Vestitorii (exil) anul III, nr. 8, 1953

„A de pr 
Și Rădescu sau accentuat îndeose 


ANUL II, Nr. Li 


Ce lasa în urma Gen. Radescu 


In discursurile ce stau ținut şi comentariile 
să ce seu făcut la moa a Generalului 
bi doua asp 

















din trecutul său politie: că a fost contre 
națismului, că a fost contra comunismului; 
prin urmare, de orientare occidentală 
mocratică, adversar al regimurilor te 
talitare 
Credem « « 




















ic şi simplist zează îndea 
profilul politic a i Rădescu. C 
ralul Rădescu a şi una și alta: anti- 
țist din convingere, mult mai curagios de- 
t antinațiștii care aplotau bennfictind de 
Mareșalul 





Dar un 


ent si 








trebuit 


Gener 





a în văz aul 
a fost unul dintre aceia care a agitat ru 
României de Germania, Jără a se gândi în- 
destulător le ceiace urmează. Nu cunoaştem 
n ce măsură a participat la răsturnarea dela 
23 Auou e mai puțin adevărat că 

desolidarizat publie şi formal 



















i consumată. Nu- 
puternică convulsiune interioară, o 


vrătiy 






ltați să adopte o ati- 
Ruși. Momentul i se 
terminase, 15 


e energică 
prielnic 


Jață d 
războiul nu se 
ii românești erau angajate in Cehoslova- 








cia şi „Cei trei mari” se intrunise la Yalta 
pentru a hotări de soarta Europei. In acest 
complex de imprejurări a răsunat acel faimos 
apel la popor, contra acelor fără de Patrie, 
Neam și Dumnezeu. N'a fost un gest dictat de 
logică politică, ci o izbuenire revoluționară, 
menită să sgudule mepăsarea aliaților. 

Ce a urmat, se ştie. Protestele națiunii o- 
primate contra desmăţului patronat de Ana 
Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu n'au 
pâsit ecoul dorit la aliați. La Yalta, anturajul 
iui Roosevelt, sub influiența agenţilor sovie- 
tici, convinge pe Preşedintele Statelor Unite 
să cedeze Europa răsăriteană sferei de influ- 
iență sovietică, în schimbul unor garanţii cu 
totul insuficiente, Când Viginachi și-a făcut 
apariția la București, ca să ceară ameninţător 
Regelui înlăturarea lui Rădescu, trimisul 
Kremlinului purta îm tolba lui diplomatică 
acordurile secrete dela Yalta 

Refugiindu-se în străinătate, C 
descu aducea cu sine un imen 
tite 





eralul Ră 
prestigiu po 
u era nici profilul său militar care îi 
conferea această situație privilegiată, nici ca 
Htatea de „ultimul fost Președinte de Con 
siliu legal al României“, ci atitudinea hotări 
tă ce-a luat-o faţă de cutropitori. Nici o al- 
tă ținută politică nu convenea mai bine Gene 
ralului Rădescu în exil decât să continue U- 
mia trasată de gestul său revoluționar din 
țară, adică să angajeze batălia politico-diplo- 
matică in străinătate, adresându-se și mobili- 
zând intreaga suflare românească. Această 
chemare era cu atât mal uşor de implinit cu 
cât nimenea nu-i contesta locul de Preşedinte 
al românilor din exil. Nici chiar Vişotanu sau 
Generalul Lazăr nau putut face abstracţie în 
primi ani, de popularitatea Generalului 
furmarea în pag. 9) 









SE Memeaeeilă priit 
UlJEW npues'sqy 


VEST. 

















Siuntu Chirila 


1554,Pi 
Wind ar-Oute, LA e 














Walter Lippmann si Nationalismul 


Intro carte scrisă către sfârsitul ultimu- 
lui răsboiu asurpa țelurilor politicei ameri- 
cane la conferinţa de pace, cunoscutul co- 
mentator Walter Lippmann condiţiona 
tăurirea nouii ordini de rolul de campion 
al democraţiei care revine Americei în 
lume, 

In climatul politic pasional de atunci, 
când tema propagandei aliate se reducea la 
lormula democraţie contra fascism, simpli- 
Hicarea dată întregei problematice de către 
autor e de înţeles, Intrevedea că lichidarea 
imperialismului german va favoriza pe cel 
sovietic, dar credea că nev de refacere 
internă Ya obliga Rusia să-şi limiteze ex- 
pansiunea la graniţele din 1941, Intre or- 
bita ri comenitatey atlantică, sta- 
tele din | şi răsăritul Europei ar fi 
constituit ona neutralizată, Niciunul 
tre cele două blocuri n'ar fi fost tentat 
să moditice acest echilibru, tără să accepte 
riscul unui al treilea răsboiu mondial, 


Prezenţa armatei roşii la Elba şi conso- 
lidarea regimurilor comuniste în ţările 
satelite au răsturnat valabilitate: cestei 
teze? In ultima sa lucrare de politică ex- 
ternă, intitulată „The Cold War“ (Răs- 
boiul rece), Walter Lippmann şi-a adaptat 
ideile politice situaţiei de fapt. In acelaşi 
timp, recunoscând că orice dogmatism În 
practica politică e condamnat la sterilitate, 
a adus şi câteva corecturi substanţiale ro- 
lului Americei de campion al democraţiei 
mondiale: „Când impulsul democraţii 
separat de realităţile strategice şi econo- 
mice din lume, nu ne poate conduce decât 
numai la intervenţii donquişoteşti şi sen- 
timentale, la dezamăgiri şi cinism... Nu 
vom putea face democrați de tipul lui Jet- 
ferson din ţăranii sud-estului Europei... 
Trebuie să ne bizuim pe pasiunea elemen- 
tară şi unificatoare a patriotismului popoa- 
relor europene, care e o pasiune mult mai 
puternică decât orice facţionalism și orice 
ideologii”, 

Aceste rânduri au fost scrise în 1947, 
Era vremea când politica de containement 
preconizată de George Kennan era politi- 
ca externă a Statelor Unite. In Europa lu- 
sese lansat planul Marshall dela care se aș- 
tepta că, odată cu redresarea economică, 
va contribui şi la întărirea politico-mili- 
tară a Europei occidentale. 

Neincrederea de atunci a lui Walter 
Lippmann în forţa ofensivă reprezentată 
de partenerii europeni ai alianţei atlantice 
e împărtăşită acum de majoritatea cercu- 









































pile politice americane, Nimeni nu-şi mai 
ace iluzii în privința eficienţi coaliţii 
Dona de sub, conducerea Amerieei? 
Statele democratice <uropene urmăresc O 
deocamdată Să constitue o a treia lorţă 
de echilibru intre America şi Rusia, Țelul 
lor rămâne însă izolarea într'un id de 
neutralitate care să le cruțe de dubla 
strofă de a fi invadate de armatele sovie- 
tice şi atomizate de aviația americană. 
Oricât ni sar părea de opus speranţelor 
noastre acest atentism, el e susţinut totuşi 
de o logică incontestabilă, dacă se ţine sea- 
ma de interesele imediate ale țărilor re 
speetive. Însuşi Winston Churchill, care 
timp de treizeci de ani a fost propovă- 
duitorul luptei antibolsevice, sta înclinat i 
taţa realităţilor prezente, devenind cuncta= 
torul ci. Nu e mai puţin adevărat însă e 
atitudinea de compromis a democrați 
europene dovedeşte lipsa iar de elan pen 
tru ideia unei cuci A antibolșevice, aşa 
cum e presupune politica de eliberare a 
nouii administrații din Washington. 
Constatarea aceasta a făcut probabil pe 
Walter Lippmann să repudieze curajos 
aprehensiunile trecutului şi să pună în lu- 
mină favorabilă un termen urgisit până 
acum în presa americană: naționalismul. 
Intr'un articol reprodus de ziarul francez 
„Le Figaro“, din 10 Julie, expune teza că 
lumea întreagă trăieşte astăzi sub semnul 
unei puternice și prolunde renaşteri a na- 
ţionalismului, care nu poate Îi ignorat de 
Statele Unite şi nici suprimat de Rusia 
Sovietică, „Forţele naţionaliste sunt în 
marş în Europa. Profund ancorat în spiri: 
tul uman, naționalismul este mult mai pu- 
ternic decât orice icologie ieșită dintr'un 
congres de partid şi sprijinită de propa- 
gandă. Naționalismul patriotic, dirijat con 
tra puterilor externe, uneşte oameni pe 
care altminteri în despart convingerile re- 
ligioase şi politice, clasele sociale şi ocu- 
paţia.” - 
Walter Lippmann, deşi ataşat partidului 
republican, nu simpatizează cu aripa 
dreaptă a acestuia, Convingerile sale 
manifestate o viaţă întreagă şi or 
iginea sa etnică exclud orice element atec- 
țiv în recunoaşterea primatulu naţiona» 
limului în lupta contra bolşevismului, Pe 
de altă parte, opiniile lui Walwer Li 
man merită să fie evaluate altfel decăt 
punctul de vedere al unui publi k 
tat, Participarea sa indirectă la trasarea li- 
niilor politicei externe americane a fost 
(urmarea În pag 2 




































EI 













A E: 
N na își va da la vreme verdictul asupra 


celor petrecute între „incheerea pactului cu 
Satana” (cum a spus d. Churchill) „pentru a 
se salva” și între concesiunile făcute la 'Te- 
beran şi Yalta de teama une! păci separate 
între U. R. S, S. și al treilea Reich. 


Nui, cei cari am suferit şi suferim, noi care 
am căzut în lațul de târguială, noi cari am 
fost atașați fără voia noastră unei ideologii 
pe care o repudiem și am fost înglobaţi unei 
poliției străină şi de sufletul şi de interesele 
noastre avem Însă dreptul să ne apărăm. A- 
vem acest drept pentru a impedica falsifică- 
rile concluziilor ce se vor trage mai târziu, 
dar mai cu seamă pentru a ne apăra ființa 
noastră etnică amenințată de distrugere atât 
prin ceeace se petrece dincolo de cortină cât 
şi prin politica ce se duce de către țările Ili- 
bere față de națiunile subjugate teroarei roşii. 


Pertractările ce se urmează între Statele 
Unite ale Americii și între Europa occiden- 
tală, cu privire la Pactul Atlantic, la Armata 
curopeană şi subsecvent la apărarea impotriva 
Sovietelor, ridică problema creditelor şi a 
ajutoarelor necesare. După ce s'au redus nu- 
mărul diviziilor ce trebuiau pregătite până în 
1953 la aproape jumătate acum, este vorba 
să se reducă şi bugetul de asistenţă pe care îl 
suporta U. S. A. Mai mult, Departamentul 
de Stat atrage atenția că statele europene 
sunt datoare să-şi aranjeze propriul lor buget 
pentru a putea face faţă nevoilor de apărare 
pe tot timpul duratei răsboiului rece care 
poate să fie de zece, douăzeci sau chiar trei- 
zeci de ani. 

In faţa acestor premize şi în raport cu 
“marea “inalitate enunțată de atâteu ori. — 
„Libertatea“, recunoscută ca o datorie de onoa- 
re şi ca o obligaţie față de Civilizație şi de 
umanitațe — datori suntem de i reexamina 
date mai noi şi mai vechi ale marei probleme 
„ce stă inaintea lumii intregi. 

Angajamentele luate de preşedintele Fisen- 
hower, prin discursurile sale în propaganda 
electorală, implicau eliberarea  popoarelur 
subjugate în timpul preşedinţiei sale, adică în 
„cel mult patru ani. Avertismentul Departa- 
mentului de Stat că răsboiul rece puate dura 
„zece, douăzeci sau chiar treizeci de ani“ anui- 
jează acesțe angajamente. Dacă ne întrebăm 
cui poate folosi această şovăială nu vedem 
alt prolitor- decât comunismul rusesc. Noi nu 
putem bănui bunacredință a actualei con- 
duceri americane dar suntem surprinși de 
candoarea cu care se face jocul sovie- 
telor. 

Prelungirea rasboiului rece nu le poate 
folosi decăt lor. Timpul, prin formidabila or- 
gunizație de propagandă, activă pe tot globul 
mu lucrează decât în favorul Kremlinului. 
Atunci ce torţe diabolice stau îndărătul oa- 
menilor politici ca să le estompeze intenţiu- 
mile, să le paralizeze acțiunea? 

Beţinem un ecou al presei din New York 
prin care se consiliază să nu se repete gre- 
şeala din 1918 de a se amesteca în treburile 
ruseşti. Acest stat, timid insinuat acum, ne 
aminteşte o situație mai veche din care de- 
curge cea de astăzi. In 1918 occidentalii euro- 
peni au fost iniţial impotriva barbariei pe 
cure o vădise revoluția rusească, luaseră o 
atitudine potrivnică şi erau hotărâți să aju- 
1 armatele albe ale lui Colceag. Se hotărâse 
salvarea familiei imperiale rusești când ala- 
bari discrete au venit să potolească entuzias- 
mul umanițar. „Nu vă puneţi deacurmezisul 
realizarii idealului de libertate al poporului 








VESTITORII 


CUI PRODEST ? 


de consecinţe ce au decurs, 

Astăzi aria este reluată pe alta „variatie“, 
„Sdrobiren  sovietelor “înseamnă punerea in 
valoare a naţionalismelor, retrezirea nazis- 
mului şi fascismului, întărirea Germaniei ca- 
re odată inarmata va deveni din nou un peri- 
col pentru Anglia şi Franţa. Trebue căutată 
v înțelegere cu Moscova ceeace va face inu- 
tilă înarmarea germană și deci reactualizarea 
unei primejdii potențiale“, 

Agitarea spectrului puterei germane este 
doar un pretext, Telul final este menajarea 
comunismului rusesc. ,, toți sunt de acord 
că răsturnarea sovietelor în Rusia şi venirea 
la putere a unui alt partid ar fl cel mai mare 
dezastru cu putință .. .“, se scria în Iunie 
1922. Aici trebue căutat răspunsul la întreba- 
rea Cui prodest? — Nu le foloseşte decât ace- 
lora ce din umbră, peste interesele vizibile 
şi mărturisit, prin manevre de culise cre- 
ză probleme artificiale pentru a lăsa jocul 
liber politicii sovietice. 

Un răsboiu împotriva comunismului va ni- 
mici, poate pentru totdeauna, aventura roşie. 
Amânarea lui asigură nu numai mena- 
jarea actualei situaţii cu o treime din omenire 














atașată Kremlinului ei va narcotiza simţ 
primejdlei la popoarele libere. Obosite de un 
răsboi care a impus sacrificii uriaşe Și exas= 
perate de enervarea răsboiului rece cu ame 
nințarea spectrului sângeros al dictaturii şi 
teroarel, aceste popoare azi relativ „libere, 
vor găsi un termen suferințelor lor în resenmi. 
narea de a accepta acest interrmezzo care 
mâine va duce sigur la comunizare. Mâine 
însă va fi prea târziu pentru a mai reacționa, 
Pe acest „mâine“ îl pregătesc și îl aşteaptă vei 
ce lucreaza din umbră. 

Tensiunea cu lumea arabă — hotărăt anți= 
comunistă — dificultăţile puse în calea în- 
țelegerii europene a popoarelor care vor să 
mai rămână libere, încetineala înarmării 
nu pot folosi cu nimic apărării libertăţii în 
numele căreia ne agităm. Simpla bătălie de 
verbiaj nu poate înlătura fatalitatea care se 
pregăteşte tacit, pe dedesupt dar acțiv, Liber- 
tatea nu se apără cu vorbe, spuse sau scrise, 
ci luptând pentru ea. Si pentru ca lupta să 
fie eficace trebue să cunoastem dusmanul. El 
nu stă numai în Kremlin ci se mișcă pe tot 
întinsul globului- printre noi. Stă de vorba 

(urmarea în pag, 10) 














Walter Lippmann si Nationalismul 


(contimuare din pag. 1) 


mereu apreciabilă. De când a fost colabo- 
ratorul colonelului House la conferința de 
pace dela Versailles şi până astăzi a scris 
peste douazeci de cărti de politică exter- 
nă. În controversa provocată de enunțarea 
politicei de containement a lui George 
Kennan, replica dată de James Burnham a 
fost cea mai radicală; vederile exprimate 
de Walter Lippmann se acoperă însă în 
mai mâre măsură cu politica externă ina- 
ugurată de guvernarea republicană. E de 
admis, deci, şi de astadată că părerea sa 
premerge reajustării atitudinei Statelor 
Unite faţă de naționalismul din ţările eu- 
ropene. 

Experiențele de până acum ale Statelor 
Unite cu naționalismul statelor sud-ameri- 
cane şi cel asiatic n'au fost feritice. In 
America de Sud, naționalismul e alimentat 
mai ales de aversiunea împotriva așa zisei 
diplomaţii a dolarului, iar în Asia, resen- 
timentele provocate de dominaţia puteri- 
lor coloniale curopene servesc, mai curând 
difuzării propagandei comuniste. 

Contra singurului naționalism pozitiv, 
acela al popoarelor europene, mai stăruie 
încă în opinia oficială americană amintirea 
campaniei antifasciste din vremea alianţei 
cu Sovietele. Nicio stratagemă a Cremlinu- 
lui n'a avut mai mult succes decât cam- 
pania pe care a dus-o pentru a convinge 
puterile democratice că sunt amenințate de 
o conjurație fascistă internaţională. E sur- 
prinzător cu câtă credulitate au fost iden- 
tificate manifestările imperialismului ger- 
man de totdeauna cu ţelurile naţionalis- 
mului în versiunea propagandei bolşevice, 
cu tot tratamenul vitreg pe care mișcările 
naţionaliste surupae le-au avut din pe 
tea regimului hitlerist. Incă din 1937, doc- 
torul Goebbels asigura cinic pe un ziarist 
britanic că naţional-socialismul nu ajută în 
nici un fel mişcările naţionaliste din Eu- 
ropa, pentrucă nu e în interesul Germaniei 
să devină puternice și alte ţări. A 

La acestă funcţie regeneratoare a naţio- 
nalismului se referă Walter Lippmann 


când scrie, în acelaşi articol, că numai for- 
țele naţionaliste pot sili comunismul să 
cedeze terenul. Dar sfera de influența pe 
care el o atribuie Apei utili e destul 
de vag conturată. Minimalizând impor- 
tanţa conţinutului ideologic, pune accentul 
mai mult pe reacțiunile elementare ale 
popoarelor împotriva ocupantului. 

E adevărat că o naţiune nu devine com 
plet conştientă de since însăși decât sub 
presiunea dominaţiei străine. Fără ocupatia 
napoleoniană ar exista, poate, și zi o 
serie de ţărișoare independente germane. 
Cu atât mai puternică va fi reacţiunea na- 
ţionalistă a popoarelor de dincolo de cor- 
tina de fer, după ce au cunoscut opresiunea 
ocupaţiei ruseşti și teroarea regimului co- 
munist. 

Un excelent cunoscător al problemetar 
din răsăritul Europei, istoricul englez 
Hugh Seton-Watson, considera victoria 
naţionalismului în ţările satelite, după eti- 
berare, ca o implinire pe care nu va putea- 
o opri nici o intervenţie a puterilor invin- 
gătoare. Deaceea, atrage atentia aliaţilor să 
ia din timp măsurile necesare pentru im- 
piedicarea exceselor interne şi agresiunilor 
impotriva vecinilor, pe care Sston-Watsoa 
le anticipează în cele mai sumbre culori. 
Aceste excese vor fi inevitabile, unde re- 
voluția nationalistă nu va fi concluzia 
unui proces îndelungat de fermentare, ci 
numai isbucnirea pasiunilor momentului. 
O revoluţie nu poate creia nimic, dacă 
obiectivele ei nu au fost precizate şi stu- 
diate în detaliu dinainte, Fără un astel 
plan, rezultat din experiența, unei mişe 
naţionaliste ajunsă la maturitate, fără 
crez care să anime pe luptătorii de pe b; 
ricade, o revoluţie provoacă numai dii 

i. O revoluţie nu e o acţiune «ri 
toare, ci una de clasificare. Ignorarea aci 
tor premise ale unei revoluţii constructi 
e tocmai ceeace face incompletă expuner 
lui Walter Lippmann asupra dinami 
naţionalismului popoarelor curapene. 


Ing. Virgil Velescu 

















VESTITORII 
DN 2 E EI AN E ea 


Perspective Politice Europene 


Ultimele manifestări de politică externă so- 
vietică, sortite să producă în lume convin- 
gerea că în însăşi această politică externă s'au 
operat schimbări radicale, au aflat în ultima 
vreme un ecou formal în lumea liberă. Și a- 
cest ecou s'a întrupat, încă odată, în oferta 
făcută de către occidentali Sovietelor, de ter- 
memi concreți in limitele cărora ele pot și 
trebuie să dovedească aceste schimbări „ra- 
dicale“ în politica lor externă, schimbări 
asupra cărora insistă atât de mult propagan- 
da communistă dela moartea lui Stalin înco- 
ace, 

Și încă odată Europa, cu complicatele ei 
probleme, cu circumstanțele ei de tensiune, 
cu diviziunea ei în două lumi arbitrare şi 
absurde, este piatra de încercare, atât în jocul 
dialectic, cât şi în tot ce are mai grav con- 
Jlictul de interese dintre Apus și Răsărit. In- 
tradevăr, Cremlinul a dat să se înțeleagă, în 
manifestaţiile lui din urmă, că Germania și 
Austria sunt problemele capitale ce reclamă 
îm Europa grabnică soluție printr'un acord 
între cele două tabere. E vorba nu de o pro- 
blematică nouă, ci de chestiuni desbătute de 
ani de zile. Lumea liberă a insistat asupra lor 
fără încetare, în sensul că micio altă pro- 
blemă nu putea fi abordată în Europa, fără 
o adecvată soluție preliminară a acestora 
două. Dar Ruşii au o specială predilecție pen- 





Rareori un eveniment local a fost menit să 
joace un rol atât de important în desfăşurarea 
politicii mondiale ca RAZMERIȚA din 17 
Iunie dela Berlin. 


O demonstraţie de breaslă şi de cartier, to- 
lerată şi poate chiar văzută cu ochi buni — 
din motive de intrigă interioară — de anu- 
mite cercuri comuniste, sia preschimbat în 
căteva ceasuri într'o formidabilă şi ab-urâă 
RAZVRATIRE Măreţia şi înţelesul adânc al 
acestei revolte tocmai în gratuitatea ei. 
Niciunul din oamenii care şi-au pus vieţa în 
primejdie pe străzile Berlinului, niciunul din 
oamenii care au căzut sub gloanțele mitralie- 
relor rusești, niciunul din cei meniţi să în- 
frunte azi inchisorile, n'a putut spera o sin- 
gură» clipă că demonstrând pe străzi, arzând 
panouri de propagandă și doborând steaguri 
rosii, va putea alunga pe cutropitori. Şi totuşi 
amarul, nemultumirea, disperarea şi drago- 
stea de neam i-au făcut pe toti să lupte cu 
pumnul împotriva tancurilor. 

Lumea Occidentului a rămas înmărmurită 





este marele merit al Berli ă 
Pentru noi cei care trăim zi de zi în co- 


Renuntând la o analiza amănunțită a fap- 
telor dela Berlin, se cuvine să cautăm aici 
invățămintele pe care le putem scoate din ele 
pentru întreaga lume din spatele Cortinei de 
Fier şi în primul rând pentru neamul româ- 


nese. 
După demonstrația dela Berlin nu-i mal 
este îngăduit niciunui om cinstit din Occi- 
dent, niciunui gazetar de bună credință, să 
mai vorbească despre guvernele impuse de 
Sovietic statelor ocupate ca de guverne na- 
ţionale, reprezentând fie și o fracțiune a opl- 
pet Egiline: Da rinita tizurțiilor, pammarriigti 
lor și a prietenilor lor acoperiţi, s'a făcuț 

i clasă socială, 


tru inițiative. Vreau să joace rol de vedetă a 
politicei internaționale cu orice preț. Și de 
aceia, ca și cum nu sar fi întâmplat mimic 
până acum, pun pe tapet cele două probleme 
ca ceva inedit, ca ceva ce numai acum merită 
atenția lumii libere și poate deschide dru- 
mul spre mai ample negocieri de pace. 

Căci Ruşii par că-și uită de sutele de veu- 
miuni inutile între ei și occidentali, pentru a 
obține un tratat de pace cu Austria. Uită de 
succesivele blocade la Berlin şi de enormele 
şi constantele greutăţi provocate de ei în Ger- 
mania. Uită se pare, că de ani de zile organi- 
zează boicotul oricărui posibil acord de pace 
şi că Visinsky, Gromyka și colegii lor sovie- 
tici, practică de ani de zile la conclavurile in- 
ternaționale, cu toată impertinența, politica 
bătăii cu pumnul în masă. 

Fapt este că, din multiple motive tactice, 
Rușii pretind acum că interesele lor converg 
spre un aranjament pacinic al problemei ger- 
mane şi a problemei austriace. Ei și-au dat 
seama că armata europeană devine o realita- 
te, periculoasă, în vreme ce în Rusia continuă 
epuraţiile, în timp ce conflictele sângeroase 
între armată și partid ori între candidaţii la 
tiranie unică, devin din nou tonica politicei 
muscălești, ca acum 20 de ani. Actualii de- 
ținători ai puterii în Rusia vreau mai presus 
de toate să câştige timp, timp suficient pen- 








tru a-și reface unitatea internă, 
sar spune, continuă e u 
derea succesiunii lui Stalin. Li 
Beria e un simptom su, 

ie A, ficient al acestei 
siuni, unele 


este acum 
Și de aceia 
Germanii unite şi 
toriile de dincolo de Oder-Neisse. E de aști 
tat în acelaș timp semnarea tratatului cu 
departe încă, retra- 
gerea efectivelor ruseşti din țările din Est, 
unde e posibil ca Moscova să se mulțumească 
cu Guverne de stânga independente, chias că 
naţionalcomunisme. e 
Căci, fără doar și poate, în politica externă. 
muscălească începe o spectaculoasă retragere 
tactică. Şi așa ar trebui să judece faptele 
oamenii politici responsabili din Vest, usurând 
singurul drum reparator al marilor erori din 
trecut: eliberarea activă a țărilor din Răsărit. 
Şi ar trebui so facă nu din rațiuni morale, 
care poate contează încă atât de puțin în 
breviarul lor politic, ci dim rațiuni practice, 
dintr'o reacţie instinctivă. Căci dacă lumeabol. 
şevică e lăsată încă odată săi rezolve pro- 
blemele interne nesupărată, isbiturile ei ulte- 
rioare vor fi de nezăgăzuit şi soarele libertăţii 
va apune pentru generaţii întregi. 


George Uscătescu 


CU PUMNUL IMPOTRIVA TANCURILOR 


Varșovia pretind că guvernează. Sia dovedit 
că exasperarea masselor este împinsă atât de 
deparțe încât cel mai neinsemnat incident o 
poate face să isbucnească in forme haotice. 

Ca orice forţă uriaşă, deslănţuirea anarhică 
a masselor cuprinde într'insa Brave primejdi 
Dar nu trebue să uităn că „Massele repre- 
zintă o primejdie numai în măsura în care 
lipsește o elită“. 

Comunismul a urmărit și urmărește con- 
ştient nu numai distrugerea elitelor runos- 
cute din toate țările, dar chiar şi a --litelor 
potenţiale; insuși faptul de a te evidenția, 
sub orice formă, atrage dusmănia regimului. 
Nici chiar în cadrul comunismului nu este în- 
găduită crearea unei elite gânditoare, ci se 
urmăreşte numai dresarea unei caste de exe- 
cutanţi amorfi. 

Niciodată prezenta activă a unei elite natio- 
nale nu e mai necesară ca în clipelemarilor pre- 
faceri. Revoltele care au isbucnit şi vor mai 
isbucni, pot însemna un element negativ în 
cadrul marei lupte de așezare a lumii pe te- 
meiul libertăţii, dacă nu vor fi pornite, stă- 
pânite, indrumate de o elită conducătoare. Și 
tocmai astăzi elitele neamurilor subjugate nu- 
şi pot îndeplini în întregime misiunea lor, 

Cum toate naţiunile lumii sunt, sau trebue 
să fie, angajate în lupta de eliberare, elitele 
acestora sunt datoare să fie prezente cu spri- 
jinul lor moral şi cu ajutorul lor tehnic a- 
tunci când elita unei naţiuni oprimate întâm- 
pină mari greutăți în exercitarea rolului său. 

Frânturile elitelor naţionale ce viețuiesc 
împrăștiate în cadrul neamurilor din spatele 
Cortinei de Fier trebue să fie puternic sus- 
tinute în efortul lor de regrupare; frânturi- 
lor lor aflate în afara granițelor naţionale, 
trebue să li se dea posibilitatea să reia repede 
si intens legăturile cu cei din țară. Dacă ell- 
telor naţionale nu li se dau mijloacele teh- 
nice de a-și reface unitatea și de a-şi relua 
rolul de exponenţi ai volnţei masselor și de 
indrumători a lor, uriașa forță de revoltă 
care s'a dovedit prezentă în spiritul tuturor 
naţiunilor subjugate va fi pierdută pentru 
potenţialul de luptă al lumii, libere. 

O considerare unitară a problemei, și o re- 
zolvare a ei pe baza unui şablon comun, fără 
a ţine seamă de caracterele naționale speci- 
fice a masselor din diferite țări, ar putea 





în conformitate cu 
rit aie ee ea Aa ai op A po 


se, au zăcut în spaţiul biologic şi istoric al 
unei naţiuni. Ele se desprind din sfera inte- 
rioară a unui popor și vin în lume însemnate 
cu sigiliul său etnic . . . Massele nu pot fi 
rupte de naţiune, fiindcă ele nu sunt. altceva 
decât națiunea într'o desfăşurare mai largă 
de forțe. Massele continuă să rămână şi să 
acţioneze în istorie ca masse naj ile“. „Ro- 
lul nouei elite este să structureze energiile 
massei în funcție de substanţa națională ce 
o contine”. : 

Cât este de greu de realizat legătura activă 
a elitelor cu massele a dovedit-o tot revolta 
dela Berlin. Deşi într'acest caz unic revolta 
masselor se! desfăşura direct sub ochii germa- 
nilor din Berlinul liber, deși Cortina de Fier 
era aici reprezentată numai printr'o linie ide- 
ală continuu depăşită, totuşi caracterul haotic 
al revoltei nu a putut fi cu nimic influențat 
de sectorul vestic al Berlinului şi aceasta toc- 
mai pentrucă revolta nu a fost organizată şi 
nu a avut un centru de conducere. 

Sprijinul organizării elitelor moptnilei O ionale, nu 





trebue să fie pătat de metoda a 


statistice în tratarea problemelor politice spe- 
cifice, metodă care a caracterizat primii ani 
de după ultimul răsi Dacă lumea Occi- 
dentului ar avea astăzi la dispoziţie în lupta 
Impotriva comunismului sutele de mii de 
ucrainieni, de ruşi, de maghiari, de croaţi, 
predaţi, spre căsăpire guvernelor comuniste 
numai pentrucă intrau într'o anumită cate- 
gorie statistică, lupta popoarelor din Răsă- 
rit împotriva comunismului ar fi mult mai 
uşoară atât pe terenul ideologic cât şi pe cel 
militar. 

Elite naţionale sunt acelea realmente în 
stare să se facă ascultate de neamurile lor, 
tocmai pentrucă acestea simt ca le reprezin- 
tă idealurile. O elită naţională nu poate fi 


“ văruri și altele ca 


lumii pe temeiul li- 
din Ara noua așezare a E . 


Si 








, 











VESTPITORII 





Revista Presei 


„The New York Times“ din Aprilie, Acţiu- 
mea celui mai pasionant dintre romanele 
scriitorului american Anthony Hope, „Prizo- 
nierul din Zenda“, se petrece în România că- 
reia i sa dat pitorescul nume literar de Ru- 
ritania. 

Ruritania e departe de a fi vreodață țara 
fantasțică şi fericită pe care și-a imaginat-o 
autorul. „Nu e mai puțin adevărat“, comple: 

i ziarul american „The New York Timea 
E: 








omânia a uvut tot „unele calităţi neo- 
te; ea a avut regalitatea sa care nu sa 
intotdeauna admirabil, dar aproape 
leauna interesant; ca a avut corupţia 
sa nemaipomenită, dar nu îremediabilă." 








După schițarea unor trăsături puţin mâ- 
gulitoare, inspirat de aventurile și intriile 
prinților. din „Prizonierul din Zenda”, arti- 
colul intitulat „Ultimul Ruritan“ evocă a 
moarțea ex-regelui Carol câteva momente 
din viaţa prințului ruritan, care nu „s'a com- 
portat absolut niciodată admirabil”. „Carul 


suterea de o slăbiciune romantică care făcea 
imposibil pentru el să accepte obligaţiile re- 
gale. Singura * 1oialitate a fost pentru Elena 


„Sunt românii mai fericiţi astăzi decât erau 
când curtea din Bucureşti înflorea într'o at- 
mosferă, în parte gravă, în parte de ope- 
retă, şi când țăranul român privea regele ca 
pe versiunea națională a unui părinte? Au 
românii mai mult de mâncare, decât aveau 
în acele zile depăriate?”. 

Evocarea politică a cantităţii de mâncare 
obţinute e o curioasă metodă de a stabili pa- 
zale între două epoci cu structuri sociale 
fundamental diferite. Inspirația ruritanistă e 
evidentă mai ales în ecuaţia dintre standar- 
dul de viaţă şi monarh, pe care dealtfel ță- 
ranul 1-a conceput întotdeauna ca pe 
reprezentantul unei înstituţii și nu ca pe un 
fetis. A 

Oricum, autorul închee, jumătate filosofic, 
jumătațe fatalistic: „Atât timp cât conducă- 
torii comunişti exploatează țara, ne indo 
că sa făcut un singur pas spre mileniul feri- 
cirăi poporului. Dar Carol e mort, și e pro- 
babi că mu va mal fi niciodată alt rege în 
România. Si până la urmă vor pleca dease- 
menia și falșii regi“. 











din 2 Mai. Ofensiva anti- 
au deslănțuit-o în 
statele satelite, e motivată de acuzația „că 
Sfântul Scaun face jocul conâucătorilor poli- 
ici americani”. Aceasţă acuzaţie nu e lipsită 
de o nuanţă de ironie, dacă se are în vedere 
faptu. că relaţiile de astăzi dintre Statele 
47nite şi Vatican sunt departe de a fi cele mai 
armonioase. In era Roosvelt raporturile se 
îmbunătățiseră considerabil şi preşedintele 
a trimis pe lângă Papa un reprezenant spe- 
cial în persoana ambasadorului Taylor. 
După răsboiu se afirmă chiar din partea 
cercurilor catolice că o țară mecatolică, State- 
le Unite, a devenit „brațul pământesc al cu- 
Dar acest conubium n'a durat mult 
Truman a fost nevoit sub presiunea confe- 


unui reprezentant personal pe lângă Papă. 
atacurile r4 
ci 
Moscova îl considera drept una dintre prinei- 
expansiune jdeologiei 








CR o N 


Tactica sovietica 


In timpul răsbolului, Stalin a reuşit să po- 
zeze în fată preşedintelui Roosvelt cu un înţe- 
lept moderator al extremismului celorlalți 
membri din biroul politic, Sfătuit de Alger 
Hiss, Roosvelt și-a însuşit această fabulă ad 
literam, orientând politica externă americană 
în consecință. „Trebuie“, spunea cl, „sa dăm 
lui Stalin mijloacele necesare, ca să poată în- 
frunta partizanii revoluției mondiale“. După 
moartea lui Stalin energumenii de ieri se 
străduese însa să apară, dimpotrivă, relativ 
naționali și coneilianţi. Fără să cedeze nimic 
în fond, S-au mobilizat întreg aparatul pro- 
pagandistic, ca să întrețină în opinia publică 
din Vest speranţa unor concesiuni ulterioare. 


Analizand ultima evoluție a politicei sovie- 
lice comentatorul american Walter pmann 
se întreabă în ce măsură noul curs indică o 
schimbare tactică, sau una strategică, Păs- 
punsul său e că orice evoluție posibili nu 
poate să fie considerată decât tactică, câtă 
vreme frontiera militară dintre orbita comu- 
nistă și lumea liberă rămâne neschimbată. 








Singura problemă pentru rezolvarea căreia 
Ruşii ar putea fi tentaţi să facă concesii e 
aceea a realizării unității germane, Inchecrea 
tratatului de pace cu Germania ar sili pute- 
rile aliate să-şi retragă trupele de ocupaţie. 
Germanii ar putea să se orienteze spre noile 
posibilităţi oferite de realizarea unităţii na- 
ționale. Intreaea stratepie a apărării atlan- 
tice ar trebui deci revizuită, 


Dificultăţile pe care alianța occidentală le- 
ar întâmpina după încheerea precipitată a 
unui tratat cu Germania n'ar fi însă mai 
puţin grave pentru Rusia. Sfârșitul domina- 
ției comuniste în Germania răsăriteană ar 
însemna abantlonarea poziţiei sovietice în Eu- 
rapa centrală. Moscova ar fi silită în acelaş 
timp să renunțe la insistența cn care a re- 
petat până acum că linia Oder-Neisse dintre 
Germania si Polonia e „frontieră de pace“ in- 
violabilă, pentrucă niciun guvern german liber 
nu va accepta să recunoască ca definitivă 
pierderea teritorilor din răsărit. 


Si mai puţine şanse are încheerea tratatului 
de pace cn Austria. Incetarea ocupaţiei so- 
vietice în această regiune ar antrena automat 
clătinarea poziţiei avansate din Cehoslovacia, 
iar semnarea tratatului austriac ar implica 
juridic retragerea trupelor ruseşti din Româ- 
mia şi Ungaria. Asupra atitudinei sovietice 
în această chestiune nu mai e nicio îndoială, 
dupăce Cremlinul a refuzat să accepte pro- 
punerea britanică de a se convoca 0 nouă 
conferinţă a locţiitorilor miniștrilor de ex- 
terne. 


Dacă ţelurile politicei externe sovietice nu 
s'au schimbat şi nici nu se pot schimba noua 
tactică aplicată în relaţiile diplomatice cu 
Vestul nu urmăreşte decăt câştigarea timpului 
necesar industrializării Siberiei si Chinei, pen- 
tru a se putea duce un răsboiu de durată din- 
colo de Urali, In afară de aceasta, Rușii ezită să 
se angajeze în răsboiu, înainte de a avea o 
rezervă suficientă de bombe atomice şi cu 
hidrogen. Intr'un articol apărut în „New 
York Herald Tribune“, fraţii Alsop rezumă 
un raport al experţilur americani numiţi pen- 
tru studierea aşa zisului proiect Lincoln. 
Aceştia socotese câ momentan Rusia ar putea 


L e 3 


atac şi să stabileşti bazele pentru vie 
finală“. E de presupus că actualii end aaa 
din Cremlin au studiat temeinie scrierile lui 
Lenin, 


Reactiunea Americei 


Im prima fază a ultimei ofensive de pace 
sovietice, cercurile oficiale din America mau 
mărginit să dea asigurări că nu sa schimbat 
nimic în atitudinea Moscovei 


Impactul propagandei comuniste 

emotivității opiniei publice din Veat pe 
însă mult mai puternic decât era de aşteptat 
In Franța, majoritatea oamenilor volitiet ee 
văzut în noua ofertă sovietică d alternativă 
cara nr face imutilă ratificarea tratatului de 
apărăre europeana. In Anglia, şeful opozitiei 
laburiste, Clement Attle, a reproșat america. 








nilor că botează încheerea armisți i 
Corea, In Germania, după ce a ae E 
rată, cu mijloace destul de penibile, rezisten- 
ţa consililiului federal, nesiguranța ce domne 
şte asupra imtențiilor sovietice ar fi putut da- 
cide rezultatul alegerilor din toamnă impotri 
va politicei de integrare europeană a cance- 
larului Adenauer. In America, devalorizările 


înregistrate ta burta dim New York au între 
cut mumai într'o săptămână căteva miliarde 
de dolari. Dar mu mumai micii acționari eu 
intrat in panică. Revista „Nenosoerk“ a ina 
treprins o anchetă printre marii oameni de 
afaceri, și din toate răspunsurile primite se 
desprinde teama unei inevitabile de; 


După câtăva vreme sa recunoscut la 
Washington că sta abuzat de dreptul de ță- 
cere și inacțiune. Contraofensiva a deschis-a 
presedintele Eisenhower ci un fiasiv dis- 
curs ținut în fața asociațiilor editorilor de 
ziare americani. Timp de o huma, speach ma- 
ker-ii dela Casa Albă au lucrat, după îndi- 
caţiile preşedintelui şi ministrului de externe, 
douăzeci de variante ale mesagiului pe care 
presa americană l-a caracterizat ca pe un ade- 
vărat „Bill of rights“ al Statelor Umăte. 


Tonul generas şi oferta fimală a unei Point 

Four amplificat au contribuit să fi considerat 
moderat un text, care cerea Uniunii Sovie- 

tic toate concesiunile şi nu-i promitea în 

schimb mici una. Dacă Sovietele vor să dove- 

dească că doresc pacea, trebuie să adere la » 
următoarele acțiuni conerete; 


Im Corea: încheerea unui armistițiu și ini- 
țierea imediată de discuţii care să ducă la 
ținerea de alegeri libere intrio Coree unită. 


In Germania: garantarea unei Germanii li- 
bere şi unite, cu un guvern bazat pe alegeri 
libere şi secrete. 


Im Austria; rapidă incheere a unui tratat 
care să libereze Austria de exploatarea eco- 
nomica și ocupație militară. 


Im țările satelite: să se permită acestor na- 
țiumi să-şi aleagă în libertate forma lor de 
guvernare. 


Im formularea lor reținută, cererile de mai 
sus sunt ultimative. In răspunsul dat, Crem- 
linul a evitat să îmăbușească cu împrecă- 
ţiile obişnuite seducatoarea melodie a 


ini 
epică unghiulară a puliticei ruseți; în- 
vitaţia de a participa. la noi disculti pentru 
încheerea de pace cu Ati, a 

ă; „imâztiune în afacerile interne 

De ela satelite din partea puterilor ali- 
pri mu se vu putea produce nielodata fără râs- 

ju. 
ai pls Eisenhower 4 foii 
mumai preludiul u evărate avalanşe 
discursuri si declaraţii ale personalită| Lis 
Puente din politică rapirea care 
Senatorul 
Short, 
matului a cerut să se 
Rusiei, aceeptându-se 





zar 


în cazul când actualul program de înarmar» 
ar fi brusc intrerupt. 











VESTITORII 


EEE TEA N A 


boiu imediat, Senatorul Knowland a propus 
ca America să renunțe, la alianța cu tările 
curopeene, dacă acestea continua să se opună 
unei acțiuni energice. In fine, senatorul Taft, 
conducătorul majorității republicane din Se- 
mat, a pledat întrio remarcabilă cuvântare, 
pentru libertatea totală de acțiune a Ameri- 
cei în Corea şi Extremul Orient şi ignorarea 
obiecțiunilor Angliei si Franţei. „Marea Bri- 
tanie şi Franța“ a spus senatorul Taft, „sunt 
gata oricând să abandoneze Polonia, Cehoslo- 
vacia, Ungaria și România, lăsâdu-le la discre- 
ţia Sovietelor, dacă obţin în schimb promi- 
siuni frumoase şi libertatea de a face comert." 


Un puternic ecou a avut în lume oferta făcu- 
tă de președintele Eisenhower de a iniția un 
mou plan de ajutor economic american. Magia 
cifrelor e o caracteristică a civilizaţiei indu- 
striale. Si cine n'a fost impresionat să afle că 
mumai prețul unui bombardier de mare rază 
de acțiune ar acoperi costul respectiv a două 
sute de locuinţe, a două centrale electrice, sau 
a o sută de kilometri de soşea betonată? Dar 
e falş să-și imagineze cineva că mișcarea 
comunistă e în primul rând a reacțiune contra 
mizeriei şi că ajutorul economic e un mijloc 
de a o neutraliza. Origina comunismului e 
politica şi politice sunt mijloacele și scopurile 
sale. Strategia ofensivă a luptei de eliberare 
trebuie să recunoască primatul politic 


Atitudinea Angliei 


De mai mulţi ani, orice desbatere de politi- 
că externa in Camera Comunelor sia desfă- 
şurat în fond sub semnul unor hotăriri luate 
deja la Washington. Cauza disonanței era în 
primul rănd slăbiciunea militară, economică 
si politică a Marei Britanii. La acest handicap 
sta mai adăugatiși lipsa de experiența politi- 
că pe plan extern a laburiştilor, care au gu- 
vernat în primii şase ani după răsboiu. 


Când a venit Churchill! la cârmă, majori- 
tatea poporului englez a sperat într'o schim- 
bare care să redea imperiului iniţiativa si po- 
litica independetă de altă dată. După o aştep- 
tare zădarnică de mai bine de un an şi ju- 
mătate speranţele s'au împlinit. Acesta a se- 
cretul aprobării entuziaste pe care discursul 
istoric al lui Winston Churchill a găsit-o în 
întreaga opinie britanică. Churchill a vorbit 
pentru Anglia, și anume pentru o Anglie, 
care deși obosită şi sângerând incă depe urma 
pierderilor din ultimele decenii, e hotărâtă 
totuși să nu renunţe la poziția sa mondială. 


Campionul de totdeauna al luptei antibol- 
sevice şi omul politic care, prin faimosul dis- 
curs dela Fulton, a atras primul atenţia ves- 
tului asupra perfidiei fostului aliat sovietic, 
sa declarat de astă dată gata să ajungă la 
un compromis cu Moscova şi să sprijine, even- 
tual, primirea Chinei comuniste în UNO, du- 
pă încheerea armistiţiului din Coreea. Avo- 
catul de ieri al federaţiei europene a lansat 
acum idea unui nou Locarno, în cadrul căruia 
puterile concurente mar mai fi Franţa şi 
Germania, ci Germania și Rusia, dar arbitra- 
jul ar continua să-l exercite, după cea mai 
pură tradiţie a echilibrului european, Marea 
Britanie, 


E în aceste propuneri ale premierului bri- 
tanic intenția unei răsbunări tardive pentru 
toate greutățile pe care | le-au făcut ameri- 
canii, când el voia să impiedice din timp cres- 
terea amenințării imperialismului sovlețic? 
Ș'a revanşat contra preşedintelui Elsenhower, 
care sa opus planului unei debarcări in B; 
cani, sau contra diplomaţiei americane pen- 
tru cauza comună făcută cu Rușii la Teheran 
şi Yalta? 

Speculaţii de felul acesta a unor publica- 
ţii americane nu merită sa fie remarcate de- 
cât pentru savoarea lor anecdotică. Politica 
preconizată acum de Churchill e politica care 
convine cel mai bine intereselor Trail 
ale Angliei. Fascinanta personalitate a bă- 
trânului om de stat a Ei! jObolale bn 

tradiţiei ins! politice 
săli sila un al treilea răsboiu mon- 








dial ar avea pentru Anglia urmări catastro- 
fale, se caută găsirea unul modus vivendi cu 
Rusia. Intr'un imperiu, care de sute de ani 
stă neclintit într'o lume în continuă preta- 
cere, s'a desvoltat un fel de conștiință a re- 
lativităţii oricărei egemonii. Cum siau pră- 
buşit imperiile lui Napoleon şi Hitler, va dis- 


pare până la urmă și pericolul dominaţiei bol- 
şevice. 





Această conceptie e cauza principală a di- 
ferenţelor existente între Anglia şi America 
în privința atitudinei de adoptat față de So- 
viete. Englezii au acționat intotdeauna în po- 
litica externă, bazându-se pe un sistem opor- 
tunistic şi pragmatic. Fireşte, această metodă 
a fost mereu alimentată de convingerea su- 
blimă a cetățeanului britanic că ce e util pen- 
tru el şi pentru Anglia, e bun pentru oricine 
și toate țările. Sistemul umerican, dimpotriva 
se bazează pe ceeace George Kennan a de- 
nunţat ca „principii legalistice si morale“. In 
cazul Rusiei, Americanii, care sunt partizanii 
„capitulării necondiționate“ și ai „victoriei 
totale“ văd mai mult decât necesitatea repri- 
mării expanziunii imperialiste a unei mari 
puteri. Influenţa crescândă a campaniei pen- 
tru epurarea comuniştilor, dusă de senatorul 
Mac Carthy cu metode puţin obişnuite într'o 
democraţie, indică caracterul quasi religios 
al luptei antibolșevice în opinia publică ame- 
ricană, Spiritul de cruciadă e incompatibil 
însa cu acceptarea unei soluții de compromis. 














Sfarsitul unui partid 


In 18 Iunie 1940, generalul Charies de 
Gaulle a emoţionat poporul francez, învins şi 
dezorientat, anunţându-i la radio Londra că 
„Franța a pierdut o bătălie, dar nu a pierdut 
răsboiul“. Luna trecută a admis că o altă bă- 
tălie a fost pierdută — anumit aceea pe care 


de ani de zile a dat-o pentru realizarea uni- 
tăți maţiunii și stabilirea unui stat puternic 
sub conducerea sa 


Națiunea, în lipsa unei conducerii, recade 
în hile_diviziuni. Acestea o înjosesc și o 
paralizează .,. Dezastrul din 1940 a fost con- 
secința acestei meputințe poliuce... Efortul 
pe care l-am depus dela răsboiu încoace, pen- 
tru ca patra noastră să-și găsească unitatea 
sa n'a reușit... Lumea care asistă la trista 
paradă a iurmorocului nostru politic o ştie... 
Francezii o simt... Faptele o dovedesc: drama 
bugetară, mara: L economie, injustiţiile so- 
ciale, turburări în Ajrica de Nord, reverse în 
Indochina, letargia naţiunii, confuzia guver- 
namentală .. 











Criza prin care trece Franța nu e o criza 
a democraţiei. Toate insuccesele se datoresc 
mizerabilei funcționari a sistemului parlamen- 
tar specijie francez. Nu se poate prevedea o 
ieșire din impas, fără să se restrângă în vo- 
lum competența legislativă a parlamentului şi 
Jără să se întărească stabilitatea și autoritu- 
tea puterii erecutive, 


Speranțele născute după eliberare au fost 
repede spulberate. „Revoluţiei prin lege“ a 
urmat rapid o perioadă de „restaurari. Oa- 
menii celei de a patra republici s'au întors 
la „republica camarazilor” care i-au costat în- 
Jrângerea din 1940. Răspunsul la acest regres 
a fost intemeerea mișcării „Rassemblement du 
peuple francais“ 


Alegerile din 1947 au însemnat pentru ga- 
meralul de Gaulle și cei care-l urmau un tri- 
um] și certitudinea realizării apropiate a ţe- 
urilor pentru care luptau, Visul lor era rei- 
noirea morală a Franţei, întărirea executivu- 
lui, consolidarea imperiului, simplificarea 
sistemului fiscal și combaterea comunismului 
pe propriu-i teren — cu propria-i energie şi 
rejorme sociale de avangardă, Dar dintro mis- 
care, RPF-ul sa transformat curând întrun 
partid politie în plus, care în loc să se spriji- 
ne pe un program, se sprijinea pe un om. 


Antrenat intro opoziție sterilă Impotriva 
coalițiilor guvernamentale şi parali:at în po- 
sibilitățile de manevră de exelusivismul ge- 


(urmarea în pag. 10; 






Revista Presei 


deauna pentru pace, nu o atacă material. A- 


merica luptă cu toate mijloacele contra ur- 
mărilor politice ale acestei ideologii. Țelul 
final pare analog pe ambele cărţi; în reali- 
tate comportă însă deosebiri esenţiale“, 


„The Review of Politics“, Vol XV 1953, 
Marea majoritate a lumii este afectată în oa- 
recare măsură de mişcările totalitare de mas- 
să ale timpului nostru, 

Recenzând cartea „Originile Totalitai 
lui” de Hannah Arendt, 






comunităţilor naţionale şi trans 
în agregate „de fiinţe umane superflue“, “e 

Tratamentul mișcărilor totalitare după situ- 
aţiile și prefacerile sociale, presupune marea- 
rea cauzalităţii istorice ca un fel de cură”a 
fatalităţii, Dar totalitarismul bolșevic nu poa=- 
te fi delimitat numai la prăbuşirea institu- 
Vională a societăţilor naţionale şi apariția de 
„masse sociale superfluee“, ci motivarea sa 
trebuie găsită mat curând în maladia spiri- 
tuală, care a provocat deopotrivă şi dezagre- 
garea instituţiilor tradiționale. - 

O altă formulare pe care autorul o pune 
în lumină e realitatea că „ideologiile totalitare 
nu urmăresc numai transformarea lumii ex- 
terioare, sau transmutația revoluționară a 
societăţii, ci şi transformarea naturei umane 
însăși“. Totalitarismul marxist nu urmăreşte 
numai remedierea relelor sociale prin schim- 
barea structurei industriale, ci aspiră să cree- 
ze un milenium în sens escatologic, mor 
ficând natura omului. Credinţa creştină în 
perefecţiunea transcendentală prin graţia lui 
Dumnezeu a fost convertită — şi pervertită — 
în ideia perfecțiunii imanente printriun act, 
omenesc. 

Acest adevăr „nu poate fi construit numai 
ca o concesie facută atrocităților comuniste“ 











e părerea profesorului Voeglin. potriva, 
el reflectă o atitudine progresi pragma- 
tică, care e şi tipic liberală. Ace: atitudine 


indică cât de mult au în comun liberaliştii 
cu totalitariștii. Imanentismul esențial care-i 
uneşte lasă în umbră etosul care-i separă. 
Adevărata linie de demarcaţie în criza con- 
temporană nu separă liberaliştii de totalita- 
rişti; ea imparte în două lumi transcedenta- 
liştii, religioşi şi filosofi, pe de o parte, sec- 
tariştii imanentişti, totalitari și liberali, pe de 
alta parte“. 


„Newsweek din 3 Mai. „Când a venit la 
putere administrația republicană, con 
generală cra că Mac Carthy trebuie 
neutralizat în primele şase luni, sau al! 
teri va fi prea târziu. Patru din aceste | 
au trecut şi senatorul din Wisconsin e mai 
puternic ca niciodată”, 

Săptămânalul „Newsweek“ încearcă în nu- 
mărul de faţă să găsească explicaţia uriaşu- 
lui succes de opinie al acestei personalităţi 
atât de controversate. 

Vâlva în jurul activităţilor senatorului Mac 
Carthy a început acum trei anl la un banchet. 
Neștiind despre ce să vorbească, i s'a sugerat 
să semnaleze pericolele comunismului în în- 
teriorul Statelor Unite. Fiind complet străin 
de teoriile şi actele comuniștilor, sa adresat 
la cunoscuţi care i-au pus la dispoziţie datele 
necesare, Revelaţiile primului discurs, 
care au fost denunțaţi funcționarii filo-co- 
munişti din State Departament, au pus bazele 
triumtului de atunci încoace al lui Mac Car- 
1hy. 

Care sunt cauzele imensului succes repurtat 
de camplonul Act olal din Senat? II 
oamenii politici şi parte din presa americana 
îl acuză si e un demagog fără scrupule. Au- 
torul portretului crede altceva: „Me Carthy 
e un luptător. Ii place să dea lupta chiar când 
ştie dinainte că o va pierde. Pentru admira- 
torii săi, Me Carthy e un erou are a salvat 
națiunea de comunism“. 

li mai tervenţi critici ai lui Me Carthy 
ii reprosează că a distrus reputaţiile a sute de 
funcţionari guvernamentali şi că a creeat o 


turmarea in pag. 10) 








PITORII 











„e 


ȘTIRI din ȚARA 


Noi condamnâri la moarte 


"Tribunalul militar din Bucuresti a judecat 
în zilele 15-17 Junie ac „un grup de tero- 
rişti”, acuzaţi că au aruncat în aer magazinul 
"Textila din Bucureşti în noaptea de 31 Ianua- 
rie 1954, Prin sentința dată au fost condam- 
nați: 

Beceanu Gavrilă, la moarte. 

Paşalău Gheorghe, la moarte, 

Cristoti Gheorahe, la moarte, 

Boutnmy Decatrmann Vladimir, la muncă 

slinică pe viaţă. 

Dombrowski Nini, la 25 ani muncă silnică, 

Neamtu Tudora, la 15 ani muncă silnică, 

Adamescu Elena, la 5 ani temniţă grea. 

Condomnaţii la moarte nu fost executați 
în ziua de 16 Julie ac, 


Intârzieri îm transport 


Direcţia Transporturilor. din Centrala Co- 
operativelor Capitalei este acuzată „de biuro- 
cratism până în măduva oaselor“ și de incurie 
în întreținerea parcului de maşini pe care-l 
are la dispoziție, Transporturile suferă pen- 
trucă multe maşini deşi cu stricăciuni uşoare 
sunt ținute luni de zile pe butuci. Astfel un 
camion al cărei bară de direcţie putea fi re- 
parată în cel mult o oră a trebuit să-si aș- 
tepte rândul timp de două săptămâni ca să 
poată fi reparat. 


Mort la Aiud 


In luna Aprilie 1953 a murit în închisoarea 
Alud, Pârvu Nicolae, condamnat la muncă 
silnică, pe viaţă în 1941, A fost manipulant 

“ de tramvai şi șeful organizației muncitorești 
legionare dela STB în 1940. 


Preferinţă în serviciul militar 


A AL soldat în RPR este un privilegiu re- 
zervut numai fiilor de muncitori şi țărani să- 
raci sau mijlocași. Fii de chiaburi deşi sunt 
recrutaţi împreuna cu ceilalţi pentru servi- 
ciul mlitar, după o scurtă perioadă de instruc- 

- ție sunt constituiți în plutoane de muncă 
şi trimişi pe diversele şantiere din țară: ca- 
nal Dunărea-Marea Neagră, Bicaz, Podul de 
peste Dunăre, canalul București-Argeş, 


Pelerine de ploale 


O pelerină de ploaie confecționată din doc 
cauciucat costă 330 de lei. Directorul fabricei 
Banloc din Ploeşti s'a gândit să vină în ajuto- 
rul muncitorilor sondori şi să le ofere pelerine 
pe un pret mult mai scăzut, numal 75 de lei. 
Deaceea a adunat din curtea fabricei taţi sacii 
de ambalat cauciuc şi i-a trimis la cooperativa 
de confecție să fie transformați în pelerine 
muncitoreşti, Când pelerinele au fost gata şi 
distribuite muncitorilor s'a constatat că se- 
mănau cu un costum de scafandru şi că pen- 
tru imbracarea lor era nevoie de un procedeu 
special. „Unul trebuie să țină şi doi să-ți ajute 
să-l tragi pe tine. Incât privește că ar fi im- 
permeabile „*. Ironia aparţine Scântei, 


Locuinţe pentru muncitori: 


comunist din dacă nu scapă niclo 
mult sa realizat 


rută muncitori surâzători în locuințele lor 
spaţioase, dotate cu tot confortul şi elegant 


In gospodăriile agricole 


Birocratism agricol: Im goapodările agri= 
cole de stat: Marsa, Dudu și Albu, planul 
nu se realizează, tar produsele predate sunt 
de proastă calitate inferioară. Insămânţul la 















legume sa făcut cu mare întârziere, în te= 
ren mepregătit, tar semintele folosite au fost 
de proastă calitate. Datorită acestui fapt sa 
compromis cultura de cartoji pe o suprafaţă 
de 28 ha. Im concluzie, birocratismul de atat, 
extins cu toată energia de regimul comunist 
și în producție, ne dovedeşte încă odată, fa- 
limentar, Cât de mare trebuie să fie dezan- 
trul, dacă critica comunistă este sită să-l dea 
publicității 
Entuziasm 

Intr'un discurs ținut la congresul frunta- 
şilor din gospodăriile agricole colective, Gh 
orghiu-Dej a sapuns că în ultimul an au intrat 


în aceste gospodării un număr de peste 44.000 
țărani muncitori, Că alţi peste 42.000 au făcut 
în cursul acestul an, cereri de intrare, Pentru 
a stabili mâsura acestul entuziasm, este su- 
ficlent să citim din statutul de funcționare al 
acestor gospodării: art. 30 prevede: pentru 
lipsa nemotivată dela lucru, următoarele 
sancţiuni: amenzi până 5 zile-muncă, trecerea 
la o muncă inferioară, inlăturarea provizorie 
dela muncă, Pentru abateri repetate se pre- 
vede excluderea din gospodăria colectivă, cee- 
ace înseamnă trimiterea într'unul din lagă- 
rele de muncă pentru exterminare, 





Protecția muncii 


Norme de protecție a muncii: In anul 1951, 
s'a dus o intensă acțiune pentru răspândirea 
mormelor de protecţie a muncii. Numai în in- 
dustria siderurgică sau tipărit peste 44.000 de 
exemplare şi s'au împărţit gratuit la munci- 
tori, Peste 20.000 de afișe, în 40 de modele, 
au fost afişate în întreprinderi şi la locurile 
de muncă. Peste 1,500 de conferințe s'au ocu- 
pat cu acest subiect. Dar... se înregistrează 
încă mari lipsuri în protecția muncii din cau- 
za proastei calități a materialelor de protec- 
ție, pe care le furnizează ministerul industriei 
uşoare, Astfel cismele de cauciuc nu rezistă 
decât câteva săptămâni. Palmarele de protec- 
ție confecționate din piele de porc sunt și ele 
de o calitate foarte prostă, 


Belşug: 


Alimentele distribuite pe cartelă sunt total 
insuficiente. Totuşi populaţia are posibilitatea 
să se aprovizioneze oficial dela magazinele 
de stat, unde se găsesc alimente cu preţuri 
mult mai ridicate (de ex. pe cartelă, zahărul 
costa 7 lei, iar fără cartelă, 12 lei). Fie pe 
negru, In special carnea, care pe cartelă se 
distribui foarte rar şi este de calitate proas- 
tă, se negociază pe scară întinsă pe negru, 
deși riscurile sunt foarte mari, dar sunt pu- 
ţini cel care își pot permite să plătească pre- 
țurile cerute, Un ou costă 2 lei. Untul se 
găsește foarte rar în Bucuresti. In provinele 
deloc, Untura este tot aşa de rară ca şi car- 
nea. 






Un marinar coborât depe vas în Galaţi sn 
dus să facă un chef In restaurantul de stat 
23 August (trebule menţionat că în fiecare 
oraș mare există un restaurant 23 August, 
care deobicelu e cel mal scump) Nota de pla- 





tă l-a contat 500 de lei. A doua zi, întors pe 
vas, pomenit chemat la Securitatea Por- 
tului, Aci a fost interogat amănunţit unde 


şi-a petrecut noaptea, cât a cheltuit şi de 
unde are banii. Omul a răspuns cinstit: 500 
de lei pe care i-a strâns din economii. „Al 
nvut noroc că al spus adevărul“, i-a răspuns 
omul Securităţii, scoțând. din sertar duplicatul 
notei de plată a restaurantului unde chetulse. 
După aceea funcţionarul l-a făcut atent că o a 
doua justificare a cheltulelilor „cu economii 
n'o să-l mal meargă. 


Populația României în 1900 

Conform recensământului din 1948, a 
laţia României ar fi fost de 16,000,000 dica 
tori, Institutul de statistică, analizând ritmul 
de creştere ul populației româneşti, pe baza 
datelor din 1944 şi până azi, ajunge ln con- 
cluzia că populația probabilă a României în 
1900 va atinge cifra de 18-1%,500,000 locuitori, 

O creptere vertiginoasă este realizată mai 
alex în ce priveşte populația oraselor. Astfel 
la inceputul anului 1953, populația oraşelor 
a atins cifra de 5,500,000, față de 3.800.000, cât 
cra în 1948, Se fac previziuni că în 1960, po- 
pulația oraşelor și centrelor industriale va 
atinge o cifră de peste 700.000, 

Nu se spune încă ce procent va prezenta 
până în 1960, populația adusă din ţinaturile 


ruseşti și colonizată în diversele regiuni ro- 
mâneşti, 


La Borsec 
Vilialatură reperlată: Scântela este scana y 
zată că a serie de oameni ai muncii veniți 
la odihnă în luna Mai în ataţiunea Borsec, au 
Jost repartizaţi în vile neterminate, fără Wu- 
mină şi fără sobe, deși timpul era încă jrigu- 
ros Băile și invoarele minerale erau închise, 
cu toate că mulți oameni erau veniţi special 
pentru tratament medical, Și totuşi toată pre= 
sa comunistă din țară se străduiegte să infă- 
Țigeze cu lu de amănunte câtă grije depune 
regimul pentru sănătatea „oamenilor muncit“, 


Un mie calcul: 

La restaurantele de clasa III se serveşte 
numal un menu, compus aproape regulat din: 
o supă de fasole, o tocană sau o mâncare de 
fasole cu carne de vacă și 2 felii de pâine 
meagră. Menu-ul costă 7 lel. Salariul unui 
muncitor necalificat este de 250-300 lunar. 
Mâncând o singură masă pe zi, masa îl costă 
210 let pe lună. Raportând la cifra mal ridl- 
cată de 300 lei, înseamnă că-i mai rămân lu- 
nar câte 90 lei pentru chirf, curent electric, 
încălzit, îmbrăcăminte, etc. ȘI asta dacă mă- 
nâncă odață pe zi... 


Care este adevărul? 

Cu ocazia festivalului mondial al tineretului 
ținut recent la București, gazetele R. P. R.-iste 
au publicat numeroase fotografii ale pieţelor 
bucureștene, unde zarzavaturile și legumele 
proaspete se răsfătau în grămezi de belşug, 
Este însă sigur că acest lucru s'a întâmplat 
numai cu ocazia festivalului, căci iată ce seria 
presa R. P. R.-stă, în rubrica criticii, numai 
cu câteva săptămâni înainte: proastă organi- 
zare şi planficare a mijloacelor de transport 
face ca importante cantităţi de legume şi zar- 
zavaturi să nu fie ridicate la timp. Din aceas- 
tă cauză, ele ajung pe pieţele Bucureștiului 
depreciate sau veștede, Importante cantități 
s'au stricat, 


Intreceri socialiste? 

In șantierul Sovrom-Orșova vasele Miron 
Costin şi Craiova se află de mai bine de 3 
luni (în mijlocul sezonului de lucru) în re- 
paraţie. Iniţial erau prevăzute reparaţiile nor- 
male ce în fiecare an trebuiesc executate la 
vasele fluviale. Rezultatul controlului a fost 
surprinzător: „reparaţii capitale și mal ales 
îndreptarea diferitelor reparaţii recente”, ob- 
ligă pe conducătorii comuniști să recunoască 
— practic de astă dată — incapacitatea lor 
în întocmirea „programului“, „cotei“ și su- 
praîncărearea lui pentru atingerea „produc- 
țiel 


el“, 

“Tot incapacității lor şi „economisirii mate- 
rialelor“ se datoreste şi faptul că vasul Ni- 
colae Belolanis — nou construit în șantierele 
fluviale RPR — care a fost gata acum o lună, 
numai după 3 zile de „producţie“ s'a defectat 
și a fost adus din nou în șantier pentru „re- 
paraţii importante“ în „contul garanţiei“, 

ȘI totul numai după 3 zile de „producţie“! 


Depozite în biserlei 

"Unele biserici din Dobrogea de nord (Tul- 
cea şi Babadas) sunt folosite de ruşi ca să 
depoziteze în ele material de răsbolu. Aceste 
biserici sunt bine întreţinute la exterior, ba 
chiar au fost frumos tenculte și zugrăvite: 
Sunt însă discret păzite şi publicul n'are ac- 
ces în ele, 











ae 


Fabricate românești 


au livrat Unga- 
completă cu cup- 
toare rotative de 88 m. lungime şi 6 m. dia- 


dere de 6 metri şi strunguri metalice de toate 
tipurile. 

In măsura în care toate aceste realizări 
sunt datorite priceperii inginerilor români și 
hărniciel lucrătorilor români, ele nu pot de- 
cât să ne bucure. Când ştiim însă cu cât a- 
mar şi chin sunt plătite toate aceste realizări 
tehnice, cână stim că fiecare presă de ma- 
şină costă un suflet de om, nu ne mai putem 
bucura. 

Și oare, întrio Românie liberă, nu sar fi 
ajuns tot la asemenea i, i 
poațe chiar și mai mari? 


VESTITORII 





COMENTARII 


Bucureştiul se sulemeneşte 


La 25 Iulie sta deschis la Bucureşti „Con- 
gresul Mondial al Tineretului“ — bineînțeles, 
congresul tineretului comunist şi comunizant. 
Intre 2 şi 16 August a avut loc, în continu- 
are, „Festivalul Mondial al Tineretului și 
Studenţilor pentru Pace şi Prietenie.) 


Cum oaspeţii trebue să fie convinși de feri- 
cirea poporului român şi de binefacerile re- 
gimului comunist, de Juni de zile sta lucrat 
la ascunderea lipsurilor de tot felul. Fațadele 
caselor de pe străzile unde au trecut corte- 
Riile au fost însfârsit văruite după zece ani 
delăsare. Bineinţeles, numai fațadele. Pav: 
jele găurite, reparate. Hotelurile şi inter- 
natele unde au fost găzduiţi oaspeţii, cu- 
Tăţite și rutăria înoită. Prin „muncă volun= 
tară” — adică obligatorie și neplătită a 86.000 
de tineri din București, s'a construit pe te- 
Trenul unei foste carămidării un mare stadion 
sportiv, care — bineînțeles — poartă numele 
blagoslovitei zile de „23 August”, 





Totul în grabă, totul provizoriu, totul po- 
temkinist. Totul destinat numai să însele, nu 
pe cei care au participat la congres, ci tinere- 
tul din țările lor, cărora aceştia le vor putea 
povesti fără să mintă prea mult cum au văzut în 
Bucureştiul comunist numai lucruri bune și 
frumoase. 


Pe noi ne doare să știim că Bucureștiul su- 


MICI BUCURII 


De cânji. în 1050, am fost invitat să iau 
parte la săpăturile arheblogice ce au luat o 
așa de mare amploare în toată Sicilia, rare 
ori mi-a fost dat să găsesc un fir de legătură 
între obiectele pe care am avut fericirea să 
le pun în lumină aici şi cele pe care le-am 
găsit în anii mei de în 





pătură între Teatrul grec și Altarul lui Hie- 
Tom, în una dintre cele mai sugestive poziții 
pe care le are Sicilia. — Nu pot să uit nici 
bucuria pe care am simțit-o atunci când, de 
sub stratul gras de pământ între cele două 
coline: San Mauro şi Metapiccola dela Len- 
tini vedeam ieşind, plină de măreție, poarta 
pe care, spre sfârșitul secolului al V-lea î. 
Chr. pleca spre Atena cel mai mare sofist al 
lumei antice: Gorgias din Leomtinoi. Pot măr- 


: mai 
Dar cea mai mare bucurie pe care am avul- 


1sEtei 
i ii 
i i. 
i: dr 
lu 
mb 


iar sfinţii care încadrează Sf. Cruce sunt: 
Vasile, Sf. Grigore îar os, la sicioarele M 
tuitorului răstignit, figura și inscripția Sf. Ni- 
chita. După atătea descoperiri de monumente, 
soarta a voit să mă repună în contact cu toa- 
tă creştinătea orientală: toți sfinții pomeniti 
pe crucifix sunt orientali iar printre ei, Sf. 
Nichita, este rezumatul întregei noastre în- 
creștinări. 





r 
Nu-i locul aici de a insista asupra acestui 
7ol de sita de pâlnie pe care l-a avut Sicilia: 
dela începutul preistoriei și până az 
a fost şi este încrucișarea tuturor civilizaţii- 
lor. Din Orientul mediteranean a venit ci- 
vilizația bronzului și a fierului lucrat de 
preistorici; din Occidentul Spaniol a venit pic- 
tura grafită dela Levanzo; din Nord au venit 
neamuri și abiceiuri de înmormântare iar din 
Sud au venit, poate, chiar băşinașii găsiți de 
primi coloni Ellemni: Sicanii şi Siculii, Toata 
punctele cardinale au dat ce aveau mai bun 
fi au plămădit acea cultură care a avut cura- 
Jul de aş asuma răspunderea apărării Occi- 
dentului de prima invazie orientală: Fenictenii 
din Cartagine, în marea bătălie dela Himera 
în 480 î. Chr. De atunci şi până acum Sicilia 
a fost casă deschisă a iioar: celor cari Anztaue 
cu necazuri vroiau să se jeasi n 
massa iri insulare, Cimluizie antice 
ale Siciliei sunt cimitirele tuturor neamurilor 
ce aveau chiar cea mai mică legătură cu Me- 
diterana. Nu-i deloc rar să păseşti într'un sin- 
gur mormânt: vase de fabrici locale, scarabei 
din Egipt, vase din insula Rhodos iar altele 
din Corint. Cel care și le-a procurat pentru 
drumul de veci este un băștinaş (Sicul sau 
Sican) elenizat. 


Crucifizul dela Sabucci, firul sigur care mă 
leagă zilnie de creștinătatea noastră orientală, 
consider 





= urmele lăsate ii 
credincioși ai Sfinţilor: Vasilie, 
şi Nichita, Sunt bucurii amestecate cu lacrimă: 
rerum. 


lemenit a servit ca mijloc de înșelare a tine- 
retului lumii asupra realităţilor comuniste, și 
nu ne vom bucura decât în ziua când un ţi- 
neret întradevăr liber, din lumea întreagă 
va veni să vadă cât de repede şi-a vindecat 
România rănile lăsate de stăpânirea comu- 
nistă. 


Femeile scăpaseră până acum . . . 


Caracteristic pentru lumea comunistă din 
R. P. R. este mulțimea organizațiilor de tot 
felul care se nasc peste noapte, se lansează cu 
mulţă reclamă în gazete şi mor peste câteva 
luni înomolite în comitete şi comisii inactive. 
Rezistenţa pasivă a populației față de toate 
aceste iniţiative este atât de mare, încât co- 
munistii se simt obligaţi să le reînoiască con- 
tinuu, căutând să cuprindă în sânul lor noui 
categorii. 

Până acum femeile scăpaseră de mulțimea 
acestor iniţiative. Exista U. F. D. R. (Uniunea 
Femeilor Democrate Române), dar aceasta cu- 
prindea numai pe activistele partidului. Fe- 
meia gospodină, mama de familie, nu era 
obligată să participe la manifestările comu- 
niste, un era „incadrată“. De vreo două luni, 
se alcătuiesc în toate colţurile țării, și deo- 
camdată mai ales la oraşe, aşa zise „adunări 
a delegatelor”, O asemenea adunare cuprinde 
până la o sută de delegate care reprezintă 
cam o mie de femei din cartierul sau satul 
respectiv. Rostul adunării este să mobilizeze 
masse cât mai largi de femei în sprijinul di- 
feritelor acţiuni și inițiative ale sfaturilor po- 
pulare, care înlocuesc astăzi consiliile comu- 
nale, judetene, etc. Adunarile delegatelor 
sunt conduse și îndrumate direct de sfaturile 
populare prin comisii de femei constituite 
pe lângă toate sfaturile populare regionale, 
raionale, orăşenesti şi comunale. 

In aparență, rostul acestor „adunări a de- 
legatelor“ este să organizeze „critica de jos“ 


a gospodinelor faţă de activitatea. sfaturilor 


populare. In realitate, se urmăreşte imixtiu- 
nea tot mai adâncă a partidului comunist în 
vieața de familie și cucerirea pe această cale 
a ultimei celule sociale care mai păstrează 
încă vie tradiția naţională. . 


Cultura românească 


E greu de imaginat un aspect mai descura- 
jant şi mai umilitor decât acel al revistelor 
iei ema tă Solia, Monicai în RP. 

Incepând cu „| rani are se in- 
și continuări certe PE 
continuând cu „Viaţa Românească“ 

„Revista Uniunii "Scritorilor din R. 





eni decât semnele scla- 

viei intelectuale și a lipsei libertăţii scrisului. 

Cam jumătate din articole sunt traduceri 
îi reproducerea discursurilor 


[9 DR m Dea ee jel arii a 
ieorghiu a 

bate cu ma Chiar arțicolele 
așazise nu sunt în tatea_lor 


a nu spune 
cumva un lucru neplăcut stăpânirii. Numele 
lui Stalin nu poate fi scris 


dată te socoteai dator să-l stimezi, nu ştii 
dacă să te Tevolți sau sa-i PIângi i roti 
citul autor. 

























VESTITORII 








Imperiul bizantin și poporul românesc 


Cinci sute de ani dela caderea Constantinopel 


Sub Influența unul complex de idei impor= 
inte în decursul veacului al XIX-lea, impe= 
riul bizantin a font socotit pe nedrept o forţă 
reacționară şi morbidă, un atat naţional „tre= 
cese" n ehrul cădere în anul 1453 ar fl font 
cauzată de slăbiciunea sa Inerentă pl-ar fi 
fost folositoare nouă, românilor, Realitatea 
istorică însă infirmă acente prejudecăți astăzi 
părăsite, 

Cudrul statal a Bizanțului n'a font nlelo= 
dnță expresia naţionalismului elin, Inmuşi 
„bizantinii se considerau în tot decurul 
istoriel milenare n imperiului drept moşteni= 
torii Romei; imperiul lor era „Romania“, 
locuitorii se chemau cu mândrie „Rhomel”, în 
sensul unvermlitatii crestine posl-constantie- 
me. Numele de „grec” pentru bizantini era o 
insultă, lar niște ambasadori apuseni îndrăze 
nind să-l intituleze pe impăratul Nichifor II, 
drept „Impâratul grecilor” au font aspru po= 
depiţi, cum ne mărturiseşte Liutprand din 
Cremona. Cine mal afirma că Bizanțul ar fi 
fost un stat grecesc nenga însuși firen Impe- 
viului „răgăritoan”, Creatorii lui sunt ostaşi 
ni „iricului" care au dat imperiului roman 
între veacul al treilea și ul şaselea nu mal 
puțin decât patruzeci de impârati printre cari 
se utlau personalități marcante de obârşie da- 
că, ca Repalian „Decebali, ut fertur aftinin”, 
sau viu, cure, dupa Lactantiu dorea ca 
im] să devie dac şi în denumire (Da- 
cisceum cognominaretur). Era firesc, ca duph 
pierderea peninsulei balcanice şi slavizarea el 
limba latină să dispară ca limbă de stat; dar 

“mici în secolele urmitoare Grecia propriu 
zisă n'a jucat vreun rol în istoria bizantină, 
Din peste o sută de împărați unul singur 
— eu totul efemer — era din „Elada”. Elitele 
conducătoare se alcătulau ca si maasa fluctu- 
artă o locuitorilor, dintro pleindă întreagă 
de popoare integrate prin creștinism. (O pe- 
rlondă în care nu lipsesc nici Valnchi, dela 
cari probabil se trage însuşi numele palatului 
imperia! al Blachernilor) 

Marele Constantin, originar din Nalssus 
(Nis-ul de astăzi) a realizat fapta uriașă a 
creștinării imperiului. 'Tot el a mutat capitala 
din „Roma veche“ ln „Roma nouă“, dela ma- 
urile “Tibrului pe malurile Bosforului, în 
străvechea cetatea Byzantion, îmtemelată un 
mileniu mai de vreme de tracul Byzas, Con- 
stantinapolul devenea metropola clvilizație! 
creştine. In decursul veacurilor sa constituit 
şi conturat spiritualitatea creștină care a de- 
phyit cu totul hotarele imperiului. Bizantul 
s'a mărginit cu această radiere religioasă fără 
să arațe vreodată veleltăți „imperialiste“ în 
stilul Romei vechi, Cesarii creştini al Con- 
stantinopolei ninu dus niclodată un rizbolu 
de agresiune ci se mulțumenu cu patronajul 
aceste! activităţi de mislune spirituală, Ace- 
astă ntitudine de legitimă apărare esto de- 
parte de pasivitate Istoric. Bizanțul era ba= 
stionul constient al creștinităţii împotriva ho- 
ardelor adatice de stepă fie ele ivamire mu 
păgâne La adăpostul scutului bizantin aa 
desvoltat nestânjenită civilizația apuseană, 
care atât de Ri a (nptlat A Aloazită Soprtajle 
tinapolei pentru apărarea Europei. Un destin 
tragic a vrut ca pisiupiza finală a Bizan= 
tului să nu se dutorească ni 
unul rând aprope nintrerupt de wtacuri de 

Aceste lovituri rel- 


Malacon) găseşte o vastă aplicare; sub Vasile 
Voda Lupu se redactează 


na ANR 


dvălirilor Aslel, ci, 


şit, mândrul imperiu după o rezistență eroleh 
n sucombat dușmanilor, Consecința istorică n 
fost Invazia peninsulei Balcanice prin turcii 
învingători și pătrunderea lor în inima Euro= 
pol, 

Pe la mijlocul veacului al XIV-lea se lve- 
şte momentul crucial al Istoriei bizantine. Ul- 
timul împărat mare al imperiului, muribund, 
Cantncuzinul loan nl VI-lea, sotul Irinel Asan, 
sprijinit pe mişcarea de reinolre religioasă 
n Hesychanmului încearcă să aleătulneă ln 
strâmtori, care atâtenu, după concepţia bizun= 
tină, sub protecţia Arhangelului Mihail, o ul- 
timă barieră de aparare europeană, Nucleul 
upârării îl formează ostașii lui, „barele de 
tier” oţeliţi în lupte lung! şi luptătorii valahi, 
in onoarea cărora el conferă fiului său îm- 
păratului Mateiu, titlul unul „rege al Vala- 
hilor”, După un războlu clvil nemulnuzit, cu 
toate intrigile Anel din Savoya, el reuşeşte 
sa distrugă un puternice curent comunist care 
se întruchipa în aşa ziua „republica Zeloţilor” 
din Salonic (1342—50) şi crelază pentru ultima 
vară un front unic de rezistenţă, Dar în ciuda 
eforturilor sale eroice, impăratul loan rămâne 
izolat. Sârbii şi Bulgarii refuză să partielpe 
In apărarea Dardanelelor, Puterile apusene 
nu acordă nici un sprijin; dimpotrivă, repu-= 
bliclle comerelale itallene desăvârgese sugru- 
marea ultimelor forțe economice şi navale ale 
imperiului și încurajează un nou războlu cl- 
vil, al cărui urmare este debarcarea 'Tureilor 
în Europa. Impăratul se retrage într'o mână» 
tire lar sub succesorii lul efemeri din di- 
nastia Dio cA le Constantinopolul este în- 
conjurat de tfupele turceşti. 


Ceence urmează, nu este decât lunga agonie 
a Bizanțului, După vorbele lui Demetrios 
Kydones locuitorii. metropolei mărețe vege- 
țează „ca animale întria cușcă“. Bizanțul blo- 
cat nu mal poate fi aprovizionat decât prin 
flotele npusene, Dar această alimentare tre- 
bue răscumpărată ct sacrificii materiale şi 
ideologice până când, după un secol de re- 
zistenţă remarcabilă, massele desesperează 
preferând să devie supuși otomani decât să 
file mereu dăscăliţi, insultaţi şi exploataţi de 
câtre aşa ziși lor eliberatori și allaţi, Ultimul 
împărat, strănepotul lui loan al VI-lea refuză 
să cnpituleze şi cade în lupta, la care marea 
massă a populaţie nu mal a participat; iată 
o invăţatură instructivă, interesantă şi în con- 
vecinţele atorice; însuşi puterile apusene au 
trebuit să plătească cu sacrificii materiale si 
cu mult tribut de sânge greşeala lor capitală. 


Cu totul altfel se prezintă atitudinea isto- 
rich a neamului românesc fața de imperiul 
bizantin. Altfel decât Bulgarii şi Sârbi în de- 
cursul Evului mediu sau Ruşii întrun trecut 
mal recent, românii r'au făcut niciodată vreo 
tentativă de urzurpare a ideologiei imperiale. 
Domnitorii români urmăresc în această privin= 
ță a linie neşovăltoare. Participarea românilor 
la ecumenicitatea ortodoxă isvorăşte din voin- 
4u de apărare comună. E un simbol, că însusi 
constituirea organizaţiei ecleslnatice ortodoxe 
din "Țara Româneasca şi Moldova, lzvorită din 
mişcarea de reformă religioasă propovădultă 
de către impăratul Ioan al Vi-lea rămâne 
strâns legată de senunele episcopale ajunse 
vacante după turcizaren Alei mici; Nicomedia 
și Amasia, ajunse „ln NUD intidelium"”.*) 
Chiar în anul batăliei 
ugresorilor DAIA Panpb era aliatul lui 


(1330), Aparator al cauzel comune aula e 











Si I Moldo Mariei din Man 
rai trimite ostașii să! spre Crimea întru 
tejarea ul tine. Deone- 
Pa onoruri uu primit şi dom- 


doamne 
de obârsie can! în statele ro 
ne di uta în Veagul al XVI-lea. In cluda 


Mâpânirei turceşti, România devine ni - 
vilizație! bizantine și o sprijină cu portari 
mari, Domnitorii noștri, recunoscuți de Pa- 
triarhii Conatantinoplei drept muecenori legi- 
Umi al împăraţilor și considerați de cronl= 
carii români ca ntare, oxereltă o vant neti= 
vitate de ajutorare a locurilor sfânte care pa 
intinde, dela Neagoe Basarab înainte, asupra 
intregului „Ortena chrintianus“, Vasile Lupu 
asumă întreaga gestiune bugetară n patriar= 
hiei, „chiar dacă nr rămâne numai cu eu 
maya”, Phră cont sprijin permanent și în- 
delungat, creptinătatea rânăriteană în hotarele 
imperiului otoman mar îi putut să reziste, 
Simbolul strălucitor al ncestet activități sunt 
printre altele măreţele catedrale deln Curten 
de Argeş şi Iaşi, ridicate pe pământul Româ= 
niei, destinate însă In înalțarea mufletească a 
întregei ecumenicități ortodoxe. Cantncuzinii, 
stubilizați după căderea Bizanțului în țrile 
românenti, lit ei în veacul al XVII-lea 
o îndelungată politică cu perapective imperia- 
le, care începe cu inscaunaren lul Mihai Vi 
teazu şi culminează cu apărarea Vienei prin 
Şerbun Vodă, o faptă de care chiar azi maj 
aminteşte capela ridicată de Vienezii recunos- 
cători acestul domn, despre care Neculcea 
spunea că „gândul şi gătirea lui era să fie 
Imparat la Țarigrad“. In vremea acenuta în- 
Horeste o mişcare culturală profundă care 
se exprimă prin înființarea înaltelor geoli 
dela Bucureşti şi Iaşi, prin traducerea Sfân- 
tel Scripturi în româneşte şi prin crearea 
unul stil de arhitectură specific, combinând 
în mod magistral elemente bizantine și ve- 
neţiene, acest stil pe care G, Bals l-a denu- 
mit „stilul cantacuzinesc” și care a devenit mat 
târziu stilul național românesc, 

Această simbloză culturală fericită a fost 
compromisă prin forțele oculte ale Panarulul 
conrupt, care au părăsit buza comună a soli- 
durității creştine, Ivrându-se la o activitate 
febrila de exploatare. După răsturnarea Can- 
tacuzinilor (1718), fruntașilor fracțiunei națio- 
nale, „Hospodarii” următori nu mal! sunt, 
în majoritatea lor, decât agenţii ocupanților 
otomani, încercând în scurta lor domnie să ne 
îmbogăţească cât se poate de repede. Impo- 
triva acestui regim degenerat se ridică în 
sfârșit miscarea naţională a veacului al XIX= 
lea. Această reacțiune firească şi legitimă a 
mediului naţional impotriva înstrăinârii cate 
însa alterată prin curentul importat și el al 
Mberallsmului, care in desconsiderarea lui 

















VESTITORII 





/ Ziarul „Le Monde” despre Frontul Libertăţii 


ș In ziarul francez, Le Monde“, din 1 August 
41953, a apărut un articol despre emigraţi 

| românească întiulat „La Roumanie a Salz- 
bourg”, sub semnătura trimisului special al 
ziarului P. Meutey, Ziaristul francez a vizitat 
lagărele de refugiaţi dela marginea orașului 
Salzburg, unde a dat de faimosul „Bunker al 
Românilor“ și a avut prilejul să vorbească cu 
refugiați români. Impresiile ce le-a cules de 
aci şi din alte părți despre eminraţia româ- 
mească le-a condensat în acest articol. 

Situaţia României este mult mai grea decât 
a celorlalte țări ocupate de Soviete, pentrucă 

e tăiată din toate părțile de Occident. Din 
ce în ce mai rar sosesc refugiaţi din Romă- 
mia. „Il magit le plus soutent d'hommes jeu- 
mes et decides", Cei care ajung în Grecia și 
Jugoslavia nu-i așteaptă libertatea, ci inter- 
marea în lagare, până la o mai amplă infor- 
mare. 

Ajuns în Occident, refugiatul român e so- 
licitat de trei organizaţiuni politice: Comite- 
tul Național, Liga și Frontul Libertăţii. Tre- 
câmd peste confuzia pe care o face la un mo- 
ment dat ziaristul francez între Ligă și Co- 
mitet, între rolurile jucate de Gen. Rădescu 
și Visotanu, despre Comitet afirmă că nu gru- 
pează mai mult de 10/e din numărul refugia- 
ților. In schimb, Comitetul Naţional e bine 
înzestrat cu bani. Aminteşte și de provenien- 
ţa acestor bani, de scandalul financiar din El- 
veția. 

Despre Ligă ziaristul francez spune că ar 
încuma 20%/e din refugiaţi, iar Frontul Liber- 
tății 5W/e din massa lor. Ocupându-se de 
structura Frontului, afirmă următoarele: „De- 
clarer moir sur blanc que les gens du Front 
de la Liborte sont fortement nazifies, c'est 
satlirer une centaine des rectifications et 
prires dtinserer. Pourtant îl m'est pas dou- 
teur que.la grazde masse de cette organi- 
sation est composee d'anciens gardes de fer 
— les chemises vertes roumaines — de mili- 
taires reactionnaires et de politiciens de 
droite. Le chef de Garde de Fer, Horia Sima, 
rapeile volontier: bien sur Lassassinat de Co- 
dreanu, ou la deportation de ses hommes et 
la sienme propre par les Allemands a Dachau 
ou a Buchenwald, ou encore le jugement du 
tribunal de Nuremberg les blanchissant... 
Dans un livre intitule, Destinee du National: 
me, publie en francais a Paris en 1951, îl de- 
montre complaisement que le nationalisme et 
la democratie me sont nullement incompati- 
bles." 

„Toujours est-il que le Front de la Liberte 
groupe environs Ss des refugies.“ Nu inţe- 
legem din expunerea ziaristului de ce vor- 
bește de militari reacționari, — probabil se 











referă la anticomunismul lor — și nici de ce 
lasă să se înțeleagă că ar exista Incompati- 
bilitate între naționalism şi democrație 
Dupăce a făcut acest efort de obiectivitate, 
atât cât îi înpăduie formația tul spirituală, 
ziaristul francez nu uită să plaseze şi câteva 
imformaţii care să fie in nota ziarului: între 
altele afirmă că dintre toți oamenii politiei 
ai Occidentului, refugiații români și în spe- 
cial cei grupaţi în Frontul Libertăţii mu gă- 
sesc pe placul lor decât pe Me. Carthy... Că 
mu me place politica franceză, când vrea să 
sacrifice 100 de milioane de oameni de dragul 
unei păci precare, e foarte natural, dar salu- 
tâm cu entuziasm politica ajenrivă 











Reactii la articolul „La Roumanie ă Salzbourg 


Articolul Dlui Pierre Meutey a provocat 
o mare agitație în cercurile româneşti din 
Capitala Franţei. Prin numeroase scrisori, 
cititorii români ai ziarului „Le Monde“ şi-au 
exprimat punctul lor de vedere, complectând 
anumite afirmații sau rectificându-le. 

DI. Negruzzi recunoaște că „Frontul Liber- 
tăţii” este „incontestablement de beaucoup 
le plus puissant', dar nu înțelegem dece atri- 
bue legionarilor tendințe de stânga. In orice 
caz, ar fi trebuit să fie mai explicit. Se re- 
feră la faptul că Garda de fier reclamă îm- 
plinirea dreptății sociale? Aceasta nu înseam- 
nă politică de stângă neapărat, ci politică 
natională. Dreptatea ta, cum spune Corneliu 
Codreanu în cadrul dreptăţii neamului. 

Tot atât de eronate sunt aprecierile ce le 
face Dl. Negruzzi asupra situației din țară. 
Poporul român continuă să-și pună mai de- 
parte nădejdile în Statele Unite, cu toate de- 
cepțiile ce le-a suferit. De npzocieri. inter- 
naţionale este sătul. EI ştie că eliberarea Ro- 
mâniei nu poate veni decât dela un act de 
forța al Occidentalilor, care nu înseamnă ne- 
apărat şi în primul rând rasboiu. Cât pri- 
veşte eliberarea Germaniei, poporul român 
n'ar putea decât să se bucure, știind că o 
Germanie unită şi eliberată ar însemna un 
pas gigantic înainte spre desrcbirea propriei 
lui țări. 

DL Romulus Boilă, în neputința de a de- 
monstra Dlui Pierre Meutey forța politică 
Comitetului, se baricadează în ficţiunile juri- 
dico-constituţionale, care-l scuteşte de efor- 
tul de a mai raporta existența şi tăria Comi- 
tetului la massa românească din exil. 

Dl. Rent Theo se ia la harţă cu Pierre Meutey 
pentrucă a cutezat să confunde peisagiul po- 








Ce lasa in urma Gen. Radescu 


(continuare din pag. 1) 


Planul acestor speculatori ai mitului Regali- 
tății, care se vedeau amenințați în feudul lor 
politic, statornicit în wmbra Tronului, de a 
pariţia viguroasa a Generalului Rădescu în 
exil, a fost să-l rupă de massa românească și 
să-l atragă pe terenul manevrelor mărunte, al 
intrigelor de culise și al petractărilor inter- 
minabile, und practic, Generalul era la dis- 
creţia lor. In timp mal indelungat, caleulaseră 
ei, acestă tactică trebuia să ducă la măcinarea 
capitalului politic al Generalului, 

Generalul, râu sfătuit de anturajul său, sa 
lăsat antrenat în această direcție sterilă. Dru- 
mul pe care l-a parcurs în exil e plin de şo- 
răieli, de întreruperi, de contrasensuri. Când 
a luat întâia oară contact cu lumea româ- 
mească a exilului sta adresat tuturor români, 
lor, fără deosebire de culoare politică, cerân- 
du-le să se în jurul său. Apelul său 
a fost primit fa . Generalul Rădescu 

t de împrejurări să devină şe- 
era omul indica! impr, rime ori 
con 


bunele sale intenţii, cu Jaimoasele ex- 
clusive. 
Im 1949, Generalul Rădescu acceptă să ia 


Comitetului Naţional, deși compo- 
nența lui îi indica clar că era prisonierul lui 


Creţianu și Vişoianu, deținătorii fondurilor și 
ai majorității. După un an de amare erpe- 
rienţe, iese din comitet, desvăluind in publie 
motivele conflictului. 

Infiinţează apoi o noua organizaţie politică, 
„Liga Românilor Liberi“, care mu se deose- 
beşte cu nimic de cea veche, Faimoasele exr- 
clusive rămân la locul lor. Generalul Rădescu 
face apel la toți românii să intre în Ligă, dar 
în acelaș timp, le taie calea, supunându-i ce- 
zurii exclusivelor. 

In anul 1952, lasă organizaţia Ligii în a- 
dormire, sperând să caştige procesul politic 
la Free Europe. 

La sfârşitul aceluiaș an, o parte din membrii 
Ligii, pretextând acțiunea juridică întreprin- 
să de General contra Jondului elveţian se rup 
de General și își pregătesc înțelegerea cu 
Vişoianu. 

De pe patul suferinţii, în primăvara acestui 
an, Generalul Rădescu lansează un ultim apel, 
Prumos conceput, larg şi generos. Vechile res- 
tricțiuni cad, dar prea târziu ca cuvântul său 
să mai rodi români. Atăâtea tri- 
bulaţii i-au măcinat prestigiul politic, tar 

i vestea sfărșitul apropiat. Totuşi a- 
ceastă ultimă încercare nu e lipsită de măre- 
ție: era Generalul Rădescu de altădată care 
vorbea ţării, era o revenire la sufletul nea- 








mică a președintelui Fisenhower și a înte- 
leptului său ministru de externe, Foster Dul- 
les, care au promis de atâtea ori pe un ton 
categorie și solemn că nu vor lâsa pradă bol- 
şevismului țările din răsăritul Europei. Ace- 
astă politică de largă viziune, umanitară şi 
dreaptă, ne umple sufletul de cele mai mari 
mădejăi și me impune cea mai mare stimă 
pentru poporul şi guvernul american, 

Toţi cei care au luat o atitudine absolută 
față de pericolul comunist, că « vorba 





energicul senator Me, Carthy sau de al- mă 
ţii, se bucură de simpatia unanimă a tuturor J 
refugiaților de dincolo de Gortina de Ftr — „ră 


nu numai de a noustră. 





ltic al emigrației românești cu cei vreo 20 
de legionari dela Salzbourg. L-a uitat pe dân- 
sul, proaspătul descălecator din Elada, şi pe 
cei vreo 30.000 de refugiaţi români descoperiți 
de Dl. Theo că ar exista. (Cifra poate fi exac- 
tă, dacă incorporează în ea circa 24.000 de fii 
al lui Israel) Apoi pune cunoscută placa: 
Duca, Călinescu, Iorga, Gabriel Marinescu, 
şi ca să dea şi mai mare tărie afirmațiilor sale 
se inspiră din „Vatra“, oficiosul disidenţei le- 
gionare, ca să descopere Occidentului că asa- 
sinatele continuă în exil. Trio Bire, Vatra, 

funcţionează în perfecte condițiuni. 
ă o simpatie .. . cum spune Corneliu 
Codreanu. 

DI. Cruţzescu e prea generos cu Frontul. Ii 
dă nici mai mult nici mai puţin decât 70 “o 
din emigrație. Noi ne mulțumim cu cei 50 %a 
ai Dlui Pierre Meutey. Chiar şi cu mai puţin. 
Valoarea Frontului nu constă în număr, ci în 
potenţialul său. Excelenţă e luarea dă atitu- . 
dine a Dlui Crutzescu față de neințelezerea 
ce-o arată lumea occidentală problemelor din 
Europa răsăriteană: 

Quand a appeler un groupe de refuries 
roumains „militaires reactionnaires“, M. Meu-" 
tey aurait du etre plus explicite. N'est-il pas 
normal qu'il soit reactionnaires au regim= 
comuniste? Tous ces militaires, ainsi que tous 
les autres refugies, ayant passe par des dures 
epreuves, se sont formes une conviction per- 
sonelle des faits et des choses, qui n'est pas 
celle offerte par la propagande ecrite cu chu- 
chotee." 

„Il est tres normal qu'en Occident ceux qui 
ne partagent pas nos opinions soient nom- 
breux, car il aurait fallu qu'ils eussent ve 
cu saus le joug sovietique.“ 











g 








mului, o întoarcere la bazele de unde Cea 
trebuit să înceapă acțiunea lui politică în 
străinătate. Prietenii politici cu care a pornit 
la drum l-au părăsit în mare parte, dar ştia 
că inima neamului nu sta înstrăinat nicio- 
dată de el. 

Eșecul politicei Generalului Rădescu nu se 
datorește atât de mult abilităţilor politice ale 
adversarilor, cât mai ales urii şi îngustimei de 
vederi a colaboratorilor săi mai apropiaţi. 
Aceştia l-au împins la lupta de răsturnare a 
Comitetului, fără să-i asigure spatele cu mas- 
sa românească a exilului şi Generalul, căzând 
între două fronturi, era firesc să nu ajungă la 
mici o deciziune, Dealtmintrelea, pe aceşti 
domni nu-i interesa succesul campaniei contra 
lui Vişoianu, ci un obiectiv mult mai modest: 
Cum să se fizeze pe o poziţie mai avantajoasă 
îp sana pure ci Comilete siecbogta 

entru rul ro! * pol ina- 
ugutate” de PQeneralul Rădescu "inseamnă “o 
mare înfrângere. Capitalul moral şi politic pe 
care 4 l-a încredințat neamul în Februarie 
1945 s'a irosit în vânt, lar situaţia ce o lasă 
în urmă este din cele mai haotice, Incercarea 
de regrupare a Ligii sufere de acelaşi SI 
mu poate avea nici un viitor, Cel mult an- 
ţurahul CI7e AGP Pride 20 za 

G pentru 
aceiaşi experienţă 








10 


VESTITORII 





„Saptamana 


„Săptămâna Românească dela Madrid“, des- 
faşurată în decursul lunei Mai, înseamnă un 
moment culminant în istoria manifestărilor 
românești din exil. Această „Săptămână” n'a 
fost manifestarea unei grupări politice — aşa 
cum unele publicații răuvoitoare au informat 
— ci a fost organizată prin efortul comun al 
întregei comunități româneşti din Spania. La 
realizarea acestor serbări şi-au dat concur- 
sul toate personalitățile românești din Spania: 
Stelian Popescu, Ministru Nicolae Dumitres- 
cu, Prof. Alex. Busuioceanu, Pamţil Șeicaru, 
Aron Cotruş, Ciril Popovici, Ilie Vlad Sturza, 
Geohygel Demetrescu, Proj. Vladimir Petrovici, 
etc. etc, 

O aită caracteristică a serbărilor româneşti 


Culturale 


— La 22 Junie a. c. sta constituit în Miinchen 
Institutul Român. Este o continuare a In- 
stitutului Român dela Berlin fondat şi con- 
dus înaințe de răsboiu de regretatul prof. 
Sextil Puşcariu. A fost ales următorul co- 
mitet de conducere; Preşidente: Msgr. Butt- 
ner, vicepreş. dr. C. Sasu, Membrii: prof. 
Ermst  Gamilischeg, prof, Valiavesc, prof. 
Klein — Innsbruck — Rev. dr. Florian Mil- 
pe Grigore Manoilescu, ing. Virgil Velescu, 


Institutul dispune încă depe acum de o bo- 
gală cartotecă asupra problemelor româneşti. 


Cu deosebită bucurie înregistrăm această 
nouă activitate culturală şi de propiigandă 
românească în emigrație. Cu atât mai mult 
cu cât în acest scurt timp dela reconstituirea 
Institutului Român și până azi, personalități 
culturale şi conducătoare germane, cât și per- 
sonalităţi culturale creatoare româneşti din 
refugiu arată un deosebit interes și şi-au 
oferit colaborarea și sprijinul lor pentru 


desăfârșirea acestei frumoase realizători ro- 


mâneşti. 


— Ne parvine din Brazilia manifestul-în- 
stiințare lansat de „Biblioteca Satul“, inst- 
” tuţie €= cultură românească, recent înființată 
în țara Amazoanelor de compatriotul nostru, 
b-1 D. Paulescu. Celei mai tinere dintre in- 
stituţiile de acest gen îi urăm mult succes. 


— Din Argentina ni se comunică apariția 
în limba română a cărții „Noi și Rusii“ care 
poaztă semnătura D-lui N. Arnăutu, și a unui 
„Abecedar“ alcătuit de D-ra Găzdaru (soția 
prof. D. Găzdaru). 


— In limba spaniolă a apărut „Sistemul 
Economie în Misiunile Jezuite“, scrisă de D-1 
Oreste Popescu, prof. la Universitatea din Ba- 
hia Blanca. 


— Semnalăm activitatea rodnică pe scenele 
teatrelor din Argentina şi Chile a artiştilor 
români Piu Mironescu, Fernanda Mironescu- 
Fasce şi Riri Yolanda Fasce. 


— A apărut în traducere spaniolă cartea 
D-lui Mircea Eliade, --El Mito del Eterno 
Retomo". Amirtita carte se bucură de un de- 
săvârșit succes de librărie, 


— In editura „Cartea Pribegiei” a apărut 
cartea D-lui Prof. Ion Protopopescu, „Pro- 
bleme de Mâine în România”, Succesul de 


orientat. vadurile unei probi ip a 
nătoase. D-l Ă 
e, anda 2 Aa i a rain. fa 
împlinit major i 

— 1n unui din anterioare 
ara. cormtanieat că D-1 Vintila Horia ar 
Hi tradus în 


Romanesca” 


din Spania a fost interesul ce l-a stârnit în 
mijlocul oficialităților streine şi spaniole pre. 
cum şi în lumea culturală din această țară, 
Imnalţi Prelaţi, Ambasadori, Miniștri, ziariști 
de seama şi oameni de cultură au onorat cu 
prezența lor „Săptămâna Românească“, Dea- 
semenea, toate grupările de dincolo de cor- 
tina de fier au ținut să-și trimită delegați, 
care au admirat solidaritatea ce domneşte în- 
tre românii din Spania şi posibilitatea aces- 
tora de a mobiliza atâtea forțe culturale, 

Scopul acestor serbări a fost ca să pună în 
lumină printrio puternică manifestaţie în 
străinătate, martiriul poporului român și po- 
sibilităţile de creiaţie ale acestui popor, astăzi 
lăsat pradă barbariei bolşevice. 


CRONICA EXTERNA 


(continuare din pag, 5) 


meralului de Gaulle, RPF-ut a pierdut mereu 
din popularitate, sfârșind cu eșecul dela re- 
centele alegeri comunale. „Nimeni — adver- 
sar, prieten sau simplu observator —', serie 
ziarul conservator Le Monde, „-nu poate ră- 
mâne indiferent în fața declarației generalu- 
lui de Gaulle. Un om care n'a voit să-și piar- 
dă niciodată speranța în țara sa, nici în răs- 
boiu şi nici după aceea, constată eşecul său. 
Imfrâmgerea sa e și înfrângerea noastră.“ 

Generalul de Gaulle afirmă că renunță nu 
mai la mijloacele parlamentare de luptă, dar 
că nu va înceta să combată sistemul politic 
actual din Franța, E o problemă vitală pen- 
tru poporul francez, să găsească până la urmă 
calea pe care a vrut să-l duca generalul de 
Gaulle. Tactica, politica, și argumentele sale 
au fost adeseori greșite: dar diagnoza slăbi- 
ciunii Franţei stabilită de el e corectă, 

a 


Revista Presei 
(continuare din pag. 5) 


atmosferă de isterie anticomunistă. Cu toate 
acestea, „multi votanţi cred că nu e atât de 
important faptul dacă acuzaţiile ridicate de 
Me Carthy sunt toate exacte sau nu. Ei in- 
sistă că de unde nu e toc, nu iese fum“. Măr- 
turisirile pe care le-au făcut unii din mem- 
brii cu răspundere în conducerea „Vocei A- 
mericei', sau mulţi din artiștii şi regisorii 
filmelor pseudo-humanitare din Holywood, 
când au fost chemaţi în fața comisiei de an- 
chetă a Senatului, au dovedit însa că nici 
Statele Unite nu's lipsite de focare comuniste. 


CUL PRODEST? 


(continuare dim pag. 2) 


cu noi, la masă cu noi şi ne sugerează idei 

lui. Să ne aducem aminte de moale alai 
lui Churchill din 1944; „Politica britanică se 
bazează în mod ferm pe colaborarea anglo- 
sovietică în interesul păcii și al prosperității 
in Europa“, Nu este această enunțare un suc- 
cedaneu organic al celor afirmate în 19227 Nu 
îşi are ea originea în aceeaşi oficină în care 
alchimistii politicei internaționale amalgamau 
ideile în scopul de a salva comunismul”? Ezi- 
tările din ultimile discursuri ale domnilor 
Churchill şi Atlee față de atitudinea nord- 
americană nu vin să incurajeze pe d. Malen- 
kov în jocul lui de a inşela și de a amâna? 

Un fapt este cerț, Sefii Kremlinului, oricari 
ar fi ei, nu vor înceta să militeze pentru sub- 
jugarea lumii întregi sub niciun cuvânt. A- 
ceasta este raţiunea lor de a fi. Orice altă so- 
luţie înseamnă nimicirea lor. Asta nu o pot 
dori şi deci nu o pot accepta. 

Comunistii nu se dau în lături în fata ni- 
ciunui argument de natură etică. (Să ne rea- 
mintim de doctrina lui Georges Sorel), Ei au 
in slujba luptei lor oameni de toate categorii- 
le, dela umilul proletar anonim, umil şi rupt 
până la magnatul financiar. Să ne reamintim 
destăinuirile lui Coty în Figaro (care i-au 
adus ruina) făcute la vremea sa asupra ro- 
lului jucat de cei mai mari financiari nord- 
americani în revolutia comunistă din 1917— 
18, confirmate de documentele publicate de 
Foreign Office (Aprili 19) care indică exact 
aceleaşi nume de mari bancheri care au fi- 
nanțat comi Il. Toţi acesti oameni, piese 
importantisime pe eșichierul politic comunist, 
lucrează discret, prin sugestii, cu influenta 
lor de potentaţi fără ca să se bage de seama 
unde ţintesc soluțiile lor. 


Din aceasta pricină cei ca lupta ginstit îm- 
potriva Satanei, inainte de a face pactul tre- 
bue să se intrebe: Cui prodest? 


Căci pactul din 1941 cu Satana a adus o 
Victorie al cărui rezultat a fost distrugerea 
imperiului britanic, întinderea domeniului 
comunist, atașarea a 500 de milioane de oa- 
meni, în China, idealului roșu, subjugarea a 
alte 120 de milioane în Europa și peste tot 
pământul neliniște și îngrijorare. „Victoria'* 
obținută cu Satana a doborât un adversar 
pentru a ridica în locu-i altul mai primejdios. 
Este un loc comun că între două rele este de 
preferat cel mai mic. 

Tată dece trebue să ne întrebam totdeauna 
Cui, prodest?, aşa cum o facem noi azi în 
fată politicei care se duce cu Sovietele. 


Ton Protopopescu 


Cucerire prin teroare 


(continuare din pag. 11) 


au fost industrializate, cu toate sacrificiile 
teribile și în mare parte inutile. Oricare ar 
fi sistemul politic viitor, popoarele Europei 
Orientale nu se vor mai putea întoarce din 
drum“. „Trebuie să ne dăm seama“, a decla- 
rat fostul director dela Free Europe, C. D. 
Jackson, „că nu vom mai găsi o clasă mijlocie 
dispusă să accepte tipul întreprinderii libere 
americane. Vom găsi țărani, soldaţi, funcţio- 
nari guvernamentali în panică și o mână de 
intelectuali. Vom întâmpina virtual un refuz 
O SE ceea n regal => anume, capi 
ace a fost cunoscut in ut — ani Și 
talismul feudal premergător primului răsboi 
mondial“. 

Ce va dispare, imediat și radical va fi sis- 
temul politic sub care u fost înmormântată 
libertatea popoarelor din dosul cortinei de fer. 
ŞI aici, o revenire automată la pseudodemo- 
craţia trecutului e exclusă dela început. Pe de 
altă parte noua formă de viață politică va fi 
„ceva care nu va semăna strict nici cu tipul 
de democraţie americană, nici cu cel englez, 

mici cu cel francez”. Cecace vestul va tre- 

| să ofere europenilor din răsărit e nu nu- 


ționară“demai susn'arenimicrevoluțianar 
că liberal . 
ei Ager tuşi, că popoarele du ae 














Cartea politică 





ESPITPORII 





Cucerire prin teroare 


Agenţiile de presă şi publicaţiile din vest, 
atât europene cât şi americane continui să 
prezinte evoluţia țarilor de sub dominaţia 
sovietică cu metodele personalistice obişnuite, 
cure clasează importanța unei eșiri după va- 
loarea el episodică. Transtormâri fundamen- 
vale rezultate in urma unul lung proces cu- 
mulativ sunt astfel ignorate sau tratate su- 
perticial, 

Publicistul american Leland Stowe a ajuns 
la eceastă convingere dupăce a petrecut mai 
multe luni în țările satelite, ca reprezentant 
de presă, Un număr remarcabil de date esen- 
țiale pot fi reconstituite din informaţiile cure 
străbat cortina de fer, dacă sunt urmărite cu 
metodă şi persistenţă. Dela începutul lui lanu- 
arie 1951 a consultat toate sursele de intor- 
maţii disponibile. A studiat rapoartele ser- 
viciilor de informaţii americane, s'a adresat 
la numeroși specialişti în problemele Europei 
Orientale, a contactat Jurnalişti şi oameni 
politici refugiați şi a citit sute de rapoarte 
primite asupra activităţii de rezistenţă, După 
un an şi jumiitate de cercetări laborioase, 
materialul adunat a fost sudat întrun im- 
presionant raport asupra „celei mai mari con- 
spirații pe care a cunoscut-o lumea vre'vda- 
tă“ intitulat „Conquest by or — the sto- 
ry oi Satellite Europe“ (Cucerire prin teroare 
— istoria Europei satelite), 

O scădere pe care autorul o reproşează mai 
ales jurnalismulu vestic e obiceiul de a reta- 
ta întâmplările din statele satelite în compar- 
timente najionale izolate. „Insă Ruşii nu tra- 
lează popoarele Europei Orientale ca națiuni 
separate. Ei aplică un program satelit unic, 
care serveşte de model și preludiu pentru 
programul sovietizării mondiale. Esenţiale nu 
sunt acțiunile izolate din România sau Cehos- 
lovacia, ci unitatea și uniformitatea acţiunilor 
staliniste din întreaga regiune a Europei sub- 
jugate”. In acest spaţiu, Ruşii nau urmat 
stilul tradiţional al cuceririlor. Armele lor 
revoluționare au fost indreptate împotriva 
fundamentelor sociale, economice şi politice 
ale națiunilor din răsăritul Europel. 

Cum au putut stalinişti să subjuge atât de 
repede şase națiuni? „Răspunsul îl dă“, spune 
autorul, „propria noastră subestimare a posi- 
bilităţilor și metodelor bolșevice. Mărturisesc 
că ne-am înșelat insumi în aceasta privință 
in 1947. Nu m'am îndoit asupra obiectivelor 
de durată ale Cremlinului, dar n'am putut 
prevedea in ce tempo vertiginos vor fi exe- 
cutate”, 

Pentru mentalitatea americană, eficienţa or- 
ganizatorie e măsura de forță a unui popor. 
Considerată în termeni tehnici, eficiența Ru- 
vilor nu se compară cu cea de peste ocean. 
„Ruşii n'au nevoie să fie însă prea eficienţi“, 
l-a asigurat pe autor un fruntaş comunist în 
Budapesta, „Ei vor nivela întreaga Europă 
Orientală.“ 

Nivelarea Europei satelite sub tăvălugul 
sovietic n'a necesitat mai mult de cinci ani 
In acest timp întregul sistem economic al 
tărilor de dincolo de cortina de fer a lost 
sovietizat, jar viaţa fiecărui individ a fost 
inregimentată și supusă celui mai diabolic 
control. Milioane de cetăţeni sunt internați in 
lagărele de muncă forțată. Orice opoziţie po- 
litică a fost distrusă. Clasa mijlocie e supusă 
unei nimiciri sistematice. Educaţia a fost 
pervertită și transformată intr,un instrument 
de indoctrinare comunistă. „Europa Orientală 
a intrat deja în faza finală a sovietizării”, 

Abundența materialului documentar pe care 
se sprijină analiza procesului de sovietizare 
e o revelaţie pentru autor. „Faptele pe care 
le-am descoperit m'au surprins, deși am ur- 
mărit zi de zi, încă din 1946 evenimentele din 

dosul cortinei de fer“. Surpriza e egală şi pen- 
1ru cetitorul avizat. Dar ceeace impreslonea- 








ă mai ales în cartea lui Leland Stowe nu 
nt atât datele, cl pasiunea cu care încearcă 
să trezeuscă lumea liberă din indiferența 
aţă de tragedia a 90 de milioane de curo= 
pen. Pentrucă „aliatul pricipal al Rușilor e 
nepâsarea oarbă a cea mal mare parte din 
cetățenii vestului, imbrobodiți în iluziile 
imunităţi geografice." 


Acelora dintre cetitori care şi-ar putea pune 
intrebarea, dece nu se revoltă popoarele sate- 
lite, autorul le răspunde, întrebându-i „dece 
nu VĂ sinueideți impreună cu familia — și 
anume, imediat? Revolte populare nu mal pot 
avea loc impotriva statelor polițiste care de- 
țin monopolul armelor moderne. Mă minu- 
nează și faptul că se mal găsesc mii de oameni 
acolo, care continuă să comită din în când 
acte de rezistența violentă,“ Și exemple de 
acte de eroism aflăm mai ales în România. 
Iată, revolta din August 1951 a sătenilor din 
Arcuș impotriva colectorilor de cereale a că- 
ror sosire o anunță din clopotnița bisericii un 
copil de 10 ani; a „chiaburilor“ cure au fost 
închişi zile la rând în beciuri, cu apă până 
la genunchi, de unde au fost scoşi mai mult 
morţi decât vii; a ţăranilor din Prahova, Vlaş- 
ca şi Dragoeşti care au dat foc la recolte şi 
au ucis mai mulţi milițieni; a partizanilor din 
munţii Făgărașului, ete. i 
Români, consideraţi în genere cel mai supuși, 
cei mai blajini şi mai puţin belicoşi dintre 
toate popoarele din estul Europei“. Și mai de- 
parte: „probabil pentrucă România are mii 
de kilometrii pătraţi de teren sălbatic, aproa- 


















A 
ÎI N RE imi 


pe inaccesibil, am găsit că cele mal multe 
activităţi armate sunt semnalate din această 
țară, Acenten includ unităţi de partizani în 
Carpaţii Moldovei; în munţii din jurul ora 
elor Târgu Oona, Palanca şi Piatra Nearat; 
in munţii Pransilvaniei și în alte regiuni din 
Muntenia și Oltenia, Comuniştii au trimia im- 
potriva lor trupe puternice intârite cu uni 
tâți ruseştii în unele sectoare, Multe urupe 
de nuerilla au fost complet nimicite, dar uru- 
pe nol se formează mereu din cel care fu în 
munţi”, 

E sigur că regimul comunist nu va putea 
niclodată să stârpenscă orice urmă de rezi= 
stenţă în munţi şi păduri, Existenţa partiza= 
nilor şi raidurile ocazionale importiva cen- 
trelor de comunicații și aprovizionare menţin 
Viu spiritul de rezistență în populația opri 
mată. Dar vastul uparat polițienesc şi arma 
tele regulate organizate de Ruși „exolud ell- 
berarea acestei pârți din Europa prin alte 
mijloace, decât un al treilea răsboi mondial“, 
Patru capitole din „Conquest by terror“ ue 
ocupă numai de pregătirile de răsboi pe care 
Rușii le fac în țările satelite, unde efectivul 
și dotarea armatelor actuale sunt fără prece- 
dent. Cartea fiind scrisă încă in vremea poli- 
Mcel de containement a guvernului democrat, 
iniViativa declanşării unul al treilea râsbol 
mondial e așteptată numai din partea Mon 
covei. După analizarea stadiului preparative- 
lor militare sovietice, autorul ajunge la con- 
cluzia că „dacă Rusia e hotărâtă să pună mă- 
nă pe Europa Occidentală prin forţă, atunci 
momentul cel mai favorabil va fi la sfârşitul 
anului 1954 sau în prima Jumătate din 1954. 

Ce va urma după inlaturarea dominației 
bolşevice? Opinia autorului că actuala struc- 
tură economico-socială e ireversibilă, e cate- 
gorică, Noile baze industriale ale statelor ră 
sărltene nu vor putea f| alterate substanțial, 
„Acestea au fost silite în tiparele economice 
ale secolului al XX-ea cu cele mal brutale 
mijloace, Nu e mai puţin adevărat însă că 


(urmarea în pag. 10) 








OPERATIA JAF 


Cartea „Stalin's Satellites în Europa“ de 
Ygacl Gluckstein e un studiu critic al schim- 
bărilor economice și politice care au avut loc 
în ţăriie satelite după rasboi, incluzând o 
documentată descriere şi analiză a diferitelor 
fațete ale exploatării capitalismului de stat. 

O prezentare a istoriei curente implică ris- 
cul ca absența de distanță să ruineze acura- 
teța şi detașarea stiinţifică, Pe lângă unele 
detalii inexacte, apare mai ales disproportio- 
nată importanța acordată social-democraţiei 
dela noi, care n'a existat decât nominal inain- 
te de răsboiu, 

Usurinţa cu care comuniştii au putut să 
ve instaleze la conducerea României e expll- 
cată în primul rând prin decăderea institu- 
Viilor politice şi administrative ale țării după 
primul răsbolu mondial. „Poliţia din România 
putea rivaliza cu Gestapo-ul in metodele ra- 
Tinate de tortură, presa era inregimentată. 
Alegerile parlamentare erau o farsă, Corup- 
ţia și depravarea administrației publice era 
imensă“, In acelaș timp, intenţiile Ruşilor de 
a-și instala propria „ordine“ au fost sprijinite 
de „raba cu care regele şi cercurile guver- 
nametele au fost gata să colaboreze cu el. 
Fără niciun scrupul, România a călcat obii- 
paţiile de loialitate faţă de Germania, între- 
nul aparat de stat — armata, poliția şi ad- 
ministraţia, trecând de partea Ruşilor, când 
regele Mihai a arestat pe mareșalul Anto- 
nescu. 


Remarcabilă e analiza condiţiilor în care 
se face transformarea structurei economice 
a statelor satelite. Autorul fiind un economist 
cu nume în publicistica de specialitate bri- 
tunică nu se mărginește numal la simpla în- 
siruire de date statistice. O clară trecere în 
revistă a principalelor etape evolutive ante- 
rioare ușurează înțelegerea realizărilor și di- 
ficultăților actuale. Interesantă e şi expune- 
rea teoriei avantajului de a fi colonia unei 
puteri imperialiste cu o industrie relativ îna- 
poiată, 





Ygael Gluckstein a dat cărţii sale sugesti- 
vul subtitlu: „Operation Plunder“ — Opera- 
ţia Jaf. In nici una din țările satelite jaful 
organizat de soviete n'a atins proparțiile în- 
spălmântătoare din România, După capltu- 
lare, Ruşii au pretins României reparaţii în 
valoare de 300 milioane dolari, socotiți la pu- 
terea de cumpărare din 1938 sau 700-800 mi- 
loane de dolari la cursul actual, In afară de 
reparaţii au fost restituite „in schimbul 
rilor din Rusia" un milion tone cereale, 260.000 
capete vite, 55.000 tone zahar, 250 tractoare, 
ete. Delegutul american la conferința de pace 
dela Paris din 1946, Willard es! 
reparaţiile plătite de România până în 1048 
la 1795 milioane de dolari, citră care repre- 
zintă 84 %o din venitul național al României 
în această perloadă, 


Instalaţiile cele mai importante ale rafi- 
năriilor de petrol au fost demontate de auto- 
ritățile militare ruseşti, lar industriile tex- 
tilă şi metalurgică au fost prădate de 1/5 din 
măşinile cele mai moderne, La fel, trebuie 
să nu se uite că armata rosie de ocupație a 
fost şi este aprovizionată gratuit din rezer- 
vele țării. Fostul primar al New Yorkului, 
La Guardia, care era președintele organiza- 
ției UNNRA in 1946 aprecia cheltuielile de 
întreținere ale celor patru armate de ocupație 
în Austria la 200 milioane de dolari. „Trei 
ani după terminarea răsbolului armata sovie- 
tică de ocupaţie din România n'a fost mal 
mică decât cele patru armate de ocupaţie la 
un loc din Austria, în 1946 

Recapitularea principalelor faze ale ope- 
rației jafului sovietice pune automat şi pro- 
blema despănubirilor pe care vom avea drep- 
tul și obligația să le revendicăm după elibe- 
rare. Cu atât mai mult, dacă ne amintim că 
Rușii au anexat nordul Bucovinei in 1941, sub 
pretextul compensării exploatării Basarabiei 
sub administrația românească, 


Ing. V.V. 


a 





12 


VESTITORII 








Romania in Exil 


Sărbătorirea poetului Aron Cotruş la Roma 

in ziua de 13 Junie ac. a avut loc la Roma, 
în sala teatrului Goldoni, sărbătorirea poetu- 
Mi Aron Cotrus, Iniţiativa sărbătorii a fost 
juată de refugiații români din Italia, asocia- 
ţia italienilor relugiați din România şi sa 
bucurat de coneuraul și colaborarea asocia- 
Vei internaționale de poezie. 

Personalitatea lui Aron Cotruş a depăşit de 
mulţ domeniul literelor româneşti şi sa în- 
cadrat larg în cunoștința lumii occidentale. 
Cele peste douăzeci de volume ale poetului 
l-au consacrat ca pe un bard al literaturii 
universale. Versurile lui traduse în limba 
italiană, «paniolă, ungară, polonă au făcut cu- 
noscul lumii sbuciumul, durerile şi Lrumuse= 
țea sufletului românesc. El este un simbol 
şi un umbasador al acestui suflet incătușat 
astăzi de tirania roșie. 

O asistenţă aleasă a umplut până la refuz 
sala teatrului. Intre personalităţile de seamă 
notăm: Francesco Maria Dominedo — subat- 
< la ministerul de externe italian, Sal- 
vatores Scoca — fost subsecretar de stat la 
Justiţie, Umberto Monica — consilier munici- 
pal din Roma, Paulo Toschi — profi la 
universitatea din Roma, prol Georgio di e 
dhio, Const. Dragan, „ş.a, 
Fi 1 sărbătorii fost deschis de 
Roșu, care salută pe poetul Aron Co- 

luat ac cuvântul dna Edwige Posce 










şi 
e de poezie, 
poeţilor şi scriitorilor ita- 


Ministrul Francesco Dominedo remarcă le- 
păturile strânse şi adânci de rasă, cultură 
și limbă care uneşte cele două popoare latine, 

% şi român, Face un câlduros 
elogiu români a căror operă și gân- 
dire este stăpânită de două Idei fundamen- 
vale: Mbertute si dreptate. i 3 

zelor asistenței ia cuvân- 

i na ae cagrceme Domnia sa multu- 

asistenței care a venit în număr așă 

de mare să-l sărbătorească. Crede insă că 

dragostea ce | se arată se adresează mai pu- 

țin lui și este mal mult un omagiu adus scri- 

itorilor şi poeţilor români persecutați şi mar- 
tirizati astăzi în România ocupată de ruşi 

Contesa Eva de Paci Weclamă apoi, cu un 
deosebit talent, versuri de Aron Cotruş, în 
Hmba italiană 

Talentatul tenor 'Tomel Spătaru dela Scala 
di Miluno completează programul cu arii din 
diverse opere și cântece populare românești. 
Sărbătorirea a luat sfârşit într'o atmosferă 
caldă și inălțătoare. 


Săptămâna românească dela Madrid 


Sub înaltul patronaj al următoarelor per- 
sonalități spaniole: E. S. Contele de Cusa Ro- 
basadorul Spaniei în Paris, Contele 


ale Europei. Cine cunoaşte condiţiile precare 
in care trăiesc exilaţii români în Occident își 
poate imagina cu ce sacrificii s'au făcut aceste 
deplasări, 

Au dat un larg concurs organizării și reu- 
şitei Săptămânei înalți demnitari şi reprezen- 
vanți ăi culturei și presei românesti: Aron 
Cotruş, Pamti Șeicaru, prof. Alex. Busulo- 
ceanu, ambasadorul Cardenas, consulul Luis 
Beneyto Marti, Nieto Antunez, preşedintele 
cons, adm. al e. £. spaniole, Stelian Popescu, 
Vasile lasinschi, prof. lon Protopopescu — 
1oşti ministri, și prof, Vladimir Petrovici, 
O contribuţie excepțională au adus Msar, 
John Kirk și Nicolae Dimitrescu, mini- 
strul României la Madrid. Nu mal puţin 
au ajutat la succesul şi organizarea Săplamâ- 
rul delegațiile românesti sosite din celelalte 
țări în trunte cu gral. Platon Chirnoagă, fost 
ministru; de. lon Claudian; Msgr, Octavian 


Bârlea; prot. Vladimir Petrovici; dr. Va- 
sile Andrei; Ing. Grigore Filiti — din 
Franța; dr. Const Drăgan, Octavian Ro- 


şu, George Carulani, Berlovan din lIta- 
sia; Sandu Marin, Spiridon Neaţa, Mihail Giu- 
rea şi A. Hurtiuuer, din Austria: Mesagii de 
simputie au fost primite din toate centrele de 
"exil româneşti: Austria, Germania, Italia, 
Franţa, Belgia, Grecia, Portugalia, Statele 
Unite, Argentina, Brazilia, Canada şi Austra- 
a 


Programul Săptămânii Românești 


6 Mai 1958: Inauuurarea expoziției de artă 
românească modernă în palatul museulul de 
artă contemporană sub patronajului direc- 
torului general al artelor frumoase, Antonio 
Callego Burin, In atara coloniei române a fost 
prezentă şi o' extrem de numeroasă și selectă 
asistență compusă din diplomaţi, personantă- 
ți politice şi artistice, Notăm miniştrii Polo- 
nici, Cehoslovaciei, Insărcinatul de ataceri 
al Belgiei, fostul ministru al Slovaciei, direc- 
torul ag. presei italiene, etc, ete. 

7 Mal 1953: In aula consiliului superior de 
investigaţii ştiuinyitice, prof. Ernst Garmilscheg 
a ținut o conferintă cu titlul „Romanitatea 
Orientala și Romanitatea Occidentală”. Per- 
sonalițatea savantului german şi titlul confe- 
rinței au atras un extrem de numeros audi- 
toriu: episcopul Vizearra, Msgr. Kirk, contele 
Wolfgung von Baullestrem — secrețarul um- 
basadei germane, dra Pilar Primo de Rivera, 
ș.a 

$ Mai 1953: Concertul extraordinar al or- 
chestrei naționale spaniole dirijat de maestrul 
Sergiu Celibidache, şi cu concursul celebru- 
lui pianist german Helmuth Rolof, nu a putut 
avea loc din cauza unor dificultăţi de ordin 
tehnic ivite în ultimul moment. Datorită fai- 
mel dirijorului român ca şi impozantului pro- 
gram, concertul era aşteptat ca una din cele 
mai reuşițe manifestări muzicale a anului. 


româneşti şi străine un „Vino mor 
saloanele acestuia dela T Ea ÎN 


in seara aceleiași zile a avut 
expoziției. româneşti, conferin 
Popovici despre „Ambianţa arti actui 
șI Plăstica romană”, Conferința s'a bucurat. 
un deosebit succes și o numervagă asista i, 
10 Mai 1953: ziuu Innependenții Romă 
a fost marcată printun serviciu divin în 
Oriental oticiaţ in eutedrala Madridului, 
Francisco el Grande, Slujba a [ot Puii 
Besericii persecutate din Homânia i celor că. 
zuţi in lupta impotrivi bolşevismuhut, In. nu 
meroasa asistență de cca, 1000 persoane sa 
remarcut prezența: arhiepiscopului de Si 
Vicarului general militar al Spaniei, dr, id 
noero, magistratului de “Toledo, Msgr, Kirk, 
ministrul lucrărilor publice spaniole. 
zentanţii  Cortezurilor, “Peruluţ, 
Hondurasului, ti, 


ambasadorii 
Braziliei,  Fulipinelor, he. Hai 
„ insărcinații de afaceri ai 





Columbiei, Greciei, 
Belgiei şi Chinei, ministrii Poloniei, Slovac 
clei, reprezentanții. ambasa ermane 
italiene, ș. a, i ee ui 

11 Mal 1953: Rectorul universității 
lamanca, prof. Antonia 'Tovar, a a Aa 
consiliului superior de investigații ştiințitice, 
o conlerința intitulată „Diviziunea Europei și 
România“. Conferinţa a tost indelung aplau= 
dată de un numeros public în care remar- 
câm; ministrul plenipotențiar Jose Maria de 
Amuinaga, prof, univ, Caballero, Abel Bon- 
nard — fost ministru şi membru al Acade- 
miei franceze, Msgr, Kirk, Msgr, Bârlea, mi- 
nistrul N, Dimitrescu, şi alui. 

12 Mai 1953: In acelaşi sală dr. Const. Drâ- 
gan a ținut o conlerință cu titlul „Recon 
strucția a sud-estulul european“, 
bine docui viu expusă. In asisteni 
s'au remarcat . Kirk, ministrul Româ= 
niei, Georgel „ Juan Aparielo — 
„directorul general al presei spaniole, Panatil 
Șeicaru, ete, i 

13 Mai 1953: In după măsa zilei; în același 
sală, a fost citită conferința profesorului Mle 
(o despre „Destinul Culture! Romă= 
neşti“. 

Seara, la orele 21, primarul Madridului, 
contele Mayalde, a oferit o recepție comuni- 
tății românilor din Spania și delegaţiilor ro- 
mâneşti venite din celelalte țări. Recepţia 
a avut loc în palatul primăriei Madridului, în 
cuvântarea ţinută contele* Mayalde și-a ex- 
primat convingerea că momentul eliberării 
României nu va întârzia, A terminat urând în 
românește „Trăiască România liberă“. A răs- 
puns din partea românilor prezenţi ministrul 
Nicolae Dimitrescu, ministrul Stelian Popes- 
cu şi Georgel Demetrescu. 

Cu ocazia Săptămânii Româneşti comitetul 
de organizare a tipărit cartea ,.., Y Existi- 
nos!” în care sunt descrise cele trei secole 
de luptă ale poporului românesc pentru a-și 
apâra libertatea impotriva imperialisraului 
moscovit. 


Expoziţia internațională de artizanat 


Ca v prelungire a Săptămânii Româneşti 
sa organizat un stand oficial in 


Sa- 
salu 





: