Transilvania_1922_053_010

TRANSILVANIA 


Anul LI, Octomvrie 1922. Nr. 10. 


(1858—1922). 


| 
| + Andreiu Bârseanu. 
% 
é 


În amintirea neuitatului președinte al „Åsociatțiunii“ 


cu prilejul morții sale (19 August 1922). 
1 


— 622 — 


Imnul Unirei. 


Text de Andreiu Bârseanu. Muzica de Ciprian Porumbesc 
Pe al nostru steag e scris unire, Am înarmat a noastră mână 
Unire 'n cuget şi ’n simfiri, Ca sd păzim un scump pământ. 
şi sub măreața lui umbrire. Dreptatea e a lui stăpână 

om înfruntă orice loviri. Și domn e adevărul sfânt. 
Acela ’n luptă grea se teme Și ’n cartea veciniciei scrie, 
Ce singur e rătăcitoi, Că fari și neamuri vor peri, - 
Jar noi uniți în orice vreme lar mândra noastră Românie: 
Vom fi, vom fi învingători. - Etern, etern va înflori. 


Invingàtori, cu verde laur 

Noi fruntea nu ne-o ’mpodobim, 
Nici scumpele grămezi de aur 
Drept răsplătire nu dorim. 
Știind că 'n vieafa trecătoare 
Eterne fapte-am împlinit. 

Și chinul morții 'ngrozitoare 
Bogat, bogat e răsplătit. 


Imnul Astrei. 


4 


Text de Andreiu BArseanu, . Muzica de Iacob Mureşianu: 

Pe cerul nostru înnorat De mândra stea calauziti SĂ 
Stea mândră s'a ivit Drum nou voi apucati COTE 
Si, iată, s'a înviorat Si ’n gând si ’n doruri strâns uniti. I 

. Apus gi răsărit. Ursita vo schimbaţi! 7 3 
L'a ei lucire, frati Români, © Menire ?naltă v'a urzit 26 
Din somn vă desteptati; In lume Domnul sfânt; 4 
Voi inimile vă ’nealziti =` Datori sunteți să vă ’mpliniti i 
Și mintea luminati! Menirea pe pământ! bi 
Deschideţi largi feresti şi uşi, Jar tu, ce ’n ceasul de dureri | 
Sa intre raza ei; Solie ne-ai trimis : 
Primiti cu drag cerescul sol Si-al tău isvor de mângăeri O 
Si ’n colţuri de bordei! Din nou ni l-ai deschis, 
Ajungă veacuri de dureri, Cu dreapta-ti să ne ocrotesti, în 
De când voi suferiţi Puternic Dumnezeu; i 
Și ’n întunerec cufundati A noastră stea pe bolți cereşti 
Trişti soartea v'o jeliti! Luciască ’n veci mereu! 


(Vezi <Serbările dela Blaj 1917», o pagină din istoria noastră cul- 
turală publicată de Despărţământul XI Blaj al «Asociatiunii». Blaj, tipo- 
grafia Seminarului, pag. 304 și 305). 


— 623 — 


Cuvântul de deschidere: 


ținut de presidentul „Asociaţiunii“, ANDREIU BARSEANU, 
la adunarea generală din 10 Ianuarie 1920. 


Onorabilă Adunare generală! 


Sunt şase ani si mai bine, de când membrii «Asociației» 
noastre culturale nu s'au mal putut întruni în adunare generală. 

Şi câte ne-a fost dat a vedeă şi a trăi în timpul acesta 
îndelungat!... Câte evenimente mari s'au desfășurat înaintea 
ochilor noştri uimiţi și prin câte sguduiri sufleteşti am trecut 
dela ultima întrunire, ţinută în Orăştie, care ne reaminteşte 
sborul îndrăsneţ al lui Aurel Vlaicu şi fatala lui cădere dela: 
Câmpina, până la clipitele de față, când vedem dorul lui pre- 
făcut în faptă, când Carpaţii nu mai formează zid despărțitor 
între cei de acelaş sânge, când frații îşi pot da neîmpedecaţi: 
mâna unii cu alții, uniti, nu numai «în cuget şi în simfiri», ci 
şi aevea, într’o mândră realitate, mai pe sus de visurile cele 
mai îndrăsneţe ale poeţilor, când Români din tot cuprinsul Daciei 
de odinioară avem fericirea a fi împreună, pe pământ românesc, 
în acest punct al Ardealului nostru strămoșesc! 

Tocmai ne pregăteam a ne întruni în Năsăud, când, în 
vara anului 1914, răsună trimbifa de alarmă a răsboiului. Deși 
signalul eră străin, totus sute de mii de Români din tot cuprinsul 
țării alergară cete-cete să-și facă datoria de ostaşi. Păstorii dela 
munte își lăsară turmele lor, plugarii de prin văi si dela sesuri 
îşi năpustiră plugurile în brazdă şi, apucând arma în mână, 
luptară ani de-arândul sub steaguri străine şi pentru scopuri, 
cari nu erau. ale lor. i 

Hecatombe fără număr fură jertfite pe toate câmpurile de 
luptă: în şesurile extinse ale Galiției, în văile istorice ale Bu- 
covinei, în ţinuturile muntoase ale Tirolului si ale Dalmației, 
la Sava şi la Dunăre, şi peste tot, unde sângele omenesc curgeă 
mai din belşug, — pe când acasă mamele îşi plângeau fiii 
plecaţi în luptă, soțiile îşi jeleau soţii căzuţi pe locuri. străine, 
iar copilaşii nevinovaţi tânjeau în lipsă şi în mizerie. 

+ Acest cuvânt de deschidere nu s'a publicat la timpul său în revista 
noastră din 1920, tipărind atunci discursul rostit înaintea Regelui şi Reginei 


la 31 Maiu 1919, când MM. LL. au binevoit a vizită institutiunea noastră. 
Nota Red. 


y. 


— 624 — 


Câţi dintre cei mai buni ai nostri căzură jertfă la zei 
“străini si pe altare străine timp de 4 ani de zile! Voiu aminti 
“numai câţiva dintre ei, care au stat mai aproape de însoţirea. 
noastră culturală şi a căror trecere din vieață înainte de vreme 
a lăsat goluri așă de simţite în şirurile noastre, — astfel: pe 
distinsul profesor Dr. Alexandru Bogdan, membru al Secţiei 
noastre literare, căzut la Zumina în Galiţia; pe tânărul Petru . .. 
de Mocioni, odraslă a cunoscutei familii fruntase bănăţene, de- — i 
cedat în luptele dela Liov în vara a. 1915; pe vrednicul advocat 
Dr. Stefan Chirilovici, director al despàrtAmantului Ilia-murăşană ; 
pe harnicii profesori: Dr. Avram Sădean dela Arad, Vasile Micula 
şi Dionisie Nistor dela Braşov şi Horaţiu Deac dela Gherla; 
pe advocatul Dr. Fabiu Bontescu dela Haţeg şi 'pe harnicul 
funcţionar de bancă gi conferenţiar loan Petra din Beiuş; pe 
fostul nostru bursier Vasile Băleanu și pe advocatul Dr. Victor 
Gael, directorul despărțământului Garban, mort în 1918 la Brod 
lângă Sava. 

Si câți si mai câți alții ca si dânșii, cari au lăsat în urma 
lor atâta jale, atât în cercul restrans al familiilor lor, cât Și în 
cercuri mai largi! 

Ce puteă face «Asociația» noastră în împrejurările acestea 
triste, când atâţi tineri şi atâţia bărbaţi în puterea vârstei lipseau 
din locurile lor, unde-i văzusem muncind şi îndreptând pe alții 
cu atâta tragere de inimă şi cu atâta pricepere, când presa eră 
încătușată ori suspendată, când orice adunare mai mare eră -` 
oprită, când jalea, suferinţa şi durerea se simțeau din ce în ce _ 
mai mult? i 

Ce puteà face, alta, decât a căută si ea, cu modestele 
mijloace, de care dispuneà, a alinà suferinţele, a face mai ușoare 
de suportat durerile, a trimite mângăiere şi încurajare acolo, 
unde se simţiă mai mult lipsa lor si, peste tot, a sustineà moralul 
celor mai tare loviți de nenorocire. 

Această datorie de caritate şi, în acelaş timp, datorie na- 
fionalà am crezut că o putem indeplini mai bine, împărțind cu 
mână largă, cu deosebire prin preoţii militari, între ostașii noștri 
dela front si de prin spitale, în staţiunile de reconvalescenti şi 
în taberile de prizonieri, cărticele si broşuri, ce ne stau la dis- 
pozitiune. Peste o sută de mii exemplare cărticele, cu deosebire 
din Biblioteca noastră poporală și cărți de rugăciuni, reeditate 


i A TE ir, 


Wiz: — 


cu ajutorul câtorva binevoitori ai fnsotirii noastre culturale şi 
mai ales ai celorce sufereau, s'au distribuit, aproape toate gratuit, 
în cei 4 ani dintâi de răsboiu, şi prin această măsură, care a 
urmat până de curând, credem că am contribuit şi noi cu ceva 
la alinarea durerii obşteşti, cu ajutorul cărţii româneşti. 

Afară de această acţiune mai mare şi de interes mai ge- 
neral, cum Vă veti convinge din rapoartele tipărite în «Tran- 
silvania», în acești ani grei, Comitetul nostru central, lipsit din 
ce în ce tot mai mult de personalul ajutător și de mijloace 
materiale, a trebuit să se mărginească la lucrările strict admini- 
strative, chivernisind, conform destinatiunii, fondurile încredințate 


Andreiu Bârseanu pe catafalc. 


« Asociaţiunii» spre păstrare, îngrijind si ici-colea completând 
colecţiile din biblioteca sa si din muzeul său istoric si etnografic, 
purtând grijă de şcoala civilă de fetițe împreunată cu internat, 
ale cărei cerințe se făceau din an în an tot mai mari, şi mai 
cu seamă priveghind, ca însăși institutiunea să scape teafără în 
împrejurările din ce în ce mai complicate. 

Când iată, că în mijlocul atâtor griji şi atâtor suferinţe se 
aud de cătră Miază-zi si de cătră Răsărit goarnele voinicesti 
ale Armatei Române. Vu'turii Munteniei și ai Mo!dovei îşi iau 
sborul peste Carpaţi, ca sà recucerească pământul strămoşesc. 
Pieptul nostru tresare, sufletele noastre, ale celor de dincoace 
de Munţi, se umple de bucurie. O clipă încă, si suntem mântuiţi! 


— 626 — 


Dar nul... Fatalitatea ne urmareste!... Fraţii nostri, ce 
veniseră să ne desrobească, întâmpină piedeci cumplite. Ostiri 
dușmane, cum nu mai văzuseră ţinuturile noastre, se grămădesc, 
| văzând cu ochii. Vitejii veniţi de peste Munţi se împotrivese 
cu dârjie. Dar ce poi piepturile lor desgolte, față cu oţelul 
ucigător dușman ?... O singură nădejde ne mai rămâne: Munţii, 
ei cari au scăpat de atâteaori în vremuri grele pe moşii şi stră- 
moșii nostri. Dar, fatalitate!... şi ei se arată neputincioși față 
cu mij'oacele moderne de răsboiu ale dușmanului. Cu toată 
vitejia a lor nostri, cu toate jertfele fără seamăn, ce le aduc mii 
şi zeci de mii din cei mai aleşi fii ai neamului, cetele dușmane 
pătrund prin mai multe locuri si ca un povoiu năvălesc asupra 
satelor şi orașelor dela şes. — Un strigăt obstesc de durere se 
înalţă spre cer, în tocmai cum Troienii strigară de pe zidurile 
orașului lor, când văzură pe viteazul lor Hector doborit de 
năprasnicul' Achile. 

Duşmanii seculari ai neamului nostru triumfă. Ei se pre- 
gătesc a ne înghenunchià pentru totdeauna, nimicindu-ne insti- 
tutille noastre culturale, între care aveà să fie, în scurtă vreme, 
și fnsofirea a cărei membri suntem. 

Dar bucuria lor ma fost de lungă durată. Ingamfarea lor 
se lovi, ca de o stâncă de granit, de vitejia ostaşilor români 
dela Siret şi din munții Vrancei și ai Putnei, până când ceasul 
desrobitor al neamurilor sună si pentru noi, si până când vi- 
tezele trupe ale Maj. Sale Regelui Ferdinand | intrară din nou în 
Ardeal, chemate de voința unui popor întreg, şi înaintarà birui- 


toare spre Apus, pecetluind unitatea pe vecie a neamului gi. 


făcându-se apărătoare ale civilizaţiei şi bunei ordine europene 
faţă de curentele de destrăbălare si de barbarie. 

Astfel, prin voința lui Dumnezeu, prin vitejia fără seamăn 
a Armatei române si prin jertfele nespuse de sânge şi avere 
ale unei ţări întregi, am ajuns să vedem înfăptuit visul de vea- 
curi al moşilor şi al strămoşilor nostri, am avut norocul să ne 
închegăm întrun singur Stat şi sub un singur Rege toţi, câţi 
ne simţim fiii aceluiaş neam şi grăim aceeaș limbă. Zic anume: 
toţi, deşi, cum e cunoscut, ni se mai contestă şi acum unele 
parti; dar si acestea în curând trebue să se întoarcă la matca 


“lor, în tocmai cum păraiele şi râurile, răsărite din mare, se în- . .- 


torc iarăş la vechea lor obârşie. 


+ Arda it > 


— 627 — 


Astfel moşia strămoşească o vedem întregită din nou sau, . 
«cel puţin, aproape întregită si dată în îngrijire vechilor ei moş- 
teni, dela cari fusese răpită în cursul vremilor cu puterea sau 
«cu viclenia. 

Dar, doamnelor si domnilor, dacă am avut fericirea a 
ajunge aceste zile mari si a ne vedeă iaràs oameni liberi în 
fara liberă şi întregită, trebue să ne dăm seama, că acest mare 
favor este, impreunat şi cu anumite îndatoriri. 

Moşia străbună liberată trebue îngrijită și cultivată, altcuna 
mu ne arătăm vrednici de stăpânirea ei. Trebue să facem. din- 
winsa o grădină frumoasă, plină de roduri bogate pentru noi 
şi pentru alţii, o podoabă a acestor părţi de cătră Răsărit ale 
Europei. Aceasta o pretind dela noi legile nestrămutate ale 
progresului, aceasta o pretinde menirea noastră istorică, de a 
fi strajă neadormită a civilizaţiei omeneşti în aceste părți ale 
Jumei, | | 
Dar, spre a puteă îndeplini cu vrednicie această menire, 
spre a asigură pentru toate timpurile existenţa si prosperarea 
Statului nostru întregit şi a face dintrinsul ‘un'zid de apărare 
al civilizaţiei omeneşti, se cere o muncă intensivă şi statornică, 
făcută cu pricepere, care muncă nu se poate îndeplini fără o 
pregătire serioasă, | | 

A ne mulțumi cu rezultatele de până acum, ori cât de 
strălucite ar fi ele, şi a ne odihni pe laurii biruintei, crezându ne 
‘dispensati de ori şi ce osteneală pentru viitor, ar fi cea mai 
mare greşeală, ce am puteă-o face. — Dimpotrivă, acum se cere, 
mai mult decât ori si când mai înainte, a ne încordà toate pu- 
terile de care dispunem, trupesti şi sufleteşti: a ne întări bra- 
fele, a ne ageri minţile, a ne nobilità simţrrile si a ne potentà 
voința, si astfel a lucrà impreună, în înţelegere frăţească și după 
un plan bine stabilit, pentru apărarea şi întregirea deplină a 
patrimoniului recucerit şi pentru înălțarea lui între ţările cele 
mai înaintate si mai fericite ale iumei. 

Cu alte cuvinte: pe lângă biruința cu arma a vitezei noa- 
stre oștiri se cere o biruinfd tot atât de strălucită a culturei 
„românești, spre a puteă asigură pentru toate timpurile aceea ce 
am avut norocul a înfăptui si a da infăptuirei noastre un timbru 
special românesc, 


— 628 — 


- Biruinta aceasta culturală se poate pregăti prin mai multe 
mijloace şi pe mai multe căi: prin şcoală, prin biserică si prin 
felurite însotiri şi organizări culturale şi economice. 

Nici când aceste institutiuni mau fost datoare a-și îndeplink 
mai mult chemarea lor, ca tocmai în zilele noastre. 

Intre aceste institutiuni se numără si însofirea noastră cul- 
turalà. 

Dacă în timpul de aproape 60 de ani, de când există, a 
contribuit cu ceva la susținerea si progresul poporului nostru: 
prin propagarea cunoștinței de carte, prin sămănarea cunostin- 
telor folositoare în straturile largi ale poporului, prin sfaturi și 
- îndemnuri pentru lucrarea mai raţională a pământului, pentru 
îngrijirea mai bună a vitelor, pentru imbràtisarea negofului,. 
meseriilor și artelor, si pentru înființarea de însoțiri economice 
— prin întemeiarea de biblioteci poporale şi prin intocmirea câ- 
torva expoziţiuni mai mari si mai mici, prin distribuirea de 
“burse între tinerii doritori de învăţătură, dar fără avere, şi prin 
celelalte mijloace, ce ne stau la îndemână în împrejurările grele 
prin care am trecut, cu atât mai mult trebue să lucreze ea pentru 
luminarea și întărirea neamului din care facem parte, astăzi, 
când cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns noi stăpâni pe destinele 
noastre, când orizontul se deschide larg şi senin inaintea ochilor: 
noştri, când numai dela noi atârnă calea, ce avem s'o urmăm 
în viitor. 

Şi această lucrare, ce este datoare s'o îndeplinească, are cu. 
atât mai mulţi sorţi de isbândă, cu cât de aici înainte nu vom 
mai fi izolaţi în nizuintele noastre, ci vom puteà lucrà mână în 
mână cu fraţii noştri din tot cuprinsul României întregite, având. 
înaintea ochilor noştri unul şi acelaş scop: întărirea si înălțarea 
Patriei noastre mult iubite si ridicarea Neamului nostru între 
neamurile cele mai alese. 

De aici înainte problema culturală nu va mai fi numai o 
problemă a Ardelenilor, Bucovinenilor, Basarabenilor sau a fra-- 
ților din vechiul Regat, ci o problemă obştească, poate cea mai 
însemnată problemă a întreg neamului românesc, | 

Adevărul acestei aserfiuni l-aţi recunoscut D-Voastrà mai 
întâiu, dlor membri ai comitetului Ligei culturale, şi voind a - 
înfăptui fără amânare, alăturea cu unitatea politică. și unitatea 
sufletească a tuturor Românilor, în frunte cu neobositul şi 4n- 


— 629 — 


teleptul D Voastre președinte, ni-ati propus colaborarea D-Voastre. 
şi conlucrarea pe viitor a tuturor societăţilor culturale românești. 

Si ca să dovediti, cât de mult prefuiti această înfrățire a 
sufletelor şi ce însemnătate daţi culturei naţionale, care nu poate 
fi decât una și aceeaşi, n’ati pregetat a ne cercetà în vreme de 
iarnă şi în aceste împrejurări grele de comunicaţiune, ca să luaţi 
parte la modesta noastră întrunire si să serbati, împreună cu 
noi, pe lângă serbătorile Naşterei Domnului, şi serbătoarea re- 
nasterei noastre naționale. 

Vă mulțămim din tot sufletul pentru cinstea deosebită ce 
ni-ati făcut-o si pentru interesul viu ce-l dovediţi față cu nizu- 
ințele noastre, si Vă asigurăm, că dragostea frătească, ce ni-o 
arătaţi, va află aceeași dragoste în adâncul inimilor noastre. 
Astiel nu ne indoim, că vom puteă află impreună căile cele mai 
potrivite pentru înfăptuirea unităţii în lucrările noastre viitoare. 

De asemenea mă simt dator a aduce cele mai călduroase: 
mulţămiri tuturor oaspeţilor, cari au ținut a ne onorà cu pre- 
zenta lor, şi în deosebi vrednicilor reprezentanţi ai oştirei ro- 
mâne, cari dau dovadă, că își știu face datoria oricând şi ori şi 
unde: şi pe câmpul de luptă şi acasă, 

Astfel lucrând mână în mână cu toții, în înţelegere frä- 
țească, cu gând curat, cu inimă caldă şi cu voinţă tare, sunt pe 
deplin încredinţat, că ne vom apropiă tot mai mult de scopul 
nostru obstesc: înălțarea din ce în ce mai mult a poporului nostru 
şi întărirea Patriei noastre mult iubite. 

Cu această dorință, isvorită din adâncul inimei mele, şi 
care, de bună seamă, este dorința noastră, a tuturor, declar 
adunarea generală a «Asociatiunei» deschisă. 


Comorile lui Iancu. 


A lui comoară am aflat! 
Strigați aprinsi de bucurie 
Si cu nespusă lăcomie 

De rdscolit vafi 'apucat. 


Și-ați răsturnat pământul sfânt 
Pe unde paşii lui umblară , .. 
Și aur... aur, dst cuvânt 
W'aprinde sinul cu-a sa pară. 


Brașov, Decemyrie 1894. 


O, epigoni!... Argint si aur 
Nu sunt comoara lancului 
Ci altul e al lui tesaur, 

E alta mostenirea lui. 


E spada lui cea vitejească: 

Și sfânta dragoste de frafi:. 
Acestea să vă "nsuflețiască 

Acestea voi le căutați. 


Andreiu Bârseanu. 


` — 630 — 


Discursul 


<u care a salutat preşedintele „Asociaţiunii+ ANDREIU 
BÂRSEANU pe oaspeţii italieni în sala noastră de solem- 
nitàfi din Sibiiu la 27 Septemvrie 1921. 


Domnilor, 


In numele Asociaţiei culturale a Românilor ardeleni 
şi în numele locuitorilor acestui oraş şi acestui ţinut 
Vă salut din toată inima şi cu tot respectul, privind în 
Voi, nu niște oaspeţi străini, veniți din întâmplare în 
aceste regiuni, ci nişte fraţi buni, veniţi să-şi vadă pe 
fraţii îndepărtați, purtaţi de cea mai călduroasă dra- 
goste și manati de glasul sângelui moştenit dela aceeaș 
mamă, dela aceiași străbuni glorioşi. 

In adevăr, Voi Italienii si noi Românii suntem două 
ramuri gemene, odrăslite din aceeas trupinà: din stejarul 
pururea verde si pururea plin de vieatà al gintei latine. 

Multe furtuni cumplite s'au năpustit în cursul vea- 
curilor asupra celor două ramuri surori depărtate una 


de alta, dar nu le-au putut nimici; le-au încovàiat, le-au o 


sucit în toate părțile, dar nu le-au putut frânge. Şi iată, 
astăzi ele se înalță mai falnic decât ori şi când mai "nainte. 

Mai întâiu Voi, prea iubiţi frati Italieni, după sufe- 
rinte îndelungate si după lupte glorioase, purtate cu cel 
mai mare devotament, aţi scuturat jugul străin şi aţi 
înfăptuit unitatea frumoasei Voastre patrii. La exemplul 
Vostru, noi, frații Vostri mai mici, aşezaţi de marele 
Traian ca sentinelă la porţile Orientului, după jertfe 
enorme de sânge si avere, am cucerit libertatea noastră * 
si unitatea patrimoniului nostru străbun. i 

. Si iată, astăzi avem fericirea a Vă puteà salută, ca 
oameni liberi, aici în România liberă şi întregită. 

Bine aţi venit, deci, la noi, iubiţi fraţi din depăr- 
tare, Voi, a căror sosire o aşteptam de atâta timp cu 
atâta dor si cu atâta nerăbdare! 

Aţi venit la noi, ca să cunoasteti ţara cu averile 
şi cu frumuseţile ei, oamenii cu obiceiurile şi cu gradul 
lor de cultură. 


— 631 — 


Discursul 


cu care a salutat președintele „Asociaţiunii“ ANDREIU 

BÂRSEANU pe oaspeţii italieni în sala noastră de solem- 
nităţi din Sibiiu la 27 Septemvrie 1921. 
Signori, l 

A nome dell’ Associazione culturale dei Romeni 
transilvâni ed a nome degli abitànti di questa città e 
di questa regiòne Vi saluto di tutto cuòre e con darito 
rispetto, ritenèndovi non come degli òspiti stranièri arri- 
vàti per càso da queste pàrti, ma come dei veri fratèlli 
venuti per visitàre i fratèlli lontani e condotti dall'amore 
più fèrvido e dalla vóce del sàngue ereditàte dalla stessa 
madre e dagli stessi avi gloriòsi. 

Ed infàtti, Voi Italiani e noi Romeni siamo rami 
gemeèlli dello stesso tronco: della quèrcia sempre verde 
e sempre rigogliòsa della stirpe latina. 

Molte tempèste immàni si sfuriàrono attravèrso i 
sècoli sui due rami fratèlli lontani Pun dell'altro, ma 
-non li potérono annientàre; l’han piegati, contòrti in 
„tutti i sensi, ma non li potérono rompere. Ed ecco, 
che ora s’innàlzano più forti che mai. 

Prima Voi, cari fratè!li italiani, dopo lunghe soffe- 
rânze e gloriose lotte avète scòsso il giògo stranièro 
‘e rifatto l’unità della Vostra bella patria. E secòndo il 
vostro esèmpio noi, fratèlli vostri minòri, portati dal 
gran Trajàno qual sentinèlla alle porte dell’Oriente, 
dopo enormi sacrifizii di sàngue e di fortuna, abbiam 
ricuperàto la libertà nostra e l’unità del patrimònio 
avito. 

Ed ècco, oggi abbiămo la gidia di potèrvi salutàre 
liberi nella Romania libera e reintegrata. 

Benvenùti da noi, cari fratèlli lontàni, Voi, il cui 
arrivo l’aspettavàamo da tanto tempo, con tanta nostalgia 
ed impażıènza! i 

Venite da noi per conòscerci ìl paèse con le sue 
ricchèzze e beltà, gli uòmini con le loro tradiziòni e la 
loro civiltà. 


— 632 — 


Bine ştim, că aici la noi nu veti aveà prilej a vedeă 
nici admirabila privelişte a golfului neapolitan, nici 
Aetna cu vârful acoperit în acelaș timp de flacări si de 
zăpadă; cu toate acestea nici Carpaţii noştri nu Vă vor 
lăsă nepăsători, nici sesurile noastre cu bogăţiile si cu 
poezia particulară a lor nu vor fi privite de Voi fără 
interes, nici murmurul păraielor si râurilor noastre nu 
va rămânea neînțeles pentru Voi. 

De altă parte, deşi știm, că graiul Vostru sună mai 


plăcut ca al nostru, — mai expus la amestecul cu elemente - ~ 


străine, barbare, — totus, ascultaţi-l cu atentiune si veţi 
vedeà cà e acelas; desì portul nostru, cu deosebire cel 
bărbătesc al ţăranilor nostri, e mai putin elegant ca al 
țăranilor Vostri, totus, în multe privinţe presintà destul 
interes din punctul de vedere artistic si etnografic; desì 
arta noastrà: musica, sculptura în lemn, broderia, e mai 
mult poporală, totus presintă elemente preţioase, care 
pot atrage atentiunea pricepătorilor şi dau frumoase 
prospecte pentru viitor; deși literatura si știința noastră 
nu pot arătă nume asà de ilustre, ca al unui Dante, pe 
care astăzi îl serbătoreşte lumea întreagă, ca al unui 
Galileo Galilei sau al unui Galvani, cu toate acestea 
nu sunt lipsite de lucrări de oarecare preţ, care promit,. 
că cu timpul vom puteà da si noi partea noastră la pro- 
gresul omenimei. | 

Cu un cuvânt: deşi până acum împrejurările nefa- 
vorabile în care am trăit, nu ni-au permis a face past 
mai însemnați în drumul nesfârşit al culturei și al civi- 
lisatiunei, — suntem pe deplin convinși, că de aici îna- 
| inte, ca oameni liberi, stăpâni pe destinele noastre, ne 
vom apropiă tot mai mult de frații nostri, mai fericiţi 
ca noi până acum, din Apusul Europei, si împreună 
vom împlini misiunea înaltă, pe care Atotputernicul 
Dumnezeu a dat-o Gintei latine. 

Modesta noastră Societate culturală, ale cărei și 
mai modeste localuri ati binevoit a le onorà cu visita 
D Voastre, este un produs al nizuintelor de înaintare 
spre lumină, spre progres, ale Românilor din aceste 


părți. Născută înainte de aceasta cu 60 de ani, în timpul 


— 633 — 

Ben sappiàmo, che da noi non avrète l’6ccasiòne 
di vedere nè l'ammiràbile vista del golfo di Nàpoli nè 
VEtna dalla cima fiammeggiânte e ricopèrta di neve; i 
Carpazi nostri però non vi lascierànno indifferènti, nè 
le valli copiòse dalla poesia loro particolàre non le gu- 
arderéte senza inter&:se, nè il gorghèggio dei torrenti 
e dei fiumi non sarà incomoreso da Voi. 

D'altra parte, se sappiàmo che la vostra parola è 
più dolce della nostra — più espòsta alle ingerènze stra- 
n'ère e bàrbare — ascoltàtela però con attenziòne, e 
la troverète uguàle; se il nostro vestito, specialmente 
quello dei contadini, è meno elegànte del vostro, pre- 
senta però abbastanza interèsse dal punto di vista ar- 
tistico ed etnografico; se l’arte nostra: la musica, la 
scultùra in légno, il ricămo e più popolare, sono ele- 
mènti preziòsi, che pòssono attiràre l’attenziòne degli 
espèrti, e dànno belle prospetive per l'avvenire; se la 
letteratùra e -scienza nostra non pòssono mostràre dei 
nomi si illustri come quello di Dante festeggiàto oggi 
da un mondo intièro, Galileo Galilei, o Galvàni, — non . 
màncano però di òpere di prègio, che promèttono di 
dar col tempo la nostra pàrte nel progrèsso dellu- 
manită. |, | i 

In una paròla: se finòra le circostànze sfavorèvoli 
della nostra vita ci hanno impedìto di far pàssi più sig- 
nificànti nel cammino senza fine della cultùra e della 
civiltà, siamo convìnti che d’òra innànzi, qual uòmini 
liberi, pàdròni del nòstro destino, ci avvicinerèmo sem- 
pre di più ai nostri fratèlli più fortunàti d’Occidènte, 
ed assiăme compierèmo l'alta missione confidàta dall- 
onnipotènte Iddio alla Stirpe latina. 

La nostra modesta Associaziòne culturàle, cui la 
ancor più modèsta sede l’onoràte della Vostra presènza, 
è il prodòtto della volontà di. progrèsso dei Romeni di 
queste părti. Nata sessant'ânni fa, sotto il giògo stra- 
nièro, fit la stella lucifera che ci guidò nel bùio in cui 
ci trovavàmo, una scintilla, che conservò sotto la cènere 
l'amor pàtrio, e la cosciènza di nòbile origine. 

Oggi questa scintilla può àrdere in fiamme; la 
stella che cı guidò, è libera d’ogni nube, e la sua luce 


— 634 — 


apăsărei străine, ea a fost o stea luminătoare si călău- 
zitoare în întunerecul în care ne aflam, o scânteie, care 
păstră sub spuză focul iubirei de neam şi conștiința ori- 
ginei noastre nobile. 

Astăzi scânteia aceasta poate arde cu flacără neîm- 
„pedecată; steaua călăuzitoare a fost eliberată de norii 
ce-i stau în cale, si cu strălucire ne poate arătă de aici: 
înainte calea spre înaintare şi spre perfecţionare. 

Bine aţi venit, Vă zic încă odată, în acest modest 
edificiu, pe care ne-am deprins a-l numi casa naţională? 

Casa noastră este si casa Voastră, căci asà se cu- 
vine să fie între trati. l 

Şi ca semn al bucuriei revederei noastre, să stri- 
găm împreună: 

Trăiască Italia, 

Trăiască România, 

Trăiască, etern trăiască legătura frățească între po- 
poarele de ginte latină! 


Popa Gheorghe 


legenda din istoria națională, închinată adevăraţilor preoți români din Ardeal. 


Popa Gheorghe din Grozesti* Ajutati, iubiții mei 

La altarul sfânt slujeşte Pe tot omul de ’nvoialà. 

$i pe oameni dăscăleşte Iar cu lupi ce dau năvală 
Tot cu vorbe crestinesti. Fiți în orice vreme lei! 
«Oameni buni mă ascultafi!... Pânea voastră o ’mpartiti... 
De acum pânăn vecie Dară limba stràmoseascà 
Tot în pace, cu jrăție Sfânta limbă strămoșească ’ 
Pe cdi drepte să umblafi. Neatinsă o păziți. 

Pe lipsit îl miluiti Și de cumva vre-un dușman 
Și la vetrele străbune „Ar da semn de lăcomie, 
Orice om cu gânduri bune Invățați-l omenie 

Bucuros îl găzduiţi !» Voi, odrasla lui Traian» ! 
Cam asa grdeste el Aste vorbe bărbătești 

Către obştea ce-l ascultă Tot crestinul le învaţă 
Și-apoi fără vorbă multă Și un neam plin de vieață 
O mai schimbă în ăst fel: Crește falnic în Grozesti. 


1 Popii din Grozesti i-a închinat un poem mai ‘lung. L-a făcut erou 
de epopee, durere neterminată. (N. Red.). Andreiu Bârseanu. 


— 635 — 


ci può mostràre d'orinnânzi la via del progrèsso e della: 
perfeziòne. 

Benvenùti, — Vi dico ancoruna vòlta — in qu- 
esto modèsto edificio, abituàti a nominarlo casa na- 
zionale. 

La casa nostra è ‘anche la Vostra, come si deve tra 
fratèlli. i 

E qual sègno di gi0ia da revederi gridiamo assieme:. 

Evviva l'Italia, 

Evviva la Romania, i 

Evviva, eternamènte evviva il legàme fratèrno fra. 
i pòpoli della stirpe latina! 


Aa falnic glas... 


{Cântec nou). 


Un falnie glas răsună 
Din vårfuri de Carpați; 
E glasul ferii voastre, 
Români, îl ascultati: 
„De veacuri fără număr 
La sinu-mi vă hrănesc; 
Nici când nu daţi uitării 
Pământul stråmogese l“ 


Un glag din depărtare 
Stràbate-acuma lin; 

E-al Romei glas de mamă 
Din zări cu cer senin: 
„Un graiu vorbit de îngeri 
Ca zestre eu v'am dat; 
Vorbiti-I deci cu fală, 
Păstraţi-l neschimbat“ 


Ca tunetul de vară 
Un tunie din păduri 
Trezește văi gi dealuri, 
Străbate munţii suri : 


„De câte-ori sunat-am 
In vreme de nevoi 
Venit-au moșii voştri 
Tot cete de eroi!" 


Si noaptea din morminte 
S'aude-adese-ori 

0 tainică goptire 

Ge 'n sufiet dă fiori: 
„Prin mii de suferinţe 
Un nume V'am lăsat; 
Blestem, blestem pe-acela 
Ce neamul și-a uitat!“ 


Răsune acest cântec 
Prin munţi gi prin câmpii ; 
Treziascà inimi moarte, 
Aprindă inimi vii. 
lar cine neam gi ţară 
Nemernic va trădă, 
Dispreţul şi blestemul 
Să fie plata sa! 

Andreiu Bârseanu.. 


— 636 — 


Pro memoria. 


Cuvinte rostite de presedintele Academiei RomAne D. ONCIUL, în 
:şedinţa dela 22 Septemvrie 1922, în amintirea defunctilor membri 
Andreiu Bârseanu si Ilarion Puşcariu. 


in ziua de 19 August a încetat din vieaţă, la Bucuresti, 
‘neuitatul Andreiu Bârseanu, în vârstă de 64 de ani, şi a fost în- 
mormântat la Sibiiu. In numele. Academiei, am telegrafiat con- 
doleanfele noastre îndureratei văduve şi «Asociafiunii pentru cul- 
tura poporului român» din Transilvania, al cărei preşedinte eră 
“defunctul. Colegul nostru Dr. Lupas a depus o coroană din 
partea Academiei si a pronunțat un discurs la înmormântarea 
scumpului răposat. 

Ales membru activ în 1908, mult regretatul nostru coleg 
şi-a cucerit dindată toate simpatiile noastre, iar în ultima se- 
siune generală l-am ales vice-preşedinte. Activitatea culturală a 
lui Andreiu Bârseanu a fost una din cele mai roditoare. Ca pro- 
‘fesor, ca scriitor, ca membru ai Asociaţiunii culturale din Tran- 
silvania și al Academiei noastre, defunctul a închinat toată ac- 
tivitatea sa, cu cel mai desăvârşit devotament, cauzei naţionale 
şi culturei româneşti. Munca sa stăruitoare, firea sa aleasă, ca- . 
racterul său statornic, hotărît şi amabil, devotamentul său nobil . 
i-au atras stima şi dragostea tuturor cari l-au cunoscut şi au 
„ştiut să-l prefuiascà. 

Cu duioşie îmi reamintesc anii de studii la Universitatea 
«din. Viena, unde, în acelaş timp cu răposatul, am urmai Facul- 
tatea de filosofie şi eram membri în societatea «România Jună», 
la ale cărei ședințe literare eram amândoi nelipsiti, el ca pre- 
şedinte al comisiunii literare, eu ca vice-preşedinte si condu- 
cător efectiv al societăţii (preşedinte, mai mult onorific, fiind 
veteranul doctorand Sterie Ciurcu). Din iniţiativa comitetului, se 
ţină un concurs pentru un imn propriu al societăţii, care până 
atunci aveà drept imn «Deşteaptă-te Române». La cercetarea 
manuscriselor inaintate, a fost aclamat cu insufletire imnul: <Pe-al 
nostru steag e scris unire». Autorul eră Andreiu Bârseanu. 

Noul imn al «României June» a fost pus în muzică de prea- 
curând decedatul Ciprian Porumbescu, pe atunci de asemenea 
student la Universitatea din Viena si membru al societăţii, în 
“sânul căreia organizase un cor excelent, 


— 637 — 


Neuitată îmi este şedinţa tn care prima dată s'a cântat imnul 
nostru, desteptànd un entusiasm extraordinar. Erà în anul 1880. 
Treizeci si şase de ani pe urmă, în seara marii zile de 14/27 
August 1916, când goarna chemà feciorii români la lupta peutra 
desrobirea Ardealului, primul cântec de luptă ce am auzit ră- 
sunârid în parcul dela Călimăneşti, unde mă aflam pentru cură, 
erà: «Pe-al nostru steag e scris unire». Nu pot descrie adânca 
-emoţiune ce m'a cuprins atunci la auzul acestui imn, care mi-a 
încălzit sufletul în tinereţe şi mi-a întinerit bătrânețele în acel 
mare moment de însufleţire. In sunetul lui, un mănunchiu de 
studenti români au pornit la luptă pentru cultura naţională; în 
sunetul lui, ostașii români au-pornit la luptă pentru destobirea 
meamului ; în sunetul lui s'a. înfăptuit unitatea naţională. 

Onoare memoriei lui Andreiu Bârseanul 


Lo 


s + Dr. Harion Pușcariu. 


La 8 Septemvrie a încetat din vieatà, la Sibiiu, membrul 
mostru onorar Arhiereul Dr. Ilarion Puşcariu, vicarul Mitropoliei 
l 2 


— 638 — 


ortodoxe a Ardealului, în-vârstă de 80 de ani. Veneratul Ar- 
hiereă a fost unul din fruntaşii naţionali ai Românilor de peste 
munţi, cu o activitate din cele mai însemnate, atât în mişcarea: 
culturală cât si în vieata bisericească și națională a neamului 
românesc din Transilvania. In numele Academiei, am adresat 
_o telegramă de condoleanţe I. P. S. Mitropolit al Ardealului, 
luând. parte la doliu! Mitropoliei şi al Bisericii române. 
Binecuvântată să-i fie amintirea! 
Dimitrie Onciul, 
preşedintele Academiei Române.. 


e £ 1 
3|I5 Main 1881. 
...Sì lanţurile grele pe bratu-i ruginise... 
Spre groapa ce dușmanul, râzând, îi pregătiă 


El ochiul stins aproape cu jale-si atintise 
Si’n cel din armă gemăt vai! glasu-i se topiă, 


Când un fior nàprasnic cuprinse 'ntreaza fire, 
O rază ’nvietoare văsduhul fulgerà 

Si vocea Libertàfii prin lumea în uimire: 
„Deşteaptă-te, Române“! răsunător tunà. 


Mai crede-va ’n vieatà cel gata de 'ngropare? 
„„Cercarea de pe urmă... privirea-i a 'nviat 
Si pieptul lui se umflă... departe lanțul sare... 
Cu spaimă 'n suflet fuge dușmanul rusinat. 


Voind a ta scăpare minuni făcut-a cerul, 
Române, ia aminte: nu cumva brațul tău 
Din nou să se înmoaie şi să primiască ferul, 
Ureste pe nemernici chiar bunul Dumnezeu!* 


Andreiu Bârseanue 


1 «3/15 Maiu 1848» mai e titlu şi al unei alte poesii, începute dar 
neispràvite. | 
* Acest vers final în «Familia», unde sa publicat mai întâi sună 
astfel : Pe cel las îl ureste chiar bunul Dumnezeu» ! 


‘ 
i 


EAE AAE SE) 


O 


— 639 — 


Un ardelean idealist si ideal: 
Findreiu Bârseanu. 


Unde şi când ne-am cunoscut nu-mi “aduc aminte. Ştiu 
însă că din ceasul întâi am fost atât de prieteni, ca si când am 
îi copilărit împreună. Atât ne-am simţit asemănarea sufletească 
dintre noi: acelaș fel de a judecă trecutul, acelaș fel de aspi- 
ratii pentru viitor. Toate le simţeam la fel, deşi unul eram 
crescut la Blajul dela împreunarea Târnavelor, în orăşelul de 
şcoale din mijlocul Ardealului depărtat de orice centru mare, 
ferit de marile căi de comunicaţie şi de circulaţie a -ideilor gi 
curentelor, dar și de ispite; iar dânsul crescuse în Braşovul co- 
mercial de lângă hotarele României spre care sburau toate vi- 
sele noastre, în Braşovul cu zilnice legături de comunicare cu 
Bucureştii. - l 
» Toate le simţeam la fel: atât năzuințele titanice ale aposto- 
lilor deșteptării naționale esiti din atmosfera Blajului învierii, cât 
și durerile şi aspiraţiile neamului de cari sufletele vibrau prin 
toate ţinuturile româneşti si din “cari unele începuse a luă ființă 
aici dincoace: Unirea Principatelor, Independența împodobită 
cu Coroana Regală, poesia lui Alecsandri cu Hora Unirii si cu 
Peneş Curcanul. Toate acestea vibrau la fel în sufletele noastre 
şi făceau sà se înrădăcineze în suflete pentru înflorire aceleaşi 
aspiratiuni pentru viitor, 

lacă pentruce dela întâiele minute când ne-am văzut fețele 
și ne-am auzit vorbele, dupăce ne cunoșteam faptele, ne-am 
simţit frati gemeni. 

Bârseanu a fost una din cele mai armonioase personifi- 
cări a omului bun, a Românului ales și a Ardeleanului fruntaş. 
Toate- calităţile le întruneă și — ceeace este o mare raritate şi 
o fericită potrivire — fără să fi avut nici una din scăderile, 
cari aproape totdeauna însoțesc, împuţinează și intunecà mai 
mult. sau mai puţin darurile firii. 

Vanităţile nu au încoltit în inima lui nici odată, cu atât 
mai puţin ambițiile si poftele de măriri si de stăpânire peste 
alţii cu cortegiul lor de bunătăți materiale. De toate acestea 
Bârseanu a rămas neatins şi curat ca picătura de rouă. 


9 ji 


— 640 — I f 


Nimeni nu a înțeles mai bine ca dânsul gi nu a spus mał NE 
frumos care eră menirea culturei, pentru neamul nostru. El a ‘: 
servit cu întreg devotamentul persoanei lui la altarul acestei 
culturi: profesoratul lui la liceul lui Şaguna din’ Brașov a fost. .. 
un apostolat adevărat făcut oră cu oră, clasă cu clasă, din ge- ~ 
neratie în generaţie, cu credinţă adâncă şi neobosită dar 'fără E 
sgomot. Este vrednic de laudă si de admirație simțământul de 
dreptate si înțelegerea cu care Ardelenii au înălțat pe neobo-. 
situl. dar modestul profesor dela Braşov la cea mai înaltă onoare - I 
culturală ce avem: presidentia Asociației. e 

In cuvântările rostite din scaunul de conducere a «Asocia-  * 
țiunii> Barseanu a arătat luminos şi energic liniile de activitate f 
pe care trebue îndrumată în viitor desvoltarea culturei nafio- . . 
nale. Dela anul întemeerii 1861, după Şaguna şi Cipariu cari 
au vorbit atunci, nimenea nu mai pusese asà de sus problema 
culturală a neamului nostru peste Carpaţi cum a pus'o Bâr- 
seanu ca presedinte-al Asociatiunii culturale. Cuvântările lui au 
avut puternic ecou şi dincoace, căci problema culturei nafio- 
nale pusă prin ele se ridică peste hotarele acum desființate la 
menirea întregului neam. De aceea Bârseanu a fost chemat în 
supremul areopag cultural al neamului, care a avut durerea de 
a se fi putut prea puţin bucură de înţelepciunea lui şi de dul- 
ceața caracterului care îl împodobiă. 


I. Bianu, 
profesor universitar, 
membru al Academiei Române; 


Cugetări din discursurile lui A. Bârseanu. 


Deși conceptele literatură şi cultură sunt deosebite unul - 

| de altul, ele totuș sunt de aproape înrudite. Cultura este un 

concept mai general $i cuprinde tot ce a produs omul prin si- 

linfele sale, fie pe terenul intelectual słu moral, fie pe cel ma- 3 

terial, pe când sub literatură înțelegem numai productele minții A 

omenești exprimate în graiu viu sau în scris si cu deosebire pe 
acelea care au şi o formă frumoasă. 


- 641 — 


Ardealul. 


Frumos te-a mai împodobit 
Părintele ceresc 

Ardealul nostru mult iubit 
Scump leagăn parintesc! 


Manoase câmpuri, mândre văi 
In sinu-ti a întins, 


C'un falnic brâu de munți stâncoși 


Măreţ mi te-a încins. 


In miezul tău de preţ nespus 
Ascuns-a mii comori, 
Cu codri munţii ţi-a 'mbrăcat 
$'a tale văi 'cu flori. 


„Şi râuri limpezi, viu cristal, 
Din sinu-ți a. pornit 
Si ’ntr’ale lumei patru părţi 
Ca dar le-a împărţit. 


Și către ceruri te-a ’nalfat, 
Stăpân pe depărtări, . 

Cu fală ’n juru-ti să priveşti 
Tu țară între teri! 


Şi *ncăpător mi te-a croit, 
De neamuri primitor, 

Să dai sălaş şi adăpost 
Și hrană tuturor. 


Să fii în lume a voit 
Un cuib de fericiri, 
Dovadă vie pe pământ 
De-a lui cereşti iubiri. 


Dar ah, prea sfântă vrerea lui 
Cum soartea o-a schimbat 


“Braşov, Maiu 1898, 


Si ‘cat amar și cât necaz | 
Mereu te-a cercetat! 


Ah, câte veacuri pe-al tău plai 
Mereu am suferit, 
Si cât ai noștri bieti strămoşi 


Sg sinu-ti au jelit! 


De câte-ori al tău pământ 


„Cu sânge au udat, 


Seninu-ti cer de câte-ori 
De lacrimi s'a ’norat! 


De grea robie veacuri lungi 
Să ’ndure le-a fost scris, 

Si rareori un cer mai blând 
O clipă le-a suris. 


Dar ori şi cât au suferit, 
Ei nu te-au blestemat, 
Ci zi de zi și an de an 
Mai cald te-a ’mbrafisat. 


Şi dacă soartea ’n viitor 
Tot chin ne-o rândui, 
O clipă nu vom încetă 
Ca ei a te iubi. 


Şi ’ntemnitàri si schingiuiri 

Si noi vom îndură, 

Dar nici când nu ne-om deslipi 
De sfântă glia ta. 


Si cel din urmA-al nostru gând 
Spre tine-o fi tintit, 
Ardealul nostru, leagan scump, 
Dar muit nenorocit! 


Andreiu Bârseanw. 


— 642 — 


In amintirea lui Andreiu Bârseanu. 
— Rânduri dintr'o scrisoare. — 
Mare mi-a fost consternarea, când — reîntors dintrun sat 
din fundul munţilor Prahovei, unde mà 'retrăsesem pentru linişte 


şi odihnă — aflai abiă acum de moartea fără timp a lui Andreia 
Bârseanu, acest sfânt “învățător si neîntrecut sfetnic al fraților 


noştri ardeleni, nemuritor fiu al neamului românesc întreg prin. 


puterea caracterului, prin munca lui fără seamăn, prin talentul 
său și prin jertfele ce a tăcut pentru răspândirea culturii în popor. 

Văd că rândurile înaintaşilor nostri se răresc — de câtăva 
vreme — cu multă grabă. Şi golul devine cu atât mai înspăi- 
mântător, cu cât intelectualitatea trece printro ne mai pomenită 
lipsă, iar luminătorii neamului sunt puşi tot mai în umbră de 
precupetii gălăgioşi, care profită de negura zilelor grele prin 


care trecem, ca să scoată la iveală maria lor prefăcută și otră- F 


vitoare. 
Am văzut de aproape cu cât amar a inchis ochii, întro 
Românie bântuită de furtuni necunoscute până atunci, Titu 


Maiorescu și cu câte sfortàri, trădate uneori prin oboseala vârstei, . A 


se sileà să ne imbărbăteze pe tinerii din jurul lui şi să ne facă 
să întrezărim trandafiriu viitorul printre norii negrii care apăsau 
în acele zile românimea de pretutindeni... Imi dau seama cu 
câtă îngrijorare trebuie să îi părăsit sufletul lui Andreiu Bârseanu 
pământul mărit jal României micsorate prin lipsa de oameni 


potriviţi vremurilor mari de acum. Nu-mi va trece niciodată ` 


indignarea pe care mi-a pricinuit-o gestul nedemn al acelui 
ministru sau secretar general dela Cluj, care a crezut că poate 
insultă pe marele pedagog şi apostol al românismului, cu un act 
ridicul de destituire. 


Te rog; scumpe domnule, fii interpretul meu pe lângă in- si 


tregul comitet al «Asociației» și exprimă-i sincera mea mâhnire 
și durere. Doresc ca norocul — nedesmintit până acum — al 
românimii, să ne dea cât mai de grabă și cât mai în plin com- 
pensatiile, la care năzuim cu toții. 
Cele mai sincere sentimente de prietenească afecțiune dela 
devotatul Dtale, 


L A. Bassarabescu. 


bă 


— 643 — 


La Crăciun. , 
1. Copilul. 


Bucurie, bucurie 

La apus şi răsărit, 
Căci a lumei mântuire 
lată, iată a sosit! 


Din părinți fără avere 
Intrun sat necunoscut 


Un copil sărman si gingas 


Azi în iesle s'a nascut. 


Dar acest copil odată 
Lumea ’ntreagà va uimì, 
Căci minciuna si păcatul 
Fără milă va sdrobì. 


Omenimea prăsnueşte, 
Cântă îngerii în cor, 

Jar mdicufa tinerică 
Blând admiră-al ei odor. 


2. Colindătorii. 


“Ce mişcare, ce cântare 
“Se aude pe ’nsarat?... 
Sunt colindatorii harnici, 
«Ce pe aliti au plecat. 


'Băiețaşi la fata rumeni 

Cu căciula pe urechi, 

Ce nu vor ca să se piardă 
“Datinile sfinte, vechi. 


Ei pășesc cu strAduintA 
Prin omătul sclipicios 

Si sub streşini primitoare 
Cantà-si cântecul voios, 


"De-un copil trimis din ceriuri 
Peste tot ei povestesc, 

Si de-a spune-a lui ivire 
Nici decum nu obosesc. 


Frigul tot mai tare creste 
Neaua scârțăe sub paşi. 

Ce le pasă?... E Crăciunul; 
Ei colifda drăgălaşi. 


3. Steaua. 


‘Din hârtie e făcută 
"Şi de-un băț e aninată 


“Dar întreabă-l... El n’ar da-o 


„Nici pe lumea asta toată. 


Cântând versuri mult voioase 
El mereu o învârteşte, 

S’a lui faţă rotunjoară 

Tot mai falnic strălucește, 


Stetelor din înălțime, I 
Ce clipiti cu-asà manie?... 

+ _Inţeleg... Necaz vă face 
Steaua mândră de hârtie. 


Andreiu Bârseanu.: 


— 684 — 


Poesia lui Andreiu Bârseanu. 


Poesia e laturea cea mai puțin cunoscută a personalităţii 
lui Andreiu BArseanu, 

Se știe activitatea lui de dascăl, cea de folclorist (el fiind: 
cu Dr. E Urban larnik culegător nu numai al strAlucitelor 
<Doine si strigături din Ardeal», ci și al celor «Cincizeci de: 
colinde poporale», precum și acel Sandu Pungă-Goală care ne-a 
dat o minunată colecţie de snoave şi glume etc.), cea de po- ` 
pularisator ştiinţific (remarcăm «Călătoria lui Stanley prin Africa 
centrală», pe lângă o sumă de articole si disertafiuni), cea de 
istoriograf (cu mult apreciata «Istoria scoalelor centrale române 
gr.-or. din Braşov», cu ultima sa comunicare dela Academia 
Română despre catehismul luteran «Intrebarea crestineascà», at 
cărui original l-a descoperit el la Sighetul Maramurășului cu 
prilejul adunării generale a <Asociaţiunii»> în vara anului 1921 etc.), 
cea de redactor și director de reviste, cea de orator și îndru- 
mător cultural al neamului în calitatea lui de preşedinte al celei 
mai vechi societăţi culturale româneşti — şi mai ales aceasta, 
— dar cea de poet mai puţin. Tot ce se stià până acum despre 
el în această privinţă eră, că el este autorul mult cunoscutului 
“şi cântatului <imn al unirii» cu muzica de Ciprian Porumbescu,. 
precum şi al câtorva poesii ràslete, risipite prin coloanele unor 
ziare şi reviste ca «Convorbiri Literare», «Gazeta Trans.» sau în 
unele almanahuri și albumuri. Mai e cunoscut şi poemul «Gràeste 
marea», tipărit de curând la Academia Română. Şi atâta tot. 

Trebue să constatăm că modestia lui excesivă a fost pri-. 
cina că această lature a personalității lui este atât de puţin cu- 
noscutà. Deși această lature nu e mai putin remarcabilă. <Cân- 
tecul colegial» scris de el pentru societatea academică din Viena 
«România jună» a devenit «Imnul unirii», imn naţional, cu- 
noscut aproape de toată suflarea românească. «Imnul Astrei», 
scris tot de el la cea mai frumoasă serbare culturală ce am 
avut noi, Românii Ardeleni, la inceputul acestui secol, la jubi-- 
leul: semicentenar al Astrei la Blaj în 1911, cu musica de com- 
positorul blăjan lacob Muresianu, iaràs e îndeobşte cunoscut,. 
devenind patrimoniu cultural comun. Dar mai sunt și alte crea- 
fiuni poetice ale sale care, dacă le vom strânge întrun m&nunchiu, 
presintă deosebit interes si multe dintre ele vor trece în anto- 


— 645 — 


logii gi cărţi de cetire pentru şcoală şi popor ca tot atâtea bu- 
càti alese. Asa sunt: «Ardealul», «3/15 Maiu 1881», «Comorile . 
lui lancu», «Popa Gheorghe», «Un falnic glas», precum şi nu- 
măroasele sale versuri pentru copii, cari se pot pune alături de 
ce s'a scris mai strălucit la noi în această privință. 4 

Dar mai sunt si altele! 

Ca unul care, cu permisiunea văduvei d-ne Catinca A. 
Bârseanu, am avut fericirea să răsfoesc caetul III cu poesiile 
sale (semn că a mai avut si caetul I şi II, cărora nu li sa dat 
încă de urmă|), îmi iau voie să fac în cele următoare @ scurtă 
dare de seamă despre cele aflate în numitul caet. Bine înţeles, 
această dare de seamă nu are pretenţia de a fi completă şi cu 
atât mai puţin desăvârşită: Ea înfățișează o parte din ceeace 
întâmplător mi s'a pus la îndemână în câteva dipe de răgaz.. 
Nimic mai mult, 


Înainte de toate fin să previn pe cetitori cà inspiratia poe- 
tică a lui A. B. nu se mărginește la sentimentul național, ci ea 
stăpâneşte o gamă cu mult mai întinsă şi mai variată de simtiri.. 

E adevărat că patriotismul este sentimentul său cel mai 
puternic. El i-a inspirat cele mai frumoase şi mai fericite crea- 
fiuni, fiindcă el este sincer şi porneşte chiar dela glorioasa noa- 
stră origine latină. Nu numai în prosă, cu prilejul cuvântării 
de deschidere a adunării generale a «Asociafiunii» în Şimleul. 
Silvaniei la 1908, şi nu numai în cântecul nou «Un falnic glas», 
tipărit în Almanahul scriitorilor dela noi, îngrijit de dl Dr. Seb. 
Bornemisa,. aveă să ne vorbească el despre «al Romei falnic 
glas», ci şi! întro inspirafiune mat lungă, durere, nu chiar ter- 
minată încercă el să ne transmită «Salutul Romei», din care re- 
„ţinem aceste două strofe pentru frumuseta formei şi adâncimea. 
intelesului lor. Salutul însuşi sună astfel: 

«Sa nu vă temeti, dragii mei! 
Curaj, curaj, tot înaiute, 

Păzind a voastre drepturi sfinte, 
Nu uită Roma fiii sai!» 

Efegtul binefacdtor al cuvântului ei dătător de vieaţă 1V 

talcueste astfel: i 
Ah, dulce fu acest cuvânt 
Şi-aducător de mare bine. — 
În pieptul său, zeu, oare cine. 
Nu simte azi un nou avânt? 


— 646 — 


Dar nu mai stàruim asupra unui sentiment, ale cărui do- 
wezi classice stau la îndemâna ori si cui în poesiile sale cele 
mai bine cunoscute, în parte reproduse si în numărul de față 
al revistei noastre. 

Afară de patriotism, pe poetul A. B. l-a mișcat: amorul, 
prietenia, respectul față de bătrâni, pietatea față de: morti, iu-, 
‘birea ‘pentru copii, pentru natură, credinţa, sbuciumul religios, 
dragostea de ştiinţă si de adevăr, idealul transcendental. Pe 
lângă toate acestea mai eră şi de spirit și de inimă. 

Să analisăm pe rând aceste sentimente şi să ne convingem 
despre calităţile lui poetice. 

1. Amorul l-a cântat întrun poem mai lung «Ochii negri», 
de-un profund sens moral, tâlcuit asà de nemerit în versurile 
finale: 

> «Va feriti de ochiul negru 
Şi de focu-i voluptos, 
Decât norii plini de trăsnet 
Si decât turbata mare 
E! e mai primejdios!» 


La cununia domnişoarei E. B. el trimite un duios «Glas 
«din depărtare» într'o zi de serbătoare care: 


...douA inimi a răpit 
Unite prin iubire 

Întrun vis dulce ’mpletit 
Din aurite fire 


ssi făceă această urare de bine pentru fericirea tinerei părechi: 


O, fie veșnic acest vis 
Şi veşnic dulce fie, 

În el pierdutul paradis 
Din nou pe lume vie! 


Sorei d-şoarei E. B. care l-a rugat să-i scrie ceva de amin- 
tire pe o elegantă foaie de album, după mai multă vreme îi 
face următoarea dedicație la 3. IV. 1889: 


Sunt ani de-atunci... 

Zimbind mi-ai dat astă hârtie 

Și mi-ai zis: Scrie! 

Azi împlinesc... 

Si ce-ar puteà să-ți spună aste sire, 
Decât ee ’n suflet îți doresc: 
Trăeşte ’n fericire! 


i 


— 647 — 


Precum am văzut si din poesia «Ochii negri», pe A. B., 
ca şi pe atâția alti poeţi, îl frământă taina negrăită a ochilor 
omeneşti — mai cu seamă ai femeii — aceste minunate fere- 
. stre ale sufletului, prin care se revarsă atât lumina bunătăţii, 
păcii şi iubirii, cât si fulgerele mâniei, urii şi turbării. Gân- 
dindu-se la acest mare mister concentrat în ochii persoanei iu- 
bite, el constată că: 


Glas în lume nu e 

Ce zăresc en ca să spue; 
Dar în blânda lor clipire 
E întreaga-mi fericire. 


Mai jos nu sa coborit. Sa mulțumit cu <clipirea ochilor» 
și a sprâncenelor si ma căutat viul cald al formelor rotunde, ca 
alti poeti. Mai spiritual, mai cast, mai candid nu se poate. Să- 
mutarea, chiar dacă o dă un sănătos fiu al naturei, Florea vå- 
nătorul, fetiţei rătăcite în muriș, înaintea lui e un «lucru-asà 
pocit», de care râde și isvorul din pădure cu brusturii si fagii lui. 

El ştie bine, ce primejdie este amorul nefnfranat şi beţia. 
De aceea arată efectul lor desastruos în «CrAsmArita din Isvor», 
zicând: 

Ăsta caii si căruța a cu toţii se cufundă 
În zăpadă şi-a lăsat, ntrun lung si dulce vis . 


Cela dracului nevasta Şi ’nainte-le cu toții 
Și copii şi tot şi-a dat. Mandrul raiu îl väd deschis. 


Când se deşteaptă însă din visul îmbătător, au capul greu, 
ca după orgie, şi simt silă de ziua de azi și teamă de . ziua 
de mâne, 

2. Prietenia ce l-a legat de dI N. Petra Petrescu l-a făcut 
să simtă puternic durgrea acestuia, când moartea nemiloasă i-a . 
„răpit înainte de vreme pe unica sa copilà. Amiciţia rareori este 
motiv de inspiraţie în literatură si mai rareori prilej de sinceră 
compătimire. In literatura noastră nu cunosc alt prilej de felul 
acesta decât al lui A. Vlahuță pentru «Iulia Haşdeu», unde se 
constată fatalist si intro resemnare tristă, aproape pesimistă: 
«SA poărte-atâta minte, un cap atât de tânăr a fost de neiertat». 
A. B. însă, ca un creștin credincios ce erà, încearcă să mângăe 
pe părinţi cu credinţa în fericirea din lumea cealaltă, cu idealul 
transcendental: 


— 648 — 


Ah, ştergeţi lacrimile voastre, 

Părinţi, cu suflet întristat! i 
Pământul a perdut o floare, \ 
C'un înger ceru-i mai bogat,. 


El varsă balsamul vindecător al credinței peste ranele 


adânci ale părinţilor prieteni. O prietenie adevărată, de altfel, 


fără de un solid fundament moral-religios este cu neputinţă. 
Idealul transcendental comun este chiagul! care uneşte sufletele 
mai mult decât ori şi ce. De aici importanța ca iau la ale- 
gerea prietenilor. 

3. Respectul față de bătrâni i-a dictat cu prilejul serbă- 
toririi septuagenarului publicist iacob Mureşianu, tată! fericit al 
unei număroase si valoroase familii, următoarea dedicație insem- 
nată IX Dlui I. M.» tn carnetul Ill amintit mai înainte: 


De-asupra crestetului tău Si-acum, în juru-ti când: privești 
Trecut-au vremuri crunte, De sub albita frunte, 

Tu însă verde ai rămas Mlădiţe mândre îţi surid 

Ca bradul cel din munte. Ca bradului din munte. 


Străinul caută fermecat 

La pletele cărunte, 

Soptind: de n’ar aveà sfârşit 
Idila cea din munte! 


Dacă ne gândim că fericirea cea mai aleasă a celor mai multi 
muritori pe pământ este să aibă o familie distinsă, atunci vom înţe- 
lege că nu se puteă face o urare de fericire mai potrivită decât in- 
vocarea idilei de dragoste patriarhală intre falnicul brad bătrân 
şi mândrele mlădiţe tinere. Scrisă pe un transparent fin, această 
dedicație a avut darul să impresioneze adânc pe bătrânul ser- 
bătorit si să o păstreze în sanctuarul familiar ca pe o relicvă 
prețioasă. 

Fericiţi ceice se împărtăşesc de aserfenea surprise plăcute, 
dar şi ceice le pregătesc! 

Intro altă poesie «Moş Vasile» a cântat pe bătrânul Va- 
sile Lacea, care cu batul în mână a supraveghiat edificarea 
noului liceu românesc din Braşov. Mare. pagubă că nici această 
poesie nu e chiar isprăvită. 


4. Pietatea față de morti i-a inspirat măreaţa «Cantata», 
scrisă cu prilejul jubileului scoalelor române din Brașov, cu. 


= musicà de George Dima. Fiind destul de bine cunoscută, atât p 


— 649 — 


una, cât si cealaltă, nu mai stiruim de astă dată asupra lor. 
Amintim mai bine un modest epitaf, scris la 18 Noemvrie 1894 
cu prilejul morţii dsoarei Augusta Glodariu, conducătoarea unei 
grădini Froebeliane de copii. Epitaful e acesta: 


Grabnic din lume-ai sburat, lăsând copilașii în plângeri; 
Trebue că ?n cer s'a deschis o mândră grădină de îngeri. 


Se cere, în adevăr, o inimă nobilă, ca sà vibrezi astfel 
şi să fii în stare a face orice de dragul prietenilor si cu- 
noscutilor buni. Dar se ştie că oamenii mari se cunosc si după 
ategtiunea şi grija ce o arată în lucrurile mici, faţă de cari alţii 
stau nepăsători. 

5. Dar decât morţii, mai mult l-au preocupat, cum eră si 
firesc, cei vii. Mai ales copiii/ Lor le-a reservat unele din cele 
mai izbutite creaţiuni ale sale. Bagseama, unde el ma fost tn- 
vrednicit să aibă fii trupesti, a incercat să-şi câştige cât mai 
mulți fii sufleteşti. 

Cu câtă dragoste si bucurie ‘nu vorbeşte «La Crăciun» nu 
numai de copilul «sirman şi gingaş», născut într'o iesle, dar 
menit să aibă cel mai însemnat rol în vieata omenirii (micul 
Isus), ci şi despre alţi copii şi copile drăgălaşe. El a cântat 
doar «Copila si fluturelul» în versuri de o mişcătoare naivitate. 
Sub influenţa poesiei mistice <Erlkânig> (Craiul codrului) de 
Goethe sa înduioşat şi el de o «copilà bolnavă». A simţit apoi 
bucuriile nevinovate ale celor mici, când a scris în «Colindătorii» : 

Frigul tot mai tare creste, 
Neaua scârțăe sub paşi. 

Ce le pasA?... E Crăciunul. 
Ei colindă dràAgalasi. 

Asemenea când arată strălucirea stelei de hârtie a copiilor 
de pe pământ, în fața căreia pălesc de mănie şi invidie gi ste- 
lele de pe cer: 


Stelelor din înălțime, 

"Ce clipiti cu-asà mănie ?... 
Înţeleg... Necaz vă face 
Steaua mândră de hârtie. 


Dar dragostea şi interesul ce-l aveă pentru copii şi poesia 
lor l-a făcut să ţină condeiul în mână până în timpul din urmă. 
«Telegraful Roman» din 1919 încă are câteva poesioare menite 
celor mici din condeiul lui. Şi acum îmi aduc aminte cu ce 


— 650 — 


“emoție spuneà la cea din urmă ședință plenară a secţiilor ştiin- 
fifice-literare din 1922, că regretă din inimă că bătrâneţele :şi 
boala nu-i îngădue să prelucreze tot materialul frumos şi mult 


ce l-a adunat anume pentru micii cetitori. El eră pătruns de. 


adevărul cuvintelor lui Goethe: <Nur das Beste ist gut genug 
für unsere Kinder» (Numai ceeace e foarte bun este destul de 
bun pentru copiii noştri). i 

6. Aveà si sentimentul naturii. A cântat primăvara, vara, 
toamna și iarna. In deosebi primăvara îl însufietià mult, îl um- 
pleà de speranţe si îl făceă să exclame: 

Bine-ai venit, bine-ai venit, alu 

Frumoasă primăvară, 
Cu raze vii, cu dulci cântări 
Cu-a florilor comoară. 


O părticică din această comoară ne desvălue el într'o 
altă poesie, spunând ce fiinţe drăgălașe se ivesc «de sub ză- 
pada albi»: 

Ghiocei cu trupul sprinten, 
Brebenei şi toporaşi 

Si voioase viorele” 
Deschid ochii drăgălaşi. 


l Şi apoi ne dă această superbă imagine despre lunca în- 
florită : 

Ca o mamă tinerică 

Lunca veselă zimbeşte 

S’un covor (de iarbă verde) 

Copilasilor găteşte. . 


Cele mai multe fenomene ale naturii el le simbolisează. -..- 


Astfel privind ofiliréa înainte de vreme a ghiocelului, el con- 
stată cu tristetà: 

Asa-i si pieptul omenesc! 

Când visu-i mai frumos, 

S'aruncă crivățul turbat 

Si-1 sfarmă nemilos. 


Când cumnatul său, actualul preot din Dârstele Braşovului, 


a lăsat să taie bradul secular de lângă biserica parohială, la 
umbra căruia sau odihnit atâtea generaţii de credincioşi, el a 
început să scrie poesia, durere neisprăvită, «Bradul din Darste». 

L-a impresionat şi a cântat şi pe legendarul păstor din lună 
care e îndrăgit de-o stea la care nu poate ajunge, precum își 


— 651 — 


aduce aminte si de cei de pe pământ în poesia sa <Păstorii»,. 
inspirată tot din cadrele fermecătoare ale naturii-mame. 

7. Sufletul acesta bogat si bine inzestrat mar fi deplin, dacă. 
i-ar lipsi sentimentul cel mai adânc care ne leagă nu numai de 
lumea înconjurătoare, ci ne face atârnători de marele Ziditor 
al universului: sentimentul religios. Armonia cea mai desăvârşită, 
echilibrul cel mai statornic, avântul cel mai sublim ni-l dă in- 
spiratiunea transcendentală, care ne face să ne simţim o parte 
dintr'un mare întreg nevăzut. 

Adevărul religios e pretutindeni, dar nu-l află decât cel 
ce-l caută cu luare aminte, lar când îl află, ca un alt Moise cu; 
toiagul făcător de minuni, decoperitorul de adevăr se renaşte 
el însuși şi regenerează întregul său popof. Posesiunea ferici- 
toare a adevărului este, deci, tinta finală à întregului sbucium 
omenesc, iar nu căutarea însăşi a adevărului, precum credeà 
foarte greşit Lessing, fiindcă în aflare nu în căutare avem: 
mângăere. 

Reproducem pentru adâncul ei înţeles următoarea poesie :: 


Ascuns e adevăru ’n noi Cu pieptul ars zadarnic mii 
Întocmai ca isvoru ’n stâncă; Muncesc vieafa lor întreagă; 
Îl caută multi, dar câţi ajung L’aud soptind, dară la el 
S'aline setea lor adâncă?... Prielnic drum nu ştiu s'aleagă. 


Dar într'un ceas menit de veci 
Un Moise, iată, se iveste. 
Lovegte stânca... stropi lucesc,. 
Poporu ’ntreg întinereste. 

De-ar aveà parte şi poporul nostru de-o întinerire sufle-. 
tească, precum e cea dorită de autorul acestei si a celorlalte 
poesii cu subiect national si religios, analisate mai înainte! Ar 
fi cea mai mare binecuvântare pentru noi şi pentru lumea în- 
treagà! Pentrucă oricât s'ar «otàfi» unii sociologi fără bun simţ, 
poporul nostru nu-şi poate îndeplini chemarea în lume decât: 
ca popor creştin pe dea’ntregul. E cea mai înnaltă a lui che- 
mare să fie mijlocitor înţelept între Apusul de unde se trage 
şi între Răsăritul unde l-a menit soartea să trăiască. 

Dac mai adăogăm că poesiei lui A. B. nu-i lipsesc nici. 
notele de spirit, precum o dovedesc epigramele: «Unui pictor», 
«Unui poet» sau si poesioara «In cafenea», unde ne presintă- 
pe toţi ofiţerii și galantonii înzorzonati si dornici de aventuri: 


— 652 — 


-ca robi ai bancherului, am spus aproape tot. Nu mai cităm din 
„aceste poesioare pentru a nu introduce și alt ton în această 
dare de seamă. 


+ 
* * 


Voind să caracterisăm poesia lui Andreiu Bârseanu, trebue 
să împrumutăm o imagine dela el însuși. Autorul e nu numai 
cel mai bun tălmaciu al cuvintelor proprii, ci în casul de faţă, 
atribuindu-i cuvinte ce el le-a spus în alt înteles, chiar cel mai 
“bun judecător si apreciator al său. Poesia sa e ca copila bu- 
ciumană, pe care o cântă în <Păstorul Detunatei»: 


Si la graiu e drăgăstoasă 
Si la inimă voioasă. 


Mare pagubă ĉă nu e cunoscută în întregime precum se 
cuvine. $i mai mare, că multe bucăţi sunt începute, dar ne- 
isprăvite. Cine ştie, poate chiar dacă şi-ar fi publicat volumul, 
câte dintre strălucitele lui versuri, m'ar fi avut soartea pe care 
ne-o descriu versurile lui din <Pribeagul?>: 


lar numele de toți mărit 
Nu-l are cel mai harnic, 
Ci-acel ce este 'm lingugiri 
Si în minciună darnie. 


Mai ales după tristele experienţe ce le avem! 

Oricum însă autorul în scurta-i vieafà trecătoare eterne 
fapte a împlinit, precum zicem noi în cuvintele strofei finale a 
«imnului unirii», de aceea marele lui suflet bogat, bogat e răs- 
plătit si va fi și mai mult prin amintirea totdeauna recunoscă- 
toare a urmașilor. ` loan Georgescu. 


Cugetări din discursurile lui A. Bârseanu. 


' Dar literatura este totodată un eflux al culturei ; fără un 
grad oarecare de cultură ea nici nu se poate închipui. De altă 
parte însă ea este si un propagator însemnat al culturei; po- 
poarele cu o literatură bogată națională de obiceiu au și o cul- 
tură însemnată. Cu un cuvânt: ele se influenfeazà una pe alta 
si de regulă merg mână în mână, afară de casul, când la un 
popor sunt deosebiri prea mari sociale. 


adi că 


— 653 — 


Părintele Vartolomeu. 
— Povestire. = 


In Dumineca următoare, îmi luai băţul din colţul odăii şi 

cam spre seară pornii să văd pe bunul meu prieten, care eră 

părintele Vartolomeu, — pe numele său întreg: Vartolomeu 
Popescu... 

Il cunosteam de mult, — şi când mă vedeà revenind în sat, 
îşi fâlfâiă manecile antereului, deschizând braţele ca sà mà cu- 
prindă în ele. 

.— «Să trăeşti fiule si bine ai venit la noi» îmi spuneà cu ` 
glas sonor, — și dupăce mà fmbràfisà, îşi treceà domol mâna 
dreaptă peste barba-i albă, lungă si lucioasă. Erà bătrân pă- 
rintele Vartolomeu, asà că de-mi ziceà «fiule», eră potrivit. 
Ochii lui cafenii aveau totdeauna o lucire de voe bună, iar 
pletele-i albe cădeau pe umeri ca un guler mare de argint, 

Locuinta preotului eră sus, pe culmea din față, unde stăruiă 
şi biserica satului. 

Mergând încet pe cărarea de pe viroaga crăpată de se- 
cetă, mă gândeam mai dinainte la chipul cum aveă să mă pri- 
mească părintele si la glasul lui limpede, cât si la mângăierile 
ce aveă să-și dee bărbei cu mâna dreaptă. | 

Ajunsei.la poartă: un cane care nu prea pàreà dusmAfios, 
veni în trap ușor spre mine, hămăind îndoelnic; dar ajuns la 
poartă, începă a da din coadă — semn că intenţiile sale erau 
paşnice. li dădui şi eu un nume, ca pentru câni, şi deschisei 
astiel vorba cu el: 

— «Mă Lupei, mă... Ce face părintele, mă Lupei?!» Ca 
şi cum ar fi înțeles, incepù sà geamă din fundul gâtului şi 
să dea și mai repede din coadă, ceeace mă îndritui să continuu 
convorbirea: 

— «Hai Lupei, du-te si spune părintelui cam venit.. > 
Presupusul Lupei începù să dea din cap si hămăi uşor: «ham, 
ham»! ca si cum ar fi zis: «poftim, poftim!..» Chibzuind după 
prietenia“ hămăitului, deschisei încet portita. Cânele începù să 
scheaone si să se tăvălească prin iarbă şi pe urmă încordându-şi 
șalele, sdupăi cu labele pe pieptul meu, în chip de joacă. Fă- 
<ându-mă că nu bag de seamă petele de praf ce-mi făceă 

3 


— 654 — 


si ca sà nu-i pierd prietenia, fl apucai, în ghip de glumă, de 
după ceafă. l 

Mergând spre cerdacul casei, mă uitam în gospodăria preo- 
tului. Un covor de iarbă necălcată se întindeă peste tot. Incolo, 
spre hambar, se întindeau câteva brazde de zarzavaturi şi se 
înălțau câteva floarea-soarelui nalte si aplecate, de parcă ar fi 
fost nişte străjeri adormifi. In fundul curţii un grajd, un hambar 
şi o coteneajà, toate mici şi curate, iar în mijlocul lor se ridică 


un porumbar, în jurul căruia fâlfâiau porumbei albi, pestriti, 


rotați, — guruind neîncetat.. Dar la vremea aceea de după 
ameazi de Duminecă, se păreă că si găinele și porumbeii și 
vaca din grajd dormitează în căldura soarelui de vară. Nimai 
din vreme în vreme, câte-o pereche de porumbei treceă pe 
deasupra ogrăzii, înălțându-se în văzduh şi făcând «/0/f-f@lf»... 
„din aripile desfăcute larg. 

Pe cerdacul casei, prins tot în lujere de hemei şi de vità 


sălbatică, se odihneau la căldură un motan si o cană uitată, — — 


iar pe peretele din dreapta intrării, intro cușcă mare, își duceà 
vieata o mierlă ageră, care, cum dădă cu ochii de mine, şueră 
un semnal ascuțit, şi pe urmă, ca o salutare de bună venire 
(mă văzuse doar în mare prietenie cu pretinsul Lupei) începi, 
dar nu sfârși, aria — vechea arie: 


e Alexandru Beldiman 
Infocat republican ... 


Nu-mi închipuiam că venind să fac o vizită prietenului 
meu, aveam să-mi reamintesc de aceastà melodie, care-mi în- 
tovărăşise multe zile ale copilăriei mele, si pe care n’o mai avu- 


sesem în lumina minții de zeci si zeci de ani... Imi spusei şi . 
eu în gând: «minunate sunt căile tale, Doamne»! si mersei © 


mai departe. Mierla mai fluerà încA odatà de parcà ar fi chemat 
pe cineva, — si ticù. Peste tot, câteva clipe, domni o tăcere 
limpede de vară. Nici măcar vântul nu băteă. Privii în vale 


satul toropit de căldură... O uşă scârţii undeva, — un pas se 


auzi... şi deodată, braţele primitoare ale părintelui Vartolomeu, 
se deschiseră largi spre ființa mea. Nu-i mai falfàiau aripele 
antereului de vreme ce nu eră îmbrăcat cu antereu ia vremea 
aceea, ci purtă o ușoară reverandă de lustriu, fără mâneci. 


Lalli tă nat TA All 


F a 
sbranato 


— 655 — 


— «Intră, fiule, intră... Poftim!..> Mă lăsai sărutat pe 
amândoi obrajii de părintele Vartolomeu, ale cărui mustàti mi- 
roseau vag a tutun şi încă, nu știu de ce, a lemn de cireş. 

Intrai în odaia din stânga, dinspre drum. Deodată mă cu- 
prinse o răcoreală prietenoasă si o aromă de mere cretesti. 
Privii în jurul meu, dar mai înainte de a-mi da seama de cele 
ce mă înconjurau, auzii pe părintele Vartolomeu, cerându-și 
iertare: 

«— «Fiule, iartă-mă,.. Dă-mi răgaz să arunc o haină cuviin- 
cioasă pe mine ..> 

N'avui vreme să-i spun că «nu face nimic», — părintele se 
şi sterse vederei. Rămas singur, privii din nou odaia. Eră văruită 
şi luminoasă, la ferestre atârnau ușoare perdelute înhorbotate 
pe margini, — câteva scaune simple se găseau în apropierea 
ferestrelor, — întrun col} o etajeră cu mici nimicuri stricate 
şi nefolositoare, iar în colțul dinspre răsărit icoana sfântului 
martir Gheorghe, omorând Balaurul. Pe masa din mijloc aco- 
perită cu o învelitoare făcută din romburi de canava roşie şi 
albastră, stăteă un album cu cheutoarea stricată, mai spre un. 
colţ un divan cu perne tari şi cu o mesutà la unul din capete, 
adevereă că acolo e locul de odihnă de după amează a preotului. 
Se şi vedeă că de acolo se sculase bătrânul ca să mă primească. 
Urma capului lui pe perna de cit gros rămăsese încă, iar pe 
măsuţă un jurnal stătea răvăşit. Dedesuptul jurnalului cutia cu 
tutun, iar dedesuptul ei un maldăr de jurnale păturite bine. 
Mai la o parte, tot pe măsuţă, o cărțulie legată în piele şi având . 
tipărit cu litere aurite: <Noui Testament»... In colo nimic... Ba 
nu: pe jos erau întinse scoarțe de casă vărgate şi curate... Si 
atàtl.. Nu mă gândeam la nimic, doar de priveam dunga groasă 
de soare care se târă trândavă pe scânduri, când auzii în coastă 
un ciripit uşor: <chip-chip-cirip> ca o chemare. Nu băgasem 
de seamă că deasupra divanului mai eră ceva: o cușcă în care 
doi stigleţi ciripeau a bunà-venire... Surâsei... Si eram gata să 
încep convorbirea cu nouăle mele cunoştinţe, când părintele 
Vartolomeu intră pe uşă, schimbat în altă haină închisă până 
la gât si cu mâneci. Toată fata îi râdea. Când vizù că privesc 
cusca, se opri şi-mi zise: 

— «Hm ce-i fi zicând de mine 9...» Si fără să-mi dea răgaz 
să spun că nu gândesc nimic de rău, părintele zise: 

3” 


— 656 — 


. < — «Ce vrei? Slăbiciuni de om bătrân... Si-si mângăiă 
barba fără s'o resfire in două. Apoi, tot surâzând, urmă: . 

— <Aşă vine-o vreme, când te deslegi de cele pământeşti 
mai de tot şi când de teama golului bătrâneţei, îţi faci prieteni, 
ba un câne,:ba nişte păsărele... Si tare-s blânde săracele!..> 

» Stigleţii ca si cum ar îi bănuit că părintele vorbeşte despre 
ei, se oprirà pe betisoarele albe şi aruncară cu sfială o ciripire 
subțire si întrebătoare. Privirăm spre ei şi zimbiràm... Cu ochii 
ca nişte picături negre de cătran'topit, păreau că zâmbesc şi ei. 

Il întrebai apoi de sănătate si de cele ce se mai petrecu- 
seră de când nu ne mai văzusem. 

© — «Bine, fiule, bine — îmi răspunse părintele — bine... 
La mine vremea acuma, e ca si cum ar sta pe loc.. Asa-i la 
bătrâneţe, fiule... Dar d-ta?...» 

Şi dădui scurte lămuriri despre rostul vieţii mele, după care, 
părintele Vartolomeu mângăindu-şi barba, rosti liniştit: . 

— «Bine, — iaca-i bine, fiule...» i ) 

O scurtă tăcere se asezà peste vorbirea noastră, în care_ 
.nu răsbeă decât usoarele trosnituri ale semintei de cânepă, sfă- 
râmată de pliscurile stiglefilor.. Afară cânele hămăi leneș de 
câteva ori, iar mierla suerà după el, ca pentru a-i impută că a 
sculat-o din somn. Prin dunga groasă a soarelui o muscă trecù 
încet... Si iar legarăm vorba, aducându-ne aminte de cele 
trecute: 1 
— «Ce mai face, părinte, acela... cum îi spune?.. Acela 
care sP.» 

— «Care fiule ?...» 

— «Ce-l de-a omorât pe...» 

— «Pe Grigore Pintilie?» 


— «Da — da...» 
— «Ionifà Pântea?,..» 
— «Da — da...» 


‘— «El! săracu'... a murit.. zise simplu părintele, apoi 
adăogă: «iaca anu’ de când l’a iertat Dumnezeu de toate păca- 
tele lui...» 

— «Si de ce-a murit?..» 

— «Ca omv’... i-a venit, pe semne, vadeaua lui...» 

Când fu gata să-mi spună cum de i-a venit vadeaua, 
ușa odăii se deschise şi o ţărancă bătrână cu testemel cără- 


x 


— 657 — 


miziu si cu papuci în picioarele goale, aduse o tavà cu miere 
și cu apă rece. 

Părintele mà poftì: 

— «la îiule... Nu avem dulceturi, — noi trăim -mai mult 
cu mierea... Nu-i rea, — face tare bine la stomah..> 

Luai din fagurele galben de parcă eră licoare de aur, 
— şi băui apa rece, păstrată în chiup de piatră în beciul pă- 
rintelui. Luă şi el. 

După ce plecă femeea, părintele ştergându-și mustAtile cu 
‘o batistă mare cât o ogradă, legă din nou firul vorbei: 

— «Ionità Pànteà?!.. Săracu' Ioniţă... A murit pe la Drà- 
gaică, anw trecut...» È l 
Vag îmi aduceam aminte de-o istorisire de pe vremuri, a 
părintelui Vartolomeu, — de-o crimă, — de-o ispășire, — dar 
de atunci erà vreme si uitasem... Se vede că părintele băgă 
de 'seamă lucrul ai căci îl auzii: 

— «Ai uitat?... 

— «Cam așă, iulia 

— «Cà doar numa! asta aveai de făcut: Să ţii minte po- 
vestea lui Ioniță Pântea?!... fim!... Cum nu eră să uiţi?...> 

Surâzând, părintele urmă povestea: 

— «Parcă văd ca acum... Erà o noapte asà de neagră, 
că puteai să-ţi dai cu degetele în ochi... De cu ziuă avusesem 
treabă pe la biserică, prin sat, si deși nu eram bătrân chiar ca 
acus, da? adormisem greu. Plouă si cântau huhurezii.., Şi iată 
că la vreme de noapte adâncă, aud: boac-boac în uşă. Mà scol 
şi-mi arunc o haină pe mine... «Cine-i fiule?» .zic... Tàcere... 
Aud numai un răsuflet ca de vită. Crezui că a scăpat vitelul 
şi a nimerit la uşă. Da’ iar: Boac-boac... $i nu păreă că ciocă- 
neala-i din greşeală... Zic iar: «cine-i fiule 2...» Şi iar răsuilet 
greu... Mă cuprinse o nedumerire... Auzisem peste zi că niște 
răufăcători călcaseră cu o noapte mai înainte conacul lui Dumi- 
trache Poterasu, da’ nu puteam crede că furii aveau ce căută 
la mine... Gândindu-mă Ja bunătatea lui Dumnezeu, deschisei 
usa... Jos, căzut pe brânci, un om... Zic: “Cine eşti tu?...» 
Abiă atunci își ridică omul trupul, — și cum luceă puţin zarea 
spre miază-noapte, îi văzui faţa udă de ploaie și mânile pline 
de noroiu. «Ce ai fiule?» — si mă plec spre el... El zice 
greu: «pàrinte!...> «Haide, scoală — îi zic — ce este?...» 


— 658 — 


Il luai de subțiori şi-l adusei în casă. Erà petecit de tot si 
respiră greu... Aprind lumânarea... Văzui pe Ionità Pantea... 
«Ce-i Ioniţă, fiule?!...» Ca o bleandă, Ioniță căzù în genunchi 
și începu să plângă: «...Parinte, am ‘ucis...» Mă plec spre el: 
«Cum? ai ucis?...» «Da, părinte, am ucis...» Si ce să-ţi mai 


spun, fiule? Aflu toată povestea: Ceartă dela pământ, zavistie, E 


volburà sufletească, —. și, pe urmă, a ridicat mâna şi a lovit, 
chiar acolo pe hatul moşiei lor... 

— «Si ce căută lonità la sfintia ta?» îl întreb pe părintele 
Vartolomeu... | 

— Isi cereă, necurmat, pedeapsa... l-am zis: «ai greşit», 
iar el, dàdeà din cap şi-mi răspunse: «da, am greșit, părinte, 
am greşit... Ce se fac copiii mei, părinte?,..» Zic: «are grije 
Dumnezeu şi de copiii tăi şi de tine, care te-ai lăsat ademenit 
de diavol...» Si Ionità plângeă tăcut... laca: sedeà asà cu 
mânile împreunate si lacrimile îi curgeau molcome pe obraz... 

— «$i pe urmă?» 

— «Pe urmă, a ispAsit... Că eu i-am zis: Ai încredere 
în bunătatea lui Dumnezeu şi du-te de-ti ispăşeşte fapta... Au 
venit, l-au luat jandarmii, — şi l-au dus... Pe urmă, la ziua 
judecății, mam dus şi eu şi am spus tot ce-am ştiut, — şi l-au 
condamnat la cinci ani de puşcărie... Şi iar, când ne-am des- 
pàrtit, l-am bătut pe umăr și l-am mângăiat cu vorba: «Ai în- 


credere Ioane în bunătatea lui Dumnezeu, că are grije si de 4 


tine si de nevasta şi de copiii tăi...» Si a plecat... Apoi vreme 
de câţiva ani, am primit necurmat veşti dela el, iar nevastă-sa 
cu copiii s'au dus în câteva rânduri de l-au văzut... Şi iar — 
într'o sarà — pe când stăteam prin ogradă văd un străin in- 
trând pe poartă, si când dau să-l întreb: «Cine ești fiule?» imi 
înghit vorba: eră Ioniță Pântea... Surâdeă blajin, ca după o 
suferință... Imi spuse apoi că-l iertaseră de-un an ce mai 
aveă de făcut, şi că venise cale lungă pe jos, — şi acum ve- 
nise să mă vadă. Mă gândeam la noaptea aceea ploioasă, 
— şi-l priveam... Şi-aşă a fost, fiule... Pe urmă, a fost Ioniţă 
Pântea un om de curată omenie în poporul meu... Blajin gi - 
împăciuitor ziceă: «Nu và perdeţi cumpătul, fraţilori..> Şi iaca, 
a murit anw trecut de molima care-a fost... Când a fost să-și 
dea sufletul, ma chemat... «Ce vrei, fiule?» i-am zis... Şi 
asà cum eră, în ferbinteala morţii, mi-a spus «iartà-mà pă- 


— 659 — 


tinte...» şi am îngenunchiat şi m'am rugat cu amară credință 
şi i-am închis ochii.. .> 

In odaie se făcii o linişte domoală, în care se auzeă numai 
ușoara sburătăceală a stigletilor care săreau necurmat de pe un 
betisor pe altul. Mi-se păreă că eu însumi fusesem față la ve- 
nirea, în noaptea aceea ploioasă, a lui Ioniță Pântea, că-l cu- 
noscusem şi că-i simfisem îndurerarea ochilor lui blajini... 

Părintele Vartolomeu îşi prinse barba între degetul cel 
mare petrecut pe dedesupt şi între palma dreaptă petrecută pe 
deasupra, și astfel trase mâna în jos, mângăindu-şi barba, — 
ca şi cum acesta ar fi fost un fel de exprimare a tulburàrei 
dinlăuntru, pricinuită de aducerea aminte. .. 

Şi rosti foarte blând: 

— «Fiule, asa-i bietul om... ca o frunză, ca un pai pe 
valul mâlos al vieţii... Şi cine întinde mâna să-l scape, fiule?... 
Omu-i abraș si numai pentru sine... Da’ Dumnezeu fi bun, — 
şi trimite pe alt om şi-l ridică...» 

O tăcere şi mai profundă se aşeză din nou în odaia în 
care razele. piezişe ale soarelui se retrăseseră aproape de tot: 
veneă inserarea... Mă sculai să plec... Părintele mă opri: 

— «Ci mai stai, fiule... că mare plăcere mi-ai făcut...> 

Mă plimbai puţin prin odaie... Jurnalul răvășit de pe 
divan îmi aduse în suflet o adiere orășenească şi mă atrase 
spre el... Fără să cetesc ceva anume, îmi plimbai ochii pe de- 
asupra titlurilor din el, scrise cu litere groase... 

Părintele Vartolomeu, ca pentru o desvinovăţire, mă pre- 
întimpină: 

— «Cetesc regulat «Universul», să ştiu ce se mai petrece 
pe lumea aceasta...» 

Abiă îl auzii, căci jurnalul începeă să mă absoarbă... 
Deodată băgai de seamă că e vechiu. Titlurile articolelor vor- 
“beau de lucruri de acum trei luni, care mi se păreau, în starea 
în care mă găseam, încă si mai vechi. Schimbarea politicei de 
‘acum trei luni, o crimă înfiorătoare care făcuse mare vâlvă în 
Jumea gazetărească, alergările de cai din primăvară si vizita 
‘maresalului Japoniei, erau faptele diverse pe care părintele 
- Vartolomeu le cetise în după ameaza aceea înainte de a 
adormi... O mână nevăzută păreă că mă trage inapoi cu trei 
luni de zile, — iar o clipă avui spăimoasa impresie că, dim- 


— 660 — 


potrivà, trăisem cu anticipație trei luni... Mă uitai şi mai cwu 
băgare de seamă la data jurnalului: asà eră... Tocmai mă 
pregăteam să deslușesc această supărătoare stare, când văzui 
lângă mine pe părintele Vartolomeu surâzând blajin și ne- 
vinovat: 

— «Nu te speriă fiule... Aşa-i precum se vede... Şi nu. 
râde... (dar el surâdea mereu)... Asà mi se întâmplă, — mai 
cu deosebire primăvara... Ba o zi, ba două, altădată si mai 
multe, rămân cu cetitul în urmă, si fiindcă nu vreau să rup 
șirul, iaca, le pun stivă pe toate, la zi (şi-mi arătă jurnalele 
stivuite de pe măsuța de lângă divan) și când vieata îmi dă 
iar răgaz, le iau pe rând şi le cetesc de-a-fir-a-pàrului... larna, 
osebit, mă pun la zi... Ajung aproape de nu mai e deose- 
bire, decât, ştii asà..., cel mult două săptămâni... Asà că, fiule, 
vara, cum suntem acum, sunt cu vre-o trei luni în urmă...» 

Vrui să-i spun ceva, dar părintele, cu glas aşezat şi cu o 
rămășiță vagă de surâs filozofic, adăogă: 

l — «Nu face nimic, fiule... Eu vasăzică, sunt bătrân şi 
ma lăsat vremea în urmă... Asta-i- pricina... Mă mai țin şi 
eu după ea cât ce pot... Cat nu, nici Dumnezeu nu are 
bănat.. » | 

Găsii că are toată dreptatea şi de aceea îmi simtii îm- 
pràstiindu-se şi râsul care cercà să mă cuprindă şi anumite în- 
trebări cu care voiam să ispitesc pe părintele Vartolomeu... 
Tăcui deci..., — şi la surâsul blajin al părintelui, surâsei si eu, 
zicând: 

— «Chiar așă, părinte Vartolomeu...» 

Stigletii săreau mereu de pe un beţișor pe altul, iar mierla, 
afară, pe semne din cauza răcorelei care veneă odată cu înse- 
rarea, incepuse din nou şuerăturile ascuţite, care mà treziră la 
noui gânduri. l 

De data aceasta, hotărât, plecai... Si iar părintele Var- 
.«tolomeu își desfàcù . braţele si mă cuprinse în ele, sărutându-mă 
pe amândoi obrajii și spunându-mi: 

— «Mai vino fiule... că mare plăcere îmi faci...» 

li făgăduii. Când eşirăm pe cerdac, soarele atingeă culmea 
zării si se înroşise crunt. Lupei — finul meu Lupei — îmi esì 
întru Întimpinare, dând cu vrednicie din coadă si îngăimând 
diferite sunete guturale, pe când porumbeii în stoluri, făceau 


raite avântate în văzduh. Porneau toţi în stol şi într'o clipă, 
tot stolul se lăsă pe-o coastă sau se înălță drept în sus, ca şi 
cum toți laolaltă ar fi fost o singură ființă. De jos se auzeà 
o icneală ca de sfortare, si o fâlfâire catifelată. Apoi, brusc, 
toți deodată, tăbărau pe coperisul porumbarului într'o foialà 
de aibeață nepàtatà. Mierla, privindu-mă cu ochi foarte între- 
bători, ficù odată tare fiu 7... ca şi cum mi-ar fi zis: «pleci?» 

Părintele mă duse până la poartă si dupăce ne despărţirăm,. 
îmi ficù de câtevaori semn cu mâna, — pe care, apoi, și-o 
petrecù peste barba-i albă care luceă în cuprinsul porţii. 

Scoborând încet viroaga, auzii moale şi depărtat, sue- 
rătura mierlei, care — se vede — ca să-mi facă un alai mai 
impunător, reîncepuse iarăşi cântecul revoluţionar: 


Alexandru -Beldiman 
Infocat republican... 


Si acum, după ani si ani de atunci, mà întreb nedu- 
merit: unde este oare părintele Vartolomeu Popescu, prietenul 
meu de odinioară, care duhovniceă ucigașii în miezul nopţii 
ploioase și ceteă, vara, «Universul», cu trei luni de zile în- 
dàràt?!,, Al. Lascarov-Moldovanu. 


Oricât fi s'ar pàreà de indispensabil un viciu, te pofi 
desbără de el; de virtute însă, odată ce i-ai recunoscut bunatafile, 
nu te mai desparti. Aceasta din urmă, din chiar voința naturei, 
își are sediul în om, pe cât timp vitiul este un mosafir nepoftit. 

* 


Nici la mare, nici la munte, omul nu poate găsi o linişte 
mai desăvârşită, moi blândă și mai consolatoare, ca în sânul 
sufletului său, când are o conștiință curată si o rațiune luminată. 
` + 


Catà lipsă de bun simț moral si de respect divin e în faptul 
de a te rugă lui Dumnezeu, pentru realizarea capriciilor si va~ 
nitàfii tale. 


* 


„ Temperanfa este barometrul sănătăţii. 


— 662 — 


La tuşa Zina. 
— Schița, — 


Ajunsese o adevărată patimă să plecăm din Bucureşti vara 
“nde-va la aer. Decum ne da vacanţă, mama începeă pregătirile 
-de plecare. In anul acela, tatà-meu, mai greoiu, ar fi vrut să 
stea acasă în tihnă, să-şi citească dimineața gazetele, să se 
ducă la ceas fix la slujbă, iar seara pe răcoare să-l aştepte 
masa albă şi rotundă pusă în chioșc, cu răcitorul lângă scaun, 
cu sticla de borvis scoțând gâtul vesel dintre bulgării de ghiatà, 
cu dopul nou și curat ca mâna unui bogătaş darnic, spre care 
ochiul săracului năzueşte plin de lăcomie si de nădejde. 

— Ce? lar plecăm la puricii țăranilor din Rucăr? Nu te-ai 
-mai săturat, Polixenio dragă, de pui scumpi si de grohăit de 
porci? Ce-ar fi, adică, dacă am sta şi noi odată să vedem cum 
e vara în Bucuresti?... 

Mama se încruntă, cosând de foc la balotul cu saltele. 

— Se vede că nu eşti sdravăn, omule. Dar te-ai uitat la 
copilaşi? l-ai văzut că sunt străvezii ca nişte iasme? Ce, vrei 

-să ne ofticăm cu orice preţ aici? l 

"— NaAluciri, Polixenio dragă. Ti-se pare ție... Uită-te la 
sormea Zina si la bărbat-su: Când au părăsit creştinii ăştia 
vreo-datà Bucureştii? Şi-i văd. — slavă Domnului — sanatosi, 
sdraveni si grași ca pepenii. 

E drept că pentru mama şi mai ales pentru noi, copii, 
“sănătatea Astor doi bătrâni eră o taină care ne minună, 

Ajunseserăm să credem că o vară în oraș însemnează 
moarte sigură; că, începând dela întâi lulie până la Septemvrie, 
aerul de acasă începe să ascunză otrăvuri înăbuşitoare şi poate 
prin vre-o minune cerească să mai scape cineva cu zile și 
sapuce toamna. De câteori citeam în gazete nume de oameni 


care se prăpădeau în lulie şi August în Bucuresti, ni se făceă - 


-o milă nespusă şi ne ziceam: dacă veneau la munte, ar fi scăpat, 
Nenea lancu si tuşa Zina erau fără îndoială cei mai chi- 
muiti martiri ai lui Cuptor, din toată lumea. 
$ j $ 
Tusa Zina eră o soră mai mare a tatii. Rămasă orfană de 
mică, a stat nedespărțită de unicul ei frate. Când tata s'a însurat, 


IN 


Rata 
nera Phi ua d i 


xi; 


— 663 — 


a adus-o de zestre mamei si le-a prins bine, fiindcă eră înde- 
mânatică şi pricepută la toate: făceă si pe doctorul, si pe moaga, 
şi pe bucătăreasa, si pe cucoana, la nevoe. Mai toți. fraţii gi 
surorile mele sau născut sub îngrijirea ei. Numai eu nu. Când am 
venit pe lume, tuşa Zina eră de opt ani măritată cu nenea lancu. 

Il cunoscuse tata la nişte alegeri, i-a părut creştin cum 
se cade și, fără să mai stea pe gânduri, l-a făcut cumnat. Dar 
şi el sa simţit mândru că ia fată de familie. Şi sa purtat tot- 
deauna ca un înger cu Zina lui. 

Erà proprietar departe, peste cheiul Dâmboviţei, întro 
stradă dinspre Mitropolie. Atât aveà: casa. Si mai aveà si slujbă 
câteodată, când seful de culoare, domnu Ruse, veniă cu partidul 
lui la putere. Atunci nenea lancu eră numit ‘ori controlor la 
pescărie, ori inspector la abator si de aceea sta bine si cu 
măcelarii si cu pescarii, lucru care-i prindeà de minune în timp 
de opoziţie, când tot puteà saducă în jurnal acasă o bucată: 
de carne de tocat. Tuşa Zina eră artistă în cheftele. In zile 
de slujbă — se înţelege — nu mai esià din mușchiuri fripte 
— nici el, nici domnu Ruse — și din icre de crap. 

- Când m'am făcut mai mare şi am deschis mai bine ochii, 
mi s'a părut casa lor o comoară de linişte şi de bunătate. Erau 
singuri, fără copii, şt aveau în mijlocul curţii un gutui gârbov, 
care ma făcut să cunosc întâia oară pe lume. fericirea. 

Când mă trimeteă mama la ei, în după prânzurile arămii 
«de toamnă, îmi luam întradins pardesiul, chiar dacă erà cald, 
ca să am la îndemână destule buzunare unde să-mi pui gutuile. 
Pe cea mai mare, o mângăiam tot drumul cu palma, ştergându-i 
binişor puful ruginiu de pe deasupra, ca să scot mai la iveală. 
auriul pieliţei și să sorb mai cu poftă mireasma toamnei, pe 
-care o ascundeă tainic în carnea ei gustoasă. 

Când -ziceam tuşa Zina. şi nenea lancu, ziceam, parcă, şi 
:gutuiul din mijlocul curții. Intun târziu, când am început să 
văz mai deslușit lucrurile si oamenii, am înțeles cà îndurau 
amândoi lipsuri mari. Răbdarea lor eră proverbială la noi în 
casă. Mama le trimeteă din când în când, mai ales prin mine, 
câte un pachet cu zahăr şi cafea, câte o cutie cu tutun şi chiar 
parale, dar nu atâtea cât să-i îndestuleze. Nu se plângeau însă 
niciodată. Ea eră mereu cu zâmbetul pe buze şi iertă toate 


si pe toţi. EI, cam scump la vorbă, dar totdeauna glumet. 


e 
* + 


—. 664 — 


Tocmai pe la mijlocul vacantei, când ne săturasem de 
răcoarea serilor înstelate, de miros de iarbă cosità şi de pajistele 
smàltate cu flori luminoase din jurul Rucărului, mama şi-aduse 
întro dimineaţă aminte de ei. Visase pe tuşa Zina bolnavă şi 
simfeà remuşcări: 

— Bieţii oameni, nu le-am mai trimes nimic dela Paste. 
Cu graba plecatului, i-am uitat. Dumnezeu ştie cât vor fi de 
necăjiţi, ce-o mai fi cu ei, cum or mai luptă cu nevoile. Să . 
am aripi, aş sburà să le duc de aici un cos cu ouă, unt si ceva 
bani. De ce nu te duci tu, Misule? 

Atât aşteptam, să văz şi cu ochii mei minunea, să-i văz 
ce fac ei în toiul lui lulie, dacă trăesc, dacă respiră, dacă mai 
pot mâncă şi dormi tot ca în lunile celelalte. Si-apoi îmi eră si 
dor de o călătorie cu trenul, pe socoteala părinţilor. 

A doua zi, pe la trei după prânz, străbăteam Bucureștii 
‘cu tramvaiul spre strada 11 Iunie, ţinând cu îngrijire pe bancă, 
lângă mine, un pachet cât toate zilele, cusut de mama în pânză: 
de sac. 

Apoi, am luat-o pe jos prin străzile pavate cu pietre de 
râu, când lătăreţe, când ascuţite, toate încinse sub bătaia soarelui, 
care par'că îşi întinsese buzele până la pământ, ca să muște 
lăcomeşte din zidul caselor, din ulucile grădinilor, din praful 
străzii. Simiţiam cum se topeşte pământul sub focul lui ametitor 
de fierbinte. 

Am găsit pe nenea lancu stând jos de tot în pragul uşii, 
la umbra casei. Erà într'o cămaşe țărănească cu flori roșii, lungă 
până la pământ. Par'că-l văz cu gazeta în mână, cu mustàtile 
subţiri, drepte şi cănite, cu un chip ca al domnilor români de 
demult, cu ochii obosiţi — nu ştiu dacă de supărări sau de: 
căldură — zâmbind amar, fără să se ridice când am intrat pe: 
poartă: . 

— He, he, de unde răsărişi, ștrengarule?... Zino, ui-te- 
Mişu! 

Tusa Zina scoase capul pe usa bucătăriei: 

— Tu eşti, Misule? Ce minune! Stai că mi-se arde ca-- 
feaua. Viu acum. | ' 

Se auzeà învârtindu-se prăjitoarea, îngânată de glasul leneș- 
al unui negustor cu haine vechi, care se apropià din ce în ce 
pe ulicioara îngustă şi pustie. 


— 665 — 


Şezui pe un scaun liber în fata lui nenea Iancu. Urmă o 
ploaie de întrebări: cum e la Rucăr, cum ne vine sà ne cărăm 
«cu căţel si purcel asà departe; apoi: 

— Dar tu în ce clasă treci acum? Ori ai rămas repetent? 

— Nene lancule, mà insulti. i 

De câteori mà vedeà, trebuiă să mă întrebe de câți ani 
sunt si în ce clasă trec. Intrebările lui mă făceau sfiicios, deşi 
el nu învățase în vremea lui nici o clasă de gimnaziu, deși 
ştiam că glumeste. 

— Ui-te, nene lancule, trec în clasa șaptea, dar de focul 
dumitale — ca să nu mă tot bănueşti că rămâi repetent — 
grozav aşi dori să isprăvese liceul odată. Să văz ce-o să mai 
întrebi atunci. — 

— Atunci am să te întreb cum te porţi în lume, dacă eşti 
politicos, respectuos... De mine tot nu scapi. 

— Nene lancule, frumoasă grădină ai făcut anul ăsta. 

Intradevàr, într'o curte de câţi-va metri, închisă cum a 
«dat Dumnezeu cu uluci vechi, cârpite ici si colo, nenea lancu 
isbutise să semene de toate: Puțin porumb care începea să 
lege, apoi floarea soarelui pe aceeași brazdă cu călţunași si 
nalbe învoalte amestecate cu mărar; întrun colțişor, zece verze 
păzite de un şir de garoafe pestrite, la rând cu niște tărtăcuțe 
şi câteva fire de ceapă verde. Pe deasupra tuturora, stăpâniă 
gutuiul ca un cioban îmbătrânit, care abiă îşi mai duceă turma. 
‘O boltă pitică cu razachie roşie, tineà adăpost din partea străzii. 
In boltă, printre struguri, sta atârnat un clopoțel nou de alamă. 

De câteori vedeam grădina lui nenea lancu, veşnic aceeaşi, 
„deasă, veselă, verde şi mică, potrivită în micşorime doar cu 
«casa, îmi răsăriă în minte, fără voie, o carte de citire franțuzească, 
pe care o văzusem în copilărie la un văr al meu și nu-mi mai 
esià din gând. Mă minună grădina zugrăvită acolo cu văpseli 
multe și vii. Par'că eră grădina lui nenea lancu, numai că în 
locul gutuiului — acolo, în carte — sta un măr încărcat cu 
mere boereşii, stacojii şi aprinse la față ca pătlăgelele. 

Clopotelul din boltă — am aflat dela tusa Zina, fiindcă 
nenea lâncu nu vrea să-mi spuie taina — eră pus anume ca 
să gonească ciorile, când se coceà razachia. Nenea lancu sta 
în odae, după masă, culcat în pat şi când vre-o pasăre îndrăsneă 
sä se apropie, trăgeă de o sfoară, pe care o fineà cu prevedere 


— 666 — 
între degete; clopoţelul sună şi păsărica sburà îngrozită, ca să 
nu se mai întoarcă niciodată la aşa boltă vrăjită, cu așă struguri 
fermecaţi. 

— Frumoasă grădină, nene lancule. 

— Ifi place? Am să ţi-o las tie inoştenire, dacă te vei purtà 
frumos şi dacă te vei sili să nu... mai rămâi repetent gi s'a- 
jungi inginer. în, și 

Pentru nenea lancu, ingineria egà o comoară pe care 
cuteză s'o vază numai în vis. 


* 
* * 

Frunzele late ale porumbului începuseră să se încline spre 
noi în chip de salut. Gutuiul prinsese vieatà. Din stradă se 
ridicau nori de praf. Semne de furtună. Soarele păliă sub un 
început de negură. Un cocoș turcesc se suise pe cotef, lungise 
gâtul să şi-l rupă si cântă a vreme. l 

Se auzià tunând în depărtare. 

Nişte picături mari, care se lifeau căzând pe letra Sin 
fata pragului, ne silirà să intrăm în casă. 

Văzduhul mirosià a cuptor nou, încins sub jeratic. 

Casa lui nenea lancu aveă numai o sală și două încăperi, 
cum le ziceă el: un salon la dreapta şi o odae de culcare, la 
`- stânga. a i 

In salon eră şi un pat de nuc, pentru mosafiri si o piculină 
în mijlocul patului. Ă 


Mi-se spusese :— dar nu credeam — că nenea lancu 4 


cântă în ceasurile rare de mulţumire, partea întâia din Valurile 
Dunării, care sub piculina lui care gresià mereu, semànà mai 
mult cu o manea turceascà. 

Fulgerele se intefiau. . 

Tusa Zina veni înlăuntru cu dulceaţă şi cafele. 


Un trăznet puternic sgudui. casa. Eu sării de pe scaun. 


Mă simfiam agà de străin în stràduta aceea cu case rare, aşă - 3 
de fără adăpost în chiliuta cu tavanul jos a tuşii Zinii, că ve- à 


deam primejdia la doi paşi. 
Mă gândiam cu admiraţie şi râvnă la descoperirea lui 
» Franklin, pe care o învàtasem de curând la Fizică. Nenea lancu 
> părù că-mi ghiceşte gândul: Mă luă de mână şi mă târî afară. 


— 667 — 


Am crezut că vrea să facă cu mine o glumă primej- 
dioasă și m'am împotrivit. Dar el se uită la mine atât de senin, 
că mă îmbărbătă, 

— Nu-ţi e ruşine, şcolar mare, de liceu, să fii aşă fricos? 
Vino să-ți arăt că la noi eşti mai în siguranţă decât la Rucărul 
vostru. 

Şi mă duse în mijlocul curţii și intinse mâna în sus, ară- 
tând spre acoperiș. Pentru întâia oară, vedeam minunea: 

‘ Pe coliba mică a lui nenea lancu, se inălţă un paratoner- 
în toată puterea cuvântului. 

Am rămas împietrit de bucuria, care luă locul fricii. 

Mă duse iarăşi în casă şi-mi ficù destăinuiri: Şi el şi 
tuşa Zina au avut o singură teamă mare în vieaja lor: trăznetul. 
Intro primăvară, când aveă slujbă şi-i încăpuse în mână un prisos 
de bani, dete fuga la un meșter şi-şi fAurì siguranţa si liniştea. 
întregei familii. 


* 
a * 


In salon se simfeà un miros plăcut de flori de câmp gi de: 
sulfină, care veneà parcă dinspre o ladă ascunsă sub lâna grea 
a unei cergi lățoase. 

Am luat de pe masa din mijloc albumul. Tusa Zina eră 
o păstrătoare neîntrecută de lucruri vechi. In albumul ei vedeam 
toată familia, de acum şi din alte vremuri. Poze, care la noi în 
casă nu se mai pomeneau, făceau podoaba albumului tuşii Zina. 
In el găseam pe laca — mama mamei — cu malacoi, si pe 
cap cu o scufifà, ca pruncii; pe nenea Chiriţă, un unchiu ră- 
posat al tatii, purtând cioc după moda lui Cuza; pe nenea 
Ştefan, alt unchiu dus de pe lume, împodobit cu două barbete, 
albe ca doi clăbuci grosi de săpun aruncaţi în josul fălcilor; pe 
tata Sofifa cu un coc cât turnul Colţei pe cap; pe mine şi pe 
fraţii mei, când eram mici de un an, de doi, de cinci, de şapte, 
în cămașe, cu rochifà, cu pantaloni; pe tata în profil, pe mama 
«cabinet-portrait> ; pe un văr al nostru Alexandru, ca elev de 
şcoala militară, făcând drepţi cu chipiul cu pompon în mână. 
Acestui văr di ştersesem într'o zi o parte din obraz cu creionul, 
fiindcă auzisem acasă că a ajuns major şi aghiotant nu ştiu unde 
si nu mai răspundeă tatii pe stradă la salut, 

Se apropiă ceasul plecării. Afară se luminase și se răcorise. 


~ 


— 668 — 


Grădiniţa lui nenea lancu se silià să ne trimeată înăuntru , > 


-adieri de munte. 


Unchiul şi mătușa mă duseră până la poartă. 
— Să spui la Rucăr — îmi zise nenea lancu — că gi noi 
trăim la aer curat aici. Ni-l trimete Dumnezeu, când se îndură, 


pe colo... 


Şi-mi îndrumă privirea spre împărăţia norilor. 


Atunci văzui din nou paratonerul, apoi gutuiul, porumbul, 
garoafele, bolta cu clopoțel, mă uitai la cămașa cu flori vişinii 
a lui nenea lancu gi pricepui rostul vorbelor, cu care tata vrea ~ 
să ne îndemne să nu mai plecăm vara din București: E: 
— Uită-te la soră-mea Zina și la bărbat-su: Când au părăsit 
creștinii ăştia vre-o dată Bucurestii?... Şi-i văz — slavă Dom- 
nului — sănătoşi tun, sdraveni şi graşi ca pepenii. 


I. A. Bassarabescu. 


Populare. 


Eu cu dor, mândra çu jele, 
Amândoi cu inimi rele; 
Eu cu dor, badea cu dor: 
Două doruri la un loc 
Nu mai trebue alt foc. 


Pe sub lună, pe sub stele, 
Merge-un cârd de rândunele, 
D'acelea nu-s rândunele, 

Ci-s gânduri de-a puicei mele, 


Suflà vântul, nu înceată, 
Dorul mândrei nu se gată: 
Și din lună și din nor 

Eu cetesc numai de dor. 


De-ai sti, bade, cum nu știi 
Cât e de rău a dori, 

Ţi-ai face din noapte zi 
Pai veni de unde-ai fi. 


Du-te dor, 

Până e nor, 4 
Că dacă s'o ’nseninà È 
Mai departe te-oi mână; 


Du-te dor, până te mâi 
Și fe-așează unde-fi spui : 
La mândra la căpătâi. 


Când îmi vine mândra ’n gând 
Mă leapăn ca frunza 'n vânt; + 
Când îmi vine mândra ’n dor . È 
Mă legàn ca frunza 'n pom; z 
Când îmi vine mândra ’n minte : 
Mă legăn ca frunza ’n munte. .. 


Prin cărarea mândrei mele 
Semdnat-am viorele : 
Răsărit-a dor gi iele; 
Semănat-am busuioc; 
Răsărit-a dor si foc. 


— 669 — 


Cuvântarile 


rostite la înmormântarea regretatului preşedinte al ,Asociatiunii” 
Andreiu Bârseanu în Sibiu. 


Discursul diui I. Lupaș. 
Intristatà adunare! 


Din încredințarea comitetului cen- 
ral al <Asociaţiunii pentru literatura 
română si cultura poporului român», 
deoparte, iar de alta potrivit cu man- 
datul primit dela Academia Română 
din Bucureşti și dela Universitatea din 
Cluj, îndeplinesc cu acest prilej de 
jale obștească, o. dureroasă datorie în- 
cercând a înfăţişă în câteva cuvinte 
valoarea morală si culturală a unei 
vieţi jerifite în întregime pe altarul 
iubirii de neam gi de progies. | 

In aeeste timpuri de cumplită criză 
morală, — când nnmărul oamenilor 
statornici în credinţele lor se micso- 
reazA din zi în zi, când vigoarea 
caracterelor firme o vedem ade- 
seori frântă de viforul risipitor, — 
moartea lui Andreiu Bârseanu este în 
adevăr o pierdere grea pentru vieafa 
de obşte a neamului si a Statului no- 
stru românesc. 

De aceea la mormântul lui îşi îm- 
preună jalea slujitorii credinţei şi bi- 
sericei, ai şcoalei şi culturei, a najiu- 
mei şi patriei române, 

Totus «Asociatiunea» simte că, 
alături de văduva adormitului în Dom- 
uul, a ei este jalea cea mai apăsătoare, 
«a ei este durerea cea mai adâncă, pe 
care se crede în drept a o exprimă 
prin cuvintele din plângerea prorocu- 
iui Ieremia: «Stafi si vedeţi, de este 
durere ca durerea mea»... 

«Asociaţiuinea» noastră a rămas, 
acum văduvită de unul dintre cei mai 
devotați conducători ai săi, de cel mai 
însufieţit slujitor al adevărului, al bi- 
melui şi al frumosului. Căci Audreiu 
Bârseanu făceă parte din vestita ple- 


iadă a dascălilor brașoveni, cari au în- 
feles chiar dela început, din zilele lui 
Șaguna gi Popazu, să închine întreagă 


munca lor în serviciul acestor. prin- 


cipii călăuzitoare in. educația morală 
şi naţională a tineretului, izbutind ast- 
fel să dea poporului nostru sute şi mii: 
de conducători de cea mai înaltă va- 
loare in toate domeniile vieţii. _ 
Prin cunoștințele sale vaste, prin 
talentul său de scriitor în proză şi în 
versuri, prin tactul său pedagogic deo- 
sebit de fin, întemeiat în orice împre- 
jurări pe porunca străveche <neminem 


_ laedere», dar mai ales prin blândeţa gi 


bunătatea sa părintească, Andrein Bâr- 
seanu a reuşit să fie un adevărat fău- 
ritor de caractere, un educator iscusit, 


„al cărui nume va impodobì totdeauna 


cu cinste pomelnicul strălucit al das- 
calilor braşoveni, alături de atâţia vred- 
nici tovarăşi ai săi de muncă si ideal, 
cum au fost Gavril Munteanu, Ștefan 
Iosif, I. Al Lapedatu, Dr. loan Me- 
şotă, Virgil Onitiu, Dr. Alexandru 
Bogdan, Tit Liviu Blaga, Dr. Micula 
şi mulți alții. 

Literatura ' română aveà în per- 
soang profesorului Bârseanu nu nu- 
mai un suflet înțelegător al îmbelgu: 
gatelor şi feluritelor ei frumuseți, ci gi 
un statornic propovăduitor gi cultivă- 
tor al ei. Versurile spriniene şi săltă- 
rete, prin cari a reușit el adeseori să 
exprime simțirile, ce vibrau puternic 
în sufletul mulțimii, vor trăi în amin- 
tirea contemporanilor, ca nişte pre- 
lungiri din epoca de regalitate poe- 
tică a lui Vasile Alecsandri, şi vor 
aveă darul să vestească posterității una 
din însuşirile sufletești, cari au făcut 
ca personalitatea lui Andreiu Bârseanu 

4 


— 670 — 


să fie cunoscută, preţuită şi iubità în 
toate ţinuturile locuite de Români cu 
„ştiinţă de carte. 

Conferintele sale literare, artico- 
lele sale publicate mai ales în «Ga- 
zeta Transilvaniei» si în revista peda- 
gogică «Şcoala si familia», câteva în 
«Luceafărul» şi în «Convorbiri Lite- 
rare» vădesc calitatea de scriitor a lui 
Borseanu, care s'a silit să fie totdeauna 
un adevărat educator prin faptă şi 

- cuvânt, dându-și perfect seama de im- 
portanta afirmaţiunei făcute de vestitui 
filoromân Edgar Quinet, că «niciodată 
cărţile nu vor produce schimbări dura- 
bile, dacă nu se va adăugă şi cuvântul 
viu, rostit în public. Numai cuvântul 
duce şi comunică vieaţa. Oratorul, pre- 
dicatorul, misionarul nu sunt numai ve- 
stitorii adevărurilor propovăduite de 
dânșii; ei sunt şi garanţii, martorii 
acestor adevăruri. Prin aceasta lu- 
crează ei asupra mulţimii. Dacă seco- 
lul a XVI-lea ar fi avut numai scrii- 


‘tori gi cărți, niciodată el war fi dat 


naştere reformaţiunii»... 

In acest înțeles a fost şi Bârseanu 
un predicator de înaltă valoare mo- 
rală, un neobosit misionar a! culturii 
naţionale atât Ja catedră, cât şi în afară 
de ea prin luminoasele sale confe- 
renje literare si prin mulţimea prele- 
gerilor poporale, pe care le tineà ca 
director al despărțământului ” Braşov 
al «Asociaţiunii», în toate comunele 
aparținătoare acestui despărțământ. 

Dupăce a publicat vasta istorie a 
şcoalelor române din Braşov şi a ob- 


inut printr'ânsa premiul Academiei. 
P 


Române — începù a se îndreptà spre 
dânsul atentiunea tuturor Românilor 
ardeleni doritori de a vedeă în fruntea 
«Asociatiunii» — o personalitate atât de 
armonioasă, un bărbat a cărui valoare 
morală și culturală eră necontestată. 

Astiel adunarea generală, ţinută 
la Sibiiu în August 1905 — cu pri- 


- — primind dimisiunea răposatului Dr. 


` zământ cultural socotit cu drept cuvânt. ` 


legiul inaugurării Muzeului etnografie È 


Atanasie M. Marinescu, a ales pe pro— 
fesorul Andreiu Bârseanu din Braşov 
cu mare insufletire ca vice-președinte 
al «Asociafiunii», 

In această calitate a condus adu- 
nările generale din Braşov (1906) Bi- 
strita (1907) Șimleu (1908) Sibiiu (1909), 
Dej (1910) trezind pretutindeni entu-.: 
ziasm şi înălţând cugetul numeroasei ` 
asistente spre culmile culturii şi vieţii: ... 
naţionale depline. In' sfârşit adunarea 
generală jubilară din Blaj l-a ales în: 
vara anului 1911, ca preşedinte al: 
«Asociatiunii» fapt care l-a îndemnat: 
să părăsească definitiv Braşovul, aşe-. .. 
zându-se la Sibiiu spre a-şi puteà în- 
chinà restul vieţii, ca o jertfă curată -> 
şi fără prihană pe altarul acestui aşe-.. 


ca o expresiune a unităţii si solida- 
ritàtii nationale pentru toți români 
ciscarpatini.. i 

Cu modestia atât de caracteristică: 
firii sale spuneà Bârseanu în adunarea ~ 
generală din Braşov că «nu fără sfială.. 
s'a hotărit a păşi la conducerea «Aso-.; 
ciafiunii» ştiind ca în locul acesta ai% 
stat odinioară fruntaşi ca marele Ar-:; 
hiereu Andrei Şaguna, ca eruditul Ti 
moteiu Cipariu, ca vice-prezidentul:: 
guvernului ardelean, ca neobòsitul Q.. ` 
Barițiu şi consilierul lacob Bologa, 
şi cereă <indulgenţa» adunării rugând-o» À 
să aibă în vedere «insuficiența pute- - 
rilor sale» — rugăminte pe care mem»: 
bri «Asociatiunii» au fost scutiți a o îm- 
plini din binecuvAntatul motiv, că pu- ` 
terile lui. Andreiu Bârseanu s'au afir 
mat în conducerea acestei institutiuni 
culturale din an în an în chip tot mai 
strălucit şi mai cuceritor. 3 

Pe lângă atentiunea meticuloas&. 
şi tactul extraordinar de fin, cu care. - 
conduceà partea administrativă destui 
de complicată a acestei vaste organi» i 


Ri, 


— 671 — 


zatiuni culturale sporindu-i în răstimp 
de 15 ani venitele anuale dela 37,140. 
cor. 75 fil, la 428,692 Lei 60 bani, — 
Bârseanu aduceă la cârma «Asocia- 
fiunii» preocupatiuni de ordin literar 
şi cultural,- cu desăvârşire corespun- 
zatoare cerinţelor atât de multiple şi 
avansate ale deceniilor din urmă. De 
aceea adunările generale conduse de 
dansvi dela 1906—1921 dela Braşov şi 
până la Sighetul-Maramureşului, — au 
fost adevărate sărbători naţionale — 
sărbători în vechiul înţeles creștinesc, 
care ţine să transforme fiecare prilej 
de rugăciune în clipe de reculegere 
gi înalfare sufletească prin puterea mo- 
rală a exemplelor de credință si sa- 
crificiu, înfățișate necontenit în pagi- 
nile scripturitor sfinte. Invăţămintele, 
pe cari stià sa le culeagă din istoria 
noastră națională, din scrierile si fap- 
tele înaintaşilor noştri le înveşmântă 
totdeauna într'o formă literară foarte 
îngrijită, şi de o exemplară corecti- 
tudine, fiind călăuzit de năzuinţa sta- 
tornica de a le presără cu măiestrie 
în discursurile sale de deschidere aşă, 
durabil impresionați de tăria cuvin- 
telor magistrale. 

Isi poate da oricine seamă de efec- 
tul produs asupra Românilor sălăgeni, 
expuși desnaţionalizării zilnice, când 
în adunarea generală din Șimleu, — 
cu prilejul comemorării centenare a 
lui Simion Bărnuţiu — președintele 
« Asociaţiunii» subliniind cu toată căl- 
dura şi puterea glasului său următoa- 
rele cuvinte memorabile ale neuitatului 
îndrumător politic: <Aceea ce este apa 
pentru peşti, aerul pentru zburătoare 
şi pentru toate vietuitoarele, ce este 
lumina pentru veglere, soarele pentru 
creşterea plantelor, vorba pentru cu- 


‘ getare, aceea e naționalitatea pentru 


oricare popor; într'ânsa ne-am născut, 
ea este mama noastră; de suntem băr- 


baţi, ea ne-a crescut; de suntem liberi, 
întrânsa ne miscAm; de suntem vii, 
într'âusa trăim; de suntem supăraţi ea 
ne alină durerea cu cântecele “naţio= 
nale; prin ea vorbim şi astăzi cu. pă- 
rinţii noştri, cari au trăit înainte cu 


mii de ani. Naţionalitatea e îndemnul 


cel mai puternic spre lucrare pentru 
fericirea geniului omenesc. Pe care 
nu-l trage inima a lucră pentru a na- 
țiunii sale glorie și fericire, acela nu 
e decât un egoist pentru umanitate, 
pe care e păcat că l-a decorat natura 
cu formă de om. Naţionalitatea e li- 
bertatea noastră cea din urmă şi li- 
manul mântuirei noastre viitoare»... | 

Cu acelaş prilej glorifică în cuvinte 
entuziaste năzuinţa seculară a popo- 
rului român din Ardeal de a-şi creà 
din propria sa iniţiativă şi cu mijloace 
proprii toate așezămintele necesare. 
pentru ocrotirea şi desvoltarea vieţii 
sale sufleteşti. 

«Mile de şcoli poporale, de care 
dispunem astăzi, cele câteva şcoli se- 
cundare de bAefi și de fete, institutele 
pentru pregătirea preoților si învatà- 
torilor, feluritele însoţiri culturale — 
sunt tot productele acestui dor de 
înaintare prin lumină, prinosul adus 
de neamul acesta de iobagi pe altarul 
culturii și care va formă pentru tot- 
deauna cel mai înalt titlu de glorie al 
lui. Nu din prisosul averilor feudale, 
adunate de veacuri, s'au făcut toate 
acestea, nici din comorile stoarse de 
alții, ci din obolul fostului iobag, pe 
care multi îl țineau până eri alaltăeri 
incapabil de o idee mai înaltă şi de 
un sentiment maj ales, din sudoarea 
vărsată de el pe ogorul dătător de 
hrană, din opintirea aproape supra- 
omenească a braţelor lui, din filerul 
văduvei, pe care Mântuitorul Hristos 
l-a prețuit mai mult, decât banii de 
argint si de aur, vArsati cu ingâmfare 
de cei bogaţi în visteria bisericii». 

4. 


— 672 — 


Această năzuinţă spre lumină vrând 
să o concretizeze prin o asemănare pe 
înțelesul tuturor, Bârseanu ia în ajutor 
povestea poporală cu Prâslea cei voi- 
nic, care taie din coapsa lui o bucată 
de carne şi o dă Sgripsaroaicei, ca 
să-l poată scoate din întunerec la lu- 
mină. «Poporul român în nAzuinta sa 
de a se ridică din întuneric la lumină, 
nu arare-ori a tăcut întocmai ca Pràs- 
lea, cu singura deosebire, că bucata 
de carne n’a fost tăiată din coapsă, 
ci din pieptul său. Si dacă istoria vii- 
toare va fi în adevăr nepărtinitoare, 
va trebui să recunoască cu laudă ace- 
ste jertfe pline de abnegaţiune, aduse 
de poporul nostru pentru înaintare 
- prin învățătură... Ar fi un păcat stri- 
gător la cer — adăugă fiul preotului 
din Dârste, crescut cu prescură româ- 
nească — dacă am da uitării aceste 
jertfe şi dacă nu am căută să îutoar- 
cem fratelui nostru dela ţară aceea ce 
părinţii nostri au luat dela ei, ca să 
ne poală creşte pe noi. De aceea 
între cărturarii noştri şi între săteni 
nu poate să fie nici o deosebire de 
interese, nici o deosebire de aspira- 
fiuni. Cu toţii suntem fiii aceleiași fa- 
milii, vaza unuia este vaza tuturor, 
binele unuia este si binele celuilalt, 
iar durerea orişicăruia din membrii 
familiei se restrânge asupra familiei 
întregi. Cu toţii ami răsărit. din aceeas 
tulpină, deşi unele ramuri au rămas 
mai jos, iar altele s'au înălțat mai sus; 
toate insă se hrănesc din acelaș suc 
dătător de vieaţă, supt din pământ de 
aceleaşi rădăcini. Când aceste rădăcini 
se vor putrezi sau se vor uscă, întreg 
arborele este amenințat cu peire». 

lata cuvinte vrednice de reîmpros- 
pătat cât mai des, fiindcă ele exprimă 
clar concepţiile unui suflet idealist 
despre armonia socială si solidaritatea 
națională. Ce păcat că realitatea crudă 
a vieţii nu i-a îngăduit lui Birseanu 


să vadă aceste credinţe, mărturisite.. 
în timpul robiei noastre, înfăptuindu-se: 
aevea în cuprinsul Romîniei întregite, 

Ce păcat, că în locul iubirii sid=: 
cere a poporului dela ţară, pe care 
dânsul nu încetă a-l preaslăvi în proză 
si îp versuri, în anul din urmă al vieţik; 
sale a trebuit să vadă cu durere disz} 
prețul îngånfat şi ironia cea mai sânt: 
geroasă, ce s'a năpustit cu păgâneasc 
cruzime asupra poporului nostru di 
Transilvania, Banat, Crişana şi Mara 
murăş, jingnindu-1 în sentimentel 
sale de fràtie românească și despoin= > 
du-i sub vălul de taină al unei nopți! 
de cele mai cardinale drepturi cetă- 
fenesti, pe care legea Statului ide 
acordase înainte cu 3 ani de zile. 


Dar aceste experiențe amare n 
au putut să înfrângă energia sufletească 
gi sănătosul optimism care Pau însoți 
pe Andreiu Bârseanu până în preajm 
mormântului descbis. | 


Ca 'un propovăduitor neobosit - 
idealului naţional a luptat Bârseanu ş 
la -cârma <Asociaţiunii» şi între mem 
bri celuilalt areopag cultural al nea: 
mului nostru, în sânul «Academi 
Române» care la 1907 i-a oferit loc 
rămas vacant prin. moartea lui Iosi 
Vulcan dela Oradea-Mare, iar în se 
siunea generală din anul acesta l-@ 
distins, după cuviinţă, alegându-l vice-ţă 
preşedinte al ei. Aci a rostit în Mai 
1919 cuvântul de îatrăţire al Ardealului: 
desrobit și a cetit poemul istoric în 
titulat «Orăieşte marea» pe care il î înc 
cheie cu următoarele versuri: 


«Falnic se înalța-a Daciei cetate ; 
Pe „dragostea de neam ea e clădită 
i ’n veci de veci va fi nebiruità ‘ 
At caldă fi-va inima de frate!» 


Tot aci facù Ja 11 Noemvrie 1924 
preţioase comunicări despre tipărituri 
şi manuscrise din secolul al XVI-lea; 
aflate la expoziția aranjată în Sighetul = 


TA 


— 673 — 


Maramureşului cu prilejul adunării ge- 
merale din August 1921. 

Atât în numele «Asociafiunii», cât 
gi în al «Academiei Române» din Bu- 
curesti şi în al Universitàtii din Cluj, 
— profesorii căreia vor sti să înfati- 
geze studenţilor cu dreaptă recuno- 
gtintà, strecurată prin lumina adevă- 
rului, armonioasa personalitate. cultu- 
ralà reprezentativă a profesorului, a 
scriitorului si Academicianulni Andreiu 
Barseann — am însărcinarea de a ex- 
primă, cu acest trist prilej, adânca 
durere că l-am pierdut, dar şi înalta 
mingdiere si mulfumita cea mai cu- 
cernică atotputernicului Dumnezeu, 
care ni l-a hărăzit atât de bun, drept, 
cinstit şi puritan, încât acum în clipa 
despărțirii putem cuprinde aprecierile 
tuturor despre valoarea lui. morală gi 
culturală în cuvintele Psalmistului: 
Fericit bărbatul 
Ce nu i-a fost sfatul 
Cu necredincioşii — 

Şi cu păcătoşii 
N’a stâtut la dale 
In trebile sale. 


Cuvântarea părintelui Dr. Victor 
Macaveiu. 


La jalea adâncă ce stăpânește de 
&.zile încoace toată intelectualitatea 
românească, mai ales pe cei dincoace 
de munţi, Jângă sicriul ce ascunde 
osemintele lui Andreiu Bârseanu, per- 
miteti, jalnică adunare, să se înşirue 
îm locu) cel dintâiu acela care este 
viceprezidentul Asociaţiei noastre şi 
este Mitropolitul Românilor uniţi. 

Refinut de o împrejurare cu totul 
measteptatà, I. P. Sf. Mitropolit Dr. 
Vasilie Suciu, mi-a încredințat să ex- 
prim regretele sale pentru pierderea, 
ce o îndură neamul românesc si să 
depun omagiul bisericii unite la cata- 
falcul, aceluia care a fost Andreiu 
Barseanu. 


Dispare, cu moartea lui Bârseanu, 
din mijlocul societăţii româneşti una 
din figurile cele mai marcante, 

Dispare incă unul din generaţia 
de profesori ai vechilor licee româ- 
nesti din Ardealul de odinioară, care - 
după 30 ani de profesură — când alții 
trec la binemeritata odihnă — a pri- 
mit să cârmuiaseă cea dintâi instituție 
culturalà "te o aveam şi o avem astăzi 
Românii din aceste parfi: «Asociaţia 
pentru literatura română și cultura 
poporului român», Iar la plinirea vremii 
nu a pregetat să iea asupra sa o nouă 
sarcină — tot aşa de grea — ca să-și 
pună experienţa de 30'ani de prote- 
sor în slujba instrucţiunii publice ca 
director regional al şcolilor secundare. 
Dispare, din mijlocul nostru, literatul 
distins, — culegător priceput și harnic 
al comorilor inspiraţiei poporului no- 
stru, scrutătorul de arhive, care ne-a 
dat istoria școlilor din Braşov, artistul 
şi esteticianul care s'a inspirat el în- 
suşi de marile momente din vieafa noa- 
stră culturală și națională; el ne-a dat 
cântarea națională a zilelor noastre: 
Pe-al nostru steag ; dispare muncitorul 
harnic şi neobosit pe toate terenele 
vieţii publice româneşti, dispare. ora- 
torul cu vervă, care stià să repre- 
zinte cu atâta: demnitate și cu atâta 
tact instituţiile, cari l-au avut în frunte. 

Dispare, întristată adunare, un om 
croit dintr'o bucată armonică, un om 
stăpân pe gândurile sale şi pe voinţa 
sa, un om de cinste și de caracter, 
de un riguros simț al datoriei, un 
om care wa șovăit între împrejurările 
cele mai grele ale neamului nostru 
şi nu s'a abatut din cărarea, ce tre- 
buiă să ducă la fericirea lui. 

Bătrânul Horaţiu, dacă ar trăi 
astăzi, la moartea lui Andreiu Bârseanu, 
ar trebui să înceapă oda sa, cu cuvin- 
tele Integer vitae, scelerisque purus. 

Dispare întristată adunare! un om, 


— 674 — 


„care a înţeles rostul celor două bise- 
rici-ale neamului nostru, rost de cul- 
. tură, rost de emulafie. spre binele 
neamului, si în totdeauna cuvântul 
său și superioritatea lui sufletească a 
impus tăcere acelora, cari dintr'un 
exces de zel cercau să tulbure armo- 
nia de conlucrare de care aveam 
nevoie — şi avem încă! — pentru 
a ridică tara uoastră şi neamul nostru 
ła culmile, spre cari credem, că Pro- 
vedinta l-a destinat. 

De aceea, cu cel mai adânc sim- 
{it regret, Biserica unită se asociază . 
din tot sufletul prin rostul meu, la 
jalea obştească. 

Și, dacă în fata acestui sicriu, îmi 
pot permite să expun o dorinţă, care 
onorează şi osemintele acestea, este 
ca pilda vieţii lui să ne strălucească 

tuturor, ca din vieata și activitatea lui 
` Andreiu Bârseanu, generaţiile de azi 
şi cele de mâne, să se inspire spre 
muncă, spre cinste, spre desinteres 
personal. i 

Odihnească în pace, facă-i Dum- 
nezen parte cu aleşii săi. 


Cuvântarea dlui Al. Lascarov 
Moldovanu. 


Pioasă şi îndureratà adunare! 


Cu sufletul cuprins de-o nespusă 
duioşie şi de-o neputincioasă tristeţă, 
mă ridic umilit si îndurerat, să aduc 
omagiile funerarii ale «Ligei Culturale», 
aceluia care a fost Andreiu Bârseanu. 

Și încă sunt mesagerul și altor 
omagii. pe care le depun la sicriul 
său. Aduc omagiile <Universităţii po- 
pulare din Vălenii de Munte» de unde 
am gi venit aici, — și încă ale «Bi- 
bliotecii publice a orașului Focşani» 
pe care «Asociația» prin mâna bună 
a lui Andreiu Bârseanu a dărnito cu 
cărți, — și al cărei director mă gä- 
sesc a fi eu.... 


Şi deși mam avut cinstea gi plà- 
cerea de a-l fi cunoscut pe când eră: 
în vieaţă, totuși mulți foarte multi din=: 
tre noi, de acolo, l'am cunoscut de-# 
mult: din vremea sbuciumelor tr 
cute, — din răstriştea îndelungului 
timp al pregătirii unirei celei mari, A 
— din clocotul hăuitor al cruntil 
ani de răsboi, îuduraji pentru această 
unire, — din volbura care se ivì cu- 
tezatoare după clipa cea luminoasă ă 
înfrAfirii ... 

Dar iată că săvârşirea lui din vieață 
si încă o împrejurare negândită, mă 
aduc la marginea sicriului... DI pre» 
sedinte al Ligei Culturale dl profesor: 
N. lorga care, pe lângă această cali- 
tate, mai are gi pe aceea de mare şi . 
vechi prieten al defunctului, se g 
seste într'o dureroasă imposibilitate x 
de a veni spre a-şi plecă aici fruntea 
şi sufletui întunecate de această pier- 
dere adânc mâhnitoare pentru el. Pers, 
spectiva unei anunțate vizite regale 
şi datoria, fără putință de înconjor; 
fata de sutele de auditori, ai Uni» 
versității populare din Vălenii de 
munte, (îl siliră să-mi iîncredinfeze 
mie duioasa sarcină de a aduce la 
mormântul lui Andreiu Bârseanu, oma- 
giile Ligei Culturale; 

Si iată, bătrânule dascăl, am venit 
smerit să-ți aduc toate aceste omagii 
pioase, omagii curate şi desinteresate, 
pe care tu să le primeşti ca pe ut 
dar regesc ce pururi ţi s'au cuvenita; 

Tu ştiai că «Asociaţia» gi «Liga 
nu erau decât cele două inimi ale 
Românismului, — tu, bătrânule de 
mult ştiai că aceste două inimi aveau 
să se topeasca în una singură când 
ceasul cel minuuat va fi sunat căci 
aşă ziceă glasul arhangelescului tău 
cânt: 


«Pe-al nostru Steag e Scris unire 
Unire în cuget și în simţiri» „e 


— 675 — 


Tu blăjinule, şi cuminte — înte- 
‘egaAtorule al vremilor ai stat în cli- 
pele marei încèrcari cât gi după clipa 
cea de adâncă încântare, ca un străjer 
şi ca o chezăşie că unirea celor două 
inimi nu fusese ‘o jucărie a oamenilor, 
ci fatala şi nesguduita poruncă a de- 
. «Stinului nostru național, care se îm- 
plinise înfruntànd veacurile, — si care 
aveà să trăiască înfruntând veacurile... 

Și te pierdem azi, când eră atâta 
nevoe de tine... Es 

Să vorbim de meritele lui Andreiu 
Bârseanu?!... Să spunem aceste me- 
rite, celor care stau frànji de întristare, 
în jurul sicriului lui?... Nu: e un 
lucru zAdarnic... 

Românimea de pretutindeni știe 
ce-ai fâcut, tu, care ne părăseşti acum... 


Suflet de poet blajin, profesor 
fără seamăn, minte luminată de cu- 
ratele ideale ale neamului, — pârghie 
culturală pe puterea de otel a căreia 
Sa -inălţat una din jumatafile sufletu- 
lui românesc, — luptător paşnic dar 
neînfricat în marea operă a unirei et- 
nice și sufleteşti a neamului său, pe 
care-l iubeă cu desinteresarea vădită 
a fiecărei clipe, — om cu o morală 
austeră, asà de trebuitoare totdeauna, 
dar mai cu deosebire astăzi, — Andreiu 
Bârseanu a fost o pildă, în cea mai 
înaltă şi curată înțelegere a cuvântului... 

Românimea de pretutindenea, pen- 
tru toate acestea, nu te va uită nici 
odată: avem datoria de a nu te uită... 

Dar dacă — ceea ce-i cu totul de 
necrezut — vor fi unii care-ţi vor 
uită pilda şi vor perde astfel cărarea 
arătată de lumina faptei tale, — atunci, 
bâtrânule si bunule spirit, să nu ne 
uiţi tu pe noi: 

De-acolo, din cortul drepţilor, 
“unde. stă în cuvenită pietate sufletul 
tău, coboară în preajma noastră şi 
ajută-ne: limpezeste întunerecul minţii, 


adu-ne liniștea trebuitoare şi îndeam- 
nă-ne la bine... 

Şi acum, când ne despartim nu- 
mai de țărâna ființei tale, căci ne ră- 
mâne pe deantregul şi pentru tot- 
deauna înțelesul înalt al spiritului tău, 
nu-ți vom zice să-ţi fie țărâna uşoară, 
asà cum se spune la oamenii obiş- 
nuiti, ci, ca unuia cage a fost asà pre- 


‘cum ştim cu toții, îţi zicem cu adâncă 


încredere şi pietate : înalţă-te sus spi- 
rite bun şi drag In încăperea lumi- 
noasă a întregului spirit românesc, în- 
tâlneşte-te acolo cu făuritorii celei din- 
tâi uniri, ‘cu toţi jertfitii celui din urmă 
răsboi şi cu toţi mucenicii acestui 
neam, cunoscuţi şi necunoscuţi, — şi 
rămâi alături de ei, incă unul din pu- 
ternicele noastre sprijine spirituale. 
dealungul anilor ce vor veni, acum și: 
deapururi şi ’n vecii vecilor... 


Sibiiu, 23 August 1922. 


Cuvântarea d-lui A. Ciortea. 


In numele directoratului general al 
Instructiunei pentru Dacia superioară 
rostesc cuvântul meu de durere la des- 


‘pàrfirea pe veci de noi a distinsului 


director regional al său, si a marelui 
dascăl al neamului, Andreiu Bârseanu. 


Doliu profund adumbreşte în ace- 
ste clipe toate şcolile române, altadată 
atât de senine, ale acestei provincii! 
Ele pierd azi pe acela, care le-a fost 
aproape 4 decenii cel mai ideal îndru- 
mător, pe acela, care prin scrisul şi 
graiul său atât de cald, de clar şi atât 
de convingător a sadit în sufletele 
atâtor generaţii puternicul simţ al one- 
stitàtii şi al iubirei de carte şi de neam. 

Cursurile sale de istorie şi de li- 
teratură română la scoala de comerţ 
din Braşov vor rămâneă isvor pururea 
nesecat de insufiefire pentru toţi, câţi 
au avut fericirea a-i fi fost elevi. 


— 676 — 


Intrebând odată pe un elev, care 
îşi întrerupse reconvalescenta, pen- 
tru ce grăbeşte la şcoală înainte de a 
se fi reinsănătoşit deplin, mi-a răspuns, 
că a pierde ocasiunea de a ascultă pe 
profesorul Bârseanu când vorbeşte 
despre revolutiunea franceză, înseamnă 
a disconsideră pe una diu cele mai 
frumoase tradiţii din vieata studenţilor 
din Braşov. 

Colegii săi de aceeaş vârstă îl în- 
conjurau cu toată dragostea lor ca pe 
fratele lor cel mai înțelept, iar noi cei 
mai tineri, îl aveam ca model şi ar- 
bitru în toată activitatea noastră în şi 
afară de școală. 

Cu sufietul său senin și luminat, 
cu exactitatea sa proverbială, cu graiul 
său românesc mai frumos ca al tuturor 
celorlalți şi — mai pesus de toate 
cu tactul său desăvârșit în a sti nivelà 
diverginte sociale pentru a puteà an- 
gajà massele la cooperare pentru sco- 
puri ideale, s'a ridicat peste toți 
oamenii scoalei, contimporanii lui, la 
acea înălțime, din care, — privindu-l, 
ne spăreă şi în vieaţă încă, o f'gură 
idealizată. 

Deşi şcoala profesională, singura 
şcoală superioară de comerţ româ- 
neascâ din Ardeal, cea din Braşov, 
aveă menirea, — căci aşă pretindeà 
în mod imperativ geniul acestui neam 
încătușat, sa dea elevilor săi, pe lângă 
cunoştinţe speciale, si cultură morală 
şi naţională. Ori, cine altul mai mult 
decât profesorul Bârseanu i-a dat 
suflet românesc acestei şcoli și i-a 
creiat un nume strălucitor printre toate 
celelalte instituţii de educaţie gi in- 
structie românească dela noi. 

Soarele libertatii noastre nationale, 
scăldâud în lumina sa triumfala şi pe 
` aceasta şcoală semiseculară şi pe pro- 
fesorul ei emeritat, le-a reîntinerit ener- 
giile ambilor şi le-a dat o nouă de- 
stinaţie şi mai generală si mai impor- 


tantă, ca înainte. — Școala, până ack ~: 
numai a unei provincii confesionale, _. 
trece acum în stâpâuirga Statului na- ; 
fional, iar profesorul ei distins ia con- ’ 
ducerea administraţiei şcolare peste 
jumătatea sudică a Ardealului. — 

Numai în viitor, când la un scurt, 
popas vom luă răsuflare în munca 
uriaşă, ce se desfisura de 4 ani in» 
coace pentru naţionalizarea şi organi- 
zarea învățământului din Ardeal, — 
ne vom puteă da seamă de marile 
servicii, ce le-a adus directorul re- 
gionai Andreiu Bârseanu culturii și. 
statului româna. 

Azi, simţim numai o săgetare în: 
inimile noastre. Ochiul ni se întunecă 
şi un gol imens înfiorează sufletul 
nostru, căci ni-e teamă, că pierderea, 
ce o îndurăm prin trecerea dela noi 
mai timpurie a celui mai frumos suflet ` 
ce ne-a luminat si încălzit şcoala noa- 
stră din Ardeal, să nu fie ireparabilăt 

Azi, nu vom puteă clasifică şi 
apreciă meritele sale mari şi multe, a 
căror roadă se va revărsă gi resimţi 
peste o lungă epocă, ce abeă începe 
acum; azi nu avem încă perspectiva. i 
clară a activităţii sale neîntrerupte de 
40 de ani, azi, — suntem robiţi de du- 
rere, şi nu putem face altceva, decât 
să plecam fruntile noastre în fata groa- 
pei reci, ce ne va închide pe cel mai | 
mare om al scoalei noastre româneşti  ..; 
din această provincie. | 

Stam o clipă numai, înmărmuriţi 
si cu noi dimpreună tresar acum mii: 
şi mii de suflete indurerate, ale atâtor 
generaţii de foşti elevi şi ale tuturor 
învăţătorilor şi profesorilor români. la 
rostirea scumpului nume Andreiu Bâr-. 


seanu! O clipă numai persistăm în: . 


această durere mută si apăsâtoare, căci . 
geniul maiestos al acestui neam iar ' 

ridică stavila de o clipa din faţa îm- 
petuoasei circulații a energiilor sale: - . 
pline de vieaja gi de speranță. Valu 


— 077 — 


cald al vitalitàfii noastre iar se înstă- 
pfineste peste toată ființa noastră, fron- 
file ni se însenineaza, privirile ni se 
ridică şi în azurul ceriului de azi z4- 
tim deasupra gropii reci gi intunecate 
sufletul cald şi luminos al marelui 
nostru Andreiu Bârseanu. 

Pe frontul şcoalei sup. de comerţ 
din Braşov răsar gi se înșirue acum 
litere mari şi de aur, cari vor vesti 
pe veci măreţia acestui. suflet, iar în 
anaiele Directoratului general al In- 
strucțiunei se aşterne acum cea mai 
curată şi luminoasă pagină, sub textul 
cel rupt din sufletul nostru, care va 
indică izvorul clar si nesecat, din 
care vor putea primi viitorii îndrumă- 
tori ai culturii şi ai scoalei româneşti 
îndemn, însufiefire şi fanatism. 

Clipa durerii a trecut, şi marele 
uosiru Andreiu Bârseanu iar e şi ră- 
mâne pe veci între noi. 


Cuvântarea dlui Dr. loan Bunea. 


Jalnici ascultători ! 


Națiunea românească iarăş a îm- 
brăcat haină de doliu, pentrucă je- 
feste trecerea prematură ia cele veş- 
mice a uneia dintre cele mai lumi- 
noase figuri ale sale. Figura blândă 
şi deamnă, personalitatea marcantă si 
valoroasă a lui Andreiu Bârseanu bine 
Cunoscută în întreg cuprinsul Româ- 
mismului, nu ne mai desfâtează privi- 
rile celor ce asà de mult îl iubiam şi 
cinstiam. Dar dacă întreaga suflare 
românească are motiv de-a deplânge 
dispariţia acestui prea vrednic bărbat, 
cu atât mai indreptăţită este şcoala 
românească să verse lacrimi de doliu 
şi recunoștință pentru acela, care timp 
de 34 de ani a ilustrat-o şi slujit-o cu 
atâta vrednicie, abnegafiune şi devo- 
tament. Îlustrul defunct a fost dintre 
acei dascăli, despre cari se poate zice: 
quem dii deligăre, professorem fecère, 


adecă: Dumnezeu l-a iubit, pentru 


` aceea dascăl l-a făcut. — A fost das- 


călul iubit şi adorat nu numai gene-. 
raţiilor de tineri, cari pe băncile școa- 
lei s'au adăpat din izvorul nesecat al. 
învățăturii si al sfaturilor înțelepte, ci 
dascăl a fost mult regretatul dispărnt. 
întregului său neam... 

Un bărbat «integer vitae, scele-- 
risque purus» după cum zice poetul,. 
adecă un bărbat cu o vieață nepâtată 
şi de un caracter fără prihană, un ade- 
vărat om în îufelesul clasic al cuvân- 
tului, care şi-a înțeles rostul pe acest 
pământ si şi-a împlinit datoria cu sfin- 
tenie până în ultima clipă. Blând, iu- 
bitor, iertător şi binevoitor cu toată. 
lumea şi pătruns de dragostea neţăr-. 
murită, de-a servi interesele obşteşti 
ale neamului său, în toate împreju- 
rările, fără preget, fară odihnă și cu. 
cea mai mare sfințenie. 

Dar individualitatea fericitului în 
Domnul eră atât de valoroasă, atât de 
multilaterală şi completă, încât este 
cu neputinţă a o zugrăvi în aceste 
scurte momente. Activitatea sa rod- 
nică i-a asigurat un loc de frunte în 
Panteonul neamului românesc, figura 
lui aparţine istoriei neamului nostru. 

Asà fiind, fie-mi permis, ca acum, 
când ne-am adunat, să dăm ultimul 
salut acestui suflet blând şi nobil, să 


„insist numai asupra meritelor neperi- 


toare, pe care şi le-a câștigat pentru 
şcoala românească, care mai ales în 
vremurile de azi simte lipsa sfaturilor 
sale înțelepte si a activităţii sale in- 
drumătoare. 

Adormitul în Domnul și-a inceput 
cariera de dască! la şcoalele centrale 
din Braşov, acolo unde în anul 1878. 
şi-a încheiat cu deosebit succes stu-. 
diile liceale. 

Inzestrat cu toate calităţile unui 
adevărat om de școală, Andreiu Bâr-. 
seanu a fost model de dascăl și un 


— 678 — 


prea bun coleg. Calitățile sale sufle- 
‘testi de-o neprefuità valoare morală 
le-a moștenit dela iubitul său tată, dela 
evlaviosul preot din Dârstele-Braşo- 
vului şi dela blânda şi simpatica fi- 
gură `a mamei sale şi le-a augmentat 
și adâncit prin infinenţele binefăcă- 
toare, pe cari le-a avut asupra lui me- 
diul priincios și vechea tradiție cul- 
turală, în care a trăit şi s'a desvoltat 
în Braşov. 

Braşovul eră pe vremea aceea 
centrul tuturor mişcărilor naţionale si 
culturale. Aici a muncit o pleiadă de 
bărbaţi luminati, pătrunşi de dorul 
-de-a contribui din toate puterile ia ri- 
dicarea neamului nostru, aici s'au plă- 
mădit cele“mai marege idei şi planuri, 
. cari au adus neamului românesc atât 
. bine. 

In nemijlocita apropiere de acești 
bărbați, în această atmosferă de curat 
idealism şi-a început Andreiu Bâr- 
seanu cariera de dascal. In anul 1881 
a fost ales profesor la școala de co- 
mert, unde timp de 30 de ani a pre- 
dat istoria si limba română, acele studii 
prin care a ştiut să influinteze în mod 
asà de binefăcător educaţia naţională 
a tineretului. 

Tactul lui pedagogic şi dragostea 
lui pentru creşterea tineretului a ştiut 
să afle calea ducătoare la scop şi în 
aceste vremuri, când a fi dascăl ro- 
mân, nu eră lucru tocmai uşor, când 
“fiecare clipă nAsteà primejdii pentru 
învățământul românesc si când fiecare 
pas înainte eră o luptă. Admiratiunea 
„şi dragostea neţărmurită, pe care i-o 
purtau nenumăratele generaţii de ti- 
neri, cari au avut fericirea să audieze 


lecţiile lui pline de farmec, sunt do- 


vezile cele mai grăitoare, că sămânța 
aruncată de acest dascăl însufletit si 
idealist a dat roadele dorite. Şi dacă 
este adevărat, că vrednicia unui om 
se apreciază după binele ce a știut 


face în vieafA şi după lumina, pe care: 


a ştiut-o răspândi în jurul său, vred- 
nicia dascălului Andreiu Bârseanu este 
mai pesus de orisice discuţie. 


Convins, că şcoala, ca focar de: È 


culturà, are chemarea sà lumineze tu- 
turor, întregului neam şi că munca 
profesorului nu se termină cu ora de 
curs, ci că dascălul trebue să împăr- 
tăşească de învăţătură, lumină si cul- 
tură massele mari ale poporului, An- 
dreiu Bârseanu s'a făcut propovădui- 
torul luminii. şi-a! culturii pentru întreg 
neamul. Si câtă vreme a propovăduit 
învățătura de pe catedră, adeseori s'a 
coborit în mijlocul poporului, luând 
parte la toate mişcările naţionale şi 
culturale. Când apoi mai târziu, după 
pensionarea sa, Încrederea obştească 
l-a chemat în fruntea celei dintàiu in- 
stitutiuni culturale din aceste părţi, 
mult regretatul Andreiu Bârseanu, ca 
preşedinte al «Asociafiunii pentru li- 
teratura română şi cultura poporului 
român» şi-a pus în slujba culturii ro- 
mâneşti toată energia, tot cultul său 
de muncă cinstită, toată curăţenia ca- 
racterului său în toată tăria voinţei 
sale. i 


Munca lui titanică, pusă în slujba d 
culturii și a binelui obşteşti, i-a asi- 
gurat nemurirea în istoria culturală a “4 


neamului nostru. 


Dacă i-a fost dat să conlucre cu & 
atâta zel şi devotament la ridicarea ? 


scoalei româneşti în cele mai grele 


vremuri, provedinta i-a hărăzit mào-' & 
găierea sufletească, de a-şi da con- .. 
cursul său la naţionalizarea învăţă- . 


mântului si în vremuri mai prielnice, 
După săvârşirea întregirii nea- 
mului, conducerea învățământului a 


scos pe venerabilul dascăl! din bine-. 


meritata lui odihnă și i-a încredințat, 
nu tocmai uşoara misiune, să orga 


nizeze învățământul secundar în cir-__ò 


cumscriptia Sibiiu. 


„redă ad de 


i n aie 


pe ; 5 
i IRR 
ele i Lana Regi niet 


— 679 — 


Deși coplesit de munca ce i-o 
cereau oficiul gi diferitele  îndato- 
riri, neuitatul fost coleg, a primit si 
această însărcinare dificilă, fiindcă eră 
-omul, care nu denegă nimănui, orice 
serviciu i se cereă, cu atât mai mult, 
când erau în joc interesele mari ale 
iubitului său neam. 

Si în calitatea sa-de director -re- 
gional şi-a împlinit datoria cu o cone 
ştiinciositate uimitoare, interesàndu-se 
necontenit de bunul mers şi progres 
al învățământului pus sub condute- 
rea lui. 

Ceiee au avut fericirea să cunoască 
munca adeseori istovitoare pe care o 
săvârşiă cu ocaziunea vizitaţiunilor 
şcolare, răbdarea si bunăvoința cu 
«care conduceà examenele de maturi- 
tate si sfaturile înțelepte si binevoi- 
toare, firea lui calmă şi blândă, cu 
«care ştiă să împace contrastele si să 
înlăture greutăţile ce se iviau, aceia 
vor şti mai bine apreciă ce pierdere 
mare îndură şcoala şi învățământul ro- 
mânesc din aceste părți. 

Nu voia uită nici când însufle- 
{irea nemărginită cu care s'a apucat 
de conducerea şi organizarea învăţă- 
mântului secundar în anul 1919, pre- 
cum nu pot uită prietenia sinceră şi 
captivantă de care m'a făcut părtaş 
pe timpul, când îi eram coleg mai 
tinăr la scoalele centrale din Braşov, 
şi la care prietenie am ținut şi voiu 
ţineă întotdeauna. 

Și dacă este adevărat ce zice po- 
etul, că: non omnis moriar, că nu 
toată fiinţa moare, tot asà de adevăiat 
este, că adormitul în Domnul prin ac- 
tivitatea sa rodnică, prin faptele sale 
bune, printamintirea sa de om nepri- 
hănit, cinstit şi de-un caracter ideal, 
şi-a asigurat nemurirea, și că moartea 
„lui este numai prilejul trecerii la ne- 
:murire, | 

lar noi cari „am rămas, noi dăscă- 


limea din circumscripţia Sibiiu, în nu- 
mele căreia îmi iau un ultim rămas 
bun dela sufletul neasămuit de nobil, 
care acum se ridică pe tărâmul veş- 
nicei lumini, noi cari am cunoscut și 
apreciat mai de aproape nemăsurata 
nobleţă şi bunătate a preaiubitului no- 
stru şei, noi ne vom arătă mai bine 
recunoştinţa noastră pentru: tot binele 
ce am primit dela adormitul în Dom- 
nul, dacă vom urmă sfaturile lui bune 
şi ne vom călauzi toată vieafa noastră 
de principiile de vieatà pe cari iubitul 
nostru şef ni le-a lăsat moştenire. 

In preajma mormântului deschis, 
care pentru totdeauna ne ia posibili- 
tatea de-a ne mai încălzi inimele în 
chip nemijlocit de idealismul curat al 
adormitului. în Domnul și de entu- 
ziasmul, cu care căută să slujească 
toate interesele nobile ale culturii și 
ale progresului, facem 'legământ că 
vom păstră pururea cu sfințenie me- 
moria aceluia care ni-a fost un prea- 
iubit şef şi că vom câută să eternizăm 
memoria martlui nostru dispărut si în 
inimile tinerilor generaţii, pe cari ne 
vom strădui să le crestem în cinstirea 
acelor principii de vieafa, cari l-au că- 
lăuzit pe adormitul în Domnul: fire 
mitatea de caracter, care nu sufere 
abatere dela calea binelui şi a adevă- 
rului, cultul datoriei şi al muncii des- 
interesate si neprihănite, iubirea de 
neam gi biserică şi bunătatea de inimă 
din care isvorese toate faptele nobile, 

Asà a fost în veci neuitatul no- 
stru Andreiu Barseanu si prin asà fel 
de cinstire a memoriei lui vrem să 
ne arătăm vrednici de dragostea ce 
am primit dela acela, căruia acum îi 
zicem un ultim rămas bun. 

Şi acum, suflet nobil, când treci 
pragul veciniciei şi când te ridici în 
sferele celor fericiţi, du solie acelora, 
dela cari asà de mult ai învăţat, cât 
timp au fost pe acest pământ şi cu 


— 680 — 


cari impreună ai luptat că visul lor 
şi al tău s'a infaptuit, că România 
mare s'a făcut, de cătră un neam care 
nu i-a uitat şi care nici când nu va 
uită pe oamenii săi mari şi buni. 
Odihneste în pace, suflet nobil! 


Cuvântarea dlui dir. Dr. Blaga. 


Intristată asistenţă ! 

Am venit si noi reprezentanții li- 
ceului ort. român din Braşov şi ai Ro- 
mânilor din acest oraş, ca să ne aso- 
ciem la doliu! mare, care stăpâneşte 
acum sufletele tuturor Românilor, cu 
deosebire ale Românilor din Transil- 
vania, în urma 'morţii venerabilului 
nostru bărbat distins Andreiu Bârseanu. 
Braşovul îl poate reclamă cu drept 
cuvânt ca pe al său pe marele nostru 
defunct, căci A. B. aci s'a născut, aci 
şi-a dobândit învățătura generală şi 
aci şi-a desvoltat activitatea sa prodi- 
gioasă în cel mai îndelungat timp al 
vieţii sale mArete, ca profesor la liceul 
ort. român si apoi la școala de co- 
merciu ort. română. 


Adevărat sufletul mare si îmbel- 
șugat al lui A.B. s'a avàntat încurând 
peste hotarele Braşovului îmbrăţişând 
întregul complecs de probleme cul- 
turale şi naţionale cerute de vieata 
noastră românească, întru desvoltarea 
ei sănă!oasă şi asigurarea ei conform 
cerințelor idealului nostru naţional. 


Si astfel e natural că A. B. dupăce 
devine un idol al Brașovului, să fie 
recunoscut şi de apostol al credinţei, 
conştiinţei şi avântului întregului neam 
românesc. 

Cu sufletul său idealist, cu înăl- 
țimea-lărgimea si puterea sentimentelor 
sale, cu iubirea sa intensă de neam, 
cu firea sa poetică, cu bunătatea inimei 
sale, cu caracterul său moral şi curat 
ca aurul, om neintrecut în privinţa 


aceasta, cu cinstea sa pilduitoare, cu: 
conșiiențiositatea si pasiunea sa apo- 


stolică, cu râvna gi cu staruinta sa su- 


praomenească, pentru tot ce e nobil 
si frumos, si cu cultura sa superioară. 
şi multilaterală, A. B eră un model 
de profesor în Braşov, o personalitate: 
pedagogică de o putere instructivă şi 


educativă cum numai în cărţile pe- 
` dagogice o gasesc ca teorie, un coleg 


de care nu vom mai da nicăiri, un 
devotat şi impulsiv credincios al Bise- 
ricii din Braşov şi român verde si în- 
sufletit pentru toi ce agită si preocupă 


vieaţa noastră românească din Braşov, . 


B. treceà în Braşov de pârintele bun. 
şi cuminte al tuturor oamenilor de bine.. 


Pe cei răi şi ticăloși adevărat, îi de- - 


spretuià, dar nici pe aceştia nu-i urih.. 
Toţi i se adresau pentru sfaturi si în- 
drumari în chestiuni mai de seamă. 
Şi Barseanu nu eră în stare să refuze 
pe nime. Săriă în ajutorul tuturor, a ele- 


vilor, a colegilor, a prietenilor, si a 


oricărui om, eare i se apropiă şi-i so- 
licită ceva şi apoi tot el se bucură dis. 
toată inima de binele ce-l puteă aduce 
cuiva. Jean Paul, filosoful şi poetul 
german, a exprimat un adevăr psicho- 
logic adânc şi real, când caracterizând 
inimile bune ale oamenilor ziceă: A 
compâtimi pe deaproapele tàu, ajuns- 
în năcaz, e lucru omenesc, dara te 
bucură impreună cu deaproapele tău. 
ajuns la bine şi fericire, e lucru în- 
geresc, Această din urmă caracterizare: 
priveşte pe A. B. Da A.B. eră uw 
suflet adevărat de înger, un suf'et cum 
nu se prea găseşte între oamenii de: 
pe pământ. Când i s'a făcut şi lui un 


bine din partea Academiei române,. 


premiindu-se opera lui mare «Istoria 
Scoalelor române din Braşov», cu 2000. 
L. Bârseanu depune întreg premiul Di- 
recfiunii liceului pentru a se face din 
el un fond pentru premierea elevilor 
morali şi buni scriitori. 


— 081 — 


Braşovul nici n'a avut bărbat mai 
devotat tutaror intereselor şi binelui 
di ca pe A.B. 

Cât a fost dânsul în Braşov, Bra- 
şovenii nici nu se simfiau nici odată 
desnadajduiti, căci mintea luminată a 
a lui B., cu judecata sa de adevărat 
proroc, găsiă totdeauna căile cele bune 
de eşire, şi din cele mai grele situații. 

Totdeauna ne vom aduce aminte 
d. e. de rolul ce a avut B. în situaţia 
grea, în care ajunse scoalele din Bra- 
$ov, prin anul 1896—7, amenințate în 
existenţa lor de guvernul unguresc 
de pe atanci şi de increderea ce ne-a 


inspirat B., arătându-ne şi căile de. 


mântuire. ` 

E lucru firesc ca un asemenea 
suflet să fi fost iubit de toţi, de elevii 
săi, de colegii şi prietenii săi ca şi de 
toţi Brasovenii, cum nu se poate în- 
<hipui un al doilea caz între oamenii 
de azi. 

Nu ştiu să fi avut B. vre-un duşman 
dintre oamenii cinstiți şi de omenie! 

Dupăcurm îl iubiam şi eram mândri 
moi Brasovenii de A. B., acest bărbat 
providentia], în aceiaşi măsură, se înţe- 
lege îl deplângem azf, când se duce 
pentru totdeauna de pe aceste tărâmuri. 

ll deplângem din tot sufletui no- 


siru! 
Tăria, cu care s'a întipărit în 


moi sufletul lui măreț, ne-a determinat 
ea să-l avem pururea înaintea ochilor 
nostri sufleteşti ca pe un model de 
cinste, de îusufieţire si de muncă ne- 
pregetată pentru binele neamului no- 
stru! 

In veci recunoştinţa lui! 


Cuvântgrea Cotonelului I. Patitia. 
i Muli întristată familie! 
Iubifi ascultători! 


In numele Corpului VII Armată, 
ea ofițer din Ardeal, care am avut 
cinstea de a cunoaşte de mult timp 


sufletul marelui Român Andreiu Bâr- 
seanu, vin pentru a luă ultimul adio 
dela mult apreciatul nostru prietin și 
pot zice părinte, care deşi aglomerat de 
serviciile sale multiple ce le-a avut ca 
presedinte al «Asociatiunii», inspector 
al învăţământului, senator şi membru 
al Academiei române — totuşi în toate 
a ocupat in totdeauna locul de frunte 
manifestând simpatia și dragostea ce 
o aveă pentru armată. ; 

La intrarea primelor trupe române 
în Sibiiu, si cu ocaziunea primirei ge- 
neralului Berthelot gi a Majestatilor 
Lor tn Sibiiu, el a fost acela, care cu 
înfiăcărarea sufletului său neobosit a 
esclamat cuvinte de mare entuziasm, 
punând în relief valoarea acelor zile ` 
istorice, reamintind epoca marelui 
voevod Mihai în drumul lui spre Turda 
când a încercat pentru întâiadată. Ìn- 
făptuirea idealului nostru naţional. 

Activitatea sa ca bun Român și 
prietin al -ofițerilor români ne-a fost 
cunoscută nouă ofițerilor ardeleni, 
încă diu timpul înainte de răsboiul 
mondial şi interesul său viu ce-l purtà 
pentru noi şi cauza română ne-a fost | 
totdeauna un îndemn de a suportă. 
cu abnegatie greutăţile impuse prin 
situafiunea de atunci. 

Corpul ofițeresc din Corpul VII 
Armată împărtășește durerea răpirei 
înțeleptului şi bunului prietin din mij- 
locul nostru şi-i vom purtà o sfântă 
amintire ca răsplată pentru modestia- 
sa cunoscută, demnitatea sa de caracter 
şi pentru taciul său conciliant, prin 
care a menţinut întotdeauna cea mai 
perfectă armonie între toate institu- 
fiunile şi ‘armata, 

lar acum în fata rAmagifelor sale 
pământeşti ne rugăm, ca fArfna să-i 
fie ușoară, căci faplele sale numai 
bune a fost pe pământ. 

Andreiu Bârseanu, marele nostru 
prietin — dormi în pace! 


— 682 - 


CuvAntarea dlui loan Lăpădatu, de- 
putat. 


Țaluică Adunare, 


Partidul National Român, al cărui 
membru distins si devotat a fost 
ilustrul dispărut, îi aduce, prin mo- 
destul meu cuvânt, acum, în momen- 
tul despărțirii de veci, tributul admi- 
rațiunii si recunostintei sale pentru 
dragostea sinceră, ce totdeauna i-a 
purtat si pentru credința statornică şi 
adevărată, cu care l-a slujit în toate 
împrejurările. 

Fiu devotat, până la jertfirea de 
sine, al poporului său și — ca istoric 
de seamă — adânc cunoscător și în- 
. felegator al trecutului nostru de lupte 
şi suferințe, eră cu neputinţă, ca 
Andreiu Bârseanu, să nu fie, în acti- 
unile naționale şi politice, alăturea de 
partidul, care a reprezentat în trecut 
şi are credinţa că reprezintă şi astăzi 
singurile aspirafiuni legitime și sincer 
democratice ale neamului, românesc 
peste tot și ale poporului român din 
Ardeal în deosebi. 

In slujba acestor aspirafiuni a stat 
el, cu cuvAntul si cu fapta, din tine- 
rete până în momentul, când, spre 
adâncul nostru regret, a închis ochii 
pentru totdeauna. 

Sub regimul! trecut, peste 30 de ani, 


a ştiut să propovăduiască de pe ca- , 


tedră, alaturea de ştiinţa ce o făceă, 
şi aspirajiunile naţionale ale neamului 
nostru, infiltrând în tinerele generaţii, 
azi muncitoare pe toate terenele vieţii 
publice, dragostea pentru limba ro- 
mânească, peniru trecutul poporului 
şi pentru glia strămoșească, totdeauna 
împreună cu credinţa nestrămutată în 
un viitor mai bun. 

Si noi, cei multi, foarte mulţi, care 
am avut fericirea să trecem prin această 
școală, în deosebi lui, celui ce ne-a 
îndemnat să fim pururea uniţi în jurul 
steagului, celui ce ne-a învățat, cel 


dintâi «Cântarea României» şi Cate- 
chismul apostolului de pe Câmpia 
libertăţii, celui ce ne-a purtat, ca un 
frate ocrotitor, multe veri de-arândul 
prin meleagurile Ardealului, ca, cuno- 
scându-l, să-l iubim, celui ce ne-a dus- 
să cântăm imnuri de mărire -memo- 
randistilor dela 1892 si la 1894, lui: 
avem să-i mulțumim în cea mai mare 
parte conștiința naţională şi credeul 
politic, cu care am intrat in vieață. 


Părăsind catedra cu. conştiinţa 
datoriei împlinite, Andreiu Bârseanu 
devine propagatorul aspiratiunitor cu- 
prinse în programul partidului naţional, 
în un teren cu mult mai larg, decât 
cel al scoalelor dela Braşov, în un 
teren, care cuprindeà în sine întregul 
nostru popor de dincoace de Carpaţi. 
Memorabilete lui discursuri dela adu- 
nările generale ale «Asociafiunii», în 
deosebi cel dela adunarea semicente- 
narà dela Blaj şi cel din anul următor: 
dela Sibiiu, sunt depozitarele credin- 


telor nafionale.si politice, pe care le-a- 


propovaduit în a doua etapă a labo- 


rioasei sale vieţi, ca cârmaciu al celei 
mai mari si mai poporale societăți 


culturale a Românilor ardeleni. 


Dar, Andrei Bârseanu nu a fost . = 


numai un propagator Gu cuvântul at. 


aspiratiunilor naţionale şi politice ale 


partidului său. Bărbat de perfectă ar- 


monie în toate însuşirile sale, sub a 
cărui fire blajină se ascundeă un înalt 
spirit de jertfA pentru tot ce este ro- 
mânesc, atunci, când ceasul a sunat, 
a ştiut să schimbe cuvintele în fapte.. 
lar ca dovadă se cuvine să amintim aici, 
la căpătâiul sicriului său, să amintim 
pentru lumea care uită atât de ușor, 


donă din faptele sale, petregnte sub- 


ochii celor mai mulţi dintre noi. 


In iarna anului 1917, după retra- = 


gerea armatelor române, când asupra 


noastră, în deosebi a celor din graniţă. > 


se năpustise o adevărată urgie, frun+ BE 


— 683 — 


taşii poporului erau siliți să semneze 
o nenorocită declaraţie de loialitate 
(credinţă) cătră fosta stăpânire. Che- 
mat să se execute şi el, Andreiu Bâr- 
seanu a fost singurul, care, în acele 


vremuri de grea cumpănă, a avut cu-. 


rajul să scrie pe declaratiunea nefastă, 
că uu poate semnà afirmatiunea, că 
Românii din Ungaria sunt mulţumiţi 
cu soarta lor si că n'ar fi existând 
legi care să-i pună în inferioritate față 
de poporul stăpânitor de atunci, 

Tot asemenea, câteva luni mai 
târziu, când proiectata zonă culturală 
ungurească veniă să ne sugrume sco- 
lile, iarăş Andreiu Bârseanu a fost 
acela, care — cu toate amenințările 
guvernului dela Budapesta — a în- 
cercat, prin votul său separat, să în- 
lăture primejdia, Faceà aceasta, pen- 


trucă el se regăsise la vreme, se re- -> 


găsise înaintea tovarășilor săi de luptă, 
„căzuţi întrun moment de slăbiciune, 


dar cari, spre cinstea lor, s'au recules ` 


totuș mai târziu, din prilejul sino- 
dului arhidiecezan din primăvara anu- 
lui 1918, când refuzând pe trimisul 


guvernului, si stăruind în drepturile 


lor, au fost împastiati din sala de şe- 
dință de baionetele jandarmilor. 
Rolul cel mai important politic 


însă l-a avut Andreiu .Bârseanu în 


preajma și după prăbuşirea fostei mo- 
narhii Austro-Ungare. Insufletit şi ne- 
infricat, el ne-a întrunit aci, în Sibiiu, 
la cea dintâi adunare, tu care ne-am 
declarat stăpâni pe soartea noastră. 
In fruntea tuturor acțiunilor — şi în 
primejdii ca si în zile de sărbătoare 
— se găsiă totdeauna Andreiu Bâr- 
seanu. Ei îndemnă, el da sfatul ce! 
bun, el împăcă, el îmbărbătă şi el fa- 
natiză, când “rebuiă. 

Pentru trecutul lui cinstit, curat 
şi frumos, pentru caracterul său rar și 
ca o răsplată pentru meritele ce îşi 
câștigase, Marele Sfat Naţional al 


memorabilei adunări dela Alba-Iulia,. 
l-a ridicat între conducătorii săi, ca 
vicepreşedinte. In această calitate i-a 
condus cu tact si înțelepciune lucrările. 
în sesiunea din August 1919, 

Modest şi devotat, cum l-am cu-- 
noscut cu toţii, n'a căutat şi n'a ales 
niciodată situatiunile, ce i s'au oferit. 
Le-a primit totdeauna cu aceiaşi în- 
sufletire, “fie că au fost în frunte, fie 
că au fost între luptătorii de rând.. 
N'a invidiat pe nime si nici ma cârtit 
niciodată. N’a cârtit nici chiar atunci,. 
când a trebuit să sufere pentru cre- 
dintele sale politice. 

„E încă proaspătă în memoria. 
noastră nedreptatea şi ingratitudinea 
ce i s'a făcut, în toamna anului 1921,. 
când în calitate de senator de Alba- 


` Iulia, pentru o dare de seamă obiec- 


tivă, — Andreiu Bârseauu eră un su- 
flet foarte delicat, care nu puteă supără: ` 
pe nime, nici chiar pe adversarii săi 
politici — a fost scos de puternicii, 
zilei din învăţământ, Şi-a purtat osânda. 


“cu bărbăţie, fără însă să se plece. 


__ Din contră, convins de necesitatea. 
luptelor, pe care partidul national e- 
nevoit să le ducă încă şi astăzi împo- 
triva unor moravuri şi stări nefaste,. 
Andrein Bârseanu a intrat din nou în 
şirul luptătorilor, ales fiind senator, 
pentru a doua oară, cu aproape una- 
nimitatea voturilor poporului din ți- 
nutul Albei-fulia, unde eră stimat şi 
iubit, ca pretutindenea în Ardeal, Și 


-tocmai azi, în preajma luptelor, când. 


am aveà mai mare nevoe de sfatul: 
Său luminat si cumpănit, de energia 
sa probată si de însufleţirea ce nu l-a 
părăsit niciodată, Andreiu Bârseanu.. 
ne lasă pentru totdeauna. 

Ne rămân însă faptele şi pildele 
sale, credința şi curăţenia sufletului 
său, tot atâtea izvoare din care ne vom: _ 
adăpă noi cei ce rămânem în urma. 
lui. lată de ce deci, azi, la pragul: 


— 684 — 


mormântului său, închinăm steagul 
partidului nostru naţional, făgăduind 
că-i vom păstră amintirea lui scumpă 
acum si în totdeauna. 


Un ultim cuvânt 
din partea funcţionarilor „Asocia- 
țiunii“, de 1. Georgescu. 

Asistànd la această ceremonie fn- 
nebră, mi se pere că nu suntem la o 
înmormântare sub glia mută şi rece, 
ci la o măreață serbatoare; la serbă- 
toarea desvalirii statuii lui Andreiu 
Bârseanu. Cuvântătorii de pănă acum 
au înfățișat diferite laturi ale maretei 
figuri care — așă simțim — nu dispare, 
ci acum apare pentru întâia dată în 
toată strălucirea ei înaintea ochilor 
nostri sufleteşti uimiţi. Reprezentanții 
celor două biserici româneşti ne-au 
. arătat legăturile lui cu mistică lume a 
credinfii în care va trăi cel dispărut 
dintre noi pentru vecie. Reprezentantul 
«Asociatiunii», al Academiei Române 
gi al Universităţii a apreciat meritele 
lui pentru literatură şi ştiinţă. Repre- 
Zentantul Ligei Culturale şi al celor- 
alte societăţi culturale surori a spus 
<e a făcut pentru înaintarea neamului 
prin aceste societăţi, în care pulsează 
© Însemnată parte a vieţii noastre na- 
ionale. Representanţii şcoaletor gi al 
tineretului munca lui migăloasă de 
fiecare zi pentru desteptarea şi înain- 
tarea tinerimii şcolare. Reprezentantul 


partidului naţional crezul lui politie, 
Şi ceeace ar fi scăpat cuvântătorilor 
noștri de ocazie sub doboritoarea 
impresiune a morții, publicul inteligent 
nu va pregetà de a suplini dela sine, 
pentruca figura acestui mare cărturar 
şi rar om de bine să fie împrejmuită 


de toată aureola strălucirii şi măririi - 


pe care de bună seamă o merită. Dar 
cum e obiceiul la asemenea solemni- 


tati, în sfârşit statuile publice se pre- , su 


dau spre pază și îngrijire autorităţilor, 


iar zeii familiari, laurii şi penafii, fami- 
liilor de obârşie. Asà trebue procedat 
şi aici. Ceeace esit de domeniu pu- 
blic din mareata personalitate a lui 
A. B. se transmite publicitatii, — ceeace 
este de domeniu familiar — şi asta 
este ceeace se vede mai puțin: migă- 


loasa muncă de fiecare zi, acel «labor . - 


improbus» care l-a ` caracterisat mai . 


ales pe decedat, — noi funcţionarii. :4 


«Asociaţiunii», noi împreună lucrătorii 


lui pe aceias brazdă, noi familia lui `} 


mai restrânsă, vrem să păstrăm de azi ` 


Înainte nu numai ca o icoană scumpă, 
ca o amintire prețioasă dela un tovarăș 


neuitat, ci şi ca un stăruitor îndemn `. 


spre mai bine. Noi atunci îl vom uită, 


când ne vom uită pe noi înşi-ne, adecă ` 


Aa: sleale a 


4 


A 


partea cea mai bună din noi: conști- ` 
inta. Atunci şi nici atunci. De aceea . 


cu adâncă pietate îl invocăm zicându-i: 


Spirite luminat şi înţelept povăţuitor, 


r 


rămâi deapuraria în mijlocul nostru! - 


NB. Regretăm Vă n'am avut manuscrisele frumoaselor cuvântări funebre improvisate de 


4. P. S. Sa Dr. N. Bălan și dl secr. gen. 1. Valaori. 


(N. Red.) 


Adrese de condoleanţe ia moartea fui Andreiu Bârseanu. 


Casa M. $. Reginei 
1 Septemvrie 1922. 


Stimată Doamnă Bârseanu, 


‘ La marea și cruda încercare ce 
vă loveşte, lăsați-mă să exprim toată 
simpatia mea. Sunt însărcinată să vă 


trimet condoleanțele Majestàfei Sale 
Regina care deploră dispariţia unui 


mană d iai Obi ea dă 


bun Român, unei inteligente alese, asà i 


cum o deplorăm toți. Pentru D-voa-: 


stră care aţi trăit o vieaţă fericită pe ` 


lângă acest om de bine, resemnarea 


e grea. Din tot sufletul vă doresc tărie ` 


Mii; stia 


— é$ — 


şi o slabă consolajie în partea ce cu 
toții luăm la nenorocirea Dvoastre. 
Cu asigurarea sentimentelor mele 
cele mai bune: Simona Lahovary. 
Consistorul regnicolar al bisericei 
ev. C. A. în Ardeal prin scrisoarea 
sa românească Nr. 3921/1922 zice între 
altele: «Statul a pierdut prin dece- 
datul un funcţionar credincios și emi- 
nent, iar poporul pe unul din cei mai 
capabili fii, de aceea și amintirea de- 


cedatului va rămâneă neştearsă în bi-" 


serica noastră regnicolară pentru ac- 
tivitatea lui care trebue luată drept 


model si pentru respectul ce-l purtà ` 


legei; destul de regretabil că această 
activitate a durat asà putin timp». 

Dela directiunea eparhiei refor- 
mate din Ardeal. Nr. 5417/1912. «Dom: 
nule Inspector! Din prilejul morţii 
directorului regional Andreiu Bârseanu 
primiţi și tălmăciţi, condoleanţele di- 
rectiunei noastre». 

Die Professoren-conferenz der 
Brukenthalschule. G. Z. 183/1922... 
«auch schriftlich das herzlichste Bei- 
leid zu dem grossen Verlust auszu- 


sprechen, den das Hinscheiden des 


hochverdienten Herrn Regionaldirek- 
tors Andr. Bârseanu bedeutet. Wir 
alle sind in der kurzen Zeit, da der 
Verewigte in năherer Beziehung zu un- 
seren Anstaltenigestanden ist, durch die 
sachliche Objectivitàt und das grosse 
Wohlwollen, das ‘in dem Geschiede- 
-nen verkörpert war, zu aufrichtiger 
Dankbarkeit und gerne verpflichtet: 
auch wir haben in dem zu friichen 


Tode A. Bârseanus einen schweren 


Verlust erlitten», 

Liceul Statusului rom. cat. Tran- 
silvănean de Alba-lulia Nr. 1311/1912... 
«Perderea personalităţii lui conducă- 
toare, representând distinse valori cul- 
turale şi morale, deșteaptă şi în noi 
durere sinceră, cugetându-ne la acti- 
vitatea lui care ne înțelegea și situația 


e 


noastră si o îndrumă cu bunăvoință, 


+ Caracterul său distins, individualitatea 
„sa nobilă o vom-împrejmui totdeauna 


în amintirea noastră cu stimă adé- 
vărată». 

Directorul gimnaziului ref. din Fa- 
găraș. Nr. 120/1922. ...eDegì nu l-am 
cunoscut personal, ne-a căzut bine să 
constatăm gi din depărtare bunăvoința 
lui statornică față de şcoala. noastră 


"şi l-am prețuit mult pentru activitatea 
‘lui culturală vrednicA de stimă... in- 


dată ce corporaţiunea noastră va fi 
din nou întrunită, ne vom aminti gi 
noi cu pietate despre el». 

Școala superioară de comerţ rom. 
cat. din Alba-Iulia. Nr. 161/1922. «Cu 
profundă emofiune am primit vestea 
despre moartea Dlui director regional 
A. Bârseanu, care stând la înălțimea 
misiunei sale, cu pricepere sinceră, 
cu binevoitoare ajutorare a dispus în 
chestiunile școalelor confesionale»... 

Dela directiunea liceului Statusului 


“rom. cat. TransilvAnean. Ni. 393/1922. 


...«Stiu aprecià perderea mare gi a- 
proape ireparabilă ce ne-a ajuns pe 
toţi ceice săvârşim operă culturală și 
în rândul întâiu şcoala prin moartea 


unuia din cei mai destoinici munci- ` 


tori. De aceea stăm și noi cu adevă- 
rată compătimire lângă sicriul! lui si de- 


‘ punem cu sufletul, fiindcă durere nu’ 


putem participă la înmormântare, co- 
roana stimei noastre netrecatoare. so 
Requiescat in pace!» 
Direcfiunile scoaiei normale de 
îovățătoare germane gi a liceului Bi- 
schof Teutsch din Sighişoara. Nrul 
364/1922. ....Obwohl Mitglieder dieser 
Lehrkărper am Leichenbegângnis teil- 
genommen haben, sei doch auch auf 
diesem Wege zum Ausdruck gebracht- 


~ dass wir den Verlust kennen, den un: 


ser Schulleben durch den Tod des 
allverehrten Herrn Regionaldirektors 
erlitten hat». 

5 


Directorul ‘ Ad. Meschendòrfer 
dela școala de fete din Brașov încă 
exprimă condoleanţe sincere, pentru 
că, zice el, «denn wir Sachsen haben 
in dem Verewigten. auch einen hoch- 
gebildeten, vornehm denkenden und 
rastlos anf die kulturelle Hebung. aller 
ihm unterstehenden Anstalten bedach- 
ten Mann schätzen und lieben gelernt». 

Fr. Carl F. Jickeli scrie din Apol- 
dul-mare la 26 August 1922 următoa- 


rele cuvinte D-nei C. A. Bârsanu: «ch. 


bitte die Versicherung aufrichtiger 
Theilnahme an dem schweren Verlust 
entgegennehmen zu wollen, den 
Sie durch den Tod Ihres Gatten 
‘erfahren ‘haben. Ich gehöre auch zu 
denjenigen, welche ermessen können 
was nicht nur Sie selbst u. das rum. 
Volk, sondern auch die andern Na- 
tionen unseres Vaterlandes an dem 
edlen Dahingeschiedenen verloren 
haben», | 
` Dr. I, Urban larnik prof. univ. în 
r. Potstyn n. O. serie doamnei Ca- 
„tinca A. Bârseanu între altele: ...«putini 
au fost chiar din neamul meu, băr- 
baţi cari să-mi fi fost atât de simpa- 
tici, atât de dragi, cum fusese bărbatui 
D-Tale. — Eu am văzut pretutindeni 
tot aceeași dragoste, tot aceeaşi stimă 
de care se bucură vrednicul bărbat 
‘care a lăsat după el un gol, o lacună 
gren de împlinit». 

Acelaş către membrii <Asociafi- 
unii>: «Imi pot închipui cu câtă du- 
rere aţi primit din capitala României- 
Mari vestea jalnică, căci: răposatul a 
fost un bărbat care nu numai <hono- 
ris causa» -a primit demnitatea de pre- 
sident al Astrei, ci şi-a jertfit toate 
puterile trupesti și sufleteşti pentru 
propășirea Astrei, atât de scumpe ini- 


—mii sale patriotice şi iubitoare a tot 


ce este mare și vrednic de dragoste». 
Dr. H. larnik, membru corespon- 
dent al secției noastre literare scrie 


` punem farà a murmurà, căci am trăit 


din Brno (Biblioteca Naţională) şi a 
ceste remarcabile cuvinte: «Primin 
vestea jalnică despre moartea lui An: 
dreiu Bârseanu, gândul mă poartă dia: 
primul moment la «Asociatiunea», cardă 
a fost marea lui dragoste.... El res: 
prezintă în gândul meu tot ce Ar: 
dealul avea mai frumos, mai cinstit 
Perderea ce o suferă în persoana in 
națiunea, Ardealul, «Asociafiunca» 
enormă», È 
Dr. H. Jarnik către doamna C. AZ 
Bâiseanu : ...«Amintirile pioase ale a~? 
stora (cunoscutitor de departe şi de 
aproape) împletesc o cunună neveşte 
jită pe monumentul pe care din fapsă 
tele şi meritele sale cele neperitoare 4 
i-l clădeşte de acum istoria neamului», 
Abatele Zavoral din mănăstirea 
Strahov în Praga scrie: «Ca un trăş: 
net din chiar senin wma lovit vestesă 
cea grozavă că a murit A. Bârseanu Să 
preşedintele vestit al <Asociaţiunei». } 
Deşi n'am avut onoarea de a-l cui 
noaste în persoană, totus am ştiut căi 
este unul din cei mai mari bărbaţi ai 
României, un om a cărui vieaţă îns 
treagă a fost o jertfă necontenità pen» 
tru iubitul său popor. Dumnezeu să-i È 
răsplătiască !» a 
Dna Sabina Cantacuzino serie, 
între altele, într’o scrisoare către dna: 
C. A. Bârseanu: ...«trebue să ne su- 


o vieata fericită în înţelesul cel mai 
înalt al cuvântalui şi nu ne putem 
plânge, deşi suntem aşă de desăvârşit -3 
nenorocite, Singurul chip nu de a ne $} 
mângăiă, dar de a servi si onorà me- i 
moria scumpilor noştri tovarăşi,  este' 
de a le urmă şi de aci înainte exem- 3 
plul si de a trai zilele ce ne mai fă- 
mân asà cum au trăit ei, muncind pen- 
tru alţii şi devotându-ne celor ce au 
nevoie de noi». 

Colonel N. Ciuperca dela mint 
sterul de răsboiu: ...«Doamne slăveş 


— 687 — 


memoria aceluia, pe care cu drept cu- 
vânt îl putem numi unui din cei mai 
străluciți apostoli ai neamului !> 

George C. Nazarie, preşedintele 
<Uniunii generale a asociaţiilor stu- 
dentilor români> scrie, între altele: 
«Indurerat până la lacrimi, Vă asigur 
că memoria suiletului său veşnic tânăr 
va trăi în sufletele noastre, iar nobi- 
lele lui avânturi vor găsi demni şi re- 
cunoscători urmaşi în tineretul uni- 
versitar». 

DI Sextil Puscariu, prof. univ. în 
Cluj, serie din Bran catre dna C. A. 
Bârseanu: «Cu greu găsesc vorbele 


prin care as dori să-ți pot picurà un - 


strop de mângăiere în sufletu-ți sdro- 
bit. Cu atât mai greu, cu cât vestea 


mi-a sosit aici la Bran prea târziu ca . 


să pot plecă să-l însoțesc pe Nenea 
Andreiu la locul de odihnă netulbu- 
rată. — Mângăiere ? Dumneata trebue 
vo afli în conştiinţa iubirii devotate 
cu care l-ai încunjurat o vieatà în- 


- 


treagă, îngrijindu-l si însănătoşindu-l - 


iarăşi şi din nou. — Dar mângăierea 
o căutăm noi toți cei rămași fără sfatul 
său în clipe grele, fără scăpărările 
minţii sale şi căldura sufletului său. 
Şi o găsim în conştiinţa că el ne-a 
dat pilda cea mare pe care avem s'o 
urmăm, exemplu care răsare în toată 
splendoarea sa tocmai în momentni 
când cel ce ni l-a dat dispare». 

DI St. C. Hepites către dna C. 
A. B.: <Perderea soțului D-Voastre 
este simțită nu numai de familia si co- 
legii săi, printre cari am cinstea de a 
mă prenumără, dar de toată româ- 
nimea care l-a cunoscut sau care a 
auzit despre dânsul». 

Arhiereul Dr. Ilarion Pușcariu : 
«Cu adâncă«durere dau expresiune 
condolentei mele din incidentul tri- 
stului caz al trecerii la cele eterne a 
scumpului D-Voastră sot şi vrednic 
bărbat român Andreiu Bârseanu», 


15 fruntași români din stațiunea 
climaterică Păltiniş încă condolează. 
Asemenea Dr. Z. Chirtop din Câm-. 
peni și V. Podoabă, protopop gi dir. 
desp. Teaca. 

' Prof. Axente Banciu: ...«Gene- 
roasa sa activitate va rămâneă întreagă, 
de-asupra mormântului continuând să 
viejuiascA si să fructifice încă multe 
suflete primitoare». 

A. Henţiescu, Bucuresti :. ca e SA 
rugăm pe Dumnezeu, ca el să vegheze 
necontenit asupra neamului nostru, să 
îndrepte paşii noştri pe urmele trase 
de marele Bârseanu». 

Trancu-laşi, fost ministru al mun- 
cei: ...«<Am putut să admir munca sa 
fără de preget şi stăruința sa pentru 
triumful ideilor în siujba cărora făceă 
atâtea sacrificii». 

Maria J. Negruzzi in o emojio- 
nantà scrisoare către dna C. A. B. 
încă deplânge pe comul de bine care 
s'a stins asà de timpuriu». 

Episcopul Dr. Alexandru Nicolescu 
al Lugojului scrie, între altele: ...«Do- 
resc să puteţi găsi în locul regreta- 
tului Andreiu Bârseanu, care a fost o 
fală a <Asociatiunii», un tărbat tot 
asà de vrednic, în stare să continue 
opera dânsului cu tot atâta râvnă și 
abnegafie». 

Episcopul Dr. Iuliu Hossu al 
Gherlei: «Luând parte la durerea 
Dumneavoastră şi a neamului întreg 
vă rog să primiți condoleantele mele 
adânc simţite la perderea ilustrului 
bărbat şi om întreg». 

Dna Alexandrina Cantacuzino: 
< Aflând acuma de moartea scumpului 
D-V. soț foarte mâhnită Vă exprim în 
numele societăţii ortodoxe şi al meu 


„sincere regrete». 


Dna Emilia Dr. Raţiu: «Deplân- 
gem cu D-Ta moartea scumpului stă- 
pân, a prea iubit soțului D-Tale gi 
rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu 

ge 


— 688 — 


sa-Ti dăruiască putere ca să poți purtà 
marea lovitură ce ai îndurate. 

Dna văd. Virginia Q. Precup din 
Cluj scrie, între altele: «Cu cât se ră- 
resc mai mult cei iubiţi ai noștri, cu 
atâta se slăbesc mai tare legăturile 
noastre cu această lume deşartă şi 
trecătoare ; dar în acelaş timp cu mai 
“multă credinţă şi nădejde privim spre 
plaiurile vieţii viitoare, unde sperăm 
că iubiții nostri dispăruţi de aici ne 
așteaptă spre a nu ne mai despărţi în 
veci !» 

General S. Leonte din Alba-Iulia: 
...Dafi voie, vă rog, gi unui soldat 
care a cunoscut pe Andreiu Bârseanu 
în culmea bucuriei — anume în clipa 
când Neamul Românesc:se întregiă pe 
vecie — să vă exprime toată durerea 
ce o poate simţi». 

Dr. Carl Jickeli, Sibiiu: „..«Jedem, 
auch demjenigen der Ihren teuern 
Entschlafenen ferner gestanden, wird 
der Eindruck seines vornehmen und 
giitigen Wesens ein unvergesslicher 
bleiben. Wie kostbar muss dieses Le- 
ben gewesen sein das stets dem 
Kampfe um die edelsten Ideale allein 
gewidmet war und wie unersetzlich 
fur alle die dieses Leben geteilt 
‘haben». 

Prof. Const. Nedelcu, Oraviţa (Ba- 
nat): ...«Ce să zic? Cu cutremurare 
vedem cum pare că rând pe rând se 
întunecă valorile împrejurul nostru, 
apun stelele, şi rămânem singuri în 
noaptea ce ameninţă neagră și vije- 
lioas. Bunătatea şi constientiositatea 
lui Andreiu Bârseanu, cumpătul său 
corectitatea sa de om ireproşabil a- 

proape ca un sfânt, ar fi putut fi ho- 
tăritoare întru păstrarea echilibrului 
în mijlocul pasiunilor politice ce tot 


mai sălbatec se agită... Toti am per- 
dut prin moartea lui, şi Astra, şi Aca-f 
demia, şi Școala, şi Societatea, am # 
perdut mult şi ceva ce nu va mai fi 
înlocuit niciodată; dar cine ar puteăş 
măsură cât aţi perdut D-Voastră multă 
stimată Doamnă!.. V'a rămas însăi 
comoara aducerilor aminte de dânsulj 
din cursul unei vieţi nespus de fru-ă 
moase». 

I. Nistor, ministrul Bucovinei, 
Cernăuţi: «Vestea despre moartea ne-j 
așteptată a neuitatului D-Voastră soță 
si a iubitului meu coleg de academie 
m'a sguduit foarte adânc, Prin moare" 
tea sa cultura românească sufere o% 
perdere care se va resimți adânc în} 
toată lumea intelectuală românească, ‘ 
La doliul genera! mă asociez şi eu» 


Olga și C. Sarateanu, consilier la 
înalta curte de casafie şi de justiţie, 
Bucureşti, scrie dnei Catinca A. Bâr- 
seanu: «iau parte din suflet la durerea $ 
d-tale». o 

Dr. I. Fuiart, profesor la facultatea 
de medicină şi farmacie a universităţii 4 
Lyon: «C'est avec une profonde dou--ă 
leur que je recois la nouvelle du dé- 
cès prématuré du Monsieur Bàrseanul 
L’accueil si charmant que vous m'a- 4 
viez fait à Sibiiu, m’avait permis d'ap= 
précier son grand savoir, qui n’avait 
d’égales que sa grande modestie, saĝ 
droiture et sa bonté. — C'est poură 
vous un deuil cruel, mais c'est aussiă 
une perte irréparable pour la nouvelle; 
Roumanie, qui a besoin de tous seaj 
hommes. Vous aurez du moins la consă 
solation de pouvoir vous dire quel 
votre mari laisse derrière lui des reġ 
grets unanimes et que ceux qui Pont™ 
connu ne l’oublieront pas». 


OEO NONO T NOO NOO T KOO NO O ONO O O E O O OT O N OT O E E E O O O O aO T O O O E E T O E T T AN N 
NA TATATA TA TATA TATA T DT N T TDN AN AT T AT NIDI N TAN A T T ATT TAT NT DINI IDATA DI A DT A” MTA 
Pa 


PAVAVAVaAW, 
VAVAVAVAL 


mentul. 


N 


Toti cetitorii sunt rugaţi să-și înnoiască de urgenţă abona- 


ATA Va Va VAVANȚATAVAVAI Pa a PAV aa Va Va Va aVAVAVaVaVAVAVAVa Va aaa a Va VAVAVAVAVAV AV AVVA E Va A Va Va 
ASDA ATAT ATATA ATAT INNI NAM SISMI ATATA ATATA ATATATAT ATATA TATA TAVA 


Va 


PAVAN 
VAVATAVI: 


Administraţia. 


AV 
22 


DE 


dt 


— 689 -. 


Cărţi românești. 


Ion Gorun, Lume necăjită. Pove- 
stiri. Editura <Cartea Românească», 
Bucureşti. Format 8°, pagini 216, pre- 
{ul 12 Lei, 

Lumea noastră cunoaște mai mult 
pe gazetarul lon Gorun, colaboratorul 
asiduu, mai apoi chiar fondatorul atà- 
tor ziare dela noi, Unii şcolari îşi vor 
mai fi amintind cu plăcere de autorul 
spiritualelor observaţii «Ştii RomA- 
neste?» strânse întrun Nr. din «Bi- 
blioteca pentru toți», pentru cari s'a 
făcut o întinsă propagandă la liceele 
româneşti de sub stăpânirea maghiară. 
Cetitorii mai vechi ştiu şi de excelen- 
tul traducător al lui Faust de Goethe 
în românește — durere numai partea 
I-1 — de autorul unicului roman pe- 
dagogic românesc «Robinson în Tara 
Românească», de scriitorul lui «Alb 
şi Negru», «Taina a sasa». Si atât. 
Cea mai bună lucrare a autorului, 
care dă măsura deplină a acestui vi- 
guros talent «Lume necajità» a fost 
aproape necunoscută publicului româ- 
nesc din Ardeal din cauze indepen- 
dente de voinţa sa, Guvernul unguresc 
prohibise această lucrare, ca aproape 
tot ce a apărut în timpul din urmă 
la Bucuresti. Unele bucăţi erau ce e 
drept cunoscute din revistele dela noi 
dar volumul în întregimea lui rămă- 
sese necunoscut. Deşi cu totul altă 
impresie îți lasă un volum decât o 
bucată. O bucată singuratecă de multe 
ori te lasă nedumerit asupra celor mai 
importante conceptiuni ale autorului. 
Volumul e chemat să ţi le infAfiseze 
în toată amplitudinea lor când sunt, 
sau să-ţi releve lipsa lor când nu sunt. 
Aici din feficire sunt. Precum arată 
si titlul volumului, care nu e ales la 
întâmplare, cum fac cei mai mulți au- 
tori ai noştri cari îşi întituleazA vo- 
lumul după bucata dela început, ci e 


foarte expresiv, autorul ne zugrăvește 
lumea celor necăjiţi: a pensionarilor 
amărâţi cari după o vieață întreagă 
de muncă nu pot petrece o vacanță 
tihnită ca lumea cea bună la Sinaia; 
a părinților cari mau noroc de copii 
ascultători gi cuminţi; a funcţionarilor 
săraci cari trebue să-şi taie salcâmul 
din curte pentru a nu-şi lăsă copila 
să le moară de frig; a mamelor care 
nu mai sunt tolerate la casa fiicelor 
lor când acestea îşi petrec cu prietenii 
lor, ci trebue să dârdăe afară în ger 
şi în frig; a bietilor «copisti»; a sd- 
racilor bogaţi; a boierilor scăpătaţi 
cari dupăce sunt trataţi bine şi găz- 
duiti de prietenii lor îmbogafiti la iu- 
feala, dimineaţa sunt daţi afară fara 
milă; a năpăstuitului Român din Ar- 
deal care fuge dinaintea persecuției 
ungurești la frații nostri liberi din Bu- 
curesti, dar acolo în loc să afle un 
sprijin şi o vorbă bună, e bruftuit şi 
respins fără milă pretutindenea, până 
ce bietul om își face singur seama 
mai pe urmă, fiind parentat de gaze- 
tele din capitală în chip demn de mo- 
numentala lor superficialitate (precum 
că ar fi originar din Kolosvâr în Ba- 
nat!) etc, etc. Un volum ca acesta n'a 
mai primit lumea cetitoare românească 
dela memorabilele volume de pove- 
stiri ale marilor noștri dispăruţi: I. L. 
Caragiale, B. St. Delavrancea, Al. Via- 
huţă, al căror vrednic tovarăş a fost 
şi este autorul. (iz) 
hd 

Ada Umbră, Sub plopi, poezii. 
«Ramuri», Craiova. Format 8°, pagini 
112, prețul 10 Lei. 

Un aer de tristefă neobișnuită se 
desprinde din acest volum de poezii 
de-o fractură aproape ireproşabilă. 
Dela început până la sfârșit tonul do- 
minant e melancolia, pe care o în- 


— 690 — 


gână plopii şi sălciile, vânturite şi iz- 
voarele, soarele, luna si stelele, — în- 
treg universul poetei. Povestea de 
jale se desprinde uşor din aceste ver- 
suri, El, idealul perdut în noaptea 
unei lumi care nu există, e departe de 
inima poetei şi va rămâneă totdeauna 
străin si neînduplecat, - 
Cum steaua ce pluteşte în sferele 
senine 
Nu ştie niciodată ce lumi a luminat. 
Urmarea : :sbucium, clocot, pustiu, 
nenoroc. 
. Tremură şi mi-i 
Greu s'o mai ascult: 
- Focul inimii 
batea 'a de mult 
vechiul loc, 
Ars şi pustiit 
Floare cu noroc 
N’a mai răsărit. 
De aici jalea ce-o «suerA mereu» 
vântul, valea, plopii, grădina, zilele, 


nopţile. De aici înduioșătoarea che- ` 


mare la mormânt «Să vii!» De aici 
tristeta scrisorilor şi melancolia serilor 


de iarnă. De aici desele amurguri și | 


risipa trandafirilor bătuți de brumă. 
O singură dată se ridică din aceste 


mizerii personale, când se avântă în 


versuri scurte să cânte epopeia între- 


girii neamului: «Strofe mici din vre-. .. 


muri mari». Dacă n'ar fi decât acest 


mare noroc al întregirii noastre naţio- `- 


nale, pe care poeta îl numeşte: 


Vast. poem al vieţii 
Intr'un singur gând 
Scris de-analfabeţii 
Care mor luptând, 


şi încă tot n'ar fi cu dreptate să ue 
depărtăm de Cel ce vieţile ne-a dat! 


Căci vorba poetului: Va fi vieaja chin 
răbdat, dar una știm: ea ui s'a dat 
ca s’o trăim! Verax. 


Bibliografie. 


Universitatea din Cluj. Anuarul 
institutului de istorie națională, pu- 
-blicat de Alex. Lapedatu şi loan Lupaș, 
profesori de istoria Românilor la uni- 
versitate, membri ai Academiei Ro- 
mâne. I, 1921 — 1922, Cluj, institutul de 
arte grafice <Ardealul. Format 8 mare, 
pagini 434, preţul? 

Marin Stefănescu, Filosofia ro- 
mânească. Institutul de arte grafice 
«Răsăritul», Bucuresti, strada Sf. Apo- 
stoli 22 A, 1922. Format 8° mare, pa- 
gini 332, preţul 45 lei. 

Ignotus, /n umbră si tăcere, poezii. 
Cartea Românească, sucursala <Co- 
sinzeana», Cluj, 14—16 Calea Doro- 
bantilor 14—16. Format 8 mare, pa- 
gini 64, preţul 20 lei. 

Români ortodocşi și Uniti români 
sau Două organizaţii bisericeşti ro- 
mâne în Ardeal. Studiu istoric-statistic 


bisericesc de Un om al bisericei. Sibiiu È 
tiparul tipografiei arhidiecezane 1922 - : 


Format 8°, pagini 76, preţul? 
Ignotus, Fericirea. Dramă în trei 


acte. Bucureşti «Cartea Românească». =: 


S. A. 1922, format 8° mic, pagini 66, 
prețul 12 lei. 
Lucian Costin, 
(1910—1922). Bucureşti 1922. Format 
8° mic, pagini 46, prețul 10 lei. 
loan Georgescu, Calendarul Aso- 


ciafiunti pe 1923. Sibiiu, editura <Aso- ~ 
16 pagini: 


ciafiunii» 1922. Format 
XLVIII+12?, cu numeroase iiustrațiuni 


cu toate datele calendaristice, astro- 
nomice, poşta, târgurile, adresele mai ` 
însemnate din capitală, întocmite de` 
di Atanasie Popa, prof. la şcoala nor- © 


Cântecele mele : 


FIATO ella ie dA a ili 


i DI : 
pace dai it 
SILA Lasa 


SAI 
STIA 


FR: 


mala din Cluj. Partea literară cu bu-..: 


cafi de cetire în versuri și prosă de 
AI, Lascarov-Moldovanu, Duiliu Zam 


= 6 — 


firescu, Petrea Dascalul, I. A. Bassa- 
rabescu, E. Bucuja, Gh. Maior, Gh. 
„Dumitrescu, A. D. C., Dr. Valer Bra- 


nisce, Dr. Q. Preda, I. Q., Negustor, 


Romul Simu, Andreiu Bârseanu etc. 
etc. Prețul pentru membri <Asocia- 
fiunii» 5 lei. 

Biblioteca «Astra» Nr. 3 loan Ge- 
orgescu, Prin România. Partea I. Ar- 
dealul. Cu 161 itustratiuni si 1 hartă 
afară de text, ‘Sibiiu Editura «Aso- 
ciajiunii» 1922. Format 8° mare, pa- 
gini 232. Preţul 30 lei. 

Biblioteca «Astra» Nr. 4. Stefan 
Meteg, /storia neamului românesc. Vol. 
I. Până la întemeierea principatelor 
române. Sibiiu, 1922, editura «Asocia- 
fiunii». Format 8° mare, pagini 180, 
preţul 30 lei. 

Petrea Dascălul, /nfre sat si oraș. 
Schițe drâguţe din vieata dela ţară mai 


mult, Sunt câteva şi dela oraș. In total 


zece bucăți pline de vigoare si sănă- 
tate fisică şi morală, Cea dintâi «Dom- 
nisorù! popii» s'a publicat mai întàiu 
în Calendarul Asotiaţiunii pe 1923 ca 
îndemn pentru tineretul şcolar de a 
petrece bine vacantele. Le recomandăm 
călduros. Editura «Librăriei Săteanu- 
lui», Sălişte. Format 8%, pagiui 40, preţul 
5 lei. 

Victor Lazăr, Legende istorice de 
% pământul României, Ediţia a Il-a 

18 ilustrațiuni. Cluj, institutul de 
arte grafice «Ardealul», 1922. Format 
8%, pagini 66, prețul 8 lei. Fiind o lu- 
crare de absolută necesitate şi utilitate 
practică la predarea istoriei în înva- 
ţământul nostru primar și normal, 
exemplarele întâiei ediții au fost re- 
pede desfăcute şi, în mai puţin de un 
an, s'a impus mevoia unei a 2-a edi- 
fiuni. Nu ne îndoim că și această edi- 
țiane va face aceleași prețioase ser- 
vicii cunoașterii pământului nostru 
strămoșesc şi comorilor lui de amin- 
tiri, contribuind totodată în cea mai 


largă măsură la deșteptarea sentimen- 
telor de dragoste si alipire faţă de 
acest pământ. llustraţiile înviorează 
admirabilele pagini de legende. 

Z. Sandu, Rugăciunile vremii, 
tipogr. «Dacia Traiană», Sibiu -1922. 
Format 8°, pagini 144, preţul ? lei. 
Un suflu de! credință şi evlavie adie 
din aceste pagini ale unui om care-și 
dă seamă ca duhul necurat al mate- 
rialismului nostru nu poate fi com- 
bătut decât cn post şi rugăciune, vorba 
Scripturii. Dorim tot succesul simpa- 
ticului volum. | 

Argus. Incepând de Marţi 7 No- 
ertivrie c, confratele nostru economic 
«Argus», apare zilnic în cel puţin şase 
pagini, dintre cari una va cuprinde 
partea informativă a ziarului şi în 
limba germană. «Argus» se va vinde 
cu preţul de doi lei exemplarul. 

Aron Demian, Anuarul liceului 
de stat «Aurel Vlaicu» din Orăştie pe 
anul şcolar 1921—1922, cu numeroase: 
ilustraţii. Tipogr. Libertatea 1922. 

` Conformându-se ordinului Nr. 
44,445/922 al ministerului instrucţiunii 
dl director A. D. ne-a dat fără îndo- 
ială cel mai strălucit anuar tipărit de 
şcolile noastre ciscarpatine. Unii vor 
zice, poate, că e chiar prea luxos 
acest anuar, a cărui învelitoare.e îm- 
podobită cu admirabile motive de 
ornamentică românească, iar hârtia ue 
aminteşte timpurile de belşug de altă 
dată. Să nu uite însă aceşti critici, că 
avem nevoie şi de astfel de manife- 
stațiuni superioare: ale ` facultăţilor 
noastre pentru a pune cel. putin din 
când în când capat lamentabilei stări 


. de spirit în care trăim: veşnica càinare 


şi nemulțumire. Astfel de manifesta- 
fiuni, dovedesc că și astăzi se poate 
face ceva bun şi frumos. Căci asà e în- 
treg anuarul, ca formă si fond, de o po- 
trivă: Incepând dela duioasele cuvinte 
de pomenire asupra regretatului nostru 


— 603 — 


t 
preşedinte Andreiu Bàrseani datorite 
diui director A. D. şi sfârșind cu 
ultimele informatii asupra internatului 


şi liceului. Pe lângă unele reproduceri . 


bine alese din Andrein Bârseanu si 
pe lângă câteva cuvântări ocasionale 
datorite iscusitului director şi inimo- 


şilor profesori, aici se publică si stu- . 


diul dlui losif Lepszy «Contributiuni 


la fauna infuzoriilor mlastinelor de. 


turbă din Poiana Stampei (Bucovina)», 


precum şi strălucitul tablou în versuri, 
«Zori de ziuă» de I. U. Soricu. Trebue 
remarcate şi cugetările presărate pe 
număroase pagini ale acestui anuar 
pentru deosebita lor îrumuseţă si vas 
loare educativă. Ele fac onoare publi- 
catorului lor, dlni director A. D. 


Mulţămită publică. 


Implinindu-se șase săptămâni dela trecerea la cele eterne a 
scumpulni şi neuitatului meu sot, Andreiu Bârseanu, aduc din acest 
prilej, gi pe această cale, cele mai sincere mulțumiri tuturor ace- 
lora, cari, fie la moartea sa, fie de atunci încoace, au căutat să-mi 
aline marea mea durere cu cuvintele şi manifestatiunile lor călduroase. 

In deosebi exprim adânca mea mulțumită şi recunoștință 
«Asociafiunii pentru literatura română si cultura poporului român», 
care a ţinut să dea memoriei preşedintelui său deosebita cinste de 
a-l declară de mort al ei si a-i eterniză amintirea prin înființarea 
unui fond cultural special; Consistoriului ortodox din Sibiiu şi |. P. 
S. Sale Mitropolitului Dr. Nicolae Bălan; Bisericei unite, reprezen- 
tată prin delegatul I. P. S. Sale Mitropolitului Dr Vasile Suciu; 
Onoratului Guvern; Academiei Române; Ligii Culturale si preşe-y 
dinteJui ei, dlui Nicolae iorga; Universităţii din Cluj; Directoratului 
instrucţiunii publice din Ardeal; Institutiunilor gi şcoalelor secundare 
ortodoxe din Braşov, al căror profesor a fost; scoalelor medii din 
Sibiiu; Corpului ofițeresc în frunte cu di General H., Cihoschi; 
Partidului national român; delegaţiei din circumscripția electorală 
de senator a Albei-lulia, prietenilor săi din străinătate si în deosebi 
fidelului său colaborator dl Ion Urban Jarnik, profesor la Univer- 
sitatea din Praga, delegatiunilor compatriofilor nostri saşi, maghiari, 
israeliți, şi în fine presei române şi. străine şi tuturor prietenilor şi 
cunoscutilor. 

Sibiiu, la 1 Octomvrie 1922. 


o, E Vaduva Catinca A. BArseanu, A 


Aceeag tristă îndatorire şi-o îndeplineşte și comitetul central al <Aso- `: 
ciațiunii», aducând tuturor. celor ce i-au adresat telegrame, scrisori sau alte . 
manifestafiuni de doliu din prilejul morţii neuitatului nostru preşedinte, . 
cele mai adânc simţite. mulțumiri. Comitetul central al «Asociafiuni»,