Revista Cinema/1963 — 1979/1976/Cinema_1976-1666897506__pages101-150

o tribuna a constiintei revolutionare 


Viteazul, primul înfăptuitor al idealului de 
unitate națională, sau Theodor Diamant, 
autorul primei încercări de organizare so- 
cialistă pe pămintul românesc, sau Vlaicu, 
simbolul cutezantei, al aspiratiei poporului 
nostru spre Ináltimi. 

Un astfel de erou exemplar a făurit, în 
1893, primul partid politic al clasei munci- 
toare din România, s-a jertfit — sub numele 
de Matei Olaru — pentru izbinda uneia din 
acţiunile memorabile ale comuniștilor ile- 
galisti In 1945, numindu-se Dăncuş sau 
Grigorescu; s-a alăturat detagamentelor 
armatei române în lupta cu trupele hitleriste, 
desi ei — Radu, băiat de muncitor gălă- 
tean — nu avea încă virsta care i-ar fi dat 
dreptul să se înscrie în batalionul de volun- 
tari utecigti. In sfirgit, azi, munceşte si 
trăieşte demn, iradiind cinste, corectitu- 
dine, atitudine civică înaintată, respingind 
compromisul, concesia făcută unor prin- 
cipii morale revolute, fie că se numește 
Ştefan, Silvia Buraga sau Angela. Eroi? 
Oameni? Oameni şi eroi deopotrivă, pur- 
tători ai unor idei înalte, pe măsura unei 
istorii şi unui prezent cu care ne mindrim. 

Şi dacă, peste ani, noutățile vor șterge 
din memoria spectatorilor titlurile pe care 
nici măcar nu le-am citat, dar imaginea și 
mesajul acestor personaje-model îşi vor 
fi pus amprenta asupra conştiinţei publice, 
inseamnă că programul ideologic şi artistic 
pentru care ne pregătim azi, ca producă- 
tori, alături de toţi factorii creaţiei si pro- 
ductiei cinematografice din tara noastră, 
a fost Indeplinit. 


lon BUCHERU 


«A fi explorator îndrăzneţ 
al noului» trebuie sá fie 


pentru cineast o lege. 
Mai mult: o axiomă 


«A fi revoluționar, a fi comunist înseamnă 
a fi explorator îndrăzneţ al noului» — iată 
o definitie care nu poate să nu frapeze si să 
nu fie reținută din Programul partidului 
nostru, pentru că ea este pe cit de adinc 
întemeiată pe principiile marxiste, pe atit 
de propriu exprimată. A fi explorator al 
noului înseamnă a nu sta să constati doar 
ce au descoperit alţii, ci a te incumeta să-ți 
asumi toate dificultățile gindirii proprii si ale 
inițiativei responsabile. Dificultăţile dru- 
mului necunoscut — pentru că lumea se 
schimbă de la o zi la alta, dificultățile adevá- 
rurilor care n-au devenit toate şi în întregi- 
me bun comun —pentru că adevărul e 
dialectic. Nu poti fi, într-adevăr, decit «explo- 
rator indráznet» al noului. Este o clară 
afirmare a unităţii dintotdeauna dintre ideo- 
logie şi etică, pe care partidul nostru o 
urmăreşte cu intransigentă stáruintá, pen- 
tru că îndrăzneala, pusă în slujba unei cauze 
nobile ca a noastră, este opusul «inertiei , 
rutinei si conservatorismului», opusul «abu- 
zului de putere, al traficului de influenţa», a! 
muttumirii de sine gi comoditatii, al tuturor 
celorialte vicii Incriminate în Codul etic 
pe care noi, toți comuniștii din această tara, 
l-am promulgat. 

Arta nu poate fi decit revoluţionară, un 
om de artă conservator este un om de artă 
mort. Ceea ce In viata socială este o deviza 
— «a fi explorator Indräznet al noului» — 
în artă devine o lege, o axiomă. Este o 
axiomă, de care, ce-i drept, unii mai uită 
citeodată. Arta nu poate merge pe drumuri 
bătătorite — dar nici alături de drum, vom 
adăuga, o dată cu alții, si noi. Şi ce definiţie 
ne poate trimite mai diret, decit aceea de 
mai sus, la statutul artistic și civic al cineas- 
tului, «omul cu aparatul de filmat», primul 
dintre artişti care poate surprinde clipa 
trăită, fata mereu în devenire a lumii de azi. 
În cuvintele citate din Program, avem ca 
atare o definire exactă a eroului comunist, 
a acelui erou pe care-l vrem trecut mai des, 
mai consecvent si mai inspirat din viaţă In 
filme, dar avem, implicit, şi indicarea liniei 
de conduită a creatorului şi producătorului 
de film. 


Putem explora cu Indräznealä noul, cău- 
tindu-l acolo unde el apare zi de zi, adică 
făcînd, perseverind în a face filme de actuali- 
tate, grelele dar necesarele noastre filme 
de actualitate, Intelegind că pe acest tárim 
al actualitätii socialiste se dá marea bătălie 
pentru filmul românesc. Şi putem explora cu 
îndrăzneală nou! pretutindeni, în Infáptuirile 
materiale şi în actele morale ale contempora- 
nilor, în lupta de idei gi în evocarea mereu 
mai dreaptă a trecutului nostru drept. Sursa 
cea mai vie de nou, nu numai pentru dezba- 


terea contemporană, dar și pentru evoca- 
rea istorică, sint oamenii vii din jurul nostru, 
numerosii furnizori de idei şi de elan, oame- 
nii din faţa aparatului de filmat si, cu modes- 
tie, şi cei din spatele aparatului. Producăto- 
rul are datorii gi față de unii gi față de ceilalţi. 
Datorii pe care gi le împlinește cu atit mai 
bine cu cit ştie el însuși să-i privească pe 
oameni — neobosit în căutare, cu dragoste 
exigentă, cu un ochi mereu nou. 


Eugen MANDRIC 


Planul de perspectivă 
al cinematografiei 
este o garanție 
a filmului de calitate 


In calitate de producător n-aş vrea să 
mă refer la un film sau altul, realizat la Casa 
de filme 5 pe care o conduc sau la celelalte 
case de filme, despre al căror rol în asigu- 
rarea unei producţii sporite s-a vorbit destul 
de mult în ultima vreme. Un fapt tin să-l 
spun răspicat: pentru ritmicitatea produc- 
tiei si, afirm eu, pentru calitatea filmelor, 
de cea mai mare importanţă a fost elabora- 
rea unui plan de perspectivă a cinemato- 
grafiei noastre. Acest plan, azi, Il avem. 
Filmele actualitátii, ca şi filmele epopeii na- 
tionale, Isi desfăşoară de pe acum forţele 
ca pe o hartă operaţională parcă în vederea 
marii bătălii: aceea a filmului aşteptat, a 
filmului de calitate, a filmului menit să 
contribuie la educarea cetáteneascá, la 
educarea tineretului, a filmului artă a vremii 
noastre. 

Așa cum prevede Programul partidului 


nul lui Zaharia Stancu, «Jocul cu moartea», 
m-a atras, printre altele și pentru că el 
conţine ideea luptei comune a popoarelor 
din Balcani, Impotriva imperiului austro- 
ungar, care încerca să le Inäbuse indepen- 
denta, să le zdruncine unitatea naţională si 
să le domine prin forță. În peregrinările la 
care sint supuși de război, eroii filmului 
văd această luptă ce se ducea Prin cenușa 
imperiului dezagregat de forțele de elibera- 
re națională si înțeleg că orice structură 
porneşte de la ideea de libertate. Nu poți fi 
liber asuprind pe alţii, nu poți fi liber dease- 
meni cind tara ta e asuprită. Incercind să te 
definesti, alături de idealurile poporului tău 
sau în afara patriei tale, eşti pierdut ca 
Diplomatul din film, care dispare plingind 
fără să înţeleagă, acoperit de strigătul de 
revoltă, demnitate si aderentă al lui Darie, 
«al lui Darie, al tui Darie»! Germenele perso- 
nalitätii se obţine obligatoriu prin dobindi- 
rea conştientă a ideii de integrare la o cre- 
dintá comună de libertate, a naţiunii din 
care faci parte, credinţă privită fireşte în 
accepțiunea genial definită de marxism ca 
«necesitate inteleasã...». 


Autoritatea cinematografului nostru, per- 
sonalitatea şi demnitatea lui mi se par 
deasemeni pe cale de a fi ciştigate tocmai 
de acest efort firesc, de înscriere a dezbate- 
rilor propuse de filmele noastre în universul 
de preocupări al ţării intregi, prin participa- 
rea activă a tuturor creaţiilor cinematogra- 
fice la politica partidului şi statului român. 


Participind viu la dialogul constructiv 
al tuturor popoarelor mari sau mici, prin 
prezentarea individualitátii noastre cistigate 
prin vreme, a preocupărilor poporului nos- 
tru, constructor al unei noi societăți, contri- 
buim la susținerea principiilor politicii pa- 


mn 


a 


Ultimele zile ale verii, un titlu romantic pentru un film de actualitate. 
Un film despre viata si oamenii santierelor României socialiste (Regia: 
Savel Stiopul, cu Cornel Coman, George Mihăiţă si Maria Rotaru) 


«literatura si arta trebuie să-i ajute pe 
oameni să privească mereu Inainte, să le 
dea o imagine infläcäratä a perspectivei 
istorice, să prefigureze schimbările viitoare 
ale societăţii, să Insufleteascá masele popu- 
lare, tineretul patriei noastre la fapte mă- 
rete inchinate realizării visului de aur al 
omenirii — comunismul». 

Astfel, in planurile Casei de filme 5 
avem înscrise filme despre momente sem- 
nificative, eroi, oameni de frunte — domni- 
tori ca Vlad Tepes sau Petru Rareș, figuri 
legendare ca Pintea haiducul, oameni de 
ştiinţă ca doctorul Babeş, momente isto- 
rice ca revoluţia de la '48, crearea Partidu- 
lui Comunist Român, lupta Partidului în 
ilegalitate, preluarea puterii, alături de al- 
te subiecte, deosebit de semniticative, in- 
spirate din viata de astăzi de pe şantiere, 
din uzine, din viata de familie — toate 
urmărind realizarea acestei prevederi a 
Programului privind educaţia patriotică a 
spectatorului nostru. 

O bună organizare (si o avem) face po- 
sibilă (sint convins) o artă bună. Pe mă- 
sura epocii pe care o trăim și a viitorului 
pe care-l plămădim. 


Dumitru FERNOAGĂ 


Nici un om nu se poate 
defini în afara 


patriei sale 


Aş vrea să mă refer In această intervenţie 
la recenta mea experienţă artistică. Roma- 


triei de prietenie si colaborare cu toate 
como pon, Andrei BLAIER 


“Arta noastrá are datoria 
de a fi 
una din verigile esentiale 


care leagã 
trecutul poporului român 
de viitorul lui 


Imi aduc aminte cu emotie de anii copi- 
lăriei, cind vocea domoalá a Invätätorului 
depăna Inchipuirii noastre faptele de vi- 
tejie ale strămoșilor. 

nfringerile vremelnice ale pláiegilor lui 
Ştefan sau moartea prin vinzare a lui 
Mihai Viteazul násteau In piepturile noas- 
tre mici furtuni de durere și minie care 
explodau in cascade de bucurie la fiecare 
victorie românească. Erau niște simple lec- 
tii de istorie ţinute într-un tirg práfuit de 
provincie, intr-o clasă întunecoasă gi rece. 
Totuşi noi parcă vedeam aidoma cele po- 
vestite de bătrinul învățător, care punea 
în predarea lecţiilor atita suflet, incit pen- 
tru noi el căpăta, cind Infátigarea lui De- 
cebal, cînd a lui Mircea cel Bătrin, cind a 
lui Ştefan cel Mare. 

Pe vremea aceea nu văzusem încă nici un 
spectacol de teatru, de film nici nu mai 
vorbesc. 

Mă gindesc ce-ar îi insemnat pentru noi, 


atunci, să fi avut posibilitatea ca,prin in- 
termediul peliculei, să asistăm aevea la 
luptele de la Rovine, Podul Înalt sau Călu- 
găreni. Aveam 11 ani cind am văzut primul 
film. Era un film englezesc care povestea 
singeroasa viaţă a lui Richard Inimă de 
Leu. Nopți în gir am visat că iau parte la 
lupte și mă trezeam Infricogat, nemaiin- 
draznind să inchid ochii pina dimineaţa. 

Mi-au rămas pina astăzi intipárite în 
minte scene întregi pe care de multe ori 
le derulez cu plăcere în acest aparat de 
proiecţie care se numește memorie afectivă. 

Am crezut intotdeauna și cred cu tărie 
în forța netármuritá a artei. De aceea da- 
toria noastră, a tuturor celor care lucrăm 
în cinematografie și în teatru, este să creăm 
spectacole tulburătoare despre trecutul fră- 
mintat al neamului nostru. Avem această 
datorie faţă de Inaintasii noștri mulțumită 
cărora existăm pe lume ca nație și ca tara 
de sine stătătoare. 

Faptele lor de vitejie, dirzenia, abnegatia, 
dragostea faţă de pămint şi de popor tre- 
buie să capete In spectacolele noastre pe- 
cetea adevărului istoric care să devină 
pildă și imbold pentru generaţiile viitoare. 
Aceeași datorie o avem si față de urmașii 
noştri cărora trebuie să le lăsăm moste- 
nire imaginea luminoasă a vremurilor pe 
care le trăim. Să zugrăvim în operele 
noastre eroul contemporan, constructorul 
noii societăţi, pe acest Făt Frumos care 
este poporul. 

Faptele României contemporane trebuie 
să fie atit de vii în arta noastră, incit să 
umfle sufletele urmașilor de firească min- 
drie, așa cum faptele strămoşilor noştri ne 
dau dreptul să umblăm cu fruntea sus. 
Numai aşa generaţia noastră de artişti Isi 
va face datoria zugrăvind veriga tulbură- 
toare a prezentului care leagă trecutul de 
viitor. Trebuie să ne dăruim cu toată pu- 
terea noastră de muncă, cu toată dragos- 
tea, cu tot talentul nostru pentru a face 
din arta noastră flacără călăuzitoare în 
munca de educare patriotică a tinerei ge- 
neratii. 

Arta, aga cum se spune clar in Progra- 
mul P.C.R., «trebuie să insufleteasca tine- 
retul patriei noastre la fapte márete inchi- 
nate realizárii visului de aur al omenirii — 
comunismul». 

Nu putem avea menire mai înaltă pe lume, 
decit aceea de a face parte integrantă din 
sufletul neamului nostru, de a lupta în pri- 
mele rînduri ale clasei noastre muncitoare, 
de a ne pune talentul şi viata în slujba celui 
mai frumos ideal al omenirii: edificarea unei 
lumi mai bune şi mai drepte pe această 
miraculoasă planetă, care se cheamă Pä- 


mint. Amza PELLEA 


Avem nevoie 
de cît mai multe filme 
capabile să transfigureze 


sursa vie a vieții 
în operă de artă 


Cred că această problemă a legăturii 
intime dintre ideile Programului și cele ale 
filmelor noastre, dintre viață şi artă final- 
mente, poate și trebuie să fie privită din 
două unghiuri: cel al intentiilor gi cel al 
rezultatelor finale. Din primul unghi, părerea 
mea este că întreaga noastră mișcare cine- 
matografică se află angajată, ferm angajată 
aș spune, într-o operă în acelaşi timp grea, 
dură, anevoioasă și de mare subtilitate, 
operă de cuprindere, de cunoaștere, de 
analiză şi in ultimă instanță de sinteză a 
problemelor lumii noastre, cu tot ce inseam- 
nă ea, de la micile detalii ale mişcărilor 
umane pină la marile semnificaţii determi- 
nate de marile salturi în conștiința umană. 

Din al doilea unghi, cred că cinematogra- 
fia noastră obține din ce in ce mai multe 
rezultate remarcabile In ceea ce priveşte 
mai cu seamă puterea de convingere a 
filmelor noastre. Ceea ce cred că trebuie 
să facem în continuare este să respingem 
tratările superficiale, lozincarde ale unor 
subiecte si personaje schematice. Mi se 
pare foarte necesară dezvoltarea personali- 
tatii umane In contextul precis conturat 
al existenţei sociale, cu toate implicaţiile 
pe care le presupune acest context: compor- 
tament uman, relaţii intre oameni, ideea de 
prietenie, de familie, discuţii despre putinţa 
de adaptabilitate a omului la condiţiile noi 
pe care societatea modernă i le impune și 
gama de conflicte interioare declanșate 
de aceste condiţii noi. De asemenea cred 
că nu ne-ar strica o observaţie mai acidă 
asupra lucrurilor neconvenabile din jurul 
nostru, nu ne-ar strica să folosim mai des şi 
mai pregnant gindirea ascutit-ironicä şi atit 
de dulcele gi necrutätorul umor, gi el speci- 
fic românesc. 

Toate acestea trebuie să poarte insă, In 
continuare, pecetea unor personalităţi ori- 
ginale, capabile să transfigureze sursa vie 
a vieţii In operă de artă. Pentru că arta nu 
poate emotiona, deci nu poate convinge si 
nici influența decit dacă funcţionează prin 
filtrul acesta al transtigurării artistice pe 
care-l numim noi atit de des, cu un singur 


cuvint: talent. Octavian COTESCU 
5 


Numai viata 


tarii poate da 


viata 


artei 


Cinematografia noastră are sarcina si datoria de a reflecta tot ce este mai 
caracteristic in realitatea noastră socialistă, de a propune puncte de vedere capa- 
bile sã stimuleze tot ceea ce se dovedeste a fi favorabil mersului nostru inainte. 
Realitatea, viata arată că eroii filmelor noastre trebuie să aparţină clasei munci- 
toare, țărănimii muncitoare, intelectualitatii revoluționare, adică uriasei forte 
colective creatoare de bunuri materiale și spirituale din România socialistă. 

Rubrica «Dinspre viata spre film» Isi propune să sugereze subiecte si 
personaje, fapte si eroi din viata țării. Pentru că numai viata ţării poate da viata 
artei. Publicăm în continuare răspunsurile unor reporteri la întrebarea: 


Aţi întîlnit în drumurile dumneavoastră 
prin tara oameni pe care i-ati putea propune 


ca eroi de film? 


înd preşedintele ceape-ului n- 


Cind m-am dus prima oară la ceapesıl 
din Frăsinet era iarnă, iar preşedintele Gri 
gore Bică, imbracat în costum testiv, explica 
celor din sală: «Eu cred că, dimpotrivă, 
bine am procedat schimbindu-l pe lon de 
la vaci... Nouă milă ne-a fost de el, mai ales 
de copii, dar lui de animalele noastre nu 
a fost milă, lásindu-le si două zile fara 
un pic de apă...». Apoi, ca un amfitrion, 
a îndemnat lumea spre incăperea din spa- 
te, fiind în obiceiul celor din Frăsinet să 
dea pe git un páhárel de ţuică si să mánince 
o bucată de brinză cu ceapă după ce discu- 
tă, în sala cea mare, problemele lor serioase. 

N-am pretenţia de a-l fi descitrat pe pre- 
sedintele Bică, desi am mai stat de vorbă 
si după aceea cu el, venind inadins să-l 
cunosc, deși chiar și el m-a simpatizat 
într-un fel, consimtind să se refere la po- 
recla de «Bică-zgircitul» care l-a cam ru- 
sinat, dar nu l-a abătut, totuşi, din drumul 
lui. («Nu-i nimic dacă eu la județ am 
porecla aceasta,căci noi ne-am respec- 
tat intotdeauna contractele către stat, 
dind și 700 și 800 de tone mai mult peste 
contract... și cred că sintem primii din 
lifov cu produsele livrate la stat»). Su- 
pranumele de «zaircitul» a rezultat din 
faptul că Bică Grigore nu l-a lăsat pe necare 
să umble cum a vrut el în avutul ceape-ului 
si ar ramine, poate, un amănunt amuzant, 
dacă firea hotărită a președintelui nostru 
nu l-ar fi ros prea tare pe un suflet de nimic, 
Indemnindu-l să ticluiască minciuni gi ca- 
lomnii, cu speranţa de a-l distruge definitiv 
pe Bică, («Cind a fost cu minciunile 
acelea, eu m-am rătăcit pe moment, 
pierzindu-mi încrederea în lume, da 
după aceea tot eu m-am contrazis: 
«nu se poate Bică, dacă este adevărat, 
să nu ti se facă dreptatea ta»... și cred 
că secretarul acela de primărie s-o fi 
căind acum»). 

Au trecut vreo 17 ani de cind este pre- 
sedinte, dar răminind egal cu el însuşi, 
Grigore Bică simte pe umeri aceeași grijă 
nelămurită cu care a pornit la drum, fiind 
mai putin o onoare şi mai mult o corvoadă 
funcția aceasta de președinte... Parcă nu 
fusese deajuns că de copil a rămas orfan, 
că şi-a prăpădit tinerețea pe drumurile 
războiului, dar iată-l pus si preşedinte, ' 
adică să nu mai poarte doar grija lui, ci si | 


a celor care l-au ales să-i conducă. («Poate 
omul a plins cînd şi-a dat vitele la co- 
operativă. «Ai grijă, Bică, de ele...»; 
poate nici eu n-am dormit noaptea cu 
gindul la calul meu, dar l-am luat de 
căpăstru si am fost primul care l-am 
dus, ca să fie exemplu, iar pe nevas- 
tă-mea am urcat-o prima în autocamion, 
ca să fie indemn la oameni, să plece si 
ei la cimp»). 

In viata lui, «noua luptă» — cum singur 
o denumește — se lega de primăvara lui 
'59, de răspunderea pentru satul lui. Răs- 
punderea aceasta o resimte Grigore Bică 
şi astăzi, dar corelată cu interesele ţării 
și astfel s-ar explica faptul că e un veșnic 
nemulțumit, în sensul bun al cuvintului, 
un personaj nu prea comod la ședințe, 
deoarece tot ce vede și ce gindeste — zice, 
iar cind ţi-e lumea mai dragă, atunci ţi-o 
trinteste... («Se mai fac unele favoruri 
si nu-i bine cind pe unii îi ajuţi mai 
mult, pe alții mai putin... Eu am arătat 
odată la o discuție: «Ce rău că n-am 
avut și eu ochi albaștri, că poate era 
altfel...». Dinsii au ris atunci, si pina la 
urmă s-au întors lucrurile, nu după 
ochi... Era în 1972, cind ceape-ul nostru 
a primit Ordinul Muncii clasa l-a la 
recolta porumbului... se tindea să iasă 
alții pe primul loc, care raportasera ei 
si niște cifre fictive»). 

Unii chiar se întreabă: «Ce-o mai fi 
vrind Bică, ăsta?!» întrucit toată lumea îl 
ştie că trăieşte In modestie, că pentru el 
personal n-a profitat nici măcar de un 
capăt de ata, iar decoraţii şi medalii a pri- 
mit pe parcursul anilor şi ceape-ul si el... 
Chiar aşa: ce-o mai fi vrind președintele 
Bică? Cred că tot mai bine ne va răspunde 
el: «Unii zic că s-a terminat, dacă dăm, 
poate și de zece ori mai multe recolte 
decit pe timpul boierilor, însă eu știu 
care e adevărul, căci lupta nu s-a termi- 
nat, că se pot scoate de aici recolte pe 
care nu le bánuie nimenea... ...dar nu 
s-a reușit ca toți cei care au această 
sarcină de îndrumare sau sint plătiți 
pentru așa ceva să lucreze exact după 
cum este dată linia de către partidul 
nostru». 


Cornelia SIMIONESCU 


O viata pentru un leac 


M-am gindit întotdeauna la viata docto- 
rului timișorean Vasile Boici, inventatorul 
medicamentului ce alungă durerea din oa- 
sele bintuite de reumatism, ca la un posibil 
subiect de film, care m-a fascinat într-o 
vreme, impingindu-mă să astern cite ceva pe 
hirtie, pentru ca apoi, luindu-mă cu altele, 
să renunţ, cu voluptatea aceea tinerească 
de a amina pentru niciodată lucruri bune de 
pus în practică a doua zi. 

Mi-ar fi greu să explic acum ce m-a deter 
minat să uit o puvesie care m-a obseda! timp 
indelungat, poate comoditatea, poate supe: - 
ficialitatea, poate altele, dar nu-mi va fi greu, 
indráznesc să sper, tocmai incercind să 
demonstrez ce m-a atras cindva spre întim- 
plările vieţii lul Vasile Boici. 


Născut In comuna Bogda din Banat si 
într-o familie de oameni nevoiasi, inventa- 
torul de astăzi a crescut în bătătura bunicii, 
femeie cu glas neobișnuit de dulce si mlini 
neobișnuit de mari, moaşă comunală după 
meserie și pasiune, de la care viitorul 
medic a deprins, dacă e neapărată nevoie să 
fi deprins, dragostea pentru medicină si 
înțelegerea față de durerile lumii. Nu i-a 
fost însă dat să urmeze de la bun început 
medicina. După un liceu comercial terminat 
cu chiu cu vai la Timișoara, cu multe cori- 
jente si multe meditații, s-a înscris la 
Academia de înalte studii comerciale si 
industriale, la cursurile fără frecvenţă ale 
facultății de drept administrativ, lucrind 
intr-un birou de contabilitate și satisfäcin- 


du-si totodată stagiul militar, între zidu- 
rile unei şcoli de ofițeri în rezervă. Purtat 
de colo pină dincolo de vremuri si — de ce 
n-aș spune-o? — de o îndrăzneală a cuvin- 
tului vecină cu imprudenta, a început stu- 
diile superioare la Timișoara, le-a conti- 
nuat la Bucuresti și Brasov, le-a încheiat tot 
la Timișoara, imediat după război, obtinind 
necesara, dar nevisata diplomă. Licenţa nu-i 
va aduce, aşa cum crezuse grijulia moasä, 
liniștea și nici chiverniseala, căci în 1946, 
adică la 32 de ani, virstă la care alții se 
pregătesc de un prim bilanţ al vieţii, Vasile 
Boici se va lansa în cea mai lungă mai 
pasionată — și în cele din urmă — cea mai 
plină de bucurii aventură. Obţinerea diplo- 
mej de medic. Vasile Boici spune că n-a fost 
student strălucit, dar nici n-a fost lăsat să 
fie. Boici a fost nu o dată pedepsit și 
ameninţat. Umilit chiar, pentru că, stu- 
dent fiind, fugea de şedinţe interminabile 
şı nu o dată nedrepte, ascuzindu-se 
în laborator și căutind acolo, cu puținele lui 
puteri, remediul unei boli pe care o datora 
războiului și care-l adusese la un pas de 
anchilozare. Leacul reumatismului. 

A fost repartizat medic de circumscripție 
prin comuna Moravita, de unde va ieşi nu 
peste mult timp la pensie, trecut prematur 
nu numai prin şcoala vieții, dar si prin aceea 
a morţii, care a însemnat pentru el o suit’ 
de infarcturi cardiace ce l-au silit — nu 
Intloresc! — să-și întocmească un testa- 
ment în regulă incă de la patruzeci de ani. 
Acolo, la Moravita, într-o comună mai mult 
săracă decit bogată, dar cu oameni răbdă- 
tori şi drepți, Boici și-a aprofundat experi- 
mentele bazate pe amestecuri numai de el 
stiute de plante medicinale, punind temeiul 
unui medicament astăzi unanim recunoscut 
în lumea medicală pentru miraculoasele 
sale ameliorări şi vindecări în tratamentul 
reumatismelor de tot felul, leac care se 
cheamă Boicil și care să găsește, de mai 
multe luni, în spitale și farmacii. Acum, 
cind scriu aceste rinduri și cind lucrurile 
s-au clariticat definitiv, numele medicului 
timişorean figurind la loc de cinste in 
patrimoniul valorilor medicale româneşti, 


chestiunea pare simplă ca bună ziya. Pare, 
dar n-a lost. Toată epoca de pionierat 
merită abundent evocată, cu lipsurile ei 
imense, pe care numai încrederea neobis 
nuită a experimentatorului și patima lui 
uriasă le-au răpus, in ciuda amenințărilor 
s amenzilor, care n-au lost putine. După 
a doua retorma monetară, de exemplu, 
cind nimeni n-avea în buzunar mai mult de 
doi poli şi cind Boici dormea pe un pat 
sărac asteptind autorizaţia aplicării prac- 
tice a leacului pe care îl dibuise, cineva, 
pare-se că știe cine, dar nu vrea să spună, 

a facut un pustiu de bine si l-a reclamat 
pentru practici ilegale. 

Omul a auzit, dar a crezut că e o glumă, 
o glumă care era să-i coste pina la urmă 
cinci mii de lei, valoarea amenzii ce-i dădea 
dreptul la libertate, o glumă sinistră. A 
plătit cam un sfert. A bătut drumurile și 
a reușit să găsească, după multe dureri de 
cap, o portitá de scăpare. Mai exact spus, 
a găsit un șef de administraţie financiară 
care suferea de reumatism, omul i-a dat o 
păsuire cu condiţia să-l scoată din dureri, 
Boici a pus mina pe seringă și l-a intepat. 
S-a întors după zece zile, seful l-a invitat să 
stea jos si să bea o catea, l-a rugat să mai 
trateze citiva subalterni şi i-a redus amenda 
la o mie cinci sute de lei! 

n ciuda nenumăratelor greutăţi ce i-au 
fost puse în cale, mai degrabă din comodi- 
tatea și ignoranta oamenilor decit din alte 
motive, Boicilul a izbindit pină la urmă, 
aşa cum era firesc sá se intimple într-o 
țară ca a noastră. în care adevărul nu este, 
cum scriam, o preferință, ci o lege. Drumul 
pină la spitale si farmacii a fost foarte lung 
şi complicat, peripetiile autorului invenţiei, 
invenţie acceptată astăzi în întreaga lume 
medicală, constituindu-se într-un seducă- 
tor scenariu de film, încă nescris. Seducător 
sint înclinat să cred, poate nu atit prin 
valoarea științifică a descoperirii, deşi şi 
despre asta este vorba, cit seducător prin 
faptele de viata pe care le implică, descope- 
rind o epocă, asa cum a fost ea, și o pasiune 
demnă de a fi asezatá la baza unui exemplu. 


Ovidiu IOANIŢOAIA 


Mai cu inimă, băieții mei! 


De două zile bintuie vreme rea în Munţii 
Făgăraş. Ninge greu, viscolit. Vaile vuiesc 
de prăbuşirea avalanşelor. În tabăra din 
Căldarea Stinei, ostașii constructori ai 
Transfägäräsanului se plictisesc in dormi- 
toare și în sala clubului. Nici vorbă de a 
putea ieși la muncă. Unii citesc sau scriu 
scrisori, alţii joacă sah ori table. Dintr-un 
dormitor vecin se aude un cintec tărăgănat 
de fluier. Doar comandantul, locotenentul 
colonel Gavrilă Florian, e neliniștit. Încearcă 
să nu-și trădeze starea in fata ostasilor. 
E de trei ani pe șantierul din munți, a trecut 
prin multe încercări, se poate socoti un 
constructor călit, un caracter experimentat. 
Trece pe la fiecare dintre ei și-i îmbărbă- 
tează pe cei de-abia sosiți in tabără, face 
glume. Cu ochii săi mari, aproape acoperiți 
de sprincenele negre si stufoase, cerce- 
tează discret, dar cu luare aminte echipa 
mentul fiecărui soldat. Sint de 48 de ore 
în stare de alarmă. «N-ai strins prea bine 
pătura. Te va incomoda la drum — îi atrage 
atenţia unui tinăr cu chip de adolescent. 
Uite, așa e mai bine». Si-l ajută să-şi aran 
jeze ţinuta. Altul li raportează că i s-au 
umflat picioarele de cînd nu s-a mai descăl- 
tat, şi-l string bocancii. «Fugi repede la 
magaziner. Să-ţi dea un număr mai mare». 
Ratale de vint cu námeti zburători izbesc 
ferestrele barácilor, se strecoară printre 
crăpăturile ușilor, fluierind sinistru. Deo- 
dată se aude un tunet ca de trăznet. Ostasi 
sar In picioare ingroziti. Tunetul creşte 
din ce în ce, parcă muntele se prăvale. 
«Băieți, ascultați comanda» — li se adre- 
sează ofițerul cu un ton calm, bine stăpinit. 
Nu mai are timp să continue. Barăcile se 
cutremură. E pe cale să se declanşeze pa- 
nica. «Sintem deocamdată în siguranță — 
reia el pe același ton liniștit. Legati-va cor- 
zile». Ostasii Isi revin, încep să facă haz. 
«Credeam că vom porni să zburăm», glu- 
meste un soldat. Vuietul avalansei a în- 
cetat, Numai ecoul se mai aude pierzindu-se 
în hăurile munţilor, amestecindu-se cu gea- 
mătul viscolului care nu conteneste. Un 
transmisionist cu cástile la urechi se apro- 
pie precipitat. «Tovaráge locotenent colo- 
nel, staţia de radio a fost scoasă din func- 
tiune, Am pierdut legătura cu tabăra co- 
mandamentului de la «Glăjărie». Ofiţerul 
numește trei ostași pe care-i cunoaşte 
bine. Se leagă cu corzile unul de altul 
«Să dăm o railă pe alarán, spune el si ies 
împreună, iniruntind potopul. In dormitor, 
ostasii s-au regrupat. iși aprind tigárile 
unul de la altul. Chiar si nefumătorii tin 
acum, stingaci, intre degete,cite o «Märä- 
seascä». Se relaxează. Comandantul re- 
vine. «Prieteni, le spune încercind un zim- 
bet, stăm cum nu se poate mai prost Bu- 
cătăria şi magazia de alimente au fost 
distruse și acoperite de avalanșă. O nouă 
cascadă de zăpadă pe acest culoar ne-ar 


acoperi. Nu putem risca». Apoi ferm: «În 
zece minute pornim spre «Glăjărie». Tre- 
buie să răzbim în cel mult 7—8 ore. Altfel, 
innoptám pe drum. Curaj pentru toată 
lumea». 

Pe șoseaua ingustă, abia tăiată în piatră 
pe versantul de nord al Făgărașului, inain- 
tează încet un buldozer, înlăturind greu 
námetii înalţi din drum. În urma lui, în sir 
indian, se mişcă istoviti, ostașii. Isi ascund 
feţele biciuite de viscol în gulerul mantalei, 
se sprijină unul pe altul. De zece ore au 
plecat din tabăra distrusă. Ofiţerul Florian 
Gavrilă e singurul care nu dă semne de 
oboseală sau, mai exact, care ştie să și-o 
mascheze. E, cind în fruntea, cind în urma 
coloanei. «Haideţi, băieți! Nu mai e mult 
Jos ne aşteaptă camere încălzite gi ceaiul 
fierbinte». S-a Inserat. «Aprindeti tortele» 
comandă el. În clipa aceea se aude din nou 
urletul avalansei. Un munte de zăpadă se 
rostogolește de pe coasta abruptă. «la 
păminti», se aude strigătul comandantului. 
Avalanga a surprins trei soldaţi din fruntea 
coloanei. Corzile s-au rupt. Comunistul 
Florian Gavrilă isi păstrează în aceste clipe 
grele întreaga stăpinire de sine. li adună 
pe subordonați in jurul său. «Sintem toți 
istoviti, dar mai avem destule puteri să ne 
salvăm tovarășii. La treabă!» Incep cu fe 
brilitate căutările. Doi dintre cei acoperiţi 
cu zăpadă sint găsiți. Al treilea, încă nu. 
Minutele trec repede. Ofițerul știe, toţi 
știu dealtfel, că nu se poate rezista în ză 
padă mai mult de 10—15 minute, după care 
survine asfixierea. Au trecut 20 de minute. 
Căutarea continuă cu inverşunare. Coman- 
dantul lopătează într-una în muntele de 
zăpadă. «Mai cu suflet, băieţi! Isi îndeamnă 
el tovarășii. Aici se pare că e». Soldaţi 
sapă cu disperare. Minutele fug. Inima co- 
mandantului bate puternic. Sapa într-una. 
«Aici, băieţi. L-am găsit». Dar nu e nid 
aici. «Încă un efort» — îi cheamă el, calm, 
hotărit. S-a scurs o jumătate de oră. Nici 
o şansă de a-l mai găsi în viata. Dar căută- 
rile continuă la lumina tortelor. Sudoarea 
le-a înghețat pe frunte, zăpada viscoliti 
le umple gura. «Mai cu inimă, băieții mei. 
Sigur, aici îl gásimi». Trec alte minute de 
impreună, înfruntind potopul. In dormitor. 
coperă picioarele. Acum toţi scotocesc cu 
miinile în mormanul alb. Au trecut 33 de 
minute. Picioarele se mişcă! Incredibil, şi 
totuși, soldatul trăiește. Este scos în stare 
de inconstientã. Comandantul îl freacă cu 
zăpadă, li face respiraţie artiticială, masaje. 
Tinărul isi revine. Se sprijină pe umărul 
ofițerului. Şi merge așa. Marșul continuă. 
Cu puteri noi. Către dimineaţa următoare, 
ca niște stafii albe, în frunte cu comandan- 
tul lor, ostasii se apropie de tabăra de la 
«Glăjărie», la poalele munţilor. 


Romulus LAL 


Actorul nu e doar interpret! 


O zi din viata unui film văzută de Toma Caragiu | 


Atit de scumpa solidaritate 


Încerc întotdeauna un 
ge ra de culpabilitate 
— aici cu semnificatia 
nema unei profunde responsa- 
bilitati față de conţinutul 
| | atit de ireversibil al «zilei 
de filmare». Te obsedea- 
za, nu de puţine ori, regretul sincer că 
o astfel de zi este irepetabilä si visezi 
cum ar trebui să fie de fapt. Sigur că ar 
fi ideal să creăm o anume atmosferă, 
acea ambiantá atit de necesară acelei 
zile. Dar după părerea mea trebuie pri- 
vit mult mai adinc, dincolo de acest 
nivel. 

În primul rind, poate, obținerea unei 
tensiuni estetice atit de necesară pen- 
tru cistigarea acelui climat care favori- 
zează sensul major al activităţii, condi- 
tie hotăritoare pentru toți cei care-și 
propun să producă cultură cinemato- 
grafică nu mărfuri de consum. 

Mi-amintesc de «ziua» în care Manole 
Marcus mi-a comunicat foarte firesc că 
«mline dimineață filmám monologul fi- 
nal la Actorul și sălbaticii», moment- 
cheie pentru reflectarea capacității de 
angajare socială a actorului, legătura 


Esentialá e senzația 
că «nu esti singur» 


dintre actul de creație lucid-politic şi 
cel căruia i se adresează: publicul. În 
dimineața zilei cu pricina echipa se 
pregătea de filmare. Multă agitatie, mult 
zgomot, nenumărați factori cu nenumá- 
rate intervenţii. Nu plutea în aer starea 
de emoție faţă de semnificația zilei, ci 
dimpotrivă. Am început să filmăm şi 
nimic nu era credibil. Manole Marcus 
a înțeles şi, în ciuda unor proteste, a 
aminat filmarea. A doua zi, îşi semnala 
prezenţa încă din primele momente o 
stare specifică de solidaritate colectivă. 
O dorință fierbinte a întregii echipe de 
a trece cu bine acel dificil examen. O 
liniște profundă, emoție, nu mai eram 
singur. Erau încă 100 de oameni care mă 
ajutau în acel moment. 

Am filmat și a fost bine. Nu voi uita 
niciodată această zi. 


«Am filmat si a fost bine» Toma Caragiu, Margareta Pogonat 
şi Carmen Berbecaru în Actorul şi sálbaticii) 


„Meseria“ nu înseamnă rutină 


Despre ceva 


ce nu încape 


într-un singur cuvint... 


Foarte multi, și chiar dintre noi, vorbesc 
despre actorie ca despre meserie. Atit de 
des s-a numit așa, că dacă am vrea să facem 


ordine, ar trebui să desfiintém acest cuvint, 
ceea ce nici n-ar fi rău, pentru că «meserie» 
a inceput să însemne tot mai mult «rutină». 
Dar nici urmă de aşa ceva în momentele 
actoricești reale. 

Bineinteles că există o doză de detalii si 
reguli pur tehnice pe care orice actor le 
Invatá, dar ele nu pot face dintr-un om de pe 
stradă un actor, nici măcar unul prost. 
Exceptiile nu fac decit să întărească regula. 

Dincolo de aceste detalii tehnice incep 
cărări tainice, ce nu seamănă una cu alta, 
începe o naștere mai grea sau mai ușoară, 
la capătul căreia se arată, citeodatã, puţină 
răsplată. Din toate astea, doar produsul 
finit e vizibil gi de aceea leneşii işi doresc să 
fie actori. Am auzit o dată pe cineva zicind 
că nu i-a plăcut cartea, de aceea s-a tăcut 


actor. 

Puţini știu cîtă muncă, de foarte multe ori 
îngreunată de prejudecăţi, de incompetenta, 
stă în spatele acelui miracol care poate fi 
uneori un moment actoricesc. Zic uneori, 
pentru că foarte rar se Intimplá adevăratele 
miracole şi nu întotdeauna sint deosebite 
de minciunile bine Imbrácate. 


Că actoria ar fi creaţie nu îndrăznesc să 
afirm, termenul mi se pare prea important 
gi nu I-ag folosi nici despre alte practici artis- 
tice, mai autorizate să-l poarte. Dar mă 
gindesc că a crea mai multe identități 
folosind același trup și aceeaşi minte, e 
ceva. Ne-ar putea pizmui și natura, dacă 


Talent, creație, responsabilitate 


Un demn strateg al inocentei 


În filmul acela suficient de 
monstruos pentru a-l lua ca 
bază de plecare, Caragiul, 
inainte de a adormi, ascultă 
basmul soporific cu bicicle- 
ta galbenă depănat de Mo- 
raru, subalternul său. E ma- 
rele moment al comediei, momentul-cheie 
pentru a înțelege măreția comediei la Marin 
Moraru. El este cel care,fatá-n față cu «mon- 
ştri » de talia lui Caragiu şi Dinică — ma- 
rile lui creaţii tocmai lingă ei le-a realizat, 
în teatru și cinema! — aparent subordonat 
lor, Ii poate Innebuni, adormi, legăna si 
domina. Talentul lui Moraru nu e mai puţin 
rău, parșiv, «măgar şi violent» (vorba lui 
Caragiale într-o schiţă în care Moraru e din 
nou cit se poate de semnificativ) — numai 
că el se pogoară pe căi necunoscute «jun- 
glei» si «fiarelor» ei. 

El vine tot timpul de pe altă lume, de 
undeva din somn, dintre somn și trezie, 
ca marii filosofi, angelic, serafic, inocent, 
săracu', mereu căzut din vis, din pat, veșnic 
picat la picioarele unui Caragio-dinică rea 
list, cinic şi tare. Chiar cind e şi el director 
(într-Un zimbet pentru mai tirziu), el 
joacă nevinovăția, candoarea iresponsa- 
bilă, cu ochii aceia care ne duc dintr-o pri- 
vire la geniul lui Harry Langdon, stápinul 
stăpinilor pe acest domeniu comic. Forţa 
somnambulescă a lui Moraru are o traiec- 
torie unică: ea pare a fi absurdă,dar cade 
în cea mai realistă baltă, ca o bită sănătoasă, 
Incálcind orice proverbe conformiste care 
ne sfătuiesc să nu dăm cu bita acolo; ea 
pare abulică (toate bancurile cu «elevul 
Bilă» eu le aud spuse de Moraru),dar deţine 
un plan cu un focos de voinţă secret si bine- 
făcător, ea pare toropitá de o nemaipome- 
nita caniculă (schița caragialeană in care 
el, valet, și Caragiu căutind Sapientei pe 
Pacientei, la 36 grade Celsius,e o capodo- 
peră), ea însăși degajă o căldură mare, 
care nu numai că nu te adoarme, dar Iti dă 
cel mai straniu frig pe sira spinării, de parcă 
ai intra într-o peșteră, într-un frigider, mă 
rog. la răcoare... 

ncit nevinovatiile lui Moraru, cáderile lui 
din pat în viață, fragilitatea aceea totdeauna 
mizericordioasă a omului abia trezit din 
somn In care nu-ți vine să dai fiindcă ai fi 
prea cline, toate aceste măști — ca la orice 
comic de geniu — sint aparente, fum, ne- 
bunie gi veselă si plină. Visul gi somnul 
sint la el armurile unui strateg al candorii 
care deconspiră, obsedat, stările anacro- 
nice de subordonare umană. Mecanismul 
principal al artei lui este acceptarea vre- 
melnicá a unei servituti (valetul din «Cäl- 
dură mare» rimează cu valetul, tot lingă 


nenn 


plăsmuirile noastre ar dura mai mult de trei 
ore. 


Un actor juca o babă si făcea într-un 
moment un gest de care toată lumea a fost 
de acord că e un gest-simbol. Cineva l-a şi 
întrebat cum de a ajuns la acest gest, dacă 
a urmărit pe stradă un asemenea personaj. 
Bineinteles că nu aga se Intimpiase, nu 
există oricît ai căuta, babe care să se şteargă 
la gură simbolic. În memoria actorului 
intraseră infinite gesturi din viață pina să 
dea naştere aceluia care le exprima pe 
toate, acela care nu exista în natură și pe 
care, deci, l-a creat. Şi asta, mă gindesc, 
că e ceva... 

Întotdeauna personajul există Inainte de a 


«A crea mai multe identități 
folosind aceeași minte, 
e ceva!» 


O falsă nevinovăție 


Caragiu, în «Actorul şi — bineinteles — 
«sälbaticii»), pentru ca prin fel de fel de 
basme cu biciclete galbene, cocoși roşii, 
boboci, prin fel de fel de supe — cum ar 
spune Gogol cind defineşte inconsisten- 
tele agresive — prin Indelungi neatentii 
calculate, să răstoarne, deodată, raportul 
de subordonare umilită gi zevzecă Intr-un 
triumf al libertăţii cugetătoare, al egalității 
spirituale între semeni, într-o domnie a 
inteligenţei demne și curate. 

Răsturnările acestea evocate de Moraru 
sint zguduitoare, fie pe culmi, la nivel de 
Shakespeare și Diderot, fie şi pe teren mai 
plat, oriunde privirea lui de angel radios 
detectează birocraţia sufletească. Somnam- 
bulul acesta are puterea de a ne scurt- 
circuita motaielile; el ne trezeşte poruncitor 
— ca orice talent mare — din somn, som- 
nul ăla, se știe care, ăla cu monștri cărora 
caraghiosul ăsta dulce gi pueril —că de 
aia e comic unic şi nu oarecare, pentru a 
cădea în «ce, eg’ copil?» gi a răspunde 
«da, sinti» — le pune piciorul tremurător 
de frică pe cap, îi minglie cu sarcasm final, 
suveran deștept ca-n basmele noastre des- 
pre oamenii destepti, Imblinzindu-i ca pe 
nişte cátelugi, «cátelus cu părul cret fură 
rata din cotet si se jură că nu fură»... — 
Moraru, cred, recită fenomenal poezia asta, 
ruptă din arta lui. 


Radu COSAȘU 


se Intlini cu actorul, putin anemic, scheletic, 
în mintea unui scenarist sau regizor, poartă 
de obicei cite o singură trăsătură de carac- 
ter gi citeva traze destul de literare. De aici 
pină la apariţia finală, care nu întotdeauna 
seamănă cu scheletul inițial, de multe ori 
spre binele lui, e un drum lung de prefaceri, 
de nepovestit. Din nefericire, dar nu se poate 
altfel, arta actorului pare ingrozitor de insti- 
tutionalizatá şi, ca să zic aga, e o artă căreia 
Ti trebuie inspiraţie între «ora zece gi două». 
Şi chiar dacă inspiraţia are inspirația să 
apară în program, totul depinde de dispozi- 
tia colegului, a regizorului, uneori de vreo 
gripă, dar pina la urmă se întîlnesc şi urmea- 
ză o intimplare într-un spaţiu aproape 
incandescent unde te uiti pe tine ṣi după ce 
ieși, simţi un gol în suflet, si ţi-e somn ca 
după un efort imens. Şi asta,mă gindesc, că 
e ceva... 

Am văzut un film cu un băiețel blond. 
«Joacă extraordinar»,a zis cineva. Aga este, 
copiii sint foarte buni actori, de aceea ni- 
meni n-ar trebui să se mire cind actorii 
mari se poartă ca niște copii. Din nu știu 
ce pudoare oamenii se despart de timpul 
acela de disponibilitate maximă care e 
copilăria, reducind-o la citeva amintiri si 
poze. Cred că cei mai buni actori nu și-au 
omorit în ei bucuriile, și-au prelungit copi- 
lăria pină la părul alb, pentru că acolo se 
spune că ea revine. Şi dacă tot revine, dece 
să renuntám la ea? 

Mai sint încă foarte multe de spus, mai 
sint gi altele pe care urmeazá sá le afiu, 
dar chiar gi cite știu tot nu încap într-un 
singur cuvint: «meserie». Má gindesc cá si 
asta e ceval 


Mircea DIACONU 


sala de cinema 
De neuitat 


Mai erau douăzeci de minute pina să 
înceapă filmul. In acest cinematograf 
rula de două sápiámini o comedie ro- 
mânească. De două săptămini cu casa 
închisă. Şi cu toate biletele vindute 
pentru spectacolele din viitoarele două 
săptămini. Tuturor acest lucru li se 
părea firesc. 

La intrare, nimeni nu încerca să vindă 
bilete cu suprapret. Şi dacă cineva ar fi 
încercat, nu numai că și-ar fi atras 
disprețul celorlalti, dar ar fi dat cu 
siguranta faliment Pentru cá nimeni 
nu le-ar fi cumpărat. De multă vreme 
oamenii nu mai erau dispuși să incu- 
rajeze asemenea practici reprobabile. 

Am intrat într-un hol nu prea mare, 
dar amenajat și decorat cu foarte muit 
gust! O ambiantá plăcută, în culori 
pastelate, odihnitoare. La bufet se ser- 
veau fel de fel de băuturi răcoritoare. 
Băutura aceea gălbuie si lipicioasă, 
botezată indeobste oraniadă, era de 
mult doar o amintire. Se vindeau si fel de 
fel de dulciuri. In ambalaje nefosnitoare. 
Pentru cazui in care cineva ar fi vrut sá 
le mănince in sală. Dar nu era cazul. 
De multă vreme oamenii nu mai veneau 
la cinema ca să rontáie bomboane. 

Mulţi spectatori priveau panourile din 
hol, o inițiativă a responsabilului. Din 
zeci de fotografii, toate foarte reușite, si 
din texte succinte, foarte spirituale, 
oamenii aflau totul despre film, despre 
realizatori, despre interpreți, despre fe- 
lul cum a fost turnat filmul și mai ales 
despre felul cum a fost apreciat de 
cronicari. 

Cine dorea putea să intre în sală 
Chiar de la intrare, citeva plasatoare 
foarte dragute te ajutau, pline de solicitu- 
dine, să-ţi găseşti locul. Nici o dispută 
pentru vreun loc pentru care s-ar fi vin- 


pozitiv 


Pentru Visconti 


Cu mai multi ani în urmă, cind ince- 
pusem să scriu cronici cinematografice. 
un confrate mai virstnic cu care ne 
lansam in discutiuni mai mult sau mai 
putin filmice, imi spuse într-o zi: 

— Nimeni nu ştie sá povestească 
cinematografic un subiect așa cum ştie 
Visconti. 

Timpul m-a convins de acest adevar. 
Am devenit un admirator fervent al 
celui, de curind, dispárut — si m-am 
afiliat «asociației» ad-hoc a visconti- 
fililor, asociaţie fondată de un alt prieten, 
a cărui viaţă este, ea însăși, demnă de 
un alt film viscontian. Marii artiști au 
prieteni peste tot în lume, prieteni cele- 
bri sau anonimi — și ziua în care signor 
Luchino a plecat din lumea noastră a fost 
pentru mine, ca si pentru multi alții. 
mohorită si melancolică. 

Tot timpul am descoperit o altă trasa- 
tură a artei sale: si anume aceea cì, 


posibilități posibile 
Maistrul și maestrul 


Între aceste două cuvinte nu este 
doar o diferență de vocală. Ştiu! Unul 
reprezintă o funcţie tehnică, altul o 
calitate. Şi asta o știu. Dar, fácind 
cunoștință cu tovarășul Chiosac, secre- 
tarul de partid al celebrelor uzine Nico- 
lina din laşi, mi-am zis că las de o parte 
tunctiile, vocalele si alte impedimenre 
pentru a face un portret cinematografic 
al unui om care e maistru pe statele de 
plată, dar maestru ca om. Ca să te con- 
vingi, discuti cu tovarăşul Chiosac des- 
pre: ce inseamnă progres tehnic la o 
uzină unde nu cu multi ani în urmă 
chiar și sublerul era un instrument de 
măsurat rar, si unde azi se lucrează cu 
elementele tehnicii sfirşitului de secol 
XX (povestirea va fi fermecătoare, plină 


dut două bilete. Asa ceva era de multă 
vreme de neconceput. 

Sala strălucea de curățenie. Puteai 
sá dai oricit si n-ai fi găsit pe jos bucățele 
de hirtie, resturi de ambalaje, mucuri 
de țigări sau orice altceva. Pe un fond 
muzical discret, așezați în fotolii comode, 
spectatorii se gindeau cu recunoștință 
la arhitectul și la decoratorul care trans- 
formaserá o sală construită pe la o mie 
nouă sute si ceva într-o mică bijuterie 
de confort. O bijuterie cu aer condiționat 
Alții răsfoiau un pliant plin de informații 
despre film. 

Pe urmă s-a stins lumina si a urmat 
o repriză de cinci minute de filme 
publicitate, niciunul mai lung de treizeci 
de secunde. Şi niciunul despre vreun 
han turistic aflat la celălalt capăt al țării. 
Toate făceau reclamă unor produse 
de largă utilitate, recent lansate ne 
piață si incă necunoscute publicului. 
Toate realizate cu fantezie, cu umor, 
cu ingeniozitate. Si reclamele si pro- 
dusele. Apoi s-a aprins lumina și 
ultimii spectatori Intirziati si-au ocupat 
locurile. După începerea filmului con- 
trolorii nu mai permiteau accesul în sală. 
Nu-i vorbă că nici nu existau amatori 
s-o facă. Si asta de foarte multă vreme. 

Despre film nu vă spun nimic. Nu 
vreau să vă stric plăcerea de a- vedea. 
Dar pot să vă spun că s-a ris mult și nu 
numai pentru faptul că era o comedie 
românească. Filmul era pur și simplu 
de un comic irezistibil. cu adresă sa- 
lirică precisă. Se vedea cit de colo că e 
un film produs într-o tară care l-a dat 
lumii pe Caragiale. lar despre interpreți, 
ce să mai zic... Jucau nu ca la teatru, 
nu ca la estradă, nu ca la varietățile tv. 
Jucau ca-n filme. Ca-n filme bune. 
Doamne, ce-am mai ris... 

La sfirsit nimeni n. și-a aprins ţigara 
înainte de iesirea din sală. 

Ei, si pe urmă... Pe urmă m-am trezit! 


N.C. MUNTEANU 


în toată opera sa, nu există nici un mo- 
ment de vulgaritate. Cineast realist prin 
excelentă. autor ce-a «prospectat» toate 
mediile. mizeriile si sublimitátile vietii. 
Visconti a știut să nu fie vulgar; dar 
performanța nu se datorează numai 
gustului său perfect, ci umanităţii sale 
alese, unice în istoria acestei arte. 
S-a spus (si se va mai spune) că Visconti 
a fost unul din rarii romancieri ai ecranu- 
lui — si asta nu numai pentru că a 
ecranizat mari proze ca Nopțile albe, 
Moarte la Venetia, Ghepardul, Străi- 
nul — dar si pentru că Rocco..., Stele- 
le Ursei sau Ludwig sint construcții 
epice largi, puternice, pline de fapte 
si de subterane ale fiinţei, opere în care 
pătrund societăți, destine, clase si epoci 
ale istoriei. Pămintul se cutremură, 
prima sa operă importantă, este o dată 
pe care istoria filmului realist o are pe 
prima pagină. Parafrazind o celebră fra- 
ză (Dostoievski: «toți am ieșit de sub 
Mantaua lui Gogol»), putem spune că 
pe toți ne-a scos la iveală pämintul 
cutremurat de Luchino Visconti. 


Gelu IONESCU 


de haz si invátáminte) O bucuriile si 
necazurile oamenilor de la director gene- 
ral şi pină la cel mai tinăr strungar 
(povestirea va fi plină de omenie, de 
izbucniri sentimentale sau de durere) 
@ pedagogie, copii si răspunderi (po- 
vestirea va fi la nivelul unui curs ferme- 
cător de universitate,cu puternice nuan- 
te literare) @ ce se scrie şi ce nu se 
scrie gi de ce nu se scrie ceea ce oamenii 
așteaptă să se scrie (povestirea va fi 
pigmentată cu atitea exemple literare 
încit ea, prin sine însăși, poate constitui 
un fragment excelent de beletristică) 
@ filme, actori gi regizori (povestirea 
va fi reticentă, pentru că interlocutorul 
susține că nu se pricepe la film). 
După aceste discuţii începi sá te 
gindesti serios cum poți reprezenta in 
imagini diferența între vocalele «i» și 
«e» care deosebesc cuvintul maistru 


de maestru. alexandra STARK 


aventura scenariului 


Ce-i in gusa.. 


— Personajele dumneavoastră au o mare 
vitalitate verbală. Pe semne că, inainte de 
a se decide pentru film, s-au manifestat 
îndelung la radio, unde contactul strict 
auditiv cu publicul le-a obligat să-și po- 
vestească fiecare mișcare și să-și descrie 
fiecare gest. Tinărul brigadier, ori de cite 
ori intră în biroul vicepreședintelui, anunţă: 
«Eu am venit» sau: «Am sosit» sau: «la- 
tä-mä-si» Invätätoarea, în schimb, de cite 
ori iese dintr-o încăpere, ne anunţă şi pe 
noi: «Eu plec», «Eu am plecat» sau «Mă 
duc». Desi pe ecran se va vedea că unul a 
sosit, a venit, a intrat, iar celălalt pleacă, 
se duce, iese... Nici Moş Sofronie, cu 
toate că suferă de git încă de pe timpul 


războiului, nu-și precupeteste vorbele. Cind 
dă mincare la porci, spune: «Acum hră- 
nesc porcii», cind Isi ia bastonul, ne previne 
că-şi ia bátul, cind mănincă, tine să pre- 
cizeze: «Eu măninc», iar cind intră Florica, 
ne anunță și pe noi: «A venit Florica!» 

În ceea ce o priveşte pe Florica, de cite 
ori ia o carte din bibliotecă, nu uită să pre- 
cizeze că ia o carte din bibliotecă, iar cind 
îl sărută pe Ion îi spune: «Te sărut». O 
singură dată greseste. Cind îi scrie mamei 
sale, ne anunță: «Scriu o scrisoare». În 
realitate, scrie o telegramă. 

Pentru ca să fiți consecvent cu propriul 
dumneavoastră stil, v-as propune ca fie- 
care personaj, inainte de a spune că intră, 
iese, mănincă, scrie sau sărută, să ne 
anunțe si pe noi, spectatorii: «Acum voi 
vorbi». E o măsură de prevedere. Dacă, 
doamne fereste, ne scapă momentul? 


Dumitru SOLOMON 


vorbirea noastră cea din toate filmele 


Curajul, sfiala și adevărul 


Credincios comediei, lon Bäiesu a des- 
cins din nou pe teritoriul cinematogra- 
lului, cu armele ce-i erau la indeminá, cele 
ale satirei. Colaborarea sa cu Geo Sai 
zescu (Astă seară dansăm în familie) 
era o prelungire, pe ecran, a Indeletniciri- 
lor sale de umorist, cu toate urmările ce 
decurg de aici. lată-l insă la cea de-a doua 
sa experienţă cinematografică, Mere roșii 
(debutul regizoral al tinărului Alexandru 
Tatos), ispitit să atace alte zone, mai grave, 
ale realitátilor sociale, să picure umorul cu 
zgircenie, sá slefuiascä vorbele după legi 
ce aparțin numai filmului, să întoarcă cu- 
vintele pe toate fețele, în căutarea nuanțe 
lor de sensibilitate. Verva noncontormistă 
a scriitorului se instalează insă in mod 
deliberat, pe anumite porţiuni ale povestirii, 
cu deosebire acolo unde eroul Isi joacă 
cartea esenţială a existenţei sale, în mo- 


mentele Infruntárilor pe terenul protesiunii, 
pe care o slujeşte cu pasiune. Protagonistul, 
tinărul medic Mitică Irod — gindit după 
chipul si asemănarea spirituală a excelen- 
tului actor Mircea Diaconu — stingaci, 
dealtfel în relaţiile obișnuite, cele de toată 


ziua, cele de dincolo de porţile spitalului, - 


îşi învinge timiditatea printr-o franchete 
a limbajului care sfidează conventionalis- 
mele reci. În salon, doctorul se adresează 
bolnavilor cu un vesel «Bună dimineața, 
toată lumea în viață?» Unui pacient mai 
apropiat nu ezită să-i spună «Miine te tai, 
îți fac o vezică nouă, trăiești cu ea o sută 
de ani...» «Nu-mi fă mie pe mortul, ca-ti 
dau două palme de nu te vezi». Mai puţin 
inspirată — în această ordine de preocu- 
pări — ni s-a părut scena dură (pentru 
spectatori) a avertizării bătrinului a cărui 
fisä indică o boală neiertátoare: «Mogule, 
rizi tu, da’ purceaua-i moartă-n cotet». 


i 
i 


«Bună dimineaţa. 
Toată lumea în viață?» 


Dincolo de saloanele bolnavilor, dincolo 
de sala de operaţii, eroul Isi pierde curajul 
cuvintelor slobode,ba, uneori, nu le găsește 
nici pe cele necesare inchegării unei fraze 
intregi. Tinărul pare a fi dornic să rămină 
singur cu el însuși, în preajma gindurilor 
nerostite, de aceea,nu de puţine ori, frazele 
sale rămin suspendate în aer. Vecinului 
care îl invită «vino să gustăm ceva Impreu- 
na», îi răspunde: «mulțumesc foarte mul 
da’ vedeti...», procurorului care îl sfătuiește, 
«e bine să fiți mai prudent», nu găsește cu 
cale să-i potrivească un răspuns, ci se mul- 
tumeste să repete, pur și simplu, «prudent, 
e...» iar fetei care îi propune sărbătorirea 
unui eveniment îi confirma acceptarea prin- 
tr-un neprotocolar «păi, da»... 

Definitoriu pentru personajul propus de 
tilmul Mere roșii, limbajul eroului ne su- 
gerează bogatul univers interior al tinăru- 


j 


lui, O lume pe care însă, din pudoare, nu 
acceptă să o dezvăluie oricui. Nu de puţine 
ori însă rostite de el, deşi nu 
contin nici un amănunt concret de viata, 
sint în stare să contureze un întreg statul 
moral; spuse de Mircea Diaconu, cu telul 
său particular de a-și ascunde nelinistea 
în spatele vorbelor, chiar dialogurile în- 
cărcate ostentativ cu «generalitáti», capătă 
adresă și o deosebită prospeţime, prin 
promptitudinea cu care afirmă, într-o frază 
concisă, citeva linii esenţiale ale unei con- 
duite umane exemplare. Sfătuit să pără- 
sească locul de muncă, medicul Irod isi 
anunţă intenţiile contrare, întrucit, spune 
el, «mai am foarte multe de tăcut aici», iar 
cînd, în urma unei înscenări, este indemnat 
să se apere, răspunsul său sună categoric 
«Eu nu mă apăr, nu am timp». 


Magda MIHĂILESCU 


replicile 


Argumente pentru o școală naţională de film 


(Urmare din pag. 24) 


structii implicind transformări revoluționare 
de conştiinţă, rămineau mai mult în seama 
filmului documentar. Film care, tocmai pen- 
tru că şi-a asumat dintru început această 
răspundere majoră, a găsit mai repede 
calea spre o şcoală cu profil distinct, apre- 
ciatá de altfel gi la multe festivaluri inter- 
nationale. 

Ceea ce poate da consistență naţionali 
reală si filmului artistic este o convergenta 
a obiectivelor tematice pentru gasirea ace- 


lor idei si motive importante, care sã-si 
răspundă de la un film la altul, sá se comple- 
teze cu un film gi cu celálalt. Numai in acest 
fel s-ar putea Intregi harta spirituală a 
României pe ecran, s-ar putea reda cinema- 
tografic temperatura înaltă a poporului aflat 
într-un moment istoric hotăritor. Concerta- 
rea tuturor eforturilor stilistice și ale talente- 
lor noastre scenaristic-regizorale, dirijarea 
lor spre cotele maxime de interes contem- 
poran, ar grăbi procesul de cristalizare a 
școlii cinematografice în jurul nucleului 
vital care e filmul zilei de azi. 


Unele certitudini artistice incep să apară. 
La Cursa, la Filip cel bun, la Mere roșii 
există preocuparea creator finalizată către 
un anume tip de personaje inimoase, pasio- 
nate de munca lor, capabile să dinamizeze 
mediile pe care le parcurg; există un anume 
tip de relaţii generoase, spontane, ce amin- 
tesc tradiționala omenie românească ino- 
bilată de conștiința unui cod etic superior. 
Cunoaşterea profundă a peisajului psihic 
românesc, datorat unor scriitori de talentul 
şi vigoarea lui Titus Popovici, Eugen Barbu, 
Marin Preda, Mihnea Gheorghiu, D.R. Po- 
pescu, loan Grigorescu, Petre Sälcudeanu, 
Constantin Stoiciv, au tignit citeva filme 
cu un parfum apartej cu o bogată tipologie. 


cu conflicte și, mai ales, medii foarte auten- 
tice, capabile să genereze valori reale. 
Printre ele, opere ca Desfășurarea, Face- 
rea lumii, Bariera, Și atunci i-am con- 
damnat pe toți la moarte, Subteranui, 
Zodia Fecioarei, Filip cel bun, Balul de 
simbătă seara, Vifornita. Fiecare adău- 
gind un dat nou de înţelegere a ceea ce 
numea Rebreanu, sufletul românesc. Inte- 
legere, prețuire, şi numai prin aceasta posi- 
bilitatea de acces la universal 

Argumente pentru existenţa scolii natio- 
nale de film au apărut deci. Totul e să le 
continuăm cu dirzenie. O altă trăsătură 
specificá românului. De ce nu si cineastu- 


lui? 
A.M. 


Lumina 
si umbra 
inceputului 


La inceputul 
timpurilor 


Primávara lui '46 la Budapesta, Ruine, 
economie distrusă de război, foamete. In- 
tr-o fabrică, oamenii sint gata să inceteze 
lucrul dacă nu li se asigură hrana si schim- 
bul muncii. Tinărul Deak, din comitetul 
muncitoresc de conducere, e gata să-l 
indepărteze pe patronul care nu face fală 
situației. Dar celula comunistă din fabrică 


Romantismul 


anului I 


ii amintește tinărului grăbit că «dubla pu- 
tere» instaurată pentru moment în fabrică 
(păstrarea vechilor patroni alături de noile 
comitete de conducere muncitorești) — 
trebuie să găsească soluții practice si nu 
măsuri extremiste. Deak va pleca la ţară 
si va incerca să obțină alimente in locul 
produselor fabricii. Dar la tara situaţia e 
şi mai încordată. O atmosteră dramatică a 
unui timp istoric de început, în care apele 
se despärteau cu greu de uscat, însoţite 
de zguduiri puternice și incete clarificări, 
caracterizează filmul lui Tamas Rényi. Din 
nuvela care l-a inspirat, regizorul a reţinut 
trei zile şi trei nopți de tensiune ale misiunii 
primite de tinărul muncitor. Ciocniri cu 
elemente reacționare Inarmate, dar si cu 
un fost tovarăș de luptă ce incepea să con- 
funde dictatura proletariatului cu abuzul 
de putere, momente patetice, dar și mo- 
mente de haz — mai ales în citeva scene 
de dragoste furate între două misiuni — 
apartinind îndeosebi personajului neastep- 
tat gi plin de farmec care e tinărul Deak 
(interpretat de György Cserhalmi) tac ca 
filmul, ades greoi ca acţiune, să fie urmărit 
cu interes. Interes pentru autenticitatea at- 
mosferei acelor ani, refăcută cinematogra- 
fic, pentru expresivitatea imaginii în sec- 
venie ca adunarea tineretului comunist 
transtormata !n entuziastă acţiune volunta- 
ră, mitingul celor iegiti din schimburi, isto- 
viti de muncă şi foame, plinea frateste im- 
pärtitä între cei doi muncitori şi altele. 
Toată prețuirea pentru sinceritatea cu 
care cinematograful privește in faţă realităţi 
istorice aspre, erori sau incertitudini astăzi 
depășite, din care s-au născut certitudi- 


nile societăţii noi. Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor maghiare. Regia: 
Tamas Rényi. Scenariul: Miklós Kólló si Tamás 
Renyi — după o nuvelă de Ervin Hollis. imaginea: 
Janos Zsombolyal. Cu: György Cserhalmi, Erika 
Bódnar, Hugó Szerencsi, Gybrgy Simon, Jozsef 
Madaras. 


Zilele filmului cehoslovac 


| Recenta editie a Zilelor 
filmului cehoslovac a 
prezentat in premieră un 
film de o ingeniozitate 
fermecătoare care afirmă 
dimensiunea lirică a ci- 
nematografie: din tara prietenă: Fra- 
tele meu are un frate formidabil si, 
in reluare, două dintre producţiile mai 
vechi, dar care și-au păstrat vigoarea 
artistică și ne bucură să le revedem. 
Este vorba de lubire — povestea unei 
iubiri dintre doi tineri îndrăgostiţi — 
al regizorului Karel Kachyna si de În- 
dragostitii anului | — acel patetic si 
poetic memento al primei iubiri infiri- 
pate în anul | după Eliberare. Ne vom 
opri mai pe larg asupra filmului în 
premieră. 

Adevărul din titlu — Fratele meu 
are un frate formidabil — se afirmă 
de la bun început în acest film încura- 
jator despre dragoste. Un cuplu de 
entuziaşti (el, un adolescent cu tenul 
rumen și cu performanţe sportive, ea, 
o adolescentă nu mai putin tranda- 
firie și hipersensibilă) ajunge să se 


Nema 


destrame din neincredere reciprocă. 
Dar fratele, în virsta de nouă ani al 
tinărului îndrăgostit, veghează. Cu un 
fler ce nu dă greș, cu o tenacitate ce 
nu cunoaște ezitarea, cu un simț al 
lucrurilor serioase pe care numai mi- 
norii îl pot avea cind îi tutelează pe 
majori, el le oferă citeva soluții proprii 
şi-i învață sensurile vieții. Cu o ma- 
tură precocitate, el acționează ferm: 
îi împacă, îi însoară si le asigură un 
urmaş, adică ii determină să nu re- 
nunte la el. În felul acesta tinerii află 
într-un timp record cit bine cuprinde 
în sine căsnicia iar precocele medi- 
ator își poate permite un suris de 
bărbat cu conştiinţa impácatá. 

Filmul regizorului Stanislav Strnad 
povesteşte cu mult umor şi cu multă 
tandrete această intimplare și, pe lingă 


generozitatea cu care privește viata, 


are meritul dea adăuga la vechea 
zicală: «cine nu are un bătrin să-și 
cumpere» și sensul de: «cine nu are 
un frate mezin să și-l cumpere». 


Julieta TINTEA 


De nicăieri și spre nicăieri 


Toamna anului 1946 într-un sat de 
munte polonez. Războiul s-a sfirșit, 
dar lupta continuă încă, o luptă fratri- 
cidă între rămăşiţele armatei ce se 
opunea noii orinduiri si armata popu- 
lará, o luptă de uzură din care primii vor 
ieşi Infrinti nu atit de adversarii lor, cit 
de cursul inexorabil al istoriei. 


Aceeași cenușă, 


alte citeva diamante 


Este un moment pe care Wajda l-a 
imortalizat cu ani în urmă într-o capo- 
doperă — «Cenușă și diamant» — și pe 
care Kutz Il reia acum dintr-o perspectivă 
oarecum diferită. Dacă la Wajda lupta 
era activă și singeroasă, concretizin- 
du-se prin atentate gi crime, în filmul 
De nicăieri și spre nicăieri asistăm 
la o descompunere a grupelor de ofițeri 
din interior. Încă de la început soldaţii 
poartă stiamatul morţii. Feţele innegrite 
cu tăciune sint asemenea unor másti 
tragice, Impietrite, impersonale, iar uni- 
formele obosite par vestigiile unei glorii 
definitiv apuse. Dacă la Wajda, Maciek 
murea stupid tocmai în momentul cînd 
incepuse să se Indoiascä de justetea 
cauzei, la Kutz soarta grupului de soldaţi 


este să-și continue peregrinările prin 
munți, înfometați şi zdrentárogi, în aş- 
teptarea unui glonte care să le curme 
suferințele. Posibilitatea recuperării este 
aproape nulă, deoarece răul se află în 
ei şi se manifestă, fie printr-o dezagre- 
gare morală, fie printr-o malefică inerție. 
De aceea autorul nici nu le prilejuieşte 
o Intilnire cu adversarul — prezența a- 
cestuia limitindu-se la un avion care 
inspectează permanent zona — ci Ji lasă 
să se desfăşoare în mijlocul unui sat a 
cărui ostilitate nu depășește faza tăcerii 
sia neamestecului. lar tragedia acestor 
învinşi — tragedie care se desfășoară 
potrivit canoanelor într-o perfectă uni- 
tate de loc, de timp și de acțiune — este 
tragedia umanității irosite, a deznădejdei 
neputincioase si pasive, atunci cind 
idealurile nu au fost investite în cauza 
poporului, pe firul istoriei. Filmul devine 
astfel o lecţie de viață preluată din 
istorie, pe care Kutz ne-o Infätiseazä 
Intr-o torma impecabilă — de la rafina- 
mentul culorilor la expresivitatea unghiu- 
rilor de filmare, de la jocul de mare 
clasă al actorilor, la inspiratele soluții 
regizorale 


Cristina CORCIOVESCU 


Producție a studiourilor poloneze. Re- 
gia: Kazimierz Kutz. Scenariul: Ryszard Kiys. 
Imaginea: Krzysztof Winiewicz. Cu: Jer. 
Trela, Jadwiga Jankowska-C leSlak. Leonard Pie- 
traszak, Olgiesd Lukaszewicz, Jerzy Fedorowicz. 


7 
Teroare pe ulita 


£ 


Un film de război si acest Teroare pe 
ulita, dar un film de război de un tip mai 
special, psihologic as spune. O zi senină 
de vară într-un sat iugoslav populat aproape 
în egală măsură de sirbi și de șvabi, care 
de generaţii sálágluiesc impreună pe aceste 
locuri gi spun plinii si hleb şi brot O zi 
senină menită, prin pacea ei, să contrapunc- 
teze de la inceput atmosfera din ce în ce mai 
apăsătoare ce se va instala pe tot parcursul 
filmului. Nu se trage un singur foc de armă 


O dată în plus: 
somnul rațiunii 
naște monştri 


in această «poveste de război», cu excepţia 
finalului, dar tot timpul te aștepți la un 
masacru. 

Nu întimplător titlul original este «Hitler 
de pe ulița noastră». Pentru că despre un 
fui-rer (cum zice Chaplin în Dictatorul), 
un fuirer în miniatură este vorba. Un betiv, 
prost destul ca să fie și fudul, se trezește 
peste noapte personalitatea cea mai de 
seamă a satului, numai pentru că e «de ori- 
gina germană». Cápátina lui valorează, in 
caz de «accident», cit 50 de capete de copii, 
temei și bărbaţi iugoslavi. Un gaj cumplit 
ce asigură imunitatea impostorului și-i dă 
mină liberă. Mina liberă să se dezläntuie. 
Ming liberă să terorizeze. — «Dacă trăiești 
tu, trăim și noi» spune un sătean. — «Ti-e 
frică?» — «Da, Leksi, mi-e frică». O frică 
inteligentă, care nu are nimic de a face cu 
lasitatea. Cum să te feresti altfel de prostie? 
De prostia cu ifose, de prostia institutio- 
nalizată, de prostia care dă puterea pe mina 
neputinciogilor? Ţăranii îl păzesc pe Leksi 
ca să se apere. El trebuie să trăiască ca să 
nu moară ei. Din păcate, «accidentul» se 
produce gi filmul se termină în catastrofă. O 
catastrofă pe care am bănuit-o la prima 
secvenţă, din acea zi minunată de vară, 
cind viața părea definitiv așezată sub sem- 
nul păcii. 

Un bun film, acest Teroare pe uliţă, 
în buna tradiție a Kozarei, o Kozara dusă 
mai departe de cineaștii iugoslavi, dusă 
Gincolo de lupta armată, dusă pină la analiza 
psinologica subtilă a ceea ce a Insemnat, 
pentru omenire, teroarea oarbă, tipică fas- 
cismului, dictatura bazată pe prostie, forța 
sprijinită pe impostură, puterea dată pe 
mina unui sistem care generează demență. 

Aşa cum somnul rațiunii va naşte mereu 


monștri. Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourilor iugoslave. Regia: 
Vladimir Tadej. Scenariul: Zoran Petrovic, Viadi- 
mir Tadej. Imaginea: Nenad Jovicic. Cu: Nikola 
Simic, Boris Dvornik, Ruzica Sokic, Dusko Bolajic, 
Zvonko Lepetic. 


te 


Inchizitorii 
suspiciunii 
si victimele ci 


Statisticile confirma cã mai 
peste tot, in ultimii doi ani, 
numárul intrarilor in sálile 
de cinema a crescut. Feno- 
menul este, în sine, Imbucu- 
rător, el denotă o lărgire, pe 
alocuri deosebit de impor- 
lanta, a publicului spectator și determină, 
in consecinţă, o serie de alte creşteri: a 
numărului de filme produse, a numărului 
de locuri, respectiv de săli etc. Dar, pentru 
a se putea trage toate concluziile teoretice 
şi practice, prima constatare trebuie urmată 
de o analiză mai nuanțată care să ne indice 
în ce direcție si pe seama căror categorii 
are loc această amplificare a masei spec- 
tatorilor de cinema. Deși lipsesc deocam- 
dată unele date necesare unei evaluări 
ştiinţifice și, deşi calitatea noilor spectatori 
este determinată de un număr foarte mare 
de factori, primele analize par să ajungă la 
aceleași constatări: grosul noului contin- 
gent este format de tineri. 

Un asemenea rezultat subliniază incă o 
dată corelatia strinsă (şi complementari- 
tatea) dintre cele două sectoare principale 
ale culturii de masă contemporane: cinema- 
tografia și televiziunea. Ultimele evaluări 
făcute în țările cu o televiziune foarte dez- 
voltată (adică acolo unde ea acoperă întreg 
teritoriul naţional, oferă posibilitatea alege- 
rii intre cel putin două programe, iar numa 
rul receptoarelor se apropie sau e egal cu 
cel al familiilor) indică o tasare evidentă a 
audienței. Numărul mediu al orelor pe care 
un spectator mediu le petrece săptăminai 
în fata televizorului a scăzut în toate aceste 
tari, iar receptarea globală a emisiunilor 
(televizorul descnis de-a lungul a citorva 
ore) este aproape compiet înlocuită cu 
receptarea selectată, în raport cu calitatea 
şi interesul unui program sau altul. E 
foarte interesant că acest fenomen se 
petrece (chiar dacă în proporţii mai reduse) 
şi în țări In care televiziunea e în curs de 
dezvoltare si nu a pătruns încă in toate 
căminele. Cu excepția ţărilor slab dezvol- 
tate, perioada freneziei televizionistice a 
luat sfirsit, iar micul ecran a intrat în rin- 
durile componenteior normale ale vieţii 
cotidiene, ceea ce permite o evaluare mai 
serioasă si mai stabilă a compoziţiei si a 
preferințelor publicului. 

Pe această bază a putut fi verificată și 
adincită observaţia mai veche cu privire la 
variaţia după virstă a interesului fata de tele- 
viziune. Emisiunile sint Inghitite cu nesat 
de către copiii mici, urmează după aceea 
un ușor şi lent declin, cam In perioada celui 
de-al doilea ciclu al școlii generale, pentru 
ca în anii adolescenţei si tinereţii (cam 
între 15—25 de ani, adică pină la terminarea 
armatei, a studiilor superioare sau pină la 
Injghebarea unei familii) să se atingă nive- 
lul cel mai scăzut de audienţe. Interesul 
pentru televiziune începe să crească pe 
măsura apropierii maturității si sporeşte 
mai departe, continuu, pentru a atinge din 
nou cotele maxime în anii pensionării, a: 
batrinetii. Slabul ecou al emisiunilor spe- 
ciale pentru tineret, de care se pling tele- 
viziunile de pretutindeni, se datorește nu 
numai calității acestora ci, mai ales, rare- 
fierii publicului virtual. 

Frecvența redusă cu care sint urmărite 
programele de televiziune de către tineri 
are mai multe explicaţii. Printre acestea am 


sondaj în cineunivers 


Tinerii şi renașterea 
cinematografiei 


@ După o perioadă de regres, 
crește numărul spectatorilor de cinema. 
@ În primul rînd, 
crește numărul spectatorilor tineri. 

@ Ce rezultă din aceste fapte sociologice? 


O 
AR 


- 


Un film care încearcă să explice cum și de ce a devenit 
Hollywoodul o «uzină de vise» 
(Karen Black si William Atherton în Ziua lácustei) 


putea cita, In primul rind, caracterul mai 
mobil al adolescenților şi tinerilor în com- 
paratie cu virstnicii. E un lucru cunoscut 
că,în condițiile societăţii moderne, maturii 
au tendința de a deveni tot mai cazanieri. 


propuneri pentru statui 


Titu Maiorescu sau risipirea prejudecatii 


M-am gindit adesea că vreun talentat 
cineast român va întreprinde (cu suc- 
ces, aşa Il aplaudam în gind) un bine- 
venit film despre Titu Maiorescu. Mă 
gindesc la asta gi acum, într-o dulce 
şi justificată complicitate cu încrederea 
că un atare film, ar avea, are rost, și 
ecou cultural si pedagogic. Ajustată 
inteligent şi barbiteste o asemenea 
peliculă ar vorbi cu luciditate gi mindrie 
despre cel ce a intuit, cu orizont, viitorul 
artei literare româneşti, preschimbin- 
du-se (in chip salutar!) dintr-un simplu 
«belfer de logică» într-un verificat si 
superior director de conştiinţe. 

Fără îndoială că tonul general al unui 
asemenea film ar fi şoapta, sugestia. 
Un Maiorescu răcnind și clătinindu-se 
pe picioare cu «tilindrul» pe ceafă rámi- 
nind greu de imaginat, ba chiar imposi- 
bil. Dar imi place să cred — în speranţa 
unei tratări dialectice a subiectului — 
că și imaginea falsă a unui Maiorescu 
de mucava, tern, fad ca praful de cretă, 
convenţional pină la sastisie, neintere- 
sant,ar fi exclusă Intr-un viitor film roma- 
nesc, pentru că,parcurgind «Însemnările 
zilnice» ale marelui bărbat, scenaristul 
(ori scenarigtii),ca si regizorul ar putea 
lesne pulveriza o atare clasicizantă su- 
perstitie conform căreia discretia maio- 


resciană a fost luată drept mediocritate 
aurită, iar eleganța familiară, drept ră- 
ceală, dacă nu chiar indiferență. 

Văzut ca elev, student, doctorand, 
profesor, critic, director de revistă, amfi- 
trion al «Junimii», mentor al lui Emines- 
cu, sot, tată, examinator universitar, Titu 
Maiorescu mi-ar apărea într-un viitor 
film mai cu seamă ca un mare artist al 
autocontrolului, ca un «vulcan ce se 
cenzurează», nu ca un limfatic inexpre- 
Siv. 

Cred cu incápátinare că un ton simpli- 
ficator gi un unghi de filmare scoláresc, 
lipsit de patriotism profesional, adică 
tocmai de explorarea de noi şi noi ipo- 
teze ale lentilelor, ar strica unui film de 
două ore sau chiar de patru despre 
Titu Maiorescu. 

Film de analiză, el ar trebui să se 
constituie drept un eveniment cinema- 
tografic, fie că s-ar numi «Procesul 
adevărului» ori «Nu credeam sá-nvát a 
muri vr'odată», sau «Multă agitare și 
iarăși politică». Oricum, un film despre 
Titu Maiorescu ar fi o arie despre 
bravura spiritului, arie latină si fără 
nimic exotic în ea, de analiză, mărturie, 
viziune. 


Dan MUTAȘCU 


Ritmul intens al muncii, orele pierdute cu 
deplasările spre şi de la serviciu (cu cit 
orașul e mai mare si, deci, cartierele rezi- 
dentiale sint mai îndepărtate de cele in- 
dustriale sau administrative, acest timp 


filmul românesc 
în cifre 


Gheorghe N aghi 


irosit e tot mai mare), necesitatea de a se 
culca devreme (in multe orașe occidentale 
se mai adaugă și insecuritatea străzilor la 
orele de seară si de noapte), dificultatea de a 
găsi ore libere în același timp pentru sot si 
pentru soţie, ca și aceea de a lăsa singuri 
cop minori, li determină pe oameni ca, 
odată ajunși acasă, să nu mar paráseascá 
locuinţa, rezumindu-şi distractiile şi consu- 
mul cultural la urmărirea televizorului. O 
ieșire în oraş — la cinema sau la teatru 
— reprezintă o mică expediţie. Dim- 
potrivă, adolescenţii şi tinerii se mișcă 
mai ușor, sint mar mult pe afară decit în 
casă, se deplasează fără probleme. Centrele 
lor de interes se găsesc mai ales în afara 
casei și unul dintre ele este si sala de cine 
ma, loc privilegiat al intilnirii perechilor 
sau prietenilor de generaţii. În al doilea 
rind, spiritul în mod natural «frondeur d 
tinerilor se acomodează mai greu cu spiritul 
de obicei «foarte cuminte» al emisiunilor 
de televiziune, spirit determinat de faptul 
că aceste emisiuni se adresează unui pu- 
blic global, incluzind toate categoriile de 
virstă, de cultură, de preocupări, ceea ce 
determină înlăturarea oricărei asperitati ca- 
re ar putea să-i şocheze pe unii sau pe alții 
Din aceleași considerente tinerii acceptă 
mai greu ceremonialul familial care intová- 
raseste urmărirea programelor-tv. 

Fara a cádea in exagerári, trebuie sã re- 
cunoaștem simburele de adevăr din afir- 
matiile acelor sociologi care au defini 
televiziunea drept o distractie a maturilor 
(asa cum si urmárirea comoda la televizor 
a meciurilor de fotbal este o distractie de 
maturi sedentari). 

Asa cum arátam mai sus, multe din mo- 
tivele care-i îndepărtează pe tineri. între 15 
şi 25 de ani de televiziune, îi apropie de cine- 
ma. Frecventarea cinematogratelor consti- 
twe pentru tineri şi un mod privilegiat de 
a face cunoştinţă cu universul artei. Apro- 
pierea tinerilor de arta filmului este facili- 
tată și de faptul amintit înainte că, astăzi, 
nu mai operează (decit într-o mică măsură) 
fascinația televiziunii, că s-a potolit gi valul 
care bintuia in Occident,in urmă cu vreo 
zece ani, a adorării isterice a «idolilor» 
muzicii uşoare (Hendrix, Beatles, Presley, 
Kong Stones, J. Hallyday etc.). 

Desigur, din punct de vedere strict arit- 
metic, majoritatea covirsitoare a celor care 
vad filme sint oameni maturi, intre altele 
si pentru cá noud-zecimi din totalul filme- 
lor vizionate in lume sint urmárite la tele- 
vizor şi nu pe ecranele sălilor de cinema. 
Dar, dincolo de aceste considerente nu- 
merice, cinematograful adevărat (pe marile 
ecrane) a continuat să rămină și va rămine, 
poate, şi mai departe, sectorul cel mai di 
namic și cel mai progresist al artei filmu- 
lui. În sălile obscure şi nu pe ecranele de 
sticlă se stabilesc sau se präbusesc renu- 
mele şcolilor, curentelor si autorilor, se 
clădesc miturile esenţiale generate de ima 
ginile mişcătoare, se încearcă experienţe 
novatoare. Această efervescenţă creatoare 
găsește în tineri o admirabilă cutie de re- 
zonanta. 

Cel mai pregnant indice al sănătăţii actu 
ale a artei cinematografice il constituie des- 
coperirea filmului de către mase uriașe de 
tineri spectatori. E aceasta o constatare 
care obligă. 


H. DONA 


@ Gheorghe Naghi face parte din cate- 
goria, foarte restrinsă în cinematografia 
noastră, a celor care au realizat peste 1C 
filme artistice de lung metraj. 

@ De la adaptările după Caragiale si 
Goldoni, realizate în co-regie, Gheorghe 
Naghi a trecut la tematica de actualitate, 
apelind la proza unor scriitori cunoscuţi ca: 
Fănuş Neagu, Suto Andras si alții. 

@ Este de observat diversitatea In gen a 
producţiilor sale, de la drama etică (Doi 
bărbaţi pentru o moarte) la comedia de 
anticipație gtiintifico-fantasticá (Elixirul ti- 
nerefii). 

@ In distributia filmelor sale, a folosit cu 
precădere actori consacraţi, dar n-au lipsit 
nici debutantii. Astfel Aurel Cioranu a 
apărut prima dată pe ecran în rolul din 
D-ale carnavalului, Monica Ghiutá in 
Vremea zăpezilor (rol cu care a obținut 
premiul pentru debut la Mamaia, în 1966), 
George Motoi în Lumină de iulie ș.a.m.d. 
Gheorghe Naghi a ales, de asemenea, 


Ceea ce multi nu vor încă să 

admită este că cinematogra- 

fia constituie acum o parte 

capitală a culturii omului mo- 

dern. | se concede filmului 

calitatea de spectacol a cărui 
frecventare a devenit obiceiul cel mai răs- 
pindit în lumea contemporană; nimeni nu 
neagă că cinematograful alcătuiește o vastă 
şi puternică industrie; la rigoare, unii se 
arată dispuși să-l situeze chiar printre prin- 
cipalele surse ale mitologiei veacului XX. 
Dar factor major de cultură, în înţelesul 
deplin al cuvintului, ca literele, muzica, 
artele plastice sau arhitectura, asta nu, 
nici în ruptul capului! 

E ruginos să nu fi citit Odiseea; sună 
cam umilitor sá márturisegti că ignori cu 
desávirgire opera lui Mozart; oricine se 
socotește om de carte și-a dat osteneala să 
contemple portretul Giocondei, măcar în 
reproducere. Există însă şi azi intelectuali, 
gata să recunoască fără a roşi că n-au văzut 
niciunul din marile filme ale lumii şi se pot 
dispensa senini de Crucișătorul Potem- 
kin, ca și de Viridiana. 

E adevărat că cinematogratului, artă foarte 
tinără în comparaţie cu celelalte, ii lipseşte 
«patina» culturală. Altfel zis, n-a apucat să 
poarte pe produsele lui mușchiul gros al 
nesfirsitelor comentarii savante si erudite. 
E absent din manualele de școală și abia a 
pătruns timid, cu citeva nume, prin dictio- 
nare și antologii. 

Totuși, oricit s-ar incápátina snobii să-l 
tind la o distanţă dispretuitoare, cinemato- 
graful a intrat masiv în spaţiul culturii si 
ocupă astăzi, aici, un loc de primă impor- 
tanta. 

Las la o parte filmele documentare si 


filmul, factor major de cultura 


Arta de soc 
secolului 


E rusinos să nu fi citit Odiseea; 
dar sînt intelectuali care nu rosesc 
că n-au văzut nici o capodoperă cinematografică 


stiintifice, auxiliare-didactice, pe care nu 
le poate suplini, adeseori, nici o carte. In 
anii din urmă, ele alcătuiesc forme noi de 
inițiere culturală, indispensabile oricărui 
proces instructiv eficace gi serios. 

În articolul de faţă însă, vreau să mă 
refer exclusiv la filmele artistice. 

Primul lucru de observat este progresul 
uluitor pe care-l cunosc ele, în ultima vreme, 
sub raportul valorii estetice, Sigur că se 
mai fac în lumea capitalistă o puzderie de 
filme comerciale proaste, destinate, prac- 
tic, să drogheze conștiința publicului. E 
azvirlită anual pe piață o enormă productie 
pornograficä sau de excitare sadicomaso- 


chistă a pornirilor vinovate si cruzimi. Nu 
puține pelicule mălăieţe ies si din studiou- 
rile cinematografice socialiste. 

Dar în ciuda acestei avalanse, răsar si 
tot mai multe filme excelente, de o înaltă 
ținută artistică, foarte inaltă, cu o proble- 
matică social-moralä tierbinte, ca interes 
si actualitate, concepute In forme narativ- 
dramatice originale, cuceritoare prin auten- 
ticitate, îndrăzneală critică, observaţie find 
psihologică, vervă imaginativă si putere 
sugestivă. 

Puţine romane din ultimii ani m-au zgu- 
duit ca Macadam Cowboy (Schlesinger), 
Farmecul discret al burgheziei (Bufuel). 


Conversatia (Coppola), Profesiunea 
reporter (Antonioni), Alice nu mai 
locuiește aici (Martin Scorsese), Zbor 
deasupra unui cuib de cuci (Forman) 
— ca să numesc doar citeva filme şocante. 

După o scurtă epocă de sofisticare și 
criză, cinematograful şi-a regăsit suflul. 
Asimilindu-si tehnici de exprimare inedite, 
adaptate unor subiecte care implică ne- 
mijlocit si acut existența omului mijlociu, 
a recistigat o audiență largă, populară, fără 
să fie silit a face concesii melodramatis- 
mului, sentimentalismului ieftin, retoricii 
găunoase ori senzationalului. 

În al doilea rind, cinematograful are o 
forță de impact psihologic extraordinară. 
Chiar dacă un film tine mai putin de două 
ore, travaliul lui asupra conştiinţei specta- 
torului se prelungeşte cu săptăminile, prin 
pregnanta imaginilor vizuale, care ne urmă 
resc obsesiv și foreazá nestiut sträfun- 
durile sufletului nostru. 

Cinematograful e, in sfirsit, o artă cu 
fantastică putere de circulaţie internatio- 
nalá. Pe marginea unui film răsunător, 
oameni din ţări foarte Indepärtate ale glo- 
bului pot ajunge repede să ducă o conver- 
satie serioasă și să găsească mijloace de 
comuniune spirituală autentică așa, ca altă- 
dată, în jurul capodoperelor literare. 

A te lipsi, azi, de marile realizări ale cine- 
matogratului e o sărăcire culturală gravă. 
lată și pentru ce o politică inteleapta a difu- 
zării, neintimidat! de extravagante intelec- 
tualiste, dar nici roaba retetei comerciale, 
Isi vádeste peste tot, mereu mai mult, ne- 
cesitatea. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


După succesul de pe Broadway, piesa «Omul din Manhattan» (s-a 
jucat si la noi — protagonist: Radu Beligan) a devenit comedia cine- 
matografică Prizonierul de pe Second Avenue (cu Jack Lemmon si 


O radiografie a Americii fara piscine. America «oamenilor 
care caută de lucru» (Alice nu mai locuieşte aici) 


Ann Bancroft) 


inspirat, interpreţii rolurilor de copii. Aven- 
turile lui Babușcă este unul din cele mai 
solicitate filme românești în străinătate, în 
special la televiziune. În ce privește difuza- 
rea în tară, ultimele sale două filme sint 
premiere de dată foarte recentă și numărul 
de spectatori este în plin proces de acu- 
mulare. 


@ Regizorul a jucat el însuși, ca actor, 
în peste 10 filme, dintre care unele în regia 
colegilor săi, ca Facerea lumii (Gheorghe 
Vitanidis), Parașutiștii (Dinu Cocea), A- 
sediul (Mircea Mureșan) etc. Apariţia lui 
Gheorghe Naghi pe ecran a fost întotdea- 
una remarcată de critică, indiferent dacă 
rolurile au fost mai întinse sau mai restrinse. 

În afará de titlurile menţionate în tabloul 
alăturat, filmografia lui Gheorghe Naghi 
mai conţine: 

@ scurt metrajele artistice: «După con- 
curs> și «Globul de cristal»; 

O documentarele de lung metraj: «Le- 
gende contemporane» (monografie a ju- 
detului Argeș) si «Geneze» (monografie a 
judeţului Neamţ), realizate dupa scenarii 
scrise impreună cu Alecu Ivan Ghilia; 

@ peste 20 de filme utilitare; 

@ Un documentar despre turismele romă 
nesti ARO si DACIA si prezenţa lor in 
diverse țări ale lumii. 

Experienţa bogată de pină acum 1 situea- 
ză pe Gheorghe Naghi spre sfirgitul perioa- 
dei de acumulări, după care sint de așteptat 
filme de un asemenea nivel artistic-profe- 
sional, încit să constituie perioada matură 
a regizorului. 


Mihai DUTA 


7.] D-ale carnavalului (coregie 


Anul 


Filmul premierei 


1 Două lozuri (coregie A. Miheles) 1957 


A. Miheles) 1959 
3. Telegrame (coregie A. Miheles) 1960 
Bădăranii (coregie Sică 
4. Alexandrescu) 1960 
5.¡Luminá de iulie 1963 


Vremea z4pezilor 


Cine va deschide usa? 


8.|Doi bărbați pentru o moarte 


Aventurile lui Babuscá (in 


9.Icolaborare cu Geta-Doina 

Tarnavski) 
0.JElixirul tinereții 1975 
1.¡Alarmá in Deltă 1976 


Nr. 


spectatori Autori scenariu 


1 678 000 Jean Georgescu, Aurel Mı- 
heles, Gheorghe Naghi 


Gheorghe Naghi, Aurel 
2 665 000 Miheles 
2 981 000 | Mircea Ștefănescu 


adaptare de Mircea Stefânes - 
cu si Sicá Alexandrescu 


1 276 000 |Fänus Neagu, Vintilă Ornaru 


2 312 000 


328 000 |Fänus Neagu,Nicolae Vele: 

Alex. Andritoiu, Nicolae Ste- 
965 000 fanescu 

Sútó Andras, Gheorghe 
802 500 Naghi £ 

Petre Luscalov, Geta-Doina 
1 246 000 Tarnavski 

Alex. Andritoiu, Nicolae Ste- 
1 065 000 fanescu, Beno Meirovici 
446 500 Petre Luscalov, Gheorghe 


Naghi 


prezente romanesti 
peste hotare 


La Gracovia si 
la Berlin 


000 Laprestigiosul Festival 
international de filme de scurt 
metraj de la Cracovia (1—11 
iunie),Romania va fi reprezentata 
la sectia documentare de filmele 
Márturii din Tara de piatri 
(regia Paul Orza), Si trombo- 
nul face muzicã (regia Titus 
Mesaros), Jurnalul Floricăi S. 
(regia Eugenia Gutu) si Cristale 
lichide (regia Doru Chesu), iar 
la sectia animatie,cu filme sem- 
nate de lon Truica (Hidalgo), 
de Mihai Bădică (Geneză), de 
Laurenţiu Sirbu (Șotronul) și 
Sabin Bălașa (Odă). 

000 intre 25 
6 iulie, Berlinu 
avea loc un festival international 
al filmului artistic de lungmetraj 
In competitie a fost inscris si 
filmu! romanesc Dincolo de pod 
(scenariul si regia Mircea Veroiu) 


lunie si 


in de vest va 


Filmul,document al epocii 


Visconti nu se temea 
de tinerii regizori 
Funeraliile lui Luchino Visconti au 


avut in Italia amploarea unui trist si 
tulburător eveniment national. La în- 


sens — după o expresie a creatorului 
lui Rocco: 

«Visconti nu se temea de tinerii regi- 
zori, cum o fac atitia alții; el li privea cu 
un aer supus și, în ciuda anumitor de- 
claratii ale sale, el prefera în cele din 
urmă cinematograful tinerilor celui al 
«bătrinilor». Era, în orice caz, unul dintre 
puținii «bătrini» care vedeau mai toate 
filmele tinerei generaţii. În ultimii ani, 
fiindcă nu mai putea merge la cinema, 
Isi proiecta cele mai recente filme în 
săli de vizionare privată. Era curios, 
polemic, nu sováia să-i provoace pe 
cei la care tinea. Rebel față de orice 
retorică, adevărat om al spectatorului, 
Visconti știa întotdeauna să extragă 
dintr-un text emoția profundă gi ideea 


Două actrițe «viscontiene» în mulțimea care a făcut ultimul drum 
alături de acela pentru care «la Terra» totdeauna s-a cutremurat: 
Claudia Cardinale (cele mai frumoase roluri din carieră, in Ghepardul 


si Sandra) şi Laura Antonelli (eroina din /nocentul, ultimul film al 


«maestrului ») 


Alți doi «viscontieni» celebri. într-un nou film Operația Cassandra. 


Ingrid Thulin, impusă definitiv prin rolul ei în Damnajii 


Burt Lan- 


caster, pentru care întîlnirea cu Visconti a constituit o răscruce a 
carierei, «cele două capodopere, Ghepardul şi Grup de familie... din- 
du-mi dreptul — zice actorul — să mă gîndesc să devin italian» 


mormintare, au luat parte președintele 
țării, Giuseppe Leone, gi Enrico Berlin- 
guer, secretarul general al Partidului 
Comunist Italian. Dintre numeroasele 
articole, declaraţii şi semne de prețuire 
emotionatã, remarcăm aceste rinduri 
ale Lilianei Cavani, personalitate de 
primă mărime a tinerei generaţii de re- 
gizori italieni, talent strălucit, angajat 
hotărtt la stinga, inflexibil — ca si Vis- 
conti — în lupta cu neofascismul, atit 
prin arta sa, cit si pe planul acelei po- 
litici «la zi», fără de care arta nu are 


puternică. Om de stinga, era străin de 
orice spirit demagogic... Visconti avea 
un dispreț suveran față de bufonii si 
lacheii din ultimii 10 ani, fie bárbogi sau 
în jiletcă. «Pămintul se cutremurä» ră- 
mine filmul cel mai patetic şi îndeosebi 
cel mai obiectiv al cinematografiei ita- 
liene; şi totuşi, el n-a fost turnat după 
«mai 1968», ci în 1947. L-am revăzut 
recent la televiziune: intact, ca și cum 
ar fi scăpat de eroziunea timpului. Din- 
tre operele contemporane, Il socotesc 
şi cel mai modern» 


cronica 
obiectelor 


amem — 


Privind inapoi 
cu nostalgie 


Malacovurile albe si negre, de zi si de 
noapte, pentru parc si pentru baluri, 
ale lui Scarlett O'Hara, adicá Vivien 
Leigh, din Pe aripile vintului, rochiile 
de vară — numai abur, numai nor — ale 
lui Marilyn Monroe din 7 ani de căsnicie, 
fracul și pălăria tare a lui Fred Astaire; 
rochia neagră, de neuitat, a lui Garbo 
cind divina fusese Anna Karenina; capa 


din pene de păun a lui Heddy Lamar din 
Samson și Dalila; haina de casă chiar 
a lui Clark Gable; rochiile de stradă tot 
ale lui Marilyn (păstrate de profesorul ei 
Lee Strasberg) și multe alte veşminte, 
încălțări si obiecte ale vedetelor din 
epoca de aur a Hollywoodului, au fost 
exportate în Europa de «Metropolitan 
Museum» din New York, în cadrul unei 
expoziții care va aduce desigur multă 
lume melancolică și, respectiv, multe 
lacrimi în ochi. Pentru a nu rămine la 
forme — organizatorii au găsit ideea 
de conţinut, ca expoziția de costume și 
scenografie să fie însoțită si de 240 de 
filme demne de cinematecă, proiectate 
cite două pe seară, cite unul pentru 
fiecare «stea». Pentru a nu se lăsa 
mai prejos, francezii au replicat cu o 
expoziție Sarah Bernhardt — costumele 
ei, mobilierul cabinelor ei sacrosante 
si şase filme mute dar care cit de mult 
pot spune inimilor puse să privească 
inapoi cu nostalgie... 


ME 
S 


Marele bal, ajuns pe aceleaşi «aripi ale vintului», in 1976, o expo- 
zitie frumoasă si itinerantă de fracuri, malacovuri si uniforme 


A fost odată 
un Donald- ratoiul 


..Poate că această «cronică a surisu- 
lui» ține de altă rubrică a paginilor 
noastre — de «Tunelul timpului», unde 
evocăm cum trece vremea nemeteoro- 
logică si ale ei fenomene naturale. 
Poate că am Incurcat «borcanele», dar 
merită. Căci avem de anunțat o «chestie» 
tare veselă: revine pe ecrane Donald 
Duck — rátoiul minune, vedeta disne- 


yană fără de moarte, din tinerețe, cu 
tinerețe fără bátrinete. Studiourile Walt 
Disney lucrează la un lung metraj, 
cu Domnia Sa în rolul principal, precum 
se cuvine la ora lui «A fost odată un 
Hollywood»... Marea «bombă» a inspira- 
tiei dramaturgice este așa: rätoiul va 
cinta arii din opere! El Isi face astfel 
debutul de bas-bariton-ton. Vremea lui 
«mac-mac» a trecut. Donald Duck e copt 
pentru Verdi şi Puccini. Singura pro- 
blemá e șovăiala lui Clarence Nash. 
Care Clarence Nash? Omul care între 
1934 si 1961 i-a dat de 128 de ori glas lui 
Donald. Persoană foarte importantă — 
chiar dacă prea puţini și-au dat seama 
că Nash are azi 71 de ani. Cam mult 
pentru a mai cinta opere serioase. 
O voce tinără si nouă — ar fi Insă, pe 
de altă parte, neserioasă... Donald nu 
mai admite nici neseriozitatea. Abia 
acum se vede cit de serios a fost Intot- 
deauna «omul» acesta... 


Documentul.sursa a filmului 


cronica 
sondajelor 


Ce defineste azi 
filmul bulgar? 


«Care sint trăsăturile dominante ale 
cinematografiei bulgare în ultimii ani?» 
aceasta a fost întrebarea pusă de redac- 
tia unei reviste de specialitate unui 
număr considerabil de realizatori de 
prim rang din tara vecină. Răspunsuri- 
le au fost semnificative atit ca suprafață 
cit si ca adincime, Imbrätisind aspectele 
cele mai variate și mai de miez ale fe- 
nomenului. Pentru reputatul Ranghel 
Vilceanov (autorul neuitatelor «Voci In 
insulă», al «Soarelui şi umbrei», al 
«Lupoaicei») — trăsătura dominantă 
este aspirația confratilor săi de a crea 
«filme tot mai adevărate, mai sincere, 
cu o măiestrie crescindă, inspirate din 

bogăţia vieţii noastre socialiste».Velo 
Radev (regizorul consacrat cu un film 
de mare valoare «inimi condamnate» — 
vezi Cinema nr. 2/1976) socotește că 
principala caracteristică este depăşirea 
progresivă a tendințelor moralizatoare 
si simplificatoare în tratarea raporturi- 
lor umane, totdeauna complexe, în lupta 
dintre vechi şi nou. Ludmil Kirkov apre- 
ciază în mod deosebi! puterea de anali- 
ză a ultimelor producţii — afirmatä în 
cadrul unor procese istorice, naționale, 
psihologice. morale — subliniind că 
«analiza nu e calea nici cea mai comodă 
nici cea mai dreaptă In creația artistic: 


filmul 
politic 


Lupta omului simplu 
pentru demnitatea sa 


Ultima realizare a lui Volker Schloen- 
dorit si Maraarethe von Trotta — Onoa- 
rea pierdutã a Katharinei Blum — 
este considerată ca o piesă esençialá 
in renașterea unui cinematograf angajat 
matur gi responsabil politiceste, in Re- 
publica Federală a Germaniei. Filmul 
porneşte de la romanul viguros al lui 
Heinrich Böll, cu acelaşi titlu, un roman- 
pamflet foarte semnificativ în creația 
laureatului premiului Nobel pentru lite- 
ratură; scriitor grav, cumpánit, echili- 
brind de obicei un realism al semnifica- 
tiilor morale dramatice cu o ironie per- 
fect stăpinită, Boll a explodat deodată 
într-o scriere violentă care definea si 
ataca atmosfera inäbusitoare creată de 
o anume presă a ţării sale, presa mare- 
lui trust Springer, un lant de ziare pro- 
fund reacționare, puse în slujba intere- 
selor complicate ale marilor capitaluri. 
Cum o spune și Schloendorff, romanul 


dar, dacă vrem ca operele noastre să 
devină tot mai bune,este necesar să ne 
dezvoltăm capacitatea de a analiza». 
Pentru Ivanka Grabceva (medalia de 
argint la Festivalul de la Moscova 1975, 
pentru filmul ei dedicat copiilor: «La 
nimeni...»), esentialul este iruptia a nu- 
meroase talente tinere In creația cine- 
matograficã. Artistul poporului Todor 
Dinov pune accentul pe forța sociolo- 
gică a filmelor atente la mutatiile revo- 
lutionare de adincime, desfășurate în 
comunitatea socialistă. Foarte concis, 
artistul emerit Donio Donev susține 
că faptul cel mai izbitor este consacra- 
rea internațională a «școlii bulgare de 
animaţie». 


Copiii si 
televiziunea franceză 


Săptăminalul francez «Telerama» pu- 
blică rezultatul unui sondaj printre copii 
cu privire la preferințele lor telegenice: 
dintre cifrele de semnificație reținem: 


61% apreciază că programele nu pro- 

pun suficiente munci manuale. 

49% se pling că văd prea putin teatru... 

85% vai, prea puţine desene animate... 

60% prea puțină ficțiune științifică... 

58% prea puține călătorii... 

54% prea multi cintäreti... 

50% prea multe marionete... 

47% prea mult rázbel... 

71% prea multă publicitate! 

Pe de altă parte, sondajul stabilește 
că, în timpul weekendului, un procent 
întristător de mare (Intre 51—68%) de 
copii își petrec cel putin patru ore în 
fața televizorului... 

Pe scurt — răspunsurile acestea sint 
de fapt Intrebări, întrebări complicate 
pentru părinți, pedagogi, sociologi si 
chiar pentru responsabilii televiziunii. 


lui Bóll era o carte despre presă, o 
presă care ştie foarte bine să manipu- 
leze un caz neutru pentru a-i da un sens 
profitabil ordinei capitaliste. Cineastii 
uu dezvoltat ofensiva lui Böll, lărgindu-i 
orizontul, pentru a pune în evidență 
mecanismele unui întreg sistem biro- 
cratico-politienesc de organizare a ace- 
lor «vinători de vrăjitoare» care au făcut 
gloria odioasă a unui Mac Carthy în 
timpul «războiului rece». Eroina, Katha- 
rina Blum, om simplu de la ţară, fată 
de bun simţ popular, numită chiar de 
amicii ei «ruginoasa», pleacă să se 
plimbe cu masinuta ei, ore si ore, 
«pentru a nu fi silită să se îmbete seară 
de seară în fata televizorului», din plic- 
tiseală. Ea Intilneste un tinăr oarecare, 
un fugar, om altfel cinstit, dar cu poli- 
tia pe urmele lui, pentru dezertare de la 
serviciul militar. Katharina se indrágos- 
teste de el, fără să-i cunoască «poves- 
tea» — el îi mărturisește situația sa, ea 
se decide să-l ajute și să-l ascundă, 
ca atitea eroine romantice. În zori, 
poliția näväleste In camera ei, o ares- 
tează «pentru complicitate cu un bandit» 
și din această clipă Katharina devine 
obiectul unei vaste manevre publicitare 
a presei reacționare, turbată să denunțe 
elementele progresiste, oriunde s-ar 
ascunde ele, chiar sub chipul unor oa- 
meni simpli şi cuminţi. inocentă politic, 
fata se vede aruncată în angrenajul 
unor acuzații absurde care-i pun în 
discuție, brutal si nerusinat, viata privată, 
sentimentele intime, opțiunile morale. 


cronica 
eroului real 


Curajul Louisei Fletcher 


La decernarea premiilor «Oscar» pen- 
tru Zbor peste un cuib de cuci (pre- 
miere — după cum se ştie fără prece- 
dent, din 1934 incoace — pentru inter 
pretii principali, regie, scenariul), Louise 
Fletcher, actrița care joacă rolul «călău- 
lui» psihiatric, «sora-sefä» a spitalului 
care decide amputarea creierului sáná- 
tos al eroului lui Nicholson, a izbucnit 
in plins, primind distinctial Si in timp 
ce «nebunul» de Nicholson, luind sta- 
tueta Oscarului, se adresa juriului, cu 
o glumá groasá: «Sinteti complet aiu- 
riti» — actrița premiată, printre lacri- 
mile emotiei, făcea telesemne părinților 
ei, în vacarmul general. Dealtfel, chiar 
dacă ar fi încercat să le spună ceva în 
microfon, ei n-ar fi auzit. Părinţii ei sint 
surdo-muti. «În viață» — ca să vorbim 
esteticeste — Louise Fletcher e departe 
de rolul ei crud, feroce, din film. În viaţă, 


actrița (care, pentru a-și plăti cursurile, 


teatrale, a fost chiar infirmieră într-un 
spital) e o persoană de o mare delica- 
tete sufletească, sensibilă, care — cum 
se zice — «n-ar omori nici un pul»... 
Regizorul «cucilom o descrie în acești 
termeni unui reporter care remarca și 
el că Fletcher, prin aparențele ei suave, 
pare antiteza monstrului medical din 
film: «Tocmai, trebuia să evităm orice 
caracter misogin și caricatural. Louise 
este în realitate o femeie foarte calmă, 
timidă, ag spune «dulce»... Personajul 
devine astfel și mai real. Nu vroiam un 
monstru care urlă. Drama, pentru mine, 
este mult mai puternică în cazul cind 
infirmiera este un om care crede că 
face binele si crede în acţiunea ei. 
Dacă arăţi un personaj care face răul 
pentru că el însuşi este un rău, atunci 
totul devine prea simplu, prea facil 
A face răul vrind să faci binele, asta e 
toată problema fanatismului nociv...» 

Şase actrițe americane — printre care 
vedete ca Ann Bancroit si Geraldine 
Page — au refuzat acest rol «urit». 
De ce? Din motivul explicat de Truffaut 
in ultimul nostru număr (vezi «depozi- 
tia regizorului la rubrica respectivă, sub 
titlul «Criza marilor actrițe») — teama 
plină de prejudecăţi față de rolurile anti- 
patice pe care publicul nu le-ar agrea. 


Rubrica «Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursü a filmului» este 
realizată de Radu COSASU 


Presa trusturilor o calomniază zilnic, 
o tratează ca pe un inamic public, dezo- 
norind-o cu sistemă și machiavelism, 
cind subtil, cind grosolan. Katharina 
incearcă să-și apere onorabilitatea, pu- 
dorile, codul ei moral de om simplu — 
zadarnic. Lingajul ideologico-politie- 
nesc n-o iartă (de neuitat filmul lui 
Fritz Lang din '37, primul său film în 
SUA, Furie, după fuga sa din Germa- 
nia hitleristă — denuntarea aceluiaşi fe- 
nomen de condiționare a linsajului inu- 
man, de neuitat și imposibil să nu-l 
asociezi cu ideile acestui tinăr conce- 
= al marelui regizor, peste ani si 
ani... 

Foarte revelator este succesul de 
public al acestui film, de a cărui reuşită 
multi se Indoiau în timpul filmării. Re- 
gizorul dezvăluie că nu o dată i s-a 
propus să renunțe la realizarea sa, 
«fiindcă publicul nu doreşte să audă 
de asemenea lucruri». Numai că în 
patru luni si jumătate de proiectare, 
«Katharina Blum» a fost văzut de 
1 500 000 de spectatori si în nenumărate 
cinematograte filmul a fost aplaudat. 
Motiv justificat ca Schloendorff să se 
intrebe, cu acea Indirjire a creatorului 
antifascist, dacă e oare drept ca presa 
trustului Springer să fie considerată 
atotputernică şi invincibilă în organiza- 
rea acelui climat alergic la tot ce e de- 
mocratic și progresist? Ascensiunea 
ideilor reacționare poate fi oprită — 
s-ar putea spune, după expresia apăru- 
tă cindva, tot pe acele páminturi. 


Dar dacă criteriul acesta al «prizei» 
imediate la spectator, al «box-office» 
ului facil, al «comerţului» rapid cu sar; 
mul, nu e criteriul suprem în artă? 
Louise Fletcher a avut curajul să gin- 
dească impotriva contormismelor la mo- 
dá si a biruit. Zbor peste cuibul de 
cuci are un succes — ca sá ne expri- 
mám In stilul eroinei ei — monstru, 
concurind Fälcile celuilalt monstru, cel 
marin, cel rechin... 


Louise Fletcher — un «Oscar» 
pentru artă si talent, un omagiu 
actorului care învinge cu curaj 
facilitățile si conformismele co- 
merciale, medalion: actrita 
tele - salutindu-și, emotionatii, la 
premieră, părinții, amindoi surdo- 
muţi...) 


cronica 
proiectelor 


Wajda 
in fata anilor '50 


După Linia umbrei (ecranizare a 
unui roman al lui Joseph Conrad, film 
de care Wajda susține că ar fi cea mai 
bună mizanscenă a lui, ceea ce e o 
referință serioasă la un artist de re- 
cunoscută exigentã), după această «li 
nie a umbrei» care ar defini «acel mo- 
ment excepțional din viata unui om, 
cînd el trebuie să ia o hotărire cu con- 
secinte nu numai asupra lui, dar șia 
altora, clipă sublimă si Infricogätoare 
cu care treci granița adolescenţei», pres- 
tigiosul regizor polonez lucrează la un 
scenariu, fără de literatură, neinspirat 
de vreo carte, datorat unui confrate, 
cineastul Aleksander Scibor -Rylski: 
Omul de marmoră. Ryiski a conceput 
scenariul său în anii '63—'64 — dar 
Wajda şi-a convins colaboratorul să-l 
rescrie în lumina unor evenimente con- 
temporane. Subiectul e pasionant — 
avind în focar un muncitor, «Erou al 
muncii» prin anii '50, căruia o fată a 
anilor '70 încearcă să-i reconstituie via- 
ta, ascensiunea socială, opera de tău- 
ritor al unei vieţi noi. «Pentru mine, a 
face un film despre un muncitor este 
un fapt exceptional. Am hotärit să-mi 
orientez altfel creaţia si citiva ani nu 
mă voi mai atinge de literatură»... Wajda 
anunţă că va folosi pentru filmul său 
multe documente-filmate ale acelor ani, 
pentru a da o imagine cit mai vie a psi 
hologiilor din acea epocă. «Epoca ace- 
lor ani interesează enorm tineretul nos- 
tru de azi». 


Grup de familie in interiorul unei comedii de moravuri, in Polonia, 

prin anii 1900. Regizorul Jan Rybkowski a ecranizat o piesá clasicã 

in repertoriile teatrelor: «Moralitatea doamnei Dulska» de Gabriela 
Zapolska. Titlul filmului: Du/ska 


@ Cultul minciunii. La Roma, in 


decorul pompieristic al «muzeului ge- 
niului militar», vestigiu arhitectural si 
sculptural al momentului dictaturii fas- 
ciste, pe imense covoare negre si rosii, 
intre statui exaltind forta fizica a eroilor 
legendari, intre nesfirsite buchete de 


«fascii», prelatii bisericii celebrează că- 
sătorii pe bandă rulantă — un rind lung 
de mirese si miri, grabiti de la spate de 
ofiteri Imbrácati in câmásile negre ale 
«ordinei», care strigă cu voci autoritare 
— «mai repede, grăbiţi, sint 2000 de 
perechi la coadă». Acest spectacol 
grotesc era supravegheat de privirea 
regizorului Dino Risi: muzeul devenise 
platou de filmare. Se turna Telefoane- 
le albe, film care rulează în prezent pe 
ecranele italiene. Scena nu e o invenţie, 
ci o reconstituire a unei actualități 
a anului 1932. Mussolini avusese ideea 
acestei căsătorii colective, pentru ani- 
versarea a zece ani de fascism. «Sec- 
venta — spune Risi («Depásirea», «Mon- 
ştrii», «in numele poporului italian», 
«Parfum de damă»), se integrează dra- 
maturgic în film. lar filmul încearcă, 
povestind destinul unei femei de ser- 
viciu care visează și reușește să ajungă 
stea de cinema, să traseze o paralelă 
cu însuşi regimul fascist: viata unei 
parvenite a cărei ascensiune si decădere 
coincid cu ascensiunea și prăbușirea 
fascismului. Personajul meu (Agostina 
Belli) va avea o legătură chiar cu Musso- 
lini. Nu există «chei» precise, dar se ştie, 
de pildă,că Mirian Di Sanservo a făcut 
carieră In cinema pentru că era sora 
Claretei Pettacci, lubita dictatorului. De 
asemeni, marele actor al cinematogra 

fului fascist — interpretat de Vittorio 
Gassman — este conceput ca un colaj al 
unor figuri: celebre de atunci: Osvaldo 
Valenti, Amedeo Nazzari gi alţii. Titlu! 
însuși exprimă marca estetică a cinema- 
togratului sub regim fascist: totul era 
prestabilit si personajele erau invariabil 
mici burghezi visind să ajungă mari 
aristocrați. Stilistic se imita filmul holly- 
woodian. Ceea ce încerc eu sá imit 
stilistic este genul «telefoanele albe», 
pentru a-i demasca stilul triumfalist 
şi mincinos. Pe ton de comedie. Şi de 
deriziune. Fascismul nu e numai un 
spectacol desuet gi ridicol, ci şi o 
paradă a imbecililor si cretinilor primej- 
dioşi. O comedie despre fascism trebuie 
să arate cit de grotesc și provizoriu a 


fost totul, dar, de asemenea, cum un 
climat ca acela a adus tragedia unei tari 
întregi.» 

E Poveste din timpul crizei. Un 
sat din Slovacia, în timpul crizei econo- 
mice din anii '30. Şi iarna nemulțumirii 
tuturor țăranilor pe care condițiile vieții, 
exploatarea şi sărăcia fi duc la disperare. 

Acest motiv sumbru este prezent în 
filmul regizorului ceh Karel Kachyna, 
prin conflictul dintre doi fraţi care se 
războiesc pe o moștenire. Filmul se 
intitulează Un sat cumplit si reprezintă 
un moment nou în creația unui cineast 
înclinat spre tonul baladei lirice si al 
fanteziei în culori suave. 

E Povestind muzica. Regizorul Ken 
Russell Isi continuă seria de «investi- 
gatii» în viata unor mari compozitori ai 
omenirii: Ceaikovski («lubitorii muzi- 
cii»), Gustav Mahler («Mahler») și acum 
Liszt (Lisztomania). În viziunea sa — 
care amestecă deliberat epocile şi trans- 
formă momente din viata personajelor 
evocate în puncte de plecare ale unor 
delirante asociaţii de imagini și de 
idei — Liszt era un fel de Elvis Presley al 
timpului său, salutat cu urlete de admi- 
ratori atunci cînd intra în scenă, Wagner 
era un precursor (sonor) al nazismului, 
George Sand și Lola Montez erau per- 
sonaje contestatare de gen «Women's 
lib» etc., etc. Din această freneticä 
învălmășală de petice pop si op art, 
din acest virtej de himere țesut în 
jurul unor nume ale istoriei si culturii, 
din această citire a vieții unui geniu 
într-un cifru delirant, totul orchestrat 
vizual în jurul muzicii compozitorului, 
se poate extrage oricum o concluzie: 
Ken Russell a pus un punct definitiv bio- 
grafillor romantioase gen «carte cu 
poze», cu care ne Invitase cinemato- 
graful. 

m Cu mască, fără mască Actorul 
Walter Matthau («Hello Dolly», «Piraţii 
din metro») interpretează în ultimul său 
film, Băieţii soarelui, rolul unui bătrin 
actor de vodevil. Pentru a-l face să pară 
de 75 de ani, machiorii l-au ras în crește- 
tul capului, i-au pus o mare cantitate 
de plastic pe figură pentru a-i desena 
riduri adinci, pungi sub ochi, obraji 
căzuți și alte triste atribute ale senectutii. 
Două ore jumătate zilnice de machiaj 
şi actorul era «bătrin». «in timp ce 
filmam la New York — povesteşte el — 
si mă aflam astfel deghizat pe stradă, o 


Steve McQueen este interpretul 
unui film împotriva războiului 
- din Vietnam. Un film demascatog” 
Es at Francis Ford Coppola. 
(Într-o pauză de filmare, T 
cu sofia sa, 
Ali Mac Graw) 


cucoaná m-a oprit si m-a Intrebat: 
— Sinteti Walter Matthau, nu-i asa? 
— Da, am ráspuns eu, la care ea a 
exclamat: — Fantastic, cit de tare reu- 
sesc sá vá-ntinereascá In filmei» 

E Bine si ráu, vechea infruntare. 
Prezent si trecut, realitate si amintire, 
conştiinţă si vinovăţie — acestea sint 
elementele din care se constituie nara- 
tiunea și, dincolo de ea, structura mo- 
rală şi politică a filmului Să măninci 
mărul, semnat de cineastul bulgar Ni- 
kolai Rudarov. Este o adevărată parabolă 
morală povestea ofițerului din armata 
regală, care a tras cindva în manifestantii 
comuniști, şi a rămas nedescoperit, 
trăind acum o viaţă exemplară (în apa- 
renta), dar care aflind de publicarea 
memoriilor unei luptătoare antifasciste, 
unde ar putea fi demascat, Isi părăsește 
masca omului de treabă si redevine 
asasin. 

E in avanpremierá, în premieră (I) 

@ irwin Allen («Aventura lui Posei- 
don») era pe cale de a realiza un film- 
mamut despre distrugerea Statelor Uni- 
te de către o invazie de albine. A re- 
nuntat temporar la acest proiect: asteap- 
tă să treacă anul aniversării a 200 de ani 
de la înființarea S.U.A. 

@ John Sturges («Cei șapte magni- 


printre copaci, o poveste de dragoste 
dintre un colonel american aflat la al 
patrulea infarct și o tînără italiană, la 
Venetia, iarna. În acelaşi timp Sidney 
Pollack speră să obțină acordul lui 
Marlon Brando pentru rolul principal 
într-o biografie filmată a lui Hemingway. 

@ Tristul adevăr. O fată care moare 


din prea mare consum de droguri. 
Un avocat ticălos care aspiră la functii 
politice. O prostituată care nu poate 
scăpa de propria ei meserie. Un polițist 
căruia | se interzice să urmărească un 
criminal. În ghemul destinelor acestor 
personaje apare un oraș: Los Angeles. 
Şi o lume. Regizorul Robert Aldrich nu 
se încurcă în teorii inutile. El şi-a con- 
struit acest film numit Hustle pe princi- 
piul acțiunii trepidante, al suspensului 
şi al loviturilor de teatru. Critica socială 
e implicită. Ca și demascarea. Ca si 
pamfletul. În distribuţie — Burt Rey- 
nolds, Catherine Deneuve, Ernest Borg- 
nine, Eddie Albert. 

E Micul cinema mare. Televiziunea 
franceză a programat de curind mai 
multe filme cu Greta Garbo. Unul din ele, 
Ispititoarea, film mut realizat de Fred 
Niblo în 1926 după un roman de Blasco 
Ibañez, a fost prezentat sub o formă 
foarte interesantă: în epocă, existau 


Un regizor visează de zece ani să ecranizeze «Minästirea din Parma». 
Dar producătorii nu-i oferă decît un anume «gen» de scenariu. Genul 


pornografic. Gerard Pires semnează cu filmul Atenjie | 


la ochi! o 


satiră vehementă la adresa filmului pornografic. În rolul principal, 
Claude Brasseur. 


fici») va realiza filmul Vulturul a cobo- 
rit, relatind un complot nazist în vederea 
asasinării lui Winston Churchill în timpul 
celui de-al doilea război mondial. 

e Compozitorul Michel Legrand 
(«Umbrelele din Cherbourg») Isi face 
debutul ca regizor cu o melodramă 
intitulată Dragoste oarbă. Este vorba 
de un love story între un scriitor și o 
femeie oarbă. Se pare că încă înainte 
de a începe filmările, Legrand a si com- 
pus muzica filmului său. 

@ Hemingway fi preocupă în conti- 
nuare pe cineaști. După adaptarea de 
către Franklin Schaffner a romanului 
insule în curent, John Huston isi 
propune să ecranizeze un alt roman al 
celebrului scriitor. Dincolo de riu, 


două finaluri — unul tragic și altul în 
forma traditionalului happy-end. Cum- 
părătorii Isi alegeau deci ce doreau, 
viziunea neagră sau viziunea roză. La 
televiziune au fost prezentate amindouă 
finalurile în aceeaşi seară. Exemplificare 
a ideii că cinematograful hollywoodian 
este o oglindă cu două fete. 

@ Poveşti: cu poze. In studiourile 


maghiare se realizează două lungi me- 
traje artistice... de desen animat. Este 
vorba de o coproducție ungaro-ameri- 
cană, Hugo hipopotamul de Bill Fei- 
genbaum și Joseph Gemes, care este o 
satiră a relaţiilor între oameni, la serviciu, 
pe stradă si acasă. Filmul este conceput 
ca o suită de scheciuri, desenate simplu, 
într-o grafică de gen caricatural. Al 
doilea film este un remake (animat) a! 
unui mare succes al anilor '50 — Ma- 
tyias Giscarul. Regizorul Attila Dargay 
a încercat să sugereze prin desen și 
culoare arta populară maghiară în po- 
vestirea aventurilor acestui Till Eulen- 
spiegel al pustei. 


E Pedagogie veselă. Două diop- 
trii pentru un presbit este un titlu 
predestinat pentru o comedie. Ceea ce 
și este filmul regizorului bulgar Petre 
Vasiliev. O comedie despre tineri (care, 
fireşte, se iubesc) şi despre părinții lor 
(care nu Intotdeauna vor să înțeleagă 
ce e cu tineretul). Este o situaţie clasică: 
poate duce la tragedie, la melodramă, 
la critică socială ș.a.m.d. Cineastul bul- 
gar și-a ales să spună citeva adevăruri 
rizind gi să emotioneze publicul prin 
zimbete, lar «metafora» glumeatá a titlu- 
lui vrea să spună că oamenii în general 
(din punct de vedere medical) devin 
presbiti cu virsta. Adică nu prea mai văd 
bine ce se petrece chiar sub nasul lor. 
Două dioptrii pentru părinţi deci, într-un 
film care ia deschis partea tinerilor. 


care nu I-a faptuit. Sub masca suspensului, o parabola despre coruptic. 
(Yves Montand in Police Python 357 


E Încurcătură blestemată. Police 


Python 357 este un revolver de mare 
precizie din arsenalul poliției. Este și 
titlul unui film de Alain Corneau, si 
interpretat de Yves Montand, Simone 
Signoret și Francois Perrier. Critica 
franceză este unanimă în a semnala 
calități cu totul deosebite acestui film 
care,dincolo de conținutul său dramatic, 
face o descriptie lucidă si vitriolantă a 
mecanismelor represiunii. Un inspector 
te poliție află că autorul unui asasinat 
este chiar superiorul său. Asasinul se 
află la adăpostul funcției, este acoperit 
de notabilitatile politice din oraş (cărora 
le aduce servicii, cînd e vorba de repri- 
mat o manifestatie a opoziţiei, de pildă) 
si pune în mișcare aparatul justiţiei si 
poliției pentru a-l anihila pe subalter- 
nul său, adică pe «cel ce știe». Poliția 
şi justiția conlucrează deci pentru a 
tăinui un criminal. Şi pentru a găsi un 
tap ispăşitor. Logica înghețată a filmului 
— spun criticii — creează nelinişte în 
spectatori și-i pune pe ginduri. 

E Modelul si reproducerea. Un ro- 


man polițist (acum clasic) de Raymond 
Chandler, Șoimul maltez, ecranizat cu 
mai bine de trei decenii în urmă de John 
Huston, cu Humphrey Bogart, este și 
astăzi considerat ca unul din modelele 
filmului de suspens. Interpretarea lui 
Bogart i-a făcut de atunci pe toți actorii 
jucînd detectivi particulari să încerce 
să-l imite. Un regizor tînăr, David Giler, 
s-a încumetat să opereze un remake al 
filmului lui Huston. Filmul său se chea- 
mă neagră și este plasat, ca şi 
«Soimul...», în San Francisco, în 1940 
(retro obligel). capitolele distribuție 
şi atmosferă noua versiune «inovează» 

»orge Segal (care este actor de co- 

die) tratează rolul de detectiv într-o 
manieră burlesc4. lar peripetiile acțiunii 
sint spuse pe ton de farsă. Parodiindu-si 
modelul, noul film confirmă calitățile 
celui vechi... 


E Filmul este o armă. Caracterul 
angajat politic al cinematografului ita- 
lian nu este o noutate: comediile lui 
Dino Risi sau Ettore Scola, falsele 
melodrame ale lui Luigi Comencini, 
parabolele politice ale lui Visconti, Bo- 
lognini sau Elio Petri, relatările cvasi- 
documentare ale lui Giuliano Montaido 
sau filmele-anchetá ale lui Francesco 
Rosi, sint dovezi incontestabile ale parti- 
cipării active a filmelor la viata politică 
a ţării. În contextul influenței din ce în ce 
mai categorice pe care partidul comu- 
nist o are asupra desfășurării vieții 
italiene, regizorul Elio Petri, inspirin- 
du-se după un roman de Sciascia, a 
încercat să descrie — gi să înfiereze — 
acei politicieni pentru care politica este 
o armă cu ajutorul căreia să manipuleze 
masele în interese particulare si mes- 
chine, o armă a creării contuziei și 
derutei. Sub forma unei fabule, aproape 
fantastice, cineastul demască în filmul 
Pe orice cale (care a fost prezentat în 
competiție la Cannes) diversionismul, 
ruperea de realitate și în același timp 
agresivita nocivă a unor politicieni 
de dreapta. În distribuţie: Marcello Mas 
troianni, Gian Maria Volonté, Mariangela 
Melato gi Michel Piccoli. 

E O lume în oglindă. Documenta- 
ristul american Frederick Wiseman a 
realizat un reportaj-anchetă cu o durată 
de aproape trei ore, intitulat Ajutor de 
șomaj. Regizorul nu părăsește nici o 
clipă interiorul unui centru de ajutor 
de șomaj. Oameni vin, oameni pleacă, 
funcționarii se agită într-o atmosferă 
birocratică. Murmurul constant de voci, 
ușile care se închid si se deschid, 
fognetul dosarelor anihilează parcă într- 
un fel de somnolentá obosită gravitatea, 
de multe ori tragică, a problemelor aces- 
tor oameni dezorientati, Inspáimintati 
şi care vin aici, la ultima sansa, la 
ultimul port. Regizorul le pune unora 
întrebări, și spectatorul află trunchiate 


A fost odată un film numit Soimul maltez și interpretat de Humphrey 
Bogart. Fără soim si fără Bogart, povestea este reluată astăzi în forma 
unei parodii retro (George Segal în Pasărea neagră 


si confuze povești, toate cu același 
leit-motiv. Si atunci cind nu le pune 
întrebări îi priveşte, îi urmărește, fără 
comentarii. Realitatea e singurul co- 
mentariu. 


a Imagine si gind. Vincente Minnet 
li («Van Gogh»), unul din marii maestri 
ai comediei muzicale americane, con- 
siderat de istoricii cinematografului ca 
fiind printre cei mai rafinati minultori ai 
culorii în film, s-a reintors după o mai 
lungă absenţă, pe platouri, pentru a 
realiza o adaptare a unui roman de 
Maurice Druon — O problema de timp. 
În rolurile principale, însăși flica cineas- 
tului, Liza Minnelli, și Ingrid Bergman. 
Alături de care va apare și Charles 
Boyer. Acţiunea filmului se petrece la 
Roma, în 1946. O bătrină contesă care, 
cindva, a fermecat Europa cu frumuse- 
tea și spiritul ei, trăiește acum singură, 
într-o cämärutä dintr-un hotel dărăpă- 
nat. Acolo o cunoaste pe Nina, táranca 
gonită de război şi de mizerie spre Roma, 
şi care face curăţenie prin camere. 
Nina stă și ascultă fascinată incredibi- 
lele, exoticele amintiri ale contesei, cu- 
ceririle ei sentimentale, succesele ei 
uluitoare. Amintirile bătrinei doamne 
devin o viață dublă a tinerei táránci, 
care se imaginează pe sine trăindu-le. 
Este o poveste care nu se putea să nu-l 
tenteze pe Minnelli (cel care a semnat 
cindva un film numit «Într-o zi senină 
poţi vedea pentru totdeauna»); această 
oscilație perpetuă între amintire și în- 
chipuire, între vis şi fantezie. «Cind am 
citit cartea, la apariția ei, în 1954 — 
spune Ingrid Bergman, — l-am pus pe 
Druon să-mi promită 24 dacă vreodată 
ea va ajunge film, să mă recomande pe 
mine pentru rolul contesei. Şi acum, 
după 22 de ani, iată că s-a Intimplat». 


E Binefacerile imperiului. In 1831 
asupra Ungariei s-a abátut o molimã 
de holeră. Autorităţile imperiale nu au 
tăcut aproape nimic pentru a o stăvili. 
Medicii trimiși In sate erau Incompetenti, 
prescriau medicamente prost pregătite, 
contribuind și ei la secerarea a sute de 
vieți omenești. Oamenii s-au răzvrătit, 
represiunea imperială s-a pus în mis- 
care. Filmul regizorului maghiar Pal Gá- 
bor, Epidemie, se constituie nu numai 
ca o ilustrare a acestor evenimente, 
ci mai ales ca un eseu politic despre 
caracterul nefast al existenţei artifi- 
ciale a unui mare imperiu multinational. 
În distribuţia filmului apare și regretatul 
actor român, lon Bog. 


E În avanpremierá, în premieră (11) 

e Două superproductii evocind răz- 
boiul se află în lucru pe platourile holly- 
woodiene. Două evocări, două războaie. 
Primul film se datorează lui Francis 
Ford Coppola («Nașul») şi este o privire 
retrospectivă $i amară asupra inter- 
ventiei militare americane în Vietnam: 
Apocalipsul e acum. Filmul va fi inter- 
pretat de Marlon Brando, Gene Hackman 
si Steve McQueen. Celălalt film este o 
ecranizare a ultimei cărți a regretatului 
Cornelius Ryan («Ziua cea mai lungă»), 
intitulată Un pod prea departe. Este 
reconstituirea unei crincene bătălii între 
forțele aliate gi cele naziste, care a avut 
loc la podul din oraşul olandez Arnhem. 
În distribuție apar Sean Connery, Dirk 
Bogarde, Laurence Olivier, Charles 
Bronson si multi alții. 

@ Liza Gastoni interpretează rolul 
unei farmaciste, ale cărei luări de poziție 
politice stirnesc indignarea burghezilor 
dintr-un orășel de provincie, în filmul 
lui Salvatore Samperi, Scandal. 

© O anchetă polițistă asupra unui 
asasinat în mediul lumii bune din Torino, 
și toate dedesubturile existenţei unor 
oameni așa-zis respectabili, iată «moto- 
rul» filmului Femeia de duminică de 
Luigi Comencini, adaptare a unui roman 
de mare succes în Italia În distribuţie 
Jacqueline Bisset, Marcello Mastro- 
ianni gi Jean-Louis Trintignant. 


E La răscruce de drumuri. Rein- 


toarcerea prizonierilor de rázboi din 
Ucraina, In 1947, problemele adaptarii 
lor In contextul istoric al Ungariei abia 
ieșită de sub dominaţia fascistä, si unde 
se duce o luptă aprigă pentru punerea 
bazelor unei orinduiri socialiste — în 
aceste evenimente istorice se află o 
bogată «materie primă» pentru puternice 
conflicte dramatice, pentru o importantă 
dezbatere de idei. Povestind destinul 
unui demobilizat, şi povestind în felul 
acesta destinul unei lumi în transfor- 
mare, regizorul Laszlo Lugossy a trans- 
figurat vechea parabolă a «intoarcerii 
la vatră», într-o meditație politică pe 
tema Innoirii sociale. 


Rubrică realizată de 
Dan COMSA 


Amintiri de pe o 
stradă numită Amurg 


Un reportaj în Hollywood-ul de azi 
despre Hollywood-ul de ieri. Un ziarist 
francez a pus în aplicare această idee 
si, ignorind numele, chipurile și senza- 
tlile zilei,a pornit în căutarea acelor ne- 
buni minunati care, iubind (în viata si 
în filme), murind (In viata gi în filme), 
cintind, dansind şi visind (în cite si 
cite versiuni tehnicolore), au făcut din 
cinema legenda legendelor. Pe cei mai 
multi i-a găsit împreună, liniștiți în sfir- 
sit după atita zbucium, în tăcerea Inso- 
rită a unui parc — Clark Gable și Carole 
Lombard, impreună, gi mai sus, pe alee, 
Jean Harlow, apoi la stinga Spencer 
Tracy, Alan Ladd, Tyrone Power și, 
într-un loc umbrit, unde sint mereu 
trandafiri, Marilyn Monroe. Alte alei, 
aceeași liniște, aceleaşi peluze verzi 
și Robert Taylor, Humphrey Bogart, 
Jayne Mansfield, James Dean, Montgo- 
mery Clift, Betty Grable, Susan Hay- 
ward, Stan si Bran, si altii. Toti ucisi 
de propria lor glorie, epuizati de prea 
multă faimă sau distruși, pentru cá o 
pierduseră. Dar ceilalți? Cei ce nu erau 
aici, în cimitirul californian, care vrea 
parcă să-și uite numele, și să nu fie 
decit decorul unui parc? Esther Williams, 
nimfa baletelor acvatice si subacvatice, 
se ascunde: are peste 80 de kilograme 
și este aproape oarbă (clorul, probabil 
din atitea piscine albastre unde privirile 
actriței străluceau de zimbete): Heddy 
Lamar a fost zadarnic căutată de direc- 
tia firmei Fox, pentru reluarea filmului 
«Samson și Dalila». A dispărut si ni- 
meni nu știe nimic de soarta ei; despre 
Betty Hutton, fostă regină a comediei 
muzicale, sau despre Jane Russell se 
spune că au devenit alcoolice, Alţii, 
mai practici, Isi leagă numele (ca foștii 
boxeri) de tot felul de prăvălii si restau- 
rante. Gloria Swanson s-a măritat (la 
76 de ani) cu omul care a ajutat-o să 
slăbească si girează acum vinzarea 
unui volum despre regimul alimentar. 
Dean Martin are un restaurant, Fred 
Astaire o școală de dans, Xavier Cugat 
și-a înlocuit faimoasa orchestră sud- 
americană cu o tábricutá de cămăși. 
«Cämäsi Xavier Cugat», bineinteles. Si 
locurile s-au schimbat. Pe trotuarele 
unde dansa Rita Hayworth — hippies 
murdari fumeaz4 marijuana. Pe Bu- 
levardul Amurgului se ingrâmádesc dro- 
gatii si prostituatele. Vechile edificii 
au fost abandonate, platourile sint pustii 
sau transformate în obiective turistice. 
Vedetele se ascund cu grijă, în vile 
izolate, la Palm Springs, In deșertul 
Californiei sau pe colinele Beverley. 
Filmele se fac în alte parti, în decoruri 
naturale, de către oameni care nu vor 
să aibă nimic comun cu vechea legendă. 
Au rămas însă amintirile şi întreg ora- 
șul (înghiţit acum de tentacularul Los 
Angeles) trăiește și emană parcă acest 
regret, al faimei de odinioară, prea stră- 
lucitoare ca să dureze, prea agresivă 
ca să nu-l ducă la decădere. 


Un super-star în rolul unei zine: 
iată o formulă care, deși folo- 
sită astăzi, pare scoasă din arse- 
nalul vechii mitologii holly- 
woodiene (Elisabeth Taylor în 
Pasărea albastră 


tv. 


teleserial 


Forsyte Saga 
si lectia sa 


De cind s-a născut filmul 
au apărut și ecranizările, 
si bine înțeles discuţiile 
interminabile pe tema cit 

este de reprezentativă e- 

cranizarea pentru opera 

literară de la care s-a 
pornit. Visconti prin «Ghepardul» lui 
Lampedusa a dat un strălucit model de 
ecranizare si în prezent printr-o bine- 
venită reluare televiziunea ne oferă un 
alt exemplu fericit al unei celebre opere 
literare, cea a lui Galsworthy în versiu- 
nea serială a BBC-ului. Este vorba de 
Forsyte Saga. Cele șase volume ale 
romanului fluviu, semnate de scriitorul 
englez, laureat al premiului Nobel, au 
fost transpuse pe micul ecran cu un 
deosebit respect pentru opera literară 
s-a extras esentialul, s-a respectat epo- 
ca, s-a realizat cronica timpului respec- 
tiv — Anglia la sfirsitul epocii victoriene 
şi în epoca interbelică — prin prezenta- 
rea destinului unei familii burgheze, 
implicată direct în realitățile prezente, 
născută din ele. Asistăm la unul dintre 
cele mai reprezentative seriale, cu o 
maximă priză la public, chiar și acum 
cind se derulează sub specificarea de 
«reluare». Recitim romanul prin vizio- 
narea fiecărui episod; realizatorii au 
respectat «litera cărții» în funcţie de 
evoluţia fiecărui personaj, fiecărei re- 
latii, a speciticului epocii. Există în 
acest serial o distribuţie remarcabil 
aleasă, conform criteriilor tipologice 
create de Galsworthy; s-a rezolvat ad- 
mirabil dificila problemă a «imbatrinirii 
personajelom printr-un machiaj exem- 
plar si totodată printr-o interpretare ce 
merită a fi oferită drept «lecție». Există 
o scenografie născută dintr-o minu- 
tioasá documentare si totodată specu- 
larea în imagini memorabile a acestei 
scenografii. In cele 26 episoade, «Boga- 
tagul», «Incätugati de lege», «De inchi- 
riat», cit gi «Comedia modernă», «Mai- 
muta albă», «Lingurita de argint» şi 
«Cintecul lebedei» — sint recitite cine- 
matografic cu mare dăruire artistică, 
înfăptuindu-se într-adevăr un act de 
cultură. Am întilnit multi oameni — 
unii ne-au gi scris — care nu numai că 
au citit filă cu filă cărțile după vizionarea 
serialului, dar s-au și exprimat: «As sta 
o zi întreagă să văd continuu acest se- 
rial. Am învățat multe din el». Le-ar 
trebui mai multe zile să-l vadă sub 
aspectul unui film întreg, ei însă îl văd 
sáptâminal cu o deosebită congtiincio- 
zitate. 

Multe opere literare celebre, datorate 
şi literaturii noastre, așteaptă în tăcere 
marile ecranizări. Ele se pot realiza, 
rămine la libera alegere, cine si ce va 
dărui prin film sau serial, marelui și 
nerăbdătorului public. 


Heana LUCACIU 


telescopuri 


Reportaje 
„la cald“ 


Cu citeva săptămini în ur- 
mă, printre alte telerepor- 

taje-anchetă pe teme de 

educaţie (a căror frecven- 

tá, îndrăznesc să cred, 

ar putea fi mai mare în 

repertoriul preocupărilor 
curente ale micului ecran), am ascul 
tat — într-o «interpretare» cu totul gi 
cu totul inedită — aria calomniei Cu 
spirit civic, nu o dată manifestat în in- 
terventiile sale pe teme de etică si de 
echitate socialistă, reporterul (Alexan- 
dru Stark) a desprins din angrenajul 
relaţiilor umane citeva «note» discor- 
dante gi le-a așezat, cu fata spre public, 
pe «portativul» tele-anchetei cetățenești. 
Despre această bună gi necesară emi- 
siune a lunii trecute s-a mai scris atunci, 
«la cald»,gi nu voi relua acum argumen- 


tele reporterului: tin doar să subliniez, 
incă o dată si încă o dată, utilitatea 
socială a unor asemenea intervenții 
active In favoarea normelor de viață 
socialiste. 

Mostrele propuse In respectiva an- 
chetă au avut, fiecare, partea sa de 
«originalitate», dovedindu-si altfel — 
si totuși cit de la fell — inapetenta pentru 
climatul nostru moral. Reporterul nu 
s-a sfiit să spună lucrurilor pe nume, 
dar — ceea ce mi s-a părut indeosebi 
remarcabil în demersul său cetátenesc 
— nu s-a lăsat furat de «cazuistica» si- 
tuatiilor relatate, ci s-a străduit să sur- 
prindă atitudinea personajelor in ches- 
tie si consecințele nefaste ale unei 
asemenea atitudini. Pentru a-și atinge 
acest scop, autorul emisiunii a recurs 
la o operaţie destul de riscantă; a răpit 
colportorilor de vorbe, tocmai... vorbele, 
ne-a oferit arii ale calomniei fără cu- 
vinte; cu atit mai elocventă a fost însă 
demonstraţia sa civică în stare nudă, 
fără textul cu «mi-a spus Gigi, că i-a 
zis Gică», calomnia, această pacoste 
pe care o mai întilnim, nedorită, la cite 
un colt de stradă sau chiar arogantă, 
in amiaza-mare, în plină piaţă publică, 
şi-a arătat virtos colții, iar reporterul — 
depărtindu-se de cazul lui cutare, şi de 
cazul lui cutare — ne-a făcut atenți, 
pe toţi, că sintem în bună măsură rás- 
punzători de proliferarea unor atari ges- 
turi antisociale. 


ireste, spiritul civic nu este si 

nu trebuie să fie doar apanajul 
unor asemenea emisiuni cu declarate 
finalitati etice. Le-am simţit, de pildă, 
benefic într-un reportaj-anchetă de o 
cu totul altă factură, programat nu 
demult pe micile ecrane. Se discuta 
atunci. la o masă rotundă, despre arhi- 
tectura contemporană și despre nece- 
sitatea păstrării fizionomiei specifice 
a orașelor noastre, în cadrul unui ciclu, 
relativ nou, de tele-emisiuni (cu pro- 
nuntat, de altfel, conţinut cetátenesc), 
România de azi, România de miine. 
Reporterul (Manase Radnev) a reunit 
în jurul unor realități arhitectonice pre- 
zente și de perspectivă, o seamă de 
personalităţi ale domeniului care, cu 
ajutorul imaginilor, au sugerat citeva 
din siluetele si verticalele viitorului. 
Dincolo de această prospectare a de- 
venirii, emisiunea a mai avut o calitate 
de pret nu despre blocuri a vorbit în 
primul rînd, ci despre oameni sau, mai 
exact spus, a privit blocurile viitorului 
din perspectiva necesarului omenesc. 


ot dintr-o declarată preocupare 

civică s-a născut şi ciclul de 
biografii contemporane pe care il de- 
rulează — cu intermitențe — reporterii 
micului ecran. Dar se mai intimplá, 
citeodatã, In cazul acestui ciclu sá 
nu fie atinse decit partial scopurile 
propuse. Parcurgem, da, biografii — 
adică ni se oferă date de viață despre 
oameni cu forță de exemplu din realita- 
tea țării — ambiantele par a fi și sint 
contemporane — adică «decorurile» 
sint ale prezentului, un şantier, o uzină, 
un cimp de recolte — dar nu o dată 
aceste biografii contemporane ne 
spun mai putin deck ar fi vrut, desigur, 
realizatorii, nu devin cu adevărat re- 
prezentative pentru spiritualitatea pre- 
zentului socialist. Reporterii poetizează, 
işi urcă personajele pe schele de me- 
tafore, Ti poartă prin lanuri cu floricele 
de stil, dar poezia prezentului lipsește 
adesea, după cum nu o dată lipseşte și 
proza, lipsește și drama, lipsește și 
umorul, lipsesc «componentele» vieții 
contemporane. În asemenea cazuri, spi- 
ritul civic al reporterului rămine doar 
declarat; și forța de convingere, fireşte, 


este mai mică, deoarece prin forța lu- 
crurilor, reporterul nu este doar un 
martor, reporterul este un participant 


Călin CĂLIMAN 


teletribună 


„Măria Sa 
poporul“ 


Emisiunile lui Adrian 
Păunescu, «Tineretul şi 
patria», reprezintă mult 
mai mult decit adunări 
literare, uriaşe gezätori 
in care se face poezie 
pusă pe citeva note cin- 
tate la citeva instrumente și repetate 
apoi în cor de sala întreagă. Nu pot fi 
privite cu ochi de estet, ci de sociolog. 
Nu stăm să ne întrebăm dacă poezia, 
uneori marea poezie, are dreptul să 
fie inginată pe melancolice tonuri folk 
de vreme ce toţi, participanti-asculta- 
tori şi participanti-interpreti, declară că 
textul contează. Deci tot textul contează. 
Dacă el ajunge astfel mai ușor la tineri, 
foarte bine. E de așteptat si de sperat 
că în continuare sau în prealabil au citit 
şi cărţile. Emisiunile lui Adrian Pău- 
nescu sint un eveniment TV — pentru 
că ele radiografiază un fenomen so- 
cial — eveniment — care trebuie privit 
cu toată atenţia și seriozitatea. Meritul 
agitatorului principal, care îi aprinde și 
ü reliefează flacăra, e că o face cu o 
certă vocaţie. Cu o contagioasă parti- 
cipare, contagioasă pină la antrenarea 
sălilor uriaşe care cintá In cor sau 
strigă «Heim Şi ce cîntă cu entuziasm 
sala, în veritabile procesiuni ritmate? 
«Trăiască Románial», «Măria Sa po- 
porul» (trecind peste versul mai stra- 
niu — «Trăiască Alma Venus»). Acest 
fel de a face educaţie patriotică (cu un 
entuziasm nestăvilit, folosind de multe 
ori pagini remarcabile de literatură — 
unele poeme de Adrian Păunescu «ris- 
că» să devină versuri populare) trebuie 
salutat în dubla sa ipostază: nu poate fi 
ignorată formidabila adeziune a sălilor, 
care murmură balade strămoșești sau 
strigă, afirmind, versuri agitatorice. In 
sensul cel mai exact al cuvintului, ver- 
suri care atestă patriotismul tineretului 
nostru, implicarea lui politică gi socială, 
atestă preferința lui pentru afirmaţia 
clară, netă, fără echivoc. Realizatorii 
acestor seri, mai ales Adrian Păunescu, 
aleg cu grijă textele, melodiile și inter- 
pretii, ca întregul să fie orientat spre 
ideea în care sint făcute astfel de în- 
tilniri si care e dată chiar de titlul lor 
«Tineretul si Patria». Emisiunea ne pro- 
pune un fel al tineretului de a înțelege 
Patria si cultura ei Imaginea este im- 
presionantă. 


Smaranda JELESCU 


filme pe micul ecran 


€ Drumul spre est 

(David Wark Griffith, 1920). De la 
Griffith au luat cite ceva (unii mai mult, 
alţii mai putin) toți marii regizori de ieri 
şi de azi ai cinematografului — iată o 
vorbă pe care nu o spun eu, au spus-o 
alții, Eisenstein printre ei... Numai Grif- 
fith n-a avut de unde să ia nimic, trebuind 
prin urmare să descopere şi sá invente- 


Gazda ospitalieră a filmului românesc, televiziunea ne-a prezentat 
în reluare unul dintre marile succese de public ale regizorului Geo 


Saizescu: 


Păcală (Sebastian Papaiani si Mariella Petrescu), 


ze el. l-a fost dat acestui creator, aflat 
în plină tinerețe cind se năştea cinema- 
tograful si în plină maturitate atunci 
cind a șaptea artă Isi trăia copilăria, sá 
ti forțeze ieșirea din această copilărie. 
Efortul este extraordinar gi pentru cel 
care cunoaşte cit de cit ce exista înainte 
de Nașterea unei națiuni (1915), In- 
toleranță (1916) sau acest Drumul 
spre est (1920) si ce a urmat după; 
senzația este că adevăratul cinemato- 
graf se naște odată cu opera lui Griffith. 
Majoritatea cuceririlor esenţiale în ma- 
terie de specificitate a limbajului cine- 
matografic (montaj paralei, elipsă, prim- 
plan şi gros-plan, dinamica internă a 
cadrului, dinamica tuturor cadrelor în 
secvenţă, montajul în cadru etc.) pot 
fi pentru prima oară găsite în această 
operă, și nu accidental, nu izolat, ci 
aplicate riguros într-un vizibil sistem 
de a gindi în imagini. Creator de geniu 
care, într-un fel, și-a inventat, film cu 
film, într-o inspirație nebunească, arta 
ce o visa gi o dorea, Griffith — ca si 
necunoscut publicului nostru larg — 
este o figură asupra căreia se cuvine 
a reveni. Fie tot în cadrul «Virstelor 
peliculei» (unde a fost prezentat — 
admirabilă idee! — acest Drumul spre 
est,precum și fragmente din capodope- 
ra numită Intolerantã), fie într-o altă 
rang T.V. de culturä cinematogra- 
ica. 

@ Priveste inapoi cu minie 

(Tony Richardson, 1959). Să încercăm 
şi noi să privim înapoi (nu cu minie 
însă, ci cu înțelegere) si să vedem: ce 
anume vrea Jimmy Porter, ce dorea el 
prin acei ani '60, de ce era atit de furios? 
Mai puțină (sau deloc) ipocrizie gi con- 
formism mic burghez, mai mult adevăr 
spus pe față, chiar dacă e neplăcut; 
mai puțin egoism și mai multă — cum 
să-i spun? — fraternitate, solidaritate, 
una a sufletelor, firește. Ideea aceasta, 
îndeosebi, mi se pare că sclipeste gi 
azi, emotionant, în Priveşte inapoi cu 
minie, a cărui «duritate» s-a estomrat 
cu anii, lăsind acum să transpară mai 
mult o căldură secretă, un patetic apel 
la înțelegere ca de la suflet la suflet. 
Între «solidar» şi «solitar» diferența nu 
e decit de o literă — zice fila cărții — 
şi înainte de a fraterniza cu el însuşi, 
înainte de a deveni solidar cu propriul 
destin gi cu cel al celor apropiati lui, 
Jimmy Porter trece prin acea «boală 
de creștere» care e solitudinea, indivi- 
dualismul. lată ecuația unui film, dacă 
nu cel mai bun, în orice caz reprezen- 
tativ (att prin substanță, cit si prin 
formulă artistică) pentru «free-cinema» 
— relevant moment de atitudine critică 
al unui grup de cineasti, la un moment 
dat, în cadrul și vizavi de un sistem (nu 
numai cinematografic...). «Free-cine- 
ma»-ul a dat citeva din operele impor- 
tante ale unei cinematografii, dar nu 
a avut viață lungă, reprezentanții săi 
de marca orientindu-se, treptat, in alte 
directii. Jimmy Porter avea încă o dată 
dreptate, atunci cina spunea că «intot- 
deauna există capcane pentru ursuletii 
demonici si putin sfiosi»... 

ei 

@ Cei sapte samurai (Akira Kuro- 
sawa, 1 " ebrul film se revede de 
fiecare dată cu același interes. Alături 
de Ultimul samurai (Masaki Koba- 
yashi, 1967), reluat la rindul său nu cu 
mult timp Inainte pe micile ecrane, el 
a reamintit cá existá o cinematografie 
de exceptional interes, cea japonezá, 
din care Isi așteaptă încă «rindul» la 
programare citeva capodopere practic 
necunoscute spectatorilor noștri. 

e Dirigintete de posta (Nikita Mihal- 
kov, „ Ecranizare (în studiourile 
de televiziune sovietice) a unei nuvele 
de Pușkin. Romantism aburit, culoare 

«de epocă», psihologii nu o dată inte- 
resant sugerate. 

@ Atac impotriva lui Rommel (Hen- 
ry Hathaway, 1 . Exact ceea ce spune 
titlul, într-un film «cuminte» al cunoscu- 
tului regizor. 

ra e ato, 
cinque, ý a fost, într-adevăr 
(cum spunea Dan Petroiu în ale sale 
mereu interesante «File de dicționar»), 
un admirabil actor de comedie care nu 
a avut parte, din păcate, de regizorii 
pe care-i merita... 

@ Pescarii din arhipelag (Gillo Pon- 
tecorvo, t «cu riduri»,cu Alida 
Valli gi Yves Montand... 

O intuiţie feminină (Leonard B. 
Stern, 1). icioasă comedie, o cri- 
mă Y mult umor sec, englezesc. 

@ In numele poporului italian (Dino 
Risi, 1971). orio Gassman 
si Ugo Tognazzi. 

O Cintecul lui Brian (Buzz Kulik, 
1975). Dramă căreia I-as fi spus nefericit 
inspirată, dacă n-aș fi ştiut că povestea 
aceasta, a prieteniei dintre doi bărbaţi, 
dintre care unul moare de cancer, s-a 
întimplat în realitate, scenariul filmului 
fiind semnat de bărbatul rămas în viata. 
Nici un cineast nu e de vină că viata îi 
oferă uneori spre inspiraţie drame stu- 


“an Aurel BADESCU 


Filmul istoric romanesc 


Ciclu semnificativ pentru preocuparea 
constantá a cinematografului românesc, 
încă din faza pionieratului, pentru oglindi- 
rea trecutului eroic. Selectie incluzind nu 
numai piesele de rezistenţă, ci gi spectaco- 
lele de succes. 

E Războiul pentru independenţă (Gri- 
gore Brezeanu — 1912). 

Romantic început de epopee naţională, 
colaj de literatură patriotică și teatru isto- 
ric, prima lovitură de daltă In marmora din 
care vom construi obeliscul închinat eroi- 
lor neamului. Eroi reali ai luptelor de la 1877, 
alături de personaje de mitologie, de 
baladă sau idilă («Rodica» lui Alecsandri) 
— toate într-o viziune de generos spec- 
tacol popular, cu scene militare și piro- 
tehnice rudimentare, Insufletite însă de un 
suflu de vitejie. Mobilizare entuziastă prin- 
tre marii actori ai timpului. Aproape toată 
trupa Nationalului: Constantin Nottara, A- 
ristide Demetriade, Aurel Athanasescu, 
Petre Liciu, lon Brezeanu, Maria Giurgea, 
Maria Filotti, Agepsina Macri, Sonia Clu- 
ceru, lon Manu acceptă gi roluri de figuratie, 
numai să-şi dea concursul pentru «scumpul 
nostru film», cum îl numea Demetriade. 

E iancu Jianu si Haiducii (Horia lgi- 
rosanu — 1929). 

Elanul aducerii în cadru a baladelor popu- 
lare continuă. Serial românesc cu perso- 
naje reale (Jianu), aureolate de legendă şi 
de genul proaspăt descoperit, care e filmul 
epic de aventură. Infruntari vitejesti între 


vă propunem filmul: 


Candidatul» Redford și campania 
electorală în S.U.A. (Candidatul) 


in memoriam 


EE Michel Simon 


Pind in ultimul său an (al optzecilea) a 
jucat, cu acelagi brio, acest actor unic in 
felul lui, care a fost Michel Simon. Era 
original în toate, In primul rind prin fizicul 
său. Un istoriograf italian îl numește: «un 
fizico impossibile»; apoi gura sa, «una 
boca inverosimile», zice același cronicar. 
Vorbele se mortoleau, se mototoleau, se 
amestecau, între pereții informi ai buzelor 
scofilcite, dar nu pentru a se Incurca, ci 
pentru a se potrivi mai bine și pentru a 
compune exact ideea, sentimentul care 
trebuia. Este uluitor să ne gindim că, cu 
acest trup mătăhălos de elefant reumatizat, 
Simon a făcut meseria de boxer, de gimnast, 
de dansator acrobatic, de prestidigitator 
asistent Abia la 30 de ani debutează în 
cinematograf în filmul lui L'Herbier, Fen 
Mathias Pascal și are aproape 40 de ani 
cind repurtează cele trei prime mari succe- 
se, Cäteaua, Boudu scăpat de la inec si 
Sufiete în ceață In cursul acestei iuni, 
cinemateca noastră a mai dat și alte filme 
ale sale, ca de pildă admirabilul său Mefisto- 
Faust din Frumuseţea diavolului a lui 
René Clair, performanță care a obținut 
mareie premiu la Punta del Este. A avut 
onoarea să interpreteze, tot atit de iscusit 
ca şi Gabin, rolul lui Maigret, comisarul lui 
Simenon, în filmul Brelan de agi A turnat 
in peste o sută de filme, Intruchipind ta tel 
de strălucit bunici bonomi gi monştri odiosi. 
O parte din banii adunaţi de el i-a donat 
casei de odihnă a colegilor săi, actori. 
Michel Simon, ca multi alții, a demonstrat 
pe viu că un actor bun e egal de bun şi pe 
scenă gi pe ecran. Cariera lui teatrală a 


buni gi răi. Peisaje poetic filmate. Succes 
nesperat de public. În trei zile, 50000 de 
spectatori. 

E Haiducii 
1970—1971). 

Un scriitor de primă mărime, Eugen Barbu 
e atras într-o suită spectaculoasă, avind 
ca fundal istoria. Peripetii pitorești, caval- 
cadă autohtonă, un haiduc plin de haz, 
Florin Piersic, o Anitá — Marga Barbu — 
de neuitat gi multe intrigi picante, din care 
se detașează un personaj straniu, creat de 
Elisabeta Jar. 

E Dacii (Sergiu Nicolaescu — 1961). 


Temelia edificiului modem al epopeii 
naţionale. De fapt, adevăratul început de 
drum, după Tudor. «Debutantul» Sergiu 
Nicolaescu găsește în scenariul adult sem- 
nat de Titus Popovici, armătura solidă — 
idei, caractere, conflicte, crescendo dra- 
matic — a viitoarei opere. intuiţia sa artis- 
tică îl duce la echilibrul armonios între rea- 
lismul portretelor (Decebal, marele preot) 
si partea ușor fantastă a epocii. Alături de 
colaboratori experimentați (pictorița Hor- 
tensia Georgescu, creatoarea unor costu- 
me în spiritul dar mai ales în acord cu spiri- 
tualitatea epocii, demonstrind, prin detaliul 
ornamental, ideea de permanenţă pe aceste 
locuri; de scenogratul Liviu Popa si com- 
pozitorul Teodor Grigoriu) filmul capătă 
rigoare istorică şi fantezie artistică. Tehnica 
spectacolului e ireproşabilă. Regizorul tre- 
cuse prin școala inginerului de film. 


Candidatul 


(trilogie, Dinu Cocea — 


Le 


Un început de bun augur pentru epopeea națională (Ducii) 


E Puterea și Adevărul (Manole Mar- 


cus — 1971). 

Filmul istoric devine film politic, in inte- 
lesul cel mai actual al cuvintului. Adica 
originală dezbatere de idei, reevaluare ma- 
tură a faptelor ce au marcat istoria mai 
îndepărtată ori mai recentă a ţării. Genul 
istoric capătă gi la noi investiturá filozofica. 
De aici încolo nu se mai pot face evocări 


Urmărind preliminariile desemnării can- 
didatului unuia din partide, pentru alegerile 
prezidenţiale, filmul lui Michael Ritchie 
face o exactă incursiune în sistemul de 
funcționare a vieţii politice americane, in 
epuizanta cursă de a se promova un om, 
adică o imagine, adică o concepţie despre 
viață, aparent cit mai simplă, şi în același 
timp cit mai atrăgătoare pentru toate cate- 
goriile de cetățeni; cit mai ușor de definit 
fie si într-un slogan de trei vorbe si cit mai 
complexă pentru a putea răspunde la toate 
solicitările. Filmul incearcă să analizeze 
mecanismele psihologice și sociologice 
care pun In mișcare această formidabilă 
operaţie «de lansare» politică. Michael Rit- 
chie «reconstituie actualități», la o altă 
scară si cu alt scop, așa după cum Melies 
refăcea cu figuranti In costume o sedinta 
din parlament, care a avut loc cu o zi inainte. 
Dar reportajul și documentarul (ceea ce 
filmul pare tot timpul a fi) sint false. Ele 
nu au obiectivitatea unor înregistrări vi- 
zuale și sonore de ordin mecanic sau 
informaţional. Alergind cu aparatul de fil- 
mat In jurul propriei sale echipe, ca un 
oarecare reporter de televiziune, și punin- 
du-si actorii să refacă gest cu gest tot 
ce fac cei ce sint aflaţi în campanii electo- 
rale şi care sint realmente filmati de tele- 
viziune, cineastul este preocupat de un 


Omagiu unor actori dispăruți 


fost prodigioasă. Elvetian, debutează la 
Geneva în trupa lui Pitoef. Apoi la Paris, 
vom găsi puţine teatre pe care el să nu le fi, 
onorat și fericit cu prezenţa sa. 


M Boris Babocikin 


Un alt mare actor a murit anul acesta 
nu octogenar ca Simon, ci septuagenar: 
Boris Babocikin, creatorul lui Ceapaev, 
filmul celebru al fratilor Vasiliev. Ceapaev 
este un erou de legendá, ba chiar personaj 
istoric: este getul de partizani în războiul 
civil Aventurile lui gi ale tovarăşului său 
Furmanov, aventuri reale, au fost povestite 
în romanul scris de acesta. Cei doi Vasi- 
lievi, care şi ei luptaseră ca partizani, au 
ecranizat acel roman şi împreună cu Babo- 
cikin au căutat pe fogtii lor tovarăși de luptă. 
Cu toţii laolaltă au reconstituit în Ceapaev 
un portret devenit azi antologic. 

Babocikin îşi începe cariera la 23 de ani 
si devine unul din cei mai străluciți actori, 


Un Mefisto de duminică 
in persoana lui Michel Simon 


deopotrivă în teatru și în film. Rolurile sale 

cele mai celebre au fost în Invincibilii,in 
Actrița, în Povestea unui om adevărat 
in Apărarea Taritinului, unde interpretea- 
ză un personaj data aceasta negativ, 
pe spionul Moldavski. 


E William Wellman 


Ca si Simon, moare octogenar si neo- 
bosit, regizorul William Wellman, autorul 
celui mai bun rechizitoriu contra arivismu- 
lui glacial al vedetelor hollywoodiene (S-a 
născut o stea). Filmul a căpătat de două 
ori premiul Oscar gi Cukor însuși i-a făcut 
cinstea unui «remake» cu James Mason 
si Judy Garland, singurul ei mare rol de 
tragedie pe care cu atita dreptate avea să 
şi-l dorească. 

Dar Weliman mai are gi alte merite. A 
fost poreclit «the Hollywoodman» (Omul- 
Hollywood), pentru că toate genurile de 


Ccapaev-Babocikin în scena 
antologicá a pregătirii atacului 


pur gi simplu pe fundal de epocă, nici spec- 
tacole de reconstituire mai mult sau mai 
puţin fidelă, a unor pagini pitorești, ci medi- 
taţii active asupra trecutului. Aplecări crea- 
toare, stimulatoare de sentimente prezente 
si viitoare asupra a ceea ce am fost ieri și 
vom fi mline. Vital centru nervos ce explică 
armonia gi tráinicia constructiei numită 
Patrie Alice MĂNOIU 


element, în aparență mai putin semnifica- 
tiv, dar determinant dintr-o altă perspec- 
tivă: ce se întimplă cu omul din spatele 
candidatului, cu sufletul din spatele chipu- 
lui aceluia căruia îi sint pindite toate misc4- 
rile, toate gesturile, toate zimbetele si 
Incruntärile. Aceluia căruia o echipă pro- 
fesionistă la cel mai înalt nivel îi regizează 
deplasările, li prepară vorbele de duh «spon- 
tane», li cintăreşte fiecare reacţie In ordina- 
toare ale popularității, şi-l dirijează ca pe 
un robot programat cu cartele pertorate. 
Multiplicat în prea multe imagini, repercu- 
tat în prea multe difuzoare, pus mereu sub 
lupa gigantică a opiniei publice, ajutat (mi- 
nuit) de un trust de minţi pricepute în toate 
capitolele propulsării în arena politică, can- 
didatul simte cum el însuși devine mărunt 
si nesemnificativ în fata propriei sale ima- 
gini, cum din subiect, încet-încet, ajunge 
un obiect, prea important pentru a putea 
fi lăsat pe propriile sale mlini, în voia pro- 
priului său destin. Aceasta este meditaţia 
pe care cineastul american o oferă specta- 
torului, dincolo de un alert gi interesant 
film conceput ca un documentar: meditaţia 
şi întrebarea — cum și în ce fel poate un 
om să-și domine o funcţie care este, oricum, 
mai presus de el. 


Dan COMSA 


film le-a abordat cu egal succes. Ba chiar 
pe unul se poate zice că l-a gi creat. Este 
filmul de aviaţie, de lupte aeriene. Filmul 
său Aripi (1928)decide pe patronii califor- 
nieni să se încumete într-un gen nou, filmul 
de aviaţie, In care Wellman va folosi asi ca 
Gary Cooper, Paul Lukas, Barthelmes. Tot 
Weliman inaugurează In 1931, cu James 
Cagney, filmul de gangsteri. Banditii din 
Chicago ai lui Sternberg era aitceva aecit 
Inamicul public al lui Weliman. Alte filme 
devenite clasice li onoreaz4 memoria printre 
care gi acel film rulat recent la noi Its 
a big Country (Tara cea mare). 

n onoarea lui, cinemateca noastră a 
proiectat luna asta filmele Doamna bur- 
lescului (1943, cu Barbara Stanwyck), Po- 
vestea lui G.L Joe (cu Robert Mitchum si 
Burgess Meredith), remake-ul Oameni cu 
aripi (1938, cu Ray Miland gi Frederic Mur- 
tay, Provinciala (cu Janet Gaynor, Ro- 
bert Taylor), Președintele dispărut (cu 
Edward Arnold), Chemarea sălbatică (cu 
Ciark Gable şi Loretta Young.) 


D.I. SUCHIANU 


Gary Cooper in Legiunea străină 
Keau Geste de William Wellman) 


NA 
«Arca» CES 
lui Horia Stefánescu 


Urmáriti aceste scurt-metraje! 


Documentar 


Marturii ale 
trecutului nostru 
milenar 


Cuvint cu invátáturá 


In ciclul dedicat marilor valori ale tre- 
cutului nostru, ne atrage atenţia această 
nouă lucrare originală semnată de Slavo- 
mir Popovici. Ea este prilejuită de sărbă- 
torirea în ţară gi în străinătate, sub egida 
UNESCO, a marelui cărturar care s-a jertfit, 
acum 260 de ani, pentru neamul său, con- 
temporanul lui Brancoveanu si Cantemir — 
Antim Ivireanu. Ca intotdeauna, docu 
mentaristul caută date, mărturii și do- 
cumente autentice, evită locurile comu- 
ne, ne invită la investigaţie, la o intele- 
gere nouă a rolului și destinului acestei 
personalități a spiritualităţii noastre. Sia- 
vomir Popovici sintetizează lapidar valo- 
rile patriotice, sociale și morale din pre- 
dicile mitropolitului, compune o cuvin- 
tare-tip care servește drept comentariu al 
filmului, în timp ce imaginea ne poartă 
acolo unde predicile au fost rostite, 
la ctitoria de pe strada Antim si în alte 
lăcașuri. Aici se păstrează inestimabile 
valori, obiecte de artă, dintre care unele 
sculptate, potrivit legendei, de însuși Ivi- 
reanu — prezentat în comentariul filmului 
drept «creator al elocintei naţionale», «tău- 
ritor de limbă literară», unul dintre «cei mai 
aprigi moralisti ai Ţării Româneşti si ai 
Europei de la inceputul secolului al XVIII- 
lea». 


Regia: Slavomir Popovici. Scenariul: Gabriela 
Ionescu si Slavomir Popovici. Consultanti stiinti- 
tici: Zoe Dumitrescu-Busulenga s: dr. Corina 


Nicolescu. Imaginea: Ion Bisan Redactor: 
Marion Ciobanu. 


de acord? 


Cultura filmului 
documentar 


Invitati de conducerea Studioului «Sa- 
hia» să privim o bună parte din producţia 
anului 1975,ca să decernăm «Cupa de 
cristal», observăm, după trei zile Inde- 
sate de proiecţii, că s-a petrecut o 
mutație In domeniu. E un proces de 
intelectualizare a unei bune părți a 
filmului documentar; un număr relativ 
insemnat de scenarii sint semnate de 
scriitori, de scriitori autentici, nu doar 
numiţi ca atare în actele de stare civilă; 
In contextura unora din filme sint Intre- 
tesute poeme, poeme actuale valoroase, 
nu scoase la intimplare din maldär — 
care e mare; In sfirgit, unele comentarii 
sint elaborate, ba chiar gi rostite cite- 
odatã, de oameni de litere dintre cei mai 
prestigiosi, cunoscuti pentru fervoarea 
cu care alătură paginii de carte, pagina 
de ziar. 

Astfel ca idei, si propozitiuni, gi ver- 
suri, gi meditatii de Tudor Arghezi si 
Nina Cassian, Eugen Barbu şi Marin 
Sorescu, Ecaterina Oproiu şi Ana Blan- 
diana, loan Grigorescu și Constanţa 
Buzea fac să scinteieze focuri nobile în 
mozaicul de imagini, Intimplári, fapte, 


Străvechile vestigii 


de la Valea-Seacă 


lată, sub aparente modeste, un excelent 
documentar istoric în care întilnim acea 
mult dorită imbinare a rigorii ştiinţifice cu 
tantezia creatoare. Filmul este dedicat re- 
centelor săpături arheologice de lingă Bir- 
lad care au dus la descoperirea, In inima 
Moldovei, a unei vaste așezări a Dacilor 
liberi cunoscuți sub numele de Carpi. 
Documentaristii ajung cu reconstituirea 
lor riguroasă pe teritoriul epicii şi dramei 
istorice. Ei demonstrează astfel nu numai 
vitalitatea şi originalitatea vieţii economice 
si obşteşti a strămoşilor noștri din celălalt 
mileniu, dar si evoluția pină în detalii a 
destinului localităţii descoperite. Rezultă, 
de pildă, că atelierele și-au incetat brusc ac- 
tivitatea tocmai într-o primăvară, pentru că 
majoritatea coarnelor de cerb găsite sint 
dintre acelea care provin prin cădere na- 
turală la sfirşitul iernii. 


Regia: Petre Sirin. Scenariul: Vasile Palade si 
Petre Sirin. Consultant științific: ing. Gheorghe 
Diaconu. Imaginea: Dumitru Predeanu. Redac- 
tor: Joana Popescu 


Dobrogea in arta plasticá 


Dobrogea — «punct cardinal al dragostei 
de tari» — a atras pe multi dintre pictorii 
nostri: Luchian, Pallady, Catargi, Steriade, 
Tuculescu, Marius Bunescu, Tonitza, Lu- 


peisaje, portrete ale documentarului ro- 


manesc actual. Scriitorul, publicistul de 
talent n-a fost nici altădată străin de 
acest studio, acum el devine, se pare, 
din oaspete Intimplätor si invitat cu 
condescendentá, prezență familiară şi 
laborioasă. Si e deosebit de plăcut sã 
observi, de pildă, că asa cum poezia 
cultă devine în zilele noastre, într-un chip 
firesc si comunicativ, text de cintec 
popular, difuzat prin mii de glasuri 
tinere și ghitare, ea poate deveni, fără 
adaptări alambicate, direct și franc, 
scenariu de film. 

Cine mai lipsește? Pamfletarul, scrii- 
torul satiric, umoristul, omul care poate 
conferi penetrantá, printr-o frază sar- 
castică, unui test etic sau unei lecţii de 
civism. Am văzut citeva pelicule moro- 
cănoase despre atentatori la sănătatea 
noastră morală, prevaricatori bacteri- 
geni, cărora le lipsea un epigraf corosiv 
de Teodor Mazilu, o volută muscátoare 
desenată de lon Băieșu, un insert co- 
mico-liric iscălit de Al. Mirodan, o 
apostilă prietenos zeflemistă de Radu 


Cosașu... 
probabil, pentru o dată 


Ei rămîn, 
viitoare. 

Oricum, insertia decisă a literaturii 
în filmul documentar și prezența efec- 
tivă a scriitorului fac ca In cristalul cupei 
din acest an cinematografic să se irizeze 
culori noi, întrutotul binefäcätoare pen- 
tru văzul public. 


Valentin SILVESTRU 


cian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Petrașcu 
Ciucurencu... lată înalta justificare a do- 
cumentarului de artă pe care-l semnează 
Eric Nussbaum. 


Regia: Eric Nussbaum. Scenariul: Viore/ Bindea 
si Eric Nussbaum. imaginea: Horia Bolboceanu 


Diatomee- 


bijuteriile naturii 


«Ne-am obișnuit, cind spunem natură, 
să ne gindim la aspectul exterior», observă 
Dona Barta inainte de a porni in această 


rea 


Mitul cunoscut, cu Arca lui Noe, servește 
ca punct de plecare pentru o parabolă 
politică modernă. Este un gen a cărui pre- 
zentä în peisajul tematic al animației noas- 
tre o salutăm. Arca desenată de Horia 
Ştefănescu nu reuşeşte să-și ducă la bun 
sfirsit misiunea salvatoare, pentru că vie- 
tuitoarele adăpostite pe ea se lasă antre- 
nate în conflicte definite astfel într-o in- 
scriptie din pregeneric: «Capriciul, lăco- 
mia gi egoismul se întorc Impotriva acelor 
capricioși, lacomi si egoisti. Totdeauna 
răutatea și-a găsit pedeapsa în ea însăşi». 
Desenul plin de trimiteri acide și întreaga 
artă a unuia dintre cei mai talentaţi autori 
de desene animate pe care îi avem spun 
însă mai mult. Filmul se constituie ca o 
metaforă acuzind cu vervă gi acuitate po- 
litica bunului plac gi a forţei. 


Regia: Horia Stefanescu. Desenele gi imagi- 
nea: Dumitru $tefanescu. Decorurile: Laurențiu 
Sirbu. 


D-ale organigramei 


(Nr. 2-3) 


După Formica, realizată în 4 episoade, 
Matty Aslan transforma încă unul din filmele 
sale de succes în serial. Să ne reamintim: 
organigrama, schema de personal a unei 
intreprinderi e văzută ca o acoladă deasupra 
căreia se află o bilă, iar dedesubt alte 
şase bile. Bilele se mişcă, Isi schimbă cu- 
loarea, se multiplică, devin cilindri, cuburi, 
etc. toate acestea satirizind mimetismul, 
arivismul şi alte vicii cunoscute. Numărul 
de permutări şi transformări geometrice 
fiind limitat, în noile episoade, bilele devin 
autonome, se emancipează ieşind de sub 
acolade, seamănă cu niște farfurii zburătoa- 
re care se ciocnesc între ele, revendicind, 
de pildă, dreptul primului ocupant. Apoi se 
întorc sub acolade si jocul începe să se 
repete, să fie simplu joc. 


Regia, scenariul gi grafica: Matty Aslan. Ima- 
ginea: Constantin Iscrulescu. 


telex Sahia 


Cupa de cristal 


000 Editia din acest an a Concursu- 
lu de calitate al studioului «Sahia» do- 
tat cu Cupa de cristal a fost pusă sub 
semnul cinstirii celei de a 55-a aniver- 
sări a Partidului Comunist Român, in- 
cadrindu-se în pregătirile pentru Con- 
gresul educaţiei politice și culturii so 
cialiste. @@@ Juriul Concursului a fost 
format din acad. Remus Rädulei, D.I 
Suchianu, conf. univ. Mihai Dimitriu, 
prof. univ. Octavian Neamţu, conf. univ. 
Florian Potra, criticii Călin Căliman, Do- 
rian Costin, Valerian Sava, Valen- 
tin Silvestru, Julieta Țintea. 000 
Cupa de cristal pentru filmele documen- 
tare şi ştiinţifice ale anului 1975 a fost 
atribuită ex-aequo filmelor Helsinki '75 
de Pantelie Tutuleasa si Márturii din 
Tara de piatră de Paul Orza. 000 Pre- 
miul pentru cel mai bun film dedicat 
formării şi dezvoltării conştiinţei omu- 
lui nou a revenit documentarului Craio- 
va văzută din car de Titus Mesaros. 
@@@Ailba iulia 2000 a fost distins cu 
Premiul pentru cel mai bun documentar 
despre istoria patriei. 000 Premiul re- 
zervat filmelor de educaţie ştiinţifică a 
fost împărţit între Fluturele de mătase 
de Dona Barta şi Culorile florilor de 


nouă investigare ştiinţifică a structurilor 
intime ale materiei. «Tabăra» din care au- 
toarea pornește acest nou asalt instructiv 
este Delta Dunării, unde descoperă «un 
univers în fiecare strop de apă». Diato- 
meele, considerate în secolul trecut cînd 
animale, cind minerale, iar mai recent cris- 
tale, sint, de fapt, plante microscopice uni- 
celulare, cu o carapace alcătuită din ace- 
lași material ca onixul, opalul sau ametis- 
tul, într-o infinitate invizibilă de forme de- 
corative şi geometrii fantastice. 


Regia gi scenariul: Dona Barta Consultant 
ştiinţific: dr. Mircea Oltean. imaginea: Adrian 
Reiner. Redactor: Sevastian Antonescu 


Parabola 


politică 
modernă 


Dacă în Carnavalul, după Andersen, sau 
in Marea zidire (după «Meşterul Manole»), 
lon Truică ilustra naratiuni, Hidalgo il 
arată pe autor mai ambițios. De data aceas- 
ta, filmul său comentează textul literar. 
Autorul îşi propune, în compania poetului 
Marin Tarangul, să ne transmită «o viziune 
a lui Don Quijotte». Celebrul hidalgo și 
Sancho Pancha sint văzuţi coborind la 
propriu din medalionul lui Cervantes și 
pornind pe un drum fără sfirşit, trecînd 
ciclic peste un pod arcuit — o călătorie mai 
mult în timp decit în spațiu. Vocea foarte 
studiată a actorului Gheorghe Cozorici 
repetă, ca unic comentariu, numele oraşelor 
parcurse, ca amintirea unui trecut glorios, 
dar şi ca o rechemare: Barcelona, Malaga, 
Sevilla, Cordoba, Madrid, Braganza... Film 
de interes cultural si experimental, Hidalgo 
marchează încă un pas pe drumul de la 
plastica (grafica de carte) animată spre 
filmul de animaţie in deplinul înțeles al 
noțiunii. 


Regia, grafica gi decorurile: Jon Truicá. Sce- 
nariul: Marin Tarangul si lon Truică. imaginea: 
Anca Barbu 


Tudorel si Vasilică 


Scurt-metraj din seria În pădurea cea 
stufoasă, Bucureștiul de la un metru 
înălțime, Craiova văzută din car, prin 
care Titus Mesaros încearcă drumurile 
comediei. Cum aceste drumuri nu sint 
prea umblate, documentaristul trecut în 
tabăra filmului de animaţie și-a luat ca to- 
varăș de drum pictura naivă, pictura co- 
piilor, fotografia statică, iar de data aceas 
ta colaborarea unei pictorite, autoare de 
ilustraţii de carte — Liliana Petrutiu. Cu 
toată diferența de mijloace, sursa umoru- 
lui său mai mult sau mai putin contagios 
e mereu aceeași si mereu actuală; dificilul 
proces al urbanizării. 


Regia şi scenariul: Titus Mesaros. Plastic 
si animația: Liliana Petruliu. imaginea: Sie 
Sandu 


Valerian SAVA 


Liliana Petringenaru, iar premiul pentru 
tilmele de educaţie estetică intre H. Ca- 
targi de Mirel Iliesiu si Si trombonul 
face muzică de Titus Mesaros. 000 
La categoria filmelor pentru televiziune 
s-a situat în frunte Rădăcini maramu- 
resene de Mirel Iliesiu, iar dintre filmele 
utilitare, Ce vă spune conștiința dum- 
neavoastrá de Mirel Iliesiu si Turbo- 
agregate UMGB de Al. Rosianu. 000 
Juriul a acordat un Premiu special 
criticului de artă Dan Hăulică pentru 
comentariul compus şi rostit in docu- 
mentarul dedicat pictorului H. Catargi. 
Au primit de asemenea menţiuni filmele 
La porțile gindului de Ladislau Karda 
și Victor Babeș de Olimpia Robu (ca 
«portrete ale unor personalități exem- 
plare») si Muzeul cinematografiei 
române de Al. Gaşpar (pentru cerce- 
tarea istoriei cinematografiei româneşti) 

ntreprinderile cinematografice si 
alte instituţii din judeţele Brăila, Dolj, 
Galaţi și Vilcea au acordat premii şi 
menţiuni, pe baza unor sondaje intre- 
prinse în rindurile publicului spectator, 
filmelor Cineva tine la mine de Paul 
Orza, Datini din bătrîni de lon Visu, 
Transfägäräsanul de Virgil Calotescu, 
Jurnalul Floricai S.de Eugenia Gutu, 
Virugii, acești stranii inamici de Dona 
Barta si Zoltan Terner, Craiova văzută 
din car de Titus Mesaros, Emotiile 
au crescut de Paula Segal si altele. 


INTERIM 


| S 


Scrisoarea lunii 


ER OL TET ET WE OS 
| pectatori, nu fiți numai spectatori! , 


Adolescentii vor filmele virstei lor 


«Tin in primul rind sá vá multumesc pentru cinstea ce mi-ati acordat-o publicind 
acel fragment de scrisoare in care criticam comportamentul unor oameni așa-zis 
civilizati, la cinematograt. (N.R.: Vezi «Cinema» nr. 3/1976, scrisoarea intitulată: 
«De ce nu «o ținută» de cinema ?»). Pe adresa mea au venit multe scrisori în care 
tineri de virsta mea sau mai mari erau de acord cu rîndurile mele şi cu adoptarea unei 
ținute de cinema. Vă mulțumesc încă o dată. Acum aș vrea însă să vă mai retin 
atenţia cu un alt «fenomen» care pe mine, ca să spun asa, mă roade de mult timp. 
Nu pot să înțeleg de ce majoritatea regizorilor noștri fug de virsta noastră, a adoles- 
centilor. Prea puţini au curajul să facă si despre noi, «cei de neînțeles», cum spun 
unii — un film, un film frumos în care să ne regăsim, noi, cu problemele noastre, 
noi cei care am vrea să facem o lume mai bună si oamenii mai sensibili, noi cei care 
vom popula poate alte planete... V-aţi întrebat vreodată, stimati regizori, ce simte 
un tinăr cind päseste prima oară în viata, cind se vede pentru prima oară pus in 
fata unor întrebări la care el si numai el trebuie să găsească un răspuns? La 16 
ani începi să-ţi pui întrebări despre tine. Cine sint eu? Ce vreau eu? Ce pot sá fac 
si voi face pentru societate? De ce uneori părinţii mei gindesc într-un fel si eu în 
altul? Ce e cu neliniştea aceasta care nu-mi dă pace? Caut ceva — dar ce caut? 
Si cind am să găsesc? Si-atitea si-atitea întrebări la care uneori găsim răspuns, la 
care alteori aşteptăm să ne răspundă societatea, la care primim uneori răspunsuri 
eronate și poate de aceea unii o iau pe un drum greșit. În inima noastră la această 
virstă se clädeste un castel. Un castel frumos care se numeşte personalitate, ca- 
racter. Oare v-aţi gindit vreodată, stimati regizori, că ati putea urmări nu numai cu 
ochiul profesioniştilor de cinema, construirea plină de migală a acestui castel? 
Oare v-aţi intrebat vreodată cum o simplă lovitură poate präbusi castelul acesta 
atit de gingas? Dar oare nu puteţi să urmăriţi ce cauze duc nu o dată la prăbușirea 
lui? Ati urmărit vreodată ochii unei fete indrágostite? Dar reacția părinţilor? Dar 
aceea a pedagogilor?... Avem in ţară regizori foarte buni și foarte talentaţi. Care 
dintre ei se va încumeta să nu mai fie doar «regizor», ci să facă un film de mare 
omenie despre noi? Poate că aceste fraze or să vi se pară stereotipe și o să vă plic- 
tisiti citindu-le, dar să știți că ele au fost scrise din inimă, din inima mea de adoles- 
centă» (Stela lorga, Bd. Republicii nr. 18, bloc E, ap. 4 — Galaţi) 


Filmul românesc 


O «Am așteptat indelung filmul lui An- 
drei Blaier, l-am așteptat Intr-atit incit era 
imposibil să nu mă dezamăgească, pe 
ici, pe colo. Important este însă faptul că 
nu m-a dezamăgit în punctele esențiale, 
mă refer la spiritul cărții lui Zaharia Stancu 
si, în legătură cu acestea, la cele doua per 
sonaje principale: Diplomatul şi Darie, ca 
şi ta interpreții lor, uimitorul Dinica și 
neașteptatul Oseciuc. Spun «uimitorul Di- 
nică», pentru că de fiecare dată cind Il 
văd jucind, desi sint conştientă de valoarea 
acestui mare actor, rămin uimită în fața 
măiestriei cu care reliefează nuanțele unui 
personaj ce pare a nu avea decit o nuanță 
— aceea a negrului de antracit Spun «ne- 
așteptatul Gabriel Oseciuc», pentru că 
telul de a fi al celor două personaje pe care 
le-a interpretat pină acum este, la prima 
vedere, surprinzător. Surprinzător doar in 
aparenţă, căci atit Victor din Zidul cit 
si Darie din «Cenușa...» sint ființe ce-și 
apără, luptind din greu, reduta unui suflet 
incredibil de pur. Şi aici vine Oseciuc să 

ompleteze un loc aproape gol m cine- 

‚atografia noastră, locul adolescentului 
perpetuu visător, dar nu lunatic, rázvrátitul 
drept pină la cruzime, tepos ca un arici, 
dar de o rară gingásie interioară. Într-un 
cuvint, adolescentul în care ar trebui să 
ne regăsim noi, cei de 18 ani, şi nu numai 
noi. Filmul m-a dezamăgit însă printr-un 
anume conventionalism şi este de mirare 
cum în același film pot apare imagini de 
frumuseţea crudă a întinderii imense de 
grohotis, In care personajele par a fi aproape 
strivite gi o imagine atit de neconvingátoare 
ca aceea a reprimării răscoalei din sat: 
țăranii aceia puşi la zidul primăriei sint atit 
de ferchesi de parcă s-ar fi pregătit anume 
pentru acest eveniment. (La fel gi copilul 
Darie, de pe atunci). S-ar putea argumenta 
în sprijinul imaginii că este vorba de acea 
Ingáduintá a amintirilor față de faptele 
aduse la lumină, dar nu este cazul în ceea 
ce-l priveşte pe Darie. (Să nu uiţi Darie). 
O menţiune specială merită genericul, ori- 
ginal si revelator pentru atmosfera filmu- 
lui. De altfel majoritatea filmelor romá- 
nești excelează la acest capitol al genericu- 
lui (Zidul, Patima, Cursa)». (Cristina 
Salup, Constanța) 


@ «Am plecat din sală ametitá de tericire. 
«Prin cenușa imperiului» m-a fascinat. 
M-a fascinat pentru că era acolo un Gheor- 
ghe Dinică de zile mari, un Dinică aşa cum 
ştie să fie de-o vreme încoace, un actor 
cu A mare. Am îndrăgit acest film pentru 
că mai era gi un Gabriel Oseciuc. Un Ga- 
briel Oseciuc care, deși tinár, e foarte ta- 
lentat și știe să nu se lase o clipă umbrit de 
marea personalitate a partenerului său. 
Văd în acest tinăr, cu ochi albaștri și visă- 
tori, o mare speranţă a schimbului de mline 
în cinematografia noastră... Pentru toate 
acestea și multe altele, sub imperiul emo- 
tiei, nu pot spune decit «vă mulțumesc 


Andrei Blaier pentru acest film». (Mariana 
Partenie, str. Independenței nr. 20, Galaţi). 

O «Exceptionalä este muzica, ca și in- 
terpretarea în care Gabriel Oseciuc strălu- 
cește. Un film de mare reușită: cinste și 
laudă tuturor care au contribuit la succesul 
lui. Dacă va fi bine dirijat, Oseciuc va 
deveni o valoare a cinematografiei noastre, 
unul din acei actori capabili să redea cu 
dramatism suferința şi dirzenia de a fi si 
de a rămine om». (loan Sindelar, Calea 
Armatei Rosii nr. 180 — Arad). 


O «Vă jur că în tata mea, în timpul filmu- 
lui, pe ecran trăia însuşi Darie și nu actorul 
Gabriel Oseciuci». (Gheorghe lonescu, 
sir. Lirei nr. 18, Brasov). 


e «...Drumul, cu toate intimplárile lui, 
nu argumentează suficient viitoarea deve- 
nire a lui Darie. Trecerea de la pofta teri- 
bilistă, dar sinceră, de călătorie, la dorul 
nemărginit de casă, este prea bruscă, prea 
puţin justificată de acţiune... Acest film 
cere o continuare. Un răspuns la drumul 
prea tern, nici măcar foarte turistic, parcurs 
de Darie. Cere o continuare mai fermă. mai 
concentrată. Pentru ca unn spectatori să nu 
mai exclame, singularizind: «Merită să-l vezi 
pentru Dinică!». Pentru ca unii spectatori sá 
nu mai hohotească grosolan la poantele 
lingvistice (inerente In context) emise de 
personajul vagabond și escroc. Pentru ca 
publicul să meargă la film din interes tata 
de istorie şi faţă de evoluția umană pe 
coordonate istorice». (Aurora Inoan, sir 
Valeriu Branişte 56, Bucuresti) 


“Dincolo de nod» 


O «Daca am considera tilmul doar o 
ecranizare a «Marei», ar Insemna sá cre- 
dem că reușita nu rezidă In originalitatea 
unui scenarist și în arta regizorului, ci 
numai în arta unui mare romancier. Dar 
Dincolo de pod este mult mai mult decit 
o ecranizare... Mara lui Mircea Veroiu nu 
pierde nimic esenţial din Mara lui Slavici, 
dimpotrivă, capătă un substrat psihic solid, 
de o forță netraductibilă în cuvinte... Arta 
regizorală a lui Veroiu este incontestabilă, 


inimitabilă. Filmul său se plasează, după 
părerea mea, la stacheta cea mai ınaltä 
a exigenţelor noastre» (Marina Popescu, 
str. Ciurea nr. 9 — Bucuresti). 

@ «Veroiu caută intotdeauna soluţia plas- 
tică pentru a construi din aproape în aproa- 
pe un sentiment... Prezentul filmului său 
este atit de încărcat de trecut, incit s-a pre- 
făcut în -stampă, în document de istorie, 
Intepenit într-o ramă de tablou. Cinemato- 
grafic, Veroiu exprimă această idee prin 
fondu-urile abundente și prin cel final, în 
care închide în figura Sidei, ideea neputin- 
tei, a zădărniciei, ca un suprem gest de 
renunțare, de ieșire dintr-un joc care nu 
mai poate fi jucat. Departe de a fi în primul 
rind un portret al Marei, filmul este o «felie» 
din viata celor de «dincolo de pod», o 
imagine esentializata, atit uman cit si filo- 
zofic, a unui sat din Transilvania. Totul se 
inlântuie într-o atmosferă de dureroasă dis- 
perare — un fel de presentiment baladesc, 
punctat de mari tăceri In care totul se mișcă 
fără a se mişca...» (Mihaela Sláveanu, 
str. Nicopole 16, Braşov). 


N.R.: Trei corespondenli din trei puncte 
diferite ale țării — Colea Rusu din Vaslui, 
Doru Balan din comuna Bálesti, jud. Gorj 
si Gheorghe Dinovici, din Chesinti, jud. 
Arad — trimitindu-ne aprecierile lor foarte 
elogioase la adresa filmului lui Veroiu — 
isi manifestă totodată nemulțumirea fala de 
felul cum această realizare de calitate a fost 
programată in oraşele Vaslui, Tg. Jiu si Arad, 
fiind sacrificată repede pentru a face loc 
pe ecran unor producții mult mai putin valo- 
roase, dar si mult mai «comerciale». Socotim 
că sesizările corespondentilor nostri merita 
a fi reținute de forurile judetene care asigură 
politica repertoriului cinematografic. 


Filmul străin 


@ «Nu ştiu dacă nu cumva cu felul meu 
elegiac de a elogia arta cinematogratica 
a inaintagilor, nu voi cădea în dizgratia 
unora. Dar o spun cu toată sinceritatea că 
atunci cînd Chaplin s-a dus la estetician 
să-și recapete adevăratul chip, ochii mi 
s-au umezit de lacrimi. De ce? Oricine o 
poate ghici dacă a străbătut filmele lui, 
dacă a cunoscut cit de cit viata si munca 
acestor titani numiti Chaplin, Griffith, Bus- 
ter Keaton, René Clair. Un rege la New 
York m-a impresionat fantastic de mult 
nu doar ca opera in sine, ci prin efervescen- 
ta omului Chaplin...» (Colea Rusu, str. 
Dobrogeanu-Gherea, bloc UJCC — Vaslui) 


Omagiu tus Visconti 


O «in ziua in care vă scriu se implinesc 
două săptămini si două zile de la moartea 
lui Visconti. Este poate, pentru cinemato- 
grafie, cea mai mare pierdere a acestui 
deceniu. Geniul lui Visconti s-a numit, 
«cantitatea de viaţă». Oricind, Ghepardul 
este aproape de noi chiar dacă acţiunea 
se petrece cu mai mult de o sută de ani 
în urmă. Pină în ultima clipă a fost un 
antifascist inflexibil. Acum, cind a dispa- 
rut, de la el ne-a rămas prezenţa citorva 
capodopere. Am vrea mult să vedem aceste 
filme la televiziune sau pe marele ecran.» 
(Ovidiu Costiug, sir. Alexandru ce! Bun 14 
— Suceava) 


N.R.: Credem cá merită să amintim cá 
emisiunea «File de dictionar» Ingrijitá de 
Dan Predoiu, la televiziune, ne-a prezentat 
un bun portret Visconti, imediat după moar- 
lea cineastului. Am reținut de asemenea 
obiectia dvs. la filmul Cursa, atunci cind vá 
declarați de acord cu acel cititor care a susti- 
nut că filmul lui Danieluc «nu-i ca la volan». 


In sfirsit, vă asigurăm că multe din prefe- 
rintele dvs. cinematografice sint si ale noas- 
tre. 


Cronica telegenica 


O propunere de reluare 


e «Acum, cind am văzut că si alte seriale 
au tost reluate, în frunte cu acest excelent 
Forsyte Saga, cred că ar îi binevenită și 
o reprogramare a Planetei gigantilor. 
Cred că nu sint singura care a îndrăgit 
foarte mult pe acei membri ai curajoasei 
expediţii. Poate că mai sint multi alti tineri 
în ţară care așteaptă să-i revadă pe eroii 
acestui serial cit se poate de educativ.» 
Ar y Pátrutescu, Tiglina 1, bloc D-4, 

alati) 


Elogiu «Virstelor peliculei» 


@ «Poate că nu mă hotăram să vă scriu, 
dacă nu aș fi urmărit emisiunea «Virstele 
peliculei» din 10 aprilie 1976. Au fost inte- 
resante fragmentele din filmele lui Grif- 
fith. Ceea ce m-a emoționat însă a fost 
Drumul spre Est, și mai ales condiţiile 
în care a fost realizat. Intreaga echipă de 
filmare a muncit absolut eroic pentru a 
crea o operă verosimilă. «Noi nu o făceam 
pentru bani» — declara Lilian Gish. Ei nu 
s-au mulțumit cu un viscol în studio și cu 
sloiuri artificiale. Ceea ce au realizat ei, 
cu riscuri şi cu sacrificii, se cheamă o artă 
adevărată. Pasiunea pentru profesiune a 
femeii aceleia care cu prețul sănătăţii stă- 
tea ore gi zile în sir pe o bucată de gheaţă 
plutitoare, poate fi un exemplu pentru 
Cineagtii timpului nostru. Sau artiștii de 
acum cinci decenii sint consideraţi azi 
«nebuni» în dăruirea lor?» (Lucia Vin- 
tila, str. LC. Drăgusanu nr. 5 — Sibiu) 


@ «Rareori am văzut pe un chip implinin- 
du-se atita nostalgică tandrete, atita ne- 
putință de a te desprinde de dragoste, de 
o dragoste ce-ţi este hărăzită impotriva 
voinţei tale, ca pe chipul Duniei din Diri- 
gintele de poștă, transmis într-o vineri 
pe programul 1. De multe ori am asistat la 
love story-uri pe ecrane si pe pămint — 
unele patetice, altele violente, altele neorea- 
liste sau melodramatice. Rareori ni s-a 
infätisat Insă o poveste de dragoste atit 
de brutală, dar atit de puţin violentă, mai 
plină de dor, dar mai puţin patetică, mai 
idealizată dar nu mai puţin realistă, ca în 
această bijuterie de ecranizare a lui Pus- 
kin...» (Alex. Marcovici, Bd. /lie Pintilie 
nr. 37 — Bucureşti) 


N.R.: /ntreaga dvs. cronică este de o 
remarcabilă finețe si vă cerem In mod deo- 
sebit scuze că — din lipsă de spațiu — n-am 
publicat decit un fragment din ea. Am fa- 
cut-o totuşi nu numai pentru dvs., ci pen- 
tru a sugera reluarea acestui film care a 
entuziasmat, după cite stim, mulți tele- 
spectatori. 


In două vorbe 


Stefan Plăcintă (str. Vasile Alecsandri 
nr. 8, Suceava). Nu ne-ati răpit deloc timpul 
cu extrem de consistenta dvs. scrisoare 
care cuprinde multe idei valoroase, demne 
de tot respectul, nici de cum plictisitoare. 
Dar oricitá dreptate ati avea In multe as- 
pecte, nu vedem de ce ne-am angaja In a 
contraria normala diversitate de păreri a 
publicului gi a criticilor în jurul filmelor 
noastre. Vă rugăm să ne mai scrieți. Vă 
aşteptăm cu sincer interes. 

loan Viman (Ocna Dejului).Poezia dvs. 
intitulată «Unor vedete de cinema tulbu- 
rătoare», încheiată cu această strofă, cre- 
dem noi edificatoare: «Si dacă cineva ar 
găsi cu cale/Sá-gi compare soția, logodni- 
ca sau prietena sa/cu voi, splendori ale 
lumii materiale/Amarnică resemnare l-ar 
aştepta» — este chiar mai slabă decit 
strofa finală. 


cinema 
Anul XIV (161) 


Bucuresti 


mai —1976 


f 


Redactor sef 


Ecaterina Oproiu 


Coperta | 


Primăvară cinematografică 
bucureșteană: 
Ștefan cel Mare — Vaslui 1475, 
Cantemir, 

Pe aici nu se trece, 
Mihai Viteazul, 
Puterea și Adevărul, 

Zile fierbinți, 

Mere roșii 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, Bucuresti 
Exemplarul 5 lei 41017 


Cititorii din străinătate se pot abona prin 
ILEXIM — serviciul export-import presă — 
Calea Griviței nr. 64-66, P.O.B. 2001. telex 
011226 — București. 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


E 


Prezentarea graficá: 
loana Moise 


Tiparul execulal la 
Combinatul poligr atic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


paid) 


¡LAT E 
FS Ss 


eu 


nr. 6 


Anul XIV (162) 


Revistá a Consiliului 
Culturii si Educatiei Socialiste 
Bucuresti tunie 1976 


x 
«Y 
? 
. 
t 
4 
+ 


m 


q 
Urn... i. ~~ 
yee eee oe 


os” 


educatiei politice 
si culturii socialiste: 
o tribuná a constiintei 
revolutionare 


2 
Imperativul epocii: 
Filme revolutionare. 

Filme educative. 
Filme emotionante. 


Filmul ca act politic 
Masa rotunda 
la Cabinetul de partid 
al Municipiului Bucuresti, 
organizata in colaborare 
cu revista «Cinema» 


Congresul educaţiei politice si culturii socialiste: 
o tribună a conştiinţei revoluționare 


Filme revoluționare. 


Filme educative. Filme emotionante. 
Filmele epocii noastre! 


Creatorii si spectatorii de film din România socialista, cei care intra 
de 185 milioane de ori pe an in sálile de cinematograf, marcind 45 milioane 
de prezenţe la filmele din producția națională, înseamnă, laolaltă, întreaga 
populaţie activă a țării. lată de ce semnificaţiile pe care le are Congresul 
educației politice și culturii socialiste, sentimentul nostru de deplină 
adeziune și angajare, inspirat de fundamentala expunere a președintelui 
Nicolae Ceauşescu, depășesc cu mult cadrul unei profesiuni. În acest sens, 
mărturiile pe care le aduc în aceste pagini regizorii, scenariștii, actorii şi 
creatorii de film atestă că marele eveniment trăit de întreaga noastră 
națiune, la acest început de vară, a fost o adevărată sărbătoare în haine 
de lucru a spiritualității românești, luminată de Programul Partidului 
Comunist Român. Congresul marchează astfel pentru noi toţi liniile di- 
rectoare ale unei arte autentice și durabile, puse în slujba modelării omu- 
lui nou, a afirmării libere, strălucite, a României socialiste, într-o lume 


mai bună și mai dreaptă. 


Mihnea Gheorghiu: 
Cineastii şi-au luat 
misiunea de a înțelege, 


aprofunda și transmite 
mai strălucitor ideologia 
socialismului românesc 


Noţiunea aceasta, de «cale», a intrat în 
terminologia dialecticii marxiste mai recent, 
încărcată de un conținut ce presupune 
extinderea creatoare a gindirii și a practicii 
social-politice într-o sferă de mai largă 
respirație. Calea deschisă de recentul Con- 
gres al inteligenţei și talentului românesc 
a oferit și cinematografiei oportunitatea 
unei afirmări proprii, teoretice şi concrete, 
in arta cu cea mai aglomerată «opinie pu- 
blică» si cu cea mai acută transcendenta 
asupra acesteia. 

Relaţia cu psihologia spectatorului co- 
lectiv şi cu «calea» comportamentului aces- 
tuia, condiționat de spectacolul cinemato- 
grafic, ne preocupă acum, din punct de 
vedere social-politic, infinit mai mult decit 
într-o perioadă în care impactul ecranului 
cu educația se consuma în planul amuza- 
mentului. 

Eu cred că, odată cu adoptarea rezoluţiei 
si planului de măsuri al «Sectiunii pentru 
producția cinematogratică și difuzarea fil- 
mului», cineastii și-au luat și misiunea de a 


«vedea idei» (cum zicea Camil Petrescu), 


adică de a înțelege, aprofunda si transmite 
ideologia noastra socialistă intr-un spirit 
mai responsabil istoriceste și intr-un stil 
de muncă In care eticul si esteticul să se 
infráteascá pe deplin. 


lon Popescu Gopo: 


Filmele noastre 
cele mai bune sînt dovada 


concretă a contribuției 
cinematografiei la opera 
de educaţie civică 


A intrat in constiinta noastră, ca un eveni- 
ment fără precedent, Congresul acestei 
primăveri. Magistrala expunere a tovarășu- 
lui Nicolae Ceauşescu este pentru noi 
un Indreptar generos si permanent. 

Reafirmind adeziunea noastr4, a cineasti- 
lor, la politica Partidului Comunist Roman, 
am subinteles implicarea constientã a fie- 


2 


cáruia dintre noi — si a obstei noastre 
in ansamblul ei — în îndeplinirea politicii 
partidului. Am subinteles hotărirea noastră 
— în calitate de comuniști, de cetățeni ai 
României socialiste — de a contribui, cu 
mijloacele artei noastre, la efortul întregii 
naţiuni de a transpune în viață minunatele 
principii si prevederi cuprinse în Programul 
adoptat de Congresul al XI-lea al Partidului. 

Slujitorii filmului românesc, alături de 
creatorii din celelalte domenii ale artei, 
Isi înțeleg cu o tot mai deplină maturitate 
menirea, Inaltele Indatoriri fată de popor, 
fată de patria noastră, față de prezentul 
si faţă de viitorul ei. Mărturie stau filmele 
noastre, cele mai bune dintre ele, mărturie 
stă orientarea generală a producţiei de 
filme spre obiectivele artistice și social- 
educative majore ce decurg din Programul 
partidului, din generoasele indicaţii for- 
mulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu 
în cadrul întiinirilor avute cu creatorii din 
cinematografie, cu Consiliul de conducere 
al Asociatiei cineastilor. 

Ştim că mai avem multe de tăcut pentru a 
răspunde în mod plenar sarcinilor esenţiale 
ale dezvoltării cinematografiei naţionale. 
Am depășit demult și definitiv perioada în 
care discutam despre problemele artei noas- 
tre într-o atmosferă cäldutä, îmbibată cu 
apă de trandafiri. Exigenta si principialitatea 
comunistă nu presupun insă citusi de 
puțin ignorarea succeselor autentice, a 
progreselor reale. În acest spirit mă opresc 
pe scurt asupra citorva aspecte semnifi- 
cative pentru drumul parcurs de filmul roma- 
nesc în intervalul care a trecut de la istorica 
plenară a Comitetului Central din noiembrie 
1971, plenară care a adoptat programul 
ideologic al partidului nostru. 

Înainte de toate trebuie menţionat cá,la 
indicatia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, 
producţia cinematografică a cunoscut în 
acest interval un însemnat spor cantitativ. 
Au fost puse, de asemenea, bazele produc- 
tiei de filme pentru televiziune. Sarcina 
noastră nu a fost însă doar aceea de a realiza 
filme mai multe, ci în primul rind — de a 
realiza filme mai bune; de a pune mai preg- 
nant în valoare potenţialul uman și material 
al cinematografiei, în opere cu o reală 
fortá de iradiere In conștiințe. Cu alte 
cuvinte, de a face să crească substantial 
aportul artei noastre la procesul de formare 
a omului nou, înarmat cu o înaltă conștiință, 
la afirmarea principiilor eticii și echităţii 
socialiste, la educarea maselor — și mai 
ales a tinerei generaţii — în spiritul nobile- 
lor tradiții patriotice, revoluționare ale po- 
porului român. 

Caracterul mobilizator al acestor obiec- 
tive și-a găsit reflectarea cea mai directă 
în modul responsabil în care cineaștii din 
toate generațiile s-au angajat In efortul 
colectiv de maturizare a cinematografiei 
nationale. Vechi deziderate au devenit, Intr- 
un timp relativ scurt, realități promițătoare 


sau chiar certitudini ale filmului românesc. 
Au fost obținute succese certe în investi- 
garea artistică a realității socialiste, în 
abordarea unei problematici umane și so- 
ciale de larg interes. Diversificării tematice 
si de genuri i-a corespuns — de multe ori — 
un ciștig în planul semnificatiilor, al forței 
si actualitátil ideilor, al autenticității con- 
flictelor și personajelor prezentate pe ecran. 
Evocarea luptei eroice a comuniștilor în 
anii ilegalitatii a făcut obiectul unor filme 
remarcabile, convingătoare. Enumerind reu- 
sitele, mi se pare necesar să insist In mod 
deosebit asupra acelor creaţii care s-áu 
înscris, cu un relief aparte, în cadrul Epopeii 
cinematografice naţionale — filme consa- 
crate unor personalități sau momente capi- 
tale ale trecutului nostru, evocări realizate 
în spiritul respectării adevărului istoric,dar 
propunindu-si să interpreteze istoria din- 
tr-o perspectivă contemporană, să reliefeze 
idei cu profundă rezonanţă in conștiința 
poporului român. 

Au existat desigur și inegalităţi, și ne- 
reușite — pelicule în care idei interesante 
au fost tratate neconvingător — după cum 
au existat și producții bazate pe scenarii 
mai mult sau mai putin improvizate, cu un 
conținut perileric, inconsistente din punctul 
de vedere al ideilor, al mesajului lor. 

Exprim acum și aici hotárirea cineastilor 
de a ridica filmul românesc pe o treaptă 
calitativ superioară, presupunind concen- 
trarea eforturilor tuturor factorilor de creație 
și de decizie din complexul angrenaj al 
producției cinematografice. Abordarea mai 
profundă a istoriei, reliefarea artistică a 
adevărurilor ei fundamentale, asigurarea 
înaltului conţinut politic si filozofic al fil- 
melor Epopeli nationale. Si nu numai epo- 
peea istorică, dar gi epopeea contemporană, 
transfigurarea artistică vie gi convingătoare 
a eroismului constructorilor României so- 
cialiste presupune adincirea climatului de 
emulatie și de colaborare creatoare. Numai 
în acest fel vom putea face să crească 
investiția de idei, de talent, de inteligență 
profesională în filmele pe care le realizäm, 
coeficientul de îndrăzneală creatoare si de 
autenticitate al producţiilor cinematogra- 
fiei nationale. 


Sergiu Nicolaescu: 


Doresc ca fiecare film 
pe care-l voi face 


sa fie 
o cărămidă la opera 
de edificare a omului nou 


Recentul nostru Congres, primul nostru 
congres dedicat educatiei si culturii socia- 
liste,a situat la înălțimea pe care o merită 
douá idei de semnificatie covirsitoare: de- 
mocratia culturii $i raportul de conditionare 
între muncă și viață. Nu vreau acum să emit 
teorii, vreau să spun că socotesc că e 
momentul concretului, al faptelor, al ace- 
lor fapte după care — cum s-a spus atit de 
răspicat — se cintáreste omul. 

Aceasta mă determină să spun si să scriu: 
fiecare film pe care Il voi face de aici inainte, 
doresc să fie o cărămidă la opera de edifi- 
care a omului nou, a tinerelor generații, 
de azi și de mline. Şi totodată, citindu-l pe 
marele istoric și patriot Nicolae lorga 
«Să aduc eroilor neamului darul muncii 
noastre de azi, cinstite gi folositoare. Cac: 
pe aceste două temelii se sprijină urmărirea 
trainică a unui neam: amintirea totdeauna 
vie a trecutului gi conștiința datoriei impli- 
nite de toți, azi și în fiecare clipă». 

Aş vrea să pot fi judecat prin fapte (prin 
fapte de artă) cu care să mă mindresc. 
În primul rind însă vreau ca în numele 
creatorilor şi criticilor comuniști din Aso- 
ciatia cineagtilor să exprim încă o dată, cu 


Insufletire, devotamentul nostru total fata 
de politica internă şi externă a partidului, 
adeziunea față de hotărtrile Congresului, 
hotărirea de a transpune, în sarcinile ce 
ne revin, recunostinta pentru îndrumările 
prețioase care vor asigura filmului româ- 
nesc ridicarea pe noi trepte calitative, min- 
dria că putem servi cu arta noastră idealu- 
es nobile ale unui popor stápin pe destinul 
său. 

Şi acum, urmind exemplul secretarului 
general, să trecem la fapte. 


Draga Olteanu: 
Arta românească 
își poate aduce 


contribuția 
la marea artă universală 


Gindirea ţării, la sfat. 7,30 dimineaţa. 
Valuri de oameni se revarsă prin toate 
ușile larg deschise. Valuri vii freamătă, 
unduiesc ca nişte lanuri de griu în bătaia 
reflectoarelor. Din unghiul meu văd o mare 
de capete, un murmur ce crește tot mai 
puternic, pină explodează într-un tunet de 
aplauze. 'Ca un singur om, armata spiritului 
ovationeazä. Resimt încă emoția acelor zile 
de neuitat, am s-o resimt toată viata, dintr- 
un asemenea eveniment te adăpi continuu, 
izvor al gindului unit cu sufletul într-o 
singură grijă. Grija pentru formarea viitoa- 
relor generații, pentru omul nou de azi și de 
miine. Port si eu grija generaţiei de miine. 
As vrea să putem sădi In ea tot ce e mai 
Indikator, pentru ca acești tineri ce cresc In 
condițiile de azi să-și găsească și în artă 
un model, un ideal de cinste și de frumos. 

O solidaritate de breaslă mă încearcă. 
Fac parte dintr-o armată a culturii, a științei 
sufletului. Aș dori ca tot ce sint și tot ce pot 
să dărui acestui scop generos: educarea 
omului, 

Sint sigură că cinematogratia noastră 
işi va descoperi calea ei proprie, mai efi- 
cientă ca pină acum. L-am citat, în cuvin- 
tul meu la Congres, pe Topârceanu, cu 
convingerea lui că arta românească Isi 
poate aduce contribuţia la marea artă uni- 
versalä. Am găsit aceeasi credinţă la un alt 
apostol al gindului românesc, la Rebreanu. 
Permiteti-mi să inchei cu spusele sale: 

«...Ceea ce n-am putut si nu vom putea 
face în domeniul tehnic al cinematografiei 
(zicea el în 1930, n.m.), ne rămine mereu 
accesibil pe terenul artistic. Partea tehnică 
se poate însuși, precum si partea materială 
se poate lua gata. Acestea sint elementele 
exterioare ale problemei cinematografice 
pe care se grefează spiritul specific. Spiritul 
românesc ar avea o largă posibilitate de 
manifestare de Indatá ce elementele aces- 
tea s-ar înfățișa într-o formă demnă». 

Demnitate, iată ce ne-a dat Congresul 
partidului nouă, tuturor slujitorilor acestei 
arte. 


Silvia Popovici: 
Congresul a reînnoit 
dialogul creator-public. 


Acest dialog îl obligă 
pe fiecare artist să fie 
un cetățean exemplar 


Ca delegat la primul Congres al educației 
politice gi culturii am avut mai întii un senti- 
ment de profundă mindrie, pentru că sint 
contemporan al acestui timp, al acestei 


«Avem nevoie 
de o literatura 
Si o arta 
care 
sá redea 
cit mai colorat 
si cit mai divers 
din punct 
de vedere 
artistic 
realitatea 
contemporaná, 
viata constructorilor 
socialismului, 
succesele 
si bucuriile lor, 
greutatile 
si lipsurile existente, 
mentalititile inapoiate 
si viciile condamnabile 
ale unor oameni. 
Sintem revolutionari 
si nu dorim 
opere 
care s4 infrumuseteze 
realitatea, 
sá prezinte 
viața 
în culori trandafirii; 
nu avem nevoie 
de 
dulcegării artistice.» 


Nicolae 
CEAUȘESCU 


generaţii care prin munca modestă şi dirză 
aşează o cărămidă trainică la edificiul noii 
lumi, al noii culturi socialiste pe pămintul 
românesc. Acum, la încheierea lucrărilor, 
după ce am ascultat cuvintul secretarului 
general al partidului, tovarășul Nicolae 
“eaugescu, am conştiinţa revitalizárii în- 
-egii noastre vieţi artistice. Mă simt soli- 
dară cu toți fäuritorii de frumos de a ne 
consacra talentul insusirii spirituale si al 
formării conștiinței înaintate a omului aces- 
tui timp. Eu cred in forta si importanța 
artei pe care o slujim, în ridicarea gradului 
de cultură si de civilizaţie, în înnobilarea 
morală a fiecărui cetăţean al acestei tari. 
Noi, artiştii scenei și ecranului — ca şi cei 
ce creează pe alte tărimuri artistice — 
avem datoria să ducem mai departe, prin 
arta noastră, ceea ce am moştenit de la 
Inaintasii noştri și totodată educaţia In- 
cepută de părinţi și continuată de educa- 
tori si de profesori în școli gi în universități. 
Limbajul artei este limbajul sufletelor. Ca el 
să poată deveni cu adevărat un modelator 
al congtiintelor, trebuie minuit cu multă 
grijă, atenție, strădanie. El cere de asemeni 
multă, foarte multă muncă și devotament. 

Avem un public foarte bun, citeodatä 
prea bun gi nu avem dreptul să abuzăm de 
încrederea lui. Niciunuia dintre noi nu-i 
poate fi indiferent ce exemplu dă prin arta sa. 
M-am străduit întotdeauna ca din fiecare 
rol interpretat să creez un model, un ghid de 
comportament etic şi moral. Desigur, fie- 
care dintre noi are obligația să-și res te 
propriul stil, propria sa personalitate. 
Cred că printr-o diversitate tematică, 
de subiecte gi de stiluri, operele de artă pot 
exprima fiecare In parte o latură fundamen- 
tală a vieţii noastre de azi. De aceea avem 
cu toţii obligația sá promovăm adevăratele 
valori artistice nationale, precum si pe cele 
din patrimoniul culturii universale. 

Cred că nimeni nu are dreptul să treacă 
indiferent pe lingă fenomenele vieții, fie ele 
mari sau mărunte, iar arta, prin limbajul ei 


de ð 


specific, poate lupta Impotriva acestei indi- 
ferente. Spun acest lucru, pentru cá partici- 
parea la acest Congres a celor ce creeazá 
cultură, ca și a beneficiarilor ei, a deschis un 
dialog ce se cere permanent reinnoit, dialog 
care obligă pe fiecare artist să fie un cetă- 
tean exemplar, iar pe fiecare cetățean să nu 
rămină indiferent la limbajul noii noastre 
culturi socialiste. 

Spuneam că am venit la acest Congres 
cu un sentiment de mindrie. Pot adăuga 
că am plecat cu sentimentul încrederii 
izvorit din prețuirea ce s-a arătat muncii 
noastre. Şi chiar dacă s-au relevat unele 
aspecte negative — procesul de creație este 
doar un proces al muncii, deci unele rebu- 
turi sint posibile, dar nu și necesare — sar- 
cinile ce au fost trasate întregii culturi 
româneşti au atestat din plin încrederea de 
care ne bucurăm. 

Sentimentul de mindrie, sentimentul de 
incredere și o profundă mobilizare față de 
sarcinile artistice şi cetățenești ce ne stau 
în faţă — iată zestrea mea în urma lucrărilor 
acestui for al culturii și ideologiei noastre. 


Petre Sălcudeanu: 
Democraţia a exprimat 
întotdeauna libertate 


de exprimare, 
dar si răspundere fata 
de această libertate 


Pentru prima dată la noi în țară cultura s-a 
adunat la ea acasă într-un forum reprezen- 
tativ; reprezentativ Insemnind peste șase 
mii de oameni, meniti prin Indatoririle lor 
de suflet si de minte să ridice frumosul si 
implicaţiile lui în viata socială pe o nouă 


treaptă, să-i dea adevărații ei parametri, 
raportați la parametrii reali ai epocii pe care 
o trăim. Ce poate să însemne acest lucru 
pentru oamenii condeiului și ai imaginii, 
pentru toți cei angajaţi în marele proces de 
definire istorică,dacă nu grijă atentă și caldă 
din partea partidului gi statului nostru, a 
tovarăşului Nicolae Ceausescu personal, 
pentru rostul cuvintului adevărat, al ima- 
ginii nemistificate, al destinului unei spiri- 
tualitati născută In trudnica devenire a 
acestui popor şi chemată să-l slujească 
cinstit şi pind la capăt. Dar dincolo de 
importanța evenimentului în sine, un altul, 
nu mai putin de seamă, pornit din primul 
si dindu-i semnificaţii aparte, domină con- 
științele: acela al democraţiei culturii Impá- 
mintenitá ca metodă şi obicei la noi, cu 
largi deschideri de manifestare din partea 
fiecărui consumator de idei la adresa celor 
ce le creează și, deopotrivă, a celor sub 
veghea cărora se nasc. Numai sub semnul 
unei asemenea democrații, tribună aspră 
dar dreaptă pentru judecăți de valoare, 
pentru bilanturi trecute și, în egală măsură, 
pentru strădanii de viitor, se pot naște sub 
cupola conştiinţei gi răspunderii față de 
întreg opere a căror pecete personală și 
sensibilitate individuală, adunate la un loc, 
să contureze cu deplină veridicitate geo- 
grafia unei culturi în care partea să se 
vadă în întreg si întregul în parte. Deoarece 
de totdeauna democrația a însemnat nu 
numai libertate de exprimare ci, poate în 
mai mare măsură, răspundere față de liber- 
tate, democraţia culturii în acest sens 
obligă față de cultură, față de drumul, 
neajunsurile și Implinirile ei, din partea 
tuturor celor ce o compun, fie că este 
vorba de oameni de artă sau de cei Indrituiti 
cu girul întrajutorării lor. Pentru mine, 
ca scriitor şi cineast, legat de totdeauna de 
fibrele acestui pămint, gindurile bune si 
drepte rostite cu toată răspunderea la 
acest forum al democrației culturale re- 
prezintă firescul îndemn de a-mi contopi 


si pe mai departe sensibilitatea cu natura 
generoasă a oamenilor din rindul cărora 
am pornit, comuniune care determină în 
creator curaj, cinste, spirit civic și dragoste 
de adevăr. 


Gheorghe Vitanidis: 
Cineastul are datoria 
de a reda în operele lui 


geniul. entuziasmul 
si munca 
acestui minunat popor 


Prin magistrala expunere-program a se- 
cretarului general al partidului nostru la pri- 
mul Congres al educaţiei politice și culturii 
socialiste,acest FORUM ai culturii a devenit 
un forum al demnităţii și mindriei noastre. 
Este o situare în Indepirtata istorie si în 
viitor a rostului, locului și rolului nostru pe 
această lume. 

@ Este un strălucit poem închinat acestui 
milenar popor, făuritor al frumosului, apără- 
tor-al dreptăţii şi omeniei, strajă şi poartă de 
hotar a civilizaţiei Europei. 

@ Am avut impresia că filozofia şi poezia 
și-au dat mina gi înfrăţite, laolaltă cu poporul, 
făuresc destinul cetăţii, înalță templul de 
pe Acropolisul românesc intitulat om. 

@ Este un înflăcărat poem-manitest In- 
chinat Patriei gi patriotismului, din care 
s-ar putea adăpa ginditori de pretutindeni, 
pe care l-ar putea invidia poeții. 

@ Este o redimensionare creatoare, mar- 
xist-leninistă a noțiunilor de umanism, na- 
tiune și naţiune socialistă, internationalism, 
solidaritate internațională, patriotism. 


(Continuare in pag. 8) 


3 


Congresul educat 


iei pol 


tice si cu 


Iturii socialiste: 


«Oamenii muncii au nevoie de o artă cu adevărat revoluționară, care să redea in mod 
veridic și obiectiv realitatea, care să fie pătrunsă de un puternic suflu mobilizator, mili- 
tînd cu pasiune pentru perfecționarea societății și a omului. Dorim o artă care să redea 
cele mai nobile sentimente ale constructorilor noii orinduiri sociale, dar care, totodată, 
să biciuiască mentalitátile înapoiate, să dezvăluie lipsurile și greșelile, dînd maselor o 
perspectivă insufletitoare de muncă și luptă, pentru progres și civilizaţie.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


Filmul ca act politic 


Masă rotundă la Cabinetul de partid al Municipiului 


Bucuresti, organizată în colaborare cu revista „Cinema“ 


Au luat cuvintul în ordinea in- 
trării în discuţie: 

Petre Doman, director adjunct 
al Cabinetului municipal de partid 
București 

Dr. Dumitru Matei, lector 

Amza Pellea, actor 


Petre Sălcudeanu, scenarist 

Cecilia Tănăsescu, distribui- 
toare de filme, studentă la Univer- 
sitatea de marxism-leninism 

Gheorghe Călugăru, tehnician, 
student la Universitatea de mar- 
xism-leninism 


Petre Doman: Ne bucurăm că putem oferi 
reprezentanților cinematografiei, în suita 
manitestărilor prilejuite de Congresul edu- 
catiei politice și culturii socialiste, cadrul 
unei mese rotunde — și la propriu și la 
figurat — salutind din partea conducerii 
Cabinetului municipal de partid această 
inițiativă originală a revistei «Cinema», 
această întilnire fatá-n faţă a unora dintre 
creatorii si beneficiarii filmului românesc. 

Cinema: Mai mult decit oricind, în con- 
tinuarea dezbaterilor sistematice pe care 
le susţinem, pe marginea filmelor românesti, 
revista «Cinema» se stráduieste să dea 
curs acelei Intelegeri superioare a rolului 
opiniei publice, la care se reterea tova- 
rasul Nicolae Ceausescu la intilnirea din 
1971, cind conducătorul partidului si al 
țării a indicat implicit necesitatea unei 
colaborări permanente dintre critica de 
specialitate și critica spectatorilor, în ope- 
ra de afirmare a cinematografiei noastre 
socialiste. De aceea dialogul pe care vi-l 
propunem, nu poate fi decit un dialog de 
lucru. 

lată temele pe care vi le propunem pentru 
acest dialog: 


@ Cum apreciați realizările 
și îndatoririle cinematografiei 
românești, prin prisma Progra- 
mului partidului, a dezbateri- 
lor prilejuite de Congresul edu- 
catiei politice și culturii socia- 
liste? 

@ Ce sugestii ati dori să fa- 
ceti in privinta realizárii epo- 
peii cinematografice nationa- 
le si a educatiei patriotice prin 
film? 

@ Cit de convingitoare si 
semnificativă apare persona- 
litatea eroului comunist in 
lupta dintre nou si vechi, in 
dezbaterea etica din filmele 
noastre de actualitate? 


| 


Dumitru Fernoagă, director al 
Casei de filme 5 

Mircea Daneliuc, regizor 

Irina Petrescu, actriță. 

Col. dr. lon Stoica, lector 

Stefania Pircäläbelu, munci- 
toare, eleva la Scoala interjude- 
teana de partid, Bucuresti 

Alexandru Tatos, regizor 

Ing. Dan Tiron, propagandist 

Dan Cruceru, sef de sector la 
Comitetul municipal de partid 

Vasile Vasile, sef de sector la 
Comitetul municipal de partid 


Să facem filme 
despre acele momente 
care au brăzdat 


temeinic memoria 
pămîntului românesc 


Dr. Dumitru Matei: Aflindu-ne în ca- 
drul unui cabinet de partid si aflindu-se 
aici, alături, într-un cerc perfect, reprezen- 
tanti ai principalelor sectoare de creație 
si gindire critică din cinematografia roma- 
nească, mi-aș permite să semnalez, de la 
început, raportul de organică functionali- 
tate dintre politica partidului nostru si arta 
românească contemporană, pus odată in 
plus în lumină de Congresul educaţiei 
politice si culturii socialiste. Cum în în- 
susi Programul partidului există un capitol 
consacrat literaturii si artei, inclusiv cine- 
matografiei, lectura atentă a acestui do- 
cument lasă să se întrevadă limpede că 
dacă ideologia politică a partidului nostru 
se corelează strins cu ideologia artistică, 
ea nu i se substituie. Actul de creație 
rămine liber în determinările lui specifice 
si individuale, rămine liber în concretiză- 
rile lui tematice și stilistice. În acest sens, 
un termen definitoriu al artei noastre con- 
temporane, In care cinematografia şi-a afir- 
mat prezenţa, este deschiderea autentică, 
efectivă, către istoria naţională, către acele 
acte care au brăzdat în mod temeinic me- 
moria pămintului românesc, întruchipind 
decizia noastră necurmată pentru neatir- 
nare, unitate si demnitate națională, ca su- 
port și finalizare a luptei revoluţionare 
pentru dreptate socială si înflorire spiri- 
tuală. Ceea ce m-a frapat, de pildă, în 
Mihai Viteazul,a fost în primul rind ca- 
pacitatea demonstrată a cineastilor de a 
reconstitui profilul unei mari personalităţi 
morale, nu un simplu decor istoric. E un 
cistig de înaltă valoare, care ne poate duce 
mai departe în evocarea, cu mai multă su- 
plete, a trecutului nostru eroic, în depási- 
rea unor limite ale realizării. Mă refer la 
faptul că uneori se cade într-o retorică 
putin cam distonantă cu momentul istoric, 
cu personajul dat și cu linia de afirmare 
proprie artei noastre. Nu este de compe- 


tenta mea să fac analize, dar vreau să evi- 
dentiez, în acest sens, măsura care tre- 
buie păstrată în fiecare gest sau cuvint, în 
liecare cadru dintr-un film istoric, din res- 
pect pentru adevărul istoric, pină la deta- 
liu şi ton, dar si pentru exigenţele evoluate 
ale spectatorului de azi. Poate că în Can- 
temir sau în Muschetarul român minu- 
surile de care vorbeam mai sus s-au ma- 
nifestat cu mai multă pregnantá: cadrul 
cam încărcat, dacă nu impropriu, un joc 
nu destul de interiorizat, deși in film circu- 
lau idei şi. se făceau trimiteri întrutotul în- 
temeiate la realităţi istorice incontestabile 
si la semnificatii contemporane de mare 
însemnătate. 

Amza Pellea: Ceea ce spuneţi dumnea- 
voastră este foarte adevărat. Orice film 
cere din partea celor care-l fac profesio- 
nalism, angajare politică și cetäteneascä. 
Dar un film istoric presupune, mai mult 
decit altele, pasiune, dragoste şi — nu mai 
puțin — tăria de a evita clișeele, de a des- 
coperi ceea ce este cu adevărat propriu 
poporului tău, de la idei și vorbire pină la 
decor si fel de a fi. Spre bucuria noastră, 
în cinematografie se văd în prezent sem- 
nele unei maturizári Ne dăm cu toții din 
ce în ce mai bine seama că avem o datorie 
sfintă față de strămoșii noștri, prin care 
am supraviețuit ca nație, ca tara de sine 


„stătătoare si față de generaţiile prezente 


care trebuie nutrite cu sentimentul dragos- 
tei de patrie, cu mindria de a inálta pe te- 
melu vechi o țară cum n-a fost nicicind. In 
ceea ce mă privește, am fost si sint fericit 
de inițiativa pe care conducerea de partid, 
personal tovarășul Nicolae Ceaușescu au 
luat-o de a promova realizarea unei epopei 
cinematografice naționale. Am avut șansa 
să joc în două filme importante: Dacii și 
Mihai Viteazul, despre care însă prefer 
să vă ascult vorbind pe dumneavoastră. 

Petre Sálcudeanu: Mihai Viteazul a 
avut, în mod cert, calitatea de a fi adus în 
peisajul artei noastre un personaj de mare 
valoare istorică. Mai mult, el a atras aten- 
tia asupra întregii tematici istorice, de care 
am Început să ne ocupăm cu întirziere, in 
1963, prin Tudor. Această experienţă acu- 
mulată și, mai ales, îndatoririle patriotice 
care ne revin în lumina Programului parti- 
dului şi a preocupărilor lumii contempora- 
ne, ne dau dreptul astăzi să págim cu mai 
mult curaj în abordarea temelor istorice. 

Cecilia Tănăsescu: Eu aș vrea doar să 
vă prezint citeva date in sprijinul acestei 
idei. Am avut, de pildă, prilejul să lucrez, 
în cadrul Întreprinderii cinematografice a 
municipiului București, cu colective de 
elevi, la organizarea unor concursuri și am 
constatat cit de mare este contribuţia fil- 
melor istorice la stimularea sentimentului 
patriotic. Mă refer mai ales la Mihai Vi- 
teazul, apoi la Tudor, mai puţin la cele- 
lalte. Şi Stefan cel Mare a fost folosit, 
nu însă cu aceeași eficiență, din cauza re- 
torismului său. Am avut succes și cu 
unele cicluri de filme documentare, în 
medii școlare sau muncitorești, deși unii 
distribuitori sint sceptici, pretinzind că do- 
cumentarul nu poate stirni interes. Dar 
spectatorii care au venit la astfel de ma- 
nifestári si au vizionat Suflet din sufletul 
neamului meu, despre Bălcescu, și alte 
documentare dedicate unor eroi ca Avram 
lancu sau Alexandru loan Cuza, au ţinut 
să ne spună că au fost mai cistigati decit 
după alte activităţi culturale sau de învă- 
tamint. Mai avem însă mult de făcut in 
această privință. Cunoscind interesul și 
solicitudinea manifestată de diferite cate- 
gorii de spectatori și necesităţile activită- 


tii noastre educative, pot spune că pro- 
ductia noastră de filme nu răspunde încă 
în măsura în care ar trebui necesităţilor 
momentului, mai ales dacă ținem seama 
de interesul crescind care se manifestă 
fatá de istorie, față de documentele auten- 
tice, în cadrul luptei de idei care se desfa- 
soará pe plan mondial, pentru drepturile 
legitime ale popoarelor, pentru o justă în- 
telegere a raportului dintre national si in- 
ternational. 

Gheorghe Călugăru: Vă rog să-mi per 
mileti să vă oler, în sprijin, la acest punct 
al discuţiei, un singur citat din Petru Maior 
care, acum aproape 200 de ani, spunea: 
«Cum măgar pe măgar scarpină, așa unii 
de la alții împrumutind defäimärile si fara 
nici o cercetare a adevărului, din nou se 
dau în stambá». 


Filmele bazate 
pe adevărul istoric 
găsesc întotdeauna 


calea spre inima 
și conștiința 
spectatorilor 


Dumitru Fernoagă: Eu aș vrea nu nu- 
mai să vă asigur că filmul românesc nu 


tace, dar să și semnalez, în această ordine 
de preocupări, un element calitativ nou. 
Pină nu demult, filmele noastre istorice 
se realizau în functie de inițiativa unor 
scenariști gi de posibilitatea de a le intro 
duce In productie cu prilejul unor aniver- 
sări. In momentul de față, in urma unei 
hotăriri de partid, a indicatiilor secretaru- 
lui general, s-a conturat o preocupare 
sistematică de a realiza, în lumina concep- 
tiei noastre marxist-leniniste, patriotice si 
internationaliste, o epopee națională, in 
toate sectoarele artei românesti In acest 
plan, care face parte din programul ideo- 
logic al partidului, se vor Inscrie In viitorul 
cel mai apropiat un nou film despre Mihai 
Viteazul, axat pe realizarea primei unitati 
politice a tárilor române, la 1600, apoi 
citeva filme dedicate cuceririi independen- 
tei de stat, la 1877, precum si filme despre 
Vlad Tepes, Petru Rares, anul 1848 si Uni- 
rea sub Alexandru loan Cuza, despre pri- 
mul partid marxist al clasei muncitoare din 
România, despre lupta Partidului Comu- 
nist Roman. Cit despre modul cum vom 
duce la îndeplinire această operă, indica- 
tia de partid este sã nu facem filme care sã 
ilustreze cărțile de școală, ci opere de artă 
originale si competitive. De exemplu, este 
aici de faté regizorul Mircea Daneliuc, 
căruia i-am încredințat să realizeze filmul 
Petru Rares. Este adevărat că scenaristul 
la care ne-am oprit pare uneori să vrea un 
Rareș care să semene cumva cu Mihai 
Viteazul, dar acest lucru este imposibil, 
nu numai pentru că nu ținem sá transfor- 
măm un succes într-o rețetă, ci pentru că 
Rareș, ca toți marii noștri domni, a avut 
personalitatea sa inconfundabilă şi ne-a 
lăsat o moștenire marcată de această per- 
sonalitate. 


Mircea Danelas. Eu n-am făcut incă 
film istoric, desi acela la care lucrez acum 


s-ar putea considera ca atare: e vorba de 
Foc in iarbă, In care evoc fapte ale comu- 


é 


o tribuna a constiintei revolutionare 


nistilor romani din 1939. Cit despre filmu! 
pomenit aici de directorul Casei de filme 5, 
vreau să arăt că Rares a fost o personali- 
tate fascinantă si foarte contradictorie, 
avind, printre altele, particularitatea că a 
domnit de două ori și că cele două domnii 
ale sale par să se nege reciproc sau să fie 
complementare: o domnie turbulentă, în 
care voevodul s-a bătut pentru neatirnare, 
pentru întregirea țării, si o altă domnie, 
în care eroul se sacrifică pentru neam prin 
cumintenie, pentru supraviețuirea ţării, fără 
a putea neglija, din acest tablou sumar, 
meritul cultural al domnitorului român din 
perioada renascentistă. Cert este că per 
sonalitatile istoriei noastre nu pot fi reduse 
la un numitor comun şi că de înțelegerea 
acestui adevăr depinde calitatea si succe- 
sul filmelor viitoare. 


Dr. Dumitru Matei: Este imbucurátor 


că atit producătorii cit şi autorii, făcind 


artă respectabilă — cit din dorința exce- 
sivă de a sublinia unele idei, altminteri 
destul de clare. ideile reies limpede din 
acţiune, dar noi ținem să le si mai decla- 
ram explicit in dialog si să le mai ampli- 
ficăm și cu muzică, de frică să nu se piar- 
dă cumva sau să nu se înțeleagă cu totul 
altceva. Or, trebuie să ne asumám, în sfir- 
sit, răspunderea creatiei noastre, avind In- 
credere deplină în puterea sugestiei ar- 
tistice. 

Iri £ : Si, mai ales, avind in- 
credere in capacilatea de înțelegere a pu- 
blicului nostru. 

Amza Pellea: Noi avem sansa de a trái 
o cotiturá senzationalá in viata unui neam 
care şi-a luat soarta in propriile miini. De 
aceea trebuie să simțim și să redăm și 
grandoarea și frumusețea si omenescul 
acestui moment. Se întîmplă mutații lingă 
noi, în viata vecinului meu din bloc, In casă 


ciate si de public, cel putin în raza Intre- 
prinderii cinematografice a municipiului 
București, din premierele anului 1975 — 
Toamna bobocilor și Filip cel bun, iar 
din 1976 — Cursa și Mere roșii Este ade- 
vărat, însă, că mergind cu filmul Singură- 
tatea florilor în diferite colectivități, inclu- 
siv în mijlocul lucrătorilor de ta I.T.B., am 
auzit mulți spectatori punind întrebarea: 
— De ce doctorul care apare în film este 
atit de negru, atit de egoist şi att de con- 
vins de propria sa nimicnicie, încit singura 
lui preocupare pare să fie a ne convinge 
si pe noi cit de rău e? 

Irina Petrescu: Totul este o chestiune 


de talent și de sinceritate a creatorului. 


Alexandru Tatos: Nu numai a crea- 
torului, 


Irina Petrescu: În primul rind a creato- 
rului. Eu nu pot să atribui nimănui vina că 


Creatori şi beneficiari la o masă perfect rotundă 


aici mărturia unor căutări creatoare, au 
sesizat riscul pe care-l reprezintă viziunea 
sterilizată, standardizată, fals-intelectualis- 
tá, ale cărei semne le-am simțit de altfel si 
noi în unele filme recente. Acesta e tere- 
nul pe care trebuie să dăm bătălia și s-o 
cistigam, pentru că atunci vom fi cistigat 
implicit un teren sigur în inima și in con- 
ştiinţa spectatorilor. Asta mi se pare fun- 
damental. 


Ni se deschide o larga 
poarta spre demnitate. 
Sa pasim spre ea, 
raspunzind noi insine 


de filmele 
pe care le facem, 
in fata spectatorilor 
de azi si de miine 


¿ Cu toţii ne dăm seama 
astăzi că o idee care nu reușește să im- 
presioneze și lasă rece pe spectator, se 
întoarce ca un bumerang împotriva bune- 
lor intenţii ale autorului. Ne dăm seama că 
filmul lozincard nu poate decit să minima- 
lizeze realitatea crezului nostru si să dimi- 
nueze eficiența operei educative pe care 
o avem în vedere. Similar cu ceea ce se 
întimplă în planul activităților productive, 
în cincinalul revoluției tehnico-stiintifice, 
trebuie să realizăm și în cinematografie o 
mutare de adkent asupra calității. Mă refer 
atit la filmul istoric, cit și la cel de actuali- 
tate. Este cert că în ultima vreme au apărut 
filme remarcabile atit prin puterea de obser- 
vatie asupra mediilor în care trăim, cit si 
prin elocventa transfigurării artistice a fap- 
telor de viață. Dar si filmele de actualitate 
şi cele istorice suferă incă, poate nu atit 
de retorică — fiindcă retorica este si ea o 


la mine, în familia mea, pe care noi incă 
nu le-am surprins. Cunosc, de pildă, Com- 
binatul chimic de la Pitești, unde au venit 
în masă oameni din sate, țărani care au 
învățat surprinzător de repede, cu acea in- 
teligenta nativă, românească, să lucreze la 
mașini electronice, dar cite unul, cind plea- 
că, mai fură cite un beculet «pentru copii». 
| s-a dat casă la bloc si are tot ce civilizația 
urbană a creat, dar mai creşte şi o găină 
în baie. 

Col dr. lon Stoica: Am trecut pe nesim- 
tite, dar cit se poate de firesc, de la filmul 
istoric la problemele actualitätii. De aceea 
aș vrea să spun în acest moment că, încă 
de cind a vorbit aici tovarágul Petre Sálcu- 
deanu, mă gindesc că eu, în calitate de 
colonel de justiție, as putea să ofer orică- 
rui scenarist nenumărate dosare din care 
să se vadă, pe fundalul progresului social 
pe care-l trăim, că setea de dreptate a 
acestui popor și procesele morale care 
l-au caracterizat dintotdeauna, cunosc 
astăzi forme noi, de o mare originalitate. 
Eu știu, din proprie experienţă, cit se face 
în țara noastră și ce merit îi revine tova- 
rășului Nicolae Ceausescu personal în 
lupta pentru a introna în țară legea, echita- 
tea, omenia, principiile unei societăţi so- 
cialiste multilateral dezvoltate. Nu-mi dau 
insă seama în ce măsură cinematografia — 
care a realizat cu succes filmele istorice 
pomenite aici — e destul de apropiată de 
această luptă, pentru continua perfectio- 
nare a societăţii noastre. 

Stefania Pircálábelu: Legat de ce a 
spus tovarasul colonel, vreau să întreb de 
ce, în mai toate filmele noastre de actuali- 
tate, de la Despre o anume fericire la 
Zile fierbinţi, de la Trei scrisori secrete 
la Mere roşii, eroii principali sint de obi- 
cei directori sau directori adjuncti, ingineri 
sau medici,si mai niciodată simpli munci- 
tori? lar atunci cind e vorba de un simplu 
muncitor, ca în Trei scrisori secrete, lui 
i se aud doar paşii și ar urma să apară în 
film după cuvintul «sfirsit». 

Seeda Tănăsescu: Eu nu sînt n mă- 
sură răspund la aceste întrebări gi cri- 
tici, dar, de ce să nu recunoaștem, cine- 
matografia românească ne-a oferit în ulti- 
mii ani un număr insemnat de filme de 
actualitate. Am reţinut ca reușite, apre- 


filmul meu este un film schematic, chiar 
dacă știu și știm că la aceasta Isi mai aduc 
si alții contribuția. Cred că este cazul sá 
reconsiderăm rolul eticii creatorului, să nu 
mai despärtim atit de net caracterul omu- 
lui de calitatea operei, să nu mai căutăm 
totdeauna explicaţii exterioare pentru re- 
zultatele slabe. Pentru că nu se poate face 
artă militantă, patriotică, decit cu o mare 
investiție de crez personal, cu o conduită 
de militant. Partidul ne oferă această uriașă 
poartă deschisă spre demnitate. Demni- 
tatea artistului mi se pare astăzi cerința 
numărul unu: a sti să răspunzi, tu însuţi, 
în fata spectatorului și a zilei de mline. 

Dumitru Fernoagă Să discutăm con- 
cret. De pildă, Mere roşii de Alexandru 
Tatos este un film polemic, un film care 
militează pentru echitate, în sensul codu- 
lui etic comunist, eroul său se bate «pină-n 
pinzele albe» pentru dreptatea lui, pentru 
ceea ce înțelege el și înțelegem si noi prin 
omenie, prin spirit de partid. Că, pe ici pe 
colo, e vizibilă schema — că negativul e 
cam sarjat si, ca să fie garjat mai ușor, e 
prezentat doar ca adjunct, nu ca director 
de spital, că acel colectiv de medici reac- 
tioneazá automat-pozitiv, spre a îndrepta 
balanta — e tot atit de adevărat. Probabil 
că si regizorul şi scenaristul şi producă- 
torul au partea lor de merit si de vină in 
toate acestea Sintem însă in fata unei 
reușite, care nu e singura. Si filmul lui 
Dinu Cocea, Instanța amină pronunta- 
rea, merge în același sens, ca să nu mai 
vorbim de filme mai vechi, ca Puterea și 


Cinema: La ca 


ătul acestei discuții. purtată sub 


Adevărul sau Vifornita In toate aceste 
filme e vorba tocmai despre acea sete de 
dreptate si de noile ei înfățișări, despre 
care vorbea tovarășul colonel. Cit despre 
critica făcută filmelor noastre, in sensul că 
în ele apar prea rar eroi-muncitori, o găsesc 
pe deplin intemeiată. Dar trebuie să fim con- 
stienti de faptul că chiar dacă vom aduce 
în prim-plan un șofer de taxi, nu vom obține 
automat un alt rezultat decit cel din Sin- 
gurătatea florilor, Un zimbet pentru mai 
tirziu sau Despre o anume fericire. 


Să facem filme despre 


aceşti oameni minunati: 
comuniştii 


Ing Dan Tiron: Am mai putea adâuga 
si noi alte titluri. Dar e prima dată cind 
avem ocazia să stăm la o masă rotundă cu 
producători gi realizatori de filme, cu actori 
dintre cei mai buni pe care-i avem. De 
aceea ne bucurăm că, înainte de a critica, 
putem să observăm că, la ora actuală, 
cinematografia noastră se orientează mai 
ferm spre actualitate. Si nu cu replici 
«ca-n filme», ci Intatisind oameni adevă- 
rati, care traduc lozincile in fapte. Oriunde 
ati merge, In orice intreprindere, veți găsi, 
dealtfel, pe «acei oameni minunati» care 
au facut cincinalul în patru ani și jumătate, 
veţi găsi eroul comunist, ancorat în viata 
productivă și avind sarcini precise pe care 
le rezolvă, se zbate pentru ele, mult de tot, 
chiar dacă se intimplá să fie gi el uneori 
nebărbierit sau cu probleme personale ne- 
rezolvate. Comunist este, de pildă, tinărul 
medic din Mere roșii, deşi personajul nu 
e realizat după tipare cunoscute. Este un 
comunist curajos, un comunist-om, care 
nu se gindește la situaţia lui, ci la ceea ce 
vrea să facă, la viata celor pe care-i are în 
grijă, iar atunci cind stă la capul bolnavu- 
lui care dă să moară, Ii spune pur si sim- 
plu: — «Mă, să nu dai ochii peste cap, că 
te iau la palme!» Spectatorul se bucură, 


reține acest firesc. 

Mircea Daneliuc: Mi-a plăcut foarte 
mult formula dumneavoastră «lozinci ca-n 
filme». Pină acum am auzit spunindu-se 
«ca-n filme» doar cind era vorba de acti- 
uni spectaculoase, de vreun decor mirific 
sau de o iubire mai nepăminteană, în așa 
fel încît performanta asupra căreia ne atra- 
geți atenţia, cu «lozinci ca-n filme»innoieste 
acest nedorit «specific cinematogratic». 

Alexandru Tatos: Discuţia noastră tin- 
de să arale că tratarea artistică a temelor 
decide valoarea unui film. Dealtfel, ca să 
mă refer la o experienţă proprie, majorita- 
tea cronicilor la Mere roșii au remarcat 
si ele, ca o virtute, adevărul de viață pe 
care-l contin unele imagini, detaliile rea- 
liste, firescul interpretării $.a.m.d. As vrea 
însă să spun că acestea sint condiții obli- 
gatorii, preliminarii, pentru orice film și că 
demonstrația autenticităţii, a firescului și 
a profesionalismului în filmul românesc, 
nu e totuși de dată recentă. Oricum, nu 
cred că de aici ne pot veni, in acest mo- 
ment, marele cistig și noutatea. Pe treapta 
pe care ne-am ridicat, ar fi de luptat impo- 
triva prejudecatilor si a comoditátii, mai 
ales pentru un cistig de problematică. 
Chiar în raport cu celelalte arte, cinemato- 
grafia abordează încă timid actualitatea. 
Este ciudat că ne plingem de lipsă de sce- 
narii, cînd lucrările de cäpätli ale prozei 
noastre noi, cum ar fi romanele lui Marin 
Preda sau ale lui D.R. Popescu, fără a mai 
vorbi despre nuvelistica foarte bogată, de- 
dicată prefacerilor revoluției socialiste, nu 
și-au găsit nici ele locul în producţia de 
filme. Există părerea că pe ecran nu s-ar 
putea trata subiectele dramatice și cazu- 
rile dificile, întrucit filmul are o audiență 
incomparabil mai largă decit literatura sau 
teatrul. Cu alte cuvinte, tocmai ceea ce 
constituie una dintre virtuțile revoluționare 
ale artei noastre, s-ar transforma într-o in- 
firmitate. lată o temă teoretică demnă de 
dezbătut, dacă sintem convinşi că filmul 
trebuie să dea opere valoroase și să stea 
alături de celelalte arte în frontul nostru 


(Continuare in pag. 9) 


Masă rotundă realizată de 
Valerian SAVA 


semnul marelui even 


ment din viata națiunii noastre, care este Congresul educației politice si al 
culturii socialiste, putem spune că am verificat odată în plus cit de stimulator 
poate deveni dialogul direct al creatorilor cu beneficiarii actului artistic, 
cit de fertil este îndemnul pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu ni-! di 


mereu in acest sens 


De aceea tinem nu numai sa va multumim, dumnea- 


voastră, Cabinetului municipal de partid, pentru sprijinul pe care ni-l 


acordati, pentru 


manifestat 


far de arientaraa cinamatraarafia 
tata Ge Oficiitarea Cinematogratie 


românești, dar să ne si angajăm că vom face totul ca să dezvoltăm in forme 


din ce în ce mai eficiente acest dialog. 


[ee + E E Nie, 


Filme revolutionare. Filme educative. 


Filme emotionante. Filmele epocii noastre! 


(Urmare din pag. 3) 


O Prin acest inflácárat poem-manifest 
notiunea de natiune va cunoaste mutatii in 
perspectiva noastră comunistă. 

@ Expunerea-program a primului secre- 
tar al partidului nostru este o expresie a 
umanismului oamenilor de pe aceste melea- 
guri, a comuniştilor de omenie. 

Este un strălucit poem închinat omului: 

— omului liber 

— omului dăruit poporului său 

— omului care gindeste 

— omului care iubește tot ceea ce a creat 

si a dobindit mai ináltátor omenirea, 
libertatea și bunăstarea, buna vecină- 
tate și neatirnarea, dragostea și buna 
înțelegere între popoarele mari și mici, 
colaborarea internațională pentru apă- 
rarea şi prosperitatea planetei. 

Plecind de la Congres cu această încăr- 
cătură umană si spirituală, certitudine si 
hrană sufletească, meditez cu responsa- 
bilitate sporită asupra lucrărilor pe care 
le am in plin proces de elaborare: filmul 
Colind însingerat, scris de Tiberiu Utan, 
emoţionantă evocare a eroicelor si tragice- 
lor evenimente de la Moisei 

Gindesc cu emoție la un film de actuali- 
tate privind contactele și relaţiile noastre 
internationale, locul pe care îl ocupă Romi- 
nia în acest complex moment, moment de 
răscruce, pe care îl traversează omenirea. 

Avem datoria ca noi, creatorii de frumos, 
să ocupăm locul cuvenit în acest imens 
amfiteatru, pe acest mare șantier al făuririi 
conștiinței socialiste, edificare Ia care parti- 
cipă cele aproape 21 de milioane de locui- 
tori ai României socialiste. 

Renasc, dupa terminarea acestui congres, 
idealuri si ginduri statornice ca filmul ro- 
mânesc să participe la tribuna marilor 
confruntări artistice si de idei de pe glob — 
mă gindesc la circulaţia filmului românesc 
pe toate ecranele lumii. 

Avem datoria nobilă ca prin filmele noas- 
tre să cintăm acest minunat popor, geniul 
lui creator, truda si bucuriile lui. 

Este un titlu de mindrie pentru fiecare 
cineast, ca operele lui să circule în lume 
învăluite de stima și dragostea, de prestigiul 
de care se bucură astăzi pe Terra, România 
si primul OM al țării noastre. 

Să Inditam un imn oamenilor de omenie, 
comuniștilor de omenie, stindard si flamura 
ináltate pe cel mai inalt pisc al acestor 
meleaguri, străjuind Europa și intitulat sim- 
bolic omul. 


Virgil Calotescu: 
Fiecare film trebuie 


să fie o demonstrație 
a patriotismului 
autorului 


Acum, cind răsunetul celor trei zile nu se 
stinge, ci continuă ca o prelungire în con- 
ştiinţa fiecăruia, este clipa cind ne alegem 
calea de concretizare a misiunii ce ne-o 
încredințează Programul. 

Pentru mine,ca cineast, aprecierile ca si 
Indreptatitele critici adresate celei de a 
șaptea arte de secretarul nostru general, de 
participanţi la dezbateri, mă îndeamnă să-mi 
revăd trecutele realizări dar, mai ales, să-mi 
stabilesc programul personal, să-mi alcă- 


tuiesc un itinerar tematic, care să fie de 
acord cu subiectele apropiate mie, în acord 
cu cerințele majore spirituale ale momentu- 
lui actual. 

Pentru împlinirea epopeii nationale — 
tablou glorios în imagini al istoriei celor 
două mii de ani pe acest pâmint — mã 
preocupă citeva subiecte care să oglindeas- 
că perioada luptei partidului pentru elibera- 
rea țării și preluarea puterii, alături de alte 
subiecte menite să ilustreze marile realizări 
socialiste. 

Mă gindesc, de pildă, la satul-erou Moisei, 
care are dreptul să fie așezat în panteonul 
istoriei universale alături de Lidice și Ora- 
dour, de asemeni la istoricele și răsunătoa- 
rele procese intentate comuniștilor de către 
«ordinea burgheză», procese care s-au 
transformat într-o demonstraţie a tăriei 
comuniştilor, a devotamentului lor față de 
clasa muncitoare. 

Îmi doresc filme inspirate nemijlocit din 
viata satului, imnuri dedicate ţăranilor coo- 
peratori care duc mai departe tradiţiile 
strămoșești. 

La educarea tinerei generații în spiritul 
sacrificiului omului socialist, scenariul lui 
loan Grigorescu, «Un autobuz pentru moar- 
te» care mi-a fost încredințat spre filmare, 
va adăuga exemplul abnegatiei si al erois- 
mului cotidian. 

Ca documentarist, îmi propun multiple 
subiecte, toate urmind să reliefeze trăsătu- 
rile generoase ale omului nou, lupta aces- 
tuia cu sine pentru continua perfectionare, 
subiecte care să reflecte cu sinceritate și 
pregnantá mutatiile care se petrec in peisa- 
jul material şi spiritual al României socia- 
liste, în viata fiecărui constructor al socie- 
bes > contemporane. 

mi doresc ca In fiecare lucrare cinema- 
tografică să pulseze suflul patriotic revolu- 
nar aga cum a fost el caracterizat de către 
Programul vieții noastre spirituale. 

Îmi doresc ca fiecare film al meu să fie o 
demonstraţie a patriotismului autorului, o 
contribuție modestă la marea și exigenta 
operă de conștientizare colectivă și indi- 
viduală. 


Florian Potra: 
Cinematograful nostru 


are nevoie 
de creație autentică, 
de mari poefi-militanti 


Inceputá acum 80 de ani, dificila călătorie 
a cinematografului spre înălțimile cunoas- 
terii poetice a scos în evidenţă, mai ales, 
că filmul constituie însăși forma de artă 
tipică pentru actuala epocă a istoriei — 
literatura si cultura secolului al XX-lea 
fiind puse, emblematic, «sub semnul fil- 
mului». Mai mult: în prelungirea cunoscutu- 
lui binom artă-industrie, s-a conturat si un 
nou profil de intelectual, cineastul, «homo 
philmicus», prin excelență al timpurilor 
moderne, deoarece este atit un exponent 
al culturii stiintifico-tehnice, «cu viitorul 
în singe», cit și al culturii umaniste tradi- 
tionale, pentru care, deseori, «trecutul 
constituie o metafora a prezentului». Acest 
nou tip de intelectual este menit să reinvie 
renascentista unitate, ideală si practică, 
dintre viață si artă, anulind periculoasa 
ruptură dintre artist și societate. 

Apariția și stimularea, în țara noastră, a 


filmul românesc si publicul său 


Stagiunea văzută la laşi 


La încheierea stagiunii de primăvară, înainte de sezonul esti- 
val, aş vrea să împărtășesc citeva păreri despre filmele româ- 
nesti, asa cum se văd ele din unghiul cinematografului nostru. 
«Victoria» este cea mai mare sală de proiecţie din laşi, un cine- 
matograf modern, situat chiar în piața Unirii, cu 800 de locuri 
si un plan anual de spectatori de un milion și jumătate. Mă 
bucur că, în condiţiile unor obligaţii atit de mari, filmele roma- 
nesti ale acestei stagiuni, îndeosebi cele de actualitate, cu 
caracter de dezbatere politică, s-au situat deasupra indicilor 
de plan, atrăgind cite 3 000—5 000 spectatori zilnic. Astfel, 
judecind după aprecierile publicului şi după afluenta la casă, 
unul dintre cele mai bune filme ale stagiunii. se profilează a fi 
ultimul — Instanța amină pronunțarea, care a avut premiera 


la laşi în aceeași zi cu spectacolul de gală din București. Con- 
cluzii asemănătoare am tras după premiera filmelor Mere roșii 
şi Zile fierbinți. În general, as semnala în ceea ce ne privește 


unei asemenea figuri de intelectual — poet 
si inginer deopotrivă — se datorează Inte- 
leptei, clarvăzătoarei politici a Partidului 
Comunist Român, care a statornicit bazele 
materiale, spirituale si morale ale cinema- 
tografiei românești, cuprinsă organic în 
plasma întregii culturi și civilizaţii naționale. 
O vreme, aceste baze nu au fost folosite 
pe deplin. În 1975, însă, concretizind apelul 
si indicatia dată, încă din martie 1971, de 
secretarul general al partidului, cineastii 
nostri, printr-un efort colectiv, au atins 
pentru prima oará cifra planificata de 25 de 
pelicule de lung metraj. Astfel, prin realiza- 
rea mai multor filme a crescut sansa de ase 
obtine si mai multe filme bune. In lumina 
legii cantităţii care devine calitate, producţia 
sporită înlesnește apariția unor fenomene 
pozitive, şi e de ajuns, cred, să subliniez 
ideea că, în direcţia diversificării, filmografia 
unui singur an, 1975 tocmai, a permis 
declanșarea a nu mai puțin de 6 debuturi 
regizorale, toate 6 sigure ca meserie, dar 


* cel putin două anuntind talente deosebite. 


Calitatea filmelor noastre continuă să fie 
totuși amenințată, adesea, de tendința si 
voința de a se aglomera toate sau cit mai 
multe din adevărurile vieții într-un singur 
film. Cantitatea de informaţii, de mesaje, 
crește peste măsură: dar cine vrea să spună 

rea mult, sfirseste prin a nu spune nimic. 
n acest sens, consider că producătorii 
cinematografici nu folosesc pina la capăt 
întregul registru de resurse și de genuri 
ce le stă la dispoziție. Un film documentar 
poate să satisfacă anumite necesități ale 
momentului, atit ca informaţie și propagan- 
dă, cit şi ca educatie-formatie, lăsindu-se 
filmului de lung metraj funcția sa specifica, 
particulară, relativ autonomă, de formă ar- 
tistică a cunoașterii și educării — si de ce 
să uităm? — a plăcerii, a desfătării estetice, 
pe care nici o altă activitate intelectuală, din 
afara artei, nu o poate, în nici un caz, înlocui. 
Filmele-comandă, documentare, ar trebui 
să fie mai frecvent decit pină acum solici- 
tate ca mijloace pedagogice, de influențare 
si modelare a constiintelor, pe teme de 
imediată rezonanţă, la cererea organisme- 
lor și instituțiilor interesate. Filmele de lung 
metraj, în schimb, ca autentice opere de 
artă, ar trebui să poarte, la modul ideal, 
mențiunea: «film realizat la cererea poporu- 
lui român». 

Şi încă o problemă, cu înțeles de sugestie. 
n toate domeniile artei — de la muzică la 
balet, de la pictură la teatru — principalul 
rezervor de talente îl reprezintă mișcarea 
de amatori, cenaclurile artistice, școlile 
populare de artă. De aici, din această 
imensă pepinieră, se face trecerea, bine- 
înțeles prin urcarea treptelor de invätämint, 
spre profesionalitate. In ceea ce priveşte 
arta filmului, o asemenea trecere se dove- 
deste mai anevoioasă, deși activitatea cine- 
cluburilor este din ce în ce mai amplă și 
mai fecundă. La clasele de regie, de opera- 
torie si de filmologie ale I.A.T.C. parvin 
citeodată si tineri cineasti amatori, dar nu 
în mod-sistematic și prioritar, cum cred că 
ar fi firegc. De aceea raportul dintre misca- 
carea de cineamatori si institutul de invätä- 
mint superior merită să fie studiat cu mai 
multă atenţie si eficacitate. 

Tovarășul Nicolae Ceausescu ne-a re- 
amintit cu strălucită elocventá, în expunerea 
program cu care a deschis Congresul, că 
arta se hrăneşte intotdeauna dintr-o prac- 
tică de masă, iar existența, în speță, a unui 
Cit mai mare număr de cineamatori înseam- 
nă cel mai eficace motor, cea mai proaspătă 
sursă de apă vie pentru creaţia artistică. 
De autentică creaţie artistică şi de mari 
poeti-militanti, revoluționari — ai ecranului 
are nevoie cinematograful nostru. 


un anumit sincronism între opiniile critice ale publicului sau 
specialiștilor și rezultatele încasărilor, sincronism explicabil 
si prin specificul orașului nostru, atît datorită tradiţiilor sale 
culturale, cit și dezvoltării urbanistice și industriale din ultimul 
timp. Aş propune insă ca autorii, casele de filme şi Asociaţia 
cineastilor să includă mai des lasul în itinerariile lor. Îmi amin- 
tesc de marele ecou pe care l-a avut premiera, la cinematogra- 
ful «Republica», cu filmul Zidul, în prezenţa lui Eugen Mandric, 
Constantin Vaeni și alti cineaști. Sint însă şi filme pe care pu- 
blicul le-a respins, cum s-a întimplat cu Casa de la miezul 
nopții, un film care pare rupt 
un gust îndoielnic în toate latur 
și pină la decor. Putem spune deci că publicul nostru se orien- 
tează bine, în egală măsură după tematica si calitatea filmelor, 
imbräfisind cu generozitate ceea ce este valoros sau merito- 
riu şi respingind, prin discretă ignorare, ceea ce nu e. 


realitate și contaminat de 
realizării lui, de la subiect 


Hero ARESTEANU 
responsabilul cinematografului 
«Victoria» — lași 


Asociaţia cineastilor 


Filmele 
maturității 


000 in suita manifestărilor prile- 
juite de Congresul educaţiei politice 
și culturii socialiste, Asociaţia cineas- 
tilor a organizat, la Casa filmului 
Decada filmului românesc. Spectato- 
rilor le-a fost prezentată o selecție 
reprezentativă din producția ultimilor 
ani, o adevărată carte de vizită cu care 
cinematografia românească s-a pre- 
zentat in fata marelui forum spiritual 
al întregii naţiuni: Puterea și Adeva- 
rul de Manole Marcus, Explozia de 
Mircea Drăgan, Mihai Viteazul de 
Sergiu Nicolaescu, Trecătoarele iu- 
biri de Malvina Urşianu, Drum în 
penumbră de Lucian Bratu, Zidul 
de Constantin Vaeni, Felix şi Otilia 
de lulian Mihu, Nunta de piatră de 
Mircea Veroiu si Dan Pita, Cursa 
de Mircea Daneliuc, Ilustrate cu flori 
de cimp de Andrei Blaier, precum si 
documentarele România Azi de Oc- 
tav lonita, Márturii din Tara de piatra 
de Paul Orza, Strávechile vestigii 
de la Valea seacá de Petre Sirin, 
Victor Babes de Olimpia Robu, Emi- 
nescu de Jean Petrovici, Iscusinta 
nu așteaptă virsta de Titus Mesaros, 
Jurnalul Floricăi S. de Eugenia Gutu, 
Diminetile orasului de Nicolae Cabel 
si altele. @@@ In cadrul Saptaminii 
filmului romanesc, desfasurata la Cluj- 
Napoca, sub semnul aceluiasi mare 
eveniment politic si cultural, a avut loc 
o Masa rotunda la care au participat, 
alaturi de personalitati ale vietii clujene, 
regizorii Savel Stiopul si Gheorghe 
Naghi, precum si producătorul delegat 
al Casei de filme 4, Marin Teodorescu. 
@@@ Eugen Mandric, director al Ca- 
sei de filme 3, regizorul Andrei Blaier, 
actrița Florina Cercel şi producătorul 
delegat Dumitru Solomon au participat, 
la spectacolul de gală cu filmul Prin 
cenușa imperiului, in orașul Vaslui. * 
000 La Tulcea si Sulina, regizorul 
Gheorghe Vitanidis si actorii Violeta 
Andrei și Alexandru Repan au avut 
ample discuţii cu iubitorii filmului ro- 
mânesc. @@@ Premiera cu filmul 
Dincolo de pod, In orașul Si- 
biu, a oferit cadrul unui viu dia 
log între elevii Şcolii de ofiţeri 
«Nicolae Bălcescu» din localitate și 
realizatorii filmului: regizorul Mircea 
Veroiu, operatorul Călin Ghibu şi arhi- 
tectul scenograf Nicolae Drăgan 
000 In localitatea limitrofă studiou- 
rilor Centrului de producție cinemato- 
grafica, la Buftea. Asociaţia cineastilor 
a organizat, în colaborare cu Centrala 
România -film si organele locale de 
partid și de stat, o gală de filme sub 
egida «Trecutul de luptă al poporului 
şi partidului nostru». Muncitori, tărani, 
intelectuali, tineri şi virstnici, au vizio- 
nat filmele Mihai Viteazul, Puterea 
si Adevărul, Lupeni 29, Asediul, 
Mastodontul și Patima. Vizionările 
au fost prefatate de cuvinte de salut 
adresate de cineasti: Constantin Pivni- 
ceru, director general adjunct al Cen- 
tralei România-film, regizorii Sergiu 
Nicolaescu, Manole Marcus, Mircea 
Drăgan, Mircea Mureșan, Virgil Calo- 
tescu şi George Cornea, operatorii 
Nicu Stan şi Marian Stanciu, actorii 
Amza Pellea, Dana Comnea, Ilarion 
Ciobanu, Dorina Lazăr, Ernest Maftei, 
Mariana Buruiană şi Emanoil Petrut. 
000 Regizorul Mircea Daneliuc, im- 
preună cu actorii Mircea Albulescu, 
Tora Vasilescu si Constantin Diplan 
au fost invitaţii Institutului de fizică 
atomică. Discuţiile s-au referit indeo- 
sebi la filmul Cursa. 000 LaPitest, 
a fost distribuit un ciclu de filme in 
regia lui Gheorghe Vitanidis: Ciprian 
Porumbescu, Facerea lumii, Can- 
temir si Muschetarul român. Re 
gizorul, impreună cu actorul Alexan- 
dru Repan şi compozitorul Richard 
Oschanitzky, s-au intilnit cu muncito 
rii Combinatului petro-chimic, cu elevii 
şi profesorii Liceului de fizică si ma- 
tematică din localitate. 


filmele poetului 


E sublima, e indispensabila, dar nu prea exista 


Am auzit cá s-a facut un film dupa o cunoscutã comedie de Aurel Baranga. 


Să-l așteptăm, 


onstantinescu cu Carmen 


poate că miracolul s-a produs!» (Premiera de 
Stănescu, 


Mihai 


Vasilica Tastaman si Mircea 


Septilici) 


Medicii considera «tendinta 
spre calambur» drept una 
din cele mai grave boli psi- 
hice. E o maladie in toată 
regula, omologată de stiin- 
ta, care asigură nefericitului 
¡paola o pensie de invaliditate de gra 
dul |, Am fost si eu, intimplátor, la capa 
tiiul unui asemenea bolnav gi doctorul — 
o somitate — clátiná ingrijorat din cap. 


filmul románesc 
in cifre 


Sergiu |N 


@ În filmografia lui Sergiu 
are rs se detașează 

a prima vedere o notă 
nena caracteristică: marele nu- 
măr de filme realizate. Nouă 
pelicule de lung metraj ca 
regizor (în unele dintre ele 
fiind şi interpret) și 13 alte lung metraje la 
care şi-a adus contribuția In calitate de 
co-regizor (alături de realizatori de reputație 
internaţională) filme realizate pentru diferite 
case producătoare străine, dintre care unele 
au rulat cu succes și pe ecranele noastre: 
Vinătorul de căprioare și Ultimul mohi- 
«an (1968) cu Pierre Gaspard-Huit, Bătălia 
pentru Roma (1969) cu Robert Siodmack, 
Preria şi Lacul Ontario (1969) cu Jean 
Dreville, Lupul mărilor si Răzbunarea 
(1972) cu Wolfgang Staudte, Piraţii din 
Pacific si insula comorilor (1974) cu 
Gilles Grangier, Chemarea aurului — 4 
serii (în curs de finisare) cu Wolfgang 
Staudte. 


O Judecind astfel după numărul filmelor 
realizate fie singur, fie în co-regie, Sergiu 
Nicolaescu apare ca regizorul cel mai pro- 
ductiv din cinematografia noastră, situin, 
du-se la nivelul celor mai activi dintre realiza 
torii cinematografiilor de prestigiu din lume. 
În 1972 si 1974 a avut cite două premiere 
într-un an: Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte si Cu mîinile curate si, 
respectiv, Un comisar acuză si Nemuri- 
torii. Anul acesta a oferit spectatorilor 
filmul de actualitate Zile fierbinţi, iar peste 
putin timp va avea premiera Osindei. 
Va fi astfel cel de al treilea an de «premiere 
duble». Este singurul nostru regizor care 
realizează această performanță pina la 
ora actuală. 


@ Nu trebuie uitat însă «stagiul» pe care 
regizorul l-a efectuat la studioul «Sahia», 


— Ce are? l-am întrebat cind am ra- 


mas numai noi doi. 

—E grav... 

«Tendinţa spre calambum e o boală 
grea, ireversibilă. Am făcut această pre- 
cizare fiindcă observ că în umorul nostru 
şi din păcate şi în cel dedicat filmului, 
ironia se confundă cu bășcălia si ridicolul 
moral cu greşelile de ordin gramatical. 
Lecţia lui Caragiale n-a fost bine asimi- 


Regizorii 
nostri 


icolaescu 


o perioadă pe care el o numește «ucenicia 
mea de autodidact» și în timpul căreia 
a realizat scurt-metrajele experimentale 
Primăvara obișnuită, Memoria tranda- 
tirului (film memorabil el însuși) şi Lecţie 
în infinit 


@ După aceste scurt-metraje, Sergiu 
Nicolaescu Isi asumă răspunderea regi- 
zorală a realizării Dacilor — film care în 
producția noastră se menține încă pe primul 
loc ca număr de spectatori. O precizare 
pentru cititori: filmele în două serii sint 
inscrise în evidenţele Difuzării cu cite două 


lată. Există, fără îndoială, un comic de 
limbaj «curat murdar, coane Fănică», dar 
el nu se naște din aberaţii gramaticale, 
din strivirea și mutilarea cuvintelor, ci din 
dezvăluirea unei contradicții morale. 
Dar și comediile mai slăbuţe lipsesc, 
nu trebuie să fim intotdeauna de o fana- 
tică exigentã Unii dintre noi au aerul sá 
spună «ori capodopera, ori nimic». Pină 
la capodopere mai e drum lung, nu în- 
seamnă că atunci să nu mai zimbim 
cit de cit. materie de comedie avem 


terenul pregătit; avem o excelentă proză 
teoretică, s-a analizat fenomenul în sim- 
pozioane si cărți erudite — si eu am pe 
conştiinţă citeva asemenea contribuții sti- 
listice — avem o pleiadă de străluciți 
actori comici, avem dramaturgi cu priză 
la public, atunci de ce nu se naște come- 


dia cinematografică? E sublimă, e indis- 
pensabilă, dar nu există. Regizorii cu 
vocaţia comediei sint extrem de rari, atit 
la noi cit și pretutindeni. Comicul prin 
imagini are legi secrete, unii le cunosc, 
alţii nu le cunosc. Nici un regizor nu şi-a 
luat riscul dea face numai comedii; de 
obicei, comediile se fac în momentele de 
răgaz, cind regizorul prinde puteri ca să 
atace un film de analiză psihologică. Sub 
pretextul infantil că în viata există şi la- 
crimi gi zimbete, si soare si furtuni, genu- 
rile fundamentale, comedia şi tragedia, 
riscă să dispară în prea multe opere am- 
bigue, amestecate, care nu sint nici una, 
nici alta. Omul nici nu ride cu gura pină 
la urechi, nici nu se înfioară ca in fata 
«Medeei». 

Parcă în ultima vreme bate totuși un 
vint mai prielnic comediei. Am auzit că 
Mihai Constantinescu a terminat un film 
după o cunoscută comedie a lui Aurel 
Baranga. Să- așteptăm. Poate că miraco- 
lul s-a produs. 


Teodor MAZILU 


bilete per spectator. La zece ani de la pre- 
mieră — după ce a fost văzut și pe micul 
ecran — Dacii își continuă cariera in 
rețeaua sălilor noastre unde în ultimul an 
a mai fost văzut de 150000 spectatori. Si 
celelalte filme ale regizorului sint cerute 
în retea în vederea re-programării lor. Cit 
despre Zile fierbinţi (premiera, ianuarie 
1976), e cazul să precizăm că numărul de 
spectatori Inregistrati este cel de Ia 
31 martie 1976. 

O Filmele lui Sergiu Nicolaescu au In- 
registrat un succes deosebit nu numai 
în tară, dar si In străinătate: Memoria 
trandafirului a fost achiziționat pentru 
difuzare mondială de societatea Columbia, 
care ulterior a cumpărat, tot pentru difuzare 
mondială, şi Mihai Viteazul. Societatea 
franceză Franco-London Film — coproducă- 
toare a filmului Dacii,i-a asigurat acestuia 
difuzarea și în alte tari. Cu miinile curate, 
Ultimul cartuș, Un comisar acuză, Ne- 
muritorii au fost de asemenea vindute 
într-un număr de alte țări. 


Filmul ca act politic 


(Urmare din pag. 5) -> 


ideologic. Si sintem convinși de acest 
lucru, nu numai teoretic, devreme ce cine- 
matografia noastră a produs un film ca 
Puterea gi Adevărul inainte ca teatrul să 
pună în scenă piesa cu același titlu și ina- 
inte ca literatura să incerce o asemenea 
cuprindere a experienței noastre politice 
din primii 20 de ani ai revoluţiei condusă 
de Partidul Comunist Român. 


Dan Cruceru: Deși mă ocup de mai 
mult timp de probleme ca acelea abordate 
aici, discutia aceasta intre realizatorii si 
beneticiarii filmului românesc a fost pen- 
tru mine absolut inedită prin concretetea 
ei, prin seriozitatea cu care opiniile au fost 
susținute. Singura idee pe care aș vrea s-o 
sugerez în plus ar fi că filmul românesc, 
dincolo de funcţiile educative si informa- 
tive pe care le are, trebuie să se preocupe 
de formarea, în sensul cel mai complex, 
a: propriului său public. Pentru că noi 
n-avem siar fi dealtfel greu de imaginat o 
școală a spectatorilor de film, la care spec- 
tatorul să se formeze, să învețe a recepta 
autentic, valid, producțiile cinematografice. 
Am văzut, însă, alături de realizările valo- 
roase citate aici si un film care n-a fost 
incă citat: Casa de la miezul nopții. 
Este clar că acest film nu caracterizează 
actualul nivel al cinematografiei noas 
tre și eu nici n-aș vrea să incriminez Su- 
biectul sau genul filmului. Dar este cert 
că o astfel de lejeritate nu e de natură să 
contribuie la formarea acelui public de care 
cinematografia noastră are nevoie, pentru 
a o susține în aspiraţia ei spre realizări su- 
perioare. 

Vasile Vasile: Din discuţiile purtate 
aici, reiese că reprezentanții cinematogra- 
fiei noastre știu foarte bine care sint cerin- 
tele puse de partid în fața acestui domeniu 
al creaţiei, iar lectorii, activiștii şi cursantii 
cabinetului nostru de partid reprezintă și 
ei în perfectă cunoștință de cauză pe bene“ 
ficiarii operelor de artă. În ceea ce pri- 
veste programul de viitor, lipsurile care 
trebuiesc depășite, după cum am văzut, 
sugestiile, nu se lasă prea mult așteptate 
si sint convins că ele vor fi luate în consi- 
deratie, atit In ceea ce privește concepe- 
rea si realizarea filmelor, cit si difuzarea 
si valorificarea lor pentru milioanele de 
spectatori. 


O in primele sale trei filme, Sergiu 
Nicolaescu a apărut ca interpret în roluri 
secundare, pentru ca în Cu miinile curate 
să-și asume riscul rolului principal. Riscul 
a fost bine calculat; începînd cu acest fil 
Sergiu Nicolaescu a devenit unul dintre 
interpreții favoriți ai ecranului nostru. 
Popularitatea sa ca actor i-a îndemnat și pe 
alti regizori-colegi să-i Incredinteze roluri 
importante: Dragostea începe vineri (Vir- 
gil Calotescu), serialul TV Pistruiatul 
(Francisc Munteanu) Felix gi Otilia (lulian 
Mihu). 


O Popularitatea filmelor sale — asa cum 
reiese din declarațiile multor spectatori — 
se datorează atmosferei tensionate, ob- 
servării atente a amănuntelor, dinamismu- 
lui desfășurării, puternicei conturári a perso- 
najelor, fluiditatii naraţiunii, toate acestea 
fiind, de fapt, trăsături care definesc un 
anumit tip de film de calitate. 


Mihai OUTA 


Autori scenariu 


pasen» 


> RS Viteazul 
(2 serii) 


8 983 500 | Titus Popovici 
1971 | 8 952 000 | Titus Popovici 


. Cu miinile curate 


Uitimul cartus 


8. Zile fierbinti 


1 662 
3 
2 


Nemuritorii 3 Adaptare pentru ecran de Sergiu 
| Nicolaescu: după povestirea cine- 
matografi «După furtună» de 


Titus Popovici, Petre Sálcudeanu 


Titus, Popovici, Petre Sálcudeanu 


Sergiu Nicolaescu, Vintilă Corbul, 
Eugen Burada, Mircea Gindilă, 
după o idee de Sergiu Nicolaescu 


Titus Popovici 


Francisc Munteanu 


rim şi Veler Doamne» de V.I. Popa 


Anusavan Salamanian şi Sergiu 
Nicolaescu, inspirat după «Vele- 


Carierismul 

pe banca acuzarii 
(George Motoi 
gi Tanti Cocea 


| 


= 
& 


4 
3 
q 
1 


_ Instanta 
amina pronuntarea 


Filmul lui Dinu Cocea bene- 

ficiazá de o idee pretioasä, 

idee care, formulată, ar putea 

să răsune in congtiintele 

noastre ca un apel patetic: 

nu lăsați cátárátorii sá se 

catere, mai cu seamă nu 
lăsaţi s-o facă trecind peste cadavre, peste 
cadavre la propriu, nu la figurat. În jurul 
acestei idei, scenariștii — Mihai Opris în 
colaborare cu Dinu Cocea si Gabriel losif 
Chiuzbaian — au construit,cu o vizibilă 
vocație a suspensului, povestea unui pro- 
ces. Încă din generic — foarte bine tensio- 
nat, foarte bine ritmat — ni se comunică 
mobilul procesului si ni se prezintă părţile: 
într-o galerie de mină un om moare sufocat, 
lăsind în praful de cărbune urma miinilor 
care se agaţă încă si Incă, o urmă acuza- 
toare care cere să se facă dreptate; într-o 
celulă, un om cu înfăţişarea blajiná, cu 
privirea limpede, albastră, tipul si chipul 
clasic de nevinovat, așteaptă să fie chemat 
la judecată. Interesul nostru este gata și 
bine stirnit, ni s-a comunicat scurt și cu- 
prinzător în imagini clare că, de fapt, lu- 
crurile sint departe de a fi clare, am fost 
puși In gardă că «aici se întimplă ceva», 
că avem de a face cu un mister ce se cere 
dezlegat. Senzatia aceasta de mister se 
accentuează în prima secvenţă a filmului. 
Sintem în plin proces, dar si în plină derută: 
două depozitii care se bat cap în cap, o 
declaraţie neașteptată, un dubiu, și instanța 
amină pronunțarea. În scenă a intrat un 
al treilea personaj, directorul exploatării 
miniere, si acest om dezinvolt, plăcut la 


vorbirea noastră 
cea din toate filmele 


Considerat terenul autentici- 

tatii depline, tilmul documen- 

tar Isi poate vedea vătămată 

această calitate ce-i este da- 

tă prin naştere: autenticita- 

tea, si datorită, printre altele, 

unui comentariu care se am- 
bitioneazá sá infloreascá, prin cuvint, sim- 
plitatea imaginilor. Cunoastem, cu toţii, 
pretentioasele prelegeri ex-catedra, dis- 
cursurile gongorice, torentele verbale care 
imping imaginea undeva, într-un colt pri- 
zărit al receptării. Din fericire, în ultima vre- 
me, autorii noştri de documentare s-au mo- 
lipsit de o patimă frumoasă: aceea a captării 
şi transcrierii limbajului eroilor pe care-i în- 
fätiseazä. Desigur, există si aici o măsură, 
ca în toate cele, pentru că o redare otova, 
neacordata cu întregul, poate deveni stin- 
gheritoare prin pitorescul ei facil. Un film 
recent, distins cu Cupa de Cristal a Studiou- 
lui Alexandru Sahia, anume Mărturii din 
Tara de Piatră al lui Paul Orza, este, din- 
colo de calitățile lui intrinseci, și un emo- 
tionant spectacol lingvistic, un recital al 
învățătorului Pamfilie Albu din comuna 
Lupșa, căruia «i s-a făcut dor» de steagul 
pe care, în 1918, «lupşenencele noastre 
l-au făcut o noapte si o zi» si pe care, mai 
tirziu, avea să-l dăruiască Muzeului de 
istorie. Muzeograful cu dragoste de locu- 
rile în care s-a născut, profesorul care «a 
refuzat acest post de a mă duce la oras». 
care ştie să tind minunate lecții despre ceea 
ce înseamnă dragostea față de pămîntul cá- 


înfățișare, tip de director care se ocupă 
şi se preocupă de toți și de toate, acest 
pozitiv prea pozitiv poate, mută centrul 
de greutate al filmului dinspre raportul 
victimă-acuzat spre raportul nou creat între 
el si judecător. Căci judecătorul acesta putin 
teapán, putin absent, aparent naiv și timid, 
este primul! care simte în numele nostru 
că ceva nu e în regulă în prea pozitiva per- 
soană a directorului. De aici incolo totul 
devine un joc — clasic — între bănuit și 
bănuitor. 

Dinu Cocea și-a construit filmul pe sche- 


riei. El era mina de aur a filmului. El era 
dovada, proba supremă a pericolului ce 
zace în dorința de cátárare. El era princi- 
palul cap de acuzare in acest proces 
pe care autorii îl intentează carierismului. 
El era proba, o tristă probă materială a fap- 


tului că da, acest carierism poate deveni, 
fie şi din gresala, fie şi din intimplare, fie 
și cu ajutorul unei neşanse, criminal. Aban- 
donarea mizei dă filmului o altă turnură. 
El nu mai comunică cu noi pe linia dreaptă 
a mesajului său, ci prin meandrele acestui 
ioc dintre bănuit si bănuitor. El Isi părăseşte 
nota patetică pentru cea simplu procedu- 
rală. Procesul intentat carierismului se sus- 
pendă, in locul lui se instalează un proces 
obișnuit de «dovedire a vinovatiei», soldat 
în final cu o binecuvenită pedeapsă. Mobilul 
se schimbă, nu mai avem de a face cu 
procesul unor mijloace, ci cu acela al 
unui scop. Condamnabilă, în cele din 
urmă, apare, în cazul de față, dorinţa di- 
rectorului respectiv de a ajunge in Bucu- 
resti, şi nu mijloacele pe care le folosește. 

Ceea ce pierde pe linia principală a fil- 
mului, Dinu Cocea încearcă, și reușește 
să cistige,In detaliile lui. În relaţiile secun- 
dare dintre personaje, în acţiunile paralele 
celei principale, în micile amănunte de 
viață. Ag spune chiar că centrul de greutate 
al filmului se mută în aceste mici amă- 
nunte. Semnificative. În acel stop-cadru 
al batrinei tárânci, mama celui mort, aple- 
cată sá sărute mina binefäcätorului; în 
zimbetele mindre sau temătoare ale mamei 
directorului — admirabil interpretată de 
Tanti Cocea, cuceritor trumoasă, cuceri- 
toare pe rol de mamă grijulie; în micile 
momente «de familie» jucate cu candoa- 
re si prospeţime de Valeria Seciu pe rol de 
soție a judecătorului. Filmul lui Dinu Co- 
cea are multe adevăruri cotidiene și suma 
lor crește cantitatea de autenticitate a fil- 
mului, reușește să imprime o pecete anume: 
aceea a firescului, a vieții obișnuite, Im- 
plintată ca un protest în miezul acestui caz 
neobișnuit. Un mic adevăr este personajul 
inginerului Varga — interpretat de Con- 
stantin Guriţă, adevăr despre lasitatea «cu 
acoperire»; un mic adevăr aduce soția 
inginerului — din care Gilda Marinescu 
face un personaj contradictoriu, puternic 


Un film făcut din multe adevăruri mici, 
puse în slujba unei mari idei 


ma suspensului psihologic foarte potrivită 
acestui film-caz şi pe care regizorul o fo- 
loseşte cu pricepere. Cu pricepere si cuo 
bună cunoaștere a legilor genului, el des- 
chide și închide piste false, face să func- 
tioneze rind pe rind speranţa si teama, 
descurajarea si eșecul, victoria și renun- 
tarea fiecărui personaj implicat în proces, 
și creează, de fapt, prin această construc- 
tie, un bun spectacol cinematografic. Nu- 
mai că, în toiul acestui spectacol se pierde 
tocmai miza: cazul. Miza acestui film era 
acel om ce pierea sufocat în adincul gale- 


si slab în egală măsură, împărțit între simţul 
dreptății și spaima de urmările acelei drep- 
táti, personaj cu valente tragice pe care 
actrița le acoperă cu prisosintá; un mic 
adevăr poartă în sine acel băiat vesel și 
fara probleme — fotbalistul — un adevăr 
din nou despre teamă și curaj și amestecul 
lor, personaj din care Constantin Diplan 
construiește cu un farmec mai degrabă 
acrisor, foarte potrivit rolului, tipul de «băiat 
bun», scos din schemele obișnuite; un 
mic adevăr este acea fată blondă interpreta- 
tă de o neprofesionistá (Dorina Apetroaei 


specialiști 


«Oamenii, cînd m-au văzut că umblu din casă-n casă, se minunau...» 


pe numele ei), adevăr despre candoare și 
cinste cuceritoare. Dincolo de aceste ade- 
văruri, situaţii sau personaje secundare, 
dincolo sau, mai bine spus, în prelungirea 
lor, se află principalii: judecătorul și direc- 
torul. Binele și răul, Justiția și încălcarea ei. 
În rolul judecătorului, lon Caramitru, mai 
favorizat de partitură, reuşeşte să-și con- 
struiască personajul fără efort, ba chiar 
cu o tentă de farmec, deși fără prea multe 
nuanțe, sub nivelul de subtilitate al acestui 
clor care excelează in subtilitate. 

Mai puţin «servit» de rolul său, în mod 
prea vizibil și dintru început dubios, George 
Motoi reușește totuși să-și creeze «mo- 
mentele» sale şi ele se află mai cu seamă, 
si nu întimplător, în partea finală a filmu- 
lui. Nu întimplător, pentru că acolo i se 
oferă personajului șansa acţiunii. Între a- 
ceste două personaje se incheagá o rela- 
tie rece, de joc cu singe rece, rece la supra- 
față însă, pentru că dedesubtul ei fierbe, 
pe de o parte, teama celui bănuit, pe de alta, 
spiritul justitiar şi — de ce nu? — orgoliul 
profesional al tinărului judecător. Relatie 
insă care nu reușește sá se desprindă cu 
totul din coaja unui anume tipic. 

in general, filmul lui Dinu Cocea se 
bucură de ceea ce se cheamă o distribuție 
prestigioasă: Radu Beligan, Octavian Co- 
tescu, Gheorghe Cozorici, Colea Răutu, 
Draga Olteanu-Matei, actori care își pun 
tot talentul și farmecul personal în crearea 
unor roluri convingătoare, chiar dacă se- 
cundare. O echipă bună de colaboratori 
dintre care i-aș cita cu precAdere pe Octa- 
vian Basti — imaginea, lulia Gabrea — 
montajul, Richard Oschanitzky — muzica, 
oferă filmului o ţinută profesională serioasă 
în general, cu momente de strălucire pe 
alocuri, cum ar fi de pildă genericul, finalul 
sau momentele de subliniere a tensiunii 
dramatice. 

Cu o mai mare putere de concentrare 
asupra temei, cu o mai mare grijă fata de 
fondul problemei, Instanța amină pro- 
nuntarea avea sansa să se înscrie in rin- 
dul filmetor noastre importame, ale acelor 
tilme care cutremură cu adevărat constiin- 
tele. Asa cum ni se prezintă, el este y 
film în stare să stirnească interesul, un fi. 
care atinge o problemă importantă a exis- 
tentei noastre, chiar dacă nu-i pătrunde 
toată profunzimea sensurilor, un film util 
în peisajul unei cinematografii care-şi pro- 
pune, printre altele, să cuprindă cit mai 
larg, larga arie de probleme ale prezen- 


tului nostru. 
Eva SÎRBU 
| TRL DIE aa E CSS IES Bea SS 


Scenariul: Mihai Opris in colaborare cu Dinu 
Cocea si Gabriel losif Chiuzbaian. Regia: Dinu 
Cocea. imaginea: Octavian Basti. Decoruri si 
costume: Radu Cilinescu. Montajul: /ulia Gabrea. 
Muzica: Richard Oschanitzky. Cu: jon Caramitru, 
Radu Beligan, Valeria Seciu, George Motoi, Tanti 
Cocea, Colea Rautu, Constantin Gurita, Gilda Ma- 
rinescu, Octavian Cotescu, Constantin Diplan, 
Gheorghe Cozorici, Jean Constantin, Draga Olteanu- 
Matei. 

O productie a Casei de Filme Trei. Director: 
Eugen Mandric. 

Film realizat In studiourile Centrului de Productie 
Cinematoarafica «Bucureşti». 


ruia îi apartii si care a donat muzeului 
márturii istorice strinse de el o viatá in- 
treagă, «spre a fi de moștenire si de cinste», 
nu se sfieste să transcrie în culori hazlii 
reacţia celor din sat în fata pasiunii sale 
de colecționar: «oamenii, cind m-au văzut 
că umblu din casă în casă se minunau, 
lásati-l că a bolunzit, ziceau unii». «Or sá 
ridá de noi — spune la rindu- soția — a 
bolunzit şi doamna învățătoare». O bună 
parte din căldura filmului Isi are sursa si în 
abila implantare a autenticității vorbirii eroi- 
lor în atmosfera filmului. 

Uneori, autorii se tem de prea multă 
oralitate si Isi caută, din păcate, salvarea, 
în litera așa-zis sobră a comentariului de 
specialitate. Scurt metrajul Să nu-ți faci 
chip cioplit, semnat de Eugen Gheorghiu, 
debuta absolut cuceritor, pentru că, inspi- 
rat, autorul evoca migáloasa muncă a res- 
tauratorilor de icoane, sprijinindu-se pe 
mărturii verbale de epocă despre pretui- 
rea meșterilor zugravi: «am pus coadă nouă 
cocoșului lui sfintu' Petru, lei 2»; «am pus 
o aripă arhanghelului Gavril, lei 6»; «am 
pus coadă lui Lucifer și i-am ascuțit ghea- 
rele, lei 2» «am spălat urechile măgarului 
lui Avesalon, lei 3»; «am înnoit cerul, am 
curățat luna și am adăugat două stele, 
lei 7» etc. Din nefericire, anonimul care a 
înnoit cerul pentru numai 7 lei este inlocuit 
de un comentator doct care simte nevoia 
să pună punctele pe i și să ne explice prin 
viu grai ceea ce vedem cu ochiul liber. 


Magda MIHĂILESCU 


actorul, mesagerul epocii sale 


0 vitalitate frumoasa si complicata 


Superba la Albulescu e vi- 
talitatea sa. Superba pentru 
că e dramatică. N-as vrea să 
mă pierd în adjective stiute 
Actorul acesta nu le merită. 
În pofida prea multor filme 
prin hátigul cărora ne-am pu- 
tea rătăci (şi nu o dată l-am pierdut, punc- 
tele mele de reper răminind cele din Pu- 
terea si Adevărul, Cursa, Actorul si...), 
omul acesta și-a construit cu o rară miga- 
lá, cu o inteligenţă rea si o hărnicie cruntă, 
un stil, o marcă, o personalitate unică în 
filmul nostru peste care ochiul nu poate 
trece cu liniştea adjectivelor de circum- 
stanta. 

Ceea ce a descoperit Albulescu in vitali- 
tatea sa — calitate care In cinema duce de 
atitea ori la platitudini lirice si ornamente 
pitoresti — este o tensiune esentiala. Pu- 
terea artistului constă în acest adevăr: el 
nu se teme de acele ciocniri care descind 
organic, fatal, brutal, chiar nedrept, din 
pofta cu care comandă, munceşte, iubeşte 
si există. Albulescu nu crede în inocentá, 
în idilisme, în raiul pe pămint, în veselia 
fárá sens, în icoana fără de umbră. (E ade- 
vărat că nici misterul personajelor nu-l 
captivează indeajuns...). În nici un rol mare 
nu-l vei vedea umil, spășit, călcat în pi- 
cioare, blind, mielusel, în afara infernelor 
discutabile, în afara luptei. În toate luptele, 
vocaţia talentului său — și el e unul dintre 
actorii care și-au inteles talentul, calitate 
foarte rară — li cere să conducă, să învingă 
si să convingă repede, prin însăși apăsarea 
personalității sale. El e conştient că «apasă» 
El e conştient de personalitatea sa, de far- 
mecul ei, de increderea pe care o iradiază — 
ca un fum grav deasupra unui crater de 
vulcan nestins. Farmecul lui nu vine nici 
ipocrit, nici demagogic. Directorii lui — 
memorabili pină gi în felul cum vorbesc la 
telefon, cum rup și aruncă aparatul în 
furcă — energicii lui sint inteligenţi, capa- 
bili, «acoperiți» de fapte exemplare, devo- 
tati ideilor mari, urind de moarte lenevia, 
timpenia şi dezordinea (Şoferul din Cursa 
— dacă vă uitaţi bine — nu e altceva decit 
un director al camionului). Dramatismul, 
la Albulescu, are însă ca punct de plecare 
ideea conform căreia a fi vital și puternic 
nu înseamnă a fi si inexpugnabil moral. 
Realismul lui nu pune semnul egalităţii 
între cinste gi nevinovăție. E aici o relație 
de mare subtilitate care răpește oamenilor 
săi orice caracter paradisiac, conferindu-le 
insă o dimensiune cu mult mai fascinantă 
decit aceea a «raiului» pozitiv și imaculat. 
Alternativa nu e deloc diabolismul, negati- 
vismul facil, chipul odios, descompus de 
rele. Umanitatea lui depășește schemele 
discuțiilor schematice. «Poţi suride si să 
tii totodată ticălos» — scrie paroxistic în 
Hamlet, dacă nu și în Danton, de fapt în 
orice piesă bună; poate că de aici, din para- 
fraza acestei lecții fundamentale de artă gi 
caracter, la Albulescu apare atit de convin- 
gătoare drama devotamentelor asaltate de 
orgolii, a inteligenței coruptă de voluptatea 
abuzului de proprie putere, a bärbätiei is- 
pitită nu numai de patima străveche a fe- 


David Hemmings la Buftea: 


„Producţia dvs. de film 
are un potential 


Dialectica forței de a fi om 


meii, ci şi de acea nouă senzualitate a bru- 
talitatii, a ordinului care nu se discută, a 
plăcerii «de a băga lumea în draci» si a o 
face să danseze fără să cricnească. Vitali- 
tatea lui Albulescu — reprimind de atitea 
ori tandretea, cerind vehement o solidari- 
tate, fie și oarbă, dar patetică, somind im- 
păcări, fie şi tirzii, dar necondiționate — 
Isi asumă aceste complicaţii. Ea le stră- 
bate demn, inflexibil, fără angoase, pind la 
capăt. De ce? Nu din artificiu. Ci din prea 
plinul trăirii. Dintr-o sfidare a instinctului 
de conservare. Dintr-o dialectică a forţei 
de a fi om. Abia aici — în străbaterea acestui 
labirint de complicaţii inerente trecerii peste 
toate podurile aruncate între două prăpăs- 
tii — se desăvirşește arta lui de om al unei 
lumi noi care se naște în dureri, dar mindrá, 
conștientă, ca gi el, nu numai de asprimile, 
ci și de puterea ei superioară. La capătul 
fiecărei «curse», Albulescu rămine exem- 
plar, neatins de vreo sentință, neeticheta- 
bil, apăsător. Pecetea ispășirii rămine însă, 
de obicei, ascunsă. Dar omul trebuie crezut 
că știe prin ce trece si va mai trece. Toată 
vigoarea trupului și a minţii sale Iti cere să-i 
dai credit. Suprema culpă a talentului e 
abuzul de încredere în contradicţiile sale 
vitale, la care eu, unul, mă supun. Dispre- 
tuind lamentarea, evadarea în antirealism, 
visind In secret la un echilibru ideal (de 
care o voce si mai tainică li spune să se 
ferească, fiind pentru el semn al nemiş- 
cării), eroul lui înfruntă toate acuzele, se 
întoarce spre noi si sfidează pe toți cei 
care-și închipuie că pot trăi eroic în afara 
dramelor din adinc, mistuitoare, ale unei 
conştiinţe ce nu se fereşte, las, de tune- 
tele si tunelele timpului ei. 

Radu COSAȘU 


de nivel internaţional“ 


Aflat împreună cu alti doi producători 
într-o foarte scurtă vizită în tara noastră, 
actorul britanic David Hemmings —cel 
care cu zece ani în urmă a trecut în rindu- 
rile vedetelor de primă mărime datorită 
rolului fotografului din Blow up —ne-a 
împărtășit citeva din impresiile sale după 
ce a vizitat studiourile Buftea: 

«Cred că un om de cinema, ceea ce mă 
consider a fi în tripla mea calitate de 
producător, regizor şi actor, nu trebuie 
să-și limiteze orizontul. Dimpotrivă, e 
imperios necesar să-și investească timpul 
şi banii pentru a dezvolta relaţiile cinema- 
tografice cu alte țări si, in special, cu acele 
tari care, dat fiind producţia lor mai limi- 
tată, nu au putut concura pină în prezent 
pe piața internaţională cu marile monopo- 
luri ale industriei filmului. lată motivul 
pentru care mă aflu în România. Şi pot 
spune acum, după ce am văzut studiourile 
Buftea, după ce am vizionat Cu miinile 
curate, Veronica și un «cocktail» din 


alte filme, după ce am stat de vorbă cu 
cîțiva dintre cingastii români, pot spune 
deci că producţia dumneavoastră de film 
este foarte bună, că are un potenţial de 
nivel internaţional. Aveţi de oferit într-o 
cooperare cu filmul britanic exact cit 
avem si noi. Aveţi o bună organizare, 
excelenți profesioniști, in plus, la dumnea- 
voastră se lucrează într-un climat foarte 
sănătos. Singurul neajuns imi pare a fi 
acela de a nu fi putut sá pátrundeti pe 
piața mondială la nivelul la care filmul 
românesc o merită. Acest lucru se dato- 
rează presiunii economice exercitate de 
marile case producătoare, presiune pe 
care o resimt practic toate cinematogra- 
fiile naționale, cum este și cea britanică. 
De aceea sintem dornici să găsim aici 
o cale comună pentru a sparge această 
încercuire, producind şi distribuind filme 
în ambele limbi: engleză și română» 


A.D. 


Distributii 


Orice incepátor știe că a face distribu- 
tia unui film înseamnă cei puţin o 
treime din succes. Cu toate acestea 
şi din tot felul de motive, majoritatea 
filmelor lumii au, la o atentă privire, 
distribuții imperfecte: nu numai la rolu- 
rile de a doua mină, ci chiar pentru 
rolurile principale. Motive sint multe, 
nenumărate — și analiza lor ne-ar duce 
la concluzii întristătoare (sau hilare). 
Am văzut mari vedete a căror glorie 
s-a stirbit, nu o dată, printr-o eronată 
distribuție. Am văzut filme ce puteau 
fi magistrale —şi dacă nu au fost 
explicația se poate căuta într-o greşală: 
chiar un mare actor poate rata un rol 
— şi vina nu cade numai asupra sa, ci 
mai cu seamă asupra regizorului și 
producătorului. 

Firește, există și pelicule anodine 
salvate de distribuții inteligente. Fireşte, 
există și curajul regizorului de a atribui 
un rol, mare sau mic, unui actor ce pare 
respins de partitură. E aici și un dram 
de joc de noroc, dincolo de știință, 
inspirație şi curaj. 

O distribuţie bine făcută are recenta 
peliculă semnată de regizorul Alexan- 
dru Tatos: Mere roșii. În ea excelează 
Mircea Diaconu care, prin firescul său, 
estompează o parte din schematismul 
intrigii, schematism în parte compensat 
și de unele repiici bune ale talentatului 
dramaturg lon Baiesu. Diaconu este 
un actor facut pentru cinema — si el 
are dinainte o carierá pe care va trebui 


de acord? 


intrebare 


— V-aţi Intilnit vreodată cu filmul, 
în îndelungata dumneavoastră carieră? 

— Nu, niciodată. 

— Cum a fost posibil? 

—A fost... 

Si Aura Buzescu zimbeste vag, 
desenind, pe chipu-i de fildes, un suris 
inefabil. Paseste dreaptă, cu distincţie, 
prin grădină, fără povara celor optzeci 
de ani, arborind gratia austeră care i-a 
caracterizat toate apariţiile scenice, în 
ciudata secretară din «Ultima oră», în 
sardonica, monstruoasa Claire Zacha- 
nassian din «Vizita bătrinei doamne», 
în imaginea tristetii din «Trei surori», 
Olga, în regina uscată din «Regele 
moare». Dar în film, nici un rol. Şi nici- 
unul din roluri în film. 

În bogatul fond de documentare al 
studioului «Alexandru Sahia», nici un 
film, în ultimii zece ani, despre un mare 
actor român. În cele șaptezeci de pelicu- 
le ale anului 1975, în care se află, gravate 
in celuloid, chipuri de sculptori, chirurgi, 
pictori, bacteriologi, ingineri, sute si 
sute de femei și bărbaţi ai lumii neastre, 


să învețe a nu şi-o compromite accep- 
tind jocul întimplării. Vocatia sa de 
actor complet a putut fi remarcată în 
Filip cel bun, apoi în Actorul şi sál- 
baticii — unde a știut să fie alături, 
valoric, de Toma Caragiu, aflat într-o 
formă irezistibilă pe care nu i-am re- 
găsit-o decit in unele apariţii scenice. 
Mircea Diaconu merită roluri scrise 
pentru el, după cum merită partituri 
care să-l oblige a-și diversifica gama 
de mijloace de care e atit de sigur, supu- 
nindu-l la un efort de compoziţie mai 
complicat şi mai dramatic. Felul cum ştie 
să privească, să se miște si să replice 
este uneori fascinant prin simplitate 
— şi de aceea rolurile de «băiat bun» 
care l-au lansat, nu trebuie să-l sileascä 
a se «specializa» numai în acest gen 
de eroi. În Mere roșii sint citeva scene, 
cele mai bune, care trebuie să-i dea 
de gindit la propria-i carieră pe care, 
de altfel, si distribuitorii săi vor trebui 
să i-o protejeze, pentru a rămine unul 
din cei mai originali actori pe care-i 
avem, originalitate ce depășește chiar 
tipul impus de el «con brio» 


Gelu IONESCU 


nici un actor, niciunul din acei oameni 
care cu trupul, cu nervii, cu singele lor, 
creează neistovit, In fiecare seară, pe 
scenă, imaginea omului contemporan. 
Scriu mereu, prin ani. cu adincă mihnire, 
despre aceasta și mi se răspunde, 
mereu, prin ani: nu comandă nimeni 
asemenea filme. 

Avem realizări admirabile despre 
cartiere noi, vestigii arheologice, în- 
multirea cormoranilor, aplicaţiile laseru- 
lui, destinul viermelui de mătase, com- 
baterea perfecționată a infracțiunilor 
la legea cirulatiei pe drumurile publice, 
organizarea grádinitelor cu orar redus, 
muncă de noapte în barurile de pe lito- 
ral, desenele rupestre, cauzele tainice 
ale divorturilor, morile de apă si ocroti- 
rea caprei negre in Făgăraș. Dar nici 
o creație, nici o peliculă, nici un metru 
de film în care să strălucească unul 
din miile de chipuri nobile păstrate de 
memoria afectivă a generaţiilor cu arma 
dată de lumina scenei. Oare nu merită 
să le ocrotim de uitare măcar cit si pe 
caprele negre? 

— Nici cu filmul documentar nu v-aţi 
intilnit, mult stimată Aura Buzescu? 

— Nu, niciodată. 

— Cum a fost posibil? 

— À fost... 


Valentin SILVESTRU 


Un om de cinema: 
producător, regizor, actor 


4 
sf} 


PPr. g 
Prima pagină 
Batrinul Wilder n-are pre- 
judecăți teoretice $i nu ezită 
cind li place un subiect (dacă 
se poate — si iată că se 
poate — chiar un subiect 
inconfortabil). Prima pa- 
gina este, cum se stie un 
remake, mai exact al treilea remake. Dar 
inaintea primului film a existat piesa de 
teatru a lui Hecht care se jucase de vreo 
500 de ori pe Broadway. Pe Broadway, si 
e bine de stiut nu «off Broadway». Succes 
mare de public teatral, succes mare apoi 
de public cinematografic. Piesa (adica 
textul propriu-zis) este de o argutie viru- 
lenta. Filmele care s-au inspirat din ea au 
suferit diferite «adaptári». (Al doilea, de 
exemplu, a schimbat reporterul cu o repor- 
terita, pentru ca intriga să capete o 
turnurá mai love-storistá avant la lettre.) 
Wilder a reluat subiectul In 1974 fara sã 
se arate handicapat. De fapt, n-a refácut 
filmele predecesorilor sai, ci a reluat piesa. 
Adică tonul virulent, incursiunea In fauna 
presei de scandal, alternind observația 
sarcastică cu poanta dulceagá şi surpriza 
amară cu gagul de film mut. (Faimoasa 
scenă in care targa pe rotile cu rănitul ce-l 
poartă face slalom printre șirul de mașini 
ce aleargă prin beznă este descendentă 
directă din comedia Keystone). Sintem la 
Chicago, In 1929, In redacția mohorita 
(extraordinară reconstituire) a lui «Chi- 
cago Examiner». Mediul şochează. Pare 
mai degrabă un tripou sau un club de turfisti. 
În slang-ul american există chiar o expresie 
pentru astfel de reporteri ai senzationalu- 
lui: «dulăi de ştiri». Boss-ul (Walter Matthau) 
e tatăl scandalurilor din oraș. lar pagina 


0 Zi 
de neuitat 


O zi de neuitat, noul film bulgar de pe 
ecranele noastre, cistiga adeziunea atit 
prin actualitatea problematicii dezvoltată 
In profunzime psihologică, cit si prin preg- 
nanta expresiei artistice. 

O poveste despre intransigenta morală 
în contextul faptului de viață cotidian. Pe 
scurt, este vorba despre un antrenor de 
fotbal, duşman al compromisurilor, un tip 


Remake '47 


intii a ziarului său e leagănul şi mormintul 
scandalurilor. Reporterul (Jack Lemmon) 
e vinătorul de senzaţional. Amindoi, un 
tandem. Unul fără altul nu pottrăi. Subiectul 
zilei: condamnarea la moarte prin ştreang 


Contestatie 


in decor retro 
si in pas de vodevil 


a unui militant de stinga, cu nimic vinovat 
pe cit se pare. Pentru un asemenea ziar 
de scandal acesta e subiectul zilei, bomba. 
Dar nu pentru cá ar deplinge soarta unui 
condamnat căruia nu i s-ar putea reproşa 
de fapt nimic. Nu nedreptatea stirneste 
banda, ci dedesubturile ei, pentru că boss- 
ul flereaz4 ceva înapoia afacerii şi omul lui 
de rubrică trebuie să-i descopere si să-i 
aducă un dedesubt la care nu ajung si nici 
nu trebuie să ajungă ceilalți. Nici vorbă 
de umanitate sau pledoarie pentru adevăr, 
ci doar de un subiect care să se transforme 
în reportaj «pe Intlia», de 1200 de cuvinte, 
și, obligatoriu, în primul paragraf să apară 
titiul ziarului. Astfel boss-ul nu are ce face 
cu partea «care nu-l interesează». 
Structura piesei de teatru se păstrează 
și în film: cea mai mare parte se petrece 
într-o sală de presă destul de sordidă si In 
același timp destul de bună pentru orice, 
nclusiv pentru poker. Cind nu dau buzna 
pentru vreo noutate, reporterii bat cartea 
cu gesturi demult intrate în rutină. Fiecare 
isi are si işi debitează micul lui repertoriu, 
isi face micul lui număr cotidian. Dar cel 
mai senzaţional număr, şi acesta nu este 


incomod care fi sperie pe ceilalți prin ra- 
dicalismul lui. Metoda pe care o folosește 
la antrenamente, impunind auto-depăsirea 
fizică si morală continuă, este şi ea la fel 
de incomodă și eroul nostru începe prin- 
tr-un eșec profesional. La acestea se adau- 
gă o viață personală situată sub semnul 
neimplinirii și al dezechilibrului. Părăsit 
de soție si ratind o încercare de refacere 
pe plan afectiv, protagonistul își propune 


Jocul de-a viata 


pe terenul de fotbal 


reintegrarea în vechea sa profesie, cea de 
chimist. Singurul punct de sprijin este fiul 
său, un puști precoce care îl ajută prin 
prezenţa și inteligenţa sa. In final, rigoarea 
principiilor triumfă. Colectivul sportiv îl 
recheamă la conducerea lui. 

Mijloacele de expresie sint de factură 
tradițională, fără excese tehnice, dar mon- 
tajul are o mare forță emoţională. Norma 
etică, refuzindu-se argumentării declara- 
tive, se insinuează organic în detaliul apa- 
rent banal, încărcindu- cu forță de semni- 
ficare. Fenomenul este o formă de sensi- 
bilizare a unei esențe umane, atit prin 
prăbușirile ct si prin Ináltárile ei. 


Oana MĂCIUCĂ 


Producție a studiourilor bulgare. Regia: Petr 
Donev. Scenariul: Petr Donev, Nikolas Tiholov. 
Imaginea: Krasimir Kostov. Cu: Stoicio Masga- 
lov, Ognian Jeliazkov, Natalia Markova, Bojidar 
Grigoror. 


cotidian, este adus parca din alt film sau 
mai precis dintr-o altă piesă de teatru. 
Este numărul pe care-l face sau reprezenta- 
tia pe care o dă Molly — suflet mare si 
virtute mică. Număr de teatru, pentru că 
vedeta adusă în reprezentaţie evoluează 
printre partenerii ei fără să-i vadă, Isi con- 
sumă patetismul într-o melodramă solistică 
si se aruncă pe fereastră, singura ieşire cu 
adevărat spectaculoasă In situația data. 

Apoi filmul alternează gluma cu sar- 
casmul, drama cu comedia, faptul real cu 
parodia. Toate mijloacele sint bune pentru 
a descrie o faună care nu este nici pe 
departe numai aceea a unei redactii de 
scandal. Pentru că băieţii de la rubrica 
scandal trag după ei în scenă pe alţii, pe 
care-i vedem si care reprezintă, de fapt, 
edificiul societății. Filmul mizează pe re- 
plică (reminiscență tot teatrală), dar re- 
plica este cînd spumoasă, cind vitriolantă, 
atmosfera mereu tensionată și pentru că 
Wilder nu este Hitchcock, nu tine mult pe 
coarda suspensului şi cade în gagul de 
comedie bufă. Pentru că Billy Wilder, chiar 
inconfortabil, nu este însă un contestatar. 
El nu atacă «establishment»-ul, ci proasta 
funcţionare a unor instituţii de ale lui pe 
care le descrie cu nuanțe picante, cu sar- 
casm şi cu umor. Si aşa, ușor, în ritm de 
vodevil, el te poartă în filmul realizat in 
1974 spre Chicago-retro 1929. 


Mircea ALEXANDRESCU 
TOA NOA EEE tr AAL VERA 


Producție a studiourilor americane. Regia: Billy 
Wilder. Scenariul: Billy Wilder, I.A.L. Diamond, 
după comedia lui Ben Hecht gi Charles MacArthur. 
Imaginea: Jordan S. Cronenweth. Cu: Jack Lem- 
mon, Walter Matthau, Susan Sarandon, Vincent 
Gardenia, David Wayne, Allen Garfield, Austin 
Pendleton, Charles Durning. 


Misiune 


primejdioasa 


Asistăm la punerea la cale si Indeplini- 
rea unei misiuni de contra-spionaj, Intre- 
prinsă de armata nord-coreeand pe teri- 
toriul sudic al Coreei, vremelnic ocupat de 
trupele imperialiste. Primejdia, evidentă, 
se datorează regulii jocului care cere ca 
cei din nord să se infiltreze — purtind uni- 
forma dușmanului — în rindurile celor din 
sud. Pe fundalul acestei acţiuni dramatice 
— spionaj si contra-spionaj — se profi- 
lează inaltele idealuri pentru independență 
naţională și eliberare socială ale intregului 
popor coreean. SD 


Un film de Rin Ho Son. Cu: Toi Te En, Cijon Sik, 
An Sin Su, Sim Sin Bo 


32 de nume 


Un film care nu imaginează, ci reconsti- 
tuie secvențe din lupta dusă de comuniştii 
unguri în anii ilegalitáti. Într-o acțiune 
lipsită de spectaculos, dar emoţionantă prin 
generozitatea názuintelor, un grup de tineri 
muncitori incearcă să realizeze, pe plan 
local, coeziunea între forţele antifasciste 
indreptate impotriva reacţiunii interne, spri- 
jinită de hitleristi. Acţiunea eșuează, iar 
şeful grupului de acțiune este Impuscat. 
Dar lupta nu s-a terminat Curind ea este 


Viaţă 


personală 


Citeva cadre de bună 
plasticitate, citeva scene 
de dragoste pline de 
aroma sentimentelor 
autentice, citeva replici 
înțelepte si exacte si 
o femeie frumoasă (in 
genul frumuseții Margaretei Pogonat), 
vit á si aproape inexplicabil c 

ser n fina 
lă, dulce-amăruie a aces film care 
are pretenția de a propune un conții 
adinc —.si modestia de a nu-l rez 

De fapt spectatorul ar vrea sã spere 
si sa stie cd Vera si Ste ramin im- 
preuna; dragostea lor, totoda 
tana si argumentată, ar trebui să invingá 
relatia formala — sot-sotie — dintre 
Vera si brutalul, dubiosul Nikolai. Totusi 
filmul se incheie pe O imagine rememo- 
rata, in care Stepan ramine departe, 
in cimp, din ce in ce mai departe, cu 
bratele ridicate —a chemare? a 
predare? — si cu cit demnul si activul 
Stepan se micșorează sub ochii nostri, 
depărtindu-se, cu atit spectatorul devine 
mai trist şi mai nemultumit 

Dacă n-ar fi existat acest final sim- 
bolic, am fi putut spera că, deși Vera 
se reintoarce la Nikolai, bătută, umilită, 
amenințată și speriată, desi Stepan o 
lasă singură tocmai intr-un moment- 
cheie, dupa ce abia i găduise să nu 
mai fie niciodată absent, totul se ma 
poate drege, in cele trei zile libere pe 
care el le solicită pentru a se ocupa de 
«viata lui personală», sau într-un tin 
mai lung... dar ce e de tăcut cu asta 
metafora de sfirsit, cum ne putem apára 
de metaforele care contravin dorintelor 
noastre simple și schematice? 

Şi oare sint dorințele noastre 
atit de schematice cind așteptăm 
tul logic al unei dezbateri sau al un 
demonstrații, şi oare metaforele să fie 
chiar atit de independente de logica 
vieții sau de aceea a rationamentelor 
care o privesc? 

Regizorul sovietic Dovgan a realizat 
un film interesant, cu multă materie 
etică, in respectul realității si cu nuantate 
schițe de caracter. De aceea regret că 
metafora finală s-a dovedit mai puter 
nică decit fraza aceea scurtă repetată, 
fermá, pe care o rostește eroina «In 
dragoste să nu te temi de nimic!...» 


NEM 


dau sav ea spe 


chiar 


Nina CASSIAN 


reluată cu o sporită energie. Eroismul tine- 
rilor militanti este impresionant Din păcate 
insã, mesajul se menține mai mult in sfera 
declarativului, arareori fiind insufletit de o 
autentică vibrație artistică 

Oana MĂCIUCĂ 


Un film de Marton Keletti. Cu: Peter Huszti, 
Erika Bodnar, Laszlo Tehi Toth, Ferenc Bessenyei, 
Zoltan Latinovits, Mari Tórócsik 


Actrita care a luat marele premiu 

de interpretare ex-aequo la Festi- 

valul de la Cannes in Culise — 

Mari Torócsik, aici într-un rol 

din vremea ilegalitatii (Am avut 
32 de nume) 


In cautarea 


paradisului pierdut 


Ocupindu-se de toate si de 
toti, transcriind In imagini 
mișcătoare viata omenirii din 
preistorie si pina în viitorul 
indepărtat, luindu-si ca eroi 
toate ființele intilnite pe pla- 
neta noastră, de la filozofi 
ca Socrate, Thomas Mann si Voltaire si 
pina la pescárusi ca Jonathan Livingstone 
(plus un număr apreciabil de ființe imagi- 
nate): explorind mizeria si măreția tuturor 
profesiunilor. era firesc ca filmul să se 
ocupe si de el însuși. Mai ales că lumea 
fimului nu e chiar un sector marginal al 
vieţii contemporane ci, dimpotrivă, unul 
căruia oamenii i-au adăugat o încărcătură 
mitică excepțională. 

Filme despre cinema s-au făcut si se tac 
demult. Mai anul trecut, Cinemateca noas- 
tră a prezentat prima parte a unui ciclu 
consacrat acestei teme, care a generat o 
serie de opere de reală valoare, unele din- 
tre ele chiar de valoare excepțională. Am 


| 


În dorința de 
a cîştiga spectatorul 
de azi, 
cineastii americani 
se îndreaptă 


spre cinematograful 
de ieri. 
Nostalgia trecutului 
sporeşte rețeta 
prezentului 


Fără indoialá, voga filmelor despre cine- 
matograful de altădată (deși se realizează 
si filme despre cinematograful de astăzi) 
beneficiază si de persistenta modei «re- 
tro», de reintoarcere nostalgică spre trecu- 
tul nu prea îndepărtat și totuși, iremediabil 
pierdut, modă în care se integrează atitea 
din filmele occidentale de astăzi. 

Fără îndoială, de asemeni, reîntoarcerea 
filmului asupra propriei sale istorii expri- 
mă și un anume proces de maturizare a 
artei cinematogratice. Criticul american Jo- 
seph McBride scria în această privință: 
«Cind anumite forme tradiționale sint 
readuse la viață după o perioadă de apatie 
şi mediocritate, este firesc ca artiştii să 
se simtă obligaţi să le reexamineze critic, 
să arunce la o parte elementele care nu 
mai găsesc audienţă la public şi, în schimb, 
să rețină gi să revalorifice tot ce apare ca 
valabil dintr-un punct de vedere contem- 
poran.. ...In noile filme despre Hollywood, 
spectatorii de astăzi, mult mai avizaţi în 
materie de istorie cinematografică decit 
predecesorii lor, aşteaptă probabil să afle 
si să înțeleagă mai multe despre procesul 
de creare a filmelor decit i-ar fi interesat 
pe spectatorii din urmă cu citiva ani». 

Avem impresia însă că într-o mai mare 
măsură decit aceste determinante — foarte 
importante, desigur — tendinţa actuală de 
solicitare intensivă a tematicii cinemato- 
grafice isi are rădăcina în functiile sociale 
ale filmului, în universul de semnificatii, 
simboluri și mituri generat de impactul fil- 
mului și al lumii filmului asupra publicului, 
mai degrabă în dialectica proprie artei 


| y 


acesti autori ca o miraculoasá cutie de re- 
zonantá care permite, mai mult ca oricare 
alt instrument, comunicarea dintre oame- 
nii zilelor noastre. Intr-o lume condamnatá 
la unidimensionalitate, la izolarea indivi- 
dului, la alienare, schemele filmelor pe care 
le-au vázut gi le-au iubit milioane de spec- 
tatori se structureazá intr-un alfabet inte- 
ligibil tuturor. 


Nostalgia idolilor — 
nostalgia dialogului 


O altă direcţie prioritară este cea despre 
care am vorbit inainte: evocarea induiosa- 
tă sau critică, nostalgică sau lucidă a figu- 
rilor care au populat universul mitic al fil- 
mului, care au fost, pentru o clipă sau 
pentru mai multe, modele pentru masele 
de frecventatori ai sălilor obscure. Într-o 
vreme ca a noastră, cind nu mai există 
staruri, aceste filme despre staruri expri- 
mă căutarea acelei misterioase si fasci- 
nante relaţii dintre artist şi public, relaţie 
care stă la baza influenţei cinematografice. 
Nu e deloc întimplător că asemenea filme 
se produc mai ales în Statele Unite și mai 
putin in Europa si în celelalte părţi ale lu- 
mii. În nelinistita căutare a drumului spre 
sufletul spectatorului contemporan, cineaş- 
tii americani au sentimentul (sau iluzia?) 
că au un punct de sprijin în trecut În epoca 
mirifică — şi care pare astăzi atit de inde- 
părtată — cind Hollywoodul era rege. 


2. Janet Gaynor preia ștafeta in 1937. Si odată cu ea, Oscarul în remake-ul 
cu Fredric March și Adolphe Menjou 


1. Prima «stea» dintr-o constelație fericită, cu Constance Bennett în rolul 
titular (partener: Neil Hamilton). Editia-princeps — după cum susține 
Ciné-revue — a filmului S-a născut o stea, apárut în 1932 


putea cita dintre versiunile filmului S-a 
născut o stea, apoi Cintind în ploaie 
(Gene Kelly), Bulevardul amurgului, 
Noaptea americană a lui Truffaut, 
Cutitul cel mare ai lui Aldrich, Contesa 
descultá al lui Mankiewicz, Cel rău și cel 
frumos de Minnelli, Hollywoodul sau 
moartea de F. Tashlin si, probabil, mai 
presus de toate, 8', al lui Fellini 

Ceea ce a fost de-a lungul anilor o tema 
importantă, desigur, dar totuși o temă 
printre altele, a devenit în ultimii doi ani o 
direcție majoră a preocupărilor creatorilor 
şi producătorilor, în special a celor ame- 
ricani. După datele publicate în principala 
revistă americană de specialitate, «Ameri- 
can Film», la începutul anului 1976 se gă- 
seau în lucru aproape cincizeci de pelicule 
despre lumea filmului. 


Rin-Tin-Tin salvează 
din nou Hollywoodul 


Motivele acestor filme sint din cele mai 
variate. Urmind calea deschisá de Cei mai 
frumosi ani, unele opere se referá la per- 
secutiile maccarthyste impotriva cineasti- 
lor progresisti; printre ele se citeazá un 
film al lui Martin Ritt, The Front,cu Woody 
Allen in rolul principal si unul al lui Albert 
Maltz, Vinátoarea de vrăjitoare. Altele, 
cum ar fi Nicke-Odeon al lui Bogdanovich, 
Filmul mut al lui Mel Brooks, Domnul 
vagabond (despre Charlie Chaplin) evocă 
anii de început ai cinematografului, în timp 
ce multe pelicule se opresc asupra perioa- 
dei de glorie a Hollywoodului. În fruntea 
lor, pare să se situeze Ultimul nabab, pe 
care Elia Kazan Il realizează în interpreta- 
rea unor actori de frunte ca Robert Mitchum, 
Robert De Niro, Jack Nicholson și Jeanne 
Moreau, după romanul cu același titlu al 
lui F. Scott Fitzgerald. În aceeași categorie 
ar intra si pelicule cum sint Won-Ton- 
Ton, ciinele care a salvat Hollywoodul 
(evocare nu numai a celebrului — pe vre- 
muri — Rin-Tin-Tin, ci și a figurilor carac- 
teristice ale cinematografiei anilor '20-'30), 
sau recenta variantă (cu Barbra Streisand 
si Kris Kristoffersen) a inepuizabilului S-a 
náscut o stea. A 
Dar lotul principal de filme este consti- 


Ultima (dar sigur nu cea de pe urmă) reluare a temei «cum se nasc stelele 
la Hollywood» se turnează în prezent cu multă publicitate. În centrul 
atenției, anti-starul jucînd rolul starului: Barbra Streisand 


tuit de operele care sînt dedicate stelelor 
de altădată ale ecranului. Din zecile de fil- 
me am putea aminti un Valentino pe 
care-l pregáteste marele regizor englez 
Ken Russell si un alt Valentino al lui 
Shavelson, cu Franco Nero in rolul titular, 
Gable gi Lombard, W.C. Fields si cu 
mine (cu Rod Steiger în rolul vestitului 
comic), Good-Bye Norma Jean (despre 
Marilyn Monroe, desigur), James Dean, 
primul adolescent american, Bogart a 
dormit aici (cu titlu care pastiseazä pe cel 
al unei comedii teatrale), Actor (despre 
Paul Muni), Barrymore (cu Kirk Douglas), 
filme despre Mae West, Errol Flyn, Bruce 
Lee, Tom Mix, Bátrinul maestru (cu John 
Huston In rolul lui D.W. Griffith) si multe, 
multe altele. 


cinematografice. E interesant,in acest sens, 
de subliniat că două direcţii par să fie spe- 
cifice momentului actual în evoluţia filmu- 
lui despre cinema 

Una este cea evidentă în producţiile noii 
școli americane de comedie, dar o putem 
intilni si în alte numeroase filme, de la 
«noul val» francez încoace. Astfel în fil- 
mele lui Woody Allen, Mel Brooks, Gene 
Wilder găsim o permanentă referire la 
fondul de metafore, scheme, ticuri ale fil- 
melor produse anterior. Ca să guști pe 
deplin operele acestor regizori e nevoie să 
cunoşti bine istoria cinematografiei, să ai 
o bogată cultură cinematografică. Realita- 
tea nu mai este interpretată direct, ci prin 
intermediul unui cod de referinte cinema- 
tografice. Cinematografia este văzută de 


3. A treia versiune a «stelei»: cu Judy Garland si James Mason 


prezențe românești 
peste hotare 


000 Între 25 iunie si 6 iulie, în Ber- 
linul de vest, va avea loc un festival 
internaţional al filmului artistic de lung 
metraj. România va fi reprezentată de 
filmul Dincolo de pod, adaptare a 
binecunoscutului roman «Mara» de loan 
Slavici, în regia lui Mircea Veroiu. 

000 Poluarea mediului inconjurá- 
tor, una din problemele grave ale pre- 
zentului și mai ales ale viitorului acestei 
planete, va face obiectul unui festival 
internaţional care va avea loc In Ceho- 
slovacia, sugestiv intitulat EKOFILM '76. 
România prezintă filmele Armele na- 
turii (regizor Alexandru Gaspar) si 
a curatã (regizor Mircea Popes- 
cu). 

000 Un festival international al fi- 
mului de scurt-metraj si documentar 
se desfăşoară In aceste zile în renu- 
mita stațiune franceză Grenoble. În 
competiție au fost înscrise si filmele 
Arta medievală românească — stilui 
brâncovenesc, semnat de Dumitru Dă- 
diriat, şi Culorile florilor, realizat de 
Liliana Petringenaru. 

000 Si filmu! pentru copii își are 
festivalul său, manifestare devenită tra- 
ditionalä. În organizarea municipalității 
orașului spaniol Gijon, anul acesta fes- 
tivalul se va desfășura între 27 iunie 
și 3 iulie. Vor fi prezentate și trei pro- 
ductii ale studioului Animafilm: Titi, 
Dodo și Anton (regia Horia Stefánes- 
cu), Sint prietenul Mihaelei (regia 
Neil Cobar) si Clătite cu surprize 
(regia Eduard Sasu). Sperăm ca pal- 
maresul s4 ne rezerve surprize placute. 

000 Filmul lui Andrei Biaier, Prin 
cenuga Imperiului va reprezenta culo- 
rile României, la Festivalul international 
al filmului de lung-metraj de la Karlovy- 
Vary, ce se va desfășura întrd 7 si 20 
iulie. Succes! 


Filmul, document al epocii 


filmul N 
politic ) 


0 autobiografie Un american 
a Italiei 


Ceea ce a izbutit Ettore Scola, regizor (nu prea) linistit... 


italian relativ tinár, (Marele premiu al 
juriului la Cannes’ 76) plin de vitalitatea Viața lui Frank Capra — descrisă de Frank 


politică şi ideologică a generaţiei care a Capra, la 80 de ani, în cartea en 
urmat lui De Sica, Fellini, Antonioni — e aan ag = py «E ae => 
este, după cite se pare, realizarea unui universală ca Max Gallo de Sanga af 
vis de aur al tuturor celor care au iubit parizian, «un mare E cagar ck hat ed 
neorealismul si au rămas, pentru tot- nant, viu > = ei Saga - 2: 
deauna nostalgicii lui un film in care anã, a netionalitágilor numit S.U.A. (e 
neorealismul devine autobiografie a eroi- tp a fost entuziasmat de literatura 
lor, o autobiografie în primul rind poli- cineastului: «autobiografia lui Capra este 
ticá, o politicá a sentimentelor, o axá cel mal bun scenariu al lui Capra» 
fundamentalá a destinului lor. Cit de Fără îndoială Frank Seren este unu 
A Sar eee. eS a cina dintre cei mai semnificativi creatori de filme 
matografului italian din uitimii 30 de america atit ca destin ck si ca artă 
ani — o istorie tráitá intens de trei Sosit în 1903, din Sicilia, la Los Angeles, 
prieteni din trei clase sociale diferite cu familia sa de tárani mizeri si analfabeti, 


— care se insereazA organic In istoria Se Ina Ree ajaa We TE : 
taliei Film și politică apartin — In con- ee ne pd T py tendons Hollywood-story, azi, din love-story de ieri: + inlocuitorii» nemuritorilor Carol 
ra mă "el, er ee Fellini. La Americal» emis de un alt «confrate» medi- intr-un film care reia pentru fan-ii de ieri si curiosii de azi povestea 


oice i teranean, Elia Kazan, dar nu va ajunge 
a „tg Begin or ote niciodată la concluziile dezabuzate ale aces- 


n A š tuia. Capra va «absolvi» mai intii acea şcoală 
ltrs Geshe o T Da ce extrem de dură a muncii de la 3 dimineaţă sint oamenii...» Cu o ambiție demnă de Extravagantul Mr. Deeds, cu un Gary 
thuii pari Ja tg tp calam pro- si a vagabondajului din stat in stat, ca clanul său, al sicilienilor, se lansează în Cooper senzational; Oscar in 1938 pentru 
riu si la figurat — sadis rol esential in somer. Va fi muncitor metalurgist, servitor, cinema si debarcă la Hollywood. Devine N-o poți lua cu tine... În 1939, cu DL Smith 
nam ia intima Mail el a eroilor Impachetator pentru a-și putea face studiile gagman la celebra «casă» de fior si ris — la Senat, Capra Isi impune definitiv arta 
săi, rom pe ato ai anilor '45, porniţi de inginer chimist. Va obţine diploma și Mack Sennett. Meserie grea, ca aceea de sași maialesideologia:un susținător ardent 
într-un elan unic să schimbe fata lumii cu ea în buzunar va bate tara, asa cum scrie otelar, umilitoare, ca orice viaţă la un patron al politicii rooseveltiene, al miturilor ei li- 
Unul dintre ei, oarecare profesor de «la carte» gi în multe scenarii hollywoodiene omnipotent gi capricios. Va deveni gag  beral-democrate, al acelui «New Deal», 
provincie imediat după lupta dusă In din Arizona In California, în căutare de man-ul genialului Harry Langdon, după noua cale de transformarea Statelor Unite 
rezistența antifascistă, hotărăște să-și lucru în 1922, apare si norocul. li va cădea care va apăsa pe accelerator si va urca într-o împărăție cu ceva mai puţine 
schimbe viata după vizionarea Hofi- în mină un aparat de filmat. va filma un pind la «Oscar». Oscar pentru New-York: inegalităţi sociale şi cu ceva mai multă 
lor de biciclete. Într-att il zguduie poem de Kipling si va avea succes. Miami (cunoscut la noi sub titlu S-a in- dreptate pe cap de locuitor. Democratismul 
capodopera lui De Sica, incit — exaltat Succes gi o idee fundamentală care-i va timpiat intr-o noapte, 1934), cu Clark lui Capra înfurie reacţiunea conservatoare 
şi patetic — el Isi părăseşte familia, oră- sta ca motto al întregii opere: «Ceea ce Gable și Claudette Colbert, cu nemuritorul dar, tocmai in acest conflict, el igi forjează 
selul si pleacă la Roma să-l întiinească interesează oamenii în cel mai înalt grad gag al autostopului; Oscar în 1936 pentru arta sa de certă valoare umanistă, profund 


chiar pe regizor, visind să se consacre 

criticii de artă. Dar «biblia» neorealismu- 

lui, după cum se știe, n-a fost doar un 

moment capital pentru istoria filmului, 

ci şi un — de ráscruce ag nx < 

ideologice italiene: reactiunea oli : . 

a atacat furibund ar a cont să ud E J pri m-plan 

nu fie arătat sträinätätil, reprimind es O e 

această pornire blestemată «de a Ai i secol 20 

scoate m stradă rufele noastre mur- a 

dare...» Pentru Scola, acest aspect al 

problemei e fundamentat «Am plecat G t | 

tocmai de la opera lui De Sica căci ostu 

din acest moment, burghezia italia .. . 

a pornit lupta impotriva cinematografu- | 

lui adevárat In Italia». Prin acest fapt materii or prime 

de istorie a filmului, regizorul ajunge În criza cinematografiei capitaliste — 

să pună în evidenţă — în chip dramatic, însoțită, fireşte, si de o inflaţie de vorbe tari, 

dar şi cu un umor de înaltă calitate — disperate dar și inteligente, deci şi mai 

mecanismele istoriei sociale ca și ale pesimiste — Charlton Heston, vedeta indra- 

destinului individual. Filmul său devine gită a multor superproductii aduce un punct 

o critică deschisă, aspră şi melancolică de vedere care are meritul, dacă nu dea 

a pierderii idealurilor în lupta politică elucida definitiv problema, sarcină irezol- 

gi artistică. («Am vrut sá schfmbäm vabilă nu numai pentru un artist, ci chiar 

lumea, dar lumea ne-a schimbat»...) pentru specialiştii în economie, măcar de 

Nici intelectualul obsedat de De Sica a lumina un aspect prea puţin dezbătut: 

şi de arta adevărului, nici De Sica însuşi, «Nu se discută niciodată despre schim- 

idolul, nu scapă acestei critici fără bările care au avut loc în domeniul costului 

menajamente «De Sica devine un sim- materiilor prime. Trebuie să se ştie că 

bol al eșecului in construirea unei industria cinematografică, mai mult decit 

societăți mai drepte şi mai deschise oricare alta, este handicapată enorm de 

spre umanism. Povestea lui De Sica costul copleșitor al materiilor prime. Picto- 

este aceea a unui om care, după filmele rul nu cunoaște acest gen de probleme căci 

excepționale realizate imediat după materia primă, în cazul lui, costă citiva 

război, s-a cufundat încet-încet, în ciuda dolari. El are intotdeauna posibilitatea de a 

citorva accente de revoltă, intr-un lucra într-un supermagazin sau o statie- 

cinema de consum» — remarcă Jean serviciu pentru a găsi cei citiva bánuti 

A. Gili în cronica sa foarte elogioasă necesari. Nu același fenomen are loc în 

la filmul lui Scola, în revista «Ecran» cinema unde e in afara discuţiei ca realiza- 

(aprilie '76). De altfel, cu o lună înainte torul să suporte cheltuielile filmului său. 

de a muri, De Sica, invitat de Scola El trebuie să găsească un argument comer- 

să vadă filmul într-o proiecţie privată, cial cit de cit atrăgător pentru ca să convingă 

a fost extrem de impresionat si i-a pe cineva să investească pentru el. Nimeni 

mărturisit tinărului care-şi permitea o însă nu o va face dacă nu are perspectiva 

judecată atit de dură la adresa operei să cistige gi el ceva. Bineinteles, să Intimplã Charlton Heston: 

sale inegale: «De fapt, o merit, e drept să te insel: George Stevens se poate TE A Es de ate 

ce spui, e drept s-o spui»... Film melan- insela Alfred Hitchcock se poate insela si «Nimic mai periculos decit clișeul 

colic, privind cu amărăciune spulbera- el. Altman, uneori, n-are nici el «flair». Dar în creația unui artist»... 

rea visurilor de tinereţe, Scola nu cade nu te poți înșela prea des, fiindcă nimeni nu 

oare într-un reactionarism al nostalgiei? va mai avea incredere in tine. Criticii, incápá- 

Răspunsul lui ni se pare foarte tinindu-se să considere filmul o artă (N.R.: a a ar sq 

semnificativ gi de o actualitate strin- Probabil că nu e cea mai mare greșeală a «Filmele — catastrofă», socotite un leac Atenţie! Foraj victorios! 

gentă: «Melancolia poate fi reacționară lor...) li acordă intenţii care nu-s ale lui, miraculos si bänos la criză? Heston, artist 

cind e un scop în sine, legată doar de ignoră sau interpretează greșit adevăratele de valoare şi exigent, bun cunoscător al 

un regret. Dimpotrivă, mi se pare drept lui scopuri. Criticii depling prea des faptul «genului», o spune franc: «Am decis să 

a fi tandru si nostalgic, cind asemenea că realizatorii se preocupă prea mult de abandonez genul căci a început să apară, si 

e. prea pere qu cercetári aare costul Tamela, and = fapt ei nu pot scăpa aici, — o ra una ur a 

caută ceea ce po olosi prezentului de aceasi roblema». punz unei nevoi montone a publicului, à “ 

si viitorului Atunci nostalgia devine Citar daki adorat, mu 6 denjuas de Ascó ir sablon, iar gablonul e un Rubrica «Filmul, document al epocii — 

progresistă». vosel, pericol în artá».... Documentul, sursă a filmului» este 
- realizatá de Radu COSASU 


Documentul.sursa a filmului 


Jill Clavburg si James Brolin, 


celebrului cuplu. Filmul e intitulat exact aya: Gable şi Lombard 


populară, progresistă cu măsură, de un 


umor nu odată nemăsurat. Pentru el, 
comedia trebuie să aibă idei majore și orice 
divertisment trebuie să devină «o poveste 
semnificativă». Cinematograful e «mai pu- 
tin o oglindă a vieţii, cit un document al 
psihologiei umane, un martor al spiritului 
popular». Popularitatea, accesul la public 
și bineinteles succesul sint criterii esen- 
tiale pentru arta sa. «Ascultă ce spun 
muritorii-publicul. La urma urmei, ei, muri- 
torii, sint cei mai numeroși» — predică, 
acest meșter vesel al pragmatismului inte- 
ligent, care în istoria filmului mai poartă 


numele de «comedia sofisticată a la Capra». 
În anii războiului antihitlerist, rooseveltia- 
nul convins isi dă întreaga măsură a credin- 
tei şi a forței sale artistice, organizind si 
conducind cel mai patetic şi mai combativ 
serial de propagandă politică, ciclul Pentru 
ce luptăm? — filme-reportaj excelente, cu 
mesaj deschis, trimise în prima linie a 
focului: «Am fost prima voce a Americii»... 
scrie mulțumit Capra, la 80 de ani. Şi chiar 
dacă această voce n-a ajuns niciodată la 
acel strigăt sfisietor: «America, America!» 
— ea pástreazã acel ton fratern, cald, care 
iradiază o forță din ce in ce mai putin apre- 
ciată pe multe meleaguri — simpatia umană. 


filmele 


vieții noastre 


Părinţi și copii 
Citeva filme cehoslovace recente pun 
in centrul atenţiei lor problemele complicate 
ale tineretului la virsta trecerii — după o 
tericitá expresie a scenaristului Karel Stei- 
gerwald — de la «omul liric la omul epic», 


adică perioada în care omul încetează de a 
mai pune in prim plan ceea ce are liric in 
personalitatea sa, copilăria, pentru a incepe 
să exprime tot mai apăsat caracterul epic al 
soartei sale, maturitatea. În toate aceste 
filme vom întilni tema comună a relaţiilor 
dintre părinţi şi copii, dintre tineri şi virst- 
nici, a responsabilitátilor comune în con- 
struirea unei societăți noi, nu numai fără 
de clase antagoniste dar și fără clasicele 
conflicte antagoniste dintre generații. 

@ Mama, mama solitară — fenomen de 
altfel binecunoscut în sociologia condiţiei 
feminine pe plan mondial — este una din 
figurile principale ale filmului O oglindă 
pentru Cristina Această Cristină e o fată 
energică, extrem de talentată în sport, gata 
să sacrifice pentru gloria ei pe toți cei dragi: 
mama, sora, tinărul care o iubeşte. Un 
accident grav însă îi răstoarnă viata, cu 


toate ambițiile egocentrice. internată in 
spital, închisă într-o «cămaşă» grea de 
gips, străbătind după aceea o lungă conva- 
lescentá, eroina transformă boala si prime;- 
diile ei într-un moment decisiv al opțiunilor 
morale, stabilind o nouă ierarhie a valorilor 
sentimentale, un nou pret al oamenilor, o 
altă logică a răspunderilor. Realizatorii 
sugerează clar cum o modificare a vieţii de 
familie are consecinţe adinci asupra tuturor 
raporturilor sociale. 

O Teren de joc pune fata in fata tatăl si 
fiul. Tatăl e un arhitect cu faimă si «poziţie» 
-— fiul, un alintat al familiei, soväind (la 
absolvirea facultății) între folosirea relatii- 
lor părintești pentru a se lansa, ocolind 
«producţia» si o viată normală, de muncă, 


Yy 


Teren de joc: fals titlu 


pentru un fals film sportiv 

yg care nu cere 

meet decit ca-n propria-ti viață 

A fsă joci, cinstit 
(Jiri, Bartoska si Jana Rihakova) 


treaptă cu treaptă. O clipă, el se decide 
pentru al doilea «termen» al alternativei 
și pleacă la construirea unei şosele, cu 
colegii săi. Numai că un prieten al tatălui 
său Ti oferă o slujbă de prestigiu într-un 
atelier de proiectare la Praga — și tinărul 
nu mai ezită. Sarcinile însă îl depășesc, 
experienţa sa e insuficientă și, pentru a nu 
fi învins, el comite un plagiat. Totul se fringe 
in lumea lui orgolioasă și rece, în clipa cind 
află că promovarea lui de pe șantier în insti- 
tut s-a făcut în urma unei «pile» părintești. 
Aceasta e infringerea decisivă căreia el 
nu-i mai poate face faţă cu aroganță, ci 
doar cu luciditate. La dubla trisare — a lui 
și a tatălui său — tinărul răspunde, în 
sfirsit, ferm si cinstit. «Terenul de joc» e 
viata unde fără un fair-play fată de tine 
însuţi orice meci este pierdut, în pofida 
oricăror aparente. 


cronica \ 


eroului real 


Scene 
din viata publicä 


Niciodată in filmele sale — care au 
descris cu o acuitate unicä rusinile, umi- 
lintele, disperärile fiintelor In lupta pentru 
a se Intelege cu alte ființe, demnitätile reci 
care caută o singură clipă privilegiată 
pentru a Imbrátisa un cer senin — niciodată 
personajele sale, mistuite de atitea patimi 
misterioase, nu au avut de făcut față unei 
situații atit de «realiste» și de derizorii 
ca aceea prin care a trecut Ingmar Bergman 
în ziua de 29 ianuarie 1976. lesind din 
cabinetul unui judecător, după ce a 
întrerupt o repetiţie teatrală la (coinciden- 
tă?) un Strindberg, regizorul suedez — 
unul din numele sfinte ale cinematografiei 
mondiale — se vede acuzat de fraudă 
fiscală, apartamentul îi este perchezitionat, 
la adresa lui se iau măsuri administrative 
umilitoare. Strigăte și șoapte mărturiseau, 
la nivelul unei capodopere, găsirea unui 
echilibru moral suprem. Ceea ce e valabil 
la nivelul unei capodopere, pe pinză — 
nu coincide însă cu echilibrul unui sistem 
nervos, în viață? Se pare că nu. Artistul 
care privea moartea calm, în ochi, nu poate 
suporta acuza legiuitorilor ţării sale («má 
simt extrem de suedez» — declara Berg- 
man în decembrie '75, revistei americane 
«Newsweek») și suferă o depresiune ner- 
voasă gravă, cu citeva săptămini de spitali- 
zare. La 22 aprilie, întreaga Suedie va afla 
din ziarul «Expressen» că artistul ei cel mai 


prestigios a hotărît să se expatrieze. Berg- 
man explică în scrisoarea sa — cu o înaltă 
ținută a spiritului, cu un sim} al patetismu- 
lu: bine infrinat de durere si sarcasm — că 
nu a frustrat statul suedez, că «pentru ca 
onestul contribuabil să nu mă ia drept un 
vulgar hot, îmi las întreaga avere în Suedia», 
că «această țară a fost propice inspiraţiei 
mfele, dar un artist, pentru a crea are nevoie 
de un minimum de securitate emoțională, 
ale cărei condiții nu le mai găsesc aici»... 
Imediat, citeva minţi lucide și competente 
calculează pierderile pe care le va suferi 
economia de incontestabilă bogăţie a 
Suediei: filmele lui aduceau tezaurului din 
Stockholm tot atitea devize ca admirabilele 
automobile Volvo. Nu e putin. Alţi oameni 
— cei care cunosc modestia vieții lui Berg- 
man. cit de puţină importanţă dă el, nu nu- 
mai în vorbe, lucrurilor și banilor, ce ură 
are față de lux și bogăția nerușinată — 
gindesc în alti termeni. Directorul Operei 
din Stockholm — «sufocat de această 
știre» — socotește că expatrierea lui Berg- 
man «este o pierdere ireparabilă și întreaga 
noastră viață culturală e amenințată». Mai 
mult, primul ministru Olof Palme, declară 
aceluiași ziar «Expressen», chiar a doua zi 
după publicarea «scrisorii deschise» sem- 
nata de Bergman: «Depling profund hotărt- 
rea lui de a părăsi Suedia, atit pentru opera 
lui artistică, dar si ca prieten personal. 
Sper că va reveni. lar dacă cei care îl acuză 
au comis o eroare, ei vor trebui să răspundă 
în fata instanțelor competente, ca în orice 
societate democratică bazată pe Drept...» 
Între timp, Bergman — după o oprire taci- 
turná la Paris, evitind categoric ziariștii 
si orice declaraţii — a ajuns în Statele Unite 
unde-l aștepta producătorul Dino de 
Laurentiis. Din cite se știe, viitorul său film 
— Oud de viperă — finanţat de firme ame- 
ricane, se va turna totuși pe continentul 
european, în R.F. a Germaniei. 

«Dar ce urmă va lăsa această traumă 
In opera regizorului?, ni se pare a fi între 
barea esențială. 


«Strigătele» gloriei (cel mai prestigios regizor suedez lingă cea mai celebră 
actriță suedeză, Ingrid Bergman, demult, în 1963) si «şoaptele» singură- 
tatii: cei doi poli ai destinului lui Ingmar Bergman 


cronica 
proiectelor 


@ Foarte bună primire la critică a filmului 
lui Jeanne Moreau, Lumină (auntat din 
timp în «Cinema» nr. 10/1975). S-au remarcat 
inteligența, sensibilitatea, acuratețea teh- 
nică, «mina» regizoarei debutante. Pentru 
artistă, prima operă e «o ameliorare a plă- 
cerii mele de a mă exprima, aruncindu-ma 
în foc... Realizind un film, mi-am folosit 
prea-plinul energiei mele. Actritá — astep- 
tam. Eram disponibilă. Asteptam ca Anto- 
nioni să sfirșească discuţiile cu televiziu- 
nea; ca Buñuel să mă provoace. Eram atentă 
sá le întruchipez viziunile. Greu...» — expli- 
că ea. Acum, lucrind la propriile viziuni, 
dind ocol superstitios fotoliului dăruit de 
Elia Kazan după filmările la Ultimul nabab, 
Jeanne Moreau se mărturiseşte, cu oare- 
care ingenuitate, c-a devenit cineva, «o 
persoană mare». Incit viitorul film — asa 
cum au făcut-o multe «persoane mari» în 
artă, Intorcindu-se spre simburele de aur al 
vieţii lor — va fi consacrat mamei sale: 
«Se va intitula Adolescentã si va fi un 
omagiu adus celei care m-a învățat pind si 
estetica unei camere mobilate, ordinea și 
armonia... Am reflectat la aspirațiile ei, 
la deceptiile ei. Fiindcă acum, pot să mă 
gindesc la asta, acum sint un om mare»... 
afirmă surizind personajul, în sfirsit matur, 
ca după orice creație cu mlinile proprii... 

@ «Batrinu John Huston a fost con- 
tractat de două respectabile producătoare 


Regizoarea Jeanne Moreau in 

fotoliul dăruit de Elia Kazan 

actriței Jeanne Moreau. ca semn 
de prețuire 


americane pentru a regiza un film consacrat 
unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi, 
mult regretatul Errol Flynn. 


47 


AV EI 


In domeniul fanteziei si parodiei. regizorul cehoslovac Oldrich Lipsky 


este considerat un adevarat expert: 
dupa opinia criticilor 
Janzurova într-o 


confirma 


E Lungul drum al unui roman către 
cinema Varşovia la începutul secolu- 
lui, apoi un orăşel de provincie, apoi 
Roma, Riviera, Paris, ţărmul unui lac 
elvețian, Viena Pe aceste meleaguri 
se desfăşoară destinul unei fete fru- 
moase dar sărace, care-și ucide copilul 
neligitim, ajunge prostituată și moare 
apărindu-și iubitul de altădată, de la 
care i s-au tras toate nenorocirile. Ro- 
manul lui Stefan Zeromski, Povestea 
unui păcat, a făcut scandal în Polonia 
puritană de la 1900. În primul rind,pentru 
că în povestirea sa, latura sentimentală 
şi melodramatică era covirgitá de o 
lucidă gi feroce condiționare socială. 
De o aspră cronică de moravuri Deo 
denuntare violentă a fariseismului și 
falsei morale burgheze. Filmul, pe care 
cineastul Walerian Borowczyk l-a reali- 
zat după această carte, reprezintă o 
citire a ei nostalgică si distantatá într-un 
plan estetic. Nu atit evenimentele cu 
implicaţiile lor sociale şi morale domină 
filmul, cit minutiozitatea imaginării unor 
momente, structura muzicală a imagini- 
lor gi mişcării actorilor. «Crima nu mai 
sperie — scria un critic polonez — 
iubirea nu mai emotioneazä, nefericirea 
nu mai inspiră milă. În lumea fără păcate 


a tablourilor senzuale ale lui Borowczyk. 


spectatorul are de ales intre fiorul emo- 
tiei si propriile sale ginduri». 

HO lume in uniforme Cu un an in 
urmă, doi ziarişti gi sociologi francezi, 
Andre Harris si Alain de Sedouy au 
publicat o carte intitulată sugestiv «Cala 
torie in interiorul Partidului Comunist». 
Era o amplă analiză și un pasionant 
document asupra modului de functio- 
nare,la toate nivelele, asupra structurii 
— de la militant la Comitetul Central — 
unui partid de largă adeziune populară. 
De altfel, cartea s-a aflat multă vreme In 
«topul» succeselor de librărie din 
Franța. Pasul următor al creaţiei celor 
doi ziariști a fost, nu o carte, ci un film: 
Podul maimutei, montaj si colaj de 
mărturii şi documente asupra situaţiei 
armatei franceze care, în primul rind din 
punct de vedere moral, reiese a nu 
fi prea strălucită. În mai bine de 
două ore de proiecţie, asistăm la 
evocarea a 50 de ani, punctati mai 
mult de infringeri decit de victorii, 
si care ridică mereu nelinistitoarea intre- 
bare — o armată, dar cum gi de ce? Un 
cadru militar susține: «Cei răspunzători 
de soarta armatei trăiesc încă în iluzia 
unanimistă a anilor 1914—1918, ultimul 
moment cind raportul armatá-natiune 
a existat Cum vrea Franța să ajungă un 
stat modem, atunci cind tiriie după ea o 
grămadă de mituri învechite și de arhais- 
me paralizante ?» Miezul problemei este 
atins de un absolvent al Academiei 
militare Saint-Cyr: «Toate armatele vic 
torioase sint armate ideologice. Totul e 
să știm pentru ce proiect social, pentru 
ce viitor ne luptăm?» Or, conducatori 
politici ai armatei sint maru absenţi ai 
filmului. «Nu au nimic de spus» — con- 
stată cineastii. Pe de altă parte, analizind 
situatia armatei, cei doi reporteri anali- 
zează de fapt un obiect al rezolvării 
situaţiilor prin violență. Această re- 
flectie, implicită, despre violență, este 
marcată de intervenția unui gene 
ral care se Intreabä: «Şi dacă există 


ultimul său film. Marecek 


aceasta vocatie (actrita Iva 


scenă din film) 


— şi nu se poate sa nu existe — si alt- 
ceva decit forța şi violența pentru a 
apăra o societate gi ai rezolva conflic- 
tele?» Filmul lui Harris și Sédouy se 
bucură de un mare succes de public. 
Fiind în același timp contestat De foru- 
rile conducătoare ale armatei. 

N Poemul înțelepciunii Rustam, 
eroul unui poem clasic al literaturii 
persane din secolele X—XI — «Cartea 
regilom de Firdusi, a deveni persona- 
jul principal al unei serii de filme produ- 
se în studiourile sovietice: «Aventurile 
lui Rustam», «Rustam și Suhrab» și 
acum, Tragedia orașului Siavuk. Din- 
colo de pitorescul aventurilor și evocă- 
rii unui atit de îndepărtat trecut, regizo- 
rul Boris Kimiagarov se declară inte- 
resat de aspectul moral, foarte contem- 
poran al poemului din care se inspiră. 
Pentru că umanismul, prețuirea rațiunii, 
afirmarea idealurilor nobile, ura fată 
de război sint motive care nu Imbatri- 
nesc niciodată. 

@ Vox populi. Marile premii inter- 
naționale ale filmului, create cu 30 de 
ani în urmă de revista «Ciné-revue», se 
deosebesc de Oscarul american prin 
faptul că ele sint decernate în urma 
unui referendum public: nu o academie 
a specialiştilor, ci pur și simplu votul 


filmul Pușca cea veche (cel mai bun 
film al anului). 


E Teama de a fi intr-o perioadă 
furtunoasă si plină de neliniști din viata 
cineastului Ingmar Bergman, ultimul său 
film apare ca o violentă punere in discu 
tie a condiției umane, a sufletului fata 
în față cu propria sa imagine trecută, 
cu propria sa devenire incertă Faţă 
in față este chiar titlul filmului. Un 
portret, ca în atitea alte filme bergma- 
niene, un portret feminin al unui medic 
psihiatru care ajunge să trăiască stările 
nervoase pe care le tratează la altii 
Femeia-medic din film este bintuită 
de amintirile unei copilării pe veci pie: 
dute, de presentimentu! acut al mortii, 
suferă de o incapacitate de a munci si 
de a se concentra, de o cumplită ne- 
liniște. Somnul nu mai vine, nici adus de 
pastile, momentele propriei vieţi devin 
fațete ale unui insuportabil coșmar. 
Însingurarea se topeşte în vise absurde 
de fuga intr-o altă viață, mai putin lipsită 
de dragoste. Tot filmul este povestea 
unei lupte pe viață si pe moarte, intre 
viață şi moarte, in care nici o alterna- 
tivă nu reușește definitiv să învingă. 
Liv Ulimann este actrița care a întreprins 
această coborire in infern. După cum 
scrie revista «Time», «multe actrițe au 
incercat o asemenea partitură, dar pri- 
vind-o pe Ulimann, ne dăm seama cit de 
putine au reușit s-o ducă pind la capăt.» 


De la o fictiune («Cel bun si cei rai 


Pentru că trata oamenii ca pe niște 
obiecte. Sintem în zorii unei ere Caligu- 
la — ginditi-vá la C.l.A. la Pentagon, 
la dictatori: ei toți au puterea absolută 
de a considera oamenii ca pe niste 
obiecte. Si mai ginditi-vá ce s-a intim- 
plat cu imperiul roman». 


@ Peter Fonda va regiza un film numit 
Uitimul western. Interpret principal, 
Henri Fonda. 

@ Sherlock Holmes revine în atenţia 
cinefililor sub chipul lui Roger Moore. 
Care declara că ceea ce l-a tentat mai 
mult citind scenariul, era numărul mare 
de deghizări pe care urmează să le 
practice în tot cursul acțiunii. În acelasi 
timp, Moore continuă seria de mari 
succese cu James Bond-007, aflindu-se 
la a treia intruchipare a faimosului super- 
agent. Filmul se cheamă Spionul care 
mă iubea. 


O Într-o biografie cinematografică, 
rolul generalului Mac Arthur, care a 
condus războiul din Pacitic impotriva 
Japoniei, a fost încredințat actorului 
Gregory Peck. În primul rind, din motive 
de asemănare fizică. 


@ Jon Voight («Conrak») a acceptat 
rolul principal într-o continuare a filmu- 
lui  «Exorcizata». Etalarea de mons- 
truozitati și «drăcovenii» va purta acum 
titlul de Ereticii Linda Blair, fetița «po- 
sedată» din primul film, Isi continuă 
aventura în tara spiritelor negre 


de Lelouch) la un documentar («Cin- 


tind sub ocupaţie»), cineastii francezi se arată interesaţi de climatul si 
climatele Franţei în anii de tristă amintire ai ocupaţiei naziste (Jacques 
Dutronc, Marlene Jobert si Jacques Villeret in Cel bun si cei 1 


Critica. ca si votul spectatorilor din Franța, au consacrat filmul lui Robert 


Enrico. Pusca cea 


veche. drept cel mai bun film al anului trecut. Succes 


la care a contribuit si talentul actriței Romy Schneider; ea a fost desem- 
nată «cea mai populară actriță a anului 


spectatorilor decide ciştigătorii. Pentru 
anul 1975, laureați au fost: Alain Delon 
(cel mai popular actor), Romy Schnei- 
der (cea mai populară actriță), Philippe 
Noiret (cel mai bun interpret în Pușca 
cea veche), Mireille Darc (cea mai 
bună interpretă in Telefonul roz) si 


E Pe platouri (|) 


@ Romancierul american Gore Vidal 
a scris scenariul unei versiuni a vietii 
Imparatului Caligula. Malcolm McDowell 
va fi interpretul principal. Intrebat de 
ce s-a oprit la Caligula, scriitorul a 
spus: «El poate fi oricine din ziua de azi. 


u Poveşti fără intoarcere. Cei care 
şi-o amintesc pe Shirley Temple intr-un 
mare succes al ei, Mascota regimen- 
tului, vor fi dezamágiti: povestea va 
cunoaşte un remake, dar rolul fetiţei va 
fi interpretat acum ...de un băiat. 

@ Delict si conștiință A face din- 
tr-un film politist o dezbatere asupra 
responsabilitatii sociale, a face dintr-o 
investigație criminală pretextul unei in- 
vestigatii psihologice — acesta a fost 
scopul pe care şi-a propus să-l atingă 
regizorul Slanisiaw Lenartovicz în filmul 
Ucigaşul sint eu. Fáptasul (presupus) 
unui omor involuntar este personajul 
principal. Dar cine este victima, şi oare 
de omor este vorba? Cineastul a fost 
mai Intii de toate interesat de portretul 
unui om In căutarea propriului său 
adevăr. 

@ Uitima afacere. Marco Ferreri se 
vrea un cineast sută la sută contesta- 
tar. Fiecare film al său, de la «Dillinger 
a murit» la «Marea crápelnitá», incearcă 
să fie o vitriolantă caricatură a societăţii 
burgheze mai mult sau mai putin de 
consum. Curioasă este calea contesta- 
tiei alese de cineast amestecind în doze 
cit mai substanţiale pornografia, scato- 
logia și abjectia fizică, el intenționează 
să pună în discuţie societatea, mai cu 
seamă din punctul de vedere al putintei 
ca atari filme să apară. Filme, sau mai 
exact produse cu iz de răzvrătire și apel 
la instincte joase, bune, cum se zice, 
«pentru epatat burghezul». În ultimul 
său «atac social», Ferreri pune sub 
semnul întrebării relația fundamentală 
bărbat-femeie, cuplul și familia. Punere 
în discuție piperată si «naturalistä» care 
se incheie cu o «metaforă» dinamită. 
Falsă dinamită comercială de altfel: 
bărbatul se autocastreazá. Din refuz si 
contestaţie a unei vieți alienante, fireşte. 
Titiul: Ultima femeie. Nu și ultimul 


film al unui regizor la care viata este 
suplinitá de o imaginaţie bolnavă, iar 
așa-zisul retuz al societății de consum 
devine o mască a unui spirit comercial 
de categorie îndoielnică. 

E Filmul și regatul După ce va fi 
terminat filmările la Casanova (filmări 
cu multe peripeții, printre care două 
lungi întreruperi din cauza refuzului 
producătorilor de a majora la nesfirsit 
devizul filmului, o răpire de tip nou a 
bobinelor impresionate de către gang- 
steri care cereau milioane pentru resti- 
tuirea «ostaticilor», ca gi dificultăţile în 
recrearea pe platouri a Veneției, cu 
lagune cu tot), Fellini, care speră că 
filmul va apare pe ecrane la sfirsitul 
anului, a acceptat în principiu invitația 
guvernului iranian de a turna la Teheran 
o superproductie cu fonduri de petro- 
dolari. Auzind de această ofertă, Mar- 
cello Mastroianni, care a fost interpret 
principal In doud mari filme semnate 
Fellini («La dolce vita» si «81/2»), a 
exclamat: «Rämine de väzut dacä sahin- 
sahul va avea destui banil» 

u Admiratoarea. Entuziasmatá de 
creația lui Jack Nicholson în filmul lui 
Milos Forman «Zbor deasupra unui cuib 
de cuci», Audrey Hepbum a declarat 
ziariştilor: «Visul meu, acum, este să 
pot juca într-un film alături de Nicholson. 
Chiar dacă mi se oferă rolul mamei lui». 

E Muzeul cu iluzii Într-unul din 
cele mai vechi cartiere pariziene, Le 
Marais, în curti interioare și încăperi 
care poartă patina istoriei,a fost organi- 
zată o expoziție ceva mai specială. 
Manechine de ceară, aflate între zidurile 
vechi, sint invesmintate in costumele 
unor actori celebri, în roluri celebre, din 
filme de altădată. Marlene Dietrich, Gre- 
ta Garbo, Vivien Leigh, Marilyn Monroe, 
Judy Garland, Fred Astaire, — apar 
în aceste uniforme strălucitoare ale 
gloriei lor de staruri. Scarlett O'Hara, 
Anna Karenina, sau Împărăteasa rosie, 
revin în amintire în această expoziție 
unde din feeriile și dramele pe celuloid 
au rămas doar costumele. 


E Pe platouri (Il) 


O Milos Forman, marele cistigätor al 
Oscarului '76, va regiza adaptarea pentru 
ecran a unui musical In vogă prin anii 
'60 — Hair (Piete). 

@ În prag de alegeri, studiourile Walt 
Disney realizează o comedie numită 
Shaggy D.A. Este povestea aventurilor 
unui candidat prezidențial care din cind 
în cind (adică exact cint acest lucru nu-i 
convine de fel) se transforma in... dulău 
ciobănesc. 

O Telly Savalas a decis să renunţe la 
Kojak (era poate și timpul!), pentru a 
reveni la marele ecran. Ceva s-a schim- 
bat insă. Pină la începerea acestui serial, 
actorul întruchipa numai şi numai per- 
sonaje profund negative si profund anti- 
patice. Ceea ce va fi imposibil de acum 
încolo. Producătorii îi prevăd o carieră 
de «star romantic». 

E Doi frați. Un pilot de încercare se 
află la bordul unui avion care nu mai 
poate fi controlat. De la sol i se trans- 
mite ordinul de a se catapulta, dar pilotul 
încearcă pină în ultima clipă să redre- 
seze aparatul. Si moare. Aceasta este 
povestea adevărată. Fratele pilotului, 
ajuns regizor, a realizat un film care este 
un omagiu adus celui dispărut. Titlul 
este Fabula iubirii și povestea este o 
poveste simplă cu aviatori. Pentru regi- 
zorul Bulat Mansurov, destinul fratelui 
său nu a fost un caz anume, ci un exem- 
plu. Şi o pildă despre datorie și sacri- 
ficiu. 

@ Viaţa care ucide Ultimul film al 
regizorului John Cassavetes, O femeie 
sub influență, cu Peter Falk si Gena 
Rowlands (soţia cineastului), este, in 
stilul său particular, dominat de impro- 
vizatia ca In jazz si de cultivarea Intim- 
plătorului aparent, o gravă meditaţie 
despre nefericire. Acea nefericire ne- 
văzută, secretă, făcută din amănunte, 
si lucruri aparent nesemnificative, 
care erodează puterea și tinerețea. Ma- 
bel este căsătorită cu Nick, are trei copii 
şi e mai tot timpul singură, pentru că, 
simplu, soțul ei este mai tot timpul 
plecat. Deprimarea ei, starea de incomu- 
nicabilitate o fac să fie ciudată pentru 
ceilalţi: şase luni într-o casă de sănătate 
o vor repune pe picioare? Însingurarea 
ei nu face decit să crească. Dramele, la 
Cassavetes, nu se consumă prin acte 
exterioare, prin crize spectaculoase. 
Filmul concentrează în el timpul, si 
timpul este durere, si regret, si uitare, si 
tăcere. Toate la un loc. Şi o femeie este 
sub influența timpului, și a oamenilor, 
sia propriei ei nefericiri care o consumă 
încet, fără zgomot, dar mistuitor. 

m Superproductia. O capodoperă a 
literaturii poloneze, romanul in sase 
volume al Mariei Dabrowska, Nopțile 
si zilele,a fost ecranizat de cineastul 
Jerzy Antczak, după o muncă de trei 
ani la scenariu și o perioadă de filmare 


de peste doi ani, În versiune cinemato- 
grafică filmul durează patru ore. Ver- 
siunea pentru televiziune are 13 episoa- 
de de cite o oră. Este vorba despre o 
vastă cronică de familie petrecută în 
momente de răscruce ale istoriei Polo- 
niei: revolta din 1863, revoluția din 1905, 
începutul primului război mondial. Sute 
de figuranti și nu mai putin de 900 de 
actori au dat viață, pe ecran, acestei 
monumentale epopei intimiste. 

m Scurt tratat de scepticism. 
Robert Mitchum reia partitura lui 
Humphrey Bogart intr-o adaptare a ro- 
manului lui Chandler, Adio, dragostea 
mea. El se afirmă ca un actor cu o per- 
sonalitate deosebit de interesantă. Care 
se reflectă în citeva din opiniile sale 
despre viata si film: ° 

— despre primele sale filme la 
R.K.O.: «Am purtat acelaşi costum timp 
de şase ani, în toate filmele, si am dus 


şi acelaşi dialog. Se schimba doar titlul 
filmului gi partenera feminină». 

— despre cinematograf: «Am ince- 
tat să iau In serios cinematograful cu 
multi ani in urmă; cam atunci cind tur- 
nam un film cu Greer Garson si s-au 
tras 125 de duble ca ea să rostească 
replica nu», 

— despre fobie: «Singurul lucru con- 
stant în viața mea este frica», 

— despre Humphrey Bogart: «Mi-a 
dat odată un sfat de neuitat Ascultă 
pustiule — mi-a spus — orice ar fi, 
despre orice ar fi vorba, tu fi impotrivá». 

— despre filmul său favorit: «Acela 
pentru care am muncit trei saptamini 
si am primit 200 mii dolari. Titlul l-am 
uitat». 

— despre admiratorii sai: «Nu pot 
fi decit absolut ratati, suferinzi de sto- 
mac și care atunci cind mă văd pe ecran, 
isi spun: dacă nenorocitul ăsta a reușit, 
atunci eu pot ajunge președinte». 

— despre francezi: «Ati observat că 
ei discută despre cină în timp ce se află 
la masa de prinz?» 

— despre Londra: «E prea departe 
de aeroport». 

— despre fiii săi: «Le-am dat doar 
două sfaturi: Nu vă pierdeţi niciodată cu 
lirea şi nu vă lăsaţi prinşi cu mina în sac». 


E Sansonete si lagăre. După suc- 
cesul filmului lui Marcel Ophúls, Amá- 
răciunea și mila, amplu documentar 
asupra vieţii francezilor în anii ocupaţiei 
naziste, un alt cineast abordează — e 
drept, dintr-un unghi insolit — această 
temă. Cintind sub ocupatie de Ro- 
ger Halimi este tot un documentar- 
colaj, unde cineastul incearcă o re- 
constituire a «vieţii vesele» care n-a 
incetat să funcţioneze in cei cinci ani in 
care flamura cu zvasticá filfiia pe Arcul 
de Triumf dm Paris. E interesantă și cu 
rioasă — spun criticii— această pătrunde- 
re intro anume viaţă cotidiană, in acea 
viață care se desfășura ca și cum nimic 
nu s-ar fi intimplat. Extrase din filme 
muzicale ale epocii, șansonete la modă, 
interviuri cu cintáreti sau actori de 
succes In perioada '40—'45 dau pină 
la urmă o imagine în negativ, o imagine 
răsturnată a acelor vremuri sumbre: 
meditaţie despre ironia soartei și despre 
natura umană, acest documentar plin 
de muzică si de actualități mondene 
povestește istoria într-o gamă derizorie. 
Anii negrii au masca factice a unor 
baluri animate de o flasneta. 


Rubrică realizată 
de Dan COMSA 


telescopuri 


Fata in fata 
cu publicul 


Sub acest titlu, am vázut pe micile 
ecrane, intr-una din duminicile sfirsitu- 
lui de mai, o emisiune dintre acelea 
menite să insoteascá sfirgiturile noastre 
de săptămină cu raze de cintec şi stropi 
de zimbet. De fapt, nu neapărat despre 
spectacolul respectiv tin să vorbesc in 
rîndurile de față, desi el ar merita-o. 
Indeosebi prezenta de neostenit far- 
mec a Margaretei Pislaru, in tulburá 
toarele acorduri ale melodiei lui Alain 
Barriere cu «tut'en vas», sau in fabula 
— nu lipsitá de miez- cu vulpea, ursul 
si rock-and-roll-ul, reclamă cel putin 
un gind bun. Spectacolul acesta, numit 
«Faţă In față cu publicul», mi-a sugerat 
însă altceva, și anume discutarea unui 
scop dintre cele mai importante ale 
micului ecran, acela de a fi, într-adevăr, 
față in față cu publicul, 

Felurite emisiuni din ultima vreme 
au cuprins, într-un fel sau altul, mai 
insistent decit pină acum, pe telespecta- 
tor in însăşi structura lor. Nu mă gindesc 
numai la «spectacolele cu public» (nu- 
mite cam impropriu așa, știut fiind bine 
faptul că un spectacol fără public... 
numai spectacol nu este), la «concursu- 
rile cu public» — de toate feiurile, pentru 
mici, mari şi mijlocii — sau la... meciu- 
rile de fotbal, clteodată cu zeci de mii 
de oameni sub umbrele. În toate aceste 
cazuri, desigur, publicul joacă un rol 
foarte important, stimulativ, pentru ca- 
litatea faptului de artă (sau de educaţie, 
sau de cultură fizică, sau de cultură 
generală, sau de... «mai aveţi o între- 
bare»). De aici decurge tele-populari- 
tatea binemeritată a ciclului (cam in- 
termitent din păcate) de «istoria teatru- 
lui», de pildă, cu exemplificările sale 
atit de viu colorate, susținute perma- 
nent de fluidul de participare a publicu- 
lui, de aici decurg multe, și discuţiile 
din tramvaie despre stelele fără nume, 
şi necesitatea unor mai frecvente trans- 
misii de la teatrele din țară (unele foarte 
harnice la capitolul «premiere pe țară»), 
şi ascensiunea pe scara interesului a 
Clubului T și cite și mai cite.. 

Implicarea publicului în faptul de artă 
(sau de... toate celelalte) îmbracă însă 
şi alte aspecte, asupra cărora merită, 
cred, să poposim. Am revăzut nu de- 
mult, un mai vechi spectacol de teatru 
al Letitiei Popa, cu «Vlad Tepes in 
ianuarie», inspirată evocare istorică da- 
torată lui Mircea Bradu (spectacol des- 
pre care, de altfel, am mai scris la 
vremea premierei); publicul, în acest 
caz, devenea participant, în sensul cel 
mai propriu, la întimplările naraţiunii 
dramatice; firește, forța verbului patrio- 
tic, în această situaţie, a sporit simţitor. 
Tot de curind am privit premiera de 
teatru tv. cu «Ochiul albastru» de Paul 
Everac, în montarea aceleiaşi regizoare 
(spectacol despre care, desigur, se 
vor spune mai multe); relaţia cu publicul, 
în ultimă instanță relația cu viata, a 
fost potentatá de participarea «in carne 
si oase» a autorului la acțiune ca «re- 
prezentant» al personajelor, al vieţii 
deci gi, implicit, al publicului. Sint 
două exemple diferite care subliniază 
avantajele cultural-educative ale impli- 
cării spectatorului in faptul de creație. 

Faţă în faţă cu publicul, acest tele- 
scop dintre cele esenţiale. dobindește 
în astfel de cazuri si în altele. cit de cit 
similare, semnificații majore. «Faţă în 
față» poate insemna, altfel, o contem- 
plare pasivă între entități distincte, de 
unde şi «starea» unor emisiuni care 
se opresc undeva pe drum între realiza- 
tori şi tele-spectatori, sau trec «pe lingă» 
ei, ca şi cum nimica nu s-ar fi-ntimplat. 
implicarea spectatorului presupune (si 
semnifică) interacțiune, contact, dia- 
log — deci... replică — influenţă, par- 
ticipare, si cite si mai cite... Nu este 
acesta un telescop dintre cele esen- 
tiale? 

Tocmai de aceea, pentru cá este, 
ni se par deosebit de importante toate 
«semnele» angrenării gi angajării tele- 
spectatorului în însăşi structura pro- 
gramelor, indiferent dacă ele se mani- 


20 


Tinerii de ieri răspund față de viitor pentru faptele trecutului. «Cei ce 
rămîn mereu tineri» de I.D. Serban, in regia lui Nae Cosmescu. Dintre 
interpreţi: Stefan Iordache si Cornel Coman 


festa Intr-un concurs de cultură generală 
sau într-un «Club T», într-o anchetă 
pe teme social-economice sau într-o 
premieră de teatru, într-un album du- 
minical sau într-o revistă literar-artistică, 
într-o viață a satului sau într-o virstá a 
peliculei. Şi tocmai de aceea ne pare 
rău cînd inițiative exemplare în acest 
sens, să zicem «teatrul-ring» sau «un 
film văzut de...», se rătăcesc în practica 
activităţii de fiecare zi. Ne pare rău, 
pentru că orice emisiune care izbutește 
să activeze participarea publicului are 
toate șansele să beneficieze de partici- 
parea telespectatorilor. 


Călin CĂLIMAN 


teleanotimpuri 


Duminicale 


Ne-am apropiat de vară încet și te- 
meinic, ca de un dar preţios. Televiziu- 
nea ne-a sugerat această vară cu maxi- 
mă discreție, poate cu prea multă dis- 
cretie — nici o explozie estivală deco- 
mandată, nici măcar obignuitele «pau- 
ze» în care cei rămaşi pe asfalt se uită 
cu invidie la cei din apă sau de pe co- 
claurile montane. «Albumul duminical» 
a început să semene într-adevăr cu un 
foarte vechi album de familie în care 
răutăciosi adolescenti se amuză de 
croiala hainelor bunicii. Prea multă re- 
trospectie strică, desi orice televiziune 
care se respectă are «fix»-urile ei, la care 
omul se uită executind un tabiet nevi- 
novat. Cu Samantha se pare că vom 
imbátrini cu toţii, de la orele două la 
două și douăzeci și cinci, neobservind 
cum trece vremea. Cu Al. O. Bassara- 
bescu și Brăescu ne-am obișnuit atit 
de tare, că ne-am simţi chiulind de la 
lecţia de română dacă nu le-am vedea 
scenetele vesele. Istoria filmului mu- 
zical mai are atita drum pină la ritmu- 
rile contemporane Incit ne dă senti- 
mentul că avem ce aştepta de la viaţă. 
Satira amabilă, duminicală, din cuple- 
tul initial nu ne dă dureri de cap la ora 
siestei. Nu-i pericol să zguduie con- 
ştiinţele. Se simte aici serios nevoia 
unei schimbări de optică asupra dumi- 
nicilor noastre în care nu este obligd- 
toriu să lăsăm creerul să se odihneas- 
că. A devenit accidental și obişnuitul 
reportaj al lui Aristide Buhoiu, reporter 
cu vechi si excelente state și remar- 
cabilă hărnicie, care cunoaște una din 
legile fireşti ale reportajului — si anume 
că trebuie să comunice ceva, un fapt 
inedit, o experienţă care tocmai prin 
insolit ilustrează principiul moral care 
guvernează ideea de a-l comunica şi 
altora. Reportajele lui Buhoiu sint — 
atunci cind există — aproape intot- 
deauna interesante, ne dau sentimen- 
tul tonic al participării și al faptului că 
avem voie să gindim şi duminica, după 
amiază. Astfel, așteptăm cu toţii ora 
concursurilor republicane, cind trăim 
dubla bucurie de a descoperi, încă 
o dată, cit de destepti, insufletiti, infor- 
mati, sint tinerii noştri pe de o parte, 
iar pe de altă parte, cit de multe avem 
noi înşine de învățat de la ei. Astfel, 
duminica intră în statutul ei normal, 
destinderea nemaifiind confundată cu 
plictisul subtirel, inofensiv, piclos, în 
care dacă tot a venit vara, chiar aşa, cu 
zgircenie, este momentul să se facă o 
incizie capitală. 


Smaranda JELESCU 


filme pe micul ecran 


m Moara cu noroc 


(Victor Iliu, 1956). Operă exemplară, 
capodoperă a cinematografiei noastre. 
Ce ar mai fi de spus la acești douăzeci 
de ani pe care i-a împlinit filmul? Că 
vremea a trecut peste el fără a lăsa 
riduri? S-a mai spus. Că este o crea- 
ție de excepţional echilibru, de clasică 
rotunjime? Se vede cu ochiul liber. Ar 
fi de adăugat, poate, doar faptul că, la 
fiecare nouă intilnire cu filmul, senza- 
tia că el seamănă, fascinant, cu realiza- 
torul lui, se accentuează pină la certi- 
tudine: precum omul, opera are inte- 
lepciune și realism, ea este o ardere 
riguros supravegheata. 


E Lumea tui Apu 


(Satyajit Ray, 1959). Sigur, filmul in- 
dian înseamnă si Vandana si Vaga- 
bondul şi Articolul 420 si O floare si 
doi grădinari — adică melodrama apă- 
sata, cu cintece. Filmul indian înseam- 
nă însă și, de pildă, acest Lumea lui 
Apu (inspirat ales pentru «File de dic- 
tionar») — model de cinematograf rea- 
list, cu remarcabile aplicaţii sociale. Si, 
pe lingă aceasta, cinematograf «pur 
singe», idei în imagini. Satyajit Ray, 
un mare regizor, era (dacă nu mă insel) 
necunoscut pină acum publicului nostru 
larg. Lumea lui Apu a constituit o 
admirabilă carte de vizită: filmul are 
«vina» de neuitat a unei fundamentale 
creaţii neorealiste gi nu atit epicul con- 
tează în definitiv în această prea epică 
peliculă, cit senzația permanentă de 
viață «aga cum este ea», de documentar. 


E Trafic 


(Jacques Tati, 1970). Creatia acestui 
regizor ciudat, ca si personajul pe care 
îl interpretează de citeva decenii, e 
adulată de unii, contestată de alții (aces- 
tia din urmă sint, se pare, mai nume- 
rosi...), semn al originalității. Trafic 
nu e cel mai bun film al lui Tati, desigur, 
dar regăsim si aici acelasi comic sub- 
til, aceeași specială sinteză a citorva 
dintre cuceririle tundamentale in mate- 
rie de gag ale «marelui mut». Figură 
insolită a comediei cinematografice mo- 
derne, Tati nu crede în cuvinte si pre- 


Ochiul albastru, în regia originală 

a Letitiei Popa, propune un unghi 

lărgit în dialogul public-spectacol- 
autor (Paul Everac) 


umblă printr-o lume nebună, nebună, 
nebună, un personaj candid, trist si 
dezordonat, care încearcă zadarnic să 
înțeleagă şi să se adapteze. 


„Şi 


@ insula (Kaneto Shindo, 1961). Ce- 
lebrul, zguduitorul film despre un bár- 
bat si o femeie, despre viata, viata si 
din nou viata... 

€ Sacco si Vanzetti (Giuliano Mon- 
taldo, 1973). Remarcabil film politic, re- 
cital Gian-Maria Volonté si Ricardo 
Cucciola 

@ Fata in negru (M. Cacoyannis, 
1956). Sobrã, concentratá drama 

@ Garibaldi (G. Alessandrini si 
F. eat 1962). Cuprinzătoare frescă isto- 
ric 

e Cuvint contra cuvînt (David Lo- 
wel Rich, 1973). Film oarecare, pompos 
recomandat în programul tipărit tv. 

@ Prima dragoste (Vasili Ordinschi, 
1974). Interesantă, frumoasă ecraniza- 
re după Turgheniev. 

O Chemarea străbunilor (Ken Anna 
kin, 1972). Ce bune sint, pentru regizori, 
pa de aventuri scrise de Jack Lon- 
on... 

O Acești adulți ciudati (Aian Sah- 
malieva, 1974). Lumea celor mari pri- 
vita «criticn de un copil. 

@ Citadela (King Vidor, 1938). Ecra- 
nizare dupa Cronin. Corecta. 

@ Abuz de incredere (Maria Lugo- 
nes, 1950). Melodrama stupidă (mi-am 
cintarit foarte atent cuvintele). 


Aurel BADESCU 


telesugestii 


Lasati imaginea... 
sa vorbeasca! 


Am urmárit intr-o zi de joi trei «mese 
rotunde» într-un interval de trei ore; 
subiectele abordate erau deosebit de 
interesante, invitatii erau gi ei nume de 
prestigiu, personalități de frunte din 
domeniile supuse diferitelor dezbateri 
si, totuși, pentru marele şi răbdătorul 
public telespectator, este destul de greu 
să-și poată concentra atenţia într-o 
singură seară doar asupra acestei for- 
mule de emisiune. Este păcat, cind în 
majoritatea cazurilor rubricile ce cuprind 
profiluri tematice diferite, dar care pre- 
supun discuţii ale unor specialişti, deci 
aceeași formulă de emisie, să fie pro- 
gramate într-o zi comună. Se muncește 
mult la o astfel de emisiune şi desigur 
scopul ei este să aibă cit mai multă 
audienţă, să popularizeze tema aleasă, 
iar succesiunea mai multor emisiuni 
apropiate ca formă a realizării nu con- 
x decit la oboseala telespectatori- 
or. 

In afara programärilor ar mai fi o pro- 
blemă orice masă rotundă sau pur si 
simplu susținerea singulară a unui punct 
de vedere, fie că are drept subiect «era 
glaciară» sau discutarea unei ultime 
apariţii literare, se realizează în genere 
în «dulcele stil clasicw invitaţii (ori 
invitatul) vorbesc și iar vorbesc și ima- 
ginea ni-i arată cum unul se joacă cu 
pixul, cum altul întoarce o filă, alternind 
planurile unei vaze în care se ofilesc 
sub lumina reflectoarelor florile speci- 
fice sezonului. Astfel cel mai dinamic 
subiect pierde din penetrantã, datorită 
formulei statice de prezentare; dacă 
exemplele prin imagine, argumentele 
imaginii ar fi mai solicitate, senzaţia de 
static ar dispare si atenția receptorului 
n-ar mai fi pusă la încercare. Aici, 
desigur că intervin cunoaşterea și folo- 
sirea «specificului televiziunii», pe 
care de multe ori ne este dat să-l vedem 
exploatat cu rezultate spectaculoase, 
poate că şi în cazul dezbaterilor el ar 
da culoare emisiunilor, dacă imaginaţia 
realizatorilor nu s-ar opri doar la folosi- 
rea «portretului» interlocutorilor. Am 
văzut-o o dată chiar pe Brigitte Bardot 
prefatind cu seriozitate o emisiune des- 
pre animale; cuvinta foarte frumos si 
imaginea ne-a lăsat libertatea de a-i 
urmări nestingheriti chipul ei minunat 
timp de aproape două minute; cit era 
ea de vedetă, B.B. ne-a plictisit la un 
moment dat, aşteptam documentarul, 
să vedem ce fac leii în cușca grădinii 
zoologice. Publicul de astăzi al tele- 
viziunii a învăţat convenția ingenioasei 
invenţii venite în casa sa și vrea ritm, 
vrea ca imaginea să întărească valoarea 
cuvîntului. Cind în majoritatea cazurilor 
emisiunile «vorbesc» prin imagine, 
poate că și excepţiile rămase tributare 
microfonului radiofonic ar trebui să se 
integreze bunei reguli generale. 


licana LUCACIU 


filmul rominesc 


Contributia Romaniei 
la victoria asupra fascismului 


Sugestiv tabloul realitatii celui de al 
doilea rázboi mondial reiesit din aceasta 
selectie: sapte filme luminind fiecare din 
alt unghi tema eroismului ostasilor romani. 
Eroismul cu arma in mină (Valurile Duna- 
narii, Tunelul, La portile albastre ale 
orașului, Stejar extremă urgenţă), erois- 
mul rezistenţei In spatele frontului (Zidul, 
Ceaţa), surprinderea manevrelor de spio- 
naj ale inamicului (Secretul cifrului), 
oglindite în filme ce-şi onorează cu fantezie 
artistică dar si rigoare istorică, tema. Din- 
tre ele: 

@ Valurile Dunării (1959, Liviu Ciulei) 

Prima adeziune in imagini a lui Liviu 
Ciulei la realismul liric ce va caracteriza de 
aici înainte mai toate filmele noastre de 
război. Strălucite deschideri de carieră 
cinematogratică pentru scenariștii Titus 
Popovici şi Francisc Munteanu și pentru 
interpreţii: Liviu Ciulei, lrina Petrescu, La- 
zăr Vrabie. 

@ Zidul (1975, Constantin Vaeni) 

Gestul eroic indelung pregatit cinemato- 
grafic prin fapte și trăsături foarte indivi- 


duale. Numai astfel imaginea tinárului co- 
munist zidit într-un pod ca să scoată ziarul 
ilegal al partidului — erou interpretat de 
Gabriel Oseciuc — capătă pe ecran valoarea 
de simbol concret, viu, nesolemn, omagiu 
simplu adus omului simplu ce-și dăruieşte 
viata celui mai generos ideal. Matur debut 
regizoral: Constantin Vaeni. 

@ Tunelul (1966, Francisc Munteanu) 

Ideea de cot la cot a armatelor române si 
sovietice în onfensiva asupra fascismului, 
ilustrată convingător într-o acțiune bine 
condusă, impunind personaie ce se rețin 
şi prin calitatea interpretării: Aleksei Lok- 
tev, lon Dichiseanu, Valentina Maleavina, 
Florin Piersic, Margareta Pislaru. 

@ Secretul cifrului (1959, Lucian Bratu) 

Dacă ne mentineam la nivelul acestui 
prim film polițist cu nobilă miză umană, la 
abilitatea suspensului și complexitatea psi- 
hologică a unor «negativi», la ambianța de 
mister ce joacă în dramă, fericită ar fi fost 
și la noi soarta acestui gen captivant. 


Alice MĂNOIU 


Se pare că noțiunea de «star» s-a născut în 1909, cînd Griffith a desco- 
perit-o pe Mary Pickford si a distribuit-o în acest film: Vila singuratică 


vă propunem 
regizorii: 


Karel Kachyna 


Nu are decit 52 de ani, dar acest cineast 
ceh se poate număra printre cei mai origi- 
nali autori contemporani. E drept că multă 
vreme filmele lui le făcea în colaborare cu 
camaradul său de institut, Vojtech Jasny, 

w după 1961 aproape toate scenariile erau 
«ácute de talentatul scriitor Jan Prochazka. 
Totuşi meritele de poezie și de originali- 
tate sint în întregime ale sale. lată de pildă 
filmul său recent (1974), Pavlinka. O po- 
veste care nu seamănă cu niciuna, căci 
aproape că nici nu este poveste. Pavlinka 
are 17 ani; ca rude n-are decit o bunică, iar 
ca activitate bunică-sa nu-i dă voie să facă 
nimic, să vadă pe nimeni și, mai ales, nu-i 
dă voie să se intilneascá cu «dușmanul». 
Dusmanul se numește «băiat». Orice băiat. 
Căci (oroare!) din orice băiat poate ieși un 
sot. Si atunci (oroare!) bunica ar rămine 
singură. E știut ce inseamnă să nu fi 
liber. Dar chiar și la pușcărie omul mai 
vede pe cite cineva, Ii mai vorbeşte... Pav- 
linka n-are voie să vadă pe nimeni. Asta fără 
să fie nevoie de arestare şi închisoare. 
Singurul lucru pe care are voie să-l facă este 
să adune din sat pantofi vechi, gosoni uzati, 
papuci rupti și să-i ducă la batrinul cismar. 
Ei bine, din asta, Pavlinka va face un recital 
de balet, o magnificä reprezentaţie de vede- 
tă coregrafica. Este un spectacol de decia- 
matie dansantă, un poem al mișcării umane. 
Restul povestii e banal ca o melodrama. La 
un conflict dintre lucrătorii din sat şi boier 
(sintem îh anul 1870), boierul recurge la 
armată. Pavlinka e împuşcată. Dar Pavlinka 
a trăit, creată de ea, o viaţă de star. În fata 
tuturor ferestrelor satului, ca tot atitea loji 
de Teatru imperial, Pavlinka dădea repre- 
zentatii si era, pentru necdjitii de acolo, 
singurul lucru frumos, singurul cadou pri- 
mit de ei. O poveste cu adevărat cinemato- 
grafică, unde subiectul, cit si tema, sint: 
mișcarea, mişcarea trupului omenesc, por- 
nit să-şi arate toate feţele, toate chipurile, 
toate figurile. 


Este, în asta, un fel de moştenire nationa- 
lá de la uimitoarea «Lanternă cehă». Au 
cunoscut-o, bucureştenii, această «lanter- 
nă magică» care a inventat o artă cinetică 
nouă. Se alegea o mișcare oarecare, din su- 
tele de conduite posibile ale corpului ome- 
nesc. Acea melodie cinetică era apoi tre- 
cută prin toate cheile muzicale. Era tradusă 
(și pe ecran și pe scenă) în limbaj de sport, 
de muncă, de dans, de ceartă, de dragoste, 
de pledoarie, de spaimă, de conversaţie, 
de convulsii în timpul somnului. Mișcarea 
se metamorfozeazá mereu, ca acele asa- 
zise «imagini hipnegogice» care se perindă 


şi se prefac unele într-altele în momentele 
care preced atipirea, adormirea. Numai că, 
in «Lanterna cehă» ele sint mișcări reale, 
palpabile, care imită ele imaginarul, întor- 
cînd pe dos regula obișnuită. 

Această moştenire a «Lanternei cehe» o 
găsim și în alt film al lui Kachyna, în lubire. 
O fată, Andrea, si un băiat, Petr, sint colegi 
de clasă, la scoala. Se detestă. Tot timpul 
se inteapá, se batjocoresc. Tot timpul. 
Dar cu timpul, ei înțeleg de ce fac asta. 
De la inceput simtiserá că se iubesc. Dar 
amindoi sint (asa cum atit de adesea sînt 
adolescenții) cumplit de serioşi. Nu admit 
alt soi de amor decit «marele amor». Şi 
vor să fie siguri că l-au găsit. Controlul va 
fi... ipoteza contrară. Ipotezä de lucru. 


vw 


A TO ay} 


Un bun film despre apărarea eroică a Bucureștiului 
(La porţile albastre ale oraşului) 


Atenţie, copii! 


Pentru cinematograf, copilăria nu pare a fi 
virsta paradisului pierdut, evocat tandru 
în momente de nostalgică aducere aminte 
de o întreagă literatură simplificator-senti- 
mentală, prea ușor predispusă la idealizarea 
convenţională a unui trecut duios. Multe 
dintre cele mai bune filme cu şi despre 
copii se arată interesate nu de feeriile ado- 
lescentei — reale ori, cel mai adesea, 
inchipuite — ci, mai degrabă, de așa-numita 
«copilărie problematizată», dificilă, gravă 
si prematur adultă. Pentru cine a urmărit 
la Cinematecá admirabilul ciclu «Copiii 
ne privesc» — Imprumutindu-si denumirea 
de la celebrul film omonim din 1943 al lui 
De Sica — această predilecție a cinemato- 
grafului pentru copilăria dramatică este 
cum nu se poate mai limpede. Căci, cu 
excepția a două filme — Louisiana Story, 
splendid documentar dedicat de Flaherty 
revelatiilor pe care le oferă privirii candid- 
cercetătoare ale unui copil o natură mirifică, 
maiestuoasă, pulsind de viaţă, si Hugo si 


Vor presupune că se urăsc si vor născoci 
toate conduitele practicate între oameni 
care nu se pot suferi. Şi vor ajunge astfel 
înapoi la prima lor bănuială, la prima lor 
ipoteză (contrară ipotezei contrare folosită 
in scop de verificare). În tot cursul poveștii, 
fie că gindul lor călărește pe una sau pe 
cealaltă ipoteză, peisajul se schimbă: din 
alb-si-negru devine color, din colorat obis- 
nuit începe să se coloreze feeric; ce fac ei 
devine basm, și psalm, si vis, traducind în 
pictură şi onirism cele mai banale fapte. 
Pe urmă, alternativ, se recade în peisaj 
real. Cum spuneam, regăsim şi aci speci- 


Karel Kachyna: 
Iubire 


ficul cinematografic ceh, cu tulburătoarea 
sa moştenire de la «Lanterna cehă». 

Pe un portativ diferit, găsim asta și în 
filmul Trenul spre stația Cer. «Cem nu e 
firmamentul, nu e văzduhul, ci numele per- 
fect feroviar al stației terminus al unui 
trenulet care cară din munţi, din pădure, 
lemne pentru satele și orașele din vale. 
Sintem în plin război nazist. Ţara geme sub 
teroarea nemteascá. Dar acolo, la stația 
Cer, unde nu locuiesc decft citiva feroviari 
de mina a doua, viata e oarecum sustrasă, 
extrasă din iadul hitlerist Adică, în fond, 
tot un fel de «refugiu în cew este. Acolo 
va fi trimisă Dasa, o fetiță de 15 ani, la buni- 
cul ei din Cer, ca să fie crutatá de privelistea 
ororilor războiului. Acolo, ea va cunoaşte 


Josefina, fermecător film suedez, inchinat 
reveriilor fantastice ale copilăriei! — toate 
celelaite pelicule ale amintitului ciclu se 
Inscriu unei tematici cu implicatii grave, 
fie in planul relatiilor morale, fie in acela, 
mai larg, al vietii sociale. 

Nu jocurile copilariei, ci frustrarile copi- 
láriei, iatá ce pare a fi interesat, deopotriva, 
mari cineasti ca De Sica, Buñuel, Truffaut, 
sau Tarkovski. Copilăria traumatizatá — 
este tema ce revine frecvent in aceste filme, 
atit de diferite ca formulă, dar căutind a 
privi cu un ochi lucid, crud uneori, universul 
acesta complicat al virstelor juvenile, unde, 
in marile drame ale celor mici, sint intot- 
deauna implicati, ca principali inculpati, 
adultii. 

Traumatismele războiului (Undeva in 
Europa, Copilăria lui Ivan), adolescența 
infractoare (Sciuscia, Los Olvidados, 
Drumul vietii), dramele copiláriei ca reflex 
al vietii de familie (400 de lovituri, A fost 
prietenul meu, Să ucizi o pasăre cinti- 
toare) sint numai citeva dintre variantele 
sus-amintitei teme, oferind, nu o dată, posi- 
bilitatea de a medita asupra acestei nobile 
tentaţii a cinematografului, de a nu idealiza 
tocmai acest fragil, variat și foarte compli- 
cat teritoriu dramatic care este copilăria. 


Petre RADO 


veselia, fantezia, camaraderia, afectuoasele 
prietenii, frumuseţea vietátilor pădurii. La 
sfirsit, nemţii vor invada Cerul pentru a-și 
transporta cu acel trenulet munitiile, în 
lupta lor cu machisarzii care se inmultiserá. 
Dașa va participa la o pasionantă operație 
de «comando». Războiul se termină Coş- 
marul ia sfirgit Și o dată cu el si visul ei 
frumos din stația Cer. Întoarsă acasă, Dasa 
nu va păstra din toate acestea decit dulcea 
tulburare a amintirii... 

În mai toate filmele lui Kachyna găsim 
această poezie pătrunzătoare, altoitã fie pe 
întimplări banale, fie pe întimplări urite. 
lată o scurtă listă a operelor mai recente: 
Griji, lar joc sotron, Nădejde, Domni- 
soara Robinson, Un domn straniu, Zidul 
înalt, Crăciun cu Elisabeta Autorul oma- 
giat de Cinemateca noastră e artist emerit 
şi de două ori laureat al Premiului de Stat. 


King Vidor 


Il cunoaștem cu totii, precum îi cunoas- 
tem si pe istoriografii săi, care in calitate de 
bravi condeieri cineasti lexiconari si croni- 
cari, il nasc pe Vidor de doua ori: o data in 
1894, altadata in 1896. Oricum, el e un 


mare cineast, care a creat, incá de 
pe vremea «mutului», filmul de rázboi 
antibelicist, pacifist (Parada cea ma- 
re), apoi ne-a vorbit cu tandrete de 
omul anonim pierdut in multime (Multi- 
mea), apoi ne-a dat prima imagine com- 
pletă a grănicerilor care fac ordine in Vest 
contra violentelor de tip Texas (Texas 
Rangers), apoi primul (si deocamdată ul- 
timul) film despre magnifica solidaritate in 
disperare, in lupta contra setei, a secetei, a 
sărăciei. Vitejească aventură a unor vecini 
care vor să scoată apă din piatră seacă 
(Plinea noastră cea de toate zilele). În 
sfirsit, tot el reuşeşte (ceea ce nu-i putin 
lucru) să facă un bun film despre «Război 
si pace» a lui Tolstoi. Ba chiar scrie şi o 
carte intitulată «Război şi pace al lui King 
Vidor». Fără să mai vorbim de Halleluja, 
primul mare film. vorbitor. i 


D.I. SUCHIANU 


Spectatori, nu f 


iti numai spectatori!  ; 


x A A as 


Scrisoarea lunii 


Un film al iubirii de tara 


«Mi-a fácut o deosebitá plácere sá descopár in filmul lui Mircea Muresan, La 
porțile albastre ale orașului, o tulburătoare poezie încrustată în pasta adincä a 
realismului epic. Realizarea sa e generatoare de aduceri aminte, de rememorări 
ale unui trecut istoric plin de evenimente si personaje puternice. Filmul beneficiazã 
de un scenariu trepidant (autor Marin Preda), scris fără ostentatie si lozincárie, 
cu adevărurile dure ale combatantilor și cu mecanica implacabilă a războiului. 
Există în acest film o spontaneitate a interpretilor rară la noi, un discurs golit de orice 
vorbe fortuite, limpede şi exact, așa cum vorbește și acționează românul în momente 
de cumpănă. Revelația este indiscutabil lon Caramitru, actor de mare clasă, inteligent 
și fin, într-un rol de cea mai pură tradiţie a neorealismului. Un Caramitru melancolic, 
sentimental și meditativ — l-am privit cu aceeași plăcere cu care-l vedeam odinioară 
pe Mastroianni în filmele neorealiste italiene. Confruntarea dramatică dintre perso- 
naje, unite sub volbura evenimentelor, în lumina aceluiași tel al victoriei în războiul 
antifascist, dezvăluie un fond de umanitate superb (vezi rolul episodic al lui Dumitru 
Furdui). Apelind la o tehnică simplă dar nu simplistă, filmul lui Mureșan denunţă 
războiul ca pe cea mai mare ameninţare asupra lumii, el reuseste o puternică reliefare 
a unor adevăruri morale prin prizma unor eroi care străbat o cumplită criză a valori- 
lor. lubirea de tara este, în acest film, marea valoare aducătoare de speranţe într-un 
univers de valori zguduite. Pentru mine, şi-mi place să cred că si pentru alții, filmul 
acesta rămine o peliculă de cinematecă, una de zile mari». (Prof. Victor Cormos, 


str. V.I. Lenin nr. 96, Tg. Neamt). 


N.R.: Despre acelasi film am primito scrisoare la fel de elogioasa semnata de N. Pop 
(Calea Bucuresti, Bloc 7 — Craiova), ceea ce dovedește că într-adevăr profesorul din 
Tg. Neamţ nu este singurul care a descoperit, la atita timp după premieră, valorile acestui 
film. Ne va face plăcere să publicăm întotdeauna asemenea revelații, fie si tirzii fie si pe 
cale telegenică, asupra unor filme româneşti care nu trec repede prin conştiinţa specta- 
torilor nostri — asa cum am făcut-o si cu scrisoarea prof. Alex. Bálásolu din Sighisoara 
care redescoperea, tot la mult timp după premieră, frumusețile Capcanei (vezi «Scri- 


sourea lunii», Cinema 3/76). 


filmul românesc 


Mere roşii 


0 «M-am grăbit să văd Mere roșii si 
nu mi-a părut rău; am văzut un film bun. 
Cred că spectatorul ar trebui să spună la 
tel ca procurorul din film: «mi-a părut bine 
că am cunoscut un om ca dumneavoastră», 
fiindcă personaiul acesta principal este 
foarte de dorit să apară şi in viata noastră 
de toate zilele, chiar şi în alte meserii, nu 
numai în aceea de chirurg. Diaconu a reușit 
un rol foarte frumos, el a reușit cu adevărat 
să creeze un doctor robust, optimist, cins- 
tit, care se ia la luptă cu toate și cu toți 
dacă e nevoie. Doctorul din film are mari 
cantităţi de energie, de vitalitate, care pot 
fi puse in slujba binelui, căci răul chiar 
făcut cu putere mai mică, distruge uşor». 
(Stefänel Micut, Calea Mosilor 201 — Bucu- 
resti). 

@ «Sint in plină- sesiune de examene nu 
tocmai ușoare si pot să vă spun sincer, 
cu dreapta pe inimă, că acest film a avut 
un puternic efect stimulativ asupra mea. 
Cred că în profesiunea pe care mi-am ales-o 
— aceea de medic, așa cum cred în veridici- 
tatea personajului interpretat de Mircea 
Diaconu. Despre acest actor, critica spune 
că este talentat, fermecător, credibil, de 
neuitat, fetele spun că-i simpatic. Eu ce 

4 mai spun decit că-mi place şi că-mi pare 

ju că nu-mi place numai mie? Încăo dată 
bravo, si cit mai multe Mere roșii lui Ale- 
xandru Tatos. (Oana Negru, Brasov) 

@ «Mere rosii, zic eu, este un film care 
constituie o treaptá in evolutia filmului 
de actualitate românesc. Autenticitatea 
decorurilor si a replicilor, o imagine care 
stie sã selecteze gestul si privirea semnifica- 
tive, conter& filmului profunzime. Persona- 
jul propus — cucereste. Pentru ca dr. Irod 
este purtátorul unor valori morale funda- 
mentale, ceea ce îndeamnă pe spectatori 
să mediteze la cunoaşterea de sine... Cum 
ştie acest dr. lrod să nu treacă pe lingă 
fericire fără să o oprească, chiar dacă în 
jur e lumină, sint oameni si vorbe, si zgo- 
mote şi lucruri! Parcă ar vrea să spună 
acest film: «să iubim viata chiar cu lungile-i 
ore de boală». Nu-mi rămine decit sá mul- 
tumesc pentru noblețea mesajului și pentru 
un doctor Irod ce nu poate îmbătrini decit 
cu un vis.» (Mihaela Boldeanu, str. Lupeni 
3 — Galaţi) 

@ «Am mers la filmul Mere roșii cuo 
curiozitate şi un entuziasm generate de 
articolul excelent apărut în revista dumnea- 
voastră drept cronică. Este într-adevăr mi- 
nunat acest film, mai ales prin firescul lui 
desăvirşit. Un exemplar rar în cinematogra- 
fia noastră. Despre actor, ce să mai spun? 
Este uluitor... Este al doilea film românesc 
(N.R: Nu ținem minte care a fost primul. 
Dacă nu ne precizati numele și adresa 
— ar fi fost bine să ne spuneți măcar 
filmul dvs. nr. 1). căruia îi acord nota zece 
fără nici o reţinere. Mai ales pentru că este 
absolut nesofistificat si pentru că aduce 
cu el atita prospeţime... Şi lipsesc sabloa- 
nele! Este foarte bine că filmul a fost tratat 
ca un «fapt divers» — cum spunea Mircea 


Alexandrescu. Altfel cum ar fi putut să fie 
luat în serios? (Mioara L — Galaţi) 

@ «Despre filmul acesta nu pot să spun 
decit un film aproape fără cusur. Un film 
tără vedete, dar cu multă sensibilitate si 
cu foarte mult adevăr. Bravo tuturor realiza- 
torilor, de trei ori bravo lui Mircea Diaconu». 
(Elena Lazăr, str. Dianei 13 — Bucureşti) 

O «Mere roșii mi-a plăcut pentru că e 
reaiizat discret, fără ostentatie şi sunete de 
trompete, cuvintele nu trimbiteazã adevăruri 
poleite, ci adevăruri simple, banale chiar, 
pentru că Mircea Diaconu e urit si frumos, 
adevărat, şi te regăsești și tu un pic în el, 
pentru că imaginea e foarte frumoasă deși 
ceea ce se filmează nu e cine știe ce peisaj 
turistic. Filmul mai are insă si o serie de 
defecte (m-am obișnuit cu ele in ultimul 
timp în filmele noastre), folosirea unor 
scheme arhicunoscute, obositoare si ener- 
vante. Cu un efort,cred că s-ar fi găsit alte 
soluţii in realizarea finală și filmul ar fi 
devenit într-adevăr un film de excepție. 
Aşa e un film bun care-ţi lasă bucuria că 
viata e într-adevăr frumoasă, dar dacă esti 
şi putin critic de film iti lasă regretul că totul 
putea fi mai bine, căci se simte că totul 
putea fi mai bine. O mică bijuterie — cele 
cinci minute de apariţie ale lui Carmen 
Galin în scena intilnirii cu Mircea Diaconu, 
scenă antologică, deo frumuseţe sufo- 
cantă». (elev. Gh. Voicu — str. Partizani- 
lor 175 — Galaţi) 

O «Mie titlul mi se pare justificat chiar 
dacă Merele roşii ar fi numai si numai 
metafora sănătății morale care se opune 
ipocriziei şi invidiei, o replică permanentă 
dată falsitatii. Un film bun». (prof. Alex 
Jurcan, Ciucea-jud. Cluj) 


Operatiunea Monstrul 


@ «Considerindu-l de la inceput comedie 
lirică, regizorul a precizat neapartenenta 
filmului său la genul comediei bazate pe 
gagul mecanic, al zilelor de fior si ris, cînd 
comedia era rege.Si într-adevăr, aici, me- 
canismul hazului se întemeiază pe eviden- 
tierea cusururilor de morav ale personaje- 
lor. Dar si acestea sint niste cusururi can- 
dide, inocente, care nu izbutesc sa creeze 


Cinema 


Anul XIV (162) 
Bucuresti 


lunie 1976 


Redactor sef 


Ecaterina Oproiu 


decit niste personaje simpatice, in loc de-a 
le satiriza. Personajele lui Manole Marcus 
şovăie intre identitatea de moftangii si 
lichele si cea de «băiat bun, dar cu lipsuri». 
Spectacolul este totusi destins, relaxat, 
iar surisul îngăduitor însoțește fiecare sec- 
venta a filmului. Un film plăcut, bine cons- 
truit pind la apariţia artificioasá a tinerei; 
cu un umor ingenuu, cu actori exceptionali, 
un film ce nu suscită niciun fel de adăugire 
meditativă din partea spectatorilor. Un film 
care trebuie urmărit asa cum este şi nimic 
mai mult.» (Alex. Marcovici — Bd. /lie 
Pintilie 37 — Bucureşti) 

@ «Prin acest film s-a rebutat—zic eu—o 
idee frumoasă pentru un film bun şi-un 
peisaj ideal pentru film: Delta. Păcat. Un 
documentar cu imagini din Deltă ar fi fost 
mai interesant decit citeva poante și-o 
imagine obosită pe lung metraj». (ing. A- 
lex. Dumitru — Uzinek «1 Main, Ploiesti). 


actorii noștri 


„Nevoia _ 
marilor partituri 


«E adevărat ce se scrie în nr. 4 al revistei 
că «filmul nostru nu i-a oferit lui Toma 
Caragiu marea sa partitură». De ce? Nu se 
găsesc scenariști care să facă așa ceva? 
Ar trebui să dea si din miini si din picioare, 
să-și roadă unghiile precum studenții în 
sesiune si să scoată partitura cea mare 
pentru Caragiu. Şi nu numai pentru el. 
Avem atitia actori foarte buni: Gina Patrichi, 
Ştefan lordache (ar fi deajuns să amintim 
doar de «Hamletul» de la Nottara), Con- 
stantin Codrescu, Olga Tudorache, lon 
Marinescu, Leopoldina Bálânutã, Vasilica 
Tastaman (care ne-a dovedit că poate să 
facă dramă In toată puterea cuvintului), 
Petre Gheorghiu, Victor Rebengiuc, lon 
Caramitru, Valy Seciu, Mariana Mihut, 
Clody Bertola, Gilda Marinescu (s-a spus 
ceva despre ea pind acum ?), apoi actorul 
acela ca o flacără care se numeşte Florian 
Pitis — și lista s-ar putea continua. Nu 
i-am luat într-o ordine anume, fiindcă fie- 
care dintre ei este Actor, Pe unii i-am văzut 
în cîteva filme, puţine. În unele roluri in- 
odore şi insipide. E cazul să facem ceva»... 
(Lia Stoenescu — Cäminul studențesc 
6 Martie — Bucureşti.) 


filmul străin 


Fraţi de cruce 


«Printr-un concurs de imprejurár, care 
nu e inteles de toi indienii, in afară de 
«Pui de căprioară», El ajunge să lupte cu 
fratele fetei ca urmare a voinţei implacabile 
a «marelui tată» indian. După un maraton 
care se vrea extenuant prin bolovanisuri 
şi măracinișuri, cei doi ajung tacit la un 
compromis, in sensul că-şi lasă unul altuia 
viata, asta datorită spiritului de umanitate 
a amindorurora dar si a oboselii. După o 
idilă presărată cu multe momente specifice 
vieţii indienilor şi unde dexteritatea de 
pistolar a omului alb e neconvingătoare 
pentru noi, spectatorii, care am văzut și 
pe alţii mai grozavi, căsătoria e făcută. 
Mai departe vedem — datorită indiscretiei 
operatorului — un crimpei din fericirea 
celor doi proaspăt căsătoriți si asta în cortul 
pictat de fericitul sor după nişte reguli 
luate din toate curentele picturii — ce nu 
face un sot fericit! Tinăra soţie il fericeste 
cum poate, bătindu-i tam-tam-ul ritual pe 
spate, etc. Acţiunea evoluează după cum 
o cam bănuim iar noi ieşim, adică ne im- 
bulzim, cu sentimentul tonic c-am mai 
adăugat la cultura noastră cinematografică 
— şi așa destul de încărcată — încă un film 
care nu ne-a spus multe.» (Adrian Minis, 
str. Oltului, Bloc G. 1. ap. 17 — Tg. Jiu). 


Coperta | 


Au început filmările la Buzduganul 
cu trei peceti, scenariul Eugen 
Mandric, regia Constantin Vaeni. 
În rolul lui Mihai Viteazul: Victor 
Rebengiuc. În rolul Doamnei Stan- 
ca: Olga Bucătaru. O producţie a 
Caselor de filme 1 şi 3. 


Foto: A. MIHAILOPOL 


Dialog despre Zorro 


«Vă rog să publicaţi răspunsul meu către 
tov. Victor Constantinescu, cel care in 
Cinema nr. 4 a scris despre Zorro. Stimate 
Victor Constantinescu, după ce Zorro a 
stigiat imensa perdea, după ce-a facut 
praf vitraliul circular și-a urcat din nou 
scările, după ce a străpuns pe omul cel 
râu, după toate acestea, zice cititorul din 
Bucureşti, Zorro a plecat. Bine, bine, a 
plecat, dar cititorilor care nu știu în care di 
rectie s-a pierdut, le voi da eu lămuriri. 
Joi, 13 mai 1976, m-am deplasat în orașul 
Suceava să văd filmul Dictatorul, dar... 
Desi Zorro plecase de la Suceava, am con- 
statat că revenise la același cinematograf 
«Modern» unde-l concura pe Chaplin. Două 
matinee dimineața și-o grămadă de spec- 
tacole la Casa de cultură a sindicatelor. 
Oare de ce n-a fost reprogramat în Suceava 
la alt cinematograt? Culmea este că pe 
afiş era trecut si la Zorro, si la Dictatorul 
faptul că si unul și celălalt rulează în același 
timp, adică «matineu 9-11 și 11-13». L-am 
întrebat politicos pe responsabil: Care film 
rulează la matineu? și mi s-a răspuns: 
Ce, nu scrie clar pe afiș? lar eu am rămas 
«afiş». Să se fi luptat Zorro cu Dictatorul? 
Nu cumva este vorba de-o inovație? N-am 
fost singurul care s-a întors dezamăgit! 
Înţeleg că planul este plan, dar cu filmul 
ca atare cum rămine? (Colea Cureliuc 
— com. Mariteia Mică, jud. Suceava) 


din bucuriile și 


necazurile cinefililor 


Holul unui 
cinematograf sibian 


«O inițiativă după părerea mea lăudabilă, 
— care aș vrea să fie cunoscută și în tara 
— este expoziția cu caracter bibliografic, 
găzduită în holul cinematogratului sibian 
«Arta», prin griia operatorului proiectionist 
Franz Schuster si cu sprijinul conducerii 
Întreprinderii cinematografice județene (di- 
rector M. Catană). De exemplu, atunci cind 
vin să văd un film la «Arta», am plăcuta 
surpriză să intilnesc expoziţiile din hol, 
expoziţii tematice consacrate unor regizori 
și actori, intitulată: «Filmul social politic», 
«Cinematografia japoneză si marii ei re- 
gizori», «Gheorghe Vitanidis şi cele 10 
filme ale sale», «Femeia, persona! şi actor 
de film» şi recent, «Manole Marcus și fil- 
mele sale». În calitatea mea de vechi cinefil 
găsesc însă că filmele prezentate la «Inde- 
pendenta» sint prost sonorizate. Oare nu’ 
se poate remedia acest defect?» (Ilie lo- 
nescu, str. Tribunel 13 — Sibiu) 


Multumiri din Brasov 


«Vá rog frumos ca prin intermediul aces- 
tei rubrici sá transmiteti Directiei judetene 
de difuzarea filmului Brașov felicitárile 
miilor de spectatori cărora li se asigură 
cele mai bune condiţii de vizionare a unor 
filme». (Constantin Marcu, Liceu/ Ind. 
CFR-Brasov). 

N.R.: Sperăm să putem reveni si asupra 
altor probleme ridicate în consistenta dvs. 
scrisoare. Vă rugăm neapărat să ne mai 
scrieţi, fiindcă vedem în dvs una din cele 
mai interesante semnături sosite In ultima 
vreme in «Curierul nostru. 


în două vorbe 


Constantin Manole (Bd. Republicii 23 — 
25,oras Gh. Gh. Dej): «Am primit cu intirziere 
punctele dvs. de vedere la Zile fierbinti 
si Dincolo de pod. Ele dovedesc aceeaşi 
putere de analiză cu are ne-ati obişnuit si 
pentru care vă apreciem. Scrieţi-ne cum 
ginditi şi nu altfel, cu spirit critic, nu vă luaţi 
după cei care pun între critică si negatie 
semnul egalității. 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 5 lei 
ĖS 


Cititorii din străinătate se pot abona prin 

ILEXIM — serviciul export-import presa — 

Calea Grivitei nr. 64-66, P.O.B. 2001, telex 
011226 — Bucuresti 


Prezentarea grafica: 
Arcadie Daneliuc 


Prezentarea artistica: 

Anamaria Smigelschi 

Tiparul executat la 

Combinatul poligrafic 

tol «Casa Scinteii» — Bucuresti 
we 


a ma TP 


zu 


EEE AD GELTEN ed RI SE OL, CARE SS EI 


(Formarea omului nou trebuie sá porneasci de la adevárul bine- 
cunoscut după care munca, activitatea socială utilă constituie 
factorul determinant în formarea conștiinței socialiste, în educarea 
morală și politică a maselor. De aceea, este necesar să punem pe 
prim-plan educarea oamenilor, îndeosebi a tineretului, prin muncă 


și pentru muncă.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


Educaţia prin muncă, 
iar după muncă, prin film 


În faţa «ruinurilor Tirgovistei», atent si amplu restaurate, 
intrate în circuitul național și internațional al monumentelor, 
decor autentic ideal pentru filmele istorice pe care ni le dorim, 
se află de la începutul acestei veri un mare panou care ne aduce 


în cea mai vie actualitate: 


«Uniunea Tineretului Comunist. Comitetul județean Dim- 
bovita Şantier de muncă patriotică al tineretului. Complexul 
muzeistic Curtea Domnească. Tîrgovişte 1976». 

Alături, sub bolta joasă a turnului de la intrare, citim în 


litere de piatră: 


«Voievozi ai Ţării Românești care au rezidat la Curtea Dom- 
nească din Tirgoviste. Mircea cel Batrin, Mihail, Dan al Il-lea 


Cum este prezent filmul în conștiința tinerilor care 
trăiesc si muncesc în actualitate sub semnul istoriei vii 


a patriei? 


lată tema unică a discuțiilor noastre 


Dr. Nicolae Constantinescu cercetător 
principal nstiluiui arheologie al Univer- 


sitatii din București: Am primit sarcina de 
a coordona noile săpături din incinta Curţii 
Domnești, la care participă — alături de 
cadre de specialitate ale institutului nostru, 
alături de studenţi ai Facultăţii de istorie 
din Bucuresti, aflati la practică — tineri din 
Tirgoviste, muncitori gi elevi mobilizați la 
muncă patriotică de către Comitetul jude- 
tean U.T.C. Dimbovita. În actuala serie — 
eleve si elevi de la Liceul «Enăchită Văcă- 
rescu». lată cum, datorită lor, ies la iveală 
pentru prima dată aceste ziduri din secolul 
trecut, descoperite imediat sub nivelul so- 
lului, ziduri care zac, la rindul lor, peste un 
alt nivel, de adincime, un nivel foarte impor- 
tant pe care l-am avut în minte mai demult, 
pe care l-am căutat si, după cum vedeți, 
l-am găsit. Este pavajul din fosta curte 
voevodală, pavaj din pietre și cărămidă, 
pe care a putut călca Mihai Viteazul. 


70 centimetri de pămint 
si 400 de ani de istorie, 


sau unde ne sint 
documentaristii ? 


In aceşti 70 de centimetri de pamint, 
sápati la acest început de vară cu concursul 
tinerilor, se află 400 de ani de istorie. Pă- 
mintul se înalță, fără ca noi să simţim. 
Sint, poate, observaţii care depăşesc, prin 
sugestiile lor, cadrul strict arheologic, dar 
prin aceasta săpăturile noastre se trans- 
formă într-o adevărată experiență umană, 
filozofică chiar, ceea ce dă sensul dorit 
si satisfacția maximă, atit activității stiin- 
tifice, cit si muncii tinerilor brigadieri. 
Bineinteles, noi înregistrăm descoperirile 
în documentele șantierului $i ele vor putea 
face obiectul unor comunicări științifice. 
Dar, dincolo de aceste însemnări utilitare, 
este ceva care se pierde clipă de clipă, 
ceva esențial, ce numai imaginea de film 


2 


ar putea surprinde și păstra. Mă gindesc, 
deci, la un documentar care să urmărească 
modul cum înaintează săpăturile noastre. 
descoperirile care se fac, surprizele și 
revelatiile acestei munci migăloase, de 
mare răspundere. lată, chiar sub ochii 
noștri, în aceste tranșee proaspete, se des- 
tășoară o incomparabilă aventură a cunoas- 
terii, tot atit de valoroasă ea însăși, pe 
parcurs, ca şi rezultatele pe care le vom 
depune apoi in muzee, sub formă de expo- 
nate selectate, bine clasificate si perfect 
sterilizate. De aceea mă mir că documen- 
taristii de la studioul «Sahia» așteaptă mai 
totdeauna faza muzeistică a activității ar- 
heologice, în loc să surprindă etapa vitală, 
mult mai dinamică și poate chiar mai cap- 
tivantă, la care noi asistăm acum. Aș pro- 
pune studioului de specialitate să studieze 
posibilitatea realizării unor documentare 
care să imbine mijloacele reportajului pe 
viu cu cele ale filmului de cercetare știin- 
tificá, sporind prin aceasta atit autentici- 
tatea cit și eficiența educativă, patriotică, a 
filmelor lor 

Dan Gabor, student, anul II, Facultatea 
de store, Un vizitator de muzeu poate să 
treacă repede pe lingă vitrinele cu vase, cio- 
buri, unelte sau alte piese, oricit de bine 
păstrate și oricit de concludente. În schimb, 
mult mai impresionat poate fi același om 
printr-un film care ar prezenta întreaga 
continuitate a cercetărilor noastre, modul 
cum ies la iveală... argumentele. Pentru ca, 
așa cum spunea Marx, nu numai concluzia 
trebuie să fie adevărată, ci și calea spre 
această concluzie. Tocmai această cale mi 
se pare foarte «cinematografică», pentru că 
a arăta munca aceasta care precede o 
descoperire înseamnă în fond a «decupa» 
fazele unei acţiuni, în sensul în care de- 
monstra Eisenstein specificul cinemato- 
grafului. De aceea, cu toată modestia cu- 
nostintelor mele cinefile, apreciez că munca 
în general este un subiect foarte cinemato- 
grafic si am dori-o reflectată mai des in 
filmele noastre. 

— Ati făcut vreo descoperire astăzi? 

Tudorita Cazan, elevă, anul Ill: Da, 
citeva cioburi, care sint însă de citeva 
veacuri. 

— Care este ultimul film românesc pe 
care l-aţi vizionat? 


Raid-anchetă la Şantierul tineretului de la Curtea domnească din Tirgoviste 


cel Viteaz, Alexandru Aldea, Vlad Dracul, Vladislav al Il-lea, 
Viad Tepes, Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vlad cel Tinir, 
Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, Moise, Vlad Înnecatul, 
Vlad Vintilă de la Slatina, Radu Paisie, Radu llie, Pătrașcu cel 
Bun, Alexandru Mircea, Mihnea Turcitul, Petru Cercel, Mihai 
Viteazul, Nicolae Pătrașcu, Simion Movilă, Radu Mihnea, 
Radu Serban, Alexandru Ilias, Gavril Movilă, Alexandrul Co- 
conul, Matei Basarab, Constantin Şerban; Mihnea al Ill-lea, 


Constantin Brincoveanu.» 


Expresivul racord dintre cele două inscripții este cea mai 
bună expunere de motive pentru raidul-anchetă pe care l-am 
întreprins pe acest simbolic muzeu-șantier. 


T.C.: Mihai Viteazul. 

= Filmul a avut premiera acum patru 
ani. 

T.C.: La noi, la clubul «Petrolul», a rulat 
de curind si l-am revăzut. 

Mioara Nedelcu, elevă, anul Ill: Ultimul 
film romănesc pe care l-am văzut a fost 
Muschetarul român. 

Dumitra loan, elevă, anu! I: Cadrul în 
care ne aflăm este foarte potrivit pentru 
munca patriotică. Ne place acest loc, ne 
simțim mindri, și ca brigadieri și ca urmași, 
între atitea vestigii istorice, în umbra vie a 
vitejilor. De altfel orașul nostru a fost un 
izvor continuu de inspirație pentru poeți, 
scriitori, pictori si cred că ar putea fi si 
pentru cineasti. Dintre filmele noastre is- 
torice, mi-au plăcut Dacii, Columna și 
Mihai Viteazul, în general filmele în care 
a jucat Amza Pellea. În primul rind Mihai 
Viteazul m-a impresionat și mă bucur că 
acum se face din nou un film cu marele 
nostru voevod, pe care de data aceasta îl 
vom vedea trecind si prin Tirgoviste. Sint 
însă unele filme românești pe care, în ulti- 
mul an, le-am pierdut: Stefan cel Mare și 
Cantemir. 


Fetele la internat 


si băieţii la film. 
sau ce nu spun cifrele 


— Dar dintre filmele de actualitate 
mai recente, ce-ati văzut? 


Tudorita Cazan: Drum în penumbra... 


Z Mai recente, De pildă, ati văzul 
filmele dedicate tinerilor, cum au fos! 
ilustrate cu flori de cimp sau Filip cel bun 
sau Cursa sau Mere roșii sau Singurătatea 
tlorilor ? 

Mioara Nedelcu: Nu. 


— Cam de cite ori pe lunä mergeti 
la film? 

Maria Gheorghe, elevă, anul I: În anul 
acesta, drep! să vă spun, n-am fost decit 
o dala la cinema. 

La care film? 

M.G.: La Legea preeriei. 

— dumneavoastră? 

Viorel Petre, elev. anu! |: Eu merg cam 
de două ori pe lună la film, pentru că nu 
locuiesc la internat. 

Maria Gheorghe: Vedeţi, aceia, mai pre- 


Cis acelea dintre noi care locuim la internat, 
leșim numai o dată pe săptămină în oras. 
Si atunci, eu una, de obicei,mă duc la biblio- 
tecã sau rezolv unele treburi administrative. 
Avem voie In oraș maximum două ore pe 
säptäminä. 

Dumitra loan: Si eu locuiesc la inter- 
natul Liceului pedagogic din Tirgoviste, 
find, ca si colegele mele, eleva la Liceul 
«Enáchitá Văcărescu». În cel mai bun caz, 
în cele două ore pe săptămină, ne ducem 
la cite un spectacol de teatru. 

— N-ati văzut, de pildă, illustrate cu 
flori de cimp? 

D.I.: Nu. 

— Din cele 25 de fete cite sinteti adu- 
nate, in pauză, sub acest frumos nuc, 
cite ati văzut Ilustrate cu flori de cimp? 
Vă rog ridicați mina... Numai una?! 
Dar Filip cel bun sau Mere rosii?... Trei! 
Vă mulțumesc. Ce părere aveți, tovará- 
se secretar? 

Vasile Dinu, secretar al Comitetului ju- 
delean UTC “Dimbovita: Aceasta situatie 
de la liceul «Enáchitá Văcărescu» și de la 
internatul Liceului pedagogic — pentru 
că nu e vorba de o situație generală în 
oraș sau în județ — cred că se datorește 
lipsei de inițiativă, în primul rind din partea 
organizaţiilor U.T.C. care au sarcina să se 
preocupe de organizarea instructivă si plă- 
cută a timpului liber al elevilor, în special 
al celor din internate, făcînd în acest sens 
propuneri cadrelor didactice și pedagogilor, 
potrivit indicatiilor cit se poate de bine 
clarificate, mai ales după Congresul educa- 
tiei politice și al culturii socialiste. De altfel 
și școala și internatul despre care este 
vorba sint destul de aproape de cinemato- 
grafele «Victoria» sau «Popular». Soluția 
pentru care noi, Comitetul județean U.T.C., 
optăm, ar fi de a se organiza vizionări în 
grup, pentru că acestea creează cele mai 
bune premize $i pentru valoriticarea sensu- 
rilor educative ale filmelor, prin discutii 
ulterioare şi alte acțiuni culturale. 

— Dar inițiativa trebuie să aparțină 
gi Întreprinderii cinematografice jude- 
tene sau cinematoarafelor pomenite. Ele 
nu încheie contracte, nu distribuie bile- 
te, nu cedează școlii dumneavoastră 
spectacole, mai ales la filmele romá- 
nești, în special la cele despre și pentru 
tineri? 

Maria Gheorghe: Noi ne-am bucura 
foarte mull să existe asemenea initiative. 
Poate că in anii trecuți au fost, dar în anul 
acesta nu s-a organizat niciodată plecări 
în grup la film, deși stim că au fost filme 
bune în oraș. 


Foto: A. MIHAILOPOL 


rr 


Adrian Pungä, elev, anul IV: La noi, la 
ternalul baletilor, situația este cu totul 
alta. Putem pleca in oras In orice după- 
amiază. Avem si o zi anumită pentru film, 
lunea. Astfel am putut vedea, fie în colec 
tiv, fie individual, multe filme românești: 
Zile fierbinţi, bineinteles Nemuritorii, tot 
ciclul de filme al lui Sergiu Nicolaescu 
care a început cu Miinile curate... 

— Dar filmele despre tineri pomenite 
în discuția cu fetele? 

A.P.: Pe acelea nici eu nu le-am văzut. 

Vasile Dinu: Este clar că e vorba, în 
general, de lipsa de continuitate gi de preo- 
cupare metodică pentru buna organizare 
a timpului liber, chiar în cazul băieţilor. De 
altfel fiecare dintre voi ati fi putut fi și ar 
trebui să fiți un animator, în folosul întregii 
clase, atunci cind e vorba de filmele roma- 
nesti, mai ales cele dedicate tinerilor. 

Marinela Jibotean, studentă, anul Il, 
Facultatea de istorie: Sà știți însă că discri- 
minarea între fete și băieţi persistă gi acun 
în vacanţă. Mi-am dat seama de asta întru: 
locuiesc, în timpul practicii, la același inter 
nat cu elevele care au rămas în oras, la 
muncă patriotică. Pentru filme sau disco- 
teci nu este prevăzut nici un fel de timp în 
program. Or, consider că pentru o persoană 
de 18—19 ani e putin cam devreme să te 
culci, vara, la ora nouă. 

Niculina Drăguţ, elevă, anul Il: Este 
adevărat ce spunet. nu vreau să mă de- 
solidarizez deloc. Dar si eu locuiesc în 
internat gi merg totuşi cam de trei ori pe 
lună la cinema. Cind ies în oras, în loc 
să mă duc într-un parc, mă simt mai bine 
dacă intru la un film. Vreau să spun că 
dorința de a vedea cit mai multe filme poate 
deveni la unii o pasiune gi pasiunea Isi 
croleste totdeauna drum, chiar și singură. 
Personal, prefer să-mi petrec timpul liber 
cu un scop precis. Ca și aici, pe şantier, 
unde nu muncim doar cu gindul de a ter- 
mina cit mai repede orele prevăzute, ci 


muncim cu ideea, cu simtâmintul că vom 
găsi ceva, că vom face şi noi o descoperire 
cit de mică, participind in acest mod la tot 
ce se face mare în țară. Dar, cum spuneam, 
nu mă desolidarizez de critica făcută, fiindcă 
filme românești, în afara unora pe car 
le-au citat şi colegii, n-am prea văzut 
la ce să spun? Poate din lipsă de organi 
zare, poate gi din alte motive. Ce-am văzut 
mi-a plăcut. Dar nu m-a tras inima să mery 
si la altele, pentru că noi avem — nu ştiu 
cum să mă exprim — problemele noastre 
actuale, la această virstä... 

— Citi ani aveţi? 

N.D.: 16 ani. 

— Si ce afi vrea să prezinte filmele 
noastre de actualitate pentru a vă atrage 
mai mult? 


Tudorita Cazan: Cred că subiectele 


filmelor noastre ar trebui să fie mult mai 
pasionante. 

Dumitra loan: Dintre filmele pe care 
le-am văzul, mie mi-a plăcut mai mult 


Drum în penumbră, pentru că pune accent 
pe probleme de viață valabile si pentru 
virstnici gi pentru tineri. Dacă vom putea 
vedea, în viitor, mai multe filme pe ecranele 
din orașul nostru, mi-ar place să fie vorba 
în ele despre tineri, despre noi înşine, despte 
problemele care ne frămintă. uneori si 
sentimentale. Înţeleg că cineastii nostri 
sint interesaţi în primul rind de preocupările 
oamenilor mari, dar mi se pare că noi 
sintem putin neglijati. Ne aflăm la o răs- 
cruce de drumuri, am părăsit copilăria, am 


intrat deja în adolescenţă, în prima tinerețe, 


şi e o trecere în care totdeauna sint nişte 
probleme. 

Adrian Pungi: Eu nu sint partizanul 
unor filme exclusiv «despre tineri si pentru 
tineri». Pot să spun că un film ca Zile 
fierbinți mi-a plăcut, deși era numai cu 
oameni mari. Mari nu numai ca virstă, dar si 
prin puterea lor de muncă, prin dăruirea 
cu care construiau acele vapoare. 


Tematica actuală 
prin prisma 


destinelor umane 


Steliana Stoian, secretară a Comitetului 
judetean U.T.C.: A fost odată un film 
românesc, numit Toamna bobocilor, care 
mi-a lăsat o bună impresie, deși era poate 
putin romantat. Autorii au prezentat destul 
de expresiv micile aventuri ale absolven- 
tilor repartizaţi în provincie, dar au ținut 
poate prea mult să le păstreze eroilor aerul 
de adolescenți zglobii, într-un moment 
cînd era de așteptat să iasă la iveală primele 
semne ale maturității. 

Petre Diaconescu, muzeograf, arheolog 
la Oficiul patrimoniului istoric județean: Ade- 
vărul este că, la multe din filmele citate, 
deși ele aduc în discuţie probleme care 
interesează pe tot omul, se ajunge la o 
anumită stereotipie, poate și cu concursul 
unor piese de teatru sau emisiuni de tele- 
viziune de acelaşi tip. Vedem astfel cum 
viata omului se reduce foarte repede la o 
schemă: cineva, de pildă un inginer tînăr, 
face o inovație la o maşină veche sau sus- 
tine din capul locului introducerea unei 
maşini în întregime nouă, în timp ce alt- 
cineva, cam obtuz, de obicei de la direcție, 
se opune din răsputeri acestei idei, din mo- 
tive cam obscure, oricum în centru aflin- 
du-se soarta maşinilor. Pină la urmă, inven- 
tia reuşeşte sá se impună, grație unei 
intervenţii superioare. Nu e prea original 
si nici captivant. Eu cred că s-ar putea găsi 
şi alt mod de a aborda tematica actuală, 
prin prisma destinelor umane. Mă gindesc 


la niște filme cu o problematică într-adevăr 
specifică tinerilor, la filme dedicate unor 
probleme sociale și nu unor amănunte 
tehniciste. De pildă, cred că s-ar putea vorbi 
mai mult despre condiția și rolul femeii în 
societate, Incepind chiar de la virsta primei 
tinereti. Nu e de altfel un secret pentru 
nimeni că există la noi un exces de filme 
strict masculine, așa-numitele «filme de 
bărbaţi», în care tendințele tehniciste găsesc 
parcă un teren propice, femeilor rezervin 
du-li-se, în cel mai bun caz, un rol episodic, 
de coloratură, ca eroine ale unor drame 
marginale, de care nu prea ne lăsăm tul- 
burati, pentru că ne consolăm cu victoria 
inevitabilă a inovatiei tehnice. 

Maria Georgescu, muzeograf la Curtea 
Domnească: = Tim drepti, existá gi filme 
despre oameni, filme reușite care ne ramin 
în memorie. Am văzut, de pildă, Mere 
roșii, care are meritul nu numai de a pune 
în discuție codul deontologic al profesiei, 
dar gi de a ne convinge că există oameni 
care-și iubesc foarte mult meseria, care 
trec peste aspectele meschine ale existen- 
tel, tinzind la acea realizare pe plan profe- 
sional mai prețioasă decit avantajele cisti- 
gate pe căi dubioase. În generali, acţiunea 
acestui film e gindită și prezentată foarte 
bine şi foarte frumos, iar personajul prin- 
cipal beneficiază de interpretarea unui ac- 
tor, Mircea Diaconu, care pune mult suflet, 
talent si farmec In tot ceea ce face. 

Rodica Tinjalá, muzeograf la Muzeul 
județean: Şi Wustrate cu flori de cimp 
a tratat convingător o problemă morală de 
actualitate. E foarte bine că, din cind în 
cind, în filme apar aspecte de viaţă despre 
care, altminteri, se vorbeşte mai mult pe 
soptite decit în gura mare. Personal însă, 
în aceste filme foarte binevenite, nu prea 
sint de acord cu finalurile. Mă refer la acele 


(continuare in pag. 4) 


3 


Educatia prin munca, 


iar dupa muncă, prin film 


(urmare din pag. 3) 


finaluri care ne lasă suspendati undeva, 
deasupra adevărului de viaţă, într-un plan 
justitiar abstract. Eu înțeleg, de pildă, foarte 
bine, intenţia educativă a unui final în care 
cel vinovat e pedepsit sau e cuprins de 
remuscare, dar toată lumea știe că în viata 
situaţiile similare au uneori alt fel de în- 
cheiere. De multe ori vinovatii găsesc 
acomodări convenabile, salvindu-se în ex- 
tremis. Tocmai asemenea cazuri ar trebui 
analizate și incriminate. Dintr-o pornire 
didacticistă dusă prea departe, autorii op- 
tează însă pentru soluții de tip «totul sá 
fie bine și frumos» — în loc să respecte 
acea încheiere a dramelor pe care o dic- 
tează adevărul social şi uman. Eu cred că 
morala din filmele noastre, dacă vorbim 
de o artă militantă, nu trebuie să fie ex- 
trasă din domeniul visului, din imaginea 
idealizată a unui viitor schematic, ci ea 
trebuie conjugată la timpul prezent. 

— Stimate tovaräse secretar al Comi- 
tetului județean U.T.C. și stimate tova- 
rășe președinte al Comitetului județean 
de cultură și educație socialistă, multe 
dintre observațiile și sugestiile făcute 
în cursul raidului nostru anchetă se 
adresează cineastilor si ele nu-și pot 
găsi răspuns decit în timp, în practica 
artistică, în filmele viitoare. Alte apre- 
cieri și constatări și-ar putea însă găsi 
răspuns sau soluții pe plan local V-am 
fi recunoscători dacă v-aţi referi la 
aceste aspecte, importante pentru edu- 
carea și formarea spectatorilor de film, 
în special a celor tineri. 

Vasil i secretar al Comitetului ju- 
detean U.T. imbovita: Noi ne bucurăm 
că vă putem comunica o intenție si o ho- 
tarire pe care am concretizat-o, de curind, 
în Programul de activitate al Comitetului 


filmul românesc 
în cifre 


judeţean, privind organizarea unor «Săp- 
tămini» ale filmului pentru tineret, în cola- 
borare cu Întreprinderea cinematografică 
județeană. Manifestarea va avea loc între 
6 şi 12 septembrie pentru tinerii de la orașe, 
și între 13—19 septembrie pentru tinerii de 
la sate. Concluzia noastră, pe care o sus- 
tin si constatările dumneavoastră, este că 
aceste «săptămini» trebuie organizate te- 
meinic, eventual anual sau semestrial, în 


asa fel încît să putem antrena tinerii la vizio- 
narea unor filme românești și străine de 
maxim interes educativ şi estetic, asigurind 
în primul rind vizionarea de către marea 
majoritate a tinerilor, a tuturor producţiilor 
naționale care li se adresează cu precădere. 
Pentru ca aceste «săptămini» să nu rămină 
o simplă deviză, ca alte «acțiuni cu filmul», 
cred că va trebui să ne preocupăm Indea- 
proape de întocmirea repertoriului, a unor 
cicluri de filme din ultimul timp, rezervind 
în acest scop, pentru o săptămină, una 
dintre principalele săli din oraș. Vom pro- 
grama, de asemenea, suite de discuţii în 
cadrul organizaţiilor U.T.C., precum si pro- 
cese cinematografice, simpozioane, întil- 
niri cu realizatorii şi — sperăm — cu criticii 
de film. 

lon Gavrilă, președinte al Comitetului 


Lupta pentru umanism și dreptate socială, supratemă a filmului 
Osinda de Sergiu Nicolaescu, cu Ioana Pavelescu în principalul rol feminin 


noştri 


lon |Plopescu Gopo 


@ Cu toate cá filmografia sa 
conține numeroase filme 


inema jucate de actori, lon Popescu 
Gopo rămine în conștiința 
spectatorilor, distribuitori- 

lor şi criticilor un autor de 

filme de animaţie. Marele 

succes repurtat de Scurta istorie — Palme 
d'Or la Festivalul internaţional de la Cannes 
1957 — a proiectat dintr-o dată desenul 
animat românesc în circuitul distribuției 
mondiale. Toate filmele cu celebrul Omulet 
au fost vindute și vizionate pe marele și 
micul ecran, pe toate meridianele globului. 
În «Dictionnaire des cinéastes» (Micro- 
cosme-Editions du Seuil, Paris 1965), cu- 


„+ 


4 
« 
«+ 


noscutul critic gi istoric de film francez, 
Georges Sadoul, îl prezintă pe Gopo «ca 
pe unul dintre cei mai mari animatori euro- 
peni, care s-a impus cu trei filme care au în 
total mai putin de 25 de minute: Scurtă 
istorie, Homo sapiens, Sapte arte» Al 
patrulea film din serie, Alo... alo... a fost 
realizat la comanda expresă a UNESCO. 


GE interesant de notat că primii săi 
4 metri de peliculă animată (circa 8 secunde), 
Gopo i-a realizat în 1939, pentru ca în 1941 
să facă un film publicitar ceva «mai lung»: 
de un minut. În 1945—47, a realizat desene 
şi hărți animate pentru diferite filme docu- 
mentar-agitatorice, iar în 1950 — împreună 
cu tatăl său, pictorul Constantin Popescu — 
a pus bazele desenului animat românesc, 
ca producție organizată și dotată cu mij- 
loace adecvate. 


@ Ca ziarist, a publicat numeroase 
desene si caricaturi în presă, a ilustrat cărți 


pentru copii, a scris el însuşi cartea «Filme, 
filme, filme». În prefața pe care o face aces- 
tei cărți, Tudor Arghezi spune: «Filmele 
acestui român, cu numele derivat din 
Popescu, a ridicat Popestii noștri, luați 
pină deunăzi în glumă şi răspăr, pină la 
prestigiul mondial. America cere Buftei 
filmele lui, pe nevăzute. În activitatea artis- 
tică internațională, Gopo este prezența 
românească — fericită pentru faima țării 
şi a poporului nostru — al cărei geniu 
autentic începe să circule prin toată lumea 
veche si nouă». 


@ A fost solicitat de UNESCO să accepte 
postul de șef al Secţiei de propaganda 
pentru cinema şi televiziune (Cinema and 
TV Officer) al Organizaţiei Mondiale a 
Sănătăţii, cu sediul la Geneva. A exercitat 
această funcție între anii 1969—1973, timp 
în care, fără să inceteze a face filme la 
Bucureşti, a realizat în colaborare cu stu- 
diouri din diverse țări 12 documentare stiin- 
tifice, de propagandă pentru sănătate, difu- 
zate în lumea întreagă. 


@ In prezent, lon Popescu Gopo — artist 
emerit, laureat al Premiului de Stat, decorat 
cu Ordinul Muncii — este Președintele 
Asociaţiei Cineaștilor din România si vice- 
președinte al Asociaţiei internaţionale a 
filmului de animaţie (ASIFA). 


@ Gopo este posesorul a 43 de premii 
internationale. În afară de Marele Premiu 
de la Cannes (1957 — Scurtă istorie), 
menţionăm: Grand Prix — Festivalul de 
la Tours (1958 — Șapte arte); Premiul 
pentru cel mai bun film de tineret — Mar del 
Plata (1959 — De dragul prințesei); Gol- 


județean de cultură şi educaţie socialistă: 
Mai intii cîteva date concrete. In Tirgoviste, 
in ultimul an, numárul locurilor in sálile 
de cinematograf a crescut prin darea in 
folosintã a unui teatru de vará cu 1 500 de 
locuri, prin deschiderea unui nou cinema- 
tograf, «Gloria», prin sporirea numárului 
de proiectii la Casa de culturá a munici- 
piului, care a devenit cinematograf cu carac- 
ter permanent. In cincinalul 1976—1980, 
se vor da in folosintá un cinematograf 
panoramic cu 700 de locuri, la sfirsitul 
acestui an, iar in 1978—79 o sală poliva- 
lentá cu 400 de locuri. In privinta indicelui 
de folosire a sálilor si a frecventei popu- 
latiei la cinematograte, Întreprinderea jude- 
teaná Dimbovita figurează printre primele 
din țară. Este însă adevărat că aceasta 
nu constituie, în sine, un merit prea mare 
si că, dincolo de cifre, trebuie să ne pre- 
ocupe participarea efectivă la viata cultu- 
rală a fiecărei categorii de spectatori, în 
primul rind a tineretului. Cred că Intre- 
prinderea cinematografică județeană va tre- 
bui să extindă iniţiativele bune pe care le-a 
avut în ultimul timp, fără a uita citusi de 
putin școlile, internatele, fie ele cu profil 
industrial, fie umanist. Am în vedere folo- 
sirea în scopul educației socialiste, patrio- 
tice, atit a filmelor de lung metraj cit si a 
celor documentare, dintre care unele au 
fost realizate, în ultimii doi ani, pe teritoriul 
şi cu concursul județului nostru: Zidurile 
au amintiri, Testamentul și altele. De 
altfel, după experienţa pozitivă din acest an, 
cu Festivalul filmului documentar organi- 
zat de noi la Tirgoviste, vrem să obținem 
consacrarea unui Festival anual al scurt 
metrajului românesc, la Tirgoviste, avind 
în vedere prestigioasele tradiţii culturale ale 
orașului si eficiența educativă a filmului 
documentar, științific și de desen animat. 
În acest sens, contăm pe colaborarea cu 
studiourile «Sahia» si «Animafilm», cum am 
făcut-o adesea și pină acum, cu Televi- 
ziunea română si, nu în ultimul rind, cu 
revista «Cinema». 
— VA mulțumim. 


Raid-anchetã realizat de 
Valerian SAVA 


den Gate — San Francisco si Marele Premiu 
— Karlovy Vary (1960 — Homo sapiens); 
Medalia de aur — Teheran (1964 — Fetita 
mincinoasă) si 1971 (Eu + eu = eu), 
Premiul de regie — Moscova 1965 — (Harap 
Alb), etc. 


@ Dintre filmele de lung metraj, cel mai 
mare succes, atit In tara cit si in stráinátate, 
I-a avut Harap Alb. De remarcat cá televi- 
ziunea din Danemarca si-a inaugurat trans- 
misiunile In color cu acest film. 


@ Este autorul complet al Intregii sale 
creatii cinematografice: idee, scenariu, 
regie, gag-uri, etc. Ca actor a apărut pentru 
prima dată pe ecran în filmul lui lon Şahi- 
ghian O noapte de pomină (1939), în rolul 
episodic al unui student îndrăgostit, apoi 
a făcut scurte apariţii, ă la Hitchcock, în 
toate filmele sale, iar în Dimitrie Cante- 
ere Gopo interpretează rolul lui Petru ce' 

are. 


@ Mai putin cunoscute sint aptitudinile 
de compozitor ale cineastului. În filmul 
Pași spre lună, melodia «E pur si muove» 
fi aparține, desi nu este menţionată pe 
generic, iar la ultimul său film, Povestea 
dragostei, semnează toate melodiile după 
care s-a realizat acompaniamentul muzical. 


@ Povestea dragostei,a cărei premieră 
va avea loc spre sfirsitul acestui an, este 
inspirată, ca si Harap Alb, de literatura lui 
lon Creangă («Povestea porcului») si reali- 
zată într-o combinaţie de joc de actori cu 
desen animat, prima experiență de acest 
gen în filmul nostru de lung-metraj. 


Mihai DUTA 


` ! Anul Numar 


Filme de animatie 
atoiul neascultator 
Albina și porumbelul 

Doi iepurasi 
Ariciul ráutácios 
Pestigorul cel istet 
Galateea 
Marinicã 
Surubul lui Marinicã 
Scurta istorie 
Sapte arte 
Homo Sapiens 
“Allo, Allo... 
Gopo Pilule | 
Sancta Simplicitas 
Eu + Eu = Eu 
Sarutari 
Clepsidra 
Gopo Pilule II 
Pămintul oamenilor 
Intermezzo 

pentru o dragoste eternă 


Sopnonação- 


Unu, doi, trei... 
Studiu opus | 


Scurt metraje cu actori 
SS 


Fetița mincinoasá 
O muscă cu bani 


O poveste ca-n basme 


Episodul «Orasul meu» din 
filmul «De 3 ori Bucureşti» 


Lung metraje cu actori 


S-a furat o bombă 
Pași spre lună 
De-aș fi Harap Alb 
Faust XX 

Comedie fantastică 
Povestea dragostei 


1 968 570 
1 589 500 
4 171 650 
1 132 850 
800 000 
premieră 
tr. 1V,1976 


Animatia noastra intre cosmos si cotidian 


După o perioadă de baterea 

| pasului pe loc, de moleșală, 

nema ba chiar s-ar putea spune 

de repetate deceptii, pro- 

ductia de desene animate 

părea ameninţată de un soi 

de complex de inferioritate. «Animafilmul» 

se simţea diminuat, uneori ironizat, de cele 

mai multe ori ignorat. Presa amintea rar 

producţiile sale,si cind o făcea, vorbea în 

virtul buzelor, folosind cerneală apoasă. 

Nimeni nu formula critici contondente 

dar, după părerea mea, acest indiferentism 

politicos era chiar mai neplăcut decit 
o polemică ireverentioasa. 

Mi se pare că studioul a ieșit din această 
perioadă concavă. Cannes-ula ales pentru 
a prezenta în marea competiţie filmul Hi- 
dalgo de lon Truică și această selectio- 
nare, aflată la capătul unui lung drum 
boltit cu furci caudine,poate fi considerată 
o distincție remarcabilă. Un fapt de ordin 
economic este, de asemenea, de natură 
să ridice tonusul. Un număr neașteptat de 
mare de desene animate a fost achizitio- 
nat la diferite tirguri internaţionale. Cum 
nu ne mai aflăm într-o vreme in care artiștii 
se mai pot iluziona că pot trăi din ambrozie 
și nectar, această notabilă «desfacere pe 
piața internațională» se cere luată în consi- 
deratie si nu numai la capitolul plan finan- 
ciar, pentru că un film vindut nu este 
numai un film cumpărat, ci și un film difu- 
zat, văzut adică de mii, de sute de mii de 
oameni. Pentru o seară, pentru zece minu- 
te, filmul devine un ambasador. 


Revirimentul se află in strinsă legătură 
cu o pronunţată creștere a tensiunii inte- 
lectuale, ba chiar aș putea spune cu 
accentuarea — uneori exacerbarea —unei 
propensiuni spre «animația filozofică». 
Foarte multe producții sint muncite de 
întrebări cam generale, e adevărat, dar 
extrem de ambitioase: ce e viata, de ce 
trăim, de unde venim, încotro ne ducem? 

Ipostaza preferată a celor mai preten- 
tioase filme e meditaţia consumată pe un 
fundal populat de constelații. În general, 
autorii acestor filme nu desenează pă- 
mintul, ci Terra, nu se uită la soare, ci la 
sori, nu discută lumea la scara duratei 
umane, nici măcar la scara istoriei, ci la 
scara speciei sau, mai larg, la scară 
geologică. Roata vieţii pare a fi orbita 
astrală, iar ograda maternă — universul. 
Metafora cea mai perseverentă e de pro- 
venienfa cosmogonică. 

În consecintá,anotimpurile virstelor sint 

privite din perspectiva lungului drum al 
materiei care cutreieră regnurile circular, 
pe spirală — tarina, frunzã, om, apoi din 
nou în matca minerală, apoi din nou în 
matca vegetală, apoi din nou în matca 
umană, din nou în aceeași veşnică rotire 
a compunerii, descompunerii şi recompu- 
nerii. Această stare de perpetuă geneză 
obsedează un artist ca Sabin Bălașa. 
Fecioarele sale cu sini mici și plete mari 
cresc, înfloresc, pălesc şi se topesc în 
ramurile care le cresc din umeri și din 
coapse și ființele fragile se transformă în 
copaci noduroși, iar copacii în păsări şi 
marea în nebuloasă și caii in femei zbură- 
toare şi soarele în porumbel si norii în 
herghelii şi degetele fragede în mină de 
mumie şi conturul omenesc e ros de 
rădăcini si geode ca să renască in bărbaţi 
cu soarele sub teastá si în fecioare cu sini 
mici si plete mari. Desenul amintește, 
uneori, de o Leonor Fini într-o versiune 
mai candidă. Linia are subtirimi si dulceti 
feminine dar, de cele mai multe ori, 
aceasta gratie este bine gi dramatic con- 
torsionata. 

Cu alte mijloace, in alt gen — figurine 
de plastilina! — Mihai Bădică incearcă si 
reuseste in Icar sá mute cugetarea din 
zona omului existential in zona unui om 
istoric. Fiinte cu ochi bulbucati si cu urechi 
cit aripa liliacului stau înfipte in lut pină-n 
git, sopcäind si rotindu-si pupilele. Cineva 
—un ins din mulțime —incearcä să scoa- 
tá o mina din lut, dar e intimpinat de un ris 
sarcastic. Încearcă să scoată a doua mina. 
Hohote. Încearcă să miște glodul natal, să 
inoate prin el, să se ducă mai departe. 
Provoacă explozie de veselie batjocori- 
toare. Dar iată că ființa se mișcă, se ridică, 
isi scoate din sol picioare proprii si începe 


Căutări și găsiri, succese și neajunsuri 
în călătoria (atît de necesară): 
de la omul existențial la omul istoric 


Hl 


ds 


Hidalgo de Ion Truica. Filmul a fost unul dintre putinele desene animate 
selecționate de Festivalul de la Cannes '76 


Icar de Mihai Bădică. Mijloacele 
extrem de modeste nu împiedică trans- 
miterea unui mesaj foarte bogat 


să meargă cu ele pe deasupra pămintului. 
Cei infundati pină-n git continuă să rida, 
dar mai încet, mai galben, mai sleit, din 
ce în ce mai sleit, pină ce încetează să mai 
ridă şi încearcă și ei să scoată o mină, 
apoi alta, apoi toți încep să meargă deasu- 
pra pămintului cu un aer firesc, pină cind 
cineva — un ins din mulțime — se urcă 
pe un dimb şi ridică o mină în aer, ca si 
cum ar vrea să zboare. Izbucneste din 
nou marele, corozivul riset. Ideea filmului 
este concisă,netă. Ea poate fi rezumată prin 
aforismul celebrului profesor Grigore 
Moisil: «O idee începe ca o utopie, con- 
tinuă ca banalitate și sfirseste ca prejude- 
cată». Este, aici, o altă variantă a fabulei 
despre progres. Filmul izbuteste să dea 
conturgisáinnoadeo ideegeneroasá, care 
apare si in alte productii, dar mai vag, mai 
nebulos, uneori chiar despletit, cu cap 
dar fără coadă, sau cu o coadă care este 
lungită peste posibilitățile de rezistenţă 
ale subiectului. Chiar în Geneza, o altă 
reuşită a animației, semnată de același 
autor, păstrindu-și plasticitatea expresiei, 
povestirea pare mai lábártatã, construcţia 
mai putin fermă. 

In acelasi cerc de animatie poetico-filo- 
zofică se situează Hidalgo și Marea 
zidire, filmele admirabilului grafician lon 


D-ale organigramei de Matty. Un 
film inteligent care conteaza pe inte- 
ligenta spectatorului 


Truică, si Cale lungă de Adrian Petrin- 
genaru, autor multilateral, atacind cu egal 
aplomb teoria si practica artelor vizuale. 
lon Truic& a adus in animatie autoritatea 
unei plastici cu un timbru personal, foarte 
apásat, o linie cu ascutimi gotice, o com- 
pozitie de o sobrietate de anahoret, un 
colorit stins si melancolic. Autorul e un 
selenar, un eterat, mester al atmosferelor 
meditative,al elegiei. Adrian Petringenaru, 
dimpotriva, este un impulsiv, un ofensiv, 
un gladiator firoscos in stare de atac si 
de fierbintealä. Asocierea cu graficianul 
Puca este o idee de zile mari, iar filmul 
rezultat este o peliculă de o extraordinară 
forță sugestivă. Omul său în alb-negru 
amintește de le bon Dieu al lui Jean Effel. 
Diferenţa specifică e totuși foarte viguros 
marcată. Pucă înlocuiește tandretea effe- 
liană, cam androginä,cu o vitalitate de 
zdrahon hitru. Planeta se cutremurá și 
crapă, dar făt-frumosul deghizat într-un 
sfarmă-piatră bărbos, cu melon și baston, 
merge mai departe. Din văzduh se reped 
în picaj păsări de pradă cu un singur ochi, 
pustiesc munții, pustiesc văile, dar el 
merge mai departe. Persoana acestui 
personaj stincos și mucalit este, parcă, 
însăși întruchiparea mersului mai departe. 
Cind memoria se subfiazä,existä ceva care 


se incápátineazá să nu intre în abur. sint 
acele labe cioturoase care lipăie pe sub 
cámegoaia albă, labe enorme, gigantizate 
de un mers milenar, labe neobosite, labe 
incäpätinate, făcute să singereze, sá se 
vindece și iar să se catere; să se cafere 
incápátinat «pe o scară spre soare», 
scară subțire, scară fragilă care se rupe 
mereu, dar apare «el», multiplicat la infinit. 
Apare s-o cirpeascá, s-o dreagă, s-o urce. 


Succese ca cele de mai sus — şi nu 
numai ele —ne obligă să privim activitatea 
studioului la un nivel de exigenta care 
exclude condescendenta, de aceea vom 
nota pe această sumară hartă și numele 
văilor. 

E Relativa putinátate a ideilor ingenioa- 
se. E adevărat, Matty a scăpărat de citeva 
ori. Microserialul său D-ale organigra- 
mei, asupra căruia ne-am oprit așa cum 
se cuvenea, adică în mod special, este 
expresia unui mod foarte inteligent și 
deci modern, și deci eficace de a intelege 
rostul filmului de animaţie în zilele noastre. 
S-ar mai putea da și alte exempie de cali- 
bre diferite. Se poate aminti cu plăcere ce a 
făcut loana Sturdza pornind de la schița 
lui Caragiale, «Tren de plăcere». Ameste- 
cul de desene, fotografii de epocă și arii 
de operetă este delicios. Autoarea nu s-a 
mulţumit să fie spirituală. Ea a căutat — și 
a găsit — un limbaj, o formulă care poate 
să fie acceptată ca una din posibilele echi- 
valențe plastice ale universului caragia- 
lean. Imaginea fin de siăcle a Sinaiei este, 
‘cum se zice în argoul breslei, o gáselnitá. 
În general însă, o proiecţie de 2—3 ceasuri 
transmite o senzaţie de oarecare monoto- 
nie, iar uneori un sentiment de baterea 


“pasului pe loc. 


@ Prea slaba contingenta cu realitatea 
imediată. Ar fi stupid si imposibil să refu- 
zam animației accesul la vis, la legendă, la 
fantezia cea mai fantezistă, dar în același 
timp cred că n-ar fi deloc nefiresc să-i 
cerem o implicare mai curajoasă în coti- 
dian, în contemporan. Nu spun că unele 
pelicule n-au făcut-o. Formica a Inregis- 
trat o performanţă. Condiţia Penelopei, 
de Luminiţa Cazacu si Sanda Faur,a mar- 
cat o altă tentativă reușită. Tepii lui Horia 
Ştefăneascu au avut un foarte meritat suc- 
ces. Apropierea de ceea ce se cheamă 
«tematica de actualitate» se face insă cam 
lent, cu mari pauze si destul de sfios. 
Artileria grea a studioului pare să prefere, 
din punct de vedere al timpului, eternitatea, 
și din punct de vedere al spațiului, gala- 
xiile, 

@ insuficiența story-ului. La aproape 
toate categoriile de filme, dar în special 
la filmele de copii, povestirea apare de 
foarte multe ori imprecisă, fracturată, une- 
ori chiar incoerentă sau confuză. În ter- 
meni foarte clari: nu se înțelege ce vrea 
să ne spună autorul, nu se-ntelege unde 
bate. Unele dintre aceste pelicule au cali- 
tati plastice remarcabile. Un film ca So- 
tronul de Laurenţiu Sirbu poate fi consi- 
derat o feerie coloristică, o simfonie pen- 
tru ochi, o paradă a tonurilor si nuantelor 
solare. Pic și Poc ai lui Olimp Varasteanu 
şi Florin Angelescu, ca și Mihaela lui 
Nell Cobar au momente remarcabile din 
care nu lipsesc nici poezia ingenuitatii, 
nici dulceata, nici farmecul. Filmele con- 
struite pe o poveste solidă, cu un schelet 
bine articulat, cu episoade care decurg 
cu necesitate unul din celălalt, nu sint 
insă prea numeroase. Bineinteles că un 
film de animaţie nu este demonstraţia unei 
teoreme. Cind hiatusurile sint prea mari, 
cind săriturile sint prea numeroase, sau 
prea bruște, cind divagatia copleseste 
firul principal, filmul își pierde și din logica 
poetică şi din logica propriu-zisă. Asta nu 
înseamnă că vreau neapărat să propun 
colegilor mei o schemă clasică. Orice tip 
de povestire este valabilă cu condiția să 
se înțeleagă despre ce e vorba în propozi- 
tie. În secvenţă, in film. 

M Relativa modestie a satirei și chiar 
a umorului. «Animafilm» e o instituție 
serioasă. Mai mult zimbet pe chipul ei 
concentrat, preocupat și uneori din cale 
afară de efasat, nu i-ar strica nici ei și 
nici nouă. 


Ecaterina OPROIU 
5 


Câutind împreună (de la stinga la dreapta):Mircea Diaconu, e Un film spectaculos, 
Mircea Drăgan, Jean Constantin, Tony Kendall, Gheorghe —— un film de actiune 
Dinică, Vasile Boghifä i şi — nu ne îndoim — 

un film de caractere