Tom Engeland — [Bjorn Belto] 01 Capatul cercului

Pi 


Tom Egeland 


ÄTUL TETT 


Tom Egeland 


Capătul cercului 
Traducere Ioana Opaiţ 


V.1.0 
{~ 
virtual-project.eu 


Editura ALLFA, 2012 


Partea I 
Arheologul 


I 
Taina 


1 

Stau pe vine în mijlocul unui model ca o tablă de șah alcătuită 
din pătrate mari de pământ, toate de aceeași mărime, în 
căutarea trecutului. Soarele îmi arde ceafa. Palmele îmi sunt 
pline de bășici care mă ustură al dracului de tare. Sunt murdar 
și asudat. Duhnesc. Tricoul mi s-a lipit de spate ca un bandaj 
vechi. 

Vântul și săpatul au stârnit particulele fine de nisip care 
plutesc pe deasupra câmpului, ca un dom albăstrui-cenușiu de 
praf. Nisipul îmi înţeapă ochii. Îmi simt pielea uscată și crăpată. 
Oftez. Nu-mi vine să cred că odată am visat la o viaţă ca asta. 
Normal, toţi trebuie să ne câștigăm existența... 

Strănut. 

— Noroc! îmi strigă o voce. 

Tresar și mă uit înjur, dar toată lumea e adâncită în muncă. 

Se pare că trecutul nu e chiar atât de ușor de găsit. La câteva 
aruncături de lopată, dincolo de stratul superior, scormonesc cu 
degetele prin pământul umed din fărașul dintre pantofii mei 
jegoși. Am săpat până la un strat vechi de opt sute de ani. 
Pământul lutos emană un miros puternic. În unul dintre vechile 
mele manuale, Analiză arheologică a celor din vechime, 
profesorul Graham  Llyleworth scrie: „Humusul întunecat 
mustește de mesajele tăcute ale trecutului.” Fii atent! Profesorul 
Liyleworth este unul dintre cei mai renumiţi arheologi ai lumii, 
dar se împăunează și cu abilităţile sale poetice. Trebuie să ai 
ceva răbdare cu manierismele lui. 

In clipa asta, profesorul stă la umbră, sub o pânză întinsă 
între patru stâlpi. Citește și strânge între dinţi un trabuc încă 
neaprins. 

Arată ca un intelectual nesuferit, plin de un soi de politeţe 
grizonată și încrezută, pentru care nu a mișcat niciun deget ca 
să i se cuvină. Probabil are fantezii cu vreuna dintre fetele care 


scormonesc prin preajmă, cu fundul în sus. Din când în când, ne 
aruncă o privire care parcă spune „A, da, și eu am fost odată 
acolo jos, săpând și transpirând, dar asta se întâmpla acum 
multă vreme”. 

Mă uit urât la el prin lentilele mele groase, dincolo de lentilele 
heliomate detașabile. Privirile ni se întâlnesc, profesorul se uită 
la mine câteva secunde, apoi cască. Briza flutură pânza. De 
mulţi ani n-a mai îndrăznit cineva cu pământ sub unghii să fie 
de altă părere decât profesorul, oricare ar fi subiectul. 

— Domnule Beltoooh? spune el cu politeţe exagerată. 

Încă nu am întâlnit o persoană de altă origine decât cea 
norvegiană care să îmi poată pronunţa numele; g-ul ăla de la 
sfârșit îi încurcă de fiecare dată. Profesorul îmi face semn să mă 
duc la el, așa cum havildarii își chemau sclavii. les din groapa 
adâncă de un metru și îmi scutur murdăria de pe blugi. 

Profesorul își drege vocea. 

— Nimic? întreabă în engleză. 

Îi arăt cu un gest că încă nu am găsit nimic, apoi mă 
maimuţăresc, prefăcându-mă că iau poziţie de drepţi, lucru 
care, din nefericire, îi scapă. 

— Nimic, domnule! ţip eu ferm. 

Se uită la mine cu o privire care abia dacă îi ascunde disprețul 
și mă întreabă: 

— Sunteţi în regulă? Păreţi cam palid astăzi. 

Apoi chicotește, așteptând o reacţie pe care nu am nicio 
intenţie să o dau la iveală. 

Mulţi îl consideră răuvoitor și despotic, dar profesorul nu e 
așa. Pur și simplu are un aer înnăscut de superioritate. 
Perspectiva profesorului asupra lumii - o lume plină de 
nenorociţi jalnici, care i se agaţă de manșetele pantalonilor - s-a 
închegat în tinereţe, iar acum s-a permanentizat și e de 
neclintit. Când zâmbește, o face cu o indiferență rezervată, 
luându-te de sus. Când ascultă, o face dintr-o politețe forțată 
(probabil inculcată de maică-sa, cu bătăi și ameninţări). Când 
deschide gura, poţi fi sigur că vorbește în numele Domnului 
nostru Isus Hristos. 

Liyleworth dă un bobârnac unui puf de păpădie adus de briză 
pe costumul lui gri, făcut la comandă. Își așază trabucul pe 
masa pliantă, sub cortul în care ţine - în cerneală de neșters - 


evidenţa fiecărei gropi săpate și golite. Impasibil, scoate capacul 
stiloului și scrie un X în pătratul 003/157 din planul sitului. 


La facultatea de arheologie, studenţii învaţă că fiecare poate 
să verifice un metru cub de pământ pe zi, iar mormanul de 
pământ adunat lângă împrejmuirile înalte dovedește că a avuto 
dimineaţă productivă. Ina, studenta care cerne prin apă tot 
pământul pe care îl cărăm acolo în găleți și roabe, nu a găsit 
nimic altceva în afară de câteva greutăţi pentru războaie de 
țesut și un pieptene pe care echipa de săpături l-a trecut cu 
vederea. Stă într-o băltoacă noroioasă, îmbrăcată într-un șort 
mulat, un tricou alb, și încălţată cu cizme de cauciuc mult prea 
mari pentru ea, ţinând în mână un furtun verde de grădină, a 
cărui duză picură. 

E destul de sexy. Îi arunc o privire pentru a două sute 
douăsprezecea oară pe ziua de azi, dar nu se uită niciodată în 
direcția mea. 


Mă dor mușchii. Mă prăbușesc în șezlongul care, graţie unui 
cireș, e la adăpost de soarele de august. Asta este colţișorul 
meu, oaza mea. De aici pot supraveghea situl. Imi place să 
supraveghez lucrurile. Atunci când ești atent, controlezi situaţia. 

În fiecare seară, după ce sortăm și trecem în revistă 
descoperirile, semnez la sfârșitul foii de inventar. Profesorul 
Llyleworth crede că sunt prea bănuitor pentru că insist să 
confrunt artefactele din cutiile de carton cu lista lui. 
Deocamdată nu am găsit nicio neregulă, dar nu am încredere în 
el. Mă aflu aici ca să inspectez, și amândoi o știm bine. 

Profesorul se răsucește ca din întâmplare, ca să se uite ce fac. 
Îi ofer un salut vesel, de cercetaș: două degete duse la frunte. 
Nu-mi întoarce salutul. 

Cel mai bine mă simt la umbră. Din cauza unui defect al 
irisurilor, lumina prea puternică se sparge într-o explozie de 
cioburi în capul meu. Pentru mine, soarele e un disc de durere 
intensă, așa că mijesc mult ochii. Un puști mi-a zis odată: „Oau, 
ai tot timpul ochii roșii, ca și cum cineva te-ar fi fotografiat cu 
blițul!” 

Stau cu spatele la șopronul pentru unelte și privesc situl 
arheologic. Sforile albe care formează sistemul de coordonare 
alcătuiesc un grilaj de pătrate care sunt scormonite unul câte 


unul. lan și Uri stau lângă ridicătura de pământ care susține 
teodolitul și dezbat ceva cu privire la grilaj, gesticulând de-a 
lungul axelor sistemului de coordonare. Zâmbesc pentru o clipă, 
întrebându-mă dacă nu cumva săpăm într-un loc greșit. Dacă ar 
fi așa, profesorul ar sufla în fluierul lui tâmpit și ar striga: „Stop! 
Nu e bine!” După expresiile lor, îmi dau seama că sunt doar 
nerăbdători. 

Suntem treizeci și șapte de arheologi care lucrează la proiect. 
Supraveghetorii de teren ai profesorului (lan, Theodore și Pete 
de la Universitatea Oxford, Moshe și David de la Universitatea 
ludaică din lerusalim și Uri, de la Institutul Schimmer) 
coordonează fiecare câte o echipă de studenți masteranzi 
norvegieni. 

lan, Theo și Pete au elaborat un program pentru săpături 
arheologice, un software sofisticat, bazat pe imagini în infraroșu 
transmise din satelit și pe un sonar care penetrează solul. 

Moshe are un doctorat în teologie și fizică și a făcut parte din 
echipa de cercetători care au examinat Giulgiul din Torino în 
1995. 

David este expert în interpretarea manuscriselor Noului 
Testament. 

Uri s-a specializat în istoria Cavalerilor Ospitalieri. 

lar eu sunt aici ca să supraveghez totul. 


2 


Obișnuiam să-mi petrec fiecare vară la bunica, la sud-est de 
Oslo, într-o casă cu vedere la fiord. Era o clădire în stilul unei 
cabane elveţiene de pe la 1800, înconjurată de pomi fructiferi, 
tufe de fructe de pădure și flori. Plăci de ardezie încălzite de 
soare și buruieni lăsate să crească la întâmplare. Muște, bondari 
fără griji și fluturi. Mirosul de smoală și alge plutind în aer. 
Bărcile care lunecă, la jumătatea fiordului. La gura fiordului, 
între orașul Larkollen și Insula Bolærne - amândouă atât de 
departe, încât păreau că plutesc -, abia dacă puteam zări o 
frântură de ocean, iar dincolo de orizont îmi închipuiam 
America. 

La un kilometru depărtare de casa de vară, de-a lungul vechii 
autostrăzi dintre Fuglevik și Moss, se afla Mănăstirea Værne, cu 
cei șase acri ai săi de pădure și ogoare, cu o istorie care se 


adâncea în trecut, până în perioada sagăi lui Snorri Sturluson, 
despre vechii regii nordici. Regele Sverre Sigurdsson le-a dăruit 
cavalerilor Ospitalieri Mănăstirea Værne la sfârșitul secolului al 
XII-lea. Aceștia au adus pe tărâmul nostru îndepărtat un strop 
din istoria lumii, Cruciadele și ordinele militare creștine. Vremea 
călugărilor la mănăstire nu s-a sfârșit decât în 1532. 

O viață este alcătuită dintr-un șir de coincidenţe. A se vedea 
exemplul de faţă: săpăturile profesorului  Llyleworth se 
realizează pe unul dintre ogoarele Mănăstirii Værne. 

Profesorul pretinde că obiectivul nostru este găsirea unei 
fortărețe circulare, cu un diametru de aproximativ două sute de 
metri, înconjurată de un bastion circular și palisade de lemn. 
Pasămite, a găsit o hartă într-un mormânt viking din York. E 
neverosimil, iar eu nu îl cred. 

Profesorul Llyleworth caută ceva. Habar n-am ce anume. O 
comoară - ar fi prea banal. Un mormânt cu un vas viking? 
Rămășițele raclei Sfântului Olaf? Poate monezi din Khwarezm, 
imperiul de la răsărit de Marea Aral? Pergamente din piele de 
vițel respinse de editorul lui Snorri Sturluson? Un vas din argint 
pentru sacrificii? O piatră runică magică? Nu pot decât să-mi 
dau cu presupusul. Și să mă dedic trup și suflet misiunii mele de 
câine de pază. 

Profesorul va scrie un alt manual bazat pe săpăturile astea. 
Probabil că vreo fundaţie engleză plătește pentru toată treaba. 
Proprietarul ogorului a primit o mică avere ca să ne lase să-i 
răscolim pământul. 

O să fie un manual pe cinste! 

Încă nu mi-am dat seama cum sau de ce i s-a permis 
profesorului să-și dezlănțuie trupele de asalt arheologic pe 
teritoriu norvegian. Sunt convins că e vorba de aceeași veche 
poveste: are prieteni sus-puși. 

De obicei, străinii obţin cu greutate permisiunea de a face 
săpături arheologice în Norvegia, dar profesorul Llyleworth nu 
întâmpinase nicio rezistență. Dimpotrivă: Oficiul Regal 
Norvegian al Patrimoniului Cultural îi eliberase cu entuziasm 
permisul. Cu mult zel, Universitatea din Oslo îl ajutase, 
permițându-i să-și aleagă cei mai buni masteranzi pentru 
echipele de săpături și să obţină permise de muncă pentru 
asistenții străini. l-au lingușit binișor pe funcţionarii locali care 
aveau dubii. Procedaseră cu mare grijă și cu multă atenţie. Mie 


mi se ceruse să merg acolo în calitate de „inspector”, 
reprezentantul oficial al guvernului norvegian in situ, doar o 
formalitate. Ai fi zis că le pare rău că mă trimit acolo, dar 
regulile nu pot fi încălcate. Știți cum e. Nu sunt sigur de ce m-au 
ales pe mine, un asistent universitar de la arheologie, miop, pe 
care îl găsiseră în biroul Colecţiei de Antichităţi al Muzeului de 
Istorie din Oslo, de pe Strada Frederik. Probabil pentru că cei de 
la muzeu se puteau lipsi de mine pentru câteva luni. 


În sufrageria casei de la ţară a bunicii mele ticăie un ceas cu 
pendulă. lubesc ceasul ăla încă de copil. Nu merge niciodată 
cum trebuie. Incepe să anunţe cât e ceasul la cele mai 
nepotrivite ore. Mai sunt opt minute până la miezul zilei! Nouă și 
trei minute după-amiaza! Trei și douăzeci și opt de minute! Pe 
urmă, arcurile și mecanismele sale interioare pocnesc și torc, iar 
pendula ţipă: „Nu-mi pasă!” 

Adică cine poate spune că celelalte ceasuri din lume anunţă 
ora corect, cine poate spune dacă poţi prinde timpul din zbor cu 
ajutorul unor mecanisme de precizie și al unor limbi? Sunt genul 
de om care rumegă ideile. Presupun că e un defect profesional. 
Când dezgropi un schelet de femeie, vechi de cinci sute de ani, 
care nu vrea să lase din braţe copilul strâns la piept, un astfel 
de moment ţi se imprimă în minte. 


Briza aduce cu ea mirosul sărat al mării. Arșiţa s-a mai 
domolit. Urăsc soarele. Foarte puţini oameni se gândesc la soare 
ca la o fuziune termonucleară permanentă, dar eu sunt unul 
dintre cei care o fac. Și nu vă pot spune cât mă bucur că peste 
zece milioane de ani soarele se va stinge. 


3 


Strigătele care se aud par atât entuziaste, cât și uimite. 
Profesorul Llyleworth se ridică sub pânza lui, apoi rămase 
nemișcat, dar vigilent, ca un câine bătrân și letargic care se 
gândește să latre. 

Atunci când găsesc ceva, arheologii strigă rareori. Mereu 
găsim câte ceva. Orice strigăt ne ciobește câte puţin din 
demnitate. Majoritatea bucăţilor de monede și a greutăților 
pentru războaiele de țesut ajung într-o cutie maronie, într-un 


depozit întunecat, conservate așa cum trebuie, catalogate și 
pregătite pentru posteritate. Te poţi considera norocos dacă, o 
dată în carieră, găsești un obiect care poate fi expus într-o 
vitrină. Privind în adâncul sufletului lor, majoritatea arheologilor 
norvegieni vor recunoaște că ultima descoperire într-adevăr 
extraordinară a fost corabia vikingă dezgropată la Oseberg, în 
1904. 

Strigase Irene, o masterandă din departamentul de 
Arheologie Clasică, o fată talentată, cu voce blândă. Aș fi putut 
să mă îndrăgostesc cu ușurință de ea. 

Irene face parte din echipa lui Moshe. leri dimineață a 
dezgropat rămășițele unui zid de fundaţie, un octogon. La 
vederea acestuia, m-a invadat o amintire vagă, îndepărtată, pe 
care nu am putut-o identifica. 

Nu l-am mai văzut niciodată pe profesorul Llyleworth atât de 
agitat. La fiecare câteva minute se duce până acolo, aruncând 
câte o privire în groapa lrenei. 

Fata se ridică și și se cațără pe margine. Entuziasmată, îi face 
semn profesorului să vină. 

Câţiva dintre noi au început deja să alerge spre ea. 

E ca un flaut fermecat: toţi se opresc, așa cum se întâmplă 
când un film de opt milimetri se blochează în proiector. 

Pe urmă, ascultătoare, toată lumea rămâne nemișcată. 

Dar flautul lui fermecat nu are niciun efect asupra mea. Mă 
apropii în fugă de groapa Irenei. Profesorul vine din direcţia 


Ajung înaintea lui. 


E o raclă. 

Un chivot lung de treizeci sau patruzeci de centimetri. Stratul 
exterior de lemn roșcat-maroniu e putrezit. Profesorul se 
oprește atât de aproape de marginea gropii, încât sper pentru o 
secundă că va cădea în ea, îmbrăcat în costumul lui gri. Ar fi 
umilința supremă. Dar n-am eu norocul ăsta. 

Scurta alergătură i-a tăiat respiraţia. Zâmbește cu gura 
întredeschisă, cu ochii mari. Arată de parcă ar avea un orgasm. 

Îi urmăresc ochii, care i se opresc asupra raclei. 


Cu o mișcare lungă, fluidă, profesorul se lasă pe vine, se 
sprijină în mâna stângă și sare în groapă. 

Un murmur străbate mulţimea. 

Cu vârfurile degetelor - acele degete moi făcute parcă pentru 
a ţine antreuri, pahare de șampanie și trabucuri, și a mângâia 
sânii mătăsoși ai sfioaselor doamne din Kensington - începe să 
îndepărteze pământul de pe raclă. 

În manualul lui Metode ale arheologiei moderne, profesorul 
Llyleworth scrie că secretul unei interpretări și înțelegeri corecte 
constă din înregistrarea exhaustivă a fiecărui obiect descoperit. 
„Răbdarea și meticulozitatea sunt cele mai de seamă virtuţi ale 
unui arheolog”, declară el în Virtuțile arheologiei, biblia 
profesională a oricărui student la Arheologie. Prin urmare, ar 
trebui să-și dea seama că acum e prea nerăbdător. Nu ne 
grăbim nicăieri. Când un obiect a zăcut în pământ sute sau chiar 
mii de ani, ar trebui să mai avem răbdare câteva ore, pentru a 
ne asigura că suntem grijulii și corecţi. Ar trebui să facem schița 
raclei in situ, atât de sus, cât și din lateral, și să o fotografiem. 
Trebuie să măsurăm lungimea, înălțimea și lăţimea obiectului 
descoperit. Abia după ce am înregistrat fiecare detaliu putem să 
extragem obiectul cu mare osteneală și grijă, folosindu-ne de o 
mistrie ascuţită și de o linguriţă, dând la o parte cu periuţa 
murdăria și nisipul, păstrând lemnul intact. Dacă obiectul este 
din metal, trebuie tratat cu carbonat de sodiu. Profesorul știe 
toate astea. 

Dar pare să nu-i pese. 

Sar în groapă, lângă el. Toată lumea se holbează la noi, ca și 
cum profesorul ar fi declarat că vrea să sape până va da de 
scoarță. 

Cu mâinile goale. 

Înainte de prânz. 

Îmi dreg vocea solemn, puţin cam prea tare, și îi spun că se 
cam grăbește. Mă ignoră. A ridicat un zid între el și restul lumii. 
Chiar și atunci când adopt un ton autoritar, oficial, și îi ordon să 
se oprească, în numele Regatului Norvegiei, el tot continuă să 
scormonească pământul frenetic. E ca și cum nu aș exista 
pentru el. 

Îndată ce a scos la iveală o mare parte din raclă, o smulge din 
pământ. O bucată de lemn se desprinde. 


Unii dintre noi exclamă indignaţi, uluiţi - așa ceva pur și 
simplu nu se face! Îi spun și eu asta. Fiecare descoperire 
arheologică trebuie manevrată cu cea mai marte grijă. 

Cuvintele mele nu îl mișcă deloc. 

Nu-și poate lua privirea de la raclă. Rămâne pe loc surescitat, 
respirând cu greutate. 

— N-ar trebui să-nregistrăm obiectul? îi sugerez cu răceală, 
ținând braţele încrucișate la piept. 

Alteța Sa regală contemplă chivotul, plin de admiraţie. 
Zâmbește neîncrezător. Apoi, în engleza lui de Oxford cea mai 
calmă, remarcă absent: 

— Asta. E. Al dracu’. De incredibil. 

— Vă rog să-mi daţi racla, îi spun. 

Se uită la mine fără nicio expresie. 

Imi dreg glasul. 

— Domnule profesor  Liyleworth! Cu siguranţă sunteți 
conștient că voi fi nevoit să raportez acest incident Institutului. 

Am un ton formal, calm, pe care nu mi-l recunosc. 

— Colecţia de Antichităţi și Oficiul Norvegian al Patrimoniului 
Cultural nu vor fi deloc de acord cu metodele dumneavoastră. 

Fără un cuvânt, profesorul se cațără afară din groapă și se 
grăbeşte să ajungă în cort. Un nor de praf se ridică, 
împresurându-i costumul. Noi, restul, am încetat să mai existăm. 

Nu renunţ atât de ușor. Fug după el. 

Aud vocea surescitată a profesorului Llyleworth din interiorul 
cortului, de dincolo de peretele de pânză întinsă. Ridic ușa 
cortului. Nu pot vedea din cauza luminii slabe și a lentilelor mele 
heliomate, dar, încetul cu încetul, încep să disting spatele lat al 
profesorului. Încă respiră precipitat. 

— Da, da, da! ţipă la telefonul mobil. Michael, ascultă-mă, am 
găsit racla! 

Sunt extrem de uimit că și-a aprins trabucul. Știe foarte bine 
că fumul de ţigară poate compromite datarea cu carbon 14. 
Glasul lui are o nuanţă de râs isteric. 

— Bătrânul Charles avea dreptate, Michael! E incredibil! Ce 
dracu', e incredibil! 

Racla se află pe masa pliantă de lângă el. Intru în cort. Exact 
în aceeași clipă, lan apare din întuneric, asemenea unui spirit 
malefic care păzește mormântul unui faraon. Mă înșfacă de 
braţe și mă împinge brutal afară. 


— Pentru Dumnezeu... bâigui eu, iar vocea îmi tremură de 
furie și de indignare. 

lan mă fixează cu privirea și dispare în cort. Dacă ar fi putut 
să trântească o ușă, ar fi făcut-o. Așa, doar pânza flutură ușor în 
spatele lui. 

Apoi profesorul iese. A înfășurat chivotul într-o bucată de 
cârpă. Trabucul aprins îi atârnă în colţul gurii. 

— Vă rog să-mi daţi racla, spun eu doar așa, ca să nu zic că n- 
am încercat, dar niciunul dintre ei nu aude, nici nu le pasă. 


Mașina profesorului Llyleworth e un pursânge lucios, suplu. Un 
Jaguar purpuriu, model XJ6. Două sute de cai putere. Atinge suta 
în zece secunde. Tapiţeria e din piele. Volanul - din lemn. Are 
aer condiționat. Probabil că undeva, prin blocul motor, dincolo 
de elementele cromate și de finisajele metalice, există urma 
unui suflet și o conștiință de sine pe cale să se nască. 

lan se strecoară în spatele volanului și se apleacă să-i 
deschidă profesorului portiera, iar acesta urcă în mașină ţinând 
racla în poală. 

Noi rămânem pe loc, în tricourile și blugii noștri murdari, 
sprijiniți în lopeţi sau în vergelele de măsurare, cu gura căscată, 
cu nisip în păr și dungi de murdărie sub ochi, dar ei nu ne văd. 
Ne-am făcut treaba. Nu mai existăm. ; 

Jaguarul rulează pe drumul plin de pietriș. In timp ce ies 
hurducat în șoseaua principală, mașina scoate un tors care o 
umple de praf. 

Și apoi dispare. 

În liniștea care se așterne peste noi, tulburată doar de vântul 
din copaci și de murmurele studenţilor, îmi dau seama de două 
lucruri. Unu: am fost păcălit. Nu prea știu de ce sau cum, dar 
convingerea asta mă face să strâng din dinţi atât de tare, încât 
îmi dau lacrimile. Al doilea lucru este o conștientizare: am fost 
mereu tipul obedient, conştiincios -  rotiţa ascunsă, 
indispensabilă care nu dezamăgește niciodată mecanismul. 
Funcţionarii guvernului norvegian care se ocupă de obiectele 
antice mi-au încredințat postul de inspector, iar eu am dat greș. 

Dar să mă ia naiba dacă o să-l las pe profesor să șteargă 
putina cu chivotul! Treaba asta nu e doar între profesorul 
Liyleworth și Colecţia de Antichităţi a Oficiului Regal Norvegian 
al Patrimoniului Cultural, sau procuratură. 


Treaba asta e între mine și profesorul Liyleworth. 


Nu am un Jaguar. Mașina mea arată mai degrabă ca o jucărie 
gonflabilă de plajă, cu care s-a jucat un copil, ca apoi să o uite în 
nisip. E un Citroen 2CV roz. Vara decapotez partea moale de 
deasupra. Am botezat-o Bolla. Suntem pe aceeași lungime de 
undă, în măsura în care așa ceva e posibil între un om și o 
mașină. 

Scaunul scoate un geamăt când mă arunc la volan. Trebuie să 
ridic puţin ușa ca să se poată închide. Schimbătorul de viteze 
arată ca o umbrelă pe care o babă isterică l-ar fi înfipt din 
greșeală prin bord. O bag pe Bolla în viteza întâi, apăs pe 
acceleraţie și pornesc greoi în urma profesorului. 

Având în vedere că e o urmărire cu mașini, cursa asta e de-a 
dreptul ridicolă. Bolla atinge suta într-o mie de ani, dar ajung eu 
acolo, mai devreme sau mai târziu. Probabil mai târziu. Nu mă 
grăbesc. Mai întâi am de gând să mă opresc la sediul Colecţiei 
de Antichităţi și să-i raportez incidentul profesorului Arntzen. Pe 
urmă voi merge la poliţie. lar după aceea voi alerta vama de la 
aeroport și le voi spune ce s-a întâmplat. Voi anunţa și 
terminalurile pentru feriboturi - un Jaguar XJ6 nu se poate face 
nevăzut în mulțime. 

Unul dintre motivele pentru care decapotez mașina vara este 
faptul că ador senzaţia vântului care îmi zburlește părul tuns 
soldăţește. Mă face să visez la o viaţă fără serviciu, conducând 
un jeep pe Autostrada Pacificului, la o viaţă de surfer bronzat, 
relaxat, înconjurat de fete în bikini, Coca-Cola și muzică pop. 

La școală mi se spunea Ursul Polar. Poate din cauza faptului 
că prenumele meu, Bjarn, înseamnă „urs” în norvegiană. Dar cel 
mai probabil pentru că sunt albinos. 


4 


Când profesorul Trygve Arntzen mă întrebase în mai dacă 
vreau să fiu inspector în cadrul șantierului arheologic de la 
Mănăstirea Værne, peste vară, considerasem oferta drept o 
provocare, dar în special drept o ocazie binevenită de a mai ieși 
din birou. Nu e nevoie să suferi de vreo psihoză ca să ai din 
când în când senzaţia că cei patru pereţi, podeaua și tavanul s- 
au strâns în jurul tău cu vreo câţiva centimetri. 


Profesorul Arntzen e soțul mamei. Prefer să nu folosesc 
denumirea de „tată vitreg”. 

Șirul nesfârșit de studenţi care s-au perindat de-a lungul 
anilor prin Universitate l-a făcut pe profesor orb în ceea ce 
privește unicitatea indivizilor. Toţi studenţii lui se amestecaseră, 
formând o masă fără chip, iar profesorul nu mai avea răbdare cu 
acea mulţime de o uniformitate academică. O moștenire din 
partea tatălui l-a făcut bogat și niţel arogant. Foarte puțini dintre 
studenţii săi îl plac. Subordonaţii lui îl vorbesc pe la spate. li 
înţeleg perfect. Nici eu nu-l plac. Fiecare are propriile motive. 


Ajung la Oslo chiar în toiul orei de vârf de după-amiază. Vara 
e pe ducă, dar atmosfera tot e apăsătoare și încărcată de 
umezeală. 

Bat darabana cu degetele pe volan. Mă întreb încotro se 
îndreaptă ceilalţi șoferi, cine sunt și ce nevoie au să se afle aici. 
La naiba cu ei! Mă uit la ceasul de mână și îmi șterg sudoarea 
de pe frunte. Vreau să am drumul numai pentru mine. Cu toții 
vrem asta. Fiecare dintre noi contribuie la nebunia colectivă a 
traficului, doar că nimeni nu vrea să recunoască. A recunoaște 
că ai o problemă e primul pas spre vindecare. 

Ușa biroului profesorului Arntzen e închisă. Cineva a scos șase 
litere din plăcuţa cu numele lui de pe ușă, și, vrăjit ca un copil, 
rămân țintuit locului, citind ce a mai rămas: 


PRO ESOR YGV AR ZEN. 


Pare un soi de mantră tibetană. 

Dau să bat la ușă, când aud voci răzbătând din birou, așa că 
ascult. Pășesc ușor până la fereastra din hol, al cărei pervaz e 
acoperit cu o peliculă subţire de praf. Jos, pe șosea, mașinile fac 
coadă la semafor. Pietonii se mișcă încet prin arșiţă. Parcarea 
din spatele muzeului, rezervată angajaţilor, e aproape goală. 

Probabil nu am fost atent când am parcat-o pe Bolla, ceea ce 
nu-mi stă în fire. Dar de aici, de sus, văd totul. Poate că așa e să 
fii Dumnezeu: să poţi supraveghea totul, permanent. Intre 
Mercedesul model 190, gri-cărbune, al profesorului și un Saab 
900 Turbo, se află un Jaguar XJ6. 

Îmi lipesc cu grijă urechea de ușă. 

— ... precauții, spune o voce. 


E profesorul Arntzen. 

Vorbește în engleză, nu în norvegiană. Glasul îi este plin de 
respect. Doar o persoană influentă l-ar putea determina pe 
profesor să fie respectuos. Am impresia că știu cu cine vorbește. 

O voce bolborosește ceva, dar nu înţeleg. E lan. 

— Când vine? întreabă Arntzen. 

— Mâine dimineaţă, devreme, îi răspunde o voce gravă. 

Profesorul Llyleworth. 

„Am știut eu!” 

— Vine personal? se interesează Arntzen. 

— Bineînţeles. Dar acum e acasă. Avionul e la Toulouse, 
pentru reparaţii. Altfel ar fi venit chiar din seara asta. 

— E foarte entuziasmat și nerăbdător, chicotește lan. 

— E de înţeles, firește, spune Llyleworth. 

— Vrea s-o scoată chiar el din ţară? întreabă Arntzen. 

— Evident! răspunde Llyleworth. Via Londra. Mâine. 

— Eu tot cred c-ar trebui s-o luăm cu noi la hotel, până ajunge 
el, intervine lan. Nu-mi place gândul de a o lăsa aici. 

— Nu, nu, nu, gândește strategic! îl contrazice Llyleworth. Pe 
noi o să ne percheziţioneze poliţia dacă albinosul ăla o să ne 
facă probleme. 

— Bjørn? râde Arntzen... Calmează-te! Mă descurc eu cu 
Bjarn. 

— Dar n-ar fi mai bine... începe din nou lan. 

— La urma urmei, spune Liyleworth, chivotul o să fie cel mai 
în siguranţă aici, cu profesorul. 

— Nimănui n-o să-i treacă prin cap să caute aici, zice Arntzen. 
Garantat! 

— Da, e mai bine așa. 

— Dacă insistaţi... cedează lan. 

— Bineînţeles, zice Llyleworth. 

Urmează o pauză. 

— Vasăzică, a avut dreptate încă de la început, spune 
Arntzen. 

— Cine? întreabă Llyleworth. 

— DeWitt. 

Llyleworth face o pauză, apoi zice: 

— Săracu' Charles. 

— A avut dreptate de la bun început. Ce ironie, nu? face 
Arntzen. 


— De-ar fi acum aici! spune Llyleworth. Ei bine, am găsit-o, în 
sfârșit! 

Tonul lui Llyleworth are ceva categoric, ca și cum ar fi 
terminat conversaţia. 

Plec de la ușă și o iau pe coridor în vârful picioarelor. 

Pe fundalul albastru al ușii biroului meu, litere de plastic alb 
formează cuvintele ASISTENT UNIVERSITAR BJØRN BELTO. 
Literele sunt ușor strâmbe, ca niște dinţi care au nevoie de un 
stomatolog. 

Intru și trag scaunul verde, șubred, la fereastră. Din poziţia 
asta pot supraveghea Jaguarul. 

Nu se întâmplă mare lucru. Mașinile se târăsc pe șosea într-un 
șir lent. Cu sirena pornită, o ambulanţă face slalom pe strada 
aglomerată. 

Câteva minute mai târziu îi zăresc pe lan și pe profesorul 
Liyleworth jos, în parcare. 

lan pășește săltat. Aparent, forța gravitaţiei nu are același 
efect asupra lui ca asupra noastră. 

Llyleworth merge cu toată viteza înainte, ca un petrolier uriaș. 

Niciunul nu are nimic în mâini. i 

Profesorul Arntzen iese din clădire după câteva minute. Işi 
poartă haina peste braţul stâng. In mâna dreaptă are o umbrelă. 
Nici el nu are chivotul. 

Ajuns pe ultima treaptă, se oprește și se uită la cer, așa cum 
obișnuiește. Viaţa profesorului e alcătuită din ritualuri. 

Ajuns lângă Mercedes, se oprește să-și caute cheile. Mereu le 
pierde. Apoi se uită în sus, spre fereastra mea. Ingheţ. Reflexiile 
din geam mă fac invizibil. 


După o jumătate de oră, îl sun pe profesorul Arntzen acasă. 
Din fericire, răspunde el, nu mama. Probabil stătea prin preajma 
telefonului, așteptând. 

— Sigurd, tu ești? întreabă. 

— Sunt Bjarn, îi răspund. 

— Bjørn? A, salut! 

— Trebuie să-ți vorbesc. 

— Mă suni de la Værne? 

— Am descoperit ceva. 

Tăcere. În cele din urmă, profesorul întreabă: 

— Chiar așa? 


— O raclă. 

— Nu mai spune! 

Liniște. 

— Chiar așa? 

Tărăgănează fiecare cuvânt, de parcă ar fi năclăit de smoală. 

— lar profesorul Llyleworth a fugit cu ea. 

— A... fugit cu ea? 

Profesorul nu prea are talent actoricesc. Nici măcar nu pare 
surprins. 

— M-am gândit că e posibil să te contacteze, continui eu. 

Altă pauză. 

— Pe mine? 

Apoi încearcă să preia controlul asupra conversaţiei. 

— Ai văzut ce fel de raclă era? 

— Din lemn. 

— Veche? 

— Într-un strat de pe la 1100. Poate chiar și mai vechi. 

Profesorul trage adânc aer în piept. 

— N-am apucat s-o examinez, continui eu. Dar trebuie să 
depunem plângere. 

— Plângere? 

— N-ai auzit ce-am spus? A fugit cu chivotul! Nu mai ţine doar 
de noi și de Oficiul Regal Norvegian al Patrimoniului Cultural. 
Trebuie să sun la poliţie! 

— Nu, nu, nu face vreo prostie! Calmează-te! Am situaţia sub 
control. Pur și simplu uită de asta. 

— Au fugit cu chivotul! Ai auzit ce-am spus? lar munca de 
teren a fost o rușine. O să fac raport! La cum s-a purtat cu 
chivotul, Liyleworth ar fi putut la fel de bine să folosească un 
excavator și dinamită pentru săpături. 

— Ai făcut... ceva? 

— Nu, încă nu. 

— Perfect! Lasă totul în seama mea! 

— Ce-ai de gând să faci? 

— Calmează-te, Bjørn! O să laămuresc eu situaţia. Nu te mai 
gândi! 

— Dar... 

— O să dau câteva telefoane. Calmează-te! O să fie bine. 
Sună-mă mâine! 


La urma urmei, poate n-o fi cine știe ce mare lucru chivotul 
ăla! A zăcut sub pământ opt sute de ani; cu siguranţă nu va 
afecta umanitatea dacă va fi scos pe ascuns din ţară. Ar fi ca și 
cum nu l-am fi găsit niciodată. 

Poate că profesorul Llyleworth are planuri mari. Poate că are 
de gând să i-l vândă vreunui șeic arab în schimbul unei căruţe 
de bani, sau poate că îl va duce la British Museum, care va 
înregistra apoi o altă victorie academică, tezaurizând 
patrimoniul cultural al unei altei ţări. 

lar asta cu ajutorul mult prea zelos al profesorului Arntzen. 

Nu înțeleg. Treaba asta nu mă privește, dar sunt furios. Eu am 
fost inspectorul. M-au tras pe sfoară. M-au implicat în proiect 
crezând că sunt ușor de păcălit. Bjørn, albinosul miop. 


5 


În spatele casei pline de cotloane în care am crescut se afla 
înainte o întindere de ogoare în paragină, cărora li se spunea 
„Padocul”. larna mă dădeam cu schiurile pe povârnișul lui. În 
timpul  dezghețului de primăvară, organizam întreceri cu 
bicicletele pe cărarea noroioasă. Vara mă urcam în copaci și 
stăteam ascuns, ca o veveriţă, spionând adolescenţii care 
veneau acolo ca să bea bere, să fumeze marijuana și să facă 
sex în iarba înaltă. Aveam unsprezece ani și deja eram un spion 
înrăit. 

De Ziua Constituţiei Norvegiene, la 17 mai, în 1977, o fată a 
fost bătută și violată în spatele unui tufiș de scoruș, în Padoc. Se 
întâmplase ziua în amiaza mare. Fanfarele defilau și cântau, 
oamenii strigau bucuroși, erau focuri de artificii. După o 
săptămână, o altă fată a fost violată. Apăruseră câteva articole 
în ziare. Intr-o după-amiază, după două zile, cineva a incendiat 
iarba uscată. Nu era chiar ceva neobișnuit. Puștii din cartier mai 
făceau focuri acolo, dar de data aceea n-a fost nimeni acolo să 
le stingă. Incendiul a ras Padocul și o parte din pădurea din 
apropiere. Flăcările au lăsat în urmă un ţinut pustiu, carbonizat, 
unde nu se mai putea ascunde niciun violator. Oamenii făcuseră 
legătura între violuri și vegetaţie. 

După aceea, săptămâni întregi am vorbit despre asta la 
școală. Poliţia a deschis o anchetă. Inventaserăm porecle pentru 


cel care pusese foc. Piromaniacul Dement. Regele Flăcărilor. 
Răzbunătorul. 
Până în ziua de azi, nimeni nu știe că eu am fost făptașul. 


Profesorul Arntzen ar putea ascunde racla într-o mulţime de 
locuri, dar pe majoritatea dintre ele le elimin. Știu cum 
gândește. 

Ar fi putut duce racla în depozitul muzeului. Ar fi putut-o 
încuia într-unul dintre seifurile ignifuge, dar nu o făcuse. Cu toţii 
avem acces la depozit. lar el nu vrea să împartă racla cu nimeni. 

Unul dintre paradoxurile vieţii este că uneori nu vedem exact 
ceea ce se află sub ochii noștri. Așa gândește profesorul. Cea 
mai bună metodă de a ascunde ceva e să te porţi ca și cum nu 
ai avea nimic de ascuns. Dacă vrei să ascunzi o carte, pune-o pe 
raft. 

A ascuns racla în biroul lui, într-un sertar încuiat sau în vreun 
dulap, în spatele unor cutii sau dosare. Aproape că o văd. De 
obicei, intuiţia mea nu dă greș. Pot vizualiza lucrurile la fel de 
limpede ca și cum le-aș vedea pe un ecran de cinematograf. E o 
abilitate moștenită de la bunica. 

Probabil că profesorul a încuiat ușa biroului, dar asta nu are 
nicio importanţă. În 1996, când a fost plecat la săpături în 
Telemark, în sud-estul Norvegiei, mi-a dat o cheie de la birou și 
a uitat de ea - la fel cum uită de atâtea alte lucruri. 

Are un birou de două ori mai mare ca al meu și mult mai 
ostentativ. Masa de scris tronează în mijlocul încăperii, deasupra 
unei imitații de covor persan, iar pe ea se află computerul, 
telefonul și suportul de agrafe pentru hârtii, pe care fratele meu 
vitreg l-a confecţionat la cursul de prelucrare a lemnului. 
Scaunul lui are spătar înalt și amortizoare de șoc hidraulice. 
Lângă perete și-a amenajat un spaţiu în care își bea cafeaua cu 
invitaţii. Un raft de bibliotecă de pe peretele sudic stă ușor 
înclinat sub povara cunoașterii. 

Mă așez pe scaunul care îmi acceptă greutatea cu o moliciune 
plăcută. Aroma puternică a trabucului lui Llyleworth încă mai 
plutește în aer. 

Închid ochii și mă concentrez, invocându-mi intuiţia. Stau așa 
vreme de câteva minute, apoi deschid ochii, privirea oprindu-se 
asupra unui dulap cu acte. E un dulap gri, din aluminiu, cu trei 


sertare și o încuietoare în dreapta, sus. Mă apropii și trag 
zdravăn de sertarul de sus. 

„E încuiat, normal.” 

Aș putea sparge încuietoarea, dar nu cred că-i nevoie. 

Găsesc cheia sub agrafele din suportul de pe birou. Profesorul 
are chei de rezervă peste tot. De pe o sârmă fixată pe lampa de 
birou atârnă cheile de rezervă de acasă și de la Mercedes. 
Deschid dulapul și trag sertarul. Dosarele verzi sunt pline de 
documente, scrisori și contracte. In sertarul din mijloc găsesc 
articole decupate din ziare, îndosariate în ordine alfabetică, 
după subiect. 

Racla e chiar în fundul sertarului, în spatele dosarelor verzi, 
înfășurată într-o cârpă și băgată într-o pungă de plastic, pe care 
scrie OBIECTE PENTRU IAHTING LORENTZEN. La rândul ei, punga 
e într-o sacoșă de cumpărături cu dungi gri, ascunsă sub un 
teanc de cărți. A 

Cu sacoșa sub braţ, fac ordine în urma mea. inchid sertarele 
și încui dulapul de îndosariere, așez cheia la locul ei, sub agrafe, 
și împing scaunul la loc. Mă mai uit odată în urmă - „Totul e la 
locul lui? N-am uitat nimic?” -, apoi mă strecor afară și încui ușa 
biroului. Coridorul e întunecat și pare nesfârșit. Mă uit în stânga 
și în dreapta înainte de a porni. 

„Măi, măi, domnule Beltø, dar ce tăceaţi în biroul 
profesorului? Și ce aveţi acolo?” 

Ecoul pașilor mei răsună, la fel și pulsul. Privesc în urmă. 

„Domnule Beltø? Încotro mergeţi cu artefactul ăla? L-aţi furat 
din biroul profesorului?” 

Gâfâi, încercând să merg cât mai repede, dar fără să alerg. 

„Hei, tu de colo! Oprește-te! Stai pe loc!” 

„Am reușit!” 

Vocile îmi răsună în cap. Deschid ușa biroului meu și mă 
strecor repede înăuntru. Mă sprijin de ușă, pe dinăuntru, și 
răsuflu ușurat. 

Scot cu grijă racla din sacoșa de cumpărături și dau la o parte 
punga de plastic și cârpa. Imi tremură mâinile. E surprinzător de 
grea. Două benzi fragile ţin laolaltă lemnul putred, roșcat- 
maroniu. Lemnul se dezintegrează. Crăpăturile dau la iveală 
ceea ce se află înăuntru. O altă raclă. 

N-oi fi eu metalurgist, dar asta n-are nicio importanţă. Nu e 
nevoie să duc racla în laborator ca să-mi dau seama că cea din 


interior este din aur. Metalul licărește, cald și auriu, chiar și 
după atâtea secole. 

Mă cuprinde o senzaţie de inevitabil. 

Prin geamul murdar, privesc strada, așteptând ca bătăile 
inimii să mi se domolească. 


6 


Acum doi ani am petrecut șase luni într-o clinică psihiatrică. 
Am avut noroc să prind un loc în aceeași secţie în care altădată 
făcusem ședințe de terapie. Acolo timpul se oprise în loc. 
Modelul linoleumului era același ca mai înainte. Pereţii erau goi 
și văruiţi în aceeași nuanţă palidă de verde. Sunetele și 
mirosurile erau aceleași. Martin stătea tot în balansoarul lui, 
tricotând la același fular ca în ultimii optsprezece ani. Işi ţinea 
creația șocant de lungă într-un coș înalt de răchită, cu capac. Mi- 
a făcut un semn cu capul, ca și cum aș fi lipsit doar un minut, 
cât să-mi iau o cafea. Nu discutaserăm niciodată, și totuși m-a 
recunoscut. Presupun că mă considera prieten, într-un fel. 

Nici măcar mama nu a știut că am fost internat. Își face prea 
multe griji, așa că îi spusesem că voi pleca într-o expediţie 
arheologică în Egipt. 

Înainte de a mă interna, băgasem un teanc de plicuri cu 
adresele deja notate într-un plic A4 și apoi expediasem totul 
oficiului poștal principal din Cairo, cu un bilet în care le ceream 
ajutorul. Nu vorbesc araba, prin urmare pusesem în plic o 
bancnotă de douăzeci de dolari, limbajul universal. Probabil că 
un angajat binevoitor de acolo înțelesese ce voiam. Ștampilase 
scrisorile și i le trimisese mamei cu o ștampilă egipteană, de 
Cairo. Ce idee grozavă, nu-i așa? Exact ca într-un roman poliţist. 
Bineînţeles, voisem ca omul să trimită câte o scrisoare pe lună. 
Crezusem că intenția mea este evidentă. Scrisesem până și 
numele lunilor în colţul din dreapta sus al plicurilor. Dar tontul 
ăla le trimisese pe toate deodată. Șase luni de povestiri 
inventate - descoperiri arheologice uluitoare, povești de amor 
cu dansatoare din buric egiptene, expediţii furtunoase în deșert, 
pe spatele cămilelor călite în vântul deșertului -, toate 
comprimate într-o singură săptămână. Faptul că am reușit să-i 
explic încurcătura spune ceva despre imaginaţia mea și despre 
naivitatea mamei. Nu cred că era complet trează. 


Terapia m-a ajutat să-mi revin. Într-un spital există o rutină, 
iar pentru mine aceasta era umerașul pe care îmi agăţam 
existența. 

Boala mea nu era deloc exotică: fără mania grandorii, fără 
voci care să-mi răsune în cap, doar o viaţă petrecută în beznă 
totală. 

Acum mi-e mai bine. 


7 


Speriat, gonesc pe străzile din Oslo, un răufăcător fugind spre 
apus. „Delta Foxtrot 30, suspectul conduce un Citroen model 
2CV și trebuie arestat!” Pentru un timp, o Toyota îmi blochează 
vederea în oglinda retrovizoare. Când, în sfârșit, virează pe o 
stradă laterală, oftez ușurat. „Suspectul a sustras o raclă de aur 
valoroasă și poate fi periculos dacă e pus în situaţii stresante.” 
Trec de Parcul St Hanshaugen și sunt blocat în spatele unui 
autobuz care rulează suspect de încet. In timp ce supraveghez 
atent siluetele neclare din autobuz, verific constant oglinda 
retrovizoare. Nu se știe niciodată. Reușesc să ajung teafăr pe 
autostradă. Deocamdată nu s-a tras niciun foc de armă. 

În cele din urmă, apare complexul de blocuri în care trăiesc. 
Clădirile nu arată prea bine, dar vederea lor îmi dă o senzație de 
căldură, așa cum simţi atunci când te întorci acasă. 


Am crescut într-o casă mare, veche, cu multe cotloane, 
văruită în alb, cu o grădină plină de meri, pe o stradă dintr-o 
suburbie cu o linie de tramvai, o secţie de pompieri și oameni 
fericiţi. 

La dormitorul părinţilor mei era un balcon închis, în care mă 
puteam căţăra ieșind printr-o ferestruică din dormitorul meu. 
Mergeam adesea acolo când nu puteam dormi. O perdea de tul 
era trasă peste ușa glisantă întredeschisă care dădea în balcon, 
iar eu trăgeam cu ochiul înăuntru. Misiunile mele nocturne de 
spionaj mă umpleau de o senzaţie dulce, nemaisimţită, care îmi 
dădea fiori, și de bucuria invizibilităţii. 

Într-o noapte, părinţii mei dansau prin haosul de umbre din 
dormitorul lor: trupuri moi cuprinse de fierbințeală, mâini și buze 
mângâietoare. Am rămas nemișcat, fără să înţeleg, îmbătat de 
magia acelei clipe. Brusc, mama s-a răsucit și s-a uitat spre 


mine. Mi-a zâmbit, dar e imposibil să mă fi văzut printre cutele 
draperiei, pentru că s-a aplecat din nou, copleșindu-mi tatăl cu 
suspine și sărutări. 

Freud ar fi fost nebun după mine, nu credeţi? 

Maldărul de îngrășământ al tatei se afla în grădină, între doi 
meri uscați. Grămada emana un miros ca de pământ, cumva 
greţos și plăcut în același timp. La înmormântarea tatei, pe 
marginea mormântului, m-a izbit același miros. Simţurile mi s-au 
umplut de aroma care se ridica din întunericul mormântului. Am 
înțeles atunci că mirosul îngrășământului închide în sine atât 
moarte, cât și promisiunea unei noi vieţi. Pe atunci nu puteam 
exprima sentimentele acestea în cuvinte, dar amintirea acelui 
moment încă îmi umple ochii de lacrimi. 

Dintotdeauna am fost sensibil la mirosuri. De asta obișnuiam 
să evit pivniţa, care mirosea a mucegai, a putrefacție, a ceva 
nedefinit și învechit. Sub trapa putredă care ducea în pivniţă, 
ascunși în jungla de sub casă, păianjenii își ţeseau netulburaţi 
pânza, iar deasupra treptelor săpate în piatră pânzele atârnau 
asemenea unor perdele lipicioase. De câte ori tata își croia drum 
prin urzici, descuia lacătul și deschidea ușa pivniţei, milioane de 
găze își uneau glasurile în ţipete mute, alergând să se 
adăpostească de lumina orbitoare, în timp ce nori invizibili de 
duhoare se ridicau din adânc. Tata nu părea să bage de seamă, 
dar eu știam ce se ascunde în bezna umedă și puturoasă: 
fantome, vampiri, vârcolaci, ucigași chiori, toţi monștrii care 
trăiesc în închipuirea unui băiețel odată ce lași în urmă, în 
lumina soarelui, cărțile cu Dr Seuss și Winnie-the-Pooh. 

Incă îmi amintesc de mirosurile copilăriei: noroiul călcat în 
picioare într-o zi ploioasă, îngheţata de căpşune, bărcile din 
fibră de sticlă, încinse de soare, pământul reavăn de primăvară, 
parfumul mamei și after-shave-ul tatei, lucruri neînsemnate, 
care, în banalitatea lor, alcătuiesc o comoară de amintiri. 

Cel puţin nu sunt câine. 


Roger, vecinul meu de jos, se simte cel mai bine noaptea. La 
fel ca mine, urăște lumina. Are ochii întunecațţi și privirea 
plictisită. Işi poartă părul negru până la umeri și la gât are o 
cruce încârligată, pe un lanţ de argint. Roger cântă la chitară- 
bas într-o formaţie rock numită „Desfătarea lui Belzebut”. 


Sun la ușa lui și aştept. Îi ia o vreme până răspunde. Cu toate 
că apartamentul lui are doar cincizeci de metri pătraţi, am 
mereu senzaţia că îl întrerup din treaba pe care o face undeva 
jos, în catacombele castelului său, și că e nevoit să urce în fugă 
scările în formă de spirală, luminate de torţe, ca să ajungă la 
ușă. 

Totuși, undeva, în adâncul lui, Roger e băiat de treabă. La fel 
ca mine, ţine tot ce e rău în sinea lui, unde supurează până când 
abcesul se sparge și îi infectează creierul. Iți dai seama când îl 
privești în ochi. 

Habar n-am de ce, dar Roger mă simpatizează. 

— Hristoase! exclamă prietenos când în sfârșit deschide ușa și 
aruncă o privire afară. 

— Te-am trezit? 

— Aăă... Nu-i bai, am dormit destul! Vasăzică, te-ai întors deja 
acasă? 

— Pentru că-mi era atât de dor de tine, îi răspund rânjind. 

— Mamă, arăţi ca un şobolan ud! 

Îmi văd reflexia în oglinda din holul lui. Ar fi trebuit să-mi 
schimb hainele și să mă spăl puţin. Ridic sacoșa în care se află 
racla. 

— Pot să las ceva la tine? 

— Ce-ai acolo? 

Intrebarea lui sună înăbușit, ca un fel de „Ciaiaolo?”. 

— O sacoșă. 

Roger își dă ochii peste cap. 

— Ce dracu', că doar nu-s orb! Ce e înăuntru? întreabă, apoi 
râde. Heroină? 

— Nişte chestii vechi. Din vremuri de demult. 

Pentru Roger, „vremurile de demult” înseamnă o epocă 
populată de pterodactili, gramofoane și bărbaţi purtând peruci 
pudrate. Cu alte cuvinte, pe undeva pe la 1975. 

— Hei, am înregistrat un demo! anunță mândru. Vrei să-l 
asculţi? 

Ca să fiu sincer, nu prea am chef, dar nu mă lasă inima să i-o 
spun. Îl urmez în sufragerie. Draperiile sunt trase. Luminată de 
strălucirea becurilor roșii, sufrageria seamănă cu o cameră de 
developare sau cu un bordel. Pe o masă de mahon rotundă se 
găsește un sfeșnic de argint cu șapte lumânări negre, pe podea, 
un covor desenat cu o hexagramă într-un cerc, iar pe pereţi, 


deasupra canapelei cumpărate din târgul de vechituri și a 
maăsuței din tec, veche de treizeci de ani, sunt lipite postere cu 
Satana și reprezentările unor scene oribile din iad. Roger are un 
stil unic de a te face să te simţi ca acasă. 

Un sistem audio negru, așezat în mijlocul unuia dintre pereţii 
lungi, se înalță asemenea unei icoane la care Roger se mai 
roagă din când în când. Sistemul are CD-player programabil, un 
tuner PLL automat digital, amplificator cu bas-booster și un 
sistem  super-surround, egalizator, dublu casetofon cu 
înregistrare la mare viteză, amplificator pentru tonuri joase și 
patru difuzoare uriașe. 

Roger flutură telecomanda, iar sistemul audio se trezește la 
viaţă cu un joc colorat și mut de artificii alcătuite din diode și 
ace tremurânde. O tăviță a CD-player-ului alunecă în afară, ca 
un duh dintr-un basm arab, care așteaptă porunca. Roger apasă 
pe butonul p/ay. 

Și apoi totul explodează. 


Ceva mai târziu, în noapte, apa rece ca gheaţa spală praful, 
sudoarea și îmi răcorește fâșia de piele arsă de soare de pe 
ceafă. Bășicile mă ustură de la săpun. 

Uneori, dușul devine un fel de ritual. După o zi lungă, nu vrei 
decât să alungi din tine toate greutăţile și neplăcerile. Sunt 
obosit, dar nu cred că voi visa. 


8 


Mama e genul de om care întotdeauna pare bine-dispusă și 
trează, chiar și atunci când o suni la trei și jumătate dimineața. 

E trei și jumătate dimineața. 

Am format numărul mamei. Îmi răspunde profesorul. Glasul 
răgușit și arțăgos îi e încleiat de somn. Arţăgos - așa e el. 

— Sunt Bjarn. 

— Cum? se răstește. 

Nu m-a auzit. 

— Vreau să vorbesc cu mama. 

Are impresia că sunt fratele meu vitreg, Steffen, care noaptea 
nu e niciodată acasă; reușește mereu să găsească o fată care 
nu suportă să doarmă singură în pat. 


Mormăind, profesorul îi dă mamei receptorul greu de 
marmură. Dacă e să judec după vocea ei, aș zice că a stat în pat 
în capul oaselor, trează, așteptând cu nerăbdare să o sune 
cineva, îmbrăcată în rochia roșie de bal, cu lacul de unghii 
uscându-se încet, dată cu rimel, cu părul proaspăt uscat cu 
foehnul, ţinând o broderie în poală și un păhărel prin preajmă. 

— Eu sunt, îi spun. 

— Ursulet? Micul Bjørn? Bjørn, dragule, tu ești? întreabă cu o 
urmă de panică. Ce e? S-a-ntâmplat ceva? 

— Îmi... îmi pare rău că te-am trezit. 

— Ce s-a-ntâmplat? 

— Mamă... Nu s-a-ntâmplat nimic. Eu... 

Respiră zgomotos în receptor. Mama își închipuie mereu ce 
poate fi mai rău: accidente rutiere, incendii, psihopaţi înarmați. 
Crede că o sun din secţia de terapie intensivă a spitalului 
Ullevål, că doctorii sunt pe punctul de a mă duce în sala de 
operaţii și că mă lasă să dau un telefon scurt. În caz că operaţia 
nu va reuși, ceea ce e foarte probabil. 

— Aăă, mamă, nu știu de ce am sunat... 

Parcă îi văd: mama, îngrijorată și agitată în cămașa ei șic de 
noapte, profesorul, puţin morocănos în pijamalele lui dungate, 
cu faţa încruntată acoperită de ţepii bărbii. Stau în pat, în capul 
oaselor, rezemându-și spatele de o grămadă de perne 
îmbrăcate în feţe de mătase, cu monogramă brodată manual. O 
veioză e aprinsă pe noptieră, iar abajurul e împodobit cu ciucuri. 

— Micule Bjarn, spune-mi ce s-a-ntâmplat! 

Încă e convinsă că s-a petrecut ceva îngrozitor. 

— Nimic, mamă. 

— Eşti acasă? 

Știu la ce se gândește: poate că zac în propria mea vomă, 
poate că sunt într-un adăpost jegos pentru vagabonzi. Poate că 
am înghiţit douăzeci de pastile de Rohypnol și treizeci de pastile 
de Valium împreună cu un litru de spirt, iar acum mă joc cu o 
brichetă Bic. 

— Da, mamă, sunt acasă. 

Nu ar fi trebuit să sun. Am făcut-o fără să mă gândesc. Nu 
sunt întotdeauna eu însumi. Când mă trezesc în mijlocul noptii, 
gândurile negre îmi zgârie nervii asemenea unei dureri de dinţi 
sau de gât. Totul e mai rău noaptea, dar nu e cazul să-mi 
deranjez mama la trei și jumătate dimineața din cauza asta. Aș 


fi putut să iau o pastilă de Valium, dar am sunat-o pe mama. Ca 
și cum asta mi-ar fi ajutat vreodată cu ceva. 

— Pur și simplu stăteam în pat, mă gândeam, și am vrut să-ți 
aud vocea. Asta-i tot! 

— Eşti sigur, Micule Bjørn? 

Dincolo de cuvintele ei simt o urmă de iritare. La urma urmei, 
e noapte. Dormeau. Dacă nu dorisem decât să-i aud vocea, aș fi 
putut aștepta până dimineaţă. 

— Îmi pare rău că te-am trezit, mă scuz. 

Nu știe ce să spună. De obicei, nu sun noaptea. Ceva sigur s-a 
întâmplat, iar eu nu vreau să-i spun. 

— Micule Bjarn, vrei să vin la tine? 

— Pur și simplu vreau să... stau de vorbă o vreme. 

Îi aud iarăși respiraţia; răsuflarea grea, zgomotoasă, 
invadează receptorul, asemenea unui apel obscen al unui 
necunoscut. 

— Acum? mă întreabă, lungind puţin cuvântul. 

Această aluzie la ora apelului meu e versiunea cea mai 
apropiată de critică a mamei. 

— Stăteam în pat, gândindu-mă la ziua de mâine. De-asta 
voiam să vorbesc cu tine. 

Aștept clipa în care conștientizarea motivului o va lovi ca un 
vânt îngheţat. 

— Pentru că e marți? 

Nu pricepe sau o face pe proasta. 

Profesorul mormăie în fundal. 


Nu știu mai nimic despre copilăria mamei. Niciodată nu a vrut 
să vorbească despre perioada aceea. Dar nu e greu de înțeles 
de ce tata s-a îndrăgostit de ea. Nu era ca celelalte fete de liceu. 
Avea ceva sincer și misterios. Cât timp fuseseră în școală, îi 
făcuse neîncetat avansuri. În cele din urmă, ea cedase. În 
fotografiile de absolvire i se poate vedea burta umflată. 

Câteodată, când lumina e slabă, mama încă arată ca o 
adolescentă. E frumoasă și ademenitoare ca o zână dansând în 
lumina lumii. 

Mă întreb din când în când în ce fel a afectat-o copilăria pe 
mama. Înainte de război, bunicii mei locuiau în nordul Norvegiei, 
într-o casă cu perdele de dantelă, cu linoleum pe jos și cu pereţi 
prin care sufla vântul de nord-vest. Casa nu era mare. Am văzut 


o poză. Fusese construită pe un promontoriu. Aveau o bucătărie, 
și, câteodată, noaptea, urinau în chiuveta de serviciu. Aveau o 
sufragerie, un dormitor la mansardă și o dependinţă. Casa era 
mereu curată și ordonată. Pe urmă, nemţii au ars-o din temelii. 
Bunicii mei au reușit să salveze un album de fotografii și câteva 
haine. Bunica a locuit în nordul Suediei, în timp ce bunicul a 
ridicat o casă nouă pe promontoriul de lângă fiord, dar nu a mai 
fost același lucru. Pe urmă s-a născut mama, dar nu a ajutat. 
Războiul îl afectase pe bunicul. Au plecat să stea la fratele 
bunicii, la Oslo, dar nimeni nu avea nevoie de un pescar 
nevrotic, sau de o femeie care putea să curețe un pește în șapte 
secunde, să lecuiască infecțiile cu ierburi și să comunice cu 
spiritele morţilor după apusul soarelui. 

Fiecare bucăţică din existenţa lor ascundea un secret. 

Când mama avea patru ani, trupul bunicului meu a fost găsit 
plutind în port. Poliţia a făcut o anchetă superficială, apoi cazul a 
fost închis. Bunica s-a angajat ca menajeră la o familie bogată 
din cartierul Grefsen din Oslo. Işi făcea datoria cu o descurajare 
stoică. Doar cei care o priveau în ochi descopereau demnitatea 
stăruitoare care sălășluia în ea. 

Nu s-a recăsătorit niciodată. Venera cele cinci poze ale 
bunicului ca pe niște icoane. Tinea în șifonier o cămașă pe care 
nu apucase să o spele înainte de moartea lui. Era pătată și 
duhnea a transpiraţie și a mațe de pește. Cămașa aceea era 
modul ei de a se agăța de amintiri. 


Mama nu a fost la fel de devotată. 

Când a murit tata, l-a șters din memoria ei, l-a ras de pe faţa 
pământului de tot, fără drept de apel. A dat jos toate fotografiile 
lui de pe pereţi, a ars scrisorile de la el, i-a dat hainele de 
pomană. A devenit o figură mitică despre care nu vorbeam 
niciodată, cineva care nu existase vreodată. Orice amintea de 
tata era eliminat sistematic din casa aceea veche în stil 
victorian. 

La urmă, nu am rămas decât eu. 


În prima noapte în care mama i-a permis profesorului să 
rămână la noi până dimineaţă - era într-o vineri, seara târziu -, 
m-am închis în camera mea ca să nu mai aud râsetele și 


clinchetul paharelor. Când mama și-a strecurat capul pe ușă ca 
să-mi ureze noapte bună, m-am prefăcut că dorm. 

Târziu în acea noapte, când treptele au scârțâit, m-am furișat 
în balcon. Priveam printre draperiile întredeschise și i-am văzut 
pe mama și pe profesor intrând în dormitor în vârful picioarelor, 
încuind ușa și azvârlindu-și hainele pe jos. 

Tata stătea într-un colț, complet nemișcat, invizibil. 

Băuseră. Profesorul avea chef de jocuri, iar mama încerca să-l 
facă să tacă. 

Inima mi se zbătea ca un animal în cușcă, plină de teamă și 
de o așteptare tainică. 

Săptămâni întregi după acea seară am pedepsit-o tăcând. 

Mai târziu au urmat alte jocuri... 


La șase luni de la moartea tatei, mama s-a căsătorit cu 
profesorul, colegul și cel mai bun prieten al tatălui meu. lertaţi- 
mă dacă zâmbetul meu e cam silit. 

În anul în care s-a născut fratele meu vitreg, mama și 
profesorul au vândut casa în stil victorian. Nu m-am mutat cu ei. 
Când i-am spus mamei că vreau să locuiesc singur, a fost ca și 
cum ar fi oftat de ușurare - ca atunci când urci pe un munte și 
te uiţi în urmă, să vezi ce distanţă ai străbătut. Și-a luat viața de 
la capăt. 


9 


Mama și profesorul locuiesc într-o casă de cărămidă văruită, 
în cartierul Bogstad din Oslo, și, cum toate casele cu adevărat 
elegante din Mount Holmenkollen, aflat în apropiere, au 
panorame spectaculoase, lor le place să spună că locuiesc în 
Holmenkollen de Jos. Casa are două etaje și o mansardă și pare 
că a fost construită în timpul unei beţii zdravene care a durat 
trei săptămâni. Bineînţeles, tocmai din acest motiv arhitectul a 
primit mai multe premii pentru acea construcție. Tot căsoiul e o 
învălmășeală de colțuri și cotloane, de scări în spirală și de 
dulapuri încastrate, în care mama își poate stoca fără griji 
arsenalul de sticle pe jumătate goale. Grădina în pantă, care dă 
în șosea, e plină de sclipeţi galbeni, de rododendroni și trandafiri 
Lili Marlene, dar nu se simte decât mirosul erbicidelor și al 
stratului protector din scoarță de copac. Peluza din faţa casei e 


terasată. În spate, pe lespezi de ardezie scoțiană importate 
special, se află un hamac cu perne între care te poți pierde, un 
grătar masiv, construit de către unul dintre prietenii 
profesorului, și o fântână reprezentând un înger care scuipă, 
urinează și în restul timpului rânjește la cer. Un grădinar vine în 
fiecare vineri și îngrijește grădina. O fată face curăţenie în casă 
în aceeași zi. Vinerea e o zi aglomerată pentru mama. 

Când deschide ușa și mă vede stând pe ultima treaptă, viu, 
nevătămat și chipeș (deși palid), își strânge mâinile încântată. O 
îmbrățișez, ceea ce nu fac de obicei, pentru că sunt zgârcit cu 
gesturile afectuoase. În afară de asta, nu suport mirosul apei de 
gură care ar trebui să ascundă damful de băutură din respiraţia 
ei. Nu am trecut pe acolo pentru că așa am vrut, ci doar ca să o 
liniștesc și să-i amintesc ce zi e azi. 

Bucătăria e luminoasă și spațioasă. Parchetul din lemn de pin 
a fost adus de la o fermă din Hadeland. Mama a făcut cafea, iar 
profesorul și-a lăsat ziarele împrăștiate pe toată masa. 

— Aveai de gând să eviscerezi vreun pește? glumesc, 
arătându-i ziarele. 

Zâmbește nonșalant, ca pentru a scoate în evidenţă faptul că, 
într-adevăr, e casnică, dar alţi oameni fac treaba murdară în 
locul ei. Dă drumul radioului portabil instalat pe pervaz. Mama e 
dependentă de emisiunea ei radiofonică preferată, difuzată în 
fiecare dimineaţă la ora nouă. Are multe dependențe. 

— Mereu i-ai lăsat pe alţii să eviscereze peștii în locul tău, îi 
spun. 

E o aluzie la un eveniment petrecut cu multă vreme în urmă. 
Ar trebui să-și aducă aminte și să-i fie rușine. 

— Apropo, tocmai a sunat Trygve! mă anunţă. 

Așteaptă o reacţie din partea mea, reacţie care nu vine. 

— E foarte supărat. Vrea să-l suni. Ce-ai mai pus la cale, 
Micule Bjarn? 

— Ce-am mai pus la cale? Eu? întreb cu cea mai nevinovată 
voce posibilă. 

— În fine, ar trebui să-l suni. 

— Mai târziu. 

— E foarte important. 

— Știu despre ce e vorba! 

— E furios. 

— O să-l sun mai încolo, mint eu. 


— Hei, diseară o să mâncăm friptură! leri, la măcelărie, aveau 
un mușchi de vită nemaipomenit de fraged. 

Mă prefac că-mi bag degetul pe gât și scot un sunet 
dezgustător. _ 

— Prostuţule! Nu vrei să iei masa cu noi? lţi pregătesc niște 
cartofi gratinaţi cu broccoli. 

— Am o zi plină. 

— N-ai mai cinat cu noi de un car de ani. Te rog! Vii? De 
dragul meu... 

— Am trecut pe aici doar ca să-mi cer scuze. 

— Prostii! 

— Nu eram în apele mele. 

— Ce te frământă? 

— Nimic, absolut nimic! 

Beau o ceașcă de ceai cu ea. Vorbim verzi și uscate, exact 
specialitatea ei. Insinuările sunt din ce în ce mai puţin voalate, 
dar ea nu face nicio asociere. Nici măcar atunci când îi spun că 
voi merge la mormânt. 

Astăzi se împlinesc douăzeci de ani de la moartea tatălui 
meu. Sunt convins că azi, la un moment dat, își va da seama. 

În vara aceea nu a murit numai tata. Mama a pierdut un stil 
de viaţă. Toată existenţa ei s-a redus la a ușura traiul 
profesorului și al fratelui meu vitreg. A devenit o gospodină 
ocupată, pricepută. Se asigură că fetele de la firma de curăţenie 
șterg praful între clapele negre ale pianului din camera de 
muzică. Măcelarul și vânzătorul de la pescărie o sună când 
primesc marfa excelentă și scumpă. Mama e sprijinul 
profesorului, soţia lui iubitoare, gazda lui superbă, amanta lui 
veșnic tânără și aţâţată. E mama veselă a fratelui meu vitreg, îl 
sprijină mereu, îi strecoară ceva bani în plus când iese în oraș, și 
tot ea e cea care face curat în urma lui când vine acasă în zori, 
împiedicându-se, mort de beat și vomitând. 


10 


— Vasăzică, ești tot vegetarian? mă întreabă Caspar Scott. 

E un bărbat neobișnuit de chipeș. Ca să fiu sincer, propria-mi 
reflecţie trezește în mine un sentiment de inferioritate 
permanent și - obiectiv vorbind - foarte meritat. Dar înfățișarea 
lui Caspar e atât de uluitoare, încât îl face să pară aproape 


efeminat. Femeile de la bufetul Oficiului Regal Norvegian al 
Patrimoniului Cultural îi aruncă ocheade languroase. El nu pare 
să observe, dar eu știu că adună toată atenţia într-un rezervor, 
păstrând-o pentru zile negre. 

Am fost prieteni la facultate. Am împărţit același cort luni de 
zile, în timp ce lucram pe șantiere în diferite părţi ale ţării. Când 
l-am sunat, ne-am simţit stânjeniţi câteva clipe, până când am 
început să ne simţim iarăși apropiaţi și ne-am reintrat în ritm. 

Acum stăm la bufet, încercând să ne prefacem că nu s-a 
schimbat nimic. Miroase a cafea, produse de patiserie și 
hamburgeri prăjiţi, cu ceapă. 

Caspar s-a născut să fie arheolog. Poate că ce urmează să 
spun va suna ciudat, dar omul acesta se pricepe de minune să 
plaseze un obiect mic, aparent insignifiant, într-un context mai 
mare. Când făceam săpături pe câmpul Laray, câteva fragmente 
neînsemnate de chei și o cutiuţă pentru ace atașată la o curea i- 
au spus că găsiserăm în sfârșit ferma pierdută a căpeteniei 
Hallstein. Cu altă ocazie, am găsit într-un mormânt viking un 
pumnal de argint minuscul, de a cărui utilitate nu ne dădeam 
seama (era o jucărie, o bijuterie, o armă simbolică?), până când 
Caspar ne-a spus, pe un ton cât se poate de firesc, că 
instrumentul fusese folosit pentru curăţarea urechilor. 

Caspar poate interpreta un peisaj de ţară cu aceeași ușurință 
cu care noi am citi o carte. Are o abilitate extraordinară de a 
face distincţia dintre formațiunile naturale ale terenului și cele 
create de mâna omului. El a supravegheat cele două grupuri de 
cercetare care au descoperit rămășițele vechi de peste o mie de 
ani de la Rogaland și Finnmark. Descoperirile au demonstrat că 
vânătorii de reni din zona Mării Nordului sau vânătorii-culegători 
preistorici din Peninsula Kola ar putea fi primii care au ajuns la 
coasta norvegiană dezgheţată. 

Dar Caspar s-a săturat de munca de teren, de săptămânile și 
lunile lungi petrecute departe de Kristin. L-au obosit soarele 
arzător și aversele subite care ne transformau siturile în 
mlaștini, așa că a devenit birocrat. În ultimii șapte ani a lucrat în 
Departamentul de Arheologie al Oficiului Regal Norvegian al 
Patrimoniului Cultural. 

Mi-e rușine când îmi dau seama că ăsta e singurul motiv 
pentru care l-am sunat. 


Îl rog să-mi povestească despre pregătirile pentru următoarea 
excavaţie. 

la o gură de cafea și se strâmbă. 

— Ce ciudat că mă-ntrebi! M-am întrebat și eu care-i de fapt 
treaba. 

Îmi scot pliculețul de ceai din apa fierbinte și îl privesc, în 
expectativă. 

— Totul a început cu câteva telefoane către directorul general 
Loland, îmi spune Caspar. La început a sunat Arntzen, pe urmă 
directorul Viestad. 

— Au sunat amândoi? 

— Asta spuneam și eu. Au sunat din partea unei fundaţii 
britanice numite SSI, Societatea de Științe Internaţionale, un 
institut de cercetare nonprofit din Londra. Cei de la SSI credeau 
că la Mănăstirea Værne se află rămășițele unei fortărețe 
circulare. Adică, hai să fim serioși! Îţi vine să crezi? O fortăreață 
circulară! N-am dat nici de cel mai mic înscris cum că cineva ar 
fi construit o asemenea fortăreață la Mănăstirea Værne. Pe 
urmă au vrut să știe dacă am fi de acord ca profesorul Graham 
Lilyleworth să conducă săpăturile. 

— Și ţie ţi s-a-părut normal? 

— Normal? Nu! Doar mă știi, nu? Mi s-a părut că totul e cusut 
cu aţă albă. 

— Imi dau seama. 

— Mda. Adică, o fortăreață circulară? Acolo? Poţi fi convins că 
le-am pus ceva întrebări. De ce naiba ar exista așa ceva acolo? 
Și de ce ar fi interesată o fundaţie britanică de o fortăreață 
circulară norvegiană? Cine avea să plătească pentru proiect? De 
ce se grăbeau așa? Ce aveau de gând să facă în eventualitatea 
în care găseau fortăreața? 

— Poate voiau s-o ia cu ei. 

Caspar râde. 

— Asta chiar c-ar fi în stilul lui Graham Liyleworth. 

— Și cu timpul lucrurile au început să se lege? 

— Deloc! N-am putut smulge de la ei nici măcar un răspuns, 
doar ridicări din sprâncene și oftaturi, fiindcă eram atât de 
dificil. Conducerea Oficiului Regal Norvegian al Patrimoniului 
Cultural are impresia că Llyleworth e un zeu, iar cei tineri cred c- 
a inventat arheologia. OK, recunosc, a făcut câteva descoperiri 
incredibile și a scris câteva cărți importante. Dar asta-nseamnă 


c-ar trebui să-i permitem lui Graham Llyleworth, un imperialist 
cultural înfumurat, să mărșăluiască aici cu armata lui de 
subordonați și roabe și să-l lăsăm să facă ce vrea? In fine, am 
încercat să-mi scot povestea asta din minte, până când a sosit 
cererea oficială, după câteva săptămâni. 

— O cerere? N-am văzut niciodată așa ceva! 

— Și ce mai cerere! Hărţi, sigilii oficiale și semnături ale unor 
oameni cu greutate. După ce am primit documentele, toată 
lumea din departament a început să se agite. După nici zece 
minute, Sigurd Loland m-a chemat în biroul lui. De ce sunt așa 
de negativist? Oare nu-nteleg care sunt beneficiile cooperării 
arheologice internaţionale? Mai știi cum se ambalează Sigurd pe 
diverse subiecte? l-am amintit că el are ultimul cuvânt. Dar nu, 
pentru el era până peste poate de important ca toată lumea 
implicată să fie de acord cu proiectul și a ţinut morțiș ca eu să 
semnez formularul de aprobare. Nu mă-ntreba de ce. 

— Poate pentru că tu erai cel mai reticent? 

— Hm, la asta nu m-am gândit, dar, dacă într-adevăr a avut 
ceva de ascuns, mișcarea a fost chiar inteligentă. 

— Îţi amintești vreun nume? 

— Profesorul  Liyleworth era arheologul principal, dar 
finanțarea venea de la SSI, de la Londra. Președintele consiliului 
de administrație al fundației apărea ca proprietarul proiectului. 
Am impresia că au un buget de cinci sau șase milioane de 
coroane. Pentru găsirea unei fortărețe circulare într-un lan de 
porumb! Ce Dumnezeului! 

— Ai idee de ce m-au ales pe mine? 

— Ca inspector? Habar n-am! Noi nu ne puteam lipsi de niciun 
angajat. Am fost foarte ferm în privinţa asta. Am impresia că 
Arntzen te-a ales. 

— Dar de ce tocmai pe mine? 

— Poate pentru că te pricepi. 

La început râd, pe urmă îi povestesc lui Caspar despre 
săpături și despre surprinzătoarea descoperire. li povestesc 
despre purtarea lui Arntzen și a profesorului, despre bănuielile 
mele, dar nu-i zic că racla e la mine. 

Când termin de povestit, Caspar chicotește și dă din cap. 

— Ce porcărie! Presimţțeam eu că e ceva dubios la mijloc! 

O femeie tânără care trece pe lângă masa noastră - mi-o 
amintesc vag, am participat amândoi la niște săpături cu vreo 


doi ani în urmă - îmi zâmbește, dându-mi de înţeles că m-a 
recunoscut, și îi gângurește lui Caspar: 

— Azi iei prânzul devreme? 

Caspar se apleacă spre mine și îmi spune, coborând vocea: 

— Ştii ce? Am de gând să-ntreb prin preajmă, poate aflu ceva. 
Vino-n seara asta la noi, să iei cina cu mine și Kristin! Pe urmă 
cercetăm povestea împreună. La noi o să fie mai discret decât 
aici. În plus, nu ne-ai mai vizitat de o grămadă de vreme. Kristin 
s-ar bucura să te revadă. 

— Vin cu plăcere, îi spun. 

Doar gândul la Kristin e de ajuns ca să-mi facă pulsul să o ia 
razna. 

— Bjørn, dac-aș fi în locul tău, aș sta de vorbă cu Grethe. Ştie 
absolut totul despre tipii ăștia. 

— Cu Grethe? 

— Da. Nu-mi spune c-ai uitat-o pe Grethe! 

Roșesc. Nu am uitat-o. 


11 


În fața blocului meu, un bărbat stă cocoșat peste volanul unui 
Ranger Rover roșu, proaspăt spălat, cu plăcuţe de înmatriculare 
cu numere diplomatice. Când mă vede, se uită repede în altă 
parte. Majoritatea oamenilor se holbează la mine. 

Intru în apartament. Robotul telefonic pâlpâie - ceva 
neobișnuit. 

Primul mesaj e de la mama. M-a sunat să îmi amintească de 
cină. Amândoi știm că am refuzat. Al doilea mesaj e de lao 
femeie în vârstă, care îi explică politicos robotului că a greșit 
numărul. Al treilea mesaj nu conţine nimic. Aud doar o 
respirație. 

Instantaneu, am senzaţia că nu sunt singur în apartament. 
Mai simt asta uneori. Mi se pare că a fost cineva aici. Intru în 
sufragerie, în vârful picioarelor. Soarele strălucește printre 
draperii. Deschid ușa dormitorului, iar patul meu uriaș, cu saltea 
cu apă, îmi dă cu tifla, asemenea unei promisiuni neonorate. In 
baie e întuneric. Biroul, care pentru un bărbat de vârsta mea, 
dar mai așezat decât mine, ar fi camera copilului, e îngropat sub 
documente și artefacte împrumutate. 


Sunt singur. Dar tot nu pot alunga senzaţia că altcineva a 
trecut pe aici. Desfac o sticlă de bere, rece ca gheața după cea 
stat săptămâni întregi în frigider. O beau în vreme ce mai fac un 
tur al apartamentului. 

De-abia la a patra verificare îmi dau seama: cineva mi-a 
mutat calculatorul. Nu cu mult, doar cu câţiva centimetri, dar 
îndeajuns încât să pot observa în cele din urmă, pentru că nu se 
aliniază cu urma de praf. Mă așez greoi pe scaunul de la birou și 
dau drumul calculatorului. Nu se întâmplă nimic. Niciun bip, 
niciun bâzâit. În sfârșit, sunetul acela enervant de care am 
încercat să scap încă de când am cumpărat calculatorul a fost 
redus la tăcere. 

Curând îmi dau seama și din ce motiv. 

Partea din faţă a unităţii centrale a fost deschisă. Desprind 
panoul cu vârfurile degetelor și arunc o privire în haosul de 
elemente electronice care alcătuiesc organele, venele și creierul 
mașinăriei. Nu sunt expert în calculatoare, dar îmi dau seama că 
cineva mi-a luat hard drive-ul. 

Sunt inundat de un val de furie. Mi-au invadat spațiul 
personal. Au luat ce au vrut, ca și cum le-aș fi înmânat cheile 
vieții mele. 

Apoi mă liniștesc. Tot eu sunt în avantaj. Nu au luat ceea ce 
căutau. Plin de zel necugetat, sun la poliţie ca să raportez 
spargerea, apoi îl sun pe profesorul Arntzen la birou. 

Gâfâie. 

— Unde e racla? urlă în telefon când își dă seama cine îl sună. 

— Racla? întreb, prefăcându-mă că nu am habar despre ce 
vorbește. 

— Nu te face că... începe el. 

Cineva îi smulge receptorul. 

— Unde e nenorocita de raclă? 

Glasul lui Llyleworth tremură. 

— Ce vă face să credeți c-aș avea racla? 

— Lasă vrăjeala! Unde e? 

— Ca să nu mai pierdeţi timpul, vă spun de pe acum că pe 
hard drive-ul meu n-o să găsiţi nimic în afară de niște referate, 
niște poezii neterminate și niște jocuri super tari. 

— Unde e racla? 

Pun receptorul în furcă, îmi iau altă bere și mă întreb ce o să 
se întâmple în continuare. 


Telefonul sună. O să-l las să sune. Nu mai am chef să discut 
cu nimeni. Telefonul sună încontinuu. Într-un sfârșit, 
perseverenţa lui învinge. 

E un englez. „Dr Rutherford din Londra”, directorul 
prestigiosului Institut Regal Britanic de Arheologie. Îmi oferă 
bani contra „artefactului”, care, din câte a înţeles, se află în 
posesia mea. 

— Descoperirea este proprietate norvegiană! protestez eu. 

— Cincizeci de mii de lire, parează el. 

Cincizeci de mii de lire înseamnă o grămadă de bani. Nici 
măcar nu-mi trece prin cap să accept oferta. Incăpăţânarea mea 
nu și-a avut niciodată originea în rațiune. 

— Nu mai am artefactul, mint. 

i Nu? 

li spun că a fost furat. 

— Racla a fost furată chiar astăzi, din apartamentul meu. Mi- 
au spart locuința. 

Dr Rutherford aproape că se dă de gol. E pe punctul de a 
declara că racla nu se află în apartament, că nu au găsit-o, dar 
se controlează. Din vocea lui îmi dau seama că l-am făcut să se 
îndoiască. Dar dacă oamenii pe care i-a angajat chiar au furat 
chivotul? Așa, ca să-l tragă pe sfoară? Ca și cum ar vrea să se 
liniștească, întreabă: 

— Sunteţi sigur, domnule Beltø? 

— Da, sunt cât se poate de sigur. 

Ezită. Minciuna mea a creat incertitudine. 

— Vă propun un târg. 

— Ce anume din ce aveţi de oferit m-ar putea interesa? 

— Vă pot spune ce s-a-ntâmplat de fapt când tatăl 
dumneavoastră a murit. 

Timpul se oprește brusc în loc. Imagini caleidoscopice se 
ridică la suprafaţă: muntele, frânghia, piatra desprinsă de la 
baza stâncii, sângele. In clipa asta mă aflu într-un vacuum, în 
care timpul a rămas neclintit vreme de douăzeci de ani. 

Mă uit în gol. Abia după mulți ani de la moartea tatei mi-am 
dat seama cât de puţin l-am cunoscut. E doar o imagine fugară 
în memoria mea, un bărbat gânditor, care rareori mă atingea 
sau îmi îngăduia să intru în lumea lui. Ușile existenţei tatălui 
meu rămâneau mereu închise, iar draperiile erau trase. De 
câteva ori i-am văzut ochii plini de furie, dar în majoritatea 


timpului era un bărbat care se întorcea acasă de la birou sau de 
la sit, apoi dispărea în camera de la subsol, în care scria un 
tratat academic despre care nu voia să vorbească și pe care nu 
l-am văzut niciodată. 

Când mi-l închipui pe tata, îl văd cu ochi de copil. 

Mama nu vrea niciodată să vorbească despre el. lar profesorul 
devine atât de nervos, ca și cum nu ar suporta gândul că 
nevasta lui iubită a fost odată îndrăgostită de altcineva, profund 
și pasional. Trebuie să trăiască cu gândul că nu a ajuns primul la 
prăjitură. 

Însă un gând anume mă uimește mereu: căsătoria mamei cu 
profesorul este de două ori mai lungă decât a fost cea cu tata. 

Mi-e dor de tata, dar, din când în când, mă întreb dacă un fiu 
își poate privi tatăl fără să se gândească la săculețul care atârnă 
între picioarele acestuia, unde odinioară se agita sub forma unui 
spermatozoid mic și plin de nerăbdare, la organul care se 
bălăngăne între picioarele tatălui său, care se umflă, umplându-i 
mama de plăcere carnală, inacceptabilă în ochii fiului. Uneori nu 
sunt tocmai în toate minţile. Îmi daţi, vă rog, paharul de plastic 
cu pastiluțe roz? 

Poate că mă văd oglindit în tatăl meu. E verosimil. Niciodată 
nu l-am admirat. Câteodată, treaba asta mă sâcâie. Când citesc 
despre taţi care își modelează fiii, mă întreb care parte din tatăl 
meu supraviețuiește în mine. Depresia? Faptul că am devenit 
arheolog, ca el? E doar o coincidenţă, la mijloc a fost atracția 
unei științe interpretative, un domeniu care se potrivește cu o 
fire introvertită, iscoditoare. Ori de câte ori mă încumetam să 
intru în biroul lui, tata ridica privirea din documente sau 
artefacte, zâmbea absent și îmi arăta o greutate pentru războiul 
de ţesut sau un vârf de săgeată despre care părea să știe tot. Pe 
atunci nu cunoșteam diferenţa dintre o părere avizată și 
interpretarea empirică, dar înțelegeam că tata are darul de a 
privi înapoi în timp. 

Interesul lui brusc pentru căţărări mi s-a părut nelalocul lui. 
Era un om precaut. Ca mine. Predispus la anxietate. Trygve 
Arntzen l-a ademenit pe tata pe faţetele acelor stânci. Dă de 
bănuit, din punctul meu de vedere. Poate că din acest motiv nu 
am reușit niciodată să îl iert pe profesorul Arntzen pentru că nu 
a reușit să-i împiedice căderea, deși a încercat. La urma urmei, 
s-a oferit suspect de repede să o preia pe văduvă. 


Am rămas blocat, uluit, rotindu-mă în această bulboană a 
timpului, cu receptorul lipit de ureche. Doctorul Rutherford mă 
întreabă: 

— Mai sunteţi la telefon? 

— Ce știți despre tatăl meu? îl întreb brusc. 

— Putem discuta despre asta imediat ce intru în posesia 
raclei. 

— Cum adică „s-a-ntâmplat de fapt” când a murit? 

— Vă repet: imediat ce intru în posesia raclei... 

— Mai vedem. 

Îmi dreg glasul, îi promit că mă voi gândi la ofertă, îi 
multumesc șovăitor pentru timpul acordat și închid. 

Mă reped pe hol, cobor scările și ies în stradă. Range Rover-ul 
roșu a dispărut. Nu contează. Șoferul părea un tip solid, 
puternic. Poate că își aștepta prietena. 

Nu îl cunosc pe acest dr Rutherford, directorul Institutului 
Regal Britanic de Arheologie. Habar n-am cât de ușor are el 
impresia că pot fi păcălit. Dar sunt sigur de două lucruri. Primul: 
Institutul Regal Britanic de Arheologie nu există. Și doi: credeam 
că sunt singurul care bănuiește că moartea tatălui meu nu a fost 
un accident. 


12 


Tata e îngropat în cimitirul Grefsen. O piatră funerară simplă, 
sub un mesteacăn bătrân. Mama plătește suma anuală pentru 
întreţinerea mormântului. 

Mă las pe vine în faţa pietrei de granit. Numele tatei e săpat 
în roca roșie, fără date, fără vreun indiciu care să-l ancoreze în 
timp. Doar numele lui: Birger Beltø. Așa am vrut eu și mama. 

Am adus un ghiveci cu crini galbeni, într-o pungă de hârtie 
maro. Îi plantez în faţa pietrei funerare, ca să-l înveselesc pe 
tata. Oriunde s-ar afla. 


În pădurea care se întinde între casa de la ţară a bunicii și 
Mănăstirea Værne se află un vechi cimitir, sub niște stejari 
uriași. Dintotdeauna m-am întrebat cine e îngropat acolo, cine 
se odihnește sub placa grea de fier, a cărei inscripţie a fost 
ștearsă de trecerea timpului. Mama spunea că defuncţii 
fuseseră proprietarii mănăstirii, motiv pentru care li se îngăduise 


să îşi aibă mormântul în pădure. Îmi amintesc că atunci mă 
gândisem: „lar noi, restul, suntem nevoiţi să zăcem prin 
cimitire.” 


În parcare, doi bărbaţi stau așezați pe capota unui Range 
Rover roșu. Observasem mașina de dimineaţă, în oglinda 
retrovizoare, în drum spre casa mamei. Acum, când mă văd, 
unul dintre ei se dă jos și se îndreaptă spre mine. Seamănă cu 
King Kong. Reușesc să mă urc în Bolla și să închid portiera 
înainte să ajungă la mine. Lovește cu pumnul în geam. Are 
degete groase și păroase și poartă inelul cu sigiliu al unei școli 
străine, în mâna liberă are un telefon mobil. Pornesc motorul și 
merg în marșarier prin parcare. Matahala înșfacă mânerul 
portierei. Poate vrea să ţină mașina în loc cu forţa. Nu m-ar mira 
dacă ar fi în stare să o facă. _ 

Din fericire, omul dă drumul mânerului. IIl văd în oglindă 
întorcându-se în fugă la mașină. 

Bolla nu e făcută să se ia la întrecere cu alte mașini, așa încât 
nici măcar nu încerc. Rulez calm pe Strada Kjelsås. Când sosește 
următorul autobuz roșu, virez și mă postez în spatele lui. 
Devenim o mică procesiune: autobuzul, Bolla și Range-Rover-ul. 

Ca să descurajeze slalomul prin trafic, primăria din Oslo a 
creat câteva fundături artificiale între Kjelsås și Lofthus, și au 
instalat bariere exclusiv pentru autobuze, pe care șoferul le 
deschide printr-un semnal radio. Procesiunea noastră se apropie 
încet de una dintre aceste bariere. În timp ce șoferul 
autobuzului deschide bariera și trece, eu mă lipesc de spatele 
autobuzului și îl urmez. Ajuns în cealaltă parte, mă opresc, 
blocând accesul Range-Rover-ului. Privesc cu un sentiment de 
superioritate cum porţile se închid între mine și Range Rover. 


II 
Relicva 


1 


— Măi să fie! Micule Bjørn, chiar tu ești? 

A îmbătrânit. Dintotdeauna am considerat-o un adult adevărat 
(cred că „matur” e cuvântul pe care îl caut), dar își poartă anii 
cu o demnitate sofisticată, tinerească. Atunci când am întâlnit-o, 
obișnuia să-și poarte părul blond-argintiu legat nonșalant la 
spate și umbla îmbrăcată în fuste strâmte, tricotate, și ciorapi 
negri, dantelaţi. Dar acum îmi dau seama că anii și-au lăsat 
amprenta asupra ei. Ochii ei mă privesc mijiţi și vioi, iar pe fața 
ascuţită petele de bătrânețe și ridurile au alcătuit o hartă a 
declinului. Are mâini fragile, tremurânde, ca ghearele unui pui 
de vrabie. Printre firele de păr alb, strălucitor, i se vede pielea. 
Dă din cap. 

— A trecut multă vreme... începe ea, în expectativă, 
întrebându-se ce caut acolo. 

Glasul îi e firav, tandru. Odată am fost îndrăgostit de ea. 

Zâmbetul e același, ochii nu s-au schimbat, dar e foarte 
palidă. Face un pas în lateral, lăsându-mă să intru. 

Apartamentul este exact așa cum mi-l aminteam: enorm, plin 
de mobilă, întunecos și cu arome puternice, în fiecare odaie. Uși 
cu tocuri groase, tavane cu ornamente de stuc. A recreat cele 
mai importante evenimente din Biblie cu bibelouri așezate pe 
dulapuri și rafturi înguste: Moise pe Muntele Sinai, Maria și 
Pruncul Isus în staul, Predica de pe Munte, Crucificarea. Ursuleți 
moi și păpuși cu fețe de porțelan, fără expresie, stau așezate în 
mici scaune de răchită și în cărucioare împletite din rafie. Poate 
că ăsta e modul în care Grethe Lid Waien se agaţă de copilăria 
despre care nu vrea să vorbească. Nu cred că are o familie. Cel 
puţin, nu admite că ar avea. Nu am auzit-o să vorbească 
vreodată despre cineva apropiat ei. Grethe a umplut acest gol 
cu studiile ei. Şi cu bărbați. Sunt cărți pretutindeni. S-a închis în 
apartamentul ei, pe această stradă exclusivistă din cartierul 
Frogner, ca să-și cultive singurătatea. 

Mă urmează în birou. Trecem pe lângă dormitorul ei. Ușa e pe 
jumătate deschisă. Fără să vreau, văd pentru o clipă patul 


nefăcut. Paturile altora mă fac mereu să mă simt stânjenit, prin 
urmare, privesc în altă parte, sfios. 

Nu mai e aceeași. Acum e o femeie bătrână. Mersul ei are 
ceva obosit, izbitor. 

O pisică sare de pe un scaun și se face nevăzută sub pian. 
Niciodată nu mi-au plăcut pisicile, și nici ele nu mă plac. 

Îmi face semn din cap către canapeaua tapisată cu catifea. 

— Ar fi trebuit să-ţi ofer ceva de băut, spune ea, prăbușindu- 
se pe un scaun. 

Ceva nu e în regulă, simt asta, dar nu îndrăznesc să o întreb 
despre ce e vorba. 

Mă privește și surâde strâmb. Un ceas enorm de perete cântă 
de două ori. 

— Am nevoie de ajutor, o anunţ, înăbușind un strănut. 

Canapeaua e plină de păr de pisică, iar firele de păr îmi gâdilă 
nasul. 

— Mă gândeam eu. Nu-ţi stă-n fire să deranjezi lumea cu 
vizite inutile. 

Nu îmi dau seama dacă o spune ca pe o mustrare blândă, ca 
pe o observaţie sau ca pe o aluzie la seara de acum doisprezece 
ani, când mi-am luat inima în dinţi și i-am spus că o iubesc. 
Aveam douăzeci de ani. Ea avea mult peste cincizeci. Am fost 
dintotdeauna un bărbat care nu gândește asemenea majorităţii. 

— Crezi c-am îmbătrânit? mă întreabă. 

Nu am minţit-o niciodată. Așa că nu răspund. Vârsta e doar un 
punct pe axa cronologică. Matematiciana Kathleen Ollerenshaw 
avea optzeci și șase de ani când a rezolvat enigma seculară a 
„pătratului magic”. Indiferent cum aduni, suma este mereu 
aceeași, adică 30: 


O 14 3 13 
7 9 4 10 
12 2 15 1 
11 5 8 6 


Eu tac, iar Grethe oftează cu tristețe. 

— Sunt bolnavă, îmi spune verde în față. Am cancer. 
Diagnosticat de doi ani. Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi. 

Îi iau mâna într-a mea. E ca și cum aș ține mâna rece a unui 
copil adormit. 


— Doctorul spune că sunt o cotoroanţă al naibii de rezistentă. 

— Ai dureri? 

Ridică din umeri, iar gestul ar putea însemna atât o 
confirmare, cât și o negație. Pe urmă spune: 

— Am mai mult dureri spirituale. 

Îi strâng mâna. 

— Deci, ce pot să fac pentru tine? mă întreabă practică, 
retrăgându-și mâna. 

Tonul ei păstrează o urmă din autoritatea avută pe vremea 
când era profesoară la universitate. S-a pensionat acum șapte 
ani. Între noi, încă mai discutăm despre ea. 

— Dacă ești bolnavă, nu vreau să... 

— Prostii! 

— Pur și simplu mă gândeam că... 

— Micule Bjarn... zice și mă privește în felul acela special. 

Nu știu de unde să încep. Grethe mă ajută: 

— Am auzit că lucrezi la situl de la Mănăstirea Vaerne. 

La universitate era exact la fel. Era la curent cu tot. 

— Am descoperit ceva, îi spun. 

Apoi mă împotmolesc din nou și bâjbâi după cuvintele 
potrivite. În cele din urmă, izbucnesc: 

— Pur și simplu încerc să-mi dau seama ce s-a-ntâmplat! 

Pe urmă îmi trece prin cap că ceea ce spun probabil nu are 
niciun sens. 

— Ce aţi găsit? 

— O raclă... un chivot. 

— Da... 

— Din aur. 

Grethe dă din cap. 

— Chiar așa? 

— Profesorul Llyleworth a furat-o și a fugit. 

Grethe nu spune nimic. Ar fi trebuit să izbucnească în râs și să 
dea din cap, dar nu spune nimic. Incepe să tușească, la început 
cu grijă, apoi zgomotos și sacadat. E ca și cum plămânii i s-ar 
zbate în piept. Își acoperă gura cu mâinile. Când accesul se 
calmează, se reazemă de spătarul canapelei, căznindu-se să 
respire. Nu se uită la mine, ceea ce e bine. Pentru că, dacă nu 
mă privește, nu-mi poate vedea expresia din ochi. 

Își drege vocea de câteva ori. Scoate discret o batistă și 
scuipă în ea. 


— Scuză-mă, șoptește. 

Mă holbez mult timp la pisica de sub pian, încovrigată și 
adormită. Pe vremea când eram unul dintre studenții preferaţi și 
admiratorii lui Grethe, cel care găsea mereu câte un motiv 
întemeiat ca să treacă pe la ea pe acasă, Grethe avea un motan 
pe nume Lucifer, dar nu cred că e același. Cu toate că arată 
exact ca el. 

— Relicva e autentică? E veche? 

— Așa pare. 

— N-a aranjat nimeni săpăturile? 

Dau din cap. Aranjarea unui sit e un joc care îi amuză la 
culme pe arheologi. Introducem obiecte moderne în straturi ale 
unor culturi vechi: o telecomandă printre comorile unui rege 
preistoric, un ac de siguranţă printre fragmente ceramice și 
vârfuri de săgeți. 

— Grethe, chicotesc, racla e veche, și, în plus, e vorba de un 
șantier condus de Graham Liyleworth. Nimeni n-ar îndrăzni să-i 
contamineze situl. 

Grethe chicotește și ea. 

— lar profesorul știa ce anume căutăm. Ştia că racla se află 
pe undeva pe acolo, știa că o s-o găsim. Ştia. 

Grethe meditează un timp la afirmaţia mea. 

— lar tu crezi c-a vrut să fure racla? S-o vândă celui care o să 
ofere mai mult? mă întreabă ea cu o voce îngroșată de flegmă. 

— M-am gândit și la asta, dar nu e chiar așa simplu. 

— Nu? 

— E implicată Colecţia de Antichităţi. 

Mă privește fix, în expectativă, precaută, așteptând să 
continui. 

— Probabil că e implicat și Oficiul Regal Norvegian al 
Patrimoniului Cultural, adaug. 

Mijește ochii. Sigur se gândește că sărmanul Bjørn și-a pierdut 
minţile. 

— Vorbesc foarte serios, Grethe! 

— Bineînţeles, firește! 

— Și nu sunt nebun. 

Îmi zâmbește. 

— Păi atunci, spune-mi ce au de gând să facă. 

— N-am idee, Grethe. Nici cea mai mică idee... 

— Și atunci, de ce... 


— Poate că e vorba de un furt efectuat la comandă? 
izbucnesc, puțin prea înflăcărat. 

Pare uimită. 

— Dar în ce scop? 

— Nu știu. Poate că Llyleworth face parte dintr-un grup 
internaţional de colecționari de artă? 

Grethe zâmbește cu răceală. 

— Graham? E prea egoist ca să fie implicat în ceva, cu atât 
mai puţin într-un cerc al colecționarilor de artă. 

Izbucnirea ei e plină de amărăciune și încărcată de emoție. 

— Îl cunoști? 

— L-am întâlnit... din întâmplare. 

— Chiar așa? Pe un șantier? 

— Da. Și la Oxford, acum douăzeci și cinci de ani. De ce ești 
așa de bănuitor? 

— Plănuia să scoată ilegal racla din ţară. 

— Ei, n-ar face niciodată așa ceva! Probabil doar... 

— Grethe! Știu ce avea de gând să facă! 

— Cum poți fi atât de sigur? 

Instinctiv, cobor glasul. 

— Pentru că l-am auzit spunând-o. 

Îi las timp să asimileze cuvintele. 

— L-am auzit discutând despre asta cu profesorul Arntzen. 

Grethe dă din cap, cu un zâmbet resemnat. 

— E tipic pentru Graham. Și văd că iar te-ai jucat de-a spionul. 

— Pur și simplu încerc să-nțeleg. 

— Ce anume? 

— Cum de a știut că racla e acolo, printre ruinele unui 
octogon vechi de opt sute de ani, în mijlocul unui ogor 
norvegian? ` 

Nu pot descifra expresia din ochii Grethei. li cercetez pentru o 
vreme. 

— Dumnezeule! spune ca pentru sine. 

— Ce s-a-ntâmplat? 

— Un octogon? 

— Da, și ce-i cu asta? Deja am scos la iveală câteva porțiuni 
din el. 

— N-am crezut că există cu adevărat. 

— Știai despre octogon? 


O apucă iar tusea. Mă aplec și o bat ușurel pe spate. Abia 
după câteva minute bune reușește să respire din nou. 

— Cum te simţi? o întreb. Să-ţi sun doctorul? Să plec? 

— Povestește-mi despre octogon. 

— Nu știu prea multe. N-am auzit niciodată despre vreun 
octogon la Mănăstirea Værne, spun. 

— Poate nu scrie în izvoarele norvegiene, dar se discută 
despre asta în literatura internaţională de specialitate: Cavalerii 
Ospitalieri și miturile creștine timpurii. 

Hm, probabil am lipsit de la conferinţa cu pricina. 

— Crezi că profesorul Llyleworth știa despre octogon? o 
întreb. 

— Așa aș zice. 

A spus-o timid, cu reţinere. 

— De ce n-a suflat o vorbă despre asta? De ce a ţinut totul 
secret? 

— Păi povestea cu octogonul nu prea e un secret. Vreau să 
spun, l-ai întrebat vreodată? 

— Ne-a spus că suntem în căutarea unei fortărețe circulare. 
N-a pomenit niciodată despre vreun octogon. z 

Dă din cap obosită, ca și cum conversaţia ar plictisi-o. Işi 
împreunează mâinile în poală. 

— lar profesorul Arntzen ce are de spus despre asta? 

Îmi feresc privirea. 

— Micule Bjørn? 

— N-am discutat. 

— De ce? 

— Face parte din cercul lor. 

— Din... cercul... lor? repetă ea sceptică. 

Zâmbesc sfios, dându-mi seama că replica mea sună 
paranoic. Îi iau mâna în a mea. 

— Grethe, ce se-ntâmplă? 

— Mă-ntrebi pe mine? 

— Profesorul Arntzen și nenorocitul de profesor Graham 
Llyleworth, jefuitori de morminte? Jefuitori de morminte 
ordinari? 

Grethe închide ochii, zâmbind visător. 

— De ce zâmbești? 

— De fapt, nu e chiar așa de surprinzător. 

— Nu? 


— Tatăl tău și Graham au învăţat împreună la Oxford, în anii 
'70. Împreună cu Birger. Graham și Birger erau prieteni la 
cataramă. 

Mă rezem de spătarul canapelei. O vrabie se leagănă pe un 
cablu, dincolo de fereastră. Rămâne pe loc o vreme, apoi își ia 
zborul. 

— Tatăl tău vitreg nu ţi-a spus? mă întreabă. Nici Llyleworth? 

— Probabil au uitat să pomenească de asta. Știam de tata c-a 
învăţat la Oxford, dar nu și de Llyleworth. 

— Tatăl tău le-a făcut cunoștință lui Llyleworth și Arntzen. 

— Vrei să spui că tata și Llyleworth au fost colegi de grupă? 

— Au scris împreună un tratat academic care a făcut vâlvă. 

Nu-mi vine să cred. 

— Ai un exemplar? 

Îmi arată biblioteca. 

Mă ridic încet, mă îndrept spre bibliotecă și îmi plimb 
arătătorul peste cotoarele cărților. 

— Al treilea raft de jos, îmi indică ea. Lângă atlas. Neagră, 
cartonată. 

Scot cartea. E groasă. Paginile au început să se îngălbenească 
și să se rupă. 

Citesc titlul de pe supracopertă: Analiză comparativă socio- 
arheologică a comorilor și miturilor intercontinentale, de Birger 
Beltø, Charles DeWitt și Graham Llyleworth, Universitatea 
Oxford, 1973. 

— Despre ce e vorba? 

— Au găsit puncte comune între numeroase mituri religioase 
și descoperiri arheologice. 

Mă întreb de ce mama și profesorul au ascuns exemplarele pe 
care, mai mult ca sigur, tata le-a lăsat în casă. 

Frunzăresc paginile la întâmplare. Pe pagina a doua citesc o 
dedicație care a fost ștearsă cu un marker. Ridic hârtia în 
lumină. „Autorii doresc să-și exprime respectul și recunoștința 
față de consilierii lor academici, Michael MacMullin și Grethe Lid 
Wøien.” 

Uluit, îi arunc o privire lui Grethe. Îmi face cu ochiul. 

La pagina 54 citesc câteva paragrafe din capitolul ce tratează 
descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă la Qumran. La 
pagina 466 - și nu e vorba despre un pasaj neînsemnat, compus 
în grabă -, dau peste o notă de subsol întinsă pe zece pagini, 


trasând paralele între comoara Hon, găsită în Øvre Eiker, în 
1834, și artefactele din insula Creta, din mormintele Ajia Fotiă. 
Caut la index Mănăstirea Værne, dar nu găsesc nicio referinţă. 
Asta până îmi mut arătătorul pe înscrisul „Varna, 296-301”. 

Capitolul se numește „Octogonul din Varna: mitul Raclei 
Sfintelor Taine”. 

In timp ce dau paginile ca să ajung la capitolul respectiv, din 
volum cade un semn de carte, mai precis o carte de vizită. E de 
modă veche, impunătoare: „Charles DeWitt - Asociația 
Geografică din Londra”. Gânditor, bag cartea de vizită în 
buzunar, în timp ce răsfoiesc capitolul. 

Citesc repede. In doar câteva minute, am și parcurs textul, 
care tratează mitul unui templu cu opt laturi - un octogon -, pe 
care Cavalerii Ospitalieri l-au construit în jurul unei racle care, 
dacă am înţeles bine textul, se presupune că ar conţine un 
mesaj de natură divină. Poate de pe vremea lui Isus. Poate de 
pe vremea Cruciadelor. Nu e prea ușor de înţeles. Se poate să fi 
înțeles greșit. Am citit textul foarte rapid. 

— Pot s-o împrumut? întreb, arătându-i cartea. Aș vrea s-o 
citesc mai pe îndelete. 

— Sigur, bineînţeles! răspunde Grethe cu entuziasm, de parcă 
nu și-ar dori nimic mai mult decât ca eu să iau cartea acasă cu 
mine. 

— Acum spune-mi ce știi despre povestea asta, zic. 

Clipește mulțumită și își drege glasul. Cu vocea ei firavă, 
tremurândă, Grethe îmi povestește despre cruciatul care, în 
1186, la lerusalim, le-a adus Cavalerilor Ospitalieri o relicvă. Mai 
târziu, aceasta a devenit cunoscută sub numele de Racla 
Sfintelor Taine. Papa Clement al Ill-lea le-a poruncit Cavalerilor 
Ospitalieri nu doar să păzească racla, ci și să o ascundă, departe 
de hoţi, cruciați și cavaleri, de cardinali, papi și regi. Un an mai 
târziu, când Saladin a cucerit lerusalimul și Cavalerii Ospitalieri 
au fugit, orice urmă de raclă a dispărut. Toţi aventurierii și 
căutătorii de comori care au căutat-o de-a lungul secolelor nu au 
avut decât un indiciu: racla sacră s-ar fi aflat într-un octogon, un 
templu cu opt laturi. 

— La Mănăstirea Værne? o întreb maliţios. 

Se lasă pe spătar, privindu-mă atent. Expresia ei păstrează o 
foarte ușoară umbră de superioritate. 

— De ce nu la Mănăstirea Værne? 


Nu mă pot abţine să râd. 

Mă bate ușurel pe genunchi. 

— Micule Bjarn, știu la ce te gândești. Ai fost mereu atât de 
nerăbdător, de sceptic, mereu te-ai grăbit să tragi concluzii. Ce- 
ți tot spuneam eu la universitate? Nu te-am învățat să îmbini 
scepticismul cu imaginaţia, să înţelegi cu uimire, să te îndoiești 
având totodată în vedere toate opţiunile? E bine să asculţi ce-ţi 
spun miturile, epopeile, poveștile și religiile, nu pentru că ele îţi 
spun adevărul, micule Bjarn, ci pentru că s-au născut dintr-un 
alt adevăr. 

Intensitatea glasului și a privirii ei mă înspăimântă. Am 
impresia că vrea să-mi ofere secretul vieții eterne înainte de a 
dispărea într-un nor de fum și scântei. Nu se întâmplă niciuna, 
nici cealaltă. la o bomboană în gură. Aud cum îi zornăie printre 
dinţi. Dă din cap. 

— Ascunderea relicvei la Mănăstirea Værne n-a fost o idee 
rea. Locul e cât se poate de îndepărtat de Țara Sfântă. Norvegia 
era fără doar și poate un avanpost al lumii civilizate. lar istoricii 
nu au reușit să explice nici până acum de ce au construit 
Cavalerii  Ospitalieri o mănăstire în Norvegia, la sfârșitul 
secolului al XII-lea. 

Dă gânditoare din cap. 

— Micule Bjarn, dacă într-adevăr aţi găsit octogonul și racla... 

Își lasă propoziţia neterminată. 

— Ce conţine racla? 

— Păi, tocmai asta e problema, nu? Ce se află în raclă? 

— Adică nu știi? 

— A, nu, nici pomeneală, n-am nicio idee, spune Grethe. Se 
zvonesc multe. Unii se luptă să demonstreze că dinastia 
Merovingienilor a ascuns o comoară de o bogăţie fabuloasă, aur 
și bijuterii pe care Biserica și familia regală le-au strâns de-a 
lungul secolelor. 

— Fugi de-aici! o întrerup, oftând exagerat. O comoară 
ascunsă? Ai auzit ca cineva să fi gasit vreodată așa ceva? 

— Poate că încă zace pe undeva, așteptând să fie găsită. 

— Asta e romantism ă la Indiana Jones. 

— Micule Bjarn, începe ea, făcându-și gura pungă într-un mod 
care îmi dă de înțeles ce va spune, mă refer la zvonuri care 
circulă de zeci de ani printre profesorii universitari. Nu bag 
mâna-n foc pentru ele, dar nici nu vreau să le descalific cu 


superficialitate, cum procedează un anumit domn pe care-l 
Cunosc. 

— Și care sunt aceste... zvonuri? scuip cuvântul ca pe o 
cireașă putredă. 

— Există o hartă și un arbore genealogic. Textele sunt codate. 
Nu cunosc toate detaliile istorice. Legenda a apărut în sudul 
Franţei, într-un sat numit Rennes-le-Château, unde, la sfârșitul 
secolului al XIX-lea, un tânăr preot a găsit niște pergamente 
care, se spune, l-ar fi îmbogăţit peste măsură. Nimeni nu știe 
precis ce anume a găsit când s-a dus să restaureze vechea 
biserică de care se ocupa. Se spune că pergamentele conţineau 
un mare și incredibil secret. 

— Anume? 

— Micule Bjarn, dac-aș fi știut asta, atunci n-ar mai fi fost un 
secret, nu? Unii pretind c-ar avea de-a face cu miturile 
religioase, alţii spun că preotul ar fi găsit Chivotul Legământului, 
ceea ce n-ar fi chiar imposibil, din moment ce biserica a fost 
construită pe ruinele unei vechi biserici creștine din secolul al 
VI-lea. Alţii sunt de părere că ar fi vorba despre scrierile 
originale ale Bibliei. Unii cred că secretul e legat de genealogii, 
de legături de sânge. lar alţii că omul găsise hărţi care ar fi 
arătat drumul către o comoară. 

— Și ce-au toate astea de-a face cu Mănăstirea Vaerne? 

— De unde să știu? Presupun că, în eventualitatea în care ar 
exista o comoară, aceasta ar fi ascunsă pe pământul mănăstirii. 
Sau poate că racla pe care aţi găsit-o conţine indicii care duc la 
altceva. 

— Grethe... oftez eu, privind-o cu cei mai nevinovaţi ochi. 

Apoi, brusc, Grethe exclamă: 

= Q! 

— Poftim? 

— Manuscrisul Q. 

Imi plec capul într-o parte, fără să înțeleg. Grethe continuă: 

— Nu sunt sigură. E doar o presupunere. Toţi anii ăștia m-am 
întrebat de ce ar fi o descoperire atât de mare. lar acum, 
punând toate informaţiile laolaltă, piesele puzzle-ului și-au găsit 
locul. Poate. 

— Manuscrisul Q? 

— ”Q” vine de la Quelle, care în germană înseamnă „sursă”. 

— Quelle? 


— N-ai auzit niciodată de el? 

— Nu, nu cred. Ce naiba e? 

— După câte se pare, un manuscris grecesc original. 

— Care conţine... 

— Care conţine toate vorbele lui Isus. 

— Ale lui Isus? Pe bune? 

— Învățăturile lui sub formă de citate. Textul pe care se 
presupune că Matei și Luca l-au folosit ca bază pentru 
Evangheliile lor, pe lângă Evanghelia după Marcu. 

— N-am știut că există un asemenea manuscris. 

— E posibil să nici nu existe. E doar o teorie. 

— Și de ce ar fi ajuns manuscrisul la Mănăstirea Værne? 

— Întreabă-l pe tatăl tău vitreg. 

— Și el ar ști să-mi răspundă? 

— Oricum, știe mai multe decât mine, spune Grethe în cele 
din urmă. 

— Dar cum... 

— Micule Bjørn, mă întrerupe, izbucnind într-un râs binevoitor, 
apoi mă privește gânditoare. Vrei să mergi la Londra? 

— La Londra? 

— Pentru mine. 

Ezit. Ea adaugă: 

— Plătesc eu. 

— De ce să merg acolo? 

— Ca să clarifici un vechi secret. 

Niciunul, nici altul nu spunem nimic. Grethe se ridică, puţin 
nesigură, apoi iese din sufragerie, târșâindu-și pașii, și intră în 
dormitor. Când se întoarce, îmi dă un plic. II deschid și număr 
treizeci de mii de coroane norvegiene. 

— Oaul! 

— Crezi că-ţi ajung? 

— E mult prea mult. 

— Nu spune asta! S-ar putea să fii nevoit să călătorești mai 
mult de-atât... 

— Eşti dusă cu pluta dacă ţii atâta bănet în casă! 

— Doar nu crezi că mi-aş da banii pe mâna unei bănci! 

Zâmbesc absent. 

— Despre ce e vorba? 

— Tocmai asta e sarcina ta, să afli. 

— Grethe... 


Încerc să-i întâlnesc privirea, dar își ferește ochii. 

— De ce vrei să te bagi în tărășenia asta? 

Pentru o clipă, privește drept înainte, apoi se uită în ochii mei. 

— AȘ fi putut să fiu implicată. 

— În ce anume? 

— In povestea pe care începi s-o descoperi. 

— Dar? 

— Dar ceva s-a-ntâmplat... 

Ochii i se umplu de lacrimi și își mușcă buza de jos. Îi ia o 
vreme să-și recapete stăpânirea de sine și să domine valul 
emoțiilor. 

Știu că nu voi mai scoate nimic de la ea, dar, la urma urmei, 
presupun că motivele ei nu au importanţă. Cel puţin, nu acum. 
Mai devreme sau mai târziu, le voi descoperi. 

— O să pleci la Londra? 


— Sigur că da. A 
— Societatea de Științe Internaţionale, SSI. In Londra, la 
Whitehall. Intreabă de președintele organizației, Michael 


MacMullin. El deține răspunsurile. 

— Care răspunsuri? 

— Răspunsuri pentru tot! 

Ne privim. Mă înșfacă de braț. 

— Să ai grijă! 

— Grijă? repet, fără să-mi ascund îngrijorarea. 

— MacMullin e genul de om care are mulţi prieteni. 

Sună ca o ameninţare mascată. 

— Prieteni. Asemenea lui Charles DeWitt? 

Spasmul care îi cuprinde obrazul e aproape imperceptibil. 

— Charles? Vocea răsună dogit. Charles DeWitt? Ce știi 
despre el? 

— Nimic. 

Pentru o vreme, Grethe rămâne pierdută într-o lume în care 
nu pot pătrunde. Apoi vorbește, iar glasul ei păstrează o ușoară 
undă de tandreţe: 

— Ei bine, cel puţin de el nu trebuie să te temi. 

— Ce știi despre accident? o întreb. 

— A fost ceva banal. O zgârietură pe braț. Rana a devenit 
cangrenoasă. 

N-am idee despre ce vorbește. 

— A căzut... îi spun. 


Mă privește cu sprâncenele încruntate, apoi înțelege. 

— A, vorbești de tatăl tău? 

Doar privirea îi trădează agitația interioară. 

— Nu e nimic de știut, adaugă ea scurt. 

Nu schițez nicio mișcare. 

— Dar, Grethe... 

— Nimic! izbucnește. 

Efortul îi provoacă o criză de tuse. Trece mult timp până când 
e în stare să vorbească din nou. 

— Nimic! repetă Grethe, de data asta mai încet, mai blând. 
Nimic ce ar trebui să știi. 


2 


Îmi ia douăsprezece minute să ajung cu mașina la Domus 
Theologica. După nume, pare un mall mediteraneean, dar de 
fapt nu e altceva decât numele pompos al clădirii care 
adăpostește Departamentul de Teologie al Universităţii din Oslo, 
de pe Strada Blindern. Cunosc un asistent universitar specializat 
în scripturi ebraice. Cred că îmi va fi de ajutor. 

Gert Vikerslâtten are aproape un metru și nouăzeci de 
centimetri înălţime și e slab ca o prăjină, așa încât dă impresia 
că trebuie să se concentreze ca să-și păstreze echilibrul, ca o 
barză. Pielea îi e acoperită de pete și ai impresia că barba îi e 
legată prea strâns în spatele urechilor și sub bărbie. Absolut 
totul la el - degetele, brațele, nasul, dinţii - e puţin prea lung și 
stângaci. 

Petrecem câteva minute depănând amintiri din zilele noastre 
de studenţie. Vorbim despre cunoștințele comune, despre 
profesorii neschimbaţi, despre fetele la care am visat, dar pe 
care nu le-am avut niciodată. La fel ca mine, Gert e burlac. Și, 
tot ca mine, își ascunde nevrozele sub luciul aroganţei 
academice. K 

Mă întreabă în ce scop am venit. li spun că sunt în căutarea 
cuiva care să-mi ofere informaţii despre manuscrisul Q. 

Ochii i se luminează. Mărul lui Adam începe să îi oscileze în 
sus și în jos. Nimic nu îi place mai mult unui expert decât să aibă 
ocazia de a face paradă cu ceea ce știe. 

— Q? Așa mai vii de-acasă! E un manuscris care nu există. 

— Dar la un moment dat probabil c-a existat, nu? 


— Cel puţin asta cred mulți. 

— lar tu ești de aceeași părere? 

— Normal. 

Își întinde brusc braţele lungi, iar eu mă tem că va străpunge 
pereţii biroului său înghesuit. 

— Chiar dacă nimeni n-a pus ochii nici măcar pe un fragment 
din manuscrisul ăsta? 

— Q e ca o gaură neagră, îmi explică el, alcătuind un cerc cu 
degetul mare și arătătorul. Nu o poţi vedea nici cu cele mai 
puternice telescoape, dar știi că se află acolo, undeva, datorită 
felului în care se mișcă celelalte corpuri cerești. 

— La fel cum ai ști că există un magnet așezat sub o foaie de 
hârtie acoperită cu bucăţi de metal, elaborez eu. 

Gert încuviințează din cap, apoi vorbesc mai departe: 

— Tot ce știu despre Q este c-a fost scris în greacă. Și că se 
presupune c-ar conţine multe din învăţăturile lui Isus sub formă 
de citate, la fel cum au fost relatate mai târziu de Luca și de 
Matei. Mai știu că e considerat un document-sursă pentru Biblie. 

— Ei, atunci știi esenţialul! 

— Dar explică-mi de ce contează dacă manuscrisul a existat 
sau nu? 

— Pentru înțelegere, pentru cunoaștere, zice Gert și dă din 
umeri. Adică, dacă privești lucrurile din perspectiva asta, nu 
contează nici faptul că arheologii voștri au găsit nava Gokstad, 
dar tot e foarte tare c-au descoperit-o. 

— Dar, din punct de vedere practic, găsirea manuscrisului Q 
ar fi importantă? 

— Sigur că da. 

— Păi de ce? În ce fel? 

— Pentru că manuscrisul Q ar schimba modul în care 
înţelegem și interpretăm Biblia. Cu siguranţă ești conștient de 
cât de mult ne influențează creștinismul viaţa, chiar și-n ziua de 
azi. Este purtătorul culturii noastre, al legilor și al regulilor, prin 
prisma lui vedem viaţa. Totul este interconectat. 

— Înţeleg toate astea. Și vrei să spui că manuscrisul ar 
schimba ceva din lucrurile astea? 

— Manuscrisul Q ne-ar ajuta să înţelegem mai multe despre 
cum s-a născut Noul Testament și astfel ne-ar putea ajuta să-i 
interpretăm textele. Origene, teologul creștin timpuriu, susținea 
că vorbele Bibliei nu trebuie interpretate literal - așa cum mulți 


o fac astăzi ci ca alegorii sau semne legate de altceva, de ceva 
mai mare. Biblia trebuie interpretată ca un tot. Dacă în ea stă 
scris despre un munte din vârful căruia poţi vedea totul, sensul 
nu este literal! Deși unii insistă să interpreteze tot ad /itteram. 

— Cât de vechi este manuscrisul Q? 

— Are aproape două mii de ani. Credem că a fost scris cu 
foarte puţin timp înainte ca Pavel să scrie și să dateze prima lui 
epistolă, adică la douăzeci de ani după crucificarea lui Isus. 

— Și cine a scris manuscrisul? 

— Nu știm. 

Se apleacă spre mine și coboară vocea: 

— Apropo de timp: e interesant că manuscrisul apare cu 
douăzeci de ani înainte ca Marcu să-și scrie Evanghelia. 

Ridică sugestiv din sprâncene. Îmi așteaptă reacţia, dar ea nu 
vine. Nu înțeleg de ce datele astea i se par atât de interesante. 
Sprâncenele îi revin la locul lor, e dezamăgit. 

— După cum știi, continuă el vorbind exagerat de răspicat, 
aproape  condescendent, Evanghelia după Marcu este 
considerată a fi cea mai veche dintre Evanghelii. Cu alte 
cuvinte, chiar cea dintâi dintre ele, cu toate că în Noul 
Testament este a doua ca ordine de apariţie. Probabil a fost 
scrisă la patruzeci de ani după crucificare, în jurul anului 70 d.H. 

— Deci manuscrisul Q ar fi mai autentic decât Evangheliile 
ulterioare? 

— Mai autentic? 

— Da, pentru c-a fost scris mai aproape de timpul în care au 
avut loc evenimentele! 

— Păi... Gert lungește cuvintele, strîmbându-se, așa încât i se 
văd dinţii lungi și gingiile roz. E cam lipsit de sens să stabilești 
autenticitatea vechilor manuscrise, fie ele biblice sau de alt fel, 
la două mii de ani de la producerea evenimentelor. Ține și de 
credinţă. Dar, evident, cu cât te îndepărtezi mai mult de surse și 
de evenimente, cu atât e mai mare riscul ca relatările să fie mai 
vagi, mai inexacte. 

— Deci, într-un fel, vechii evangheliști erau ca niște ziariști, 
ZIC. 

— Nu chiar ziariști. Mai degrabă activiști comunitari, 
predicatori, misionari... 

— Exact! Ziariști, râd eu. lar evangheliștii aveau acces la 
manuscrisul Q? 


— E foarte probabil. Noi credem că manuscrisul a circulat 
printre comunităţile creștine timpurii, în primul secol al erei 
noastre, spune Gert, iar buzele i se arcuiesc de parcă i-ar sta pe 
vârful limbii ceva ce nu ar trebui să spună. Manuscrisul a iscat 
controverse deoarece unii savanţi cred că anumite comunități 
creștine nu îl considerau pe Isus o fiinţă divină, ci un filosof 
înțelept, un om care voia să învețe oamenii cum să trăiască 
astfel încât să fie niște evrei mulţumiţi. Dacă scoţi din Noul 
Testament Evangheliile și Epistolele lui Pavel, îţi rămâne un 
document despre iudaismul reformat. 

— Și sunt mulți cei care cred asta? 

— Trebuie să reţii că, dacă ar fi descoperit vreodată, 
manuscrisul Q ar fi incredibil de influent, deoarece a fost scris 
imediat după moartea lui Isus și de către martori oculari, nu de 
evangheliști, care au trăit mult mai târziu. Într-un fel, ai putea 
spune că manuscrisul Q e o relatare jurnalistică, mai degrabă 
decât evangheliile adaptate, pline de culoare. Manuscrisul Q îl 
înfăţișă pe Isus ca rebel și cetăţean apocaliptic, ca revoluţionar 
contemporan. Nu spunea nimic cum că Isus ar fi fost sau nu fiul 
lui Dumnezeu. 

— Și atunci, ce anume demonstrează manuscrisul Q? 

— Manuscrisul nu poate demonstra absolut nimic. Dar, dacă 
citești manuscrise din epocă, e necesar să ai măcar o înțelegere 
minimă a acelor timpuri, a circumstanțelor sociale care 
prevalau. 

— Mă gândeam că teologii cred orbește tot ce scrie în Biblie. 

— Ha! Teologia e o știință, nu o credinţă. Chiar și pe la 1700, 
teologii critici puneau dogmele sub semnul întrebării. Profesorul 
Herman Samuel Reimarus l-a redus pe Isus la un personaj politic 
evreiesc. În 1906, Albert Schweitzer completa ideea cu un tratat 
academic impresionant, care punea întrebări fundamentale 
despre vederile teologice prevalente. Acești teologi făceau 
distincţia între figura istorică a lui Isus și învățăturile sale. 
Ramura critică a teologiei a continuat să se dezvolte până 
astăzi. Apare o nouă imagine a lui Isus, combinând abordările 
istorice, sociologice, antropologice, politice și teologice. 

— Ce fel de imagine? 

— Isus s-a născut într-o epocă frământată. Lumea se folosea 
de învățăturile lui și abuza de ele. Multe dintre comunităţile 
creștine timpurii nu puneau deloc accent pe moartea și învierea 


lui Isus. Îl vedeau ca pe un lider înnăscut și carismatic, 
asemenea lui Lenin sau Che Guevara. În același timp, alte 
comunităţi creștine timpurii puneau accent tocmai pe 
crucificarea și înălțarea la cer, uitând complet de Isus cel istoric. 

— Deci manuscrisul Q nu pomenește nimic de Isus cel divin? 

— Nu. Nici măcar o vorbă. Se pare că autorii manuscrisului 
nici măcar nu erau la curent cu evenimentele din preajma morții 
lui. lar dacă totuși erau la curent, au ignorat cu totul 
Crucificarea, ca să nu mai vorbim de înviere. Ințelegi acum? 
Chiar dacă manuscrisul ar confirma ceea ce au scris Luca și 
Matei, găsirea lui ar afecta și schimba modul în care îl înțelegem 
pe Isus. Autorii manuscrisului nu L-au considerat niciun moment 
pe Isus Fiul lui Dumnezeu, ci un înțelept rătăcitor, un agitator și 
un rebel. Mai târziu, evangheliștii au fost cei care au adăugat 
dogma despre învierea lui Isus, transformându-l într-un zeu. 
Bineînţeles, unii cred că discipolii lui Isus l-au furat cadavrul 
după Crucificare și au inventat povestea despre înviere. Nu 
voiau să-și recunoască înfrângerea: mântuitorul lor murise fără 
ca vreun semn al împărăției lui Dumnezeu să se fi arătat. Mult 
timp, chiar și Isus a crezut că împărăţia lui Dumnezeu va veni în 
timpul vieţii sale. 

— Tot nu pricep de ce sunteţi convinși că manuscrisul Q 
există. 

Gert își plimbă degetele pe obraji, le coboară pe bărbie și se 
trage de barba ca de diacon. 

— Închipuie-ţi că amândoi am traduce același text din engleză 
în norvegiană. Versiunile noastre ar fi asemănătoare. Dar nu 
identice. În multe privinţe, așa sunt Evangheliile după Marcu și 
Luca. Cercetătorii au ajuns la concluzia că două sute cincizeci de 
versete din Evangheliile celor doi se aseamănă atât de mult, 
încât trebuie să se fi inspirat din aceeași sursă. Chiar dacă au 
fost scrise independent, multe dintre cuvintele lui Isus sunt 
identice. 

— Și ce-i cu asta? 

— Isus, personajul istoric, vorbea aramaica, limbă care, de 
patru sute de ani, luase locul ebraicii ca limbaj colocvial în 
Palestina. Isus nu vorbea grecește, așa cum o face în aceste 
manuscrise. Asta înseamnă că evangheliștii trebuie să fi dispus 
de un manuscris grecesc la care să facă referinţă și din care să 
citeze. Manuscrisul Q! Quelle. Sursa. 


— N-ar fi putut Luca și Matei să se copieze reciproc? 

Gert zâmbește larg. 

— Ha! De-ar fi fost atât de simplu! E imposibil. Cei doi au scris 
la intervale diferite de timp, în locuri diferite, pentru publicuri 
foarte diferite. Evangheliile conţin prea multe diferențe notabile 
ca Luca și Matei să-și fi citit reciproc scrierile. Dacă s-ar fi 
întâmplat așa, cei doi și-ar fi potrivit relatările astfel încât să se 
potrivească una cu cealaltă, le-ar fi corectat și adaptat. Oricum, 
putem dovedi că amândoi s-au inspirat din același material- 
sursă. 

— Câte lucruri mai știm, comentez eu laconic. 

— Sau credem că știm, mă completează Gert, legănându-se 
pe picioarele din spate ale scaunului. 

Imi trece prin cap că, dacă Gert s-ar răsturna cu scaunul, 
consecinţele ar fi spectaculoase. 

— Savanţii sunt siguri că Marcu și-a scris primul Evanghelia. 
Luca și Matei și le-au redactat pe ale lor bazându-se pe cea alui 
Marcu și pe manuscrisul Q, dar făcând propriile adăugiri. De 
exemplu, nouăzeci la sută dintre subiectele abordate de Marcu 
apar și la Matei. 

— De cât timp știu teologii despre existenţa manuscrisului Q? 

— Specialiștii biblici au stabilit de pe la 1800 că Luca și Matei 
s-au inspirat din aceeași sursă. Adică, în afară de Evanghelia 
după Marcu. Dar sursa nu a primit un nume până în 1890. 

— Când cineva a numit-o manuscrisul Q? 

Gert încuviințează din cap. 

— Nu toată lumea adoptă teoria manuscrisului Q la fel de 
entuziast, ceea ce mi se pare logic. Pentru cei mai mulţi, e greu 
să te ambalezi pentru un lucru care există doar teoretic. 

Se ridică. Parcă ar avea în faţa ochilor o sală de curs plină de 
studente captivate, care nu își doresc nimic altceva decât 
câteva lecții nocturne particulare de teologie și fiziologie 
aplicată din partea lui Gert, după o masă bună și o sticlă de vin. 

— In 1945 s-a-ntâmplat ceva extraordinar. Doi fraţi egipteni 
au găsit un vas mare, sigilat, în ţărâna de la poalele unor stânci 
din apropierea localității Nag Hammadi. 

— Și din vas a ieșit un duh care le-a îndeplinit trei dorințe? râd 
eu. Băutură, femei și o cămilă nou-nouţă? 

Gert îmi face cu ochiul, complice. 


— Aproape. De fapt, fraţii se temeau să deschidă vasul tocmai 
pentru că ar fi putut adăposti un duh. Un duh rău, așa cum 
vasele din Egipt au prostul obicei și așa cum orice arheolog bine 
pregătit o să-ţi spună. 

Chicotim. Gert are un râs vesel, efervescent. 

— În cele din urmă, dorința de câștig a celor doi a fost mai 
puternică, continuă Gert. Adică, poate că în vas nu erau duhuri. 

Poate că gemea de aur și de diamante. Așa c-au hotărât să 
riște și l-au sfărâmat. 

— Niciun duh? îl întreb. 

— Nici măcar un înger păzitor. 

— Și atunci ce au găsit? 

— Treisprezece cărţi. Treisprezece codice legate în piele de 
gazelă. 

Dau din cap, închipuindu-mi dezamăgirea celor doi. 

Gert lovește biroul cu palma. 

— A fost o descoperire senzaţională, atât pentru arheologi, 
cât și pentru teologi. Era biblioteca de la Nag Hammadi. Printre 
altele, manuscrisele conţineau și Evanghelia după Toma, 
completă. 

Mijesc ochii, încercând să-mi amintesc de ea. Sincer să fiu, nu 
am citit Biblia de-a fir a păr, dar credeam că sunt în stare măcar 
să-i enumăr numele Evangheliilor. 

— Evanghelia după Toma n-a fost niciodată inclusă în Biblie, 
îmi explică Gert. 

— Uau, nu toată lumea își vede manuscrisul respins de 
Dumnezeu, spun. Și experții universitari știau că evanghelia 
asta există? 

— Da, într-o oarecare măsură. Dar până în 1945 nimeni nu 
văzuse o versiune completă. Ceva mai devreme, în Egipt, la 
Oxyrhynchus, se găsise un fragment scris în greacă din 
Evanghelia după Toma. Dar versiunea de la Nag Hammadi era 
completă. Mai mult: manuscrisele conţineau și Evanghelia după 
Filip, precum și copii ale dialogurilor dintre Isus și discipoli. Era 
ca un fel de nou testament complet, dar foarte diferit de cel pe 
care îl cunoaștem noi. Acum, fii atent, că e foarte important! Și 
interesant! Era scris în coptă! 

— Fugi de-aici! În coptă? exclam, dar izbucnirea mea e mai 
degrabă batjocoritoare. 

Și Gert își dă seama imediat de asta. 


— În coptă! repetă el, la fel de entuziast, și explică. Era limba 
egiptenilor, folosită pe la crepusculul Imperiului Roman. 

— Da, cred că-nţeleg, mormăi eu, cu toate că ceea ce spune 
cam exagerat. 

Gert zâmbește înţelegător. Probabil e același zâmbet cu care 
îi gratifică pe bobocii ezitanţi cu codițe și tricouri strâmte. 

— Folosindu-se de acest text, savanții au putut reconstitui 
Evanghelia după Toma în limba ei originară, în greacă. Spre 
deosebire de Evangheliile incluse în Biblie, dar la fel ca 
manuscrisul Q, Evanghelia după Toma conţine foarte puţin sau 
aproape nimic legat de nașterea, viaţa sau moartea lui Isus. 
Doar vorbele lui. O sută paisprezece citate care încep cu „Și Isus 
a spus...”. Multe dintre citatele din Evanghelia după Toma 
seamănă foarte mult cu cele din scrierile lui Matei și Luca. 
Pentru experţi, a fost evident că Toma s-a bazat pe același 
document-sursă ca Matei și Luca. Mă mai urmărești? 

— Cu greu. 

— Astfel, în mod indirect, Evanghelia după Toma confirmă că 
Matei și Luca, alături de Toma, trebuie să fi avut un document- 
sursă comun. Un corpus de texte pe care le-au copiat și le-au 
modificat așa încât să-și convingă cititorii că versiunea lor 
despre viața și învăţăturile lui Isus este adevărată.. E interesant 
că autorul manuscrisului Q, și probabil și contemporanii 
acestuia, interpretau vorbele lui Isus cu totul altfel decât autorii 
și cititorii Bibliei. 

— Cu alte cuvinte, un subiect delicat. 

Gert își mușcă buza de jos și dă aprobator din cap. 

— Poţi să fii sigur de asta! In 1989, un grup a început să 
reconstituie manuscrisul Q comparând textele biblice ale lui 
Luca și Matei cu manuscrisul lui Toma. Proiectul a declanșat o 
discuţie controversată și aprinsă despre originile creștinismului. 

Ne privim unul pe celălalt. Probabil se întreabă unde vreau să 
ajung. Îl întreb; 

— Ce s-ar întâmpla dacă manuscrisul Q ar fi găsit? 

Gert dă din cap absent. 

— Nici nu-ndrăznesc să mă gândesc la asta. Cu siguranţă, 
evenimentul ar eclipsa descoperirea Manuscriselor de la Marea 
Moartă și a mormântului lui Tutankhamon. Pur și simplu ar 
trebui să rescriem istoria religiei. 


Mă întreb dacă în racla de aur încastrată în bucata de lemn 
putred, înfășurată în plastic, într-o sacoșă de cumpărături din 
apartamentul lui Roger, se ascunde tocmai manuscrisul Q. Dacă 
aș juca rolul principal într-un film, sunt sigur că până acum aș fi 
smuls lemnul și aș fi deschis racla pentru a-mi satisface 
curiozitatea (și pe cea a spectatorilor). Dar sunt o persoană 
inteligentă, un expert serios, prudent. O raclă atât de veche și 
care a zăcut în pământ atâţia ani nu poate fi deschisă ca o 
conservă de tinichea. Trebuie deschisă cu cea mai mare grijă, 
de către oameni care își cunosc meseria. Așa cum ai deschide o 
stridie ca să găsești o perlă - fără să rănești stridia. Dacă m-aș 
apuca să scormonesc rapid și entuziasmat, aș risca să provoc o 
nenorocire. In cel mai fericit caz, aș degrada conţinutul, iar asta 
fără să înțeleg cele găsite, deoarece cunoștințele mele de 
greacă veche, ebraică, aramaică și coptă sunt cam șubrede. In 
cel mai rău caz, tot conţinutul ar fi distrus. Pergamentul și 
papirusul vechi se pot transforma în praf cât ai clipi. 

Un singur lucru știu: racla trebuie protejată. 


3 


Unele femei au un farmec care mi se urcă direct la cap. 

E înaltă, cu păr roșcat, ochi verzi, buze subțiri și o vagă idee 
de pistrui. Fusta îi flutură în jurul picioarelor lungi, o curea 
argintie îi încinge mijlocul. Sub bluza de bumbac îi ghicesc 
greutatea sânilor. 

Am fost îndrăgostit de ea vreme de doi ani. Sper că nu știe, 
dar bănuiesc că a aflat. lar acum stă în prag, în faţa mea, cu 
același zâmbet ușor strâmb care m-a vrăjit odinioară. O cheamă 
Kristin. E soţia lui Caspar. Dacă nu o cunoști pe Kristin, ai zice că 
e un artist care lucrează cu stofe, un model pentru pictori sau 
poate o săritoare la trapez într-un circ ambulant. Dar Kristin e 
economistă, director de departament în cadrul Institutului 
Norvegian de Statistică. Pe când urmam toţi trei cursurile 
Universităţii din Oslo, Kristin și Caspar locuiau împreună cu niște 
prieteni într-o uriașă casă închiriată, pe Strada Maridal. Mereu 
se asculta acolo jazz și blues rock. Weekendurile erau o 
petrecere nesfârșită. 

Traiul în grup nu mi se potrivește: îţi lipsește spațiul intim, 
maldăre de ghete și pantofi se adună la intrare, lenjerie intimă 


străină atârnă pe fire în spălătorie, certuri, lungi după-amiezi 
petrecute în camera comună, cu lumina soarelui strecurându-se 
pe ferestre; ceilalţi, care știu mereu ce faci în orice moment, 
auzind când te duci la baie, oameni care vor să discute un film 
sau o carte cu tine, să joace cărţi, sau care te înjură când vrei să 
le șterpelești o ţigară, alţii care-ţi ţin evidența rândului la 
spălatul vaselor, semnăturile ilizibile mâzgălite pe foaia lipită de 
mașina de spălat, întrunirile casnice, sentimentul de 
comunitate, solidaritatea, fricţiunile, tensiunea sexuală, votul 
pentru tot felul de lucruri, abţinerea. Toate astea nu sunt de 
mine. 

Într-un weekend, când am ajuns să dorm la ei în dormitor, 
Caspar și Kristin au făcut dragoste în tăcere, lângă mine, pe 
salteaua așezată pe podea. Era dimineața devreme. Camera era 
scăldată într-o lumină blândă. M-am prefăcut că dorm. Ei s-au 
prefăcut că mă cred adormit. Îmi amintesc gemetele ei 
înăbușite, legănarea ritmică a trupurilor, pe Caspar, care respira 
cu putere pe nas, sunetele, mirosurile. Mai târziu, în aceeași 
dimineaţă, ne-am prefăcut că nu se întâmplase nimic. 

Erau anarhiști. Nu am înţeles niciodată împotriva cărui lucru 
se revoltau. Devotamentul lor faţă de cauză s-a răcit; acum sunt 
social-democraţi. Singurul lucru care îi deosebește pe Caspar și 
pe Kristin de ceilalţi e un aspect ciudat, rămășiță a vremurilor în 
care erau de stânga și locuiau la comun: nu au televizor. Pur și 
simplu nu își doresc unul. E o chestiune de principiu. Și trebuie 
să îi admiri pentru asta. 

— Bjørn! strigă Kristin încântată, trăgându-mă înăuntru și 
cercetându-mă din cap până-n picioare. Nu te-ai schimbat 
deloc! 

Ne îmbrăţișăm un timp îndelungat. Cred că nici Kristin nu s-a 
schimbat prea mult. Și, dintr-odată, îmi amintesc de ce am fost 
îndrăgostit de ea. 

Caspar a acoperit masa din sufragerie cu copii ale 
documentelor legate de săpăturile de la Mănăstirea Værne: 
teancuri de scrisori, tabele, formulare, hărţi - toate presărate cu 
o mulțime de ștampile și numere de înregistrare, pe care orice 
sistem birocratic le folosește pentru a-și justifica existenţa. 
Printre ele se găsesc cereri și scrisori de răspuns, descrieri și 
clarificări, toate într-un amestec aiuritor de engleză și 
norvegiană. 


— M-am simţit ca un trădător făcând toate copiile astea, 
spune Caspar agitat, și nu îmi dau seama dacă glumește. 

Dar nu cred că e cazul. A devenit atât de onest de-a lungul 
anilor! Slujbele la stat au un asemenea efect asupra 
funcţionarilor devotați. Au impresia că sunt una cu sistemul, de 
parcă sistemul ar trăi în ei, ceea ce nu e chiar așa de departe de 
adevăr. 

Kristin se agită pe lângă noi ca o zână ocupată. Aprinde foarte 
multe lumânări mici care fac apartamentul să semene cu o 
mănăstire izolată din Grecia antică. Toarnă ceaiul în căni 
enorme de ceramică. Se uită mereu la mine. Îmi aruncă priviri 
furișe, încordate, care sugerează că așteaptă să pronunt 
cuvântul magic, dar nu am de gând să-l spun. A făcut biscuiţi și 
clătite în formă de inimă, ca să le mâncăm cu ceai. Înăuntrul 
Kristinei, în adâncuri, dincolo de șeful de departament, dincolo 
de feminista sexi, dincolo de economistă, de revoluționară, în 
spatele fațadei frumoase și lumești, trăiește o femeie plină de 
grijă, care vrea binele tuturor. 

Scot la întâmplare o hârtie semnată de Caspar Scott. 
Dedesubtul logoului Oficiului Regal Norvegian al Patrimoniului 
Cultural și sub leul din stema naţională norvegiană citesc: 


În conformitate cu Legea Patrimoniului Cultural adoptată în 
9 iunie 1978, inclusiv amendamentele acesteia, dintre care 
cel mai recent este din data de 3 iulie 1992, Societății de 
Științe Internaționale (SSI), al cărei președinte este Michael 
MacMullin (numit mai jos „Dezvoltatorul”), i se acordă prin 
prezentul act permisiunea de a demara săpături arheologice, 
sub îndrumarea profesorului Graham Llyleworth, în zona 
specificată  (NGO/ referință  cartografică 1306/123/003). 
Aceste săpături intră sub autoritatea Oficiului Regal 
Norvegian al Patrimoniului Cultural, iar Dezvoltatorul se 
angajează să se supună instrucțiunilor venite din partea 
reprezentantului (inspectorului) desemnat al Oficiului in situ. 
Căutarea ruinelor unei fortărețe este de competența Oficiului 
Regal Norvegian al Patrimoniului Cultural (a se vedea 
ordonanța privind specializările diviziunii muncii), dar, întrucât 
săpăturile au un scop mai larg, jurisdicția va fi delegată 
muzeului arheologic regional local (din jurisdicţia Colecţiei de 
Antichităţi a Universității din Oslo). 


Pe vremuri, Caspar scria poezii. În 1986, unul dintre poemele 
sale a apărut în ediţia de sâmbătă a ziarului Dagbladet. A visat 
mult timp să devină scriitor, și poate că ar fi reușit. E de-a 
dreptul straniu cât de mult îţi influențează o slujbă la stat modul 
în care folosești cuvintele. 

Mai sunt și alte documente, care specifică obiectivele 
săpăturilor, locul în care vor fi depozitate și expuse potenţialele 
descoperiri și cererile pentru a putea fi publicate lucrări. Citesc 
că profesorul Graham Llyleworth - „renumitul profesor de 
arheologie, autor a numeroase manuale și articole științifice 
publicate în reviste academice internaţionale respectate” - a 
fost specialistul cu cea mai mare autoritate pe șantier. Citesc 
despre posibilitatea descoperirii unei fortărețe circulare, cu 
anexele de rigoare. Citesc și aprobarea profesorului Arntzen, 
care a garantat pentru tot, inclusiv pentru cât de potrivit aș fi 
fost în calitate de inspector, și observ sigiliul oficial și semnătura 
ilizibilă a directorului departamentului, Frank Viestad. 

Pun toate copiile pe masă și spun: 

— E o escrocherie, o mușamalizare. 

— Ce anume să mușamalizeze? întreabă Kristin. 

II cunosc destul de bine pe Caspar și știu că i-a povestit tot. 
De asemenea, o cunosc bine pe Kristin și știu că moare de 
curiozitate. 

— Păi, știau că n-o să găsească o fortăreață circulară. 

— Asta poate pentru că nu căutau așa ceva, adaugă Caspar. 

— Exact! Căutau ceva mult mai important. 

Kristin se uită de la mine la Caspar, întrebându-l îngrijorată, 
din ochi: „Crezi că e din cauza nervilor?” 

Îi fac cu ochiul lui Kristin, afișând zâmbetul celui mai normal 
om din lume. 

— Mai important decât o fortăreață circulară, îi spun lui 
Caspar. 

Kristin se întinde să ia un biscuit, iar modul în care bluza i se 
agaţă de corp îmi distrage atenţia, pentru că sfârcurile ei se 
conturează clar prin material. Caspar îmi urmărește privirea și 
roșesc până la rădăcina părului. 

— Și de ce sunt englezii ăștia implicaţi? întreabă Kristin, apoi 
adaugă repede: Bjørn, ești roșu ca un rac! Ţi-e prea cald? 


— E clar, Liyleworth, MacMullin, SSil-ul, toţi știau că racla se 
află acolo, spune Caspar. Ce alt motiv ar fi avut să facă o cerere 
ca să sape pe câmpul ăla? 

— Exact! Știau foarte bine că racla... încep eu să vorbesc 
înainte ca vorbele lui Caspar să declanșeze o sonerie de alarmă. 

Mă întorc la scrisoarea pe care tocmai o citeam. lar numele 
acela, negru pe alb: Michael MacMullin. Cei trei „M” declanșează 
asocierea. E bărbatul pe care Grethe m-a rugat să îl caut la 
Londra, consultantul academic căruia Llyleworth, DeWitt și tata 
îi mulțumeau în cartea lor. Lumea e plină de coincidente. 

Lovesc repetat cu arătătorul în foaia de hârtie. 

— Hei, știi cine-i tipul ăsta, Michael MacMullin? 

— Președintele SSl-ului? întreabă Caspar, uluit. 

— De asemenea, coordonatorul de lucrări al tatălui meu și al 
lui Graham Llyleworth la Oxford, în 1973. 

Le povestesc despre tratat și dedicaţia înscrisă în el. 

— Pe bune? izbucnește Caspar. Stai așa, c-am mai aflat ceva 
despre el! Uite ce-am găsit azi, în timp ce scormoneam prin 
arhive! 

Deschide o geantă diplomat și scoate un exemplar din Revista 
de arheologie norvegiană din 1982, volumul 4. Îl deschide la 
pagina 16, unde e un articol despre un simpozion 
interdisciplinar pe marginea parteneriatelor de cercetare la nivel 
internațional. Evenimentul fusese găzduit de Institutul Naţional 
de Arheologie, dar finanţat de SSL Caspar a subliniat cu galben 
trei nume: gazdele Graham Llyleworth și Trygve Arntzen și 
vorbitorul principal, Michael MacMullin. 

— Se cunosc de mult timp, zice Caspar. 

— Ceva s-a-ntâmplat la Oxford, în 1973, spun eu, gânditor. 

— Probabil că Llyleworth și tatăl tău au descoperit ceva 
senzațional, împreună cu tipul ăsta, DeWitt, cine-o mai fi și el. O 
descoperire care i-a dus la Mănăstirea Værne, completează 
Caspar, căzând pe gânduri. 

— Douăzeci și cinci de ani mai târziu. 

— Păi să știi că trebuie să fi fost vorba de ceva mai mult decât 
un vârf de săgeată! zice Kristin. 

Chiar și după zece ani de căsnicie cu Caspar, Kristin tot are o 
viziune oarecum simplistă asupra arheologiei. 

— Ai auzit de mitul octogonului? îl întreb pe Caspar. 

Prietenul meu își sondează memoria. 


— E ceva legat de Cavalerii Ospitalieri care au ascuns o raclă 
într-un templu cu opt laturi? Am citit pe undeva despre asta. 

Nu e nevoie de mari eforturi pentru ca pojghiţa fragilă a 
respectului meu de sine să fie zgăriată. Până și Caspar cunoaște 
mitul octogonului! Mi se pare deprimant. Eu am fost pe șantier. 
Ar fi trebuit să înţeleg importanţa proiectului încă din clipa în 
care lrene a scos la iveală zidul fundaţiei, dar nu mai auzisem 
niciodată de octogon. 

— Am găsit racla în octogon, spun. 

— Glumești, nu? zice Caspar, privindu-mă drept în ochi. Un 
octogon? La Mănăstirea Værne? 

Dă din cap și se uită în gol. 

— Atunci poate cunoști și zvonurile legate de Rennes-le- 
Château? întreb. 

— Sincer să fiu, nu prea, se încruntă el. Acolo au găsit nu știu 
ce pergament în timp ce renovau biserica? 

Oftez. 

— De ce am ratat numai eu cele mai interesante prelegeri? 

Caspar râde. 

— Poate pentru că erai prea ocupat cu alergatul după fustele 
profesoarelor? 

Sângele îmi năvălește în obraji. Kristin își săgetează soţul din 
priviri. Deși bineînţeles că am meritat replica lui Caspar. 

— Dar ce informații ai despre SSI? îl întreb, și încerc să-mi 
ascund roșeața acoperindu-mi faţa cu mâna. 

— Nu prea multe. Am început să mă interesez de ea în timp 
ce procesam cererea. E o fundaţie care are sediul la Londra. Au 
legături cu Asociaţia Geografică Regală, cu Asociaţia Geografică 
Naţională și alte organizaţii asemănătoare, cu universităţi și 
centre de cercetare din toată lumea. SSl-ul finanţează proiecte 
interesante oriunde pe Glob. Pentru binele omenirii. 

— Pentru binele omenirii? Ha! exclamă Kristin. Nu există 
acţiuni dezinteresate în lumea cercetărilor academice. 

Le povestesc despre manuscrisul Q și despre Evanghelia după 
Toma. 

Pe urmă vorbim mai ales despre trecut, despre noi înșine. 
Teoriile mele sunt cam exagerate, chiar și pentru amatorii de 
arheologie. Când Kristin începe să pregătească cina, plec. 
Pregătește ficat în sos de tarhon cu smântână. Mulţumesc, nu. 


4 


Polițistul e înalt, deșirat și plin de suspiciune abia reținută. E 
pământiu la faţă, iar ochii îi ies din orbite, ca și cum ar fi fost 
scos din adâncuri și depus pe uscat cam prea repede. Un pește 
dintre stânci. Când se uită la mine, am senzaţia că ochii lui văd 
totul, chiar și închiși. Are buze ţepene, autoritare, dar, de fiecare 
dată când vorbește, are vocea subţire a unui eunuc, ceea ce 
explică de ce lucrează ca detectiv și nu pe stradă, unde ar trebui 
să înfrunte toţi malacii ăia înspăimântători. A adus cu el o 
geantă diplomat mare, neagră, și un ofițer zelos, care și-a 
petrecut ultimele două minute cercetându-mi ușa cu o perie de 
machiaj. 

Când am depus plângere că mi-a fost spartă casa, mi-am 
permis să insinuez că reprezint Universitatea din Oslo și că 
spargerea ar avea legătură cu o infracţiune legată de un 
artefact care ar stârni interesul ziariștilor. Astfel de stratageme 
funcționează de obicei. Abia dacă apucasem să-mi pun în cuier 
haina de ploaie, când cineva a sunat la interfon. Ca și cum ar fi 
stat acolo, în mașină, așteptându-mă. 

Pentru că polițistul ăsta e genul de om care mi-ar interpreta 
cu ușurință ipotezele drept teorii paranoice ale conspirației, îi 
explic pe ocolite că e posibil ca hoţii să fi crezut că hard-drive-ul 
meu ar conţine informaţii despre descoperirea unei racle de aur, 
mai vechi de opt sute de ani. 

Polițistul fluieră. Opt sute de ani e o perioadă mare, iar pentru 
el orice e vechi e și valoros, mai ales dacă e cu adevărat vechi, 
spre exemplu de opt sute de ani, și pe deasupra mai e și din 
aur. 

— Uau, chiar așa! îmi zice. 

Nu pare să mă creadă. 

— Imi puteţi spune mai multe despre racla asta? 

li povestesc vag despre săpăturile de la Østfold, pentru că nu 
vreau să-i dezvălui prea multe, dar vreau să mă creadă. Mă 
ascultă cu atenţie. Scoate un formular pe care îl completează cu 
pixul. E minuţios. Foștii lui profesori încă l-ar lăuda pentru 
caligrafie. Parcurge etapele una câte una, punând întrebări la 
obiect. De fiecare dată când își ridică privirea spre mine, mă 
simt ca la un examen cu întrebări multiple. 

— Și cu ce anume erati însărcinat la Mănăstirea Værne? 


— Eu sunt inspectorul. Săpăturile sunt supravegheate de un 
profesor de arheologie britanic. Eu reprezint autoritățile 
norvegiene care se ocupă de antichităţi. Știţi, formalităţile sunt 
importante, adaug eu, încercând să-l atrag de partea mea. 

Și în clipa asta îmi dau seama că nu i-am zis că săpăturile au 
loc la Mănăstirea Værne. 

— In afară de dumneavoastră, mai are cineva cheia de la 
apartament? întreabă polițistul cu peria de machiaj. 

— Mama, îi răspund, și îmi zic în gând: „Și tatăl meu vitreg.” 

— Ușa nu prezintă semne de intrare forțată, mă anunţă el. 

— Racla asta, chiţăie șeful lui, e de valoare per se? 

— Foarte valoroasă. 

— Și unde se află acum? 

Ezit. Reflexul meu este să-i spun adevărul - pentru că e 
poliţist -, dar mă abtin. 

— În seiful universităţii, mint eu. 

— Da? 

Își împinge în afară maxilarul și soarbe aerul printre dinţi și 
buza de sus, scoțând un sunet bolborosit. Pe urmă expiră și mi 
se năzare că respiraţia îi miroase a alge. 

— Explicaţi-mi de ce credeţi că această raclă de aur este 
motivul intrării prin efracţie. 

E un poliţist bun, ceea ce-mi poate aduce necazuri. Poliţiştii 
buni pun întrebări spinoase, mai ales atunci când ai ceva de 
ascuns. De ceva vreme am început să regret că am chemat 
poliţia. Ca și cum ei ar putea rezolva ceva! Nu pot face nimic 
decât să-mi strice ziua și să mă bată la cap cu întrebări 
groaznice și să se asigure că racla va ajunge în mâinile celor 
care o merită cel mai puţin. 

Spun că spargerea apartamentului este un mister și pentru 
mine și îi întreb dacă vor cafea. Nu vor. 

— Mai are și altcineva cunoștință despre descoperirea 
arheologică? 

— Din câte știu eu, nu. Am găsit racla ieri. 

— Și a fost încuiată imediat în seiful Universităţii? 

Incuviinţez din cap atât de imperceptibil, încât gestul meu cu 
greu ar putea fi considerat o minciună. 

— Dumneavoastră l-aţi încuiat în seif? 


Mă nedumerește un lucru. Am făcut plângere pentru intrare 
prin efracţie. În apartamentul meu. Și totuși, nu îl interesează 
decât racla. 

— Nu, îi răspund, nu eu am încuiat-o. 

— Atunci, cine? 

— Contează? Spargerea a avut loc aici, nu în seif. Racla e în 
siguranţă. 

— Racla e în siguranță, repetă el, maimuţărindu-mă, 
imitându-mi vocea și tonul atât de bine, încât mă gândesc că ar 
fi putut să fie actor dacă slujba asta nu i-ar fi pus cătușele 
prima. 

Meditativ, absent, domnul Voce Chiţăitoare își apasă de 
bărbie partea de sus a pixului, făcându-i vârful să intre și să 
iasă. 

— Dacă v-am înţeles bine, credeţi că spargerea a avut 
legătură cu această raclă de aur? 

— Anumite grupări s-ar da peste cap ca să pună mâna pe ea. 

— Ce fel de grupări? 

— Habar n-am. Comercianţi de pe piaţa neagră, poate. 
Colecţionari de artă. Oameni corupți din cercurile academice. 

— Dar bineînțeles că nu există niciun pericol atâta timp cât 
racla e închisă în seiful Universităţii, nu? 

Mă privește ca și cum mi-ar arunca o provocare. 

— Păi alt motiv logic de a-mi fura hard-drive-ul nu există, îi 
răspund. 

— Poate pentru c-aţi salvat informaţii despre raclă pe hard- 
drive? 

— Nu, dar probabil asta au crezut. Nu-mi pot explica altfel. 

Se joacă tot mai rapid cu pixul. 

— Ce vreţi să spuneţi? 

— Probabil au crezut că deţin informaţii despre raclă în 
calculator. Și probabil și-au închipuit că fișierele sunt bine 
ascunse, așa încât le-ar fi luat mult timp să le găsească. Nu văd 
niciun alt motiv pentru furtul hard-drive-ului. 

— De ce au furat doar hard-drive-ul? 

— N-ar trebui să-i întrebaţi asta pe hoţi? 

— Dar care-i părerea dumneavoastră? 

— Poate s-au gândit că așa n-o să observ că lipsește? 

— Mai există și altceva pe hard-drive care să fie de interes 
pentru niște infractori? 


— Poeziile mele, poate? 

— Sau poze pe plajă, cu niște copilași drăguţi și dezbrăcaţi? 

Vocea îi e dezgustător de mieroasă. 

E unul dintre oamenii aceia care întotdeauna cred ce e mai 
rău despre noi, cei care arătăm altfel. Peștoiul naibii! Am un 
chef arzător să-i scot toată apa din acvariul verde-algă în care 
fără îndoială își petrece nopţile lungi și singuratice. 

— Aveam impresia că v-am chemat pentru o intrare prin 
efracţie, îi zic eu cinic. Habar n-aveam că sunt anchetat pentru 
pornografie infantilă. 

— Poliţia a primit o plângere despre dumneavoastră, mă 
anunţă polițistul, cercetându-mi letargic chipul cu ochii lui de 
pește, așteptând să-mi vadă reacţia. 

La început sunt ca paralizat. Apoi dau neîncrezător din cap. 

— Cineva a depus o plângere? Impotriva mea? 

— După cum vă spuneam. 

— Pentru pedofilie? Sau deţinere de materiale pornografice de 
pe internet? 

— Nu, ați înţeles greșit. Pentru furtul raclei. 

Se aude soneria de la ușă. Sună insistent. Ca și cum cineva ar 
încerca să-și înfigă degetul mare și butonul în perete. Schimbăm 
iute o privire. Mă duc și deschid ușa. 

Profesorul Graham Llyleworth stă în hol, împreună cu vechiul 
meu amic, King Kong. 

La început, cei doi nu scot nicio vorbă. Pur și simplu mă 
fixează furioși cu privirea. 

— Unde e racla, puţoiule? izbucnește profesorul Llyleworth. 

Nu e o întrebare, ci un ordin. 

— Intraţi, intraţi! Vă rog, nu staţi acolo, în frig! 

Derutaţi de falsa mea amabilitate, cei doi intră în apartament. 
Primul e Llyleworth, apoi King Kong, și mai șovăitor, de parcă ar 
aștepta ordinul profesorului, care probabil va fi să-mi rupă 
degetele și să-mi smulgă unghiile una câte una, până când le 
dau racla. 

Pe urmă îi văd pe cei doi polițiști. 

— Domnii polițiști, le spun vesel în norvegiană, pe urmă îmi 
amintesc că Llyleworth nu vorbește decât engleză. Așa că îi 
traduc: Domnii polițiști. 

A, ăsta-s eu, Bjarn, interpretul simultan. 


Poliţiştii îi măsoară indiferent din ochi pe cei doi nou-veniţi. 
Asta până când le spun cine este Llyleworth. 

— A, dumneavoastră sunteţi profesorul Graham Llyleworth! 
spune domnul Voce Chiţăitoare într-o engleză impecabilă, 
întinzându-i mâna. E o plăcere să vă cunosc! 

— Plăcerea e de partea mea, îi răspunde Liyleworth, 
strângându-i mâna. 

Mă străduiesc să nu mă holbez, dar habar nu am dacă 
reușesc. 

— Aţi ajuns la vreun rezultat cu el? întreabă profesorul. 

Polițistul se uită când la el, când la mine. 

— Dumnealui pretinde că racla se află într-un seif, la 
Universitate. 

— A, chiar așa? se încruntă profesorul Llyleworth. 

— Hei, care-i treaba aici? întreb, deși pot ghici care e 
răspunsul. 

— Ai furat racla! răspunde profesorul. 

— Hei, staţi puţin, mă adresez eu poliţistului, ei plănuiau să 
scoată artefactul din ţară! Fără permisiune. Aveau de gând să-l 
fure! 

Urmează o scurtă tăcere. 

— Din câte-nțeleg, spune polițistul rar, profesorul Llyleworth 
este responsabil de săpăturile de la Mănăstirea Værne? 

— Da. 

— Și atunci n-ar fi ciudat să-și fure propria descoperire? 

— Dar tocmai asta e... 

— Staţi! 

Polițistul scoate un document, a cărui copie am mai văzut-o 
acasă la Caspar. 

— lată permisul eliberat de Oficiul Patrimoniului... 

— Nu-nţelegeţi! îl întrerup. Noi căutam o fortăreață circulară. 
Citiţi cererea! Au făcut cerere pentru a căuta o fortăreață 
circulară. N-au pomenit nimic de vreun chivot de aur! 

Polițistul dă din cap. 

— Așadar, arheologii știu dinainte ce caută și ce o să 
găsească? 

— Nu, nu e chiar așa. Dar profesorul a căutat racla încă de la 
început. Racla de aur! Fortăreaţa circulară a fost o acoperire. 
Voia să găsească racla și s-o scoată din ţară. Nu-nţelegeţi? 
Fortăreaţa a fost o mușamalizare! 


Polițistul nu spune nimic. Liyleworth încearcă să nu 
protesteze. Tăcerea e deplină. Pot auzi ecoul isteric ale 
propriilor cuvinte. 

— Domnilor, spune Llyleworth cu cel mai politicos și 
profesionist ton, vă rog să mă scuzaţi. Aș putea discuta cu 
dumneavoastră între patru ochi? 

Îi conduce pe cei doi polițiști în bucătărie. Prin ușa de sticlă îl 
văd înmânându-le cartea lui de vizită. E mică, dar lungul șir de 
titluri academice cântărește foarte greu în balanţa polițiștilor. 

Liyleworth le explică ceva. Poliţiștii ascultă respectuoși. 
Domnul Voce Chiţăitoare mă privește cu ochii lui de pește. Gura 
i se deschide și i se închide fără zgomot. 

După o vreme se întorc. Liyleworth îi face semn lui King Kong, 
care se strecoară lângă el ca și cum profesorul l-ar fi ademenit 
cu un ciorchine de banane. 

— Aș fi insistat să-ţi fie percheziţionat apartamentul, dar știu 
că nu ești atât de nechibzuit încât să ţii racla aici. 

— Ştii asta doar pentru că lacheii tăi ar fi găsit-o când au 
scotocit apartamentul, îi zic. 

— Deci recunoașteţi că vă aflaţi în posesia raclei? întreabă 
polițistul. 

— Nu recunosc nimic! 

— Tinem legătura! spune Llyleworth - nu știu dacă mi s-a 
adresat mie sau polițiștilor -, și pleacă urmat de King Kong. 

— Măi, măi, măi! face domnul Voce Chiţăitoare, punând 
formularul în geanta diplomat. 

— Ce a spus profesorul? îl întreb. 

Se mulțumește să mă privească. De parcă aș fi un biet 
nenorocit cu probleme. De fapt, asta și sunt. Pe urmă cei doi se 
îndreaptă către ușa de la intrare. 

— Beltø, începe el dregându-și vocea, poliţia are toate 
motivele să creadă că racla se află în posesia dumitale. 

— E o întrebare sau o acuzaţie? 

— V-aș sfătui să cooperaţi cu noi. 

— O să fac tot ce trebuie ca să protejez racla de infractori! îi 
ZIC. 

Pentru câteva clipe, îmi întoarce răspunsul pe toate părțile. 

— Și acum ce urmează? 


— Având în vedere natura deosebită a acestui caz, trebuie să 
mă consult cu superiorii mei înainte de a continua ancheta, și să 
cântărim acuzaţiile. 

— Și... ăăă... cum rămâne cu spargerea? 

— Dacă a existat o spargere. 

— Deci renunţăm la caz din cauza lipsei de probe? sugerez 
eu. 

— O să vă contactăm noi. 

Sună ca un răspuns-tip pe care cadeţii îl exersează în faţa 
oglinzii, la Academia Militară, o minciună atât de sfruntată și de 
clară, încât abia dacă poate fi calificată drept minciună, fiind 
mai degrabă o frază de consolare, în genul replicilor „Te sun eu” 
sau „Hai să luăm prânzul împreună”. 

Le deschid ușa și rămân în pragul ei până când liftul începe să 
coboare. Din balcon, îi urmăresc îndreptându-se spre mașină. 
Ritmuri bubuitoare de bas vin de dedesubt, din apartamentul lui 
Roger. Ca să existe o crimă, ai nevoie de încălcarea unei legi și 
de o victimă. In cazul de faţă, nu există niciuna, nici cealaltă. 

Sunt prins într-o urzeală de contradicții. Încerc să împiedic o 
infracțiune care, din punct de vedere penal și practic, nu a fost 
comisă încă, o infracțiune fără victime și care, la drept vorbind, 
nu afectează pe nimeni. Singurul lucru care îmi justifică 
intervenţia este Legea Patrimoniului Cultural, o chichiță tehnică, 
o adunătură de paragrafe lipsite de viaţă. Racla de aur nu 
aparţine nimănui. A zăcut în pământ vreme de opt sute de ani, 
asemenea unui diamant nedescoperit, ascuns adânc în 
crăpătura unei pietre, asemenea unui filon tăinuit de aur. Și ar fi 
putut să zacă acolo încă opt sute de ani dacă profesorul 
Liyleworth nu ar fi știut unde să sape. 

Așa că, dintr-o perspectivă ironică, eu sunt cel care încalcă 
legea. 


5 


Seara e liniștită și plină de o fericire tăcută. Nori de țânțari 
minusculi plutesc pe deasupra arbuștilor ornamentali. 
Aspersoarele împroașcă în aer o ceață fină. O parchez pe Bolla 
la umbra unui copac, peste un șotron desenat cu cretă. Prin 
acoperișul decapotabil inspir arome de iarbă proaspăt tăiată, 
grătar și amurg. 


Merg pe o străduţă laterală îngustă și deschid o poartă din fier 
forjat, ale cărei balamale ar avea nevoie să fie unse. Pietrișul îmi 
scrâșnește sub tălpi. Urc treptele de ardezie. Soneria scoate un 
ding-dong ale cărui ecouri sunt profunde și demne, ca și cum ar 
răsuna într-o catedrală. Îi ia un minut să deschidă ușa. Mă uit la 
ceas - e aproape șapte. Sunt sigur că a fost nevoit să străbată 
mai multe săli de bal ca să ajungă la ușă. 

Poartă un halat cu monogramă cusută pe buzunarul de la 
piept. Părul lui grizonat e umed și proaspăt pieptănat. În mână 
are un pahar de coniac. Tace mâlc. Mă privește uluit. 

Ştie. Citesc în ochii lui. Știe de raclă și tot ce s-a întâmplat. 

In cele din urmă, ca și cum și-ar fi dat seama cine sunt, 
bâiguie: 

— Bjarn? 

— Da, domnule, la ordinele dumneavoastră. 

Nu știu de ce, dar mă simt ca un curier întârziat sau ca un 
servitor neascultător. 

— Trebuie să vorbesc ceva cu dumneavoastră, îi spun. 

Mă conduce înăuntru. Respirația îi miroase a coniac Martell. 

Inchide ușa în urma mea. Și o încuie. 

Până acum nu am întâlnit-o pe soţia lui Frank Viestad, 
directorul Institutului, dar am vorbit cu ea la telefon de multe 
ori. Chiar și atunci când sună doar ca să mă invite la cină, pare 
pe punctul de a face o criză de isterie. Acum stă în mijlocul 
holului, neliniștită, cu braţele încrucișate în faţă. E cu douăzeci și 
cinci de ani mai tânără decât el și e încă o femeie frumoasă. 
Niciodată n-am înțeles cum de studentele talentate și frumoase 
se îndrăgostesc de profesorii lor încărunţiți. Desigur, nu sunt cel 
mai în măsură să judece. 

Oare ce face cu tot timpul pe care îl petrece în această casă 
albă, cu o grădină imensă? Pentru câteva secunde, privirile 
noastre se întâlnesc și e de ajuns ca să pătrund în universul ei 
de plictiseală, regret și amărăciune. În timp ce Viestad mă 
conduce pe lângă ea, îi zâmbesc politicos. Îmi răspunde cu un 
surâs care m-ar face cu ușurință să cred că mă place. 

Pereții sunt înţesaţi de litografii create de Kaare Espolinj 
Johnson și de acuarele exuberante, cu semnături ilizibile. 
Trecem de o sufragerie pe care Viestad o numește de obicei 
„biblioteca”. Un candelabru scoate un sunet suav. 


Biroul lui de acasă este exact așa cum mi-l închipuiam: rafturi 
de cărți supraaglomerate, un birou din lemn de mahon, cutii de 
carton maro și sacoșe de plastic transparent pline de artefacte, 
un glob... și, în locul în care odată a stat probabil o veche 
mașină de scris Remington, și-a instalat un iMac elegant. 

— Bârlogul meu, îmi spune el sfios. 

De la fereastră are vedere asupra livezii de meri și a locuinţei 
vecinului. Vecinul lui pare genul de om pe care îl cheamă 
probabil Preben și care nu dă doi bani pe astmaticii din lume sau 
pe efectele gazului de seră, pentru că răstoarnă frunzele 
adunate din grădină deasupra unei grămezi de gunoaie care 
ard. 

Directorul Viestad îmi aduce un scaun cu spătar înalt și braţe 
sculptate în formă de dragoni, pe care mă așez. El se așază la 
biroul lui. 

— Sunt convins că știți de ce mă aflu aici. 

judecând după expresia lui, am avut dreptate. Directorul nu s- 
a priceput niciodată să joace teatru. Pe de altă parte, este un 
bun și îndrăgit director de departament. Este organizat, 
conştiincios, devotat și respectă studenţii. 

— Unde ai ascuns racla, Bjarn? 

— Ce știți despre ea? 

— Aproape nimic. 

Îmi înclin capul într-o parte, fără să-l scap din ochi. 

— E adevărat. Nu știu nimic, îmi repetă. 

— Atunci de ce mă-ntrebaţi de ea? 

— Ai furat-o din biroul tatălui tău. 

Dintotdeauna l-a numit pe profesorul Arntzen tatăl meu, cu 
toate că l-am rugat să nu o facă. 

— Cine l-a furat e o chestiune destul de subiectivă, îi zic. 

Iși lasă capul pe spate. 

— Bjørn, trebuie s-o restitui. 

— Pe deasupra, nici măcar nu e tatăl meu. 

Dintr-odată, ochii lui par obosiţi. 

— Vrei coniac? mă întreabă. 

— Am venit cu mașina. 

Aduce o sticlă de cidru de mere și un pahar, îmi toarnă, apoi 
se așază la loc. Işi masează tâmplele cu vârfurile degetelor. 
Ridică paharul cu coniac spre mine. Ne urăm unul celuilalt 
noroc. 


— Când m-am angajat la Universitate, am învățat repede că 
n-are rost să te împotrivești anumitor lucruri, să lupţi cu morile 
de vânt - știi tu -, cu adevărurile și dogmele științifice. Nu era 
necesar să înțeleg. Nu era obligatoriu să-mi placă treaba asta. 
Dar am înţeles că unele lucruri mă depășesc. Unele lucruri sunt 
mai mari decât crezi. 

Nu înțeleg unde bate. 

— Crezi în Dumnezeu? mă întreabă. 

— Nu. 

Răspunsul meu îl descumpănește. 

— Nu contează. Cu siguranţă înţelegi că creștinii cred în 
Dumnezeu fără să-l poată cuprinde cu mintea omnipotența. 

Conversaţia a luat o turnură care mă buimăcește. Il întreb: 

— Încercaţi să-mi spuneţi că asta are de-a face cu Racla 
Sfintelor Taine? Sau cu manuscrisul Q? 

Întrebarea mea parcă i-ar fi electrocutat creierul. Se îndreaptă 
în scaun. 

— Ascultă-mă! Povestea asta nu e atât de simplă cum crezi. 
Ai făcut vreodată un puzzle Ravensburger cu cinci mii de piese? 
O imagine a unei păduri, a unui castel sau a cerului albastru? In 
momentul ăsta știi cum să pui laolaltă trei piese, dar au mai 
rămas 4 997 de piese de aranjat ca să poţi vedea ansamblul, 
înainte de a putea înţelege cu adevărat. 

Mă holbez la el. Uneori, ochii mei roșii, lucioși, au un efect 
ușor hipnotic, așa încât lumea îmi spune mai multe decât ar fi 
vrut. 

Directorul continuă: 

— Da, mitul relicvei face parte din întreg. Și da, octogonul 
face parte din întreg. 

— Ce întreg? 

— Nu știu. 

— Mi-au spart apartamentul. Știaţi, nu? 

— Nu, n-am știut. Dar trebuie să-nțelegi că racla e importantă 
pentru ei. Mai importantă decât bănuiești. 

— Mă-ntreb de ce? 

— Nu pot să-ți spun. 

— Pentru că nu știți sau pentru că nu vreţi să-mi spuneţi? 

— Ambele, Bjørn. Am jurat să nu dezvălui puţinul pe care-l 
știu. 


Îl cunosc îndeajuns de bine ca să știu că ia jurămintele în 
serios. 

Afară, undeva prin împrejurimi, cineva oprește o mașină de 
tuns iarba. Abia acum conștientizez zgomotul, odată dispărut. 
Instantaneu, tăcerea începe să se întindă și umple încăperea. 

— Dar pot să-ţi spun un lucru, continuă el. Trebuie să predai 
racla. Trebuie! Mie, tatălui tău sau profesorului Llyleworth. N-o 
să ți se-ntâmple nimic, n-o să primești nicio mustrare, n-o să ţi 
se consemneze nimic la dosar, nimeni n-o să depună plângere. 
Îți promit! 

— Dar s-a depus o plângere! 

— Deja? 

— O, da! Nişte polițiști au venit la mine acasă, și-au băgat 
nasul peste tot. 

— Racla e extrem de valoroasă! 

— Dar nu eu sunt personajul negativ! 

— Nici ei. 

— Dar au intrat cu forţa în locuinţa mea! 

— lar tu ai furat racla. 

Touché. 

— De ce le-aţi acordat permisiunea să facă săpături? îl întreb. 

— De fapt, Oficiul Regal Norvegian al Patrimoniului Cultural le- 
a acordat permisiunea. Nouă ne-au prezentat cererea doar ca să 
ne dăm cu părerea. 

— Dar de ce li s-a permis să facă săpături? 

— Bjørn... oftează. Aici e vorba de SSI, de Michael MacMullin, 
de Graham Liyleworth. Tu i-ai fi refuzat pe cei mai faimoși 
arheologi din lume? 

— ÎI cunoaşteţi bine pe Liyleworth? 

— İl cunosc de câţiva ani. 

Vocea lui face aluzie la ceva mai mult. 

— Se pare că faci multe cercetări pe tema asta. 

— N-am făcut chiar atât de multe eforturi. Toată lumea pare 
să știe câte puţin. Poate că dacă o să discut cu destui oameni, o 
să-nteleg despre ce e vorba. 

Directorul chicotește. 

— Presupun că nu degeaba cuvintele „cercetare” și „căutare” 
se aseamănă. Cu cine ai vorbit până acum? 

— Cu mai mulți, inclusiv cu Grethe. 

— A, Grethe! Ea într-adevăr se pricepe. 


— Ce vreţi să spuneţi? 

— Era foarte activă la Oxford, în mai multe sensuri, zice și îmi 
aruncă o privire rapidă. Era lector invitat și consultant pe 
vremea în care tatăl tău, tatăl tău adevărat, scria tratatul 
împreună cu Llyleworth și Charles DeWitt. 

Ridică din umeri. Urmărește din ochi o muscă pe tavan. 

— E o descoperire norvegiană, îi spun. Nu contează ce conţine 
racla, nici de unde provine. E și o să rămână o descoperire 
norvegiană, iar locul ei e în Norvegia. 

Viestad inspiră adânc. 

— Bjarn, ești ca un terrier nervos care latră la un buldozer. 
Habar n-ai cu cine te pui! 

— Ham! 

Zâmbește. 

— Câtă indignare tinerească, prezumţioasă! Dar nu cunoști 
toată povestea! 

— Ei bine, cunosc legea patrimoniului cultural! lar legea asta 
interzice exportul de artefacte norvegiene. 

— Nu-i nevoie să-mi spui tu asta. Nu știai că am participat la 
elaborarea legii? Cunosc pe de rost fiecare paragraf. 

— Atunci ar trebui să fiţi conștient că ceea ce Llyleworth 
încearcă să facă e împotriva legii în Norvegia. 

— Nu e chiar atât de simplu. E doar o întâmplare că racla a 
fost găsită în Norvegia. Racla nu e de origine norvegiană. 

— Și cum explicaţi asta? 

— Nu poţi să ai încredere în mine și să-i restitui racla tatălui 
tău? 

— Profesorul Arntzen nu e tatăl meu! 

— Atunci dă-i-o lui Llyleworth. 

— Profesorul Llyleworth e un dobitoc. 

— Și eu? Ce sunt eu? 

— Nu știu. Nici nu mai știu ce să cred. Ce sunteți 
dumneavoastră? 

— O piesă, zice Viestad și lovește cu încheieturile degetelor în 
birou. Nu sunt decât o piesă din puzzle. Cu toţii suntem piese. 
Niște piese neînsemnate. 

— În ce puzzle? 

Își umple din nou paharul. După toţi anii în care am lucrat 
împreună, acum înţeleg pentru prima dată de ce se 
îndrăgostesc atât de multe studente tinere de el. Când renunţă 


la purtarea severă, plictisită, seamănă cu un star de cinema din 
anii '30. Are bărbia puternică, pomeţi înalţi. Sprâncenele i se 
arcuiesc pe frunte ca două curcubeie incolore. Mă sfredelește cu 
ochii lui întunecați. 

— Nu un puzzle de nasul meu sau al tău, Bjørn, îmi răspunde. 

Această intimitate bruscă mă stânjenește. Mă prefac că 
tușesc. 

— Am câteva întrebări, îl anunţ. 

Mă privește în tăcere, așteptând. 

— Te-ascult. 

— Cum a știut profesorul Llyleworth unde să sape ca să 
găsească octogonul? 

— Au găsit o hartă sau au dat peste informaţii noi. 

— De ce a pretins că ar căuta o fortăreață circulară? 

— Păi, asta și căutaţi! Fortăreaţa a fost construită în jurul 
anului 970. 

— Dar noi căutam de fapt octogonul? 

— Da. 

— Și Liyleworth știa că în octogon e ascunsă o raclă? 

— Probabil. 

— Știaţi că racla e de aur? 

Din reacţia lui îmi dau seama că nu știa. 

— Ce știți despre Rennes-le-Château? 

Directorul pare sincer surprins. 

— Nu prea multe. E un sat francez aflat în munţi, unde se 
presupune că s-ar fi găsit niște manuscrise care au stârnit un 
interes pseudoștiinţific. 

— Deci nu știți nimic legat de o comoară istorică? 

Expresia de pe chipul directorului devine din ce în ce mai 
uluită. 

— O comoară? Adică... la Rennes-le-Château? Sau la 
Mănăstirea Værne? 

— Liyleworth știe ce se află în raclă? 

— Pui întrebare după întrebare, dar trebuie să pricepi că sunt 
o piesă de puzzle chiar mai mică decât celelalte. Sunt piesa 
albastră din colţul din dreapta sus, o piesă menită doar să 
completeze imaginea cerului. 

Pufnind ușor, ca pentru sine, se apleacă peste birou. 

— Bjarn, spune încet, apoi telefonul sună. 


Răspunde în norvegiană, cu un „ja?” sec. Tot restul 
conversaţiei se desfășoară în engleză. Nu, nu știe. Pe urmă 
spune „da” de câteva ori, și, uitându-mă în ochii lui, am senzaţia 
că una dintre aceste confirmări reprezintă răspunsul la 
întrebarea dacă mă aflu în aceeași încăpere cu el. Directorul 
închide. Mă ridic. 

— Pleci atât de repede? 

— Ințeleg că așteptați musafiri. 

Ocolește biroul și își pune mâinile pe umerii mei. 

— Ai încredere în mine! Predă racla! Oamenii ăștia nu sunt 
infractori. Nu sunt răi. Au motivele lor. Crede-mă că au propriile 
motive! Dar unor oameni ca noi nu le e dat să se amestece în 
așa ceva. 

— Unor oameni ca noi? 

— Unor oameni ca noi, Bjarn. 

Mă conduce la ușă, iar în tot acest timp mâna lui rămâne pe 
umărul meu. Poate se gândește să mă rețină aici cu forța. Dar 
când îi dau mâna la o parte, nu protestează. În timp ce mă 
reped afară, directorul rămâne în ușă, privindu-mă. 

Din spatele unei draperii de la o fereastră de la etajul doi - 
sunt convins că e dormitorul ei - soţia lui îmi face cu mâna. 
Indreptându-mă spre Bolla, îmi închipui că femeia mă cheamă 
mai aproape, nu că îmi face semn de rămas-bun. Uneori nu sunt 
chiar atât de conectat la realitate. 


6 


O cameră albă, patru metri pe trei, un pat, o masă, un dulap, 
o fereastră, o ușă: asta a fost lumea mea vreme de șase luni. 

Când m-am internat prima oară la clinică, nu ieșeam deloc din 
cameră. Stăteam pe pat sau pe podea și mă legănam ore în șir, 
cu capul între genunchi și cu mâinile pe cap. Pur și simplu nu 
mă puteam uita în ochii asistentelor care îmi aduceau 
medicamentele în păhărele transparente de plastic. Când mă 
mângâiau pe păr, mă prăbușeam ca o anemonă de mare. 

In fiecare zi, la aceeași oră, mă duceau la doctorul Wang. 
Stătea pe un scaun și vorbea raţional. Nu îl priveam niciodată. 
Abia după patru săptămâni m-am uitat în sus și l-am privit în 
ochi. El stătea acolo, vorbind. Eu ascultam. 

După cinci săptămâni, l-am întrerupt. 


„Ce e-n neregulă cu mine?” l-am întrebat. 

„Trebuie să te-ntorci în vremea copilăriei”, obișnuia el să 
spună. 

Foarte original. 

„Lucrurile care ţi s-au întâmplat când erai copil au ajutat la 
construirea omului care ești acum. Viaţa ta emoţională e 
plămădită în mintea ta.” 

„Am avut o copilărie fericită”, i-am răspuns. 

„Intotdeauna?” s-a interesat doctorul Wang. 

l-am spus că am crescut ca un prinţ răsfăţat, într-un palat de 
mătase purpurie. 

„Și n-ai trecut niciodată prin experienţe neplăcute?” a 
întrebat. 

„Niciodată”, am minţit eu. 

„Te-au bătut?” m-a întrebat. „Au abuzat de tine? Ai fost 
molestat? Te-au încuiat într-o cameră întunecoasă? Ti-au spus 
lucruri dureroase? Te-au deranjat?” 

Bla, bla, bla... 

In afara biroului său, pe peretele holului, era un ceas. Ah, 
tirania timpului! Toate ceasurile din lume sunt legate unele de 
altele, ticăind la unison, dar ceasul acela era diferit. Era unul 
dintre ceasurile controlate de la distanţă, prin unde radio, de un 
ceas atomic din Hamburg, în Germania. Aș fi fost în stare să 
privesc ore în șir goana nebună a secundarului pe cadranul 
ceasului. 


La începutul verii, l-am căutat din nou pe doctorul Wang. 
Voiam să mă ajute să procesez niște amintiri care veniseră pe 
furiș, la adăpostul întunericului, despre împrejurările în care 
avusese loc accidentul tatei, toate micile detalii pe care, copil 
fiind, nu le înţelesesem cu adevărat. Fiecare mic episod e un fir 
dintr-o țesătură încurcată. Doctorul s-a bucurat că în sfârșit 
vorbeam despre ce se întâmplase în vara în care murise tata. 
Probabil că ceva anume din mine se deschisese. 

Mi-a spus că mă înțelege mai bine. 

„Felicitări”, i-am spus. 

Doctorul Wang mi-a recomandat să îmi notez amintirile. 

„Totul devine mai real”, mi-a explicat. „Te ajută să înţelegi 
mai bine ansamblul. E ca și cum ai fi transportat înapoi în timp și 
ai trăi evenimentul din nou.” 


„Bine”, am fost eu de acord. Și am notat. 
7 


În copilărie, când cineva îmi spunea „faţă palidă” sau arunca 
după mine cu bolovani, îmi căutam refugiul lângă mama. 

O parchez pe Bolla pe pavajul roșu ca rugina al aleii. O lumină 
caldă și Romeo și Julieta al lui Prokofiev se revarsă pe fereastra 
deschisă a sufrageriei. O zăresc fugitiv pe mama în timp ce se 
uită afară - o zână în lumina strălucitoare. 

Ar fi nedrept din partea mea să spun că mama a încercat să 
mă uite sau să mă îndepărteze. Dar iubirea ei a fost înlocuită de 
un fel de grijă respectuoasă. Mă face să mă simt ca o rudă 
îndrăgită aflată în vacanţă. 

În timp ce urc treptele, mama apare în ușă. 

— Ai întârziat, îmi spune. 

Vocea ei răsună rotund, așa cum se întâmplă de obicei seara, 
un sunet care mă anunţă că a sorbit toată ziua dintr-o băutură, 
iar când profesorul s-a întors acasă, a mai dat pe gât și câteva 
cocteiluri. 

— Am avut de rezolvat câteva treburi. 

— Ştii că întotdeauna mâncăm la șapte și jumătate. 

— Mamă, profesorul Arntzen ţi-a pomenit vreodată ceva de 
manuscrisul Q? 

— Trygve, mă corectează ea vesel. 

Răbdarea ei este nesecată atunci când încearcă să ne 
apropie. 

— Manuscrisul Q? repet. 

— Hai, dă-mi o mână de ajutor! Ce-i aia un document chiu? 
chicotește mama. 

Intrăm. Profesorul își întinde colţurile gurii în rânjetul acela 
încordat, renăscut, cu care vreme de douăzeci de ani a crezut 
că mă va face să îl accept drept noul meu tată și drept prietenul 
credincios și amantul devotat al mamei. 

— Bjarn, mi se adresează. 

E rece, distant. Și în același timp zâmbește, ca să îi facă 
mamei pe plac. 

Nu spun nimic. 

— Unde e? mă întreabă printre dinţii încleștați. 

— Haideţi, băieţi! ne dojenește mama. Vă e foame? 


Mergem în sufragerie - o oază de covoare groase, canapele 
moi, tapet catifelat, dulapuri pline cu porţelanuri și candelabre 
al căror clinchet se aude vesel în briza de vară. În mijlocul 
camerei tronează un covor persan pe care nimeni nu are voie să 
calce. Ușile franţuzești dintre sufragerie și camera în care se ia 
masa sunt deschise. Pe masă pâlpâie lumânări așezate într-un 
sfeșnic cu mai multe braţe, iar lumina lor se reflectă în farfuriile 
de porțelan pictat în trei straturi. Din bucătărie se aude 
clămpănitul făcut de ghearele câinelui care se ridică - e pe 
jumătate surd și abia acum și-a dat seama că un străin a intrat 
în casă. Aud cum lovește bucuros cu coada în dulapul din 
bucătărie. 

— Unde e Steffen? întreb. 

— La cinema, spune mama. Cu o fată foarte drăguță. 

Chicotește iarăși. 

— Nu mă-ntreba cine e! Are o prietenă nouă în fiecare lună. 

O spune sfios, cu mândrie, ca și cum ar vrea să sublinieze că 
eu nu am delectat-o niciodată cu o asemenea plăcere. Pe de 
altă parte, eu nu am contractat niciodată SIDA sau negi genitali 
purulenţi. 

Niciodată n-am fost prea apropiat de fratele meu vitreg. 
Pentru mine, este un străin. La fel ca tatăl lui, a acaparat-o pe 
mama. lar pe mine m-a lăsat pe dinafară, în frig. 

Eu și profesorul ne așezăm. Fiecare are locul lui stabilit: el și 
mama în capetele mesei, eu la mijloc, pe una dintre laturile 
lungi. E un ritual. 

Când mama deschide ușa bucătăriei și dispare înăuntru, 
printre oalele și tigăile ei, prepelicarul profesorului vine agale. 
Are paisprezece ani și îl cheamă Breuer. Sau Brayer. Nu m-am 
obosit niciodată să întreb cum se scrie numele lui. Oamenii își 
botează câinii cu cele mai cretine nume posibil. Breuer mă 
privește, dă din coadă, apoi se oprește. Niciodată nu a învățat 
să mă recunoască. Sau poate că nu-i pasă nici cât negru sub 
unghie. Indiferenţa e reciprocă. Câinele se trântește în mijlocul 
podelei, ca și cum cineva i-ar fi scos o vergea de oţel din șira 
spinării. Bălește. Se uită la mine cu ochii lui plini de suferinţă. Îi 
curg. Nu înțeleg cum ar putea cineva să iubească un câine. 

— Trebuie să restitui racla! îmi zice profesorul, apoi șoptește 
abia auzit: Habar n-ai ce faci! 

— Mi s-a cerut să supraveghez. 


— Exact! 

— Profesore, îi spun cu cea mai glacială voce de care sunt în 
stare - o voce extrem de rece -, asta este exact ceea ce fac 
acum. 

Mama ne aduce friptura, apoi o zbughește înapoi în bucătărie 
să ia cartofii, sosul și, la urmă, o caserolă cu cartofi gratinați și 
broccoli, pentru mine. 

— Să nu daţi vina pe mine dacă s-a răcit mâncarea! ne 
avertizează vesel și în același timp cu reproș. 

Se uită de la mine la profesor. 

— Ce voiai să întrebi despre Trygve și nu știu ce chestie chiu? 

Profesorul mă privește speriat. 

— E o neînțelegere, îi zic. 

Mama a împlinit cincizeci de ani anul trecut, dar ai zice că e 
doar cu câţiva ani mai mare decât mine. Steffen are norocul să 
semene cu ea. 

Arntzen taie friptura, în timp ce mama toarnă vin pentru ei și 
bere slab alcoolizată pentru mine. Mă servesc cu cartofi 
gratinaţi și cu broccoli. Mama nu a înţeles niciodată de ce am 
devenit vegetarian, dar face niște feluri de mâncare din legume 
foarte bune. 

Câinele se holbează la mine. Are o limbă umedă și lungă de 
doi coţi, care s-a rostogolit pe covor. 

Profesorul spune un banc pe care l-am mai auzit. Arntzen 
râde de propria poantă. Nu înţeleg de ce a ales mama să-și 
unească viaţa și trupul cu cele ale profesorului. Astfel de 
gânduri îmi otrăvesc temperamentul. 

— Ai fost astăzi la mormânt? o întreb pe mama. 

Privirea ei fuge spre profesor. Nu-și găsește adăpost acolo. 

Arntzen a tăiat un cartof în două și o bucată de came, pe care 
le bagă în gură și mestecă. Puterea lui de a se comporta ca și 
cum ar fi uitat totul m-a impresionat dintotdeauna. 

— Dar tu ai fost? întreabă ea, iar tonul îi e prea înalt. 

L-am înmormântat pe tata într-o joi, la o săptămână după 
accident. Podeaua din jurul sicriului era acoperită cu flori și 
coroane. Stăteam în primul rând, între mama și bunica. Ori de 
câte ori ridicam privirea spre crucifixul din altar, îmi aduceam 
aminte cât de sus se aflase tata atunci când alunecase. 
Dinaintea sicriului se înșirau coroane de flori legate cu panglici 
negre și expresii îndurerate. Sicriul era alb, cu mânere aurite. 


Tata zăcea acolo, cu mâinile împreunate, cu ochii închiși, liniștit, 
dormind somnul de veci. Trupul îi era acoperit de mătase, dar, 
în rest, zdrobit. Craniul îi fusese strivit, iar brațele și picioarele i 
se rupseseră în atât de multe locuri, încât trupul avea un aspect 
straniu, iar încheieturile aveau o poziţie nefirească. 

— Mâncarea de broccoli e delicioasă, îi zic mamei. 

Nu mai trebuie să adaug nimic despre mormânt. Punând 
întrebarea, am reușit să le reamintesc că o moarte absurdă 
fusese ceea ce îi unise și că alt bărbat ar fi trebuit să stea la 
masa mamei. 

— S-a îngrijit cineva de el? De mormânt? întreabă mama. 

O privesc surprins. Dincolo de întrebarea ei se simte o nuanţă 
de mânie. De obicei nu îmi cântă în strună când mă port ca un 
nesuferit. 

— Am plantat niște crini. 

— Îmi porţi pică fiindcă nu merg niciodată la mormânt. 

Profesorul își drege glasul și își răscolește legumele. 

Mă pricep de minune să mă prefac că nu înţeleg. 

— Și poţi să mă-nvinuiești pentru asta? 

Mama urăște să viziteze mormântul tatei. Nu cred că a mai 
trecut pe acolo de la înmormântare. 

— Au trecut douăzeci de ani, micule Bjarn. Douăzeci de ani! 

Mă ţintuiește cu privirea de dincolo de masă. Ochii îi lucesc de 
furie și de milă de sine. Pare rănită. Degetele îi sunt încleștate 
pe furculiţă și cuțit. 

— Douăzeci de ani, repetă ea din nou și din nou. Douăzeci de 
ani, micule Bjarn. 

Profesorul ridică paharul cu vin roșu și bea. 

— A trecut mult timp, admit. 

— Douăzeci de ani! îmi amintește încă o dată. 

Pentru mama, exagerarea și mila de sine sunt arte îndelung 
cultivate și exersate. 

Câinele tușește și vomită o mizerie pe care o linge imediat, cu 
încântare. 

— Te gândești vreodată la el? o întreb. 

Nu e o întrebare. E o acuzaţie răutăcioasă. O știm amândoi. 

Profesorul își drege glasul și spune: 

— Draga mea, sosul e grozav! Cu adevărat minunat! 

Mama nu îl aude. Se uită la mine. 


— Da, îmi răspunde sec; ceva străin și intens a cuprins-o. Mă 
gândesc la el. ) 

Mama lasă cuțitul și furculita pe masă. Işi împăturește 
șervetul. 

— Știu ce zi e azi, mă anunţă cu voce joasă, cu accentul 
specific dialectului din nordul Norvegiei. În fiecare an, în fiecare 
vară. Să nu-ţi închipui c-am uitat ce zi e azi! 

Se ridică și iese din cameră. 

Profesorul nu știe dacă să se ducă după ea sau să se ocupe 
de mine. Ar fi trebuit să le facă pe amândouă. Pur și simplu stă 
la masă și mestecă. Se uită la scaunul gol al mamei. Se uită la 
mine. Se uită în jos, la farfurie. Și în tot acest timp mestecă. 

— Trebuie să restitui racla, îmi spune. 

Mă uit la câine. Vede ceva în ochii mei, ceva care îl face să 
dea din cap și să ciulească urechile. Scheaună. Din botul pe 
jumătate deschis îi curg balele, alcătuind o pată urâtă pe 
covorul de culoare deschisă. Câinele se ridică pe jumătate, trage 
un vânt și pleacă. 


8 


Range Rover-ul roșu e primul lucru pe care îl observ când 
parchez în fața blocului meu. Mașina e goală. 

Poate au impresia că sunt prost. Sau orb. 

Pe urmă îl văd pe Roger. Fumează așezat chiar la intrarea 
blocului, pe o cutie de lemn în care ţine nisipul pe care îl 
împrăștie iarna pe gheață. 

Lumina dintr-un apartament de la primul etaj îl prinde dintr-o 
parte, lăsându-i fața în umbră. Dacă nu l-aș fi cunoscut, mă 
îndoiesc că l-aș fi observat. Tipii ca Roger umplu toate suburbiile 
din Oslo, scoși din minţi de plictiseală. Așa, cu părul lung, 
îmbrăcat într-un tricou boţit, inscripţionat cu „Metallica”, 
seamănă cu un delincvent minor, care pândește să smulgă 
poșeta vreunei bătrânici cu baston sau să-ţi seducă fiica de 
treisprezece ani. Dar scena asta mă neliniștește, pentru că 
Roger nu stă niciodată la ușa intrării, pentru că e noaptea târziu 
și un Range Rover gol e în parcarea blocului. 

Când mă vede, Roger sare de pe cutia de lemn. 

— Aștepţi musafiri? mă întreabă, deschizându-mi ușa de la 
intrare. 


Îi arunc o privire nedumerită. 

Apasă pe butonul liftului. 

— Omule, sunt niște tipi la tine! Te așteaptă. 

Coborâm la etajul nouă și intrăm în apartamentul lui. Îi 
împrumut telefonul și sun la mine. Robotul telefonului a fost 
dezactivat. Cineva ridică receptorul din furcă, dar nu spune 
nimic. 

— Bjarn? întreb. 

— Da? răspunde vocea. 

Închid. 

Roger s-a așezat pe canapea și își rulează altă ţigară. 

— Au venit acum câteva ore. 

Mă prăbușesc pe un scaun. 

— Mersi că m-ai așteptat la intrare. 

Işi răsucește ţigara, cu degete îngălbenite. Umezește lipiciul 
de pe foiţă, mai răsucește ţigară o dată, apoi o aprinde. 

— Habar n-am ce să fac, îi spun. 

— Să sunăm la poliţie? sugerează Roger cu un rânjet. 


Așteptăm la fereastră, în timp ce mașina poliţiei sosește de pe 
autostradă și oprește în fața clădirii. 

Roger rămâne în apartament cât timp aștept în holul de la 
etajul zece ca polițiștii să coboare din lift. Sunt tineri, serioși și 
au o atitudine autoritară; judecând după accentul lor, nu sunt 
din Oslo, ci de undeva din preajma Âlesund-ului. Le dau cheia și 
rămân pe hol. E limpede că dispecerul nu a făcut legătura dintre 
apelul meu și ancheta al cărei obiect sunt. Și nici nu vor face 
legătura decât atunci când unul dintre detectivi va inspecta 
jurnalul de apeluri, mai încolo, de dimineață. 

Poliţiştii ies din apartament câteva minute mai târziu. Duc cu 
ei trei intruși. Primul e musculos, cu o privire dură: amicul meu, 
King Kong. Al doilea e un domn distins care poartă costum, cu 
unghii îngrijite. Al treilea e profesorul Graham Llyleworth. Toţi 
trei se opresc când mă văd. 

— Stăteau în apartament și așteptau, îmi spune polițistul. 
Erau în sufragerie. Îi cunoaşteţi? 

Are un ton surprins, aproape acuzator, de parcă ar fi vina mea 
că cei trei se aflau în apartamentul meu. 

li privesc pe fiecare îndelung. Pe urmă dau din cap. 

— Sunt englezi, precizează polițistul. 


Și așteaptă de la mine o explicaţie pe care nu o va primi 
niciodată. 

Profesorul Llyleworth are ochii mijiţi și mă fixează. 

— O să regreţi, mărâie la mine. 

Poliţiştii îi împing brutal în lift, deși cei trei îi însoțesc de 
bunăvoie. 

Pe urmă, ușa liftului se închide. 


9 


O insectă care știe că nu poate să scape își lipește aripile de 
corp și se preface că e moartă. Din când în când, îmi vine să fac 
același lucru. 

Frica și situaţiile periculoase mă paralizează. Și totuși, în clipa 
asta experimentez o reacţie nouă și neașteptată: sunt supărat. 
Nu mai suport! Asemenea unei insecte, am de gând să fac pe 
mortul, pentru scurt timp. Apoi mă voi târî sub un fir de iarbă, 
îmi voi aduna puterile și îmi voi lua inima în dinţi. 

Îl privesc pe Roger atât de mult timp, încât încep să îl 
deranjez. 

— Aăăă, aș putea dormi aici la noapte? îl întreb. 

Nu sunt nici curajos, nici nesăbuit. Se vor întoarce. Nu va 
trece mult timp până când vor deveni nerăbdători și furioși. 

— Sigur. 

— Oricum,  mâine-dimineaţță devreme o să plec într-o 
călătorie. O să plec direct de-aici. 

Roger nu e genul de om care să încerce să afle mai multe sau 
să te tragă de limbă. 

Coborâm în apartamentul lui. Mă întreabă dacă sunt obosit. 
Nu sunt. Pune un CD cu Metallica. Aduce din frigider câteva 
sticle de bere Mack și aprinde o lumânare neagră care duhnește 
a parafină. Bem amândoi bere, ascultând Metallica și așteptând 
dimineața. 


III 


Amantul 
1 

Sunt un bărbat care îi trezește unei femei mai degrabă 
instinctele materne decât dorinţele. Femeile se uită la mine și 
văd un fiu risipitor. 

Intr-o zi, când aveam douăzeci și unu de ani, mama m-a rugat 
să trec pe la ea într-o duminică, să vorbim despre ceva anume. 
Eram singuri în tot căsoiul ăla. li trimisese pe profesor și pe 
fratele meu în drumeție, sau ceva de genul ăsta. Făcuse biscuiţi 
și ceai. Dinspre bucătărie veneau mirosuri de friptură, de varză 
murată și de legume gratinate pregătite pentru mine. Mama mi- 
a zis să mă așez pe canapea și s-a așezat pe un scaun, în faţa 
mea. Și-a pus mâinile în poală și m-a privit. Văzându-i ochii 
injectaţi, mi-am dat seama că își făcuse curaj toată dimineaţa 
pentru acea discuţie. Arăta neobișnuit de frumoasă. Am crezut 
că îmi va spune că i s-a descoperit o tumoare și că mai are șase 
luni de trăit. 

In schimb, m-a întrebat dacă sunt homosexual. 

Probabil că rumegase ideea asta mult timp. Mama nu era 
conștientă de albinismul meu. Nu cred că a înțeles vreodată ce 
handicap social este din perspectiva unui albinos cu ochi roșii să 
fie în competiţie cu băieţi norvegieni bronzaţi frumos, cu ochi 
albaștri și păr blond ca spicul, pentru a atrage atenţia fetelor. 

Imi amintesc zâmbetul ușurat care i-a inundat chipul când am 
asigurat-o că sunt atras de fete. Insă am lăsat la o parte faptul 
că fetele sunt mai puţin atrase de mine. 

Mă întreb adesea care dintre noi doi a tras fără să vrea 
cortina între viețile noastre. După moartea tatei, mi-a dat 
impresia că nu mai vrea să aibă de-a face cu mine. Mă simţeam 
ca o amintire dureroasă, o ancoră pe care mama o târa după ea, 
și am adoptat sârguincios rolul de exilat, de nenorocit jalnic care 
nu vrea să se bage acolo unde nu e dorit. Sunt convins că unii 
cred că nu am fost corect faţă de ea. Măcar am încercat 
vreodată să înțeleg cum e să fii în locul ei? M-am gândit oare că 
viața ei se destrămase la moartea tatei și că încercase să o 
reconstituie cu ajutorul delirurilor ei alcoolice și cu ajutorul unui 
bărbat care se mulțumea cu ce apuca? 


La Londra, m-am cazat într-un hotel numit Bayswater. Dacă 
nu ar fi avut vedere la Hyde Park, mi-aș fi putut închipui cu 
ușurință că mă aflu pe Ludwigstraße, la Munchen, sau pe Sunset 
Boulevard, la Los Angeles. li înțeleg oarecum pe pianiștii 
concertiști și pe vedetele rock care, după luni petrecute în 
turneu, nici nu mai știu în ce ţară se află. 

Camera e îngustă, cu pereţii zugrăviți într-un galben-crem, și 
are piesele obișnuite: un pat, o masă cu telefon și o broșură cu 
informaţii, un minibar, un televizor, un șifonier cu câteva 
umerașe singuratice și o baie cu gresie albă și săpunuri mici, 
ambalate individual, mirosind isteric de curat. Nu am mai fost 
niciodată aici, și totuși așa am impresia. Am petrecut destul 
timp în hoteluri. După o vreme, toate îţi par la fel. Unii bărbaţi 
au aceeași părere despre femei. 

Câteva femei s-au îndrăgostit de mine - din curiozitate, 
afecțiune și milă -, dar pe toate le unea faptul că nu aveau 
destulă minte încât să caute în altă parte. Niciuna nu a rămas 
lângă mine prea mult timp. E ușor să mă placi, dar nu e chiar 
atât de ușor să mă iubești. 

Există un tip de femei care se simt atrase de mine. Sunt mai 
în vârstă decât mine. Au nume ca, de pildă, Mariann, Nina, 
Karina, Vibeke și Charlotte. Sunt educate și inteligente. Și niţel 
nevrotice. Sunt profesoare, consultante pe teme de cultură, 
bibliotecare, economiste, asistente-șefe - cunoașteţi genul. 
Poartă genţi de umăr, ochelari și dau pe-afară de grijă și 
bunătate faţă de rataţii societăţii. Vrăjite, îmi mângâie pielea 
albă ca laptele cu vârful degetelor, apoi îmi spun ce anume le 
place femeilor. Cu respiraţia întretăiată, îmi arată cum trebuie 
să procedăm, ca și cum n-aș mai fi făcut sex niciodată. lar eu nu 
le corectez. 


Stau întins pe pat o oră și mă relaxez după călătorie. Am făcut 
duș. Imi odihnesc capul pe așternuturile proaspete și răcoroase, 
cu mâinile împreunate pe stomac. Zgomotul dinspre Bayswater 
Road și muzica de fanfară din Hyde Park se contopesc într-o 
cacofonie exotică, însoțindu-mă în ţinutul viselor, dar nu dorm 
decât câteva minute. 


— Care Charles? 

— Charles DeWitt! 

Femeia de la recepţie poartă ochelari cu lentile semicirculare, 
care i-au alunecat pe vârful nasului, și se încruntă la mine pe 
deasupra lor, aruncându-mi o privire scoasă din adâncurile cele 
mai întunecate, îngheţate și îndepărtate ale unui congelator. 
Numele a ricoșat între noi de șase ori. Niciunul dintre noi nu mai 
are răbdare. E de vârsta mea, dar pare cu zece ani - sau cu 
douăzeci! — mai bătrână. Are părul legat într-o coadă la ceafă, 
atât de strâns, încât fața îi pare obosită, ca și cum un chirurg 
plastician beat din Chelesea i-ar fi făcut mai multe operații 
estetice nereușite. Poartă o rochie roșie, strâmtă. Îmi închipui că 
e genul de femeie care se dedă la jocuri sadomasochiste în miez 
de noapte. 

— Domnul Charles DeWitt e aici? o întreb politicos. Singurul 
lucru care funcţionează cu o scorpie de talia ei e să te arâţi 
extrem de politicos, până la sarcasm. 

— Să vă explic mai clar, așa... încât... să... înțelegeți. 

Işi mișcă buzele ca și cum aș fi surd. 

— Aici... nu... e-xis-tă... nimeni... cu... numele... Charles... 
DeWitt. 

Scot din buzunar cartea de vizită găsită acasă la Grethe. 
Cartonul s-a îngălbenit, literele sunt puțin șterse, dar numele e 
lizibil. 

Scrie „Charles DeWitt, Asociaţia Geografică din Londra”. Îi 
arăt cartea de vizită. Femeia nu o ia, în schimb se uită la mine 
cu indiferenţă. 

— Poate s-a pensionat înainte să vă angajaţi dumneavoastră 
aici, îi sugerez. 

li văd expresia și îmi dau seama că întrebarea a fost o 
catastrofă strategică. Ea este Stăpâna Absolută a Universului de 
acolo, din spatele biroului de recepţie lucios, din foaierul cu 
lambriuri scumpe, cu un covor căruia nu i-ar strica o tură cu 
mașina de tuns iarba, având în dreapta un telefon de 
secretariat, iar la stânga o mașină de scris IBM Selectric 
demodată, ţinând pe biroul din faţa ei fotografia distinsului soț, 
a încântătorilor copii și a unui Schnauzer miniatural. Acesta e 
imperiul ei. De aici controlează întreaga lume, începând cu 


băiatul care face comisioane și terminând cu directorul. Ar fi o 
jignire cumplită să o numești recepționistă sau operatoare. Ar fi 
o blasfemie să sugerezi că nu știe absolut totul despre Asociația 
Geografică din Londra. 

— Mă îndoiesc, îmi răspunde. 

Mă întreb cum sună vocea acestei femei noaptea, când se 
cuibărește excitată lângă soţul ei. 

— Am venit tocmai din Norvegia ca să-l întâlnesc. 

Mă privește prin stratul ei de gheaţă. Deci așa se simțeau 
bieţii oameni sacrificați când se uitau în ochii marii preotese, cu 
o clipă înainte ca ea să-și înfigă pumnalul în inima lor. 

Ințeleg că n-am sorţi de izbândă. Imprumut un stilou de pe 
biroul ei. Femeia tresare pe scaun. Probabil calculează câtă 
cerneală consum. 

— Ei bine, doamnă, dacă vă amintiţi ceva, puteţi avea 
amabilitatea de a mă contacta... 

Îi întind cartea mea de vizită, pe care am scris numele 
hotelului. 

— ... în acest loc? 

Zâmbește. Nu-mi cred ochilor. Rânjește, probabil pentru că și- 
a dat seama că sunt pe punctul de a pleca. 

— Bineînţeles,  gângurește, punând cartea de vizită pe 
marginea biroului. 

Deasupra coșului de gunoi. 


3 


Pentru un element arhitectural de bază, de pildă o coloană, 
există o grămadă de tratate estetice menite să îl categorizeze și 
un vocabular care te poate ameți. 

Cele două coloane de marmură în faţa cărora stau în acest 
moment, admirându-le, sunt lucrate în stil ionic, vechi de 2 500 
de ani. Descriind o coloană ionică, un istoric de artă ar putea 
spune  „Capitelul acesteia este parţial acoperit cu volute 
spiralate”, sau „Trunchiul coloanei prezintă caneluri”. E 
interesant cum fiecare ramură universitară, fiecare domeniu 
academic se ascunde în spatele unei terminologii, al unui 
jargon. Noi, ceilalți, suntem lăsaţi pe dinafară, holbându-ne 
prostește. 


Coloanele acestea sprijină un fronton triunghiular, iar pe 
timpan - sau fronton - serafimi și amorași se zbenguie în jurul 
datei „1900”. 

De o parte și de alta a intrării, însemne de alamă au fost 
încastrate în peretele de gresie, și sunt atât de lustruite, încât 
reflectă mașinile și autobuzele cu două niveluri care trec pe 
lângă mine. Literele gravate sunt din argint. Nimeni nu ar putea 
spune că Societatea pentru Științe Internaţionale neglijează 
detaliile. Ușile duble sunt din fag roșu ca sângele. Inelul de 
metal de pe ușa de la intrare servește mai mult ca să-ți 
amintească să nu te simţi prea comod. În dreapta mea - la doi 
metri sub camera de supraveghere montată în tavan -, un 
interfon de plastic negru e încastrat în perete. Ca pentru a 
compensa această abominabilă încălcare a bunului-gust, soneria 
e în formă de floare (sau poate e un soare?) și e confecţionată 
din aur. 

Apăs pe butonul soneriei. Mi se dă drumul înăuntru. Fără 
întrebări. 


Zona de primire vastă conferă locului aerul unei bănci la care 
trebuie să te programezi ca să-ţi poţi depune banii. Se aude 
zumzetul vocilor scăzute și al pașilor iuți. Pereţii au lambriuri 
maro-închis și sunt împodobiţi cu picturi în ulei, care cu 
siguranţă sunt împrumutate de la National Gallery. Plăcile de 
gresie de pe podea au fost lustruite atât de mult, încât lucesc. 
Un palmier crește în mijlocul zonei de recepţie, ieșind dintr-o 
deschidere din mijlocul sălii, și se înalță către ferestrele înclinate 
ale acoperișului, sub nori. Pare să-i fie dor de Sahara. 

Singura care nu se potrivește în peisaj este bunica. 

O femeie căruntă croșetează în spatele unui birou atât de lat, 
încât ai putea juca ping-pong pe el. Mă privește. E cât se poate 
de fericită așa, tricotând. Probabil că nedumerirea mea e 
provocată de faptul că decorul nu prea se potrivește cu 
imaginea unei bunici care împletește. 

— Pot să v-ajut? mă întreabă vesel, iar andrelele în mișcare se 
ciocnesc una de cealaltă. 

— Ce tricotaţi? îmi scapă. 

— Ciorapi! Pentru nepotul meu, un băiețel, un scump! Pot să 
vă mai ajut cu ceva? 


A pus întrebarea în glumă. O ador. Mi-aș încredința viaţa unei 
persoane cu un simţ al umorului așa de zdravăn. Mă prezint și îi 
spun că am venit din Norvegia. 

— A, „ţara soarelui de la miezul nopţii”! exclamă și zâmbește 
ca o cunoscătoare. În cazul ăsta, poate îl cunoașteţi pe Thor 
Heyerdahl? 

Râsul ei se revarsă în bule efervescente. 

— Ah, ce bărbat fermecător! E mereu aici. Cu ce vă pot ajuta? 

— Speram să-l pot întâlni pe Michael MacMullin. 

Face ochii mari. Își lasă împletitura la o parte. Mă simt ca un 
refugiat foarte ciudat. De pe Jupiter. Și care tocmai a întrebat-o 
pe bătrânică dacă îi poate da niște mărunțiș pentru aparatul de 
parcat unde și-a lăsat farfuria zburătoare. 

— Dumnezeule... 

— S-a-ntâmplat ceva? _ 

— El... Mi-e teamă că domnul MacMullin e plecat din țară. Imi 
pare foarte rău. Chiar stabiliserăţi o întâlnire cu dumnealui? 

— Nu chiar. Când se-ntoarce? 

— Nu știu. Domnul MacMullin nu e genul care... Vă poate 
ajuta altcineva? 

— Sunt arheolog, îi explic. 

Limba mi se încurcă în gură - echivalentul englez pentru 
„arheolog” are cam multe consoane una după alta. Arrrr... che... 
uo... log. 

— Domnul MacMullin face parte dintr-un proiect arheologic în 
Norvegia... 

— Da? 

— Și trebuie să-i vorbesc. Pot da de dumnealui în vreun fel? 
Poate pe telefonul mobil? 

Femeia ţăţăie, plină de regret. 

— Nu, din păcate. Mă tem că așa ceva este exclus. Trebuie 
să-nţelegeţi că, în calitate de membru al consiliului de 
administraţie, domnul MacMullin are un birou aici, dar vine și 
pleacă fără să ne dea raportul nouă, celor care - și se apleacă 
spre mine, coborându-și vocea - ne aflăm aici ca să facem 
munca de jos. Dar poate că directorul nostru administrativ e în 
măsură să vă ajute. 

— Ar fi nemaipomenit! 

— Domnul Winthrop! O clipă, vă rog! 


Formează un interior și explică în receptor că domnul Balta a 
sosit din Norvegia special ca să discute cu domnul MacMullin. 
Da, chiar așa. Nu, nu are programare. Da, nu-i așa? Nu s-ar 
putea să discut cu dumnealui în schimb? Spune „aha” de câteva 
ori, mulțumește și pune receptorul în furcă. 

— Din păcate, domnul Winthrop nu este disponibil, dar 
secretara lui mi-a zis că puteţi veni la el mâine-dimineaţă, la ora 
nouă. E bine pentru dumneavoastră? 

— Da, e minunat. 

— Și când te gândești că aţi venit tocmai din Norvegia! 


Cu toate că, teoretic, au închis, bunica mă lasă să arunc o 
privire în biblioteca lor. 

Am fost fascinat de biblioteci încă din copilărie, iar filiala 
locală a Bibliotecii Publice din Oslo era sanctuarul meu de după- 
amiază, când mama mă obliga să ies afară și să mă joc cu băieţi 
bronzați și vedere perfectă, care voiau să joace fotbal sau hoţii 
și vardiștii. Rafturile bibliotecilor, înţesate de cotoarele cărților, 
îmi stârnesc de obicei un respect plin de devotament: liniștea, 
organizarea alfabetică, tematică, mirosul de hârtie, aventura, 
drama, misterul. Ceasuri întregi mă plimbam prin Biblioteca 
Publică din Oslo, scoțând câte un volum la întâmplare, răsfoind 
și așezându-mă să citesc câte o carte care îmi atrăgea atenţia. 
Când eram copil, îmi plimbam degetele de-a lungul cartoanelor 
din cataloagele așezate în sertarele acelea lungi și înguste. Apoi, 
după ce totul a fost computerizat, căutam în baza de date. 

In biblioteca SSl-ului domnește o pace inexplicabilă. E ca și 
cum m-aș afla într-o biserică. Stau în mijlocul încăperii, cu 
braţele încrucișate, absorbind totul. 

— Mă tem c-am închis. 

Vocea care mi-a vorbit este înaltă, vag sarcastică. Mă întorc. 

Probabil că a stat acolo, urmarindu-mă, tăcută ca un șoarece. 
Poate spera să dispar. Dacă ar fi tăcut îndeajuns de mult... Stă 
lângă dulapurile de îndosariere. In poala fustei sale de tweed 
are un vraf de cartonașe pentru catalogare. 

— Doamna de la recepţie mi-a spus că pot arunca o privire, îi 
explic. 

— A, atunci e-n regulă! 

Zâmbetul îi transformă faţa ei de fetiță în ceva mai matur. 
Presupun că are în jur de douăzeci și cinci de ani. Părul blond îi 


cade până la umeri și mi se pare că ar avea câţiva pistrui. E 
drăgălașă. Dar ochii ei mă atrag cel mai mult. lrisurile îi sclipesc 
într-o multitudine de culori, ca un caleidoscop. Mi-a trecut și altă 
dată prin cap că e posibil să existe culori pe care doar eu le 
cunosc. Nu poţi descrie o culoare. Un om de știință ar putea 
spune câte ceva despre compoziția spectrală a unei culori, ar 
spune că roșul are o lungime de undă între 723 și 647 
nanometri, dar, dacă încerci să o descrii, fiecare culoare 
reprezintă o experiență subiectivă. lar asta înseamnă că e 
posibil ca noi toţi să vedem culori pe care doar noi le 
cunoaștem. Un gând fascinant. 

Așa sunt ochii ei. 

Așază teancul de cartoane pe un cărucior pentru cărți. E 
subţire și nu prea înaltă. Are unghii foarte lungi, ascuţite și date 
cu ojă purpuriu-închis. Niciodată nu am considerat unghiile 
senzuale, dar nu mă pot uita la ale ei fără să îmi închipui cum ar 
fi să îmi zgârie spatele cu ele. 

— Pot să te ajut cu ceva? mă întreabă. 

Tonul ei, ochii, silueta ei minionă, un nu știu ce al ei îmi atinge 
coarda sensibilă. Are o prezenţă agitată, o persistenţă 
neobosită. 

— Nu prea știu ce caut. 

— Păi atunci n-o să fie prea ușor să găsești, nu? 

— Am atâtea întrebări de pus! Nu cumva ai la îndemână niște 
răspunsuri pentru mine? 

— Aăă, care-i întrebarea? 

— Nu știu. Dar dacă reușești să găsești un răspuns, pot 
oricând să vin cu o întrebare. 

Dă din cap și zâmbește, iar în clipa asta mă îndrăgostesc de 
ea. Nu e chiar atât de complicat. 

— De unde ești? mă întreabă. 

— Din Norvegia, îi spun, străduindu-mă să pronunt cât mai 
clar. 

Ridică din sprâncene. 

— Cum adică, „nu din Vegia”? 

Rostogolesc „r”-ul pe limbă. 

— Norrrrvegia! Sunt un... 

— Mă opresc o secundă, concentrându-mă asupra pronunţiei 
corecte. 

— ... arhe-o-log. 


— Lucrezi în SSI? 

— Nu chiar, nu. De fapt, dimpotrivă, ai putea spune. 

Râd încordat. 

— Ai venit aici ca să faci cercetare? 

— Am venit să discut cu Michael MacMullin. 

Surprinsă, îmi aruncă o privire. E pe cale să spună ceva, dar 
se oprește. În cele din urmă, spune doar „aha”. Sunetul îi 
arcuiește buzele într-un botic drăgălaș. 

— Am să-i pun câteva întrebări. 

— Cine n-are? 

Zâmbesc. Surâde și ea. Roșesc. 

— Ce fel de bibliotecă e asta? 

— În cea mai mare parte, de non-ficțiune: istorie, teologie, 
filosofie, arheologie, studii culturale, matematică, fizică, chimie, 
astronomie, sociologie, geografie, antropologie, arhitectură, 
biografii și așa mai departe... 

— A, banalele detalii ale vieţii, comentez eu. 

Râde iarăși și mă privește curioasă, poate întrebându-se ce fel 
de creatură oi mai fi și cine mi-a dat drumul. 

— lar tu ești bibliotecara? 

— Una dintre ele. Bună, mă cheamă Diane. 

Îmi întinde o mână cu unghii roșii. O strâng într-a mea. 

— Eu sunt Bjørn. 

— A, da? Ca Bjarn Borg, jucătorul de tenis? 

— Nu vezi cât de mult semănăm? 

Mă măsoară din cap până-n picioare, ronţăind capătul unui 
creion. 

— Mă rog, mă tachinează ea, el e totuși mai colorat decât 
tine. 


4 


lau cina într-unul dintre cele mai cunoscute localuri 
vegetariene din Londra. Încântat, aleg unul dintre cele mai 
scumpe feluri din meniu, alcătuit din varză de Bruxelles, 
zbârciogi și sparanghel cu sos de usturoi și smântână. 

Ar trebui să mă gândesc la raclă și la manevra îndrăzneață a 
lui Liyleworth. Ar trebui să meditez la norul de mister care îl 
învăluie pe Charles DeWitt. Ar trebui să o sun pe Grethe. Fără 


îndoială, ea ar putea să-mi explice. Poate că DeWitt a 
demisionat. Cartea lui de vizită nu arată tocmai nou-nouţă. 

În loc de asta, mă gândesc la Diane. 

Asta poate pentru că văd o potențială iubită și viitoare soţie în 
orice femeie de care mă îndrăgostesc - ah, atât de ușor! Un 
zâmbet, un glas, o atingere... Nu sunt respingător. Am pielea 
palidă, dar nu sunt urât. Mi s-a spus că am ochi blânzi. Da, sigur, 
ochi roșii, dar blânzi. 

În timp ce îmi contemplu tainele lăuntrice, mănânc varza de 
Bruxelles, zbârciogii și sparanghelul și golesc carafa cu vin. Pe 
urmă râgâi și plec. 


5 


Una dintre profesoarele mele norvegiene m-a întrebat odată 
ceva. 

„Bjarn, dacă ai fi o floare, ce fel de floare ai fi?” 

Mereu punea întrebări care de care mai ciudate. Cred că îi 
plăcea să se joace cu mine. Eram o victimă recunoscătoare. 
Aveam șaptesprezece ani. Ea avea de două ori pe atât. 

„Bjørn, o floare”, a repetat. Vocea îi era plăcută, plină de 
compasiune. S-a aplecat peste banca mea. Incă îmi amintesc 
mirosul ei: călduț, picant, plin de secrete umede. 

Clasa era cufundată în tăcere. Toţi se întrebau ce fel de floare 
ar fi Bjørn. Sau poate că toţi sperau să mă bâlbâi și să roșesc, 
așa cum făceam de fiecare dată când se apleca deasupra mea, 
cu toate aromele și ispitele ei îmbătătoare. 

Dar de data aceea am avut un răspuns pentru una dintre 
întrebările ei sâcâitoare. 

l-am povestit despre Haleakala Silversword, care crește doar 
în preajma vulcanului Haleakala din Maui. Vreme de douăzeci de 
ani nu este decât un ghem umil, acoperit de peri lucitori și 
argintii, _acumulându-și energia, apoi, deodată, într-o vară, 
înflorește extravagant în nuanţe de galben și purpuriu. Pe urmă 
moare. 

Răspunsul meu a buimăcit-o. A rămas îndelung lângă banca 
mea, holbându-se la mine. 

Ce naiba se aștepta să răspund? Că aș fi fost un cactus? 


6 


Mesajul e scris într-o caligrafie feminină, plină de curbe și 
înflorituri, pe o foaie cu antetul hotelului, în care scrie UN MESAJ 
PENTRU OASPEȚII NOȘTRI, cu un font sans serif. 


Domnului Bulto, camera 432: 
Vă rugăm să o sunaţi imidiat pe domnișoara 
Grett Lindwoyen. 
Linda/Recepţie/Joi, 14.12. 


— Dumneavoastră sunteţi Linda? o întreb pe fata de la 
recepție. 

— Nu, îmi pare rău. Tura Lindei s-a terminat la ora trei. 

Deci Linda e pantera aia cu picioare lungi, care era la recepţie 
când m-am cazat. „Linda, vulpiţa sexy.” E posibil să aibă multe 
calităţi. Sunt sigur că e plăcută și așa mai departe. E drăguță. In 
mâinile experimentate ale unui torţionar, probabil nu aș nega că 
ochii mi-au alunecat către fundul ei. Dar ortografia nu e punctul 
forte al Lindei. 

Înarmat cu biletul și cartela magnetică, urc scările și intru în 
cameră. 

Dincolo de fereastră, zgomotele par diferite faţă de cele de 
dimineaţă. Un autobuz sau poate un camion face ferestrele să 
vibreze. Lumina soarelui se joacă pe tapet. Imi arunc pantofii din 
picioare, îmi scot șosetele și îmi masez picioarele. Am scame 
printre degete. 

La celălalt capăt al firului, cineva ridică receptorul. Pentru 
multă vreme, nu se aude nimic. 

— Grethe? întreb. 

— Alo? 

E vocea Grethei, îndepărtată, ca dintr-o văgăună. 

— Sunt Bjarn. 

— Aha! 

— Tocmai ţi-am primit mesajul. 

— Mda. Oftează. Nu am vrut să... Oftează din nou. 

— Grethe? S-a-ntâmplat ceva? 

— Cum? Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. 

— Vocea ta pare atât de pierdută. 

— E din... cauza pastilelor. Poţi să suni un pic mai târziu? 


— Sigur. Dar parcă spuneai că e ceva urgent. 

— Da. Dar... Nu e cel mai potrivit moment să vorbim. 

— Grethe, cine este Charles DeWitt? 

Incepe să tușească. E o criză care o scutură din rărunchi. 
Trântește zgomotos receptorul pe masă, și mi se pare că aud 
cum cineva o lovește ușor pe spate. După o vreme, ridică iar 
receptorul și șoptește: 

— Poţi să suni mai târziu? 

— Grethe, te simţi rău? 

— 0... să... treacă. 

— Mai e cineva acolo, cu tine? 

Nu răspunde. 

— Să-ţi suni medicul! 

— Mă... descurc. 

— Cine e cu tine? 

— Micule Bjarn, nu pot... vorbi... acum. 

Apoi închide. 


Copilăria m-a făcut bănuitor. Când ești un albinos introvertit, 
dezvolți un anumit simţ pentru ritmul limbii. Chiar și vorbind de 
la Bayswater, Londra, W2, la Thomas Heftys Gate, 0264, din 
Oslo, prin cabluri de pe fundul Mării Nordului și un satelit de 
telecomunicaţii aflat pe o orbită geostaţionară, am putut 
distinge neliniștea Grethei. Am știut că minte. 

Mă întind în pat și schimb canalele televizorului. 

O oră mai târziu, o sun pe Grethe. Nu-mi răspunde. 

Fac un duș rapid și, înainte de a forma numărul încă o dată, 
mă uit la sfârșitul unui episod vechi din Starsky și Hutch. Las 
telefonul să sune de douăzeci de ori. 

Citesc o oră din cartea pe care tata a scris-o în colaborare cu 
Liyleworth și DeWitt. Nu prea mă ajută să adorm. Afirmațiile lor 
sunt atât de neverosimile, încât nu îmi dau seama dacă iau în 
serios toate subiectele abordate. Cea mai extravagantă 
declaraţie este că găsirea Raclei Sfintelor Taine ar schimba 
ordinea socială actuală, dar expresia asta a fost vânturată de 
atâtea ori - așa cum profesorii universitari au obiceiul să o facă 
-, încât cuvintele își pierd semnificaţia. 

Când ajung la pagina 232, o foaie cade din carte. E scrisă de 
mână și datată 15 august 1974. Scrisoarea nu e semnată și nici 
nu are destinatar. La început cred că e din partea tatei. Scrisul 


de mână e identic cu al lui, dar e imposibil. Cu toate că recunosc 
curbele „g”-urilor și ale „j'-urilor și liniuţa de deasupra literei 
„U”, în scrisoare se detaliază planurile unei expediţii în Sudan. 
Dar nu înţeleg ce caută o scrisoare din partea tatei într-o carte 
care a zăcut pe raftul Grethei Lid Wøien vreme de douăzeci și 
cinci de ani. 


Nopțile mă neliniștesc. 

Mai degrabă aș dormi toată noaptea, ca să scap odată de ea. 
Întunericul se insinuează în toate. Mă simt mai rău noaptea. 
Nimicurile vieții de fiecare zi mi se învârt în cap, pierzându-și 
adevăratele proporţii. 

Ar trebui să fiu obosit. Ba chiar epuizat. În schimb, zac aici, cu 
ochii larg deschişi, holbându-mă în întunericul camerei de hotel. 
Un șir constant de mașini trece pe lângă fereastra mea. Câţiva 
turiști cu chef de distracţie urlă. Mă gândesc la Grethe, la racla 
ascunsă în apartamentul lui Roger, la profesorul Liyleworth, la 
profesorul Arntzen, la Charles DeWitt și la Michael MacMullin. Mă 
gândesc la mama. Și la tata. 

Dar cel mai mult mă gândesc la Diane. 

Tresar din somn la 2.30 dimineața și aprind veioza de pe 
noptieră. Cu ochi tulburi, formez numărul Grethei. 

Undeva, într-o ţară mică, într-un oraș mic, într-un apartament 
dintr-o clădire din apropierea Parcului Frogner, un telefon sună, 
dar nimeni nu răspunde. 


7 


Există moduri plăcute de a te trezi - un sărut pe obraz, 
cântecul păsărilor, cvartetul de corzi în la major al lui Schubert, 
pufăitul unei mici bărci de lemn, cu motor, înaintând în fiord. 

Și există moduri neplăcute de a te trezi, de altfel ca 
majoritatea dintre ele. De exemplu, un telefon care sună. 

Bâjbâi înjur, încercând să dibui telefonul. 

— Grethe? mormăi. 

E 8.15. Am dormit prea mult. 

— Domnule Beltø? întreabă o femeie. 

Îi recunosc glasul, dar nu știu de unde să-l iau. 

— Da? 

Ezită. 


— Vă sun de la Asociaţia Geografică din Londra. 

Glasul ei e încordat. Rece, distant, și, instantaneu, îmi răsare 
în minte imaginea acelei  harpii din spatele biroului. 
Dominatoarea sado-maso și-a lăsat încă o dată acasă fusta de 
piele și biciul și s-a strecurat în costumaţia stilată de secretară, 
la pachet cu tonul afurisit. 

— Da? 

Șovăie din nou. Ar fi preferat să nu dea acel telefon. 

— Se pare c-a avut loc o neînțelegere. 

— A, da? 

— Doreaţi să vorbiţi cu un anume... domn Charles DeWitt? 

— Așa? 

Schițez un surâs răutăcios. 

— Îmi pare extraordinar de rău... 

Tonul ei e atât de sec, încât aș putea să-i desprind cuvintele 
unul de celălalt și să strivesc fiecare literă până când s-ar 
preface în pulbere. 

— ... dar se pare că de fapt există un domn Charles DeWitt 
care lucrează la noi. 

— Chiar așa? 

Imi exagerez surprinderea, ca să-i prelungesc umilirea. Felul 
în care inspiră îmi dă de știre că și-a făcut gura pungă. Îmi place 
reacţia ei. 

— Poate că uitaserăţi de el? încerc eu marea cu degetul. 

Işi drege vocea. Simt că cineva stă lângă ea, ascultând. 

— Domnul DeWitt e foarte interesat să vă cunoască. Din 
păcate, în momentul acesta nu se află la Londra, dar îl așteptăm 
să se-ntoarcă în dimineața asta, cu avionul. M-a rugat să 
stabilesc o întâlnire cu dumneavoastră. 

— Cât de amabil din partea lui! Poate doriți să veniţi și 
dumneavoastră, ca să faceţi cunoștință cu el? 

E o problemă de-a mea. Din când în când sunt un pic 
sarcastic. Femeia reușește să se abţină și nu îmi dă replica. 

— Dacă mi-aţi putea indica o oră la care... 

— O clipă! o întrerup. 

Am chef să fac mofturi. N-am ascuns niciodată că pot fi un 
ticălos sadea. 

— Spuneţi-i domnului DeWitt să mă caute după ce se-ntoarce! 
Am un program foarte încărcat. 

— Domnule Beltø! Dânsul mi-a cerut foarte clar să... 


— Fiţi drăguță și daţi-i numărul meu de telefon de la hotel. S- 
ar putea să am puţin timp să-l văd după-amiază sau seara. 

— Domnule Beltø. 

— Recepţia o să-mi dea mesajul. 

— Dar... 

— Și vă rog să-i transmiteţi salutările mele domnului DeWitt! 
Abia aștept să mă caute! 

— Domnule Beltø! 

Îi închid telefonul râzând și sar din pat. Scot din geanta 
diplomat o pereche de chiloţi și una de șosete. Mă îmbrac și apoi 
o sun pe Grethe. Nici nu mă mai mir când nu-mi răspunde 
nimeni. 

Mă duc la baie. Urina mea miroase a sparanghelul mâncat 
aseară. Am rămas surprins aflând că doar foarte puţini oameni 
pot distinge mirosul de sparanghel din urină. Mă agăţ de orice 
lucru care mă face deosebit. 


8 


— A, iată-l pe misteriosul domn Balta! 

Anthony Lucas Winthrop Junior e un bărbat scund, îndesat, 
are un cap rotund, chel, și un râs efervescent care îl face să 
pară un clovn angajat să distreze copiii răsfăţaţi la o elegantă 
petrecere aniversară. Îmi întinde mâna. Degetele scunde 
seamănă cu niște cârnaţi păroși, împodobiţi cu inele de aur. 
Ochii îi sclipesc vesel, chipul îi radiază de sinceritate și grijă 
părintească. 

N-am încredere în el. E ceva în vocea lui care nu-mi place. 

Bunicuța care împletește m-a condus până la palierul de la 
etajul trei al scării de marmură și apoi de-a lungul colonadei 
răsunând de ecoul pașilor și murmurul scăzut al vocilor, până în 
faţa biroului lui Winthrop. 

Bărbatul mă însoțește în birou. 

Nu e un birou. E un univers. 

Abia dacă îi întrezăresc biroul undeva, departe, lângă 
fereastra arcuită. În celălalt capăt, în zona ușii, se află o zonă de 
primire destul de mare. lar între acestea două se întinde o 
instalaţie uriașă cu reprezentări de nebuloase, stele, comete și 
găuri negre. 


— Să-nţeleg că vă place să vă jucaţi de-a Dumnezeu? îl 
tachinez eu rânjind. 

Îmi zâmbește nedefinit. 

— Sunt de profesie astronom. 

Își ridică palmele în sus, cu un gest sfios, parcă insinuând că 
istoricul carierei sale scuză faptul că și-a transformat biroul într- 
un cosmos miniatural. 

Acum ceva vreme am citit un articol despre un grup de 
astronomi de naţionalităţi diferite. Descoperiseră un corp ceresc 
care emitea materie ce se mișca mai repede decât viteza 
luminii. Vestea provocase vâlvă în cadrul Comitetului de 
Cercetare Spațială din Hamburg, dar editorul ziarului respectiv 
nu considera că un lucru atât de abstract precum viteza luminii 
ar fi mare scofală, așa că n-a mai apărut niciun alt articol despre 
descoperire. Un grup de astronomi, folosind un telescop 
radiofonic, au descoperit acel corp ceresc mistic, la treizeci de 
mii de ani-lumină de Pământ. Dacă ceea ce au constatat e 
corect, atunci este dată peste cap cea mai de neclintit lege a 
naturii - viteza luminii. Implicaţiile sunt uluitoare. Cred că și din 
cauza asta vestea nu se bucură de prea multă atenţie în mass- 
media. 

Înaintăm prin sistemul solar, afundându-ne adânc în univers, 
trecem de Proxima Centauri și de Galaxia Andromeda și 
ajungem la biroul lui. Înaintarea mea printre ele a făcut galaxiile 
să tremure și să se legene pe firele lor de nailon. 

— Am impresia c-o să vă-ntâlniţi cu Charles DeWitt mai 
târziu? întreabă Winthrop șovăitor. 

— Da' știu că sunteţi bine informaţi pe-aici! 

Chicotind agitat, Winthrop se așază la birou, pe scaunul cu 
spătarul izbitor de înalt. Eu mă cufund într-un scaun izbitor de 
scund. Parcă aș sta pe podea. Intr-una dintre crizele mele 
recurente de răutate, îmi spun că până și un clovn poate deveni 
zeu dacă stă la un birou lucios. 

— Domnule Balta! exclamă încântat bărbatul, în vreme ce se 
leagănă pe scaun și își împreunează mâinile, ca și cum de ani de 
zile ar fi așteptat ziua asta. Vasăzică... Cu ce vă putem ajuta? 

— Caut informații. 

— Asta am înţeles și eu. Și ce vânt v-aduce la SSI și la Michael 
MacMullin? Da, după cum ați înţeles, dânsul nu e aici. 

— Am descoperit ceva. 


— Da? 

— Și cred că MacMullin știe anumite lucruri. 

— Chiar așa? Ce aţi descoperit? 

— Domnule Winthrop, îi spun cu o politețe exagerată, haideţi 
să nu ne mai ascundem după deget! 

— Poftim? 

— Amândoi suntem inteligenţi, dar nu prea știm să ne 
prefacem. Deci haideţi să nu ne mai păcălim singuri! 

Bărbatul își schimbă atitudinea, aproape pe nesimţite. Glasul 
i-a devenit mai rece, acum îmi vorbește pe un ton profesional, 
bănuitor. 

— Foarte bine, domnule Balta! 

— Probabil știți cine sunt. 

— Sunteţi asistent la Universitatea din Oslo, inspectorul 
norvegian care a luat parte la săpăturile făcute de profesorul 
Liyleworth. 

— Și sunt sigur că știți ce-am descoperit. 

Ridică din umeri. Winthrop nu se descurcă prea bine sub 
presiune. Il ajut. 

— Am găsit racla, spun. 

— Știu. Cu adevărat fascinant. 

— Ce-mi puteți spune despre mitul Raclei Sfintelor Taine? 

— Mă tem că nu prea multe. Sunt astronom, nu istoric, nici 
arheolog. 

— Dar cunoașteţi mitul? 

— Doar în linii mari. Un fel de Chivot al Legământului? Racla 
Sfintelor Taine? Un mesaj? Un manuscris? Cam atât. 

— Și sigur știți că Llyleworth căuta exact această raclă. 

— Domnule Balta, Institutul nu-și pierde vremea vânând 
superstiții. Mă-ndoiesc că Llyleworth spera să găsească vreo 
raclă. 

— Dar dacă descoperirea noastră n-ar avea de-a face cu 
mitul? Să zicem c-ar fi legată de o raclă de aur. 

— Domnule Balta! oftează în batjocură a speranţă și își ridică 
cele două mănunchiuri de cârnaţi. Aţi luat artefactul cu 
dumneavoastră, aici, la Londra? 

Pufnesc, de parcă aș spune „Ai vrea tu”. 

— Sper că e la loc sigur. 

— Bineînţeles. 

— Se pune cumva problema banilor? mă întreabă vag. 


— A banilor? 

Câteodată, mă prind mai greu. Mă privește drept în ochi, iar 
eu mă holbez la rândul meu. Are ochi albaștri-cenușii, cu gene 
foarte lungi. Incerc să ghicesc la ce se gândește. 

— La ce sumă vă gândiţi? întreabă. 

In clipa asta îmi dau seama de unde îi știu vocea. Am vorbit 
cu el la telefon, cu două zile în urmă, când s-a dat drept dr 
Rutherford, de la afurisitul de Institut Regal Britanic de 
Arheologie. Incep să râd. Se uită nedumerit la mine. Pe urmă 
izbucnește la rândul lui în râsul de clovn. Râdem așa o vreme, 
bănuindu-ne unul pe celălalt. În spatele nostru, în celălalt capăt 
al universului, se deschide o ușă. Un înger alunecă până la noi 
purtând o tavă de argint cu două cești și un ceainic. Fără un 
cuvânt, ne toarnă ceai și se face nevăzută. 

— Vă rog! mă îndeamnă Winthrop. 

Imi pun un cub de zahăr în ceai, dar nu mă ating de lapte. 
Winthrop face exact invers. 

— De ce nu vreţi să predaţi artefactul? 

— Pentru că e proprietate norvegiană. 

— Staţi puţin! începe el iritat, apoi se oprește. Domnule Balta, 
profesorul Arntzen nu este superiorul dumneavoastră? 

— Ba da. 

— De ce nu vă supuneţi unui ordin direct venit din partea 
șefului dumneavoastră? 

Ordine, regulamente, decrete, porunci, directive, legi, reguli, 
instrucţiuni, mandate... Majoritatea englezilor se simt în 
siguranţă urmând regulile vieţii, dar eu mă împotrivesc tuturor 
regulilor. 

— N-am încredere în el. 

— Nu vă-ncredeţi în tatăl dumneavoastră vitreg? 

Simt un fior pe șira spinării. Știu până și faptul că Arntzen e 
tatăl meu vitreg! Winthrop clipește și plescăie din limbă. E 
atent. 

— Domnule Balta, nu cumva suferiţi de paranoia? 

Nu m-ar mira să-mi fi citit fișa medicală. Și jurnalul. Uneori, 
până și paranoicii au dreptate. 

— Ce e-n raclă? 

— După cum spuneam, domnule Balta, îngăduiţi-mi să vă 
amintesc că e de datoria dumneavoastră să predaţi un obiect 
care pur și simplu nu vă aparţine. 


— O să-l predau. 

— Excelent! 

— Imediat ce aflu ce e-n raclă și de ce atât de mulţi oameni 
abia așteaptă s-o scoată pe ascuns din Norvegia. 

— Domnule Balta, hai să fim serioşi! 

— Eu am fost inspectorul la șantier! 

Winthrop plescăie din buze. 

— Așa e, așa e. Dar nimeni nu v-a spus ce anume se caută, 
nu? 

Șovăi. Am impresia că urmează să-mi spună ceva ce nu ar 
trebui să aflu, dar mai știu și că cel mai probabil îmi va servi o 
minciună atent construită, o fundătură ademenitoare. 

— E harta unei comori? 

Sprâncenele lui sunt două „V”-uri perfecte, întoarse cu susul 
în jos. 

— Harta unei comori, domnule Balta? 

— Aţi fost recent la Rennes-le-Château? 

— Unde? 

Pare că într-adevăr nu știe despre ce vorbesc. 

Mă concentrez asupra pronunţiei. 

— La Rennes-le-Château. La mănăstirea medievală. Cea cu 
hărțile comorilor? 

— Regret, dar n-am nici cea mai mică idee despre ce vorbiţi. 

— Ei, atunci poate îmi spuneţi dumneavoastră ce anume 
căutau. 

Ridică stânjenit din umeri și își coboară glasul. 

— Aveau o teorie. 

— O teorie? 

— Doar o teorie, atât. 

— Și anume? 

Winthrop face o grimasă ciudată, poate ca să-mi demonstreze 
că se gândește la ceva profund, dar în cele din urmă nu e 
altceva decât o grimasă ciudată. 

— Nu vi se pare uimitor că civilizațiile antice nu erau atât de 
primitive cum păreau? 

— Așa o fi. 

— Aveau un nivel de cunoaștere tehnologică și intelectuală pe 
care popoarele aflate la nivelul lor de dezvoltare pur și simplu n- 
ar fi trebuit să-l aibă. Aveau cunoștințe de matematică 
abstractă. Erau ingineri extraordinar de pricepuţi. Practicau 


medicina și chirurgia. Aveau o înțelegere incredibil de bună a 
distanțelor și a proporțiilor, a geometriei și a perspectivei. 

ÎI scrutez, încerc să citesc printre rânduri studiindu-i chipul și 
ochii. 

— V-aţi gândit, de pildă, de ce s-au construit piramidele? mă 
întreabă. 

— Nu. 

— Adică știți de ce le-au construit? 

— Nu erau de fapt camere mortuare? Monumente în cinstea 
reputației mărețe a faraonilor? 

— Domnule Balta, gândiţi-vă la piramida lui Keops! De ce ar fi 
hotărât o civilizaţie primitivă să construiască, acum aproape 
cinci mii de ani, o asemenea monstruozitate? 

— Păi poate nu aveau altceva de făcut în deșert pe atunci, 
glumesc eu. 

Îmi răsplătește gluma cu un mic chicot. 

— Au existat multe teorii. Hai să ne referim la cea mai 
cunoscută dintre aceste camere mortuare, Piramida lui Keops. 
Avea 144 de metri înălțime când a fost construită de Keops, 
faraon din a patra dinastie egipteană. Arheologii și jefuitorii de 
morminte au descoperit Camera Regelui, Camera Reginei, 
puțuri, galerii și coridoare înguste. Luate laolaltă, cavitățile 
cunoscute până acum ocupă 1 % din volumul piramidei. Mă 
urmăriţi? 

Îl urmăresc. Se apleacă peste birou. 

— Folosind tehnologia modernă, savanții au început să 
fotografieze piramida cu raze X și au descoperit că există mult 
mai multe cavităţi decât cele descoperite. lar spaţiile goale 
ocupă de fapt 15% din volumul piramidei. 

— Nu-i tocmai o surpriză. 

— Nu, deloc. Dar, domnule Balta, 15%! E un procent 
însemnat! lar asta nu e tot: echipamentul sensibil a scos la 
iveală faptul că un obiect de metal uriaș se află îngropat la 
șapte metri sub piramidă. 

— O comoară ascunsă? 

— Înţeleg că sunteți preocupat de comori ascunse, și probabil 
aţi spune că orice obiect descoperit într-o piramidă e o comoară 
prin definiţie. Prezenţa metalului într-o piramidă egipteană n-ar 
trebui să mire pe nimeni per se, dar nu e vorba de un sarcofag 
din aur sau de vreun cufăr de cupru sau fier. Mărimea și masa 


obiectului sunt atât de mari, încât savanții au măsurat de mai 
multe ori până când au fost convinși că cifrele sunt corecte. 
Mutând echipamentul cu raze X în diferite unghiuri și locuri, au 
reușit să reconstituie contururile obiectului metalic. 

— Și ce e? 

Winthrop se ridică și merge la un dulap care conţine un seif. 
Tastează un cod. Ușa se deschide cu un oftat. Winthrop scoate o 
mapă neagră pe care o aduce la birou, în timp ce deschide 
fermoarul. 

— Aceasta e o copie a documentului care arată conturul 
obiectului descoperit. 

Hârtia pe care mi-o înmânează e protejată de o folie 
transparentă de plastic. La prima vedere, desenul făcut pe 
computer seamănă cu o navă spaţială. 

Apoi îmi dau seama că este într-adevăr o navă spaţială: 
carcasa alungită, aripile mici, cârma. Îmi ridic privirea spre 
Winthrop. 

— Anul trecut am săpat până la galeria unde se află nava, mă 
anunţă. 

— Ce reprezintă? 

— Nu vă daţi seama? 

— Arată ca o navă spaţială. 

— E o navă cosmică. 

— O navă cosmică? 

— Exact! 

— Staţi puţin! O navă care a ratat atât de rău o aterizare în 
deșert, încât s-a înfipt sub Piramida lui Keops? întreb sarcastic. 

— Nu, n-aţi înţeles. Piramida lui Keops a fost construită peste 
navă, îmi explică Winthrop. 

li arunc o privire bănuitoare, care spune „Doar nu-ţi închipui 
c-o să cred așa ceva?”. Apoi oftez din rărunchi. 

— Poate  cunoașteți teoriile controversate ale autorului 
elveţian Erich von Däniken? 

— Sigur. Teoriile despre fiinţele extraterestre care au vizitat 
Pământul în trecut? 

— Exact. 

Mă uit în jos, la desenul navei spaţiale. Îl privesc pe Winthrop. 

— Doar nu vorbiţi serios? izbucnesc. 

Scoate niște foi din mapă, pline cu ecuaţii matematice. 


— lată calculele! îmi spune, împingând foaia spre mine. NASA 
a evaluat proprietăţile aerodinamice ale navei. Au de gând să 
includă anumite aspecte ale acestui model în viitoarele lor 
navete spaţiale. 

Îmi încrucișez braţele la piept. Nu mă simt bine - nu pentru că 
l-aș crede, ci pentru că minciunile acestea par să ascundă un 
secret care ar putea fi chiar mai înspăimântător. 

— O navă cosmică sub Piramida lui Keops, spun. 

Tonul meu sarcastic nu îl afectează. 

— Imi închipui că nu-i ușor de crezut, adaugă, ca și cum ar fi 
reușit deja să mă convingă. 

Imi înclin capul la stânga, apoi la dreapta, ca și cum aș avea 
un cârcel la gât. Sorb din ceai. E călduţ și are gustul licorii pe 
care un beduin bogat ţi-ar servi-o în cortul lui din deșert. 

— Deci îmi cereţi să cred că Piramida lui Keops a fost 
construită peste o navă spaţială preistorică? îl întreb încet. 

— Repet - o navă cosmică. Credem că era una dintre navetele 
unei nave-mamă care orbita Pământul. 

— Sigur că da. 

— Sunteţi sceptic? 

— Eu, sceptic? Nu, nicidecum. Dar lămuriţi-mă: cum explicaţi 
faptul că egiptenii au ridicat o piramidă enormă deasupra navei? 
Nu cred că acum cinci mii de ani exista conceptul de „garaj”. 

— Egiptenii credeau că nava e sacră, vasul ceresc al zeilor. 

— Pun pariu că extratereștrii au spumegat când s-au întors și 
au găsit o piramidă enormă și grea peste nava lor. 

Nici măcar nu zâmbește. Are impresia că îl cred. 

— Poate că ceva n-a mers cum trebuie, spune. Poate c-au 
ratat aterizarea, poate că nava n-a reușit să decoleze, poate c-a 
intrat nisip în mașinărie. Sau poate că astronauții lor n-au 
supraviețuit în atmosfera terestră sau din cauza bacteriilor. Nu 
știm sigur. În clipa asta, nu există decât o ipoteză. 

— Deci n-aţi încercat să porniţi nava la cheie? 

— Nu, nu tocmai. 

Ezită. 

— Mai e o teorie. 

— Sunt convins. 

— Poate că nava nici nu era menită să se-ntoarcă. Poate că 
misiunea ei a fost să aducă aici un grup de fiinţe; evident, unele 


care semănau cu oamenii și care au rămas pe Pământ, 
sugerează el. 

— Și ce să facă aici? 

— Poate că voiau să ne colonizeze frumoasa planetă. Poate că 
voiau să procreeze. Unii sunt de părere că poveștile din Biblie 
despre îngeri frumoși și maiestuoși au la bază descrierea 
acestor ființe. Erau mai mari, mai înalţi decât noi și incredibil de 
frumoși. Istoria religiilor ne spune că din când în când îngerii 
aveau nenorocul de a insemina femeile pământene. Deci, din 
punct de vedere genetic, avem aceeași origine ca ei. 

Râd. Winthrop nu spune nimic. 

— Și chiar credeţi așa ceva? mă interesez eu. 

— Totul se rezumă la a accepta faptele, domnule Balta. 

— Sau minciunile. 

Îl privesc îndelung. În cele din urmă, roșește, are două pete 
colorate pe obrajii rotunzi. 

— Și racla? Care e legătura cu egiptenii? îl întreb. 

— Poate c-o s-o descoperim după ce o să ne predatți 
artefactul. 

Scot un sunet la graniţa dintre un sforăit și un hohot de râs. 

— Sperăm ca ceea ce se află în raclă să ne conducă la acești 
extratereștri. Bineînţeles, nu neapărat la cei dintâi, cei care au 
aterizat. Nu erau deloc nemuritori. Deși, cine știe - își ridică 
privirea către tavan -, poate descendenţii lor sunt nemuritori. 
Poate o să găsim un mesaj de la ei. 

Tac. 

Am citit recent un articol despre medicul finlandez Rauni- 
Leena Luukanen-Kilde, un expert nu doar în afecțiuni banale, ca 
sinuzita și hemoroizi, ci și în filosofia pacifistă a ființelor din alte 
sisteme solare. Este în permanenţă în legătură telepatică cu 
umanoizii care străbat cerul de deasupra noastră. Sunt fascinat 
mai ales de afirmaţia ei, cum că aceștia funcţionează în șase 
dimensiuni, călătorind prin spaţiu și timp. O delegaţie de 
asemenea fiinţe îl aștepta pe Neil Armstrong ca să îl salute 
atunci când a făcut primul pas pe Lună. Dar cea mai fascinantă 
afirmaţie a lui Luukanen-Kilde este că extratereștrii aceștia sunt 
vegetarieni, ca mine, și că mâncarea lor preferată e îngheţata 
de căpșune. 

Râd tare. Probabil că Winthrop simte o undă de scepticism 
care emană din mine. 


— Credeţi ce doriţi! îmi zice vehement. 

— Asta și fac. 

— Eu v-am expus faptele, tot ce știm, lucruri pe care le 
credem! Nu pot face mai mult de atât. Puteţi crede sau nu! 

— Vă promit că asta și fac. 

Își drege glasul și se foiește în scaun. 

— Ce este SSI-ul? îl întreb. 

— A! 

Își împreunează mâinile. Întrebarea îi face plăcere fiindcă este 
inofensivă, de genul celor de care se poate agăța timp de o oră 
sau două la petrecerile elegante pe care le frecventează însoțit 
de frumoasa și tânăra lui soţie, care cu siguranţă îl înșală cu 
instructorul de tenis. 

— S-S-l, spune Winthrop, pronunţând distinct fiecare literă. 
SSI este o instituţie științifică; a fost înființată în 1900 de către 
cercetătorii și savanții de marcă ai epocii. Scopul era să adune 
cunoștințe din mai multe domenii ale științei într-un depozit 
comun. 

Parcă ar fi dat drumul unei înregistrări pe care o ascultă elevii 
când merg în excursie la muzeu. 

— Întoarceţi-vă cu mintea în trecut! zice, gesticulând. 
Întoarceţi-vă la începutul secolului trecut, când apăruse un nou 
curent de optimism. Dezvoltare, progres, idealism. Apăreau 
industrii noi și de mari dimensiuni, o nouă epocă înflorea, dar 
știți care era adevărata problemă? 

— Nu. 

— Nimeni nu gândea dincolo de micul său domeniu 
specializat. Și asta a fost ideea de la baza Societăţii pentru 
Științe Internaţionale: să ţină evidența descoperirilor științifice, 
s-o consolideze, să-i aducă la un loc pe savanții care ar fi 
beneficiat de un schimb de experienţă. Pe scurt, să creeze o 
viziune cuprinzătoare în labirintul de specialităţi. 

— Sună grozav! Și cu ce se ocupă SSl-ul în prezent? 

— Primim sprijin financiar și intelectual din partea tuturor 
ramurilor științifice. Suntem sponsorizaţi de stat. Dar și de către 
donatorii privaţi, pe lângă bursele acordate de universități și 
institute de cercetare din toată lumea. Avem peste trei sute 
douăzeci de angajaţi cu normă întreagă. Avem un număr mare 
de oameni de știință care lucrează în baza unor contracte de 
cercetare. Întreţinem relaţii cu cele mai bune universităţi din 


lume. Reprezentanţii noștri sunt oriunde se fac cercetări 
importante. 

— Până recent, n-auzisem de institutul ăsta. 

— Ciudat. 

— Asta până când am descoperit că SSl-ul sprijină săpăturile 
arheologice pe care am fost rugat - ha! — să le inspectez. 

Winthrop pare căzut pe gânduri, caută niște documente pe 
birou. 

— Ce-mi puteţi spune despre Michael MacMullin? îl întreb. 

Winthrop ridică privirea din hârtii. 

— E un mare om, răspunde respectuos. Este președintele SSI- 
ului, un bărbat foarte înstărit, care a călătorit prin toată lumea, 
un gentleman, numit profesor la Oxford imediat după Război. In 
1950 a părăsit lumea academică pentru a-și dedica existenţa 
Institutului. 

— Unde se află acum? _ 

— ÎI așteptăm să se-ntoarcă din clipă-n clipă. În curând o s- 
aveţi șansa să-l cunoașteți. El de-abia așteaptă să vă cunoască. 

— Care era domeniul lui? 

Winthrop ridică din sprâncene. Creștetul lui chel face să pară 
că are în spatele capului niște elastice care îi trag sprâncenele 
în sus, spre frunte. 

— Nu știți? E arheolog. Ca dumneavoastră și ca tatăl 
dumneavoastră. 


9 


Diane stă la birou, mijind ochii la textul verde de pe monitor. 
E drăgălașă când mijește ochii. Și când nu îi mijește. 

Soarele intră pe ferestrele enorme, inundând biblioteca cu o 
lumină blândă. Stau în cadrul ușii. In mână ţin o broșură despre 
SSI făcută sul, oferită de Winthrop. Când ne-am despărţit, a 
izbucnit în râsul lui ridicol de clovn și mi-a zis că se bucură că m- 
am arătat atât de dornic să cooperez. Dornic să cooperez? 
Probabil și-a închipuit că și-a făcut treaba și că voi da fuga acasă 
să-i aduc nenorocita de raclă. Poate crede că mă las convins cu 
ușurință sau că sunt cam greu de cap. 

Tușind discret și iscând ecouri în tăcerea ca de biserică, fac 
un pas în bibliotecă. Diane se uită absentă în direcţia mea. 


Expresia ei concentrată se relaxează într-un zâmbet. Lumina 
îmi joacă feste: mi se pare că o văd roșind. 

— A, tu erai! 

— Tocmai am vorbit cu Winthrop. 

Se ridică și se apropie de mine. În dimineata asta a fost foarte 
atentă când și-a ales hainele (mi-o și închipui): poartă o bluză de 
mătase crem, o fustă neagră, strâmtă, care îi pune în evidență 
silueta, dresuri negre și tocuri înalte. 

— A, noi îi spunem Omul din lună, spunea ea în zeflemea, 
punându-și mâna pe braţul meu. 

li ţin isonul cu un râs forțat. Atingerea ei declanșează o 
cascadă de hormoni în capul meu. 

— Diane, mă poţi ajuta? 

Ezită o clipă, apoi îmi răspunde: 

— Sigur că da. 

— S-ar putea să nu fie prea ușor. 

— O să fac tot ce pot. Dar dacă e ceva foarte greu, o să 
dureze mai mult. 

— Are legătură cu informaţiile din sistemul vostru de 
computere. 

— Despre ce e vorba? 

— Nu putem vorbi în altă parte? Undeva unde - îmi cobor 
vocea cu încă o octavă - nu trebuie să șoptim? 

Mă ia de mână (ușor, cu tandreţe) și mă conduce prin 
bibliotecă într-un birou cu ușă cu geam mat. E un birou 
impersonal. Rafturi pline de dosare voluminoase, la trei inele, un 
birou vechi cu un monitor nou-nout montat pe o bază elegantă, 
o tastatură cu un cablu încârligat care o conectează la unitatea 
centrală de pe podea; o scrumieră, un pahar de plastic cu zaț 
vechi de cafea și mucuri de ţigară, un scaun șubred de birou. 
Diane se așază pe scaun. Mă privește de jos. Inghit în sec. 
Gândul că suntem singuri și că aș putea (doar ipotetic) să mă 
aplec și să o sărut mă copleșește. lar dacă ea mi-ar răspunde la 
sărut și dacă ar ofta afectuos, aș putea (tot teoretic) să o ridic 
pe birou și să fac dragoste cu ea, liber și fără rușine. lar apoi aș 
trimite o scrisoare unei reviste pentru bărbaţi în care să descriu 
experienţa. 

— Deci, care-i problema? mă întreabă. 

Problema mea e că am prea multe probleme. 

Scaunul cu spătar drept scârțâie sub greutatea mea. 


— Te pricepi la căutare? o întreb, arătând spre computer. 

— Mai întrebi? Cu asta mă ocup! 

— Trebuie să aflu mai multe despre MacMullin. 

Îmi aruncă o ocheadă. Nu reușesc să-i interpretez sensul. 

— De ce? mă întreabă cu răceală. 

— Nu știu ce anume caut, recunosc. 

Nu își ferește privirea. Dar odată ce își dă seama cât de 
stânjenit sunt, trage mai aproape tastatura, apasă pe F3 pentru 
căutare și tastează „Michael & MacMullin” incredibil de repede. 
Computerul procesează întrebarea și băzâie înainte de a afișa 
răspunsul: „16 documente găsite, 11 securizate”. 

— Vrei să-ţi printez documentele din fișierele disponibile? 

— Cele disponibile? 

— Unsprezece fişiere sunt protejate. Asta-nseamnă că-ți 
trebuie o parolă ca să ai acces la informații. 

— Și tu n-ai parolă? 

— Normal că am. Dar fii atent... 

Își introduce parola. 

„Neautorizat. Parola nivelului 55 necesară”, răspunde 
maşinăria. 

— Asta ce-nseamnă? 

— Avem diferite niveluri de siguranță. Toţi utilizatorii au acces 
la nivelul 11 de securitate, chiar și cei din afară. Nivelul 22 
înseamnă că informaţiile sunt protejate și că trebuie să 
dovedești că ești autorizat să accesezi informaţia, spre exemplu 
proiecte de cercetare în desfășurare și altele. Protecţia de nivel 
33 înseamnă că informaţiile nu pot fi făcute publice. Angajaţii 
bibliotecii au parole de nivel 33. Nivelul 44 este pentru dosarele 
angajaţilor și informaţiile ce ţin de resurse umane. Mai există și 
nivelul 55. Cine știe ce fel de informaţii protejează! Cu alte 
cuvinte, nivelul ăsta e accesibil doar mahărilor SSl-ului. 

— Sunteţi conectaţi la o bază de date? 

Diane mă privește de parcă tocmai i-aș fi pus o întrebare 
tâmpită. Ceea ce e adevărat. 

— Noi suntem o bază de date, îmi explică. N-ai auzit de noi? 
SSI Bulletin Board sau www.soinsc.org.uk? Suntem cei mai buni 
în domeniu. Avem abonaţi de la universităţi și institute de 
cercetare din toată lumea. 

— Ce fel de date stocaţi? 


— De toate! Toate informaţiile legate de orice ramură 
științifică sau proiect de cercetare în care a fost implicat SSl-ul. 
Cu alte cuvinte, aproape tot. Baza de date conţine toate 
versiunile noastre materiale și istorice, aduse la zi, inclusiv 
referinţe încrucișate. Avem toate rapoartele și notele de teren. 
Mai stocam și articole relevante de la Reuters și Associated 
Press, din ediţia Times londoneză și din The New York Times, 
plus alte canale media importante. 

— Poţi căuta orice? 

— Aproape orice. 

— Încearcă să găsești ceva despre Racla Sfintelor Taine. 

— Ce racla? 

— E o raclă, un chivot. 

— Mai zi-mi o dată numele! Racla cui? 

Îi repet și Diane tastează. Se afișează nouă intrări. Prima este 
cartea pe care tata, Llyleworth și DeWitt au scris-o în 1973. A 
doua este un rezumat al mitului: 


Racla Sfintelor Taine: un mit legat de o relicvă sacră 
sau un mesaj ascuns într-o raclă de aur. După spusele 
filosofului Didactemus (cca 140 d.H.), mesajul era destinat 
doar „celui mai restrâns cerc de inițiați”. Nu se cunoaște 
conținutul mesajului. Relicva a fost adăpostită în 
Mănăstirea Sfintei Cruci, între 300 d.H. și 954 d.H., când a 
fost furată. Se crede că Cruciații le-au dat racla Cavalerilor 
Ospitalieri în 1186, dar există puține referințe la raclă 
după căderea orașului Acre, în 1291. Izvoarele orale indică 
faptul că acești călugări au ascuns racla într-un octogon. 
Potrivit diferitelor versiuni ale legendei, octogonul s-ar afla 
în lerusalim (Israel), în Acre (Israel), Khartum (Sudan), 
Ayia Napa (Cipru), în Malta, Lindos (Rodos), Varna 
(Norvegia), Sebbersund (Danemarca). 


Referinţe încrucișate: 


Arntzen/ DeWitt/ Llyleworth ref. 923/8608hg 
Bérenger Saunière ref. 321/231 lab 
Manuscrisele de la Marea Moartă ref. 23 1/4968cc 
Vama ref. 675/6422le 
Cavalerii Ospitalieri ref. 991/1835dl 


Mănăstirea Sfintei Cruci ref. 154/52830c 


Cambyses, Regele Persiei ref. 184/0023fV 


Rennes-le-Château ref. 167/9800ea 
Giulgiul din Torino ref. 900/2932vy 
Clement al III-lea ref. 821/46520m 
Institutul Schimmer ref. 113/2343cu 
Profetul lezechia ref. 424/9833ma 
Q ref. 223/9903ry 
Nag Hammadi ref. 223/9904an 


E nevoie de o parolă pentru accesarea celorlalte documente - 
o listă ciudată de referințe conţinând vechi mituri europene, 
dinastii regale, familii nobiliare, ocultism, tradiţii hermetice și 
multe alte lucruri. Diane își introduce parola. Computerul 
răspunde: „Neautorizat. Parola nivelului 55 necesară.” 

— Ciudat, comentează Diane. De obicei, informaţiile de ordin 
general nu sunt protejate, doar dosarele personale. Poate că 
unul dintre profeţii sau regii ăștia a lucrat pentru noi? râde ea pe 
înfundate. 

— Poate un savant invitat? sugerez. 

Diane își ridică privirea spre mine. 

— De fapt, ce e chivotul ăsta? 

— Cine știe? Caută numele „lezechiel”. 

— Cine? 

— Profetul lezechiel. Era una dintre referințele încrucișate. 

Găsește patru fișiere. Toate sunt securizate. Cel disponibil 
face referire la Institutul Schimmer. 

— Ai idee ce e institutul ăsta? o întreb. 

— Un centru care, printre altele, face cercetări arheologice și 
religioase de bază. 

— Încearcă „Varna”. V-A-R-N-A. 

Găsim opt documente. Unul face referire la cartea tatei. Unul 
trimite la informaţii despre Cavalerii Ospitalieri. Altul face 
referire la o mănăstire din Malta. Unul are legătură cu săpăturile 
curente ale profesorului Llyleworth. Altul este despre Institutul 
Schimmer. Celelalte sunt inaccesibile. 

— Caută „Rennes-le-Château”! 

Mă privește. Îi repet numele. Își drege vocea și face câteva 
încercări nereușite înainte de a nimeri ortografia corectă, 
inclusiv „â”-ul. 

Găsim opt documente, dar la cele mai multe nu avem acces. 


Diane scoate la imprimantă informaţiile disponibile, despre un 
preot tânăr și sărac, care a găsit câteva pergamente al căror 
conţinut rămâne necunoscut, dar care l-au îmbogăţit. Se fac 
aluzii la cruciați, la ordine monahale cavalerești și teorii ale 
conspirației despre francmasoni și alte ordine religioase. 

— Poţi afla care sunt toate săpăturile în care a fost implicat 
SSI-ul? o întreb. 

— Ai înnebunit? Am sta aici toată ziua! 

— Dar săpăturile pe care le-au condus MacMullin și Llyleworth 
în numele Institutului? 

— Sigur, dar ar putea să ne ia ceva timp. 

Durează. Lista e lungă. În vreme ce trec în revistă locurile și 
anii, îmi sar în ochi diverse nume: Ayia Napa din Cipru, 
Xifenggou din China, Tyumen din Siberia, Karbala din Irak, 
Aconcagua din Chile, Thule din Groenlanda, Sebbersund din 
Danemarca, Lahore din Pakistan, Coatzacoalcos din Mexic și 
Khartum din Sudan. 

Pe marginea mai multor documente scrie „DSSAS” și o dată. 
Diane mă lămurește că DSSAS înseamnă că este „Disponibilă o 
spectroanaliză prin satelitul arheologic de supraveghere”. E o 
fotografie făcută prin satelit, bazată pe măsurători magnetice și 
electronice ale solului. O astfel de imagine geofizică poate 
detecta ruine existente la mulţi metri sub nivelul solului. 
Referinţa apare și la marginea textului Mănăstirea Varna 
(Værne), Norvegia. Fotografia prin satelit a fost făcută anul 
trecut. Am citit în jurnalele internaţionale despre această 
tehnică. 

— Satelitul a fost lansat pe orbită anul trecut, în ianuarie, îmi 
spune Diane. 

— Poţi să-mi găsești imaginea de la Varna? 

Cu un oftat plin de răbdare și un zâmbet pe care probabil nu îl 
afișează pentru orice cadru academic exigent, Diane coboară la 
subsol, în arhive, să caute fotografia făcută cu satelitul. Darnu o 
găsește. 

Graham Llyleworth a luat personal dosarul de acolo. 

— Hai să trecem mai departe! propun. Ce-ai găsit despre 
Cavalerii Ospitalieri? 

Are multe informaţii. Găsim trimiteri la Institutul Schimmer și 
la Racla Sfintelor Taine, ceea ce ne trimite mai departe, la 
Mănăstirea Sfintei Cruci, situată la sud-vest de Vechiul Oraș, în 


lerusalim. Mănăstirea a fost construită în jurul anului 300, pe 
locul în care legendele și istoria biblică susţin că Lot a plantat 
toiegele celor trei magi trimiși de Dumnezeu. Toiegele au prins 
rădăcini și din ele a crescut un copac. Legenda spune că crucea 
pe care a fost crucificat Hristos a fost făcută din lemnul acelui 
copac. 

Potrivit mitului Raclei Sfintelor Taine, chivotul a stat în 
Mănăstirea Sfintei Cruci până în anul 954. În acel an a fost furat 
și ascuns iarăși, într-un loc secret. Nu au existat alte referinţe 
istorice, până când cruciații au lăsat relicva în grija Cavalerilor 
Ospitalieri, în 1186. 

— Caută „Graham Liyleworth”, îi spun Dianei. 

Calculatorul găsește patruzeci de documente. Aproape toate 
sunt articole de ziar și recenzii din jurnale academice. Dar 
ultimele patru documente sunt securizate. 

— Caută „Trygve Arntzen”. 

Calculatorul găsește cinci documente, toate securizate. 

— Caută numele meu. 

Diane se uită întrebător la mine. Cât ai clipi din ochi, tastează 
„bjorn & belto”. Mașinăria afișează răspunsul: „O documente 
găsite.” 

— Incearcă să scrii cu „oe”. 

Tastează „bjoern & | beltoe”. Impresionant: a transliterat 
corect „3"-ul norvegian. Ar fi cazul să mă simt onorat. 

Se dovedește că Societatea pentru Științe Internaţionale 
deţine în baza sa de date informaţii despre vestitul albinos 
norvegian Bjoern Beltoe. „1 document găsit.” Mai mult decât 
atât: informaţiile sunt securizate. Orice știu despre mine este 
secret. 

— Introdu parola! îi spun Dianei. 

Privim monitorul. 

„Nepermis. Autorizaţie de nivel 55 necesară.” 

Sunt șase cuvinte, nu-i mare brânză; doar șase cuvinte scrise 
cu litere verzi, luminoase. 


10 
Se spune că, după eliberare, infractorii care au fost închiși 


multă vreme tânjesc să se întoarcă după gratii; înapoi la 
comunitatea din spatele zidurilor, înapoi la rutina zilnică, la 


camaraderie, la absurda siguranţă de a fi înconjurat de jefuitori 
și violatori care își ispășesc pedeapsa pentru crimă. 
li înţeleg. Exact asta simt și eu în legătură cu clinica. 


Diane mă duce într-un local mic și intim să luăm prânzul, o 
cafenea în apropiere de Gower Street. Mie nu mi se pare chiar 
atât de intim. Toate decoraţiunile, mesele și tejghelele sunt din 
sticlă sau oglinzi. În orice parte m-aș întoarce, îmi văd chipul 
zăpăcit. 

În timp ce îi povestesc despre racla de aur, despre toate 
evenimentele ciudate petrecute la Oslo, despre insinuările lui 
Grethe și motivele care m-au adus la Londra, mă bucur de 
atenţia pe care mi-o acordă și de faptul că pare foarte 
interesată de ce spun. Mă simt ca un aventurier pornit într-o 
expediţie incitantă. Îmi trece prin cap că Diane mă percepe în 
același mod. 

În timp ce ne întoarcem la SSI ca să luăm documentele 
printate uitate la sediu, Diane mă întreabă dacă mi-am făcut 
vreun plan pentru diseară. Întrebarea ei declanșează un val 
uriaș de speranțe. Fac un salt într-o parte, ca să evit un 
porumbel londonez nonșalant, și îi răspund că nu cred să am 
vreun plan anume. Nu vreau să par chiar disperat. După patru 
pași, Diane mă întreabă dacă vreau să-mi arate Londra. Simt 
extaz și panică, în proporţii egale. 

— Sună foarte bine, îi răspund. 

Aştept în faţa sediului SSI cât timp Diane dă fuga să ia 
documentele despre Michael MacMullin, scoase la imprimantă. 
Durează ceva timp. În sfârșit, când iese și îmi înmânează 
teancul de foi, își dă ochii peste cap și râde forțat. 

— Scuze c-a durat atât de mult, îmi spune cu un geamăt 
agasat prefăcut. 

Pare că are de gând să-mi dăruiască un sărut rapid. Șovăitor, 
nesigur, îmi spune: 

— Ştii... ăâ... poate că invitaţia aia pentru diseară nu e o idee 
prea bună... 

Întrebarea ei se pierde în vid. Mă privește în ochi. 

— Ei, pe naiba! exclamă. Ne vedem în barul King's Arms, la 
șapte și jumătate. 


Eu încă nu am apucat să deschid gura. Diane trage aer în 
piept, vrând să mai spună ceva, dar se oprește. O motocicletă 
accelerează în apropiere. 

— Ştii... continuă ea, am o prietenă care lucrează la biblioteca 
din British Museum. Vrei s-o sun? Poate ti-ar fi de ajutor. 

— Ar fi grozav! îi răspund și aștept sărutul care nu mai vine 
odată. 

Mă privește. Nu-mi dau seama la ce se gândește. Simt că e 
ceva ce nu îmi spune. 

— Pe diseară! mă salută. 

Apoi surâde și dispare. 


Dintr-un magazin în care pereţii imenși acoperiţi cu CD-uri se 
pierd în depărtare cumpăr o compilaţie pentru Roger. Se 
cheamă „Copiii Satanei: death metal pe săturate”. Pe copertă e 
imaginea unui diavol care cântă la o chitară electrică. Vâlvătăi 
sulfuroase îi învăluie picioarele. E o mică atenţie, pe care Roger 
o va aprecia, cu siguranţă. 


11 


Până și eu am obiceiuri proaste. Când ai câștigat cursa vieții, 
când ai trecut de copilărie fără să fii doborât de camionul 
vreunui șofer beat, când ţi-ai petrecut adolescenţa lâncezind, 
fără să mori din cauza unei supradoze de heroină într-o scară de 
bloc luminată de neoane, când ai suportat timp de patru ani 
traiul într-un cămin studenţesc și ai pus mâna pe o slujbă la stat, 
bună și sigură, când nu ţi-au cedat rinichii și nu ai avut nicio 
tumoare pe creier, de ce să nu storci de la mijloc nenorocitul de 
tub cu pastă de dinţi sau să nu lași colacul toaletei ridicat după 
ce te-ai ușurat? Obiceiurile proaste fac parte dintre drepturile 
omului. Mă bucur că nu sunt însurat. 

Îmi place să-mi las periuţa de dinţi pe marginea chiuvetei, în 
felul ăsta știu unde să o găsesc. OK, e un obicei prost. Nu e 
rațional. Și ce?! 

Dar acum periuța zace pe gresia din baie. A 

Nu e mare lucru, poate a trecut menajera prin cameră. In 
plus, am lăsat geamul de la baie întredeschis. Poate a dat-o jos 
curentul. Sau poate Henric al VIII-lea, întors din morţi într-un nor 
de aburi și pucioasă. 


Ridic periuța și o așez la loc, așa încât menajera să aibă 
plăcerea de a o pune înapoi în paharul de plastic, pe raftul de 
sub oglindă. 

Când eram mic, nu poveștile cu vrăjitoare care mâncau 
oameni sau cu troli însetați de sânge mă speriau cel mai mult, ci 
povestea lui Bucle de Aur și a celor trei urși. 

Când urșii mormăiau „Cineva a dormit în patul meu”, plonjam 
într-un abis al terorii. Probabil că are legătură cu respectul meu 
exagerat față de caracterul inviolabil al căminului. 

Fermoarul gentuței cu obiecte de toaletă e tras. Il las mereu 
deschis, ca să am instantaneu acces la cutia cu prezervative 
(ultrasubţiri, nelubrifiate), când mă împleticesc noaptea în 
camera de hotel, cu haremul meu de nimfe și top-modele. 


E 3.30 după-amiază. Formez numărul lui Grethe pe telefonul 
desuet al hotelului. Are disc. Il las să sune de zece ori, pe urmă 
închid. 

Un strop de teamă mă face să îl sun pe Roger. Am impresia că 
l-am trezit din somn, ceea ce e foarte posibil. II întreb dacă totul 
e în ordine. Mormăie ceva ce aduce a „Mda”. Il întreb dacă racla 
e în siguranţă. Mormăie un „Mda”. În fundal, cineva chicotește. 

Pe urmă îl sun pe Caspar și îl rog să verifice că lui Grethe nu i 
s-a întâmplat nimic. 

— De unde suni? se interesează Caspar. 

— De la Londra. 

Fluieră ușor în receptor. Pare șuieratul unui ceainic care dă în 
clocot. 

— Ai grijă! îmi spune. 

— Ce vrei să zici? 

— Ai plecat la Londra din cauza raclei? 

— Da. Și ce-i cu asta? 

— Ştii, cineva ţi-a intrat în apartament. 

— Știu. 

— Da? Aha! Dar poţi să ghicești cine a fost? 

— Stai puţin! Tu de unde știi că a fost cineva la mine? 

— Fiindcă Oficiul Regal Norvegian al Patrimoniului Cultural 
trebuia să trimită pe cineva, iar când spun „cineva” mă refer la 
Sigurd însuși, în carne și oase, care s-a dus la poliţie și la 
Ministerul Afacerilor Externe, ca să-și pună personal capul 
pentru atotputernicia sa Graham Llyleworth. 


Râsul sec al lui Caspar seamănă cu foșnetul unei hârtii. 

— Știu că el a fost. l-am văzut. 

— Dar știi și cine era cu el? 

— Zi-mi! 

— Unul dintre hoţi avea imunitate diplomatică. Ce părere ai 
de asta? Se zvonește c-ar face parte dintr-un serviciu secret. 
Ambasada americană a făcut un scandal monstru. Ai fi zis că-i 
vorba de o chestiune de siguranţă naţională, sau ceva 
asemănător. S-a ajuns până sus, Bjarn! Cei de la Ministerul 
Afacerilor Externe au încercat s-acopere totul cât de bine au 
putut. Ce dracu’ ați găsit în situl ăla al vostru? 


Îmi scot pantofii, mă arunc pe canapea și desfac hârtia 
printată, lungă de un metru, cu informaţii despre Michael 
MacMullin. 

Mai întâi citesc cele mai importante date biografice: data și 
locul nașterii nu sunt pomenite; a primit o bursă specială la 
Oxford, unde a ajuns profesor de arheologie în 1946; lector la 
Universitatea Ebraică din lerusalim, un personaj-cheie implicat 
în traducerea și interpretarea Manuscriselor de la Marea Moartă 
după descoperirea acestora, în 1948. Din același an, a devenit 
președintele consiliului de administraţie al SSI; profesor onorific 
al Institutului Weizmann. În 1953 a fost numit președinte al 
Asociaţiei Geografice din Londra, iar în 1959, al Societăţii 
Istorice Israeliene. A fost unul dintre cofondatorii Societății 
British Museum în 1968, iar din 1969 membru al London City 
Finance and Banking Club. 

Citesc mai departe articole extrase din publicaţii de 
specialitate și ziare. MacMullin a participat la seminarii de 
arheologie, teologie și istorie, la convenţii și simpozioane din 
toată lumea. A fost reprezentantul SSI în cadrul celor mai 
importante șantiere arheologice. Prin intermediul SSl-ului, a 
finanţat un lung șir de proiecte. Când Manuscrisele de la Marea 
Moartă au fost descoperite la Qumran, MacMullin s-a numărat 
printre primii savanţi occidentali chemaţi la fața locului. De-a 
lungul anilor, a acţionat ca mediator în conflictul dintre savanții 
israelieni și palestinieni, fiecare parte revendicând posesiunea 
fragmentelor de manuscrise, împărţite între Universitatea 
Ebraică din lerusalim și Institutul Schimmer. În lunga listă de 
referințe, alte câteva detalii ies la lumină: din 1953 este 


președintele asociaţiei Prietenii Internaţionali ai Giulgiului din 
Torino, iar din 1956 face parte din consiliul de administraţie al 
Institutului Schimmer. 


ÎI sun iar pe Caspar și îl rog să mă recomande pentru un post 
de cercetător invitat al Institutului Schimmer. Nu știu ce m-a 
apucat, dar am sentimentul ciudat că s-ar putea să-mi 
folosească pe viitor. Caspar nici nu mă mai întreabă de motivul 
cererii. Promite că va trimite recomandarea a doua zi, prin fax, 
cu antetul și ștampila Oficiului Regal Norvegian al Patrimoniului 
Cultural. Sunt sigur că vor primi cu brațele deschise un băgăcios 
norvegian curios. 


12 


Nu mă aprind chiar atât de ușor. 

Femeile pot face minuni cu ajutorul machiajului. Cele 
neatrăgătoare devin drăguţe. Cele drăguţe devin irezistibile. 
Bărbaţii își pot aranja părul, își pot colora puţin pielea cu 
autobronzant, își pot lăsa barbă. Cu tenul meu, nimic din toate 
astea nu m-ar ajuta. 

La ocazii, compensez acest neajuns cu ajutorul hainelor. În 
seara asta am niște chiloţi Calvin Klein, mi-am pus costumul 
Armani, o cămașă albă, o cravată de mătase pe care se lăfăie 
niște boboci de lotus pictaţi manual, șosete negre și pantofi de 
piele. lar ca tușă finală, adaug niște butoni de aur. 

De la guler în jos arăt destul de bine. 

Mă dau cu after-shave Jovan. Aplic puţin gel pe părul tuns 
scurt. Când eram mai tânăr, obișnuiam să adaug puţină culoare 
genelor și sprâncenelor mele incolore cu rimelul pe care îi 
șterpeleam de la mama. Dar acum n-o mai fac. 

Mă îndrept spre oglinda mare de lângă ușă și îmi cercetez 
reflexia. Nu-s chiar un semizeu grec, dar arăt acceptabil. 

Rup sigiliul cutiei de prezervative Cho-San și desprind unul. 
Sunt un veșnic optimist. lar undeva în pantaloni mi se ridică 
speranța. 


Linda, tipa de la recepţie, mă măsoară din ochi în timp ce îi 
dau cartela magnetică. 


— Foarte frumos, domnule Balta, mă laudă cu un zâmbet 
aprobator. 

Oare e perversă? Albinoșii o excită? Linda libidinoasa. 

— Nu știam că sunteți în cameră. Am un mesaj pentru 
dumneavoastră, îmi spune și îmi întinde hârtiuţa: „Charles 
DeWitt v-a sunat în lipsa dumneavoastră. Vă roagă să-l sunați 
cât de repede posibil.” 

— Când a sunat? o întreb. 

— Am uitat să notez ora? Aoleu, scuze. Acum câteva ore. Nu, 
mai mult de-atât. Chiar după ce-am început tura. 

Zâmbește sfios, parcă cerându-și scuze. Ar trebui să înţeleg 
că e menită să facă lucruri mai importante pe lumea asta decât 
să ţină minte la ce oră a primit un mesaj pentru un albinos 
împopoţonat, la recepţia unui hotel de două stele și jumătate 
din zona Bayswater. 

Mă uit la ceas: 19.30. _ 

Urc în cameră și sun la Asociaţia Geografică din Londra. Imi 
răspunde paznicul de noapte. E ursuz. Probabil că tocmai l-am 
trezit din somn. Spune că n-a auzit de Charles DeWitt. Va trebui 
să sun în timpul programului. Îl rog să verifice lista de telefoane, 
pentru orice eventualitate. Trântește cu zgomot receptorul pe 
birou. Îl aud răsfoind niște foi. În fundal se aude un comentator 
sportiv isteric. Apoi se întoarce. Îmi confirmă ce a spus mai 
înainte: nu a găsit niciun DeWitt pe lista de telefoane. Va trebui 
să sun în timpul programului. 


În cartea de telefoane găsesc un singur DeWitt: Jocelyn, pe 
Protheroe Road. Formez numărul. 

— Familia DeWitt, îmi răspunde o voce de femeie cu accent 
vest-african. 

Mă prezint și o întreb dacă ea este doamna DeWitt. Nu e ea. 
Doamna Jocelyn nu e acasă. Vorbesc cu menajera. 

— Poate mă ajutaţi. Am sunat cumva la reședința familiei 
Charles DeWitt? 

Tăcere. În cele din urmă, femeia răspunde: 

— Da, aici locuiește familia Charles DeWitt. Dar va trebui să 
discutaţi cu doamna Jocelyn. 

— Când se-ntoarce? 

— Doamna Jocelyn petrece câteva zile în Yorkshire, la sora 
dumneaei. Se-ntoarce mâine. 


— Dar domnul DeWitt? 

Tăcere. 

— După cum v-am spus, despre asta va trebui să discutaţi cu 
doamna DeWitt. 

— O ultimă întrebare: Charles DeWitt este soțul doamnei? 

Menajera îmi răspunde șovăielnic: 

— Dacă doriţi, îi pot transmite doamnei Jocelyn c-aţi sunat. 

Îi spun numele meu și numărul de telefon al hotelului la care 
stau. 


13 


Diane mă așteaptă la o masă rotundă, în fundul barului. 
Privind prin fumul de ţigară, nu o recunosc până când îmi face 
semn, fluturându-și nonșalant degetele. 

Noţiunea ademenitoare a unui suflet-pereche, faptul că 
fiecare dintre noi își caută perechea toată viaţa sunt cele mai 
romantice idei, din punct de vedere metafizic. Sigur că e o 
porcărie. Și totuși, e un gând ispititor. Nu pot ignora posibilitatea 
ca Diane să fie sufletul meu pereche. Deși bineînțeles că aș 
putea gândi același lucru despre orice femeie cu care îmi dau 
întâlnire. 

Bărbaţii din preajma Dianei ridică privirea ca să vadă cui îi 
face semn. Când dau cu ochii de mine, se uită încă o dată la ea, 
vrând poate să verifice dacă e mioapă, întreagă la minte sau 
poate un terapeut care și-a scos pacientul în oraș, ori, cine știe, 
o damă de companie pe care am angajat-o pentru seara aceea. 

Cerându-mi scuze, îmi croiesc drum prin mulţimea gălăgioasă 
și mă strecor printre Diane și un neamţ care lălăie un cântec de 
beţie. În Londra există mai mult de șapte sute de baruri, și în 
multe dintre ele găsești doar turiști. Englezii petrec în locurile lor 
secrete. Îi înţeleg. Comand două beri pilsner la bar și le dăm 
repede peste cap. 


Traficul curge pe lângă noi, asemenea unui fluviu de metal. 
Firmele de neon alcătuiesc fântâni de lumină distorsionate de 
marginile ochelarilor mei groși. Mă simt pierdut, de parcă aș fi 
pe altă planetă. Pentru Diane, Londra înseamnă „acasă”. M-a 
luat de braț și turuie liniștită, plină de încrederea de sine 
inspirată de vederea propriei reflexii după ce a petrecut ore în 


șir aplecată peste o cutie cu farduri sau scotocind prin 
garderobă. Poartă ciorapi roșu-aprins, o fostă neagră și o bluză 
roșie pe sub un sacou scurt de catifea. Nu pot decât să visez la 
ce se ascunde dedesubt. Are o poșetă mică cu o curelușă 
petrecută comod, de-a curmezișul pieptului. Părul e legat cu o 
bucată de panglică în coadă. 

— Mi-am amintit să vorbesc cu Lucy. Vezi ce fată bună sunt? 

— Lucy? 

— Bibliotecara de la British Museum. A spus că te-ajută cu 
mare plăcere. 

— Cu mare plăcere? 

Diane chicotește. 

— Lucy e foarte curioasă în legătură cu toţi bărbaţii din viața 
mea. 

In timp ce Diane vorbește despre sociabila Lucy, eu mă întreb 
dacă mă număr printre bărbaţii din viaţa ei. 

Îmi plac femeile tăcute, puţin timide, introvertite, nu cele care 
fluieră după bărbaţi în baruri. Îmi plac femeile care debordează 
de gânduri și de sentimente, dar pe care nu le împărtășesc cu 
toată lumea. Habar n-am ce fel de femeie este Diane, nici de ce 
mă simt atât de atras de ea. Și chiar că nu știu ce vede ea la 
mine. 


Pe Strada Garrick există un restaurant vegetarian faimos 
pentru fabulosul meniu cu legume, ca și pentru prețurile 
piperate pe care le practică. Vreau să spun: dacă tot inviţi o 
femeie frumoasă la o cină vegetariană, măcar fă-o cum trebuie. 

O conving pe Diane să încerce o mâncare de fasole toscană 
albă cu focaccia umplută cu Stracchino. Pentru mine comand 
vinete cu parmezan și sparanghel întreg în vinegretă. Ca 
aperitiv, ne hotărâm să luăm clătite cu spanac și ciuperci, pe 
care chelnerul sâsâit și care clipește prea des ni le-a 
recomandat șovăitor. Una dintre bilele albe ale restaurantelor 
vegetariene sunt chelnerii lipsiţi de prejudecăți. Tratează 
albinoșii cu același respect manifestat față de alţi clienţi. 

După ce și-a notat comanda, chelnerul a aprins lumânarea și 
a dispărut, Diane își sprijină coatele pe masă, își unește palmele 
și mă privește. Cum restaurantul e întunecat și faţa îmi e 
scăldată în umbre care îmi ascund roșeaţa, și cum astfel de 


amănunte simple mă pun oarecum la adăpost, îmi iau inima în 
dinţi și fac o glumă pe seama unui subiect delicat: 

— Știu de ce-ai hotărât să ieși cu mine-n oraș. 

Cuvintele mele o surprind. Își îndreaptă spatele. 

— A, da? 

— Ești curioasă să afli ce se-ntâmplă cu albinoșii la miezul 
noptii, o tachinez. 

Mă privește fără să înțeleagă, apoi zâmbește larg. 

— Bine, atunci spune-mi tu de ce! o îndemn. 

Diane își drege vocea, inspiră și își lasă capul într-o parte. 

— Pentru că te plac. 

— Mă placi? 

— N-am mai întâlnit pe nimeni ca tine. 

— A, asta pot s-o cred! 

— Nu mă-nţtelege greșit! Mă refeream la sensul bun al 
cuvântului. 

— Aha! Ăă, mulţumesc. 

— Nu te dai bătut cu ușurință. 

— Cred că i se spune „încăpăţânare”. 

Chicotește și îmi aruncă o privire. 

— N-ai o prietenă? Acasă, vreau să spun. 

— Acum, nu. 

Asta e o mică exagerare. Nu vreau să par jalnic. 

— Dar tu ai pe cineva? 

— În prezent, nu. Dar s-ar zice c-am avut sute de iubiţi. 

Pentru o clipă, oscilează între râs și disperare. Din fericire, 
râsul iese învingător. 

— Dobitocul ăla! exclamă, mai mult pentru sine. 

Nu spun nimic. Să alin inimile zdrobite nu e punctul meu forte. 
Am destule probleme cu propria mea inimă zdrobită. 

Mă privește în ochi. Încerc să-i susţin privirea, ceea ce nu e 
chiar atât de ușor. Din cauza vederii slabe, mușchii ochilor mei 
au un fel de spasme. Boala asta se numește nistagmus. Medicii 
cred că e declanșată de efortul ochiului care încearcă să 
concentreze și să distribuie simultan lumina care intră prin iris. 
Dar, pentru cei mai mulţi, defectul acesta mă face să par 
alunecos, de parcă aș fi mereu la pândă, căutând pericole sau 
altceva. 

— Nu ești la fel ca ceilalţi, spune Diane. 

Sosesc aperitivele. Mâncăm în tăcere. 


Diane se înviorează abia după ce chelnerul servește 
antreurile, toarnă din nou vin în pahare, ne sâsâie „Bon appetit”, 
face o plecăciune și se retrage în locul lui ascuns, umed și 
întunecos din bucătărie. Mult timp se uită la mine surâzând și 
mușcându-și din când în când buza de jos. la o boabă de fasole 
cu furculița și o bagă în gură. 

— Așa... De ce te-ai făcut arheolog? 

li răspund că m-am făcut arheolog pentru că-mi plac istoria, 
sistemele de clasificare, deducţia, interpretarea și înțelegerea. 
Teoretic, aș fi putut să mă fac psiholog. Psihologia e arta 
arheologiei mentale. Dar sunt mult prea timid pentru a fi un bun 
psiholog. In plus, problemele altora nu mă interesează chiar așa 
de mult, iar asta nu din egoism, ci pentru că eu însumi am 
destule. 

— Care-i treaba cu racla asta, Bjørn? 

In timp ce-i răspund, plimb un sparanghel prin farfurie. 

— Oamenii ăștia ascund ceva, ceva foarte important. 

— Ce anume? 

Mă uit pe fereastră. O dubiţă pentru livrări cu geamuri fumurii 
e parcată afară, blocând o altă mașină. Înfig furculita în 
sparanghel și mă trece un fior. Îmi închipui că dincolo de 
geamurile alea negre sunt camere de luat vederi și microfoane. 
Câteodată, paranoia mea își face de cap. 

— Ceva atât de important, că sunt gata să ducă lucrurile 
foarte departe ca să păstreze secretul. 

— Cine sunt e? 

— Toată lumea. Nimeni. Nu știu. MacMullin, Llyleworth, 
profesorul Arntzen,  SSl-ul, Oficiul Regal Norvegian al 
Patrimoniului Cultural, toţi. Poate și tu? 

Nu spune nimic. 

— Era o glumă, o liniștesc. 

Imi face cu ochiul și scoate limba. 

— Cred c-au descoperit ceva în 1973. La Oxford. 

— La Oxford? 

— Toate indiciile duc într-acolo. 

— La 1973? 

— Da. 

Face o grimasă îndurerată. 

— S-a-ntâmplat ceva? 


În spatele nostru, în bucătărie, cineva a lovit o sticlă. 
Chelnerul nostru se repede într-acolo, pocnind plin de reproș din 
degete. 

Diane dă din cap. 

— Nu, îmi răspunde distant. 

— Pur și simplu sunt prea multe lucruri care nu se potrivesc, 
continui. Lucruri care n-au noimă. 

— Poate că nu reușești tu să-nţelegi. Poate că nu vezi situaţia 
în ansamblu, îmi sugerează. 

— Tu ce crezi? Cum a știut SSl-ul cu atâta precizie unde era 
îngropată racla? 

Întrebarea o face să tresară. 

— Noi știam asta? 

— Evident! În cartea lor, profesorul Arntzen, DeWitt și tatăl 
meu au speculat încă din 1973 că în acel sit există o relicvă, dar 
n-au reușit să verifice decât anul ăsta. Ce mai înseamnă și asta? 

— Nu e chiar așa de ciudat. Abia anul trecut am obţinut 
fotografiile tăcute prin satelit, care arată exact locul în care se 
află octogonul. 

Ar fi trebuit să-mi dau seama. 

— Adevărul nu e niciodată așa cum îl percepem noi, îi explic. 
Cineva trage sfori invizibile. 

— Ce vrei să spui? 

— Știau exact ce caută și unde să caute. Și au găsit ce 
căutau. Pe urmă am intrat eu în peisaj și m-am amestecat în 
povestea lor. 

— Asta-mi place la tine! Te-ai amestecat în poveste! 

— Da, dar ei nu sunt așa de încântați că joc și eu un rol în ea. 

— E numai vina lor. 

— Pentru ei, acum sunt ca un spin în coaste. 

— Așa le trebuie. 

Râd. 

— Tu chiar ai un dinte împotriva lor, nu? 

— Pur și simplu tipii ăștia sunt atât de... 

Dă din cap și strânge din dinţi. 

— Ţi-a plăcut tocana? 

— A fost delicioasă. 

— Şi crezi c-ai putea să devii vegetariană? 

— În niciun caz! Îmi place prea mult carnea, spune și îmi face 
cu ochiul. 


Nu mi se întâmplă în fiecare zi să mă plimb prin Londra cu 
brațul petrecut pe după mijlocul unei femei frumoase. De fapt, 
cinstit vorbind, nu mi se întâmplă în fiecare zi să mă plimb pe 
undeva cu brațul petrecut pe după mijlocul unei femei 
frumoase. 

Aerul e cald, înăbușitor, sufocant. Sau poate mi se pare. Fac 
cu mâna mașinilor care trec pe lângă mine. Le fac cu ochiul 
fetelor. Un cerșetor doarme prăvălit într-o cabină telefonică. 
Diane își strecoară palma în buzunarul de la spate al 
pantalonilor mei. 

Nu i-am spus Dianei la ce hotel sunt cazat. Cu toate acestea, 
mă conduce pe Oxford Street, apoi pe Bayswater Road. Sau 
poate eu sunt cel care, în mod subconștient, o ia în acea 
direcție, îmi încerc norocul și îi cuprind umerii cu brațul. 

— Mă bucur că te-am cunoscut, îi spun. 

Traversăm în fugă o străduţă, deși semaforul arată culoarea 
roșie. Un Mercedes ne claxonează. 

— Mă bucur foarte mult, îi repet, trăgând-o spre mine. 

Deodată, se oprește și flutură din mână. Habar n-am ce 
înseamnă gestul ăsta. Mă uit în jur, în căutare de țânțari. Oare în 
centrul Londrei există țânțari? Un taxi virează și oprește la 
marginea trotuarului. Când Diane se întoarce spre mine, ochii îi 
sunt plini de lacrimi. 

— Îmi pare rău. Mulţumesc pentru o seară minunată. Ești un 
scump. Scuze! 

Apoi trântește cu zgomot portiera taxiului. Deschid gura, 
vrând să spun ceva, dar nu am cuvinte. Diane îi spune șoferului 
ceva ce nu înţeleg. Omul încuviințează din cap și pornește în 
viteză. Diane nu se întoarce să privească înapoi. Mașina dispare 
la un colț. Uluit, rămân multă vreme pe trotuar, privind mașinile 
care trec. 


Obrăznicătura de Linda e încă de serviciu în spatele biroului 
de la recepţie. „Linda, leopardul cu picioare lungi.” 

— Aţi petrecut o seară plăcută? mă întreabă, cu un aer 
profesionist. 

Dau din cap, ursuz. 

— Am un mesaj și o scrisoare pentru dumneavoastră. 


Îmi înmânează un bileţel și un plic. DeWitt a sunat și dorește 
să îl contactez. În drum spre camera mea, deschid plicul. 

Înăuntru găsesc o foaie albă, cu un mesaj scurt: „Veţi primi 
250.000 de lire sterline în schimbul raclei. Așteptaţi următoarele 
instrucţiuni.” 

Mă întreb cât de mult costă persoana mea: mândria, respectul 
meu de sine, imaginea pe care o am despre mine. Nu prea sunt 
sigur, dar 250.000 de lire nu mă ispitesc nici pe departe. 

Cred că e, într-adevăr, cazul să merg la psiholog. 


14 


— Diane are o relaţie ciudată cu bărbaţii. 

Stau pe un scaun cu spătar tare, în camera de lectură a 
bibliotecii din British Museum. Tavanul se arcuiește deasupra 
mea, la ameţitoarea înălțime de treizeci și doi de metri. Mesele 
de lectură radiază din centrul rotund al încăperii. Aici este 
depozitată memoria scrisă a civilizaţiei anglo-saxone. Pe masa 
din faţa mea zace un teanc de tomuri groase. Pe podea sunt 
două cutii pline cu documente scoase din arhiva de manuscrise. 
Aerul, hainele mele, buricele degetelor, totul miroase a praf 
adunat între paginile de hârtie. In schimb, Lucy miroase a 
parfum Salvador Dali. 

De ceasuri întregi tot răsfoiesc cărți și iau notițe. Am umplut 
douăsprezece pagini A4 cu notițe, comentarii și observaţii. lar 
acum, Lucy vine înapoi. Și-a pus funduleţul simpatic pe masa 
neocupată de lângă mine și stă acolo, legănându-și picioarele. E 
roșcată, poartă fard albastru și un pulover lăbărțat. Și o fustă 
mini. E limpede: fata are impresia că sunt dovada vie a gustului 
ciudat la bărbaţi al Dianei. 

Nu sunt obișnuit ca femeile să discute despre mine ca făcând 
parte din tagma „bărbaţilor”. De fapt, nu sunt obișnuit ca 
femeile să discute despre mine, în afara cazului în care mă 
compătimesc. 

— Mă rog, există bărbaţi și bărbaţi, mormăi eu, încercând să- 
mi ascund stânjeneala. 

— Știu eu câteva lucruri pentru care sunt utili, toarce Lucy. 

— Ai mai găsit ceva despre Mănăstirea Vaerne? 

— Imi pare rău, dar toate materialele sunt aici. 


Vorbește răgușit, ca și cum ar ieși în oraș prea des și ar 
rămâne prea târziu. 

— Cele mai multe sunt scrisori și referinţe din manuscrise. 
Dar, dacă vrei, avem material berechet despre Cavalerii 
Ospitalieri. De ce te interesează lucrurile astea? 

— Au legătură cu o descoperire arheologică. 

— Aha! Diane mi-a spus că ești arheolog. Și ai găsit ce căutai? 

— Nici măcar nu știu ce caut. 

Lucy plescăie din limbă, dezaprobator. 

— Hm, a zis că ești un tip mai aparte! 


Cavalerii Ospitalieri au fost un ordin religios închinat lui loan 
Botezătorul și înfiinţat în scopuri caritabile în 1050 d.H., la 
lerusalim, într-un spital al cruciaților. Călugării îi îngrijeau pe 
vârstnici și pe cei bolnavi, însă - inspirați de Cavalerii Templieri, 
al căror ordin s-a înfiinţat în 1119 -, și-au schimbat scopul, 
asigurând și protecţie militară pentru locurile sfinte ale 
creștinătății. 

În 1187, când Saladin a recucerit lerusalimul din mâinile 
cruciaților, Cavalerii Ospitalieri și-au mutat sediul în fortăreaţa 
cruciată din Acre. De acolo, călugării și-au continuat lupta 
împotriva musulmanilor, alături de Templieri. În aceeași 
perioadă, călugării au început să călătorească foarte mult - 
ciudat, chiar și în locuri foarte îndepărtate, ca Norvegia. Când 
Acre a căzut, în 1291, Cavalerii Ospitalieri și-au mutat căminul 
în Cipru, apoi în Rodos. 

De-a lungul secolelor, Ospitalierii au dus bătălii după bătălii, 
au fugit dintr-un loc în altul, au trecut de la curaj la înfrângere, 
apoi din nou la curaj. Ordinul lor a devenit bogat și puternic. Au 
primit cadouri de la regi și prințese. Cruciații aduceau comori 
splendide din incursiunile în teritoriul inamic. Faptul că ordinul 
mai există și astăzi vorbește de la sine. 

În timp ce ramura militară a Ospitalierilor înfrunta dușmani 
puternici pe tot teritoriul Europei, fraţii lor într-ale religiei, 
stabiliți la Mănăstirea Værne, s-au bucurat la început de 
protecţie din partea Norvegiei. Papa le-a trimis scrisori de 
protecţie de la Roma, iar localnicii și regele Norvegiei vegheau 
asupra lor. Dar, în scurt timp, mănăstirea a început să aibă 
probleme, iar proprietatea și bunurile lor au fost confiscate. Intr- 
o scrisoare adresată Episcopului de Oslo, Papa Nicolae al II-lea 


cerea ca proprietatea confiscată să le fie înapoiată călugărilor, 
dar aceștia nu au mai primit-o niciodată. Nu e clar ce s-a 
petrecut de fapt în culise. 

Marele Maestru nu recunoștea autoritatea niciunui rege sau 
prinţ asupra Ordinului său, în afară de cea a Papei, iar acest 
lucru le-a dat mână liberă celor trei subordine - Cavalerii, 
Capelanii și Fraţii, care se îngrijeau de cei neputincioși - să își 
extindă influenţa în toată Europa. În mănăstirile lor, Ospitalierii 
încă îi îngrijeau pe cei bolnavi și vârstnici, dar, dincolo de toată 
acea pietate, pândea ambiția fiecărui nou Mare Maestru de a 
aduna mai multe terenuri, mai mult aur și bijuterii și mai multă 
putere. 

In cele din urmă, Ospitalierii și Cavalerii Templieri au ajuns să 
fie considerați drept rivali de temut de către regi, prinți și cler. 
La 1312, regele Filip al IV-lea al Franţei s-a grăbit să destrame 
cel mai puternic ordin, cel al Cavalerilor Templieri, iar ordinul 
mai puţin ameninţător al Ospitalierilor a preluat mare parte din 
vastele bogății ale Templierilor. Dar această prosperitate nu a 
durat prea mult, pentru că în cele din urmă averile le-au fost 
confiscate. 

In 1480, Ospitalierii au respins un atac otoman asupra 
Rodosului, însă până la urmă au capitulat în faţa sultanului 
Suleiman Magnificul, în 1522. Otomanii i-au permis Marelui 
Maestru să călătorească de la Messina până în Sicilia. În 1530, în 
urma negocierilor purtate acolo, Ospitalierii l-au convins pe 
Sfântul împărat Roman Carol al V-lea să le cedeze Malta, Gozo și 
Tripoli. 

Doi ani mai târziu, zilele de glorie ale cavalerilor de la 
Mănăstirea Værne s-au încheiat. 


Lucy poartă ciorapi roșii din nailon. Îmi distrag atenţia. De 
fiecare dată când își mișcă picioarele, nailonul îi scârțâie între 
coapse, scoțând un sunet care îmi pune imaginaţia pe jar. O 
întreb: 

— Cum era tipul? Adică ultimul ei prieten? 

— George. Un dobitoc. S-a folosit de ea. E așa de încrezătoare 
în oameni! 

Expresia de pe chipul lui Lucy spune de la sine toată 
povestea. 

— L-a prins cu 0... curvă. 


— L-a părăsit? 

— Diane? Ha! Era leșinată după el. l-am spus că nu e decât 
fața de el. Mușchi frumoși, un fund de milioane, fără pic de 
creier în cap, dar ei nu i-a păsat. 

— Mi s-a părut că e prea deșteaptă pentru așa ceva. 

— Diane e brici. Dar dacă o femeie e inteligentă nu-nseamnă 
că se pricepe la bărbaţi. Diane e un spirit liber. Caută. N-am 
înțeles prea bine ce vrea. E cam ciudățică. 

— Mie mi se pare normală. 

— Probabil, dar a avut o copilărie tristă. Chestiile astea te 
afectează. 

— În ce sens a fost tristă copilăria ei? 

— Diane a crescut la internat. Taică-său o vizita o dată pe 
lună. Îl venerează. Dar am impresia că-l și urăște. 

— A părăsit-o? 

— Vorbești de taică-său? 

— De George, de ultimul ei iubit. 

— Ba bine că nu! S-a mutat fuguța cu târfa aia a lui. Probabil 
avea forme mai apetisante decât Diane, dar era de zece ori mai 
bătută-n cap. | se potrivea mai bine, după părerea mea. 

— Dar tu? Eşti măritată? 

— Eu? 

Lucy scoate un mic țipăt. În tăcerea care urmează, toată 
lumea se uită la noi. Își duce mâna la gură. 

— Eu, căsătorită? Am doar douăzeci și trei de ani, îmi 
șoptește. 

Ca și cum ar fi vreun fel de explicație. 

Dacă n-ar fi fost Lucy, mi-ar fi luat o zi întreagă să obţin acces 
în bibliotecă și să văd manuscrisele. Ea mi-a făcut rost de un 
permis de cititor și de unul pentru manuscrise, fără intervalul 
obișnuit de așteptare. Mi-au făcut o poză, a trebuit să-mi las 
pașaportul norvegian la ei și să completez un formular de două 
pagini. 

Am luat câteva notițe în carnetul meu mare, dictando, dar 
habar n-am dacă au vreo importanţă. O mare parte dintre 
arhivele Mănăstirii Vaerne - Domus hospitalis sancti Johannis în 
Varno, în sursele latinești - erau intacte în 1622. Cea mai veche 
scrisoare papală care acorda privilegii, semnată de Papa 
Inocențiu al Ill-lea, a fost eliberată pentru giffuett munckenne ij 
Werne closter, în 1188. Prin acea scrisoare, Papa îl excomunica 


pe Regele Sverre, ceea ce mă face să deduc că mănăstirea e 
mai veche. Cea mai recentă scrisoare datează din 1194. Mai 
degrabă din 1188 - chiar după ce Cavalerii au fost nevoiţi să 
părăsească lerusalimul și să se mute la Acre. In acel an, Papa 
Clement al Ill-lea (care nu a fost recunoscut niciodată drept 
Papă) i-a trimis o scrisoare mai-marelui cavalerilor. Savanţii i-au 
interpretat sensul cu greu. Pe scurt, în scrisoare se poruncea 
Ordinului să se supună misiunii sfinte de a ascunde și proteja 
racla. Din punct de vedere al documentelor religioase, această 
scrisoare nici măcar nu e importantă. Nici măcar nu e completă. 
Dar la mijlocul unui colţ rupt al copiei fragmentului care a rămas 
din scrisoare văd trei litere: V-A-R. Nu știu dacă s-a sinchisit 
cineva să studieze literele acelea. După cum spuneam, e doar 
unul dintre miile de documente. Dar bineînţeles că nu putem 
exclude posibilitatea ca, la un moment dat, literele să fi făcut 
parte din cuvântul „Varna”. 


Ceva mai târziu, Lucy mă duce într-un birou în care receptorul 
telefonului e scos din furcă, așteptându-mă. Aud vocea Dianei. 
Aproape șoptit, își cere scuze pentru seara trecută. Glasul e rece 
și distant, de parcă nu prea știe ce vrea, nici ce simte. Imi spune 
că nu a vrut să plece așa, dar nu se simţea bine, și că speră că 
nu i-am interpretat greșit gestul. 

Îi spun că poate pur și simplu nu e făcută să fie vegetariană. 

Mă întreabă dacă m-am simţit jignit. 

— Jignit? spun cu o ironie temerară, făcându-mă că nu știu 
despre ce vorbește. Oricum ne pregăteam să încheiem seara, 
nu? Ha, ha! 

Mă întreabă dacă se poate revanșa. Vreau să mă întâlnesc cu 
ea în seara asta? Poate să vin la ea acasă? 

— De ce nu? îi spun. Nu cred că am alt plan. 


15 


L-am observat acum o oră. Un bărbat în vârstă, îmbrăcat cu o 
haină de cașmir mult prea călduroasă pentru vremea de afară. 
Trăsăturile îi sunt puţin exotice, ca și cum unul dintre strămoșii 
lui îndepărtați ar fi fost un prinţ oriental care s-a oprit la Londra 
pentru un strop de distracţie. Părul îi e argintiu și mai lung decât 
ar fi normal pentru o persoană de vârsta lui. Are în jur de 


șaptezeci de ani. E înalt și subţire, cu un aer distins. Ochii îi sunt 
migdalaţi și în alertă. Își face de lucru prin jur, scoțând cărţi de 
pe rafturi și completând fișe la întâmplare, dar în tot acest timp 
supraveghindu-mă. Acum se apropie încet de masa la care stau. 

Sunt obosit. Am petrecut toată ziua citind cărţi și documente 
care nu rezolvă niciun mister. Am citit zeci de pagini despre 
cavaleri, mituri religioase și cruciade. Tocmai am găsit un teanc 
de documente despre evenimentele de la Rennes-le-Château. 
Am citit tratate legate de concepția despre lume a călugărilor 
medievali și despre poziția oficială a Bisericii în legătură cu 
bunurile și proprietăţile materiale. Dar măcar contează? N-aș 
putea să le dau pur și simplu afurisita de raclă? Nici măcar nu 
îmi aparţine. Nu e problema mea. Dar ceva din mine se opune. 
Și vrea să știe adevărul. 

— Domnul Beltø? Domnul Bjørn Beltø? 

E primul englez care reușește să-mi pronunțe corect numele. 
„B”-ul lui sună răspicat, nu înfundat. Probabil că la un moment 
dat, în trecut, a învățat să pronunţe corect sunetul. De pildă, 
pentru că a fost colegul și prietenul tatălui meu. 

La Oxford, poate. 

Poate în 1973. 

Charles DeWitt... 

L-am găsit în sfârșit. De fapt, el m-a găsit pe mine. 

Închid cărţulia ciudată despre codurile rozacruciene (care, din 
nu știu ce motive, se afla printre documentele despre Rennes-le- 
Château) și îmi ridic privirea spre el. 

— Eu sunt, îi confirm, așezând cărțulia pe masă. 

Se apleacă puţin deasupra mea, cu o mână sprijinită de 
panourile care despart locurile. Aruncă o privire rapidă către 
cărţulie, apoi se uită la mine. Omul ăsta are carismă. Imi 
amintește de un aristocrat din alte vremuri - un lord de secol 
XVIII, care a ieșit din epoca lui. În mod obișnuit, m-aș face mic 
sub intensitatea privirii sale. În schimb, îi susţin privirea, cu un 
rânjet nepăsător. 

— Având în vedere fizicul meu, mi-e cam greu să m-ascund. 
Chiar și-n Londra, adaug cu îndrăzneală. 

Nu pot descrie precis următoarele clipe. De fapt, nu face 
decât să zâmbească la auzul glumei mele autoironice. Însă ceva 
din surâsul și privirile noastre care se întâlnesc ne dislocă pe 
amândoi din British Museum și ne aspiră într-un vid în care 


timpul a încremenit. Undeva, în adâncul creierului meu, aud 
păcănitul și huruitul mecanismelor interne ale pendulei aflate în 
casa de lângă fiord a bunicii, o aud pe mama șoptindu-mi 
„Bjørn, micule prinţ”, aud urletul tatei și cuvintele lui Grethe - 
„Speram să nu afli vreodată” -, cuvinte, sunete întreţesute într- 
un potop de amintiri întrezărite pentru o clipă, ca în lumina unui 
fulger. 

Apoi revin la realitate. Tremur pe scaun. Bărbatul pare să nu fi 
observat nimic. 

— Am înţeles că mă căutaţi, îmi spune. 

În sinea mea, îmi zic: „Hristoase, dacă mi se mai întâmplă o 
dată treaba asta, e musai să sun la cabinetul doctorului Wang 
când ajung acasă.” 

— Așa e, bâigui. 

Mă simt buimac și dezorientat. Ce naiba s-a petrecut 
adineauri? 

— Ce doriţi de la mine? mă întreabă. 

— Am impresia că știți deja. 

Dă din cap fără să răspundă. Oftez. 

— Toţi știu mai multe decât recunosc că știu, îi zic. Dar 
pretind că habar n-au. 

— Așa se-ntâmplă de obicei. 

— Avem destule în comun. 

— Chiar așa? Ce interesant! Cum ar fi? 

— Am niște întrebări, și cred că dumneavoastră aveţi 
răspunsurile. 

— Bineînţeles, depinde de întrebare, îmi atrage el atenţia. 

— Și de cine întreabă. 

Se ridică și cercetează încăperea din priviri. 

— E un loc cu adevărat fascinant. Știaţi că această bibliotecă 
a început cu doar cincizeci de mii de volume, pe care Sir Hans 
Sloane le-a lăsat moștenire în 1753, și că, în 1966, când colecţia 
muzeului a fost catalogată, doar catalogul număra două sute 
șaizeci și trei de volume? 

— Nu mi s-a spus, îi zâmbesc. 

— Domnule Beltø, îmi pare rău că v-am făcut să așteptați, dar 
am fost plecat din ţară. Afară ne așteaptă o mașină. Îmi faceţi 
onoarea de a accepta invitaţia la un ceai la mine acasă? Așa, o 
să putem să discutăm într-un loc mai ferit despre tot ce avem în 
comun. 


— Cum de-aţi știut că sunt aici? 

Un surâs reținut îi plutește pe buze. 
— Sunt foarte bine informat. 

Nici nu mă îndoiesc. 


Locuiește într-un cartier frumos, într-o casă cu o scară 
impunătoare, care duce la intrarea principală, și una îngustă 
(aflată în spatele unui gard din fier forjat), care duce în jos, la 
ușa bucătăriei. Când am ieșit din British Museum, a apărut o 
limuzină cu geamuri fumurii. Timp de douăzeci de minute, 
șoferul, pe care abia dacă îl întrezăream prin gemuleţul care ne 
despărțea de el, s-a învârtit printr-un labirint de străduțe 
laterale. Mă întreb dacă a făcut-o ca să mă buimăcească, așa că 
mă uit cu atenţie la plăcuţa străzii pe care oprim. Se numește 
Sheffield Terrace. 

Adresa lui Jocelyn DeWitt era pe Protheroe Road. 

DeWitt descuie ușa. Două găuri în care altădată au fost 
șuruburi și o urmă întunecată sugerează că acolo ar fi trebuit să 
se afle plăcuţa cu numele proprietarului. 

E o casă distinsă și, ca multe alte case distinse, pare nelocuită 
și proaspăt reamenajată. Mobila, tablourile, covoarele... nimic 
din toate acestea nu o transformă într-un cămin primitor. 
Observ că peste tot domnește o ordine perfectă, nu se vede 
niciun obiect personal, niciun fleac fără rost care să pară 
nelalocul lui, dar care să fi fost așezat la vedere, fiindcă le 
trezește amintiri dragi proprietarilor. Totul e steril, așa cum te-ai 
aștepta din partea unui bărbat proaspăt divorţat, care tocmai s- 
a mutat de acasă și și-a găsit un alt domiciliu. 

— Vasăzică, soţia dumneavoastră a rămas cu menajera? 
întreb în vreme ce ne agăţăm hainele în cuier. 

DeWitt îmi aruncă o privire îndurerată. 

— Soţia mea? 

Ar fi trebuit sa-mi mușc limba. Am făcut un comentariu 
nepoliticos și nechibzuit. Mă caracterizează. Un comentariu lipsit 
de tact, pe care ţi-l permiţi cu un prieten apropiat. Dar pentru un 
om cu sânge albastru ca Charles DeWitt, divorţul - căci e 
limpede că el și Jocelyn sunt în toiul unui divorț - reprezintă 
probabil o catastrofă socială. În niciun caz nu e un subiect de 
glumă din partea unui străin. 


— Îmi cer scuze, îi spun umil. V-am căutat numele în cartea 
de telefoane și v-am sunat soţia, dar nu era acasă. 

— Poftim? 

DeWitt pare confuz. 

— Jocelyn? îl lămuresc eu șovăitor. 

— Cum? 

— N-am reușit să dau de dumneaei. 

— A! exclamă deodată și mă privește vesel. Jocelyn! Înţeleg. 
Aha... Înţeleg. 

Intrăm în salon și ne așezăm lângă o fereastră unde lumina 
soarelui taie coloane argintii printre particulele de praf din aer. 

— Aţi vrut sa-mi vorbiţi? mi se adresează. 

— Probabil că știți deja despre ce e vorba. 

— Poate. Poate că nu. Ce vânt v-aduce la mine? La noi? 

— V-am găsit numele într-o carte, acasă la Grethe. 

— La Grethe... 

Glasul îi e vulnerabil, tandru, ca al unui tată care vorbește 
despre fiica aflată într-un ţinut îndepărtat. 

— V-amintiţi de ea? 

Închide ochii. 

— O, da! 

Tristeţea îi umbrește chipul, lăsând în urmă o expresie 
chinuită. 

— O cunoașteţi bine? 

— Am fost iubiţi un timp. 

Cuvântul „iubit” îmbracă relaţia lor într-o lumină siropoasă. 
Dar, după cum o cunosc eu pe Grethe, probabil că relaţia a fost 
oricum, numai siropoasă nu. Măcar asta îi explică parţial 
comportamentul. Apoi, se întâmplă ceva surprinzător. Ochii lui 
DeWitt încep să lucească. Se scarpină la colţul unui ochi. 

— Vă rog, chicotește stânjenit, de ce păreţi așa de uimit? 
Grethe a fost întotdeauna... Cum să spun? A fost o femeie 
pasională, temperamentală și un suflet bun. Mult prea amabilă 
și îngăduitoare. Nu e de mirare că de-a lungul anilor a avut 
mulţi... aaă... prieteni bărbați. Relaţia noastră s-a consumat 
acum mulţi ani. 

— Am vizitat-o fiindcă aveam nevoie de un sfat legat de o 
descoperire arheologică. Și am găsit asta, îi spun, dându-i 
cartea de vizită de la Asociaţia Geografică din Londra. 


Privește fix cartonașul îngălbenit, cu o expresie distantă. Se 
luptă să ascundă ceva. 

— Nimeni nu vă cunoaște acolo, adaug. 

— E o neînțelegere. 

— Ce fel de neînțelegere? 

— Nu vă faceți griji pentru asta! Dar bineînţeles c-ar fi trebuit 
să recunoască numele Charles DeWitt. 

— Am venit aici din pricina unei descoperiri arheologice. 

— Da? 

— Am găsit o raclă. 

— Interesant. 

— O raclă de aur. 

— Aţi adus-o cumva cu dumneavoastră? 

— De ce? 

— Ca să aruncăm o privire. 

— Nu-nţelegeţi. Tocmai asta e ideea: trebuie să apăr racla. 
DeWitt ridică sprânceana stângă. 

— Adevărat? 

— Au încercat s-o fure. Voiau s-o scoată ilegal din ţară. 

— Despre cine e vorba? 

— Liyleworth, Arntzen, Loland, Viestad. Toţi șefii mei. Toţi 
sunt implicați, într-un fel sau altul. 

Râsul lui sună fals. 

— Credeţi că exagerez? îl întreb. Sau c-am inventat totul? 

— Cred c-aţi înțeles greșit foarte multe lucruri. Nu e de 
mirare, dacă stai să te gândești. 

Mă privește. 

— Bjørn, pari un om neîncrezător. Foarte neîncrezător. 

— E posibil să fiu paranoic, dar poate că am și motive. 
Evident, e încântat de ceva, deși habar n-am de ce anume. 

— Așadar, ce-ai făcut cu racla? 

— Am ascuns-o. 

Ridică iar din sprâncene. 

— Aici, la Londra? 

— Nu. 

— Atunci, unde? 

— Într-un loc sigur. 

— Sper să fie așa. 

Inspiră adânc, încercând să-și adune gândurile. 

— Poţi să-mi spui de ce ţii atât de mult la racla asta? 


— Pentru că toţi vor să mi-o ia. Pentru că eu eram inspectorul 
și pentru c-au încercat să mă tragă pe sfoară. 

Chipul lui capătă o expresie de mulțumire de sine. 

— Păzitorul, șoptește el. 

— Poftim? 

— Te vezi în rolul păzitorului. Ce frumos! 

— Mi-ar fi plăcut să nu fiu nevoit să păzesc nimic. 

— Te-nţeleg. Povestește-mi despre șantier! 

— Lucram în Norvegia, pe un ogor de lângă o veche 
mănăstire medievală. Graham Llyleworth, de la SSI, conducea 
săpăturile, sub supraveghere norvegiană, reprezentată de 
profesorul Trygve Arntzen și directorul general Loland. Eu eram 
inspectorul sitului. Ce glumă bună! Căutam o fortăreață 
circulară. Sau cel puţin așa susțineau ei. Apoi am găsit ruinele 
unui octogon. Poate cunoașteţi mitul octogonului. lar în ruine 
am găsit racla. Et voi/ă!! 

— Și din toate astea ai dedus că e vorba de o conspirație? 

— Profesorul Llyleworth a furat racla și a fugit. Pe urmă i-au 
pasat-o profesorului Arntzen, șeful meu. 

— Și totuși, am impresia că, până-n punctul ăsta, totul a mers 
conform planului. De ce-ai intervenit? 

— Fiindcă aveau de gând să scoată pe furiș racla de aur din 
Norvegia. 

— Cum? 

— Probabil cu un avion particular. Au sunat pe cineva din 
Franța. 

— Adevărat? Și cum de știi asta? 

— Am ascultat la ușă. 

Îmi aruncă o privire și izbucnește în râs. 

— Acum înțeleg. Așa se explică multe. Ai ascultat la ușă. 

Râde din toată inima, părând că nu se poate opri. 

— Mi-am permis să le stric conspirația. 

— S-ar putea spune și așa. 

— Am furat racla înapoi. 

— Ce băiat bun! 

Nu-mi dau seama dacă își bate joc de mine. 

— Și de ce m-ai căutat pe mine? 

— Speram să mă lămuriţi care-i treaba cu racla. 

— Și de ce crezi că eu aș ști ceva despre ea? 


1 „Ca să vezi!” (fr. în original). 


— Pentru că totul duce înapoi, în 1973, la Oxford. Și la cartea 
aia. 

— Chiar așa? mă întreabă șovăielnic. 

Îmi frământ mâinile. 

— Știu că șansele sunt minime, dar, de vreme ce n-aţi 
participat la săpături, îmi închipuiam, speram că mă puteţi 
ajuta. 

— Cum anume? î 

— Spunându-mi ce aţi găsit acum douăzeci și cinci de ani. În 
timp ce mă cercetează din priviri, își mângâie bărbia 
contemplativ. 

— Hai să fiu cinstit! îmi spune. Haide să fim amândoi cinstiţi! 
Știu mai multe decât las să se vadă. 

Ne măsurăm unul pe celălalt din priviri. 

— Ştiţi ce conţine racla? îl întreb. 

— Mai întâi vreau să știu unde e. 

— În siguranţă. 

— Și n-ai deschis-o? 

— Bineînţeles că nu! 

— Perfect! Bjarn, ai încredere în mine? 

— Nu. 

Răspunsul meu sincer îl face să se prăpădească iarăși de râs. 

— Prietene, te-nţeleg! Îţi înțeleg scepticismul, dar gândește-te 
puţin... Habar n-ai ce amploare au acţiunile tale! Sunt atâtea 
lucruri pe care nu le știi. Trebuie să restitui racla! 

Ochii lui sunt imploratori, insistenţi. 

— De ce? 

— Nu poţi să te-ncrezi în mine, pur și simplu? 

— Nu. Vreau să știu ce se află în raclă! 

Închide ochii și respiră pe nas un timp. 

— Crede-mă când îţi spun că te-nţeleg. Eşti curios, bănuitor, 
nesigur. Şi speriat, poate. Te gândești că totul se leagă de bani. 

— M-am gândit și la asta. 

— Dar lucrurile nu stau așa. 

— Atunci, cu ce are legătură racla? 

— E o poveste lungă. 

— Am destul timp la dispoziţie. 

— E o poveste complicată și întortocheată. 

— Știu s-ascult. 

— Nu mă-ndoiesc. 


— N-aștept decât o explicaţie. 

— Am înţeles. Dar sunt nevoit să te rog s-accepţi că răspunsul 
la acest mister e atât de delicat, de sensibil, încât nu-ţi poate fi 
dezvăluit. 

— Ce tâmpenii arogante! 

Izbucnirea mea îl amuză. 

— Bine spus, domnule Beltø, bine spus! Pari un om căruia i se 
poate încredința un secret. 

Nu e o întrebare. E o afirmaţie. Sau o poruncă. Orice ar fi, nu 
răspund nimic. 

— S-ar spune că n-am de ales, continuă. 

Nu vorbește cu mine. Vorbește cu sine și mă lasă să trag cu 
urechea la conversație. 

— Mă văd nevoit să te fac părtașul unui mic... secret. Voi fi 
nevoit! repetă. N-am de ales. 

Nu scot niciun cuvânt. Imi spun: „Nu cred c-ar putea fi mai 
melodramatic de-atât.” Dar mă înșel. Face o mișcare să se 
ridice, dar se răzgândește și rămâne așezat. 

— Domnule Beltø, ești dispus să depui un jurământ? 

— Un jurământ? 

Mă gândesc la jurământul pe care directorul Viestad l-a luat 
atât de în serios. 

— În calitate de gentleman și de cercetător, îţi cer să promiţi 
că nu vei dezvălui niciodată cele ce urmează să-ţi spun. 

E greu de spus dacă glumește. 

— Promiţi? 

Aproape că mă aștept ca zidul să se despice și ca o echipă de 
douăzeci de oameni de la „Camera ascunsă” să năvălească în 
încăpere râzând, cu flori și microfoane. Dar nu se petrece nimic. 

— Bine, promit. 

Nu sunt sigur dacă am spus-o cu convingere. 

— Bine, spune DeWitt. 

Incă nu mi se adresează mie, ci mai degrabă unui spirit care 
plutește undeva, deasupra capului meu. 

— Cum să-ncep? se întreabă. Ei bine... l-ai putea numi un club 
exclusivist pentru domni, un club pentru inițiați, pentru 
cunoscători, un club distins de arheologi. 

— Un club de arheologie? 

__— Nu pentru orice arheolog de rând. Noi suntem cei mai buni! 
li spunem simplu: Clubul. A fost înfiinţat cum o sută de ani, de 


Austen Henry Layard. Layard a adunat cincizeci dintre cei mai 
buni arheologi, exploratori și aventurieri ai vremii. Numărul 
membrilor nu poate depăși cincizeci. Când unul moare, ceilalţi 
se strâng și votează pe cine ar vrea să invite să facă parte din 
club - ceva asemănător cu un conclav papal. Ei, sigur că nu la 
fel de important, adaugă el, într-un fel care mă face să mă 
întreb dacă vorbește serios sau nu. 

— Și dumneavoastră sunteţi îndeajuns de norocos să faceţi 
parte din acest Club? 

Nu pare să-mi perceapă sarcasmul. 

— Cu toată modestia, răspunde el luându-se prea în serios, eu 
sunt președintele Clubului. 

Mă privește, așteptând să vadă ce impresie a făcut această 
revelaţie asupra mea. În zadar. Bineînţeles, aș putea să mă 
prefac impresionat. 

— E absolut necesar să-nţelegi importanţa micului nostru 
club. Cei cincizeci cei mai de seamă arheologi se adună neoficial 
și într-o atmosferă convivială. Totul se petrece strict 
confidenţial, de două ori pe an. Cei mai mulți dintre noi sunt 
profesori la universităţi de renume. Vorbim, facem schimb de 
povești, dezbatem. Și ne simţim bine, firește! 

— Ah, ce veselie! exclam. 

Bărbatul mă scrutează. 

— Chiar așa! 

Atitudinea mea îl nedumerește. Probabil că e obișnuit să fie 
tratat cu mai mult respect și cu o admiraţie plină de umilinţă. 

— Nu cumva aveţi un loc disponibil pentru un asistent albinos 
din Norvegia? 

— Domnule Beltø, am impresia că nu luaţi treaba asta în 
serios! i 

Mă holbez la el. Fireşte că are dreptate. Işi mijește ochii și se 
uită în gol. 

— Discuțiile clubului nostru au dus la unele dintre cele mai 
spectaculoase descoperiri arheologice ale ultimelor decenii. 
Bineînțeles, absolut neoficial. Clubul nu-și arogă niciodată 
meritele unuia dintre membrii săi. Deși Clubul, în calitate de 
grup, ar putea constitui motivul pentru care au fost iniţiate 
anumite excavări sau poate explica de ce săpăturile s-au 
desfășurat într-un anumit loc. Clubul constituie un mod de a ne 
împărtăși experienţa, de a crea un fel de bază de date 


intelectuală, la care putem contribui cu toţii prin cunoștințe și de 
pe urma căreia putem profita sub forma expertizei a cincizeci de 
membri. 

Mă sprijin de spătarul scaunului și îmi încrucișez brațele la 
piept. Oamenilor bine informaţi le vine atât de ușor să îndruge 
platitudini sforăitoare când discută despre domeniul lor. Pur și 
simplu nu sunt conștienți că o fac. 

— Poate crezi că suntem niște savanţi bătrâni, insipizi și fără 
umor. 

Râde. 

— Ah, prietene, gustăm din plăcerile gastronomice, ne 
bucurăm de cele mai bune vinuri și lichioruri! 

— Și, noaptea târziu, poate vă bucuraţi și de compania unor 
studente drăguțe? 

Mă privește jignit. 

— Nu, dar jucăm jocuri. 

— Jocuri? 

— Organizăm concursuri, provocări. Sunt deosebite: o 
combinaţie între rebusuri istorice, cartografie și - firește - 
arheologie. O poţi numi o căutare de comori la nivel avansat. La 
fiecare cinci ani, lansăm o nouă provocare. Primul care găsește 
soluția și aduce artefactul ascuns e numit copreședinte. In 
prezent, suntem cinci. 

Încep să am o mică bănuială încotro bate. 

— Ultima dată am ascuns un toiag runic într-un mormânt 
mesopotamian. Un anacronism foarte amuzant, zice și 
chicotește. Am inventat un rebus bazat pe taurii cu cinci 
picioare ai lui Layard, aflaţi la British Museum, care i-a dus pe 
cei mai isteţi la Nimrod. 

— lar anul ăsta, îl întrerup, aţi îngropat o raclă de aur la 
Mănăstirea Værne. 

— Eşti isteţ, dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Anul 
ăsta sărbătorim aniversarea Clubului și am dorit o provocare 
deosebită. Am anulat concursul. 

Își drege glasul, apoi face o pauză. 

— L-am însărcinat pe Michael MacMullin să alcătuiască 
rebusul, iar el l-a făcut ajutându-se de mitul Raclei Sfintelor 
Taine. În anii '70, când tatăl tău era student, a scris o carte 
împreună cu Graham Llyleworth, în care sugera că racla e 
îngropată într-un octogon din Værne, în Norvegia. 


Nu îi atrag atenţia că a omis cu modestie să spună că el este 
al treilea autor al cărții. 

— A fost un rebus foarte ingenios. Descifrabil, dar dificil. O 
provocare strălucită. 

Știu ce urmează să spună. 

— Și pe urmă s-a-ntâmplat ceva, sugerez eu. 

— Din păcate, da. E o situaţie dificilă pentru micul nostru club 
anonim, pentru SSI, pentru British Museum. De fapt, e 
stânjenitor pentru întreaga arheologie britanică. 

Se strâmbă. 

— Situaţia ar fi putut provoca un scandal. E o chestiune atât 
de delicată! 

Se holbează la mine. 

— Și scandalul încă n-a fost evitat. 

Inspiră. 

— Să-ţi povestesc despre Michael MacMullin! Este unul dintre 
copreședinţii clubului și unul dintre cei mai distinși membri. Un 
profesor de marcă. Poate că lucrările lui îți sunt cunoscute? 
MacMullin este un vizionar, dar are și câteva inhibiţii. A furat 
racla din British Museum. 

— A furat-o? Racla? 

— Racla de aur pe care aţi găsit-o e un artefact care a fost 
descoperit iniţial în 1959, la Khartum. De atunci, a făcut parte 
din colecţia British Museum. 

Informaţia aceasta mă învăluie într-o uluire neplăcută. 
Khartum, în Sudan, este locul despre care a scris tata în 
scrisoarea strecurată în volumul lui Grethe. De ce nu a știut sau 
nu a pomenit nimeni că racla a fost descoperită acum patruzeci 
de ani? Oare Grethe îmi ascunde ceva? 

Nu vreau să-și dea seama ce anume știu și ce nu, așa că îl las 
să continue. 

— MacMullin a ieșit din muzeu cu racla în diplomat. Evident, a 
îngropat-o la Mănăstirea Værne, în Norvegia. 

l-aș putea atrage atenţia că mă aflam acolo când au 
dezgropat racla. Dacă DeWitt n-ar fi fost arheolog, i-aș fi 
explicat despre formațiunile solului, despre modul în care nisipul 
și pământul se tasează în straturi de-a lungul secolelor și care 
sunt distruse în momentul în care cineva sapă o groapă și o 
umple la loc. l-aș fi explicat că pământul din jurul raclei era 


compact, iar distribuirea straturilor de pământ din jur era 
netulburată. Dar nu îi spun nimic. 

— A fost un scandal destul de mare. A cam sărit calul. Clubul 
n-a mai cunoscut niciodată o asemenea situaţie. Nu ne rămânea 
de făcut decât un singur lucru: să limităm pagubele. Sigur că ne- 
am dat seama unde a îngropat MacMullin racla. Dar se punea 
problema care era locul precis. Am aflat când am găsit 
fotografia făcută prin satelit pe care o comandase. Fusese 
făcută pe film infraroșu, așa că am putut vedea structurile 
subterane. Și era acolo. De fapt, erau acolo, un octogon și o 
fortăreață circulară, amândouă în solul de la Værne. Restul a 
fost destul de simplu. Am botezat totul „Operaţiunea racla”. Am 
organizat săpăturile. Fără o anumită marjă oferită de fotografiile 
prin satelit, ar fi fost imposibil să localizăm octogonul. Dacă am 
fi încercat să extragem racla pe furiș, am fi fost prinși. Așa că 
ne-am prefăcut că suntem în căutarea unei fortărețe circulare. 
Am jucat după reguli. Am cerut un permis. Am plătit toate 
taxele. Ba chiar am fost de acord să primim un inspector 
norvegian, un flăcău isteț, care până la urmă ne-a încurcat în 
mod neașteptat. 

Zâmbește și se uită la mine. 

— Guvernul britanic a avertizat autorităţile norvegiene în 
privinţa amplorii acestei afaceri. Ambasada Marii Britanii de la 
Oslo ne sprijină. Domnule Beltø, nu prea cred că ai de ales! Va 
trebui să restitui racla! 

Am impresia că sunt un puști în dimineaţa de Crăciun, după 
ce cadourile au fost oferite și te ghemuiești la loc pe un colț de 
canapea, încălzit, gol pe dinăuntru și cu o senzaţie de 
slăbiciune, pentru că agitația a trecut. Părinţii, bunicii, mătușile 
și unchii stau cu toții în jurul tău, zâmbind și sorbind din pahare, 
iar tu îţi dai seama că totul s-a terminat și că se va repeta abia 
peste un an. Indiferent cât de fantasmagorică ar fi explicaţia lui 
DeWitt, e ca un duș rece. 

— Înţeleg, îi spun. 

De data aceasta, e rândul meu să mă uit în gol. 

— Înțelegi... 

— O să primiţi racla! 

— Mă bucur sincer. E la tine? 

— Din păcate, nu. Am lăsat-o în Norvegia. 

Se ridică. 


— Vino! mă îndeamnă. Am un avion care așteaptă la 
Stansted. 

— În seara asta am o întâlnire pe care nici nu mă gândesc s-o 
ratez. Dar putem pleca mâine. 

— O întâlnire cu o femeie? 

— Cu o zeiţă. 

Îmi face cu ochiul. Chiar dacă anii i-au mai stins pasiunile, 
acestea încă mocnesc în amintire. 

În drum spre ieșire, trec pe la baie. Rola de hârtie igienică e 
intactă. Săpunul nu a fost atins. Prosopul de mâini e proaspăt 
călcat. Dar oglinda e acoperită de urme de degete și de 
murdărie. Nimeni nu s-a deranjat să desprindă abţibildul cu 
prețul: 9,90 £. O bagatelă, după părerea mea. 

DeWitt îmi strânge mâna la plecare. Cădem de acord să ne 
întâlnim în fața hotelului meu a doua zi de dimineaţă. Imi 
mulțumește că m-am arătat atât de cooperant. 

În timp ce cobor treptele de la intrare, limuzina oprește la 
marginea trotuarului. Deschid portiera și urc. DeWitt îmi face cu 
mâna. Pare un unchi bogat și excentric. Limuzina o ia din loc. Nu 
i-am spus încotro trebuie să o ia, dar, după cinci minute, mașina 
oprește în faţa hotelului. 


16 


— Mâine plec acasă, îi spun. 

Diane s-a izolat într-un balon de indiferenţă. Ridică privirea 
către mine. 

— Așa de repede? 

Are o expresie obosită. Mă întreb dacă nu cumva e drogată. 

Locuiește într-un apartament dintr-un bloc înalt, la etajul 
nouăsprezece, și are parte de o priveliște care mă face să mă 
întreb dacă nu cumva ceea ce se vede în depărtare e Turnul 
Eiffel. Holul este pavat cu gresie albă și neagră, care pare o 
tablă de șah, iar mozaicul de oglinzi de pe peretele opus îl face 
să pară și mai lung. O arcadă duce către o bucătărie îngustă. 
Sufrageria are deschidere spre cer, un perete întreg fiind 
alcătuit din ferestre. La înălțimea asta, probabil că Diane trebuie 
să iasă pe balcon în fiecare dimineaţă, să șteargă norii de pe 
geamuri. 


Canapeaua de piele sclipește în nuanțe de negru și roșu. 
Masa de sticlă e atât de groasă, încât ai putea oricând să te 
adăpostești sub ea dacă cineva și-ar pune în cap să te vâneze 
cu un bazooka. 

Stau la fereastră. La picioarele mele, Londra se întinde în 
depărtare ca un evantai de clădiri, străzi și parcuri. 

— Ai o priveliște incredibilă! o laud. 

Diane îmi mulțumește. Ceva vibrează între noi, dar nu îmi dau 
seama ce anume. 

— Apartamentul e grozav! exclam. 

Sunt pe cale să adaug că pare să fi fost decorat de un 
designer de interioare. Dar nu știu dacă mi-ar lua remarca ca pe 
un compliment sau dacă ar crede că sunt sarcastic. 

— De fapt, e opera lui Brian. 

— A cui? 

— A tipului cu care am avut o relaţie. Brian. Era designer de 
interioare. 

O ambulanţă înaintează pe străzile de jos, ca o lumină 
albastră. 

— Lucy m-a ajutat azi, îi spun. E grozavă. 

— Aţi reușit să rezolvaţi ceva? 

— La muzeu nu, dar s-a-ntâmplat ceva cât timp eram acolo. 

— M-a sunat. Mi-a spus că ești drăguţ. 

— Drăguţ? 

— Și foarte ciudat. 

— Ciudat? 

Diane râde de mine. 

— Deci, ce s-a-ntâmplat la muzeu? 

— M-a găsit un bărbat de care încercam să dau. 

— Cine? 

— Îl cheamă DeWitt. Charles DeWitt. 

Nu spune nimic, dar îmi dau seama că recunoaște numele și e 
uluită. Nu prea îmi vine să o întreb de el. 


Mi-a pregătit o masă vegetariană cu ajutorul unei reviste care 
încă stă deschisă pe bancul de lucru din bucătărie. 

— Sper că mi-a ieșit, îmi spune, unindu-și palmele cu o 
nervozitate care e în același timp înduioșătoare și atât de tipică 
pentru mulţi oameni, care au impresia că mâncarea vegetariană 
cere un talent aparte, pe care doar puţini îl au. 


Mă așez la o masă rotundă, în colţul sufrageriei care e cel mai 
apropiat de bucătărie. Diane se agită încoace și încolo, tot 
aducându-și aminte de câte ceva. Toarnă vinul alb și îmi întinde 
o baghetă din care rup o bucată și un castron cu unt și usturoi. 
Rămâne în picioare, cu mâinile încleștate pe spătarul scaunului, 
și mă privește, în așteptare. 

— E delicios, îi spun cu gura plină. 

Zâmbește și își netezește fusta pe coapse înainte de a se 
așeza. Gestul ei are ceva primar și feminin. Işi ridică paharul de 
vin și dă din cap către mine. Vinul e sec. 

— Acest domn DeWitt e de-a dreptul fascinant. 

— Te-a ajutat? 

— A încercat. 

— Deci, ce ţi-a spus? 

— O poveste lungă, cusută cu aţă albă. 

— Chiar așa? 

— Maa. Niște minciuni. 

— N-ai încredere în el? 

— Mă gândesc la lucrurile pe care a omis să mi le spună. 

— Lumea e plină de mincinoși, zice ea ca pentru sine. 

Ochii ei îmi spun că e cu totul în altă parte. 

— Am impresia că m-au urmărit până aici, adaug eu după o 
vreme. 

— Poftim? 

— Când am plecat de la hotel, m-a urmărit o mașină. Sper că 
n-are prea multă importanţă. 

— Te-au urmărit pân-aici? întreabă indignată, surprinsă. Ce 
ticăloși! 

Dă să mai spună ceva, dar se oprește. Mă ţintuiește cu 
privirea, de parcă ar vrea să-mi dea niște vești proaste. Poate 
vrea să-mi spună că nu ar trebui să iau prea în serios invitaţia 
asta la cină. Că nu ar trebui să cred că suntem făcuți unul 
pentru celălalt, dar că sunt un tip de treabă și se gândește să 
mă pună pe lista ei de posibili parteneri. Laolaltă cu Brian și cu 
George, și alţi nouăzeci și opt de bărbați. 

Mâncăm aproape fără să schimbăm un cuvânt. La desert, 
Diane a pregătit o spumă delicioasă. La fundul castronului, sub 
spumă, descopăr o căpșună și o bucată de ciocolată. A botezat 
desertul „Deliciul arheologului”. 


Diane pune un album vechi de-al formaţiei Chicago, un disc 
adevărat la un pick-up adevărat. Micșorează luminile. Ciorapii ei 
de nailon lucesc în lumina pâlpâitoare a flăcărilor mici. 

Diane se așază pe canapea, lângă mine, iar pielea scârţâie. La 
fel și discul. Probabil că l-a ascultat de multe, multe ori. Câteva 
minute, stăm în tăcere, nesiguri, temându-ne să ne apropiem 
prea mult. Sau temându-ne de contrariu. 

Mă întreabă dacă vreau ceva de băut. Îi spun că da. Se duce 
până în bucătărie și se întoarce cu gin Beefeater, cu apă tonică 
Schweppes, două pahare și niște cuburi de gheaţă. Spunem 
„noroc” și chicotim când ciocnim paharele. Pe urmă stăm pe 
canapea și bem în tăcere. Niciunul dintre noi nu știe de unde să 
înceapă. Incerc să mă gândesc la niște cuvinte romantice, orice 
ar putea destrăma stânjeneala. 

Dar ea vorbește prima: 

— Crezi că faci progrese? Mă refer la cercetările tale. 

OK, poate că replica ei nu e prea romantică, dar cu siguranţă 
a spulberat tăcerea apăsătoare. 

— Știu tot atât de puţin ca atunci când am plecat. Și totuși, 
sunt mai zăpăcit. 

Diane râde încet. 

— E așa de ciudat când mă gândesc că ai o... viaţă, acolo, în 
Norvegia. 

— Mă rog, există vieți și vieţi. A mea nu e spectaculoasă. 

— Nu știu mai nimic despre tine. 

— Ei bine, nici eu. 

— Povestește-mi despre tine! 

Îi povestesc. Nu durează prea mult. 

Dincolo de fereastră, Londra pâlpâie dedesubtul nostru, ca un 
miliard de puncte de lumină. 

— Nenorociţii ăia! șoptește Diane pentru sine. 

— Cine? 

— Au impresia că sunt stăpânii mei. 

— Cine crede asta? 

— Tata și lacheii lui plini de zel. „Fă asta, fă ailaltă! Fii fată de 
treabă, Diane, fă așa cum spunem, Diane!” Mi se-ntoarce 
stomacul pe dos. 

Paharul ei e gol. Al meu e încă pe jumătate plin. După ochii ei, 
îmi dau seama că deja s-a ametit. Își toarnă iar în pahar și pune 
un disc nou - „Hotel California”. Are un CD player, dar în seara 


asta nu pune decât discuri din anii '70. „Pe autostrada 
întunecată... Cu vântul rece în plete...” O mică flacără de 
nostalgie crește în mine. „Aroma caldă a marijuanei...” Închid 
ochii și mă las în voia amintirilor. 

— Îmi amintești de un băiat pe care l-am cunoscut, îmi spune. 

Deschid ochii și o privesc în tăcere. Soarbe de câteva ori din 
pahar, iar cuburile de gheaţă se lovesc de sticlă. 

— Îl chema Robbie, Robert. Noi îl strigam Robbie. 

Tac în continuare. 

— De fapt, până acum nu mi-am dat seama de cine anume 
îmi amintești atât de mult. Dar acum înţeleg. Îmi amintești de 
Robbie. 

Mă privește și totodată privește prin mine. 

— Robbie Boyd. Am fost iubiţi o vară. 

— Acum multă vreme? 

— Aveam amândoi cincisprezece ani. Învăţam la internate 
diferite. 

— Era albinos? o întreb. 

Pare uimită. 

— Ai zis că-ţi amintesc de el, îi explic. 

— Nu în sensul ăsta. Sunteţi asemănători ca personalitate. 

— Și unde e acum? 

— A murit. 

— Ah. 

— Într-un accident de mașină. 

— Ah. 

— Am aflat din întâmplare. Nimeni nu știa că ne-ntâlneam. N- 
am putut să spun nimănui. Într-un fel, nu l-am uitat niciodată. 
De fiecare dată când mă întâlnesc cu un tip, am senzaţia că-l 
înșel pe Robbie. Poate de-aia n-am reușit să am o relaţie stabilă. 

Pierdută în gânduri, Diane chicotește, oftând adânc. 

— Te simţi vreodată singur? mă întreabă, mângâindu-mi 
părul. 

— Din când în când. 

— Nu mă refer la faptul că n-ai pe nimeni sau că locuiești 
singur. Vreau să spun... să te simţi singur. 

— Uneori. 

— Când eram mai mică, mă simţeam cea mai singură 
persoană din lume. Am crescut fără mamă. A murit la naștere. 
lar tata... 


Soarbe din băutură. 

— Ce e cu el? 

— El... Diane ridică din umeri. A fost mereu atât de distant. 
Mai degrabă mi-a fost ca un unchi de treabă. Cred că de-aia m- 
am îndrăgostit atât de tare de Robbie. A fost ca și cum aș fi 
găsit în sfârșit pe cineva, dacă-nţelegi ce vreau să spun. 

— Eu mi-am pierdut tatăl în copilărie. 

— Trebuie să fi fost și mai rău, îmi zice. L-ai cunoscut. Ai 
pierdut un om pe care l-ai iubit. Eu n-am avut niciodată o mamă 
pe care s-o pierd. 

— Atunci, n-a lăsat un gol în urmă? 

— Sau poate că golul e atât de mare, încât nici n-am băgat de 
seamă că mă aflu chiar în mijlocul lui. 

Mă privește. 

— Câteodată mă simt al naibii de singură! Chiar și când sunt 
cu un tip. 

— Te poţi simţi singur stând în mijlocul unei mulțimi. 

— Ai avut multe iubite? 

— Nu chiar atât de multe. 

— Eu am avut! Ei, adică nu iubite! Tipi. Bărbaţi! Și știi ce? 

— Spune-mi! 

— Tot mă simţeam al naibii de singură. Chiar dacă ai avut o 
sută de bărbaţi, tot te simţi al naibii de singură. 

Ridic din umeri. Pentru mine, a avea o sută de femei eo 
noţiune pur teoretică. Ca și cu ultima teoremă a lui Fermat, nici 
măcar nu înţeleg problema. 

O întreb: 

— Și chiar ai avut o sută de bărbați? 

Râde înăbușit. 

— Aşa am senzaţia. Nouăzeci și nouă! Habar n-am! Într-un fel, 
n-am avut decât un singur iubit: pe Robbie. Ceilalţi au fost 
doar... înţelegi... 

Se apleacă spre mine. Îi cuprind umerii cu braţul stâng. 

— Câteodată îl urăsc! exclamă. 

— Pe Robbie? A 

— Nu, pe tata. Nu mă-nţelege greșit. Il iubesc. Dar câteodată 
îl urăsc atât de mult! 

Oftează, se răsucește spre mine și îmi cercetează fața cu 
atenție. 

— Ţi-a mai spus cineva că ești foarte drăguţ? 


— Mmm, da. După câteva pahare. 

— Nu glumesc. E atât de ușor să te placă omul! 

— Diane, știu cum arăt. 

— Eşti drăguţ. 

— Şi tu eşti drăguță. 

Râde tare și mă împunge cu arătătorul în coaste. 

— Ce lingușitor ești! 

Mă privește adânc în ochi. 

— Mă bucur mult că te-am cunoscut, îmi spune. 

— De ce? 

— Pentru că te plac. Pentru că n-am mai întâlnit pe nimeni ca 
tine, pe cineva care să fie pe de-a-ntregul el însuși, cineva care 
nu ţine să fie ca ceilalți. Pur și simplu ești tu însuți. 

— Nu că aș avea de ales. 

— Crezi în ceva. Nu cedezi niciodată, indiferent de obstacole. 
Dintotdeauna am admirat oamenii ca tine. lar între timp, 
nenorociţii aia... 

— Cine? 

— Au impresia că pur și simplu pot să... 

Se oprește. 

— Dacă ai ști... Ei, ducă-se dracului! spune Diane cu 
înverșunare. 

Îmi spun că urmează să se întâmple ceva. 

Pe urmă se apleacă și mă sărută. 

Am sărutat o fată pentru prima oară la șaisprezece ani. Ea 
avea paisprezece. O chema Suzanne. Era oarbă. 

Sărutând-o pe Diane, mă gândesc la Suzy. Nu știu de ce. Nu 
m-am mai gândit la ea de ani de zile. Dar ceva în felul de a 
săruta al lui Diane (un fel de stăruinţă stângace, ca și cum vrea 
să o facă, dar totodată nu vrea) deschide un sertar cu amintiri 
uitate. Îmi amintesc de trupul lui Suzy, de formele ei încă 
neîmplinite și cum respiram cu greu unul în gura celuilalt. 

Respirația lui Diane miroase a gin. Limba i se zvârcolește 
jucăuș. Nu știu unde să îmi pun mâinile. 

Se retrage puţin, îmi ia faţa în mâini și mă privește. Are o 
privire derutată, ochii injectaţi, ca cei neobișnuiţi cu băutura. 
Mai văd și altceva în ochii ei. Să fie mânie? Tristețe? Derută? 

Începe să-și desfacă nasturii bluzei în tăcere. Amorţit de 
expectativă, urmăresc fiecare mișcare. Odată ce bluza e 
descheiată, Diane îmi ia mâna și îmi conduce degetele către 


sutien. Îmi aruncă o privire furișă. „Bjarn, albinosul cel blând.” 
Un bărbat dintr-o sută. 

Mă conduce în dormitor. Pereţii sunt vopsiți într-un purpuriu- 
aprins. Patul uriaș e acoperit cu o cuvertură neagră, cu un 
model îndrăzneț de fulgere aurii. Pe noptieră se află un teanc de 
reviste de modă. 

Smulge cuvertura, se așază pe pat și își dă jos fusta. E 
îmbrăcată special pentru seara asta. Sutienul roșu, transparent, 
se asortează cu chiloţii. Se rostogolește în pat, așteptându- mă. 
Îmi deschei cămașa și mă lupt cu cureaua. Îmi face mereu 
probleme când o femeie nerăbdătoare mă privește cum o 
desfac. Deși nu e o problemă pe care o întâlnesc prea des. 

Mă așez pe marginea patului, iar ea se întinde și mă sărută 
lacomă. Mă simt stupid, neajutorat. Știu ce am de făcut, și totuși 
nu o fac. Stau ca trăsnit și o las pe ea să preia iniţiativa. 

Cel puţin pentru un timp. Deschide un sertar al noptierei și 
scoate patru funii scurte de mătase. 

Râde agitată. 

— Vrei să mă legi? 

În mod clar, e beată. 

Mă holbez la funii. 

— Te simţi șocat? întreabă. 

— Ăă, nu. 

O spun de parcă nu fac decât să leg femeile de pat și să fac 
dragoste cu ele până îmi pierd minţile. 

— Chiar ești șocat! Îmi dau seama după fata ta. 

— Nu, nu, deloc! Am citit despre treburile astea. 

— Nu vrei să-ncerci? Să-mi spui dacă nu vrei! 

Dar evident că vreau. Doar că nu știu prea bine cum să fac. 
Îmi arată ea. Îi leg încheieturile mâinilor și gleznele de cei patru 
stâlpi ai patului. Respiră precipitat. Fiecare cu propriile dorinţe. 

N-am mai făcut sex așa. Nu sunt puritan, dar de fiecare dată 
treceam direct la treabă. 

Nesigur cum să procedez, mă lipesc de ea. Degetele mele o 
excită atât de mult, încât pare că abia îmi suportă atingerea. 

lar apoi mă lovesc de o problemă nemaiîntâlnită înainte, încă 
poartă chiloţeii, dar picioarele îi sunt depărtate și legate. Dacă 
desfac funiile, vraja se va destrăma. Îmi bat capul cum să scap 
de lenjeria ei. În cele din urmă, mă dau bătut și trag de 
materialul elastic într-o parte. Dar am spus destul. 


După aceea, în timp ce zăcem înlănțuiţi sub cuvertură, Diane 
mă întreabă: 

— Hei, crezi c-aș putea să vin cu tine în Norvegia? 

Îmi interpretează greșit tăcerea. 

— N-am vrut să fiu băgăcioasă, scuză-mă. 

— Nu, nu, nu. Ar fi... frumos. 

— Urmează să-mi iau un concediu de câteva săptămâni. M- 
am gândit c-ar fi frumos să văd Norvegia. Cu tine. 

— Eu plec mâine acasă. 

— Nu contează! Vreau să spun, asta dacă vrei să vin. 

— Mi-ar plăcea mult dac-ai veni. 


Diane mă trezește la ora trei dimineaţa. 

— Ai ascuns-o cum trebuie, nu? 

Habar n-am despre ce vorbește. 

— Racla, mă lămurește. Mă gândeam la ceva ce ai spus. Sper 
că e la loc sigur. 

Sunt atât de obosit, încât o văd dublu; încântătoarele gemene 
Diane. 

— E la loc sigur, bolborosesc. 

— Nici nu-ţi trece prin cap cât de bine se pricep să găsească 
lucruri, atunci când vor. Tipii ăștia sunt tari. 

— Ce te face să spui asta? 

— Vreau să știi că sunt de partea ta, chiar dacă lucrez pentru 
SSI și așa mai departe. Imi dau seama că nu poţi să te-ncrezi în 
mine sută la sută. Dar, orice s-ar întâmpla, o să fiu mereu de 
partea ta. 

— Normal că am încredere în tine. 

— Sper, dar nu te-ncrede în mine total, bine? Poate mi-au pus 
vreun microfon în geantă, sau mai știu eu ce. Așa că nu trebuie 
să-mi spui niciodată unde ai ascuns racla sau alte informaţii 
importante. OK? 

— Am ascuns-o la un prieten. Nu-l cunoști. Și am încredere în 
tine, îi spun și mă întorc pe cealaltă parte. 

Diane se lipește de mine. Sânii ei îmi apasă pielea sensibilă a 
spatelui. Adorm din nou cu ea lângă mine. 


17 


Nu l-am mai văzut până acum pe angajatul de la recepţie. E 
înalt, cu păr blond-deschis, și seamănă cu un zeu arian al 
războiului. Dar, când deschide gura, vocea îi e atât de nazală, 
iar tonul, atât de supus, încât mă gândesc că își bate joc de 
mine. Zâmbind și făcându-mi cu ochiul, îmi spune că sunt foarte 
popular. Apoi îmi întinde două mesaje. Primul e un fax, iar 
celălalt e un bilet scris de mână din partea Lindei, regina nopţii. 
Mesajul ei e scurt și aproape fără greșeli de ortografie. A sunat 
Jocelyn DeWitt. 

Faxul e scris de mână, pe o hârtie cu antetul Oficiului Regal 
Norvegian al Patrimoniului Cultural: 


Bjarn, 

Am încercat să te sun. Unde naiba ești? 

Nu reușesc să dau de Grethe. Îmi pare rău. Are vreo rudă la 
care e posibil să stea? 

Sună-mă, bine? 

C. 


Camera mea e aproape la fel cum am găsit-o. Înainte de a 
pleca, am pus o scobitoare sub valiza de sub pat, ca să mă 
asigur și să mă conving că sunt un dobitoc paranoic. Dar acum 
scobitoarea e pe parchet. 


În duș, apa spală de pe mine mirosul Dianei și secrețiile ei 
uscate. 

Apoi mă schimb și, înainte de a mă apuca să-mi fac bagajul, o 
sun pe Jocelyn DeWitt. Nu pentru că vreau să vorbesc cu ea, ci 
pentru că sunt politicos. Și - trebuie să recunosc - pentru că 
sunt curios. 

Îmi răspunde menajera. Deși acoperă receptorul cu palma, o 
aud spunând că la telefon e domnul care a întrebat despre 
domnul Charles. 

Jocelyn DeWitt răspunde de la un alt telefon. 

Mă prezint. Bjarn Belta, arheolog din Norvegia. 

— Arheolog? exclamă femeia. Aha, înţeleg! Acum se explică 
multe. 

Vocea ei e catifelată, blândă, și pare că ajunge la mine dintr- 
un alt secol. 

— Ce anume se explică? 


— Ei bine, până să moară, și Charles al meu a fost arheolog, 
cu toate că asta a fost... cu mult timp în urmă. Acum douăzeci 
de ani. 

Incremenesc. 

— În Londra nu există multe persoane cu numele DeWitt, îi 
spun. 

— Familia soţului meu era franceză. S-au mutat în Anglia în 
timpul Revoluţiei. Ce anume doreaţi să aflaţi despre Charles? 

Îi mărturisesc că am sunat la întâmplare singurul DeWitt din 
cartea de telefoane a Londrei. 

— Fiţi sigur că mi-aţi stârnit curiozitatea, îmi zice. Sunt atât de 
curioasă să aflu ce anume doriţi și cine sunteți. Vă rog să mă 
iertaţi, dar au trecut atât de mulţi ani de la moartea lui Charles. 
Cu ce vă pot fi de folos? 


E 08.30. Vor veni să mă ia peste o oră și jumătate. 
18 


Jocelyn DeWitt e o femeie grațioasă, cu un gât ca de lebădă, 
mișcări fluide și voce adormitoare, care parcă evocă pahare de 
cristal, vânători de vulpi și lungi după-amiezi petrecute în umbra 
răcoroasă a reședinței de vară. In ochii ei se citește o siguranţă 
de sine relaxată și jovială. Totul la ea sugerează că nu a fost 
niciodată nevoită să se ridice din pat la ora șase dimineața, ca 
să ațâte focul în vatră. Tocmai de aceea e cu atât mai șocant să 
auzi cum câte o înjurătură zdravănă se strecoară în vocabularul 
ei rafinat, explodându-i pe buze ca o grenadă. 

Işi dirijează menajera plinuţă, neagră, cu mișcări iuți din 
degete. Probabil au un cod al lor, așa cum se întâmplă cu 
stăpânii și servitorii care trăiesc împreună de atâta timp, încât 
au devenit un singur organism. Menajera înţelege când 
fluturarea mâinii sau pocnetul din degete înseamnă „leși 
imediat și închide ușa după tine”, sau „Adu lichiorul de banane”, 
sau „De ce nu-i oferi un trabuc acestui domn norvegian”. 

Nu am mai fost prin zonă. Nici măcar nu e același cartier în 
care am vizitat casa lui Charles DeWitt. Sau casa fantomei sale. 

Ne aflăm într-o cameră de zi împovărată de candelabre și 
ferestre arcuite, de tapiserii de Gobelin și covoare groase, de 


mobilă în stil baroc, cu un șemineu imens și - măi să fie! — o 
sobă de teracotă într-un colţ. 

Femeia mă ia de mână și mă duce la șemineul imens. 

— lată-l! Dragul meu Charles și ceilalţi. Fotografia a fost 
făcută în 1973. 

Fotografia înrămată, mărită și înceţoșată e agăţată la loc de 
cinste, deasupra poliţei. Culorile sunt șterse. Bărbaţii au părul 
lung și poartă tricouri cu modele psihedelice. Mi se pare că 
oamenii aceia mă privesc încremeniți în timp. 

Sunt strânși în jurul unui puț de excavare. Câţiva se sprijină în 
lopeți. Alţii poartă batiste pe cap, ca să se apere de soare, în 
colţul drept, în spatele lui Grethe, stă tata. 

Cu braţele încrucișate, Charles DeWitt se înalţă deasupra unui 
maldăr de pământ, așa încât îi domină pe toţi. Parcă ar fi 
supraveghetorul de sclavi, stăpânul grupului. Vasăzică, el e. 
Bătrânul nu m-a tras pe sfoară. Și-a tras pe sfoară doar nevasta. 

Habar n-am ce secret ascunde, de ce se preface că e mort, 
nici cum a reușit să trăiască ascuns atâţia ani, fără să fie dat în 
vileag. Chiar în inima Londrei. 

Îmi spun că sunt prea laş ca să-i spun adevărul. 

Poate că s-a plictisit de ea și s-a încurcat cu altă femeie? Sau 
poate că a întâlnit un băiat din corul bisericii absolut irezistibil? 
Poate că, în 1973, împreună cu tata și cu Llyleworth, a 
descoperit la Oxford ceva ce l-a făcut să înceteze să mai existe? 

Doamna DeWitt mă conduce într-un salon decorat în stil 
Ludovic al XVI-lea. Ne așezăm, cu gleznele încrucișate. 
Asemenea unui duh ivit dintr-o lampă, menajera își face apariţia 
cu o carafă de cristal. 

— Un lichior de banane? mă invită doamna DeWitt. 

Aprob din cap, politicos. Doamna DeWitt și-a învăţat menajera 
să nu privească pe nimeni în ochi, așa că negresa toarnă în 
două păhărele, fără ca ochii noștri să se întâlnească. Lichiorul e 
foarte dulce. 

— Al naibii de bun, spune doamna DeWitt, plescăind din buze. 

Sunt sigur că nu e primul ei pahar pe ziua de azi. 

— Deci, ce voiaţi să știți? mă întreabă, aplecându-se către 
mine cu un aer de intimitate. 

— După cum spuneam, sunt arheolog... 

— Dar de ce v-aţi interesat de Charles? 


— Am descoperit ceva care mă obligă să fac cercetări. lar în 
decursul acestor cercetări, a apărut numele... soţului 
dumneavoastră decedat. g 

Lichiorul de banane a ca un sirop în gura mea. Imi trec limba 
peste cerul gurii. 

— Cum așa? întreabă femeia. 

Îmi dau seama că nu știu cum să-i explic. Mai ales că soţul ei 
trăiește și e bine-mersi. Încerc să-i evit curiozitatea. 

— Aţi spus la un moment dat că familia DeWitt a fugit din 
Franţa în timpul Revoluţiei? 

— Charles era foarte mândru de filiaţia lui! Nişte nenorociţi de 
broscoi francezi! Era cât pe ce să fie ghilotinaţi; o familie de 
ariviști, în opinia mea. Dar umblau în compania regilor și a 
aristocraților, mai ales femeile - târfe de rang! Pe urmă au șters 
putina dincolo de Canalul Mânecii. Stră-străbunicul lui Charles a 
pus bazele unei firme de avocatură, Burrows, Pratt & DeWitt, 
Ltd. Bunicul și tatăl lui au preluat-o când a venit vremea. Se 
așteptau ca Charles să preia conducerea firmei după moartea 
tatălui său. Știţi, Charles era... educat. A început să studieze 
Dreptul. Apoi, din senin, s-a apucat de arheologie. S-ar putea 
spune că profesorul Michael MacMullin l-a convertit. Pentru 
familia lui Charles, decizia asta însemna nesupunere. De 
neiertat! Ani de zile, tatăl lui a refuzat să-i vorbească. Abia după 
ce Charles a devenit profesor universitar, tatăl lui a reluat 
legătura, ca să-l felicite. Dar nu l-a iertat niciodată. 

— Şi în ce ana murit soțul dumneavoastră? 

— În 1978. i 

Răspunsul ei mă face să mă cutremur. Imi imaginez un perete 
stâncos, abrupt, o sfoară, o masă informă la poalele peretelui de 
stâncă. Ea nu pare să observe emoția mea răvășitoare. 

— Haideţi, tinere! spune. Ce-ați dori să știți? 

— Ce știți despre împrejurările în care a murit soțul 
dumneavoastră? mă bâlbâi. 

— Descreierații ăia căutau nu știu ce comoară. A fost foarte 
secretos. De obicei, îmi povestea despre munca lui mai multe 
decât aș fi vrut să știu. Of, cum mă mai plictisea cu trăncăneala 
lui! Dar, de data asta, nu mi-a spus decât că sunt în căutarea 
unei racle. Vreo nenorocită de relicvă preistorică, probabil. 

„Nu se poate...” 

— Și au găsit-o? 


— Cui îi pasă? După moartea lui Charles, m-am mutat la sora 
mea, în Yorkshire. Am stat cu ea un an. Ca să... ca să-mi revin 
din șoc. Aţi pierdut vreodată pe cineva apropiat? 

— Pe tata. 

— Atunci mă-nţelegeţi. Când se-ntâmplă așa ceva, ai nevoie 
de timp și de liniște, ca să-ţi amintești, să te gândești, să-ți 
croiești drum prin suferinţă. Poate ca să găsești un medium care 
să te ajute să iei legătura cu cel drag. Charles a lăsat cumva 
hârtii sau alte lucruri care v-au condus până aici? 

— Doar o carte de vizită. Cum a murit? 

— Din cauza unei infecții. O tăietură la braţul stâng. O tăietură 
minusculă. 

— Și asta l-a ucis? 

— Rana s-a infectat. Dacă s-ar fi întâmplat în orice alt loc, ar fi 
fost o rană inofensivă. 

— De ce? Unde s-a rănit? 

— La mama naibii! Rana a cangrenat înainte să poată fi 
transportat la spital. 

— Unde anume? 

— Doar v-am spus: la braț. | l-au amputat! Tot brațul. Dar 
maimuțoii ăia fără minte - scuzați-mi limbajul - nu erau obișnuiți 
să trateze cazuri complicate. A murit la două zile după 
amputare. 

— Dar unde anume? 

— În jungla aia infernală. 

Tac câteva secunde, apoi întreb: 

— Într-o junglă? 

— Asta v-am spus. 

— Adică... în Africa? 

Își dă ochii peste cap. 

— Doar nu la mama acasă! 

— Nu cumva s-a întâmplat în Sudan? 

— Dacă știaţi de la început, de ce m-aţi mai întrebat? 

— Și ce s-a-ntâmplat cu săpăturile? 

Femeia dă din cap. 

— Sincer, habar n-am! Nu m-am gândit niciodată la asta. Sau, 
ca să fiu și mai sinceră, m-a durut în cot. Mi-a scris înainte de a 
muri. O scrisoare de adio. 

Pocnește din degete. Menajera care stă în colț, asemenea 
unui Buddha rigid și bondoc, se trezește la viaţă, deschide un 


dulap mic și îi aduce stăpânei o cutie. Înăuntru sunt cinci pagini 
scrise de mână, legate cu o panglică de mătase neagră. 
Doamna DeWitt desface panglica și îmi întinde foile 
sfărâmicioase. Ezit. 

— Haideţi, luaţi-o! îmi poruncește. 


Malul Nilului, Sudanul de Sud 
Luni, 14 august 1978 


Scumpa mea Jocy, 

N-o să crezi ce ghinion am avut! N-am fost atent (te 
rog, fără comentarii înțelepte!) când mergeam de la 
corturi la sit, m-am împiedicat de o rădăcină și m-am 
rostogolit pe o pantă abruptă. Nu te îngrijora, draga mea! 
N-a fost cine știe ce cădere, dar m-am lovit putin la 
genunchi și mi-am julit brațul de o piatră. A cam sângerat 
un timp, dar un băiat m-a bandajat și m-a ajutat să ajung 
înapoi la tabără. Pe urmă s-a dovedit că nu aveam o trusă 
de prim ajutor. Tipic, nu? MacMullin mi-a poruncit să 
rămân în cort și să stau liniștit azi, să se închidă rana. Nu 
e chiar atât de adâncă, așa că sper să nu fie nevoie de 
COpCi. 

Dar hai să vedem partea plină a paharului! Acum zac 
plictisit în cort, prin urmare am timp să-ți scriu câteva 
rânduri. Da, știu c-ar fi trebuit să scriu mai demult, dar 
MacMullin nu privește cu ochi buni timpul liber sau mâinile 
care nu au nicio ocupație... 

Aici e mai cald decât mă temeam, de fapt, e de-a 
dreptul insuportabil. Dar umiditatea e cea care te 
doboară. Aerul se lipește de tine ca o vopsea caldă. A, și 
insectele! (Știu că nu suporti gângăniile târâtoare, așa că 
nu-ți mai spun cât de mari sunt - enorme!!! uriașe!!! -, 
nici pe unde le găsim - prin paturi! În pantofi! Prin haine!) 

Am înaintat (sau am ajuns în adâncime!!! ha, ha, ha) cu 
săpăturile. N-o să te plictisesc cu toate detaliile 
arheologice, știu cât de insipidă ti se pare munca mea, dar 
pot să-ți zic că suntem pe urmele unei campanii militare 
persane. Nici nu știi de câte ori i-am spus lui MacMullin că 
persanii n-au fost niciodată în posesia raclei! Cavalerii 
Ospitalieri au ascuns-o probabil în octogonul de la 


mănăstirea lor norvegiană. Dar nimeni nu m-ascultă. În 
afară de Birger, fie-i țărâna ușoară... 
Aoleu, e gata masa! Pe mai târziu, iubirea mea! 


Noaptea 

E 01.30 (dimineața!!!). Nu pot să dorm. Bezna din fata 
cortului meu freamătă de zgomote ciudate și mirosuri 
grele. 

Nopțile africane nu seamănă deloc cu cele de acasă. 
Bezna îți șoptește, ca și cum ar prinde viață. Nu mă refer 
la animale şi la insecte, ci la ceva mult, mult mai mare. 
lartă-mă dacă bat câmpii. 

Cred că am febră. Mor de frig, chiar dacă în cort sunt 
vreo treizeci și cinci de grade și e mai multă umezeală 
decât într-o seră. 

Tăietura de pe brat doare ca naiba. La naiba, la naiba, 
la naiba! O să-ncerc din nou să dorm. Mi-e dor de tine, 
draga mea! 

Sărutări. 


Marti 

Temerile mi s-au adeverit. Am febră. Îţi vine să crezi? 
Cred că nenorocita aia de tăietură s-a infectat. 

Nu-ţi face griji, Jocy! MacMullin e hotărât să mă ducă 
înapoi în sat, unde au un mic spital. Ajungi acolo după o zi 
de mers pe jos și alta cu mașina de teren. Trebuie să-ți 
mărturisesc că mi-e groază de călătoria asta. 


Marti seara 

Toată ziua am zăcut pe o targă, ca o halcă de carne. 
Opt băștinași m-au cărat cu rândul. Râdeau și sporovăiau 
între ei, iar eu nu înțelegeam o boabă. Din fericire, 
MacMullin a trimis cu noi și doi englezi, Jacobs și Kenneay. 
Ei Îmi tin de urât, dar pe căldura asta nu putem să vorbim 
prea mult. 

Căldura și umiditatea sunt pur și simplu insuportabile. 
Jungla e densă și plină de aburi. Mă aflu la zeci de 
kilometri de cel mai apropiat ocean, și totuși am rău de 
mare. 


Miercuri seara 
Jocy, trebuie să-ți spun ceva. Bratul a început să-mi 
miroasă. La început, am crezut că e din cauza 
transpiratiei, dar pe urmă au început și alții să observe. lar 
când mi-au scos bandajul, duhoarea ne-a invadat ca un 
nor otrăvit. Habar n-am dacă o infecţie bacteriană poate 
mirosi așa. Poate am cangrenă, nu știu. Mi-e frică de ce-i 
mai rău. Sincer, nu mă simt prea bine. În după-amiaza 
asta am început să vomit. Dar acum, din fericire, am ajuns 
la mașini. Aveam de gând să stăm aici peste noapte, dar 
ceilalți sunt de părere c-am face bine să plecăm de îndată, 
deși condusul noaptea pe drumurile astea o să fie un chin. 
Mă simt prost că toată lumea se agită atât din cauza mea. 
Trebuie să te las. Plecăm. 


Joi dimineață 

Ce noapte! O să-ți povestesc despre ea mai târziu, 
acasă. 

Dimineaţă, când am ajuns în sfârșit la spital, s-a creat 
mare agitație. Nu cred c-au mai avut un pacient alb, ceea 
ce e promițător - o să mă trateze ca pe un zeu căzut din 
ceruri. 

Acum așteptăm doctorul. Trebuie să-l aducă dintr-un 
sat de la câțiva kilometri depărtare. O, Doamne, sper să 
nu fie prea grav, Jocy! Duhoarea e gretoasă. Sigur am 
făcut cangrenă. Din fericire, am luat-o din timp. 

Nu prea sunt în formă. 


Vineri seara 

Jocy, vai, Jocy, scumpa mea! Trebuie să-ți dau o veste 
cumplită. Promite-mi c-o să fii curajoasă, da? 

Jocy, mi-au tăiat bratul! 

Îţi vine să crezi? Mi-au amputat braţul!!! Doamne, 
Dumnezeule! Când mă uit în jos, spre stânga mea, nu văd 
decât un ciot înfășurat într-un bandaj însângerat. A fost 
cangrenă, așa cum mă temeam. Vai, Jocy! 

Din fericire, na e atât de dureros cum mi-am închipuit, 
dar mi-e rău tot timpul. M-au îndopat cu morfină. 

Îmi pare așa de rău că trebuie să-ți dau niște vești atât 
de cumplite, și, pe deasupra, printr-o scrisoare. Imi pare 


rău și c-o să mă-ntorc la tine ca un infirm Ar fi trebuit să te 
ascult și să rămân acasă. 
Sunt prea obosit ca să mai pot scrie. 


: Noaptea 
Imi lipsesti. Nu pot dormi. 
Vai, cât de rău mă doare! 
Inghet. 
Sâmbătă 


Scumpa, iubita mea Jocy, 
Astăzi (ilizibil) și am (ilizibil) cu preotul. 
Dar (ilizibil) draga mea, te iubesc. Poti să ierti (ilizibil). 


Noaptea 
E ora (ilizibil). 
Jocy, iubirea mea, febra mă face (ilizibi]). 
Sunt epuizat!!! 
Îţi scriu mai târ... 


E o poveste captivantă. Probabil că, în timp ce își descria 
agonia, Charles DeWitt avea o sclipire răutăcioasă în privire. 
Prima pagină e scrisă cu o ortografie cursivă, viguroasă, 
înclinată spre dreapta, se vede că stiloul apăsa puternic pe 
hârtie. S-a străduit mult să-și schimbe scrisul, să îl facă să pară 
din ce în ce mai greu de citit. La sfârșit, literele nu sunt decât 
niște pete cețoase. 

Pun foile jos. 

— A murit în primele ore ale dimineţii de duminică, îmi spune 
doamna DeWitt. Au găsit scrisorile în pat, lângă el. Eu nu știu ce 
să spun. Al naibii mod de a-și lua rămas-bun, nu credeţi? 

— Probabil c-a fost groaznic să citiţi scrisoarea. 

— Într-un fel, da. Dar, în același timp, a fost ca și cum m-aș fi 
aflat acolo, ca și cum aș fi știut ce s-a-ntâmplat, ce a gândit și ce 
a simțit. Poate mă-nţelegeţi. MacMullin a venit tocmai din Africa, 
să-mi aducă scrisorile. Și mi le-a înmânat personal. 

Soarbe din lichior. Mă ridic și mă duc iarăși la fotografia de 
deasupra șemineului. Doamna DeWitt vine lângă mine. 

— O cunoașteți? o întreb, arătând spre Grethe. 

Femeia vorbește dispreţuitor: 


— Stricata aia! O nimfomană norvegiană, nesătulă de sex. 

Apoi își aduce aminte că și eu sunt norvegian și că, teoretic, 
se poate ca femeia aceea să-mi fie mamă; poate că tocmai din 
acest motiv mă aflu aici. 

— O cunoașteţi? mă întreabă spășit. 

— Am cunoscut-o, îi răspund. A predat la Universitate. 

— A rămas însărcinată, mă anunţă ea. 

Parcă m-a lovit cineva în moalele capului. 

— Însărcinată? bâigui. 

„Oare copilul era al tatălui meu sau al lui DeWitt?” mă întreb. 
„Doar a spus c-au fost amanti.” Dar sunt prea laş ca să o întreb. 

— Toţi se făceau că nu știu, pufnește văduva. 

Arăt spre Charles DeWitt. Vorbesc încet. 

— Deci acesta - și trebuie să mă concentrez ca să nu dau la 
iveală zbuciumul interior - a fost soţul dumneavoastră? 

— Doamne, nu! râde. Nu că m-ar fi deranjat! 

Chicotind pe seama propriului comentariu deocheat, îmi arată 
un bărbat timid, tuciuriu, care stă pe vine în extremitatea 
stângă a fotografiei. Pare un vânzător nemulţumit dintr-o piaţă 
spaniolă în aer liber. 

— El e Charles al meu, odihnească-se în pace! 

— Dar atunci... mă bâlbâi, fără să înțeleg, lovind cu degetul 
imaginea omului care domină centrul fotografiei. Atunci cine e 
el? 

— E responsabilul de șantier. Un arheolog și un savant foarte 
renumit, bun prieten de-al soţului meu. Nu v-am pomenit de el? 
E Michael MacMullin. 


19 


Dubita pentru mutări e cât un petrolier și obstrucţionează 
trotuarul de-a lungul Sheffield Terrace, astfel încât pietonii sunt 
siliți să coboare în stradă ca să treacă. Îi cer șoferului de taxi să 
aștepte. Plin de o teamă inexplicabilă, mă reped la unul dintre 
cei care ajută la mutare. Are privirea goală și braţele groase ca 
niște drugi. Il întreb a cui e casa. Nu mă înțelege. Strigă la un tip 
care e probabil șeful de echipă. Repet întrebarea. Cei doi mă 
privesc și râd nepoliticos de accentul meu norvegian. Pentru ei, 
probabil că sunt un fel de atracţie de carnaval, o păpușă aprinsă 
la faţă, alb ca un cearșaf, care le atârnă în faţa ochilor. 


— Cine e proprietarul casei? repetă în cele din urmă șeful de 
echipă. Nu-ș' ni'ca despre 'mnealui. 

— Cine a locuit aici? strig ca să acopăr huruitul unei 
motociclete aflate în trecere. 

Cei doi ridică din umeri. 

— E important, îi implor. Sunt un chirurg străin. E vorba de un 
transplant de inimă. Nu avem timp de pierdut. E viaţa unui copil 
la mijloc! 

Se uită șovăitor unul la celălalt, pe urmă șeful de echipă se 
urcă în dubiţă și dă un telefon. Când se întoarce, pare derutat. 

— E o casă închiriată, îmi spune. N-avem niciun nume. Știţi că 
n-avem voie să dezvăluim numele clienţilor noștri. £ politica 
firmei... 

Bancnota de cinci lire pe care i-o îndes în buzunarul cămășii îl 
distrage și omul se trage mai aproape. 

— In plus, ar trebui să discutaţi cu administraţia, de vreme ce 
casa e a lor. Să știți că nu e o casă veche oarecare. 

Sigur că poate fi o coincidență. Cele mai ciudate lucruri se 
întâmplă ca urmare a unor coincidențe. Dar, uneori, 
coincidențele astea încep să se adune și să alcătuiască un fel de 
model. 

Charles DeWitt, prietenul din școală al tatei și coleg la Oxford 
în 1973 a murit într-o noapte, în august 1978, într-o junglă 
sudaneză. După o lună, tata a murit într-un accident a cărui 
anchetă a fost abandonată de poliţie din cauza lipsei de probe. 

Lipsa probelor! 

Cuvintele astea mă înfioară. Nu înseamnă că nu s-a întâmplat 
nimic, ci doar că nu există probe. 


Asociaţia Geografică din Londra nu e deschisă sâmbăta, dar 
sun încontinuu până când o voce ursuză răspunde la interfon. 
Întreb de Michael MacMullin. 

— E închis, îmi spune paznicul. 

Ridic vocea și îi spun din nou că vreau să vorbesc cu Michael 
MacMullin, că e o chestiune importantă. 

— Va trebui să vă-ntoarceţi luni, mă anunţă paznicul. 

Il rog să îl sune pe Michael MacMullin și să-i spună că domnul 
Belta din Norvegia a venit să discute cu el. 

— E foarte important să primească mesajul. 

— Eşti întreg la cap? întreabă vocea, trosnind prin interfon. 


— Beltø! 

Țip atât de tare, că trecătorii mă privesc și grăbesc pasul, 
speriaţi. 

— Spune-i că albinosul nebun a venit să discute cu el! 

Trosnetul încetează. Apăs pe buton de câteva ori, dar omul nu 
mai răspunde. Mi-l și închipui, dincolo de lentila camerei de 
supraveghere: gras, zâmbind cu superioritate, aflat în siguranţă 
după ușile groase și metrii de cabluri conectate la camere. 

Schițez din buze: „Căcănar tâmpit, sună-l imediat pe 
MacMullin!” E posibil să nu mă înțeleagă. li arăt un semn obscen 
și cobor în fugă scările până la taxiul meu. 

Taximetristul a dispărut. Nici măcar nu a așteptat să-i dau 
banii. 


20 


— Vai, Doamne, ai ajuns deja? 

Deși interfonul SSl-ului îi deformează vocea, o recunosc pe 
vechea mea prietenă, bunica cu împletitura ei. Zâmbesc larg 
spre camera de luat vederi și flutur două degete în semn de 
salut. 

Limbajul e lucru ciudat. Ne diferenţiază de animale. „Deja.” 
Un cuvânt atât de inofensiv, și totuși îmi spune ceva. Îmi 
sugerează că bunica știa de venirea mea, pentru că cineva a 
anunţat-o că sunt pe drum. 

— Of, Doamne! Nu prea e nimeni pe aici. Nimeni n-a spus 
că... 
În timp ce vorbește, îmi dă drumul înăuntru și, când intru, 
bunica încă se află în spatele recepţiei, cu degetul pe buton, 
vorbindu-mi prin interfon. Își ţine haina pe braţ. Nu-mi dau 
seama dacă abia a ajuns sau dacă se pregătește de plecare. Imi 
aruncă o privire înspăimântată și sfioasă. Mi-e milă de ea. Nu 
știe ce să facă cu mine. 

— SSl-ul e deschis azi? Sâmbăta? J 

— Nu, sigur că nu. Adică... nu, de obicei nu. Dar astăzi... Aăă, 
nu știu... Vă pot ajuta cu ceva? 

— Trebuie să vorbesc cu MacMullin. 

Se mai liniștește. Dă din cap. 


— Ce coincidenţă. Tocmai e pe drum. Spera să vă găsească 
aici. Aveaţi o programare... Pentru o întâlnire... Să mergeţi la 
aeroport... Spunea că, dacă dumneavoastră... 

Nu mai spune nimic și atârnă haina pe spătarul scaunului. 

— O să fie aici în curând. Poate ar trebui să urcăm în biroul 
dumnealui. 

Mă conduce în sus pe scara de marmură, apoi traversăm holul 
cu coloane. Acustica locului subliniază faptul că suntem 
singurele persoane din clădire. Mergem pe gresia în mozaic, 
trecem de universul lui Anthony Lucas Winthrop și dăm un alt 
colț. Ajungem în faţa ușilor somptuoase care dau în biroul lui 
Michael MacMullin. Numele lui e înscris pe lemnul întunecat, cu 
litere mici, de alamă. Când deţii toată puterea, îţi poţi permite 
să fii discret. 

Anticamera biroului lui MacMullin e cât o sală de conferințe 
norvegiană. Parchetul sclipește. Biroul secretarei se află chiar 
lângă o zonă de așteptare în stil franțuzesc, unde vizitatorii se 
pot așeza și aștepta până când Excelenţa Sa catadicsește să îi 
invite în sanctuar. Rafturile sunt încărcate de ediţii princeps ale 
unor cărţi despre care doar ai citit. Două ferestre dau spre 
stradă: lungi tuneluri către lumină. Ușa care dă în biroul propriu- 
zis e dotată cu o încuietoare normală și cu două mecanisme 
speciale de siguranţă. Cadrul ușii e ranforsat cu metal. Pe 
perete e un panou cu numere, pe care clipește un bec roșu. 
Probabil că în fiecare zi MacMullin se simte ca o pușculiţă fericită 
și pusă la adăpost în cel mai sigur seif din lume. 

— Faceţi-vă comod cât așteptați! îmi zice bunica. 

Are răsuflarea întretăiată. Pe urmă iese cu spatele din 
anticameră și închide ușa. 

Nu trece multă vreme și un BMW 745 bej se ivește de după 
colț. Virează cu o asemenea viteză, încât o femeie angajată în 
traversare regulamentară e nevoită să sară înapoi pe trotuar. 
Tocmai asta mi-a atras atenţia. Şoferii care fac porcării de-astea 
mă scot din sărite. 

Mașina se oprește brusc. Cauciucurile scrâșnesc. Din mașină 
coboară patru bărbați. Pe șofer nu l-am văzut niciodată. Apoi îl 
recunosc pe MacMullin (alias DeWitt). Și bunul meu amic 
Graham Llyleworth. Dar ultimul care iese din BMW e cel care mă 
îngrijorează. Ne-am mai întâlnit. E King Kong. 


Mă întreb de ce și-au adus și gorila dacă nu au de gând decât 
să discute. 


În timp ce ies din anticameră, aud de la parter bâzâitul 
interfonului, ceea ce înseamnă că grupul a intrat în clădire. Apoi 
se aude vocea bunicii: 

— E sus! 

Îmi scot pantofii și o iau la fugă pe holul cu coloane, ţinând 
câte un pantof în fiecare mână. Când îi zăresc pe cei patru 
bărbaţi pe scări, sar în lături și mă fac una cu o coloană. Dacă se 
vor uita în direcția mea când vor trece pe lângă mine, mă vor 
vedea. Dar nu se uită. 

Aștept ca grupul să dea colţul, pe urmă mă năpustesc pe scări 
în jos. Apoi mă încalț la loc. 

Bunica se răsucește. 

— Dar... ce faceţi? întreabă uimită, privind în susul scărilor. 
Cum de... ăă... aici? 

— Exact, vine răspunsul meu. 

Din biroul lui MacMullin se aude un strigăt. 

— Dar... continuă bătrâna și, în timp ce trec de ea, face un 
pas spre mine. 

Ca și cum ar avea centura neagră la jiu-jitsu și are de gând să 
mă trântească chiar ea la podea. 

— Opriţi-l! strigă un glas. 

Buni își târâie picioarele după mine și mă urmărește până la 
ușă, gâfâind. 

Dau buzna afară și încerc să mă pierd în mulţime. 


21 


Valiza Dianei e deja făcută și a fost pusă în hol. Expresia ei 
pare să spună că m-a așteptat timp de cinci ore. 

— În sfârșit! se răţoiește. Unde ai... 

— Cred că i-au omorât, îi tai eu vorba. 

Diane a rămas gură-cască. 

— Trebuie să plecăm de aici! zic. 

— Cine a omorât pe cine? bâiguie ea. 

— Tata și DeWitt. 

— Pe cine au omorât? 

— Nu, ei au fost omorâţi! 


— M-ai pierdut de tot. Cineva i-a omorât? De ce? 

— Știau ceva. 

— Dumnezeule! Ceva despre raclă? 

— Habar n-am! Dar au murit aproape în același timp, în 
accidente. 

— Și ce-i cu asta? 

— Trebuie să existe o legătură între cele două morți. 

— Nu cred că... 

— Diane! Nu știi cât de urâtă e povestea asta! Eşti gata de 
plecare? Hai, să plecăm de-aici! 

— De ce te grăbești așa? 

— Pentru că sunt pe urmele mele! 

— Stai așa! 

— N-avem timp! 

— Cine e pe urmele tale? 

— MacMullin! Llyleworth! King Kong! CIA-ul! Darth Vader! 

— Ăăă... 

— Hai odată! 

— Cum adică „sunt pe urmele tale”? 

— Tocmai am scăpat de ei ca prin urechile acului. 

Diane îmi aruncă o privire îngrijorată. 

— Bjarn... Nu crezi că exagerezi un pic? 

— Diane! 

— Bine, gata, plecăm! Bagajele tale sunt jos? 

— Probabil au rămas la hotel. 

— Dar... 

— Am la mine pașaportul și niște bani. 

— Bjørn, mă sperii! Ce s-a-ntâmplat? 

— Îți povestesc mai târziu. Haide! Dacă vrem să prindem 
avionul, trebuie să ne grăbim. 

— Dar n-ar trebui să... 

— Să facem ce anume? 

— Trebuie să-l sun pe tata. 

— Acum? 

— Păi, el... 

— O să-l suni din aeroport! Îl suni din Norvegia! 

— Nu durează decât un minut. Câteva secunde! 

— Bine, sună-l! Dar grăbește-te! 

Diane ridică receptorul. O privesc. Mă privește la rândul ei. 
Așază receptorul în furcă. 


— Nu contează. O să-l sun din Norvegia. 

Apoi, telefonul sună. Derutată, Diane răspunde. Spune „da” 
de câteva ori,  nerăbdătoare, vrând să-și  expedieze 
interlocutorul. 

— Ce vrei să spui? întreabă. 

Și ascultă. 

— De ce? mormăie și își dă ochii peste cap. Ce să-ţi explic? 
ţipă în receptor. 

Și închide. 

— Cineva de la muncă, mă lămurește. Ai zice că se duce 
lumea de râpă doar fiindcă plec eu în concediu. 

Îi duc valiza până la lift. Diane încuie ușa, dar îşi aduce aminte 
că a uitat să meargă la toaletă. Femeile! Intră iar. Durează o 
veșnicie. Între timp, ţin liftul la etaj. Am așezat valiza în dreptul 
senzorului. Ușa liftului scoate un mic sunet, închizându-se în 
spatele nostru. Diane apasă pe un buton pe care e desenată o 
mașină stilizată. Ascensorul murmură încet. Simt cum stomacul 
mi se zguduie. 

Ajunși în garaj, deschide portbagajul Hondei, iar eu îi bag 
valiza înăuntru. 

Diane iese în marșarier din parcare. Cauciucurile scrâșnesc în 
timp ce accelerează, iar ecoul sună gol. Mă scufund în scaunul 
meu și inspir. Mă dor picioarele. 

Trebuie să așteptăm până când Diane reușește să iasă din 
garaj și să se încadreze în trafic. Una dintre mașinile care trec 
pe lângă noi frânează violent, în faţa intrării blocului. E un BMW 
745, bej. Nu pot vedea înăuntrul mașinii. Dar nu se poate să fie 
ei. 


Partea a Il-a 
Fiul 


IV 
Secrete, minciuni, amintiri 


1 


Tata a murit într-o vară. 

Spaţiul gol - unde altădată fuseseră copaci - din jurul liniilor 
de înaltă tensiune despică pădurea bătrână în două, sfidător. Au 
trecut douăzeci de ani, dar, când închid ochii, încă mai văd 
scene și simt lucruri din acea vacanţă de vară. Sunt mici 
unghere confortabile din propria mea dumbravă a amintirilor: 
lunga călătorie cu mașina... Cerul de deasupra noastră era 
translucid. Radioul pârâia, posturile se pierdeau unul câte unul. 
Toropit și având rău de mașină, stăteam pe bancheta din spate, 
uitându-mă pe geamul pe jumătate deschis. De-a lungul 
marginii șoselei, roiuri de țânțari pluteau pe deasupra ierbii 
înalte și îngălbenite. Căldura era plină de mirosuri. Printre 
trunchiurile copacilor, lacuri răcoroase sclipeau asemenea unor 
cioburi de oglindă. Îmi amintesc de o cabană dărăpănată, 
năpădită de mușchi și putreziciune și de o pungă de plastic cu o 
reclamă la cafeaua Ali, care atârna de o creangă. Imi aduc 
aminte de un cauciuc de mașină aruncat, de bolovani imenși, de 
pârâiașe care bolboroseau în josul dealului, ca apoi să dispară în 
țevi gri, de ciment. Am trecut pe lângă mici lacuri negre de 
munte, înconjurate de hățișuri. De fiecare dată când vomitam 
câte puţin, înghiţeam. Mama mă mângâia pe frunte. Tata 
conducea, tăcut și distant. Trygve Arntzen stătea pe locul din 
dreapta lui, trăncănind vesel, cu picioarele sprijinite pe bord. 
Drumurile forestiere erau brăzdate de urme înnămolite de 
cauciucuri, lăsate de vehiculele de construcții; vedeam ferme cu 
ferestrele astupate de scânduri bătute în cuie și peluze 
neîngrijite, relicve ale trecutului. Într-o curte, un bătrân stătea 
pe un butuc de tăiat lemne și cioplea, ca un gnom uitat de 
vreme sau ca unchiul cuiva, încremenit în timp. 


Cărarea se unduia în susul unui mal de pământ acoperit de 
iarbă, care pornea din parcare. Sub copaci era mai întuneric. În 
lumina slabă, rădăcinile uscate păreau șerpi împietriți. Mușchiul 
umed căptușea cioturile copacilor. Tata tăcea. Mama îngâna un 
cântec. Trygve mergea puţin mai în spatele ei. Eu eram la urmă. 
Probabil că păream patru șerpași rătăciţi. Proaspăt și tăios, aerul 
de munte ne inunda plămânii. 


„Micule Bjørn!” 

Vocea mamei se strecura în visul meu, îndepărtată și caldă, 
ca o mângâiere. 

„Bjarnaboo?” 

Chiar și prin pânza cortului, soarele era orbitor. Era aproape 
ora nouă. M-am uitat înjur, după Trygve, cu care împărţeam 
cortul. Sacul lui de dormit era gol, fără viaţă, întors pe jumătate 
pe dos, aidoma unei piei vechi de șarpe. Pe jumătate adormit, 
m-am ghemuit mai bine în întunericul călduţ al sacului meu de 
dormit. 

„Bjørn, micule prinţ.” 

Mama a deschis cu zgomot fermoarul de la intrare și și-a 
băgat capul în cort - chipul unui înger, încadrat de păr în 
dezordine. 

„Micul dejuuuun!” m-a anunţat, cu voce cântată. 

A început să tragă de sacul de dormit. M-am împotrivit cu 
îndârjire. Mă trezisem cu o erecţie, dar nu puteam să-i spun una 
ca asta mamei. 

Am luat micul dejun din farfurii de carton, înșirate pe o pătură 
întinsă între corturi: felii de pâine tăiate grosolan cu un cuţit de 
vânătoare, unt, salam, cârnaţi afumaţi de oaie, gem de zmeură, 
ouă și şuncă puţin cam prea prăjită din cauza aragazului portabil 
Primus. 

Trygve m-a plesnit prietenos pe umăr. Nu se bărbierise de 
câteva zile. 

Mamei nu îi plăcea deloc faptul că tata făcea alpinism. Trygve 
și tata încercaseră să o convingă că echipamentul e sigur - funii, 
came, pitoni, carabine, buloane pentru rapel dar în zadar. Se 
temea că o să se întâmple ceva rău. 

După micul dejun, eu și mama ne-am dus la lac să facem o 
baie. Apa era întunecată și lucioasă. Am întrebat-o dacă crede 
că prin stufăriș se ascund lipitori. Mi-a spus că nu. Apa era caldă 


când am intrat în lac. În jurul nostru pluteau nuferi. Totul părea 
fermecat. Am înotat până pe celălalt mal și ne-am căţărat pe o 
stâncă mare, plată, încălzită de soare. Mama a închis ochii și și-a 
petrecut mâinile pe după cap. O pasăre și-a luat zborul în 
pădure, dar nu o vedeam. Priveam leneș cum stropii de apă 
picurau când și când de pe trupul mamei; asemenea stropilor de 
ploaie, i se scurgeau de pe piele, picurând pe piatra de 
dedesubt, de unde se evaporau treptat. 


O altă scenă. 

Prinsesem doi pești și eram foarte mândru de mine. Am 
fluierat tot drumul până la tabără, mergând cu undiţa sprijinită 
pe umăr. Pusesem peștii într-o pungă de plastic și puţeau. 

Când am ajuns la corturi, nu mai era nimeni acolo. 

Am rezemat undiţa de trunchiul unui copac și am agăţat 
punga de plastic pe o ramură ruptă, ca nu cumva vreun urs sau 
vreo nevăstuică să ia peștele. 

Apoi am auzit vocea mamei venind dintr-un cort: „Te 
prostești!” 

Am fost uimit. De jur-împrejur, pădurea era tăcută. Eram un 
spirit care plutea în preajma cortului, nevăzut și neauzit. 

Vocea ei era ciudată, diferită. Suna altfel, oarecum 
dezgustător, ceva ce nu ar fi trebuit să aud. Tandră, blândă, 
năclăită de o umezeală lipicioasă. Dintr-un sac de dormit s-a 
auzit un bombănit gros, binevoitor. Am rămas tăcut, ascultând 
printre buruieni. 

Am auzit-o pe mama (ca o șoaptă, aproape de neauzit): „Ce 
te pricepi!” 

Liniște. 

Mama: „Hei, nu acum!” 

Râsete provocatoare. 

Mama (jucăuș): „Nu!” 

Liniște. 

Mama: „Ah! Se pot întoarce dintr-o clipă-n alta.” 

Cineva se foiește înăuntru. 

Mama (torcând ca o pisică, scâncind): „laaaauu!” 

Un animal sălbatic a mârâit din adâncurile sacului de dormit. 

Mama (chicotind): „Ești nebun!” 

Tăcere. 

Cineva toarce. 


Liniște plină de sunete: vântul printre copaci, bolborositul 
îndepărtat al râului, ciripit de păsărele. 

Glasul meu era implorator, slab, firav: „Mami?” 

Multă vreme nu s-a mai auzit nimic. 

Apoi fermoarul cortului s-a deschis. Trygve s-a târât afară și s- 
a uitat înjur. Când m-a văzut, s-a întins somnoros și a căscat. 

„Te-ai întors așa de repede?” 

„Am prins doi pești. Mama e pe-aici?” 

„Doi? Mamă! Și sunt mari?” 

Am dat jos punga de plastic din copac și i-am arătat peștii. 

„Mama e aici?” 

„Acum nu. Vrei să-i curățăm?” 

M-a luat de mână. Nu mai făcuse asta până atunci. Am șovăit. 

„Nu vrei să-i curățăm?” m-a întrebat nerăbdător, trăgându-mă 
de lângă cort. 

Pe urmă i-am curăţat. Nu a luat mult timp. Când ne-am întors, 
mama se așezase pe bolovanul mare, făcea plajă. l-a zâmbit 
scurt lui Trygve, jucăuș, parcă cerându-și scuze. A spus că peștii 
arată grozav și a promis să-i prăjească la prânz. 


Când priveşti în urmă, ţi-e greu să treci tocmai peste micile 
evenimente. Intre timp, toate lucrurile pe care te așteptai să ţi 
le amintești în amănunt dispar fără urmă. 


Într-o dimineaţă, în zori, eu și tata am plecat la vânătoare. M- 
a trezit la ora patru și jumătate dimineaţa. Nici mama, nici 
Trygve nu au vrut să ne însoțească. Dar în timp ce mă 
îmbrăcam, Trygve mi-a făcut jucăuș cu ochiul. Era treaz de-a 
binelea, pregătit să doboare o duzină de copaci cu toporișca lui. 

Soarele dimineţii strălucea. Din pământ se ridicau aburi reci. 
Jos, în vale, deasupra lacului mare, cârcei de ceaţă se întindeau 
până în pădure. Tremuram, încă îmi era frig după somnul din 
cort; oboseala îmi umplea capul, de parcă aș fi avut vată în 
spatele ochilor. 

Fiecare pierdut în propriile gânduri, am mers de-a lungul 
râului și am trecut de pereţii abrupți unde mergeau de obicei să 
facă alpinism. Dinspre râu bătea un vânticel răcoros. Tata ducea 
pe umăr carabina Winchester. Cartușele atârnau greu în 
buzunarul jachetei mele, lovindu-se unele de altele aidoma unor 
pietricele aflate pe malul unui râu. 


Pădurea era plină de desișuri și nu exista nicio cărare. 
Trunchiuri de copaci dărâmaţi, șanțuri, pante abrupte acoperite 
de buruieni, cerul - o oglindă înceţoșată, deasupra molizilor; sol 
mlăștinos și pârâiașe scurgându-se sub tălpile noastre. Mirosul 
înviorător al mușchiului îmbibat de umezeală și al apei stătute 
ne învăluia. Cioturi despicate, rădăcini făcute ghem, ferigi în 
crângurile însorite. Undeva sus, pe povârniș, auzeam chemarea 
unei păsări. Același sunet, repetat la nesfârșit. Dacă aș fi fost în 
locul păsării, aș fi luat-o razna. Lumina avea o nuanţă albăstrui- 
sclipitoare și aproape că o puteai atinge. 

Tata s-a oprit și s-a uitat înjur la marginea unei zone în care 
copacii probabil fuseseră tăiați cu ceva vreme în urmă - pentru 
că deja începuseră să crească puieţi -, lângă un molid demult 
doborât de furtună. Tata a dat din cap și a scos un sunet, 
dându-mi de știre că trebuie să ne așezăm. l-am dat o mână de 
cartușe. A încărcat arma. Spera să prindă o vulpe roșie. Avea de 
gând să o împăieze și să o așeze la intrare, ca să-i întâmpine pe 
cei veniți în vizită. Ar fi putut să arate spre animal și să spună 
nepăsător: „Am împușcat-o vara trecută lângă Juvdal, în 
Telemark.” 

Am stat acolo în liniște, privind crângul. Mirosea a frunze, a 
iarbă și a mlaștină. Păsările ciripeau și cârâiau în desiș. Dar era 
încă devreme, iar cântecul lor părea silit. Era greu să stau 
nemișcat. De fiecare dată când căscam, tata mă reducea la 
tăcere cu un „șșt”. Regretam că venisem cu el. Mama își dorise 
foarte mult să merg cu el. 


L-am văzut primul. A ieșit maiestuos din pădure, în partea mai 
îndepărtată a crângului. Ne aflam contra vântului, așa că nu ne- 
a simțit. Era un splendid cerb roșu. 

A pășit mai aproape în crâng, încet și grațios. Smulgea frunze 
dintr-un fag scund și privea lung peisajul, ca și cum ar fi fost 
rege peste tot ce vedea cu ochii. Avea blana roșcat-maronie și 
lucioasă ca bronzul. Capetele coamelor alcătuiau o coroană. 

M-am uitat la tata. A dat din cap. 

Cerbul s-a apropiat și mai mult. Nici nu îndrăzneam să 
respirăm. Eram lungiţi la pământ, ascunși pe de-a-ntregul după 
copac. 

Deodată, animalul a scuturat din cap. 

A făcut un pas înapoi. 


S-a răsucit. 

Apoi a răsunat detunătura. 

Mi-am smucit capul într-o parte. Carabina Winchester încă se 
sprijinea de copacul dintre noi. 

Tata și-a dus arătătorul la buze. 

Cerbul a căzut în genunchi și, clătinându-se, a încercat să 
ajungă la loc sigur. A doua împușcătură l-a culcat la pământ. 
Animalul s-a prăvălit pe o parte. Câteva clipe, a rămas acolo, 
tremurând și zvâcnind din picioare. 

De undeva, din dumbrava de sub noi, a răsunat un strigăt 
triumfător. Apoi altul. 

Eram pe cale să mă ridic, dar tata m-a oprit. 

Mai târziu tata mi-a explicat că erau doi braconieri. S-au 
apropiat croindu-și drum printre ferigi și vlăstari. Unul dintre ei 
scotea un fel de strigăt de război. 

S-au oprit în faţa animalului mort, parcă nevenindu-le să 
creadă, admirându-l. Unul dintre ei a scos o ploscă, a luat 
câteva înghiţituri, apoi i-a dat-o amicului său. În dreptul coapsei 
purta un cuţit mare, în teacă. A scos cuțitul și a râgâit. In timp 
ce amicul ţinea cana de plastic a unui termos sub gâtul 
animalului, celălalt a tăiat artera. Au umplut cana cu sânge, pe 
care l-au amestecat cu niște tărie din ploscă. 

Și l-au băut. 

Au apucat cerbul de picioarele din faţă și l-au răsturnat pe 
spate. Cu o mișcare lungă, fluidă, un braconier i-a despicat 
burta. l-a scos măruntaiele, metri întregi de intestine albastre ca 
otelul, fumegânde, care ieșeau la iveală cu un gâlgâit 
dezgustător. Apoi i-au scos restul măruntaielor. Mirosul ajungea 
până la noi. 

Braconierii stăteau pe vine. Găsiseră ceea ce căutau - inima 
caldă. Tipul care avea cuțitul a scos vârful limbii în colţul gurii și 
a mijit ochii în timp ce tăia inima în două, ca și cum ar fi realizat 
o operaţie complicată în mijlocul pădurii. l-a oferit amicului său 
o jumătate de inimă. 

Și pe urmă au început să mănânce. 

Mă simțeam ameţit. Auzeam plescăiturile. Sângele le curgea 
pe bărbie. 

Tata m-a ţinut în braţe cât am vomitat, în tăcere. 


Au tăiat animalul în bucăţi și au târât cadavrul din crâng, 
urlând și cântând. Când eu și tata ne-am ridicat în picioare, 
capul cerbului zăcea pe pământ, privindu-ne fix. 

Muștele începuseră deja să se înfrupte din rămășițe. Am auzit 
un stol de corbi în pădure. 

Unii cred că a fi vegetarian e o alegere, un gest făcut ca să 
pari mai interesant. Poate că e adevărat în cazul unora, dar 
mulți dintre noi nu am avut de ales. Am fost obligaţi să devenim 
vegetarieni, din pricina cruzimii omorului. 


2 


Grethe nu e acasă. Nici nu mă aşteptam la altceva. Și totuși, 
rămân cinci minute în stradă, apăsând pe butonul interfonului, 
sperând că mașinăria se va trezi la viaţă sau că ea va apărea de 
după colţ, cu o sacoşă de cumpărături, salutându-mă uimită: 
„Bună, micule Bjarn!” 

Tramvaiul de la Frogner trece zdrăngănind, ca o grămadă de 
fier vechi - ceea ce nu e chiar atât de departe de adevăr. Pe 
fațada de granit de deasupra mea, un satâr se hârjonește cu o 
nimfă. Scena îmi amintește de mine și de Diane. 

Ziua de ieri îmi pare un film pe care abia mi-l amintesc, ca un 
vis, aproape ireal. Încerc să-mi amintesc goana nebună spre 
Heathrow, zborul până acasă, lungul drum cu Bolla de la 
aeroportul Gardermoen până la casa de la ţară a bunicii, lângă 
fiord. Dar nimic nu-mi vine în minte. 

Am ajuns seara devreme. Apa era liniștită. Am făcut dragoste 
în camera de la mansardă, printre cărți cu detectivi, reviste și 
exemplare din Reader's Digest din 1969, învăluiţi de praful 
încălzit de soare. Ne-am iubit dulce ca vara și intens. Noaptea, 
ceva mai târziu, a scos din bagaj cele patru frânghii de mătase 
și mi-a cerut să o leg și să facem dragoste din nou, de data asta 
puţin mai dur. Am făcut-o, apoi am dezlegat-o și am lăsat 
frânghiile de mătase atârnând de stâlpii patului. 

M-am trezit în toiul nopţii, pentru că plângea. Am întrebat-o 
ce s-a întâmplat, dar mi-a răspuns că nu am de ce să-mi fac 
griji. M-am culcat la loc, ascultându-i răsuflarea în întunericul 
cald. 


O femeie în vârstă se apropie legănându-se și se holbează la 
mine. Se oprește și își lasă cumpărăturile jos. 

— Da? mi se adresează ea direct, tare, ca și cum m-ar 
provoca. De parcă ar fi proprietara imobilului, a trotuarului, a 
zonei centrale din Oslo, și și-a pierdut aparatul auditiv. 

— O caut pe Grethe Lid Wøien, îi zic, vorbind la fel de tare, 
așa cum oamenii prost-crescuți le vorbesc vârstnicilor sau celor 
cu handicap mintal. 

— Pe doamna Wøien? întreabă femeia, ca și cum Grethe ar fi 
fost vreodată soţia cuiva. Pe urmă, tonul i se înmoaie. 

— Nu-i acasă. Au venit și au luat-o. 

— Cine a luat-o? 

Intrebarea mea vine prea rapid, pare prea disperată. Bătrâna 
mă privește speriată. 

— De fapt, cine sunteţi? 

— Un prieten. 

— Au luat-o cu ambulanţa. 

Grethe stă în pat, în capul oaselor, iar ziarul e întins pe 
așternuturi, în faţa ei. 

— Micule Bjarn! 

Vocea îi e fragilă. Chipul ei pare un craniu acoperit cu piele în 
exces. Mâinile îi tremură, făcând ziarul să foșnească. Un sunet 
asemănător cu cel al frunzelor uscate bătute de vânt într-o 
dimineaţă de noiembrie. 

— Am încercat să te sun de mai multe ori, din Londra. 

— Nu eram acasă. 

— Nu știam că ești în spital. 

— M-au internat doar pentru câteva zile. N-am vrut să-ţi faci 
griji. Sunt o băbătie rezistentă. 

— Ba bine că nu! 

— Știu, știu. Dar n-am vrut să te-ngrijorez. 

— Cum te simţi? 

— Nu contează. Cum a decurs totul la Londra? 

— Totul e foarte confuz. 

— Ce-ai aflat? 

— Știu mai puţine decât la plecare. 

Grethe zâmbește. 

— Așa se-ntâmplă de obicei cu cunoașterea. 

Mă așez pe marginea patului și o iau de mână. 

— Vreau să-mi spui ceva. 


— Dă-i drumul, băiete! 

— Cine e Michael MacMullin? 

— Michael MacMullin... repetă ea încet. 

— Și cine e Charles DeWitt? 

Pleoapele îi coboară încet, transformându-se într-un ecran al 
amintirilor. 

— Michael... 

Face o pauză și ceva se întâmplă cu vocea ei. 

— ... e un prieten bun, apropiat. A fost superiorul meu când 
am ajuns lector invitat la Oxford. De fapt, mi-a fost mai mult 
decât șef, mult mai mult, mărturisește ea, iar colțurile gurii se 
ridică imperceptibil. Un bărbat bun, inteligent. Dacă lucrurile ar 
fi stat altfel, poate că noi doi am i... 

Grethe deschide ochii și surâde. 

— Am ţinut legătura peste ani. 

— Și DeWitt? 

— Charles DeWitt, prietenul și colegul tatălui tău. A fost 
coautorul acelei cărți, împreună cu tatăl tău și cu Llyleworth. Un 
flăcău englez simpatic, un tip excentric, căsătorit cu o scorpie. A 
murit în Sudan, din cauza unei răni care a cangrenat. 

— Și tu știai toate astea? întreb. 

— Normal! Mi-au fost prieteni. 

— Dar mie nu mi-ai spus nimic! 

Mă privește uimită. 

— Ce vrei să spui? M-ai întrebat despre ei? Dar ce importanţă 
au toate astea? 

O strâng încet de mână. 

— Mai am o întrebare. 

Ezit, pentru că știu cât de nebunește va suna ceea ce 
urmează să spun. 

— Oare ei l-au omorât? 

Reacţia ei e absolut normală: e surprinsă. 

— Cine să omoare pe cine? 

— Poate că cineva l-a ucis pe Charles DeWitt? 

— Ce tot spui? zice și mă privește nedumerită. Cine ar fi putut 
face un lucru atât de îngrozitor? 

— MacMullin, poate? 

— Michael? 

— Pentru că DeWitt știa prea multe sau înțelesese ceva ce n- 
ar fi trebuit să afle? 


Grethe râde scurt, respingând ipoteza. 

— Nu. Știi ce? Este exclus! 

— Atunci poate că l-a omorât altcineva? Cineva din cadrul SSI. 
Liyleworth? Nu știu, cineva... 

Grethe chicotește. 

— Cred c-ai citit prea multe cărți, Bjørn. 

— Ceva s-a-ntâmplat la Oxford. În 1973. 

Înţepenește. Îmi ascunde ceva. 

— Ce s-a-ntâmplat, Grethe? Ce au aflat? Ceva în legătură cu 
racla. Ce anume? 

Oftează din rărunchi. 

— Dacă aș ști... S-au băgat în ceva, Bjørn. Dar cred că nici ei 
nu și-au dat seama. 

— Cine? 

— Tatăl tău, DeWitt și Llyleworth. 

— Ei bine, doi dintre ei sunt morți. 

— Și eu ar fi trebuit să fiu implicată în afacere. 

— Dar? 

Se răsucește și se uită pe fereastră. Când îmi răspunde, nu 
mă privește în ochi: 

— Am rămas însărcinată. 

Se lasă o tăcere grea. 

— A fost o întâmplare. Lucrurile astea se mai întâmplă. 

— Eu... încep, dar nu știu ce să spun. 

— A fost acum multă vreme. 

— Și după aia? 

— În ultimele luni de sarcină, am plecat și am născut la 
Birmingham. Bjarn, nimeni nu știe. Nimeni! 

Eu tac. 

— N-am putut să-l păstrez, explică ea. 

— Înţeleg. 

— Chiar înţelegi? Mă-ndoiesc. Oricum, așa s-a-ntâmplat. 

— Ai luat vreodată legătura cu... 

— Niciodată! 

— Dar cum... 

Grethe ridică o mână. Are capul întors în partea cealaltă. 

— Nu vreau să vorbesc despre asta. 

— Nu e chiar atât de important. Vreau să zic... nu pentru 
mine, nu acum. 

— Mai ai racla? mă întreabă. 


— E la loc sigur. 

— Sigur... murmură ea, ca și cum ar mesteca și savura 
cuvântul. 

— Grethe, ce e-n raclă? 

— Nu știu. 

O zice de parcă s-ar plânge. 

— Dar ce știi despre ea? Să fie vorba de manuscrisul Q? Sau 
de cu totul altceva? 

Se saltă în pat. Pare că vrea să se scuture de boală, de 
decrepitudine. Efortul o face să gâfâie. Mă privește în ochi, plină 
de un entuziasm încăpățânat. 

— Ştiai că unii sunt de părere că cele mai vechi familii 
aristocrate descind din triburi precreștine alungate din Orientul 
Mijlociu? mă întreabă. 

— Da, am auzit ceva despre asta. 

— Și că unele familii regale din ziua de azi descind din 
strămoșii noștri biblici? 

— Am auzit speculaţii, îi răspund vag. 

Mă întreb ce fel de medicamente îi dau doctorii de aici. 

— Dar ce știu eu... zice Grethe ca pentru sine, ca și cum 
scepticismul meu ar fi molipsitor. Oamenii au dreptul să-și dea 
cu părerea, nu? Să deducă, să tragă concluzii. 

De undeva, de dincolo de ușa camerei Grethei, aud cum un 
copil strigă fericit „Bunicule!”. 

— Există un... âă... grup, continuă Grethe. 

Cineva râde în hol. Văd cum bunicul ia copilul în braţe. 

— Nu știu prea multe despre el, explică ea, de parcă ar vrea 
să se convingă pe ea, nu pe mine. Dar știu că există. 

— Un grup... 

— Își are rădăcinile în vechea nobilime franceză. E o 
organizație. 

— Cu ce se ocupă? 

— li poţi spune „ordin masonic”, dacă vrei. O organizaţie 
secretă. Nu știu mai nimic despre ea. Nimeni nu știe că există. 

— Și atunci, cum de tu știi despre ea? izbucnesc în râs. De 
vreme ce e atât de secretă, cum de-mi poți spune toate astea? 

Se încruntă, furioasă. Parcă ar vrea să spună că ar trebui să 
am mai multă minte și să nu pun asemenea întrebări. Dar apoi 
trăsăturile i se îmblânzesc. 


— Poate că știu pe cineva care... Se oprește. Nici iniţiaţii 
ordinului nu-i cunosc pe toţi membrii. Niciun membru nu 
cunoaște mai mult de doi sau trei colegi. Fiecare individ 
cunoaște identitatea unuia dintre superiori. Structura ordinului e 
alambicată și secretă. 

— Și ce vrei să spui cu toate astea? 

— Bjørn, poate că ei caută racla. 

— Un grup secret? 

Întrebarea mea pare cam sceptică. De fapt, politicos- 
dispreţuitoare ar fi o descriere mai bună. Și nici nu primesc 
vreun răspuns. 

— Atunci, ei știu ce ascunde racla? 

Grethe se uită drept în faţă. 

— Au căutat dintotdeauna. Dintotdeauna. Cred că obiectul 
căutărilor lor e racla. Toate piesele încep să se așeze la locul lor. 

Grethe mă privește de jos. Işi dă ochii peste cap. Dintr-odată, 
nu mai sunt sigur că e complet lucidă. 

Mă ridic și mă duc la fereastră. Lumina puternică mă face să 
mijesc ochii. Niște muncitori ridică schele în preajma clădirii de 
vizavi. Structura pare șubredă, dar sunt sigur că știu ce fac. 

— Ești obosită, îi spun. O să plec. 

— Ce absurd! mormăie Grethe, apoi, continuă mai tare: l-am 
spus lui Birger. 

Habar n-am despre ce vorbește. 

— l-am spus. L-am avertizat. 

Grethe pare că se sufocă din nou, înghite, dar apoi privirea ei 
pare din nou clară. E ca și cum s-ar reîntoarce la realitate, la un 
fel de realitate. 

— Nimic nu e așa cum crezi tu, Bjørn. 

Îi strâng ușor mâna. 

— Trebuie să plec. Ești obosită. 

— Sunt atâtea lucruri pe care de fapt nu vrem să le știm. 

Mă privește ca și cum ar vrea să-mi spună ceva, sau, mai 
degrabă, ca și cum ar dori să înţeleg ceva. 

— Știu, îi spun cu blândeţe. Dar acum trebuie să plec. 

— Atât de multe lucruri pe care nu vrem să le știm, repetă. 
Chiar dacă avem impresia contrară. Și atâtea lucruri pe care n- 
ar trebui să le știm. Atâtea lucruri care nu ne-ar face bine dacă 
le-am afla. 

— Ce-ncerci să spui? 


Închide ochii și, cu toate că repet cuvintele ei în sinea mea, nu 
reușesc să le pătrund sensul. 

— Te temi, Grethe? 

Deschide ochii din nou. 

— Să mă tem? Dă din cap. Nu mori cu adevărat decât atunci 
când nu mai rămâne în urmă nimeni care să știe că ai existat. 


leșind din spital, mă opresc la o cabină telefonică. Probabil că 
ar fi cazul să-mi cumpăr un telefon mobil, deși nu-mi place 
ideea. Fără el, am un sentiment absurd de libertate. Nimeni nu 
știe unde sunt. Nimeni nu poate da de mine, decât dacă vreau 
să fiu găsit. 

Mai întâi o sun pe Diane, doar ca să-i aud vocea. Nu 
răspunde. Sunt sigur că e în curte. 

Apoi îl sun pe Caspar. 

E agitat, tulburat. Cineva i-a spart atât casa, cât și biroul. Nu 
pricepe de ce ar vrea cineva să intre în ambele locuri. În aceeași 
zi! E prea nervos ca să discute cu mine. Poate că așa e mai bine. 


3 


Din prudenţă, o parchez pe Bolla pe o străduţă lăturalnică, 
mai jos de clădirea în care locuiesc, și mă furișez pe cărarea 
dintre copacii de lângă terenul de fotbal. Intru. 

Acum zece ani, clădirile erau cenușii și utilitariste - urâte ca 
naiba. Nu demult au adus arhitecţi ca să le ferchezuiască: culori 
noi, balcoane noi, ferestre noi - urâte ca naiba. 

lau liftul până la etajul zece și descui ușa apartamentului. 
Locul miroase a stătut, ca atunci când te întorci din concediu. Se 
mai simte ceva, un miros de tutun. După spargere, obiectele 
încă sunt împrăștiate prin toată casa. Mi-au smuls până și 
așternuturile de pe pat. Cărţile zac în mormane, pe podea. 
Sertarele sunt trase toate. 

Ceva nu e în regulă. Habar n-am ce. Dar intuiţia îmi vorbește 
din nou. N-ar fi trebuit să vin aici. 

Verific robotul telefonic: patru mesaje de la mama, opt de la 
Universitate, unul din partea SSl-ului, șase în care apelantul a 
închis și trei de la domnul Voce Chiţăitoare. Cu fiecare mesaj 
pare din ce în ce mai iritat și insistă să sun imediat la poliţie. 


Oftând, ridic receptorul și fac un gest inevitabil. O sun pe 
mama. 

Răspunde imediat, recitându-și numărul de telefon cu o voce 
rece, de parcă numele ei de familie e prea intim ca să-l 
împărtășească cu orice tont care o sună. 

— Eu sunt, zic. 

Tace o clipă, ca și cum nu reușește să-și amintească de vocea 
mea, de parcă aș fi un individ oarecare. 

— Pe unde ai umblat? mă întreabă. 

— Am fost plecat în străinătate. 

— Am încercat să dau de tine. 

— A trebuit să plec la Londra. 

— Aha... 

— Ceva legat de muncă, adaug, răspunzând la întrebarea ei 
nerostită. 

— Te-ai întors în Norvegia? De unde suni? 

— Tocmai am ajuns acasă. 

— Se aude foarte prost. 

— Eu te aud bine. 

— Am tot sunat. Și Trygve vrea să-ți vorbească. E foarte 
important, micule Bjarn! 

— Am plecat din scurt. 

— Mi-am făcut atâtea griji pentru tine! 

— Nu te îngrijora, mamă. Am sunat doar ca să-mi cer scuze. 

— Să-ţi ceri scuze? 

Se preface că nu are habar despre ce e vorba, dar știe foarte 
bine despre ce vorbesc. Și mai știe că eu știu. 

— Pentru... seara aia. Pentru ce-am spus. Nu eram în apele 
mele. 

— Nu mai contează. Hai să uităm că s-a-ntâmplat! 

Mie îmi convine. Oricum, nu prea știu cât de sincere sunt 
scuzele mele. Conversaţia lâncezește. Din impuls, o întreb dacă 
pot trece pe la ea să-i vorbesc. Regret întrebarea de îndată ce 
îmi zboară de pe buze, dar mama e așa de fericită, încât nu mă 
lasă inima să dau înapoi. Mama îmi spune la revedere și închide. 
Rămân cu receptorul în mână. 

Apoi aud alt clic. 

— Mamă? 

Dar nu-mi răspunde decât tăcerea. 


— Vasăzică tu ești? întreabă Roger. 

E treaz de-a binelea și îmbrăcat, deși e abia 12.30. Între buze 
are un muc de ţigară. Arată de parcă ar avea ceva să-mi spună. 
Chicotește și mă invită să intru. 

Sufrageria lui miroase dulceag și greoi, a tămâie. Te-ai putea 
ameţi doar dacă ai respira aici. Mirosul se întinde, se umflă și 
apasă asupra pereţilor și ferestrelor, ca să mai câștige spaţiu. 
Roger chicotește. 

Teancul de corespondenţă care îmi e adresată, pe care l-a 
adunat, e așezat pe un dulap din hol. Pe lângă ziare, reclame și 
facturi, într-un plic trimis de Caspar găsesc un fax de la Institutul 
Schimmer către Oficiul Naţional Regal al Patrimoniului Cultural. 
Doresc să îl felicite pe domnul „Bjoern Beltoe” pentru numirea 
sa ca cercetător invitat, post pentru care a fost recomandat de 
Oficiul Regal Norvegian al Patrimoniului Cultural. Mai mult decât 
atât, îmi oferă o bursă de cercetare care va acoperi majoritatea 
costurilor. Ar vrea să stabilească legături mai strânse cu 
cercurile academice norvegiene. Mi-au trimis un număr de 
telefon și un nume: Peter Levi. El va fi persoana mea de contact 
când și dacă voi hotărî să accept - ceea ce ei speră să se 
întâmple cât mai repede posibil. Tot ce trebuie să fac e să sun. 

Pun scrisoarea în buzunarul interior al hainei și îi spun lui 
Roger: 

— Am ceva pentru tine. 

Mormăie nerăbdător. 

li dau CD-ul. Rupe ambalajul de hârtie. După ce a citit toate 
numele de pe spatele discului, își strânge pumnul, în semn de 
recunoștință. 

— la spune-mi, ce fumezi aici? îl întreb. 

intrebarea mea declanșează o explozie de râs. Îmi smucește 
capul spre ceva din spatele meu. Mă răsucesc. 

O fată iese agale din dormitor. La prima privire, s-ar putea 
crede că își caută păturica și ursuleţul roz. Nu pare să aibă mai 
mult de paisprezece, cincisprezece ani. E machiată. Are o 
fețișoară drăgălașă, iar părul lung până la umeri e negru ca 
tăciunele. Poartă chiloţei negri, strâmţi, și unul dintre tricourile 
lui Roger. La încheieturile mâinilor și la glezne are legate funii 
împletite de piele. Pe antebraț văd un tatuaj care seamănă cu o 
rună sau cu un simbol ocult. 

— Ea e Nicole, îmi spune Roger. 


Nicole mă privește cu ochi goi. 

— El e Bjørn, explică Roger, tipul de care ţi-am povestit. 

Fata se trântește pe canapea, își întinde un picior pe masă, 
iar pe celălalt îl îndoaie sub ea, pe urmă începe să-și răsucească 
o ţigară. Nu știu în ce parte să mă uit. Unghiile de la degetele de 
la picioare sunt date cu ojă neagră. Mai descopăr un tatuaj. Unul 
pe interiorul coapsei. Un șarpe care pare că se târăște în sus. 

— Fain, nu? comentează Roger, dându-mi un ghiont care mă 
dezechilibrează. 

Cad și roșesc instantaneu. 

Nicole se strâmbă la Roger. Limba ei e roșie și ascuţită. Are 
un piercing în vârf. Aprinde ţigara. Modul în care scoate fumul 
pe nări îi dă un aer dur, de parcă ar avea cincizeci de ani, dintre 
care patruzeci petrecuţi într-un bordel din Tanger. În timp ce-i 
arunc o privire, ochii ei îi întâlnesc pe ai mei. Nu pot să-mi 
desprind privirea, cu toate că încerc. Are ochi albaștri ca gheața, 
și mult prea bătrâni în comparaţie cu trupul. Îi scrutează pe ai 
mei, străpungându-mi pupilele până ajung în creier, unde 
scormonesc prin cele mai ascunse colțuri și deschid cufere pe 
care le credeam încuiate. Se strecoară înăuntru cu ușurință, îmi 
învăluie glanda pituitară și o strâng tare, făcându-mă să-mi 
pierd răsuflarea. Apoi își domolește strânsoarea. Imi zâmbește 
cu drăgălășenie - o confidentă care îmi știe toate secretele. 

— lar ai avut musafiri, mă anunţă Roger. 

— Musafiri? întreb mecanic. 

Încerc să-mi fac ordine prin creier și să-l aerisesc după vizita 
lui Nicole, așa că nu înţeleg ce spune. 

— Pe puţin două ture. l-am auzit. 

Ridică ochii spre tavan. 

Sensul afirmației lui mă lovește în plin. 

— Vrei să spui că mi-au spart apartamentul? Din nou? 

— Înî. Ce-ai de gând să faci acum? se interesează. 

N-am nici cea mai vagă idee ce voi face. 

— Despre ce tot vorbiţi acolo? întreabă Nicole. 

— Despre ceva, i-o întoarce Roger. 

— Ce se-ntâmplă? îl bate fata la cap. 

— Treburi de-ale bărbaţilor! îi spune el, închizându-i gura. 

Din întâmplare, mă duc la fereastră și, tot printr-o 
coincidență, văd Range Rover-ul roșu gonind pe stradă în 
direcţia noastră. 


— Aoleu! 

Roger aruncă și el o privire, să vadă la ce mă uit. 

— Aoleu, rahat! Îți supraveghează apartamentul, sau ce? 

— Probleme cu copoii? întreabă Nicole. Ce tare! 

— Geanta! Sâsâi ușor. 

— Uno momento! vine răspunsul lui Roger. 

Geanta cu racla e într-un sertar încuiat al dulapului cu CD-uri. 

— Adios! strigă Nicole în urma noastră, în timp ce eu și Roger 
dăm buzna afară din apartament și în jos pe scări. 

În clipa asta, scara mi se pare mai sigură decât liftul. Sub braţ 
am geanta. La parter, aștept în spatele ușii scării cât timp Roger 
se strecoară afară, în recunoaștere. Când se întoarce, își dă 
ochii peste cap. 

— Mașina lor e afară, îmi șoptește. Unul dintre ei a rămas 
acolo, liftul e la etajul zece. 

Ochii îi sclipesc. Nimic din toate astea nu este real pentru el. 
Roger joacă un joc video tridimensional și interactiv. 

Sus, deasupra noastră, o ușă se deschide pe scara blocului. 
Mai întâi una, apoi două fețe privesc în jos, de la etajul zece. Il 
trag repede pe Roger într-o parte. 

— leşi liniștit din bloc și du-te să te plimbi! Și sună la ușa 
doamnei Olsen. Văduva fostului administrator. 

Ascensorul vâjâie, se aud pași tropăind pe scări. 

Doamna Olsen întredeschide ușa. Dantura, bijuteriile ei și 
lanțul de la ușă zăngănesc la unison. Mijește ochii, bănuitoare 
până în pânzele albe. Întreaga ei existenţă gravitează în jurul 
spaimei de a fi jefuită în propria casă. 

— Sunt domnul Belta! răcnesc în aparatul ei auditiv. 

— Sora Belter? Ce? 

— Nu mă recunoașteţi? 

Dă din cap, neîncrezătoare. Ni se întâmplă să trecem unul pe 
lângă celălalt și ne salutăm de fiecare dată. Stăm la taifas în 
faţa cutiilor poștale. Și totuși, există posibilitatea ca exteriorul 
meu să ascundă un demon cu colţi și ochi roșii. 

— Trebuie să vă inspectez balconul, îi spun. 

— Cum? Ce balon? 

— BALCONUL! Există riscul ca unele dintre ele să se desprindă 
de faţadă. 

— N-am mai auzit așa ceva! protestează ea. 


Îmi privește geanta de parcă ar conţine o trusă portabilă cu 
instrumente de tortură. 

— Asociaţia m-a trimis! ţip. 

Ascensorul se oprește. 

Se pare că „asociaţie” este cuvântul magic pentru o bătrână 
social-democrată ca doamna Olsen. Sesam, deschide-te! Mă 
lasă să intru și mă urmează prin apartamentul meticulos decorat 
și extrem de curat. De parcă doamna de la Asociaţia Căminelor 
Sofisticate ar putea pica din clipă în clipă. Vorbește încontinuu 
despre meșteri nepricepuţi și susţine că asociaţia de locatari nu 
ar fi trebuit să dea bani pe balcoane noi. Bineînţeles, ea a votat 
împotrivă, iar dragul ei Oscar, odihnească-se în pace, nu ar fi 
fost niciodată de acord cu asemenea prostii. 

Deschid ușa de la balcon și ies. De dragul aparențelor, mă 
prefac că inspectez sudura dintre podea și perete. 

— Vești bune, doamnă Olsen: totul pare în regulă pe balconul 
dumneavoastră! strig. Sunt sigur c-o să mai reziste o vreme. 

— O să mai reziste? O vreme? repetă ea neliniștită. 

— Din fericire, locuiţi la parter. Ha, ha! Vreau să zic, în cel mai 
rău scenariu. Priviţi partea bună a lucrurilor! 

E pe cale să mă întrebe ceva. Îi spun: 

— Mai am multe balcoane de inspectat. Mai bine o iau pe 
scurtătură. 

Apoi mă urc pe balustradă și sar pe iarbă. Aterizez prost. 
Doamna Olsen rămâne în balcon, privindu-mă cum șontâcăi 
către poteca dintre copaci. 

Odată ajuns acolo, mă întorc cu faţa spre bloc. La etajul zece, 
dincolo de  reflexiile din ferestrele apartamentului meu, 
întrezăresc silueta unui bărbat. Cu un etaj mai jos, Nicole stă la 
fereastră. li fac cu mâna. Imi face și ea. Doamna Olsen ridică 
mâna și o flutură șovăitor dintr-o parte în alta. 

Dispar în pâlcul de copaci. 

Ca să-mi derutez dușmanul, mă plimb îndelung pe străzile 
lăturalnice ale cartierului. Dau vesel din cap către tinerele 
drăguţe, care împing cărucioare. Dau vesel din cap către câini și 
păsări. Dau vesel din cap către copiii mici, care cască 
nepoliticos gura la bărbatul palid și dus cu pluta. 

In cele din urmă, risc și mă apropii de Bolla. Nu mi-au dibuit 
biata mașinuţă. Așez geanta cu racla pe bancheta de spate, îmi 
arunc haina deasupra ei. 


4 


Grădina casei somptuoase din Holmenkollen-ul de Jos e plină 
de culori. Boschetele înfloresc vesel. Totul e al naibii de prosper. 
Nici peluza nu-și mai încape în pene de mândrie. 

Rămân câteva minute pe trepte, să-mi trag răsuflarea, până 
când îmi iau inima în dinţi și sun la ușă. Când mama îmi 
deschide, îmi dau seama că e băută. Machiajul îi umple liniile 
fine ale ridurilor, asemenea chitului. Ochii îi sunt îngreunaţi de 
vin și de pastilele de Valium. Buzele îi arată de parcă ar fi fost 
sărutate până la sângerare. Imi trece prin minte că arată ca o 
matroană proaspăt convertită de o sectă religioasă obscură. 

— A, dragule, tu ești! Ai ajuns deja? 

Nu a vrut să pună o întrebare. Simte că e implicată în ceva 
inevitabil. 

— Da, eu sunt. Unde e profesorul? 

— Trygve? A trebuit să plece. Brusc. 

— Unde? 

— Mai contează? S-a-ntâmplat ceva? Ce-ai mai făcut zilele 
astea? Cum te simţi? 

Intrebările țâșnesc din ea. De fiecare dată când fac ceva 
neobișnuit, mama crede că am o recădere. | se pare că angajaţii 
clinicii mă caută prin oraș, înarmaţi cu plase și cămăși de forță. 
De multe ori am impresia că îi e rușine de boala mea nervoasă, 
că ar fi preferat o afecţiune mai concretă: cancer, atac cerebral, 
boala Creutzfeldt-jJakob, SIDA. Am încercat să-i explic că creierul 
e doar un organ, la fel ca inima sau rinichii; e o budincă de 
celule și fibre nervoase, de grăsime și fluid, în care gândurile 
noastre - tot ce simţim, personalitatea noastră - pot fi reduse la 
semnale chimice și electrice. l-am spus că o tulburare mintală 
nu e altceva decât un dezechilibra. Dar mama face parte din 
acea categorie de oameni care se arată șocați când cineva le 
spune că se luptă cu o boală de nervi. Fac un pas înapoi, de 
parcă respectivii ar avea de gând să le taie capul și să-l 
mănânce. 

Traversăm camera de zi, ocolind larg covorul persan, și 
intrăm în bucătărie. Breuer își saltă capul și râgâie. Coada 
lovește podeaua de două, trei ori. E singura manifestare de 
bucurie la vederea mea, înainte să-și culce capul la loc pe labe. 


Pun geanta cu racla înapoi pe podea. Probabil că mama habar 
nu are ce se află înăuntru. 

Tăcere. 

— Deci... voiai să... discuţi cu mine? 

Mama nu s-a priceput niciodată prea bine să pară 


nepăsătoare, nonșalantă. A vrut să pară sinceră - „Vai, ce 
drăguţ din partea ta că ai trecut pe-aici” -, dar a sunat ca un 
suspin. 


Încă din adolescenţă, am repetat de multe ori în minte 
discursul ăsta. Ai zice să sunt pregătit, că mi-am cizelat 
întrebările, că le-am întors pe toate părțile și am ghicit deja care 
ar fi răspunsurile mamei. Dar toate pregătirile mele se evaporă 
și, brusc, am uitat ce voiam să-i spun. 

O privesc. Mama se uită și ea la mine. 

Într-un sfârșit, izbucnesc: 

— Să știi că v-am văzut! 

Nu știu ce anume se aștepta să-i spun, dar cu siguranţă nu 
asta. 

— Ne-ai văzut? întreabă, fără să priceapă. 

— Când am fost în excursie cu cortul. 

— Care excursie? 

In fundal aud murmur de voci și de râsete, ceea ce mă 
derutează până când îmi dau seama că în cealaltă cameră e 
pornit radioul. O lămuresc: 

— In vara aia... Tu și profesorul. 

Fiecare cuvânt e o bombă de adâncime. Durează câteva 
secunde până își atinge ţinta. Tresare de patru ori. Fiecare 
cuvânt și-a atins ţinta, pe fundul sufletului ei. 

La început, nu spune nimic. Ochii îi devin sticloși. Privește în 
adâncul propriului creier. Derulează banda înapoi. Se întoarce în 
timp. Ca la cinematograf, pe repede-înapoi, o văd pe mama 
amintindu-și de vara aceea și readucând la viaţă îmbrăţișările 
șterse de timp ale profesorului. 

— Ne-ai văzut? întreabă din nou, ca și cum ar vrea să-mi ofere 
ocazia de a spune „Ha, ha, glumeam! N-am văzut nimic. Doar 
făceam mişto de tine”. 

Dar eu mă mulţumesc să o privesc. 

— Dumnezeule, micule Bjørn! Vai, scumpule! 

Simt cum mușchii maxilarului mi se încleștează. Mama trage 
aer în piept. 


— N-a avut nicio însemnătate, mă asigură. 

Vocea ei este rece, exclude orice asemenea posibilitate. Ai 
crede că se apără în faţa tatei. 

— Atunci n-a însemnat nimic. 

— Te-ai căsătorit cu profesorul, deci totuși a însemnat ceva. 

Ochii mamei sunt plini de suferință, indignaţi. 

— Asta s-a-ntâmplat mai târziu! Pe vremea aia, bineînțeles că 
noi... 

Caută cuvintele potrivite, dar nu le găsește. 

— L-ai înșelat pe tata. 

— Eu și tatăl tău aveam o înțelegere. Niciodată nu ne-am 
înșelat unul pe celălalt. Și tatăl tău... Se oprește. Dacă tatăl tău 
ar fi trăit... 

Cuvintele i se opresc în gât. 

— Era prietenul tatei! îi amintesc acuzator. 

_ Mă ia de mână, împletindu-și agitată degetele cu ale mele. 
Imi retrag mâna puţin cam prea repede. 

— Până și-n excursie voi doi vă făceați de cap. Chiar în faţa 
tatei și a mea! 

— Dar, dragul meu, micule Bjarn, niciodată nu mi-a trecut prin 
cap că... Habar n-am avut că tu... N-am crezut că cineva... 

— Ei bine, ai crezut prost! 

Mă strânge tare de mână. 

— Vai, Doamne, micule Bjørn... Nu știu ce să spun. Nu m-am 
gândit c-o să observi sau c-o să-nţelegi ceva. Erai atât de mic! 

— Eram destul de mare... 

— Îmi pare rău. Eu și tatăl tău eram sinceri unul cu altul în 
privinţa asta. Vorbeam. Erau alte vremuri, micule Bjarn, o... 
epocă diferită. Încearcă să-nţelegi! 

— Nu cred că tata a înţeles. 

Mama se uită în pământ. 

— Nu, îmi confirmă ea. Nu cred c-a înțeles vreodată cu 
adevărat. 

Vocea i se tot stinge. După ce se adună, îmi spune: 

— Tu nu l-ai cunoscut pe tatăl tău așa cum l-am cunoscut eu. 
Nu era mereu... 

Se întristează deodată, îmi evită privirea. 

— Părea întotdeauna să se controleze foarte bine, dar 
înăuntrul lui era... 

Ne uităm unul la celălalt. 


— Dar nu cred c-a sărit, dacă asta era întrebarea ta. 

Probabil că s-a întrebat asta vreme de douăzeci de ani. Mă 
uimește felul în care vorbele astea îi scapă de pe buze, cao 
remarcă nonșalantă. 

— Există atâtea moduri în care ar fi putut să cadă, îi zic. 

Nu prinde dedesubturile frazei, nici subînțelesurile ei. 

— Trygve lua totul în serios. Mă refer la relaţia noastră. Vedea 
totul mult mai serios decât mine. Eu nu o consideram decât... 
Nu știu. O aventură. Un flirt. O distracţie. Poate puţină variaţie. 
O evadare din viața de zi cu zi. 

Se uită la mine, așteptându-mi răspunsul, dar nu am ce să-i 
spun. Cade pe gânduri. 

— A fost doar o aventură, o legătură trecătoare, care s-ar fi 
terminat. Dar apoi a avut loc accidentul. 

O vreme, stăm unul lângă altul, în tăcere. 

— Şi-n tot timpul ăsta ai dus povara asta cu tine? întreabă, 
mai mult pentru sine. 

O las să aștepte o clipă, ca să conștientizeze amploarea acelei 
întrebări retorice. 

— De ce n-ai spus nimic? izbucnește mama. Vocea ei are ceva 
tăios. Hristoase, micule Bjørn! Oare ce-ai crezut despre mine? 

Chiar nu vreau să răspund la întrebarea asta. 

— Când a murit tatăl tău... începe ea, dar nu e în stare să 
continue. Sper că nu-ţi închipui că mi-a fost ușor. In fiecare zi 
am încercat să uit. 

— Să mă uiți și pe mine? 

Mama dă din cap. 

— Pe tine? 

Inspir adânc, ca să-mi pot controla vocea. Dar mi-o ia înainte: 

— Te-ai gândit vreodată că poate ai fost nedrept cu mine? 

Pur și simplu o privesc și înghit în sec. 

— Nu ești singurul care a pierdut o persoană dragă, atunci 
când ţi-ai pierdut tatăl! Eu mi-am pierdut soţul pe care-l iubeam. 
Asta în ciuda... chestiei... cu Trygve. Dar nu cred că te-ai gândit 
vreodată la asta, micule Bjarn. Și acum înțeleg de ce. Doamne, 
cât de nedrept ești! 

— Eu... 

— Da? 

— Nimic. 

Dă din cap, ca pentru sine. Ochii îi sunt plini de lacrimi. 


— Nimeni nu-și dorește ca fiul sau fiica să știe astfel de 
lucruri. Trebuie să-nțelegi asta! explodează ea. 

Mă simt ca un nenorocit. Poate pentru că sunt un nenorocit. 

— A fost un șoc pentru amândoi, bâigui. 

Nu e cine știe ce scuză, și totuși am spus-o sub formă de 
scuză. 

— Trygve n-a vrut niciodată să discute despre ce s-a-ntâmplat 
în ziua aia. Niciodată! Se învinuiește, dar nu vrea să spună din 
ce motiv. În dimineaţa aia, când au plecat, a schimbat 
butoanele de rapel între ei, pentru că Birger îl împrumutase pe 
al lui. Deci Trygve ar fi trebuit să cadă. Dar n-am vrut să-l forțez 
să vorbească. Oamenii se străduiesc să uite, să treacă peste 
anumite lucruri. 

Mama se pricepe mai bine decât mine să treacă peste lucruri, 
iar asta poate pentru că eu știu mai multe decât ea. 


5 

Fata cu ochi albaștri de la recepţie îmi aruncă o privire 
nedumerită și îmi spune: 

— Măi, măi, Torstein, ai o haină nouă? 

N-am văzut-o în viața mea. Nu mă cheamă Torstein. lar haina 
mea nu e nouă. Dar mă strecor rapid pe lângă ea, făcându-i cu 
ochiul și salutând-o din cap, și intru într-o junglă cu climat 
controlat, plină de arbori de yucca și ferigi de plastic. Aici, într- 
un peisaj de birouri dreptunghiulare, denumit în mod pompos 
„biroul editorial central”, stau așezați trei ziariști, fiecare în fața 
câte unui calculator, având aerul că se străduiesc să inventeze 
Cele Zece Porunci. Pe perete e agăţat un poster care reprezintă 
un computer cu braţe care ies din părţile laterale ale 
monitorului, iar titlul anunţă: „PC - cea mai tare revistă pentru 
utilizatorii de computere norvegieni.” 

Deschid o ușă de sticlă mată. In spatele biroului stă o copie 
aproape identică a persoanei mele. 

Torstein Avner are pielea palidă, părul alb și ochi de un roșu- 
aprins. Când ne văd împreună, oamenii ne iau drept gemeni 
identici. În adolescenţă, obișnuiam să ne închipuim cum ar fi 
fost să facem schimb de iubite. Nu și-ar fi dat seama de 
diferenţă în veci, dar nu ne-am dus planul la îndeplinire. Niciunul 
dintre noi nu avea o iubită pe care să o împartă cu celălalt. 


Mijește ochii prin lentilele ochelarilor, chiar mai groase decât 
ale mele, iar când în sfârșit mă recunoaște dincolo de ceața care 
îi împiedică vederea se ridică de pe scaun și începe să chiuie: 

— Vechiul meu amic, Bjarn! strigă Torstein, printre hohote de 
râs. Fir-ar al naibii, ești chiar tu! Credeam că am o experienţă 
extracorporală. 

Ne strângem mâinile cu putere. 

— Bunu’ și bătrânu' Bjørn! îmi zice rânjind. 

Nu vrea să-mi dea drumul la mână. Chicotesc sfios. 

— A trecut un car de ani, îi spun. 

În cele din urmă, îmi eliberează mâna. Zâmbește larg. 

— Secretara m-a confundat cu tine, îl pun eu la curent. 

— Lena te-a confundat cu mine? întreabă Torstein cu accentul 
lui cântător din nord. Se străduiește și ea. 

Eu și Torstein ne-am cunoscut pe vremea când am participat 
împreună la un curs despre albinism, în urmă cu cincisprezece 
ani. Ne-am mai văzut din când în când. Mă mai vizitează 
ocazional. A început să lucreze la PC ca om bun la toate, iar 
salariul îi era plătit printr-un program guvernamental care 
susţinea diversitatea la locul de muncă. Apoi a ajuns ziarist și a 
primit propria rubrică de tehnologie, „PărereQ lui Qvner”. Mi-a 
arătat câteva dintre articolele lui. N-am înțeles o iotă. Acum este 
redactorul-șef pe tehnologie, iar eu știu și mai puţine despre 
ocupaţia lui decât înainte, dacă așa ceva e posibil. 

— Măi, măi! face Torstein. Ţi s-a bulit hard-arive-ul? 

Mă simt ca o rudă lacomă, aflată în vizită la mătușa 
muribundă. Nu îl vizitez pe Torstein decât atunci când am 
probleme cu computerul. 

— Am nevoie de puţin ajutor, recunosc. 

— Având în vedere că e vorba de tine, pun pariu c-ai nevoie 
de ceva mai mult ajutor, spune el râzând încet. 

— Mă poţi ajuta să găsesc ceva pe internet? 

— Sigur. Ce cauţi? 

Îi dau o hârtie cu termenii de căutare, scriși în norvegiană: 


Cavalerii Ospitalieri 
SSI 

Institutul Schimmer 
Michael MacMullin 
Mănăstirea Værne 


Rennes-le-Château 

Bérenger Saunière 

Manuscrisele de la Marea Moartă 
Mănăstirea Sfintei Cruci 

Giulgiul din Torino 

Manuscrisul Q 

Nag Hammadi 


— Măiculiță! exclamă Torstein. Sigur nu vrei să mai adaugi 
ceva? 

— De ce? Sunt prea multe? Cred că o parte dintre termenii de 
căutare vor trebui traduși în engleză. De exemplu, „Shroud of 
Turin” și „Dead Sea Scrolls”. 

— Măiculiță! 

— Nu-mi trebuie chiar acum. 

— O să am nevoie de cel puțin o oră, mă anunță prietenul 
meu. 

Habar n-am dacă vorbeşte serios sau dacă e sarcastic. 

— E super și dacă-mi dai mâine rezultatele. 

— Ce motor de căutare vrei să folosesc? 

Mă străduiesc să dau impresia că mă gândesc ce răspuns să-i 
dau. Dar adevărul e că nu pricep o boabă. 

— Yahoo? AltaVista? Kvasir? Excite? HotBot? MetaCrawler? 
întreabă. 

— Hă? 

— Gata, m-am prins, rânjește Torstein. Vrei să-ți dau doar 
primele cinci rezultate pentru fiecare termen? Ca URL-uri? 

— Aăă... Ai putea să printezi rezultatele. 

— Pe hârtie? exclamă el. 

— Aăă... da. 

Işi dă ochii peste cap. 

— Bjørn, Bjørn, Bjørn... Nu te-ai prins că trăim într-o 
societatea fără hârtie? Adică am putea fi o asemenea societate, 
dac-am vrea. Și vrem asta. Gândește-te la copaci! 

— Știu asta, dar eu mă-mpotrivesc din toate puterile. 

— De ce nu vrei să-ţi trimit toate site-urile web prin e-mail? 

— Torstein, prefer paginile printate. În plus, mi-a fost furat 
hard-drive-ul. 


— Pe hârtie! repetă el plin de dispreţ, de parcă ar considera 
hârtia mediocră sau la fel de demodată ca tăbliţele acoperite de 
cuneiforme sau papirusurile. 

Și probabil că are dreptate. 

— Cineva ţi-a furat hard-drive-ul? mă întreabă repede, 
surprins, dar de fapt răspunsul nu îl interesează. 

Înainte de a pleca, împrumut telefonul Lenei ca să o sun pe 
Diane acasă la bunica. Lena se holbează la mine derutată, în 
timp ce stau și ascult cum telefonul sună. Sub bronzul ei 
uniform de solar, dincolo de fondul de ten și de blush, 
întrezăresc o ușoară roșeaţă în clipa în care înțelege că nu sunt 
Torstein. 

Diane nu răspunde. 


6 


Pe drumul de întoarcere la casa bunicii, de lângă fiord, ascund 
racla în ultimul loc în care s-ar gândi cineva să o caute. Sunt 
mândru de ingeniozitatea mea. Sentimentul acesta îmi dă cel 
puţin senzaţia că mă aflu într-o poziţie de superioritate. 

Briza de seară o umple pe Bolla cu o aromă ușoară, sărată, de 
vară târzie. Hurducăi mașina prin șanțurile făcute de roțile 
mașinilor pe drumul desfundat care duce la casa bunicii. Pomii 
din jurul căsuțelor de vară sunt plini de cireșe și prune atât de 
zemoase, încât par pe punctul de a exploda. Fiordul sclipește 
argintiu printre copaci și pare somnoros. Câţiva puști chiuie jos, 
pe cheiuri. Un iaht a ancorat la o aruncătură de băț de panoul 
de avertizare al pazei de coastă. Un hidroavion își târăște umbra 
peste malul stâncos. 

O parchez pe Bolla aproape de pinul strâmb de la capătul aleii 
și o strig vesel pe Diane. Ușa de la intrare e deschisă. Faţa de 
masă care acoperă masa de picnic din curte flutură în bătaia 
brizei. 

Când am plecat azi-dimineaţă, dormea cu gura întredeschisă 
și cu părul căzut peste faţă. Nu m-a lăsat inima să o trezesc. In 
cameră era destul de răcoare, iar geamurile fuseseră acoperite 
de condens. l-am învelit trupul gol cu pilota de puf, am sărutat-o 
și i-am dat părul la o parte de pe obraz. Înainte de apleca la 
Oslo, i-am scris un bileţel în care îi spuneam unde merg și i l-am 


pus sub paharul cu apă de pe noptieră. „Pentru îngerul meu”, 
semnat „Prinţul tău”. Nu-i așa că suntem drăgălași? 

Claxonez - claxonul Bollei pare să fie o sirenă de jucărie, plină 
de scuipat -, apoi închid portiera și aștept ca Diane să iasă 
alergând din casă. „Bjarn! În sfârșit!” va striga nerăbdătoare, 
dar fericită. Tremurând de încântare și de nerăbdare, mă 
gândesc că, după ce mă va îmbrăţișa și mă va întreba de ce am 
fost plecat atât de mult, prima dată vom face sex, zdravăn și 
asudând, pe canapeaua scârţăitoare din salon. 

Incet, fluierând, lăsându-i timp să termine orice face în clipa 
asta, urc treptele către curtea pavată, intru pe ușă - „Diane? Eu 
suuunt!” - și o caut în bucătărie. A fost la mica băcănie și a 
cumpărat câte ceva pentru cină: ouă, ceapă, roșii, cartofi, bere. 
De asta nu a răspuns când am sunat-o. Chitanţa de la băcănie și 
câteva monede de cinci și zece coroane sunt așezate pe bancul 
de lucru din bucătărie. Pentru o secundă, mă întreb de unde a 
făcut rost de bani norvegieni. Mi-a pregătit o farfurie cu 
mâncare; e acoperită cu o folie de plastic. Omletă și legume. Mi- 
a scris numele cu majuscule pe o hârtiuţă și a așezat-o pe 
farfurie. Ca și cum ar fi vrut să se asigure că Bucle Aurii nu se va 
înfrupta prima. 

O caut: în baie, unde periuța ei de dinţi din paharul de plastic 
albastru de pe policioara de sticlă de deasupra chiuvetei îmi 
face inima să o ia la galop, o caut în dormitorul bunicii, în 
dormitorul de oaspeţi, la mansardă, unde valiza ei zace deschisă 
pe podea; o caut în debara, în grădina din spate. 

Probabil că a ieșit să se plimbe. 

lau mâncarea și o bere și mă așez la masa din curte. Un 
bărbat pescuiește pe mal. Probabil că a venit aici din camping, 
pentru că oricine locuiește în căsuțe știe că nu poţi prinde pește 
atât de aproape de țărm. O barcă cu motor despică valurile, în 
mijlocul fiordului. Un telescop montat pe un iaht, dincolo de dig, 
reflectă lumina soarelui. 

Termin mâncarea și sticla de bere, pe urmă intru din nou în 
casă. Încep să-mi fac griji. Diane nu ar fi plecat să facă o 
plimbare lungă când știa că trebuie să mă întorc dintr-o clipă în 
alta. Mă așez pe scaunul tapiţat cu catifea verde, care bunicii îi 
plăcea atât de mult. Arcurile scaunului scârțâie. Sunetul acesta 
mă proiectează instantaneu în copilărie, când vaietul arcurilor îl 
făcea pe Grim, rottweilerul înspăimântător al bunicii, să se 


târască rapid sub canapea, unde se făcea covrig, tremurând și 
scheunând. Încă de pe atunci mă gândeam că există sunete pe 
care doar câţiva aleși le pot auzi. Și dacă tot privim lucrurile așa, 
nu există niciun motiv ca unii să nu vadă fantome. 

les în curtea din spate și mă întind în hamacul care se 
leagănă încet. Văzduhul e plin de păsări. O barcă cu motor 
gonește pe apă. Sârma de pe catargul vecinului zbârnâie în 
bătaia vântului, scoțând un sunet dogit și vesel. Mă uit la ceas. 

Și acum îmi dau seama. 

Au răpit-o. 

Știau de casa de vară. Ne-au urmărit. 

Impresia că sunt cu un pas înaintea lor a fost o iluzie. M-am 
amăgit singur. 

Intru și caut orice ar fi putut să lase Diane în urmă: un bilet, 
un indiciu secret. Verific din nou toate camerele. Capul îmi 
vâjâie, de parcă aș fi băut prea mult. Disperat, mă reped până la 
malul apei, ca și cum m-aș teme că o voi găsi plutind acolo, cu 
fața scufundată la câţiva centimetri în apă. 

În timp ce mă apropii de casă, aud telefonul sunând. Dau 
buzna pe treptele de piatră, dar nu ajung la timp ca să răspund, 
înșfac o bere din frigider și iau o dușcă. Respir cu greutate. 

Încerc să înţeleg. Ce motiv ar fi avut să o răpească? Dacă asta 
s-a întâmplat cu adevărat. De ce tocmai ea? Unde e? Ce vor să 
facă cu ea? Vor să se folosească de ea ca să mă șantajeze? 
Beau berea cu înghiţituri mari, râgâi și așez sticla goală pe 
pervaz, printre muște moarte. 

Telefonul sună iar. Ridic receptorul și strig: 

— Diane? 

— E în siguranță. Diane e cu noi. 

Vocea e groasă și vorbește engleza răspicat. Are un ton 
plăcut, iar asta o face să pară prefăcută. 

Nu sunt în stare să spun două vorbe. Detaliile mobilei din 
salon îmi sar în ochi cu o limpezime stranie, ca și cum nu le-aș 
mai fi văzut vreodată. 

— Am vrea să stăm de vorbă cu tine, îmi spune bărbatul. 

— Ce-aţi făcut cu ea? 

— Nimic. Nu e cazul să-ţi faci griji. Ai mâncat? 

— Unde e Diane? 

— Nu te mai gândi la asta! E bine. A fost bună mâncarea? 

— Dă-o dracu’ de mâncare! De ce aţi răpit-o? 


— Calmează-te! Hai să ne-ntâlnim și să vorbim! 

— Mi-a ajuns câte am auzit! Sun la poliţie! 

— Chiar te rog. Dar să știi că n-o să-ţi fie de ajutor. 

— Diane n-are nimic de-a face cu asta! urlu în receptor. 

— Când ne restitui racla? 

Inchid și mă reped în curte. Am nevoie de aer. Mi se învârte 
capul. Stau acolo, sprijinindu-mi mâinile de balustradă, 
chinuindu-mă să respir. 

Departe, în fiord, mai multe bărci micuţe s-au strâns în zona 
de pescuit. Pescărușii de la Revlingen zboară în picaj pe 
deasupra bărcilor, într-un nor de ţipete. Un feribot internaţional 
invizibil scoate un zgomot ritmat pe suprafaţa apei. Închid ochii 
și îmi frec nasul cu vârful degetelor. Împleticindu-mă, cad pe 
spate și mă prăbușesc într-un scaun de răchită. Înghet. Frigul se 
răspândește prin mine, iradiind dinspre diafragmă către buricele 
degetelor de la mâini și de la picioare. Îmi încleștez degetele de 
marginea masei, ca să mă sprijin de ceva. 

„Ce mi se-ntâmplă?” 

Emisfera cerebrală dreaptă începe să se umfle și să mă 
furnice. Simt cum craniul devine prea strâmt pentru creierul 
meu umflat. 

Am gura uscată; limba mi s-a lipit de cerul gurii. Scot câteva 
gemete îngrozite, îmi iau capul în mâini și încerc să strig. Printre 
buze mi se strecoară doar o răsuflare. Încerc să mă ridic, dar 
membrele nu mai sunt legate de corp și zac într-un maldăr în 
curtea de dedesubt. 

O mașină se apropie pe alee. Roţile îi scrâșnesc pe pietricele. 
Motorul toarce. Se oprește în spatele Bollei. Reușesc să ridic 
capul. E Range Rover-ul roșu. 

imi duc o mână la gură. Îmi clănţăne dinţii. Portiera se 
deschide. les două vechi cunoștințe, întâlnite în incidentul 
pătrunderii prin efracţie: King Kong și bărbatul rafinat, la 
costum. 

Urcă agale treptele spre curte, ca și cum ar avea tot timpul 
din lume la dispoziţie. 

— Salutări, domnule Beltø! îmi spune tipul sofisticat, britanic 
până în vârful unghiilor bine îngrijite. 

Încerc să-i răspund, însă cuvintele mi se umflă pe limbă și nu 
reușesc să scot decât un bolborosit fără noimă. 


— Îmi pare nespus de rău, continuă englezul. Am sperat c-o 
să cooperaţi. Și așa am fi putut să evităm... toate astea. 

Mă înșfacă de braţe și mă târăsc de-a lungul curţii. Picioarele 
îmi sar pe trepte. Mă urcă pe bancheta din spate a mașinii. 

Și pe urmă nu îmi mai amintesc nimic... 


7 


Când eram mic, puteam să-mi dau seama în ce zi sunt 
dinainte de a mă fi trezit de-a binelea. Picoteala liniștită a 
duminicilor, șoapta plictisită a zilelor de miercuri, fiorul 
anticipativ al zilelor de vineri. Anii au trecut și am pierdut darul 
ăsta, așa cum am pierdut atâtea altele. Acum mi se întâmplă 
des să mă trezesc seara întrebându-mă ce zi e. Și ce an. 

Lumina dureroasă a soarelui arde prin cele șase ochiuri ale 
ferestrei încuiate. 

Trag cuvertura până deasupra capului și petrec câteva minute 
încercând să mă adun, o treabă nu așa de ușoară pentru mine. 
Dar peste câteva minute scot iar capul afară. 

Camera e goală. Și eu la fel. 

Cineva mi-a împăturit hainele cu grijă și le-a așezat pe 
spătarul unui scaun. Chestia asta mă dezgustă. Cineva m-a 
dezbrăcat! Un străin mi-a scos hainele și m-a culcat gol pușcă. 
Văd o ușă și un dulap, o gravură cu Isus și mieii, o litografie a 
unui castel și o fotografie cu Palatul Buckingham. 

Capul îmi pulsează și mă doare. 

Pe noptieră, lângă ochelarii mei, e așezat un pahar cu apă. Mă 
ridic pe marginea patului. Mișcarea îmi face creierul să se 
dubleze. Îmi pun ochelarii. Dau pe gât apa din pahar, dar tot mi- 
e sete. 

Curelele de piele ale ceasului meu de mână sunt întinse în 
lături, așa că ceasul pare o creatură moartă. Dar ticăie și indică 
ora 11.30. 

Mă ridic și mă clatin până în dreptul ferestrei. Sunt pe cale să 
leșin și mă agăţ de pervazul alb, care miroase de parcă ar fi fost 
proaspăt vopsit. Grădina nu e mare. Câteva mașini sunt parcate 
pe o fâșie de asfalt, paralelă cu casa. Castanii nu mă lasă să văd 
strada, unde aud huruitul unui tramvai. Deci sunt în Oslo, la 
etajul unei case cu grădină. 


Mă îmbrac. Încheiatul nasturilor de la cămașă îmi dă ceva de 
furcă. Degetele îmi tremură în ultimul hal. 

Ușa e încuiată. Trag de clanţă. Se aud voci și zgomot de pași. 
Ca într-o închisoare, un mănunchi greu de chei zăngăne, apoi o 
cheie se răsucește în broască. 


— Salutare, prietene! 

E Michael MacMullin, sau Charles DeWitt, sau cine s-o fi 
hotărât să fie astăzi. 

Secundele se târăsc. 

În cele din urmă, îi spun: 

— Pentru un tip mort de douăzeci de ani, arăţi surprinzător de 
bine! 

În mod obișnuit, nu prea mă pricep să improvizez remarci 
obraznice, dar replica asta o rumegasem în timpul călătoriei de 
la Londra. Fusesem sigur că o să ne revedem. 

— Permite-mi să-ţi explic! 

— Unde e Diane? 

— Pe mâini sigure. 

— Ce-aţi făcut cu ea? 

— Vorbim mai târziu despre asta, prietene! Regret nespus. 

E ciudat, dar chiar îmi lasă impresia că vorbește serios. 

— Urmează-mă, te rog! 

Te rog? 

Podeaua holului e acoperită de covoare de catifea roșie, iar 
pereţii cu portrete vechi de regi și regine, de nobili, de cavaleri, 
de cruciați și de papi. Toţi mă urmăresc cu privirea. 

Străbatem și urcăm pe o scară lată care ne duce în faţa unei 
uși masive. Nu știu dacă ar putea fi numită o sală de conferințe, 
un fumoar sau, cel mai probabil, o sală de reuniuni: e un salon 
ostentativ și cu prea multe piese de mobilier, în care abundă 
lemnul de fag și de trandafir, o cameră plină de draperii și 
candelabre. Miroase a ceară pentru lemn și a trabucuri. 

Primul lucru care îmi sare în ochi este un tablou enorm, pictat 
în ulei, înfățișând doi druizi la Stonehenge. Al doilea e masa 
lungă, închisă la culoare și foarte bine lustruită, pe care sunt 
așezate bucăţi de fetru verde în dreptul fiecăruia dintre cele 
douăsprezece scaune cu spătar înalt. Al treilea lucru pe care îl 
observ sunt cei doi bărbaţi așezați în colţ. Nu îi zăresc decât în 


clipa în care văd norul de fum făcut de trabucurile lor. Amândoi 
s-au întors spre noi și ne privesc cu interes. 

Sunt Graham Llyleworth și directorul general Loland. 

Se ridică. Loland e stânjenit. Llyleworth îmi întinde primul 
mâna, apoi Loland face același lucru. 

— Mă bucur să te revăd, îmi spune stângaci, ca și cum și-ar fi 
amintit de ultima împrejurare în care ne-am văzut. 

Nimeni nu scoate un cuvânt. 

Pe masă au fost așezate un ceainic de porțelan și patru cești. 

— Vrei lapte? Zahăr? mă întreabă Liyleworth, iar vârful 
trabucului îi strălucește între arătător și degetul mijlociu. 

Nu-mi place cafeaua. 

Îi vorbesc lui Loland în norvegiană: 

— Nu sunt expert în drept penal, dar mi-nchipui că răpirea 
unei femei, cetățean străin, și drogarea și răpirea unui 
norvegian ţi-ar aduce între cinci și șapte ani de închisoare. Asta 
dacă nu cumva ai de gând să-mi faci vânt în mare, după ce mi- 
ai înfipt picioarele într-un butoi cu ciment. Atunci, treaba asta ți- 
ar aduce vreo douăzeci și unu de ani de închisoare, cu 
suspendare. 

Loland își drege glasul și aruncă o privire spre MacMullin. 
Acesta chicotește îngăduitor, ca și cum ar fi înţeles tot ce am 
spus. 

— Îmi cer scuze. Poate ai dori un ceai? 

— Unde e Diane? 

— Nu trebuie să-ţi faci griji! E-n siguranţă. 

— Ce ai făcut cu ea? 

— Absolut nimic. Te rog să nu te mai gândești la asta. Totul 
are o explicaţie. 

— Ai răpit-o? 

— De fapt, nu. 

— Cine ești cu adevărat? 

— Sunt Michael MacMullin. 

— Ciudat. Ultima oară când ne-am întâlnit, te-ai prezentat 
drept Charles DeWitt. 

Liyleworth îi aruncă o privire surprinsă: 

— Pe bune? Adevărat? 

Nu-și poate înăbuși un mic hohot de râs. 

MacMullin tace o clipă, de dragul efectului. 

— Dar oare chiar asta am făcut? 


Se uită la mine jucăuș, încrețindu-și fruntea. 

— Adevărat. Când am primit un mesaj de la prietenii noștri de 
la Asociaţia Geografică Britanică, prin care eram anunţaţi că 
Bjørn Beltø din Norvegia l-a căutat pe Charles, am pus la cale un 
mic plan prostesc. Ai dreptate când spui că te-am lăsat să crezi 
că sunt bunul și bătrânul Charlie. Dar, ca să fim corecţi, 
niciodată nu m-am prezentat ca atare. 

— Și atunci de ce să cred că ești Michael MacMullin? 

Îmi întinde mâna. O apuc din reflex. 

— Eu. Sunt. Michael. MacMullin, îmi spune, pronunţând apăsat 
fiecare cuvânt. 

Aerul lui de siguranţă și convivialitate mă zăpăcește. Eu, 
Liyleworth și Loland suntem ca niște câini agitaţi care mârâie 
unii la alţii în preajma unui os pe care îl doresc. MacMullin e 
altfel. Pare că plutește undeva, deasupra noastră, departe de 
neîncrederea și ciorovăielile noastre meschine. Totul la el - 
privirea caldă, glasul profund, calmul - emană o demnitate 
blândă și plină de graţie. 

Loland îmi trage un scaun. Mă așez chiar pe marginea lui. Ne 
privim unii pe alţii. 

— Beltø, ești un tip dat naibii! îmi spune MacMullin. 

Ceilalţi doi râd strâmb. Loland îmi face cu ochiul. Par să 
creadă că am pășit cu toţii dincolo de o linie invizibilă, iar acum 
stăm aici și depănăm povești despre un lucru deja rezolvat. 
Oamenii ăștia nu mă cunosc prea bine. Intr-adevăr, sunt un tip 
dat naibii. 

MacMullin îmi simte îndoiala. Ridică din umeri. 

— Domnilor, vă rog! Îi datorăm prietenului nostru o explicaţie. 

Uneori, cel mai bine e să nu spui nimic, așa că tac. 

Se uită unul la altul, de parcă niciunul n-ar vrea să înceapă el. 
Din nou, cei care ia cuvântul e MacMullin. 

— De unde să-ncepem? întreabă. 

— Să-ncepem cu DeWitt, sugerez eu. 

— DeWitt... A fost o prostie din partea mea. Te-am 
subestimat. Chiar foarte mult. 

— Ce sperai să obţii? 

— Am presupus c-ar fi mai ușor dacă te-am face să crezi că 
eu sunt Charles. Ne-am închipuit că o să te-ncrezi în el. Sau - 
mă rog - în mine. Am fost naivi. Îmi cer scuze în mod sincer. 

— Și aţi procedat așa ca să nu descopăr că l-aţi lichidat? 


— Cum? 

— În aceeași vară în care a murit tatăl meu. 

li privesc pe toţi, pe rând. 

— Vreţi să spuneţi c-a fost o pură coincidenţă c-au murit 
aproape în același timp? 

Expresiile lor uluite sunt atât de sincere, încât pentru o 
secundă mă gândesc să îi cred. Dar numai pentru o secundă. 

— De ce-ntrebi? Crezi altceva? întreabă MacMullin. 

Loland spune: 

— Să fim serioși! 

— Deci a fost doar o coincidenţă? 

— Bineînţeles, răspunde MacMullin. 

— Nu suntem niște barbari, spune Llyleworth. 

Loland clatină din cap. 

— Ai citit prea multe romane polițiste. Tatăl tău a murit într- 
un accident. Charles a decedat în urma unei infecţii. Faptul că 
au murit amândoi în aceeași vară n-a fost decât o coincidenţă. 

Lilyleworth adaugă: 

— Viaţa e plină de asemenea coincidenţe. 

— Ca să nu mai spunem de moarte! i-o întorc eu. 

li privesc pe rând. 

— Haideţi s-o lăsăm baltă deocamdată! Tot nu-nţeleg de ce n- 
ați fost în stare să-mi spuneți adevărul. Racla e la mine. Tot ce 
vă cer e să-mi spuneţi ce conţine. Când o să știu adevărul, o să 
vă-napoiez racla. La ce folosesc atâtea minciuni și piste false? 

— Adevărul. Ei... Dar ce e de fapt adevărul? întreabă 
MacMullin. 

Mă cercetează pe jumătate zâmbind. Ridic din umeri cu 
indiferență. 

— Și ce anume îţi dă ţie dreptul să afli așa-zisul adevăr? 

— Reprezint Guvernul Norvegiei! 

— Pe dracu'! spune Loland. Guvernul Norvegiei îl reprezint eu! 

— Tu? mă răstesc eu. Tu ești implicat în conspirația asta! 

— Bjørn, Bjørn, chicotește MacMullin, nu fi atât de supărat! 
Încearcă să vezi totul din perspectiva noastră. Nu știam care e 
poziția ta, dacă ești de partea noastră. 

— De partea voastră? strig. 

— Da. Sau împotriva noastră. Dacă jucai cu cărțile pe faţă. 

— Cu cărţile pe faţă? 

— Dacă voiai bani. Nu știam de ce ne-ai furat racla. 


— N-am furat-o! Racla e norvegiană. A fost găsită în pământ 
norvegian. 

— Mai putem discuta despre asta. 

— Și nu v-a dat niciodată prin cap c-aș putea avea intenţii 
cinstite? Că nu vreau decât să clarific toată povestea asta? 

— Am crezut c-o să predai racla, zice MacMullin. Așa cum ai 
promis. 

— Și atunci ai hotărât să te dai drept altcineva, să-nchiriezi o 
casă și s-o mobilezi pentru o zi? 

Mă privește uimit. 

— Păi... Nu. De fapt, doar am împrumutat casa. E folosită de 
autorităţi pentru... ăăă... genul ăsta de lucruri. 

Amestecă în cafea cu o linguriţă de argint. 

— După mica noastră discuţie, mi s-a părut că am clarificat 
totul, asta până când Diane ne-a spus cât de bănuitor ești. 

Mă trece un fior. Diane? 

MacMullin îmi observă reacţia. Îmi spune: 

— Intr-o zi o să-nțelegi. Ea n-are nimic de-a face cu grupul 
nostru. Abia când am aflat de... prietenia ta cu Diane a fost 
implicată și ea în povestea asta, mai degrabă împotriva voinței 
ei. 

Privirea i se întunecă. 

— Am luat-o de-acolo spre binele ei. 

Așteaptă să spun ceva. Tac. 

Tăcerea mea îi afectează. 

— Când am auzit c-ai vorbit cu văduva lui Charles, am înţeles 
că te-am judecat greșit, explică MacMullin. 

— Complet greșit! întărește Loland. 

MacMullin continuă: 

— La Londra, lucrurile s-au precipitat. Ai fost mai isteţ decât 
noi, mereu cu un pas înaintea noastră. 

Incerc să înțeleg care e rolul lui Diane în toată povestea asta. 
Nu pricep nimic. MacMullin își ridică ceașca și bea din cafea. 

— Pe urmă am înţeles că singura cale de a rezolva 
încurcătura asta e să avem o discuţie cu tine. Să-ţi explicăm. Să 
te ajutăm să-nţelegi. 

— Pe bune? mormăi eu neîncrezător. 

— Când te-ai dus la SSI, am crezut că te-am păcălit, dar te-am 
subestimat iar. Ești un tip dat naibii, Belta! Dat naibii! 


MacMullin îi aruncă o privire lui Loland, care are aerul că 
studiază intens covorul. 

— lar asta vă dă dreptul s-o răpiți pe Diane și apoi pe mine, 
drogându-mă? 

— Bjørn, ţi-am pus o substanţă inofensivă în mâncare. 
Aproape o pastilă de dormit. Îmi pare rău, sincer! Dar n-ai fi 
venit la noi de bunăvoie. 

— Normal că nu! 

— Trebuie să-nţelegi, zice și se uită în jos. Uneori, trebuie să 
apelăm la metode neconvenţionale. Nu e ca atunci când cauţi 
dinadins cel mai dramatic mod de a rezolva problemele. 

— Am o întrebare, îi spun. 

— Te-ascult. 

— Ce e-n raclă? 

— Nu e un artefact norvegian! spune Loland repede. 

— Racila e de aur, îi atrag eu atenţia. Doar valoarea aurului va 
fi de câteva milioane de coroane. 

— Pe piaţa de profil, doar racla ar valora pe puţin cincizeci de 
milioane de lire sterline, mă lămurește MacMullin. Dar, pentru 
noi, nu contează din ce material e făcută sau cât valorează. 

— Pentru că înăuntru se află ceva mult mai preţios, adaug eu. 

MacMullin se apleacă. 

— Nici racla, nici conţinutul ei nu sunt norvegiene. 

— A fost găsită în Norvegia. 

— Așa e, întâmplarea a făcut să se afle în Norvegia, dar racla 
nu e norvegiană. Din acest motiv, autorităţile norvegiene nu se 
împotrivesc să predea racla. 

Directorul general Loland aprobă din cap, puţin cam prea 
zelos. 

— Dimpotrivă, continuă MacMullin. E foarte important ca 
autoritățile acreditate să analizeze artefactul. Norvegia este 
doar o paranteză din istoria raclei. Deși poate nu din perspectivă 
temporală. 

— Nu-nţeleg. Care istorie? îl întreb. 

MacMullin inspiră adânc. 

— O lungă istorie. Nu-i așa, domnilor? O lungă istorie. 

Loland și Llyleworth confirmă la unison: 

— Da, e o poveste lungă. 

— Am tot timpul din lume. Povestiţi-mi! îi invit, încrucișându- 
mi brațele și rezemându-mă de spătar. 


— Voi începe cu SSl-ul, spune MacMullin. Societatea de Științe 
Internaţionale, reţeaua mea de sprijin. În forma ei actuală, 
asociaţia a luat fiinţă în 1900, dar originile merg cu sute de ani 
în urmă. SSI reunește savanţi și cercetători din multe domenii. 
Dar, în culise, SSl-ul ar putea fi caracterizat drept un... ăăă 
serviciu secret academic. Adunăm informaţii din toate 
disciplinele relevante și căutăm... indicii. SSI a supravegheat, de 
obicei pe față, toate șantierele arheologice importante din 
ultima sută de ani, fie trimiţându-și unul dintre reprezentanţi, de 
exemplu pe profesorul Llyleworth, fie sub pretextul unui proiect 
de cercetare. Sau, așa cum se întâmplă cel mai frecvent, îi 
punem pe responsabilii șantierelor să ne trimită rapoarte. 

— M-am alăturat SS-ului în 1963, spune Loland. Sunt 
responsabil cu supravegherea săpăturilor din Norvegia. Și trimit 
SSl-ului o copie a tuturor rapoartelor mai importante și a 
disertaţiilor scrise aici. 

— Ce amabil din partea ta, zic. 

— Și îngăduie-mi s-adaug, spune Loland, că tot ce s-a făcut a 
fost cinstit. Nu suntem infractori. 

— Lucrăm cu oameni buni - ca Sigurd Loland și ca tatăl tău 
vitreg, profesorul Arntzen - din toată lumea. Și angajam 
persoane de calibrul profesorului Llyleworth ca să acționeze ca 
agenți de teren. 

— Exact ca 007, spune Llyleworth pe un ton plat. 

E prima dată când îl aud făcând o glumă. Până și MacMullin și 
Loland îl privesc surprinși. Lilyleworth suflă un rotocol de fum. 

— Și acum ajungem la esenţial, anunţă MacMullin. Se pare că 
SSl-ul are un secret asociat în mod indirect cu racla. 

— În sfârșit! 

Își drege glasul. Are un aer pompos, cumva suprarealist. 

Trec câteva secunde. 

— Uite cum îmi închipui eu totul. Îmi imaginez un fluviu care 
se întinde în faţa mea, și vreau să faci și tu la fel. Fă-mi pe plac, 
Bjørn! Închide ochii! Închipuie-ţi că-n faţa ta e un fluviu. 

Îmi imaginez un fluviu. E lat și curge liniștit, ca un șuvoi de 
oțel topit sub un soare tropical. E după-amiaza târziu. Deasupra 
trestiilor de pe maluri, nori de insecte plutesc leneș. Rămurele și 
grămezi de alge se mișcă înainte și înapoi în unde. Râul curge 
printr-un peisaj deșertic, presărat cu chiparoși. Pe o stâncă e un 
templu de marmură, dar nu zăresc niciun om. 


Înainte de a continua, MacMullin îmi lasă timp, ca imaginea să 
se formeze. 

— Închipuie-ţi un grup de călători - nu prea mulţi, poate doi 
sau trei oameni - aflaţi într-o expediţie pe un vas, înaintând de-a 
lungul fluviului și adâncindu-se într-un peisaj straniu, enigmatic. 

Scena se desfășoară înăuntrul meu, ca și cum aș fi un ecran 
de cinematograf: vasul e de fapt o plută din bușteni lungi, legaţi 
cu sfoară groasă. Dincolo de catarg e o mică zonă acoperită, 
făcută din ramuri și vițe împletite. Bărbaţii stau așezați în partea 
din faţă a plutei. Unul dintre ei și-a băgat piciorul gol în apă. 
Altul strânge o pipă între dinţi. Oamenii asudă în mijlocul arșiţei. 

— Au fost aleși, spune MacMullin, pe baza calificărilor sau a 
curajului lor. Călătoria e primejdioasă. Peregrinările lor îi duc pe 
tărâmuri necunoscute, printr-un peisaj pe care nu l-au mai văzut 
niciodată, despre care doar au citit. 

Închid ochii ca să văd mai bine. 

— Fluviul e fără capăt. Se-ntinde la nesfârșit. 

— Până când se varsă în mare. 

— A, nu! Nu se varsă nicăieri. 

— Chiar așa? 

— Trebuie să-ţi-nchipui că nu există niciun estuar, nicio gură 
de vărsare. 

— Trebuie să fie un fluviu deosebit. 

— Pur și simplu se-ntinde la nesfârșit, iar vasul călătorilor nu 
poate pluti decât împotriva curentului, nu în direcţia lui. 
Expediția trebuie să sfideze voinţa fluviului. Călătorii nu se pot 
întoarce niciodată. Nu mai pot reveni niciodată la sursă. Nu le 
rămâne decât să navigheze împotriva curentului. 

— Pot acosta? 

— Da, dar s-ar bloca. N-ar mai putea să înainteze. Și-ar putea 
ridica tabăra pe mal, dar pe urmă nu s-ar mai putea întoarce, 
nici n-ar mai putea înainta pe fluviu. 

— Fluviul care nu se sfârșește nicăieri. 

— Exact, care nu se sfârșește nicăieri. 

— O călătorie fără sfârșit. 

— Întocmai. 

— Și fără scop? 

— Călătoria în sine e scopul. 

— Probabil că-n cele din urmă devine plictisitor. 


MacMullin râde. Își lipește palmele una de cealaltă și își răsfiră 
degetele, apoi spune: 

— Nu pot lua legătura cu cei care au rămas în urmă, iar de-a 
lungul drumului pot comunica doar cu câţiva aleși. Dar lasă în 
urmă un... Hai să-l numim un mesaj închis într-o sticlă pentru cei 
de-acasă! Rapoarte de călătorie, dacă preferi să le numești așa. 
În ele descriu tot ce observă și experimentează. Descrieri 
savante. Totul văzut în lumina cunoașterii pe care o poartă cu 
ei. 

— Deci mesajele din sticle pot călători înapoi? 

— Dacă se cere ajutorul timpului, zice MacMullin și dă din cap, 
ca pentru sine. Căci... poţi să-mi spui ce este timpul? 

Nu pot să-i răspund. 

— Timpul, răspunde el, e un șir nesfârșit de momente. 

Încerc să-i înţeleg parabola, dar nu reușesc. Mă hazardez: 

— Vasăzică, fluviul asta simbolizează spaţiul? lar expediţia 
vine de pe o altă planetă? Din cosmosul infinit? 

E o întrebare ciudată. Nici nu-mi dau seama cât de ciudată e 
decât după ce îmi scapă de pe buze. Și totuși, MacMullin mă 
privește într-un fel care mă face să cred că am ghicit, că 
țăcănitul de Winthrop mi-a spus adevărul, iar parabola e despre 
un grup de extratereștri care dispuneau de o tehnologie atât de 
avansată, încât au reușit să străbată anii-lumină care despart 
Pământul de un sistem solar necunoscut. Asta ar explica multe. 

Ar fi putut să sosească cu sute de ani în urmă și să lase 
rămășițe de tehnologie pe post de carte de vizită, uluind 
arheologii care le-au găsit printre cioburi de vase și capete de 
săgeți. Umanoizi, fiinţe foarte evoluate, purtând un mesaj 
pentru noi, pământenii. 

MacMullin îmi dă un articol decupat dintr-un ziar, un anunţ din 
Aftenposten: 


Particulele se joacă de-a v-aţi ascunselea cu savanții 
CERN 

MEYRIN, ELEVȚIA (AP). Cercetători internaţionali de la 
Acceleratorul de Particule CERN au anunţat săptămâna aceasta 
că au observat dispariţia masei, fără emisii de energie, în câteva 
experimente în care viteza s-a apropiat de cea a luminii, 
desfășurate pe parcursul ultimelor șase luni. 


Șeful proiectului, Jean-Pierre Latroc, a declarat pentru 
Associated Press că echipa lui nu a găsit o explicaţie pentru 
ceea ce savantul a descris a fi o „imposibilitate fizică”. 

„Conform legilor fizicii, masa nu ar trebui să poată dispărea 
din senin”, afirmă Latroc. „Acum ne concentrăm eforturile 
pentru a descoperi ce s-a întâmplat cu particulele.” 


— CERN, spune MacMullin. L'Organisation européenne pour la 
recherche nucléaire. 

Pronunţia lui e impecabilă, de parcă franceza ar fi limba lui 
maternă. 

— Ce e asta? 

— Laboratorul european de fizică a particulelor. A fost înființat 
la mijlocul anilor '50. Se află la Meyrin, în Elveţia. E imens! 
Laboratorul se găsește într-un tunel, la o sută șaptezeci de metri 
sub pământ. Are o circumferință de douăzeci și șapte de 
kilometri, e cel mai mare din lume. 

— Cel mai mare laborator din lume? 

— Accelerator de particule! 

— Ce mai e și ăsta? 

— O gaură prin care poţi trage cu ochiul la Creaţie. 

— Poftim? 

— Un accelerator de particule. Transformă în masă un șir de 
particule care se mișcă aproape cu viteza luminii. 

Uneori, nu găsesc cuvintele potrivite. 

— Măiculiţă! e tot ce sunt în stare să scot. 

— lar asta ne permite să studiem ce s-a-ntâmplat în prima 
milionime de secundă imediat după nașterea universului. În 
timpul experimentelor, putem recrea condiţii asemănătoare cu 
cele prezente chiar după Big Bang, după nașterea universului. 

— Măiculiţă! 

— Pentru a înțelege Creaţia, spune MacMullin, trebuie să 
cercetăm cele mai mici cărămizi ale universului: atomii, 
electronii, protonii, neutronii, quarcurile, antimateria. 

MacMullin se oprește o clipă, iar eu încerc să ţin pasul cu el. 

— Măiculiţă! repet a treia oară. 

Nu particip prea mult la conversaţie, dar fizica nu a fost 
niciodată domeniul meu forte, în special fizica experimentală a 
particulelor. 

— Vorbesc prea repede? întreabă MacMullin. 


— Repede sau încet, oricum n-o să-nţeleg mare lucru. 

— Acceleratorul de particule zdrobește cele mai mici particule 
în bucățele și mai mici, fie c-o crezi sau nu. 

— Cred. 

— Particulele se mișcă în cerc în interiorul acceleratoarelor 
imense, cu ajutorul câmpurilor magnetice, până când aproape 
ating viteza luminii. 

— Asta chiar că-i rapid! 

— Și pe urmă pun particulele să se izbească direct, ca să se 
studieze consecinţele fizice. 

— OK, uite ce e! Nu pricep o iotă din tot ce zici! Unde baţi? Ce 
legătură au toate astea cu racla? 

MacMullin îmi dă un alt articol, de data aceasta din New York 
Times. 


Conceptul timpului, pus sub lupă 
de Abe Rosen 

Cercetătorii care lucrează cu acceleratoare de particule 
în cadrul Organizaţiei Europene pentru Cercetare Nucleară 
îndreaptă enorma lupă a prestigiosului laborator de 
particule asupra timpului însuși. Dacă ideile despre timp 
ale cercetătorilor vor putea fi dovedite, rezultatele lor vor 
schimba profund bazele fizicii moderne. 

La începutul acestui an, în timpul unui experiment, 
fizicienii de la CERN au fost uimiţi să observe dispariţia 
materiei, fără emisii de energie. 

Experimentul supranumit „Experimentul Wells”, după 
H.G. Wells și romanul acestuia din 1895, Mașina timpului, 
a fost reprodus de mai multe ori, cu același rezultat. 

Șeful proiectului, fizicianul Jean-Pierre Latroc, declara că 
savanții încă nu au reușit să găsească o explicaţie 
satisfăcătoare pentru acest paradox al fizicii. 

„Deocamdată, ipoteza noastră este că particulele au 
accelerat prin timp”, susţine Latroc, care a atras atenţia 
că, pe moment, ideea trebuie considerată doar o ipoteză 
de lucru. 

„Dacă vom reuși să demonstrăm că particulele s-au 
mișcat prin timp și au rămas acolo”, spune Latroc, „atunci 
vom vorbi despre o înțelegere cu totul nouă a legilor 
naturii. Nu am mai putea discuta despre «înainte» sau 


«după», despre «cauză» sau «efect». În schimb, vom avea 
dovada existenţei unui fel de zonă în care nu există spațiu 
sau timp. Unii ar numi-o o dimensiune, un univers paralel 
sau un hiperspațiu.” 

Latroc se fereşte să tragă concluzii, dar subliniază că 
până și oameni de știință renumiţi, cum ar fizicienii 
Stephen Hawking și Kip Thorne, au discutat la modul 
serios în ultimii ani despre posibilitatea călătoriilor în timp 
prin așa-numitele găuri de vierme. Teoreticienii spun că 
găurile negre sunt căi de acces și de ieșire spre aceste 
găuri de vierme, care servesc oarecum ca scurtături între 
distanţe infinite în spaţiu-timp. 

De asemenea, echipa CERN abordează dintr-o 
perspectivă proaspătă fenomenul fizicii cuantice al „non- 
localizării”, observat în experimente de fotodetecție 
efectuate de austriacul Anton Zeilinger, expert în fizică 
cuantică. Non-localizarea înseamnă că, odată legate una 
de cealaltă, particulele vor rămâne conectate indiferent în 
ce loc din univers s-ar găsi ele individual - vorbind de 
spaţiu-timp. 

Ipoteza echipei lui Latroc a provocat rumoare în 
cercurile academice, printre fizicienii de la universităţi de 
top din Europa și America de Nord. 

Cu toate acestea, unul dintre cei mai înverșunați critici 
ai lui Latroc, cercetătorul în fizică atomică și câștigătorul 
Premiului Nobel, Adam Thrust, afirmă că înţelegerea 
timpului reprezintă unul dintre ultimele bastioane ale 
științei. „Chiar și în natură există absoluturi”, susţine 
Thrust. „lar viteza luminii este unul dintre ele.” 

Dar astfel de critici nu îi surprind pe Latroc și pe cei din 
echipa lui. „Suntem primii care recunosc că ipoteza 
noastră e nebunească”, spune Latroc. „Câţiva membri ai 
echipei mele cred că există o explicaţie cu totul diferită. 
Insă, având în vedere informaţiile pe care le avem acum, 
nu găsesc altă explicaţie pentru ceea ce s-a întâmplat cu 
acele particule.” 


Îmi ridic privirea din articol. 
— Acum înţelegi? întreabă MacMullin. 
— Deloc. 


— Nu vezi legătura? 

— Ce legătură? Ce-ar trebui să-nţeleg din toate astea? Ce 
legătură au poveștile astea cu racla? 

MacMullin inspiră foarte adânc și foarte încet. Mă simt ca un 
elev cam nătâng, care nu a citit destul de atent cerința temei. 

— Închipuie-ţi, spune MacMullin, că peste două sute cincizeci 
de ani savanții vor reuși în sfârșit să spargă bariera timpului, așa 
cum, în 1969, NASA a reușit să trimită oameni pe Lună. 
Închipuie-ţi că oamenii de știință de mâine vor face posibilă 
călătoria înapoi în timp. 

Încerc să-mi imaginez, dar nu reușesc. 

— Te referi la călătoriile înapoi în timp? întreb. 

MacMullin oftează zgomotos. 

— Închipuie-ţi, îmi spune el încet, că acești călători au coborât 
de pe nava lor într-un trecut îndepărtat, clătinându-se, la fel de 
stângaci cum a pășit Armstrong pe Lună. Apoi închipuie-ţi c-au 
lăsat în urmă un mesaj - nu tocmai un drapel american, și totuși 
un mesaj către cei lăsaţi în urmă în viitor, ca să le dea de știre c- 
au ajuns acolo teferi. 

— Stai puţin! zic, încercând să pricep această parabolă 
aiuritoare. Atunci înseamnă c-ar putea să-și citească mesajul - 
înainte de a fi pornit în călătoria lor înapoi în timp... Pentru că, 
dac-au reușit în trecut, atunci ar trebui să-și poată citi propriul 
mesaj în viitor... 

— Rezumând, da. Și totuși, avem de-a face cu străvechiul 
paradox: ce s-ar întâmpla dacă ai călători înapoi în timp și ţi-ai 
ucide părinţii înainte de a te naște? Noi credem că avem de-a 
face cu planuri temporale diferite. Universuri sau sfere paralele. 

Tac pentru o clipă. În cele din urmă, îi spun: 

— Adică asta se află în raclă? Un mesaj din partea unor 
călători în timp? 

Îmi încrucișez braţele la piept. 

Toţi trei mă privesc, jubilând. Timpul trece. Singurul lucru de 
care dispun din belșug e timpul. Las secundele să treacă. 

— Am găsit capsula timpului, zice MacMullin. Vasul lor. Mașina 
timpului, dacă preferi! 

— La Mănăstirea Værne? 

— Racla de aur de la Mănăstirea Værne conţine mesajul pe 
care l-au lăsat în urmă. 

— Da, da! Cum să nu! Și cum a ajuns racla acolo? 


— E o poveste lungă. Egiptenii credeau în natura divină a 
acestor călători. Când racla de aur, împreună cu mesajul scris, a 
fost dusă din Egipt în Orientul Mijlociu, era considerat un obiect 
sacru, religios, un relicvariu. În cele din urmă, Cavalerii 
Ospitalieri au ajuns în stăpânirea raclei. Și ei credeau că obiectul 
conţine scrieri divine. S-au gândit că Mănăstirea Værne e un 
ascunziș sigur, aflat tocmai la capătul lumii. 

Dau din cap, de parcă aș fi înțeles în sfârșit. 

— Și unde aţi găsit această capsulă a timpului? 

— În Egipt. 

— În Egipt? 

— Sub Piramida lui Keops nu s-a găsit o navă spaţială, ci 
capsula. A 

În clipa asta nu mă mai pot abţine. Încep să chicotesc. E o 
problemă de-a mea, pe care încă încerc să o controlez. 

Liyleworth face o mutră de parcă i-ar plăcea să mă calce în 
picioare. 

— Hai, serios acum! exclam. 

Llyleworth se așază apăsat și își ia trabucul din scrumieră. S-a 
stins. Își ţuguie buzele în timp ce scoate un chibrit și își aprinde 
iarăși trabucul. 

— Poftim? întreabă MacMullin, la fel de rafinat ca întotdeauna. 

— Hai, serios! repet. Drept cine mă luaţi? 

MacMullin mă cercetează, cu degetele mari sub bărbie și cu 
celelalte formând o piramidă miniaturală în fața nasului. Dacă 
situaţia ar fi fost alta, aș fi crezut că se distrează. 

— Mă luaţi peste picior, nu? Aveţi impresia că sunt un idiot 
credul. 

— Ce te face să crezi că te luăm peste picior? întreabă Loland, 
și pare enervat. 

— Călătorii în timp? Haideţi s-o lăsăm baltă! Până și un 
asistent universitar de arheologie, fără prea multă minte, știe că 
așa ceva nu e posibil. SF de-a dreptul! 

— Au spus același lucru despre aselenizare. Foarte multe 
dintre facilităţile pe care azi le luăm de bune, pe care nici nu le 
mai băgăm în seamă, erau SF-uri acum cincizeci de ani. 

— Chiar și așa! Vreţi să cred că într-o străveche raclă de aur 
găsită în Mănăstirea Værne, în Østfols, Norvegia, există un 
mesaj ascuns lăsat în urmă de cineva sosit din viitor, după cea 
călătorit în timp și a ajuns în trecut? 


— Exact! 

— Mai scutiţi-mă! 

Râd și oftez teatral, azvârlindu-mi brațele în lături și dându- 
mă în spectacol. 

— Oameni buni, aţi uitat un lucru, un amănunt important! 

Mă privesc, așteptând. Oamenii ăștia sunt niște manipulatori, 
obișnuiți ca totul să iasă după voia lor. Reacţia mea îi 
nedumerește. 

— Aţi uitat că eu știu unde e racla. 

— Așa e, oftează MacMullin. 

Pur și simplu nu mă pot împiedica să răsucesc cuțitul în rană: 

— Și mai știu și despre Rennes-le-Château, adaug. 

MacMullin încremenește. După o secundă, își recapătă 
stăpânirea de sine. Dar prea târziu: i-am observat reacţia. 

— Chiar așa? întreabă cu un calm imperturbabil. 

Îmi dreg vocea, cu subiînțeles: 

— Deci, mai aveţi ceva să-mi spuneţi? 

MacMullin pune o mână pe umărul meu. 

— În curând, îmi răspunde uitându-se la Liyleworth. O să 
vorbim mai târziu despre Rennes-le-Château. 

Ținându-și permanent mâna pe umărul meu, mă scoate în hol 
și apoi mă conduce înapoi în camera mea. 


8 


Mă plimb fără astâmpăr de colo-colo pe covorul verde. Aerul e 
încărcat și călduț. Când întredeschid fereastra, simt miros de 
iarbă proaspăt cosită și gaze de eșapament. A 

Un bondar se strecoară prin deschizătură. Incepe să se 
izbească de geam, nerăbdător. Nu îi place acolo, iar eu îl înţeleg 
perfect. Găza e mare și pufoasă. Se spune că, dacă e să ne luăm 
după legile aerodinamicii și după calcule, bondarii nu ar trebui 
să poată zbura. Există ceva care-mi place la bondari. Nu prea 
știu exact ce. Poate fac legătura între mine și sfidarea legilor 
naturii pe care o reprezintă insectele astea. Am obiceiul de a mă 
identifica cu tot felul de lucruri. 

Nu înțeleg ce au făcut cu Diane, nici unde o ascund. Mă întreb 
cum ar reacţiona poliţia dacă aș da-o dispărută. Mai ales dacă 
le-aș da o explicaţie apropiată de adevăr. Mă îndoiesc serios că 
domnul Voce Chițăitoare ar lăsa baltă tot și ar alerga în ajutorul 


meu. Of, Doamne, nici măcar nu știu care este numele de 
familie al lui Diane. Când am rezervat biletele de avion, a 
insistat, printre chicote, să o înregistrez sub numele de doamna 
Beltø. 

Nu sunt un erou. Nici nu se pune problema să dărâm ușa și să 
o caut pe Diane în labirintul ăsta de uși. Nici măcar n-aș putea 
să dărâm ușa - probabil mi-aș disloca umărul -, și chiar dacă aș 
reuși să scap din încăperea asta, probabil că vreo matahală m- 
ar pune la punct cu o singură privire severă. 

Sunt atât de agitat, încât sar în sus când observ plicul de 
lângă masă: e un plic alb, obișnuit, pe care e scris numele meu, 
cu majuscule. Îl deschid și scot din el o scrisoare: 


Dragă Bjørn, 

Ce altceva pot să fac, dragul meu, decât să-mi cer 
iertare? Cât aș da să mă poti ierta! Te rog! Imi pare așa 
de rău... 

Ei nu ştiu că-ți scriu, așa că nu arăta scrisoarea - nici 
lor, nici altcuiva! Cuvintele astea sunt doar pentru noi. 

Probabil că ai o grămadă de întrebări. Mi-aș dori să pot 
să-ți ofer răspunsuri coerente, care să explice măcar o 
fracțiune din cele întâmplate. Dar nu pot. Cel puțin, nu 
acum. 

Dar vreau să știi un lucru: te iubesc. Niciodată nu te-am 
trădat. N-am pretins că simt fată de tine lucruri 
neadevărate. Te rog să mă crezi! Nu sunt o târfă. Dar, 
dacă mă gândesc mai bine, poate că asta sunt... 

Cine a spus că viața e ușoară? Viaţa nu e o ecuație care 
echilibrează totul dacă toti factorii sunt corecti. Viata e o 
ecuație care nu se rezolvă niciodată. Cât despre viața 
mea... O catastrofa continuă, care a început în ziua în care 
m-am născut. 

Bjørn, regret că drumurile noastre s-au intersectat. 
lartă-mă că m-am îndrăgostit de tine și că te-am târât în 
toate astea. Meriti mai mult. Într-o bună zi, poate c-o să 
mă-nvăț minte. Și totuși, fac mereu aceeași greșeală. lar 
tu nu înţelegi o iotă. Pentru că asta se urmărește. 

Dacă-ți faci griji pentru mine, să știi că n-ai motiv! Nu 
mi-au făcut nimic. Poate că, după ce o să se termine totul, 


o să am ocazia să-ți explic. Nu știu. Poate că nu. Dar 
există o explicație pentru toate. 

De-am putea să fugim împreună! Doar noi doi, pe o 
insulă pustie. Într-un loc în care să nu ne deranjeze 
nimeni. 

Bineînțeles c-ar fi trebuit să știu. Ar fi trebuit să știu ce 
o să se-ntâmple. Dar sunt atât de încăpățânată, de 
căpoasă, atât de hotărâtă să fac totul cum vreau eu. Dacă 
tati spune „Pune-ţi rochia roșie, iți stă bine”, îmbrac 
pantalonii gri și bluza mov. Dacă tati spune „Băiatul ăla nu 
e potrivit pentru tine”, i-o trag băiatului ăluia de-i sar 
capacele. Dar pe tine te iubesc cu adevărat, Bjørn. 

Înțelegi ceva din ce-ti spun? Nici măcar nu știu ce vreau 
să-ți spun. În afară de asta, nu vreau să mă urăști. 

Pur și simplu uită-mă! Uită c-ai întâlnit vreodată o fată 
nătângă, pe nume Diane. Uită că ai crezut poate că e 
drăguță. 

Uită că ea s-a-ndrăgostit de tine. Poftim: ia o radieră! 
Șterge-o din amintirea și din viata ta! 


Îngerul tău, 
Diane 
Sărutări 


Rup cearșaful în două și leg bucăţile de plicul pilotei. Deschid 
larg ambele ferestre. Maldărul de material se prăvălește. 
Bondarul jubilează. 

Leg țesătura de câteva ori de porţiunea îngustă de zid care 
desparte cele două ferestre. Apoi escaladez pervazul și mă las 
în jos. Pe ultimul metru și jumătate îmi dau drumul. 

Țipătul a durat doar o secundă sau două, însă ecoul lui urlă în 
mintea mea de douăzeci de ani. 


În noaptea de dinainte de accident, tata a fost tăcut și retras, 
de parcă ar fi bănuit că ceva groaznic urma să se întâmple. 
După căderea întunericului, Trygve a făcut un foc de tabără. 
Buștenii erau aranjaţi în formă de cort și înconjurați de pietre de 
râu. Un ceainic înnegrit era agăţat într-un protap deasupra 
flăcărilor, asemenea unui desen dintr-un ghid de camping. 
Trygve cânta „Blowing in the Wind” la chitară. 


Pădurea mirosea a cafea, a ace de brad și a parfumul mamei. 
Tata cumpărase o bandă împotriva ţânţarilor care duhnea 
îngrozitor, dar era eficientă, și se tolănise lângă foc, sprijinit de 
un buștean. Mama i se așezase între picioare și se folosea de 
trupul lui ca de o rezemătoare. Tata povestea că la începutul 
verii găsise un tezaur de perle, aur, argint și obiecte artizanale 
la Gaalaashaugen, în Hedmark, aproape de Nes. Mama nu 
asculta, dar eu eram ca vrăjit, încercând să-mi închipui comoara 
neprețuită. 

Trygve avea un glas profund, pur. Cânta cu ochii închiși. Părul 
lui lung și barba abia mijită străluceau în lumina focului. Tinea 
chitara cu tandreţe, cu brațele lui puternice. Mama îi arunca 
priviri în care se ascundeau mici sărutări invizibile. 

Sunetul chitarei plutea, ridicându-se printre copaci. Cerul era 
spuzit de stele. Lacul sclipea prin desișul frunzelor. Undeva, în 
luminiș, o pasăre cântătoare mergea la culcare. Pădurea se 
strângea în jurul nostru, uriașă și plină de vrajă. 

După o vreme, tata s-a dus să verifice echipamentul de 
escaladare. Era întotdeauna atât se neliniștit! Parcă îl văd în fața 
ochilor. A adus rucsacurile lângă corturi și stătea acolo, aplecat 
peste ele, făcându-și de lucru cu echipamentul, când l-am 
surprins. S-a întors spre mine și m-a privit cu o expresie sfioasă, 
de parcă l-aș fi prins făcând ceva. După o clipă uitasem totul, iar 
acea imagine a tatălui meu, aplecat deasupra genţilor cu 
echipament, a rămas încremenită în timp; abia după douăzeci 
de ani aveam să o văd iarăşi. 

Trygve i-a desfăcut o bere, dar tatei nu-i era sete. Mai târziu, 
a golit sticla dintr-o singură înghiţitură. 

Tata s-a culcat devreme. Mama și Trygve au rămas treji - 
ameţiţi și secretoși, fiecare cu o sticlă de bere și vorbind cu voce 
joasă -, prăjind bezele deasupra focului. 

Era întuneric și stelele străluceau, când m-am strecurat în 
cort. Îmi era puţin greață și eram îngrijorat. Înainte de a adormi, 
am stat întins, ascultând zgomotele nopţii și râsul catifelat al 
mamei. 


Stăteam lângă un ciot, cioplind un fluier, când tata a căzut. 
Nu eram prea departe. 


În timp ce alergam printre tufe, am sperat din toată inima ca 
țipătul să fi fost al lui Trygve, dar în adâncul sufletului știam că 
tata ţipase. 

Astfel de clipe fragmentează conștiința. Imagini trecătoare și 
fragmente de sunete îngheaţă și se întipăresc în memorie. 

Cerul albastru. 

O pasăre. 

Un țipăt. 

Peretele de stâncă cenușie, care se ridica din grămada de 
pietre de la baza lui. 

Trygve, ca o pată de culoare pe o lespede, undeva sus. 

Un strigăt: „Bjarn, pleacă de-acolo!!! Pleacă!” 

Frânghia încolăcită pe stâncile ascuţite. 

Vaietul mamei. 

Sânge. 

Maldărul de haine de la baza stâncii. Nu, nu haine. Era tata. 

Trunchiul unui copac din spatele meu. Scoarța care mi-a 
zgâriat ceafa în timp ce mă prăbușeam. 


Salvamontiștii n-au putut să-l coboare pe Trygve de pe 
lespede decât a doua zi de dimineaţă. In cădere, tata trăsese 
coarda după el. 

A urmat o investigaţie. S-a întocmit un raport. 

Fiind alpinistul cel mai experimentat dintre cei doi, Trygve 
fusese responsabil de siguranţă, de asta rămăsese pe lespede, 
ca să se asigure că totul e în regulă. De fapt, nu era în regulă. 
Un inel de rapel cedase în timpul coborârii. „Uzura metalului”, 
așa scria în raport. În teorie, un astfel de accident nu e posibil. 
Tata nu a avut nicio șansă. 

Dar nimeni nu voia să dea vina pe Trygve: nici mama, nici 
anchetatorii. Trygve a fost foarte afectat de accident. 


După șase luni, s-a însurat cu mama. 


V 
Desertul 


1 


Soarele e foarte fierbinte. Cerul nu are culoare. 

Tocmai am deschis ochii. N-ar fi trebuit s-o fac. Razele 
soarelui se sparg în cioburi în capul meu. Lumina îmi străpunge 
pupilele și îmi sfredelește craniul. Când am adormit, cu fruntea 
lipită de geamul rece, era încă întuneric și răcoare. Avionul a 
aterizat de patru ore. 

Soarele n-a pierdut timpul. În locul ăsta mă simt ca o oală sub 
presiune. 

Întorc capul, ferindu-mă de lumina deșertului, și bâjbâi, 
scoțând perechea de ochelari pe care am cumpărat-o din 
aeroportul din Oslo cu șapte sute patruzeci și cinci de coroane, 
la reducere. Într-adevăr sunt Rayban, dar să dai șapte sute 
patruzeci și cinci de coroane pe ei? La reducere? Dacă 
vânzătoarea nu ar fi fost atât de drăguță, m-aș fi strâmbat 
dispreţuitor și aș fi plecat lăsând ochelarii pe tejghea, dar acum 
mi-i pun pe nas. 

Șoseaua se întinde înainte printr-un peisaj auriu, ondulat. 
Dunga de asfalt dispare în valurile de căldură care înceţoșează 
orizontul tremurător. 

Mă aflu într-un autobuz cu aer condiţionat, într-un deșert 
stâncos sau poate pe o altă planetă. Pe Jupiter, să spunem. 
Rocile de la orizont sunt de un roșu-ruginiu. O plantă ciudată și 
încăpăţânată crește printre pietrele de la marginea șoselei - 
aduce cu cele pe care le găsești într-o rezervaţie, într-un ierbar 
sau printre lespezile unei grădini uitate, părăginite. Urmând 
silueta dealului crește un șir de chiparoși, iar totul alcătuiește un 
fel de imagine biblică, dintre cele care pot fi văzute brodate pe o 
pernă, în casa unei bătrânici bigote din sud-vestul conservator 
al Norvegiei. 

Pentru a nu știu câta oară în timpul călătoriei, scot scrisoarea 
de la Diane și o citesc: cuvânt cu cuvânt, rând cu rând. Am 
învăţat-o pe de rost, și tot nu înțeleg ce a vrut să spună. 

În autobuz suntem doar eu și șoferul. Mergem printr-un deșert 
nesfârșit, fără nicio vorbă. Mă întreb dacă șoferul a fost 
preinstalat când autobuzul a ieșit de la asamblare. Ca și cum ar 


fi fost proiectat de o echipă de bioingineri și geneticieni 
talentaţi, apoi construit meticulos și cu mare efort, într-o aripă 
separată a fabricii. Poartă o cămașă cu mânecă scurtă și are 
braţe păroase, pete de sudoare la subţiori, păr rar, e nebărbierit 
și are sprâncene pronunţate. Din când în când, îmi aruncă o 
privire în oglinda retrovizoare, dar nu mă salută nici măcar cu 
un semn al capului. 

Niciodată nu mi-a fost ușor să stabilesc legături cu oamenii. 
De-a lungul anilor, mi-am ascuns timiditatea în spatele unei 
măşti de veselie și sarcasm. Există oameni care ar fi profitat de 
ocazie ca să înceapă o discuţie amuzantă cu șoferul oacheș, 
despre evrei și arabi, despre mașini sport și despre fotbal, 
despre creștinism și despre islam, despre pescuitul la muscă de- 
a lungul râului Namsen sau despre prostituatele din Barcelona, 
dar eu nu fac parte dintre aceștia. Și, judecând după faţa lui, 
sunt sigur că și el gândește la fel. 

Ocolim un promontoriu stâncos; o oază luxuriantă se întinde 
în valea din fața noastră, o Grădină a Raiului plină de măslini, 
tufe de smirnă, arbori de santal, camfor și cedri. Un pâlc de 
smochini acoperă coasta dealului în verde-argintiu. Apa de izvor 
curge în canale de irigație construite cu grijă, pompată dintr-un 
puț cu ajutorul unui motor diesel zgomotos. 

Au hotărât să construiască Institutul Schimmer în oaza asta. 
Nu mă întrebaţi de ce. Nici c-ai putea să te afli mai departe de 
restul lumii. 

Măcar aici poţi lucra în liniște. 

Institutul e un exemplu izbitor al felului în care oamenii 
încearcă mereu să îmbine vechiul cu hipermodernul. Cu succes 
variabil. Acum șapte sute de ani, niște călugări au construit o 
mănăstire în mijlocul oazei, o clădire din piatră deșertică, tăiată 
cu precizie geometrică, șlefuită minuţios, asamblată într-un 
complex de chilii, holuri și odăi mai mari - un sanctuar destinat 
contemplației și rugăciunii. La începutul anilor '70, înconjurând 
mănăstirea din deșert, veche de secole, arhitecţii și inginerii au 
înălțat un mastodont din sticlă, oglinzi și aluminiu. Un suflu de 
modernitate într-un loc altfel încremenit în timp. Institutul nu 
țâșnește spre înălţimi, ci se întinde lucind și sclipind în lumina 
soarelui, asemenea unei fiinţe care se umflă și crește. 


2 


— Bjørn, prietene, bine ai venit! 

Autobuzul a înconjurat rondul de flori luxuriant și a eliberat 
aerul cu un șuierat, după o lungă călătorie. 

Bărbatul mă așteaptă pe aleea pavată, în faţa zonei de 
recepţie a Institutului. E bondoc, cu ochi veseli și calzi. Are un 
început de chelie și obraji bucălaţi, iar dacă ar purta o sutană, ar 
părea caricatura unui călugăr. 

Numele lui este Peter Levi. 

Institutul Schimmer e un centru de cercetare care atrage 
studenţi și savanţi din toată lumea. Aceștia închiriază cu 
săptămânile sau cu lunile camere în hotelul Institutului și se 
instalează confortabil în cuprinzătoarea bibliotecă. Într-o aripă 
separată se restaurează fragmente de manuscrise și se 
interpretează cuvinte scrise cu mii de ani în urmă pe 
pergamente sau papirusuri. Locul e un amestec minunat de 
teologi, istorici, lingviști, paleografi, filosofi, arheologi, etnologi. 
Cu toţii vor să reverse lumina înţelegerii asupra trecutului. 

Peter Levi mă întâmpină cu un entuziasm care mă face să 
cred că mă confundă cu altcineva. Dar apoi exclamă din nou 
„Bjarn!”, îmi strânge mâna și zâmbește larg, privindu-mă în 
ochi. 

— Bine ai venit! Bine ai venit la Institutul Schimmer! Sper să-ţi 
pot fi de folos. 

Vorbește engleza cu un accent gros, gutural. 

Am mai vorbit o dată, cu două zile în urmă. L-am sunat din 
apartamentul lui Torstein Avner, după ce am scăpat de 
MacMullin. Peter era doar un nume de pe invitaţia venită de la 
Institut, un simplu nume, o persoană de contact oarecare. El îmi 
va fi ghid. Fiecărui vizitator al Institutului i se dă un mentor. Dar 
Peter Levi se poartă de parcă am fi doi foști camarazi de arme 
care s-au salvat unul pe altul în tranșee, în timp ce tirul inamic 
țiuia pe deasupra capetelor, iar gazul toxic plutea înjur, gros să-l 
tai cu cuțitul, iar ei, ca niște fraţi, împărţiseră o mască de gaze. 
Care nu era etanșă. 

Nu știu dacă pot avea încredere în el, dar îmi place. 

Insistă să-mi care bagajul pe care șoferul l-a scos din 
pântecele autobuzului. Sprijinindu-și mâna stângă pe umărul 


meu, Peter mă călăuzește spre biroul de recepţie, de unde ia un 
card magnetic și mă trece în registru: 


NUME: Bjarn Belta 

TITULATURĂ: Asistent cercetător/Arheolog 
ORIGINE (ȚARA/ORAȘ): Norvegia, Oslo 
INSTITUȚIE ACADEMICA: Universitatea din Oslo 
SPECIALIZARE ACADEMICĂ: Arheologie 
SCOPUL VIZITEI: Cercetare 


Peter mă însoțește până în camera mea, 207, care se află 
într-o aripă separată a clădirii, și arată ca o cameră de la 
Holiday Inn. Mă lasă singur, „ca să-mi trag sufletul după 
călătorie”. Îmi despachetez valiza și-mi pun hainele în șifonier. 
Oftez mai degrabă din cauza epuizării decât de plictiseală și mă 
așez pe canapeaua verde, mică. Ţin în poală hârtiile scoase la 
imprimantă, pe care Torstein Avner mi le-a dat. 

A fost eficient. Folosind cuvintele-cheie pe care i le-am dat, a 
căutat pe Internet și a printat toate paginile web în care a găsit 
informaţii despre ele. Dar informaţiile nu prea par să fie 
coerente. De exemplu, căutând cu termenul „Cavaleri 
Ospitalieri”, a găsit treizeci și două de rezultate pe motorul 
AltaVista și șaptesprezece rezultate pe MetaCrawler: site-uri cu 
temă istorică, pseudoacademice, despre Cavalerii Ospitalieri, 
francmasoni și secte oculte. Frunzăresc paginile, plin de 
nerăbdare, iritat. Habar n-am ce caut de fapt și sunt bombardat 
cu informaţii care nu-mi trebuie. 

Ar fi nedrept să dau vina pe Torstein pentru iritarea mea. A 
făcut ce l-am rugat să facă. Propria mea neputinţă mă 
enervează. 

Unde este Diane? Ce rol joacă ea în toată povestea asta? 

De ce m-au drogat și mi-au servit o grămadă de minciuni atât 
de evidente? Astfel de întrebări îmi muncesc mintea, dar sunt 
departe de a găsi răspunsuri. 

Torstein m-a bătut la cap să mă duc la poliţie cu toate 
informaţiile pe care le deţin și să le duc racla. Am fost ispitit s-o 
fac, dar e absolut firesc ca cineva care se luptă cu ceva enorm și 
nedeslușit să fie puţin paranoic. Nu am încredere în polițiști. Ar 
face totul ca la carte și ar înapoia racla Colecţiei de Antichităţi. 


Apoi m-ar acuza de furt prin efracţie. Și atunci m-aș trezi în 
aceeași situație ca acum. 

In plus, cum ar putea polițiștii s-o găsească pe Diane? Nu știu 
mai nimic despre ea, în afară de numele ei, de faptul că 
locuiește într-un zgârie-nori din Londra, că lucrează pentru SSI și 
că am fost groaznic de naiv când am avut încredere în ea. Dar 
cel puţin știu că nu s-a prefăcut niciodată când făceam 
dragoste. 

Timp de o oră citesc teancul gros de hârtii date de Torstein. 
Citesc despre Cavalerii Ospitalieri și nobilimea franceză, despre 
Rennes-le-Château și Bérenger Saunière, despre Manuscrisele 
de la Marea Moartă și Mănăstirea Sfintei Cruci, despre Giulgiul 
din Torino, manuscrisul Q și Nag Hammadi. Găsesc și un articol 
scris de Peter Levi despre influențele mazdeiștilor asupra 
sectelor non creștine. Găsesc treizeci și două de pagini extrase 
de pe site-ul SSl-ului, inclusiv biografia lui MacMullin și a lui 
Liyleworth. 

Dar nicio informaţie care să reprezinte vreun progres. 


3 


Mă întind în pat. După-amiază, îmi revin și eu. 

După un pui de somn cam prea lung, mă plimb fără ţintă prin 
Institut, cu sentimentul neplăcut că sunt un intrus. Mi se 
întâmplă des să am impresia că locul meu nu e acolo unde sunt. 
Institutul Schimmer parcă e în fierbere. Locul e un furnicar 
academic. Eu sunt furnica neagră aflată în vizită, care trăiește 
temporar printre harnicele furnici roșii. Oamenii aleargă de-a 
lungul unor drumuri invizibile, cu ochii aţintiţi asupra propriilor 
obiective. Studenţi plini de entuziasm merg repede, zumzăind, 
gesticulând, de-a lungul unui coridor care pare să se întindă la 
nesfârșit. Poate că duce la camera reginei? În tot acest timp, mă 
fixează, mă cântăresc din ochi, mă analizează, șușotesc pe 
seama mea. Sunt convins că doctorul Wang ar spune: „Bjørn 
„totul e în capul tău.” 

Pe podeaua de ardezie, în mijlocul sălii de la intrare, tronează 
o insulă de ferigi, înconjurând un stâlp pe care au fost instalate 
săgeți și plăcuțe indicând direcţia către departamente, 
laboratoare, săli de sport, săli de cursuri, săli de conferinţe, 


localuri unde se poate mânca, magazine, librării, cinematograf, 
bibliotecă, ateliere, săli de lectură. 

Mici camere de supraveghere, cu beculeţe roșii, sunt montate 
în colțurile camerelor, sub tavan. Le-am observat. 


4 


E seară. 

Peter Levi s-a așezat pe un scaun înalt, bându-și cafeaua și 
coniacul într-un bar întunecat și supraaglomerat, supranumit 
Biroul. E un bar stilat, plin de fum de ţigară, ca un fel de club 
englez exclusivist, pentru bărbaţi. Ferestrele sunt acoperite, 
creând iluzia unei nopţi eterne. Pe mese au fost așezate 
lumânări, în fundal se aude muzică de pian. Glasurile sunt 
scăzute, intense. Cineva râde zgomotos și cei din jur îl ţistuiesc. 
Se aud discuţii aprinse, în diferite limbi. 

Când mă vede, Peter îmi face cu mâna. Entuziasmul lui când 
mă revede e surprinzător. 

Peter îi face un semn unui ospătar, care se grăbește să vină la 
masa noastră purtând o tavă cu o ceașcă de ceai și un pahar de 
coniac, în forma unei lalele. Ceaiul e uimitor de condimentat. 

Nu sunt tocmai sigur dacă aici coniacul se bea pe post de 
aperitiv. „Ceai?” mă gândesc. 

— Mă bucur că te-ai hotărât să vii, îmi spune Peter. 

— Că m-am hotărât? 

— Cred că ești epuizat după călătorie. 

— Nu pot refuza un pahar de coniac. 

Râdem puţin, ca să trecem repede peste cuvintele nespuse. 

— Avem o grămadă de discutat, mă anunţă Peter. 

— Da? 

— Despre cercetările tale, îmi explică, pe jumătate întrebător. 
Despre interesul tău pentru Cavalerii Ospitalieri, mitul raclei 
sacre și despre cum te putem ajuta. 

Il întreb pe Peter dacă îl cunoaște pe Uri, care fusese trimis de 
Institutul Schimmer să participe la săpăturile de la Mănăstirea 
Værne. İl cunoaște. Uri e încă acolo. 

Peter își aprinde o ţigară. Trage încântat fumul în piept. Mă 
cercetează curios prin norul de fum. 

— De ce? mă întreabă rulând ţigara între degete. De ce ești 
de fapt aici? 


Îi explic. Cel puţin în parte. Nu pomenesc nimic de minciunile 
și nebuniile misterioase la nivel înalt asociate cu racla. Mă 
prefac că mă interesează descoperirea arheologică respectivă. Îi 
explic că sunt în căutare de informaţii despre Cavalerii 
Ospitalieri. Despre orice are legătură cu Mănăstirea Vaerne și 
Racla Sfintelor Taine. 

— Știu asta. Te-am întrebat de ce ești de fapt aici. 

Ne măsurăm din priviri. 

— Dacă sugerezi că am vreun secret, atunci deja știi de ce mă 
aflu aici, îi răspund evaziv. 

Peter nu răspunde. Se mulțumește să mă privească și să 
tragă adânc aer în piept. Vârful aprins al ţigaretei se topește 
încet. 

Ca să sparg tăcerea, îi povestesc despre săpăturile de la 
Mănăstirea Værne, subiect care îl interesează destul de puţin, în 
timp ce vorbesc, începe să rotească paharul. Privește pierdut în 
vârtejul brun-auriu, ca și cum gândurile i s-ar roti în lichid. Ochii 
îi sunt obosiţi. În clipa aceasta arată ca unul dintre tipii pe care 
te aștepți să-i găsești așezați pe un scaun, la o tejghea dintr-un 
bar de cartier din New York, lângă o femeie cu ciorapi negri de 
plasă și expresie blazată. 

Când, într-un final, mă opresc din vorbit, Peter îmi aruncă o 
privire care pare indulgentă, dar probabil e pur și simplu curios. 

— Crezi în Isus? mă întreabă. 

intrebarea lui mă ia prin surprindere. Îl imit: adulmec aroma 
coniacului. 

— În Isus ca personaj istoric? îl întreb. 

Ușor intoxicat de alcool, sângele începe să mi se încălzească. 

— Sau ca Fiu al Domnului? 

Peter dă aprobator din cap, ca și cum ar fi primit un răspuns, 
dar nu asta am vrut să spun. Il întreb cum a ajuns să lucreze la 
Institut. Vorbind cu voce joasă, de parcă n-ar vrea să fie auzit, 
îmi spune că a crescut într-un cartier sărac al Tel Aviv-ului; tatăl 
lui era un fanatic religios. Avea o mamă devotată. Îmi 
povestește despre căutarea credinţei și despre studiile lui. Peter 
e istoric al religiilor. S-a specializat în sectele care s-au format și 
au dispărut în timpul lui Hristos și felul în care acestea au 
influenţat creștinismul. 


— Te interesează creștinismul timpuriu? mă întreabă Peter 
într-un fel care îmi sugerează puternic că ar trebui să îi răspund 
afirmativ. 

— Sigur! 

— Foarte bine. Am simţit că noi doi avem multe în comun și 
multe subiecte de discutat. Știai că, spune el în continuare, 
aplecându-se peste masă cu un zâmbet strâmb, Cavalerii 
Ospitalieri au foarte multe în comun cu gnosticii mazdeiști? 

— Cred că... îi răspund încet, făcând o pauză pentru a sorbi 
din ceaiul aromat. Cred că n-am înţeles prea bine. 

— E adevărat. Mazdeiștii îl respingeau pe Isus și îl considerau 
pe loan Botezătorul profetul lor. Credeau că pot obţine 
mântuirea prin cunoaștere, prin gnoză - mazda. 

Imi spun: „Sfinte Sisoe, cred că-n copilăria mea mama era și 
ea mazdeistă, pentru că nu dorea decât să cunoască.” 

Peter continuă: 

— Când a luat fiinţă Ordinul Cavalerilor Ospitalieri, scripturile 
mazdeiste - Marea Comoară și Cartea lui loan Botezătorul - 
aveau deja cinci sute de ani. Mazdeiștii aveau un Rege al 
Luminii. Nedumeritul meu prieten, ideea este următoarea. 

Ezită înainte de a lansa bomba: 

— Isus și contemporanii săi cunoșteau în amănunt scrierile 
esenienilor. 

Imi aruncă o privire provocatoare, victorioasă. 

— Și ce-i cu asta? întreb. 

Mâhnit că nu îi apreciez spusele și dezamăgit de lipsa mea de 
entuziasm, dă paharul de coniac peste cap. Trage aer în piept și 
spune: 

— Ai dreptate. Nu-i nicio noutate. Știi deja toate astea. 

Șovăi. 

— Ei, nu știu chiar toate detaliile. 

Peter se uită la mine cu capul aplecat într-o parte, îmi atinge 
cotul și râde fără zgomot. Incerc din nou să-mi beau ceaiul și 
trebuie să mă abţin să mă strâmb. Undeva, la bar, pianul se 
aude iar. Nici nu observasem că muzica se oprise. Un chelner 
apare ca din pământ, aducând un alt pahar de coniac pentru 
Peter. 

— Sunt convins că arzi de nerăbdare să-mi povestești despre 
esenieni. 

— Sunt cu adevărat interesanți. 


Ridică paharul de coniac. Ciocnim. 

Pune paharul pe masă și își drege glasul. 

— Credinţa religioasă a esenienilor, sau a nazarinenilor, cum 
mai erau numiţi, a fost puternic influenţată de religia 
babilonienilor. Aceștia credeau că sufletul e alcătuit din particule 
luminoase provenite dintr-o fiinţă de lumină spartă în bucăţi de 
forțe malefice. Aceste particule, credeau ei, rămân captive în 
trupul omenesc până când gazda moare. Pe urmă particulele se 
pot reuni cu ființa de lumină. 

— Peter, zic, căutându-mi cuvintele, de ce-mi spui toate 
astea? 

— Credeam că te interesează. 

— O să mă intereseze dacă o să aflu ce anume încerci să-mi 
explici. 

Se apleacă și își sprijină mâinile bronzate de ale mele. E pe 
cale să vorbească, dar ceva îl reține. 

— Până mâine, o să uităm conversaţia asta, îl asigur. 

Sughiţe. Chicotim amândoi. 

— Poate e mai bine așa. Oricum vorbesc prea mult. 

— Dacă mi-ai putea explica legătura, povestea mi s-ar părea 
interesantă. 

— Normal că e interesantă! 

Laudele mele reţinute îi declanșează entuziasmul. 

— Ce vreau să spun e că influenţa eseniană asupra 
creștinismului originar pare să fie mult mai mare decât ne-am 
închipuit. 

— Nu-mi închipuiam c-a avut vreo influenţă. 

Peter coboară vocea, ca și cum ar fi pe cale să-mi dezvăluie 
un secret. 

— Mulţi sunt de părere că anumite părți din Noul Testament 
prezintă o imagine distorsionată și idealizată a bazei religioase 
creștine. 

— Mă rog... îi zic intrând în joc, hotărât să-i cânt în strună. 
Totul s-a petrecut acum multă vreme. Poate că nu mai contează 
prea mult. 

— Dar noi încă trăim în concordanţă cu spiritul biblic. 

— Asta pentru că mulţi sunt convinși că Biblia e Cuvântul lui 
Dumnezeu, i-o întorc eu. 

— Și pentru că Biblia e cea mai înălțătoare carte din istorie. 

— Și cea mai frumoasă. 


— Un ghid care ne îndrumă cum să trăim și cum să murim, 
într-un fel moral și milostiv. Cu accentul pus pe respect și 
valoarea vieţii omenești. 

— Spui vorbe mari... 

— Pentru că e o carte mare, spune Peter respectuos. 

Privim amândoi în gol. Luminile încastrate în tavan străpung 
ceața fumului de ţigară asemenea unor raze argintii. Glasurile, 
râsetele, muzica, totul se contopește într-un zid sonor în jurul 
nostru. Peter își stinge ţigara în scrumieră și se întoarce să mă 
privească. 

— Dar oare Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu? 
spune cu o vehemenţă surprinzătoare. 

— Nu mă-ntreba pe mine! 

— Dumnezeu nu a scris nici măcar un rând din ea. Cele 
douăzeci și șapte de cărți ale Noului Testament au fost alese în 
urma unui proces îndelungat și dureros. 

— Cu ajutor divin? 

— Nu, cu ciorovăieli sadea. 

Râd, însă mă opresc imediat ce îmi dau seama că Peter nu 
glumește. Duce paharul de coniac la gură, inspiră și bea. Pentru 
o clipă, închide ochii. Așază cu atenţie paharul pe masă. 
Vorbește mai departe. 

— Nu e ca și cum un grup de autori divini s-ar fi așezat la 
masă și ar fi scris Biblia așa cum e, o dată pentru totdeauna. De- 
a lungul secolelor, Biserica a fost nevoită să evalueze multe 
manuscrise. Unele au fost respinse, altele au fost încorporate în 
carte. E important să se înțeleagă că Noul Testament a devenit 
canonic în timpul unei lupte pentru putere, făcând în același 
timp parte din această luptă dusă atât în interiorul Bisericii, cât 
și în afara ei, în sânul unui Imperiu Roman slăbit și muribund. 

— O luptă pentru putere? Sună cinic. 

— Ei, amintește-ți că, în golul pe care prăbușirea Imperiului 
Roman l-a lăsat în urmă, Biserica a fost un concurent 
încăpățânat în cursa pentru puterea culturală, politică și 
financiară. Dacă declinul Romei n-ar fi coincis cu schisma dintre 
evrei și evoluţia unei religii cu totul noi, lumea ar fi arătat cu 
totul altfel astăzi. 

— Nu m-am gândit niciodată la asta, mărturisesc. Civilizaţia 
noastră e o amestecătură de valori și obiceiuri romane, grecești 
și creștine. 


— Revenind la Biblie și la rolul ei în cadrul procesului, s-au 
scurs aproape patru sute de ani de la nașterea lui Isus până 
când Biblia a luat forma de astăzi. Oricum, multe dintre textele 
care au fost până la urmă incluse în Noul Testament și care 
astăzi constituie esenţa acestuia au reprezentat pe atunci surse 
de conflict. 

— Și cine hotăra ce text trebuie inclus? 

— Clerul, bineînţeles. Biserica timpurie. 

— Preoţii... 

— Mai exact, episcopii, a căror autoritate era primită direct de 
la apostoli. 

— La fel ca Papa? 

— Urmând același principiu. S-au certat la cuțite pe marginea 
a ce anume ar trebui inclus în Biblie. Colecţia de texte care 
alcătuiesc Biblia așa cum o știm noi astăzi a fost acceptată de 
sinoadele reunite la Roma, în 382, la Hippo, în 393, și la 
Cartagina, în 397. Cu siguranţă că nu Dumnezeu a editat Biblia, 
ci episcopii și, mai târziu, comunităţile religioase. De exemplu, 
protestanții nu acceptă toate textele din Vechiul Testament, 
asemenea catolicilor. Biserica Protestantă folosește canonul 
Vechiului Testament pe care l-au stabilit învățații evrei la 
Jamnia, în anul 90 după Hristos. Acceptă doar cele treizeci și 
nouă de cărţi scrise în ebraică și aramaică. Canonul Bisericii 
Romano-Catolice a fost tradus în greacă la Alexandria, în Egipt, 
cu două sute de ani înainte de Hristos, și conţine patruzeci și 
șase de cărţi. Noul Testament face trimiteri la această versiune 
de mai mult de trei sute de ori. Și încă n-am ajuns la textele 
sfinte ale evreilor. 

Nu-mi pot reţine un zâmbet. 

— Imi imaginez un grup de clerici burtoși care aprobă sau 
resping nonșalant manuscrisele biblice. 

Peter suge aerul printre dinţii din faţă, scoțând un sunet 
dezgustător. 

— E o versiune vulgarizată și simplificată, dar are un sâmbure 
de adevăr. 

— Nişte oameni influenţi. 

— Influenţi, chibzuiţi, hotărâți. Care le erau motivele? Erau 
credincioși? Erau creștini? Erau doar niște escroci care se 
foloseau de noua credinţă ca de o rampă de lansare pentru 
propriile lor ambiţii? 


— De ce te mai întrebi? Totul e în trecut acum. 

— Pentru că vrem să știm dacă textele din Biblie oferă o 
imagine reprezentativă a învățăturilor lui Isus. 

— Păi, așa trebuie să fie, nu? La urma urmei, se scrie despre 
ele în Biblie, nu? 

— Hm! Dar dacă alegerea și editarea textelor Wou/ui 
Testament a fost un proces politic? O etapă din lupta pentru 
putere? La scurt timp după moartea lui Isus, Biserica s-a 
fărâmiţat în facţiuni cu denominări diferite și în secte cu 
perspective teologice foarte diferite. Dacă textele care au fost 
alese erau cele care slujeau cel mai bine ambițiile episcopilor și 
ale Bisericii? Zic și eu. 

Încerc să îi procesez cuvintele. O bănuială se conturează din 
ce în ce mai tare în mintea mea. E ceva vag. Bănuiesc că Peter 
e evreu, că Institutul Schimmer e evreiesc și că ceva din racla 
găsită la Mănăstirea Værne ar putea confirma perspectiva 
evreiască asupra istoriei biblice. 

— Vrei să spui că Biblia deformează evenimentele reale? 
întreb. 

Peter scoate un „hm” prelung. 

— Mă-ntreb... Mă-ntreb dacă textele biblice alese redau 
complet și corect învăţăturile lui Isus. Mă întreb dacă nu cumva 
cineva a adaptat noua religie în așa fel încât să slujească 
anumite interese personale ale episcopului și ale Bisericii. 

Ridic din umeri. 

— Mulţi spun că Biblia e o carte care descrie modul în care 
evreii vedeau lumea și timpurile în care trăiau. 

Peter se întinde după paharul de coniac, apoi se răzgândește. 

— Ca să nu mai vorbim că prezintă un set de reguli de viaţă, 
completează el. 

Îmi golesc paharul de coniac și mă ridic. Sunt obosit. M-am 
săturat de atâta istorie biblică. Vreau să merg la culcare. 

— Eu unul, îi spun, consider creștinismul o superstiție din 
Orientul Mijlociu, veche de două mii de ani. 


5 


În toată biblioteca Institutului Schimmer se simte un miros 
ciudat, de hârtie și zahăr ars. 


E dimineaţa devreme. Lumina deșertului se strecoară prin 
domurile de sticlă ale acoperișului și cade asemenea unor 
coloane înclinate pe rafturile de cărţi. Praful plutește pe 
deasupra zecilor de rânduri de rafturi cu cărți și a manuscriselor 
scrise pe papirusuri, pergament și hârtie. Mulţi cercetători și 
studenţi stau aplecaţi deasupra meselor de lectură: americani 
cu părul lung, evrei ortodocși, femei cu părul prins în coadă, 
învăluite în șaluri, asiatici, bărbaţi scunzi cu ochelari, ronțăind 
îndârjit capătul creionului din mână. Îmi trece prin gând că mă 
potrivesc de minune în peisajul ușor excentric. 

Vasta colecţie de cărţi și manuscrise e axată pe Orientul 
Mijlociu, Asia Mică și Egipt. Există secţii separate dedicate 
cărților în limbi al căror alfabet nici măcar nu-l pot identifica. 
Colecţia de cărți în limba engleză e surprinzător de mică. 

Peste tot văd bărbaţi și femei pierduţi în lumea lor, din toate 
specialităţile și domeniile posibile, oameni care sunt experți 
mondiali în cele mai obscure domenii: tăblițele cuneiforme 
sumeriene, cine a scris de fapt Pentateuhul, interpretarea 
impactului avut de străvechile mituri babiloniene și a riturilor 
mortuare egiptene asupra dogmelor precreștine. Mă învârt prin 
acest mediu academic ca un băieţel zăpăcit, care habar nu are 
ce să facă. Nu sunt expert în nimic și, deznădăjduit, încep să 
pun sub semnul întrebării dorinţa noastră nesecată de a 
cunoaște trecutul. Sunt un arheolog care se întreabă la ce ne 
folosește să știm atâtea despre trecut, când sunt atâtea 
necunoscute în prezent. 

Nu îl observ pe Peter decât când dau nas în nas cu el. S-a 
întins în vârful picioarelor și caută o carte pe raftul marcat 
MITOLOGIE ANTICĂ - EGIPT/GRECIA. Îmi cer scuze. Ne salutăm. 
Zâmbește enigmatic, ca și cum de fiecare dată când mă vede 
este cuprins de încântare. 

— Mulţumesc pentru seara trecută, îmi spune, făcându-mi cu 
ochiul. 

— Și eu îți mulțumesc. 

— Cum te simţi azi? 

Am impresia că a spus-o în glumă. Poate crede că arăt puţin 
palid. 

Ne îndepărtăm, ca să nu îi deranjăm pe cei adânciţi în cărțile 
lor. 


— Am o durere de cap îngrozitoare, îmi zice Peter, oftând 
teatral. 

Ne oprim lângă o masă cu dispozitive de proiectat microfilme 
și ne privim ca doi amanți care se întreabă cât de în serios ia 
celălalt cele petrecute cu o zi înainte. 

— Mi-ai spus ceva aseară. 

— Chiar așa? Vai de mine! Sunt convins că ţi-am spus prea 
multe. Devin foarte vorbăreţ la băutură. Te rog să fii discret în 
legătură cu tot ce ţi-am spus! 

— Să știi că poţi să ai încredere în mine. 

— Oare? Nu știu aproape nimic despre tine. Dar ai dreptate: 
am încredere în tine. 

— M-ai făcut curios cu ce mi-ai spus aseară. 

— Nu mă-ndoiesc. Cu toate că nu-mi amintesc ce-am spus. 
Sau ce n-ar fi trebuit să spun. 

Râzând încet, aruncă o privire prin bibliotecă. 

— Haide! 

Mă ia de braţ și mă conduce printr-un labirint de coridoare, 
coborând și urcând scări. Traversăm câteva încăperi și ajungem 
într-un mic birou, pe a cărui ușă e înscris numele lui Peter. Biroul 
e dreptunghiular și îngust, plin de cărţi și de teancuri de hârtii. 
La fereastră sunt jaluzele. Deasupra, un ventilator se rotește pe 
tavan. 

Oftează satisfăcut. 

— Uite un loc în care putem discuta în voie! îmi zice, 
așezându-se la biroul lui. 

Eu mă pierd în adâncurile unui fotoliu moale, fără spătar, de 
cealaltă parte a biroului. Sunt nevoit să mă lupt ca să ajung într- 
o poziţie cât de cât acceptabilă, care să păstreze o umbră de 
demnitate. 

— Deci ce conţin toate manuscrisele pe care le analizaţi aici? 

— Detalii, detalii și iar detalii. Pot să-ţi spun un lucru: 
petrecem majoritatea timpului revizuind vechile manuscrise. 

— Din nou? De ce? 

— Pentru c-am învățat anumite lucruri. Știm mai multe decât 
cei care au parcurs și au tradus manuscrisele înainte. Le citim și 
le traducem folosindu-ne de cunoștințele de acum. Cât de 
exacte sunt traducerile Scripturilor biblice? Pot savanții 
contemporani să ne ajute să interpretăm și să înțelegem într-o 
nouă lumină vechile scrieri? Manuscrisele descoperite recent, de 


pildă cele de la Marea Moartă, schimbă modul în care înțelegem 
manuscrisele deja cunoscute ale Bibliei? 

— Nu faceți decât să puneţi întrebări. 

— Și să căutăm noi răspunsuri. Traducerea unor texte vechi 
de mii de ani are tot atât de multă legătură cu o nouă înţelegere 
și cu știința pe cât are cu lingvistica și cu abilitatea de a înțelege 
limba. 

— Poate că are de-a face și cu credința? 

— Are foarte mult de-a face cu credinţa! 

Mă privește în ochi. În lumina care se strecoară printre 
jaluzele, observ cât de tulbure pare albul ochilor lui. 

— De ce credeai că suntem așa de secretoși? mă întreabă 
printre dinţi, în vreme ce eu mă foiesc, încercând zadarnic să 
mă mut mai sus în fotoliu. Hai să-ţi dau un exemplu! Moise chiar 
a despărțit Marea Roșie cu ajutorul lui Dumnezeu, ca israeliţii 
fugari s-ajungă la loc sigur, și a unit apele din nou, ca armata 
Faraonului să se înece? 

Işi sprijină coatele pe birou, împletindu-și degetele și 
sprijinindu-și bărbia în degetele mari. 

— Institutul a investit mulți ani în cercetarea mitului lui Moise 
și a despicării Mării Roșii. Lingviștii noștri au descoperit o 
posibilă greșeală de traducere sau o interpretare greșită a 
expresiei ebraice Yam suph. Acum credem că desemnează un 
loc unde apa e atât de puţin adâncă, încât trestiile și stufărișul 
pot crește. Yam suph, repetă el, lungind cuvintele. 

Incerc și eu să pronunţ, dar vorbele ies poticnite. Peter scoate 
un atlas istoric de pe un raft și caută la litera S - SINAI. 

— Demult, Golful Suezului se-ntindea mult mai departe spre 
nord, îmi explică el arătându-mi harta, și întreaga zonă era 
înverzită, plină de trestii și stufăriș. Savanţii noștri - o echipă 
multidisciplinară alcătuită din lingviști, istorici, geografi și 
meteorologi - s-au legat de un detaliu lingvistic. Au intuit că 
israeliţii ar fi putut traversa marea printr-un loc cunoscut astăzi 
drept Laguna Bardawil. 

Apasă cu putere cu degetul pe hârtie. Mijesc ochii, încercând 
să-mi iau repere geografice. 

— Am testat câteva modele în simulatorul nostru de date, îmi 
spune. Mecanica hidrografică a locului e de așa natură că, dacă 
vântul ar fi destul de puternic și dacă ar sufla îndeajuns de mult 
timp, ar putea îndepărta apa adâncă de trei, patru metri. 


Schiţează un gest cu vârfurile degetelor, ca și cum ar mătura 
apa la o parte. 

— Și astfel Moise ar fi putut traversa marea aproape secată. 
Dar... zice și ridică degetul arătător. Când vântul se potolea sau 
își schimba direcţia, apele năvăleau înapoi. 

Lovește atlasul cu palma. 

— Măiculiţă! exclam. 

Nu prea sună științific, dar e tot ce-mi trece prin cap. 

Se sprijină de spătarul scaunului, mulțumit. 

— In ceea ce privește Potopul, ce s-a-ntâmplat de fapt? 
Arheologii, paleontologii și geologii noștri au descoperit dovezi 
că, acum mai bine de șapte mii de ani, o inundație a gonit o 
societate agrară departe de Marea Neagră. 

— Credeam că Potopul a afectat popoarele care locuiau între 
Tibru și Eufrat. 

— E una dintre numeroasele teorii. Totul se sprijină pe intuiţie 
și ipoteze, dar, studiind vechile izvoare, am reconstituit 
evenimentele probabile. 

— Care surse? 

— A, o grămadă: Biblia, tăblițe cuneiforme vechi de patru mii 
de ani, Epopeea lui Ghilgameș, Rig-Veda indiană și texte mai 
puţin cunoscute. 

— Și ce-aţi aflat? 

— Să-ncepem cu informaţiile geologilor. Aceștia au găsit în 
Marea Neagră sedimente care conţineau animale marine, vechi 
de șapte mii de ani. Aceste sedimente s-au depus rapid, ca și 
cum ar fi fost aduse de un tsunami. Marea Neagră a fost la 
origine o mare interioară, cu apă dulce, despărțită de 
Mediterana doar de o fâșie de pământ, la Strâmtoarea Bosfor. 
Acum închipuie-ţi cum Mediterana, treptat și cu o putere din ce 
în ce mai mare, și-a croit cu forţa drum prin acea fragilă barieră 
de pământ. Până când strâmtoarea s-a rupt. Ce priveliște 
trebuie să fi fost atunci! O mare inundând o alta... Sunetul 
valurilor trebuie să se fi auzit de la sute de kilometri depărtare. 
A durat trei sute de zile până când nivelul apei dintre cele două 
mări s-a echilibrat. 

Dar pentru că mărimea zonei care urma să fie acoperită de 
apă era uriașă, probabil a durat mult timp până când terenurile 
agricole din nord să fie inundate. Zi de zi, marea în creștere 
alunga oamenii din ce în ce mai departe, înspre continent. 


— Trebuie să fi fost impresionant! mă cutremur eu. 

— lar acum ajungem la următoarea dovadă indirectă. 
Descoperirile arheologice indică faptul că, aproximativ în 
aceeași perioadă, o societate agrară foarte evoluată a apărut în 
centrul și estul Europei. 

— Refugiaţi de la Marea Neagră? 

— Nu știm, probabil că da. Studiile lingvistice susțin o 
asemenea ipoteză. Aproape toate limbile indo-europene s-au 
dezvoltat dintr-o singură protolimbă. Toate acele culturi au în 
comun mitul unui potop cumplit. Aceste legende au supraviețuit 
oral până când, două mii cinci sute de ani mai târziu, când 
descendenţii indo-europenilor au inventat o limbă scrisă, 
legenda a fost notată. Credem că asta stă la baza mitului 
Potopului biblic. 

— A mitului? Credeam că aici vă străduiţi să demonstrații că 
evenimentele din Biblie s-au petrecut în realitate. 

Peter se strâmbă ininteligibil. 

— Nu zic că Dumnezeu n-a avut niciun amestec. 

Apoi se ridică brusc. Seminarul s-a sfârșit și ne întoarcem în 
bibliotecă. Pe drum rămânem tăcuți. 

— Vorbim mai târziu, mormăie Peter, mă bate pe umăr și apoi 
pleacă. 

Rămân acolo uimit, singur și zăpăcit de toate insinuările 
nerostite. 


6 
„Din vârful Palatului Potala se înălţă un zmeu.” 


Dintotdeauna m-au atras mănăstirile, contemplarea pe care o 
presupun acestea, senzaţia de încremenire în timp, misticismul 
umil, apropierea de ceva mai mare, ceva intangibil. Însă nimic la 
Institutul Schimmer nu mă face să mă simt ca într-o mănăstire. 
Mă gândesc la Palatul Potala, legendara mănăstire din Lhasa, cu 
acoperișurile ei aurite și turlele încadrate de piscurile Tibetului. 

„Din vârful Palatului Potala se înălță un zmeu.” Este 
pătrunzătorul rând cu care se termină cartea care m-a adus 
pentru prima oară faţă în faţă cu viaţa monastică. Biblia hippy, 
Al treilea ochi, scrisă în 1956. Este autobiografia unui /ama 
tibetan, Lobsang Rampa, și descrie captivant viața din și 


dimprejurul mănăstirilor tibetane. Călugării studiau, se legau de 
zmeie și zburau, se rugau, filosofau și făceau incursiuni astrale. 
Am fost foarte surprins să aflu că, departe de a fi fost un călugăr 
scund, îmbrăcat în veșminte orientale, Lobsang Rampa era de 
fapt un englez destul de înalt, cu accent de Devonshire, fascinat 
de misticismul New Age dinainte de inventarea conceptului. Nu 
numai că se considera un /ama tibetan într-un trup de englez, 
dar mai și susținea că pisicile au fost trimise de pe alte planete 
ca să ne studieze. E de mirare că nu suport pisicile? 

Sunt sensibil la iluzii, în faţa lucrurilor care nu sunt tocmai 
ceea ce credem noi că ar fi. Nu prea știu ce să cred despre 
Institutul Schimmer, dar asta nu are cine știe ce semnificație. 
Uneori nu știu ce să cred nici despre slujba mea de la Colecţia 
de Antichităţi. Și nici despre apartamentul meu în dimineţile de 
duminică. 


După ce am dormit după-amiază, mă așez la masă și scriu o 
vreme în jurnal. Îmi place scârţâitul stiloului pe hârtie. E ca și 
cum ţi-ai asculta gândurile. Unul dintre gândurile mele, care 
tocmai scârţâie pe hârtie, este că Institutul Schimmer e unealta 
lui MacMullin. E foarte posibil să fiu doar paranoic, dar măcar 
sunt consecvent. 

Imi las gândurile să rătăcească printr-o pădure neagră și 
cețoasă de întrebări și teamă. Dacă perspectiva Institutului e 
mai mult evreiască, poate că e în interesul lor să dea în vileag 
conţinutul raclei, ca să demonstreze o dată pentru totdeauna că 
creștinii s-au înșelat. Dar dacă Institutul are mai mult o 
perspectivă creștină, poate că vor să distrugă conţinutul raclei 
ca să-și protejeze credinţa, Biserica, puterea. Pădurea asta e 
cam vastă pentru mine, iar ceața e prea densă. Nu-mi rămâne 
decât să aleg: două conspirații la preţ de una. 


7 


Mai târziu în aceeași seară, apăsat de gândurile mele 
obsesive și de grijile absurde, mă târăsc până la recepţie și apoi 
în bar. Nu văd nicio persoană cunoscută, dar câteva minute mai 
târziu sosește Peter, grăbit. Ne salutăm și găsim o masă în 
spatele pianului. Chelnerul e atent. Ne aduce cafea, ceai și 


coniac încă înainte să comandăm. Peter ridică paharul și spune 
„Noroc”. 

— Pot să te-ntreb ceva? fac eu o încercare, sorbind din coniac. 

— Sigur. 

— Ce crezi că se află-n raclă? 

— Racla Sfintelor Taine, zice Peter încet, plin de respect. 

Se încruntă, gânditor. 

— Ca orice alt mit, probabil că e o deformare a adevărului. 
Biserica a înfrumusețat povestea de-a lungul secolelor, așa cum 
procedează de obicei. 

— Ce vrei să spui? 

— Unul dintre manuscrisele pe care le-am studiat aici, la 
Institutul Schimmer - un document redactat în secolul al Iil-lea 
-, sugerează că Isus Hristos a lăsat în urmă o colecţie de texte 
pe care le-a scris sau dictat chiar el. 

— Pe bune? 

— Îhî. 

— Ce fel de texte? A 

— De unde să știu eu? Nu le-a citit nimeni. In plus, e doaro 
ipoteză. 

— Dar ce susținea manuscrisul în care ai citit ipoteza asta? 

— Se sugera c-ar exista un set de reguli de viaţă, de porunci, 
de noi legi, dacă preferi să le spui așa. Manuscrisul de care 
vorbesc era într-un vas sigilat găsit într-o cameră mortuară 
egipteană. Am ţinut informaţia secretă până când am înţeles 
mai bine despre ce e vorba. La început, nu ne-am dat seama de 
importanţa descoperirii, dar pe urmă am observat similitudinile 
cu mitul Raclei Sfintelor Taine. 

— Incredibil! 

— Vaticanul a intrat în panică după ce a aflat. Am primit o 
delegaţie papală, dar nu le-am permis să se implice. Vaticanul 
trebuie să clarifice multe lucruri. Adevărul e doar unul dintre 
aceste lucruri, dar nu e nici pe departe printre priorităţile lor. 
Acum, Vaticanul e strâns cu ușa: știe că știm ceva, dar nu și ce 
anume. Și asta nu prea le convine. 

— Stai puţin! Vrei să spui că racla de aur găsită la mănăstirea 
Værne ar putea conţine un manuscris dictat de Isus Hristos? 

Peter își azvârle braţele în lături. 

— Totul e posibil, zice ridicând din umeri. 


— Oare Vaticanul și-a trimis agenţii pe urmele mele, ca să 
pună mâna pe raclă? 

— Agenţi? râde Peter. Bineînţeles că cei de la Vatican au 
metodele lor, dar s-au obișnuit într-atât să li se dea ascultare, 
încât nu prea știu cum să se poarte cu un om care refuză să 
facă ce-i poruncesc ei. Nu, mă-ndoiesc că Vaticanul e pe urmele 
tale. 

— Dacă manuscrisul există, chiar și în teorie, ar fi trebuit s- 
audă mai mulţi oameni de el, nu? 

— Sau poate că cineva vrea să menţină secretul cu privire la 
informaţiile astea. 

— De ce? 

— Cred că poţi să-ţi imaginezi. 

lau o dușcă de coniac. 

— Ar fi ceva colosal: fapte religioase care nu sunt conforme 
cu norma... Lucruri care ar schimba felul în care înțelegem 
creștinismul. 

— Un gând înspăimântător pentru mulţi. 

— Înspăimântător? 

— Cea mai senzaţională știre din toate timpurile, mai 
fascinantă decât aselenizarea: propria evanghelie a lui Isus 
Hristos. 

Gândul ăsta îmi dă ameteli. Sau poate coniacul e de vină. 


8 


Barul se închide la unsprezece. Savanţii cuminţi se culcă 
devreme, cel puţin în deșert, unde nu prea ai cum să 
păcătuiești. Ne scurgem pe marmura lucioasă a recepţiei, care e 
aproape pustie. Peter e puţin beat. 

— Mergem să luăm o gură de aer? mă întreabă. 

Îi spun că mi se pare o idee bună. 

Afară e întuneric beznă și au răsărit stelele. Aerul e cam rece, 
dar are un miros dulceag. Peter merge înaintea mea, înconjoară 
clădirea, apoi o ia în sus pe deal și ajunge în dumbrava de 
smochini și măslini. Ne croim drum șovăind prin strălucirea 
slabă a lunii și a stelelor și a ferestrelor luminate din Institut. 

Ajunși puţin mai sus, ne oprim sub un copac ale cărui ramuri 
se întind deasupra noastră ca un tavan. Ghearele secolelor i-au 
brăzdat scoarța. Luna sclipește printre frunze ca un lampion 


japonez. Aerul deșertului, surprinzător de rece, are un efect ușor 
îmbătător asupra noastră, de parcă după primul colț ar fi o 
canistră - poate ascunsă sub forma unui cactus - din care iese 
un fel de gaz narcotic. 

— Odată, aici era o oază naturală, spune Peter, trăgând adânc 
aer în piept, ca și cum ar savura aromele. Călugării au plantat 
copacii ăștia și i-au îngrijit. E un miracol că vreo plantă crește în 
locul ăsta. 

— Cine erau călugării ăştia? 

— Un grup de evrei și creștini. Oameni răzvrătiți, 
nonconformiști. Voiau să pună bazele unei noi comunităţi. 

Peter râde, iar hohotele lui poartă o undă de venin. 

Privesc înainte, în întuneric. De aici, de sus, Institutul arată ca 
o navă spaţială prăbușită, strălucind în vreme ce se topește în 
pământ. Asemenea unui efect special pus la cale dinainte, o 
stea căzătoare brăzdează cerul. 

— Ce frumos! exclam. 

— Realist vorbind, o stea căzătoare nu e decât un fir de nisip 
care arde la contactul cu atmosfera Pământului, explică Peter. 

Totul e întunecat, negru și tăcut. Atmosfera aceasta îmi 
inspiră o senzaţie de intimitate. 

— Peter, cine ești tu? 

Rânjind, scoate din buzunarul interior o ploscă plată, legată în 
piele. Îi de filetează dopul și mi-o întinde. 

— Cine sunt ca rotiță din mecanism? 

— Da, hai să pornim de-aici! 

— Nu sunt absolut nimic. 

lau o gură. Coniacul mă arde pe gât. 

— Dar la scară mai mică? 

li dau plosca înapoi, invitându-l să bea cu o aplecare a 
capului. la o dușcă, se înfioară, apoi mai bea o dată. 

— La scară mică, spune el, sunt o albină foarte harnică. 

Ne privim. Imi face cu ochiul, ca și cum ar înțelege că 
răspunsul lui de fapt nu e un răspuns. 

— Imi dai impresia că știi o grămadă de lucruri despre raclă. 

— Știu doar teorii, îmi zice încet. Sunt asistent universitar, îmi 
câștig pâinea știind astfel de lucruri. 

— Dar cunoștințele tale sunt atât de precise! 

— Cine a spus că știu ceva cu adevărat? Îmi dau și eu cu 
presupusul. 


— Păi, atunci, hai să ne dăm cu presupusul în continuare! 

— Ce te frământă? 

— Dacă Racla Sfintelor Taine există cu adevărat și dacă e 
chiar artefactul găsit la Mănăstirea Værne... încep eu, apoi 
aștept, aruncându-i o privire piezișă. De ce ar vrea cineva atât 
de mult s-o ţină doar pentru el? 

— Îmi închipui că l-ar interesa conţinutul raclei. 

— Dar cine? 

— Posibilităţile sunt atât de numeroase: savanţi, colecționari, 
Vaticanul, facțiuni clandestine. 

— Şi de ce? 

— Închipuie-ţi că mesajul manuscrisului e de o natură 
delicată. 

— De pildă? 

— De pildă, ceva care ar putea afecta dogma acceptată. 

— În ce fel s-o afecteze? 

— Într-un fel care ar atrage după sine nevoia de a rescrie 
istoria biblică. 

— Ce importanţă ar avea chestia asta? 

— Ei, acum spui asta doar de dragul discuţiei! Prin definiţie, în 
Biblie nu există greșeli. Biblia nu poate fi corectată. 

— Dar - din punct de vedere practic - ce importanţă ar avea 
faptul că manuscrisul ar contesta câteva idei? 

Peter se încruntă. 

— Prietene, doar nu vorbeşti serios! Gândește-te puţin! 
Întregul stil de viaţă creștin s-ar nărui. Oamenii ar începe să-și 
piardă credinţa în acest fel de viaţă. Asemenea idei ar amenința 
chiar poziţia Bisericii în societate. 

Fluier; sunetul e delicat, tremurător. 

— Asta s-ar întâmpla în cel mai rău caz, adaugă Peter. 

Ridică plosca și bea, privindu-mă. Inghite încet. 

— Dar nu sunt decât ipoteze, mai spune. 

— Nişte teorii captivante. 

— Istoria chiar e captivantă, în special pentru că istoria 
înseamnă numai interpretare. 

— Interpretare care se bucură de avantajul de a privi în urmă, 
la cele întâmplate. 

— Întocmai! Pentru contemporanii lui, Isus din Nazaret era 
mai ales un personaj politic. 

— Și Fiul lui Dumnezeu. 


— Ştii, abia după moartea lui a început lumea să se 
concentreze asupra naturii sale divine. 

— După moartea lui? 

— Da, mult mai târziu. Ca să-ţi poţi da seama de rolul istoric 
al lui Isus, trebuie să iei în considerare atât evreii, care 
așteptaseră două mii de ani apariţia unui Mesia, cât și situaţia 
politică din ludeea și Palestina aflate sub stăpânire romană. 

Peter își linge buzele și le șterge cu dosul mâinii. 

— Nu prea mă pricep la domeniul ăsta, recunosc. 

— Imperiul Roman devenise incredibil de puternic, explică el. 
Provincia ludeea era ca un fel de împărăție locală, cu Irod în 
fruntea ei, dar de fapt Ponţiu Pilat o guverna în numele Romei. 
Pentru locuitorii ludeii, Roma era un furuncul îndepărtat, dar 
supărător și purulent. Societatea din ludeea era un amestec de 
secte și grupuri, apostaţi și trădători, clerici și profețţi, bandiți, 
ucigași și escroci. 

— La fel ca orice metropolă din zilele noastre, comentez eu, 
luându-i plosca din mână. 

Coniacul e călduţ și mă amorțește. 

Peter are o figură absentă, pe care oamenii o capătă când 
sunt fascinaţi de un subiect și își închipuie că toţi ceilalți le 
împărtășesc fascinația. 

— Erau vremuri tulburi. Zeloţii i-au adunat pe farisei, pe 
esenieni și alte grupuri, alcătuind o mișcare politică și militară, 
cam în vremea nașterii lui Isus. Isus s-a născut exact la 
începutul unei răzmeriţe care a durat patru sute patruzeci de 
ani. Și cu toţii, până la ultimul, îl așteptau pe Mesia, un Salvator, 
un lider politic și religios. 

— Ceea ce au și primit. 

— Mă rog... Peter își încreţește nasul. Oare asta au primit? Hai 
să studiem puţin limbajul, semantica. Pentru noi, cei moderni, 
„mesia” și „salvator” au altă semnificaţie decât cea de atunci. În 
greacă, „mesia” se traduce prin christos - „Hristos”. In ebraică, 
dar și în greacă, sensul cuvântului este „unsul”, sau „alesul”. E 
un mod obișnuit de a numi un fel de rege sau lider. 

— Un lider înnăscut? 

— Exact! De fapt, toţi regii evrei care se trăgeau din David 
purtau titlul „mesia”. Până și preoţii pe care Roma îi proclama 
drept regi mai mici se autonumeau așa. Insă, pentru zelotți, 
niciunul dintre aceștia nu era Mesia cel adevărat. Salvatorul lor 


trebuia să se tragă din David. Dorinţa lor de a avea un Mesia era 
vecină cu isteria. Dar, ţine minte, ei nu așteptau o divinitate, ci 
un rege, un cârmuitor, un lider! Mesia era un titlu politic. 
Noţiunea de Fiu al lui Dumnezeu, așa cum îl percepem noi astăzi 
pe Isus, le-ar fi părut trasă de păr. Pe de altă parte, erau de 
părere că împărăţia lui Dumnezeu se va pogori cât de curând. 

— Dar în prezent credem în Fiul lui Dumnezeu și îl venerăm! 
protestez eu. Totuși, sute de milioane de oameni o fac, pe tot 
globul! 

Peter ia o piatră de jos și o azvârle în întuneric. Auzim cum 
lovește coasta dealului și sare de câteva ori înainte de a se opri. 

— Asta e situaţia, zice. 

lau o gură de coniac. 

— Și acum îmi spui că racla de aur ar putea conţine ceva care 
ar zdruncina credinţa asta? 

— Nu știu. Chiar nu știu. E posibil... Inspiră adânc. Vrei să știi 
ce cred eu? Cred că racla conţine ceva... 

Se oprește, ca și cum și-ar fi dat seama deodată că, în 
întuneric, cineva trage cu urechea la conversaţia noastră. Încerc 
să privesc prin noapte, așteptând să aud un foșnet de stofă, un 
pas călcând pe o creangă. Dar nu aud nimic. Mă întorc spre 
Peter, care își ferește privirea. li dau plosca. la repede câteva 
înghiţituri mici. Pe urmă își astâmpără arșița gâtlejului sorbind 
adânc aerul proaspăt. 

Ascultăm tăcerea. 

— Spuneai că, în opinia ta, racla conţine ceva... 

— ... care ar schimba felul în care înțelegem istoria, își 
termină el propoziţia. Și creștinismul. 

Tac. Dar pricep că asta poate fi o explicaţie pentru interesul 
extrem iscat de raclă. 

Peter găsește altă piatră și o aruncă în bezna nopţii. Poate că 
zăcuse în locul acela, nemișcată, vreme de cinci sute de ani. 
Probabil că zborul prin întuneric i-a provocat un mic șoc, dar 
acum e din nou nemișcată. Poate pentru alţi cinci sute de ani. 

— Te-ai putea exprima mai clar? îl întreb. 

Peter dă anemic din cap. 

— Dar de ce să fie manuscrisul ăsta atât de important? Poate 
că racla conţine... psalmi? Poezii? O scrisoare de dragoste scrisă 
de vreun Papă? Sau ceva asemănător. 


Peter râde, lovind cu pantoful o rădăcină care abia se ițește 
din pământ. 

— Prietene, un manuscris pus într-o raclă de aur și dus la o 
mănăstire de la capătul lumii nu conţine indicaţii pentru 
cumpărarea și îngrijirea măgarilor. De asta poţi să fii sigur! 

— Și atunci, care crezi c-ar putea fi mesajul? 

Se gândește. În timp ce meditează la întrebare, mă 
cercetează fățiș. 

— Ceva despre creștinism? mă întreabă. 

Sau poate e o afirmaţie. Nu sunt sigur. 

— Manuscrisul Q? sugerez eu. 

Mormăie aprobator. 

— Poate că da, poate că nu. De fapt, nu m-ar mira să fie așa. 
Dar am un presentiment... Nu, nu cred că e vorba de 
manuscrisul Q. 

— De ce nu? S-ar potrivi cu ipoteza ta. 

— Bjarn, ce știi despre Institutul Schimmer? schimbă el vorba. 

Arunc o privire în vale, spre clădirea luminată, uriașă. 

— E unul dintre cele mai serioase institute de cercetare 
pentru studii ebraice și creștine. 

— Corect. Asta e alibiul și reputaţia noastră academică. 

Se apleacă mai aproape, iar respiraţia îi duhnește a coniac. 

— O să-ţi spun un secret. _ 

Nu mai adaugă nimic, iar eu aştept. Imi dă plosca. lau doar o 
gură mică. 

— Mare parte dintre cercetările noastre sunt publicate în 
anale internaționale de prestigiu. Sau sunt făcute publice sub 
formă de rapoarte, disertaţii, monografii. Dar mai suntem 
implicaţi și în cercetări pe care nu le dezvăluim niciodată 
colegilor noștri. Sunt cercetări destinate unei elite. 

— Ce fel de cercetări? 

— Despre texte vechi. 

Din fericire, Peter nu se uită la mine, pentru că în clipa asta 
sunt convins că nu par prea impresionat. Speram să aud ceva 
mai interesant. Poate comori ascunse, camere mortuare regale 
uitate în negura timpului, enigmele Antichității, care nu au fost 
niciodată rezolvate, secretul Piramidelor, hărţi mistice care 
arată calea către văi inaccesibile, în care curg apele tinereţii 
veșnice, sclipitoare și albastre, izvorând din ghețari preistorici. 
Imaginaţia mea e destul de limitată. 


— Texte vechi, repetă Peter plescăind din buze, codul ADN al 
civilizației și al cunoașterii, dacă preferi. Sursa înțelegerii 
trecutului și, prin urmare, a înțelegerii identităţii noastre de 
astăzi. 

— E cam pompos spus, dar înțeleg ce vrei să spui. 

— Manuscrise originale, note și tradiţii, scrisori, legi și 
ordonanțe, imnuri, scripturi, pasaje biblice, Manuscrisele de la 
Marea Moartă, Nag Hammadi, care ar fi putut fi incluse în Biblie, 
dar n-au făcut parte niciodată din ea, pentru că aşa a vrut 
cineva. 

— Nu Dumnezeu? 

Peter pufnește. 

— Cu siguranță nu Dumnezeu! 

— Dacă nimeni nu știe ce se află în racla de aur, nici care este 
conținutul manuscrisului, de ce-și doresc unii cu atâta disperare 
să pună mâna pe el? 

Peter se uită în sus. Aerul e limpede. Stelele par un șuvoi de 
lapte revărsat printre frunze. Gândul că luminile care pâlpâie pe 
cer reprezintă trecutul mă copleșește. Cele mai îndepărtate 
stele au încetat să lumineze cu mult înainte de nașterea 
Pământului. 

Facem câţiva pași. Peter se așază pe o piatră. 

— Dac-ar fi să-mi dau cu părerea, aș zice că are de-a face cu 
fragmente din Biblie. 

Mă așez lângă el. Simt răceala pietrei prin stofa pantalonilor. 

— Te referi la manuscrisele biblice originale? 

— E un exemplu. Fie texte absolut necunoscute, dar 
importante, fie manuscrisele originale ale unor fragmente 
cunoscute, care dovedesc că textele au fost schimbate. 

— În Biblie? 

Peter aprobă cu un gest al capului. 

— Te miră? 

— Să știi că da. Vrei să zici că cineva a-ndrăznit să umble la 
textele Bibliei? 

— Bineînţeles. 

Peter scoate o ţigară și o aprinde. Flacăra brichetei produce o 
mare de lumină în întuneric. Simt în aer roiuri de insecte pe care 
nu le putem vedea. Mirosul fumului alungă din oază aromele de 
flori și copaci. 


— Biblia n-a fost scrisă ca o entitate unitară, definitivă. Biblia 
era înţelegere și interpretare colectivă. Cineva a început-o, alții 
au terminat-o. lar între început și sfârșit, istorisirile au fost 
modificate. 

Trage fumul în piept și îl scoate pe nări. 

— Ca să poţi să-nțelegi Noul Testament, trebuie să-nțelegi 
istoria. Nu poţi să citești Biblia făcând abstracţie de realitatea 
istorică a vieţii profeților și evangheliștilor. 

Mormăi și mai iau o dușcă de coniac. Cineva aprinde lumina în 
bibliotecă. Domurile de sticlă pâlpâie, albastre și îndărătnice, ca 
și cum tuburile fluorescente ar fi dormit adânc și acum nu vor să 
se trezească. 

— Nu prea văd legătura dintre istoria Bibliei și Cavalerii 
Ospitalieri, îi spun. 

— Au sosit mult mai târziu, ca diriguitori și protectori ai 
științei ascunse în raclă. Știință pe care încă o tăinuiește. În 
1187, când lerusalimul a fost cucerit, Cavalerii Ospitalieri și-au 
mutat sediul în fortăreața cruciată de la Acre. Au rămas acolo 
patru sute de ani, spune și șovăie. Puţini știu că, în perioada 
petrecută la Acre, Cavalerii Ospitalieri s-au împărţit în două 
grupuri. 

— S-au despărțit în două grupuri? 

Simt că informaţia asta e importantă, dar nu înţeleg de ce. În 
întuneric, ochii lui par că lucesc. 

— Poate părea nesemnificativ. Foarte puţini istorici și experți 
în chestiuni religioase știu că ordinul lor s-a divizat. Și mai puţini 
cunosc motivul. Ramura bine documentată din punct de vedere 
istoric s-a mutat în Cipru, în Rodos, apoi la Messina, și a ajuns la 
Malta în 1530. 

— Și celălalt grup? 

— Au dispărut. Sau, mai bine zis, s-au dat la fund. 

— De ce? 

— Nu știu. 

— Dar... 

— Hai să ne dăm cu părerea! Dacă ramura ascunsă apără un 
secret? Dacă singurul ei scop este să asigure transmiterea și 
protejarea unor cunoștințe? 

— Și cine ar conduce această ramură? 

— Poate că încă mai există un Mare Maestru. 

— Un Mare Maestru al Cavalerilor Ospitalieri? 


— Unul despre care nici măcar membrii Ordinului Cavalerilor 
Ospitalieri n-au cunoștință. Un Mare Maestru secret. 

— La ce bun să existe un Mare Maestru dacă stă așa de 
ascuns? 

— Poate că el e cel care transmite cunoștințe despre trecut. 
Poate că el are nevoie de manuscris. 

— Ai spus-o ca pe o întrebare? 

— A fost o presupunere. 

— Tu știi ceva! 

Peter își dă ochii peste cap. 

— Eu? Ce să știu eu? Ce naiba căutau Cavalerii Ospitalieri în 
Scandinavia, tocmai în Norvegia îndepărtată și îngheţată? De ce 
le-ar fi trecut prin cap să ascundă un obiect într-un octogon, la 
capătul Pământului? 

Nu răspund. Nici nu comentez faptul că Peter știe de octogon, 
deși nu i-am vorbit niciodată despre el. Probabil e extraordinar 
de bine informat. 

— Poate că manuscrisul conţine un fel de hartă, sugerez eu. 

— Ce fel de hartă? 

— Una care duce la o comoară. 

— La o comoară? Peter pare să nu înțeleagă. Ce fel de 
comoară? 

— Habar n-am... Poate averea ascunsă și uitată a Dinastiei 
Merovingiene? 

Peter izbucnește în râs. 

— Vasăzică faci parte dintre cei care cred basmele astea de 
adormit copiii? Cum că, într-un anumit moment din istorie, chiar 
au existat oameni care și-au ascuns averile atât de bine, încât n- 
au fost găsite niciodată? 

— De fapt, nu cred nimic. Pur și simplu îmi dau cu părerea. Ca 
tine. 

— Hai să-ţi zic ceva: la fel ca teoriile conspirației despre 
francmasoni și evrei, poveștile despre comori îngropate sunt 
printre cele mai durabile și răspândite. 

— Și ce te deranjează la ele? Poate că au un sâmbure de 
adevăr. 

— Problema lor e că presupun că un om nespus de bogat ar 
face un lucru atât de tâmpit - să-și ascundă ori să-și îngroape 
averea -, în loc s-o lase pe mâna unei persoane de încredere, 
zice Peter și râde batjocoritor. Amintește-ţi că bogătașii se 


îmbogățesc tocmai pentru că adoră banii și toate zorzoanele 
care-i însoțesc. Nimeni nu și-ar dosi averea fără să le spună 
celor mai apropiaţi și mai dragi lor unde a ascuns-o. 

— Păi dacă cineva ar fi în stare să afle unde e îngropată, voi 
aţi fi ăia, îi spun. 

Mormăie ceva în barbă - cel mai probabil, o afirmaţie. 

Îmi dreg vocea, neliniștit. 

— Peter, ești creștin sau evreu? 

Trage adânc aer în piept, scoțând un fluierat chinuit. 

— Ce cred eu nu contează, îmi spune încet. Cel mai mult mă 
interesează ceea ce știu. 


Mai târziu, după ce golim plosca și ne întoarcem pe trei cărări 
la Institut, Peter se împiedică de rădăcina unui copac. Doar 
reacţia mea rapidă îl salvează de la o plimbare de-a rostogolul 
pe stâncă. Bolborosește mulțumiri menite fie mie, fie unui zeu a 
cărui flacără arde în inima lui Peter. 

Ne despărţim la recepţie. 

Sunt beat, ametit și mi-e cam greață. Înainte de a mă trânti în 
pat, cufundându-mă în somn, îngenunchez ca un călugăr 
dinaintea vasului de toaletă din porțelan alb și vomit. 


9 


După un mic dejun servit atât de târziu încât ar putea fi numit 
prânz - pâine prăjită, omletă, iaurt cu prune și suc de portocale 
proaspăt stoarse -, dau fuga în bibliotecă. In dulapul demodat, 
cu fişe de cărți puse în ordine alfabetică, ajung la cuvântul 
VARNA, care mă trimite înapoi, la VÆRNE, unde găsesc trimiteri 
la patru cărţi și la o colecţie de manuscrise. Îmi ia patruzeci și 
cinci de minute să le caut pe un raft cu o înălțime de doi metri, 
aflat în subsolul bibliotecii. Un bibliotecar care aduce a 
absolvent chilian de academie militară, ce, mai presus de orice, 
își dorește să aplice cunoștințele învățate la cursul de tortură 
rafinată, scoate manuscrisele din cutie și le așază pe o masă 
acoperită cu fetru. Dar îmi dau seama imediat că nu mă vor 
ajuta prea mult: sunt scrise în ebraică. 

Imi petrec următoarea oră frunzărind o lucrare englezească 
despre ordine cavalerești, care le dedică mai bine de două sute 
de pagini Cavalerilor Ospitalieri și de trei ori pe atât Cavalerilor 


Templieri. Găsesc o teză de doctorat din 1921, a unui american 
care analizează tehnica literară a Sfântului Luca. Doctorandul 
afirmă că scrierile biblice ale lui Luca (un medic și tovarăș de 
drum al Sfântului Pavel) se apropie cel mai mult de stilul unui 
romancier modern. Luca scrie cu un fler epic care le era pe plac 
cititorilor săi greco-romani, educați și sofisticaţi. In Evanghelia 
lui, precum și în Fapte/e Apostolilor, îl descrie pe Isus drept un 
profet maiestuos, parcă desprins din Vechiul Testament. 
Inspirându-se din operele poeţilor greci, Luca îl reprezintă drept 
un personaj eroic, pe jumătate divin. Citesc mai departe. 

Găsesc o teză de licenţă, veche de șaizeci de ani, care 
abordează felul în care Luca și loan descriu schisma dintre 
iudaism și creștinismul pe cale să se nască. Se pare că Luca a 
inventat termenul „creștinism” pentru a descrie răspândirea noii 
credinţe religioase în Imperiul Roman. Uimit, citesc că Luca 
însuși fusese păgân și că cititorii lui erau în special cei care se 
întrebau dacă se poate să fii în același timp cetăţean mulțumit 
al Imperiului și creștin. Spre deosebire de Luca, loan nu este 
atât de pragmatic. Mai mult chiar decât alți evangheliști, este 
preocupat de spiritualitate, de divinitate, de mistică. Disertaţia a 
fost scrisă de un anume J.C. Schullz, născut în 1916, conform 
informaţiilor de pe pagina de titlu, și care subliniază că loan îl 
lasă pe Isus să vorbească în monologuri lungi, în care se declară 
divin pe faţă. loan descrie cum creștinii evrei au fost alungaţi 
mai întâi din sinagogi și apoi din iudaism. Dar, după cum afirmă 
autorul, acesta e mai degrabă un conflict teologic. Conflictul 
dintre evrei și creștini se purta pentru putere politică și 
economică. Pe scurt, era o luptă pentru control. 

Stau și citesc ore întregi, captivat de gândurile și 
interpretările altora. Caut ceva care să mă ajute să fac un 
progres, să înţeleg. Dar nu știu exact ce caut și, prin urmare, nu 
am ce să găsesc. 

Când observ că s-a eliberat un computer, traversez iute sala 
și ajung acolo înaintea unui cărturar care poartă o tichie 
evreiască din piele întoarsă. Computerul are acces la baza de 
date a bibliotecii și a Institutului. 

Mă conectez folosind un nume de utilizator pentru vizitatori, 
scris cu o cariocă pe bordura monitorului. E ușor să caut în baza 
de date: pot căuta după subiect, cuvinte-cheie sau numele 
autorului. Sau o combinaţie din acestea trei. 


Pentru început, tastez „Racla Sfintelor Taine”. Obţin nouă 
rezultate. Primul e titlul cărţii scrise de tata, Llyleworth și 
DeWitt. Mă simt cuprins de mândrie. Apoi găsesc un rezumat al 
mitului. Urmează un șir de trimiteri la Bérenger Saunière, 
Manuscrisele de la Marea Moartă, Varna, Cavalerii Ospitalieri, 
Mănăstirea Sfintei Cruci, Cambyses, Rennes-le-Château, Giulgiul 
din Torino, Papa Clement al Ill-lea, lezechia, manuscrisul Q, Nag 
Hammadi şi Biblioteca Institutului Schimmer. Celelalte 
documente legate de mit sunt protejate de o parolă. 

Ceva legat de referințele acestea face ca în mintea mea să se 
işte o neliniște vagă. Ca atunci când recunoști în stația de 
autobuz chipul celui care te chinuia, copil fiind. 

Îl chem pe unul dintre bibliotecari și îl întreb dacă are parola 
care să-mi acorde acces la documentele blocate temporar. Mă 
roagă să mă uit în altă parte și tastează caracterele secrete. 
Apoi își drege discret vocea. Privesc monitorul. 

„Neautorizat. Parola nivelului 55 necesară”, anunţă literele 
strălucitoare. 

Mă cuprinde un fior rece. 


10 


Adâncit în gânduri, merg pe holul lung, până ajung în camera 
mea. Covorul de pe coridor e verde-închis. Pașii mei sunt 
neauziți. Scot cheia din buzunarul pantalonilor și descui. 

Îmi dau seama instantaneu. 

Teancul de pagini cu informaţii de pe Internet e în aceeași 
poziție ca atunci când am ieșit din cameră, dar capătul de aţă 
gri pe care l-am băgat între două pagini a dispărut. Bucăţica de 
scotch lipită pe partea de sus a ușii șifonierului s-a desprins. 
Băţul de chibrit băgat în fermoarul întredeschis al valizei a căzut 
pe jos. 

Chestia asta nu mă sperie. Mă calcă pe nervi. Sunt furios pe 
ei, pe mine, pentru că nu mi-am dat seama că ei sunt peste tot, 
chiar și aici. Aici poate chiar mai mult decât în orice altă parte. 
De unde să știu eu că Peter Levi nu e plătit de SSI? Poate căe 
asistentul personal al lui Michael MacMullin. Poate că Llyleworth 
e într-o cameră înțesată de monitoare și boxe, de unde mă 
supraveghează cu ajutorul camerelor de filmat și al 


microfoanelor, prăpădindu-se de râs la auzul minciunilor pe care 
mi le îndrugă Peter ca să-mi ascundă ce se află de fapt în raclă. 

Ridic privirea spre tavan și ameninț cu pumnul puterile 
nevăzute, în eventualitatea în care mă privesc prin lentile 
invizibile. 


11 


Trebuie să-ţi respecţi tabieturile, chiar dacă uneori e greu să 
te ţii de ele. Îmi place să trag un pui de somn după prânz, chiar 
dacă încă nu am mâncat prânzul. E o modalitate de a-mi 
deconecta creierul de la realitate. 

Sting lumina, trag draperiile bej, mă întind în pat, acoperindu- 
mă cu cearșaful răcoros și apretat, apoi mă încolăcesc într-un 
ghem de membre, piele și păr. 

Dorm vreme de două ore. Visele nu îmi aduc alinare. Sunt 
alerte, înspăimântătoare, chinuitoare. Mă simt ca înconjurat de 
inamici dispreţuitori, care îmi râd în faţă, batjocoritor. Printre ei 
se numără profesorul Arntzen, mama, MacMullin, Liyleworth, 
Sigurd Loland și tata. Șoptesc, fac aluzii, mă iau peste picior, dar 
fug din calea mea și, când încerc să le vorbesc, se mistuie în 
ceața visului. 

Când mă trezesc, mă simt de parcă aș fi ciuruit și tot ce se 
află înăuntrul meu s-ar scurge pe podea. Durează vreo trei 
sferturi de oră până să mă trezesc de-a binelea. 

Când ajung la Birou, seara târziu, Peter Levi mă așteaptă 
așezat, pe jumătate ascuns în barul plin de umbre. Pupilele lui 
reflectă flacăra lumânării. Mă salută ridicând paharul cu coniac, 
îi fac cu mâna. 

— Nu ne mai putem întâlni în stilul ăsta, glumesc eu, 
așezându-mă. 

— Ai găsit ceva interesant azi? 

— Dar voi? contraatac eu. 

Se preface că nu înțelege. 

— Tocmai m-am trezit, îi spun. 

— Așa de târziu? 

— Dorm când mă simt obosit, nu când îmi spune ceasul c-ar 
trebui să mă culc. 

— Dar n-o să mai poţi să dormi noaptea, îmi atrage el atenţia, 
plin de solicitudine. 


— Nicio problemă. O să am timp de dormit după ce mor. 

Peter chicotește. 

— Ai spus ceva care mi-a stârnit interesul, îi zic. 

— Păi asta și speram. 

— Ai spus că Biblia a fost de fapt un proces și că 
evenimentele descrise în ea au fost modificate. 

Mă apucă de braţ. 

— Nu-mi place să vorbesc aici despre lucrurile astea. Prea 
multe urechi... 

— Hai să mergem în crâng! E plăcut acolo. 

Își golește paharul. Ne ridicăm fără o vorbă și părăsim barul. 
Am senzaţia că o sută de ochi mă privesc ieșind din bar, dar, 
când mă întorc, nimeni nu se uită la noi. 


12 


Ne plimbăm pe aleea pavată, trecem dincolo de micul scuar și 
ajungem în crâng. E liniște. Încep să mă simt ca acasă sub 
copacii aceștia. 

— Ca să-mi înţelegi raționamentul, îmi explică Peter în vreme 
ce urcăm dealul, mai întâi trebuie să-nțelegi perioada istorică 
despre care vorbim. Probabil că majoritatea oamenilor au o idee 
vagă despre cum stăteau lucrurile când trăia Isus, dar 
reprezentarea asta a fost distorsionată de versiunea prezentată 
în Biblie. În Noul Testament totul gravitează în jurul lui Isus 
Hristos. 

— Și de fapt nu așa era și atunci? 

— Isus a trăit în vremuri frământate, iar după moartea lui 
situaţia nu s-a îmbunătăţit. Evangheliile au fost scrise la multă 
vreme după viaţa și moartea lui Isus. Cronicarii au repetat ceea 
ce li se spusese. Au parafrazat sursele scrise. Dar ei înșiși erau 
rezultatul epocii în care trăiau. Au fost influențați de 
evenimentele care îi înconjurau și de zeitgeist. 

Ne ajutăm unul pe altul să sărim peste un trunchi de copac 
căzut. Ramurile sunt pline de frunze care par sănătoase și dau 
impresia că arborele e încă viu. Înainte de a ne continua drumul, 
Peter scutură scoarța de pe pantaloni. 

— Trebuie să începem cu răzmeriţa evreilor, zise el, căderea 
lerusalimului și distrugerea Templului. Şi cu felul în care evreii 
se simțeau după acea pierdere umilitoare. Cei mai înflăcăraţi 


răzvrătiți s-au refugiat în fortăreaţa Masada, aflată pe un zid 
stâncos. Când soldaţii romani au invadat fortăreața, n-au găsit 
pe nimeni. Nu era ţipenie de om. Își luaseră viaţa cu toţii. Au 
preferat sinuciderea decât să se supună romanilor. Și, astfel, 
Masada a ajuns să simbolizeze onoarea evreiască. 

— Chiar dacă pierduseră lupta? 

— Sigur că fuseseră înfrânți, dar înfrângerea a fost mândră și 
neînfricată. Evreii erau prea puţini la număr, iar forțele 
inamicului, prea mari. Însă acea revoltă înăbușită a semănat 
seminţele îndoielii atât în rândurile evreilor, cât și în cele ale 
creștinilor. Cu toţii aveau nevoie de răspunsuri. lerusalimul 
fusese distrus. Templul zăcea în ruine. Unde era Dumnezeul lor? 
Care era voia Lui? Dar intenţia Lui? Fără Templu, care era un loc 
de adunare, vechii preoți și-au pierdut temelia puterii. 

— Dar cineva era pregătit. 

— Bineînţeles. Și anume, fariseii. Cu alte cuvinte, rabinii. Ei au 
umplut golul lăsat în urmă de preoţi. Rabinii sunt cei care i-au 
condus pe evrei pe calea pe care se află și astăzi. 

— Și creștinii? 

— Proaspeţii creștini încă făceau parte din iudaism. Dar erau 
și mai nedumeriţi ca înainte. Ce se alesese de împărăţia lui 
Dumnezeu, care le fusese promisă? Unde era Mesia? Marcu voia 
să răspundă la toate aceste întrebări. Și-a scris Evanghelia în 
anul 70 d.H. La patruzeci de ani după crucificare. El a fost primul 
care și-a redactat Evanghelia, cu toate că în Noul Testament e a 
doua ca poziţie. Dar a scris-o la patruzeci de ani de la moartea 
lui Isus. E o lungă perioadă de timp. 

Ne oprim. Peter își aprinde o ţigară și privește capătul aprins, 
desenând cu ea cercuri în întuneric. 

— În intervalul ăsta, povestea lui Isus a circulat sub formă de 
istorisiri orale și imnuri, continuă Peter. În micile comunităţi 
creștine, oamenii se strângeau în jurul vetrelor și focurilor de 
tabără și povesteau mai departe ceea ce le fusese transmis de 
alții. Unii au modificat puțin poveștile. Au eliminat câteva 
elemente, au adăugat altele. Povesteau despre parabolele și 
miracolele lui Isus, despre vorbele și faptele lui. Făceau schimb 
de amintiri, dar acestea erau animate de vise, de speranţe și de 
aspirații istorice din trecut. Adevărul se amesteca cu legende, 
mituri și imnuri. 


Undeva, în apropiere, generatorul diesel al sistemului de 
irigare începe să murmure. 

— Mulţi învăţaţi sunt de părere că Marcu a scris de la Roma, 
alții zic că din Alexandria sau Siria. Dar toată lumea e de acord 
că Marcu și cititorii lui se aflau în exil, departe de ţara lor natală, 
că vorbeau greaca și nu prea cunoșteau obiceiurile evreilor. 

— Adică erau ca niște străini? 

— Da, într-un fel, spune Peter căzut pe gânduri. Oamenii ăștia 
își căutau originile. Evanghelia după Marcu a fost scrisă imediat 
după înăbușirea revoltei evreiești. Inchipuie-ţi starea lor de 
spirit! Erau disperaţi, indignaţi. Aveau nevoie de o credinţă 
nouă, de speranţă. Aidoma lui Isus pe cruce, cititorii lui Marcu 
aveau sentimentul că Dumnezeul lor îi părăsise. Lumea îi 
respingea și erau împinși de colo-colo. 

— Așa că au căutat alinare în scrierile lui Marcu? 

Peter inhalează adânc fumul de ţigară și îl scoate afară în 
timp ce vorbește: 

— Marcu se considera o sursă de inspiraţie. Un om care putea 
aduna evreii în jurul unei noi speranţe. Mulți dintre ei fuseseră 
maltrataţi de romani. 

O boare plăcută cutreieră crângul. Aduce cu ea arome ușoare, 
care, pentru o clipă, copleșesc mirosul de tutun parfumat. 

— În conformitate cu spiritul vremii, Marcu îl prezintă pe Isus 
ca fiind misterios, mistic și divin. Pentru evanghelist, Isus nu e 
un răzvrătit, așa cum îl consideraseră mulți înainte de revoltă. 
Isus avea o latură mai profundă, o trăsătură care a condus la 
secretul mesianic, așa cum îl numesc istoricii religiilor. 

— Și asta-nseamnă... 

— Oamenii trebuiau să bănuiască cine e Isus, nu și să 
înțeleagă. Își învăluie identitatea în ceaţă. Misiunea Lui pe 
pământ nu e să înfăptuiască minuni. La acea vreme, aproape 
orice om înţelept putea face miracole. Dar numai Isus știa că El 
e Fiul lui Dumnezeu. Venise pe pământ ca să sufere și să moară, 
să mântuiască omenirea. 

— O treabă însemnată, comentez eu. 

Peter ţine ţigara cu vârfurile degetelor și trage fumul în piept, 
cu ochii aproape închiși. Văd cum în Institut o lumină se stinge 
într-o cameră și se aprinde în alta. Simt o prezenţă dincolo de o 
perdea. Peter scoate sticluţa și mi-o dă. E plină. lau o dușcă de 


coniac și i-o dau înapoi. Peter se uită în gol, soarbe alcoolul, pe 
urmă îmi întinde sticluța din nou. 

— Cititorii lui Matei erau cu totul altfel decât cei ai lui Marcu. 
Matei era un evreu creștin, care și-a scris Evanghelia la 
cincisprezece ani distanță de cea a lui Marcu. Citise scrierile lui 
Marcu și a inclus majoritatea informaţiilor în propria lui 
evanghelie. Cititorii lui Matei erau în același timp evrei și 
creștini. Se refugiaseră în satele de la nord de Galileea, sau de 
la sud, în Siria. Și acolo rabinii se bucurau de multă influenţă. 
Creștinii erau minoritari. Pentru Matei, era important să scoată 
în evidenţă faptul că Isus era evreu. Nu e o coincidenţă faptul că 
Matei își începe Evanghelia cu arborele genealogic al lui Isus, 
care ajunge până la Abraham. Dar e un paradox că Matei a 
urmărit descendența lui losif, cu toate că acesta nu este 
considerat tatăl lui Isus. 

Râdem încet. 

— Matei a încercat să facă în așa fel încât reprezentarea lui 
Isus să semene cu cea a lui Moise, explică Peter. În Evanghelia 
după Matei, Isus îi vorbește poporului Său de pe un munte, 
asemenea lui Moise, și îi sunt atribuite cinci predici, care 
corespund cu cele cinci cărţi ale Pentateuhului. Probabil că 
Matei voia ca cititorii că îl considere pe Isus un fel de Moise mai 
puternic. În Evanghelia după Matei, fariseii apar atât de des 
pentru că această categorie i-ar fi ațâțat cititorii. Puterea lor a 
crescut după răzmeriţă. Fariseii și creștinii se luptau să câștige 
controlul asupra viitorului iudaismului. 

Peter se oprește o clipă și oftează ușor. Se uită la ţigară, 
strivește cu vârful degetelor capătul care arde și aruncă mucul. 

— Apoi a urmat o altă revoltă a evreilor, care i-a rupt pe evrei 
de creștini o dată pentru totdeauna. La șaizeci de ani după lupta 
de la Masada, un cunoscut răsculat evreu, Bar-Kokhba, a condus 
o revoltă împotriva romanilor. S-a autoproclamat urmașul 
Regelui David și noul Mesia. Evreii au început să se agite iar. Era 
într-adevăr cel pe care-l așteptau? Salvatorul lor venise în 
sfârșit? Mulţi s-au grupat în jurul noului erou, mai puţin creștinii. 
Ei aveau deja un Mesia al lor. Bar-Kokhba și-a condus 
susținătorii spre niște peșteri aflate nu departe de Masada. 
Romanii le-au descoperit ascunzișul și i-au atacat. O parte dintre 
evrei s-au predat, alţii au murit de foame. Recent, arheologii au 
descoperit patruzeci de schelete de femei, copii și bărbaţi în 


Peștera Ororii. În Peștera Scrisorilor au găsit scrisori din partea 
lui Bar-Kokhba, în care scria că sperase să poată ţine piept 
asediului. Dar nu s-a-ntâmplat așa. Speranțele evreilor într-un 
nou Mesia au murit odată cu Bar-Kokhba. 

— Şi creștinii? 

— Încă așteptau ca Isus să se-ntoarcă, așa cum promisese. 

— Dar nu s-a-ntâmplat nimic? 

— Absolut nimic. Speranţele cu privire la împărăţia lui 
Dumnezeu au devenit din ce în ce mai abstracte, mai 
spiritualizate, atât pentru evrei, cât și pentru creștini. Se poate 
spune că creștinismul are doi fondatori: pe Isus, cu învăţăturile 
lui simple, pline de căldură, și pe Apostolul Pavel, care a făcut 
din Isus un personaj mitologic, divin, și care a împrumutat 
învățăturilor acestuia latura lor religioasă abstractă și spirituală. 

— Dar dacă Isus n-a fost decât un personaj politic, atunci baza 
creștinismului dispare, intervin eu. 

— Odată cu unul dintre stâlpii moștenirii culturale a civilizaţiei 
occidentale, adaugă Peter. 

Rămânem tăcuţi în întuneric, meditând la aceste idei. 

Ceva începe să bipăie. La început, nu înţeleg ce e cu sunetul 
acela. Știu că vine dinspre Peter. 

— E pagerul meu. 

Îmi zâmbește sfios. Se chinuie să scoată pagerul dintr-un 
buzunar încăpățânat și apoi mijește ochii, încercând să citească 
literele de pe monitorul minuscul. 

— E frig aici, îmi spune. Să ne-ntoarcem la bar? O s-ajungem 
tocmai la timp ca să bem ceva cald înainte de închidere. 

Coborâm cu grijă spre Institut, cu privirea aţintită asupra 
potecii întunecate. 

— Și crezi că manuscrisul din raclă ar putea scoate la iveală 
ceva asemănător? Ceva ce ar schimba felul în care îl înţelegem 
pe Isus? îl întreb. 

— Tot ce se poate! 

— Mă-ntreb ce anume ar putea fi. 

— Păi să știi că nu ești singurul care se-ntreabă, îmi spune 
Peter râzând. 


13 


Zona de recepție e caldă și îmbietoare, plină de sunete - 
muzică de seară și zumzetul vocilor care vin din bar. Un telefon 
sună nerăbdător. Dincolo de biroul de la recepţie, o alarmă 
electronică scoate un zgomot surd, imperios. 

Peter mă împinge în bar și îmi spune să comand ceva cât timp 
lipsește el. Doar un minut. 

— Ştii, vezica... îmi șoptește, dându-și ochii peste cap. 

Când se întoarce, are o expresie ciudată. 

— S-a-ntâmplat ceva? îl întreb. 

— Absolut nimic. 

Mă pregătesc de atac. 

— Peter... Cunoști o societate numită SSI, din Londra? 

— Bineînţeles. 

Faptul că recunoaște mă ia prin surprindere. Mă aşteptam să 
facă pe prostul. 

— Ce știi despre ei? 

Peter ridică din sprâncene. 

— Ce anume vrei să știi? Ne-au finanţat multe cercetări. 
Colaborăm la mai multe proiecte. 

— Aveţi cumva și un proiect care are legătură cu mine? 

— Nu știam că ești un subiect de studiu. 

— In orice caz, sunt un subiect care prezintă interes. 

— Pentru SSI? 

— Întocmai! 

— Ciudat! O să ţină o conferinţă weekendul ăsta, „Noi 
perspective asupra etimologiei etrusce”. 

— Ciudat! spun la rândul meu. 

— De ce sunt interesaţi de tine? 

— Sunt sigur că știi deja răspunsul. Sunt în căutarea raclei. 

— Aha! 

Nu mai spune nimic. 

— Și cred că-ncep să-nțeleg de ce. 

— Te-ai gândit vreodată că poate au un drept legal asupra ei? 

Asta așteptam: un semn că și Peter e mai mult decât un 
satelit oarecare, orbitând în jurul vieţii mele. 

— Poate că da... 

— Probabil că nu vor decât să-i cerceteze conţinutul. 

— Cum să nu! 

— De ce ești așa de suspicios? 


— Pentru că toţi încearcă să mă păcălească. Și tu, presupun. 
Buzele îi schițează un rânjet. 

— Vasăzică toată povestea asta e ceva personal? 

— Foarte personal. 

Chelnerul care ne-a adus cafeaua și ceaiul vine la masa 
noastră cu o bucăţică de hârtie pe care i-o înmânează discret lui 
Peter. Acesta aruncă o privire pe bileţel și îl bagă în buzunar. 

— S-a-ntâmplat ceva? 

Își privește paharul. 

— Bjørn Beltø, ești un tip dat naibii! 

O spune aproape admirativ. Și, pentru prima dată, aproape că 
reușește să îmi pronunţe numele corect. 

— Mi s-a mai spus, zic. 

— Îmi placi. 

După ce își termină băutura, ochii îi sunt obosiţi și reci. Mă 
uimește că se ridică și îmi urează noapte bună. Mă așteptam să 
mă pună pe jar, să-mi ofere bani sau să mă amenințe voalat. În 
schimb, îmi strânge mâna ferm. 

După ce pleacă, rămân în bar să beau ceaiul călduț și să 
privesc lumea din jurul meu - voci scăzute, nestăpânite, 
învăluite în fum și râsete. 

Câteodată am impresia că toţi cei care mă înconjoară nu sunt 
altceva decât figuranţi în viaţa mea - angajaţi să mă urmeze 
oriunde merg, mereu, dar fără să pară că mă bagă în seamă =, 
iar clădirile și peisajele nu sunt decât niște decoruri construite în 
grabă, pentru a perpetua o iluzie. 

Ceaiul are un efect diuretic. După două cești, trebuie să mă 
strecor prin încăperea aglomerată, să trec de ieșirea de 
incendiu, până la toaleta bărbaţilor, imaculată și mirosind a 
dezinfectant. Mă străduiesc să nu mă uit în oglindă cât timp 
urinez. 

Printr-un noroc chior, întorcându-mă la bar, văd din 
întâmplare, prin îmbulzeala de braţe și capete, cum chelnerul 
discută cu trei bărbaţi. Incremenesc. Dacă cineva m-ar privi în 
clipa asta, ar crede că m-am transformat într-un stâlp de sare, 
complet alb și absolut nemișcat. 

Prin mulţime îl zăresc pe Peter. Îl văd pe King Kong. Și pe 
vechiul meu prieten, Michael MacMullin. 


Lângă intrarea principală dau peste un suport cu biciclete - 
mountain bike-uri moderne, folosite la deplasarea între clădirile 
complexului. Nu au sistem antifurt. Sunt destinate să fie folosite. 
Cine ar fura o bicicletă în deșert? 


14 


Luna strălucește. Totul în jur e întunecat și nesfârșit. Simt că 
în depărtare sunt munţi. Nu îi văd, dar am senzaţia că bezna se 
curbează la un moment dat. Totul e mare, plat și negru. Ca și 
cum aş merge cu bicicleta prin vid. Îmi împart atenţia între cerul 
care se arcuiește deasupra mea și lumina vibrândă a farului 
bicicletei, care trage după ea bicicleta pe asfalt. Mor de frig. 
Sunt speriat. Sunt sigur că exact ăsta e sentimentul care îi 
cuprinde pe astronauți în timp ce plutesc din ce în ce mai 
departe de nava spațială. 

Nu există sunete: nici coioți care să urle, nici șuieratul 
îndepărtat al unui tren, nici ţârâit de greieri. În conul ăsta de 
tăcere nu aud decât scârţăitul bicicletei. 

Noaptea nu are sfârșit. Lumina lunii e plată și rece. În 
întunericul ca de smoală, lumina farului meu înghite linia din 
mijlocul șoselei, metru cu metru. 


Spre dimineaţă, o dungă galbenă apare la orizont. Am tot 
încercat să pedalez în forță, ca să transpir, dar dinţii îmi 
clănțăne de frig. 

Mă opresc lângă un bolovan de culoarea ruginii. Sunt obosit și 
tremur. Mă așez pe șaua tare a bicicletei și mă bucur de răsărit. 


15 


Când aveam opt ani, tata și Trygve m-au luat pentru prima 
oară cu ei la saună. Tocmai ne întorseserăm după o zi de schiat 
printr-un frig cumplit, iar când m-au invitat să intru în saună m- 
am simţit ca și cum ar fi urmat să fiu iniţiat într-un ritual al 
adulţilor. In primele câteva minute, am stat stoic pe loc, 
încercând să respir. Apoi tata a vărsat o căldare de apă peste 
pietrele încinse din sobă. 

In deșert nu ai nicio ușă de lemn pe care să o zbughești afară. 


Căldura mă înconjoară ca un prosop fierbinte. Aerul e greu și 
încărcat. Fierbințeala mi se strânge în jurul trupului. E dureros 
să respiri. Razele soarelui mă sfredelesc, mă strâng ca într-o 
menghină. 

Pedalez cu mișcări mecanice. Fiecare rotaţie a pedalelor e o 
victorie. Deodată, îmi dau seama că am coborât de pe bicicletă 
și acum merg lângă ea, împingând-o. 

Aerul tremură. Căldura e ca un zid de cauciuc lipicios. 


Aud mașina venind cu mult timp înainte să se ivească, și 
astfel am timp să scot bicicleta de pe șosea și să mă ascund 
într-un șanț. Câteva minute mai târziu, mașina trece în viteză de 
mine. 

E un Mercedes cu geamuri fumurii. 

Din prudenţă și ca să-mi mai trag sufletul, rămân culcat în 
șanț. Odată, pe aici curgea un pârâu. Cu mult timp în urmă, prin 
Paleozoic. 

Mi-e sete. N-am luat nimic de băut. Când am plecat, nu era 
așa de cald. Am crezut că îmi va lua patru, cinci ore să ajung cu 
bicicleta de la Institut la civilizaţie. Rezist patru, cinci ore fără 
apă tot timpul, nu? Așa mă gândisem, dacă se poate spune că 
gândisem. 

Bucăţi de rocă șistoasă, ruginie, se văd în straturi inegale în 
albia uscată a pârâului. Micul șanț se îndreaptă către o coastă 
violetă. O insectă cu picioare lungi sare chiar prin dreptul ochilor 
mei. Arată ca o ființă mutantă, radioactivă, un hibrid între un 
cărăbuș și un păianjen. Măcar trăiește ceva pe aici. 

Soarele îmi arde faţa și mâinile, apăsându-mi umerii cu 
nerăbdare. Razele cântăresc câteva kilograme. Dacă nu aș avea 
gura atât de uscată, aș putea să scuip pe o piatră, ca să verific 
dacă lichidul sfârâie și se evaporă. 

Merg din nou cu bicicleta pe șosea. După doar câteva minute, 
simt cum flăcările mi se târăsc pe spate. Incerc să descalec și să 
mai împing bicicleta puţin. Asfaltul fierbe. Mă târăsc prin clei. 
Deasupra șoselei tremură valuri de căldură. Inima îmi bubuie în 
piept. De pe frunte, sudoarea mi se scurge în ochi. Oxigenul e 
absorbit încet din aer. Gâfâi și trebuie să am grijă să nu respir 
prea repede. Printr-o peliculă de lacrimi caut un pârâu, o 
fântână, orice ar putea oferi umbră. Orizontul se îngustează, ca 
și cum aș privi printr-un telescop la capătul greșit, dar setea 


încă nu m-a scos din minți. De-aș putea vedea un miraj, o fata 
morgana, o oază multicoloră, parcă desprinsă din desenele 
animate Disney! Dar înaintea mea nu se întinde decât o mare 
aurie de pietre, valuri de căldură și niște munţi în depărtare. 


16 


Îngenunchind pe o lespede de piatră, la marginea unei văi 
care altădată ar fi putut fi o sursă de apă, revin la realitate. 
Bicicleta a dispărut. 

Mă ridic cu greu în picioare și rămân pe loc, clătinându-mă, 
căutând șoseaua, bicicleta, orice îmi atrage privirea. Limba mi 
se lipește de cerul gurii și scoate sunete seci. Simt că-mi 
explodează capul. Mi-e greață. Icnesc, dar nu vomit nimic. Mă 
prăbușesc în genunchi și gem. Privesc în sus. Soarele arde cu un 
alb orbitor. 


E ultimul lucru pe care mi-l amintesc. 


VI 
Pacientul 


1 


Mi-au sfredelit craniul cu un cui incandescent, mi-au udat fața 
cu sodă caustică și mi-au băgat mâinile în lavă topită. 

Aud pulsaţiile ritmice ale unei mașinării electronice. Sunetul 
îmi amintește de ecoul pendulei de acasă, din casa aceea veche 
în care am crescut. O bătaie răsunătoare și constantă, care se 
hrănea cu timp. La fiecare oră, pendula izbucnea în dangăte. 

Mama nu a mai răsucit mecanismul pendulei de la 
înmormântarea tatei. Acum stă nemișcată, mărturie a dispariţiei 
tatei, și a propriei morți tăcute. 


2 


— Bjørn Beltø, ești un tip dat naibii! 

Cineva a micșorat lumina. Precaut, inspir, expir și inspir iar. 
Durerea mocnește. 

„Micule Bjørn... E timpul să te trezești... Bjarnaboo... Micule 
prinţ...” 

Sunt întins într-o cameră cu un tavan foarte înalt. Miroase a 
vechi. Pereţii de cărămidă sunt curaţi și văruiţi. O crăpătură 
subţire străbate tavanul care are pete de apă. 

— Trezește-te! îmi spune vocea. 

Patul e înconjurat de un suport de care e agăţată o perdea 
verde-deschis, aproape transparentă. 

Când îmi umezesc buzele crăpate cu vârful limbii, pielea mi se 
despică de la colţul gurii până la tâmple. Chipul meu e ca o 
mască de porțelan lăsată prea mult timp în cuptor și, dacă 
cineva ar atinge-o, s-ar face bucăți. 

„Micule Bjørn, trezește-te...” 

Mi-au înfipt un ac în mână. O perfuzie atârnă deasupra 
patului. Lichidul se scurge încet prin plasticul încolăcit, 
ajungându-mi în sânge. Mă întreb dacă e serul adevărului. 
Pentotal de sodiu, substanța care lubrifiază frânele minţii cu ulei 
și grăsime. 

Vocea întreabă: 

— Eşti treaz? 


Habar n-am dacă sunt treaz sau visez. Poate că sunt într-un 
spital. La prima vedere pare că au strâns niște aparatură 
medicală într-o cameră oarecare. Ca să mă îngrijească. Sau ca 
să mă păcălească. 

Îmi ridic mâinile bandajate. Parcă aș încerca să ridic două 
greutăţi de plumb topit. Gem. 

— Ai făcut insolaţie, îmi explică vocea. 

Îmi pare cunoscută. 

Capul îmi alunecă într-o parte. 

Îi văd genunchii. 

Își ţine mâinile în poală. 

Ca un bunic îngrijorat, Michael MacMullin stă așezat pe un 
scaun de lângă patul meu. Îmi măsoară trupul de sus până jos. 

— Ai arsuri de gradul Il și IIl pe mâini, pe cap și pe gât, 
adaugă. De la insolaţie, bineînțeles. Te-ai deshidratat. Ai fi putut 
să sfârșești rău. 

Gem. Îmi îndrept capul, cu grijă. Sincer să fiu, mă simt de 
parcă chiar am sfârșit rău. Încerc să mă ridic, cu mișcări ţepene. 
Capul începe să mi se învârtă. Mă agăţ de barele de oţel ale 
patului. 

— Te-am găsit la timp, îmi zice MacMullin. 

Nu e înarmat, dar asta nu e relevant. Sunt sigur că au metode 
mai umane de a se descotorosi de albinoșii incomozi. De pildă, o 
injecție. Sau poate că îi leagă dezbrăcaţi de un stâlp și îi lasă în 
deșert, pradă furnicilor. 

Simt o prezenţă dincolo de perdea, o siluetă ca o umbră 
cenușie care se apleacă ușor, ascultând. 

Nu se poate să fi trecut atâtea zile. Cum mai zboară timpul 
când te distrezi! Dincolo de fereastră, frunzele foșnesc. Un 
stejar? Un plop? Sunt culcat mult prea jos ca să îmi dau seama. 
Dar am impresia că nu mai sunt în deșert. Soarele e mai 
îndurător, lumina, mai blândă. Aerul miroase a îngrășământ și a 
vegetație. 

— Unde sunt? întreb și vocea mea seamănă cu un croncănit. 

Deșertul mi-a căptușit coardele vocale cu nisip. 

— Aici ești în siguranţă, Bjarn. Nu te teme! 

Glasul lui MacMullin e plăcut, blând, cald. 

Nu-mi pot desprinde privirea de umbra din spatele perdelei. 


— Ţi se administrează morfină contra durerii. Și ţi se aplică un 
unguent excelent, din aloe vera. Morfina te poate face să te 
simţi ușor toropit și amețit. 

O durere rece mă străbate. 

Își pune palmele pe cuvertură. 

— Bjørn, curajosul meu prieten, lucrurile au ajuns prea 
departe. Nu vrei să-mi spui unde ai ascuns racla? 

În timp ce îl privesc fără să-i răspund, ochii mi se închid de la 
sine. O clipă mai târziu, îl aud cum pleacă. 

Umbra a dispărut. 


În noaptea asta am băut vreo mie de litri de apă. La intervale 
regulate, o asistentă vine să verifice dacă sunt bine și dacă 
morfina își face efectul. Își face efectul de minune, mersi. 
Fanteziile mele sunt încântătoare. În cele mai multe dintre ele 
apare Diane. 

Delirând, aștept următoarea lor mișcare. 


E Diane. 

Dimineaţa devreme, o bătaie discretă în ușă mă trezește din 
moţăială. Mă chinui să găsesc cuvintele potrivite, până când îmi 
dau seama că kom inn în norvegiană și come in în engleză sună 
la fel. 

O voce mă întreabă, pe o tonalitate înaltă: 

— Cum te simţi azi? 

Glasul e plin de căldură și distant în același timp - sfios, 
formal, întrebător -, de parcă aș fi fost plecat doi ani la război și 
aș fi fost adus acasă, la cei dragi, cu mâinile sau picioarele 
amputate. 

Diane se îndreaptă spre fereastră. Stă acolo, pe jumătate 
întoarsă cu spatele. Işi încleștează pumnii, apăsându-i pe piept. 
Privindu-i mișcările spatelui, îmi dau seama că respiră sacadat. 
Sau poate că plânge. 

Fiecare așteaptă ca celălalt să vorbească primul. 

— Unde sunt? o întreb. 

Se întoarce încet. Are ochii roșii și plini de lacrimi. 

— Vai, în ce hal arăţi! 

— Am făcut o plimbare. Prin deșert. 

— Ai fi putut să mori. 


— De asta mă temeam. Ăsta a fost și motivul pentru care am 
fugit. 

— E tatăl meu, spune Diane. 

— Cine e tatăl tău? 

— Michael MacMullin! 

Mă uit în jos, la mâinile mele, la bandaje, la vârfurile degetelor 
care au mângâiat-o. 

— E tatăl meu, repetă ea. 

Imi iau o expresie impenetrabilă. La suprafaţă nu se poate citi 
nici urmă de emoție. Nu scot niciun cuvânt. O privesc. Așteaptă 
să-i spun ceva legat de mărturisirea ei. Pur și simplu încerc să 
înțeleg. 

— Să nu mă-nţelegi greșit, continuă Diane încet. 

Se apropie de mine. Îşi strânge și mai tare pumnii la piept. 

— Nu e ceea ce crezi. 

Nu scot un sunet. 

— Ne-am întâlnit întâmplător, îmi explică. Noi doi. A fost o 
întâmplare. M-am îndrăgostit de tine. Îmi pare rău... Au dat 
peste căutările mele din calculator, continuă Diane și își drege 
vocea. Tati mi-a cerut să-l ajut. 

În cele din urmă, o privesc în ochi. 

— Şi l-ai ajutat? o întreb. 

— Să nu crezi că... 

Nu poate vorbi mai departe. Cuvintele i se opresc în gât. 

Până și eu respir greu. Inima îmi bate să-mi spargă pieptul. 

— Așa se explică de ce ai ţinut morțiș să vii cu mine-n 
Norvegia. 

Face un pas spre mine și se oprește. 

— Bjarn, nu așa stau lucrurile! Nu e cum crezi. Totul e atât de 
greu! Nu voiam să... N-am vrut să... Sunt atât de multe lucruri, 
atât de multe lucruri pe care nu le-nţelegi! 

— Aici ai dreptate. 

— N-am premeditat nimic. Nu e ca și cum aș fi lucrat pentru 
ei. Ce a fost între noi... s-ar fi întâmplat oricum. Povestea cu tata 
a stricat ce a fost între noi. 

— Se poate spune și așa. 

— Nu vrei să le dai racla? Tu n-ai nevoie de ea. 

Așa cum stă acum, Diane îmi amintește vag de mama. Silueta 
ei și modul în care gesticulează. E ciudat că nu am observat 
până acum. 


— Mă urâști? 

Se așază pe marginea patului și se uită pătrunzător în ochii 
mei. 

— Nu. 

— Ai auzit ce ţi-am spus? mă întreabă imperios. 

Vorbește ca și cum nu ar suporta ideea că a făcut ceea cea 
făcut. 

— l-am ajutat ca să se termine odată totul! Am făcut-o de 
dragul tău. 

Îi mestec cuvintele, unul după altul, ca pe niște prăjituri 
irezistibile înmuiate într-o otravă cu acțiune lentă. Mă uit în ochii 
ei ca să-mi dau seama dacă vorbește serios sau dacă nu e vorba 
decât de un arsenal de clișee și fraze-standard, pe care le 
folosește în situaţii ca cea de acum. 

— Dar mai e ceva... zice. 

— Da? 

— Noi... 

— Ce e? 

— Tu și cu mine... începe ea din nou. 

— Ce-ncerci să spui? 

— Bjørn, noi... 

Strânge din pleoape atât de tare, de parcă ar vrea să stoarcă 
lacrimi din ei. 

O încurajez: 

— Da, Diane? 

— Nu... mai... suport! 

Pronunţă fiecare cuvânt cu mare greutate. 

Îi acopăr mâna cu mâna mea bandajată. Ne ascultăm 
respiraţia, ascultăm zumzetul mașinăriilor. Afară, în depărtare, 
se aude un tractor. Vântul foșnește printre frunze. Cineva bate 
cu ciocanul. Un moped cu amortizorul defect pornește, iar 
liniștea îi înghite încet zgomotul. 

— Nu poţi s-accepţi ideea că situaţia asta te depășește? mă 
întreabă încet. 

— Ce cauţi aici, Diane? 

— Au venit și m-au adus aici. 

— Din Londra? 

— M-au adus cu avionul. 

Pulsul îmi răsună în respiraţie. 

— Ce se-ntâmplă, de fapt? 


Apoi Diane face ceva ciudat. Începe să râdă ascuţit, cu 
sughițuri, un râs la graniţa cu isteria. Nu pricep ce o supără, dar 
râsul ei e molipsitor. Zâmbesc, iar surâsul face ca fața să-mi 
explodeze în flăcări de durere, după care leșin. 

Când mă trezesc din nou, descopăr că a plecat. 


Mai târziu, asistenta intră în cameră cu o seringă cu un ac 
enorm. Se amuză văzându-mi expresia înfricoșată și dă din 
mână, ca și cum ar fi un fleac. 

— Medicamente! exclamă într-o engleză stricată, arătând cu 
degetul spre perfuzie. Îţi face bine, oui? 

— Unde mă aflu? 

Bagă acul în una dintre intrările triple ale tubului și dă din cap 
liniștitor în timp ce injectează lichidul. 

— Vă rog... Unde mă aflu? 

— Da, da. 

Mă uit cum lichidul gălbui alunecă încet către acul înfipt în 
braţul meu, apoi îmi șterge durerea și întrebările. 


3 


Mai târziu, în aceeași după-amiază, MacMullin mă vizitează 
din nou. Unguentul și morfina amorțesc durerea, dar pielea mă 
ustură și mă mănâncă, iar morfina îmi transformă creierul într-o 
supă în care se bălăcesc gândurile. 

— A, astăzi arăţi mult mai bine! exclamă el. 

Minte. 

Își trage un scaun mai aproape de pat. 

Încerc să mă ridic în capul oaselor. Simt că pielea mea e cu 
două numere mai mică. În ciuda peliculei de indiferenţă creată 
de morfină, nu mă pot abţine să gem. 

— O să treacă, mă linişteşte el. Medicul m-a asigurat că 
arsurile sunt superficiale. 

— Când o să pot să plec acasă? 

— Îndată ce o să te simţi în stare să pleci. 

— Nu sunt prizonier? 

MacMullin râde. 

— Păi, aș zice că suntem prizonieri cu toţii. Dar nu ești 
prizonierul meu. 

— Am o grămadă de lucruri la care să mă gândesc. 


Își trece degetele prin părul cărunt. 

— Bjørn, ai făcut vreodată ceva din impuls? 

— Pot fi spontan, dacă am la dispoziţie îndeajuns de mult timp 
ca să pun totul la punct. Unde e Diane? 

— Diane? 

Privirea i se întunecă. Nu spune nimic. Deschide gura, dar se 
oprește. Încerc să-i descifrez expresia chipului. 

— Știu că ești tatăl ei, îl informez. 

Nu răspunde imediat, de parcă ar trebui să se gândească 
bine. Apoi spune: 

— Da. 

A vorbit încet, ca și cum ar fi oftat, ca și cum nu ar fi fost sigur 
de această informație. 

— Asta explică multe. 

Mă privește sever în ochi. 

— Ascultă-mă! Niciodată nu s-a purtat rău cu tine. Ea nu te-a 
trădat niciodată. Niciodată! 

— Ea... 

MacMullin ridică o mână, nu mai vrea să continue. 

— Ajunge! Nu acum. 

Un gând care îl amuză îi luminează chipul. Surâzând pe 
jumătate, buzele lui schițează cuvinte neauzite. Hipnotizat, 
observ cum peisajul lui lăuntric se schimbă. E ca și cum aș trage 
cu urechea la o conversaţie purtată de un pustnic cu el însuși. 

— Bjørn, suntem doi încăpăţânaţi afurisiţi. 

— Vorbește în numele tău! 

— Nu vrei să înapoiezi racla până când nu smulgi de la mine 
tot ce știu. 

— Nu vreau să obţin tot ce știi, MacMullin. 

— Și-atunci, ce vrei? 

— Doar adevărul. Adevărul despre raclă și conţinutul ei. 

Mă privește în ochi, iar respiraţia îi e îngreunată. 

— Prietene, ăsta e un secret pentru a cărui protecţie au murit 
oameni. 

— Ştii, îi spun, câteodată vorbeşti cam prea sforăitor. 

Expresia lui uimită se dizolvă într-un hohot de râs vesel, 
exuberant. Insultele nu îl deranjează niciodată, ceea ce e 
cumplit de enervant pentru noi, cei care folosim ironia și 
sarcasmul pe post de arme. 


— E ciudat că doi tipi demodaţi ca noi se încăpăţânează 
fiecare pe bucăţica lui, spune MacMullin. Vreau racla, vreau să-i 
protejez secretul. lar tu nu vrei să mi-o dai până când nu afli ce 
anume ascund. 

— Să nu crezi c-aș vrea să fiu în locul tău. 

— Nici nu-ţi cer asta! 

— Spune-mi: de ce aș avea încredere în tine? 

Dă din cap, întrebându-se încotro bat. 

— Mi-ai povestit de mașina timpului. Winthrop a pretins c-ar fi 
vorba de o navă spaţială. Peter mi-a expus teoriile lui fanteziste. 
Ce-ar trebui să cred din toate astea? Mă minţiţi cu toţii! 

MacMullin mă privește îndelung. Zâmbește viclean. 

— Am vrut să te zăpăcim, recunoaște el. 

— Aţi reușit! Felicitări! Sunt zăpăcit. 

— Am făcut toate astea cu un motiv. 

— Să știi că treaba asta o cred și eu. 

— Dar încearcă să-nțelegi! Racla n-ar fi trebuit s-ajungă în 
mâinile tale. Ești doar un element neașteptat, Bjarn. N-ar trebui 
să ne judeci pentru că facem tot ce trebuie ca s-o recuperăm. 

— Tot ce trebuie? 

— Ştii la ce mă refer. 

— Exact. Aţi vrut să mă zapăciți... 

— ... ȘI să-ţi dăm un răspuns pe care, dacă l-ai fi repetat mai 
departe, nimeni nu l-ar fi crezut. În același timp, un răspuns care 
să fie îndeajuns de incredibil încât să explice toate eforturile 
noastre de a recupera racla. 

— S-o recuperaţi? Alo, racla e la mine! 

— Exact! 

Se ridică și mă ia cu grijă de mâna bandajată. Mă privește 
mult timp. În cele din urmă, sunt nevoit să mă uit în altă parte. 
Se apleacă și mă mângâie pe păr. Pare să aibă lacrimi în ochi. 
Probabil că e din cauza felului în care se reflectă lumina. 

— Cine ești? îl întreb. 

Işi fereşte privirea. Nu răspunde. 

— Hai, cine ești în realitate? insist. 

— İn curând o să ne despărțim pentru totdeauna. O să te- 
ntorci la Oslo. Mi-au spus că ce e mai rău o să treacă în câteva 
zile. 

— Ei? 


— O să primeşti niște unguent pe care să-l iei cu tine. O să-ţi 
mai ușureze mâncărimile și usturimea. 

— Ce amabil din partea voastră! 

— O să-ţi aranjăm un zbor. 

— Voi? 

— Bjarn, ești așa de suspicios! 

— Nu sunt obișnuit ca toată lumea să fie pe urmele mele. 

— Poate că nu pe tine te caută. 

— Ha, ha! 

— Poate că vor să pună mâna pe un obiect pe care l-ai luat. 

— Poate că sunt gata să i-l dau, îi zic. 

— În schimbul a ce? 

Sunt ispitit să-i zic că vreau zece milioane de coroane, un 
Ferrari și o săptămână în Maldive cu o stripteuză peruviană care 
a visat dintotdeauna să facă sex cu un albinos, dar mă 
mulțumesc să-i spun: 

— În schimbul întregului adevăr. 

— Încă n-ai rezolvat enigma, nu? 

— Nu. Dar unii sunt de părere că albinoșii sunt mai tari de cap 
decât restul lumii. 

MacMullin râde amabil. 

— E vorba de manuscrisul Q? îl întreb. 

Ridică din sprâncene. 

— Q? În raclă? Asta chiar c-ar fi o dezamăgire, cu toate că nu 
pot să elimin nicio posibilitate. 

— Mai vreau să știu ceva. Ceva cu totul diferit. 

— Ce mai e? 

— Care e legătura dintre moartea tatălui meu și cea a lui 
DeWitt? 

— N-a existat nicio legătură. 

— Gata cu tâmpeniile! Totul se potrivește. 

— Au murit. Niciunul n-a fost ucis. Au fost două accidente. 
Toată lumea moare, mai devreme sau mai târziu. 

— Cum poți fi sigur că n-au fost omorâţi? 

— l-am cunoscut pe amândoi. Eram de față când a murit 
DeWitt. Eram în Sudan, pentru niște săpături. Pe atunci aveam o 
teorie, cum că racla ar fi fost îngropată în timpul unei campanii 
militare desfășurate de-a lungul Nilului. Charles era convins că 
mă-nșel și că racla e îngropată în Norvegia. S-a-mpiedicat și a 
căzut. Totul s-a petrecut din cauza unei tăieturi idioate care s-a 


infectat. Eram la tropice, departe de orice ajutor medical. 
Lucrurile s-au petrecut așa cum s-au petrecut, dat nimeni nu l-a 
ucis. Nici tatăl tău n-a fost omorât. 

— Pari atât de sigur. 

— Hai să nu mai răscolim trecutul! 

— Cum a murit tata? 

— Întreab-o pe Grethe! 

— Am întrebat-o. N-a vrut să-mi spună nimic. Ce știe ea? 

— Grethe știe aproape tot. 

— Asta ce vrea să-nsemne? 

— Va trebui s-o întrebi pe ea. Eu și Grethe am fost... am fost... 

Pentru o secundă, pare să fi rămas fără cuvinte. Apoi își 
recapătă stăpânirea de sine. 

— Am fost amanți, după cum probabil știi. Pe măsură ce au 
trecut anii, sentimentele s-au domolit. În cele din urmă, am 
devenit prieteni. Tot ce știu despre moartea tatălui tău știu de la 
ea. 

— Ea nici măcar n-a fost de față când a murit, dar eu am fost 
acolo. 

— Ştie. Prin urmare, știm și noi. 

— Cum e posibil ca Grethe să știe ceva despre moartea tatei? 

— l-a fost prietenă apropiată. 

— Au fost colegi. 

— Și prieteni apropiaţi. 

Un gând mă străfulgera și mă cutremur. 

— Amanţi? 

— Nu, dar erau cât de apropiaţi pot fi două persoane. 

— Nu mi-a spus niciodată asta. 

— De ce ţi-ar fi spus? 

Îmi mușc limba. 

— Și-au scris scrisori, îmi explică MacMullin. Le păstrăm în 
arhivă. Sunt mii de scrisori în care și-au așternut gândurile și 
sentimentele. Aș putea spune că s-au folosit unul pe celălalt ca 
prieteni, ca de un psihoterapeut. Așa am aflat. 


4 
În noaptea asta nu dorm bine. Faţa mă arde și mă ustură. De 


fiecare dată când aţipesc, visele care năvălesc mă fac să mă 
trezesc tresărind. 


Zac în întuneric și mă gândesc la bunica. Locuia la parterul 
acelei case dărăpânate. Noaptea, părea un duh care face zarvă 
în cele mai îndepărtate unghere ale casei. Işi punea placa într- 
un pahar cu apă, așezat pe noptieră, și purta o cămașă de 
noapte albă, care se târa pe podele. Când ai mei ieșeau seara în 
oraș, niciodată nu voiam să-mi petrec noaptea în dormitorul ei 
sufocant și întunecat, care mirosea a camfor și a lemn de plută. 
Preferam spaimele propriului dormitor, știind că bunica m-ar fi 
auzit dacă m-aș fi trezit noaptea ţipând. ` 

Ziua era o doamnă în vârstă, simpatică și veselă. In tinerețe 
fusese o cântăreață frumoasă, foarte admirată. Era greu de 
imaginat că bătrâna aceea adusă de spate stârnise vreodată 
pasiunea bărbaților, și, cu toate acestea, bărbaţi în vârstă o 
opreau din când în când pe stradă, întrebând-o dacă apăruse la 
teatrul Tivoli, după război. Se refereau la Primul Război Mondial. 

În sertarul noptierei din dormitorul ei păstra un program al 
unui spectacol de revistă din 1923, care conţinea o poză ovală 
cu bunica în tinerețe. Era de nerecunoscut. Asemenea unei 
vedete de film mut, își trimitea din pagina îngălbenită 
strălucirea spre mine. Dedesubtul pozei era scris numele ei de 
fată: Charlotte Wickborg. Și, dacă acopeream totul cu degetele, 
mai puțin ochii, o recunoșteam. Era ea, într-o epocă apusă. 

Nu știu prea multe despre bunicul meu. Avea ceva deprimant 
și nesuferit. Era descărnat și purta pantaloni prea largi, pe care 
și-i sălta spre piept, legându-i cu bretele. Respirația îi mirosea a 
camfor și a tutun de prizat. lar dedesubtul acestor arome se 
simțea o urmă de rachiu de chimen, pe care-l bea din sticle 
dosite în ascunzători despre care credea că nu știm. Provizii 
vitale în viaţa bunicului meu. 


Nu știu când am adormit, dar e deja după-amiază când 
reușesc să mă desprind din pelicula cleioasă a somnului. 


5 


În ochii lui văd o scânteie slabă și caldă de înțelegere. Pupilele 
îi sunt întunecate, asemenea unor mici lacuri de munte. 
Privindu-i, e ca și cum te-ai afunda într-o apă călduţă, 
resemnându-te să mori încet prin înec, de parcă singura ta 


dorinţă ar fi să te pierzi în ochii aceia și să îl venerezi pentru că 
s-a îndurat de tine și ţi-a îngăduit să-l priveşti în ochi. 

Am dormit și m-am trezit privind în ochii lui. O bucăţică din 
mine încă a rămas pierdută în nebunia viselor mele. 

Michael MacMullin spune: 

— Ne-ntâlnim din nou. 

Stă la marginea patului, cu braţele încrucișate, urmărindu-mă 
cu o privire pe care nu o pot considera decât tandră. Incerc să 
mă trezesc, să-mi revin, să redevin eu însumi după somn. 

— Ai venit să-mi aduci alt coș cu fructe? 

— Bjørn Beltø, ești un tip dat naibii! 

Inăuntrul meu, ceva se încordează. Adaugă solemn: 

— Am venit pentru că vreau să-ţi vorbesc. 

E seară, sau poate noapte. Fereastra e întunecată: o 
suprafață atât de neagră, de parcă întunericul ar fi fost vopsit 
pe sticlă. Tot nu știu unde mă aflu: dacă sunt în infirmeria 
Institutului sau într-un spital dintr-un oraș oarecare. 

— Despre ce vrei să vorbim? îl întreb. 

MacMullin se întoarce cu spatele și se îndreaptă încet spre 
fereastră. Geamul îi oglindește chipul. În reflexie, ridurile îi 
dispar, trăsăturile feţei se estompează și se îmblânzesc, iar el 
pare tânăr. 

— Ai păstrat vreodată un secret atât de important, încât ai 
vrut să-l iei cu tine-n mormânt? mă întreabă. 

Mă gândesc la tata, la mama, la profesor, la Grethe. Rămâne 
pe loc, cu spatele la mine, adresându-se propriei reflexii. 

— Mi-am moștenit destinul, îmi spune MacMullin. 

„Trebuie să fi fost o povară grea”, îmi spun în gând. „Poate 
de-aia ai ajuns să fii atât de plin de tine pe măsură ce-a trecut 
timpul.” 

— Tata și toți strămoșii dinaintea lui au păzit secretul nostru 
cu viaţa, zice și se răsucește spre mine, cu o expresie 
dezarmantă. Scuză-mă dacă par melodramatic, dar îmi vine 
foarte greu să fac asta. 

— Dacă te-ajută cu ceva, să știi că nici mie nu mi-a fost ușor. 

— Cât de multe ai descifrat până acum? 

— Nu prea multe. 

— Să-nțeleg c-ai discutat cu Peter? 

Nu răspund. 

— Nu-i nimic, adaugă repede MacMullin. N-a făcut nimic rău. 


— Ce e-n raclă? 

Buzele i se întind într-o linie subţire. Ochii lui adăpostesc ceva 
profund, nedefinit. 

— Eu tot cred că e manuscrisul Q. 

— Mă-ntreb dacă așa e. Să-ţi explic un lucru, pe care Peter 
neîndoielnic ţi l-a divulgat. Ordinul Cavalerilor Ospitalieri s-a 
despărțit în două grupuri, în 1192, din cauza neînțelegerilor pe 
marginea unei relicve care mai târziu va ajunge să poarte 
numele de Racla Sfintelor Taine. Ei îi spuneau Racla, un obiect 
sacru, pe care mulţi au încercat să-l găsească: regi și nobili, 
prinți și înalţi prelați, cruciați și papi, atât în vremea aia cât și 
după aceea. 

— Și asta pentru că racla conţinea ceva preţios? 

— Ciudat e că nimeni - sau doar foarte puţini - nu știe ce e-n 
raclă, în afară de faptul că e ceva fantastic, ceva sacru. Mulţi au 
ghicit adevărul. Unii numesc racla Chivotul Legământului, dar 
asta nu e decât ficțiune, fantezii medievale. 

— Ce am găsit noi la Mănăstirea Værne este Racla Sfintelor 
Taine? 

— După schisma din 1192, jumătatea secretă a Ordinului a 
preluat racla. Dar unde s-o ascundă? In cine să aibă încredere? 
Toţi o doreau. Trebuia s-o ascundă cât de bine puteau. Apoi au 
avut o idee genială. Li s-au alăturat fraţilor care urmau să fie 
trimiși la Mănăstirea Værne; trei călugări - numiţi și „Pazitorii 
Raclei” - au plecat spre îndepărtata Scandinavie, în mare taină. 
Nimeni nu era la curent cu adevărata lor misiune. Erau trei 
călugări foarte respectaţi. Unul dintre ei era Marele Maestru. 
Fraţii alături de care călătoreau nu știau că cei trei ţin de o 
ramură care se distanțase de Cavalerii Ospitalieri. Au pornit într- 
o misiune sacră și nimeni nu le-a pus întrebări. Toţi au acceptat 
tacit că bătuseră atâta cale până în Norvegia ca să trăiască în 
mănăstire, izolaţi de ceilalţi călugări. Din perspectiva fraţilor, 
singurul lucru neobișnuit pe care l-au săvârșit cei trei a fost 
construirea unui octogon, căruia îi atribuiau o putere secretă. 

MacMullin se uită în jos. În mine, ceva începe să tremure. 
Începem să ne apropiem de adevăr. 

— A existat o singură problemă care a tulburat aranjamentul 
ăsta, continuă el. Cei trei erau singurii care știau unde fusese 
ascunsă racla. MacMullin își mușcă buza de jos. lar asta va avea 
consecinţe catastrofale. Unul dintre cei trei a murit în toamna lui 


1201, în urma unei boli. Al doilea a fost atacat și ucis de tâlhari 
în timp ce călătorea spre Nidaros, în 1203. În anul următor, în 
1204, Marele Maestru s-a întors ca să se asigure că adevărul 
despre raclă și locul în care a fost ascunsă avea să fie împărtășit 
fiului său, următorului Mare Maestru. 

MacMullin oftează. Își trece degetele prin părul cărunt, ca din 
reflex. 

— Și cum a călătorit? mă interesez eu. 

— Marele Maestru s-a îmbolnăvit pe drum. Un preot dintr-o 
biserică aflată într-un sat din munţii din nordul Italiei l-a îngrijit, 
dar omul a murit după câteva săptămâni. Și, de aici, versiunile 
diferă semnificativ. Unii pretind că Maestrul a lăsat în urmă 
informaţii scrise. Alţii sunt de părere că informaţiile destinate 
fiului său au fost aduse Ordinului și fiului de un mesager. E puţin 
spus că mesajul a sosit trunchiat. Mesagerul a explicat că racla 
e ascunsă „în octogon”. Dar nimeni nu știa de unde venea 
Marele Maestru înainte de-a muri. Pricepi? Nimeni nu mai știa că 
fusese în Norvegia. Nimeni! Nimeni n-a fost în stare să pună 
informaţiile cap la cap și să descopere adevărul. 

MacMullin dă din cap și inspiră profund. 

— La un moment dat, cunoștințele despre misiunea secretă a 
celor trei călugări s-au pierdut. Povestea a căpătat un aer 
misterios, mistic. De-a lungul atâtor secole, ordinul secret n-a 
păstrat decât informaţia că racla dispărută se află într-un 
octogon. 

Nu îi răspund. Am senzaţia că în sfârșit îmi spune adevărul, 
sau cel puţin o parte din el. Se ridică iar și se postează la 
fereastră. 

— Până și astăzi există un Mare Maestru. 

— De unde știi? 

Nu răspunde imediat. 

— Nimeni nu știe unde se află. 

— Și-atunci cum de se știe că există un Mare Maestru? 

— Există. Contrariul ar fi de neconceput. 

— Argumente de-astea folosesc credincioșii ca să dovedească 
existența lui Dumnezeu. 

— Marele Maestru nu e un zeu. E un simplu om. 

— Dar nu un om oarecare, nu? 

— Asemenea Marilor Maeștri care l-au precedat, se trage din 
cel dintâi Mare Maestru. 


— Și cine e? 

— Descendenţa Marelui Maestru poate fi urmărită tocmai 
până în timpurile biblice, până la familiile nobile ale vechii 
Franțe, până la Dinastia Merovingiană, la căpeteniile de clanuri 
france care au pus bazele mărețului imperiu al francilor, ce și-a 
păstrat corona până la mijlocul secolului al XVIII-lea. 

— Ce impresionant... 

— Însă, Bjørn, în realitate nimeni nu-i cunoaște identitatea. 
Secta Secretă are un Consiliu format din doisprezece bărbați. 
Doar ei îi cunosc identitatea și i-au jurat credință. Până și 
locurile din Consiliu se moștenesc. Legăturile de sânge se întind 
în timp de-a lungul multor secole - de fapt, chiar mai mult, a 
multor mii de ani. 

— Şi cum se face că știi toate astea? 

— In 1900, Consiliul a înfiinţat și a finanțat SSl-ul. Voiau să 
intensifice căutarea raclei. Era începutul unui nou secol, al unei 
noi epoci. Și-au dat seama că au nevoie de o metodă de 
corelare a informaţiilor disponibile în cercurile academice, în 
institutele de cercetare, în universităţi, printre învăţaţi și 
amatori. Prin urmare, voi/ă: SSI. 

Işi drege glasul și își frământă mâinile. Fără să pot explica, 
înţeleg că-mi spune adevărul și, în același timp, mi-l ascunde. 

— Și așa, în cele din urmă, am aflat adevărul. După opt sute 
de ani. De multă vreme știam că circulă o legendă despre un 
octogon în Mănăstirea Værne. Dar, în ciuda zecilor de ani de 
studii și de muncă pe teren, din 1930 și până acum câţiva ani 
ne-a fost imposibil să găsim cea mai mică dovadă care să ne 
indice poziţia octogonului. Aproape peste noapte - cel puţin din 
punct de vedere istoric tehnologia modernă ne-a venit în ajutor. 
Spectroanaliza făcută cu ajutorul satelitului. Anul trecut am 
primit acces la fotografiile făcute prin satelit și imaginile ne-au 
arătat clar ca bună ziua în ce loc se află octogonul în cadrul 
Mănăstirii Værne. Uite-așa! zice MacMullin și pocnește din 
degete. lIngropat la un metru și jumătate sub pământ! 
Chicotește încetișor. Îţi dai seama cât de încântați am fost! 
După opt sute de ani, în sfârșit aveam ocazia să recuperăm 
racla, s-o deschidem, să îndepărtăm carcasa de lemn și să dăm 
la iveală racla de aur. Urma s-o deschidem și să vedem ce 
conţine. 

Respiră greu pe nas. 


— Restul a fost ușor, continuă. Am făcut rost de un permis de 
excavare. Consiliul dispune de resurse nelimitate în bani și 
relaţii... Biroul Regal Norvegian al Patrimoniului Cultural 
întreţine relaţii de prietenie cu SSl-ul, la fel cum au făcut tatăl 
tău și profesorul Arntzen. Dar nici măcar ei nu cunosc a mia 
parte din ce ţi-am spus în seara asta. Te bucuri de un mare 
privilegiu. 

— Cele mai călduroase mulţumiri! 

Un gând îl face să chicotească. Nu schiţez nicio mișcare. Mi se 
pare că nu am dreptul să fiu aici, că cel mai mic sunet, cea mai 
mică mișcare a mea l-ar cufunda în tăcere. 

— Am vrut să lucrăm pe faţă, spune MacMullin. Deci, firește, 
nu ne-am împotrivit ca un inspector norvegian, un lector 
universitar să fie trimis pe șantier. Sincer vorbind, nu știam 
nimic despre el. Contactele noastre ne-au asigurat că n-o să ne 
facă probleme, că e un tânăr maleabil și plăcut, că nu trebuie să 
ne facem griji. 

— Ei, aici v-aţi înșelat! 

MacMullin îmi aruncă o privire serioasă, apoi face un gest cu 
totul neașteptat: îmi face cu ochiul și mă lovește prietenește cu 
pumnul în umăr. 

— Ai mare dreptate, prietene! Ne-am înșelat amarnic. 

O asistentă intră aducând o ploscă, dar se răsucește pe 
călcâie și iese de îndată ce îl vede pe MacMullin. 

— Tot nu-nțeleg ce anume se află în raclă, care să fie atât de 
nepreţuit și de valoros. Sau toți vor aurul? Asta caută? 

— Racla reprezintă doar ambalajul, carcasa. 

— Deci... 

— Bjørn, ne interesează ce se află înăuntru! Conţinutul. 

— Și conţinutul este... 

— Informații. 

— Informații? 

— Informații, cunoștințe, cuvinte. 

— Un manuscris? 

— Unul care n-are valoare decât dacă ajunge în mâinile 
potrivite. 

— Adică în ale tale? 

— Nici măcar în ale mele. Eu nu deţin decât cheia descifrării 
manuscrisului. 

— Tot nu pricep unde baţi. 


— Gândește-te! Un manuscris. 

Se așază din nou. 

— Prin urmare, e vorba de manuscrisul Q? 

Întrebarea mea a sunat ca un oftat. Par atât de dezamăgit. 
După toate prin câte am trecut, speram să fie ceva mai tangibil: 
coroana de spini a lui Isus, o bucăţică din cruce. 

— Un manuscris, repetă el încet, respectuos. Scris de mână. 
Dar, dacă nu e interpretat cum trebuie, nu e mai mult decât un 
artefact vechi de două mii de ani. Ca să poată fi înțeles, 
manuscrisul trebuie să fie citit de persoana potrivită. 

— Două mii de ani, repet eu. 

— Având în vedere vechimea lui de mii de ani, a fost bine 
îngrijit. Marii Maeștri l-au adăpostit în castelele și bisericile lor 
până în secolul al IV-lea, când a fost ascuns în Mănăstirea Sfintei 
Cruci. Știm că au existat câteva încercări de a fura racla. 
Probabil Cavalerii Ospitalieri au intervenit de teamă că în cele 
din urmă cineva va reuși să-l sustragă. Neînțelegerile cu privire 
la soarta manuscrisului au avut ca rezultat o schismă în sânul 
ordinului. 

— Ce spune manuscrisul? 

Chipul lui MacMullin e aproape translucid. Sub piele se poate 
vedea o reţea de vene capilare minuscule. Am impresia că, dacă 
lumina ar cădea din alt unghi, aș putea vedea prin el. Deschide 
gura, ca să respire mai ușor. E în posesia unui secret pe care Îi 
vine greu să-l dezvăluie. 

— Două mii de ani... încep eu. Să ghicesc? Are legătură cu 
Isus, corect? Cu Isusul istoric. 

Buzele i se strâmbă într-un zâmbet. 

— Cu siguranţă ai discutat cu Peter. 

— Și vrei să cred că Peter nu-ţi urma instrucţiunile? 

MacMullin se zgâiește la mine. 

— Și că nu mi-a dezvăluit exact ce i-ai spus tu să-mi 
dezvăluie? insist. Că nu mi-a îndrugat povești la îndrumarea ta? 

MacMullin dă din cap, cu o expresie sfioasă. Scoate un 
zgomot cu vârful limbii. Și totuși, nu reacţionează la declaraţiile 
mele. 

— Am impresia că jocul ăsta-ţi face plăcere. 

O urmă de furie mi se strecoară în voce. 

— Ce joc? 


— Vânătoarea asta de vrăjitoare, minciunile, insinuările, 
secretomania... Pentru tine e un fel de joc, o întrecere. 

— În cazul ăsta, ești un adversar demn. 

— Mersi. Dar tot nu mi-ai explicat care sunt regulile jocului. 

Își unește vârfurile degetelor. 

— Tinere prieten, te-ai întrebat vreodată cine a fost Isus 
Hristos? 

— Nu, vine răspunsul meu, puţin mai repede decât se 
aștepta. 

— Cine a fost El cu adevărat? zice, fără să mă scape din ochi. 
Singurul Fiu al Domnului? Mesia? Regele evreilor? Sau poate un 
filosof? Un moralist? Un rebel? Un învăţător sever? Un politician? 

Cu siguranţă nu se așteaptă să-i răspund. Și nici nu o fac. 

— Unii ar zice c-a fost mai mult de-atât. 

— Nu-nţeleg unde baţi. Peter mi-a mai spus asta o dată. Nu-i 
nevoie să repeți aceleași lucruri. Treci la subiect! 

Nu pare afectat de nerăbdarea mea. 

— De ce crezi că Crucificarea e evenimentul care ne-a 
impresionat cel mai mult? 

— Habar n-am, aproape că mârâi. La drept vorbind, nici nu 
prea-mi pasă. 

— Dar te-ai întrebat vreodată? Oare din cauza brutalităţii 
crucificării? Poate pentru că Dumnezeu și-a sacrificat unicul fiu? 
Pentru că Isus s-a lăsat jertfit pentru umanitate, pentru tine și 
pentru mine? Pentru mântuirea sufletelor noastre? 

— MacMullin, eu nu cred în Dumnezeu. Nu m-am gândit 
niciodată la asta. 

— Totuși, trebuie să fi avut păreri pe marginea subiectului. Ce 
anume legat de crucificare a dat naștere unei religii? 

— Poate faptul că Isus a înviat din morţi? 

— Evrica! Întocmai! Totul începe odată cu crucificarea. 
Moștenirea noastră culturală occidentală începe cu Crucificarea. 
Și cu învierea. 

Încerc să-i descifrez expresia chipului: ce vrea să spună? 
Încotro bate? 

— Crucificarea... Încearcă să-ţi imaginezi, Bjørn! 

Vocea îi e firavă, aproape o șoaptă, și are ochii plini de 
imagini pe care doar el le poate vedea. 

— Isus e silit de paznicii romani să meargă spre Golgota. E 
istovit. Pielea spatelui îi e zdrelită de bice. Coroana de spini îi 


străpunge pielea, sângele se amestecă cu sudoarea, 
desenându-i pe obraji dungi roșii. Pielea îi e palidă, buzele 
crăpate. Mulțimea îl aclamă în batjocură. Glasuri stridente și 
dispreţuitoare urlă la El. Câţiva oameni plâng de milă, își feresc 
privirea. Aromele... Aromele ogoarelor și copacilor se amestecă 
cu duhoarea râncedă de canal, de urină, cu mirosul de sudoare, 
de capră împuţită, de balegă de măgar. Isus duce pe umeri 
grinda de care îi sunt legate mâinile. Se clatină sub greutatea ei. 
Din când în când, cade în genunchi, dar soldații îl ridică, brutali 
și nerăbdători. Când se întâlnesc cu Simon din Cirene, soldaţii îl 
obligă pe acesta să care grinda în locul lui Isus. Ceva mai târziu, 
grupul trece pe lângă niște femei care plâng. Isus se oprește să 
le mângâie. Îți imaginezi? Îți închipui ce chin trebuie să fi fost? 
Atmosfera e încărcată, electrică... Ajunși pe Golgota, îi dau lui 
Isus vin amestecat cu mir alinător, care amorțește. Dar nu 
soarbe decât o picătură. 

MacMullin se oprește; privirea îi e pierdută. Eu zac în pat. 

— Pe urmă îl răstignesc pe cruce. 

— Da, zic eu ca să umplu tăcerea. 

MacMullin continuă: 

— Cineva i-a scrijelit numele pe cruce: „Isus Hristos, regele 
iudeilor”. În răstimpul ăsta, el atârna acolo, pe cruce, cu chipul 
schimonosit de durere. Soldaţii împart hainele lui Isus, trăgând 
la sorţi. Închipuie-ţi: i-au împărţit hainele, în timp ce el atârna 
acolo, țintuit asemenea unei jertfe, urmărind scena din priviri! l- 
au împărţit hainele. Apoi l-au păzit. La un moment dat, cuprins 
de disperare, Isus își strigă Tatăl, cerându-l să-l ierte. Epuizat, cu 
un fir de glas, îi vorbește Mariei, mama lui, pe care trei femei o 
alină. Printre ele se numără și Maria Magdalena. Spectatorii, 
preoţii și scribii, chiar și cei doi tâlhari crucificaţi de o parte și de 
alta a lui îl ațâță și îl provoacă, spunându-i să se salveze singur. 
Pe urmă, Bjarn, întunericul s-a lăsat peste pământ. Poate că 
erau norii, poate că soarele s-a întunecat. Isus strigă: 
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit?” Vântul 
se întețește. Sau poate e căldura care tremură deasupra 
pământului, lipsită de viaţă. Nu știm. Cineva aduce un burete 
înmuiat în oţet, îl leagă în vârful unei prăjini și îi întinde să bea. 
Isus spune: „Tată, în mâinile Tale încredințez duhul meu.” Apoi 
moare. 


MacMullin aruncă o privire la ceas. Fără să mă privească, se 
ridică și se îndreaptă spre ușa masivă. Lemnul e decorat cu un 
model floral, sculptat. 

— Unde pleci? strig în urma lui. 

Deschide ușa și se întoarce cu fața spre mine. Nedumerit, 
întreb: 

— Nu mai e și altceva? 

— Altceva? 

— De ce mi-ai povestit toate astea? 

— Bjørn, gândește-te la ce-o să-ţi spun acum... 

Șovăie, cu privirea pierdută în gol. 

— Dacă Isus n-a murit pe cruce? 

O părticică din creierul meu înțelege ce spune. O altă parte 
devine tulbure cu câteva clipe înainte ca MacMullin să pronunţe 
cuvintele și nu prea poate ţine pasul cu întorsătura aceasta 
neașteptată. 

— Ha? fac eu, deși am auzit ce a spus. 

Închide ușa în urma lui, fără zgomot, lăsându-mă singur cu 
întrebările mele și cu noaptea. 


6 


Oare în viața tuturor există o răscruce, o clipă în care un 
singur eveniment iradiază lumina cunoașterii, clarificând tot ce i 
s-a întâmplat până atunci și luminându-i calea care i se întinde 
dinainte? 

Viaţa e un cerc. Începutul și sfârșitul vieţii se unesc într-un 
punct pe care religiile îl folosesc ca pârghie pentru toată 
valoarea lor. 

Pentru mayași, timpul era un cerc al repetării. Stoicii credeau 
că universul va pieri, dar că altul nou se va naște din cel vechi. 

Credinţa asta îmi oferă o oarecare alinare. 

Dar pentru creștini timpul e o linie dreaptă și inalterabilă, care 
duce direct la Ziua de Apoi. 

Dacă priveşti dintr-o perspectivă cosmică, poate că au 
dreptate. 

În acest ciclu fără sfârșit, unui biet om ars de soare, ale cărui 
cuticule se exfoliază și căruia i-a rămas un abonament de 
tramvai expirat poate să-i vină greu să-și găsească locul. 


Există atâtea enigme. Nu mi-a fost menit să le descifrez pe 
toate, dar asta nu are importanţă. Nu-mi pasă. 


7 


Zori de zi. Ogoarele sunt lipite laolaltă, dreptunghiuri de culori 
catifelate într-un puzzle de ocru și verde, de galben și cenușiu. 
Dealurile se văluresc blând. Cu răbdare și umilinţă. 

Fermierii au îmblânzit peisajul și au insuflat viață în pământ. 
Dar toată bogăţia aceasta are ceva sfidător și încăpățânat. 
Relieful s-a luptat, s-a împotrivit. În tot ţinutul, pietrele ţâșnesc 
din pământ, asemenea unor tumori. Pereţi abrupți de piatră dau 
pământul la o parte. Răni stâncoase sfâșie câmpurile. 

Cercetez peisajul de la o fereastră, o fereastră dintr-o 
fortăreață medievală, ridicată din piatră roșcat-cenușie. Probabil 
că unii ar numi-o castel. Pervazul e atât de adânc săpat în 
perete, încât pot să mă așezpeel. 

Castelul a fost construit pe un deal. Habar nu am unde sunt. 
Poate prin Toscana sau prin munţii Spaniei. Ori poate că mă aflu 
într-un azil psihiatric în care tot ce mi se întâmplă, tot ce văd și 
simt se petrece doar în capul meu. In clipa aceasta, a doua 
variantă pare cea mai plauzibilă. Și cea mai atrăgătoare. 


8 


— Unde sunt? 

MacMullin îmi întâmpină întrebarea cu o sprânceană ridicată. 
Stă în pragul ușii. Eu stau pe pervazul ferestrei. Sunt aici de 
câteva ore, dar peisajul nu și-a dezvăluit încă tainele. 

— Văd că te-ai ridicat din pat. Mă bucur că ești mai bine. 

— Mulţumesc. Unde sunt? 

— În Rennes-le-Château. 

Simt un gol în stomac. 

Rennes-le-Château! Doamnelor și domnilor, spectacolul e pe 
cale să înceapă! Încă o bucată din draperie a fost trasă, actorii 
așteaptă în culise, dar mai întâi stimatul nostru autor trebuie să- 
și termine de scris piesa. 

MacMullin intră și închide ușa. 

— Suntem în Pirineii răsăriteni, în sudul Franţei. 


— Știu unde e Rennes-le-Château, îi spun încet. E satul acelui 
preot. 

— Ai o memorie bună. 

— Ce caut aici? 

— Ai fost adus. 

— Cum? De ce? 

— Cu avionul meu personal. 

— Nu-mi amintesc. 

— Ai fost inconștient. 

— Pentru câtă vreme? 

— Nu mult. Ți-au administrat un fel de anestezic, o substanţă 
care să te ajute să te destinzi, după ce te-am găsit în deșert. 
Erai mai mult mort decât viu. 

— Vasăzică, m-aţi drogat. Din nou! 

— N-am avut de ales. 

— V-aţi făcut un obicei urât din a mă droga. 

— Am făcut-o spre binele tău. 

— De ce am fost adus aici? 

— Infirmeria Institutului nu e prea grozavă. 

— Dar de ce tocmai aici? 

— Te-am fi putut duce la un spital privat din cel mai apropiat 
oraș, la Londra, sau la Oslo. Dar te-am adus aici pentru că am 
vrut să te invit la mine acasă, în Rennes-le-Château. În curând o 
să-nțelegi motivul. 

— Ce fel de clădire e asta? 

— Ca să fiu cinstit, e un castel. 

— Vasăzică, ai propriul tău castel? 

— De fapt, e un vechi castel al Cruciaţilor. E în posesia familiei 
mele de multă vreme. 

— Te-nţeleg perfect, îi zic. Și familia mea are câteva castele 
medievale pe ici, pe colo. 


Mai târziu, MacMullin mă scoate din încăpere și mă conduce 
pe un hol întunecos, apoi urcăm pe o scară lată, din granit, 
înaintăm încet. Mă sprijină ţinându-mă de un braț. 

Ajuns în capul scărilor, deschide o ușă groasă, iar în clipa 
următoare suntem pe un acoperiș, într-un pasaj îngust, 
înconjurat de un parapet deasupra căruia tronează turnuri și 
fleșe. Peisajul e spectaculos. Aerul e sufocant și încărcat de 
mirosuri. 


Privim îndelung. 

— Minunat, nu? spune MacMullin și arată spre sud-est. 
Muntele pe care-l vezi se numește Le Be&zu. Acolo se află o 
fortăreață medievală, în care Cavalerii Templieri obișnuiau să se 
adăpostească și să se antreneze. Există sute de biserici acolo, 
multe construite pe pământ sfinţit. Se spune că tot acolo se 
găsesc morminte uitate în care se odihnesc sute de apostoli, 
profeţi și sfinţi. La răsărit de noi se află ruinele Castelului de 
Blanchefort. Bertrand de Blanchefort, al patrulea Mare Maestru 
al Cavalerilor Templieri, a locuit acolo în secolul al XIV-lea. 

— Dacă hotărăști vreodată să scapi de castel, agentul tău 
imobiliar poate declara liniștit că e situat într-o companie 
selectă. 

MacMullin chicotește politicos. 

— In Evul Mediu, zona era suprapopulată. Unii estimează că 
aproape treizeci de mii de oameni locuiau în preajma Rennes-le- 
Château. Zona era aproape de Marea Mediterană și de rutele 
comerciale, aproape de Spania și de ltalia, într-o regiune 
accesibilă a Franţei. 

— Nu cumva vrei să-mi vinzi castelul? Sau vrei s-ajungi 
undeva cu toate astea? 

MacMullin se îndreaptă către zid și se așază într-una dintre 
deschizăturile pentru arcași. 

— In anii '60, o revistă franţuzească a publicat un articol care 
a trezit interesul celor capabili să citească printre rânduri, îmi 
explică. Articolul a venit în sprijinul autorului unui șir de 
documentare  pseudoistorice care încercau să descifreze 
enigmele locale. Cărţile astea au adus nenumărați turiști în 
regiune. 

— Să descifreze enigmele? 

— Revista relata povestea lui Bérenger Saunière. 

— Preotul... 

— Un bărbat de treizeci de ani, care, în luna iunie a anului 
1885, a sosit în Rennes-le-Château, ca să ocupe postul de preot 
al satului. 

— Și ce hram purta individul? 

— E un mister cum a ajuns aici, într-un sat izolat, cu numai 
câteva sute de suflete. În studenţie, îl aștepta un viitor strălucit. 
Dar ceva s-a-ntâmplat, din moment ce a fost trimis în 
pustietatea asta. Probabil că și-a supărat vreun superior. 


— Să știi că e chiar frumos aici. 

MacMullin se sprijină de zid. 

— Intre anii 1885 și 1891, venitul lui Saunière a fost modest, 
cât să se poată descurca. La urma urmei, nici nu avea pe ce să 
cheltuie banii aici, zice și privește peisajul dezolant. Sauniere 
era un preot dedicat misiunii sale. A început să cerceteze istoria 
locului cu ajutorul unui preot din satul vecin - Rennes-les-Bains 
-, abatele Henri Boudet. Sauniere dorea de mult să repare 
biserica în paragină. Așezământul data din 1059, dar fusese 
construit pe fundaţia unei biserici timpurii, din secolul al VI-lea. 
Saunière a început renovările în 1891. A împrumutat o mică 
sumă din cuferele satului și s-a pus pe treabă. Printre primele 
lucruri făcute s-a numărat deplasarea pietrei de altar. Astfel a 
scos la iveală două balustrade, dintre care una era goală pe 
dinăuntru. In ea a găsit patru pergamente făcute sul, introduse 
în tuburi de lemn. Se presupune că două dintre pergamente 
conţineau genealogii. Despre celelalte două se spune că erau 
documente scrise în 1780 de abatele Antoine Bigou, 
predecesorul lui Saunière. Bigou fusese de asemenea și preotul 
familiei Blanchefort, care se număra printre cei mai importanți 
latifundiari din zonă, înainte de Revoluţia Franceză. Textele 
scrise de Bigou erau transcrieri din Wou/ Testament, dar 
documentele erau trunchiate într-un fel ciudat. Nu existau spaţii 
între cuvinte, iar litere de prisos, scrise în caractere italice, 
fuseseră împrăștiate prin tot textul, aparent la întâmplare, ca și 
cum documentele ar fi conţinut un mesaj secret. O parte dintre 
aceste așa-zise texte încifrate s-au dovedit a fi de nedecriptat, 
chiar și cu ajutorul computerelor. Sauniere nu putea pricepe nici 
textele, nici codurile, dar și-a dat seama că făcuse o descoperire 
importantă. A dus pergamentele superiorului său, Episcopul de 
Carcassonne, care le-a luat și le-a trimis superiorilor săi din 
Paris, pe cheltuiala lui. E neclar ce s-a întâmplat acolo, dar e 
cert că preotul de ţară sărac a început să frecventeze cele mai 
înalte cercuri. Se zvonește c-ar fi avut o legătură cu apreciata 
cântăreaţă de operă Emma Calvé. Ea l-a vizitat de multe ori în 
sat, în anii care au urmat. După șederea de la Paris, s-a întors la 
Rennes-le-Château și a continuat renovarea bisericii. Însă e cu 
adevărat de neexplicat cât de înstărit ajunsese preotul de ţară, 
dintr-odată. Nu mai avea probleme cu finanţarea lucrărilor. A 
întreţinut lungi corespondențe cu persoane din Franţa și din 


străinătate. A început să facă afaceri. A pus să se construiască 
un drum modern spre Rennes-le-Château. A cumpărat 
porţelanuri scumpe, a colecţionat timbre valoroase și a strâns o 
bibliotecă impresionantă. A construit o grădină zoologică și a 
pus să se planteze un crâng de portocali. Își copleșea enoriașii 
cu bani și cadouri. Primea musafiri de seamă din Franţa și din 
alte ţări. iți vine să crezi sau nu, dar până în 1917, anul morţii 
sale, cheltuise echivalentul câtorva milioane de lire. De unde 
veneau banii ăștia? Preotul a refuzat să spună. Bănuitor, un 
episcop nou a încercat să-l transfere în altă parte, dar Sauniere 
a făcut ceva nemaiauzit. A refuzat. A devenit victima unor 
acuzaţii răutăcioase și a fost suspendat din post. Dar apoi a 
intervenit chiar Vaticanul, care l-a numit iarăși în postul de preot 
al satului. A suferit un atac cerebral în 17 ianuarie 1917. Câteva 
zile mai târziu, a murit. Însă oamenii din sat încă se mai întreabă 
care a fost sursa averii lui. 

MacMullin se ridică și se apropie de mine. 

— Văd că-ţi dai seama că există o legătură. Și te-ntrebi: „Ce 
anume era scris în pergamentele găsite sub altar, în balustrada 
goală pe dinăuntru? Ce documente a luat cu el la Paris, înainte 
ca banii să-l transforme pe preotul sărac într-un om prosper și 
secretos?” 

— Habar n-am, îi zic. Dar ai dreptate când spui că-mi pun 
întrebări. 

— Așa mă gândeam și eu. Ai o curiozitate înnăscută. 

— Și ești convins că tu cunoşti răspunsul la întrebările astea? 

Mă prinde de braț, de parcă ar fi pe cale să leșine, dar, peste 
o clipă, îmi dă drumul. 

— Dar n-ai de gând să-mi spui, nu? întreb. 

— Pergamentele conţineau o genealogie criptată, un arbore 
genealogic, dacă preferi, care dezvăluie descendența regală 
până la începutul calendarului nostru actual. lar pergamentele 
descriu modul de interpretare a revelaţiilor legate de această 
descendență. 

— Un arbore genealogic regal? 

— Nume după nume, rege după rege, regină după regină, 
țară după ţară, secol după secol. 

— Are ceva de-a face cu aluziile tale de noaptea trecută? 
Despre răstignirea lui Isus? 


— N-ar fi o supoziţie lipsită de fundament, zice MacMullin și, 
ținându-mă ferm de braţ, mă conduce înapoi la ușă. Dar 
documentele găsite în 1891 nu conţineau decât o parte dintre 
informaţii. Nu le cunoaștem sursa. Nu cunoaștem cine a fost în 
posesia pergamentelor sau cum au fost ele transmise, dar ne-au 
oferit o revelaţie cu privire la ce s-a-ntâmplat cu Racla Sfintelor 
Taine. Ne-au oferit o cheie pentru căutarea noastră, și, drept 
rezultat al informaţiilor codificate, nouă ani mai târziu a fost 
fondat SSl-ul. In sfârșit, aveam o pistă! Ştiam mai multe despre 
locul în care trebuia să căutăm racla și octogonul. Și tot ne-a 
luat o sută de ani să izbândim. 

Incuie ușa cu o cheie impresionantă. Mecanismul de închidere 
scârțâie. 

— Mi se pare cam devreme să spui c-ați izbândit, îi zic în timp 
ce coborâm scările. 


9 


În Ajun de Crăciun, mama mă lua întotdeauna cu ea la 
biserică. De fiecare dată se întâmpla când mă uitam la desene 
animate, pe canalul suedez. Intra fredonând în cameră, purtând 
ciorapi lucioși de nailon, într-un nor de parfum, râzând, și 
începea să se pregătească să meargă la biserică. „Trebuie să 
păstrăm tradiţiile”, obișnuia să spună. Ținea mult la clișee. Nu a 
înțeles niciodată că, pentru mine, desenele animate erau o 
tradiție mult mai importantă decât mersul la biserică. Nu spun 
că, dacă ningea, iar clopotele bisericii băteau și felinarele 
pâlpâiau de-a lungul potecii care străbătea cimitirul, experienţa 
nu stârnea în mine spiritul sărbătorii. Dar nu la fel cum o făceau 
desenele animate. 

Inainte de vacanţa de vară se întâmpla același lucru, dar în 
cazul acesta profesorii din școala primară erau de vină. In 
fiecare an ne obligau să mergem la slujbă. Nu am fost niciodată 
creștin, dar îmi uneam ascultător mâinile în rugăciune, 
dedesubtul altarului impunător, de-a latul căruia se întindeau 
brațele lui Isus. Eram hipnotizat de vuietul orgii și de glasul 
cântat al preotului. In asemenea clipe, credinciosul din mine se 
ridica la suprafaţă; eram o mică ciudăţenie a naturii, care găsea 
alinare oriunde putea. 


Extazul religios dura cam cincisprezece minute, apoi începea 
vara. 

Mai târziu am descoperit alte moduri de a alina pornirile micii 
ciudăţenii a naturii. Când am crescut, am găsit aceeași alinare 
între coapsele unei femei. Dorinţa de a fi înconjurat de căldura 
și tandrețea unei ființe umane căreia îi păsa de mine și îmi 
dorea binele, oricât de jalnic ar părea. 


Zac în pat, în tăcere. E întuneric. Faţa și mâinile mă ard și mă 
mănâncă. 

Încăperea e mare, pustie și cufundată în liniște. 

Un gând mi se învârte prin cap, ca o muscă ce nu se așază 
niciodată: „Oare există un singur adevăr?” 

Nu vreau să cred în teoriile conspiraţioniste ale lui MacMullin. 
Din punctul meu de vedere, sunt exagerate, nerealiste: 
răstignirea, Cruciații, Templierii, fortărețe medievale, dogme, 
francmasoni mistici, averi nemăsurate, comori ascunse, secrete 
străvechi... Lucrurile astea nu-și găsesc locul în realitate, cel 
puţin nu în realitatea mea. Chiar au putut să ţină ceva secret 
vreme de două mii de ani? Nu cred că e posibil. 

Pe undeva, prin castel, cineva închide o ușă masivă. 

Strat după strat, MacMullin desprinde minciunile și teoriile 
bizare, dând la iveală nucleul. Dar poate că și nucleul acesta e o 
iluzie? 

Habar n-am dacă MacMullin minte. Nu știu nici măcar dacă e/ 
crede în ceea ce spune. Sau poate că spune adevărul. 

Nutream aceleași sentimente faţă de preot. Stăteam pe 
banca tare de lemn, zgâindu-mă la amvon, și mă întrebam dacă 
el crede câtuși de puţin în ceea ce spune. Ori îndoiala îl 
cuprindea și pe el, slăbindu-i speranţa că totul din ceruri și pe 
pământ e așa cum descria el în predici? 


10 


Aţipesc o vreme, apoi mă trezesc când ușa se deschide și aud 
pasul ușor al lui Diane dincolo de perdea. 

Cred că încep să mă întremez. Primul gând care îmi trece prin 
cap e că a venit la mine pentru o partidă scurtă de sex. Mă 
sprijin în coate. Sunt mai mult decât bucuros să joc rolul 
pacientului neajutorat, aflat la mila asistentei medicale pline de 


pofte. În închipuirea mea, sunt un adept entuziast al celor mai 
obscure fetișuri. 

Dar Diane e tristă. Se așază pe scaun și evită să mă privească 
în ochi. O deranjează ceva. 

— Diane? 

— Trebuie să discutăm. 

Aștept să continue. 

— Tati spune că... începe, apoi iar se oprește. 

Mă ridic din pat cu mișcări grijulii și mă îmbrac. Fără să mă 
privească, mă ia de mână cu gingășie, de parcă s-arteme să mă 
rănească. Coborâm împreună pe scara lată și ajungem în pâlcul 
de copaci din curte. 

E întuneric. Un felinar a ademenit un roi de insecte și nu le 
lasă să plece. Briza e răcoroasă și îmi alină pielea care mă 
furnică și mă arde. Îmi spun: „Oare o să-mi spună ceva ce nu 
vreau s-aud?” 

Mă conduce pe o potecă acoperită cu pietriș, până la un iaz în 
care algele s-au înmulţit peste măsură, iar fântânile arteziene 
nu mai funcționează. Apa miroase a alge în descompunere. 

— Bjørn, îmi șoptește Diane. Trebuie să-ţi spun ceva. 

Glasul ei are un timbru străin. 

Mă așez pe bancă. Ea stă în picioare în fața mea, cu brațele 
încrucișate. Seamănă cu statuia minunată și albă a Călugăriţei 
Singuratice din grădina Mănăstirii Vaerne. 

Dintr-odată, știu ce vrea să-mi spună. E însărcinată! 

— M-am gândit mult la asta, spune, respirând sacadat. Prima 
oară n-am vrut, dar pe urmă m-am gândit c-ar fi corect să-ți 
spun, poate așa o să-ntelegi. 

Nu spun nimic. Nu m-am închipuit niciodată în rolul de tată. E 
o perspectivă stranie. Va trebui să ne căsătorim. Dacă o să vrea. 
Și o să vrea, nu? Îmi imaginez fericitul cuplu, Bjarn și Diane, 
înconjurat de copii cărora le curg balele și care se târăsc în 
patru labe. 

Mi-a dat drumul mâinii, dar acum se așază lângă mine și mă 
ia din nou de mână, strângându-mă cam tare. „O să locuim la 
Oslo sau la Londra? O s-avem băiat sau fată?” mă întreb. Mă uit 
la stomacul ei plat. „Cum poate să știe că e însărcinată, după 
atât de puţin timp?” 

— Câteodată, îmi spune ea, afli lucruri pe care ai prefera să 
nu le fi știut vreodată. 


— Deși nu afli decât atunci când e prea târziu, intervin. Pentru 
că doar după ce afli îţi dai seama că nu vrei să știi. 

Nu cred că mă ascultă. Pe deasupra, frazele mele au fost cam 
alambicate. 

— E vorba de mama. ă 

O broască începe să orăcăie în apa stătută. Incerc să-mi dau 
seama unde e, dar nu aud decât orăcăitul. 

— Ce-i cu ea? 

Diane suspină. Din iaz, broasca încearcă să-i răspundă. 

— E ciudat c-a fost nevoie să te-ntâlnesc pe tine ca să aflu 
cine e mama mea. 

— Ce legătură am eu cu ea? 

Diane închide ochii. 

— Credeam c-a murit, zic. 

— Și eu credeam la fel. 

— Dar? 

— Nu m-au lăsat niciodată s-o cunosc. Nu voia să știe de 
mine. 

— Nu-nţeleg. Cine e mama ta? 

— S-ar putea să știi. O cunoști. 

Încerc să ghicesc răspunsul pe chipul ei. 

La început mă întreb: „Să fie mama mea?” 

Pe urmă: „Grethe?” 

— MacMullin a avut o relaţie cu Grethe! exclam. La Oxford! 

Diane nu spune nimic. E rândul meu să respir sacadat. 

— Grethe e mama ta? 

Broasca și-a schimbat poziţia. Acum orăcăitul se aude din cu 
totul altă direcţie. Sau poate că o altă broască îi răspunde? 

— Mai e ceva, spune Diane. Sunt singurul copil al tatei, 
singura fiică. 

— Și ce-i cu asta? 

Diane dă din cap. 

— E ceva ce n-are de-a face cu relaţia noastră, zic. Cel puțin 
nu din punctul meu de vedere. 

— Înseamnă totul. Totul! 

— Lămurește-mă! 

— Știi, tati nu e... 

Pauză. 

— Nu e ce? 


— După moartea lui, eu... N-am ce face, crede-mă! Pur și 
simplu așa stau lucrurile! 

— Nu-nţeleg. 

— N-o să meargă, spune Diane. 

— Ce n-o să meargă? 

— Relaţia noastră. 

— Prostii! Ne descurcăm cu orice! 

Diane dă din cap. 

— Credeam că ai intenţii serioase, spun. 

— Ştii... Când ne-am întâlnit, mi-ai părut atât de diferit, atât 
de original, cu totul altfel decât bărbaţii pe care i-am mai 
întâlnit. Am simţit... ceva adevărat, ceva ce nu mai simţisem 
niciodată. Dar pe urmă tati a stricat tot. 

— Dar tu nu te-ai oprit. Te-ai aruncat în brațele mele. 

— Dar nu ca să le fac /or pe plac. Dimpotrivă, ca să-i sfidez! 
Bjørn, încearcă să-nţelegi! Dacă te-am folosit, am făcut-o din 
dorinţa de a-i sfida, am făcut-o pentru mine, pentru c-am vrut să 
le arăt că nu sunt o piesă din jocul lor. Și totuși... 

Dă din cap. 

— Diane, putem să rezolvăm lucrurile! Putem să lăsăm totul 
în trecut. 

— N-o să meargă niciodată. Au stricat totul. 

— Și totuși, n-am putea... 

— Nu, Bjørn! zice și sare în picioare. Pur și simplu asta e 
situaţia! 

Nu se uită la mine. 

— Îmi pare rău. 

Privirile ni se întâlnesc și îmi zâmbește fugar, cu tristețe. 

Apoi se răsucește pe călcâie și se îndepărtează iute pe 
potecă. Ultimul lucru pe care îl aud de la ea e sunetul pașilor pe 
pietriș. 


După ce a murit tata, între mama și cei de la firma de pompe 
funebre s-a purtat o discuţie lungă dacă sicriul să fie deschis la 
slujba din capelă. Antreprenorul de pompe funebre ne sfătuise 
să lăsăm sicriul închis, ca să ne amintim de el așa cum era în 
viață. Dar când mama a refuzat, antreprenorul a fost nevoit să 
vorbească mai dur: 

„Doamnă, a căzut de la treizeci de metri și s-a zdrobit de 
stânci!” 


Mama părea să nu înțeleagă. Nu era în apele ei. 

„Nu-l puteți aranja cumva?” s-a interesat ea. 

„Doamnă, cred că nu-nţelegeţi! Când un om se lovește de 
stânci, după o cădere de treizeci de metri...” 

Până la urmă, sicriul a rămas deschis. 

Capela a fost împodobită cu flori. Un organist și un violonist 
au interpretat imnuri religioase. Patru angajaţi ai companiei de 
pompe funebre au stat în apropierea unei uși din spate. 
Expresiile lor erau cea ale unor profesioniști și aveai impresia că 
din clipă în clipă urmau să izbucnească în plâns. Sau în râs. 

Sicriul fusese așezat pe o platformă, în mijlocul încăperii. 

Adagio, tonuri delicate, suspine înăbușite. Muzica și tristețea 
se întrețeseau. 

Îi uniseră mâinile, care rămăseseră nevătămate, și îi puseseră 
un buchet de flori între degete. Printr-o tăietură ovală făcută în 
satinul care îi acoperea capul se vedea o frântură din chip. Ca să 
ne cruțe. Probabil că lucraseră mult timp, încercând să îl 
reconstituie cu ajutorul tampoanelor de vată și al machiajului. 
Chiar și așa, era de nerecunoscut. Nu tatăl meu zăcea acolo. 

Când i-am atins degetele, erau ţepene și reci. Îmi amintesc că 
m-am gândit: „Parc-aș atinge un cadavru.” 


11 


E dimineaţă. Lumina e slabă. Culorile dealurilor încă nu s-au 
trezit la viaţă. 

Amorţit de oboseală, îmi sprijin coatele pe pervazul ferestrei. 
Toată noaptea m-am uitat ţintă în vidul nesfârșit și negru, 
văzând apoi cum bezna se risipește încet, lăsând locul unei 
lumini palide. Am văzut dansul liliecilor prin dreptul stelelor. Incă 
de dimineață, păsările cântătoare au zburat și au ciripit în 
copacul din fața ferestrei. Asemenea unor puncte hiperactive, 
au vânat insecte până sus, în aer. Un camion somnoros, încărcat 
cu fructe și legume, înaintează pe drumul de ţară. 

Diane a plecat. Am privit-o cum pleacă. În toiul nopţii, un om 
i-a dus bagajele la o dubă și Diane a plecat cu el. Câteva minute 
am privit sfera de lumină mișcându-se încet, până când noaptea 
a înghiţit-o. 


12 


— Ţi-a trecut vreodată prin cap că nimic din viaţă nu este așa 
cum crezi tu că e? 

Stă pe scaun, în lumina focului, așezat lângă șemineul din 
bibliotecă. O gorilă cu fălci încleștate și ochi alunecoși m-a luat 
din camera mea și m-a condus fără un cuvânt pe coridoarele 
castelului, până în odaia pe care MacMullin o numește cu 
modestie „colţișorul lui pentru citit”. 

Pereţii încăperii impunătoare sunt acoperiţi șiruri de cărți, mii 
și mii de cărți vechi, de la podea până în tavan; un mozaic de 
cotoare brun-aurii, purtând titluri filigranate în latină și greacă, 
în franceză și engleză. Miroase a praf, a piele și a hârtie. 

MacMullin a turnat sherry în două pahare. Ciocnim fără o 
vorbă. Butucii din foc scot scântei și trosnesc. 

Işi drege vocea. 

— Am înţeles c-ai vorbit cu Diane. 

Mă uit la foc. 

— Grethe e mama ei. 

— Într-adevăr. 

— Noi doi avem multe în comun. 

— Îmi pare rău c-a trebuit să afli așa, spune. Tu și Diane și... 
toate celelalte... 

— De ce te numești MacMullin? 

Mă privește surprins. 

— Cum ar trebui să mă numesc? 

— Descinzi dintr-o veche familie franceză. Prin urmare, de ce 
ai nume scoţian? 

— Pentru că-mi place sonoritatea lui. 

— Vasăzică e doar o poreclă? 

— Am atât de multe nume! 

— Serios? De ce? Și de ce un nume scoţian? întreb din nou. 

— Îmi place cel mai mult. Unul dintre strămoșii mei, Francisc 
al II-lea, s-a căsătorit cu Maria Stuart, care a crescut la curtea 
Franţei și avea legături puternice cu Franţa. Simt convins că știi 
povestea. Înainte de a muri subit, strămoșul meu a avut o 
aventură cu o doamnă din puternicul clan scoţian MacMullin. 

la o gură de sherry. O membrană de nesiguranţă vibrează 
între noi. MacMullin e pierdut în lumea lui. Privirea mea începe 
să cutreiere încăperea impresionantă. 


În cele din urmă, tăcerea devine prea apăsătoare și mă simt 
obligat să vorbesc. 

— Ai vrut sa-mi vorbeşti? 

Mă privește în ochi, cu un licăr jucăuș în privire. Ca și cum ar 
vrea să vadă cât de răbdător pot fi. 

— leri, îmi spune  MacMullin, ţi-am povestit despre 
pergamentele pe care preotul Bérenger Saunière le-a găsit în 
timp ce renova vechea biserică. 

— Și ce mai ai să-mi spui azi? fac eu haz, provocându-l. 

Mă simt ca transportat în O mie și una de nopți, cu toate că 
sunt sigur că Șeherezada era mult mai atrăgătoare decât 
MacMullin. 

— În seara asta vreau să-și spun ce-au dezvăluit 
pergamentele. 

— Ceva legat de un arbore genealogic? 

— Da. Și ceva în plus. 

MacMullin trage adânc aer în piept. Sună ca un oftat prelung. 

— Aluzii la ceea ce s-a-ntâmplat de fapt. 

— De fapt? 

Își freacă mâinile cu putere, de parcă ar vrea să-și scoată o 
pereche de mănuși invizibile. 

— Zilele trecute ţi-am spus ceva ce probabil ţi-a fost greu să 
accepți. 

— Te referi la Crucificare? 

MacMullin nu răspunde imediat. Mi se pare că nu prea vrea să 
dezvăluie nimic. 

— Răstignirea lui Hristos, spune el, a fost un eveniment 
simbolic pentru istorie și religie. Creștinismul se sprijină pe 
dogma că Isus a înviat din morți. 

Aplecându-mă, întreb: 

— MacMullin, de ce credinţă ești? 

Se face că nu aude întrebarea. 

— Dacă Isus n-a murit pe cruce și dacă Răstignirea e o 
minciună, atunci cine a fost Isus? 

— Un răzvrătit, un predicator și un mare filosof umanist, îi 
sugerez. Am mai discutat chestiile astea. 

— Dar nu o divinitate, adaugă MacMullin. Cu siguranţă nu Fiul 
Domnului. 

— Prin urmare, probabil că ești evreu? 


— Credinţa mea n-are nicio importanţă. Nu ţin de nicio 
Biserică. Cred într-o Putere care nu poate fi descrisă în cuvinte, 
nici surprinsă într-o carte. lar Puterea asta cu siguranţă nu e 
proprietatea preoţilor sau a profeților. Dar ne putem ocupa de 
obiectul credinţei mele în altă seară. 

— Lămurește-mă - de ce crezi că lsus a supraviețuit 
Crucificării? 

MacMullin ridică paharul de sherry în lumină și îl rotește, 
privind cum lumina se refractă în prisma cristalului. 

— lar eu sunt ispitit să te-ntreb de ce crezi contrariul. 

— Adică de ce cred c-a murit pe cruce? 

— Mai degrabă, de ce a murit atât de repede. 

— Repede? 

Așază paharul pe măsuţa joasă și rotundă dintre noi. 

— A fost crucificat! strig. Pironit pe o cruce! A pătimit. De ce 
să nu fi murit repede? 

MacMullin își unește vârfurile degetelor. 

— Fiecare credincios, fiecare doctor, fiecare istoric are dreptul 
la propriile păreri. Dar adevărul e că, dacă nu ai o boală gravă 
sau traumatisme interne, durează mult până mori. Corpul uman 
e un organism robust. Toate funcţiile acestuia sunt centrate pe 
supraviețuire. 

— Din câte-mi amintesc, Isus a atârnat pe cruce ore întregi, 
nu? 

— Asta n-are relevanță. Oamenii crucificaţi mureau după 
multe ore. Uneori, chiar zile, dacă gardienii nu erau îndeajuns de 
milostivi încât să le rupă oasele sau să-i ucidă cu o lance. 

Încerc să-mi imaginez agonia condamnaților. 

— Ca să-nţelegi raţionamentul meu, trebuie să-nțelegi cum 
răstigneau romanii. Fiecare gest respecta o rutină. 

— Nu cred că vreau s-aud așa ceva. 

— În vara anului 1968, un grup de arheologi îndrumați de un 
bărbat pe nume Tzaferis au găsit patru morminte în niște peșteri 
din Giv'at ha-Mivtar, la nord de Ierusalim. În morminte au găsit 
treizeci și cinci de schelete. Moartea lor a fost datată între 
secolul al Il-lea î.H. Și anul 70 d.H. Fiecare schelet avea o 
poveste îngrozitoare. Un copil de trei ani, cu craniul străpuns de 
o săgeată. Un adolescent și o femeie cu câţiva ani mai în vârstă 
fuseseră arși de vii. O femeie de șaizeci de ani fusese lovită în 
cap și avea craniul zdrobit. Alta, de aproximativ treizeci de ani, 


murise în chinurile nașterii; rămășițele fetusului încă mai erau 
printre oasele bazinului. Dar cel mai interesant era un bărbat 
care fusese răstignit. 

— Era Isus? 

— Nu, ar fi provocat mare agitaţie. Bărbatul era cu câţiva ani 
mai tânăr decât Isus. Dar acesta, care - conform osuarului - se 
numea lehohanan, a fost crucificat în același secol ca Isus. Mai 
mult chiar, Răstignirea avusese loc în același loc, lângă 
lerusalim, și fusese dusă la capăt de soldaţi romani. Prin urmare, 
putem presupune că există multe asemănări între răstignirea 
acestui om și cea a lui Hristos. 

— Aș prefera să n-aud toate detaliile. 

— Ca metodă de execuție, crucificarea e cumplită, 
extraordinar de brutală. După ce primea sentinţa, victima era 
biciuită și puterile îi slăbeau. Apoi, cu ajutorul unor sfori sau 
cuie, braţele îi erau legate sau ţintuite de o bârnă grea, așezată 
orizontal, în spatele gâtului și al umerilor. Omul era silit să care 
bârna până la locul execuţiei, unde era înălţată pe un par. 

MacMullin își pune mâinile în șolduri și încleștează pumnii, 
mecanic. 

— În cazul lui lehohanan, partea inferioară a antebraţului 
prezenta semne că un cui se frecase de os. Cu alte cuvinte, 
cuiele nu fuseseră bătute prin palme, ci prin antebrațe. Palmele 
nu pot susține greutatea unui adult. Mai mult, picioarele lui 
lehohanan fuseseră lipite unul de celălalt, așa încât genunchii 
erau îndoiţi. Călcâiele îi fuseseră străpunse de cuie. Savanţii au 
emis ipoteza că acea cruce avea o mică planșetă, pe care 
lehohanan își putea sprijini fundul. Prin urmare, trupul lui atârna 
într-o poziţie cu totul nefirească și contorsionată. 

MacMullin soarbe din sherry. Privim amândoi flăcările din 
șemineu. 

— Când atârni așa, legat de braţe, respiraţia e îngreunată, 
continuă  MacMullin. Perverși cum erau, călăii prelungeau 
adesea suferinţele condamnatului răstignit, oferindu-i un sprijin 
pe care să-și odihnească fesele sau picioarele. Dacă mă-nțelegi, 
în felul ăsta mai mult stăteau decât atârnau pe cruce. Dacă 
avea un punct de sprijin pentru picioare, un bărbat viguros și 
sănătos putea trăi o zi, două, uneori aproape o săptămână pe 
cruce. E greu să-ţi imaginezi o metodă de execuţie mai 
inumană. Victimele nu mureau din cauza durerii sau a 


hemoragiei, ci din cauza epuizării, de sete, strangulaţi sau din 
pricina septicemiei. Uneori, călăilor li se făcea milă și, paradoxal, 
le rupeau picioarele, un mod de a-i ajuta să moară. Dacă aveau 
picioarele rupte, nu mai puteau să-și menţină poziţia corpului și 
se sufocau. Așa a murit și lehohanan. În timp ce atârna pe 
cruce, i-au zdrobit picioarele. Pentru binele lui. 

— Și Isus? 

— Picioarele lui Isus se sprijineau pe cruce. Putea să-și susțină 
corpul. Nu exista niciun motiv medical pentru care să moară așa 
de repede. Niciun indiciu din descrierile biblice nu sugerează că 
tortura în sine - biciuirea, coroana de spini, înţepătura lăncii - i- 
ar fi provocat moartea rapidă. 

— De ce nu? mă împotrivesc eu. Nu e posibil să fi fost atât de 
slăbit după tortură, încât răstignirea să fi fost prea mult pentru 
el? 

— Romanii aveau experienţă în materie de crucificări. Până și 
Ponţiu Pilat a fost uimit când a văzut cât de repede a murit Isus. 
A fost atât de nedumerit, încât a chemat un ofițer ca să-i 
confirme decesul. 

Mă foiesc pe scaun. Nu știu dacă e cazul să mă las purtat de 
valul entuziasmului bizar al lui MacMullin sau dacă nu e decât o 
altă pistă falsă menită să mă zăpăcească și să ascundă 
adevărul. 

MacMullin se ridică și se îndreaptă către polita șemineului. Se 
întoarce și își încrucișează brațele. 

— Din ce cauză a murit Isus atât de repede? Cu siguranță, nu 
din cauza răstignirii. Și nici din pricina înţepăturii de lance din 
coaste, pe care, conform Bibliei, a primit-o după moarte. Așa 
cum ai spus, singura cauză probabilă a morții este epuizarea din 
cauza torturii care precedase crucificarea. Dar Isus era un tânăr 
sănătos și puternic. Avea mult prea multă vigoare ca să moară 
din cauza epuizării. 

— Întotdeauna mi-am închipuit crucificarea drept un proces 
nespus de îngrozitor, o moarte rapidă și dureroasă. 

MacMullin oftează. 

— Îngrozitoare, da, însă nu rapidă! Dimpotrivă! Crucificarea 
era o modalitate lentă și dureroasă de a ucide. 

Se așază iar și își golește paharul de sherry dintr-o singură 
dușcă. 


— Și încă ceva: lui Isus i s-a dat să bea dintr-un burete 
înmuiat în oțet, chiar înainte să moară. Oţet? De ce să-i fi dat 
așa ceva? Oțetul e o băutură stimulatoare, menită să menţină 
victimele în stare conștientă. În loc să-i grăbească moartea, 
oţetul ar fi trebuit să-l învioreze. 

MacMullin freacă paharul gol între degete. 

— Și acum putem începe jocul nostru, micul nostru 
experiment intelectual. 

Pentru câteva secunde, se pierde într-un monolog interior. 

— Dar dacă buretele nu conţinea oțet, ci cu totul altceva? Un 
anestezic, un narcotic, de exemplu, un drog în urma căruia Isus 
a leșinat, prăbușindu-se. Pentru martorii răstignirii, ar fi părut că 
murise subit. 

Încerc să-mi imaginez, dar încă nu știu ce să cred. 

MacMullin se așază pe scaun și mă privește cu un surâs 
precaut, iar colţurile gurii i se ridică în sus aproape 
imperceptibil. Ca și cum ar ști foarte bine ce gândesc acum. 

— Dacă citeşti Evangheliile cu un ochi critic, continuă el, încep 
să apară tot mai multe întrebări. Conform Bibliei, Răstignirea a 
avut loc pe Golgota, care în traducere înseamnă „craniu”. Dealul 
se afla în apropierea unei grădini... O grădină cu un mormânt 
săpat în stâncă, în coasta unui deal. Grădina era a lui losif din 
Arimateea, unul dintre discipolii lui Isus. Nu oricine-și permitea 
un mormânt personal în grădină. Doar cei din pătura superioară 
a societăţii. În același timp, romanii rezervau răstignirea pentru 
cetăţenii din clasele inferioare. N-are noimă. Descrierea din 
Biblie sugerează că e posibil ca Răstignirea să fi avut loc în 
privat, pe o proprietate privată, și nu pe terenul public de 
execuții. Cu toate că era un eveniment public. 

— De ce să fi pus cineva la cale o asemenea înșelătorie? 

— Ce-ai zice dacă ţi-aș spune că răstignirea asta a fost o 
amăgire sprijinită de oamenii aflaţi la putere? mă întreabă încet. 

— Ce vrei să spui? Că romanii erau implicați în înșelătorie? 

— De ce nu? Ponţiu Pilat era un nenorocit corupt. Cât de greu 
crezi că ar fi fost să-l mituiești ca să treacă cu vederea o 
răstignire falsă? Un mic aranjament isteţ, care în același timp ar 
fi rezolvat toate problemele pe care le avea cu Isus, rebelul 
iudeu. 

Îmi dau ochii peste cap, dar nu observă. 


— Trebuie să privim împrejurările Răstignirii în lumina 
înţelegerii noastre contemporane a lui Isus. Ce reprezenta Isus 
pentru ei? Un insurgent politic, nu un zeu. Amintește-ţi că 
regiunea gemea de profeţi autoproclamaţi: predicatori, ghicitori, 
fachiri, oracole... Orice șarlatan putea să facă miracole. 

— Și atunci, de ce îl mai venerăm astăzi? Ceva trebuie să-l fi 
făcut diferit. 

— Avea harul retoricii. Se pricepea la cuvinte. 

— Asta-i tot? 

— Vorbele lui erau altfel. El privea omenirea altfel. A creat o 
nouă perspectivă asupra lumii, una care se sprijinea pe viața 
umană. Isus era inteligent, blând. Nu obținea ascultarea 
discipolilor prin ameninţări, așa cum făceau profeţii din Vechiul 
Testament. El a venit cu evanghelia iubirii. Ne-a învățat despre 
bunătate, pietate, iubirea pentru aproapele tău. Imi pare rău, 
dar pe atunci nu prea exista așa ceva. 

— Dar, așa cum spuneai, nu era singurul profet. 

— Doar foarte puţini credeau că Isus e Mesia Vechiului 
Testament. ludeii nu-l acceptau deloc. li contrazicea pe scribi. 
Ataca vechile doctrine evreiești. Imaginea lui Isus ca divinitate a 
fost creată după moartea lui, de către apostoli și evangheliști - 
prin modificarea poveștii vieții lui Isus și a învățăturilor sale, prin 
scrierea Evangheliilor după gustul cititorilor și al 
contemporanilor. Au scos anumite lucruri, au adăugat altele. 
Alţii au adus îmbunătățiri și au mai făcut adăugiri. De ce s-avem 
încredere într-o copie a unor copii, un manuscris nedemn de 
încredere? Nu există niciun document scris despre Isus, care să 
dateze din vremea lui. Tot ce avem a fost scris după 
evenimentele respective. 

— Nu faci decât să dai din gură. Nimic din ce spui nu confirmă 
că Răstignirea ar fi fost falsă. 

— Dar n-a fost falsă! exclamă MacMullin aplecându-se spre 
mine. Ascultă ce-ţi spun! Răstignirea chiar a avut loc. Incerc să- 
ți explic că ce s-a-ntâmplat după Răstignire e cu totul altfel 
decât ce descrie Biblia. 

— Și-ţi sprijini afirmaţia asta absurdă pe dovezi indirecte? 

MacMullin chicotește. 

— Da’ știu că ești încăpățânat, nu glumă! Îmi place la 
nebunie. Nu-ncerc să dovedesc ce afirm. Cunosc adevărul. 
Încerc să-ţi arăt că, atunci când priveşti evenimentele dintr-o 


nouă perspectivă, paradoxurile biblice și istorice încep să aibă o 
explicație. 

— O nouă perspectivă? Care perspectivă? Nu pricep nimic. 

— Să-ţi dau un alt exemplu, spune MacMullin, cu o sclipire 
jucăușă în ochi. 

— Un fel de dovadă? 

— Una indirectă. După Răstignire, Ponţiu Pilat a încălcat toate 
regulile romane când i-a permis lui losif din Arimateea să 
primească trupul lui Isus. In traducerea grecească a Bibliei, losif 
cere soma lui Isus - în traducere, „trupul viu”. Pilat îi răspunde 
cu ptoma - „un cadavru”. De ce discrepanţa asta? 

— Nu mă-ntreba pe mine. Traducerile din Biblie nu sunt 
punctul meu forte. 

— De ce a permis Pilat ca unul dintre adepții lui Isus să-i 
primească trupul? De ce să riște ca Isus să devină martir? 
Adesea, răstigniţii nici nu erau îngropaţi. De regulă erau lăsaţi 
să atârne pe cruce, la mila intemperiilor și a păsărilor. Pentru 
romani, Isus era în primul rând un răzvrătit supărător, un 
agitator și un scandalagiu. Ar fi preferat să dispară, iar oamenii 
să uite de el. Pentru ei, afirmaţia că Isus e Fiul lui Dumnezeu era 
doar o idee trăsnită. Nu înțelegeau de ce lehova al evreilor l-ar 
zămisli pe Fiul Omului cu o femeie sărmană, fiică de tâmplar. 
Bunăvoinţa arătată de romani după moartea lui Isus era ceva 
nemaiauzit la acea vreme. Doar dacă Ponţiu Pilat nu a fost 
mituit de oameni influenţi. 

— Pari atât de sigur! 

— Ai fost și tu la Institutul Schimmer. Există alte manuscrise, 
obiecte transmise în secret, documente tainice care sugerează 
ce s-a-ntâmplat cu adevărat. Dar în toate textele cunoscute, nu 
vei găsi decât indicii vagi care să susțină teoria asta. 

MacMullin caută pe un raft și scoate o Biblie legată în piele 
roșie. 

— Hai să citim din Evanghelia după Marcu! îmi spune, 
umezindu-și degetul și ajungând la pagina pe care o căuta. 
Evanghelia după Marcu a fost scrisă prima. In manuscrisele 
originale, cele mai vechi - de fapt, copiile acestora -, povestea 
se termină când Isus moare și e dus în mormânt. Când femeile 
vin la mormânt, îl găsesc deschis și pustiu. Trupul dispăruse. Un 
bărbat misterios, îmbrăcat în alb - să fi fost un înger? —, le 
spune că Isus a înviat din morți. Femeile fug speriate. Și, cu 


toate că sunt uluite, nu povestesc nimănui ce au văzut. Sau cel 
puțin asta afirmă Marcu. Nu se știe cum a ajuns el să afle despre 
acest mic incident. Dar asta doreau oamenii din acea vreme: un 
sfârșit fericit. Nimeni n-ar fi acceptat un deznodământ fără 
noimă. Și atunci, ce-au făcut? L-au schimbat. Au scris alt sfârșit. 

— Cine? 

— Scriitorii, ceilalţi evangheliști. 

Cu entuziasm nedisimulat, răsfoiește Biblia până la capitolul 
16 și citește cu voce tare: 


Și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, 
Maria, mama lui lacov și Salomea au cumpărat miresme, 
ca să vină să-L ungă. 

Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, pe când 
răsărea soarele, au venit la mormânt. 

Și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la 
ușa mormântului? 

Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese 
răsturnată, căci era foarte mare. 

Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în 
partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au 
înspăimântat. 

lar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Îl căutaţi pe Isus 
Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. lată 
locul unde L-au pus. 

Dar mergeti și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va 
merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo II veti vedea, 
după cum v-a spus. 

Și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de 
frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, că se 
temeau. 


MacMullin ridică privirea din carte. 

— Aici se termină Evanghelia după Marcu. 

— Dar nu e ăsta sfârșitul! spun. 

— Da, mai urmează ceva, însă nu Marcu a scris urmarea. 
Marcu, primul dintre evangheliști, cel din al cărui text s-au 
inspirat ceilalţi, își sfârșește versiunea doar cu promisiunea 
învierii lui Isus. Și vezi cu câtă naturaleţe se sfârșește povestea 
aici? Dar lumea n-a fost mulțumită de deznodământul ăsta. 


Voiau un sfârșit mai palpabil, mai concret, un sfârșit triumfător, 
plin de promisiuni și de speranţă, așa că cineva a adăugat 
restul. Observă schimbarea de stil - cât de false și de 
superficiale sună restul versetelor: 


Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii, El 
s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte 
demoni. 

Aceea, mergând, a vestit pe cei care fuseseră cu el și 
care se tânguiau și plângeau. 

Și ei, auzind că este viu și că a fost văzut de ea, n-au 
crezut. 


— Fii atent aici! zice MacMullin. N-au crezut-o când le-a spus 
ce văzuse. Și mai e: 


După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care 
mergeau la o țarină. 

Și aceia, mergând, au vestit celorlalți, dar nici pe ei nu 
i-au crezut. 


— Chestia asta sare în ochi, zice MacMullin. Isus prezisese 
singur a doua lui Venire. Apropiaţii îl așteptau. Conform Bibliei, îl 
așteptau să se-ntoarcă. Și atunci, de ce oamenii cei mai 
apropiaţi lui nu cred atunci când învie? Isus îndeplinește 
promisiunile făcute și niciun adept nu crede? Ar fi trebuit să 
sărbătorească. Ar fi trebuit să-l mulțumească Domnului. Dar nu 
se-ntâmplă așa. Nu cred c-a înviat. Resping ideea. Dacă citești 
versetele astea cu mare atenţie, îți dai seama de ce toată 
revelația asta pare a fi un fragment adăugat mai târziu. De ce? 
Pentru că manuscrisele au fost prelucrate, îmbunătăţite, exact 
ca un scenariu de film. Scriitorii și ceilalţi evangheliști au făcut 
în așa fel încât Isus să se ridice din morţi, în carne și oase, 
aducând instrucțiuni apostolilor să răspândească Evanghelia în 
toată lumea. Un sfârșit mult mai potrivit pentru cititori. Ai zice 
că scenariul ăsta a fost scris la Hollywood. 

MacMullin își coboară degetul la versetul 14 și citește: 


La urmă, pe când cei unsprezece ședeau la masă, li 
S-a arătat și l-a mustrat pentru necredinta și împietrirea 
inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-l văzuseră înviat. 

Și le-a zis: Mergeti în lume și propovăduiți Evanghelia 
la toată făptura. 


— Vezi cum autorul e cuprins din senin de entuziasm? mă 
întreabă  MacMullin. Vezi cum încearcă să  călăuzească 
narațiunea către un punct culminant răscolitor? Pe urmă o ia 
complet razna - mai întâi cu promisiuni, pe urmă cu ameninţări: 


Cel ce va crede și se va boteza se va mântui, iar cel ce 
nu va crede se va osândi. 

lar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în 
numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi. 

Șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte 
de vor bea, nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune 
mâinile și se vor face sănătoși. 


MacMullin se încruntă. 

— Și se presupune c-ar trebui să luăm toate astea literal? 
Exorcism? Puterea de a vorbi în limbi străine? Imunitate la ființe 
mortale? Vindecare prin atingere? Sau e pur și simplu un autor 
animat de credință înverșunată și de entuziasm, care vrea să 
creeze un punct culminant spiritual? lată și sfârșitul: 


Deci Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la 
cer și a șezut de-a dreapta Tatălui. 

lar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul 
lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau. 
Amin. 


MacMullin închide cartea. 

— Sfârșitul Evangheliei după Marcu era vag, neclar, necizelat. 
Chiar și după ce deznodământul original a fost schimbat de cei 
care i-au copiat și i-au răspândit textul, acesta încă era anemic. 
Ceilalţi evangheliști nu erau deloc mulţumiţi de versiunea lui. 
Acţiune! Nu un înger le-a întâmpinat pe femei la mormânt, ci 
Isus însuși sculat din morți. Isus își întâlnește discipolii față în 
faţă. Care versiune e corectă? Care evanghelist spune adevărul 


și care greșește? Mă-ntreb: ce anume știu ceilalți evangheliști în 
plus față de Marcu? De ce sunt ei mai bine informaţi decât 
Marcu? Niciunul dintre ei n-a fost martor ocular la evenimente și 
toţi se sprijină pe aceeași sursă. Cum de pot descrie totul atât 
de detaliat și să prezinte atât de exact Răstignirea și 
Schimbarea la Faţă a lui Isus, când cel care a scris primul nu 
cunoștea deloc aceste fapte? Poate că e o întrebare adevărată, 
dar nici măcar nu-ncerc să dau un răspuns. Evangheliile, 
continuă MacMullin, au fost scrise ca urmare a nevoii Bisericii 
primitive de a-și confirma credinţa în Isus ca Stăpânul înviat din 
morţi al Bisericii. Dogma despre Răstignirea lui Isus a fost o 
premisă, o necesitate. Aveau nevoie de Răstignire ca de un 
fundament pentru scrierile lor. Dacă sintetizăm, fără Răstignire 
n-ar fi avut o religie. Evangheliștii nu erau interesaţi de Isusul 
istoric. Ei l-au reprezentat pe Isusul spiritual. Și credeau în EI. 
Erau convinși că spiritul lui Isus e prezent printre ei. N-au căutat 
niciodată o perspectivă istorică sau cronologică asupra vieții lui 
Isus. Să predice era singurul lor scop, să convingă cititorii că 
Isus e Fiul Domnului, sculat din morţi. Au pus laolaltă 
Evangheliile inspirându-se din numeroasele tradiţii ale Bisericii 
primitive. Dar, dacă scoţi din Biblie povestea Răstignirii, nu 
rămân decât câteva de povești lipsite de context despre viaţa 
eroică a unui mare umanist. 

Umple ambele pahare cu sherry. Stăm în tăcere. Minutele se 
scurg. 

— Și dacă tot ce-ai spus e adevărat, atunci ce s-a-ntâmplat în 
realitate? întreb. 

MacMullin ia câteva sorbituri din sherry și plescăie din limbă 
în semn de apreciere a fiecărei nuanţe. Ochii i se mută de la 
flăcările din șemineu spre mine, încet și concentrat, de parcă ar 
ridica o greutate cu mintea. 

— Nu e ușor să-ţi ofer o explicaţie care să ţi se pară credibilă 
pe loc, îmi spune, punând paharul pe masă, iar eu aprob încet 
din cap. Când ni s-a inculcat o anumită versiune timp de două 
mii de ani, e foarte greu s-accepţi o versiune cu totul diferită. 
Oamenii pur și simplu nu sunt dispuși să creadă o altă variantă. 

— Deja mi-ai spus cel mai important lucru: Isus a supraviețuit 
Răstignirii. 


Doar atunci văd cât de obosit arată MacMullin. Bătrân și 
obosit. E ca și cum conversaţia asta i-ar fi răpit toată vlaga. Are 
pielea palidă și umedă, ochii și-au pierdut strălucirea. 

— Sunt convins că unii ar spune că e o conspirație. Alţii ar 
zice c-a fost o manevră genială. Indiferent ce crezi, probabil e 
una dintre cele mai mari înșelătorii din istoria lumii. 

— Dar ce s-a-ntâmplat cu Isus? 

Chipul i se transformă. E ca și cum mi-ar povesti ceva la care 
a fost martor, dar îi vine greu să își amintească, pentru că avut 
loc atât de demult. 

— Ce s-a-ntâmplat? 

Tace vreme îndelungată, apoi continuă: 

— Isus, inconștient, a fost coborât de pe cruce și învelit în 
giulgiul care mai târziu va deveni atât de celebru și de 
contestat. Da, chiar silueta lui e pe Giulgiul din Torino. A fost un 
proces chimic, nici mai mult, nici mai puţin. Trupul lui aparent 
neînsufleţit a fost dus la mormânt. Doar cei mai apropiaţi erau 
de faţă, cei care știau că nu murise. Pentru restul lumii - 
spectatori, soldaţi -, era evident că-și dăduse duhul. 

— Și pe urmă? 

— Nimeni nu știe precis ce s-a-ntâmplat după aia. Nu 
dispunem decât de aluzii voalate într-un vechi text hermetic. 
Dar, la un moment dat, la adăpostul nopţii, când au considerat 
că era sigur să acţioneze, Isus a fost luat din giulgiul care a 
rămas în mormânt. Presupunem că s-a ascuns câteva 
săptămâni, iar în timpul ăsta femeile i-au oblojit rănile, l-au 
îngrijit și au avut grijă să răspândească povestea despre înger și 
mormântul gol. 

— lar evangheliștii au făcut același lucru după mai bine de 
patruzeci de ani, completez. MacMullin mă privește cu o 
expresie impenetrabilă. Hai, continuă! îl îndemn. 

— Nu ne putem pronunţa asupra perioadei exacte. Dar sigur 
că putem presupune că, încetul cu încetul, s-a întremat. MI-I 
imaginez în spatele unei draperii, în casa vreunui bogătaș, 
înconjurat și îngrijit de cei care îi erau cei mai devotați. Și, după 
ce în sfârșit s-a însănătoșit și a fost pregătit, a fugit din Țara 
Sfântă. 

— A fugit? izbucnesc. 

Imi dau seama deodată de o legătură până atunci ascunsă. 


— Nu putea să se arate-n public. N-avea altă alternativă în 
afară de moarte. A fugit din fața unei puteri superioare, 
împreună cu apropiații lui. A plecat din lerusalim deghizat, 
împreună cu Maria Magdalena, losif din Arimateea și un grup 
format din cei mai credincioși și mai devotați învățăcei. Nici 
măcar apostolii nu au știut despre fuga lui. Li s-a spus o 
fantasmagorie: răstignirea, versiunea oficială. Și, după cum bine 
știi, au crezut-o. A devenit un eveniment istoric. Și o religie. 

— Ce s-a-ntâmplat cu Isus? 

— A plecat. 

— Unde? 

— Într-un loc unde să poată trăi în siguranţă. 

— Am citit că s-a dus în Kashmir, unde a pus bazele unei 
congregații. 

— Legenda asta e o minciună isteață. 

— Și atunci, ce s-a-ntâmplat? 

— Isus și tovarășii săi de drum au călătorit spre vest, spre 
coastă, unde îi aștepta o navă. De acolo, au mers într-o 
ascunzătoare sigură. 

— Unde? 

Mă privește uimit. 

— Cum, încă nu ţi-ai dat seama? 

— Cum adică? Unde s-au dus? 

— Au venit aici, răspunde MacMullin. Cea din urmă 
ascunzătoare a lui Isus a fost Rennes-les-Château. 


13 


Uneori, trebuie să privești natura din jur ca să te recunoști: 
bondarii care sfidează regulile aerodinamicii, vulpile care își rod 
laba ca să scape dintr-o capcană, pești care se fac una cu coralii 
ca să nu fie devoraţi. În regnul vegetal, întotdeauna am avut o 
înclinaţie pentru Argyroxiphium sandwicense. Cu siguranţă vă 
amintiţi numele plantei care aș fi vrut să fiu. Haleakala 
Silversword. Crește an de an, nepretenţțioasă și umilă, fără să 
aibă cine știe ce activitate. Îmi amintește de mine. 

Crește încet, până când ajunge ca o minge înaltă de jumătate 
de metru, acoperită cu peri argintii, strălucitori. Apoi mingea se 
înalţă într-un lujer de doi metri. 


După douăzeci de ani, înflorește deodată și face o floare atât 
de extravagantă, că planta moare curând după aceea. 
Nu poţi să nu admiri o asemenea tenacitate. 


14 


MacMullin vine după mine când se crapă de ziuă. Deschid 
ochii, trezit în toiul unui vis, iar în lumina vâscoasă mi se pare că 
visul plutește deasupra mea asemenea unei fantome legate de 
pământ. 

Încerc să mă trezesc. Încerc să înţeleg ce vrea de la mine și 
dacă nu cumva face parte din visul în ale cărui mreje încă mai 
sunt. 

— Ce s-a-ntâmplat? mormăi. 

Cuvintele mi se plimbă prin cap ca un ecou insistent, răgușit. 

Pentru prima oară, pare nesigur pe el. Işi freacă palma stângă 
cu pumnul. 

— Bjørn, spune el, de parcă ar prefera să nu-mi spună ce 
urmează. 

Mă ridic în capul oaselor, încercând să-mi scutur somnul de pe 
pleoape. Camera ţâșnește în toate direcţiile. Văd doi MacMullin. 
Capul îmi cade înapoi pe pernă. 

— Au sunat, mă anunţă. 

Strâng din pleoape, apoi deschid ochii larg, mai strâng o dată 
din pleoape, pe urmă deschid din nou ochii. Probabil că par cam 
ciudat, dar încerc să mă trezesc. 

— Cine a sunat? 

— E vorba de Grethe. 

— A murit? 

— Nu, încă nu. Dara întrebat de tine. 

— Când putem merge la ea? 

— Acum. 


15 


Avionul particular așteaptă pe aeroportul din Toulouse. 
Limuzina albă a lui MacMullin trece de bariere și de punctele de 
verificare și oprește lin lângă Gulfstream. Douăzeci de minute 
mai târziu, suntem în aer. 


— În curând o s-ajungem la capătul drumului, îmi spune 
MacMullin. 

Stau într-un fotoliu adânc, la o fereastră mare, ovală, iar 
priveliștea se deschide drept către cer. Incredibilul amestec de 
aerodinamică și inginerie ne-a ridicat până la douăzeci de 
kilometri. Dedesubtul nostru, pământul e un covor multicolor de 
nuanţe și de umbre. 

Între mine și MacMullin se află o măsuţă. În mijlocul mesei e 
un castron cu mere verzi și roșii. MacMullin îmi atrage atenţia. 

— Probabil că nu-ţi vine ușor s-accepți. 

— Așa e, nu e ușor, răspund vag, neștiind dacă vorbește 
despre ce mi-a spus sau despre Grethe. 

Cele două motoare Rolls-Royce ale avionului scot un zumzet 
constant. În depărtare se vede un grup de nori care îmi 
amintește de o găleată de vopsea albă vărsată în apă. 

MacMullin ia un măr. Coaja roșie se desprinde într-o singură 
spirală lungă, tăiată cu un cuţit pentru fructe. 

— Vrei și tu? mă întreabă, dar eu dau din cap. Dacă te 
gândești bine, continuă el, băgând o bucată de măr în gură, 
multe lucruri din viaţă sunt construite pe iluzii, doar că noi nu 
știm asta. Sau nu vrem să recunoaștem. 

Din nou, nu prea pot să îi dau un răspuns. Nu înţeleg ce vrea 
să spună. 

— E cam mult pentru mine, bâigui. 

Mestecă și aprobă din cap. 

— Nici nu m-aștept să mă crezi. 

La început, nu zic nimic. 

— Poate tocmai de-aia te și cred. 

Mănâncă altă bucată de măr. Sucul amărui al fructului îl face 
să se strâmbe. 

— A crede e o alegere. Indiferent dacă tu crezi cuvintele cuiva 
sau dacă ai credinţă în Cuvânt. 

— Nu prea știu ce să cred, zic evaziv. 

— Sigur că îndoiala și scepticismul sunt valoroase în sine, 
pentru că dovedesc faptul că gândești. 

— Poate. Tot nu știu ce să cred despre ce mi-ai spus ieri. 

— Nici nu m-așteptam la altceva. 

— Lucrurile pe care vrei să le accept nu sunt tocmai 
neînsemnate. 


— Bjørn, nu trebuie s-accepţi nimic! Din punctul meu de 
vedere, n-ai decât să respingi tot ce-am spus. Numai să-mi dai 
racla, râde el. 

— Discreditezi întreaga Biblie, îi spun. 

— Ei, dar ce e Biblia, până la urmă? O colecţie de texte vechi 
despre zeitgeist. instrucțiuni, reguli de viaţă, morală, tradiţii 
așternute pe hârtie, interpretări și vise, înfrumuseţate și 
prelucrate, povești care au fost transmise pe cale orală și în cele 
din urmă au fost strânse laolaltă, între două coperţi, și aprobate 
de preoți. 

Roade ultimele rămășițe de măr și își umezește buzele cu 
vârful limbii. 

— Și versiunea ta? întreb. Cum se sfârșește versiunea ta? 

— Putem dovedi cu certitudine puţine lucruri, fiindcă a trecut 
atâta timp. Doar câteva adevăruri au ajuns până la noi, frânturi 
obscure, urme de informații. 

— Hm, exact ca viaţa mea din ultimele două săptămâni! 

MacMullin chicotește încet și se foiește, ca și cum n-ar sta 
comod. 

— Ştii ce s-a-ntâmplat de fapt după Răstignire? întreb. 

— Știm destule. Bineînţeles, nu îndeajuns de multe, dar avem 
informații. 

— De exemplu, că Isus a venit la Rennes-les-Château? 

— Știm multe despre fuga lui, fiindcă suntem în posesia 
manuscriselor purtate de două persoane care au călătorit cu ei. 
Au descris fuga din Țara Sfântă și călătoria până la Rennes-les- 
Château. 

— Și? 

— Când Isus și-a recăpătat puterile, după Crucificare, a fugit 
pe o corabie care îl aștepta, împreună cu un grup de apropiați. 
Mai întâi au ajuns la Alexandria, în Egipt. După aceea au ajuns la 
nord de Cipru, la vest de Rodos, Creta și Malta, și în cele din 
urmă au ajuns în Vieux Port, vechiul port din Marsilia. De acolo 
au mers spre sud-vest, pe uscat, și s-au stabilit în Rennes-les- 
Château. 

— E greu de crezut. 

MacMullin strânge din buze și se uită pe geam. Pe fundal se 
aude huruitul motoarelor. Apoi își desface brațele, cu o expresie 
de siguranţă. 


— Dar, dacă stai să te gândești, oare varianta biblică e mai 
credibilă? 

Meditez o clipă la întrebare. 

— Tu chiar ești convins că e adevărat, îi spun. 

Mă privește cu luare-aminte, îndelung. 

— La ce vârstă a murit? 

— Nu știm. Dar a avut câţiva copii cu soţia lui, Maria 
Magdalena. 

— Isus s-a căsătorit și a avut copii? 

— De ce nu? 

— Pur și simplu sună... Nu știu. 

— Au avut șapte copii. Patru fii și trei fiice. 

Un însoțitor de bord care a pregătit mâncarea în spatele 
avionului ne servește micul dejun pe farfurii calde. Imi 
zâmbește, îi zâmbesc și eu. MacMullin privește mâncarea și 
plescăie din buze cu satisfacţie. Ne tăiem chiflele în două, 
turnăm sucul de portocale în pahare cu cuburi de gheaţă și 
deschidem micile borcane cu gem de portocale organic. 

MacMullin mușcă din chiflă și își șterge colţul gurii cu un 
șervet care îi poartă monograma. 

— Copiii lui Isus au păstrat secretul originii lor, îmi explică. Fiii 
și nepoţii lui, nu Isus, au pus baza a ceea ce mai târziu vor 
deveni ordine cavalerești, mișcări francmasonice și societăți 
secrete, mici organizaţii conspirative al căror scop era să 
protejeze un secret păstrat de atâta vreme, încât nici nu mai 
știau despre ce e vorba. Există sute de secte, cluburi, organizații 
și loje, fiecare cunoscând doar o fărâmă de adevăr. Au fost 
scrise sute de cărți. Poeţii au brodat pe marginea pseudoștiinţei 
și a miturilor. Pe Internet există camere de chat tematice și site- 
uri dedicate speculațiilor și ipotezelor. Dar nimeni nu vede 
ansamblul. Nimeni n-a înţeles corect. Sunt ca niște muște care 
nu-și dau seama că se izbesc de sticlă. 

— Sau niște bondari, intervin eu repede, dar bineînțeles că 
intervenţia mea nu are noimă pentru MacMullin. 

lau în mână paharul rece. Sucul de portocale e proaspăt stors 
și răcoritor. 

— Ce s-a-ntâmplat cu urmașii lui Isus? mă interesez.. 

Mestec un cub de gheaţă care îmi scârțâie printre dinți. 

— Nu se poate răspunde la întrebarea asta. 

— De ce nu? 


— Pentru că nu li s-a-ntâmplat nimic. Pur și simplu au trăit. Au 
avut copii, iar urmașii lor încă trăiesc printre noi, ca o familie 
mândră și fericită. 

— Dar ei știu cine sunt? 

— Aproape niciunul n-are idee. Foarte puţini cunosc adevărul. 
Mai puţin de o mie. lar acum știi și tu. 

— Deci urmașii lui încă trăiesc, zic eu fascinat, adâncit în 
gânduri. 

— Păi sigur! Normal. Dar au trecut două mii de ani. 
Amintește-ți că și stirpea lui s-a subţiat. E vorba de multe 
generaţii, până la urmă. Fiul cel mare al lui Isus a devenit Mare 
Maestru. El a făcut rost de racla de aur și a sigilat-o. Când 
primul Mare Maestru a murit, fiul cel mai vârstnic a preluat 
responsabilitatea asupra raclei. Și astfel Racla Sfintelor Taine a 
trecut de la tată la fiu, de-a lungul secolelor. Până când a 
dispărut. 

— Și cum rămâne cu aluziile cum că din Isus ar descinde toate 
familiile regale din Europa? 

— Ca multe alte lucruri, e o exagerare. Dar există și o fărâmă 
de adevăr. După câteva secole, urmașii lui Isus s-au căsătorit cu 
membri ai Dinastiei Merovingiene și câţiva au devenit 
căpeteniile unor clanuri care au condus Regatul Francilor până 
în anul 751. Dar, cu excepţia câtorva capete încoronate și a 
șirului de Mari Maeștri și a cercurilor celor mai secrete, aproape 
nimeni nu cunoaște adevărul, nici secretul. lar când zic asta, mă 
refer la faptul că aproape nimeni n-a aflat despre fuga lui Isus 
sau despre urmașii acestuia. In cele din urmă, și adevărul a 
ajuns un mit, pe care nici măcar cei care cunoșteau secretul nu 
erau siguri dacă e cazul să-l creadă. 

Termin chifla și beau restul de suc. Toată povestea asta 
începe să fie cam prea mult pentru mine. 

— Şi, îl întreb, ce se află în raclă? 

MacMullin arată de parcă ar da orice să-mi retrag întrebarea. 
Așa că îl întreb din nou: 

— Ce e în raclă? 

— Noi credem - MacMullin șovăie - că racla conţine două 
obiecte. 

Își pune mâinile pe masă. Înghite în sec. Nu vrea să dezvăluie 
secretul. Tăcerea e un reflex al sistemului său nervos central. 
Niciodată nu a mai spus secretul unei persoane din exterior. 


Gândul de a o face îi displace profund, dar înțelege că nu are de 
ales. Sunt un tip dat naibii. 

Mă privește implorator: 

— Bjørn, te-ntreb pentru ultima oară. Îmi dai racla? 

— Bineînţeles. 

Răspunsul meu îl ia prin surprindere. 

— Adevărat? 

— După ce-mi spui ce se află înăuntru. 

Simt cum ultimele rămășițe de împotrivire se năruie. 

Îmi vorbește, strângând din pleoape: 

— Indicaţii. O hartă, probabil. 

— O hartă? 

— Instrucţiuni care indică drumul către mormântul lui Isus, 
spre locul lui de veci. Dar, mai important de-atât... 

Deschide ochii, dar nu se uită la mine. Aștept în tăcere. 
Privirea lui alunecă pe lângă mine. 

— Evanghelia după Isus. Povestea pe care Isus însuși a scris-o 
despre propria viață, muncă, despre credinţa și îndoielile sale. Și 
în care descrie anii de după crucificare. 

MacMullin se întoarce să privească cerul pe fereastră, 
pământul de sub noi, lumina blândă, norii. 

Respirând sacadat, descătușează toţi micii demoni care îl 
răvășesc. 

Îi las timp. 

După o vreme, se întoarce spre mine, cu privirea pustie. 

— Asta-i tot. 

— Un manuscris, spun eu. Un manuscris și o hartă. 

— Asta credem noi. 

Stăm o vreme tăcuţi. 

— Sună ca o conspirație evreiască, îi zic. 

— Am impresia că te cam preocupă conspiraţiile. 

— Și dacă ești șeful vreunei reţele evreiești care vrea să 
dovedească lumii o dată pentru totdeauna că Isus n-a fost Fiul 
lui Dumnezeu? 

— Orice e posibil. 

— Dacă manuscrisul dovedește că Isus n-a murit pe cruce și 
că n-a înviat niciodată, ordinea religioasă a lumii se va prăbuși. 

— Ai dreptate. Dar nu sunt evreu. 


— Pe de altă parte, dacă ești creștin, ar fi în interesul tău să 
distrugi dovezile care dau la iveală că religia creștină a fost 
clădită pe o minciună. 

— Altă analiză inteligentă. Dar n-am niciun motiv să cred că 
lumea n-ar avea de câștigat dac-ar afla adevărul. Sunt foarte 
sincer cu tine. Cel mai bine e să păstrăm secretul. Alternativele 
sunt mult prea înfricoșătoare. Nimeni, absolut nimeni n-ar avea 
de câștigat de pe urma adevărului. N-avem dreptul să-ntoarcem 
istoria cu susul în jos. N-o să obţinem nimic bun. Am distruge 
milioane de vieţi. Am răpi credinţa naţiunilor. Nu merită. Nimic 
nu merită să faci așa ceva. 

— Un manuscris scris de Isus... spun încet. Instrucţiuni care 
duc la mormântul lui... 

— Asta credem noi că se află înăuntru. 

— Credeţi? 

— Nu putem fi foarte siguri până nu deschidem racla și nu 
verificăm. Dar, indiferent de conţinutul raclei, știm că primul 
Mare Maestru - fiul cel mai vârstnic al lui Isus - l-a sigilat și l-a 
păzit până când racla a ajuns în mâinile primului său născut, al 
doilea Mare Maestru, și așa mai departe. Fiecare dintre ei și-a 
devotat viaţa păstrării raclei, până când a dispărut la Mănăstirea 
Værne, în 1204. 

Apoi, MacMullin adaugă: 

— Da, și a ajuns în mâinile tale, bineînţeles. Opt sute de ani 
mai târziu. 

— Și racla n-a fost deschisă niciodată? 

— Sigur că nu. 

— Și ce o să se-ntâmple acum cu ea? 

— O s-o duc personal la Institutul Schimmer. 

— Nu mă surprinde. Poate Peter e unul dintre cei care o 
așteaptă? 

— Da, Peter! David, Uri, Moshe... Și alte câteva zeci de 
savanţi de top, recrutaţi de SSI: istorici, arheologi, teologi, 
lingviști, filologi, paleografi, filosofi, chimiști. 

— Văd că ţi-ai invitat toţi amicii. 

— Am construit o aripă specială, pregătită să primească racla. 
Nu putem risca să expunem manuscrisul la umiditate, aer uscat, 
frig sau căldură, pentru că s-ar face fărâme. Savanţii noștri au 
venit cu soluții tehnice pentru ca atmosfera de două mii de ani 
din interiorul raclei să se aclimatizeze la atmosfera laboratorului 


nostru. Se estimează c-o să dureze o lună până o să putem să 
deschidem racla. 

— Dacă mă gândesc la asta, e bine că n-am deschis racla în 
biroul meu. 

MacMullin se cutremură. 

— După ce o s-o deschidem, o să scoatem cu grijă conţinutul, 
pagină cu pagină. Poate că papirusul s-a desprins și o să fie 
nevoie să lipim paginile bucăţică cu bucăţică, asemenea unui 
puzzle. Trebuie să fotografiem fragmentele și să le conservăm. 
Nu știm în ce stare e manuscrisul. Dar, așa cum se poate 
descifra scrisul de pe un fulg de cenușă, o să descifrăm și noi 
literele. O să fie o muncă titanică, mai întâi din perspectivă 
tehnică, dar și din perspectivă lingvistică. Va trebui să descifrăm 
scrisul de mână, pe urmă să-l traducem, să-l înţelegem în 
context. Dacă manuscrisul e lung, munca noastră o să dureze 
câţiva ani. Mulţi ani. Dacă o să găsim indicii sau instrucţiuni care 
să arate drumul către mormântul lui Isus, profesorul Llyleworth 
e gata să meargă acolo cu echipa lui de arheologi. Totul e pus la 
punct. N-avem nevoie decât de raclă. 

Privirea nu mi se poate opri asupra niciunui obiect. 

— Deci, oftează el, acum totul depinde de tine. 

— De la început a fost așa. 

— Știu asta. 

Se uită din nou pe fereastră. 

— Intrăm în nori, Bjarn. 

Se întoarce spre mine. 

— Te rog, îmi dai racla? _ 

Privirea lui pare să cântărească tone. Mă uit la el. Înţeleg cine 
este. Habar n-am de cât timp mi-am dat seama, dar acum nu 
mai există niciun dubiu. 

Ceva se relaxează în mine. Până și un om încăpățânat ca un 
catâr trebuie să cedeze până la urmă. Mă gândesc la 
experienţele din ultimele săptămâni, la minciuni, la pistele false, 
la oamenii care m-au păcălit - și sunt mulți. Acum înțeleg totul. 
Trebuie să accept explicația lui MacMullin pentru că am 
încredere în el și pentru că nu mai am de ales. 

— Bineînţeles. 

Dă din cap, ca și cum nu îi vine să creadă ce aude. 

— O să primeşti racla, îi confirm. 

— Mulţumesc. 


Tace. Apoi vorbește din nou: 

— Mulţumesc, îți mulțumesc din suflet. 

— Am o întrebare. 

— Nu mă mir. 

— De ce mi-ai spus tot? 

— Am avut de ales? 

— Ai fi putut să inventezi o minciună pe care s-o cred. 

— Am încercat de câteva ori, dar n-a mers. Ești un ticălos 
sceptic, zice el zâmbind larg. 

— Și dacă spun cuiva? 

Pare adâncit în gânduri. 

— E și asta o posibilitate, desigur. 

— Aș putea discuta cu mass-media. 

— Da. 

— Aș putea să scriu o carte. 

Am impresia că își mușcă limba. 

— Sigur c-ai putea. 

Pe urmă, după o tăcere scurtă, adaugă năstrușnic: 

— Dar cine te-ar crede? 


Capătul cercului 
1 


Pare moartă. Căpșorul ei ca de pasăre se odihnește pe o 
pernă mare. E numai piele și os. Are gură pe jumătate deschisă, 
iar buzele îi sunt uscate și fără culoare. Dintr-o nară iese un tub 
verde de oxigen, lipit de obraz cu un Pplasture. Braţele 
descărnate, presărate cu pete albastre, sunt încrucișate pe 
pătură. Dintr-o perfuzie agăţată pe un suport, un lichid i se 
scurge în venă. 

Au pus-o într-o rezervă de o singură persoană. Au avut intenţii 
bune, dar îmi amintesc că mi-a zis odată că cel mai mult se 
teme să moară singură. 

Camera e scăldată într-o lumină caldă. Aduc un scaun de 
lângă chiuvetă. Picioarele metalice scârțâie pe podea. 

li iau mâna, cu grijă. E ca și cum aș ridica un sac călduţ de 
piele, plin cu oase. O mângâi și o strâng ușor. 

Sunete: vocea ei, ticăitul unui dispozitiv electronic, o mașină 
care accelerează pe stradă, un suspin care îi scapă de pe buze. 

Pe perete, deasupra ușii, e un ceas rămas cu cinci minute în 
urmă. Secundarul înaintează chinuit, cu mișcări smucite, 
străduindu-se să ajungă din urmă ticăitul. In interiorul 
mecanismelor sale, ceva e pe cale să cedeze. 

Pe noptieră se găsește un buchet de flori pus într-o vază 
strălucitoare, de spital. Felicitarea e pe jumătate deschisă. 
Rândurile au fost scrise cu un stilou, iar tonul e mai degrabă 
formal: 


Să ai o călătorie liniștită, Grethe. 
Al tău pentru totdeauna, 
MMM 


MacMullin mi-a oferit un fragment de adevăr, nimic mai mult. 
O fărâmă de adevăr. Poate că de fapt nu știu nimic. Habar n-am 
ce explicaţie să cred. Nu știu nici măcar dacă e cazul să cred 
vreuna. Dar un lucru știu sigur: când o să-i dau racla lui 
MacMullin, ea și conţinutul ei vor dispărea pentru totdeauna. 
Dacă au păstrat secretul două mii de ani, cu siguranţă că îl mai 
pot păstra pentru tot atâta vreme. Mănăstirea Værne nu va 


deveni niciodată o atracţie turistică internaţională. Ogoarele ei 
nu vor fi transformate niciodată în parcări supraaglomerate, iar 
turiștii americani nu vor sta nerăbdători la coadă, ca să 
privească octogonul prin ferestre din plexiglas cu protecţie 
antiglont. Nici nu vor studia copii - traduse în șase limbi - ale 
manuscrisului din raclă. Pentru că lumea nu va afla niciodată. 

Va fi ca și cum toate acestea nici nu s-ar fi întâmplat. 

Pleoapele îi tremură. Își deschide ochii puţin. Par grei, 
misterioși, ancoraţi într-o beznă fără vise. Încetul cu încetul, mă 
recunoaște. 

— Micule Bjarn, șoptește. 

— Grethe... 

Încearcă să-și focalizeze privirea, să obţină imaginea unei 
realităţi din care nu mai face parte. 

— Arăţi îngrozitor! murmură ea. 

La început, nu spun nimic. Apoi înţeleg la ce se referă. 

— Ei, e doar o insolaţie! îi explic. 

Lumina din ochii ei pare să se stingă. Apoi se înviorează brusc 
și întreabă: 

— Ai aflat ceva? 

— Da. 

Pe urmă îi spun toată povestea. 

Când termin, Grethe nu zice nimic. Se mulțumește să dea din 
cap ca pentru sine, de parcă nimic nu ar mai lua-o prin 
surprindere. 

— Deci așa stau lucrurile, zice în cele din urmă. 

Tăcerea din jurul nostru e încărcată. 

— Ce mai face? 

— Cine? 

— Michael. Ce mai face? 

— E bine. A venit cu mine la Oslo, dar n-a vrut să... deranjeze. 

— În felul lui, e alături de mine. 

— O să-i transmit ce-ai spus. 

— Mereu în felul lui, continuă, privind buchetul de flori. 

— Mai e ceva. 

— Da? 

— Tu și MacMullin... încep, dorind din toată inima ca ea să 
continue. 

— Da, șoptește Grethe. 


Vorbește încet, ca și cum așa ar putea face durerea să 
slăbească. 

— Eu și MacMullin... La Oxford. Mă privește cu tandrețe. E așa 
de chipeș! Ca tine. Un bărbat așa de chipeș! 

Mă uit la ceas, urmărind cum secundarul se luptă înverșunat 
cu mecanismele interne. 

— Grethe, cum a murit tata? 

Închide ochii. 

— A fost o moarte lipsită de sens. 

— Dar cum a murit? 

— Era gelos pe relaţia dintre mama ta și Trygve. 

— Deci știa? 

— Niciodată nu a putut accepta gândul că mama ta se 
îndrăgostise de Trygve. 

— Pot să-l înţeleg. 

— Dar a fost o prostie. Relaţia lor n-avea importanţă în 
ansamblu. S-ar fi întors la el în cele din urmă. Dar el n-a 
suportat să-și știe soţia dăruindu-se altui bărbat. 

— Dar ce s-a-ntâmplat? 

— Nu mă privește. Nici pe tine, de altfel. 

— Dar știi cum a murit? 

Oftează. 

— Te rog, Grethe. Ce s-a-ntâmplat atunci? 

— Nu mă bate la cap cu asta, micule Bjarn! 

— Te rog! 

— Întreabă-l pe tatăl tău vitreg, micule Bjørn. El știe. 

— Mi-a omorât tatăl? 

— Nu. 

— Mama știe ce s-a-ntâmplat? 

— Nu. 

— Dar cum... 

— Gata cu întrebările. 

— De ce nu vrei să-mi spui? 

— Pentru că așa e mai bine. 

— Așa e mai bine? 

— Pentru tine. 

— Cum adică? 

Ochii ei sunt stinși. 

— Nu vrei să știi. 

— Te rog. 


Își agită degetele deasupra păturii. O mișcare fragilă. 

— Crede-mă, nu vrei să știi! 

— Ba da! 

— Bine, bine. 

Oftează. Așteaptă o vreme, apoi continuă: 

— Probabil că știi ce se-ntâmpla între mama ta și Trygve... Imi 
las privirea în jos, de parcă mi-ar fi rușine cu mama. 

Chiar mi-e rușine. 

— Chiar și atunci știam, îi zic. 

— Țineau unul la celălalt. 

— E ciudat că toată lumea ţine la toată lumea. 

— Așa se-ntâmplă. 

— lar tata îi stânjenea. 

— Așa cum se-ntâmplă mereu atunci când doi oameni se 
îndrăgostesc, deși unul dintre ei îi aparţine altuia. 

— Și l-au ucis? 

Sunt surprins de cât de blazat sună întrebarea mea. Grethe 
mă privește. Insist: 

— Au fost implicați amândoi? L-a ucis doar profesorul sau a 
fost implicată și mama? 

Grethe strânge din dinţi, 

— Nu, răspunde ea atât de încet, încât aproape șoptește. Nu 
așa s-a-ntâmplat. 

— Atunci, cine l-a omorât? 

— Nimeni nu ţi-a ucis tatăl. 

— Dar... 

— Calmează-te, bine? Niciunul dintre ei nu l-a ucis pe Birger. 

— Deci a fost un accident? 

— Nu. 

— Nu-nţeleg. 

— Gândește-te, micule Bjørn! 

Mă gândesc, dar în zadar. 

Apoi, o membrană lăuntrică se rupe în ea. O lacrimă îi curge 
pe obraz. 

— Trygve ar fi trebuit să moară în ziua aia, nu Birger. 

— Poftim? 

— Acum înţelegi? mă întreabă și în glas îi simt iritarea. Cel 
care ar fi trebuit să moară era Trygve. 

Încerc să-mi adun minţile, să înțeleg ce plutește chiar sub 
suprafață. 


— Pricepi ce-ţi spun? 

Ridic din umeri. 

— Nu... 

— Birger a făcut ceva cu cablurile, așa încât Trygve să cadă. 

Își întoarce capul. Nu e pregătită să mă privească în ochi, ca 
și cum moartea tatei ar fi fost vina ei. 

— Trygve ar fi trebuit să moară în ziua aia, repetă ea brutal, 
cu răceală. Înainte să plecaţi, Birger mi-a spus că are de gând 
să... Grethe se oprește... Să facă ceva cu cablurile. Nu știu ce. 
Așa încât cablurile să... Dar n-am crezut că într-adevăr... Nu m- 
am gândit niciodată că... Niciodată, sub nicio formă! 

Se întoarce spre mine, îmi caută mâna. 

— Tatăl tău a vrut să-l omoare pe Trygve. Dar ceva n-a 
funcţionat. 

Stăm împreună multă vreme, ţinându-ne de mână. Nu am 
cuvinte, doar imagini izolate: stânca cenușie, mama ţipând, 
grămada de haine de la baza peretelui stâncos, sângele, 
trunchiul de copac de care îmi lipisem spatele, scoarţa care mi-a 
zgâriat ceafa când m-am prăbușit. 

Mă întreb dacă mama și profesorul au știut în tot acest timp. 

Grethe aţipește. les pe coridor și mă prăbușesc pe un scaun, 
chiar lângă ușă. Gândurile îmi sunt încâlcite. 

Pe peretele din fața mea, între două uși, număr cincisprezece 
cărămizi în înălțime și o sută patruzeci în lățime. Două mii o sută 
de cărămizi gri. Pe un cărucior de aluminiu, cineva a strâns un 
mic ierbar din lujeri amestecate de flori. 

Ceva mai târziu, intru să o mai văd o dată pe Grethe. Ochii îi 
sunt din nou închiși. Se odihnește senină. 

— Grethe? 

Fire invizibile îi trag pleoapele. Se luptă să se deschidă. 

— Sunt o babetă rezistentă, îmi spune. 

— Ai avut un copil. 

Mă privește cu ochii pe jumătate închiși. Privirea ei se 
transformă. 

— Am cunoscut-o. 

Grethe se uită în tavan. 

— E bine. O cheamă Diane. E o femeie încântătoare. 

Zâmbetul ei vine din străfunduri. 

— Cea mai frumoasă fetiță din lume. 


Vocea îi e fragilă, atât de slabă. Zâmbetul își pierde din 
intensitate. Oftează din rărunchi. 

— Nu eram mama de care avea nevoie, spune și un geamăt 
slab îi scapă printre buze. N-am avut puterea s-o fac. Michael... 
era altfel. Am crezut că așa e cel mai bine, ca ea să rămână... 
cu el. Ca ea să nu afle... de mine. 

Tușește. Vrea să spună ceva. Îi fac semn să tacă. Buzele i se 
mișcă. Îmi spune ceva neauzit. 

— Rămân cu tine, îi spun blând. 

— Sunt atât de obosită, șoptește. g 

Îi mângâi mâna. Grethe scâncește și se uită la mine. Încearcă 
să spună ceva, dar corpul nu o ajută. Tușește în continuare, dar 
până și tusea ei e lipsită de vlagă. Respirația ei e superficială și 
greoaie. 

Încearcă să se ridice în coate, dar cade înapoi în pat. 

— Odihnește-te, șoptesc, mângâindu-i fruntea rece și plină de 
sudoare. 


Trece un ceas... 

O ţin de mână. Adoarme și se trezește, pe rând. Din când în 
când, se uită la mine. 

Șovăitor, îi așez mâna pe pătură și cobor la bufet, unde 
mănânc un sandviș împachetat în celofan, al cărui gust îl 
păstrează. Când mă întorc, mâna lui Grethe e exact în același 
loc. O iau în mâinile mele și o strâng. O simt cum încearcă să 
mi-o strângă și ea pe a mea. 

Stăm așa mult timp. Treptat, respiraţia devine atât de 
liniștită, că nu o mai aud. Sunetele de pe coridor se strecoară în 
cameră: pași liniștiți, râsete înăbușite, scâncetul unui copil. O 
asistentă o strigă pe alta. 

Mâna lui Grethe zace inertă în a mea. O strâng. Nu mai are 
putere să-mi răspundă. Am fi putut sta așa ore întregi, dacă nu 
ar fi fost mașinăria. Câteva fire care se ițesc de sub pijamaua de 
spital sunt conectate la un monitor cu butoane, gemuleţe și cifre 
luminoase. Mașşinăria începe să piuie. În același timp, o fâșie de 
hârtie pe care sunt desenate două linii curbe iese din ea. Grethe 
se înfioară. Deschide larg ochii și încearcă să respire. 

Îi mângâi mâna. 

Intră o asistentă, apoi un medic. 


Îi las mâna să cadă pe cuvertură. Fac doi pași în spate și 
răstorn scaunul care lovește podeaua cu zgomot. Mă dau într-o 
parte, ca să îi fac loc medicului. 

Mai întâi deconectează mașinăria. Țiuitul se stinge. Tăcerea e 
asurzitoare. Își lipește două degete de gâtul ei și dă din cap spre 
asistenta medicală. Îi desface cu blândeţe pijamaua și își lipește 
stetoscopul de pieptul ei. 

— Nu faceţi ceva? îl întreb. 

— E mai bine așa, îmi răspunde medicul. 

Asistenta mă mângâie încet pe braţ. 

— Sunteţi fiul ei? 

Doctorul închide ochii Grethei. 

Văd pe fereastră un om ţinându-și echilibrul pe niște schele. 

— Cam așa ceva. 

Nimeni nu scoate un cuvânt. 

— Acum e într-un loc mai bun, îmi spune asistenta, 
strângându-mi braţul ușor. 

O privesc pe Grethe. 

— Aţi dori să rămâneţi singur cu ea? mă întreabă asistenta. 

— Singur? 

— Înainte s-o pregătim și s-o ducem jos, la morgă. 

— Păi... nu știu. 

— Dacă doriţi să petreceţi câteva minute împreună... 

— Nu e nevoie. 

— Putem pleca pentru câteva minute. 

— Sunteţi amabilă, dar nu trebuie. 

— Nu trebuie decât să ne spuneți. 

— Mulţumesc, e foarte drăguţ din partea dumneavoastră, dar 
nu e nevoie. _ 

Cei doi pleacă oricum, ca să mă lase singur cu ea. Incerc să 
văd armonie, căldură și pace pe chipul ei, dar arată pur și 
simplu ca o moartă. 

Părăsesc camera fără să mă uit în urmă. Când ies din spital, 
începe să burniţeze blând. 


2 


Stăm dincolo de plasa de plastic portocaliu, zgâindu-ne pe 
geamurile Bollei. Plouă. Corturile au fost strânse. Mare parte din 
echipament a rămas aici, în container. Vântul cutreieră câmpul, 


purtând cu el perdele de ploaie. Fâșiile de plastic legate de 
beţele de semnalizare flutură asemenea unor flamuri. Vântul a 
răsturnat scaunul directorului în tufe. Nimeni nu s-a obosit să ÎI 
pună în container. 

Îmi închipui situl animat, pe profesor stând sub cort și pe 
Moshe și lan învârtindu-se în jurul gropii, ca niște țânțari avizi de 
sânge. 

După ce profesorul Llyleworth a dispărut, activitatea a încetat. 
Sunt sigur că toată lumea se întreabă ce se va întâmpla înainte 
ca buldozerul să împingă grămezile de pământ înapoi în gropi. 

Mă întorc spre MacMullin. 

— A întrebat de tine, îi spun. 

Priveşte drept înainte. E emoționat, are ochii umezi. 

— S-a-ntâmplat cu atât de mult timp în urmă! spune. 
Cuvintele nu sunt pentru mine. Într-o altă viaţă, în alt timp. În 
curând o să-mi vină și mie rândul. Poate o s-o revăd. 

Chipul îi e zbârcit, ca pergamentul, dar are o strălucire 
tinerească. Pare mai tânăr ca oricând, ca și cum, dându-și 
seama cât de aproape e de obiectivul lui, un bec i s-ar fi aprins 
în interior și ar fi luminat prin pielea subţire. 

Mă trece un fior. 

— Cine ești? îl întreb. 

La început tace. Apoi spune: 

— Din moment ce-ntrebi, cred că știi. 

Tăcerea vibrează între noi. Îşi freacă palmele. 

— Nu ești un puști prost. 

— Știu cine ești, îi zic incredul. Mi-am dat seama. 

— Chiar așa? 

— Nu ești un simplu membru al Consiliului, nu? 

Râde stânjenit. Nu îl scap din ochi. Işi îndreaptă degetele. 
Unghiile îi sunt îngrijite. Pentru prima oară observ, pe mâna lui 
stângă, un inel cu sigiliu, împodobit cu un opal imens. 

— Tu ești Marele Maestru, așa-i? 

MacMullin deschide gura să spună ceva. Roșește. 

— Da? Bjørn, trebuie să-nțelegi! Doar douăsprezece persoane 
din toată lumea cunosc identitatea Marelui Maestru. 
Douăsprezece persoane! 

— Eşti Marele Maestru? 

— Ştii că nu pot să-ţi răspund la întrebare. 

— Nu era o întrebare. 


— Mă rog... 

— Sfinte Sisoe! chicotesc. Chiar ești Marele Maestru! 

— Putem lua racla acum? mă întreabă. _ 

Am nevoie de o secundă ca să-mi vin în fire. E incredibil. I 
cercetez mult timp - trăsăturile lui ezoterice, ochii calzi, blânzi. 

— Deci asta voia să spună Diane! spun încet. E unicul tău 
copil. 

MacMullin mă privește. 

— Mergem să luăm racla? întreabă iar. 

— Nu trebuie să mergem nicăieri. 

Se uită la mine, uimit. 

— E aici. 

— Aici? întreabă MacMullin nedumerit. 

Se uită afară, în ploaie. 

— Vrei să vezi octogonul? 

— Racla e în octogon? 

— Vino cu mine! 

leșim în ploaie. Mă strecor printr-o gaură din gardul de plastic 
portocaliu, pe care scrie INTRAREA INTERZISA, și îl ajut și pe el. 
Mișcarea mea declanșează o cascadă de stropi. 

Mă opresc lângă gaură. MacMullin se uită în jos, la zidul 
temeliei. 

— Octogonul, spune el simplu, cuprins de respect. 

Ploaia a spălat pământul de la capetele pietrelor, care se ițesc 
din nămol. 

— Octogonul, repet. 

E nerăbdător. 

— Acum putem merge să luăm racla? 

Sar în groapă, mă las pe vine și încep să sap. 


Doar acum își dă seama. 

Începe să râdă, la început încet, apoi tare, răsunător. 

În timp ce râde, iar hohotele lui se rostogolesc pe deasupra 
șanțurilor și a gardului, prin rafalele de ploaie, scot racla din 
ascunzătoare. Am îngropat-o exact acolo unde o găsisem. 
Ultimul loc în care ar fi căutat. 

Pământul scoate un pleoscăit când scot sacoșa din mâlul care 
o înconjoară. Mă întorc cu grijă și îi întind racla lui Michael 
MacMullin. Mirosul de pământ și ploaie care ne înconjoară e 
pătrunzător și atemporal. 


3 


Tes pânza amintirilor mele cu o mână tremurătoare. 

Afară, în grădina bunicii mele, frunzele se agaţă de stejar ca și 
cum nu ar înțelege că toamna va veni în curând să le ia. 

Acum mult timp, în seara în care i-am spus lui Grethe că o 
iubesc, iar ea m-a respins atât de tandru și de amabil, încât mult 
timp după aceea am crezut că-și ascunde sentimentele pentru 
mine, m-am târât acasă, printr-un Oslo copleșit de burniţă. Am 
mers de la apartamentul ei din Frogner până la mica mea 
cameră de student din Grunerlgkken. Eram ud până la piele. 
Încă mai ţin minte cuvintele ei, la plecare. S-a așezat lângă 
mine, luându-mi mâinile într-ale ei și mângâindu-le, ca o mamă 
care vrea să își aline fiul. 

„Nimic nu se sfârșește cu adevărat”, mi-a zis. „Pur și simplu 
continuă sub o altă formă.” 


Bărbaţii din Range Rover-ul roșu au plecat odată cu 
MacMullin. Când am parcat-o pe Bolla în fața casei bunicii, 
așteptau acolo. Probabil că nu sunt niciodată departe de el. 

Înainte de a pleca, MacMullin mi-a strâns mâna și mi-a spus 
că am făcut ce trebuie. 

A fost ultima oară când l-am văzut. 

Odată ce Range Rover-ul s-a îndepărtat pe drumul de ţară, iar 
farurile roșii din spate au dispărut dincolo de frunziș, am 
descuiat și am urcat scările scârțâitoare care duc la camera mea 
din copilărie. 

Bineînţeles că fuseseră și acolo. 

Asemenea unor spirite nevăzute, scotociseră casa, din pivniţă 
până la mansardă, fără să lase vreo urmă. Au luat de mult 
lucrurile Dianei, dar nu au fost infailibili. Cele patru sfori de 
mătase încă atârnă fără viaţă, legate de picioarele patului. 
Poate au crezut că sunt ale mele și au tras propriile concluzii. 


4 


Îmi împing biroul la fereastră și scot jurnalul. Stropii de ploaie 
sunt purtaţi de vânt și se scurg pe geamul aburit. Printre 


torentele de apă, fiordul pare un râu tăcut, lucios și rece în 
spatele rămurelelor desfrunzite ale tufișurilor. 

Pielea îmi lucește și mă furnică. 

Mă gândesc. Scriu. Cuvintele se mistuie în vid. Cuvinte despre 
evenimente care mai că nu s-au întâmplat, despre oameni care 
nu au existat niciodată - trecători, efemeri, asemenea unor 
cuvinte dintr-o carte citită demult, uitate îndată ce cartea a fost 
pusă la loc pe raft. 


5 


Și așa s-a sfârșit povestea, ori s-ar fi putut sfârși așa. Dar, 
dacă te gândești mai bine, nimic nu se sfârșește vreodată. Totul 
continuă în alt fel. Unde se sfârșește sau începe un cerc? 

După ce MacMullin a luat racla, în tăcere, am rămas la casa 
de la ţară ca să îmi adun gândurile, ca să zic așa. In zilele care 
au urmat, am așteptat un deznodământ care nu a venit 
niciodată. In fiecare seară speram ca cineva să vină să îmi bată 
la ușă. Diane, MacMullin, Llyleworth sau Peter... Ori să mă sune 
cineva. Dar nu s-a întâmplat nimic. 

După o săptămână am închis apa, am renunţat la speranţe și 
m-am întors acasă, la Oslo. 


Încet, ascultător, m-am întors la vechea mea viaţă. 

In fiecare dimineață mergeam până la staţia Storo, ca să iau 
tramvaiul care merge în centru. La birou, îmi făceam treaba, 
nepăsător, letargic. Din când în când, cineva mă întreba ce se 
petrecuse de fapt cu o vară în urmă, la Mănăstirea Værne, dar îi 
expediam cu explicaţii blazate. 

În unele seri, când întunericul iernii norvegiene devenea prea 
apăsător, Diane îmi apărea în faţă, sub forma unor șoapte, 
gusturi, parfumuri și dorinţe. Din când în când, ridicam 
receptorul și tastam numărul ei de telefon, mai puţin ultima 
cifră. Pe măsură ce am devenit mai îndrăzneț, lăsam telefonul 
să sune de câteva ori înainte de a închide. Într-o dimineaţă de 
duminică, am așteptat până a răspuns. Voiam doar să îi urez un 
An Nou fericit. Dar nu era Diane la celălalt capăt al firului. 
Probabil că în momentul acela era legată de picioarele patului. 
Am închis înainte ca bărbatul ameţit de somn să apuce să mă 
întrebe cine sunt sau ce vreau. 


La un moment dat, în luna ianuarie, am pierdut contactul cu 
realitatea. Nu îmi amintesc precis când sau cum s-a întâmplat, 
dar nu am mai dat pe la birou câteva zile la rând. Profesorul și 
mama m-au găsit așezat pe un scaun, în sufrageria 
apartamentului. O ambulanţă m-a dus la clinică. A fost ca și cum 
m-aș fi întors acasă. La clinică nu trebuie să te prefaci, nu 
trebuie să te porţi ca și cum totul ar fi roz și totul va fi mai bine 
mâine. Ca și cum nu ar exista un munte uriaș, albastru-închis, 
care se înalţă între tine și valea însorită în care ai fi putut să 
trăiești ca un hobbit vesel într-un luminiș, lângă un pârâu 
susurător. La clinică te poţi arunca în marea bântuită de furtună 
și te poţi scufunda. Și poţi rămâne la fund oricât dorești. Inchis 
în submarinul vieții tale. După luni de așteptare și de gândire, 
m-am convins că mă păcăliseră. Am găsit lacune în explicaţiile 
lor, erori de logică, goluri în răspunsurile lor. Îmi închipuiam că 
fusesem victima unei farse planificate cu meticulozitate și că 
jucasem cu atât de mult aplomb rolul inspectorului naiv, 
moralist, încât numele meu fusese deja inscripţionat pe soclul 
unei statuete Oscar. „Vă mulțumesc, vă mulțumesc... Mai întâi 
doresc să le mulţumesc părinţilor mei...” Mi-i imaginam râzând 
de mine. Chiar dacă îmi astupam urechile cu palmele și mă 
legănam în faţă și în spate, tot le auzeam râsetele 
pătrunzătoare, isterice. „Mașina timpului!” urlau de râs 
Liyleworth și Arntzen, la unison. „Farfurii zburătoare!” sughiţa 
Anthony Lucas Winthrop Jr. „Manuscrise biblice!” exclama Peter 
Levi, cu respiraţia întretăiată de râs. „Comori merovingiene!” 
pufneau mama și Diane. Pe urmă își plesneau coapsele cu 
palmele și cădeau pe spate de râs. Odată, înnebunit de furie, 
am sunat la SSI și am cerut să vorbesc cu MacMullin. Bineînţeles 
că au zis că nu e acolo. Mac Cine? |n zadar am încercat să dau 
de numărul lui de telefon de la Rennes-les-Château, unde 
nimeni nu părea să fi auzit de el. Am sunat de câteva ori la 
Institutul Schimmer, dar nu am reușit să trec de manevrele 
politicoase de evitare ale recepţionistei. 

Treptat, mânia și indignarea s-au estompat. Foarte bine, m-au 
păcălit. Și ce dacă? Mare brânză! Cel puţin le dădusem mari 
bătăi de cap. Dacă stai să analizezi, nu ar fi fost mare diferență 
pentru bunăstarea omenirii dacă, după opt sute de ani petrecuţi 
în pământ, racla ar fi ajuns în mâinile unui nemernic în loc să 
stea într-o vitrină sterilă, expusă într-un muzeu adormit de pe 


Strada Frederik. Datorită lui MacMullin fusese găsită racla. Dacă 
nu ar fi fost el, pământul ar fi ascuns-o pentru alţi opt sute de 
ani. MacMullin merita să știe secretul din raclă, chiar dacă era 
vorba de elixirul nemuririi. 

M-au declarat sănătos și m-au trimis acasă în mai. Mama a 
venit cu Mercedesul și m-a luat de la clinică, apoi m-a condus 
până la etajul zece. 


Pe la sfârșitul lui iunie, m-am dus la casa de la ţară, de lângă 
apă. De data asta, eram în concediu. Pe drum, am trecut pe la 
Mănăstirea Værne. Curăţaseră totul. Fermierul împrăștiase 
mormanele de pământ excavate și semănase cereale. Doar 
groapa din jurul octogonului era izolată de restul cu un cordon 
de plastic portocaliu. Funcţionarii de la Oficiul Regal Norvegian 
al Patrimoniului Cultural încă se gândeau ce să facă cu situl 
istoric. 

Când am deschis ușa casei de vară, am avut impresia că 
parfumul Dianei mă izbește în față. Am rămas în loc, vrăjit, cu 
mâna pe clanţă. Aproape că mă aşteptam să îi aud vocea. 
„Bună, scumpule! Ai întârziat.” Așteptam să îi simt sărutul umed 
pe obraz. Dar, când am închis ochii și am adulmecat, nu am 
simţit decât miros de aer închis și de praf. 

M-am târât din cameră în cameră, trăgând draperiile, 
măturând muștele moarte de pe pervazuri și deschizând puţin 
geamurile. M-am chinuit o vreme să deschid apa pe care o 
încinsesem în iarnă. 

Pe urmă am lăsat ideea că sunt în vacanţă să se strecoare în 
mine, greoi, leneș și cald. Zilele calde și nopţile sufocante 
alternau într-o plictiseală armonioasă. 


Stau la soare pe terasă, îmbrăcat în pantaloni scurţi kaki și 
încălțat cu sandale. La radio se anunţă temperaturile diverselor 
locuri pentru înotat. E destul de cald. Pare că Insula Bolærne 
plutește în ceața din depărtare. Orașele Horten și Åsgårdstrand 
apar ca niște puncte înșirate de-a lungul coastei albastre Simt o 
pace profundă. Mi-am luat o bere rece, pe care am desfăcut-o 
cu o șurubelniţă. Câţiva adolescenți chiuie și strigă de pe 
trambulina instalată sus, pe lespezile netede de piatră ale 
țărmului. O fată ţipă când cade în apă. Un băiat sare după ea. 


Alung leneș o viespe care se arată prea interesată de berea 
mea. Două rândunele de mare oscilează în vânt. 

Din impuls, mă ridic de pe scaun, merg până la gardul grădinii 
și verific cutia poștală. Ascuns printre plicuri neinteresante și un 
fluturaș decolorat, trimis din satul Fuglevik, găsesc un plic mare. 
Nici nu vreau să mă gândesc de cât timp stă acolo. Expeditorul 
nu și-a scris adresa pe plic, dar, judecând după ștampile, a fost 
expediat din Franţa. 

Duc plicul în camera mea, ca un somnambul. Tai firul de aţă 
cu o forfecuţă de unghii și vărs conţinutul pe birou: o scrisoare 
scurtă, un articol dintr-un ziar și o fotografie. 

Scrisoarea a fost scrisă de mână. Ortografia e încârligată, cu 
înflorituri: 


Rennes-le-Château, 14 iulie 
Stimate domnule Beltø, 


Nu mă cunoasteti, dar mă numesc Marcel Avignon și 
sunt un medic de tară pensionat, din Rennes-le-Château. 
Vă scriu acum la rugămintea unui prieten comun, Michael 
MacMullin, care mi-a dat numele dumneavoastră și adresa 
reședinței de vară. Regret să vă anunt că Granaseigneur 
MacMullin a murit azi-noapte. A decedat după o boală 
scurtă și, din fericire, lipsită de dureri. Decesul a survenit 
azi-dimineață, la 4.30. l-am fost alături în ultimele ceasuri 
de viață, alături de mult iubita lui fiică, Diane. Printre 
ultimele lui dorințe a fost să mă instruiască ce anume să 
vă scriu și ce să vă trimit. Mai mult, a spus că destinatarul 
(și acum sunt nevoit să citez cât de bine îmi permite 
memoria mea nu tocmai perfectă), fiind un tip dat naibii, 
va face ce va pofti cu aceste informații. Îmi permit să 
adaug că a vorbit cu atâta afecțiune, încât a fost limpede 
pentru mine că i-ati fost un prieten foarte drag. Prin 
urmare, e o mare onoare și plăcere pentru mine să duc la 
îndeplinire micul comision pe care domnul MacMullin m-a 
rugat să-l fac, și anume să vă trimit un articol de ziar și o 
fotografie. Era convins că veti înțelege legătura dintre ele. 
Sper că așa va fi, deoarece, ca să fiu cinstit, eu nu vă pot 
ajuta. In final, vă rog să-mi acceptați condoleanțele, 


convins fiind că pierderea prietenului nostru vă va 
îndurera, așa cum m-a îndurerat și pe mine. Dacă vă pot 
ajuta cu cineva, nu pregetati să-mi scrieți. 


Al dumneavoastră, 
M. Avignon 


Fotografia e alb-negru și redă fragmente dintr-un manuscris 
străvechi, așezate pe o suprafață de sticlă mată, luminată de 
dedesubt. O mână într-o mănușă de latex mătură cu grijă fire 
invizibile de praf. 

Fragmentele de papirus sunt dispuse haotic, un puzzle care 
așteaptă să fie pus cap la cap. 

Literele sunt indescifrabile. Scrisul e mărunt, drept. 

Ochii mi se umezesc. 

Un manuscris... 

Cu toate că nu pot citi alfabetul, nici desprinde vreun înțeles 
din literele străine, rămân la birou, studiindu-le. Nu știu precis 
cât timp fac asta, dar când revin la realitate - încordat, aplecat 
deasupra biroului, cu jurnalul deschis, alături de fotografie și de 
articolul de ziar -, e aproape ora unsprezece. 

Articolul e dintr-un ziar numit La Dépêche du Midi, din 
Toulouse. 


Preoţii protestează împotriva renovării Bisericii 
Lelieu 

Béziers. Poliţiștii din Béziers au arestat un grup de 
manifestanți locali, inclusiv doi preoţi, care protestau 
ilegal în faţa bisericii Lelieu, cunoscută de localnici și sub 
numele de Repos-du-Christ. 

Biserica dezafectată, aflată la un kilometru de Béziers, 
a fost vândută luna trecută pentru trei milioane de euro 
unei firme cu sediul la Londra, al cărei nume nu a fost 
dezvăluit. Acum, această firmă organizează săpături 
arheologice în zonă. La Depeche du Midi a obţinut 
informaţii care sugerează că autorităţile din Beziers au 
aprobat controversata achiziţie la presiunile guvernului 
francez. Jean Bovary, unul dintre cei doi preoţi arestaţi 
ieri, care este și președintele consiliului de administraţie 
al recent înfiinţatului Trust pentru Conservarea Bisericii 


Lelieu, a strigat în mod repetat „Profanare!”, în timp ce 
era arestat. 

Graham Llyleworth, un renumit profesor de arheologie, 
care conduce lucrările de excavare, afirmă că acest 
cumpărător secret nutrește dorinţa sinceră de a „restaura 
vechea splendoare a bisericii”. Criticii au protestat 
vehement la auzul proiectului, care va presupune 
dezasamblarea și reconstruirea bisericii, piatră cu piatră. 

Criticii mai subliniază și faptul că modul în care 
arheologii care lucrează în sit au abordat controversa nu a 
risipit temerile. Echipa a înălţat un gard de trei metri în 
jurul zonei, folosesc lumini nocturne și au angajat o echipă 
de securitate care patrulează prin zonă și ţine curioșii la 
distanță. Liyleworth a comentat vag că „orice proiect 
arheologic trebuie separat de public într-o oarecare 
măsură”. 

Conform legendei locale, biserica Lelieu a fost 
construită pe o peșteră în care se spune că ar fi fost 
îngropat un sfânt necunoscut. După ce a fost eliberat pe 
cauţiune, Bovary a spus că biserica este una dintre cele 
mai vechi din zona Pirineilor și, probabil, din toată Franţa. 

„Sectorul în stil roman al bisericii, așa cum poate fi 
văzut azi, a fost terminat în 1198”, afirmă Bovary. „Dar 
părţile construite în stil clasic târziu datează încă din anul 
350 d.H., în special zona numită Aripa Vestică, precum și 
curtea în care se pot vedea ruinele vechii temelii. Potrivit 
legendelor locale, chiar și înainte de anul 350, acolo a 
existat un lăcaș de cult creștin timpuriu.” 

Bovary se teme că arheologii vor încerca să sape până 
la mormântul care, conform legendei, este sigilat în 
stânca de sub altar. „Lăsaţi morţii să se odihnească în 
pace!” cere acesta. 

Llyleworth neagă că echipa sa ar căuta un presupus 
mormânt. „Nu avem cunoștință despre vreun mormânt 
care să existe sub biserică”, spune el. „Dacă se dovedește 
contrariul, bineînțeles că vom respecta demnitatea 
sfântului înhumat.” 


Mă uit gânditor la scrisoare, la articolul din ziar și la fotografia 
manuscrisului pe papirus. Mă gândesc la Diane și la Grethe, la 


Michael MacMullin, la mănăstirea din deșert, la ce se ascunde 
sub biserica din Béziers. 

Mă uit pe fereastră, iar în mine se aprind tăciunii curiozităţii și 
ai nerăbdării. Acolo, undeva, așteaptă întrebări, taine. 

Jos, în sufragerie, mecanismele vechii pendule zbârnâie. 
Ceasul ticăie și funcţionează, dar niciodată nu indică ora 
corectă. Trăiește după propriul timp și e mulțumit așa. Dintr- 
odată, începe să bată ora, vesel. E ora 11.30: ding, dong! 

Ceva începe să se dezmorțească în mine: o nevoie 
încăpăţânată de a ști, de a înțelege. 

Stiloul meu scârțâie pe hârtie - o tapiserie de cuvinte și de 
amintiri. Dar mereu e loc de mai mult. Nimic nu se sfârșește 
vreodată. Inchid nerăbdător jurnalul. Povestea nu s-a sfârșit. Nu 
trebuie decât să aflu ce se întâmplă mai departe. 


Mulţumiri 


Nicio carte nu poate fi creată fără alte cărți. 

Mănăstirea Værne, străvechea reședință a Cavalerilor loaniţi - 
cu enigmele ei arheologice și misticismul său - poate fi văzută și 
astăzi în Norvegia, dacă mergeţi cu mașina prin Moss și o luaţi 
spre sud, către Fuglevik. Am găsit informaţiile despre 
Mănăstirea Værne și șederea mai lungă de trei sute de ani a 
Cavalerilor loaniţi în Norvegia în cartea Gårder og slekter i 
Rygge („Ferme, domenii și genealogii ale comitatului Rygge”), 
scrisă de Ingeborg Flood (Rygge Sparebank, 1957) și în volumul 
Bygdehistorien i Rygge („Istoria satului Rygge”) până la 1800, 
scrisă de Lauritz Opstad și Erling Johansen (Rygge Sparebank, 
1957), printre altele. 

Dacă sunteţi fascinaţi de misterele cu privire la Bérenger 
Saunière și Rennes-le-Château, vă recomand cartea The Holy 
Blood and the Holy Grail (1982), scrisă de Michael Baigent, 
Richard Leigh și Henry Lincoln. Cu toate că m-am inspirat din 
multe dintre scandaloasele lor ipoteze, nu am făcut decât să 
ating tangenţial hăţișul de teorii conspiraţioniste religioase. 

Pentru analize mai amănunțite ale lui Isus ca personaj istoric 
și ca personaj religios, vă recomand volumul subţire, dar 
substanţial al lui Jacob Jervell, Den historiske Jesus og Mannen 
som ble Messias („susul istoric și omul care a devenit Mesia”), 
de Karl Olav Sandnes și Oskar Skarsaune. 

li mulțumesc lui Tom Koch, de la canalul public de televiziune 
WBGH. Le sunt îndatorat pentru documentarul lor, From Jesus to 
Christ. 

Manuscrisul Q există ipotetic. Savanţii de la Institute for 
Antiquity and Christianity din California au reconstituit 
manuscrisul Q cuvânt cu cuvânt, verset cu verset. 

Evanghelia după Toma a fost tradusă în norvegiană după 
lansarea primei ediţii norvegiene a prezentului roman. 

Asemenea personajelor care mișună prin paginile acestui 
roman, SSl-ul și Institutul Schimmer există doar în imaginaţia 
mea și a dumneavoastră. 

Vreau să le mulțumesc tuturor experţilor răbdători și 
instituţiilor care m-au ajutat furnizându-mi informaţii, opinii, 
sugestii și corecturi: Universitatea din Oslo, Oficiul Regal 
Norvegian al Patrimoniului Cultural, British Museum și CERN 


(laboratorul european pentru fizica particulelor). Îi mulțumesc 
editorului meu de la Aschehoug, Øyvind Pharo, lui Knut Lindh, 
lui Olav Njaastad, Idei Dypvik și, ca de obicei, lui Åse Myhrvold 
Egeland pentru că mi-au citit manuscrisul și și-au adus 
contribuţia nepreţuită. Îi mulțumesc lui Jon Gangdal, lui Sebjarg 
J. Halvorsen și Annei Weider Aasen. Pe lângă faptul că a făcut 
recenzii foarte favorabile romanului Sirkelens ende (Capătul 
cercului) în toiul agitaţiei create în jurul cărții Codul lui Da Vinci, 
Bjørn Are Davidsen m-a ajutat, fiind un minunat partener de 
dezbatere în ceea ce privește interpretările mele teologice. li 
mulțumesc ziaristei Kaja Korsvold, de la Aftenposten, care a 
scos la lumină romanul Sirkelens ende, de pe rafturile de cărți 
prăfuite. Îi mulţumesc agentului meu, Johan Almqvist, de la 
Agenţia Aschehoug, și lui Øyvind Hagen, de la Bazar, care au 
contribuit amândoi la publicarea internaţională a romanului. Le 
mulțumesc lui Øyvind Pharo, lui Even Râkil, Alexander Opsal și 
celorlalţi de la Editura norvegiană Aschehoug, care au readus la 
viață, cu entuziasm înnoit, o carte uitată, veche de trei ani. 

Niciuna dintre cărțile sau experţii pe care i-am folosit drept 
surse ori pentru consultanţă nu se fac răspunzători pentru 
derapajele imaginaţiei mele, nici pentru nenumăratele licenţe 
poetice pe care mi le-am permis. 

Le mulţumesc din inimă lui Åse, Jorunn, Vegard și Astrid... 
pentru timpul acordat. 

Tom Egeland