă de maximalisti sau lichidarea răsboiu- 
lui împotriva Puterilor Centrale, — adică tot capitulare... 

Aici ne-a adus excesul de „abilitate“. 

E o demnă încoronare a politicei „fără rizic şi sacrificii“. 


23 Ianuarie. 


387 


XXVIII 


REGATUL ROMÂN SUB PROTECTIUNEA 
REPUBLICEI UCRAINENE 


Printre cauzele dezastrului naţional, un rol însemnat l-a 
jucat desăvârşita izolare intelectuală în care a trăit lumea 
noastră politică, şi nu numai cea politică. 

Am trăit ca şi cum ţara noastră ar fi fost înconjurată 
de un zid chinezesc, peste care nu puteau răzbate cu- 
rentele de sentimente şi idei care agitau lumea cea 
largă. 

Se va părea multora paradoxală această afirmaţie, fiind 
dat că românii călătoresc mult. In Capitalele europene si 
mai cu seamă în diferitele centre, în cari se adună la 
anumite sezonuri Cosmopolisul mondial, întotdeauna se 
găseau numeroase coionii din high-lifu) nostru, 

Insă turistul român, dacă a dat dovadă de un dar spe- 
cific de mimetism în ce priveşte exteriorul, croiala hai-? 
nelor sau pieptănătura părului, în acelaș timp s'a dovedit 
de o im penetrabilitate sufletească aproape absolută. 

Din viata Capitalei mondiale, — acelei „inimi a lumii“, 
care este Parisul, — ce ştiu voiajorii noştri, cari se abăteau 
pe acolo cel putin odată pe an? Presa de bulevard şi 
mai ales localurile de petrecere, cunoscute românilor de 
sigur mai bine decât parizienilor, sunt singurele lor izvoare 
de inspiraţie intelectuală şi de educație sufletească, 

Dar această izolare intelectuală se învederează cu de- 
osebită plasticitate, în ce priveşte popoarele cari trăesc 
în imediată vecinătate cu noi. 

Ce se ştia în România, înainte de răsboiu, din viata 
Rusiei, a Ungariei, a Bulgariei, a Serbiei, a Austriei? 

Orice român care se respectă trecea cel puţin de două 
ori pe an prin Capitala Monarhiei Habsburgice, la du- 
cerea şi întu:rcerea din Paris, dar câţi din ei se opreau 
măcar douăzeci şi patru de ore în această mare Capitală 
european’, care secole îndelungate a jucat un rol atât de 
însemnat în cultura şi în viața politică a lumii? 

Cine, din bărbaţii noștri de Stat cei mai de seamă, ar 
putea numi pe fruntaşii politici, caracteriza ideile lor, 
expune programele partidelor lor, din Rusia, Austria, 
Ungaria, Serbia, Bulgaria, Turcia, — a tuturor acestor 


388 


State vecine cu cari, măcar numai din faptul acestei ve- 
cinătăți, poporul român trebue să lupte sau să co- 
laboreze. 

Dar viaţa popoarelor însăşi, caracterul lor, structura 
lor so:ialä, aspiratiunile lor, durerile lor, — pe cine au 
preocupat în România toate acestea? De unde, oamenii 
politici, publiciştii şi intelectualii nostri în genere, luau 
materialele necesare pentru a’si forma judecata asupra 
oamenilor si a lucrurilor de peste hotare ? Doar din anec- 
dotele populare şi din reproducerile sporadice ale artico- 
lelor sau informatiunilor din presa pariziană. 

Poate fi o slustratie mai monumentală pentru această 
ignoranță a mariior nostri bărbaţi de Stat şi a savanților 
încoronați de toți laurii care pot fi la dispoziţia acade- 
moilor şi universităţilor noastre, decât atitudinea d-lor 
Take Ionescu si N. Iorga în chestia ucraineană, în mo- 
mentul tocmai când creerul corifeilor vieţii noastre po- 
litice şi ai culturii naţionale, era torturat de planurile 
de transformare a hărții europene ? 

Nu sunt în stare să redau aici sentimentul penibil care 
m'a cuprins în Cameră când, într'o şedinţă istorică, şi 
care a avut o înriurire decisivă asupra destinului nostru, 
— cu atâta aplomb a fost tăgăduită existenţa însăşi a 
Ucrainei! i 

Sami fie permis aici, nu pentru a'mi da o vană sa- 
tisfactie, ci numai pentru a releva noui primejdii pe care 
ni le poate pregăti această mentalitate, să reproduc câteva 
randun, prin care am reactionat imediat la gestul d-lor 
Take Ionescu si N. Iorga. 

Spuneam, in Decembrie 1915: 

„Cum e de admis ca un om de Stat, care vrea să dis- 
„cute problemele puse de Marele Răsboiu în această parte 
„a Europei, să nu ştie ce este Ucraina?“. 

Si după ce relevam aspiratiunile de independenţă ale 
Ucrainei care, în cazul fericit pantru această națiune, ar 
avea şansă de a fi realizate, continuam: 

„O naţiune vie de 30 miiio.ne nu va putea să fie 
„Sstârpită de pe fata pământului, oricare ar fi rezultatul 
„răsboiului. Rugia fiind învinsă, chiar de nu sar renaşte 
„Statul ucrainean, problema nu poate fi sustrasă din 
„câmpul de viziune al nici unui om de Stat şi, şi mai 
„puţin, al unui om de Stat român. Iar în cazul trium- 
„iului Rusiei, necesitatea pentru această ţară de a duce 
„lupta fără preget împotriva unui mare popor ce nu 


289 


„vrea să moară, predestină caracterul si rolul imperiului 
„rus în toată Istoria europeană. Si, deci, si mai putin 
„unui bărbat de Stat român” îi este ertat să favă abstracție 
„de chestiunea ucraineană“. (Viața Românească, No. 12 din 
1915, pag. 163 şi 167). 

Spun că nu putem uita areastă mentalitate, pentru a 
ne feri de noui primejdii. 

Printr'o feroce ironie a Istoriei, Ucraina astăzi a ajuns 
singura ancoră pentru cor bia condusă de marii noştri 
bărbaţi de Stat şi savanţi, cari tăgăduiau existenţa ei 
acum doi ani de zile. 

O telegramă de eri ne-a adus vestea că regele Ferdi- 
nand a avut la Iaşi o consfătuire cu delegații speciali ai 
Ucrainei, cu privire Ja atitudined acestui nou Stat fatä 
de România, în cazul încheerii păcii dintre Ucraina si 
Puterile Centrale. 

In acelaș timp ni se aduce la cunoştinţă declaraţia 
către rege a trupelor ucrainene din laşi, că guvernul 
ucrainean nu va permite arestarea lui şi a guvernului 
român de către trupele maximaliste. Ni se vorbește şi 
de azilul oferit familiei regale în Ucraina. 

Aşa dar Regele român, familia regală şi guvernul, din 
care face parte şi d. Take Ionescu, şiau asigurat înalta 
protectiune a republicei ucrainene. 

Dar ce ştiu astăzi mai mult marii nostri bărbaţi de 
Stat despre Ucraina, decât acum doi ani de zile? 

Işi dau ei seama şi, cu mentalitatea de care au dat 
dovadă, sunt ei în stare să-şi dea seama de ceeace se 
petreee acum în realitate în Ucraina? Si ce siguranţă 
este în măsură de a ne da protectiunea Radei ucrainene? 

In momentn] de față, Ucraina este tot atât de ame- 
nintatä de clocotul- revolutiunii, de sfâsieri interne, de 
lupte sângeroase, de dezagregare, ca si Moscovia, deşi 
pentru moment acolo e ceva mai multă linişte în aparenţă. 

Dar ceeace este mai grav: îşi dau seama oameuii din 
laşi, unde poate duce conflictul dintre Moscovia şi Ucraina? 
Dacă Sovietul din Petrograd a recunoscut în principiu 
autonomia şi chiar independenţa Ucrainei, faptele lui însă 
şi chiar declaraţiile ulterioare dovedesc, cum este şi na- 
tural, că această problemă nu poate fi rezolvită fără o 
luptă crâncenă. Unde dar mai vrea să ne ducă guvernul 
d-lor I. Brătianu si Take Ionescu? 

Ce înseamnă acele tratative misterinase, pentru cazul 
păcii dintre Ucraina şi Puterile Centrale? 


390 


Pacea încheiată de Ucraina poate, în cazul cel mai 
bun, însemna o neutralitate binevoitoare faţă de răsboiul 
dintre România şi Puterile Centrale. 

In situaţia concretă, tratativele amintite nu pot avea 
decât un singur obiect: retragerea eventuală a armatei 
din Moldova pe teritoriul ucrainean. Datoria de neutra: 
litate ar impune însă Ucrainei dezarmarea ei. 

La această solutiune sa oprit guvernul din Iasi, în 
grozava situaţie în care a aruncat ţara? 

Resele şi familia regală, guvernnl român, Parlamentul, 
armata, să fie înecate în haosul unei revolutiuni sociale, 
al unui răsboiu civil, al sfâsierilor dintre „republicile“ 
în care se desface vechiul imperiu al Tarilor. 

Aceasta ar însemna sfârşitul. Fiind dată ignoranta şi 
lipsa de 'oiientare, caracterizată mai sus, mă cuprinde 
groaza să mă gândesc la complicatiunile care ar izvori 
din această solutiune şi cari ar apăsa fatal asupra viito- 
tului neamului acestuia. 

Şi neputincioşi privim în bezna care se tot lărgește... 


27 Ianuarie, 


XXIX 
NIMENI NU E PROOROC.. 


Conducerea acţiunii internaţionale a unui Stat, nu în- 
gădue fantezii şi licenţe politice. 

Istoria şi situaţia geagsafică, structura geologică a pä- 
mântului, clima şi marile căi comerciale internaţionale, 
raporturile economice obiective, determina cu strictetä 
disectiva politică a unui Stat. 

Dacă studiem istoria raporturilor internaționale, a răs- 
boaelor şi a tratatelor de alianţă a oricărui Stat, începând 
din vremurile când s'a născut Istoria internaţională, când 
prima oară au venit în contact marile civilizatiuni an- 
tice, aşezate în valea Nilului şi în Mesopotamia, şi până 
în ziua de astăzi, e uşor de constatat fatalitatea care di- 
rigueşte actele marilor conducători de popoare. 

Dacă se mai cerea dovadă pentru lipsa de seriozitate 
a vieţii noastre publice, acţiunea conducătorilor acestui 
Stat, de la 1914 încoace, ar putea-o da cu prisosintä prin 
însăşi nesocotirea acestor simple adevăruri. 


391 


Dacă Statul Român are vr'un rost în lume, dacă po- 
porul românesc are de împlinit vrun rol în economia 
Istoriei universale, răspunsul la întrebarea: care trebue 
să fie. politica internațională a României? — nw'l poate 
da capriciul sau fantezia, nici a d lui Take Ionescu, nici 
chiar a d-lui Nicolae lorga. 

Răspunsul acesta este dat de însuşi pământul acestei 
ţări, frământat timp de milenii, de copitele atâtor horde 
năvălitoare, este dat de înclinarea văilor noastre, de 
cursul apelor noastre, de linia mării Ja térmul căreia 
suntem aşezaţi şi a munţilor noştri, cari au transformat 
această țară în <drumul cel mare» pe Cre veneau mul- 
timile din infinitul sesurilor orientale, atrase de strälu- 
cirea şi bogăţiile a două mari civilizaţii. 

Politica României, aşa cum a fost ea îndrumată de 
părinţii noştri, nu putea să fie mai uşor schimbată decât 
însuşi cursul Dunării, care ne leagă, cu voe sau fără 
voe, de ţările culturii apusene, și decât direcţia crestelor 
Carpaţilor, care de secole ne expune tuturor încătcărilor 
de“Ta Nord. | 

România tot aşa de putin putea să-și permită o aba- 
tere de la politica ei tradiţională, ca şi Rusia, care, în 
timp de două veacuri, nu mai puţin de zece ori a călcat 
peste hotarele noastre. 

Astăzi plătim pentru capriciul marilor noştri bărbaţi 
de Stat şi patrioţi. Si doliul din fiecare casă şi durerile 
căminurilor orfane, nu sunt încă cea mai cumplită pe- 
deapsă ce sufere gloata, pentru rätäcirile capilor. 

Incă din prima zi, nu era greu de prevăzut consecin- 
tele fatale ale acestor rătăciri., 

Cei cari au citit pe bătrânii noştri cronicari, ca şi cei 
cari şi-ar fi aruncat în fugă privirea asupra hărții Eu- 
ropei orientale, avea nevoe oare de descoperirea «trădării 
lui Stuermer», sau de publicarea raporturilor lui Poli- 
vanov, pentru a şti ce ne-ar aştepta în cazul victoriei 
aliaţilor noştri de la Nord? 

Dar putea fi îndreptățiță credinţa măcar în această 
victorie ? 

Lu 1914, trecuse numai 9 ani de la înfrângerea uriasei 
împărăţii de către «piticii galbeni», în câmpiile Mand- 
„ciuriei. Era ertat unui om de Stat să uite grozavul pu- 
tregai, descoperit cu acest prilej, şi învederat de înseşi 
spasmele revolutiunii din 1905? 

In nouă ani nu se putea face o minune, care să fi re- 


392 


generat împărăția moscovită, spre a-i asigura victoria 
împotriva acelui teribil neam, care şi acum două mii de 
ani a ştiut să pue un zăgaz puterii romane, — mai cu 
seamă că Rusia a rămas sub oblăduirea aceleiaşi biu- 
rocratii incapabile şi aceleiaşi camarile conrupte. 

Şi dacă un mic profesor, de la o mică Universitate de 
provincie, a putut 24 aştearnă negru pe alb <profeţiile» 
sale, că Rusia nu poate învinge si că e ameninţată de o 
grozavă revoluție, deşi nu avea la îndemână decât cărţile 
sale și observaţia personală, fatal redusă, — cum bărbaţii 
noştri de Stat mau putut să prevadă această fatalitate, 
având la dispoziţie tot aparatul de Stat, cu ambasadorii, 
atasatii militari, consulii şi spionii lui ? 

In fond, darul de «profeție», în aceste chestii, nu este 
cine ştie ce mare taină: ajunge gândirea cinstită, ne-îu- 
râurită de declamatiuni şi urlete interesate, judecata 
obiectivă, lipsită de patimă şi prejudecăţi, 

Cititorii Luminei au putut, de atâtea ori, să vadă apli- 
carea acestei retete. ° 

In unul din cele dintâiu numere ale ziarului, am încheiat 
articolul cu «profeția» că «soarta răsboiului e kozărită penira 
Rusia>. (Lumina, No. 18 din 18 Septembrie 1917). 

Dacă cititorii vor citi astăzi acel articol, vor vedea că 
această afirmaţie era o deducție necesară din situaţia de 
fapt în care se afla Rusia, în urma revolutiunii. Dacä 
însă marii noştri patrioți şi bărbaţi de Stat nu voiau să 
vadă realitatea şi, pe atunci, cu îndărătnicie visau încă 
la o victorie alături de Rusia, cine este de vină? 

Tot asa, zi cu zi, au fost prevestite sfâşierile tot mai 
mari din Rusia, dezagregarea, răsboiul civil, până si 
amestecul fatal al guvernului din lași în lupteie dintre 
diferitele partide revoluţionare din Rusia, cu toate con- 
secintele lor nefericite. 

Si dacă patriotii si oamenii nostri de Stat, nimic n’au 
prevăzut din toate acestea, iarăş, a cui este vina? 

«Un bătrâu cetățean» îmi scrie: 

«De ce zadarnicele păreri de rău faţă de trecutul nz- 
«norocit? >... 

Dar trecutul se perpetuiază și ameninţă să se repete, 
Şi ce poate face un publicist cu condeiul lui, decât să 
încerce să preîntâmpine nenorocirile viitorului? 

Analizând situaţia absurdă în care a fost pusă ţara, 
am prevăzut, de pildă, ca o absurditate superlativă, ca 
armata română să fie silită să lupte, înainte de a încheia 


393 


pace cu Puterile Centrale, împotriva trupelor maxima. 
liste, pentru ca Basarabia să rămână alipită de Ucraina, 
oe No. 108, 115, 119, 126, 127, 130, 139, 142, 146, 
etc.). 

Si astăzi, această absurditate esta o realitate. 

Diu telegramele publicate în zilele din urmă, rezultă 
că România se află în stare de răsboiu cu Rusia, că ar- 
mata română <îu urma unei înțelegeri prealabile cu 
Secretariatul geueral al Ucrainei şi cu republica liberă 
a Basarabiei», înaintează asupra Chişinăului şi a Odesei. 

Dar Basarabia, in <Sfatul Täriis din Chişinău, a de 
clarat că nu înțelege să fie anexată de către România, 
iar Ucraina şi-a afirmat în mod neîndoelnic pretentiunile 
asupra Basarabiei ca şi asupra Crimeei, în calitate de 
moştenitoare a imperiului rus la țărmurile Mării Negre. 

Așa dar, din capriciu, nam voit să luptăm pentru 
Basarabia când ea îşi îudrepta brațele spre noi, implo- 
rându ne s'o liberăm de sub jugul Tarilor. Am blestemat 
pe basarabenii cari, cu revendicările lof, tulburau lund 
de miere a Regatului Român cu «călăul încoronat» al 
moldovenilor de peste Prut. 

Iar acum să pornim la Chişinău, — pentru ce? Ca să 
călcăm această voinţă a Basarabiei libere, Basarabie liberat# 
fără concursul nostru, chiar împotriva noastră, numai din 
cauza prăbuşirii aliatului nostru, prin armele inamicilor 
noştri ? 

Si în ce moment? Când Ucraina este pe cale a îucheia 
pace la Brest-Litovsk. 

Sau guvernul din Iaşi intră în răsboiu cu Rusia maxi- 
malistă, fără să fi încheiat pace cit Puterile Centrale, cu 
gândul de a-l duce şi împotriva Ucrainei, care nu re- 
nuntä la Basarabia? 

Situaţia este şi mai grozavă, căci ce a făcut guvernul 
din laşi, ca să câştige inimile basarabenilor? Dacă Ba- 
sarabia n'a fost recucerită la vreme, împotriva răpitorului, 
astăzi ea nu mai poate fi câştigată decât prin voinţa 
liberă a fiilor ei, în luptă atât împotriva Sovietului din 
Petrograd cât şi a Radei din Kiev, si... ca ajutorul Puterilor 
Centrale]... 

Altfel, repet, căci am mai avut prilejul să spun aci: 
prin simpla denuntaré a armistițiului, încheiat numai 
prin intermediul generalului Scerbacev, neamul nostru 
este amenințat de un dezastru în fata căruia rămâne 
mută imaginaţia omenească. 


394 


Suntem oare condamnaţi să ne rostogolim până în 
fundul abisului ? 

lar pe <bătrânul cetățean» îl rog să-și dea sie-şi 
răspunsul în conştiinţă, dacă îmi este ertat să tac, când 
mi-a fost dat blăstemul acestui dar de a prevedea zi cu 
zi îngrămădirea de dezastre... 

Viaţa nu se opreşte şi îndatoririle ei nu încetează, 
nici în urma îufrângerii şi a ocupatiunii. 


3 Februarie 


XXX 
PESTE PRUT... 


Nu mai poate fi nici o îndoială. 

Un comunicat oficial al Sovietului din Petrograd ne 
face cunoscut starea de răsboiu dintre Republica Rusă şi 
România, căreia i se atribue scopul de cucerire a Basa- 
rabiei. 

Pentru orice Român, realipirea Basarabiei, care ne-a 
fost atât de mişeleşte răpită sub regimul țarist, nu poate 
însemna de cât triumful dreptului si al dreptății. 

Dar poate avea chemarea de a realiza acest mare act 
naţional, guvernul din Iaşi? 

Domnii din Iaşi, cu ajutorul unei prese plătite de ru- 
blele ţarului, cum a fost dovedit din actele oficiale pu- 
blicate din Petrograd, ne acuzau de trădare şi vânzare de 
neam pe cei care sustineam că, în momentul istoric actual, 
aspiratiunile nationale ale Românilor trebuesc îndreptate 
peste Prut. 

Cine trăda neamul, întrebăm noi acuma ? Noi, cari de 
pe atunci prevedeam că vremurile sau împlinit, cum astăzi 
îşi pot da seama şi orbii? Sau aliaţii călăilor Basarabiei, 
cari au jertfit ţara ca să veşnicească lanţurile Moldovei 
" de peste Prut? 

Adevărul cel sfânt pe care îl afirmam noi, puterea în- 
săşi a realităţii, sau dovedit mai tari şi mai mari decât 
toate calomniile ce ni se aruncau în față, decât toate de- 
clamatiile fâtarnice şi toate elucubraţiile fantastice cu cari, 
trei ani de-a rândul, a fost ametit poporul acesta. 

Ca o supremă reabilitare pentru noi şi ncîndurată acu- 
zare pentru ei, armata română se luptă astăzi în Basa- 
rabia şi pentru Basarabia. 


395 


Dar roata Istoriei nu se întoarce. 

Acum trei ani, am fi putut trece Prutul ca /iberaforii, 
primiţi cu braţele deschise de fraţii robiti de un veac,— 
astăzi guvernanţii din Iasi intră acolo ça cuceritori, îm- 
potriva voinţei Basarabiei libere, exprimată în <Sfatul 
Täntis, după ce Basarabia a fost hulitä şi blăstămată pentru 
nădejdiile ei, până şi în incinta Parlamentului din Bucu- 
resti, ia aplauzele slugilor țarului Nicolae. 

Acum trei ani, şi chiar în orice moment înainte de ziua 
fatală de 27 August 1916, România putea intra în luptă 
pentru revendicarea dreptului ei neprihănit asupra Basa- 
rabiei, afirmat în fata lumei întregi la Congresul din 
Berlin, de către Mihail Cogälniceanu şi Ion Brătianu bă- 
trânul. $i, in fata prăbuşirii Rusiei ţariste, mai poate fi 
un Singur om în ţara aceasta care să nu vadă astăzi cât 
de sigură şi glorioasă ar fi fost acţiunea armatei române, 
care ar fi trecut Prutul atunci, având şi chezäsia spriji- 
nului de peste Carpaţi şi de peste Duuăre? 

Şi în ce condițiuni morale şi materiale este încinsă 
astăzi lupta ? Şi cu ce sorți de izbândă? 

JDamenii cari au pornit un răsboiu, întorcând spatele 
Basatabiei, braţ la braţ cu Sasonov, Stuermer şi Polivanov, 
după prăbuşirea tuturor planurilor lor, după atâtea păcate 
şi atâtea ruşini, când, prin vina lor, toată ţara e o singură 
rană sângerândä, — tot ei să fie în măsură de a folosi 
pentru neamul acesta poate ultimul prilej de mântuire ce 
i-se înfăţişează ? 

Prilejul acesta nu mai poate, nu trebue să servească 
numai ca un punct de plecare pentru o nouă aventură, 
un nou dezastru, o nouă ruşine. 

Armatei române nu i este ertat să treacă Prutul, numai 
ca un instrument de acţiune contra revolutionarä si ge- 
neralul ei comandant să fie numai un simplu tovaräs al 
lui Kaledin sau Scerbacev. 

Altfel, catastroia e inevitabilă şi am primi o lovitură 
de moarte. 

Rog, în ceasul acesta mare, pe fiecare Român să cugete: 

Răsboiul pornit la 27 August 1916, nu este încă sfârşit. 
Armistițiul, pe care guvernul din Iasi nici n'a voit să-l 
închee, poate fi revocat în orice moment. 

Cuim dar oştirea din Moldova ar putea duce din nou 
lupta pe două fronturi, şi cu flancurile descoperite? Izo- 
lată, încercuită din toate părțile, — de unde îi pot veni 
armele, munitiunile, proviziunile ? 


396 


Mai mult. 

România, care e astăzi în răsboiu cu Puterile Centrale 
şi cu Rusia, mâine poate fi nevoită să-l ducă şi împotriva 
Ucrainei şi a Căzăcimii Donului. 

Comunicatele spun, în adevăr, că guvernul din Iasi e 
înţeles cu Rada din Kiev. 

Dar e sigură Rada din Kiev dd zilele ei? 

Chiar Rada Ucraineană, care are nevoe de trupele ro. 
mâneşti numai în vederea luptelor interne, și-a manifestat 
pretentiunile la Basarabia, şi nu înţelege să renunţe la 
ea, socotindu se moştenitoarea imperiului rus pe țărmurile 
Mării Negre. 

Apoi, Rada Ucraineană şi-a afirmat intentiunile pacifice, 
cu mult mai multă putere, decât guvernul maximalist, 
Pentru ea, pacea cu Puterile Centrale ar fi un ajutor cu 
mult mai eficace împotriva maximalismului, decât actiu- 
nea micei ostiri române, Ea ar dispune atunci de trupe 
cu mult mai numeroase. 

Dar, ce e şi mai rău, la Brest-Litovsk sunt reprezen- 
tate astăzi două guverne ucrainene: Rada, cu Secretariatul 
General din Kiev pe de o parte, și Sovietul maximalist 
din Harcov, pe de alta. 

Care din ele va fi guvernul de mâine al Ucrainei? 
Rada? Dar atunci pacea dintre Puterile Centrale şi Tcraina 

va fi imediat îacheiată. La Brest-Litovsk, reprezentanţii 

Puterilor Centrale, cu drept cuvânt se opun pretențiilor 
d-lui Trotzki de a exclude dela tratative pe delegații 
Radei, Si în cazul păcii, cum rămâne România, cu actiu- 
nea ei de peste Prut, în faţa Puterilor Centrale ? 

Va birui Sovietul maximalist din Harcov? Dar pentru 
acesta, guvernui din Iaşi, ca şi pentru Sovietul din Pe- 
trogr d, nu este decât un complice al contra-revolutio- 
narilor, 

Seylla si Charybda... 

Nu ştiu îu care din aceste două ipoteze ar fi dezastrul 
mai grozav... 

Imi va fi dat până la sfârşit să strig în pustiu? Nu se 
vor opri nici de data aceasta la marginea prăpastiei, au- 
torii atâtor calamitäti? 

Nu mai pute:n avea, nu mai avem dreptul de a hrăni 
vre-o iluzie asupra oamenilor din Iaşi. 

Numai lichidarea urgentă a trecutului nenorocit, ne mai 
poate deschide perspective mai fericite pentru viitor. 

Dar numai alti decât vinovatii din 1916, ar avea tăria 


397 


şi putinţa de a pune, la vreme si cu cinste, capăt răsboiului 
cu Puterile Centrale şi a ne deschide, liberă de dărâmă- 
tarile politicei nefaste, cărarea viitorului. 

Şi privesc, plin de spaimă şi totuși de nădejde îndărăt- 
nică, în juru-mi şi dincolo de zid.. 


4 Pebruarie. 


XXXI 
HOTARÎREA DIN BREST-LITOVSK 


Imediat după revoluţia maximalist3, când era clar că 
guvernul din Petrograd va propune pacea şi va cere ar- 
mistitiul, am pus întrebarea: care va fi situaţia guver- 
nului din Iaşi, în această ipoteză? 

Şi am relevat îndată că, în această situaţie, în urma 
triumfului maximalismului; «Trădarea lui Stuermer» ar 
«fi fatal urmată de ctrădarea lui Trotzki sau Kaledin»... 

«Si ce ar putea face cei din Moldova, pentru a dejuca 
«trădarea? ? 

<Căci regimul din Iasi nu e mäcar, în realitate, a/ături 
<de Rusia, mai just ar fi să spunem că e prizonier al Rusiei ! 

<Cum ar mai putea, în adevăr, guvernanţii din laşi re- 
<sista la orice ar propune sau gr consimfi pentru ei Rusia? 
<Rusia a mai tratat doar, odată, pentru noi, ca aliata 
«noastră»... (£wmina, No. 8+ din 24 Noembre 1917). 

Peste câteva zile, când armistitiul a si fost cerut de 
către Rusia, arătam primejdia care ne ameninţă si din 
cauza răsboiului civil, în mijlocul căruia urmează să fie 
duse tratativele de pace, pentru că guvernul din Iași ar 
fi, inevitabil, prins în vârtejul revoluţiei ruseşti, şi atunci 
România ar fi de sigur sacrificată la încheeres păcii, care 
ar putea să fie încheiată pe seama ei. (Lumina, No. 87 şi 
88 din 27 și 28 Noembrie 1917). 

Evenimentele, zi cu zi, confirmau şi chiar întreceau te- 
merile noastre. 

La 30 Noembrie am fost siliţi să scriem: 

«Orice minuni de echilibristică ar face regimul din 
«Iasi, el va fi la urma urmelor silit să se pronunţe, dacă 
«nu Sa şi pronunțat până acuma, pentru unul din par- 
<tidele cari îşi dispută astăzi puterea supremă în Rusia, 
«gi astfel să fie atras şi el în vâltoarea revolutiunii. 

<Atunci în adevăr totul ar fi pierdut. Ispitei de a ne 


398 


«trata ca un obiect de compensație, pe care ar aveao 
corice guvern rus în această situaţie, s'ar mai adäogi si 
<patima de răzbunare, atât de violentă în toate revolu- 
<ţiunilea,. 

Dar regimul din Iasi nu mai avea nici tăria sufletească, 
nici putinţa materială, ca să se poată opri pe această 
pantă fatală. 

Una după alta, cu o repeziciune vertiginoasă, veneau 
veştile despre conflictul diutre guvernul din Petrograd si 
România: guvernul din laşi a fost acuzat de uneltiri 
contra-revolutionare, — în sfârşit, lucrurile au ajuns până 
la ruptură fi chiar până la începerea formală a ostilităților. 

Faţă. de atitudinea Sovietului din Petrograd, guvernul 
din Iaşi nici nu avea altă alternativă, cum am arătat încă 
de acum patru săptămâni, decât: sau să abdice de la su- 
veranitatea “Țării şi să se plece sub tutela maximalistă, 
sau să accepte toate consecinţele rupturii. 

Dar nici o minte sănătoasă n’ar putea admite posibili- 
tatea pentru România de a porni la răsboiu împotriva 
Rusiei, fără a încheia, mai întâiu, măcar pacea cu Puterile 
Centrale. 

rice părere am avea, — scriam în acest loc, la 19 
«Decembrie trecut, — despre marii nostri strategi, dar astfel 
«de nebunie m'ar îndrăzni-o nici cel mai mare dintre ei, 
«nici măcar ilustrul d. general Iliescu». (Lumina, No. 109). 

Niciodată n'am crezut că evenimentele îmi vor dovedi, 
că am avut o prea bună părere despre strategii şi băr- 
batii de Stat ai Româuiei... 

România se află acuma în räsboiu, atât împotriva Pu- 
terilor Centrale, cât şi împotriva Rusiei, în momentul în 
care ambii inamici tratează la Brest-Litovsk despre pace. 

Dacă şi înainte, în situaţia de fapt a țării noastre, pentru 
România era primejdios de a se prezenta la Brest Litovsk 
alături de Rusia, ce ne aşteaptă acuma, când cele două 
lagăre inamice pot încheia între ele o pace, îu absenţa 
României, şi chiar în timpul ostilităţilor din amândouă 
părţile împotriva ei ?.. 

Să nu uităm că tot în absenţa Românieia ist închei t 
armistițiul la Brest-Litovsk. 

In aceste condițiuni, dacă factorii responsabili pentru 
destinul nostru nu-şi vor face datoria /a timp, la Brest- 
Litovsk se va hotărî fără România, dar pentru România. 

Spun «pentru România», fiindcă, odată ce toţi veciuii 
noştri de la Sud, dela Apus, de la Nord şi dela Răsărit, 


399 


cari cu toţi sunt reprezentaţi în una din cele două tabere, 
se vor înţelege în lipsa noastră şi chiar împotriva noastră, 
este evident că pacea va fi încheiată şi pe seama noastră, 

Ce interes ar putea avea, în adevăr, în cazul acesta, 
Puterile Centrale, să se opună vreunei pretentiuni formu- 
late în dauna noastră, de vreunul din inamicii lor sau din 
aliaţii lor actuali ? 

Avem dreptul să pretindem să fim apärati de acei, îm- 
potriva cărora am declarat răsboiul în 1916, în conditiu- 
nile cunoscute ? 

Iar în ce priveşte pe d. Trotzki, față de textul comu- 
nicatului prin care se aducea la cunoştinţa publică rup- 
tura cu România, socot că nici optimismul atât de robust 
al concetätenilor noştri nu poate nutri nici o iluziune.., 

Ucraina ? 

Ucraina pacifistă, care a mers la Brest: Litovsk, călcând 
in picioare speranţele Intelegerii ? 

Ucraina, care se proclamă mostenitoarea imperiului ru- 
sesc la Marea Neagră, şi îşi afirmă drepturile în Basarabia? 

Ucraina care, chiar prin f-ptul încheerii păcii nu ar 
avea măcar nevoe de sprijinul trupelor româue împotriva 
regimului maximalist? 

Pentru numele Jui Dumnezeu, să avem odată tăria de 
a privi lucrurile în față: 

Chiar dacă vom face abstracţie de eventualitatea bi- 
ruintii Radei maximaliste diu Harcov, în ipoteza cea mai 
prielnică pentru România. — ce folos ar mai putea trage 
Ucraina din forţele noastre militare, rămase, după închee- 
rea păcii, izolate în fata inamicilor, cari mar mai avea 
nici o altă preocupare pe acest front? 

Numai nişte vizionari iremediabili nu pot vedea tristul 
adevăr, în toată goliciunea Jui. 

In asemenea împrejurări, la Brest-Litovsk se va da o 
hotärîre împotriva României, definitivă şi executorie... 

Nădejdea în apelul sau recursul la Democratiile Apu- 
sene ar fi condamnată la o nouă şi amară deceptiune. 

E o vinovată paivitate de a crede că Inţelegerea din 
Apus, reuşind chiar; mai târziu, să-şi realizeze revendică- 
rile proprii, ar mai putea întreprinde şi un răsboiu împo- 
triva Germaniei, Austro Ungariei, Rusiei, Ucrainei şi celor- 
lalţi cointeresati, numai prntru ca să caseze deciziunea 
dată de ei la Brest-Litovsk, împotriva României. 

Cartea plină de învățăminte a Istoriei, e oare închisă 
cu şeapte peceti pentru oamenii noştri de Stat? 


400 


„Numai o acţiune imediată, — adică înainte de a fi 
căzut hotărîrea din Brest-Litovsk, — ne-ar mai putea 
mântui. 


, Dar această acțiune nu e deschisă pentru tovarășii d-lor 
Scerbacev şi Kaledin, cari, cu ajutorul acestor generali 
„răzvrătiți, nu se gândesc decât să-şi creeze noui titluri la 
vana recunoştinţă a d-lor Lloyd George sau Georges Cle- 
menceav... 


5 Februarie. 


XXXII 
SCHIMBARE DE FRONT?.. 


Pe cât se pare, învățămintele realității mau fost cu totul 
pierdute şi pentru Iaşi. 

O telegramă de eri ne aduce, din Iaşi şi din Petrograd, 
svonuri cari, deşi nu sunt încă confirmate, nu sunt mai 
putin semnificative pentru situaţie. 

Ni se spune că <Liga ofiţerilor», formată de curând în 
armata română, ar fi înmânat, regelui Ferdinand şi gene- 
ralului Averescu o adresă, prin care cere pacea cu Pu- 
terile Centrale. 

Un ziar din Odesa, «Raboci Listok», publică ştirea că 
ultimele evenimente din Moldova ar fi provocat o schim- 
bare radicală în ideile regelui Ferdinand, în această pri- 
vinta. La Petrograd se crede, foarte serios, in posibilitatea 
tratărilor dintre România şi Puterile Centrale. 

Sunt interesante gi motivele aduse pentru această schia - 
bare la fata: 

Maximaliştii, ni se spune, vor rămânea ostili României 
şi pe viitor. După ultimele perturbatiuni şi schimbări in- 
terne din Rusia, alipirea României la Rusia e cu desă- 
vârşire exclusă. Numai alipirea la Puterile Centrale ar 
putea scăpa România de complecta izolare, politică şi 
economică, şi ar da putinţa sä-si afirme aspiratiunile asu- 
pra Basarabiei, 

Cetitorii pot găsi în aceste rânduri rezumatul conside- 
ratiunilor pe cari, de atâtea ori, le-ain desvoltat în aceste 
coloane. In special, în articolul <Orientare spre Rusia?» (Lu- 
mina, No. 64 din 4 Noembrie 1917), se poate găsi aprope 
textual această argumentare. 


401 


Insă, în presupusa adresă a «Ligei ofiţerilor» din Mol- 
dova, se resfrânge şi o teamă caracteristică, în ce priveşte 
înrâurirea curentelor revolutionare din Rusia, asupra situa- 
tiunii din România. 

Mai cu seamă această notă ne face să credem în auten- 
ticitatea informatiunii. Cu atât mai mult, cu cât în acelaş 
timp, «Times» publică şi un interview al d-lui Trotzki, 
care, cu drept cuvânt, poate inspira toate temerile, cercu- 
rilor guvernamentale din Iasi. 

Iată, textua!, declaraţia conducătorului politicei externe 
din Rusia, care tägädueste că Republica Rusă ar fi de- 
qiarat răsboiu României: 

„«Noi ducem răsboitr, spune d. Trotzki, numai împotriva 
“generalilor români şi împotriva burgheziei românești, 
<care ar fi declarat răsboiu soldaţilor ruşi şi organizatiu- 
«nilor noastre democratice de pe front. Noi nu luptăm îm- 
<potriva poporului român. Intre proletarii ruși şi româui 
«vom stabili o colaborare. Trebue să chemäm la viață un 
<guvern românesc democratic, şi să-i dăm tot concursul 
«nostru moral şi material. Noi vom pune la dispoziția acestui 
“puvern, aurul din tezaurul românesc, se.festrat la Moscova, 
<Vom proceda însă fără nici o crutare împotriva vechiului 
“guvern românesc». 

Dacă situația obiectivă şi dacă consideratiunea intere- 
sului obştesc, au fost neputincioase de a inspira guver- 
nantilor din Iaşi acţiunea necesară, vom avea poate no 
rocul ca primejdia personală, care rezultă din amenintä- 
rile d-lui TrotzkKi, să tragă mai mult în cumpănă... 

Pentru oricine cunoaşte mentalitatea cercurilor noastre 
diriguitoare, nici măcâr faptul, că unei schimbări de front 
i-ar fi precedat vre-o m nifestare a unei «Ligi a ofiţerilor» 
create ad hoc, nu are nimic extraordinar 

As putea chiar să construesc de pe scum discursul d-lui 
Take Ionescu, ale cărui resurse sunt întotdeauna inepui- 
sabile, pentru a justifica politica genială, crre a dat ase- 
mcnea rezultate minunate. 

Marele nostru orator şi bărbat de Stat, a prevăzut totul 
şi a calculat totul. A prevăzut si înfrângerea armatei 
noastre, care a fost dusă automatic, de peste Carpaţi si 
de peste Dunăre, în direcția sea mai normală, — în Basa- 
rabia. El a prevăzut si prăbuşirea forței militare a Rusiei 
şi revolutiunea, şi tocmai de accea sa pus în serviciul 
țarului Nicolae, ca să ne putem azoi război mai cu temeiu 
împotriva maximalistilor. lar dacă am supt tratatul cu 


20 


402 


Puterile Centrale, pentru a ne alipi la Iitelegere, acum 
cel putin, la încheerea păcii cu Puterile Centrale, resta- 
bilim echilibrul şi creăm cea mai splendidă situaţie, cu 
cele mai vaste perspective: ne-am creat dreptul ia recu- 
nostinta Intelegerii, pentru care ne-am jertfit, iar, față de 
Puterile Centrale, e cu atât mai dulce îmbrăţişarea după 
o mică ceartă trecătoare... 

Ne putem dar aştepta la glorie şi la profit. 4 

Un om neiscusit in arta de guvernământ şi în meste- 
sugul diplomaticesc, şi-ar putea permite o întrebare in- 
discretă : 

Dacă totul a fost prevăzut, nu era mai simplu decât. 
acest plan genial, ca România să fi aşteptat până în pri- 
măvara 1917, pentru ca prăbuşirea forţei militare rusești, 
care ar fi fost mai completă fără distragarea, în 1916, a 
contingentelor îndreptate împotriva noastră, — şi revo- 
lutia, care ar fi venit în acest caz mai repede, să fi găsit 
intactă puterea noastră ? 

Rezultatele, în acest caz, ar fi fost mai sigure si mat 
fi fost plătite cu atâtea umilinte, cu ruina ţării, cu näpras- 
nica şi zadarnica risipire de vieţi. 

Dar aş fi dispus să nu fac mare pricină pentru toate 
acestea, cu o condiţie: ca guvernul din Iaşi să fe in mă- 
sură de a încheia /a timp o pace onorabilă. 

Din nenorocire, în situaţia în care s'a pus şi în care 
a pus ţara, — nu o poate face. 

In momentul de faţă, România nu este reprezentată la 
Brest-Litovsk şi, rămânând în răsboiu cu Puterile Cen- 
trale, e încurcată şi în luptele interne din Rusia. 

Dacă, înainte de încheerea definitivă a păcii din Brest- 
Litovsk, România nu va face pasul hotärîtor, va fi prea 
târziu, Acţiunea de peşte Prut ar rămânea atunci numai 
ca o nouă şi sinistră aventură, — indiferent dacă tratatul 
de pace diu partea Ucrainei va fi semnat de Rada din 
Kiev, care mar mai avea nevoe de trupele generalului 
Averescu, sau de Rada maximalistă din Harkov, care 
s'a asociat la acţiunea vestită de d. Trotzki, pomenită 
mai sus. 

Ce este şi mai rău: după telegramele de astăzi, si Ba- 
sarabia trimite delegaţi la Brest-Litovsk. Dacă în tratatul 
de pace va fi cuprinsă si „republica moldovenească“ de 
peste Prut, în ce situaţie Sar trezi armata noastră, sur- 
prinsă pe teritoriul ei? 

Nu mai insist... 


403 


Dar, în orice caz, dacă sar adeveri schimbarea de front 
despre care vorbesc telegramele, sar deschide cel putin 
posibilitatea de acţiune pentru alţii, dacă nu pentru boerii 
din Iaşi. 

Peste puține zile vom şti cum stăm, — şi să dea Cel- 
de-sus ca să nu fie prea târziu. 


6 Februarie. 


XXXIII 
RADA DIN KIEV ȘI GUVERNUL DIN IAȘI 


Ucrainenii au o zicătoare : „S'a legat dracul cu pruncul“, 
— pentru a caracteriza o asociație în care inexperienta 
sau naivitatea unui tovaräs îl face să cadă fatal 'victimă 
a astucitätii sau perfidiei celuilalt. 

Mi-am adus aminte de această zicătoare, cetind recentul 
discurs al preşedintelui Radei Centrale din Kiev şi gân- 
dindu-mă la relatiunile dintre România şi Ucraina. 

<Oratorul, — spune telegrama, care rezumă cuvântarea 
<d-lui profesor Hruşevski, — şi-a exprimat sentimentul 
<adânc de satisfacţie faţă de uriaşele succese realizate de 
«Rada Centrală, în cursul celor nouă luni ce au trecut de 
<la înfiinţarea ei. Din punctul de vedere politic, activi- 
<tatea Radei Centrale a fost extraordinar de rodnică şi 
<a realizat mai mult decât scopurile ce şi le propusese 
«la început». 

Preşedintele Radei ucrainene are tot cuvântul să fie 
mulțumit, 

Să ne gândim, în adevăr, în ce situație a găsit Marele 
Răsboiu poporul ucraineau. 

Mai bine de două sute cincizeci de ani Ucraina era mai 
putin decât chiar o »expresiune geografică“. Dreptul pu- 
blic rus nu recunoștea nici existenţa Ucrainei, nici a po- 
porului ucrainean. Chiar cuvântul „ Ucraina“ era prohibit. 
Descendenții ostasilor lui Bogdan Hmielnitzki erau îm- 
prastiati prin mai multe gubernii rusești, ca oricare altele, 
fără nici o legătură între ele. Arta administrativă rusă s'a 
exercitat chiar să croiască guberniile astfel, ca ele să cu- 
prindă cât se poate mai mult din populaţiile străine, măr- 
ginaşe vechei Ucraine. 

N'a fost autorizată nici o şcoală ucraineană, nu era 


404 


ertat să treacă, peste hotarele imperiului, nici o singură 
carte în limba lui Taras Șevcenko. 

Dacă cultura ucraineană n'a pierit cu totul, aceasta s'a 
datorit numai focarului din Galiţia Or'entaiă. 

“Vot în Austria, la începutul răsboiului, sa format *So- 
cietatea pentru emanciparea Ucrainei», cu ramificatiuni la 
Berlin, în Elveţia şi în alte State neutrale. 

Bine înțeles, în Statele Intelegerii, care lupta pentru 
<lihertatea micilor natiuni®, cenzura nu tolera nici cea 
mai mică menţiune despre timidele încercări ale acestei 
naţiuni, care cuprinde aproape 40 de milioane de suflete 
şi este așezată în masse compacte pe un ter toriu mai 
întins decât Germania, Franţa, Italia sau Insulele Brita- 
nice, fiecare în parte. 

Incercärile acestea au fost, în adevăr, foarte timide: 
sărmanul popor, oprimat peste două veacuri şi jumătate, 
era gata să se mulţumească cu recunoaşterea fiinţei sale 
etnice şi cu acordarca oricărei autonomii culturale. 

Mi-aduc aminte de adresa de multuinire, pe care am 
primit-o din partea Comitetului <Societăţci pentru eman- 
ciparea Ucrainei», ca şi din partea mai multor profesori 
ai Universităţii din Lemberg, pentru simplul î.pt că, în- 
tPun discurs din Cameră, am amintit, printre alte victime 
ale ţarismului, şi Ucraina ! 

Bietii oameni, nu erau deprinşi cu atâta atentiune din 
partea parlamentarilor sau universitarilor străini. 

După izbucnirea revolutiunei din luna Martie 1916, 
Ucrainenii Sau mărginit să revendice o autonomie 
foarte modestă pentru ţara lor în sânul Republicei 
Ruse. Dar conducătorii lor au dat dovadă de mare 
talent politic şi de multă cunoştinţă a o_menilor şi a 
sucrurilor. 

Rada Centtalä, care sa organizat la Kiev sub prese- 
dintia fostului profesor de Istorie dela Universitatea din 
Lemberg, a si început îndată tratärile cu guvernul pro- 
vizor din Petrograd, 

In aparenţă, aceste tratative au dat rezultate insigni- 
fiante : Ministerul Kerenski a recunoscut oarecari atribu- 
tiuni administrative şi politice unui Secretariat general» 
al Ucrainei, numai asupra a cinci din gubernii, locuite 
de Ucraineni. N'au fost recunoscute drepturi Ucrainei, 
nici la reprezentiţiunen internaţională, nici măcar la sepa- 
rarea contingentelor ucrainene din organizatiunea unitară 
a armitei ruse. 


405 


Dar, în realitate, succesul a avut o semnificaţie covâr- 
şitoare pentru viitorul Ucrainei. 

In acel moment, Statul Rus, prin organul guver- 
nului din Petrograd, nu numai că a recunoscut Ucraina 
ca subiect de drept ce n'a fost admis de legislaţia 
imperială, dar legătura dintre Rusia şi Ucraina, de 
atunci era întemeiată pe tratatul formal dintre cele 
donă State. 

Oamenii cari au stat în fruntea Radei Centrale, — cu 
experienţa pe care le-o dăduse luptele politice dintrun 
Stat ca Austria, cu un drept public atât de variat şi com- 
plicat în ce priveşte diferitele natioralitäti din care se 
comhune,— puteau, pe această bază, construi cu siguranţă 
viitorul naţiunii lor, așteptând în iinişte desfăşurarea eve- 
nimentelor. 

“Tulburările şi revolutiunile ulterioare, le-au dat prilejul 
de-a extrage din a.est prim rezultat, mai mult decât cei 
mai îndrăzneţi dintre ei puteau visa vre-odată. 

Mai întâiu, Rada Ucraineană sa folosit de prilejul revo- 
lutiei mexiimaliste, pentru ca să nu recunoască Sovietul 
Comisarilor Națiunii, din Petrograd. Ea a declarat apoi, 
că va astepta formarea unui guvern legal al Republicei 
Ruse, iar până atunci îşi asumă plenitudinea puterii de 
Stat, asupra teritoriilor Ucrainei. 

Asigurându-şi astfel simpatiile Intelegerii, care n'a recu- 
noscut nici ea Sovictul din Petrograd, Rada Centrală a 
îndrăznit un now pas, care iards, în aparenţă, nu schimba 
mult sitnatia ei, dar în realitate săvârşea o adevă-ală si 
mare revoluţie, 

In ziua de.20 Noembrie 1917, Rada Ucraineană publica 
un <Universal» prin tare, continuând să şi exprime v. inta 
de a rămânea în legătură cu Rusia, totuși afirmă că această 
legătură nu poate rezulta decât din înființarea unei alianțe 
federative a tuturor republicilor zămislite din desfacerea 
imperiului. Această alianță presupune iniţiativa Ucrainei 
îusăși si consimtimântul liber al tuturor republicilor. Astfel 
soarta Ucrainei nu mai putea atârna de hotărîrea vreunui 
organ central al Rusici, nici mäcar de Adunarea Consti- 
tuantei pan-rusä. 

In acelaş timp, <Universalul> declară că, până la formarea 
Fedcratiunii ruse, republica ucraineană înțelege să întretie 
relații internationale independente de guvernul din Pe- 
trograd. i 

Statele Intelegerii nădăjduind să menţină în räsboiu 


406 


măcar Ucraina, au şi recunoscut această situaţie si au trimis 
reprezentanţii lor diplomatici Ja Kiev. Atunci... Ucraina a 
trimis pe delegaţii ei la Brest-Litovsk, unde independența 
ucraineană, <până la formarea federatiunii ruse», a fost 
recunoscută atât de Puterile Centrale cât şi de Rusia 
însăşi, : 

Dar spre uimirea atât a Intelegerii cât sia guvernului 
din Petrograd, delegatiunea ucraineană, în fruntea căreia 
se afla tot un galitian, d. Holubovici, a dovedit un spirit 
de conciliatiune dezesperant, şi a ajuns să stabilească 
principiile generale de pace dintre Ucraina și Puterile 
Centrale... 

Iar când guvernul din Petrograd a încercat, prin or- 
ganul d-lui Trotzki, să revie asupra consimtimântului dat, 
Ucraina s'a declarat pur şi simplu suverană și indepen- 
dentă, fără să mai vorbească de „formarea federatiunii 
ruse“l... 

Ca final, telegramele de eri au vestit lumii un ordin al 
ministrului .de marină din Kiev, prin care se pune în ve- 
dere marinei ucrainene din Marea Neagră că ‘orice rela- 
<țiuni cu guvernul vreunui Stat sfrăin, fie al Rusiei sau 
<oricare altul, vor fl pedepsite ca trădare de Stat»... 

Aşa dar, mulţumită vrednicilor ei conducători, Ucraina 
a ajuns un Stat suveran, şi o mare Putere europeană, al 
cărei cuvânt e prețuit de prieteni şi de inamici... 

Cu aceşti oameni au venit în contact bărbaţii de 
Stat ai României, cari au dat dovadă de atâta pre- 
gätire, în cât, în ajunul răsboiului, ignorau existenţa 
Ucrainei, şi cari ax condus barca Statului cu atâta 
artă, în cât, dints’an Stat independent, cu cele mai 
vaste perspective, România, sfâșiată între armatele ina- 
mice şi trupele maximaliste, este astăzi la discretia gu- 
vernului din Kiev. 

De sigur, bărbaţii din fruntea Radei Ucrainene vor şti 
să tragă toate foloasele pentru noua republică şi din 
această conjunctură. 

lar trecutul marilor noştri bărbaţi de Stat şi strategi, 
răspunde şi de perspectivele pe cari le deschide această 
situaţie, pentru viitorul ţării, care are cinstea si norocul 
de a fi guvernată de ei... 


7 Februarie. 


407 


XXXIV 
NICOLAE IORGA SI NICOLAE ROMANOV 


Zilele trecute neau parvenit mai multe jurnale din 
Iaşi, cari, prin sine înseşi, dovedesc o atmosferă schimbată 
în cercurile diriguitoare de acolo. 

Până acum, dacă puteam pune foarte rar mâna pe vreun 
ziar din Moldova, nu prea am regretat această lipsă. 
Aceste chlorotice foi, sub presiunea cenzurii d-lui I, G. 
Duca, nu se puteau abate de la tonul poruncit de nädejdi 
trandafirii şi apologii searbede ale politicei guvernamen- 
tale. Situatja tristă a ţării si a oștirii noastre, nu se re- 
flecta aproape de loc în ele. 

Dar destinul inexorabil care a silif armata românească 
să treacă Prutul, necesitând justificarea acestui act, a pro- 
vocat mărturisiri retrospective, cu atât mai prețioase, cu 
cât şi ele nu sunt numai tolerate de cenzură dar, vădit, 
şi inspirate din sferele guvernamentale. De altfel, în 
aceste ziare, e publicat şi un număr de comunicate oficiale 
pe acelaş diapazon. 

Ne permitem câteva spicuiri. 

A tout siigneur toute honneur. . 

Cetitorii nostri au putut lua eri cunostintä de un ar- 
ticol al d-lui Nicolae Iorga, din »Neamul roménesc". 

In stilul său, cam bombastic si adesea nesincer, — stilul 
d lui Iorga din ultimii ani, — savantul nostru istoric 
face măsturii, extra-ordinare pentru acest temperament 
pururea nepocăit, relativ la consecinţele politicei sus- 
ținute odinioară de d-sa, cu atâta energie şi patimă 
necruțătoare. . 

D. Iorga recunoaşte că dezamăgirile d-sale sunt ante- 
rioare revoluţiei din Martie. 

„Am îndurat si am tăcut multă vreme, — scrie d-sa in 
„numărul din 27 (11) lanuarie al „Neamului românesc“, — 
„cum înduraserăm şi tăcuserăm înainte, sub vechiul regim, 
„când vedeam zăbâvi voite în clipe hotărîtoare pentru 
„soarta noastră, când îmtâmpinam rezistențe mute, dar cu 
„atât mai puternice, la legitima cerere de ajutor, când 
„constatam că se priveşte ca un teritoriu dușman, prădat 
„astăzi, anexat mâne, scumpul nostru pământ moldo- 
„venesc, când auziam din sate strigătele desnădăjduite 
„ale bărbaților loviți si ale femeilor batjocorite, când la amin- 


408 


„tirea de către noi a faptului că ei, oaspeţii cărora le 
„dădeam totul, chiar riscând a muri de foame, sunt aliaţi, ni 
„se răspundea: nu aliati, ci protectorir.. 

Aşa dar unul din principalii inspiratori ai politicei en- 
tentiste si ai alianţei cu Rusia, mărturisește acum că 
aliaţii noștri, imediat ce le-am deschis hotarul, încă sub 
vechiul regim, ne-au tratat ca o fară dusmand, care ur- 
mează să fie anexată, că ei îşi adaptau acţiunea, din 
primul moment, acestui scop, — de aci dezastrul militar 
şi acele „zăbăvi voite“ şi „rezistenţe mute“, față de orice 
cerere de ajutor. 

Mai mult. : 

D. Iorga şi complicii săi au tăcut si au îndurat si 
aroganta şi cinismul cu care li se arunca în față voinia 
de cotropire, când reprezentanţii ţarului Nicolae nu se 
recunosteau aliofi cu noi ci se afirmau ca „protectorii“ 
noştri, — cu toate că »le dădeam totul, chiar riscând a 
murt de foame“. 

D. Iorga are grija să ne spună şi în ce consta „pro- 
tectiunea“ oamenilor împărăteşti: „ţara prădată“, „bărbaţi 
loviți“, „femei batjocorite“... 

Şi savantul profesor de Istorie şi academician, vădit 
crede că e spre lauda celor cari ne-au pus în această 
situaţie, că acestor „protectori“ „li se dădea totul“, „riscând 
să moară de foame“ de sigur nu domnul Iorga şi cu 
autorii politicei d-sale, ci biata populaţie nevinovată. 

Si profesorul de Istorie şi şeful de partid cu preten- 
tiuni de bărbat de Stat, nu trage nici o concluzie din 
toate acestea? Pentru ce sa aliat România cu Ţarul 
Nicolae? Pentru victorie sau pentru înfrângere? A fost 
ruinată tara, distruse sute de mii de vieţi, pentru ca 
Tarul Nicolae să fie înfrânt şi apoi răsturnat, sau pentru 
ca să fie realizate scopurile mărturisite ale politicei sale, 
— dominatiuuea în Balcani şi stăpânirea Constaniino- 
polului ?... 

Atunci, de ce se indignează d. Iorga de consecințele 
logice şi neesare ale eventualei victorii a Rusiei ţariste, 
— protectoratul şi ulterioara anexare a României? 

Cine este vinovat dar, pentru ceeace neamul românesc 
va îndurat în tăcere?“. 

Oamenii ţarului, cari, în serviciul scopu.ilor seculare 
ale Impärätiei, s'au purtat şi acuma cum Sau purtat în 
toate cele zEtEmăvaliri ale oştirilor ruseşti în "Țările ro- 
rine; Clirsul celor” două secole din urmă? 


409 


Sau marii noștri patrioţi, cari, nesocotind invätämin- 
tele Istoriei și raţiunea de Stat, au aruncat ţara sub pi- 
cioarele “Țarului? 

A înfățișa astăzi consecințele fatale ale unei politici 
ca rezultatul numai al »räutätii vre-unui ministru sau 
genera! rus, este o dovadă de o extremă naivitate și de 
o vinovată uşurinţă. 

Rațiunea de Stat, — care, dela Petru cel Mare, a mânat 
mereu oştirile ruseşti peste hotarul nostru, si căreia de 
două ori i-a fost jertfit mai mult da jumătate din »scumpu! 
nostru pământ moldovenesc“, cum se boceşte astăzi aca- 
demicianul nostru, —- este mai puternică decât toate bunä- 
vointele şi fanteziile individuale. 

Si dacă Rusia ar fi ieşit biruitoare, ajutorul ce i-l 
dădeam nu putea să ne ferească acum mai mult de 
„protectorat“ şi „anexare“, decât ajutorul ce i-a fost dat 
în trecut nu ne-a ferit de răpirea Moldovei de peste Prut, 
Ja 1812 şi 1878, 

In cursul celor doi ani de neutralitate, de câte ori, în 
batjocurile d-lui Iorga şi tovarășilor săi, am vrevestit 
această fatalitate?... 

Si bocetele lor de astăzi pot ispăși păcatul acesta? 

Dar, măcar acuma, vede oare d. Iorga mai limpede? 

Prăbuşirea forței militare a Rusiei şi revoluţia, ne-au 
scăpat de urmările politice, al cărei sprijinitor entuziast 
a fost directorul „Neamului românesc“. Prin aceasta, se 
prăbuşea şi politica însăşi care nea aruncat în mrejele 
ţarismului rus Dar găsit-au oare vinovatii tăria morală 
pentru a salva ce se mai putea salva, märturisindu-si 
gresala? 

D. Iorga se boceste, caută să justifice amestecul în 
lupta dintre diferitele partide revoluţionare din Rusia 
şi şi dă binecuvântarea pentru ocuparea Chişinăului, 
„după cererea comandamentului rus“. 

Dar şi acuma cu şi înainte, cum rezultă din aceste 
bocete si din publicatiunile oficialc, nici d. Iorga nici 
complicii săi din guvern, nu-si dau seama de fatalitätile 
inexorabile ale situatiunii şi de consecinţele logice şi 
vecesare ale nouri îndrumări politice. 

Aceasta însă va forma subiectul articolului de mâne. 


3 Februarie 


410 


XXXV 


„DUPĂ CEREREA 
COMANDAMENTULUI RUS“. 


Aşadar, d. N. Iorga şi guvernanţii din Iași s'au convins, 
în sfârşit, că alianţa noastră cu “Țarul Nicolae a fost 
folosită de puternicul nostru aliat, numai în vederea 
unui eventual »protectorat" sau chiar a unei anexări şi, 
în scopul acesta, generalii şi miniștrii ruși au contribuit, 
prin „zăbăvi voite“ şi „rezistențe mute”, la dezastrul 
nostru. 

Toate lamentatiile de astăzi nu pot absolvi pe condu- 
cătorii acestui Stat pentru faptul că, sub pretextul „idealului 
national“, sau pus în serviciul politicei ţariste. 

Dar, în sfârșit, forța militară a Rusiei s'a prăbușit. 
Tarul Nicolae, în fata căruia se prosternau patriotii si 
bărbaţii de Stat ai României, e ptizonier la Tobolsk iar 
împărăţia lui este în plină dezagregare. 

Si-au văzut măcar acum limpede datoria, vechii aliaţi 
ai “Ţarului Nicolae? 

D. lorga, iarăș, ne spune că multă vreme a îndurat si 
a tăcut, faţă de toate nemerniciile si silniciile unei ar- 
mate în disolutiune. 

Jar acum, tot un puhoiu de lamentatiuni: 

„Neamul românesc“ se plânge de: „părăsirea în mijlocul 
„luptei, pentru ca să se mântue odatä, sub loviturile dus- 
„manului comun, cu armata românească, terorizarea cu 
„părăsirea frontului, care ar face imposibilă apărarea 
„noastră... O clipă măcar nu am fost trataţi ca niște 
„prieteni, deși multă vreme ne-am făcut că nu infelegem. Am 
„fost aduşi, fără a ft consultați, la un armistițiu pe care 
„nu l-am voit şi o pace sa negociat si se negociază, [4rd 
„cea mai mică preocupare că, în asemenea discuţii, poate 
„îi amestecată soarta unui popor care nu şi-a cântărit 
„jertfele...“ . 

In sfârşit, şi mult răbdătorii tovarăşi ai d-lui Iorga a 
trebuit să ia măsuri, ca »aliatii“ — „să nu dea foc Moi- 
dovei dela un capăt la altul...“ 

Comunicatele oficiale complectează tabloul. Corespon- 
denta diplomatică, publicată în oficiosul „România“, cu 
prilejul arestării d-lui Diamandi, stabileşte că Moldova 
fAămândă, a fost silită să dea armatei ruseşti aproape o 


411 


-sutä de mii de vagoane cu hrană, cari n'au fost restituite, 
si totuşi n'a fost ferită — „de incendii şi jefuiri ale fer- 
„melor şi caselor, de devastäri de grădinării. aparţinând 
„proprietarilor şi sătenilor şi de incendieri ale sondelor 
„petrolifere. De asemenea numeroase biserici şi Liceul 
„din Botoşani, cu toate coleetiile lui, au căzut pradă 
„focului... 

Tar pentru a justifica intrarea în Basarabia, comu- 
nicatul oficial, publicat tot în „România“ din 26 (13) 
Ianuarie a. c, mai complectează pomelnicul isprăvilor 
săvârşite de aliaţii noştri. Aflăm astfel că „bande räz- 
„vrătite din armata rusă opreau trenurile cu aprovi- 
„zionări pentru armata română si cea rusească, şi dădeau 
„foc sau prădau depozitele de hrană“, că au fost „de- 
zarmate şi batjocorite“ detasamentele de ardeleni, „mai 
mulţi din aceştia au fost chiar ucişi“, „ofiţerii noştri au 
fost arestaţi“... 

Multe, in adevăr, au fost „îndurate în tăcere“ de către 
d. Iorga şi guvernanţii din Iasi, chiar prea multe.. 

Dar pentru ce au fost îndurate? Si au găsit ei, măcar 
acum, cuvâutul potrivit şi acţiunea dreaptă? 

Ceeace sa întâmplat cu armata rusă în Moldova, s'a 
întâmplat, — şi pe o scară cu mult mai întinsă, — şi în 
Ucraina, şi în Finlanda si în Rusia însăşi. Toată împă- 
ritia înfăţişează astăzi acelaşi haotic şi destructiv clocot 
de noroade. 

Lamentatiile şi încriminările cari reduc totul la »räu- 
tatea“ maximalistilor, iarăş, dovedesc numai naivitate si 
uşurinţă. 

Când o revoluţie, politică şi socială, cuprinde un con- 
glomerat de poș.oare atât de uriaş ca Rusia, scenele cari 
au provocat indignarea domnilor din Iasi sunt de ase- 
meni o fatalitate inexorabilă. Şi nimeni nu avea dreptul 
să. se aştepte ca un Stat, căzut într'o astfel de catastrofă, 
să mai poată participa la răsboiul european ca o forţă 
reală şi activă. 

Pentru conducătorii Statului Român, revoluţia punea 
imperios întrebarea, dacă scopurile pe cari şi le-au propus 
în acest răsboiu mai sunt realizabile. O revizuire a în- 
tregei concepţii care a fost la baza răsboiului României 
şi o îndruinare a acţiunii de Stat în consecinţă, se im- 
punea. Vorbăria plângätonre nu poate duce la nimic, ci 
numai judecata dreaptă și acţiunea bărbătească. 

Guvernul însă din Moldova, întâiu „a îndurat şi a 


412 


tăcut“ iar apoi, în acompaniamentul bocitoarelor ex.officie, 
a întreprins acţiunea din Basarabia. 

Si, vai, în ce condițiuni! 

Am arătat la vreme şi am explicat motivele pentru 
cart „Sfatul Tärii* din Chişinău, şi-a arătat voinţa de a 
nu despărți Basarabia de Republica Rusă, pentru că 
„Rusia ar fi o ţară cu mult mai liberă decât România”... 
A încercat guvernul din Iaşi, lichidând mai întâiu nau- 
fragiul din 1916, să împrăştie această atmosferă şi să 
afirme dreptul nostru imprescriptibil asupra Moldovei 
orientale, care ne-a fost răpită prin fraudă şi abuz de 
putere de către Rusia țaristă? 

Recurgem la acte oficiale. 

Comunicatul guvernului român, care ne aduce la cu: 
nostinta trecerea Prutului, se începe cu următoarele- 
zavinte : 

„Comendarmentul rusesc ne-a cerut, în urma: intervenţiei 

Sfatului Ţării“ din Chişinău, să asigurăm, prin trimi- 
terea de trupe române, ordinea în Basarabia...“ 

Jar manitestul generalului Presan către „setăţenii Re- 
publicei Moldovenești“ ne spune deasemenea: 

„Sfatul “Ţării Moldoveneşii ne-a cerut, prin comanda- 
mentul militar rus, să trecem Prutul...“ 

Aşa dar, aceste documente mărturisesc că „Sfatul “Ţării 
Moldoveneşti“ s'a adresat nu direct nouă, ci comandamen- 
tului rus! „Comandamentul rus”,— direct numai el,— ne-a 
cerut „să trimetem trupe în Basarabia“. 

Si în ce scop? Documentele ne spun: „Să asigurăm 
ordinea în Basarabia”, „să ne asigurăm linia Chişinău- 
„Ungheni si să restabilim ordinea în regiunea de unde 
„lrupele noastre se aprovizioneuză...* 

» Comandamentul rus ne-a cerut“, şi numai din cauza 
aceasta guvernul român trimite trupe în Basarabia, care, 
pentru el, nu este de cât „regiunea de unde trupele 
noastre se apro:iz oneazäl..* 

Aşa visau părinții noştri să treacă Prutul? Asa intele- 
geau Mihail Cogălniceanu şi Ion Brătianu Bătrânul, când 
afirmau dreptul nostru la Congresul din Berlin ? 

Ce avem noi cu comandamentul rus, când este vorba 
despre Basarabia? Şi care comandament? Generalii ruşi 
răzvrătiți împotriva guvernului lor, cari au numai inte- 
resul de a se folosi de armata noastră, pentru a aduce 
la putere un alt guvern la Petrograd? ; 

Dar aceasta este in contrazicere ireductibilă cu aspi- 


413 


raţiunile noastre nationale. Acţiunea întreprinsă în aceste 
condițiuni, va fi fatal lichidată odată cu interesul ,co- 
mandamentului rus” care a provocat-o. 

Dar o situatiune falşă duce inevitabil la consecinti 
monstruoase, — şi în acelaş manifest vedem că coman- 
dantul armatei române caută să liniştească pe Basarabeni 
că „Românii nu vin să stănânească fara lor“, că acest lucru 
fl näscocesc numai „oamenii răi”, pe cai „venirea sol- 
datilor români în Basarabia i-a supărat mult“ şi cari 
„au căutat să sădească învrăjbirea între voi si noi”. 

Cred că oricine înţelege atimosfera pe care au găsit-o 
ostaşii noștri peste Prut, dacă a fost nevoe de asemenea 
apel, în momentul în care, după un veac de robie, sau 
întâlnit pe pământul vechiu românesc urmaşii ostasilor 
lui Stefan cel Mare de dincolo şi de dincoace de Prut, 
după... „cererea comandamentului rus...“ 

Si d. Iorga, în „Neamul românesc“ găseşte prilejul nu- 
quai să se vaiete împotriva exceselor maximaliste... 

Si nu vine un träsnet!… 


9 Februarie. 


XXXVI 
CEASUL... 


Ceasul de hotärire a sunat. 

Glasul nostru acuma trebue să găsescă ascultare. 

Calvarul pe care l-am urcat ne dă dreptul să cerem 
fiecărui Roman să cugete dacă, până acuma, şi-a pus in- 
creterea în oamenii vrednici de ea. 

Să ne fie ertat să punem faţă în faţă cele două jude- 
citi care ne-au despărţit. 

Toată argumentarea pe care, în cursul expectativei 
noastre, o aduceam împotriva politicei rusofile, se poate 
rezuma în puţine propozitiuni. i 

In primul rind, afirmam că victoria Rusii ar fi fost 
fatală pentru viitorul Statului şi neamului românesc, 
pentru că Rusia, căreia i sa asigurat de către aliați stă- 
pânirea Constantinopolului si a Strâmtorilor, şi care îşi 
mărturisea intentiunea, drept „pedeapsă”, de a desfiinţa 
si anexa Bulgaria, mar putea tolera o Românie mare si 
prosperă, care ar ridica un zid între cele două Capitale, 
— Petrogradul şi Tarigradul. 


414 


Am avut dreptate? 

Răspunsul este dat de faptele şi mărturiile cele mai 
autorizate: „trădarea lui-Stuermer", raportul generalului 
Polivanov, lamentatiile d-lui Iorga că Ruşii, imediat ce 
săvârşisem ireparabilul — intrarea noastră în acţiune, — 
nici nu aşteptau sfârşitul răsboiului pentru a repudia 
ideia de alianţă si pentru a-si afirma „protectoratul“ asupra 
ţării, Gare ar urma să fie „anexată mâne“, 

E evident că un Stat nu poate aduce jertfa răsboiului 
pentru ca, cu sângele fiilor säf si cu risipa muncii acu- 
mulate de generaţii, să-şi făurească lanţurile. 

Dar, ni se spunea, nu putem intra în luptă cu puterea 
„incomensurabilă“ a Rusiei. Ea va birui şi fără noi, şi 
atunci situaţia noastră ar [Îi şi mai tragică. 

La aceasta răspundeam: 

Chiar de ar îi sigură victoria Rusiei, — împotriva unei 
aliate victorioase nimeni n’ar putea să ne mai apere. Iar 
Germania, chiar înfrântă, în orice caz ar avea încă destulă 
putere ca să-şi ridice glasul, în favoarea unui aliat 
credincios. 

Am arătat însă, de mai multe ori, că Rusia au poate 
birui. Consacrasem acestei chestiuni un mic studiu în 
„Viața românească“ (1915, No. 7, — „Puhoiul“), în care 
căutam să dovedesc că acea forță „incomensurabilă“ a 
Rusiei, este o pură fantezie, că „puhoiul“ nu există, că 
mijloacele economice şi financiare, ca si(delabrarea în- 
tregului mecanism politic şi administrativ al Rusiei, nu 
îngădue imperiului Tarilor prelungirea sfortärilor pe cari 
i le impune Margle Răsboiu, şi cu atât mai puţin 
victoria. 

Incheiam acest studiu prin afirmarea că nu ştiu dacă 
Rusia va fi salvată de către aliaţii ei din Apus, dar victoria 
ei este exclusă. (Loc. cit. p. 22). 

N’am avut dreptate şi aici? - 

Oricum s'ar isprăvi răsboiul în Apus, e evident că 
soarta noastră atârna de rezultatele campaniei din Ră- 
sărit, — prin urmare ni se impunea datoria să aducem 
la îndeplinire visul părinţilor noştri și să intrăm în luptă 
pentru Basarabia. 

Ni se obiecta la aceasta: 

Nu putem rîvni la Basarabia, Rusia este prea puter- 
nică. Chiar de reușim să luăm acuma Basarabia, ne ex- 
punem la o grozavă revanșă. 

Răspundeam: 


415 


Rusia este în ajunul revolutiunii. Infrângerea arma- 
telor ţariste va provoca eruptiunea vulcanului, care multă 
vreme nu se va stinge şi care va îndepărta pe Rusia de 
pe arena internațională. Iar, cu probabila renaştere a Po- 
loniei şi chiar a Ucrainei, va dispărea şi vecinătatea pu- 
rurea amenințătoare pentru noi cu Rusia: 

Deci am putea rămânea, în linişte şi siguranţă, stăpâni 
în Basarabia noastră. 

Şi iarăş si iaräs întreb: mam avut dreptate? 

Clocotul din Rusia sfarmă în pulbere vechia împărăție 
moscovită, iar pacea încheiată astăzi între Ucraina şi 
„Puterile Centrale a îndepărtat la o mie de kilometri 
hotarul Rusiei de Nistrul românesc. 

Intreb acum pe orice Român, a cărui inimă se strânge 
la priveliştea din juru-i: 

Unde am fi fost astăzi dacă factorii responsabili pentru 
destinul acestui neam, şi-ar fi făcut la timp datoria? Unde 
am fi fost astăzi, dacă am fi resistat nebuniei şi unelti- 
rilor culpabile cel puţin până în primăvara lui 1917? 

Poate fi măcar un singur onr astăzi, cu judecata să- 
nătoasă şi cu durere de ţară, pentru care răspunsul n’ar 
fi limpede? 

Dar ceeace se petrece încă astăzi, în multe cercuri ale 
societăţii româneşti, dovedește că n'am ajuns încă la 
fundul paharului. 

Intre noi, cei cari am rămas sub steagul bătrânilor în- 
drumători ai acestui neam şi aceia cari au căutat cărări 
nouă şi ne-au aruncat în braţele Rusiei ţariste, procesul 
se înfăţişează astfel: 

Până acum toate temerile şi toate prevederile noastre 
Sau realizat rînd pe rînd, — toate, până la una. Pe când 
toate calculele lor au dat greş si toate nădejdiile lor 
Sau risipit. 

Pentru viitor, aşa dar, cel mai simplu cetăţean, care nu 
Sar încrede în judecata şi știința lui proprie, pe ce temeiu 
ar mai putea da crezare planurilor şi fégäduintelor au- 
torilor dezastrului national, si cu ce drept ne-ar-tai 
opune nouă aceeaşi lipsă de încredere și resistent4 pa- 
sivă? 

In ceasul acesta, când cu slove de foc şi de sânge, 
lipsa de conştiinţă cetäteneascä, lăsând ţara pe mâna 
celor fără judecată şi usori la inimă, a înscris în cartea 

neamului vina cea mare a întregei generaţii de astăzi, 
fata de toate jertfele celor ce sau stins înaintea noastră 


416 


şi faţă de aspiratiunile şi nădejdile celor ce vor veni 
după noi, — în ceasul acesta cumplit, nu-i mai este ertat 
nici unui Român să-şi decline răspunderea ce vremea ne 
aşază pe umeri. 

Poate încă nu e prea LA râu, Poate că, în mijlocul 
naufragiului, se mai poate găsi încă vre-o scândură de 
salvare. 

Pacea cu Ucraina este încheiată. 

Armita din Moldova rămâne încercuită, în momentul 
în care guvernanţii din lași au trimis-o peste Prut fără 
să fi pus mai întâiu capăt răsboiului nenorocit pe care 
humai ci l-au provocat. 

Şi numai în clipa aceasta, guvernul d lor I. Brătianu 
şi Take Ionescu lasă cârma din mânile lor vinovate. 

Să ne ducă blăstemul la o nouă aventură, la o nouă 
nebunie, sub cârmuirea vre unui alt complice al regimului 
din Jasi? 

Suntem aici, dincoace de zid, două treimi din tard, si 
putem fi siguri astăzi că şi inimile celora de dincolo, tre- 
cufi prin grozäviile protectoratului țarist si ale tutelei ma- 
ximaliste, se cutremură de aceleaşi nădejdi şi de aceleași 
dureri. 

Putem fi siguri că mult încercata oaste româuească nu 
aşteaptă nici ea decât cuvântul de mântuire. 

Acest cuvânt, pornit iz unire dela fruntașii acestui neam, 
cari nu poartă răspunderea pentru păcatele şi scăderile 
trecutului, de la bărbaţii spre cari se îndreaptă astăzi toate 
privirile, — va găsi răsuuet la toată suflarea românească. 

Vom auzi acest cuvânt? O, Doamne... 


12 Februarie. 


XXXVII 
«COMBINATIUNI MINISTERIALE»... 


<Criză ministerială»... 

V'aduceti aminte? | 

In praznicul vieţii noastre de toate zilele, de înainte de 
marea încercare, momentele de criză ministeriali erau 
poate cele mai caracteristice pentru acea goană după 
plăceri şi triumfuri uşoare, al cărei stigmat îl purta toată 
surtucărimea şi toată oligarhia <deinocraticei» şi «liberei» 
noastre Românii. 


417 


Din toate crăpăturile apăreau, ca plosnitele, <ministe- 
riabiliis, 

Al ministeriabilul român! 

E un produs specific al faunei mlaştinei noastre po: 
litice. 

Pentru ca să ajungă să fie clasat cineva ca ‘ministe- 
riabils, nu se cerea nici caracter, nici inteligență, nici 
cultură, nici concepţii si convingeri politic». Ajunge oare- 
care fluiditate de vorbire, oarzcare abilitate în tragerea 
sforilor dintre culise, dar mai cu seamă multă elasti- 
citate şi o mare flexibilitate a coloanei vertebrale, un 
apetit la adăpostul oricărei indigestii şi lipsă totală de 
scrupule. 

Ministeriabilul roman seamănă cu acele organisme pri- 
mitive, cari formează numai un singur tub digestiv, 
fără nici o difereutiare de organe superioare, în cât 
la nevoe, le poţi întoarce pe dos ca pe-v mănuşă: spi- 
narca se translormé în stomac şi funcțiunile digestive 
nu suferă, 

Ministeriabilul are o singură pasiune: să «triumfe». lar 
sa triumfa», pentru dânsul înseamnă numai posesiunea 
unui mic patrat de marochin. 

Acum trei-zeci şi cinci de ani, în incinta Parlamentuiui 


a apârut, ca membru a! partidului liberal, — condus 
atuvci de Ion Brătianu-Bătrânul, — un tânăr a cărui 


facondă extraordinară pro nitea mult. Defunctul Gheorghe 
Panu la caracterizat atunci, iu <Portrete pailamentares : 
Băiat de talent, — de sigur că va “triumfa». Nu se ştie 
numai cu cine va triumfe.., 

Acesta era d. Take Ionescu, pe atunci nădejdea par- 
tidului liberal, apoi secretarul fil» al Bătrânului Lascar 
Catargiu şi ministru în ultimul său cabinet, apoi şeful 
partidului conservator-democrat, apoi.. ce ştiţi cu te tii, 
până la rolul desvalit de documentele secrete ale Cance- 
lariei din Petrograd... 

Penirw a asigura triumful unui miuisteriabil, i se cerea 
în primul rând «devotamentul nen.ărginit> faţă de «şei». 
«S.ful» însă se putea primeni, după împrejurări: d, Take 
Ionescu a dat zălogul, de la începui, al viitorului său 
MES când a declarat că «poartă cu mândrie sgardd 
lui Ion Bräti inu».. 

«Devotam ntul» acopere totul, — şi reputația avariată 
şi lipsa de orice pregătire, şi toate naufragiile po'itice 
sau morale. - 


27 


418 


Dacă este <devotat> şi ştie «să urle cu lupii>, drumul 
spre triumf e larg deschis vânătorului de marochin, 
— toată dificultatea, din când în când, poate fi numai 
să-şi găsească ‘lupul» potrivit cu care “să urle». 

In colo, —* convingeri, idei politice? 

Astăzi un ministeriabil este democrat, mâne reactionar, 
intro zi ţipă împotriva “Austriei perfide», în alta se face 
«germanofil», sau viceversa, rând pe rând apără “rolul 
social al marei proprietăţi“ sau <dreptul muncii naţionale 
la pământul băştinaş“, şi toate programele îi sunt bune 
când, întretesute cu uneltiri oculte, intrigi infame si fe- 
lonii nesfârsite, îl apropie de umbra băncii ministeriale.... 

Criza ministerială însemna pentru ministeriabil deschi- 
derea sezonului de vânătoare. 

La Capşa, pe calea Victoriei, în cluburi, în antractele 
reprezentatiilor teatrale şi ale Café concertelor, circulă 
clistele viitorului cabinet». Fiecare ministeriabil o are pe 
a lui, în care, printre corifeii «noului regim”, modest îşi 
înscrie şi numele său şi caută să lanseze cât se poate 
maj cu brio această combinaţie». Si e în culmea fericirii 
dacă reuşeşte s'o strecoare prin ziare. 

Câţi <liberali convinşi>, ca si «conseryatori nesträmu- 
taţi», au fost dovediti că şi-au înscris altădată numele, 
cu propria lor mână, în diferite combinatiuni ale „parti- 
dului advers“! 

După atâta durere şi după atâta ruşine, s'au schimbat 
oare acum lucrurile, cu prilejul crizei ministeriale din 
Iaşi? 

Până acum ştim numai că d. general Averescu a fost 
însărcinat cu formarea ministerului. 

Producţia listelor ministeriale trebue să fie în toiul ei. 
Neapărat, în fruntea tuturor listelor trebue să fie cel în- 
sărcinat, pentru moment, cu formarea cabinetului, — d, 
general Averescu. In ce priveşte restul, e carieră libesă 
pentru toate combinatiunile. 

Aşi putea să reconstitui de aici unele din „listele“ care 
acum probabil circulă, între cofetäria Tufli si restaurantul 
Traian. 

In una trebue să figureze toţi cei cunoscuţi, mai mult 
sau mai putin, ca egermanofili: d. V. Missir. M. Orleanu, 
A. A. Bădărău, M. Săulescu,. N. Ghica-Comănești, etc. 
Aceasta e lista «radicalilor», cari voesc să caracterizeze 
tranşant noul regim, în comparaţie cu ministerul I. Brä- 
tianu- Take Ionescu. 


419 


Alta trebue să încerce o combinatiune oportunistă sau 
de împăciuire, în care „şefii“ înlăturați să fie totuşi re- 
prezentaţi prin “oamenii lor de pae>, — d. Take Ionescu 
prin d. Mişu Cantacuzino sau Petru Missir, d. Ion Brä- 
tiann prin d. Georgel Mârzescu sau generalul Iancovescu; 
nu este exclusă aci şi alăturarea vre-unui ‘carpist> sau 
„marghilomanist“, d. I. Mitilineu sau d. Miclescu Popa; — 
câţiva “incolori>, vreun consilier de Curte sau mare co- 
merciant; unul sau două <personagii cu au'oritate» — 
d. general Culcer sau d. Mateiu Cantacuzino... 

Bine înțeles nu lipseşte si un număr oarecare de mi- 
nisteriabili noui şi autorii înşişi ai listelor, — d. Arge- 
toianu, d. Gr. Filipescu, etc... 

Toate listele acestea au un singur păcat: în urma si- 
tuatiei create, d-nii din laşi cu toţii împreună, nu mai 
pot avea autoritatea necesară pentru a reprezenta întreaga 
națiune română şi nici nu sunt în măsură, singuri, să 
ducă la liman barca împotmolită a Statului. 

Va avea neamul nostru tăria morală, în ceasul acesta 
de cumpănă, să ridice din sânul lui pe oamenii drepfi?.. 


14 Februarie. 


XXXVIII 
PACEA PUTERILOR CENTRALE... 


După pacea formală cu Ucraina, pacea ne-formală cu 
Rusia. 5 

Zic pacea „ne-formală“ fiindcă, d. Trotzki a refuzat să 
semneze un tratat de pace, totuşi a declarat că „Rusia 
consideră terminată starea de răsboiu cu Germania, Austro- 
Ungaria, “Turcia şi Bulgaria“. In acelaş timp, s'a adus la 
cunoștința Puterilor Centrale că guvernul rus a şi dat 
ordinul pentru complecta demobilizare a forțelor ruseşti 
de pe toate frontur.le. Conditiunile în cari urmează să 
fe reluate raporturile dintre Statele Quadruplei Alianțe 
şi Rusia, între cari räsboiul a încetat, vor fi stabilite prin 
conventiuni ulterioare. 

Dacă starea de răsboiu a încetat şi dacă raporturile 
dintre foştii beligeranti vor fi reluate, aceasta niu înseamnă 
altăceva decât că pacea este înch-iată, deşi nu în formele 
cbicinuite. De altfel, în fond, nici nu se poate spune măcar 


420 


că nu există un tratat de pace, pentrucä declaraţia d-lui 
Trotzki e desigur consemnată în protocolul conferinţei 
din Brest Litovsk şi îutărită de toate semnăturile necesare. 
De la un Stat care tre e printr'o revoluţia atât de groaz- 
nică cum e aceea din Rnsia, nu se poate cere prea multe 
forme, dar nici nu este nevue. Guvernul din Petrograd, 
chiar de-ar vrea, n’ar putea relua acțiunea militară. 

Mai mult. 

Incetarea stării de răsboiu, în conditiunile date, înseamnă 
pur şi simplu completa capitulare a guvernului din Pe- 
trograd în toute chestiunile, asupra cărora nu sa putut 
cădea de acord la Brest-Litovsk. Dacă în această privinţă 
e lăsată oarecare libertite de acţiune părţilor, ea desigur 
nu este în fivoarea Rusiei. 

Sar putea spune că lipsa unui tratat formal de pace 
întârzie reluarez. raporturilor normale şi, din cauza a- 
ceasta, interesele economice ale Puterilor Centrale ar 
putea suferi. 

Insă, fiind dat haosul care, pentru moment, domneşte 
în republica maxiwmalistă, toate conventiunile ar avea pu- 
tind valoare practică din acesc punct de vedere. Iar, pe 
de alti parte, în măsura în care ordinea dinlăuntrul ei 
Sar restabili, Rusia ar avea mai mare nevoe de reluarea 
raporturilor economice normale cu Puterile Centrale, de 
cât acestea dia u mă. Prin uimare Germania si Impcriul 
Austro-Ungar au toate motiveie de a fi multumite cu pucea 
wa la Trotzki“. 

Cu închiderea conferintei din Brest Litovsk, e sfârşiiă 
prima fază a Marelui Răsboiu, şi sfârşită prin trinmful 
desăvârşit al Puterilor Centrale în Orient. 

Germani” şi aliaţii ei au realizat în acestă direcție de 
sigur mai mult decât visätorii cei mai irdrazneti er fi 
putut aștepta d la inceput. 

Din punctul de vedere al Istoriei mon liale, armelor ger- 
mane li se datoreste, în primul rând, prăbuşirea impiriului 
țarist şi renasterea atâtor naţionalităţi oprimate, cari în 
mod firesc au vä.ut si văd în poporul german un scut 
pentra drepturile şi revendicările lor. 

Dintre toate aceste popoare, Ucrainenii a: dat dovadă 
de un decsebit simţ politic, căutând, p in trotatul de pace 
formal, să şi : sigur «xp:es toate avantagi.le pe cari le 
pot da relujianile prietenești cu puternicii lor vecini din 
Apus, 

Dar nu mai putin şi o. serie de alte naţionalităţi opri- 


421 


mat: își îndreaptă privirile spre Germania; Finlandejii, 
Estonii, Letonii, Lituanii, Polonejii. 
” Toate aceste popoare se află astăzi, de fapt, sub puterea 
germanilor. Si Puterile Centrale, la Brest Litovsk, şi-au 
luat expres sarcina de a reprezenta şi de a apăra inte- 
resele lor în faţa guvernului din Petrograd care, sub ma- 
ximalisti, nu sa dovedit mai putin opresiv decât sub Jar. 

Spectacolul astfel a fost putin anal. 

Din punctul de vedere formal, popoarele răspund pen- 
tru actele guvernelor lor. In hordele țariste, cari au in- 
vadat Prusia Qrientală şi Galiţia, la începutul räsboiului, 
au fost milioane de Ucraineni, Poloneji, Lituani, Estoni, 
letoni. In țările Jor, populaţia n'a fost putin atâtatä si 
pornită împotriva germanilor. Totusi Puterile Centrale 
Sau crezut chemate să ia asupra lor oc otirea şi apărarea 
neamulilor rătăcite, fără să le facă responsabile nici de 
actele, ţarismului, nici de abuzurile maximalismului. 

In urma rescriptului imperial din 12 Decembrie 1916, 
prin care se oferea lumii o pace dPeaptă. poporul german, 
conştient atât de dreptul si puterea lui cât şi de marea 
şi nobila lui m siune în Istoria mondială, de nenumăr, te 
ori, prin organul! reprezentanţilor săi de drept şi prin ma- 
nifestări po ulare, și-a afirmat voinţa nestrămutată de a 
da lumii o nouă ordine bazitä pe respertul dreptului şi 
al dreptăţii, şi al tuturor aspiratiunilor nationale legitime. 

Aceasta este pax teutonica. 

Principiile afirmate de reprezent ntii autorizaţi ai Pu- 
terilor Centrale la Brest-Litovsk, an arätat că victoria de- 
săvârşită care le dădea putinţa să dicteze această „pace, 
nu le-a abätut d la această cale trasă de voinţa rasei ver- 
manice si a ivaltilor ei şefi. 

De altfel, aceasta este şi dovada de supremă intelep- 
ciune politică. 

Păcatele guvernelor şi ale conducătorilor pot duce po- 
poarele spre tuudul prăpastiei, dar abuzul gol de putere 
din partea învingătorului, um au simţit poporul german 
şi reprezentanţii Jui la Brest Litovsk, ar fio politică gre- 
sitä. Poporul prost condus şi învins nu pierde totuși drep- 
tul la ‘iatä El poate uita infrdngerea si, conştient de 
răspunderea pe care io pun pe umeri păcatele conducă- 
torilor, el se poate resemna la consecinţele fatale, dacă 
însăşi conditiunile unei vieţi st desvoltări normale ny sunt 
atinse, dacă 1 se păstrea-ă putinţa de a se ridica pin 
mun Să, dacă simţul popular elementar dz drentate nu este 


422 


jignit prin aplicarea, lipsită de consideratiuni, a forţei 
Altfel, rămâne sămânță de discordie si de perturbatiuni 
viitoare. 

Aceste mari adevăruri, de sigur, au determinat pe îu- 
vingătorii şi „cuceritorii“ de la Brest-Litovsk să apară ca 
apărători ai atâtur naționalități „cucerite* cari, de la ei, 
îşi aşteaptă libertatea şi dreptatea. 

Fructele acestei atitudini generoase nu vor fi pierdute. 

In momentul de față, în toate Statele Intelegerii din 
Apus, asistăm la lupta dintre imperialismul neînfrânat al 
guvernelor şi setea de o pace dreaptă a popoarelor. Ori- 
care ar fi cainpauia de atâtäri si de clevetiri din partea 
guvernelor, realitatea $i adevărul despre atitudinea gene- 
roasă a germanilor faţă de „naţiunile mici“ cucerite, fie 
chiar rătăcite, îşi vor face drumul spre inimile masselor 
populare şi vor da astfel Germaniei cea mai formida- 
bilă armă împ 'triva sămănătorilor de uri internationale 
şi propoväduitorilor intransigenti ai ,räsboiului până la 
sfârşit”, 

Cât pentru poporul românes:, pus într'o situaţie tragică, 
fără analogie în Istorie, de necocotinta unui guvern, pacea, 
conform’ cu voința naţiunii germane, asa cum sa mani- 
festat ea fata de atâtea alte naţiuni mici şi mari la Brest- 
Litovsk, e o ultimă licărire de nădejde. 

Dar poporul românesc sre si el datoria de a'şi încre- 
dinta destinele, în clipa de cumpănă, unor conducători mai 
vrednici. 


15 Februarie. 


XXXIX 
CLIPELE SUNT NUMĂRATE 


Ceeace caracteriz=azä politica românească în această 
mare epocä a Istorici mondiale, a fost dezorientnrea, lipsa 
de inițiativă, inertia care mărginea întreaga acţiune la 
mici rombinatiuni si trucuri, în aşteptarea conjuncturei 
fericite sau a unei întorsături a evenimentelor, care să 
impună vre-o decizinne, în afară de judecata şi voința 
proprie a conducătorilor, şi care în aparenţă, să le aco- 
pere răspunderea. 

Din această stare mintală sa zămislit si faimoasa con- 


423 


ceptie a răsboiului „fără rizic şi sacrificii“, care trebuia 
să ne ducă la congresul de pace sla brat cu învin- 
gătorul“. 

De aci, toate acele combinatiuni și trucuri, acea echi- 
libristicä si acea inextricabilä reţea de abilităţi şi „sfori“ 
din vremurile expectativei noastre. 

După credinţa marilor şi micilor noştri bărbaţi de Stat 
„fiecare zi de amânare, a deciziunii, înlesneşte soluţiunea“... 

Dar toate combinatiunile şi trucurile nu pot opri mer- 
sul Istoriei. Evenimentele se acumulează şi se complică 
şi, la urma urmelor, creiază o situatiune, independent de 
voinţa şi judecata noastră, care ne impune la sfârşit o 
solutiune de cele mai multe ori fatală. 

Astfel], plecând dela concepţia „răsboiului fără rizic şi 
sacrificii“, România a fost silită să intre în acţiune, în 
nişte condiţi:'ni cari îi puneau in joc toate dobândirile 
Istoriei ei seculare şi chiar însăşi existenţa ei de Stat 
şi de neam, si în momentul cel mai neprielnic cu putinţă. 

Iar voind numai decât să ne înfätisäm la Congresul 
de “pace „la brat cu învingătorul“, ne-am aruncat într'o 
aventură din care nu puteam esi decât învinşi. 

Aceeaşi inerție, aceiaşi lipsă de voință şi judecată sa 
alirmat în tot cursul acestui răsboiu nenorocit, în care 
după primele zece zile de beţie răsboinică, din ziua fatală 
a Turtucaii, soarta noastră a fost pecetluită. 

Precum ne-a scris un prieten anonim, România putea 
încheia pace în condițiuni mai bune după Turtucaia, 
decât după bătălia dela Târgu-Jiu, mai puţin dezastroasă 
la Argeş decât la Siret. 

Dar, in sfârşit, câtă vreme conducătorii acestui Stat 
îşi puteau păstra iluziile asupra concursului militar al 
Rusiei, continuarea răsboiului putea avea o aparenţă de 
justificare. 

Insă, după revoluţia din Martie 1917, pentru orice om 
cu mintea sănătoasă, era clar că rolul activ al armatelor 
ruse în răsboiul mondial, este sfârșit, — cum am arătat 
din prima zi în coloanele acestui ziar. 

Faţă de defectiunea Rusiei era pusă în joc însăşi alianţa 
noastră cu Intelegerea, încheiată numai în vederea cola- 
borării militare cu armatele rusești. : 

Dar vfactorii responsabili“ din Iasi n'au luat nici o 
hotărîre -şteptând, desigur, solutiunea dela „desfăşurarea 
evenimen'elor“. 

A urmat prăbuşirea ofensivei ruseşti din vara 1917, 


424 


prin care armata din Moldova a fost paralizată. S'a îu 
ceput apoi dezagregarea frontului rus, dezertiuni în massă, 
executiuni de ofițeri. 

La Iaşi, aceeaşi inertie. 

Apoi, sa născut lupta pentru putere între Kornilov si 
Kerenski, între Kerenski si Lenin, între guvernul din 
Petrograd şi Rada ucraineană precum şi cu căzăcimea 
lui Kaledin. Am arătat la timp că dacă nu se rupe ime- 
diat contactul dintre Iaşi şi Petrograd, guvernul din 
Moldova va fi inevitabil prins în latul luptelor revolu- 
tionare din Rusia, cu toate urmările fatale. 

Regimul din lași, cu seninătate aştepta din zi în zi 
„conjunctura fericită“ 

Nici propunerea de pace, venită din Petrograd, nici 
armistițiul încheiat şi impus armatei din Moldova, nici 
întrunirea conferinţei din Brest. Litovsk, nici adeziunea 
la tratativele de pace a Ucrainei nici ruperea relatiuni- 
lor cu guvernul din Petrograd, — nimic, nimic n’a putut 
trezi din catalepsie guvernul d-lor I. Brătianu Take lonescu. 

Zi cu zi, am avut durerea să înregistrez în Lumina o 
ocaziune pierdută după alta, care ne putea da vreo ie- 
şire mai onorabilă. 

Nici măcar o delegatiune româneascä la conferinta din 
Brest Litovsk n'a fost trimisä. 

Pilda Ukrainei ne arată ce avantagii se puteau încă 
asigura ţării, prin grăbirea păcii... 

Astăzi pe întreg frontul dela ţărmul 314rii Baltice până 
la gurile Dunării, nu a rămas, sub scutul şubred al ar- 
mistitiului, decât mica cstire din Moldova, încurcată si 
aceia in expeditiunea anti-maximalistă din Basarabia. 

Acum şi Cozgresul Intelegerii din Versailles isi dă: 
binecuvântarea regimului din Iasi, pentru încheierea păcii... 

Inerta aşteptare a solutiunii numai dela desfăşurarea 
evenimentelor, şi-a dat roadele: deciziunea, întru nimic 
nu mai atârnă de voinţa si judecata oamenilor din laşi. 

Nici măcar esirea tragică a Serbiei nu ne mai este 
deschisă : exodul guvernului si al ostirii, pribegia lor în 
ţări străine şi lupta sub alt. steaguri. 

Ia dosul frontului din Moldova, armata noastră nu 
mai poate fi adăpostită în Ukraina, care e astăzi în <ra- 
porturi de bunä-vecinätite şi prietenie“ cu Puterile Cen- 
trale, precum Regele Român şi guvernul său nu se pot 
expune nici la ospitalitatea maximalistilor. D nii Lenin 
si Trotzki au dat doar dovadă că nu glumesc, când pot 


425 


pune mâna pe cei „cari au îndrăsnit să se ridice inipo- 
triva autorității Sovietului Comisarilor Națiunii“. 

Se închee pacea ? 

Dar, chiar dacă am face abstracţie de trecutul acestor 
nenorociti, cari tremură astăzi pentru soarta lor perso- 
nală, — ce pot trata ei pentru România, în situația cu- 
tastrofaiă în care se află? Mai poate poporul român sx 
încredințeze hotărîrea destinelor sale, pentru lungi ge- 
neratii, unor oameni cari au adus tara şi pe ei înşişi în 
această cumpănă? 

Mai presus de toate formele, mai presus de toate tra- 
tatele si de toate artificiile diploinatice, soarta wnui popor 
este hotărîtă de puterea lui vitală şi de tăria lui sufletească. 

Si de ce vitalitate, de ce suflet ar da dovadă acest nearu, 
dacă ar primi ca, în numele lui şi pentru el, să vorbească 
si astăzi tot vinovatii de această cumplita încercare? 

Mai grozav. : 

Ce chezäsie ar da si celor cari ar voi s4 trateze cu 
România, un popor neinernic, care, nici în ceasul àcesta, 
mar sti să şi ridice glasul ?... 

Biruitorul îşi poate lua el însuşi chezäsiiie, când n’are 
incredere nici respect față de învins... 

Dar, dacă neamul nostru nu va sti nici acum să ri- 
dice «in sânul său pe oamenii mai vrednici decât sărma- 
mii naufragiati din laşi, ca să vorbească în numele lui 
şi să dea toate chezăşiile pentru noi si pentru alţii, blä- 
st:mul copiilor noștri nu poate cădea decât pe capul 
fruntașilor acestor generatiuni. 

Nu wai avem nici o clipă de pierdut. 


16 Februarie. 


XL 
NOUL GUVERN DIN IASI 


Noul guvern care a intrat în funcțiune în Iasi de 
Lunea trecută, pare a fi un compromis, şi încă foarte 
timid comprornis. 

Studiind cu atentiune lista noului cabinet, constatăm 
că gândul care pare că a predominat la formațiunea lui, 
este mai curând de a împiedica orice politică hotirit&, 
decât de a repara păcatele trecutului recent. 


426 


Cel puţin trei din miniştri poartă, în diferită măsură, 
şi ei răspunderea pentru politica ministerului I, Brătianu- 
“Take Ionescu: d. Mişu, ministrul nostru dela Londra, este 
unul din acei diplomaţi ,ententisti» militanti cari, în 
timpul neutralității noastre, făceau toate sfortärile pentru 
a determina schimbarea radicală a politicei noastre inter- 
naționale. Alături de d-nii Diamandi la Petrograd şi La- 
hovary la Paris, d. Mişu ma dat dovadă de mai puţin 
zel în această privinţă, dar, de sigur, de mai multă auto- 
ritate si pricepere. Cu atât mai greu cade în cumpănă 
răspunderea d-sale. 

D. general Iancovescu, fost secretar general al Minis- 
terului de răsboiu sub d. Vintilă Brătianu, şi apoi el 
însuși membru al cabinetului I. Brätianu- Take Ionescu, 
nici întrun chip nu-şi poate declina solidaritatea deplină 
cu politica acelui guvern. 

In sfârşit, tînărul ministru de finanţe si ad-interim la 
domenii, d. Fotin Enescu, fost director al Casei Centrale 
a Băncilor Populare, este un debutant în politică, dar e 
cunoscut — ca să intrebuintim limbagiul specific al «par- 
Jameatarismului» nostru, — ca comul dlui I. G. Duca», 
adică... rădăcina patrată din comul d-lui Brătianu». La ce 
îndrumări nouă, la ce independenţă de iniţiativă ne putem 
aştepta diu partea d-sale în ce priveşte politica interna- 
țională a României? 

Asa dar, cele trei mai importante portofolii în si- 
tuatia de fatä, — Externele, Răsboiul si Finanţele, — 
sunt la dispoziţia colaboratorilor, dacă nu a creaturilor, 
fostului regim. 

Dintre ceilalți miniştri, despre unii, dâcă nu cunoaştem 
cu preciziune ideile lor, cel puţin ei prin nimic nu şi-au 
manifestat până acum vre-o veleitate de opoziţie, fata de 
politica d-lor I. Brătianu şi Take Ionescu, — cum sunt 
d-nii Säräteanu şi Ion Luca Niculescu. Alţii, chiar dacă 
se pare că au fost împotriva intrării noastre în acţiune, 
totuși n'au refuzat concursul lor, în certe ocazii, înainte 
de răsboiul României, politicci d-lui Bratianu,—cum este 
cazul d lui Mateiu Cantacuzino, — sau chiar, cu intermi- 
tents, au dus politică «ententistä» foarte activă, ca de 
pildă d. Argetoianu, care, rând pe rând a fost partizan al 
politicei noastre traditionale, neutralist, „ententist“ vio- 
lent, ptntru ca apoi, cu putin înainte de a intra în Mi- 
nister, să şi manifesteze dorința de a rupe orice legătură 
cu ţara românească, după ce ar „spânzura pe d-nii |. Bră- 


427 


tianu şi Take Ionescu“. Evident, nu putem construi nimic 
cu temeiu pe aceste antecedente... 

In sfârşit, d. general Culcer este un brav şi valoros 
ostaş, dar care, în situaţia modestă de ministru al Lu- 
<rărilor Publice de sigur că nu va putea colora politica 
noului guverna. 

Dar, în situaţia actuală, figura cea mai problematică a 
guvernului, este însuşi preşedintele Consiliului. 

D. general Averescu este, de sigur, o individualitate 
puternică şi un foarte bun general. Dar care sunt vede- 
tile sale politice? Ce răspundere are dsa pentru acest 
răsboiu nenorocit? Ce rol a jucat d-sa în momentul de- 
cisiv, când glasul unei autorităţi ca al fostului şef de 
stat-major al armatei române, trebuia să tragă gieu in 
cumpănă? In sfârşit, ce parte a avut d-sa în conducerea 
atât a acţiunii noastre inilitare cât si a acţiunii de Stat, 
după isbucnirea răsboiului, când şefii de armată trebuiau 
să aibă o înrîurire precumpănitoare? Despre toate acestea 
n'as putea afirma nimic cu preciziune si nu-mi pot în- 
gădui învinuiri nedocumentate. 

Dar un lucru este sigur: nu se ştie ca d. general Ave- 
rescu să fi fost adversar al răsbuiului și, în orice caz, să 
fi exercitat la timp marea lui autoritate militară, spre a 
împiedeca deciziunea fatală. 

Din această analiză, rezultă că în acest cabinet au intrat 
în primul rând oam.ni răspunzători si ei, direct, de de- 
zastrul national, dacä nau jucat chiar roluri de mâna 
întâiu ; apoi, oameni cari sau au simpatizat cu politica 
fostului regim sau, în orice caz, nu i-au făcut nici o opo- 
zitie; şi în sfârșit, ceeace se zice în politica noastră, <in- 
colori». 

Dar, in acelas timp, n’a intrat in guvern nici unul din 
acei oameni politici, din diferite partide, cari sunt cu- 
noscuti ca adversari hot&riti ai politicei d-lor I. Brătianu 
si Take Ionescu, — nici d. Vasile Missir, nici d. M. Or. 
leanu, nici d. M. Săulescu, nici d. N. Ghica-Comänesti, 
nici d. A. A. Bădărău, — tn sfârşit nici unul. 

Ceeace este mai rău, nu găsim în uoul cabinct nici un 


om de mare voință, — afară poate de însuşi preşedintele 
Consiliului, d. general Averescu, al cărui contur politic 
însă este, cum am spus, prea confuz, — nici unul din 


accle caractere întrepide, din acei bărbaţi de Stat cu 
mare autoritate, cu concepţii largi și vederi limpezi, care 
să poată avea îndrăzneala şi hotărîrea de a lua asuprâ-si 


428 


marile răspunderi, şi energia inflexibild în executarea 
unui plan de acţiune, fără soväeli si fără compro- 
misiuni, Cum se cere în ceasul acesta de cumpănă a} 
neamului românesc, — nici măcar oameni politici cu 
experiență bogată şi cu cunostinti mai adânci, nn vedem, 
printre ei. 

. Unii din aceşti miniştri sunt de sigur, oameni de bună 
voință, personalități onorabile, „utilităţi“ sau figuri este- 
tice, — dar atâta nu ajunge acuma. 

De la hotărîrea şi acțiunea guvernului din Iasi, în mo- 
mentul de faţă, atârnă tot viitorul Statului și al poporului 
românesc, însăşi chestia de a fi sau de a nu fi. 

Si mias permite să mă adresez tocmai oamenilor ono- 
rabili si de bună voință din noul minister, să-şi pună 
sie-si în conştiinţă întrebarea, dacă se simt în măsură 
de a purta pe umerii lor grozava răspundere pe care 
şi-au luato? 

Si dacă ei singuri își dau seama de limitele autorităţii 
și ale puterilor lor, cum dar ar putea ţara să le încre- 
dinteze destinele ei? 

lar dacă nu-şi dau seama.. tara ar avea dreptul de 
a se simţi şi mai puţin în siguranță, văzând cârma 
Statului încredințată, în aceste vremuri cumplite, în 
mâuile lor... 

In acest caz, conducerea efectivA ar rămânea tot în 
mânile vechilor autori ai dezastrului naţional, cari încă 
ar fi si mai primejdioşi, nepurtând răspunderea formală. 

Sau, poate, nou! minister nu este decât o formulă de 
transitie, un provizorat, pentru ca d. general Averescu să 
servească numai ca un mijloc de transinisiune celor în 
adevăr chemaţi de a l'a hotărtrea si de a da solu- 
tiunea ? 

Nu credem că momentul este potrivit pentru astfel de 
experimente şi exerciţii, prea obicinuite în timpurile nor- 
male ale constitutionalismului nostru. 

Peste puţine zile vom avea deslegarea. 

Vom aşteptn cu groază şi nădejde această deslegare, 
fiindcă ea ne va dovedi dacă mai este putere vitală si 
tărie sufletească în neamul acesta... 


17 Februarie. 


429 


XLI 
NOUI PERSPECTIVE PENTRU ROMÂNIA 


Comunicatul oficial german de eri, anunţă începerea 
ostilităţilor pe frontul Rusiei Mari, iar cel austriac — 
operațiuni pe teritoriul ucrainean. Trupele austro-ger- 
mane înaintează firă a întâmpina rezistenţă. 

In scelaş timp, jurnalul din Londra „Daily Mail“ 
afirmă că se aşteaptă o acţiune comună a Statelor Sran- 
dinave, în regiunile fino-ruse, şi că o escadră, compusă 
din vase de răsboiu daneze, norvegiene şi suedeze, ar 
fi plecat spre țărmurile Finlandei, sub comanda unui 
amiral danez. 

Evident, ştirea aceasta are nevoe încă de o confirmare, 
dar chiar faptul că ea vine dintro sursă cuglezä, în îm- 
prejutările de față, ne dă dreptni să punem pe ea oare- 
care temeia. 

De sigur, in cazul acesta, am asista la o acţiune pa- 
ralelă, la o adevărată colaborare între forteie Statelor 
scandinave şi cele austro-germane, chiar dacă nu Sar 
fi încheiat nici un tratat formal de alianţă între Danc- 
marca, Norvegia şi Suedia pe de o parte şi Puterile 
Centrale pe de altă parte. 

Scopul acestor acţiuni militare este acelaș: lupta îm- 
potriva maximalismului şi apărarea nouilor formaţiuni 
politice inde;endente, constit. ite de nationalitätile eman- 
cipate de sub jugal moscovit. 

In aceste împrejură:i, colaborarea şi stabilirea unui 
plan comun de acţiune, sunt inevitabile. Numai astfel 
se poate asigura atât succesul miiitèr, cât şi scopul 
politic. 

Această întorsătură neaşteptată a evenimentelor, când 
incă trei State, până acuma nc utrale, sunt prinse în mrejele 
Marelui Răsbciu, poate avea o înrâurire decisivă asupra 
Istoriei mondiale şi în acelaş timp dă, chiar retrospectiv, 
coloritul adevărat conflictului care a împărțit lumra in 
două lagăre vrasmese. 

Acţiunea militari, care, chiar pentru a avca sorti de 
izbândă, trebue să şi afirme cu vigoare scopul de a 
emancipa si de a apäa atâtea naţionalităţi oprimate 
din Rusia, arată mai bine de cât toate discursurile, 
oricât de elocvente, în ce direcţie nationalitätiie orop- 


430 


site sunt îndrituite să caute scut şi recunoaşterea drep- 
turilor lor. 

Pentru România însă, care a pornit la răsboiu în nu- 
mele aspiratiunilor sale nationale, noua întorsătură poate 
crea o situaţie mai netolerabilă. 

In momentul de față, România este de fapt şi ea în 
răsboiu cu maximaliştii, în luptă împotriva cărora ea a 
fost silită să treacă Prutul şi să ocupe Basarabia. 

Astfel, logica Istoriei a adus poporul românesc, împo- 
triva voinţei conducătorilor săi, împotriva acţiunii guver- 
nantilor şi diplomaților săi, cu de-a sila, intro situaţie 
în care, pentru a'şi asigura overatiunile începute prin 
trecerea Prutului, armata Română trebue de voe sau de 
nevoe, să colaboreze cu forţele austro-germane în Jupta 
împotriva maximalistilor, pentru apărarea Basarabiei 
moldovenești. 

In adevăr, ce poate face guvernul român? Să rămână 
legat de Statele Intelegerii din Apus, în răsboiu cu Pu- 
terile Centrale ? 

Dar atunci, continuand acest răsboiu fără nici o nă- 
dejde si fără nici o esire, el trebue să renunțe la lupta 
împotriva maximaliştilor şi să lase Basarabia desti- 
nului său, înmormântând pe veci cele mai legitime aspi- 
rațiuni. 

Basarabi: ar fi, prin aceasta, silită să şi caute adăpost 
în altă parte. Si atunci, românismul de peste Prut va 
fi trăit, înaiute de a fi înflorit... 

Sau guvernul nu vrea să părăsească lupta pentru Ba- 
sarabia, abia începută, şi-şi va continua acțiunea împo- 
triva maximaliştilor ? 

Atunci cum poate el rămânea în răsboiu cu Puterile 
Centrale? 

Nu vorbesc numai de imposibilitatea de fapt, de a 
duce la bun sfârşit acest răsboiu, fără a lichida mai 
întâiu răsboiul împotriva Puterilor Centrale, sub ame- 
nintarea acţiunii de la Siret, când armata noastră trebue 
să-și încordeze puterile dincolo de Prut. 

Dar, armatele cari luptă în Ucrania, în Lituania, în 
Provinciile Baltice, în Finlanda, chemate acolo de stri- 
gătele naționalităților sugrumate, împotriva regimului 
maximalist, chiar prin faptul acesta vin în ajutorul armatei 
române din Basarabia, chemată acolo de strigătele «Mol- 
dovenilor?, sugrumati si ei de maximalisti. 

Continuarea räsboiului impotriva Puterilor Centrale 


431 


mar însemna, în aceste condiţii, numai renunţarea la 
aspiratiunile noastre şi abandonarea Basarabiei, dar, ră- 
mânând in lagărul Intelegerii, România, în acelaș timp, 
Sar afirma ca dusmand a tinerei libertăţi a marei Ucraine, 
vecine în tot lungul Nistrului cu Basarabia moldovenească, 
cum s'ar declara dusmanä şi independentii tuturor acelor 
mici naţiuni, cari îşi aşteaptă astăzi mântuirea dela is- 
bânda armatelor austro germane. 

E posibilă această situaţie moralmente? 

In orice caz ea nu e posibilă maferia/mente. 

Armistițiul, încheiat fără voe, astăzi, prin forţa lucru- 
rilor, a luat sfârşit, 

O telegramă din Berlin vesteşte că, după ziarele locale, 
tratativele de pace cu România vor începe, probabil la 
22 Februarie. 

Se va înfăptui această probabilitate? 

Acestui nenorocit neam i-se întinde, poate, ultima scân- 
dură de mântuire... 

Va fi chemat generalul Averescu să repare marile păcate 
ale predecesorilor săi? Va avea el energia necesară, vi- 
ziunea clară a realitätilor si a posibilităţilor, hotărîrea 
indomptabilă pentru a rupe toate lanţurile politicianis- 
mului păcătos, care nea aruncat în beznă, şi pentru a 
îndruma statul şi neamul acesta pe calea cea dreapta?.. 
Atunci, poate, nu este încă totul pierdut. 

Pentru aceasta însă, cum am spus, se cere nu numai 
hotărîrea şi energia, de cari socot pe d. general Averescu 
în măsură de a-şi da deplină dovadă, dar si, mai cu seamă, 
viziunea clară a realitatilor si a posibilităților... 

In emotiunea tare mă cuprinde, la perspectivele cari 
ni se deschid şi pe cari nici nu îndrăznesc încă să le 
precizez, las condeiul... 

Pe mâne. 


P. S. In momentul de a pune ziarul sub presă, ne vine 
o telegramă, anunțând că maximaliştii au cerut Puterilor 
Centrale pace, acceptând conditiunile lor. 

Aceasta nu-i indiferent pentru expunerea de mai sus. 

Pe mâne dar. 


a2 Februarie. 


432 


XLII 
ULTIMA POSIBILITAT E? 


Uriașul angrenaj al răsboiului mondial, din zi în zi şi 
din ceas în ceas, schimbă din temelie situaţia generală 
şi desfide toate prevederile omeneşti. 

Conducäto:ilor de popoare li se impune deci cea mai 
încordată atentiune şi hotărîrea repede, pentru ca să poată 
trage toate foloasele din desfăşurarea vertiginoasă a eve- 
nimentelor. 

Istoria nu aşteaptă pe retardatari. Intelépciunea popo- 
rujui nostru îşi bate joc de <nătăfleaţă»> care aşteaptă să-i 
cadă 'n gură “para mălăiață». 

Ceeace însă crracterizează mai cu deosebire pe marii 
şi micii noştri bărbaţi de Stat, este credința, mistică şi 
îndărătnică, în <pere mălăețe»,. 

Cum am avut prilejul să arăt, nici o deciziune n'a fost 
luată de factorii noştri responsabili, după cum lear fi 
dictat judecata Jor luminată şi voinţa lor liberă, Fiecare 
pas, în actiunea noastră, a fost detirminat, în vesnica 
așteptare a conjuncturilor mai fericite, numai sub presiunea 
din afară când nu mai aveau nici o alegere. 

Eri am semnalat, în locul acesta, scândura de mântuire 
ce ni se mai întindea, prin reluarea ostilităților din partea 
Puterilor Centrale, împotriva Rusiei maximaliste. 

Mai încăpea îndoiaiă si ezitare despre ce rămâne de 
cut, pentru arnata din Moldova? 

Ne aflăm în stare de răsboiu cu guvernul maximalist 
si, încă, fu răsboiu pentiu Basarabia, 

Chiar eri, telegraful ne-a făcut cunoscut un nou ulti- 
matum, adresat din O lesa, statului major «1 arnintei ro. 
mâne, de către un “colegiu pentru lupră împotriva cor- 
trc-revulutiunii româneşti» (sic), 

Acest ultimatum pune statului mijor român un>toa- 
rele condițiuni: evaczaren imediată a Busar.biei, extrădarea 
generalului Scerbacev şi îngăduirea trecerii libere prin 
România si Basarabia a trupelor ruse. 

In acelaş timp, suntem asiguraţi şi de data asta, că 
maxiualisti duc răsboiul numai împutriva guvernului 
român, şi nu împotriva muncitorilur, țăranilor şi solda- 
tilor romani, — în credinţă, probabil, că pentru soidaţii, 
țăranii si muncitori români, Basarabia este indiferentă. 


433 


“Noi vă promitem, — urmează ultimatul, — ajutorul nostru 
revoluţionar, pentru răsturnarea guvernului burghezilor 
şi mosierilor români». 

Nu putea fi nici o îndoială asupra rezultatului risbdite 
lui, pe care îl întreprinsese împotriva regimului maxi- 
malist Puterile Centrale, sprijinite de toate naţipna- 
litätile oprimate şi de toate partidele anti-maximaliste 
din Rusia, 

Dar dacă, prin imposibil, maximalistii ar fi avut destulă 
putere pentru a birui Puterile Centrale, e evident că ei 
ar fi fost în măsură să gonească şi armata română din 
“Basarabia, şi după cum declară ei înşişi, de sigur nu sar 
fi oprit, în răsboiul lor fmpotriva «guvernului burghezilor 
şi mosierilor -români», la grauitele Moldovei. 

Dar România e în räsboiu si cu Puterile Centrale, si 
dacă, cum trebuia să fie clar pentru oricine, biruiau a- 
cestea, şi trupele lor pentru restabilirea ordiuei în Ucraina 
îşi continuau marșul triumfal prin Luck si Rovno spre 
Kiev, în dosul armatei noastre, — şi această victorie în- 
semna înfrângerea armatei române. 

Poate fi, în adevăr, o situație mai fantastică şi tragică, 
decât a unei armiate prinsi între cei doi beligeranti, si 
care e în răsboiu cu amândoi şi deci, — oricare ar fi fost 
rezultatul luptei, — era condamnată la înfrângere? 

Ce conjunctură fericită, ce “pară mäläiatä» mai puteam 
aştepta prin întârzierea hot&ririi? Ce ajutor, cu toată 
bunăvoința, ne-ar fi putut da, în aceste împrejurări fatale, 
Intelégerea din Apus? Si ce drept mai avea ea să 
ne ceară un act de siuucidere, după ce n'a fost in 
stare nici să ne apere împotriva inamicului comun, nici 
$a ne pună la adăpostul trădării şi agresiunii vechiului 
aliat? 

Cum am mai spus aici, noi n'am fost legaţi numai in- 
dividual cu fiecare din Statele Intelegerii în parte, ci cu 
Intelegerea întreagă, cu o anumită asociație de Puteri, de 
care Rusia era nedespärtitä. Am intrat în acţiune, în 
primul rând, din cauza sprijinului la care am avut dreptul 
să ne aşteptăm diu partea puternicei împärätii vecine. 
Acum însă, Rusia nu numai că a dezertat dela cauza co- 
mună, dar a pornit si răsboiu împotriva noastră. Insă, 
evident, defectiunea Rusiei, a principalului co-asociat de 
care am fost legaţi prin tratate, este, pentru noi, defectiu- 
nea Intelegerii întregi. 

Nu mai datorim, prin urmare, nici moralmente, nici ju- 


28 


434 


ridiceste, nimic Intelegerii, precum nici politicește nu 
mai putem aştepta nimic de la ea. 

Conducătorii acestui Stat aveau deci datoria să se fo- 
loseasca, fără fărăgânire, de această în adevăr fericită con- 
junctură. 

Imediat ce sa știut că la Brest-Litovsk n'a fost în- 
cheiată pacea cu Rusia, şi s'a putut astfel prevedea re- 
îuceperea ostilităţilor, al căror rezultat nu admitea dis- 
cutie, se impunea nu numai imediata lichidare a răs- 
boiului nenorocit cu Puterile Centrale, dar şi schimbarea 
de front, pentru ca să isprăvim acțiunea noastră mili- 
tară, — cum eram datori s'o începem, — prin colaborarea 
cu Puterile Centrale împotriva duşmanului comun, spre 
a ne afirma şi a ne asigura „dreptul nostru asupra pă- 
mântului băştinaș al Moldovei de peste Prut. 

Pentru asigurarea succesului, nu ni se cerea decâto 
judecată limpede şi o hot&rire bărbătească, 

Concursul armatei din Moldova ne uşura, atât li- 
chidarea trecutului în condițiuni mai prieluice, cât 
şi aşezarea din nou a legăturilor noastre pe temelii 
sănătoase. 

In zadar, plin de spaimă şi nădejde, am așteptat această 
judecată limpede şi hotärîre bărbătească. 

O telegramă de eri, ne aduce comunicatul cetit în Reich- 
stag de către miuistrul de Externe al Germaniei: Consi- 
liul comisarilor națiunii din Petrograd, în fata situaţiei 
create prin înaiutarea forţelor germane, declară că este 
gata să accepte conditiunile puse de delegatiunile Impä- 
tritei Alianțe la Brest-Litovsk. 

Am pierdut oare, în așteptarea veşnicei <conjunctnri 
mai fericite», şi această ultimă posibilitate, pentru o ac- 
tiune mântuitoare ?,.. 

Nu îndrăznesc încă să trag nici o concluziune. 


23 Februarie. 


435 


XLITI 
IN AJUNUL TRATATIVELOR DE PACE 


Când aceste rânduri vor apărea, tn Bucuresti vor fi sosit 
d. Secretar de Stat von Kuehlmann si contele Czernin, 
ca reprezentanţi ai Puterilor Centrale, pentru tratativele 
de pace cu România. 

Ne apropiem astfel de actul final al tragediei românești. 

Noi n'am veit acest răsboiu. 

i din momentul cand, pentru orice om cu judecată 
sănătoasă, sfârşitul lui nu mai putea fi îndoelnic, am făcut 
totul, în măsura modestelor noastre puteri, pentru ca Ro- 
mânia să se poată înfățișa, în ceasul acesta grozav, în 
condițiuni mai prielnice. 

Coloanele ziarului nostru vor rămânea mărturie dure- 
roasä pentru Istorie, de atâtea prilejuri pierdute în zadar, 
când conducătorii responsabili ai acestui Stat își puteau 
spune cuvântul cu mai multă greutate. 

Nu putem şti încă pe ce temelii se va zidi viitorul Ro- 
mâniei. 

Poporul românesc, aşezat pe platoul Carpaţilor şi în 
şesul Dunării inferioare, până la Nistru si ţărmul Mării, 
văarămânea, oricum se va rezolvi problema lui astăzi, un 
factor însemnat al situatiunii europene generale. 

Dacă o politică vinovată a unei clice de politicani a 
putut, întrun moment decisiv al vieţii noastre naţionale, 
să uite misiunea istorică pe care românismul o are aici, 
această misiune însă nu poate dispărea, precum nu va 
dispărea nici poporul românesc însuși, chiar după unrăs: 
boiu nenorocit, 

Tot ce putem dori astăzi, este ca tratatul de pace să 
creeze aici o brdine de lucruri nouă, care să dea popo- 
rului nostru putinţa să şi vindece rănile si să se ridice 
prin muncă la area stare economică si culturală, care să-i 
dea putinţa să relege firul tradiţiei istorice, ca să-şi poată 
îndeplini pe viitor, cu destoinicie. misiunea Jui. 

Națiunea românească a fost cea dintâiu victimă a po- 
liticei nesocotite a conducătorilor săi. Ea n’a fost între- 
bată, în ziua când a fost luată hotărîrea fatală., 

Acest fapt, care este un pur adevăr istoric, îl cunosc, 
de sigur, şi cei doi bărbaţi de Stat ai Puterilor Centrale 
veniți la' Bucuresti, cari de multe ori şi-au afirmat hotä- 


436 


sirea de a da lumii o pace dreaptă, Bund: seama de 
toate interesele legitime. 

Avem dar credinţa că, din tratativele de pace, nu pot 
ieşi pentru noi condițiuni de viaţă cari n'ar fi compati- 
bile cu desvoltarea politică, economică si națională sänä- 
toasă. 

“Trăim în vremuri când, pe deasupra grozäviilor räsbo- 
iului, sa afirmat dreptul tuturor popoarelor la viaţă. Acest 
drept nu poate fi răpit poporului românesc numai pentru 
că, rupând cu toate tradiţiile trecutului, într'un moment 
dat, oligarhia noastră, care a fost întotdeauna cea mai 
mare a lui duşmană, Sa aruncat întro aventură, 

Ordinea nouă de lucruri creată, numai atunci ne va 
feri de convulsiuni şi turburäri pe viitor, când conside- 
raţiuni trecătoare nu vor întuneca acest adevăr etern. 

Am trăit în prietenie şi alianță cu Puterile Centrale. 
Voim şi trebue să trăim şi pe viitor în. prietenie şi ali- 
anta cu ele. Cand va veni ceasul mare al judecății, cei 
cari ne-au abătut din cale vor avea de răspuns, în fata 
națiunii, pentru toate păcatele lor. 

Dar pacea trebue să ne asigure putinţa de viaţă si de 
muncă, precum şi adevărata îndrumare naţională. 

Bărbaţii de Stat, ale căror idei le cunoaşte lumea în- 
treagă, şi în a căror mani se află astă i soarta noastră, 
desigur că nu-şi vor mărgini privirea numai la momentul 
actual. 

Istoria nu se opreşte, şi marile forte cari determină 
cursul ei nu trebue niciodată scăpate din vedere, 

După o luptă titanică, Puterile Centrale şi-au asi- 
gurat câmpul de acţiune liber în Orientul european. 
Ele au de împlinit aici un mare rol civilizator şi or- 
ganizator. 

Forţa armelor le-a asigurat victoria. Dar restabilirea 
păcii trebue să accentueze, înainte de toate, acest rol ci- 
vilizator şi organizator, care niciodată nu se poate re- 
zema numai pe forța armelor. 

Poporul românesc, în izolarea lui, aici, la gurile Du- 
nării, e firesc să caute sprijin în Puterile Centrale, 
cari, singure îi pot oferi. scut împotriva vicisitudinilor 
istorice- 

Cea mai sângeroasă înfrângere poate fi witatä De 
atâtea ori Istoria a văzut că, între un învins şi un 
învingător, sa putut crea, printr’o politică înţelraptă, le- 
gături trainice, 


437 


Situaţia geografică, marele fluviu care ne leagă, comu- 
nitatea de interese economice, — sunt tot atâtea chezăşii 
pentru ca, între România şi Puterile Centrale, să se postä 
înoda astăzi legături atât de trainice, în cât ele să fie la 
adăpostul oricăror fluctuatiuni viitoare. 

Căci interesul comun este baza cea mai sigură pentru 
relatiuni internationale. Ş: când tratatele sunt bazate pe 
interesul comun, ele au mult mai mare tärie decât aceea 
pe care le-ar putea o da numai forța baionetelor. 

Aflând dar sosirea Ja Bucureşti a bărbaţilor conducă- 
tori ai Puterilor Centrale, vestitori de pace, poporul ro- 
mânesc așteaptă cu nădejde rezultatele tratativelor. 


25 Februarie. 


XLIV 
ROMÂNUL, NU PIERE.., 


„Românul nu piere“... 

In cuvântul acesta bătrânesc, în care sunt rezumate în- 
cercärile milenare ale unui popor care n’a fost niciodată 
alintat de soartă, se cuprinde un mare adevăr, nu nuinai 
pentru români, dar pentru orice naţiune vie. . 

Când privim în trecutul nostrn, spre cele mai întune- 
cate depărtări ale Istoriei, vedem că pământul acestei 
țări, — veşnică arenă de lupte între popoare, — mereu 
a fost frământat de năprasnice năvăliri şi sângeroase sfâ- 
sieri. 

Nu putem găsi, în toată Istoria noastră, o singură pe- 
rioadä de cincizeci de uni măcar, în care țările române 
să nu fi servit ca teatru de răsboiu şi să nu fi suferit 
vre-o ocupatiune sau vre-o cotropire străină. 

După năvălirile tătăreşti de pe vremuri, aceste țări, a- 
desea, nu rămâneau decât ca un nămol de ruini: însăşi 
viata socială se desagrega şi trupul naţiunii se sfâsia în 
jalnice ruwturi însângerate. 

Apoi, veacuri întregi, vijeliile şi calamitätile răsboae- 
lor ruseşti... 

N'a fost, în toată viața neamului nostru, un singur pă- 
rinte de familie, care să nu fi cunoscut cel putin odată, 
prin sine însuşi, urgiile acestor nâvăliri, cu toate conse- 
cintele lor. , 


438 


Si mam murit... 

Si dacă generaţia noastră, în urma relativei sigurante, 
care a fost creată în această tard prin înțeleapta politică 
a părinţilor noştri, după ultimul răsboiu rus, despre care 
ne amintim din copilărie, — dacă această generatie a 
putut ajunge la maturitate, în credinţă că vremurile de 
urgie au intrat definitiv în domeniul Istoriei, nesocotinta 
Epigonilor a pus din nou totul în joc, tocmai în momen- 
tul când eram pe, cale să culegem roadele suferințelor si 
muncii seculare a tuturor generațiilor stinse înaintea 
noastră, tocinai în momentul când eram în măsură să 
lăsăm urmaşilor, România mai puternică de cât oricând, 
România mărită cu toate pământurile bästinase ce ne-au 
fost răpite în timpurile de urgie,. România consolidată, 
în fruntea popoarelor din Balcani, înfrăţite prin lupta co- 
mună, România glorioasă, alături de puternicii ei aliaţi 
victorioși, — România cu toate căile viitorului deschise 
înaintea ei... 

Văzând astăzi ce era cu putinţă, simţim cu o durere 
şi mai violentă prăpastia în care am căzut. 

Dar nu vom pieri... 

Nu poate pieri un neam, numai pentrucă soarta i-a 
hărăzit, un moment, conducători nevrednici. 

N'a pierit Polonia, de un veac şi jumătate sub groza- 
vul jug moscovit, cu toate păcatele oligarhiei sale. 

N'a pierit Ucraina, după două veacuri si jumătate de 
urgie, cu toată gresala hatmanilor ei, cari au plecato 
sub picioarele tarului din Moscova. 

Si dacă înspăimântătoarea putere a imperiului mosco- 
vit este acum sfărmată în tändäri, aceasta se datorește 
în primul rând faptului, că ea a voit să fie mormântul 
acestor naţiuni vii, cazi vroiau să trăiască... 

Pacea şi atmosfera morală a întregei Europe au suferit 
atâta vreme de sbuciumul lor... 

Astăzi, mai putin decât oricând, e naţiune, — acest 
factor elementar al vi: ţii mondiale, — ar putea pieri, 
numai pentru nesocotinta conducătorilor ei. 

Cuvintele mari au fost spuse si au räscolit sufletele 
multimilor de pretutindeni: d eptul tuiuror popoarelor la 
viaţă şi societatea naţiunilor, b zatä pe drept si dreptate, 

Parlamentele şi guvernele Puterilor Centrale au afir- 
mat, în faţa lumii întregi, voinţa lor nestrămutată de a 


ajunge la o pace inteleapta, pe temeiul acestor mari prin- 
cipii. « 


439 


Cuvintele lor au găsit răsunet până şi la popoarele {a- 
rilor indușmănite, şi aci stă chezășia mersului lor trium- 
fal spre ţinta pe care şi-au pus-o. 

Cuvintele acestea au servit de lozincă la tratativele de 
pace din Brest-Litovsk. Sub stutul lor sa ridicat, din 
mormântul ei, Ucraina. In puterea lor, în Parlamentul 
din Viena, ca şi în cel diu Berlin, s'a cermuit Polonezilor 
respectul pentru revendicările fraților lor de suferinţă, 
Ucrainenii. 

Puterile Centrale sunt chemate acum să dea pace şi 
muit încercatului popor românesc. 

Acest popor, care vrea să trăiască, şi nu poate pieri, şi 
care va rămânea cu rolul lui istoric în societatea natiu- 
nilor de mâne, îşi clădeşte toate nädejdile pe lozincile 
mari, vestite lumii întregi, fusetate de pace. 

Si privirile lumii întregi sunt astăzi îndreptate asupra 
Capitalei noastre, unde tratativele de pace trebue să dea 
acestor lozinci o nouă întrupare, ca o chezăşie pentru or- 
dinei nouă a lumii, ce-i va fi dată prin victoria acelor 
Puteri cari, dărâmând despotismul țarist şi redând vieţii 
naţionale atâtea neamuri oropsite, sunt chemate astăzi să 
dea adăpostul dreptului şi dreptăţii și neamului româ- 
nesc, cel mai încercat dintre toate. 

Românul nu piere. 

Si dacă acest Stat a fost rătăcit de o nevrednicä con- 
ducere, astăzi îi va fi dat să vadă pentru totdeauna unde 
îşi poate căuta scut şi ocrotire. 


26 Februarie. 


XLV 
REMINISCENTE ISTORICE 


Räsboiul din Crimeea a găsit puterea Rusiei, întinsă 
peste toată Delta Dunării, până la malul de nord al 
braţului Sf. Gheorghe. 

In acest conflict, în mod formal, nu se ridicase împo- 
triva Rusiei alături de Turci, dintre mariie Puteri de 
atunci, decât Franţa si Anglia, cu ajutorul micului con- 
tigent 41 Sardiniei, zălog al Italiei ce era să vină. 

Dar câtă însemnătate pentru toată Europa aveau, în 
această chestiune, gurile Dunării şi ţările române din 


440 


care ele fac parte în mod natural, se poate vedea din 
celebrele «patru puncte», din 22 Iulie 1854, — formulate 
de acord nu numai de Franţa şi Anglia dar şi de Austria 
si Prusia, cari nu erau beligerante, — pentru a le im- 
pune Rusiei ca o temelie a unui adevărat așezământ Ea- 
ropean, în urma răsboiului, 

Aceste «<pattu puncte» sunt: 

1) Protectoratul Rusiei asupra Moldovei, Munteniei şi 
Serbiei încetează, şi drepturile acestor ţări, vor fi garan- 
tate de toate Marile Puteri împreună. 

2) Navigatia în gurile Dunării va fi liberă de orice 
piedici şi supusă principiilor stabilite în 1815 (la congresul 
din Viena, asupra fluviilor Internaţionale). 

3) Tratatul din 1841 asupra Strâmtorilor va fi revizuit 

în interesul echilibrului european şi în sensul mărginirii 
puterii Rusiei în Marea Neagră. 
„ 4) Nici un Stat nu poate pretinde dreptul de protec- 
tiune asupra supușilor Sultanului, însă cele cinci Mari 
Puteri vor avea grija de a asignra creştinilor privilegiile 
ce le au fost acordate, fără a se atinge drepturile de su- 
veranitate ale Sultanului. 

Cum cetitorii pot vedea, primele două puncte privesc 
direct “Țările Române, celelalte două complectează dispo- 
zitiile necesare pentru o mai bună siguranță a marei 
artere a Europei Centrale, în prelungirea ei naturală spre 
Orient, în Strâmtori. 

Aceste patru puncte se află şi la baza tratatului de 
pace din Paris, din 1856, prin care-s'a pus capăt răsbo- 
iului din Crimeea si care a fost semnat nu numai de 
către beligeranti, dar — fapt extrem de semnificativ, — 
şi de către Austria şi Prusia, cari nu luaseră parte la 
răsboiu... 

Insă beligerantii înşişi, dela început înfățișau scopul 
răsboiului ca un interes general european si în primul rând 


al Germaniei, care împreună cu Austria, — ce pe atnnci 
de altfel, făcea încă parte de Confederatiunea ger- 
manică, — stăpâneşte cea mai mare parte a marelui 
Fluviu, 


_ Aşa, încă în depesa din 15 Iunie 1853, ministrul de 
externe francez scria generalului de Castelbajac: 
<Ocuparea Principatelor Moldovei şi Munteniei va f 
<viu resimțită dincolo de Rin. Germania își dă seama 
“prea bine de interesele sale, pentru ca să se poată îm: 
“paca cu eventualitatea ca Dunărea de-jos, pe care ea, cu 


441 


<drept cuvânt, o consideră ca una din marile sale căi 
<comerciale, să treacă în posesiunea unui mare Stat, care 
“ar putea să-i închidă această esire.» 

lar ministerul de externe englez, intro circulară către 
reprezentanţii Angliei în străinătate, invoaacă anume cele 
două puncte» de mai sus, referitoare la "Ţările Române, 
<ca o dovadă de stăruința aliaților de a realiza conditiu- 
<nile cari sunt prielnice intereselor generale ale Europei 
<şi sunt mai cu deosebire necesare pentru desvolfarea pros- 
<perităț-i Germaniei.> 

Mai târziu, la deschiderea Corpurilor Legiuitoare fran- 
ceze din 2 Iulie 1855, Impăratul Napoleon III sub- 
liniază de asemeni tă aceste condițiuni au fost puse 
în interesul Germuniei, pentru a servi omenirea întreagă şi 
dreptatea : 

<Noi ne-am mărginit, — spune Napoleon III, —*de a 
“cere, în interesul Germanici, libertatea navigatiunii pe 
<Dunăre şi ridicarea unei stavile împotriva potopului 
<rusesc, care mereu închide gurile acestui mare fluviu; 
<precum, în interesul “Turciei şi al Austriei, o mai bună 
“organizatie a Principatelor, pentru ca ele să serve ca 
€un dig împotriva iruptiunilor dela Nord, cari necontenit 
<se reîndesc». 

Germania întreagă a acceptat atunci această interpre- 
tare şi a recunoscut însemnătatea problemei dunărene, 
pentru interesele ei. 

In declaraţia pe care Prusia şi Austria au făcut-o în 
şedinţa consiliului federal (Bunăestag) din 24 Mai 1854, 


găsim cuvinte cari, — spune un istoric al Chestiunii 
dunărene, — şi-au păstrat si astăzi toată valoarea şi 
înţelesul. 


«E o cerinţă a situatiunii politice a Germaniei şi o 
“conditiune a desvoltării naturale pentru avutia sa na- 
<țională, ca în ţările Dunării. de jos să domnească ordinea 
<şi să se întărească conditiunile cari corespund intereselor 
< Europei Centrale». (Cum vedeţi, concepția «Europei Cen- 
trale» nu datează de eri! C. S) 

<Pentru industria şi comerţul Germaniei, se deschide 
<în Orient un câmp vast şi fertil, o regiune care, pentru 
<utilizarea inteligenței. şi muncii germane, va avea cu 
<atât mai mare însemnătate, cu cât mai repede se vor 
<desvolta acolo conditiunile generale de cultura...» 

In acelaş sens s'au pronunțat, încă de atunci, oamenii 
de ştiinţă şi publiciştii Germaniei, cari arătau interesul 


442 


national german, în ridicarea si în întărirea “Țărilor Ro- 
mâne, la gurile Dunării, | 

Voiu aminti aici numai pe C. F. Wurm, care, mai cu 
seamă, a insistat asupra necesităţii de a îndepărta Rusia 
de la gurile acestui fluviu, şi de a pune poporul româ- 
nesc la adăpostul siluirilor din partea marti Puteri slave 
de la Nord. 

Aceste idei rezumau, în epoca räsboiului din Crimeea, 
— epoca zămislirii României actuale, — consensul eu- 
şopean asupra rostului nostru la gurile Dunării. 

Dacă, însă, toată Europa civilizată a fost atunci una- 
nimă, era natural ca «Germania», — în senzul cuprinzător 
de atunci al Europei Centrale, — să aibă chemarea spe- 
cială de a veghea la gurile Dunării şi a asigura viitorul 
acelui popor, pe care destinul l-a aşezat acolo. 

Interesele egoiste ale unora, rătăcirile trecătoare ale 
altara, au putut întuneca acest adevăr, 

Dar <Germania» nu-l poate uita: 

Si, astăzi, când «Germania» este din nou chemată să 
pună o rânduială la gu ile Dunării, am: crezut util să 
retipăresc aceste vechi adevăruri, pe care nu le poate 
nimic schimba, cum nimic nu poate schimba însuşi cursul 
Dunării şi aşezarea poporului românesc la gurile et. 


27 Februarie. 


XLVI 
PROBLEMA DUNARII 


Răsboiul din Crimeea nu îndepărtase Rusia dela gu- 
rile Dunării decât pentru scurtă vreme. El n’a pus capăt 
näzuintelor ei de cotropire. 

Rusia însă nu are nici un drept asupra Dunării, nici 
din punctul de vedere etnic, nici din cel economic. 

In Basarabia şi la guriie Dunării sunt aşezaţi românii 
cari au căzut sub jugul țarist, alături de atâtea alte 
neamuri. 

Economiceşte, Dunărea poate numai face concurenţă 
exportului rus prin porturile Mării Negre. 

Un savant german, S. Ratzel, arată, în Geografia poli- 
ticé a lui, că gurile unui fluviu au o însemnătate covâr- 
şitoare pentru viata economică a întregului fluviu. Stä- 


443 


pânul gurilor poate exercita o influenţă, asupra întregului 
basin al fluviului, cu totul în disproportie cu interesul 
lui legitim, 7— mai cu seamă când gurile cad în mânile 
unui duşman puternic, 

In această situaţie se aflau România şi celelalte State 
dunărene, de când puternica împărăție moscovită a ajuns 
la malul Dunării. Pentru Rusia, această posesiune avea 
un interes numai ca un mijloc de trecere spre Balcani, 
pentru a şi asigura dominatiunea asupra României, po- 
poarelor balcanice şi Strâmtorilor. 

Din acest punct de vedere însă, Rusia avea chiar in- 
teresul ca, stăpânind eşirea din Dunăre, să împiedice des- 
voltarea normală a vieţii în tot basinul marelui fluviu, 
cu care, economiceşte şi geograficeşte, imensul şes mos- 
covit, străbătut de atâtea alte fluvii mari, nu are nimic 
comun. 

Cum spune istoricul german al chestiunii dunărene, pe 
care am avut prilejul să-l citez: „Dacă iprincipiului de 
wlibertate si de liberă auto-determinafiuue a naţiunilor, pe 
„care statele Inţelegerii l-au înscris fätarnic pe steagul 
„lor, i-se recunoaşte cea mai mică înrîurire, — gurile 
„Dunării mar putea să rămână tocmai în stăpânirea Ru- 
„siei“, (Dr. W. Kno?, „Die Donau unl die Meerengen- 
frage“, — pag156). 

Infrângerea Rusiei de către Puterile Centrale, face 
acum cu putinţă îndepărtarea definitivă a dominatiunii 
străine dela gurile Dunării şi solutiunea trainică a pro- 
blemei dunărene, \ 

Pentru aceasta însă, cum spune acelaş autor german, 
biruitorii, spre a da această solutiune, «zu trebue să cadă 
în ispita de a o căuta în desmembrarea si jertfirea României», 
(loc. cit, pag. 157). 

Să-mi fie ertat să reproduc aici, mai pe larg, conside- 
tatiunile acestui publicist german, a cărui clară viziune 
a problemelor viitoare din Orientul european, nu este 
întunecată de asperitätile momentului. 

«Elementele sănătoase ale poporului român, * — spune 
«el, imediat după avertismentul de mai sus, — au arătat 
«ci cultura lor orientala şi franceză a fost numai o 
<spoială uşoară, pe care ceasurile de cumpänä au spälat'o; 
“ele vor fi fiind astăzi temeinic vindecate de ruso filism.., 
«Poporul românesc va datori aliaţilor mersul lui spre o 
<nouă epocă de înflorire. Atunci el, dându-şi din nou şi 
<mai bine seama de situaţie, va putea desăvârși opera 


444 


<marilor săi conducători din vremea regelui Carol şi va 
<redeveni ceeace el şi credincioşii săi sfetnic doreau: 
«un fort înaintat si o strajă vigilentă, împotriva slavismului 
cameninfator>, (loc. cit. pag. 157—158). 

Mai jos, autorul nostru reaminteste că marele Bismark 
a numit odată Româuia — <Belgia Orientului», si arată 
că analogia se impune astăzi şi în alte privinti: intere- 
sele vitale ale Puterilor Centrale, le impun tot atât de 
mult sustragerea pentru totdeauna a României influen- 
telor vslavismului ameninţător“ (vordraengende Slawentum), 
ca și sustragerea Belgiei de sub înriurirea anglo-saxonă. 

Românii, singurul popor ne-slav, aşezat în această parte 
a Europei, la gurile Dunării, are tot atât de muit interes 
ca şi insesi Puterile Centrale, pentru o aşezare politică 
definitivă, care să pună întregul basin al Dunării la adă- 
postul «primejdiei slave». 

Oricare ar fi asperitätile molnentului, soluţia care se 
poate da astăzi problemei dunărene trebue să asigure, 
pentru toate popoarele diu acest basin, şi pentru Români, 
o desvoltare normală, putinţa de înălţare națională, poli- 
tică şi economică, ferită de toţi germenii perturbatiunilor 
viitoare, sub protecţia acelui element etnic, care este des- 
tinat istoriceşte să dea marei artere“europene viață si 
înflorire, — germanii. 

Astăzi, în pragul unei vieţi nouă pentru lumea întreagă, 
mai putin ca oricând ar putea fi justificată «ispita» despre 
care vorbeşte Dr. Knorr, de a rezolvi problema pe calea 
care ar duce poporul românesc la situaţia de paria al 
Dunării. 

Primit ca membru egal îndreptăţit de familia popoa- 
relor dunărene, găsind scut şi ocrotire în puternicii săi 
vecini, el va ajunge un factor al prosperității şi al pu- 
terii obşteşti, — ajertfit si desmembrat» însă, cum spune 
Dr. Knorr, un element de slăbiciune şi de primejdie, pentru 
tot basinul Dunării. 

Si nu poate fi un moment mai prielnic, pentru o so- 
lutiune dreaptă şi definitivă a problemei dunărene, ca 
acuma, faţă de răgazul istoric pe care nil dă înfrânge- 
rea Rusiei. 


28 Februarie. 


445 


XLVII 


CONTELE HERTLING SI 
ORDINEA MONDIALĂ 


" Cancelarul imperiului german, contele Hertling, în ultima 
sa cuvântare, a declarat că poate subscrie toate cele patru 
formule ale preşedintelui Statelor Unite, relative la bazele 
‘ păcii mondiale, cu o singură condiţiu ne, — ca ele să fie 
aplicate si Intelegerii. 

Bine înţeles; d. Wilson nu poate obiecta nimic la această 
conditiune. Ea se subintelege chiar, odată ce presedintcle 
marei republici americane râvneşte în adevăr la pacea 
mondială, 

Putem spune dar că ambele lagăre au căzut de acord 
asupra marilor principii, cari urmează să fie puse la te- 
melia ordinei nouă a lumii. 

Cari sunt aceste principii? 

lată, în rezumat, cele patru formule în chestie, aşa cum 
au fost cuprinse în discursul d-lui Wilson: 

1.— Orice parte a unui acord definitiv, bazat pe dreptate, 
trebue în fiecare caz să se întemeeze pe o înţelegere, care 
poate aduce, după toate probabilitățile, o pace durabilă. 

2.— Popoarele şi provinciile nu pot fi trecute de.a o 
stăpânire la alta. 

3.— Orice rezolvire a unei chestii teritoriale, puse pe 
tapet de actualul răsboiu, trebue făcută în interesul sau 
în favoarea populațiilor respective, iar nu ca o parte a 
unui simplu schimb sau a unui Pros între preten- 
title Puterilor rivale. 

4.— Toate aspiraţiile nationale, precizate cu claritate, 
trebue satisfăcute în modul cel mai larg, fără a lăsa in 
urmă noui elemente de discordie şi dusmänie, care pro- 
babil ar tulbura iarăş în curând pacea. 

In două cuvinte, aceste formule se pot reduce la simpla 
recunoaştere a dreptului la viață pentru toate popoarele, 
ale căror condițiuni vitale trebuesc în orice caz respec- 
tate, fiindcă altfel, cum se exprimă d. Wilson, „sunt lăsate 
în urmă elemente de discordie şi duşmănie“ menite „să 
tulbure în curând din nou pacea“. i 

Chiar înainte de ultima declaraţie a contelui Hertling, 
Puterile Centrale au şi aplicat aceste principii, în linii 


446 


generale, la Brest-Litovsk. Acolo a fost hotărît, de pildă, 
că, pe baza lor, urmează să fie rezolvate contestatiunile 
teritoriale dintre Ucraina şi Polonia. 

Puterile Centrale, cari stunt chemate acum să aşeze 
noua ordine de lucruri în Orientul european, sunt şi cele 
mai interesate ca, aici, să nu fie lăsate în urmă „elemente 
de discardie şi duşmănie“. 

De sigur, se poate ridica împotriva acestor principii 
de înaltă înțelepciune politică, motive de represiune şi 
răsbunare împotriva tulburătorilor păcii. 

In special, se poate spune, de pildă, că poporul român 
nu-şi poate declina pe deplin răspunderea, pentru actele 
guvernului său. = 

De sigur, un filosof ca Monte:quieu a avut dreptul să 
spue, că fiecare popor are guvernul pe care-l merită. 

Dar această răspundere metafizică, nu are nimic aface 
cu răspunderea reală, singura pe care o poate avea în 
vedere un om de Stat. 

Din punctul de vedere metafizic, şi robul este resvon- 
sabil de lanţurile lui. Si atunci, chiar şi popoarele Indiei 
sunt responsabile de actele guvernului Marei Britanii. 

Au ele dreptul la compătimirea noastră, sau merită 
represiunea pentru imperialismul mondial, al cabinetului 
din Londra? 

Si, de fapt, oare poporul românesc are mai multă răs- 

pundcre pentru politica guvernului d lor I. Brătianu si 
Take Ionescu, decât paria din India pentru actele d-lor 
Grey sau Lloyd George? 
" Poporul românesc, în majoritatea lui covârșitoare alcă- 
tuit, de fapt, din niște sărmani iobagi, atasati la glebă, 
excluşi dela orice rol activ în viaţa publică, despuiati de 
cea mai neînfrânată oligarhie d:n lume, care îi este străină 
şi prin sânge, si prin cultură, şi prin aspirații ni, — poate 
acest popor fi responsabil, din orice punct de vedere, 
afară doar de cel metafizic, de politica oligarhiei noastre, 
a cărei victimă el cel dintâiu este ?... 

Acum câteva luni de zile, am arătat în Lumina No. 14 
din 15 Septembrie 1917, că räsboiu! României a fost de- 
clarat împotriva voinţei "Țării, împotriva Constituţiei, îm- 
potriva părerii sfetnicilor cei mai autorizaţi ai Coroanei, 
cum şi împotriv. curentului predominant din elita noastră 
intelectuală. 

Aşa dar, litera ca şi spiritul principiilor pe Cazi, cu 
atâta ponderatiune, le-a formulat acuma la Berlin cun- 


447 


ducătorul politicei imperiului german, dau poporului ro- 
mânese dreptul să tragă nădejde că pacea mult dorită 
îi va aduce nu numai linişte, ci şi dreptate. 

Cancelarul german a ţinut chiar expres: să spună, re- 
lativ la România că, după principiile Germaniei, poporul 
german trebue şi vrea să şi asigure pe viitor prietenia 
şi a acelor State, împotriva cărora a fost silit să ridice 
armele. 


Înţelesul acestor cuvinte este limpede. 
2 Martie. 


XLVIIL 
UN PANSLAVIST BASARABEAN... 


Dintro notitä a „Neamului românesc“, aflăm că ministrul 
de interne al Republicei Basarabene, d. Cristea, propune 
României ca „împreună cu celelalte State balcanice“, să 
intre în marca confederație rusească, pe care d sa o do- 
reste. 

Bine intcles, d. N. Iorga Ucraina sare în sus de indignare. 

Insă marele nostru savant dovedeşte numai, încă odată 
prin a.easta, că nu ştie ce se petrece în lume, cum ma 
ştiut niciodată. 

Propunerea d lui Cristea e cât se poate de naturală. 

Actualul minist-u de interne al Republicei Basarabene 
este, probabil, unul din nepoţii defunctului Ion Vasile 
Cristea, bătrânul boer „moldovan“ din Basarabia, dintre 
puţini cari au rămas toată viaţa mândri de neamul lor 
$1, până la sfârşit, nici ma învățăt măcar bine ruseste. 

Dar băeţii lui,—din cari cei mai multi si au făcut stu- 
diile în liceul lui Katkov din Moscova, celebru publicist 
reactionar si unul din capii propagandei pan-rusesti, — 
se făceau că nu ştiu bine româneşte. Ei faceau parte 
dintre acei oameni influenţi ai regimului țarist, originari 
din Basarabia, cari au speriat Rusia prin reactionarismul 
lor, şi se aflau în fruntea „Uniunii adeväratilor ruși“, 
cum erau d-nii Crupenski, Cusso, Crusevan, Purischievici, 
etc. Uiiul din aceşti Cristea ajunsese pe vremuri chiar 
guvernator la Moscova. 

Iar copiii lor, nepoţii bătrânului Ion Vasile Cristea, 
printre cari trebue să fie autorul propunerii amintite, pro- 


. 


448 


babi], în adevăr nu mai ştiu româneşte şi se simt ruși. 
Chiar şi propunerea a fost făcută întPun ziar rusesc din 
Chişănău. 

De altfel, propunerea în sine, ca România să intre în 
viitoarea confederatiune pan-rusă, mai cu seamă »im- 
preună cu celelalte State din Balcani“, este în logica lu- 
crurilor, atât din punctul de vedere rusesc cât şi din acela 
al situatiunii României. 

Rusia astăzi e, în adevăr, sfâșiată în mai multe repu- 
blici, mai mult sau mai puţin independente şi înduşmă- 
nite între ele. : 

Dar conditiunile naturale din imensul ses al Europei 
Orientale, îndată ce oarecare ordine se va restabili si se 
vă începe munca de reconstruire a vieţii de Stat, vor sili, 
mai curând sau mai târziu, popoarele. ce locuesc acolo, 
să reclădească, într'o formă sau alta, edificiul risipit; dar, 
probabil, sub îurâurirea preponderentă, dacă nu chiar sub 
egemonia Ucrainei, şi în forma federativă, adică în forma 
cea mai democratică şi cea mai ademenitoare pentru in- 
dividualitätile etnice. 

Pentru noua formațiune însă, vor exista toate acele 
motive de expansiuxe în spre Balcani şi în spre färmu- 
rile Mării Egee şi Adriatice, cari au dominat pblitica 'se- 
culară a Imperiului rus. 

Ce poate fi mai natural dar, din partea unui ba 
bean care se simte rus, si care îşi vede tara izolată de 
restul Rusiei,— decât să viseze o reinviere a „testamen- 
tului lui Petru cel Mare“, dar în forma cea nouă si ispi- 
titoare a marei confederatiuni pañ-ruse, care nu numai 
că âr cuprinde şi tara lui, Basarabia, care făcea parte din 
Imperiul rus, dar sar întinde şi asupra României şi a 
„altor State din Balcani“? 

Ceeace, poate, trebue să ne mire, este doar numai faptul 
că ideea pan-rusă e atât de înrădăcinată şi atât de vi- 
vace, în cât se poate manifesta chiar sub presiunea gro- 
zăviilor de astăzi. 

Pe de altă parte, nu trebue să ne înşelăm şi să facem 
politică de strut. Oricât ne-ar îngrozi ideea d-lui Cristea, 
este însă foarte natural că situaţia actuală a României, 
în care a adus'o o politică nesocotită, poate inspira unui 
om care hrăneşte visuri pan-ruse, încercarea de a o 
ademeni să intre şi ea în marea confederatiune slavă. 

Căci un lucru este sigur, după acest răsboiu: România 
na va putea rămânea izelată. 


Lă 


449 


Si înainte de răsboiu, independenţa noastră a fost o 
minciună. Dacă, atunci, mulţi se puteau înşela în 
această privință, după räsboiu nu se va mai putea 
înşela nimeni. 

Infrântă, ruinată, redusă şi slăbită, aşezată în direcţia 
aspiratiunilor pan-ruse, România nu va putea trăi şi po 
porul românesc nu va putea birui toate dificultatile in- 
comensurabile ce-i stau în cale, fără un, puternic sprijin 
din afară. 

Vom avea doar alegerea, în ce direcţie să căutăm acest 
sprijin. In direcţia visatä de d. Cristea, a unei maf con- 
federatiuni slave ? Sau în direcţia contrară, urmată de 
bătrânii îndrumători ai acestui neam, — în spre Puterile 
Centrale ? 

Dar vom avea măcar alegere? 

La această grozavă întrebare, rispunsul va À dat în 
zilele apropiate. 

Cuvântarea recentă a contelui Ilertliing ne dovedeşte 
că bărbaţii conducători ai Puterilor Centrale îşi dau scama 
de toată însemnătatea problemei pentru această parte a 
Europei, şi doresc să-i dea o solutiune conformă cu di- 
rectia noastră tradițională şi cu interesale obşteşti ale pc- 
poarelor pe care ea le priveşte. 5 

Nimeni mai mult decât noi nu dorește ca sforţările ior 
să fie încoronate cu succes. 

Numai fatalitatea, numai o viaţă intolerabil%, necom- 
patibilă cu demnitatea şi cu ccle mai elementare con îi- 
tiuni de existenţă, ar putea duce popoiul românesc iu 
altă diectie, 

Dar d. N. Iorga-Ucraina, unul din autorii dezastrului 
nostru, care nici astăzi nu vede prob ema în toată goli- 
ciunea ei, nu are dreptul să se indigneze la propunerea 
pan-slavistului basarabean, de origină română, care trage 
doar o coucluzie dintro sifuatie, pe care o judecă cu mai 
multă limpezime de cât savantul nostru istoric, 


4 Martie. 


29 


450 


XLIX 
DESTINUL SA ÎMPLINIT... 


Destinul sa finplinit. 

Cetitorii cunosc preliminariile tratatului de pace, sem- 
mate la Buftea, în ziua de 5 Martie c, si publicate in 
comunicatul oficial de eri. 

Intrun termen de 14 zile, urmează să fie semnat tra- 
tatul definitiv, pe baza acestor preliminarii. 

Nu este român a cărui inimă să nu fie însângerată de 
acest rezultat al unu# „răsboiu nenorocit si zadarnic“, 
după cum s'a exprimat un Ziar „ententis “ 

Am făcut totul ce a stat în puterile mele, pentru a 
cruța neamul şi ţara noastră de această crudă încercare. 

M’am opus din răsputeri, cât'era încă timp, politicei 
care ne.a adus la această catastrofă. 

Mani opus atât din punctul de vedere al integral'tätii 
id- alului nostru national, care ne îndrepta spre Nord «ata 
vreme de acolo ne ameninţa cea mai mare primejdie şi 
câtă vreme victoria Rusiei ţariste condamna la moarte, 
pentru veci, Basarabia românească, şi expunea însuşi vii- 
torul Statului si neamului românesc. 

Astăzi, pentru oricine este limpede că, dacă nu ne-am 
fi ab tut din cala noastră traditi nală, România, mărită 
şi glorioasă, afira ându-si cu putere aspiratiunile natio- 
nale, ar fi stat acuïna în fata unui viitor Tansey pentru 
întreg neamul românesc. 

M’am opus acestui „tăsboiu nenorocit și Mannie’ 
fiindcă vedeam clar toate perspectivele la cari ne poate 
duce. 

Am anunţat până in detalii consecinţele înfrângerii, Rog 
pe cetitori să mai răsfoiască odată articolul din ,»Wiafa 
Românească“ No. 12 din 1914 (p. 211, în notă). Ar fi prea 
dureros să reproduc acum acele pasagii. i 

In nenumărate rânduri, am arătat că Rusia nu poate 
birui în acest răsboiu. Toate argument le, analizele, ma- 
terialele statistice,- aduse în sprijinul afirmării că „forţa 
incomensurabila” a Rusi i este o simplă închipuire, erau 
primite în batjocură, pentru „aerele profetice ale d-lui 
Stere“, 

Dar era oare greu, pentru oricihe, să fie „profet“ în 
chestia aceasta! 


451 


Abia cu nouă ani înainte de răsboiul mondial, impe- 
riul Tarilor sufcrise o cruntă înfrângere, în luptă cu un 
stat asiatic, care abia de eri isi deschisese porţile culturii 
si technicei europene, şi care, prin nu: ărul populeţiei, 
prin avutia lui naţonală si prin întinderea teritorială, 
apărca ca un pitic în fata colosului de la Nord. 

Acest răsboiu, urmat de o groaznică sguduire revolu- 
ţionară, desvälise tot putregaiul organismului de Sfat si 
al aparatului administrativ al Rusiei. 

Ce sa întâmplat în aceşti nouă ani d zile, care să fi 
indrept>tit credinţa, că organismul de Stat si aparatul 
administrativ al Rusiei ţariste s'a însănătoşit pâna întra- 
tata, în cât ca să se poată măsura cu cea mai formida- 
bilă putere militară din lume? 

Ar fi fost o mintne, — si pe minuni nu se poate cons- 
trui o politică de Stat. 

Dacă, în primele luni, mulţumită unei mobilizări anti- 
cipate în taină, ca si faptului că aripa dreaptă a froutu- 
lui austro-german, prin defectiunea României, rămăsese 
în aer, — Rusia a putut avea” succesele cunoscute, dar 
după dezastrul din primăvara anului 1915, cui îi mai 
puteau fi permis: iluziunile asupra forței reale a impe- 
riului moscovit ? 


Mai mult, 
Ofensiva generalului Brussiloy, începută la 3 Iunie 
1916, — după aproape trei luni faţă de experienţele din 


acest risboiu, mai indreptitea, în ziua fatală de 27 Au- 
gust 1916, vre.o speranţă ? 

- Ni se va spune: dar cum puteau gresi, bărbaţii de 
Stat si marii generali ai Apusului, în această privinţă ? 

Dar Franţa și Anglia se pot bizui, în primul rand, pe 
forţa lor proprie. Astăzi, ele pot coniinua răsboiul şi fark 
Rusia. La 1914, ejutorul armatelor ruse, fie chiar vre- 
melnic, le era bine venit. Si, in orice caz, acest ajutor 
le-a dat putinta să reziste primei ciocniri, $i apoi să în- 
tindă tot mai mult câmpul operaţiunilor militare şi să-şi 
atragă noui aliati. Fără să mai vorbesc că Franta şi An- 
glia nu riscau însăși existența lor de Stat şi tot viitorul 
lor national. Chiar dacă ele aveau îndoeli asupra forţei 
militare a Rusiei, nu aveau deci un motiv peremptoriu 
de a-i despretui concursul, cum nu avcau motiv să des- 
pretuiascä nici ajutorul marocanilor sau al senegalezilor. 

Dar România ? 

Se afla ea în aceeaşi situație faţă de Rusia? Si mai 


452 


cu seams, in 1916, nu putea ea să fie chiar mai bine in- 
formată decât Franţa și Anglia în 1914? După doi ani 
de răsboiu, şi față de toate victimele lui ?.. 

In stârşit, a fost scris în cartea neamurilor ca la 27 
August 1916, România să fie aruncată în vultoare... 

„Dar, după isbucnirea revoluţiei din Rusia, cui mai putea 
să-i fie e:tată iluziunea că Rusia mai poate fi un factor 
apreciabil în acest răsboiu ? 

Din primele numere ale Luminei, am dat alarma, am 
arătat că răsboiul e sfârşit pentru Rusia; că ea va fi 
silită, mai curând sau mai târziu, să ccai4 armistițiu si 
să inchee pace; că, în acest caz, soarta noastră va fi pe- 
cetluita; că nu mai putem scăpa ce se mai poate scăpa, 
decât dacă vom rupe imediat legăturile cu Rusia, înainte 
de încheerea păcii dintre ea şi Puterile Centrale. Am in- 
sistat de nenumărate oti,— apelâäud Ja bărbaţii noştrii de 
Stat de aici şi de din.olo,— ca nu putem fi crutati de me- 
canismul implacabil al relatiilor internationale, căruia nu-i 
sunt îngăduite consideratiunile sentimentale, decât dacă, 
fa vreme, vom crea un interes şi vom da posibilitate Pu- 
terilor Centrale de a ne acorda condițiuni de pace cât 
mai prielnice. Zi cu zi semnalam ori ce moment mai fa- 
vorsbil, şi tot de atâtea ori am fost silit să constat, cu 
durere, câte o nouă posibilitate pierdută. 

Ce am putut face mai mult, ca simplu publicist? Mi-ain 
impus martiriul de director al unui ziar românesc în 
aceste condiţii grozave, numai în nădejdea că, după atâtea 
încercări, glasul realității şi al adevărului va fi în sfârşit 
auzit,—aici si dincolp... 

Dar am strigat tot în pustiu.. 

Ce-a mai aşteptat, pentru numele lui Dumnezeu, Ro- 
mânia, după ce revoluţia din Petrograd a transformat ar- 
mata Rusiei, în horde flimâtde şi răsvrătite? 

larăş pilda Apusului, care se împotrivea incheeiei unei 
păci formale de către Rusia? 

Dar şi aci, pentru Franţa si Ang ia, fiecare zi de întâr- 
ziere, care, independent de rezultatul final neindoelnic, 
fixa câtusi de putin forţele germane pe frontul oriental, 
putea sä prezinte un interes real. 

Dar pentru România!.. 

Credinţa către Intelegere? Mai avea dreptul Intelegerea 
să ne o cear?, în urma tiădării unui co-asociat care, pentru 
noi, avea o însemnătate hotărîtoare ? 

Si la urma-urmelor, n'am fost tot siliţi să incheem 


453 


pacea? Cu ce drept dar, am fost impiedecati să facem 
acest pas încă atunci, când ne putea scăpa de cumplita 
soartă? 

Ce se va putea răspunde la întrebarea aceasta, în fata 
Istriei, în fata urmașilor, cari vor purta povara pe care 
le-o punem acuma pe umeri? 

Destinul sa împlinit... A 

Nu spun toate acestea numai de dragul încriminărilor 
desarte. 

Suntem cu toţii vinovaţi, că mam ştiut să ferim de 
crudul destin acest popor, care el singur nu e vinovat 
şi nu şi-a cruțat jertfele. 

Ne-am luat însă pe suflet un păcat neispăşit şi o da- 
torie de care nimeni nu ne va putea ierta. 

Nu mai avem dreptul să ne legănătn în viziuni inse- 
lătoare. Trebue să privim bărbăteşte în fata adevărului 
şi bărbăteşte să pornim la muncă, la muncă în sudori de 
sânge, pentru a făuri neamului acestuia soarta de care 
este .vrednic. 

Nu e încercare din care, prin stäruinté si muncă cin- 
stită, un popor să nu poată esi biruitor. 

Si mai ales forța morală, pe care un neam o poate do- 
vedi în zile de grele încercări, este zälogul isbävirii vii- 
toare. 


9 Martie. 


L 
GUVERNUL MARGHILOMAN 


D. Alexandru Marghiloman a format guvernul. 

D. Merghiloman şi-a luat o groaznică sarcină. 

Oricând, misiunea de a lichide acest „răsboiu zenorocit 
ŞI za larnic“ nu putea fi usourä. 

Dar, faţă de moștenirea lăsată de guvernele trecute, 
prin acțiunea lor „diplomatică“, povar pusă astăzi pe 
umerii noului guverna cere aproape puteri supra-omeneşti 
de voinţă şi de judecată. 

Guveraul d lor Ion Brătianu şi Take Ionescu a lăsat 
să treacă toate momentele, în cari puteam încă avea con- 
ditiuni mai bune pentru pace. 

In zadar, în coloanele acestui ziar, atrăgeam atenţia 


+ 


454 


„factorilor responsabili“ că, față de prăbuşirea forţei mi- 
litare a Rusiei, nu putem avea scăpare decât prin lichi- 
darea grabnică a aventurii noastre rasboinice. 

In-ă d. Brătianu, după cum ne face cunoscut un comu- 
nicat oficios, nici în urma revoluției maximausfe, nici 
chiar în momeutul întrunirii conferinței de la Brest- 
Litovsk, încă nu vedea că frontul orienta! nu mai 


Fa 


există“. 

Astfel lichidarea räsboiului a fost întârziată până în 
momentul când nu mai aveam nici un mijloc de rezis- 
tentä, până în momentul când armata noastră si trezit 
în cea mui tragică situaţie, când nu mumai că a fost 
exclusă orice nädejde de ajutor imediat din pastea alia- 
tilor din Apus, dar izbucnise şi conflictul armat cu fostul 
aliat de la Nord... : 

Dar chiar în acel moment guvernul din Iasi nu’si didea 
seama de situaţie, şi era tot atât de incapabil ca si în inte 
să ia vre-o hotärîre bărbătească sau să găsească o sv- 
luţie netedă. 

In împrejurările de fapt, guvernul avea de ales, lîn 
mod logic, numai între doux căi. 

Avea el credinţa că. în momentul de 'faţă, nu se hotă- 
răşte definitiv soarta Țării si cA România se poate bizui 
mai târziu pe sprijinul aliati‘or din Apus? 

Atunci avea datorie, fâră să semneze vre un tratat 
formal, să lase în suspensiune regulurea chestiunii româ- 
nesti, până la congresul de pace. 

Neapărat, în acest caz, membrii guvernului se expuneau 
să cadă piizonieri de răsboiu. Dur ei nu sunt in drept, 
— dacă sincer aveau această credinţă, —să puna sigu- 
ranta sau comfortul lor personal mai pre-sus de inte- 
resele “Țării. 

Sau guvernul din Iași avea temeiul de a nu mai ciede 
în ajutorul aliaţilor, ori găsta primejdioasă inteteselor 
"Țării această soluţie? 

Atanci se impunea schimbarea hotărită a directivei 
politice, care singură mai putca da vre-o chezägsie pentru 
condițiuni de pace mai prielnice. i 

Nici un echivoc, nici un joc dublu nu mai era admi- 
sibil, fiindcă pentru toate trebuia să plătească fatal săr-. 
mana ‘Tard. 


Domnii din Iași însă mau mers pe nici una din aceste 
căi netede, : ' 


După farsa grotescä, in care fiecare din colaboratori - 


455 


se declara gata să dea sprijin politicei pe care o combătea, 
şi refuza să-şi ia răspunderea celei pe care părea că o 

susține, guvernul d lor Ion Brătianu și Take Ionescu şi-a 
dat demisia. ~ 

Şeful guvernului care a urmat, d. general Averescu, 
mai întâiu declară că înțelege să continue. politica gu- 
vernului Brătianu. Totuşi începe tratativele de pace cu 
Puterile Centrale. 

Apoi, după ce delegatiunea pentru pace, prezidată de 
ilustrul diplomat şi inflexibilul bărbat de Stat d. Arge- 
toianu, semnează cunos.utele preliminări de pace, gu- 
vernul din Iaşi lasă opinia publică în necunostinga tristului 
ade är. 

Tar după ce preli ee pacii au Şi fost în parte 
executate, — si, ca citez numai comunicatele ofi- 
ciale, trupele Aaa au trecut prin Galaţi si Basa- 
rabia spre Odesa, teritosiile din Bucovina, ocupate se 
trupele noastre, au fost evacuate, şi demobilizarea tru- 
pzlor româneşti începută, — dujă informatiunile ziarelor 
de acolo, crede de cuviinţă să nege că vrun tratat pre- 
liminar de pace ar fi fost încheiat,.şi că ar fi fost vorba 
numai de o pielungire de armistițiu, care nu angrjcazä 
viitorul... 

Ori. ât de putin pret ar pune guvernul din Iasi pe 
semnăturiie d ui Argetoianu, în cazul de faţă nu avem 
aface numai. cu exercitilie caligrafice ‘ale ilustrului di- 
plomat şi inflexibilului bărbat de Stat din c:binetul 
Averescu. | 

Semnătura pusă în numele României, chiar după înce- 
tarea acestei strălucite cariere ministeriale, leagă Statul 
însuşi, care a avut un moment onoarea si fericrea să fie 
cu atâta ilustraţse.reprezentat... 

In viata popoarelor, şi farsele pot avea urmări tragice. 

Si nu numai dezastrul întregei politice nenorocite, 
inaugurată de guvernul d-lui I. Brătiahu, dar si farsee 
acestui sfârşit, crează tragicul situatiunii guvernului 

Marghiloman. . 

Roata Istoriei nu se poate întoarce. Nu. stă în puterile 
omeneşti de a face ca ceeace a fost, să nu fi fost. Tara 
va simți cu durere, că nici măcar semnăturile d-lui Ar- 
getoianu nu pot fi şterse din cartea Istoriei. | 

In această tragică „situaţie, nu e român tare să nu 
dorească din suflet guvernului Marghiioman toată pă- 
trunderea, toată hotărîrea, toată puterea de voinţă, ne- 


456 


ceşare pentru conducerea Statului, în aceste vremuri de 
restriște. 

Dacă va găsi calea adevărată, dacă îi va fi dat să în- 
drepte tot ce n'a fost încă ireparabil pierdut şi să salveze 
cel putin nadejdea unui viitor mai demn şi mai fericit, 
recunoştinţa neamului îi va fi asigurată. 

Cât mă privește personal, dacă mam putut răspunde 
apelului la colaborarea directă ce mi sa făcut, pot în- 
credința pe d Marghiloman că va avea concursul meu 
hotărît, pentru tot binele pe care îi va fi dat să-l în- 
făptuiască. 

Când, păstrându-mi toata independenţa si făcându-mi 
întreaga datoria de publicist, voiu judeca actele noului 
guvern, poate fi sigur că nici un gând agresiv, nici o 
intentiune de „politică“ nu vor conduce condeiul meu. 

Voiu fi fericit să-i pot fi mai util în sfera modestă a 
activității mele, decât mia fost dat pentru guvernele 
trecute. 


21 Martie. 


LI 


PROGRAMUL NOULUI GUVERN 


Trimul comunicat oficial al preşedintelui Consiliului de 
miniştri face cunoscut opiniei publice, că misiunea noului 
minister, in primul rând constă în încheerea păcii, pe 
baza pr:liminărilor de pace, consimtite de guvernul pre- 
cedent. Guvernul însă va stérui ca sacrificiile impuse de 
aceste preliminarii, să atingă cât mai putin paterea Ţării, 
ca factor economic şi politic. 

In momentul când aceste rânduri vor apărea, termenul 
Îixat pentru semnarea tratatului definitiv de pace expi- 
rând, probabil s* va şti în ce măsură guvernul Marghi- 
loman va fi reușit să-şi îndeplineas-ă tragica misiune ce 
i-a fo-t pusă pe umer, de politica nesocotitä şi uşurelnică 
a regimului trecut, 

Dar cu drept cuvânt, comunicatul guvernului anunţă 
în acelaş timp o altă îndatorire, pe care o are de înde- 
plinit si pe care cexperisnta dureroasă» a dovedit cat e 
de grabnică şi de imperioasă: «o îndoită opera de rege- 


457 


nerare morală şi de reorganizare a tuturor ramurilor acti- 
vitätii de Stat». 

„In această ordine de idei, — continuă comunicatul, — 
„guvernul face dintro complectä si înțeleaptă rezolare a 
„problemei agraie şi din chemarea la viața polilică a masselor 
„profunde ale națiunii, două puncte esențiale ale progra- 
„wmului său de activitate“. = 

O viaţă întreagă am luptat pentru rezolvirea problemei 
agrare şi pentra chemarea le viata publică a masselor 
populare profunde. 

Am crezut necesară această operă de renovare, tocmai 
în vederea ceasului de cumpănă, pe care, oricine își arunca 
privirile în juru ne, trebnia să-l prevadă. , 

Astăzi, după ce dureroasa experiență, cum așa de bine 
se exprimă comunicatul oficial, a dovedit că aceâstă operă 
de renovare e grabnicä şi imperioasă, e semnificativ că 
un guvern al partidului conservator, a trebuit să înscrie 
ca «două puncte esenţiale ale programului său de acti- 
vitate», celor două reforme anunţate. 

In adevăr, guvernul constituit de d, Al. Marghiloman 
e un guvern conservator. Toţi miniştrii din noul cabinet 
aparţin acestui partid. 

Faptul e natural Gruparea politică, condusă de d. Mar- 
ghiloman, se înfăţişază ca singurul partid care nu şi-a 
asumat răspunderea pentru răsboiul nenorocit, care ne-a 
aruncat în prăpastie. i 

Si întrucât, pentru lizhidarea acestui săsboiu, era nevoe 
de o forţă politică organizată, depä normele regimului 
constituţional nu putea fi chemat să ia asupră şi greaua 
moştenire a regimului trecut. decât pastidul conservator 
de sub conducerea d-lui A. Marghiloman. 

Intrun regim parlamentar, oricât de conventional ar fi 
el, individualitätiie izolate, cât de puternice şi distinse, 
ducă nu reprezintă vre o forță politică organizată, nu pot 
îndeplini funcțiunea de guvern constitutional. 

In aceste condițiuni, faptul că această funcțiune a căzut 
asupra unui p rtid conservator, tocmai într'un moment 
când Tara are mai inult decât oricând nevoe de renovare 
si de regenerare, impune tuturor elementelor democratice 
din tara îndatoriri excepţionale. 

Orice consideratiune străină de marile interese natio- 
nale, pe care le-a pus la ordinea zilei «experiența du- 
reroasă», nu este iertată. 

Guvernul care îşi înscrie în programul său reforma 


458 


agrară şi chemarea masselor populare la viața publică, 
poate să fie sigur de concursul tututor acelor cari, de 
mult, au, ridicat steagul luptei politice în numela acestor 
două reforme. 

Dar nu ne-am face datoria dacă nu ne-am exprima, 
dela înce: ut, îngrijorările ce ne inspiră situaţia. 

Dacă parlamentazismui implică regimul de partid si, 
în acelaş timp, dacă imbrejuiärile de fapt justifică che- 
marea la cârma Statului a singurului partid necompromis 
în politica răsboinică trecută, nu e mai putin adevărat 
că practira vieţii de partid, în țara noastră, are scăderi 
cari su: t foarte grou de împăcat cu <îndoita operă de 
regenerare morală şi de reorganizare>, pe care neo im- 

une vremea. 

Va avea guvernul Marghiloman tăria de voinţă de a 
se ridica de-astpra relelor obiceiuri la care suntem de- 
priusi să asistăm Ja orice «schimbate de regim?» 

In al doilea rând, — va avea acest guvern energia ne- 
cesară pentru a înfrunta toate prejudecățile şi interesele 
de clasă, natutal puternic înrădăcinate întrun partid con- 
servator, cari sar ridica împotriva unei realizări sincere si 
complecte a operei de renovare? 

Trăim vremuri mari si grele. Nu putem trece prin elc 
cu sufletul nostru de toate zilele. Grozava răspuridere 
istorică pe care şi-o ia, în momentul acesta, guvernul ro- 
mânesc, este prin sine însăşi o mare forţă de înältare 
morală. 

Vreau să cred în sincera hotérire a guvernului Mar- 
ghiloman de a fi la înălțimea misiunii sale şi dea birui 
toate dificultățile, începând cu tradiţiile si prejudecățile 
vieţii de partid. 

Si în măsura în care va sti să se înalțe, nu-i va fi pre- 
_cupetit concursul întregei suflăre cinstite din această ţară. 


24 Martie. 


CUPRINSUL 


Prefaţa cărții 


Un cuvânt înainte (către cetitorii ziarului „Lumina) . 


“Introducere : 
Glasul realității 


1 
ROMÂNIA ȘI RĂSBOIUL MONDIAL 


|. Cauzele și efectele räsboiului mondial. 
Cauzele răsboiului mondial. . . 
Räsboiul si revoluția din Rusia . . . . 
Basinul Dunării si Românii . 
Răsboiul şi Orientul european . 

Il. Răsboiui României. 
Tragedia Regelui Carol 
Alianţa noastră şi Răsboiul . . 
Fatala schimbare de front 
Răsboiu „fără rizic şi sacrificii“ . 
Morala: fabulei, ne 24 et ets Gow ace aa 
„Opinia publică“ şi răsboiul 
„Țara legală“ şi räsboiul . . . . . .. 
Un paradox economic . . . . 
Paradoxul fundamental Syne 
Consecințele finârciare ale dezastrului . 
Bilanțul toss ca 4), né us 
Răspunderea istorică : 

I. Plan greșit Be Seat whit ai Far, 
II. România în fata Istoriei mondiale . .« 


460 


P Pag. 

Ill. „Ideatul naţional“ si Basarabia. 
Idealul national Des with ho D A oe ire 79 
Autonomia Basarabiei? . . . . oe 2. , . . . 82 
. Din Calvarul Basarabiei . . . . , . . . . . . . 83 
Cimitirul e | 
Basarabia si Revotutia ‘én 1905 SAM 32 a ue 90 
Basarabia si „țara-mumă” . . . . . . . . . . . 94 
Dreptul Basarabiei asupra României . . . . . . . 96 
Cuvinte uitate . . . . : . . . . . . . . . . . 100 
Nationalism ? UE SD EUR LS NE ETES 
Biăstemul Basarabiei . . . . . . . . . . . . . 105 
La Chișinău ! be ny as fe Ste a CS Set bit sa TOS 
„Federaţia Mării Negre“ eis, doe @ DNR a AA 
Țăranii basarabeni şi România . . . . . . . . . 112 


IV. Revoluţia din Rusia și consecințele ei. 


»Glasu! celui ce strigă în pustiu” . . . . . . . ‘ 117 
Revoluţia din Rusia. . . . . . L . | . . 120 
Politica agresivă şi revendicările täränimil in Riga . 123 


România si Republica Rusă. . . . . . . . . . . 127 
V. Nationalitätite din Rusia. 


+ Românii şi vecinii lor dela Nord: 


J. Polonia si Ucraina . . 8 . . . . . . . . 131 

II. Pulonia reînviată . . . . . . . . . . . 132 
Ucraina: 

J. Ucraina . . . . . . . se De . + 133 


II Răsboiul si chestiunea ucraineană . . . . . 136 
III. Revoluția ucraineană şi România . . . . . 138 


1V. Ucraina şi maximalistii wes ae ea, sete gh OS. SPA) 
V. Ucraina independentă  . . . . . . . . . 145 
VI. D-l Nicolae lorga- Ucraina . . . . . . . 149 
Fintanda . . . A So a tee * 15S 
Mahomedanii dia Rusi E A N 
Lituania . . . . .. . .. eee eee « « «+ 1#0 
Provinciile Baltice . . . . . . . . . . . . . . 163 


Rusia de mane. . . . . . . . . . . . . . . 167 


VI. 


Vil. 


4619 


Peg. 


Federatiunea Cazacilor ; 
Federaţia Volgii/și Republica Siberiei. 
Perspective. 

Societatea naţiunilor 

Contele Czernin si rolul Austriei 


Suveranitatea de Stat şi „independența “balcanică” 
Confederaţia Balcanică 
- Orientare spre Rusia? 
Dinastia şi Tara. 


. 


Probiema păcii universale sia 

Nouă ordine intern ţionată sau „pace înarmată” ? 
Statele mici si ordinea intornationalä . 
Demseratie? ....-. 

Calea mântuirii .. iu 

Tirania agravată de urale a 

Rădăcina răului 

Caiea de mântuire 


Răspunsuri și poiemici. 
„Omul drept“ 
Amenintari 

Pro domo: 


w_—— I. 0-17. Brătianu în momentul Fe rasboiului 


Buropean i À 


II. Orgia antautistä se 
III. Un incident.—D-1 Biätianu pe calea perzaniei 
IV. Ruptua, — Ultima nädejde 


V. După declararea răsboiului. Tragică intrebare 


D-1 C. arca şi „lovitura de Stat“ 
'„Răsboiu sau nebuale ?” 
„Pontiii“ or . : 
Pentru o ,damä voatata“ 
Unui adversar cinstit 
Criza morală 
Tragedia Si 
Secretele Inţelegerii . 


170 
173 


177 
178 
181 
184 
187 
191 
194 
196 
199 
202 
205 
207 
210 
212 


217 
218 


219 
223 
227 
230 
234 
238 
240 
243 
246 
250 
254 
257 
260 


462 


Unde ne ducea victoria Rusiei 
Pretioase mărturisiri . . -. 
Un cetitor prieten 

„Le Temps“ si „Lumina“ 
„Gazette de Lausanne“ şi annee 
Sovietul din/ Petrograd si pacea . 
Uitara 

Putregaiul 

Lamentatii tardive 

O pledoarie postumă . . 

Un idzotog anonim 

Trădare faţă de Rusia 

„Risboia nenorocit şi zadarnic“ 
„Prooroci d2 nenorocire“ 


II 


DINTR'O ZI INTR'ALTA 


Maximaliytii şi Kerenski . . 
Dezagregarea economică în Rusia . 
Noul moment în Revoluţiă rusă . 
Haosul . E oe 
Perspective de pace? . 
Petrograd si Isonzo - . 
Paetrograd-lasi . 

Propunerea de pace . 

Rusia pacifistă. . 

Regimul din laşi şi pacea 
Armistiţiu? . . 

Dar Româria ? 

[n faţa ‘cygetului 

lroniile Istoriei ae 
Mesagipl acrian de pace 
Cumpăna . 

- Un an ee 
Politica de sibiu ba a ere 


463 


In ceasul al doisprezegelea . 

Exccs de abiitate 

Ultimul prilej MA de ee 
Tratativele de pace şi situația Romantei Lex 
Democratiile apusene si România . . “ 
Intelegerca yi România, după defccjjunea rusă 

[n nädejd.a Ucrainzi , 

In cetatea Petra si Paul. 

Ce face guvernul din Iasi? 


Regaiul Român sub proteciiunea rcpublicei ucrainene 


Nimeni nu e prooroc 

Peste Prut a ek 
Hotărirea dit Brest-Litovsk . 
Schimbare de front ? x 
Rada din Kiev si guvoraul din last 
Nicolae lorga si Nicolas Romanov . . 
„După cererea comandamentului rus“ 
(CAS 2 oy a apara 
„Combi.aţiuni ministeriale “ 
Pacsa Puterilor Centrale 
Clipele sunt numărate 
Nou! guvern din laşi 


Noni perspective pentru Romania 
Ultima posibilitate ? . 

In ajunul tratativelor de pace . 
Românul nâ piere . 

Reminiscente istorice 

Problema Dunării . 

Contele Hertling şi ordinea mondială 
Un panslavist basarabean 

Destinul s'a împlinit . 

Guvernul Marghiloman , 
Programul noujui guvern . 


a Pa À 


+