Revista Cinema/1990 — 1998/016-CINEMA-anul-XVI-nr-1- 1978

Ba 
^ p 


ps 


NN 


BILDIE ANI 


E 


P 
| 
3 
B 
i 


ww 


va) 


que, 


s s 
yin Ai m 


4 L4 

pui 
VIRS o 
vw y s E a Pia 
ned WE d 


a 


Ld 


Li 


[i 
E 
* 


ne Y e "vM 


J we 
J 


"Ae ls v 
+ 


é y y 


ANCENE: 


Pa 
; 
1 
oy ES 
IWS UC OE UN Ku. 
LÀ 


sias. 
E^, 
^ 
bbs 


Ou 


SE xo, f" 


Pyy 


S4 | O sărbătoare 
sasi a noastră, a tuturor 


Revistă a Consi 


Miului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti — ianuarie 1978 


«Sub conducerea partidului, poporul nostru fáureste o lume nouă, în centrul căreia stă omul cu nevoile si 


năzuințele sale, împlinirea aspirațiilor sale multiple, materiale si spirituale. Tocmai această cerință sc pune 
în fata cinematografiei românești — de a înţelege bine sensul activității depuse de poporul român, aspira- 
fille de viitor ale națiunii noastre si de a le reda prin mijloacele artei cinematografice într-o formă cît 


mai atrăgătoare, mai diversă, dar cu un conținut de idei cît mai bogat si original.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


0 sărbătoare a noastră, a tuturor 


Sărbătorim în această lună 

| pe tovarășul Nicolae 

Ceaușescu, la a 60-a aniver- 

sare a zilei sale de naștere 

si la împlinirea a 45 de ani 

de activitate revoluţionară 

avind sentimentul că această sărbătoare 

aparține si obștii cinematografice, ca fie- 

cărei categorii sociale si profesionale din 
țara noastră. 

De la alegerea sa in truntea partidului si 
statului, prin voința comunistilor români, 
a tuturor cetățenilor țării, tovarășul Nicolae 
Ceauşescu a fost prezent, in sensul cel 
mai propriu al noțiunii, nu numai în toate 
ținuturile și judeţele ţării, dar si la toate 
nivelurile si în fiecare dintre zonele vieții 
noastre naţionale. Venind și revenind în 
mijlocul a sute și mii de colective de mun- 
că si creaţiejintiinindu-se si reintilnindu-se 
cu noi, în împrejurările cele mai diferite, 
la bine și la greu, secretarul general al 
partidului ne-a creat ca nimeni altul, 
prin însăși dinamica prezenţei sale, ima- 
ginea atotcuprinzátoare a patriei, a unității 
de destin a națiunii noastre socialiste 

Sărbătorirea sa este și sărbătoarea cine- 
aștilor şi cinefililor, atit în calitatea noas- 
tră fundamentală de cetățeni ai acestei 
patrii unice, cit si în virtutea însemnului 
profund cu care personalitatea tovarășului 
Nicolae Ceaușescu a marcat evoluţia artei 
noastre, climatul profesiunii căreia îi apar- 
ținem, lumea noastră de idei şi sentimente. 

Sintem slujitorii şi iubitorii une» arte 
care și-a structurat complicatul său apa- 
rat de producţie si creație sub ochii unei 
singure generaţii, în anii socialismului. 
Întreaga perioadă istorică de după elibe- 
rare s-a rásírinl asupia sensibilităţii si 
conştiinţei noastre cu o mare acuitate. 
Tocmai de aceea sintem în măsură să 
aducem, la rindul nostru, una dintre măr- 
turiile concludente asupra contribuției de- 
finitorii pe care tovarășul Nicolae 
Ceauşescu a avut-o si o are în istoria 
devenirii noastre. 

Încrederea de adevărat revoluţionar şi 
patriot comunist, pe care omul și conducă- 


2 


torul sărbătorit astăzi o are in forțele 
creatoare ale acestui popor, s-a vădit 
pentru noi nemijlocit și prin modul cum 
a abordat, din primul moment, problemele 
de maximă complexitate ale artei cinema- 
tografice. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a 
căpătat de la început pentru noi aura 
firească a conducătorului care pornește 
intotdeauna din miezul faptelor, al unor 
fapte cintárite cu o excepțională putere de 
nuanfare, un conducător care pornește, 
în aprecierile și indicaţiile sale, de la cu- 
noaşterea temeinică a realităților. 

Dialectician marxist, fidel poporului său, 
deschis unei gindiri moderne asupra lumii, 
secretarul general ne-a atras întotdeauna 
atenția asupra legilor specifice. ale artei 
pe care o slujim, cerindu-ne să ne ferim 
de vehicularea unor noțiuni general vala- 
bile, fácindu-ne să înțelegem că forța artei 
trebuie să rezulte din capacitatea genera- 
lului de a se exprima prin particular: «Inte- 
leg si împărtășesc — ne-a spus secretarul 
general la întîlnirea deschizătoare de 
epocă nouă pentru cinematografia romà- 
nească, din 1971 — dorința unanimă de a 
avea mai multe filme, de a da posibili- 
tate regizorilor, scenaristilor si artisti- 
lor sá-si puná in valoare talentele; este 
justificat și necesar. Trebuie, firește, 
ca și in acest domeniu, al creației 
cinematografice, «fiecare pasăre să 
cinte în pomul său». 

Acordind o atenţie prioritară comanda- 
mentelor tematice și ideologice ale artei 
noastre socialiste, apreciind-o pentru pu- 
terea sa incomparabilă de difuzare, deci 
pentru funcţia sa formativă și educativă, 
tovarășul Nicolae Ceaușescu nu se opres- 
te cituși de puţin la aspectele preliminare, 
detectind cu perspicacitate, cu un nedez- 
mințit simt al măsurii, totalitatea factorilor 
care definesc valoarea într-un act de cul- 
tură: «Aşa cum am arătat și în alte 
împrejurări — preciza tovarășul Nicolae 
Ceaușescu tot în 1971 — sintem în mod 
hotărit împotriva unitormizării şi șablo 
nismului în artă, inclusiv în cinemato- 
grafie. Considerăm că este necesar să 


fie create filme cit mai diferite ca for- 
mă, conținutul de idei să fie exprimat 
cu mijloace artistice cit mai variate, si 
— dacă se poate — desăvirşite, desi 
desávirsitul nu se poate atinge nici 
aici Să se promoveze mijloacele de 
expresie și formele artistice pe care 
regizorii și actorii, toți ceilalți care 
concură la realizarea filmelor le con- 
sideră mai adecvate pentru a obține 
o creație de valoare.» 

Ca toate celelalte categorii de cineaști, 
criticii de film au găsit, de fiecare dată, 
în cuvintele președintelui un exemplu de 
rigoare în depistarea si respingerea non- 
valorii drapată în faldurile bunelor intenții: 
«Dumneavoastră știți că si o idee bună, 
dacă e prezentată într-o formă plictisi- 
toare, poate avea, citeodată, o influen- 
tà mai rea decit dacă n-ar fi prezentată 
deloc» Refuzind arbitrariul sau eticheta- 
rea sentenţioasă, într-un asemenea mod 
de a gindi, aprecierea de valoare apare 
legică, în singura ei relație autentică cu 
finalitatea politică: «Pe lingă conținutul 
de idei — care trebuie să stea perma- 
nent în atenţia noastră — este necesar 
să avem în vedere că filmul își are 
legile lui artistice Numai în măsura 
în care este accesibil, plăcut, intere- 
sant, el poate exercita o influență 
puternică asupra spectatorilor, asupra 
maselor populare». 

Fiind acela care a determinat, ca în toate 
domeniile realității noastre, o profundà 
schimbare de ritm şi anvergură în dezvolta- 
rea cinematografiei naţionale, prin tripla- 
rea volumului producţiei în cifiva ani, 
secretarul general al partidului a avut 
totdeauna în vedere perspectiva transtor- 
mării cantităţii în calitate, educindu-ne în 
spiritul unei perpetue autodepásiri: «Este 
pozitiv că am ajuns să realizăm 25 de 
filme pe an — aprecia secretarul general 
în 1974. Probabil că vă ginditi să nu ne 
oprim însă aici. Adevărat, se produc 
mai mult de două filme românești pe 
lună. Cerinţele sint însă mari, proble- 
mele care pot fi atacate de cinemato- 


grafie sint multiple si variate». 

Precizarea reperelor tematice în dome- 
niul filmului de actualitate, inspirat din 
procesul delicat de formare a omului nou, 
constructor al socialismului, ca şi în 
domeniul filmului istoric, închinat dezvă- 
luirii semnificafiilor contemporane ale lup- 
tei înaintaşilor pentru păstrarea ființei 
naţionale, pentru unitate, independență 
$i progres social, a fost totdeauna înso- 
țită în consideratiile si Indemnurile tovará- 
şului Nicolae Ceaușescu de polemica 
intransigentă cu filmul de ocazie, cu solu- 
tiile formale. În viziunea sa creatoare,arta 
nu este o simplă ilustrare a unei epoci, ci 
un mod de a participa la transformarea ei 
revoluționară: «Arta, inclusiv cinemato- 
grafia, trebuie să contribuie nu numai 
la redarea a ceea ce se realizează— 
aceasta are, desigur, o mare impor- 
tantá— dar și la relevarea perspectivei, 
contribuind la crearea unui anumit 
mod de gindire si înțelegere a dezvol- 
tării viitoare, a poziției omului in so- 
cietatea pe care o edificăm». 

Adresindu-ni-se de fiecare dată, în mo- 
dul cel mai autorizat, în numele muncitori- 
lor, al tuturor oamenilor muncii din mij- 
locul cărora provine, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu ne-a cucerit prin indemnurile 
sale de a merge mereu la izvorul viu pe ca- 
re-l constituie viața și experiența poporu- 
lui nostru. Ne-a făcut cea mai convingátoa- 
re şi nuanțată demonstraţie a rolului opi- 
niei publice în cimpul culturii. De aceea în- 
treaga obște cineastă a pus și se anga- 
jează să pună si mai răspicat in truntea 
preocupárilor ei cercetarea si interpre- 
tarea științifică a opțiunilor si exigenţelor 
spectatorilor. 

Cu aceste ginduri, cu această angajare, 
urăm tovarăşului Nicolae Ceauşescu ani 
multi în fruntea partidului și a ţării, toată 
sănătatea și fericirea pe care el însuși o 
dorește și o urează de fiecare dată oame- 
nilor acestei țări independente si suvera- 
ne, într-o lume mai bună si mai dreaptă! 


«CINEMA» 


m  WERSTETUNFIS] 


Telegramă 
Tovarăşului Nicolae CEAUȘESCU, secretar general 
al Partidului Comunist Român, 
preşedintele Republicii Socialiste România 


Mult stimate si iubite 
tovarăşe Nicolae CEAUŞESCU 


Toti cineastii din tara noastră — profesioniști si amatori, realizatori sí 
critici, producători și distribuitori — participă cu profundă emoție, cu 
netármurità dragoste si bucurie la această mare sărbătoare a întregului 
nostru popor, moment de ináltare și de mindrie naţională: cea de a 60-a 
aniversare a zilei dumneavoastră de naștere și împlinirea a 45 de ani de 
activitate revoluționară. 

Felicitările și urările pe care vă rugăm să le primiţi din ea Asociaţiei 
cineaștilor, a cineamatorilor și a milioanelor de cinefili, încărcate de 
dragostea $i devotamentul pe care le inspirați tuturor categoriilor de 
oameni ai muncii si creaţiei, se îmbină, în conștiința noastră, cu profunda 
recunoștință pentru atenția, înțelegerea și înalta exigentá comunistă, 
patriotică, manifestate de dumneavoastră față de arta ecranului. 

Întiinirile dumneavoastră cu cineaștii s-au înscris cu litere de aur în 
istoria vie a filmului românesc. Graţie gindirii dumneavoastră revolu- 
fionare, datorită indicațiilor dumneavoastră profunde și cutezătoare, 
cinematografia română căreia dumneavoastră i-ați definit cu o precizie 
incomparabilă importanța formativă și educativă în cadrul culturii noas- 
tre socialiste, a intrat în ultimul deceniu pe făgașul unei Infloriri fără pre- 
cedent. Afirmind, în repetate rînduri, criteriul primordial al valorii, punind 
în fața noastră imperativul unei tematici strins legate de experiența actuală 
şi istorică a poporului nostru, dumneavoastră ne-afi indicat, totodată, 
cu strălucire căile prin care vom putea contribui, prin filmele noastre, la 
afirmarea geniului poporului adie în lumea contemporană. 

Călăuziţi de prețioasele dumneavoastră îndrumări și indicaţii privind 
dezvoltarea și înflorirea artei noastre cinematografice, animați de spirit 
partinic și o înaltă răspundere patriotică, noi, cineastii din Republica 
Socialistă România, ne angajăm să nu precupetim niciun efort pentru a 
face să crească rolul educativ al filmelor noastre, pentru a face din arta 
noastră un puternic instrument pus în slujba idealurilor societății noastre 
ate Wa promovate de dumneavoastră cu atita înțelepciune şi consec- 
ven 

Vă asigurăm, mult iubite tovarășe Nicolae Ceauşescu, că toată forța 
talentului nostru şi toată dăruirea noastră vor fi puse în slujba idealurilor 
pe care ni le inspirați, pentru a da filmelor noastre expresia unei arte revo- 
lutionare, de adincă rezonanță în conștiința milioanelor și milioanelor de 
spectatori, năzuind ca operele noastre să fie expresia cea mai elocventă a 
adeziunii noastre la Programul Partidului de înflorire a țării. 

Cu ocazia zilei dumneavoastră de naștere, vă rugăm să primiți din 
partea cineaștilor din Republica Socialistă România, mult iubite tovarășe 
Nicolae Ceaușescu, urările noastre cele mai fierbinți de sănătate și putere 
de muncă Să trăiţi ani îndelungaţi pentru binele si fericirea poporului 
român și pentru prosperitatea patriei noastre, Republica Socialistă 
România. 


Asociația cineaştilor din Republica Socialistă România 


Înalt patriotism, spirit revoluționar, 
angajare totală, 
Exemplul sáu ne insufleteste pe toti 


1 a.b ia 
la i 


M 


LARM 


TOTEN a 


áltimea mindriei de 


Ráspundem chemárilor adresate 
de tovarásul Nicolae Ceausescu in decursul 
neuitatelor intilniri de lucru 


Apropiata aniversare a zilei de nastere 
a tovarásului Nicolae Ceauşescu prile- 
juieste oamenilor de artă, ca si întregului 
popor, o vie manifestare a sentimentelor 
de caldă recunoştinţă, profundă afecțiune 
și admirație față de omul, comunistul, 
conducătorul a cărui gîndire novatoare și 
activitate clocotitoare și-au pus amprenta 
asupra întregii dezvoltări contemporane 
a României. 


Realizările cinematografiei românești 
din ultimii ani — care anunţă o adevărată 
cotitură în privința conţinutului, nivelului 
artistic şi dimensiunilor producţiei de 
filme — sint indisolubil legate de progre- 
sul impetuos pe care întreaga țară il 
cunoaște sub conducerea infeleaptá a 
președintelui Nicolae Ceauşescu, de che- 
mările sale vibrante adresate celor ce 
lucrează în acest domeniu de a milita 
cu pasiune pentru o artă care să infáfi- 
seze viața în toată complexitatea ei, o artă 
închinată názuinfelor poporului, în măsură 
să contribuie la afirmarea principiilor si 
valorilor morale ale socialismului şi comu- 
nismului, la formarea omului nou, cu o 
concepţie înaintată despre lume şi viață. 


Deopotrivă — scenariști, regizor, ac- 
tori — ştim cit de mult datorăm atenției 
pline de generozitate si preocupării com- 
petente si inspiratoare a tovarăşului 
Nicolae Ceaușescu față de problemele 
creaţiei artistice, gindirii sale protund 
umaniste, pătrunse de convingerea că 
omul, prin viața și munca sa, este nu 
numai creator de bunuri materiale, dar 
și generator al unei conștiințe inaintate, 
al unor valori estetice și idealuri superioa- 
re. Căutările și eforturile noastre au fost 
întotdeauna stimulate și potenfate de in- 
drumările şi sfaturile sale prețioase, de 
înaltul său indemn de a ne consacra 


4 


talentul și întreaga putere de muncă reali- 
zării de filme care să oglindească în 
toată măreția ei epoca pe care o trăim, 
momentele de însemnătate crucială din 
istoria țării, frumuseţea morală, demnita- 
tea și inepuizabilele resurse ale poporului 
în fata oricăror greutăţi și încercări, marile 
înfăptuiri și aspiraţiile sale nobile spre 
o lume mai bună și mai dreaptă 


Personal, pot spune cit de intens am 
simţit și am trăit rolurile care mi s-au 
încredințat în acele filme inspirate din 
realităţile zilelor noastre, din viața oame- 
nilor insuflefifi de idealuri şi convingeri 
înaintate, de pasiunea pentru dreptate și 
adevăr, în acele filme care reușesc să 
redea tensiunea dramatică a luptei cu 
influențele nefaste ale mentalităților şi 
forțelor retrograde şi care, prin tema și 
caracterul lor angajant, oferă artistului 
posibilitatea realizării plenare a sentimen- 
tului datoriei față de popor si patrie, a 
atașamentului față de cauza luminoasă a 
socialismului și comunismului. 


La a 60-a aniversare a zilei de naștere a 
tovarăşului Nicolae Ceaușescu —a cărui 
personalitate și activitate pătrunse de 
înalt patriotism, spirit revoluționar, anga- 
jare totală, inepuizabilă putere de muncă 
şi de dăruire pentru propásirea şi fericirea 
patriei constituie un înalt şi insuflefitor 
exemplu pentru noi toți — doresc să 
adresez din toată inima, alături de colegii 
mei, de toti oamenii muncii, cele mai calde 
urări de sănătate, viață lungă și succese 
tot mai mari celui cáruia partidul si poporul 
i-au încredințat mistunea supremă de a 
conduce țara spre zările luminoase ale 
comunismului, ale unei lumi a păcii si 
înfrăţirii între popoare. 


Violeta ANDREI 


Trebuie să ne străduim mereu, să ne 
dăruim cu pasiune întreaga noastră pu- 
tere de creaţie pentru a realiza filme care 
să depășească peliculele anterioare ale 
fiecăruia dintre noi, afirmindu-ne cu curaj 
personalitatea artistică. Cu adincă emo- 
ție să așteptăm, la terminarea fiecărui 
film, ca publicul spectator să spună «da, 
munca Îndirjită a însemnat un pas îna- 
inte». Să creăm filme cu adevărat bune, 
care să vizeze nu numai un succes efe- 
mer, ocazional, cu prilejul premierei, ci 
să-şi păstreze prospetimea, puterea de 


fascinatie, indiferent de trecerea anilor, 
dovedind că sint adevărate opere de artă, 
pe care noi şi noi generaţii de spectatori 
să le vadă cu emoție. Să creăm în spiri- 
tul unei exigente mereu sporite filme care 
să ducă departe, în lume, mesajul nostru 
adinc umanitar. În felul acesta vom răs- 
punde chemării pe care tovarășul Nicolae 
Ceaușescu, conducătorul patriei noastre, 
ne-a adresat-o cu căldură nouă, cineaști- 
lor, în decursul anilor, în neuitatele intil- 
niri de lucru. 

Elisabeta BOSTAN 


Conducătorul partidului 


şi statului a pus in fata 


noastră imperativul «eficienţei prin valoare» 


Realitátile ultimilor ani ne-au obisnuit 
să asociem strins, indisolubil, roadele 
creației noastre materiale și spirituale, 
cu personalitatea aceluia care a influen- 
tat decisiv cursul istoriei contemporane 
a României și — prin aceasta — viitorul 
ei, al nostru, al tuturor. Nu e cazul ca 
cea mai tînără dintre arte să vorbească 
în numele celorlalte, dar se știe bine că 
Arta — indiferent dacă folosește cuvin- 
tul, sunetul sau imaginea — și-a ciştigat, 
la noi, dreptul de a spune cine sintem, 
de unde venim şi încotro mergem, pen- 
tru că un partid şi o conștiință au spus-o 
$i au cerut creatorilor să o spună. 

Filmul însă datorează conducătorului 
partidului şi statului nu numai atit. Pen- 
tru că nu numai liniile de forță au izvorit 
din gindirea sa vie, clarvăzătoare și cu- 
rajoasă; pentru că nu numai cadrul, ma- 
tricea şi obiectivele strategico-tactice 
s-au născut din comanda socială, formu- 
lată cu atita strălucire în documente pro- 


gramatice sau in cuvintări insuflefitoare. 
Ci — spre deosebire de alte arte, ca o 
sansá, ca un privilegiu — chiar si acel 
esenţial «cum» a prins contur din si prin 
îndemnurile adresate de la înălțimea com- 
petenţei celei mai indreptáfite să vor- 
beascá in numele milioanelor de benefi- 
ciari ai actului creației cinematografice. 
Într-adevăr, tovarășul Nicolae Ceaușescu 
s-a intilnit de două ori cu cineastii, cáro- 
ra le-a cerut nu numai militantism comu- 
nist, nu numai aplecarea asupra proble- 
melor prioritare ale dezvoltării societății 
românești, nu numai restituirea, prin film 
a trecutului de epopee ci, o dată cu toate 
aceste imperative, le-a cerut filme bune, 
cu largă audienţă in mase, filme care să 
transforme ideile în imagini artistice pere- 
ne, să emofioneze, să insuflefeascá si să 
modeleze conştiinţe. Niciunui alt detașa- 
ment al creaţiei nu i s-a spus atit de răspi- 
cat și cu atit de curajoasă înțelepciune 
că decit un film prost pe o temă impor- 


T 


REPUBLI 


Sit e 


Baa = 


a avea în îr 


RA 


c 


> A F 
A SO CST ROMA A! 


« metuam „4 
| Pa nummum 


Part ai ma ee ai al 


untea noastră un asemenea OM 


tantă, mai bine lipsă; mai bine să aștep- 
tăm creatorul capabil să transforme acea 
temă într-o operă de artă adevărată. 
lată, așadar, formulat, în fata celei mai 
populare arte, cu cîțiva ani înainte de 
cincinalul transformării acumulărilor can- 
titative într-o nouă calitate, dezideratul 


calității. Chemării la audiență si efi- 
cientá prin valoare, cineaștii nu pot 
răspunde decit printr-un singur si total 
angajament, în a cărui respectare stă 
însăși șansa de afirmare a unei cinema- 
tografii, a unor forte de creaţie! 

lon BUCHERU 


Ne dedicăm întreaga activitate oglindirii a tot ceea ce 
se fáureste sub inteleapta conducere a partidului si a 
iubitului nostru secretar general 


transcrierea filmicá a epopeei nationale — 
toate acestea marchează contribuţii deci- 
sive şi definitive pentru înflorirea cinema- 
tografiei actuale. 

impresionează felul cum președintele 
Nicolae Ceauşescu din multitudinea pre- 
ocupărilor majore ce centrează viaţa so- 
cial-politică a României socialiste, acordă 
artelor spectacolului si, implicit, cinema- 
tografiei, un rol important. 

Valenţele politice, educative și civice 
ale filmului românesc, tentativele de in- 
noire a limbajului cinematografic repre- 
zintă un nobil imperativ precizat în diferite 


ocazii de secretarul general al partidului 
nostru. 

Alăturindu-mă întregului nostru popor 
care în această lună omagiază pe iubitul 
nostru conducător, tovarășul Nicolae 
Ceauşescu, exprim un cald omagiu de 
gratitudine pentru cel ce veghează la 
dezvoltarea artei şi culturii umaniste şi 
revoluționare, pentru afirmarea inteligen- 
tei creatoare a românilor în multitudinea 
sferelor ce alcătuiesc și garantează inain- 
tarea României pe drumul socialismului 
multilateral dezvoltat. 

Dina COCEA 


Viaţa si activitatea tovarásului Nicolae 
Ceaușescu, cel mai de frunte dintre ro- 
mâni, este principalul, exemplarul izvor 
de la care se adapă arta noastră contem- 
porană. Fiindcă tot ceea ce se cládeste 
miraculos în viața noastră materială și 
spirituală, este rodul gindirii şi sufletu- 
lui său. Datoria noastră de artiști anga- 
jati este de a îmbogăţi moştenirea cultu- 
rală cu fiorul marilor trăiri socialiste. Ca 
regizor comunist, care mi-am dedicat în- 


nostru general, președintelui nostru, în- 
delungată viață pentru viitorul glorios al 
țării şi al poporului pe care le iubește și 
le slujeşte ca nimeni altul. 

Noi, cineastii din studioul «Sahia», ne 
dedicăm întreaga activitate prezenţei 
necontenite pe ecrane a tot ceea ce se 
fáureste sub inteleapta conducere a parti- 
dului și a iubitului nostru secretar gene- 
ral. Pe scurt: Să ne trăieşti, tovaráse 
Nicolae Ceaușescu! 


O existență ce se confundă cu cea a poporului sáu 


vitátii întregului popor. Cuvinte ce reflec- 
tă modul de a trăi o viață pe care condu- 
cătorul nostru nu o vede desprinsă de 
viața țării sale, si la necazuri si la bucurii. 
De aceea astăzi, la bucuria aniversării 


Tradiția minunată a poporului nostru 
de a sărbători pe cei dragi ridică zilele 
acestea la rang naţional o asemenea săr- 
bătoare. Alături de întreg poporul şi noi, 
oamenii de artă, participăm cu insuflefire 


treaga muncă reflectárii adevărate a zidi- 


rilor contemporane, îi urez secretarului Virgil CALOTESCU 


Impresionanta sa grijă pentru destinul 
artei noastre 


la marea sărbătoare. Președintele nostru 
drag a contribuit, contribuie activ la înflo- 
rirea patriei, a culturii şi artei socialiste. 
De cite ori președintelui țării i se conferă 
înalte distincţii internaţionale pentru pro- 
digioasa sa activitate în slujba păcii şi 
progresului, obignuieste să spună că vede 


sale, sintem cu toții alături de el. Această 
privire limpede, sinceră și adevărată, 
această inseparabilă existență, confun- 
dare a conducătorului cu însuși poporul 
său, se constituie în urarea fierbinte de 
«La mulţi ani», reacţie spontană, firească 
a întregului nostru popor. 


Ca decană a cinematografiei române — 
am debutat in această artă in 1939 — pot 
aprecia uriașul drum pe care l-a făcut 
producţia de filme din fara noastră, in 
special în ultimii zece ani. Atenţia deose- 
bită de care se bucură tinăra cinematogra- 
fie română din partea secretarului general 
al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
a dat un puternic impuls tuturor slujitori- 
lor ei care, într-un unanim efort de creație, 
au izbutit să răspundă sarcinilor trasate de 
partid. 

În cadrul realităţilor innoitoare ale Ro- 
mâniei socialiste, dezvoltarea cinemato- 
grafiei române ocupă un loc insemnat, 
realizările ei înscriindu-se pe liniile direc- 
torii atit de înțelept si precis elaborate de 
către tovarășul Nicolae Ceaușescu. 


Impulsurile secretarului general al parti- 
dului se înscriu pe linia unor principii 
directoare menite să determine izvoarele 
de inspiraţie ale filmului românesc, nece- 
sitatea ca producția cinematografică să se 
inspire din realitatea clocotitoare a Româ- 
niei socialiste, din succesele dobindite de 
oamenii muncii pe drumul ascendent al 
societăţii noastre socialiste multilateral 
dezvoltate. Orientarea ideologică a fil- 
mului românesc datorează tovarăşului 
Nicolae Ceauşescu un nelimitat aport. 
Stau în faţa cinematografiei naţionale 
sarcini majore exprimate cu convingerile 
unui luminat spirit umanist. Oglindirea 
vieții contemporane, zugrăvirea omului 
contemporan, proiecția universului său 
uman, generozitatea prin care se reclamă 


în aceasta deopotrivă o apreciere a acti- 
Octavian COTESCU 


Admiratia, 
recunoştinţa si mindria noastră 


Mai mulți regizori, printre care si sub- 
semnatul, incercam, atunci, emofionafi si 
copleșiți de multitudinea și complexita- 
tea problemelor care ni se păreau greu 
de rezolvat, să prezentăm specificul mun- 
cii noastre, să căutăm izvoarele succe- 
selor şi cauzele slăbiciunilor filmelor rea- 

Mircea DRĂGAN 
(Continuare în pag. 6) 


La această aniversare, imi vin in minte 
numeroasele momente în care tovarășul 
Nicolae Ceaușescu —conducătorul parti- 
dului și statului nostru —a impulsionat 
decisiv dezvoltarea cinematografiei. 

Pentru mine de neuitat a fost prima 
intilnire a cineastilor cu secretarul gene- 
ral cu conducerea superioară a parti- 
dului. 


rin 


240 4p, DS umi AA I  —— OMNEM — A 


< 


Sá ne angajăm să fim la ináltimea mindriei de 


(Urmare din pag. 5) 


lizate, sá propunem unele másuri de Im- 
bunátátire a situaţiei. 

Multe ore am fost ascultați cu mare 
atenţie și multă răbdare. La sfirsit, prin- 
tr-o magistrală  cuvintare, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu a sintetizat, cu darul 
sáu excepțional de a releva esentialul, 
etapa în care se afla cinematografia, şi 
ne-a uimit cu extraordinara capacitate 
de a clarifica noianul de probleme ridi- 
cate. A recomandat atunci mărirea pro- 
ductiei de filme artistice, a indicat noi 
structuri organizatorice și a direcționat 
un plan de măsuri care a dus la o dez- 
voltare fără precedent a artei cinemato- 
grafice, 

Toţi slujitorii artei filmului au găsit de 
atunci în această cuvintare, care acum, 
privită prin prisma rezultatelor obținute 


după atiţia ani, poate fi numită istorică, 
un sprijin efectiv în muncă, un îndreptar 
neprețuit în activitatea de creaţie. 


Asemenea constătuiri, analize, întilniri 


jindu-ne ca prin strădanii permanente să 
fim la înălțimea mindriei de a avea în 
fruntea noastră un asemenea OM. 


Mircea DRĂGAN 


Să dovedim prin filme bune că am 


| 


înțeles sensul major al înaltelor îndemnuri 


Din inițiativa secretarului general al 
partidului, cu cîțiva ani in urmă, cinema- 
tografia noastră a făcut un important pas 
înainte: creșterea numărului de filme. 
Acest lucru a facilitat apariția unei noi ge- 
neratii de cineaști, ceea ce a avut darul să 
diversifice peisajul nostru cinematogra- 
fic. Sporirea numerică a creat însă, in 
rindurile cineaștilor și factorilor respon- 
sabili, iluzia că de la sine se va produce 


și saltul valoric așteptat. Și ceea ce noi, 
cineaştii, am cam uitat, tot secretarul 
general ne-a reamintit, ca un imperativ 
absolut: calitatea filmelor noastre. Să do- 
vedim deci prin fapte, adică prin filme 
bune, că am înţeles sensul major al fer- 
tilelor îndemnuri de care am beneficiat. 
În acest fel urarea noastră de «La mulţi 


ani!» va deveni si un angajament concret. 


Stere GULEA 


Mult stimate — tovaráse Nicolae 
Ceaușescu, vá rog să ne ingáduifi ca 


Bunicii noştri cumpărau de două ori pe 
an, de sărbători, de un leu zahăr si îl 
ascundeau de copii sub grindă. Ca unul 
care a trăit acele vremuri, ca unul care 
a colindat, în calitate de reporter, România 


de după război, pe drumurile ei desfun- - 


date, moștenite de la burghezie, ca unul 
care v-a întîlnit, nu o dată, incálfat in 
bocanci şi îmbrăcat în pufoaică, veghind 
îndeaproape bunul mers al lucrărilor Hi- 
drocentralei de pe Argeș sau pe alte 
șantiere, ca unul care colind și în prezent 
minat de munca mea în peisajul civilizat al 
României, permitefi-mi să spun cu min- 


voastre neobosite de zi cu zi, care a 
dezlántuit forțele creatoare ale acestui 
popor. 

ngáduifi-ne, vă rugăm, de aceea, să 
nu avem dorință mai mare decit aceea 
de a vă vedea multi ani sănătos, trudind 
cu aceeași dăruire pentru ridicarea 
poporului nostru minunat pe culmile 
bunăstării şi să vă încredințăm că vom 
face totul pentru ca să transpunem în 
fapte luminoasele hotăriri ale unuia dintre 
cei mai străluciți conducători de stat din 
lume. La mulți ani, tovarăşe Secretar 


General! 
Titus MESAROS 


„Revoluţie în gindirea creatoare: iată ce a cerut 
de la noi! 


O perfectă cunoaștere a stadiului cine- 
matografiei noastre și o caldă şi exigentă 
îndrumare au caracterizat cuvintele tova- 
rășului Nicolae Ceaușescu la întilnirile 
avute cu cineaștii. A dorit o urgentă mă- 
rire a numărului de filme și o adecvată 
înzestrare tehnică a studiourilor. Revolu- 
ție in gindirea creatoare, un sens mai 


profund și o cizelare mai atentă a forme- 
lor în exprimarea artistică: iată ce a cerut 
de la noi! Se impune, mai mult ca oricind, 
cu prilejul acestei frumoase aniversări, 
un minuţios examen de conştiinţă: oare 
am răspuns cu adevărat acestor exigente 


atit de vitale? 
lulian MIHU 


Cuvintele sale 
ne sînt cel mai de pret stimulent si cáláuzá 


Unul din indemnurile secretarului ge- 
neral al partidului, pentru dezvoltarea 


omului nou, constructor de nádejde al 
socialismului și comunismului din patria 
noastră. 

Pentru un actor al acestei epoci, sub- 
stanfa morală, social-politică cuprinsă în 
îndemnul acesta este călăuza, zona ma- 
terială si spirituală cea mai inaltà de 
elaborare si creativitate. 


> 


acestei istorii «din mers» pe care o scriem 
şi o inálfám astăzi, sint mărturia acestei 
strădanii. 


mult de luptat cu schema și șablonul, cu 
un anume festivism prin care sint expri- 


mate ideile si realitățile. Arta noastră are 
nevoie de opere trainice, cu un evantai 
larg de structuri umane complexe, inspi- 
rate din realitatea românească, reprezen- 
care trebuie să-i preocupe într-un 
grad mai înalt pe realizatorii de filme 
artistice. 
Rolul actorului trebuie să devină şi el 


mai activ, prin însuşi filtrul propriei sale 


simtiri, mereu în acord cu timpul si 
realitățile prezente, cu nevoia spirituală 
imediată. Prin însuși aportul creaţiei in- 
terpretative, actorul devine profund im- 
plicat în opera de artă colectivă, cum 
este cea a teatrului sau a filmului, dar 


nu întotdeauna el şi-a pus problema con- 

tientizării propriei sale angajări artistice. 
Îndicaţiile date creatorilor de artă și cul- 
tură de secretarul gener. i 
preşedintele statului, tovarășul Nicolae 


a da Patriei gindirea si simțirea noastră 
artistică pe care ea le merită cu priso- 
sintá li urăm tovarăşului Nicolae 
Ceauşescu viață lungă ca să ne putem 
bucura de înalta si neprețuita lui grijă 
şi indrumare. 


George MOTOI 


Să fim la înălțimea prestigiului 
actual al gîndirii si faptei politice românești 


Îi urám astăzi, o dată cu fara, celui al 
cărui nume se i cu demnitatea 
și puterea de dăruire a neamului sáu, ani 
mulți si fericiţi. 

Gindul pe care i-l adresăm, cu respect 


Locul pe care și l-a ciștigat România 
în conștiința lumii contemporane, în ulti- 
mii 12 ani, orizonturile care ni se deschid, 
T€ cinematografia noastră la foarte 
mul 

Sint numai citeva luni de cind, din ini- 
țiativa revoluționară a conducătorului 


partidului și statului nostru, Plenara C.C. ` 


a dat deplină încredere cineaștilor, ca şi 
celorlalte colective de creatori, să ia in 
propriile lor miini destinele filmului romà- 
nesc. 

Existá repere, in ceea ce am fácut pinà 
acum, care ne indreptátesc nu numai să 
sperăm, ci să gindim şi să actionám 


pentru a lăsa în urmă micile abilități și 


trăim, în dramatica lor complexitate in- 
ternă și internațională, fără confuzii și 
fără simplism. 

A ridica filmul nostru la înălțimea presti- 
giului actual al gîndirii si faptei politice 
românești, în dialogul internaţional, este 
cel mai onorant şi mai actual ideal pe 
care ni-l putem propune ca cineaști. E 
gindul care se îndreaptă spre primul mun- 
citor al țării, de ziua sa, cu cele mai din 
inimă urări. 


Adrian PETRINGENARU 


A deschis 
o perspectivă uriașă patriei noastre 


Plin de bucurie, mă alătur milioanelor 
de oameni ce sărbătoresc astăzi ziua de 
naștere a iubitului nostru conducător și 
îndrumător, a omului căruia îi datorăm 
recunoștință pentru capacitatea, energia 

devotam pe care și-l dăruiește 
'efaceri prin care tre- 


2 


prosperitate; a aceluia care prin dra- 
gostea sa pentru artă si făuritorii ei, a 


oare a omului nou. Plin de bucurie, in 
numele cineastilor şi al meu personal, 
vă urez din inimă tovarășe Nicolae 
Ceauşescu mulți ani, multă sănătate si 
implinirea intotdeauna cu succes a uria- 
selor proiecte pentru înflorirea țării 


noastre. 
lon POPESCU GOPO 


Ne angajăm cu încredere 
nea BUM ar EA unde ne cheamă 


O E A E aa | Ces civita ael, A in România este o artà 


În creația mea, care se inspiră din acti- 

vitatea practică a construcției socialiste, 
cit si din tradițiile folclorice ale poporului 
nostru, acest program, ca si aportul per- 
sonal al președintelui țării la elaborarea 


Vor rámine pentru mine de neuitat in- 
tilnirile directe cu tovarășul Nicolae 


Ceaușescu, cuvintările sale rostite în fața 
cineaștilor în 1971 si 1974 A răspunde 
unui bărbat de stat de dimensiuni istorice, 
cum este secretarul general al partidului, 
inseamnă a-l urma ca ostaș al unui uriaș 
front muncitoresc care construiește viito- 
rul fericit al României. 

Pentru noi, ca regizori, inseamnă, de 
fapt. a ne angaja cu incredere pe direc- 
fiile pe care el ne cheamă, să arătăm lu- 
mii întregi, prin arta noastră, cum reușesc 
românii să construiască la ei acasă o 
lume nouă şi un om nou. 

Înseamnă să arătăm că sintem alături 
de întregul nostru popor nu numai în 
aceste zile de solemnitate, cînd sărbătorim 
aniversarea acestei mari personalităţi, ci 
si în viitoarele zile ale anului si ale anilor 


care vor veni. 
Geo SAIZESCU 


...Atunci am învățat că, dacă vrem să fim 
convingători, trebuie să fim tot atit de sinceri 


Cu prilejul acestei aniversări care este 
a ţării întregi, mă gindesc la cuvintarea 
tovarăşului Nicolae Ceauşescu prin care 
a deschis cinematografiei românești atit 


de frumoase perspective. Mă gindesc, de 

pildă, la accentul pus atunci pe rolul fil- 

mului în educarea omului nou. Din expe- 

rienta mea de actor si de profesor ştiu 
- 


——— 


a avea în fruntea noastră un asemenea OM. 


ce minuni poate face arta în modelarea 
constiinfelor, în îndreptarea lipsurilor si 
corijarea defectelor unei societăţi. Dar 
pentru a atinge acest fel, arta trebuie să 
fie adevărată. Să nu mintă. Să arate, de 
pildă, greutăţile, eforturile si renunfárile 
pe care eroica noastră clasă muncitoare 
le face pentru a construi viaţa ei de miine. 
Să arate însă și împlinirile și măreţia bi- 
ruinfelor eroilor ei. Cred că fiecare etapă 
de dezvoltare, fiecare generaţie trebuie 
să aibă filmele ei, și îmi amintesc azi cu 
plăcere de «Răsună valea» care a fost un 


‘film potrivit în momentul apariţiei sale. 


Cred că marile noastre șantiere de azi iși 
aşteaptă încă filmele, dar realitatea lor 
trebuie să fie prezentată veridic si emofio- 


una din întilnirile de lucru ale secretaru- 
lui general la care am participat și eu în 
calitate de rector al Institutului de artă 
teatrală si cinematografică. L-am ascul- 
tat atunci cu mare emoție. Era în glasul 
său atita sinceritate, încît îl simțeam bătin- 
du-mi în ureche cu o forță rară, cu o mare 
putere de convingere. Atunci am ştiut cà 
dacă vreau să fiu convingătoare în arta 
mea, dacă vrem, noi, actorii, să fim con- 
vingători în si prin arta noastră, trebuie 
să fim tot atit de sinceri. 

Eugenia POPOVICI 


Ne-a învăţat să facem din filmul românesc 
un important instrument ideologic 


În acest moment, cind realizăm sarcini 
de o amploare unică, menite să ridice 
poporul nostru pe culmile unei vieţi civi- 
lizate, demne şi îmbelşugate, să așeze 
România printre țările dezvoltate ale lu- 
mii, avem fericirea ca în fruntea naţiunii. 
a partidului, a statului nostru, să se gă- 
sească o personalitate de proporții isto- 
rice, tovarășul Nicolae Ceaușescu. 

Pentru noi, cei care sintem contem- 
porani ai acestor vremuri de excepție 
şi participanţi activi la uriașele transfor- 
mări în care ne-am angajat, prezenţa per- 
manentă, concretă, deschizătoare de dru- 
muri a tovarăşului Nicolae Ceaușescu în 
fruntea tuturor eforturilor noastre consti- 
tuie un factor dinamizator, de neprețuit. 

Dacă cinematografia noastră se află pe 
drumul unei multilaterale maturizări, dacă 
producem — așa cum ne-a indicat secre- 
tarul general al partidului — 25 de filme 
anual și vom produce miine 30 de filme 
şi tot mai multe seriale de televiziune, 
dacă baza materială se dezvoltă si se 
modernizează continuu, dacă crește nu- 
mărul de săli — numai în 1977 s-au con- 
struit tot atitea săli cit în tot cincinalul 
precedent — și începe realizarea com- 
plexelor «multisăli», sălile secolului al 
XXI-lea, dacă filmele româneşti sint astăzi 
difuzate în zeci de țări de pe toate conti- 


. nentele, dacă acestei creșteri cantitative 
+ substanţiale îi corespunde un evident 


progres calitativ, atit în ce privește varie- 
tatea tematică și de gen, ancorarea prio- 
ritară în actualitatea construcţiei socia- 
liste şi în evocarea in spirit revoluționar 
şi patriotic a trecutului cit și în ce pri- 
veste nivelul realizării artistice, toate a- 
cestea se datoresc in cea mai mare mă- 
sură indrumárii şi grijii permanente pe 
care partidul, personal tovarășul Nicolae 
Ceaușescu au manifestat-o faţă de cine- 
matografie. 

Întreaga această grijă este transpune- 
rea în viaţă a tezei de bază, enunțate de 
tovarășul Nicolae Ceaușescu la intilni- 
rea din aprilie 1974 cu cadrele din cine- 
matografie: «Problemele dezvoltării ci- 
nematografiei în România ocupă un 
loc important în viața societății noas- 
tre, "d preocupările conducerii de 


În "od lumină, filmul românesc a 
devenit intr-o tot mai largă măsură un 


important instrument ideologic, un mij- 
loc de seamă în vastul și complexul 
proces de educare socialistă a maselor. 
Si cum am putea să nu ne amintim de o 
profundă indicație a tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu care a constituit — sintem 
siguri — o temă de ri esenţială 
pentru toţi creatorii de valori artistice? 
Spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu la 
aceeași întilnire din aprilie 1974 «Arta, 
inclusiv cinematografia, trebuie să 
contribuie nu numai la redarea a ceea 
ce se realizează — aceasta are, desi- 


crearea unui anumit mod de gindire 
și înțelegere a dezvoltării viitoare, a 


Această permanentă legătură între pro- 
blemele artei pe care o slujim și proble- 
mele majore ale societății noastre, stră- 
bate ca un fir roșu toate indicaţiile pe 
care in repetate rinduri, cu grijă si exi- 
genfá, tovarășul Nicolae Ceaușescu ni 
le-a dat nouă, celor care muncim în sec- 
torul cinematografiei. De altfel, sintem 
conștienți că succesele noastre au fost 
si sint posibile, pentru că munca noastră 
a beneficiat de uriașul progres multilate- 
ral înregistrat de fara noastră sub con- 
ducerea partidului, a tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu, în toate domeniile creaţiei 
materiale şi spirituale. 

Este o mare cinste și o mare răspun- 
dere pentru noi toți — regizori, scenariști, 
actori, operatori, scenografi, lucrători din 
sectoarele tehnice, economice și orga- 
nizatorice ale cinematografiei — să lu- 
crăm într-o epocă ca a noastră, sub con- 
ducerea unui partid ca al nostru avind in 
frunte un mare conducător revoluționar 
cum este tovarășul Nicolae Ceauşescu. 

Este o sarcină căreia ne străduim să-i 
facem față, conștienți că, dacă azi lucrăm 
mai bine și mai eficient decit ieri, miine 
va trebui să lucrăm mai bine si mai efi- 
cient decit astăzi. 

Îi mulțumim tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu pentru toate bucuriile zilelor 
noastre de azi și-i urăm, spre binele 
poporului si ţării noastre, mulți ani de 
viaţă rodnică si bogată în împliniri. 


Marin STANCIU 


Tovarășului Nicolae Ceauşescu îi datorăm puternica 
afirmare a tineretului în cinematografia noastră 


" 


Nu numai eu, ci si tofi ceilalti colegi de 
generaţie, foarte greu as fi ajuns să fac 
filme si să mă afirm: dacă producția 


cinematografică nu s-ar fi dublat în ul- | 


timii ani, astfel incit s-au deschis por- 
tile creatorilor de toate virstele. Tină- 
ra generaţie de regizori, care ar fi tre- 
buit, probabil, să aștepte foarte mult, a 
pătruns masiv, înlesnindu-se astfel spi- 
ritul de emulaţie și de primenire atit de 
necesar artei, spirit capabil să înlăture 


«scleroza pretimpurie» a cinematografiei - 


noastre, cum o denumea secretarul 
general al partidului, tovarășul Nicolae 


Ceaușescu; 


dacă ideea de permanentă promovare 
și stimulare a tinerilor in toate sectoarele 


vieţii noastre nu şi-ar fi găsit o expri- 
mare consecventă si în domeniul cinema- 
tografiei, in toate compartimentele ei teh- 
nice şi creatoare; 

dacă problema! calității muncii noastre 
nu s-ar pune tot mai imperios, obligin- 
du-ne să ne păstrăm nealterată pasiunea 
şi să ne autodepășim, să ne desăvirșim. 
Pasiunea muncii, lupta împotriva rutinei, 
este ceea ce am încercat să exprim și 
prin personajul filmului Mere roșii. 

Toate acestea, știm bine, le datorăm în 
primul rind secretarului general al parti- 
dului, tovarășului Nicolae Ceauşescu, 
căruia îi sintem profund recunoscători 
şi-i urám din suflet «La Mulţi Anil» 


Alexandru TATOS 


Ca scriitor, 
as dori să-i aduc elogiul pentru încrederea 
acordată tuturor creatorilor de frumos 


A spus-o, demult, intelepciunea poporu- 
lui, că anii nu sint şi nu devin o povară, 
cind știi să-i porți. Cel pe care o ţară in- 
treagă îl sărbătoreşte acum, a dezlegat, 
încă din fragedă tinereţe, secretul purtării 
lor cu cinste şi demnitate — și l-a împăr- 
tásit, generos, tuturor. muncă și luptă 
revoluţionară. Strălucit bilanț aniversar: 
din cei șaizeci de ani ai săi, președintele 
României a închinat patruzeci gi cinci 
gindirii marxiste si faptei, muncii si luptei 
neabătute pentru împlinirea názuinfelor 
de veacuri ale poporului — în țară liberă, 
independentă şi suverană. Istoria va 
dezvălui nu numai cit a muncit şi cit a 
luptat un comunist, în mijlocul oameni- 
lor, al tovarășilor săi, ci şi cite greutăţi a 
trebuit să învingă, împrejurările, poate nu 


odată dramatice, prin care a cutezat să 
treacă. Noi îl sărbătorim azi pentru ceea 
ce ştim și vedem cu toții, pentru marile 
prefaceri comuniste pe care le-a determi- 
nat, pentru marile înfăptuiri spre care 
ne-a condus, în fruntea partidului și sta- 
tului. El este cel ce a unit prezentul cu 
trecutul si viitorul poporului. A tăcut să 
fim vrednici purtători nu numai ai năzuin- 
telor noastre, ci şi ale străbunilor nostri, 
și să găsim puterea de-a le indeplini. Ca 
scriitor, aș dori să-i aduc elogiul pentru 


de a descătuşa exprimarea creatoare, 
spre deplina înflorire a literaturii și cul- 


turii românești. Nicolae TIC 


Cerînd cinematografiei noastre o vertiginoasă creştere 
a numărului de filme, 


ne-a creat condițiile partic 


La intilnirea cineaștilor cu tovarăşul 
Nicolae Ceauşescu, la care am avut onoa- 
rea să particip, m-a bucurat să consta! 
interesul marcat al secretarului general 
al partidului pentru creșterea producţiei 
naţionale de filme. Mi-am dat seama, încă 
de atunci, că dincolo de cifră, se află, de 
fapt, posibilitatea noastră, a celor numiţi 
de critică «tinăra generaţie», de a lucra, 


sufletul: «La mulţi ani!» 
Mircea VEROIU 


În fruntea unui timp incandescent 


Hr 


Avem marea șansă de a trăi într-un 
timp și într-o țară în care, ca niciunde, 
spiritualitatea unui popor se împlinește 


nul sau cu sfatul, președintele țării este 


o prezență permanent stimulatoare, ge- 
neratoare de aspirații şi exigenfe crea- 
toare tot mai înalte. 

Pentru un tinăr cineast, nimic nu este 


aspirații, al marilor vise nutrite de poporul 
căruia îi aparține, căruia ii datorează for- 
marea și implinirea sa ca artist. Viaţa şi 
lupta secretarului general, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu, a fost și este pentru 
noi cel mai înalt exemplu. 


Constantin VAENI 


În permanent dialog cu fara 


Si au fost anii grei ai inceputurilor si ai 
stat neinfricăt. 
Şi a fost Congresul al IX-lea, marcind 


Şi Ceaușescu s-a confundat în lume cu 
România... 

Şi românul Ceauşescu a însemnat pace, 
a însemnat prietenie, a insemnat inde- 


Şi Ceauşescu s-a confundat cu poporul. 

Şi a început marele dialog cu ţara. Și 
a însemnat o Românie modernă, a in- 
semnat grija pentru glie, a insemnat grija 
pentru om, a însemnat bunăstare sporită, 
a însemnat cultură și civilizaţie, a insem- 
nat adevăr și democraţie. 

Şi a fost descătușat geniul creator al 
acestui popor şi pus în slujba propăşirii 
noastre. 


Si alături de celelalte arte a fost pusă 


la loc de cinste si arta marelui şi micului 
ecran. 

Şi a urmat dialogul direct, cu noi. 

Şi am fost chemaţi, cu îndemn părin- 
tesc şi responsabilitate comunistă, să 
realizăm filme mai multe, mai bune. 

Şi ne-am angajat și vrem să ne slujim 
poporul ca și EL. 

Si toate acestea au însemnat mindrie 
și îndemn și pildă şi legămint fără mar- 
gini cu fara. Toate s-au numit pe rînd, si 
laolaltă, zilnic si în clipe de grea incer- 
care, CEAUȘESCU. 

Şi noi l-am urmat, și am biruit, și am 
renăscut. = 


Acestui climat renascentin îi datorez 
eu posibilitatea de a fi realizat un «Ci- 
prian Porumbescu», și «Facerea lumii», 
si «Cantemir», și «Deșteptarea Româ- 
niei»... 


Şi pentru tot, îi urám sănătate, fericire 
şi viață lungă. 


Gheorghe VITANIDIS 
7 


Tot talentul, tot entuziasmul in sluib: 


«Realizăm un umanism nou, în care pe primul plan stă omul, stă societatea, stă preocuparea de a face 
ca poporul nostru să ducă o viață tot mai demnă, tot mai imbelsugatá, să aibă accesul liber la toate cuceririle 
ştiinţei si culturii și, totodată, să se afirme el însuși ca un creator activ a tot ceea ce este mai bun atît in dome- 
niul material, cît si în domeniul științei si culturii, dovedindu-si capacitatea, geniul său creator». 


Nicolae CEAUȘESCU 


Ce filme vom vedea 


După ce surpriza titlurilor viitoarelor filme anunţate prin 
telexurile noastre a trecut, duni ce setea de primă informatie a 
cititorului s-a consumat, am considerat necesară o discutie cu 
directorii caselor de filme pentru a afia citeva din preocupările 
nol sau din preocupările constante ce marchează activitatea pro- 
ducătorului cinematografic în acest an. Le mulțumim călduros 
și le urăm ca realizările să se ridice la valoarea proiectelor lor 


ambitioase. 


Casa de filme Unu: 
director lon Bucheru 


Sansa celui 
de-al doilea«debut» 


— Casa Unu și-a tăcut un punct de 
onoare, tovarășe Bucheru, din a lansa 
tineri regizori care şi-au afirmat încă de 
la primul film calități artistice certe. Ce 
nume noi vom intilni in 1978? 

— Încercăm să lărgim puţin sfera de 
atragere spre cinematograf a unor regizori 
care s-au afirmat in teatru sau televiziune. 
Alexa Visarion, de pildă, filmează in pre- 
zent Înainte de tăcere, o interesantă a- 
daptare liberă după nuvela lui Caragiale 
«În vreme de război», care pornește de la 
cunoscuta nuvelă, dar aduce mari noutăti 
de dramaturgie, de construcție epică etc. 
Imi pun mari speranțe în acest regizor de 
ținută care și-a dovedit pină acum, prin ma- 
terialul filmat, capacități creatoare deose- 
bite. Al doilea debut: Felicia Cernáianu, 
regizoare la studioul «Sahia»,s-a orientat 
către o dezbatere contemporană, istoria 
unui tinăr inginer constructor care ia viața 
pieptiş reușind să surmonteze dificultà!: 
obiective și subiective ale unui șantier, 


— Există și alte incursiuni în acest 
«anotimp moral» cum numeşte George 
Călinescu actualitatea ca temă de in- 
spiratie creatoare? 


— Aș adăuga Avaria, un film ambițios, 
pe care-l realizează anul acesta la casa 
noastră Ştefan Traian Roman. Filmul ur- 
mărește efortul unui colectiv de pe o mare 
platformă industrială pentru a remedia ava- 
riile într-un sector-cheie; prețul uman nu 


Casa Unu: Doctorul Poenaru sau destinul generației 
supranumită «generația tranșeelor» (Regia: Dinu Tă- 
nase. Cu: Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinică și 


Stefan Iordache) 


e ascuns, filmul pune cu onestitate In evi- 
dentă faptul cá acest act de curaj și iniția- 
tivă costă mult, că el presupune sacrificii 

— Sint tineri regizori care işi termină 
la casa dvs. un al doilea film. 

— Mi se pare deosebit de important ca, 
după ce am reușit o bună colaborare cu 
un regizor, să continuăm experiența cisti- 
gată. Apoi mai intervine și un criteriu, i-as 
zice moral. Faţă de Mircea Daneliuc sau 
Dinu Tănase, care au debutat la Casa Unu, 
m-am considerat obligat să le ofer șansa 
celui de-al doilea film. Aproape tot atit de 
important pentru evoluția regizorului ca și 
debutul, Cristianei Nicolae. care nu mai 
lucra de ciţiva ani, noi i-am prilejuit un fel 
de «al doilea debut», vital pentru prote- 
sionalitatea şi moralul tinărului regizor. 


— O înțelegere si o grijă pedagogică 
tată de destinul creatorului. 


La ora actuală consider câ s-a acu- 
mulat indeajuns experienţă care să ne per- 
mită o colaborare fructuoasă cu scenariștii 
sí regizorii in funcţie de afinităţile lor tema- 
lice, de stilurile lor de lucru. Astfel vom 
reactualiza cu Timotei Ursu un proiect al 
său mai vechi, tot o dezbatere etică de ac- 
ivalitate ca si Septembrie. Am vrea să pri- 
lejuim de asemenea reafirmarea calităților 
Mariei Callas, demonstrate la Bunicul și 
doi delincventfi minori si să-i oferim spre 
realizare Dumbrava minunată după Sado- 
veanu. Un grup de trei regizori consacrați, 
cu vechi state, sint anul acesta în atenţia 
casei noastre. Dinu Cocea își va putea 
folosi experiența sa cinematografică pe un 
scenariu solid construit: Ecaterina Teo- 
doroiu, in care evenimentele războiului din 
1916—1918, inclusiv luptele de la Mărășești, 
vor fi masiv prezente, dar accentul va cădea 
pe relaţiile umane dramatice. Save! Stiopul 
realizează portretul romanticului socialist 
utopic român Teodor Diamant, inițiatorul 
lalansterului de la Scáieni după scenariul 
poetului Nicolae Dragoș si al ziaristului 


în 78 si mai încolo? 


Florian Avramescu. Cu Melodii, melodii, 
Francisc Munteanu reia comedia muzicală, 


— Există și proiecte mai indepărtate? 


— Dacă anul '78 s-a constituit oarecum 
din mers, vrem ca anul '79 să-l construim 
mai solid, mai deliberat, atrăgind regizori 
care — cum vă spuneam — şi-au afirmat 
preferințele pentru anumite teme, au dus cu 
succes la capăt anumite genuri. Pentru 
Lucian Bratu vrem să pregătim în '79 un 
scenariu — o dezbatere etică de maximă 
tensiune potrivită temperamentului său 
artistic. Ne gindim la un lancu Jianu in 
regia lui Dinu Cocea, familiarizat cu univer- 
sul haiducesc, dar de data aceasta cu o 
miză umană mai ambițioasă Dorim să 
he prezenţi in continuare în producția 
casei noastre, Alexandru Tatos, Alexa Vi- 
sarion si Dinu Tănase și intentionám să 
lansăm un nume nou în cimpul regiei ro- 
mánesti, operatorul Nicolae Mărgineanu. 


— N-am prea remarcat numele uno: 
scriitori atrași pe orbita cinematogra- 
ficá. 


— Există un proiect după «Păsările» lu! 
lvasiuc, piesă de rezistență a prozei noas- 
tre. Dar am în această problemă o convin- 
gere izvorită din experiența mea și a case 
lor de film vecine. Cred că numai atunci 
cind marii scriitori români vor înțelege că 
un scenariu e altceva decit o bucată de 
proză bine scrisă; numai atunci cind vor 
accepta ideea că chiar şi ecranizarea pro- 
priei proze — oricit de geniale — presu- 
pune din partea lor un efort serios si nu 
doar o simplă comprimare de situații doar 
atunci vom ajunge la mari filme după 
mari opere literare, avind ca autori pe 
scriitorii cărora le datorăm operele res- 
pective. 


Casa de filme Trei: 
Eugen Mandric 


director 
Principala 
preocupare: 

temele contemporane 


— Foarte rar, tovarășe Eugen Mandric, 
sinteți prezent, în calitate de director a! 
Casei Trei,la discuțiile pe care revista 


Cusa Trei: Pentru Patrie sau un poem despre eroii 
Independetei (Regia: Sergiu Nicolaescu Cu: Draga 
Olteanu-Matei, Constantin Diplan, 


Ileana Popovici) 


R 


autoam 


«Cinema» le organizeazá cu cei care 
determină și asigură producția noastră 
cinematografică. Există un anume mo- 
tiv al rezervei dumneavoastră? 

— Precum ati avut amabilitatea acidă să 
remarcati, Casa de filme Trei — poate 
şi tocmai pentru că în interiorul ei lucrează 
multi foști și viitori ziarişti — este foarte 
reticentă în a face declaraţii despre viitoa- 
rele producții. Nu e un fel de a eschiva anga- 
jamentul faţă de publicul nostru, ci expresia 
convingerii cá cel puţin filmele viitoare ar 
trebui să se constituie în surpriză. Cum nu 
sintem foarte siguri că vom putea surprinde 
publicul cu calităţile excepționale ale vii- 
loarelor noastre filme, încercăm să-l sur- 
prindem măcar prin apariţii cit mai puțin 
anunţate. 

— Doar că pe o cale sau alta, fie prin 
telexuri sau reportaje publicate la noi, 
cititorii sint la curent cu realizările în 
curs ale Casei Trei. 

— Si totuși, aveţi dreptate, publicul are 
dreptul nu numai la informatie dar si la 
angajamente din partea noastră. Mai Inti 
deci, să vă anunţ ori să repet anunţurile 
anterioare, asupra foarte apropiatelor noas- 
tre premiere, producţii ale anului trecut. 
Un emotionant film în două serii, consacrat 
de Sergiu Nicolaescu eroilor de la 1877, 
realizat In termeni de producție record, de 
o echipă de un devotament exemplar față 
de arta filmului și față de slujirea marilor 
idei: Pentru patrie. Apoi, un film în care 
indrăgostitul de adevărurile contemporane 
care este Andrei Blaier, investighează în 
lumea aspră și romantică a linlorilor de 
înaltă tensiune: Trepte pe cer. În fine, 
un western românesc, in care arama emi- 
granţilor transilvăneni din partea a doua 
a secolului XIX se relevă de-a lungul unor 
— nu mi-e teamă să rostesc cuvintul — 
extraordinar de autentice aventuri, tipice 
genului, dure și tandre totodată; deci pri- 
mul western românesc semnat de două 
nume scumpe si mie și nouă Titus Popovici 
si Dan Piţa. 

— V-aș întreba si pe dumneavoastră, 
ca şi pe ceilalți directori al caselor de 
film, răspunzători de orientările viitoa- 
rei producții cinematografice, dacă ur- 
măriți o anume continuitate a temelor 
și a colaborărilor dumneavoastră cu 
scenariștii ori regizorii? 

— După cum știți la fel de bine ca și mine, 
în cinematografie, continuitatea tematică 
este foarte intim legată de continuitatea 
sau descoperirea autorilor și realizatorilor. 

— Deci porniţi de la șantierele lor de 
ție, de la propunerile lor. 

— Pornim de la planurile lor, pe care însă 
încercăm să le determinăm, să le orientăm 
cît mai puţin functionáreste, cit mai prie- 
tenesc-creator, dar fără a uita că datoria 


cire sau drama unei 
Alexandru Tatos. 
: Ioana Pavelescu, 
Dorel Visan) 


Casa Patru: Cronica unor împărați desculți sau eveni- 
mentul istoric devenit eveniment artistic (Regia: Mir- 
cea Veroiu Cu: Silvia Popovici, Adina Popescu, 


Maria Ploae) 


noastră este să aplicăm, cu rigoare, politica 
cultural-educativă în care se înscrie cine 
matografia românească. Deci continuitate 
tematică prin atragerea și orientarea auto- 
rilor şi realizatorilor. Aici simt nevoia unei 
paranteze. A orienta nu înseamnă că pro- 
ducătorul deține niște adevăruri care scapă 
creatorilor. Dar un flux permanent al dez- 
baterii producător-realizator este necesar 
ambelor părți, ca și echilibrului producției 
imediate și a celei de perspectivă. Revenind 
la concret: Dan Pita, care după «Filip cel 
bun» evadase superb în epoca lui Tănase 
Scatiu se reintoarce la casa noastră în 
plină actualitate: un film-dezbatere şi re- 
portaj totodată, o tragedie optimistă, trăită 
bărbătește, în care și-a asociat la regie pe 
remarcabilul operator Nicolae Mărgineanu 
Filmul lor Mai presus de orice va încerca 
să surprindă, In citeva momente revela- 
toare, uriaşele eforturi morale și materiale 
cu care poporul nostru a depășit urmările 
cataclismului din 4 martie. As zice în legă- 
tură cu acest film că manitestăm de două 
ori continuitate. O dată că-l readucem pe 
Dan Pita în preocuparea centrală a Casei 
de filme Trei: contemporaneitatea socialistă, 
$i a doua oară,pentru cá mai sprijinim un 
debut regizoral — pe Nicolae Mărgineanu 

— Mai aveți si alte debuturi? 

— Cel puţin încă unul in intenţie, dar du- 
biu: Teodor Maziliu va debuta ca scenarist 
al unei comedii originale de actualitate, 
Eu și restul lumii (titlu provizoriu), iar 
Lucian Mardare, unul din cei mai buni regi- 
zori secunzi din producţiile ultimilor 15 ani, 
va debuta ca regizor plin. 

— Vorbeaţi de preocuparea centrală 
a casei dumneavoastră și anume temele 
legate de contemporaneitate. În ce filme 
se vor concretiza ele? 

— Cele două titluri amintite mai sus sînt 
dezbatere contemporană, unul în tragedie. 
celălalt în comedie. Recent s-au încheiat 
filmările la Cianura și picătura de ploaie, 
film în care, în ciuda titlului şi altor aparente 
aventuros-politiste, se încearcă un studiu 
de moravuri cu seriozitatea politică și ar- 
tistică la care avem dreptul să ne așteptăm 
din partea regizorului Manole Marcus. După 
ce a debutat la Casa Trei cu două filme de 
istorie, Constantin Vaeni intră, probabil, în 
lung-metrajul de actualitate cu un film 
despre viata pilotilor militari, Aterizare 
forțată (scenariul: Ladislau Tarco si Gheor- 
ghe Bejancu). Sperám de la acest film nu 
numai máiestre acrobafii aeriene și super- 
sonice, ci mai ales investigația și profundă 
și delicată In interiorul acestor oameni 
care trăiesc o viaţă şi o profesie de excepție. 
Tot în actualitate, si încă într-o zonă pe care 
toate casele de filme la un loc am, aproape, 
neglijat-o, despre care în orice caz s-au 
făcut inadmisibil de puţine filme, se si- 
tuează şi regizorul Mihai Constantinescu 
cu al său Băieţii care aduc ploaie și lu- 
mină, scris în colaborare cu Paul Mitran. 
Un film din viaţa tineretului, cu bucuriile 
si greutățile muncii, cu bucuriile si dramele 
iubirii, cu frămintările virstei la care adoles- 
cenţii devin responsabili si, sperăm, cu 
umorul tonic ce Insoteste această virstă si 
aceste treceri. Scenariul e încă in lucru. 

— Puţine dar valoroase, filmele isto- 
rice realizate de dumneavoastră: «Zi- 
dui», contribuția pe care afi avut-o la 
«Buzduganul cu trei peceti», acum «Pen- 
tru Patrie» se bucură de un binemeritat 
ecou în rindul publicului și al oamenilor 
de specialitate. Va intra acest gen de 
filme în preocupările anului '78? 

— Aşteptam cu plăcere această întrebare, 
nu numai pentru complimentul pe care îl 
contine, clit mai ales pentru că vrem să 
anuntám două filme cu totul deosebite. 
Mai intii Întoarcerea lui Vodă Lăpuş- 
neanu, după scenariul și în regia Malvinei 


Casa Cinci: Aurel Vlaicu sau biografia realistă a unui 
erou romantic 
(Regia Mircea Drăgan. 


Cu: Alexandru Repan si Ioana Drăgan) 


Ursianu, această scriitoare și regizoare 
despre talentul căreia e dreptul dumnea 
voastră să vă pronunțaţi, dar despre exi- 
genta căreia vă pot afirma că este împinsă 
pină la suferința personală. Acest film al 
Malvinei Urşianu se anunţă, din scenariu, 
ca alt tip de film istoric decit cele realizate, 
chiar şi atunci cind au fost realizate cu 
succes, pină acum, la noi. Un al doilea 
eveniment deosebit este că anul acesta 
vom aborda, în fine (ca si Casa Unu într-un 
alt film) o epocă, o perioadă căreia i-as 
zice sublimă în romantismul şi creativi- 
tatea sa, a începuturilor mişcării socialiste 
în România: partea a doua a secolului XIX 
și începutul secolului XX. Scenariul Spe- 
ranfa, scris de Mihai Creangă, de ziaristul 
lon Pavelescu și regizorul Şerban Creangă 
va avea în centru figura lui Ştefan Gheorghiu 
Filmul se vrea o secţiune, fie ea şi modestă, 
în acel moment al istoriei noastre muncito- 
resti, în care tinărul proletariat român în- 
cepe să capete conştiinţă de sine, conștiință 
de clasă, în contact cu ideile socialismului 
ştiinţific, cu efervescenfa spirituală, uimi- 
toare a acelor ani. 

Ca să inchei, avem în faze foarte avansate 
incă două-trei scenarii si aşteptăm cu cea 
mai sinceră nerăbdare propuneri ample 
sau măcar sugestii competente. 


Casa de filme Patru: 
director Corneliu Leu 


Comanda socială - 
fapt artistic 


— Care vor fi pentru casa de filme pe 
care o conduceţi, tovarășe Corneliu 
Leu, opțiunile tematice și artistice ale 
anului acesta? 

— Anul 1978 va fi pentru producțiile 
Casei noastre de filme un an etalon în care 
experiența unui cincinal de existență a 
caselor de filme își spune cuvintul confir- 
mindu-ne rostul nostru în destinul general 
al artei cinematogratice. Rostul nostru con- 
structi în determinarea unei producții 
crescinde atit din punct de vedere numeric 
si calitativ, ctt şi al orientării socialiste 
necesare, pe probleme importante ale con- 
temporaneităţii si istoriei noastre. Se re- 
marcă astfel, nu numai rolul de «producă- 
tor» în înțelesul strict al cuvintului, ci acela 
profund politic, de stimulator al unei arte 
angajate, pe care îl capătă casele de filme. 

Voi vorbi din acest punct de vedere numai 
de un singur aspect, care se concretizează 
în producția anilor 1977 — 1978 acela al 
rezultatelor prin care, exercitată cu expe- 
rientá de către producător, comanda socială 
devine fapt artistic: anul 1978 va aduce pe 
ecrane cîteva importante producții ale casei 
noastre de filme, determinate de noi de la 
deea care stă la baza operei literar-cinema- 
tografice, pînă la desăvirşirea ei pe peliculă 
Filme ca Rătăcire (scenariul lon Báiesu, 
regia Al. Tatos), Cronica unor împărați 
desculți (scenariul Alecu Ivan Ghilia, re- 
gia Mircea Veroiu), E atit de aproape 
fericirea (scenariul Constantin Stoiciu — 
regia Andrei Cătălin Băleanu) confirmă 
faptul că, tocmai pe importantele idei poli- 
tice ale documentelor de partid, se pot 
realiza opere de artă de o calitate remarca- 
bilă, operația (deloc aritmetică ci de fină 
nuanță politică şi artistică): talentul realiza- 
torilor, plus concretetea comenzii sociale, 
egal lucrări valoroase — confirmahdu-se. 


Experienfa aceasta ne Incurajeazá pentru 
realizarea planului pe anul 1978 care cu- 
prinde titluri realizate prin același proce- 
deu al stimulării interesului creatorilor față 
de o temă pe care casa de filme ar dori să 
o realizeze. Astfel, pentru filmul loanide 
(în regia lui Dan Pita), am obținut colabo- 
rarea ca scenarist a lui Eugen Barbu, care 
a extras din opera călinesciană tocmai acele 
date ale angajării sociale a intelectualului 
progresist, iar filmul Fotbal (comandat lui 
Mircea Radu lacoban si Andrei Blaier) va fi 

- sperăm — o savuroasă comedie de larg 
interes public. 

— Ce preocupări noi, deosebite de 
alti ani apar in activitatea dumnea- 
voastrá productiv-creatoare? 

— Douá aspecte «clasice» subsidiare, 
dar numai ca pozitie logicá nicidecum ca 
importanță atragerea către scenariu a scrii- 
torilor de prestigiu — vechiul vis al cinema- 
tografiei si promovarea în regia de film a 
noilor talente pe care le aduc, promoție de 
promoție, tinerele generaţii. În acest sens, 
după gloriosul debut care s-a transformat 
in certitudine artistică al celui mai bun 
film al anului, al lui Stere Gulea cu larba 
verde de acasă, urmează losif Demian în 
colaborarea sa plină de mari virtuţi artistice 
la filmul Urgia. 

Dintre celelalte producții ale casei noas- 
tre de filme pe anul 1978, mentionez: Nuntă 
bătrină (scenariul lon si Alexandru Brad, 
regia Virgil Calotescu), Nea Mărin miliar- 
dar (scenariul Amza Pellea, Corbu și Bu- 
rada, regia Sergiu Nicolaescu), Orgolii 
(scenariul Augustin Buzura, regia Manole 
Marcus) şi un așteptat film de autor după 
opera marelui Caragiale, D'ale carnava- 
lului, de Lucian Pintilie. 


Casa de filme Cinci: 
director 
Dumitru Fernoagă 


Ambitii artistice 
mai bine planificate 


— Anul trecut am văzut apărind pe 
ecrane doar două filme purtind emblema 
Casei Cinci: Împuşcături sub clar de lună 
si Fair-play. A intervenit o intirziere în 
planul de producție al casei dumnea- 
voastrá sau in programarea Directiei 
difuzárii, tovaráse Dumitru Fernoagá? 

— Celelalte patru filme realizate de noi 
anul trecut vor avea premiera la începutul 
anului '78. Numeric vorbind, aveam de reali- 
zat cinci titluri şi, aşa cum am obișnuit 
in ultimii ani, noi ne-am depășit cifra cu un 
hinm Fair-play. Nu ne-am grăbit, am lucrat 
destins, fără frica planului. Dar anul acesta 
va trebui să acordăm un spațiu si mai 
mare finisării scenariului înainte de intrarea 
in producţie. 

— Ati urmărit în tematica sau în genu- 
rile cinematografice abordate anumite 
constante? 

— Premierele vă vor demonstra aceste 
continuitáti de preocupări. Una din constan- 
te: filmul-dezbatere contemporană pentru 
tineret concretizat anul acesta In realizarea 
lui Timotei Ursu: Septembrie. Într-un alt 
gen îndrăgit, cel de aventuri, Virgil Calo- 
tescu vă oferă Acţiunea «Autobuzul», 
poate cel mai bun film al său, cu o distri- 
butie strălucită. În atenția Casei cinci a 


(Continuare in pag. 23) 


Premiile 
Asociatiei cineastilor 


pentru acordarea Premiilor ACIN 
ul 1976, la filmul artistic de lung 
metraj, compus din: lon Popescu Gopo — 
e, Marcel Bogos — secretar, lon 
j, Nicolae Cabel, losif 
la, lulian Mihu, Nicolae Niţă, 


Saizescu, Valerian Sava — membri, in- 
trunit in ședință deliberare în ziua de 
21 decembrie 19 a acordat următoa- 
rele prem 


Marele Premiu, ex aequo: 

— Andrei Blaier, pentru filmul Prin ce- 
nușa imperiului 

— Sergiu Nicolaescu, pentru filmul O- 
sinda 

Premiul pentru regie, ex aequo 

— Dan Pifa,pentru filmu! Tănase Sca- 
tiu si 

— Mircea Veroiu pentru filmul Dincolo 
de pod 

Premiul Opera Prima — Alexandru 

pentru regia filmului Mere 


Premiul pentru scenariu —lon Báies 
pentru scenariul filmului Mere roşii 

Premiu pentru imagine, ex aequo: 

— Nicolae Márgineanu, pentru filmul 
Tánase Scatiu 

— Călin Ghibu, pentru filmul Dincolo 
de pod 

Premiul pentru interpretare femini- 
nă: — Rodica Tăpălagă, pentru rolul 
Aglaie, din filmul Tănase Scatiu 

Premiul pentru interpretare mascu- 
lină, ex aequo: 

— Amza Pellea, pentru rolul Manlache 
Preda din filmul Osinda 

— Victor Rebengiuc, pentru rolul titular 
din filmul Tănase Scatiu 

Premiul pentru muzică: — Radu Şer- 
ban,pentru muzica filmului Prin ce- 
nușa imperiului 

Premiul pentru decoruri: — Nicolae 
Drăgan, pentru decorurile filmului 
Dincolo de pod 

Premiul pentru costume: — Lidia 
Luludis, pentru costumele filmului 
Tănase Scatiu 

Premiul pentru coloana sonoră: 

— Andrei Coler, pentru filmul Dincolo 
de pod 

Premiul pentru montaj: — Margaret: 
Anescu, pentru montajul filmului O- 
sinda 

Premiul pentru critică: — Eva Sirbu, 
pentru c cile dedicate filmelor ro- 
mA a Cinema 


Juriul acordă diplome de excepţie pen- 
tru interpretar unor roluri secundare 
de compoziție actorilor 

lrina Petrescu, in filmul Dincolo de 
pod 
Ernest Maftei, în filmul Osinda 


Întrunit în şedinţa de deliberare, în zi- 
lele de 22 și 29 decembrie 1977, Juriul 
ntru filmele de scurt metraj, al- 

jinte 


cátuit din: Florian Po p 
e Sibianu — secretar, lon Cosma 
a Muresan, limotei Ursu, Gore lo 
Constantin Crismárel membri 
rnat urmátoarele premii pe anul 


Premiul pentru cel mai bun film 
documentar filmului Diminetile otelu- 
lui — reg lae Cabel 

2. Premiul pentru film eveniment, ex 
aequo, filmului Examene, regia Paula și 
Doru S |] filmului O echipă de ti- 
neri si ceilalți — regia Ada Pistiner 

3. Premiul pentru cel mai bun film 

nțific, filmului Vin berzele regia 


4. Premiul pentru scenariu, filmului 
Spirala, scenarist Pompiliu Gilmeanu 
5. Premiul pentru imagine, ex aequo 
Ib-negru Nimeni nu moare, 
ator Constantin Chelba; filmului c 
lor Diminetile oțelului, operator Romeo 
Chiriac 
6. Premiul pentru plastică de ani- 
matie, filmului Cale lungă, regia Adrian 
Petringenaru, grafica Florin Pucă 
7. Premiul pentru opera prima în 
domeniul film documentar, filmului tv 
Nașterea unui miracol (Nadia Comă- 


prezențe româneşti 
peste hotare 


Start '78 


900 Primele zile ale anului au consem- 
nat noi «călătorii» ale filmului românesc pe 
meridianele globului. 66 În Europa, sem- 
nalăm apropiata prezentare a filmului Re- 
găsire de Ştetan Traian Roman pe ecranele 
din Iugoslavia si achiziționarea filmului 
Alarmă în Deltă de Gheorghe Naghi la 
televiziunea italiană. 696 Spectatorii cuba- 
nezi vor vedea în curind evocarea cinema- 
tografică a legendarului erou popular Pin- 
tea, în regia lui Mircea Moldovan, Osinda 
de Sergiu Nicolaescu si un nou episod din 
lupta antifascistă a poporului român, prin 
limul Oaspeți de seară de Gheorghe 
Turcu. 696 Noi prezențe românești si pe 
continentul asiatic: Zile fierbinți de Sergiu 
Nicolaescu în R.P. Chineză și un nou lot de 
filme «Sahia» și «Animafilm» In R.S. Viet- 
nam. 998 Aventurile lui Babușcă (Gheor- 
ghe Naghi) vor... continua pe ecranele 
Canadei, iar cele ale comisarului Miclovan 
din filmul Cu miinile curate (Sergiu Nico- 
laescu) vor putea fi urmărite pe ecranele din 
Columbia. 999 Momente semnificative din 
lupta eroică a poporului român pentru liber- 
tate, independenţă si apărarea ființei natio- 
nale vor fi prezentate spectatorilor din 
Angola, prin intermediul filmelor Neamul 
Şoimăreştilor de Mircea Drăgan si Pe 
aici nu se trece de Doru Năstase. 


«Si la festivalurile internationale 


099 Universul materiei cenușii (regia 
Zoltan Terner) și Echilibrul atenţiei (Lupu 
Gutman) vor reprezenta cinematografia 
noastră la Festivalul filmului tehnic «Micola 
Tesla»-Belgrad 27—30 ianuarie 1978. eee 
Tot la Belgrad, la prestigiosul Festival in- 
ernational al celor mai bune filme produse 
pe plan mondial (3—11 februarie 1978) va fi 
prezentat recentul musical Mama de Elisa 
beta Bostar 


In tara cantoanelor 


0090 Spectatorii din tara cantoanelor au 
putut cunoaste citeva dintre realizárile ci- 
neastilor nostri în cursul acestei luni cu 
prilejul Zilelor filmului românesc. Organi- 
zate sub egida Cinematecii elveţiene, între 
20 şi 27 ianuarie, la Geneva și Lausanne, 
manifestările au prilejuit prezentarea unor 
filme artistice de lung metraj, printre care 
Puterea și Adevărul de Manole Marcus, 
Prin cenușa imperiului și Ilustrate cu 
fiori de cimp de Andrei Blaier, Mere 
roșii de Al. Tatos, Zidul de Constantin 
Vaeni, Zile fierbinţi de Sergiu Nicolaescu, 
Nunta de piatră de Dan Pita și Mircea 
Veroiu, alături de o selecţie de scurt- 
metraje. 


Ai. RAZDOLESCU 


Nu are nici un rost sá as- 

cundem cá, uneori, ideea a- 

numitor ecranizári ne sperie. 

Existá fraze fundamentale, 

dintr-acelea care, fárá a fi 

suportul unei actiuni, des- 

chid o poartá masivá cátre 
insusi misterul cărții, fraze cărora cinema- 
togratul, de cele mai multe ori, le dă tir- 
coale neputincios. «În Cimpia Dunării 
timpul este răbdător cu oamenii» — spune 
Marin Preda în începutul «Morometilor», 
introducere monumentală și avem dreptul 
să ne întrebăm, cu neliniște, cum ar trebui 
să arate un film care pornește de aici? 
Dar un film care Isi alege alt start? Trans- 
punerea pe ecran a Marelui singuratic 
(în regia lui lulian Mihu) ne-a adus si ea 
în preajma unor astfel de «griji», după pă- 
rerea mea risipite pe parcursul filmului 
(desigur, nu şi pentru cei care au preju- 
decata «vorbirii pe scurt»). S-a semnalat, 
cu sau fără repros că, de fapt, în Marele 
singuratic nu există dialoguri, ci mono- 
loguri Este adevărat că eroii isi exprimă 
în cascade densele lor acumulări de sen- 
timente, de amintiri, cá nu aşteaptă sau nu 
solicită replica, ba chiar o interzic, pe 
alocuri. Dar tot atit de adevărat este şi 
«amănuntul» justificări unor astfel de mo- 
nologuri-márturisiri care tin de însăși struc- 
tura spirituală a personajelor lui Marin 


clubul criticii 


Începutul a fost făcut 


029 Prima întrunire a Clubului 
săptăminal al criticii, care a avut loc 
la Casa filmului (Cinema Studio), luni 
9 ianuarie, s-a bucurat de participarea 
unanimă a membrilor secției de spe- 
cialitate a Asociaţiei cineaștilor — 
critici, cercetători ai istoriei filmului, 
teoreticieni, scriitori, critici literari si 
dramatici, redactori ai rubricilor de 
film de la principalele ziare și reviste. 


Anali 1 
unui film de 


` de Stere Gulea 


a prilejuit 
debutul 
Clubului criticii 


099 Au participat ca invitati regizori, 
scenariști, plasticieni, alti membri ai 
Asociaţiei cineastilor, studenţi in fil- 
mologie de la Institutul de artă tea- 
tralá şi cinematografică. 999 A- 
ceastă largă audienţă, spiritul con- 
structiv, sinceritatea si acuitatea uno- 
ra dintre intervenţii au atestat po- 
sibilitatea instituirii unui climat cole 
gial elevat, de competentă angajare a 
criticilor și creatorilor de filme în dia- 
logul de idei, în afirmarea valorilor și 
căutărilor autentice ale cinematogra- 
fiei nationale. 999 Semnificativ si 
de bun augur, supratema acestei pri- 
me întruniri săptăminale a Clubului 


criticii a fost formulată astfel: «Obiec 
tivitate si subiectivitate in critica noas- 
tră», iar filmul situat în centrul discu- 
tiilor, prin critica cronicilor care i s-au 
dedicat, a fost una dintre producţiile 
reprezentative ale anului trecut, tot- 
odată film de debut, larba verde de 
acasă 999 Au luat cuvintul (in 
ordine cronologică): Teodor Caran- 
fil — care, potrivit rotației, coordo 


nează cele patru reuniuni ale lunii 
ianuarie — Aura Puran, Valerian Sava, 
Ecaterina Oproiu, Florian Potra, Ana 


Halasz, Călin Căliman, Manuela Gheor- 


ghiu, regizorul lulian Mihu, Radu Geor- 
gescu, scenaristul Sorin Titel, regizo- 
rul Stere Gulea. 999 La a doua intil- 
nire, regizorul lulian Mihu a trecut în 
revistă criticile exprimate la filmul său 
Marele singuratic Analiza făcută 
criticilor săi a dus la fructuoase dezba- 
teri alimentate nu de dorinţa răfuielii, 
ci a unei lucide investigări a probleme- 
lor creației noastre cinematografice. 


OBSERVATOR 


vorbirea noastră cea din toate filmele 


Prejudecata „vorbirii scurte“ 


stop cadru pe 
un film românesc 


Dejun pe iarba 
de acasă 


De ce m-am gindit la Proust vă- 
zind un film att de simplu, rafinat 
de simplu, ca larba verde de 
acasă? (Foarte de tinăr, Stere 
Gulea are curajul de a «imbătrini» 
artistic, de a lăsa broderiile colo- 
rate și uimirile talentate mai «ti- 
nerilom săi confrafi). Un film in 
care un tinăr profesor, minat de 
nobile aspirații și de un caracter 
linear de integru, lasă in plata 
domnului catedra universitară si 
se întoarce în satul natal să ajute 
la propășirea lui? Pentru că filmul 
acesta cinstit despre lumea satului 
contemporan de astăzi răminea o 
intenţie cinstită dacă nu avea «mica 
sa frază». Partea sa de melancolie, 
ca fața nevăzută dar emoţionantă 
a lunii. Cantilena pe care o mur- 
mură pictorul cind face rime din 
culoare. Şi pentru că tot am în- 
ceput, vorbind de un film cu o 
carte, să ne amintim și alta — 
«Doctor Faustus» în care Thomas 
Mann î pune pe Adrian Lever- 
kuhn să admire sonoritáfile adinci 
ale unui «cinticel popular». Adică, 
dacă aici intervine un ton greşit, 
toată partitura e nulă. E dificil să 
scrii — în cazul nostru, cinemato- 
grafic — o «mică frază». Sau o 
nuvelă. Sau acea imagine cinema- 
tografică ce deschide larga pers- 
pectivă spectatorului, îl face să 
perceapă sensurile de la urmă ale 
întimplărilor. A venit timpul să 
numim această mică frază din lar- 
ba verde de acasă care ne certi- 
ficá cel mai sigur talentul autoru- 
lui. Autorilor, căci lingă regizor e 
obligatoriu să-l numim pe opera- 
torul Valentin Ducaru: bătrinul tată 
«moare puţin» într-o tulburătoare 
ambiguitate (el doarme sau adoar- 
me sau moare), tinărul fiu coseşte 
iarba de acasă care fosneste co- 
tropitor, iar noi privim prin fe- 
reastra deschisă, cu o perdea sub- 
tire, fluturind, privim ca pe o pic- 
turá acest fel de «dejun pe iarbá» 
dintr-o altá lume, spiritualá o lu- 
me cu eterne reintoarceri. 


Smaranda JELESCU 


Preda, de neoboseala cu care aruncá lu- 
mii întrebări prefăcute ori, pur si simplu, 
întrebări de la care nu așteaptă nici un 
răspuns din partea altora, sau pe care îl 
află ei singuri, într-un tirziu, cind socotesc 
că a sosit vremea să-l rostească cu voce 
tare. În acest sens, Insusi începutul filmu- 
lui este așezat sub o splendidă boltă «mo- 
romețiană» «Ce să faci, la urma urmelor 
cu libertatea?» — Isi spune Nicolae Moro- 
romete, Intrebare care este doar ecoul ve- 
chilor frámintári, Intrebare care are drept 
martori doar cerul si copacii, iar drept rás- 
puns un sánátos «Eu ce sá fac?» — din- 
colo de care se aşterne imaginara cáláto- 
rie a eroului: «Sá te plimbi pe suprafața pă- 
mintului, printre oameni, pe străzi sau dru- 
muri si să te bucuri că tot ceea ce vezi Ifi 
aparține». 

Astfel de întrebări ale Intelepciunii, de a 
nu avea nevoie de replica momentului 
traversează din cind în cind filmul («Ni- 
culae maică, ce faci tu acolo toată ziua 
pe cimp, singur?», «Oare la ce se gindea 
grădinarul Miciurin...?») ca zborul unei pă- 
sări si, fără a urmări o simetrie cu seria 
«răspunsului fără întrebări» a monologu- 
rilor, autorii au echilibrat, într-un anumit 
fel, încărcătura afectivă a materiei verbale. 


Magda MIHĂILESCU 


filmul românesc si creatorii săi 


„„„Gu talent şi meserie 


Acum citeva luni, a- 

păreau în revista «Ci- 

nema» reflecţiile ironic- 

explozive ale lui Mircea 

Daneliuc, laureatul a 

plaudat (fiindcă au 
fost si laureați neaplaudați) al Festi- 
valului studențesc de la Costinești, 
pentru singurul lui film ajuns pe ecrane 
pină la acea dată, Cursa. Tinărul regi- 
zor, în contrast izbitor cu temperatura 
nisipului, a valurilor și a suporterilor, 
arunca în discuţie adjective glaciale, 
fraze bazate pe «bisturiul rece al silo- 
gismului», cum spunea un poet si filo-; 
zof german, judecăţi nervoase, visco- 
lite parcá de indignarea care face nu 
numai versul, ci si filmul. Îşi construia 
mica lui iarnă dramatică nu din necesi- 
táti de reclamă personală, ci din ne- 
voia de a vedea filmul românesc depă- 
sindu-si propriile rezultate, propriile 
împliniri. lásind să se intrevadá sub 
răceala cuvintelor că singurul care ar 
fi avut de obiectat la premierea Cursei 
este el însuşi, laureatul. Sint convins 
că, dacă ar fi făcut parte din juriu si 
totul ar fi depins de el și-ar fi acordat 
doar o mențiune, amendind-o și pe 
aceasta cu un duș de reproșuri sar- 
castice. E o «rara avis» printre regizori 
acest «incomod» Mircea Daneliuc, a- 
proape că-i mai interesant filmul filmu- 
lui pe care-l face (are acum, în fază 
de finisare, un film a cărui acțiune se 
petrece în anii grei ai ultimului război 
mondial) și nu puțini sint acei producă- 
tori care ar prefera unei discuții cu el, 
o gripă, o înzăpezire între Calafat și 
Corabia, sau turul Capitalei în costum 
de înot, acum în mijlocul iernii. Sce 
naristul, care i-a scris filmul ce-l are 
în lucru, declara unui grup de prieteni 
că Daneliuc, de-a lungul etapelor de 
realizare, l-a apostrofat cu epitete or 
nante care ar pute= umple un volum 
de o mie de pagini, ceea ce s-ar putea 
constitui, eventual, în cel mai lung 
scenariu al zecilor de filme posibile 
într-o carieră. 

Ei bine, fiind așa cum este, Mircea 
Daneliuc a demonstrat şi va demonstra 
că are un talent de excepție. O ştie 
toată lumea, o afirmă si critica, si 
producătorii, și publicul, dar lucrurile 
se complică, repet, atunci cind e vorba 


Optimismul nostru in 
ceea ce priveste destinul 

Inema imului românesc nu este 

o stare de spirit născută 

din farmezul primelor ză- 
Do "J pezi, aroma brazilor si 

iarna sărbătorilor de iar- 
nă, ci o realitate științifică. Acum — nu 
mai invátám ca altădată numai din lip- 
suri ci si din succese, că doar n-o fi 
moarte de om... Cu ani in urmă, unii Isi 
ridicau emotionati pălăria în fata tu- 
turor esecurilor cinematografiei noas- 
tre, ei vedeau in aceste dezastre infan- 
tile semnele capodoperei viitoare... Re- 
gizorii care se inrăiseră In eșecuri cápá- 
taserá o aureolá academicá, «clasici- 
zantá». De la ei se astepta minunea 
Prezenta tot mai viforoasá a noilor re 
gizori tineri a spulberat această iluzie 
S-a spulberat vechea prejudecată po- 
trivit căreia talentul autentic n-ar fi decit 
sinteza mai critică a lucrărilor tuturor 
neavenitilor... 

Am vázut cu ani In urmá la Mogosoaia 
cum un producátor stráin, care-si turna 
filmul la Buftea, dádea indicatii cam 
ce-ar vrea el, cá doar el pláteste; neapá- 
rat un viol, neapárat o ciocnire Intre douá 


mașini si, culmea, o iubire mai curată, 


căci publicul s-a plictisit de atitea amo- 
ruri întortochiate... Am văzut filmul, un 
dezastru... Arta, fie ea si a filmului, nu 
înseamnă reţete impecabile, ci surprin- 
derea mișcării mereu neprevizibile a 
vieţii. Nu mă bucură insuccesele altora, 
dar de data asta m-am bucurat ca un 
copil. Au vrut să păcălească publicul 
şi uite că nu l-au păcălit. Avem şi noi 


Omul acesta, 
dacă ar fi 
fost agronom, 
n-ar fi tolerat 
în holdele lui 
nici 
un fir 


Încrincenarea de a facu 
un film care nu numai 
«să treacă», 
dar să și rămină 


filmele poetului 


Se poate învăța 
. chiar 
si din succese 


Grandoarea 
existenţei 
nu trebuie 

să ne facă 

să uităm farmecul 
şi problemele 
vieții 
de fiecare zi 


asemenea specialişti care, în loc să 
cunoască viața, se laudă că ei cunosc 
toate metodele de a tine publicul în 
sală. Nu neg, uneori acești strategi ri- 
dicoli au si ciștigat partida, dar aseme- 


de colaborat concret cu el, de tăiat și 
de adăugat în film, de îndreptat cutare 
scăpare, sau de completat un simplu 
zimbet. Atunci regizorul se transformă 
într-un Robespierre, e gata să-i amin- 
tească de ghilotină chiar și bunului 
său prieten și colaborator Beno Meiro- 
vici. Daneliuc n-are întotdeauna drep- 
tate, dar e admirabil în usturătoarele 
replici prin care refuză cáldutul, bij- 
biiala, soluţiile în coadă de peşte și 
ideea că filmul «trebuie să treacă ori- 
cum», e admirabilă, zic, încrincenarea 
lui în názuinfa de a face un film mare, 
care nu numai «să treacă», dar să si 
rămină Omul acesta, dacă ar fi fost 
agronom, n-ar fi tolerat în holdele lui 
niciun fir de neghină, comparaţie care 
nu-l dezavantajează, fiindcă sint sigur 
că este unul dintre aceia care vor și 
care pot «să-și cultive ogorul». fie 
el oricit de arid, de bintuit de intem 
perii cărora cinematografia noastră 
nu le-a găsit încă soluția. 

Cursa e un film bun, gindit din inte- 
riorul artei cinematografice, echilibrat 
sub raportul mijloacelor care eviden- 
țiază mesajul, un soi de «fapt divers» 
transformat intr-o pledoarie pentru 
adevărul şi frumuseţea acelor suflete 
simple, nesofisticate, care răspund 
binelui prin bine şi căldurii umane prin 
ajutor şi deplină înțelegere. Ediţie 
specială, al doilea film al regizorului, 
beneficiază în Buftea — unde critica 
exercitată de confrati e mai acidă decit 
oriunde — de calificative măgulitoare, 
transante, în sensul cantității aprecia- 
bile de meserie investită în fiecare 
centimetru pătrat de peliculă. 

Ce filme va face Mircea Daneliuc în 
viitor? lată o întrebare nu lipsită de 
patetism, fiindcă absenţa lui din 
actualele proiecte ale caselor de filme, 
date publicității în ultimul almanah 
«Cinema», are cel puțin darul de a ne 
surprinde. Există insă în artă o lege 
secretă a realizării —tenacitatea. Tova- 
răşi producători, cind Mircea Daneliuc 
va veni, miine sau poimiine, să-și 
ofere talentul, primiţi-l cu brațele des- 
chise, fiindcă, «dificilul» stie meserie, 
sub replicile lui glaciale se ascunde 
multă căldură! 


M. PÁRUS 


nea victorii sint triste, obținute prin con- 
trabandă. Realitatea noastră e atit de 
bogată, de complexă Incit nu poate fi 
exprimată prin rețete... Scenaristii noş- 
tri, şi număr uneori si pe cei talentați, 
ar putea să urmeze exemplul prozei 
noastre care In ultimii ani s-a impus cu 
autoritate In conștiința publicului. Dar 
ceea ce în romanele noastre se dezvă- 
luie a fi complex, dramatic, în filme 
aceeași teatralitate se tirlie monotonă 
spre un final anemic. 

Grandoarea existenței nu trebuie să 
ne facă să uităm farmecul şi problemele 
vieţii de fiecare zi, să-i redăm «banalu- 
lui» locul pe care Il merită cu prisosinţă. 
În exploatarea «banalului» se stie, cine- 
matografia are merite exceptionale. «Ba- 
nalul» se opune cu mai multă indlrjire 
imposturii, aici dialogul nu poate fi 
tras de păr, aici conflictul nu poate fi 
fabricat în laborator, actorul nu se poate 
mișca decit firesc. Povești simple des- 
pre existența noastră sint absolut ne- 
cesare, ne regăsim In Hamlet, dar ne 
regásim si In vecinul de bloc care are 
de rezolvat o problemă de viață. Descri- 
ind cu exactitate realitatea socialistă, 
farmecul poetic al existenţei noastre se 
va naște de la sine, nu vom fi nevoiți 
să-l inventăm, să-l căutăm cine stie 
unde... 1 

Dar optimismul nostru, cum spuneam 
la începutul acestor rinduri, are acum 
o bază ştiinţifică, am renunțat să mai 
învăţăm exclusiv din lipsuri, învăţăm 
si din succese. Si asta e foarte bine. 


Teodor MAZILU 


de credinţă 


Crezul meu 
„artistic: 
sinceritatea 


N-am visat de mic copil să 
fac filme. Împreună cu un 
bun prieten (astăzi apreciat 
dramaturg) colindam ră- 
ile şi maidanele Colentir 
gindul la mari per 
formante sportive. Eram foarte tineri 
Pe urmă am văzut, Hoti de biciclete 
la «Dacia» și m-am decis să încerc să 
povestesc şi eu, la fel de adevărat, despre 
întimplările și oamenii pe care i-am cu- 
noscut 
Apoi drumul meu a fost aproape firesc. 
Am intrat la Institut am fost eliminat 
la sfirsitul anului doi, reacceptat mai tirziu 
şi, după terminarea Institutului, am început 
să lucrez filme «și mai bune şi mai rele» 
Mi-am considerat întotdeauna profesia 
0 onoare şi o datorie, n-am uitat niciodată 
oamenii care m-au ajutat, îmi place să 
muncesc, m-am străduit să fiu întotdea- 
una sincer și mi-am propus să nu fiu 
niciodată mulțumit de mine. Mi-am con- 
struit bucuria de a face filme din neliniște 
Neliniştea e credinţa profesiei mele, nece- 
sitatea infeleasá a atasamentului meu 
pentru ea. Stiu cà lucrez intr-un teritor 
artistic care continuá sà se descopere 
pe sine si, fireste, nu má pot sustrage 
acestui efort, propunindu-mi modificar 
ca modalitate de existență. Statornicia 
veghează însă asupra gindurilor și idei- 
lor ce cred că am să le comunic. Citeva 
obsesii, printre care și această neliniște 
apoi, mai expresiv sau mai puțin, după 
puterile ce m-au incercat, în toate lucrările 
ce le-am propus discuţiei publice, mă stră- 
duiesc să le spun mereu mai bine, să-mi 
perfectionez uneltele și graiul. Filmele pe 
care le-am muncit, mă reprezintă măcar 
în citeva obsesii care tin de viața mea 
nevoia de prietenie, de perfecționare mo- 
rală, credința în idealurile țării mele şi ale 
timpului pe care ea îl trăieşte astăzi, pu- 
terea de a te recunoaște așa cum ești, 
ca să te pofi depăși. Nu pot separa crezul 
meu artistic de ideea de sinceritate. Cind 
văd filme bune, am penibila impresie că 
le pot face la fel; cind văd filme proaste, 
am frumoasa impresie că le fac la fel 
De aceea vreau să văd numai filme bune 
și am să mă străduiesc în continuare 
sprijin pe toţi cei în al căror talent cred 
sperind cu dragoste invidioasă în film 
lor bune, care să-mi dea incredere 
filmele le voi face 


Andrei BLAIER 


11 


Bl Danteláreasa 


.—, Există la Luvru un tablou de 
| Veron aa Dentellière» 
espre care Renoir spunea 
inema că,Impreună cu «imbarcarea 
| către Citera», sint cele mai 
! pretioase pinze din muzeu. 
Aplecatá peste gherghe!, 
danteláreasa lui Vermeer abia dacá-si lasă 
bănuit chipul. Lumina valorează egal per- 
sonajul si obiectele față de care este si- 
tuat într-un raport savant, făcind să se 
nască o atmosferă de intimitate, dar şi de 
oarecare mister. Dantelăreasa nu este un 
portret. Mai degrabă o atitudine, o invitație 
adresată privitorului să sondeze în protun- 
zime spre chipul dinlăuntru, spre lumea 
interioară, de ginduri şi sensibilitate, pe 
care o ascund pleoapele lăsate ce maschea- 
ză și ochii şi privirea. Cu ch te uiti mai mult 
la el ti se insinuează intrigant întrebarea: 
cine să fie oare această dantelăreasă? 
Cine să fle? — este și Intrebarea pe care 
o lansa vădit inspirat de Vermeer-ul din 
Luvrul Parisului sáu — Pascal Lainé, au- 
torul romanului «La Dentelliére» (Premiul 


Goncourt 1974) și după el regizorul el- 
vetian Claude Goretta, autorul filmului des- 
pre care mă feresc să afirm că este o ecra- 
nizare a romanului (pină Intr-atit sursa li- 
terară rămine doar o sugestie de atmosferă 
exprimată cu mijloace pur cinematografice, 
fără să devină nici o clipă un pretext de 
experiment formal pentru cineast). Goretta 
continuă Insă în spirit şi pe Vermeer si pe 
Lainé. Povestea aceasta de dragoste — 
care timp de aproape o oră derulează tă- 
ceri tăiate de replici rare, apoi gesturi mă- 
runte şi locuri ce par că poartă In ele, in 
embrion, un presentiment tragic In toată 
splendoarea lor aparentă, schimbătoare 
totuși după ochii care le privesc: surpriză, 
revelaţie de lumină și culoare pentru Pom- 
me, tinăra ucenică dintr-un salon de coa- 
fură; o relaţie intimă cu un peisaj familiar 
pentru tinărul student, locuri aureolate de o 
glorie adusă şi de paşii purtaţi pe aici de 
Proust, locuri care tinărului îi transmit un 
sentiment confuz — ceva între plictis si 
imposibilitatea renunțării. 

Povestea lui Goretta acumulează si in- 
carcă incet-incet atmosfera filmului cu o 
senzaţie ce se strecoară de la un moment 
incolo, și anume că în această intilnire, 
sinceră si firească In aparenţă, ceva nu 
merge. Si iarăşi — momente lungi — fil- 
mul te lasă în fața altei Intrebări: ce nu 
merge? 

Tăcerile devin grele, privirile nu se mai 
intilnesc, se evită, un sentiment de jenă 
(la el), de nedumerire (la ea) schimbă lan- 
gajul cotidian al intimitáti. Nu triseazá ni- 
meni si totusi coabitatia se cufundá lent 
intr-o baie de plumb. Vietile nu mai sint 
laolaltă, ci paralele (şi nu pentru mult 
timp). Apoi drumurile se separá. Pomme 
(exemplară într-adevăr mi se pare aderarea 
interpretei Isabelle Huppert la universul 
personajului) nu se poate face înțeleasă, 
nu poate exprima nici ce simte, nici ce gin- 
deste. Un amestec de timiditate si pudoarc 
a sentimentelor îi dau o impietrire, o pre- 
matură resemnare parcă. Dimpotrivă, ti- 
nărul Incepe să-și construiască din mici 
gesturi nervoase, stingace la început care 
devin categorice constatări mai apoi, o 
atitudine de refuz, de intolerantá. Poate câ 
aici, cel mai mult, Goretta a ştiut să sugereze 
gradul de inumanitate inconștientă de care 
se poate face vinovat un om căruia cineva 
li reproşează In film că se poartă în dragoste 
ca un patron cu salariaţii lui. Filmul se in- 
cheie cu un stop-cadru memento, un stop- 
cadru prelung al tinerei care priveşte spre 
sală, într-o atitudine de așteptare. Spec- 
tatorul are sentimentul că povestea la care 
a asistat pină atunci capătă semnificația 
unei inlántuiri de flash-back-uri, o înregis- 
trare de succesive ratări ale unui tinăr 
care nu stie să iubească si nu stie că poartă 
in el o inomenie distrugátoare, cauzatà de 
prejudecáti, de imaturitate si de un egoism 
agresiv. El are revelatia infirmitátii lui psi- 
hice tocmai cind acceptă, din convenientà, 
să-și viziteze fosta dragoste, la spital. S; 
atunci povestea de iubire ce stătuse — cum 
ar spune Mateiu Caragiale — «sub pece- 
tea tainei» — scoate la suprafață existenta 
a două lumi, faţă In faţă şi ireconciliabile. 
Acest cadru ultim pare a fi, de fapt, abia 


inceputul. Nu al altui film, ci al unui in- 
demn adresat spectatorului să se intrebe: 
dar cine era lata asta? 


Mircea ALEXANDRESCU 


Coproductie franco-elvețiană. Regia: Claude 
Goretta. Scenariul: Claude Gorelta, Pascal Laine — 
după romanul lui Pascal Lainé (premiul Goncourt 
1974). Imaginea: Jean Boffely. Cu: Isabelle 
Huppert, Yves Beneyton, Florence Giorgietti. 


€ La 12 februarie 1965, cotidianul «Ber- 
ner Tagblatt» publica,sub manseta «Anul 
zero al filmului elvetian»,o analiză a cinema- 
lografiei din această țară, așa cum se con- 
tura după prima întiinire de la Soleure 
(ianuarie 1966) a cineastilor din toate can- 
toanele. Reieşea că: «in decurs de 9 ani 
fuseseră realizate 35 de filme (multe de 
factură comercială), cărora li se adăugau 
si citeva producții de televiziune. Între cele 
36 de pelicule, apar şi primele realizări ale 
cineaștilor din «Grupul 5»: Claude Goretta, 
Jean-Louis Roy, Michel Soutter şi Alain 
Tanner, fac să se vorbească despre cine- 
matograful artistic de lung metraj din El- 
vetia Romandă. Scopul mărturisit de mem- 
brii acestui grup: o privire nouă și realistă 
a cineastului asupra cadrului social, 

6 Filmele altor realizatori incep să se 
definească în funcţie de realizările «Grupu- 
lui 5» care devin un pivot al expresiei artis- 
tice în filmul elveţian. Se vorbește despre 
«spiritul de la Soleure» ca un factor rege- 
nerator al filmului elvețian, iar întilnirile de 
aici capătă semnificația unei periodice au- 
toanalize. Peliculele membrilor acestui grup 
și ale altor realizatori independenţi se im- 
pun: Jean-Louis Roy realizează în 1966 
(pentru televiziune) Necunoscutul din 
Schandigor; Michel Soutter, Luna cu 
dinți (1967), Jacques Sandoz — Ochiul 
albastru (1968), Marcel Leiser — Nathalie 
Ciné-Roman (1969—1970). Realizatori din 
afara «Grupului 5» încearcă pe cont pro- 
priu sá se afirme: Roland Muller — Pre- 
sedintele din Viouc (1967) un film cu 
caracter folcloric; Alain Knapp — Situaţii 
provizorii (1968), o experienţă de teatru a 
Universităţii din Lausanne; Jean-Daniel 
Fabri — Lunile cele vechi (1969), film in 
care Isi face debutul ca actriță, Anne 
Wiazemski. 

€ În 1969, filmul lui Alain Tanner — 
Charles, viu sau mort, obține premiul de 
calitate în Elveţia și pătrunde în marile 
rețele de difuzare. = 

€ În 1970 se impun pe plan national si 
international: Un bátrin bogátas în pragul 
morții de Yves Yercin, si în special Sa- 
lamandra de Alain Tanner. 


€ În 1971—1972 cineastii din «Grupul 5» 


negăsind suficiente resurse financiare în 
tară, incep să accepte coproductii (mai ales 
cu Franța) dar fără mari succese. 

€ În 1973 apar citiva realizatori promită- 
tori, care Isi scriu şi Isi realizează singuri 
filmele în condiţii dificile: Simon Edelstein 
realizează Apucături urite, Igaal Niddam 
lansează filmul Cel de al treilea strigăt, 
Bertrand van Effenterre, filmul Erica minor. 
Începe să se vorbească despre ei ca reali- 


EI Cind Mona Lisa 
a uitat să suridă 


larna bobocilor făcea haz 

de scri ism ins «bune la 

toate» rámase singure la va- 

inema trá. Vedem acum alte două 

premiere — una sovietică şi 

alta bulgară — care aduc par- 

tea lor de experienţă în lumi- 

narea unei problematici aflate prea multă 

vreme In umbră. Floare la ureche este o 

comedie lirică,care cu argumente cinema- 

tografice arată condiția femeii în satul so- 

vietic de azi; in Matriarhat, Ludmil Kirkov 

— autorul altui film ce punea In disculie 

condiția tinerei femei bulgare la oraş — 

semnează acum o dramă despre condiția 

temeii la sat. Tonurile şi culorile celor două 

filme sint diferite. Realitatea lor este a- 
proape aceeași. 

Săteanca lui Serghei Nikonenko, regizor 
si actor (potentatà de forța dramatică a 
unei interprete ca Lidia Fedoseeva Şukşina) 
stie cá, dupá cásátorie,rolul bărbatului este 
să bea si din cind In cind s-o ameninte 
c-o va părăsi; iar rolul ei, al femeii, este să 
muncească, să Indure, să ierte şi să uite. 

Pină intr-o zi cind in sat sosește studen- 
tul cu ochelarii pe nas şi cartea sub brat, 
venit să vadă cum sint puse în practică 
teoriile şi convins, de pildă, că egalitatea 
dintre bărbat si femeie nu este doar literă 
de cod. Sedus de spicele de griu despletite 
de vint pină departe'n zare, de cintecele 
puternice risipite în văzduh ale sătencei. 
şi de surisul ei de Mona Lisa — studentul ii 
explică cum şi de ce ea nu trebuie să 
îndure. Ea nu ştie cine a fost Mona Lisa si 
nici dacă era frumoasă, dar porneşte in 
căutarea ei — numai a ei? — la oras. Acolo 
nu o va afla, dar se va afla pe sine avind 


zatori «post-Grupul 5», dar cu tot succesul 
imediat, viitorul lor pare incert. 

€ În 1974, Alain Tanner realizează un 
singur film: Le milieu du monde, sau pe 
românește «Buricul pămintului», film bine 
primit şi de public si de critică, In țară si 
in străinătate. Claude Goretta realizează 
Nu-i chiar așa de rău — film salutat pe 
plan intern şi internaţional. Daniel Schmid 
lansează La Paloma, alt succes naţional 
si international. Michel Soutter se bucură 


'de succes cu filmul Escapada; Ralph 


Lyssy, Confruntarea. 

9 Principalii realizatori de filme artis- 
lice Isi definesc stilurile, personalitatea, 
preferințele tematice: Tanner este adeptul 
unei expresii cinematografice elaborate, 
căutate, surprinzătoare, epatantă, destinată 
să-i pună în evidenţă concepţia sa despre 
cinematograf ca oglindă ce mărește și 
diversificá chipul societăţii; Goretta, dim- 
potrivă, se arată preocupat de problematica 
filmului (problematica socială, influența 
mediului asupra individului, sondarea adin- 
cimilor psihologice ale personajelor) făcind 
să se vorbească la el despre un cinemato- 
graf al «punctelor de suspensie»; Soutter 
este un subtil, un elaborat, un adept al 
stilului direct; Daniel Schmid se dovedeşte 
un temperament vivace, un polemist. 

€ Geografia cinematografică a Elve- 
tiei are acum următoarea configuraţie: El- 
vetia Romandá (Geneva-Lausanne) către 
care vin si cineasti din Tessin (sudul tárii) 
devine centrul producției artistice de lung- 
metraj; Elveţia de expresie germană (Zürich) 
asigură producţia de filme TV, scurt-me- 
traje, filme experimentale și animaţie. 

€ În 1974 si in 1975, lipsa de asistență 
materială necesară obligă chiar și pe Alain 
Tanner, autorul sloganului de la Soleure 
— «să răminem aici si să filmăm acasă», 
să accepte ca si Goretta, Soutter si Schmid, 
să facă coproductii (cu Franța si Republica 
Federală a Germaniei). 

€ În 1976, filmul lui Goretta, Dantelă- 
reasa, o coproducție, este considerat un 
admirabil ambasador al cinematografiei el- 
vetiene la Cannes. 

9 În 1977, după Intlinirea de la Soleure, 
apare primul semnal de alarmá. Sub titlul 
«Sfirsitul euforiei», revista «Cinéma '77» 
scrie: «Cineastii care si-au cucerit noto- 
rietatea, ca si cei care abia se impun, sint 
la fel de nesatisfácuti de actuala situaţie 
a cinematografiei în Elveţia şi de lipsa de 
ajutor substanțial acordat de stat. Multe 
din proiectele interesante au rămas pe 
hirtie, iar printre cei mai importanţi realiza- 
tori tendinţa este să recurgă la coproducții, 
cu toate servitutile lor». 


revelația propriului ei adevăr. 

Regizorul bulgar, Ludmil Kirkov, tinde că- 
tre un alt grad de generalizare a povestirii 
sale (indicat chiar de titlu) iar eroinele sale 
(un viguros talent iese la iveală la citeva din- 
tre vedetele ecranului bulgar de azi: Katia 
Paskaleva, Nevena Kokanova, Emilia Rade- 
va, Katia Clukova) Isi asumă condiţia, adică 
subcondifia femeii la sat, cu o forță dusă 
pină aproape de ferocitate. Spun ferocitate, 
deoarece egalitatea ciștigată In teorie i-a 
adus femeii știință de carte și i-a întărit 
demnitatea, dar nu intotdeauna a găsit și 
modul lor de manifestare. Bărbaţii — fie că 
sint soți sau fil — au plecat către acest nou 
E! Dorado: orașul; lar femeia, reintoarsá 
parcă In epoca matriarhatului, sapă, pli- 
veste, culege, crește vite, tese, are grijă 
de om dacă, mai nelndeminatic, a rămas 
acasă și, istovită,pină si dragostea li apă- 
re ca o corvoadă, ca o uriașă caznă, trăind 
doar cu o imensă spaimă că munca nu se 
termină la timp. În acest film pină și pe- 
trecerile au gustul amar al parastaselor. 
Sint scene de-a dreptul dureroase. Cineas- 
tul pune în faţa realității o oglindă neindu- 
rătoare dar nu dintr-o preferintá pentru la- 
tura şocantă ci ca să atragă atenţia printr-o 
pledoarie dedicată respectului, afecțiunii și 
solidarităţii cu femeile mame, soții, fiice, 
asupra rosturilor egalității. 


- Adina DARIAN 


Floare la ureche 
Producţie a studiourilor Mosfilm. Regia: Sor- 
ghei Nikonenko. Scenariul: Viktor Merejko. Ini. 
ginea: Mihai! Agranovici, Vladimir Zaharciuk. Cu: 
Lidia Fedoseeva-Suksina, Serghei Nikonenko 
Matriarhat 
Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Lud- 
mil Kirkov. Scenariul: Gheorghi Misev. Imagi- 
nea: Gheorghi Rusinov. Cu: Kalia Paskaleva, Ne- 


vena Kokanova, Emilia Radeva, Katia Ciukova 


Musicalul 


sau nevoia de sárbátoare 


Tocmai må pregáteam să 
desfiintez cu o pirueti 
gazetărească un musi 
cal de pe piafá recent c 
dată de fabricație, da! 
práfuit ca viziune, linced 
si lung cit toate posturile, 
cind cineva a apăsat pe un buton şi în 
cameră mi-a năvălit musicalul cu ma- 
jusculă: Vrăjitorul din Oz. Sesam-ul 
fanteziei color al copilăriei noastre, 
miracolul în stare pură redus la alb- 
negru format «astronaut'76», dar iată 
spectacol de super amploare prin haz şi 
grație nu numai prin aglomerare sceni- 
că, prin imaginaţie tehnică sau mai exact 
tehnică a imaginației servind idei la 
indemina tuturor dar cu cltă originali- 
tate. Dozaj de aur între «lirics» si acțiune, 
prelungind realismul vieţii de fermă ori 
de palat vrăjit cu cintecul ori dansul ivite 
firesc și nu prin convențională întreru- 
pere cum se practică adesea stirnind 
ridicolul ca sticla oprită în plină acțiune 
deasupra capului pentru ca prozatorul 
să-şi introducă incursiunea etică. To- 
tul aici e o normală trecere spre starea 
de meditaţie pe note ori în pas de doi, 
trei, patru. O Dorothee, plus omul de, 
paie, plus omul de tinichea, plus le 
fricos, unindu-si aria-carte-de-vizită ci 
tată și dansată intii solistic, apoi intr 


Acest 
gen ușor 
cere 
muncă 
grea, 
scenarii 
din 
beton 
armat, 


gaguri 
calculate 
electronic 


ȘI 
actori 


totali 


quator frenetic. Curcubeul din tara de 
dincolo de fermă la care visează cu ochii 
deschişi minunea ce s-a chemat cindva 
Judy Garland, devine melodia ce pre- 
sară odiseea ei fantastică, dar nu pare 
un șlagăr anume scris pentru spectaco- 


lul hollywoodian, ci un me- 
mento nostalgic  punctind 
discret însăși ideea de dor 
de ducă, de hoinăreală In spatii 
Apol, cind fata nu mai doreşte 
decit să se Intoarcá acasă la mătușa 
Emy, același curcubeu pe note li va 
călăuzi pașii, dind dorului o finalitate. 
Fanteziei, o cheltuire concretă, în locuri 
si lucruri dragi. redescoperite în esența 
lor ca în vraja Păsării albastre. lată două 
musicaluri plecind de ia basme celebre. 
De ce unul reușește, iar celălalt clachea- 
ză spectaculos? Pentru că tot ce în pri- 
mul era stare de graţie interioară — prin 
jocul fantastic de realist al Judyei Gar- 
land și nu numai al ei, cu supremă sim- 
plitate și rigoare a uimirii venind dinăun- 
tru şi nu din fastul revuistic (deși nici 
el nu lipseşte, dar strălucit motivat ca în 
baletul gnomilor sau al ostașilor din 
cetatea vrăjită ori dansul plin de haz și 
aluzii la ferchezuiala hollywoodiană), la 
celălalt film devine ostentaţie, risipă, 
anularea efectului prin superefecte. 
Trucaje tehnice. Aglomerare de dan- 
suri, cintece, miracole. Lipsă de măsură 
in manevrarea recuzitei genului ce nu 
atinge esența lui: gratia miracolului. 
Mai e necesar să mai numesc super- 
spectacolul Condurul și trandafirul 
despre care mă pregăteam să scriu, 
ratat cu brio de o companie producă- 
toare de superrecuzită şi nu super- 
invenţie, fantezie lirică? Jucat de un 
actor frumos şi iată- capabil să cinte si 
să danseze cu nerv sl spirit, după ce 
clocotise năvalnic în drame şi melo- 


drame. De n-ar fi 

hazul citorva mi- 

nute de ascuțite 

ironii la dulcele 
conservatorism brita- 
nic, pierdut in plicti- 

seală eternă, ar fi condu- 

rul închis de prințul Cham. 
berlain în turnul de sticlă. 
Simbolic, parcă pentru soar- 
ta acelui tip de musical care, 
desprins de viaţă, izolat In gad- 
get-uri spectaculoase, golite de miez 
devine piesă de muzeu. Siluetă de 
ceară. Doar că, har domnului, au mai 
trecut pe la noi și My Fair Lady si 
Can-can si Hello Dolly si Oliver ce 
ne-au dovedit că pină si feeria revuisticá, 
nu numai musicalul social, nu poate 
supravietui decit prin ancorarea în apele 


Nota zece 


u numai oamenii trăiesc cli- 
pele serbărilor, dar $i poves- 
lile au serbările lor. musica- 
lurile. 

Serbare: emoție, puritate, fantezie, clipe 
le întoarcere la ingenuitate, la mirare, clipe 
ne, dătătoare de speranţă, de bucurie, 
* bunătate, de duiosie, de statornicie. 
Cind eram mică, zău că am fost si asa, 
îi spuneam mamei, sărind Intr-un picior, 
într-un soi de dans și Inginind o melodie, 
mereu alta, trăgindu-se fiecare din ce cu- 
prindea clipa aceea, î spuneam: «te lubesc, 
mama mea». 

Acea clipá era o serbare a unui adevár 
simplu cá o iubeam mult pe mama. 

Orice bucurie o aduceam acasă înveş- 
mintată într-o melodie care semăna poate 
cu «vine primăvara» sau cu «o brad fru 
mos». 

Ínchipuiti-vá ce Insemna: «am luat zece 
la..» pe o melodie. 

Da. Asa era. Si de atunci duc dorul aces- 
tor serbări a adevărurilor mari si mici, duc 
dorul serbárilor povestilor. 

Ştiu, așa cum ştiu cá lumea este Imbrà 
cată în poveste, știu că noi toti de aici și 
de acum, mai luăm zece la cite ceva, si că 
l-am putea vesti lumii prin cuvint, cintec si 


a. mă dau in vint după fil- 
D mul musical. Cind am în fatà 
un ecran mai mare sau mai 
mic, furnicat de o poveste «iutitá» în muzică 
si dans (Imi permit să folosesc imbatabilul 
termen al maestrului Suchianu) devin spec- 
tatorul cel mai cuminte, cel mai naiv, cel 
mai entuziast, renunţ la rafinatul spirit 
circotas, renunţ la sublima tendinţă de a ge- 
neraliza şi concluziona cu logică rece si 
nepărtinire principială. Impresiile mele sint 
pătimase. Da sau nu. Ador sau defesi 
Deci, da, pentru Melodiile Broadwayu- 
lui si nu pentru Condurul si trandafirul 
Da, pentru cvadragenarul film holly- 
woodian în alb-negru, mai mult gri, pen- 
tru scenariul banal dulceago-sche 
matic, da, pentru operatorul cuminte 
care filmează un dans de patru 
minute într-un singur cadru fron- 

tall 
Si nu pentru Condurul si tran- 
datirul, film englez al de- 
ceniului șapte super co- 


(Continuare in pag. 14) 


Sanda MANU 


a intotdeauna cu o uşoară 
stringere de mină, dar și cu 
secretă emoție si speranță, 
mă reintilnesc cu filme pe care le-am iubit, 
«la prima vedere» ...adică acum 30, ba 
chiar 40 de ani. Chiar în absenţa culorii, 
Vrăjitorul din Oz mi-a reeditat, deunăzi 
încintarea din adolescenţă, pe micul ecran, 
devenit, brusc, imens ca spațiile visului. 

Cu acelaşi sentimente contradictorii, 
m-am decis să-i revăd pe Eleonor Powell, 
excelentă dansatoare de step si pe EI, 
chibritul zburător, arzind înlăuntrul său, 
animat de fosforul inteligentei, Fred Astaire 
— in Melodiile Broadwayului si ale lui 
Cole Porter. 

Şi am revăzut, deci, acest film, impecabil 
in schematismul lui, perfect In superficialita- 
lea lui, acest musical dupá toate regulile 
jocului, pentru că schema si superficialita- 
tea aparțin numai pretextului, filmul fiind, 
de fapt, proba de muncă și virtuozitate a 
unor artiști (sau a unuia măcar), aşi necon- 
testati ai genului propus. 

Mai pot eu oare numi o asemenea produc- 


pe portativ 


realității. 

O altă mostră de fantezie coregrafică 
si tehnică impecabilă care au făcut din 
Fred Astaire regele step-ului clasic dar 
și al muzicalului din toate timpurile este 
culegerea găzduită de ecranele noas- 
tre, Melodiile Hollywoodului. Fiind 
vorba de o antologie, strălucirea «mo- 
delului», unicatului păleşte; aici nu fan- 
tezia regizorului și a operatorului işi 
spune cuvintul, ci verva si imaginalia 
debordantá a «autorului total» care este, 
a fost si rámine In istoria genului, de 
neintrecut Fred Astaire. El nu e doar 
steaua revistei, sufletul fanteziei core- 
grafice, dar si cel mai exigent regizor al 
propriului său spectacol. E omul,i-aș 
zice orchestră, al celor mai fastuoase 


reverii dansate. A = 
Alice MANOIU 


dans, aduse laolaltă intr-o serbare. 

Ştiu că aşa cum trăim, lăsăm și noi în 
urmă-ne povești, povești făcute de truda 
noastră, de bucuriile si tristetile noastre 

Haideţi să le cinstim, fácIndu-le serbări 

Podium-ul serbărilor, aduceti-vá aminti 
are mirosul florilor tuturor cimpiilor, adu- 
nă culorile tuturor florilor cîmpurilor, oa- 
menii ce urcă pe el sint frumoși prin puri- 
tate, prin strai nou, adică omul ce urcă 
pe podium este primenit, uitind de cele 
rele, zicind: «să se spele» si se înfățișează 
lumii cu tot ce are mai pur, mai nobil, mai 
distins, mai adevărat. 

Omul acesta primenit ce urcă pe podiumul 
serbării, limpezește zarea omenirii, 

Şi oamenii ce vin la serbare sint si ei 
altfel. Vin altfel la o serbare si pleacá altfel. 

Ginditi-vá si dumneavoastră dacă nu 
este asa. 

Vă rog, dacă puteți, dati-ne nouă, ser- 
bări ale poveștilor lumii și ale noastre. 

Dati-ne nouă, prilej de cinstire a cuvin 
tului adevărat, prin adevăr cuvintat, cîntat 
dansat, colorat in azur, înălțat spre spe- 
rantá, transformat în gingăşie si putere, în 
încredere și sprijin — toate puse la temelia 
zidirilor noastre 

Leopoldina BĂLĂNUȚĂ 


Important e trandafirul 


^^. ultima zi a anului trecut, cind 
toată lumea se grăbea să-și facă 
cumpărături și să se pregătească 
peniru «cea mai lungă noapte a anului» 
pe care în treacăt fie zis o petrecusem 
deja, citeva nopţi chiar, în platourile te- 
leviziunii — cind sălile cinematografelor 
erau goale, am văzut două filme ca pe 
vremea cind eram la liceu. Este adevărat 
cá nu am ales la intimplare Melodiile 
Broadwayului și Condurul si tranda- 
firul, ci în funcție de ultima mea preocu- 
pare — musicalul. 

Spre mirarea mea, la Melodiile Broad- 
wayului, primul film la care am intrat, sala 
era plină. Nu mai ştiu (si nici nu fin neapá- 
rat) cum şi în ce măsură spectacolul de 
film-revistá «a trecut rampa» şi și-a trim- 
bitat virtuțile în filmul sonor, dar lăsindu-ne 
furati de la început de film, este ca și cind 
am parcurge drumul spre film invers, pă 
trunzind prin pelicula de celuloid si neală 
turindu-ne spectatorilor din film plătiți pen- 
tru figuratie specială. 

Ca si ei, subiectul Il știm de mult — ală- 
luri de ei, am filmat si noi toate dublele. 

Acelaşi tinăr dansator fără angajament 

(Continuare in pag. 14) 


Tudor MĂRĂSCU 


Chibritul zburător 


fie neserioasă, cind constat ce uriaş vo- 
lum de ore de exerciţii se transformă in 
grație şi cum, peste toate strassurile și 
stasurile, strălucește pertormanta? 

Fred Astaire, cu sau fără parteneri, sin- 
gur cu pianul, cu bastonul, cu o pălărie, cu 
o pudrieră, dansind pe podea, pe polei, pe 
pereţi, singur cu zimbetul lui şi cu glasul lui 
cu care cîntă sau spune: | love you, asa cum 
niciodată n-a putut-o spune Omar Sharif — 
cum poate fi desuet un film în care trăiește 
Fred Astaire? 

Oare My Fair Lady sau Hello Dolly sau 
Farmecul muzicii dislocá, prin anver- 
gura lor, prin amploarea intrigii sau chiar 
prin sorgintea unui text ilustru, modestul 
story de altădată cu interpreti neintrecuti? 

Oricum, nu e nevoie de aceste întrebări 
retorice ca să aflăm încă o dată că numai 
materia moartă se perimă, ceea ce include 
şi gindul plat, sentimentul trivializat, into- 
natia falsă, gustul stingaci, într-un cuvint, 
musicalul prost. 


Nina CASSIAN 
13 


quem mr 


M——— A—Ü— Ue 


Dupá treizeci de ani, Ham- 
let-ul interpretat si regizat 
de Laurence Olivier (1948) 
rămine un film-eveniment. 
Prin cel puțin două lucruri. 
Întiiul tine de calitatea re- 
giei, al doilea de calitatea 
interpretării. E meritul regizorului Olivier 
de a fi găsit calea spre sinteza modalității 
teatrale cu limbajul cinematografic, Intim- 
plare rară pentru provocarea căreia talen- 
tul propriu-zis nu e deajuns, în serviciul 
său trebuind să se afle o mare inteligență. 
Hamlet nu e citusi de puțin teatru filmat — 
cum a părut unora — ci film în toată pu- 
terea cuvintului, «scris» Intr-un limbaj spe- 
cific, dar convertind la acest limbaj un 
altul de factură teatrală. Aici e toată ori- 
ginalitatea regizorală, intrucit spectatorul 
e pus, de-a lungul «lecturii» filmului, în si- 
tuatia de a simți teatral și de a ințelege 
filmic fiecare secvenţă, ca si cum piesa ar 
fi văzută nu de pe scenă, ci din spatele 
aparatului de luat vederi, cadru cu cadru 
curgind prin acesta spre a-și găsi locul 
cuvenit pe o scenă fictivă. E meritul acto- 
rului (dar și al regizorului) Olivier de a fi 
propus prin interpretare o viziune deloc 
tradițională — in ciuda aparentelor — asu- 
pra textului shakespearian. Traditional ar 
fi însemnat sublinierea căutării adevăru- 
lui, a impulsului vindicativ, a purității pre- 
romantice, a superiorității tragice a Erou- 
lui, etc. adică a acelor aspecte care con- 
veneau unei interpretări «ortodoxe». Or, 
Hamlet văzut de Olivier nu caută adevă- 
rul — 1 cunoaște! — ci măsura lucrurilor, 
adică omul așa cum este dincolo de așa 
cum pare. Scopul lui pragmatic nu e răz- 
bunarea, ci desacralizarea zeilor de lut. 
Arma lui e psihologică. A fi sau a nu fi 
e o interogatie retorică în gura acestui 
Hamlet. | se potrivește de minune o for- 
mulă celebră: el nu speră si nu disperă, 
știe. Dar nu e un erou absurd. E o con- 
știință severă, indreptată egal asupra ei 
inseşi şi asupra lumii dinafară, două di- 
rectii care, interferind, produc un senti- 
ment de relativitate... Hamlet e un erou 
ironic, modem prin relativismul inclus în 
fiecare gest și în fiecare gind. Fiind tunda- 
mental al lui Shakespeare, acest Hamlet 
este Olivier Insusi, vreau să spun viziunea 
unui mare si foarte inteligent actor din 
veacul al XX-lea despre un mare si foarte 
inteligent actor din veacul al... 
Laurentiu ULICI 


inema 


Un film de: Laurence Olivier. Cu: Laurence Oi: 
vier, Jean Simmons, Basil Sydney, Norman Wooiand, 
Eillen Herlie 


Scara c 


Dueturi, travestiuri, răpiri, cadavre care 
nu se gásesc, cicatrice de recunoastere, 
qui-pro-quo-uri, frumoase ce asteaptá să 
fie salvate, baluri cu marchize și conti, 
mástile teatrului de bilci din Franţa seco- 
lului al XVIli-lea... Totul ca la carte, după 
o retetá sigurá, In care ironia abia se simte. 
Un Scaramouche care se confundă in 
ochii spectatorilor cu cápitanul Fracasse, 
cu cavalerul Pardaillan şi cu unul din cei 
trei muschetari, interpretul lor fiind acelasi 
Gérard Barray. Morala acestui tip de justi- 
tiar nu va ImbátrIni niciodată: sint mai multe 
feluri de a te apăra, dar întotdeauna e mai 
important sá faci dee sá aperi adevá- 
rul, it propria-i iele. 
hira ia dia Roxana PANÀ 


Un film de: Antonio Isasi /ssasmendi. Cu: Gérard 
Barray, Michele Girardon, Gianna Maria Canale, 


14 


Vacanţă 


la unchiul Toma 


O poveste în culori pastel despre o fetiță 
si o iubire din copilărie a cărei amintire 
devine obsesie de-a lungul anilor. Loviturile 
pe care i le dă viața, descrise cu răbdare, 
aproape cu pedanterie, prelungite volup- 
tuos, personajele cufundate In suferință |. 
tăcută, imaginea învăluită într-o ceaţă lu- 
minoasă, dar mai ales retragerea eroinei 
din fata vieţii prezente spre trecut, imping 
filmul către acea zonă exagerat maladivă a 
melodramei. Claude Autant-Lara care și-a 
desfășurat forța de expresie în cunoscutul 
«Traversind Parisul» în compania lui Bour- 
vil si Gabin, nu se manifestă aici decit în 
crearea farmecului aceleiaşi atmosfere pa- 
riziene si în unicul moment neatins de aripa 
suferinței dulcege, episodul copilăriei cu 
spontaneitatea si inocenta chipurilor des- 
chise si a privirilor visátoare, cu seriozita- 
tea cuceritoare a discutiilor lor. 


Liliana NEGREANU 


| 
Un film de: Claude Autant-Lara. Cu: Valerie 
Jeannet, Valerie Mokhazni, Alain Marcel, Jean-Luc 
Boisserie, Sophie Grimaldi, Maurice Biraud 


Matias giscarul 


Basm de circulație universală, cu filiatii 
siriene, localizat și rebotezat de scriitorul 
maghiar Mihaly Fazekas, remake după un 
film cu actori pe care l-am savurat prin 
anii '50, lung-metraj în desen animat ates- 
tind voga genului și formulei, narațiune fer- 
mecătoare pentru micii spectatori care In- 
vatá cum merită să fie pedepsit de trei ori 
un tiran care te-a nedreptăţit o dată, poezie 
antastă pentru toate virstele despre prie- 
lenia dintre un copil si o pasăre, simplitate 
si grație clasică a desenului și culorii, teh- 
nică a gagului, varietate a tipajelor si vervă 
a efectelor, de gen, demne de invidiat. 


Val. S. 


Un tilm de: Attila Dargay — (desen animat, mu- 
zica de Franz Liszt) 


(Urmare din pag. 13) 


lor şi pe ecran lat Nu, în ciuda scenografiei 
superb baroce si feeric încadrată de impu- 
nător-rafinatul peisaj englez. Nu, deşi ima- 
ginea era savant transfocată, plonjatá, com- 
binată, trucată, decupată alert şi luminată 
divin. Nu, pentru scenariul ce se vrea mo- 
dern, deci sceptic; modern, deci lucid si 
ironic superior față de minunatul basm al 
Cenusáresei pe care îl trădează In favoarea 
unei foarte aristocratice critici a foarte 
aristocraticelor protocoale a curților regale 
Nu, muzicii epigonico-ironice «à la ma- 
nière» de Walt Disney, Michel Legrand, 
Cole Porter, Aznavour, rafinat prelucratà. 
Nu unui ochi invizibil care clipeste mereu 
din spatele ecranului sí ne previne grijuliu 
să nu mai credem nici în basmel... 

Richard Chamberlain, trist ca Hamlet, 
sarcastic ca lord Byron, e frumos ca un 
prinț de vis dar cintă plat, dansează corect 
si sare rar (doar în scena dansului din ca- 
voul regal). E puțin. 

Cenuşăreasa nu e frumoasă, nu e har- 
nică, nu e balerină, nu e actriță. Nu e. Re- 
gele este; e actor mare, e Michel Borden, 
e cu haz, dar cu mai mult haz e regina 
mamă care are si mai puține replici. 

E si Keneth More In sambelan dar incer- 


cám să mi-l reamintesc în Forsyte Saga" 


ceea ce nu ar fi tocmai în favoarea filmului. 

Încintătoarea actriță Zina cea Bună, dar 
oare pentru cá era atit de obosită de sur- 
menanta ei profesiune nu a dansat nicio- 
dată? Sau pentru cá acest modern musical 
feerico-ironic a folosit in afara supertehni- 
ci doar farmecul unor actori, unii buni, 
unii chiar foarte buni, dar neprofesionisti 
ai genului. 

Mă duc la cinema să văd un musical ca 
să învăţ să zbor; ca să văd oameni care pot 
face totul cu supraomenească putere, cu 
har, cu talent, cu geniu sau cu tone de 
sudoare, nu ştiu cu ce, nu mă interesează, 
dar dacă-i văd pe ei zburind in dans si 
cintec, dacá ei pot, cred cá pot si eu, pot 
sá cer cintind o piine vrájitoarei care mi-o 
alege pe cea mai rumenită în pași de step 
(sic), în ritm de vals sau în salt de cálusari 
Virtual, dacă ei pot, pot si eu. Se poate! 
Se poate de la Fred Astaire la «West Side 
Story», de la Fred Astaire la «My Fair Lady», 
etc. De la Fred Astaire pe lingă care cei mai 
virtuosi, cei mai perfecti dansatori sint 


Pledoarie pentru reintoarcerea la natură 
a celor sedusi prea repede de avantajele 
civilizaţiei citadine. Ne-a impresionat mai 
mult decit acest semnal de alarmă — para- 
doxal si premonitoriu pentru o țară în plină 
dezvoltare — lecţia de educaţie pe care 
acest film o realizează fără ostentatie, fără 
comentarii, cu emoție si uneori cu farmec. 
In vacanţa pe care şi-o petrece la țară, plă- 
pindul «copil crescut la bloc» nu învață 
numai să alerge, să ajute la strinsul spice- 
lor, să se scalde in rlu, fără spaima că se va 
imbolnávi. Lecţia, pe care el o asimilează 
fără să-și dea seama, e mai profundă. 
Pentru prima dată băiatul încearcă bucuria 
eliberatoare a unei opțiuni, mindria de a fi 
putut să-și înfringă teama, puterea de a nu 
se fi dat bătut în fata unui obstacol, demni- 
atea acceptării unei Infringeri. La sfirsitul 
vacanței, «Beni merge singur» si trece cu 
bine proba de foc: dormitul cu băietii 
noaptea, în pădure. 

În peisajul cinematografiei albaneze, fil- 
mul înscrie un real progres pe linia firescu- 
lui, a purității emoției artistice 


Un film de: Xhanfize Keko. Cu: Herion Spiro, 
Pandi Raidhi, Dhora Orgooka. 


Aventurile 
maimutei Nuky 


Pe aeroportul din Roma, cu citeva minute 
înaintea decolării avionului de Moscova, 
un pasager grăbit cumpără un dar mai 
ciudat pentru băieţelul sáu: o maimuţă. 
Ajunsá cu bine pe aeroportul Seremetevo, 
maimuța — nu mai mare decit o pisică — 
o zbughește din braţele copilului în primul 
copac si de acolo în pădure, apoi într-o 
tabără de pionieri, în atelierul unui pictor, 
in fintina unei bătrine, etc. N-am povestit 
subiectul, ci doar pretextul unui film, căruia 
pe drept cuvint i se poate spune amuzant. 
Un spectator mai puțin captivat de peripe- 
tiile maimutei s-ar putea întreba: de ce oame 
nii cind văd o maimuţă aleargă să o prindă 
cu orice preț? De ce prețul acesta e de multe 
ori violenta? Oare numai micuțul Alioșa, 
care foloseşte bătaia ca metodă de dresură 
este crud în acest film? 


doar nişte insi care dansează frumos, doar 
atit. Dansul lui Fred Astaire nu e cu nimic 
mai prejos decit actorul Keneth More sau 
Richard Chamberlain, atunci cind joacă 
discret si ironic, reținut si subtil, cind face 
artă de geniu pe muzica lui Cole Porter 
in filmele lui vechi, gri, simpliste si minu- 
nate. 


Important e trandafi 


(Urmare din pan 13) 


printr-o serie de intimplári mai mult sau 
mai putin comice sau dramatice, mai mult 
sau mai puțin previzibile, ajunge să de- 
monstreze către finalul filmului că este 
Fred Astaire. Știința montajului de film, a 
trucurilor cinematografice dispare in fata 
acestui dansator. Aparatul de filmat urmă- 
reste cuminte timp de 2-3 minute, dintr-un 
singur cadru, evoluția fiecărui moment de 
dans, desfășurat pe un imens platou de 
filmare în care decoruri somptuoase se 
schimbă cu o viteză ameţitoare. 

Ce ne rămine? Muzica lui Cole Porter 
şi inegalabila artă a dansului a lui Fred 
Astaire. Atit ne rămine, dar aș indrăzni să 
spun că ne ajunge. Nu am intrat din gre- 
sealá la acest film. Am intrat să văd un 
film cu Fred Astaire. 

Dacă ne mai poate bucura povestea 
Cenuşăresei, dacă n-am uitat că mama 
vitregă şi cele două surori rele îşi vor lua 
binemeritata pedeapsă, că în final tinărul 
prinț se va căsători cu Cenușăreasa da- 
torită bineinteles zinei cele bune, si dacă 
mai aflăm că toată această poveste devine 
musical datorită lui Richard si Robert Sher- 
mann, iar tinárul print este interpretat de 
Richard Chamberlain, ne vom duce sá ve- 
dem si Condurul si trandafirul, chiar în 
ultima zi a anului. 

De la ecranul obisnuit, alb-negru, al Me- 
lodiilor Broadwayului, la ecran fat $i la 
peliculá Eastman color, de la subiect pre- 
text pentru numere de revistă — la musical. 

La musical — cu legile lui — (altele 
declt cele ale spectacolului revistá), in 
care muzica dobindeste functii dramatur- 
gice, in care baletul este purtátor de idei, 
nu dans in sine, legi de la care nici acest 
film nu se abate. 


Dacá n-am sti cá filmul este realizat de 
studioul de filme ştiinţifice de pe lingă 
Mosfilm, ne-am întreba cum poate să inter- 
preteze o maimuţă, atit de degajat, rolul 
principal dintr-un scenariu atit de imprevi- 
zibil. Filmul poate fi privit si ca o demon- 
straţie: ce se poate face cu un aparat de 
ilmat, pe urmele unei maimute, lăsate li- 
bere într-un mare oras și prin impreju- 


lila Roxana PANĂ 


Un film de:Evrgheni Ostasenko. Cu: Saşa Zabolo- 
lin, A. Mahov, I. Ostapenko, L. Sokolova. 


Cei patru din fotografie 


Studioul Defa-Berlin ne propune un film 
grav si patetic prin temă: nu toţi soldații 
Germaniei hitleriste au fost de partea fas- 
cismului, unii dintre ei au Imbrácat chiar 
uniforma Armatei roșii si au luptat In rin- 
durile ei — despre patru dintre aceștia este 
vorba acum; un film delicat și sensibil — 
croit pe Ingustele cărări, cu suisuri si co- 
borisuri, ale sufletelor celor patru. Patru 
soldati germani ciștigați de partea antifas- 
cismului, de partea dragostel, de partea 
adevărurilor simple si esenţiale ale vieţii 
care nu pot fi slujite prin ura omului față 
de om. Peste curajul luptei stá curajul de 
a rámine credincios tie însuți. 


Un film de: Konrad Wolf. Cu: Peter Prager, Uwe 
Zerbe, Eberhard Kirchberg, Detlej Gress, Marga- 
rita Terehiva, Evgheni Kindinov, Mihail Vaskov, 
Donatas Banionis. 


Alegerea elu 


Titlul divulgá intriga axată In jurul ale- 
gerii unui viitor sot. Fata e frumoasă, cu- 
minte, muncitoare. Pretendenţii sint doi: 
unul, alesul inimii — chipeș, destoinic, har- 
nic; celălalt, alesul mamei, mai virstnic, mai 
avut Tribulaţiile sint cele inerente unei 
astfel de concurente. Pulsul filmului e dat 
insá de actualitatea santierelor pe care se 
desfásoará munca eroicá de reconstructie 
a Vietnamului socialist, contrapusá men- 
talitátii moștenite de la clase sociale pe cale 


de DNE Simona DARIE 


Un film de: Phan Van Khoa, Nong Ich Dat. Cu: 
Hoai Thu, Van Hoc, Mai Chau, Hai Ly. 


Si nu se abate cu fantezie și haz — mer- 
gind pină acolo incit pe alocuri actorii 
cîntă fals (regele si bătrina regină), dar cu 
acoperire In dramaturgie, deoarece cei doi 
sint sufocati de indignare, asemuind-o pe 
zina cea bună cu mitica mátusá Clara a 
Samanthei. 

Baletul pe tema «nu trebuie să ne aba- 
tem de la protocol» se dansează pe masa 
de consiliu, unde pină atunci se dezbătu- 
seră probleme grave privind soarta rega- 
tului, iar cel mai vesel cintec din film este 
CIR în cavoul regal al strămoşilor prin- 
tului. A 

Prințul — Richard Chamberlain — este 
frumos, indrágostit si din cind in cind. 
trist, adică cum ne asteptam. Si cintă, 
ceea ce nu ne mai aşteptam. 

Cenusáreasa — Gemma Craven — este 
biologic la virsta Intrebárilor, ingenuá cu 
gene lungi, gata să-l iubească pe print, 
gata să renunțe la el din spirit de sacri- 
ficiu şi gata să-l iubească din nou. Si 
cintă. Mama Cenusáresei este vitregá-vi- 
tregá, iar surorile ei rele-rele. Si nu prea 
cintă. 

În final, cind prințul este gata să se că- 
sătorească la insistenţele tatălui său, din 
interese privind politica regatului cu fiica 
vitregă urită a unui rege vecin si zina cea 
bună o aduce pe Cenusáreasá la momen- 
tul oportun de astă dată, publicul din sală 
a aplaudat (uitasem să spun că si aici sala 
era plină). Şi nu m-am mirat. Cu toate că 
bănuiesc cá pentru toti spectatorii finalul 
nu era tocmai o surpriză, cred că s-a 
aplaudat pentru că poveștile au dreptate 
cind impart oamenii în buni si răi, au drep- 
tate cind cei buni Inving pe cei răi, si cind 
cei sortiti să se iubească ajung să-și vadă 
visul împlinit. 

lată deci că pe canavaua simplă, a unei 
povești simple, cu o morală omenească 
simplă, cu o muzică bună, cu niște actori 
buni şi un balet onorabil se poate realiza 
un musical. Şi atunci mă întreb... adică nu! 

Cred h e locul, si poate si timpul, să 
fac o rturisire: am in ultima vreme o 
manie, € drept, cam de pensionar — să 
dublez cu Incápátinare distribuțiile filme- 
lor muzicale cu actori de-ai nostri dotati 
pentru acest gen — ce musicaluri bune ar 
ieşi. Dacă am avea condurul poate am găsi 
si noi o Cenusáreasá, întocmai ca prințul 
din poveste, probabil însă că... important 
e trandafirul. : 


T. M. 


Trecerea lui Charles Spencer Chaplin în 
gloria eternității nu s-a săvirşit, asa cum 

Hema vor arăta toate enciclopediile viitorului 

în noaptea Crăciunului din 1977. Chaplin 

a intrat pentru totdeauna in memoria și 

prețuirea umanității încă din anii indepàr- 
tati, cind creatorul atitor capodopere cinematografice 
se afla în plină tinerețe exuberantă 

Caci adevărul acesta este: istoria creațiilor artistice 
cunoaşte foarte puține cazuri in care un geniu să se fi 
impus atit de repede, atit de deplin, parcă fără obstacole 
şi greutăți, reușind să acumuleze, in numai citiva ani, 
entuziasmul publicului celui: mai larg, increderea nestră- 
mutată a producătorilor şi aprecierile ditirambice nu 
numai ale criticii de specialitate (in măsura in care se 
putea vorbi de aşa ceva in anii din timpul si de imediat 
după primul război mondial), ci si ale intregii spirituali- 
tàt! contemporane, Situaţia este cu atit mai stupefiantà 
cu cit în acea vreme, aproape fără excepție, cinematogra- 
fia era considerată dacă nu o distracție de bilci (desi 
zdrobitoarea majoritate a intelectualilor asa o con- 
siderau), cel putin ca un fenomen de consum popular 
in înțelesul cel mai nepretentios al acestui termen 
Putini oameni de cultură care frecventau sălile obscure, 
o făceau cu sentimentul excitant al căutării unei plăceri 
«tráznite» 

Odată cu Chaplin, lucrurile s-au schimbat radical 
Favoritul sălilor de mahala a devenit unul din personajele 
cheie (alături de un Picasso, de un Freud, de un Einstein) 
ale sensibilităţii şi gindirii cercurilor celor mai îndrăznețe 
ale intelectualității anilor '20, Înainte de a muri in 1918. 
Appollinaire, inegalabil în depistarea marilor noutăți 
de valoare, vorbise entuziasmat de el. Întreaga avan- 
gardă europeană şi americană şi-a tâcut din Charlot 
un idol. Scriitorii si artiştii revoluționari ruşi, supra- 
realiştii francezi, expresioniştii germani, futuristii ita- 
lieni au găsit în Chaplin un camarad, un model, un 
simbol, Într-o vreme în care nici un ziar «serios» n-ar 
fi publicat o cronică cinematografică, apar primele 
cărți şi studii despre Chaplin. Chiar personalităti aflate 
pe alte orizonturi spirituale îşi exprimă admiratia pentru 
omuletul cu gambetă şi ghete scilciate. Succesul a fost 
atit de mare și atit de profund, incit văzut din perspectiva 
anilor mai tirzii a apărut uneori ca indecent. Specialisti 
în biografii romantate care-și cunoșteau meseria si 
legile genului au încercat să inventeze dificultăți s 
rezistente imaginare, tolerati uneori tacit chiar de Cha- 
plin. Aceste încercări de înfrumusețare a istoriei n-au 
avut însă viață lungă. Prin Chaplin, cinematografia s-a 
impus pentru prima dată (inainte de Griffith şi de Eisen- 
stein) și pentru totdeauna ca o artă majoră, capabilă să 
vorbească milioanelor și să satisfacă exigenţele celor 
mai rafinati 


Creaţia lui Chaplin s-a impus, de îndată, impunind 
in același timp si arta cinematografică s! va bucura 
sufletele oamenilo: decenii şi secole de-acum înainte 
in primul rind, pentru cá a reuşit să potenteze in mod 
genial toate imensele posibilități ale cinematografie! s 
nu numai pe acestea. Fiecare cadru dintr-un film chap! 
nesc este numai şi numai cinematograf. Chaplin n-a 
făcut niciodată ecranizări (numai simpla enuntare a 
unei asemenea ipoteze provoacă ilaritatea), filmele lu 
nu sint nici filme poetice, nici picturale, nic: sculpturale 
nic: muzicale, ci pur şi simplu filme cinematogratice 


Singura directie, cu adevărat majoră, a creație: hilmice 
s-a impus, prin Chaplin, cu o forţă inegalabilă, ceea ce 
constituie pentru cineaştii prezenți şi viitori, o mare 
încurajare 

Creaţia lui Chaplin s-a impus de asemenea, Încă din 
vremea cind nu se vorbea de film politic, tematica actuali- 
tátii, etc. printr-o asemenea ancorare in problemele de 
toate zilele ale americanului mijlociu din prima parte a 
secolului nostru (goana după aur, imigrația. somajul 
taylorismul industrial, războiul, lupta de clasă, etc 
care nu limitează, nu particularizează mesajul, ci îi dac 
acea universalitate pe care o au şi alte opere politice 
geniale ca «lliada» sau «Divina comedie». Realismul 
(să-i spunem asa) tematic trăieşte însă în filmele lu 
Chaplin, printr-o expresie onirică, întruchipat într-un 
univers structurat după alte legi decit cele ale realități 


Dincolo 
de surisul bonom, 
toate lacrimile 
lumii lui 


Două genii, 
o singură vocație: 
comedia 
(cu Max Linder) 


SN 


imediate. Lumea din filmele chaplinesti nu este văzută 
documentaristic sí logic, ea este o lume a absurdului, 
o lume ieşită din titini, in care se desfásoará dramatic 
dar totuşi suprem comic, războiul tuturor împotriva 
tuturor, Realitatea lumii lui Chaplin este o realitate 
dinamitată si dinamitardá in care fiecare intimplare 
particulară nu este lăsată să fermenteze în mica ei 
gáoace, ci e proiectată pe firmamentul marilor reflecții 
filozofice. Charlot (din Pelerinul) innebunit de absurdi- 
tatea unor imbecile conflicte teritoriale, aleargà de-a 
lungul unei frontiere, cu un picior de o parte si cu celàá- 
lalt dincolo. Verdoux (din filmu! cu acelasi nume) aruncă 
judecătorilor săi constatarea amară că dacă omori 
citeva persoane esti un vulgar ucigaş, iar dacă omori 
citeva milioane esti considerat mare erou. 
Personajul în care s-a întruchipat cel mai desávirsit 
spiritul chaplinesc. personaj cunoscut la noi mai mult 
sub apelatiunea franceză de Charlot, este la rindul lui 
echivoc şi tulburător, de o mare finețe artistică. La o 
primă privire, superficială, Charlot ne apare ca un vaga- 
bond sentimental si sentimentalist, lovit în permanenţă 
de răutățile lumii, dar pàstrindu-si cu candoare speranța 
in mai bine. Din păcate, o asemenea interpretare se 
referă mai mult la Dickens decit la Chaplin, desi acesta 
din urmă a ştiut totdeauna să joace cu aparenţa comico- 
melodramatică a personajului creat de el. O privire mai 
atentă descoperă însă alte caracteristici incomparabil 
mai puțin sentimentale (de fapt, in cea mai tipică dintre 
pseudo-melodramele chaplinesti, în Luminile orasu- 
lui, ce se spune, in fond? Cà oamenii sint buni doar atit 
timp cit sint orbi și că un bogátas poate fi cumsecade 
şi generos doar atit timp cit este inconștient) In ultimă 
nstantá, Charlot nu este un generos si un blind, ci un 
tip feroce, animat de o ráutate distrugătoare, directionatà 
impotriva tuturor instituţiilor sfinte ale societății bur- 
gheze: poliție, justiție, disciplină oarbă, impotriva bogă- 
tasilor, grasilor, tiranilor. Cu cită plăcere răutăcioasă, 
Charlot profită de neatentia barosanului de lingă el 
pentru a-i arde cu sete un picior în fund, cu cită satisfac- 
tie încearcă el să-l asfixieze pe polițistul din Stradă 
liniştită, cu citá voluptate presară în calea adversarilor 
sâi piedici, capcane, obstacole! Bătălia continuă pe 
are Charlot o duce cu politistu — totdeauna ră și 
prosti — este o luptă fără milă si fárà cavalerisme inu- 
tile. Fată de adversari, Charlot nu cunoaște indurarea 
si nici iertarea, ci lovește, muscă, distruge farà nici un 
scrupul. Charlot nu este —asa cum au spus unii — lum 
pen-proletarul purtat de valurile marginale ale vietii, c 
un răzvrătit care nu acceptă compromisul Chiar costu- 
matia lui — gambeta. bastonul, ghetele — despre care 
s-a scris atitea fleacuri este, in fond, expresia setei lu 
de respectabilitate. Charlot nu este imaginea oropsi- 
ilor si umilitilor, ci eroul care ii răzbună pe toti acestia 
» aceea el este indestructibil sí imaginea finală a ati- 
tora dintre tilmele sale — micul vagabond pierzindu-se 
singur in depártàn — nu este imaginea esecului ci à 
ârii de la capăt a luptei 
Toată arta lu: Charlot, ca orice mare artă, este con 
struită pe o ambiguitate de tip superior. Ca şi Shakes- 
peare, care poate fi citit în mii de feluri (inclusiv con» 
tradictorii), imaginea lui Chaplin oscilează intr-un per 
manent echivoc generator de satisfacti/ artistice $ 
reflectu filozofice, pendulează între sentimentalism s 
ferocitate, între realism şi onirism. De aceea opera lu 
Chaplin, profund legată de veacul nostru, are o dimen- 


Chaplin: «În sfirsit am aflat ce înseamnă 
fericirea» (în mijlocul familiei | 3 
la aniversarea a 80 de ani) 


siune etern umană 

Ziua de miine a acestei opere a început, cum spuneam 
inainte, încă de ieri, N-au lipsit şi nu vor lipsi. fireşte 
contestările şi rezervele. De pildă, pe linia obiceiului 
stupid al unora de a-şi sprijin: afirmatile entuziaste pe 
negarea altor valori care li se pat concurente. unii critic 
care au descoperit cu întirziere geniul excepțional al 
ui Buster Keaton, au crezut cà e absolut necesar, cu 
această ocazie, să-i aplice citeva lovituri de copită lui 
Chaplin. uitind că în marea catedrală a artei e loc pentru 
toti cei aleşi. Din inimile noastre, ale contemporanilor 
nimeni nu-l va putea însă clinti pe Charlot. Si aceasta 
nu numai pentru că este un mare, un foarte mare artist 
ci Si pentru cà prin tot sensul operei şi vieti! sale, e! este 
unul de-ai nostri 


H. DONA 


jurnal 
american 


"Cu ochii 


la Holly woc 


P La spectacolul «King and 

I» l-am văzut pe Yul Brynner 

inem într-un rol pitoresc, in care 

nu avea prea multe de fácut 

actoriceste, dar mergea pe 

scenă superb, cinta cuple- 

tele bine şi murea în final cu oarecare 

emoție elegantă. M-a impresionat mai ales 

primirea pe care i-a făcut-o publicul: 

aplauze nesfirgite la apariția pe scenă. 

Şi nu era o premieră, și eram pe Broad- 

way cu un public foarte amestecat, și nu 

numai de sex feminin. Nu ştiam că ame- 

ricanii ştiu să-și răsfeţe actorii. M-am 
bucurat pentru ei. 

* 

Marile magazine si-au imbrácat mane- 
chinele din vitrine in negru, pentru iarnà. 
E puţin sinistru în atita negru, noroc de 
beculetele colorate din jur si reclamele 
luminoase. Ne mai înviorează. 


Bulevardul principal din Bowery e plin 
de oameni ce se clatină beţi sau îi văd 
aşezaţi pe jos pe trotuar într-o stare de 
abandon total. La stopuri se apropie de 
maşini ca să şteargă parbrizul pentru 
a căpăta un dolar pe care să-l bea. E un 
cartier dezolant. Blocurile au fost aban- 
donate de locatarii ce duceau o viaţă 
normală. Au rămas numai declasaţii, cei 
dominați de viciul beţiei. E un adevărat 
coşmar, dar e şi ăsta un aspect al acestui 
oraș cu populația cit o țară, de cam 15 
milioane de oameni. 


Imensii zgirie-nori din jurul hotelului 
nostru rămin cu ferestrele luminate toată 
noaptea. Cunoscind programul de eco- 
nomie la electrică, am fost foarte mirată 
văzînd acest lucru. «Ar costa mai mult 
stingerea și reaprinderea lor în zorii zilei, 
de aceea se lasă luminile aprinse con 
tinuu» — mi s-a răspuns. 


18 oct. Vizitez muzeul de artă modernă. 
Multe picturi interesante, dar şi destulă 
impostură, după părerea mea. La o expo- 
zifie Cezanne deschisă acum, publicul 
american avid de cultură se înghesuie. Nu 
pot să spun că mă prăpădesc după cele 
expuse. Unde sînt un Monet, un Van 
Gogh sau Vameșul-Rousseau? 


Pe Broadway, imense afişe pentru 
filme «sexy». Nu aș putea spune că e 
înghesuială. Lumea s-a cam săturat de ele 
și cinematografia americană aflu că s-a 
profilat pe filme de groază, cu monștri 
marini, cu King Kong sau mai recent, 
pe războiul «stelelom din cer. 


Beverly Hills 


Vineri, 21 octombrie 
Zi caldá — ca de vará, mai bine zis de 


Fotografii 

de la 
corespondentul 
nostru 

Ray Arco 


Marga Barbu, 
Adriana Kiseleff, 
Eugen Barbu- in cusca 
i leilor cinematografici 


Filmul unei călătorii 
în «cetatea filmului» 
şi în plin «război al stelelor» 


toamnă californiană. lată-mă după zece 
ani la Universal Studios, pe colinele verzi 
ale Hollywood-ului. Lume, înghesuială, 
multi tineri si copii, însoţiţi de părinții lor. 
Pe aleele cunoscute, regăsesc vechile 
căsuțe-cabine ale actorilor celebri. intrăm 
pe un platou unde ni se arată ultimele 
descoperiri în materie de trucaje. Din 


public se oferă doi tineri pentru demonstra- 


tie. lată-i filmati stind pe loc, apoi alergind 
ușor, apoi nebunește, totul printr-o supra- 
punere de imagini— ei nefăcind nimic 
decit să bată pasul pe loc. Oare cu calul 
la galop o fi același lucru, mă gindesc 
eu? Pe alt platou vedem un camion imens, 
care poate fi răsturnat si de un copil, 
atit e de uşor; mai încolo, un interior 
tipic american, luminat pentru o filmare 
de zi, şi care la o simplă apăsare de buton 
îşi schimbă total lumina, pentru o filmare 
de noapte. Cit timp economisit, fac eu 
socoteala. 


leșim în soarele de afară şi micile 
«bus»-uri ne poartă prin toată cetatea 
filmului, lată o stradă tipică din Sud, apoi 
cîteva străzi new-yorkeze cu magazine, 
bănci şi tot dichisul. Altă cotitură si iatá-ne 
pe o uliţă mexicană cu căsuțe mici și 
copaci uscafi. La un semnal magic, acest 
decor in care s-au filmat multe filme 
mexicane, se schimbă brusc. Începe o 
furtună cu ploaie torențială, copacii se 
îndoaie pină la pămînt, iar pe ulița princi- 
pală se pornește un torent de apă uriaș. 
Mi se părea că s-au rupt zăgazurile ceru- 
lui şi că nu mai scap vie de acolo. lar la 
un semnal nevăzut, totul se opreşte «ca 
la cinema». Copacul revine la normal, 
ploaia încetează, ulița e iarăși uscată. A 
fost o demonstraţie într-adevăr de ploaie 
«bine organizată». Şerpuim cu micile auto- 
buze spre un lac pașnic şi nu prea mare. 
Nu înţeleg ce poate fi acolo. Dar iată că 
podul peste care trecem se răstoarnă în- 


tr-o parte, avem impresia că vom cădea 
în apă cu «bus» cu tot, și, o! ce grozăvie, 
apare un monstru, un rechin uriaș cu gura 
deschisă, gata să ne înghită, pocnind din 
coada uriașă. Tipete, risete si pină să ne 
dumirim, podul revine la normal și mons- 
trul se retrage în adincimi. Aceasta e 
celebra vedetă de cauciuc sau plastic, 
care a făcut rețete de milioane în S.U.A. 
Îşi termină cariera locuind la Universal 
Studios unde îşi cigtigá și ea plinea 
zilnică. 

lată-ne acum într-un tunel unde ai im- 
presia că te afli intre munți de gheatà. 
Aici s-au filmat peliculele cu «explora- 
tori». Totul e alb, mă simt in Antarctica 
si parcă încep să dirdii sau mi se pare? 

După cîteva minute, într-o oază de ver- 
deaţă, la gherete cumpărăm nimicuri, «su- 
veniruri» cum s-ar zice şi ne înfruptăm 
dintr-o înghețată imensă ce pare şi ea 
făcută din «butaforie». Dar, o zei, asta e 
chiar o înghețată adevărată, căci se to- 
pește! 

2 octombrie 

Renunf cu părere de rău la conferința 
de presă cu Michel Caine, pentru a vizita 
cu prietenii sosiți din New York muzeul 
de la Malibu al lui Paul Getty. Deasupra 
Pacificului, într-un parc așezat pe o co- 
lină, acest nabab, celebru de zgircit cu 
prietenii, a pus să se construiască o vilă 
pompeiană, cu grădini si fintini în jur. 
Clima, cerul albastru, ajută mult atmos- 


d, cu 


ferei si te bucuri sá vezi in incáperile de 
marmoră italiană, busturi de împărați si 
zei romani, fragmente de mozaicuri, vase 
vechi, statuete superbe. Sălile de pictură 
din secolul 16, 17 sint luminate extra- 
ordinar, la fel impresionistii Tapiserii 
imense, cu scene biblice, istorice, mobilà 
frantuzeascá, pendule si covoare orien- 
tale completează ultimele săli. E un muzeu 
foarte criticat de către specialiștii euro- 
peni, dar eu găsesc că pentru acei ce 
nu-şi pot permite o vizită în Europa, con- 
tactul cu cultura veche europeană e foarte 
important chiar şi așa. 

Muzeul e asaltat de americani și trebuie 
să te înscrii cu citeva zile înainte pentru a 
avea loc de parcaj în subsolul clădirii 
imense. 

Seara vizităm «satul mexican». Văd pe 
ulița satului străvechi, prima casă de pe 
aceste meleaguri. E și ea desigur în stil 
mexican. În gherete mii de máruntisuri. 
«artizanat» de gust îndoielnic făcute pen- 
tru toate pungile. La un subsol, lingă un 
restaurant cu dulce nume spaniol, unde 
păsări cîntă în colivii, vizitez o galerie de 
pictură. Mă retrag repede, cu spaimă. Dar 
de ce mă mir atit cind am văzut lucrări şi 
mai slabe în celebrele galerii din «Beverly 
Hills»? Galerii cu covoare moi, cu susur 
de izvoare, cu plante verzi ce cădeau peste 
noi ca niște șerpi vegetali, dar unde nu 
există artă nici de doi bani. 

24 octombrie 

Azi masa la hotel a fost perturbată în 
elegantul Beverly Wilshire. Mexicanii cu 
sombrero-uri uriașe, călare, cintind la 
ghitará, copilițe mexicane cu rochii lungi 
dansind, i-au făcut o primire călduroasă 
prințului Charles al Angliei, moștenitorul 
tronului. El pare mai tînăr de 29 de ani, 
aproape un adolescent. Prințesa Grace 
de Monaco (odinioară Grace Kelly) este 
şi ea aici. Se pare că ar vrea să facă iarăși 
film — spun ziariştii. 

Seara la Studioul «Warner Bross» îm- 
preună cu familia Arco. Vizionăm un film 
bunicel, cáldut, cu idei umanitare, O God. 
Excelent actorul principal, foarte iubit la 
ei, R. Burnt, in rolul lui dumnezeu coborit 
printre oameni. Situaţii comice şi un final 
emotionant care-mi aduce o lacrimă in 
coada ochiului. 

25 octombrie 

Pe o căldură inábusitoare am primit 
permisiunea să vizităm studiourile «Cen- 
tury Fox». În birourile cu aer condiţionat, 
primim afișe și tricouri cu titlurile «ultime- 
lor succese» ale studioului: Star-Wars 
şi Damnation Alley. 

Mă impresionează grozav în cursul 
vizitei «spiritul practic si eficiența». Nici 
o faţadă de clădire nu stă degeaba, toate 
«joacă» rol chiar şi cele ale birourilor. — 
«Ştiţi cá noi folosim şi birourile pentru a 
filma in ele?» Şi vechea cabină a lu: 
Shirley Temple e folosită cind e nevoie 
de o căsuță de țară in stil american. În 
adevăr, văd cum o stradă e readaptată 
pentru un film. Caldarimul rămine, clà 


u inima acasă 


dirile isi schimbă culoarea, iar maga 
zinele îşi schimbă firmele si reclamele. 
Merg pe strada unde s-a filmat Hello 
Dolly — ea a rămas neatinsă anume 
pentru vizitatori. 

În magazinele-decor se depozitează 
recuzită de film: tot felul de lămpi, lampa- 
dare, lustre din toate epocile, căci spaţiul 
trebuie folosit la maximum. 

Ne fotografiem pe altă stradă unde s-a 
filmat Butch Cassidy. Încerc să-mi re- 
amintesc momentele din film, reușesc 
cu greutate să le suprapun realității. Văd 
şi celebra firmă «Saloon» care nu poate 
lipsi din nici un film american de epocă 
care se respectă. lată si birourile serifului, 
un mic spital, un cinematograf... — Ce 
mai, un oraș în toată regula. Pe o alee văd 
zăcind o cutie uriașă de fier arsă. Asta e 
celebrul ascensor din filmul de groază 
Turnul infernului. Poartă pe el toate 
urmele incendiului. 

Mă gindesc cu părere de rău la hanul 
haiducesc construit la Buftea. Oare nu 
s-ar fi putut folosi în continuare si el? 
Sau la cafeneaua turcească din centrul 
Sinaiei ce atrăgea atifia turisti în timpul fil- 
mărilor cu haiducii? Ar fi rămas un punct 
de atracție a localităţii, mai ales dacă s-ar 
fi servit și cafele la nisip după obiceiul 
oriental. Uite la asta îmi zbura mie gindul 
la Century Fox. Studios 


La prinz, în spatele meu la o masă, 
vorbind tare, îl zăresc pe Carlo Ponti. 
M-am întors intrigată auzind pronunțat 
foarte des numele «Sofia». Cred că dis- 
cuta despre filme, cu producători ameri- 
cani, spun, cred, căci am oroare să trag 
cu urechea. c 


25 octombrie 

Seara, la «Century Fox» aveam o invita- 
ție pentru a viziona celebrul «Star-Wars» 
cu Alec Guinness. Sint deceptionatá, 
am impresia cá e un film mai mult pentru 
copii, dar nu má mai mir de nimic, ameri- 
canii sînt adesea nişte copii mari. 

Maşinării, drăcării, trucaje, zboruri spa- 
tiale din planetă în planetă, oameni cu 
chip de maimuţă, ce se ceartă cu roboți 
si, peste toate, o prințesă bună care, în 
final, se mărită cu un tinăr -ce o salvează 
dintr-un dezastru total. Muzică multă, 
zgomotoasă de-mi simt creierii copleșiți. 

sta e marele succes de care vorbesc 
toti? Mà simt si eu de pe.o altă planetă 
si imi pare ráu cà nu pot deloc sá mà 
entuziasmez. 

Seara la cumintele si glacialul Club 
«Play boy», prietenii americani așteptau 
de la mine cuvinte de laudă la adresa 
filmului. Le-am spus cu părere de rău cà 
nu mi-a dat «starea de grație» şi « am 
sorry». 

21 octombrie 

Nu, hotărit lucru, nu mă mai duc la 
filme. Astă seară la «Warner Bross» am 
văzut «Damnation Alley» cu George Pep- 


pard, Dominique Sanda. Un film despre 
supraviețuitorii unui război atomic in- 
cercind să se apere de nişte gingănii 
monstruoase ce nu pot fi ucise și care 


năvălesc peste om pină îl desfigurează 
şi îl ucid. Îmi adun tot optimismul pe care 
ştiu că îl am pentru a mă tine «tare», 
Nu, nu mai vreau monștrii, explozii, singe. 
Vreau să aud un beháit de oaie şi să văd 
nişte pășuni ca pe la noi. Noroc că «am- 
buteiajul» de pe Santa Monica bulevard, 
reclamele luminoase și toată forfota mă 
calmează. Oamenii continuă să existe. 

Fac cunoștință cu actorul Horst 
Bucholtz. E însoţit de o doamnă româncă 
şi vorbim românește ca acasă. 

28 octombrie 

Azi la Hilton într-o încăpere mai intimă 
are loc conferința de presă cu Burt Lan- 
caster. Nu e zarva și agitația de la întilnirea 
cu Sophia Loren, el fiind actorul lor, deci 
mai accesibil. Burt Lancaster apare la 
ora fixă, intră anonim pe ușă, ca orice 
muritor de rînd si trece aproape fără să 
fie observat, printre ziariști, așezindu-se 
la masă si aprinzindu-si o țigară ca pen- 
tru o conversaţie între prieteni. 

*E prietenos, degajat, emană multă ome- 
nie. De fapt am auzit că e un om drept și 
că luptă cit poate pentru ca nici alții să 
nu fie nedreptátifi. Arată foarte bine pen- 
tru cei 64 ani mărturisiți și după o operaţie 
recentă. 

Întrebat de ce nu apare cu ceva nou la 
t.v„ răspunde că e nemulțumit de calitatea 
scenariilor oferite și că îi displace atit 
de mult comercializarea artei. 

E întrebat ce sporturi practică. — «Nu- 
mai Old sports, răspunde el, adică spor- 
turi calme, cáci sint un vechi fumátor, mà 
vedeţi. Am terminat un film cu subiect 
interesant despre Vietnam, si care mi-a 
plácut. 

De curind m-am reintors de la Moscova 
unde am dublat un film de război de 21 
de ore. În general îmi displace violenţa, 
refuz să fac filme de violență. Sint tota! 
împotriva terorismului si a cruzimilor de 
care sint pline ziarele». 

— Am auzit cá sinteţi mare amator de 
pictură, îl iscodeste un gazetar. 

— Da, într-adevăr, am acasă lucrări 
foarte bune de Chagall, de Chirico. 

— Dar pictori americani aveți? — Nu, 
nu am — răspunde el. 

Ziaristele curioase îl întreabă ce parte- 
nere preferă. El nu spune niciun nume, 
ocolește elegant răspunsul direct şi mártu- 
risește că s-a împăcat bine cu toate. 

— Privind filmele mele mai vechi,spune 
Burt Lancaster, îmi dau seama de cită 
pasiune am fost capabil cind le-am făcut. 
Am făcut orice mi s-a cerut am fost 
cintáret, acrobat de circ, după cum era 
rolul. Acum nu as mai fi in stare de asta. 
Am 5 copii mari, și băiatul meu are el 
insusi 29 de ani. În legătură cu regizorii? 
— Da îmi place Sydney Pollack, dar il 
admir grozav pe Visconti pentru felul 
lui de a lucra cu actorii. Te lasă să faci 


rolul după caracterul tău. Şi culmea e că 
la el asta nu dăunează filmului, atit este de 
puternică viziunea lui regizorală. Am lucrat 
cu Moravia si Pasolini şi cu mulți alții 
Unii regizori vorbesc atit de mult, de nu 
mai știi ce să înţelegi si ce să joci. În loc 
să simplifice, încarcă. 

Mi-a plăcut mult Evanghelia după 
Matei al lui Pasolini. (As fi vrut să-l întreb 
dacă i-au plăcut ultimele filme Povestiri 
din Canterbury si Sodoma si Gomora 
care mi-au displăcut total. Cel puţin la 
«Sodoma şi Gomora» am simţit că tot ce e 
uman în mine se revoltă și am suterit 
enorm văzind cit de jos se coboară arta 
și artistul clteodată. Dar oare se mai 
poate vorbi de artă in acest caz?) 

Burt e întrebat dacă îi plac «party» 
urile. Răspunde negativ. Petrecerile in- 
time, cu prietenii apropiați, asta da. În 
final schimbăm citeva vorbe; printre altele, 
îl întreb dacă l-ar interesa o coproducție 
cu România. «Nu știu încă» răspunde el. 


30 octombrie. Nevada 


lată-ng, împreună cu bunii nostri amici 
familia Sapse, în desertul Nevadei. Nici 
acum nu ştiu sigur dacă Las Vegas există 
cu adevărat sau e o Fata Morgana, răsărită 
din nisipurile pline de ciulini ale Nevadei. 
Un oraș decor, oraș al închipuirii, unde se 
pierd averi adevărate. 

Risipă de reclame noaptea, parcă ar 
ploua cu artificii; la show-ul «Cazino de 
Paris» risipă de paiete, strassuri și vulpi 
argintii. 

La o oră cu mașina prin deșert, lacul de 
108 kilometri de la barajul Hoover, pare și 
el ireal. În jur munţi de noroi încremenit 
cu aspect lunar, iar pe lac ambarcațiuni 
cu pinze ca pe Riviera. Din filmul care 
rulează în orășelul apropiat, vedem că 
totul e rezultatul unei munci gigantice, 
începute în 1931 și care a durat șase ani. 
Totul s-a făcut prin captarea rîului Colo- 
rado, care străbate cinci state. Mă gindesc 
că ar fi bine să avem si noi în țară niște 
filme documentare la dispoziţia vizitatori- 
lor, în care să se vadă imensul efort de la 
Bicaz, de la Porţile de fier. Un film scurt, 
concentrat, de 20 de minute. Nu am avea 
cu toţii decit de cîștigat. 


Las Vegas 


În imensul building M.G.M. (Metro 
Goldwyn Mayer) unde la parter, într-o 
sală lungă ca un manej imperial, jocurile 
de noroc nu mai contenesc zi și noapte — 
la subsol, lîngă vitrine strălucitoare de 
paiete, bijuterii și blănuri, într-un tarc de 
metal, somnolează un leu. 

Pentru citiva dolari pofi face cu el o 
poză color. E blazat in fata aparatelor si 
scoate limba plictisit spre noi. Aflu cu 
emoție că e chiar celebrul leu din filmele 
copiláriei, emblema casei Metro Goldwyn 
Mayer! 

Din sálile de joc ale hotelului se aud 
vociferări, cineva ţipă. De bucurie sau de 
disperare? În piscina albastră înconjurată 
de palmieri a hotelului «Dunes» se face 
baie! 


Marga BARBU 


Marga Barbu popularizează la Hollywood filmul românesc și «Cinema», deşi revista m e Săptămina-lă. Primii cititori 


(de la stînga la dreapta): Sophia Loren, Robert Wagner, Tony Bill, Goldie Hawm, Ray Arco, Lee Grant, Warren 
Beatty, Jack Warden, James Caan, Natalie Wood, Burt Lancaster 


In Petrogradul prerevolutionar adus de serialul TV, Calvarul realizat 
de Vasili Ordinski după capodopera lui Alexei Tolstoi 


Filme pentru '78 


€ O operă filmată — Anușka — 


este pe punctul de a fi realizată in 
cadrul unei coproductii franco-sovie- 
tice, In regia lui Jacques Demy, autorul 
«Umbrelelor din Cherbourg» — «Va fi 
— spune regizorul francez — o trans- 
criptie In registrul comediei muzicale 
a capodoperei tolstoiene, «Anna Ka- 
renina». interpreții i-am si ales: Domi- 
nique Sanda, Michel Piccoli, Annie 
Cordy precum si o seamá de actori 
sovietici. Tin să spun că filmul la care 
lucrez ar putea avea ca subtitlu: «Cum 
se face o comedie muzicală». Şi poves- 
tea ar fi, în linii mari, următoarea: un 
autor, un regizor si cițiva actori iși pro- 
pun să facă din «Anna Karenina» o 
operă filmată. Restul il veţi vedea pe 
“ecran. Trebuie să adaug că muzica va 
fi scrisă de Michel Legrand, care nu 
mai are nevoie de nici o recomandare, 
$i, ca punct de atracţie, că isi vor da 
cóncursul baletul de la 'Bolsoi si an- 
samblul Moiseev. Filmárile vor avea loc, 
cind la Paris, cind la Leningrad și Mosco- 
va,si poate și undeva în Ucraina. Sper ca 
premiera să aibă loc în toamna viitoare». 

€ Sint timid, dar mă tratez — su- 
nă toarte comic titlul unui film care va fi 
desigur o comedie cinematograficá. Au- 
torul nu este altul decit Pierre Richard 
care n-a mai fácut regie de film din 
1973. «Nu stiu nimic, dar spun tot» se 
chema acel film. Richard anunță cá 
vrea să turneze în aprilie, ca actor, în 
regia lui Gérard Oury, asa incit este 
foarte grăbit si tine mortis să vadă cum 
va merge la public «timidul» pe care il 
trateazá el. 

€ Odistributie de nume sonore 
şi-a les Yves Boisset pentru noul sáu 
film polițist, scris de doi scenaristi 
Gore Vidal (celebru dramaturg ameri- 
can si scenarist de televiziune) şi Ugo 
Pirro (scenarist italian). Miza lui Boisset 
pare să fie cast-ul actoricesc: Laureen 


vrea — afirmă Robert Redford 
— să produc filme ca să pot încuraja 
calitatea ideilor 


Cum a coborit din camionul Arme- 
nințării, canadiana Carole Laure 
a urcat pe platourile comediei bufe 
$i acum pregătiți-vă  batistele! 


Bacall, James Coburn si revelatia ecra- 
nului francez din ultimii trei ani Patrick 
Duwaere. Povestea în sine — ca la orice 
film polițist — nu e divulgată de autor, 
dar ea va avea drept fundal, nici Franţa, 
nici America, ci Italia, mai precis Roma, 
cu toatá atmosfera ei nelinistitá de 
astăzi. Filmul se va chema, provizoriu, 
chiar Neliniste la Roma. 

€ Ciasa domnisoarei MacMichael 
— o aduce pe Glenda Jackson Tn rolu 
unei profesoare care are în primire 
nişte tineri nu dintre cei mai obişnuiţi. 
Este vorba de o şcoală specială, de 
reeducare. Filmul pornește de la roma- 
nul cu acelaşi nume pe care Sandy 
Hudson l-a scris în urma unei experiențe 
reale, petrecută Intr-o asemenea școală 
în care el este profesor. Glenda Jackson 
trebuie să țină piept unei clase de tineri 
nárávasi si înțelege să se achite de 
misiunea ei fără să se lase intimidată, 
fără să facă concesii şi, Intr-un fel care-i 
atrage caracterizarea de «profesoară 
dură». Colegul ei de breaslă, Oliver 
Reed are cu totul alte păreri despre 
metodele de reeducare, de unde si con- 
flictul mai intens între cel doi profesori, 
decit între ei şi şcolarii lor. Filmul de- 
vine un prilej de Infruntare actoricească 


a celor doi reputați actori britanici, in 
timp ce regizorul Silvio Narizzano sus- 
tine că, de fapt, nu e vorba de o dramă 
gravă, pentru că lucrurile — oricit de 
importantă este latura educativă urmă- 
rită — nu sint de natură să atragă o at- 
mosferá de neliniște si Incrincenare. 
«Dimpotrivă — susține realizatorul — 
am căutat să impun tonul unei comedii 
de moravuri, desi recunosc cá pe alocuri, 
comedia devine neagră». 

€ Calvarul de Alexei Tolstoi, se- 
rialuf de Televiziune Tn T3 episoade 
realizat de studiourile «Mosfilm» si-a 
Inceput călătoria săptăminală pe micul 
ecran In Uniunea Sovietică si In alte 
citeva țări. La realizarea acestei monu- 
mentale fresce a Petrogradului prere- 
volutionar, apoi a revoluției si a răz- 
boiului civil s-a incumetat regizorul 
Vasili Ordinski. «Era — mărturisește 
el — un vechi vis de al meu, un vis încă 
din institut. Cind am Indrăznit Insă 
să-mi formulez intenția de a transpune 


pe ecran trilogia lui Alexei Tolstoi am 


constatat cu dezamăgire că Grigori 
Rosal se afla deja In stadiul decupajului 
după scenariul scris de Boris Cirskov. 


. Asa că am făcut o comedie de scurt 


metraj care se chema Secretul trumu- 
seti. Au trebuit să treacă 15 ani de 
atunci ca să fiu pus de televiziune în 


«Sper — spune Audrey Hepburn 
— ca 1978 să fie un an al revenirii 
mele pe platouri. Dar pentru asta 
e nevoie de un scenariu foarte, 
foarte, foarte bun. Altfel renunţ!» 


tata une! propuneri de a realiza ca se- 
rial «Calvarul». N-am acceptat ușor 
această propunere, desi mi se oferea 
libertatea deplină de a alege lungimea 
si numărul episoadelor. Nici eu, nici 

actorii la care mă gindeam nu aveam 
curajul să ne comparăm cu filmul încă 
atit de viu in amintirea spectatorilor 
pe care l-a realizat Roşal. Cind am dat 
răspunsul afirmativ, aveam la dispozi- 
tie o distribuţie de actori devotați, dar 
care nu dispuneau de o mare experiență 
de platou, cu excepția lui luri Solomin 
destinat să preia rolul lui Teleghin. 
Svetlana Penkina (Katia) este foarte 
tinárá, Irina Alferova este debutantá iar 
Mihail Noskin, desi are o anumită expe- 
rientá de platou, nu jucase încă într-un 
rol care cerea o largă respiraţie și forța 
de a purta personajul de la un episod 
la altul.» Versiunea de televiziune a 
«Calvarului» se bucură insă de la pri- 
mele ei episoade de o primire caldă 
atit din partea presei cit şi a publicului. 
Se scoate In evidenţă, ca pe o mare 
calitate, atmosfera pe care autorii au 
ştiut s-o recreeze în spiritul trilogiei 
scrisă de acel martor ocular al eveni- 
mentelor epocii care a fost Alexei 
Tolstoi. 


În top-ul pe 1977 al celor 


apare din nou Neda Amerié 


Lumea filmului 


€ Să ne redimensionám e, 
fia — proclami les Jacob, nou 
rector al Festivalului international de la 
Cannes. Redimensionarea aceasta va 
aduceo serie de transformári ale viitoarei 
ediţii — a XXXl-a — a celei mai impor- 
tante intliniri anuale a cineastilor din 
intreaga lume. Manifestarea cannezá — 
mai sustine directorul festivalului, fostul 
critic de film al săptăminalului «L'Ex- 
pres» —a dus la o gigantică aglomerare 
de filme. Or, profuziunea este intot- 
deauna o su'să de plictiseală, asa cá a 
venit vremea descongestionárii şi a 
elaborării unui program mai puţin Incár- 
cat, dar care să Ingáduie şi schimburile 
de vederi si contactele umane. «Linia» 
festivalului '78 — durata scurtată, sec- 
țiunile anexe reduse — nu cred cá va 
displace participanţilor, pentru că va 
face ca ghiftuielii să-i urmeze un tonic 
de slăbire. Pletorei de filme îi urma de 
obicei o inflatie de festivalisti: profesio- 
nisti din întreaga lume, ziarişti, negus- 
tori de film, cinefili, directori de festi- 
valuri veniţi In prospectare, spectatori 
locali, studenţi, etc. Toţi aceștia au 
creat o imensă Inválmásealá. Gásesc 
că a venit timpul ca marea jamboree 
a cinematografiei să descătușeze acum 
toate categoriile de vizitatori şi să facă 
posibile, în schimb, polemici sănătoase 
si emoţii reale. Scopul unui bun festival 
este să promoveze marele cinematograf 
artistic si popular totodată, In care 
acțiunea să dea naștere și meditaţiei.» 

Şi noul director mai sustine In in- 
cheiere ca pe un fel de slogan al său: 
«Un festival trebuie să depisteze talen- 
te, dar şi să demonstreze că profeții 
nu au Intotdeauna dreptate». 

Adevărat Gură de aur, noul director 
al Cannes-ului! 

€ Marile premii franceze din 1977. 
Ca là orice silrgit de an, s-au decernat 
de cátre Ministerul culturii si al mediu- 
lui înconjurător premiile nationale pen- - 
tru artă si literatură. Eric Rohmer a pri- 
mit premiul pentru regie cinematogra- 
tică iar Delphine Seyrig pe cel de inter- 
pretare. Rohmer, cum se stie, a fost mai 
întii critic de film la «Cahier du Cinéma» 
si a trecut la regie la virsta de 39 de ani 
realizind un prim film artistic de lung 
metraj. S-a ocupat apoi de filmul de 
scurt metraj, a revenit la filmul artistic 
de lung metraj impunindu-se cu citeva 
pelicule printre care Brutăreasa din 
Monceau (1962), Colecţionara (1966), 
Noaptea petrecută la Maud (1969), 
remarcata adaptare după o nuvelă de 
Kleist, Marquize d'O, film premiat la 
Cannes 1976. Delphine. Seyrig a debutat 
în teatru In anii '50,jucInd si fiind remar- 
cată In special În «Pescárusul» de 
Cehov. Între 1955—1960 urmează cursu- 
rile celebrei şcoli de interpretare a lui 
Lee Strassberg de la New-York «Actor's 
Studio», după care, pentru scurt timp, 


“joacă pe o scenă off-Brodway. Revenită 


în Franţa, Alain Resnais o distribuie In 
Anul trecut la Marienbad, rol care a 
impus-o instantaneu in lumea filmului. 
Joacă alternativ în teatru, în regia lui 


populari actori ai filmului iugoslav 


(aici în filmul Tine-te bine Delfina !») 


Barsacq si apoi In film tot sub condu- 
cerea lui Resnais In Muriel. Se consacră 
din ce în ce mai mult filmului căutind 
colaborarea cu marii creatori — Losey, 
Truffaut, Bufiuel, Demy, Soutter în re- 
gia căruia a realizat în acest an un ro! 
de mare virtuozitate In filmul Reperaje. 
€ Cartea mea — titlu care trădează 
„ori graba de a o anunța, ori renunțarea 
de a căuta altul — așa se va chema însă 
volumul de memorii al unei mari actrițe 
franceze care a cunoscut și succesul 
dar şi gustul amar al unor insuccese, 
care s-a arătat totdeauna preocupată de 
perfecționarea artei sale şi de aflarea 
drumului celui mai scurt spre mintea 
şi sufletul spectatorului, actrița care a 
evitat permanent oferta facilă chiar dacă 
bănoasă. Numele autoarei «Cărţii mele» 
este Jeanne Moreau. Volumul e astep- 
tat pe piață In această primăvară iar 
actrita-scriitoare Îl consideră doar «o 
succesiune de amintiri». 
€ Romanul a 50 de ani de glorie — 
e o lucrare de proportii mult mai mari, 
cuprinzind o viață care a ajuns la 75 de 
ani si cinci decenii de artá, povestite la 
persoana întii. Persoana inti nu este 
alta decit Marlene Dietrich. Ziarul «New- 
York. Times», care a anunţat această 
ştire,a făcut si o prezentare: «In aparta- 
mentul ei de pe Avenue Montaigne din 
Paris locuieşte acum o doamnă frigu- 
roasă care duce o viață discretă, aproape 
retrasă. Încă anul trecut mai putea fi 
zărită prin acest cartier umblind inváluità 
în blănuri. Dar s-a îmbolnăvit si astăzi 
nu prea mai iese din casă. Ca să scrie 
romanul vieții ei, Marlene a refuzat 
serviciile unui «negru» care s-o ajute 
la redactare. l-a plăcut intotdeauna să 
lupte şi iat-o că luptă acum cu foaia 
albă de hirtie». Greu de recunoscut sub 
această Infátisare mitul care trecea 
drept realitate, mitul celui mai extra- 
ordinar chip din istoria filmului, după 
cel al Gretei Garbo, pe care a eclipsat-o 
însă. Marlene Dietrich, a cărei viață si 
ale cărei filme acoperă o epocă din 
istoria cinematografului, care In afara 
platoului a tăcut dovada unei conştiinţe 
civice exemplare, care a debarcat la 
scurt timp după primele trupe aliate, 
pe coasta Normandă, în 1944, în urma 
unităților generalului Eisenhower spre 
a-i Imbürbáta pe soldati, Marlene Die- 
trich care a cunoscut mari personalități 
ale lumii, işi scrie acum nu memoriile 
ci romanul vieții ei, adică își ridică amin- 
tirile la puterea narațiunii epice. Şi lumea 
îl aşteaptă ca pe o altă faţă a mitului ei. 


€ Ce carte v-a plăcut cel mai mult 
în_1977? — a fost Întrebarea adresată 
și lui Federico Fellini în cadrul unei 
anchete întreprinse de săptăminalul 
american «Times». «Besmeticul de Gim- 
pel», al lui Isaac Bashevis Singer mi-a 
prilejuit o bucurie atit de mare cum 
n-am mai resimţit de multă vreme — a 
răspuns vestitul regizor. Romanul are o 
reală viziune poetică asupra vieţii. Dease- 
menea, cartea lui Saul Bellow «Hum- 
boldt», mi-a redat plăcerea tradițională 
a lecturii. Bellow imaginează un adevă- 
rat univers uman și se dovedeşte a fi un 
povestitor la fel de mare ca si Dickens». 


€ Un cintüret intoarce spatele Pa- 
risului Este vorba de Charles Azna- 
vour care s-a mutat în Elveţia supărin- 
du-se rău de tot pe funcționarii fiscului 
francez. Paris-Match i-a făcut o vizită la 
noul domiciliu de lingă Geneva ca să 
constate cit de furios a devenit el si cum 
s-a supărat plină la ruperea relațiilor 
cu tara în care s-a lansat, pentru că | s-a 
pus un impozit prea mare. (Il faut savoir 
quitter la scene... oblige!). Acum din 
Geneva lui adoptivă se duce din cînd 
în cind la Paris ca să se judece (pen- 
tru că afacerea nu s-a încheiat odată cu 
transplantul domiciliului pe malul lacu- 
lui elvețian). Aznavour explică repor- 
terului de ce e supărat si în pledoaria lui 
nu scapă niciun argument. (Zice că 
automobilul trebuie schimbat des pen- 
tru că rulează mult dela oraș la oras si 
din concert în concert, dar că fiscul nu 
recunoaște această necesitate și mai 
zice că «atunci cînd dau un concert, 


Placa este rotită sub un anumit unghi, 
fixind obiectul din toate părţile. Lumi- 
nată cu o rasă laser, placa proiectează 
pe un ecran obiectele în relief, desi 
cadrul fusese realizat după o singură 
imagine pe peliculă. Rămine să se ex- 
perimenteze și modalitatea introducerii 
unor personaje filmate după același 
procedeu. 


€ Un cineast surprinzător. Este vor- 


ba de regizorul german Rainer Werner 
Fassbinder. La 31 de ani, a scris și 
realizat 31 de filme, a scris sau a pus in 
scenă aproximativ 20 de piese de teatru, 
4 piese video pentru t.v., 4 piese radio- 
fonice, a jucat în majoritatea filmelor lui 
ca si în filmele colegilor lui. 

În cadrul unui interviu, Fassbinder, a 
incercat să-şi explice astfel opera și 
crezul artistic: 

«...Filmele mele au un public destul 
de restrins! Cred că asta se întimplă nu 


«Cámasa n-o mai schimb, la cravată am renunțat, familia e mare, 

veniturile mi se calculează în miliarde de centime... M-am resemnat: 

păstrez doar yacht-ul, vila și Rolls-Royce-ul» (lamento nu andaluz, 
ci aznavourian) 


transpir atit de mult că trebuie să schimb 
două cămăși. Cind le dai la spălătorie, 
cămășile se scámoseazá şi binelnteles 
trebuie să cumpăr altele. Si fiscul nu-mi 
recunoaște nici această cerință. Ca să 
reduc din cheltuieli a trebuit să mă re- 
semnez (este Infátisat în ipostaza de re- 
semnare Într-o poză făcută de fotogra- 
tul revistei sprijinit de un Rolls-Royce 
și un Chrisler) și să suprim cravata, 
oftează Charles. Va cinta totuși la în- 
ceputul anului la Paris, dar n-ar fi exclus 
— ironizeazá reporterul — să nu accep- 
te decit un pat de campanie pe care să 
doarmă în culise. (Pentru că scena 
trebuie să știi totuşi să n-o părăsesti!) Si 
probabil că,după concert,se va întoarce 


- repede la noul domiciliu cu taxiul de 


Tobruk. 

€ Un festival international al cir- 
cului a avut loc spre sfirsitul anului la 
Monte Carlo, pe Coasta de Azur. Nici o 
altă tangenţă a acestei manifestări cu 
cinematograful decit că în juriu s-a a- 
fiat Garry Grant, care, după cum se știe, 
de multă vreme nu mai acceptă niciun 
rol în vreun film. S-a dovedit însă a fi un 
jurat extrem de zelos si competent. 
Comentatorii spun cá Garry Grant n-a 
lipsit de la niciunul din spectacolele 
date în cadrul acestul festival și se arăta 
emoționat de curajul, talentul si dexteri- 
tatea artiştilor arenei. «Clovnii — mărtu- 
risește el — rămin sursa inepuizabilă a 
gagurilor în stare pură, nealterată de 
interpretările intelectualiste şi rafinate». 

© Filme in relief realizate cu aju- 


torul laser-ului. Deocamdată lucrurile 


se află în stadiul experimental, în labo- 
ratoarele specialiştilor sovietici din do- 
meniul cinematografiei și artei fotogra- 
fice. O dată însă cu apariţia holografiei, 
inginerii-cineasti își pun speranțe în 
noul procedeu. Piedici sint incă nume- 
roase și greu de depășit Un obiect 
poate fi reprodus în relief, dar nu şi un 
om, pentru că raza laser-ului este pericu- 
loasá pentru viatá. Ín prezent se experi- 
menteazá modalitatea de a obtine foto- 
grame in relief prin imprimări succesi- 
ve. Se filmează mai Intfi obiectele din- 
tr-o încăpere, apoi filmul developat este 
introdus într-un aparat special care per- 
mite imprimarea de mai multe ori a fie- 
cărui cadru pe o placă holografică. 


din vina mea, ci din cauza situaţiei eco- 
nomice specifice a R.F.G. astăzi. Cind 
situaţia se va schimba, filmele mele isi 
vor găsi spectatori. Rețeaua cinemato- 
grafică germană e dominată de macu- 
latură. Arta a 7-a a devenit un produs 


- comercial si este mal uşor de plasat 


filme de duzină... Pentru mine senti- 
mentele contează enorm. Dar industria 
cinematografică exploatează aceste sen- . 
timente, lucru pe care eu Il detest. Asa 
că mă declar ostil acestei exploatări. 

«Filmele mele de ficțiune sint consi- 
derate pesimiste, pentru cá aratá oameni 
care sint incapabili să se elibereze, să 


in memoriam 


Sfirsit de zi 
la Victor Francen 


li veneau bine costumele solemne, uni- 


formele albe de ofiţeri ai mării, juca im- 
pecabil rolurile marilor burghezi şi ale 
soţilor inşelaţi. O carieră teatrală îi dăduse 
o anume emfază a jocului, dar o certă 
nobleţă a chipului, cu acea caracteristică 
bárbutá neagră, impecabil aranjată, trans- 
forma emfaza într-o tainică superioritate 
morală. Victor Francen era o apariție 
tipică, peste care ochiul nu trecea 
niciodată ușor. Tipul său avea gravitate, 
un tragism bine reținut pînă la marea 
discreție. Abel Gance a izbutit să-l facă 
să explodeze in paroxismul liric din Sfirsi- 
tul lumii și să-i releve «un geniu în lipsa 
de măsură» (cum zice criticul J. Siclier) 
în J'accuse. Dar, după părerea unanimă, 
rolul cel mai mare al carierei lui cinema- 
tografice rămine acela al tragedianului 
pensionar din azilul de artişti al Sfirşi- 
tului de zi (1939, regizor Julien Duvi- 
vier, văzut si de noi la telecinematecă) 
unde intilnirea lui cu Jouvet si Michel 
Simon se inălța pe culmile artei actori- 


trăiască liber în societate. Cele 5 filme 
pe care le-am lucrat pentru t.v. şi care 
poartă titlul generic 8 ore nu înseamnă 
o zi, sint, dimpotrivă optimiste. De unde 
această diferență frapantá dintre opera 
cinematografică şi cea de televiziune? 


Pentru publicul larg cărula i se adre- 
sează televiziunea găsesc că ar fi de-a 
dreptul reactionar si criminal să-i oferi 
o imagine disperată a lumii. Scopul 
meu, dimpotrivă, este să le spun oameni- 
lor, Incercind să-i fac mai puternici, aşa: 
«Aveţi încă posibilităţile de eliberare. 
Puteţi să vă Intrebuintati puterea, pentru 
că opresorul depinde de voi. Ce rămine 
dintr-un patron care-şi pierde salariaţii? 
Nimic! Dar muncitori fără patron s-au 
mai văzut. Există». 


Se reproșează filmelor mele că ar fi 
pesimiste, dar eu nu le văd așa. Ele se 
sprijină pe ideea că revoluția nu trebuie 
să aibă loc pe ecran, ci In viaţă. Cind le 
arăt oamenilor, pe ecran, că lucrurile 
merg prost, o fac ca să-i avertizez că asa 
vor rămine, dacă ei insisi nu înțeleg 
să-și schimbe viața. Nu încerc să repro- 
duc realitatea In film, intenţia mea este 
să dezvălui mecanismele ei, pentru ca 
oamenii să înțeleagă nevoia de a-şi 
schimba propria lor realitate.» 


€ Hollywood si eu se intituleazá 
filmur Tansat cu mare tam-tam in pre- 
mieră mondială de Arthur Hiller, regizo- 
rul care cu «Love Story» a reusit sà 
stoarcá lacrimi pe glob. Acum, după 
propriile lui mărturisiri, ar fi vrut să fie 
răsplătit cu hohote de ris. El a făcut 
din celebrul comic W.C. Fields perso- 
najul noii sale pelicule. L-a ales ca in- 
terpret pe Rod Steiger şi a luat toate 
măsurile exterioare pentru ca reedita- 
rea unei epoci a comediei americane 
să fie o reuşită. Şi anume, Steiger să 
semene ca două picături de apă cu 
Fields, întimplările să fie în stilul celor 
narate de Fields, costumatia aleasă 
pentru el să fie cea din filmul cel mai 
cunoscut al comicului, adică Dacă as 
avea un milion. Biografia singularu- 
lui personaj din istoria filmului holly- 
woodian a fost cercetată cu migală, 
filmele studiate cadru cu cadru. Toată 
lumea și-a amintit că Fields, care a 
început să colinde lumea încă de la 
virsta de 11 ani, a cunoscut primul 
său mare succes nu în America, ci la 
Paris, la Folies Bergere, într-un spec- 
tacol in care existau alti doi debutanţi, 
foarte timizi pe atunci, și niciodată 
după aceea: Maurice Chevalier şi Char- 
lie Chaplin. Din punct de vedere do- 
cumentar;totul e pus la punct în noua 
premieră a lui Hiller, iar Rod Steiger 
face tot ce poate (sí un actor de talia 
lui e capabil să dea enorm). Dar primii 
comentatori ai filmului spun cá; dacă 
s-a urmărit o peliculă despre un mare 
comic într-un registru necomic, atunci 
ar fi de discutat, dar dacă e vorba de 
o comedie despre viața unui comic, 
atunci în mod sigur ar fi fost de pre- 
ferat o reeditare fără interpusi a mari- 
lor filme ale răposatului Fields. 


cești. A jucat un singur rol comic — în 
Regele lui Pierre Colombier — lăsind 
aici regretul unei revelații neimplinite. A 
murit la 89 de ani și, în ziua morții sale, 
multi oameni şi-au soptit «O, a murit 
Victor Francen!» 


În cariera lui l-au «descoperit» 
mulți. Pe urmă l-au uitat toți 


(Victor Francen) 


O margaretă lingă un piersic 


(Margareta Pogonat si Florin Piersic) 


Frumoasele nopții dintre ani 


(Vasilica Tastaman, Margareta Pislaru, 


Stela Popescu) 
Mesageri extratereştri 


(Olimpia Panciu, Marius Teicu, 


Mihai Constantinescu) 


D-ale telerevelionului 


Pentru multi dintre noi, 
noaptea schimbului de 
calendare inseamnă, pe 
lingă cupa de şampanie 
si piftia de curcan, pe 
lingá buchetul de artificii 
multicolore si buchetul 
monocolor de Tirnave, pe lingă toate 
cele presupuse si întilnite pe puntea 
dintre ani, noaptea aceasta, cea mai 
lungă si cea mai albă dintre nopţile anu- 
lui, înseamnă si un bogat ospăț de 
teleimagini. De multi ani încoace, Anul 
Nou a devenit și o telesărbătoare. Tu- 
turor celor care au trudit încă o dată 
pentru a ne aşterne masă mare de cint 
şi lumină, de zimbet si floare, de senin 
și urare pe micile noastre ecrane, în 
alba noapte a trecerii dintre ani, li se 
cuvine, așadar, Inaintea oricăror alte 
ginduri, un gind mare si frumos de 
mulțumire. 

Orele si zilele telerevelionului au 
cuprins, și de data asta, clipe şi minute 
cu dar și cu dor de antologie. Poate 
mai puţine ca altădată (zic unii), poate 
mai multe (zic, probabil, alții), cert este 
că din noianul de melodii şi cuplete, 
de dansuri și scenete, de show-uri si 
operete care au precedat și au urmat 
momentul festiv al trecerii dintre ani, 
multe au lăsat în telespectatori, cel 
puţin cite un refren de melodie, o re- 
plică de duh, un gind de bucurie, ast- 
fel incit telerevelionul caleidoscopic 
din acest an se poate spune că a avut 
adrese infinite, «de la tinerețe pin-la 
bătrinețe»... N-au lipsit nici urárile Im- 
belsugate ale Plugusorului, nici cinte- 
cele si jocurile populare, n-au lipsit 
nici «melodiile nemuritoare», nici fabu- 
lele, nici anecdotele, nici muzica usoa- 
ră de sezon, nici romantele, nici salu- 
tárile muzicale de peste hotare, nici 
aşii revistei, nici vocile tinere, nici acor- 
durile de liniste ale «Madrigalului», n-a 
lipsit, la locul ei de ziuá,nici «Perinita».. 
N-au lipsit nici principalii realizatori ai 
programelor de gen, incercind să su- 
plineascá marea si trista absentá de 
spirit și fantezie numită Alexandru Bo- 
cánet.. N-au lipsit nici cei mai Indrá- 
giți comici ai ecranului, Incercind să 
suplinească marea şi trista absenţă de 
spirit şi fantezie numită Toma Cara- 
giu... 

Da, telerevelionul a fost — chiar 
dacă textele au mai schiopátat citeoda- 
tă — o amplă desfăşurare de forte, 
monoloagele lui Radu Beligan, Marin 
Moraru, Dem Rădulescu, Octavian Co- 
tescu i-au pus peceti de artă, ca si 
meșterul lon Finteșteanu in cupletul 
său anton-pann-esc, trio-ul feminin Ste- 
la Popescu-Margareta Pislaru-Vasilica 
Tastaman i-a pus peceti de farmec si 
talent, multi și multe s-au luat la in- 
trecere pe toboganul fanteziei dintre 
ani.. Kojac a dialogat pe note cu Ro- 
mica Puceanu, Gicá Petrescu i-a trans- 
mis salutári de la Homer lui Ulisse, 
Nicu Constantin a «duetat» cu Nana 
Mouskouri, Dem si Paula Rádulescu 
i-au cam necăjit pe Stan si Bran, gagu- 
rile, iată, n-au lipsit, chiar dacă fante- 
zia autorilor s-a dovedit uneori cam 
obosită, chiar dacă textele lui Nea Mă- 
rin sau Spirache au cam fost lăsate de 
căruță... Oricum, dintre toti şi toate am 
pus de o parte sceneta Margaretei Po- 
gonat din «Un revelion ca-n basme» şi 
indeosebi dialogul excelentei actrițe cu 
micuțul ei vizitator inopinat din noap- 
tea de revelion; era în acel dialog un 
nesfirsit dar si dor de antologie... 

Am mai pus de-o parte, apoi, In zi- 
lele telerevelionului care au urmat noptii 
celei mai lungi si mai albe, clipa de fru- 
mos a unui trio inconfundabil, Olimpia 
Panciu — Marius Teicu — Mihai Con- 
stantinescu intr-o revársare de ritm si 
imaginatie, pe drumuri de zimbet ne- 
asteptate, care i-au purtat din lumea 
lui Stan si Bran spre alte galaxii. Din 
«arhiva noastră sentimentală», apoi, nu 
pot lipsi, firește, nici Stan și Bran cei 
adevăraţi, fii ai deșertului în prima zi 
din an, nici visul micutei Dorothy din 
lumea palpitant de năzdrăvană a vră- 
jitorului din Oz... Telerevelionul, cu 
orele şi zilele sale de imagini, cu cli- 
pele si minutele sale de antologie, cu 
lunile sale de muncă Isi mai trimite 
incă, spre noi, mesagerii, deși pașii 
noştri prin 1978 intră, iată, în februarie... 


Călin CĂLIMAN 


Rond 


Conform unei tradiţii devenită aproape 
o superstiție, luna decembrie, numită 
luna cadourilor, recurge vrind-nevrind 
în structura ei dar și în suprastructura 
ei la un surplus de spirit gospodăresc. 
Ca urmare, emisiunile din acel sfirsit 
de an 1977 au beneficiat de un cuprins 
cu un fior de «antologie» la mai toate 
capitolele. Sá marcăm, în primul rind, 
emisiunile retrospective, dintre care: 


e «Columna Republicii», de exemplu, 


a reunit într-o «telecinematecă» sui-ge- 
neris reportaje și documentare in care 
numitor comun a fost patetismul, respi- 
ratia amplă, pe alocuri retorică, cu care 
au fost evocate momentele frumoasei 
virste a Republicii noastre, 

€ «Totul pentru om» a fost, între 
aceste cronici de celuloid, o pildă de 
profesionalism sobru și grav, reușind 
performanţa de a spune despre fiecare 
temă adusă in discuţie exact ceea ce 
am fi spus şi noi, telespectatorii. 

€ O emisiune mult așteptată în gene- 
ral «Revista literar-artisticá TV», a cărei 
primă caracteristică ar fi infidelitatea 
programării, ceea ce trezeşte fără în- 
doială un suspens artistic, dar si un 
reproş; iar a doua, anume «subtirime la 
mijloc», în sensul că, neavind unitatea 
şi coerenţa interioară a unei reviste, are 
doar aerul de trecere în revistă a unor 
autori, cărți, teme, devenite șlagăre, 
expoziţii, în fine, comentarii. Fireşte că 
întîlnirea cu maeştrii scrisului (prietenii 
noştri de toate serile) este oricind o 
sărbătoare. lar o emisiune reunind pe 
Geo Bogza, Ana Blandiana, St. Aug. 
Doinaș, lon Brad sau Franz Johannes 
Bulhardt înlătură oricind orice obiecții. 

€ «Noi, femeile» se intitulează o emi- 
siune pe care noi, femeile, o urmărim 
cu devotament si întotdeauna cu un 
pic de stringere de inimă. De ce? 
Mărturisesc că mi-e totdeauna puțin 
teamă ca nu cumva noi, femeile, să nu 
«reieşim» prea emifatice, prea extra- 
ordinare, prea-prea... Din fericire, reali- 
zatoarele acestei emisiuni, fie că se 
numesc Ana Berteanu, Rodica Rarău 
sau Cornelia Rădulescu, sint si ele, sau 
presimt acest mic risc și-l înlătură cu 
dezinvoltură și farmec. Invátátoarea din 
Ploiești prezentată de Cornelia Rădu- 
lescu a reușit să ne mute pentru o clipă 
într-un spațiu aproape sportiv: al marii 
pasiuni, adică al marii performanţe de o 
longevitate impresionantă — 30 de ani. 

€ «Antena vă aparţine» ne aminteşte 
de o mai veche emisiune a televiziunii 
în care floarea artistică a judeţelor tării 
era angrenată Intr-o competiție pe care 
acum «Cintarea României» o înlocuiește 
cu succes. Antena, ca urmare, ne pre- 
zintă, prin Adrian Păunescu (în ultima 
emisiune surprinzător de grav si cu un 
aer «inspirat»), un sumar al succeselor 
județelor în cauză nerenuntind la sur- 
prize spectaculoase Nadia Comăneci 
(Bacău) sau un bátrin din Tebea (Hu- 
nedoara) evocindu-4 M haiduceste pe 
Avram lancu. 

€ În fine, emisiunile sportive ne-au 
dăruit pe rind, hochei, tenis de la Brașov 
(unde, dacă tenismanii noştri ar fi jucat 
pe măsura cronicarului Cristian Topes- 
cu ar fi putut, poate, să ciștige turneul), 
handbal, retrospective în care ne-au 
incintat — cine credeţi? — Ilie Năstase, 
Cristian Gaţu si Nadia Comăneci. 


Tia SERBÁNESCU 


Cele mai pline goluri 


Fără să avem pretenții a ne pricepe ce 
înseamnă exact un offsaid, fără să ştim 
bine cum se execută exact un dubiu 
axel, in concluzie, fără să fim partizanii 
infocati ai vreunui sport sau altuia 
trebuie să recunoaștem că emisiunile 
sportive ale micului ecran au darul de 
a ne tine trează atenţia. Ca in fiecare an 
şi de data aceasta, pe lingă bogatele 
şi traditionalele programe de sfirsit de 
an şi la rubrica sport a funcţionat emi- 
siunea-serial Anul sportiv 1977, realizată 
de comentatorul de excepţie care este 
Cristian Topescu. 

În general, trebuie să subliniem că 
emisiunile sportive, ba chiar și trans- 
misiile în direct ale celor mai diverse 
manifestări sint pentru public o adevă- 
rată binefacere. Nu mai discutăm cit de 
mare e binefacerea, cind pe micul ecran 
ni se oferă în direct cite o bătălie pe 
tărimul fotbalului în care naţionala noas- 
tră arată tot ce stie (si ce nu stie). Retro- 
spectivele anului sportiv au avut un 
bogat material selectat cu grijá de reali- 
zatori, un material divers, la care pină 
si bunicile s-au uitat, pentru că patinajul 
este sportul care aminteşte multora de 
micuța Sonja Henie. Retrospectivele 
au fost inteligent alcátuite, au avut si 
umor, un umor mai direct decit cel al 


unor ore vesele si ne-au fácut plácute 
ceasurile multor după amieze. În sport 
se pare că frazele sforáitoare n-au ce 
căuta, că totul e clar si nu e nevoie de 
prea multe artificii pentru a oferi, «pc 
bune» cum s-ar zice, imagini din marile 
si neuitatele competitii. Ca in fiecare an, 
şi de această dată, retrospectiva lui 
Cristian Topescu a fost la înălțime și 
s-a urmărit cu aceeași plăcere cu care 
copiii urmăresc desenele animate sau 
aventurile lui Stan si Bran. Retrospec- 
pectiva a fost unul din cele mai plăcute 
cadouri oferite de Televiziune cu prilejul 
sărbătorilor de iarnă. Răminem în con- 
tinuare admiratori ai acestor «cinstite» 
rubrici sportive care, indiferent de faptul 
sportiv consemnat, sint atrăgătoare si pot 
stirni curiozitatea tuturor spectatorilor 
de la cei mici la cei mari. Precizám, încă 
o dată, că nu sintem partizani ai fotba- 
lului sau boxului dar că, oricum, cele 
mai frumoase goluri ale anului au fos! 
cu mult mai frumoase. decit multe din 
programele noastre de varietăţi. 


Meana LUCACIU 


filme pe micul ecran 


€ Dincolo de pod (Mircea Veroiu, 
1976). AGmitabilă ecranizare după 
proza lui Slavici, confirmind (alături de 
episoadele din Nunta de piatră și 
Duhul aurului) afinitátile temperamen- 
tale ale regizorului cu proza ardeleană, 
Există în stilul lui Veroiu o anume ră- 
ceală venită din luciditate, o elaborare 
extrem de vizibilă, o mefientá fată de 
combustie. Filmele (cel putin acestea 
amintite aici), secvențele sale sint lu- 
crate In tăieturi curate, drepte, au ceva 
din aerul unei mobile ardelenești: so- 
lidă, inspirind siguranţă, dind senzația 
durabilului, cu subtilitáti ponderate si 
acceptate doar In măsura si a unei 
funcționalități practice, solicitind o pri- 
vire admirativă, insă — paradoxal — 
detașată. Operă de rigoare si inteli- 
gentă (impiedicată a fi mai mult decit 
ceea ce reprezintă, de structura scena- 
riului), Dincolo de pod este, nu doar 
într-una din secventele sale, cinemato- 
grat pur singe. 

€ Timpuri noi (Charles Chaplin, 
1935). Ce-ar mai fi de spus in legáturá 
cu un film despre care s-au scris sute, 
poate mii de pagini? Ce-ar mai fi de 
spus acum, cind Chaplin nu mai este? 
Întilnirea sau reintilnirea cu o capodo- 
perá mi-a dat intotdeauna senzatia stra- 
nie (fie ea si pasagerá) că sint umilit, 
strivit. Curios lucru, In fata acestui 
Timpuri noi, ca si In fata altor filme 
ale lui Chaplin nu am Incercat senza- 
tia, desi ele sint, evident, capodopere. 
De ce oare? De meditat. 

€ Doamna fárá camelii (Michelan- 
gelo Antonioni, T953). Pentru cel care 
nu cunoaste si vede acest timpuriu 
film al regizorului, surpriza este enor- 
má. Pot fi identificate aici, cu prezenţă 
sistematică si premeditatá, iar nu acci- 
dentală, o sumă de motive tematice şi 
stilistice care, dezvoltate si organizate 
ulterior într-un sistem complex,vor da 
estetica acelor capodopere numite 
Aventura, Noaptea, Eclipsa sau De- 
sertul roșu. Sigur, trama este conven- 
tionalá, bune párti din operá sint oare- 
care. Ochiul nu poate insă să nu sesi- 
zeze, alteori, montajul în cadru de cea 
mai pură (şi — ca să zic asa — «avant 
la lettre») speţă antonionianá; nu poate 
să nu observe cultul insistent si de 
susținut efect al obiectelor, al materiei 
inanimate, al străzii pustii; nu poate să 
nu remarce exactitatea de fisá clinică 
în descifrarea psihologiei feminine. Pri- 
vit astăzi, Doamna fără camelii pare 
o importantă operá*minorá. 

€ Două destine (Satyajit Ray,-1962) 
Un film mai putin relevant din creatia 
marelui regizor, care nu-şi dezminte 
însă nici aici (pe un subiect moraliza- 
tor si intr-o desfăşurare cinematogra- 
ficá mai convenţională) virtuțile de ana- 
list exact al socialului și al tipologiilor 
sale. 

€ Montana (Ray Enright, 1949). Mul- 
tă seriozitate şi toate clişeele genului 
puse în slujba unui conflict, ce-i drept, 
inedit: crescători de vite din vest im- 
potriva unor crescători de... oi. Cu 
Errol Flynn. 

€ Întringerea (John Ford, 1958). Un 
film de serie, aproape oarecare, al lui 
Ford. Subiectul (cu sugestii critice apro- 
po de o sumá de probleme politice) este 
desfásurat moale, conventional, tea- 
tral, nici un moment neputind fi cu 
osebire retinut. Piná si Spencer Tracy 
joacă destul de stins. Se întimplă... 


€ Vrăjitorul din Oz (Victor Fleming, 
1939). Prea Trumosul Basm cu Dorothy, 
Omul de paie, Omul de tinichea si Leul 
cel fricos. Sá nu uitám cá deviza lor 
era: «Nu-ţi pierde firea si speranța» 


Aurel BĂDESCU 


30 de ani de Republică 


Trei filme din trei decenii 


Oferindu-si cu generozitate 
ecranul selecției de film do- 
cumentar românesc, cinema 
teca n-a mai reprezentat til- 
mul artistic decit prin trei 
luri selectate din cele trei de- 
cenii de cinematograf natio- 
nal: 
Răsună valea (1949 — Paul Călinescu) 
Dacă ar trebui să refac nu numai istoria 
altimelor trei decenii revoluționare romà- 
vești dar şi a artei care a consemnat-o, to! 
cu Răsună valea aș începe. Pentru că el 
conține in nuce entuziasmul nostru ar- 
tistic si febrele ce l-au devorat. Talentul 
nostru de a capta izvorul şi neindeminarea 
noastră de a-l dirija. Bolta și schelele. Viata 
si schemele. Secvente filmate reporteri- 
ceste pe un șantier adevărat, suflul construc 
tiv al momentului şi o ficțiune cusută cu 
atá albă intr-un birou de artizan. Auten- 
ticitatea cadrelor pe viu. dar si artificialitatea 
intrigii. Dihotomia, înfruntările de buni și 
răi, ca la judecata de apoi. Idealizali ori 
satirizati. Aureole sau codițe. Calea de 
mijloc nu rásárise. Si nici n-a răsărit multă 
vreme, ori cind In sfirsit a fost descoperită, 
s-a pierdut iarăși si iarăși In norii reinnoi- 
telor prejudecăţi. O istorie cinematografică 
anticipată de acest film, o ontogenie care 
a repetat filogenia. Mai tirziu, la Intilnirea 
cu un scenariu de ținută (Desfásurarea 
lui Marin Preda), talentul lui Paul Cáli- 
nescu s-a dezvăluit plenar. O primă şi o 
ultimă lecție de la Răsună valea-cetire: 


regizorul sfințește filmul. Dar cu o conditie: 
să aibă altarul — adică scenariul — pe care 
să oficieze. 


Citadela stărimată (1957 — Marc Mau- 
rette) 

Piesa de rezistență a noii dramaturgii 
românești n-a devenit și opera de rezistență 
a noului cinematograf national, asa cum se 
spera. Ea a rămas o iscusită fixare a teatru- 
lui pe peliculă, admirabil sustinută de o 
echipă actoricească de elită: Gyórgy Kovacs 
Marcela Rusu, lon Fintesteanu. 

Era păcat ca momentul scenic să se fi 
pierdut. Dar n-a fost și mai păcat că cine- 
matograful a pierdut una din rarele lui ocazii 
de a fi actual și filozofic, nu numai ilus- 
trativ. 


Puterea și Adevărul (1971 — Manole 
Marcus) 

«Constiinta de sine» a cinematografului 
politic românesc. E mult ce s-a spus pentru 
un singur film si totuşi puțin. Cu scenariul 
lui Titus Popovici n-am cucerit doar reduta 
Griviței în filmul politic. Am dobindit mã- 
sura exactă a adevărului istoric dedus din 
cel particular-artistic. Dozarea interesului 
analizei de caractere cu sinteza larg gene- 
ralizatoare. Istoria din perspectiva insului. 
Insul in perspectiva istoriei. Filmul — e 
cred timpul s-o recunoastem — n-a fost, 
ca artá, la Ináltimea momentului dramatur- 
gic. Memorabil interpretat de Mircea Albu- 
lescu, Amza Pellea, lon Besoiu, Octavian 
Cotescu, Lazár Vrabie, dar nevalorificat 


Un Gyórgy Kovacs în plină forță creatoare, o Marcela Rusu de un mare 
adevăr scenic și cinematografic (Citadela sfărimată) 


ca portrete, detaliu expresiv, montaj, sce- 
nografie. Sint si cîteva secvenţe antologice 
Dar Puterea si Adevărul rămine în is- 


lorie mai mult prin ce spune, decit prin 


cum spune. 
Alice MÁNOIU 


medalion 


Samuraiul 
rătăcitor 


care, dincolo de exotismul mijloace- 
lor, transmite gravele semnificații ale 
tragediei shakespeariene. Victimă a 
mecanismului crimei, declanşat din 
dorința de putere, Macbeth-ul in- 
terpretat de Mifune moare violent, 
străpuns de un mánunchi de ságeti, 
imagine cinematograficá de extra- 
ordinar efect vizual si dramatic. 


Nicáieri ca In cinematograful japo- 
nez aparatul nu záboveste atit de 


spadei, fulgerător si violent, este 
aducător de moarte. 

Actor de excelentă condiţie fizică, 
Toshiro Mifune a adus prețioase 
inovaţii In coregrafia luptelor de 
samurai. Filmele cuprinse în meda- 
lionul Cinematecii îl prezintă si ca 
interpret al unui alt tip de roluri. 
Calda umanitate a personajului din 
Omul cu ricșa sau farmecul perso- 
nalitátii doctorului din Barbă roșie, 
dovedesc bogăţia mijloacelor sale 


documentarul 


Un convingător:,prezent” 


Criteriile care par să fi condus întocmi- 
rea selecției de documentare romă 


inema neşti la Cinematecă, sub genericul celor 


trei decenii ale Republicii, sint în egală 
măsură tematice și valorice. Toate pro- 


Comparabil prin far- 
mec cu Marica Bran- 
^ do, prin performan- 
inema tele atletice cu Paul 
Newman, prín mersul 
inconfundabil cu Yul 
Brynner si prin faimá 
cu John Wayne, Toshiro Mifune 
este, fără doar si poate, starul numà- 
rul unu al cinematografului japonez 
Complexa sa personalitate artistica 
este ilustratá de ciclul dedicat de 
Cinematecá prin titluri de referință 
ale filmului nipon: Rashomon, Via- 
fa curtezanei O Haru, Cei 7 samu- 
rai, Tronul insingerat, Omul cu 
ricșa, Fortăreața ascunsă, Escro- 
cii dorm în pace, Jojimbo, San- 
bă roșie, Ultimul samu- 
actori se pot mindri cu 
filmografii atit de înalt cotate valoric 
și cu atit de mare consecvență faţă 
de un gen cinematografic, în cazul 
de faţă, «jidai-gheki», filmul cu sa- 
murai. 

Dacă Rashomon a făcut acestui 
yen o răsunătoare intrare în circuitul 
european, filmele care au urmat și 
mai ales cele regizate de Akira 
Kurosawa i-au completat imaginea, 
impunind personajul samuraiului, 
cavaler fără teamă și prihană, rătă- 
cind prin lume în apărarea dreptă 
ţii. Celebritatea acestui personaj 
cinematografic datorează mult lui 
Toshiro Mifune care, dincolo de tră- 
săturile războinice concentrate în- 
tr-o gestică spectaculoasă, amintind 
de teatrul Kabuki, a reușit să suge- 
reze multiple nuanțe psihologice. 
Dacă personajul din Cei 7 samurai 
sau din Ultimul samurai impre- 
sioneazá prin demnitate si prin admi- 
rabila statură morală, cele interpre- 


ductiile re-vizionate cu acest prilej de- 

pășesc media curentă, desi ele nu sint 
totdeauna antologice si adesea interesul tematic e 
precumpánitor: Si iar rásuná valea de Gheorghe 
Horvath, anstăgărășanul de Virgil Calotescu -şi 
altele. Într-o poziţie medie se situează citeva documen- 
tare în care mărturia de epocă este deosebit de con- 
sistentă si de o incontestabilă autenticitate. Genul isi 
evidenţiază atunci impresionant facultatea de a tine 
cronica marilor prefaceri revoluționare ale timpului, 
schimbarea la faţă a lumii noastre: În prag de primă- 
vară de David Reu, Aparenta nemișcare a unui 
transatiantic de Erich Nussbaum si altele. 

În fine, realizările de excepție reprezentate in de- 
cembrie, cum sint filmul de montaj România, cronica 
eliberării de Dumitru Done şi |. Moscu, reportajul 
Dunărea — o legendă în formă de fluviu de Mirel 
lliesiu sau documentarul portretistic Iscusinta nu 
așteaptă virsta de Titus Mesaros atestă originalitatea 
durabilă a şcolii documentarului românesc si repre- 
zintă un convingător «prezent» rostit de cineaștii 
nostri la acest jubileu. 


Val. S. DELEANU 


Urări de anul nou pentru spectatorii cinematecii 

care au admirat-o de atitea ori, de la Julie 

Christie, prin intermediul corespondentului re- 
vistei «Cinema» la Hollywood, Ray Arco 


Peste 100 filme în 30 de ani de carieră si o hotărire (in tra- 
diția actorilor niponi): să se retragă definitiv, în plină glorie, 
la 57 ani (Toshiro Mifune in Rashomon ) 


tate in Sanjuro său Jojimbo sparg 
monotonia «emploi»-ului. Sanjuro 
(pástrind acest nume in ambele 
filme) este siret s! viteaz totodatá, 
generos si pácátos, amestec de 
Falstaff si printul Hal, clocotind de 
vitalitate si sclipind de inteligență 
intocmai ca un personaj shakes- 
perean. Și, pentru că tot pomeneam 
de Shakespeare, trebuie amintit ro- 
lul pe care îl interpretează Toshiro 
Mifune în exceptionalul film Tro- 
nul insingerat de Akira Kurosawa, 
indrázneatá ecranizare a piesei 
«Macbeth». Hieratismul teatrului Nó, 
violenta si senzualitatea teatrului 
Kabuki compun cadrul ecranizării 


stăruitor asupra muribundului, asu- 
pra momentului morţii înțeles ca 
etapă a ciclului vieţii. Luptele de sa- 
murai din filmele japoneze au ges- 
turi codificate, de balet al morții. 
Poate nici un alt film nu impresio- 
nează atit prin coregrafia uciderii ca 
Ultimul samurai de Masaki Ko- 
bayashi. Scena înfruntării dintre sa- 
muraiul Sasahara cu fostul său to- 
varás de arme care nesocoteste 
demnitatea codului «bushido», este 
una dintre cele mai celebre secvențe 
cinematografice. Cei doi bărbaţi se 
întruntă cu privirea, preț de citeva 
minute, Într-o apăsătoare tăcere, 
după care singurul gest de minuire a 


actoricești. Nici in aceste filme, parti- 
tura lui Mifune nu este lipsită de 
demonstrațiile atletice. Momentul 
solistic al luptei de karate din Barbă 
roșie se transformă într-un balet al 
pedepsirii ticăloșiei. Dragostea de 
dreptate a samuraiului însoţeşte mai 
toate personajele interpretate de 
acest actor. Chiar şi pe acela din 
Escrocii dorm în pace, imagine a 
societăţii capitaliste nipone con- 
temporane. Dar Toshiro Mifune ră- 
mine,pentru cinematograful japonez, 
portretul samuraiului rătăcitor, pa- 
tetic apărător al demnităţii. 


Dana DUMA 


tinti 


m fli 
aproximativ 


» bin 


e face o 
ntii Imi dau 


' ron 
81 haz. 


cartea de film la noi 


Ce cárti de cinema 
TER. , 
vom citi in 78? 

De la primele traduceri — inilialive 
timide si sporadice — si de la acele naive 
incercári de dezváluire a «tainelor cine- 
matografului», n-au trecut decit 15 sau 
20 de ani. Rástimp în care cinefilii au 
devenit cineasti, cronicarii si-au extins 
aria exegezei, numindu-se filmologi, 
iar spectatorii s-au deprins să caute, să 
solicite cărțile de cinema. Rástimp în 
care s-a conturat profilul unei edituri — 
«Meridiane» — ce include consecvent 
şi sistematic în apariţiile sale, cărțile de 
cinema. Dorind să aflăm ce va apare in 
1978 la această editură, am stat de vorbă 
cu redactorul Viorica Matei, nume care 
se leagă de majoritatea cărților de film 
apărute în ultimii ani. 

— Anthony Quinn («Lupta cu în- 
gerul» — autobiografie) si «Stan si 
Bran»(biografie afectivă de Mc Cabe 
John) sint ultimele apariţii ale anu- 
lui 1977: douá monografii care s-au 
epuizat in numai citeva zile. Anul 
1978 va continua această serie a 
monografiilor? 

— Ele nu sint simple vieti romantate, ci 
cărți de o valoare reală, literară si docu- 
mentară și reprezintă o primă cale de 
acces in istoria si estetica filmului. Vom 
continua colecția Actori si destine 
cu Amintiri pentru miine de Jean- 
Louis Barrault si o monografie Toma 
Caragiu, Insotitá de o culegere de măr- 
turii (la care lucrează regizorul Petre 
Bokor). Investigám, în acelaşi timp, lite- 
ratura mondială de specialitate, păstrin- 
du-ne, in traduceri, criteriul maximei 
exigente. Pentru a le spori valoarea in- 
formationalá, le adăugăm  filmografii 
comentate, fotografii din filme, studii 
introductive sau postfete, semnate de 
filmologi romàni. Monografia unui actor 
poate sluji oricind si ca instrument de 
lucru. 

— Oricit de documentate, mono- 
grafiile nu pot suplini absența unor 
studii mai substantiale de estetică 
cinematograficá Nu se face totuși 
prea puțin pentru explicarea limba- 
jului cinematografic, pentru educa- 
rea gustului spectatorului de film? 

— Este problema care ne preocupă cel 
mai mult. Activitatea unei edituri nu 
trebuie însă judecată după apariţiile 
sale dintr-un singur an, ci după direc- 
tiile mari, care structurează planurile 


Ce filme vom vedea 
în'78 și mai încolo? 


(Urmare din pag. 9) 


stat şi continuă să stea epopeea naţională; 
după un romantic Aurel Vlaicu vom ter- 
mina Vlad Țepeș. Cu comedia Eu, tu și 
Ovidiu Incercám să reabilităm ideea de 
comedie contemporană «de actualitate». 
Geo Saizescu ne-a și prezentat alte trei 
propuneri, dintre care vom alege una. Deo- 
camdată. 

— Văd că porniţi mai mult de la regi- 
zori si de la preferințele lor pentru 
anumite genuri, ceea ce e un fapt im- 
bucurător. 

— Ne preocupă nu numai preferințele 
regizorilor, dar şi continuarea colaborării 
lor cu anumiţi scenariști. Reușita conlucrare 
a lui loan Grigorescu cu Mircea Drăgan la 
Explozia și Cuibul salamandrelor e re- 
luată cu un film dedicat muncitorilor români 


posibilităţi posibile 


Cogealac 
si lingurita 


Mi se pare cá despre Cogealac nu 
s-a fácut nici un documentar mai de 
doamne ajută. Așezarea asta dobro- 
geană, zic eu, merită un film. Cînd am 


sale de perspectivă. Se lucrează la volu- 
me de mai mare amploare, cum ar fi: 
o istorie a filmului în capodopere, un 
studiu de filmologie «Filmul si alte 
arte», un eseu despre mitologia cinema- 
lograficá (autor Ecaterina Oproiu) la 
care se adaugă traduceri ale unor lucrări 
lundamentale din estetica cinemato- 
grafului: Aventura cinematografului 
direct de Gilles Marsolais, Psihologia 
şi estetica cinematogratului de Jean 
Mitry sau Dizolvarea rațiunii, un eseu 
al lui Guido Aristarco — aflate și ele 
în perspectiva următorilor doi ani. În 
1978 vor apare: Călătorie cinemato- 
grafică de Mircea Alexandrescu (un 
tur de orizont de factură eseistică in 
«marele cinematograf al lumii din anii 
'60—'77», reliefind ideile, tendinţele, 
personalitățile) si cartea criticului Flo- 
rian Potra, Cunoaşterea prin film — o 
analiză a «exploziei informaţionale» din 
anii noştri. Se mai află sub tipar Cetă- 
teanul Kane de Tudor Caranfil (istoria 
unei capodopere — filmul lui Orson 
Welles) si o panoramă a unuia din 
cele mai îndrăgite genuri cinematogra- 
fice, Filmul musical de Mircea Mușa- 
tescu iar în pregătire o lucrare consa- 
crată evoluției filmului istoric de la 
apariția cinematografului si pină astăzi 
— Filmul si istoria de Manuela Gheor- 
ghiu. 


— Este adevărat că filmul si exe- 
geza lui se succed de multe ori la 
numai citeva zile, fără acel răgaz 
care să îngăduie perspectiva Dar 
dată fiind importanţa climatului teo- 
retic pentru constituirea unei școli 
naționale de cinema, ne întrebăm: 
nu se scrie totuși prea puțin și în- 
timplător despre filmul românesc? 
map Dna prea puține lucrări de sin- 
tez.: 


— Ne-am pus aceste Intrebări ori de 
cite ori solicităm sau Incercám să de- 
terminăm scrierea unei cărți. Dar 
răspunsul autorilor Intirzie cu lunile, iar 
uneori cu anii. Ideal ar fi ca ritmul apari- 
liei să fie dublat de acela al creației. 
Anul acesta vom publica un volum de 
eseuri al scriitorului Romulus Rusan, 
La inceput n-a fost cuvintul (in care 
un capitol se numește «Ora actuală a 
filmului românesc»), apoi o lucrare de 
sinteză, despre problemele de actuali- 
tate în filmul românesc (titlul: În căuta- 
rea timpului prezent — autor Alice 
Mănoiu — a cărei investigație Incepe cu 
anul 1950, cu «Răsună valea» si ajunge 
la cel mai recent film románesc cu 
subiect contemporan); un eseu al unui 
tinăr filmolog — Grid Modorcea — 


care construiesc portul marocan, Nador. 
Un film realizat în coproducție cu centrul 
marocan al cinematografiei, o demonstra- 
fie artistică a felului în care se cunosc în 
muncă si se preţuiesc două popoare si iată 
două tinere cinematografii. Genul de aven- 
turi va fi prezent în anul care vine cu Re- 
vanșa, in regia lui Sergiu Nicolaescu si — 
surpriza stagiunii pe care v-o dezvăluim: 
reapare Indrágitul comisar Moldovan in 
persoana lui Sergiu Nicolaescu. Cu ecrani- 
zarea interesantului roman Clipa de Dinu 
Săraru in regia lui Gheorghe Vitanidis si 
Audienta (scenariul Dumilru Buznea, regia 
George Cornea, inspirat din viața satului) 
vom fi prezenţi In realitatea zilelor noastre. 
Mircea Veroiu va realiza un film intitulat 
intre oglinzi paralele care pornește de la 
romanul lui Camil Petrescu «Ultima noapte 
de dragoste» urmărind destinul mai ge- 
neral al unor tineri în preajma primului 
război mondial. O victorie «parlamentară» 
n casei noastre: după lungi tratative cu 
Titus Popovici, scriitorul a fost de acord 
să ne incredinteze un scenariu al sáu mai 
vechi — ecranizarea lui «lon» după Re- 
breanu, film pe care-l va regiza Mircea 


vrut să-l fac, m-am gindit mult și la 
tovarășul Linguriţă, bibliotecarul Aurel 
Linguritá, om energic care s-a învățat 
să ducă el cartea la oameni. Aproape 
50 000 de cărți a împrumutat bibliote- 


ca lui oamenilor într-un cincinal. (În 
comună nu sint nici măcar atitia lo- 
cuitori cite cărți are biblioteca). Filmu 
letul pe care am intenţia să- fac ar 
trebui sá fie inchinat unui fenomen 
care in vorbirea curentá se numeste 
cultura de mase si pe care il socotim 
ca ceva foarte obisnuit. Frumoas. 
obisnuinfá! 


Alexandru STARK 


intitulat Miturile românești si arta 
filmului (cuprinzind propuneri şi in- 
terpretări ale conceptului de școală 
națională) si, în sfirsit, volumul lui Paul 
Cornel Chitic, Scenografia româneas- 
că de teatru, film și televiziune». 
In perspectiva următorilor ani se înscrie 
o istorie a filmului românesc în imagini 
și o istorie a filmului de animaţie la care 
lucrează regizorul lon Popescu-Gopo; 
in sfirsit, o culegere a scrierilor despre 
film ale unuia din pionierii filmologiei 
românești, dr. lon Cantacuzino. 


Roxana PANĂ 


O echipă alcătuită din Manuela Gheor- 
ghiu (prefatatoare), Constantin Papa- 
dopol Calimah (traducátor) si Viorica 
Matei (redactor de carte) ne-a fácut 
un minunat cadou de Anul Nou, ofe- 


Mureșan. După cum vedeţi, anul acesta 
ne-am orientat către colaboratori care re- 
prezintă garanții artistice pentru viitoarele 
noastre filme. Chiar la începutul anului va 
intra în producție un scenariu semnat de 
Petre Sălcudeanu dedicat revoluției din 
1848 in cele trei țări române, în regia lui 
Mircea Moldovan. Cu Vis de ianuarie,după 
un scenariu de Anda Boldur, isi va face 
intrarea în rindul cineastilor, un nou regi- 
zor — Nicolae Opritescu, al cărui debut e 
aşteptat cu mult interes în lumea artistică. 

— V-aţi propus și alte nume noi? 

— Nicolae Opritescu e singurul nostru 
debut in 1978, dar sperăm, semnificativ; 
i s-au creat toate condiţiile pentru a trans- 
lorma debutul intr-o reușită artistică. În 
privința surprizelor actoricești, aș cita-o 
pe eleva Anda Oneza în filmul Septembrie. 
Tinind seama că de la primul lui rol impor- 
lant din Virstele omului au trecut nouă 
ani, aș considera o adevărată revelatie 
revenirea lui Vistrian Roman în Acţiunea 
«Autobuzul». Tot o surpriză: pentru prima 
oară intr-un rol comic de intindere, Violeta 
Andrei în filmul lui Geo Saizescu, Eu, tu 
și Ovidiu. 


cinema 


Anul XVI (181) 
Bucureşti 


ianuarie 1978 


Redactor șef 


Ecaterina Oproiu 


rind acelei părţi din noi care este copil 
cuminte, o carte (si cu pozel), o 
minunată si instructivă carte al cărei 
titlu, o dată citit, poate accelera pulsul 
oricărui: Stan si Bran (O biogratie 
afectivă a lui Stan Laurel și Oliver Hardy) 
IE McCabe (Editura Meridiane — 
1 e 


Biografie — pentru că lucrarea este 
programatic axată In primul rind pe 
reconstituirea si expunerea cronologică 
a etapelor carierei lui Laurel si Hardy, 
atit in perioada In care au activat inde- 
pendent, fără a se cunoaște, cit si in 
perioada comună. Documentaţia este 
bogată si minuțioasă si pagini întregi, 
descriind periplurile celor doi, par file 
de roman. 


Afectivá — probabil pentru că au- 
torul l-a cunoscut personal pe Laurel, 
trecventindu-l într-o perioadă, dar in 
mod sigur pentru că el scrie despre cei 
doi ca un «stanbranist», ca «unul de:ai 
nostri», mai puţin ca un critic. 


Biografie afectivă, așadar, este for- 
mula cinstită si prudentă prin care au- 
torul avertizează asupra a ceea ce tre- 
buie să aşteptăm si ceea ce nu, din 
partea cărții sale. Corect. Din fericire, 
planul nu izbutește pînă la capăt si — 
fără a deveni operă de analiză siste- 
matică, fără a se transforma în exegeză 
— lucrarea se înconjoară totusi treptat 
cu o sumă de referiri, profitabile la lec- 
tură asupra tehnicii si semnificației 
gagului la Laurel și Hardy, asupra spe- 
cificului si insolitului esteticii lor, asu- 
pra cristalizării acestei estetici si a 
mutatiilor ulterioare. Majoritatea acestor 
consideraţii şi observaţii sint preluate, 
citeva aparțin autorului insusi — toate 
la un loc alcătuind un mic «corpus», un 
scurt Indreptar inițiatic răspindit prin- 
tre rindurile afectivei biografii, de na- 
turá a semnaliza cá un gag nu este doar 
un lucru amuzant,ci si unul cit se poate 
de serios, dacă nu cumva profund. 


Sigur, cartea nu spune prea mult spe- 
cialistilor si nici n-a vrut asta. Ea este 
însă extrem de utilă si revelatoare pen 
tru publicul larg, fără a cădea insă nici 
o clipă în facilitate, simplism, vulgari- 
zare a materiei. Dimpotrivă, precisă, 
limpede, elegantă, extrem de informată 
și atrăgătoare, ea e asemenea unei 
prelegeri superioare şi accesibile. Un 
fel de Bernstein tinIndu-si lecţiile despre 
muzică. Nici mai mult, nici mai puțin. 
Ba poate chiar mai mult, fiindcă muzica 
lui Stan și Bran nu o aude orice ureche. 


Aure! BĂDESCU 


+7 În curind! 


Vlad Ţepeş 


Regia: 


Doru Năstase 


e Silenn) 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică: 
Ioana Moise 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 
Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 

——À 


kb 


Era o realitate: faptul de 
grandoare istoricá petrecut 
la 1877 care a insemnat si 
consemnat naşterea Româ- 
niei moderne, aștepta — cu 
răbdare parcă și nebănuite 
resurse revelatoare — ziua în care işi va 
redeschide cu generozitate hronicul. A 
trecut un secol. E mult? E puţin? Depinde 


din ce unghi vom privi acest capitol de 


istorie. Pentru noi a fost un secol galo- 
pant. Nu ne-au lipsit nici evenimentele, 
nici încercările, n-am stat nici la umbră 
şi răcoare, nici la gura sobei si la tihnă. 
Le-am luat în piept pe toate şi din lupta 
cu toate am devenit ceea ce sintem. Şi 
cind privim înainte, stringem in această 
privire energia întregului nostru trecut, 
care ne asigură o traiectorie lungă şi o 
direcţie certă. 

Centenarul putea fi o aducere aminte 
duioasă, Peneș Curcanul ráminind o poe- 
zie ocazională, de festivități școlare, gor- 
nistul regimentului o statuetă de bronz 
încremenită lingă călimară pe un birou de 
notar. Faptele de vitejie de atunci nu mai 
au" martorii oculari care să le relateze — 
fără știință oratoricească poate, dar cu o 
nesfirşită autenticitate. Dar filele istoriei 
sint o sursă care pot fertiliza spiritul, pot 
alimenta inspiraţia și mai ales, care cer 
să li se dezvăluie acele aspecte asupra 
cărora nu s-au oprit încă îndeajuns urma- 
sii celor de la 1877. S-au scris studii, to- 
muri în proză și în vers. Recentul serial 
al televiziunii a străbătut cancelariile si 
cimpurile de bătălie de la 1877 si a fost 


Un film-omagiu, 
un film istoric 


realizat 


ca un 


jurnal de război 


urmărit de milioane de spectatori. Pen- 
tru patrie, filmul lui Sergiu Nicolaescu, 
reia cărările gloriei noastre de atunci, cu 
un singur gind: să privească războiul de 
la '77 din unghiul celui care a văzut în 
acest război gestul vital de emancipare 
a noastră, ca nație si ca ţară: poporul. 
Poporul care a simţit cum se apleacă 
cumpăna vremii, care a dorit — ştiind ce 
preț si ce sacrificiu i se vor cere — Neatir- 
narea. 

Filmul lui Sergiu Nicolaescu se mută 
repede din zona vorbei in cea a faptei, 
din cancelarii pe terenul de luptă, pe 
cimpurile de bătălie, El este o cronică a 
campaniei, un fel de jurnal de front al 


| războiului de la 1877. Un film artistic care 
preia tonul și argumentele reportajului. 
Notatia este scurtă, succintă, faptul adia- 
cent este prins din viteză, surprins mai 
degrabă, subiectul este războiul, dar 
obiectivul de prim ordin este omul. Fil- 
mul, de altfel, pune în evidență discre- 
pantele sociale, structura inechitabilă a 
societăţii vremii, speranța puternic afir- 
mată de țăranii ostaşi intr-o mai dreaptă 
aşezare a treburilor cu preţul sacrificiilor 
consimftite de ei. Acţiunea prevalează de- 
sigur, dar nici o clipă nu este dat uitării 
şi nu este minimalizat cel ce o întreprin- 
de. Așa incit, fiecare scenă de încordare, 
fiecare scenă care presupune ample des- 
lásurári, care a solicitat enorme energii 
de montare, este întretăiată — parcă spre 
a fixa un memento — de cite o scápárare 
de privire care introduce un element, un 
rapel uman si de omenie: fie cá este vorba 
de o abia înfiripată poveste de dragoste 
intre un ofițer si o intirmieră, fie, mai ales, 
că este vorba de patetica solidaritate din- 
tre frații pe care războiul nu i-a putut des- 
părţi (sora deghizindu-se in gornist ca să 
nu-și părăsească fratele nici pe front) 
Scenele de bivuac în care apare firea tă- 
ranului, hazul, înțelepciunea, infinita lui 
capacitate de a indura și birui, contra- 
punctează scenele dinamice ale bătăliilor 
pentru ca apoi goarna să cheme iarăși şi 
iarăşi — și nimeni să nu cirtească — la 
asaltul redutei și parcă al istoriei sau al 
soartei. Nu se uită — deși nu se insistă 
decit atit cit este necesar, ca să se ştie — 
că în acest timp de restriște și de luptă, 


Ciţiva dintre actorii — excelenţii actori — din distribuţie: George Constantin (Mihail Kogălniceanu), Ileana Popovici 


(Gornistul) si Mircea Albulescu (colonelul Cerchez) 


cînd ostașul suferea și murea, existau la 
comandament unii care se devorau și-și 
consumau pufina lor energie în scopul 
unor victorii personale şi a unor ambiţii 
de parvenire. ; 

Dar iarăși, pentru că lupta nu aşteaptă 
(si acţiunea isi are legile ei pe care Ser- 
giu Nicolaescu nu le ignoră),toate aceste 
notații rámin doar elemente de sugestie, 
ca şi cind realizatorul ar vrea să spună 
despre ele: cindva o să fie nevoie să re- 
venim asupra lor. 

Filmul de care ne ocupăm are o fac- 
tură, e drept, mai puţin obişnuită: el nu 
condensează, nici nu escamotează unele 
momente la care eventual ar fi putut re- 
nunfa, nu practică propriu-zis un stil na- 
rativ legat obsesiv de numárul de minute 
reglementare ale oricárui film (ca sá ne 
exprimăm militáregte). El se lasă dus de 
subiect cu preocuparea de a spune to- 
tul despre toate momentele importante 
din aceastá campanie de ráscruce a unei 
istorii. Omisiunea — pare a spune regizo- 
rul —ar fi o ireverenfá. De aici, lungimea 
filmului. Un compromis ar trebui găsit 
totuși, pentru că si filmul isi are legile 
lui, si, ca orice legi, sint obligatorii. Fil- 
mul, privit cu toată atenția, îți dezvăluie 
o structură clară a două părţi compo- 
nente: prima — este mai expozitivă si, 
după mine, prea lungă pentru elementele 
pe care ni le furnizează pentru a fi repere 
ale narațiunii, şi o a doua parte, care în- 
mănunchează mult mai dramatic, cu o 
tensiune mai controlată, mai bine grada- 
tă, lupta, insuccesul de moment, reveni- 
rea la luptă, incordarea şi apogeul ei. 
Cred, așadar, că filmul ar fi putut să fie 
şi mai nervos (deci si mai uşor de recep- 
tat) printr-o intervenţie mai fermă in 
montaj. 

O asemenea realizare presupunea, in 
special, existența unui spirit de echipă al 
realizatorilor, un spirit de echipă care să 
ducă la bun sfirsit o atit de temerară ini- 
tiativà, într-un timp atit de scurt (dealtfel 
aceasta este o performanţă a regizorului). 
Acest spirit şi această echipă au existat 
și fără ele filmul nu s-ar fi făcut. El a 
existat și la operatorii — Nicolae Girardi, 
Alexandru David, Mircea Mladin — și la 
decoratori și costumieri — Dodu Bălă- 
soiu, Mara Cuculas, Hortensia Georges- 
cu — si la tehnicieni — inginerul de sunet 
A. Salamanian. Trebuie pusă în evidență 
mai ales valoroasa contribuţie a actorilor 
noştri de primă linie, a căror prezență e 
vitală: Amza Pellea, George Constantin, 
Mircea Albulescu, llarion Ciobanu, Ser- 
giu Nicolaescu, Silviu Stănculescu, Colea 
Răutu, George Mihăiţă, lleana Popovici, 
Emil Hossu. Filmul nostru dealtfel dato- 
rează enorm actorilor săi, care nu de pu- 
tine ori au impus o peliculă prin însăși 
existența lor pe generic. 

Şi cu acest film, cinematogralia noastră 
își onorează ideea de a consacra istoriei 
o atenţie deosebită, materializată în epo- 
peea naţională. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Un film de Sergiu Nicolaescu. imaginea: Nicolae 
Girardi, Alexandru David, Mircea Mladin. Decoruri 
și costume: arh. Dodu Bălăsoiu, arh. Mara Cucu- 
lus, Hortensia Georgescu. Coloana sonoră: A. Sa- 
lamanian. Cu: Amza Pellea, George Constantin, 
Mircea Albulescu, Ilarion Ciobanu, Sergiu Nico- 
lsescu, Silviu Stănculescu, Coles Răutu, George 
Mihăiţă, Ileana Popovici, Emil Hossu 


Nr.1 


Anul XVI (181) 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţie! Socialiste 
Bucureşti — ianuarie 1978