Revista Cinema/1990 — 1998/014-CINEMA-anul-XIV-nr-6-1976

nr. 6 


Anul XIV (162) 


Revistă a Consiliului 
Culturii si Educaţiei Socialiste 


ucurest unie 1976 


1 


în aa 
reapare e itt 


X 


A 


EE TOE EE 


ENE ERES ART 


pr j Ie 
dO MM i. ES SL 


TET "s 
LA e > ri 


FAV, urs ttm t e 
; 


M 


educatiei politice 
si culturii socialiste: 
o tribuná a constiintei 
*z^ revolutionare 


E 
imperativul epocii: 
Filme -reyolutionare. 
„Filme. educative. 
ine: Pisi lonante. 


ca act yolitic 
CMS Masi: Ah 

la Cabinetul de partid 
al Municipiului Bucuresti, 
organizatá in colaborare 
cu revista «Cinema» 


Congresul educaţiei politice și -cuiturii socialiste: 
o tribună a conștiinței revoluţionare 


“Filme revolutionare. 


ilme educative. Filme emotionante. 


Filmele epocii noastre! 


Creatorii şi spectatorii de film din România socialistă, cei care intră 
de 185 milioane de ori pe an în sălile de cinematograf, marcînd 45 milioane 
de prezențe la filmele din producţia națională, înseamnă, laolaltă, întreaga 
populație activă a ţării. lată de ce semnificaţiile pe care le are Congresul 
educației politice și culturii socialiste, sentimentul nostru de deplină 


adeziune și angajare, inspirat de fundamentala expunere a 


reședintelui 


Nicolae Ceaușescu, depășesc cu mult cadrul unei profesiuni. În acest sens, 
mărturiile pe care le aduc în aceste pagini regizorii, scenariștii, actorii si 
creatorii de film atestă că marele eveniment trăit de întreaga noastră 
națiune, la acest început de vară, a fost o adevărată sărbătoare în haine 
de lucru a spiritualității românești, luminată de Programul Partidului 
Comunist Român. Congresul marchează astfel pentru noi toti liniile di- 
rectoare ale unei arte autentice și durabile, puse în slujba modelării omu- 
lui nou, a afirmării libere, strălucite, a României socialiste, într-o lume 


mai bună și mai dreaptă. 


Due ai 
Cineastii şi-au luat 
misiunea de a înțelege, 


aprofunda si transmite 
mai strálucitor ideologia 
socialismului románesc 


Noţiunea aceasta, de «cale», a intrat in 
terminologia dialecticii marxiste mai recent, 
incárcatá de un continut ce presupune 
extinderea creatoare a gindirii si a practicii 
social-politice într-o sferă de mai largă 
respiratie. Calea deschisă de recentul Con- 
gres al inteligenţei și talentului românesc 
a oferit si cinematogratiei oportunitatea 
unei atirmări proprii, teoretice și concrete, 
in arta cu cea mai aglomerată «opinie pu- 
blică» şi cu cea mai acută transcendentá 
“supra acesteia. 

Relaţia cu psihologia spectatorului co- 
lectiv şi cu «calea» comportamentului aces- 
tuia, condiționat de spectacolul cinemato- 
grafic, ne preocupă acum, din punct de 
vedere social-politic, infinit mai mult decit 
într-o perioadă în care impactul ecranului 
cu educaţia se consuma în planul amuza- 
mentului. 

Eu cred că, odată cu adoptarea rezoluţiei 
şi planului de măsuri al «Sectiunii pentru 
producția cinematografică și difuzarea fil- 
mului», cineaștii și-au luat și misiunea de a 
«vedea idei» (cum zicea Camil Petrescu), 
adică de a înțelege, aprofunda si transmite 
ideologia noastra socialistă intr-un spirit 
mai responsabil istoriceste si intr-un stil 
de muncă în care eticul și esteticul să se 
infráteascá pe deplin. 


Ion Popescu Gopo: 
Filmele noastre 
cele mai bune sînt dovada 


concretă a contribuţiei 
cinematografiei la opera 
de educaţie civică 


A intrat in constiinta noastră, ca un eveni- 
ment fără precedent, Congresul acestei 
primăveri. Magistrala expunere a tovarásu- 
lui Nicolae Ceaușescu este pentru noi 
un Indreptar generos si permanent. 

Reafirmind adeziunea noastră, a cineasti- 
lor, la politica Partidului Comunist Român, 
am subinteles implicarea conştientă a fie- 


2 


căruia dintre noi — și a obștei noastre 
in ansamblul ei — în Indeplinirea politicii 
partidului. Am subinteles hotărîrea noastră 
— în calitate de comuniști, de cetățeni a: 
României socialiste — de a contribui, cu 
mijloacele artei noastre, la efortul întregii 
naţiuni de a transpune în viață minunatele 
principii şi prevederi cuprinse în Programul 
adoptat de Congresul al XI-lea al Partidului. 

Slujitorii filmului românesc, alături de 
creatorii din celelalte domenii ale artei, 
isi înțeleg cu o tot mai deplină maturitate 
menirea, înaltele îndatoriri față de popor, 
față de patria noastră, față de prezentul 
si față de viitorul ei. Mărturie stau filmele 
noastre, cele mai bune dintre ele, mărturie 
stă orientarea generală a producţiei de 
filme spre obiectivele artistice şi social- 
educative majore ce decurg din Programul 
partidului, din generoasele indicaţii for- 
mulate de tovarășul Nicolae Ceauşescu 
în cadrul întiinirilor avute cu creatorii din 
cinematografie, cu Consiliul de conducere 
al Asociatiei cineastilor. 

Ştim că mai avem multe de făcut pentru a 
răspunde în mod plenar sarcinilor esenţiale 
ale dezvoltării cinematografiei nationale 
Am depășit demult și definitiv perioada în 
care discutam despre problemele artei noas- 
tre într-o atmosferă cáldutá, îmbibată cu 
apă de trandafiri. Exigenta și principialitatea 
comunistă nu presupun Insă cltuși de 
puțin ignorarea succeselor autentice, a 
progreselor reale. În acest spirit mă opresc 
pe scurt asupra cltorva aspecte semnifi- 
cative pentru drumul parcurs de filmul romá- 
nesc în intervalul care a trecut de la istorica 
plenară a Comitetului Central din noiembrie 
1971, plenară care a adoptat programul 
ideologic al partidului nostru. 

Înainte de toate trebuie menţionat că,la 
indicatia tovarăşului Nicolae Ceaușescu, 
producţia cinematografică a cunoscut în 
acest interval un însemnat spor cantitativ. 
Au fost puse, de asemenea, bazele produc- 
tiei de filme pentru televiziune. Sarcina 
noastră nu a fost însă doar aceea de a realiza 
filme mai multe, ci în primul rind — de a 
realiza filme mai bune; de a pune mai preg- 
nant în valoare potenţialul uman si material 
al cinematografiei, în opere cu o reală 
forță de iradiere în conștiințe. Cu alte 
cuvinte, de a face să crească substanţial 
aportul artei noastre la procesul de formare 
a omului nou, inarmat cu o înaltă conştiinţă, 
la afirmarea principiilor eticii şi echităţii 
socialiste, la educarea maselor — și mai 
ales a tinerei generaţii — în spiritul nobile- 
lor tradiţii patriotice, revoluționare ale po- 
porului român. 

Caracterul mobilizator al acestor obiec- 
tive şi-a găsit reflectarea cea mai directă 
în modul responsabil în care cineaştii din 
toate generațiile s-au angajat în efortul 
colectiv de maturizare a cinematografiei 
nationale. Vechi deziderate au devenit, într- 
un timp relativ scurt, realități promițătoare 


sau chiar certitudini ale filmului românesc. 
Au fost obținute succese certe în investi- 
garea artistică a realităţii socialiste, în 
abordarea unei problematici umane și so- 
ciale de larg interes. Diversificării tematice 
și de genuri i-a corespuns — de multe ori — 
un ciștig în planul semnificatiilor, al forței 
si actualitátii ideilor, al autenticităţii con- 
flictelor si personajelor prezentate pe ecran 
Evocarea luptei eroice a comuniştilor In 
anii ilegalitátii a făcut obiectul unor filme 
remarcabile, convingătoare. Enumerind reu- 
şitele, mi se pare necesar să insist în mod 
deosebit asupra acelor creaţii care s-âu 
înscris, cu un relief aparte, în cadrul Epopeii 
cinematografice nationale — filme consa- 
crate unor personalitáti sau momente capi- 
tale ale trecutului nostru, evocári realizate 
in spiritul respectárii adevárului istoric,dar 
propunindu-si sá interpreteze istoria din- 
tr-o perspectivă contemporană, să reliefeze 
idei cu profundă rezonanţă în conștiința 
poporului român. 

Au existat desigur si inegalităţi, si ne- 
reușite — pelicule în care idei interesante 
au fost tratate neconvingátor — după cum 
au existat și producţii bazate pe scenarii 
mai mult sau mai puțin improvizate, cu un 
conținut periteric, inconsistente din punctul 
de vedere al ideilor, al mesajului lor 

Exprim acum și aici hotărirea cineastilor 
de a ridica filmul românesc pe o treaptă 
calitativ superioară, presupunind concen- 
trarea eforturilor tuturor factorilor de creație 
şi de decizie din complexul angrenaj al 
producţiei cinematografice. Abordarea mai 
profundă a istoriei, reliefarea artistică a 
adevărurilor ei fundamentale, asigurarea 
înaltului conţinut politic si filozofic al fil- 
melor Epopeii nationale. Și nu numai epo- 
peea istorică, dar şi epopeea contemporană, 
transfigurarea artistică vie şi convingătoare 
a eroismului constructorilor României so- 
cialiste presupune adincirea climatului de 
emulatie si de colaborare creatoare. Numai 
în acest fel vom putea face să crească 
investiția de idei, de talent, de inteligență 
profesională în filmele pe care le realizăm, 
coeficientul de îndrăzneală creatoare si de 
autenticitate al producţiilor cinematogra- 
fiei naționale 


Sergiu Nicolaescu: 
Doresc ca fiecare film 
pe care-l voi face 


să fie 
o cărămidă la op 
de edificare a omului nou 


Recentul nostru Congres, primul nostru 
congres dedicat educaţiei si culturii socia- 
liste,a situat la înălțimea pe care o merită 
două idei de semnificaţie covirsitoare: de- 
mocratia culturii si raportul de condiţionare 
între muncă și viață. Nu vreau acum să emit 
teorii, vreau să spun că socotesc că e 
momentul concretului, al faptelor, al ace- 
lor fapte după care — cum s-a spus atit de 
răspicat — se cintáreste omul 

Aceasta mă determină să spun şi să scriu: 
fiecare film pe care îl voi face de aici inainte, 
doresc să fie o cărămidă la opera de edifi- 
care a omului nou, a tinerelor generații, 
de azi si de miine. Şi totodată, citindu-l pe 
marele istoric şi patriot Nicolae lorga 
«Să aduc eroilor neamului darul muncii 
noastre de azi, cinstite si folositoare. Các: 
pe aceste două temelii se sprijină urmărirea 
lrainică a unui neam: amintirea totdeauna 
vie a trecutului şi conștiința datoriei impli- 
nite de toti, azi si în fiecare clipă». 

As vrea să pot fi judecat prin fapte (prin 
fapte de artă) cu care să mă mindresc. 
În primul rînd însă vreau ca în numele 
creatorilor şi criticilor comuniști din Aso- 
ciatia cineaştilor să exprim încă o dată, cu 


Insufletire, devotamentul nostru total față 
de politica interná si externá a partidului, 
adeziunea față de hotăririle Congresului, 
hotărirea de a transpune, în sarcinile ce 
ne revin, recunoştinţa pentru îndrumările 
prețioase care vor asigura filmului româ- 
nesc ridicarea pe noi trepte calitative, min- 
dria că putem servi cu arta noastră idealu- 
rile nobile ale unui popor stăpin pe destinul 
său. 

Si acum, urmind exemplul secretarului 
general, să trecem la fapte. 


Draga Olteanu: 
Arta románea: 
își poate aduce 


contribuția 
la marea artă universală 


Gindirea ţării, la sfat. 7,30 dimineaţa, 
Valuri de oameni se revarsă prin toate 
ușile larg deschise. Valuri vii freamătă, 
unduiesc ca nişte lanuri de grlu In bătaia 
reflectoarelor. Din unghiul meu văd o mare 
de capete, un murmur ce crește tot mai 
puternic, pină explodează într-un tunet de 
aplauze. Ca un singur om, armata spiritului 
ovaționează. Resimt încă emoția acelor zile 
de neuitat, am s-o resimt toată viața, dintr- 
un asemenea eveniment te adăpi continuu, 
izvor al gindului unit cu sufletul într-o 
singură grijă. Grija pentru formarea viitoa- 
relor generaţii, pentru omul nou de azi și de 
mline. Port si eu grija generaţiei de miine. 
As vrea să putem sădi In ea tot ce e mai 
înălțător, pentru ca acești tineri ce cresc în 
condițiile de azi să-și găsească și în artă 
un model, un ideal de cinste și de frumos. 

O solidaritate de breaslă mă încearcă. 
Fac parte dintr-o armată a culturii, a științei 
sufletului. Aș dori ca tot ce sint și tot ce pot 
să dărui acestui scop generos: educarea 
omului, 

Sint sigură cá cinematogratia noastră 
isi va descoperi calea ei proprie, mai efi- 
cientá ca pină acum. L-am citat, în cuvin- 
tul meu la Congres, pe Topárceanu, cu 
convingerea lui cá arta românească isi 
poate aduce contributia la marea artá uni- 
versală. Am găsit aceeasi credinţă la un alt 
apostol al gindului românesc, la Rebreanu. 
Permiteti-mi să Inchei cu spusele sale: 

«...Ceea ce n-am putut si nu vom putea 
face în domeniul tehnic al cinematografiei 
(zicea el în 1930, n.m.), ne rămine mereu 
accesibil pe terenul artistic. Partea tehnică 
se poate Insusi, precum si partea materială 
se poate lua gata. Acestea sint elementele 
exterioare ale problemei cinematografice 
pe care se grefează spiritul specific. Spiritul 
românesc ar avea o largă posibilitate de 
manifestare de îndată ce elementele aces- 
tea s-ar Infátisa într-o formă demnă». 

Demnitate, iată ce ne-a dat Congresul 
partidului nouă, tuturor slujitorilor acestei 
arte. 


Silvia Popovici: 
Congresul a reînnoit 
dialogul creator-public. 


Acest dialog îl obligă 
pe fiecare artist să fie 
un cetăţean exemplar 


Ca delegat la primul Congres al educației 
politice şi culturii am avut mai intii un senti- 
ment de profundă mindrie, pentru că sint 
contemporan al acestui timp, al acestei 


«Avem nevoie 
de o literatură 
şi o artă 
care 
să redea 
cît mai colorat 
si cît mai divers 
din punct 
de vedere 
artistic 
realitatea 
contemporaná, 
viata constructorilor 
socialismului, 
succesele 
si bucuriile lor, 
greutátile 
si lipsurile existente, 
mentalitátile inapoiate 
si viciile condamnabile 
ale unor oameni. 
Sintem revoluționari 
și nu dorim 
opere 
care să infrumuseteze 
realitatea, 
să prezinte 
viața 
în culori trandafirii; 
nu avem nevoie 
de 
dulcegării artistice.» 


Nicolae 
CEAUȘESCU 


generaţii care prin munca modestă și dirză 
așează o cărămidă trainică la edificiul noii 
lumi, a! nou culturi socialiste pe pámintul 
românesc. Acum, la incheierea lucrărilor, 
după ce am ascultat cuvintul secretarului 
general al partidului, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu, am conștiința revitalizării în- 
tregii noastre vieţi artistice. Mă simt soli- 
dară cu toţi fáuritorii de frumos de a ne 
consacra talentul însușirii spirituale și al 
formării conștiinței inaintate a omului aces- 
tui timp. Eu cred în forța si importanța 
artei pe care o slujim, în ridicarea gradului 
de cultură și de civilizație, în înnobilarea 
morală a fiecărui cetățean al acestei ţări. 
Noi, artiștii scenei si ecranului — ca şi cei 
ce creează pe alte tărimuri artistice — 
avem datoria să ducem mai departe, prin 
arta noastră, ceea ce am moştenit de la 
inaintasii noștri şi totodată educaţia in 
cepută de părinți și continuată de educa- 
tori și de profesori în şcoli şi în universități 
Limbajul artei este limbajul sufletelor. Ca e! 
să poată deveni cu adevărat un modelator 
al constiintelor, trebuie minuit cu multă 
grijă, atenţie, strádanie. El cere de asemeni 
multă, foarte multă muncă și devotament. 

Avem un public foarte bun, citeodată 
prea bun şi nu avem dreptul să abuzăm de 
încrederea lui. Niciunuia dintre noi nu-i 
poate fi indiferent ce exemplu dă prin arta sa. 
M-am străduit întotdeauna ca din fiecare 
rol interpretat să creez un model, un ghid de 
comportament etic si moral. Desigur, fie- 
care dintre noi are obligația să-și respecte 
propriul stil, propria sa personalitate 
Cred cá printr-o diversitate tematică, 
de subiecte și de stiluri, operele de artă pot 
exprima fiecare în parte o latură fundamen- 
tală a vieții noastre de azi. De aceea avem 
cu toții obligaţia să promovăm adevăratele 
valori artistice naţionale, precum si pe cele 
din patrimoniul culturii universale. 

Cred că nimeni nu are dreptul să treacă 
indiferent pe lingă fenomenele vieții, fie ele 
mari sau mărunte, iar arta, prin limbajul ei 


_—————_—.—_—_—_—_  ——— Pr. MR RN 


specific, poate lupta impotriva acestei indi- 
ferente. Spun acest lucru, pentru că partici- 
parea la acest Congres a celor ce creează 
cultură, ca și a beneficiarilor ei, a deschis un 
dialog ce se cere permanent reinnoit, dialog 
care obligă pe fiecare artist să fie un cetă 
tean exemplar, iar pe fiecare cetățean să nu 
rămină indiferent la limbajul noii noastre 
culturi socialiste. 

Spuneam că am venit la acest Congres 
cu un sentiment de mindrie. Pot adăuga 
că am plecat cu sentimentul increderii 
izvorit din prețuirea ce s-a arătat muncii 
noastre. Și chiar dacă s-au relevat unele 
aspecte negative — procesul de creaţie este 
doar un proces al muncii, deci unele rebu- 
turi sint posibile, dar nu şi necesare — sar- 
cinile ce au fost trasate intregii culturi 
românești au atestat din plin increderea de 
care ne bucurăm. 

Sentimentul de mindrie, sentimentul de 
incredere si o profundă mobilizare faţă de 
sarcinile artistice si cetăţeneşti ce ne stau 
in față — iată zestrea mea în urma lucrărilor 
acestui for al culturii și ideologiei noastre. 


Petre Sălcudeanu: 


Democraţia a exprimat 
întotdeauna libertate 


de exprimare, 
dar si răspundere față 
de această libertate 


Pentru prima dată la noi în țară cultura s-a 
adunat la ea acasă într-un forum reprezen- 
tativ; reprezentativ însemnind peste şase 
mii de oameni, meniti prin îndaţoririle lor 
de suflet si de minte să ridice frumosul si 
implicaţiile lui în viața socială pe o nouă 


treaptă, să-i dea adevărații ei parametri 
raportați la parametrii reali ai epocii pe care 
o trăim. Ce poate să însemne acest lucru 
pentru oamenii condeiului si ai imaginii 
pentru toti cei angajați în marele proces de 
definire istorică,dacă nu grijă atentă si caldă 
din partea partidului şi statului nostru, a 
tovarăşului Nicolae Ceaușescu personal, 
pentru rostul cuvintului adevărat, al ima- 
ginii nemistificate, al destinului unei spiri- 
tualități născută în trudnica devenire a 
acestui popor şi chemată să-l slujească 
cinstit şi pină la capăt. Dar dincolo de 
importanța evenimentului în sine, un altul, 
nu mai puţin de seamă, pornit din primul 
si dindu-i semnificaţii aparte, domină con- 
stiintele: acela al democrației culturii Impá- 
mintenită ca metodă și obicei la noi, cu 
largi deschideri de manifestare din partea 
fiecărui consumator de idei la adresa celor 
ce le creează și, deopotrivă, a celor sub 
veghea cărora se nasc. Numai sub semnul 
unei asemenea democrații, tribună aspră 
dar dreaptă pentru judecăţi de valoare 
pentru bilanturi trecute si, in egală măsură, 
pentru strádanii de viitor, se pot naște sub 
cupola conştiinţei si răspunderii față de 
întreg opere a căror pecete personală si 
sensibilitate individuală, adunate la un loc, 
să contureze cu deplină veridicitate geo- 
grafia unei culturi în care partea să se 
vadă în întreg și întregul în parte. Deoarece 
de totdeauna democraţia a însemnat nu 
numai libertate de exprimare ci, poate în 
mai mare măsură, răspundere faţă de liber- 
tate, democraţia culturii în acest sens 
obligă față de cultură, față de drumul, 
neajunsurile si implinirile ei, din partea 
tuturor celor ce o compun, fie cá este 
vorba de oameni de artá sau de cei indrituiti 
cu girul intrajutorárii lor. Pentru mine, 
ca scriitor si cineast, legat de totdeauna de 
fibrele acestui pămint, gindurile bune s! 
drepte rostite cu toată răspunderea la 
acest forum al democraţiei culturale re- 
prezintă firescul indemn de a-mi contopi 


si pe mai departe sensibilitatea cu natura 
generoasă a oamenilor din rindul cărora 
am pornit, comuniune care determină în 
creator curaj, cinste, spirit civic si dragoste 
de adevăr. 


Gheorghe Vitanidis: 
Cineastul are datoria 
de a reda în operele lui 


eniul, entuziasmul 
şi munca 
acestui minunat popor 


Prin magistrala expunere-program a se- 
cretarului general al partidului nostru la pri- 
mul Congres al educaţiei politice și culturii 
socialiste,acest FORUM al culturii a devenit 
un forum al demnității și mindriei noastre 
Este o situare în indepărtata istorie si în 
viitor a rostului, locului si rolului nostru pe 
această lume. 

€ Este un strălucit poem închinat acestui 
milenar popor, făuritor al frumosului, apără- 
tor al dreptăţii si omeniei, strajă și poartă de 
hotar a civilizației Europei. 

e Am avut impresia că filozofia si poezia 
şi-au dat mina și înfrățite, laolaltă cu poporul, 
făuresc destinul cetăţii, înalță templul de 
pe Acropolisul românesc intitulat om. 

€ Este un înflăcărat poem-manitest in- 
chinat Patriei și patriotismului, din care 
s-ar putea adăpa ginditori de pretutindeni, 
pe care l-ar putea invidia poeții. 

€ Este o redimensionare creatoare, mar- 
xist-leninistá a notiunilor de umanism, na- 
tiune si natiune socialistá, internationalism, 
solidaritate internationalá, patriotism. 


(Continuare in pag. 8) 


3 


Congresul educației 


politice si culturii socialiste 


«Oamenii muncii au nevoie de o artă cu adevărat revoluționară, care să redea în mod 
veridic și obiectiv realitatea, care să fie pătrunsă de un puternic suflu mobilizator, mili- 


tînd cu pasiune pentru perfecționarea societății și a omului. Dorim o artă care să redea 
cele mai nobile sentimente ale constructorilor noii orînduiri sociale, dar care, totodată, 
să biciuiascá mentalitátile înapoiate, să dezvăluie lipsurile și greșelile, dînd maselor o 
perspectivă însuflețitoare de muncă și luptă, pentru progres și civilizaţie.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


Filmul ca act politic 


Masă rotundă la Cabinetul de partid al Municipiului 


București, organizată în colaborare cu revista „Cinema“ 


Au luat cuvintul în ordinea in- 
trării în discuţie: 

Petre Doman, director adjunct 
al Cabinetului municipal de partid 
București 

Dr. Dumitru Matei, lector 

Amza Pellea, actor 


Petre Sălcudeanu, scenarist 

Cecilia Tănăsescu, distribui- 
toare de filme, studentă la Univer- 
sitatea de marxism-leninism 

Gheorghe Călugăru, tehnician, 
student la Universitatea de mar- 
xism-leninism 


Petre Doman: Ne bucurăm că putem oferi 
reprezentanților cinematografiei, in suita 
manitestărilor prilejuite de Congresul edu- 
catiei politice şi culturii socialiste, cadrul 
unei mese rotunde — și la propriu şi la 
figurat — salutind din partea conducerii 
Cabinetului municipal de partid această 
inițiativă originală a revistei «Cinema», 
această Intilnire fatá-n față a unora dintre 
creatorii si beneficiarii filmului românesc. 

Cinema: Mai mult decit oricind, in con- 
tinuarea dezbaterilor sistematice pe care 
le susţinem, pe marginea filmelor românesti, 
revista «Cinema» se străduiește să dea 
curs acelei înțelegeri superioare a rolului 
opiniei publice, la care se referea tova- 
rásul Nicolae Ceaușescu la intilnirea din 
1971, cînd conducătorul partidului si al 
țării a indicat implicit necesitatea unei 
colaborări permanente dintre critica de 
specialitate și critica spectatorilor, în ope- 
ra de afirmare a cinematografiei noastre 
socialiste. De aceea dialogul pe care vi-l 
propunem, nu poate fi decit un dialog de 
lucru, 

lată temele pe care vi le propunem pentru 
acest dialog: 


€ Cum apreciați realizările 
si îndatoririle cinematografiei 
românești, prin prisma Progra- 
mului partidului, a dezbateri- 
lor prilejuite de Congresul edu- 
catiei politice si culturii socia- 
liste? 

6 Ce sugestii ati dori să fa- 
ceti în privința realizării epo- 
peii cinematografice nationa- 
le si a educatiei patriotice prin 
film? 

€ Cit de convingătoare si 
semnificativá apare persona- 
litatea eroului comunist în 
lupta dintre nou și vechi, în 
dezbaterea etică din filmele 
noastre de actualitate? 


GUN E ES Ru Sum DIE E e 
4 


Dumitru Fernoagă, director al 
Casei de filme 5 

Mircea Daneliuc, regizor 

irina Petrescu, actriţă. 

Col. dr. lon Stoica, lector 

Stefania Pircálábelu, munci- 
toare, elevă la Şcoala interjude- 
teaná de partid, București 

Alexandru Tatos, regizor 

Ing. Dan Tiron, propagandist 

Dan Cruceru, sef de sector la 
Comitetul municipal de partid 

Vasile Vasile, sef de sector la 
Comitetul municipal de partid 


Să facem filme 
despre acele momente 


care au brázdat 
temeinic memoria 
pámintului románesc 


Dr Dumitru Matei: Aflindu-ne In ca- 
drul unui cabinel de partid si aflindu-se 
aici, alături, într-un cerc perfect, reprezen- 
tanti ai principalelor sectoare de creaţie 
si gindire critică din cinematografia romà- 
nească, mi-aș permite să semnalez, de la 
început, raportul de organică functionali- 
tate dintre politica partidului nostru și arta 
românească contemporană, pus odată în 
plus în lumină de Congresul educaţiei 
politice și culturii socialiste. Cum în in- 
susi Programul partidului există un capitol 
consacrat literaturii și artei, inclusiv cine- 
matografiei, lectura atentă a acestui do- 
cument lasă să se Intrevadá limpede cá 
dacă ideologia politică a partidului nostru 
se corelează strins cu ideologia artistică, 
ea nu i se substituie. Actul de creaţie 
rămine liber în determinările lui specifice 
și individuale, rămine liber în concretiză- 
rile lui tematice si stilistice. În acest sens, 
un termen definitoriu al artei noastre con- 
temporane, în care cinematografia și-a afir- 
mat prezenţa, este deschiderea autentică, 
efectivă, către istoria naţională, către acele 
acte care au brăzdat în mod temeinic me- 
moria pămintului românesc, intruchipind 
decizia noastră necurmată pentru neatir- 
nare, unitate și demnitate naţională, ca su- 
port si finalizare a luptei revoluţionare 
pentru dreptate socială şi înflorire spiri- 
tuală. Ceea ce m-a frapat, de pildă, în 
Mihai Viteazul,a fost în primul rind ca- 
pacitatea demonstrată a cineaștilor de a 
reconstitui profilul unei mari personalități 
morale, nu un simplu decor istoric. E un 
cîştig de înaltă valoare, care ne poate duce 
mai departe în evocarea, cu mai multă su- 
plete, a trecutului nostru eroic, în depási- 
rea unor limite ale realizării. Mă refer la 
faptul că uneori se cade într-o retorică 
puţin cam distonantă cu momentul istoric, 
cu personajul dat și cu linia de afirmare 
proprie artei noastre. Nu este de compe- 


tenta mea să fac analize, dar vreau să evi- 
dentiez, in acest sens, măsura care tre- 
buie pástratá In fiecare gest sau cuvint, in 
liecare cadru dintr-un film istoric, din res- 
pect pentru adevărul istoric, pină la deta 
liu si ton, dar si pentru exigentele evoluate 
ale spectatorului de azi. Poate cá în Can- 
temir sau în Muschetarul român minu- 
surile de care vorbeam mai sus s-au ma- 
nifestat cu mai multă pregnantá: cadrul 
cam încărcat, dacă nu impropriu, un joc 
nu destul de interiorizat, deși în film circu- 
lau idei și se făceau trimiteri întrutotul în- 
temeiate la realităţi istorice incontestabile 
si la semnificaţii contemporane de mare 
însemnătate. 

Amza Pellea: Ceea ce spuneţi dumnea- 
voaslră este foarte adevărat. Orice film 
cere din partea celor care-l fac profesio- 
nalism, angajare politică si cetáteneascá. 
Dar un film istoric presupune, mai mult 
decit altele, pasiune, dragoste și — nu mai 
puţin — tăria de a evita cliseele, de a des- 
coperi ceea ce este cu adevărat propriu 
poporului tău, de la idei si vorbire pină la 
decor și fel de a fi. Spre bucuria noastră, 
în cinematografie se văd în prezent sem- 
nele unei maturizări. Ne dăm cu toții din 
ce în ce mai bine seama că avem o datorie 
sfintă față de strămoşii nostri, prin care 
am supraviețuit ca nație, ca țară de sine 
„stătătoare si fatá de generaţiile prezente 
care trebuie nutrite cu sentimentul dragos- 
tei de patrie, cu mindria de a inálta pe te 
meli. vechi o țară cum n-a fost nicicind. În 
ceea ce mă privește, am fost si sint fericit 
de inițiativa pe care conducerea de partid, 
personal tovarășul Nicolae Ceaușescu au 
luat-o de a promova realizarea unei epopei 
cinematografice naţionale. Am avut șansa 
să joc în două filme importante: Dacii si 
Mihai Viteazul, despre care insă prefer 
să vă ascult vorbind pe dumneavoastră. 

Petre Sálcudeanu: Mihai Viteazul a 
avut, in mod cert, calitatea de a fi adus în 
peisajul artei noastre un personaj de mare 
valoare istorică. Mai mult, el a atras aten- 
ţia asupra întregii tematici istorice, de care 
am început să ne ocupăm cu întirziere, în 
1963, prin Tudor. Această experienţă acu- 
mulată si, mai ales, îndatoririle patriotice 
care ne revin în lumina Programului parti- 
dului și a preocupărilor lumii contempora- 
ne, ne dau dreptul astăzi să păşim cu mai 
mult curaj în abordarea temelor istorice. 

Cecilia Tănăsescu: Eu aș vrea doar să 
vă prezint citeva dale in sprijinul acestei 
idei. Am avut, de pildă, prilejul să lucrez, 
în cadrul Întreprinderii cinematogratice a 
municipiului Bucureşti, cu colective de 
elevi, la organizarea unor concursuri și am 
constatat cit de mare este contribuţia fil- 
melor istorice la stimularea sentimentului 
patriotic. Mă refer mai ales la Mihai Vi- 
teazul, apoi la Tudor, mai putin la cele- 
lalte. Si Stefan cel Mare a fost folosit, 
nu însă cu aceeași eficiență, din cauza re- 
torismului său. Am avut succes și cu 
unele cicluri de filme documentare, în 
medii școlare sau muncitoreşti, deşi unii 
distribuitori sint sceptici, pretinzind cá do- 
cumentarul nu poate stirni interes. Dar 
spectatorii care au venit la astfel de ma- 
nifestări şi au vizionat Sufiet din sufletul 
neamului meu, despre Bălcescu, şi alte 
documentare dedicate unor eroi ca Avram 
lancu sau Alexandru loan Cuza, au ținut 
să ne spună că au fost mai clstigati decit 
după alte activităţi culturale sau de Invá- 
támint Mai avem însă mult de făcut in 
această privință. Cunoscind interesul și 
solicitudinea manifestată de diferite cate- 
gorii de spectatori si necesităţile activită- 


ţii noastre educative, pot spune că pro- 
ductia noastră de filme nu răspunde încă 
în măsura în care ar trebui necesităților 
momentului, mai ales dacă ținem seama 
de interesul crescind care se manifestă 
faţă de istorie, față de documentele auten- 
tice, în cadrul luptei de idei care se destă- 
soará pe plan mondial, pentru drepturile 
legitime ale popoarelor, pentru o justá In- 
telegere a raportului dintre national si in- 
ternational. 

Gheorghe Călugăru; Vă rog să-mi per- 
miteti să vă oler, în sprijin, la acest punct 
al discuţiei, un singur citat din Petru Maior 
care, acum aproape 200 de ani, spunea: 
«Cum măgar pe măgar scarpină, așa unii 
de la alții imprumutind defăimările și lără 
nici o cercetare a adevărului, din nou se 
dau în stambá». 


Filmele bazate 
pe adevărul istoric 
găsesc întotdeauna 


calea spre inima 
si conștiința 
spectatorilor 


Dumitru Fernoagă: Eu aș vrea nu nu- 
mai să vă asigur că filmul românesc nu 


tace, dar să si semnalez, în această ordine 
de preocupări, un element calitativ nou. 
Pină nu demult, filmele noastre istorice 
se realizau în funcţie de inițiativa unor 
scenariști și de posibilitatea de a le intro- 
duce în producție cu prilejul unor aniver- 
sări. În momentul de faţă, în urma unei 
hotăriri de partid, a indicaţiilor secretaru- 
lui general, s-a conturat o preocupare 
sistematică de a realiza, în lumina concep- 
tiei noastre marxist-leniniste, patriotice și 
internationaliste, o epopee națională, în 
toate sectoarele artei românești. În acest 
plan, care face parte din programul ideo- 
logic al partidului, se vor înscrie în viitorul 
cel mai apropiat un nou film despre Mihai 
Viteazul, axat pe realizarea primei unități 
politice a ţărilor române, la 1600, apoi 
citeva filme dedicate cuceririi independen- 
lei de stat, la 1877, precum si filme despre 
Vlad Tepes, Petru Rares, anul 1848 si Uni- 
rea sub Alexandru loan Cuza, despre pri- 
mul partid marxist al clasei muncitoare din 
România, despre lupta Partidului Comu- 
nist Român. Cit despre modul cum vom 
duce la indeplinire aceastá operá, indica- 
tia de partid este să nu facem filme care să 
ilustreze cărţile de școală, ci opere de artă 
originale si competitive. De exemplu, este 
aici de față regizorul Mircea Daneliuc, 
căruia i-am încredințat să realizeze filmul 
Petru Rareș. Este adevărat că scenaristul 
la care ne-am oprit pare uneori să vrea un 
Rareş care să semene cumva cu Mihai 
Viteazul, dar acest lucru este imposibil, 
nu numai pentru cá nu ținem să transfor- 
măm un succes într-o rețetă, ci pentru că 
Rareş, ca toti marii noştri domni, a avut 
personalitatea sa inconfundabilă şi ne-a 


Mare ra Danciu: Eu n-am făcut încă 
film istoric, deşi acela la care lucrez acum 
s-ar putea considera ca atare: e vorba de 
Foc în iarbă, în care evoc fapte ale comu 


N OERE iii E N i i P —————ÉUE—— 


WPa WPa wwa WNA WPA WPA GI 


niştilor români din 1939. Cit despre filmul 
pomenit aici de directorul Casei de filme 5, 
vreau să arăt că Rareș a fost o personali- 
tate fascinantă și foarte contradictorie, 
avind, printre altele, particularitatea că a 
domnit de două ori şi că cele două domnii 
ale sale par să se nece reciproc sau să fie 
complementare: o domnie turbulentă, în 
care voevodul s-a bătut pentru neatirnare, 
pentru întregirea țării, şi o altă domnie, 
în care eroul se sacrifică pentru neam prin 
cuminftenie, pentru supraviețuirea ţării, fără 
a putea neglija, din acest tablou sumar, 
meritul cultural al domnitorului român din 
perioada renascentistă. Cert este că per 
sonalitátile istoriei noastre nu pot fi reduse 
la un numitor comun și că de intelegerea 
acestui adevăr depinde calitatea și succe- 
sul filmelor viitoare. 

Dr Dumitru Matei: Este imbucurátor 


că alit producători cit şi autorii, făcînd 


artă respectabilă — cit din dorința exce- 
sivă de a sublinia unele idei, altminteri 
destul de clare. Ideile reies limpede din 
acţiune, dar noi ținem să le si mai decla- 
rám explicit in dialog si sá le mai ampli- 
ficăm si cu muzică, de frică să nu se piar- 
dá cumva sau sá nu se inteleagá cu totul 
altceva. Or, trebuie să ne asumám, in sfir- 
sit, ráspunde[éa creatiei noastre, avind în- 
credere deplină în puterea sugestiei ar- 
tistice. 

lina Petrescu: Si, mai ales, avind in- 
credere in capacilatea de înţelegere a pu- 
blicului nostru. 

Amza Pellea: Noi avem șansa de a trăi 
o cotitură senzalionalá în viața unui neam 
care și-a luat soarta în propriile miini. De 
aceea trebuie să simțim și să redăm și 
grandoarea și frumusețea și omenescul 
acestui moment. Se intimplá mutații lingă 
noi, în viața vecinului meu din bloc, în casă 


ciate și de public, cel puţin în raza Între- 
prinderii cinematografice a municipiului 
București, din premierele anului 1975 — 
Toamna bobocilor si Filip cel bun, iar 
din 1976 — Cursa și Mere roșii Este ade- 
vărat, însă, că mergind cu filmul Singură- 
tatea florilor în diferite colectivități, inclu- 
siv în mijlocul lucrătorilor de la I. T.B., am 
auzit multi spectatori punind întrebarea: 
— De ce doctorul care apare în film este 
atit de negru, atit de egoist si atit de con- 
vins de propria sa nimicnicie, incit singura 
lui preocupare pare să fie a ne convinge 
și pe noi cit de rău e? 


irina Petrescu: Totul este o chestiune 
de talent ș d sinceritate a creatorului. 

Alexandru Tatos: Nu numai a crea- 
torului, 


lina Petrescu: În primul rind a creato- 
rului. Eu nu pot să atribui nimănui vina că 


Creatori şi beneficiari la o masă perfect rotundă 


aici mărturia unor căutări creatoare, au 
sesizat riscul pe care- reprezintă viziunea 
sterilizată, standardizată, fals-intelectualis- 
tă, ale cărei semne le-am simţit de altfel şi 
noi în unele filme recente. Acesta e tere- 
nul pe care trebuie să dăm bătălia si s-o 
ciștigăm, pentru că atunci vom fi ciștigat 
implicit un teren sigur în inima și în con- 
știința spectatorilor. Asta mi se pare fun- 
damental. 


Ni se deschide o largă 
poartă spre demnitate. 
Să pásim spre ea, 
ráspunzind noi înşine 


de filmele 
pe care le facem, 
în fata spectatorilor 
de azi și de miine 


; Cu toţii ne dăm seama 
astăzi că o idee care nu reuşeşte să im- 
presioneze si lasă rece pe spectator, se 
intoarce ca un bumerang impotriva bune- 
lor intentii ale autorului. Ne dám seama cá 
filmul lozincard nu poate decit sá minima- 
lizeze realitatea crezului nostru si sá dimi- 
nueze eficienta operei educative pe care 
o avem în vedere. Similar cu ceea ce se 
întimplă în planul activităților productive, 
în cincinalul revoluției tehnico-stiintifice, 
trebuie să im si în cinematografie o 
mutare de nt asupra calității. Mă refer 
atit la filmul istoric, cit şi la cel de actuali- 
tate. Este cert că in ultima vreme au apărut 
filme remarcabile atit prin puterea de obser- 
vatie asupra mediilor în care trăim, cit si 
prin elocventa transfigurárii artistice a fap- 
telor de viață. Dar si filmele de actualitate 
şi cele istorice suferă incă, poate nu atit 
de retorică — fiindcă retorica este şi ea o 


la mine, în familia mea, pe care noi Incă 
nu le-am surprins. Cunosc, de pildă, Com- 
binatul chimic de la Pitești, unde au venit 
in masă oameni din sate, țărani care au 
învăţat surprinzător de repede, cu acea in- 
teligentá nativă, românească, să lucreze la 
mașini electronice, dar cite unul, cînd plea- 
că, mai fură cite un beculet «pentru copii». 
| s-a dat casă la bloc şi are tot ce civilizaţia 
urbană a creat, dar mai crește si o găină 
în baie. 

ica: Am trecut pe nesim- 
tite, dar cit se poate de firesc, de la filmul 
istoric la problemele actualitátii De aceea 
aș vrea să spun în acest moment că, încă 
de cind a vorbit aici tovarăşul Petre Sálcu- 
deanu, mă gindesc că eu, în calitate de 
colonel de justiție, as putea să ofer oricá- 
rui scenarist nenumărate dosare din care 
să se vadă, pe fundalul progresului social 
pe care-l trăim, că setea de dreptate a 
acestui popor si procesele morale care 
l-au caracterizat dintotdeauna, cunosc 
astăzi forme noi, de o mare originalitate. 
Eu ştiu, din proprie experienţă, cit se face 
în țara noastră și ce merit îi revine tova- 
rásului Nicolae Ceauşescu personal în 
lupta pentru a introna în ţară legea, echita- 
tea, omenia, principiile unei societăţi so- 
cialiste multilateral dezvoltate. Nu-mi dau 
insă seama în ce măsură cinematografia — 
care a realizat cu succes filmele istorice 
pomenite aici — e destul de apropiată de 
această luptă, pentru continua perfectio- 
nare a societăţii noastre. 

Ştefania Pircălăbelu: Legat de ce a 
spus tovarășul colonel, vteau să întreb de 
ce, în mai toate lilmele noastre de actuali- 
tate, de la Despre o anume fericire la 
Zile fierbinti, de la Trei scrisori secrete 
la Mere roșii, eroii principali sint de obi- 
cei directori sau directori adjuncti, ingineri 
sau medici,si mai niciodată simpli munci- 
tori? lar atunci cind e vorba de un simplu 
muncitor, ca în Trei scrisori secrete, lui 
i se aud doar pașii și ar urma să apară in 
film după cuvintul «sfirsit». 

Cecilia Tănăsescu: Eu nu sint în mă- 
sură să răspund la aceste întrebări si cri- 
tici, dar, de ce să nu recunoaștem, cine- 
matografia românească ne-a oferit în ulti- 
mii ani un număr însemnat de filme de 
actualitate. Am reţinut ca reuşite, apre- 


filmul meu este un film schematic, char 
dacă ştiu si știm că la aceasta Isi mai aduc 
si alţii contribuţia. Cred cá este cazul să 
reconsiderăm rolul eticii creatorului, să nu 
mai despártim atit de net caracterul omu- 
lui de calitatea operei, să nu mai căutăm 
totdeauna explicaţii exterioare pentru re- 
zultatele slabe. Pentru că nu se poate face 
artă militantă, patriotică, decit cu o mare 
investiție de crez personal, cu o conduită 
de militant. Partidul ne oferă această uriașă 
poartă deschisă spre demnitate. Demni- 
tatea artistului mi se pare astăzi cerința 
numărul unu: a ști să răspunzi, tu însuţi, 
în fața spectatorului și a zilei de miine. 

Dumitru Fernoagă: Să discutăm con- 
cre e pildă, Mere roșii de Alexandru 
Tatos este un film polemic, un film care 
militează pentru echitate, în sensul codu- 
lui etic comunist, eroul sáu se bate «pină-n 
pinzele albe» pentru dreptatea lui, pentru 
ceea ce înțelege el și înțelegem şi noi prin 
omenie, prin spirit de partid. Că, pe ici pe 
colo, e vizibilă schema — că negativul e 
cam sarjat si, ca să fie sarjat mai ușor, e 
prezentat doar ca adjunct, nu ca director 
de spital, cá acel colectiv de medici reac- 
tioneazá automat-pozitiv, spre a indrepta 
balánta — e tot atit de adevărat. Probabil 
cá și regizorul si scenaristul si producá- 
torul au partea lor de merit si de vină in 
toate acestea. Sintem insă in fata unei 
reușite, care nu e singura. Şi filmul lui 
Dinu Cocea, Instanța amină pronunța- 
rea, merge în acelaşi sens, ca să nu mai 
vorbim de filme mai vechi, ca Puterea și 


Adevărul sau Vifornita. În toate aceste 
filme e vorba tocmai despre acea sete de 
dreptate si de noile ei infátisári, despre 
care vorbea tovarășul colonel. Cit despre 
critica făcută filmelor noastre, în sensul că 
în ele apar prea rar eroi-muncitori, o găsesc 
pe deplin întemeiată. Dar trebuie să fim con- 
stienti de faptul că chiar dacă vom aduce 
în prim-plan un șofer de taxi, nu vom obține 
automat un alt rezultat decit cel din Sin- 
gurătatea florilor, Un zimbet pentru mai 
tirziu sau Despre o anume fericire. 


Să facem filme despre 


aceşti oameni minunați: 


comuniștii 


Ing. Dan Tiron: Am mai putea adáuga 
si noi alte Titluri. Dar e prima dată cind 
avem ocazia sá stám la o masá rotundá cu 
producátori si realizatori de filme, cu actori 
dintre cei mai buni pe care-i avem. De 
aceea ne bucurăm că, înainte de a critica, 
putem să observăm că, la ora actuală, 
cinematografia noastră se orientează mai 
term spre actualitate. Si nu cu replici 
«ca-n filme», ci Infátisind oameni adevă- 
rati, care traduc lozincile în fapte. Oriunde 
ati merge, In orice întreprindere, veţi găsi, 
dealtfel, pe «acei oameni minunați» care 
au făcut cincinalul în patru ani si jumătate, 
veţi găsi eroul comunist, ancorat în viața 
productivă si avind sarcini precise pe care 
le rezolvă, se zbate pentru ele, mult de tot, 
chiar dacă se întimplă să fie şi el uneori 
nebărbierit sau cu probleme personale ne- 
rezolvate. Comunist este, de pildă, tinărul 
medic din Mere roșii, deși personajul nu 
e realizat după tipare cunoscute. Este un 
comunist curajos, un comunist-om, care 
nu se gindeste la situaţia lui, ci la ceea ce 
vrea să facă, la viaţa celor pe care-i are in 
grijă, iar atunci cind stă la capul bolnavu- 
lui care dă să moară, li spune pur si sim- 
plu: — «Mă, să nu dai ochii peste cap, că 
te iau la palme!» Spectatorul se bucură, 
reține acest firesc. 

Mircea Daneliuc: Mi-a plăcut foarte 
mult formula dumneavoastră «lozinci ca-n 
filme». Pină acum am auzit spunindu-se 
«ca-n filme» doar cind era vorba de acti- 
uni spectaculoase, de vreun decor mirific 
sau de o iubire mai nepăminteană, în așa 
fel încit performanta asupra căreia ne atra- 
geţi atenţia, cu «lozinci ca-n filme»innoieşte 
acest nedorit «specific cinematografic». 

Alexandru Tatos: Discutia noastră tin- 
de să arate că Tratarea artistică a temelor 
decide valoarea unui film. Dealtfel, ca să 
mă refer la o experienţă proprie, majorita- 
tea cronicilor la Mere roșii au remarcat 
și ele, ca o virtute, adevărul de viață pe 
care-l contin unele imagini, detaliile rea- 
liste, firescul interpretării s.a.m.d. Aș vrea 
însă să spun că acestea sint condiții obli- 
gatorii, preliminarii, pentru orice film şi că 
demonstrația autenticității, a firescului şi 
a profesionalismului în filmul românesc, 
nu e totuși de dată recentă. Oricum, nu 
cred că de aici ne pot veni, in acest mo- 
ment, mareie cistig si noutatea. Pe treapta 
pe care ne-am ridicat, ar fi de luptat impo- 
triva prejudecáfilor si a comoditátii, mai 
ales pentru un ciştig de problematică. 
Chiar in raport cu celelalte arte, cinemato- 
grafia abordează încă timid actualitatea. 
Este ciudat că ne plingem de lipsă de sce- 
narii, cind lucrările de căpătii ale prozei 
noastre noi, cum ar fi romanele lui Marin 
Preda sau ale lui D.R. Popescu, fără a mai 
vorbi despre nuvelistica foarte bogată, de- 
dicată prefacerilor revoluţiei socialiste, nu 
şi-au găsit nici ele locul în producţia de 
filme. Există părerea că pe ecran nu s-ar 
putea trata subiectele dramatice şi cazu- 
rile dificile, Intrucit filmul are o audienţă 
incomparabil mai largă decit literatura sau 
teatrul. Cu alte cuvinte, tocmai ceea ce 
constituie una dintre virtuțile revoluţionare 
ale artei noastre, s-ar transforma într-o in- 
firmitate. lată o temă teoretică demnă de 
dezbătut, dacă sintem convinşi că filmul 
trebuie să dea opere valoroase si să stea 
alături de celelalte arte în frontul nostru 


(Continuare in pag. 9) 


Masă rotundă realizată de 
Valerian SAVA 


Cinema: La capătul acestei discuţii. purtată sub semnul marelui eveni 
ment din viaţa naţiunii noastre, care este Congresul educ 
culturii socialiste, putem spune că am verificat o 


i politice si a! 


in plus cit de stimulator 


cit de fertil este indemnu! pe care tova 


mereu in acest sens 


j in 


romar 


să ne si angajàm că vo 
din ce in ce mai eficiente acest dialog 


nem nu numai sá và mu m, 


pe 
na 


q 


Prim tur de maniv 
adevărul, 
marele spectacol 
al istoriei 


— În ajunul acestui astep- 
i tat prim tur de manivelă, 


vă  rugám, Constantin 
Vaeni, să evocăm impre- 
ună punctul de plecare al 
noului nostru film despre 
Mihai Viteazul. 

— A tost, după cum știm cu toții, o indi- 
catie directă dată de tovarășul Nicolae 
Ceauşescu la Întilnirea cu membrii Consi- 
liului Asociaţiei cineastilor, de a se face 

„incă un film despre Mihai Viteazul. Nu 


c 


unul care să repete realizarea anterioară à — 


lui. Sergiu Nicolaescu şi Titus Popovici, 
deci nu un film despre întreaga domnie, ci 
o dezbatere politică axată pe ideea unirii, 
o dezbatere foarte bine ancorată în ade- 


vărul istoric. Propunerea concretă mi-au fă- 


cut-o scenaristul Eugen Mandric și apoi Ca- 
sa de filme Unu. Ea a coincis cu ceea ce cred 
că trebuie să însemne, în etapa actuală, un 
film istoric românesc. Primul film despre 
Mihai a avut momente foarte bune, foarte 
bine scrise, chiar foarte bine realizate. 
Fiind primul, el avea însă un alt caracter — 
de mare montare, cu figuratie amplă, cu 
bátálii multe, unele foarte bine realizate. 
Ín ceea ce ne priveste.vom face un film-dez- 
batere, pástrindu-ne in formula unei anu- 
mite continuitáti epice. Vom cuprinde pe- 
rioada din viata lui Mihai Viteazul care in- 
cepe după bătălia de la Călugăreni, cind 
ostile voevodului se retrag spre Tirgoviste, 
cetatea de scaun pe care trebuie s-o ia 
cu asalt si unde, pentru prima dată, luptă 
trei domni români la un loc Mihai, Sigis- 
mund al Ardealului și Răzvan al Moldovei. 
Filmul se incheie cu încoronarea lui Mihai 
In Moldova, la laşi, cind unirea celor trei 
Ţări Române este înfăptuită, înainte ca 
marele nostru erou să fie atacat din trei 
părți, de către cele trei imperii. Vom urmări 
deci cristalizarea şi realizarea ideii de unire, 
ca necesitate a momentului istoric, cu tot 
ceea ce aceasta a implicat: dispute politice, 
dispute diplomatice, dispute interne. Vrem 
să-l prezentăm pe Mihai Vodă în toate latu- 
rile personalității sale, fără a neglija spec- 
tacolul. Tinem insă ca spectacolul să 
apară, in acest film, exclusiv din adevărul 
istoric. Documentindu-ne riguros, ne-am 
dat seama că foarte multe evenimente 


» | După De-aș fi Harap Alb 
- i esa Gopo si 
inema mintiri din copilărie de 
i Elisabeta Bostan, regizorii 

| celor două ecranizări se a- 

Æ | dresează din nou neintrecu- 

tului povestitor al literaturii 

române care a fost lon Creangă. În paralel 
cu Povestea dragostei, film pe care lon 
Popescu Gopo II turneazá actualmente 
după «Povestea porcului», Elisabeta Bos- 
tan transpune pe peliculă «Capra cu trei 
iezi». Titlul provizoriu al ultimului film 
citat, care va fi o feerie muzicală, este 
Ma-ma, împărțirea în silabe subliniind 
faptul că e pentru prima dată cind, din 
literatura humulesteanului, se alege pen- 


tru ecranizare un basm dedicat cu precă- 
dere celor mai mici dintre spectatori. 
Ma-ma are şi particularitatea importantă 
de a fi realizat într-o triplă coproducție: 
románo-sovieto-francezá si In trei versiuni. 


Centrul de producție cinematografică 
«Bucureşti», prin Casa de filme Trei, stu- 
dioul «Mosfilm» și societatea «Ralux-film 
Paris» Isi vor înscrie titulaturile pe toate 
cele patru generice pe care vom citi de 
asemenea, alături de numele regizoare: 
Elisabeta Bostan: scenariul — Vasilica 
Istrati, operatori-seli — K Petricenko si 
lon Marinescu;costumele — Florina To- 
mescu-Tomina; in rolul caprei — Liudmi- 
la Gurcenko; iezi sint copiii Luminita 
Mihăescu (binecunoscută din «Veronica», 
Matei Opris si Adrian Cristea; Risul — 
George Mihăiţă, Papagalul — Florian 
Pitis, Veverita — Violeta Andrei, Ursul 
— Oleg Popov, Lupul — M. Boiarski. 


Primul cadru al unui nou film din epopeea națională. 


Un film despre Mihai Viteazul (în interpretarea lui Victor Rebengiuc) 


Clipa de concentrare înaintea primului tur de manivelă 


(Constantin Vaeni — regia, Iosif Demian — imaginea) 


istorice sint dramaturgie în stare “pură, 
asteptind doar să fie imbrácate într-o formă 
literară și cinematograficá. Pentru ca un 


„Capra cu 


Tot atit de intimă este colaborarea si in 
privința partiturii muzicale care va aparține 
lui Temistocle Popa și compozitorului 
francez Gérard Bourgeois, baletul reve- 


film istoric să fie spectaculos, în sensul 
modern, evoluat. al acestei noțiuni, nu e 
nevoie să se forțeze deloc istoria, nu e 


peceti 


nevoie sá aducem, de pildá, un personaj 
dintr-un loc in altul, pentru motivul cá asa 
ar fi mai «cinematbgrafic». Adevărul este 
că, în marile momente istorice, toate per- 
sonajele erau acolo unde trebuiau să fie; 
ele însele erau istoria... Așa, de pildă, un 
element strict autentic si de mare frumusete 
este faptul că la încoronarea lui Mihai la lasi, 
in film se rostește textul exact al jurámin- 
tului de credinţă al moldovenilor de acum 
375 de ani, atestat documentar. Este un 
moment pe care sper să- realizez la înăl- 
timea semnificației si valorii sale emotive 
pentru noi. Un alt «amănunt», inspirat din 
toate documentele istorice autentice, este 
că, la încoronarea de la Alba lulia, Mihai 
refuzá coroana Transilvaniei care i se oferá 
de către nobilii locului, își pune coroana 
Țării Românești, spunind că este deajuns 
o singură coroană pentru toate tările române. 

— Deși film-dezbatere, «Buzduganul 
cu trei peceti» va avea după cite înțeleg 
si scene de mare amploare şi un ritm 
toarte bine studiat. 

— Va fi un film «cu sufletul la gură», 
redind o trăire în permanentă tensiune. 
Inndcá Mihai a fost un om foarte nelinis- 
tit, frámIntat, plin de contradicții. Aşa il 
vreau şi pe interpret, respectiv pe Victor 
Rebengiuc — un temperament nestăpinit 
dar lucid, cu reacții imprevizibile. Mihai 
era un om cu o gindire extrem de profundă, 
capabil să se stăpinească, să judece lucru- 
rile «la rece». În orice caz, Mihai al nostru 
nu este o fire despoticá, nu realizează lu- 
crurile de unul singur, nu «face istoria», 
ci determină o lume întreagă să înțeleagă 
că ceea ce gindeste el e bine, iar cind nu e 
bine — nu dá curs gindului pe care l-a avut. 
De altfel, nu vom realiza un simplu portret 
$i cu atit mai putin o statuie, ci un film de 
grup de personaje, avindu-l in centru pe 
Mihai, iar în jurul lui pe sfetnicii si luptătorii 
care au intrat și ei în istorie: banul Mihalcea 
— interpretat de Stefan Sileanu, Stoichiţă 
din Strimba — Cornel Coman, cărturarul 
Teodosie Rudeanu — Petre Gheorghiu- 
Dolj, călugărul Pamfilie — Toma Caragiu, 
fiul lui Mihai, Nicolae — Costel Fugaşin, 
apoi fraţii Buzesti si intreg divanul țării 
Românești — Duma Postelnicul, armasul 
Sava, slugerul Barcan s.a.m.d. Singurul 
rol feminin important este doamna Stanca, 
pe care o va interpreta Olga Bucătaru, cu o 
partitură foarte frumoasă şi corespunzind 
adevărului istoric, fiindcă unul dintre con- 
flictele sale, Mihai le-a avut chiar în casă. 
Pentru momente de coloratură n-avem timp, 
nimic nu e romantá in film. Vă dati seama 
că distribuția este imensă, cu partituri 
numeroase, roluri interpretate de actori 
cunoscuţi din București, Tg. Mureș, Cluj 
si laşi. Fiecare personaj din film vrem să 
apară ca o personalitate angajată în aceeași 
luptă politică. 


trei iezi“ sau ,,Ma-ma" 


nind artistilor sovietici. 

Filmul beneficiazá de peliculá Eastman- 
Color pentru ecran lat si va avea o lungime 
de 2 400 m. Producátor delegat: Anca Geor- 


gescu. Director al filmului din partea româ- 
nă — Nicolae Codrescu. Monteur-sef: Yo- 
landa Mintulescu. Inginer de sunet: Anu- 
savan Salamanian. 


Regizoarea împreună cu marii şi micii ei actori 
0 și... multi iezi cucuiefi, usa mamei descuieti) 


PUN 


= 


Ultim tur de manivelă: 
cu gîndul la trecutul 


si la 
torul țării 


Filmul inspirat de romanul 

| lui deren Haetuc, Mea 

se apropie sfirșit- Roma 

inema nul — o puternică frescă 

socială a anilor de după răz- 

boi, a anilor de răscruce, de 

puternice frămintări, lupte şi 

destine care se Incruciseazá si din care se 

va profila un nou destin social al ţării 

noastre — a fost, în general, bine primit 

de public și de critică «Apa» urmărește 

parcă in parale! evoluția mediilor si a indi- 
vizilor pe propriile lor coordonate. 

— La încheierea fiimărilor, să incer- 
căm a prefigura, Dinu Tănase, locul 
pe care-l va ocupa in epopeea cinema- 
tografică naţională filmul pe care l-aţi ^ 
realizat după romanul «Apa» de Alexan- 
dru Ivasiuc. 

— În cursul realizării, filmul a avut mult 
de cístigat, prin elementele de viaţă pe care 
le-a incorporat viața personajelor, a am- 
biantelor autentice, a decorului. În special 
relaţiile dintre personaje s-au îmbogăţit 
foarte mult. În realizarea unora dintre mo- 
mente am găsit cu cale să revenim la cartea 
lui lvasiuc, preluind dialogurile scrise ini- 
tial de romancier. Le-am descoperit ca fiind 
noi şi foarte necesare pentru film, întrucît 
ne-am dat seama pe parcurs că in scenariu 
si decupaj comprimasem mult prea sever 
materialul, fortati într-un fel de schema 
celor trei zile sí trei nopţi in care se desfă- 
soará actiunea pe ecran. 

— Ati renunțat la unele scene de masă. 

— Am renuntat, dar nu in defavoarea fil 
mului. El va păstra amploarea si caracterul 
de epopee pateticá ba chiar cred cá in 
acest mod vibrația şi semnificaţia sa poli- 
tică actuală vor spori. Am ținut să dezvol 
tăm tocmai în acest scop momentele cind 
acțiunea se desfăşoară in interioare, înfă- 
lisind mai bine și mai convingător resor- 
turile umane ale acestui moment din revo- 
lutia populará condusá de Partidul Comu- 
nist Román, din lupta prin care poporul 
român insusi a impus puterea democrat- 
populará Ne-am stráduit sá surprindem 
personalitatea eroilor si totodatá nota parti- 
culará a interioarelor si exterioarelor din 
orasul de granitá In care se desfásoará 
intimplárile. lată, de pildă, acest decor — . 
o fostă vilă boierească, de aici, de la Mā- 


nesti-Prahova, care devine in film castelul 


părăsit, sediul bandei lui Piticu. Am filmat - 


in acest decor 500 metri din film, desco- — 


perind aici nu numai sánsa de a reda pito- 


rescul și bizarul unui personaj, ci mult mai 
mult respiraţia specifică a locului şi a 
epocii, Dincolo de ceea ce ne-a sugerat 
romanul, ne-am imaginat că, înainte de a-l 
găzdui pe Piticu , vila a putut servi, succe- 
siv, ca sediu de stat major, in timp ce 
frontul a trecut aici, într-o parte si in alta. 
Am populat, în consecință, camerele, holul, 
intrarea şi scările cu o infinitate de obiecte 
care definesc momentul istoric, pe cit de 
colorat pe atit de just o lume se năruie 
si alta se aflá in prag. Vechea lume era 
concretizatá intr-o multitudine de obiecte, 
noua lume, deocamdată — doar prin citiva 
oameni, prin trimisii Partidului Comunist 
Român și ai armatei române — Amza Pelea, 
Petre Gheorghiu si ceilalți care intră in 
vilă ca să captureze banda speculantului 
şi-l descoperă pe acesta spinzurat lar in 
jur măști „militare, paturi de campanie, 
armament, arme de vinătoare, o masă de 
biliard alături de saci plini cu produse de 
speculă, un amalgam de obiecte decorative 


— coarne de cerb şi alte trotee de vinătoare, 
o lunetă cu care Piticu se uitase la mulți- 
mea care asedia vila, fără a mai pune la 
socoteală candelabrele, sfeșnicele, tablouri 
de epocă, baloturile de paie rămase de la 
oștile care au trecut pe aici şi, în fine, 
citeva oi care circulă și ele prin spaţiul 
nostru. A fost un cuib bine aşezat, de 
bătrini gospodari, iată şi mobila de epocă 
somptuoasă, dar şi o cască “spinzurată de 
un sfesnic, iată si o fostă í cameră a copilului, 
cu pápusile rupte, rămase pe un scrin si 
un alt tablou de „epocă pe 
jucau tintar. O lume setea care așteaptă 
să revină la viață. Pe stăpinul ei vechi 
E -am cunoscut bine, este acest Piticu „care, 
contrar | unor | așteptări, în film nu va apare 
deloc drept o sperietoare sau un monstru. 
Este un bărbat in putere — de unde si 
contradictia romantică dacă vreți intre | po- 
reclă şi apariţie, pentru c cà George | Constan- 
tin are prezenţa pe care o are. Asupra între- 
gului film, ca si asupra romanului, planează 


Ultima pagină a vechii istorii 


in picioare, 


Patetismul: un gest. interior 
(Amza Pellea si Gabriel Oseciuc) 


G orge Constantin si Fory, Etterle) 


intr-un tel teroarea răspindită de Piticu. 
Dar cind îl descoperim, ne dăm seama că 
el este un om aproape obișnuit, cu tabie- 
turile lui foarte precise, cu înțelegerea 
lui mărginită, determinată de jocul de in- 
terese al grupărilor pane într-un moment 
de mare tensiune. Cu alte cuvinte nu accen- 
tuăm elementele patologice, ci determinis- 
mele sociale şi politice, fiindcă | Piticu are 
şi el o politică a lui, ji Lm 
final oae şi se sinucide B. ci 
Care este „ultimul “dumneavoastră 
cuvint, George Constantin? nn 
vreau să vă vorbesc despre filmul 
in care joc si care nu a apárut incá pe 
ecran. Vreau doar atit sá urez succes la 
primul film lui Dinu Tánase care reali- 
zeazá şi regia si imaginea, fiind şi came- 
raman, un film care, sint convins că, pre- 


zentind trei zile si trei nopți « din vial "unui P 
oras románesc de granită in anul 1946, va - 


da viață cu strălucire unuia din momentele 
prin care poporul român şi-a luat soarta în 
propriile sale mlini. 

— Și ultimul dumneavoastră cuvint, 
Amza Pellea? 

— Mă uit cu părere de rău a acest decor, 
la acest castel atit de frumos si atit de 
degradat, printre altele de dragul filmărilor, 
dar sper că el va fi restaurat cindva. Un 
asemenea decor este de mare folos celor 
de la Buftea pentru o asemenea filmare 
de epocă, însă am aflat că această vilă 


ilă 
este un fel de frate mai mic al Pelesului, 
fiind conceputà de acelasi arhitect. La asta 
mă gindesc şi ca interpret, cind îi păşesc 
pragul pentru a o lua în stăpinire, în anul 
de revoluție 1946. Așa au pășit comuniști: 
români în istoria țării, cu gindul la trecutul 

si la viitorul ei. 
Panoramic realizat de Valerian SAVA 
Fotografiile la «Buzduganul cu trei 
peceti» si la «Trei zile > aiino, de 
MIHAIEOPOE 


care bandiții 


La inceputul 
verii. 


099 Vara este anotimpul optim 
pentru producţia de film. În conse- 
cintá la Buftea se lucrează din plin. 
Şase filme se află în etapa de mon- 
taj- sonorizare, cinci în filmare şi 

În ioada de pregătire 


0900 A intrat in producție și pri- 

mul film al anului 1977. Este vorba 
de Oaspeți de seară, după un 
scenariu semnat de Alexandru Si- 
perco, în regia lui Gheorghe Turcu, 
Acţiunea acestui film se inspiră 
din dramaticele evenimente care 
au precedat marele moment is- 
toric de la 23 August 1944. 


99 Pinà la sfirsitul lunii mai 
regizorul Mircea Mureșan filmase 
pentru serialul de televiziune. Toa- 
te pinzele sus, mai mult de 15 000. 
metri din cei 17 050 cit va măsura 
întregul film. Mult a fost, puțin 
mai este. În curind, telespectatorii 
vor fi martorii palpitantelor aven- 
turi pe mările si oceanele lumii ale 
echipajului românesc de pe vasul! 
«Speranţa». 


099 Echipa filmului Bunicul şi 
doi delincventi minori (regia Ma- 
ria Callas-Dinescu) a incheiat pe- 
rioada de filmare cu sase zile mai 
devreme față de timpul calenda- 
ristic planificat iniţial. Şase zile 
care, din punct de vedere contabil, 
se traduc într-o importantă re 
cere a cheltuielilor de producție 
Pentru că timpul înseamnă bani. 


099 În prima decadă a lunii 
iulie, la Berlin, se va prezenta în 
premieră filmul stiinfifico-fantastic 
TEM-4, producţie a studiourilor *... 
DEFA, realizat cu concursul Cen- 
trului de producţie cinematografi- .. ME 
că de la Buftea. Patru dintre inter- + M 
pretii români ai filmului, Silvia Po- i 
povici, Violeta Andrei, Mihai Me- _ 
reufá și Zephi Alsec au primit in- 
vitatii la viitoarea premieră. 


999 Ce! mai aplaudat debutant 
al acestui an, e vorba de regizorul 
Mircea Daneliuc (Cursa), a intrat 
în producție cu scenariul Foc în 
iarbă, titlul provizoriu, pe care-l 
semnează împreună cu Beno Mei- 
rovici, Acţiunea filmului se petrece 
în anul 1939, iar eroul, interpretat 
de Constantin Diplan, este un ga- 
zetar de fapt divers care, de-a lungul 
a patru zile, trăieşte o experiență 
ce-i va da o nouă înțelegere a eveni- 
mentelor la care este martor. După 
acest film, Mircea Daneliuc inten- 
ționează să revină la actualități, in 
acest sens el scriind un scena 
după romanul «Navetiştii» de Ni- 
colae Tic, pe care l-a predat Casei 
de filme 5; X 


099 Filmul Cuibul salaman- 
drelor (scenariul loan Grigorescu, 
regia Mircea Drăgan), coproducție 
a Casei de filme 5 si a unei case . 
producătoare italiene, se va bucu- ` 
ra de o „distribuţie internaţională, 
Alături de actorii români Radu Be- 
ligan, Gheorghe Dinică, Florin Pier- 


sic, Jean. Constantin, Mircea Dja- 1-1, MEME 


conu si Valentin Plătăreanu, vor 
mai apare Stephen Boyd, Ray Mil- 
land, John Saxon, Tony Kendall : 
Woody Strode si Roberto Messina. 


Andrei IRIMIA 


. Filme revoluționare. Filme educative. 
Filme emotionante. Filmele epocii noastre! 


(Urmare din pag. 3) 


€ Prin acest inflácárat poem-manifest 
noțiunea de naţiune va cunoaște mutații in 
perspectiva noastră comunistă. 

€ Expunerea-program a primului secre- 
tar al partidului nostru este o expresie a 
umanismului oamenilor de pe aceste melea- 
guri, a comunistilor de omenie. 

Este un strălucit poem închinat omului: 

— omului liber 

— omului dăruit poporului său 

— omului care gindeste 

— omului care iubește tot ceea ce a creat 

si a dobindit mai ináltátor omenirea, 
libertatea și bunăstarea, buna vecinà- 
tate si neatirnarea, dragostea și buna 
înțelegere între popoarele mari si mici, 
colaborarea internaţională pentru apă- 
rarea și prosperitatea planetei. 

Plecind de la Congres cu această Incár- 
cătură umană si spirituală, certitudine si 
hrană sufletească, meditez cu responsa- 
bilitate sporită asupra lucrărilor pe care 
le am in plin proces de elaborare: filmul 
Colind insingerat, scris de Tiberiu Utan, 
emoţionantă evocare a eroicelor si tragice- 
lor evenimente de la Moisei 

Gindesc cu emoție la un film de actuali- 
tate privind contactele si relatiile noastre 
internationale, locul pe care îl ocupă Romà- 
nia în acest complex moment, moment de 
răscruce, pe care il traversează omenirea. 

Avem datoria ca noi, creatorii de frumos, 
să ocupăm locul cuvenit în acest imens 
amfiteatru, pe acest mare şantier al făuririi 
conștiinței socialiste, edificare la care parti- 
cipá cele aproape 21 de milioane de locui- 
tori al României socialiste. 

Renasc, dupá terminarea acestui congres, 
idealuri şi ginduri statornice ca filmul ro- 
mânesc să participe la tribuna marilor 
confruntări artistice si de idei de pe glob — 
mă gindesc la circulaţia filmului românesc 
pe toate ecranele lumii. 

Avem datoria nobilă ca prin filmele noas- 
tre să cintăm acest minunat popor, geniul 
lui creator, truda şi bucuriile lui. 

Este un titlu de mindrie pentru fiecare 
cineast, ca operele lui să circule în lume 
învăluite de stima si dragostea, de prestigiul 
de care se bucură astăzi pe Terra, România 
si primul OM al ţării noastre. 

Să inălțăm un imn oamenilor de omenie, 
comuniștilor de omenie, stindard şi flamură 
ináltate pe cel mai inalt pisc al acestor 
meleaguri, străjuind Europa şi intitulat sim- 
bolic omul. 


irgil Calotescu: 
Fiecare film trebuie 


să fie o demonstrație 
a patriotismului 
autorului 


Acum, cînd răsunetul celor trei zile nu se 
stinge, ci continuă ca o prelungire In con- 
ştiinţa fiecăruia, este clipa cind ne alegem 
calea de concretizare a misiunii ce ne-o 
încredințează Programul. 

Pentru mine,ca cineast, aprecierile ca și 
indreptátitele critici adresate celei de a 
șaptea arte de secretarul nostru general, de 
participanţi la dezbateri, mă îndeamnă să-mi 
revăd trecutele realizări dar, mai ales, să-mi 
stabilesc programul personal, să-mi alcă- 


tuiesc un itinerar tematic, care să fie de 
acord cu subiectele apropiate mie, în acord 
cu cerințele majore spirituale ale momentu- 
lui actual. 

Pentru implinirea epopeii nationale — 
tablou glorios în imagini al istoriei celor 
două mii de ani pe acest pámint — má 
preocupá citeva subiecte care sá oglindeas- 
cá perioada luptei partidului pentru elibera- 
rea țării și preluarea puterii, alături de alte 
subiecte menite să ilustreze marile realizări 
socialiste. 

Mă gindesc, de pildă, la satul-erou Moisei, 
care are dreptul să fie așezat in panteonul 
istoriei universale alături de Lidice şi Ora- 
dour, de asemeni la istoricele și răsunătoa- 
rele procese intentate comuniștilor de către 
«ordinea burgheză», procese care s-au 
transformat într-o demonstrație a táriei 
comuniștilor, a devotamentului lor față de 
clasa muncitoare. 

Îmi doresc filme inspirate nemijlocit din 
viața satului, imnuri dedicate țăranilor coo- 
peratori care duc mai departe tradițiile 
strămoșești. 

La educarea tinerei generaţii în spiritul 
sacrificiului omului socialist, scenariul lui 
loan Grigorescu, «Un autobuz pentru moar- 
te» care mi-a fost încredinţat spre filmare, 
va adăuga exemplul abnegatiei si al erois- 
mului cotidian. 

Ca documentarist, Imi propun multiple 
subiecte, toate urmind sá reliefeze trásátu- 
rile generoase ale omului nou, lupta aces- 
tuia cu sine pentru continua perfectionare, 
subiecte care sá reflecte cu sinceritate si 
pregnantá mutatiile care se petrec in peisa- 
jul material si spiritual al Romániei soci 
liste, în viaţa fiecărui constructor al socie- 
u contemporane. 

mi doresc ca în fiecare lucrare cinema- 
tografică să pulseze suflul patriotic revolu- 
nar așa cum a fost el caracterizat de către 
Programul vieții noastre spirituale. 

Îmi doresc ca fiecare film al meu să fie o 
demonstraţie a patriotismului autorului, o 
contribuție modestă la marea și exigenta 
operă de conștientizare colectivă și indi- 
viduală, 


Florian Potra: 
ematograful nostru 


are nevoie 
de creație autentică, 
de mari poeti-militanti 


Începută acum 80 de ani, dificila călătorie 
a cinematografului spre înălțimile cunoas- 
terii poetice a scos în evidenţă, mai ales, 
că filmul constituie Insási forma de artă 
tipică pentru actuala epocă a istoriei — 
literatura si cultura secolului al XX-lea 
fiind puse, emblematic, «sub semnul fil- 
mului». Mai mult: în prelungirea cunoscutu- 
lui binom artă-industrie, s-a conturat şi un 
nou profil de intelectual, cineastul, «homo 
philmicus», prin excelență al timpurilor 
moderne, deoarece este atit un exponent 
al culturii stiintifico-tehnice, «cu viitorul 
in singe», cit si al culturii umaniste tradi- 
tionale, pentru care, deseori, «trecutul 
constituie o metaforă a prezentului». Acest 
nou tip de intelectual este menit să reinvie 
renascentista unitate, ideală și practică, 
dintre viață si artă, anulind periculoasa 
ruptură dintre artist si societate. 

Aparitia si stimularea, In tara noastrá, a 


filmul românesc si publicul sáu 


Stagiunea văzută la laşi 


La încheierea stagiunii de primăvară, înainte de sezonul esti- 
val, as vrea să împărtășesc citeva păreri despre filmele româ- 
nești, așa cum se văd ele din unghiul cinematografului nostru. 
«Victoria» este cea mai mare sală de proiecție din lași, un cine- 
matograf modern, situat chiar in piaţa Unirii, cu 800 de locuri 
şi un plan anual de spectatori de un milion și jumătate. Mă 
bucur că, în condițiile unor obligaţii atit de mari, filmele romă- 
nesti ale acestei stagiuni, îndeosebi cele de actualitate, cu 
caracter de dezbatere politică, s-au situat deasupra indicilor 
de plan, atrágind cite 3 000—5 000 spectatori zilnic. Astfel, 
judecind după aprecierile publicului și după afluenta la casă, 
unul dintre cele mai bune filme ale stagiunii. se profilează a fi 
ultimul — Instanța amină pronunțarea, care a avut premiera 


la lași în aceeași zi cu spectacolul de gală din București. Con- 
cluzii asemănătoare am tras după premiera filmelor Mere roșii 
și Zile fierbinţi. În general, aș semnala in ceea ce ne privește 


unei asemenea figuri de intelectual — poet 
si inginer deopotrivă — se datorează Inte- 
leptei, clarvăzătoarei politici a Partidului 
Comunist Român, care a statornicit bazele 
materiale, spirituale și morale ale cinema- 
tografiei românești, cuprinsă organic în 
plasma întregii culturi şi civilizaţii naționale. 
O vreme, aceste baze nu au fost folosite 
pe deplin. În 1975, însă, concretizind apelul 
si indicatia dată, încă din martie 1971, de 
secretarul general al partidului, cineastii 
nostri, printr-un efort colectiv, au atins 
pentru prima oară cifra planificată de 25 de 
pelicule de lung metraj. Astfel, prin realiza- 
rea mai multor filme a crescut șansa de a se 
obține şi mai multe filme bune. În lumina 
legii cantităţii care devine calitate, producţia 
sporită inlesneste apariția unor fenomene 
pozitive, și e de ajuns, cred, să subliniez 
ideea că, In direcţia diversificării, filmografia 
unui singur an, 1975 tocmai, a permis 
declanșarea a nu mai puțin de 6 debuturi 
regizorale, toate 6 sigure ca meserie, dar 
cel puțin două anuntind talente deosebite. 

Calitatea filmelor noastre continuă să fie 
totuşi amenințată, adesea, de tendinţa și 
voința de a se aglomera toate sau cit mai 
multe din adevărurile vieţii într-un singur 
film. Cantitatea de informaţii, de mesaje, 
creşte peste măsură: dar cine vrea să spună 

rea mult, sfirseste prin a nu spune nimic. 
n acest sens, consider că producătorii 
cinematografici nu folosesc pină la capăt 
întregul registru de resurse și de genuri 
ce le stă la dispoziţie. Un film documentar 
poate să satisfacă anumite necesităţi ale 
momentului, atit ca informaţie și propagan- 
dă, cit şi ca educatie-formatie, lásindu-se 
filmului de lung metraj funcția sa specifică, 
particulară, relativ autonomă, de formă ar- 
tistică a cunoașterii și educării — si de ce 
să uităm? — a plăcerii, a desfátárii estetice, 
pe care nici o altă activitate intelectuală, din 
afara artei, nu o poate, în nici un caz, înlocui. 
Filmele-comandă, documentare, ar trebui 
să fie mai frecvent decit pină acum solici- 
tate ca mijloace pedagogice, de influențare 
și modelare a constiintelor, pe teme de 
imediatá rezonantá, la cererea organisme- 
lor şi instituţiilor interesate. Filmele de lung 
metraj, în schimb, ca autentice opere de 
artă, ar trebui să poarte, la modul ideal, 
menţiunea: «film realizat la cererea poporu- 
lui român». 

Și încă o problemă, cu înțeles de sugestie. 
În toate domeniile artei — de la muzică la 
balet, de la pictură la teatru — principalul 
rezervor de talente îl reprezintă mișcarea 
de amatori, cenaclurile artistice, școlile 
populare de artă. De aici, din această 
imensă pepinieră, se face trecerea, bine- 
înțeles prin urcarea treptelor de Invátámint, 
spre profesionalitate. În ceea ce priveşte 
arta filmului, o asemenea trecere se dove- 
dește mai anevoioasă, deşi activitatea cine- 
cluburilor este din ce în ce mai amplă și 
mai fecundă. La clasele de regie, de opera- 
torie si de filmologie ale l.A.T.C. parvin 
citeodatá si tineri cineasti amatori, dar nu 
în mod-sistematic și prioritar, cum cred că 
ar fi firé&c. De aceea raportul dintre misca- 
carea de cineamatori și institutul de invátà- 
mint superior merită să fie studiat cu mai 
multă atenţie si eficacitate. 

Tovarășul Nicolae Ceaușescu ne-a re- 
amintit cu strălucită elocventá, in expunerea 
program cu care a deschis Congresul, că 
arta se hrăneşte intotdeauna dintr-o prac- 
ticá de masă, iar existența, în speţă, a unui 
cit mai mare număr de cineamatori inseam- 
nă cel mai eficace motor, cea mai proaspătă 
sursă de apă vie pentru creaţia artistică 
De autentică creaţie artistică și de mari 
poeti-militanti, revoluționari — ai ecranului 
are nevoie cinematograful nostru. 


un anumit sincronism între opiniile critice ale publicului sau 
specialiştilor și rezultatele încasărilor, sincronism explicabil 
şi prin specificul oraşului nostru, atit datorită tradiţiilor sale 
culturale, cit şi dezvoltării urbanistice și industriale din ultimul 
timp. Aș propune însă ca autorii, casele de filme şi Asociaţia 
cineastilor să includă mai des lasul in itinerariile lor. Îmi amin- 
tesc de marele ecou pe care l-a avut premiera, la cinematogra- 
ful «Republica», cu filmul Zidul, în prezenţa lui Eugen Mandric, 
Constantin Vaeni și alţi cineaști. Sint însă si filme pe care pu- 
blicul le-a respins, cum s-a întimplat cu Casa de la miezul 
nopții, un film care pare rupt 
un gust indoielnic în toate laturi 
şi pină la decor. Putem spune deci că publicul nostru se orien- 
tează bine, în egală măsură după tematica și calitatea filmelor, 
îmbrățişind cu generozitate ceea ce este valoros sau merito- 
riu şi respingind, prin discretă ignorare, ceea ce nu e. 


realitate și contaminat de 
realizării lui, de la subiect 


Hero ARESTEANU 
responsabilul cinematografului 
«Victoria» — lași 


Asociaţia cineastilor 


Filmele 
maturității 


099 |n suita manifestărilor 

e de Congresul educaţiei poli 
şi culturii socialis A iația cineaş 
tilor a organizat, la Casa filmulu 
Decada filmului românesc. Sp 
rilor le-a fost prezentată o selec 
reprezentativă din producţia ultimilor 

o adevărată carte de vizită 
cinematografia românească 
zentat in fata marelui forum spiritual 
al intregii natiuni: Puterea si Adevá- 
rul de Manole Marcus, Explozia de 
Mircea Drăgan, Mihai Viteazul de 
Sergiu Nicolaescu, Trecătoarele iu- 
biri de Malvina Urşianu, Drum în 
penumbră de Lucian Bratu, Zidul 
de Constantin Vaeni, Felix și Otilia 
de lulian Mihu, Nunta de piatră de 
Mircea Veroiu si Dan Pita, Cursa 
de Mircea Daneliuc, lustrate cu flori 
de cimp de Andrei Blaier, precum $ 
documentarele Románia Azi de 
tav lonitá, Márturii din Tara de piatrá 
de Paul Orza, Strávechile vestigii 
de la Valea seacá de Petre Sirin, 
Victor Babes de Olimpia Robu, Emi- 
nescu de Jean Petrovici, Iscusinta 
nu așteaptă virsta de Titus Mesaros, 
Jurnalul Floricăi S. de Eugenia Gutu, 
Diminetile orașului de Nicolae Cabel 
şi altele. 869 € in cadrul Săptăminii 
filmului românesc, desfășurată la Cluj- 
Napoca, sub semnul aceluiași mare 
eveniment politic si cultural, a avut loc 
o Masă rotundă la care au participat, 
alături de personalităţi ale vieții clujene, 
regizorii Savel Stiopul si Gheorghe 
Naghi, precum și producătorul delegat 
al Casei de filme 4, Marin Teodorescu 
€ € 0€ Eugen Mandric, director al Ca- 
sei de filme 3, regizorul Andrei Blaier, 
actrița Florina Cercel si producătorul 
delegat Dumitru Solomon au participat. 
la spectacolul de gală cu filmul Prin 
cenușa imperiului, în orașul Vaslu 
999 La Tulcea și Sulina, regizorul 
Gheorghe Vitanidis şi actorii Violeta 
Andrei și Alexandru Repan au avut 
ample discuții cu iubitorii filmului ro- 
mânesc. 999 Premiera cu filmul 
Dincolo de pod, în oraşul Si- 
biu, a oferit cadrul unui viu dia 
og intre elevii Şcolii de ofiţeri 
«Nicolae Bălcescu» din localitate şi 
realizatorii filmului: regizorul Mircea 
Veroiu, operatorul Călin Ghibu și arhi- 
iectul scenograf Nicolae Drăgan 
0 0 0 În localitatea limitrotă studiou- 
rilor Centrului de producție cinem 
graficá, la Buftea. Asociaţia cineasti 
a organizat, in colaborare cu Centrála 
România -film și organele locale de 
partid şi de stat, o gală de filme sub 
egida «Trecutul de luptă al poporului 
şi partidului nostru». Muncitori, tărani, 
intelectuali, tineri şi virstnici, au vizio- 
nat filmele Mihai Viteazul, Puterea 
și Adevărul, Lupeni 29, Asediul, 
Mastodontul și Patima. Vizionările 
au fost prefațate de cuvinte de salut 
adresate de cineaști: Constantin Pivni- 
ceru, director general adjunct al Ce 
tralei Románia-film, regizorii Sergiu 
Nicolaescu, Manole Marcus, Mircea 
Drăgan, Mircea Mureşan, Virgil Calo- 
tescu și George Cornea, operatorii 
Nicu Stan şi Marian Stanciu, actorii 
Amza Pellea, Dana Comnea, llarion 
Ciobanu, Dorind Lazăr, Ernest Maftei, 
Mariana Buruiană și Emanoil Pe 
999 Regizorul Mircea Dane D 
preuná cu actorii Mircea Albul 
Tora Vasilescu si Constantin Diplan 
au fost invitaţii Institutului de fizică 
atomică. Discuţiile u referit îndeo- 
sebi la filmul Cursa. € 6 
a fost distribuit un ciclu de filme în 
regia lui Gheorghe Vitanidis: Cipri 
Porumbescu, Facerea lumi 
temir si Muschetarul român. 
gizorul, impreună cu actorul Alexa 

u Repan şi npozitorul Richa 

chanitzky, s-au intilnit cu mun 

Combinatului petro-chimic, cu elevii 
si profesorii Liceului de fizicá si ma- 
tematică din localitate 


filmele poetului 


E sublimă, e indispensabilă, dar 


«Am auzit că s-a făcut un film după o cunoscută comedie de Aurel Baranga. 


Să-l așteptăm, poate că miracolul s-a produ 
Stánesc 
Septil 


Constantinescu, cu Carmen 


^] Medicii consideră «tendința 

spre calambur» drept una 

din cele mai grave boli psi- 

hice. E o maladie în toată 

regula, omologată de stiin- 

tá, care asigură nefericitului 

pacient o pensie de invaliditate de gra 
dul |. Am fost si eu, întimplător, la căpă 
tiiul unui asemenea bolnav şi doctorul — 
o somitate — clătină îngrijorat din cap. 


filmul românesc 
în cifre 


Sergiu |N 

€ În filmografia lui Sergiu 

Nicolaescu se detașează 

de la prima vedere o notă 

caracteristică: marele nu- 

măr de filme realizate. Nouă 

pelicule de lung metraj ca 

regizor (în unele dintre ele 

fiind şi interpret) si 13 alte lung metraje la 

care şi-a adus contribuţia în calitate de 

co-regizor (alături de realizatori de reputație 

internaţională), filme realizate pentru diferite 

case producătoare străine, dintre care unele 

au rulat cu succes şi pe ecranele noastre: 

Vinătorul de căprioare şi Ultimul mohi- 

-tan (1968) cu Pierre Gaspard-Huit, Bătălia 

pentru Roma (1969) cu Robert Siodmack, 

Preria si Lacul Ontario (1969) cu Jean 

Dreville, Lupul mărilor și Răzbunarea 

(1972) cu Wolfgang Staudte, Piraţii din 

Pacific şi Insula comorilor (1974) cu 

Gilles Grangier, Chemarea aurului — 4 

serii (în curs de finisare) cu Wolfgang 
Staudte. 


€ Judecind astfel după numărul filmelor 
realizate fie singur, fie în co-regie, Sergiu 
Nicolaescu apare ca regizorul cel mai pro- 
ductiv din cinematografia noastră, situIn; 
du-se la nivelul celor mai activi dintre realiza 
torii cinematografiilor de prestigiu din lume. 
În 1972 si 1974 a avut cite două premiere 
într-un an: Atunci i-am condamnat pe 
toti la moarte si Cu miinile curate si, 
respectiv, Un comisar acuzá si Nemuri- 
torii Anu! acesta a oferit spectatorilor 
filmul de actualitate Zile fierbinti, iar peste 
putin timp va avea premiera Osindei. 
Va fi astfel cel de a! treilea an de «premiere 
duble». Este singurul nostru regizor care 
realizează această performanță pînă la 
ora actuală. 


€ Nu trebuie uitat însă «stagiul» pe care 
regizorul l-a efectuat la studioul «Sahia», 


(Pre de Mihai 
Vasilica Tastaman şi Mircea 


— Ce are? l-am întrebat cind am rà- 


mas numai noi doi. 

—E grav... 

«Tendinţa spre calambu e o boală 
grea, ireversibilă. Am făcut această pre- 
cizare fiindcă observ că în umorul nostru 
și din păcate şi în cel dedicat filmului, 
ironia se confundă cu báscália si ridicolul 
moral cu greşelile de ordin gramatical. 
Lecţia lui Caragiale n-a fost bine asimi- 


o perioadă pe care el o numește «ucenicia 
mea de autodidact» și In timpul căreia 
a realizat scurt-metrajele experimentale 
Primăvara obișnuită, Memoria tranda- 
firului (film memorabil! el însuși) și Lecţie 
în infinit 


€ După aceste scurt-metraje, Sergiu 
Nicolaescu își asumă răspunderea regi- 
zorală a realizării Dacilor — film care în 
producţia noastră se menține încă pe primul 
loc ca număr de spectatori. O precizare 
pentru cititori: filmele în două serii sint 
înscrise în evidenţele Difuzării cu cite două 


nu prea există 


lată. Există, fără îndoială, un comic de 
limbaj «curat murdar, coane Fănică», dar 
el nu se naște din aberaţii gramaticale, 
din strivirea și mutilarea cuvintelor, ci din 
dezvăluirea unei contradicții morale. 

Dar și comediile mai slábufe lipsesc, 
nu trebuie să fim întotdeauna de o fana- 
tică exigenţă. Unii dintre noi au aerul să 
spună «ori capodopera, ori nimic». Pină 
la capodopere mai e drum lung, nu în- 
seamnă că pină atunci să nu mai zimbim 
cit de cit. În materie de comedie avem 
terenul pregătit; avem o excelentă proză 
teoretică, s-a analizat fenomenul în sim- 
pozioane și cărți erudite — si eu am pe 
conștiință citeva asemenea contribuții sti- 
listice — avem o pleiadă de străluciți 
actori comici, avem dramaturgi cu priză 
la public, atunci de ce nu se naște come- 
dia cinematografică? E sublimă, e indis- 
pensabilă, dar nu există. Regizorii cu 
vocaţia comediei sint extrem de rari, atit 
la noi cit si pretutindeni. Comicul prin 
imagini are legi secrete, unii le cunosc, 
alţii nu le cunosc. Nici un regizor nu şi-a 
luat riscul de a face numai comedii; de 
obicei, comediile se fac în momentele de 
răgaz, cind regizorul prinde puteri ca să 
atace un film de analiză psihologică. Sub 
pretextul infantil că în viaţă există si la- 
crimi şi zimbete, și soare și furtuni, genu- 
rile tundamentale, comedia și tragedia, 
riscă să dispară în prea multe opere am- 
bigue, amestecate, care nu sint nici una, 
nici alta. Omul nici nu ride cu gura pină 
la urechi, nici nu se înfioară ca in fața 
«Medeei». 

Parcă in ultima vreme bate totuși un 
vint mai prielnic comediei. Am auzit că 
Mihai Constantinescu a terminat un film 
după o cunoscută comedie a lui Aurel 
Baranga. Să-l așteptăm. Poate că miraco- 
lul s-a produs. 


Teodor MAZILU 


bilete per spectator. La zece ani de la pre- 
mieră — după ce a fost văzut și pe micul 
ecran — Dacii își continuă cariera în 
rețeaua sălilor noastre unde în ultimul an 
a mai fost văzut de 150 000 spectatori. Si 
celelalte filme ale regizorului sint cerute 
în retea în vederea re-programării lor. Cit 
despre Zile fierbinți (premiera, ianuarie 
1976), e cazul să precizăm că numărul de 
spectatori Inregistrați este cel de la 
31 martie 1976. 

€ Fiimele lui Sergiu Nicolaescu au in- 
registrat un succes deosebit nu numai 
in țară, dar si în străinătate: Memoria 
trandafirului a fost achiziționat pentru 
difuzare mondială de societatea Columbia, 
care ulterior a cumpărat, tot pentru difuzare 
mondială, si Mihai Viteazul. Societatea 
franceză Franco-London Film — coproducá- 
toare a filmului Dacii,i-a asigurat acestuia 
difuzarea si în alte țări. Cu mîinile curate, 
Ultimul cartuș, Un comisar acuză, Ne- 
muritorii au fost de asemenea vindute 
intr-un număr de alte ţări. 


2 M Viteazul 
^ (2 serii) 
~ Atunci i-am condamnat 


3. pe toti la moarte 


Filmul ca act politic 


(Urmare din pag. 5) 


ideologic. Şi sintem convinşi de acest 
lucru. nu numai teoretic, devreme ce cine- 
matografia noastră a produs un film ca 
Puterea și Adevărul inainte ca teatrul să 
pună în scenă piesa cu acelaşi titlu si ina- 
inte ca literatura să încerce o asemenea 
cuprindere a experienţei noastre politice 
din primii 20 de ani ai revoluţiei condusă 
de Partidul Comunist Român. 


Dan Cruceru: Desi mă ocup de ma! 
mult timp de probleme ca acelea abordate 
aici, discuţia aceasta intre realizatorii si 
beneficiarii filmului românesc a fost pen- 
tru mine absolut inedită prin concretetea 
ei, prin seriozitatea cu care opiniile au fost 
susținute. Singura idee pe care aș vrea s-o 
sugerez în plus ar fi că filmul românesc, 
dincolo de funcțiile educative și informa- 
tive pe care le are, trebuie să se preocupe 
de formarea, in sensul cel mai complex, 
a propriului său public. Pentru că noi 
n-avem si ar fi dealtfel greu de imaginat o 
școală a spectatorilor de film, la care spec- 
tatorul să se formeze, să înveţe a recepta 
autentic, valid, producţiile cinematografice 
Am văzut, însă, alături de realizările valo. 
roase citate aici şi un film care n-a fos! 
incă citat Casa de la miezul nopții 
Este clar cá acest film nu caracterizeaza 
actualul nivel al cinematografiei noas 
tre şi eu nici n-as vrea să incriminez su 
biectul sau genul filmului. Dar este cert 
că o astfel de lejeritate nu e de natură să 
contribuie la formarea acelui public de care 
cinematografia noastrá are nevoie, pentru 
a o sustine in aspiraţia ei spre realizări su- 
perioare. 


Vasile Vasile: Din discutiile purtate 
aici, reiese cá reprezentantii cinematogra- 
fiei noastre știu foarte bine care sint cerin- 
tele puse de partid in fata acestui domeniu 
al creatiei, iar lectorii, activistii si cursantii 
cabinetului nostru de partid reprezintă și 
ei în perfectá cunoştinţă de cauză pe bene- 
ficiarii operelor de artă. În ceea ce pri- 
veste programul de viitor, lipsurile care 
trebuiesc depășite, după cum am văzut, 
sugestiile, nu se lasă prea mult așteptate 
şi sint convins că ele vor fi luate în consi- 
deratie, atit în ceea ce privește concepe- 
rea și realizarea filmelor, cit şi difuzarea 
şi valorificarea lor pentru milioanele de 
spectatori. 


€ in primele sale trei filme, Sergiu 
Nicolaescu a apărut ca interpret în roluri 
secundare, pentru ca în Cu miinile curate 
să-și asume riscul rolului principal. Riscul 
a fost bine calculat; incepind cu acest film, 
Sergiu Nicolaescu a devenit unul dintre 
interpreții favoriți ai ecranului nostru. 
Popularitatea sa ca actor i-a îndemnat și pe 
alti regizori-colegi să-i încredințeze roluri 
importante: Dragostea începe vineri (Vir- 
gil Calotescu), serialul TV Pistruiatul 
(Francisc Munteanu) Felix si Otilia (Iulian 
Mihu). 

€ Popularitatea filmelor sale — aşa cum 
reiese din declarațiile multor spectatori — 
se datorează atmosferei tensionate, ob- 
servării atente a amánuntelor, dinamismu- 
lui desfăşurării, puternicei conturări a perso 
najelor, fluiditátii naratiunii, toate acestea 
fiind, de fapt, trásáturi care definesc un 
anumit tip de film de calitate. 


Mihai DUTÁ 


Autori scenariu 


Titus Popovici 


Titus Popovici 


Titus Pipovici 


Titus Popovici, Petre Sálcudeanu 


Titus, Popovici, Petre Sálcudeanu 


7. Nemuritorii 


8. Zile fierbinti 500 


9. Osinda 


Sergiu Nicolaescu, Vintilá Corbul, 
Eugen Burada, Mircea Gindilà, 
dupá o idee de Sergiu Nicolaescu 


Adaptare pentru ecran de Sergiu 
Nicolaescu, dupá povestirea cine- 
matograficá «Dupá furtuná» de 
Titus Popovici 


Francisc Munteanu 


Anusavan Salamanian si Sergiu 
Nicolaescu, inspirat dupá «Vele- 
rim şi Veler Doamne» de V.I. Popa 


Carierismul 

pe banca acuzării 
(George Motoi 
şi Tanti Cocea 


. Instanţa 
amină pronunţarea 


Filmul lui Dinu Cocea bene- 

ficiazá de o idee prețioasă, 

idee care, formulată, ar putea 

inema să rásune în constiintele 
noastre ca un apel patetic: 

nu lăsați cátárátorii să se 

catere, mai cu seamă nu 

lăsaţi s-o facă trecind peste cadavre, peste 
cadavre la propriu, nu la figurat. În jurul 
acestei idei, scenariștii — Mihai Opris in 
colaborare cu Dinu Cocea si Gabriel losif 
Chiuzbaian — au construit,cu o vizibilă 
vocaţie a suspensului, povestea unui pro- 
Ges. Încă din generic — foarte bine tensio- 
nat, foarte bine ritmat — ni se comunică 
mobilul procesului si ni se prezintă părțile: 
Intr-o galerie de mină un om moare sufocat, 
lásind în praful de cărbune urma miinilor 
care se agaţă încă si încă, o urmă acuza- 
toare care cere să se facă dreptate; într-o 
celulă, un om cu înfăţişarea blajiná, cu 
privirea limpede, albastră, tipul si chipul 
clasic de nevinovat, așteaptă să fie chemat 
la judecată. Interesul nostru este gata şi 
bioe stirnit, ni s-a comunicat scurt si cu- 
prinzător în imagini clare că, de fapt, lu- 
crurile sint departe de a fi clare, am fost 
puși în gardă că «aici se intImplá ceva», 
că avem de a face cu un mister ce se cere 
dezlegat. Senzatia aceasta de mister se 
accentuează In prima secvenţă a filmului. 
Sintem în plin proces, dar şi în plină derută: 
două depozitii care se bat cap în cap, o 
declaratie neasteptatá, un dubiu, si instanta 
amină pronunțarea. În scenă a intrat un 
al treilea personaj, directorul exploatării 
miniere, și acest om dezinvolt, plăcut la 


vorbirea noastră 
cea din toate filmele 


Considera! terenul autentici- 
tátii depline, tilmul documen- 
tar işi poate vedea vătămată 
această calitate ce-i este da- 
tă prin naştere: autenticita- 
tea, şi datorită, printre altele, 
unui comentariu care se am- 
bitioneazá să infloreascá, prin cuvint, sim- 
plitatea imaginilor. Cunoastem, cu toţii, 
pretentioasele prelegeri ex-catedra, dis- 
cursurile gongorice, torentele verbale care 
imping imaginea undeva, intr-un colt pri- 
zárit al receptárii. Din fericire, in ultima vre- 
me, autorii nostri de documentare s-au mo- 
lipsit de o patimá frumoasă: aceea a captării 
și transcrierii limbajului eroilor pe care-i în- 
fátiseazá. Desigur, există si aici o măsură, 
ca în toate cele, pentru că o redare otova, 
neacordata cu întregul, poate deveni stin- 
gheritoare prin pitorescul ei facil. Un film 
recent distins cu Cupa de Cristal a Studiou- 
lui Alexandru Sahia, anume Mărturii din 
Tara de Piatră al lui Paul Orza, este, din- 
colo de calitățile lui intrinseci, şi un emo- 
tionant spectacol lingvistic, un recital al 
învățătorului Pamfilie Albu din comuna 
Lupsa, căruia «i s-a făcut dor» de steagul 
pe care, în 1918, «lupsenencele noastre 
l-au făcut o noapte si o zi» si pe care, mai 
tirziu, avea să-l dăruiască Muzeului de 
istorie. Muzeograful cu dragoste de locu- 
rile în care s-a născut, profesorul care «a 
refuzat acest post de a mă duce la oras». 
care ştie să țină minunate lecţii despre ceea 
ce inseamnă dragostea față de pámintul că- 


inema 


10 


înfățișare, tip de director care se ocupă 
şi se preocupă de toti și de toate, acest 
pozitiv prea pozitiv poate, mută centrul 
de greutate al filmului dinspre raportul 
victimă-acuzat spre raportul nou creat intre 
el și judecător. Căci judecătorul acesta putin 
teapán, puțin absent, aparent naiv şi timid, 
este primul care simte în numele nostru 
că ceva nu e în regulă în prea pozitiva per- 
soană a directorului. De aici încolo totul 
devine un joc — clasic — între bănuit și 
bănuitor. 

Dinu Cocea și-a construit filmul pe sche- 


riei. El era mina de aur a filmului. El era 
dovada, proba supremă a pericolului ce 
zace în dorinta de cátárare. El era princi- 
palul cap de acuzare în acest proces 
pe care autorii îl intentează carierismului. 
E! era proba, o tristă probă materială a fap- 
tului că da, acest carierism poate deveni, 
fie şi din greşală, fie si din intimplare, fie 
și cu ajutorul unei nesanse, criminal. Aban- 
donarea mizei dă filmului o altă turnură 
El nu mai comunică cu noi pe linia dreaptă 
a mesajului său, ci prin meandrele acestui 
ioc dintre bănuit si bánuitor. El isi părăsește 
nota patetică pentru cea simplu procedu- 
rală. Procesul intentat carierismului se sus- 
pendă, in locul lui se instalează un proces 
obişnuit de «dovedire a vinovátiei», soldat 
în final cu o binecuvenită pedeapsă. Mobilul 
se schimbă, nu mai avem de a face cu 
procesul unor mijloace, ci cu acela al 
unui scop. Condamnabilá, în cele din 
urmă, apare, în cazul de față, dorința di- 
rectorului respectiv de a ajunge in Bucu- 
resti, si nu mijloacele pe care le foloseşte 

Ceea ce pierde pe linia principală a fil- 
mului, Dinu Cocea încearcă, si reușește 
să ciştige, în detaliile lui. În relaţiile secun- 
dare dintre personaje, în acţiunile paralele 
celei principale, în micile amănunte de 
viaţă. Aș spune chiar că centrul de greutate 
al filmului se mută In aceste mici amă- 
nunte. Semnificative. În acel stop-cadru 
al bătrinei táránci, mama celui mort, aple- 
catá să sárute mina binetăcătorului; în 
zimbetele mindre sau temátoare ale mamei 
directorului — admirabil interpretată de 
Tanti Cocea, cuceritor frumoasă, cuceri- 
toare pe rol de mamă grijulie; în micile 
momente «de familie» jucate cu candoa- 
re şi prospeţime de Valeria Seciu pe rol de 
soţie a judecătorului. Filmul lui Dinu Co- 
cea are multe adevăruri cotidiene si suma 
lor creşte cantitatea de autenticitate a fil- 
mului, reușește să imprime o pecete anume: 
aceea a firescului, a vieții obișnuite, Im- 
plintată ca un protest în miezul acestui caz 
neobișnuit. Un mic adevăr este personaiul 
inginerului Varga — interpretat de Con- 
stantin Guriţă, adevăr despre lașitatea «cu 
acoperire»; un mic adevăr aduce soția 
inginerului — din care Gilda Marinescu 
face un personaj contradictoriu, puternic 


n film făcut din multe adevăruri mici, 


puse în slujba unei mari idei 


ma suspensului psihologic foarte potrivită 
acestui film-caz si pe care regizorul o fo- 
loseste cu pricepere. Cu pricepere şi cu o 
bună cunoaştere a legilor genului, el des- 
chide și Inchide piste false, face să func- 
tioneze rind pe rind speranţa și teama, 
descurajarea şi eșecul, victoria și renun- 
tarea fiecărui personaj implicat în proces, 
si creează, de fapt, prin această construc- 
tie, un bun spectacol cinematografic. Nu- 
mai că, în toiul acestui spectacol se pierde 
tocmai miza: cazul. Miza acestui film era 
acel om ce pierea sufocat In adincul gale- 


si slab în egală măsură, împărţit între simţul 
dreptăţii și spaima de urmările acelei drep- 
táti, personaj cu valente tragice pe care 
actrița le acoperă cu prisosintá; un mic 
adevăr poartă în sine acel băiat vesel și 
fără probleme — fotbalistul — un adevăr 
din nou despre teamă si curaj şi amestecul 
lor, personaj din care Constantin Diplan 
construiește cu un farmec mai degrabă 
acrisor, foarte potrivit rolului, tipul de «băiat 
bun», scos din schemele obișnuite; un 
mic adevăr este acea fată blondă interpreta- 
tă de o neprofesionistá (Dorina Apetroaei 


pe numele ei), adevăr despre candoare și 
cinste cuceritoare. Dincolo de aceste ade- 
văruri, situații sau personaje secundare, 
dincolo sau, mai bine spus, în prelungirea 
lor, se aflá principalii: judecătorul si direc- 
torul. Binele şi răul, Justitia si încălcarea ei. 
În rolul judecătorului, lon Caramitru, mai 
favorizat de partitură, reușește să-și con- 
struiască personajul fără efort, ba chiar 
cu o tentă de farmec, deși fără prea multe 
nuanţe, sub nivelul de subtilitate al acestui 
ictor care excelează în subtilitate. 

Mai puţin «servit» de rolul sáu, in mod 
prea vizibil şi dintru început dubios, George 
Motoi reușește totuși să-și creeze «mo- 
mentele» sale și ele se află mai cu seamă, 
si nu întimplător, în partea finală a filmu- 
lui. Nu întimplător, pentru că acolo i se 
oteră personajului șansa acţiunii. Între a- 
ceste două personaje se incheagá o rela- 
tie rece, de joc cu singe rece, rece la supra- 
faţă însă, pentru cá dedesubtul ei fierbe, 
pe de o parte, teama celui bănuit, pe de alta, 
spiritul justitiar si — de ce nu? — orgoliul 
profesional al tinărului judecător. Relatie 
insă care nu reușește să se desprindă cu 
totul din coaja unui anume tipic. 

in general, filmul lui Dinu Cocea se 
bucură de ceea ce se cheamă o distribuție 
prestigioasă: Radu Beligan, Octavian Co- 
tescu, Gheorghe Cozorici, Colea Răutu, 
Draga Olteanu-Matei, actori care își pun 
tot talentul si farmecul personal în crearea 
unor roluri convingătoare, chiar dacă se- 
cundare. O echipă bună de colaboratori 
dintre care i-as cita cu precărere pe Octa- 
vian Basti — imaginea, lulia Gabrea — 
montajul, Richard Oschanitzky — muzica, 
oferă filmului o ținută profesională serioasă 
în general, cu momente de strălucire pe 
alocuri, cum ar fi de pildă genericul, finalul 
sau momentele de subliniere a tensiunii 
dramatice, 

Cu o mai mare putere de concentrare 
asupra temei, cu o mai mare grijă față de 
fondul problemei, Instanța amină pro- 
nuntarea avea sansa să se înscrie în rin- 
dul filmelor noastre importante, ale acelor 
!ilme care cutremură cu adevărat conștiin- 
tele. Asa cum ni se prezintă, el este un 
film in stare sá stirneascá interesul, un film 
care atinge o problemă importantă a exis- 
tentei noastre, chiar dacă nu-i pătrunde 
toată profunzimea sensurilor, un film util 
în peisajul unei cinematografii care-și pro- 
pune, printre altele, să cuprindă cit mai 
larg, larga arie de probleme ale prezen- 


tului nostru. 
Eva SÎRBU 
UE PE e SERRE. E 


Scenariul: Mihai Opris In colaborare cu Dinu 
Cocea si Gabriel losif Chiuzbaian. Regia: Dinu 
Cocea. Imaginea: Octavian Basti, Decoruri si 
costume: Radu Câlinescu. Montajul: /ulia Gabrea. 
Muzica: Richard Oschanitzky. Cu: lon Caramitru. 
Radu Beligan, Valeria Seciu, George Motoi, Tanti 
Cocea, Colea Râutu, Constantin Guriţă, Gilda Ma- 
rinescu, Octavian Cotescu, Constantin Diplan, 
Gheorghe Cozorici, Jean Constantin, Draga Olteanu- 
Matei. 

O producție a Casei de Filme Trei. Director: 
Eugen Mandric. 

Film realizat In studiourile Centrului de Producţie 
Cinematoarafică «Bucureşti». 


ruia li apartii și care a donat muzeului 
mărturii istorice strinse de el o viață in- 
treagă, «spre a fi de moştenire și de cinste», 
nu se sfieste să transcrie In culori hazlii 
reactia celor din sat In fata pasiunii sale 
de colectionar: «oamenii, cind m-au vázut 
că umblu din casă In casă se minunau, 
lásati- că a bolunzit, ziceau unii». «Or să 
ridă de noi — spune la rindu-i soția — a 
bolunzit și doamna învățătoare». O bună 
parte din căldura filmului își are sursa si în 
abila implantare a autenticității vorbirii eroi- 
lor în atmosfera filmului. 

Uneori, autorii se tem de prea multă! 
oralitate si Isi caută, din păcate, salvarea, 
în litera așa-zis sobră a comentariului de 
specialitate. Scurt metrajul Să nu-ţi faci 
chip cioplit, semnat de Eugen Gheorghiu, 
debuta absolut cuceritor, pentru că, inspi- 
rat, autorul evoca migâloasa muncă a res- 
tauratorilor de icoane, sprijinindu-se pe 
mărturii verbale de epocă despre pretui- 
rea meșterilor zugravi: «am pus coadă nouă 
cocoșului lui sfintu' Petru, lei 2» «am pus 
o aripă arhanghelului Gavril, lei 6»; «am 
pus coadă lui Lucifer și i-am ascuţit ghea- 
rele, lei 2»; «am spălat urechile măgarului 
lui Avesalon, lei 3» «am înnoit cerul, am 
curățat luna și am adăugat două stele, 
lei 7» etc. Din nefericire, anonimul care a 
înnoit cerul pentru numai 7 lei este inlocuit 
de un comentator doct care simte nevoia 
să pună punctele pe i și să ne explice prin 
viu grai ceea ce vedem cu ochiul liber. 
Magda MIHĂILESCU 


FIER 


0 vitalitate frumoasă si complicată 


Superbă la Albulescu e vi- 
talitatea sa. Superbă pentru 
că e dramatică. N-aș vrea să 
mă pierd în adjective stiute. 
Actorul acesta nu le merită. 
În pofida prea multor filme 
prin hátisul cărora ne-am pu- 
tea rătăci (și nu o dată l-am pierdut, punc- 
tele mele de reper răminind cele din Pu- 
terea și Adevărul, Cursa, Actorul 
omul acesta şi-a construit cu o rară miga- 
là, cu o inteligenţă rea si o hărnicie cruntă, 
un stil, o marcă, o personalitate unică în 
filmul nostru peste care ochiul nu poate 
trece cu liniștea adjectivelor de circum- 
stantá. 

Ceea ce a descoperit Albulescu în vitali- 
tatea sa — calitate care în cinema duce de 
atitea ori la platitudini lirice și ornamente 
pitorești — este o tensiune esențială. Pu- 
terea artistului constă în acest adevăr: el 
nu se teme de acele ciocniri care descind 
organic, fatal, brutal, chiar nedrept, din 
pofta cu care comandă, munceşte, iubește 
şi există. Albulescu nu crede in inocentá, 
în idilisme, în raiul pe pămint, în veselia 
fără sens, în icoana fără de umbră. (E ade- 
vărat că nici misterul personajelor nu-l 
captivează îndeajuns...). În nici un rol mare 
nu-l vei vedea umil, spășit, călcat în pi- 
cioare, blind, mielusel, în afara infernelor 
discutabile, în afara luptei. În toate luptele, 
vocaţia talentului său — și el e unul dintre 
actorii care și-au înţeles talentul, calitate 
foarte rară — îi cere să conducă, să învingă 
şi să convingă repede, prin însăși apăsarea 
personalităţii sale. El e conștient că «apasă» 
El e conștient de personalitatea sa, de far- 
mecul ei, de Increderea pe care o iradiază — 
ca un fum grav deasupra unui crater de 
vulcan nestins. Farmecul lui nu vine nici 
ipocrit, nici demagogic. Directorii lui — 
memorabili pină şi în felul cum vorbesc la 
telefon, cum rup și aruncă aparatul în 
furcă — energicii lui sint inteligenţi, capa- 
bili, «acoperiţi» de fapte exemplare, devo- 
taţi ideilor mari, urind de moarte lenevia, 
timpenia si dezordinea (Şoferul din Cursa 
— dacă vă uitaţi bine — nu e altceva decit 
un director al camionului). Dramatismul, 
la Albulescu, are insă ca punct de plecare 
ideea conform căreia a fi vital și puternic 
nu Înseamnă a fi și inexpugnabil moral. 
Realismul lui nu pune semnul egalităţii 
între cinste și nevinovăție. E aici o relație 
de mare subtilitate care răpește oamenilor 
săi orice caracter paradisiac, conferindu-le 
însă o dimensiune cu mult mai fascinantă 
decit aceea a «raiului» pozitiv și imaculat. 
Alternativa nu e deloc diabolismul, negati- 
vismul facil, chipul odios, descompus de 
rele. Umanitatea lui depășește schemele 
discuţiilor schematice. «Poţi suride şi să 
tii totodată ticălos» — scrie paroxistic în 
Hamlet, dacă nu și în Danton, de fapt în 
orice piesă bună; poate că de aici, din para- 
fraza acestei lecţii fundamentale de artă și 
caracter, la Albulescu apare atit de convin- 
gătoare drama devotamentelor asaltate de 
orgolii, a inteligenței coruptă de voluptatea 
abuzului de proprie putere, a bárbátiei is- 
pitită nu numai de patima străveche a fe- 


Dialectica forței de a fi om 


meii, ci şi de acea nouă senzualitate a bru- 
talitátii, a ordinului care nu se discută, a 
plăcerii «de a băga lumea în draci» şia o 
face să danseze fără să cricnească. Vitali- 
tatea lui Albulescu — reprimind de atitea 
ori tandretea, cerind vehement o solidari- 
tate, fie si oarbă, dar pateticá somind îm- 
păcări, fie şi tirzii, dar necondiționate — 
își asumă aceste complicații. Ea le stră- 
bate demn, inflexibil, fără angoase, pină la 
capăt. De ce? Nu din artificiu. Ci din prea 
plinul trăirii. Dintr-o sfidare a instinctului 
de conservare. Dintr-o dialectică a forței 
de a fi om. Abia aici — în străbaterea acestui 
labirint de complicaţii inerente trecerii peste 
toate podurile aruncate între două prăpăs- 
tii — se desávirseste arta lui de om al unei 
lumi noi care se naşte în dureri, dar mindră, 
conştientă, ca și el, nu numai de asprimile, 
ci şi de puterea ei superioară. La capătul 
fiecărei «curse», Albulescu rămine exem- 
plar, neatins de vreo sentință, neeticheta- 
bil, apásátor. Pecetea ispășirii rămine Insă, 
de obicei, ascunsă. Dar omul trebuie crezut 
că ştie prin ce trece și va mai trece. Toată 
vigoarea trupului si a minţii sale Iti cere să-i 
dai credit. Suprema culpă a talentului e 
abuzul de incredere în contradicţiile sale 
vitale, la care eu, unul, mă supun. Dispre- 
tuind lamentarea, evadarea în antirealism, 
visind în secret la un echilibru ideal (de 
care o voce si mai tainică li spune să se 
ferească, fiind pentru el semn al nemis- 
cării), eroul lui înfruntă toate acuzele, se 
întoarce spre noi si sfidează pe toti cei 
care-și închipuie că pot trăi eroic în afara 
dramelor din adinc, mistuitoare, ale unei 
conștiințe ce nu se fereşte, lasá, de tune- 
tele şi tunelele timpului ei. 

Radu COSAȘU 


David Hemmings la Buftea: 


„Producţia dvs. de film 
are un potenţial 
de nivel internațional“ 


Aflat împreună cu alți doi producători 
într-o foarte scurtă vizită in țara noastră, 
actorul britanic David Hemmings —cel 
care cu zece ani în urmă a trecut în rindu- 
rile vedetelor de primă mărime datorită 
rolului fotografului din Blow up —ne-a 
împărtășit citeva din impresiile sale după 
ce a vizitat studiourile Buftea: 

«Cred că un om de cinema, ceea ce mă 
consider a fi in tripla mea calitate de 
producátor, regizor si actor, nu trebuie 
să-și limiteze orizontul. Dimpotrivă, e 
imperios necesar să-și investească timpul 
şi banii pentru a dezvolta relaţiile cinema- 
tografice cu alte țări şi, în special, cu acele 
țări care, dat fiind producţia lor mai limi- 
tată, nu au putut concura pină în prezent 
pe piața internaţională cu marile monopo- 
luri ale industriei filmului. lată motivul 
pentru care mă aflu în România. Si pot 
spune acum, după ce am văzut studiourile 
Buftea, după ce am vizionat Cu mîinile 
curate, Veronica și un «cocktail» din 


alte filme, după ce am stat de vorbă cu 
cîțiva dintre cineastii români, pot spune 
deci că producția dumneavoastră de film 
este foarte bună, că are un potențial de 
nivel internaţional. Aveţi de oferit într-o 
cooperare cu filmul britanic exact cit 
avem şi noi. Aveţi o bună organizare, 
excelenți profesionişti, în plus, la dumnea- 
voastră se lucrează intr-un climat foarte 
sănătos. Singurul neajuns imi pare a fi 
acela de a nu fi putut să pátrundeti pe 
piața mondială la nivelul la care filmul 
românesc o merită. Acest lucru se dato- 
rează presiunii economice exercitate de 
marile case producătoare, presiune pe 
care o resimt practic toate cinematogra- 
fiile nationale, cum este si cea britanică. 
De aceea sintem dornici sá gásim aici 
o cale comună pentru a sparge această 
încercuire, producind și distribuind filme 
în ambele limbi: engleză și română» 


A.D. 


Distributii 


Orice începător stie că a face distribu- 
lia unui film inseamnă cel puţin o 
treime din succes. Cu toate acestea 
şi din tot felul de motive, majoritatea 
filmelor lumii au, la o atentă privire, 
distribuții imperfecte: nu numai la rolu- 
rile de a doua mină, ci chiar pentru 
rolurile principale. Motive sint multe, 
nenumărate — şi analiza lor ne-ar duce 
la concluzii intristátoare (sau hilare). 
Am văzut mari vedete a căror glorie 
s-a ştirbit, nu o dată, printr-o eronată 
distribuție. Am văzut filme ce puteau 
fi magistrale —și dacă nu au fost 
explicaţia se poate căuta într-o greșală: 
chiar un mare actor poate rata un rol 
— si vina nu cade numai asupra sa, ci 
mai cu seamá asupra regizorului si 
producátorului. 

Firește, există şi pelicule anodine 
salvate de distribuții inteligente. Fireşte, 
există si curajul regizorului de a atribui 
un rol, mare sau mic, unui actor ce pare 
respins de partitură. E aici și un dram 
de joc de noroc, dincolo de ştiinţă, 
inspiraţie și curaj. 

O distribuţie bine făcută are recenta 
peliculă semnată de regizorul Alexan- 
dru Tatos: Mere roșii. In ea excelează 
Mircea Diaconu care, prin firescul său, 
estompează o parte din schematismul 
intrigii, schematism în parte compensat 
și de unele repiici bune ale talentatului 
dramaturg lon Băieșu. Diaconu este 
un actor făcut pentru cinema — si el 
are dinainte o carierá pe care va trebui 


de acord? 


Întrebare 


— V-aţi întilnit vreodată cu filmul, 
în îndelungata dumneavoastră carieră? 

— Nu, niciodată. 

— Cum a fost posibil? 

—A fost... 

Şi Aura Buzescu zimbește vag, 
desenind, pe chipu-i de fildeş, un suris 
inefabil. Páseste dreaptă, cu distincţie, 
prin grădină, fără povara celor optzeci 
de ani, arborind graţia austeră care i-a 
caracterizat toate apariţiile scenice, în 
ciudata secretară din «Ultima oră», în 
sardonica, monstruoasa Claire Zacha- 
nassian din «Vizita bătrinei doamne», 
în imaginea tristetii din «Trei surori», 
Olga, in regina uscată din «Regele 
moare». Dar în film, nici un rol. Şi nici- 
unul din roluri în film. 

În bogatul fond de documentare al 
studioului «Alexandru Sahia», nici un 
him, în ultimii zece ani, despre un mare 
1ctor român. În cele şaptezeci de pelicu- 
ie ale anului 1975, in care se află, gravate 
in celuloid, chipuri de sculptori, chirurgi. 
pictori, bacteriologi, ingineri, sute și 
sute de femei şi bărbaţi ai lumii ngastre, 


să invete a nu şi-o compromite accep- 
tind jocul întimplării. Vocatia sa de 
actor complet a putut fi remarcată în 
Filip cel bun, apoi în Actorul și săl- 
baticii — unde a ştiut să fie alături, 
valoric, de Toma Caragiu, aflat într-o 
formă irezistibilă pe care nu i-am re- 
găsit-o decit in unele apariţii scenice. 
Mircea Diaconu merită roluri scrise 
pentru el, după cum merită partituri 
care să-l oblige a-și diversifica gama 
de mijloace de care e atit de sigur, supu- 
nindu-l la un efort de compoziţie mai 
complicat şi mai dramatic. Felul cum ştie 
să privească, să se miște și să replice 
este uneori fascinant prin simplitate 
— si de aceea rolurile de «băiat bun» 
care l-au lansat, nu trebuie să-l silească 
a se «specializa» numai in acest gen 
de eroi. În Mere roșii sint citeva scene, 
cele mai bune, care trebuie să-i dea 
de gindit la propria-i carieră pe care, 
de altfel, şi distribuitorii săi vor trebui 
să i-o protejeze, pentru a rămine unul 
din cei mai originali actori pe care-i 
avem, originalitate ce depășește chiar 
tipul impus de el «con brio» 

Gelu IONESCU 


Con brio 


nici un actor, niciunul din acei oameni 
care cu trupul, cu nervii, cu singele lor, 
creează neistovit, In fiecare seară, pe 
scenă, imaginea omului contemporan. 
Scriu mereu, prin ani. cu adincă mihnire, 
despre aceasta și mi se răspunde, 
mereu, prin ani: nu comandă nimeni 
asemenea filme. 

Avem realizări admirabile despre 
cartiere noi, vestigii arheologice, In- 
multirea cormoranilor, aplicaţiile laseru- 
lui, destinul viermelui de mátase, com- 
baterea perfectionatá a infractiunilor 
la legea cirulatiei pe drumurile publice, 
organizarea grádinitelor cu orar redus, 
muncă de noapte în barurile de pe lito- 
ral, desenele rupestre, cauzele tainice 
ale divorturilor, morile de apă si ocroti- 
rea caprei negre în Făgăraș. Dar nici 
o creaţie, nici o peliculă, nici un metru 
de film în care să strălucească unul 
din miile de chipuri nobile păstrate de 
memoria afectivá a generaţiilor cu arma 
dată de lumina scenei. Oare nu merită 
să le ocrotim de uitare măcar cit și pe 
caprele negre? 

— Nici cu filmul documentar nu v-ati 
intilnit, mult stimată Aura Buzescu? 

— Nu, niciodată. 

— Cum a fost posibil? 

— A fost... 


Valentin SILVESTRU 


Un om de cinema: 
+ producător, regizor, actor 


12 


Un ambasador britanic se- 
chestrat, un avion de pasa- 
geri deturnat, pretul ráscum- 
părării evaluat la -imunitatea 
«piraţilor» care au pus la 
cale această dublă acțiune 
criminală — iată pionii unei 
acțiuni ce se anunţă din pregeneric palpi- 
tant-dramaticá si nu-si dezice ritmul si 
surpriza piná in final. Intrigá la ordinea zilei, 
impecabil condusă, concretizind intenţia 
fundamentală a filmului, aceea de a con- 
damna sumbra realitate a proliferării ban- 
ditismului în lumea occidentală 

Dacă am fi la ora anecdotelor am putea 
spune că Răscumpărarea ilustrează unul 
din pamfletele celebrului umorist american 
Art Buchwald cu povestea pasagerului 


Un delict simptomatic: 


pirateria aerului 


care-şi cumpără de la Paris, pentru a ajunge 
la Londra, un bilet pentru Ankara,deoarece 
orarul pirateriilor aerului — aflat la ghiseul 
companiei de zbor — indicá deturnare pe 
această rută... către Londra (!). Dar filmul 
ia realitatea în serios și refuză orice glumă. 
Regizorul Caspar Wrede iși propune o 
relatare aproape documentaristică a unei 
astfel de operaţiuni criminale urmărind 
ambeie unghiuri de vedere: al poliției şi al 
răpitorilor. Dilema In astfel de situaţii este 
mereu aceeași: ori se acceptă necondi- 
tionat pretenţiile gangsterilor si ostatecii 
sint salvati; ori se alege calea confruntárii 
și o dată cu ea se acceptă riscul sacrificárii 
vietii atitor nevinovaţi. Persona cl i 

jate reacționează diferit, in tuncpe de 
interesul pe care-l reprezintă, precizindu-si 
atitudinea printr-o replicá-cheie: 


i 
a tb. 


Coruptie 


pe autostradá 


Pentru a-și marca intenţiile de critică 
socială de la bun început, filmul se deschide 
cu un reportaj de televiziune despre o mare 
grevă a şoferilor de camioane de mare tonaj. 


— seful Sigurantei (un Sean Connery 
calm, sigur de sine, actionind cu singe 
rece, foarte adecvat rolului) — omul ac- 
tiunii forte, stie că: «cine încalcă legea 
trebuie sá suporte consecintele». 

— ambasadorul, cunoscátor al eficientei 
rábdárii atit din zilele rázboiului cit si din 
negocierile diplomatice, se adresează, cu 
un calm cu adevărat britanic, răpitorului 
său, cînd planul suferá o neprevăzută in- 
torsătură: «De acum înainte nu mai de 
pinzi de tine. Aştepri. Asta e foarte rău» 

— soia ambasadorului știind că orice 
emoție poate fi tatală soțului ei grav bolnav 
de inimă, ameninţă autorităţile: «in 30 de 
ani nu am încălcat niciodată regula jocului. 
Acum o voi face!» 

— Scotland Yard-ul furnizează informații 
despre membrii bandei, cu o rapiditate 
demnă de vremurile electronicii, fiecare 
fiind fixat în rețeaua de date computerizate, 
ca într-un insectar. 

— reprezentantul armatei execută ordi- 
nele spunind: «Este o operație de rutină». 
Dar nu de rutină poate fi vorba în această 
încordată partidă de şah, în care piesele nu 
se mișcă după vreo regulă, iar excluderea 
lor din joc inseamná,practic, excludere din 
viață. 

Ca un adevărat arbitru, regizorul conduce 
partida impartial. Abil observator al deta- 
liului, al atmosferei teroarei si al înlăn- 
tuirii fazelor jocului, el reușește să ridice 
filmul deasupra categoriei «de serie» prin 
subtextul său. Respectiv prin proiectarea 
mecanismului acelor interese ce guver- 
nează din umbră existența oamenilor obis- 
nuiti, punindu-le, fără nici un scrupul, viața 
în pericol. Adina DARIAN 


Caspar 
: Sven 


Producţie a studiourilor engleze. Regii 
Wrede. Scenariul: Caspar Wrede. Imagin: 
Nykvist. Cu: Sean Connery, Jan McShane. 


Greva se desfăşoară intr-un climat de incor- 
dare şi de violentă mocnită, șoferii sint 
inarmati si declară reporterului că trebuie 
să fie gata, în orice moment, să facă fată 
tentativelor de intimidare, pe care puterni- 
cul trust ce-i angajează, le încearcă asupra 
lor. Tentative de intimidare, gangsteresti, 
si nu simple vorbe. Pentru cá marele trust, 
vecin cu Mafia In interese, are de apárat — 
şi de ascuns — traficuri ilegale, are echipe 
de ucigași plătiți cu ziua şi metode de 
«convingere» si de «amuţire» a celor ce le 
rezistă. Pe acest fundal, incriminind corup- 
tia și crima, ascunse în spatele-matilor imo- 
bile de sticlă și a marilor afaceri, așa-zis 
legale, se desfășoară odiseea unui tinăr — 
si furios — șofer, care nu acceptă regula 
jocului. EI intră în conflict cu organizatia 
mafiotă a trustului: un conflict evoluind in 
trepte, progresind în violentă, pe măsură 
ce rezistența tinărului la bătăi și santaje, 
la foc si fier, pune în dificultate masinária 
bine unsă a transporturilor ilegale. Filmul 
este construit pe tipicul povestirii de aven- 
turi, al suspensului violent, pe care-l cu 
noastem bine, de la western piná la genul 
polițist. Mai interesantă însă, in această 
nouă versiune a «şoferilor iadului», este 
motivaţia socială a acţiunii, ca si caracterul 
demascator al imaginii unei anumite lumi 
a afacerilor. Sint elemente care ne ajută să 
depășim unele lungimi ale acțiunii, pro- 
venind dintr-o prea sirguincioasă insiruire 
a tuturor situatiilor-tip din filmul de aventuri 


D.c. 
Lll 


Un film de Jonathan Kaplan. Cu: Jan-Michaei 
Vincent, Kay Lenz, Slim Pickens, L.Q. Jones, Don 
Porter, Sam Lews 


O coloană de soldati urcă 
încet un drum de pulbere și 
bolovani. Panoramic lung pe 
trupurile ostenite, panorámic 


lung pe lichenii pirjoliti de 
sità N 


inema 


plan. In grosplan numai bc 
canci. Niciun fundal muzical, doar zgomotul 
paşilor poticniti de oboseală si, din cind in 
cind, un biziit de bondar. Este iulie, luna lui 
cuptor. lulie 1942, în stepa Donului. Donul, 
nu prea liniştit, al lui Șolohov, Donul din 
apropierea Stalingradului, Donul, spre care 
se retrag rămășițele unui regiment de vină- 


O pagină 


de epopee 


tori de tancuri. Oameni pentru care «spe- 
cialitătea de luptă» înseamnă a sti să sapi 
tranșee. Pentru că viața lor depinde in 
primul rind de aceste adăposturi, și numai 
după aceea de precizia cu care ţintesc in 
tancurile dușmane. De altfel, Ei au luptat 
pentru patrie este printre puţinele filme 
de război sovietice în care curajul și erois- 
mul se dezvăluie în condiţiile, deloc specta- 
culoase, ale unei perioade de retragere, de 
defensivă, de infringere chiar. În război 
este cu mult mai greu să fii cura;os pierzind, 
decit să fii curajos cistigind. Victoria e ca 
un drog, uneori poate fi euforică, alteori 
anestezică. Cind eşti învingător şi ataci, 
eroism individual poate să insemne si 
minte inflácáratá in contextul unui entu 

ziasm colectiv. Dar cind esti infrint si te re 

tragi, eroism inseamnă si rezistență, si sa 


Já 
Conversația 


lată un film care, teoretic, 
avea toate premisele pentru 
a fi de acţiune, dar e static. 
Un «static» de cea mai buná 
calitate, cáci el «stá» inde- 
lung pe idei, pe psihologie, 
pe un gest pe o miscare 


inema 


crificiu, dar, mai ales, minte lucidă. 

Soldatii lui Solohov-Bondarciuk fac parte 
din aceastá ultimá categorie de eroi: cate 
goria eroilor-oameni, nu a eroilor-supra- 
oameni. Eroi care viseazá sá stringá in 
brațe o femeie și să bea o vodcă. Eroi care 
au indoieli, nedumeriri, care se întreabă 
dacă nu cumva se retrag pentru că ceva nu 
e în regulă, pentru că nu au luptat ei — și nu 
s-a luptat, in general — așa cum ar fi trebuit 
Eroi care, acuzaţi de o tárancá furioasă că 
sint lași si fug din fata nemților, nu ştiu ce 
să răspundă. 

Bondarciuk încearcă, prin acest film, să 
realizeze «o imagine poetică» a omului în 
război. Izbuteste mai ales acolo unde repli- 
ca e firească și situația credibilă. Izbuteste 
acolo unde personajele, caracterele, tipu 
rile umane, deci, se află pe seama unor 
actori de excepţie cum este Vasili Suksin 
(Suksin, căruia acest film ii datorează 
enorm, aproape tot atit cit lui Bondarciuk. 
deși acesta semnează ecranizarea, regia si 
interpretarea unuia din personajele princi- 
pale. Suksin, care prin rolul lui Lopahin, isi 
ia un magistral rámas-bun). Filmul este un 
poem despre viaţă, dar despre o viață mereu 
sub ameninţarea morţii. Un poem despre 
victorie, dar despre o victorie aflată, deo- 
camdată, sub semnul întringerii. De fapt, 
Ei au luptat pentru patrie este o filă de 
epopee. O epopee. însă, care trebuie, care 
este obligată chiar, să-și scrie toate paginile. 

Rodica LIPATTI 
IPEE e E E ee 
Producţie a studiourilor sovietice. Regia si sce- 
nariul: Serghei Bondarciuk, imaginea: Vadim lu- 


sov. Muzica: Viaceslav Ovcinnikov. Cu: Vasi! 
Suksin, Viaceslav Tihonov, Serghei Bondarciuk 


interioară. E povestea (fără poveste nu se 
poate, totuși, nu-i asa?) unui om a cărui 
viaţă si meserie constau în a asculta, a 
intercepta (prin cele mai diferite mijloace) 
si a comunica mai departe, celor care |! 
plătesc pentru asta, ceea ce spun alții 


America față în faţă 


nu cu șocul viitorului, 
i cu șocul prezentu 


Poveste veche, s-ar zice... Atita doar că 
omul nostru, as al profesiunii sale, desco- 
peră la un moment dat că este, la rindu-i, 
«ascultat» de cei pe care îi «ascultă». 
Cercul s-a închis: fiecare «ascultă» pe 
fiecare. 

Nu încape îndoială că, privit cu mare 
atenţie, filmul lui Coppola revelează o atitu- 
dine — i-as fi spus critică, dacă ea n-ar fi 
în primul rind, analitică: sint «demontate» 
precis, cu accente dramatice și de scepti- 
cism, o serie de practici, pe cit de cunoscu- 
te, pe atit de ilegale ale unei lumi, ale unui 
sistem. «Citit» în «cheia» unei anume reali- 
táti social-politice, Conversatia este un 
pamflet reținut (dacă se poate spune asa). 
Retinut In ton, dar exact în adresă. Harry 
Caul (extraordinar jucat de Gene Hack- 
nan) nu este doar victima tehnicii infernale 
de spionaj, ci si victima unei ordini a lucruri- 
lor în care aproape totul concură la deterio- 
rarea și distrugerea personalității unui indi- 
vid. 


= 


car 


mi irunte d 
tent, o frinti d 
E d dev 
p), precum o demonstratie a labil 
percep dificultăți depă: ci 


ciurile umori a numă! 


alcătuiesc acest film, asistăm la adevă 


imposibilii 


filmu 


viziuni una int! 


totul 


filmu re o ^ 
multi, dar exp! mel u numit 


firșitul secol 


ul | 
it T jimte în ritn 
iun n construc 
mentelo glind 
tul o bă d 
drum, ri tii 
firşitul trecut) 
uni ti 
Un film d rz 


j»; T 
Prima paginá 
Bătrinul Wilder n-are pre- 

judecăți teoretice şi nu ezită 

cind îi place un subiect (dacă 

se poate — și iată că se 

poate — chiar un subiect 
inconfortabil). Prima pa- 

giná este, cum se stie, un 

remake, mai exact al treilea remake. Dar 
înaintea primului film a existat piesa de 
teatru a lui Hecht care se jucase de vreo 
500 de ori pe Broadway. Pe Broadway, şi 
e bine de știut nu «off Broadway». Succes 
mare de public teatral, succes mare apoi 
de public cinematografic. Piesa (adică 
textul propriu-zis) este de o argutie viru- 
lentá. Filmele care s-au inspirat din ea au 
sulerit diferite «adaptări». (Al doilea, de 
exempiu, a schimbat reporterul cu o repor- 
teritá, pentru ca intriga să capete o 
turnurá mai love-storistá avant la lettre.) 
Wilder a reluat subiectul In 1974 fără să 
se arate handicapat. De fapt, n-a refácut 
filmele predecesorilor săi, ci a reluat piesa. 
Adică tonul virulent, incursiunea în fauna 
presei de scandal, alternind observaţia 
sarcastică cu poanta dulceagá si surpriza 
amară cu gagul de film mut. (Faimoasa 
scenă în care targa pe rotile cu rănitul ce-l 
poartă face slalom printre şirul de maşini 
ce aleargă prin beznă este descendentă 
directă din comedia Keystone). Sintem la 
Chicago, în 1929, în redacţia mohorită 
(extraordinară reconstituire) a lui «Chi- 
cago Examiner». Mediul șochează. Pare 
mai degrabă un tripou sau un club de turfisti. 
În slang-ul american există chiar o expresie 
pentru astfel de reporteri ai senzationalu- 
lui: «dulăi de știri». Boss-ul (Walter Matthau) 
e tatăl scandalurilor din oraş. lar pagina 


O zi de neuitat, noul film bulgar de pe 
ecranele noastre, cîştigă adeziunea atit 
prin actualitatea problematicii dezvoltată 
în profunzime psihologică, cit şi prin preg- 
nanța expresiei artistice. 

O poveste despre intransigenta morală 
în contextul faptului de viață cotidian. Pe 
scurt, este vorba despre un antrenor de 
fotbal, dușman al compromisurilor, un tip 


Remake "47 


intii a ziarului său e leagănul şi mormintul 
scandalurilor. Reporterul (Jack Lemmon) 
e vinátorul de senzaţional. Amindoi, un 
tandem. Unul fără altul nu pot trái. Subiectul 
zilei: condamnarea la moarte prin ştreang 


Contestatie 
in decor retro 
si in pas de vodevil 


a unui militant de stinga, cu nimic vinovat 
pe clt se pare. Pentru un asemenea ziar 
de scandal acesta e subiectul zilei, bomba. 
Dar nu pentru că ar deplinge soarta unui 
condamnat căruia nu i s-ar putea reproșa 
de fapt nimic. Nu nedreptatea stirnește 
banda, ci dedesubturile ei, pentru că boss- 
ul flerează ceva Inapoia afacerii şi omul lui 
de rubrică trebuie să-i descopere şi să-i 
aducă un dedesubt la care nu ajung şi nici 
nu trebuie să ajungă ceilalți. Nici vorbă 
de umanitate sau pledoarie pentru adevăr, 
ci doar de un subiect care să se transforme 
în reportaj «pe întlia», de 1200 de cuvinte, 
şi, obligatoriu, în primul paragraf să apară 
titlul ziarului. Astfel boss-ul nu are ce face 
cu partea «care nu-l interesează». 
Structura piesei de teatru se păstrează 
si In film: cea mai mare parte se petrece 
într-o sală de presă destul de sordidá si în 
acelaşi timp destul de bună pentru orice, 
nclusiv pentru poker. Cind nu dau buzna 
pentru vreo noutate, reporterii bat cartea 
cu gesturi demult intrate în rutină. Fiecare 
işi are şi işi debitează micul lui repertoriu, 
iși face micul lui număr cotidian. Dar cel 
mai senzaţional număr, și acesta nu este 


incomod care îi sperie pe ceilalţi prin ra- 
dicalismul lui. Metoda pe care o folosește 
la antrenamente, impunind auto-depásirea 
fizică şi morală continuă, este si ea la fel 
de incomodá si eroul nostru incepe prin- 
tr-un eșec profesional. La acestea se adau- 
gă o viață personală situată sub semnul 
neimplinirii şi al dezechilibrului. Párásit 
de soţie si ratind o incercare de refacere 
pe plan afectiv, protagonistul își propune 


Jocul de-a viața 
pe terenul de fotbal 


reintegrarea în vechea sa profesie, cea de 
chimist. Singurul punct de sprijin este fiul 
său, un puşti precoce care îl ajută prin 
prezența şi inteligența sa. În final, rigoarea 
principiilor triumfă. Colectivul sportiv îl 
recheamă la conducerea lui. 

Mijloacele de expresie sint de factură 
tradițională, fără excese tehnice, dar mon- 
tajul are o mare forță emoțională. Norma 
etică, refuzindu-se argumentării declara- 
tive, se insinuează organic în detaliul apa- 
rent banal, încărcindu-l cu forță de semni- 
licare. Fenomenul este o formă de sensi- 
bilizare a unei esențe umane, atit prin 
prăbușirile clt și prin înălțările ei. 


Oana MĂCIUCĂ 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Petr 
Donev. Scenariul: Petr Donev, Nikolas Tiholov. 
Imaginea: Krasimir Kostov. Cu: Stoicio Masga- 
lov, Ognian Jeliazkov, Natalia Markova, Bojidar 
Grigorov. 


" 


Remake '74 


cotidian, este adus parcá din alt film sau 
mai precis dintr-o altá piesá de teatru. 
Este numărul pe care-l face sau reprezenta- 
tia pe care o dá Molly — suflet mare si 
virtute mică. Număr de teatru, pentru că 
vedeta adusă în reprezentație evoluează 
printre partenerii ei fără să-i vadă, Isi con- 
sumă patetismul într-o melodramă solistică 
şi se aruncă pe fereastră, singura ieșire cu 
adevărat spectaculoasă în situaţia dată. 

Apoi filmul alternează gluma cu sar- 
casmul, drama cu comedia, faptul real cu 
parodia. Toate mijloacele sint bune pentru 
a descrie o faună care nu este nici pe 
departe numai aceea a unei redactii de 
scandal. Pentru că băieții de la rubrica 
scandal trag după ei în scenă pe alții, pe 
care-i vedem si care reprezintă, de fapt, 
edificiul societăţii. Filmul mizează pe re- 
plică (reminiscență tot teatrală), dar re- 
plica este cind spumoasă, cind vitriolantă, 
atmosfera mereu tensionată si pentru că 
Wilder nu este Hitchcock, nu ţine mult pe 
coarda suspensului şi cade în gagul de 
comedie bufă. Pentru că Billy Wilder, chiar 
inconfortabil, nu este însă un contestatar. 
El nu atacă «establishment»-ul, ci proasta 
funcționare a unor instituţii de ale lui pe 
care le descrie cu nuanţe picante, cu sar- 
casm și cu umor. Şi așa, ușor, în ritm de 
vodevil, el te poartă în filmul realizat in 
1974 spre Chicago-retro 1929. 


Mircea ALEXANDRESCU 
AEAEE E Eni. cL GENE AED LSU 


Producţie a studiourilor americane. Regia: Billy 

Wilder. Scenariul: Billy Wilder, I.A.L. Diamond, 

după comedia lui Ben Hecht şi Charles MacArthur. 

Imaginea: Jordan S. Cronenweth. Cu: Jack Lem- 

mon, Walter Matthau, Susan Sarandon, Vincent 

Gardenia, David Wayne, Allen Garfield, Austin 
, Charles Durning. 


Misiune 
primejdioasá 


Asistăm la punerea la cale si îndeplini- 
rea unei misiuni de contra-spionai, între- 
prinsă de armata nord-coreeană pe teri- 
toriul sudic al Coreei, vremelnic ocupat de 
trupele imperialiste. Primeidia, evidentă, 
se datorează regulii jocului care cere ca 
cei din nord să se infiltreze — purtind uni- 
torma dușmanului — în rindurile celor din 
sud. Pe fundalul acestei acțiuni dramatice 
— spionaj si contra-spionaj — se profi- 
leazá inaltele idealuri pentru independentă 
nationalá si eliberare socialá ale intregului 
popor coreean. S.D 


Un film de Rin Ho Son. Cu: Toi Te En, Cijon Sik, 
An Sin Su, Sim Sin Bo 


Am avut 
32 de nume 


Un film care nu imagineazá, ci reconsti- 
tuie secvente din lupta dusá de comunistii 
unguri în anii ilegalitátii. Într-o acțiune 
lipsită de spectaculos, dar emoţionantă prin 
generozitatea názuintelor, un grup de tineri 
muncitori incearcă să realizeze, pe plan 
local, coeziunea între forțele antifasciste 
îndreptate împotriva reacţiunii interne, spri- 
jinită de hitlerişti. Acţiunea eșuează, iar 
şeful grupului de acțiune este împușcat. 
Dar lupta nu s-a terminat Curind ea este 


Viaţă 
personală 


Citeva cadre de 
plasticitate, cite scene 
de dragoste pline de 
aroma sentimentelor 
citeva replici 
și exacte şi 
frumoasă (în 


bună 


n final, dau 


şi modestia de a nu-l rezolva 
pt. spectatorul ar vre: spe 
stie cá Vera si Stepan rămin im 
ná; dragost r, totodatá spon- 
si argument r trebui sá ir ă 
atia forme sot-sotie dintre 
Vera si brutalul, dubiosul Nikolai. Tot 
filmul se incheie pe o imagine rememo- 
ratá, în care Stepan rămine departe, 
n cim departe, cu 
bratele ridicate —a mare? a 
predare? — si cu clt demnul și activul 
Stepan se micşorează sub ochii noștri, 
iepărtindu-se, cu atit spectatorul devine 
mai trist și mai nemulțumit 
Dacă n-ar f tat acest final sim- 
bolic, am fi putut spera că, deși Vera 
se reintoarce la Nikolai, bătută, umilită, 
nint; speriatá, desi Stepa 
à singurá tocmai r-un m 
cheie, dupá ce abia 1 gáduise 
mai fie niciodatá ab t, totul se 
poate drege, in cele trei zile libere pe 
el le solicitá pentru a se ocupa de 
ta lui persor sau într-un 
mai lung... dar ci 
metaforá de sfirsit, cum r Y 
a in dorintelor 
e si hematice? 
t dorintele noastre chiar 
it de schematice cind asteptám sfirsi- 
logic al unei dezbateri sau al unei 
torele fie 
logica 


tic Dovgar 

t cu mu 
etică, in respectul realității si cu 
schite de ca De a 
metafora fi s-a dovedit mai put 
nică dect aceea scurtă r ta 
t ă, pe care o roste 
dragoste să nu te temi 


Nina CASSIAN 


reluată cu o sporită energie. Eroismul tine- 
rilor militanti este impresionant. Din păcate 
însă, mesajul se menţine mai mult în sfera 
declarativului, arareori fiind insufletit de o 
autentică vibraţie artistică 

Oana MĂCIUCĂ 
DP PI 
Un film de Marton Keletti. Cu: Peter Huszti, 


Erika Bodnar, Laszio Tehi Toth, Ferenc Bessenyei, 
Zoltan Latinovits, Mari Tórócsik 


f 
De tuia 
al 


Actriţa care a luat marele p 

de interpretare ex-aequo la Festi- 

valul de la Cannes in Culise — 

Mari Torócsik, aici intr-un rol 

din vremea ilegalitátii (Am avut 
32 de nume) 


S ES d 


wna wpa wpa Wie N Na wya 


sondaj 


în cineunivers 


În căutarea 
paradisului pierdut 


Ocupindu-se de toate și de 
toti, transcriind în imagini 
mișcătoare viața omenirii din 
preistorie si pină în viitorul 
îndepărtat, luindu-si ca eroi 
toate ființele intlinite pe pla- 
neta noastrá de la filozofi 
ca Socrate, Thomas Mann si Voltaire si 
pinà la pescárusi ca Jonathan Livingstone 
(plus un numár apreciabil de fiinte imagi- 
nate); explorind mizeria și măreția tuturor 
profesiunilor. era firesc ca filmul să s^ 
ocupe si de el însuși. Mai ales că lumea 
liimului nu e chiar un sector marginal al 
vieții contemporane ci, dimpotrivă, unul 
căruia oamenii i-au adăugat o încărcătură 
mitică excepțională. 

Filme despre cinema s-au făcut si se tac 
demult. Mai anul trecut, Cinemateca noas- 
tră a prezentat prima parte a unui ciclu 
consacrat acestei teme, care a generat o 
serie de opere de reală valoare, unele din- 
tre ele chiar de valoare excepțională Am 


1. Prima «stea» dintr-o constelație feri 
Neil Hamilton). Editia-princeps — după cum sustine 


titular (partene 


În dorinţa de 
a cîştiga spectatorul 
de azi, 
cineastii americani 
se indreaptá 
spre cinematograful 
de ieri. 
Nostalgia trecutul 
sporeste reteta 
prezentului 


tà cu Constance Bennett în rolul 


Ciné-revue — a filmului S-a născut o stea,apărut in 1932 


putea cita dintre versiunile filmului S-a 
născut o stea, apoi Cintind în ploaie 
(Gene Kelly, Bulevardul amurgului, 
Noaptea americană a lui Truffaut, 
Cutitul cel mare al lui Aldrich, Contesa 
desculfá al lui Mankiewicz, Cel rău si cel 
frumos de Minnelli, Hollywoodul sau 
moartea de F. Tashlin si, probabil, mai 
presus de toate, 8'; al lui Fellini. 

Ceea ce a fost de-a lungul anilor o temá 
importantá, desigur, dar totusi o temá 
printre altele, a devenit în ultimii doi ani o 
directie majorá a preocupárilor creatorilor 
și producătorilor, in special a celor ame- 
ricani. Dupá datele publicate In principala 
revistă americană de specialitate, «Ameri- 
can Film», la începutul anului 1976 se gă- 
seau în lucru aproape cincizeci de pelicule 
despre lumea filmului. 


Rin-Tin-Tin salvează 
din nou Hollywoodul 


Motivele acestor tilme sint din cele mai 
variate. Urmind calea deschisă de Cei mai 
frumoși ani, unele opere se referă la per- 
secutiile maccarthyste impotriva cineasti- 
lor progresiști; printre ele se citează un 
film al lui Martin Ritt, The Front, cu Woody 
Allen in rolul principal si unul al lui Albert 
Maltz, Vinátoarea de vrájitoare. Altele, 
cum ar fi Nickel-Odeon al lui Bogdanovich, 
Filmul mut al lui Mel Brooks, Domnul 
vagabond (despre Charlie Chaplin) evocá 
anii de Inceput ai cinematografului, in timp 
ce multe pelicule se opresc asupra perioa- 
dei de glorie a Hollywoodului. In fruntea 
lor, pare sá se situeze Ultimul nabab, pe 
care Elia Kazan îl realizează în interpreta- 
rea unor actori de frunte ca Robert Mitchum, 
Robert De Niro, Jack Nicholson si Jeanne 
Moreau, dupá romanul cu acelasi titlu al 
lui F. Scott Fitzgerald. În aceeași categorie 
ar intra si pelicule cum sint Won-Ton- 
Ton, ciinele care a salvat Hollywoodul 
(evocare nu numai a celebrului — pe vre- 
muri — Rin-Tin-Tin, ci si a figurilor carac- 
teristice ale cinematografiei anilor '20-'30), 
sau recenta variantá (cu Barbra Streisand 
si Kris Kristoffersen) a inepuizabilului S-a 
născut o stea. 

Dar lotul principal de filme este consti- 


Fără îndoială, voga filmelor despre cine- 
matograful de altădată (desi se realizează 
şi filme despre cinematograful de astăzi) 
beneficiază si de persistenta modei «re- 
tro», de reintoarcere nostalgicá spre trecu- 
tul nu prea Indepártat si totusi, iremediabil 
pierdut, modă In care se integrează atitea 
din filmele occidentale de astăzi. 

Fără Indoialá, de asemeni, relntoarcerea 
filmului asupra propriei sale istorii expri- 
mă şi un anume proces de maturizare a 
artei cinematografice. Criticul american Jo- 
seph McBride scria în această privință: 
«Cind anumite forme tradiţionale sint 
readuse la viață după o perioadă de apatie 
si mediocritate, este firesc ca artiștii să 
se simtă obligaţi să le reexamineze critic, 
să arunce la o parte elementele care nu 
mai găsesc audienţă la public şi, în schimb, 
să rețină si să revalorifice tot ce apare ca 
valabil dintr-un punct de vedere contem- 
poran... ...In noile filme despre Hollywood, 
spectatorii de astăzi, mult mai avizaţi In 
materie de istorie cinematografică decit 
predecesorii lor, aşteaptă probabil să afle 
şi să Inteleagá mai multe despre procesul 
de creare a filmelor decit i-ar fi interesat 
pe spectatorii din urmă cu cîțiva ani». 

Avem impresia insă că într-o mai mare 
măsură decit aceste determinante — foarte 
importante, desigur — tendința actuală de 
solicitare intensivă a tematicii cinemato- 
grafice isi are rădăcina în functiile sociale 
ale filmului, în universul de semnificatii, 
simboluri şi mituri generat de impactul fil- 
mului si al lumii filmului asupra publicului, 
mai degrabă în dialectica proprie artei 


acești autori ca o miraculoasă cutie de re- 
zonantá care permite, mai mult ca oricare 
alt instrument, comunicarea dintre oame- 
nii zilelor noastre. Într-o lume condamnată 
la unidimensionalitate, la izolarea indivi- 
dului, la alienare, schemele filmelor pe care 
le-au văzut și le-au iubit milioane de spec- 
tatori se structurează într-un alfabet inte- 
ligibil tuturor. 


Nostalgia idolilor 
nostalgia dialog 


O altă direcție prioritară este cea despre 
care &m vorbit înainte: evocarea induioșa- 
tă sau critică, nostalgică sau lucidă a figu- 
rilor care au populat universul mitic al fil- 
mului, care au fost, pentru o clipă sau 
pentru mai multe, modele pentru masele 
de frecventatori ai sălilor obscure. Într-o 
vreme ca a noastră, cind nu mai există 
staruri, aceste filme despre staruri expri- 
mă căutarea acelei misterioase și fasci- 
nante relații dintre artist si public, relaţie 
care stă la baza influenței cinematografice. 
Nu e deloc Intimplátor că asemenea filme 
se produc mai ales in Statele Unite si mai 
puţin în Europa si în celelalte părți ale lu- 
mii. În nelinistita căutare a drumului spre 
sufletul spectatorului contemporan, cineas- 
tii americani au sentimentul (sau iluzia?) 
că au un punct de sprijin în trecut. În epoca 
mirifică — şi care pare astăzi atit de înde- 
părtată — cind Hollywoodul era rege. 


H. DONA 


2. Janet Gaynor preia ștafeta în 1937. Si odată cu ea, Oscarul în remake-ul 


cu Fredric March și Adolphe Menjou 


3. A treia versiune a «stelei»: cu Judy Garland și James Mason 


Ultima (dar sigur nu cea de pe urmă) reluare a temei «cum se nasc stelele 
la Hollywood» se turnează în prezent cu multă publicitate. În centrul 
atenției, anti-starul jucind rolul starului: Barbra Streisand 


tuit de operele care sint dedicate stelelor 
de altădată ale ecranului. Din zecile de fil- 
me am putea aminti un Valentino pe 
care-l pregătește marele regizor englez 
Ken Russell si un alt Valentino al lui 
Shavelson, cu Franco Nero în rolul titular, 
Gable si Lombard, W.C. Fields si cu 
mine (cu Rod Steiger in rolul vestitului 
comic), Good-Bye Norma Jean (despre 
Marilyn Monroe, desigur), James Dean, 
primul adolescent american, Bogart a 
dormit aici (cu titlu care pastișează pe cel 
al unei comedii teatrale), Actor (despre 
Paul Muni), Barrymore (cu Kirk Douglas), 
filme despre Mae West, Errol Flyn, Bruce 
Lee, Tom Mix, Bátrinul maestru (cu John 
Huston în rolul lui D.W. Griffith) si multe, 
multe altele. 


cinematografice. E interesant,in acest sens, 
de subliniat cá douá directii par sá fie spe- 
cifice momentului actual în evoluția filmu- 
lui despre cinema. 

Una este cea evidentă în producţiile noii 
școli americane de comedie, dar o putem 
întilni si în alte numeroase filme, de la 
«noul val» francez încoace. Astfel in fil- 
mele lui Woody Allen, Mel Brooks. Gene 
Wilder găsim o permanentă referire la 
fondul de metafore, scheme, ticuri ale til- 
melor produse anterior. Ca să guști pe 
deplin operele acestor regizori e nevoie să 
cunoşti bine istoria cinematografiei, să ai 
o bogată cultură cinematografică. Realita- 
tea nu mai este interpretată direct, ci prin 
intermediul unui cod de referințe cinema- 
togratice. Cinematografia este văzută de 


prezențe românesti 
peste hotare 


060 Între 25 iunie si 6 iulie, în Ber- 
linul de vest, va avea loc un festival 
international al filmului artistic de lung 
metraj. România va fi reprezentată de 
filmul Dincolo de pod, adaptare a 
binecunoscutului roman «Mara» de loan 
Slavici, în regia lui Mircea Veroiu. 

099 Poluarea mediului înconjură- 
tor, una din problemele grave ale pre- 
zentului si mai ales ale viitorului acestei 
planete, va face obiectul unui festival 
internaţional care va avea loc în Ceho- 
slovacia, sugestiv intitulat EKOFILM '76. 
România prezintă filmele Armele na- 
turii (regizor Alexandru Gaspar) si 
"ouem curată (regizor Mircea Popes- 
cu). 

099 Un festival international al fH- 
mului de scurt-metraj și documentar 
se desfăşoară în aceste zile în renu- 
mita stațiune franceză Grenoble. În 
competiție au fost Inscrise şi filmele 
Arta medievală românească — stilul 
brâncovenesc, semnat de Dumitru Dă- 
dirlat, şi Culorile florilor, realizat de 
Liliana Petringenaru. 

009 Si filmul pentru copii îşi are 
festivalul său, manifestare devenită tra- 
dițională. În organizarea municipalității 
orașului spaniol Gijon, anul acesta fes- 
tivalul se va desfăşura între 27 iunie 
şi 3 iulie. Vor fi prezentate și trei pro- 
ductii ale studioului Animafilm: Titi, 
Dodo și Anton (regia Horia Ștefănes- 
cu), Sint prietenul Mihaelei (regia 
Nell Cobar) si Clătite cu surprize 
(regia Eduard Sasu). Sperăm ca pal- 
maresul să ne rezerve surprize plăcute. 

099 Filmul lui Andrei Blaier, Prin 
cenușa Imperiului va reprezenta culo- 
rile României, la Festivalul international 
al filmului de lung-metraj de la Karlovy- 
Vary, ce se va desfășura intr 7 si 20 
iulie. Succes! 


16 


filmul 
politic 


0 autobiografie 
a Italiei 


Ceea ce a izbutit Ettore Scola, regizor 
italian relativ tinár. (Marele premiu al 
juriului la Cannes' 76) plin de vitalitatea 
politică și ideologică a generaţiei care a 
urmat lui De Sica, Fellini, Antonioni — 
este, după cite se pare, realizarea unui 
vis de aur al tuturor celor care au iubit 
neorealismul si au rămas, pentru tot- 
deauna nostalgicii lui: un film în care 
neorealismul devine autobiografie a eroi 
lor, o autobiografie în primul rînd poli- 
tică, o politică a sentimentelor, o axă 
fundamentală a destinului lor. Cit de 
mult ne-am iubit este o istorie a cine- 
matografului italian din ultimii 30 de 
ani — o istorie trăită intens de trei 
prieteni din trei clase sociale diferite 
— care se inserează organic în istoria 
Italiei. Film și politică aparțin — in con- 
ceptia lui Scola — aceluiași suflu vital. 
Pentru el, antonionismul, Fellini, La 
dolce vita, sint momente esenţiale 
din istoria cea mare a Italiei. 

Filmul e dedicat lui De Sica. De ce 
lui De Sica? Fiindcă acest părinte spi- 
ritual al neorealismului joacă — la pro- 
priu si la figurat — un rol esenţial in 
dramaturgia intimá a filmului si a eroilor 
săi, tineri generosi ai anilor '45, porniţi 
într-un elan unic să schimbe fata lumii. 
Unul dintre ei, oarecare profesor de 
provincie imediat după lupta dusă în 
rezistența antifascistă, hotărăşte să-și 
schimbe viata după vizionarea Hoti- 
lor de biciclete. İntr-atit il zguduie 
capodopera lui De Sica, incit — exaltat 
şi patetic — el isi părăsește familia, oră- 
selul și pleacă la Roma să- intilneascá 
chiar pe regizor, visind să se consacre 
criticii de artă. Dar «biblia» neorealismu- 
lui, după cum se stie, n-a fost doar un 
moment capital pentru istoria filmului, 
ci şi un punct de răscruce în luptele 
ideologice italiene: reacţiunea catolică 
a atacat furibund filmul şi a cerut să 
nu fie arătat stráinátátii, reprimind 
această pornire blestemată «de a 
scoate in stradă rufele noastre mur- 
dare...» Pentru Scola, acest aspect al 
problemei e fundamental: «Am plecat 
tocmai de la opera lui De Sica, căci 
din acest moment, burghezia italiană 
a pornit lupta impotriva cinematografu- 
lui adevărat în Italia». Prin acest fapt 
de istorie a filmului, regizorul ajunge 
să pună în evidenţă — in chip dramatic, 
dar și cu un umor de înaltă calitate — 
mecanismele istoriei sociale ca și ale 
destinului individual. Filmul său devine 
o critică deschisă, aspră si melancolică 
a pierderii idealurilor în lupta politică 
si artistică, («Am vrut să schfmbăm 
lumea, dar lumea ne-a schimbat»...) 
Nici intelectualul obsedat de De Sica 
şi de arta adevărului, nici De Sica însuși, 
idolul, nu scapă acestei critici fără 
menajamente: «De Sica devine un sim- 
bo! al eșecului In construirea unei 
societăți mai drepte și mai deschise 
spre umanism. Povestea lui De Sica 
este aceea a unui om care, după filmele 
excepționale realizate imediat după 
război, s-a cutundat incet-incet, în ciuda 
citorva accente de revoltă, într-un 
cinema de consum» — remarcă Jean 
A. Gili în cronica sa foarte elogioasă 
la filmul lui Scola, în revista «Ecran» 
(aprilie '76). De altfel, cu o luná inainte 
de a muri, De Sica, invitat de Scola 
să vadă filmul într-o proiecţie privată, 
a fost extrem de impresionat și i-a 
mărturisit tinărului care-şi permitea o 
judecată atit de dură la adresa operei 
sale inegale: «De fapt, o merit, e drept 
ce spui, e drept s-o spui»... Film melan- 
colic, privind cu amărăciune spulbera- 
rea visurilor de tinerețe, Scola nu cade 
oare într-un reactionarism al nostalgiei? 
Răspunsul lui ni se pare foarte 
semnificativ si de o actualitate strin- 
gentă: «Melancolia poate fi reacționară 
cind e un scop în sine, legată doar de 
un regret. Dimpotrivă, mi se pare drept 
a fi tandru și nostalgic, cind asemenea 
sentimente folosesc unei cercetări care 
caută ceea ce poate folosi prezentului 
si viitorului. Atunci nostalgia devine 
progresistă». 


Un american 
(nu prea) liniștit... 


Viaţa lui Frank Capra — descrisă de Frank 
Capra, la 80 de ani, în cartea sa «Hollywood 
story» — este, pentru un specialist în istoria 
universală ca Max Gallo de la «Express»-ul 
parizian, «un mare roman american pasio- 
nant, viu ca o comedie clasică hollywoodi- 
ană, un document» despre acest imens 
creuzet al naționalităților numit S.U.A. Is- 
toricul a fost entuziasmat de literatura 
cineastului: «autobiografia lui Capra este 
cel mai bun scenariu al lui Capra»... 

Fără îndoială Frank Capra este unul 
dintre cei mai semnificativi creatori de filme 
americane, atit ca destin clt si ca artă 
Sosit în 1903, din Sicilia, la Los Angeles, 
cu familia sa de țărani mizeri si analfabeți, 
ca un Rocco la Inceput de secol, el va trece 
prin tot calvarul acelui strigát: «America. 
Americal» emis de un alt «confrate» medi- 
teranean, Elia Kazan, dar nu va ajunge 
niciodată la concluziile dezabuzate ale aces- 
tuia. Capra va «absolvi» mai intii acea școală 
extrem de dură a muncii de la 3 dimineaţă 
şi a vagabondajului din stat in stat, ca 
şomer. Va fi muncitor metalurgist, servitor, 
impachetator pentru a-și putea face studiile 
de inginer chimist. Va obține diploma si 
cu ea în buzunar va bate țara, așa cum scrie 
«la carte» şi în multe scenarii hollywoodiene 
din Arizona în California, în căutare de 
lucru în 1922, apare si norocul. li va cădea 
în mină un aparat de filmat. va filma un 
poem de Kipling si va avea succes 
Succes şi o idee fundamentală care-i va 
sta ca motto al întregii opere: «Ceea ce 
interesează oamenii în cel mai înalt grad 


Costul 
materiilor prime 


În criza cinematografiei capitaliste — 
însoțită, firește, și de o inflație de vorbe tari, 
disperate dar și inteligente, deci şi mai 
pesimiste — Charlton Heston, vedeta îndră- 
gită a multor superproductii aduce un punct 
de vedere care are meritul, dacă nu dea 
elucida definitiv problema, sarcină irezol- 
vabilă nu numai pentru un artist, ci chiar 
pentru specialiștii în economie, măcar de 
a lumina un aspect prea puţin dezbătut: 

«Nu se discuti niciodată despre schim- 
bările care au avut loc în domeniul costului 
materiilor prime. Trebuie să se stie că 
industria cinematogratică, mai mult decit 
oricare alta, este handicapată enorm de 
costul coplesitor al materiilor prime. Picto- 
rui nu cunoaște acest gen de probleme căci 
materia primă, in cazul lui, costă citiva 
dolari. El are intotdeauna posibilitatea de a 
lucra într-un supermagazin sau o stație- 
serviciu pentru a găsi cei citiva bánuti 
necesari. Nu același fenomen are loc în 
cinema unde e în afara discuţiei ca realiza- 
torul să suporte cheltuielile filmului său. 
El trebuie să găsească un argument comer- 
cial cit de cit atrăgător pentru ca să convingă 
pe cineva să investească pentru el. Nimeni 
însă nu o va face dacă nu are perspectiva 
să cistige si el ceva. Bineînțeles, să intimplà 
să te inseli George Stevens se poate 
înșela. Alfred Hitchcock se poate insela si 
el. Altman, uneori, n-are nici el «flair». Dar 
nu te poti insela prea des, fiindcá nimeni nu 
va mai avea incredere in tine. Criticii, incápá- 
tinindu-se să considere filmul o artă (N.R.: 
Probabil că nu e cea mai mare greșeală a 
lor...) îi acordă intenţii care nu-s ale lui, 
ignoră sau interpretează greșit adevăratele 
lui scopuri. Criticii depling prea des faptul 
că realizatorii se preocupă prea mult de 
costul filmelor, dar de fapt ei nu pot scăpa 
de această problemă». 

Chiar dacă-i adevărat, nu e deajuns de 
vesel. 


Hollywood-story, azi, din love-story de ieri: « înlocuitorii» nemuritorilor 


într-un film care reia pentru fan-ii de ieri si curiosii de azi povestea 


sint oamenii...» Cu o ambiţie demnă de 
clanul său, al sicilienilor, se lansează în 
cinema şi debarcă la Hollywood. Devine 
gagman la celebra «casă» de fior si ris — 
Mack Sennett. Meserie grea, ca aceea de 
otelar, umilitoare, ca orice viaţă la un patron 
omnipotent si capricios. Va deveni gag- 
man-ul genialului Harry Langdon, dupá 
care va apása pe accelerator si va urca 
pină la «Oscar». Oscar pentru New-Y ork- 
Miami (cunoscut la noi sub titlul S-a in- 
timplat într-o noapte, 1934), cu Clark 
Gable și Claudette Colbert, cu nemuritorul 
gag al autostopului; Oscar in 1936 pentru 


Charlton Heston: 


«Nimic mai periculos decît clișeul 


în creația unui artist»... 


«Filmele — catastrofă», socotite un leac 
miraculos şi bănos la criză? Heston, artist 
de valoare şi exigent, bun cunoscător al 
«genului», o spune franc: «Am decis să 
abandonez genul căci a început să apară, si 
aici, lipsa de inspirație. Aceste filme, răs- 
punzind unei nevoi montone a publicului, 
riscă să cadă în şablon, iar sablonul e un 
pericol în artă»... 


Extravagantul Mr. Deeds, cu un Gary 
Cooper senzațional; Oscar în 1938 pentru 
N-o poti lua cu tine... Ín 1939, cu DI. Smith 
la Senat, Capra și impune definitiv arta 
sa si mai ales ideologia: un sustinátor ardent 
al politicii rooseveltiene, al miturilor ei li- 
beral-democrate, al acelui «New Deal», 
noua cale de transformare a Statelor Unite 
într-o împărăție cu ceva mai puține 
inegalităţi sociale şi cu ceva mai multă 
dreptate pe cap de locuitor. Democratismul 
lui Capra înfurie reacţiunea conservatoare 
dar, tocmai în acest conflict, el își forjează 
arta sa de certă valoare umanistă, profund 


Atenţie! Foraj victorios! 


Rubrica «Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» este 
realizată de Radu COSASU 


Lombard si Clark Gable (perechea din dre 
celebrului cuplu. Filmul e intitulat exact aş 


populară, progresistă cu măsură, de un 
umor nu odată nemásurat Pentru el, 
comedia trebuie să aibă idei majore și orice 
divertisment trebuie să devină «o poveste 
semnificativă». Cinematograful e «mai pu- 
țin o oglindă a vieţii, ct un document al 
psihologiei umane, un martor al spiritului 
popular». Popularitatea, accesul la public 
și bineinteles succesul sint criterii esen- 
tiale pentru arta sa. «Ascultá ce spun 
muritorii-publicul. La urma urmei, ei, muri- 
torii, sint cei mai numerosi» — predică, 
acest mester vesel al pragmatismului inte- 
ligent, care in istoria filmului mai poartă 


filmele 


vieţii noastre 


Părinţi și copii 
Citeva filme cehoslovace recente pun 
in centrul atenţiei lor problemele complicate 
ale tineretului la virsta trecerii — după o 
tericită expresie a scenaristului Karel Stei- 
gerwald — de la «omul liric la omul epic», 


adică perioada in care omul inceteazàá de a 
mai pune in prim plan ceea ce are liric in 
personalitatea sa, copilária, pentru a incepe 
sá exprime tot mai apásat caracterul epic al 
soartei sale, maturitatea. În toate aceste 
filme vom intilni tema comună a relațiilor 
dintre părinți şi copii, dintre tineri si virst- 
nici, a responsabilitátilor comune in con- 
struirea unei societăți noi, nu numai fără 
de clase antagoniste dar si fără clasicele 
conflicte antagoniste dintre generații. 

€ Mama, mama solitará — fenomen de 
altfel binecunoscut in sociologia condiției 
feminine pe plan mondial — este una din 
figurile principale ale filmului O oglindă 
pentru Cristina Această Cristină e o fată 
energică, extrem de talentată in sport, gata 
să sacrifice pentru gloria ei pe toti cei dragi: 
mama, sora, tinárul care o iubeste. Un 
accident grav însă îi răstoarnă viața, cu 


: Jill Clavburg si James Brolin, 
: Gable si Lombard 


numele de «comedia sofisticatá à la Capra». 
În anii războiului antihitlerist, rooseveltia- 
nul convins își dă întreaga măsură a credin- 
tei si a forței sale artistice, organizind si 
conducind cel mai patetic și mai combativ 
serial de propagandă politică, ciclul Pentru 
ce luptăm? — filme-reportaj excelente, cu 
mesaj deschis, trimise In prima linie a 
focului: «Am fost prima voce a Americii»... 
scrie mulțumit Capra, la 80 de ani. Şi chiar 
dacă această voce n-a ajuns niciodată la 
acel strigăt sfişietor: «America, America!» 
— ea păstrează acel ton fratern, cald, care 
iradiază o forță din ce in-ce mai puțin apre- 
ciată pe multe meleaguri — simpatia umană. 


toate ambițiile egocentrice. internată in 
spital, închisă într-o «cămașă» grea de 
gips, străbătind după aceea o lungă conva- 
lescentá, eroina transformă boala și primei- 
diile ei într-un moment decisiv al opțiunilor 
morale, stabilind o nouă ierarhie a valorilor 
sentimentale, un nou pret al oamenilor, o 
altá logicá a ráspunderilor. Realizatorii 
sugerează clar cum o modificare a vieţii de 
familie are consecinte adinci asupra tuturor 
raporturilor sociale. 

€ Teren de joc pune faţă in față tată! «i 
fiul. Tatăl e un arhitect cu faimă și «poziţie» 
-— fiul, un alintat al familiei, sováind (la 
absolvirea facultăţii) între folosirea relații- 
lor părintești pentru a se lansa, ocolind 
«producţia» si o viață normală, de muncă, 


% 


Teren de joc: fals titlu 
pentru un fals film sportiv 
care nu cere 

decit ca-n propria-ti viață 
să joci, cinstit 


treaptă cu treaptă. O clipă, el se decide 
pentru al doilea «termen» al alternativei 
şi pleacă la construirea unei şosele, cu 
colegii săi. Numai că un prieten al tatălui 
său îi oferă o slujbă de prestigiu într-un 
atelier de proiectare la Praga — şi tinărul 
nu mai ezită. Sarcinile însă îl depășesc, 
experiența sa e insuficientă și, pentru a nu 
fi învins, el comite un plagiat. Totul se fringe 
în lumea lui orgolioasă si rece, în clipa cind 
află că promovarea lui de pe șantier în insti- 
tut s-a făcut în urma unei «pile» părintești. 
Aceasta e infringerea decisivă căreia el 
nu-i mai poate face față cu aroganță, ci 
doar cu luciditate. La dubla trisare — a lui 
si a tatălui sáu — tînărul răspunde, in 
sfirsit, ferm si cinstit. «Terenul de joc» e 
viața unde fără un fair-play față de tine 
însuţi orice meci este pierdut, in pofida 
oricăror aparente. 


Pa e iese EN 
eroului real 
Scene 


din viaţa publică 


Niciodată în filmele sale—care au 
descris cu o acuitate unică rusinile, umi- 
lintele, disperările ființelor în lupta pentru 
a se înțelege cu alte ființe, demnitátile reci 
care caută o singură clipă privilegiată 
pentru a Imbrátisa un cer senin — niciodată 
personajele sale, mistuite de atitea patimi 
misterioase, nu au avut de făcut față unei 
situaţii atit de «realiste» si de derizorii 
ca aceea prin care a trecut Ingmar Bergman 
în ziua de 29 ianuarie 1976. lesind din 
cabinetul unui judecător, după ce a 
întrerupt o repetiție teatrală la (coinciden- 
tá?) un Strindberg, regizorul suedez — 
unul din numele sfinte ale cinematografiei 
mondiale — se vede acuzat de fraudă 
fiscală, apartamentul îi este perchezitionat, 
la adresa lui se iau măsuri administrative 
umilitoare. Strigăte și șoapte mărturiseau, 
la nivelul unei capodopere, găsirea unui 
echilibru moral suprem. Ceea ce e valabil 
la nivelul unei capodopere, pe pinză — 
nu coincide însă cu echilibrul unui sistem 
nervos, în viață? Se pare că nu. Artistul 
care privea moartea calm, în ochi, nu poate 
suporta acuza legiuitorilor țării sale («mă 
simt extrem de suedez» — declara Berg- 
man în decembrie '75, revistei americane 
«Newsweek») si suferă o depresiune ner- 
voasă gravă, cu citeva sáptámini de spitali- 
zare. La 22 aprilie, întreaga Suedie va afla 
din ziarul «Expressen» că artistul ei cel mai 


«Strigătele» gloriei (cel mai prestigios regizor suedez lingă cea mai celebră 
actriță suedeză, Ingrid Bergman, demult, 


prestigios a hotărit să se expatrieze. Berg- 
man explică în scrisoarea sa — cu o înaltă 
ținută a spiritului, cu un simț al patetismu- 
lui bine infrinat de durere si sarcasm -- cá 
nu a frustrat statul suedez, că «pentru ca 
onestul contribuabil să nu mă ia drept un 
vulgar hot, îmi las întreaga avere în Suedia», 
că «această țară a fost propice inspiraţiei 
mele, dar un artist, pentrua crea are nevoie 
de un minimum de securitate emoțională, 
ale cărei condiții nu le mai găsesc aici»... 
Imediat, citeva minți lucide și competente 
calculează pierderile pe care le va suferi 
economia de incontestabilă bogăție a 
Suediei: filmele lui aduceau tezaurului din 
Stockholm tot atitea devize ca admirabilele 
automobile Volvo. Nu e puţin. Alţi oameni 
— cei care cunosc modestia vieți lui Berg- 
man. cit de puțină importanță dă el, nu nu- 
mai în vorbe, lucrurilor şi banilor, ce ură 
are față de lux și bogăția nerusinatá — 
gindesc în alti termeni. Directorul Operei 
din Stockholm — «sufocat de această 
ştire» — socotește cá expatrierea lui Berg- 
man «este o pierdere ireparabilă și întreaga 
noastră viață culturală e amenințată». Mai 
mult, primul ministru Olof Palme, declară 
aceluiași ziar «Expressen», chiar a doua zi 
după publicarea «scrisorii deschise» sem- 
nată de Bergman: «Depling profund hotárt- 
rea lui de a părăsi Suedia, atit pentru opera 
lui artistică, dar şi ca prieten personal. 
Sper că va reveni. lar dacă cei care îl acuză 
au comis o eroare, ei vor trebui să răspundă 
în fața instanțelor competente, ca în orice 
societate democratică bazată pe Drept.» 
Între timp, Bergman — după o oprire taci- 
turná la Paris, evitind categoric ziariștii 
si orice declaraţii — a ajuns în Statele Unite 
unde-l aștepta producătorul Dino de 
Laurentiis. Din cite se stie, viitorul său film 
— Ouă de viperă — finanţat de firme ame- 
ricane, se va turna totuși pe continentul 
european, în R.F. a Germaniei. 

..Dar ce urmă va lăsa această traumă 
în opera regizorului?, ni se pare a fi intre 
barea esențială. 


n 1963) 


tátii: cei doi poli ai destinului lui Ingmar Bergman 


cronica 
proiectelor 


€ Foarte bună primire la critică a filmului 
lui Jeanne Moreau, Lumină (a :untat din 
timp in «Cinema» nr. 10/1975). S-au remarcat 
inteligența, sensibilitatea, acuratetea teh- 
nică, «mina» regizoarei debutante. Pentru 
artistă, prima operă e «o ameliorare a plă- 
cerii mele de a mă exprima, aruncindu-má 
in foc.. Realizind un film, mi-am folosit 
prea-plinul energiei mele. Actritá — astep- 
tam. Eram disponibilá Asteptam ca Anto- 
nioni să sfirseascá discuţiile cu televiziu- 
nea; ca Buñuel să mă provoace. Eram atentă 
să le Intruchipez viziunile. Greu...» — expli- 
că ea. Acum, lucrind la propriile viziuni, 
dind ocol superstitios fotoliului dăruit de 
Elia Kazan după filmările la Ultimul nabab, 
Jeanne Moreau se mărturiseşte, cu oare- 
care ingenuitate, c-a deveni cineva, «o 
persoană mare». Înctt viitorul film — asa 
cum au făcut-o multe «persoane mari» în 
artă, intorcindu-se spre simburele de aur al 
vieţii lor — va fi consacrat mamei sale: 
«Se va intitula Adolescenfá si va fi un 
omagiu adus celei care m-a învăţat pină și 
estetica unei camere mobilate, ordinea si 
armonia... Am reflectat la aspiraţiile ei, 
la deceptiile ei. Fiindcă acum, pot să mă 
gindesc la asta, acum sint un om mare»... 
afirmă surizind personajul, în sfirsit matur, 
ca după orice creație cu mlinile proprii... 

€ «Bătrinul» John Huston a fost con- 
tractat de două respectabile producătoare 


Regizoarea Jeanne Moreau în 
Elia Kazan 
actriței Jeanne Moreau, ca semn 


fotoliul dăruit de 


de pretui 


mult regretatul Errol Flynn. 


«şoaptele» singură- 


americane pentru a regiza un film consacrat 
unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi, 


17 


i 


În domeniul fanteziei si parodiei, regizorul cehoslovac Oldrich Lipsky 


este considerat un adevărat expert 
tocul confirmă — după opinia criticilor 
scenă din film) 


Janzurova într-o 


N Lungui drum al unui roman către 
cinema. Varsovia la inceputul secolu- 
lui, apoi un orásel de provincie, apoi 
Roma, Riviera, Paris, tármul unui lac 
elvetian, Viena. Pe aceste meleaguri 
se desfășoară destinul unei fete fru- 
moase dar sárace, care-si ucide copilul 
neligitim, ajunge prostituatá si moare 
apărindu-și iubitul de altădată, de la 
care i s-au tras toate nenorocirile. Ro- 
manul lui Stefan Zeromski, Povestea 
unui păcat,a făcut scandal în Polonia 
puritană de la 1900. În primul rind, pentru 
că in povestirea sa, latura sentimentală 
şi melodramatică era covirşită de o 
lucidă și feroce condiţionare socială. 
De o aspră cronică de moravuri. De o 
denuntare violentă a fariseismului si 
falsei morale burgheze. Filmul, pe care 
cineastul Walerian Borowczyk l-a reali- 
zat după această carte, reprezintă o 
citire a ei nostalgică si distanțată într-un 
plan estetic. Nu atit evenimentele cu 
implicațiile lor sociale și morale domină 
filmul, cit minutiozitatea imaginării unor 
momente, structura muzicală a imagini- 
lor si mişcării actorilor. «Crima nu mai 
sperie — scria un critic polonez — 
iubirea nu mai Siia desa nefericirea 
nu mai inspiră milă. În lumea fără păcate 
a tablourilor senzuale ale lui Borowczyk, 
spectatorul are de ales intre fiorul emo- 
tiei si propriile sale ginduri». 

B O lume în uniforme. Cu un an in 
urmă, doi ziariști si sociologi francezi, 
André Harris şi Alain de Sédouy au 
publicat o carte intitulată sugestiv «Călă 
torie în interiorul Partidului Comunist» 
Era o amplă analiză și un pasionant 
document asupra modului de functio- 
nare,la toate nivelele, asupra structurii 
— de la militant la Comitetul Central — 
unui partid de largă adeziune populară. 
De altfel, cartea s-a aflat multă vreme in 
«topul» _ succeselor de librărie din 
Franța. Pasul următor al creaţiei celor 
doi ziariști a fost, nu o carte, ci un film: 
Podul maimutei, montaj si colaj de 
mărturii şi documente asupra situaţiei 
armatei franceze care, în primul rind din 
punct de vedere moral, reiese a nu 
fi prea strălucită. In mai bine de 
două ore de proiecţie, asistăm la 
evocarea a 50 de ani, punctati mai 
mult de infringeri decit de victorii, 
şi care ridică mereu nelinistitoarea între- 
bare — o armată, dar cum si de ce? Un 
cadru militar sustine: «Cei răspunzători 
de soarta armatei tráiesc incá in iluzia 
unanimistá a anilor 1914—1918, ultimul 
moment cind raportul armatá-natiune 
a existat Cum vrea Franta sá ajungá un 
stat modern, atunci cînd tirlie după ea o 
grámadá de mituri invechite si de arhais- 
me paralizante ?» Miezul problemei este 
atins de un absolvent al Academiei 
militare Saint-Cyr: «Toate armatele vic 
torioase sint armate ideologice. Totul e 
să știm pentru ce proiect social, pentru 
ce viitor ne luptăm?» Or, conducat 
politici ai armatei sint maru absenti ai 
filmului. «Nu au nimic de spus» — con- 
stată cineastii. Pe de altă parte, analizind 
situatia armatei, cei doi reporteri anali- 
zeazá de fapt un obiect al rezolvárii 
situațiilor prin violență. Această re- 
flectie, implicită, despre violență, este 
marcată de intervenția unui gen: 
ral care se întreabă: «Și dacă există 


ultimul său film, M 


- această vocaţie (actrița Iva 


— şi nu se poate sa nu existe — și alt- 
ceva decit forta si violenta pentru a 
apára o societate si a-i rezolva conflic- 
tele?» Filmul lui Harris si Sédouy se 
bucurá de un mare succes de public 
Fiind in acelaşi timp contestat. De foru- 
rile conducătoare ale armatei. 

N Poemul intelepciunii Rustam, 
eroul unui poem clasic al literaturii 
persane din secolele X—XI — «Cartea 
regilo» de Firdusi, a devenit persona- 
jul principal al unei serii de filme produ- 
se in studiourile sovietice: «Aventurile 
lui Rustam», «Rustam si Suhrab» si, 
acum, Tragedia orasului Siavuk. Din 
colo de pitorescul aventurilor si evocă 
rii unui atit de indepărtat trecut, regizo- 
rul Boris Kimiagarov se declară inte- 
resat de aspectul moral, foarte contem- 
poran al poemului din care se inspiră. 
Pentru că umanismul, prețuirea rațiunii, 
afirmarea idealurilor nobile, ura fată 
de război sint motive care nu imbătri 
nesc niciodată 


N Vox populi. Marile premii inter 
nationale ale filmului, create cu 30 de 
ani în urmă de revista «Ciné-revue», se 
deosebesc de Oscarul american prin 
faptul cà ele sint decernate in urma 
unui referendum public: nu o academic 
a specialiştilor, ci pur si simplu votul 


filmul Pușca cea veche (cel mai bun 
film al anului). 


H Teama de a fi intr-o perioadă 
furtunoasă si plină de neliniști din viata 
cineastului Ingmar Bergman, ultimul său 
fiim apare ca o violentă punere in discu- 
tie a condiției umane, a sufletului fată 
în fată cu propria sa imagine trecută, 
cu propria sa devenire incertă Faţă 


în față este chiar titlul filmului. Un 
portret, ca în atitea alte filme bergma- 
niene, un portret feminin al unui medic 
psihiatru care ajunge să trăiască stările 
nervoase pe care le tratează la alii 
Femeia-medic din film este bintuită 
de amintirile unei copilării pe veci pier- 
dute, de presentimentul acut al mortii, 
suferă de o incapacitate de a munci si 
de a se concentra, de o cumplită ne- 
liniște. Somnul nu mai vine, nici adus de 
pastile, momentele propriei vieți devin 
fatete ale unui insuportabil coșmar. 
Insingurarea se topeşte in vise absurde 
de fugă intr-o altă viată, mai puţin lipsită 
de dragoste. Tot filmul este povestea 
unei lupte pe viaţă si pe moarte, între 
viaţă şi moarte, în care nici o alterna- 
tivă nu reuşeşte definitiv să învingă. 
Liv Ulimann este actrița care a întreprins 
această coborire în infern. După cum 
scrie revista «Time», «multe actrite au 
incercat o asemenea partitură, dar pri 
vind-o pe Ullmann, ne dăm seama cit de 
putine au reușit s-o ducă pină la capăt.» 


Pentru cá trata oamenii ca pe nişte 
obiecte. Sintem în zorii unei ere Caliuu- 
la — ginditi-vá la C.I.A. la Pentagon, 
la dictatori: ei toti au puterea absolută 
de a considera oamenii ca pe niste 
obiecte. Si mai ginditi-và ce s-a intim 
plat cu imperiul roman». 


€ Peter Fonda va regiza un film numit 
Uitimul western. Interpret principal, 
Henri Fonda. 

€ Sherlock Hoimes revine in atentia 
cinefililor sub chipul lui Roger Moore. 
Care declara cá ceea ce l-a tentat mai 
mult citind scenariul, era numărul mare 
de deghizări pe care urmează să le 
practice în tot cursul acțiunii. În acelasi 
timp, Moore continuă seria de mari 
succese cu James Bond-007, aflindu-se 
laatreia intruchipare a faimosului super- 
agent. Filmul se cheamá Spionul care 
má iubea. 


€ intr-o biografie cinematografică. 
rolul generalului Mac Arthur, care a 
condus războiul din Pacific impotriva 
Japoniei, a fost încredințat actorului 
Gregory Peck. În primul rind, din motive 
de asemánare fizicá. 


€ Jon Voight («Conrak») a acceptat 
rolul principal într-o continuare a filmu- 
lui «Exorcizata». Etalarea de mons 
truozitàti si «drácovenii» va purta acum 
titlul de Ereticii. Linda Blair, fetita «po 
sedată» din primul film, isi continuă 
aventura in tara spiritelor negre 


De la o fictiune («Cel bun si cei rái» de Lelouch) la un documentar («Cin- 


tind sub ocupație»), cineastii francezi se 


aratá interesati de climatul si 


climatele Frantei in anii de tristà amintire ai ocupatiei naziste (Jacques 
Dutronc, Marlène Jobert si Jacques Villeret în Cel bun si cei răi) 


Enrico, Pusca cea veche, drept cel mai bun film al anului trecut. Succes 
la care a contribuit si talentul actritei Romy Schneider: ea a fost desem- 
nată «cea mai populară actriță a anului» 


spectatorilor decide cistigátorii. Pentru 
anul 1975, laureati au fost: Alain Delon 
(cel mai popular actor), Romy Schnei- 
der (cea mai popularà actrità), Philippe 
Noiret (cel mai bun interpret in Pusca 
cea veche), Mireille Darc (cea mai 
bună interpretă in Telefonul roz) si 


Pe platouri (|) 


€ Romancierul american Gore Vidal 
a Scris scenariul unei versiuni a vietii 
impăratului Caligula. Malcolm McDowell 
va fi interpretul principal. Întrebat de 
ce s-a oprit la Caligula. scriitorul a 
spus: «El poate fi oricine din ziua de azi 


W Povești fără intoarcere. Cei care 
si-o amintesc pe Shirley Temple într-un 
mare succes al ei, Mascota regimen- 
tului, vor fi dezamágiti: povestea va 
cunoaște un remake, dar rolul fetiţei va 
fi interpretat acum ...de un băiat. 

Wi Delict si conștiință A face din- 
tr-un film polițist o dezbatere asupra 
responsabilitátii sociale, a face dintr-o 
investigație criminală pretextul unei in- 
vestigatii psihologice — acesta a fost 
scopul pe care şi-a propus să-l atingă 
regizorul Slanislaw Lenartovicz în filmul 
Ucigaşul sint eu. Fáptasul (presupus) 
unui omor involuntar este personajul 
principal. Dar cine este victima, şi oare 
de omor este vorba? Cineastul a fost 
mai întii de toate interesat de portretul 
unui om in căutarea propriului său 
adevăr. 

B Ultima afacere. Marco Ferreri se 
vrea un cineast sută la sută contesta- 
tar. Fiecare film al sáu, de la «Dillinger» 
a murit» la «Marea crápelnità», incearcă 
să fie o vitriolantă caricatură a societății 
burgheze mai mult sau mai puțin de 
consum. Curioasă este calea contesta- 
tiei alese de cineast: amestecind in doze 
cit mai substantiale pornografia, scato- 
logia si abjectia fizică, el intenționează 
să pună in discuție societatea, mai cu 
seamă din punctul de vedere al putintei 
ca atari filme să apară. Filme, sau mai 
exact produse cu iz de răzvrătire și apel 
la instincte joase, bune, cum se zice, 
«pentru epatat burghezul». În ultimul 
său «atac social», Ferreri pune sub 
semnul întrebării relația fundamentală 
bărbat-femeie, cuplul și familia. Punere 
în discuţie piperată si «naturalistá» care 
se incheie cu o «metaforă» dinamită, 
Falsă dinamită comercială de altfel 
bărbatul se autocastrează. Din refuz şi 
contestaţie a unei vieți alienante, firește. 
Titlul: Ultima femeie. Nu si ultimul 


film al unui regizor la care viata este 
suplinità de o imaginaţie bolnavă, iar 
așa-zisul refuz al societății de consum 
devine o mască a unui spirit comercial 
de categorie îndoielnică. 

E Filmul si regatul. După ce va fi 
terminat filmárile la Casanova (filmári 
cu multe peripeții, printre care două 
lungi întreruperi din cauza refuzului 
producătorilor de a majora la nesfirşit 
devizul filmului, o răpire de tip nou a 
bobinelor impresionate de către gang- 
steri care cereau milioane pentru resti- 
tuirea «ostaticilor», și dificultățile in 
recrearea pe platouri a Veneţiei, cu 
lagune cu tot), Fellini, care speră că 
filmul va apare pe ecrane la sfirsitul 
anului, a acceptat în principiu invitația 
guvernului iranian de a turna la Teheran 
o superproductie cu fonduri de petro- 
dolari. Auzind de această ofertă, Mar- 
cello Mastroianni, care a fost interpret 
principal in douá mari filme semnate 
Fellini («La dolce vita» si «81/2»), a 
exclamat «Rămine de văzut dacă sahin- 
sahul va avea destui bani!» 

N Admiratoarea. Entuziasmatá de 
creația lui Jack Nicholson în filmul lui 
Milos Forman «Zbor deasupra unui cuib 
de cuci», Audrey Hepburn a declarat 
ziariştilor; «Visul meu, acum, este să 
pot juca într-un film alături de Nicholson. 
Chiar dacă mi se oferă rolul mamei lui». 

W Muzeul cu iluzii, Într-unul din 
cele mai vechi cartiere pariziene, Le 
Marais, în curți interioare si încăperi 
care poartă patina istoriei,a fost organi- 
zată o expoziție ceva mai specială. 
Manechine de ceară, aflate între zidurile 
vechi, sint invesmintate in costumele 
unor actori celebri, în roluri celebre, din 
filme de altădată. Marlene Dietrich, Gre- 
ta Garbo, Vivien Leigh, Marilyn Monroe, 
Judy Garland, Fred Astaire, — apar 
in aceste uniforme strálucitoare ale 
gloriei lor de staruri. Scarlett O'Hara 
Anna Karenina, sau Împărăteasa rosie, 
revin în amintire in această expoziţie 
unde din feeriile şi dramele pe celuloid 
au rămas doar costumele. 


E Pe platouri (II) 


9 Milos Forman, marele cistigátor al 
Oscarului '76,va regiza adaptarea pentru 
ecran a unui musical în vogă prin anii 
'60 — Hair (Plete). 

€ in prag de alegeri, studiourile Walt 
Disney realizează o comedie numită 
Shaggy D.A. Este povestea aventurilor 
unui candidat prezidenţial care din cînd 
în cînd (adică exact cint acest lucru nu-i 
convine de fel) se transformá în... duláu 
ciobănesc. 

€ Telly Savalas a decis să renunţe la 
Kojak (era poate și timpul!), pentru a 
reveni la marele ecran. Ceva s-a schim- 
bat însă. Pînă la inceperea acestui serial 
actorul întruchipa numai si numai per- 
sonaje profund negative şi profund anti- 
patice. Ceea ce va fi imposibil de acum 
încolo. Producătorii îi prevăd o carieră 
de «star romantic». 

W Doi frați. Un pilot de incercare se 
află la bordul unui avion care nu mai 
poate fi controlat. De la sol i se trans- 
mite ordinul de a se catapulta, dar pilotul 
încearcă pină în ultima clipă să redre- 
seze aparatul. Şi moare. Aceasta este 
povestea adevărată. Fratele pilotului, 
ajuns regizor, a realizat un film care este 
un omagiu adus celui dispărut. Titlul 
este Fabula iubirii și povestea este o 
poveste simplă cu aviatori. Pentru regi- 
zorul Bulat Mansurov, destinul fratelui 
său nu a fost un caz anume, ci un exem- 
plu. Şi o pildă despre datorie şi sacri- 
ficiu. 

Wi Viaţa care ucide. Ultimul film al 
regizorului John Cassavetes, O femeie 
sub influentá, cu Peter Falk si Gena 
Rowlands (soţia cineastului), este, in 
stilul sáu particular, dominat de impro- 
vizatia ca in jazz si de cultivarea intim- 
plátorului aparent, o gravá meditatie 
despre nefericire. Acea nefericire ne- 
văzută, secretă, făcută din amănunte, 
si lucruri aparent nesemnificative. 
care erodează puterea și tinerețea. Ma- 
bel este căsătorită cu Nick, are trei copii 
si e mai tot timpul singură, pentru că, 
simplu, soțul ei este mai tot timpul 
plecat. Deprimarea ei, starea de incomu- 
nicabilitate o fac să fie ciudată pentru 
ceilalți: șase luni intr-o casă de sănătate 
o vor repune pe picioare? Însingurarea 
ei nu face decit să crească. Dramele, la 
Cassavetes, nu se consumă prin ucte 
exterioare, prin crize spectaculoase. 
Filmul concentrează în el timpul, si 
timpul este durere, și regret, şi uitare, şi 
tăcere. Toate la un loc. Și o femeie este 
sub influența timpului, si a oamenilor, 
si a propriei ei nefericiri care o consumă 
incet, fără zgomot, dar mistuitor 

m Superproductia. O capodoperă a 
literaturii poloneze, romanul in șase 
volume al Mariei Dabrowska, Nopțile 
și zilele, a fost ecranizat de cineastul 
Jerzy Antczak, după o muncă de trei 
ani la scenariu şi o perioadă de filmare 


de peste doi ani. În versiune cinemato- 
grafică filmul durează patru ore. Ver- 
siunea pentru televiziune are 13 episoa- 
de de cite o oră. Este vorba despre o 
vastă cronică de familie petrecută in 
momente de răscruce ale istoriei Polo- 
niei: revolta din 1863, revoluția din 1905, 
începutul primului război mondial. Sute 
de figuranti si nu mai puțin de 900 de 
actori au dat viață, pe ecran, acestei 
monumentale epopei intimiste. 

m Scurt tratat de scepticism. 
Robert Mitchum reia partitura lui 
Humphrey Bogart intr-o adaptare a ro- 
manului lui Chandler, Adio, dragostea 
mea. El se afirmă ca un actor cu o per- 
sonalitate deosebit de interesantá. Care 
se reflectá in citeva din opiniile sale 
despre viatá si film: 

— despre primele sale filme la 
R.K.O.: «Am purtat același costum timp 
de șase ani, în toate filmele, si am dus 


Robert Mitchum în rolul unui 
detectiv si în căutarea unui per- 
sonaj numit Humphrey Bog 


Sintem in 1893, în Franța, in pr 


ajma exploziei afacerii Dreyfus. Un 


ucigaș schizofrenic este urmărit, nu atit pentru omorurile sale, cit pentru 


ptul că el se crede anarhist. Si un : 
al ordinii burgheze, de 100 de ori mai primejdios decit un 
lui Bertrand Tavernier, Judecătorul s 
(Philippe Noiret, judecătorul, împreună cu Isabelle 


justiția de clasă. 


arhist este, din punctul de vedere 
asin. Filmul 
asasinul. este o meditație despre 


Hupert) 


şi același dialog. Se schimba doar titlul 
filmului și partenera feminină». 

— despre cinematograf: «Am ince 
tat să iau in serios cinematogratul cu 
multi ani în urmă; cam atunci cind tur 
nam un film cu Greer Garson şi s-au 
tras 125 de duble ca ea să rostească 
replica nu» 

— despre fobie: «Singurul lucru con- 
stant in viaţa mea este frica». 

— despre Humphrey Bogart: «Mi-a 
dat odată un sfat de neuitat Ascultă 

uştiule — mi-a spus — orice ar fi, 


"despre orice ar fi vorba, tu fi impotrivă». 


— despre filmul său favorit: «Acela 
pentru care am muncit trei săptămini 
şi am primit 200 mii dolari. Titlul l-am 
uitat». 

— despre admiratorii săi: «Nu pot 
fi decit absolut ratati, suferinzi de sto 
mac şi care atunci cind mă văd pe ecran, 
isi spun: dacă nenorocitul ăsta a reuşit, 
atunci eu pot ajunge preşedinte». 

— despre francezi: «Ati observat cá 
ei discută despre cină în timp ce se aflá 
la masa de prinz?» 

— despre Londra: «E prea departe 
de aeroport». 

— despre tiii săi: «Le-am dat doar 
“ouă sfaturi: Nu vă pierdeţi niciodată cu 
lirea şi nu vă lăsaţi prinşi cu mina in sac». 


N Sansonete și lagăre. După suc- 
cesul filmului lui Marcel Ophuls, Amă- 
răciunea și mila, amplu documentar 
asupra vieții francezilor în anii ocupaţiei 
naziste, un alt cineast abordează — e 
drept, dintr-un unghi insolit — această 
temă. Cintind sub ocupatie de Ro- 
ger Halimi este tot un documentar- 
colaj, unde cineastul incearcă o re- 
constituire a «vieții vesele» care n-a 
incetat să functioneze in cei cinci ani in 
care flamura cu zvasticá filfiia pe Arcul 
de Triumf din Paris. E interesantă si cu 
rioasă — spun criticii— această pătrunde- 
re intr-o anume viaţă cotidiană, in acea 
viaţă care se desfăşura ca si cum nimic 
nu s-ar fi intimplat. Extrase din filme 
muzicale ale epocii, şansonete la modă, 
interviuri cu cintáreti sau actori de 
succes in perioada '40—'45 dau piná 
la urmă o imagine în negativ, o imagine 
răsturnată a acelor vremuri sumbre: 
meditație despre ironia soartei şi despre 
natura umană, acest documentar plin 
de muzică şi de actualități mondene 
povesteşte istoria într-o gamă derizorie. 
Anii negrii au masca factice a unor 
baluri animate de o flaşnetă. 


Rubrică realizată 
de Dan COMSA 


Cumplitul 
adevăr 


În California anilor '60 s-au înmulțit 
ca ciupercile comunităţile hippies, care 
au degenerat rapid prin excesul de dro- 
guri, de ritualuri paranoice, de totală 
mizerie fizică și fiziologică. Un anume 
Charles Manson si «familia» lui (mai 
multe tinere vietuind perpetuu in stare 
de intoxicatie cu stupefiante si de ima- 
ginará hipnozá fatá de seful lor, pe 
care-| vedeau sub forma lui Satan) au 
ajuns in numai 48 de ore la o tristá 
celebritate mondială, masacrind şapte 
persoane cu o barbarie singeroasá a- 
proape unicá in analele crimei. Manson 
era instigatorul, fáptasele fiind fetele 
din «familia» lui, toate sub 30 de ani. 
Au trecut șapte ani de atunci, Manson 
si acolitele sale se află în diferite peni- 
tenciare americane, în vreme ce se des- 
fășoară nesfirsitele meandre ale pro- 
cedurii juridice din S.U.A. în vederea 
condamnării la moarte a vinovaţilor, în 
vreme ce alte «secte» apar, exprimin- 
du-și adeziunea față de monstrul-ve- 
detă și de crimele sale. Regizorul Tom 
Gries («Evadatul») a realizat pentru 
televiziune o reconstituire a acestui 
sumbru moment din istoria americană, 
folosind actori si metode ale filmului 
de ficțiune, dar nu pentru a fabula pe 
o temă dată, ci pentru a relata, moment 
cu moment, desfăşurarea (ilogicá) a 
evenimentelor, asa cum apare ea în 
dosarele procuraturii. Filmul numit Hel- 
ter-Skelter (una din formulele tribului 
Manson) durează patru ore. Ce film 
catastrofă, ce ficţiune cu incendii, re- 
chini, invazii de furnici, exorcisme și 
alte prăpăduri morale și materiale poate 
fi mai cumplit decit acest cumplit 
adevăr? 


Ta 


telescopuri 


Fatá in fatá 
cu publicul 


Sub acest titlu, am vázut pe micile 
ecrane, într-una din duminicile sfirsitu- 
lui de mai, o emisiune dintre acelea 
menite să Insoteascá sfirsiturile noastre 
de săptămină cu raze de cintec si stropi 
de zimbet. De fapt, nu neapărat despre 
spectacolul respectiv tin să vorbesc in 
rindurile de faţă, desi el ar merita-o. 
Îndeosebi prezența de neostenit far- 
mec a Margaretei Pislaru, în tulbură 
toarele acorduri ale melodiei lui Alain 
Barriere cu «tut'en vas», sau în fabula 
— nu lipsitá ae miez- cu vulpea, ursul 
şi rock-and-roll-ul, reclamă cel puțin 
un gind bun. Spectacolul acesta, numit 
«Faţă în faţă cu publicul», mi-a sugerat 
însă altceva, și anume discutarea unui 
scop dintre cele mai importante ale 
micului ecran, acela de a fi, într-adevăr, 
față în față cu publicul. 

Felurite emisiuni din ultima vreme 
au cuprins, intr-un fel sau altul, mai 
insistent decit pină acum, pe telespecta- 
tor in însăși structura lor. Nu mă gindesc 
numai la «spectacolele cu public» (nu- 
mite cam impropriu aşa, știut fiind bine 
faptul că un spectacol fără public... 
numai spectacol nu este), la «concursu- 
nile cu public» — de toate feiurile, pentru 
mici, mari şi mijlocii — sau la... meciu- 
rile de fotbal, citeodată cu zeci de mii 
de oameni sub umbrele. În toate aceste 
cazuri, desigur, publicul joacă un rol 
foarte important, stimulativ, pentru ca- 
litatea faptului de artă (sau de educaţie, 
sau de cultură fizică, sau de cultură 
generală, sau de... «mai aveţi o între- 
bare»). De aici decurge tele-populari- 
tatea binemeritată a ciclului (cam in- 
termitent din păcate) de «istoria teatru- 
lui», de pildă, cu exemplificările sale 
atit de viu colorate, susținute perma- 
nent de fluidul de participare a publicu- 
lui, de aici decurg multe, si discuţiile 
din tramvaie despre stelele fără nume, 
si necesitatea unor mai frecvente trans- 
misii de la teatrele din țară (unele foarte 
harnice la capitolul «premiere pe țară»), 
şi ascensiunea pe scara interesului a 
Clubului T si cite si mai cite... 

Implicarea publicului in faptul de artá 
(sau de... toate celelalte) îmbracă Insă 
şi alte aspecte, asupra cărora merită, 
cred, să poposim. Am revăzut nu de- 
mult, un mai vecni spectacol de teatru 
al Letiţiei Popa, cu «Vlad Ţepeş in 
ianuarie», inspiratá evocare istoricá da- 
toratá lui Mircea Bradu (spectacol des- 
pre care, de altfel, am mai scris la 
vremea premierei); publicul, în acest 
caz, devenea participant, în sensul cel 
mai propriu, la întimplările naraţiunii 
dramatice; firește, forța verbului patrio- 
tic, în această situaţie, a sporit simţitor. 
Tot de curind am privit premiera de 
teatru tv, cu «Ochiul albastru» de Paul 
Everac, în montarea aceleiași regizoare 
(spectacol despre care, desigur, se 
vor spune mai multe); relația cu publicul, 
în ultimă instanță relaţia cu viața, a 
fost potentatá de participarea «in carne 
$i oase» a autorului la actiune ca «re- 
prezentant» al personajelor, al vietii 
deci si, implicit, al publicului. Sint 
două exemple diferite care subliniază 
avantajele cultural-educative ale impli- 
cării spectatorului in faptul de creatie. 

Faţă în față cu publicul, acest tele- 
scop dintre cele esenţiale. dobindeste 
în astfel de cazuri si în altele. cit de cit 
similare, semnificaţii majore. «Faţă în 
față» poate insemna, altfel, o contem- 
plare pasivă între entităţi distincte, de 
unde şi «starea» unor emisiuni care 
se opresc undeva pe drum între realiza- 
tori şi tele-spectatori, sau trec «pe lingă» 
ei, ca şi cum nimica nu s-ar fi-ntimplat 
Implicarea spectatorului presupune (si 
semnifică) interacţiune, contact, dia- 
log — deci... replică — influență, par- 
ticipare, şi cite si mai cite.. Nu este 
acesta un telescop dintre cele esen- 
tiale? 

Tocmai de aceea, pentru cá este, 
ni se par deosebit de importante toate 
«semnele» angrenárii si angajárii tele- 
spectatorului in însăşi structura pro- 
gramelor, indiferent dacá ele se mani- 


20 


Tinerii de i 


răspund față de viitor pentru faptele trecutului. «Cei ce 


rămîn mereu tineri» de I.D. Șerban, în regia lui Nae Cosmescu. Dintre 
interpreti: Stefan Iordache si Cornel Coman 


festă într-un concurs de cultură generală 
sau într-un «Club T», într-o anchetă 
pe teme social-economice sau într-o 
premieră de teatru, într-un album du- 
minical sau Intr-o revistă literar-artisticà, 
într-o viață a satului sau într-o virstá a 
peliculei. Şi tocmai de aceea ne pare 
rău cînd initiative exemplare în acest 
sens, să zicem «teatrul-ring» sau «un 
film văzut de...», se rátácesc în practica 
activității de fiecare zi. Ne pare rău. 
pentru că orice emisiune care izbuteste 
să activeze participarea publicului are 
toate șansele să beneficieze de partici- 
parea telespectatorilor. 


Călin CĂLIMAN 


teleanotimpuri 


Duminicale 


Ne-am apropiat de vară încet şi te- 
meinic, ca de un dar preţios. Televiziu- 
nea ne-a sugerat această vară cu maxi- 
mă discreţie, poate cu prea multă dis- 
cretie — nici o explozie estivală deco- 
mandată, nici măcar obisnuitele «pau- 
ze» In care cei rămaşi pe asfalt se uită 
cu invidie la cei din apă sau de pe co- 
claurile montane. «Albumul duminical» 
a început să semene într-adevăr cu un 
foarte vechi album de familie în care 
răutăciosi adolescenti se amuză de 
croiala hainelor bunicii. Prea multă re- 
trospectie strică, desi orice televiziune 
care se respectă are «lix»-urile ei, la care 
omul se uită executind un tabiet nevi- 
novat. Cu Samantha se pare că vom 
imbátrini cu toti, de la orele două la 
două şi douăzeci şi cinci, neobservind 
cum trece vremea. Cu Al. O. Bassara- 
bescu şi Brăescu ne-am obișnuit atit 
de tare, că ne-am simţi chiulind de la 
lecţia de română dacă nu le-am vedea 
scenetele vesele. Istoria filmului mu- 
zical mai are atita drum pină la ritmu- 
rile contemporane încit ne dă senti- 
mentul cá avem ce aștepta de la viaţă. 
Satira amabilă, duminicală, din cuple- 
tul inițial nu ne dă dureri de cap la ora 
siestei. Nu-i pericol să zguduie con- 
ştiinţele. Se simte aici serios nevoia 
unei schimbări de optică asupra dumi- 
nicilor noastre în care nu este obligd- 
toriu să lăsăm creerul să se odihneas- 
că. A devenit accidental si obisnuitul 
reportaj al lui Aristide Buhoiu, reporter 
cu vechi şi excelente state și remar- 
cabilă hărnicie, care cunoaște una din 
legile fireşti ale reportajului — şi anume 
că trebuie să comunice ceva, un fapt 
inedit, o experienţă care tocmai prin 
insolit ilustrează principiul moral care 
guvernează ideea de a-l comunica și 
altora. Reportajele lui Buhoiu sint — 
atunci cind există — aproape intot- 
deauna interesante, ne dau sentimen- 
tul tonic al participării si al faptului cá 
avem voie să gindim si duminica, după 
amiază. Astfel, așteptăm cu toții ora 
concursurilor republicane, cînd trăim 
dubla bucurie de a descoperi, încă 
o dată, cit de deştepţi, Insufletiti, infor- 
mati, sint tinerii nostri pe de o parte, 
iar pe de altá parte, cit de multe avem 
noi insine de învăţat de la ei. Astfel, 
duminica intrá In statutul ei normal, 
destinderea nemaifiind confundatá cu 
plictisul subtirel, inofensiv, piclos, în 
care dacă tot a venit vara, chiar așa, cu 
zgircenie, este momentul să se facă o 
incizie capitală. 


Smaranda JELESCU 


filme pe micul ecran 


Ww Moara cu noroc 


(Victor Iliu, 1956). Operă exemplară, 
capodoperă a cinematografiei noastre. 
Ce ar mai fi de spus la acești douăzeci 
de ani pe care i-a împlinit filmul? Că 
vremea a trecut peste el fără a lăsa 
riduri? S-a mai spus. Că este o crea- 
lie de exceptional echilibru, de clasică 
rotunjime? Se vede cu ochiul liber. Ar 
fi de adăugat, poate, doar faptul că, la 
fiecare nouă intilnire cu filmul, senza- 
tia că el seamănă, fascinant, cu realiza- 
torul lui, se accentuează pină la certi- 
tudine: precum omul, opera are inte- 
lepciune si realism, ea este o ardere 
riguros supravegheață. 


N Lumea lui Apu 


(Satyajit Ray, 1959). Sigur, filmul in- 
dian inseamná si Vandana si Vaga- 
bondul si Articolul 420 si O floare si 
doi grădinari — adică melodrama apă- 
sată, cu cintece. Filmul indian inseam- 
nă însă şi, de pildă, acest Lumea lui 
Apu (inspirat ales pentru «File de dic- 
tionar») — model de cinematograf rea- 
list, cu remarcabile aplicatii sociale. Si, 
pe lingá aceasta, cinematograf «pur 
singe», idei în imagini. Satyajit Ray, 
un mare regizor, era (dacă nu má insel) 
necunoscut piná acum publicului nostru 
larg. Lumea !ui Apu a constituit o 
admirabilá carte de vizit& filmul are 
«vina» de neuitat a unei fundamentale 
creatii neorealiste si nu atit epicul con- 
teazá in definitiv in aceastá prea epicá 
peliculă, cit senzaţia permanentă de 
viaţă «asa cum este ea», de documentar. 


W Trafic 


(Jacques Tati, 1970). Creatia acestui 
regizor ciudat, ca si personajul pe care 
îl interpretează de citeva decenii, e 
adulatá de unii, contestatà de altii (aces- 
tia din urmá sint, se pare, mai nume- 
roşi...), semn al originalității. Trafic 
nu e cel mai bun film al lui Tati, desigur, 
dar regăsim şi aici acelasi comic sub- 
til, aceeași specială sinteză a citorva 
dintre cuceririle tundamentale in mate- 
rie de gag ale «marelui mut». Figurá 
insolitá a comediei cinematografice mo- 
derne, Tati nu crede In cuvinte si pre- 


Ochiul albastru, în regia originală 

a Letiţiei Popa, propune un unghi 

lărgit în dialogul public-spectacol- 
autor (Paul Everac) 


umblă printr-o lume nebună, nebună, 
nebună, un personaj candid, trist si 
dezordonat, care incearcă zadarnic să 
înțeleagă și să se adapteze. 


N 


€ Insula (Kaneto Shindo, 1961). Ce- 
lebrul, zguduitorul film despre un bár- 
bat si o femeie, despre viatá, viatá si 
din nou viaţă... 

€ Sacco si Vanzetti (Giuliano Mon- 
taldo, 1973). Remarcabil film politic, re- 
cital Gian-Maria Volonté si Ricardo 
Cucciola. 

€ Fata in negru (M. Cacoyannis, 
1956). Sobrá, concentrată dramă. 

€ Garibaldi (G. Alessandrini și 
r gem 1962). Cuprinzătoare frescă isto- 
ric 

€ Cuvint contra cuvint (David Lo- 
wel Rich, 1973). Film oarecare, pompos 
recomandat in programul tipárit tv. 

€ Prima dragoste (Vasili Ordinschi, 
1974). Interesantă, frumoasă ecraniza- 
re după Turgheniev. 

€ Chemarea străbunilor (Ken Anna 
kin, 1972). Ce bune sint, pentru regizori, 
cărţile de aventuri scrise de Jack Lon- 


don. 

€ Acești adulţi ciudati (Aian Sah- 
malieva, 1974). Lumea celor mari pri- 
vită «critic» de un copil. 

€ Citadela (King Vidor, 1938). Ecra- 
nizare dupá Cronin. Corectá. 

€ Abuz de incredere (Maria Lugo- 
nes, 1950). Melodramá stupidá (mi-am 
cintárit foarte atent cuvintele). 


Aurel BÁDESCU 


telesugestii 


Lásati imaginea... 
sá vorbeascá! 


Am urmărit într-o zi de joi trei «mese 
rotunde» intr-un interval de trei ore; 
subiectele abordate erau deosebit de 
interesante, invitatii erau si ei nume de 
prestigiu, personalități de frunte din 
domeniile supuse diferitelor dezbateri 
şi, totuşi, pentru marele și răbdătorul 
public telespectator, este destul de greu 
să-și poată concentra atenţia într-o 
singură seară doar asupra acestei for- 
mule de emisiune. Este păcat, cind în 
majoritatea cazurilor rubricile ce cuprind 
profiluri tematice diferite, dar care pre- 
supun discuţii ale unor specialişti, deci 
aceeași formulă de emisie, să fie pro- 
gramate într-o zi comună. Se munceşte 
mult la o astfel de emisiune şi desigur 
scopul ei este să aibă cit mai multă 
audienţă, să popularizeze tema aleasă, 
iar succesiunea mai multor emisiuni 
apropiate ca formă a realizării nu con- 
duce decit la oboseala telespectatori- 
lor. 

În afara programărilor ar mai fi o pro- 
blem& orice masă rotundă sau pur şi 
simplu susținerea singulară a unui punct 
de vedere, fie că are drept subiect «era 
glaciară» sau discutarea unei ultime 
apariţii literare, se realizează în genere 
în «dulcele stil clasic» invitaţii (ori 
invitatul) vorbesc şi iar vorbesc și ima- 
ginea ni-i arată cum unul se joacă cu 
pixul, cum altul întoarce o filă, alternind 
planurile unei vaze în care se ofilesc 
sub lumina reflectoarelor florile speci- 
fice sezonului. Astfel cel mai dinamic 
subiect pierde din penetran(á, datorită 
formulei statice de prezentare; dacă 
exemplele prin imagine, argumentele 
imaginii ar fi mai solicitate, senzația de 
static ar dispare şi atenţia receptorului 
n-ar mai fi pusă la Incercare. Aici, 
desigur că intervin cunoașterea și folo- 
sirea «specificului televiziunii», pe 
care de multe ori ne este dat să-l vedem 
exploatat cu rezultate spectaculoase, 
poate că si în cazul dezbaterilor el ar 
da culoare emisiunilor, dacă imaginația 
realizatorilor nu s-ar opri doar la folosi- 
rea «portretului» interlocutorilor. Am 
văzut-o o dată chiar pe Brigitte Bardot 
prefatind cu seriozitate o emisiune des- 
pre animale; cuvinta foarte frumos și 
imaginea ne-a lăsat libertatea de a-i 
urmări nestingheriti chipul ei minunat 
timp de aproape două minute; cit era 
ea de vedetă, B.B. ne-a plictisit la un 
moment dat, aşteptam documentarul, 
să vedem ce fac leii în cusca grădinii 
zoologice. Publicul de astăzi al tele- 
viziunii a învățat convenţia ingenioasei 
invenţii venite în casa sa și vrea ritm, 
vrea ca imaginea să întărească valoarea 
cuvîntului. Cind în majoritatea cazurilor 
emisiunile «vorbesc» prin imagine, 
poate că şi excepţiile rămase tributare 
microfonului radiofonic ar trebui să se 
integreze bunei reguli generale. 


Heana LUCACIU 


filmul românesc 


Contribuţia României 
la victoria asupra fascismului 


Sugestiv tabloul realităţii celui de al 
doilea război mondial reiesit din această 
selecţie: şapte filme luminind fiecare din 
alt unghi tema eroismului ostaşilor români. 
Eroismul cu arma în mină (Valurile Dună- 
nării, Tunelul, La porțile albastre ale 
orașului, Stejar extremă urgenţă), erois- 
mul rezistenţei în spatele frontului (Zidul, 
Ceaţa), surprinderea manevrelor de spio- 
naj ale inamicului (Secretul cifrului), 
oglindite în filme ce-și onorează cu fantezie 
artistică dar şi rigoare istorică, tema. Din- 
tre ele: 

€ Valurile Dunării (1959, Liviu Ciulei) 

Prima adeziune în imagini a lui Liviu 
Ciulei la realismul liric ce va caracteriza de 
aici înainte mai toate filmele noastre de 
război. Strălucite deschideri de carieră 
cinematografică pentru scenariștii Titus 
Popovici si Francisc Munteanu si pentru 
interpreţii: Liviu Ciulei, lrina Petrescu, La- 
zăr Vrabie. 

€ Zidul (1975, Constantin Vaeni) 

Gestul eroic indelung pregátit cinemato- 
grafic prin fapte si trásáturi foarte indivi- 


Karel Kachyna 


Nu are dect 2 de ani, dar acest cineast 
ceh se poate numára printre cei mai origi- 
nali autori contemporani. E drept cá multă 
vreme filmele lui le făcea în colaborare cu 
camaradul său de institut, Vojtech Jasny, 
iar după 1961 aproape toate scenariile erau 
fácute de talentatul scriitor Jan Prochazka. 
Totuşi meritele de poezie și de originali- 
tate sint în intregime ale sale. lată de pildă 
filmul sáu recent (1974), Pavlinka. O po- 
veste care nu seamănă cu niciuna, căci 
aproape că nici nu este poveste. Pavlinka 
are 17 ani; ca rude n-are decit o bunică, iar 
ca activitate bunică-sa nu-i dă voie să facă 
nimic, să vadă pe nimeni si, mai ales, nu-i 
dă voie să se întilnească cu «dușmanul». 
Dusmanul se numeşte «băiat». Orice băiat. 
Căci (oroare!) din orice băiat poate ieși un 
sot. Şi atunci (oroare!) bunica ar rámine 
singură. E ştiut ce inseamnă să nu fi 
liber. Dar chiar și la pușcărie omul mai 
vede pe cite cineva, îi mai vorbește... Pav- 
linka n-are voie să vadă pe nimeni. Asta fără 
să fie nevoie de arestare și închisoare. 
Singurul lucru pe care are voie să-l facă este 
să adune din sat pantofi vechi, sosoni uzati, 
papuci rupti si să-i ducă la bătrinul cismar. 
Ei bine, din asta, Pavlinka va tace un recital! 
de balet, o magnificá reprezentaţie de vede- 
tá coregraficá. Este un spectacol de decla- 
matie dansantá, un poem al miscárii umane. 
Restul povestii e banal ca o melodramá. La 
un conflict dintre lucrătorii din sat si boier 
(sintem ih anul 1870), boierul recurge la 
armată. Pavlinka e impușcată. Dar Pavlinka 
a trăit, creată de ea, o viață de star. În fata 
tuturor ferestrelor satului, ca tot atitea loji 
de Teatru imperial, Pavlinka dădea repre- 
zentatii și era, pentru necájitii de acolo, 
singurul lucru frumos, singurul cadou pri- 
mit de ei. O poveste cu adevárat cinemato- 
grafică, unde subiectul, cit și tema, sint: 
mișcarea, mişcarea trupului omenesc, por- 
nit să-și arate toate feţele, toate chipurile, 
toate figurile. 


duale. Numai astfel imaginea tinărului co- 
munist zidit într-un pod ca să scoată ziarul 
ilegal al partidului — erou interpretat de 
Gabriel Oseciuc — capătă pe ecran valoarea 
de simbol concret. viu, nesolemn, omagiu 
simplu adus omului simplu ce-și dăruiește 
viața celui mai generos ideal. Matur debut 
regizoral: Constantin Vaeni. 

€ Tunelu! (1966, Francisc Munteanu) 

Ideea de cot la cot a armatelor române si 
sovietice în onfensiva asupra fascismului, 
ilustrată convingător într-o acţiune bine 
condusă, impunind personaie ce se rețin 
şi prin calitatea interpretării: Aleksei Lok- 
tev, lon Dichiseanu, Valentina Maleavina, 
Florin Piersic, Margareta Pislaru. 

€ Secretul cifrului (1959, Lucian Bratu) 

Dacă ne mentineam la nivelul acestui 
prim film polițist cu nobilă miză umană, la 
abilitatea suspensului și complexitatea psi 
hologică a unor «negativi», la ambianța de 
mister ce joacă în dramă, fericită ar fi fost 
şi la noi soarta acestui gen captivant. 


Alice MĂNOIU 


Este, în asta, un fel de moştenire nationa- 
lá de la uimitoarea «Lanternă cehă». Au 
cunoscut-o, bucureştenii, această «lanter- 
nă magică» care a inventat o artă cinetică 
nouă. Se alegea o mișcare oarecare, din su- 
tele de conduite posibile ale corpului ome- 
nesc. Acea melodie cinetică era apoi tre 
cută prin toate cheile muzicale. Era tradusă 
(si pe ecran si pe scenă) în limbaj de spori, 
de muncă, de dans, de ceartă, de dragoste, 
de pledoarie, de spaimă, de conversație, 
de convulsii în timpul somnului. Mișcarea 
se metamorfozeazá mereu, ca acele aşa- 
zise «imagini hipnegogice» care se perindă 


si se prefac unele într-altele în momentele 
care preced ațipirea, adormirea. Numai că, 
in «Lanterna cehă» ele sint mişcări reale, 
palpabile, care imită ele imaginarul, întor- 
cind pe dos regula obișnuită. 

Această moștenire a «Lanternei cehe» o 
găsim și în alt film al lui Kachyna, în lubire. 
O fată, Andrea, si un băiat, Petr, sint colegi 
de clasă, la şcoală. Se detestă. Tot timpul 
se inteapá, se batjocoresc. Tot timpul. 
Dar cu timpul, ei înțeleg de ce fac asta. 
De la inceput simtiserá că se iubesc. Dar 
amindoi sint (asa cum atit de adesea sînt 
adolescenţii) cumplit de serioși. Nu admit 
alt soi de amor decit «marele amor». Si 
vor să fie siguri că l-au găsit. Controlul va 
fi.. ipoteza contrară. lpotezá de lucru. 


139 


a / 
4 EN. v 


Un bun film despre apár 
(La portile albastre 


ciclul 


Atentie, copii! 


Pentru cinematograf, copilária nu pare a fi 
virsta paradisului pierdut, evocat tandru 
in momente. de nostalgicá aducere aminte 
de o întreagă literatură simplificator-senti- 
mentală, prea uşor predispusá la idealizarea 
conventionalá a unui trecut duios. Multe 
dintre cele mai bune filme cu si despre 
copii se aratá interesate nu de feeriile ado- 
lescentei — reale ori, cel mai adesea, 
inchipuite — ci, mai degrabă, de așa-numita 
«copilărie problematizată», dificilă, gravă 
şi prematur adultă. Pentru cine a urmărit 
la Cinematecá admirabilul ciclu «Copiii 
ne privesc» — imprumutindu-si denumirea 
de la celebrul film omonim din 1943 al lui 
De Sica — această predilecție a cinemato- 
graiului pentru copilăria dramatică este 
cum nu se poate mai limpede. Căci, cu 
excepția a două filme — Louisiana Story, 
splendid documentar dedicat de Flaherty 
revelatiilor pe care le oferă privirii candid- 
cercetătoare ale unui copil o natură mirifică, 
maiestuoasă, pulsind de viață, şi Hugo si 


Vor presupune că se urăsc şi vor născoci 
toate conduitele practicate între oameni 
care nu se pot suferi. Şi vor ajunge astfel 
înapoi la prima lor bănuială, la prima lor 
ipoteză (contrară ipotezei contrare folosită 
in scop de verificare). În tot cursul poveștii, 
fie că gindul lor cáláreste pe una sau pe 
cealaltă ipoteză, peisajul se schimbă: din 
alb-si-negru devine color; din colorat obis- 
nuit începe să se coloreze feeric; ce fac ei 
devine basm, si psalm, si vis, traducind In 
picturá si onirism cele mai banale fapte. 
Pe urmă, alternativ, se recade în peisaj 
real. Cum spuneam, regásim si aci speci- 


Un regizor prin 
excelentá poet: 
Karel Kachyna: 
Iubire 


ficul cinematografic ceh, cu tulburátoarea 
sa moştenire de la «Lanterna cehă». 

Pe un portativ diferit, gásim asta si in 
filmul Trenul spre statia Cer. «Cer nu e 
firmamentul, nu e vázduhul, ci numele per- 
fect feroviar al statiei terminus al unui 
trenulet care cará din munti, din pádure, 
lemne pentru satele si orasele din vale. 
Sintem în plin război nazist. Tara geme sub 
teroarea nemteascá. Dar acolo, la staţia 
Cer, unde nu locuiesc decit citiva feroviari 
de mina a doua, viața e oarecum sustrasá, 
extrasă din iadul hitlerist Adică, în fond, 
tot un fel de «refugiu in cer» este. Acolo 
va fi trimisă Dasa, o fetiță de 15 ani, la buni- 
cul ei din Cer, ca să fie crutatá de priveliștea 
ororilor războiului. Acolo, ea va cunoaşte 


eroi Bucureștiului 
ale oraşului) 


Josefina, fermecător film suedez, inchinat 
reveriilor fantastice ale copilăriei toate 
celelalte pelicule ale amintitului ciclu se 
inscriu unei tematici cu implicaţii grave, 
fie în planul relaţiilor morale, fie in acela, 
mai larg, al vieții sociale. 

Nu jocurile copilăriei, ci frustrările copi- 
lăriei, iată ce pare a fi interesat, deopotrivă, 
mari cineasti ca De Sica, Buriuel, Truffaut. 
sau Taikovski. Copilăria traumatizatá — 
este tema ce revine frecvent in aceste filme, 
atit de diferite ca formulă, dar cáutind a 
privi cu un ochi lucid. crud uneori, universul 
acesta complicat al virstelor juvenile, unde, 
în marile drame ale celor mici, sint intot- 
deauna implicați, ca principali inculpati, 
adulții. 

Traumatismele războiului (Undeva în 
Europa, Copilăria lui Ivan), adolescența 
infractoare (Sciuscia, Los Olvidados, 
Drumul vieții), dramele copilăriei ca reflex 
al vieţii de familie (400 de lovituri, A fost 
prietenul meu, Să ucizi o pasăre cîntă- 
toare) sint numai citeva dintre variantele 
sus-amintitei teme, oferind, nu o dată, posi- 
bilitatea de a medita asupra acestei nobile 
tentaţii a cinematografului, de a nu idealiza 
tocmai acest fragil, variat și foarte compli- 
cat teritoriu dramatic care este copilăria. 


Petre RADO 


veselia, fantezia, camaraderia, afectuoasele 
prietenii, frumusețea vietátilor pădurii. La 
sfirsit, nemţii vor invada Cerul pentru a-și 
transporta cu acel trenulet munitiile, in 
lupta lor cu machisarzii care se inmulţiseră. 
Daşa va participa la o pasionantă operație 
de «comando». Războiul se termină Cos- 
marul ia sfirşit Si o dată cu el si visul ei 
frumos din stația Cer. Întoarsă acasă, Daşa 
nu va păstra din toate acestea decit dulcea 
tulburare a amintirii... 

În mai toate filmele lui Kachyna găsim 
această poezie pătrunzătoare, altoită, fie pe 
intimplári banale, fie pe întimplări urlte. 
latá o scurtá listá a operelor mai recente: 
Griji, lar joc sotron, Nádejde, Domni- 
soara Robinson, Un domn straniu, Zidul 
înalt, Crăciun cu Elisabeta Autorul oma- 
giat de Cinemateca noastră e artist emerit 
și de două ori laureat al Premiului de Stat. 


King Vidor 


ÎI cunoastem cu toții, precum îi cunoas- 
tem si pe istoriografii săi, care in calitate de 
bravi condeieri cineasti lexiconari si croni- 
cari, il nasc pe Vidor de douá ori: o datá in 
1894, altádatá in 1896. Oricum, el e un 
mare cineast, care a creat, incă de 
pe vremea «mutului», filmul de război 
antibelicist, pacifist (Parada cea ma- 
re), apoi ne-a vorbit cu tandrete de 
omul anonim pierdut în mulțime (Multi- 
mea), apoi ne-a dat prima imagine com- 
pletă a grănicerilor care fac ordine în Vest 
contra violențelor de tip Texas (Texas 
Rangers), apoi primul (si deocamdată ul- 
timul) film despre magnifica solidaritate in 
disperare, în lupta contra setei, a secetei, a 
sărăciei. Vitejească aventură a unor vecini 
care vor să scoată apă din piatră seacă 
(Piinea noastră cea de toate zilele). În 
sfirgit, tot el reuşeşte (ceea ce nu-i puţin 
lucru) să facă un bun film despre «Război 
si pace» a lui Tolstoi. Ba chiar scrie si o 
carte intitulată «Război şi pace al lui King 
Vidor». Fără să mai vorbim de Halleluja, 
primul mare film vorbitor. 


D.I. SUCHIANU 


sala de cinema 


Vacanţă si 
filme pe litoral 


Pe litoral, încă de la jumătatea lunii 
mai,a Început noul sezon turistic. Ca 
si In alti ani, ţărmul Insorit al Mării 
Negre va fi gazdă ospitalieră pentru 
sute de mii de turisti din țară si de peste 
hotare, S-au fácut eforturi importante, 
nu numai pentru a le asigura tuturor o 
vacantá agreabilá, ci si pentru a le pune 
la dispozitie cit mai multe si mai variate 
posibilităţi de destindere si de pe- 
trecere a timpului, liber. Vor avea loc 
zeci de manifestări culturale si artistice, 


Litoralul 
vá asteaptá! 
Nu numai cu soare 
si mare. 
Dar si cu filme. 
Bune. 


spectacole de teatru, concerte, festi- 
valuri folclorice si de muzică ușoară, 
competiții sportive etc. Între acestea 
un loc important îi revine filmului. Ce 
li se va oferi iubitorilor de film în această 
vară? La această întrebare ne răspunde 
tavarei Nicolae Gheorghe, direc- 
torul Întreprinderii cinematografice 
din județul Constanța. 

— Celor veniți la odihnă în acest 
sezon le vor sta la dispoziţie 11 grădini 
cinematografice, cinci săli de cinema 
în Constanţa si cite una în Mangalia, 
Eforie-Sud si Tekirghiol. Seară de seară, 
să sperăm că vor fi cit mai multe seri 
senine, în grădinile constántene, Tomis 
şi Victoria, vor putea lua loc 2530 şi, res- 
pectiv, 2100 spectatori. Grădinile din 
Mamaia, Eforie-Nord si Eforie-Sud au 
capacitáti de cite 1500 locuri fiecare, iar 
cele din Mangalia, Satum si Venus 
de cite 1000. 

Sintem conştienţi de ráspunderile 
care ne revin de a oferi celor care ne 
viziteazá conditii optime de destindere, 
de a le oferi spectatorilor, pentru citeva 
ore, o ambiantá agreabilà si civilizatá. 
Încă din luna martie am luat măsuri 
pentru amenajarea și reamenajarea gră- 
dinilor de pe litoral. S-a reparat și s-a 
vopsit întregul mobilier, s-a zugrăvit, 
s-a făcut revizia generală a tuturor 
aparatelor de proiecţie. Pentru a spori 
contortul grădinii constántene Tomis, 


„Contemporania“ 


Sub semnul Congresului educaţiei 
politice și al culturii socialiste, muni- 
cipiul Tirgoviste a găzduit timp de o 
săptămină o manifestare cinematogra- 
fică intitulată «Contemporania», inițiată 
de organele locale în colaborare cu 
studioul «Sahia» Publicul tirgovistean 
a vizionat, cu acest prilej, 27 filme do- 
cumentare, întiinindu-se totodată cu 
scenariști, regizori şi operatori de film, 
alături de care s-au aflat Aristide Mol- 
dovan, directorul studioului «Sahia» si 
scenaristul loan Grigorescu, vicepre- 
sedinte al Asociaţiei cineastilor. Un 
juriu format din personalitáti ale vietii 
politice si culturale tirgoviştene, din 
reprezentanţi ai muncitorilor de pe ti- 
nára platformă industrială a orașului, 
a acordat premii filmelor Zidurile au 
amintiri (regia şi scenariul Pompiliu 


posibilități posibile 


Rembrandt 
măcelarul 


Este ceea ce se numește un bărbat 
frumos. Dar frumos Într-o acceptie mai 
veche: bucálat, rotunjor prin toate părțile 
componente, se imbracă nu elegant, ci 
solid. După ce a absolvit cursurile 
facultății de medicină veterinară, a lucrat 
mai întii la policlinica de căţei, pisici 
si alte animale casnice pe care oamenii 
le tin din egoism si din dorința de a fi 
mai aproape de natură. Pe urmă, din 
cauză că nu prea putea să suporte 
contactele cu ființe vii (includea in 
explicaţiile sale și pe stăpinele micilor 


“porta satul. Am 


cea mai mare de pe litoral, am acoperit 
cu material plastic băncile. În sfirsit, 
Intregul personal angajat a fost instruit 
pentru a asigura servicii ireprosabile. 

— Spectacolele din grădini, supra- 
solicitate ca si in alti ani, vor trebui 
completate cu spectacolele din să- 
lile de cinema... 

— Si sălile de cinema au fost puse la 
punct... din toate punctele de vedere. 
O atenţie specială am dat posibilităților 
sau modalitátilor de aerisire a acestor 
săli. Oricum, prin amenajările şi re- 
amenajările efectuate, spectatorii care 
cunosc aceste săli din anii trecuţi, le 
vor regăsi în acest an mult schimbate. 
Evident, sperăm, în bine. 

— Ce ne puteți spune despre pro- 
gramare si despre repertoriul cine- 
matografic de pe litoral? 

— Ne-am bucurat, ne bucurám de 
intelegerea, sprijinul si concursul Cen- 
tralei Románia-film. S-a stabilit că li- 
toralul va avea prioritate in programarea 
unor filme în premieră pe țară, sau va 
prezenta concomitent cu premierele 
bucureştene. Astfel, în grădinile şi ci- 
nematografele noastre, va rula în pre 
mieră unul din cele mai mari succese 
internaţionale din ultimii ani, e vorba 
de Papillon, cu Steve McQueen și 
Dustin Hoffmann în rolurile principale. 
Probabil că tot în premieră vom prezenta 
si filmul distins la Cannes cu Palme 
d'Or, Conversatia, cu Gene Hackman. 
În fine, stiute fiind succesele de care se 
bucură la noi filmele indiene, să anunțăm 
şi filmul indian Prietenii mei, elefanții. 

De asemeni, s-a stabilit ca toate 
filmele româneşti care vor fi gata în 
această vară să fie prezentate pe litoral 
în avanpremieră sau în premieră și 
in spectacole de galá, la care vor fi 
prezenţi şi prezentaţi realizatorii si in- 
terpretii principali. Am organizat ase- 
menea manifestări si în alți ani, adeseori 
urmate de foarte animate dialoguri între 
spectatori si creatori, toate bucu- 
rindu-se de mari succese. 

planurile dumneavoastră sint 
înscrise și citeva acțiuni speciale! 

— Între altele, ne vom deplasa şi 
vom da spectacole, cu un repertoriu 
special ales, în toate taberele de copii 
de pe litoral, cum sînt cele de la Năvo- 
dari, Costineşti, 2 Mai. De asemeni, 
prin intermediul Ministerului turismu- 
lui,dispunem de un important număr de 
filme documentare, turistice, folclorice 
şi etnografice la care se adaugă altele 
similare realizate de studioul «Ale- 
xandru Sahia», care vor fi programate 
în completare la filmele artistice si mai 
ales, vor fi proiectate, gratuit, în holurile 
marilor hoteluri sau în aer liber, 
in preajma hotelurilor ce vor găzdui 
oaspeţi de peste hotare. In acest fel 
vom face cunoscute turiştilor străini 
Órumusetile țării noastre, realizările 
României socialiste. 

N.C MUNTEANU 


Glimeanu), În prag de primăvară (re- 
gia şi scenariul David Reu), Mărturii 
din Tara de piatră (regia și scenariul 
Paul Orzea). Transfăgărășanul (re- 
gia Virgil Calotescu, scenariul loan 
Grigorescu), Diminetile oțelului (re- 
gia şi scenariul Nicolae Cabel). Au 
primit mențiuni filmele Datini din stră- 
buni de lon Visu, Victor Babes de 
Olimpia Robu, Jurnalul Floricái S. 
de Eugenia Gutu. Salutind această iniția- 
tivă, regizorii, scenariștii si operatorii 
prezenţi s-au angajat să participe la 
următoarea ediție a Festivalului, «Con- 
temporania — Tirgovişte 1977» cu pro- 
ducţii care să Infátiseze cuceririle re- 
volutionare si realizările constructive ale 
poporului român la împlinirea celor 
100 de ani de la proclamarea Indepen- 
dentei. 


George COANDÁ 
Ziarul «Dimbovita» — Tírgoviste 


animale), a trecut sá lucreze in reteaua 
comertului alimentar unde are de-a face 
doar cu materie moartá si stampile 
veterinare. L-am întrebat: «De ce 
nu vá faceţi meseria pe care ati 
invátat-o?» Mi-a răspuns: «Nu pot su- 
intrat la veterinară 
pentru că acolo erau locuri. Sint bucu- 
restean get-beget și-mi place la nebunie 
asta. ll ador pe Rembrandt». Stiind că 
locuiește exact în fata unui mare muzeu 
din capitală. l-am întrebat în treacăt: 
«Mergeţi des la muzeu?» Mi-a răspuns 
senin: «N-am fost niciodată!» Uimit, dau 
să-l întreb: «Bine-bine, dar spuneati 
că...» M-a întrerupt brutal aproape: «Nu 
contează de cite ori mergi la un muzeu. 
Important e că trăiesc cu senzația că 
pot merge cînd vreaul» 


Alexandru STARK 


propuneri pentru statui 


Un erou numit 
Bălcescu 


Fără indoială că îi lipsește cinemato- 
grafiei româneşti un film despre Nicolae 
Bălcescu. 

Filmul ar putea fi tras pe celuloid fie 
după o adaptare la romanul lui Camil 
Petrescu: «Un om între oameni», fie 
după seducătoarea nuvelă a lui George 
Călinescu: &lubita lui N. Bălcescu». 

Dar mai cu seamă un atare film-docu- 
ment-meditatie-márturie ar putea fi 
scris de la început, urmind să explice 
nu ex catedra, dar limpede și emotio- 
nant, că puţini oameni de idee și literă 
au avut norocul să semene cu opera 
lor atit de bine cit a semănat Nicolae 
Bălcescu, acest Robespierre valah, cu 
ce-a gindit, a scris și-a pătimit. «Fratele 
cürvunar» pentru patria română. 

Cu măsură şi tact artistic, tără osten- 
tatie, filmul despre care Insáilám aici 
citeva silabule ar urma, deci, să propu- 
nă pentru o statuie, pe genialul, preco- 
cele, consecventul Nicolae Bálcescu: 
savant, prozator, tribun revoluționar, De- 
sigur, filmul ar putea părea lung şi tre- 
nant, căci nu putem face și nici n-avem 
dreptul să tacem din Balcescu un Kojak. 
El va împărţi dreptatea si frátia altfel 
decit cel mai galant si fermecátor erou 


aventura scenariului 


Ars Longa 


— Sint uluit, maestre! Cum ati reusit 
sá scoateti din citeva pagini de sce- 
nariu citeva ore de film 

— Cinematograful inseamnă ex- 
tinderea timpului şi a spațiului. 

— Teoretic, e perfect Mă gindesc, 
insă, că spectatorii nu vor avea răbdare 
să stea cinci ore in scaun ca să pri- 
vească extinderea timpului si a spaliu- 
lui. 

— Trebuie să-i învăţăm! 

— Şi dacă vor chiuli de la lecţie? 

— La filmul meu? Imposibil. Am tinut 
optsprezece prelegeri publice cu privire 
la această caracteristică a cine- 
matografului. E drept că au participat 
numai spectatori intre patru şi şase ani, 
ceilalți fiind la şcoală sau în cimpul 
muncii. 

— Nu-i nimic, maestre. li așteptați să 
crească. Peste 18—20 de ani, s-ar putea 
să aveţi săli pline. Dacă au înțeles de 
pe acum lecţia cu extinderea. 

— Nu vrei să insinuezi că filmul meu 
are lungimi... 

— Lungimi? Dimpotrivă. Pe A., care 


festival Sofia 


de serial si femeile nu se vor prăpădi 
după el. El va fi minţit, trădat, neinteles, 
exilat, părăsit. 

Şi cu toate acestea cit eroism în fie- 
“care faptă de viață si de stil a tinărului 
cu ochii de bitum încins! Cit de puţină 
poză și atită autenticitate, cit sentiment 
al istoriei şi cit eroism asumat în rimă 
cu suferința fizică şi morală. Un film 
despre Bălcescu ar fi un film despre un 
superior pedagog al neamului, un film 
greu, grav, măsurat, explorind în verti- 
calitate, în adincime iar nu epidermic. 

lată că un atare film n-ar putea fi 
conceput nici ca o conferință filmată, 
dar nici ca o suită simpatică de anec- 
dote biografice, legate în imagini con- 
ventionale, roz ca fundele de la pălă- 
riile domnisoarei Frusinica Popescu, 
actrița favorită a lui Aristia. Noi ne per- 
mitem să ne gindim la un film în tonul 
celor făcute de marele Wajda. Un film 
despre viață, moarte, demnitate, sacri- 
ficiu, studiu, singurátate, nefericire per- 
sonalá si fericire colectivá, revolutie si 
romantism, dáruire. 

Mai la urma-urmei un film despre 
Nicolae Bálcescu ar fi un film-eseu plin 
de optimism, istoric, dar nu lipsit de 
unele note tragice, un film serios, tul- 
burátor, incitant. El ar putea purta acest 
motto chiar din opera lui Bálcescu 
extras: «Se poate oare naste ceva fárá 
jertfe si dureri? Eroul va cádea supt 
această gravă sarcină». Așadar, un 
film despre Nicolae Bălcescu ar fi un 
film despre un erou. Şi-atit. 


Dan MUTAȘCU 


e un actor atit de mare, îl lăsați doar o 
jumătate de oră pe ecran, privit din 
față, din profil si din amorsá, desi nu 
se intimplá nimic cu el, nu spune nimic, 
nu i se spune nimic... Mă gindeam că 
un actor atit de talentat ar merita să 
stea si o oră fără să facă nimic. Numai 
pentru plăcerea de a-l admira. 

— Nu m-am gindit la asta... 

. — Dar la ce? 

— Ca sá fiu sincer, la nimic. Dar n-am 
vrut să mai tai A. e atit de frumos! 

— Si grádina, pe care ati filmat-o de 
sus, din elicopter, din racourci, de la 
distantá, de aproape, timp de aproape 
o oră... E atit de verde? 

— Permanenta naturii! Asta am ur- 
márit sá redau. 

— Si musca aia care zboará douázeci 
de minute prin cameră! Ce sugestivă 
este, maestre! 

— Am vrut să creez atmosferă. O 
atmosferă de plictiseală... 

— Au reuşit magistral. 

— Am vaga senzaţie că dumneata 
esti ironic. 

— Eu, maestre? Tocmai eu, care am 
rezistat cinci ore la filmul dumnea- 
voastră? Singurul care a rămas pină la 
sfirşit! De ce sinteti nedrept? Viaţa e 
atit de scurtá, in timp ce arta... 


Dumitru SOLOMON 


Premii 
pentru documentare románesti 


Aflat la cea de a 8-a ediţie, con- 
cursul prilejuieste an de an confrunta- 
rea unor producţii valoroase, ce isi 
dispută cele trei globuri — aur — argint 
— bronz — cu care sint distinse cele 
mai bune filme. În acest an (13—17 mai) 
juriul internațional a apreciat peste 
75 de filme prezentate de 18 ţări, printre 
care si România. Cele patru filme romá- 
nești: Silicasol, Analiza drumului 
critic, Construcţii cu elemente pre- 
fabricate spațiale și SICAP, Un 
conduce productia, au trezit interesul 
publicului spectator. Douá din aceste 
filme au fost premiate: premiul Ill — 
globul de bronz pentru Construcţii 
cu elemente prefabricate și men- 
fiune pentru SICAP, U-71 conduce 
productia. Faptul merită subliniat si 
în contextul în care numeroase alte 
țări — cu tradiţii valoroase ciştigate 
în acest gen al filmului stiinfifico-teh- 
nic, prezentind mult mai multe pro- 
ductii, nu au obținut nici o distincție 
(Franţa, Italia, Anglia, Canada, S.U.A., 
R.F.G., Olanda, Elvetia, Ungaria, Polo- 
nia etc) - 

Într-o formă concentrată (10), 


«SICAP, U-71 conduce producția» — 
demonstrează eficiența pentru pro- 
ductie a unei invenţii româneşti pre- 
miată anul trecut la Geneva. Este vorba 
de reducerea timpului pierdut datorită 
stationárilor, în timpul producției, a 
masinilor-unelte. Imagine plastică — 
peliculă color, interesantă concepția 
regizorală a lui |. Moscu. 

Ideea românească a construirii cu 
elemente prefabricate a trezit interes 
(premiul II) și datorită posibilei 
aplicări rapide a acestei tehnologii 
moderne în producție. Filmul — color 
— realizat de Centrul de organizare 
şi cibernetică în construcții s-a impus 
prin acuratețea imaginii şi descrierea 
clară, metodică, a tehnicii respective. 

Dintre celelalte filme | premiate ne-au 
interesat filmul japonez Uzina auto- 
mată-(premiul Il) pentru conciziunea 
exprimării ideii și „expresivitatea ima- 
nii color, precum și producţia sovietică 


I) pentru soluțiile tehnice de utilizare 
mai eficientă a maşinilor unelte cu 


comandă program. 
Dan HULIERA 


-= 


Scrisoarea lunii 
Liric PE ALLA 


i spectatori! 


E 
Spectatori, nu fiti numa 


Un film al iubirii de țară 


«Mi-a făcut o deosebită plăcere să descopăr în filmul lui Mircea Mureșan, La 
porțile albastre ale orașului, o tulburătoare poezie Incrustată în pasta adincă a 
realismului epic. Realizarea sa e generatoare de aduceri aminte, de rememorări 
ale unui trecut istoric plin de evenimente și personaje puternice. Filmul beneficiază 
de un scenariu trepidant (autor Marin Preda), scris fără ostentatie si lozincárie, 
cu adevărurile dure ale combatantilor și cu mecanica implacabilă a războiului. 
Există în acest film o spontaneitate a interpretilor rară la noi, un discurs golit de orice 
vorbe fortuite, limpede și exact, așa cum vorbește și acționează românul în momente 
de cumpănă. Revelația este indiscutabil lon Caramitru, actor de mare clasă, inteligent 
și fin, într-un rol de cea mai pură tradiție a neorealismului. Un Caramitru melancolic, 
sentimental si meditativ — l-am privit cu aceeaşi plăcere cu care-l vedeam odinioară 
pe Mastroianni In filmele neorealiste italiene. Confruntarea dramaticá dintre perso- 
naje, unite sub volbura evenimentelor, in lumina aceluiasi tel al victoriei In rázboiul 
antifascist, dezváluie un fond de umanitate superb (vezi rolul episodic al lui Dumitru 
Furdui). Apelind la o tehnică simplă dar nu simplistă, filmul lui Mureșan denunță 
războiul ca pe cea mai mare amenințare asupra lumii, el reușește o puternică reliefare 
a unor adevăruri morale prin prizma unor eroi care străbat o cumplită criză a valori- 
lor. lubirea de țară este, în acest film, marea valoare aducătoare de speranţe într-un 
univers de valori zguduite. Pentru mine, si-mi place să cred cá si pentru alții, filmul 
acesta rámine o peliculă de cinematecă, una de zile mari». (Prof. Victor Cormos. 


str. V.I. Lenin nr. 96, Tg. Neamt). 


N.R.: Despre același film am primit o scrisoare la fel de elogioasă semnată de N. Pop 
(Cana Bucureşti, Bloc 7 — Craiova), ceea ce dovedeşte că într-adevăr profesorul din 
Tg. Neamţ nu este singurul care a descoperit, la atita timp după premieră, valorile acestui 
film. Ne va face plăcere să publicăm întotdeauna asemenea revelații, fie și tirzii, fie şi pe 
cale telegenicà asupra unor filme românești care nu trec repede prin conştiinţa specta- 
torilor nostri — asa cum am făcut-o si cu scrisoarea prof. Alex. Bálásoiu din Sighișoara 
care redescoperea, tol la mult timp după premieră, frumusețile Capcanei (vezi «Scri- 


soarea lunii» Cinema 376). 


filmul românesc 


Mere roșii 


€ «M-am grăbit să văd Mere roșii si 
nu mi-a părut rău; am văzut un film bun. 
Cred că spectatorul ar trebui să spună la 
fel ca procurorul din film: «mi-a părut bine 
că am cunoscut un om ca dumneavoastră», 
fiindcă personaiul acesta principal este 
foarte de dorit să apară şi in viata noastră 
de toate zilele, chiar si in alte meserii, nu 
numai în aceea de chirurg. Diaconu a reușit 
un rol foarte frumos, el a reușit cu adevărat 
să creeze un doctor robust, optimist, cins- 
tit, care se ia la luptă cu toate si cu toti 
dacă e nevoie. Doctorul din film are mari 
cantităţi de energie, de vitalitate, care pot 
fi puse in slujba binelui, căci răul chiar 
tăcut cu putere mai mică, distruge uşor». 
(Stefánel Micut, Calea Mosilor 201 — Bucu. 
resti). 
€ «Sint in pliná- sesiune de examene nu 
tocmai ușoare si pot să vá. spun sincer, 
cu dreapta pe inimă, că acest film a avut 
un puternic efect stimulativ asupra mea. 
Cred că în profesiunea pe care mi-am ales-o 
— aceea de medic, așa cum cred în veridici- 
tatea personajului interpretat de Mircea 
Diaconu. Despre acest actor, critica spune 
că este talentat, fermecător, credibil, de 
neuitat, fetele spun că-i simpatic. Eu ce 
să mai spun decit că-mi place si că-mi pare 
rău că nu-mi place numai mie? Încăo dată 
bravo, şi cit mai multe Mere roșii lui Ale- 
xandru Tatos. (Oana Negru, Brasov) 
€ «Mere roșii, zic eu, este un film care 
constituie o treaptă în evoluția filmului 
de actualitate românesc. Autenticitatea 
decorurilor şi a replicilor, o imagine care 
ştie să selecteze gestul şi privirea semnifica- 
tive, conferă filmului profunzime. Persona- 
jul propus — cucerește. Pentru că dr. irod 
este purtătorul unor valori morale funda- 
mentale, ceea ce indeamnă pe spectatori 
să mediteze la cunoaşterea de sine.. Cum 
ştie acest dr. Irod să nu treacă pe lingă 
fericire fără să o oprească, chiar dacă in 
jur e lumină, sint oameni şi vorbe, şi zgo- 
mote si lucruri! Parcă ar vrea să spună 
acest film: «să iubim viata chiar cu lungile-i 
ore de boală». Nu-mi rămine decit să mul- 
tumesc pentru noblețea mesajului si pentru 
un doctor Irod ce nu poate imbátrini decit 
cu un vis.» (Mihaela Boldeanu, str. Lupeni 
3 — Galaţi) 
€ «Am mers la filmul Mere roșii cu o 
curiozitate şi un entuziasm generate de 
articolul excelent apărut în revista dumnea- 
voastră drept cronică. Este într-adevăr mi- 
nunat acest film, mai ales prin firescul lui 
desăvirşit. Un exemplar rar în cinematogra- 
fia noastră. Despre actor, ce să mai spun? 
Este uluitor... Este al doilea film românesc 
(N.R.: Nu ținem minte care a fost primul. 
Dacă nu ne precizati numele și adresa 
— ar fi fost bine să ne spuneți măcar 
filmul dvs. nr. 1). căruia îi acord nota zece 
fără nici o retinere. Mai ales pentru că este 
absolut nesofistificat si pentru cá aduce 
cu el atita prospețime... Si lipsesc sabloa- 
nele! Este foarte bine cá filmul a fost tratat 
ca un «fapt divers» — cum spunea Mircea 


Alexandrescu. Altfel cum ar fi putut sá fie 
luat in serios? (Mioara L — Galaţi) 

€ «Despre filmul acesta nu pot să spun 
decit un film aproape fárá cusur. Un film 
fără vedete, dar cu multă sensibilitate si 
cu foarte mult adevár. Bravo tuturor realiza- 
torilor, de trei ori bravo lui Mircea Diaconu». 
(Elena Lazăr, str. Dianei 13 — Bucureşti) 

€ «Mere roşii mi-a plăcut pentru cá e 
reaiizat discret, fárá ostentatie si sunete de 
trompete, cuvintele nu trimbiteazá adeváruri 
poleite, ci adeváruri simple, banale chiar, 
pentru cá Mircea Diaconu e urit si frumos, 
adevărat, si te regásesti si tu un pic in el, 
pentru cá imaginea e foarte frumoasá desi 
ceea ce se filmeazá nu e cine stie ce peisaj 
turistic. Filmul mai are insá si o serie de 
defecte (m-am obisnuit cu ele in ultimul 
timp in filmele noastre), folosirea unor 
scheme arhicunoscute, obositoare si ener- 
vante. Cu un etort,cred că s-ar fi găsit alte 
soluţii in realizarea finală si filmul ar fi 
devenit într-adevăr un film de excepţie 
Aşa e un film bun care-ti lasă bucuria că 
viata e într-adevăr frumoasă, dar dacă est: 
si putin critic de film iti lasă regretul că totul 
putea fi mai bine, căci se simte că totul 
putea fi mai bine. O mică bijuterie — cele 
cinci minute de apariţie ale lui Carmen 
Galin în scena intilnirii cu Mircea Diaconu 
scenă antologică, deo frumusețe sufo 
cantă». (elev. Gh. Voicu — str. Partizani 
lor 175 — Galaţi) 

€ «Mie titlul mi se pare justificat chiar 
dacă Merele roșii ar fi numai si numai 
metafora sănătății morale care se opune 
ipocriziei si invidiei, o replică permanentă 
dată falsitátii Un film bun». (prof. Alex 
Jurcan, Ciucea-jud. Cluj) 


Operatiunea Monstrul 


€ «Considerindu-l de la inceput comedie 
lirică, regizorul a precizat neapartenenta 
filmului său la genul comediei bazate pe 
gagul mecanic, ai zilelor de fior şi ris cind 
comedia era rege.Si într-adevăr, aici, me- 
canismul hazului se întemeiază pe eviden- 
tierea cusururilor de morav ale personaje- 
lor. Dar si acestea sint niste cusururi can- 
dide, inocente, care nu izbutesc să creeze 


cinema 
Anul XIV (162) 


Bucuresti 
iunie 1976 


Ecaterina Oproiu 


decit nişte personaje simpatice, m loc de-a 
le satiriza. Personajele lui Manole Marcus 
şovăie intre identitatea de moftangii şi 
lichele şi cea de «băiat bun, dar cu lipsuri». 
Spectacolul este totuși destins, relaxat, 
iar surisul îngăduitor insoteste fiecare sec- 
ventá a filmului. Un film plăcut, bine cons- 
truit pină la apariţia artificioasă a tinerei; 
cu un umor ingenuu, cu actori exceptionali, 
un film ce nu suscitá niciun fel de adáugire 
meditativá din partea spectatorilor. Un film 
care trebuie urmárit asa cum este si nimic 
mai mult.» (Alex. Marcovici — Bd. /lie 
Pintilie 37 — București) 

€ «Prin acest film s-a rebutat—zic eu—o 
idee frumoasá pentru un film bun si-un 
peisai ideal pentru film: Delta. Păcat. Un 
documentar cu imagini din Deltà ar fi fost 
mai interesant decit citeva poante și-o 
imagine obosită pe lung metraj». (ing. A- 
lex. Dumitru — Uzinele «1 Mai», Ploiesti). 


actorii noștri 


Nevoia 
marilor partituri 


«E adevărat ce se scrie în nr. 4 al revistei 
că «filmul nostru nu i-a oferit lui Toma 
Caragiu marea partitură». De ce? Nu se 
găsesc scenariști care să facă asa ceva? 
Ar trebui să dea şi din miini şi din picioare, 
să-şi roadă unghiile precum studenții în 
sesiune și să scoată partitura cea mare 
pentru Caragiu. Şi nu numai pentru el. 
Avem atitia actori foarte buni: Gina Patrichi, 
Stefan lordache (ar fi deajuns să amintim 
doar de «Hamletul» de la Nottara), Con- 
stantin Codrescu, Olga Tudorache, lon 
Marinescu, Leopoldina Bălănuţă, Vasilica 
Tastaman (care ne-a dovedit că poate să 
facă dramă in toată puterea cuvintului), 
Petre Gheorghiu, Victor Rebengiuc, lon 
Caramitru, Valy Seciu, Mariana Mihut, 
Ciody Bertola, Gilda Marinescu (s-a spus 
ceva despre ea pină acum?), apoi actorul 
acela ca o flacără care se numeşte Florian 
Pitis — si lista s-ar putea continua. Nu 
i-am luat într-o ordine anume, fiindcă fie 
care dintre ei este Actor. Pe unii i-am văzut 
în citeva filme, putine. În unele roluri in- 
odore şi insipide. E cazul să facem ceva»... 
(Lia Stoenescu — Ciminul studențesc 
6 Martie — Bucureşti.) 


filmul străin 


Fraţi de cruce 


«Printr-un concurs de irnprejurár. care 
nu e inteles de toti indienii, in alară de 
«Pui de căprioară», El ajunge să lupte cu 
fratele fetei ca urmare a voinţei implacabile 
a «marelui tată» indian. După un maraton 
care se vrea extenuant prin bolovàánisur: 
şi măracinișuri, cei doi ajung tacit la un 
compromis, în sensul că-și lasă unul altuia 
viaţa, asta datorită spiritului de umanitate 
a amindorurora dar și a oboselii. După o 
idilă presărată cu multe momente specifice 
vieţii indienilor și unde dexteritatea de 
pistolar a omului alb e neconvingătoare 
pentru noi, spectatorii, care am văzut si 
pe alţii mai grozavi, căsătoria e făcută. 
Mai departe vedem — datorită indiscretiei 
operatorului — un crimpei din fericirea 
celor doi proaspăt căsătoriţi si asta în cortul 
pictat de fericitul sot după niște reguli 
luate din toate curentele picturii — ce nu 
face un sot fericit! Tinăra soție il fericeste 
cum poate, bátindu-i tam-tam-ul ritual pe 
spate, etc. Actiunea evolueazá dupá cum 
o cam bánuim iar noi iesim, adicá ne im- 
bulzim, cu sentimentul tonic c-am mai 
adáugat la cultura noastrá cinematograficá 
— si asa destul de incárcatá — incá un film 
care nu ne-a spus multe.» (Adrian Minis, 
str. Oltului, Bloc G. 1. ap. 17 — Tg. Jiu). 


Coperta | 


Au inceput filmările la Buzduganul 
cu trei peceti, scenariul Eugen 
Mandric, regia Constantin Vaeni. 
În rolul lui Mihai Viteazul: Victor 
Rebengiuc. În rolul Doamnei Stan- 
ca: Olga Bucătaru. O producție a 
Caselor de filme 1 şi 3. 


Foto: A. MIHAILOPOL 


Dialog despre Zorro 


«Vă rog să publicaţi răspunsul meu călie 
tov. Victor Constantinescu, cel care in 
Cinema nr. 4 a scris despre Zorro. Stimate 
Victor Constantinescu, după ce Zorro a 
stisiat imensa perdea, după ce-a făcut 
praf vitraliul circular şi-a urcat din nou 
scările, după ce a străpuns pe omul cel 
râu, după toate acestea, zice cititorul din 
Bucureşti, Zorro a plecat Bine, bine, a 
plecat, dar cititorilor care nu știu în care di 
rectie s-a pierdut, le voi da eu lămuriri. 
Joi, 13 mai 1976, m-am deplasat în orașul 
Suceava să văd filmul Dictatorul, dar... 
Deși Zorro plecase de la Suceava, am con- 
statat că revenise la acelaşi cinematograf 
«Modern» unde-l concura pe Chaplin. Două 
matinee dimineata și-o grămadă de spec- 
tacole la Casa de cultură a sindicatelor. 
Oare de ce n-a fost reprogramat în Suceava 
la alt cinematograf? Culmea este că pe 
afiș era trecut si la Zorro, si la Dictatorul 
faptul că si unul si celălalt rulează in acelaşi 
timp, adică «matineu 9-11 și 11-13». L-am 
întrebat politicos pe responsabil: Care film 
rulează la matineu? și mi s-a răspuns: 
Ce, nu scrie clar pe afiș? lar eu am rămas 
«afiș». Sá se fi luptat Zorro cu Dictatorul? 
Nu cumva este vorba de-o inovaţie? N-am 
fost singurul care s-a întors dezamăgit! 
Înteleg că planul este plan, dar cu filmul 
ca atare cum rămine? (Colea Cureliuc 
— com. Miriteia Mică, jud. Suceava) 


din bucuriile și 
necazurile cinefililor 


Holul unui 
cinematograf sibian 


«O inițiativă după părerea mea lăudabilă, 
— care as vrea să fie cunoscută si în tară 
— este expoziția cu caracter bibliografic, 
găzduită in holul cinematografului sibian 
«Arta», prin grija operatorului proiectionist 
Franz Schuster și cu sprijinul conducerii 
Întreprinderii cinematografice judetene (di- 
rector M. Catană). De exemplu, atunci cind 
vin să văd un film la «Arta», am plăcuta 
surpriză să intilnesc expoziţiile din hol, 
expoziții tematice consacrate unor regizori 
si actori, intitulată: «Filmul social politic». 
«Cinematografia japoneză si marii ei re- 
gizori», «Gheorghe Vitanidis si cele 10 
filme ale sale», «Femeia, persona; si actor 
de film» şi recent, «Manole Marcus și fil- 
mele sale». În calitatea mea de vechi cinefil 
găsesc însă că filmele prezentate la «Inde- 
pendenta» sint prost sonorizate. Oare nu 
se poate remedia acest defect?» (Ilie lo- 
nescu, str. Tribunei 13 — Sibiu) 


Mulţumiri din Braşov 


«Vă rog frumos ca prin intermediul aces- 
tei rubrici să transmiteti Direcţiei judeţene 
de difuzarea filmului Braşov felicitárile 
miilor de spectatori cărora li se asigură 
cele mai bune condiţii de vizionare a unor 
filme». (Constantin Marcu, Liceu! Ind. 
CFR-Brasov). 

N.R.: Sperăm să putem reveni și asupra 
altor probleme ridicate in consistenta dvs. 
scrisoare. Vă rugăm neapărat să ne mai 
scrieţi, fiindcă vedem In dvs una din cele 
mai interesante semnături sosite în ultima 
vreme in «Curierul» nostru. 


două vorbe 


Constantin Manole (8d. Republicii 23 — 
25,0ras Gh. Gh. Dej): «Am primit cu intirziere 
punctele dvs. de vedere la Zile fierbinți 
şi Dincolo de pod. Ele dovedesc aceeași 
putere de analiză cu are ne-ati obișnuit si 
pentru care vă apreciem. Scrieţi-ne cum 
ginditi și nu altfel, cu spirit critic, nu vă luaţi 
după cei care pun între critică și negatie 
semnul egalității. 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 5 lei 
————————————D 


Cititorii din stráinàtate se pot abona prin 

ILEXIM — serviciul export-import presà — 

Calea Griviței nr. 65-66, P.O.B. 2001, telex 
011226 — Bucuresti 


Prezentarea grafica 


Prezentarea artistică: 
Arcadie Daneliuc 


Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Unite Lo in lipsa unui film 
despre revoluția americană 
care «a a deschis. porţile Bastiliei», 
“unui film cu La Fayette în fruntea trupe or | 
de «insurgenți» 
Klin intr-un Paris fermecat de ascetismul 


elepciunea savantului, de geniul şi 1 
n 


modestia acestui avocat al lumii noi 
lipsa unui arhitect erudit si rafinat ca | 
președi 
turier de geniu» ca Thomas Paine, în pe 
` unui film despre Washington, s-a ales un 
film despre Hollywood. 
Acesta este si titlul filmului: Holly- 
wood, Hollywood. Este o superproduc- : 
ie alcătuită in extrase de comedii muzi- 
momente antologice, cum 
intr-o minusculá cabină de 
„pachebot în care fraţii Marx au aerul că 
vor să înghesuie toți călătorii si tot per- 
sonalul de serviciu de pe navă; sau de- 
monstratiile de balet pe schiuri nautice 
ale Estherei Williams, incredibile acrobaţii 
deasupra oceanului și în i i 
sau numărul de rock avant la lettre din | 
Femeia cu două fețe, cu o Greta Garbo - 
dispusă, pentru ima si viti ma oa 
coboare de pe piedestalul inaccesibilită- 
tii sau Maurice hevalier, ofițer | pempant 
şi seducátor sedus in Văduva veselă 
a lui Lubitsch. 
Secventele sint legate 
perajul dizat, fredonat si dansat pe tot 
felul de patine, dar în special pe patine cu 
rotile, al lui Gene Kelly (63 de ani) care a 
reuşit să-l convingă pe Fred Astaire 
(77ani) să-i fie partener. Asistăm deci la 
un adevărat riumf al unei senectuti fasci- 
nante prin tonus vital, prin uluitoarea | 
cantitate de voie bună pusă in circulație 
și chiar prin adolescentine. extravagante. i 
Aceastà pornire de re-considerare a omu- 
“lui la crepuscul | nu aparține numai unui 


ic occidentală a avut a ut cà dics 


Virginia sau cu Fran- $ 


Gant nes 76: 
— operația de reanimare - 


„aproape în exclusivitate, în raza unei 1 


veritabile junocratii, după valul filmelor 
tineri imbătriniţi înainte de vreme, proi 
cătorii de pe ambele maluri ale Atlanti 

iui par din ce in ce mal interesati de virsta 
a treia. Această virstă inspiră mici capodo- 
pere, cum ar ti filmul trance: 

Victor (doi prieteni, f 

lume, unindu-se la bátrinete. într-un menaj, 
rapi reciproc să treacă pe puntea | 


soare, este denumirea unui cuplu 
au tost “pe vremuri, la n 
lache, deci 


casa je unu 
bunic adorat, 
gloriei de 
Matthau de 
partenerului că 


i Hollywood, Hollywoc d, 
ngevivilor si a învia 


nu mai ştiau că aceste vedete mai trăiesc - 
rimit aproape cu stupoare . dp 


spătos, sila lung de aproape d 

înscris în scriptele hotelului sub 

de Johnny Weissmüller, dar numai por- 
tarii de o anumită e etate isi amíntea 


„zic, a fost o vastá cune de recuperare 
intreprinsá de casa Metro-Gotdwyn- Mayer, | 
despre care s-a spus că posedă mai muilte | 
stele decit cerul propriu-zis. | Deci M.G.M 
ul a tinut să-și i incaseze dobinzile la capi 
lurile investite acum o jumătate e secol 
în  star-sistem. Afacerea a găsit, cum | 
“spuneam, un context p 
Acest context nu exprimă moda geronto- 
logiei, sau o "exprimă într-un plan secun- 
dar, În prim plan stă efortul unui mecanism 
social de a reimpune, i 
filmului, valorile morale traditio. ale ale 
acelui «american way. of life», denunțate 
în ultimul timp, din ce-in:ce mai vehement 
Hollywoodul care a jucat ani de zile, cind | 
de voie, cind de nevoie, comedia, iar une- 


Această cinematografie şi-a pus în program 
să fabrice optimism pe scară industrială |, 
(Fred Astaire şi Judy Garland în Hollywood...) 


ori tragi-comedia acestui denunf, simte 
nevoia să restabilească peste incertitu- 
ini, deceptii, derute, peste dezolarea 
rovocată de un război, ca cel din Vieunam, 
este ruinele psihologice provocate de 
„bomba de la Watergate, restabilească, 


tigiul | faimosului ptimism 
Reconditionarea si relansarea 


războaie simbolurile ; acestui optimism nu 


onstituie decit un segment intr-o amplă 


și 
la Cannes, într-un avion special, * 


lai cercat să reimpună i imaginea 

e l'américaine: bárbati ro- 

busti, pai cu muşchi elastici 

şi danturi superbe, frumuseți feminine pe 

bandă rulantă, un continent cu Cadillac 

| şi piscină; un continent "logodnicul lui 
„Judy Garland, tînără si virtuoasă strengá- 
„riță, admiratorul ui Cyd Charisse — «cele 

mai frumoase pi supiran- 

tul Divinei, ipraprietarai lui Stan şi Bran; 


ckey Rooney, prototip de. adolescent dina- 
mic, inve ti tiv şi infatigabil, adică exempli- 


primelor erupi 
afaceri cu un tip gen Cary Grant, actual- - 
mente retras de pe platouri si intrat in 


J | pe care A: ed pariziană de 12. 


lao şcoală bilingvă. îl descria astfel într-un 
„recent test: «America pentru mine în- 
'seamnà: bărbaţi cu pălărie și servietă- 
„diplomat, - femei bogate, cinematografe, 


posibile, oraşe foarte mari, band 
base-ball». 


tacol reușit. Lansarea filmului s-a făcut 
intr-un stil care „amintește stilul hollywoo- 
dian clasic, reluat în Ziua lăcustei și in 


foarte multe filme de retro-californian | 


cum ar fi Gable și | Lombard sau Insert 
Premiera n w-yorkeză a avut loc la Zieg- 


fel Theater, celebrul music-hall al anilor 


i30, în fata unei mulțimi de (americanii le 


badai ds) gură 


Cg D EN a-și pi tea zări idolii». 
În ciuda „grevei personalului marilor 
premiera canneză a căutat 


să refacă nu n mai fastul, ci şi giumbuş- 
lucurile de odi 


ră ale unor astfel de 


a urcat pe podium 
ranfá de un gust 
slobozind iho! 
moase strigăte tarzaniene inspirate de 
cintecele din Tirolul natal. 

Operatia a fost o  reusitá, dar o reuşită 


tr-o stare de exube- | 


y vremelnică, pentru că după nostalgia aur 


tā a primei seri, pe ecranul festivalului au - 
inceput să se desfăşoare producțiile cel 
lalt Hollywood. Prima stație:  Greenwic 
Village de Paul Mazur: ky ar atà fata ternà 
a unei Americi situată in jurul anilor "50; | 
nici uri e scări interioare, nici o peluzi 
oameni int înghesuiți în apartamente 
mobi ' sint pline de lăzi de 
gunoaie, iar metro-urile pline de făpturi 
îmbrăcate prost. 
observi că gurile apar, de predilecție, | 


Ca si Janus, Hollywood-ul este un mit cu două fete. 
'Ce se inaltá pe o fatá, se distruge pe cealaltă. 
Dar ce rămîne, după demolare, este semnificativ 


Dominique Sanda, premiu de interpretare feminină 
(ex aequo), dorește să repună în drepturi un prototip 
cvasi-uitat: femeia-femeie 


| Sc orsese, pátrundem in New-York-ul nop- 
tii, un New-York cu fațadă de palace 
„luminat magic, dar dincolo de fațadă se 
întinde o metropolă sordidă, un imens 
"azil de noapte populat de vagabonzi, 
prostituate, de drogati, de tiințe dereglate 
tă compensaţii in cinemato-- 
t atele-porno si echilib 
tranchilizante. Acest Şofer de taxi a 
luat Marele premiu. Distincție semnifica- 
tivă, fireşte, pentru un festival, pentru o 
cinematografie, dar, mai ales, pentru des- 
tinul unei operaţii pe care o numeam, 
mai sus, de reanimare. 

Metro- -Goldwyn Mayer a incercat, cu 
ajutorul a doi actori minunați, să scrie 
povestea «Paradisului regăsit» şi nu e 
vina lui şi nici a lor, dacă aurora boreală 
aprinsă de un spectacol feeric se stinge 
brusc, ii în clipa în care pe ecran apar sila- 


i bele «The end». Ecaterina OPROIU 


nr. 6 
Anul XIV(162) 


d aparatul se apropie, / 


ştirbe. „Adio, deci, sclipitorului smile made | | 


in S.U.A. 

Celălalt film, Dandy de Jerry Schatz- 
berg,este povestea : un fete uriticá, şleam- 
pătă si rea de gură care şi-a pus in cap să 
obțină cu orice pret, adicá chiar cu pretul 

hisorii, un imbol al lui ii ei, o maşină, 


ul absolut, o Ferrari 
20.000 dolari. «Cu Dandy, cu prietenii 
taciturnul său avocat „pătrundem în ceea 
ce se cheamă inversul opulentei, intr-o 
Americá necunoscutá, America sáráciei 


care reprezintă acolo un viciu». 


Cu Sofer de taxi, filmul lui Martin 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 


Bucuresti - iunie 1976.