Mardarie Popinciuc — Pentru Sfanta Cruce pentru Tara — vol. 2

EREE 


RDARIE 
Pepine 


! PENTAL SFÂNTA LRUL 
PENTRU ȚARĂ /voL, 


DOUĂ VORBE DE PREZENTARE 
de Prof. D. GĂZDARU 


Admirabil este și acest al doilea volum de Amintiri pe 
care le-a terminat de înfățișat, în scris, D-rul Mardarie Popin- 
ciuc, 

O parte din Amintiri fusese și mai inainte editată în Pă- 
mântul Strămoșesc. Apariţia lor intregită va (i prilej de aten- 
tă meditaţie pentru tot exilul, nu numai pentru legionărimea 
căreia i se adresează in primul rând. Am avut privilegiul să 
fiu primul lor cititor şi să se trezească astfel în mintea mea, 
mai de timpuriu, necesitatea afectivă de a formula o imediată 


" mărturie despre deosebita lor valoare in ce privește istoria ve- 


ridică şi intimă a Mişcării Legionare. 

În adevăr, textul lor nu-i operă de imaginaţie, ci un real 
document istoric, invârstat cu ecourile amare ale unui dublu 
drămatism: pe deoparte reflexele ultradurabile ale crimei car- 
liste; pe de alta consecinţele și mai amare, ale abominabilei 
trădări perpretate in două etape de H. Sima. Zic mai mare, 
pentrucă nelegiuirile nemernicului lombrozian au fost pro- 
porțional mai monstruoase decât însăşi crima lui Carol. Voi 
da in curând la iveală concluziile documentate la care am a- 
juns în ce priveşte şi a treia etapă a trădării lui H. Sima. Se 
va vedea că mandrilul uzurpator n'a ajuns să implinească 
totala distrugere a elitei legionare numai graţie unui in- 
tâmplător joc al soartei. S'ar putea spune, utilizând o dură 
expresie a lui Virgil Ionescu din Memoriile sale ( în Pămân- 
tul Strămoșesc 5), că H. Sima a fost structurat dela natură 
din același „aluat impuţit” al lui Stelescu. Aș adăoga totuși 
că acesta din urmă numai a urzit trădarea, neajungând să o și 
împlinească, pentrucă a fost hăcuit la vreme de către Decem- 
viri, în timp ce Sima a și urzit și a și implinit! Şi astăzi acest 


7 


CERU 


. Na. 2 . e 
DD OD Oa 


vierme coleopter, albicios și cu „privirea peste veacuri”, con- 
tinuă să roadă la Madrid din trunchiul Legiunii. 

Detaliile ce vor fi consemnate în episodul italian al exi- 
lului legionar, destinat să fie expus în vol. 6 din Păm Stră- 
moșesc, le văd presimţite parţial de M. Popinciuc în unele 
paragrafe ca Arestarea și transportarea în lagăr, Lagărul Bu- 
chenwald, Crăciunul anului 1942, şi Anul 1943. 

Asprele represalii aplicate de Nemţi (faţă de călcarea- 
cuvântului de onoare comisă de H.S.) nu le-a fost ușor Legio- 
narilor nici să le indure şi nici să le treacă cu vederea, ori să 
le uite. Ținând insă seama de starea de războiu de atunci, re- 
proşul. pe care şi azi il mai vedem formulat, nu-i de fel justi- 
ficat, după cum nu-i justificată nici adversitatea legionară fa- 
ță de Mareşalul Antonescu. Întreaga responsabilitate a acelor 
suferinţe o are pacostea cocoţată in fruntea Mişcârii. 

Prin opera lui Popinciuc, memorialistica din exil atinge 
a doua culme importantă. Prima în ordine cronologică a fost 
cea urcată de Memoriile lui Virgil lonescu. Socotesc nimerit 
să exaltez splendidele figuri legionare pe care Bucovina le-a 
dat Neamului nostru. Senioria bucovineană m'a atras încă din 
momentul in care am deschis ochii minţii asupra culturii și 
istoriei româneşti. iar mai apoi. ca legionar, nu voi uita cât 
de strânse mi-au lost relaţiile cu un V. Lasinschi, incă din tim- 
pul studenţiei la laşi, cu Const. Zoppa in cursul studiilor la 
Roma, cu Traian Brăileanu in 1940 la Bucureşti și, aici în e- 

xil, cu D-rul Mardarie Popinciuc. 


) 


Motto 
> „«tinerimea noastră sbuciumată, ...ce 
doriţi să facă, ...să ne luăm intr'o bună 
zi traista'n băț şi să plecăm în altă ţară, 
pe alte meleaguri, ca să ne câştigăm pâ- 
nea şi să găsim un refugiu de viață na: 
ţională liberă ? ” ( din „Discursul la Me- 
saj” al lui C. Z. Codreanu rostit în 1931). 


REFUGIUL 


Ce trist e, Doamne, când eşti nevoit să părăsești țara 
căreia i-ai dat tot ce eşti şi tot ce ai invăţat ! Numai speranța 
că despărțirea nu va (i lungă, te mai ajută să suporţi situaţia 
aceasta așa de neagră. Bucuria că viaţa nu-ţi mai este în peri- 
col este tare umbrită de dorul țării rămasă departe. 

După cum spuneam în primul volum, pe data de 12 Mar- 
tie 1941 am ajuns la Viena cu aşa numitul „tren de Fiihreri'”, 
şi am fost găzduiţi într'o clădire a GESTAPO-ului. A doua zi, 
instalaţi în două vagoane de clasa întâia -poate pentrucă fu- 
sesem declaraţi „„ oaspeţi de onoare” ai lui Hitler, așa cum ne 
spusese un căpitan, la sosire, - am plecat spre Berlin. Poate din 
„grija ca niciunul dintre „oaspeţi” ...să nu se rătăcească, la 
ușile vagoanelor stăteau câte un poliţist in civil care ne oprea, 
foarte politicos, să părăsim vagoanele. Așa am călătorit până 
la Frankfurt am Oder, de unde, urcați in două autobuze am 
pornit mai departe pe o autostradă până ce am ajuns la Ber- 
kenbriik am Spree. Dar nici nu ne-am oprit; am urmat drumul 
printr'o pădure cam vreo doi km., până am ajuns la o clădire 
numită „Căminul Paul Norman” destinată odihnei ofiţerilor 
germani. Aici am fost încartiruiţi toţi cei ce venisem cu tre- 
nul din ţară. 


„.. BERKENBRUCK AM SPREE 

Clădirea unde se găsea instalat căminul, prevăzută pen- 
tru 15-20 persoane, era cam mică pentru noi care eram în nu- 
măr de 42. De aceea, garajul a fost acomodat ca dormitor, în 
care ne-am cuibărit majoritatea dintre noi. 

Viaţa noastră aici se desfășura intr'o formă foarte sim- 
plă. Dimineaţa ne duceam in pădurea de peste drum și fă- 
ceam ceva gimnastică. După aceea luam dejunul, destul de 
bun şi îndestulător. Apoi ascultam câte o expunere făcută de 
cei mai iniţiaţi în chestiile legionare, printre cari excela Vio- 
rel Trifa. Acesta, cu experiența lui de refugiat din anii 1938- 
1940, ne arăta cum trebuia să ne purtăm și cum trebuia să 
procedăm cu Nemţii ca să fim înțeleşi bine. După aceca ve- 
nia prânzul și după masă, fiecare era liber să se dedice la 
ceeace ii plăcea. 

Cei mai mulţi se sforțau să înveţe nemţește, alţii jucau 
şah, ori se distrau cu multe alte jocuri de care eram bine apro- 
vizionaţi, sau făceau plimbări prin pădure şi câte o vizită la 
un restaurant din apropiere, „Waldhaus”, unde beau câte un 
„Fliegerbier” (berea sburătorului), care aproape nu conţinea 
alcool, dar era destul de gustoasă. Eu găsisem printre lucruri- 
le din geamantan un caiet, pus de fosta mea logodnică Con- 
stanța Coandă (Tanţa) şi pe lângă celelalte ocupaţii genera- 
le, mai însemnam din când în când şi cele ce se petreceau cu 
noi și printre noi. 

Cum era de aşteptat, între noi incepuseră discuţiile asu- 
pra greşelilor făcute în timpul guvernării care, cum cra nor- 
mal, se prelungeau la cele întâmplate în timpul prigoanei din 
1938-40. Discuţiile nu erau publice, ci se duceau între doi, 
trei, după afinități. Desigur că erau câte unii care îl acuzau 
pe Horia Sima de câte unele și altele. Ceeace nimeni nu discu- 
ta încă, era calitatea lui de Șef al Mişcării. Mai precis, discu- 
iile erau dirijate asupra anumitor persoane și a posturilor ce 
ocupaseră, sau incă mai deţineau în Mișcare; adică, chestii de 
şefie. 

La fel ne nelinişteau veştile venite din ţară asupra celor 
închişi, cât şi condamnarea la moarte a Colonelului Zăvoianu, 
Creţu și Marcu, şi executarea lor, fără ca să se ia din partea 
conducerii Mişcării o atitudine drastică față de „prietenii” 


10 


ici dit 


p 


PC E E a ca 


| 


Nemţi. La un moment dat mi-am exprimat părerea că ar fi 
bine să fugim din nou în ţară și să murim la un loc cu cama- 
razii de acolo; motiv pentru care am fost pedepsit cu două zi- 
le de legea tăcerii de către şeful nostru Pătraşcu. 

În general, cu care am fost crescut în disciplină şi în res- 
pectul total al ordinelor pe care le dădea Căpitanul, și cu în- 
crederea ce aveam în înțelepciunea Bădici lasinschi, mi-am zis 
că dacă Comandanții Bunei Vestiri și ceilalţi Comandanți 
Legionari, printre cari era şi el, l-au ales pe Horia Sima Co- 
mandant al Mişcârii Legionare, cu nu aveam niciun drept să 
pun la îndoială hotărirea lor. Cine eram eu ca să discut pro- 
blemele Mişcării Legionare 21 M'am retras deci laoparte şi 
am început să studiez şi eu limba germană pe care, ca bucovi- 
nean, o mânuiam deja destul de bine. Pentru exerciții practi- 
ce, mă ajuta fetița Doamnei ce se ocupa cu economatul că- 
minului, Ingrid. (Vezi foto la sfârșitul cărții.) 

Inainte de plecarea din țară, Nemţii cu cari eram în con- 
tact ne dădeau a înţelege că în Germania ni se va da posibili- 
tatea de a studia şi a ne specializa în diverse materii. Se pare 
insă că conducerea Mişcării Legionare nu cra de aceeași pă- 
rere. Într'o zi, Viorel Trifa mi-a spus că bursa pe care mi-o 
dăduse Universitatea din Bucureşti, o puteam primi oricând. 
Când i-am cerut voie lui Pătrașcu de a merge la Berlin să vâd 
ce e cu bursa mea, mi-a răspuns scurt că eu nu pot părăsi gru- 
pul de acolo. Ne doreau pe toți la un loc, şi la locul cel mai 
greu, pentru a dovedi că noi legionarii „infrângem codri şi 
supunem munţi ”. Se mai spunea că Nemţ ii aveau un proiect 
de a ne plasa în diverse regiuni ale Germaniei, pentru speciali- 
zare, dar că şi la aceasta se opunea Conducerea noastră. 


ROSTOCK 


Pe data de 10 Aprilie 1941 au sosit la Berkenbriick, inso- 
țiţi de un funcționar dela GESTAPO, (Legath), Horia Si- 
ma, Vasile lasinschi, Ilie Gârneaţă, Constantin Papanace, C. 
Stoicănescu şi Ilie Smultea. Legath ne-a cetit lista celor ce 
peste câteva zile plecam la lucru la Rostock. 

Prin 25, ori 26 Aprilie am plecat spre Rostock toţi cei 
ce nu făceam parte din grupul de comandă al Mişcării, care 
se compunea din: Horia Sima, Ilie Gârneaţă, Corneliu Geor- 


ul 


escu, Vasile lasinschi, Constantin Rupees; 0AI0A Pagra 
filava, Nicolae Horodniceanu, Viorel (ten umitru i 
Virgil Mihăilescu, C. Stoicănescu şi Ilie Sm tea. E A 
Ajunşi la locul destinat nouă, Kritzmow, ee pă 
tiruiți într'un restaurant la vreo doi km. de oraş. af ata ai 
28 Aprilie am intrat cu toţii la lucru. agp i am pa pl “ 
i i ; câţiva, i rica de sub- 

i în fabrica de avioane Heinkel: câţiva» in fab - 
ottimr din Rostock, şi e. rațici pn peri rar î 

i Focke Wolf din Warnemuni e g d 
abia peer | Mării de Nord. Cei ce ppteri vreo pice se 
i tabil, mecanic, farmacist, me lic, etc-, -a 
PE: o care în meseria lui. ae ce ştiau ceva nemţeşte, la 
i ii ilalți la lucru manual. ăi N 
ape rginbasrtt la biroul de initeriile, IAD 
i i tărzi it Di şi Verca. 
tan, unde,mai tărziu, au venit Diaconescu Şi i 

să a iei, la Biroul de salarii, Balaneţchi şi Frunză; nică 
la Biroul Cenural, Buzilă şi Hanu Traian, la Depozitul de ma- 
iale, Apostolescu la Infermerie, etc. . Ş 
a erat zi, când inginerul ce conducea Biroul pe 
i i ici dela mine, am transpirat tot,da- 
riale, mi-a explicat ce se cerea n cesare pă 
ită iei „dar am râmas tare m țumit că în 
pre era rade Pa cn greu. În birou, în mare majori: 


țelesesem tot. Lucrul nu în grija lui o parte din ma- 
tate ocupat de femei, - fiecare avea în grija lui o p: Şefii dela 


terialul din care se fabricau avioanele de tea E oa 

echipele de construcţii veneau zilnic cu fo e ri ji as 

(Schein) cerând să li se trimită cantitatea de uri cae 

avea nevoie. Aceste țidule trebuiau să fie bmp ii pe 

materialului respectiv, gen “ sai Ap nete d î 
i itatea totală. Când can es! 

pda me 4 fac un calcul de necesităţi in raport = 

panic de avioane ce trebuiau sens e şi să anunţ pe şelul 
să ceară înlocuirea materialului necesar. 

meu Şerii i ne-au primit destul de bine, ear n ea 

re că nu le era străin discursul lui Hitler de după rebe ra şi » 

care ne cataloga de capete necoapte şi de pupi rate i a 

miţi mai bine de câtre personalul german din lal mei ve 

o luam cu Nemţii la cantina fabricei, dar era tare ga a 

un conţinut proteic destul de mic. Baza o forma < ada 

normal la Nemţii din Meklemburg, cartof ii, preparaţ 

te formele, dar cu foarte puţină grăsime. 

12 


* 


- . a EI NAD 


Lucrul ce-mi fusese încredințat mie era în întârziere cu 

vreo trei luni. Dela început am observat că fişele de material 
nu erau acomodate în ordine în sertarul din birou. Probabil că 
cel ce lucrase înaintea mea le cunoștea pe de rost.Am obser- 
vat însă că Neamţul din fața mea, Bubl, lucra cu același sis- 
tem; adică, lua o țidulă de material , căuta fișa respectivă, o 
înregistra, punea fişa la locul ci şi căuta țidulele următoare. 
Era şi el în întârziere cu câteva luni. Eu am aranjat fişele în” 
ordinea identificării materialelor -table de fier de diferite ca- 
lităţi care formau materialul principal pentru fabricarea avi- 
oanelor- după literele şi numerele respective. Tot aşa aranjam 
şi țidulele, astfel că in momentul de scoatere a unei fişe, in- 
registram toate ţidulele de acelaşi material; cu această meto- 
dă lucrul era mai cu spor. N'a trecut nici o lună şi am pus lu- 
crul la zi. Șeful biroului observând că mie imi rămâne timp 
liber, a scos pe doi cari lucrau cu fişele de tuburi, material ce 
se utiliza in cantităţi aproape egale cu fierul, şi mi-a incredin- 
țat şi secţia aceea mie; aşa că acum inlocuiam pe trei Nemţi. 
Abia mai târziu am înţeles că Nemţii nu lucrau mai organi- 
zat; nu pentrucă n'ar fi ştiut cum so facă, ci pentrucă vroiau 
să aibă mult de lucru,ca să nu fie trimişi pe front.Ce e drept, 
leafa mea de 150 de mărci pe lună a fost ridicată la 250 de 
mărci. Din aceştia, jumătate o dădeam grupului, pentru de- 
jun, cină, susţinerea celor bolnavi, celor ce administrau nevoi- 
le grupului, celor cu misiuni speciale, celor ce lucrau la bucă- 
tărie, etc. De altfel în acea vreme banii nu prea interesau, 
pentrucă toate lucrurile, în special cele alimentare, erau ra- 
ţionalizate; nu prea aveai ce să cumperi. Singurul aliment ce 
găseam fără cartelă era ceva peşte, în portul din Warnemiin- 
de, pe care îl vizitam de câte ori puteam. 

Dela casa unde locuiam și până la fabrică ne duceau şi 
aduceau nişte autobuze; dar cum acest fapt le da mult de lu- 
cru Nemţilor, după vreo două săptămâni am fost mutaţi în 
cealaltă parte a Rostock-ului, lângă o pădurice de brazi. De 
aici aveam autobuze, tramvaie și trenul pentru a merge fieca- 
re la lucru. Localul se numea „Schweizerhaus” şi era, la ince- 
put, destul de încăpător pentru noi. Aici ni s'a tăcut propu- 
nerea să incorporăm Mişcarea Legionară SS-ului german, ca 
o unitate specială. În schimb Nemţii ne promiteau să ne ajute 
a ajunge la guvern în ţară. Bine înţeles că am refuzat, deoare- 


13 


ce noi nu ne puteam sprijini pe baionetele germane pentru a 
ajunge la guvern în România. 

Reprezentantul Guvernului german pe lângă noi, în Ros- 
tock,era un subofițer din SS, Wilms. lată câtă importanţă ne 
dădeau ! Cererile noastre repetate de a ne permite să luăm 
parte ca soldaţi la lupta contra Rușilor, au fost respinse una 
după alta. Se argumenta că eram mai preţioși vii,decât morţi. 
Desigur! Cu noi vii, Antonescu trebuia să fie foarte precaut 
cu Nemţii; pe când morţi, nu le serveam la nimic, mai ales a- 
vând în vedere numărul nostru de abia câteva sute. Şi totuși, 
acest număr mic, care creștea mereu cu venirea de noi cama- 
razi, a reprezentat Neamul românesc cu multă dârzenie. 

Înmulțirea numărului nostru i-a obligat pe Nemţi să ne 
caute o altă clădire de locuit. Așa s'a făcut că am fost mutaţi 
în casele ce poseda fabrica Heinkel în Marienehe, în afara Ros- 
tock-ului. Mai bine zis, intre Rostock și Waremiinde. 


MARIENEHE 


În Marienehe am ocupat vreo patru edificii şi o baracă 
de lemn, destul de incâpătoare, care ne servea de bucătărie, 
sală de mese și loc de adunare. Aici s'a format GARNIZOA-— 
NA LEGIONARĂ ROSTOCK. Şeful ei permanent a fost 
Cdt-ul Leg. Pătrașcu, deși, între timp sosise Cdt-ul Bunei 
Vestiri Mile Lefter.Am norocul să posed două dintre cele trei 
numere ale „Axei”, scoase la Rostock, și deci în stare să re- 
dau fidel cum am fost organizaţi acolo, conform cu cele pu- 
blicate de către Cdt.-ul Ajutor Eugen Teodorescu în numărul 
3, pag. 350-376, în articolul „Un an de viaţă legionară în 
Rostock”. 

Garnizoana a fost împărţită în 8 grupuri, de acord cu re- 
giunile ce existaseră în Țară : 

Gr. 1 sub conducerea Cdt. Ajt. Octavian Roșu. 


Gr.2 „ FA > Anton Gorănescu 
Gi3 4 E m» Laurian Țâlnariu 
Gr.+ Fi » Eugen Teodorescu 
Gr.5 „ î m» Vasile Posteucă 
Gr.6 „ să Instr. Gavril lonescu 

Gr 7 î Cdt. Ajt. Victor Apostolescu 
Gr.8 „ 3 Niculae Mazilescu 


Numărul de cuiburi din fiecare grup cra de acord cu numărul 
legionarilor refugiaţi ce conţinea grupul respectiv. Așa, gru- 
pul 1 avea cinci cuiburi; grupul 2, 4; grupul 3, 7; grupul 4, 3; 
grupul 5, 2; grupul 6, 2; grupul 7, 5; şi grupul 8, un cuib. În 
total 29 de cuiburi cu un număr total de 309 legionari refu- 
iaţi. 

7 Grupul nostru de bucovineni condus de Prof. Gavril Io- 
nescu, se compunea din două cuiburi: cei mai tineri, Nicu 
Antonovici, Dragoş Hoinic, Dumitru Leontieș, Rahmistriuc, 
Vlâgea, Niculai Zelea, Constantin Zus, Ştefan Strătescu, I- 
ser -din câţi îmi mai amintesc: sub conducerea Instr. Leg.Ovi- 
diu Găină. Cei mai în vârstă: Oreste Balaneţchi, Oreste şi E- 
ustafie Constantiniuc, Coșeriu, Octavian Frunză, Bujorel Hoi- 
nic, Mălinaș, Mircea Orendovici, Ghiţă şi Ion Penteleciuc, 
Anchidim Ușeriu, Buzilă şi Gheorghe (Gula) Papanace, -din 
ordinul fratelui său Constantin-, sub conducerea mea. Cat. 
ul Ajt. Vasile Posteucă era şeful grupului din Moldova. 

Din punct de vedere al instrucției legionare de corp os- 
tășesc, garnizoana a fost împărțită în 6 plutoane: 

Plut. 1 sub conducerea Cdt. Ajt. Laurian Țâlnariu. 


Plut.2 „ n „+ Romulus Opriș 
1 ARI a m Niculae Mazilescu 
Plut.4 „ 3 » Toader loraș 
Plut.5 „ să Vasile Posteucă 


Plut.6 „ i Octavian Roşu 

Au fost create și o sezie de servicii legionare indispensa- 
bile pentru bunul mers al vieții noastre de refugiaţi. 

1.. Serviciul casieriei, condus la inceput de leg. Ghiţea 
Gheorghe, şi după aceea de Cdt.-ul Ajt. Gheorghe Costea. 

9.. Serviciul Economatului, care se ocupa cu aprovizio- 
narea alimentară și administrația bucătăriei şi a cantinei le- 
gionare, condus la inceput de Cat.-ul Ajt. Romulus Opriș, a- 
poi de Cdt.-ul Ajt. Vasile Coman, Cdt.-ul Ajt. Gheorghe Cos- 
tea, Cdt.-ul Ajt. Toader loraș, Leg. Gheorghe Acrivu şi Leg. 
Niculai Popa. 

3.. Serviciul interior al propagandei legionare, care avea 
4 secţii: 

a) Secţia Presei, condusă de leg. Pavel Costin Deleanu, 
care a scos Caetele „Axa”, trei numere. Înainte de acestea a- 
păruse, in Noembrie 1941, „Evul Nou” o revistă scoasă de 


15 


Leg. Horia Stamatu cu următorul cuprins: „Legiunea în spa- 
ţiul românesc”, de Nicolae Pătraşcu; „Mişcarea Legionară 
expresia Neamului Românesc și Noua Europă”, de Crişu A- 
xente; Românii Transnistrieni, de Leg. Alexandru Randa; 
„Fără Titlu”, de Traian Puiu; „Lupta Legionară pentru apă- 
rarea porţilor de răsărit ale Europei”, de Horia Stamatu; 
„Mişcarea Legionară şi noua ordine europeană, de Mihail Ta- 
se; „România şi noua ordine economică europeană, de lon 
Cengher; „Momentul crucial. Cruciada impotriva comunis- 
mului”, de Alexandru Randa şi „Frontul român al campa- 
niei antibolșevice, de Horia Stamatu. 

În Decembrie 1941 apăruse revista „Mioriţa”, scoasă de 
Cdt.-ul Ajt. lon Potecașu, cu următorul cuprins: „„Mioriţa” 
de lon Potecașu: „Suntem Daci”, de Alexandru Randa; De 
cebal”, versuri de 1.G.Dimitriu; „,Eri şi mâne”, de lon Ionică; 
„Spre amintire”, versuri de Horia Stamatu; ,Mignon”, ver- 
suri traduse din Găâthe, de 1.G.Dimitriu; „Misticism şi spiri- 
tualitate”, de Crişu Axente; „„Cântec”, versuri de lon Țoles- 
cu-Văleni; „Muzica”, de Ion Cubicec; „Gânduri pentru Mio- 
riţa”', versuri, de lon Potecașu; ,, Culegeri din poezia popula- 
ră”, de lon Cubicec și Dumitru Popa-Aldeni; „La procesele 
noastre”, de Alexandru Georgescu, gravurile de Aurel Chira 
şi sculptura în lemn de T. latan. : 

R Cuibul „Lon Pihu” a scos „Memoriile Căpitanului dela 
Jilava din 1938” şi Toader Liviu, o broșură de „Cântece Le- 
gionare” cu un Cuvânt inainte despre „Cântecul Legionar, de 
Nicolae Pătrașcu. Au mai apărut patru numere din o revistă 
umoristică „Răgnetul”, scoasă de către „„Camera 12”. 

] Numărul 1 din Caetul „Axa” a avut următorul cuprins; 
„Cuvânt inainte”, de Pavel Costin Deleanu; „Printre greutăţi 
și primejdii”, de Nicolae Pătraşcu; „„Nocturnă la Marienehe”' 
de 1.G.Dimitriu; „Ce a trebuit şi n'am făcut”, de Traian Puiu; 
„Hâlderlin”, Cântecul ursitei lui Hyperion”, de lon Țolescu- 
Văleni. „În sat. Steagul batalionului”, de Toader loraș”; 
„„Talazurile trace”, de Ar.; „„Primul contact cu poezia aațio- 
nal-socialistă, Baldur von Schirach, Eberhard Wolfgang MSI- 
ler: traduceri”, de Vasile Posteucă; „Drumul până la gradul 
de legionar şi viaţa Cuibului”, de Eugen Teodorescu; „Schiţă 
pentru organizarea economică a României legionare, de dr. 
lon Cengher; „În codrul dela Schweizerhaus”, de [.G.Dimi- 


16 


IARA IA 222. . . = 


triu; „Lucrările publice în Statul Legionar”, de Ing. D. Mihă- 
escu; Karl Schmitt, Stat-Mişcare-Popor”, de Grigore Bărbosu; 
„Orientare spre Est, sau politică de Est ?” de Prof. Gavril lo- 
nescu; „Cronica externă. Politică şi râsboiu”, de Ar., şi „Gra- 
vurile în lemn”, de Prof. Aurel Chira. 
Numărul 2 din „„Axa” a fost dedicat în intregime Fiihre- 
rului Adolf Hitler cu ocazia serbării zilei onomastice a acestuia. 
Numărul 3 a avut următorul cuprins: „La a cincispreze- 
cea aniversare a intemeierii Legiunei”,de B. V. Cogu”, „Întro- 
ducere la o concepţie legionară”, de Pavel Costin Deleanu; 
„Căpitanul”, de lon Ţolescu; „„lon Moţa, ctitor legionar”, de 
Nicolae Pârvu; „Mişcarea Legionară şi Comandantul ei”, de 
S. Costea; „Imnul credinţei”, de Horia Stamatu; „Misiunea 
europeană a Căpitanului”, de Nicolae Pătrașcu; „Nicadorii”, 
de Toader loraș; „Comandantul Bunei Vestiri, ing. Clime”, 
de Petre Vălimăreanu; „Sub comanda lui lon Banca”, de Ni- 
colae Mândreanu; „Nicoară”, de [. G. Dimitriu; „Căpitanul 
Emil Şiancu, Tribunul Moților, Comandant Legionar”, de 
Vasile Hanu; „Familia legionară”, de lon 1. lonică; „Unitatea 
şi forța Legiunii in prigoană”, de Mihai Tase; „Două lumi”, 
de Vasile Posteucă; „În comunitatea de destin a Mişcărilor 
naţionalist-totalitare europene”, de Al. Radu; „Un an de via- 
ță legionară în Rostock”, de Eugen Teodorescu; „Perspecti- 
va economică românească în Noua Ordine”, de Traian Puiu; 
„Noui concepţii economice”, de Gheorghe Sârbu; „Produc: 
ţia în cadrul organizării economice a României Legionare”, 
de Dr. lon Cengher; „Căile ferate române în perspectiva Miş- 
cării Legionare”, de Ing. Dumitru Mihăescu; „Muzica popu- 
lară isvor de inspiraţie pentru compoziția modernă”, de lon 
Cubicec; „Scurte indrumări bibliotecărești”, de 1.G.Dimitriu; 
„Redresarea sistemului de educaţie germană“, de Hans 
Schemm ( traducere de Prof. Gavril Ionescu ); Conceptul po- 
liticului”, de Carl Schmitt (recenzie de Grigore Bărbosu ) şi 
„Cronica externă și a răsboiului, de Ar.; Gravurile de A. Chi- 
ra și Gh. Petrea. 

b) Secţia fotografică, condusă de Cdt.-ul Ajt. Stelian 
Stănicel, care a reprodus şi multiplicat fotografii de ale Căpi- 
tanului, Comandantului, Moţa, Marin, fotografii din Țară,din 
viața grupului, etc. 

c) Secţia sărbătorilor şi şezătorilor legionare, condusă 


17 


de Prof. Ion Dimitriu, a organizat şezătorile din 4 Oct. 1941, 
25 Dec. 1941, 27 Dec. 1941, 28 Mar. 1942, 30 Mai 1942 şi 
13 lun. 1942. În toate aceste ocazii s'au cântat cântece popu- 
lare, stau recitat poezii, s'au jucat piese de teatru, corul a cân- 
tat diferite cântece populare, legionare, germane, etc. 

Pentru a da un exemplu de atmosfera ce se crea cu aces- 
te şezători, dau mai jos textul programului pregătit pentru 
spectacolul teatral „Moş Chira face pe nebunul”, piesă com- 
pusă de Prof. I.G.Dimitriu: 


Veniţi cu mic cu mare la a noastră sărbătoare. 
Vrem să Vastupăm guriţa cu poemul „Mioriţa”, 
Toată după tragedia celui care-i cu regia. 

Tot el e şi cu'nscenarea, pentrucă-l mâncă spinarea. 
În rolurile principale, artişti de prin mahalale: 
Pană, Cristea și Costel, Popa, oaia şi-un căţel. 


Dimitriu Profesorul. 

„tot Moș Chira. 

„sforăria, precum și luminăţia. 
„cu melodia. 

„„cu casieria. 

„cu bucătăria. 


Vasilescu, . 
Cubicec. 
Costea 


Veniţi deci sâmbătă seară, ca să vă primim la gară, 
Fără pâne.uaeeenneaeeneee doar cu sare. 


Alt program e cel din 30 Mai 1942, al cărui text a fost 
următorul: 

Trupa noastră mult vestită, astăzi iarăși vă invită. 

Reprezentaţia-i de gală, să nu lăsaţi sala goală. 

Vă veţi simţi ca şi-acasă, văzând „O noapte furtunoasă”. 

Dar e noapte românească, nu e noapte englezească 

Cu bombe şi cu șrapnele, feri-mă Doamne, de ele ! 


ROth cucunuenarenonranenenenene face pe Ipingescu 
Pe nebunul, „„. Vasilescu; 

Stănicel .... 
Titirică, 
Veta, ... 


„.„.Doamna Veronica, 


18 


DDD DD E E E (MC E mc (i 


m. 


Piesa noastră are loc, 

La baracă, în Rostock, 
În seara zilei de .....stai ! 
Sâmbătă la 30 Mai. 
Orar - vă interesează ? - 
Aşa....până nu'nserează. 
Că dacă noaptea să lasă, 
E aevea, furtunoasă. 
Intrarea e și pe ușă 
Pentru cei ce se'năbușă. 
Cei ce umblă la neveste, 
Pot intra tot pe ferestre. 


d) Secţia Educaţiei şi a Muzicei, de sub conducerea Prof. 
Ion Cubicec, în cadrul căreia a luat formă corul şi s'au pregă- 
tit diverse marșuri legionare, nemţ eşti, cântece populare, co- 
linde, etc. 

4. Serviciul Cercului Legionar de Studii, condus de Prof. 
Ion lonică, care era compus din următoarele secţii: 

A) Secţiunea culturală condusă de Prof. lon Ionică, se 
ocupa de : 

a) problemele privitoare la Mișcare, și 

b) problemele privitoare la viața culturală a societă- 
ţii românești. 

B) Secţiunea juridică condusă de Instr. Leg. Dr. lon Fle- 
şeriu, se ocupa de problemele privitoare: 

a) la organizarea administrativă a Statului Legionar şi 

b) la sistemul și structura juridică a Statului Legionar. 

C) Secţiunea tehnică, condusă de Ing. Dumitru Mihă- 
escu, se ocupa de problemele marilor lucrări de inzestrare pu- 
blică. 

D) Secţiunea economică, condusă de Cdt.-ul Leg. Tra- 
ian Puiu, se ocupa de problemele economice ale Statului Le- 
gionar. i 

E) Secţiunea socială, condusă de Gheorghe Ghiţea, s'a 
ocupat de problemele privitoare la muncă, starea socială, etc. 


19 


Activitatea acestor secţii s'a desfăşurat în şedinţe res- 
trânse, cu persoanele interesate în aceste probleme, cât şi în 
publicarea de articole asupra acestora. 

5,. Serviciul Educaţiei fizice și a sportului, condus de 
Prof. Ştefan Strătescu se ocupa de scrimă, tenis, fotbal, oină, 
vollev-ball, etc. 

6.. Serviciul Protocolului, condus de Prof. Gavril lones- 
cu, care s'a ocupat de organizarea tuturor şedinţelor festive şi 
a serbărilor legionare ale Garnizoanei Rostock. 

Organizate de acest Serviciu s'au ţinut următoarele şe- 
dinţe: 24 lunie 1941, intemeerea Legiunii, cu o cuvântare a 
Cdt-ului Leg. Pătraşcu; lulie 1941 ne-a vizitat o delegaţie a 
muncitorilor italieni din Germania, dăruindu-ne un tablou al 
Ducelui; August 1941, comemorarea amintirii Colonelului 
Ştefan Zăvoianu şi a echipii lui, omoriţi în curtea închisorii 
Jilava: 3 Septembrie 1941, ziua Biruinţii Legionare; 13 Sep- 
tembrie 1941, ziua naşterii Căpitanului; 21 Septembrie 1941, 
ziua martirilor legionari omoriţi la Ciuc, Vaslui, Râmnicul 
Sărat, etc.; 8 Noembrie 1941, ziua Arhanghelului Mihail; 13 
Noembrie 19+1, serbarea oferită de Dr. Heinkel legionarilor 
cari lucrau in fabrica lui de avioane din Rostock; 23 Noem- 
brie 1941, şedinţă închinată memoriei tatălui Căpitanului; 
29 Noembrie 1941, comemorarea morţii Căpitanului, Nica- 
dorilor şi Decemvirilor: 10 Decembrie 1941, comemorarea zi- 
lii studenţimii; 23 Decembrie 1941, serbarea pomului de Cră- 
ciun impreună cu oaspeţii germani; | lanuarie 1942, serbarea 
Anului Nou; 13 lanuarie 1942, comemorarea morţii lui Moţa 
şi Marin: 5 Aprilie 1942, Paștile; 20 Aprilie 1942, onomastica 
lui Hitler; etc. 


VIAŢA NOASTRĂ ÎN ROSTOCK 


Viaţa noastră se reducea la lucrul din fabrică, din când 
în când, serviciu de pompier noaptea prin halele fabricei, 
(Brandwache), plimbări prin oraş în zilele libere, plajă la ma- 
re în timpul verii, şi suspine și oftaturi zilnice după Țară și 
cei dragi rămaşi acolo. Aveam încă şi de aceia cari se ocupau 
cu „ascuţitul ovăzului”, adică: vorbe pe la spate, svonuri de 
lucruri şi evenimente ce nu cunoşteau bine, acuzaţii anonime 
contra unuia și altuia, precizii asupra evenimentelor viitoare 


20 


E ÎL DL DL ÎL n e e ui 


pe baza aşa ziselor sugerări a unui sau altui mare om politic 
cu care zice-se că aveau legături, etc. 

Pe de altă parte se evidenția promovarea unor elemente 
ca mari legionari, prin invitarea lor la Berlin, - se spune -, la 
întruniri cu Horia Sima. Această promovare, cum era de aş- 
teptat, a început să creeze fricţiuni între gradele vechi ale Că- 
pitanului, nu bine agreate de Horia Sima, și cele aservite 100 % 
acestuia şi noii promovați. Totuşi, îinfruntările erau pe tăcu- 
te, marginale şi nu în formă publică. 

Eu stăteam mai laoparte şi observam; din când în când 
mai notam câte un gând sau o observaţie intr'un caiet. lată 
unele din ele: 

14-1-1942. leri s'au implinit cinci ani dela moartea lui 
Moţa şi Marin. De imbrăcat aveam, unde dormi, la fel aveam; 
griji sufleteşti nu mă munceau, pentrucă pe vremea aceea tră- 
ia Căpitanul, care gândea pentru noi toţi. Şi a venit vestea 
sguduitor de tristă a morţii celor doi eroi. Au mers la moarte 
pentru ca noi, cei ce rămâneam, să putem face o ţară ,, ca 
soarele sfânt de pe cer”. Şi cum am ajuns noi ?! Prin ce me- 
leaguri străine ne purtăm credinţele şi doinele şi toată truda 
şi sudoarea celor morţi...! Noi i-am comemorat printr'o şe- 
dință... De faţă au fost, pe lângă cei 280 de legionari, şi câ- 
te un reprezentant al Ministerului de Interne şi al celui Exte- 
rior german. 

15-1-1942. E ora 5 şi 12 minute după masă. Am lucrat 
până acum ca un disperat. Mă doare puţin capul şi ochii mi 
se sbat şi mă dor. Cred că ceva cu nervii nu e în regulă. Roţi- 
le trupului nu mai merg normal. Scârțâie. Cred că vreo câte- 
va zile de odihnă mi-ar face bine, dar de unde să le iau ?!E 
atâta lipsă de muncitori aici. Dacă aș avea ceva mai bun de 
mâncat, nu mi-ar fi chiar așa de greu. Lucrul însă nu-l pot 
lăsa, chiar cu riscul istovirii complete. Ne-am angajat în 
luptă pentru Neam și mulţi au căzut. Noi nu mai putem da 
înapoi. 

Afară a început să se'ntunece. Zăpada scânteiază ca fu- 
nigeii, în mii de nuanțe argintii şi gândurile mi se duc depar- 
te la cei de acasă şi la ochii dulci ai unei fete... 

Diaconescu scrie alături de mine la nişte comenzi de ma- 
terial. Şeitan stă în celălalt capăt de birou şi se uită la un va- 
por ce naviga rupând ghiața de pe gura Warnow-ului. D-na 


"21 


Becker, micuță și foarte simpatică, se uită la ce scriu, dar nu 
înţelege nimic. Îi satisfac curiozitatea spunându-i că scriu un 
roman și că și ea va fi amintită în el S'a făcut toată roșie. 

Deși sunt apreciat și iubit de toţi aici,totuși mă simt sin- 
gur. Nu am o mână gingașe care să mă alinte. Toată viața am 
fost numai lovit şi fugărit, şi simt nevoia unei alinări. Singu- 
rătatea aceasta mă apasă. 

Îmi arde toată partea dreaptă a pieptului din cauza reu- 
matismului, dar cred că nu e grav. Afară e frig şi noapte, lu- 
crul e mult și greu, și mâncarea puţină. Dacă măcar în dor- 
mitor ar fi mai cald, să pot dormi bine; dar şi acolo e frig, de 
o ducem într'un fel de somnolență continuă. Ochii mi se zbat 
ca nebuni, de aproape nu mai văd. Dar peste toate acestea, 
stau Neamul și biruința legionară ! 

27-1-1942. Am terminat lucrul și incerc să-mi adun pu- 
țin gândurile, să pătrund niţel întunericul viitorului. Dar nici 
o rază de lumină apropiată nu se vede. S'au stins, pe rând, 
toate. Singură speranţa e incă bună și tare, și cu ea ne ținem 
zilele și nopţile. Mai ales nopţile, când frigul e —15 grade și 
nu ne lasă să dormim. E vorba că mă vor trimite la munte, 
căci am slăbit tare, dar nu se vede niciun semn. 

Cum certurile intre diferitele bisericuțe care se formase- 
ră la Rostock erau aproape zilnice, și cum măsurile ce lua Pă- 
trașcu nu prea dădeau rezultate, pe la sfârșitul lunei Ianuarie 
au venit D-nii lasinschi şi Georgescu, însoțiți de comisarul 
Legath și reprezentantul Ministerului de Externe, Radema- 
cher, cu ordin de a transmite comanda grupului D-lui Cdt. al 
B.V. Georgescu. 

Pătrașcu i-a primit foarte bine. Mâncare puţină, dar bă- 
utura, - pe care o fabrica farmacistul Voinea din cartofii ce 
primeam, cu un alambic casnic - imbelşugată. Așa s'a făcut 
că la adunarea Garnizoanei, când D-l Georgescu trebuia să 
explice pentru ce se făcea schimbul conducerii, i s'a făcut rău 
şi a trebuit să părăsească ședința. Cum motivul acestei indis- 
poziţii nu putea fi spus in formă directă,schimbarea conduce- 
rii nu s'a mai făcut. Revin acum la însemnările mele. 

3-11-1942.- Majoritatea lucrătorilor sunt plecaţi la Ros- 
tock, unde azi vine Dr. Robert Ley ca să viziteze uzinele Hein- 
kel. E mai multă liniște acum în birou și am cam terminat cu 
lucrul. Orice fac o fac acum fără de nicio plăcere. Singurul 


22 


] 


RENENREEEEEEEEE 


lucru Care mă mai ţine pe picioare e doar voinţa, Locul unde 
mă simt bine e în şedinţă. Acolo sunt cu totul altul, Mă simt 
mai bun şi mai aproape de cei ce au murit pentru credinţa le- 
gionară...A seară am ținut o şedinţă afară în pădure. Era fru- 
mos. Puțin frig, dar atâta alb şi atâta curăţenie ca niciodată. 
Când spuneam „să ne gândim la Căpitanul nostru”, parcă-l 
vedeam mai mare decât brazii şi tot așa de supt la faţă și în- 
gândurat, Cum era la Cernăuţi când aștepta sicriile lui Moţa 
şi Marin. Câte sicrie ai mai primit de atunci Căpitane, şi câte 
vei mai primi !? 

Am vorbit cu Bădia Nicu şi el tot de lucruri de ale noas- 
tre imi povesteşte. Ne-am gândit la viitor, dar nicio zare nu se 
vede. Eu cred că până la urmă tot noi va trebui să rupem va- 
lul de intunerec ce ne înconjoară. Nea Nicu, care a stat cu Co- 
mandantul la un loc în prigoana trecută, imi povesteşte multe 
lucruri despre el. Lasă impresia că ar avea destulă incredere 
că el va prinde momentul oportun pentru ieșirea noastră din 
ostracism, 

„Sunt slab. Tare slab. Abia mă mai duc puterile. Dar nu 
mai sunt al meu şi nu am dreptul să mă las bătut. De multe 
on nu mai am puterea nici să țin capul în sus și imi trebue 
puteri fantastice ca să mă menţin; dar reușesc. 


BRAUNLAGE 


Luni, 10 Februarie 1942, la ora 10, am primit un tele- 
fon la fabrică, anunţ ându-mă că plecarea mea in munții Hartz 
fusese aprobată, Șefului meu nu i-a plăcut deloc, dar n'a avut 
incotro, După masă am fost la serviciul sanitar din Rostock și 
marți dimineața m'am urcat în tren cu direcţia Berlin, unde 
am ajuns cam pe la ora două după masă. Ningea, şi mi s'a 
părut tare mohorit Berlinul. Eram singur, cu două geamanta- 
ne mari şi fără să știu în ce direcție trebuia să merg. Cu chiu 
și vai l-am prins la telefon pe Şocariciu care imediat a venit 
şi m'a scos din incurcătură. După ce am lăsat geaman. 
tanele în gara Potsdam, am plecat cu Irimuș prin Berlin.M'am 
întâlnit cu mulți dintre Românii ce locuiau acolo și ne-am 
bucurat de revedere. Seara am dormit la preotul Bodogae, im- 
preună cu Tucan, la un Institut catolic. A doua zi am vizitat 
Berlinul, iar joi dimineața, in compania lui Tucan,am luat tre. 


23 


) 
nul şi nu ne-am oprit până în Braunlage. Aici am închiriat o 
sanie şi am pornit prin oraş să căutăm locuinţă. Era cam pe 
la două după masă și noi incă nu mâncasem. Am intrat în 
câteva restaurante, dar nu era nimic de găsit. În sfârșit i-am 
găsit pe Niculai Bujin şi Mihai Teodorescu și, odată cu ei, am 
găsit casă şi masă. 


Am dat peste o familie minunată, de trăiam ca la mama 
acasă. Ne-am aranjat frumos cu pat moale, cu lampă micuță - 


la cap, cu covoare, cu plapumi, cu perne, în fine, cu tot con- 
fortul. Aproape nu ne venea a crede. Mâncarea era bună și in- 
destulătoare. Orașul, mic, dar drăguţ. Şi în jur numai brazi. 

La inceput am dormit vreo săptămână aproape fără în- 
trerupere. După aceea am inceput plimbările; întâiu pe jos, 
iar mai târziu cu schiurile. Brazii erau de sus și până jos im- 
brăcaţi cu zăpadă parcă ar (i fost mirese gata de mers la cu- 
nunie. E multă linişte şi pace în pădure și aerul e medicament 
curat. Aveam toate motivele să fiu ceva mai vesel. Şi nu eram. 

lată ce am scris in caetul meu pe data de 22-11-1942: 

Am început să mă plictisesc și să nu mai știu cum să o- 
mor vremea. De pe măsuţă Căpitanul se uită trist la mine,de 
parcă ar vrea să mă mângâe de neajunsurile ce mi se sbat în 
suflet. Mă uit la el ceasuri intregi și simt, cum nu cred că este 
minte omenească ce și-ar putea inchipui, că drumul pe care el 
a mers e singurul drum adevărat, drumul care duce la înviere. 


van... 


De multe ori mă gândesc la ce rost mai are viața aceasta, 
despărțit de tot ce ţi-e drag și scump. De plaiurile noastre, de 
feţele trudite, dar pline de înţelegere, ale mocanilor noștri, 
de traţi şi de surori de care nu mai știu nici de trăiesc sau sunt 
morţi, de logodnică, care iși târâe zilele prin cine ştie ce in- 
chisori ale Mareșalului Antonescu ?! Ce rost mai are această 
viaţă de sbucium şi chin ? Ce pot eu, un băiat necăjit, faţă 
de adversităţile acestei lumi ? Dar apoi mă gândesc că viaţa 
aceasta nu mai e a mea, ea neamului. Aparține atâtor mii de 
legionari cari suferă de foame şi frig prin închisori și lagăre și 
cari, în noi, in cei de aici din Germania, și-au pus nădejdea 
că-i vom mântui. Trebue deci să mă fac sănătos şi voinic și 
să duc lupta mai departe. 

Pe data de 22-111-1942 am notat următoarele: E Sfân- 


24 


ta duminecă, dar aici e o zi la fel cu celelalte. De dimineaţă 
am luat-o hai:hui toţi patru. Drumul e asfaltat și curat. Zăpa- 
da de pe el e dusă toată. Numai pe margini e incă mare, ca un 
ornament ingenios. Codrul, e codru de când lumea și e, după 
cum spune Eminescu, „frate cu românul”. Şi ne-am tot dus, 
vreun ceas aşa prin pădure, și ne-am povestit o mulțime de 
lucruri, despre oameni care nu mai sunt şi despre locuri dragi 
nouă, mai ales de munţii noştri româneşti. Și-am cântat. Am 
cântat doine și cântece de dor, și am cântat marșuri de ale 
noastre, şi nc-am simţit un moment bine și ușuraţi sufletește. 

Ori pe unde ne-a dus soarta, „ȚARA”, „MIŞCAREA” 
şi „SPERANȚA“ că vom invinge, în o oarecare formă, erau 
mereu prezente in mintea și sufletele noastre. 

lată ce mi-au scris în caiet cei trei camarazi de suferință 
în noaptea Sfintei Învieri a Domnului din 5-1V.1942; 

„Christos a înviat ! Departe de ţara noastră am sărbăto- 
rit Sf. Înviere a Domnului, lipsiţi de cei dragi; am trimis un 
gând în ședința de azi țării noastre; i-am inchinat sufletul nos- 
tru, viaţa noastră. Fie ca aceasta să fie ultima sărbătorită pe 
pământ străin, iar ţie, camarade Mardarie, toată dragostea 
noastră. Christos a inviat ! Trăiască Legiunea și Căpitanul. 
Instructor Leg. Mihai Teodorescu”. 

„Toate gândurile mele atât de destrămate in această sea- 
ră a Învierii Domnului, mi-au fost adunate de marea credință 
a Căpitanului că vom birui şi că neamul nostru va invia. Că- 
pitanul a crezut cu ultima lui fibră că vom birui cum Isus a 
biruit lumea cu marea Lui dragoste. Cred că vom birui; și a- 
ceastă noapte de bucurie, de nădejdi pentru toţi cei ce cred 
puţin sau mult în mântuirea prin Hristos, imi dă noi nădejdi 
că nu suntem părăsiţi nici de Dumnezeu şi nici de Căpitan. 
Toate gândurile mele imi sunt la țara noastră atât de departe 
și totuși cu mine; la camarazii noștri cari in inchisori sau pe 
front nădăjduesc in marea noastră „Înviere”. Doamne, aju- 
tă-ne ca şi Neamul Românesc să-şi întoarcă faţa la Tine și 
prin Tine să birue, să invieze ! E rugăciunea noastră fierbinte 
care ne arde sufletele ceas cu ceas. Doamne ajută-ne ! Aceas- 
tă noapte de Înviere arde în noi toate luminiţele de nădejde 
din casele goale şi triste ale biatei noastre Românii. Fă Doam- 
ne lumină în noaptea sufletului românesc ! 

Braunlage, 1942 - noaptea Învierii Domnului. Ion Tucan”, 


25 


„Frate Mardarie, ş 

Nimic nu ne împiedică să fim fraţi. E Paştele Domnului. 
Suntem în pribegie. Doar peregrinările de visuri nu cunosc ho- 
tare.Dumnezeu-om, Isus Hristos, a trăit, a pătimit și a înviat, 
deschizând drumul spre mântuire și înviere a omenirii. Căpi- 
tanul, cu intreaga lui generaţie, asemenea lui Hristos, a arătat 
neamului nostru care este drumul și țelul final spre mân- 
tuire. Fi-vom noi oare acei cari îi vom aduce neamului învie- 
rea ? Da ! Trupurile noastre plăpânde să fie temelia de fer 
pentru neam și atunci invierea va veni. Și după înviere, e ne- 
voie de trupuri chinuite pentru a putea duce peste veacuri fă- 
clia invierii Neamului. 

Braunlage-Hartz - Nicu Bujin”. 


DIN NOU LA ROSTOCK 


Pe la sfârșitul lunii Iunie am mers din nou la Rostock. 
De data asta insă, n'am mai mers la lucru la Warnemiinde, ci 
la fabrica de submarine din Rostock. La început am lucrat cu 
inginerul Şef al fabricei, colindând-o dela un capăt la celălalt 
şi însemnând tot ce se lucra în fiecare unitate; date ce la ur. 
mă le treceam într'un croquis cu linii de culori. După aceea 
am fost transferat la biroul de salarii. 

Viaţa noastră din Rostock se făcea din ce în ce mai mo- 
horită. Niciun semn de rupere a situaţiei în care ne aflam. As- 
ta ne făcea mai certăreţi ca de obiceiu; mai dispuși la orice 
fel de năzbăâtii. Pe la inceputul lunei Decembrie am fost che- 
mat de către Opriş să iau parte la niște cercetări a câtorva, a- 
şa zişi camarazi cari, se spunea, aveau legături cu poliţia din 
țară, fuseseră chiar de căteva ori pe acasă, și care pregăteau, 
se zicea, moartea Comandantului și a altor grade legionare. 
Cum nu mi-a plăcut felul cum erau anchetați -bătae- am de- 
clinat „onoarea” ce mi se făcea, deși Cdt-ul Ajt. Vasile Co- 
man mi-a atras atenţia că și eu aș putea fi anchetat. După 
cum era de așteptat, Nemţii au fost înştiințați de cele ce se 
petreceau in clădirea noastră și au reacţionat foarte dur. 


ARESTAREA ŞI TRANSPORTAREA ÎN LAGĂR 
Pe data de 13 Decembrie 1942, când am venit dela lucru 


26 


( 


“A LA, | 


e 


acasă în Marienche, clădirile unde locuiam noi erau toate în- 
conjurate de către soldaţi din SS, cari mi-au indicat că trebu- 
ia să mă prezint în sala de mese a noastră. În numita sală se 
găsea adunată toată garnizoana. Un ofițer neamţ i-a ordonat 
d-lui Mile Lefter să ia conducerea garnizoanei; lucru ce acesta 
a refuzat, pentrucă ordinul venea din afara Mişcării Legiona- 
re. Văzând acest lucru, Neamţul a scos din buzunar o listă şi 
a citit numele a vreo 80 dintre noi, printre cari eram și eu, și 
ne-a ordonat să ne facem bagajele pentrucă plecam în altă 
parte a Germaniei in calitate de arestaţi. De ce ? Pentru ce? 
Nimic, 

Între cei arestaţi, după cât imi mai aduc aminte, erau: 
Mile Lefter, Pătrașcu, Prof. Gavril Ionescu, Posteucă, frații 
Constantiniuc, Balaneţchi, Orendovici, Găină, Zus, Rach- 
mistriuc, Antonovici, Andrei Vasile, Tărăoiu, Victor Aposto- 
lescu, Bădulescu, Bârsan, Boborodea, Ciuntu Chirilă, Coman 
Vasile, Cojocaru Ştefan, Comănescu, Mazilu, Cuţumina, 
Conteș, Chioreanu, Capsăz, Constantinescu Nichi, Crișan A- 
xente, Cengher, Culică, Stănicel, Călin Aurel, Fleşeriu, Gri- 
malschi, Leontieș, Negulescu Vică, Predescu, Puiu Traian, Bo- 
eru, Hanu Vasile și Traian, Stoia Ghiţă, Şeitan, etc. 

Dela Marienehe am fost incărcaţi în niște camioane şi 
duși, sub paza unui pluton de soldați din SS, la „Sportpa- 
last”; un restaurant situat în mijlocul pădurei din apropierea 
Rostock-ului, fără nicio altă locuință în apropiere. Aici ne- 
am instalat care pe unde am putut, în sala mare a restaurantu- 
lui. Toţi ne întrebam de ce am fost arestaţi și de ce numai o 
parte şi nu tot grupul ?! Dacă era destul motiv cercetările ce- 
lor zece, ziși „mexicani”'(nume ce le dăduse Opriș), de ce nu 
erau cu noi Emil Popa și Romulus Opriş ?! 

Pe încetul am inceput să ne deslușim: fusesem arestați 
pentrucă Horia Sima, impreună cu Tiana Silion, cu pașapoar- 
tele familiei Klein, fugise in Italia. Emil Popa şi cu Romulus 
Opriș fuseseră arestaţi impreună cu cei zece mexicani, dintre 
cari îmi amintesc pe Şerbu, Fănică Popescu-Portofel, Geor- 
gescu, Grosariu, Basarabescu, Vasilescu, Câmpeanu și Gheor- 
ghiu, şi predaţi GESTAPO-ului pentru cercetări. La fel am a- 
flat că grupul de comandă dela Berkenbriick fusese arestat, 
ca și camarazii din Berlin. 

Aici, sub privirea aspră și mohorită a soldaţilor din SS, 


27 


am stat vreo câteva zile. Cred că cra cam a treia zi când l-am 
auzit pe un soldat zicându-i altuia: „Gott sei gedankt, dass es 
alles Schluss ist ! Ich hătte keine Lust gehabt diese Kerle zu 
erschissen ”. ( Slavă Domnului că totul s'a terminat. Eu n'aș 
fi avut nicio plăcere să împuşc acești băieţi). Va să zică, soar- 
ta noastră era moartea, și numai datorită întâmplării —ares- 
tarea lui Horia Sima în talia și predarea lui Nemţilor— ne-a 
salvat. De aici am fost încărcaţi in două vagoane, impreună 
cu plutonul de soldați și am plecat fără să ni se spună înco- 
tro mergem. 


LAGĂRUL BUCHENWALD 


După o călătorie de o noapte, pe data de 19-XII-1942, 
cam pe la orele două după masă, ne-am pomenit in Weimar, 
oraşul natal al lui Gâthe. Aici am fost debarcaţi din tren şi 
încărcaţi în niște camioane. Acum ştiam că ne duc în Lagă- 
rul Buchenwald. Lagărul amintit era instalat pe vârful unui 
deal impădurit. În mijloc se aflau clădirile pentru deținuți şi 
bărăcile de lemn destinate aceluiași scop. Alături de ele crau 
instalate clădirile fabricelor în care lucrau deținuții, pe care 
nu le-am putut vedea niciodată pe dinăuntru. Se zice că aco- 
lo se fabricau diferite piese pentru arme de răsboiu. Atât clă- 
dirile fabricelor, ca şi celelalte clădiri şi bărăci erau despărţi- 
te unele de altele şi de exterior prin garduri de sârme ghimpa- 
te și chiar electrificate. În jurul intregului lagăr de deţinuţi 
era un al doilea gard de sârmă ghimpată electrificat, cu tur- 
nuri de pază din suta în suta de metri, prevăzute cu reflec. 
toare şi mitraliere. La poarta de intrare a lagărului, pe un pa- 
neu destul de mare, era pusă, în italiană şi germană, faimoasa 
frază a lui Dante la intrarea în lad: „Lasciate ogni speranza, 
voi ch'entrate”. ( Lăsaţi orice speranţă, voi care intraţi ). 

Când am plecat din gara din Weimar câtre lagăr, eu am 
fost introdus în ultimul camion, impreună cu mulți alţii. La 
sosirea în lagăr am găsit pe ceilalţi camarazi puşi pe două 
rânduri in laţa unei clădiri, cu faţa la perete şi cu pălăriile 
in mână, păziţi ne niște soldaţi din SS înarmaţi cu pistoale 
mitralieră. Când ne-am scoborit din camion, Roșu Octavian, 
care era lângă mine, a întrebat pe unul din ai noștri: „Ce se 
întâmplă aici ? ” În loc de râspunsul celui intrebat, a vorbit 


28 


un deţinut îmbrăcat în haine vărgate, cu saboți de lemn în pi- 
cioare și cu o dungă de păr la mijlocul capului, mai mic decât 
cel de pe alături, zicându.i: „Taci gura, soldat bate rău, pune 
obraz perete şi scoate pălăria cap”, Roşu l-a băgat în aia mă- 
sii, i-a strigat să tacă din gură și s'a intors spre soldatul din 
spatele nostru, Acesta a indreptat arma spre el și i-a ordonat: 
» Gesicht am Wand: Miitze ab ” ! Mie mi s'a făcut negru ina- 
intea ochilor. Am inceput să-mi deschid haina de pe mine și 
să merg câtre soldatul Neamţ cu pieptul descoperit, zicându-i: 
„ Trage, futu-ţi mama mă-tii de Neamţ, trage, că m'am sătu- 
rat de prietenia voastră ”! 

Ceilalţi camarazi s'au intors cu toţii cu faţa spre soldaţi, 
încât aceștia nu mai ştiau ce să facă. Tocmai în acel moment 
a apărut dintr'o mașină Șeful Lagărului, Colonelul Pfister, 
împreună cu Pătraşcu, A dat imediat ordin soldaților să se 
retragă puţin şi ne-a ars un discurs zicând că noi suntem 
» Ehrenhăflinge” ( deţinuţi de onoare ), că regimul nostru e 
cu totul .altul decât al celor de drept comun, etc. Rezultatul 
a fost că şi de data asta scăpasem dela moarte. 

Cu toată „onoarea” Nemţii ne-au băgat într'o baracă 
din lagărul de deţinuţi comuni, în care paturile erau puse u- 
nele peste altele până la al patrulea etaj, unde dădeai cu ca- 
pul de căpriori. Acolo am stat numai câteva zile. După aceca 
am fost mutaţi tot în incinta lagărului de drept comun, într'o 
clădire cu etaj şi instalaţi în formă ceva mai omenească. 

Noua clădire, despărțită de celelalte printr'un gard de 
sârmă ghimpată, avea intrarea la mijloc. Imediat la intrare se 
aflau lavabourile şi toaletele. Pe stânga și dreapta intrării se 
găseau câte o cameră de luat masa şi câte un dormitor. Dor- 
mitoarele erau camere mari, cu paturi de fer, cu saltele de pa- 
ie și câte o pătură pentru fiecare pat. Într'un dormitor incă- 
peau cam 75 - 100 de persoane, paturile fiind, unele câte do- 
uă, altele câte trei unul peste altul. În fiecare sală de mese se 
afla câte o sobă şi un „haut-parleur” conectat cu administra- 
ţia lagărului. 

Cum apărea un deţinut de drept comun în lagăr,era tuns 
astfel ca o dungă din mijlocul capului să aibă părul mai mare, 
sau mai mic, decăt restul. Era imbăiat, îmbrăcat cu haine vâăr- 
gate şi incălțat cu saboți de lemn. Ceca ce rupea în el toată 
demnitatea de om, era tratamentul ce primea. Deţinutul tre- 


29 


buia să stea în poziție de drepţi în faţa oricărui soldat din la- 
găr și să-şi descopere capul. Când trecea pe lângă un soldat, 
la fel trebuia să se descopere și să plece capul în jos. Nu avea 
voie să-l privească pe soldat. Soldaţii făceau numai paza lagă- 
rului. Administrația și conducerea deţinuţilor era făcută de 
aceştia, aleși dintre cei de drept comun de către Şeful Lagă- 
rului. În fiecare dimineaţă și seară se făcea apelul. Toţi tre- 
buiau să vină încolonaţi pe locul de adunare. Dacă noaptea 
murea vreunul, trebuiau să aducă cu ei cadavrul la apel; abia 
după aceea era dus la crematoriu şi ars. Pe locul de adunare e- 
ra mereu prezentă o bandă de muzicanți formată tot din de- 
ținuți. După apel trebuiau să defileze prin faţa soldaţilor cu 
capul descoperit. Cine făcea un an de lagăr în asemenea con- 
dișii, nu mai era om, ci slugă. 

Cam acesta era așezământul unde ne-au „găzduit” prie- 
tenii nemți; cu deosebirea că pe noi nu ne-au tuns, nici im- 
brăcat in haine vărgate, şi apelul îl făceam în faţa clădirii 
noastre și nu pe locul de adunare cu ceilalţi deținuți. Aveam 
garda noastră personală: soldați din SS insoțiţi fiecare de câ- 
te un câine lup. Ei nu vorbeau cu noi și noi nu aveam voie să 
vorbim cu nimeni. 

În această situație s'au adunat gradele legionare și după 
discuţii destul de neplăcute asupra Conducerii Mișcării Le- 
gionare, l-au convins pe Pătraşcu să predea comanda grupului 
D-lui Comandant al Bunei Vestiri Mile Lefter. După aceea Pă- 
traşcu a fost scos dintre noi și dus in altă parte a lagărului. 


CRĂCIUNUL ANULUI 1942 


Crăciunul anului 1942 nu ne-a adus nicio bucurie și da- 
rurile au lipsit complet. Doar Vasile Posteucă ne-a descreţit 
puţin frunţile şi umezit ochii cu următoarea poezie: 


Cad în seara asta mare 
Fulgi bogaţi ca nişte stele, 
Parcă rupţi din dulcea zare 
A copilăriei mele... 


Bat tăcerilor mătănii 
Şi spre ceruri se inchină, 


30 


Când, trei magi in albe sănii 
Trec spre staul de lumină 


Ninge larg ca'n ierni de basme 
Peste veacuri de colindă; 
Lumea veche de fantasme 
Cearcă forme noui să prindă. 


Sub o geană de pădure, 
După veacuri, mult departe, 
Vrea Irod viclean să fure 
Vitleemul dintr'o carte... 


Colindașii nu-s acasă, 

Ci s'au dus să poarte veste, 
Cântec moale de mătasă, 
Îngeri albi pe sub ferestre. 


Bunătăţi samaritane, 

Lan de aur semănând, 

Duc in spate mari troiene, 
lar in sânge, cântec blând... 


Ninge molcom peste toate, 
Peste vremi și peste mine. 
De sub zări îndepărtate 
Numai steaua mea nu vine... 


Unde sunteţi pârtii grele 
Ce duceaţi spre veșnicii ? 
Ning pe voi aceleași stele, 
Râd aceleași bucurii ? 


Ninge şi s'aud colinde 
Lângă inimă, aproape, 
Cine ne mai poate vinde, 
Cine visul să ne'ngroape ? 


Ninge blând ca'ntr'o minune, 
Cu legende şi cu stele ! 


31 


Unde eşti tu rugăciune, 
Drag Crăciun al vieţii mele ?2 


Când îmi vei cânta și mie, 
Lângă geam, o veste marc, 
Un colind de bucurie 
Într'o „ţară ca un soare” ? 


ANUL 1943 


10-[-1943.- eri au venit o serie de vreo 15 camarazi din 
Berlin: Atanasiu, Prundeanu, Arnăutu, Smărândescu, etc. De 
la ei am aflat că Tiana Silion cra la închisoarea din Charllo- 
tenburg, iar Lucia Trandafir inchisă în sediul Poliţiei din Ber- 
lin. Cei rămaşi la Rostock sub conducerea lui Ghiţă Costea şi 
Petre Vălimâreanu, erau liberi și lucrau la fabrici ca şi mai i- 
nainte. Comanda Mișcării o avea Bădiţa lasinschi. Se părea 
că nu-i prea mergea bine Comandantului. Soarta apăsa greu 
de tot pe noi și semnul întrebării sub care trăiam se mărea 
fără nicio urmă de deslegare. Sg 

Mă gândeam la logodnica mea Tanţa. Dar nu-mi mai a- 
păreau in gând aşa ca altădată scene de revedere duioasă. 
S'au dus toate pe calea de neintors a trecutului. Mi-a rămas 
doar ca un ideal de femeie, un gând alb și frumos care acum 
nu mai durea, ci mă ajuta să-mi urmez drumul spre Golgota 
Legionară. Sr. 0 

14-1-1943.. De vreo trei zile au mai sosit vreo șase cama- 
razi cari fuseseră trimişi la Viena din motive de sănătate.Prin- 
tre ei Frunză și Buzilă. Acesta din urmă adusese cu el câteva 
mere şi câteva gâturi de ţuică cu care m'am încălzit bine de 

zi leri am comemorat moartea lui Moţa şi Marin. Câteva 
cântece religioase şi câteva legionare, ca şi un crâmpeiu de 
gând fugar, a fost tot ce am putut să le închin. S'au citit apoi 
câteva crâmpeie din scrierile lor. Şi spune Moţa: „Nu se ştie 
câţi dintre noi vom vedea biruinţa legionară. În orice caz no- 
uă nu ne rămâne decât drumul spre moarte, sau spre biruin- 


SĂ i 
i Mă gândeam atunci la o circulară a Comandantului un- 


de spunea să ne purtăm aşa, ca din faptele noastre Neamul să 


32 


ENNRNRENRNRNERSEEEI 


ia exemplu şi putere de viaţă și de svâcnire spre înălțimi şi 
lumină. Şi mă întrebam: oare nu cumva prevedea el şi situa- 
ţia aceea ce trăiam când ne scrisese acele lucruri şi ne indem- 
nase să învăţăm a merge pe picioare proprii ? Şi mă întreb a- 
cum: cum e posibil ca un om ce poate să dea sfaturi așa de 
frumoase, să se poarte așa de urit cum s'a dovedit mai târziu ?! 

Pe data de 17-1-1943 a venit să mă viziteze în lagăr fos- 
tul șef al GESTAPO-ului din București. Ne-am simţit destul 
de stingheriţi, amândoi. 

Pe data de 27-1-1943 a fost adus din nou între noi Pă- 
trașcu, 

Pe data de 7.11.1943 ne-a vizitat Generalul din SS Miiller, 
care ne-a zis că nu era vina guvernului german că ne aflam în 
lagăr, ci a unora dintre camarazii noștri cari nu respectaseră 
cuvântul de onoare dat; recte Comandantul. Că primul ţel ce 
trebuia să-l respectăm cu toţii era distrugerea comunismului; 
că între timp nici să nu ne gândim la vreun act politic, pen: 
trucă totul era în zadar; că vom fi trimiși undeva să lucrăm, 
ca prin muncă să dovedim atașamentul faţă de Germania; că 
ne era interzis orice contact cu ţara şi că cine va fi prins că 
nu respectă această interzicere, va fi extrădat. 

Și mă gândeam: dar Nemţii și-au ţinut cuvântul față 
de noi, în sensul că ne ajutau să scăpăm de inchisorile româ- 
nești, numai din prietenie; că in Germania vom fi liberi; că ne 
vor ajuta să ne afirmăm ca legionari odată terminat răsboiul, 
etc. ? Nu! N'au făcut-o ! De noi aveau nevoie ca elemente de 
presiune contra lui Antonescu, pe o parte, şi pe cealaltă, în- 
cercau in toate felurile să ne inhame în vreo organizaţie na- 
țional-socialistă de ale lor, ca după aceea, prin noi, să stăpâ- 
nească țara românească. Am fost amăgiţi, inşelaţi, luaţi os- 
tateci. Numai așa se explică de ce il presau pe Horia Sima să 
renunţe la șefia Mişcării, așteptând ca altul oarecare să fie 
mai supus lor. Nu pot pretinde că nu ştiau de „batalioanele 
de pedeapsă”, mai bine zis de „exterminare”, făcute din legio- 
nari de către Antonescu, şi care erau trimese la punctele criti- 
ce de pe front, ca să fie distruse în întregime. Noi n'am mers 
cu Nemţii pentrucă i-am iubit, ori pentrucă ne-ar fi fost dra- 
gă doctrina lor naţional-socialistă, ci pentrucă nu aveam alt 
drum. Dar la fel, nu puteam accepta ca ei să ne indice cine tre- 
buia să fie şeful nostru, ori că noi trebuia să-l schimbăm pe 


33 


cel ce-l aveam pentrucă lor nu le plăcea. Nu era momentul 
potrivit pentru a discuta greșelile lui Horia Sima, când eram 
în mâna Nemţilor. De aceea, majoritatea dintre noi l-am apă- 
rat, cu toate că ne dădeam seama de pericolul ce însemna as- 
ta pentru vieţile noastre. Horia Sima fusese numit Şef al Miş- 
cării Legionare de către Fondatorii acesteia impreună cu Fo- 
rul Legionar; fapt ce mi-a fost confirmat personal de către D-l 
Comandant al Bunei Vestiri Radu Mironovici pe vremea când 
lucram cu el la Prefectura Poliţiei din București, şi tot atunci 
şi acolo, de către Colonelul Zăvoianu. Același lucru mi-a afir- 
mat și D-l Cdt. lasinschi la Viena. În acea vreme niciunul din- 
tre Fondatori, -şi aveam doi cu noi, Gârneaţă și Georgescu- 
n'au dat vreo circulară ori comunicat explicând că nu-l mai 
vor ca şef. Cei ce i se opuneau ziceau că era nevoie să ne câş- 
tigăm increderea Nemţilor, şi că deci trebuia să facem orice 
efort în acest sens. Şi noi, cel ce-l susțineam pe Horia Sima 
ziceam că drumul nostru era alăturea de Nemţi, dar nu cu 
orice preţ. Adevărul era că mulţi vroiau să ajungă la șefie și 
cum asta nu vroiau s'o spună, nu spuneau nimic. Dar să revin 
la cele ce se intâmplau, pe acea vreme, in lagărul unde stăteam 
închişi. 

La 13-11-1943 am însemnat următoarele în caietul meu: 
„Azi se implinesc șase ani dela inmormântarea lui Moţa și 
Marin. Cu ce credință nestrămutată într'o „ţară ca soarele 
sfânt de pe cer” au murit cei doi, și unde am ajuns noi ?! 

Măcar de am putea crede cum au crezut ei ! Dar pe noi 
ne bat vânturile din toate părțile și nu avem nici măcar un 
gard in dosul căruia să ne adăpostim sufletele chinuite și tre- 
murânde. Mă prinde descurajarea din ceas în ceas. Caut prin 
cărți și în cuvintele Căpitanului deslegare și putere. Dar min- 
tea asta găsește atâtea ipoteze grele și nenorocite și de nică- 
ieri niciun sprijin. Nu mai crede niciunul că va ajunge să-și 
mai vadă ţara dragă, De sigur există o mică speranță și în a- 
ceastă privinţă, dar vagă de tot. Ne pregătim, fiecare în el, 
pentru ultimul discurs al unei vieţi de luptă, suferință şi sa- 
crificiu sublim. Acum Legiunea este în noi, şi cu noi nimeni. 
Orbecăim prin mlaștină și intunerec, singuri şi fără a vedea 
nici malul de unde am plecat și nici pe cel la care vom ajun- 
ge. Ne-a mai rămas un singur gând: să facem din trupurile 
noastre punte peste mlaștină, ca să crească mai mândră Le- 


34 


mm m 


P.. c 
ERE au m 


Enna 


72 


giunea. LX LARA R 
Cu fiecare zi vine şi o nouă interdicţie in viața noastră. 
Trebue să păzim geamurile ca ochii din cap, că de se sparg, ni 
le închid cu scânduri bătute în cuie. De călcat rufe și haine, 
nu mai e voie. Cine știe câte nu vor mai fi permise până la ur- 
mă. Ti panti 
Afară viscolește şi în sobă cântă vântul melodii sinistre. 
Ninge în două cu ploaie, drept ca la inmormântarea lui Moţa 


şi Marin la Bucureşti.” 


»axexaa 


Pe data de 27-11-1943 au sosit dela Rostock un grup de 
camarazi, dintre cei rămași acolo. Cu ei au venit și Opriş cu 
Emil Popa. Aici a început o campanie în contra Comandantu- 
lui, pornită de către oameni cari mai înainte îl apărau, când 
nimeni nu-l ataca. Mile Lefter ne-a ordonat să scoatem foto- 
grafiile Comandantului de pe pereți și să nu mai cântăm mar- 
şurile și cântecele legionare. Nu l-am ascultat. Am lăsat foto- 
grafiile pe pereţi şi am cântat de s'au sguduit pereţii. La înce- 
put ne-au ameninţat că se despart de noi, dar când au văzut 
că sunt prea puțini, au lăsat-o mai moale. 


LA 


Pe data de 1.[11-1943 s'au adunat toate gradele legionare 
şi după o şedinţă furtunoasă, i-au luat comanda grupului 
D-lui Cdt. al B. V. Mile Lefter şi au pus în locul lui pe Cdt-ul 
Leg. Traian Puiu. Tot atunci, ca un fel de apreciere faţă de 
D-l Lefter și de întărire a disciplinei legionare, au fost excluși 
din Mișcare pe timp de două luni, pentru neindeplinirea unui 
ordin dat de D-l Lefter: Cdţii Ajt. Coman Vasile, Boieru Tra- 
ian şi Roşu Octavian; Instr. Legionari Ghimbăşanu, Roth I- 
on, Stănescu Bucur și Hanu Traian și Legionarii Simeria, Mo- 
nu, Bodoc și Popinciuc. Mă cuprinsese o mare amărăciune. 
Era prima dată când eram exclus din Mișcare. Dar în lumea 
asta toate trec - mi-am zis - și mi-am văzut de treabă. 


LEA 
De aproape o lună de zile camarazii Caranica, Cuţumina 
şi Predescu, la cari mai târziu s'au adăugat Căiman, Tanase și 
Sârbu, locuesc, despărțiți de noi, într'o clădire alăturată, 


35 


pentrucă nu mai vreau să-l recunoasă ca Șef pe Horia Sima. 


„...... 


Pe data de 22.111-1943 camaradul reni re şi-a bă- 
briceag în burtă, disperat de situaţia de suferinţe şi u- 
e în pă ne găseam. ele dea a apărut Colonelul Pfister 
şi ne-a zis că el recunoaşte curajul camaradului nostru, dar că 
În situaţia asta, a te sinucide, co laşitate. Acum fiecare tre- 
buc să lupte = a continuat - pentru patria lui. A mai adăugat 
că el crede că Iașii n'au ce căuta intre noi şi de aceea, după 
vindecarea lui Liviu, îl va separa complet de noi. Se vede că 
nu le convenca deloc ca unul, sau mai mulți de ai noștri să 
moară din cauza lor. 


Pe data de 25-111-1943 au fost izolaţi de noi toţi cei bol- 
navi de piept: Andrei, Ghiţea, Tărăoiu, Bujin, Bădulescu, Ba- 
sarabescu, Dacu, Bulumete, Mihai Teodorescu, Preda, etc. 


so... 
Pe data de 4-1V-1943 s'au schimbat din nou „domniile”. 
D-l Lefter a fost numit de către Colonelul Pfister, din nou 
Şef al nostru. 


FICHTENHEIN 


În Sâmbăta Paștelor - 25-1V-1943 - am fost mutaţi din 
lagarul de deţinuţi de drept comun, uiti un lagar HOU CUNS- 
truit special pentru noi, FICHTENHEIN, așezat în partea ad. 
ministrativă a lagărului ocupată de către soldaţii de pază şi 

inuţii politici speciali. Ă 
Ei ra fa compus din corpul de gardă dela intrare, 
- o baracă micuță de lemn -, infermeria, aşezată imediat lân- 
gă corpul de gardă, două bărăci, tot de lemn, egale în formă 
cu clădirile din lagărul propriu zis, numai că crau mai încăpă- 
toare, şi o altă clădire mai spre fundul terenului destinată a- 
telicrului de reparat binocluri, unde trebuia să incepem noi 
poa Îi târziu, după atelier, dar despărţit cu un gard de sâr- 
mă ghimpată, s'a construit o baracă pentru cei insuraţi, a că- 


36 


ror femei se aflau prin Germania, arestate, și care au fost, du- 
pă aceea, aduse acolo. 

Tot lagărul era inconjurat cu sârme ghimpate electrifica- 
te şi cu patru turnuri de pază prevăzute cu reflectoare și mi- 
tralicre. Paza noastră, de data aceasta, nu o mai făceau solda. 
ţii nemți, ci voluntari ucrainieni. Acolo ne-au adunat pe toţi 
cei ce ne găseam în lagărul Buchenwald. 

Pe data de 1-V.1943, Boieru şi Logigan se plimbau prin 
curtea lagărului, şi cum erau cufundaţi într'o discuţie, s'au a- 
propiat la vreo doi metri de sârma ghimpată, şi santinela,fără 
niciun aviz, a tras un foc de armă asupra lor, fără a nimeri pe 
niciunul. Bine înţeles că am protestat, deşi ştiam că rezulta. 
tul era același, cu sau fără protestul nostru. 

Pe la inceputul lunei Mai am intrat și eu la lucru. Lucrul 
se făcea în două turnuri de câte șase ore fiecare. Reparam bi- 
noacle de toate mărcile. Treaba era ușoară, dar migălitoare și 
deci, enervantă. Restul timpului citeam și scriam, aşa cum 
mă îndemnase Bădiţa Gavril Ionescu. Seara ne adormea Pos- 
teucă povestindu-ne câte și mai câte şi cântându-ne din flu- 
ier. Din când în când, el cu vioara și cu cu chitara le ajutam 
celorlalţi să se mai miște în câte o horă mare. 

Pe la mijlocul lunei Iunie au venit soțiile câtorva dintre 
camarazi: Uşeriu, Klein, Mihăiţă, şi Tiana Silon care s'a căsă- 
torit În lagăr cu Emil Popa, naș fiind Prof. Gavril Ionescu. Po- 
Vesteau, săracele, lucruri de necrezut despre felul cum au fost 
tratate de Nemţi. Spuneau că în Ţară era mare jale şi sărăcie 
şi că aproape nu exista casă fără doliu după unul mort pe 
front. 

Odată cu soțiile camarazilor venise și Ahrens, reprezen- 
tant al Ministerului de Exterior German, care ne-a lămurit a- 
supra situaţiei în care ne găseam: Antonescu nu vroia colabo- 
rare cu Mişcarea Legionară. Va să zică, se cam terminase cu 
politica şi deci, ar fi fost cazul să mai facem şi ceva legionarism. 

La 24 lunie, de ziua Legiunii, la şedinţă, Lefter n'a vrut 
să pomenească nicio vorbă despre Comandant; numai Tibi 
Teodorescu a strigat „, Trăiască Legiunea și Comandantul”. 


DESPĂRȚIREA GRUPULUI LEGIONAR ÎN DOUA. 
1-VII-1943.- „Mi-a fost dat azi să trăesc cea mai neagră 


37 


i, 
zi din viață. După masă D-l Lefter a fost la me miere 
chemat. Seara a venit Colonelul şi ir, vrea e „dea 
nu uitați că sunteţi aici numai şi numai din te-am 
i fugit din Germania. În sufletele voastre pute sr be 

pre “ Horia Sima cum vă place, eu nu am nimic imp E i 
eta La aveţi voie să-l sărbătoriți aici, oficial, pen pe 
teți în Germania: şi pentrucă sunt o mulţime set so 
luntari din România, e interzis a mai cae piere . 
liste românești. Aceşti soldaţi nu au avut rapire mafeshef 
a pleca în concediu, până ce guvernul român sim vaginal 
ințat că aici nu se face instrucție cu m mara e. 
nu mai există. Veţi primi banii pentru lucru (0, 

ră). Vă rog să-i ajutaţi şi 


pe cei ce nu lucră, ca astfel i sad 

ă ăi i itler 
menteze o comunitate sufletească sută în sută. Heil Hitler, 
camarazi”. 


lată tot ce poate fi mai greu de admis, în Germania Na- 


iali î Fer. Dar ce doare mai 
i ialistă nu încape Garda de Fer. sc 
eagiera unul dintre Cdţ-ii B. V. caută ajutor la străini pen: 
i idei i în mijlocul nostru. j 
a impune ideile lui în mijloc u. Y 
iei Câbd s'a ordonat culcarea, mulți dintre mă ia 
dormeau în aceeași cameră cu Lefter și-au ag see a ca 
părăsit dormitorul, instalându-se, na, tenei lcbrpreee maria 
i isai edactarea Ei 
” și „D.A douazi s'a început redactar mor 
d d Ea semnat de 184 dintre noi și ergo pal 
germane pe data de 5 lulic, ziua rm rez: Şi aa 
i ă nu înțelegem de ce eram in 3 
moriu se spunea că nu inţei n ap ga 
istori ivităţii Comandantului, atrăg si 
un istoric asupra activităţii pe —._.. 
i ătăţii a 3 Septembrie; la 
ia asupra insemnătăţii actului ela 3 
pri ema întrebarea, cum legionarii lui pete pot fi în 
iși intr'un lagăr in Germania lui ape sora it E i, 
i i i tcă 
nsecința acelui memoriu a fost c; e k 
P. preia fără a fi numit altul în arme lui. eter 
i j iar legătura cu administraţia 0 ţi- 
le interne le aranja Ponta, iar Apacer 
fost despărţit în două: 
nea Randa. Grupul nostru a s două: 
rau contra lui Horia Sima, pa cu TE oa md 
i ii i ” iar ceilalţi în cele 
instalaţi în dormitorul „„A””, iar ce elal ces pe 
ă din vreo sută şi nouăzeci, 
are. Grupa mare era formată s i : 
pu mică din vreo patruzeci. Macedonenii,aproape toţi trecu 
seră la „mexicani”, conform cu or 


dinul primit dela Cdt-ul 
Leg. Constantin Papanace. 


38 


Pe data de 21 Aprilie fusese scos din lagăr Pătrașcu și pe 
data de 12 Iulie 1943, Lefter și Amăutu. Pătrașcu și Lefter 
n'au mai revenit; Arnăutu a fost adus inapoi pe la sfârșitul lu- 
nei Decembrie. 

Pe data de 18-VII-1943, Gligor, Constantinescu Cornel 

şi Secu, i-au dat câțiva pumni lui Pepici, un Român din Iugo- 
slavia, pentrucă declarase maeștrilor nemți care ne învățau 
cum să reparăm binoclurile că noi suntem agenţi ai Angliei. 
Imediat a venit un pluton de soldați armaţi până în dinți, 
chiar și cu două mitraliere, au închis pe mexicani în baraca 
lor, iar pe noi ne-au inghesuit afară, între baraca noastră și a- 
telierul de reparat binoclurile, cu strigăte și mitralierele puse 
în poziţie de tragere. Făcea impresia că vroiau să ne lichideze. 
În situaţia aceea nu ne mai rămânea altceva de făcut decât să 
murim frumos. Ne-am adunat cu toţii la un loc, ne-am așezat 
jos şi am început să cântăm, deși ni se ordona să tăcem; se 
incărcau armele. În ultimul moment a apărut Colonelul Pfis- 
ter, ne-a ars o cuvântare cu ameninţări, etc., l-a numit pe 
Cdt. Iosif Dumitru șeful simiștilor, ne-a ordonat să nu mai 
luăm contact cu mexicanii și ne-a trimis în bărăci. Ajuns aici, 
iată ce-am însemnat in caictul meu: „lată roadele politicii lui 
Lefter. Mi se rupe inima când mă gândesc că s'ar fi putut și 
altfel, dar acum e prea târziu. „Unde sunteți numai trei, în- 
țelegeţi-vă şi trăiţi ca fraţii, căci nimic nu vă aduce mai mult 
rău ca desunirea”"! Şi cum o ducem noi ?” 

Pe data de 24-VII-943 a venit din Berlin Maiorul dela SS 
Wolf şi ne-a anunţat că Lefter va fi adus inapoi. I-am spus 
deschis că noi nu mai stăm de vorbă cu el. 

Pe data de 26-VII-943 aflăm de căderea dela putere a lui 
Mussolini. Imediat am făcut un nou memoriu adresat Reichs- 
fihrer-ului SS Himler prin care îi ceream să fim puși la dispo- 
ziţia Comandantului, liberi, ca să putem apăra Țara noastră, 
din ce in ce mai ameninţată, și pe aliaţii noștri. Răspuns 
n'am primit nici până azi. 

Pe data de 26-VIII-1943 Ghiţă Stoia și Eugen Bârsan au 
trecut la mexicani, cu cari, zic ei, că nu sunt de acord, dar o 
fac pentrucă noi am fi în contra Nemţilor. În același timp, 
administraţia lagărului ne pune în vedere că dacă se va ajunge 
la o nouă ciocnire între noi, cei implicați vor fi duși în lagă- 
rul de deţinuţi comuni și tratați ca atare. S'a dat ordin să nu 


39 


i i ndă la niciun fel de provocare. Sopra 
i ar pre de 8-1X-1943 s'a anunţat capitularea a da 
condiţii. Noi aşteptam ca măcar în ultimul ceas să Pe 
leşi şi utilizaţi, mâcar atunci miel Da - zic poate - 
ierdut. Aşteptare zadarnică. ă 
sii: rien de i 2.2.2943 radio Belgrad anunţă pre 
nia Ducia”: eliberarea lui Mussolini de câtre o trupă de para- 
rent beţia 19101943 am sărbătorit cu rugăciuni şi în 
i i şi i-am trimis o - 
ziua de naştere a Căpitanului şi i-am « 
erei felicitări lui Himmler pentru liberarea Ducelui. SPD 
ȘI 29.1X-1943. Transcriu din caiet: „Dimineaţa la si și 
jumătate scularea. Repede spălaţi şi imbrăcaţi, o pet s| - 
Togiaasi pentru cei căzuţi în această mergi E e 
â i mărirea % 
lor pentru Neamul Românesc şi mărirea crimei ee 
i obişnuit fără cântece şi jocuri. Seara o aa 
pe iembag Sala geme de legionari. Peretele din spre pă 
ritul sălii tapetat cu chipurile celor dispăruţi, câte s'au m 
ici pe la noi. i 
za e pivramni cu o rugăciune. Vorbeşte apoi ceia 
Aj Hojbotă evocând figurile celor ep ti dela Je 
in ă le eşti în cer”. Urmează Ă 
cântă un „Taţăl nostru care mi era 
i lor dela Ciuc. [i tremură g 
Popa Aurel, povestind moartea celor di 7peonsbnleramard 7 
i imi calde îi umezesc ochii când + i 
ere pie şi Strugariu. Din rândul legionarilor să red ra 
ei urmur de izvor plânsul câtorva camarazi. Corul în ep! 
reda şi era la ora şasea şi s'a făcut întunerec peste al 
i rele şi i se prelinu încet pe obra- 
” Lacrimi calde, rele şi mari se preliny înc A 
in onarilot dintre sârmele din pi aaa E poet 
-| putem aduce celor ce cu fapta lor şi.cu p . 
gl ne patrimoniul cu care astăzi ne putem mân 
PR i Ţâlnari iderea celor dela Râm- 
j oi Țâlnariu despre ucidere e dela R 
nic Pup verrat 1939 venise mama lui Tell impia temei 
i i i ă vor mai alla ce! 4 
feciorul şi era mare bucuria tuturor € a se; mean 
i ie ii alţi jucau volley în curte. i 
Tell era în cancelarie iar ceil ţ Pb ae 
ă vi ancelarie, şi, foarte 
după masă vine un plutonier în c ti-e Înalt 
„ Vine apoi un alt p E 
o dă pe Doamna Tell afară île ed 
ic, lucru ce nu se mai intâmpl. deea 
pa adi re se Germania, îi vâră pe toţi inăunuru şi le inter 


40 


a aaa RNARRRARRAREL 


. 


zice să vorbească între ei, aşezând sentinele şi pe coridor, 
Oamenii aceștia, după ce a fost omorit Căpitanul, se aş- 

teptau demult să le vină rândul și lor. Nu știau incă ce se în- 
tâmplă. Deodată Polihroniade observă că Totu a fost luat din 
celula lui. Bate tare în perete şi strigă la D-l. Clime, spunân- 
du-i cele văzute. Trece ora patru, cinci, şase şi nu se întâm- 
plă nimic. Pe la douăsprezece noaptea vine Comandantul în- 
chisorii cu vreo câţiva plutonieri, îl iau pe D-l Clime sub pre- 
text că trebue să dea o declaraţie. D-l Clime îl întreabă de ce 
tocmai acum s'a găsit să ceară declaraţii, că doar e destulă 
vreme a doua zi. | se răspunde că așa e ordinul, E condus a- 
poi, nu spre cancelarie, ci spre celula unde stătuse inchis Că- 
pitanul. Un moment după inchiderea ușii coridorului, se aude 

tare de tot: asta nu ! Nu! Nu!...” Apoi un strigăt infiorător 

şi o izbitură. Ce se intâmplase ? Imediat după inchiderea ușii 

dela coridor i se ceruse să iscălească o declarație bătută la 

mașină, in care se spunea că el, de acolo, dela Râmnic, orga- 

nizase şi dăduse ordin de ucidere a lui Armand Călinescu, La 

refuzul lui categoric, i-au infipt o baionetă în partea stângă a 
pieptului şi a căzut jos. 

La auzul strigătului, Bănică Dobre a bătut tare cu pum- 
nul în ușă şi a strigat: „Fraţilor, făceşi-vă ultima rugăciune, 
căci ne-a sosit şi nouă ceasul”. 

Au venit apoi din nou să-l ia pe Cantacuzino. De pe cori- 
dor se auzeau vaietele slabe ale D-lui Clime şi „nu-ul” pe care 
îl repeta mereu. Alecu Cantacuzino, tip de luptător, s'a opus, 
dar a fost forțat să meargă spre cancelarie. A venit apoi rân- 
dul lui Bănică Dobre, care a izbit şi trântit vreo doi pe jos, 
dar a fost dus și el. Rând pe rând au ajuns cu toţii la cance- 
larie. Au fost legaţi cu o frânghie de mâini, şi cu alta i-au le- 
gat pe toți la un loc, cum legi o sarcină cu snopi de grâu. Au 
fost conduşi apoi în curtea Căpitanului, aşezaţi în rând cu 

spatele la zid şi cu faţa spre celula Căpitanului. S'au aşezat 
cu toţii în genunchi. Un plutonier le-a secerat mijlocul cu o 
pușcă mitralieră şi au căzut cu toţii cu faţa in jos, inchinân- 
du-se parcă, pentru cea din urmă oară, spre celula Căpitanu. 
lui. Au mers apoi la D-l Clime, care încă mai trăia. L-au infipt 
o altă baionetă în inimă, s'a auzit un alt râcnet infiorător şi 
liniştea morții a cuprins trupul așa de chinuit al Comandan- 
tului Legionar. Cadavrul lui a fost scos afară şi aşezat lângă 


41 


celelalte, iar după aceea, li s'a tras la toţi câte un glonte în 
ceafă, pentru a fi siguri că nu se vor mai scula. i ii, 

Şi totuşi, a doua zi, când un soldat le des lega îi i En. 
Apostolescu încă nu murise. A m aabagp-are d pori 

: întâmplă cu mine, camarade : „s at, 
rogi. mpa că unul încă mai trăește. A fost imediat 
rute irimti acum Țâlnariu: ce fel de principiu a A 
lui va fi dominând peste lumea aceasta ? Eram epete c = 
vindem țara Nemţilor, şi-am fost împuşcaţi pe toate i 
rile și lăsaţi pradă câinilor și batjocurii pet E rara î 

i ă iași ni ne a: 

ădători la gât. Acum, aceiași oameni ne : 
cae țara Englejilor şi ear) şi sa cei pe e, a 
ii i cred. Când oare au Ă 
acuzaţi în trecut, nu mai cre vada îi pă 
ieri când strigau că le-o vindem Nemţi or, sa $ j 
să ci ine ri. ol Englejilor şi Rușilor ?! Niciodată ! Am do 

i ângele nostru ! i i > 
a e malo un apel, că chiar dacă va veni moartea, 

să nu cedăm nimic din drumul legionar și să strigăm nam 
cu strigătul Comandantului Bunei Vestiri Gheorghe Clime: 

niciodată, nu !” GIZĂ Ep i 
îi ag Legionarilor Căzuţi se inalță ca o mângâiere can 
ce de mamă iubitoare şi ne adună sufletele la un loc, = 
mând un singur tot, sufletul legionar. Lacrimi mari trena 
toare brăzdează obrajii ofiliţi ai legionarilor, iar spiri 

i â i te. 

i colindă printre rândurile noastre cerni! j E 
a: 9:X-1943.. Frontul merge din ce în ce mai greu. ca de 
'orarea noastră crește necontenit pentru viitorul page ui, 
ler seară radio Donau anunța că în Bucureşti jidanii a alt 
nit obraznici, nu-și mai plătesc dările, nu ascultă de ordinele 

oliţiei, ascultă posturi de radio moscovite şi engleze, E, 
E Oare unde vor duce toate acestea ? Când ne vom vedea 

i noi puşi în slujba idealului pentru care sângerâm de atâta 
real > În Danemarca au fost ridicate măsurile pro acne 
le impuse de către Nemţi. Să însemne asta că se porneşte la 

Flare ei 

î ire spirituală a Europei ? Cine ştie ! N ă 
î ir" în i, pe aici, nimic nou.Nimeni nu ne întreabă de 
sănătate şi nici măcar de vrem ori nu să trăim. Totuși în ci 
fletele noastre speranța unui viitor mai bun pentru neamul 
nostru nu s'a stins. 


42 


19-X-1943.. „Viaţa își urmează drumul ei fără a se sin- 
chisi de noi. Nici până astăzi nu a venit nimeni să ne întrebe 
nimic, nici să ne spună nimic. Numai frigul din dormitor ne 
cam dă de lucru. Foarte mulţi din băieţi sunt răciți. Infirme- 
ria e plină. Un mic guturai nici nu e luat în seamă; e ceva na- 
tural. Ba și răcelile mai serioase sunt ceva comun. Zilele aces- 
tea a venit Obrad din Rostock și ne-a adus vestea că Wilms, 
polițistul ce era însărcinat cu supravegherea nostră, a înnebu- 
nit. Nu mai recunoaşte pe nimeni, se crede legionar şi mai a- 
les că are de făcut un lucru mare. Dumnezeu nu bate nicioda- 
tă cu bâta!” 

3.X1-1943,. „Zi ca oricare alta. Dormisem cam prost 
noaptea și m'am dus pe la vreo 10 de m'am culcat, deoarece 
săptămâna aceasta lucru după masă. Deodată simt că mă 
sgâlțâie cineva. Mă întorc infuriat, gata să-l trimit la toți dra- 
cii pe cel ce îndrăzneşte să-mi tulbure somnul și dau cu ochii 
de Buzilă care, nu ştiu nici azi în ce măsură, îmi era rudă. 

- Ce ai mă loane ? Nu ţi-e bine? 

- Ba mie mi-e bine, dar scoală, că și-a anunţat vizita Co- 
lonelul Pfister pentru ora 12, și acum sunt 1]. 

- Da şi ăla nu mai are ce face acum decât vizite ?! 

Mormăind şi cu ochii umflaţi de somn, mă dau jos din 
pat și ies în sala de mese. Aici mare fierbere. Toţi se curăță, 
îşi fac ghetele, îşi pun cravata. 

- Camarade Popinciuc, n'ai vrea să te bărbierești puţin ?; 
îl aud dintr'un colț de sală, unde își are dulapul, pe DL Cdt. 
Dumitru. 

- Ba cum nu, Domnule Comandant. Imediat. Şi pe dată 
am fost și cu bărbierit, cu cravată, cu ghetele făcute, exact ca 
la cazarmă. 

Ora 12. Frontul. Pe poartă intră Colonelul cu un Maior, 
aghiotantul lui. În urmă, un deținut în haine vărgate, însoţit 
de un subofițer. 

- Heil Hitler, camarazi, ne salută Colonelul, cu o mutră 
foarte gânditoare. 

- Heil Hitler, răspundem noi intr'un cor puternic de se 
sperie şi ciorile care se uitau curioase din vârful unui copac la 

adunarea noastră. 

Colonelul ne roagă apoi să facem un careu în jurul lui, 
îl roagă pe Bărbosu să traducă ceea ce ne va spune el și, or- 


43 


donă deţinutului ce stătea în spatele lui să treacă în mijlocul 
careului, alăturea de el. Mă uit la deţinut şi mi se pare cunos- 
cut. De unde oare ? Ah! ... e Şerbu ! Şerbu, agentul Siguran- 
ței româneşti care a vrut să-l omoare pe Comandant şi să ne 
arunce în aer pe noi ceilalţi; cu triunghi roşu de comunist pe 
piept, cu un număr mare de deţinut comun -31340- , tuns 
chilug, cu saboţi în picioare şi cu haine vărgate. B 

* Camarazi, -incepe Colonelul vorba- Şerbu a încercat să 
evadeze, când era aici cu dumneavoastră, lucru pentru care a 
fost trecut în lagărul comun. De acolo a încercat din nou să 
facă legătura cu o femee de afară, o curvă, şi a fost prins. Vă- 
zând toate acestea, cu am făcut o cerere Reichsfihrerului ss, 
ca Şerbu să nu mai posedeze situaţia de legionar, ci aceca de 
deţinut comun. Cererea s'a admis, Reichsfiihrerul socotind că 
Şerbu nu e demn dea face parte din Garda de Fer. Tot odată 
am fost rugat să vă comunic şi d-vstră acest lucru. Heil Hitler, 
camarazi ! A plecat. i 

A vrut să ne arate ce ne aşteaptă pe toţi în cazul când 
nu le satisfacem toate cererile, sau a vrut să ne dea o satisfac- 
ție pentru cele întâmplate la Rostock ? Părerile sunt impăr- 

ite.” 
i 3-X1-1943.. "Ziua Legiunii am sărbătorit-o prin câteva 
cântece, un discurs al lui Posteucă şi câteva rânduri din Moţa 
citite de Prof. lonicâ.” 3 

16.X1-1943.. „Trăim ceasuri de răscruce şi poate de ace- 
ea sunt nervos. Nervoşi sunt şi ceilalți. Aştept mereu să se în- 
Lample ceva. Ceva care să swuduie, si trezească pe toţi din a- 

eală. 
ee că am greşit-o de când cu politica lui Lefter. Tre- 
buia să nu o facem şi să fi pus de atunci piciorul în prag. Dar 
ne-a cuprins pe toţi mania de a face politică. Politică şi iar 
politică. Când se face un act, nu se întreabă de e legionar sau 
nu, ci de e politic. 

Cred că a sosit momentul şă întrebăm cam ce au de 
gând cu noi. Să ni se precizeze odată: albă ori neagră. De 
trei ani de zile stăm fără să spunem o vorbă; răbdăm cum 
cred că nu a mai râbdat nimeni, tot felul de umiliri: închideri 
în lagăr, transpoarte cu duba pe la toate închisorile germane, 
ameninţări cu moartea, bătăi, etc. ; nu avem Nicio legătură 
cu Comandantul şi nici nu ştim unde este. Şi acestea toate, la 


+ 


ce ? Cui servesc ? Intereselor naţionaliste ? Mă îndoiesc ! Nu 
văd cum Antonescu și toţi democraţii ar servi intereselor na- 
ţionaliste ale Europei. Şi nici nu cred că ar fi așa de proşti ca 
să se lase duşi şi să facă jocul naționaliștilor. 

De aceea, acum când Ruşii mai au vreo 200 de km. pâ- 
nă la graniţa românească, cred că a venit momentul să cerem 
şi noi să fim puşi în legătură cu Comandantul, ca să ştim ce 
avem de făcut şi incotro ne ducem. Uităm de foarte multe 
ori câ suntem din „Garda de Fer” şi că această „Gardă de 
Fer” şi-a spus cuvântul, clar şi răspicat, în toate ocaziile, fic 
cât de grele, şi oricât de grave.” (Câtă credinţă şi cum şi-a 
bătut joc de ea Horia Sima !) 

30-X1-1943.. „Se implinesc cinci ani dela omorirea Că- 
pitanului de câtre Carol II, Lupeasca şi Armand Călinescu. A- 
cum cinci ani eram la inchisoare la Deva. Ca azi după masă a 
venit Puica şi cu colega ei şi ne-au spus, la geamul ce da spre 
curtea Tribunalului, că ziarele scriu că lar fi impuşcat pe 
Căpitan, Nicadori şi Decemviri. N'am crezut şi nici nu-mi ve- 
nea să cred că poate sta scris aşa ceva prin ziare. Seara însă, 
pe la orele 11, când gardianul nostru ne-a svârlit un ziar prin 
vizetă și am citit cu ochii noștri, ne-au trecut fiorii. 

Şi totuşi era aşa de greu să crezi că ar fi mort Căpita- 
nul. Noi ne obișnuisem să-l vedem trecând peste toate şi în- 
vingându-le pe toate, păzit de puterea lui Dumnezeu şi sabia 
Arhanghelului. Niciodată nu ne-am gândit că ar putea Dum- 
nezeu să-l cheme la El inainte de a-şi implini misiunea de a re- 
aduce Neamul pe făgaşul lui istoric şi religios.Scria în ziar că 
au fost împuşcaţi pentrucă au incercat să evadeze. Şi ne fă- 
ceam noi următoarea socoteală: dacă incerca el să evadeze, a- 
tunci nu o făcea singur, ci ajutat de cei din afară. Şi atunci 
desigur cădeau şi din cei de afară, nu numai din cei închişi. 
Dar câte socoteli nu ne mai făceam noi! Şi totuşi, în fundul 
sufletului nostru tremura un bob de neincredere, dar şi un 
dram de desnădejde că poate ar putea fi adevărat cele ce scria 
ziarul. Cele mai fanteziste ştiri au circulat apoi prin țară: că e 
fugit, că e in Germania, etc., etc... 

Au urmat apoi vremuri de cumplită desnădejde, de ru- 
pere de suflete şi conştiinţe, de frământare zadarnică, pănă 
ce pe firmamentul legionar a apărut figura Cdt.-ului Horia Si- 
ma. Mai speram şi că s'ar putea întâmpla o minune: că nu es- 


45 


) 
te mon Căpitanul şi intr” 
in miracol până în momentul 
şi Macoveanu au fost constrăi 


morit. ded Ac FA je i 
L-au luat dela inchisoarea Râmnicul-Sărat împreună cu 


Nicadorii şi Decemvirii, i-au legat pe toți cu lanțuri de mâni 
şi de picioare, i-au suit într'o mașină breck, i-au legat cu ae 
tele de spetezele băncilor pe care i-au așezat, iar în spatele 
fiecăruia s'a așezat câte un plutonier român, din armata ro- 
mânească, şi au pornit spre Bucureşti. În apropiere de Jilava, 
la un semn făcut cu o lanternă de către Dinulescu din prima 
mașină care mergea înaintea breck-ului, plutonierii au scos 
nişte frânghii, pe care le-au făcut laţuri și me be ara „seară 
capul legionarilor din faţa lor. Simţind laţul, Căpitanul a s E 
gat: „Trăiască Legiunea, băieţi. L-au răspuns strigăte gi 
mate: „Să trăieşti, Căpitane”, căci plutonierii strângeau e 
zor cu gândul la suma mare de bani pe care aveau so ama 
că drept răsplată pentru bestialitatea demonstrată omorin 
legionarii legaţi de nu puteau mişca un deget. tă 
Au oprit apoi mașinile, ca să termine mai uşor cu ei.Du- 
â ce au terminat de-ai sugruma, i-au aruncat unul peste altul 
în breck: câțiva plutonieri s'au suit cu picioarele pe trupuri- 
le lor chinuite, care cel puţin nu mai simțeau greutatea lor, 
au mers la Jilava, unde o groapă aştepta să-l odihnească pe 
cei atât de fără de odihnă. Au fost svârliţi în groapă cu faţa 
în jos şi după aceca au fost impuşcaţi în spate fiecare cu mai 
multe gloanţe. Dar nu le părea destul. Călăilor le era frică a- 
cum și de trupurile lor. De aceea, au luat acid sulfuric dela e- 
vreul Karmitz, i-au desgropat din nou şi au turnat acidul pes- 
te ei, ca să-i prefacă în cenușă. Dar mau reușit, acidul, înbi- 
bându-se în hainele groase de puşcăriaşi cu care erau imbră- 
caţi, i-au conservat mai bine. Peste mormânt au turnat o pla- 
că de beton, ca să nu-i poată nimeni fura, N i 
Strigătul sugrumat al Nicadorilor şi Decemvirilor sa a- 
uzit ! Căpitanul n'a murit ! Şi nu va muri atâta vreme cât în 
sufletele noastre mai trăieşte o fărâmă din credinţa uriașă a 
lui. El domină, de acolo de Sus, întregul Neam şi conduce 
destinul nostru. Toată istoria țării noastre se îndreaptă pe 
făgaşul săpat de el. În loc să moară, s'a ridicat şi mai mare pe 
firmamentul Nemului românesc, iar nouă legionarilor ne-a a- 


o zi îl vom revedea. Şi am sperat 
tul când Maiorii români Dinulescu 
nşi să povestească cum l-au o- 


+6 


.- - 


si 


( 


( 


rătat drumul ce avem de urmat pentru a ajunge la țelul fii. 
viaţa veşnică. 

Astăzi, după cinci ani, în lagărul din Fichtenhein-Wei- 
mar, cu aceeași credinţă în adevărurile lăsate de Căpitan, ne- 
am adunat la ora cinci dimineața într'o rugăciune de pioasă 
aducere aminte. Pe peretele din mijloc stă fotografia Căpita- 
nului, cu sumanul lui bucovinean și cu figura crispată de ne- 
cazuri. 

“ Şi le iartă lor păcatele, iar întru fericita lor amintire, 
fă-le Doamne veşnica pomenire...” 

Lacrimi grele curg încet în poala hainelor vechi și pono- 
site de atâta inchisoare și din toate sufletele se răspunde: 
„Dumnezeu să-i ierte”. Post negru şi legea tăcerii până la pa- 
tru după masă”. 

1-XI1-19-43.. „Ninge şi bate vânt puternic, care spulberă 
fulgii de zăpadă, ca vrăbiile spulberate de o pocnitură. În ate- 
lier toată lumea face câte ceva; unii cântă, alţii flueră, câte 
unii mai discută, iar restul visează, cu ochii duși in depărtări, 
ori poate gândesc la câte ceva, pe lângă lucrul pe care îl fac 
toți. 

Seara la opt şi jumătate, serbăm unirea Ardealului cu 
Patria Românească. Vorbeşte Bădia Hanu Vasile, ne citește 
Boborodea poezia lui Aron Cotruș, „Horia”, şi cu toţii cân- 
tăm : ;,Treceţi batalioane române Carpaţii”, „Să sune iarăși 
goarna” și „Ardealul tânăr legionar”. La noi, şi prin noi, s'a 
făcut din nou legătura cu eroii căzuţi pentru întregirea nea- 
mului. Nu credeam că așa de repede va trebui să luptăm din 
nou și noi, pentru reintregirea lui. 

eri a implinit Oreste Constantiniuc 31 de ani. M'am ui- 
tat prin toate cuferile, am scotocit prin toate buzunarele, dar 

nu găseam nimic, să-i dau ca amintire. La urmă am găsit un 
ou de lemn venit dela Tanţi, semnul de carte dela Dely şi câ- 
teva ţigări dela Ciuntu, ca să nu treacă ziua așa, fără nimic. 
Bucuria a fost mare și dragostea noastră a crescut mai mult”. 

7-X11-1943.- „Azi ne-au luat toate aparatele de radio. E- 
rau singura noastră legătură cu țara românească”. 

10-X11-1943,-Serbare de ziua studenţimii. Pentrucă An- 
drei e bolnav, vorbește Culică. Strâns, și cu multă competen- 
ță, arată cum studenţimea, dela 22 și până azi, merge pe 
drumul de calvar al neamului românesc, sângerând și murind, 


47 


dar mergând mereu înainte, Se cântă imnul studenţimii, se ci- 
teşte din Moţa, cartea Căpitanului şi Nae Ionescu. Urmează 
apoi cântece legionare şi se încheie cu Imnul legionarilor că- 
zuţi”. 

12-X11-1943.- „Ghiţă Stoia şi Eugen Bârsan cer reveni: 
rea la grupul legionar simist, Cererea este admisă, cu condiţia 
să nu ia parte la şedinţe şi să nu discute cu ceilalți probleme- 
le drumului nostru; toate acestea cu dreptul de a fi revocate, 
dacă atitudinea lor ar merita-o. Au plecat dela mexicani, pen- 
trucă Smărăndescu ar fi ţinut o cuvântare în contra Coman- 
dantului Sima. 


PREGĂTIREA SERBĂRII CRĂCIUNULUI 1943 


17-X11-1943.- „Aseară am făcut repetiţie de cor pentru 
colindele de Crăciun. 
Moş Crăciun cu plete dalbe 
Moş Crăciun, Moş Crăciun ! 
Câte amintiri nu aduc cu ele aceste cuvinte ! 
A venit din nou Crăciunul, 
Să ne mângâie surghiunul. 
„Moş Crăciun, Moş Crăciun | 

Ochii innoată în lacrimi, vocile sunt dulci și dureroase, 
pieptul se umilă de năduturi şi gândul rătăceşte pe plaiuri 
româneşti, peste dealuri şi păduri acoperite de mantia argin- 
tată a iernii, la o fereastră mică, unde fiinţe dragi stau îngân- 
durate, că iar vor petrece singure Crăciunul. 

Boris Strejeniuc (actualul preot Dumitriu, din Paris) sca- 
pă o lacrimă pe obraz, la vale şi fuge afară să se uşureze ne- 
stingherit. Eu plâng la fel. Avem câte treizeci de ani fiecare şi 
plângem ca nişte copii. Ni-e prea drag colțul de ţară părăsit, 
pe care cine ştie de-l vom mai vedea ! Afară e frig, şi cu toată 
frumuseţea zăpezii, sufletele noastre sunt triste, dar cântăm 
mai departe: 

Moş Crăciun cu plete dalbe 
Ce-ai venit de prin nămeţi, 
Ca să aduci daruri multe 
Pe la fete şi băieţi. 
Moş Crăciun, Moș Crăciun. 
Imi vine în gând tot satul nostru drag, cu casa noastră 


+8 


ÎL N mn La n În n ÎN n n ÎL SL! 


destul de mare, cu fraţi şi surori, cu zăpada care părea mai al- 
bă ca cea de aici, cu promoroaca prinsă de pomi care parcă e- 
ra mai uşoară, căci nu rupea crengile, şi toate bucuriile de co- 
pil la venirea Crăciunului... 

Din bătrâni se povesteşte 

Că'n toţi anii, negreșit, 

Moş Crăciun pribeag soseşte, 

Nici odată n'a lipsit. 

Mă uit în jur și văd numai ochi jucând în lacrimi şi duși 

departe, departe, în vremuri şi pe locuri părăsite..... 
Moș Crăciun cu plete dalbe, 
Încotro vrei s'o apuci ? 
Ți-aş cânta florile dalbe, 
Dac'aş şti că nu te duci. 
Moş Crăciun, Moş Crăciun. 

Sărmane Moş Crăciun, ce jale mi-e de picioarele tale, că 
trebue să baţi atâta drum ca să ajungi şi pe la noi! Şi parcă 
văd că o să vii cu sacul gol... Nu-i nimic, Noi ne mulțumim și 
cu o vorbă bună”. 

21.X11.1943.- larâşi repetiţie de cor. De data asta cu co- 
lindele lui Radu Gyr. 

O brad frumos, ce sfânt părcai 
În altă sărbătoare ! 

Mă văd copil cu păr bălai 

Şi ochii de cicoare. 

Revăd un scump şi alb cămin 
Şi chipul mamei sfinte, 
Imagini de Crăciun senin 
Răsar şi azi în minte. 

Cu câtă nerăbdare aşteptam seara colindul, când eram 
mai mic ! Numai ameninţarea că mă bat, mă ţinea ca să nu 
merg cu colindul de pe la amiază. Afară mă aştepta Tavucă, 
(Octavian Dârja), şi la cea dintâiu lumânare aprinsă ne și fu- 
rișam la geam la mătușa Păulina Buculei, sau la Anghelina 
Hriţuc, care tocmai scotea plăcinte rumene din cuptor şi co- 
lăcei pentru băieţi ca noi. Colindam și ne luau în casă, dar 
noi nu puteam sta mult, căci mai aveam de colindat și pe la 
alte case. Şi cum suna tot satul de colinde ! La fiecare poartă 
întrebam pe cei ce ieșeau: „Ce v'au dat, măi ? „Nuci”. „A- 
tunci hai şi noi, căci nucile-s bune”. Pe la ora zece noaptea, 


49 


îngheţat de frig, dar cu trăistuța plină, veneam acasă. Şi ce 
mai scandal ieșea de-l punea naiba pe vreunul să se atingă de 
vreo nucă sau vreun colăcel din traista mea ! 

Un pom cu daruri și lumini 

În amintiri s'arată, 

În vis zâmbeşte ca un crin 

Copilul de-altă dată. 

Întregul cer era deschis 

Deasupra frunţii mele, 

Acum strâng pulbere din vis, 

Şi numai scrum, din stele. a 

Trăiesc toți pomii de Crăciun în amintire, căci atât mi-a 
mai rămas. 

Copil bălai, Crăciun și brad, 
S'au stins în alte zile. 

Acuma numai lacrimi cad 
Pe'ngălbenite file. 

Azi nu mai vine Moş Crăciun 
Ca'n seara de cenușă, 

Ci doar tristeţile se-adun 
Să-mi plângă lângă ușă. 

Unde au rămas satul și colindul, țara şi Tavucă, dragul 
de el? Unde sunt azi, şi ce gânduri și nevoi îi bat ? Unde sunt 
surorile, care nu simțeau că vine Crăciunul, dacă nu venea 
Mardarie al lor cu Tavucă a Artemizei ca să le colinde ! Simt 
cum o lacrimă își face drum pe obraz la vale și simt că și pe 
voi vă doare că nu mai e cum a fost odată. 

În frigul temniței mă frâng 
Sub grele lespezi mute, 
Încovoiat de doruri plâng 

Pe amintiri pierdute. 

Omătul spulberat de vânt 

Se cerne prin zăbrele, 

Şi-mi pare temnița mormânt 
Al tinereţei mele. 

Am dat tot ce-am avut. Am dat, și dau mereu, de bună 
voie, căci dau pentru neam, și totuși nu-mi pot opri sufletul 
să nu doară după atâtea lucruri frumoase pe care mereu tre- 
bue să le sacrificăm în lupta pe care o ducem.În 1937 am pe- 
trecut Crăciunul la Cernăuţi, flămând și fără niciun ban în 


50 


-—. 


ma Da ca (m m m-a (um 


buzunar, căci tata, săracul, nu mă suferea pe lângă el, din ca- 
uză că făceam parte din Garda de Fer. În 1938, la inchisoare; 
1939 și 1940, la fel; 1941 eram în București la Bădița Radu 
Mironovici. Cum nu mai credeam că vor veni din nou vremuri 
grele, ce bine și frumos era ! 1942, în lagărul din Buchenwald 
şi 1943 ne găsește tot aici. 

S'au dus toate Crăciunurile tinereții mele. Le-am dat pe 
toate, şi nu că-mi pare rău că le-am dat, ci că am fost forțat 
să le dau. Sărbătorile mari aduc cu ele și multe doruri și gân- 
duri grele, pe lângă bucuria că au venit. Dar, cum vin, așa se 
duc, și noi rămânem mai departe cu nevoile și dorurile noas- 
tre”. 


SĂRBĂTORIREA CRĂCIUNULUI 1943 


24-X11-1943.. „E ajunul Crăciunului. Toţi se aranjează. 
Scot haine de prin cufere, cămăși, calcă cravate și mai fac câ- 
te ceva pentru serbarea de diseară. E un forfot ca de sărbă- 
tori. Se strâng cadourile şi se aranjează pomul. Şi iată că a 
sosit și după amiaza. Lipsesc însă multe lucruri din cele ce o- 
dinioară anunțau venirea lui Moș Crăciun. Prin aer nu colin- 
dă miros de plăcinte şi colăcei și niciun strigăt strident de 
porc tăiat nu strică liniștea. 

La ora cinci pornim către baraca familiilor noastre, cu 
colindul. Afară se ingână ziua cu noaptea și cerul ne trimite 
în dar diamantele lui albe. Ninge domol de parcă ar ninge pe 
suflete. Începe colindul cu „Bună dimineața la Moş ajun”, 
care sgudue toată liniștea și invălurându-se spre înălțimi, se 
aşează prinos la picioarele Celui ce din veacuri s'a născut. 

Din jur apar soldaţi, ca să asculte și ei marea veste. Sunt 
Ruși și Ucraineni, ale căror colinde seamănă cu ale noastre. 
Apar familiile şi corul incepe „O ce veste minunată”. Un nod 
mi se urcă şi se așează tocmai la furca pieptului. Glasul refu- 
ză să mai urmeze tactul dat de mânile nervoase ale lui Cuibi- 
cec și ochii se impăienjenesc cu lacrimi, printre care apare sa- 
tul cu toate luminile aprinse, cu copiii ce colindă dela casă 
la casă şi în urechi imi răsună glasul lor de îngerași: 

Sus in slava Cerului, 
Asta-i sara lui Crăciun, 
La poalele Raiului..... 


51 


Două lacrimi fierbiţi îmi brăzdează obrajii. De cealaltă 
parte a sârmelor Anchidim Uşeriu plânge de-a-binelea. Boris, 
de lângă mine, se înncacă, iar Capsăz mă trage disperat de 
mânecă, să cânt, că el nu poate duce singur basul. Când înce- 
pem „Steaua sus răsare”, apare din spate o stea mare, colora- 
tă şi înaintează încet spre noi, de parcă s'ar scobori din cer. 
Un clopoțel mic, cu sunet argintiu, dă fiori dulci la fiecare 
pas al purtătorului. În jur s'au adunat aproape toţi feciorii. 
Toţi tac și lasă loc dorurilor să-i ducă pe la casele lor. In su- 
fletul fiecăruia stărue chipuri dragi şi buzele se mişcă într'o 
rugăciune mută, pentru cei de care nici nu ştim dacă mai tră- 
esc. 

A murit ultima silabă a colindului și nu se aude decât 
suflarea grea a celor din jur. Mâni se întind şi se strâng mut, 
nimeni nu are curajul să strice, prin urâri ce nu pot spune mai 
mult decât strângerea mânii, liniştea cerească ce s'a așternut. 
Ne întoarcem inapoi în bărăcile noastre. 

În sala „„C” e aranjat totul ca să se ia masa în comun. Ca- 
marazii ce nu sunt la cor, se așază la mese. Corul aşteaptă în 
sala „D” până ce toţi vor fi la masă, ca să-i colinde. Neagu, 
în mijlocul camerei goale, se necâjeşte cu vreo câteva butoaie 
de bere, tot strigând: „Becere, bere bunăâă...! 

În sala „C” toţi stau la mese şi aşteaptă începerea serbă- 
rii. Ne adunăm în coridor, cei dela cor și ii trântim un ,, Bu 
nă dimineaţa la Moş Ajun”. Cântecul se inalță vijelios şi tâ- 
năr. Ochii lucesc şi frunţile încep a se descreţi. Apoi, Capsâz 
întreabă dacă ne primesc cu colindul. Suntem imediat invitaţi 
sa imtram în sală. Sala e aproape neincapatoare pentru mulţi- 
mea legionarilor. În tund licăresc luminile pomului tradiţio- 
nal. Dar e sărac tare. Nici dulciuri şi nici copiii micuţi cari să 
creadă în minunea lui Moş Crăciun nu se găsesc pe aici. 

Ne aşezăm în jurul pomului şi cântecul începe să des- 
chidă porţile sufletelor şi să poarte pe aripile lui tot felul de 
doruri, gânduri şi dureri. 

O ce veste minunată 
În Vifleem ni s'arată. 
Astăzi s'a născut 
Cel făr'de'nceput 
Cum au zis Prorocii. 
In ochii tuturor licâresc lacrimile şi un gând hoinar co- 


52 


lindă prin jurul vreunei case unde o mamă dragă stă la geam 

şi-şi şterge pe furiș o lacrimă când vede marea de bunătăţi 

din care dragul ci, drag, nu se va înfrupta; sau o soţie grijulie 
îşi face de treabă la cămășile bărbatului aranjându-le, ca să 
fie în pre când el va veni de prin străini; sau un cap bălaiu 
cu ochi i i ă: ămi i | 
mea = diamant, întreabă: „Mămico, dar tata, nu vine cu 

Că la Vifleem Maria 

Săvârșind călătoria, 

Într'un mic sălaș, 

Lâng'acel oraş, 

Naşte pe Mesia. 

„Fiecare din noi are fraţi,surori,nepoţi, şi gândurile noas- 
tre îi caută pe toţi în amintiri de altă dată, iar pieptul se înal- 
ță întrun suspin amar. Oare câţi din ci mai trăesc şi mai ser: 
bează acest Crăciun ? 

A venit şi-aici Crăciunul 

Să ne mângâie surghiunul. 

Cade alba nea, peste viaţa mea, 
pe Peste suflet ninge. 

] Privirile se rotesc în jur peste sărăcia ce ne înconjoară şi 
din pervazul din perete ne priveşte blând Comandantul. Din 
cealaltă parte a sălii se uită crunt şi nciertător Căpitanul. Şi 
corul işi urmează mai departe cântecul, ducând cu el gându- 
rile noastre. 

Tremură albastre stele, 
Ca şi lacrimile mele. 
Dumnezeu de sus, 

În inimi ne-a pus, 
Numai lacrimi grele, 
Pâlpâiri de stele. 

Cât de greu apasă pe suflete dorurile celor dragi şi atâ- 
tea amintiri ! 

Maica Domnului Curată, 
Ad'o veste minunată 
Înfloreşte'n prag, 
Zâmbetul tău drag, 

Ca o zi cu soare.. 
Zâmbetul tău drag, 

Îl aşteaptâ'n prag, 


53 


Cei din inchisoare. că pe ial d dt 
i iarăşi gândurile hoinare se adună pe i i 
le, in ce, ca şi noi, suferă pentru credinţa legi- 
onară. a 
Peste fericiri apuse 
Pune-ţi mila Ta Isuse. 
Cei din inchisori, 
Te aşteaptâ'n zori, 
Pieptul lor suspină. 
Cei din inchisori, 
Te așteaptă'n zori, 
Să le-aduci lumină. A N, 
Numai la Tine, Doamne, ne-a mai rămas singura nădejde 
şi scăpare. Dela Tine aşteptăm totul, căci Tu le poți pe pa 
Dar hoinăreala prin meleaguri depârtate nu mai durează mult, 
căci Moş Crăciun, cu sacul în spate și cu barba fuior, ne adu- 
itate. Sa 
pd open daruri. Fiecare primește câte ceva: unii mai 
dulci, alții mai pipărate, care după cum merită. Klein primeş- 
te o mică carte din care, se spune, va reuși să înveţe cum să 
stea sub papucul nevestei, sau, mi se pare, cum nevasta trebue 
să ţie pe bărbat sub papuc. Acest Moş Crăciun, Preda în per- 
soană, dă și sfaturi foarte bune, şi multe. În special, are ce a- 
re cu conferențiarii şi scriitorii, cari aproape fiecare capătă 
câte un indreptar de autori celebri, ca spre ex. Sbârcea, Fir- 
şteoacă, etc., etc., care să-i ajute în munca culturală ce depun. 
Eu am primit o cruciuliță, un caiet, un creion, pişcoturi, 
bomboane și o bucăţică de sticlă pe care este gravată data de 
25-X11-1943., doi ochi de fată și sub ei scris: „Doi ochi negri”. 
Ştiu ei, camarazii, cam ce doruri mă bat. Pentru darurile ce 
am primit, Moşul ne cere să mai cântăm ceva şi noi îl satis- 
facem: 
Moş Crăciun cu plete albe, 
Dac'aş ști că nu te duci, 
Ți-aş cânta florile dalbe... h Ă 
Moşul nu vrea să ne asculte ruga. ae capu sea 
mulţi de cercetat. Nu uită însă, înainte de ap eca, să 
era e cuvinte bune din partea Dr.-ului Andrei Vasile, 
care stă bolnav în pat. Urmează apoi altă serie de colinde, şi 
masa: carne și unt, biscuiţi, bomboane și bere. Lumea s'a în- 


54 


AER 


( 
( 


( 
(. 


veselit. Râde, se interpelează prin fraze cântate în versuri,etc, 
Cdt-ul Dumitru toastează în sănătatea Cdt-ului Horia Sima și 
Cdt-ul Puiu, în sănătatea celor dragi din Țară, Se cântă câte- 
va cântece legionare și unul german. 

Peste toate şi toți domină însă Stoia, cu vioara și Boris 
Strejeniuc cu vocea. D-na Uşeriu nu s'a lăsat mai jos și ne-a 
cântat și ea puţin. Capsâz farmecă, cântând: „E Riţa țigan- 
ca”. Bucovina, toată la un loc, în frunte cu Posteucă, Hojbo- 
tă şi Prof. Ionescu, ridică urale nesfârșite tuturor prietenilor. 
Buzilă chiue, Hoinic Bujorel râde că lui i-a spus Moș Crăciun 
că e frumos și lui Coman că e borțos. Mathias, plutonierul ce 
ne numără de două ori pe zi, e în formă; ne cântă două cân- 
tece și este aplaudat sgomotos. Prof. Dimitriu nu vrea nici în 
ruptul capului să primească cadoul făcut președintelui echi- 
pei de „durac”. Mălinaș, in urma turneului de şah e declarat 
campion al categoriei „„A”; i se dă un premiu și el ține de da- 
toria lui să le mulțumească adversarilor bătuţi de el, totuși, 
Capsâz il forțează să recunoască, în mod public, că el l-a bă- 
tut. Oreste Constantiniuc primește un premiu pentru cea mai 
frumoasă partidă jucată cu Eugen Teodorescu. 

Terminată serbarea în „C”, se mută la „D”. Aici e loc 
mult și feciorii sunt dornici de oleacă de horă. Dudue podele- 
le sub călcâile lor. În special Oreste e in formă. Natural că 
nici cu n'am rămas în urmă. Împreună cu Niculai Zelea, fă- 
ceam de domnișoare; așa, am dansat un vals cu Oreste şi o 
horă cu fratele lui, Eustafie. Obosiţi și cu gândurile frânte, 
parcă bucuroşi că a trecut ajunul, ne ducem la culcat. În dor- 
mitor e frig destul, dar ne-am obișnuit cu el. De o bucată de 
vreme ne este pricten statornic. 

Gândurile incep din nou să se depene și se opresc la 
D-na Ponta, care a fost arestată chiar in săptămâna aceasta, 
prinsă că lua cu ea corespondenţă când venea să-și vadă băr- 
batul. Săraca Doamnă ! Ce Crăciun mai are și ea, acum ! Ilie 
Olteanu, dela mexicani, a făcut o cerere de liberare sau de ex- 
trădare, cu termen, spunând că va trece prin buncăr, lagăr 
comun şi chiar glonţ, de e nevoie, dar nu mai acceptă situația 
de umilință în care suntem puși”. 

26-XI1-1943.. „Mai puţin obosiţi ca ieri, ne pregătim cu 
zel de serbare, Se face scena și la patru și jumătate incepem. 
Sunt și familiile prezente. Se reprezintă o mică petrecere fa- 


55 


miliară. Se bea bere, se fumează și se cântă. Cântecele popu- 
lare aduc cu ele nostalgia țării depărtate și romanţele expri- 
mă doruri ale tuturor. Capsâz, Strejeniuc, Biega, lorga, ne dis- 
trează cu cântece românești. Mathias ne cântă nemţeşte, iar 
Vlâgea, unul spaniol. Eu acompaniam la ghitară. Gogu Mun- 


teanu a compus două cântece ocazionale: 


În Fichtenhein venit-am prima oară, 
În preajma zilelor de Moş Ajun. 


Cântam atunci, cântăm și-acuma iară, 


Şi vom cânta la fiece Crăciun. 


Refren: 


Căci cum am fost, vom fi intotdeauna. 


În bucurii, cântăm ca și'n nevoi, 
Şi pentru toate noi știm numai una, 
O ştiţi cu toţi. Cântaţi cu noi. 


Cu cântecele noastre, 

Pe toţi vă vom purta 

Prin cerurile albastre 

Şi lumi noui veţi vedea. 

Vă va aduce cântul 

Pe-al nostru vechiu pământ, 
Şi ţara veţi vedea.....(bis) 
Pe aripa unui vânt. 


În Fichtenhein venit-am într'o doară 
Să vă cântăm în ziua de Crăciun, 
Să vă purtâm din lagăr până'n țară, 


Să vă vedeţi ce-aveţi voi drag și bun. 


Refren: 
Căci cum am fost,....... 
Cât timp veţi fi în ţară, 
Masovschi speriat, 


Va căuta pe-afară, 


56 


) 


E E ÎL ÎN ÎL N a a La 


Crezând c'aţi evadat. 

Dar cântul, năzdrăvanul, 

Se va'ngriji chiar el, 

Să fiţi cu toţi prezenţi....... (bis) 
Din vreme, la apel. 


Din Fichtenhein plecăm în lumea mare, 
Pe-aripa cântecului fermecat, 

Ce trece peste sârme și hotare, 

Peste pământ în lung și'n lat.; 


S'a râs mult. La al doilea cântec lumea a fost şi mai plă- 
cut surprinsă. 


Ce veseli suntem, ne'ncetat, 
Noi pribegii, noi hoinarii ! 

Avem, sau n'avem de fumat, 
Ce veseli suntem, ne'ncetat ! 


Cântăm astăzi un nou șlagăr, 
A trecut un an de lagăr. 

De vaţi speriat, 

Cu asta aţi probat, 

N'aveţi spirit ....diplomat. 
Nu suntem arestaţi, 

Ci oaspeţi ....invitaţi. 


Ce veseli suntem, ne'ncetat 
Noi pribegii, noi hoinarii ! 
Un an de lagăr dac'am stat, 
Tot veseli suntem ne'ncetat. 


Au fost vremuri şi mai grele, 
Am trecut noi peste ele. 
Dac'or mai veni, 

Orişicum ar fi, 

Noi pe toate le-om primi 
Cântând neapărat, 

Şi veseli ne'ncetat. 


Ce veseli suntem ne'ncetat ..... 


57 


) 


Imediat după serbare l-am aruncat cu forța pe scenă pe 
Popa Virgil, şeful garnizoanei, care azi împlineşte 32 de ani, 
şi petrecerea a continuat până seara târziu. Familiile au luat 
şi cina impreună cu noi; Nemţii, fiind foarte curtenitori de o 
bucată de vreme”. 

28-X11-1943.. „Mare nervozitate în lagăr. Monu şi cu 
Gligor Cantemir s'au hotărit să intre în greva foamei, cu toate 
consecinţele ei, cerând Nemţilor liberarea Comandantului. Ei 
susțin că vreau să încerce ce se poate face pe acest drum. Na- 
tural că în cazul când chestia iese rău, ci să tragă toate consc- 
cinţele. Nu reuşesc să facă nimic, Auzind de hotărirea lor, O- 
grin, Arsin. Maghețiu şi Obrad, fac și ei un memoriu, pe care 
il înaintează Cdt-ului Iosif Dumitru. cerând același lucru. 

După discuţii interminabile cu Monu și Gligor, aceștia 
recunosc că acțiunea pornită de ei poate da loc la complica- 
ţii nefaste pentru grupul nostru, printre care ruperea in mai 
multe părți, şi renunţă, cerându-și pedeapsa pentru actul de 
indisciplină, comis. Renunțând ei, au renunţat și ceilalți. Sin- 
gurul rău rămas, e că băieţii se ceartă între ei, unii socotin- 
du-i eroi, și alţii agenţi provocatori. Nimeni nu vrea să-i vadă 
cum sunt”. 

29-X11-1943.- „Şedinţă pe garnizoană. Dumitru ne face 
cunoscut pedepsele date celor ce au incercat să nu execute a- 
numite ordine. Monu, Gligor, Obrad şi Arsin, trei zile post 
negru și două săptămâni legea tăcerii. Magheţiu și Ogrin, câ- 
te o lună legea tăcerii. . 

Ne demonstrează apoi că nu noi vom putea să-l scoatem 
pe Comandant de unde este, ci el ne va scoate pe noi. Că noi 
nu avem altceva de făcut, decât să stăm tari în credinţa noas- 
tră in Comandant și toate vor ieși bine. Ne aduce apoi la cu- 
noștință faptul atât de imbucurător şi in același timp des- 
tul de semnificativ, că ni s'a permis să-l felicităm și că poate 
vom primi și răspuns. Ca urmare, spiritele s'au mai calmat”. 


SĂRBĂTORIREA ANULUI NOU 
31-XI1-1943.- „Am răcit şi mă doare capul. Totuşi, la 
lucru trebue să mă duc. Dar nu zăbovesc mult; maestrul 


neamţ mă trimite imediat acasă. M'am culcat. Pe la trei mă 
trezesc pocniturile din harapnice și mugetul buhaiului celor 


58 


ce se pregătesc să meargă cu uratul. M'am sculat şi m'am pre- 
gătit şi cu să-i acompaniez. 

La ora 5 și jumătate am mers la baraca familiilor și ură- 
tura începe; biciurile trăsnesc ca tunurile la marile ceremonii 
şi feciorii strigă hăi-hăi-ul strămoșesc, de se cutremură bara- 
ca. Hojbotă urează rar şi apăsat, aşa cum e obiceiul: 


Bună seara boieri mari, 
Şi voi cinstiţi legionari, 
Foşti şi viitori mari demnitari. 


Viorei şi clopoței, conjunctura măi flăcăi. 


Biciurile trăsnesc din nou şi hăi-hăi-ul se aude și mai ta- 
re. La ora zece incepe pluguşorul in bărăcile noastre. Urătorii 
sunt aceiași. Hojbotă ne poartă cu urătura pe la Bădica Tra- 
ian, Voevozi și toată istoria legionară. Ajungând la Coman- 
dant, îl numește: 


Brâu de foc în jur de ţară, 
Lan de flori peste hotară; 
La urechi cu clopoței, 
Greva foamei, măi flăcăi. 


Ne povesteşte apoi despre „„ fine și vecine care știu rân- 
dul la pâne ” despre „gospodina de casă, tinerică și frumoa- 
să” și iar: 

La urechi cu clopoței, 
Peste sârme, măi flăcăi. 


Ultimele versuri imi sunt dedicate pentrucă, la un mo- 
ment dat eu susțineam că n'ar fi rău dacă vreo câţiva ne-am 
înșfăca cu mânile de gardul de sârme electrificat, să vedem 
ce fac Nemţii după moartea noastră. 

A urmat apoi un mic aperitiv cu ceva cârnaţi și câte o 
bere, plus împărțirea poştei de anul nou. Fiecare a căpătat 
câte ceva, ceva care să râmână ca amintire că şi pe aici a fost 
Anul Nou. Cărţi poştale, ilustrate și plicuri în care sunt puse 
diferite decupări din ziare. Deodată se stinge lumina. În întu- 
nerec, masa legionară pare un singur om şi din mijlocul ei se 


59 


“pidică vijelios cântecul: 


Cu Horia prin foc şi uragan, 
Suim din grele răsvrătiri. 


i în faţă. Pri- 
g ins din nou lumina. Avem un an nou in fa ia 
mu sort găini Cre Dune n n 
A regie asi piei 
mează apoi felicitări, strâng 


terminat. 
ANUL 1944 


i ă executarea lui Cianu şi 
12-1-1944.- „La radio se anunță oa 
lorlalți mari trădători ai Ducelui”. a mc mm “cmd 
ip: metan confiscate pe data de 7-XI11-1943, 
re ne a 
i i d ă vreo două săptămâni , i 
ze 91944. „Ziua celei mai mari jertfe sarge ca 
orții lui Moţa şi Marin. Ziua cimentării pe ae rb legio 
i itate i mare dragoste decât cea neam, 
pa aere mă Hristos”, oeră Moţa, şi a dovedit că o 
este n! 
iti sub ochii amintirilor îmi colindă toate imaginele ! A oenţ 
ii nur lor în țară și marea sguduire ce cuprinsese mer 
pu căm române, Au să ser pir doi, şi-i 
țiseră k stimele y 
pereti nave isa fost inimă de ear care să 
A âmas nepăsătoare în faţa jertfei dela ec a cm 
i gs venit apoi înmormântarea dela Casa Ver ra crini 
â i atâtea mii de legionari, cu ordinea aceea ... 
re tă, cu înălțarea sufletească atât de mar îepal 
| emmpei am ajuns; între sârme ghimpate i sein pă zai 
prese | Şi Ruşii se apropie de "Țară tot mai 


ip o serbăm cu o slujbă religioasă td ora pa- 
tru după masă și o şedinţă scara. la ara E mpa 
i isorile lăsate de Moţa, din descri u ei fai 
pe rapi cele scrise mai înainte de amândoi. „na 
peri a Nu s'a ri manei ge lor, cer ne m! 
pa iară pipe pe. viața noastră legionară, nu ne 


60 


trebuesc dogme sau principii din alte părţi; noi le avem pe 
toate în viața Căpitanului, în jertfa lui Moţa și Marin, în ges- 
tul Nicadorilor, al Decemvirilor şi al echipei lui Miti Dumitres- 
cu. Cine il înţelege pe Moţa şi are puterea să-l urmeze, acela 
nu mai are frică pe lume decât de Dumnezeu din cer. loraș 
spunea că noi legionarii nu mai putem da inapoi din drumul 
pe care am apucat şi nici schimba doctrina pe care ne-a lăsa- 
t-o Căpitanul, pentrucă atunci am fi ca un prost care ar re- 
nunţa la rugăciuni şi post, deci la toată credința lui. ( Ce bi- 
ne cunoştea Horia Sima legile legionare şi ce râu le-a aplicat | 
Dece?) 

Şedinţa s'a incheiat cu „Imnul legionarilor căzuţi” şi în 
suflete a rămas ecoul permanent al refrenului: „Noi mereu te 
Plângem frate, iar tu dormi mereu...”, 

21-1-1944.- „Se implinesc trei ani dela rebeliunea din la- 
nuarie 1941. Trei ani de nădejdii- sfărâmate şi de sbucium ne- 
Întrerupt. Azi stăm între sârme şi aşteptăm să ni se deschidă 
porţile, să ieşim. Câte unii însă, pierd răbdarea. Vlâgea a a- 
părut azi dimineaţă cu o scrisoare către Cdt-ul Dumitru, în 
care ii cerea să-l scutească de disciplina legionară, el intrând 
în greva foamei până la rezolvarea chestiei noastre. Dumitru 
îi cere scrisoarea ce el a pregătit-o pentru Comandantul lagă- 
rului. Vlâgea refuză să i-o dea. Dumitru, înfuriat, îi trage do- 
uă palme, iar el a plecat și i-a dat scrisoarea lui Masovschi, ca 
s'o dea Colonelului Pfister. În scrisoare cerea să fie trimis pe 
front, pus în libertate, s'au extrădat, Dacă niciuna din acestea 

nu-i vor fi satisfăcute, atunci să i se facă legătura cu Horia Si- 
ma, altfe! nu se mai intoarce viu în lagăr. 

De azi dimineaţă se discută mereu în jurul acestui caz. 
Nimeni nu crede că acest lucru l-a făcut numai din capul lui. 
Toţi caută autorul moral. Într'un fel, au dreptate, dacă te 
gândești că Vlâgea, la vârsta lui de aproape 20 de ani abia, 
n'ar fi făcut acest gest dacă atmosfera de revoltă nu s'ar fi 
Creat printre noi. Toţi cei mai bătrâni, -cazul Monu şi Gligor- 
discută şi pun problema sub toate formele; la urmă se supă- 


“ră când Vlâgea face tocmai ceea ce i-a auzit pe ei discutând | 


Nu vreau să-l apăr. E vinovat, pentrucă e cel din urmă care ar 
avea ceva de spus in acest grup. Ce e mai nostim, e că, deo 
parte mare din camarazi, cu sunt socotit autorul moral. Eu 
m'am purtat cu el drăguţ, așa cum te porţi cu un copil, pen- 


61 


truc. E nu are prieteni și suferă din cauza aceasta. Când 
l-am întrebat de ce nu mi-a spus nimic, mi-a răspuns că nu a- 
vea rost, ştiind sigur că voi fi contra. Sunt curios cum se vor 
sfârși toate acestea, pentrucă nu e numai el care stă ca pe foc. 


....... 


Posteucă a compus un cântec, iar Boris Strejeniuc i-a 
dat o melodie, cântec care cuprinde toate dorurile, desnădej- 
diile, lacrimile și dragostea noastră a tuturora pentru o fată 
depărtată, pe care nu ştim de o vom mai vedea vreodată: 


Din visul nostru de altădată, 
Cenuşe s'a ales și scrum, 

Dar ca o vrajă blestemată 
Îmi tulburi sângele și-acum. 
Te văd mereu surăzătoare 
La geamul serilor târzii, 

Dar anii trec și mintea doare, 
Degeaba mai aștept să vii. 


Uitarea ne-a'ngropat aleca 
Plimbărilor cu crini de dor, 

Dar chipul tău ca'n vremea-aceea 
Îl port în suflet mărțișor. 

Trec anii și nădejdea minte, 
Îmbătrânim şi tu și eu, 

Doar visul dragostei fierbinte 
Te-aduce aevea'n gândul meu. 


Departe azi, pribeag, departe, 
Tu, paradisul meu pierdut, 

Mă ia durerea să mă poarte 

Spre tinereţe și trecut. 

Şi văd ades cum plânge-o fată 
În amintirea grea de scrum, 

Şi plâng cu mintea sfărâmată, 
Cum n'a plâns nimeni pân'acum. 


23-1-1944.- „După multe târgueli și condiţii care n'au 


62 


fost acceptate de ai noştri, Vlâgea a trebuit să renunţe „fe: 
va foamei. A făcut și el două zile de cură stomacală. 

Boncotă, dela mexicani, a declarat greva lucrului. Drept 
pedeapsă, i s'a interzis intrarea în atelier și de a vedea filmele 
care se proiectau din două în două săptămâni. 

Mateiu Metzenrath a făcut o cerere, pe care a înaintat-o 
cu aprobarea lui Dumitru, ca să fie primit in SS în calitatea 
lui de „Volksdeutsche”. Cererea s'a intors cu menţiunea că în 
zadar incercăm să ieșim din lagăr. Menţiunea era iscălită de 
„SS Oberscharfiihrer Otto”, plutonierul major ce conduce bi- 
roul de deținuți politici ai lagărului. Acum ne-am lămurit. Şi 
aici, tot un plutonier e mai mare peste noi, ca și la Rostock. 

Alaltăieri am avut oleacă de alarmă pe aici. Au căzut ce- 
va bombe în apropiere, care ne-au legănat, cu baracă cu tot și 
ne-au cam sgâlțâit paturile, deschizându-ne ferestrele”, 

24-1-1944.. „Dimineaţa, la apel, se anunţă pedeapsa lui 
Vlâgea: zece zile legea tăcerii, interzicerea de a dormi în tim- 
pul liber și obligația de a citi în acest timp, cartea Căpitanu- 
lui şi Cărticica Șefului de Cuib. Găină e de părere să-l pedep- 
sim și noi, exilându-l pe un timp din comunitatea noastră bu- 
covineană. Eu nu cred că ce bine. E prea distrus sufletește, și 
ar însemna să-l distrugem complet. Până la urmă am convenit 
să-l facem să simtă prostia ce a făcut, fără alte măsuri. 

Oreste Constantiniuc nu mai are cu ce se'ncălța. Ne-am 
adresat Nemţilor,rugându.-i să ne permită cumpărarea de ghe- 
te. Imediat ne-au adus pe gratis, dar nu ghete, ci saboţi de 
lemn. După cum se vede, mergem din ce în ce mai bine ! Da- 
că ni se rup hainele, căpătăm pe cele vărgate.,, 

26-1-1944.. „Azi au sosit și restul de camarazi cari se 
mai găseau la Rostock,in număr de vreo 97.Din aceştia, cinci 
s'au dus la „„mexicani”: Rozu, Gheorghe Papanace (Gula),Tu- 
dose, Radu şi Voinea. De ce i-au adus, nimeni nu ştie. Li s'a 
spus că, la dorinţa lor, exprimată acum un an, li s'a permis 
să plece la Weimar. 

În lagărul din Buchenwald, după cât cu impreună cu 
Petre Mișa ne-am putut aminti, au stat inchiși următorii: 


ANTISIMIȘTI, ( MEXICANI ). 
1,-Achim Mircea 2..Adamicu 


63 


3.. Arnăutu Niculai 

4. Arţăreanu Dumitru 
5. Bărbulescu Victor 
6.. Brătianu Adrian 
7... Basarabescu Vasile 
8.. Bebi Toma 

9.. Boncotă 

10,- Bitaracu Zisu 

11. Bujin Niculai 


28 . Globariu luliu 
29.. Grosariu 

30.- Lefter Mile 
31.. Marcu Pascal 
32.- Mişa Petre 
33.. Olteanu Ilie 


34.. Papanace Gheorghe (Gula) 


35. Petre lon 
36. Petrovicescu 


37.- Popescu Fănică (Portofel) 


12.- Ceacâru seri 
i 38.. Predescu Mitic 
13.- Călin Aurel , 
14.- Câmpeanu lon 39.. Radu Constantin 
15. Caranica Niculai 40. curaă 
16.- Chirani Cola 41. Sâr PA 
17.. Constantinescu Nichi 42. Şeitan 
18. Cunia Anastase 45 Serban 
19.- Cuţumina Stavre 44. Smăr E 
20. Dabura 45. Șeinercu (moș 
. Dimitri 46.- Tănase iculai 
ia reg BE 47. Tărăeiu Dusitru 
a ir-Ji Ghiţă 48. Teodorescu Dumi 
n ra e Jilava SHI 49! Tudose Niculai 
25.. Georgescu Marin 50. Varduli 
26.- Gheorghiu 51. name bec 
27. Ghiţea Gheorghe 52.. Zotu 
SIMIŞTI (CUBANI) 
1, Acrivu Gheorghe ps p Alexandru 
z . - 1 NE j i 
a rare e 15. Boborodea Viorel 
piece 16.- Bodoc lon 


4.. Apostolescu Victor 
5. Ardelea Constantin 
6.- Arsin 
7... Atanasiu Nicu 
8.. Bădulescu Gheorghe 
9.. Balaneţchi Oreste 
10.. Bărbosu 
11. Bârsan Eugen 
12. Biega 


64 


17. Bogdan lon 
18. Boian lon (cârtiţă) 
19... Boieru Traian 

20.. Boldeanu Vasile 
21. Borca (moşul) 

22. Brăilă Stoian 

23... Bratoşin Gheorghe 
24. Bucur Constantin 


E E A II II ! | Lă | d 


25. Buzilă lon 
26.- Căiman 
27. Calciu 
28.- Capsâz 
29.- Caraivan 
30.- Cârdu Aurel 
31. Cengher lon 
32.- Cerbu lon 
33.. Chioreanu Nistor 
34. Chira Aurel 
35. Chircu Atanasie 
36. Ciocea Aurel 
37. Ciuntu Chirilă 
38.. Codreanu Mihai 
39.- Cojocariu Leonte 
40. Cojocariu Ştefan 
41. Coman Vasile 
42.- Comănescu Vasile 
43. Coniac 
44.- Constantin lon 
45. Constantinescu Cornel 
46.- Constantiniuc Eustafie 
47. Constantiniuc Oreste 
48.- Conteş Constantin 
49.- Coşeriu 
50.- Costea Ghiţă 
51.- Costin Deleanu Pavel 
52. Cristea lon 
53.- Crișu Axente 
54. Cubicec lon 
55. Culică Frangois 
56.- Dacu Tudor 
57.- Danilache 
58.- Diaconescu Paul 
59. Dimitriu Mircea 
60.- Dimitriu Silvestre 
61.- Dinache 
62.- Dobrin Dumitru 
63.- Doșlea Andrei 


65.- Dumitru lon (lăptarul) 
66.- Dumitru lon 
67.- Dumitru losif 
68.. Eftimie Ifraim 
69.- Enăchescu Victor 
70.- Fleşeriu lon 
71.. Forcan 
72.- Frunză Octavian 
73. Găină Ovidiu 
74.- Găvăgină Iosif 
75.- Gavrilescu Malaga 
76.- Gheorgheoni Petre 
77. Ghimbăşanu Niţă 
78.- Giosan Niculai 
79.- Gligor Cantemir 
80.- Gorânescu Anton 
81.- Gornea lon 
82.- Graur lon 
83.- Grimalschi Pavel 
84.- Graţiani Radu (călugărul) 
85.- Gudi Gheorghe 
86.- Hanu Traian 
87.- Hanu Vasile 
88.- Hojbotă Mateiu 
89.- Hoinic Bujorel 
90.- Hoinic Dragoş 
91.- Huleva Atanasie 
92.. Humiţă Tiberiu 
93.. lacobuţă 
94. lanovici 
95.- Ighişan Niculai 
96.- Ignătescu 
97.- lonică Ion (profesorul) 
98.. Ionescu Gavril 
99.. lonescu Aurel 


100.- lonescu (mafia) 
101.- lonescu Sandu 
102.- lorga Traian 
103.- loraş Toader 


64.- Dragomir (locotenentul) 104.. losifescu Dumitru 


65 


105. 145.- Ogrin 


106.- Klein Waldemar 146.- Olteanu Vasile (mecanic) 217.- Strătescu Ştefan 


218. Străjeniuc Boris (Domitriu) 


185.- Predescu Niculai 


107.- Klein (soţia) 147.- Olteanu Vasile (învăţător) H 186.- Preoţescu Marcel 

108.- Leontieș Dumitru 148.- Omăt Cristian 187.- Prundeanu 219.- Şuga Alexandru 
109.- Lepădatu Aurelian 149.- Orendovici Mircea | 188.- Puiu Traian 220.- Şuţu Radu 
110.- Lipovan Petre 150.- Oprescu Zoe 189.- Pușcariu 221.- Țâlnariu Laurian 
111.- Logigan 151.- Opriș Romulus A î) 190.- Rachmistriuc Alex. 222.- Țârlea Ovidiu 

112.- Luca 152.- Oprişan Constantin 191.- Radu Ion 223.- Târziu 

113.- Macarie Avram 153.- Paul Nini | 192.- Rădulescu M. (izmană) 224.- Tase Gheorghe 
114.- Magheţiu - 154.- Pană Călinescu 193.- Randa Alexandru 225.- Tase Mihai 

115.- Mailat Vasile 155.- Parpalac Gheorghe 194.- Raţiu 226.- Teban Niculai 

116.- Malcasian 156.- Pârvu Niculai | 195.- Roşu Ion 227.- Teodorescu Eugen 
117.- Mălinaş Niculai 157.- Pârvulescu F. (Agamiţă) 196.- Roşu Octavian 228.- Teodorescu Mihai 
118.- Mândreanu Niculai 158.- Pașca Vasile 197.- Roth Ion 229.- Teodorescu Tibi 
119. Marinescu Gheorghe  159.- Pătrașcu Niculai $] 198.- Sala Aurel 230.- Tiutiu Dionisie 
120.- Marinescu Niculai 160.- Pavel Sorin 199. Şchiopu Moise 231.- Toader Liviu 

121.- Mareş 161.- Penteleiciuc Gheorghe 200.- Schweninger Theo 232.- Tocoianu 

122.- Marușca 162.- Penteleiciuc Ion 201. Secu Şerban 233.- Ţolescu Ion 

123.- Mâţu 163.- Pepici | 202.- Sfinţescu Duiliu 234.- Tucan lon 

124.- Mazilescu Niculai 164.- Petre Gheorghe 203.- Silion Tiana (Popa) 235.- Untaru Constantin 
125.- Metzenrath Anton 165.- Petruţ 204. Simeria Niculai 236.- Uşeriu Anchidim 
126.- Metzenrath Mateiu 166.- Plieu Traian | 205.- Şoimu Romulus 237.- Vacaru Ion 

127.- Mica lacob 167.- Ponta Petre j 206.- Şorici Petre 238.- Vălimăreanu Petre 
128.. Mihăiescu Dumitru 168.- Pop Ion o 207.- Spanachi Caranfil 239.- Vasile Niculai Bascu 
129.- Mihăiţă 169.- Pop Traian 208.- Stamatu Horia 240.- Velescu Constantin 
130.- Mihăiţă (soţia) 170.- Popa Aurel 209.- Stănescu Bucur 241.- Verca Filon 

131.- Mircea Alexandru 171.- Popa Dumitru 210.- Stănicel Stelian 242.- Vişoianu E. (D-na Uşeriu) 
132.- Mircea Traian 172.- Popa Emil 211.- Şteflea lon 243.- Vișoianu Fifi 

133.- Mocanu Sebastian 173.- Popa Ion 212.- Sterie Ion Ramigani 244.- Vladovici 

134.- Monu Vasile 174.- Popa Niculai 213.- Stoia Eugen 245.- Vlâgea Mariu 

135.- Munteanu Gogu 175.- Popa Virgil 214.- Stoia Ghiţă 246.- Zaharia Constantin (duhu) 


136. 


Muşătescu Mircea 


215.- Stoica Aurel 


247.- Zelea Niculai 


176.- Popescu Florian 


177.- Popescu Ovidiu 248.- Zus Constantin 


137.- Muşătescu Petre 216.- Stoica Constantin 


138.- Nagacevschi Constantin 178.- Popinciuc Mardarie 

139. Neaga Dumitru 179.- Popovici Lică DIN NOU VIAȚA DIN LAGĂR 
140.- Neagu lon 180.- Popovici Mihai | 

141.- Neaţă Spiridon 181.- Posteucă Vasile 

142.- Negoiescu Alexandru  182.- Potecașu Ion 

143.- Negulescu Vică 183.- Pozdârcă Vasile i] 

144.- Obrad Gheorghe 184.- Preda p 


28-1-1944.- „Dobrin, dela mexicani, face o cerere pentru 
a reveni la grupul nostru,recunoscând că a greșit când s'a pla- 
sat pe o linie politică, părăsind pe cea legionară. 1 s'a admis. 

Bujorel Hoinic, în special, și mulți dintre ceilalţi bucovi- 
neni cu cari Anchidim Ușeriu şi-a petrecut viața de student, 


66 
67 


suntem tare trişti pentrucă el e rău bolnav. Nişte puroiu dela 
un dinte i-a pătruns în sânge şi i-a făcut o rană la inimă. A- 
postolescu ne spune că nu crede că s'ar putea vindeca, dar că 
el va face tot ce îi va fi posibil . (Până la urmă, l-a salvat). 

Moş Teban mă bate mercu la cap să-l invâţ cântecul 
compus de Posteucă. Stelică e cam slab şi abătut. Îl apasă 
sârmele. E explicabil; e primul lui lagăr, şi la inceput, totdea- 
una e greu. De Lucia Trandafir nu mai ştie nimic. 


POSTUL NEGRU 


5.11.1944. „La şase dimineaţa deşteptarea şi adunarea 
in sala „B”. Ni se anunţă că Dr.-ul Andrei Vasile, bolnav de 
piept. pentru care s'au făcut tot felul de intervenţii ca să fie 
trimis la un sanatoriu, -intervenţii făcute chiar de Dr.-ul neamţ 
al lagărului- a pierdut la ultima hemoprtizie ce a avut-o, vreo 
trei litri de sânge. Având în vedere faptul că a contractat boa- 
la în inchisori, în care fusese băgat fiind acuzat de agent al 
Nemţilor. Dl. Cdt. Dumitru ne cheamă să suferim alături de 
el şi să declarâm post negru, incepând cu data de 6-11-1944, 
pe timp de cinci zile. În acest sens s'a compus un memoriu 
adresat lui Himimler.cu rugămintea ca să privească acest „post 
negru” al nostru, ca un strigât de ajutor, şi nu ca semn de 
provocare. i A 4 : 

Imediat ne-am alipit cu toţii la propunerea lui Dumitru, 
afară de cei bolnavi, pe cari Dr-ul Apostolescu i-a exclus din 
oticuu, şi «e Cengher, care a spus că el nu poate. Î.a ora şap- 
te memoriul a fost inaintat, apoi ne-am dus la lucru. 

Pe la ora trei după amiază a venit Colonelul şi ne-a a- 
nunţat că râspunsul lui Himmler e că „mâncarea ce nu o pri: 
mim no i 
Că cei ce au scris scrisori prin D-na Ponta, care de vreo câteva 
zile se află aici în lagăr, au fost pedepsiţi cu trei săptămâni 
de inchisoare celulară, şi că DI. Cdt. Dumitru trebue să plece 
imediat la inchisoare. & A 

Suntem apoi adunaţi în bărăcile în care locuim şi incu- 
iaţi. În jurul lagărului au tost puse santinele cu puşti mitra- 
liere. Ni s'a anunţat că cine indrăzneşte să iasă trei paşi din 
baracă, va fi impuşcat imediat, şi că începând cu data de mâ- 
ne, nu ni se va mai aduce niciun fel de mâncare. Despre An- 


68 


7 ) = îi 
i, va ajuta mult Nemţilor cari duc nevoie de alimente”. 


drei, nicio vorbă. 

Acum stăm şi ne pregătim de ce-o veni. Mii de gânduri 
ne trec prin cap; gânduri călătoare, care aleargă prin zăpada 
de afară, să ducă cuvinte de mângâiere și poate de râmas 
bun, celor dragi de acasă. 

La ora patru gradele au fost adunate în şedinţă. Vine şi 
Colonelul, cu o telegramă din partea lui Himmler, în care ac- 
tul nostru e socotit drept sabotaj, și ne anunţă că de nu re- 
nunțăm, vor lua măsuri draconice. Discuţia cu el a fost dra- 
matică. Posteucă i-a făcut istoricul Mişcării dela 1922 şi pâ- 
nă azi, cu toate mormintele şi toate mizeriile ce am indurat și 
încă mai suportăm. Până la urmă, Colonelul n'a mai avut ce 
spune, şi a promis că va interveni la locul în drept pentru sa- 
tisfacerea cerinţelor noastre. 

Imediat după plecarea Colonelului, au fost retrase santi- 
nelele și puștile mitraliere din jurul lagărului. Andrei ne-a tri- 
mes o scrisoare prin care ne cerea să renunțăm la intervenția 
făcută în favoarea lui. dar n'am ţinut cont de ea. Ușile au fost 
deschise şi plimbarea prin curte permisă în mod normal.” 

6.11-1944.. „Azi am intrat, de dimineaţă, în post negru. 
Vremea trece uşor și stomacul încă nu zice nimic. Majorita- 
tea joacă şah și rumi. O parte discută mereu problema, su- 
cind-o pe toate părţile. Din toate un lucru e sigur: dacă nu 
vrem să ne facem de râs, postul negru trebue ținut până la 
capăt, aşa cum am anunţat. 

După masă a fost pe aici Otto, ca să vorbească cu Apos- 
tolescu despre bolnavi. Amărăciunile şi necazurile au întărit 
atât de mult pe toţi, incât putem întinde coarda cât vrem, 
fără frică că va plesni. E prima dată că fac acest lucru -greva 
foamei- şi mă mir că trece așa de uşor. Pentru a fi însă mai 
sigur că puterile mă vor ajuta până la capăt, mă duc să mă 
culc, pentru a nu consuma energie”. 

71-11-1944. E luni. A doua zi de post negru. Vremea tre- 
ce uşor. După cele discutate cu Colonelul, ni se permite să 
mergem la lucru. Mai intră şi 30 din camarazii veniţi dela Ros- 
tock. Stomacul nu zice nimic. Simt totuşi cum se scoboară 
peste mine un fel de moleșcală. Eu lucru după masă. În ate- 
lier e cald tare. Pe la trei şi jumătate am simţit un fel de slă- 
biciune generală, dar a trecut imediat ce am ieşit la aer. Băie- 
ţii se ţin cu toţii bine. 


69 


) 


Scara, după apel, am făcut cu toţii muzică şi am cântat 
cântecele noastre. Apoi, la culcare. Dar somnul vine tare greu. 
În locul lui. gândurile incep să se învârtă în jurul mâncării. 
Corpul îşi cere dreptul la viață. Cred că niciodată nu mi-am 

adus aminte de atâtea mâncări, ca astă seară. Mai ales mă 
persecută vedenia unui scrob cu jumări mari şi rumene, mă- 
mâăliguţă caldă, iar alăturea o strachină cu brânză cu smân- 
tână și una cu brânză de oi. A trebuit să mă sforțez, ca să 
nu mă înnec cu salivă, care ameninţa să curgă și pe pernă. 
Stomacul a durut puțin, dar nu așa cum mă aşteptam”. 

38-11-1944... „E a treia zi de nemâncare. De dormit nu 
mai merge. Nimeni nu a căzut incă. Mă doare puţin capul. 
Stomacul cere ceva, dar îi poruncesc să tacă, Producţia de bi- 
nocluri e mai mare decât in mod obișnuit. Nemţii au început 
o inspecţie sanitară generală. În același timp ne-au anunțat, 
din partea Colonelului, că de vreme ce ei au luat măsurile ne- 
cesare sanitare cerute de noi, ar trebui să terminăm cu greva 
foamei. Li s'a râspuns că „postul negru” al nostru a fost ho- 
tărit pe cinci zile, şi că va dura exact atâta. Au fost chemaţi 
la o inspecţie cu raze vreo 12 dintre noi. Niciunul nu e sănă- 
tos complet. Majoritatea suferă de plămâni sau de stomac. 

După masă au inceput să mă doară picioarele dela ge- 
nunchi în jos. Parcă sunt de plumb, așa sunt de grele. Dar cu 
toată greutatea lor, imi fac conştiincios treaba. Spre seară 
m'au lăsat picioarele, dar au început să mă doară alele. Le- 
am legat cu un brâu, ca să nu răcesc. Mai beau, din când în 
când, apă caldă, pentru ca să nu scadă cavitatea stomacală şi 
intestinală. Singura greutate e că imi vi în minte tot felul de 
mâncări. posibile şi imposibile. 

Mexicanii se uită la noi foarte curioși, făcând probabil 
prognosticuri, de care vom cădea mai repede. Prea multe nu 
au de văzut. Afară de vânătăile de sub ochi. nu prea se obser- 
vă că am fi nemâncaţi de trei zile. Ceeace ii ţine pe toţi, cred 
cu. e faptul că postul s'a declarat cu termin precis. Toţi ştiu 
că e vorba de cinci zile şi că acestea trebuesc respectate cu 
orice preţ. 

Aseară imi spunea Virgil Popa că se minunează de felul 
cum se menţin toţi, căci la lași, când au declarat odată greva 
foamei, a treia zi erau toţi în pat. Atunci însă nu puseseră 
termen. Se poate insă că şi băieții de aici să fie mai fortifi- 


70 


cati sufletește ca cei din lași”. 

9.11-1944.- „A patra zi de foame. De dimineaţă, bine de 
tot. Dar după masă se învârte chestiunea. Încep crampele la 
stomac, de să mă dea gata, şi alta nu. Pe la cinci tragem, în a- 
telier, vreo două cântece care ne întăresc sufletele. Băicţii 
au început să se tragă vădit la față. Pe seară au incetat cram- 
pele; doar somnul vine greu”. 

10-11-1944.- „A cincea zi de foame, și ultima. Nu mă 
mai doare nimic. În schimb mânile au început să-mi miroa- 
să a mort. După masă se lucră normal, ca și cum nimic ex- 
cepțional nu s'ar fi intâmplat. 

Singur Masovschi nu e mulțumit că nu ne-am ţinut de 
prognosticul lui şi n'am cerut de mâncare chiar de a doua zi. 
De aceea ne face mizerie pe unde poate. Azi s'a descoperit că 
lipsesc cărbuni dela caloriferul care încălzește atelierul şi bi- 
rourile lui. Masovschi a vrut să arunce totul în spatele nostru 
şi a venit de a căutat peste tot, dar n'a găsit nimic. Opriș în- 
să, l-a dus în fața căpitanului Şef al atelierului și l-a obligat 
să recunoască că cel în fiecare seară trimete câte un soldat să 
ia cărbuni, pe care îi intrebuința in Corpul de Gardă. Petru 
l-a săpunit pe Masovschi de l-a făcut de două parale. Când 
Masovschi l-a intrebat de ce nu-l denunță, i-a răspuns că noi 
nu suntem delatori; noi punem la punct. 

Seara, la apel, şeful garnizoanei ne mulțumește pentru- 
că ne-am ținut cu toţii bine şi dă ordin ca mâne la orele șase 
dimineața să înceteze postul negru. Urmează apoi o serie de 
sfaturi medicale date de Apostolescu, pentru a evita vreo im- 
bolnăvire de stomac. Toată slăbiciunea s'a topit în bucuria ce 
o aveam fiecare de a fi luat parte la cea mai frumoasă bătălie 
legionară. 240 am pornit, şi tot 240 am ieşit, fără ca niciu- 
nul să cadă. 

Nemţii au răspândit vorba prin lagăr că acesta cra un o- 
biceiu oriental al nostru, dar ne privesc acum cu mai multă 
simpatie. Din toate acestea un lucru este sigur: poziţia noas- 
tră morală s'a întărit mult. Vizita medicală, —de care profită 
și mexicanii, deşi unii dintre ei chiar și astăzi nu recunosc că 
postul a servit la ceva, — continuă. Suntem destui bolnavi. 
(vezi cartea lui Amăutu, „Amintiri”, pag. 77-78).” 

11-11-1944. „Pe la ora cinci dimineaţa m'au trezit sgo- 
motele făcute de cei ce-și pregăteau câte ceva de mâncare, 


71 


Unii avem pâne albă, de pe la cei dela regim, alții grisă, iar 
cei ce nu se invredniciseră de asemenea bunătăţi, au pus câte 
un codru de pâne în apă, l-au fiert bine, şi iată mâncarea ga- 
ta. Eu am primit puţină grisă dela Buzilă. A 
E mare plăcerea primei înghiţituri după cinci zile de nc- 
mâncare. O simţi cum se strecoară până la stomac. Foamea 
scade dinwr'odată și un fel de căldură îţi cuprinde tot corpul. 
La amiază nu s'au mâncat decât cartofi, iar seara s'a inceput 
regimul normal. Singur Prof. Costin Deleanu s'a simţit prost; 
probabil o constipaţie. Ca să scap şi de aşa ceva, am inghiţit 
â ri de sare amară”. y 
SEL 1944.- „Leri a venit un pachet dela familia Reno- 
wicz pentru Orendovici, Găină, şi penuru mine. Ady imi tri- 
mite din nou pastă de dinţi, cremă de ghete, câteva coale de 
scris, dulciuri și un cârnat. Cu un ou ce mi-a dat Leontieş, 
care e la regim, mi-am făcut un scrob şi mi-am liniştit pofta 
din timpul postului negru”. ) 
zi ISPV.E944.- pia ml în lagăr Cdt-ul Ghiţă Dragomir - 
Jilava. El ne-a confirmat că conducerea Mişcării i-a fost în- 
credinţată, de către grupul de conducere dela Berkenbriick, 
acum închis la Dachau, D-lui Iasinschi. La întrebarea mea da- 
că transmiterea conducerii era temporală sau definitivă, n'a 
vrut să-mi răspundă. A intrat la mexicani”. SIR 4 
6-VI-1944.. „Azi am aflat că aliaţii anglo-americani au 
at în Franţa”. 
N retina „A sosit în lagăr Cdt-ul Legionar Preotul 
Vasile Boldeanu. A vorbit cu toată lumea, dar a rămas în mij- 


locul nostru”. 
MOARTEA LUI GHEORGHE BĂDULESCU 


20-VIIl-1944.. „Azi, la ora trei dimineaţa a murit Gigi 
Bădulescu. Avea numai 26 de ani. E primul dintre noi care 
moare in exilul din Germania, între sârme ghimpate şi electri- 
ficate. Acum vreo două săptămâni a venit şi mi-a cerut caie- 
tul de amintiri ce eu scrisesem. Când mi l-a dat înapoi mi-a zis: 

. Frate Mardarie, scrii bine şi frumos. Ştii, când am citit 
cele ce ai scris despre moartea lui Frâncu, am plâns. Ca mâne 
mă duc şi eu. Şi-mi pare rău că tot efortul ce-am mem 
luptei legionare se duce la naiba. Nu vezi cum am ajuns 12 


72 


090 E E O E II II II 


Centaţi, împărţiţi, discutând autoritățile legionare ! Ce jale, 
frate Mardarie, ce jale ! 

- Nu te amări, Gigi -i-am răspuns eu- că toate se vor aran- 
ja. O să-ţi aduc aminte de toate ce-ai spus azi, când toate vor 
fi trecute. Tu fă-te bine şi nu te preocupa. 

- Eu n'am scăpare, Mardarie. Mă duc sigur. Atâta medi- 
cină am învăţat ! Promite-mi că într'o zi, dacă scapi de aici 
cu zile și vei publica câte ceva din luptele noastre, năcazurile 


- şi năzuinţele ce avem, mă vei pomeni şi pe mine. 


- Nu fi pesimist, Gigi. Toate lucrurile se aranjază cu tim- 
pul. Desigur că dacă ajung să public ceva, nu te voi uita nici 
pe tine. Tu faci parte din trecutul şi viitorul meu; cum să te 
uit când voi scrie despre cele ce am petrecut impreună ?! 

A plecat încet, cu pași nesiguri, ca o umbră. Mie mi se 
umpluseră ochii de lacrimi. Nu murise incă niciunul dintre 
noi în străinătate. Şi totuși moartea a venit să-l caute. Ni- 
meni nu-și poate închipui amărăciunea și revolta sufletească 
ce-am simțit cu toţii când am aflat că viaţa lui Gigi se stinse- 
se ca o lumânare ce nu mai avea ceară de consumat. Închişi 
între sârme ghimpate incârcate de electricitate, cu soldaţi î- 
narmaţi postați în jurul lagărului nostru, intovărăşiţi de câini 
dresați, era greu, foarte greu să nu simţi durerea de a nu fi 
putut ajuta unui frate să se vindece și să nu te revolţi în con- 
tra nedreptăţilor ce ne urmăreau şi ne loveau din toate părți- 
le. Toate feţele camarazilor din lagăr, mexicani sau cubani, e- 
rau cătrănite și aspre ca tăişul unui topor. Mulţi ochi erau 
plini de lacrimi şi mult mai multe umpleau piepturile noastre. 

Pe la orele zece a fost adus în lagăr sicriul în care de 


„ acum inainte avea să se odihnească trupul chinuit al lui Gigi. 


Impresia a fost enormă. Toţi am plâns ca și copiii când își 
pierd părinţii. Şi plânsul a continuat în timpul slujbei de în- 
mormântare, săvârşită de către preoţii Boldeanu și Poteca- 
şu, ajutaţi de corul condus de camaradul Cubicec. După în- 
mormântarea lui Moţa și Marin, când trei zile şi trei nopţi 
am cântat cântece de inmormântare pe tot întinsul ţării, pe 
unde au fost purtate sicriile lor, credeam că nu voi mai fi si- 
lit să cânt la moartea unui camarad. M'am înşelat. Acum îi 
cântam lui Gigi. 

Şi iată aşa, preoţii cadelnițând, noi cântând veşnica 
pomenire şi cu toţii plângând, cânii soldaților de pază lă- 


73 


trând, şi fumul de tămâie urcându-se „prinos spre cer, l-am 
petrecut pe Gigi până la poarta lagărului nostru. Câţiva cama- 
razi, printre cari și lon Roth, s'au urcat în camionul aşezat la 
poartă și au acompaniat sicriul până la cimitirul din Weimar, 
unde a fost inmormântat”. 


AVIAȚIA AMERICANĂ NE ATACĂ 


„Ziua de 24-VIII-1944 era o zi frumoasă, cu soare, care 
ne indemna să stăm pe afară, intinși pe iarbă, printre bărăci. 
Cam pe la amiază au inceput să apară avioane americane de 
bombardament și de vânătoare. Nu ne-am prea mirat, pentru 
că zilnic treceau pe aici și bombardau localităţile din jurul la- 
gărului. Deodată, unul dintre avioane lansează pe cer o dâră 
de fum alb. Altul o termină constituind un cerc exact deasu- 
pra noastră. Complectat cercul, alte avioane care veneau în 
valuri, aruncă peste noi bombe explozive şi incendiare, care 
strălucesc in lumina soarelui. Fiecare am inceput să ne cău- 
tăm un loc unde să ne ascundem. Eu m'am trântit la tulpina 
unui pom care se afla intre baraca noastră și atelier. Cad pri- 
mele bombe. Un sgomot infernal a cuprins toată aria. Pomul 
lângă care m'am tupilat, se mișcă de parcă dintr'un moment 
în altul se va prăbuși. Alături de mine o schijă i-a retezat pie- 
lea din partea de dinapoi a capului lui Capsâz, de formă că 
pielea de pe cap s'ă strâns toată ghem, cu partea dinăuntru în 
afară.Geme ca un căţel speriat; impreună cu nu mai știu ci- 
ne, l-am transportat în pivnița unde era instalat caloriferul. 
Vine un alt val de bombe, care ne sgâlțâe parcă mai rău ca 
primele. În pivniţă e plin de lume, suiţi şi pe muntele de căr- 
buni de alături. Mulţi spun rugăciuni și-și fac cruce neconte- 
nit; alţii tremură de parcă ar muri de frig. Atmosfera e înădu- 
șitoare, Când s'a terminat al doilea val, am sbughit-o afară și 
m'am băgat sub două bănci, peste care era pusă o saltea, lân- 
gă Balaneţchi. Din jur se auzeau vaiete, înjurături, strigăte 
disperate de ajutor, etc. A venit al treilea val şi o bombă a 
distrus baraca unde se aflau dormitoarele „A” și „B”. De sub 
scânduri Obrad striga: „aici moare Obrad, camarazi, Trăiască 
Legiunea și Căpitanul”. Ă 

O altă bombă a căzut alăturea de Corpul de Gardă, dis- 
trugându-l, impreună cu infermeria, şi scoțând din pământ 


74 


= 


i 


( 


copacul dela poartă, care avea vreo 8 metri înălțime, mutân- 
du-l la vreo doi metri de distanță, lăsându-l tot în picioare.În 
același timp, acea bombă a rupt gardul de sârmă ce înconju- 
ra lagărul. Prin spărtura făcută de bombă o parte din cama- 
razi a şterpelit-o de cealaltă parte, unde erau niște șanțuri să- 
pate; printre ei şi Buzilă, care, desculț, a călcat într'un loc 
unde explodase o bombă incediară şi și-a fript talpa dela un 
picior, destul de tare. O altă bombă a distrus baraca ce se a- 
fla alături de lagărul nostru, în care stătea inchisă Mafalda de 
Savoia, fiica Regelui Italiei. Împreună cu incă niște camarazi, 
am scos-o din șanțul unde se găsea aproape total îngropată, 
săpând cu mânile goale până ce au sângerat, dar toată mun- 
ca noastră a fost zadamică; rănile interioare produse de pie- 
trele ce sburau ca proiectile, nu i-au permis să trăiască. 

Rezultatul final a fost: morți, Avocatul Constantin Că- 
lin, Inginerul Graur lon, Studentul Gheorghe (Gula) Papanace, 
Farmacistul lon Voinea și Teologul Zaharia Constantin zis 
Duhu. Răniţi greu: Anton Gorănescu, Vică Negulescu, Ni. 
colai Șeitan, Rozu, Bogdan Ion, Ghiţă Costea, Capsâz, (din 
câți imi mai amintesc). Alţi mulți au fost râniţi mai ușor. 
Numărul total de răniţi se ridica aproape la vreo 50. 

Prima noastră grije a fost îngrijirea celor răniţi și înmor- 
mântarea celor morți. După primele ajutoare date de infer- 
meria lagărului, cei răniţi au fost trimiși la spitalul din Wei- 
mar. Pe cei morţi i-am vegheat acolo pe loc, — cămașa mea 
verde a acoperit trupul destul de distrus al camaradului Gra- 
ur — și înmormântat în cimitirul din Weimar. 

Cum bărăcile noastre au fost distruse, noaptea dormim 
la aer liber, de cealaltă parte a fostului lagăr al nostru, în pă- 
dure, Pe Anchidim Ușeriu l-am scos, cu pat cu tot, și l-am a- 
dus cu noi în pădure. Acum nu ne mai păzeşte nimeni. Pe la 
ora zece noaptea se dă alarma; alte avioane veneau spre noi. 
Am șterpelit-o cu toţii prin pădure; noi bucovinenii cu An- 
chidim cu pat cu tot. După terminarea pericolului, anunțat 
de sirene, ne-am întors din nou la locul nostru. Au fost unii 
însă, ca Lepădatu, care au fugit și nu i-am văzut decât abia 
la Viena. Acum aflăm că România a capitulat, s'a aliat cu 
Rușii, și că Mareșalul Antonescu a fost arestat, Vestea nu 
ne-a surprins prea mult, pentrucă noi, cu vreo câteva săptă- 
mâni inainte, le-o spusesem Nemţilor în scris; dar ne durea”, 


75 


LIBERAREA 


Pe data de 28-VIII-1944, după un an şi nouă luni de la- 
găr, am fost suiți întrun tren toţi, incluşi mexicanii, în gara 
din Buchenwald, şi am plecat cu direcţia Viena, unde am a- 
juns pe data de 29, pe la patru după masă. Aici am fost dis- 
tribuiţi la diferite hoteluri; cu cu încă vreo cincisprezece la 
Marienhilfshotel din apropierea Gării de Nord. A doua zi am 
fost toți la GESTAPO. unde ni s'a dat fiecăruia câte un paşa- 
port pentru strâini. Pe data de 3 August am luat parte la o a- 
dunare unde a apărut Horia Sima şi ne-a spus care e noua si- 
tuaţie. Ne-a anunţat că se va forma un guvern naţional, o ar- 
mată naţională, şi grupe care vor fi trimise în pară. Dela adu- 
nare a lipsit grupul mexicanilor şi câțiva dintre ai noştri, că- 
rora nu le plăcea ideea unei armate naţionale”. 


RUPEREA MIŞCĂRII LEGIONARE ÎN DOUĂ 


Aşa cum ne învaţă istoria, când făuritorul unui imperiu, 
sau al unei mişcări sociale puternice, ca a noastră, moare; 0- 
pera lui o distrug urmașii, luptând pentru şefie. Noi cari cre- 
deam că scâpasem de această lege naturală datorită „omului 
nou", ce ne dâduse Căpitanul, ne-am înșelat amar de tot. 

În noua situaţie cadrul era următorul: Căt-ul Bunei Ves- 
tiri Comeliu Georgescu, Cdt-ul Legionar Vasile Lasinschi, Cdt- 
ul Leg. Puiu Traian, Cdt-ul Leg. Niculai Pătraşcu şi Cdt-ul 
Leg. losif Dumitru, ca să numesc numai pe gradele mari din 
umpul Căpitanului, erau, hotărit, de partea lui Horia Sima. 

Cdt-ul Bunei Vestiri Ilie Gârneaţă, Cut-ul Bunei Vesuri 
Mile Lefter, Cdt-ul Leg, Constantin Papanace, Cdt-ul Leg. Ni- 
culai Şeitan şi Cdt-ul Leg Ghiţă Dragomir - Jilava, în contra 
lui Horia Sima; decizie ce niciodată n'au motivat prin vreo 
circulară sau ceva asemănător. Aceştia doreau şi ci formarca 
unui Guvern Naţional, dar nu sub conducerea lui Horia Sima, 
ci a Episcopului Visarion Puiu. Cereau la fel, ca diverse minis- 
tere să le fie încredințate lor, uitând că acel guvern nu se pu- 
tea forma decât cu aprobarea Nemţilor şi că aceştia, pentru 
sprijinirea cărora ei se rupseseră de noi în Buchenwald, îl pre- 
ferau pe Horia Sima, pentru simplul motiv că majoritatea le- 
gionarilor era cu a. 


76 


GRADĂRILE 


Pe lângă gradele instituite de Căpitan, Horia Sima a mai 
adăugat pe cel de Instructor Legionar Ajutor şi pe cel de Co- 
mandant General. În zilele ce au urmat, Horia Sima a trecut 
din hotel în hotel şi a stat de vorbă cu fiecare dintre noi în 
parte, impărţind grade. Când mi-a venit rândul, m'a anunţat 
că am fost înaintat la gradul de Instructor Legionar. După ce 
în 1937 fusesem propus la gradul de Comandant Ajutor, şi în 
1940 la cel de Comandant Legionar,cram făcut acum Instruc- 
tor Legionar; suna oleacă a ironie. Dar nu m'a afectat mult. 
“Nu venisem doar in Mișcare ca să capăt grade, ci să lupt pen- 
tru neamul românesc.Dar nu toţi cei nedreptăţiţi gândeau şi 
simțeau ca mine; au fost destui cari s'au simţit dați laoparte 
şi au tras consecinţa logică, îndepărtându-se pe încetul. 


IN GARDA PERSONALĂ A LUI HORIA SIMA 


La vreo câteva zile după gradare, am fost ales să fac par- 
te din Garda Personală a Comandantului, impreună cu Leon- 
tieș Dumitru, Nicolae Zelea și Bucur Stănescu. Leontieș şi cu 
mine, făceam câte o zi de gardă, însoțindu-l pe Horia Sima 
ori pe unde mergea, iar a doua zi o făceau Zelea şi Stănescu. 
Când stătea acasă, ne postam în sălița dela intrare. În prima 
zi de stat în săliță, am fost destul de şocat că foştii funcţio- 
nari ai Legaţiei Germane din Bucureşti, cari acum se stabilise- 
ră în Viena, intrau şi ieșeau din departamentul ocupat de Co- 
mandant, ca la ei acasă. De aceea i-am zis lui Leontieş: 

- Mă Dumitre, noi suntem aici ca şi cânii cari păzesc ca- 
sa stăpânului. După câte ştiu cu, cânii nu lasă să între în ca- 
să decât pe cei ce îi cunosc bine. Cunoaștem noi pe cei ce în- 
tră şi ies din locuinţa Comandantului ? 

- Nu, mi-a răspuns el. 

- Atunci cum îi lăsăm să între ? 

- Ce crezi că ar trebui să facem ? 

- Eu cred că ar trebui să procedăm în următoarea for: 
mă: eu îi opresc, îi întreb politicos cine sunt, iar tu te duci 
înăuntru și-l întrebi pe Comandant, ori pe Borobaru, dacă 
vreau ori nu să-l primească pe cel ce se prezintă. 

- De acord. 


77 


) 

După câteva minute apare un Neamţ, funcţionar al Le- 
gaţiei Germane din București și vrea să intre direct în locuin- 
ţa Comandantului. M'am pus înaintea lui și cât am putut de 
politicos, l-am întrebat : 

- Ce doriţi, vă rog ? 

. Să vorbesc cu Horia Sima, mi-a răspuns el, tot pe ro- 
mânește. | 

- Vreţi să spuneţi cu Excelenţa Sa D-l. Horia Sima ! 

- Da, exact asta. 

- Pe cine anunţ? Mi-a spus numele, dar nu-mi mai aduc 
aminte de el. | 

Leontieş a întrat în locuința Comandantului, de unde a 
ieşit surăzând,! la vreo trei minute, informându-l pe vizitator 
că Comandantul îl roagă să vină peste vreo zece minute, pen- 
trucă era foarte ocupat în acel moment. Neamţul a plecat 
cam contrariat. Rămași singuri, l-am întrebat pe Leontieș: 

„ Ce-a zis Comandantul ? 

- A rămas plăcut surprins de măsura ce am luat. A zâm- 
bit mefistofelic și mi-a spus cele ce ai auzit, pentru vizitator. 

De atunci și tot timpul cât am stat de gardă acolo, ni- 
meni n'a întrat în locuința Comandantului fără să fie anun- 
ţat. : 

În hotelul Imperial, unde locuia Comandantul, mai lo- 
cuiau D-l Iasinschi, D-l Georgescu, D-l Sturdza, Episcopul Vi- 
sarion Puiu și Manoilescu, până la plecarea lui la Berlin. 

Dintre lucrurile ce-mi aduc aminte c'am făcut cât am 
fost în Garda Cdt-ului, sunt următoarele: i-am însoţit, când 
au sosit la Viena, impreună cu Leontieș, pe Generalul Chir- 
noagă și pe Coloneii Alexandrescu şi Ciobanu. Când i-am pri- 
mit în Gara de Nord, Generalul Chirnoagă ne-a intrebat dacă 
noi eram noii lor gardieni ?! Leontieş i-a răspuns, foarte sur- 
prins, că noi am fost trimiși ca să-i însoţim până la hotelul 
unde li se rezervaseră camere pentru fiecare, şi că dacă nu a- 
veau nevoie de noi, puteau merge singuri oriunde vroiau. Ge- 
neralul s'a scuzat și ne-a rugat să uităm ce-a zis. 


—xx xXx 


Pe la jumătatea lui Septembrie au sosit la Viena Doam- 
nele Sima și lasinschi, impreună cu Dan, băiatul Bădiţei Va- 


78 


sile. Tot cu același tren în care veniseră D-nele Sima ş  sin- 
schi, sosise și Doctoriţa Dârja, născută Wesckema, dragostea 
mea de pe vremea studenţiei. Bucuria revederii a fost tare ma- 
re, umbrită doar de faptul că Tavucă, bărbatul D-nei, şi prie- 
tenul meu din fașă, nu venise cu ca. y 


x 


Când a sosit Badea Vasile din Ardeal, unde îl trimesese 
Horia Sima ca să vadă dacă se putea organiza o rezistență se- 
rioasă care să oprească înaintarea Ruşilor, am avut cu el ur- 
mătoarea conversaţie: 

- Ce grad ai primit, frate Mardarie ? 

- Instructor Legionar, Bădie. 

. Ce ? Aşteaptă oleacă. 

- Unde vrei să mergi, Bădie ? 

. Să vorbesc cu Comandantul. 

. Pentru gradul ce mi-a dat ? 

- Da. 

. Bădie, de faci acest lucru, nu mai viu în viața mea să 
vă vizitez. N'am întrat în Mișcare pentru ca să capăt grade, ci 
ca să lupt pentru neamul românesc, 

- Ştiu, dar voi nu vă daţi seama că a avea un grad e foar- 
te important pentru lupta pe care o ducem, pentrucă sunt 

ele care, în cazuri grave, trebue să decidă ceea ce trebue 
făcut. E nevoie deci, să avem gradaţi cunoscuţi ca oameni cu 
cap. 

. Bădie, vă mulţumesc pentru conceptul ce-l aveţi des- 
pre mine, dar, vă rog mult de tot,nu interveniţi, ca să nu pro- 
vocaţi noi discuţii între camarazi. S'au făcut multe nedrep- 
tăţi în darea gradelor de data aceasta. Mai bine lăsaţi lucru- 
rile așa cum sunt. 

A rămas gânditor, trist, ca până la urmă să-mi spună că 
aveam dreptate. 


„xxx 
Între timp, alăturea de Dălersheim, o localitate la vreo 


20 de km. de orașul Krems, s'a constituit Armata Naţională 
Română, unde au mers aproape toţi cei ce-şi petrecuseră va- 


79 


i ca „oaspeţi” ai Nemţilor, în Buchenwald, plus o mul- 
pp n ne ile diferite lagăre germane, pe cari îi . 
ta Loraş şi alţii. O altă serie de camarazi au fost rin s 
lupte ca partizani în dosul frontului, şi mai târziu svârliţi sa 
paraşutele în țară. Maiorul Tobă, a format o unitate speci o 
care era răspunzătoare de siguranța zonei din jurul mei n 
care se găseau mulți din camarazii noştri; printre ci, rendo- 
vici, Tucan, Cojocariu Leonte, etc. 


LE LA dd 


e logodnica mea, Constanţa Coandă, aflasem dela 
cei Perm în țară impreună cu Bădiţa Lasinschi şi Pătraş- 
cu, că nu a vrut să vie cu ei la Viena, dar refuzau să-mi ra 
de ce. Într'o conversaţie cu Lucia Trandafir, aceasta mi-a dat 
de înţeles că Tanţa sar fi măritat. Vestea nu m'a . 
prea mult; o consideram normală. Eu nu puteam vies e ca 
ca să-și lase mama singură in România şi să vină dup mine 
în străinătate, unde viitorul nostru trebuia câştigat, sapa 
neştiind cum. Dar m'a durut. O nouă jertfă personală pe dru- 
mul Golgotei Legionare. 


LE LL ddd 


Pe la mijlocul lunci Septembrie au venit la Viena sp 
Renowicz, logodnica lui Orendovici, cu sora ei m es A î 
casa cărora stătusem ascuns imediat după rebe perie 
1941, in Bucureşti. Am stat mult de vorbă cu ele. Cânc sa 

lecat din nou câtre Săckingen, unde locuiau -apracl de si 
lui Ady (Adelheid), caietele cu însemnările din Buchenw 4 
şi două volume din Axa, care apăruse la Rostock, cu pi 
siunea că, de scap cu viață şi de data aceasta, voi merge pi 
ele să-mi caut lucrurile. Era un fel de declaraţie indirectă de 


dragoste. 
BUDAPESTA 


Cam pe la mijlocul lunei Octombrie am plecat, impreu- 


nă cu Leontieș şi Zelea, la Budapesta, unde se afla Andreas. 


Schmidt, şeful Saşilor din Ardeal, cu intenţia de a fi paraşu- 


80 


——— —. . a... . . D.N 


taţi împreună cu el în ţară. După vreo două săpţămâni de 
plimbări în sus şi'n jos prin Budapesta, admirând castelele de 
pe coasta Budei şi podurile peste Dunăre, Andreas Schmidt 
ne-a spus că el nu era încă pregătit să se intoarcă în țară şi 
că noi eram liberi să facem ce credem. I-am cerut o foaie de 
drum și ne-am întors la Viena. 


DIN NOU DE GARDĂ 


Chiar a doua zi după sosirea la Viena, ne-am luat în pri- 
mire locurile de lucru în slujba Cdt-ului. Dar mie nu prea-mi 
plăcea ceea ce vedeam.Lui Horia Sima nu-i plăcea când cineva 
îi spunea adevărul asupra diverselor aspecte ale politicei făcu- 
tă de el, ori că rezultatele acesteia erau minore. La fel nu-mi 
plăcea cum erau tratați vechii oameni de încredere ai Căpita- 
nului. Spre exemplu, într'o zi am fost impreună cu el și cu 
D-nii Georgescu şi lasinschi la un spital din Viena, să vizităm 
pe niște Români internaţi acolo. Când am ieșit, Horia Sima, 
mult mai tânăr decât cei doi, a luat-o repede după un tram- 
vai în mers și s'a suit în el. M'a durut mult, când i-am văzut 
pe D-nii Georgescu şi lasinschi cum fugeau găfâind după 
tramvai, ca să nu rămână în urmă. M'am aşezat pe ultima 
treaptă a intrării în tramvai și i-am ajutat să se urce din fugă. 
Cred însă că privirea mea a fost destul de grăitoare, pentru 
Sima. 

În altă zi, Borobaru m'a trimis jos, în hotelul Imperial, 
să-l ajut pe Manoilescu, acum Ministru de Interne, să-și ducă 
bagajele cu ascensorul, în locuinţa lui. M'am dus imediat. A- 
jungând jos, l-am salutat și l-am întrebat unde sunt bagajele. 
Mi-a arătat un cufăraş mic, de vreo 50 de cm. pătraţi.Nu-mi 
venea să cred că ceruse ajutor pentru acel cufăraș, așa că |- 
am întrebat : 

- Acesta e singurul bagaj, D-le Manoilescu ? 

- Da, e singurul, mi-a răspuns. Mi s'a făcut roşu inaintea 
ochilor şi i-am zis: 

- Bine mă, nenorocitule, ţi s'a suit ministerul la cap ? 
Păi tu nu vezi că eşti ministru pentrucă noi am suferit în- 
chisori și bătăi ? Şi ai neobrăzarea să ne tratezi ca pe servi- 
tori ? la-ţi cufărașul şi fugi repede de aici, până nu-mi pierd 
nervii de tot ! 


31 


A şterpelit-o în ascensor cu cufărașul în mână. Ajuns î- 
napoi la ușa Comandantului, Borobaru mia intrebat dacă to- 
tul cra în ordine. I-am răspuns că da, fără să-i dau niciun fel 
de lămurire. Dar nu același lucru a făcut și Manoilescu. El s'a 
plâns lui Horia Sima. Asta am aflat-o mai târziu dela D-l Ia- 
sinschi. 

Încă nu invăţasem, și nici azi incă nu am învăţat să nu 
dau sfaturi celor ce nu mi le cer, căci, indirect, îi critic. Într'o 
zi am aflat că Sima trimisese pe Cdt-ul Leg. Puiu Traian și pe 
Cdt-ul Ajutor Teodorescu la Armata Naţională ca să le vor- 
bească soldaţilor, spre a-i inflăcăra. Vestea m'a mirat mult, 
pentrucă cei doi, legionari încercaţi, nu erau dotați de darul 
oratoriei, pe când in Viena stăteau degeaba Posteucă și Ţâl- 
nariu, cari erau in stare să facă şi pietrele să plângă, I-am 
spus-o fără niciun fel de inconjur. 

În ziua când a venit Ion Sângiorgiu la sediul din Viena 
şi Horia Sima l-a primit ca pe un erou,eu m'am depărtat de 
ci, ca nu cumva să mi-l prezinte și să trebuiască să-i refuz sa- 
lutul in prezenţa Șefului, pentrucă știam că Căpitanul dădu- 
se ordin ca acest om să nu fie niciodată acceptat de către le- 
gionari. Sima observase bine, gestul meu de dispreț. 

Şi așa, azi una, mâne alta, până ce omul s'a săturat de 
apropierea mea și m'a trimis la sediul legionar din Palatul 
Lopkowitz, dragă Doamne, ca să-l pun în ordine, că cei ce e- 
rau acolo nu erau in stare s'o facă; motiv pentru care D-l Ia. 
sinschi a vrut din nou să sară în sus și din nou a trebuit să 
discut cu el. Mi-a propus să trec in serviciul lui, ca Secretar, 
căci nu avea pe nimeni. l-am arătat că el era tot timpul în 
contact cu Cdt-ul, că ocupa un departament alăturea de al 
Cdt-ului, etc., și că eu aş fi fost un motiv de zâzanie conti- 
nuu. l-am cerut să mă trimită la Armata Naţională, şi așa, 
la inceputul anului 1945 am plecat la Dăllersheim. 


ARMATA NAȚIONALĂ 


Aici existau deja două regimente formate și în instrucție 
intensivă, și al treilea, sub comanda Maiorului Bumbăcescu, 
in formaţie. Comanda Diviziei o avea un General neamţ, Pil- 
fusek; cea a Regimentului 1, Maiorul neamţ Wegener; şi cea 
a Regimentului 2, Colonelul Ludywig,un Neamţ din România. 


82 


ia 
E 


Mare a fost bucuria mea când m'am întâlnit aproape cu 
toți camarazii cu cari fusesem prin Rostock și Buchenwald. 
Cum Generalul ce comanda Armata Naţională mă cunoştea 
din vizitele ce îi făcea regulat lui Sima prin Viena, cred că 
m'a crezut un fel de spion al acestuia și de aceea m'a utilizat 
pentru misiuni speciale ca, spre exemplu, anchete, sumarii, a- 
vând în vedere calitatea mea de advocat. 

La început m'am imbrăcat cu haine de soldat și cu gra- 
dul de Sublocotenent ce aveam din țară. Dar când, la vreo 
două săptămâni, am fost chemat de către Sima la Viena, 
Generalul mi-a dat un ordin asupra unei croitorii din Viena ca 
să-mi vândă haine de ofițer, şi m'a rugat ca, inainte de a mă 
prezenta la Sima, să-mi cumpăr hainele și să mă prezint irm- 
brăcat cu hainele noi. Așa am făcut, lucru ce lui Sima i-a plă- 
cut. Dar nu i-a plăcut de loc ceea ce i-am spus despre situația 
în care se găseau soldaţii noștri de acolo: lipsă de alimente, 
medicamente, încălțăminte, armament, etc. La un moment 
dat s'a pus așa de furios, că m'a inșfăcat cu mânile de solapa 
hainei și m'a intrebat răstit să-i spun numele celui ce m'a pus 
să-l mint. l-am desprins liniştit mânile de pe haină și i-am zis 
că dacă nu are incredere în mine, n'are decât să vină până la 
Dăllersheim și să vadă personal ce este acolo. S'a scuzat de 
ieșirea ce-a avut și cu am plecat destul de întristat, fără mă- 
car să întreb pentru ce mă chemase. 

La vreo câteva zile numai, a venit Sima, insoţit de Gene- 
ralul Chirnoagă, să viziteze soldaţii. Atunci am avut o discu- 
ție destul de aspră cu Generalul Chirnoagă, pentrucă l-am sa- 
lutat pe Sima cu salutul legionar: 

- Vino aici, Sublocotenent |! mi-a ordonat Generalul. 

- Trăiască România | —l-am salutat cu cu salutul oficial 
al Armatei Naţionale— să trăiţi D-le General, Sublocotenen- 
tul Mardarie Popinciuc la ordinele Dvs. Ă 

- D-ta nu ştii că atâta vreme cât ești imbrăcat în unifor- 
mă militară, nu poţi să saluți cu altă formulă decât cea ofi- 
cială pentru soldaţi ? 

- D-le General, cu sunt aici pentrucă sunt legionar. Și 
sunt aici din ordinul Șefului nostru, care este Șeful Guvernu- 
lui. Pe el deci, il salut așa cum cred cu că corespunde. 

- Am să-i cer D-lui Sima să te elimine din Armata Naţio- 
nală. 


83 


. Puteţi să-i cereţi; dar nu uitaţi că de sunt eliminat din 
Armata Naţională, întru în cea nemţcască şi tot aici rămân, 
pentrucă Nemţi sunt destui aici. S'a uitat crunt la mine, mi-a 
întors spatele și-a plecat. j A SAI 

După o plimbare prin Dăllersheim, privind soldaţii, şi o 
convorbire de vreo câteva ore cu ofiţerii, Horia Sima s'a con- 
vins că aveam dreptate. M'a chemat şi mi-a zis că din acea zi 
eu eram şeful legionarilor dela Armata Naţională. l-am adus 
aminte că acolo era Smultea, cu acecaşi misiune. Mi-a zis că 
Smultea se va ocupa de toţi ceilalţi Români din armată. l-am 
mai spus că acolo erau mulţi Cdţi Ajt. Mi-a răspuns că pen- 
tru fiecare acțiune trebue oameni adecvaţi şi că el e sigur că 
eu eram cel mai bun pentru acea misiune. i 

Pe la sfârşitul lunei lanuarie a anului 1945, Regimentul 

1 a fost trimis pe frontul de pe Oder, ca parte a unei Divizii 
comandată de Colonelul Scortzeni, care fusese şeful echipei 
care l-a eliberat pe Mussolini din inchisoarea în care îl băgase 
Regele Italiei, cu misiunea de a opri inaintarea Rușilor. 


FRONTUL DE PE ODER 


Pe la inceputul lunei Aprilie am fost trimis, însoţit de 
Huleva şi Sterie, la regimentul de pe Oder, ca să duc câteva 
ordine și sâ-l aduc de acolo pe Căpitanul Luca Popescu, Jude- 
cător din prima linic, acuzat de spionaj. E 3 

Drumul a fost greu și plin de peripeții. Răsboiul era pe 
sfârşire. Soldaţii Nemţi demoralizaţi în aşa hal că aproape 
nu mai ştiau de disciplină. Bombele auaţilur cădeau peste tot, 
pentrucă aviația germană aproape nu mai exista. Berlinul era 
atacat ziua şi noaptea. Trecerea prin el fusese rezervată nu- 
mai pentru soldaţii cu misiuni urgente şi cu o hârtie în care 
să constate urgenţa. Altfel erai trimis cu nişte trenuri ce Cir- 
culau în jurul orașului, pierzând vreo 24 de ore, pe când prin 
Berlin, treceai în vreo două ore. Ajunşi şi noi la Berlin, au 
vrut să ne trimită să-l înconjurăm, pentrucă nu aveam patala- 
maua cu urgenţa. Dar, cum cei ce dispuneau de cele ce trebu- 
iau făcute erau dela Wehrmacht, (armata regularâ) şi noi e- 
ram îmbrăcaţi în uniformă dela SS. i-am spus lui Huleva şi 
Sterie să-şi pună pistoalele mitralieră după gât şi mâna dreap- 

tă pe trăgător, şi ne-am suit în trenul ce trecea prin mijlocul 


84 


DEX O 


Berlinului. Când a venit un căpitan Neamţ dela Wehrmacht şi 
mi-a cerut patalamaua, i-am spus că uniforma mea era docu- 


- ment suficient, iar Huleva a indreptat, ca din întâmplare, pis- 


tolul spre el. A salutat şi a plecat. 

După vreo două zile şi două nopţi pline de peripeții, am 
asistat, din tren, dela o distanţă de vreo doi km., la distruge- 
rea orașului Dresden de către aviația aliată, a cărei descriere 
mi-ar lua un volum întreg; după o vânătoare a noastră în ju- 
rul unei case din apropierea gării din Brno, cred, alături de 
granița Cehoslovaciei, când pilotul ce conducea avionul ame- 
rican de vânătoare ne-a cruțat viaţa, am ajuns pe Oder, la re- 
gimentul nostru de acolo. 

Ajunşi acolo, am stat de vorbă cu Comandantul Neamţ 
al regimentului -Maiorul Wegener- căruia i-am transmis ordi- 
nele ce-mi fuseseră încredințate, și i-am spus motivul pentru 
care fusesem trimis. Şeful Regimentului mi-a ordonat să-l iau 
cu mine, arestat, şi pe Locotenentul de Jandarmi Nicu Leon, 
pentrucă el credea că acela este spion al Ruşilor. Seara am 
fost cu Maiorul Neamţ pe frontul de pe Oder, unde l-am cu- 
noscut pe Căpitanul Dreve, şeful unei compănii, al cărui ofi- 
ţer de ordonanţă era camaradul Șuga. Dreve m'a invitat să 
iau cina cu el. Atunci l-am cunoscut pe Colonelul Scortzeni, 
liberatorul dela închisoare al lui Mussolini; era un om inalt 
cât un brad, voinic cât un stejar, deschis la suflet și foarte op- 
timist. El mai credea încă într'o victorie germană. 

În noaptea aceea Rușii au făcut a doua incercare de tre- 
cere a Oderului, dar au fost respinși de Divizia lui Scortzeni, 
compusă toată din soldaţi străini: Români, Lituani, Letoni, 
Estoni, Ucraineni, francezi, etc, 

A doua zi, însoţit de Slt. Negoiescu, şeful plutonului de 
călăraşi, am plecat de l-am vizitat pe Dan lasinschi la infer- 
meria de sub comanda Dr-ului Apostolescu, unde se refăcea 
de o gripă. În aceeași zi, seara, am cerut să mi-l trimită de pe 
front pe Sergentul Ică Tănase, şeful grupei din care făcea 
parte Dan lasinschi. Mai în glumă, mai în serios, i-am spus că 
dacă il pierde pe Dan, mai bine să nu se mai prezinte la apel. 


CĂLĂTORIA LA PRAGA 
Numai la vreo săptămână dela întoarcerea de pe Oder, 


85 


dat că grupul de ofiţeri şi soldaţi, așa zis „complotiști”, nu li 
se putuse proba nimic, şi cum totuşi exista îndoiala că ar fi a- 
mestecaţi în asemenea treburi, am fost numit Şeful grupului 
de pază care trebuia să-i însoţească până la Praga și să-i pre- 
dea acolo la închisoarea administrată de trupele SS. Împreu- 
nă cu mine, âu fost trimiși să mă ajute, Slt. Lon Crivăţ și sol- 
dații Pană, Naum, Malcasian, Strejeniuc (Domitriu) și Hule- 
va. Deși mi se spusese că în caz de atac aerian sau terestru, ori 
imposibilitate de a ajunge la destinaţie, trebuia să-i execut, și 
mi se dăduse a înțelege că dacă îi executam pe socoteala mea 
nu era nicio pagubă, eu am plecat decis să-i predau la închi- 
soarea din Praga. 

Nu-mi mai aduc bine aminte câţi formau grupul de com- 
plotişti. De care știu sigur că făceau parte din el, sunt: Căpi- 
tanul Luca Popescu, Locotenentul de Jandarmi Niculai Leon 
și Căpitanul Andrei Deșiu. Deși pe drum am fost bombardaţi, 
chiar și la sosirea la Praga, i-am predat pe toţi sănătoși și în- 
tregi. Mai târziu am aflat că Luca Popescu, de meserie jude- 
cător militar, după liberarea lor de către trupele rusești, a 
plecat spre țară și a fost numit de Guvernul comunist Ro- 
mân, judecător al Tribunalului din Ilfov, împărțind, în noua 
lui calitate, sute de ani de pușcărie legionarilor ce aveau ne- 
norocul să fie aduși în fața lui. Cred că și ceilalți, ce fuseseră 
cu el, au ajuns in țară şi s'au aranjat cu comuniștii. 

La Armata Naţională, Părinte Palaghiţă, ţine minte, a- 
colo sus unde:te găsești acum, n'a fost împușcat nimeni. Un 
grup, cum am povestit mai sus, a fost dus la inchisoarea din 
Praga, de unde au fost liberaţi și au ajuns în țară, poate ca e- 
roi. Altul, format din câţiva ţigani și derbedei, a fost luat 
chiar dela Dăllersheim, de către poliția germană și dus la Vie- 
na. lar al treilea, format din vreo zece ofițeri cari au incercat 
să fugă dela Armata Naţională, de frică că ne înconjurau Ru- 
şii, — cum voi! povesti la vremea ci — eu personal i-am pus în 
libertate, inainte de a-i judeca. Emil Popa şi Roșu Octavian 

"n'au avut niciodată niciun amestec în treburile Armatei Na- 
ționale, nici n'au făcut parte din ea. Cine te-a informat, Pă- 
rinte, ori nu știa ce spune, ori te-a minţit; și matale, ca „pre- 
ot”, ar fi trebuit să fii mai circumspect, când acuzi, cu nume, 
persoane bine definite, cum ai făcut-o în cartea matale „, Gar- 
da de Fer”, la pagina 303, unde dai lista celor „arestaţi”! și 


86 


„dispăruţi” sau „executați” la Armata Naţională, dintre care 
mulți se mai bucură de bună sănătate. Minciuna are picioare 
scurte, Părinte; ori nu ştiai acest lucru ?! Şi că prins odată cu 
fofârlica, nu se mai crede nici celelalte lucruri ce spui, şi care, 
ar putea fi adevărate ? 


ȘCOALA DE PARTIZANI 
ȘI ARMAMENT INFANTERISTIC GREU 


După venirea dela Praga, am fost trimis la o școală de 
partizani și armament infanteristic greu — tunuri, mortere, 
mitraliere, bazucas, etc —, la Grafenwâăhr, lângă Beyreut, un- 
de se află „Opera Wagneriană”. Acolo am fost impreună cu 
Căpitanul Panţurescu, Locotenentul Teodorescu, Balaneţchi 
şi Miron, din câţi îmi mai amintesc. Din cauza atacurilor zil- 
nice ale aviaţiei aliate, şi în certitudinea că sfârșitul răsboiu- 
lui este aproape, cursul l-am dat drept terminat la numai trei 
săptămâni. 


DIN NOU LA DULLERSHEIM 


Ajuns din nou la Dăllersheim, am fost numit, pentru 
vreo câteva săptămâni, Șeful plutonului 1, din compania 1, 
regimentul 2 dela Armata Naţională. 

Se credea deja, chiar și pentru cel mai nepriceput, că 
răsboiul era pierdut, Soldaţii Nemţi se retrăgeau fără niciun 
fel de ordine, nu ascultau de ofițerii lor și mai puţin de cei 
străini. În timpul retragerii, își vindeau efectele militare sau 
alte bunuri ale armatei, pe mâncare și băutură. Așa s'a făcut 
că dela un grup de soldaţi în retragere, am cumpărat și noi 
vreo câteva vaci pe care le-am tăiat și mâncat fripte în grăsi- 
mea lor. Era pentru prima dată când mâncam carne fără pâne. 

Noi ascultam toată vremea tot felul de știri dela posturi: 
le de emisiune aliate. Cunoșteam deci situația în care ne a- 
flam, aproape înconjurați de Ruși. În situația asta, vreo zece 
ofiţeri de ai noștri, nelegionari, au încercat să fugă și au fost 
prinși. Generalul Șef al Diviziei m'a numit Judecător militar 
în locul Sasului din Ardeal care fugise; dragă Doamne, era în 
concediu, scoțându-mă dela conducerea soldaţilor. M'a prins 
disperarea. Eu îi înțelegeam pe cei ce vroiseră să fugă. Erau 


87 


oameni cari luptaseră pe frontul rusesc dela începutul răsbo- 
iului, şi ar fi urmat să lupte mai departe, dacă ar mai fi văzut 
măcar o umbră de posibilitate de-a invinge. Dar cărările erau 
tăiate. Hitler se impuşcase și comanda statului o luase Ami- 
ralul Dânitz, care spunea clar că răsboiul trebuia să inceteze. 
Se dăduse ordin ca toţi soldaţii străini, cari crau singurii cari 
mai luptau, să fic dezarmaţi. ; ! A 
Eram hotărit să nu accept ordinul de numire ca judecă- 
tor şi să împărtăşesc soarta celor cari trebuiau judecaţi; adi- 
că, foarte posibil, moartea. Când m'am dus la Comandantul 
Diviziei să-i spun hotărirea mea, am trebuit să aştept în sala 
de intrare, căci era ocupat. Aici lucra o nemţoaică din Ardeal 
ca secretară a Comandantului. Aflând cine sunt, m'a întrebat 
dacă noi, ortodocşii, aveam obiceiul să nu judecâm pe nimeni 
în Săptămâna Mare a Paștelor. l-am răspuns că era adevărat. 
Atunci mi-a zis: 
- Ştiu pentru ce vii. i 
- Nu mai spune, dudue ! la să văd dacă ghiceşti ?! j 
„ Vii să ceri amânarea judecății până după Paşte ? Mi 
s'a umplut inima de bucurie și mi s'a luminat faţa. Aici cra 
poate scăparea mea şi a celor pe cari trebuia să-i judec. 
- Ai ghicit, dudue ! Cere-mi orice, din cele ce-ţi pot da, 
şi fii sigură că nu te voi desamăgi ! A zâmbit și mi-a zis: 
- Se poate că o să-ţi cer, dar nu acum. ş 
Comandantul Diviziei mi-a admis cererea de a amâna 
procesul până după Paşti. În Vinerea Mare a venit ordin sa 
nc retragem câtre linia de demarcaţie stabilită între Ruşi şi 
Americani. Ofițerii acuzaţi, sub pază aparte şi sub directa 
conducere a mea, au plecat impreună cu noi. Pe drum, când 
toţi au inceput sâ plece din front, i-am slobozit şipeei. 
Între timp vorbisem cu toţi legionarii din Armată şi ne- 
am pus de acord ca fiecare să aibă cu cl în raniţă haine civile, 
hărți cât mai detaliate, ale teritoriului german, şi busole, pen- 
tru ca atunci când va veni ora, să se schimbe și să se strecoare 
printre liniile aliate, în grupe nu mai mari de trei, spre zonele 
ocupate de engleji, francezi și americani. 


CINCI MAIU 1945 
Data de 5 Maiu 1945, când Germania s'a predat aliaţi- 


88 


E i 


7 


N E SI 33 


pe 


lor în formă necondiționată, ne-a găsit în drum spre linia de 
demarcaţie dintre zona americană și cea rusă. Dela orele pa- 
tru dimineața şi până la orele trei după masă, am parcurs a- 
proape 92 de km. pe jos, fără întrerupere, mâncând în mers 
câte un codru de pâne. Cele câteva căruţe ce ne mai rămăse- 
seră după plecarea ofiţerilor germani dintre noi, le-am utili- 
zat pentru transportul celor bolnavi şi a celor ce erau gata să 
rămână in urmă. Singurul ofiţer mai în vârstă ce a rămas tot 
timpul cu noi, a fost Colonelul Alexandrescu. Pe tot acest 
parcurs am fost urmăriţi de o companie de tancuri ruseşti, 
cărora, în repetate rânduri a trebuit să le facem față cu câte- 
va focuri de bazuca, ca să le ţinem la distanță. Situaţia noas- 
tră era așa de neagră, încât câţiva ofiţeri s'au sinucis. 

Când am ajuns la linia de demarcaţie americană-rusă, 
care incepea la marginea unei păduri, unde erau prezenţi A- 
mericanii, dar nu Rușii, ni s'a spus că trebuia să ne intoarcem 
înapoi vreo doi km., în zona rusească, unde se afla un lagăr 
de concentrare a prizonierilor, sub protecție americană. Am 
avut atunci o convorbire lungă cu Colonelul Alexandrescu, 
care era de părere că trebuia să ne supunem celor zise de A- 
mericani. Eu i-am atras atenţia că acest lucru îl putea face el, 
dar nu noi legionarii, căci, odată în mâna Ruşilor ori Ameri- 
canilor, pe noi desigur ne inchideau. De aceca i-am sfătuit pe- 
ai noştri, câţi mai rămăseseră, să se imbrace în civil şi să trea- 
că, câte unul, doi, prin locurile încă neocupate de Americani 
şi să pătrundă cât mai adânc în zona americană, utilizând 
hărţile şi busolele. Zis şi făcut. Linia de demarcaţie am tre- 
cut-o cu toţii uşor. Problema era acum, unde mergem ?! 


DRUM ÎN NECUNOSCUT 


Ascunşi de copacii din pădurea în care ajunsesem după 
trecerea linici de demarcaţie, printre împuşcături ce se au- 
zeau foarte aproape, ca muzică de fond, vreo zece dintre ai 
noștri, aşezaţi pe jos, cu hărţile şi cu busolele, am început să 
ne orientâm, ca să ne depărtăm de Ruşi. Şoimu Romulus, 
care locuise cu mine în aceeași cameră, in baraca ofiţerilor 
din Dăllersheim şi ne imprietenisem tare bine, mă întreabă: 

- Încotro mergem, Mardarie ? 

*- Bună întrebare, frate Romi. Unde mergem ? Eu știu că 


89 


există o fată în Săckingen, lângă granița Germaniei cu Elve- 
ţia, care a zis că mă așteaptă și căreia cu i-am promis că o 
voi vizita, dacă scap cu bine până la urmă. Eu am de gând să 
mă duc să văd dacă și eaa scăpat cu bine din bombardamen- 
te și dacă ar vrea să mă mai vadă. Dacă n'o găsesc, merg mai 
departe până în Franţa şi intru voluntar în Legiunea Străină. 

- Apoi eu n'am pe nimeni care să mă aștepte, așa că, da- 
că n'ai nimic în contra, merg.cu tine. 

- Bine, frate Romi. Drumul o să fie lung, căci de aici pâ- 
nă la Săckingen sunt mai bine de vreo 600 de km. 

Ion Penteleciuc, care asculta în tăcere, ne zice: 

- Luaţi-mă și pe mine cu voi. Eu am în Săckingen o soră 
care a plecat in Germania în 1940, direct din Cernăuţi. 

- Cum nu, Bade loane ! Vino și tu. Dar ce ne facem cu 
uniforma ta de soldat ? Unde găsim pe cineva care să ne-o 
schimbe pe haine civile ? 

- Apoi eu cred zice Romi- că va trebui să ne apropiem 
la vreo casă din marginea vreunui sat şi să încercăm schimbul, 
sau cumpărarea de haine și ceva alimente. 

- Bine ! Atunci, cu Dumnezeu înainte. 

lacă așa am pornit toţi trei prin pădure, cu direcția spre 
Vest. După vreo două ore de mers, am dat peste o casă chiar 
la marginea pădurii. După o convorbire destul de lungă, nem- 
țoaica a fost de acord să ne schimbe hainele militare ale lui 
Ion şi cismele de ofiţer ale lui Romi, pe niște haine civile 
vechi, o pereche de ciorapi, niște pâne, brânză, şi o bucată 
de cârnat. Toată după masa și noaptea, ghidaţi de busolă, 
am mers mereu inainte. A doua zi dimineața ne-am cocoloșit 
la tulpina unui brad şi am dormit ceva. După aceea, din nou 
la drum, mereu prin pădure. 

A doua noapte, tocmai când treceam printr'o luncă fără 
copaci, a apărut un tanc american, care cu farurile lui puter- 
nice, grebla tot spațiul, după fugitivi. Ne-am așezat toți trei 
jos, strânși grămadă, de păream niște movilițe de gunoiu. 
Când lumina farurilor a trecut peste noi, am transpirat cu to- 
ţii, așteptând să auzim impușcăturile. Dar ne-a salvat Dum- 
nezeu și de data aceea. Abia dispăruse tancul, ne-am repezit 
în fugă spre pădurea din faţă, unde am dat peste soldați 
nemți, cari ca şi noi, încercau să se strecoare spre casele lor, 
fără a fi luaţi prizonieri. A treia zi de marș prin păduri, cre- 


90 


— 


UI „CU = i |] cm Cm m ma 20 


zând că parcursesem un drum destul de lung, am început să 
ne apropiem de drumul pe unde circulau soldații americani și 
o mulțime de lume civilă. ! 

La vreo doi km. de drum printre ceilalți civili, ne-a oprit 
o patrulă americană condusă de un subofițer care, deși nu e- 
ra rănit, purta în mână un baston, și ne-a zis: 

- Sie SS, oder Spion ? (Dv. sunteți dela SS, sau spioni ?). 

- Nicht SS und nicht Spion. Wir sind Rumănen. (Nu sun- 
tem nici dela SS și nici spioni. Noi suntem Români), 

- Rumânen...? Papiere...! l-am arătat pașapoartele noas- 
tre de străini cu care ne prevăzuseră GESTAPO-ul în Viena, 
ne-au desbrăcat şi ne-au cercetat sub brațul stâng dacă aveam 
orinu tatuată grupa de sânge, cum aveau toți cei din SS; ne-au 
scotocit prin raniţe, fără să găsească nimic compromițător și 
apoi ne-au intrebat: 

- Ce căutaţi in Germania și unde mergeţi acum ? 

- Noi eram aici la studii și cum acestea nu se mai pot fa- 
ce acum, mergem acasă, in România. 

De unde să știe Americanii, în Europa, că direcţia spre 
România era direct cea inversă a celei în care noi mergeam ? 
Ne-au făcut semn că putem pleca. Vizite asemănătoare am a- 
vut destule, până ce-am ajuns la Săckingen. 

Situaţia Germaniei de atunci era dintre cele mai grele. 
Se găsea ocupată in formă totală de către Ruși, Americani, 
Englezi și Francezi; fiecare au câte o parte din ea. Trenurile 
nu mergeau, poșta nu funcţiona, bunurile de consum puse 
sub un control dintre cele mai riguroase, banii erau cei vechi, 
- Reichsmark -, la cari aliații adăugaseră o altă monetă, -Mar- 
că de ocupaţie -, cu care se făcea schimbul. În prăvălii puteai 
cumpăra numai atât cât iţi era permis de cartelele pe care lu- 
nar le impărțeau autorităţile puse de către aliaţi, sau făcând 
schimb cu alte bunuri. Noi nu aveam bunuri de schimb. Pen- 
tru a primi cartele, era nevoie să te stabileşti într'un loc, să 
te înscrii la Primăria respectivă și abia atunci le puteai obţi- 
ne. Trebuia deci să ne grăbim să ajungem la destinaţie. Ba- 
dea Ion, săracul, suferea de picioare incă de când era mic, așa 
că îi era cam greu să țină pasul cu mine şi cu Romi. Într'o 
seară ne-a spus că el vrea să meargă singur, așa că, dacă a do- 
ua zi nu-l mai vedem, să n'avem grijă de el. A doua zi, când 
ne-am trezit din căpiţa de fân de pe câmp, unde petrecusem 


91 


noaptea, nu l-am mai găsit. Ne-a părut rău, dar nu mai era ni- 
mic de făcut. Am plecat mai departe numai cu cu Romi. Oco- 
leam orașele, pentrucă, fără cartele, în ele nu puteam găsi ni- 
mic. Intram însă în sate, unde oamenii erau mai primitori. 

Viaţa satelor, imediat după răsboiu, a fost destul de a- 
mară. Prin casele germane se găseau atunci o mulţime de stră- 
ini: Polonezi, Ruși, Cchi, Sârbi, Unguri, Ucraineni, etc., pe 
cari îi aduseseră Nemţii in timpul răsboiului, cu forța, la lu- 
cru. După cum cred că e dela sine înţeles, aceşti oameni fuse- 
seră, cel puţin moralmente, destul de prost trataţi, aşa că, i 
mediat după răsboiu și-au luat revanşa furând, violând, bă- 
tând şi chiar ucigând. Fiecare dintre ei, după câte am putut 
noi constata, avea prins la rever o panglicuţă cu colorile ţării 
fiecăruia. Deci situaţia noastră cra de două ori mai rea; pe 
de-o parte trebuia să ne păzim de Aliați, ca foşti colabora- 
tori ai Nemţilor, -mai ales ca voluntari până la ultima oră- şi 
pe de altă parte, să suportăm frica, ori ura, ce Nemţii o sim- 
ţeau pentru noi ca străini. : 

Au fost puţini Nemţii care judecându-ne după obraz ne- 
au primit in casa lor, ne-au ospătat şi ne-au dat paturi bune de 
dormit. Dar au fost, şi le suntem foarte mulțumitori. În gene- 
ral eram primiţi prin casele celor ce aveau copii de-ai lor în 
armată și nu ştiau nimic de soarta lor. Locul nostru obișnuit 


de dormit erau șurile de fân, sau grajdurile. Aveam insă no- 


roc că era vară, cald și deci puteam dormi oriunde. Într'o 
noapte, când am avut norocul că ploua, am dormit intr'un 
coteţ de porci; noi într'o parte și porcii în cealaltă. La un 
moment dat, când unul dintre anunale a guiţat, Romi mi-a 
dat un pumn în spate şi mi-a zis să-mi ţin gura, că îi stinghe- 
resc somnul, Această glumă ne-a făcut să uităm amarul şi am 
dormit ca la mama acasă, j 

Mergeam regulat cam vreo 25 de km. pe zi. Aşa, pe la fi- 
nele lunci Maiu, ajunsesem într'un sat care era un fel de sub- 
urbie al oraşului Memingen; in acel sat se găsea faimoasa fa- 
brică de avioane de propulsie ce nu putuseră fi utilizate con- 
tra Aliaților, din cauza spionului englez din Marele Stat Ma- 
jor German, despre care s'a scris destul de mult. În această 
fabrică, in timpul răsboiului, lucraseră o mulțime de Polo- 
nezi, care acum locuiau în acel sat. 

Cu chiu, cu vai, utilizând tot felul de argumente, am re- 


92 


uşit să-l conving pe proprietarul hanului din localitate să-mi 
închirieze o cameră pentru câteva zile; Romi se imbolnăvise 
de o sciatică de aproape nu se mai putea mișca. În acel han 
locuia o familie de baroni refugiată din zona Rusă. După cei- 
am cunoscut mai bine, ei au vorbit hangiului destul de bine 
despre noi; aveam nevoie de cameră până la vindecarea lui 
Romi. Hangiul nu prea era convins şi deci dispus să ne inchi- 
rieze camera pentru mai multă vreme. Pentru aceasta ne-au a- 
jutat Polonezii din localitate, și iată cum: 

Era Duminecă. Polonezii au venit la birt şi după ce au 
terminat de băut alcolul adus de ei, amestecat cu „Fliegerbier” 
cumpărat dela hangiu, au vrut să se urce la etaj, unde erau lo- 
cuinţele, ca să fure. Eu cu Romi ne-am pus câte o panglicuță 
cu tricolorul nostru în piept și cu niște hangere in mână, le. 
am oprit drumul la etaj, sub pretextul că acolo locuiam nu- 
mai Români şi prieteni de-ai noştri. Hangiul, care nu era prost, 
a înţeles imediat că şi lui îi convenea să ne aibă de oaspeți. 
Nu mai vroia nici măcar să mai primească chiria camerei. Am 
mers apoi amândoi la Primărie și am căpătat cartele de ali- 
mente. 

Alăturea de han era gospodăria unui țăran bogat, care a- 
vea vreo 20 de vaci și numai o fată, tânără, frumușică, ce se 
uita mereu după mine, Eu însă, eram cu gândul în altă parte, 
aşa că am preferat vorbăria cu măcelarul satului şi nevasta lui, 
care ne subvenţionau destul de regulat cu carne, fără cartele. 

Soluţionată problema casei și a mâncării, am trebuit să 
mă ocup de cea a medicului și a doctoriilor pentru Romi. A 
fost prima dată când m'am simțit fudul că eram avocat. Nu- 
mai cu vorba, am reușit să o conving pe o doctoriţă și pe o 
infirmieră ca să-l îngrijească pe Romi şi să mă ajute să gă- 
sesc medicamentele necesare. 

Hangiul nostru avea două vaci și-un cal, şi ceva pământ. 
Cum nu aveam ce face şi ca recunoştinţă pentru ajutorul ce 
primeam, am inceput să mă ocup de animalele lui, și să-l a- 

jut la lucrul câmpului. Aşa au trecut lunile lunie şi lulie. Ro- 
mi s'a făcut bine şi am început să ne pregătim de călătorie, 
Între timp, eu îmi cumpărasem dela un vecin din acel sat o bi- 
cicletă care fusese a unui băiat de-al lui căzut în răsboiu. A- 
veam nevoie încă de una pentru Romi. Am găsit-o şi pe aceea, 
După ce Americanii ne-au dat permisul necesar pentru a mer. 


93 


ge în zona franceză, şi după despărțirea de hangiu, familia oa 
și familia baronului neamţ, într'o dimineață brunărie am ple- 
cat însoțiți de un Neamţ care era din zona franceză și mergea 
i bicicleţa. rit 

e, Gea pe la orele trei după masă a trebuit să ne supunem 
unui interogatoriu al unui ofițer francez, să declarăm de un- 
de venim, pentru ce mergem în zona lor, etc.„ după care ne-a 
dat permisul necesar, Seara am dormit în casa Neamţului care 
venise cu noi, iar a doua zi am plecat mai departe. Pe nenea ne 
tot întrebam ce vom găsi la sosirea noastră la Săckingen ? 

- Ce să găsim ? i-am zis eu lui Romi: pe Ady in gară, aș- 
teptându-ne ! j u i 

- Ce gară, mă ? Nu vezi că trenurile nu merg? 

- Cine a zis că nu merg ? Au trecut aproape trei luni dela 
sfârșitul răsboiului. Trebue să meargă, dar aici nu ne-am inte- 
resat de acest lucru. Cred că ar fi bine să ne apropiem de ca- 
lea ferată și să. vedem cum e treaba. 2 

Zis şi făcut ! În prima localitate ce ne-a ieşit în cale am 
întrebat și despre acest lucru; ne-au lămurit că trenurile înce- 
puseră a circula, dar rar de tot, că pentru a ajunge la linia ce 
ducea la Săckingen, aveam de mers vreo sută şi ceva de km, 
dar nu știau când va trece un tren spre acel oraş. În situația 
aceea, ne-am decis să ne continuăm drumul cu bicicletele.Du- 
pă vreo două zile de pedalat fără pauză aproape, și de dor- 
mit prin hanurile de prin satele pe unde treceam, am ajuns în- 
tr'un orâșel al cărui nume nu mi-l mai amintesc. Aici am aflat 
că a doua zi dimineaţa pleca un tren spre Săckingen. 

Dimineaţa ne-a găsit in gară așteptând trenul. Ne-am 
imbarcat și noi, cu bicicletele noastre și raniţele în spate, şi- 
am pornit spre deslegarea soartei mele. Pe drum făceam me- 
reu haz de necaz, că Ady mă aștepta pe peronul gării, dar în 
sinea mea nu eram de loc liniștit. 


"SOSIREA LA SĂCKINGEN 


Cam pe la orele zece și jumătate am ajuns la Săckingen. 
Ne-am scoborit din tren cu raniţele în spate și cu bicicletele 
în mână. Eu mă pregâteam să merg la șeful gării să întreb de 
locuința familiei Renowicz, pentrucă știam că tatăl lui Ady 
lucra la căile ferate. l-am zis lui Romi să rămână acolo cu bi- 


94 


cicletele, că cu vin imediat. Când m'am întors cu fața spre 
peronul gării, ce să vezi ?! Ady se uita in toate părţile să va- 
dă dacă nu dă cu ochii de mine. Ea ştia dela Ion Penteleciuc, 
care sosise de vreo lună de zile,că cu eram în drum spre Săck- 
ingen. Când m'a văzut, s'a făcut roșie toată și a rămas ca 
paralizată. Nici nu putea vorbi. Abia după ce am ajuns lângă 
ca și am imbrăţișat-o, i-a venit vorba la loc. Romi se apropia- 
se de noi și râdea. 

- Ai avut dreptate, Mardarie, te-a aşteptat pe peronul gă- 
rii ! După ce i-am prezentat, Ady a vrut să știe ce era cu pe- 
ronul gării !? 

- Apoi ăsta - i-a zis Romi - tot drumul m'a bătut la cap 
că matale il aştepţi pe peronul gării până el sosește, chiar da- 
că ar fi întârziat ani intregi. 

- Nu-i chiar așa, - i-a răspuns ea - dar cum știam dela lon 
Penteleciuc, care a sosit de acum vreo lună de zile, că veniţi, 
azi, nu știu de ce, eram aproape sigură că sosiți cu trenul, 

Între timp ni s'a alăturat Lydia, a treia fată a soților Re- 
nowicz, şi am pornit spre casa lor, care se găsea la vreo 300 
de metri dela gară. În ușa casei ne-au întâmpinat tata și ma- 
ma. Pe fața lor se vedea bine că răsboiul lăsase urme. Tata 
cântărea vreo sută de kg. când eu îl cunoscusem la București. 
Acum, numai cu vreo 70, dacă n'ar fi avut trăgătorii puși, n'ar 
fi putut ține pantalonii sus. Nu după multă vreme a venit şi 
Ion Penteleciuc, și taifasul s'a'ntins până târziu. De Mircea 
Orendovici, de care întreba Dussy, nu știam nimic. El făcea 
parte din grupul de siguranță interioară a Maiorului Tobă, 
cum am mai spus, și rămăsese prin Austria. ( vezi fotografiile 
familiei Renowicz la sfârșitul cărții.) 

Săckingen-ul se afla, pe vremea aceea, în zona de frontie- 


„ră fixată imediat după răsboiu de către aliați, despărțită de 
__ restul teritoriului printr'un gard de sârmă ghimpată ca cel ce 
„cunoșteam din Buchenwald. În zona aceea nu se admiteau de- 
„cât numai localnicii; toți ceilalți, nemți ori străini, trebuiau 


să fic autorizaţi în mod special de către forțele aliate de ocu- 
paţie. De aceea, a doua zi dimineaţă, eu cu Romi am trebuit 
să plecăm mai departe. Ady a venit cu noi și ne-a instalat în- 
tr'un hotel din Maulburg, o localitate cam la vreo zece km. de 


, Săckingen. 


Maulburg-ul era un sat mic, la marginea unei păduri. Lo- 


95 


inicii se ocupau de agricultură. Ady mă vizita de două ori 
poprecbdre Între ne luase legătura cu o funcţionară de- 
la Primăria din Săckingen, Lotty Eagle, cu ajutorul căreia am 
reuşit să mi se dea autorizaţia de a locui în Săckingen. 
Romi se angajase ca lucrător la o familie din Maulburg, 
şi cu carul cu două vaci, lucra la câmp, aşa cum învâţase de 
acasă. 


CĂSĂTORIA 


Pe la inceputul lunei Septembrie a anului 1945, în carea 
ra din podul casei în care locuia familia Renowicz, am pus 
cale, impreună cu Ady, căsătoria noastră. Eu aveam un pan- 
talon, o scurteică de vară, o pereche de ghete, două izmene şi 
două cămăși, o manta militară prefăcută, plus vreo câteva 
sute de mârci. Ea avea ceva mai mulţi bani, destule haine şi 
câte ceva din cele necesare pentu gospodărie. Aveam însă a- 
mândoi o incredere nestârşită câ lucrând, vom putea să ne a- 

ă * : Pi . 
apa prezentat deci la autorităţile franceze din zonă şi 
le-am făcut cunoscut dorinţa noastră dea ne căsători. Ne-au 
trimis la autorităţile germane cu o hârtie în care scria că ei 
sunt de acord cu căsătoria noastră. Aici sa luat notă de do- 
rinţa noastră şi s'a făcut anunţul de practică în asemenea o- 
cazii. Data căsătoriei a fost fixată pentru 22 Septembrie 1945. 

Între timp Ady, care nu vroia nici în ruptul capului să 
locuim cu familia ei, a găsit o bucătărie şi o cămâruţă în- 
w'un edificiu ce inainte tusese o fabrică, iar acum era apă 
nată pentru locuinţe, la tamilia Hess, Şi-a pregatit rochia «d 
nuntă cu tot luxul, cum reiese din fotografia dela sfârşit ] 
cărții. Eu am găsit un rând de haine dela o vecină al cra 
bărbat era prizonier, ce-mi veneau ca de măsură. pe e 
din mână ni le-a imprumutat un gardian. Primarul oraşului 

Săckingen atlând că eram avocat ca şi el, a aranjat nunta in 
sala de festivitâţi a Municipiului. Naşi au fost Romulus Şoi- 
i Louty Eagle. h 
ji: psi pati căsătorie Ady a rămas însărcinată. Ea să 
sea la maşină rochii pentru multă lume. Mai mergea şi pe la 
yăranii din sat, de unde aducea câte ceva de mâncare. 
Viaţa era destul de grea. Toate alimentele erau controla- 


96 


te. Primeam în general câte 900 gr. de carne pe lună, de per- 
soană, +50 gr. de zahăr, 350 gr. de grăsime, ceva făină şi car- 
tofi. Zarzavaturile şi fructele, când le găseai, erau libere. Lo- 
cuiam pe malul Rinului la numai 200 de metri de podul ce 
ducea spre Elveţia. De acolo mai veneau din când în când, ca 
plată pentru lucrul ce-l făcea Ady, câte ceva ciocolată, unt, 
etc. Chiar din primele zile eu am suprimat zahărul, strângân- 
du-l intr'un săculeţ pentru momentul când se va naște copi- 
lul. 

Mergeam regulat la tata acasă şi-l ajutam a face coşerci 
din nuiele. Aşa mă mai întreţineam oleacă. Stăteam multă 
vreme alături de Ady citind, ori ajutându-i, cum puteam, la 
lucrul ei. Cum aveam pădurea la numai un pas de casă, mă 
plimbam des prin ca, singur cu gândurile mele. Încercasem să 
întru la lucru la cele vreo câteva intreprinderi textile care fun- 
cţionau in Săckingen, dar totul a fost zadarnic. Mereu mi se 
răspundea că nu aveau destule locuri de lucru pentru ai lor. 

Înur'o zi când mă plimbam prin pădure culegând nişte 
mure, am dat intr'o poiană plină de ciuperci (hulubiţe). E- 
rau atâtea, că nu-mi venea a crede ochilor. Eu n'aveam nimic 
cu mine, în ce să le adun şi-mi era frică să merg până acasă 
să caut vreo coşarcă, că putea să vină altul şi să le ia. Atunci, 
am scos cămașa de pe mine, i-am legat gura şi mânicele şi-am 
umplut-o de ciuperci. În drum spre casă, Nemţii cu cari mă 
întâlneam, mă întrebau ce vroiam să fac cu ciupercile. Le răs- 
pundeam că „„Medizin fiir den Magen”, (medicament pentru 
stomac). Ajuns acasă, o vecină a venit să-i spue lui Ady că 
ciupercile mele nu erau bune, erau veninoase. Atunci Ady mi- 
a zis: 

- Ciupercile aduse de tine sunt veninoase ! 

- De unde ştii ? 

- Mi-a spus o vecină. 

- Vezi-ţi de treabă şi nu te lua după vorbele vecinilor.Tu 
ştii că cu sunt dela ţară și că lângă satul nostru era o pădure 
unde adunam bureţi cu duiumul. Eu știu cari sunt buni şi ca- 
ri nu, aşa că lasă grija la o parte şi pregăteşte o tocăniţă, că 
îmi lasă gura apă, de când i-am văzut. 

- Nu-ţi fac nimic. 

- Bine. Dacă nu vrei s'o faci, o fac cu. Şi m'am apucat 
de curățitul și spălatul ciupercilor. Ady s'a uitat o bucată de 


97 


vreme la mine, apoi a inceput şi ea să mă ajute şi după aceea 
a pregătit tocănița. Când a văzut că eu am inceput să mă- 
nânc fără nicio grije şi cu mare poftă, a luat și ca o lingură și 
plângând, a început să mănânce şi ea. . 

. Ce faci femee ? am întrebat cu. 

. Ce să fac ? mănânc ciuperci, mi-a răspuns ea jumătate 
plângând și jumătate râzând. Dacă tu mori, eu nu mai vreau 
să trăesc. 

Cred că niciodată până atunci n'am simţit-o mai a mea, 
mai soţie. ' 

Pe lângă strânsul ciupercilor, mai ajutam Doamnei Eagle 
la lucrul câmpului, căci săraca era aproape singură. Fata mai 
mare, Lotty, cum am spus, lucra la Primărie; fata mai mică a- 
vea abia 14 ani; bărbatul căzuse pe front, iar ginerele, soțul 
lui Lotty, era prizonier la Ruși. În schimbul lucrului primeam 
din când în când câte o bucată de şuncă afumată şi aproape 
zilnic, lapte. * 


LE dd 


Pe data de 29 Maiu 1946 s'a născut fata lui tata, Doina 
Cornelia, și-a venit cu pânea sub braţ,cum se știe din bătrâni. 
Tocmai in acea vreme Organizaţia Internaţională pentru Re- 
fugiaţi, (RO), își întinsese rețelele și pe acele meleaguri. Pa- 
chetele ce primeam dela acea organizaţie, ne-au scăpat de 
multe necazuri, 


UNIVERSITATEA DIN FREIBURG 


În toamna anului 1946, când s'au deschis cursurile la U- 
niversitatea din Freiburg, m'am dus și eu pe acolo să văd da- 
că aș putea să mă înscriu la doctorat. Diploma de avocat din 
Țară n'o aveam cu mine. O avea însă cumnatul Orendovici, 
care deja sosise din Lintz (Austria) şi se căsătorise cu Dussy. 
La Secretariatul Facultăţii de Drept am dat peste Prof. Pau- 
lus, care fusese atașat cultural la Legația Germană din Bucu- 
rești. Cu ajutorul lui, care știa că în România nu puteai fi ofi- 
țer, dacă nu erai bacalaureat, și cu carnetul de ofiţer român 
ce aveam cu mine, am fost înscris imediat. Total, imi zicea el, 
dacă nu știi,nu treci examenul. lată-mă deci din nou student. 


98 


Am lăsat-o pe Ady cu Doina la Săckingen și cu m'am 
mutat la Freiburg. Am găsit o cameră frumoasă la D-na Eise- 
le, văduva unui Arhitect, care mă îngrijea ca pe un copil al ei. 
Necazul erau cărțile, care lipseau aproape complet. Universi- 
tatea fusese bombardată și încă nu fusese aranjată, aşa că nu 
odată clasele le-am suportat cu zăpadă și viscolL Am avut 
mult noroc cu Profesorul Dr. Boehmer, care locuia numai la 
vreo sută de metri de mine și care mi-a pus la dispoziţie bi- 
blioteca lui particulară, ca recompensă, pentrucă in timpul 
iernii 1946, când îl prinsese o gripă excepţională, m'am dat 
peste cap şi am reușit să-i procur câteva kilograme de carne, 
care i-au ajutat să se intremeze. ( Vezi fotografia familiei Bo- 
ehmer la sfârșitul cărţii). 

Ziua eram toată vremea la Biblioteca Universităţii, reîn- 
prospătându-mi cunoştinţele juridice uitate și învățând alte- 
le noi. Eram grăbit. Dela o zi la alta situaţia economică a Ger- 
maniei putea să se schimbe și deci să fiu nevoit a lăsa studiul 
şi intra la lucru. 

Prof. Dr. Adolf Sckânche a primit să fie nașul meu pen- 
tru doctorat. Am discutat destul cu el asupra tezei ce trebuia 
să prepar. Eu aveam poftă să scriu despre ilegitimitatea Tri- 


- bunalului aliat din Niirenberg, dar Profesorul nu era de acord. 


Îmi zicea că dacă cu n'aveam frică să atac asemenea proble- 
mă, el o avea, pentrucă era german, fuseseră învinşi și în a- 


„cel moment erau administraţi de către Aliați. Mi-a arătat in 


schimb o carte de procedură penală română a lui |. lonescu- 
Dolj, - „Curs de Procedură Penală”, Bucureşti 1937 - și mi- 


„azis: 


- Am aici această carte de mai mulți ani și nu ştiu ce se 
zice în ea. D-ta ai putea să prepari o teză comparativă între 
procedura penală germană și cea română. 
- Aș putea să încerc, i-am răspuns. 
- Sunt sigur că ai să poţi. Leri, mi se pare, te-am văzut 


„> vorbind la rectorat cu ofițerul francez ce ne veghează, în fran- 


ceză. E drept ? 

- Da D-le Profesor. Leri am vorbit cu el asupra posibilită- 
ților ce aș avea de a primi un ajutor dela IRO atâta vreme cât 
va dura studiul la Universitate. 


L: - Scuză-mă. Nu vroiam să crezi că m'am supărat pentru- 


-“ că vorbeai cu francezul și nici să crezi că mă interesează cele 


99 


*" ce aţi vorbit. Vroiam numai să știu dacă înţelegi bine limba 
franceză. : 

- Da, o înţeleg destul de bine. 

- Asta imi place. Teza prepar'o atunci asupra proceduri- 
lor penale germană, română și franceză. 

- De acord, D-le Profesor. 

M'am apucat imediat de studiu. Din luna Octombrie a a- 
nului 1946 și până în luna Septembrie a anului 1947, am dat 
cele două examene globale necesare pentru doctoranţi și am 
preparat teza: „Die Grundprinzipien der deutschen, rumâni: 
schen und franzâsischen Strafprozessordnung”, pe care am i- 
naintat-o la Decanatul Facultăţii de Drept. Aprobată teza de 
către Comisia de trei Profesori formată de Facultatea de 
Drept, s'a fixat ziua de 29 lanuarie a anului 1948, pentru exa- 
menul de doctorat. Deşi era iarnă, zâpadă şi frig, în ziua ace- 
ca am transpirat abundent în faţa a cinci Profesori. L-am ab- 
solvit cu mențiunea „cum laude”. 

La ieşirea din sala de examen mă aştepta fata Prof. 
Boehmer, care m'a invitat, din partea părinţilor ei, să vin 
seara la cină. Am rămas destul de impresionat când Profeso- 
rul, imbrăcat în frac, cu toate decoraţiile primite in viaţa lui, 
- şi nu erau puţine - pe piept, m'a imbrâţișat la intrarea în ca- 
să, m'a numit „coleg” şi a toastat în onoarea mea. A doua zi 
am fost chemat la Rectorat, unde Sua Magnificentia Recto- 
rul, Prof. Dr. Dietze, un bun prieten al Părintelui Vasiloschi, 
m'a felicitat in formă foarte caldă, spunându-mi că eram u- 
nul dintre puţinii cari își luau doctoratul intr'un timp așa de 
scun. 


LE LL dd 


Pe data de 3 Februarie 1948 s'a născut băiatul tatei, Co- 
druț Vasile, așa că acum trebuia să caut ceva de lucru. 


MUNCĂ PE TEREN ROMÂNESC 


Când am venit la Freiburg,i-am găsit pe Vasile Posteucă, 
Horia Stamatu și Prot. Universitar Ing. Dr. Mihai Prodan. Îm- 
preună cu ei și cu grupul de Români din Rasttat, compus, în- 
tre alţii, de Prof. Virgil Mihăilescu, Prof. Ravaru, Novac N., 
Maior Bumbăcescu, etc., am inființat Comitetul Românilor 


100 


EL n RL a a La n n n n i e 


din zona franceză a Germaniei, al cărui Președinți au fost, a- 
tâta vreme cât eu am stat în Germania, Posteucă, Mihăilescu 
şi Bumbăcescu. Mai târziu s'au alăturat la grupul nostru Oren- 
dovici, Pârvulescu, Sit. Ovidiu Ivanovici, Dr. Neagu Arcade,etc. 

Primii pași ai Comitetului au fost prezentarea la autori- 
tăţile de ocupaţie franceze și la autorităţile locale germane, 
apoi la personalitățile mari din exil și la asociaţiile şi comite. 
tele româneşti din întreaga lume, În acest sens, D-nii Prof, 
Posteucă şi Mihăilescu, cu stilul lor de vechi cărturari, au reu- 
şit să ne câştige simpatiile tuturor. 

Cum între timp Prof. Mihăilescu s'a mutat dela Rasttat 
la Freiburg şi deci toată activitatea românească se concentra. 
se în acest ultim oraș, și pentrucă Secretarul ales, Nicu Iancu, 
a rămas la Rasttat, cu am fost ales Secretar General al Comi- 
tetului. În această calitate i-am însoțit în activitatea lor pe 
Preşedinţii Posteucă și Mihăilescu, iar pe Maiorul Bumbăces- 
cu l-am însoţit ca Vice-Președinte. 

Comitetul, din primele lui zile de existenţă, a scris M.S. 
Regelui Mihai, Reginei Mame Elena, Prințului Nicolae şi Ge- 
neralului Rădescu, asigurându-i că eram gata pentru orice jert- 
fă pe care ei ar crede că e necesară pentru binele Neamului 
românesc, Regele şi Prinţul Niculae ne-au răspuns, mulțu- 
mindu-ne pentru încrederea ce le arătam; Generalul Rădescu, 
nu ! Prinţul Niculae ne-a invitat, în luna Ianuarie a anului 
1949, pe toţi Românii din Zona franceză, să vizităm Castelul 
Sigmaringen, unde am fost cu toții bine primiţi, interesându- 
se personal de soarta fiecăruia dintre noi, promiţându-ne aju- 
torul lui. 

Cea mai numeroasă corespondență am avut-o însă cu 
organizaţiile de asistenţă, cărora le-am arătat situația și ne- 
voile in care ne aflam, pentru ca acele organizaţii să ne poată 
ajuta efectiv. Astfel s'a luat legătura cu „Misiunea Vaticanu- 
lui” condusă de Prea Sfinția Sa Părintele Bârlea; cu Caroma- 
nul, prin E. S. D-l fost Ministru Possie, reprezentantul Caro- 


. manului la Crucea Roșă din Geneva; cu D-na Mirabaud, Pre- 


şedinta Femeilor Române din Geneva; cu Prea Sfinţia Sa Pă. 
rintele Lucaciu, Arhimandritul Bisericii Ortodoxe din Paris, şi 
cu un grup destul de important de organizaţii româneşti din 
USA Prin aceste organizaţii am primit bani, alimente, haine 
şi medicamente, pe care le-am distribuit Românilor din zona 


101 


unde ne aflam. Tot aici este important să remarc faptul că la 
o scrisoare pe care am trimis-o Papei Pius XII, am primit răs- 
puns, prin Secretariatul de Stat al Vaticanului, semnat de că- 
tre Monsenionuil Montini, - mai târziu Papa Paul VI - prin care 
ne trimite binecuvântarea Sf. Sale. ( Mai jos, transcrierea scri- 
sorii ). : 

să ajutorul legionarilor cari se aflau în Argentina am pri- 
mit „libre desembarco”, (certificat de intrare liberă) în acea 
țară, pentru toţi Românii din zona noastră cari vroiau să c- 
migreze acolo. | 


»xavaae 


Dal Vaticano, li 30 Dezember 1948 


SEGRETERIA DI STATO 
di SUA SANTITA 


Nr. 190095/S 
Sehr geehrter Herz ! 


Das geschătzte Schreiben vom 14.ds.Mts., mit dem Sie 
Seiner Heiligkeit fiir materielle und moralische Hilfe danken, 
die den von Ihnen betreuten und in Deutschland weilenden 
Rumănen seitehs der dortigen Vatican - Mission zuteil wurde, 
ist hier eingetroffen und seiner hohen Bestimmung zugefiihrt 
worden. j 
Ich darf Euer Hochwohlgeboren versichern, dass der 
Heilige Vater, derwobhl wie kaum jemand die Schwierigkeiten 
Ihrer Landsleute kennt und an ihrem harten Los, fern der 
Heimat leben zu miissen, teilnimmt, auch in der Zukunft fiir 
ihre Belange eintreten und ihnen, wo immer nur măglich, 
Seine Unterstiitzung angedeihen lassen wird. Ihnen wie allen 
Mitgliedern des rumănischen Comites der franz. Besatzungs- 
zone in Deutschland entbieten Seine Heiligkeit mit dem 
innigen Wunsche fiir cine bessere Zukunft unter Gottes văter- 
lichem Beistand von Herzen Seinen Segensgruss. 

Indem ich mich beehre, dies mitzuteilen, bin ich Euer 


102 


Hoch wohlgeboren in ausgezeichneter Wertschătzung. 


sehr ergebener 
ss. G. B. Montini 
Hochwohlgeboren 
Herrn Prof. V. Posteuca 
Lorettostrasse 31 
Freiburg i. Br. 


34 Se Je Aa e e e 


EXPOZIȚIA DIN FREIBURG 


Noi, Românii din zona franceză, în comparaţie cu cele- 
lalte neamuri, cram așa de puţini,că aproape nici nu ne vedeau 
autorităţile de pe acolo. Prof. Mihăilescu, după ce l-a înhă- 
mat la car și pe Posteucă, și-au pus de gând să ne facă cunos- 
cuți de toată lumea. Pentru aceasta au pus la cale realizarea 
unei expoziții românești de pictură, sculptură, covoare, cos- 
tume, publicații, monede, timbre poștale, etc. Pictorul Victor 
Corlăţeanu a adus toate tablourile ce avea și a muncit, ziua și 
noaptea, la aranjarea artistică a lucrurilor expuse, adunate de 
prin toate locurile unde aflasem că existau. Prințul, Șef. al 
Casei Regale de Hohenzollern Sigmaringen ne-a trimis costu- 
mele, covoarele și tablourile româneşti ce avea, şi nu erau pu- 
ține; D-l Căpitan Greceanu, fiu de boier român născut în 
Franţa și pe vremea accea ofițer de ordonanţă al Generalu- 
lui Kânig, şeful trupelor de ocupaţie franceze, apoi atașat mi- 
litar pe lângă Guvernatorul francez al Zonei de ocupaţie din 
Germania, mare prieten cu Cdt-ul Legionar Flondor, ne-a ne- 


„tezit calea pentru obţinerea autorizaţiei dela autorități, ne-a 


câştigat bunăvoința D-nei Guvernatorului Pâne, ca să prezi- 
deze expoziţia, cât şi localul pentru aceasta, gratis; amin de 


„tablourile, covoarele și icoanele ce avea cu el ! D-na Paulus, 


de origine română, ne-a ajutat la fel, cu tot ce-a putut, ca și 
toţi ceilalți Români. 

Expoziţia a avut un succes așa de mare, incât ne simțeam 
cu toţii mândri de a fi „Români”. La deschiderea expoziţiei 
au fost prezenţi aproape toți Românii din zonă, delegați a 
celorlalte grupe de refugiați, Doamna Pîne, sub patronajul 


103 


căreia se găsea expoziţia, Generalul francez Berchoux, Prinţul 
Şef al Casei Regale Hohenzollern Sigmaringen, Prim-Ministrul 
țării în care trăiam - Baden-Baden - , E. S. Wohleb, etc. Presa 
şi radio din localitate au scris și vorbit foarte elogios despre 
acel eveniment. 


AJUTORAREA REFUGIAȚILOR 


Imediat după încetarea răsboiului au inceput să soseas- 
că din ţară românaşi cari fugeau de acolo prin Ungaria și A- 
ustria şi a căror ţintă era Parisul. Veneau aproape cu nimic. 
De dormit prin hoteluri era tare greu, din cauză că majorita- 
tea fuseseră dărâmate în timpul răsboiului, iar cele ce mai râ- 
măseseră erau pline, la refuz. Mâncarea era raţionată şi deci, 
cum ei nu aveau domiciliu fix, nu aveau cartele cu care să se 
poată aproviziona. Unii din ei mai aveau câte ceva prin trais- 
tă, dar majoritatea nu aveau nimic. 

Francezii aveau in acea vreme în Freiburg o Comisie care 
angaja lucrători de orice origină, pentru muncă în Franţa. În 
acea Comisie lucra, ca Şef al Biroului de „Foi de drum”, Sub- 
locotenentul Ovidiu Ivanovici. Drumul cu trenul, din Freiburg 
spre Franţa, trecea prin Saarbricken, teritoriu ocupat de 
Francezi şi disputat de Nemţi. Tot acelaşi tren ducea şi pe 
călătorii cari mergeau spre nordul Germaniei. Granița între 
Saar și Franța cra aproape inexistentă. Era deci ușor să te dai 
jos în Saarbnicken, să treci graniţa prin cimitirul din localita- 
te, care se afla direct pe frontieră, şi să iei drumul spre Paris 
din gara următoare, care era oarte aproape. 

La o şedinţă de cuib a noastră, am primit delegaţia să 
iau legătura cu Ivanovici şi să văd dacă el ar ti dispus să ne 
furnizeze foi de drum pentru românașii noştri cari vroiau să 
ajungă la Paris fără contract de lucru, - de cele mai multe ori 
la munca câmpului - sau prin tabrici, ca simpli muncitori. Du- 
pă o conversaţie destul de lungă, in care am analizat toate 
probalităţile, chiar şi aceea de a fi judecaţi şi închişi, şi după 
ce am promis că în un asemenea caz mergem cu cl la inchi- 
soare, Ovidiu s'a decis să ne dea foile respective. 

Rezolvată problema foilor de drum, rămânca aceea a 
dormitului şi a mâncării pentru timpul cât trebuiau să aştep- 
te acele foi, câci nici Ovidiu nu le putea da oricând; trebuia şi 


104 


Marinescu Mihail 


el să le ascundă printre cele adevărate. Casele şi i 
dă Ă și paturile noas- 
tre (Orendovici, Pârvulescu, Posteucă și eu) au fost aproape 
mereu pline.Cu mâncarea era ceva mai greu, dar problema am 
rezolvat-o cu fasolea, care Nemţilor nu le plăcea, şi deci o 
puteam cumpăra fără cartele. Mâncam fasolea în toate for- 
nani mai ales ca salată cu ceapă - când aveam - dar aproa- 
pe regulat cu oţet şi sare; untdel i 
zar re emn nu prea sc găsea prin ca- 
Au fost ajutaţi, numai cu foi de drum, următorii: 


Antonescu (Sublocotenent) Mocanu Gheorghe 


Arţăreanu Dumitru Motoc 

Atanasiu Constantin Nistoreanu Costea 
Bărbulescu, cu încă doi Orza Eugenia, cu încă una 
Bolintineanu George Pădureleanu Mircea, cu incă 
Bulzan Gabriel, cu incă unu i patru 
Catina Ilie Petre Gheorghe 

Ciacăru Pimen Papazian Christofor 
Ciupenik Dumitru Petruţ Christofor 

Culică, (doctor) Petrescu Gheorghe 
Diaconescu Mircea Pop (fiul Generalului) 
Dololoi Mihai Popescu Elena 

Dragomir Streinu Popescu Gabriel cu incă doi 
Fulea Petre Popescu Oreste cu soția 
Georgescu Constantin Purcaru Marin 


Gheorghiu Virgil (poetul) cu Preda (preotul) 
soția Secărcanu lon 


Ghiţă Petre Secui Nicolae 
lacobuţă Fănică, cu soția și Stamatu Horia plus alți 
i doi copii patru 
Ioanid Alecu Stancu Vasile 
leremia Victor Stroia Simion cu incă doi 
4 Iordache Rodica Strătinescu cu soția și un 
„ Jovian Alexandru copil 
„Lucaci Ştefan Tacu Constantin 
Mihalcea Trăilescu Ionel 
Mihălcuţ Vârgolici Ion şi Maria 


Zamani Gheorghe cu soţia. 


În afară de foi de drum, au mai fost ajutaţi cu mâncare 


105 


dormit şi câteodată chiar cu bani, după cum urmează: 


i ă i rmit 
Andreescu Alexandru 2 zile masă 2 zile a m 
Aron luliu 
Benga (Colonel) 
Cârjă Mircea 
Ciaclan Maria 
Codreanu Mihail 
Costea Ghiţă 
Cristescu 


7 zile dormit 


NR mam 


ke 2 zile dormit 

50 DM 
E 8 zile dormit 
LLĂ 3 d 


Deleanu Constantin 

Dima (Căpitan) 

Dimitriu (aviator) 

Faur Niculai 

Forgaci Pavel 

Hoinic Bujorel 

Huleva Atanasie 

lonescu 

Lepa Marieta 

Mavrichi Dumitru (Colonel) 
Mazilu, (cântăreț) 

Micşoiu Ion 

Miron (Sublocotenent) 
Mironescu Puiu (artist) FC 
Moldovan Lascarov, cu incă trei 
Naum 

Nicolau (artist) 

Nicolau (artistă) 

Opriş (Căpitan) 

Pihuleac 

Ponta (Doamna) 

Pop Petre 

Roxin 


De NP N 2 9 IND 09 9 3 me 9 


A 1 zile dormit 
1000 franci 

FE 2 zile dormit 

6. » 

E 1 zile dormit 

1000 franci 


co 
PEPE NWWNBWWWNDBWmmm amr 


Sălăgeanu Gheorghe : 
Ştefan lon Gheorghe, cu încă | 
Țăranu 


AN 


106 


“He 


Vacaru Valerian 8 zile masă 8 zile dormit 
Zotu (Avocat) Dle 7 


» 

Zotu (soţia) 7 RI 7 Ni 
În realitate, numărul celor ajutaţi a fost mult mai mare, 

însă numele celorlalți cari n'au trecut pe la mine, nu-l cunosc. 
Un capitol aparte în ceca ce privește ajutorul Români- 

lor in Freiburg îl formează familia von Bank, la care locuia 
Posteucă, și în special fata lor, Gerda, ( vezi fotografia la sfâr- 
şitul cărții ), care n'a precupeţit nici timp, nici bani, nici casă 
şi nici intervenții pe la autorităţi, când era nevoie, motive 
pentru care noi o numisem „Prințesa Românilor” și Pos- 


teucă, cu nedesmințitul lui simț poetic, i-a dedicat poezia ce 
adaug în continuare: 


ES WAR AN DER DREISAM..... 
( Meiner Prinzessin zu eigen ) 


Es war an der Dreisam, inmitten der Stadt... 
Es dămmerte leise, es herbstete spăt. 

Wir schauten verloren das weinende Blatt 
Vom Winde getrieben, im Staube verweht... 


an Es war an der Dreisam, ich seh es wie heut 


Du ginst wie im Traume. Der Abend war kalt 
Und weit cine Glocke ( wie Totengelăut ) 
Verfolgte uns traurig bis tief in die Nacht... 


Es war an der Dreisam, die Stadt war wie tot. 
Wir waren so bange. Du weintest, ich schwieg,, 
Uns riefen die Toten. Die Stunde war Not... 
Um uns war es finster. 


Es war nach dem KRIEG. 


Freiburg, den 11. September 1947 
verfasst auf der Terasse von Mardarie Popinciuc, Lorettostr. 49 


ZA Verfasser : Vasile Posteuca 


( Es wurde nur drei Exemplare angefertigt, wovon eines 
rm Mardarie Popinciuc als „,Leidensgenosse” gewidmet 


107 


ist. : i 
ra Prinzessin heisst: Gerda Maria von Bank, Freiburg, 


anii ss. Gerda-Maria von Bank 


BIBLIOTECA DIN FREIBURG 


făcut doctoratul, am intrat ca funcţionar la o fir- 
mă arh condusă de un lituan care importa aperi eu 
copaci din Germania. De două, trei ori pe orare ea - 
geam cu maşina firmei în pădure şi măsuram Pra morpie FĂ 
me și grosime, iar la birou calculam numărul de metri ue = 
lemn ce erau în pregătire pentru a fi trimişi cu pa n 
Franţa. Leafa era însă mică; abia imi ajungea ca să plătes 
i i masa. i 
proc oa am fost angajat ca Secretar la Tribu- 
nalul Francez al trupelor de ocupaţie din Freiburg. Aici era 
plătit bine, aşa că am putut isa inchiriez un apartament şi 
cu copiii la Freiburg. i 
i cra det ca vechi bibliotecar la Academia cară 
mână, avea mereu grija cărţilor. Într'o bună zi tre ae în 
acord, şi am inceput să batem la maşină cartea lui Vas SI -ă 
van, „Memoriale” ; eu o parte, şi el cealaltă, în cinci exe! p . 
re. De aici s'a născut ideca formării unei biblioteci sees pi 
la Freiburg. Am început să strângem de pe la parere să „A 
felul de cărți scrise în româneşte, sau în alte lim pir at 
România, inclusiv ziare şi gr oara dear: n en 
i lost o parte din poeziile lui escu. r 
pe, i sete la un cărucior, impreună cu mari a 
cu volume de poezii. Am fost primul colaborator al pp a 
hăilescu şi primul dintre Românii de acolo care haz 
înfiinţarea acelei instituţii de care mă simt mereu legat. 


PREPARAREA DE EMIGRARE 


Pe la inceputul anului 1949, Francezii au început să-și 
facă posi de retragere din Germania. Au început să ani 
ducă numărul funcţionarilor. Aşa s'a făcut că cu şi cu vre! 
câţiva Nemţi ce lucram la Tribunalul francez, am fost so 
țiați. Eu am găsit imediat de lucru la IRO, ca reprezentant 


108 


Românilor şi a vreo alte zece naţionalităţi, printre ele Turc 
Evrei, Armeni, Greci, etc., cari erau în număr foarte mic. Ne 
norocirea era că nu se găsea de lucru, în nicio formă. Trebui 
deci să emigrăm. A fost anul când am emigrat cei mai mulţ 
refugiaţi. 

Între timp, conform cu ordinele date de Horia Sima, le 
gionarii cari se găseau în Argentina ne-au trimis, pentru aproz 
pe toţi cei ce ne găseam în Europa, permise pentru a emigr 
în acea ţară. Un asemenea permis primisem şi dela Uncheşu 
Ariton Popinciuc, care se găsea de mulţi ani in Argentina. 

Cum că Argentinienii nu vroiau să primească Doctori i: 
Drept, m'am dus la o şcoală de electricişti condusă de un in 
giner leton și am învăţat ceva din arta de a monta cabluri e 
lectrice. Gândul meu era insă de a mă duce la munca câmpu 
lui, unde credeam că se găsea Uncheşul Ariton și cei doi ver 
ai mei, Gheorghe şi lon Ignătescu, copiii Maftei, vara lui tata 

Prin luna Octombrie a anului 1949 am fost chemaţi | 
Rasttat toți cei ce primiserăm permise de plecare în Argenti 
na, împreună cu familiile. Aici ne-au examinat tot felul d 
medici, ne-au făcut tot felul de analize, ne-au vaccinat, etc. 
şi ne-au dato lună de zile timp pentru a ne pregăti de plecare 

În luna Noembrie, cu trei lăzi în care am băgat tot ce a 
veam, am plecat spre Argentina. Parcă şi acum îi văd pe tata 
mama, surorile lui Ady, și cumnatul Mircea Orendovici cu co 
piii, plângând pe peronul gării din Freiburg, în timp ce şi noi 
la geamul vagonului, plângeam, luându-ne rămas bun pentn 
totdeauna. 

Dela Rasttat ne-au trimis la Augsburg. Aici ne-am întâl 
nit cu Bodoc și familia lui, losifescu, Radu, etc. Tot aici ne 
au vizitat Colonelul Alexandrescu și Ică Tănase. Acesta mi:; 
zis: 

- Frate Mardarie, tu mi-ai încredinţat odată viaţa băiatu 
lui D-lui Iasinschi şi eu l-am adus inapoi teafăr. Acum eu îţ 
încredinţez un băiat, Niculai Țeru, care merge în Argentin: 
ca şi tine. Ai grijă de el. Lui i-am vorbit eu de tine. 

- Bine, Ică. O să fac tot ce voiu putea pentru Țeru, ir 
măsura în care el imi va permite. Tu, ce ai de gând să faci 
Încotro îţi indrepţi pașii ? 

- Aşa cum ţi-am spus când te-am vizitat la Freiburg, eu 
plec în ţară. 


109 


Îţi repet din nou ceeace ţi-am spus la Freiburg; plecarea 
în ţară este nebunie curată. Pe lângă faptul că azi nu se poa- 
te face nimic pentru a ajuta pe cei de acasă, sosirea de noi le- 
gionari din străinătate are un singur rezultat: înăsprirea si- 
tuaţiei celor ce n'au avut norocul să scape de acolo, 

- Cred că ești greşit. Cei de acasă au nevoie de exemple 
care să le intărească spiritul de luptă contra comuniștilor. 

. Frate Ică, când o să înţelegi că cei de acasă sunt des- 
tul de bine pregătiţi sufletește pentru a lupta contra comu- 
niştilor ? De alțfel, nu luptă numai legionarii, după câte veşti 
avem, ci tot neamul românesc. Ş'apoi, ce pregătitor de su- 
flete pentru luptă mai bun găsești, decât Ivanul rus care este 
acolo ? Nu vezi că veți fi sacrificați inutil ? 

. Lasă Mardarie discuţia supra acestui punct. Ştiu că nu 
ne vom pune de acord. Fiecare cu soarta lui. Sper că voi, cei 
ce rămâneţi pe aici, veţi face tot ce veţi putea pentru neamul 
românesc. Dumnezeu să vă ajute, și să ne ajute și pe noi în 
ceea ce avem de gând să înfăptuim. Mi-ar fi plăcut tare, da- 
că tu ai fi venit cu mine. Înţeleg însă că jertfa ar fi fost prea 
mare, având o. nevastă și doi copii de care trebue să te în- 
grijeşti. 

Cu o imbrăţișare caldă, ne-am despărțit, pentrucă mași- 
nile care ne transportau la gara din Augsburg erau gata de ple- 
care, 


„PLECAREA SPRE ITALIA 


Am fost instalat într'un vagon de clasa doua, impreună 
cu nevasta și copiii, destinându-se pentru noi patru locuri; 
trei pe o parte și unul pe cealaltă. Cam pe la două după masă 
trenul s'a pus in mișcare. Colonelul Alexandrescu şi cu Ică 
ne-au salutat de pe peron până ce o curbă de teren nu ne-a 
permis să-i mai vedem. 

Priveliştea era foarte frumoasă. Orașele, ascunse în văi 
adânci, inconjurate de păduri de brazi, păreau tablouri picta- 
te; turle de biserici, înalte, care te îndemnau să priveşti ce- 
rul, etc. Când am ajuns la granița italiană, sus, în munţii Alpi, 
totul era alb. Zăpada proaspătă, moale, acoperea tot. Acum, 
pe aici era multă pace, dar noi eram trişti. Cu fiecare ceas ce 
trecea, cu fiecare km. ce trenul înainta, distanţa între noi şi 


110 


n a 


țara pentru care atâta indurasem, se făcea tot mai mare. Noap- 
tea am petrecut-o pe coridor, în fața compartimentului, mo- 
țăind câte puţin, ca să poată dormi mai comozi copiii şi ne- 
vasta. A doua zi după masă am ajuns la Roma. Faptul că a- 
junsesem în cetatea Cezarilor mă umpluse de emoție; dar e- 
tam tare obosit. Cum trenul trebuia să plece mai departe du- 
pă o oră, am preferat s'o văd din el, fără a mai cobori. A do- 
ua zi dimineață am ajuns la destinaţie: Câmpul din Bagnoli, 
un fel de suburbie a orașului Napoli. 


ÎN BAGNOLI 


Din gara Bagnoli am fost suiţi în nişte camioane și tran- 
sportaţi la fosta cazarmă a marinarilor italieni. Aici erau adu- 
naţi vreo 12.000 de refugiaţi de prin toate ţările din Europa, 
în special din acele ocupate recent de comuniști. O treime o 
formau cei ce dela inceput s'au refugiat în Italia, restul erau 
în trecere spre țările de imigrație: Australia, America Latină, 
Canada, U.S.A. etc. Grupurile mai numeroase de refugiaţi c- 
rau formate de Ucrainieni, Polonezi, Sârbi şi cei din țările 
baltice ( Estoni, Lituani, Letoni ). Grupul Românilor era des- 
tul de mic. Aici l-am găsit pe Neculai Țeru, - care s'a bucurat 
mult când m'a cunoscut - cu Tănase Armand, cu nevasta și 
o fetiță, şi Marin Preduţ. Tot aici am cunoscut pe D-na Sta- 
midis, o grecoaică din București, care lucra la birourile IRO 
din Napoli, și pe Căpitanul de aviaţie Crăciun, care era şeful 
depozitului de alimente al Câmpului. Tot aici l-am reîntâlnit 
pe Preoţescu, care pleca spre Brazilia. 

Nevasta şi copiii au fost instalați într'un dormitor mare 
unde erau numai femei și copii, iar cu în altul unde erau nu- 


mai bărbați. Masa o luam într'un salon mare impreună cu 


Doina; nevasta, cu Codruţ, mergeau în alt salon. Pentru Doi- 
na trebuia să merg la o bucătărie și pentru mine la alta. Doi- 
na mânca tot ce i se punca dinainte, dar cu nu puteam mân- 
ca aproape nimic, pentrucă bucatele n'aveau gust. Mă men- 
țineam aproape numai cu cartofi și pâne. Într'o zi, amărit 
cum eram, abia de am băgat lingura în farfurie. Doina, care 
mereu mă observa, a luat farfuria mea și a început să mănân- 
ce din ea, zicându-mi: „mănâncă, tată, nu fi prost, că mân- 
carea ta e bună”. În câteva minute farfuria a rămas goală. Pe 


Ml 


mine m'au podidit lacrimile, și ca să le ascund, am luat-o în 
braţe și am plecat dela masă. 

În cadrul Câmpului din Bagnoli era şi un spital, şi din 
nou am fost examinaţi de sus și până jos. După aceea ne-a 
venit rândul să ne prezentăm în faţa Comisiei de Inmigrare, 
care ocupa o vilă mică la marginea orașului Napoli. Aici altă 
vizită medicală, cu tot felul de analize. Eu și copiii am trecut 
examenul medical fără niciun inconvenient, dar nevasta, nu. 
Am fost chemat, după vreo căteva zile dela revizie, de o doc- 
toriţă estoniană, care ne acompaniase din Germania și cu ca- 
re am avut următoarea conversaţie: 

- D-le Popinciuc, imi pare rău că trebue să-ţi dau o veste 
destul de dureroasă: d-ta și cu copiii aţi trecut examenul me- 
dical făcut de Comisia Argentiniană, dar nevasta d-tale, nu. 
Comisia zice că soția d-tale are sifilis. 

- Nu se poate, D-nă Doctor; dacă nevasta are sifilis, de 
ce nu-l am cu, care trăesc cu ea ? 

- Poate să fie ereditar. 

. Dacă-i ereditar, de ce nu-l au copiii ? 

- Ce studii ai, d-le Popinciuc, că vâd că electricist, cum 
stă scris in acte, nu eşti ? 

- Ba sunt, D-nă Doctor. Numai că pe lângă meseria de e- 
lectricist, mai sunt şi Doctor în Drept. 

Imi inchipuiam eu că aşa ceva trebue să fii. Acum ce 
facem ? 

D-nă Doctor, nevasta mea a fost examinată de medicii 
ce aparţin la IRO, in Germania, şi a fost găsită perfect sănă- 
toasa. De atunci şi până acum n'a trecut atâta timp ca, chiar 
dacă ar ti făcut vreo trăsnaie - ceca ce in niciun caz nu cred - 
să i se poată detecta un sifilis. Totuşi, pentru a vă convinge 
Dv,, pentrucă eu sunt total convins că e perfect sănătoasă, 
Vaş ruga s'o trimeteți la Spitalul Internaţional din Napoli 
pentru o nouă analiză. 

- Bună idee ! Imediat îţi dau o autorizaţie; trimite-o a- 
colo pentru a face o nouă analiză. 

Analiza a fost imediat făcută și nevasta declarată sănă- 
toasă tun, dar Comisia argentiniană n'a vrut să ia în seamă 
noul rezultat. Nici măcar nu s'a interesat să vadă ce s'a în- 
tâmplar cu sângele nevestei mele. Doctoriţa estoniană, cu 
multă părere de râu, mi-a spus că va trebui să mă întorc în 


112 


E ul 


Germania. 

Nu-i doresc nimănui să se simtă cum m'am simțit cu in 
acea situaţie. În Germania lichidasem tot ce aveam. Ceva bani 
ce-mi mai rămăseseră pentru drum, îi cheltuisem în Bagnoli. 
Unde puteam să mă duc ? Pe capul părinţilor nevestei ? E. 
ram total demoralizat. 

Crăciunul și Anul Nou au trecut peste mine de nici nu- 
mi aduc aminte de ele. Mă tot intrebam cu ce-am greșit, ale 
cui păcate trebuia să plătesc, ce diavol îşi tot băga coada in 
roțile căruţii vieţii mele ?!, dar nu găseam răspuns. Într'o zi 
am cerut audienţă la Şeful Câmpului, un Căpitan de rezervă 
Englez, să văd dacă el nu ar putea să intervină pe lângă Co- 
misia argentiniană. Când am intrat în biroul lui, m'a întrebat: 

- Do you speak English ? 

- Nu ! i-am răspuns. A făcut un gest cu mâna, dându-mi 
a înţelege că dacă nu vorbesc engleza, nu are ce face cu mine. 
Atunci, l-am întrebat cu: 

- Parlez - vous francais ? 

-No! 

- Parla Lei italiano ? 

-No! 

- Sprechen Sie deursch ? 

-No! 

- Vorbești, mă, româneşte ? Spre marea mea surpriză 
mi-a răspuns : da! 

- Da, Domnule, vorbesc româneşte. Am fost vreo câțiva 
ani atașat cultural la Ambasada engleză din București. 

- D-le Căpitan, eu am venit aici din Germania ca să emi- 
grez în Argentina. Comisia argentiniană zice că nevasta mea e 
bolnavă de sifilis. Am fost la Spitalul internaţional din Napoli 
şi acesta spune că e sănătoasă, dar Argentinienii nu vor să ia 
în seamă ceca ce zice Spitalul internaţional. Dv. n'aţi putea 


„interveni ? 

st - Nu ! Argentinienii sunt foarte orgolioși şi nu vreau să-l 

„> > fac pe prostul, când ştiu bine că n'am niciun drept să inter- 

„1 viu, Îţi ofer insă o altă soluţie: cu am în Australia o fermă şi 

„sam nevoie de un om de încredere acolo. Dacă vrei, cu aranjez 
„> tot ca să pleci acolo. 


: - Vă mulţumesc mult, D-le Căpitan, pentru oferta ce-mi 
faceţi. Daţi-mi vreme să mă gândesc puţin. 


113 


Am plecat tot așa de desamăgit cum intrasem. Nu-i pu- 
team spune Englezului că mai bine mă duceam în lad, decât 
să mai primesc ceva din partea celor ce ne vânduseră Rușilor 
așa de ieftin. ș 

Nevasta era numai o umbră. Se ascundea prin toate col- 
țurile ca să poată plânge liniștită. Îmi oferise să plec cu cu 
copiii și odată ajuns în Argentina, să trimit după cea; soluţie 
ce am refuzat imediat. Nu puteam s'o pedepsesc și eu, pen- 
trucă asta ar fi însemnat despărțirea ei de copii, când cram 
convins că era nevinovată. 

Pe la mijlocul lunei Decembrie au plecat spre Argentina 
toți ceilalți Români cari veniseră cu noi. Despărțirea a fost 
tare tristă. Numai Căpitanul Crăciun și D-na Stamidis ne mai 
făceau companie. Crăciun, care era șeful Depozitului de ali- 
mente al Câmpului, ne aducea mereu fructe pentru copii. Mai 
schimbam, din când în când, cu Italienii vecini ai Câmpului, 
pâne pentru fructe și în special conopidă, pe care nevasta o 
pregătea cu un fel de salată de usturoiu, care ne plăcea mult 
Căpitanului și mie; 

Între timp am fost mutaţi întrun pavilion nou şi insta- 
lată toată familia la un loc. Dar bucuria de a sta la un loc n'a 
fost de durată lungă. La una din vizitele medicale săptămâ- 
nale, pe Codruţ l-au internat în spitalul din Câmp, pentrucă 
era răcit, râceală ce a doua zi n'o mai avea. Dar cu toate a- 
ceasta, Directoarea spitalului nu vroia, cu niciun preț, să-l la- 
se să plece din spital. Băiatul, săracul, plângea toată ziua,che- 
mând-o pe mama și noi umblam de dimineața până seara pe 
lângă spital, căutând orice ocazie ca să-l putem vedea. Cum 
nu vroia să mânânce nimic, i-au permis nevestei să meargă la 
amiază și seara ca să-i dea de mâncare. Mă tot întrebam de ce 
nu vroiau să-l lase să plece din spital, până ce un doctor ucra- 
inian m'a lămurit: spitalul incasa 5 dolari pe zi pentru fiecare 
copil internat și deci aveau tot interesul ca toate paturile să 
fie ocupate. După vreo săptămână și câteva zile văzând că 
nu puteam rezolva situația pe cale normală, i-am zis neveste- 
mi să pregătească hăinuțele băiatului, şi când a venit ora de 
vizită, l-am imbrăcat, nevasta l-a luat în braţe și ascunsă în 
spatele meu, am ieșit din spital. La poartă, eu m'am dus la 
gardianul ce păzea ușa și i-am cerut foc ca să-mi aprind ţiga- 
ra, iar ea a trecut cu băiatul prin spatele meu şi așa l-am scos 


114 


pată 


din spital. Aveam insă nevoie de o dovadă că el fusese liberat 

de acolo. I-am zis nevestei să nu se ducă în camera noastră, ci 

să stea prin curte, amestecată cu ceilalți refugiaţi, de care 
- curtea era plină toată ziua, și m'am dus la direcția spitalului, 

- Bună ziua, D-nă Doctor,- m'am prezentat eu zâmbind -, 
am venit să vă rog să-mi daţi dovada de ieșire din spital a fiu- 
lui meu Codruţ Vasile Popinciuc, pentrucă nu are nicio boală 
care să justifice rămânerea lui în spital. 

» Ziua când băiatul d-tale va putea ieşi din spital o decid 
cu, şi acea zi incă n'a venit. Pleacă deci, te rog, pentrucă am 
mult de lucru. 

- Vă înșelaţi, D-nă Doctor, băiatul a plecat din spital și 
cu vin să cer numai dovada acestui fapt. 

- Cum a plecat ? 

- L'am scos cu acum vreo jumătate de oră. 

- Îl aduci inapoi imediat, dacă nu, chem poliţia să te a- 
_Testeze. 
' - Eu nu v'aș sfătui să faceți așa ceva, pentrucă lucrurile 

ar putea icși foarte prost. Am anunțat pe toți compatrioții 
mei, de cele ce s'ar putea intâmpla, și sunt destui, ca să pu- 
tem provoca un scandal de mari proporții, care nu vă convine 
"de loc, având în vedere chestia cu copilul pe care l-aţi dat 
' drept mort și pe care tatăl lui l-a găsit plângând pe masa din 
"morgă. 
- Nu-i adevărat ! 
- Poate să nu fie, dar lumea din Câmp crede că-i adevărat. 
+ De altfel, nu veţi putea justifica motivul pentru care vreți să- 
“mi ţineţi băiatul internat, când nu are niciun fel de boală. Aș 


"mai dori să luaţi în seamă că dacă băiatului meu i se intâm- 


"plă ceva, nu vă scăpaţi de mine nici în gaură de şarpe, chiar 
dacă m'ar costa și viața. 
n - Hei, Domnule ! Trăim într'o lume civilizată, unde a- 


"“vem legi. Trebue deci să ne conducem după ele, și nu ca 
i fiarele, ; i 


cuib an 


i - De acord cu Dv., D-nă Doctor. Începeţi D-voastră a da 
exemplu și eu îl urmez. 


DEI Pine, Die, iți dau dovada, dar să știi că răspunderea e 
= N'aveţi nicio grije, eu răspunderea am avut-o și 
e când băiatul a fost conceput. a tai 


i a 


115 


Din spital l-am scos, dar băiatul, fizic şi psihic, retrogra- 
dase cu vreo jumătate de an. Nu mai mergea pp nu comă 
spunea decât câteva vorbe, îşi făcea nevoile pe Fa Ă i a 
mai târziu am observat că ae rămas un tic la vorbă, de p: 

nt dat își pierdea vocea. i 
ih n rmenese în he lar aflam nu-mi mai rămăsese pm 
de tăcut, decât să mă rog bunului Dumnezeu şi ra mă a 
tesc de întoarcere în erupe re ei deja fixată pen 
j i lanuarie a anului : afli > 
mei merger noaptea am visat că ieşisem din re a 
mă plimbam prin Napoli. Deodată m'am pomenit in ne - 
tedralei din acel oraş, cu un turn mai mic la intrare şi sei 
mari spre fund. M'am decis să intru în biserică şi să spun & 
Tatăl nostru”, aşa cum mă învățase mama când eram gr E 
Când să întru, ridic ochii in sus şi vâd pe murnul mai mic n 
faţă, pe Domnul Isus imbrăcat in odăjdii de sagem ni 
ştiu 'cum am îndrăsnit, dar L-am întrebat: „Tu ce faci aici 
>m 
ip mi-a răspuns nimic. S'a limitat numai sămă en, 
vânteze făcând semnul crucii asupra mea. M > trezit, și Aa 
niciodată mă întrebam dacă am visat on in â e: ieşi ră 
din Câmp, pentrucă visurile, în mod obişnuit se uită, şi ” 
vedeam pe Domnul Isus de parcă stătea alături lare 
azi, când închid ochii, Îl văd tot aşa de bine. Mă tot intrel 
ce poate să insemneze acel vis ? Deodată mi sa aere po: 
tea: plecam în Argentina ! Diavolul ce işi băga ru în bn 
burile mele, fusese învins. Eram aşa „te emoţionat, că am i 
lat-o pe Ady din somn şi i-am povestit visul. Ea nu prea cre 
ue tact apei Duminecă, cam pe la orele zece dimineaţa a 
venit să mă viziteze Prof. Onciulescu, care ont p ini pic: 
versitatea din Napoli, căruia îi scrisese cumna reni pa 
indicându-i unde mă aflam. Pe Onciulescu il pieri 
vremea studenţiei; fusesem pricteni de luptă şi de ide : par 
i-am povestit situaţia în care mă atlam, şi că rprpapee x 
urma, plecam din nou in Germania, a zâmbit, şi mi-a zis: a 
.. Nu ştiu dacă o să pleci in Germania. Eu sunt prie i 
foarte bun cu Consulul argentinian din Napoli. Dacă nu-i p 4 
cat de aici, cred că ai multe şanse să pleci in Argentina, aş 
cum doreşti. 


116 


- Bădie Onciulescu, cred că Dumnezeu te-a trimis la mi- 
ne. ( Dar lui nu i-am spus ce visasem ). 

A doua zi am fost imediat chemat din nou la Comisia ar- 
gentină, împreună cu nevasta. Șeful medicilor argentinieni, 
din Comisie, în formă personală, i-a luat o siringă mare de 
sânge nevestei, şi după vreo jumătate de oră, care mi s'a pă- 
rut un secol, a venit și ne-a zis: 

- Nevasta d-tale n'are nimic; este sănătoasă complet. Am 
făcut patru analize şi toate dau același rezultat. Puteţi pleca 
în Argentina când vroiţi. Vă rog să ne scuzaţi și să iertaţi c- 
roarea făcută de colegul meu care a făcut analizele anterioare. 

Eram așa de emoţionat,că n'am putut să zic decât „mul: 
țumesc”. În acelaşi timp m'a incunoștiințat că informase au- 
torităţile din Câmp că puteam pleca in Argentina. 

După câteva zile după primirea autorizaţiei de plecare 
am reușit să ies din Câmp şi să merg la Napoli. M'am dus aca- 
să la Bădiţa Onciulescu și i-am mulțumit pentru intervenţia 
așa de binefăcătoare, pe lângă Consulul argentinian, iar după 
aceea m'am dus să văd Catedrala. Era exact așa cum o văzu- 

sem În vis. 


PLECAREA SPRE ARGENTINA 


A trecut aproape o lună de zile dela primirea autorizaţi- 
ei de plecare şi până aceasta a fost pusă în practică. Tot acest 
timp l-am întrebuințat încercând să învăţ ceva spaniolă; dar 
n'am prea reușit să știu multe. Eram slăbit rău și moralul 
destul de căzut. Nu ştiam ce voi face când voi ajunge acolo, 
unde voi găsi loc de dormit pentru ai mei, unde şi ce voi pu- 
tea lucra, dacă voi putea câștiga ca să ne ajungă pentru cele 


" mecesare vieţii, etc. Erau atâtea şi atâtea probleme care mă 
" necăjeau, şi pe lângă toate,de ce mie mi se puneau mereu pie- 
"tre în cale ? Erau mulți legionari ajutaţi de IRO şi nimeni nu 


îi întrebascră nimic; de ce pe mine mă întrebau toţi ?! Mi-am 
adus aminte că din cei 75 de studenţi condamnaţi in proce- 
sul din 1938 în ţară, zece erau sublocotenenţi de rezervă din 
Reg. 3 Grăniceri, dar singurul reformat am fost numai cu. 
Din toate nevestele, numai la a mea i-au analizat sângele, ca 
să-i tae calea spre Argentina ! De ce ? Întrebare incă fără răs- 
puns. 


117 


Cam pe la începutul ultimei săptămâni din luna Februa- 
rie a anului 1950, am fost urcați într'un tren şi trimiși la Ge- 
nova. Aici am stat într'un hotel vreo trei zile, timp în care ara 
vizitat orașul de sus în jos. La sfârșitul lunci am fost imbar- 
caţi pe vaporul „Florida”, de naționalitate franceză. La im- 
barcare, o altă revizie medicală pe seama unui medic italian 
care însoțea un grup mare de emigraţi de această naţionalita- 
te. Cum ochii mei erau incă roșii de atâtea lacrimi câte vărsa- 
sem, medicul mi-a zis că nu puteam fi îmbarcat, pentrucă a- 
veam conjunctivită. Nu ştiu cum m'am uitat la el când i-am 
spus că de nu mă imbarcă fac o trăsnae de care o săși aducă 
aminte cât va trăi, că până la urmă a acceptat să mă imbarc, 
cu condiţia să fiu tratat pe vapor. Diavolul incercase din nou 
să-şi vâre coada. 

La împărţirea locurilor pe vapor, nevasta cu copiii au 
fost instalaţi într'o cabină de clasa III-a, în două paturi supra- 
puse, pe care o împărțea cu două familii de Unguri, iar cu am 
fost trimis, impreună cu un Ucrainian și un Ceh, la niște pa- 
turi din fundul vaporului, tocmai dedesubtul mașinilor care 
mișcau vasul. Chestia i s'a părut așa de rară Căpitanului, că a 
doua zi, după ce plecasem din Genova, m'a chemat în cabina 
lui, mi-a servit un vermut, şi a trebuit să-i explic de unde ve- 
nea această distincție pentru mine: Garda de Fer. Am termi- 
nat în termeni foarte buni şi mi-a oferit ajutorul lui în cazul 
când aș fi avut nevoie de ceva. 

Pe vapor dimineața o petreceam cu Doina în copertă, ui- 
tându-ne la jocul delfinilor din jurul vaporului, mai dormind 
câte puţin in cabina nevestei, pentrucă noaptea, din cauza 
căldurii, nu mă puteam băga în patul vaporului, așa că o pe- 
treceam plimbându-mă pe punte, sau jucând bridge cu chel- 
nerii francezi, cari mă serveau cu tot felul de bunătăţi: pui 
fripţi, şuncă, conserve de tot felul şi băuturi. Masa o luam în 
sala de mese a clasei a treia cu un grup mare de Ucrainieni, la 
fel și cina. Francezii ne serveau foarte des mâncări cu carne 

şi măsline negre, care nu le plăceau Ucrainienilor, La sfârși- 
tul mesei luam cu noi câte o farfurie plină de măsline, de a- 
veam ce mânca berechet. 

Copiilor, pe lângă cele trei mese obișnuite - dejun, prânz 
şi cină - li se dădea, la orele zece şi la patru, câte o ceașcă de 
supă foarte gustoasă. Codruţ se făcuse prieten cu ajutorul 


118 


bucătarului și acesta îi dădea regulat, pe lângă supă, şi câte o 
banană. Se imprietenise și cu vreo cinci marinari negri de pe 
vapor, pentrucă nu îi era frică de culoarea lor, și aceștia nu 
mai puteau de bucurie când se suia in braţele lor. Zilnic îl în- 
cărcau cu tot felul de dulciuri. Într'o zi i-au pus în braţe atâ- 
tea pachete de bomboane și ciocolată, până ce a căzut jos. 

Doina se imprietenise cu un neamţ din Saarbriicken ca- 
re mergea în Brazilia și care a luat-o să vadă clasa doua a va- 
porului, in care călătorea el. Acolo a făcut cunoștință cu co- 
fetarul, dela care primea regulat prăjituri. Am râs mult cu 
Neamţul când ne-a povestit că după ce cofetarul îi dăduse o 
bucată de tortă, a intins imediat mâna cealaltă și i-a zis în 
nemţește: „und fiir mein Bruder,, ? (și pentru fratele meu ?); 
așa că porţia era regulat dublă. 

Situaţia noastră se imbunătăţise foarte mult. Acum a- 
veam toate cele necesare, dar viitorul era incă innegurat, pen- 
trucă nu știam ce ne aștepta în Argentina. Şi dorul de țară 


“mă mânca rău de tot pe dinăuntru. Fredonam mereu cânte- 


cul emigranților ardeleni pe care il învățasem la inchisoarea 
din Deva, și care zicea așa: 

Pe vârful vaporului 

Şăde mama dorului, 

Încălțată cu opinci, 

Rupe inimi de voinici. 

: După plecarea din Montevideo (Uruguay), spre Buenos 
Aires, (Argentina), reprezentantul lui IRO care ne însoțea 
ne-a dat la toate familiile de refugiaţi ceva bani argentinieni, 
ca să-i avem pentru primele nevoi; Eu am căpătat 150 de pe- 
zoși. Cu acești bani, cu nevastă şi doi copii mici - unul de doi 
şi alta de patru ani - am sosit pe ziua de 21 Martie a anului 
1950, în Buenos Aires. 


ARGENTINA 


i Vaporul nostru s'a oprit în portul Retiro, unde se găsea 
şi hotelul imigranţilor, in care am fost instalaţi toţi cei pe ca- 
ri nu-i aştepta nimeni in port. Imediat am început formalită- 
țile de inregistrare a noastră ca locuitori argentinieni. 

„La vreo două zile am aflat că Românii aveau in Buenos 
Aires un cămin pentru imigranți, pe strada Canning. Cum am 


119 


“putut, vorbind jumătate româneşte şi jumătate spaniola,m'am 
suit într'un omnibus și am plecat în căutarea Căminului. Când 
şoferul mi-a făcut semn că sosisem în strada Canning, mare 
mi-a fost bucuria când, abia coborit din omnibus, am dat cu 
ochii de losifescu. El m'a dus la Cămin şi tot el a venit a doua 
zi cu o mașină, în care am încărcat bagajele şi ne-am instalat 
şi noi în Cămin, într'o cameră la parter, iar mai apoi in una 
din primul etaj. 

Căminul fusese instalat de Domnița Ileana, impreună cu: 
Colonelul Zainea, Ghenea, Manzatti, Manoilescu, Popa Emil, 
Cuţarida, Țoculescu, etc. Locuiau în acea vreme in Cămin: 
Mişa Petre, cu soţia și o fetiţă; Petre Lon, cu soţia și o fetiţă; 
Bodoc on, cu nevasta și doi copii; Radu Constantin, cu soția 
şi doi copii; Penteleiciuc Gheorghe, cu nevasta şi trei copii; 
losifescu, cu nevasta și un copil, Prof Safta, cu nevasta și o 
fetiţă; Mazilu, cu soţia; Țeru Niculai, Preduţ Marin, Paisie, 
Simeria, Armand Tanase, cu nevasta și o fetiţă, şi incă vreo 
câţiva holtei al căror nume nu mi-l mai amintesc, 

Românii din Argentina aveau lu acea vreme două paro- 
hii: una ortodoxă, intemeiată de Preotul Palaghiţă, la care 
mergeau antisimiştii și o parte din Românii vechi, şi alta uni- 
tă, unde mergeam noi, simiştii, foştii diplomaţi şi mulţi din 
Românii noi veniţi, condusă de Preoţii Dan și Rusu. 

Când am sosit cu se găscau în Argentina următorii Ro- 
mâni: 


IMIGRANȚI VECHI 


Dogariu, inuncitor 
Ignătescu Gheorghe, agric. 


Arsenie, luncţionar. 
Beul, muncitor. 


Bochiş, negustor. Balcarce. 
Boulanger, violinist. Ignătescu lon, agr. Neco- 
Căileanu, muncitor. chea. 


Câmpeanu, comerciant. Lenţa, muncitor. 

Ciolac, muncitor Luca, muncitor. 

Comşa, comerciant din Marchiş, negustor. 
Mendoza. Ogneanu, comerciant. 


Crâșmariu Alexandru, Plutz, muncitor 


. 


Li 


muncitor. 
Diamandi, farmacist 


120 


Popinciuc Ariton, muncitor. 
Popinciuc Gheorghe, munc. 


0 


Di 


Război, bucătar 
Sava Florică, muzicant 
Tălăşescu, arhitect 


Ungureanu, medic 
Vlădescu, ţimbalist, 
Voin, muncitor 


IMIGRANȚI NOI 


Alexandrescu, avocat 
Andreescu Alex., student 
Antoniu, inginer 
Apostol, comerciant 
Apostolescu Mia, actriță 
Carabulea, funcţionar 
Cartojan, funcţionară 
Chirilă, inginer 
Constantinescu, dirijor de 
cor 
Constantinescu Virgil, 
consul 
Cornelly Dumitru, industriaș 
Cuţarida, ex ministru 
Creţu, funcţionar 
Dan lon, preot 
Di Napoli, muncitor 
Dimitriu, funcţionar Legaţie 
Dumbrăveanu, comerciant 
Dumitrescu, funcţionar 
Legaţie 
Dumitriu, funcţionar 
Legaţie 
Enea, consul 
Filip, pictor 
Ghiţea, medic 
Grigorescu Horia, ex 
ministru 
Ionescu Stan, avocat 
Iser Petre, funcţionar 
Legaţie 
Malaiu, arhitect 
Mărculescu, contabil 
Manukian, industriaș 


Marinescu, inginer 
Mihăilescu, ex ministru 
Mironescu Puiu, actor ( Jear 
Cartier ) 
Nicolau Marcel, inginer 
Paisie, violinist 
Palade, inginer 
Patachiţă, comerciant 
Pocol, aviatoare 
Popescu Aurel, marinar 
Popescu Oreste, Prof. Univ. 
Protopopescu, inginer 
Roth, comerciant Mendoza 
Sălăgeanu, inginer 
Săveanu, Prof. Univ. 
Seferian, industriaș 
Simian, industriaș 
Stamatiade, Prof. liceu 
Stăncescu, Prof. liceu 
Țăranu. medic 
Tătărăscu, funcţionar 
Țeţu, Prof. Univ. 
“Țoculescu Ştefan, industria 
Țucmeanu, marinar 
Vălimăreanu, ex ministru 
Vinţan, inginer, 
Viţu, inginer 
Voicu, consul 
Vuoatolo, casnică 
Zahariade Leonida, funcţ. 
Zahariade Marcu, funcţiona 
Zainea, Colonel 
Zamani Demetrio, blănar 
Zamani Gheorghe, negustor 


121 


LEGIONARI SIMIŞTI 


Aretianu Ion, contabil 
Armand Tanase, mecanic 
Biega, student 
Bodoc Ion, chelner 
Bologa Ion, chelner 
Butoiu, ofițer 
Caba, inginer ; 
Cârdu Aurel, jtudent 
Cicală, medic veterinar 
Ciuntu Chirilă, cântăreț 
biserică. 
Coatu, arhitect: 
Coman, student 
Conţu, student 
Costin, aviator 
Dobjanschi, inginer 
Fleşeriu Ion, învăţător 
Fleșeriu Viorel, mecanic 
Fleşeriu Gigi, student 
Găină Ovidiu, student 
Ghenea Radu, avocat 
Ghenea Zizi, funcționară 
Gorănescu Anton, invăţător 
Hașiu Mihai, negustor 
Hoidas Anton, avocat 
loraş Toader, teolog 
Iorgulescu Alex., mecanic 
losifescu Dumitru, ing. agric. 
Isverniceanu, ofiţer 
Jimon, muncitor 
Lipovan Petre, student 
Malchinschi Severin, student 


Manoilescu Grig., ex ministru 
Manzatti Nello, muzician 
Mateescu Frâncu Alexandru, 
ziarist 
Mărie, mecanic 
Metzenrath Matei, student 
Mușătescu Petre, medic 
Mușătescu lon, medic 
Niculescu, inginer 
Olteanu Vasile, mecanic 
Penteleciuc Gheorghe, avocat 
Popa Emil, avocat 
Popa Ion, mecanic 
Popa Niculai, contabil 
Popinciuc Mardarie, avocat 
Pozdârcă, mecanic 
Preduț Marin, mecanic 
Roșu Ion, comerciant 
Safta Cornel, Prof. liceu 
Simeria Niculai, Prof. liceu 
Șoimu Romulus, student 
Ştefănescu Ion, inginer 
Ştefănescu,moșul,pensionar 
Teban Niculai, mecanic 
Țeru Niculai, mecanic 
Tucan lon, contabil 
Tudose Niculai, mecanic 
Vintilă Horia, scriitor 
Vizitiu Gheorghe, muncitor 
Vlăgea Mario, student 
Voinea, student 
Zus Constantin, student 


LEGIONARII ANTISIMIȘTI 


Arnăutu Niculai, avocat 


Dragomir Jilava Ghiţă,funcţ. 


Arţăreanu Dumitru, comerciant Gârneaţă Ilie, avocat 


Dragnea Zamfir, muncitor 


122 


Horodniceanu Niculai, ing. 


Ionescu Virgil, inginer Petre Ion, student 

Lefter Mile, avocat Radu Constantin, contabil 
Mişa Petre, contabil Șeitan Niculai, avocat 
Palaghiţă Ştefan, preot Tărăoiu Dumitru, student 


LEGIONARI NEINREGIMENTAȚI 


Nolla Demostene, scriitor 
Pria, inginer 
Zuvia, inginer 


Găzdaru Dumitru, Profesor 
Universitar 
Ghişoiu, inginer 


În lista de Români de mai sus figurează numai aceia ca- 
ri se ocupau de treburile româneşti și erau deci cunoscuți; și 
nici aceştia nu cred că sunt toţi, ci numai acei de cari mi-am 
mai adus aminte. Desigur că numărul de Români din Argen- 
tina era mult mai mare, dar, cum nu se ocupau de necazurile 
românești, prezenţa lor era ca și inexistentă. 


DOMNIȚA ILEANA 


La vreo câteva zile după instalarea mea la Cămin, care 
cra administrat de Ghiţă Penteleciuc, a venit Domnița Ileana 
să ne viziteze, așa cum avea obiceiul cu toţi cei ce veneau la 
Cămin, după cum mi s'a spus. Am avut atunci cu dânsa ur- 
mătoarea conversaţie: 

- Domniţă, Vă prezint pe Dr-ul Popinciuc cu soţia și co- 
piii lor, zise Penteleciuc, care o însoțea. 

- Sărut mânile, Alteță ! am răspuns eu, şi i-am sărutat 
mâna. Nevasta și copiii i-au dat câte un sărut așa cum le-a in- 
dicat ea. 

- De unde ești, D-le Dr. ? 

C - Din Comuna Mihoveni, Judeţul Suceava, Bucovina, Al- 
teţă. 

.- Cum ai scăpat din ţară ? 

= Eu eram în Germania, când s'a terminat răsboiul și de 

acolo vin. 

„= Ce politică ai făcut ? 

- Eu sunt legionar, Alteță. 

„= Aşa că avem şi un legionar la Cămin! 

- Mă bucur că sunt primul care Vă face cunoscut acest 


123 


lucru, Alteă. Aş mai dori să ştiu, dacă este cu putinţă, dacă 
fiind legionar, pot locui in Căminul ce Alteța Voastră aţi în- 
fiinţat ? 

. Nici nu te gândi la aşa ceva. Văzând că D-ta Doctore, 
eşti un om curajos, ai putea să-mi spui, cinstit, care este păre- 
rea matale despre fratele meu Carol ? 

. Mi-aţi pus o întrebare tare grea, Alteță. Îmi c foarte 
greu să Vă spun cinstit părerea mea, pientrucă mi-e teamă să 
nu Vă ofensez. Aş dori să ţineţi în seamă faptul că în 1939, 
când a fost omorit Călinescu, cu eram de vreun an la închi- 
soare și totuşi am fost pus pe lista celor ce trebuiau să dispa- 
ră din viaţă. Părerea mea nu poate fi deci, decât dintre cele 
mai proaste, ca să nu zic altceva ! 

- Îmi închipuiam că o să-mi răspunzi aşa ceva, dar vro- 
iam s'o aud dela D-ta. Dă-mi voie să te felicit pentru copiii 
frumoși ce ai. 

Vă mulţumesc din suflet, Alteță, pentru felicitări, dar 
vina că sunt frumoși e a nevestei, nu a mea. 

- A amândourora. Duminecă mergeţi la biserică ? 

- Da, Alteță. 

- Pot să viu să-l iau cu mine pe băiat? 

- Mă simt onorat, Alteță şi sunt la dispoziţia Alteţei 
Voastre. 

Dumineca următoare a venit de l-a luat pe Codruţ cu 
dânsa şi tot timpul slujbei l-a ţinut în braţe. Domnița avea 
un trenci cu epoleţi, şi Codruţ se juca cu aceştia. Când dânsa 
încerca să vadă ce face, el îi împingra obrazul cu mâna, parcă 
var Îi jucat cu mâna lui; mie mi se umplea inima de bucurie 
văzând că un membru al Familiei Regale Românești se a- 
mesteca cu poporul. 

Aproape imediat după sosirea mea, a venit să mă vadă 
unchieșul Ariston Popinciuc, oferindu-mi o cameră în casa 
lui din Dock-Sud. Cum era departe de centru și forma în care 
am fost primit de băiatul lui, m'au determinat să nu accept 
generoasa lui propunere. 

Apoi m'a vizitat uncheșul Gheorghe Popinciuc, fratele 
lui Ariton, care plecase de acasă cu doi ani înainte de a mă fi 
născut eu. S'a supărat însă pe mine pentru că am refuzat să 
merg la slujba religioasă a pocăiţilor, din rândurile cărora fă- 
cea parte şi el. 


124 


e e a a PL ii iul 


INTRAREA LA LUCRU 


Banii pe cari îi primeam dela IRO, erau foarte prețioşi, 
dar se duceau repede; reprezentau numai aproximativ 35% 
din leafa lunară a unui muncitor. Trebuia să caut ceva de 
lucru. 

Imediat ce am primit „cedula de identitate”, documen- 
tul care mă acredita ca locuitor argentinian, am cumpârat 
„Deutsche Zeitung”, un ziar ce apărea aici în limba germană 
şi cu ajutorul anunţurilor din ziar am găsit de lucru la o fir- 
mă a unui Elveţian care se ocupa cu instalaţii electrice indus- 
triale. lacă aşa, la o săptămână dela sosire am intrat la lucru. 
Primeam pe lună 320 de pezoşi. Dar buna mea soartă nu a 
durat mult. În trei luni de zile numai, Elveţianul şi-a schim- 
bat meseria în cea de fabricant de mobile și pe cei trei elecuri- 
cişti cari lucram cu el, ne-a licenţiat. 

O bună bucată de vreme după aceea am trăit lucrând pe 
unde puteam. Împreună cu Ghiţă Penteleciuc am săpat pâ- 
mântul pentru o piscină a unui avocat din San Isidro, unde ni 
se plătea pe oră; am făcut instalația electrică intr'un depozit 
dela fabrica de dubit piei a lui Simian din Lanus, etc., până 
ce Losifescu, care avea cu el brevetul de fabricare a unei bom- 
be de scos și transportat la distanţă lichiduri, a instalat un a- 
telier în Lanus. 

Atelierul era sub conducerea lui Țeru, ajutat de Vasile 
Olteanu; m'a luat și pe mine, ca simplu lucrător. Nu câştigam 
mult, dar aveam o intrare sigură, şi-mi ajungea deocamdată 
pentru traiul zilnic. Nevasta, începuse şi ea să coasă penuu 
nişte familii de Nemţi pe care-i cunoscuse când mergea la pia- 
ță să facă cumpărături. 

În atelier eu mă îngrijeam de curăţenie, măturând aproa- 
pe toată ziua, făceam cump ărăturile de alimente pentru prânz, 
fierbeam apă pentru ceai şi mai făceam şi câte ceva din lu: 
crurile mecanice, după indicaţiile lui Țeru. Îmi dădeam sea: 
ma că nu fusesem luat la lucru pentrucă aveau nevoie de mi: 
ne şi că Țeru ar fi avut multe de spus în această privință, dai 
niciodată n'a scos o vorbă. Aveam, ca să zic cu alte cuvinte, e 
bursă pentru vremuri grele. Trebuia să țiu seamă că statul in 
Cămin era în trecere și nu de lungă durată. Venise deci vre-= 
mea să fac ceva ca să mă descurc singur. 


12: 


CĂRĂMIDĂRIA DIN MARIANO ACOSTA 


Către sfârșitul lunei August a anului 1950 a sosit la Că- 
min, venind din San Luis, camaradul Severin Malcinschi, su- 
cevean de-al meu. Împreună cu el și cu Prof. Safta am închi- 
riat vreo două hectare de pământ la vreo doi km. de Mariano 
Acosta, un orășel la vreo 120 km. de Buenos Aires, cu gândul 
de a face cărămizi pe scară industrială. Și iată așa, prin luna 
Octombrie am plecat impreună cu toată familia și tot ce a- 
veam, și m'am instalat pe pământul închiriat. 

Acolo exista un „rancho”, o căsuţă de chirpici acoperi- 
tă cu table de zinc, cu două camere, și o bucătărie cu o sobă 
din cărămizi, pentru ars lemne. Camera cea mare, căreia îi 
lipsea o parte din peretele din fund,am ocupat-o cu cu ai mei. 
Camera mai mică a ocupat-o Malcinschi cu nevasta și copi- 
lul lor incă în fașă. Safta s'a aranjat în bucătărie, pentrucă 
venise singur, și de sâmbătă până luni nu apărea pe acolo. 

Imediat m'am pus cu Ady la frământat pământ cu paie, 
am pus niște bote de lemn în partea unde lipsea peretele, și 
cu pământul cu paie am umplut golul din perete; acum era ca 
nou, 

După aceea ne-am pus pe lucru. Limpezirea terenului cu 
coasa mi-a adus aminte de când eram pe la școala secundară, 
numai că acum bătăturile dureau mai rău și ciolanele scârțâ- 
iau, ceea ce pe vremea aceea nu se întâmpla. Curăţat terenul, 
am săpat o groapă de vreo 60 de cm. in adâncime, cu o cir- 
conferință de aproape 50 de metri, am pardosit-o cu cără- 
mizi şi am inceput să o umplem cu pământul scos di ea, pâ- 
nă la o adâncime de 40 cm. Între timp am nivelat o bună par- 
te de teren pentru punerea cărămizilor, abia scoase din mol- 
dură, la uscat. 

Ce ne-a dat mai mult de lucru, a fost instalarea unei 
bombe de scos apă din puţul ce stătea la vreo zece metri, pe 
care o cumpărasem dela losifescu la preț de cost. Apoi, au 
fost angajaţi niște lucrători specializaţi in facerea cărămizi- 
lor, s'a cumpărat bălegar de cal și rumeguș de lemn și s'a tur- 
nat peste pământul din groapă, s'a udat pământul din groapă 
până ce s'a făcut ca o mocirlă, s'a angajat un om ce avea o 
duzină de cai, ca să calce pământul până ce se transforma în- 
tr'o pastă, apoi s'au „tăiat” cărămizile, s'au pus la uscat; s'a 


126 


O 


I 
i 


i 


LĂ 


clădit apoi hornul, utilizând cărbuni și lemne, şi i s'a dat foc; 
operaţii de care s'a ocupat Malcinschi, care mai făcuse cără- 
mizi prin San Luis. 

Așa, cu chiu cu vai, muncind ziua și noaptea, am reușit 
să punem pe picioare primul horn de 120.000 de cărămizi. 
Au ieșit foarte bune. Cumpărătorii ni le luau fierbinţi din 
horn, incărcându-le ei singuri. Pe noi ne costa, fiecare o sută 
de cărămizi, 8o de pesoși, și se vindeau cu 120. Ca să trăim 
modest, numai cu nevoile ce le aveam atunci, ne ajungea, dar 
ca să progresăm, nu. Pentru acest ultim scop aveam nevoie de 


„încă două gropi de muiat pământul, cu ariile necesare pentru 
“ întins cărămizile crude, in așa fel incât în timp ce o groapă se 


umplea cu pământ, a doua se muia, și din a treia se tăiau că- 
rămizile. Banii noştri, ca și cei ce am scos dela vinderea pri- 
melor cărămizi, abia de ajungeau pentru viața de toate zilele 
şi pentru cheltuelile de menţinere a lucrului inceput. Aveam 
nevoie de vre 10.000 de pesoși pentru a pune în funcţie în- 
treprinderea, în bună formă. Am inceput să cereim credit de 
pe la camarazii noștri cari ştiam că ne-ar fi putut ajuta, Ofe- 
ream plata sumei cerute in cărămizi, la preţul de cost, în ter- 


“men de șase luni, adică un câștig de 50 %. Totul a fost în za- 
dar, Toţi erau prinși in diverse proiecte de cumpărare de ca- 


se, departamente, etc. La ce să mai spun pe cine am între- 


“bat ? Nici Colonelul Zainea, care avea un negoţ de vânzare de 


materiale de construit case, căruia i-am oferit să ne cumpere 
homul, eu obligându-mă să-l administrez cu un salariu mic și 
cu un 10 % din producția globală, n'a vrut să știe nimic. Nu 
s'a mai putut face nimic, pentrucă intrase zâzania între noi, 
cei ce pusesem pe roate căruța. Când incepusem această afa- 
cere, uitasem de fabula cu știuca, broasca și racul; atunci mi- 
am adus aminte de ea. Până la urmă, în luna Martie a anului 
1951, ne-am hotărit și am vândut contractul, cu invoirea pro- 


 prietarului pământului, unei cooperative de muncitori, cu ce- 


va câștig. 

Malcinschi s'a dus din nou la San Luis; Safta n'avea nicio 
problemă, pentrucă nu părăsise căminul; eu însă, unde a- 
veam să mă duc, cu familia după mine ? Mihai Hașiu, care 
lucra ca șofer la un moșier din Olavaria, imi promisese că vi- 
ne cu un camion și că mă duce cu el la moșie ca să instalez a- 
colo un horn de cărămizi. Am așteptat până în ultimul mo- 


127 


ent venirea lui, dar degeaba. În situaţia grata pa 

căi pes cana inca îti 

del Rey, în care locu n „i 
cd pei (rd pe Haşiu, lucram după ocazii, cum pu 


FUNCŢIONAR 
LA DIVERSE INTREPRINDERI PARTICULARE 


"o zi m'am întâlnit cu Lon Aretianu, care lăsase im 
tul Făt şi şofer al Domniței Ileana, „SARE At pie 
case in USA, şi lucra la ALGODONERA A Sia el a 
brică de textile, ca şef al secţiei „destajo': Pl rr 

antitatea lucrată, constatată de câtre un funcţi: crt pal 
po Cu ajutorul lui am întrat la seg în ee Bem 
isea în fază de organizare, pentrucă usese semne ac SFIN 
Ş Directorul tehnic al fabricei, un piara rd im 
cu el și m'a pus să-l ajut la organizarea secţii .... 
rivea lucrul la „destajo”. În același timp per sceral ră 
es i de statistică cu tot ce se lucra în fabrică; un fel de = 
e x roducție. Mi s'a promis că nu maremeţria seszypat x 
pe ru biroului de pensii a lucrătorilor eng fs 
ire de salariy, etc. Promisiunile, promisiuni ari re 
cel neamţ a plecat la altă fabrică şi biroul e enej te 
inerudimat unei rude a unuia meet eee m dergera 
ă în secţia condus anu. 
ce easier dar tnii ce câștigam, nu ajungeau. a 
aia a luna lui Septembrie, după ce orei azapră za 
ŢI Şi Ş Dseseră, ru, 
rep may mot pei narniebiea acesta, - Villa Balles- 
eng pr venit să locuiască cu noi Petre Lipovan. mamei 
fară de copii, se ocupa de noi trei spălând rufele, » punea lar 
când mâncarea, curăţind casa şi, pe ese a ap mea 
pen . ea reapare şi Lipovan 
pres pipi poe „banii abia ajungeau pentru acoperi 
TR pre AI în Villa Ballester, Țeru Ag i 
un atelier mecanic al n poat pere. a peris am 
â etri de c » pr A 
enter dez cu care venise in Argentina și plecase 


128 


din nou în Germania. Cu ajutorul lui, pe la jumătatea anului 

1953 am intrat şi cu în acel atelier ca şef al depozitului de 
materiale, renunțând la serviciul din Algodonera Argentina. 

Dar nici acolo n'am stat mult timp, pentrucă am dat de 

Tucan, care lucra la o fabrică textilă cu funcţia de contabil, 
unde am fost numit șef al contului curent de clienţi ai fabri- 
cei, pe la jumătatea anului 1954. Aici l-am cunoscut pe Ale- 
gre, fost funcţionar al Primăriei din Buenos Aires, pe care pe- 
roniştii il suspendaseră din funcţia de Director General al Se- 
cretariatului Guvernului Municipiului. Cu el mergeam în fie- 
care zi la un birt de alăturea de fabrică, unde mâncam câte 
ceva. Cum era normal, a aflat că eram Doctor in Drept şi re- 
gulat aducea vorba despre administraţia Municipiului Buenos 

Aires. Eu, fecior al Vomnicului din Mihoveni, îi spuneam păre- 

rile mele și il mai indreptam când el incepea să bată câmpii 
cu câte o teorie proprie. Când peroniștii au fost scoși dela 
guvem de câtre militarii argentinieni, în Septembrie 1955, A. 
legre a fost imediat pus in postul ce avusese mai inainte. Pe la 
mijlocul lunei Noembrie a acelui an m'am pomenit cu el în bi- 
roul dela fabrică.. Mi-a pus pe masă numirea mea ca funcţio- 
nar al Primăriei din Buenos Aires, şi mi-a zis: 

- Acceptă, dacă vrei. Dacă nu, fă socoteală că nu ţi-am 
spus nimic. 

Eu câştigam la fabrica lui Alvarez Sanz 1800 de pesoşi 
pe lună, cari nu prea ajungeau și la cererile mele de ceva mai 
mult, mi se răspundea mereu că se ştia că meritam mai mult, 
dar că nu puteau să-mi dea, pentrucă ar fi avut de furcă cu 
ceilalţi funcţionari, etc. Deci, singurul lucru ce l-am intrebat 
pe Alegre a fost următorul: 

- Cât o să câştig lunar ? 

- La inceput, 2.200 de pesoşi. După șase luni, capeţi o 
categorie mai mare și deci şi un salariu mai mare. 

- Contează pe mine! Merg bucuros,a fost răspunsul meu. 

- Bine. Atunci vino într'o zi ca să registrezi numirea în 
Direcţia Personalului, și prepară-te, că pe data de 2 Decem- 
brie începi lucrul. 

- La ordin ! D-le Alegre, și mari mulțumiri pentru tot ce 
faci pentru mine. 

Când i-am spus proprietarului fabricei că plec, nu vroia 
să creadă. După aceea mi-a propus să rămân, cu un salariu 


129 


mai mare decât cel municipal. I-am răspuns că cu nu aveam 
decât un singur cuvânt și că acesta fusese dat, așa că nu mai 
era nimic de făcut. Cum eu introdusesem multe imbunătă- 
țiri în mânuirea fişelor și registrelor fabricei, m'a rugat să vin 
trei ore pe zi, după terminarea lucrului la Primărie, ca să în- 
văț personalul ce trebuia să mă înlocuiască, secretele organi- 
zării fabricei, cu o leafă de 4.000 pesoși lunar. Sigur că am 
primit imediat, lucrând sub această formă, trei luni de zile. 


FUNCȚIONAR LA PRIMĂRIA DIN BUENOS AIRES 


Bucuria pentru noul post a fost mare. Ajunsesem din 
nou să lucrez în chestii legale, meseria mea. Cine n'a trecut 
prin situaţii ca ale mele, nu poate înţelege cu câtă bucurie 
am citit legea organică a Municipiului, Constituţia Statului 
Argentinian, etc. Îmi făcea impresia că visez, şi-mi era frică 
să nu mă trezesc. 

Cum funcționarii Municipiului, aproape 80 %, nu aveau 
alte studii decât școala primară și îşi făceau meseria numai 
din experiența făcută la Primărie, Alegre mi-a cerut să prepar 
un fişier cu toate dispoziţiile legale municipale, pentru ca 
funcționarii să indice, în fiecare caz, în virtutea cărei dispozi- 
ţii se rezolva cazul. Mi-a pus la dispoziţie două secretare, ma- 
şină de scris, fişe, etc. și toată Biblioteca Municipală cu co- 
lecţia de legi și tratate legale. 

Lucrul, deși rudimentar pentru un Doctor in Drept, mi-a 
plăcut mult. În vreo şase luni, până l-am terminat, am învă- 
țat dispoziţiile legale după care trebuia să se conducă activi- 
tatea municipală, cum cred că nu mai exista alt funcționar 
care să le cunoască. Începusem să fiu organul informativ a în- 
tregei Primării. 

Nu după mult timp Alegre a fost numit Director Gene- 
ral al Institutului de Pensii Municipale și nu m'a putut lua cu 
el. Înlocuitorul lui, D-l Ortelli, a fost numit Director General 
al Secretariatului de Cultură, și m'a luat cu el, ca să fac și în 
acel Secretariat un fișier de dispoziţii legale. Terminat fișie- 
rul, aveam timp de nu știam ce să fac cu cl. Am început să 
mă pregătesc pentru revalidarea titlului de avocat, dar imi fă- 
cea impresia că nu eram leal cu Primăria, care mă plătea, să 
întrebuințez aproape tot timpul pentru mine. Am cerut atunci 


130 


, 


şefului biroului în care se studiau dosarele, să-mi dea şi mie 
câteva ca să le studiez. Mi-a răspuns că dacă cu mă pun să 
studiez dosarele, el, cu cei vreo opt funcționari ai lui, puteau 
să plece dela Primărie. Explicându-i situația D-lui Ortelli, a- 
cesta m'a sfătuit să cer mutarea la Contenciosul Primăriei. 

Zis și făcut. După o serie întreagă de întrevederi cu șefii 
Contenciosului, Dr-ii Alberto Elguera şi Amadeo Borrajo, şi 
după ce promisesem că dacă nu pot face faţă situaţiei din a- 
cea Direcţiune, voi cere sigur mutarea la alta, pe data de | 
Octombrie 1957 am fost mutat la Contencios. 

Chiar din prima zi mi-am pus inainte Codul de Construc- 
ţii Municipal, pe care nimeni dintre avocaţii din Contencios 


„.mu-l prea iubeau, pentrucă nu-l prea inţelegeau. Mi-au dat 
„. vreo două săptămâni vreme ca să-l studiez. Apoi au inceput 


să-mi trimită dosare in care cu trebuia să spun care soluţie 


„trebuia dată în fiecare caz, conform cu legile aplicabile în fie- 


care caz. Aici lucram ca avocat, mă tratau ca atare, dar mă 
plăteau ca funcționar comun, Pentru studiu aveam la dispozi- 
ție biblioteca Contenciosului, bine prevăzută cu toate textele 
legale şi de doctrină naţională și străină (americană, france: 
ză, italiană, germană, etc.). Ca indreptar general erau păreri- 
le expuse în alte cazuri similare, arhivate in volume lunare, 
după materie. Deci, după ce eu imi făceam o părere intr'un 
anumit caz, căutam in bibliotecă ceea ce se spusese in alte ca- 
zuri anterioare și dacă părerea mea era similară inaintașilor, 
totul era gata. Din nenorocire, aproape in 80 % din cazuri nu 
eram de acord cu înaintașii, și printre părerile ce nu impărtă- 


" şeam, erau destul de multe expuse de către şefii mei direcți. 


Trebuia deci să prepar nişte expuneri așa de bine fundate, în- 
cât și cel mai greu de convins, să-mi dea dreptate. Trebuia să 
aleg și cuvintele, ca să nu ofensez pe cei ce aveau altă părere. 
Cu ajutorul Domnului, am reușit să fiu inţeles și apreciat. Am 
inceput deci in formă pregătirea revalidării titlului de avocat. 


REVALIDAREA TITLULUI DE AVOCAT 


Pentru revalidarea titlului, primul lucru era legalizarea 
diplomei. Eu aveam cu mine numai pe aceea de Doctor în 
Drept din Germania. l-am trimis-o cumătrului Prodan care, fi- 
ind Profesor la Universitatea din Freiburg, unde studiasem,n'a 


131 


avut niciun fel de greutăţi ca să-mi îndeplinească rugămintea. 

AI doilea punct de rezolvat era încetăţenirea mea ca Ar- 
gentinian. A durat aproape un an până am fost recunoscut ca 
atare. 

A venit apoi revalidarea bacalaureatului în materiile 
specifice argentiniene: spaniola, literatura argentină și spanio- 
lă, istoria și geografia argentină și educaţia civică ( Constitu- 
ţia argentină ). Într'un an şi jumătate le-am făcut şi pe aces- 
tea. 

Mai greu a fost cu revalidarea titlului la universitate. În 
Buenos Aires mi se cerea, pur şi simplu, să fac din nou toate 
examenele din toate materiile juridice. Eram sătul de a studia 
şi de a da examene. Totuși, nu-mi rămânea altă alternativă. 
M'am pus deci pe studiat. În tren, când mergeam și veneam 
dela lucru, sâmbetele și duminecile acasă, mereu eram cu căr- 
țile în mână. Tot pe atunci am aflat că la Universitatea din 
La Plata, capitala Provinciei Buenos Aires, revalidarea se fă- 
cea prin un examen în jurul unei mese rotunde unde candida: 
tul propunea un subiect şi profesorii examinatori aveau drep- 
tul de a pune intrebări din toate materiile juridice. 

M'am prezentat la acea Universitate, propunând ca su- 
biect de examen Procedura Penală. S'a constituit o Comisie 
de Examen prezidată de Dr.-ul Mercader, Decanul Facultăţii 
de Drept şi ca integranţi ai acesteia,profesorii Molina, Linares 
Quintana, Tobal şi Sporta. 

În ziua examenului insă, în locul Dr-ului Linares Quin- 
tana s'a prezentat Dr-ul Goldschmied. Motivul l-am aflat abia 
după vreo două luni dela Secretarul Facultăţii de Drept: un 
bun prieten mă denunţase că sunt „nazi”, Acum imi expli- 
cam de ce Goldschmied insista în a mă examina mai departe, 
deși trecuse o oră şi patruzeci şi cinci de minute de când tot 
răspundeam la tot felul de intrebări din materia cea mai dis- 
cutată din ştiinţa dreptului: restricţiile asupra proprietăţii 
private. 

Cu toate acestea, pe data de 24 lulie a anului 1961 mi- 
am revalidat titlul de avocat și dela acea dată am putut să lu- 
crez ca atare. 

La inceputul anului 1962 am fost numit avocat în Con- 
tenciosul Primăriei Buenos Aires, post în care am rămas până 
la 1 lulie 1979, când m'am pensionat. 


132 


| 
| 
| 
! 


CONSTRUIREA VETREI PROPRII 


Din leafa ce eu câştigam lunar, mai bine de jumătate se 
ducea pentru plata chiriei casei în care locuiam. Ady mă bă- 
tea mereu la cap să cumpărăm, cum vom putea, un teren în 
vreo parte a Gran - Buenos Aires-ului (imprejurimile oraşu- 
lui), şi pe incetul să ne facem o casă a noastră, ca să scăpăm 
de plata chiriei şi să avem şi noi vatra noastră, ca toate fami- 
liile. Ideia nu era rea, dar noi nu aveam bani nici pentru a 
cumpăra o cărămidă, nici de gândit la o casă. Şi totuși ea vi- 
sa mereu să aibă casa ei. 

Cum umbla mereu cu această idee in cap, i-a pomenit de 
acest lucru şi unei vecine, Berta Cadahia Saa, soţia unui me- 
dic anestezist. Aceia i-au spus că Banca Ipotecară Argentină 
dădea credite pentru construcţie de case de 100 %, atât pen- 
tru plata terenului, cât și a construcţiei în sine. Singurele lu- 
cruri ce se cereau erau: un depozit de 2.000 de pesoși în un 
cont al Administraţiei Centrale a Poştelor, pentru a putea 
plăti cheltuielile proiectului ce da respectiva bancă; să fii 
membru al unei Case de pensii de cel puţin trei ani şi să ai ar- 
vunit un teren pentru construcția casei. Creditul se dădea tu- 
turor locuitorilor, fără nicio deosebire de naționalitatea ce o 
aveau. Nu numai atât; Berta s'a dus la bancă și a adus formu- 
larele de cerere a creditului. 

Problema terenului mi-a rezolvat-o Emil Popa, care avea 
unul in Haedo, în strada Marinos del Fournier 2458, pe care 
mi l-a vândut cu acelaşi preţ pe care-l plătise el când l-a cum- 
părat și pe deasupra s'a obligat să aștepte plata până ce ban- 
ca imi acorda creditul. 

Ultima problemă, cea a depozitului de 2.000 de pesoşi a 
rezolvat-o Țeru, care i-a dat banii lui Ady, obligându-se şi el 
să aştepte până ce banca ne va da creditul. 

Dar partea mai grea abia acum incepuse. Cozile la bancă, 
de pe la patru dimineaţa şi până la vreo zece, pentru orice 
act administrativ sau bucăţică din el, erau nesfârșite. Săraca 
Ady se scula cu noaptea'n cap, lăsa dejunul pregătit pentru 
noi toți, şi o lua din loc ca să ajungă pe la vreo patru ca să o- 
cupe locul in coadă, unde trebuia să aştepte până la deschi- 
derea băncii. Eu nu mă puteam duce, pentrucă nicio firmă 
particulară nu mi-ar fi admis să lipsesc atâta vreme dela lucru. 


133 


Cei ce sufereau mai mult erau copiii, dar, cum că de când ve- 
niseră pe lume au tot suferit, erau învăţaţi cu greul. Numai 
incăpățânarea lui Ady și dărnicia Statului Argentinian cu 
planul „Eva Peron”, au făcut posibil ca într'un an şi câteva 
luni să avem casa noastră cu trei dormitoare, bucătărie, baie 
şi sală de mese, cu un teren destul de mare, în care am sădit 
tot felul de arbori; şi asta, tot cu un credit plătibil în 50 de 
ani, cu interes de 4 Y, cu o-cotă lunară fixă de 330 de pesoşi. 

Parcă acum vâd, cu câtă bucurie ne-am mutat in casa 
noastră, în luna lulie a anului 1954. E drept că parchetul din 
cele trei dormitoare lipsea, că nu aveam puse ferestrele la dor- 
mitoare, ci numai obloanele, că 'în locul ușei din faţă erau 
nişte scânduri bătute în cuie, dar pe cine il interesa acest lu- 
cru ? Aveam acum casa noastră și stând în ea, puteam să-l o- 
bligăm pe constructor s'o termine mai repede. 

Când s'a căsătorit Codruţ, am cumpărat un apartament 
mic în Buenos Aires, unde m'am mutat cu nevasta, şi i-am lă- 
sat casa mare lui ca s'o umple de copii. Până acum, după cum 
se vede şi din fotografiile dela sfârşitul cărții, n'a putut să ne 
dăruiască decât o nepoată. Acum, când scriu aceste rânduri, 
al doilea nepot, sau nepoată, e pe drum. În schimb, Doina ne- 
a dat un nepot şi o nepoată. 


RUDELE DIN ARGENTINA 


Despre uncheşul Ariton, un văr al tatei, am mai spus de 
mult că era prin Argentina de acum vreo 25 de ani, când ve- 
nisem eu în anul 1950. Cu el am fost, şi sunt, toată vremea În 
contact. Ne vizităm regulat. De mătușa Achilina, nevasta lui, 
nu am scâpat nicio vorbă până acum. Era o femeie tare bună 
şi cânta frumos cântecele noastre populare. Pe amândoi îi cu- 
noșteam încă de acasă. i 

Pe fata lor Elvira, căsătorită cu Jose Mirabela, am cu- 
noscut-o abia aici. N'aveau nici un an, când au plecat din Ro- 
mânia spre Argentina. Tot aici l-am cunoscut şi pe băiatul lor 
Angel, născut aici în Argentina. Cu Elvira m'am impăcat și 
mă impac foarte bine; mă consultă mereu când are de rezol- 
vat probleme grele, mai ales acum, de când e văduvă. Angel 
insă s'a supărat pe mine; mă consideră vinovat pentrucă un- 
cheșul, când și-a impărţit averea, deşi e incă voinic și bine de 


134 


nici nu se vede că a trecut de 90 de ani, i-a lăsat aproape tot 
Elvirei, datorită faptului că Angel, după părerea lui, s'a pur- 
tat urit cu el după ce s'a căsătorit. Chestia nu m'a bucurat de 
loc, deși n'am avut niciun amestec în treburile uncheșului și 
nici nimic de câştigat din ele, dar nici nu mi-a produs multă 
supărare. Am trăit o viață 'ntreagă fără să știu de existența 
lui, la ce-mi serveau acum prietenia, ori supărarea lui !? 

Pe lângă familia uncheșului Ariton - uncheșul Gheorghe 
fratele lui, murise îndată după venirea mea în Argentina, fără 
urmași - mai trăiesc aici fraţii lon și Gheorghe Ignătescu, co- 
piii Maftei, sora uncheșului Ariton și vara tatii. Ion imi fuse- 
se tovarăș la păscutul vacilor în pădure, vreo trei veri la rând. 
Aş putea zice că am crescut impreună dela școala primară și 
până ce-a plecat de-acasă. Acum era om,căsătorit cu o argen- 
tiniancă de origine italiană, cu doi copii, şi deci cu nevoile lui. 
Când am putut, pe primul care l-am vizitat, a fost el. Mi-am 
dat imediat seama că el nu prea agrea vizitele mele și nici 
nu simțea plăcerea de a mi le înapoia. 

Gheorghe, in schimb, când a văzut că acasă nu se mai 
putea intoarce, și-a cumpărat 21 de hectare de pământ la 
vreo 40 de km. de orașul Balcarce și-a construit o casă cu 
două dormitoare, baie, bucătărie, cămară, și şi-a instalat o 
pompă pentru scos apă, a conectat-o cu casa - așa că avea 
în permanență apă proaspătă în casă - a instalat o mașină 
micuță care îi dădea lumină electrică de 8 kw., şi la nevoie, 
de 220 kw., ca să poată mișca și pompa de scos apă, și-a in- 
stalat un televizor, etc. Ce să mai spun !? S'a instalat cu tot 
confortul. 

Pe el, ca şi pe nevasta lui, Ligheria, născută Popescu, ii 
cunoșteam de când eram băiet mic. Cam pe la vârsta de 20 
de ani Gheorghe plecase de acasă, in Argentina, „ca să strân- 
gă bani”, cum zicea el. Înainte însă de a pleca îşi dăduse sea- 
ma că se indrăgostise de Ligheria și că fără ea nu mai putea 
trăi. Când a ajuns in Argentina, l-a apucat frica că Ligheria 
s'ar putea mărita cu altul, așa că i-a scris să se ducă acasă la 
părinţii lui și să stea acolo până se va intoarce el ca să se că- 
sătorească imediat. Atunci s'a văzut că nu numai Gheorghe 
era nebun după Ligheria, ci că și ea simţea acecași dragoste 
pentru el. S'a dus la casa părinţilor lui, l-a așteptat, şi când 
Gheorghe a crezut că a strâns destui bani, s'a dus acasă și 


135 


s'au căsătorit. Eu n'am fost la nunta lor pentrucă „il făcusem 
pe nebunul” - cum ziceau sătenii mei - „şi cram la pușcărie”. 

Într'o zi, când mă găscam în vizită la ei, - unde merg a- 
proape în fiecare an pentru o săptămână, două - ne-am așe- 
zat la umbra casei ca să bem „„mate”, un fel de ceai cu gust 
bun ce conţine cafeină și care se bea aici de dimineaţa și pâ- 
nă seara. După o vreme il aud pe Gheorghe zicând: 

- E mult de-atunci, şi parcă ieri a fost. Trece vremea de 
nici nu ştii cum, și noi imbătrânim ! 

- Doar n'oi fi vrând să'ntinerești ! îl intrerupe Ligheria. 

- Hm ! Dacă s'ar putea, n'aş zice nu. Dar m'aș păzi să 
fac prostii. 

- Da ce prostii ai făcut, mă, omule ? 

- Am făcut cu multe, dar cea mai mare a fost însurătoa- 
rea cu tine. 

- Bătu-te-ar norocul să te bată, mă omule; apoi dacă nu 
te luam cu, cine naiba te mai lua, mă ? 

- Găseam eu o proastă, ceva.....şi râd amândoi fericiţi. 

După o bucată de vreme Gheorghe se intoarce spre Li- 
gheria, care servea mate, unul după altul, și privind-o cu ochii 
umezi de dragoste, o intreabă: . 

- Tu, Lighere, ia spune,iţi mai aduci aminte cum era când 
erai fată și cu veneam seara la voi ? 

- Hei ! mă bărbate, e vreme lungă de atunci, și drumu-i 
greu până pe atunci, dar eu il fac desde tot! 

Ceea ce se petrece in minţile și sufletele lor ar putea fi 
descris cum aşa: 

Uheorghe era băiat tânar. Abia numara vreo 2U de una 
când şi-a dat seama că fără Ligheria nu putea trâi. E drept că 
în sat erau fete multe şi frumoase, dar pentru el nu era alta ca 
Ligheria. Nici prea mare, nici prea mică, ușurică, subţirică, 
numai bună s'o iei în braţe și s'o sâruţi „pân'te calcă”, cum 
zice cântecul. Gheorghe, săracul, simţea cum i se curmă pi- 
cioarele când Ligheria il privea drept în ochi. Simţea că pu- 
tea să se bată cu toată lumea pentru Ligheria lui. Uşor n'a 
fost. Gheorghe nu era singurul care a căzut strâpuns de graţii- 
le Ligheriei. Aproape toţi flăcăii din sat întorceau capul după 
ea şi fiecare s'ar fi simţit fericit dacă ar fi fost premiat cu un 
zâmbet. Dar Ligheria işi dăduse inima lui Gheorghe, şi ches- 
tia era rezolvată definitiv pentru dânsa. 


136 


2 ma m m 


Ce-o fi văzut ea la Gheorghe, nu se ştie. E drept că 
Gheorghe era băiat bine legat, cu pumn vârtos, şi juca fru- 
mos. Când se punea la câte o bătută şi dădea drumul unei 
chiuituri de se auzea până în fundul Buninţului, inima Lighe- 
rii făcea salturi nebune și cu mare greutate se stăpânea să nu 
alerge lângă el şi să-l îmbrăţişeze. Nu mai spun când Gheor- 
ghe o lua uşor de mijloc la câte un joc şi o purta ca pe o co: 
moară scumpă în braţe, când la stânga, când la dreapta, Şi 
erau doar și alți flăcăi cari o jucau bine, dar ca să o ţină cu 
aşa băgare de seamă, şi totuşi strâns, numai Gheorghe ştia 
să o-facă. i i 

Nu mai vorbesc de ochii lui Gheorghe cari o mâncau, de 
dragă ce-i era ! Câteodată Ligheria il ruga să chiuie: 

- Mă Gheorghe, chiuie odată ! 

- Nu pot. 

- Decemă ? SE 

Nu ştiu. De câte ori joc cu tine,mi se pune un nod in gât 
şi oricât mă necâjesc să chiui, nu merge. A 

Un colibri, care venise după nectarul din florile de lavan- 
dă, m'a adus la realitatea în care mă găseam şi i-am cerut Li- 
gheriei un mate. Ea își dăduse seama că cu umblasem pe alte 
meleaguri, şi surâzând șmechereşte mă întreabă: 

. Pe unde umblai, că pe aici nu erai? ă 

- E drept că nu eram pe aici, dar nici pe unde crezi tu 
n'am fost. 

- Lasă că ne cunoaştem noi ! Cum o chiamă ? 

Apoi ca să spun adevărul, pe ca Ligheria, şi pe el Gheor- 
ghe. Eram în faţa casei noastre din Mihoveni, şi voi amândoi 
erați prinşi într'o horă pe care eu vroiam s'o prind în cuvinte 

şi s'o pun pe hârtie pentru cei ce vor veni după noi, dar e trea- 
bă grea. Mai bine mă duc prin livadă să culeg ceva prune bine 
coapte. A 2 
Frumos e să visezi treaz, dar realitatea se impune intot- 
deauna. A venit deci vremea să mă ocup şi de activitatea mea 
principală, cea de pe teren legionar. 


GARNIZOANA LEGIONARĂ DIN ARGENTINA 


După cum rezultă din lista dela pagina 122, numărul le- 
gionarilor simişti din Argentina, în anul 1950, depășea cifra 


137 


de 60 persoane. Era un număr destul de bun pentru o activi- 
tate legionară de importanță; mai ales că, după ce trecuse un 
timp prudențial, fiecare incepusem să ne facem un rost de 
viaţă. Şeful legionarilor de aici în acea vreme era Radu Ghe- 
nea și al Garnizoanei Buenos Aires, Toader Ioraș. Însă cei ce 
în adevăr mânuiau treburile, erau Ovidiu Găină (alias Stan 
Popescu), Emil Popa și Grigore Manoilescu, 

Cam pe la sfârșitul anului 1951 s'a ținut o şedinţă de 
garnizoană in casa camaradul Lon Ștefănescu, din Castelar, 
Au fost prezenţi la ședință aproape toate gradele legionare 
din Argentina, cât și legionarii cari locuiau in Buenos Aires şi 
prin imprejurimi (Gran Buenos Aires). Şedinţa a fost deschi- 
să cu ritualul obișnuit de câtre Șeful Garnizoanei Cdt. Ajt. 
Toader loraș. După anunțarea câtorva noutăţi locale care ne 
priveau pe noi legionarii, a cerut cuvântul camaradul Teban 
care, curioasă treabă, era insoţit de camaradul Cârdu. Scurt 
și direct, numiții camarazi i-au cerut lui loareș să spuie de ce 
a utilizat bani legionari in beneficiu propriu. 

- De ce bani vorbii ? i-a intrebat acesta, 

- De cei ce ai primit din Europa. 

- Eu am primit bani din Europa ? 

- Da ! D-ta ai primit bani din Europa. 

- Dela cine ? 

- Apoi D-ta ştii mai bine decât noi, se amestecă Cârdu 
în vorbă. . 

- Ce frumoși camarazi mai am ! zice loraş; Dv, știți că 
eu am primit bani; se pare că știți şi penru ce erau acei bani; 
dar nu știți dela cine i-am primit. Eu v'aş sfătui să vă infor- 
maţi mai întâi bine de tot, despre ceea ce vreţi să denunțați 
aici, și după aceea, cu probele în mână, să faceţi denunţia. 
Cum aţi procedat acum,nu vă pot considera decât agenți pro- 
vocători, și voi cere Comandantului să vă pedepsească în 
mod exemplar. 

- Mai incet, D-le Cdt, Ioraș - zice Teban - că şi din banii 
Gamizoanei de aici ai întrebuințat destui în folosul D-tale, fă- 
ră știrea Șefului. Spune D-le Mânzattu dacă el nu s'a lăudat 
către D-ta că el face ce vrea cu banii Gamizoanei de aici ? 

- N"a spus tocmai aşa cum zici matale, camarade Teban. 
loraș a zis că dacă ar Vrea, ar putea să capete autorizaţie dela 
Comandant de a dispune de banii Garnizoanei de aici după 


138 


bunul lui plac; dar nu mi-a spus că ela utilizat bani de ai Gar- 
nizoanei pentru nevoile lui personale. 

O tăcere grea s'a așezat peste capetele legionarilor pre- 
zenţi, cari se uitau toţi în jos ca să nu vadă feţele crispate a 
lui Ghenea, Popa Emil şi Manoilescu; Ovidiu Găină se retră- 
sese în fundul sălii, în penumbră. Ca în atâtea alte cazuri ase- 
mănătoare, eu care eram nou venit şi nu ințelegeam că se pu- 
sese la cale decapitarea lui Ioraș, am intervenit întrebând: 

- D-le Ghenea, ce se întâmplă aici ? D-ta in calitatea ce 
ai, de Şef al legionarilor din Argentina, n'ai nimic de spus la 
tot ce se intâmplă aici ? 

Cum el n'a răspuns imediat la cele ce intrebam, m'am a- 
dresat lui Emil Popa şi Găină: 

- D-le Cdt. Popa, nici D-ta n'ai nime de spus ? Şi D-ta, 
D-le Găină, ai putea să spui de ce te ascunzi în fundul sălii ? 

Ovidiu a reacționat imediat. A zis că nu se poate admite 
ca un legionar să fie acuzat așa, fără probe, şi că ar fi bine ca 
şedinţa să fie inchisă, rămânând ca chestia in discuţie să fie 
rezolvată la ședința următoare; lucru ce s'a făcut cu aproba- 
rea lui loraș, pe care nu-l mai ințelegeam. Când am ajuns la 
gara din Castelar, l-am intrebat pe loraș care era adevărul cu 
banii ? Drept răspuns a scuipat următoarea injurătură: ,, Ma- 
ma lor de măgari, eu acopăr porcăria, şi ei incearcă să-mi tae 
capul”, 

- De ce porcărie e vorba, Toadere ? 

- Lasă că ştiu eu ! Nu maie nevoie să te amărăști şi tu. 
N'am putut scoate mai mult dela el. La ședința urmă toare, 
cred, loraș a renunțat la şefia Garnizoanei și în locul lui a 
fost numit Popa Niculai, iar eu am fost numit ajutorul lui Po- 
pa. Pe câţi am intrebat care era adevărul în cearta cu loraș, 
toţi ocoleau răspunsul; în special Emil Popa și Găină ziceau 
că n'au habar despre ce era vorba, că Ioraș intotdeauna a 
fost ciudat, n'a vroit niciodată să muncească, etc. Întâmpla- 
rea mi-a lăsat un gust amar în gură pentrucă fusese lăsată 
baltă; nici Teban, cu Cârdu, sancționaţi şi nici chestiunea cu 
banii explicată. 

Pe lângă funcția de ajutor al Şefului de Garnizoană, am 
fost numit șef al unui Cuib, insărcinat cu strângerea de fon- 
duri pentru scoaterea unei reviste, și executarea treburilor de 
bucătărie a acesteia, (corectatul matrițelor, cusutul, ambala. 


139 


jul, expedierea, etc.). În luna Octombrie a anului 1951 a apă- 
rut primul număr al „Însemnări”-lor, revistă lunară de doc- 
trină şi politică legionară. Redacţia era în mâna unui grup 
compus din Radu Ghenea, director, iar redactori: Alexandru 
Mateescu - Frâncu, (ce semna articolele cu pseudonimul Lu- 
cian Furdui), Toader oraș, Grigore Manoilescu şi Popa Emil. 
Pe lângă ci, au mai publicat articole ocazionale: Anton Goră- 
nescu, J- N. Manzatti, Ovidiu Găină, Zizi Ghenca şi Mardarie 
Popinciuc. Au mai publicat articole ocazionale diverse perso- 
nalităţi din străinătate, prieteni ai Neamului nostru, ca: ,, O 
intrevedere cu Generalul P. R. del Valle ” ( nr. 2, Dec. 1951); 
Conde de Casa Rojas, „Tengo Fe en Rumania” (nr. 3, lan. 
1952 ); Juan Carlos Goyeneche, Profesor Universitar de isto- 
rie, „Esta Nacion Sacrificada y Envidiable”, ( nr. +, Febr. 
1952 ); Rodolfo P. Fernandez, ex Agregat Cultural la Amba- 
sada Argentină din Bucureşti, „El Rumano es Idioma Latin”, 
(nr. 6, April 1952 ); Baronul Carlos von Merck, ziarist ger- 
man cu faimă internaţională, „Los Ismos y la Realidad”, ( nr. 
7, Maiu 1952 ); o intrevedere cu Dr-ul Carlos Montenegro 

Ambasadorul Boliviei în Chile ( nr. 12 și 13 din Oct. şi Dec, 
1952 ); ca să citez numai pe cele ce mi s'au părut mai intere- 
sante. 

Între timp' Manoilescu se mutase la Valle Hermoso, o lo- 
calitate de vilegiatură din Provincia Cordoba, unde montase 
un aparat de multiplicat scrieri de orice fel, fundând editura 
„Cartea Pribegiei”, in care au apărut, în anul 1952, „„Psali- 
rea”, tradusă de el din latină; „Îţi mai aduci aminte Doam- 
â”, ste ]. N. Manzatti; „Cerul era putred” le Ghewrahe V 
j „Stinşitorii de Icoane”, de Loader loraş; „A mu- 
rit un stânt”, de Vinulă Horia; dintre câte imi mai amintesc. 

De acord cu Popa Niculai şi cu invoirea Comandantului, 
am incadrat in garnizoană pe lon Tucan, legionar care luase 
parte la lupta numită „Digul dela Vicşani”, care stătea deopar- 
te pentrucă erau aici legionari cari credeau că nu e bine să 
mai facă parte din Mişcarea Legionară pentrucă făcuse parte 
din echipa care îl omorise pe Iorga. Dar încadrarea n'a durat 
mult; numai la vreo câteva săptămâni a venit ordin dela Co- 
mandant să-l dăm afară. La tel mi s'a întâmplat cu incadrarea 
lui lon Aretianu, lost Şef de Grupă la Răsleţi in anul 1940 
sub comanda D-lui lasinschi. S'a zis că nu poate face parte 


140 


din Garnizoana Legionară pentrucă fusese Secretarul şi şofe- 
rul Domniței Ileana. 

Pe zi ce trecea mă cruceam tot mai mult de cele ce se în- 
tâmplau şi gura mi se făcea tot mai amară. Nu m'a indulcit 
nici faptul că fusesem avansat la gradul de Comandant Ajutor. 
În revista „Însemnări” începuseră să se publice lucruri cari e- 
rau direct impotriva Mişcării, se ponegreau foşti camarazi cu 
epitete de mahala. Când Țoculescu a fost descoperit că scu- 
fundase un vapor cu intenţia de a incasa suma cu care fusese 
asigurat, Şefii noştri ne sfătuiau să subscriem cât mai multe 
acţiuni ale Societăţii Anonime ce înființase aici acela, pen- 
trucă sub forma aceasta am fi putut salva mulți bani din ave- 
rea lui Țoculescu şi ca urmare ar fi picat câte ceva şi pentru 
Mişcarea Legionară. Când am inceput să le aduc aminte de 
„legea onoarei”, m'au izolat. 

Toate aceste lucruri i-au fost comunicate Comandantu- 
lui şi la toate am primit ca răspuns: „voi limitaţi-vă să plă- 
tiţi revista; ceea ce se va publica în ea e treaba lui Ghenea și 
a grupului ce-l ajută”; rezultatul, revista după nr. 15 din Mar- 
tie 1953 n'a mai apărut, pentrucă noi n'am vrut s'o mai plă- 
tim. Am început din nou să mă întreb şi să intreb şi pe cei- 
lalți camarazi de ce Horia Sima dădea ordine lipsite de orice 
logică şi etică legionară, pentrucă eu il cunoşteam destul de 
bine și ştiam că nu e prost. Nimeni nu-mi răspundea. 

Ne mai rămăsese totuși un drum de a activa, fără a ne 
simți stingheriţi de către şefii noştri: conferințele dela Bise- 
rica Unită a Sirienilor din strada Canning, unde aveam şi bi- 
serica noastră. Subiectele erau din toate domeniile. La ele 
luau parte, pe lângă legionari, aproape toţi cei ce fuseseră în 
serviciul exterior al României, cât şi alţi refugiaţi, vechi şi 
noi. Aici l-am cunoscut pe Prof. Dr. Dumitru Găzdaru, care 
excela in explicarea problemelor linguistice, politice şi cultu- 
rale ale ţării noastre de origină. Chiar din vremea aceea m'am 
alăturat de dânsul așa de mult, că aproape tot ce-am făcut 
mai târziu, erau probleme pe care le discutam cu dânsul în 
prealabil. Azi e fratele mai mare ce am aici. Cu asta am zis, 
cred, tot ce se poate zice. Tot dânsul a contribuit să fim res- 
pectaţi de către foştii politicieni, cari continuau să ne urască 
cu aceeaşi intensitate din totdeauna. Erau aşa de orbi in ura 
lor, încât la inceputul refugiului sărbătoreau ziua de 23 Au- 


141 


gust a anului 1944 cao „serbare națională”, considerând-o o 
mare victorie a lor; desigur că niciodată nu le-am tăgăduit pa- 
temnitatea acelei zile. 

Încă din acele vremuri și până când am mai putut adu- 
na vreo câțiva Români, sau simpatizanți de-ai noștri, am luat 
parte, impreună cu Prof. Găzdaru, cum o probează fotogra- 
fiile ce urmează, la toate serbările și manifestaţiile care aveau 
loc aici, in favoarea Patriei noastre. 


MLAŞTINA DESNĂDEJDII 


Intr'o sâmbătă după amiază din luna Aprilie a anului 
1953, a venit la mine acasă în Villa Ballester, Popa Niculai, şi 
m'a invitat să merg cu el la un birt din apropiere să bem o be- 
re şi să mai vorbim câte ceva despre Mişcarea Legionară. l-am 
spus că o bere putem bea și în casă, şi vorbi și despre cele ce 
ne interesează. Mi-a replicat că are să-mi comunice lucruri 
foarte grave pentru Mișcare și că doreşte să avem vreme dea 
vorbi nestângheriţi. Am plecat. Ajunși la birt, am cerut berea 
şi Popa Niculai a inceput povestea: 

Dragă Mardarie,in ultima vreme văd că te frămânţi ca să 
afli de ce Horia Sima dă ordine așa de anapoda. De ce dă el 
crezare unor oameni fără niciun fel de trecut legionar și nu ia 
în seamă părerea altora cari prin luptele la care au luat parte, 
merită o incredere oarbă. Chestia e simplă: il au in mâna lor. 

. Cum îl au în mâna lor ? Ce-a făcut ca să nu poată şti 
toată lumea ? căci numai in forma aceasta ar putea să-l aibă 
în mâna lor. 

. Aşa e. A făcut o năsbâtie tare mare și nu ştie cum s'o 
acopere. 

. Ce năsbâtie, frate Niculai ? 

- l-a făcut un copil D-nei Costin. 

- Fugi de-aici, Niculai ! nu cred așa ceva. Cum să se dea 
„Şeful Mişcării Legionare” la soția unui camarad ?! 

- Așa că nu crezi ? 

- Nu cred. Asta nu-i posibil. Cum să cred așa ceva, când 
la Rostock a admis să fie bătut la spate lorga pentrucă se cul- 
case cu o nemțoaică şi fusese descoperit de Nemţi ? Nu poa- 
te să fie drept așa ceva. Şeful Mișcării Legionare nu poate 
spune una și face alta. Horia Sima nu este un setembrist, nou 


142 


0 


să 


Te 
( 


nana 


întrat în Mișcare carc nu cunoaşte legile ci, car. / ştie că 
Mişcarea Legionară, înainte de toate, este o şcoală a cărei ţel 
este învierea Neamului prin credința în Dumnezeu. Horia Si- 
ma este un „Comandant Legionar făcut de Căpitan. Nu, fra- 
te Niculai, pe mine nu mă duci cu muia. 

- N'am de gând să te duc în nicio parte. Mă gândeam cu 
că o să fie greu să crezi lucruri pe care cu personal, la început, 
nu mi le puteam băga în cap. Tocmai de aceea am adus cu mi- 
ne o serie întreagă de scrisori pe care le-am schimbat, eu și al- 
ţii, cu Comandantul, din care iese clar că cele ce cu iţi spun 
sunt adevăruri mari cât soarele de pe cer. Uite aici, citește 
scrisoarea ce i-a trimis D-na Costin sub presiunea bărbatului; 
după aceea o să-ţi dau alte și alte scrisori, şi la sfârșit o să ve- 
dem dacă te-ai convins ori ba. 

Scrisoarea Doamnei Costin, trimisă la începutul anului 
1949, este unmâtoarea: 

"In ziua de 6 Noembrie 1948 am dat naştere unui copil 
al cărui aspect mi-a desvăluit imediat cruda realitate: incar- 
narea în trup şi suflet a păcatului nostru. Iluziile deșarte, lip- 
sa de conştiinţă și nădejdea mea de ființă slabă și păcătoa- 
să, care conta pe nașterea unui copil dela bărbatul său legi: 
tim, pentru a inmormânta definitiv, fără mărturisire şi fără 
ispăşire păcatul adulterului săvârşit, au fos spulberate impla: 
cabil de această replică a naturii pe care nu o prevăzusem in 
nebunia noastră. B. a primit cumplita lovitură din prima ve 
dere aruncată asupra copilului la căpătâiul meu, în diminca 
ţa nașterii, lovitură căzută ca un trăsnet într'un moment cul 
minant de fericire și de emoție omenească. De abia la câtev: 
zile, lăsându-mi un timp de liniște trupească, mi-a pus ches 
tia de încredere, Cu toată intenţia mea necinstită de a-ți as 
culta până la capăt dorința și dispozițiile de a nu divulga a 
devărul, bine înţeles că n'am mai putut nega”. 

„În ce mă privește pe mine, acum totul s'a prăbușit.Sl: 
bele mele circumstanţe atenuante, care ar fi existat în momer 
tul faptei, s'au anulat și ele prin tăinuirea îndelungată a adi 
vărului. Prinsă rușinos de acest om, care față de mine a fo: 
perfect în cinste și dragoste şi pe care azi l-am desființat, n 
mai văd nicio ieșire. Nu am curajul, nici mintea, nici sufletu 
şi nu ştiu încotro s'o apuc: doar de mi-ai indica tu calea”. 

„Dar înaintea problemei mele trebue să ne întrebăm « 


14 


” facem cu acest om, trădat, in care am dărâmat cei doi stâlpi 
sprijinitori ai vieții lui întregi: Familia și Mișcarea ? Ce facem 
cu ființa născută din păcat şi în care azi sau mâne vei fi recu- 
noscut, nevinovată și totuşi obligată să ducă povara bleste- 
mată a acestei triste origini ? Și ce faci tu cu o lume intreagă 
care crede in tine şi căreia nu-i vei putea ascunde la infinit o 
faptă care te coboară pe cea mai joasă treaptă omenească ?" 

„Reacţia şi desaprobarea lui B. faţă de mine şi de copil 
a fost mereu stâpânită şi umană, dovadă dând de o adevăra- 
tă dragoste, pe care noi n'am avut-o decăt in vorbe. Dar pe 
cât de mare-i este desinteresarea, tot pe atât de adâncă ii este 
şi hotărirea de a lace să rodească invâţămintele acestui crud 
adevăr in folosul ideei de care este legat peste el şi peste oa- 
meni. De aceea primul lucru a fost să asigure păstrarea secre- 
tului şi evitarea scandalului catastrofal, continuând şi com- 
plectând în faţa lumii comedia incepută de noi în fața lui, 
cu simularea sinistră a tatălui şi soțului fericit. Aceasta până 
va putea să dea ochii cu tine, ca să-ți dea șansa, dacă după 
greutatea faptei. agravată de premeditare și perseveranță in 
ea, mai ai in tine posibilitatea de a găsi și a păși la soluția sat 
vatoare și demnă atăt pentru Mișcare cât și pentru tine și co- 
pil, inainte de a fi prea târziu, când s'ar afla de câtre toţi. 
Pentru aceasta nu ţi s'a scris până acum o scrisoare, putând 
întotdeauna [i interceptată”. 

„Primim acum telegrama cu venirea lui V. (Borobaru). 
Nu ştiu dacă vine şi penuru aranjarea acestei chestiuni, bă- 
nuind că n'ai fi avut curajul să i-o incredinţezi. În tot cazul, 
nu se poute rezolea așa ceva prin deleeație ” 

„.Astiel eşti pus acum în laţa complectei cunoşunţe de 
cauză şi fiind incă liber și neforțat de penibila constrângere a 
unor eventuali terți, incearcă să te ridici la inălțimea răspun- 
derii, şi te rog in numele viitorului şi al onoarei măcar, dacă 
nu se mai poate al fericirii celor loviți de marea greşeală, să 
găsești şi să hotărâşti respectivele soluţii indicate”. 

SE ss Gina 

Am citit scrisoarea de nu mai ştiu câte ori, şi tot nu-mi 
venea a crede că citeam ceea ce citeam. După un timp îl in- 
treb pe Niculai: 

- Frate Niculai, tu de unde ai aflat toată chestia asta ? 

- D-na Costin i-a spus-o lui lon Popa și el mi-a spus-o mie. 


144 


A 


i 


CC CD ca ca 


- Copia de pe scrisoarea D-nei Costin cine ţi-a dat-o ? 

- Andrei Costin, bărbatul ei. 

- EL este de acord ca această chestie, într'un eventua 
moment, să fie cunoscută în mod public ? 

- Sigur că da. Având în vedere că ceea ce s'a întâmpla 

“nu mai e reparabil, Andrei şi-a făcut un caz de conştiinţă să 
apere cel puţin Mişcarea Legionară de lovituri similare. 

- Tu şi cu lon nu i-aţi scris Comandantului, şi nu i-aţ: 
cerut nicio explicaţie ? Nu-i posibil ca totuşi Costin să se in- 
şele şi copilul să nu fie al lui Horia Sima ? 

- L-am scris, frate Mardarie, şi din cele ce ne-a răspuns re- 
zultă, indirect, că copilul este al lui. De altfel ajunge numai 
să-l vezi; e Horia Sima în picioare. Uite aici fotocopia scrisori, 
trimisă nouă de Horia Sima; cred că tu îi cunoşti scrisul, și v- 
na a lui Borobaru către Costin. Citeşte-le întâi, şi după aceca. 
ți-oi mai da ceva amănunte destul de lămuritoare”. 

lată ce zic fotocopiile amintite: 

„Dragă Popa Nicolae, 

Am primit scrisoarea ta şi iţi mulțumesc. E pur şi sim= 
plu uluitor ceea ce se petrece acolo. Oare toată lumea şi-a. 
pierdut capul ? Oare nu-şi dă seama nimeni că se produce o 
catastrofă, că se distruge o coloană vertebrală a neamului ? 
E posibil să se ia razna așa, fără nicio minută de meditaţie? 
Blocaţi imediat toate svonurile. Vă fac răspunzător pe fiecu- 
re, dacă mai discutaţi această chestiune măcar între voi. În 
curând veţi primi toate lămuririle şi până atunci reluaţi-vă 
activitatea în condiţii normale. Vă imbrăţişez pe toţi, 

ss Tiberiu' 

„Dragă Andrei, 

„Abia acum venind din Austria şi luând act de neinţele- 
gerile ce s'au ivit în familia ta, mă grăbesc să-ţi răspund. Îk; 
înţeleg durerea, dar nu-ți proiecta nemulţumirile înur'o for- 
mă nebuloasă şi abruptă, căci pot fi alţii mai nefericiţi decât 
tine; în cazuri de acestea există soluţii pustiitoare, care pre- 
tind să repare răul, multiplicându-l cu o mie şi există soluţii 
răscumpărâtoare, care realizează un nou echilibru. Rămâ, 
devotat marilor cauze. Trebue să rămâi mare, distins şi nobil, 
chiar atunci când noi putem fi mici. Convingerea mea este că. 
copilul este al tău. Dacă persişti în această idee, eu sunt gata 
să îmi asum întreaga răspundere şi să trag toate consecinţele, 


14 


eliberându-te de orice obligaţie. Vom face un gentleman's a- 
cord, ale cărui mijloace şi modalităţi le vom discuta în amă- 
nunt, când voi veni în Argentina. Aşteaptă te rog venirea mea. 
Cum vizele obişnuite sunt blocate, mă voi face forte să obţin 
o viză de turism.” 

„Te rog reia-ţi activitatea obișnuită. Cu consulul Con- 
stantinescu greşala este mai mult de partea noastră, căci a 
fost puţin bruscat și îndepărtat, ceea ce l-a determinat să re- 
acţioneze cam tare; desigur asta nu-l justifică, dar noi am pro- 
vocat răceala. Ți-aș fi îndatorat dacă ai lua bunele relații cu 
el”, 

„Salutări dragi Ginei, 

Cu drag, Valer” 

După cetirea celor două scrisori am rămas buimăcit de 
cap. Cum D-le să inţelegi că Şeful Mişcării Legionare, a șco- 
ii morale de redresare a Neamului Românesc, a acelei organi- 
zaţii care avea ca ţel suprem crearea „omului now”, poate să- 
şi dea păcatele, pe care nu le neagă, pe spatele Secretarului 
particular al său ? Săracu Traian Borobaru ! 

- E grozav de mârșav ceea ce vrea să facă Horia Sima cu 
ajutorul lui Borobaru ! îi spun cu lui Niculai. 

- Așa e - imi răspunde el - dar matrapazlâcul n'a prins. 
Costin nici n'a vrut să audă de așa ceva. 

. Au venit lămuririle promise ? 

. Nici vorbă ! De aceea pe data de 9-1X-1949, i-am trimis 
următoarea scrisoare: 

„La inceputul lui Ianuarie, prin două scrisori consecuti- 
ve, V'am semnalat un fapt uluitor de grav. Am așteptat zi de 
zi rezolvarea lui în sensul satisfacţiei ce trebue dată atât unei 
mari probleme pe linia Mişcării, cât şi celor lezaţi direct sau 
interesaţi. Printr'o telegramă şi două scrisori ne-aţi promis și 
anunţat sosirea lui Valer (Borobaru), ceea ce până în prezent 
nu s'a întâmplat. Ne-aţi atras atenţia că se „produce o catas- 
trotă”', că „se distruge coloana vertebrală a neamului”, că 
„s'a luat razna”, că „ne faceţi răspunzători pe fiecare dacă 
mai discutăm această chestie măcar intre noi”. Aţi dat apoi, 
prin declaraţia scrisă a lui Valer, o soluţie care nu satisface 
nimic din cele cerute. Și ne-ați acoperit cu o izolare și o ig- 
norare totală”. 

„După atâtea luni de nervoase așteptări și continui fră- 


146 


U 
( 


m 


mântări interioare, constatăm că, prin toate eforturile noas- 
tre de stăpânire și de convingere la aceiași şi a celor in cauză, 
cunoaşterea faptului nu s'a putut mărgini numai la persoane- 
le de până acum. Cel direct lezat, și mai indignat de această 
tratare de „fapt divers” şi în special aruncarea lui asupra altu- 
ia, s'a destăinuit şi la doi tineri buni și valoroşi ingineri foşti 
şefi de grup FDC. Unul din ei şi-a anunțat şefilor respectivi 
retragerea definitivă din rândurile noastre pentru „mostruo- 
zităţi” săvârşite de Dvs. N'ar fi dat alte explicaţii. Cei cu gri- 
jă şi cei curioşi din micul grup restrâns se interesează însă în 
deaproape. Celălalt inginer stă complect izolat. În plus, fizio- 
nomia urmelor lăsate, cu toată grija de a le ține cât mai de- 


"parte, a determinat două cunoscute doamne din rândurile 


noastre să facă indirecte și răutăcioase aluzii. Şi apoi cine 
ştie dacă nu s'a mai „destăinuit” și la alții”. 

„Aşa stând lucrurile orice amânare o socotim şi mai 
gravă. Pericolul difuzării , foarte aproape de urechile dușma- 
nilor, prietenilor şi a lor noştri, poate produce speculații gro- 
zave pe seama principiilor noastre, pe scama morţilor noștri, 
pe seama noastră, şi puternice şi ireparabile prăbușiri printre 
noi”. 

„„De aceea, în aceste zile de aniversare a unei jumătăţi 
de veac dela nașterea celui ce ne-a dat o învățătură și nouă 
ani dela acea puternică afirmare dintre 3 şi 6 Septembrie, Vă 
rugăm să daţi soluția cuvenită, dictată de conștiința omului 
ce se află pe vârful piramidei valorilor morale, cerută de pre- 
ceptele creştine - izvor al credinţei noastre -, de imperativul 
păstrării nealterate a ei, de prestigiul de care încă se bucură 
Mişcarea noastră”. 

„Până la dureroasa pomenire de zece ani - 22 Septem- 
brie - a marilor și multelor noastre jertfe, incercăm să ne mai 
stăpânim durerea și grija, să mai localizăm cât putem, aştep- 
tând insă din partea Dvs. o soluţie”. 

„Nu va sosi, ne socotim îndreptățiţi și datori, in fața 
„catastrofei” ce ne aşteaptă, să ne adresăm, pe scara ierarhi- 
ci stabilită de Dvs. însuși, la locţiitor, pe care îl socotim în 
drept să hotărască”. 

„Până atunci, cu toate cele cuvenite nădăjduim într'un 
cât mai urgent răspuns”. 

ss Popa Niculai - ss. Popa lon 


147 


. Care a fost răspunsul ? l-am întrebat eu pe Niculai ime- 
diat ce am terminat de citit scrisoarea reprodusă mai sus. 

- N'a fost numai unul, ci două scrisori trimise mie și lui 
Ion, ultima prin intermediul lui Ovidiu Găină, şi alta lui Cos- 
tin în care ii propune să lase elucidarea chestii in mâna un- 
chiului său Sturdza, care între timp fusese numit Secretar Ge- 
neral al Mişcării. Sturdza ii trimite lui Costin două scrisori, in 
care ii cere instrucțiuni asupra felului cum crede el că trebue 
să se rezolve chestia, la care Costin îi răspunde că ur fi bine 
să ia contact cu D-l lasinschi şi, în cazul când ar avea nevoie 
de antecedente, să mi se adreseze mie (Popa Niculai). 

Reproduc acum numitele scrisori, afară de cea a lui Cos- 
tin către Sturza, care afară de cele indicate mai sus, nu are al- 
te elemente care ar putea fi de folos înţelegerii cazului Horia 
Sima: 

"Dragii mei, 

„În scrisoarea ce mi-aţi trimis-o nu-mi mai recunosc pe 
vechii, bunii şi devotaţii mei prieteni. Probabil că rasa mari- 
lor devotamente s'a stins. Probabil că v'am cerut prea mult, 
căci a te menţine treaz in faţa unor astfel de furtuni iși tre- 
bue un suflet de titan. V'aţi coborit la o altitudine prea joasă 
şi nu mai simţiţi fâlfâiala de aripi a destinului. O, dacă aţi a- 
vea spiritul dela 3 - 13 Septembrie, în numele căruia vorbiţi 
ați fi transfiguraţi de responsabilitate. Aduceţi-vă aminte de 
câte ori n'am regrupat forţele obosite ale mişcării, câte nepu- 
tinţe n'am cules de pe drumuri, câte erori n'am reparat şi 
câte mlaștini ale desnădejdii n'am trecut ? Dumnezeu imi va 
ajuta şi «le data aceasta. lar dacă vroia peri un stat seta 
mine, tii văslași pricepuţi. Nu vă lăsaţi atraşi pe panta râu- 
lui care coboară în avalanșă. Căci rău nu este numai când ci- 
neva il sâvârșește, ci şi atunci când nu implineşte binele care 
îi stă la îndemână”. 

„Valer n'a putut veni pentrucă atunci când era pregătit 
pentru această câlătorie s'au stopat imigrările, Dacă voi aveţi 
posibilitatea să-i scoateţi viza, pe un nume ce-l vom indica de 
aici, el pleacă imediat”. 

„Scrieţi pe adresa Michel R. Sturdza, 2 rue Palsbourg, 
Et. II, Paris Ville”. 

"Vă strâng mâna tuturor cu drag, 
13 Sepr. 1949 ss Tiberiu” 


148 


PD n ÎN Da a e e 


„Dragi prieteni, 


„„Recitind scrisoarea voastră, imi dau seama de un lucru. 
Voi nu m'aţi înţeles. Eu nu v'am cerut să ascundeţi ceva, de 
care mi-ar fi teamă, ci să opriţi răspândirea svonurilor până 
ce există posibilitatea unei explicaţii. În cazuri de acestea, in- 
diferent ce bază de adevăr există şi ce turnură iau lucrurile, 
răul este produs. Recitiţi scrisoarea cea dintâi a mea, dacă o 
mai aveţi şi vedeţi sensul ei exact”, 

„În al doilea rând, eu n'am dat niciun răspuns nimănui. 
Probabil e o iniţiativă a lui Valer ( el nu e aici in acest mo- 
ment ) pe care l-am pus în curent cu lucrurile, fiind pregătit 
să plece” 

„Este adevărat că eu am primit o scrisoare, dar ce răs- 
puns să dau când făcea impresia că e scrisă într'un moment 
de slăbire a nervilor, uitând și cui e scrisă și ce obiect are. 
Prietenul vostru, pe lângă mari şi frumoase calităţi, repede se 
decide intr'o parte fără să mai aştepte suficiente elemente de 
judecată. lar voi, in loc să simţiţi aceste lucruri, dacă nu le 
puteţi intui cu toată claritatea, vă faceţi ecoul acestei gândiri 
tulburi”, 

„E cineva dela voi care are contact cu Popa Emil ? Ve- 
dei că omul acesta a mai montat pe vremuri o afacere de as- 
ta contra lui Banca, incât Căpitanul, scârbit, a pedepsit pe 
denunţător”. 

„După cum probabil aţi aflat, i-am scris prietenului vos- 
tru, să ia o deciziune: sau se adresează publicului sau rămâne 
sub scutul mişcării. Dar sistemul de a lansa azi un svon mâine 
altul nu-i face cinste, când avea la dispoziţie o persoană de 
mare talie şi rudă apropiată a lui căruia putea să se adreseze”. 

„Același apel vă fac vouă: sau sunteţi tovarâși credin- 
cioşi de drum şi atunci vă puneţi ordine in gândire, ieșiţi 
din pasivitate şi vă apucaţi inimos de lucru in organizaţie, sau 
vă luaţi libertatea să loviți în acela care nu şi-a incheiat nici 
misiunea și nu l-au părăsit puterile”. 

"Cu bine, 

ss Tiberiu 

"Scrisoarea e exclusiv pentru voi. Am ales această cale 
de transmisiune, neștiind dacă mai sunteţi acolo sau plecaţi 
la San Juan. Persoanei care o aduce nu e niciun răspuns de dat”. 


149 


„Domnule Costin, 


„Dumneata ai făcut o greșală capitală care oricâte mo- 
tive ar avea la bază este greu de scuzat: în loc să te adresezi 
persoanei care iţi putea fi de mai mare folos în chestiunea ce 
te frământă, adică unchiului d-tale, care are netegăduite cali- 
tăți şi prestigiu, ponderaţie, bun simţ și onoare, ai preferat 
să-ți desvălui necazul în cercuri din ce în ce mai largi, expu- 
nând oprobiului public mișcarea, familia şi insuşi pe D-ta. 
Sunt anumite fenomene de desgregare acolo, sunt anumite su- 
flete decepţionate de pe urma acțiunii D-tale. Or acesta nu e 
un domeniu care să ne aparțină in mod particular, ci un do- 
meniu sacru care nu poate fi avariat sau tulburat de neferici- 
rile personale. Există o eleganţă, o ţinută care se reclamă în 
cele mai tragice împrejurări, cu atât mai mult din partea D- 
tale care porţi un nume ilustru. Eu imi dau seama că peste 
câţiva ani, atunci când câștigi perspectivă şi distanţă faţă de 
evenimente, vei regreta atitudinea adoptată acum. Acum se a- 
propie un moment de răscruce. Sau d-ta lași acțiunea să fie e- 
lucidată de unchiul d-tale care singur și-a luat această însărci- 
nare, sau scoţi problema din cadrul mișcării şi înţelegi să-i 
dai curs liber. În cazul dintâi nu-ţi rămâne decât să clarifici 
singur atmosfera, să redai increderea acolo unde ea a oscilat, 
să revii asupra propriilor d-tale declaraţii, având toată încre- 
derea in Dl. Sturdza, care astăzi se găsește in vârful pirami- 
dei, ocupând locul al treilea in mișcare. Te rog să comunici a- 
titudinea adoptată unchiului d-tale”. 

„Cu bine, 

ss Tiberiu 


„xxxexe 


La scrisoarea lui Horia Sima din 13 Septembrie, Popa 
Niculai i-a răspuns următoarele: „Citesc și recitesc, incercând 
să tălmăcesc și să înţeleg scrisoarea Dvs. din 13 Sept. Cuvin- 
te tari - săbii ascuţite - ce implântaţi fără cruțare în sufletele 
„vechilor, bunilor şi devotaţilor Dv. prieteni”. „„Nu-i mai re- 
cunoaşteţi”, „s'au coborit la altitudini joase”. „S'a stins rasa 
marilor devotamente”. „Ne-aţi cerut prea mult,,, şi câte alte- 
ad 


130 


„„Recitesc şi rândurile noastre, nu ştiu pentru a câta oa- 
ră, ca să-mi dau seama dacă nu cumva am săvârșit faptul care 
merită asemenea răsplată. Pe două pagini, un dureros strigăt 
de alarmă, şi ajutor cerut celor in drept şi'n cauză, pentru a 
„opri răul ce coboară în avalanșă” și pentru care forțele noas- 
tre nu știm dacă sunt suficiente. Pe două pagini, în loc de ti- 
picile fraze a celor ce şi-au amăgit, înșelat sau chiar trădat șe- 
fii că „totul merge bine”, ne-am așternut sufletul nostru sin- 
cer și dezinteresat. În prima, cu accente cutremurătoare re- 
dau faptele; în a doua, invocând aniversări și jertfe de care 
am fost totdeauna legaţi, imploram soluții. Și la urmă, - sub 
teama acelecași de zece luni de la apariţie, opt de la semnala- 
re, şi 20 de la săvârşire, se tot prelungea - Vă mărturisesc și 
intenţiile tot dezinteresat, cavalerește. Şi tot cu gândul dea 
preveni răul şi mai mare, şi pe cei pe cari singur i-aţi stabilit”, 

„Cred că nu meritam aceste cuvinte... Deocamdată imi 
permit să nu accept afirmaţia că „,ne-aţi cerut prea mult”. Dim- 
potrivă, ne-aţi refuzat şi puţinul oferit și ne-ai făcut „răs- 
punzători pe fiecare dacă mai discutăm măcar între noi,,. Ne- 
aţi spus că „am luat-o razna”...Mai departe ne reamintiți: „De 
câte ori n'am regrupat forţele obosite ale Mişcării, câte nepu- 
tinţe n'am cules de pe drumuri, câte erori n'am reparat”, etc. 
Câte n'ar fi de spus la aceste capitole ! Mă opresc numai asupra 
„neputinţelor”, să le individualizez.Mă întorc cu 17 ani în ur- 
mă şi privesc mult la timpul din Mai 1938 până în ziua de azi. 
Într'adevăr, câte devotamente uriașe nu s'au stins ! Din cei ce 
erau suflet cu Dv. Şi apoi, câte comori de virtuți n'au ingropat 
sub ele Râmnicul, Ciucul, Vasluiul, Brașovul şi multe colțuri 
românești ! Nu cred că vreunul din ci să facă parte din aceste 
„neputinţi”. Nici dintre cei care au ţinut și țin fâlfâind, în 
țară şi în exil, drapelul sus. Nu reușesc să-i aflu,și pe bănuieli 


-nu mi-am itemeiat niciodată credința mea”. 


„Şi la urmă ne daţi un sfat: „să fim vâslași pricepuţi și 
să nu ne lăsăm atrași pe panta răului”. Dar... vasele noastre 
erau sufletele. Sunt frânte de faptele in sine şi ciuruite de 
plumbii grei ai rândurilor Dv. Și nu pot avea rezistența de o- 
dinioară. Pe panta râului n'am să mă las atras, pentrucă prea 
am prezente in mine atâtea jertfe și atâtea speranţe sincere, 
curate şi nobile idealuri”. 

ss Popa Niculai 


151 


La scrisoarea trimisă prin Găină i-a răspuns următoarele: 

„Am primit scrisoarea trimisă prin Ovidiu Găină. Am 
citit-o de cât mai multe ori ca s'o inţeleg...În a Vă răspunde, 
nu știu ce cuvinte să mai aleg, pentru ca ele să reprezinte pu- 
ra realitate a gândurilor, a hotăririlor şi a faptelor mele şi ca 
să nu fie interpretate în alte sensuri decât cele adevărate. De 
aceca imi permit a-mi expune răspicat, categoric, fără ocoli- 
şuri şi fără subinţelesuri aceste gânduri, cu rugâmintea ca ele 
să fie luate ca atare şi nu pornite din prostie, răutate, umbiţie 
sau interes”, 

„Este nedreaptă orice acuză adusă celor ce au Cunoscut 
faptul, cum că n'au fost la înălțimea unei uriaşe înţelegeri 
(poare până la urmă de condamnat). Datorită acestei inţele- 
geri s'a localizat cât s'a putut. Nu ştiu insă până când și pâ- 
nă unde, căci cazuri de acestea nu sunt aşa de uşor de ocul- 
tat... în ceea ce mă priveşte - dat fiind faptul în sine și urmă- 
rile lui, imprejurările în care s'a petrecut, persoana care la să- 
vârșit şi cea care moralmente l-a suportat, dat fiind principi- 
ile noastre încălcate, şi de cine -, mă obligă să răspund astfel 
la alternativa: „sau sunteţi tovarăşi credincioşi de drum şi a- 
tunci vă puneţi ordine în gândire, ieşiţi din pasivitate şi vă 
apucaţi inimos de lucru in organizaţie, sau vă luaţi libertatea 
să loviți în acela care nu şi-a incheiat incă misiunca şi nu l-au 
părăsit incă puterile”: Până când nu cunosc soluția dată, nu 
pot alege niciuna dintre aceste două alternative, oferite şi 
simplificate la „a fi sau a nu fi”. Deci nu pot fi nici tovarăș 
credincios de drum şi nici nu pot lovi. Mi-am pus de atâta 
uimp „ordine în gândire” și cu mare durere constat că s'a rupt 
ceva intre Dv. ca şet şi mine ca soldat, aaa ales in destagura- 
rile ulterioare. Nu s'a rupt însă între mine şi Mişcare. Nu lo- 
vesc, pentrucă nu este în firea mea de a lovi decât în duşmani, 
şi numai atunci când sunt lovit. Pentru a salva insă aparen- 
țele organizaţiei de azi faţă de lumea noastră şi de cealaltă 
lume, înţeleg să râmân încadrat de formă şi numai până la o 
cât mai apropiată rezolvare, când îmi rezerv dreptul de a lua 
o hotărire definitivă. Am luat această atitudine mânat de cre- 
dința și de asigurarea că se va soluţiona totul în cadrul Miş- 
cârii, cu înţelegerea și depăşirea de sine a celor în cauză... 
Socot ca o datorie a mea de conştiinţă să mai adaug: Feno- 
menele de „desagregare”, pierderile de elemente pe care le su- 


152 


ferim în fiecare zi fără să câştigăm altele in loc, nu sunt nu 
mai locale şi nu sunt datorite exclusiv acestei chestiuni. Ele 
au origini mai vechi şi sunt generale. Există apoi o pasivitate 
o expectativă, o izolare a multor elemente de valoare şi pute 
re de muncă, și printre ele unele care au format suflete în cre 
dinţa noastră, aducând Mişcării mărirea şi gloria. Îndepăr 
taţi de noi, prietenii ne întorc spatele. Făţiş sau în umbră 
duşmanul stă la pândă, gata de atac... Socot deci că și aces 
tea cât şi multe altele lăsate în suspensie nedefinită sau nea. 
duse la zi trebuesc avute în vedere cu această ocazie. lar ca în. 
cheiere, Vă dau o solemnă asigurare: înțeleg să merg numai 
pe căile indicate de onoare, de bună credință şi intenţie. Vă 
rog însă fierbinte, invocând tot ceea ce pot cuprinde cu min- 
tea și sufletul, așa cum ar face-o atâtea uriașe devotamente, 
dacă ar fi în cunoştinţă de cauză: peste oameni; salvaţi prin- 
cipiile, căci acestea sunt eterne. Cu toate cele cuvenite... 
ss Popa Niculai 
Consecința hotăririi lui Costin de a lăsa chestia pe sea- 
ma D-lor lasinschi şi Sturdza, i-au obligat pe Popa Niculai și 
Ion a scrie acestora următoarele scrisori: 
„Castelar, 8 Noembrie 1949.. D-lui Let. Cdt. Iasinschi. 
Am primit scrisoarea D-Vstră din 28 Octombrie. Am luat act 
de asigurările pe care separat mi le dați, şi iertați-ne această 
impoliteţă. Am fost obligaţi de imprejurări a o face. Vă tri- 
mitem alăturat rezumatul povestirilor noastre și așteptăm cu 
nerăbdare părerea D-Vstră competentă asupra lor. Cu toate 
cele cuvenite. 
ss Popa Niculai - ss Popa lon 
„Un mare prieten al nostru, în spinoasele pribegii din ul- 
timii ani este adăpostit de un alt bun prieten al nostru în fa- 
milia lui. Acesta din urmă, ca mulți alții, trimis de primul, 
părăseşte Europa pentru a se stabili în alte țări. După câteva 
luni de la sosire, soția ii naşte un copil. De la prima vedere so- 
țul îşi dă seama că nu este al lui, și vede in fizionomia noului 
născut pe adevăratul tată. Îşi face toate analizele, inclusiv a 
sângelui copilului. Rezultatele ii dau dreptate şi în plus dova- 
da că este steril. Se destăinueşte și unui bun prieten, Hoidas. 
Încep întrebările, frământările. Soţia recunoaște și dă toate 
amănuntele. Mai târziu işi povesteşte durerea lui la unul din- 
tre noi (Ion) care la rândul lui spune și celuilalt. Înmârmuriți 


153 


amândoi, în 5-6 Ianuarie scriem celui în cauză povestind nu- 
mai realitatea faptelor fără niciun comentariu. Transmitem și 
dorința celui lezat de a pleca și de a sta de vorbă numai între 
patru ochi cu cel în cauză, pentru rezolvarea acestei chestiuni, 
salvând tot ceca ce trebue salvat. După cinci zile, fără să fi 
ştiut ceva de intervenţia noastră, lezatul primeşte o telegra- 
mă ca să nu facă prostia de a pleca, căci omul de incredere al 
celui in cauză va sosi la el, Scricm din nou comunicând că cel 
lezat înțelege să facă din cazul lui o problemă esenţială care, 
dacă cel in cauză retuză, trebue rezolvată de D-Vstră, de un- 
chiul său și de alţii, competenţi. Răspuns la aceste două scri- 
sori primim la 22 Ianuarie câteva rânduri in care ne spune, 
printre altele, că am luat-o razna, și ne face responsabili dacă 
mai discutăm chiar intre noi. Pe la sfârșitul lui Ianuarie, cel 
lezat iși pune soţia să scrie, Compune el scrisoarea, soția o 
transcrie, o semnează și o trimite. În ea işi spune toată drama 
familiară a ei, a soţului, a copilului, şi face și câteva conside- 
rații de ordin moral. Pe la inceputul lui Martie, drept răspuns, 
primește din partea lui Valer, omul de incredere, o scrisoare 
în care declară că, dacă el persistă îh ideea că nu-i al lui copi- 
lul, atunci el îşi ia toată responsabilitatea și-l liberează de ori- 
ce obligaţii. Îl roagă să-l aștepte, că va veni. Între timp stăm 
de vorbă şi cu soţia, care ne confirmă totul. Ne străduim cu 
toţii să localizăm și să așteptăm. Dar așteptarea se lungește; 
copilul ia tot mai mult înfățișarea adevăratului tată; nervozi- 
tatea și frământările cresc. Cel lovit se mai destăinuiește și la 
alţi doi buni prieteni ai noștri (el spune că numai la unul). U- 
nul din ei se retrage din cercul nostru pentru monstruozități 
săvârşite de cel din cauză, Celălalt stă complet izolat. În cer- 
cul nostru restrâns, de 5-6 persoane se produc discuţii, presu- 
puneri asupra acestor supărări. Totuși nimeni nu bănueşte. 
Două doamne ar fi făcut altădată aluzii indirecte fără să vi. 
zeze persoane. Pentru a preveni răspândirea curiozităților și 
cercetărilor, in special din partea lui Ovidiu, i-am spus și lui. 
El are acum toată răspunderea. Stăm cu toţii de vorbă (trei) 
să vedem ce avem de făcut. Cădem de acord ca in locul unei 
scrisori pe care unul din noi (Niculai) o făcuse pe ziua de 24 
lunie, luând poziţie, - dar n'o trimisese, tot mai așteptând în- 
că - noi doi să intervenim mai energic, cerând soluții. Stabi- 
lim și puncte și tonul categoric, Cu data 3-13 Septembrie 


134 


EU = A ME CNI 


m a (ma am 


scriem. Copia i-o arătăm și lui Ovidiu. Prin puternice înclină? 
de cap aprobă totul”. 

„În scrisoarea noastră povesteam faptele succesive pri - 
melor noastre intervenții și imploram, cu ocazia zilelor noaş- 
tre mari din Septembrie, o soluție. La urmă spunem că, în câ- 
zul când nu primim nimic până la 22 Septembrie ne vom a- 
dresa Dv, socotindu-vă în drept să hotăriți”, 

„La primirea acesteia cel din cauză se duce la unchiyl 
celui lezat şi-i spune - socotim - totul. Acesta scrie nepotului. 
că e foarte mâhnit și indignat, și că i se oferă să-i rezolve ca- 
zul, căutând să obțină tot ce el va cere. Pe 13 Septembrie 
cel în cauză ne scrie și nouă, făcându-ne o nemeritată mora - 
lă. Scrie mai târziu şi celui lezat, acuzându-l de o greşală ca - 
pitală, pentru a-și fi destăinuit necazul in cercuri din ce în ce 
mai largi, și îi cere să aleagă dacă înțelege să se adreseze pu- 
blicului, sau să rămână sub scutul Mișcării, in care caz un= 
chiul său, care se află în vârful piramidei, ocupând locul a) 
treilea în Mișcare, îi va rezolva problema. Atunci insă trebue 
să revie asupra declarațiilor făcute. Apoi ne trimite și nouă 
altă scrisoare, în care ne cere să alegem între a fi tovarăși cre- 
dincioși de drum, sau a lovi. Unul din noi, (Niculai) răspunde 
că nu poate face nici una, nici alta, până când nu cunoaștem 
modul în care a fost rezolvat cazul, şi care, dacă se face de 
către alte figuri reprezentative, trebue să aibă consultarea Dv, 


"Cam în același sens avea intenția să comunice unchiului său 


cel lezat”. 

„Ovidiu a înţeles să ia altă atitudine. Deși condamnă 
faptul, merge mai departe ca și când nu s'ar fi întâmplat ni- 
mic. Pentru noi această problemă depășește puterile și com- 
petența noastră, și de aceca, după ce am întreprins totul ca 
soluția să vină dela cel în cauză, in urma întorsăturilor lua- 
te, Vă transmitem Dv. această sarcină. Întreprindeţi tot ce 
veţi crede de cuviință, asigurându-Vă, din partea noastră, de 
tot concursul. Socotim faptele destul de grave, în special în 
desfășurarea ulterioară a lor, cât şi a consecinţelor dezastroa- 
se la care pot da loc”. 

„Este greu, dela distanță, să spunem tot ce avem pe su- 
flete. Mai ales atunci când avem destule și când multe pie- 
dici ne stau în cale. Cam aceasta ar fi, în linii mari, durerea 
noastră, care acum a Cuprins - sperăm - numai persoanele sem- 


153 


nalate de noi”. 

„Întrucât înțelegem să procedăm pe căi pline de toată 
sinceritatea, vom comunica şi celui în cauză că V'am pus la 
curent. De altfel i-am spus şi în scrisorile trecute. Socotim că 
ar fi trebuit să ştiţi şi D-voastră, până acum, din momentul 
în care cel din locul al treilea este chemat să se pronunţe. 

- ssPopalon ss Popa Niculai 

A doua scrisoare are următorul conţinut: 

„D-le Let. Cdt. lasinschi, Am primit scrisoarea Dv. din 5 
lanuarie. Am respirat ușurat aflând că ceea ce V'am trimisa 
ajuns în mânile şi la cunoştinţa D-voastră, dar m'am întristat 
și mai mult de noua preocupare şi frământare ce V'a fost ca- 
uzată şi in special de faptul că cel cu vina n'a găsit până a- 
cum, după un an implinit dela primele noastre semnalări, nici 
o soluţie: „o uriașă înţelegere și depăşire de sine și un cuvânt 
omenesc”, Repetatele noastre scrisori n'au avut niciun râsu- 
net în sulletul celui ce ar trebui să reprezinte culmea virtuţi- 
lor legionare. O totală lipsă de cavalerism, o încălcare a celor 
mai elementare principii ale noastre: onoare, camaraderie,dra- 
goste, o tertelire a tot ceeace inseamnă demnitatea noastră le- 
gionară. Şi peste toate, pentru a incerca o acoperire, imparte 
celor ce cunosc, sau sunt aproape, funcțiuni şi misiuni de tot 
felul, pentru a-i transtorma astfel in nişte complici tăinuitori, 
de condamnat astăzi şi mâine. Las la o parte faptul inicial, 
care s'ar mai putea intâmpla, să zicem, şi altora. Îmi amintesc 
- şi ştie mai bine decât mine - că în lulie sau August 1938, 
intre două intâlniri pe calea Călăraşilor, atlăm că un alt Da- 
vul, cual, pare-mi-se, în urad şi poate cn ueleași pretenţii de 
conducere de atunci, plătește scump un lupt usemanător, 
Trec la cazul nostru. După ce persistă in aceeași greșală, ca 
să se scape de ci, trimite pe cei doi cu misiuni speciale de in- 
drumare şi control peste noi toţi, transmiţându-ne prin ei, pe 
lângă instrucţiuni scrise, şi recomandări verbale. Aceasta ne 
aduce o serie întreagă de complicaţii, semănând printre noi 
ncinţelegeri, care nici până astăzi nu s'au potolit. ( Pe mine, 
deși in Italia aveam o excelentă și permanentă situaţie, mă 
trimite aici, punându-mă la dispoziţia celui lezat. Şi câţi 
alții la fel, poate )”. 

„Sezizându-i apariţia faptului, ne ia la rost. Insistând, 
ne tace morală, ne dă avertismente şi ultimate. Aruncă faptul 


156 


) 


mu 
a 
EA 
ez 
Ea 
3 
E 
Er 


asupra altuia, revine asupra acesteia, acuză tot pe bietul pă 
gubaş de greşala capitală, ş.a.m.d. Pentru ca să obţină o deş- 
minţire, trece toată problema pe plan legionar, numind e 
foarte apropiată rudă să o rezolve, Pe noi trei, şi numai aici 
(eu, Ion şi Ovidiu), ne numește intr'o instituție nou creată 
- Consiliul Comandanţilor - cu misiunea categorică de a păzi 
şi păstra spiritualitatea noastră; de a propune avansări, etc. și 
aceasta in şedinţe absolut secrete, de patru ori pe an: 24 lu- 
nie, 3 Septembrie, 30 Noembrie și 13 Ianuarie. Eu şi lon, ne - 
participând, destiinţează acest corp. Pe Ovidiu il face Șef 2] 
Corpului Moţa-Marin. D-lui Manoilescu, foarte nemulțumit şi 
supărat pe atunci,ii dă libertate deplină în Comitetul Interna - 
țional şi il califică cel mai bun prieten personal. Și cine mai 
ştie câte alte misiuni, funcţii sau grade a dat fiecăruia în par- 
te și numai pentru el, căci totul este absolut secret. Apoi cu 
total regret, şi nicio preocupare asupra a tot ceea ce constitue 
»»0 catastrotă” pentru prestigiul nostru al tuturor, difuzarea” 

„Personal nu mai răspund nici de mine, necum de alţi: 
Fiecare dintre noi avem şi carne, şi nervi, şi minte, şi suflei 
şi demnitate in noi, dar şi momente de slăbiciune, sau nu ştiv 
cum s'o numesc. Deci măsuri de prevenire adecvate şi ome- 
neşti, şi acoperiri în cazul când râul apare, n'a luat de loc” 

„Din Maiu 1938 i-am fost mereu alături, urmându.l fă- 
ră cea mai mică şovăire, -chiar atunci când n'am fost de acord 
(dar i-am spus), din spirit de unitate. Cunosc şi am luat parte 
la toate acţiunile, de atunci şi până acum, fiind unul din ma 
rile devotamente. Greşelile săvârşite le-am acceptat, şi deci 
sunt copărtaş. Am trecut peste tot ceea ce omeneşte este po- 
sibil, peste aceasta insă nu mai pot. Realizările ultimilor an; 
sunt opera nu numai a unui singur om, ci a colaborării ma; 
multora, pe când greşelile sunt opera a elemente izolate, pe 
care insă le suportâăm cu toţii: cei morți, cei vii, şi cei ce vor 
veni după noi. Aşa că după cele petrecute în ultimul timp 
- multe de tot - nu-l mai pot urma”. 

„„Şi pentrucă nu cred în păstrarea la infinit a acestui se= 
cret ruşinos, şi in amânarea lui la judecata cea din urmă, şi 

entrucă mai cred iarăşi că acest fapt a apărut pentru a re = 

zolva odată situaţia tristă în care se află astăzi Mişcarea, so - 
cot că este de datoria mea şi a celorlalţi să provocâm această 
rezolvare. Căci apariţia acestui fapt, oricând, nu va face altce= 


137 


) 


va decât să omoare sufletește cele mai curate, mai cinstite și 
mai bune elemente, să degradeze pe cele care trecând peste el 
merg mai departe, să animeze puternic pe inamicii noştri de 
tot soiul, să desamăgească un neam întreg”. 

„Astfel că înțeleg să sezizez devotamentele cele mai 
mari, figurile cele mai reprezentative și responsabile, dar pă- 
trunse de necesitatea păstrării acestui secret, și în urma a în- 
delungate discuții de lămurire, să vedem ce avem de făcut. 
Îmi dau seama că D-voastră nu puteţi interveni şi soluţiona 
cazul, pentrucă fiind singur, Vă puteţi lovi de cramponarea 
pe o poziţie pe care nu vrea s'o părăsească în ruptul capului, 
socotindu-se unicul capabil și in drept, să conducă destinele 
unui neam ca ale unei pușcării”. A 

„Pentru a lua cunoștință despre tot ceea ce noi am fă- 
cut până acum, Vă vom trimite copii după toată corespon- 
denţa schimbată. Răspunzând unei dorinţi a celui lezat, Vă 
rog, in măsura in care credeţi necesar, să le arătați și D-lui 
Sturdza, unchiul lui. Daţi-ne insă o adresă unde Vă putem 
găsi sigur. Dacă se poate, așteptăm părerile și sfaturile Dv. 
eventuale, asigurându-Vă de toată discreția și seriozitatea ce- 
rută”, 

„Participând la toate durerile D-voastră, fizice, şi la toa- 
te frământările D-voastră sufletești, primiți sincerele urări 
de bine, pentru D-voastră personal, pentru familia D-voastră 
şi pentru viitorul încă necunoscut al Mișcării şi al neamului 
nostru”, 

Cu toate cele cuvenite, 

ss Popa Niculai”. 

„P.S. Toţi cei responsabili de pe aici sunt preocupaţi de 
lipsa unor veşti în legătură cu noua formă ce trebue să im- 
brace Mişcarea, şi care ar fi apărut în anumite cercuri (ziarul 
Țara - Roma), şi despre care ei nu știu nimic”. 

„Ovidiu a fost nesincer când V”a scris că nu este con- 
vins, La timp, i-am arâtat aceleași scrisori, rugându-l să stea 
de vorbă cu cei loviți; ne-a spus că n/'are niciun fel de indoia- 
lă. Mai mult: prima scrisoare a noastră din 13 Septembrie a 
fost făcută cu asentimentul și aprobarea totală a lui”, 

ss Popa Niculai 

„Bădie dragă, sunt complect de acord cu ceea ce scrie 

Niculai mai sus. Atitudinea mea de șapte luni a fost rezervată, 


158 


n'am mai luat parte la nicio consfătuire a camarazilor noștri, 

şi voi continua până voi primi hotăririle D-voastră. Mulţu- 

mindu-Vă pentru urările trimise, aştept răspunsul Dvs.”. | 
ss Popalon”, 

Scrisoarea trimisă D-lui Sturdza avea următorul conţinut: 

„Castelar, 15 Ianuarie 1950. Stimate Domnule Sturdza, 
în ziua de 15 Octombrie trecut, V'am trimis însoțită de o scri- 
soare, atitudinea lui Andrei privind cazul în discuție. Cu toţii 
am așteptat o soluţie intr'un fel oarecare, și o veste asupra a- 
cesteia. Până acum n'am primit nimic cu toate repetatele 
noastre intervenţii, majoritatea din ele trimise la adresa Dv,”. 

„În scrisoarea lui, Andrei lăsa toată problema pe plan 
legionar, socotindu-se incă şi el ca atare și neinţelegând să 
dea el o soluţie, sau să ceară ceva personal, fiind direct inte- 
resat și deci nu cel in drept. După ce se adresase pentru prima 
oară la „cei mai buni camarazi ai lui”, a înțeles, de acord cu 
noi toţi, s'o predea D-lui lasinschi și D-voastră, rugându-Vă 
insistent să luaţi legătura cu D-sa”. 

„În ultimele zile a primit scrisoarea D-voastră din 1 la- 
nuarie, pe care ne-a trimis-o nouă, rugându-ne, în același 
timp să Vă punem la dispoziţie corespondența precedentă. 
În măsura in care va fi posibil, nefiind acest lucru așa de ușor, 
o vom face”. 

„Până atunci ne permitem a Vă ruga să luaţi legătura 
cu D-l Iasinschi, care a fost pus in cunoștință despre toată 
chestiunea”. 

„Vă dorim numai bine în tot ceea ce intreprindeți, un 
an mai bun, sănătate și bucurie, și Vă salutăm cu toate cele 
cuvenite, 

ss Popa Niculai” 

- Asta-i tot, Niculai ? i-am zis cu după ce am terminat de 
citit şi ultima scrisoare. 

- Deocamdată asta-i tot, Mai sunt încă multe alte scri- 
sori, care spun insă același lucru. 

- Slavă Domnului că nu ai mai multe cu tine pentrucă 
nu mai pot. Mă doare capul și sunt buimăcit. Pot să iau cu 
mine copiile de pe scrisori, ca după ce mă voi mai desmetici 
ceva, să le pot citi liniștit ? 

- Sigur că le poţi lua. Le-am făcut special pentru tine, 
Ce ţi se pare chestia ? 


159 


- Încă nu-ţi pot spune nimic. Lasă-mă să mă desmete- 
cesc, cum ţi-am mai spus, şi după aceca iţi voi spune ce cred. 
E prea mult, ca să-l poţi înghiţi dintro dată, fără să te inve- 
ninezi. Poate vreo săptămână, două; te chem eu și ne întâl- 
nim ca să vorbim din nou”, 


RĂTĂCIND PRIN MLAŞTINĂ 


Au urmat vreo două săptămâni şi ceva de sbucium şi 
de frământări pe care nu i le doresc nici celui mai râu duș- 
man. Partea mai proastă era că nu puteam să mă sfătuesc cu 
nimeni. La inceput mă gândeam să-l caut pe Ovidiu Găină, 
dar având deja dovada din cele citite că el se decisese să mear- 
gă mai departe cu Horia Sima, nu vedeam ce mi-ar putea aju- 
ta, Mă ispitea din ce în ce mai mult ideea de a lăsa totul bal- 
tă şi a nu mă mai amesteca în nimic. Un singur lucru nu întra 
bine la socoteală: ce le spun atător și atâtor camarazi cărora 
nu le puteam răspunde așa simplu că m'am dat deo parte 
pentrucă nu mai văd posibilităţi de biruinţă, deoarece ei şti- 
au tot aşa de bine ca şi mine, că noi nu intrasem în Mișcare 
ca să vedem biruinţa, ci ca să luptăm pentru aceasta și, la ne- 
voie, chiar să murim. Dacă le-aș fi spus că m'am dat de o par- 
te din cauza mișeliilor lui Horia Sima, nu-mi rămânea alt re- 
mediu decât să le spun şi de ce mișelii era vorba. Pe de altă 
parte aceasta nu era forma, cum jurasem de atâtea ori, că voi 
apăra Legiunea. 

De ce căzuse pacostea tocmai peste capul meu, cu care 
in vetugiu,ilar în special in lagărul din Buc hemvald, şi un tunp 
după aceea, um tost cel mai mare apărător al lui Horia Sima ? 
Mă durea inima când mă gândeam la D-na Sima, care mă tra- 
tase aşa de bine. Pacheţelul cu alimente ce-mi dăduse când 
am plecat la Armata Naţională, așa cum fac mamele cu copiii 
lor, il aveam mereu in faţa ochilor. Mă durea enorm că eram 
pus să aleg intre persoane bune, dragi, şi linia Mişcării Legio- 
nare. 

Noaptea, jumătate treaz și jumătate dormind, visam că 
mă urmăreau haite de câni, unii mai mari decât alții, mânaţi 
de soldaţi ruși, de cari abia mă puteam salva ascunzându-mă 
prin mlaștină, ori suit in nişte copaci mari de tot, şi mă tre- 
zeam asudat şi tremurând de parcă m'ar fi apucat frigurile. 


160 


LD EI... 


Nevasta mă întreba ce mi se întâmplă şi eu o linişteam spu- 
nându-i că n'aveam nimic; visuri ciudate, atâta tot; până în- 
tr'o noapte am visat din nou ceea ce visasem odată când eram 
închis la Buchenwald: mă găseam într'o mlaștină cu noroiul 
până la gură, cu un miros de putregai în nas de credeam că 
nădușesc, şi nu vedeam nicio ieşire. Încotro priveam, numai 
apă, bălării şi noroi. Când încercam să mă mișc, mlaștina 
stătea gata să mă inghită. În situaţia aceea aud din spate un 
glas ce mi se părea cunoscut. După puţină aducere aminte |- 
am recunoscut: era glasul Căpitanului. L-am văzut când arm 
întors capul: stătea aşezat pe o cărare plină de iarbă de un 
verde inchis care despârțea mlaștina in două şi care se afla 
numai la un pas de unde eram eu. Mi-a intins mâna și m'a a- 
jutat să ies din mlaștină, Ajuns pe cărare, m'am așezat jos, 
pentrucă eram enorm de obosit. Căpitanul m'a mângâiat cu 
mâna pe cap, mi-a zâmbit, și arătându-mi cărarea cu mâna 
întinsă, a plecat dispărând într'un val de ceață. M'am trezit 
cu conştiinţa plină că in adevăr, Căpitanul venise să mă va- 
dă. Ce vroia, nu mi-a trebuit mult ca să-mi dau seama. Pigme- 
ul care-i ocupa locul, trebuia să plece cât mai curând, pentu 
că jertfele, fizice şi morale, ce in nebunia lui de mărire pro- 
ducea, trebuiau oprite. Mijloacele de a termina cu el, mi le o- 
ferise, in formă directă, tot el. 

În adevâr, după ce deja săvârșise păcatul, batjocorind 
casa camaradului Costin, bătându-și joc de nevasta acestuia, 
uşuratecă ori nu, asta nu importă, a avut curajul să tipăreas- 
că, in 1949, cărticica ,„,Omul Nou”, cu citări din cele scrise 
de Căpitan şi Moţa, despre spiritualitatea legionară ca bază 
de susținere a doctrinei și crezului legionar. lată câteva din- 
tre citările făcute de el, şi alte câteva aprecieri personale: 

„„Strigaţi în toate părţile - răsună cuvântul îngrijorat al 
lui Corneliu Codreanu - că răul, mizeria, ruina, ne vin dela su- 
flet. Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebue să se 
lucreze în momentul de față. Sufletul individului și sufletul 
mulțimii ( C.Z.C. „C.Ş.C.”, p. II, HS. „Omul Nou [UE i 

„ Țara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de 
programe. Aceasta este părerea noastră. Că deci, nu progra- 
me trebue să crecm, ci oameni, oameni noui... De aceea pia- 
tra unghiulară dela care pornește Legiunea este OMUL, nu 
programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor 


161 


politice”. ( C.Z.C. „Pentru Legionari” p. 285-286; H.S. „9. 
N.p.9). 

0 „omului nou” funcționează oriunde există ac- 
tivitate legionară. Toate manifestările Legiunii și toate impre- 
jurările în care se găsește cineva prins în decursul luptei legio- 
nare devin tot atâtea probe selective pentru puterile sufletu- 
lui său”. (H.S.,„O.N.”,p.10). 

„„ Omul nou mărturisit de Legiune este „omul creștin” 
actualizat in cadrul istoriei'românești”. ( Idem, p. 10). 

„La Icoană”: „Întunericul patimilor nu va putea nicio- 
dată cristaliza un focar de lumină salvatoare. lar ceea ce cău- 
tăm și dorim noi din toată ființa noastră, e lumina, e înstă- 
pânirea din noi a vieții așa cum a voit-o Dumnezeu: viața de 
adevăr, dreptate, virtute... Eu sunt calea, adevărul şi viața, e 
sentința neclintită a lui Isus. Deci la EI, la Dumnezeu, la ha- 
rul său am alergat, pentru a primi scânteia vieţii pe care s'o 
redăm Neamului nostru...” ( Ion Moţa. „Cranii de lemn” p. 
20; H.5,, „0N.”,p. 11-12), 

„Omul nou postulat de Căpitan ca „Piatră unghiulară 
a Legiunii” nu se poate naște, așadar, decât acolo unde spiri- 
tul creștin a rodit in forma lui cea mai pură”. (H.S., „O.N”, 
p.13). 

„Xu orice individ ce-și face apariția in rândurile mişcă- 
rii devine in mod automat și purtătorul spiritualităţii ei”, (H. 
S.,„O.N.",p.14). 

„Priviţi îniochi pe cel ce vine şi dacă în ochii lui veți 
simţi că scânteiază vreun mic interes personal ( fie material, 
fie ambiţie, fie patimă, trufie ), să ştiţi că acela nu poate de- 
veni legionar”. ( C.Z.C. „P.L.”, p. 299; H.S. „O.N.”, p. 21- 
22), 


„Au se poate concepe că invățătura creştină să fi fost 
revelată de Dumnezeu numai pentru a servi ca podoabă de 
sărbătoare oamenilor, iar în viața lor obişnuită să nu-și gă- 
sească decât o aplicare meschină. Mărturisirea lui Christos în 
comunitatea omenească presupune implicita recunoaștere a 
valorii universale a principiilor statornicite de EI, a virtuţii cu 
care sunt inzestrate ele și numai ele, de a limpezi și cele mai 
complicate și aparent indisolubile probleme individuale şi se- 
lective. ( Sublinierea este a mea ). Dubla trăire a omului, în 
două planuri de existență, unul pentru grijile sufletului și al- 


162 


| 
| 


d 


| 


tul pentru nevoile vieţii, nu e de esență creștină şi nu poate 
satisface pe niciun creștin, ( Sublinierea e a mea, H.S. "ON." 
423) 

i D-l Sima se intreabă deci „Care sunt urmările acestei fal. 
se trăiri. Desfigurarea spirituală la care ne supunem cu îndă- 
rătnicie are măcar efecte salutare în fața individului şi a co- 
lectivităţii ? Culegem după urma ei cel puțin avantajul unei 
bune intocmiri sociale ? Ne-am corupt sufletul, dar am reușit 
să salvăm istoria ? Răspunsul il citim pe fețele indurerate ale 
oamenilor, din experiența amară a vieții lor. Ispășirea răului 
care decurge din compromisurile conștiinței noastre nu se 
amână intr'o ordine transcendentală, ci incepe chiar din clipa 
efectuării lui aici pe pământ”. ( Sublinierile sunt ale mele. H. 
S., „O.N.”, p. 24-23). 

Ca să se vadă cât de conștient a fost Sima asupra faptu- 
lui săvârșit și urmările lui, mai citez următorul pasagiu: „la- 
tă ce urmări are felul de existență pe care il duce omul, Ano- 
malia in care s'a fixat nu prejudică numai viaţa lui personală, 
ci subminează însăși temeliile de viață ale neamului. și ale în- 
tregii omeniri. |mpletitura de destin intre individ și colectivi- 
tate este aşa de perfectă, că orice turburare a armoniei origi- 
nare contribue la destrămarea întregei structuri sociale. Feri. 
cirea unui individ care prin acțiunile lui slăbește solidarita- 
tea națională este problematică, dar râul pe care-l produce 
colectivității este sigur. Acest fel de om, puțin sensibil la di- 
ferenţele de nivel ale conductei sale - ca să nu mai vorbim de 
celălalt tip, subjugat în întregime de demonia interesului - es- 
te vehiculul principal de descompunere al popoarelor. El nu 
este o apariţie a timpurilor moderne, ci o veche cunoștință 
a istoriei. „, Sub domnia lui au murit națiuni și s'au prăbușit 
state”, afirmă Corneliu Codreanu. Dacă acest tip de om va 
continua să mai conducă această țară, ncamul românesc va 
închide ochii pentru totdeauna şi România se va prăbuși, cu 
toate strălucitele programe...” ( Sublinierile sunt ale mele. H 
$., „O.N.”, p. 27). 

Am citit din nou, de data aceasta cu multă atenţie, car- 
tea preotului Palaghiţă, „Garda de Fer”, apărută în anul 
1951 aici în Buenos Aires, in care acesta îl acuză pe Horia Si- 
ma, nici mai mult nici mai puţin, de a fi fost agentul Siguran- 
ţei Statului Român, a fi lucrat după ordinele acesteia, și a fi 


163 


furnizat Regelui Carol II motivările necesare care au dus la a- 
sasinarea Căpitanului, Nicadorilor și Decenvirilor, ca şi cele 
de mai târziu pentru distrugerea aproape completă a elitei le- 
gionare, 

Când apăruse cartea lui Palaghiţă în 1951, nu-i prea dă- 
dusem multă atenţie, pentru simplul motiv că erau fapte pe. 
trecute inainte de 1945, cunoscute de către C-dţii B. V. cari 
rămăseseră in viaţă şi de ceilalți gradaţi legionari, și cu toate 
acestea, aceștia, contrariu a ceca ce susține Palaghiţă, (op. cit. 
p. 131), îl recunoscuseră ca „Şef al Mișcării Legionare” în 
mod formal, pe Horia Sima, cât și de fapt, prin primire de 
posturi in administrația Statului şi in Mişcare (a se vedea Ho- 
ria Sima, „Sfârșitul unei Domnii Sângeroase'”, p. 488-489; 
Personal mi-au confirmat faptul Colonelul Zăvoianu, D-l la- 
sinschi, Cdt-ul B. V. Radu Mironovici şi Cdt-ul Aj. Toader lo- 
raș). Acum însă începuseră să mă neliniştească îndoielile, să- 
mi ia și ultima fărâmă de încredere ce-mi mai rămăsese în cu. 
minţenia gradelor legionare, în sensul că avalaseră, din como- 
ditate sau alte motive, acte contrarii spiritului şi doctrinei le- 
Bionare. Acuzaţiile aduse lui Sima, de agent al lui Moruzov şi 
de om al dușmanilor Mișcării Legionare, incepeau să se ade. 
verească, 

„Am recitit; nu ştiu de câte ori, corespondenţa dintre 
Horia Sima și Popa Niculai, Popa lon, Costin şi Borobaru; cea 
a lui Găină, dacă ar fi existat. lucru de care mă îndoiesc, pen- 
trucă întotdeauna i-a plăcut să arunce piatra şi să ascundă 
mâna - n'a fost divulgată; şi m'am minunat cum un om care 
ştie să înveţe pe alții în mod atât de documentat că: cel pă- 
cătos nu are loc în Mişcarea Legionara, pentrucă nu este le- 
Bionar și nici nu poate fi vreodată, câ păcatul trebue plătit 
aici pe pământ, nu-și dă seama, când se tratează de el, că 


acest adevăr i se aplică şi lui, nu numai celorlalţi muritori de | 


rând. 

AM În niciuna din scrisorile asupra acestui fapt şi nici măcar 
în circulara prin care ne dă afară din Mişcarea Legionară pe 
mine și Popa Niculai, Horia Sima n'a negat, in formă directă 
paternitatea copilului D-nei Costin. Gradele și onorurile con. 
ferite celor ce ii cereau socoteală asupra purtării sale, vorbesc 
dela sine. Şi dacă ar mai fi Tâmas vreun motiv de indoială a- 
poi acela îl spulberă scrisoarea lui Borobaru, care poate ar ti 


164 


putut justifica intervenţia acestuia, dacă ar fi susținut că el 
personal a avut legături amoroase cu D-na Costin. Se vede în- 
să că vechea zicală că nimeni nu e avocat în propria lui cauză 
este foarte adevărată, ca și aceea că adevărul,oricum ai încer- 
ca să-l ascunzi, iese la suprafață. Era deci nevoie ca situația 
să fie lămurită, „pentru a salva principii”, cum bine a spus 


Popa Niculai. 


Aş mai adăuga încă, pentru o mai bună înţelegere, că 
Manoilescu, la plecarea lui în Europa, a dus cu el Șefului fo- 


- tografii de toate felurile de ale sărmanului băiat, Se vede că 


„„mititelul” era fudul că, în sfârșit, reuşise să dovedească că 
cra „bărbat” în toată puterea cuvântului. De altfel și partiza- 
nii lui, de aici şi din alte părți, n'au negat că el ar fi avut legă- 
turi amoroase cu nevasta lui Costin; susțineau că și Ştefan 
cel Mare a avut copii din flori, că n'a fost numai el cel ce a a- 
vut legături amoroase cu menționata femeie, că nu s'ar şti e- 
xact dacă copilul este al lui ori nu, etc.; singurul lucru ce nu 
Puteau explica era asemănarea prea mare a copilului cu șeful. 
Mai târziu ceva, după statornicirea sa în Europa, Şeitan, într” 


"o vizită aici in Argentina, mi-a povestit că Dr. Vasile Andrei 


l-a luat la socoteală pe Sima în formă directă şi personală, şi 
că acesta, nici atunci n'a negat că el ar fi tatâl copilului în 
chestie. 

Cu multă durere in suflet şi cu un oftat greu de tot, pen- 
trucă eram conştient de toate greutăţile şi durerile de cap ce 
mă aşteptau, m'am decis să-l sprijin pe Popa Niculai în lupta 
pe care o incepuse pentru apărarea Mișcării Legionare, 


DIN NOU ÎN PRIMA LINIE 


După vreo două săptămâni și ceva dela prima întâlnire 
a lui Popa Niculai cu mine, l-am chemat prin telefon la nego- 
țul lui Zainea, unde lucra, şi i-am spus că sunt de acord să-l 
sprijin în lupta lui pentru apărarea Mişcării şi că pentru acest 
lucru aveam nevoie să stau de vorbă cu el mai pe'ndelete. Am 
fixat un punct de întâlnire, şi într'o sâmbătă seara ne-am pus 
la taifas. 

- Frate Niculai, - am inceput eu vorba - sunt conștient că 
voi avea multe de suferit punându-mă alături de tine în apâ- 
rarea Mișcării, dar n'am altă cale onorabilă care să-mi ajute 


165 


să mă desprind de problema ce fără voia mea m'a invăluit to- 
tal : 

- Nu mă acuza că ţi-am spus despre ce era vorba - imi re- 
proşează Niculai - pentrucă cu n'am făcut altceva decât să-ţi 
satisfac o dorinţă fierbinte a ta. Ori vrei să negi că dela şedin- 
ţa din Castelar când Teban și Cârdu il acuzau pe loraș că 
mânca banii garnizoanei, întrebai mereu pe toată lumea des- 
pre motivul pentru care Horia Sima nu lua nicio măsură con- 
tra unor camarazi care făceau tot ce vroiau, fără să dea soco- 
teală nimănui ? 

- Nu neg nimic, Niculai dragă, și nici nu-ţi reproșez ni- 
mic. Nu știu pentru ce, dar mereu am avut impresia că veni- 
rea mea in Argentina fusese provocată de undeva de Sus, cu 
un scop determinat, pe care cred că acum incep să-l înţeleg. 

- La ce te ţeferi ? 

- Lasă asta, că cu mă înţeleg singur.Mai bine spune-mi 
ce au făcut Sturdza și lasinschi pentru rezolvarea chestiei 
Costin ? 

- Ce vrei să fi făcut ? Horia Sima nici nu vrea să stea de 
vorbă cu ei asupra acestei probleme. Între timp Sturdza și-a 
lăsat femeia, inhăitându-se cu alta. A procedat insă ca una- 
devărat cavaler: a demisionat din postul de Secretar General 
și chiar din Mișcare. D-l lasinschi imi zice mereu că așteaptă 
o ocazie potrivită pentru a-i pune din nou problema lui Horia 
Sima, etc. Popă Ion, după cum ştii, după chestia denunțată 
de către Mateiu Metzenrath că avea legături amoroase cu fe- 
meia lui, s'a dat la fund, ca și Ovidiu. Ceilalţi, cari mai știu de 
chestie, şi sunt aproape toţi prietenii lui Ghenea, Ovidiu și 
Popa Emil, incearcă să tragă foloase personale de pe urma ci; 
exemplu loraș, care acum stă în vilegiatură la Valle Hermo- 
so-Cordoba, unde merg toţi banii dela colportaj, cum ştii tu 
mai bine ca mine, pentrucă tu-l conduci. 

- Şi ce crezi că putem face noi acum ? Să facem publică 
chestia ? p 

- Nu, Mardarie. Publică nu, pentrucă ne facem de râs cu 
toţii. R 
- Atunci ce facem ? 

- Eu aş zice că ar trebui să mai insistăm pe lângă D-l 
Iasinschi, şi dacă el nu se decide, să dăm de rezolvat cazul șe- 
filor de garnizoană din toată lumea legionară, numiți de in- 


166 


= 


suşi Horia Sima. 

- Sunt de acord. Planul de bătae mi se pare cel mai bun. 
Lasă-mă acum pe mine să iau legătura cu D-l Iasinschi, să 
văd ce pot face. Dacă nici la intervenţia mea nu ia o poziţie 
dură, dăm cazul pe mâna șefilor garnizoanelor, cum propui 
tu. 

Zis şi făcut. Chiar de a doua zi am inceput o corespon- 
denţă cu D-l lasinschi aşa de tare, cum n'am crezut niciodată 
că aș [i in stare să o fac, pentrucă eu l-am respectat și indră- 
git ca pe un tată. O făcusem cu ideea de a-l determina să re- 
acţioneze până nu era prea târziu. M'ar fi durut tare ca amin- 
tirea lui, aşa de frumoasă în Mișcare, să fie umbrită de scâr- 
nâviile unui tip care nu merita nici măcar să-i ţie paltonul la 
imbrăcat. Și totuși se pare că ajunsesem prea târziu; Văli- 
măreanu, in numărul 38 al „Vetrei”, din Februarie 1954, în 
care a publicat „Dosarul Rușinii”, nu-l iartă, şi se întreabă 


.. cum a putut să-l mai ajute pe „şeful adulterin” a cărui porcă- 


rie o cunoștea deja” (p.12). Un exemplu de care erau relaţiile 
mele și ale lui Niculai Popa cu D-l Iasinschi în acea vreme, 
sunt următoarele scrisori schimbate intre noi: 

„6-6-953.- Dragă bădiță Vasile, - V'am scris această scri- 
soare nu mai țiu minte de câte ori, şi mereu am rupt-o. Am 
crezut că va interveni ceva, că lucrurile se vor lămuri. Am pos- 
tit, m'am rugat lui Dumnezeu, ...ce n'am făcut ? Dar lucrurile 
se inrăiseră din ce în ce mai mult. Și ceca ce mă doare mai 
mult ca toate, e când unii și alții mă întreabă: „,asinschi ce 
zice la asta ? ” „„lasinschi ce face ?"” Am tăcut și am răbdat 
cu încrederea oarbă că D-voastră știți unde mergeţi și că nu 
veţi permite ca să vă fie legat numele, nici măcar pe departe, 
de chestii care nu merită”, 

„Pentru toate aceste lucruri, vin să Vă supun judecății 
D-voastră o chestie care pe mine m'a sguduit completamente. 
După cum ştiţi, aici in Buenos Aires locuește Aretianu, pe 
care îl cunoaşteţi și D-voastră. Am lucrat cu el un an de zile 
în același birou. E un camarad bun, muncitor și înțelept, le- 
gionar de prin 1936. Și iată că vine ordin din partea Coman- 
dantului să nu-l mai incadrăm. Emil și Niculai Popa au ripos- 
tat, şi răspunsul a fost o bătaie de joc, (fie-mi, vă rog, iertată 
expresia). Zice Comandantul că e doar o greşală de procedu- 
ră incadrarea lor...”. 


167 


„D-le Let. Cdt., dacă pentru o greşală de procedură un 
legionar nu mai poate face parte din Mişcare, atunci eu nu 
mai înţeleg Mişcarea. Nu mai e ce a fost odată. Dar să zicem 
că aceasta ar fi voința Comandantului și eu, ca ostaş discipli- 
nat, ar trebui să o primesc ca atare. Însă din o scrisoare pe ca- 
re Manoilescu i-a scris-o lui Popa Emil, se vede că nu asta a 
fost voința Comandantului, ci asta e voinţa lui Manoilescu. 
Şi dacă așa stau lucrurile, atunci ce încredere să mai am în 
ordinele Comandantului ? Căci cu in Manoilescu, atât ca om, 
cât şi ca legionar, nu am incredere. Zice Manoilescu că Are- 
tianu e o canalie, dar nu spune de ce. Eu insă vă pot spune: 
Pentrucă Aretianu ştie că Manoilescu a primit bani dela Dom. 
niţa Ileana, și că nu a primit cât a cerut; pentru aceasta il fa- 
Ce peste tot răspunzător pe Aretianu”, 

„Şi lui Tucan, pe care D-voastră il cunoaşteţi din lagă- 
rele din România, care dela digul dela Vişani şi până astăzi 
nu â lipsit din nicio luptă legionară, i s'a făcut același lucru, 
Nu mai e bun pentru Mișcare Pentrucă a omorit pe lorga și 
Magearu. Şi atunci mă gândesc eu: acest lucru s'a petrecut a- 
cum 12 ani; oare unde a fost Manoilescu in acest timp de nu 
şi-a putut da cu părerea că Tucan nu mai e legionar ? Dar să 
admit că nu e bun, că noi n'am văzut acest lucru, că a fost 
neapărat nevoie de diplomaţia lui Manoilescu pentru a desco- 
peri acest lucru; atunci mă intreb ce facem cu Nicadorii, De- 
cenvirii, Miti Dumitrescu, şi chiar insuși Căpitanul ? li dăm a- 
fară din Mişcare ? Şi cum mă stătuiți D-voastră să interpre- 
tez atitudinea Comandantului, care acum vreo câteva luni îi 
scna lui Popa Emil „pentru a îi citită lui Tucan” e scrisoare 
în care spune câ Tucan nu a refuzat niciodată răspunderea 
pentru fapta lui, că a fost intotdeauna alături de noi, etc...Se 
poate oare permite sdrobirea unui legionar din motive politi- 
ce ? Să zicem că da. ÎI sdrobim pe Tucan ca să ne înţelegem 
cu țărăniştii. Dar ce facem cu Miti Dumitrescu şi ai lui? Și 
dacă ţărăniştii nu vor ? Încercâm cu liberalii ? Acolo sigur ne 
vor cere să ii terminâm pe Nicadori. O facem ?* 

„lată dragă Bădiţă faptele și problemele care mă chi- 
nucsc. Și mă doare sutletul ingrozitor, insă lucrul care mă 
doare cel mai mult e că şi pe Dv. vă [ace răspunzător de aces- 
te lucruri, pe drept ori pe nedrept. Lumea se intreabă ce fa- 
ceţi. Sunteţi Locotenent Comandant al Mişcării, unul dintre 


168 


i |) DDR CR MM —— A SI CR CI 


cei mai vechi şi care se bucură de cea mai mare încredere din 
partea legionarilor. 

„Sper că după vreo 20 de ani de când Mişcarea Legio- 
nară mi-a fost ocupația principală, nu-mi veţi lua în nume de 
rău aceste rânduri. Le scriu cu dorinţa de a vă determina să 
interveniţi pentru lămurirea situaţiei, şi mai ales din dragos- 
tea pe care V-o port. Am pus piatra jos şi aştept. Dacă de a- 
tâtea ori până acum V'am rugat să nu-mi răspundeţi, de data 
asta Vă rog fierbinte să-mi spuneți ce să fac, Cu asemenea 
metode nu sunt învăţat să lupt”. 

„Vă rog să transmiteţi D-nei multe sărutări de mâini şi 
să credeţi că voi râmâne cu același respect și aceeași dragos- 
te pe care V-o port, chiar și atunci când nu veți mai vroi să 
ştiţi de mine. Al D-voastră cu tot dragul, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc 

Răspunsul D-lui lasinschi a fost următorul: 

„Dragă prietene Mardarie, - M'ai rugat să-ţi răspund; ia- 
tă c'o fac; la o scrisoare ca aceea din 6-VI. a.c., din care rezul- 
tă numai grijă și nedumerire, mă simt obligat să-ţi dau câte- 
va explicaţii; aceasta cu atât mai mult cu cât în ea sunt făcut 
responsabil despre ce se petrece în Argentina cu unul sau altul, 
sau în imediata apropiere a multora.” 

„Încep prin a-ţi mulțumi pentru încrederea ce mi-o arăţi 
şi nevoia sutletească ce-o simţi de a-mi mărturisi o nedumeri. 
re; prietenia cu care mă onorezi și'n cazul „când n'aș mai vrea 
să ştiu de mata”, ţi-o apreciez într'o mare măsură; numai că 
supoziţia asta rămâne nefundată, căci eu nu sunt capabil să 
mă port în felul acesta cu prieteni și luptători, cu cari am im- 
părtăşit o viaţă de sbucium și de suferință, fie ei aruncaţi de 
soartă oriunde. De aceştia - ca mata - bucovineni, ardeleni, 
bănăţeni, olteni, moldoveni, basarabeni, dobrogeni sau mun. 
teni, mă simt legat, câtă vreme se incadrează în spaţiul lumi- 
nat de strălucirea Mişcării, câtă vreme sunt oameni de carac- 
ter, de inimă şi de jerttă sau măcar corecţi in sensul normal 
al cuvântului”. 

„Şi-acum, după această introducere necesară, din care 
Poţi trage concluzia sentimentelor şi dragostei mele în gene- 
re şi pentru mata în special, să mă opresc la durerea ce te 
chinue, la frământarea ce te agită şi greul ce-ţi apasă sufletul”, 

„Îşi sunt dator cu acest răspuns, dar e numai pentru ma- 


169 


ta, şi pentru nimeni altul. Această explicaţie ce ţi-o dau, 4 
mai foloseşti faţă de un altul, oricât de interesat ar fi, nici 
măcar indirect, precum ar fi cazul să-i dai a înţelege că ştii 
ceva. Las'să acuze mai departe”. A ; 
„Eu, dacă aș găsi că e bine, sau că ar fi momentul unei 
desvinovăţiri din acest plan al poziţiei mele, n'aș face-o oca- 
zional răspunzând unui prieten, ca acesta, la rândul lui, să se 
simtă obligat, ca să mă ajute mai departe, ci aş da lămuririle 
necesare la toţi cari trebue să ştie; de peste tot locul. Răs- 
punderea mea nu constă în a da satisfacţie la doi, trei, zece 
sau douăzeci de legionari, cari imi cer să iau atitudine, nești- 
ind de câte ori am luat-o până acuma fără niciun rezultat, ci 
grija mea are să se indrepte în menţinerea, cât se va putea, a 
unităţii, a spiritualităţii şi-a credinţei legionare. Pentru aceas- 
ta mă lupt de ani de zile cu mine insumi și cu întreg arbitra- 
rul de sus”. |! 


„Uneori am fost ajutat, fără să cer, în silințele mele de 


a păstra o rânduială și-o stare normală a lucrurilor, de câţiva 
ce cunoşteau realitatea; rezultatul a fost ostracizarea lor. Ei 
au inșeles bine de ce şi de cine. Poate cuvântul nu-i chiar pro- 
priu intotdeauna, dar uneori e prea puțin”. — : 

„Dragă prietene Mardarie, de ani de zile eu nu mai am 
niciun amestec în Mișcare, nici de fapt, nici de drept, ci nu- 
mai rare ori de formă”. 

„Dacă numele meu mai apare ici şi colo, într'o circulară 
sau intr'un buletin, este o simplă formulă fără conținut, este 
un gest de oportunitate, este o glumă proastă ce se face cu 
mine și mascarea unor realități crude faţă cu legionarii im- 
prăştiaţi peste tot”. 

„Chiar gici la Madrid n'am niciun rol, afară de fondul 
M-M, pe carel administrez şi Libertatea, la care imi fac dato- 
ria muncind, ajutat de-un singur tânăr basarabean, care-mi fa- 
ce anumite servicii. Sunt un figurant cu rol marginal și cu mi- 
siune decorativă, la nevoie. Astfel merg înainte, ca și cum nu 
s'ar petrece cu mine o tragedie prin această şireată şi abilă e- 
liminare dela tot ce interesează Legiunea şi pe legionari, şi 
toate legile prin care vom trăi în veac. Mă prefac că nu înţe- 
leg, având totuşi uneori ieşiri cu scopul de-a nu fi crezut 
prost. Despre ce se petrece în Argentina, in Germania, Fran- 
ţa, etc., sau chiar Madrid, aflu doar intâmplător, ce nu trebue 


170 


să aflu”, ) 

„Nam discutat între noi, câţi dintre cei „chemaţi” ne 
putem găsi împreună cu Comandantul, la un moment dat sau 
în mai multe rânduri, niciodată problema legionară, așa cum 
este, cum trebue să fie azi sau mâne”. 

„Asta nu înseamnă că totuși nu mi s'a spus nimic, sau 
nu mi s'a istorisit ce mai este prin lume, sau că n'am aflat și 
direct anumite necazuri. Nu înseamnă iarăși că eu am tăcut; 
că n'am reacționat, şi încă destul de violent, în scris şi ver- 
bal”. 

„Toate încercările mele, toată atitudinea demnă și ono- 
rabilă ce-am avut-o - respectându-mi șeful, nu tot așa cum și- 
a respectat şeful subalternul său - n'au dat niciun rezultat. Ba 
poate dimpotrivă; am fost tot mai mult ținut la distanță, mi 
s'a spus tot mai puţin din ce le cunoșteau toți, am fost, din 
ce în ce, mai suspicionat prin ordinele date cu grijă și inde: 
mânare. Cu alte cuvinte s'a produs o tăcere semniticativă şi 
vizibilă, o izolare şi din partea altor elemente cari mai păs- 
trau relaţii cu mine în baza titlului şi vechimei mele”. 

„Am rămas în parte c'un respect comandat din partea u: 
nora și cu jigniri grave din partea câtorva”. 

„Aici la Madrid mi-a fost dat să sufăr mai mult ca oriun: 
de şi oricând; să fiu, din pricina durerii sufleteşti şi-a nedrep 
tății îndurate - fără nicio vinovăţie - fiziceşte atât de bolnav 
că nu mai speram într'o refacere. Mulţumesc lui Dumnezeu 
acum sunt mai bine; am trecut peste criza cea mare; M'am re - 
făcut puţin... şi chiar dacă starea de durere mă mai învălue 
ca inainte, fac eforturi și merg înainte să salvez unitatea, da = 
că voi putea”. 

„Continuu să am raporturi cu Comandantul; stăm de 
vorbă, ca şi cum nimic nu mi se întâmplă. Aflu și văd, în a- 
celaşi timp, câte-o mică catastrofă ce se petrece in Mișcare 
sau pe socoteala ei. Dar de spus, nu spun aproape nimic, în 
raport cu dreptul ce-l am de-a spune, şi la care n'am renun- 
țat, în interesul Mişcării, a unităţii ci și-a viitorului ce tre = 
bue să-l făurească legionarii. Fac câte-o remarcă fără însem - 
nătate, când vine vorba”. 

„De sfat nu sunt întrebat decât în lucruri mărunte și 
răspund, după imprejurări. Deci răspunderea pentru câte se 
petrec în Mișcare de ani de zile, nu mi-o iau. Mă bucur des - 


17 


. 


pre tot ce se face bine, de progresul fiecăruia în parte şi-a tu- 
turor la un loc, de orice pas ce-l face Legiunea p poeme 
de drum, cea mai obositoare. Mă doare orice amp 
primeşte, din lăuntru ori din afară. Sunt şi voi fi ara “a 
las să weacă toate fără să reacționez, din Argentina i cal 
mania, din Canada şi Franţa, din Spania şi e ... 
nu-mi cunoaşte volbura de furtuni ce-mi mistuc ri et ei 
unul pe lângă mine, căruia să-i pot povesti tragedia sulle Ş 
meu”. PI PI . . (197 

ici d, nici vârstă, nici trecut, nici credinţă, nici 
Pimp, valoare, Nu răspund, pentrucă n ur pe 
şi nu particip la conducerea Mişcării. Fac ce pot. mele a 
cut şi pe Manoilescu, îndată ce-a luat contact a Y a 
toate că nu-mi făceam iluzii nici inainte, aveam căteva n. 
încă de pe vremea când cra acolo. A ajuns repede în cap! 

i-a bucatelor”. A sd 
gl iei în speţă, ce mi le povesteşti, fac parte rea - 
complex desordonat, în care trăim actualmente toţi. . 
nosc prima dată din scrisoarea matale. Şi-aşa cum nu m 
mestec în altele, unde nu sunt întrebat, tot aşa ieri = 

„Doamnei sărutări de mâni, şi A e 
ii ână i oa A 
prag e n sânătate şi matale dela noi t sp aici 
0 „PS. Aceste rânduri rămân intre noi. Nu-ţi permit să 
le faci cunoscute. Eu cu răbdarea mea şi bunăvoința secta 
sper să trec peste marele hop. Dacă nu, atunci sigur îm 
desvălui rânile ce le port de ani de zile”. Pi 

La rândurile de mai sus i-am răspună următoare Sue 

„8-7-1953.- Dragă Bădiţă, - Scrisoarea D-voastră AR 
primit-o şi mă simt onorat de increderea ce mi-o pipa 

sinceritatea cu care imi scrieți, Vă răspund şi ră cu ore 
sinceritate. Şi dacă, pe ici sau colo, părerile mele a s ea 
acord cu hotăririle D-voastră, Vă rog să fiu capre : pi seci 
pun părerile mele, care sunt şi â celorlalți, fără gân x ed 
că sau rechizitoriu. Vă scriu aşa cum gândesc şi repet, 
pre pl. pres V'am scris prima scrisoare ştiam că D- 
voastră aşi ajuns a 1000-a roată dela căruţă, în loc mi sei 
Şi mă veţi intreba de ce am scris-o atunci : i Fame pia 
trucă de drept sunteţi Locotenent Comandant al Mișc 


172 


gionare, şi multă lume care nu știe mișelia cu care sunteți tra = 
tat, stă în Mişcarea Legionară numai și numai pe bază că h- 
voastră mai sunteţi aici, şi că pentru ei e lucru cert, că dacă 
D-voastră sunteți in uezul lucrurilor, atunci toate se vor în- 
drepta. Faţă de această lume, aş fi camarad nconest şi prie- 
ten rău, dacă nu V'aș spune, că aveţi o răspundere morală, 
Oricât ar fi de adevărat că aţi fost dat la o parte, atâta vre- 
me cât aveţi o funcţie, cu anumite prerogative, oficial sunteţi 
răspunzător de tot ce se intâmplă. Vă rog să mă iertaţi «i 
sunt aşa de nemilos, dar eu trăesc în mijlocul lumei noastre, 
nu sunt izolat de ca, și Vă spun numai ce gândește ea, şi ce 
gândesc şi cu”. 

„Aflasem cu câteva săptămâni mai inainte și de acest 
sărman copil născut din păcatul D-nei Costin cu Comandan - 
tul, atunci când V'am scris, după cum aflasem și de faptul că 
aţi fost pus la curent cu aceste lucruri”. 

„Eu, dragă Bădiţă, am mers cu moartea alături de atâ- 
tea ori pentru Mişcarea Legionară, pentrucă V'am avut în fa- 
ță - de ce să nu o spun cinstit - pe D-voastră şi pe Căpitin, 
Credeţi că mai mergeam dacă aș fi văzut măcar o umbră asu = 
pra D-Voastră sau a Căpitanului ? Şi cum am mers, știți. Cân 
în 1934 am întrat in Mişcarea Legionară, a trebuit să mă bt 
cu toţi proştii a la Manoilescu, ca să mă văd azi condus tef 
de ei; a trebuit să-mi părăsesc familia care nu mă înţelegea, si 
a trebuit să-l ştiu pe tata murind acasă când eu stăteam pe 
banca acuzării la Craiova; iar din 1937 şi până în 1940 am 
colindat toate inchisorile din România. A venit apoi refugivi 
în Germania şi acum sunt aici. Şi D-voastră știți cât de desin - 
teresat şi de disciplinat am fost; nu V'am cerut niciodată n; 

mic; nu vreau nici grad și nici decoraţii ori citaţii. Am fost s; 
sunt mulțumit că cel ce m'a pus pe acest drum, Căpitanul „a 
mers așa cum l-am vrut și l-am cunoscut cu toţii”. a 
„Acum eu, cel mai mic dintre cei pe care El i-a apreciat 5 
cărora le-a dat mâna, şi pe care El l-a bătut părintește pe y- 
măr în trenul cu Moţa și Marin, şi i-a zis: „nu plânge camaua- 
de, ci luptă ca ceea ce a vrut Moţa să devie realitate”, cu, cel 
mai mic, mă simt obligat să apăr memoria și lupta lor, chiar 
de m'ar costa nu numai viaţa, ci și onoarea, care e ceva ma! 
scumpă decât viaţa. În baza și in numele acestor lucruri im; 
iau îndrăsneala de a supăra cu rândurile mele și a Vă expune 


li 


insti â â ă voi fi înţeles şi iertat”. 
ga: Leea ag rage primei erai e o pa 
apti i i i ui, se făra- 
tă, şi care zi de zi, prin ordinele Comandant „se d 
meu tt nai male Dope ue ae pt 
i i de însuși principiile are car 
e E a moralitatea Mişcării or neta lirei 
vestita și mult invidiata justiție legionară este mi > 
re, nu mai văd la ce ne-ar servi unitatea. ze sir - în. 
toții, așa cum a murit Căpitanul şi toți ceilalți, d; e had 
vom face datoria cum trebue, atunci cu siguranță că volei 
găsi alţii cari să ducă steagul mai departe. Putem insă mea da 
fără să ne fi făcut datoria, și atunci pudra e 4 
nușă de care Moţa spunea că e cea mai formidal iă —. 
va acoperi mormântul Căpitanului şi a repeta mb cr 
tiri, și cine ştie când se va găsi unul care să aibă curaj + i 
murdărească mănuşele dând cenușa noastră la o cmd 
să-i găsească pe cei buni și drepți. Deci după pp az 
părere, nu unitatea trebue să ne fie grija principi și =. ă 
piile care stau la baza Mișcării, și pe care Comandantul vre: 
ă tureze”. sp k 
si “Şi fândcă tot e vorba de unitate, Vă rog să-mi permi- 
teți a Vă intreba: pentru cine ? Pentru area ae se 
zurbagiii şi toţi nespălaţii cari vreau să parvină pe De A 
sudoarea altora ? Nu vedeţi că cei buni ca Țâlnariu, fe , 
Posteucă şi alţii cari incă n'au putut fi imbrobodiți, sunt aţi 
pe linia moartă ? Şi nu vedeţi că, rând pe rând şi unul îs 
unul, a la Tucan și Aretianu, incepând cu D-voastră, vom fi 
scoşi din circulaţie ? Şi asta nu ar fi nimic, dacă în Se 
nu ar lua proporţii, din ce in ce mai mare, un i cl ta 
de șmechereală și de pungășie cultivată cu dina insul ! - 
mandantul nu vrea oameni cari să moară pentru . 
oameni cari să moară penuu el personal. Oameni cari chiar 
cunoscând porcăriile lui, totuși să-l urmeze. Pentru aceștia 
i să trudiţi 2” SACA 
A rpi că şi eu pot fi greşit, ca orice om, dar uz viața 
mea, bună ori rea cum a fost, mi-am plătit totdeauna datori- 
Ii 
i „După câte ştiu eu, D-voastră sunteți foarte credincios 
lui Dumnezeu. Atunci veţi admite ca mine că adevărul este 
dela Dumnezeu şi minciuna dela Dracul. Deci adevărul nu 


174 


trebue, și nu poate fi ascuns la infinit. Şi cum V'am spus că 
sunt cinstit cu D-voastră, țin să Vă anunț că impreună cu 
Popa Niculai, ne-am hotărit să scriem tuturor celor ce şi-au 
mâncat tinerețea in Garda de Fer, şi cari sunt încă pe drum 
bun, porcăriile Comandantului, și apoi să judece fiecare dacă 
îl mai ajută, făcându-se părtaş la omorirea morală a Mișcării 
Legionare. Nu vom scrie celor ce sunt contra Comandantului, 
ci numai celor ce incă il mai sprijină. Vă rog mult să nu ne 
daţi ordin să tăcem. M'ar desamăgi şi m'ar durea tare de tot, 
Zilele acestea, in măsura in care imi va permite lucrul, o să fa- 
cem copii şi fotocopii de pe scrisorile schimbate cu Coman- 
dantul în chestia pomenită; copii şi fotocopii ce Vă vom tri- 
mite cu intâetate și D-voastră”, 

„Şi acum permiteţi-mi să Vă pun la curent cu anumite 
lucruri de pe aici. Gorânescu a fost exclus din Mişcarea Le. 
gionară cu pierderea gradului, pentru amestecul în chestia 
Țoculescu. Lui Mateescu-Frâncu, ce impreună cu Popa Ion 
şi Găină puseseră la cale justificarea banilor lui Țoculescu ca 
aparținând Mișcării Legionare, i s'au dat trei luni de conce- 
diu, iar de Popa lon și Găină nici nu se vorbește; ci cunosc 
doar marele secret, nu pot fi atinşi !” 

„Manoilescu, inainte de a pleca de aici, a fost la San Ju- 
an de a fotografiat copilul Comandantului. E deci clar că îre- 
buia răsplătit pentru truda ce și-a dat, Şi răsplata a venit re- 
pede. Comandantul consideră datoriile făcute de Manoilescu 
aici, in valoare de vreo 30.000 pesoși, ca datorii ale Mișcării 
Legionare. În acest sens a dat ordin ca toți banii proveniți din 
cotizaţii și colportaj, egal de unde a venit materialul (deci şi 
cel din Spania), să fie vărsaţi pentru acoperirea acestor dato- 
rii, lucru ce s'a și făcut. Eu nu mă puteam opune când Şeful 
de Garnizoană şi cel politic, mi-au dat ordin să predau banii. 
Deci banii pe cari vi-i datorăm noi, va trebui să-i cereți dela 
Comandant; el a spus că va plăti de acolo. Nu vreau să mai 

discut măsura asta, Vă spun numai rezultatul: nimeni nu mai 
cotizează sau cumpără cărți ori ziare. De aceea, dacă Vă e 
posibil, V'aș ruga să nu trimiteţi mai mult de 10 numere din 
Libertatea, și astea pe adresa mea, iar eu mă voi îngriji să Vă 
trimit banii de pe ele”. 

„Însemnările nu mai apar. Și nu mai apar datorită tot 
ordinelor Comandantului. Acum un an de zile, când a fost 


173 


numit Popa Niculai Comandant al Garnizoanei şi cu ajutorul 
lui, asta fără ştirea Comandantului, am inființat un cuib din 
gradaţii legionari şi câţiva cari se pricepeau la gazetărie, spe- 
rând că în acest fel vom putea opri apariţia anumitor lucruri 
din revistă. Dar s'a supărat Ghenca. Cum să vin cu, cel care în 
1938 cânta în Sala Consiliului de Judecată a Tribunalului Mi- 
litar din Cernăuţi, sub ameninţarea puștilor mitraliere, iar D- 
Ghenea tremura pe banca apărării, să-l cenzurez pe el! Şi 
cum și el e unul din cei cu marele secret, a căpătat dreptate. 
Ni sa dat ordin că noi, nici chiar Şeful Garnizoanei, nu a- 
veam dreptul să spunem dacă revista e bună sau rea, dar ue- 
bue să o plătim. Rezultatul: revista nu mai apare. Noi am ve- 
nit în Mişcarea Legionară ca să luptăm şi Căpitanul ne-a în- 
văţat că „legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare”. 
Deci nu permitem să fim crezuţi proşti şi trataţi ca atare”. 

„Ghenea şi cu Vlăgea, după cum am aflat nu de mult, 
au fost arestați. Se presupune că s'au amestecat prea mult în 
chestiuni politice de pe aici”. ah d Hi 

„Găină, ne mai putându-se impâca cu nimeni de pe aici, 
a cerut Comandantului, și el i-a admis, să facă parte din altă 
garnizoană, dar să stea tot aici.Nu prea înţeleg cum vine ches- 
tia cu „legionar prin corespondenţă”. 

„Emil imi spune că V'a scris zilele acestea. V'aș ruga să 
fiţi atent la ce valoare puneţi pe informaţiile primite dela el, 
fiind foarte maleabil şi greu de ţinut cu adevărul”. 

„M'am bucurat mult aflând că V'aţi refăcut şi mă bucur 
că Doamna e mai bine. Vă rog să transmiteţi Doamnei toate 
cele bune din partea mea și a familiei, la fel şi lui Dănuţ,când 
îi mai scrieţi, şi Vă rog să mă credeţi că V'am expus gânduri- 
le de mai sus cu toată cinstea de care sunt capabil. Nu cred că 
dreptatea este cu mine sută in sută, dar cu aşa cred, şi bazat 
pe această credinţă, cred că Dumnezeu și D-voastră mă veţi 
ierta pentru necazul ce produc”. Pal 

ss Dr. Mardarie Popinciuc” 

„Scrisoarea scrisă de Popa Niculai şi de mine este accas- 
ta: 

„Domnule Lct. Cdt. lasinschi, - Am primit scrisoarea 
D-voastră din 9 lulie, care imi prilejueşte o serie intreagă de 
precizări şi de lămuriri utile, cred”. 

„Mi-am dat, şi ne-am dat seama, că insemnâtatea per- 


176 


soanei D-voastră va aduce o izolare, poate totală, de probla - 
mele legionare. Dar aceasta există de fapt în toate probleme: 
mari şi importante, iar accentuarea ei în mărunţişurile fără 
niciun sens, nu o socotim atât de dăunătoare, pentrucă asc 
se putea ajunge la epuizarea maximului de răbdare posibile 
și la necesitatea unei ieşiri sub o anumită formă, din acezs- 
tă stare de lucruri, destul de haotică și dezastroasă. Paharul 
s'a umplut şi trebue golit. Dar inainte de a intra în mai multe 
detalii, ţin să Vă fac o asigurare: NU SUNTEȚI ȘI NU VEŢI 
RĂMÂNE SINGUR în ceea ce cinstit și desinteresat între = 
prindeţi spre binele Mișcării, și în special în trezirea şi aduce - 
rea la un loc a tuturor legionarilor și la intoarcerea la ceea ce 
a fost odată. Şi ca un început al acestei lămuriri, Vă trim” 
în copie, amintita corespondenţă în legătură cu cunoscuta 
ruşine, care s'a întins în cercuri cât mai largi, şi care poate is- 
bucni în afară dela un moment la altul. În ultimul timp am 
fost şi pe la San Juan, unde am văzut pe Costin, Hoidas, He- 
rodniceanu, Caba, etc. Primii doi erau foarte necăjiţi de nere - 
zolvarea în timp de patru ani a unei chestiuni ce in altă lume 
avea altă ieşire. D-na a dat un termen de şase luni, in care duse 
că soţul D-sale nu va avea un răspuns, va face cazul public. În 
măsura in care am putut, am căutat a-i convinge de contrari- 
ul; supărarea era însă și mai mare, şi pentru faptul că Manci - 
lescu, la plecare, după ce i-a jignit reducând totul la câţiva 
dolari, le-a promis solemn o rezolvare, şi de mai bine de va 
an, nici două rânduri măcar, ca de altfel şi față de atâţia le- 
gionari şi prieteni”. 

„Cu Horodniceanu am discutat mai mult problema regă - 
sirii noastre a tuturor şi a revenirii la origine. Se observă a- 
ceastă dorinţă în foarte multe cercuri, şi toţi o doresc. În «- 
cest sens mi-a spus că D-l Gârneaţă lucrează intens, că a scr'5 
la multă lume, în toate părţile, și câ m'a căutat și pe mine, 
Întors la Buenos Aires, am avut cu D-sa o intâlnire in ziua de 
27 crt. Era mai mult o cunoaștere, căci nu discutasem nicio = 
dată nimic. În esenţă mi-a spus că este hotărit, cu orice pret 
şi cu orice greutăţi, să incerce soluţia acestei regăsiri. L-a scris 
lui Papanace şi altora ce sunt de acord, apoi lui Nicu lancu 
care nu i-a răspuns. Şeitan i-a scris lui Puiu Traian și n'a pi; = 
mit râspuns. Soluţia D-sale este convocarea tuturor marilor 
grade şi funcţii de pe vremea Căpitanului, şi eventual alţii 


17 


cari să stabilească acel organ superior de conducere, cunoscu- 
tul „„Forul”, şi să numească un Şef executiv, emanaţia aces- 
tui For, la care D-sa nu năzuește. Face aceasta în calitatea D- 
sale de Văcăreștean și a drepturilor şi datoriile ce ii revin de 
cointemeetor al Mișcării Legionare. Eu i-am accentuat că vor- 
besc numai pentru mine, că nu reprezint pe nimeni, dar că nu 
văd succesul acestei acțiuni, întrucât pornește dela D-sa, ca 
parte, şi că ar trebui o altă personalitate neutră, Mă întreba: 
cine ? Atunci eu îi răspund, după multe ezitări de a cădea pe 
panta unei afirmaţii de soiul acesta: D-l lasinschi. A respins-o 
dela inceput categoric, invocând momentan câteva mici flca- 
curi, și a accentuat apoi că totul ar fi o stratagemă a Coman- 
dantului. ale cărui ordine le-aţi executat întotdeauna, şi în 
slujba căruia sunteți în mod permanent. Am căutat să-i spul- 
ber această impresie, fără să-i confirm, câtuşi de puţin, de a- 
tâtea cazuri existente, remarcând însă lupta D-voastră înlă- 
untrul Mişcării , pentru a evita unele alunecușuri și a ne păs- 
tra pe drumul Legiunii. Şi-a manifestat îndoiala dacă apelul 
D-voastră ar putea da rezultate, dar că, în fața reuşitei, se va 
închina. Mai departe spunea că ar fi dispus să stea de vorbă 
cu Horia Sima săptămâni de zile, pe care speră să-l convin- 
gă, făcând apel la cele mai nobile sentimente legionare, de a 
părăsi momentan conducerea, până ce acea adunare va deci- 
de; in fața cărei decizii trebue să se plece cu toții. Ar vrea să- 
i scrie, dar nu-i ştie adresa, și prin intermediari nu vrea să fa- 
că acest lucru.:Ne-am despărţit cu dorința de a mai discuta”. 

„Cam acestea au fost, în linii mari, chestiunile discutate. 
Sper că nu mi se va face cine știe ce proces, mai ales că, re- 
pet, sunt cu caracter puramente personal, şi mă socot matur 
şi liber de a discuta orice problemă de acest fel, fără a anga- 
ja pe nimeni, şi acesta a fost sensul, şi - sper - rezultatul”. 

„O realitate tragică există însă, pe care o văd şi o simt 
mulți: o pasivitate. o indiferenţă, o rezervă; o desorientare, 
o nemulțumire generală. Şi fiecare caută o aşezare, ori dacă 
nu, o retragere definitivă şi dureroasă”. 

„Acestei stări de lucruri trebue să i se găscască o solu- 
ție care trebue să pornească de sus în jos, pentru a se evita ca 
cei mai mici - ca altă dată - să ia iniţiativa şi să-și impună 
punctul lor de vedere, de multe ori greşit”, 

„Aşa că mulți din ai noştri așteaptă cuvântul D-voastră 


care trebue să vină i i arul 
ue să vină, clar ȘI categoric, așa cum este legi Z 

- Vă rog să-mi iertaţi tonul prea deschis die 
ână a ă Nam 
p: A pa Am Vrut să spun tot ceea ce simt. N'am e 
NIMIC, Și În măsura in care îmi va fi posibil, voi căuta să repa 


eventuale vorb i 
e sau fapte socotite nepotrivite și ne la locu 


: »„Ca incheiere imi ermit să Vă i i 
fiţi cu foarte mare Azi în ei aţa ga 
nei D-voastre, atât de necesară în e cir ÎS, i, ea 
_ „Multă sănătate şi sărutări de mâni D-nei nica ba 
Curie amândourora. Cu toate cele cuvenite i d a 
Martin Coronado, 29 Iulie 1953, = teciiă 
Eu am adăugat următoarele: ia i 
„D-le Let. Cdt,, 


carea Legionari este pusă i 
Cea pusă sub ocrotirea Arhanghelului Mihail. 


pă i du e se petrec acum, e ocazia, - şi ulti 
ma - să s ă Vă : Ali 
aa pl Searea, să Vă salvați numele şi tot „XR 
Eat e = „voastră personal. Noi așteptăm un gest 
due ar SA să ne iertaţi - ne vom vedea fiecare de 
Se SA ere ta iecare cum ne va indemna Dumnezeu şi 
ab la t Vă trimit copii de pe scrisorile schimbate î 

: pomenită în ele. Vă rugăm să ne spuneţi dacă Zuziiva 


Răspunsul D-lui Iasinschi 
„lubite D-le a Sa an a fost acesta: 


„După cum rezultă n ci -am SCTIS, eu mi-am 
şi din ce ţi dat 
li „e 
seama dela inceput de gravitatea acestui pacat şi nu-mi fac 


179 


“A ia de a fi căutat şi dorit să-l discut, ca impreună 
i găsim o deslegare după mintea noastră trecătoare şi după 
egile eterne ale omeniei şi onoarei, Răspunsul a fost un refuz 
ami Încercările mele ulterioare, pornite din bunăvoința 

| înţelegerea unei nenorociri, au a: i $ 

rii pac cada vut același rezultat: muţe. 


Povestea intrase parcă intr'o pe â 
« j i numbră. Cred â 
vă cazul intre cei interesaţi”, 2% Mozbec cud 
i m Într un târziu am aflat dela Ilie VI, Sturdza că Andrei 
3 miei să fie pe amărit. După scrisoarea Comandantului 
acum doi ani şi mai bine, am s ă 
£ u i y perat să se producă 
d schimbare in raporturile noastre deficiente; am cae că 
i pad rezolva toate neinţelegerile și greșelile - chiar ale 
Se e, dacă au fost - » am indicat norme de ușoară și blândă 
ncţionare şi, în fine, am crezut că vom discuta problema 
Page Si reabee la oameni și evenimente şi-a oamenilor 
mpul și locul lor de faţă in Legi imi 
mpul i giune. Nimic nu s'a pro- 
dus din câte urmăream să se întâmple. Asta nu ada că 


„Lăsând la O parte ce-am pătimit inainte ca legionar şi 
grad vapacitate şi dragoste, în Spania, cu voia sana cun a er 
rea lui, um ajuns, în cele din urmă, ţinta tuturor ni. 
directe sau indirecte; şi le-am răbdat cu mai multă voinţă - 
in anii anteriori; dar ele mi-au epuizat toate puterile, de aid că 

= : .. i ş 
ard eri marginea gropii, fără să ştie nimeni, fără să 
e Aa i, nici măcar soţiei, pricina declinului sănătăţii 

„ Nicăleri nu mi s'a intâmplat așa ceva”, 

„Ce puteam să fac ? Asta era situaţia, nenorocită N 
Vreau să dau dușmanului ocazia să bată din palme enti 4 
nouă „defecţiune” legionară, săvârșită de mine Prek fnţ 
mă prăpădesc”, ip” 

+? „Apoi m'a fulgerat un gând, m'am luminat; o hotări 
Vajnică am luat dintr'odată: să mă smulg din râu. Cu sia 


180 


NANA aaaa am m 


şi răbdare, cu timp şi tratament, m'am ridicat după câteva 
luni”. 
„A fi suferit pentru legea unităţii, care era dispreţuită, 
pentru dreapta ierarhie legionară călcată în picioare, pentru 
măsură și bun simţ între camarazi, rămâne pentru mine o 
mândrie şi onoare”. 

„„lar dacă ar fi vorba de mine, numai de persoana mea ca 
individ , c'o oarecare traectorie în trecut, n'ar fi nimic. Nu 
mă interesează aceasta, nu sunt nici primul, nici ultimul ne- 
dreptăţit şi lovit”. 

„Dar când se dărâmă construcţia ce ne-am clădit-o din 
vis și realitate, din muncă și pătimire, din luptă și jertfă uria- 
şă, atunci mă ridic şi din moarte pentru datoria ce-o am; și 
de aceea am făcut sforțări neobișnuite să mă scutur de răul 
ce mă cuprinsese; şi'n parte numai, am reușit”. 

„Chestia inpricinată n'am mai discutat-o; ea a rămas 
suspendată pe undeva şi doar gândurile, intâlnind-o, o loveau 
în clătinarea ei continuă, care-şi aşteaptă mai departe soluţia 
echilibrată, dreaptă şi onorabilă. Dar precum imi cunosc eu 
oamenii, am mare indoială, şi pentru asta nu mă încumet să 
mă urnesc din loc”. 

„„Cu toate aparențele și cu toate afirmaţiile (spre ex. ale 
domnului Gârneaţă ș.a.) eu stam aici sub semnul prigoanei, 
sau când este nevoie, al întrebuinţării - în acest caz eu fac ce 
cred că e bine pentru Mișcare - nu a dușmanilor din afară, ci 
a celor cari deţin in mâni astăzi conducerea şi destinul Miş- 

cării; aşa că, acuma nu sunt nici șef de garnizoană, și după 
cum am fost lăsat la o parte, nici că mai doresc să fiu ceva”. 

„Concluzia stării de fapt ce-am tras-o pentru mine, fără 
s'o fi comunicat încă, este că cu în viața mea nu voi mai face 
politică alături de Comandant. Legiunea nu este numai orga- 


nizaţie politică. Imi ajunge, dacă imi implinesc misiunea şi 
datoria cu Căminul şi Libertatea”. 

„Împotriva mea se lucrează sistematic, încetul cu ince- 
tul, cu sgomot cât mai puţin şi pe planuri diferite, ca să-mi 
fărâmiţeze autoritatea, ca să mă izoleze, ca să-mi torpileze 
acţiuni ce-ar putea fi chiar in folosul Mișcării”. 

„Acel care am fost luat în obiectivul „camarazilor” ime- 
diat ce-am scăpat cu viață din lagărul american, unde-am re- 
prezentat şi apărat Legiunea şi politica ei, am fost eu, ince- 


181 


pând din Austria, și continuând în Germania, Paris, mea 
nu acei cari s'au despărţit la Viena şi mai târziu, şi s'au adu 


i te cu Gâmmeaţă și Papanace”. ue 
R: piu și nu mă interesează ce „fleacuri ţi-o e se 
despre mine; cu insă îţi afirm cu toată conştiinţa c ian 4 
nicul caz al meu, rămas între amândouă părţile - cu fiinc 
toată ardoarea de partea Comandantului, unde cra şi seră 
piul de unitate și ierarhie - lovit, bănuit, discutat & ţinu » 
distanță tot timpul, pentru atitudinea mea corectă, pen “4 
felul meu de a gândi şi-a lucra, pentru dorința permanen 
de-a găsi calea cea mai bună, păstrându-ne autentici eu î» 
te cumplite vremuri de frământare, respectând ierari a si 
cării, oricât de diforme rpm mi s'au părut unele 
ii ord cu principiul ierarhic . i 
iu pri re că ri să N niciodată singur. Îţi mulţumesc 
pentru această bunăvoință și pentru toată dragostea apr 
ca și a celorlalţi câţi ar mai fi. Dar mie nu de siguranță mi-e 
teamă. Chiar dacă aș rămâne singur, pentru pene ae 
pentru câtă activitate am avut şi câtă suferință am în cpt 
pentru corectitudinea și curăţenia mea sufletească pas e 
oricine, pentru spiritul de dreptate şi pentru jr binelui 
cari mă stăpânesc, indur . premi ci i să se a- 
i iva mea şi din dreapta şi din stânga . 
dag reci sei s'a umplut; te cred, căci din paharul 
meu curge pe lături de ani de zile şi totul s'a revărsat în inima 
mea; și valurile durerii mă impiedică de multe ori să respir. 
Fie totuşi: bine-ai făcut de-ai potolit dorința de publicitate 
din San Juan. Poate te va deschide o cale prin întu- 
i instaurată de diavol”. ţ 
ee sei ce şi cât a făcut Manoilescu, nu mă mir. Are 
toată increderea Cdt-lui; - de fapt este locotenent comandan- 
tul Mișcării. eu păstrez numai forma, şi e convins că asta-i 
forța lui, pe care iși sprijină bravarea bunului simţ = eu, Ca- 
pul meu incă nu-l pun pe nicovala făurarului Grigore". i 
„Sunt pentru unire; i-am spus-o deschis d-lui Cdt.; ine 
înțeles, nu chiar așa, cu lopata. Şi tot lui multe ue pu i 
le-am prezentat precum şi multe sugestii sau propuneri le-am 
respins, ceea ce nu i-a plăcut; un motiv mai mult să mă ţie în- 


: d tăia 3 
tr'o permanentă și mascată carantină”. Între altele am fost 


ea s'a hotărit a Paris, eu eram la 


contra disolvării Mişcă 


182 


RNREEEEA 


( 
( 


e 


Augsburg. În scrisoarea ce i-am scris-o,l-am implorat să renun- 
țe la idee, și n'a vrut. Am fost contra memoriului către rege, 
aşa cum a fost conceput; contra lansării de către mine a unei 
circulări impotriva taberei adverse din Mișcare, Aşa că se în- 
şală d-l Gârneaţă și câţi alții, când cred că eu am executat 
intocmai ordinele Cdt-ului, sau că i-aș fi făcut jocul. Duc 
prea mult în spate, am destule desiluzii, sunt prea bătrân, 
port cu mine o experienţă dureroasă și scrupule de conștiin- 
ță fără număr stau la poarta de intrare, ca să fiu în slujba 
cuiva personal şi nu în slujba Legiunii și a Neamului, de dra- 
gul cărora aștept să sfârșesc onorabil”. 

„E adevărat că nici în situaţia D-lui Gârneaţă nu voi fi, 
care-a tolerat - dacă nu a și informat şi indemnat - ca Palaghi- 
ță să publice cartea cunoscută. Din partea mea doresc să se 
intâlnească cu Cut-ul, să stea de vorbă câte săptămâni vor, 
să ajungă la inţelegere și să lucreze impreună. Nu mă supără 
deloc această dorință a Domniei Sale, ci dimpotrivă mă voi 
bucura. Prin mine insă nu va ajunge nimeni să tragă sforile, 
Eu m'am pus în slujba unei credinţe și pentru ca mă consum 
până la ultima suflare”. 

„„Reiese din scrisoarea matale și-a lui Mardarie, c'aş tre- 
bui să fac un apel. Nu cred că e bine, că e potrivit, că e nece- 
sar și actual. Am credința in evoluţia fericită a lucrurilor; de 
aceea cu nu resping din ce mi-aţi trimis, ci mă cutremur mai 
mult la toată povestea asta, care Dumnezeu știe dacă ne va fi 
învăţătură către indreptare sau motiv către o și mai mare ru- 
ină”, 

„Rămân insă ferm convins că Legiunea este eternă și 
cavalerii jertfei nu şi-au incheiat defilarea în slujba legilor ei”. 

„Acum mă găsesc - de altfel de multă vreme, nedefini- 
tă, pentrucă nici la Viena nu m'am bucurat de increderea lui, 
cu tot atașamentul meu, niciodată desminţit - intr'o stare de 
distanțare cu Cdt-ul, nu din vina mea și nicidecum provocată 
de mine. Aşa că și din această pricină n'aş putea accepta su- 
gestia unui apel. Ai constatat insuși mata ce crede d-l Gârnea- 
ță, iar din ceea ce ştiu eu cum stau lucrurile, intervenţia ho- 
tăritoare se face de cine trebue după o pregătire amănunțită 

a planului, din amândouă părţile. Apelul este incheierea unor 
sforțări, unor bunăvoinţe și-a unui act de desinteresare unică. 
Eu nu vreau să creez un necaz mai mult în interiorul Legiunii 


ve 


„Ceea ce vreţi să faceţi voi e altceva. N'am nicio dorinţă de 
mărire, n'am nicio veleitate de şefic, nu port în sufletul meu 
sentimente de răsbunare contra nimănui. Preamăresc ce e 
bun, drept şi frumos. Resping ce e rău, nedrept şi urit. Repet 
că nu persoana mea mă interesează; ea poate fi lovită mai de- 
parte. Pe mine mă doare starea infamantă în care nc găsim cu 
toţi, mişelia ce s'a furişat in casa noastră, pierderea echilibru- 
lui normal, dispariţia de pe ecranul ce-l privesc toţi, a ceca ce 
este autentic pentru viaţa noastră; diluarea esenței care ar fi 
să dea generaţiilor viitoare sănătatea morală”. 

„Sunt observaţiile mele pe marginea scrisorii matale şi-a 
rândurilor lui Mardarie pentru cari vă mulțumesc. Acestea ră- 
mân între noi”. 

„Cu toată dragostea, 

6-VIII-1953 ss V. lasinschi” 

„P.S. D-l Puiu Traian n'a răspuns, pentrucă este mento- 
rul vrerilor superioare. Dânsul poartă o mare răspundere pen- 
tru ce s'a petrecut cu C. Georgescu. Acum pune in funcţie 
toate indemnările, ca să obţină reabilitarea; iar eforturi pe li- 
nia asta nu lipsesc, de câte ori e ocazie”. 

ss  lasinschi” 


ULTIMA ÎNCERCARE 


Popa Niculai a crezut de bine să mai facă incă o ultimă 
incercare pe lângă Horia Sima pentru a obţine o soluţie dem- 
nă şi onorabilă, avertizându-l că, în caz de persistare în nega- 
tiva de până acum, vom tace cunoscută chestiunea Şefilor de 
Gamnizoane legionare, numiţi de el, din toată lumea. Eu am 
fost de acord cu el. Scrisoarea ce i-am trimis avea următorul 
conţinut: e 

„Am primit cele câteva rânduri trimise in 30 lulie şi ca- 
re imi anunțau că voiu avea un răspuns la multe din cele sem- 
nalate sau cerute. Motivele și momentele mă obligă insă să 
mai repet incă odată mai inainte credinţa şi părerea mea care 
reflectează şi starea de spirit din multe din cercurile noastre. 
Îmi fac deci şi cea din urma urmelor datorie, şi personal şi 
în calitatea oficială de care n'am fost desbrăcat, și mai fac şi 
ultima rugăminte și cel mai stăruitor şi fierbinte apel, tot ul- 
tim, de a căuta ieşire din această haotică şi dezastroasă si- 


184 


tuaţie în care a ajuns Mișcarea noastră. Şi totuși, având în 
vedere supremul interes românesc, şi nu al unei triste și poate 


- trecătoare situaţii personale”. 


„„Vechia poveste - numai unul din atâtea necazuri - agra- 
vată de lipsa unei ieşiri onorabile care se cere și ultimului din- 
tre noi; de sinuozităţile parcurse în a o ascunde, de onorurile 
împărţite și de funcţiile atribuite pentru a o acoperi; de im- 
punerea unei rigide şi intiorătoare discipline celui lovit în cea 
mai sensibilă parte a onoarei familiare; de uitarca sau descon- 
siderarea râului ce poate constitui publicitatea cazului, sau de 
utopica şi copilăreasca soluţie a d-lui Manoilescu: „câţiva do- 
lari lunar”, şi câte altele, a cuprins cercuri tot mai largi, a a- 
mărit şi indignat - şi compromis chiar - tot mai multă lume. 
(lar toate bolnăvicioasele dar inutilele incercări ale câtorva 
corifei devoţioniști de a arunca totul în spinarea lui Popa Ni- 
culai, sau de mișeleştile uneltiri impotriva lui, vor deveni în 
timp, ridicole până la refuz). Asemenea fapte nu se pot stă- 
pâni şi oculta până la infinit, - scriam şi altă dată -. Luna 
trecută am fost şi pe la San Juan, și i-am găsit pe toți mai 
indârjiţi. D-na a dat chiar un termen de șase luni, după care 
va face cazul public. Am încercat şi de această dată să mai 
potolesc”. 

„Dar o serie intreagă de probleme ca: 

- unirea și unitatea, - nu desbinarea şi inlăturarea - a 
tuturor forţelor legionare împărţite și invrăjbite; 

- repromovarea onoarei, a cinstei, a demnităţii, a cava- 
lerismului; nu a şmecheriei, a minciunei, a lingușelii, sau a 
parvenirii cu orice preţ, şi prin orice mijloace; 

- omul nou cu toate calităţile lui, nu omul devotat per- 
sonal, cu toate defectele lui; 

- întărirea autorităţii funcţiei desemnate, consfințite, 
sau alese - dacă este cazul - şi eliminarea definitivă și radicală 
a informatorului ascuns, dar oficializat, peste capul acesteia; 

- desfiinţarea tuturor corpurilor speciale denaturate în 
polițiste; 

- discutarea problemelor legionare şi naţionale pe faţă şi 
categoric, după natura lor, la lumina zilei, fără dedesubturi și 
ocolişuri, şi deloc subaltern, mai ales când ne bucurăm de 
toate libertăţile ce nu le-am avut altădată; 

- respectarea opiniilor cinstite și desinteresate ale fiecă- 


185 


ruia in măsura in care nu atentează la principii bazice, nu os- 
tracizarea, ponegrirea, stigmatizarea; 

- împărţirea sferelor și atribuțiilor în Mișcare, incepând 
de sus, pe baza valorii,a capacităţii, a personalității, a respon- 
sabilităţii recunoscute și dovedite, a fiecăruia, și nu a devo- 
țiunii personale; 

- sancțiuni disciplinare, ca de altfel în toată lumea, și de 
sus in jos, nu tolerări la infinit, incurajări, recompense; 

- și câte altele trebuesc discutate cu toată gravitatea lor, 
indelung şi cât de mai mulți și mai responsabili”. 

„În acest sens și in această situație va prinde foarte mult 
teren soluţia D-lui Gârneaţă, - care m'a căutat prin Horodni- 
ceanu, și pe care l-am văzut, - de a aduna pe toţi cei cari poar- 
tă pe umeri anumite răspunderi legionare, și a găsi o soluție. 
Ar vrea să staţi de vorbă săptămâni, dacă este nevoie; are să 
scrie direct, și nicidecum prin intermediari, şi să facă un stă- 
ruitor apel la cea mai mare inţelegere legionară, de a ușura și 
susține, de a face posibilă această ieșire. Am să-i dau adresa 
(dela D-l Manoilescu) ”, 

„Ceea ce mai pot să fac cu - și cu mine și prin mine al- 
ţii, şi poate mulţi din ceilalți dacă ar cunoaște realitatea în 
toată cruzimea ei - să reinnoiesc același fierbinte și strigător 
apel de altă dată: „peste oameni, salvați principii”. Şi de sar 
fi făcut atunci, n'ar fi fost pierduţi în van atâția ani, nu s'ar 
fi irosit şi pierdut atâtea forţe. Câte realizări în comun n'ar 
fi fost infăptuite, şi ce onorabilă și ințeleaptă figură !” 

„Dar nici acum nu este prea târziu. Mă îngrozeşte ca so- 
luţie posibilitatea unei presiuni sau constrângeri, şi sper me- 
reu in „acea uriașă înţelegere și depășire de sine”, 

„„Lar ca încheiere,pentrucă multe din aceste fapte și stări 
au ajuns la ochi și urechi, minţi și suflete, chiar foarte perife- 
rice, și acestea se pronunţă și judecă, ceea ce constitue o ma- 
re anomalie legionară - mă văd obligat să aduc la cunoștința 
tuturor șefilor de garnizoane toate aceste fapte și stări - cu la- 
titudinea și cu implicita grijă și răspundere de a consulta şi 
pe alţii, pentru ca impreună să ne ajutăm la lămurirea și ori- 
entarea noastră, căci Mișcarea Legionară este un patrimoniu 
spiritual care ne aparţine tuturor, și cu toţii avem datoria, da- 
că nu de a-l infrumuseța și mări, cel puțin de a-l păstra nepă- 
tat și intact. Și spre decepţia generală a majorității legionari- 


186 


lor s'a dovedit, fără desminţire, că sceptrul Căpitanului es- 

te prea greu - deocamdată - pentru capul unuia singur”. 

„Cu toate cele cuvenite, 

Martin Coronado, 13 August 1953 ss Popa Niculai 
Eu am adăugat la rândurile lui următoarele: 
„Domnule Comandant, - Am nevastă și copii, deci o 

răspundere morală enormă, cât și posibilitatea de a fi in- 

trebat de ei, și de a trebui să răspund la anumite lucruri. 

Am douăzeci de ani de jertfă în Mișcare, deci dreptul și 

datoria de a vorbi in numele ei şi de a o apăra”. 

„Din fericire, ori nenorocire, am ajuns și cu să ințeleg 
de ce sunt ordinele stâlcite și drumul spre prăpastie din ce 
în ce mai scurt. Ca om, ca tată, dar mai ales ca legionar, te 
rog D-le, fă şi D-ta odată un gest demn de un mare Șef. 
Dovedește că jertta pe care ai adus-o în Mișcare a fost sin- 
ceră și predă comanda celor ce pot să ne ducă la unire și 
la drumul legionar”. 

ss  Mardarie Popinciuc” 

Horia Sima ne-a răspuns cu următorul ordin: 

„Către Garnizoana Argentina: în urma ultimilor in- 
tâmplări, şi a terenului inospitalier din Argentina, consider 
ca inutilă și dăunătoare Mișcării orice activitate legionară 
în această țară. În consecinţă: 

1) Declar disolvată garnizoana Argentina. Orice acti- 
vitate legionară încetează. 

2) Se desființează toate serviciile anexe (colportaj); 
ziare, reviste sau cărți se vor trimite exclusiv cu titlu privat. 

3) Elementele apte și dornice de luptă se vor pregăti 
să vină în Europa. 

Trăiască Legiunea și Căpitanul, 

ss Horia Sima” 


CHESTIUNEA ADUSĂ LA CUNOȘTINȚA 
ȘEFILOR DE GARNIZOANĂ 


Disolvarea garnizoanei din Argentina ne-a dat dovada 
completă că Horia Sima nu era dispus să aranjeze situația 
cu copilul in nicio formă care ar fi implicat renunțarea lui 
la conducerea Mișcării Legionare. Nu ne rămânea deci altă 
cale decât să punem în practică ceea ce îi promisesem în 


187 


ultima scrisoare: aducerea la cunoştinţa tuturor Şefilor de 
Garnizoane a faptului săvârşit de Comandant şi consecinţele 
derivate din el. După - am confecţionat copii din toate scri- 
sorile schimbate cu Horia Sima de cei ce cunoscuseră cazul, 
Popa Niculai a scris o scrisoare prin care anunţa acestora 
„sfânta mare neruşinare”, rugându-i ca faptul să fie tratat în 
sânul Mișcării, pentru a ne păzi de o nouă rușine publică”. 

„Tot ce am făcut - zicea el - a fost cu credinţa că apâr 
şi eu un sector, pentru ca Mişcarea să n'ajungă pe câi de 
compromis sau compromitere, Nu ştiu dacă Dv. sunteţi mul- 
țumiţi sau nu de starea actuală de lucruri din Mișcarea Le- 
gionară. Constatarea modestă a mea şi a tuturor celor cu cari 
am fost impreună în ultimii 3 ani de surghiun, este destul de 
tristă; elementele legionare de aici sunt complet desiluziona- 
te, şi o bună parte aici nu mai activează. Horia Sima nu a mai 
rămas decât cu o mică parte din devotați, cari sunt capabili 
să facă totul cât sunt in graţii, şi ireparabilul când nu mai 
sunt”. 

Eu am adăugat la scrisoarea lui Niculai și celelalte docu- 
mente, un mic rezumat al faptelor, întitulat ,„,Lămuriri nece- 
sare”, conceput in următorii termeni: 

„În ziua de 6 Noembrie 1948, soţia camaradului nostru 
Costin a dat naștere unui copil al cărui tată este Horia Sima. 
Dacă faptul in sine este omenesc și vulgar, pentrucă se produ- 
ce aşa de des, pentru noi este de o gravitate enormă. Camara- 
dena, una dintre cele mai mari legi legionare, a fost desfiinţa- 
tă. Şi mai ales având în vedere faptul că, în timp ce Horia Si- 
ma se amuza cu nevasta camaradului Costin, el, săracul, căra 
saci de cârbuni in spate, ca să le procure cele necesare traiu- 
lui”. 

+ «m. dând în vedere că Mişcarea Legionară este pusă 
sub protecţia Arhanghelului Mihail, e clar că nu poate învin- 
ge decât urmând regulele stabilite de morala creştină. E iarăşi 
clar și drept că oamenii sunt supuşi greşeli şi că Dumnezeu 
ii iartă, dacă le pare rău de cele făptuite şi după penitenţe 
conforme cu mărimea păcatelor. Pentru o organizaţie socială 
ori politică, singura penitenţă posibilă este indepârtarea pă- 
cătosului”. 

» „. Costin, după ce soţia lui i s'a spovedit, a spus lui 
lon Popa şi Niculai. Aceştia, la rândul lor, i-au spus lui Găi- 


188 


| 
| 
| 
| 


nă, care a ţinut de bine să comunice aceste lucruri lui Zus, 
loraş, Manoilescu şi Ghenea. Dintre toţi, singuri Popa lon şi 
Niculai au cerut lui Horia Sima rezolvarea cazului, făcând în 
același timp cunoscut faptul d-lor lasinschi şi Sturdza. Restul 
au tăcut, căutând să tragă foloasele corespunzătoare, din a- 
semenea acte. Popa lon a incetat și el, de când a fost prins fă- 
când aceeaşi chestie... Ca să cumpere tăcerea lui Popa Ion şi 
Niculai, Horia Sima a înfiinţat aici un „Consiliu de Coman: 
danţi Legionari”', sub conducerea lui Găină, cu drept de a su- 
praveghea principiile legionare...; noroc că ei au refuzat. Tot 
din aceste motive a tost inființat şi Corpul Moţa-Marin, sub 
conducerea lui Găină...”. 

„ +. când apăreau încâ „Însemnăâri”, scoasă cu banii 
garnizoanei, şi când noi ne certam cu Ghenea pentrucă se pu- 
blicau prostii, şi raportam lui Horia Sima, tot lui Ghenea ii 
dădea dreptate. Ba a mai avut neobrăzarea să dea ordin că 
garnizoana nu are drept să se amestece la revistă, ci numai să 
plătească, şi atunci n'am mai plătit... Manoilescu, care a ple- 
cat de aici lăsând o datorie de 30.000 de pesoşi, dar cu foto- 
grafii de ale copilului, a ajuns adevăratul Locotenent Coman- 
dant al Mişcării Legionare şi datoriile lui au fost declarate da- 
torii ale Mişcării Legionare. Dovada e că banii dela colportaj 
şi cei proveniţi din cotizaţii, au fost vărsaţi din ordin, in con- 
tul datoriilor lui Manoilescu”. 

>» «e. acum vreo patru luni Popa Niculai m'a pus şi pe mi: 

ne la curent cu toate aceste probleme şi impreună am scris 
D-lui lasinschi, cerându-i lămuriri; am primit scrisori de zeci 
de pagini, de o tragedie rară. D-l lasinschi este complet izo- 
lat, pentrucă a incercat să se opună drumului de prăbuşire 
morală luat de Horia Sima şi este tratat ca cel din urmă servi- 
tor. În mare parte este vina noastră că am lăsat ca lucrurile 
să ajungă aici”. 
„n «+ ⪠vrea să se ştie precis că nu vreau să fiu socotit nici 
mucenic şi nici erou, că n'am absolut nimic contra lui Horia 
Sima, că dacă vă scriu o fac numai din dragoste pentru Miş- 
carea Legionară, și gândind că dacă toţi vor judeca în depli- 
nă cunoştinţă de cauză, lăsând la o parte interesele persona: 
le, vom găsi un drum spre mai bine...”. 

Antecedentele cazului au fost trimise lui: Vasile Andrei 
în Franţa, Nicu lancu in Brazilia, Victor Apostolescu in Ger- 


189 


mania și Vasile Posteucă în Statele Unite.Înainte de trimite- 
rea lor, eu i-am adunat într'o seară în jurul mesei, pe nevasta 
mea, Niculai Țeru şi Petre Lipovan, cari locuiau cu noi, și le- 
am povestit tot, pentrucă prevedeam că voi fi atacat şi acu- 
zat tocmai de fapte similare a celor făcute de Horia Sima. Nu 
m'am înșelat; de mine s'a zis, între altele, că aș fi avut legă- 
turi sexuale cu una din cumnatele mele, că nevasta ar fi avut 
de furcă cu cei ce locuiau cu noi și cu alţii, etc. fi: 

Datorită prevederii mele, singurul lucru ce au câştigat 
acuzatorii, a fost să se pună în evidenţă și să ne facă să râ- 
dem de invențiile lor. 


REACȚIUNEA ŞEFILOR DE GARNIZOANE 


Vasile Andrei, la primirea dosarului cu pricina, cum eu 
figuram ca cel ce-l trimisese, pentrucă lucrasem, oarecum, ca 
secretar al lui Popa Niculai, mi-a trimis scrisoarea următoare: 

„Paris 16 Sept. 1953.- Dragă camarade Popinciuc, Mi-a 
sosit o recomandată purtând ca expeditor numele D-tale! . 

„Pentrucă primim adeseori pamflete, (interesând pe 
Cdt.), purtând atât adresa cât şi iscălitura falsă, te rog să re- 
confirmi printr'o notă și mai personală (dacă se poate) decât 
iscălitura, autenticitatea materialului trimis”. PARE 

„În eventualitatea autenticităţii, eu nu pun la îndoială 
cinstea D-voastră de camarazi. Mă tem să cred însă, în groză- 
via unei concordanțe intre cunoștințele voastre și realitatea 
unei asemenea tragice întâmplări”. 

„Oare nu se înșală toată lumea cea de acolo ? Nu sun- 
teți voi înşelaţi în buna voastră credință ? Oare o nouă fata- 
litate va frământa sufletele și conștiinţele noastre, atât de 
dese ori deja incercate ?!”. j 

„În acest moment de nou sbucium sufletesc, vreau să-mi 
desbrac afirmaţiile de atributele unei retorici disproporționa- 
te, umflate. Dar în acel caz - de o nouă crudă incercare - com- 
portamentul meu va fi gravat de aceeași etică legionară de 
totdeauna”. i 

„Acolo pe drumul onoarei legionare. Acolo unde se apă- 
ră - cu o implacabilă îndârjire - ființa, geniul şi pozițiile mo- 
rale ale Gărzii de Fer, acolo mă va întâlni pe mine și de data 
aceasta acel nouă, trist, necruţător și vitreg destin”. 


190 


G 


( 


Tr. Leg. și Căp. Cu toată dragostea camaraderească”, 
ss Andrei” 

Răspunsul meu a fost următorul: 

130 Septembrie 1953.- Dragă camaraie Andrei, - M'am 
bucurat mult de scrisoarea D-tale. M'am bucurat nu numai de 
conţinutul ei - pe care nici nu-l visam altfel - ci și de faptul că 
e ultima care ne confirmă că toate scrisorile trimise au ajuns 
la destinaţie cu bine și nu pe mâni care ar fi putut să ie între- 
buinţeze nu pentru binele Mişcării, ci pentru distrugerea ei”, 

„Pentru a te asigura că a venit intr'adevăr dela noi, işi 
voi da câteva amănunte din viața noastră comună, atât de 
personale incât e imposibil ca să le mai știe și altcineva. Ți- 
am fi trimis şi fotocopii (eu și cu Popa Niculai) dacă nu ne- 
am fi temut de o eventuală interceptare a lor”, 

„lată deci amănuntele: îţi aduci aminte când împreună 
cu D-l Radu Mironovici, Opri și alți camarazi dela Prefectura 
de Poliţie am plecat în mașini pe un câmp la marginea Bucu- 
reştiului și am făcut exerciții de tir ? De altfel cred că nici de 
vizita ce ţi-am făcut-o împreună cu Mircea Orendovici, cum. 
natul meu, la Todtmoos, atunci când ţi-am adus o tortă mi- 
că, nu ai uitat ? Şi de nu-ţi aduci aminte de aceste lucruri, a- 
tunci cu siguranţă îţi aminteşti de seara aceea din Freiburg 
când erai la masă la Orendovici și eu am venit cu o fată care, 
sărmana, te credea mort ?”. 

„„Cred că acum ești convins că eu mi-am pus numele sub 
acele hârtii și nu altul. Mă doare mult că a trebuit să-ţi amă- 
răsc sufletul și cu aceste nenorociri venite asupra noastră, dar 
cum singur spui, acesta ne este destinul și trebue să-l ducem 
mai departe”. 

„Că nu ne inșelăm de cele scrise în acele hârtii suntem 
siguri. Niculai Popa a stat multe zile de vorbă cu D-l și D-na 
Costin, cari i-au povestit faptul cu detalii. Eu aș zice insă să 

„priveşti alte fapte, a căror autenticitate o poţi constata prin 

D-ta însuți și din judecarea cărora ajungi să vezi imediat ade- 
! vărul celor afirmate de noi, şi anume: crezi că era nevoie aici 
„în Buenos Aires de inființarea unui Consiliu de Comandanți 
* Legionari cu Găină, Popa Ion și Neculai (dovada, Popa Nicu- 
“Lai care a refuzat) ?; de ce a fost izolat D-l lasinschi ? ; nu 
„ crezi că ar fi bine să-l intrebi ?; el ar putea să-ți lămurească 


"multe lucruri; de ce Popa Ion, care a stricat familia camaradu- 


191 


îi iii ala pal 
lui Metzenrath, bătându-și joc de femeia ee unire 
AI 2. de ce Manoilescu a ajuns aşa de mare în î poop 
pri oriile lui sunt declarate „datorii peer îi, sd 
at edepsiţi cei cu chestia Țoculescu, con ețplii7a poe 
făcute de funcţiile de aici ? ş.a.m.d. Nu rai nilpeleea 
mubt ? Şi acest dedesubt ee e poeme = a ue ana 
„Noi inut special să te c În cunc 4 
aan păr: de numele D-tale şi al lui rapi ni 
sta pară pune şi pe el în cunoştinţă de cauză iure 
mir pe a ţine în frâu şi a exploata - nu mă mai sp 
norm A e: 
nici acest termen - masa legionară i 2 tut la 
ş Pe mine au şi inceput să mă atace, in e 
d jionişti cari au aflat că v'am pus la curent pie 
mea diat ce au aflat şi au constatat că nu cani 
ei Dar nu-i nimic. Făcându-mă pe mine râu, nu v 
cuza răutatea lui Horia Sima”. pala y 
st Ca aer țin să-ţi afirm că din partea aaa papă 
i-am făcut datoria atunci când vam a e i ae 
întâmplate. Imi spăl deci mânile. Restul rare arda dai 
i jurăminte speciale pentru a apăr: area 
E e pri rege rea Nu uitaţi că timpul şi cei ce vor 
ar după noi ne vor judeca aspru de tot”. e i 
ven Vă stau la dispoziţie cu tot ce pot şi cu tot c seri, 
ta să apar în faţa oricărui tribunal, ca să-mi susţin 
Ă . . 
să Tr. Leg. şi Cpt ss Dr. pence n pazei 
por d i sati ionat. Ghiţă Costea a râ- 
i n'a mai scris, dar a acţionat, î 
azer: lui Horia Sima. Nu putea face ala 
prin viaţa lui n'a lucrat niciodată. Dacă îl lăsa pe 
c 
murea de foame. A fa 
Nicu lancu mi-a conlirmat: »» i art apa ip 
intei exprimate in scrisoare, Mărturi ă nu ar 
pmenrgap Îe rr departe - până la „ora de faţă, urca 
m ra ÎN licului. Am frunzărit fugitiv, şi pre ui pna 
beri end grave. Abia Duminecă voiu citi în linişte. 
ue s: “4 II 
i voi ce e de făcut”. Ă : 
FE e me pc adresa vechie. Cea rii A im 
ni ic n! ici ă) S. p. 15-9-53 T.L.C. 
prezent”. (Pc plic n'a pus nicio adresă) gre me 


Pe data de 24 Octombrie 1953, Nicu lancu ne-a trimis o 


„primirea plicului, con- 


192 


a doua scrisoare, fără să ne indice noua lui adresă, cu un 
torul conţinut: 

„Dragii mei camarazi, - Starea lucrurilor, după cum se 
desprinde din cuprinsul scriptelor ce mi-aţi trimis, este destu/ 
de serioasă; grija și neliniștea care m'au cuprins, explicabile . 

„Faptul că abia astăzi vă răspund, să nu-l treceţi pe sea- 
ma unei nepăsări din parte-mi. De asemenea, să nu vă inchi - 
puiți că eu trăiesc, cum s'ar zice, in nori, că nu aud şicănu 
văd nimic din câte se întâmplă... Gândesc și cu, mă frământ, 
mă sbucium. Îmi zic şi cu: multe ar putea fi altfel dacă „.. și 
nu e un singur dacă, după cum par a crede o seamă. Adevărul 
e că sunt mai mulți „dacâ”, și de existenţa acestora suntem 
în mare parte noi inșine vinovaţi”. 

„Lumea s'a înrăit groaznic, Privesc la o seamă de cama - 
razi, - din fericire nu mulți - sunt de nerecunoscut. Nu mai 
sunt cei care au fost, Aceia alături de cari am petrecut odin: - 
oară timpuri de prigoană grea, ca și de biruinţă, Eram pe vre - 
mea aceea, mai mult ca niște frați. Azi... ? Nici nu vreau să 
mă mai gândesc. Poate nu am fost niciodată altfel, doar eu 
am văzut, în trecut, printr'o prismă mai luminoasă, Nu Ştiv, 
Poate sunt cu însumi acela care nu mai văd bine, văd toat 
strâmbe, pe dos. Poate nici eu nu sunt mai bun decât ei. Dum- 
nezeu singur mai poate şti, căci eu unul, multe nu mai pot 
înțelege”. 

„Acela sau acei (doi sau cel mult trei) cari în imprejură - 
rile de faţă, după a mea părere, sunt cei chemați a face (say 
a nu face) ceva, nu sunt nici cu, nici Dv, Şi chiar dacă cu aș fi 
cel chemat să iau la ora de faţă o inițiativă, vă spun drept că 
nu știu ce anume aș face. M'am gândit şi m'am gândit până 
să-mi plesnească creerul ... Oricum ai întoarce-o, bine nu iese, 
Din contră, am complica lucrurile, am înrăutăţi şi mai mult 
situaţia”. 
„Suntem în străinătate, răspândiţi prin nenumărate 
țări. Aceasta zice destul pentru acei cari cugetă în liniște și 
judecă lucrurile în raport cu întreaga conjunctură”, 
» V'aţi adresat, cred, şi altuia, mai mare decât mine. Ce 
Va spus, ce v'a sfătuit el ?”, 
„Poate rândurile mele o să vă desiluzioneze. Imi dav 
seama de aceasta. Ar fi altfel, într'o singură ipoteză doar: dacă 
că aș putea face minuni. Ori nu pot să fac minuni. lar dacg 


- 


) 


nici alţii din „promoţia” mea nu vor fi în stare să facă mi- 
nuni, aceasta să nu ne descurajeze. Trebue să învăţăm a ne 
stăpâni și a judeca lucrurile cu mult calm și mai ales cu mul- 
tă înțelepciune”. 4 îi: 

„Se pare că un greu blestem ne apasă. Şi să știți, sun- 
tem cu toţii vinovaţi, direct sau indirect, de starea în care am 
ajuns. Suntem răi, nu mai credem; ni se pare numai că cre- 
dem. „„Micile” sacrilegii pe care le comitem faţă de un mare 
ideal, față de memoria acelor cari au murit cu miile pentru 
această credință căreia zicem că-i servim, zic, micile sacrile- 
gii ce le comitem aproape zi de zi, nu știu dacă nu trag in 
cumpână tot atât de greu, ca și marile greșeli a aceluia, sau 
acelora, cari au răspunderea conducerii sus. Nu vreau să fac 
cuvinte mari, totuşi, atâta timp cât nu ne vom indrepta noi, 
cu toții, orice am face, nu vom avea sprijinul lui Dumnezeu 
și nu cred câ vom reuși în acţiunile noastre de indreptare a 
Legiunii”. 

„Personal, dacă imi este permis a veni cu un sfat, aș zi- 
ce: nu vă lăsaţi impinşi la paşi pripiţi, la pași nejudecaţi in- 
deajuns. Apoi: sâ ne pâtrundem, tocmai in aceste clipe, de 
marele adevăr conţinut in cuvintele Câpitanului şi să nu-l 
scăpăm, in nicio acţiune a noastră, din vedere: „Legionarii... 
vor merge uniţi chiar pe un drum râu (greşit). Pentrucă dru- 
mul cel mai rău este desunirea”'. lar in momente de grea în- 
cercare, sau chiar de disperare, gândiţi-vă la Căpitanul. Cău- 
taţi să vă adânciţi în sufletul lui, in felul lui de a fi gândit: ce 
ar face el dacă ar fi în locul vostru... ? în situația dată ... ? Şi 

faceţi şi voi asemenea”. 

„Trăiască Legiunea și Căpitanul ! 

ss Nic. lancu” 

La rândurile lui eu i-am răspuns următoarele: 

„13 Noembrie 1953.- Stimate D-le Comandant, - Mă 
văd forțat, din cauza lipsei nouăi adrese, să vă scriu pe cea 
veche, in speranţa că o veţi primi”. 

„Problema Mişcării e, in adevăr, enorm de grea, şi sunt 
în totul de acord cu D-voastră, că nici eu, nici D-voastră nu 
o putem rezolva atâta vreme cât vom lucra de unul singur; 
dar dacă vom pune toţi umărul, cred că se va rezolva”. 

„De o unitate legionară cred că nu mai poate fi vorba 
de când D-l Gâmneaţă și ceilalți s'au despărţit de Horia Sima. 


194 


Ori poate D-voastră credeți că totuși există ? Eu după a meg. 
părere, cred că Mişcarea Legionară, ca toate celelalte a 
principii de fond și de formă. Printre cele de fond se află 
credinţa, curăţenia, moralitatea, etc. E drept că pentru a în 
inta în luptă e nevoie ca amândouă aceste forme de princi i 
să fie respectate, totuși cred că există şi aici, o Rara de si 
lori, de prioritate, care nu poate fi decât în favoarea fondului 
Căci nu văd de loc la ce ne-ar servi respectarea unității când 
esența, fondul, este distrus. Căpitanul, - cred eu - când a us 
acest principiu, se gândea la drumuri neintenționat eee 
pe care am fi putut să mergem, și atunci să mergem uniți due 
sie idecaina că noi din cauza unităţii să dăm mâna şi cu Da, 
rr nai să cazi pe drumul onoarei decât să invingi prin: 
, „D1 Let. Cdt. Iasinschi ne-a scris că v'a trimis o scrisoa- 
re Şi sper că a atins problema la care ne referim, așa că aveți 
pe mai multe perspective de judecată. Adevărul însă tre- 
ue căutat în sufletul nostru a fiecăruia, căci numai bazați 
convingerea intimă putem să dăm tot, în lupta asta de malai 
care a Mişcării. Pentrucă Mişcarea nu e a nimănui ci zana 
tră a tuturora, acelor cari ne-am pierdut tinerețea e. sănăt . 
tea, şi câte altele, pentru ea”, F 
„Cinstit spus, m'am bucurat mult de răspunsul D-voas- 
tră, pentrucă văd că vedeți lucrurile în adevărata lor lumină 
deși pir pi vaţi hotărit la niciun drum”, 4 
„Cât despre noi acțiuni, vă rugăm să i i i 
după ce ne-am adresat Clor inima și prin pe dar a î 
- fără rezultat - apoi, după ce v'am pus pe D-voastră - ag 
trăsnetele Mişcării Legionare, cum spunea Căpitanul - în 3 
noştință de cauză, nu mai avem de gând să între Pe 
î acțiune. Cred că ne-am făcut datoria. Rămâne agaţ 
i A actiona aşa cum vă va ajuta Dumnezeu și ca- 
+ APA ao vă trimit şi o copie de pe scrisoarea adresată 
* ap iculai D-lor lasinschi şi Horia Sima, ca să vedeţi 
"ema in care am ajuns și să puteţi judeca oamenii și proce- 
„m Ținem la fel să vă informăm că pe lângă noi, și D-l la 
sinschi e făcut trădător - pe de o parte -, iar pe de a se îi 
trag pasagii din o scrisoare a lui adresată lui Horia Sima şi se 


195 


expun în formă de circulară pentru a se acoperi cu ele actele 
lui Horia Sima. Și să vă spun cinstit că m'am săturat de aces- 
te mașinaţii murdare”. 

„Vă stăm la dispoziţie cu orice lămurire suplimentară, 
dacă mai aveţi nevoie de ceva, vă rugăm însă să credeţi că 
suntem perfect conștienți de răspunderea celor afirmate și 
că ne menţinem afirmaţiile în totul”, 

"Al D-voastră cu tot respectul și toată dragostea. Tră- 
iască Legiunea și Căpitanul. 

ss Dr. Mardarie Popinciuc” 

Nicu lancu n'a mai scris, deși sunt sigur că scrisoarea 
transcrisă mai sus a primit-o, pentrucă i-a fost trimisă reco- 
mandat şi n'a venit inapoi. A mers pe „drumul râu (greșit)”, 
aşa cum ne-a prevenit. 

Dr-ul Victor Apostolescu l-a pus pe Laurian Țâlnariu să 
ia contact cu noi asupra chestiunei Horia Sima - Costin. Prima 
lui scrisoare, din 14 Sept. 1953, este aceasta: 

„„Camarade Mardarie, - Reîntors din micul concediu, am 
aflat dela Victor Apostolescu unele chestiuni atât de capitale, 
pentru viaţa şi destinul nostru legionar. Consideraţi aceste 
rânduri drept o confirmare a celor trimise de camaradul Nicu- 
lai Popa. Ce să spunem: ne stă mintea în loc şi nu putem pri- 
cepe neasemuila ticăloșie ! Oare să fie aşa ?”. 

- Crezi tu că nu este o subtilă inscenare ? 

- Nu cumva duşmanul camuflat în Legiune - pe care l-am 
semnalat adescori -, ne-a tras această lovitură pe la spate în 
creştetul capului ? 

» Este adevărat 2 Aveţi dovezi şi mai palpabile ? În puse: 
sia cui se atlă scrisorile in original ? 

- Deţineţi toate piesele justificative ? 

- Cum a putut Costin să râmână cu şarpele veninos la 
piept atâţia ani, fără ca să ardă cu ierul roșu rana aproape 
incurabilă ? 

- Ai vorbit tu cu el ? L-ai văzut ? S'a resemnat ? Ela 
scris și vorbit mai puţin decât alţi camarazi. De ce ? 

„Scara intrebărilor ar putea să continue până la infinit, 
prea este de nepriceput monstruozitatea, dacă în adevăr a a- 
vut loc. Vrem mai întâiu să ne convingem de existența păca- 
tului strigător la cer; este fără pereche !!!” 

„X'am vrea să ne luaţi în nume de râu indoiala. Măi 


196 


Mardarie, prea josnică de tot este fapta. Trebue să verificăm 
pe toate căile. Nu cumva să facem jocul adversarilor Legiunii 
Atâta așteaptă”. 

„Dacă păcatul de moarte a avut cu adevărat loc, atunci 
Legiunea va reacţiona automat. Dacă este sănătoasă, bine in - 
țeles. Orice celulă plină de vigoare va reacţiona imediat, 
promt şi categoric, Se va alege pleava şi secăturile mânate de 
vale de spiritul unui aventurier nebun, care n'a cruțat nimic 
pentu ambiția şi orgoliul personal ! Nici chiar viața Căpita - 
nului”, 

„Dacă păcatul strigător la cer a fost săvârșit cu adevă - 
rat, şi totuși, tembelismul va domina legea conservării spini = 
tuale a Legiunii, in această tristă ipoteză, praf şi pulbere să 
se aleagă de toate. Nu merităm decăt dispreț și ocară; am 
fost şi suntem nişte pigmei fățarnici, cari am înșelat și pone- 
grit numele celui mai mare om pe care l-a dat Neamul Româ- 
nesc, numele lui Corneliu Zelea Codreanu, numele Căpitanu 
lui 11”. 

„„ Trăiască Legiunea şi Căpitanul, 

ss Laurian Țâlnariu” 

Drept răspuns la rândurile lui i-a scris Popa Niculai 
scrisoare și eu alta. 

„Frate Lauriene, - Am luat cunoştinţă dela Mardarie de 
scrisoarea adresată lui, prin care confirmi cele trimise de no; 
şi ne ceri verificarea celor afirmate in ele. Tot ceea ce eu am 
scris sau am primit şi ale căror copii le aveţi in pârte, sunt su- 
tă la sută adevărate. Originalele sunt puse bine şi nu vă indo- 
iţi o clipă de autenticitatea lor, N'am vrut să fotocopiez ni - 
mic, nefiind în concepţia noastră așa ceva. Și temând ca ele 
să nu cadă în alte mâni. Personal am stat de atâtea ori de vor- 
bă cu D-na Costin și cu Andrei. Mi-au dat toate amânuntele , 
N'am reacţionat tare așteptând mereu o rezolvare. Mai am o 
serie întreagă de alte scrisori schimbate în legătură cu aceeași 
chestie şi cu D-l Iasinschi şi Sturza. De asemeni şi altă cores- 
pondenţă destul de interesantă în legătură cu cele legionare 
din garnizoană. Același comportament în toate ocaziile”, 

»D-l Lasinschi cunoaște toate problemele. A incercat pe 
toate căile soluţii, fără rezultate. Este destul de amărit, dar 
încrezător”. 

„Nu găsesc că e bine să spuneți cazul D-lui Gârneaţă. 


197 


Eu am discutat mai mult cu D-sa unificarea Mișcării. Ar vrea 
s'o facă, dar e lipsit de acțiune. Personal cred că ar trebui să-l 
impingem inainte pe D-l lasinschi, actualmente ostracizat şi i- 
zolat. Gândiţi-vă bine şi mai așteptați. Mai scrie-mi şi-ţi voi 
da și alte detalii. Cu toată dragostea, 

ss Popa Niculai” 

Rândurile mele au fost următoarele: 

„Septembrie 22 - 1953.. Dragul meu Laurian, - Te cred 
că te indoiești. Şi eu m'am indoit. E așa de groaznic încât 
nici mie nu-mi venea a crede. Și totuși e adevărul adevărat. 
Originalele scrisorilor sunt toate în puterea lui Popa Niculai. 
De altfel cred că mă socotiți atât de matur ca să-mi dau sea- 
ma de cele ce fac şi de gravitatea faptelor ce le expun. Pentru 
acest motiv i-am scris întâiu lui Horia Sima și numai după ce 
am văzut că el, în loc să-mi răspundă, desființează garnizoa- 
na, m'am decis să vi le aduc la cunoștință și vouă”, 

„Mulţi de aici, din cauză poate că chestia e așa de ve- 
che, sau poate pentrucă nu au inţeles nimic din Mișcarea Le- 
gionară, o iau ca fapt divers. De aceea vei înțelege bucuria 
mea că voi nu faceţi parte din aceștia”. 

„Popa Niculai, după cum vezi din scrisoarea alăturată, a 
vorbit personal cu D-l și D-na Costin, cari i-au povestit chestia 
cu detalii. Ultima dată când a vorbit cu ei, acum vreo două 
luni, Doamna amenința să facă chestia publică. Costin a răc- 
nit la inceput, după cum vezi din scrisori, dar având în vedere 
că-şi iubeşte nevasta, şi acum, indrăgind și copilul, - care în 
definitiv nu are nicio vină -, având în vedere că şi cinstea lui 
personală și familiară e in joc, vei înţelege de ce omul tace”, 

„D-l Gârmneaţă nu știe nimic. Știe că eu cu Niculai Popa 
am făcut o chestie din cauza căreia Horia Sima a desființat 
garnizoana, dar nu știe ce. Acum mă caută prin Şeitan. l-am 
promis că voi merge să stau de vorbă cu el. Dar îţi spun sin- 
cer, mi-e frică să stau de vorbă cu el asupra acestei chestii, 
pentrucă sunt convins că el a știut de cartea lui Palaghiţă, și 
totuşi a permis publicarea ei; ori eu nu vreau ca această ches- 
tie să iasă din rândurile Mișcării Legionare, pentrucă, până 
la urmă, tot în capul Mișcării se sparge. Poate până la urmă 
o să-i spui și D-lui Gârneaţă, dar nu inainte de a-i lua cuvân- 
tul de onoare că această chestie nu va ieşi din rândurile legio- 
nare. Aș fi dorit insă să acționaţi voi, fără el. Nu aș dori de 


198 


DI SI IC a a Cea = = = aa iii 


loc să-l văd Şeful Mișcării Legionare. E mult prea slab pentru 
acest lucru. Bine, - mă vei întreba - dar cine atunci ? Nu ştiu! 
Cel ce are curajul să-și ia asemenea răspundere pe cap, și mai 
ales cel ce poate să ne facă unitatea și să ne ducă inapoi la 
drumul Căpitanului”. 

mAm doar o singură părere de rău: că Horia Sima nu e 
pe aici. Eu aș găsi mijlocul să-l fac să plece, chiar de ar fi ne- 
voie şi de forță brută”. 

„Fiţi vă rog atenţi să nu afle lumea nelegionară”. 

„Ca incheiere iți mai pot afirma incă odată, totul e ade- 
vărat, din păcate. Dacă nu s'ar trata de o chestie cu aspect fa. 
miliar foarte pronunțat, aș fi cerut dela Costin o declarație 
scrisă, dar așa trebue să ne mulțumim cu cele ce v'am trimis 
cu. Vă imbrăţișez cu drag pe toţi și Dumnezeu să vă ajute, 

„Trăiască Legiunea și Căpitanul, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc” 

Pe data de 12-11-1953, Laurian ne-a trimis următoarea 
Scrisoare: 

„Dragi camarazi, Nicolae şi Mardarie, - Dela primirea 
dosarului, suntem intr'o permanentă acțiune de lămurire in 
lumea legionară, de încredere. Personal am fost în Austria și 
Italia; acum voi pleca spre Franța, ca să pot prezenta apoi D- 
lui Iasinschi adevărata stare de spirit”, 

„Afară de Puiu Traian, n'am întâlnit la nimeni rezisten- 
ță. Acest „om” dovedește o elementară pregătire legionară. 
Este superficial și suficient de teatral, ca să nu fie luat în sea- 
mă, N'a luat nimic din esenţa sufletului legionar; este redus și 
interesat; sau, îngreunat de păcate similare. În ambele cazuri, 
nu i se admit scuze. Mai are tupeul să invoace păcatele mari- 
lor „figuri” din istorie, pentru a da o „„falsă” interpretare a le- 
gilor legionare; vrea să le considere incompatibile cu realită- 
țile vieții. Lucru grav ! Atac impotriva Căpitanului”, 

„Ceva analog, ne aduc vânturile, din partea lui Posteu- 
că. Neseriozitatea lui e tuturor cunoscută. Nu merită discu- 
ție”, 

„Cât ne priveşte, nu vedem alungarea definitivă a rău. 
lui, decât prin unificarea tuturor forțelor legionare. În acest 
„sens luptăm”; indiferent de momentanele consecințe poli- 
tice. Cu orice preţ, trebue să triumfe spiritul şcolii Căpitanu- 
lui ! Altfel se va ajunge la o „infirmare a ei” ; pentru multă 


199 


vreme. Se va ajunge la o desființare a capitolului moral”. 

„De aceea avem o rugăminte: vorbiţi cu Bădia Gârnea- 
ță:; spuneţi-i adevărul. El trebue să vină definitiv în Spania, 
lângă D-l lasinschi. Numai așa vor înfrânge criza; se vor punc 
capăt - prin unire - tuturor curentelor divergente şi a bisericu- 
țelor infructuoase. Se vor lua destinele Legiunii din mânile fi- 
gurilor negre infiltrate în Mișcare. Deci, convingeţi-l pe Bădia 
să vină in Europa. Este obligat să nu stea prea departe de 
sbuciumul nostru. Ori, să declare deschis: nu poate (e 

„Sunt prea felurite problemele mari care angajază Legiu- 
nea în ora de faţă. Un cap nu le poate cuprinde pe toate; nici 
rezolva în intregime (cum credea nenorocitul cu teona pre- 
destinării). Este suficient să pomenesc despre impuşcarea în 
Țară a echipei lui Ică Tănase (13 camarazi), aruncată cu pa- 
raşuta în cuşca leilor. Gestul, jertfa camarazilor e mare şi sgu- 
duitoare; pierde Legiunea insă prematur toate elementele de 
valoare. Rămân lichelele ca să umfle cu măreţia jertfei lor 
(celor căzuţi), mitul creat pe nedrept, a celui cu teoria pre- 
destinării. Totul se conturează în jurul numelui său, deşi în 
fond, a dat dovadă de cea mai mare lașitate”. 

„Dragii mei, daţi-ne un răspuns asupra celor ce v'am 
rugat. Uriaşul cu picioare de lut trebue alungat, răsturnat. El 
se cramponează, ca un nebun; sunt convins, nu e normal 
Vom trăi să vedem toată problema”. 

„Trăiască Legiunca și Căpitanul !”. 

ss L. Ţâlnariu”. 

Inainte ca să-i fi răspuns ceva - nu cred că Niculai Popa 
o li tăcut-o pe socoteala lui, nu uvei obucenal, - aa prumat cu: 
pie de pe o scrisoare adresată de Victor Apostolescu, Virgil 
Popa şi Laurian Țâlnariu, pe data de 22 Noembrie 1953, di- 
rect lui Horia Sima, a cărei text este: 

„Domnule Comandant, 

După mult sbucium sufletesc şi cu inima îndurerată, sub- 
semnaţii Comandanți Ajutori ai Căpitanului, Vă facem cu- 
noscut pe această cale gândurile noastre. ii ANU 

Sesizaţi de dosarul intocmit de camarazii Popa Niculai 
şi Mardarie Popinciuc în cazul Andrei Costin şi, > 

conştienţi de răspunderea morală ce apasă pe umerii 
fiecărui legionar, de a păstra intact patrimoniul spiritual al 
Mişcării Legionare pentru generaţiile viitoare, 


200 


y 
i 
; 
| 
h 
| 
| 


nu putem fi nepăsători faţă de următoarele grave aba- 
teri dela principiile trasate de Căpitan: 

a) Încălcarea legilor ospitalităţii, onoarei, şi camaraderi- 
ei de către acela care avea datoria sacră să vegheze la respec- 
tarea lor, 

b) Nerezolvarea și bagatelizarea acestei chestiuni de o- 
noare din anul 1948 şi până astăzi, 

c) Specularea spiritului de disciplină şi de dragoste faţă 
de Căpitan şi Legiune, a camarazilor, pentru a se trece sub tă- 
cere fapta degradantă, 

d) Procedeul incorect prin care se incearcă înnâbuşirea 
oricărui protest firesc legionar contra păcatului comis, 

e) Acordarea de grade şi funcțiuni in cazuri similare de 
imoralitate, 

f) Încercarea, lipsa de modestie, de a se identifica per- 
soana Dvs. cu Legiunea și Neamul Românesc, 

8) Încercarea de a crea o nouă elită legionară, avându-se 
în vedere - în multe cazuri - gradul de servilism faţă de per- 
soana Dv. şi nu devotamentul pentru Legiune, 

h) Sfărâmarea unităţii legionare prin crearea unui sis- 
tem sectar, căruia singur i-ați căzut prizonier, 

i) Atmosfera bolnăvicioasă de suspiciune şi politrucism, 
cultivată de sus în jos, în rândurile legionare, 

j) Renunţarea intenţionată la structura firească a Mişcă- 
rii Legionare, care din lipsa unui organ consultativ şi de con- 
trol, a cauzat diminuarea simțului de răspundere, domnia bu- 
nului plac în acţiunile întreprinse și alunecarea pe panta peri: 
culoasă a infructuoaselor speculaţii politicianiste. 

Toate acestea constatări ne determină pe noi (cari v'am 
urmat și la bine şi la greu), 

- din dragostea faţă de Căpitan şi de intregul şir de eroi 
şi martiri legionari, 

- din dragoste faţă de Legiune, căreia, prin actul sâvâr- 
şit îi răpiți prestigiul şi însăși raţiunea ci de existenţă, 

Să Vă cerem: 

1.. Să renunţaţi la comanda Mişcării Legionare, 

IL.. Să dovediţi credinţă în litera Căpitanului, respec- 
tându-i porunca: „Dacă eşti un om cu păcate şi te chiamă 
sufletul spre îndreptare, botează-te acum, indreaptă-te. Ai in- 
să buna cuviință şi păstrează-te pe linia 2-a”. (Cărticica şefu- 


201 


„ui de cuib, p. 103, punct 7, colecţia „Omul Nou” 1952),- 

Aşteptăm din partea D-voastră un gest de mare hotări- 
re, demn de gradul și funcţia ce deţineţi, care va reda liniște 
Căpitanului și chinuitului suflet legionar. 

Dacă nu veţi lua în considerare punctul nostru de vede- 
re, ne socotim deslegaţi de orice legământ față de Dv. ca Șef 
al Mișcării Legionare, luându-ne libertatea de acțiune, după 
cum ne va ajuta sufletul şi mintea. 

Iar acum, în aceste ceasuri de mari incercări pentru des- 
tinul legionar, indreptăm o rugăminte fierbinte lui Dumnezeu 
şi Arhanghelului Mihail, pentru a ne călăuzi tuturora pașii i- 
nimii pe drumul cel bun. 

Trăiască Legiunea și Căpitanul ! 

ss Cdt. Ajt. Victor Apostolescu 
ss  Cdt. Ajt. Virgil Popa 
ss  Cdt. Ajt. Laurian Țâlnariu 

Pe lângă copia scrisorii adresată lui Sima, Țâlnariu ne-a 
trimis și următoarele rânduri lămuritoare: 

„Miinchen la 2 Decembrie 1953 - Camarazi Nicolae și 
Mardarie, - De când am luat cunoștință de „păcatul” omului 
fără scrupule, noi n'am mai avut liniște. Zi și noapte ne-am 
frământat mintea asupra acţiunii întreprinse. Până la urmă 
ne-am găsit într'un gând, folosind căile normale ce ne stau 
deschise”. 

„„Alăturata scrisoare i-am trimis-o prin Velescu Răspuns 
nu a dat până în prezent”. 

„Dorim să ne daţi ceva amănunte despre vizita lui Mai- 
lat acolo; vor să-l facă pe Costin caraghios, smulgându-i o de- 
claraţie că nu este adevărat. Nu ştiu cum stau lucrurile la voi, 
insă aici, a făcut chiar el mărturisiri unui prieten intim. Omul 
este serios și Lam auzit eu, de față fiind Victor şi Traian Boe- 
riu. (Sublinierea este a mea). Cu toate acestea să păziţi bine 
documentele”, 

„La început argumentele se difuzau in genul acesta: „es- 
te o isterică; o r... toți; Hoidas este ultimul prieten; Costin, 
impotent”. 

„Toate aceste argumente pentru noi nu sunt valabile, 
din punct de vedere legionar. Pentru camuflarea nelegiuirii 
sale, a recurs la toate mijloacele josnice, neținând seama de 
principiile fundamentale ale Legiunii. Indiferent cine este 


202 


( 


DI 2 


00 GR [mmm 


Doamna „victima”, el nu trebuia să uite funcţia ce deține. 
După greșală, a dat dovadă de cea mai mare lașitate”, 

„Acum se află pe la socrii lui Mailat, de unde arde cu 
nerușinare fel și fel de circulări. Ajung până la voi ? În cul- 
mea disperării, face prostie după prostie. Nu-l mai ia în sea- 
mă aproape nimeni. Dă semne de nebunie; alții susțin că 
simptoamele au apărut de câţiva ani. Lângă el stau cei plă- 
tiţi cu bani; de crezut in „steaua” lui, nu cred nici aceşti oa- 
meni „prostituaţi”, cum bine i-a numit un bun camarad din 
Franța”, 

„Cu D-l Gârneaţă trebue să luaţi contact; el şi cu Bădia 
lasinschi vor forma elementul central, în aceste clipe de criză, 
Nu putem lăsa destinele Mișcării în mânile „masonilor” in- 
filtraţi în rândurile noastre. Legionarii cei mai buni gândesc 
în telul acesta. Irebue să punem capăt odată și regionalismu- 
lui introdus de Sima. Noi incercăm să regrupăm toate forțele 
risipite din cauza lui. Nu vă puteți da seama ce elemente bu- 
ne erau pe lângă rânduri; toți se scârbiseră de atmosfera vi- 
ciată intonată in Legiune. Ca un magnet i-a indreptat atitudi- 
nea noastră tare, pe toţi din nou spre viaţa de altădată legio- 
nară”, 

„Trăiască Legiunea și Căpitanul ! 

ss Laurian”, 

Cu Vasile Posteucă inţelegerea a fost ceva mai grea. Cred 
că motivul principal a fost că i-am stricat liniştea sufletească 
la care ajunsese și pe care a incercat s'o apere foarte vehement, 
de acord cu temperamentul lui de poet și gânditor mistic, du- 
pă cum se va vedea din misivele ce am schimbat. Primele lui 
nedumeriri şi le-a manifestat prin intermediul lui Popa Emil, 
căruia i-a scris pe data de 14 Septembrie 1953 următoarele: 

„Dragă frate Emil, - Scrisoarea matale ultimă mi-a lumi- 
nat multe lucruri de acolo și de pretutindeni, mai ales că ca 
mi-a sosit la o zi sau două după masiva misivă (arhivă) a lui 
Niculai Popa și a lui Mardare Popinciuc. Ce dramă imensă !”. 

„„Eu auzisem de un conflict Găină-loraș, dar credeam că 
Ioraș e de vină, cu trâsnăile lui verbale, Speram că Ovidiu s'a 
maturizat. Îmi pare nespus de rău să aud contrariul... ”. 

„Ce-mi poţi spune de cele trimise de Nicolae Popa ? Eu 
trăiesc ca'n lună, dragul meu. Sunt în lume, dar cu inima ce-o 
aveam in mansarda dela Rostock, și'n altă mansardă (mai poe- 


203 


tică) la Paris, unde mi-a fost dat să văd în propria ființă, mai 
adânc și mai departe ca'n alte dăţi. Nimeni nu mi-a spus ni- 
mic atâţia ani. Nici D-l lasinschi”. p , A 
„Acum cred că cel în drept să se agite cra Costin. Noi 
am fi luat cunoștință și am fi reacţionat, cum ne dicta sufle- 
tul. Aşa însă, dăm iarăşi intr'o nedreptate. Aceca de a explo- 
da o bombă, târziu, în termeni minori, acoperindu-ne pe noi 
înşine de ruşine. Dacă s'a ţinut atâta o taină, de ce e dată azi 
în vi ; cui îi trebue ” ? Ş 
pi en anda Mişcării e mai adâncă decât atât. Răul e in 
noi toţi și ne trebue câţiva ani de intoarcere la noi înşine şi 
la legi. Eu am devenit bun, de când ştiu că Dumnezeu incepe 
din noi şi e o stare de conştiinţă. Eu merg numai pe ncvo- 
ia formării omului. De aceca, amintirile legionare ce le scriu 
se chiamă: Școala omului nou. Pe dimensiunile acestea de 
veșnicie ale revoluţiei permanente, toată criza poate fi rezol- 
vată. În politic, nu ne mai așteaptă decât înfrângeri cu oame- 
nii ce-i avem. Eu lucrez cu ei, îi dădăcesc şi-i ştiu. Precum îi 
ştii şi matale. Scrie-mi ce vreţi să faceţi. Eu sunt un izolat... 
Dacăâ-l vezi pe Mardare, spune-i că-l rog sâ-mi scrie... TA 
ss Vasile Posteucă”. 
lată scrisoarea ce i-am trimis: (Re 
„27 Septembrie 1953.- Dragă Lică, - Am primit scrisoa- 
rea dela Emil şi mă grăbesc să-ţi scriu. Înainte de a incepe, 
țin de datoria mea să-ţi afirm încă odată că aceeaşi dragoste 
de camarad și frate mă leagă de tine, care m'a legat intotdea- 
una. Şi dacă voi fi poate nelalocul meu in expresii, să nu te 
super. O Luc din dragoste pentru Mişcarea Iu sionară și pen 
tru un pic de adevăr, așa cum l-am inţeles cu A d 
„„Te miri că o taină ce s'a ţinut ascunsă atâta vreme a a- 
părut acum cu cuvinte rușinoase, Nu e vina mea. Eu am aflat 
abia acum vreo patru luni de această taină, asupra căreia - da- 
că vrei să te necăjeşti şi să te uiţi la corespondenţa ce ţi-am 
trimis -, vei vedea că nu s'a tăcut. Când am aflat de cele pe- 
trecute, am făcut următorul raționament: 1) Adevărul este 
dela Dumnezeu și minciuna dela Dracul. Deci adevărul birue 
şi nu trebue ascuns, căci e păcat. 2) Mişcarea Legionară este 
o organizaţie pe care intemeetorul ei a pus-o sub scutul Ar- 
hanghelului Mihail. Pentru ca să poată învinge e deci nevoie 
ca reprezentanţii ei să se comporte conform cu regulele mo- 


204 


ralei creştine. E drept că în legile creştine există şi iertarea 
pentru oamenii cari păcătuesc. Pentru organizații sociale ori 
politice, nu există, din păcate, decât o singură formă de pe- 
nitenţă: îndepărtarea păcătosului. Greșesc ? ”. 

„Înţelegând deci eu aceste lucruri, am pus mâna pe cre- 
ion și am scris celui mai în drept să judece in această chestie 
şi care o cunoaște dela începutul ei: D-lui lasinschi. Mi-a râs- 
puns că e izolat, că a incercat să pună, pe lângă asta, şi cele- 
lalte probleme, dar că a fost tratat de asemenea manieră, în- 
cât nu mai are curajul să se miște; mi-a dat să inţeleg că nu 
se mișcă, pentrucă noi toţi l-am părăsit - și cred că are drep- 
tate -. Suteră nu numai moral, ci şi material. În ultima scri- 
soare declară (te rog s'o ţii numai pentru tine) că „nu va mai 
face politică alături de Horia Sima, cât va trâi”, şi zicea să-l 
iert dacă scrie rar, pentrucă nu are parale nici de timbre. l-am 
scris necruţător, făcându-l răspunzător de tot ce se intâm- 
plă, şi mă doare; dar și azi tot îl cred răspunzător. l-am ex- 
plicat situația și i-am spus că vă scriu vouă - paratrăsnetele 
Gărzii de Fer - și nu mi-a zis să n'o fac. Ba ceva mai mult; i- 
am scris direct lui Horia Sima, scrisoare pe care o ai in copie”, 

„Numai după ce m'am convins că pe toate aceste dru- 
muri nu pot să ajung la nicio soluţie pozitivă, v'am scris vo- 
uă, De ce ? Pentrucă voi aţi jurat impreună cu Căpitanul, la 
mormântul lui Moţa și Marin - „jurâm”, nu „jur”, a zis Că. 
pitanul - să apăraţi Mişcarea Legionară. Eu puteam foarte bi. 
ne să-mi văd de treabă și să tac, Dacă aș fi fost ambițios și 
doritor de mărire ori de funcţii, te asigur că acum aveam grad 
mai mare ca tine. Şi totuși m'am decis să risc tot pentru bi- 
nele Mişcării Legionare. Şi dacă eu am vorbit, tu nu mai poţi 
tace. În primul rând pentrucă tu eşti acela care mi-a deschis 
portița Mișcării Legionare și m'a invitat să întru. Deci nu 
poţi tace când eu am avut curajul să vorbesc. Şi in al doilea 
rând pentrucă se implinesc 20 de ani, dintre cari 5 i-am petre- 
cut prin închisori și 12 în refugiu; pentrucă sunt unul dintre 
aceia pe care tu ii numeai într'un articol „statui verzi”; 
pentrucă niciodată nu te-am desamăgit in increderea ce tu ai 
pus-o în mine atunci când ai deschis portiţa și ai zis „poltim”. 
Vei zice poate că sunt prea dur, prea personal. Sunt, Lică, 
pentrucă sunt legionar din tot sufletul, din toate fibrele şi nu 

vreau să-mi fie rușine că sunt, așa cum imi este acuma”, 


205 


„Zici că chestiunea e personală a lui Costin ! Nu m î: 
are și această latură. Nu am PREA petru raba 
artenenţei acelui copil, i 
pron, rgănui he cu era lui ori să divorțieze. ee sep 
lui. Dar cât privește latura morală a problemei, apt ccm 
ful Mişcării Legionare și-a bătut joc de onoarea ac zi h 
al lui și de cele mai indispensabile legi de etică im ală căi a 
tină, desființând una dintre cele mai mari legi ai fan 
mai este numai chestia lui Costin. E și a Mişcării sa pre 4 
Costin va suferi de pe urma reacției noastre, va su eri ia u, 
Odată și-a bătut joc șeful de el şi acum noi gi să sa 
caz public. Că nu e drept ca el să sufere, te cred, De cp V 
am rugat și vă rog mereu: păziţi ca chestiunea să nu pa 
şească familia noastră legionară. Nu văd însă un drum ca iu 
scap pe Costin de această nedreptate. E legea rare a Poe A 
că cui pe cui se scoate, De altfel şi fiind el . - dup 
cum vezi şi din scrisoarea lui adresată D-lui Stu za - nu e 
contra ca această chestie să o rezolve Mișcarea. Dacă tu vezi 
o soluție mai bună, te rog comunică-mi-o şi mie”. j 
„Curios e pentru mine doar faptul că deși cu aia 
nam fapta cu Costin pentru a putea explica de ce cei cu caz 
Țoculescu nu au fost pedepsiţi, de ce D-l lasinschi a fost i 
lat, de ce Manoilescu a ajuns să fie adevăratul Locotenent o- 
mandant al Mișcării, de ce se infiinţează consilii şi sac eg 
speciale ce fac Mișcarea de râs, fapte care de care mai legiona- 
re, (vreau să zic care nu privesc decât Mișcarea) și ea pe 
tine lucrul care te-a izbit mai mult, este exact chestia e care 
spui că e a lui Costin. De ce ? Oare nu cumva ne „ger i a- 
ceastă chestie mai mult decât am vrea să recunoaștem 7”. 
„Mă întrebi cui îi servește această chestiune !? Ce să-ţi 
răspund !? Tu, care ai ajuns să stai de vorbă cu Dumnezeu, 
nu vezi cui ii servește ? Nu vezi că Horia Sima, - acest om 
care prin faptele lui s'a pus în afară de drumul De e 
orice gest al lui ingroapă tot mai mult Mişcarea Legionar pl 
vezi că cu fiecare ordin pe care il dă, sfărâmă e mai mult 
Mișcarea, pe care tu, nu cu, ai jurat să o aperi ?; (iartă-mă 
că mereu iți amintesc de acest lucru, dar nu pot face altceva). 
Nu vezi că îl omorim și-l facem de râs pe Căpitan și pe urez 
acele mii de mucenici și martiri ce l-au inţeles şi l-au urmat ? 
Şi totuşi te mai intrebi cui servește ?”. 


206 


„Întrebi: „ce vrei să fac” ? N'am crezut niciodată că va 
veni vremea să fiu întrebat eu, soldat simplu, de către un co- 
mandant, un ales al Căpitanului, ce să facă !2 Voi incerca 
să-ţi răspund așa cum m'oi pricepe mai bine”. 

„Tu, Posteucă Vasile, poet, profesor, comandant, om cu 
mare cinste și vază, stai în slujba organizației pe care o con- 
duce Horia Sima; cu tine mai stau nu unul, ci poate mai mul- 
te sute de oameni răspândiți prin toată lumea; pe acești oa- 
meni îi exploatează, și cu ajutorul lor, îl îngroapă tot mai a- 
dânc pe Căpitan ! Crezi că nu ești răspunzător de acest lu- 
cru ? Asta din puct de vedere moral. Practic, aș fi de părere 
să-i scrii D-lui lasinschi și să-i pui în cunoștință de cauză pe 
cei cu răspundere în Mișcarea Legionară de cele întâmplate, 
Eu aș zice că cinstut ar fi să-i scrii direct lui Horia Sima şi să-i 
spui că nu-l mai consideri Șef al Mişcării Legionare. Poate că 
scriindu-i voi, va pleca și ne va lăsa în plata Domnului. Lucru 

greu de presupus. S'a învățat să trăiască pe spatele nostru”, 

„Nu la fel au văzut lucrurile Țâlnariu și Apostolescu. 
„Prat şi pulbere să se aleagă din noi”, zice Țâlnariu, dacă nu 
vom ști să scoatem scursorile și lepădăturile din Mişcarea Le. 
gionară. EI vrea doar să se convingă că faptul este adevărat, 
chestie de care, se pare, că tu nu te-ai îndoit”, 

„Lică dragă, dacă am scris așa cun am scris, și dacă te- 
am supărat, tulburându-ți apele liniștite ale sufletului și pa- 
cea, iartă-mă, N'am avut de gând să te necăjesc, ci să te fac 
să înţelegi cât de urgent este să lăsăm liniştea noastră și să 
apărăm Mișcarea Legionară. lartă-mă că mi-am luat liberta- 
tea de a-ţi da sfaturi”, 

„Eu, odată cu faptul punerii voastre în cunoștință de 
cauză, cred că mi-am făcut, pentru moment, datoria faţă de 
Mișcare. Îmi spăl mânile ca Pilat, Timpul ne va judeca pe toți 
şi judecata lui e aspră şi nemiloasă”, 

mAÂștept să mă înţelegi și să-mi răspunzi. De sunt greșit, 
lămurește-mă; iar de am dreptate, atunci fă ceva ca să învin. 
gă. Cu același drag de totdeauna şi cu Tr, L. şi C. 

ss Dr. Mardarie Popinciuc”, 

Răspunsul lui Posteucă, din 6 Oct, 1953, din care reiese 
poziţia lui în această chestiune, este următorul: 

„Dragă Mardarie, - Aş vrea să pun drept motto acestei 
scrisori, propriile tale cuvinte: » Timpul ne va judeca pe toți 


207 


și judecata lui e aspră și nemiloasă ”. 3 ed cp ă 
„Şi cu asta aş vrea să-ţi mărturisesc că mi-i greu să co- 
bor din condiția mea temporală, în mlaștina imenselor neca- 
zuri cu care tu de-o vreme te ocupi şi care i se par o proble- 
mă de viaţă şi de moarte pentru mişcarea legionară. De ani 
de zile, cum ştii, m'am desprins de preocupările mărunte și 
am întrat, drept umil pelegrin, pe-un drum interior, unde rea- 
lităţile capătă cu vremea altă faţă, şi de unde-mi trag toată 
puterea de a scrie, învăţa, munci. Tot ce am infăptuit în a- 
ceşti ani pe plan românesc, - nu sectar legionar -, se datoreşte 
acestei discipline căreia mă supun. Tot din acest isvor de inspi- 
raţie creatoare imi vine și numele de care crezi că mă bucur” , 
„Şi starea asta interioară de care-ţi vorbesc, care în 
fond ne-ar putea da tuturor legionarilor o cheie formidabilă 
spre biruinţa spirituală pe care au visat-o Căpitanul şi Moţa, 
imi spune de alte dimensiuni ale sensului legionar. Sbaterile 
pe care mi le pui în faţă, sunt de ordin politic, mărunt, ime- 
diat, Linia eternă a Mişcării depășește insăşi oamenii, cu gre: 
şelile, complexurilor lor de interioritate şi păcatele lor. Dacă 
nu veacuri, in tot cazul câteva decenii, nu va [i nici in lume, 
şi nici în neamul românesc, deci, loc pentru o guvernare le- 
gionară. Nici pentru o activitate politică deschisă, legală, ac- 
ceptată. Drumul nostru va fi prigoană, subterană, adunarea 
in catacombe. Vom guverna din opoziţie. Şi vom birui Isu- 
sian, murind în credință. Altă generaţie, va ridica in soarele 
biruinţii steagurile noastre verzi, pline de chipuri stinte, de 
lozinci mari. Rostul nostru, al celor cari l-am prins pe Căpi- 
tan, e sa ducein mai departe Macar, cxenţialul: cultul omului 
nou. Taina despre posibilitatea de mântuire a omului, de re: 
găsire a propriului centru divin. De aceea accentul vieţii noas- 
tre trebue-să cadă pe suflet, pe valoarea reală. Pe a fi, nu pe a 
vrea să fii, Nu pe programul cu care scoţi ochii lumei. Aşa fi- 
ind, dacă intre noi ar fi oameni de aceștia, măcar in preajma 
lor s'ar tace pace. Şi sutletele s'ar regăsi, şi-ar crea rosturi ma:, 
jore in viaţă. L-ar împlini interior, spiritual, pe Căpitan”. 
”— „A ne bate, (din această perspectivă a mea) cu brigadi- 
rii, politrucii, cu şetul care a greşit (când nu poate [i inlătu- 
rat decât prin forţă sau prin voia violentă a lui Dumnezeu), 
înseamnă a ne trâda esenţa şi misiunea. Înscamnă a face toc- 
mai ceeace vreau dușmanii, tocmai ce vreau ceilalţi ca să fa- 


208 


cem: adică să fim ca ei, la nivelul lor de râme”. 
„Ca să înţelegi mai bine: cu cred că vei invinge dacă ve 
scrie poezii, romane, şi ceia ce cu consider mai esenţial: ( 
carte legionară, care să vorbească veacurilor viitoare. Carte 
de amintiri la care lucrez acum e Școala Omului Nou. Da 
gândul cel mare al meu e o carte legionară în care să prezin 
legionarismul pe dimensiuni istorice și planetare, comparat ci 
toate celelalte doctrine spirituale, și cu celelalte tehnici de el. 
berare interioară, de iniţiere, cum ar spune Mircea Eliade 
Pentru asta am nevoie de timp. Vezi că vreau să-mi iau Ph.D 
ul, că vreau să-mi fac un loc în literatură. Pentru atâtea lu 
cruri, viața mea nu mai ajunge. Deci nu am timp să pun pro 
bleme pe care nu le pot rezolva. Nici D-l lasinschi nu le poate 
Şeful nu cedează. Problema lui va rezolva-o Dumnezeu, De-an 
şti să ne rugăm, mult mai mult am face pentru asta decât tri 
miţând dosare de acuzaţii, pe probleme minore, in condiţi 
infamante (cum e cazul Costin). Căci șeful nu mai poate fi o 
prit decât prin violenţă. Şi noi avem numai ură, sau dragos 
te. Lar eu, (pentrucă ura ucide pe cel ce-o întrebuințează) an 
numai dragoste. Vei înţelege poate acum de ce tac şi-mi văc 
de gândurile mai inalte. Nu putem rezolva nimic. Numai com 
plicăm. Arătându-ne ne înrăim. Vom ajunge curând în tonu 
de mișelie al lui Palaghiţă, în şătrăria lui Vălimăreanu. Asta 
dragul meu, nu se poate, Asta nu mi-i ingăduit. De când mi 
ştii: n'am făcut exces de zel pentru comandant. Nu fac nic 
azi. Îl ajut, cum il ajut pe oricine care imi cere. Nu derog del: 
adevăr. Nu-l lingușesc. El se bazează pe lupta ce:o duce: pe 
teren, practic. El realizează. Şi asta il ţine...”. 
„Conducerea mea în Canada nu e sectară. E legionară. 
Ţin pace cu toţi şi îndemn spre mai sus, pentrucă cred în Le: 
giune. Într'un tip de om mai vrednic, mai aproape de Dumne. 
zeu. Dar n'am nici de unde pleca, nici unde merge ! Sunt în 
Legiune. Dela Freiburg până aici, nu m'am schimbat. Stau, 
trăiesc, cred, mă rog. lată deci realitatea. N'am ce intreprinde, 
n'am ce lepădături să dau afară. Ci mă rog lui Dumnezeu ca 
toţi ai noștri să se intoarcă la legile legionare, ale desăvârși- 
rii a sufletului omenesc. Ale îndumnezeirii omului. La omul 
nou, legionar. Vezi, că nu mă pregătesc pentru guvernarea de 
mâne. Puțin imi pasă ce cred şi cum se agită Borobaru, Leon- 
tieş, sau Găină. Mă pregătesc să trăiesc și după moarte. Va 


209 


veni o zi de răfuială pe dimensiunile mele, și acolo ci vor a- 
muţi. Acolo mi-oi spune eu cuvântul. Şi el va fi madevăr”. 

„Deci nu aștepta mult dela mine, dragă Mardarie. Nu 
mă supăr că-mi scrii dur. Acuză-mă cum vrei și dece vrei. În 
fenomenul generaţiei noastre, cu am fost adesea „înaintat, 
in sensul că am avut antene cu care am pătruns mai adânc în 
sensul viitorului. Nădăjduesc că și acum văd ceva venind, ca- 
re puţinora li-i vizibil. Dă-mi voie să-ţi deschid portiţele și a- 
cum (ca şi'n altă dată) spre nivelul pe care trăiesc: poftim. Și 
nu ezita. De aici ii vom bate pe toţi cei răi, şi-i vom depăși pe 
dușmani. Celelalte drumuri duc in prăpastie: ură, ceartă, bă- 
tăi, țigânie. Pentru ele trebue teren potrivit, forţă. Executiv. 
Și noi n'avem decât dragoste, Dragostea sfinţilor Petru şi Pa- 
vel, care predicau, lucrau la stative, stăteau in închisori, vin- 
decau bolnavi, scriau epistole, atât. Și cu asta trebue să biru- 
im. În ziua când ne vom fi biruit interior, toate piedicile din 
cale ne vor dispare. Vinovaţii vor cădea. De aceea zic: să ne 
vedem de-ale noastre păcate. Să oprim răul lumii măcar în 
noi. Să ne găsim măcar noi scânteia divină, și s'o transfor- 
măm în izvor de creaţie, dragoste și lumină. Căci acolo unde 
unul il găseşte pe Dumnezeu, lumea se vindecă”. 

„Răul a cuprins toată lumea. Aici unde trăiesc ne con- 
duce masoneria. Tipul civilizaţiei celei mai materialiste. Şi ti- 
pul de om promovat, e omul robot: bestia. Bisericile sunt to- 
tal anihilate. Sensul omului desființat. Peste tot domnește ba- 
nul, beţia, abuzul, crima, curvia, minciuna, mișelia, gangste- 
rismul. Şi toate pregătesc drumul spre comunism. Și in Rusia 
ştii ce-i. Imagineazâ-ţi acum lumea: o hărmălaie inebunită de 
pasiuni, de foame, de bani. Milioane de sclavi inconștienţi in 
mânile unor exploatatori criminali, abuzivi, cu creerul obez şi 
scurs de minte. Până și preoţii sunt cei mai teribili farisei și 
neguţători in temple. Și iată-ne acum pe noi. Neamul de-aca- 
să de-o-parte. Noi aicea. Vom lovi și noi alăturea de Vălimă- 
reanu (dela Cruciada românismului la Vatra, distanţa a dispă- 
rut, saltul se cheamă Trădare) și ceilalți dela Bire, Patria ? Ne 
vom lua la bătae, dovedind că legionarul când n'are adversari, 
se mănâncă pe el insuși, cum iși rupe hiena burta in fierbin- 
țelile puitului”. 

„Eu văd bine totul. Și vreau indreptarea, dar calea e al- 
ta. Întoarcerea la legile omului nou: post, rugăciune. Lăsaţi 


210 


m 
d 
EI 
E» 


băutul şi fumatul, înjuratul, ura, lenea. Treceţi toţi la sfințe. 
nia vieţii şi la muncă. Şi veţi înţelege de unde ne poate veni 
salvarea. Păcat că șeful n'o vede. Dar, acum nu ne putem ba: 
te cu el. Dacă avem dreptate, să-l lăsăm și pe el lui Dumne:- 
zeu. Îl va judeca EL Implacabil. Drept. Mă înţelegi, dragă 
Mardarie ?”. 

„Nu căuta scăpare, spunând: „Ah, Lică e religios. S'a 
spiritualizat. Trăiește în turnul lui de fildeş”. Te rog priveș- 
te problemele în față. Închide-te'n cameră și gândește mult. 
Tu ai suflet mare și o minte ascuţită. Vei inţelege. Dumnezeu 
te va lumina. Și oricât te-ar costa. Cu asta vom avea o mare 
biruință. Cuvintele sunt tare sărace. Îmi dau seama că n'am 
spus aproape nimic. De aceea aștept ca tu să-mi citești prin: 
tre rânduri. Să-mi asculți tăcerea în care eu mă afund din ce 
în ce mai mult și să mă înţelegi ce e în inima mea. Pe D-l Ia: 
sinschi eu nu-l voi părăsi niciodată. Din câtă brumă câștig 
muncind ca o vită prin fabrici, îl ajut. Sigur, s'ar cădea mai 
mult, dar nu pot. Libertatea nu o voi lăsa să moară. Ea ne va 
fi un steag de gând curat. Şi incet, încet, ne vom regăsi. Fără 
lovituri. Căci să nu uităm, șeful e cel de ieri. Am lucrat toți 
cu el. E parte din viața noastră. Şi noi nu știm cine e femeia 
aceea, cu copilul. Dacă în toate e cel mai perfid joc al maso- 
neriei ? Dece a plecat Sturdza din mișcare, cu o femeie oare- 
care ? Dece Costin, dacă ştia, n'a procedat la timp bărbăteș- 
te ? Văzând că nu te pot dobori cu violența, dușmanii în- 
ceară acum așa. Să nu le facem jocul. Eu nu știu adevărul, 
dar presupun o ipoteză. Că prea e ridiculă scrisoarea femeii, 
prea teatrală și dramatică. În fond i-o fi plăcut de om, și să 
zicem s'o dat la el. Apoi, o femeie adevărată, îşi face din ini- 
mă mormânt. Dar ca și-a dat fusta peste cap. În tot cazul cu 
nu admit lupta contra șefului, cu istoria asta stupidă, chiar 
dacă ar fi să fie adevărată. Drama mișcării e mai serioasă, 
mai înaltă, E lipsa de spiritualitate. Aici, murim. Ne-am făcut 
de lut, după ce am umblat atâta prin cer. Şi asta € jalnic. Dar 
pentru asta-mijloacele de luptă sunt altele, și alta va fi și solu- 
ţia. Să ne privim unii pe alții cu dragoste, dragă Mardarie. 
Orice-ai crede şi-ai face, cu iţi voi păstra dragostea de frate, 
Știu că te sbaţi și tu pentru adevăr, că iubești Legiunea și 
Neamul, şi eşti gata de jertfă. De-o fi nevoie, nici eu nu m'oi 
da inapoi. 


211 


Cu dragi imbrăţișări de la mine şi mult drag familiei, 
ss Vasile Posteucă”. 

Pe data de 20 Octombrie 1953 i-am trimis următorul 
răspuns: 

„Dragul meu Lică,- Am citit de multe, multe ori scrisoa- 
rea ta, şi rândurile şi printre ele. Şi tu mă vei ierta dacă nu 
sunt de acord în totul cu tine. Eu te cred că-ţi vine greu să 
ieşi de pe drumul tău de post şi rugăciune, şi să te ocupi cu 
chestii legionare. Şi când zic legionare, nu zic politice așa 
cum le-ai zis tu, Pentrucă moralitatea și onoarea Mişcării, cât 
şi conducerea ei, nu sunt chestii politice. Sunt de acord cu ti- 
ne că nu avem,şi nu vom avea multă vreme loc la guvern = ce- 
ceace vrea insă ncapârat Horia Sima - și in oarecare măsură 
mă bucură, pentrucă nu suntem pregătiţi pentru așa ceva. 
Mă doare numai că tu crezi că eu aș avea veleităţi politice. 
După atâtea probe date, ar trebui să mă cunoşti mai bine”. 

„Că drumul legionar e drum de post și rugăciune - lu- 
cruri pe care le practic cu sârguinţă -, că e mai incolo de ceea 
ce se intâmplă în Mișcare, e tocmai ceea ce iţi spuneam şi cu. 
Că aici va trebui să ajungem din nou, sunt sigur şi în totul de 
acord cu tine. Dar nu sunt de acord când spui „să ne vedem 
de păcatele noastre”, deci să-i lăsăm pe ceilalți în pace. Şi 
iată de ce: ca să ne vedem de păcatele noastre e bine şi tre- 
bue să o facem, dar ca să tolerăm păcatele celorlalţi făcând 
ca pocăiţii cari zic că trebue să intorci şi celălalt obraz, deşi 
e creştinește, nu o putem face. Căpitanul spunea: „dacă îţi 
dă cineva o palmă pentucă nu-i plac ochii tăi, iartă-l; dar nu 
ai dreptul să-l ierţi pe nimeni care te pălmuește pentru lupta 
ta in slujba neamului”. „Legionar, ai incins sabia neamului şi 
când cineva ţi se pune în calea luptei tale, nu ai dreptul să-l 
ierți”. (Citez din memorie şi poate că nu sunt chiar cuvintele 
Căpitanului, insă acesta e sensul)”. 

„Ca om nu am nimic contra lui Horia Sima. Nu urăsc, 
pentrucă nu pot. Dacă nu ar avea o bucată de pâne şi ar veni 
să mi-o ceară, i-aș da-o bucuros. Dar nu pot să confund dato- 
ria de un om faţă de un alt om, cu cea de legionar faţă de alt 
legionar. Deci ca legionar nu pot să mai stau sub conducerea 
lui, când ştiu că greșeşte şi persistă în greşală faţă de cele 
mai esenţiale legi legionare şi creştine. Eu cred că tu degeaba 
te rogi lui Dumnezeu, când ştii că omul e păcătos; tul ajuţi 


212 


| 

| 
ț 

i 

[E 

ț 


să înmulțească păcatele. Chiar de vei zice - eu nu-l ajut - sin- 
gură prezenţa ta acolo il ajută, deci e păcat. Pentrucă nu e 
păcat numai când faci ceea ce nu trebue să faci, ci și atunci 
când nu faci ceca ce ești obligat să faci”, 

„Eu atunci când v'am trimis acele hârtii, pe care tu in 
marea ta bunătate le numești infame - deci şi eu tot un infam 
sunt - vi le-am trimis gândindu-mă în primul rând la Mişcarea 
Legionară, in al doilea rând la faptul că prin asta vă ajut pe 
voi, cei în drept a vorbi in Mișcare, la inţelegerea lucrurilor şi 
rezolvarea lor, şi in al treilea rând (te rog notează cât sunt de 
cinstit), pentrucă nu vroiam să duc în spate eu, şi singur, râs- 
punderea științei acestor lucruri. Îmi adusesem aminte de o 
conferinţă a ta ţinută la Palatul Naţional din Cernăuţi în ca- 
re spuncai că „nu există altă posibilitate de mântuire decât 
prin neam; scara mântuirii individuale trece prin poarta nea- 
mului. Ori te mântueşti cu neamul din care faci parte, ori 
mori cu el”. Şi eu am crezut, și mai cred incă în cuvintele a- 
cestea, deși se pare că pentru tine au fost doar retorică”, 

„Am fost sigur dela inceput câ Horia Sima nu va ceda, 
aşa cum ești și tu sigur. Mă ierți că memoria încă îmi func- 
ționează bine, şi că sunt aşa de mic şi îţi aduc aminte de un 
alt discurs al tău, ţinut la Centrul Studenţesc din Cemăuţi 
cu ocazia zilei eroilor, pe vremea când Robu era Prefect, iar 
noi studenţimea cram invitaţi să luâm parte la serbare, ală- 
turea de el. Şi unii ziceau atunci să mergem pentrucă nu ne 
rămâne altceva de făcut, căci Robu e doar Prefect. Alţii insă 
susțineau că nu putem merge, intre noi şi Robu stând mor- 
mântul camaradului Ţurcan. Şi atunci te-ai ridicat tu şi ai 
zis: „Noi studenţii suntem binecuvântaţi de Dumnezeu să 
simțim mai mult ca ceilalți nevoile și durerile neamului și 
prin tinereţea noastră să fim mai darnici. Deci nu ne intere- 
sează dacă pierdem sau câştigăm noi personal. Interesează ca 
neamul să câştige. Noi tragem o linie, stabilim un principiu 
din care generaţiile viitoare vor trăi”. Deci pe mine nu mă in- 
terescază dacă Horia Sima va mai fi sau nu şef al Mişcării Le- 
gionare, ori dacă renunță. Eu am făcut ceca ce tu spuneai a- 
tunci, fără gând de câștig şi cu riscul meu personal, pentru 
ca generaţiile viitoare să aibă din ce trăi. Cine va indrăsni să 
ridice steagurile legionare, cu sfinții, dacă noi, prin faptele 
noastre ștergem figurile sfinţilor de pe ele şi le murdărim ?”. 


213 


„Îmi vorbeşti de Petru și Pavel şi de ceea ce făceau ci, 
dar ai uitat să te gândești şi la bărbatul şi la femeia aceea cari 
îşi vânduseră țarina şi au venit să depună banii la comunita- 
te, și pentrucă au minţit, au fost omoriţi amândoi prin voin- 
ţa Apostolului. Nu au murit, repet, ci au fost omoriţi pentru- 
că Apostolul (dacă vrei să te convingi citeşte faptele Aposto- 


lilor, care, în paranteză spus, eu le citesc foarte des) le-a zis: 


pentrucă minţiţi, veţi muri. Deci au şi pedepsit, şi incă groaz- 
nic”. sa N 
„Spui că nu putem să ne batem cu Horia Sima - care re- 
cunoști că a greșit - pentrucă nu avem forţa necesară, Dar A- 
postolii de unde și-au scos forța necesară să se bată cu o lu- 
me întreagă, ei, 12 bărbaţi simpli cari nu dispuneau nici de 
cultură şi nici de civilizaţia ce ne stă nouă la dispoziție ? Mă 
ierți că răspund tot eu: au crezut, Au crezut năpraznic și nici 
o jertfă nu le-a fost prea mare”. | dr AR 
„Şi fiindcă vorbim mereu de Apostoli, aș dori să te în- 
treb de ce crezi că s'ar fi intâmplat cu credința creștină, dacă 
Apostolii ar fi fost slabi, fricoși şi comozi ? Mi-ai putea spune 
că fiind lucrul lui Dumnezeu, credința creștină ar fi crescut 
şi atunci. Nu s'ar potrivi însă cu intelectualitatea ta acest răs- 
puns. Cred că îmi vei zice că, omul fiind stăpân pe voința 
lui, Dumnezeu și-ar fi întors faţa dela noi pentru totdeauna. 
Acuma bine, ce crezi că se va întâmpla cu Mișcarea Legiona- 
ră, când ea este făcută de un om și nu de Dumnezeu, om ca- 
re prin post și rugăciune a încercat să câştige indurarea lui 
Dumnezeu pentru munca lui, și când voi, cei pe cari el v'a 
pus în rolul de Apostoli, văzând că se greşeşte, vă mulţumiţi 
să tăceţi pentrucă șeful nu cedează ? Nu ajunge să fii tu bun 
și mare; atunci ești tu o ființă. Trebue să lupţi ca şi ceilalți 
să devină buni; căci numai atunci ești legionar”. j 
„Nu sunt de acord cu tine că Horia Sima nu mai poate 
fi oprit pentrucă el nu cedează. Recunosc că moartea sau in- 
dreptarea lui violentă ar soluţiona problema, dar nu sunt pen- 
tru asemenea procedeuri. Soluţia o. avem în viața Căpitanu- 
lui. Ce a făcut el când a văzut că LANC-ul merge rău, și că 
el nu-l mai poate indrepta ? Nu-mi spune că era Căpitanul, şi 
nu noi; ori că el era sigur că va face ceva mai bun. Nu era si- 
gur de nimic, dar om de caracter cum era, şi văzând că sa 
pornit pe drum greșit, a plecat pe drumul lui, cu incă cinci, 


214 


ca să facă ce va putea”. 

„Lică dragă, tu zici: cu cred că vei învinge dacă vei scrie 
poezii, romane și o carte legionară. Te cred şi te asigur.că ai 
invins; căci azi chiar, când cu citesc câte una din poeziile ta- 
le cuiva, plânge. Dar ai învins tu ca om. Tu, Posteucă Vasile. 
Așa a învins și lonel Teodoreanu, Cezar Petrescu și chiar Sa- 
doveanu. Dar nu vei învinge ca Radu Gyr, care a învins ca po- 
et, ca om, şi ceea ce tu nu vrei să înţelegi, ca legionar. După 
cum iţi spuneam mai sus, nu ajunge să fii numai tu bun - con- 
diție de altfel indispensabilă - ci trebue să creezi mediul și 
pentru ridicarea celorlalţi. Căci numai atunci ești legionar. Şi 
una din condiţiile primordiale este epurarea terenului de pă- 
cătoși”. : 

„Dragul meu, am ajuns să fiu socotit rău pentrucă în- 
cerc, atât cât pot eu, să mă ţin de legile legionare. Una din 
ele spune: mai bine să cazi pe drumul onoarei, decât să în- 
vingi printr'o mişelie. Spune tu că Horia Sima e cinstit, dacă 
ai curaj ! Și dacă nu ... ? Căpitanul, când Ing. Ionică fusese 
pălmuit de Prefectul din Ploieşti, a spus că chiar cu riscul dis- 
trugerii Mișcării, această pată trebue spălată, pentrucă fără 
onoare noi nu putem trăi. Şi noi ce facem azi ? Fii cinstit și 
spune, ţie de câte ori ţi-a fost rușine de faptele așa numiților 
legionari, cari insă au dreptul să vorbească chiar mai mult de- 
cât tine in Mișcare”. 

„Tu spui: „n'am de unde pleca, nici unde merge”. „Sunt 
în Legiune”. Complect de acord cu tine. Cei ce se țin de prin- 
cipiile legionare sunt in Legiune, ori unde s'ar afla ei pe scoar- 
ţa pământului. Cel ce nu e în Legiune, e cel ce îşi bate joc de 
principiile ei. Şi acesta nu ești tu, ci Horia Sima. După mine 
e absolut necesar ca, din om în om, toată lumea să ştie că tu 
eşti în Legiune și nu în afara ei, cu Horia Sima”, 

„Tu, în rugăciunile tale, când îi pomeneşti pe toţi cei 
păcătoşi, şi ca bun creştin te rogi Lui și pentru îndreptarea 
lor, ar trebui să nu-i uiţi nici pe Palaghiţă și Vălimăreanu, și 
să cauţi să nu le faci nedreptate prin judecata ce o ţii asupra 
lor, căci faci păcat. Nu poţi nici într'un caz asemui ceca ce a 
făcut Palaghiţă, şi ceea ce face Vălimăreanu, cu ceea ce a lă- 
cut Stelescu, și numi trădare. Pentrucă unul s'a ridicat contra 
binelui, pe când ceilalţi s'au ridicat contra răului, pe care tu 
însuţi îl recunoşti că există. Poţi să spui că mijloacele întte- 


215 


buinţate nu au fost cele apte, şi sunt de acord cu tine; dar 
nicidecum că au trădat. Căci dacă ei sunt trădători, atunci aș 
fi foarte curios să ştiu unde îi situezi pe D-l Gârneaţă cu „„Pă- 
mântul Strămoşesc”, și chiar însuşi Horia Sima ?”. 

„Cât priveşte pe Costin, contra căruia întrebuinţezi cu- 
vinte foarte tari și nedrepte, află că omul a făcut tot ce a pu- 
tut. A pus in cunoştinţă de cauză pe D-l lasinschi şi Sturdza, 
chiar dela inceput - după cum poţi vedea din cele ce ţi-am 
trimis -. Vroia să plece in Europa să se socotească, dar a fost 
oprit, spunându-i-se că vine Borobaru să aranjeze chestiunea. 
Ce vrei mai frumos din punct de vedere legionar decât să ra- 
porteze şi să aștepte decizia ? E vina lui că cei ce trebuiau să 
dea soluţia, sau să o constrângă, nu au fost la înălțimea mo- 
mentului ? ”. 

„În ceca ce priveşte femeia, află că nu e chiar aşa cum 
o descrii tu. Şi dacă îmi permiţi un sfat, niciodată să nu te 
pronunţi aşa de categoric, şi cu cuvinte așa de minore ca "şi- 
a dat poalele peste cap”, până ce nu te documentezi bine. A- 
udiatur at altera pars e un dicton foarte vechiu și refuz să 
cred că tu nu il cunoşti. Dar spune tu, ce putea să facă biata 
femeie când a născut un copil care e chipul leit al lui Horia 
Sima ? Cum putea să nege ? Căci ea până atunci nu spusese 
nimic”, j 

„Cât priveşte ipoteza cu masoneria, te rog s'o lași 
moartă, căci nu merită discuţie. Ori crezi că masoneria aş- 
tepta cinci ani ca să dea drumul acestei chestii ?; căci, după 
cum se vede din cele ce ţi-am scris, Popa Niculai şi lon de 
cinci ani se bat cu ea. Sau crezi poate că noi am devenit ma- 
soni, sau ne impinge masoneria dela spate ? Ar trebui să [ii a- 
ici şi să vezi şiragul de comandanţi legionari făcuţi după di- 
solvarea garnizoanei - Şoimu, Simeria, Teban, Ghenea - şi 
chiar oameni cari îşi indeplinesc incă pedeapsa, cum e cazul 
lui Mateescu-Frâncu. Când instituţiile legionare sunt luate în 
derâdere, crezi că mai au haz ipotezele ?”. 

„Cât priveşte plecarea lui Sturdza cu o femee, am mai 
mult respect pentru el, câci, văzând că faptele lui nu se înca- 
drează cu principiile legionare, a plecat. De ce nu face și Ho- 
ria Sima la fel ?”. 

„În concluzie, Lică dragă, eu constat, şi te rog să-mi 
ierți şi să-mi înţelegi sinceritatea, că nu vrei să-ţi părăseşti 


216 


nevoile tale personale şi să te inhami la ale Legiunii. Cu alte 
cuvine ești comod. După cum ţi-am mai scris, motivele care 
m'au indemnat pe mine să te pun în cunoștință de cauză au 
fost cu totul altele decât pofta de a-ţi strica felul de viaţă. A- 
cum imi pare rău că ţi-am spus și ţie. Căci cine nu ştie, nu 
poate păcătui, dar cine ştie e în situaţia de a păcătui şi deci, 
de a fi pedepsit; şi cu n'am dorit acest lucru. După cum ţi-am 
scris și data trecută, cu cred a-mi fi făcut datoria şi deci, mă 
spăl pe mâni. Treaba voastră a tuturora, de cum vedeţi ches- 
tiunca”, 

„Zilele trecute am aflat prin Emil că Horia Sima i-a scris 
o scrisoare lui Ghenea, in care, în loc de a nega cele spuse de 
noi, îl înjură pe D-l Gârneaţă, spunând că el m'a cultivat pe 
mine şi pe Niculai de multă vreme. Ameninţă că atunci când 
se va intoarce în ţară va constitui tribunale legionare... Tu știi 
că numai fricoșii ameninţă. Eu, din partea mea, te pot asigu- 
ra pe cuvânt de onoare, că nu am vorbit niciodată, nici mă- 
car prin intermediari, cu Gârneaţă; şi Horia Sima ştie acest 
lucru. Şi atunci te întreb: ce permis şefului Mişcării Legiona- 
re să umble cu minciuni şi să incerce a da vina pe oameni nc- 
vinovaţi ? ”. 

„Încheiu cu aceleași cuvinte cu care am încheiat şi pri- 
ma scrisoare, şi pe care tu mi-ai făcut cinstea să le pui ca 
motto la a ta: „Timpul ne va judeca pe toţi şi judecata lui e 
aspră şi nemiloasă”. 

„Cu aceeaşi dragoste de frate şi cu multe imbrăţișări 
din partea familiei mele, al tău, 

ss  Mardarie Popinciuc”. 

Ca istoria să fie complectă, ca cei ce vor veni după noi 
să ne poată judeca in deplină cunoștință de cauză, îi necesar 
să semnalez că, intre timp, Posteucă îi scrisese lui Niculai Po- 
pa, în 13 Octombre 1953, următoarele : 

„Dragă camarade Popa, - Am primit scrisoarea matale 
din 3 Oct. a. c. şimă grăbesc să-ţi răspund,aşa cum pot,la cele 
ce te interesează. Nu ţi-am făcut şi nu-ţi voi face nici o um- 
bră pentru cele ce intreprinzi, în măsura în care le poţi aco- 
peri cu aurul propriei inimi. Pot fi lucruri reale. „Constitue 
drama în care ne sbatem”. Personal insă, nu pot merge pe a- 
semenea drum. l-am explicat și lui Mardarie, mai pe larg, cum 
şi de ce. Eu nu mai cred în agitaţii şi rezolvări exterioare, 


217 


i rdin moral fiind ele. Nouă ne trebue o mare întoar- 

aj ara şi la dragoste e e 0 spre 
i i ă am pedepsi și ş itu 

pecetea În REul € adânc, în noi toţi, în seară 
M'ar fi bucurat enorm să aud vorbind pe pate gr - 
versul interior al omului, de problematica omului nou. 
i: pir ien Ă nu e de actualitate în Legiune, Vor 
mai urna multe decenii de prigoană, mulţi vom i aaa na 
biruim Isusian, peste mormânt. Altă generaţie pari ereu 
gul în soarele biruinţii. Noi vom mai merge pe sub p E 

i â j ă, moarte”. d 
ic buri ee puțin interesează șefia, latura politi- 
că agitaţiile de politruci. Șeful, cum vezi, crede i n. 
sa Şi e hotărit să meargă până la moarte pe drum a rin să 
Nu va ceda în faţa nimănui. EL nu se crede vinovat. O so îx 
are deci nevoie de forţă, de violență. Or, asta ne-ar og 
tal din uz. Şi noi n'avem la dispoziţie decât app Ne | A 
sește executivul. De aceea văd că ne agitâm inutil. per 4 
tulburăm. Eu spuneam și spun că mult mai mult am rezolva, 
renunțând pentru un deceniu la orice activitate are ce ca 
intrând în rugăciune, post, perfecţionare spiritu lă. Rugân 
du-ne, ne-ar da Dumnezeu soluția mult mai repede”. , 

„„E adevărat că e o criză în mișcare. Dar ca e numai su- 
ma crizelor individuale şi nimic altceva. Ca să refacem criza și 
mişcarea deci, trebue ca fiecare din noi să-şi depășească ef 
pria criză. Să ajungă în acel larg al sufletului care ştie inţele- 
ud PE e mea este că dată fiind structura sufleteas- 
că a fiecăruia, şi momentul actual, un alt şef n'ar fi . 
să facă mai mult. Poate nici atâta, deoarece parai mă 
litic, el ar intra în spiritual, şi acolo forţele sunt invizi! im 
cei agitaţi vreau dovezi materiale. Dar oricum a pune proble- 
ma cu copilul lui Andrei Costin și altele de acestea, este n-a 
cobori într'un viciu de unde nu vom ieşi nici unul întreg. iu 
aceasta il poate umbri pe șef. Greșelile pot fi ger vi prin 
fapte viitoare. Cineva ne-ar putea replica: Ştefan cel are, a 
avut și el copii din flori. Ei, şi ? Dar eu refuz să discut pro- 
blema. Pe afirmaţia unei femei, nu putem crea probleme = 
mişcare. A, sunt multe probleme ! Atunci matale, pune-le 


218 


clar, legionărește. Cere o soluţie. Şi dacă nu vine, fă ce poate 
face orice om liber. Ce-a făcut Căpitanul cu Cuza. A plecat, 
Mai sunt și alţii cari cred așa ? Atunci cu atât mai bine”, 

„Un activist nu poate fi depășit decât prin activitate 
mai superioară decât a lui. Răul nu poate fi invins decât prin 
bine, Să pornim deci, toți câți ne agităm a face binele”, 

„Pentru aceste treburi: tăcere, termeni politicoși, calm. 
Întoarcere la dragoste și rugăciune. Muncă și ridicarea la rang 
de personalitate. lată, poate, un drum. În celălalt, al agitaţiei, 
violenţei, nu cred. Nu te supăra că am această părere. Ori- 
când ne vom regăsi cu drag. Știu că ești un suflet curat. Al 
matale, frățește, . 

ss Vasile Posteucă” 

Răspunsul lui Popa Niculai e acesta: 

»Camarade Posteucă, - Am primit răspunsul matale din 

13 crt. și pentrucă la mijloc este ori o mică neințelegere, ori 
o lipsă de claritate în cele ce am scris eu în toată acea lungă 
corespondenţă, ori poate o interpretare greșită a D-tale, în- 
cerc să precizez pe scurt anumite puncte care au stat la baza 
judecății mele de atunci; şi de acum”. 

„Nu, „un c.r de femeie”, cum ii place lui Emil să spue, a 
fost motivul esenţial, ci consecințele de diferite ordine ce au 
derivat din acel fapt, ca: : 

a) Te găzduesc, fugar fiind și neprimit de nimeni și nein- 
crezător în nimeni, şi-ţi încredințez comoara vieţii mele, de 
aur sau de tinichea, și tu mi-o furi. Şi nu ești nici om de rând, 
și nici un legionar oarecare. 

b) Te prind asupra faptului și asemeni unui copil, din fi- 
re laș, fugi incoace și încolo, şi minți la tot pasul, Îl pui pe un 
subaltern să-și ia asupra lui rușinea (sau eroismul, după alții), 

c) Ca să-l faci pe cel vătămat să tacă, îi impui disciplina 
unor legi, pe care tu însuți le calci la fiecare pas. 

d) Cocoţezi în rangul de Secretar al Mișcării pe unchiul 
celui lezat, ca să-ţi ascundă porcăria, (sau virtutea, după u- 
nii). 

e) Pe cei din cercul restrâns care știu de mizerie (eu, Ion 
și Ovidiu) ne numeşti în Colegiul Comandanţilor cu misiunea 
de a păzi spiritualitatea și de a face avansări. La fel cu Manoi- 
lescu și alții, care își fac de cap prin mișcare. 

După cum vezi acestea toate derivă din acel cur de fe- 


219 


ât că ici noi 
mec, şi cu nu ţi-am enumârat decât câteva de aici dela noi, 
Ă 


aa iza) et 
i mai pomenesc de restul lumei (înşelarea ia az 
ro set Deleanu, Enescu, Sieu) şi de 
mântările care există, văzute până şi de n gl PU Ap 
Cu toată opoziţia mei care rez wi m pr need 
i di i it şef de garnizoană, 
ri din 1949, ma numit şei d „șia 
e fac datoria, aşa cum am invâţat dela Căpitan ie 
1) Am atras atenţia cu mult timp manei raven 
drept, conducerii „Insemnări”-lor, asupra Caz and ee „a 
pă probleme. Am raportat, dar ca să fie sai rece ir 
ude” oameni, mi s'a interzis amestecul la revistă. 
ai văzut cu toţii. E ră | 
x re acră legionari ca Tucan, care en nă mă 
te frumoasă scrisoare dela şet; sau amp er vei md 
i i ări au fos 
ăsleți, dar aceste reincadrări au !€ alora 
etempee: ai i Manoilescu, pentrucă ir i apei ĂĂ 
ic că cunoaşterea acestor i oa 
d ag mor dus-o cu D-ta nu interesează, său nu ne ee a 
cer er deoarece nu 0 crezi. Aş dori însă să-ţi fer. she 
pere va uncte din scrisoarea D-tale, care pe minc m eră 
uri al n Spui undeva că „te-ar fi bucurat enorm să zar dă 
prune vorbind de universul interior al omului nou Acra 
am citit o broșură intitulată „Omul Nou”, ee pantei A 
mai in vremurile când se up rnjpast pată cgprar m id 
i mai 
1 si m'a disgustat enorm. iu mi. sa 
pi iuti: Ş oameni cari scriu Și Mee Dat” p 
văduesc adevăruri mari, şi făptuesc um poet n af 
Aş Îi vrut să-ți scriu ma! m! b 3 pi 
sea pei la mine în vizită neașteptată Lonel pi ia 
ai de un moment când prof. Safta nu azil să 
cae Mă ! Tu nu te gândeşti câ ar putea cin i Bu 
pipreâmr pă glonţ 2". intrebându-l cine, mi-a ape 2? 
ăspunzându-i că nu-l cred capabil pentrucă e la, m E 
pre" olentă, aşa câ a fost nevoie de interve să 
Y ă a n 
lui Safta pentru â termina-o. Aşa că te las EN nasi pre a 
crie D-lui lasinschi, Şefului, şi altora în ae ă ap ore 
A a lua mâsurile ca atunci când se va intâmpla 
d să c 
documentele ce le pose mâna 
ărie să E 
ini entru ca O asemenea porc s i aim 
pareri la mi l-a spus lon Popa cu câteva zile mai ina! 


220 


Zicea că pentrucă eu i-am spus lui Mardarie de cazul Costin, 
chiar dacă ar şti că piere Legiunea, nu-mi mai spune nimic. 
Cerându-i explicaţii de cum înţelege el acest lucru, mi-a răs- 
puns: „Dacă cu aş şti că cineva umblă să te curețe, nu ţi-aș 
spune”. Nu-ţi mai scriu nimic nici de dispariția misterioasă a 
lui Ovid şi Zus. Te salut deci, şi pe altă dată. Cu drag, 
ss N.Popa” 
Totuși, pentru a putea fi judecaţi „fără milă”, cum am 
mai spus, mai reproduc încă o scrisoare a lui Posteucă din a- 
cele vremuri și un răspuns al meu. lată-le: 
,7 Noembrie 1953.- Dragă Mardarie, - Îţi alăturez o co- 
pie a ultimei circulări a Cerbului, pentrucă bănuesc că nu 
„mai ești în legătură cu Centrul. Nu vreau să te incomodez cu 
ca, ci să-ţi arât câ o soluţie va veni. Noi putem face foarte 
puţin. Dumnezeu va face cel mai mult. Totul. Lupta are și 
marele avantaj că dă putinţă de plătire a greșelilor, de reabi- 
litare”, 

„E între noi, dragă Mardarie, neințelegere mai mult for- 
mală, decât de fond. Vei înţelege foarte curând şi asta: că nu 
sunt comod. Dar, acum n'am timp să mă explic. Vreau numai 
să înlăturăm vorbe tari. Căci totdeauna e așa: alţii greşesc şi 
noi ne spargem capetele. Eu iţi păstrez aceeaşi dragoste, ori: 
ce-ai face. Pentrucă îţi ştiu sufletul curat, elanul incandescent 
pentru străduinţa legionară”. 

„Cât despre cei despărțiți, nu-i putem categorisi de-oda- 
tă, cu același termen. În inima mea și capul meu insă, ceca ce 
a făcut Palaghiţă, şi ce face Vălimăreanu, e trădare. Nu la a- 
dresa lui Horia Sima, ci a noastră a tuturor, a mormintelor. În 
ochii străinătăţii, gesturile acestea de ură, neadevăr, mistifi- 
care, lovire oarbă, se chiamă trădare, Nu cer pedepsirea ni- 

mănui, dar nu-mi pot vinde sufletul. Dacă citeşti BIRE vei 
vedea că datele furnizate acestor dușmani, sunt cele date de 
Vălimăreanu în Vatra. Nouă, camarazilor, ne-a făcut mult 
rău. Ne-a dat în gât. Ne-a vândut. Plătească-i Dumnezeu”. 

„Matale nu merge, din necazul care-l ai, până acolo să 
îmbrățișezi pe acei mişei numai pentrucă sunt și ei contra lui 
Horia Sima; adevărul să rămâie adevăr. Nu-l vei pune nicio- 
dată pe D-l Gârneaţă alături de Vălimăreanu și cei din spate- 
le lui. Dar nu consider că D-l Gârneaţă e drept când aprobă 
articolul infam al Ing. Virgil Ionescu din Pământul Strămo- 


221 


end 


şesc, cu atestarea (apocrifă) a voici Căpitanului referitor la 
urmaș. Tot Virgil lonescu a făcut(din lingușire) în 1940, de- 
claraţie la radio Bucureşti, că a auzit el, personal, pe Căpi- 
tan, când a lăsat urmaș pe Horia Sima. Cu asemenea arme nu 
vom birui. N'a știut D-l Gârneaţă asta ? Ba da. Dar încetul cu 
încetul, trăind cu mișeii alăturea, le-a imprumutat armele.To- 
tuși, D-l Gârneaţă e mare. Asta e doar o mică pată pe mantia 
de soare a frumoasei lui figuri de legendă și jertfă legionară”. 

„Vreau să spun numai, că orice s'ar intâmpla trebue să 
ne păstrăm simțul măsurii. Cumpăna dreptăţii”. 

„Am primit și câteva rânduri dela Popa Niculai. Era 
tocmai in ceasul când Ionel Roșu l-a amenințat cu moartea. 
Spunea că vrea să meargă la poliţie, etc. Nu faceţi lucruri de 
astea. Nu cred că are nimeni curajul revolverului. E dezastros 
spectacolul”. 

„Până una alta, dragi salutări Doamnei și copiilor. Mă 
tot gândesc la un ciclu de cântece pentru ei și nu mai ajung. 
Dar odată le voi face”. 

„Cu frățești salutări, al matale, 

ss  V. Posteucă” 

Răspunsul meu a fost următorul: 

„3-12-53.- Dragă Lică, - De mai bine de trei săptămâni 
port scrisoarea ta in buzunar cu dorința de a-ţi răspunde, dar 
cum vezi, abia acum ţi-a venit rândul, câci, după cum cred că 
iţi închipui, în ultima vreme am de răspuns tare la multe. Tu 
mă vei ierta pentru întârziere, convins fiind cred, că nu am 
făcut-o intenţionat”. 

„Nu vreau să mai discut din nou chestiunea legionară, 
întru cât eu imi dau seama că rezolvarea ei nu depinde de 
mine, ci de voi. Deci o las in seama voastră. Singurul lucru ce 
il mai fac, e doar să te pun in cunoştinţă de cauză cu ultime- 
le întâmplări. Pe aici au apărut trei circulări de ale lui Horia 
Sima. În una, pe care am primit-o și dela Balaneţchi din Aus- 
tralia, îi dă afară din Mișcare pe Gârneaţă și ceilalți, intrebu- 
ințând expresii de neadmis: netrebnici, etc.”. 

„În a doua comentează gestul echipei pe care a trimis-o 
la moarte”. 

„În a treia, fără a pune nume, se dă la mine şi Niculai 
Popa, făcându-ne comuniști, lași, etc. Am să-i răspund direct 
lui și am să-l rog să fie niţel mai inteligent, și să nu-mi ceară 


222 


numai mie să iubesc Mișcarea, ci să facă şi el ace lucru. 
Să nu împingă lumea la disperare, căci după mine, el e vino- 
vat în primul rând de gesturile lui Palaghiţă și Vălimăreanu. 
Nu că îi apăr pe ei, dar am ajuns să-i înţeleg, deși nu le admit 
gesturile. Ar fi cred cazul să-i atrageţi atenţia în acest sens. 
Dar să lăsăm acestea... ” 
„Cu acelaș drag, 

ss M. Popinciuc” 

„P.S. La poliţie nu merge nimeni, dar am luat măsuri ca 
în cazul când cineva s'ar incumeta să ne incomodeze, ca toate 
actele să cadă în mâna poliţiei. Cred că tu, sau oricare altul, 
ar face același lucru.”. Al tău, 

ss M. Popinciuc” 
Din toată corespondenţa transcrisă ar rezulta că Posteucă a 
rămas alături de Horia Sima. Și totuși n'a fost așa. Când D-l 
lasinschi s'a despărțit de Horia Sima şi a înființat impreună 
cu D-nii Gârneaţă și Papanace Consiliul Legionar ce adminis- 
trează azi Mișcarea, Posteucă a recunoscut şi el noua organi- 
zaţie. lată ce mi-a scris pe data de 4 lan. 1955: 

„Dragă Mardarie, - Ultima matale scrisoare a ajuns greu 
la mine. A stat aproape o lună la gazda mea veche şi acum, că 
am primit-o, am trebuit s'o neglijez și cu două săptămâni.To- 
tuși mi-aduc aminte că ţi-am trimis un cuvânt de Crăciun. 
Fie ca măcar aceasta să pună punte peste indelungatele noas- 
tre tăceri, peste incomensurabilile distanțe. În fond, cum 
splendid spui, suntem mercu aproape. De aceea poate și tăce- 
rea. Cine ne-ar putea despărți ? Inimile noastre vorbesc între- 
olaltă, ca ogoarele adunate la marginea haturilor cu flori”, 

„Pe la voi o fi mai bine. Aici insă s'au adunat atâtea le- 
pre și defecţiuni, incât faţa nouă pe care vrem s'o dăm lu- 
mii noastre, e tristă, întunecată. Din această cauză am ezitat. 
Acum mă sbat să apăr o definitivă cădere in noroi, în desgre- 
gare morală. Dar cine mă va auzi ? Crezi că e plăcut să ştii că 
te desprinzi dureros de un drum care s'a defectat, pentru a te 
îngloda şi mai adânc în altul ? Dacă nu ne mână și transfigu- 
rează „mai binele”, totul c pierdut. De clici politice n'are ne- 
voie neamul”. 

„Eu mai cred tare în D-l Lasinschi, că el va apăra și im- 
pune linia absolutului in toate sbaterile noastre viitoare și in- 
cerca să ardă cu fier roşu toate cangrenele. Azi, incă sunt 


223 


semne că nu se înţelege adevărata situaţie. În loc să-i dea lui 
conducerea, D-l Gârneaţă a preferat formula de trei, care e 
dezastroasă pentru suflete şi principiul legionar. El mai mult 
ar fi dat lângă D-l lasinschi, care este curat şi inatacabil, de- 
cât în frunte, unde toţi stau gata să-i vadă scăderile, momen- 
tele de slăbiciune din trecut, conversiunile. Dar acum fic cum 
o fi. Vom vedea ce vor face ci. Şi ce ne va indemna Dumne- 
zeu să facem. În tot cazul, eu inapoi nu mă voi duce. Horia 
Sima ar fi putut rezolva problema, predând comanda in ordi- 
ne. Atunci toţi s'ar fi supus. Dar spiritul lui diabolic a vrut să 
distrugă: „apres moi, le deluge”. 

„A fost un examen întâlnirea dela Madrid, în Europa. 
Şi-am ieşit înfrânți din el. Patimile şi ambițiile personale, n'au 
cedat în faţa meritelor și adevărului. Ceca ce inseamnă că 
gradul de perfecţiune la care ar fi trebuit să ajungem e mult 
departe de cel pe care in adevăr stâm”. 

„ţi scriu aceste lucruri, ca spovedanie frățească. Nu voi 
umbri pe nimeni. Acord Consiliului toată încrederea ce mi-o 
cere. Voi aştepta. Cred în Dumnezeu. Vor interveni, poate, 
morţii. Vom ieşi cumva la liman. Despărţirile noastre n'au 
fost întotdeauna îndicptăţite. Au fost defecţiuni. Acum lu- 
crurile se văd mai clar”. 

„Trebue să încheiu şi n'am spus mai nimic. Să lăsăm 
să vorbească iar tăcerile intre noi... Spune tot dragul meu so- 
ţiei şi copiilor... Transmite frăţeşti salutări lui loraș, Emil 
Popa şi D-lui Şeitan. Nu ridica nicio problemă. Fii calm. Scrie, 
dacă mai ai timp, amintiri legionare. În stil sobru, clar. Nu 
umblu după stil literar, acela vine când ui ceva de spus. Scrie, 
că anii trec şi ne ducem curând. Te imbrâţişez, al matale, 

ss Vasile Posteucă” 

„Ar mai rămâne de elucidat incă o intrebare: sa rein- 
tors Posteucă la Horia Sima, aşa cum s'a publicat prin diver- 
se comunicate şi reviste la moartea lui, sau a rămas mai de- 
parte în noua ordine, cum rezultă din scrisoarea reprodusă 
mai sus, ori, pur şi simplu, a rămas în Legiune fără să ia par- 
tea niciunuia ? 

Adevărul l-a știut numai el. Părerea mea este că a rămas 
în Legiune, scârbit de forma cum a fost tratat D-l lasinschi de 
foştii „mexicani” şi obligat să se retragă din noua conducere. 
Rămas de unul singur, a ţinut legături de prietenie cu toată 


224 


a 


lumea, indiferent dacă unii rămăseseră cu Sima, aşa cum le- 
au ținut aproape toţi ceilalţi. Fiind însă el cunoscut ca scrii: 
tor şi poet, Cdt. Ajt. din vremea Căpitanului, scriind la multe 


reviste și ziare, şi scoțând unul propriu, era căutat de către - 
ciracii lui Sima toată vremea. Dar el niciodată n'a zis că Ho. | 


ria Sima să fie mai departe recunoscut ca Şef al Mişcării, și 

nici n'a cerut ca declaraţia dela Majadahonda, prin care acela 

era depus din această calitate, să fie declarată fără valoare. 
În corespondenţa cu el, care n'am întrerupt-o până ce 


boala nemiloasă l-a mai lăsat să scrie, niciodată nu mi-a po- | 


menit de Horia Sima ca Şef. Din cartea publicată după moar- 
tea lui, dar scrisă după ce chestia cu Horia Sima era deja cu- 
noscută, ,„,Desgroparea Căpitanului”, partea II-a, „, Căpitanul 


ape 


DAS 


în închisoare”, in care redă cu multă claritate şi frumuseţe | 


toată doctrina și în special spiritualitatea Mișcării, n'a pier- 
dut, nici măcar ca o aluzie, ceea ce niciun simist n'ar fi uitat, 
numele lui Horia Sima.Sunt sigur câ,dacă ar fi trăit, la numi: 
rea D-lui lasinschi ca Preşedinte al Consiliului Legionar, ar fi 
scris un articol plin de bucurie că, în sfârşit se făcuse drepta- 
te şi ar fi pus umărul la treabă alături de noi, dar nu contra 
cuiva. Nu admitea să faci treaba mânat de un sens negativ - în 
contra a ceva ori a cineva - ci pentru acest sau acel scop creş- 
tinesc bine gândit. 


REACȚIUNEA LUI HORIA SIMA 


După cum era de aşteptat, ţinând in seamă desfiinţarea 
garnizoanei legionare din Argentina, Horia Sima, ca un câne 
turbat, a început să muşte pe toţi cei ce credea el că nu-l în- 
ghit. Şi erau mulţi. Vorbe mari, sforăitoare: Țara, Neamul, 
jertfele, culmile Carpaţilor, lupta, niciuna n'a fost uitată; nu- 
mai faptul că el vorbea de cele ce făceau alţii, nu de el, deşi 
şi le atribue toate. Moartea Căpitanului, Nicadorilor, Decem- 
virilor, celor dela Râmnicu Sărat, Ciuc, Vaslui, şi prin aproa- 
pe toate locurile din biata Țară românrască nu i-au fost dea- 
juns. Nu i-au fost deajuns arestările şi moartea a mii de legio- 
nari descoperiţi ca atare după ce Pătraşcu, indeplinind ordi- 
nele ce îi dăduse el, a făcut, zice-se, un pact de neagresiune 
cu comuniștii, şi camarazii noștri, crezând că aceştia au luat 
în serios acest pact, s'au descoperit. (Horia Sima mistifică a- 


225 


devărul în articolul „S'a stins şi Nicolae Petrașcu” publicat în 
„Ţara şi Exilul” no. 5-6, 1969, când pune în spatele lui Pă- 
trașcu incheierea acelui pact. Această circumstanță mi-a fost 
confirmată de către Stoian Brăilă, care fusese trimis în țară 
cu echipele de sabotaj din Viena, după ce a reușit să fugă din 
țară, după mulţi ani de viaţă în Franţa, când a venit la Bue- 
nos Aires la unchiul său Găzdaru, unde a și murit. Mi-a mai 
spus că l-a întâlnit în țară: pe Instr. Leg. Grimalschi, care fu- 
sese pus de către Mișcare ca atașat al Șefului Serviciului de 
Siguranţă rusesc din România, Nicolschi, pentrucă cunoștea 
limba rusâ. Avea nevoie de alte jertfe, proaspete, cu care să se 
poată lăuda la nevoie şi pentru asta i-a venit la îndemână e- 
chipa lui Tănase pe care o trimisese la moarte fără nicio ezi- 
tare. Pe data de 6 Sept. 1953, îi arde următoarea Circulară: 


Camarazi, 


„De ani de zile suntem atacați în modul cel mai infam 
de o ceată de netrebnici, foști cândva în rândurile noastre. 
Pentru acești inconștienți nu mai există comunism, nu mai e- 
xistă țară care sângerează din mii de răni şi îşi aşteaptă libe- 
rarea dela fiii ei și nici politicieni cari uneltesc să înlănţue din 
nou viața și libertatea poporului nostru. Ei sunt mânaţi doar 
de setea de distrugere a mișcării, pentru a face să triumfe pe 
ruinele ei prostia și neputința lor”. 

„Pe buzele lor cuvintele mari nu lipsesc. Ei vorbesc de 
Căpitan, de linia mișcării, de principii legionare, dar, în fond, 
nu fac altceva cu toate aceste sfinte cuvinte decât să le calce 
în picioare și să le batjocorească clipă de clipă. Mişelia le-a 
devenit arma lor zilnică, rugăciunea lor zilnică. Incapabili să 
se afirme in mod creator, cu atât mai mare înverșunare se nă- 
pustesc contra acelora cari continuă să creadă, să lupte şi să 
se jertfească, acoperindu-i de insulte şi calomnii. În vreme ce 
unii se străduesc să mobilizeze într'un efort suprem sufletul 
neamului, ceilalți iși ascut armele trădării, fiind gata să se în- 
haite cu toate lepădăturile pentru a lovi în fraţii lor”. 

„Ce i-a impedicat oare pe acești nevolnici de zece ani de 
zile să arate că ei sunt pe linia adevărată ? Le-am stat eu în 
cale ? Ei nu mai sunt sub comanda mea și nu mai râvnesc să-i 
mai am. Un câmp imens de activitate li se deschidea: e aceas- 


226 


r 


E —— A = A OG === = a 


( 


tă emigrație, cu problemele ci complicate, e străinătatea care 
nu ne cunoaște îndeajuns, e țara care așteaptă intervenţia lor 
salvatoare, Un prilej rarisim să-și arate vrednicia. Cine nu s'ar 
bucura și cine nu i-ar urma când ar vedea că steagul Legiunii 
purtat de mânile lor fâlfâie în bătălie, acolo unde se joacă 
destinele neamului ?”. 

„Uitaţi-vă în urma lor. Aceştia sunt cternii capitularzi ai 
Legiunii. Ei nu au dat bătălie nici în 1938, nici in 1940, nici 
în 1943 şi nici în 1944 și nici nu vor da-o niciodată. Ori de 
câte ori o împrejurare cumplită ne-a stat în cale, ei s'au dat 
comod deoparte, lăsând pe alții in primele rânduri. Ei vroiau 
numai gloria și situațiile in Legiune, fără riscurile și sacrificii 
le corespunzătoare. Nici sfintele noastre jertfe nu le mai spun 
nimic. Ca hienele stau la pândă, bucurându-se când se răresc 
rândurile noastre, subliniind cu vădită satisfacție greșelile 
noastre şi făcând cor cu toţi adversarii mişcării, pentru a ne 
împroşca cu noroi, pe noi, care, de bine de rău, ne găsim in 
tranșee cu fața la dușman. Aceasta e preocuparea lor princi- 
pală. Aceasta e inima lor de frate. Toată incordarea lor în cei 
zece ani de despărţire, s'a mistuit în înjurături, în acţiuni per- 
fide, în atacurile cele mai murdare, în a mai rupe vreun neno- 
rocit de suflet de mişcare. Luaţi cartea lui Palaghiţă, luaţi co- 
lecţia „Vetrei” şi vă veţi convinge de „stilul legionar”ce-l re- 
prezintă aceste epave ale Legiunii”. 

„Toţi camarazii știu că am avut față de ei o răbdare 
cum nu se poate mai mare. N'am voit ca mișcarea să se dea 
în spectacol, n'am voit ca să se bucure străinii de cearta din- 
tre camarazi. Am tot nădăjduit că tragedia din țară să-i de- 
termine, dacă nu la o revizuire a poziţiei lor, cel puţin la o 
bunăvoință elementară. Și de astă dată, dacă dau această 
circulară, cu preciziunile care urmează, nu o fac mânat de re- 
sentimente, ci de grija viitorului, pentru a trage un zid despăr- 
țitor intre rătăcirile acestora și mişcare”. 

1) Conflictul s'a deplasat din interiorul mișcării, deve- 
nind un conflict între mişcare și elemente rupte din mijlocul 
ei şi trecute în tabăra inamicului”. 

2) În spatele acestora, prin agenţi infiltraţi, stă mafia 
comunistă, care urmărește destrămarea singurei forțe reale 
românești”. ş 

3) În consecinţă, ei nu mai pot fi trataţi nici ca foşti ca- 


22; 


marazi, sau ca legionari disidenţi, ci exclusiv cu spiritul de vi- 
gilanţă care se impune faţă de adversar. ȘI : 

Începând cu această zi, niciunul dintre disidenţi nu 
mai poate fi reprimit în rândurile mișcării. Zece ani au avut 
vreme să mediteze asupra faptei lor. 

5) Clauza aceasta nu poate fi revizuită decât peste șapte 
ani, de mine sau de succesorul meu. Excepţie fac elementele 
care vor participa pe frontul din țară la lupta de eliberare a 
României şi acei a căror purtare n'a ultrajat cu nimic onoarea 
şi demnitatea Legiunii. ; , 

6) Legionarii trebue să-și amintească de cuvintele Căpi- 
tanului: „legionarii nu sunt nici proşti şi nici de vânzare”. 
Dar mai trebue să ştie că inconștienţa nu le poate servi de 
justificare. Ei vor plăti nu numai trădarea din vânzare, Cl şi 
trădarea din prostie. Istoria ne-a pus în faţă probleme atât de 
grele încât cea mai mică abatere a unui legionar dela spiritul 
de vigilenţă intră în categoria marilor crime şi marilor tră- 
dări. 

„Vouă tuturor, dragi camarazi, cari luptaţi cu neclinti- 
tă încredere în toate părţile lumii, vă împărtăşesc salutul 
meu frăţesc şi certitudinea că zorii unui nou 6 Septembre nu 
mai sunt departe”. 

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul. 

ss Horia Sima”. 


TRIBUNAL LEGIONAR 


„A doua zi după eliberarea României, mişcarea legiona- 
ră va institui un Tribunal Legionar, care va judeca faptele şi 
atitudinile legionarilor din exil. În faţa aceluiași Tribunal se 
vor prezenta şi acei legionari din Țară, invinuiţi de a li fost u- 
neltele asupritorului”. i 

„Tribunalul va avea formaţia unui cuib - 13 membri - și 
se va compune din legionari cari au pătimit în închisori și le- 
gionari cari au dat lupta cu conspiratorii”. d, uri 

„Anunţ această măsură pentru ca roadele victoriei să 
nu mai cadă în mânile unor oameni nevrednici să poarte nu- 
mele de legionar”. y 

ss Horia Sima”. 


În circulara din 16 Oct. 1953 ridică în slavă pe cei din e- 


228 


e e n iu 


chipa Tănase, pe cari i-a trimis conştient la moarte pentru a 
demonstra la toată lumea că e activ şi că toată vitejia acelor 
legionari le-a fost inspirată de „el”, deci este de neinlocuit in 
Mișcare oricâte nclegiuiri ar comite. Mai adaugă, pentru tă- 
mâierea lui și nu pentrucă Ică ar fi avut nevoie de a fi ridicat 
în slavă, că acesta a fost decorat pe Oder cu Crucea de Fer, 
când, cel decorat, a fost Mitică Popa, actualul preot din Ger- 
mania. lată textul acestei circulări: 


Pentru Neam și Legiune 


„Din ţară ne-a sosit cutremurătoarea veste că un grup 
de legionari, plecaţi de multă vreme din rândurile noastre, au 
căzut în mânile comuniștilor și au fost condamnaţi la moar- 
te de Tribunalul Militar al Capitalei, în ziua de 13 Octom- 
bre 1953”. 

„Cu umilinţă ne plecăm fruntea în faţa jertfei lor pen- 
tru Neam și Legiune”. 

„TĂNASE ALEXANDRU, Comandant Legionar, format 
în Grupul Studenţesc Timișoara, a suferit în inchisorile anto- 
nesciene, a făcut campania din Rusia în batalioanele speciale 
dela Sarata, iar, după capitularea României, întră ca voluntar 
în Armata Naţională și se distinge în luptele de pe Oder, fiind 
decorat cu Crucea de Fer. 

„După un lung prizonierat în Belgia, continuă lupta în 
mijlocul legionarilor din exil, îndeplinind funcțiuni de răs- 
pundere, până când pleacă în ultima lui misiune”. 

„SAMOILĂ ION,Comandant Ajutor,originar de pe Târ- 
nave, a făcut parte din organizaţia de Prahova, ajungând o îi- 
gură legendară a prigoanelor. Arestat în timpul prigoanei car- 
liste, reuşeşte să evadeze din penitenciarul Ploeşti. Întră apoi 
în legătură cu echipa lui Miti Dumitrescu. Condamnat sub re- 
gimul lui Antonescu, e trimis la închisoarea din Aiud, de unde 
evadează din nou după cinci ani de detenţiune. Se alipeşte 
mișcării de rezistenţă, înscriind la activul său o serie de acţi- 
uni îndrăzneţe. Trece graniţa în lugoslavia, în 1948, numai 
după ce primeşte ordin dela Centru, fiind prea urmărit de au- 
toritățile comuniste”. 

„După doi ani de pribegie în Austria, în care timp se că- 
sătorește şi işi crează o bună situație materială prin propria 


229 


lui muncă, se desparte de soție și copil fără șovăire şi se în- 
toarce în mijlocul luptei”. 

„GOLEA ION, Comandant Ajutor, originar de pe Târ- 
nave, şi-a făcut educaţia in Frăția de Cruce, ajungând în anii 
1941-1942 Şef de Grup FdC la Sighișoara. Continuă activita- 
tea legionară în cadrul Grupului Studenţesc dela Iași, unde e. 
ra student la medicină”, . 

„După invazia sovietică, întră în legătură cu legionarii 
veniți din Germania, ajutându-i in misiunea lor și dovedind 
excepționale calităţi de luptător și camarad. Acest tânăr, de 
un curaj fără margini, de o temeritate care ingrozește pe ur- 
măritori, căzând la Sibiu intr'o capcană, cu revolverul în mâ- 
nă îşi face drum prin zidul de agenţi, doborind pe unii, pu- 
nând pe fugă pe alţii”. 

„După această întâmplare, se refugiază în lugoslavia și 
apoi in Austria, unde nu are altă dorință decât să se intoarcă 
in țară”, 

„POPOVICI ALEXANDRU, legionar, originar din Olte- 
nia, sublocotenent de rezervă, a făcut campania din Rusia, iar 
după capitularea României a intrat in Armata Naţională dela 
Viena. Un tânăr de mare puritate și distincție sufletească. Vi. 
teaz, fără să se arate, și modest până la desăvârșire”. 

„TOLAN ION, legionar, născut în județul Arad, de pro- 
fesiune mecanic, intră ca voluntar în Armata Naţională și 
luptă pe Oder. După capitulare lucrează în cadrul oOrganizați- 
ei legionare din Germania, până când se intoarce în țară pe 
un drum plin de primejdii”, 

„Odată cu acești camarazi, rupţi din rândurile noastre, 
apar și alte nume legionare in proces, necunoscute nouă celor 
din exil: DINCĂ GHEORGHE, VLAD MIHAI, VASILE şi 
BUDA ION, care arată cât de adânc trăieşte Legiunea in con- 
știința neamului”, 

„Aceștia sunt solii pe cari i-a trimis mișcarea din străi- 
nătate in ţară: viteji intre viteji, credincioși și devotați până 
la moarte. Ei și-au ales de bună voie locul cel mai greu în lup- 
ta de desrobire a neamului, acolo unde sângele trece peste ca- 
pul luptătorului. Ei știau că mișcarea trăiește atâta vreme 
cât spiritul de sacrificiu rămâne viu între noi. „„Mai mare dra- 
goste decât aceasta nimeni nu are ca viața lui să și-o pună 
pentru prieteni”. zicea Isus, Ei au ascultat de indemnul lăsat 


230 


i 

p: 
| 
i 
i 
! 
| 


E 
E 
i 
d 
| 
| 


de Căpitan: „să vă umpleți inimele de foc şi de hotărire în 
lupta dreaptă în care v'ați încleştat şi din care avem cu toții 
porunca de-a ieşi: biruitori sau morţi”. - 

„Să nu uităm că tineretul român este expus astăzi pri- 
mejdiei de-a fi deformat sufletește din cauza educaţiei comu- 
niste care se prelungeşte de ani de zile, Jertfa acestor cama- 
razi a restabilit continuitatea de gândire și simţire intre gene- 
rații și a dat intregii mișcări de rezistenţă din ţară un sens de 
afirmare legionară. Numele acestor eroi este rostit de toată 
suflarea românească. Legionarii din țară ştiu acum că noi,cei 
din străinătate, nu ne-am pus pe așezare și odihnă și nu ne- 
am impăcat cu soarta de pribegi, că suntem cu toţii gata să 
ne dăm viaţa pentru mântuirea neamului românesc”, 

„TĂNASE Alexandru, POPOVICI Alexandru, SAMOI.- 
LĂ Ion, GOLEA Ion, TOLAN Ion, înfrățiți cu legionarii din 
țară VLAD Mihai Vasile, DINCĂ Gheorghe, BUDA Ion și cu 
alți români căzuţi in imprejurări asemănătoare, formând o 
grupă de 13 condamnaţi la moarte, așteaptă impăcați ziua 
când vor fi duși in faţa plutoanelor de execuţie”, 

„Pe aceşti eroi să nu-i plângem, după măsura durerii o- 
menești, ci să-i slăvim. Oricine nutrește alte gânduri față de 
jertfele lor, iși desvălue propria lui neputinţă și sărăcie sufle- 
tească. Ei au depus mărturie pentru Neam dintr'un imbold 
interior, mai tare decât viața și mai tare decât moartea”, 

„În lunga lor agonie, până când Dumnezeu ii va chema 
în faţa judecății Lui, dragostea noastră să nu-i părăsească 
nicio clipă. Să-i intovărășim pe drumul Golgotei, să le cerce.- 
tăm celulele în care zac și să-i privim in ochii ingândurați de 
Marea întâmpinare. Să ne reținem dela orice grije, priveliște 
sau gând care ar putea să ne abată dela drama lor”, 

„Dar să ştie asupritorii că răpunând viaţa acestor cama- 
razi n'au răpus Legiunea. Din jertfa lor se vor ridica mii și 
mii de suflete viteze și oricâte monminte ni se vor deschide in 
cale, nu vom da un pas inapoi in lupta de desrobire a neamu- 
lui. Trăiască Legiunea şi Căpitanul”, 

ss Horia Sima”, 


Ordin de zi 
I. Pentru vitejie şi hotărire în luptă până la moarte sunt 


231 


i ii: ASE Alexandru, 
bă” legionarii: TÂN 
Su, POPOVICI ai, IA 
ihail Vasile, DINCĂ Gheorghe şi 
uri  imp-râmppe ina cu „Crucea Albă catijutenai d rara 
de origine germană, Erich TATLER și CORLAN . 
comuna Vlăduleni, pentrucă şi-au pus viaţa p camarazi 
noştri găzduindu-i şi ocrotinduri. 
inaintaţi in & 
ntre pie SAMOILĂ lon la gradul de Co- 


i ni Ajutor GOLEA Ion la gradul de Coman- 

dant Legionar. 
Legionarul 

ca: ratei TOLAN Lon la gradul de Comandant Ajutor. 


Trăiască Legiunea și Căpitanul, 


decoraţi cu „Crucea Al 
GOLEA lon, SAMOILĂ 


POPOVICI Alexandru la gradul de Coman- 


ss Horia Sima 
Am reprodus această circulară ca erp renta pa 
nul ci camaradul Ică Tănase şi toţi mceceeai mihai asi 
re merită toată stima şi respectul nostru unor Ă mariră 
aparte a fe m rea ie De ce n'ai mers cu ci 
izerii i itejia alto! in i 
e rlaegertr ini sebsru "£ Carpaţilor, cum îţi place să 
demonstrezi cu propria d-tale es 
a pe gratis in țară e benefică pentru Mișcare, mea î 
ese pra Ei iar d-ta ascunzândur-te după ari şi u 
y i i păcatele personale. 
: tru a-ţi acoperi păcatele perso A 
sa-i pana a-şi putea ascunde mai bine manevrele m! 
dare şi glorioasa lui poziţie 
ra si, 3 Octombre 1953 schimbă st ar 
din tericire, a rămas numai pe hârtie, şi n 
se n'a indeplinit. lată promisiunile: 


să lupţi pe culme 
tot perorezi, şi să 


din vârful piramidei, prin circula- 
himbă structura Mişcâri, care, 
din cele promi- 


Camarzi, 


În urma întâmplărilor din ţară, sunt nevoit morar 

ala structură a mişcării in străinătate după cum agree 

actu: 1. Se infiinţează un grup de acţiune, sera dec mamă 

G sul 13”, format din elemente hotărite să ia p AA 
ta di țară. Nimeni nu e exclus din această formaţie $ 


232 


meni nu primeşte ordin să între. Adeziunile sunt volontare, 
Riscurile 90%. 

II. Ceilalţi legionari din străinătate vor susține acțiunea 
grupei ofensive, complectându-i eficacitatea în alte domenii. 
Cum cea mai mare parte a timpului și a activităţii mele vor fi 
absorbite de aici inainte în direcţia de mai sus fixată, acești 
legionari se vor bucura de o largă autonomie de acțiune, fie 
că lucrează în grup sau individual. Esenţial e să nu piardă din 
vedere obiectivul actual al mișcării: lupta pentru desrobirea 
neamului din jugul comunismului. Contactele cu mine vor de- 
veni mai rare, iar „Buletinul Interior” îşi incetează apariţia. 

III. Pentru perioada care vine vom renunţa la o serie de 
activităţi externe. Recomand tuturor o manifestare pruden- 
tă, deoarece am intrat în bătaia reflectoarelor comuniste de 
pretutindenea. În această perioadă de calm şi așezare, legio- 
narii să fie cu mare băgare de seamă la posibilile infiltrări co- 
muniste şi politicianiste din mijlocul lor. 

Trebue să știți că în spatele oricui vrea să spargă blocul 
solidarităţii noastre manevrează o forță duşmană ! Nu uitaţi 
că cea mai mare greșală pe care o poate săvârşi un legionar, 
greşală ireparabilă, greșală prin excelenţă, este de a-şi desfi- 
inţa propriul său mediu de existenţă. Legionarii care au tre- 
cut biruitori prin atâtea prigoane, lipsiţi de şefi şi îndrumă- 
tori, lăsându-se călăuziţi de simţul adevărului, vor şti să se 
orienteze şi in actualele imprejurări, când inainte nu vor mai 
întâlni decât propria lor responsabilitate. 

Urez tuturor muncă rodnică și senină în grelele incer- 
cări care ne aşteaptă, iar în ziua eliberării să îmbrăţişăm cu 
conştiinţa impăcată pe camarazii din țară. 

Trăiască Legiunea și Căpitanul, 

ss Horia Sima 

Cum era de aşteptat, pe măsură ce Horia Sima auzea că 
legionarii puși în cunoştinţă de cauză despre purtarea lui în 
cazul Costin îl părăsea, s'a dat şi la Popa Niculai şi subsemna- 
tul, făcându-ne comuniști, lași, impostori, etc,, fără să ne 


- numească, ca să n'avem cum îl da in judecată pentru injurii și 


să dovedim in faţa unui organ judecătoresc cât este de mur- 
dar. Se acopere din nou cu pelerina jertfei echipei lui Ică Tă- 
nase, etc. lată capodopera ratatului Şef, dată la lumina zilei 
pe data de 8 Noembre 1953: 


233 


Camarazi, Mda 

„O mână criminală, în complicitate cu prostia și răuta- 
tea unor legionari din Argentina, au întreprins:o acțiune de 
mare mișelie impotriva mea, uzând de procedee care desono- 
rează și scot din rândul oamenilor pe cei ce le folosesc dă 

„E uluitor cu ce-și petrec timpul acești camarazi și în ce 
abisuri sufletești s'au prăvălit, în vreme ce atâția viteji din 
mijlocul nostru işi dau viața în luptă cu duşmanul care ne-a 
cutropit țara. O sete de devastare morbidă impinge pe aceşti 
nefericiţi să servească de unelte unor planuri și scopuri care 
urmăresc nimicirea mișcării. E straniu să-i auzi cum cuvântă 
de „salvarea” Legiunii pe ei care și-au pierdut ultimul grăunte 
de:omenie şi echilibru sufletesc”. 

„A salva Legiunea dela 7.000 km. distanță de front, e 
cel puţin ridicol. Cu asta nu vreau să ofensez pe nimeni. Toţi 
acești legionari, imprăștiaţi pe fața globului, realizează o 
muncă infinit de prețioasă pentru destinele Legiunii. N'am 
decât cele mai calde cuvinte de dragoste și recunoștință pen- 
tru acei legioanri care, răspândiţi in mijlocul unei lumi stră- 
ine, nu și-au uitat de misiunea lor. Frontul Legiunii are aspec- 
te multiple și acţiunile noastre din străinătate sunt binecu- 
vântate de Dumnezeu și aducătoare de rod, când sunt impli- 
nite în duhul celor care se jertfesc pentru țară. Dar cum poa- 
te fi calificată purtarea acelor care, departe de riscuri și pri 
mejdii, nu-și găsesc alt rost mai inalt decât să clatine credința 
legionarilor angajați în luptă ? Să întoarcă arma care să iz- 
bească în creștetul Legiunii?”. A 

„Dacă sufletul lor vibrează de răspunderi pentru viito- 
rul Legiunii - cum pretind cu atâta insistenţă - ar trebui să-i 
întâlnim tot atât de zeloși și când e vorba de răspunderea 
luptei. Până când nu-i vom vedea pe aceşti uneltitori hotă- 
riți să infrunte primejdia din țară, ei nu rămân pentru mine 
decât niște lași și niște impostori ai adevăraţilor legionari. 
Când se vor găsi intr'o asemenea situaţie, și nu complotând 
cu fața desfigurată de ură, abia atunci, şi numai atunci, își 
vor da seama de greutatea păcatului săvârșit contra Neamului 
și Legiunii”. . 

Camarazi, 
” „Legiunea nu se rezumă la câteva sute de legionari refu- 
giaţi în străinătate. Am sfârși ca niște jalnice sfărâmături ale 


234 


| 


mândrei Gărzi de Fer, dacă ne-am despărţi de viaţa cea mare 
a neamului, de durerile și lacrimile celor căzuți în Octombre. 
Tot ce nu tinde la menţinerea vie a contactului cu Țara, e de- 
clamaţie legionară, e agitaţie fără nicio bază reală. Cine nu-i 
prezent în luptă, cade în uitarea anilor și generațiile tinere 
nu-şi mai amintesc de ei. Vreţi să-i pregătiți și mișcării ace- 
eași soartă ?”. 

„Trebuc să știți că şeful Legiunii e gata să-și dea viața 
pentru Legiune și e bucuros de orice colaborare, într'un spi- 
rit care nu exclude nicio bunăvoință reală, dar nu umblă cu 
pălăria în mână după nimenea. Pentru cine nu depune măr- 
turie pentru Neam și Legiune in imprejurările tragice de as- 
tăzi, nu voi mărturisi nici eu și niciunul dintre legionari, mâ- 
ne, in faţa ţării. Nu cer nimânui un lucru peste puterile lui și 
peste propriul consimţ ământ, dar o indicație elementară tre- 
bue să ne unească pe toţi: să nu facem rău Legiunii, primej- 
duind lupta de desrobire a neamului și viitorul său”, 

„Trăiască Legiunea și Căpitanul”, 

ss Horia Sima 

(Cicerone Ioniţoiu, în cartea sa „Morminte fără cruce”, 
V. 1], pag. 333, Ed. Coresi 1983, spune următoarele: „Era 
necesar să se vină în ajutorul celor din munți..... Dar nu tre- 
buiau trimiși oameni la moarte sigură..... Au fost recrutați 
oameni de sacrificiu contra a zece mii de dolari, din care cinci 
mii a primit martirul și restul au intrat în buzunarul samsaru- 
lui..... Grupele parașutate aveau nume codificate: 

- Una, denumită „Yaques”, avea printre componenți pe 
Golea Ion, Samoilă Ion, Tănase A. și Tolan Ion”.) (Capitolul 
respectiv a fost publicat și în ziarul Carpaţii”, Anul XXVII, 
No. 43-44, Mai-lunic 1984, cu un comentar al lui Verca Filon 
care se limitează a fundamenta necesitatea trimiterii echipei 
în țară, fără a sufla nicio vorbuliță despre dolari). 

„La atâta fățărnicie, lipsă de bun simţ, convingerea că 
toţi suntem proştii pe cari el îi poate domina cum vrea, pe 
data de 10 Decembre i-am scris următoarele: 

Stimate Domnule Sima, 

„Au fost vremuri când am stat gata de moarte alături de 
D-ta, pentrucă te vedeam ca pe continuatorul operei Căpita- 
nului; a acelei opere de educaţie a neamului românesc bazată 
pe dragoste de neam, corectitudine și morală - ca izvor de în- 


23: 


urs - în religia creş- 
ină. Sunt poate cel mai nenorocit dintre câţi e regii pre 
porţi datorită faptului că am ajuns să văd şi cu p 
ini a Mişcarea Legionară . RE SA 
pf pansa: vă schimbaţi, pentrucă aţi pol scena E 
PRD, pr nu aţi făcut-o, şi nici nu SE cer să pei pe ra 
jori - o: N 
id majoritatea celor ce l-au cunosci! £. ouă 
e gene rr fiu absurd. Vă cer numai să fiţi ati 
tei de data aceasta şi să nu intindeţi funia prea ale mat 
paie În să se rupă. Nu vă bazaţi numai pe e one era 
eri .to Legiune, şi deci pe teama ce o âvem e a - pai 
pentru |. Preter să râdă azi toată lumea de MIER A pă 
inpoi "decăt mâne să i se pună în spate - ip saca pd 
spe a fost o adunătură de inconştienţi bear 
ş A i ă t neacaden E 
ie, pentru a nu se zice câ sunt n 
ceastă ra petre ee deci, atunci când vă vine pofta că Be 
A culări cu privire la mine şi Popa Niculai, v a ue a 
e: de bun - ca să nu zic inteligent - şi să ag mite rm 
; iile de necinstit, laş, criminal și comunist. „vo: ma 
referi am fost cum nu se poate mai cinstiţi, câv pam hd 
anii net de cauză de ce aveam ep erp m. 
i â i relele din Mişcare şi că drep puns ami 
pompei aici. lar ca să nu regret ec pă căro 
ii j area”. 

- 15, aţi destiinţat - de tacto - şi işc 4 
ic: preerie parte aflaţi dela minc, - şi sunt n ni mem 

n ă mai i i inte mari, 

„tit -e în zadar să mai incercaţi cu cuvinte u 
de oa pic numele idealurilor pe care le-aţi ep pă 
nu sa i la ochi pe proştii de legionari, căci nu vă pă res 
să legaţ Da, stimate Domn; am fost proşti şi ati plase 
Caan că legionarii nu sunt nici area cerere 

i i şi d-ta ne-ai vândut. Nu-i 3 

dar noi am lost proşti şi N i i 

insă eebue să înțeleg i da e ei aa dovediți mii 
Nu vă mai perdeţi vremea ince! j i sei 
li i Sare unii îşi pierd viaţa în ţara,pe când mag ler 
că (care în realitate sunt 12000) - şi unde am vea ir 
ul d-tale . incercâm distrugerea Mișcârii. Nu e vina — 
p» unii îşi pierd prematur viaţa; nu i-am trimis noi ac = al 
ada distrugerea Mişcârii pentrucă nici d-ta şi piei at 
legionari nu se contundă cu Mişcarea, ci pune pe 
pole trasat de Căpitan şi sfinţit de jertfele legionare. Nu, 


i arc 
țelegere şi recunoaştere a drumului de p 


236 


D-le Sima, noi nu distrugem Mişcarea, căci nu am făcut nimic 
de ce să ne fie rușine. Noi suntem în conformitate cu ABC-ul 
legionar. Cel ce l-a uitat eşti d-ta, şi ne ierţi că nu putem să 
mai suportăm”. 

„De ce nu spui lumii legionare ce am făcut, ce facem și 
cum încercăm să distrugem Mișcarea ? Spune-o D-le și să ve- 
dem atunci ce va zice sărmana Mișcare Legionară !? Să ve- 
dem atunci, care e cel ce o distruge !”. 

„Vroiam cu ocazia aceasta, deși sunt sigur că o fac pe 
gratis, să vă atrag atenţia asupra unei legi legionare care zice: 
Când un legionar este atacat de un altul, având el chiar cea 
mai înaltă funcţie, se convoacă un tribunal legionar; cel cu 
funcţia numeşte pe altul în locul lui - până la hotărirea tribu- 

” malului - și se judecă conflictul, De ce nu vreţi să faceţi uz de 
aceste legi ? Ori asta nu este chestie pentru câţei ?”. 

„Nu insist mai mult asupra acestei chestii, pentrucă cred 
că o vor face alţii. Şi de nu, inseamnă că am meritat-o. Eu 
vroiam să vă atrag atenţia numai asupra faptului „că în orice 
situaţie se cere o anumită ţinută” (vă amintiţi de cele ce i-aţi 
scris lui Costin ?) şi vă rog să daţi dovadă de acest lucru. Nu 
mă consider nici „coloană vertebrală a neamului românesc”, 
nici nu cred că fără mine piere neamul, şi nici că lupta legio- 
nară nu mai are rost fără mine. Dar știu că sunt bărbat, că 
am făcut faţă bărbăteşte tuturor problemelor de viață și le- 
gionare ce mi s'au pus în cale, și nu admit să fiu insultat”, 

„Nu vă convine o polemică deschisă cu mine, pentrucă 
de partea mea este adevărul și il pot dovedi. De aceea fac apel 
la inteligența D-voastră. Nu mă forţaţi deci să răspund la 
toate mizeriile ce le daţi sub formă de circulară, şi să trimit 
şi eu răspunsul meu celor cărora le trimiteţi D-voastră circu- 
lările”. 

„D-voastră dispuneţi de bani; vă invit aici să tratăm 
chestiunea dela bărbat la bărbat, între patru ochi; situaţie ce 
cred că cu timpul tot va veni”. 

„În speranţa că inteligența D-tale îţi va arăta calea care 
îţi convine cel mai mult a urma, am onoarea a vă saluta, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc”. 

„Scrisoarea a primit-o, căci am trimis-o prin D-l lasins- 
chi. De atunci n'am mai auzit să fi scris ceva despre mine și 
Popa Niculai. 


237 


a UA 


REACȚIUNEA DOMNULUI VASILE IASINSCHI 


chi nu l-am lăsat nici noi de aici, nici ceilalți 
lumii pe unde ne aflam, în pa- 
ine în contra lui Horia Sima. 
din 20 Noembre 1953 ce 


Pe D-l lasins 
legionari de prin toate colțurile 
ce. Mereu ii ceream să ia atitud 
Un exemplu este scrisoarea mea 
transcriu in continuare: 

Stimate D-le Lct. Cdt., 

+ «. După cum vedeţi, alăturat vă trimit o copie de pe o 
circulară a lui Horia Sima pe care mi-a trimis-o Balaneţchi din 
Australia și care pe mine m'a lăsat foarte uimit, şi de tonul 
in care e scrisă, cât şi de cele ce scrie. Nu ştiu cum o vedeţi 
D-voastră, dar cred că a mers prea departe. Ar fi necesar, cred 
cu, ca D-voastră să daţi o altă circulară în care să anunţaţi 
că nu aveţi nimic comun cu cele ce a hotărit el, căci lumea 
vă şi pune în spate această hotărire. Vă rog să nu vă supă- 
rați că îndrăsnesc să vă scriu în felul în care o fac, căci o fac 
din dragoste pentru D-voastră şi pentru Mișcare”. 

„Cred că D-l Gârneaţă va fi foarte supărat,şi pe D-voas- 
tră, dacâ nu arătaţi lumii că nu aveţi nimic comun cu aceste 
lucruri”. 4 
„Am trimis copii de pe scrisoarea cu amenințările, şi ce- 
lor ce au primit şi celelalte hârtii. Am primit o scrisoare dela 
Țâlnariu in care îmi spune că a fost prin Italia și Austria, iar 
acum vrea să meargă prin Franța şi Spania, pentruca să poa- 
tă a vă da o situaţie clară a lucrurilor atunci când va veni la 
D-voastră”. 

„Pe aici a apărut o circulară a lui Horia Sima în care 
preamăreşte gestul lui de a fi trimis echipa Tănase în Țară, 
bazat pe o scrisoare a Dys., în care să nu credeţi că vă zice ce- 
va de rău, ci din contră, zice despre cel mai mare legionar. E 
clar câ omul, aşa cum a făcut intotdeauna, vrea și acum să se 
ascundă în spatele D-voastră. Dacă şi acum veţi tăcea, va reu- 
și acum”. 

„În speranța că mă veți ierta și de data aceasta pentru 
impertinența cu care vă scriu și de modul în care pun proble- 
mele, vă rog, Bădiţă dragă, să credeți că peste toate, dragos- 
tea mea pentru D-voastră, nu a scăzut cu nimic și că dacă fac 
ceea ce fac, e tocmai o dovadă că cele ce spun sunt realitate 


şi nu vorbe goale”. 


238 


„Sărutări de mâini D-nei, i - ă ă sănă 
e PE ENE Pe ci, iar D-voastră multă sănătate, 
3 be 
5 Pe data de 8 Decembre 1953 D-l epic a 
lui Iasinschi următoarea scrisoare: a 
Taz, Dragă Domnule Iasinschi, 
„Îţi scriu sub impresia nenorocitelor întâmplări din Miş- 
carca noastră, mai ales din ultimul timp. Sunt informat că i; 
fost şi D-ta, şi nu se putea să fie altfel, tot așa de impresio 
şi de îndurerat de ceca ce se petrece şi s'a petrecut să ac a 
şi ştiind că o durere impărtășită unui camarad cz unui ie. 
ten este suportată mai ușor, mă adresez Dumitale. Mă să 
cupă de mulţi ani ideea refacerii unității Mișcării E AA . 
chiar cândva iluzia că această unitate era pe cale să se se 
ze, și sunt astăzi mai preocupat ca oricând de această idee”, = 
„„Scria nu de mult un tânăr şi inimos camarad: este 
oameni şi vremuri, salvați principii”. E un strigăt A aie 
de care noi, cei mai bătrâni, trebue să ținem seamă Ştiza 
prea bine, că dacă cineva se mai îndoia până E a avem 
confirmarea acestui lucru, că între cei care trăiesc a din. 
tre legionari nu sc găsește nimeni cu atâtea calități și cu atâ 
tea puteri, să ducă singur in spate comoara Căpitanului Nu- 
pace Caite complectă, desinteresată, faţă de sfintele jert- 
e or ce au căzut pentru Legiune, ne poate face să căl- 
aa i ce este personal în noi, și dându-ne mâna ca în vre- 
ÎN e ien note ua spa 
ad im em şi noi obo jertfelor şi ajutor e- 
ie pralea oale pă Aga trece. Cecă că es- 
ir putem face ceva ca să ne răs- 
cumpărăm greșelele ii i i = 
mai derreme, aşa iti dorea ara eee grai 
Ic i : 
PI EA eă eziaa ea celor ce poartă răspunderea 
tele celor dragi și cu o crimă î a aa e re 
ie a : ă împotriva neamului, pentrucă-l 
in Organism pregătit care ar putea să fi i 
[o anii putea să fic eficace in 
„Numai ă şti ă i 
pal ina a să ai 5 ne desprindem de tot ce este per- 
Ier sete p 1la înălțimea vremurilor. Înlăturând 
âlu e s'a pus peste bunele noastre relații de altădată, şi 
pășind cu inima deschisă unul față de altul, schimba pu 


239 


i gândurile frăţeşte, putem găsi soluția tir og di. 

pa. Ți-aş fi recunoscător, dacă ai avea gen en în 
unzi deschis la această scrisoare, şi să-mi ei rm _. 

minele! că putem începe ? Ce crezi Dumnea sp 

mele evenimente ?”. 


De atâta timp de când nu mai ştim unul de altul, încât 


, iurile 
cred necesar să te informez de cum o rapi am ra 
argentiniene. Sunt de aproape şase ani in Arg pes armă 
e e cum am putut și am luptat din greu cu gr est 
de multe ori mi-au fost crescute de apelare tectn E 
ermanent insă seninătatea, şi n'am răspuns zbor aa 
mr lii, şi nici n'am vrut să facem jocul duşmanilor gari 
a ma ublic. Astăzi lucrez intr'un minister, mp iși - 
alese zi i i câştig existenţa şi să putem face aţă, pe 
ei peer ne ajută, obligaţiilor de luptă m eg pote 
pei amp avut multe necazuri şi continui să le ai. Mă bu X 
E penis per şi D-ta senin şi nu te-ai amestecat gr 8 u 
i. mi care ar fi putut să te pună în asr ei = ac 
Doamna, cum suportă razi ie. rm e mara i AN 
„Aşteptând un răspuns dela | = trb dr 
iţi i să mâini, iar pe Dumnca i i 
palme ine pprterbre cu Trăiască Legiunea și Căpi- 


e ss lic Gârneaţă 


Văzând ceea ce se intâmplă în Mișcare, cât nad ea 
ândeau legionarii din intreaga lume, din aer î. 
bată din toate părţile, D-l Lasinschi i-a trimis lui varia 
a pe data de 18 Ianuarie 1954, neuro ez pe apa) 
ment u cărei copie mi-a trimis-o pe data de Ş - acasa sei 
dicatiă că nu poate fi folosită decât „ca un docu pe bej 
mii în cadrul restrâns al legionarilor cari cei pis 
ioasă redresare morală și o acţiune pentru r âre y 
para conştiinţă, bazată pe legile şi etica ari area se 
iderând că această rezervă a fost depăşită de p ! 
pr merci Ruşinii” în Vatra, de publicarea chiar a eee 
document în „Pământul Strămoşesc” rebel ză predare 
impului şi de felul cum se găseşte 3 i s : 
renale a şi ti o bună pu pei situaţiei de atunci, 
i i e conţinutul acelei scrisori: 
maine ara Domnule Comandant, 


240 


33 „ între desiluzie şi dorinţa de îndreptare”, 


„Deschis, așa cum mă cunoşti, - de astă dată însă mai 
îndurerat ca oricând - vin să-ţi spun ce-mi stă pe inimă”, 

„Mișcarea Legionară trece printr'o criză de vreme înde- 
lungată. Ți-am mărturisit-o cu dragoste şi bunăvoință desin- 
teresată in mai multe rânduri, rugându-te să inclini către o 
schimbare de sistem şi un început de acţiune nouă, clară şi 
precisă, dreaptă și corectă. Sfatul meu n'a fost ascultat; și-a- 
tunci când am voit să te ajut, m'am văzut respins”. 

„Criza a continuat să se mărească prin câte s'au adău- 
Bat aceluiaşi procedeu abuziv, arbitrar şi tiranic”. 

„Ultima rămășiță de speranţă ce-am purtat-o in suflet 
pentru o indreptare de pe calea rătăcirilor s'a spulberat când 

„ai venit pentru prima dată în Spania. Atunci, și mai târziu, 

mi-am dat seama definitiv că nu se schimbă nimic, ci dimpo- 
trivă răul curge mai departe cu o intensitate neobişnuită”, 

„Atitudinea mea o cunoşti: dela afirmaţii tari, care te- 

au surprins neplăcut, la pasivitate și aşteptare. Poate că in 
subconștient mai rămăsese vreo urmă din cât am dorit ca să 
te întorci din drumul pierzaniei. Ți-o spun cu toată durerea: 
continuai să greșeşti in calitate de Comandant al Mişcării 
Legionare, de şef politic și pe planul etic - deci al caracteru- 
lui şi onoarei - menite prin funcțiunea lor să imprăştie feri- 
cire și bună voie între toţi, până la periferie”. 

„Acțiunea, pornirile și manifestările ce le-ai dovedit în 
cursul anilor, au redus tot mai mult din dragostea, camarade- 
ria şi elanul ce ne însufleţeau. Neincrederea, suspiciunea și in- 
triga puse in mișcare sub diferite forme, au nimicit câldura, 
prietenia şi acea stare de spirit care ne-a legat laolaltă, orişi- 
unde ne găseam. Am ajuns să trăim din întrecerea de-a ne tra- 
ge pe'sfoară, de-a ne amăgi, de-a ne politicianiza”. 

»Legionarii au început să nu-și mai simță cotul în faţa 
marilor greutăţi, așa ca'n vremuri de mărire. A dispărut cri- 
teriul moral, care peste impulsul Pentru un ideal de viaţă, în 
baza căruia să ne modelăm existenţa; a dispărut corectitu- 
dinea sufletească şi desinteresul. Astăzi traversăm toţi aceas- 
tă criză, în ultima ei fază, pentru anume suferință şi intune- 
care”, 

„Nu mai există ordine, ierarhie, 


respect şi înţelegere. 
Rândurile s'au desprins de mult. Ele c 


ontinuă să se macine 


241 


„Între cei de sus s'a oploşit vrajba; cei în subordine, des- 
coperind că via nu mai rodește, s'au răsculat impotriva ne- 
vrednicilor; mulți au rămas deprimați, iar câțiva continuă să 
te apere”. 

»» Conducerea nu este capabilă să frâneze, să îndrepte, 
să armonieze, să dirijeze. În realitate ca a încetat să existe de 
mult timp. Substituindu-te ei de unul singur, în baza funcțiu- 
nii de Comandant al Mișcării, ai dărâmat c'o implacabilă în- 
căpăţânare ultimele resorturi ce ne mai țineau impreună”. 

„O ieşire din acest haos se impune. Ne obligă legile care 
stau la temelia Legiunii. Aceasta vrea să se salveze şi noi tre- 
bue s'o ajutăm. E datoria care i se impune, înaintea oricui. 
Semne s'au arătat din toate părțile şi a le disprețui, nu este 
permis. Prin acestea vorbesc tot trecutul și toată jertfa de e- 
Toi, martiri și mucenici”. 

„Alişcarea Legionară, falnică şi mândră, severă şi exi- 
gentă, trăiește din respectul realităților, din iubirea adevăru- 
lui, din cultivarea sentimentului de onoare, din promovarea e- 
lementului moral, din toată legiuirea ce-a fost concepută și 
rânduită pentru rezistenţă în veac; altfel, nu mai este ea”. 

„Respectarea, și de toți, dela cel mai mare şi până la 
cel mai mic, este regulă de viață. Din moment ce-am devenit 
legionari ai acestei organizaţii sfințită cu spiritualitatea româ- 
nească și suflată cu aurul sentimentului de omenie şi umani- 
tate, avem obligația s'o pătrundem tot mai mult și să creş- 
tem din puterea ei către perfecțiune”, 

„„A refuza să ne punem faptele în armonie cu interesele 
societăţii, este o scădere pe care Legiunea n'o tolerează. A 
crede că putem fugi de răspundere indiferent cum şi de unde 
apasă aceasta, insemnează să fii sclavul unor pasiuni inferioa. 
re, a unor principii destructive, a unor impulsuri egoiste”. 

„Legiunea urmărește tocmai contrariul: fiecare să evo- 
lueze pe linia sentimentului de nobleță al desinteresului, al 
respectului, al dreptăţii, al corectitudinei, „Corect din toate 
punctele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea din a- 
fară, în raport cu organizația, în raport cu camarazii, în raport 
cu Țara, in raport cu Dumnezeu”. Noi trebue să purtăm pe- 
cetea de: „Om corect”, 

„Şi totuși, ca oameni suntem supuși greșelelor. S'au fă- 
cut multe; ni le-am iertat; ni s'au trecut cu vederea, în credin- 


242 


ţa şi speranța că vor fi avertismente, părere de rău și expe- 
rienţă. Sunt insă abateri grave, care săvârșite în momente de 
turburare a minţii - așa cum ţi s'a întâmplat -, cer să fie ispă- 
şite prin pedeapsă. Iar dacă aceasta nu vine în mod normal, 
ea se filează într'o formă mai urită, mai degradantă, mai pus- 
tiitoare pentru sufletele și oamenii din jur, cari se trezesc ca 
dintr'un vis urit”. 

„Astfel și-acum, Mișcarea Legionară iși cere satisfacție 
şi dreptul cei; prin ce mister, e greu de pătruns. Ea miruește 
pe credincioși cu unt-de-lemnul credinței, și când aceasta es- 
te adâncă, nu poate fi biruită de valurile furtunilor care ii tă- 
lăzuesc puterea pe intinderea plină de nesiguranță a oceanu- 
lui nemărginit”, 

„Dovezile ce s'au produs, și câte au putut să ajungă pâ- 

nă la mine, sunt grâitoare”. 
„Judecata imi aparţine și te rog să-mi permiţi ca să ţi-o 
„„Am înaintea mea, de atâta vreme, dosarul cu problema 
de onoare, cele câteva circulări din urmă și scrisoarea din 10- 
XI-53, la care nu ţi-am răspuns indată; și poate e mai bine a- 
şa, chiar dacă concluzia la care am fost ajuns nu s'a schimbat 
deloc”. 

„Judecând toate agitaţiile și necazurile din Mişcare, ți- 
am scris pe la inceputul lui Oct. 53, că iniţiativa întru resolva- 
rea lor îţi aparține. Ea nu s'a produs, așa cum mă aşteptam”, 

„Acum sunt nevoit să-mi spun cuvântul”, 

„Dosarul din Argentina a declanșat criza; aceasta trebue 
soluționată după legile și principiile legionare”. 

„Ştiu că circulările care vin dela Șeful Mișcării, sunt lu- 
mini biruitoare ale intunericului, îndrumări doctrinare, prin- 
cipii de viață eternă, sfaturi înțelepte, dispoziţii practice; în 
general indreptarea sufletului legionarului”. 

„Circulările Căpitanului le vedem ca nişte torţe aprinse 
în permanență pe drumul necunoscut al viitorului. Acestea 
vor rămâne pentru toate timpurile călăuza cea mai sigură 
pentru cei ce s'au botezat în credința unui om nou. Ele ne su- 
praveghează acțiunile, dacă le purtăm în sânul nostru cu ade- 
vărat şi ne consultăm la flacăra lor vie și ocrotitoare în vreme 
de îndoială și desnădejde”. 

„La ce concluzii să ajungă astăzi legionarii, citind circu- 


spun 


243 


lara din 6 Scptembre 1953 ?”. î 

„Ce să înţeleagă prin modificarea de structură a Mişcă- 
rii din străinătate, conținută în circulara din 28 Octombre 
1953, 

„Cum să judecăm ultima - după cunoștința mea - cea 
dela 8 Noembre 1953 ?”. 

„În faţa lor am rămas inmărmurit şi revolta mea n'a 
fost mică. Eu nu le aprob”. 

„Ți-am amintit într'o scrisoare de un răspuns ce ţi-l pre- 
gătisem după ce am luat cunoștință de circulara cu tribuna- 
lul, dar văzând urmarea, am înţeles că vorbesc vântului să o- 
prească furtuna”. 

„Fără să incerc o analiză mai amănunţită, ţi-o spun, 
Domnule Comandant, cu dureroasă sinceritate, că circulările 
din urmă sunt produsul unei inspiraţii nenorocite, în momen- 
te de intunecare. Căci ele sunt goale de adevăr și vor numai 
să acopere cu o serie de cuvinte pătimașe - unele și drepte -o 
stare de mizerie, ce-a izbucnit la suprafaţă, după ce s'a pus in 
circulaţie - precum știi - scrisorile cu chestia de onoare, pe ca- 
re, în interesul Mișcării, trebuia s'o rezolvi de mult. Ai încer- 
cat să aplici violenţa faţă de nemulțumirile ce s'au intins pes- 
te tot, pentru ca acestea să fie justificate cu atât mai mult”. 

„Ori, eu am convingerea că Legiunea s'a născut ca o re- 
acţie impotriva răului, pentru apărarea libertăţii și adevăru- 
lui; deci nu ne este îngăduit să le inăbușim cu piatra arbitra- 
riului; ci dimpotrivă avem obligaţia să continuăm a ne pune 
pieptul, ocrotindu-le. Aşa vom fi vrednici să vorbim de piep- 
turile ciuruite de gloanţe ale elitei legionare”, 

„Laoparte deci calomniile ce-și merită numele. Tot dis- 
preţul faţă de ele şi faţă de minciună, aruncate cu răutate şi 
viclenie, cu pertidie şi ticăloşie impotriva Mișcării şi Şetului 
ei”, 

„Dar şi incercarea de a astupa izvoarele de viaţă ale ace. 
leca n'o admit, din orice parte ar porni această intenţie; fie 
c'ar veni chiar din partea Șefului insuși intr'o formă ce con- 
trazice o stare de spirit, după cum e cazul în timpul din ur- 
mă”. 

„Datoria elementară a legionarului este să spue adevărul, 
în toată libertatea, cu toată cuviinţa, consideraţia şi sinceri- 
tatea; resping obrăzniciile și exagerârile”. 


244 


„Dela acest lucru, de-a spune adevărul, nu ne poţi îm 
piedica. Fiecare avem o răspundere şi toţi laolaltă purtăm 
destinul Mişcării, căreia ne-am închinat viaţa. De ca nu ne 
despărțim, orice soartă ne-ar fi dată”. | 

„După ani grei de activitate şi colaborare, câtă a fost 
- uneori şi negativă -, după greşeli ce se iartă şi păcate peste 
cari nu se poate trece, vreau să cunoşti atitudinea mea. Ea €s- 
te a unui prieten, care te-a contrazis în multe rânduri, dar să 
ştii c'a fost mai corectă decât a celor ce ţi-au tolerat totul , 
îndoindu-și spinarea în semn de supunere, un obiceiu striun 
pe care legionarul îl condamnă”. 

„În Mișcarea Legionară, ce-ai lăsat-o la voia intâmplăr:+, 
interpretând cu bunăvoință textul circulării din 28 Octobiie 
1953, există adânci frământări şi mari desamăgiri; unele ce 
durează de mai mulţi ani, altele de dată mai recentă, inteme- 
iate pe argumente cari nu pot fi puse la îndoială. Există o șia.- 
re de spirit dăunătoare, dezolantă, mustrătoare, cărei trebv.e 
să i se pună capăt”. 

„În acest ceas de mare criză ai găsit cu cale să comun:u 
că schimbi structura Mişcării, îţi alegi un sector de acţiuat, 
părăsind toate celelalte domenii de lucru. Dar iată că nici as- 
ta nu se poate;n'ai dreptul să faci orice,dacă eşti Comandant 
al Mişcării; pentrucă ea, Mişcarea, nu suportă abuzuri. Ev 
vreau să fii corect şi prezent, şi s'o ajuţi in acest grav momeni 
pentru care porți mare vină”. 

„Sus, în jurul persoanei proprii ai organizat cu calcul, 
perseverenţă şi scop, o camarilă, ce lucrează intr'un anumit 
spirit, şi-ai creat artificiul unui mit peste și impotriva Miicâ- 
rii Legionare, pentruca acest cuplu nenorocit şi anormal să 
acționeze arbitrar şi disprețuitor de legi, aspirații şi curate pre - 
tenţii legionare; iar jos ai lăsat o masă imprâştiată în toate 
țările, abătută şi tolerantă, pe cât din credință şi disciplină, 
pe atât de răbdare şi ruşine, care se sbate desnădăjduită că nu 
cunoaște adevărul şi rostul ei propriu”. 

„Nimeni nu ţi-a sărit în spate - precum imi scrii -, dim- 
potrivă, altceva s'ar putea spune; prin ce-ai provocat, ai ads 
Mişcării atăta rău, cât n'a putut să-l facă nimeni în anii dun 
urmă. E o greşală să afirmi asemenea lucru. Gândeşte-te b;- 
ne şi raționează că reacţiunea ce s'a pornit de pretutindeni e 
un semn de sânătate morală ce ne avertizează pe toţi să rexe - 


nim la linia cea dreaptă şi creștină, linia Căpitanului. De ea 
trebue să ţii socoteală, E ceasul suprem”. 

„Judecă-te mai intâiu singur, mai ales din poziţia ce o 
ai; fii „omul judecător în propria sa cauză, drept şi sever cu 
sine insuși”. 

„Situaţia este așa de gravă, încât eu, după o lungă me- 
ditare a acesteia,m'am hotărit să-ţi atrag atenția că e momen- 
tul când trebue salvată Mișcarea, dacă vrem ca să mai aibă e- 
ficacitate și valabilitate”. 

„Mişcarea nu constă în voința unei singure persoane, șe- 
ful ei, care trebue să fie expresia stării de conștiință a comu- 
nității intregi, şi nici in forţa prietenilor, cari te ajută să ră- 
mâi incărcat cu greșeli și păcat”, 

„Mişcarea este un mănunchi de valori spirituale, este o 
stare de spirit, care anticipează o lume nouă, ieșită dintr'o 
prefacere lăuntrică a sufletului omenesc”. 

„Există o manifestare politică a Mişcării Legionare, şi-o 
manifestare culturală; și una socială și alta morală”, cum 
spune Puiu Gârcineanu. Toate acestea, și câte mai sunt, ră- 
mân unite într'olaltă printr'o mare taină, care pune în acțiu- 
ne puterile latente ale legionarilor la lumina zilei și nu în sub- 
terană, așa cum vrei să procedezi, judecând după atitudinea 
din urmă”, 

„Mişcarea nu este, și n'a fost din capul locului, clandes- 
tină și conspirativă. Aceste atribute i le-au dat dușmanii. A 
fost nevoie de sbucium, de suferință şi jertfă multă, ca să ia- 
să de sub acuzaţia incompatibilă cu spiritul ce o animă. Deci 
nu inţeleg ca Mișcarea să-şi intrerupă activităţile prin suspen- 
dare sau renegare; ci acestea trebuesc complectate și amplifi- 
cate in conformitate cu cerința timpului, eliminând orice im- 
pediment sau anormalitate”. 

„De aceea imi ingădui ca in faţa dezastrului ce-l privim 
cu durere să-ţi pun câteva întrebări: 

„Ce măsuri ai luat pentru indreptarea situaţiei 2”. 

„Când şi unde ai convocat pe cei cari răspund ca Miș- 
carea să nu alunece pe panta compromisurilor, a disperării 
şi revoltei fireşti 2”, 

„Cine face parte din acest Consiliu, pe care-l consulți la 
vreme de nevoie sau la grea incercare ?”. 

„În ce fel răspund legionarii care greșesc faţă de Mişca- 


246 


re, incepând cu Șeful ei ?”. 

„Ce sancțiuni s'au aplicat celor vinovaţi - după judeca- 
rea fiecăruia - care au contribuit la compromiterea și degrada- 
rea ci; şi cum ai inţeles să-ţi rezolvi vinovăția proprie ?”. 

„Există o circulară a Căpitanului din anul 1935, sub ti- 
tlul „pedeapsa legionară”, în care spune: 

„mem. Voesc prin aceasta să fac tuturor legionarilor edu- 
caţia in sensul de a ști, atunci când greșesc sau se abat dela li- 
nia legionară, să-și recunoască greșala, să plătească prin pe- 
deapsă.....” 

„Nu e nimeni pierdut, când primeşte o pedeapsă; sun- 
tem cu toţii pierduţi atunci când inchidem ochii la greșelile 
legionarilor, pentrucă ne sfărâmăm linia de viață legionară, 
legile noastre in virtutea cărora trăim ca legionari in lume”. 

„Vom scoate insă noi legionarii un alt om, pe care-l vom 
opune omului laș, omului vechi, și care zice: „răspund”, 

„Răspunde deci, Domnule Comandant, in acest mo- 
ment al istoriei legionare , te rog eu și așteaptă o lume intrea- 
gă: . 
„pentru ca să se implinească voia Căpitanului și să se a- 
deverească cuvântul lui;” 

„pentru ca să se menţină și să se desăvârşească unirea;” 

„pentru ca să ne regăsim liniștea și echilibrul înlăuntru, 
şi să câştigăm prestigiu în afară;” 

„ca să dispară vrajba din mijlocul nostru și să ne întin- 
dem mâna frăţeşte ca pe vremuri;” 

„ca insinuarea și intriga să nu fie arme de răsboire între 
noi şi dincolo de marginea noastră;” 

„ca pizma, ambiția deșartă și viclenia politicianistă să 
nu mai diformeze sufletele;” 

„pentru ca virtutea cu deprinderea voinţei către bine, a- 
devăr şi frumos să ne încălzească din nou inima și să.ne lu- 
mineze mintea cuprinzătoare de gânduri mari și dezinteresa- 
L: a 

„pentru ca Legiunea să prospereze după normele etice 
de viață legionară, stabilite de Căpitan dintru inceput”, 

»» Legiunea trebue să rămână farul luminos, văzut și cu- 
noscut de toți și după care să se orienteze Neamul intreg, in 
marile cumpeni care il incearcă; dispariţia ei și intunericul îl 
vor toţi piraţii de ieri, de azi și de mâne”. 


24. 


„Legiunea este şi rămâne Şcoală fără întrerupere, tar 
scopul acesteia este să formeze, zi de zi, un om nou pentru o 
Românie nouă. Această Şcoală trebue să funcționeze în spi- 
ritul şi după învăţătura fundatorului, şi'n curgerea vremii să 
urmărească toate manifestările binelui şi vrăşmăşiile răului, 
adaptându-se situaţiei, fără să-şi strice legea sau să-şi renege 
misiunea, cari sunt eterne”. 

„Această Şcoală, ce s'a născut din nevoile Neamului stă 
permanent in serviciul lui; şi acei care îl servesc sunt preoţii, 
cari privesc invicrea lui cu ochii, mintea, inima şi cunoștința 
învăţătorilor din trecut; căci ei ne-au arătat cu fapta și cu- 
vântul calea viitorului şi insemnătatea jertfei”. 

„„Ca încheiere a acestor puţine consideraţii, pentru acest 
moment greu, cred că este nevoie să tragi consecinţele situa- 
ţiei generale din Mişcarea Legionară, lăsând ca cei indicaţi de 
opinia răspunzătoare să oprească actuala stare de descompu- 
nere, să structureze diformitaţea prezentă, să avizeze asupra 
conducerii şi să procedeze la refacerea unității, adică să res- 
tabilească ordinea morală”. 

„Personal iţi mărturisesc cu multă mâhnire că nu te 
mai pot urma în condiţiile ce le-ai creat”. 

„Mulţumesc pentru toată atenţia ce ai avut-o prin ani 
faţă de mine. N'am lost străin şi n'am rămas indiferent la 
nici un fel de atitudine, in raporturile dintre noi”. 

„Ți-am dat tot respectul in calitatea de Comandant al 
Mişcării Legionare, ce ai deținut-o”. 

„Te-am apărat de multe ori, şi când ai ştiut şi când n'ai 
ştiut, având conştiinţa câ apăr Legiunea; dar acelaşi lucru |- 
am simţit şi atunci, când am retuzat s'o fac; cu atăt mai mult 
astăzi, când pe calea ce-o urmezi de un sfert de veac şi chiar 
mai inainte, continui să-mi port crucea mai departe cu acelaşi 
scop, cu același obiectiv şi cu totul desinteresat”. 

„Eu nu-mi reproșez nimic şi n'am nicio părere de rău 
pentru atitudinea mea din trecut şi prezent”. 

„Am conştiinţa impâcată că dorinţa de bine nu m'a pă- 
răsit niciodată. Mă rog lui Dumnezeu, ca să nu mi-o încarce 
nici pe viitor cu mustrări chinuitoare, de-a nu fi prezent în 
serviciul Legiunii şi al Neamului”. 

„Aşa am socotit să-mi pâstrez raportul de subordonat 
ce l-am avut până in acest ceas dureros, când ţi-am spus ce 


248 


. 


= GI GG == OO 


am pe inimă”. 

„Cred că ne-am înţeles, pentrucă legea după care mă 
conduc e să contribui până la sfârşitul zilelor mele la tăriz si 
înălțarea Mişcării Legionare, ceca ce consider că este însăsi 
rațiunea mea de a fi”. A 

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul. 

ss Vasile lasinschi 

Odată cu trimiterea scrisorii reprodusă mai sus, D-l Ta- 
sinschi mi-a trimis şi o altă scrisoare pentru Popa Niculai ,pi:n 
mine, în care, intre altele zice: ,,..... Mulţumesc lui Dumnezeu 
c'am ajuns până în ceasul acesta, când pot să fac un bine. Vă 
mulțumesc vouă, cari aţi dat semnalul că în Mişcarea Legio- 
nară mai e sănătate morală”. 

EI, şi cu Constantin Nagacevschi (scrisoarea din 2 ? 
1956), au fost aproape singurii din Mişcare care au apreciat 
munca şi curajul pus in apărarea moralității Mişcării Leg:0- 
nare, în special de Nicolai Popa, a cărui tenacitate şi more 
credință legionară n'a fost valorată la justa ei valoare de ce- 
marazii ce au stat cu Horia Sima până în ultimul moment >54 
mai puţin de așa zişii „mexicani” pe cari i-a scos din pozi ha 
de „disidenţi”, în care ar fi trecut in istorie, dacă el tăcea. Să 
sperăm că istoria va fi mai dreaptă cu el. 


LUPTA PENTRU FORMAREA UNITĂȚII LEGIONAR 
Ca urmare a acţiunii întreprinsă prin scrisoarea trim i Să 
lui Horia Sima, D-l lasinschi trimite, pe data de 20 lanuiric 
1954, o circulară legionarilor cari se separaseră de fostul te - 
mandant, în următorii termini: 
„Camarazi, 
„„ Legionarii ascultă comanda la mine: 
UR în faţa lui Dumnezeu 
n faţa jertfei voastre sfinte, 
pentru Hristos şi Legiune, 
Să rup din mine bucuriile pământești, 
Să mă smulg din dragostea omenească, 
Şi pentru învierea Neamului meu, 
În orice clipă, 
Să stau gata de moarte. 
JUR! 


ma 


„Este un apel şi legământ, cu care odinioară m'a oblu- 
gat şi m'a onorat Căpitanul”. e îi 

„Era un mare şi solemn moment în istoria Mișcării Le- 
gionare. Suprema jertfă ne învăluia în pace, rugăciune și no- 
uri de tămâie. A fost atunci semn prevestitor pentru întreaga 
obște românească”. 

„Aceleași cuvinte bat acum la poarta. sufletului meu; e 
un alt moment grav, dureros şi hotăritor: Conducerea Mişcă- 
rii Legionare a incetat să existe normalmente. Din această 
pricină indrăsnesc să răspund impulsului venit din adâncuri”. 

„Legionarii să ia aminte, așa cum se găsesc şi oriunde se 
află; toţi cari sunt cu mintea răvășită de gânduri, cu trupuri: 
le frânte de oboseală, cu sufletul chinuit de durere. Vă adre- 
sez acest cuvânt din locul meu de răspundere și la dorința 
voastră, ca impreună să găsim o deslegare stării ingrijorătoa- 
re ce toţi o trăim”. 

„Nu am niciun fel de ambiţie; nu mă atrage nicio mări- 
re; nu vreau desbinare, ci doresc unire, şi refacerea unităţii, 
ca să nu ne ajungă blestemul celor drepţi și curați, urmași 
după noi la postul de veghe al tainei românești; nu urmăresc 
conducerea cea greu apăsătoare pe umerii cui simte răspun- 
derea. Ea trebue să se concretizeze, după o matură chibzuin- 
ță, din consimţirea celor mai vrednici, virtuoși și corecți din- 
tre vechile grade legionare prin formula cea mai impăciuitoa- 
re şi mai eficace pentru perioada de acum". 

„Steagul Legiunii a câzut pe undeva. E datoria noastră să- 
| ridicăm de acolo. El reprezintă spirit, luptă şi jertfă,gând și 
acțiune, adevăr și dreptate, onoare. Cu el ne acoperim în dru- 
mul vieţii,la strălucirea lui ne incălzim în timp de suferinţă”. 

„În jurul acestui steag ridicat să ne luăm locul, din pro- 
prie voinţă a fiecăruia, corecți precum ne indeamnă conști- 
ința încercată de cremenea celor mai aspre scrupule”. 

„Din această poziţie - măsuraţi și stăpâniţi, fără porni- 
re și patimă - să ascultăm glasul morţilor, să ne încadrăm le- 
gilor noastre eterne, să urmăm principiile puse la temelia Miş- 
cării Legionare şi, apărând-o cu toată vigoarea, să pregătim 
calea invierii Neamului, după cum au prevestit eroii și marti- 
rii noștri, cum a gândit și simţit Căpitanul”, 

"Trăiască Legiunea și Căpitanul,” 

ss Vasile lasinschi”. 


250 


f 
D 
i 
a 


[Ti 


Pe data de 10 Februarie 1954 D-l lasinschi + 
rea circulară: 


«rmătoa- 


Camarazi, 

4 „După luni grele de așteptare și de judecare a situaţiei 
din Mişcarea Legionară, am găsit de cuviință să-i adresez 
domnului Horia Sima o scrisoare”. 

„La 19 Ianuarie 1954 am predat-o recomandat pe adre- 
sa ce ştiam. În acea scrisoare am expus o serie de motive și'n 
concluzie i-am cerut să tragă consecinţele vinovăţiei sale; am 
precizat că nu-l mai recunosc Şef al Mişcării Legionare și de 
aici inainte, nu-l urmez”. 

„Acelaşi lucru i-am repetat și verbal la întâlnirea ce mi-a 
cerut-o s'o avem în casă la mine, la 28 Ianuarie 1954”, 

„Din atitudinea domniei sale și din actele ulterioare a 
rezultat un refuz categoric”, 

„mDrept aceca, acţiunea mea, care s'a suprapus pe iniţia- 
tiva camarazilor din mai multe ţări, am pornit-o in numele 
Mișcării Legionare”. 

„Iar ca procesul de inchegare a tuturor elementelor cu- 
rate şi de bună credinţă lăsate la voia întâmplării prin circu- 
lara din 28 Octombre 1953, să nu sufere în această perioadă 
de tranziție, şi pentru ca răuvoitorii să nu impiedice consoli- 
darea interioară a Legiunii, mi-am asumat răspunderea con- 
ducerii, in mod provizor. V'am expediat un apel în care spu- 


„neam că trebue să ne adunăm în jurul steagului Legiunii și 
“să-l ferim de ruina falsificărilor interesate”. E! 


„Noi toți, cari ne-am mobilizat credința și conștiința 
ca să oprim o stare de fermentare și să înlăturăm un deze- 
chilibru moral, reprezentăm Mișcarea”. 

Lămuriri: 

Începe restabilirea unui plan cu o ţintă precisă. 

Suntem în epoca de elaborare. : 

Este nevoie să creem iarăși forță, . 

Mai întâiu o cât mai strânsă apropiere între toţi. 

Atitudine tranșantă, ca orice acţiune reformatoare. 

„Judecarea situaţiei cu simţul răspunderii, cu inţelepciu- 
ne și cu deplin curaj. f 
i Manifestarea unui spirit de pacificare, în toată lumea le- 
gionară. 
Înclinarea spre unitate și convergență dintr'o înaltă dis- 


251 


ciplină morală. 

Toate străduinţele de consolidare merg până la îndepli- 
nirea unităţii desăvârşite, cu vindecarea acelei crime sufle- 
teşti ce ne-a consumat din energic şi eficacitate prin atâţia 
ani grei de suferință multă între noi. 

Raporturi corecte cu ceilalți Români; motivarea verbală 
a mişcărilor din sânul familiei legionare să fie scurtă şi fără 
tendinţă de jignire; noi apărăm un patrimoniu moral. 


Organizarea 


Păstrarea tradiţiei legionare este o axiomă elementară. 

Recunoaşterea unui şef local, plecând dela cea mai bu- 
nă înţelegere; eliminarea oricărui germen de discuţie, cu tot 
dinadinsul. 

Constituirea pe unităţi, mai restrânse sau mai largi. 

Toţi se adună după afinități sufleteşti, din proprie ini- 
țiativă şi nu din ordin. 

Baza de acţiune, de discuţie şi de colaborare este spi- 
rituală, în toate domeniile, - profesional, ştiinţific, cultural, 
economic, artistic, social, moral, politic, etc. - şi stă în rela- 
ţie directă cu aptitudinea şi dorința individuală. 

Toate aceste mici organisme incadrate în comunitatea le- 
gionară, sub conducerea şefului local consimţit şi stimat, câ- 
tă vreme merită, pleacă dela interesele cele mai arzătoare ale 
României de mâne. i 

Ele sunt laboratoare de apărare a Românismului cotro- 
pit de barbaria comunistă şi atee. 

Răzleţii, se încadrează şi ei în comunitatea cea mai a- 
propiată de locul unde i-a izolat destinul. Ceasurile închinate 
Legiunii şi Neamului le trâesc singuri, sub privegherea lui 
Dumnezeu. 

Noua orânduire constă într'o ierarhie reprezentativă. 

Funcţiunile întră în activitate, după norma şi necesita- 
tea fiecărei țări sau localităţi unde se găsesc legionarii. 

Cotizaţiile se adună după putinţa, inţelegerea şi genero- 
zitatea fiecăruia. 

Contribuţia la fondul de construcţie a Căminului Mo- 
ţa - Marin continuă. În curând va urma o circulară, cu o dare 
de seamă. 


252 


Gazeta LIBERTATEA va apărea mai departe. 
Instrucţiuni 


i a e ir oricărei dialectici ce-ar căuta să justifice 

ne ante sela- ae şi respectate de Căpitan 

e, ici î 

Numai așa are rost e mea de e da agil dag 

 Păstrarea contactului între olaltă, 

susținând idealul eliberării pământului s 
uă, şi linia Mișcării Legionare. 

Dei nu renunţă la luptă. 
a e ea apă cu valoare necontestată, despit 
Pe » la cele care mişcă azi lumea. Fiecare ceas 
lor 1 este pentru noi un moment istoric. Aceasta ne va 
egitima mâine în faţa Neamului şi a umanităţii 

Toate ştirile și intrebările se adresează pe numele meu 

Repet: conducerea ce mi-am asumat-o este provizori : 
nu contrazice mărturisirea din apel”. aia 

Trăiască Legiunea și Căpitanul, 


prin corespondent > 
trămoşesc, sfânt ns- 


ss Vasile lasinschi 


REACȚIUNEA D-LUI CDT. AL B.V. ILIE GÂRNEAȚĂ 


: Declaraţiile D-lui lasinschi că luari ii Mişcă 
Legionare din partea lui era numai cu mi enpa per are 
arca cu Sima până în ultimul moment; că acea comandă =- 
iile etc., n au ajuns pentru ca să-l convingă pe Dl. 

crai să nu dea şi el, pe data de 19 Februarie 1954, £ 
ci ral care il dezavuiază; înființează în mod provizo- 
riu Consiliul Suprem Legionar și ordonă ca legionarii să ye 


grupeze în jurul gradelor Căpitanului exi i î 
re se află. Conţinutul este se de ear incat cadea 


Camarazi, 


„Cu binecuvântarea Cerului şi i â 
bine : şi ocrotirea Sfântului = 
pure Mihail, generaţia noastră reuşise să închege pei i 
nândră organizaţie pusă vreodată în slujba destinului ist 
ric al Neamului Românesc”, suită 


25: 


„De ani de zile insă o insidioasă primejdie stărue asupra 
Mişcării noastre: actele grave săvârşite în numele Legiunii, 
- dintre care unele poartă pecetea demenţei - precum și aba- 
terile dela cele mai elementare legi ale omeniei româneşti 
sunt, toate, nu numai semne de slăbire a trăirii legionare, ci și 
de alunecare pe un drum care duce direct la trădare faţă de 
Legiune şi Căpitan. Una din aceste abateri a fost picătura ca- 
re a vărsat paharul plin al atâtor amărăciuni. Ea a avut însă 
şi darul miraculos de a risipi vraja sub imperiul căreia mulţi 
dintre voi nu vedeţi că unitatea legionară este de mult sfăr- 
mată în bucăţi”. 

„Sub mirajul unei pseudo-unități şi printr'o interpreta- 
re pur formală a unor dispoziţii din Cărticica Șefului de Cuib, 
mulți camarazi au nesocotit reala unitate, călcând astfel prin- 
cipiile de fond ale Mișcării”. 

„Prin faptele sale, Horia Sima s'a eliminat definitiv din 
Mişcarea Legionară. S'a înlăturat astfel, fără convulsiuni, pia- 
za rea care impiedica rezolvarea crizei din sânul Mișcării”. 

„Nouă tuturor legionarilor ne revine acum sarcina de a 
purcede la o grabnică regrupare a noastră sub un singur steag, 
cel al Căpitanului. Desigur că o restabilire trainică a vechii ar- 
monii, va cere timp. Nu se poate reconstrui în câteva zile ce- 
ca ce s'a irosit în 15 ani! Va cere timp şi sacrificii morale: în 
primul rând sacrificiul total al ambițiilor personale !” 

„Ce aspecte va căpăta această refacere, se va decide de 
către organele legionare, care se repun în funcţiune și a căror 
principală menire este reindrumarea Mișcării pe făgașul ei fi- 
resc dela care a fost abătută zi de zi după moartea Căpitanu- 
lui. În orice caz, va trebui să se țină seamă de invățămintele 
pe care ni le oferă nenorocita experiență făcută dela asasina- 
rea Căpitanului şi până astăzi. O conducere de unul singur, 
fie ea și provizorie, nu se mai armonizează cu starea psicolo- 
gică ce s'a creat în sufletele legionarilor”. 

„În unele din aceste sutlete, pe de altă parte, răbdarea 
legionară a atins culmi periculoase. De aceea, ca nu cumva să 
se producă gesturi sau fapte dăunătoare prestigiului Mişcării, 
care să degenereze in anarhie şi să ajute dușmanilor noștri, 
care vor incerca să profite de aceste momente, am simțit obli- 
gația, in calitatea mea de unicul membru fondator al Mișcă- 
rii Legionare în libertate, și de şef al generaţiei dela 1922, să 


254 


iau contact cu ceilalți comandanţi ai Căpitanului, dintre care 
unul al Bunei Vestiri, și de acord cu majoritatea lor să consti- 
tui, sau mai bine zis să reconstitui Consiliul Suprem Legionar, 
care girează conducerea Mișcării Legionare până ce ne vom 
intoarce în Patrie, pentrucă numai pe pământul strămoșesc 
și în luptele duse contra celor ce astăzi incearcă să-l profane. 
ze, se vor fi făurit elitele care să continue opera Căpitanului”, 
Camarazi, 

„Făcându-vă cunoscute cele de mai sus, țin să remarc 
reacţiunea sănătoasă şi eficace a elementelor cinstite legiona- 
re faţă de incorectitudine și mișelie, de oriunde ar fi venit 
ele. Aceasta e un semn care ne îndreptățește speranţa că prin 
ajutorul lui Dumnezeu și prin dragostea, corectitudinea, și 
dăruirea totală vom reface, odată cu atmosfera caldă de trăi. 
re legionară, şi unitatea sdruncinată, dar râvnită de toţi”, 

A Camarazi, 

„Aveţi răbdare și nu vă agitaţi. Suntem pe drumul cel 
bun, dar ne despart Continente și Oceane și ne-au asprit fră- 
mântările din ultimii ani. Luaţi contact cu Comandanții le- 
gionari și cu celelalte grade ale Căpitanului pe care le vedeți 
pătrunse de chemarea momentului, iar pentru alte lămuriri 
scrieţi direct. Să facem cu toţii eforturi convergente pentru 
a ne regăsi, ca pe vremuri, frate cu [rate și mai mult decât cu 
frate”! 

„În scopul acesta: 

Desbrăcaţi de porniri și patimi, să facem să inceteze ori- 
ce fricțiune, de orice natură, dintre noi. Nici acuzaţii şi nici 
scuze. Nu e timp de așa ceva, acum când Neamul așteaptă a- 
jutorul nostru. 


Agenţilor provocatori, oamenilor de rea credință şi ca- 


 naliilor nu le răspundeţi ! Excludeţi polemica ! 


Să ne sfătuim reciproc pentru a găsi calea cea mai bună 
ca munca și jertfa comună să rodească pentru Neam. 

să ne întoarcem la principiile strict legionare și să ne su- 
punem legilor noastre dintru inceput, creind o atmosferă de 
dragoste, de frăţie şi de constructivă armonie care ne atrăse- 
Ea Vrimnri admiraţia lumii de bună credință și respectul 


Să ne pregătim pentru zilele de luptă şi de reconstrucție 
ce ne așteaptă. 


255 


învățat şi ne-a vrut CâPIC i” 
şa cum nea înv ti A, ji, credincioşi şi biruitor 
recţi, desin şi Căpitanul | 


„Trăiască Legiunea ss Ilie Gârneaţă” 


Dispoziţii: 
|. Pe data pita foare amp Consiliul ţi 
pate iN amimută nai ară pre eți e An 
secunda tenori A da sugestiile bune ale orică- 
Ajutori şi iii 00 


ici Legionarii de pretutindeni e nităţi în jurul elemen- 
E ez și A hică sau pe 
lor, in ordine ierarhic» . eee 
Ei mai eăie ide ii cerea Aia unde e 
4.Săni imită pe ; pe pl LDA PA 
en roti por Comandanți, care seră cp 
ete sut S sem, rapoartele referitoare la incadi ap RE 
Stai sa ea Să aştepte în linişte dispoziţ 
iapa â ea Unităţii. 
parveni imediat după recons'" ie Gărneaă - Cât al BN; 
A intr D- 
In faţa acestei noi goiteme Pro -rmete e 1954,i- 
i Gă 4 şi Lasinschi - pe dă 2 i 
Cdţi par Î asile, între altele, următoarele: 
am Scris Dragă Bădiţă Vasile, „avi asumnat-o, are 
: âspunderea ce Y cir 
Circulara cu pacura că vă spun complectamen 
Vă rog sâ a legionară, c EeA (E 


imp per ă dea mâna cu cei 


ţi Comandanții le- 


instit pă ea. : 
instit părerea mea. k 9! artar 
pb pe Sinca şi care încă nu € dispus 


256 


irea o! ică 
Preocuparea principală să ne fie mbiinleee Ra i 
i rc a Mişcării care, prin în merg a orga 
e rai activitate inşeleaptă şi e ar % 
pai in lumea românească şi străin: A MAR NR 
Ranger” toate cele intâmplate sar P î mere 
fan ge sia greu de realizat toate eee n cat 
ri ip i aici trebue să intervină creciie 
rai ag sti eliza psd rezistă nici greutăţile şi nici obs 
nară, în iri E 
ş 4 i i fi adevăraţi legionari. 
(2 Să dăm dovadă că nam ep inelar Ep ce 


ce au încetat de a-l urma de mai de mult. Mă tem insă să nu 
se supere D-l Gârmeaţă şi așa să se piardă posibilitatea unei 
regrupări a forţelor legionare. De aceea v'aș ruga, dacă vă e 
posibil, să stăruiţi în a-i explica bine lucrurile ..... Mi-e teamă 
ca să nu creem cumva în loc de două, trei grupe”. 

ss  M. Popinciuc 

În scrisoarea ce i-am trimis D-lui lasinschi pe data de 20- 
11-1954, am adăugat: 

„După venirea scrisorii D-voastră cu luarea răspunderii, 
lucru de care nu l-aţi inştiinţat pe D-l Gârneaţă, Dumnealui, 
supărat cred eu, a dat o circulară prin care infiinţează Consi- 
liul Suprem, şi in care, oarecum, nu vă recunoaşte răspunde. 
rea ce v'aţi asumat. leri am fost la el şi după discuţii destul 


- de lungi, am ajuns amândoi la concluzia că D-voastră, care 


scrieţi cu mâna, nu aveţi copii după scrisorile ce trimiteţi, 
deci că aţi fost sigur că l-aţi pus in cunoştinţă de cauză dea- 
ceastă circulară, care era adresată numai celor ce-l urmează 
pe Horia Sima. Cum interesul primordial este să se formeze o- 
dată unitatea Mişcării şi cum aceste două circulări - adică a 
D-voastră, şi a D-lui Gâmneaţă - au produs in sufletul legiona- 
rilor o mare nedumerire, D-l Gâmeaţă a admis propunerea 
mea ca să daţi impreună o circulară, a cărei text el vi-l trimi- 
te mâine”, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc”. 

În același sens îi scrisese și Popa Niculai pe data de |l 
Februarie 1954. Drept urmare, pe data de 27 Februarie 1954 
ne-o trimis amândurora următorul răspuns: 

Dragii mei, 

SEE N'am înţeles să iau conducerea Mişcării, jignind 
astfel pe D-l Gârneaţă sau stânjenind unitatea Mişcării. Răs- 
punderea mi-am luat-o numai pentru legionarii ce se desprind 
de Horia Sima, cari urmează să se organizeze, pentru ca din a- 
ceastă poziţie sau chiar inainte, intr'o şedinţă, adunare sau 
convenire (cum vreţi să-i spuneţi), să facă public o declaraţie 
de desolidarizare de omul Horia Sima,rămânând cu Legiunea; 
iar provizoriu înseamnă o săptămână, două, o lună, până 
mă înţeleg cu D-l Gârneaţă, cum şi în ce fel să lansăm apelul 
la unirea tuturor legionarilor sub un singur steag şi-o singură 
conducere in asentimentul tuturor şi nu numai a unei părți”. 

„Pentru această unitate, dacă este nevoie, sau dacă ea se 


257 


poate face fără mine, cu mă dau la o parte. Dar n'aș vrea nici 
într'un caz să eșueze această luptă, începută de voi doi, din 
pricina bănuelilor, a neincrederii, a intrigilor ce-ar pătrunde 
pe nesimţite între noi, căci Horia Sima lucrează fără preget 
şi fără alegerea mijloacelor. I-am scris D-lui Gârneaţă impre- 
ună cu Țâlnariu, că-l așteptăm să vină în Europa, să stăm de 
vorbă şi să hotărim ceva de durată”. 

„Astăzi am primit știri din USA și Canada; sunt cu noi. 
N'a fost ușor. Posteucă în scrisoarea ce-o va adresa săptămâ- 
na viitoare lui Horia Sima, ne-a intrecut pe toţi”. 

„Dar organizarea in Argentina o puteți face direct sub 
conducerea domnului Gârneață”. 

„„X'aş vrea să fiu bănuit că eu imi fac partid sau biseri- 
cuță în Legiune. Departe de mine gândul prozelitismului prac- 
ticat de Horia Sima”, 

„Eu înţeleg ca toată lumea să fie in serviciul Legiunei, 
care stă la dispoziţia Neamului etern. Socot o crimă, pentru 
oricine işi pune problema de șefie. Aceasta trebue să fie ex- 
presia unei „stări de spirit nevăzute”. „Simbolul acestei stări 
de conștiință”, cum spune Căpitanul”. 

„Toată acțiunea noastră trebue să se desvolte până la 
capăt și să nu rateze, lată de ce mă tem eu, pentrucă sunt 
semne, ici, colo, care pe mine mă disgustă”, 

„Fiți la înălțime ! Înţelegeţi momentul actual ! Jude. 
caţi fără pasiune și părtinire ! 

„Discutaţi cu D-l Gârneaţă situația și arătaţi-i cât de 
necesară este o inţelegere pe bază de realități”. 

„Vă rog să mă ţineţi la curent cu toată desfăşurarea lu- 
crurilor”, . 

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul ! 

ss Vasile Iasinschi”, 

Cu tot sfatul dat de D-l Iasinschi de a face organizația 
sub comanda D-lui Gârneaţă, având în vedere „ dragostea” ce 
avea loraș și alții, pentru Palaghiţă și prietenii acestuia, prin- 
tre care figura și D-l Gârneaţă, datorită acuzațiilor ce acela a- 
dusese pe nedrept în cartea sa „Garda de Fer” la adresa lor, 
pe data de 7 Martie 1954 se constitue grupul legionar din Ar- 

gentina sub conducerea lui loraș, depinzând de D-l Iasinschi, 
îngreunând și mai mult posibilitatea unei unități mai profun- 
de. De aceea, chiar a doua zi, 8 Martie 1954, i-am scris D-lui 


258 


Iasinschi următoarele: 

Dragă Bădiţă Vasile, 

„leri, Duminecă, ne-am adunat cei mai jos iscăliți, adică 
pe hârtia alăturată, și am discutat situația. Ne-am constituit, 
în grup sub conducerea lui Ioraș”. 

» Eu revin însă la aceeași problemă: Unitatea.Sunt mulți 
cari în acești ani scurși, au trecut de multe ori limitele impuse 
de buna cuviință faţă de ceilalți camarazi ai noştri cari se 
rupseseră de noi și cari şi azi bucuroși ar face prostia de a nu 
da mâna cu ei. Pentru ca să nu se întâmple acest lucru, V'am 
scris eu şi V'am rugat să daţi ordin aici ca organizarea să se 
facă impreună cu D-l Gârneaţă. Revin și de data aceasta cu 
aceeaşi rugăminte: scrieți lui oraş să procedeze in concor- 
danță cu D-l Gârneaţă”. 

„Am fost cu scrisoarea primită dela D-voastră, cea adre- 
sată mie și lui Niculai, la D-l Gârneaţă și am discutat cu el 
mult asupra problemelor ce se pun. El mi-a spus că V'a scris 
şi că e sigur că vă veţi înțelege. Eu i-am accentuat, și cl a re- 
cunoscut, că unitatea nu o poate face niciunul dintre D-voas- 
tră, ci numai amândoi la un loc, Sper că atunci când veţi a- 
junge să staţi de vorbă, vă veţi înţelege foarte repede”, 

„Să nu vă mire că eu sunt contra unei organizaţii sepa- 
rate - și în special aici în Argentina - și că susțin că de data a- 
ceasta ori se face unitatea Mișcării, ori Mișcarea Legionară 
a murit,și in consecință nu mai are niciun sens oboseala noas- 
dă sv, 

„Al D-voastră, 

ss  Mardarie Popinciuc”, 

Ordinul cerut a venit. De acord cu D-l Gârneaţă s'a fixat 
data de 17 Aprilie 1954 pentru adunarea în casa lui din strada 
Araoz 2361, unde să se pună bazele nouăi organizaţii legio- 
nare. În ziua aceca au venit la locul fixat aproape toţi legiona- 
rii cari mai rămăseseră în Argentina, inclusiv Emil Popa. Lip- 
sea insă oraș. Întrebând, nu-mi mai aduc aminte cine, ce-i cu 
el, cineva a spus că a declarat că nu vine dacă D-l Gârneaţă 
nu-l chiamă în formă personală. Atunci a sărit Şeitan zicând: 

- Ia'uzi D-le ce pretenţii ! Nici mai mult, nici mai puțin 
decât chemarea personală din partea Bădiei Ilie ! Dar ..... 

- Niciun dar, Nea Nicule, i-am răspuns eu lui Şeitan. Da- 
că Badea Ilie are cel mai mare interes, atunci Badea Ilie tre- 


259 


bue să facă tot ce-i stă la indemână ca loraș să nu ingroaşe 
rândurile lui Horia Sima. 

Şi Badea Ilie a făcut-o, spre surprinderea multora; s'a 
dus la barul unde i se spusese că se găsea loraș, şi peste puţin 
timp a apărut cu el impreună între noi. 

Deși am pledat in toate formele că cu, care ajutasem pe 
Popa Niculai la demascarea lui Horia Sima nu puteam fi nu- 
mit, cel puţin în această perioadă de inceput de organizaţie 
nouă, în nicio funcţie, nu m'am putut scăpa. Cdt-ul Ajt. Ni- 
culai Horodniceanu a fost numit Şetul legionarilor din Argen- 
tina, Instr. Leg. Dumitru losifescu a fost numit Şeful Garni- 
zoanei Buenos Aires, iar cu, ajutorul lui. Pe lângă această 
funcţie, aveam pe aceca de casier al Fondului Presei - creat la 
sugestia mea - şi pe aceea de casier al Căminului Moţa - Marin; 
Şeitan a fost numit Şef al Colportajului. 

În acea vreme Garnizoana Buenos Aires se compunea 
din patru cuiburi: unul format de către Cdţii Legionari, altul 
în care se strânseseră Cdţii Ajt,, al treilea sub conducerea lui 
Vasile Olteanu, in care milita D-l Prof. Găzdaru, şi al patru- 
lea, cuibul meu. În total se incadraseră 35 de legionari. 

Pe data de 26 Mai 1954, ajutat de Gamizoana Buenos A- 
ires, Badea Ilie Gârneaţă a plecat spre Europa pentru ca aco- 
lo, impreună cu D-l lasinschi să structureze in mod definitiv 
noua organizaţie a Mişcării Legionare. Badea Ilie mi-a trimis, 
impreună cu D-l lasinschi, o ilustrată, anunţându-mă că a so- 
sit in Spania cu bine şi cu mult entuziasm s'a pus pe lucru, de 
acord în toate cu D-l lasinschi. Pe data de 10 lulie 1954 le-am 
trimis câteva rânduri, pe care le-am inceput în felul următor: 

„Dragă Bădiţă Ilie şi Vasile, 

„Vă scriu la amândoi impreună, nu din motive de eco- 
nomie de timp ori hârtie, ci pentrucă am reuşit să vă am in 
cap și în suflet la un loc, şi pentru nimic în lume nu aş dori 
să vă despart”. 

ss Dr. Mardarie Popinciuc”. 

Credeam că treaba noastră, a legionarilor simpli, se ter- 
minase cu bine şi deci de acum puteam să răsuflăm mai ușor. 
Comunicatul din 8 Noembrie 1954, dat cu ocazia întâlnirii de 
la Majadahonda, unde a luat fiinţă Consliul Conducător for. 
mat din D-l Gârneaţă ca „primus inter pares”, D-l lasinschi şi 
D-l Papanace, părea să-mi dea dreptate. lată ce zicea comuni- 


260 


catul: 


PENTRU REFACEREA MIŞCĂRII LEGIONARE. 
HOTĂRIRE 


„Delegații Legionarilor din exil, convocați în adunare 
ad hoc la Erding, în zilele de 1 - 8 August a.c., luând în const: 
derare criza de conducere, în care de ani de zile se sbate Miş- 
carea Legionară, au hotărit să confere sarcina Conducerii u- 
nui Consiliu de trei, compus din D-nii: Comandant al Bunci 
Vestiri şi fundator al Mișcării ILIE GÂRNEAȚĂ şi Coman- 
danţii Legionari VASILE LASINSCHI şi CONSTANTIN PA- 
PANACE, cu misiunea de a lua toate mâsurile, pe care le vor 
crede necesare, pentru refacerea Mișcării pe linia Căpitanu- 
lui, punerea în funcţie a Senatului Legionar ca organ delibe- 
rativ, sancţionarea abaterilor fostului Comandant al Mișcă- 
rii, d-l Horia Sima, dela morala şi spiritualitatea legionară, re- 
stabilirea armoniei între Românii cu dragoste de Neam, spre a 
potenţa lupta pentru apărarea intereselor româneşti în străi- 
nătate, eliberarea şi reconstrucţia Ţării”. cn AR 

„Ținând seamă de această decizie precum şi de indica- 
ţiile rezultate din consfătuirile avute cu legionarii din diferite 
țări, înainte şi după adunarea dela Erding, se hotărăşte: 

1). Înfiinţarea CONSILIULUI CONDUCĂTOR A AL 
MIŞCĂRII LEGIONARE format de cei trei Comandanți L.e- 
gionari desemnaţi mai sus. x +5 SD: 

În grup constituit, ci preiau şi exercită comanda Mişcă- 
rii până când împreună cu legionarii din Țară se va putea re- 
zolva în mod integral problema conducerii. Consiliul va fi pre- 
zidat de D-l Comandant al Bunei Vestiri ILIE GÂRNEAȚĂ 
ca cel mai mare şi vechiu în grad în spiritul lui „primus inter 
pares”. NE 
2). Până la statuarea şi reorganizarea Senatului Legionar 
ca organ deliberativ, se pune în funcţiune CONSILIUL LE. 
GIUNII cu scopul de a discuta şi da direcţii în mare Mişcării 
Legionare. Ă 

Toţi Comandanții Bunei Vestiri şi Comandanții Legio- 
nari făcuți de Căpitan şi rămași fideli principiilor sale, fac 
parte de drept din Consiliul Legiunii. A SĂ 

Deasemeni fac parte de drept, pe toată durata funcţiunii 


261 


lor, toţi aceia cari indeplinesc funcțiuni importante în Mişca- 
re, ca secretar, casier, şefii pe ţări şi alte funcțiuni pe care 
Consiliul Conducător le va aprecia de același rang. În acest 
Consiliu vor intra prin cooptare și elemente cu prestigiu, din 
toate categoriile sociale, care au dat dovada credinței şi a 
constanţei. 

3). Principiile de organizare fixate de Căpitan rămân va- 
labile. Aplicarea lor se va face ținându-se seamă de condiţii- 
le specifice fiecărei țări din emigrație şi conformându-se le- 
gilor in vigoare. 

+4). Consiliul Conducător iși insușeşte rezoluţia adopta- 
tă de Adunarea dela Erding, în legătură cu abaterile fostului 
Comandant al Mişcării D-l Horia Sima, dela morala și spiri- 
tualitatea legionară. În consecință, consideră pe acesta decă- 
zut din orice funcţiune in cadrul Mişcării şi deci, fără drept 
de a vorbi in numele ei. Un Juriu de Onoare va judeca, cu ri- 
guroasă obiectivitate, faptele incriminate, dând celui în cauză 
posibilitatea să se apere și eventual, să se reabiliteze prin ab- 
negația şi spiritul de jertfă pe care le va dovedi în viitor, în in- 
teresul Mișcării Legionare. 

5). Din respect faţă de suferința şi lupta ce de mai bine 
de un deceniu o duc camarazii din Țară, Consiliul Conducă- 
tor suspendă orice avansări în grad pentru legionarii din exil. 
În acest spirit, vor fi reconsiderate şi gradele conferite în toa- 
tă perioada exilului. Legile pentru selecționarea elitei fixate 
de Căpitan in Jurământul Moţa - Marin vor fi aplicate cu o- 
biectivitate, pentru inlăturarea criteriilor lăturalnice și consa- 
crarea meritelor reale. 

6). Pentru o mai bună incadrare in ordinea democratică, 
Consiliul Conducător iși propune să pună în studiu reorgani- 
zarea „Partidului TOTUL PENTRU ȚARĂ”, menit de Căpi- 
tan să fie expresia politică a Mişcării Legionare, care este în 
primul rând, o şcoală de educaţie spirituală a Națiunii Ro- 
mâne. La momentul oportun, se va convoca un congres gene- 
ral spre a statua in acest sens. 

7). Măsurile de organizare enunțate mai sus sunt luate 
mai mult în raport cu situaţia legionarilor din exil. Ele vor 
putea fi revizuite sau complectate, când se va putea delibera 
şi cu camarazii din Țară. Pe baza realităților rezultate după 
eliberarea Neamului de sub jugul comunist, se va adopta orga- 


262 


zarea cea mai potrivită pentru promovarea idealurilor legio- 
nare de libertate, dreptate, omenie românească și spiritualita- 
te creștină”. 

CONSILIUL CONDUCĂTOR AL MIŞCĂRII LEGIONARE 
ss [lie Gârneaţă ss Vasile lasinschi ss Constantin Papanace 
Majadahonda, 8 Noembrie 1954.. 

Abia cunoscută acea hotărire,m'am pomenit cu o surpri- 
ză, Pe la mijlocul lunei Noembrie 1954, mă găseam intr'o zi, 
impreună cu losifescu - Șeful Garnizoanei - în Araoz, unde a- 
vusese loc o şedinţă a cuibului nostru. După terminarea șe- 
dinţei, ceilalți membri din cuib au plecat, iar cu cu Mituș am 
rămas, pentrucă Cdt-ul Ajt. Arnăutu şi Instr, Leg. Dumitru 
Tărăoiu ne-au spus că vroiau să vorbească cu noi. Vorba a 
fost scurtă, Ne-au cerut, pur şi simplu, să renunțăm la func- 
ţiile ce indeplineam, pentrucă stâtusem alături de Horia Sima 
până în ultimul moment, deși ştiam - după dânșii - că acela 
greșise, de multă vreme de mai inainte, ctc.... Mituș, care pri- 
mise Şefia Garnizoanei din ordin, și nu din plăcere, le-a tras 
o bruftuială și i-a anunţat că nu mai vrea să fie șeful unor le- 
gionari ca ei. A plecat trântind ușa. Când am rămas singur cu 
ci, m'au privit lung și Arnăutu m'a intrebat: 

- Tu ce aștepți? 

- Eu aştept ordinul celui care m'a pus în postul pe care îl 
am. Voi v'aţi inșelat cu mine. Eu nu sunt obișnuit să plec 
pentrucă vouă nu vă vine bine să staţi sub conducerea mea. 
Dacă nu vă place, cereţi D-lui Gârneaţă să mă schimbe. Ştiţi 
bine că eu n'am vrut să fiu numit în niciun post; atunci ce 
vreţi, când cel ce este după voi singurul care are drept să vor- 
bească acum in Mișcare, m'a numit ? Ori dreptul il are numai 
când face ceea ce vă place vouă ? Pentru ceea ce ați făcut a- 
cum aici, o să cer să fiţi pedepsiţi. Şi acum făceți-mi plăce- 

rea şi lăsaţi-mă în pace. 

; Nu-mi aduc aminte dacă au fost pedepsiţi ori nu; nu 
m'a interesat prea mult acest amănunt; ştiu că în locul lui 
Iosifescu a fost numit Şef al Garnizoanei, lon Bodoc, care a 
primit cu condiţia ca cu să rămân în funcția de ajutor al lui, 


ij mai departe. 


„„ Iată deci că antinomia cubani - mexicani s'a pus din nou 
în funcţie și ne-a dat, ne mai dă, şi ne va mai da incă mult de 
lucru. Dovada am avut-o numai la vreo câteva săptămâni du- 


263 


pă cunoaşterea luării comenzii Mişcării de către noul Consi- 
liu Conducător, când D-nii Cdţi. Lefter, Virgil lonescu şi Şei- 
tan, (Dragomir.Jilava nu apăruse niciodată în nicio parte), au 
trimis o scrisoare numitului Consiliu, anunțându-l că nu-l re- 
cunosc; apreciere ce Şeitan a desminţit la adunarea ținută pe 
data de 3-VIII-955 la Araoz, în sensul că el consideră că ceea 
ce scrisese Consiliul Conducător era numai o cerere, un dezi- 
derat, ca D-l Gârneaţă să-și ia singur răspunderea conducerii. 

Din motivul amintit mai sus, și altele, pe la inceputul lu- 
nei Octombrie a anului 1955, fratele Bodoc a renunţat la şe- 
fia Garnizoanei; așa că din nou, fără să fiu intrebat dacă vreau, 
am trebuit să iau şelia Garnizoanei. 

În faţa acestei noi situaţii, pe data de 16-X1-1955 i-am 
scris lui Victor Apostolescu, in calitatea lui de Secretar al 
Mișcării, următoarele: 

„Dragă Victore, 

„După cum vezi a trecut cam multă vreme de când ţi- 
am scris și nu mi-ai răspuns, De data asta insă, sper că răs- 
punsul va veni mai repede, pentrucă nu se tratează de mine, 
ci de garnizoana de aici. Bodoc, ne mai putând aștepta răs- 
punsul la cele cerute de el, a demisionat dela conducerea gar- 
nizoanei, predându-mi-o, eu fiind de drept numai un girant 
al şetiei, in calitatea ce am avut, de ajutor de şef de garnizoa- 
nâ”. 

„Cred că cel mai normal ar fi să numiţi aici un şef de 
grup, şi să-i permiteţi lui să-şi aleagă supușii. În orice caz, 
- şi te rog să mă crezi - că nu o fac din modestie sau din ran- 
chiună; eu nu sunt bun pentru șef de garnizoană, În primul 
rând pentrucă: 

|.- Toţi cei ce n'au văzut incă unde şi pe unde să mear- 
gă, spun că vina este a mea şi a lui Popa Niculai că s'a ajuns 
la actuala stare de lucruri. Cum noi incă mai credem că e ne- 
cesar să-ţi ajuţi camaradul câzut in nevoie, cred că ar fi nefo- 
lositor să servesc de obstacol, după ce am servit de punte de 
legătură. 

2... Nu uita că eu am avut foarte multe discuţii aproape 


cu toţi, şi incă destul de violente, lucruri ce mulţi nu pot să - 


mi le ierte, pentrucă s'a dovedit că am avut dreptate. 
3.- Nu mi-ar ierta-o Popa Niculai, el vroind să fie numit 
şef de garnizoană. Și cu acum numai de sfadă nu am poftă. 


264 


SS a 


i 
L 
| 
E 
a 
ra 
Li 


4, N'aş dori ca numirea mea de șet să fie speculată ca 
un fel de decorație ce mi se acordă pentru un gest pe care il 
cred de datoria oricărui legionar. 

5. Sunt tot ajutor din 1952, încât a inceput lumea să 
spună că cu nu am fost numit, ci sunt născut ca să-mi bag na- 
sul peste tot locul. 

6.- Am, tată, familie mare şi remuneraţie mică, după 
buget, aşa că înţelegi cam cum se aranjază omul. Ba mai 
vreau să-mi public şi o carte, nu de amintiri, nu te speria, ci 
de drept; deci cred că mă puteţi decora un pic şi pe mine, 
numai cu ceva timp”. 

„Dragă Victore, ştiu că vei zice că aceste chestii nu sunt 
de competenţa ta; cu insă, ca unul care ştie de cât se poate 
face de mătăluță în aceste chestii, sper că m'ai inţeles și pe 
curând va fi numit aici şeful de garnizoană. Răspunsul la ul- 
timele instrucţiuni il las în seama celui ce va să vie. Amin !” 

„Cu drag şi cu Tr. L. şi Căpitanul, 

ss Dr.M. Popinciuc”, 

Răspunsul a venit pe data de 24 Ianuarie 1956, când am 

fost numit Șef al Legionarilor din Argentina. 


DIN NOU PRIN MLAȘTINĂ 


Încă pe vremea când era Şet de Garnizoană aici Instr, 
Leg. losifescu Dumitru, D-l lasinschi a trimis prin mine le- 
gionarilor de aici, un comunicat în care le face cunoscut că 
Vălimăreanu a publicat în no. 45 din Vatra, din Septembre 
1954, o „scrisoare din Brazilia”, cu un conţinut „insinuant 
până la refuz”, care ne privea direct pe noi cari porniserăm 
acţiunea de regenerare a Mişcării Legionare, cerând să ne 
spunem și noi părerea asupra acelei scrisori; remarcând că a 
cerut „explicaţii şi luare de atitudine” D-lor Gârneaţă și Pa- 
panace. 

Pe data de 2-X-954, Şeful Garnizoanei, losifescu, i-a 
scris următoarele: 

„Domnule Comandant, 

„Văzând scrisoarea D-voastră din 18 Sept. 1954, adre- 
sată câtorva din camarazii noștri, Garnizoana din Argentina 
Vă aduce la cunoştinţă că infierează intriga urmărită de co- 
respondentul ocazional al „Vetrei” (No. 45, Sept. 1954)”. 


265 


„Garnizoana noastră, ca unitate constituită, nu face 
nicio deosebire intre camarazi și socotește că cele scrise de d. 
(Frâncu) în sus-zisa publicaţie, este opera unui agent provo- 
cator”. Ș A 

„Legionarii din Argentina, consecvenţi cu hotărirea lua- 
tă la 17 Aprilie a.c., sunt convinşi că numai dragostea cama- 
raderească va fi în stare să topească toate asperităţile ineren- 
te vremurilor grele prin care am trecut. Folosim ocazia ca să 
Vă asigurăm, pe toţi D-nii Cdţi Leg. de dragostea și devota- 
mentul nostru”. 

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul, 

ss  Instr. Leg. losifescu D-tru”. 


lui Apostolescu, Racoveanu și Popa Virgil în diferite posturi... 
Va să zică, după o perioadă de haos, am ajuns in una de lega- 
litate. Dar constatăm, şi o spun cu multă durere, că Consili- 
ul de Conducere pare a nu fi vizibil. În primul rând pentrucă 
deciziile lui trebuesc luate cu unanimitate absolută, lucru im- 
posibil unde sunt trei; ştiindu-se (iertaţi-mi impertinenţa) că 
unde sunt trei români există patru păreri. Şi nu este viabil și 
pe motiv că locuiţi în ţări diferite. Dacă ne mai gândim şi la 
unanimitate absolută, inseamnă că dacă unul se incăpâţi- 
nează ca să se facă tot ce vrea el, atunci inseamnă că ori se 
admit toate părerile lui, ori nu se face nimic. Și se pare că a- 


266 


şa se intâmplă, pentrucă rezultatele practice, având in vedere 
că au trecut doi ani de când se tot discută, sunt aproape ne: 
insemnate”. 

„Desigur, veţi zice că e uşor de criticat, dar să te văd în 
locul meu, și după aceea să vorbeşti ! Pentru a mă scăpa de 
asemenea acuzație, vin cu propuneri practice: pornind dela 
un lucru cert, adică dela existența Consiliului Conducător al 
Mişcării Legionare, propun ca actuala Conducere să studieze 
următoarele soluții: 

1) Înfiinţarea unui For,Senat,ori Consiliu Superior, (nu- 
mele are puţin interes), numit de actuala Conducere, din care 
să facă parte Cdţii B.V., Cdţii Leg. și Cdţii Ajt. de pe vremea 
Căpitanului, plus personalităţile care veţi crede că merită a- 
cest lucru, și funcţiile legionare mari. Puterea de comandă,sau 
suveranitatea legionară, să fie trecute asupra acestui organism. 
Acest organ să aleagă un Comandant al Mișcării Legionare pe 
termen limitat, cu drept de a-l retrage oricând, şi care să fie 
obligat a depune raport de activitate in fața acestei instanţe. 
Asta ni se pare nouă, legionarilor, formula cea mai logică și 
cea mai viabilă, pentrucă are deslegată în ea chestia durabili- 
tăţii, și ar fi o garanţie că am avea o armă contra ifoselor ori- 
cui care, întâmplător, ar ajunge la comanda Mişcării, cât și o 
pază contra neputinței câtorva”. 

Face impresia unei revolte, sau a unei nesubordonări 
ierarhiei actuale, dar Vă rog din suflet să mă iertaţi dacă in- 
drăznesc să spun ceca ce toţi gândesc, şi din un motiv sau al- 
tul, nu-l spun: noi legionarii nu ne simțim deloc răspunzători 
de actuala situaţie in care se găseşte Mișcarea Legionară. Răs- 
punderea este a Comandanţilor Legionari. Ei l-au ales pe Ho- 
ria Sima, ei n'au ştiut să-l indepărteze fără ca să rupă Mișca- 
rea în grupuri, şi tot ei sunt acei cari azi nu se pot pune de a- 
cord. Nu e deci normal când legionarii cer un organism care 
să poată anihila aceste ambiţii ? Vă spun aceste lucruri con- 
ştient că de va dura așa incă vreun an, toată stima şi res- 
pectul de care se bucură incă gradele legionare, nu va mai e- 
xista, şi acest lucru ar fi cea mai mare lovitură ce i s'ar fi pu- 
tut da Mișcării. S'ar rupe cu unul dintre principiile funda- 
mentale ale Mișcării, ierarhia, fără care eu nu văd posibilă 


Mişcarea Legionară.Și vina nu poate fi dată pe legionari, în 


nicio formă. 


267 


2) Dacă nu puteţi cădea de acord asupra celor expuse 
mai sus, formaţi un corp numai din Comandanții Legionari, 
care să delege pe unul cu conducerea, deși cred că un aseme- 
nea corp € sortit pieirii din cauza ncinţelegerii dintre compo- 
nenţii lui. să 

3) Dacă nici aşa nu merge, declaraţi-vă D-voastră trei in- 
stanţă de control și delegaţi pe cineva cu conducerea. Sau, 
delegaţi pe unul dintre D-voastră, ceilalţi doi formând instanţa 
de conurol a 

5) Dacă niciuna din cele expuse nu merge, impărţiţi-vă 
sectoarele de activitate intre D-voastră trei, numai să ieşim 
din impasul in care ne aflăm. 

„Domnule Comandant, 

„n smsss€ absurd să se lase in legionari credinţa că sunt mai 
buni decât Cdţii lor - ei desbrăcându-se de orice ambiţii, de- 
punând grade, care in definitiv erau legale - şi Comandanții 
neputând să se rupă din ambiţii personale, pentru ca să poa- 
tă trăi Mişcarea Legionară,, ! 

„Dacă m'am lăsat dus de curent şi am spus prea mult, 
sau n'am ales forma in care să-l spun, Vă rog să mă scuzaţi. 
Am spus'o cu credinţa că Vă fac un serviciu personal D-voas- 
tră, şi indirect, celorlalți Comandanți ai Mişcării.....” 

„Trăiască Legiunea și Căpitanul, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc”. 

La scrisoarea de mai sus D-l lasinschi mi-a răspuns cu a- 
ceasta ce reproduc in continuare, din 14-IX-1955, din care 
reies cu destulă evidenţă motivele de fricţiune ce existau pe 
acea vreme intre Comandanții noștri: 

„Dragă prietene şi camarade Popinciuc, 

„Nu mi-a fost posibil să-ţi răspund de îndată la scrisoa- 
rea matale din 16-8-55. Şi nu e râu ca inainte de a-ţi scrie ce 
cred eu, să se mai limpezească ceața ce ne impiedică privirea 
către un orizont mai apropiat suiletului nostru”. 

„Din nenorocire, situaţia e staţionară și eu aştept cu 
răbdare să ieşim din perioada când ne incâlcim în sforile 
noastre proprii. Căci noi n'am intrat într'o stare de legalitate, 
cum îţi place să crezi”. 

„Constatările și propunerile matale vin din partea unui 
legionar vechi, care a du dovada credinţei în lupte, în proce- 
se, in lagăre şi inchisori, până aşa de departe, c'a fost ales să 


268 


ÎL a A 


stea de pază la casa fostului şef al Legiunii. Deci mata ai un 
trecut frumos, la care poate eu, măcar indirect, imi găsesc u- 
mila mea contribuţie. Şi-atunci mă bucur că te-ai hotărit să- 
ți spui gândurile „fără ocoluri”, acele ale matale ca și ale „,ce- 
lorlalţi camarazi cu cari ești în contact”. 

„Consiliul de conducere” este rezultatul voinţei legiona- 
rilor, așa cum s'au manifestat aceştia în toate părțile până la 
Erding. Câteva glasuri izolate, de altă părere, s'au supus, sau 
trebuiau să se supună majorităţii, În orice imprejurare, asta e 
normal. Numai la noi a fost să fie pe dos”. 

„Mie mi-a plăcut corectitudinea; şi pe suprafața cât am 
putut să cuprind, am imprăştiat spiritul de dreptate, am în- 
tins linia de foc a adevărului, şi-am exprimat sentimentul dra- 
gostei pentru principiile Căpitanului. Dela Mișcare n'am cerut 
nicodată nimic; nici pe vremea Căpitanului, nici pe timpul ce- 
lui ce-a fost Comandant al Mişcării. Tot ce-am avut: grad şi 
funcţie, mi s'a oferit. Nici aluzie măcar n'am făcut prin cine- 
va indirect. N'am intrat in Legiune pentru așa ceva”. 

„Pe Horia Sima, nu l-am cunoscut până în 1940 decât 
din circulara Căpitanului: o fotogratie, făcută impreună cu 
Căpitanul la sediu, nu spune nimic. N'am stat, ca D-l Papana- 
ce, alături de el la Berlin, unde l-a putut aprecia, cine este, ca 
să primească, la intoarcere în Țară, subsecretariatul dela fi- 
nanțe. Nici in audienţă la palatul regal n'am fost impreună 
cu el, ca D-l Gârneaţă. Eu am acceptat calitatea ce-i acordase- 
ră toţi ceilalți, inclusiv masa, pe care-o convinsese grupul de 
acţiune din afară. Cine putea să se opună curentului de a- 
tunci ? Odată însă recunoaşterea făcută, nu ne putem preta 
la schimbări cu consecinţe necunoscute. Ceea ce-am tăcut a- 
cuma, anul trecut, își are pricini temeinice, Dacă urmările nu 
sunt satisfăcătoare, precum și mata constaţi, asta se datoreș- 
te sau faptului că mulţi n'au priceput incă ce-i Mişcarea Le- 
gionară, sau că împrejurările, prin care am fost nevoiţi să tre- 
cem in cei 5 ani din urmă, ne-au înstrăinat de adevărul și 
căldura de pe vremuri”. 

„De-un singur lucru trebue să ţinem socoteală: cu senti- 
mentul de ură nu putem înainta niciun pas. Şi această stare 
nenorocită a fost promovată între legionari şi este intreţinu- 
tă - în afară de câteva elemente disperate - de revista Vatra şi 
sistemul introdus in Mișcare de Vălimăreanu. Toate literele 


269 


alfabetului sunt folosite la capătul scrisorilor , din care se văd 
în permanenţă ură, dispreț, batjocură, minciună, intrigă și 


tot felul de atacuri, până la fel de fel de sfaturi date unuia . 


sau altuia, Conducerii în general, sau membrilor ei, în special. 
Toată mocirla din mijlocul nostru îi cunoscută pe cele cinci 
continente”. 

„Cum vrei să fie viabil „Consiliul Conducător” când tră- 
iește sub ameninţarea vâlimăreană, sau susținându-l ca pe un 
„as” legionar ? Aceasta nu e-Legiune ! Nu faptul că trăim de- 
parte unul de altul, ci fiindcă suntem în situaţia să acceptăm 
această vraiște și să nu ne sezizăm de acea carte apărută, cu 


ani în urmă în Argentina, care prin conţinutul ei, ne-a desfiin-. 


țat. Ori refacerea Mişcării Legionare nu e posibilă fără con- 
damnarea acelei cărți și scoaterea ei - in mod public - din lite- 
ratura legionară. Am cerut acest lucru de anul trecut; și anul 
acesta, dăunăzi, am scris d-lor Gârneaţă și Papanace să ne 
desolidarizăm de Vatra. Altfel nu putem servi Mișcării Legio- 
nare, chiar de-am fi la un loc”. 

„Unirea noastră era considerată un fapt, cu toate că 
multe mai aşteaptă să se implinească, ca faptul să fie şi reali- 
tate. Strâinii chiar ne apreciau pe incetul; Posteucă, cu sufle- 
tul lui larg, adună bani pentru cartea lui Arnăutu; contribuţi- 
ile pentru Cămin s'au fost extins şi la cei din grupul vechi; Li- 
bertatea era acceptată și sprijinită. Alte semne imbucurătoa- 
re nu lipseau. Dar dintr'odată sosesc scrisorile Comandanţilor 
din Argentina prin care cer, nici mai mult, nici mai puţin, de- 
cât şefia d-lui Gârneaţă. Libertatea este criticată în scrisori 
particulare şi'n Vatra. Căminul Moţa - Marin este discutat și 
minimalizat. pentru ca donațiile să inceteze ca prin farmec. 
Urmează o serie de propuneri, toate impotriva esenţelor Miş- 
cării, ca ierarhizarea conducerii, etc.”, 

„Dacă crezi că „după o perioadă de haos am ajuns în u- 
na de legalitate”, prin numirile doctorului Apostolescu, Ţâl- 
nariu, Racoveanu și Virgil Popa, te inşeli amarnic. Suntem 
mult prea departe de orice spirit de legalitate; aceasta nu exis- 
tă fără acea bună credință de care trebue să dăm dovadă 
toţi, până la membrii Consiliului Conducător. Numirile de 
mai sus nu acoperă nici pe departe desmățul care mănâncă a- 
utoritatea ce-am presupus c'o avem. Un mai bun serviciu de- 
cât acel pe care l-au adus simiştilor cei trei Comandanți din 


270 


| a id 
E E ME E CC CD 


Argentina, Comandantul Legionar Părintele Boldeanu dela - 
Paris, publicaţia Vatra dela Roma, și „Gura Lumii” din To- 
ronto, nici că se putea; pe lângă altele, pe cari nu le mai a- 
mintesc. Avem tot dreptul să ne felicităm, că în mai puţin de 
un an -zic eu - am ajuns să nu ne mai recunoaștem. Aceasta e 
„regăsirea” ? 

„Mata constaţi că de „„doi ani” numai numirile de mai 
sus am făcut. Oare aşa să fie ? Mai întâiu noi datăm dela 8 
Noembrie 1954. Dar până atunci, şi dela data asta, numai a- 
tâtea s'au făcut ? Dar toată sbaterea noastră ca să ieșim din 
marasm, toate bunăvoinţele ca între părțile distanţate să se 
ajungă la o apropiere bazată pe realităţi, nu dorinţe; trecerea 
peste toate piedicele; editarea Libertăţii și ridicarea Căminu- 
lui Moţa - Marin; drumurile făcute prin Europa; loviturile pri- 
mite rând pe rând; acestea nu sunt nimic ? Desigur că toate 
sunt zadarnice, dacă nu suntem consecvenți cu o hotărire 
luată după opt zile de discuţii”. 

* „Propunerile ce le faci mata mie, poţi să le trimiţi și D- 
lor Gârneaţă și Papanace. Eu insă le-am făcut domniilor lor 
alte propuneri, care n'au nicio legătură cu conducerea în felul 
ei de compunere și funcţionare, ci cu nevoile Mișcării din a- 
cest moment. Etica Mişcării interesează valoarea ci morală, 
capacitatea de jertfă, recunoașterea ca forţă în planul inter. 
național. Noi trebue să venim cu hotăriri majore și să nu ne 
jucăm cu probleme secundare, sau cu satisfacerea preocupă- 
rilor de ordin personal”. 

„Îţi apreciez toată inima bună ce-o pui la dispoziţie 
prin propunerile ce le faci; ele nu sunt actuale. Noi avem o 
formulă şi cu asta trebue să mergem înainte, sau să cădem”, 

„Nu cunosc toate datele şi tot ce se mai vorbeşte, dar 
întrarea in ordine trebue să se facă printr'o mare inţelegere a 
vremii şi nu prin atacuri de-o răutate neașteptată”. 

„Am fost cel dintâiu care vam dat dispoziţii să vă u- 
niţi cu grupul d-lui Gârneaţă. N'am pus nicio condiţie, Dar, 
ca să toleraţi ieşiri, ca cele petrecute: scrisori prin Vatra; că 
vor binevoi să citească, în cele din urmă, şi Libertatea; că noi 
care am fost cu Sima, să mai stăm la coadă, etc.; infamii ce 
mi s'au adresat din Canada, din Italia, Germania, și câte se 
mai pun la cale pe urma „„regăsirii”', asta nu ! Unitatea dintre 
noi şi respectul reciproc nu se realizează prin intrigi, şi nici 


271 


prin încercări de-a mi se torpila autoritatea şi-a ne murdări 
cinstea, care până acuma n'a fost pusă în discuţie nici de si 
mişti, cu cari ani de zile m'am luptat pentru principiile legio- 
nare, aşa cum le-am înţeles prin Căpitan şi mi-au fost recu- 
noscute, că le-am priceput”. 

„Cu toată dragostea, 

ss Vasile lasinschi”, 

Mi-a fost tare greu să lupt cu un om pe care il stimam 
mai mult decât mi-am închipuit, ca să-l oblig să vadă că tim- 
purile se schimbaseră, nu mai erau ca pe vremea Căpitanului. 
Badea Vasile a fost obişnuit să asculte ordinul, şi la rândul 
lui, să ordone şi să fie ascultat. Acum noi nu mai ascultam. |- 
am spus, cum rezultă din scrisorile reproduse, că gradele gre- 
şiseră, şi continuau să greşească; că unele din măsurile luate 
nu erau actuale; câ chiar dacă nu se făcea tot ce, din punct 
de vedere ideal ar fi trebuit să se facă, aşa cum el cerea, el nu 
avea dreptul să se dea de o parte, etc..... Acestea, şi incă mul- 
te altele, i le-am tot repetat in aproape toate scrisorile ce am 
schimbat cu el până ce l-am convins că organizarea Mişcării 
nu mai poate fi cea de pe vremea Căpitanului, şi a acceptat să 
fie numit Președintele Consiliului Legionar pe tot restul vieţii 
lui, pe data de 24-1X-1972”, Ş 

Dar nu numai cu el am avut de furcă. Pe data de 5 lulie 
1956 am trimis Consiliului Conducător, pentru a fi prezentat 
la adunarea din Miinchen, următorul raport: 

„Domnilor Comandanți, 

„Având în vedere că au trecut şase luni de când am a- 
vut deosebita onoare de a fi fost numit Şeful Legionarilor din 
Argentina, mă simt obligat a Vă aduce la cunoştinţă situaţia 
legionară de aici, cât şi câteva idei ale mele - care sunt în con- 
cordanţă cu ale celorlalți camarazi - asupra Mişcării Legiona- 
L-Ă 

|. Activitatea legionară de aici descrește pe fiecare zi. 
Cu tot efortul ce il depun pentru a înteţi focul legionar în ini- 
mile camarazilor, rezultatul e aproape egal cu zero. Cauzele ? 
Sunt multe: 

a) gradele inalte care s'au declarat neutrale şi care cu €- 
xemplul lor, au inceput să-i molipsească şi pe alții; 

b) invidii şi ambiţii personale;ranchiune din vremuri tre- 
cute nu le permit multora încă să stea cot la cot; 


272 


“ 


c) neîncredere în eficacitatea conducerii colegiale; 

d) lipsa oricărui stimulent personal, din partea Mişcării, 
prin obligaţia ce D-voastră v'aţi impus, de a nu face niciun 
grad, şi de a nu acorda nicio decorație, până la intoarcerea a- 
casă; 

e) lipsa oricărui simptom vizibil de reintoarcere grabni- 
că. ste.” 

„Din cele expuse mai sus eu deduc următoarele: 

a) că nu stă în mâna D-voastră să faceţi din neutrali, ac: 
tivi, nici să faceţi inexistente invidiile și ambițiile altora, şi 
nici să grăbiţi intoarcerea acasă, de asemenea manieră încât 
să fie vizibilă pentru toţi. Acestea sunt lucruri pe care noi de 
aici, prin discuţii camaradereşti şi dela suflet la suflet, le pu- 
tem, oarecum, ameliora; 

b) dar ceea ce D-voastră puteţi face, și eu susţin că e ne- 
apărat nevoie să fie făcut, e să reveniţi asupra măsurii luată 
cu privire la înaintări în grad și la acordări de decoraţii, pen- 
trucă e absolut necesară. Vă înţeleg inalta concepţie in baza 
căreia aţi luat acea măsură, totuși o socot complectamente 
în desacord cu mersul Mișcării Legionare și in special cu ne- 
cesităţile actuale ale ei”. 

„Şi Căpitanul ar fi putut foarte bine să le spună legio- 
narilor: luptaţi băieţi, sacrificaţi-vă, căci numele vostru va 
sta înscris cu litere de aur în cartea neamului. Şi rezultatul ar 
fi fost că Legiunea nu ar fi crescut aşa mare. El însă a fost 
prea bun psiholog pentru a face o asemenea greșală. El a gra- 
dat, a decorat, a citat; n'a fost om, care să fi ridicat un paiu 
pentru Mişcare, căruia el să nu-i fi arătat mulțumirea perso- 
nală și a Mişcării, în una din formele numărate mai sus. A 
dat grade pentru înţelegerea conceptului legionar la care ajun- 
geau unii, a dat însă și numai pentru munca sau pentru cre- 
dinţa cu care era urmat”. 

„De când el nu mai este pe lumea aceasta au trecut do- 
uăzeci de ani. Majoritatea gradaţilor de el au fost omoriţi de 
către Călinescu. De atunci şi până acum s'au ridicat legionari 


"cari au crescut în Mişcare; au asimilat bine şi adânc principii- 


le legionare; au ajuns să se prepare cu mult mai bine decât 
mulţi din actualii Comandanți Legionari - iertaţi-mă dacă 


"sunt sincer și spun ceea ce cred - și care astăzi, de acord cu 


principiile legionare, n'au dreptul să se amestece in treburile 


273 


i i ii Legio- 
n contra a ceca ce fac şi susţin Comandanții Legi 


:onarul simplu - din ne- 
" Dogmatic, sunt de acord că poa peri prea - nu poate 
92, i avem numai ace : că a- 
norocire ee comandantul A e de ba- 
tai pe tes: ierarhiei, care este incepem nt Dar mă în- 
tunci 2 : i este sai 3 
să ale Mișcării Legionare, nu 10, pu; simplu, când vede că 


conştiinţei pe 
i en 
area 03 ia drumul mare creşt 
sii, în al doilea rând, pentrucă in 


-i âne de făcut legion: pere ma 
ic sei i râre dantului este greșită 4 da rime me 
părere : e nevoie să insist; excep.” ata 
chesti a 0, se di Legiunea și să-şi calce ) n 

i se distruge Legiu! i € eee 

ei ip pă icărei şedinţe îl depune, U âr 
tul pe care cu Ocazie prese şi pe Căpitan), on ae: preţ 

i şi să rincipiul ierarhiei ? 
contra Comandantului şi să calce P atu opinat 
i ionară”. 

ei md tru cre i 
„şi & foarte explicabil. n 
ragu d cu propria conști- 
tin, care este şi drumul Miş- 
acest fel speră Că vor stă- 


iscării; a Et 
iu epie A lă in asemenea situații - 


i omenească posibilă i i 
adi" ori Troblemă poate fi însă rezolvată ae mn ra 
roage A aducându-l pe cel ce egale i-mi 
de in eaăre şi aşa dându-i și lui re: min sare 
pei te "fără înfrângerea principiilor mp? E de 
i i inaintarea in grad e necesară şi a. ee patria 
pen i că ivitate mai mare că, 
i sului câtre o activitate hrean 
za si O că pa tr meant rap și uri 
i ă i oscută munca, Și» . î 
pif: dei E munceşte mult, cel ce atit puţin 
A i Ş 
pie si nu munceşte deloc a piei roti SA 
ângă te acestea, „ dec i ară 
sp ini ha ensă pentru faptele legionarilor. map a a 
po legionarilor muncă pe gratis, sau 
goi cui îi place să im- 
i nesi ai a- 
obândă, şi pe termen lar Ara ră 
ă lucrurile se uită vă rară 
i făcut in acești douăzeci de ani! Şi re 


cazul ce 
prumute fără d 
les că au experien 
fapte eroice nu sau 


274 


compensa ? Când vom merge în țară .....; atunci când lucruri- 
le s'au uitat. Nu, d-lor Comandanți. Așa nu mai poate mișca 
niciun legionar. E o lege a acestei lumi, că omului îi place să 
fie mare și tare, și mai ales, că nu e dispus să sacrifice nimic 
pe gratis. Riscăm pentru onoare, dar recunoscută, (grade, 
etc.); jertfim, dar să ni se spună mulțumesc, etc.”. 
„D-voastră nu vă puteţi renta, şi în special în zilele de 
acum, - când nu mai aveţi niciun alt mijloc de a strânge rându- 
rile legionare, - să renunţaţi și la cel ce e cunoscut, acceptat şi 
legalizat în Mișcare. Întrebuințând privilegiul de a da grade, 
decoraţii, şi de a face citaţii, cu dreptate și sgârcenie, sunt si- 
gur că munca legionară, şi chiar coeziunea dintre legionari, se 
va mări mult. Și, în același timp, cred că vor dispare și scuze- 
le: „mă crede lumea prost că eu fac mereu și ceilalți stau și 
se uită”; sau, „„mâne când va fi vorba la adică, vin şi eu, și 
voi fi tot așa de bun ca tine, dacă nu și mai bun; depinde ce 
voi face”. 

„S'ar putea obiecta contra acestei măsuri că majoritatea 
legionarilor sunt acasă; că jertfa lor, în raport cu a noastră e 
așa de colosală, incât a noastră poate fi redusă la zero; că ei 
nu gândesc la grade, ci la neam, și că au in față groapa pro- 
prie şi torturile; că dacă e adevărat că jertfa, şi in general ac- 
țiunile legionarilor trebuesc recunoscute și premiate, atunci 
tot așa de adevărat este că trebuesc premiaţi și cei ce fac mult, 


+ (adică cei din Țară), dacă se premiază cei ce fac puţin, (adică 
„cei refugiați). Dar cu tot adevărul acestei obiecţii, susțin că 


aici trebue folosit procedeul gradelor, chiar dacă prin asta se 
diminuiază, teoretic, valoarea gradului ca atare. Cei de acasă 
au neamul alăturea, văd și suportă pe carne proprie nedrep- 
“tăţile ce se comit şi „„rusul”', cel mai mare stimulent, e alătu- 
rea de ci. Aici ce stimulent au legionarii ? Țipetele de durere 
nu se aud; masa e bună, casa e frumoasă, distracţiile la inde- 
mâna oricui. Veţi zice poate că dispreţuesc calitatea supe- 


„. rioară de legionar; nu cred că fac acest lucru. Mă conduc du- 
„pă ce văd şi constat. Şi celor din țară va trebui să li se recu- 
_ moască şi plătească tot ce au făcut. Sunteţi siguri că acolo nu 


se gradează și se decorează ? Aș fi foarte de acord cu D-voas- 
tră ca să nu se facă grade dacă Horia Sima nu ar fi făcut și 
nu ar mai face încă. Acum e prea târziu pentru obiecţii. Poa- 
te că servește de lămurire confesiunea depusă de Ionel Roșu, 


275 


i într'o dis- 
+ Legionar, într O 
ia Sima l-a făcut Comandant Lc ge 
mpi: piete „Eu mă duc cu Horia Sima. M'am sătura 
cuţie 


rapi . pere! actuala conducere e provizo- 


-şi poate ar a t 
rca multe dreptu. Sun 
mic, şi ca deci nu-şi P a! 0g ! 


i i petare. : d 
Porfir per ag m: Preşedinte de Stat ori Coman: 


iti aceasta. « . mari 
pori Re? de iniziv ? Şi totuşi, toți decorează, grade i 
dant de 04 a ă sunt legali ori nu- 


dac ha îi 
citează, etc: opace = 4. poate să facă grade şi să decore 


ze, Nu sunt partizani d. ren a cu toţii grad en- 
N ul ideii de a unţ pi la „p 
asi ativ soluţiona To- 
ta ar ti o mâsură negati ă şi care n ar luţion: p 
trucă : 
blema : 
„Repet 


i decizii”. i pa ATA 

ME; Doresc în acelaşi timp să rămână ia e că 

svin această teză din motive person a dle ea mo: 

pe pag vul la grad sau decoraţii, cl pu ne sar ri 

st e aităţi legionare pe care cu le o! i 
i 


laşi timp azul că aţi reveni asupra măsurii 
in acelaşi i 
luate, Vă aduc 


i j asupra a- 
deci, că e neapârat nevoie de a reveni âs! p 


rfect clarificat că 


-cio decorație, pentu niciun 


â titue 
e i i mă întreabă când se cons 
conducerea s'a angajat să-l 
i în funcţie”. g 
pia premi îmi permit să supun jude- 
După cum cu toţii ştim, omui, 
i existenţa lor, de timp. 


Cât priveşte această ch 
ă îi Dvs. câteva idei ale mele. sasa 
sau oamenii, Sunt legaţi pn ap made ati 
i î i ispărea oda- 
Durează a pc de mai mulţi, este in peric | de rapi roată 
pepe pre cu ei. Am vâzut că Mişcarea, aşa cra carat 
tă cu â R Căpitan, adică de un om, deşi = pe pi) operati 
tă ră fânătoase, deşi cu principiul jertfei p eră e 
er agnzei de suferit enorm când sa pa pat u 
pe: ă ? at energie inutii, t dări 
„S'a consum: i ui re 
ping zmei s'a ajuns la râci personale pe care ni 
rit să disparâ”. Ă Apă i 
gri mpi cât sa roduit Legiunea, câţi ne dare: 
gale ridica, şi câtă vrajbă şi duşmânie p 


pentru a nu se mai 


216 


alegerea actualei conduceri. Credeţi D-voastră că Mişcarea e 
capabilă să mai reziste la o nouă izbitură de acest fel ? Eu nu 
cred. Cred că la o nouă incercare de acestea se prăbușește fă- 
ră remediu, şi pentru totdeauna. Și acest pericol o paşte de 
foarte aproape. Toată lumea a discutat şi D-voastră aţi san- 
cționat, că o hotărire în numele Mișcării nu e valabilă dacă 
nu e luată de către toți trei. Mă iertaţi, Vă rog, dacă nu sunt 
de acord cu această măsură, dar acum că aţi luat-o, există. 
Dacă mâne sau poimâne unul dintre D-voastră se supără şi 
dă o circulară că el nu mai face parte din conducerea Mişcă- 
rii, ce se intâmplă ? (Eu nu cred posibilă o asemenea năzbâ- 
tie, pentrucă vă ştiu pe toţi trei oameni serioşi, de credinţă 
probată şi mai ales cu cap; am pus-o doar ca ipotezâ). Dar da- 
că, Doamne fereşte, moare unul dintre D-voastră, - şi asta e 
posibil, având în vedere vârsta, necazurile vieţii şi câte alte- 
le care pot surveni - cum deslegăm problema ? După cele spu- 
se mai înainte, adică, „orice hotărire ce nu e semnată de toţi 
trei, nu este valabilă”, am ajuns din nou la problema condu- 
cerii. Începe din nou lupta între fraţi, din nou măcinare de e- 
nergii, suflete, conştiinţe şi pierderi de oameni. Numai că de 
data aceasta lupta va [i așa de fără pardon, că nu vor exista 
învinși şi învingători, ci se alege pratul de tot şi de toate”. 

"E deci neapărat nevoie, şi eu o socot ca pe cea mai ma- 
re obligaţie a D-voastră, a actualei conduceri, să legiferaţi a- 
ceastă problemă de asemenea manieră ca frâmântarea pentru 
numirea noii conduceri să nu cuprindă toată masa legionară, 
şi mai ales, să se facă fără multă pierdere de energie şi fără 
pierderi de oameni”. 

„Timpul îl învinge numai organizaţia. Oamenii sunt su- 
puşi lui. Pentru acest motiv este nevoie de o organizaţie. Nu- 
miţi-o cum doriţi - senat, tor, consiliu - numele nu importă. 
Această organizaţie trebue să fie „suveranul Mişcării Le- 
gionare”. 

„Înainte de a-mi expune gândurile mai departe asupra a- 
cestui corp superior, cred că e necesar să insist asupra altui 
lucru. Atâta vreme cât a trăit Căpitanul, el a fost alfa şi ome- 
ga pentru Mişcare. El era organul suprem. El n'a avut nevoie 
să fie numit, pentrucă atunci când ela pornit la crearea Miş- 
cării, a plecat, în principiu, de unul singur. A zis: „cine crede 
să vină”. Cu alte cuvinte, cine mă consumte şi are incredere 


277 


în mine, să vină. Nu mai € acelaşi lucru acu 


trist al lui Horia Sima s' ă 

nasc unul după altul, şi că oamenii normali au nevoie să fie 
consiliaţi in cele ce fac, sau cele ce plănuiesc. E nevoie deci 
să punem locul conducerii la nivelul pe care îl poate ocupa în 
mod real şi nu să-l ținem la înălțimi sterile. E nevoie să inţe- 


legem că nu suntem Căpitanul, că de unul singur nu-l putem 


substitui, că deci avem nevoie de un organism întreg care să-i 
ia locul. E nevoie să concepem conducerea ca funcţie, şi nu 
ca grad. Gradul se dă pentru toată viaţa, â 

i. Numai aşa vom ajunge să pute 
Mişcarea. A i i i tru faptul că orice 
conducere actuală are nevoie - dacă vrem câ lucrurile să mear- 
e - de un control şi de un judecător. Căpitanul, omul 
avut nevoie nici de una şi 
ilalţi, avem nevoie de amândouă. Nu ne putem baza numai 
pe opinia publică, pentrucă nu e cel mai bun judecător; până 
să constaţi sentința opiniei publice, te trezeşti fără organiza- 
ție. Conducerea, i sar, să fie concepută ca 


funcţie, să 
„Penuu acest motiv e nevoie de un corp superior câ atri- 


buţii şi competenţă. Acest corp trebue să fie indipendent de 
conducere. Eu il concep in felul următor: să fie numit, la în- 
ceput, de către conducere în întregime. Numărul componen- 
ților, după necesitate, dar fix. Odată numit, îşi fixează singur 
regulamentul de activitate interioară. La moartea unui mem- 
bru, complectarea sc face după o listă prezentată de condu- 
cere, insă cu aprobarea componenților corpului, prin vot şi 
tate absolută. Atribuţiile acestui COTp+ trebue să fie: 
barea, cenzurarea şi judecarea condu- 


gă bin 
excepţional, na 


cu majori 
|. Numirea, schim 
cerii. 
2.. Organ de consfătuire şi de sprijin al conducerii. 
Conducerea, odată numită, acţionează pe răspundere 
irerea acestui COTp SU- 


proprie şi inde 
perior sau nu, este insă obligată a depune raport de activitate 
şi a da urmare hotăririlor luate de acest organ”. 

Punerea în funcţie a acestui corp se poate face pe două 


e Comandant Legionar pe cei ce 
ori e necesar să facă parte din a- 


căi: 
a.- Ridicarea la gradul d 
conducerea crede câ merită, 


278 


cest corp. În ac j 
: . est fel principiul i 
intact. principiul ierarhiei şi ș 
E forma care se încadrează pitigad i elitelor rămâne 
ine i 


legionar. 
zi - su in conceptul 
i. ocratizând cond umi! 
er ferate onducerea, adică i 
. „ adică ni î 
re ibanbrgea 2 de grad „ Această formă ar fi pri org 
e >mdade ur răzni să susţin, ea nu e chiar ; ore și. 
aha u așa de străi 
să se democrati n d beer op ue 
i ra „ În orice caz e mai bi 
He i conducerea, decât să sr 
Miş insă lucru ce începe să se prod ră claca 
i În acest fel, cred eu pg ind 
Cp mâle u, e poate soluți 
riza smn cauta inerente ne aj ora 
A Ş; e rezolvă pri numi acer 
marginele Mișcării, di ele eba e : 
îi Ag raretutrii Ă e lărmgesc până | 
zi come gând tot. În această pna 
> ere zen ă problemă, adi 
2-2 digg en cauna a formei cooni 
oa 4 Sali erp conducerea, văd cu ha priinietai 
actu; nduceri di io sem 
oosceirpei din punct de vedere i 
pii Mișcării Lei i rezoiați veți hotări asupra era 
intra gionare și asupra mărimii D. ec a cot 
- ră, ca legi 
3.- O alkă A 
. și â 
0 hd iona pe care cu o cred de mar i 
Al air acută, e aceea de a arăta lumii mp 
732 mă i organizaţia statului legi pape A 
că Organiz tului | â 
“erp la ce ae şi dictatori. she nagei î. 
207 atorie să desbatem această î.“ 
Para pă să ei facem ințeleși în aere 
E 3 ă i / | 
Pee Mele pad ără comentariu, in mod pri che d 
pia amari Sal ție noştri de aici, sunt sos ciocan 
tacu nt 
Bepiaii în Lepa apanace contra Epieogiai Tie 
A a 
„mn speranța că veţi d | 
Si ea â veţi da acestor rânduri i 
: Ă at ită 
ae pea robe ala îndemn la rezolvarea ca i feem 
habe salutul me și al tuturor c; azer sei a 
Ape 2 am i 
i ia st ajute ! Trăiască Legiunea ani adn 
eg. Dr. Mardarie Popinciuc ch Pda 
efi . . LA 
Şeful Legionarilor din Argentina” 


„Nici Badea Ili 
ci scâbaesă Gârne 
„Ciat ca om aici in Buenos pri id pe care l-am cunoscut și apre- 


„data de 19-I11-1957 i-am rs săgeata al. er bee 


„ mătoarele rânduri: prin Dr-ul Apostolescu, ur- 


» > 
imate Domnule Coman ant al B.V ȘI drag B 
St t C. d. „V. ă Badel 


279 


SI „Cu multă, foarte multă strângere de inimă, m'am decis 
să Vă scriu aceste rânduri. Vă rog să le luaţi ca un punct de 
vedere personal, fără gând de critică ori de jignire, ci ca in- 
tenţie de indreptare şi de bine pentru Dv. şi pentru Mișcare”, 
„Bade Ilie, am mai spus-o şi o repet acum: problemele 
noastre toate se reduc la una singură: unitatea, Această pro- 
blemă, unitatea, nu arc altă piedică în calea ei, decât (Vă 
rog mult să-mi scuzaţi îndrăzneala) ambiția Comandanţilor 
Legionari. Principiul ax al Mişcării era, și trebue să fie, sacri. 
ficiul Ei bine, acest principiu s'a transformat acum în benefi- 
ciu, şi din acest motiv murim. În loc să se discute nevoile 
Mişcării şi să se lucreze la soluţionarea lor pe orice cale, se 
discută drepturile Comandanţilor in Mişcarea care moare. A- 
ceste lucruri trebue să înceteze”. $ i 
„Care este situaţia actuală a Comandanţilor și a relaţi- 
ilor lor cu conducerea pe care D-voastră o reprezentaţi ? Du- 
pă cum o văd eu, este următoarea: Sima, Puiu Traian şi Dra- 
gomir Jilava, nici nu-i mai iau in considerare; ei sunt complect 
în afara sterei legionare de activitate. D-nii Lefter şi V. lones- 
cu, din cauza drepturilor pe care cred că le au, s'au pus în a- 
fara rândurilor. Chiar de aţi rămâne de unul singur la condu- 
cere, ei tot in afară vor rămâne. Şeitan e singurul Comandant 
la care principiul de sacrificiu nu s'a transformat în beneficiu, 
care nu are pretenţii şi care ascultă şi execută ordinele. EI nu 
a constituit şi nu constitue o problemă pentru unitatea Miş- 


cării. Părintele Boldeanu, după ce a învrăjbit întreg refugiul” 


românesc pe chestia bisericii, zice-se că s'ar fi pus la ordine. 
Mă iertaţi, dar eu nu cred, şi timpul o va demonstra. Rămă- 
neţi deci incă buni și intregi pentru Mişcare, D-voastră trei 
care lormaţi conducerea. Nenorocirea e insă că nici D-voas- 
tră trei nu vă impăcaţi”. i p h 
„Bade Ilie, D-voastră personal v'aţi inchinat viaţa Mişe 
cării şi eu cred că e prea târziu - deşi ştiu câ nu e acesta gân- 
dul D-voastră - ca să rectiticaţi. Sunteţi, ce sunteţi, prin Miş- 
care, şi veţi fi și rămâne, mare ori mic, frumos ori urit, după 
cum va fi Mişcarea, mare și frumoasă, ori mică și urită. Lo- 
gic e deci câ nu Vă pot interesa ambiţii personale de moment 
şi nici chiar poziţii personale,ci numai și numai Mişcarea. Prin 
ea, şi numai cu ca, D-voastră veţi fi cineva, ori nimic, Deci nu 


280 


ca necunoscut, să trăiţi ca uitat. Dacă Mişcarea va crește ma. 
re și tare, istoria va ști de mărimea D-voastră. A demonstra 
azi ambiţii, ar însemna cea mai teribilă greşeală. Nu icerc să 
zic prin asta că demonstraţi ambiţii, ci vreau numai să ne în- 


| puteți avea ambiţii care să strice Mişcării. Puteţi să muriți 
Ii 
i 
| țelegem că ambițiile nu-și au loc în Mișcare. Şi totuși, singu- 


i ra problemă de rezolvat, sunt ambițiile Comandanţilor”. 
„Cât valorează fiecare dintre Comandanții actuali pen- 

| tru noi ? Nu mă refer la o valoare intrinsecă - ar fi prea pesi- 

E mist rezultatul - ci la câtă valoare li se atribue de câtre legio- 


nari fiecăruia dintre Comandanții legionari. Ca să nu fac vor- 

bă multă, cred de altfel că ştiţi şi D-voastră acest lucru; cei 

ce contează mai sunteţi D-voastră şi D-l lasinschi. Defecţiu. 

nile ce le-ar putea produce ceilalți, - defecţiuni pe care le-au 

4 şi produs - nu sunt de mare importanță pentru Mişcare in ge- 

neral. E logic deci ca D-voastră și cu D-l lasinschi, peste oa- 

meni și evenimente, să fiţi un trup și un suflet. Şi nu sunteți. 
De ce ?” 

„Credeţi D-voastră că aveţi mai multe drepturi in Miş- 
care decât D-l lasinschi ? Supun că nu gândiţi aşa. Drepturi 
totale asupra Mișcării au numai Căpitanul și cei morţi pentru 

"ea. Noi, cei vii, avem datorii, în baza principiului de sacrificiu; 
„cu cât mai mare gradul, cu atât mai mari datoriile. Dar nu se 
"poate interpreta că având eu datoria mai mare, cu am şi drep- 
“tul să o indeplinesc; deci, să transform datoria în drept, şi sa- 
crificiul în beneficiu, așa cum se întâmplă”, 

„Vă încurcă D-l lasinschi în drumul legionar ? Credeţi 
că fără el veţi putea lucra mai bine ? Aţi trebui in acest caz 
„să Vă amintiţi că D-voastră sunteți cel ce a pus pentru prima 
“dată principiul conducerii colegiale, şi că deci, de unul singur 
“nu mai puteți lua conducerea, pentrucă V'aţi dezice, lucru 

"catastrofal pentru D-voastră şi pentru Mișcare. Aţi rămâne, 
| fără D- lasinschi, cu mult prea puţini oameni pentru a putea 
face, sau insemna ceva. Aţi da naștere la un al treilea grup. 
Aţi pune pe mulţi legionari cari Vă apreciază, in situaţia de a 
li se spune - fără posibilitate de apărare - că au devenit oa- 
menii D-voastră. Ori noi toți susţinem că nu suntem oamenii 
“nimănui, şi cine spune contrariul, ne insultă. Normal este, 

deci, să nu mergem nici cu unul, nici cu altul, separați, ci cu 
amândoi la un loc. Eu Vă spun sincer că, in cazul retragerii, 


+ 


281 


forțate sau voluntare, a D-lui Iasinschi, cel mai bun lucru ce 
ați putea face pentru Mișcare, ar fi să treceţi comanda altora 
mai tineri. 

„Nu știu, și nu cred că D-l Iasinschi este dispus să se re- 
tragă, dar după cele petrecute pe vremea lui Horia Sima, nu 
cred că va mai admite să suporte tot felul de lovituri fără ca 
D-voastră să nu faceţi nici măcar un efort aparent de apărare 
a lui. Nu-i posibil ca D-voastră să vă impuncţi toate ideile fă- 
ră ca el să nu se resimtă. E nevoie, și e logic, ca și Dumnealui 
să mai aibă dreptate din când în când”. 

„Bade Ilie, observ iarăși că nu suntem trataţi cu toată 
dreptatea şi seriozitatea necesară. Sistemul de pe vremea lui 
Sima nu a murit. Şoaptele la ureche, discreditarea morală, se 
întrebuințează mai departe. Aceste sisteme de şmecheri ar 
trebui să dispară, odată pentru totdeauna, dintre noi. Cine a 
avut nenorocul să fie cândva contra D-voastră, nu trebue os- 
tracizat, după cum nu trebue apărat cel ce a stat tot timpul 
lângă D-voastră când comite fapte care trebuiesc pedepsite. 
Rezultatul acestui sistem e câ mulți legionari buni stau pe a- 
fară pentrucă se fac lucrurile pe dos de cum ar trebui făcute”. 

„Ştiu că aţi ajuns cu D-l lasinschi la un punct mort şi 
greu, din cauza publicării unui articol în Vatra. Puneţi-vă, vă 
rog, în situația unui legionar ce nu vă cunoaște decât după 
nume, in capul căruia există încă tumultul de idei creat de 
către evenimentele de după moartea Căpitanului, şi în suflet 
toate indoielile ce aceste evenimente au semănat, și judecaţi 
pe această bază cele ce urmează. Așa veţi înţelege ce gândesc 
foarte mulți legionari”. 

„Vălimăreanu stă în Italia, în mod permanent, în con- 
tact cu D-l Papanace. Sunt, după câte se spune, chiar buni 
prieteni. D-voastră personal, inaintea apariției acelui articol, 
aţi fost prin Italia, şi aţi avut contact cu Vălimăreanu. Nu 
bine aţi plecat de acolo, apare articolul care atacă pe D-l la- 
sinschi direct, şi conducerea legionară actuală. Atacul la con- 
ducere e de asemenea manieră, că D-voastră ieșiţi câștigat 
cu el; se cere conducere de unul singur şi deși nu se numește 
pe conducător, toată lumea știe că se gândeşte la D-voastră. 
Ce-aţi făcut D-voastră la apariţia articolului ? Supun că ni- 
mic”. 

„Eu știu că aveţi o mare antipatie pentru scrisori, to- 


282 


tuși în acest caz era obligaţia D-voastră şi a D-lui Papanace 
să-i scrieţi imediat lui Vălimăreanu şi să-l puneţi la punct, tri- 
mițând, în același timp, copie, de pe aceste scrisori D-lui Ia- 
sinschi, ca nu cumva să existe cea mai mică bănuială. Ori D- 
voastră, nu numai că n'aţi făcut acest lucru, ci V'aţi opus să 
se ia măsuri contra lui Vălimăreanu, așteptând probabil ca 
timpul să le facă fără rost. Vă miraţi deci dacă D.-l Lasinschi, 
după omisiunea de neiertat, şi după insistența lui personală 
zadarnică, bănueșşte că nu aţi fi străin de cele intâmplate ? 
Lamentabil e că alt fapt vine să întărească această presupu- 
nere. Dvs. ştiţi bine cum camaradul Ghiţea și-a permis ca să-l 
trateze pe D-l Lasinschi, şi sunt sigur că a omis să-și ceară scu- 
ze. Nici D-l Papanace nu a găsit de cuviinţă să-i spue D-lui Ia- 
sinschi că el nu are nimic de a face cu cele ale lui Ghiţea. Şi 
cu toate acestea, D-voastră îl numiţi pe Ghiţea Șeful Legio- 
narilor din Italia. E posibil acest lucru ? Ori și D-voastră sun- 
teți de părere că Ghiţea a avut dreptate ?” 

„lată D-le Cdt. cum se știu și cum se judecă părerile lui 
Vălimăreanu. Am fost, și sunt de părere că rufele legionare 
nu se spală în public. Acesta e un lucru pe care numai ţiganii 
il fac. Vălimăreanu trebue să înţeleagă odată, şi să inceteze. 
Soluţia acestei probleme e a D-voastră. Eu nici măcar nu in- 
cep să o schițez, pentrucă presupune recunoaștere de greșeli, 
etc.; lucruri ce numai D-voastră, cu sufletul D-voastră, puteţi 
face”, 

„În ultimele dispoziţii aţi hotărit că deciziile se iau cu 
majoritate, și că membrul in desacord poate să se adreseze 
Consiliului Legionar. Îmi pare bună măsura, dar nu complec- 
tă. Trebue să o perfecţionaţi”. 

„Aţi hotărit înființarea unei comisii care să se ocupe de 
chestiile bisericești, și aţi numit în ea pe părintele Boldeanu, 
un interesat. Bade Ilie, dacă îmi e permisă comparaţia, aţi 
pus lupul, păzitor de oi. Nu discut această problemă, pentru- 
că o face D-l Profesor Găzdaru de asemenea manieră cum cu 
n'aș fi putut-o face. Ţin totuşi să remarc că toată lumea e in 
contra acestei măsuri. Nu trebuia să amestecați Mișcarea in 
aceste chestii”. 

„ „Măsura ce aţi confirmat-o, de a nu face grade noi, cred 


„că nu este bine redactată. În primul rând şeful legionarilor 


din Argentina n'a vorbit în raportul lui numai de acest lucru, 


283 


ci şi de celelalte probleme care ne frământă. Normal era deci 
că, dacă nu l-aţi numit unde aţi zis da, să nu-l numiţi nici un- 
de aţi zis nu. Ş'apoi de unde, și de când, atâta dispreţ pen- 
tru legionari ? „Ne fac un serviciu.....”' Ca și cum gradul în 
Mișcare n'ar mai avea niciun rost şi ar fi un păcat să-l dorești. 
Şi dacă e păcat, atunci de ce se pune atâta preţ pe el, şi orga- 
nizarea Mișcării se face - chiar şi azi - tot pe baza lui ? Ori sunt 
bune, şi sunt de dorit, ori sunt rele gradele, şi atunci renun- 
țăm la ele. Au mai fost oameni cari au vrut grade, li s'au dat 
şi le-au plătit. Alta trebuia să fie motivarea. După cum e re- 
dactată această dispoziţie, dă să înţeleagă că şetul Argenti- 
nei a cerut reintroducerea gradelor, pentrucă şi el ar vrea u- 
nul. V'aș fi fosrte indatorat dacă aţi lămuri acest lucru prin- 
tr'o circulară și aţi menţiona că cu ceream această măsură ca 
o necesitate legionară, şi că mă oblig să nu primesc niciun 
grad în cazul că s'ar admite cererea mea”. 

„Bădie Ilie, in rezumat, chestia e simplă. D-voastră trei, 
ori cel puţin D-voastră și cu D-l lasinschi, trebue să deveniți 
un trup şi un suilet. În caz contrar, să vă gândiţi la cine v'ar 
putea inlocui. Nu vă puteţi impiedeca şi pune buna D-voas- 
tră înţelegere in joc pentru un singur om, chiamă-se el şi Vă- 
limăreanu, ori cum s'o chema”. 

„Bade Ilie, am scris cu inima deschisă şi clar. M'ar durea 
mai mult decât vă inchipuiţi, dacă aţi lua-o drept critică sau 
ofensă. N'a fost scrisă cu această intenţie“, 

„Salutări dela soţie şi copii, care vă reamintesc foarte 
bine. Sănătate multă şi mult succes la aranjarea tuturor lu- 
crurilor”, 

„A D-voastră, cu acelaşi drau, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc”, 

Nu mi-a răspuns la scrisoare, În una din vizitele ce ne-a 
făcut mai tărziu, mi-a zis că ar fi bine să nu fiu așa de catego- 
ric în aprecieri, că nu e chiar așa de uşor să aranjezi ceea ce 
se stricase de multă vreme. 

D-lui Papanace nu i-am scris în mod personal, pentrucă 
nu-l cunoșteam mai de aproape; poate şi pentrucă nu aveam 
ce-i spune in privinţa unităţii, pentrucă el îşi arătase ambiţi- 
ile destul de clar, şi in mod public, că o concepea sub coman- 
da lui, altfel nu. 

În schimb, am dus o corespondenţă kilometrică cu Vic- 


284 


tor Apostolescu şi fratele Nagacevschi, aupra tuturor proble- 
melor legionare care ne frământau în acea vreme. Cu ei pu- 
| team să pun problemele mai deschis, pentrucă nu aveam tea- 
mă că se vor supăra. Desigur că nu eram/intotdeauna de a- 
cord, dar cu vremea, după cum a dovedit:o evoluţia organiză- 
] rii Mişcării, am reuşit să ne punem de acord. Toate aceste 
scrisori, și altele care interesează Mişcarea, sper să le pot pu- 
| blica intr'o „anexă”, pentru uzul interior al Mişcării. 


j NEÎNȚELEGERILE DIN ARGENTINA 


După cum rezultă din cele scrise până acum, la cunoaş- 
terca formării Consiliului Conducător, D-nii Cdţi Leg. de a- 
ici, Cdt. al B. V. Mile Lefter, Cdr. Leg. Virgil lonescu şi Cdt. 
Leg. Niculai Şeitan, au trimis o scrisoare numitului Consiliu, 
înştiințându-i pe componenţii lui că nu-i recunosc ca organ 
de conducere al Mişcării Legionare, cerând ca D-l Gârneaţă 
să ia comanda singur. Șeitan, nu după mult timp, s'a rectifi- 
cat, indicând că el a cerut, ca un desiderat, că ar fi bine ca 
D-l Gârneaţă să ia comanda, dar că el recunoaşte Consiliul 
Conducător ca noul organ de conducere al Mişcârii; D-nii 
Lefter şi lonescu, au râmas la poziţia lor de nerecunoaştere. 
Totuşi cu mi-am zis că nu era bine să întrerupem legăturile 
"cu ei, și de aceea urmam să-i consult în orice ocazie, ca şi 
» cum ar fi făcut parte din organizaţie. 

Din nenorocire, această situaţie n'am putut s'o ţin de- 
cât până la vreo săptămână după revoluţia din Ungaria din 
toamna anului 1956. Motivele rezultă din scrisoarea ce am 
trimis Consiliului Conducător pe data de 13 - XII - 1956, ce 
reproduc în continuare: 

„Domnilor Comandanți, 

„După cum am avut onoarea a comunica Secretariatu- 
„lui Mişcării Legionare în ultima mea scrisoare, de acord cu 
descentrarea decretată de D-voastră, şi de comun acord cu 
ceilalţi camarazi de aici, ne-am gândit să utilizăm momentul 
“ psihologic creat de revoluţia ungurească și să facem, pe teren 
" românesc, peste partide și crezuri politice, indipendent de 
orice alt organism exterior, un comitet compus din reprezen- 
tanţii tuturor fracţiunilor românești, pentru a putea face fa- 
ţă, şi eficace nevoilor de luptă şi propagandă românească de 


285 


i con- 
Ș â cum puteţi 
a. Dar din nenorocire, dup am crezut de 


ia a) i cu i - 
aici din Argentin zisorilor alăturate, pe Sa, Lefter şi Dlui 


; ia sc : V, Mile 
sp A gi le trimite D-lui Cdt. a să are toate $ ş 
datoria mea â acţiunea NOas: vedem în si- 
Cât. Leg. Virgil Ionescu: ale, și noi să ne ve 


sp boat j 

fi torpilată de ambiţii per roape tot timpul am s 
dea în et sclusivism, în care aproape ete și duş 
tuaţia de această direcţie de câtre € ine” 

Pi i v Lă : . 
nevraţi în 3 multe ori, de câtre noi înș a evita lupta dintre le 
sti piper a nu ajunge aici, et şi Ionescu, ar alţii par- 

„Pen „lor Lefter : facă 

n: tuând parte D : mitet să se tacă, 
ionari, unu pura a putea totuşi ca acel î D-lor Cdţi amin- 
see parere ga) scrisori atrăgând ear predat, în Mo 
si i cricolului, şi, în acelaşi pred Şeitan, şefia gru- 
tiți asupra PE de comun acord cu D-l Cat. ă ce D-voa- 

rovizoriu Şi ser camarad 
E 


: ari definit 
binevoi a hotări definiti aduce la cunoştin 


mani, şi 


A ai 
mânat num A 
cel mai A 


t » 
proceda! deapsa cuvenită”. 


nar şi incredinţ 
umva am £ cu Pia Aa d: 
face. e ici Legiunea și ela A TRIDRCA opine 
» | ie 
ul scrisorii trimisă D-lui Cat. Virgil Ionescu 
sc a 3 
„1956, este următorul: 


ă : a 
„Stimate D-le merg antă de neplăcută de a mă adresa 


= i anuisttiiă î bă, din cauza €- 
„ALă văd e îerîr loc de ao face prin vorbă i e ra și 
D-voastră prin 014 03 umila mea părere, sunt 0%) r;fge aici 
: c oi A 
venimentelor enrĂrae dezastroase page i e pe umeri, de 
vor avea perma pentru răspunderea % aia bune pentru 
din Argentina, ar fi putut da rezultă sp 
i une care . ionară + 
a arin pe peer şi, şi pentru ireal “ i comitet de ac: 
Neamul RO și is, e vorba de in sufletul şi 
D i 82 i precis, 3 t din sutle 
Ca să fiu clar şi Prec Argentina, născu li 
E - â de aici din Argentin» i fost însuș 
yiune means şi al cărui prim iniţiator -- 
n : 
capul Legio 


D-voastră, D-le Cat”. 


Conţinut! 
data de 3 - SIL 


ă, unde erau 
i ă la D-voastră, un 
, rbire avută acasă citan, D-voa- 
Fe i Cat. și B. V. Mile Lefter, D-l Cât. $ ul, am câ- 
prezen ăi « 


; at 
lon şi subsemn: : 
ăzdaru, leg. Petre Î ; te partidare, 
mi x ce trecem peste orice considerente p 
zut de aco 


286 


tat ma (| 


şi bazaţi numai pe nevoile şi dragostea pentru Neam,să facem 
tot posibilul ca să ia fiinţă acel comitet. Tot atunci s'a stabi- 
lit că dacă o persoană sau alta ar fi impediment pentru for- 
marea acelui comitet, să se renunţe la ea; pentrucă, după 
cum spuneam cu, și aţi întărit D-voastră, noi nu am întrat în 
Mișcarea Legionară pentru a ne satisface ambițiile personale, 
ci pentru a servi Neamului. Tot atunci, şi chiar D-voastră per- 
sonal, l-aţi rugat pe D-l Prof. Găzdaru să ia contact cu cei- 
lalţi oameni politici și reprezentanţi români de aici din Ar- 
gentina, şi să discute formarea acelui comitet pe baza celor 
stabilite mai sus. Adică: 

1.- Noi nu intrăm în comitet ca legionari, ci ca Români. 

2,- Dacă persoana cuiva nu e agreată, să se propună pe 
altul. 

3.- Să lacem toate sforțările ca acest comitet să ia fiin- 
ță, ca să fie un exemplu pentru toată lumea românească din 
exil, 

Mi-am permis să repet punctele stabilite, pentrucă mi se 
par de foarte mare importanță”. 

„D-l Prof Găzdaru a luat contact cu cei in cauză şi a co- 
municat că formarea acelui comitet este posibilă, pe baza Bi- 

„sericilor ortodoxă și unită, şi a Cercului Unirea Română; cât 
„şi că persoana D-lui Cdt. al B. V. Mile Lefter nu e agreată,din 
„cauza atitudinei avută de către D-sa faţă de Vişoianu, care se 
+. prezentase aici ca reprezentant al Românilor din comitetul 
țărilor de dincolo de Cortina de fer, deci in o chestie similară 
“cu scopul actualului comitet. Ori D-voastră, D-le Cdt., care 
„ştiaţi aceste lucruri, care aţi fost de acord că dacă nu e agreat 
“unul, să trimitem pe altul, aţi admis și aţi votat contra celor 
* fixate de comun acord şi fără a ne fi prevenit şi pe noi, ca 
* D-l Lefter să fie ales delegatul Bisericii ortodoxe, impreună 
cu D-voastră”, 

„Scuza că membrii comitetului l-au ales, că deci D-voas- 
tră nu aveţi nimic a face in acest lucru, ar fi prea jalnică ca să 
cred că o veţi intrebuința. Constat numai cu durere, că ambi- 
țiile personale, atât ale D-voastră, cât și ale D-lui Lefter, dau 
în mâna altora, arme care erau ale noastre și care, păstrate de 
"noi, ar fi putut servi Neamului. În situația de acum e sigur că 
»d-l Cuţarida va refuza să lucreze cu D-voastră. Va face un 


„comitet după gustul lui și va dovedi lumii - și pe bună drepta- 


287 


te - că cei ce nu vor să lucreze pe teren românesc, suntem noi 


legionarii”. 

„Domnule Comandant, ne-aţi adus în situaţia de a alege 
intre D-voastră şi ceilalți Români de aici. În situaţia de luptă, 
când noi vroiam cu orice chip pacea. Acum sper că nu vă 
veţi supăra dacă eu vă întreb: cu cine mergem D-le Cdt.? Cu 
D-voastră şi D-l Lefter, care nu vaţi respectat cuvântul faţă 
de noi; cu ceilalţi Români cari cu siguranţă se vor aduna la 
un loc, realizând ideea pe care noi legionarii am pus-o pe te- 
ren, arătând asttel lumii că nici de data asta n'am ştiut să fim 
la înălțimea numelui de legionar: ori punând piatra jos, să 
zicem că nu mai mergem în nicio parte ” 

„Lată de ce, D-le Cdt., mă vâd nevoita vă scrie, şi nu a 
vă vorbi, pentrucă de aici, din acest act al D-voastră, se nasc 
răspunderi mari, şi eu, cel puţin, vreau să se ştie ale cui sunt”. 

„Nu m'am crezut niciodată buricul pământului, n'am 
vrut niciodată să fiu eu ales în acel comitet (personal, vă asi- 
gur că nici nu doresc, aşa cum i-am spus şi D-lui Lefter), du- 
pă cum n'am vrut, şi nu vreau, şi nici nu m'am sfătuit cu ni- 
meni, ca să ajung preşedinte la biserică. Mi-am văzut întot- 
deauna lungul nasului, şi am făcut intotdeauna ceca ce, după 
legile legionare, trebuia să fac. N'a fost ocazie mai importan- 
tă, când să nu mă sfătuesc cu D-voastră, Cdţii Leg., aşa cum 
ordonă legile noastre. Aţi făcut şi D-voastră acelaşi lucru, 
D-le Cat. ? Aţi fost prezent la ordinele şefului pe care vi l-a 
dat Mişcarea, bun ori rău, așa cum scriu legile legionare 2" 

„Eram 35 de legionari, D-le Cdt., când s'a format noua 
unitate legionară dela care noi aşteptam refacerea Mişcării, şi 
astăzi suntem numai 10. Nu sunteţi curios să ştiţi cine este 
vinovat de acest lucru ? Chiar cu riscul de a fi prost crescut, 
. dar având în vedere râspunderile - imi permit să v'o spun cu, 
şetul legionarilor din Argentina, pus în această funcţie de că- 
tre Consiliul Conducător al Mişcării Legionare, Consiliu ce l-a 
format D-l Cdt. al B. V. Gârneaţă, cel despre care D-voastră 
aţi spus că e singurul în drept a conduce Mişcarea Legionară, 
şi despre care Consiliu, în Araoz, in casa D-lui Gârneaţă, in 
faţa garnizoanei legionare D-voastră aţi spus că trebue să-l as- 
cultăm: D-VOASTRĂ, D-NII COMANDANȚI CARE DIN 
AMBIȚII PERSONALE V'AȚI PUS ALĂTURI CU MIŞCA- 
REA, ÎNCURAJÂND PRIN EXEMPLUL D-VOASTRĂ PE 


288 


“ 


CEI NEMULŢUMIŢI ȘI DES 
C 
2 rola d Ş URAJÂND PE CEI CU TRA- 
ear ape act al D-voastră va ieși moartea Gami- 
; nare de aici, şi a bisericii ortodoxe, cât şi 
. . i A i 
mă mare peste chinuitul obraz legionar, aş dori să tr 
; plm eu, rs calitatea ce o am, de şef al legionarilor din 
ntina, vă ă ră ă şi 
eră vă dau toată răspunderea D-voastră și D-lui Lef- 
Să urâiţi D-le Cdt., Trăiască i 
ză i Car. iască Legiunea şi Căpitanul” 
ss br: Mardarie Popinciuc, şeful Legionarilor din Pie semeniă 
crisoarea trimisă, în acecași zi, D-lui Lefter, : i: 
__ torul conţinut: zici dtz zaă 
„Stimate D-le Cdt. al B. V. 
Vă rog să mă credeți â mă si 
i „Vă „credeți că mă simt foarte incomod vă. 
ari forţat a vă scrie, în loc de a vă vorbi. Având lasă 
p 18 ved să 7 mpangrn râspunderile pentru alegerea D-voas 
, i rezentant al bisericii, pentru acel comitet di iune 
românească, pe care noi legi ii pontaj pac pa 
„roi d oi legionarii l-am â vă 
„bligat a lămuri lucrurile prin scris” PI e 
D-voastră ştiţi bine că ideea acelui 
j n a ţi bine că ideea acelui comitet d i 
; PER nezică a fost şi este dorinţa tuturor ÎN pacii az 
i aţi fost prezent în casă la D-l Cat. Virgil Ionescu când A 
; gat formarea acelui comitet; când s'a stabilit cu cine să 
i cut, şi în ce condiţii, când s'a hotărit că dacă persoana 
pe i îi motiv de sminteală, să se propună altul; şi când a 
. st rugat D-l Prof. Găzdaru ca să ia contact cu ceilalţi ce tr 
uiau î facă parte din acel comitat”, i 
„Tot aşa de bine ştiţi că acel comit 
i , et se putea face, şi 
„= speed nu Per. Şi nu este perdu ş din reseia a 
i . i avut faţă de Vişoianu, care venea pe 
i i R ntru ace- 
leași scopuri pentru care dorim să se piete ra pes mar 


ÎN ie ae tie ora că Cele able 
bisericii ortodoxe şi astfel aţi to iat eee Siria n 
„Se prea poate ca D-l sr ai. 
les că acum i-aţi dat posibilitatea. Aş dori insă să zare și 
situaţia în care ne-aţi pus pe noi - legionarii de aici - dela ă 4 
a pornit ideea, cât şi de consecinţele actului D- voastră. | se 
celași timp vă reatirm cele spuse in casa lui Dragnea pre 


289 


dorit, nu doresc și nici nu voi dori ca să fiu cu reprezentantul 
bisericii, şi că n'am de gând să vă iau locul de preşedinte la 
biserică”. 

„D-voastră D-le Cdt. al B. V. ne-aţi pus pe noi legionarii 
de aici în situația, ori de a vă urma pe D-voastră şi a ne certa 
cu ceilalți Români de aici, ori de a vă lăsa pe D-voastră sin- 
gur și a merge, fără a fi reprezentaţi de nimeni, cu ceilalți 
Români. Ce credeţi că trebue să facem ? Care e drumul ro- 
mânesc și legionar in această chestie ? Ce credeţi că vor face 
legionarii ?” 

„D-le Cdt., eu am ştiut și știu că Mișcarea românească 
legionară luptă pentru popor şi drepturile lui; că ambițiile 
personale n'au loc în Mişcarea Legionară; că D-voastră, im- 
preună cu ceilalți Cdţi. Leg. l'aţi auzit pe Căpitan când a 
spus, in faţa sicriilor lui Moţa și Marin că: „ideea de elită le- 
gionară inseamnă permanentă jertfire de sine....etc.”; şi aţi 
jurat ca să trăiţi aşa. Dacă eu azi imi permit să vă întreb un- 
de sunt aceste lucruri, vă rog să nu vă supăraţi”. 

„Eram 35 de legionari când s'a format noua unitate le- 
gionară aici in Argentina, şi astăzi suntem numai 10. D-voas- 
tră eraţi primul dintre ei. Azi, unde sunteţi, D-le Cdt. ? A cui 
e vina că am ajuns aici ? A mea, sau a D-voastră ? Eu, după 
cum ordonă. legile legionare, n'am făcut niciun pas fără să 
mă consult și cu D-voastră, deși după atitudinea D-voastră 
aș fi putut să n'o fac. Tot după acele legi D-voastră trebuia 
să staţi la dispoziţia șefului de garnizoană, in orice chestie. 
Aţi stat ? Nu ! N'aţi făcut caz de garnizoană, și aţi fugit pâ- 
nă şi de ședința legionară. De ce ? Pentrucă sunt Şefi ai 
Mișcării Gârneaţă, lasinschi și cu Papanace, și nu D-voastră ?"” 

„D-le Cdt., eu prevăd ca consecinţe a actului D-voastră 
moartea bisericii ortodoxe și a garnizoanei legionare. Aș dori 
să se știe că cu, în calitate de şet al legionarilor din Arpenti- 
na, vă fac râspunzător de aceste lucruri pe D-voastră și pe D-l 
Cdt. Virgil lonescu”. 

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc, Şeful Legionarilor din Argentina. 

Luând cunoștință de cele ce le-am scris D-nilor Cdţi. 
Lefter și lonescu din scrisorile trimise la centru, Victor Apos- 
tolescu m'a cam dojenit că am predat conducerea legionarilor 
de aici, asigurându-mă că toate lucrurile sunt pe cale de a se 


290 


aranja. Ca răspuns, pe data de 24 Ianuarie 1957 i-am scris ur. 
mătoarele: 

„Frate Victore, 

ppessaZici că rău am făcut că am predat conducerea ? Mă 
vei ierta, cred că nu pot fi de aceeaşi părere cu tine, Uite ce 
gândeam cu când am predat conducerea: aici D-nii Lefter, lo. 
nescu, Arnăutu, Nolla și Radu, in special, nu sunt mulțumiți 
cu conducerea din motive personale, ambiţii fără rost. Dacă 
îţi aduci aminte, tot cu am fost acel care am zis că pentru re: 
facerea unităţii e nevoie ca toţi Cdţii să se pună de acoru, și 
mai ales să renunţe de a dori să conducă unul în pofida celui 
lalt. Vei ințelege acum că eu,după ce am fost forţat să le spur 
la doi domni Cdţi. că nu fac bine ceea ce fac, nu mai puteam 
să mă cramponez pe o poziţie care in mod natural ar trebui 
să o ocupe ei, și mai ales, eram dator să le dau un exemplu de 
lipsă de ambiţii. După aceea nu uita imprejurările locale; eram 
acuzat - pe la spate, bine înțeles - de către D-l Cdt. Ionescu 


"că uneltesc să-i iau D-lui Lefter preșidenţia bisericii de aici 


că doresc să se facă acel comitet, numai ca să pot face parte 
şi cu din el, când ideca de a-l face nu a fost a mea ci a lui Nol 
la, Olteanu şi D-l lonescu, etc. Nu uita iarăși, că din 1950 ș 
până in 1956, cu voia sau fără voia mea, am tot fost ajuto 
rul şefului de garnizoană şi că deci am şi eu dreptul să cei 
respectarea principiului legionar, anume că funcţiile sun! 


„. schimbătoare. Şi mai ales, dar asta între noi, nu-mi plac și nt 


pot suporta sforile politice și minciunile. Concluzia, nu ma 


pot, tată, să mai rămân în funcţia ce am avut”. 


„Mă miră că aţi fost așa de lipsiţi de tact faţă de Mișa 
Nu crezi că, de vreme ce cu făcusem prostia - dacă vrei așa 
de a-i preda comanda lui, era bine să-l fi numit tot pe el? A 
ici, tată, nimeni nu lucră de capul lui. Înainte de a face ceva 
așa am ţinut-o și cred că așa va urma, ne consfătuim cu toţii 
Deci a fi șef aici, e doara avea un nume. Ori pe cine l-aţi pu 
ne, lucrurile ar merge la fel”. 

„Cât priveşte comitetul, cred că se va face. Nu în felu 
cum vroia D-nii Lefter şi Ionescu, adică sub preșidenţia lu 
Horia Grigorescu, ci așa cum a propus D-l Găzdaru, fără pre 
şedinte. Bine inţeles că activitatea D-lui Lefter, in special ct 
serbarea Crăciunului și neinvitarea a o serie dintre ei - ași 
cum se obișnuia - ne-a manevrat la o extremă din care va tre 


291 


bui să lucrăm mult ca să ieşim. Şi ceea ce e mai dureros, e că 
de data asta se va face cu manifesta lăsare la o parte a D-lui 
Lefter şi nu în mod tacit, așa cum credeam şi pusescm la ca- 
le să se facă. În același timp aş vrea să ştii că certurile de a- 
ici nu au inceput pe chestia comitetului, ci pe a conducerii, şi 
sunt mai vechi...” 
„Trăiască Legiunea şi Căpitanul, 
ss M. Popinciuc”. 


DIN NOU PROBLEMA CONDUCERII LEGIONARE 


Cu toate asigurările lui Victor Apostolescu că lucrurile 
se vor aranja, că nu se va ajunge la o rupere a Consiliului Con- 
ducător, cu toate sforțările noastre a legionarilor, ca să o- 
prim defecţiunea, aceasta s'a produs. Pe data de 22 lanuarie 
1958, D-l lasinschi a trimis D-lor Gârneaţă şi Papanace ur- 
mătoarea scrisoare: 

„Dragă Domnule Gârneaţă, 

„După mai mult de trei ani de continuă suferinţă în 
problema vitală a Mişcării Legionare, aced a unității ei, con- 
stat că ne găsim într'un greu impas”. 

„Părerea me este, că chiar dela început n'am dat dovadă 
suficientă, de a fi putut intui calea cea dreaptă, pe parcursul 
căreia trebuia să ne înţelegem pe linia luminoasă a Mişcării, 
să ne afirmăm ca forță conducătoare, să determinăm un spi- 
rit de armonie la legionarii încadraţi, să ne închegăm energiile 
pentru a fi de folos Neamului în sclăvia lui ucigătoare şi să 
insuflăm respect Românilor din afara cadrului legionar. Au- 
toritatea noastră, câtă s'a fost profilat la inceput, fiind atinsă 
îndată de aripa duhului necurat, slăbeşte an după an până la 
neputinţa unei reacţiuni sănătoase şi eficace - lăsându-nc in 
cele din urmă, depăşiţi în calitatea noastră de Consiliu Con- 
ducător. În fața acestei situaţii triste, şi neadmisibilă din 
punct de vedere al eticei legionare şi al igienei sociale, ca şi în 
lipsa unei perspective de înţelegere între noi -, am hotărit să 
mă conformez concluziilor desprinse din relaţiile noastre în 
acest timp şi să mă retrag dela colaborarea cu D-voastră în 
Consiliul Conducător, a cărui activitate a ajuns să fie infruc- 
tuoasă, ba chiar dăunătoare spritului ce trebue să orienteze 
Mişcarea Legionară, ca să rămână, în raport cu evoluţia vre- 


292 


milor, ce este ea dela Căpitan”. 

„Cu ce se intâmplă în cursul acestor trei ani, cu nu mă 
solidarizez”. 

„Spun totuşi, câ ar fi timpul să ne respectăm reciproc, 
măcar de acum înainte, pentru aceea ce trebue să ne unească 
în acţiunea noastră românească de peste hotare. Actul iscălit 
la 8 - XI - 1954 îl socot căzut din vigoare prin neimplinire, 
deoarece in acest interval n'am satisfăcut conţinutul în litera 


„lui. lar dacă actualitatea ne este potrivnică unei colaborări 


comune prin formula stabilită la Erding după şedinţele din 
zilele | - 8 - August 1954, devenită iluzorie, evoluţia eveni- 
mentelor legate de problema României şi a poporului ei ne 
reclamă să fim prezenţi şi uniţi toţi Românii, dincolo de ori 
ce deosebire ca simţire, gândire şi metodă de lucru, in lupta 
contra celui mai crâncen dușman al pământului strămoșesc, 
pe oriunde se află el”. 

Înw'un târziu, ce l-aş vrea să fie cât mai apropiat, când 
voia lui Dumnezeu se va indura de toţi, pribegi şi neamul în- 
cătuşat, şi când legionarii din exil şi acei din Țară, desbră- 
caţi de orice patimă, se vor întâlni pentru organizarea Mişcă- 
rii pe temeliile ei şi cu totalitatea membrilor, pe care ca ii va 
recunoaşte, cred că sutletul răului va fi dispărut dinue noi, 
pentrucă intr'o atmosferă curată, ca de biserică, să fim iarâşi 
impreună, dând astfel principiului de unitate legionară carac- 
terul de forță biruitoare”. 

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul. 

ss  V. lasinschi”. 

D-l Gârneaţă, căruia D-l lasinschi i-a citit scrisoarea de 
mai sus, a acceptat-o, fără prea multe observaţii. În schimb 
Papanace, când a cunoscut-o, i-a trimis D-lui lasinschi o scri: 
soare aşa de insultătoare că nu pot s'o reproduc; unui Co- 
mandant Legionar nu ii este permis să fie aşa de grosolan 
nici măcar in chestii particulare, necum în chestii legionare. 

Imediat după demisia D-lui Iasinschi din Consiliul Con- 
ducător, i-am scris lui Victor Apostolescu intrebându-l care 
este acum poziţia lor, a funcţiilor centrale care, ca şi mulţi 
dintre ceilalţi legionari, stătuseră alături de Horia Sima până 
în ultimul moment. Pe data de 10 - IV . 1958 mi-a răspuns 
următoarele: 

„Dragă frate Mardarie, 


293 


„Te rog să nu fii supărat pe mine că-ţi rap rr: rep 
acum la scrisoarea din 20-3-58. Nu-mi e Di a e, tată; 
te pe cap şi nu ştiu cum să le fac .. 
ei eri" că ad a da modele D-lui Cdt. Iasinschi din Con- 
siliul Conducător, noi cei de aici - funcţii şi nefuncții - am 
găsit de bine să urmăm pe cei rămași în acest Consiliu. Aş- 
teptăm - în linişte şi pace - hotărirea Consiliului Legiunei în 
această privinţă. Sper că pe curând (în luna lunie) va avea 
loc ședința acestui Organ superior legionar spre a decide în 
mai multe probleme de ordin legionar - între care și cea a 
ii Mișcării”. 4 
ri va gate: al grupului legionar de acolo, faci parte din 
acest Consiliu. Ca atare vei avea posibilitatea să-ţi spui cuvân- 
tul în toate aceste probleme. Ți se va trimite la vreme adresa 
de convocare precum și ordinea de zi a şedinţei Consiliului 
nii”. 
3 Pa utmaca Legiunea și Căpitanul,” 
ss  V. Apostolescu”, 
Am pus frâu nerâbdării şi am aşteptat invitația şi ordi- 
nea de zi pentru ședința Consiliului Legiunii, acel organ pen- 
tru a cărui punere in funcţie luptasem atâta inainte de a lua 
vreo hotărire asupra celor ce trebuia să fac de acolo inainte. 
Primită invitația, am trimis Consiliului Legiunii, pe data de 
10-X-958 următorul raport: , 
„Domnilor Comandanți și dragi camarazi, 
„Mărturisesc cinstit că nu aș fi dat curs invitaţiei primi- 
te, dea răspunde la adunarea dela Freiburg a Consiliului Le- 
giunii, socotind că nu sunt cel mai in drept a-mi spune punc: 
tul de vedere faţă de problemele ce se desbat în această adu- 
nare, dacă situaţia Mișcării n'ar fi așa de gravă, şi dacă tăce- 
rea nu ar insemna afirmare. Vă rog deci să credeţi că nu din 
dorinţa de contrazicere, ori de a-mi etala talente pe care nu 
le am, scriu cele ce urmează: 4 e 
„Aproape toţi legionarii câţi se află azi în străinătate se 
găsesc în aceeași situaţie ca mine, adică: a celui ce de 25 de 
ani a avut ca ocupaţie principală pe cea de legionar. Am asis- 
tat cu toţii şi la vremurile de glorie, și la cele de mizerie ale 
Mișcării Legionare. Am trecut cu toţii peste muntele suferin- 
ii, prin pădurea cu fiare sălbatice și prin mlaștina desnădej- 
dii. Dar regret să constat că drumul nu ne-a dus la acea mun- 


294 


că minunată pentru Neamul Românesc, mai ales în aceste vre- 
muri când are nevoie de noi toţi, ci ori am ajuns în ad, ori 
n'am ieșit din mlaștină”, 

„Domnilor Comandanți, răbdarea legionarilor a ajuns la 
limită și se impune să se țină cont de acest lucru, dacă nu 
doriţi să asistați la spectacolul când majoritatea dintre ei vor 
face uz de dreptul pe care îl au, de a nu vă mai recunoaște ca 
reprezentanţi ai lor”. 

' Sunt multe legi de căpătâiu pentru legionari, care nu 
se mai respectă. Având însă in vedere că problema principală 
„ce ne preocupă astăzi pe toţi este conducerea Mișcării, imi 
| ++ permita aminti pe două dintre ele: dragostea și unitatea”, 
Îmi „Zice Căpitanul că șețul trebue să-și iubească oamenii 
n de sub comanda lui; şi e normal, căci pe cine nu-l iubeşti, îl 
„» medreptăţeşti. Şi mai zice că șeful care nu poate păstra uni- 
|. tatea, trebue să plece. Cred că cu multă dreptate trebue apli- 
î.„ cată această lege celui ce nici măcar nu o poate face”, 

„Pentru indeplinirea acestor legi aș ruga pe domnii Cdţi. 
cari se gândesc să-și asume sarcina conducerii, să se gândeas- 
„că bine şi să se intrebe dacă, in adevăr, iubesc pe toţi legio- 
„ narii; iar dacă observă - chiar fără să aibă vreo vină persona: 
„lă- că nu pot face, ori menţine unitatea, să predea locul al- 
„ tora”, 

„Revenind acum la invitația primită, observ că în ali- 
„îi meatul 4 spune următoarele: „Pentru eventualitatea că nu 
„veţi putea participa, sunteți rugaţi a delega un alt membru 
„din Consiliul Legiunei să reprezinte la ședințe punctul D-voas- 
tră de vedere. Altfel participarea D-voastră are caracter deli- 
1 berativ”, Cu alte cuvinte, cei prezenţi au dreptul de vot, pe 
"când cei absenţi, cari au delegat pe un alt membru din Consi- 
„. Liu cu reprezentarea lor, au numai caracter deliberativ. În con- 
„» „cluzie deci, Consiliul Legionar are drept de vot; hotărăște 
„) deci asupra deciziilor ce se iau cu privire la mersul Mișcării”, 
„Se întâmplă insă că de acord cu dispoziţiile no. 1, prin 
|» care a fostr creat acest organ, Consiliul Legiunei a fost pus în 
* “uncţie numai până la statuarea şi reorganizarea Senatului 
"Legionar. Fiind deci un substitut numai al unui organ fără 
” „drept de vot, mă întreb: au membrii acestui Consiliu drept de 
vot 2! ”. 
„Şi nebuloasa devine şi mai adâncă, când mă intreb: 


295 


€ auto r a Mişcăru Le onarc onsiliul 
Li ritatea suprema Miş Legi „C 
care cs 


iunii, ori iliul Conducâtor”. ] Se. | 
ci neo de precizie domnește şi cu moismhpi “ed 
RR ra a anularea organisra ela epiroplo eee a are 
i ji â ăi Iri . . 1. 
perzz apare pare ii uda de anularea instituţiilor 


ice că nu poate A ilalti 
em: lu a cari dela Majadahonda atâta ramasi vă 
pe pda bri ai Consiliului Conducător, care constiti îcceiile 
e: pers în fideli hotâririlor luate atunci, și moder ef 
cele snt de acord în dest pi, ut Conducă 
pen erseverenţa celor doi membri ai perene ot Fri 
apela părerea funcţiilor ge patru md Ca A taie 
lor create atunci, se Ju i ci 
pri ră i nu după credință a centrale e ARĂ 
Ţi ii legionarilor ăi 
ii clar: „Delegații legionar îi " Nu 
n ee iiaeă sarcina conducerii unui arhi altul, 
că i nimic că dacă unul se retrage va fii „arte 
ac Nei dă ne et inc e Creta uz 
sili ă i nici celelalte in: 
Consiliu Conducător şi n 
acelei delegaţii . 


Cred că nu mi se va lua în nume de rău dacăi treb: în 
n! 
„Cred c 


i ârui principi ionar, delegaţii legionari- 
reg png: ms inimă aug a peer ea ap sapă 
pnl un île pe dei legionarii işi aleg conducerea ? Şi dac 
reda arii, de ce numai unii şi nu toți ? - url 
iii? ie iul legionar este cel al ierarhiei. Dacă s . ca 

Ş rea i chestia trebue spusă clar şi e te or 
poregpee s ca fiecare să-şi exercite dreptul ce îi re 
ror, 


: i 
situaţie de lucruri. ile 

E: “e sia cu principiul ierarhic, la moartea na aa Ă 
ia Mi Legionară trecuse asupra Comandanți 
puterea din Mişcarea Leg asr i seg pată 


mc premise în 
”. si fondatori ai Mişcării, care n 
m î i A: depre funcţii şi posturi - îl acceptasetă pe pri ri 
ş ee Horia Sima, puterea a revenit din nou în m 
ai ăâ . 2 „ 
D i dela ei trebue să vină hotăririle”. i ice die 
sk Felul cum văd eu rezolvarea crizei de € cra bată 
tis, împreună cu ceilalţi camarazi de aici î eh aaeci 
pe. â. Insist aici numai asupra formării ace rise 
ars păi sper să fie supapă de salvare a Mişcării p 
pre! 


itor”. 


296 


„Numai făcând așa cum am spus noi in acea scrisoare, 
cred că s'ar putea pune ordine din nou în Mișcare şi vom fi 
feriţi de a mai asista la spectacolul atât de trist şi degradant 
de a vedea cum un Comandant după altul este dat prin noroi 
și făcut cu ou și cu oţet”. 

„În același timp aș dori să precizez că mă desolidarizez 
de price fel de insultă ce s'ar aduce cu această ocazie oricărui 
legionar. Spun acest lucru având în vedere scrisoarea D-lui 
Cdt. Papanace adresată D-lui lasinschi cu ocazia retragerii 
D-sale din Consiliul Conducător, Fără să judec dacă ofensele 
aduse au fost pe drept sau pe nedrept - sperând că acest lucru 
îl veţi face D-voastră cu toată dreptatea şi echitatea necesa- 

“ră -, observ că ceea ce se pretinde dela orice legionar simplu: 
- omenie până și cu dușmanul -, nu este ţinut in seamă de că- 
tre D-nii Comandanți”. 

„Semnalez că la luarea hotăririlor trebue să se țină sea: 
mă de sciziunile trecute şi existente în Mișcare și între legio- 
nari, și să se lase deschisă poarta pentru toţi, căci numai așa 
vom putea realiza unitatea la care râvnim toţi”. 

„Atitudinea mea faţă de viitoarea conducere vă voiu a- 
duce-o la cunoştinţă când voi şti cum este constituită, pe ce 
baze, şi după ce voi fi citit şi copia de pe discuţiile dela aceas- 
tă adunare”, 

„Rog pe camaradul Mircea Orendovici să fie așa de bun 
şi să prezinte această părere a mea în faţa adunării”, 

„Trăiască Legiunea și Căpitanul, 

i ss Leg. Dr. Mardarie Popinciuc”. 

Scrisoarea reprodusă mai sus a mers însoțită de una din 
partea Grupului Legionar din Argentina,a cărei conținut tran- 
scriu în continuare: 

„Grupul Legionar din Argentina, luând în considerare 
criza de conducere din M. L., a ajuns la următoarele conclu- 
zii: 

1.- Triumviratul propus în 1954 de grupul legionarilor 
dela Erding s'a dovedit infructuos ca formulă de conducere, 
Legionarii din Argentina au decis să nu mai accepte, nici să 


- recunoască, niciun fel de conducere plurală. 


2. Această conducere îi revine azi, prin drept și obliga- 
ţie, D-lui Cdt. al B. V. Ilie Gârneaţă, în calitatea sa de Funda- 
tor al M. L. 


297 


i ferită Mi i ă în viitor, de cri- 
3.. Pentru a fi ferită Mişcarea Legionară,in 
ze de conducere, Grupul Legionar din ara rttemetpa 
D-l Cdt. al B. V. Ilie Gâmneaţă să pună imediat în funcț 
Instituţie Supremă ( Consiliu Legionar Ă a 
. iliul Legiunii se compune din: ai > 
i. omor B. V., Comandanții Legionari şi Cdţii 
: tori, ca membri de drept şi permanenţi. 
SRI Funcţiile importante, ca membri de drept, dar tem- 
air Personalităţi, ca membri permanenţi, dar nu de ee 
ci cooptați de d. Gârneaţă și de membri de drept ai Consiliu- 
apti et Buenos Aires 7 Iunie 1958” 
ă primi i ela adunarea din Frei- 
După primirea Procesului Verbal del n i 
burg apr de 25 - X - 1958, i-am trimis D-lui Gârneaţă ur 
mătoarea scrisoare: i ' E 
Stimate D-le Comandant al B. V. şi dragă Bade Ilie, : 4 
j Am lăsat anume timpul să treacă, pentru ca să se mai 
liniştească apele, să se mai potolească patimile, _ = gân- 
dească cu toţii mai bine şi mai adânc asupra problemelor ce 
ne frământă, pentru a putea da și eu un răspuns la cele hotă- 
rite la Freiburg. În special am lăsat timpul ca să curgă, pen- 
tru ca să pot vedea mai bine în mine însumi. Cred că am a- 
j departe”. 3 A 
ue) "Si mbătă, în 6 Octombrie 1958, la şedinţa ținută in 
casa D-voastră din Araoz, acolo unde am ţinut și prima şc- 
dință de reconciliere, s'a discutat problema conducerii unei 
rii Legionare și poziţia ce o are fiecare în raport cu cele hotă- 
rite la Freiburg. Rezultatul, deși așteptat, e trist. pm ac- 
tuala conducere, cu numai foarte puţine rezerve form si 
numai D-l Cdt. Şeitan. Se mai pun la ordinul actualei coni 
ceri, dar numai cu jumătate de gură şi „„pentrucă nu mai e al- 
ta”, camaradul Tărăoiu, Mișa şi Zamani (iunior). Restul ppt 
us din Prof. Găzdaru, Popa Emil, Aretianu, Arţăreanu, oOL 
ear Petre lon, Lipovan, Penteleciuc, Tudose şi subsemna- 
tul, ne-am hotărit, cu foarte multă durere, a nu mai intra in 
actuala organizare, fără însă a renunța la activitatea legiona- 
ră; vreau să spun că atunci când o inițiativă a actualei con- 
duceri ori a cui o fi, o vom socoti-o bună, vom sprijini-o, 
vom păstra legătura-cu ceilalți camarazi, și stilul de viață în- 


298 


vățat dela Căpitan. Toţi ceilalți nepomeniţi aici, nu vreau să 
ştie nimic, nici de D-voastră, şi nici de noi”. 

„Consecvent deci cu acest punct de vedere, vin să vă 
rog să binevoiţi a numi pe altcineva în locul de șef al Legio- 
narilor din Argentina, mulțumindu-vă din suflet pentru încre- 
derea și cinstea ce mi-aţi acordat până acum”. 

„V'aș ruga să interpretaţi acest act al meu ca expresie a 
unei stări de suflet și de conștiință, și nu ca un act de duș- 
mănie față de D-voastră, pentrucă nu acesta este gândul și 


intenția mea”. 


„Motivele care m'au indemnat la acest pas, sunt multe, 
însă principale sunt două: 

1. Nerespectarea principiilor legionare, și 

2.- Ura care şi-a făcut loc în rândurile legionare”. 

„Desigur că principiile legionare se pot interpreta în fel 
şi chip. Nu există lucru, ori principiu omenesc, care să nu 


„poată fi interpretat şi in altă formă, mai ales când se tratează 
-_ de o organizaţie politică. Totuși una dintre aceste forme din 
_ interpretări, este cea adevărată. Dacă a mea sau a D-voastră, 


rămâne ca timpul şi rezultatele să o spună. Pentru binele 
Mișcării, aș prefera să fie a D-voastră. Dar cum cu cred că a 
mea este cea adevărată, e logic şi normal să merg pe drumul 
meu, deși, repet, nu în contra D-voastră”. 

„Mişcarea a fost, este, și trebue să fie, ierarhică. Princi- 
piul icrarhiei,spune: Căpitanul, Fondatorii, Gradele. La moar- 


„tea Căpitanului cei ce dispuneau de Mișcare au fost fondato- 


rii. Au dispus ? Legal da, recunoscând pe Horia Sima ca Şef, 
primind posturi și funcţii dela el; în fapt aș zice că nu. Când 
s'a terminat cu Horia Sima eraţi singurul dintre fondatori pre- 
zenţi aici și totuși aţi preferat să vă sprijiniți pe voinţa legio- 
narilor dela Erding, unde măcar nici n'au fost prezenţi toţi 
legionarii din exil. Am avut sute de discuţii cu D-l Cdt.alB. 
V. Lefter, D-l Cdt. lonescu și cu Cdt. Ajt. Arnăutu asupra va- 
lorii hotâririlor luate de legionarii din Erding. În calitate de 
reprezentant al acelei conduceri aici, demonstram că fiind D- 
voastră unul dintre cei trei șefi ai conducerii, in calitate de 
„primus inter pares”, conducerea este legală; adică a fost fă- 
cută de către D-voastră în mod tacit. Dar din păcate, Bădie 
dragă, ne-ați omorit teoria, pentrucă posibilitatea de a sus- 
ține că la baza unui act există consimțământul tacit al celui 


299 


în drept, e valabilă numai până în momentul când i se cere a- 
celuia să confirme voinţa lui în mod expres. N'o face, actul 
pierde valabilitatea. Din nenorocire noi v'am cerut acest lu- 
cru și nu numai că nu l-aţi făcut, dar în mod expres s'a spus 
că actuala conducere se bazează pe voinţa legionarilor dela 
Erding, când era așa de simplu să faceţi acelaşi lucru, dar să 
ziceţi: Eu, Ilie Gârneaţă, Cdt al B. V. şi fondator al M. E, 
hotărăsc următoarele.... etc,...etc.”, 

„Nu ştiu care au fost motivele care V'au oprit să faceţi 

acest lucru şi nici nu cred că teoria D-lui Papanace, că trebue 
să existe o continuitate, și deci numai pe acest motiv trebu- 
esc susținute hotăririle dela Erding, are valoare. Pentrucă a- 
tunci aș intreba şi eu: cum e cu conducerile legale și cu cele 
de tapt ? Cum e cu perioada de conducere a lui Horia Sima 
mult mai largă decăt a triumviratului dela Majadahonda, pe 
care D-lui n'o recunoaşte tocmai pe faptul legalităţii 2” 
A „În orice caz, legea a fost călcată și când noi am cerut 
indreptarea greşelii, am fost luaţi in râs. Că atunci când prin- 
cipiile se calcă lucrurile ies prost, ne-o demonstrează trecutul 
nostru legionar, fără a mai avea nevoie a apela la alte exemple 
istorice. Deci, crezând dintru inceput că lucrurile vor ieşi 
prost - cu toată dorinţa mea de-a mă înșela - cred că mă veţi 
ierta dacă de data asta nu mai vreau să mă mai fac răspunză- 
tor de rezultate”. 

„D-voastră, Bade Ilie, in prima şedinţă ţinută aici în A- 
raoz, aţi spus că elementul de legătură al nostru este dragos- 
tea. Aşa au spus-o toţi şefii legionari în frunte cu Căpitanul 
şi aşa a lost practicată in Mişcarea Legionară până mai acu 
câtva timp. Mai puteţi afirma acum că acest lucru este res- 
pectat 2”. 

„Eu vă scriam în acea scrisoare-răspuns,pentru adunarea 
dela Freiburg, că cei ce au de gând să ne conducă ar trebui să 
se gândească mai întâiu dacă ne iubesc pe toţi, și numai du- 
pă aceca să primească această sarcină. E nevoie să scot toate 
ofensele pe care le-a aruncat D-l Cdt. Papanace in expunerea 
D-sale dela Freiburg - numai pe cele publicate in Orientări 
deci oficiale, fiind sigur că vorbite au fost mai multe - chiar și 
contra D-voastră personal ? Cred că nu. Că actuala conducere 
impârtăşeşte aceste păreri in mod oficial, nu mai încape în- 
doială, altfel nu le publica in Orientări. Din tot buletinul ofi- 


300 


cial despre adunarea dela Freiburg se desprinde - Vă rog să-mi 
scuzați îndrăzneala; am fost însă învăţat să spun adevărul, și 
numai adevărul, - că adevăratul șef este Papanace şi nu D-voas- 
tră”, 

„Ni s'a tot spus mereu că legionarul este un om de mare 
curaj, drept, de mare onoare și luptător neinfricat. Şi noi am 
crezut-o. Unde aţi văzut D-voastră că oameni de curaj se lasă 
luaţi în bătaie de joc, făcuţi de râs, şi după aceca alineaţi la 
rând, fără a riposta, fără a cere repararea ofensei ? Cine l-a 
informat pe D-l Papanace că noi aici am fost prezenţi 30 la 
discuţii și că am iscâlit numai 1 acea scrisoare trimisă adu- 
nării Legionare ? Şi ceea ce e mai grav insă, acest lucru nici 
măcar nu figurează în Procesul Verbal dela şedinţă. E adevă- 
rat că cu această suceală politicianistă Dumnealui i-a luat va- 
loarea morală pe care o avea acea scrisoare, dar se pare că a 
uitat că ne ofensa pe noi care n'am fost decât 18, şi că îi vom 
cere socoteală pentru acest lucru. Rezultatul acestei sforării 
Vi l-am expus la inceput”. 

„Dacă imi mai permiteţi o intrebare, e in adevăr bine că 
aţi hotărit să faceţi o fundaţie Moţa - Marin, fără ca in prea- 
labil să fi vorbit cu D-l lasinschi ? După ce construcţia acelui 
Cămin a fost combătută, direct sau indirect de către mulți 
din actuala conducere, acum când e gata, vreţi să-l indepăr. 
taţi pe cel ce l-a construit numai pentrucă a devenit „persona 
non gradita” ?! Fără a intreba pe cei ce au contribuit la face- 
rea căminului dacă sunt de acord sau nu ? Asta e camaraderie, 
=, omenie, dragoste legionară, spirit de inţelegere ? Vă miraţi 
de ce noi ne-am săturat de a fi părtași acestor fapte” ? 

„Bade Ilie, multă vreme am sperat că veţi reuşi să strân- 
geți în jurul D-voastră pe toţi Cdţii Leg. şi să refaceţi Mişca- 
rea Legionară, fără de care nu poate exista nici activitate,nici 
linişte şi nici mişcare. Când am văzut însă că cei dintâiu sunt 
„ înşişi prietenii D-voastră care Vă părăsesc, mi-am zis că Miş- 
„,. carea Legionară ar fi posibilă numai cu trupa, fără Cdţi, spe- 

"rând că fiecare legionar ajunsese deja să gândească pe soco- 
teala lui. Din păcate am socotit trupa mai bună decât ofiţe- 
rii ei, lucru contrar naturii omenești. M'am înșelat. Azi văd 

ă unitatea nu este posibilă decât cu Cdţii şi trupa. Dar, din 
păcate, cei ce nu se pot impăca, sunt Cdţii şi nu trupa. În 
consecinţă, până ce D-voastră nu veţi găsi mijlocul de a adu- 


301 


na pe toţi Cdţii la un loc, într'un singur organism, creat de D- 
voastră şi nu de legionarii dela Erding, cu nu mai văd salvarea 
pentru Mişcarea Legionară. Se pierde, cum s'au pierdut mari- 
le imperii făcute de oameni excepţionali, ai căror urmaşi au 
fost slabi. Suntem slabi, Bade Ilie, și nu atât trupa, cât Cdţii. 
Dacă ei ar fi buni, uniţi, trupa, cu ceva instrucție, s'ar putea 
pune la punct imediat. Dar pe Cdţi cine îi mai schimbă ?”. 

„Lubite D-le Gârneaţă, cum activitatea legionară din ul- 
tima vreme a început să se mărginească la un schimb de inju- 
rături reciproce, (vedeți Vatra, scrisoarea D-lui Papanace că- 
tre D-l Iasinschi, adunarea dela Freiburg, etc.), vă rog să mă 
ințelegeţi şi să mă credeţi că m'am săturat de asemenea acti- 
vitate și aș dori să mai treacă un timp în care să nu mă mai 
cert cu nimeni”, 

„Sper că acest gest al meu și sinceritatea cu care am 
spus tot ce am pe suflet, nu mă vor face să pierd prietenia D- 
voastră personală. Încă odată vă rog să credeți că nu vă scriu 
cu gând de reproșuri ori de ofensă, ci numai în lămurirea po- 
ziţiei mele și a multora ce au aceeași situaţie ca mine. Poate 
trecând vremea și lămurindu-se lucrurile, să ne intâlnim din 
nou în aceeași organizaţie, lucru ce eu cred că este dorunța 
tuturor, şi din toată inima”. 

„Al D-voastră cu drag și cu Trăiască Legiunea și Căpi- 
tanul, 

ss Dr. Mardarie Popinciuc”, 


ORGANIZAREA CONDUCERII LEGIONARE 
DUPĂ RETRAGEREA DOMNULUI VASILE IASINSCHI 


La adunarea dela Freiburg din 12-18 lulie 1958 se pune 
în funcţie, pentru prima dată aici în exil, Consiliul Legionar, 
ca organ suprem de conducere a Mișcării Legionare, cu urmă- 
toarele atribuţii: 

„Consiliul Legiunii este depozitarul doctrinei și rândue- 
lii legionare; rezolvă succesiunea la conducerea Mișcării Le- 
gionare; dă directive in mare Consiliului Conducător al Miş- 
cării Legionare”. 

„În sfârșit, după atâta luptă a grupului nostru din Ar- 
gentina, in frunte cu Prof. Găzdaru, reușisem să vedem reali- 
zat cel mai important punct din dezideratele noastre. Preșe- 


302 


dinte al Consiliului Legiunii a fost D-l Cdt. al B. V. lie Gâr- 
neață, și în același timp membru în Consiliul Conducător, în 
care fusese cooptat, in locul D-lui Iasinschi, Dr. Victor Apos- 
tolescu, cu reținerea funcţiei de Secretar General al Mișcării. 
Lucrul în Consiliul Conducător a fost împărţit; D-l Gârneaţă 
cu organizarea intemă a Mişcării, D-l Papanace cu partea ex- 
temă şi Dr. Apostolescu cu Secretariatul. Așa au mers trebu- 
rile, târiş-grăpiș, timp de aproape 13 ani, mai precis zis, până 
la moartea D-lui Gârneaţă, pe data de 28 - V- 1971”. 

Răspuns la scrisoarea ce i-am trimis D-lui Gârneaţă nu 
am primit și, cu toate enormitățile ce ii scrisesem, și faptul 
că nu mă mai consideram incadrat in noua organizație, n'am 
fost schimbat din funcţia de Șef al Legionarilor din Argenti- 
na. Cu Apostolescu şi Nagacevschi aveam aceleași legături, ca 
şi cum nimic nu s'ar fi intâmplat. Ei imi trimeteau mereu toa- 
te ordinele şi directivele ce se dădeau, şi noi de aici, după 
cum promisesem, că dacă erau in favoarea Mișcării, noi le 
vom sprijini, așa am făcut. Practic, grupul nostru de aici a lu- 
crat mai departe, ca şi cum ar fi fost incadrat. 

Legătura cu D-l lasinschi s'a făcut mai liniștită, mai inti- 
mă. Continuam să discutăm despre Mișcare și toate proble- 
mele ci; dar acum, mai liniștiți. ata timp se inchegase o co- 
respondenţă destul de strânsă între D-nii lasinschi și Găzda- 
Tu, acești doi giganţi ai simțirii și înţelegerii destinului Miș- 
cării, care și nouă, celor ce stam în legătură cu ei, directă sau 
prin corespondenţă, ne-a fost de mare folos. 

Grija principală, a terminării clădirii căminului Moța - 
Marin, despre soarta căruia începuseră să circule cele mai 
năstruşnice invenţii: - guvernul din Țară o să pună mâna pe 
el; simiştii o să-l ocupe cu forţa și o să-l vândă la un particu- 
lar; Iasinschi l-a ipotecat în favoarea unuia sau altuia, ori că o 
să-l lase moștenire băiatului său, etc. - l-au obligat să-și dedi- 
ce aproape tot timpul acestei probleme. Lovitura cea mai di- 
rectă i-au dat-o, cum era de așteptat, simiștii, printr'un arti- 
col publicat în „Țara și Exilul”, încât a trebuit să dea, drept 


“ răspuns, următoarea circulară: 


„Dragă Camarade, 
„Corectitudinea de orice natură este semnul ce-l înso- 


"- eşte pe legionar in drumu-i cu bucurii și cu primejdii, cu 
"mulțumiri și greutăţi” 


303 


i mai i ă âmas legionar şi 
Eu, dacă mai sunt considerat că am râm md 
om corect în sensul antic al cuvântului ra nor e 
i iei apărută în revista „Țara şi Exilul”, „no. 
Ti Ai - Fives 1969, la ultimul pasaj dela pag. 13, care 
mă la pag, LA, este firească:”. 
ai Uscătescu ţin în subordine Căminul ară 
Saal unde au învestit şi O sumă de bani. Pe D-l ge ! a 
| in sub teroarea câ guvernul dela Bucureşti ar putea s tri 
Căminul ceea ce în fond, aceasta € o absurditate. Căminul 
“a i ă cadă în mâna tovarășilor decât in cazul că 
Spania în întrgime ar cădea sub dominaţia. comunistă, 
pericolul real pentru Cămin este să nu cadă în mâna tovarâşi- 
lor, şi, aşa cum stau lucrurile până acum, acest lucru este inc- 
vitabil”. P 
ăspund: a A. 
apar imeer Răuţă şi Uscătescu nu „ţin în ee eri 
Căminul Cultural Moţa - Marin; şi nu ras aaa niciodată, 
i i iei i Răuţă. 
vremea preşidenţiei domnului R : Ă 
că eemile lor n'au „investit” sume de bani la Cămi 
nul Moţa . Marin, ci au donat în mai multe rânduri, ce a 
legionar sau prieten, pentru care sume li s'au eliberat chitan- 
Ş iscălite de mine, ceea ce este oricând la vederea celor inte- 
er Au donat din propria lor voinţă la grele impasuri pen- 
i min, şi-au încetat când n'au mai putut. 
ce ger beer Răuă şi Uscătescu nu l-au ținut sub teroare 
e Dl Lasinschi, niciun moment. Nimeni nu poate să-l saga 
ude pe D-l lasinschi pentru simplul motiv, că omul acesta ni 
se lasă terorizat. Aşa a tost pe când era supus ae şi pei 
a rămas în calitate de şef al Regiunei | pe vremea Căpitan 
i, ca şi mai târziu. ar 
cu în e o gravă imprudenţă să dăm publicităţii presu- 
enestă câ guvernul dela Bucureşti ar putea să pună mâna pe 
Caminul Cultural Moţa - Marin. Eu încă trăiesc, juridiceşte 
sunt proprietar şi pe cale de a rezolva problema legionăreşte 
Legiune. j i 
pi - Sciodată n'am sesizat în timpul legăturilor mele cu 
lucrarea dela Aravaca că domnii Răuţă şi Uscătescu ar urmă- 
ri să pună mâna pe această avere legionară, puţintică în ra- 
ort cu averea lor. Şi apoi. cum işi inchipue cineva că miei 
desnodământ pare inevitabil”, când aici am răspundere faţ 


304 


AENRARRRRAREE 


de toţi donatorii cari au venit cu obolul lor, convinşi că este 
necesară jertfă de orice fel; şi cel dintâiu, care mă ştiu arun- 
cat pe rugul din Aravaca, sunt eu. Dacă domnii colaboratori 
la „Țara și Exilul” s'ar fi apropiat un pic de Căminul Cultu- 
ral Moţa - Marin, ca să vadă realitatea, n'ar face afirmaţii ne- 
drepte cu atâta ușurință. 

6.- Problema Căminului Cultural Moţa - Marin, nu poate 
fi resolvată decât de acei cari au contribuit pentru înălţarea 
lui şi-au rămas credincioşi fără încetare ideiei dintru început, 
căreia cu mi-am inchinat până acum cei 20 de ani dela sfârșit 
de viaţă în mod corect şi cu totul desinderesat. 

„Trăiască Legiunea și Căpitanul, 

1 August 1969. ss.  V. lasinschi”. 
DIN NOU LA NECAZURILE DIN BUENOS AIRES 


La începutul activităţii mele pe teren românesc de aici 

: din Buenos Aires, având în vedere educaţia copiilor, m'am în- 
scris şi eu la Cercul Unirea Română, unde conducerea o a- 
veau, în acea vreme, Dr-ul Ungureanu ca președinte, cu multă 
trecere faţă de ceilalți Români vechi de aici; Câmpeanu, 
Consulul Virgil Constantinescu, Niculai Tudose (Tudora), ca 
şi o serie întreagă de Români veniţi de mai multă vreme în 
Argentina, în special cei din Banatul lugoslav. Sâmbăta după 
masă eram aproape regulat la sediul Cercului din strada Chile, 
cu copiii, cari invăţaseră dansuri şi cântece româneşti. Vreo 
câţiva ani am fost Vice- Preşedinte al Cercului (Preşedinte nu 
am vrut să fiu), timp în care am încercat să văd dacă ar fi 
fost posibil să avem și noi sediul nostru. 

Aveam şi noi, pe acea vreme, pe D-l Comşa din Mendo- 
za, om care avea o bodegă mare de vinuri in acel oraș, care ar 
fi putut să ne dăruiască nu numai unul, ci câteva sediuri. l-am 
scris de numele lui domnesc, de onoarea ce ar putea să-i facă 
numelui pe care îl purta, etc... Omul începuse să ne trimită 
vin gratis la serbările Cercului, aşa că aveam mare nădejde că 
vom avea şi sediul nostru. Dar a intervenit pe fir fratele Bo- 
chiș, un negustor de aici, prieten al lui Popa Emil care era în 
legătură cu Legația comunistă românească de aici, şi pe care 
îl vizita Comşa de câte ori venea prin Buenos Aires, Ce i-a 
spus, nu ştiu. Ştiu numai că dela o vreme n'a mai trimis vin 


305 


mi-a mai răspuns la ultimele scrisori. zale, 
În locul lui a apărut, prin 1963, cred, teza Ra 
i grapi darapeapbe ec 4 re -rereă de era că el va face 
mis, ca și in chestia cu bi aici, a 
tă. pă ag cu un restaurant, casă pentru miei pat 
lui te. A fost ales Președinte cu votul e pai ș ace 
eră dai. peste noapte, . îniote bh ară A ee n 
ă embri. Eu am luat p n 
nerv sa problema sediului. Țoculescu căuta dee cerere 
să u a amâna chestia. Atunci eu i-am propus uni ră 
egal D-le Țoculescu, eu sunt om sărac. Totuși, pa ua dei 
căcia mea dau 10 % din tot ce am, pentru ran seen 
strucţii pentru Cerc,dacă și D-ta dai tot atât - sept 
ai Dacă eu dau 10% din ceea ce am - mi-a r ape 
i am nevoie de banii D-tale, pentrucă întrece cu ai me LX 
it Atunci de ce nu daţi numai atâta cât avem nevoie „rimă 
cumpărarea clădirii ? Am mai pune şi noi, poa eocgm 
aj Careslui, după puterile noastre, iar agrar se , Papa cad 
pă aceea, Cercul Unirea Română „Dr. Ştefan 
i i? . . a 
pc Zic că deocamdată nu pot să scot niciun ban tea . 
pile ce le am in curs. Că poate mai târziu, ea predea 
i te., o să cum! 
merg bine aşa cum sper eu, etc. 9». 
romi bine înţeles, după ce vom zidi biserica. fie VU 
7 Gândiţi-vă, D-le Țoculescu, că nu vom ep e regia 
i, în i i. multă vreme,așa câ „ne- 
ici, în casa aceasta andaluză, mult mos 
â i să ne aranjăm intr'o torm a 
a: dr Popinciuc, că de aceste lucruri mă spe dei 
Până la urmă a arvunit cumpărarea unei ra pe pre 
Billinghurst, numai la câțiva pași de mame pieri ăj 
din cauză că n'a putut so plăte „s'a pic : 
die) eee şi donațiile ce făcuseră ceilalți membri 


ai Cercului. 
CAPELA LUI ȚOCULESCU DIN BUENOS AIRES 


şi nu 


locul anului 1958 a venit aici Preotul aere am 
Uşeriu, prieten vechi din vremea de pe când și aere 
ta, ca să ne viziteze. Aici l-a cunoscut pe Țoc e: . E” 
care s'a pus de acord să vină în formă definitivă ca preo! 


Pe la mij 


306 


biserică ce numitul zicea că va construi. Deși noi, cei de aici, 
l-am avertizat că Țoculescu nu era om serios, că avea ceva 
procese în curs prin Tribunalele Argentiniene pentru scufun- 
darea unui vapor şi incercarea de a defrauda Institutul de Asi- 
gurări, că aceeași promisiune de a zidi o biserică i-o făcuse și 
Preotului Palaghiţă, fără niciun rezultat, el a primit oferta. 

În 1959, după ce aranjase chestia cu cele două biserici 
din Brazilia, pentru care se sfinţise preot, Uşeriu a venit aici 
din nou. Între timp, Țoculescu incepuse - pe terenul din stra- 
da Billinghurst 12:47, despre proprietatea căruia niciodată nu 
s'a. ştiut precis dacă este al lui, al nevestei lui, sau a uneia din 
societăţile pe care elle inființase aici, - clădirea unei construc- 
ţii în partea din fund, compusă dintr'o sală mare, pe toată 
lărgimea terenului, iar sus, un apartament micuţ, pentru lo- 

„„ cuința preotului și a familiei lui. 
La 16 Martie 1959, cu un fast deosebit, se oficiază o 


„slujbă de către un sobor de preoţi in cap cu Episcopul Sirian 


de aici,punându-se piatra fundamentală a bisericii „Sf. Nicu- 
lai” din strada Billinghurst 1247, ocazie in care s'a ingropat la 
temelia viitoarei biserici o cruce de marmură. Eu n'am vrut 
să iau parte la acea ceremonie, pentrucă nu credeam că Țo- 
culescu va face ceva. 
În schimb, impreună cu Olteanu, am încercat fel şi chip 
„ca să-i punem de acord pe preoţii noștri de aici, Ușeriu și 
Dan, ca să facă slujbele la un loc; adică să avem o singură bi- 


„serică pentru ortodocși. Uşeriu a acceptat imediat; Dan a că- 


„utat tot felul de scuze: că el e catolic, că ar avea nevoie de a- 
„probarea Cardinalului de aici, pe care nu crede s'o poată ob- 
ține, etc., așa că până la urmă am înţeles că nu vrea. 

Până la venirea lui Uşeriu nouă ne oficia slujbele Părin- 
tele Ariciuc, Ucrainian din Judeţul Storojineţ, in strada Sui- 
pacha 842, unde Ucrainenii închiriaseră o clădire care se po- 
trivea foarte bine pentru biserică. Președintele Parohiei era 
Ing. Sălăgeanu, pentrucă pe D-l Lefter nu-l mai aleseseră e- 
noriașii, de prin anul 1957, când îl înlocuise Ing. Nicolau. Eu 
nu făcusem parte din Comitetul Parohiei, conform cu promi- 
siunea mea anterioară făcută D-lui Lefter că eu nu urmăresc 
să-i iau locul. Ușeriu a mutat sediul Parohiei la Capela lui Ţo- 
culescu din Billinghurst și în 1960 a fost ales un nou comitet 
in frunte cu Prof. Oreste Popescu, compus in intregime din 


307 


i ine înţeles că n'am a- 
i di işcârii Legionare. Bine inţe! 
pogare pg mm na că reuşise să pearl dart] 
pages credincioşii ortodocşi, români şi străini c 
i âni ori ânce. pita 
a con premi dinue poi e para 
tinul Informativ al Parohiei „5. i 
i, e ratie s'a consemnat toată istoria certei 
pe i Bea 2 
pile aâreiag Pr. Uşeriu şi mpa Di ui ue 
În acea publicaţie se spune a dar br pasrați ns 
ă i anic .. 
der Aur ne r Sete. Comunitatea dorea ra » 
mec a i-a exprimat această dorinţă sep Agra prag 
Pui P ! ai D. Găzdaru, la Adunarea ar at Andra 
roză iri avem două parohii, ci una rog bage peri 
seri oprie. De curând avem la disp ră 
prhrerre san şi D-l Țoculescu. Faţă e LE mn Z mă 
porn: atitudine, aceea de recenegtință, Foti Ş pre poe: . 
i »_ (Proces Verbal No. 1/). DP! +: i 
Rune gine apel la dânsul ca să inceteze campania 
i i şi a Parohiei”. E 
er iapă a continuat. La 13 ip enată Aoagr 
iul desemnează o comisie de trei persoane (p. rama 
ee se scu şi C Palade) care să stea de vorbă cu D. 
Marine : x 
No. 1). i 
STĂ ear ego A ind 1,D- Câmpeanu telatei 
â e scurt discuţia telefonică cu d. ag teen ere ră 
af arată refractar în a sprijini Parohia i cari apara 
[pura cu Preşedintele une rar ra rad pe io ară 
e iiului, d. 
» Secretarul Consiliului, lişu _ 
Oreste pu mea ca la o întâlnire cu d. Ț. să ag semine d 
pregatea este susținută şi de d-nii Ă 
â „pe motivu 4 € 4 
cei pres sr fapt care trebue rari snt meet ap ef 
i prin facerea unui Proces Ver chi N 
de A recum îi este obiceiul”. (Proces Si . 
semne rocesul Verbal No. + (22-X11.1960): Di + a 
Oreste Popescu a avut convorbirea per mira i sugea me 
ă să pârăsim localul şi Capela cin * ing- 
nm redetpd mai Legia la sfârşitul lui ante gi a i 
popă mita până la sfârşitul lunci lanuarie ata p 
i 


308 


localului și a Capelei”. De asemeni, Pr. Uşeriu „Informă că a 
primit vizita d. Ţ. care la fel i-a cerut părăsirea localului, un- 
de actualmente locuește, cu scopul de a instala o nouă paro- 
hie”. Preşedintele propune să fie consultate câteva personali- 
tăţi din Buenos Aires, ca Prof. Găzdaru, Stan Ionescu, Horia 
Grigorescu, Vălimărescu, precum și foştii preşedinţi Lefter 
şi Sălăgean”. 
„La Consiliul din 27 Dec. 1960 ia parte și d. Sălăjan. 

Toţi cei prezenţi discută somaţia formulată de d. Țoculescu 
şi o blamează. „D-l Câmpeanu este de părere ca să se facă 
mutarea cât mai repede, pentrucă d. Țoculescu nu dorește 
sub nicio formă continuarea cu Pr. Uşeriu. Având biserica si- 

riană la dispoziţie, spune d-sa, de ce să aşteptăm data fixată 
de d. Ț ? Problema este mai grea în faptul că preotul nu are 
casă unde să se mute”. (Proces Verbal No. 5, semnat și de 
fostul Preşedinte P. Sălăjan)”. 

„În Procesul Verbal No. 6 (7-11-1961) se reproduce re- 
zultatul consultărilor: 

»D-l Președinte (Oreste Popescu) a stat de vorbă cu d. 
Prof. Găzdaru, care este de părere ca „noi să nu părăsim sub 
nicio formă locuinţa preotului, nici Capela, justificând în fe- 
lul următor: D-l Ţ. s'a angajat faţă de P. S. Valerian, căruia 
i-a cerut venirea Preotului Uşeriu aici, s'a angajat faţă de co- 
lonia română, făcându-ne să plecăm din Suipacha, unde a- 
veam biserica cu chirie mică și pe Pr. Ariciuc plătit foarte pu- 


»Consultat d. Avocat Stan Ionescu, a spus: „să nu ple- 
- căm sub nicio formă, fără o decizie judecătorească. Să-l lă- 

săm deci pe d. Ţ. să ne scoată cu justiţia, lucru ce, după pă- 
verea D-sale, nu-l va face, atâta timp cât are pe rol un proces 
penal (scufundarea vaporului Hibou)”. 

„Fostul Ministru Horia Grigorescu a răspuns următoa- 
rele: „Eu în biserici domneşti și în capele proprietatea cuiva 
nu particip la slujbe. Dacă veţi sluji la Sirieni am să particip 
tot așa cum participam la Suipacha”. 

i, „Fostul Ministru C. Vălimărescu „era de părere să ple- 
căm (în ce privește slujbele), dar in cazul că locuinţa preotu- 
“lui este greu de rezolvat, atunci desigur că nu se poate pleca”, 
„Consiliul parohial discută apoi şi noua ameninţare din 
“partea lui Ț. transmisă telefonic D-lui Dr. Mardarie Popinciuc: 


309 


3 vine să închidă Capelajiar 
În ziua de 28 Feb. d-l Ț. a spus here că nu-i trimite, 


ă colaționată, că 2 
preotul să nu pute cinci oameni şi-l pune cu lu 
într o 


: Să 
i Popescu spune: »» 
ile i ». D- Preşedinte Oreste Pop a ge 
reale Ț., tot prin d- M. Popiociue, Ci cu, 
i se trimi -| - odlabea + și cs 
da el, i se va răsp mape 
ear imune demonstrează a pir _. Cad 
Să ietatea d . 
perii e ret ăm”. D-Mi- 
ea apese este la fel de apere . 
Met i ite părerea: da! „Ț. am e 
i hr rare era eat înălțime, sau din aceeași p 
stea de vo dă 
SE ica Procesul Verbal No. 7 (204961): DA Por e 
r-mrelelă a avut două întâlniri cu d. Ţ. ! 
ne le fa renunţe la ideea de a-l dn 
ina declarat că va căuta să . sape za pace mp 
probe i is de acest 
ape pa m imebnt a fost insultat şi Mp ura cat 
pei epopee de mamă şi a fost pisc be 
i i . . 
deti echo A lui credință, ep a met ur intii 
pn n sii ca în mai puţin de un an săâ- amer para gri 
î ate e vele nu refuză să se i mu bera umar 
pour pr instit. În con! ie, SF e 
i t om este cinstit. are 
nu ep e i ea infrânt de următoarele rare În d 
pp nu ne lăsăm cae e nipone le pă 
pie i i i cele peste i uri şi 
ip pate 9 la fel l-a ie mp saga 
ii i ctual ca Prof. Dr. Oreste Popescu, Las sro 
e isi că mai sunt şi alte pont ae recete 
a di ie Preotul spune că d-l ț. Gore? od 
pr onge rpegee are nevoie de scandal public în preajm 
CE i judecare”. A 
procesului penal ri E ta: nu trebue să credem pate 
pei ani înainte a promis Românilor şi 


ci va veni 


presionat 
aproape 


D-lui Ț., care cu zece | e cite N 
min si idila Lee, No. 24 (3-3-1963) : e Lara 

pahar Uşeriu în U.S.A. d-nii mo olita nt: 
pe De il rugaseră pe D-l ez rapi să cu părintele 
şi etre S pn e in Capela > ANA A i Y 
nuarea slujbelor rii cea a arătat că, având orariul în 
Boris 


310 


cărcat şi locuind afară de Buenos Aires,n'are cum să-și impli- 
nească obligațiile, dacă nu i se oferă și locuința pe care aa- 
vut-o predecesorul său, Pr. Uşeriu, D-l Ţoculescu n'a admis, 
După câteva zile insă, a acceptat. Preotul Ariciuc a prezentat 
- atunci, prin d-nii Mardarie Popinciuc și Petre Iser, o ciornă de 
contract, obligându-se a părăsi casa la termenul stabilit, în ca- 
"zul aducerii unui alt preot de către d-l Țoculescu. Acesta şi-a 
"schimbat părerea: n'a maiacceptat! În faţa acestui fapt, Con- 
"siliul Parohial a luat hotărirea ca pe ziua de 6 Martie să se ve- 
„rifice inventarul și să fie transportate bunurile parohiale în 
"str. Suipacha 842, la biserica unde se vor oficia sfinte 


le slujbe”. 
Su at 


„Din Procesul Verbal No. 29 (13-2-1964): D-l D. Commel- 

Iy atrage atenţia d-lui Câmpeanu că era mai bine dacă nu ce- 
da locul de preşedinte la Cercul Unirea Română în favoarea 
„9 lui Țoculescu. D-l Câmpeanu spune că a făcut-o „pentrucă 
"D-l Țoculescu a promis că va cumpăra o casă pe numele Cer. 
“> cului” şi crede că „d-l 'Țoculescu işi va îndeplini promisiu- 
nea”, D-l D. Cornelly îi reproşează D-lui Câmpeanu că „ur- 

"măreşte şi pregătește la Parohie o viitoare alegere neconfor- 
"mă statutului”, cu scopul de a ne subordona dorinţei lui Ţo- 
„* culescu, așa cum a procedat la Cercul Unirea Română, unde 
* d-l Țoculescu a fost ales președinte pe doi ani”. 

îs „La foarte smerita rugăciune a d-lui Țoculescu și pentru 

a se evita situaţii și mai nepotrivite, Consiliul Parohial admi- 
. sese ca preotul paroh Boris Ariciuc să oficieze în fiecare ulti- 
„mă Duminică din lună și în Capela Sfântul Nicolae, Consili- 
„ul a urmărit, în felul acesta, să dea incă o creștinească șan- 
„să d-lui Țoculescu. Acesta a cerut apoi și slujba de Anul Nou 
îşi cea de Bobotează. Consiliul Parohial, din aceleași motive, 
| i-a cedat slujba de Bobotează. D-l Țoculescu a interpretat ges- 

tul ca pornit din slăbiciune și de aceea el cedează Cercului, 

nu Parohiei, uzul Capelei Sf. Nicolae pe doi ani, adică numai 
atâta cât durează mandatul său de președinte la același cerc. 
De Sfintele Paști 1964, d-l 'Țoculescu n'a mai cerut Consiliu- 
lui Parohial, ci a pretins și decis ca sărbătoarea Sfintei Învieri, 
de asemenea hramul Parohiei noastre, să se oficieze în Capela 
sa. Apoi s'a ştiut că, pentru cazul că nu i s'ar fi făcut pe plac, 
deja angajase serviciile preotului Andrei Ivancenko, nedemn, 
după foștii săi superiori, să calce măcar pragul unei biserici, 
necum să oficieze Sfânta Liturghie. Faţă de noua situație 


2-00 


311 


i izi e vii- 
Parohial a luat decizia ca p E 
mai în biserica din Suipacha.În 


i i ânduri, torturat de vise 
i ânat de cine ştie ce gân i Aaa 
ecler nam el însuşi povesteşte, â a lea = 
atare ibi alizeze ce îm 
i să se re 2 elni 
ii e hporgâi că avea gândul, eur apară rog ad 
ea desființa Parohia Învierea. După regia ear 
i i R. P. Dr. lon Dan care, d u su 
Si maia să strângă bani în tere peer pent co 
pă i ; astfel n'ar m e I 
i ntru Cerc; as oa 
pp ce ap ser milioane, după cum ap vaga arie 
a i pe pb gânduri mercantile a venit la în P nord 
veri lunie şi tot cu ele, dat de azi perii af 
pn Adunarea Generală dela 22 August ij 
in 
i Ah întâm- 
apte e “ A cum am ajuns cu pe primul e rr ră 
ă eg dna ultima adunare generală a Paro = ba arderi 
ea Uau: destul de iei ecran preia acei 
h A ă i A n ce " i « 
iau să mai facă parte din ce! Sea 
ed Mae nah să aibă curajul ge ia pupa cae 
5; iei iei acea situaţie, Uşeriu a 
sine robe. În Adunarea, inclusiv  pjpeaparieă sa 
eo Ap insiste să primesc. Am primit, pent cepe 
ei are le-au crezut toţi,ci din unul foarte pina ei 
p PL egjonarilor din Argentina și prima mea gr!j 
u 
i iciune al nostru. NR) 
di > “ ep ase Adunarea din 22 August perla poe 
A repeta i Parohial, prin intermediul P en 
= pi ce plină de insulte și de acuzaţii ar ae 
i nereer Parohial, în şedinţa din 4 m gis i Sapun 
A i a redactat un proces verbal, care i .. 
ri rereepazle ef de cunoştinţă şi Părintelui Ariciuc. 
com 
i i rmătorul: Ă Fi 
ariei dear Preotului Mitrofor Boris Ariciuc. 
j i ărinte, un i 
parea Vă pe tctsă la cunoştinţă atitudinea 29 
Fi ne et soluție demnă cu putinţă, pe care, pe e 
Cei iul Parohial Sfânta Înviere a trebuit să oi giga 
priza lui Ştefan Țoculescu adresată Sfinţiei Voas bo 
ra spre a ne fi comunicată. Regretând din su 
Augus! . 


Cons. 
creată de d. Țoculescu, Co! 
tor toate slujbele să se ţină nu 


312 


î „După un schimb destul de larg 


_ sonală, așa cum dorește şi are una d-l 


plăcerea ce V'a fost provocată prin acest fapt, redăm în con- 
tinuare şi absolut întocmai, atât scrisoarea in chestiune, cât 
şi hotărirea noastră consemnată în Procesul Verbal No. 25, 
după o răbdare indelung probată: 

mâstăzi, + Septembrie 1964, a avut loc şedinţa Consi- 
liului Parohiei Sfânta Înviere. Declarată deschisă şedinţa, D-l 
D. Cornelly, în calitate de secretar, anunţă că d-l Țoculescu a 


trimis, prin intermediul Părintelui Ariciuc, o scrisoare al cărei 
text este următorul: 

* Dr. Ştefan Ţoculescu 

S. S. Preot Boris ARICIUC 

Parohia Învierea 


Prea Sfinţite Părinte, 


Vă rog să binevoiţi a comunica celor în drept renunţia 
mea definitivă dela Parohia Învierea,atăt din calitate de mem- 
bru cât şi cea de Preşedinte de onoare. 

„Toate sforțările mele de a face din această parohie o 
organizaţie religioasă care, cu dragoste să inglobeze pe toţi 
compatrioţii ortodoxi din Argentina, s'a sdrobit de interesele 
meschine și de partid a câtorva compatrioți, cari de mult 
timp au reușit să o acapareze și să o manevreze cu alte intere: 

„se decât cele pur religioase”. 
„Felul cum s'a preparat şi cum s'a desfăşurat alegerea 


generală a acestei parohii ce a avut loc sâmbătă 22 august, 
m'a obligat a lua această decizie irevocabilă”, 


„Al Prea Sfinţiei Voastre supus, 


Buenos Aires, august 25 de 1964 ss. Țoculescu”. 


de păreri se ajunge la 

» următoarele concluzii: 
|. Să se respingă acuzaţiile ce D-l "Țoculescu aduce Con- 
siliului Parohial, ca neadevărate şi ofensătoare. Niciunul din 


membrii Consiliului nu doreşte o biserică in proprietate per- 


Țoculescu. Deci nu pot, 
Chiar dacă aș dori, avea „interese meschine”, Mai puţin poate 


D-l Țoculescu să ne acuze că manovrăm Parohia „Cu alte in- 


” terese decât acele religioase”. Consiliul Parohial nu a făcut 


nicio serbare lumească, nu a dat conferinţe, nu a programat 
şezători, „asaduri”, în fine, niciun fel de act care ar putea să 
fie interpretat ca o abatere dela drumul religios. Singura lui 


313 


Dacă acest lu- 


i t. 
bele religioase regula! De e 


te să se țină sluj 


i î tere dela relij 105, NC 
cru inseamnă aba drumul g 
9,. Date vV: i de către D- Ţo e 9 
Dat neade ărurile debitate e 
. l culescu 


ie şi lipsa de respect “ vai 
ă de Parohie şi e respect sal Cor 
-sale mat timp faţă de rai peonră 


n dea 
ni 0, rate) ps ea D-sale ca nedem 
i disp 


„4 Țoculescu $ u 
E din Parohie' - 2 „sea 
“Bei er i turi posibile cu Țocu- 
. să eine pp 4 pene orice legături posibi 
Tot atunci. 


imi i Unirea Roma- 
de 12-V-196% am ci ee U 
ph ere: il prezida. următoarea s | 
ge Cura Comitet, dl toner 
„Cerei pe Cade îni inimoşi, pentru ca 54 cere 
ş i pipa terei şi prietenii Rom 


cluder 
Secretar 


incipală, cum o i bi 
siune princi?a 07 pri lor Roman: 

A orice aperi Românilor și prieteni 

i nitatea 

şi-a dat, u 


in Argentina + 
Ș A vremea, sd 
subjugat de către pr pomear % 
gat un al doilea, mai IMP ni 


i stă”. , i 
piei poe din comitetele care au C 
ăcu 


am luptat, cum am tut, ca aceste do- 
putut 
itatea Româ nilor și lupta anticomunis- 


să 
scat toată vremea ca Cercul j 


â e 
ească, ânum 
y Câră vreme am 
dus această asociaţie, 
i deside 
a a t între persoane ori 
tă - să fie resp inca ei 
i ii S . „.. ale 
instituţii, pentru les că arabiţiile personale 
astă asociaţie, care A 
a altuia. În fine, pir 

ca Cercul să fie, cu 
i-a s 

cut tot ce m 


» i 
asa tuturor . Ă e 
se! ăcate, actualul Comitet $ 
„Din p 


li chiar dacă st e toate cărânie 
d rigă P ri 
anii 


ă la aceste 
depărtat de 
că lucrează pentru 


314 


.. 


unitatea românească. Unirea nu se face strigând - veniţi aici, 
faceţi ce zicem noi şi așa va fi unire -, ci ținând în seamă pă- 
rerea tuturor şi lăsând la o parte ambițiile personale”, 
»D-l Țoculescu, care inainte de a fi ales Preşedinte al 
|. Cercului spunea că acesta nu are nimic a face cu biserica, ime- 
diat ce a fost ales, a cedat Cercului, în uz pe doi ani - timpul 
cât D-sa este președinte - capela D-sale din Billinghurst, care 
din 1959 s'a transformat în mărul discordiei dintre Românii 
de aici. Şi Cercul n'a avut ceva mai bun de făcut, decât să ac- 
cepte. În forma aceasta Cercul a fost angajat intr'o luptă con- 
tia Parohiei „Sf-ta Înviere”, pe care până atunci o ducea D-l 
Ţoculescu, de unul singur”. 

„Parohia n'a fost niciodată in contra lui Țoculescu sau a 
capelei D-sale din Billinghurst, însă n'a putut, și nu poate, să- 
| recunoască pe D-l Țoculescu, proprietar al ei. A plecat dela 
acea capelă pentrucă Părintele Ariciuc, care ne face slujbele, 
ne-a spus, în mod categoric, că nu ţine slujba acolo. Când 
proprietarul capelei, mai târziu, a aranjat cu Părintele Ariciuc 
să facă slujba și in capela D-sale, Parohia nu s'a opus. Din 
contra, a decis, tocmai pentru ca să nu se producă o ruptură 
În unitatea românească de aici, precară, așa cum este, să nu 
mai ţină slujbe in Suipacha, când se ţineau în Billinghurst, 

-Se pare însă că D-l Țoculescu și Cercul au valorat acest act 
ca o slăbiciune a Comitetului Parohiei şi au venit cu preten- 
"ţii și mai mari”. 

„Aţi cerut, D-nii mei, nici mai mult nici mai puţin, du- 
pă cum spunea D-l Tudora, ca Parohia să se supună la ordine- 
: le Cercului. Aţi pretins ca Învierea Domnului să se facă la ca- 

pela din Billinghurst, amenințând că în caz contrariu, vă du- 
ceţi cu toţii la Biserica Unită din Canning. În această formă 
aţi forțat Comitetul Parohiei ca să-l roage pe Părintele Ari- 


" „Ştiţi cu toții cât am luptat ca să impac lucrurile și să 


315 


i i |. Mândria D- 
i la fel şi rezultatul ria D 
unitatea. Cunoaşteţi la pron erei 
ie şi încăpăţânarea D-lui er onoarea pr a 
ned D-sale o capelă care in termeni mor ba roti 
bul să fie a tuturor enoriașilor, a fost mai aceea sp PA 
i ră mea, şi toate argumentele ei care nara 
si sa i u s y fie 
eputul, şi n $ 
ăcate, acesta este abia incep Apă Al estolid, 
4 Cercul are ca membri, - pe lâ _ parea vo fie rap 
i i ăiți mozaici, etc. j 
iţi tanţi, pocăiţi, atei, z ) r mda 
grad argeee d. meperti ortodocşii, aţi permis mem 
vă în 


A that tăntgă 
i nu sunt, să opineze şi să decidă asupra rap mă 
cari nu Şi cu ce drept întrebuinţaţi, D-voastu tă 
orar mbrilor de alte confesiuni, pentru ri ae d 
peer poarte ? Cât timp vor mai rămâne in pre ah A 
rr ? Şi atunci, cum nani cu gat varul 
7 i i, de 
î cei ce nu sunt orte jocş N apel 
ar os para şi lor câte o biserică, cum au erntaonl S j 
Se în reb ia toţi: cum aţi putut domnilor să ep iiaa P E 
vă zen te pri sub jurisdicţia unui preot şi erprle aa ele 
rea nui preot şi a altei Episcopii, dna PE pă istaperi 
a ă să fi inută etică, 
ice, fără să fi avut o ţinu 
iar prea pudevțtst anume aceca de a-l pre aj pa 
i finţi Sa Episcopul Valerian că Biserica suc p:reche e 
i panfin comuniune canonică cu Prea Sf. Sa, il pă 
” a Fe LA 
A tini sunteţi ?”. ă & 
Și erp umpleţi măsura, aţi angajat patat rup 
zic cei ce îl cunosc, că â slujit final pata ia 
peptic dubioasă ! Aţi contravenit şi la a 
9 H A „ 
isi j: anticomunistă”. Vs, 
tea? urme ga că în asemenea ripapiea pt 
văd în dureroasa situaţie de a » yd pemerileopă om = 
ii Cercului. În consecinţă, P 4 ri 
i, la calitatea de membru al Cercului 
rea Română”. pa A ARII 
„Bunul Dumnezeu să vă ajute gata : et 
Rezultatul a fost că Ţoculescu, Preşedintele geme 
acea area mi-a aplicat, atât mie cât şi D-lui Prof. 
i mbri ai Parohiei, n 
şi altor membri ai P | a pp a 
i ăcar in asta n l Se 
d rare roni A lui Țoculescu nu s'a terminat nici pă 


316 


aceeași soluţie ce noi îi aplicasem 


„nouă, impreună cu Părintele Ariciuc, 


nă azi - anul 1984 - când scriu aceste rânduri, deși el a muri! 
în anul 1973.Soţia lui continuă să subvenţioneze facerea sluj. 
belor în acea capelă, din când în când, cu acelaşi preot ce stă 
sub jurisdicția Mitropoliei din Moscova. Dar Românii de aici 
nu se mai ocupă demult de ea; și nici de biserica Preotului 
Dan, de când acesta a făcut călătorii prin Țară și s'a fotogra- 
fiat impreună cu Ceaușescu, la Legația de aici. 


ALTĂ PAROHIE ÎN BUENOS AIRES 


Se vede că suntem oameni păcătoşi şi că Dumnezeu ne- 
a trimis mereu belele pe cap. Nu scăpasem bine de Țoculescu, 
şi ne pomenim cu D-l Lefter că se pregăteşte pentru a fi sfin- 
ţit preot. După o lungă conversaţie cu D-l Prof, Găzdaru, cu 
care am stat la un loc decând se făcuse împăcarea dintâiu în- 
tre D-nii Gârneaţă și Iasinschi, - şi chiar mai dinainte, de pe 
la şedinţele dela biserica unită, - și cu care vorbeam de toate 
problemele noastre, cerându-i sfatul, i-am trimis vorbă prin 
Părintele Ariciuc și D-na Zahariade, rugându-l să se pună sub 
jurisdicţia Episcopului Valerian și să ne fie pastor sufletesc 
Mi-a răspuns, prin ace- 
leaşi persoane, că el se preoţește pentru Românii din Cana- 
da, unde va merge imediat ce va fi sfinţit. N'am crezut, și am 
avut dreptate. Odată sfinţit, - în 1966 -, a inființat aici, in 
strada El Cano 3485, o nouă Parohie, unde ținea și slujbele, 
rupând şi el câţiva membri din Parohia noastră. 
Mulţi camarazi mi-au cerut să iau atitudine publică în 
contra lui într'un nou Buletin Informativ al Parohiei noastre. 


* L-am oprit, aducându-le aminte că D-l Lefter era Cdt, al B.V. 


şi că dacă mâne rămâne bolnav şi singur, neajutorat, va tre- 
bui să băgăm mâna în buzunar și să-l ajutăm, ca să nu ajun- 
gă pe mâna Legaţiei comuniste de aici. 

D-l Cat. al B. V. Mile Lefter a murit pe data de 28 Iulie 
1975, pe poziţia lui anticomunistă de o intransigenţă totală. 
Odată cu el s'a terminat și cu Parohia întemeiată de dânsul. 

Am zis atunci şi zic şi-acum: Dumnezeu să-l ierte şi să-i 
fie ţărâna ușoară. 


MOARTEA COMANDANTULUI BUNEI VESTIRI 
ILIE GĂRNEAȚĂ 


317 


Moartea lui Badea Ilie la 28 Maiu 1971 ne-a sguduit pe 
toți. Ultimul dintre membrii fundatori ai Legiunii Arhanghe- 
lul Mihail, care se găsea in libertate, ne părăsise, Toate Îngri- 
jirile ce i-a dat Dr-ul Apostolescu, ca medic, ca frate şi cama- 
rad, nu i-au ajuns. i venise vremea să se prezinte la raport în 
fața Căpitanului, și ordonat, cum a fost toată viața, s'a dus. 

Noi, cei rămași, trebue să-i mulțumim că ne-a lăsat, el 
Care avea acest drept, liniile mari de organizare pe viitor ale 
Mişcării Legionare, problemă care pe noi aici în Argentina 
ne-a preocupat enorm de mult. Toate discuțiile și părerile 
noastre asupra acestei probleme, le-a sintetizat D-l Prof. Găz. 
daru, într'un extras numit: „Consideraţii in problema condu- 
cerii Mișcării Legionare după dispariţia Cdt-ului B. V, Ilie 
Gârneaţă, care, multiplicat, a fost trimis Consilierilor Legio- 
nari și Secretariatului Mișcării, și al cărui conținut este ur. 
mătorul: 


CONSIDERAȚII 
ÎN PROBLEMA CONDUCERII MIȘCĂRII LEGIONARE 
DUPĂ DISPARIȚIA CDT-ULUI B. V. ILIE GĂRNEAȚĂ 


Reflectând asupra situaţiei in care se află M. L. în urma 
dispariției Comandantului B. V. Ilie Gâmeaţă, unicul funda. 
tor al ei care se mai află în viață în afara graniţelor Patriei, 
am ajuns la formularea următoarelor considerente: 

1.- Consiliul Conducător a rămas descomplectat în așa 
fel incât nu mai poate funcționa nici legal și nici efectiv, Le- 
gitimitatea lui se baza numai pe prezenţa. in sânul lui, a lui 
Ilie Gârneaţă, care avea, prin drept și obligaţii, puteri discre- 
ționare peste și în afara Consiliului Legiunii căruia totuși și 
el însuși, din excesivă modestie, și-a subordonat aceste pu- 
teri care îi reveniseră, lui ca și celorlalți fundatori, după moar- 
tea Căpitanului. Ceilalţi doi componenți (C.P. și V.A.) rein- 
tră în cadrul Consiliului Legiunii de care depindeau şi până 
acuma. 

2.- Unicul organ de conducere valabil în momentul de 
faţă rămâne Consiliul Legiunii. EL va fixa atribuțiile viitoare: 
cele generale pentru toți legionarii din libertate, cele specifice 
fiecărui grup din diferite regiuni (continente sau țări), ca și 
cele individuale, 


318 


re, că nu posedă nici urmă de legitimitate gruparea unor ca: 
marazi în jurul conducerii uzurpate de H. S. Nu ne gândim că 
li se poate nega calitatea de legionari acestor camarazi, dintre 
cari unii dau dovada unui real ataşament față de principiile 
legionare, însă e bine să li se amintească, la fiecare ocazie, că 
nimic nu-i mai prețios ca unitatea Mișcării și că tocmai aceas- 
tă unitate a fost nesocotită de Uzurpator care, mai întâi, a 
contribuit, chiar dacă numai indirect, la asasinarea Căpitanu- 
' lui, prin nesocotirea dispozițiilor emanate dela el, şi care, mai 
apoi, prin persistenta cramponare la conducerea uzurpată şi 


ij 
2 5 prin călcarea celor mai elementare reguli de etică şi de cama. 


EI 3.- Nu-i de prisos să se reafirme, şi în această împrejura- 
sti 


raderie, contribue la măcinarea insăși a existenţii Mișcării, 

4. De asemenea e necesar să se repete că precum, după 
dispariția Căpitanului, conducerea Mișcării rămânea, prin 
drept și obligație, în sarcina exclusivă a Fundatorilor, tot așa 
acuma, după dispariția ultimului Fundator aici în exil, aceas- 
tă conducere revine Consiliului Legiunii. Acest for a fost sta- 
tutat de acest fundator cu rostul de a fi instituția supremă a 
Mișcării, adică sursa de puteri şi organul de control, cu drep- 
tul de a conferi şi retrage eventualele delegații la comandă 
— sau organizare. 

5... Cum insă o convocare a Consiliului Legiunii într'un 
quorum legal nu-i realizabilă în momentul de faţă, acest Con. 
siliu să se considere, pe locurile unde se află astăzi împărțiți 
membrii lui, în şedinţă Permanentă, precum și în permanen- 
tă legătură, fie prin corespondenţă, fie prin trimiși aleși de 
fiecare grup. Legionarii din Argentina au delegat in această 

funcţiune pe camaradul D. Nolla. 
(9 6.- Din aceleași considerente, plus şi din acelea că res- 
ponsabilitățile sunt azi și mai simțite,:sugerăm să se amplieze 
“numărul membrilor din Consiliu, cooptându-se, la propune: 
"* rea fiecărui grup (după continente sau țări) toţi acei cama- 
"razi care s'au păstrat cu demnitate ca legionari, ca Români și 
creștini, care se obligă la o atitudine şi activă, nu numai con- 
„ templativă și care mențin o poziţie de intransigență față de 
"propaganda abilă dela București organizată cu scopul evident 

de a destrăma rezistența exilului, 

Numele. care se vor Propune pentru cooptare în Consi- 
liu se vor aduce la cunoștința celorlalte grupe. Consiliul nu-și 


319 


i a lui legală de până acuma, dar se transformă, de 
i fel pr i-a Parlament al Mișcării Legionare 
9 Ai E firesc și convenabil ca si Age wo pasa pre 

iecărui să se aleagă printre elementele cele ! - 
app Salt, Mii dintre „„tinerii” de acum, dacă M.L. şi- 
ar fi continuat existenţa ci normală, ar fi fost designaţi cu 
grade, sau însărcinaţi cu funcțiuni superioare multora dintre 
actualele grade care, din nefericire, nu toate şi-au păstrat cu 
suficientă demnitate şi operositate obligaţiile pe care le in- 

un grad legionar. AR i 
sar amalia ee fiecărui grup vor ea eg et 
tul: şi pe cel local, pentru grupele luate separat, şi pe cel ge- 
neral al M. L. care ar rămâne, pe mai departe, în mâinile ca- 
maradului Dr. V. A. din Germania, dacă acestuia îi permit im- 
prejurările in care se află. (Ne permitem în această paranteză 
să ne exprimăm recunoştinţa unanimă a celor din Argentina 
faţă de Dr. V. A. pentru admirabilul său spirit de sacrificiu şi 
dragostea de frate —” aşa de exemplar în timpul su- 
i lui Ilie Gârneaţă). A bip 
ca a becora eee ca informaţii şi eventuale directive, să 
se stabilească acolo unde vor decide grupele de comun acord: 
preferabil in Europa sau în Statele Unite, acolo unde se acti- 
vează mai mult, unde trăiesc la un loc mai mulți membri ai 
Consiliului Legiunii şi unde avem Instituţii Legionare sau 
Creştine, mai solid şi mai efectiv organizate, în jurul cărora 
e energiile legionare. 

zi fo. role 2 „Sici legionare vor avea darul de a 
stabili unitatea și concordia legionară, aşa de fireşti şi de ne- 
cesare. Tot ce s'a creat și până acuma pe terenul românesc al 
Exilului se datorește legionarismului. Principalele creaţii care 
şi de acum înainte trebue să angajeze atenţia activă a legiona- 
rilor sunt, în primul rând, Episcopatul din Nord America, Bi- 
blioteca din Freiburg, diferitele parohii, editurile şi publica- 
ţiile cu atitudine românească și creştină, precum şi Căminul 
Moţa - Marin. i 

11.- Țelul suprem al năzuinţelor noastre este liberarea 
Patriei şi colaborarea pe plan internaţional la stăvilirea şi eli- 
minarea ciumei marxiste anticreştine din intreaga lume civili- 
zată. 


320 


12.- Nu există alte tranșee mai adecvate acestui țel su- 
prem, decât tranșeele ideate de genialitatea Căpitanului, din 
care au dus lupta Moţa, un Gârneaţă, precum și toţi eroii şi 
martirii noştri. Legionarii au sfânta datorie să continue lupta, 
chiar dacă numărul lor scade mereu și chiar dacă această lup- 
tă se va reduce la un simbol. Multe simboale, în cursul istori- 
ci, s'au dovedit mai eficiente şi mai periculoase pentru adver- 
sar, decât cea mai organizată realitate. 

13.- Să nu desesperăm deci dacă organizarea noastră va 
întâmpina dificultăţi. Să ne obişnuim şi cu ideea că nu toate 
schemele anterioare se pot menţine sau aplica. Schemele sunt 
pieritoare sau superabile, ca treptele unei scări. În succesiu- 
nea de generaţii naţionaliste, Garda Căpitanului este şi ca o 
treaptă pe scara de valori etnice a Neamului Românesc, Ur- 
cuşul pe această scară, în veci nu termină. Garda de Fer a ur- 

Cat o treaptă mai sus, decât acea cioplită de Cuza-lorga-Şu- 
„„ muleanu, cari, la rândul lor, organizaseră politiceşte naţiona- 
lismul eminescian. Acesta din urmă intrecuse mișcarea dela 
„n „1848, care, la rândul ei, n'ar fi existat, fără revoluţia lui Tu- 
dor din Vladimir. Eminescu a murit, dar eminescianismul a 
„fost continuat de codrenism. Eminescianismul trăiește mai 
„viu acum, decât pe vremea lui Eminescu. Corneliu Zelea Co. 
„+ dreanu a murit, dar legionarismul ideat de genialitatea lui este 
unicul remediu al râvășelii apocaliptice din întreaga lume de 
azi, 


“eat 


gat: Buenos Aires, duminecă 11 Iulie 1971. 
î: NOI CONSIDERAȚII 
40983 ÎN PROBLEMA CONDUCERII MIȘCĂRII LEGIONARE 


Consideraţiile formulate la 11 Iulie 1971 reprezintă 
» „punctul de vedere al celor patru membri ai Consiliului Legi: 
unii cari trăiesc astăzi în Argentina. Ele au fost supuse spre 
. meditare tuturor legionarilor din această parte a lumii care-și 
i simt cotul camaraderiei intr'o unitate de gândire și solidari- 
„tate, axate pe vechia tradiţie moştenită dela Căpitan. Au fost 
omunicate apoi celorlalţi membri ai Consiliului Legiunii,pre- 
cum și altor numeroşi camarazi cu cari s'au menţinut contac- 
te epistolare. 
i Am primit unele răspunsuri, nu chiar atâtea câte am fi 


321 


așteptat, dar suficiente ca să ne dăm seama că M.L. din exil 
ar fi iarăși expusă să apuce cotituri greșite, din pricină că nu 
toţi posedă o informaţie justă cu privire la trecutul apropiat 
și nici nu sunt familiarizați cu discemnământul în materie de 
i i i. . . E 
pian: „A unii care am avut prilejul și, am putea zice, și privile- 
giul de a fi stat în contact mai direct și mai îndelungat, fie cu 
Căpitanul și cu cei mai apropiați colaboratori ai lui pe vre- 
muri,-in Țară, fie cu Cdt-ul B. V. Ilie Gârmneaţă, aici în exil, 
și de a fi cunoscut astfel nu numai ceea ce ei au fixat în scris, 
ci şi ceea ce au manifestat în cerc mai restrâns ori mai intim, 
ne considerăm obligaţi să impărtășim spre meditare camara. 
zilor și alte reflecţii în problema deschisă prin moartea lui 
ie Gâmeaţă. 
SE pr zaprm numerota în continuarea celor din lulie trecut, 
pentru ca într'o eventuală și dorită discuţie între camarazi, 
referința la aceste reflecţii să se efectueze cât mai clar și mai 
sistematic. Amintim deci că numărul consideraţiilor anterioa- 
re atinsese cifra 13. 3 h 

14. CONSILIUL LEGIUNII. La punctele anterioare 1 și 
2 spuneam: Ş 

„Consiliul Conducător a rămas descomplectat - prin 
moartea lui Ilie Gâmeaţă - in așa fel încât nu mai poate fun- 
cționa nici legal și nici eficient. Unicul organ de conducere 
valabil în momentul de faţă rămâne Consiliul Legiunii”. 

Din corespondența primită se vede că lumea noastră le- 
gionară nu are o noțiune clară despre cele două instituţii 
create în exil. Astfel Instr. Leg. Iancu Fleșeriu scrie din Spa- 
nia: ș ir 

«Acum aud pentru prima dată că există un Consiliu al 
Legiunii Consiliul Legiunii n'a existat și nici nu poate exis- 
a Un foarte mare grad, tot din Spania, d-l V. Iasinschi, se 
arată adept al Consiliului Conducător: 

O instituție funcțională ce a luat naștere cu aprobarea 
şi protecția Cdt-ului B. V. Ilie Gârneaţă, care a fost la înte- 
meerea Legiunii Arhanghelul Mihail al treilea după Căpitan, 
Căci el i-a dat amprenta valabilității.. Nu știu când a luat 
naștere Consiliul Legiunii ( probabil la Congresul dela Frei- 
burg). 


322 


Adevărat, Consiliul Legiunii a fost pus în funcţie întâ. 
dată în ședințele legionare ținute în cadrul acestui Consili 
la Freiburg, în zilele de 12 - 18 lulie 1958. În şedinţa dela 1 

Iulie 1958, acest Consiliu, sub președinția lui Ilie Gârneaţi 
SS, adică cu amprenta valabilității, a statuat că : 

Consiliul Legiunii este organul suprem de conducere + 
Mișcării Legionare. (Proces Verbal, art. 6, al.a., pag. 28); ; 
că: 


Consiliul Legiunii este depozitarul doctrinei și rânduel. 
legionare; rezokă succesiunea la conducerea Mișcării Legic 
nare; dă directive in mare Consiliului Conducător al M. L 
(Proces Verbal, art. 6, al. e., pag. 29). 

Deci Consiliul Legiunii există, A fost recunoscut la vre 
mea lui şi de către Instructorul Legionar din Spania, din mo 
ment ce acesta a acceptat chiar și invitația de a-și exprima îi 
scris părerea sa personală, după cum rezultă din Procesu 
Verbal redactat cu acel prilej; (p. 2 şi 14). 

Apoi, acest Consiliu al Legiunii are aceeași amprentă « 

” legitimității ca și Consiliul Conducător, pentrucă a fost pu: 
în fumcție de același autorizat fundator al L. A. M., autoriza 
şi prin aceea că Ilie Gârneaţă - de el este vorba - era la acei 
„vreme Numărul 1 al M. L., după moartea Căpitanului și a lu 
„* Ionel Moța. 
Mai notăm aici că, ierarhic, instituția denumită Consi, 
„liul Conducător, a fost în 1958 și continuă a fi şi azi, o insti. 
"tuţie în subordinea Consiliului Legiunii. Deci, aici în exil, 
Consiliul Legiunii este forul suprem al M. L. 

Acuma, descomplectându-se, Consiliul Conducător nu 
„mai are valabilitate decât dacă ar fi să fie complectat printr'o 
„ decizie a Consiliului Legiunii. Nici nu poate gira în continuare 

conducerea Mișcării, decât tot printr'o decizie a Consiliului 
Legiunii. La punerea sa în funcţie, Consiliul Legiunii a distri- 
_buit în felul următor atribuţiile celui Conducător: Ilie Gâr- 
“ meaţă, pentru Organizarea internă, C. Papanace, cu probleme- 
externe - propagandistice, asistați amândoi de Dr, Aposto- 
„„„Jescu ca secretar. Prin interpretarea dată în Circulara dela 3 
„lunie 1971, conform căreia Consiliul Conducător ar putea gi- 
până la întrunirea Consiliului Legionar,ar insemna să func- 
ționeze numai latura externă - propagandistică prin Papana- 
ce, în timp ce reala conducere, cea internă, să rămână nulă. 


323 


Afară de acest aspect, aşa zis juridic, legal, al problemei 
care ne preocupă pe toţi, mai este unul de fapt. Camaradul 
Victor Apostolescu ne scrisese cam prin ajunul morţii lui Ilie 
Gârneaţă, să ne gândim și să propunem soluţii , pentrucă 
nici el, pentru motive personale, şi nici Papanace, pentru mo- 
tive familiare, nu se vor mai putea ocupa efectiv de soarta 
Mişcării Legionare. 

O enormă ingrijorare va frământa acum mintea camara- 
zilor și anume: care va fi situaţia noastră de drept şi de fapt, 
până ce se va intruni Consiliul Legiunii, ori până ce, prin le- 
găturile ce putem stabili, acest Consiliu va putea decide mă- 
surile necesare ca să ieșim din acefalie. lată cum vedem noi 
situaţia: 

1... Nu există acefalie, din moment ce există Consiliul 
Legiunii. 

2.. Cei doi membri ai Consiliului Conducător sunt şi 
membri ai Consiliului Legiunii. Ei reintră sub jurisdicția aces- 
tui Consiliu. A 

3.- Unul din cei doi, Dr. Apostolescu, fiind totodată și 
Secretar al Consiliului Legiunii, va exercita pe mai departe Se- 
cretariatul M. L., Până ce Consiliul Legiunii va decide ce este 
de făcut pe viitor. Acelaşi lucru se poate spune despre cea- 
laltă funcţie centrală, aceca a Casieriei, exercitată de cama- 
radul Nagacevschi. 

+.- Trebue să se facă apel la Cdt. Leg. V. lasinschi să se 
reincorporeze in Consiliul Legiunii, din care face parte de 
drept, şi în care va fi întotdeauna nevoie de înţelepciunea, de- 
votamentul şi experienţa lui, cu atât mai mult cu cât, după 
Statutul Consiliului Legiunii, în caz de vacanţă a Preşedinte- 
lui, care de drept era Ilie Gârneaţă, şedinţele acestui Consiliu 
vor fi prezidate de gradul cel mai mare și mai în vârstă. 

5.. Consiliul Legiunii nu-i uşor să se adune într'un quo- 
rum legal in actualele imprejurări. E pericol ca provizoratul 
să se definitiveze. De aceca, Consiliul Legiunii să se considere 
în şedinţă permanentă, pe locurile unde trăiesc grupuri mai 
numeroase de legionari, şi să lucreze cu toţi camarazii cari 
s'au păstrat ca legionari, fără compromisuri morale care le-ar 
ştirbi calitatea și fără legături de concubinaj cu propaganda 
guvernului comunist dela Bucureşti. Noi socotim chiar să a- 
tragem atenţia din nou celorlalți membri ai Consiliului Legiu- 


324 


nii asupra consideraţiilor noastre de sub No. 5 și 6, 

; În aceleaşi răspunsuri primite la „consideraţiile ante- 
Floare, se mai găsesc și alte idei care merită atenţia nooslră a 
tuturora. Ne vom ocupa, sub acest număr, numai de cele 
ad referă la problema Consiliului Legiunii şi a celui Conduucă - 
or. 

Car. Leg. Pr. V. Boldeanu consideră că s'ar rezolu crite: 
de conducere prin complectarea Consiliului Conducăur,..? 
de o „Complectare a Consiliului Conducător cu un tânăr di 
namic” vorbeşte și Cdt. Leg. V. Iasinschi. Noi credem cz re - 
zultă cu toată claritatea din cele expuse mai sus că aces) pro 
cedeu al complectării, nu-l poate aplica, legal şi firesc nor 
nar, decât Consiliul Legiunii Acest for trebue să ia în la să 

dere soluția propusă de Pr. Boldeanu și să o rezolve, 

Al Papanace, Apostolescu şi Nagacevschi propun, şi m. im- 
plicit, să fie cooptat camaradul Vasile Andrei și apoi să fie în- 
sărcinat cu șefia etectivă. Asupra șefiei unice, vom spune 
noi cei de aici părerea noastră, ţinând seama de doctriniă , când- 
diţia şi de situaţia în care ne găsim actualmente, Avem im- 
presia că aceşti trei camarazi se gândesc la o cooptare care să 
se efectueze în sânul însuşi al fostului Consiliu Conducător . 
Chiar in complectul lui de mai înainte, acest Consiliu Cendy - 
cător nu avea căderea legală să efectueze o asemenea co apta- 
re, ci numai să o propună, spre rezolvare, Consiliului Ltav- 
ni. Aşa rezultă cu toată claritatea din textul hotăririlor EM 
Freiburg, 18 lulie 1958. 

„Nagacevschi mai face propunerea - probabil cu caradtr 
de ipoteză - să se creeze un Consiliu ad hoc, iar camaradyl Vali 
Andrei, tot cu caracter ipotetic,ventilează ideea unui Conti 
liu de opt, adică şefii garnizoanelor din Argentina, Brasil & , le - 
nada, U.S.A., Franţa, Spania, Germania, Italia, care să fiz va 


“fel de consiliu de ajutorare a şefului unic care s'ar numi. Am 


ajuns să răspundem cu o simplă întrebare: cine are căderea 
să dea o astfel de soluţie ? Răspundem tot noi: numai (en - 


'siliul Legiunii ! 


15. ŞEFIA UNICĂ: Nu-i de mirare că în mintea ca ma- 


razilor persistă ideea ,, Căpităniei”. Ca orice tradiţie bine în- 
"rădăcinată, şi aceasta are mare forță de atracţie magică. Si 
7 


nu trebue să uităm că ideea de, Căpitănie” unică a fost les 
tă organic de fiinţa însăși a Creatorului Legiunii. Un alt Cap, - 


i a Legionară nu va mai putea avea. 
tan i eă pac căpăta totuși ideea unei șefii mai ca un 
fel de substitut, pentru a nu zice surogat, al Căpitanului. A 
fia unică a fost aplicabilă în situaţiile anterioare, parea . 
ici în exil ea nu mai e realizabilă, după dispariția lui - âr- 
neaţă, pentrucă o atare succesiune unică ar trebui riza aa 
recum, aspecte de consacrare, de ungere, ca în ierarhia religi- 
Ti Ace avut printre noi pe Ilie Gârneaţă şi unii dintre le- 
gionari - nu este oportun să-i recriminăm - au neglijat această 
idee a succesiunii organice, prin legitimitate, ba chiar nesoco- 
tit-o, ori au combătut-o. Cine = mai avea azi „harul” de a a- 

i nică prin ungere ! Tia, 

Pe pri să tuner Led adică să o facem mai intuiti- 
vă, această discuţie, printr'un scurt istoric al tribulațiilor noas- 
tre in această materie dela moartea Căpitanului şi până azi. 
Dacă am fi fost pătrunși dela început, imediat după pierde- 
rea Căpitanului, de cum trebuia să se efectueze firesc legio- 
năreşte succesiunea la comandă, soarta ne-ar fi scutit de ră- 
tăcirea simistă care a pervertit în mare măsură sufletul legio- 
anuar: Cum trebuia rezolvată succesiunea Căpitanului ? 

Căpitanul n'a lăsat indicaţii exprese referitoare la con- 
ducerea M. L. după dispariţia lui. „Uzurparea Sima a fost 
facilitată și de această lipsă, deşi, dacă cineva ar fi dorit cin- 
stit să le aibă, le găsea in existența Fundatorilor șia Statului 
Major constituit din atâtea funcţii create în timpul vieţii Că- 
pitanului. Astfel, succesorul Căpitanului în linia strict legio- 
nară - singura firească și legionară - ar fi fost grupul Funda- 
torilor. Desigur că aceștia ar fi delegat cu şefia efectivă, uni 
că, pe unul dintre ei, pe acela pe care ei l-ar fi considerat mai 
apt, mai vrednic, respectându-se astfel principiul șefiei unice. 
Ceilalţi l-ar fi secundat, constituindu-se intr un organ de con- 
sultare și control Dacă însă aceștia, măsurându-și puterile, 
le-ar fi considerat inferioare sarcinii, ar fi delegat cu conduce- 
rea provizorie pe altcineva din sânul M. L., ei rămânând sursa 
de puteri și organul suprem de control, cu dreptul de a confe- 
ri şi retrage delegaţiile la comandă. Comanda ar fi fost o sim- 
plă funcţie, pe timp determinat, ca toate funcțiile orânduite 
de Căpitan. Locul Căpitanului trebuia să-l ţină acum acest 


326 


grup al Fundatorilor, care, la rândul lor ar fi prevăzut, proba- 
bil, un sfat, sau un for, ori consiliu ceva mai simplu. Norma 
firească era aceasta. Unica ! 

Dar circumstanţele au fost total neprielnice aplicării u- 
nor asemenea măsuri și aşa s'a născut aventura Sima. Acesta, 
dacă totuși ar fi procedat corect, legionăreşte, ar fi întrupat 
o comandă provizorie, a cărei prelungire trebuia să atârne de 
verificarea comenzii pe bază de rezultate. Acestea au fost în- 
să, precum le ştim și le simțim cu toţii, nefaste ! lar Sima s'a 
'îndulcit la comandă până ce cunoscutul act de deviere mora- 
lă l-a descalificat până şi in ochii celor mai ingăduitori dintre 
noi. 

B).- Ce măsuri trebuiau luate odată cu defenestrarea 

lui Horia Sima ? 

Cele care nu s'au putut lua la moartea Căpitanului. Se 
găsea cu noi în exil Ilie Gârneaţă, unica persoană căreia îi re- 
venea, prin drept și obligaţie, comanda Mișcării. Ar fi luat-o, 
dar, cu imensa-i bunătate și cu modestia care i-au incununat 
atâtea alte calităţi, rar întâlnite la celelalte grade, Ilie Gâr. 
neață n'a căutat să se impună, ci aștepta să fie consimțit. Şi 
n'a fost ! S'au opus dintr'un intâiu două mari grade, S'a adă- 
ugat apoi un grup restrâns, dar de bună credință, de șase le- 

„ gionari din Germania, care la Erding (1 - 8 August 1954) a fă- 
cut să prevaleze ideea că numai o conducere plurală ar fi in- 
dicată să remedieze criza. Gârneaţă s'a văzut obligat moral 
4 „Mente, de dragostea unităţii, să-şi asocieze la comanda M, L 
pe Comandanții Legionari Vasile Iasinschi și Constantin Pa- 
„.., panace, într'un triumvirat denumit Consiliul Conducător. A- 
„cesta totuşi nu numai că n'a reușit să restabilească unitatea 
în Mișcare, ci n'a conservat măcar un minimum de armonie 
personală între membrii care-l compuneau. Înainte de a ajun. 
ge la destrămare, Consiliul Conducător, reunit la Majadahon- 
da în ziua de 8 Noembrie 1954, a stabilit să se pună în func- 
Mi ţie un Consiliu al Legiunii. 
+ Prima adunare a Consiliului Legiunii a avut loc la Frei: 
burg în zilele de 12 - 18 Iulie 1958. Atunci s'au stabilit în de- 
talii normele de funcţionare ală acestui organ suprem de con- 
ducere în M. L. E regretabil că ele n'au fost aduse în comple- 
tul lor la cunoștința tuturor legionarilor, după cum tot așa 
de regretabil este, dacă nu și mai mult, faptul că nici chiar 


ec 


unii din cei care au participat la acea adunare nu sunt incă 
pătrunşi de ideca că nu ne este permis a pune acum în discu- 
ție valabilitatea ierarhică a acestui organ de conducere, 

Notă: 

a) Consideraţiile 1+ şi 15 au fost redactate și puse în 
discuţia grupului din Buenos Aires în ziua de vineri 26 Noem- 
brie 1971. Au fost aprobate şi apoi trimise camarazilor din 
San Juan (Argentina). Nu credem că vor întâmpina vreo obi- 
ecţie de fond întrucât ele conţin in esenţă o documentare 
mai amplă a numerelor |, 2, 4 şi 5. 

b) Dacă se va simţi necesitatea de explicaţii suplementa- 
re, după ce ni se vor face cunoscute opiniile şi altor camarazi, 
in special ale celor cari constituiesc plenul Consiliului Legiu- 
nii, vom reveni cu eventuale consideraţii, precum şi cu propu- 
neri concrete referitoare la amplierea Consiliului şi la activita- 
tea noastră în viitorul apropiat. 

c) Una din activităţile imediate ar fi editarea Memorii- 
lor Cdt-ului B. V. Ilie Gârneaţă şi a unui volum de studii şi 
articole în memoria lui. Memoriile se află acum în păstrarea 
Secretarului dela Erding. Obolul camarazilor pentru realiza- 
rea tiparului să se trimită la Casieria M.L., (camaradul C. Na- 
gacevschi). 


ADUNAREA CONSILIULUI LEGIUNII DIN ERDING 
DIN SEPTEMBRIE 1972 


Mort D-l Ilie Gârmeaţă, D-l Papanace, cu consimțămân- 
tul celor ce îndeplineau diferite funcţii în Consiliul Conducă- 
tor şi, în acelaşi timp, membri ai Consiliului Legionar, preia 
preşidenţia acestui ultim Consiliu in formă provizorie şi con- 
voacă pe Consilierii Irgionari la adunarea din 23 - 24 Septem- 
brie 1972, la Erding, pentru alegerea noilor autorități şi func- 
ţii ale M. L. 

Eu, pe lângă convocarea obişnuită, am primit dela V. A- 
postolescu o scrisoare prin care imi aducea la cunoştinţă că 
aveam la dispoziţie un bilet de drum, dus și intors, numai să 
iau parte şi cu la acea adunare; pentru cazul că n'aș putea 
merge, eram rugat să trimit pe altcineva care să mă înlocuias- 
că, sau să-mi spun în scris părerile. 

Eram prea ocupat cu lucrul la Contenciosul Primăriei, 


328 


procese particulare, etc., ca să-mi pot da luxul unei călătorii 
chiar de numai o săptămână. Pe deasupra sufeream, ca și a- 
cum, de ceva presiune arterială şi nevasta nu vroia nici să au- 
dă de o călătorie. Prof. Găzdaru, care ar fi fost cel mai nime. 
rit şi trebuincios la asemenea adunare, la fel n'a putut merge. 
“ama eta îndreptat re spre Nea Nicu Șeitan, am avut 
ia că vroia să mă hipnotizeze,aşa de fi i i 
De aceea, fără să-l întreb, am zis: > Ah ua 
Eu - Pană Nea Nicu, chiar dacă nu vrea. 

- Merg, a răspuns el grăbit, ca și i-ar fi ică să 
să ni „dei gr şi cum i-ar fi fost frică să 
. n acea adunarea fost ales Președinte iaţă” 

ARE a adu „„pe viaţă”, al Con- 
siliului Legiunii, D-l Cdt. Leg. Vasile Iasinschi. D-nii Papanace 

Şeitan și Dr. V. Andrei au fost numiţi mebri ai Consiliului 
Conducător. Restul funcţiilor, - Secretar, Casier, Birou Juri- 
SE B „dic, etc. - au rămas în mâna celor ce le mânuiau de mai bine 
îsuude 14 ani: Dr. V. Apostolescu, Dr. Nagacevschi şi Dr. Virgil 

ari maria fost numit Şef al Presei Legionare D-l Prof. 

să zdaru, iar subsemnatul a fost numit aj i Biro. 
“al E pată ajutor al Șefului Biro- 


CIRCULARA EXPEDIATĂ DE D-L LASINSCHI 
DUPĂ NUMIREA LUI 
CA PREŞEDINTE AL CONSILIULUI LEGIUNII 


Pe data de 13 Februarie 1973, D-l lasinschi imis tu- 
turor Consilierilor legionari următoarea semene ha ra 
„conţinutul ei defineşte un program intreg şi, după umila mea 
| ărere, înseamnă punctul începutului unității dintre legiona- 
„1. „rii încadraţi în noua ordine. lată textul: 

„ Domnilor Consilieri ai Legiunii, 

„_ mDeşi cam târziu, din pricina intâmplărilor ce mi s'au i- 
vit în cale, ţin să vă aduc mulțumirea mea de-a fi fost ales de 
D-voastră preşedinte al Consiliului Legiunii, stabilit la punc- 
tul 2 din „„Hotărirea” dela Majadahonda in ziua de 8-11.1954 
S'a produs această alegere la Erding în 24-9-1972, în locul ră. 
Fa : „rdeeră după moartea Comandantului Bunei Vestiri, Ilie 
/ „Am mulțumit de indată ce i i i 
şi delegaţiile celor din depărtări”. Pe Vitae 


329 


pr inohppan ge e impersonal ce mi-aţi 

„Personal nu mă aşteptam a ip dn poeabretegetaă 
făcut-o, căci cu nu venisem cu plan e-a 
funcție oarecare. Am constatat însă c 
ră e rapiti urmărit eu cu prezența mea la şedinţele 
din 23-24 Sept. 1972 a fost pace, unitate bora Mean 
pe armonie și pe dragoste, așa cum ni le-a indicat ăp î 

„Refacerea Mişcării Legionare, aceleia din tz an 24 
vem ca prim obiectiv, nu este uşoară in imprejurăr dn i 
tăzi din cauza mișeliei simiste, a depărtărilor menta că - 
prejudiciilor de pe urma nevoilor fiecăruia in pa: ani eg 
le noastre fundamentale, principiile noastre con sea aut i 
dogmele credinţei noastre sunt valabile la infinit, c d. 
cestea pentru înălțarea lui Dumnezeu sunt, pentru ae sera 
Neamului nostru și'n folosul perfecțiunei noastre in 


ă vacanței mele trebue 


le ki i 2 
i i ie, ce-mi incumbă din postul ce 
„Simt deci marea datorie, c 


mi l-aţi încredințat, luând locul ce l-a deținut un Comandant 
Bunei Vestiri”. AAA ş 
$ pic A dear am înţeles misiunile ce le-am avut altă da- 
tă precum inţeleg și pe aceasta ce mi-aţi acordat acuma, ca o 
are răspundere la răspântie de timp”. i sie 
i Vai fi deci exigent și corect faţă de D-voastră, ir 
drept şi sincer in judecarea stării de lucruri cu privire la ca 
carea Legionară, una singură şi indisolubilă, stăruitor în a să 
marea caracterului ei permanent, demn şi respectuos în rela- 
iile externe”. i i Ă AI > 
su: D-voastră, Consilierii Legionari, aceştia de azi şi acei 
de aia după încetarea noastră din viață, aveţi obligaţia 
sfântă de a fi fermentul principal la menţinerea poziţiei Miş- 
cării Legionare, de-a fi tonicul fortificării ei şi continuatorii, 
cu prudenţă și înţelepciune, ai acestei „religii” a noastră, 
dincolo de oameni și dincolo de ned e 
ăiască iunea și Căpitanul, ) d 
dit 0 aci gtătia ss  V, lasinschi”. 


ÎNCEPUT DE UNITATE LEGIONARĂ 
Odată cu numirea D-lui Iasinschi ca Președinte „pe via- 


330 


ță” al Consiliului Legiunii, s'a definit, aş zice cu, „începutul 
sfârşitului” de despărțire a legionarilor în „,mexicani” şi "cu- 
bani”. Mulţi dintre cei ce fuseseră mexicani, în special șefii, 
şi-au dat seama că în jurul lor nu se adunaseră numai cei ce il 
considerau pe Sima un adevărat inamic al M. L., ci şi o mulţi- 
me de ambiţioși cari îl părăsiseră pentrucă nu puteau să a- 
jungă la diverse posturi în Mișcare. Acestora li se alăturaseră 
FIR şi o mulțime de așa zişi legionari cari nu mai vedeau nicio ie- 
us, Şire pentru Mișcare, și nici n'aveau curajul să plece din rân- 
„duri fără să dea socoteală nimănui; se alăturaseră celor ne- 
mulţumiţi ca să nu mai facă nimic. Același lucru s'a intâm- 
+ plat şi cu o mulțime de foşti simişti, cari au utilizat ocazia 
suis defenestrării lui Sima, punându-se alăturea de Mișcare. 
N ei E drept că, pe ici și colo, mai rămăseseră câte vreo câți- 
y va, din o parte și din cealaltă, cari criticau pe unii și alții din 
|. „cei ce încă se dăruiau cu totul organizării noii conduceri și 
activităților administrative și politice ale Mișcării. Dar, cum 
nu aveau mult prestigiu în lumea legionară, n'au prea fost 
luaţi în seamă. 

Un capitol aparte l-au format funcţiile centrale ale Miş- 
cării din acel timp (Secretar, Casier, Şef al Biroului Juridic, 
etc.), cari deși foşti simiști, au stat alăturea de șefii lor - foști 
„>. mexicani -, suportând toate impunsăturile foștilor lor cama- 
1) „razi, şi mai ales, lovituri nedrepte din partea a diverşi mexi- 
cani. Acestora încă nu le-a fost recunoscută toată credința şi 
toate sacrificiile făcute pentru a ţinea în piciore, aşa cum era, 
bună ori proastă, conducerea Mişcării. Sper, şi pentru ei, că 
istoria va fi mai dreaptă ca noi cei de azi. Întrebuinţarea, a- 
proape exclusivă, în funcţiile centrale a foştilor simişti, se da- 
tora în mare parte, faptului că mexicanii nu prea vroiau să 
„tragă la jugul legionar, și pentrucă foștii simiști crau majori- 
„n tatea care aderase la noua conducere și deci locul de unde se 
î » putea alege. 

li: Adevărul „adevărat” este că, depus Horia Sima din cali- 
„tatea de Şef al Mişcării, noi legionarii nu mai aveam niciun 
motiv de ceartă, afară de Cdţii cari se certau pentru șefii. Dar 
şi acestora li s'a terminat, oarecum, vremea de ceartă, fiecare 
fiind forțat să-și definească poziţia. Puiu Traian, rămas cu 
Horia Sima, a fost sechestrat şi dus în Țară în condiţii care 
nici până azi incă nu au fost bine lămurite (cu primisem ime- 


331 


diat după acel sechestru două anonime care îl indicau pe Si- 
ma ca autor moral al sechestrului, dar, cum se trata de anoni- 
me, le-am pus la dosar fără a le lua în seamă). D-nii Cdţi Lef- 
ter, Virgil lonescu şi Ghiţă Dragomir Jilava s'au dat deoparte. 
Şeitan s'a supus conducerii în formă incondiţională, iar Pr. 
Boldeanu a fost prea ocupat cu belelele dela Biserica din Paris 
ca să se mai ocupe şi de M. L. Am început deci să răsuflăm 
mai liniștiți. 

În tot acest timp de aproape 14 ani de când D-l lasinschi 
se retrăsese din Consiliul Conducător, dar pe care n'a încetat 
nici un moment de-al sprijini ca şi noi cei ce declaraserăm că 
nu-l mai recunoaștem, am avut mereu legătură cpistolară cu 
el. Acum insă scrisorile erau mai liniștite, mai calde, mai fră- 
țeşti. Problemele legionare le discutam cu mai multă liniște. 
Împunsăturile dialectice le pusescrăm la dosar cu speranța de 
a nu le mai utiliza niciodată. După numirea lui ca Preşedinte 
al Consiliului Legiunii, legătura a fost şi mai armonioasă. Un 
exemplu îl formează scrisoarea ce mi-a trimis în 15-2-74, cu 
ocazia când vroia să sărbătorească în Madrid „Săptămâna 
Legiunii”. lată ce mi-a scris: 

„Lubite frate Mardarie, 

„Eu, dacă m'am gândit la o „Săptămână a Legiunii”, 
care să aibă loc la Aravaca, am socotit şi greutăţile ce le are 
de întâmpinat fiecare, ca să ajungă aici, la, Aravaca. Deci ma- 
ta ai dreptate să socoteşti cheltuelile, ce sunt de acoperit în- 
tr'un ascmenca caz”. 

„Programul ce s'ar desfăşura la această întrunire este 
destul de încărcat după părerea mea şi-ar fi fost de dorit ca 
noi, sub egida Adunării Generale a Asociaţiei Culturale Mo- 
ţa - Marin, să ne gâsim la un loc cât mai mulţi. Spesele insă 
sunt mari chiar pentru acei din Europa”. 

„Dar mă gândesc că nu trebue să facem din „Săptămă- 
na Legiunii” o mare pălălae, pentrucă nici împrejurările nu 
ne permit, şi apoi adversarii noştri, simiști şi comuniști, să ne 
urmărească în toate chipurile, pentru ca să ajungă la conclu- 
zii favorabile lor. De aceea, eu nici nu voi face un apel în cali- 
tate de „Preşedinte” al Consiliului Legiunei și de „Director” 
al Căminului Cultural Moţa-Marin, cum propune D-l C. Pa- 
panace. Ci eu, după ce mă întâlnesc cu Mircea Qrendovici, ca 
să discutâm despre Adunarea Generală a ACROMM-ului, voi 


332 


schiţa o scrisoare către un număr redus de legionari sau Con- 
silieri ai Legiunii, anunţându-i ceva şi rugându-i ceva”. 
: „Noi avem dureri multe,ale Legiunei, dar fiecare le oble- 
jește după capul său, pentrucă noi, cele două ramuri care 
formăm M. L. încă n'am ajuns să ne conciliem părerile; şi as- 
ta este prima grijă ce trebue să ne preocupe. La cele două șe- 
dinţe dela Erding n'am ajuns decât la inţelegere artificială,so- 
„cot eu, De aceea, pe mine mă interesează un început de viață 
„legionară, deloc formală, ci profund reală, adică reimprospă- 
tarca adâncurilor noastre cu flacăra credinţei legionare, acum 
la bătrâneţe. Nu-i de ajuns să trăim numai din amintiri ce 
sunt, fără îndoială, foarte preţioase, ci să ne aliniem gânduri- 
le, mai ales prin scris, din partea acelora cari pot să scrie, în- 
tr'un rug nestins, ce să-l aprecieze și generaţiile viitoare. Asta 
am urmărit eu cu întâlnirea dela Aravaca, şi urmăresc mereu 
ca să văd unde ajungem”. 
„De aceea, rugămintea mea este, ca D-voastră, acei din 
Argentina care nu veniţi, sau poate este vreunul care poate 
veni, să ne trimiteţi, fie o pagină, două, de gânduri cu privire 
„la ce observați azi şi la felul cum vedeţi evoluția de mâne 
precum şi câteva pagini la subiectul generic „Legiunea şi că. 
„pitanul”. Am pus Legiunea înainte, pentrucă noi aşa ne salu- 
tăm: „Trăiască Legiunea și să trăieşti Căpitane”. lar astăzi 
dacă 3 slăbit această salutare, nu-i mai puţin adevărat, că sa 
Sptrăieşte în subconştientul nostru; iar datoria noastră este să o 
„ transmitem mai departe prin relevarea importanţei unui feno- 
|. men ce-ar fi fost să fie acea ,„,Reincreştinare a Poporului Ro- 
i mân” despre care mi-a vorbit Căpitanul pe Rarău. Nu era nici 
E imposibil dat fiind personalitatea Căpitanului şi-atăt de nece- 
sar pentru starea de morbositate a păturii conducătoare și a- 
ceea de disperare a țăranilor și muncitorilor”. 
i „Drept aceea, in concluzie, te rog pregătește ceva, cum 


„ mEu nu intenţionez să fac aici un congres, nici o aduna- 
re cu răsunet, ci să schiţez din câteva elemente o datorie, ce 
pentru viaţa omului de rând este un lucru de căpetenie; cu a- 
tât mai mult pentru noi. Conştiinţa datoriei implinite este 


333 


ă lui de caracter”. 
i, ce imbracă fruntea omu i i 
eentiia 0 a ai trăit viața legionară a Căpitanului 


ă i ă în amintirea Lui”. i 
dă-ne o pagină frumoasă în am PE met Miere. 
pri familii o imbrăţișare și ma pe ee see 


DEFINITIVĂ 
PRE CONSOLIDAREA 
irc ri UNITĂȚII LEGIONARE 


EP SE E cp: 

Ales Președinte al Consiliului pc i Se n ri 

-| lasinschi s'a preocupat in mod ce 
br impera că peer] a ei. lată ce scrie în Circulara inti 
partea 
tulată: pepe Rp 

La 24 Iunie, în fiecar : 

ă ână la 24 lunie 1927 în acțiunea pepe 
etapă tul politic, după această dată primează c 
ep meenfieiie se poate vedea din cele do- 

p. 257 şi 260: „Primej- 
' şi „Critica conducătoru- 


ag pri valoare morală, așa cum s 
uă capitole din „Pentru Legionari , 
dia ce pândește o mișcare politică” şi „» | 
ul Legiunea Arhanghelul Mihail” este „o şcoală i 9 
i pir în care să învăţăm cât trăim şi O „0as î 
cale îi „Se credință şi în perfecțiune. Căpitanul o ne ag 
N i necesitate a timpului, astfel: „Poporul ri cigerd 
Firei zi fra lui, nu are nevoie de un mare om pa me 
pipe educator şi conducător care să biruiască puterile 
un 


A însă ei 
i să lor răi. Pentru aceasta insă e 
ului și să zdrobească tagma ce e e 


i să biruiască mai întâi rău ai ş 
va trebui preia "ramul nostru”, dela paginile 305-300 
di pia Legionari” este cheia de boltă a seci » 
ai i i lui, cum s'a p . 
i tru prin reîncreștinarea lui, aa 
ver “ej Tai Malu 1934, la tabăra ați muntele Rar 
E i i "a și început?! . i 
creștinare n'a şi început Pi 
EP pape ir 1927 este temelia E mpaea e eg se 
” : Ri dea 
i articiparea lui Ion I. Moţa, lie ea 
por sape și Radu Mironovici, ee i pe eee te 
i i in” tea dărâma. Cei ce au & 
era: a poe i vor mai face eforturi desperate 
ger) căci fenomenul legionar 
ci este credință arzătoa- 


recum Și i 1 
pa dărâme, nu-și vor ajunge scopul, 
nu este de esenţă politică, trecător, 


334 


re că acel care se simte chemat de Legiunea „Arhanghelul Mi- 
hail” poate să devină cu timpul „mai mândru, mai înalt, mai 
drept, mai puternic, mai înțelept,mai muncitor și mai viteaz”, 
Şcoala legionară este școală de o viață, şcoală de generaţii, 
până ce din acestea vor răsări oameni intregi, elita legionară, 
dorită de Căpitan și capabilă să-l înlocuiască oricând fizic și 
spiritual”, 

i „Dacă nenorocul nu ne-a părăsit in anii din urmă nu 
trebue să desperăm, ci, precum ne îndeamnă Căpitanul, să 
pășim înainte așa cum putem și să „credem nelimitat”. Va. 

„urile de neliniște, de nesiguranţă și de primejdie, care lovesc 

„ astăzi omenirea cu neastâmpăr și violență, se vor potoli, iar 

„ noi ne vom întâlni în trăirea curată a Legiunii pe măsura în 

„care ne vom fi putut curâţi răul din sufletul nostru”, 

„ „La temelia Legiunii „Arhanghelul Mihail” este multă 

„ suferință, chiar martiriu și moarte, Acest trecut, acest pre: 
zent, precum și câte vor mai fi de indurat în viitor, nu se ui- 

„ tă. Şi nu vom uita nici că, din flacăra credinței, din spirit de 

„jertfă şi din faptă legionară trăiește și crește Legiunea |”. 
„Trăiască Legiunea și Căpitanul”, 

„lunie 1974. 


ss. Vasile Iasinschi”, 
Preşedintele Consiliului Legiunii”, 
O altă dovadă că pe D- lasinschi îl preocupa enorm de 
“mult partea morală și cea spirituală, mistică, a Mișcării, - de 
„când ajunsese Şeful organului de conducere a acesteia, Consi- 

liul Legionar, - este Circulara ce transcriu in continuare: 
4 Martiriul Mișcării Legionare 

| „Ne apropiem de Săptămâna Mare, ce ne amintește 
Săptămâna Patimilor din anul 1938”, 
La 16 Aprilie, cu 37 de ani in urmă, a fost arestat Că- 
 pitanul; preludiul unei prigoane grele”. 
"1 „Nero din vremea din atunci şi-a luat răspunderea cri- 
mei de Lăse Națiune. El a angajat în această fără de lege săl- 
batecă guvernul Țării, făcându-l părtaş la planul făcut în al- 
cov. Astfel, rege și guvern i-au răpit Neamului Românesc cea 
mai clarvăzătoare minte din câte s'au ivit în istoria noastră 
după întregirea Pământului Strămoșesc”. 
î mâceastă arestare a Căpitanului s'a produs nu ca să fie 
judecat, căci el era nevinovat ca albul crinului de primăvară, 
= deşi a fost şi-o judecată de formă și arbitrară în două rân- 


335 


duri -, ci ca să fie ucis fără judecată după e pn ca e 
asaescii în materie, pentru ca odată cu moartea ui po î. 5» 
pământ însăşi Mişcarea Legionară în întregimea i o ni ae 
ţa acestei prigoane neroniene â fost până la capăt un 
rat dezastru, ce se resimte şi astăzi”. 
„Toată elita legionară a fost decimată”. : sii i: 
! Mişcarea Legionară a intrat pe „drumu Se aie ui, 
mărturisind pe Cristos, mărturisind pe Căpitan și aa Ă 
„Acesta a fost prologul la martiriul de astăzi ne 
Națiuni Suferinţa nedreaptă a legionarilor pe tot mn î 
Țării a fost acceptată şi patronată de insuşi Patr LE 
mâniei, care ştia de lagărele grele ce s'au pere par embed A 
„Sângele morţilor din această prigoană, a scapari 
la Tâncăbeşti şi dela Râmnicul Sărat, al celor ptr at 
traliera la Miercurea Ciuc, Vaslui şi Braşov, sau în e D 
margine de drum în toată Țara, cu al celor căzuţi poereră și 
din timpul prigoanelor care au urmat, după acela a lui A 
şi Marin vărsat pe frontul Spanici creştine, este erau Sera 
nuirii la infinit a operei Căpitanului: ep apart ang a 
Mihail şi învăţătura ce ne-a lăsat-o; aşa a fost şi si a pr pen 
tirilor cari l'au mărturisit pe Cristos, cea Bisericii creş 
i ia ea stă şi as! A 
PE pret ve pas le la? Cranii de lemn” spune ca 
îngenunche în faţa lui pei ni reg Tep hoc 
ur i ic”; iar „cuvântul inain st 
ha pu eat hp -ea cu sfinţenie gândurile pe care 
i le-a lăsat viteazul Comandant Legionar Vasile prana ur 
trucă credinţa legionară va inflori mai mândră şi se pă 
toare cu fiecare strop de sânge mai mult”....,,urmân 
urmei CĂ „că suntem gata aţa la cel din ur- 
e j în slujba credinţei legionare”. ' 
a Lor apei arate dutel, point un deget de-ar fi 
ridicat în semn de închinare satanci, ar fi ieşit din set 
în 24 de ore. Dar lanţul destinului a dus la acceptarea m: . 
riului, ce călăii i-au fost pregătit zi de zi până în noaptea de 
ie 1938”. ş 
e pair n acest sfârşit a fost arestat Căpitanul la 16 Apri- 
ic gi 4 Viaţa noastră de toate zilele, acesta este faptul isto- 


336 


ric implinit, ce n'a putut fi evitat nici printr'un concurs de im- 


„„* prejurări, nici cu naivitatea neastâmpăraţilor”. 
di re 


„Săptămâna Mare, ce este Săptămâna Patimilor, s'o 
considerăm, in amintirea aceleia din 1938, începutul mar tiri- 
ului Mișcării Legionare pentru mărturia credinței noastre, ca- 
re adăugată la mărturia suferinței lui Cristos, este un simbol 
ca să ne transformăm cu atât mai mult în credincioși fervenţi 
ai Bisericii şi'n apărători cu stăruință ai Legiunei Arhanghe- 
lul Mihail”. 

„Nu este o întâmplare obișnuită, că in vara anului 1934 
Căpitanul, fiind într'un grup de legionari pe Rarău, s'a expri- 
mat cu anticipație, datorită geniului său vizionar, că Poporul 
Român are nevoie să fie reincreștinat, căci, cu ani mai târziu 
s'a putut vedea, că un Patriarh, creştin cu adevărat, n'ar fi 
primit colaborarea cu satana”. 

„Căpitanul trăia cu sfinţenie trecutul Neamului nostru; 
era interesat la ce se petrece în prezent şi continua să fie pre- 

ocupat de educaţia legionară;dincolo de orice insă era ingri- 


 jorat permanent la ce ne poate aduce ziua de mâine”. 


„Lui îi sta în faţă mereu „blocul de ghiaţă”, - cum ii 


spunea dânsul colosului dela nord est al Rusiei sovietice - gata 
“să se prăvălească peste pământul Țării noastre, şi judeca 


cazul eventualităţii sub toate raporturile. A venit vremea şi 
"s'a prăvălit”. 

„Astăzi, Neamul geme sub greutatea păcatului săvârșit 
de acei cari au înlesnit această stare de lucruri, condamnând 


1 Națiunea Română la supliciu și la suferință sufletească”, 


„Însemnările Căpitanului dela Jilava până ce-a ajuns la 
Doftana sunt mărturia durerii și umilinţei, care l-au însoțit, 
strivindu-i inima până a-şi pierde orice speranță. Să le citim 
ca pe o rugăciune şi să trăim acele momente sfâşictoare, ca 
să fim mereu alături de el, de ultimele lui zile, când a mai pu- 
tut să ne lase cuvânt viu inainte de a fi cuprins de întunerecul 
beznei orânduite”. 

„„Chinul îndurat şi teroarea ce i s'a aplicat Căpitanului 
are perfectă asemănare cu a martirilor creștini. În genere, pri: 
goanele de astăzi ale păgânilor moderni, nu se deosebesc 
mult de acele ale păgânilor din antichitate contra creştinilor, 
ce au durat trei secole de suferinţă când au trâit din plin ge- 
nerație după generaţie desamăgirea nedreptăţii şi a ilegali- 


337 


ii imea şi bestialitatea”. 

ap inaror glem şi noi ca acei de odinioară: „Doamne, 
dă-ne putere ca să suferim”; căci prin suferință „se va lămu- 
ri adevărata elită morală a Națiunii românești”. (C.Z.C.). : 
3 Aprilie 1975 ss Vasile Iasinschi 
Președinte al Consiliului Legionar , 

Numirea D-lui Profesor Găzdaru ca Șef al Presei legiona- 

re a fost poate măsura cea mai potrivită şi indispensabilă ce 
s'a luat la adunarea Consiliului Legiunii din 1972. Zic asta, 
pentrucă de când se hotărise judecarea lui Horia Sima pentru 
abaterile „dela morala și spiritualitatea legionară „ prin 
„Hotărirea” din 8 Noembrie 1954 - decizie ce n'a fost execu- 
tată până la data despre care scriu -, nu s'au făcut alte acte 
de importanţă în viaţa Mișcării, decât să se menţină o um- 
bră de conducere, dându-i-se câmp liber lui Sima ca să se pre- 
zinte mai departe, pe toate terenurile, ca Șef al Mișcării. Așa 
s'au scurs 18 ani de zile. Mare pierdere, şi mare păcat pentru 
sărmanul nostru Neam românesc și pentru Mișcarea Legiona- 
şt Cu numirea Profesorului Găzdaru ca Şef al Presei, lucru- 
rile s'au schimbat. Profesorul, cu spiritul lui de cercetător şti- 
inţific, bazat pe: dovezile ce se evidenţiază din scrierile, spuse- 
le şi faptele lui Horia Sima; cele scrise de alte personalităţi, 
despre aceasta; publicaţii făcute de către Guvernul din Bucu. 
reşti asupra activităţii trecute a Mișcării Legionare şi a 0 se- 
rie de memorii și o serie de membri de ai ei, între care locul 
principal il ocupă Horia Sima - publicaţii utilizate şi de Ho- 
ria Sima in ultimele sale scrieri -; cunoştinți personale de acte 
și fapte legionare ale Mișcării și ale lui Horia Sima, a dovedit 
că acesta, mai mult decât Şef al Mișcării Legionare, a fost şi 
este dușmanul număru UNU al ei, şi un aliat potenţial al 
francmasoneriei (vezi „Pământul Strămoșesc » seria nouă, 
no. | la 5, in special articolele „Responsabilitatea lui Horia 
Sima la asasinarea Căpitanului”, „Cuscria dintre Horia Sima 


şi Camarila din timpul Guvernului din 1940”, publicate în 
no. €, pag. 67-86, şi „Note marginale”, publicate în no. 5, pag. 


195-201). Practic vorbind, l-a judecat și condamnat îndepli- 
nind astfel hotărirea din 1954. 


ADUNAREA CONSILIULUI LEGIUNII DIN AUGUST 1977 


338 


În luna August a anului 1977 s'a întrunit din nou Consi- 
liul Legiunii. De data aceea toate funcțiile au fost alese pe o 
„, perioadă de alți trei ani. Tot atunci s'a hotărit ca Mișcarea să 
participe masiv la crearea Consiliului Naţional Român din e- 
„„„. Xil, pentru formarea căruia s'a sbătut cu toate puterile lui ţă. 
„ „ Tănistul Niculae Penescu, și în care am intrat aproape toţi le- 
„ gionarii; s'au exclus simiștii, şi cei ce nu mai vroiau să active. 
ze, dar nu vroiau s'o spună deschis. 
7 În acest răstimp, cu, care fusesem numit ajutorul lui Vir. 
„»gil Popa, Şeful Biroului Juridic al Mișcării Legionare, l-am 
„tot bătut la cap pe acesta să pregătească un proiect de Statut 
„„.. de Organizare a acestuia, de acord cu modalitățile ce avem a- 
„» cum. La inceput, s'a opus niţel; i se părea chestia destul de 
 Îndoielnică, pentrucă Mișcarea, pe vremea Căpitanului, n'a. 
Vusese niciodată așa ceva. Dar rezistenţa a cedat foarte repe- 
|. de când a inceput să-și pună serios problema. EI a pregătit 
„un proiect în linii mari, și mi-a trimis o copie și mie. Eu am 
mai adăugat vreo câteva lucruri și i l-am înapoiat, N'a ajuns 
„. „să-l prezinte la adunarea Consiliului Legionar din 1980, spu- 
„„ mându-mi în particular, că foarte mulţi frați erau contra unui 
Statut scris. 


+ 


MOARTEA BĂDIȚEI VASILE IASINSCHI 


Vineri, 3 Noembrie 1978, la orele 12 şi 15 minute a mu- 
rit la Aravaca, Spania, Domnul Comandant Legionar, Preșe. 
dinte al Consiliului Legiunii Arhanghelul Mihail, Vasile lasin- 
schi. Încă unul dintre stâlpii de temelie al Mișcării Legionare 
se ducea să dea raport Căpitanului, de cele făcute, și ce vroia 
să facă pentru Neamul Românesc. Despre el, aproape nu e 

|. pagină să nu fie pomenit în această lungă şi grea poveste a 
- Mişcării Legionare. Pentru mine a fost mai mult decât un fra- 
„te; a fost părintele meu spiritual, În amintirea lui, şi ca să ră- 
mână dovadă de cum era, redau câteva aprecieri ale Cdt-ului 
Leg. N. Şeitan, care i-a fost adversar dârz, ca până la urmă 
să-i fie frate nedespărţit. lată ce mi-a scris, intre altele, pe da- 
de 13-X1-1978: 
- m Dragă Mardarie, 
„Pe ziua de 3 Noembrie, vineri, la orele 12,15 şi-a dat 
sfârşitul D-l Iasinschi. A luptat cu moartea mult timp. Doc- 


339 


torii s'au mirat de atâta rezistenţă... Mă aflam în bibliotecă, 
unde citeam câteva note despre cl, când o aud pe D-na că 
mă chiamă... vino repede că aproape că nu mai respiră ! În- 
tr'o clipă eram la căpătâiul lui. Era calm şi pe sfârşite... Li- 
niștit. Repede o lumânare, am zis ! Acţionam ca un automat, 
D-na plângea și nu mai știa ce făcea. Am găsit o candelă a- 
prinsă... L-am dus in sala de festivități, o sală impodobită cu 
de toate, un colţ de Țară”. . 

„Şi arăta D-l lasinschi impecabil, cu trăsături regulate. 
Părea liniştit şi gata de a infrunta cternitatea. Părea un Ar- 
hanghel. Trăsăturile lui erau fine. Descopereau un suflet no- 
bil, o gingășie greu de întâlnit ... o rasă de războinic ... imi 
făcea impresia că ii lipseşte o cască de războinic medieval, a 
unui cruciat. Şi a rămas neschimbat tot timpul ... ! Înainte de 
a face slujba de câtre Pr. Boldeanu, Pr. Mitică Popa şi Pr. U- 
şeriu, am deschis o şedinţă de cuib, cu jurământ, în jurul ca- 
tafalcului.... Şedinţa a fost impresionantă... A participat 
multă lume la inmormântare, chiar şi străini”. 

„Dumineca ce a urmat, am făcut un parastas intru po- 
menirea lui, aşa cum am făcut regulat pentru toţi camarazii 
ce au decedat. Singurul lucru ce mai pot spune acum, cum am 
spus-o şi atunci: dormi liniştit, Bade Vasile, ca omul ce şi-a 
indeplinit datoria cu vârf şi indesat. Dumnezeu să te aibă în 
seama Lui, și să fii sigur că noi nu te uităm cât vom mai avea 
incă obligaţia de a umbri această vale a plângerilor”. 


ADUNAREA CONSILIULUI LEGIUNII 
DIN 12-14 IULIE 1980. 


Pe data de 12-14 lulie 1980 s'au adunat în Madrid - Ara- 
vaca, Consilierii Legiunii și au ales ca Președinte al Consiliului 
Legiunii pe timp de trei ani, pe Cdt-ul Leg. Constantin Papa- 
nace, În locul acestuia, in Consiliul Conducător a fost ales Dr. 
Victor Apostolescu, iar in locul Dr-ului Andrei, care renunţa- 
se, a fost ales Dr. Maximilian Corbu; Cdt-ul N. Şeitan a fost 
confirmat ca membru al numitului Consiliu. Secretar General 
a fost ales Dr. A. A. Bidian, venit din ţară după războiu, şi ca 
supleant al lui, Instr. Legionar Petre Vălimăreanu. Casier, Mir- 
cea Orendovici; Şef al Partidului Social Creştin „Totul Pen- 
tru Ţară”, Cdt-ul Leg. Pr. Vasile Boldeanu. Prof. Găzdaru a 


340 


fost confirmat ca Şef. al Presei. În ce priveşte Biroul Juridic, 
rolurile au fost inversate: cu am fost numit Şef al acestui Bi- 
rou, iar Virgil Popa ajutor. 

S'a ratificat actul de participare la constituirea Consiliu- 
lui Naţional Român din exil, s'a anunţat constituirea unui 
grup de lucru pentru problemele de ordin doctrinar și politic, 
s'a accentuat necesitatea organizării conform normelor legio- 
nare, ajutorarea noilor refugiaţi, extinderea posibilităţii de 
participare la adunările legionare la toţi camarazii din exil, cu 
drept de cuvânt, dar nu de vot, şi s'a cooptat ca membri ai 
Consiliului Legiunii D-nii: Dumitru Bacu, Nicolae Constanti- 
nescu, Ing. Cornel Crişan, Dr. Demostene Nacu, Dr. Constan- 
tin Nagacevschi, Demostene Nolla şi Zahu Pană. 

În noua mea calitate de Şef al Biroului Juridic Legionar, 
m'am apucat imediat să intocmesc un Statut al Mișcării, având 
ca bază proiectul elaborat de Cdt-ul Ajt. Dr. Virgil Popa. Pe 
data de 8 Aprilie 1981 i-am trimis Secretarului General Dr. 
Bidian, însoţit de o scrisoare de prezentatre, următorul pro- 
iect: 

Dr. Mardarie Popinciuc 

Şef al Serviciului Juridic 

către 

Dr. Augustin Bidian 

Secretar General al Mişcării Legionare 
Stimate camarade Bidian, 

Încă de pe vremea când eram ajutorul Cdt-ului Ajt. Vir- 
gil Popa la Serviciul Juridic al Mișcării, m'a preocupat mereu 
noua ei organizare. De aceea am tot insistat pe lângă el ca să 
înjghebeze un statut pentruca legionarii în general, în special 
cei ce stau de o parte, și lumea cealaltă să ştie cine suntem, 


__ care ne sunt obiectivele și cum ne conducem. Tot mereu ni se 


svârle în faţă că suntem o mişcare totalitară condusă arbitrar 


„de şeful ei, etc... Aceste năzbâtii vor dispare abia când vom 


avea şi noi un statut din care să se vadă contrariul. De altfel 
cred absolut necesar dictarea unui statut pentru ca mâine să 
nu ne pomenim cu un nou Sima în fruntea Mişcării. 

Virgil Popa mi-a trimis către sfârşitul anului trecut un 


„proiect pe care n'a ajuns să-l facă cunoscut. Ajuns cu la con- 


ducerea Serviciului Juridic, mi-am luat rolul în serios şi am re- 
dactat proiectul alăturat. Te rog deci să-l faci cunoscut celor 


341 


ă ine să iplicat şi tri- 
în drept. Ideea mea este că ar fi bine să fie multip 
soi apere Consilierilor, ca să-și dea opinia lor. Odată adu- 
nate opiniile, am putea să-i dăm formă definitivă şi prin ace- 
lași procedeu, să fie votat și pus imediat în vigoare. Consilie- 
rii de aici, cari sunt activi - Prof. Găzdaru, Arnăutu, Mișa și 
Nolla - sunt de acord cu proiectul. . . 
Te rog comunică-mi primirea și fă-l să circule. E de pri- 
sos să spun că dacă Conducerea nu-l face cunoscut Consilie- 
rilor, il voi face eu, ca să nu fiu acuzat ei ie se ga 
i cu Trăiască Legiunea și Căpitanul, 
o da sa ss Dr. Mardarie Popinciuc 


PROIECT 
STATUTUL MIŞCĂRII LEGIONARE 


A.- Normele de funcționare. 


- Mişcarea Legionară, înființată la data de 24 Iunie 
sar Aer apara Pate de pen Arhanghelul Miha- 
il”, este structurată și va fi condusă în viitor de con- 
formitate cu cele stabilite in prezentul statut. j 
Art. 2.- În raporturile cu terțe persoane se va servi de denumi- 
rea „Mişcarea Legionară”. 


B.- Principiile de bază şi țelul Mișcării Legionare. 


Art. 3. Credinţa creștină cuprinsă în textele Sfintei Scrip- 
turi și ideea că Neamul Românesc are dreptul să tră- 
iască liber în graniţele lui istorice, formează izvorul 
de viaţă și firul călăuzitor in activitatea social - politi- 
că a Mișcării Legionare. 3 i 

Art. +.- Mişcarea Legionară pleacă dela axioma că o bună 
funcţionare a vieții publice este condiționată de con- 
cretizarea noţiunii de ,„,OM”; de dragostea, cinstea, 
corectitudinea și respectul faţă de semenii lui. Ea tin- 
de la realizarea unei societăți care să intruchipeze în- 
vățătura creștină de dreptate socială, în care orice 
persoană să poată trăi în libertate și sub răspundere 
proprie, şi'n care se năzuește la prosperitatea tuturor 
conlocuitorilor fără deosebire de credință religioasă, 


342 


origine etnică, sau grupare socială. 
C.- Membrii organizației. 


Art, 5. Calitatea de membru se dobândește prin inscrierea în. 
tr'un cuib și după o perioadă de activitate de trei ani 
dela data inscrierii. 

Art. 6.- Această calitate o poate dobândi orice persoană care 
subscrie scopul şi principiile de bază ale Mișcării și 
care a implinit vârsta de 16 ani.- i 

Art.- 7.- Încălcarea sau neindeplinirea dispoziţiilor din art, 6, 
duce la pierderea calității de membru, 


D.- Organizarea. 


Art.- 8.- Organizaţia de bază a Mişcării Legionare este CUL. 
BUL. El se compune din minimum trei și maximum 
treisprezece persoane. Mai multe cuiburi alcătuesc o 
FAMILIE. Modul de organizare și funcționare a Cui. 
bului este stabilit în „Cărticica Șefului de Cuib”, ca- 
re va fi complectată de un Regulament. 


i Art. 9.- Conducerea Mişcării Legionare se compune din Con- 


siliul Legionar, organul deliberativ; Consiliul Condu. 
cător, organul executiv și reprezentativ; și Partidul 
Social - Creștin „Totul Pentru Țară”, organul politic. 


E.- Consiliul Legiunei”, 


Art.10.- Consiliul Legiunei este deținătorul patrimoniului spi- 
"ritual şi material al Mișcării Legionare. El se compune 
+ din minimum douăzeci şi cinci (25) și maximum o 
“sută (100) de membri, cifre ce pot fi modificate de 
!. către Adunarea Generală, în cazul când imprejurările 
"aşa o vor cere. Hotăririle deliberate se iau cu majori- 
tate absolută de voturi. Votul poate fi secret și pe fa. 
ță; Adunarea va hotări dela caz la caz. 


Art.11.- Calitatea de membru al Consiliului Legiunei se obţi- 


ne prin cooptare de către actualul Consiliu, dintre a. 
„cei membri ai Mişcării Legionare cari au implinit vâr- 
sta de 21 de ani și corespund în cel mai inalt grad le- 


343 


gământului şi spiritualităţii legionare. 


Art.12.- Competența Consiliului Legiunei este: 


gramarea activităţii Mişcării Legionare În toate 
pi n.a vieţii naţionale şi sociale, dând directivele 
necesare și urmărind executarea lor; 
b) cooptarea de noi membri; ş 4 
s eine pe timp determinat, a componenților 
Consiliului Conducător; , | 
pr prneraeă în mâd preventiv, şi controlul, regresiv, a 
tivităşii Consiliului Conducător; E i 
“ piei Secretarului General al Mişcării Legiona- 
re, supleanţii acestuia, şi Şefii de Servicii propuşi de 
Consiliul Conducător cu asentimentul Secretarului 
G al; i 
în ae de hotăriri definitive în toate lucrările de 
ordin financiar, incărcând și descărcând pe cei ce 
artă răspunderea; 4d AA 
E patat din sânul lui a celor socotiţi decăzuţi 
din această funcţie, sau cei prin eroare cooptați; prin 
R ament se va stabili procedura de urmat; 
aia. Preşedintelui și a doi Vice-Preşedinţi ai 
Partidului Totul Pentru Țară şi controlarea activită- 
ţii acestuia, de acord cu cele stabilite la punctul d) a 
acestui articol. 


Art.13.- Consiliului Legiunei îi cade în competenţă luarea tu- 


turor măsurilor in materii care incă n'au fost stabilite 
în prezentul Statut sau prin Regulament. 


Art.14.- Pentru buna funcţionare a Consiliului Legiunei aces- 


ta va alege dintre membrii săi un Preşedinte şi doi 
Vice-Preşedinţi. Aceştia din urmă vor suplini pe Pre- 
şedintele absent, in ordinea in care au fost aleşi. 


Art.15.- Președintele, ajutat de Secretarul General, sau un su- 


pleant al acestuia, va lua toate măsurile necesare pen- 
tru transmiterea rezoluţiilor adunării organelor sau 
persoanelor competente, sau chemate să le execute, 


Art.16.- Adunăârile Consiliului Legiunei se vor ţine în şedinţe 


344 


ordinare sau extraordinare. Cele ordinare se vor ţine 
odată pe an, sau la termenul hotărit de Adunarea Ge. 
nerală. Şedinţele extraordinare se vor ţine atunci 
când Preşedintele, sau Consiliul Conducător vor cre- 


de necesar. De asemenea, Adunarea Generală extra- 
ordinară va fi convocată atunci când zece Consilieri 
vor cere Preşedintelui convocarea ei în scris. 


Art.17.- Orice convocare trebue făcută in termen de mini: 


mum 0 lună de zile inainte de data şedinţei. Ea va 
cuprinde ordinea de zi, care va putea fi complectată 
sau redusă de către Adunarea Generală. Convocarea 
va fi semnată de către Preşedintele Consiliului Legio- 
nar și de Secretarul General sau un supleant al aces- 
tuia. 


Art.18.. Hotăririle Consiliului Legiunii vor fi luate cu majori- 


tate absolută de voturi. Acestea vor fi trecute într'un 
Proces-Verbal, care va fi considerat definitiv, după ce 
a fost aprobat de Adunare. Procesul-Verbal trebue să 
fie înregistrat de către Preşedintele Adunării și scris 
de mână de Secretarul Adunării. Caseta va fi reținu- 
tă de Preşedintele Consiliului Legionar. Manuscrip- 
tul redactat de Secretarul Adunării va fi consemnat 
Preşedintelui Consiliului Legionar, care, după ce l-a 
contruntat cu inregistrarea şi găsit corect, îl semnea- 
ză, impreună cu Secretarul General şi dispune distri- 
buirea lui Consilierilor Legionari. 


F.- CONSILIUL CONDUCĂTOR 


Art.19.- Consiliul Conducător este ales de către Consiliul Le. 


giunci dintre membrii acestuia, pe o perioadă deter- 
minată: trei ani. El se compune din una până la trei 
persoane. Primul ales va indeplini funcţia de Şef al 
Consiliului Conducător. În caz de descomplectare, 
Consiliul Legiunii va hotări cum va funcţiona, ori va 
alege un nou Consiliu Conducător. 


Art,20.. Membrii Consiliului Conducător sunt descărcaţi de 


mandatul pe care il au, la îndeplinirea perioadei pen- 
tru care au fost aleși. Dacă Consiliul Legiunei nu se 
poate aduna la termenul fixat, perioada de funcţio- 
nare se va prelungi în mod automat până la adunarea 
acestuia, care este organul în faţa căruia trebue să-şi 


depună mandatul. 
Art.21.- Obligaţiile Consiliului Conducător sunt: 


345 


a) executarea hotăririlor luate de Consiliul Legiunei; 
b) reprezentarea Mișcării și rezolvarea tuturor pro- 
blemelor de organizare și activitate în litera şi spiritul 
acestui Statut și a tradiției legionare; 

c) participarea la adunările Consiliului Legiunei cu 
toți membrii, sau cel puţin prin unul,ca reprezentant; 
d) este obligat să răspundă, verbal sau prin scris, la 
toate interpelările venite din partea membrilor Con- 
siliului Legiunei adunaţi în ședință de lucru, ordina- 
ră ori extraordinară,- 


G.-. PARTIDUL 
SOCIAL CREȘTIN TOTUL PENTRU ȚARĂ 


Art.22.- Partidul Social Creștin Totul Pentru Țară este con- 
dus de un Președinte și doi Vice-Preşedinţi, numiți 
pe termen limitat de către Consiliul Legiunei. Ei re- 
prezintă Mișcarea pe teren politic. Președintele Parti- 
dului trebue să coordoneze activitatea acestuia cu 
membrii Consiliului Conducător. Obligaţiile lui sunt 
egale cu cele expuse pentru Consiliul Conducător în 
Art. 21 din acest Statut.Orpanizarea și funcţionarea 
partidului, ca și aceea a grupurilor speciale - Frăţiile 
de Cruce, Grupul Studenţesc, Corpul Muncitoresc, 
Prietenii Legiunii, etc. - va fi stabilită prin Regula- 
mente speciale pentru fiecare din aceste grupări. 


H.- SECRETARIATUL MIȘCĂRII 


Art.23,. Serviciul de Secretariat este condus de către Secreta. 
rul General. Acesta va fi numit de către Consiliul Le. 
giunei pentru aceeași perioadă pentru care a fost ales 
Consiliul Conducător. 

Art.24.-. Secretariatul dispune de următoarele Servicii: 

a) Serviciul administrativ 

b) Serviciul financiar 

c) Serviciul social 

d) Serviciul cultural și de presă 
e) Serviciul Juridic 

f) Serviciul documentar 


346 


Ant.25.- Şefii de servicii sunt numiţi de către Consiliul Legiu- 

nei, la propunerea Consiliului Conducător, cu asenti- 
- mentul previu al Secretarului General. 

 Art.26.- Obligaţiile Secretariatului sunt: 

caz a) a pregăti și încheia lucrările Consiliului Legiunii 

| b)a seconda pe Președintele Consiliului Legiunii și 

Consiliului Conducător în toate lucrările lor; 

c) a pune în aplicare hotăririle organelor de conduce. 

re și a elabora lucrările care din partea acestora se cer; 

d) este depozitarul tuturor hotăririlor care se iau de 

către organele de conducere, care trebuesc păstrate 

în Arhiva Mişcării. 


ia 1.- DISPOZIŢII GENERALE 


Art.27.- Secretariatul Mișcării va lua măsurile necesare pen: 
tru redactarea unui Regulament General, complemen- 
tar al acestui Statut, după punerea în vigoare a aces- 
tuia, de acord cu experiența de toate zilele, şi-l va 
prezenta Consiliului Legiunei pentru aprobare. Numi- 
tul Regulament nu va putea conține dispoziţii contra- 
rie celor cuprinse în prezentul Statut. 
„„ Art. 28.. Acceptarea oricărei funcţii în cadrul de conducere al 
aia Mişcării Legionare implică respectarea acestui Statut. 
„Art. 29.- Adunarea Generală nu este obligată a ocupa cu per- 
soane diferite toate posturile prevăzute în acest Re- 
gulament, afară de cel de Președinte al Consiliului 
Legionar şi cel de Secretar General. Postul Consiliu- 
lui Conducător poate fi girat de către Preşedintele 
Consiliului Legionar şi celelalte, de către Secretarul 
General. 
Buenos Aires, 7-IV.1981 
ss Dr. Mardarie Popinciuc 
Şeful Serviciului Juridic 
al Mişcării Legionare. 
A Dr Bidian mi-a comunicat imediat primirea proiectului, 
i z; pe care l-a multiplicat și trimis tuturor Consilierilor Legionari, 
aşa cum propusesem eu. M'a anunțat că se constituise o Co- 
„ misie care să-l examineze, etc. 
| Virgil Popa, pe data de 4-5. 1981, mi-a scris, între alte- 


347 


le, următoarele: 

„Lucrul intreprins este admirabil; şi dacă din el, în for- 
ma care este, nu va rămâne decât motivarea pe care o faci în 
scrisoarea insoţitoare adresată Secretarului General, este foar- 
te mult. Mă refer desigur la fraza - măciucă: „De altfel cred 
absolut necesar dictarea unui statut pentru ca să nu ne pome: 
nim mâine cu un nou Horia Sima în fruntea Mişcării”. 

„Cu aceste spuse, inţelegi deci că-ţi confirm primirea 
proiectului de statut pe care mi l-ai expediat direct şi că o fo- 
tocopie de pe cl şi scrisoare, am primit dela Cam. Bidian”. 

„EL imi scrie că ,, .... ideea unui statut este cât se poate 
de bincvenită”, Apoi, că Consiliul Conducător și Grupul de 
lucru pentru problemele de doctrină „ar trebui să definitive. 
ze in cel mai scurt timp posibil Statutul, spre a fi trimis spre 
aprobare”. 

Şeitan, pe data de 8-6-81 mi-a zis: „Te felicit pentru ce 
ai reușit să faci”. 

Au trecut de atunci aproape trei ani, fără să (i auzit că 
s'ar [i făcut observaţii serioase asupra proiectului. Totuşi ace- 
la nu a fost încă aprobat. Nici la Adunarea Generală din luna 
August a anului în curs - 1983 - n'a fost aprobat, pentrucă 
Consilierii Legionari noi numiţi „nu-l cunoşteau”. Se vede că 
Şefilor noştri nu le convine să fie inregimentaţi intr'o ordine 
perfect stabilită. Rog pe bunul Dumnezeu să ne ferească de 
ceea ce Virgil Popa a numit „frază - măciucă”; un nou Horia 
Sima in fruntea Mişcării, din neglijenţa conducătorilor de as- 
tăzi 


ADUNAREA CONSILIULUI LEGIUNII DIN AUGUST 1983 


La Adunarea Consiliului Legiunii din luna August 1983, 
ţinută la Căminul Moţa - Marin din Aravacă, Spania, s'a con- 
firmat in funcţia de Președinte al Consiliului Legiunii, pe D-l 
Cdt. Leg. Constantin Papanace pe alţi trei ani; pe Cdt. Leg. 
Şeitan şi Dr. Corbu, in Consiliul Conducător; şi pe Dr. A.A. 
Bidian ca Secretar General. A fost ales ca membru al Consiliu- 
lui Conducător, in locul lui Victor Apostolescu, - retras -, Pe. 
tre Indrieş; Casier, in locul lui Mircea Orendovici, a fost ales 
Dr. Spânache. 

Cu această ocazie Consiliul Legiunii a dat o circulară ce 


348 


1 
. 
Ea 
e 


transcriu în continuare, intitulată: 
DECLARAȚIA DELA MADRID 


„Consiliul Legiunii intrunit la Madrid în sesiune ordina- 
ră, în zilele de 25 - 27 August 1983, proclamă credinţă față 
de următoarele Principii legionare de bază: 

— libertatea poporului român în frontierele naţionale 
aşa cum au fost stabilite prin tratatele Internaţionale și cum 
se aflau la 31 Decembrie 1939; 

—- dreptul Națiunii Române de a valorifica patrimoniul 
naţional şi de a benificia de produsul muncii sale; 

— păstrarea esenţelor permanente ale tradiţiei românești; 

— credinţa în religia lui Hristos şi in spiritul bisericilor 
creştine; 

— respectul faţă de persoana umană, fără deosebire de 
rasă, religie sau convingeri politice; 

— excluderea oricărei forme de violenţă în acţiuni; 

— desvoltarea culturii româneşti în relaţie cu marile cul: 
turi universale; 

— răspândirea culturii populare; 

— orientarea Neamului Românesc in spirit naţional și 
creștin; 

— asigurarea progresului și justiţiei sociale prin egalita- 
tea tuturor in drepturi; 

— menţinerea relaţiilor de prietenie cu popoarele vecine 
libere care sunt însufleţite de aceleaşi idealuri creștine; 

— sprijinirea unităţii Europei în libertate deplină. 

„Consiliul Legiunii proclamă primatul luptei contra co- 
munismului internaţional ateu și asupritor de popoare”. 

„Consiliul Legiunii sprijină instaurarea unui regim de 
democraţie sănătoasă pluralistă în România Liberă, care să 
stimuleze progresul Națiunii Române caracterizat de conge- 
niala lui omenie, „căci este, - cum spune Căpitanul - poate 
singurul popor din lume, care, în toată istoria sa, n'a săvârşit 
păcatul robirii, incâlcării sau nedreptăţirii altor popoare”. 
Madrid 27 August 1983 ss Constantin Papanace 

Preşedintele Legiunii 


349 


REZUMAT DUREROS 


Acum, când toţi am ajuns în iarna vieții, situația noas- 
tră din Argentina e destul de amară, privită retrospectiv. 

Când cu sosisem, în Argentina se găseau vreo 80 de legi- 
onari, cum rezultă din lista dela pag. 120 - 123. Veneau fraţii 
din toate părţile, pentrucă pe de-o parte, Horia Sima ne tri- 
metea aici ca să-i facă lui Costin o gamizoană frumoasă, şi 
poate aşa, ispitit de postul de „Șef” al acesteia, să nu dea in 
vileag chestia cu copilul; iar pe de altă parte, pentrucă guver- 
nul peronist din acele vremuri ne da certificate de intrare libe- 
ră În țara asta, fără niciun fel de greutate. A 

Când s'a produs ruptura de Horia Sima, 24 de camarazi 
au plecat de aici in toate părţile lumii; cei mai mulți s au în- 
tors în Europa. În acești treizeci și trei și ceva de ani de când 
sunt aici, au murit 22 dintre camarazii noștri stabiliți aici. 
Vreo 17 nu mai merg nici cu Sima și nici cu noua organizaţie 
legionară; stau „pe cracă”, cum zic ci. Vreo cinci zic că sunt 
simiști, dar nu se inţeleg intre ei. Alţi vreo cinci sunt în con- 
tact cu Legația comunistă de aici, așa că sunt izolaţi. Activi, 
atât cât se mai poate la vârsta în jurul a 70 de ani, sunt: Prof. 
Găzdaru, Arnăutu, Horodniceanu, Mișa, Nolla, Zamani juni- 
or, Țeru, ser și subsemnatul. Aceștia țin slujbele la biserică, 
fac parte din Consiliul Naţional Român din exil, adună bani 
când avem câte o nevoie, etc.; și, partea cea mai dureroasă, 
fac parastase pentru cei morţi. Aceasta ne este acum viaţa, și 
ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute s'o terminăm frumos. 

Suntem insă mândri, că aşa cum am fost, mulţi ori pu- 
țini, noi am aprins prima lumânare care ne-a arătat drumul 
spre unire și mărire a Mișcării Legionare, așa cum am cunos- 
cut-o dela Căpitan. A fost greu, dureros, dar viitorul pare si- 
gur. Mişcarea nu va muri în veci ! 

Trăiască Legiunea și Căpitanul ! 


Buenos Aires, Decembrie 1983 ȘT 
Dr. Mardarie Popinciuc 


xasesrensere 


EPILOG 


Dela trimiterea manuscrisului volumului II spre publica- 
re şi până acum, (Septembrie 1989), a trecut multă apă pe 
râurile lumii și au avut loc destule evenimente care privesc 
Mişcarea Legionară, pe care, coerent cu etica legionară, nu le 
pot trece sub tăcere. 

Cu această lucrare urmăresc: 

— anihilarea minciunilor adversarilor, arma lor preferi- 
tă, cărora adevărul cuprins în ca, nu le mai lasă spaţiu. 

— informarea viitoarelor generaţii legionare, cărora le a- 

- mintesc învățătura Căpitanului, demostrându-le că fără ade- 
- văr, ierarhie, disciplină, moralitate, ordine, Legiunea nu poa- 
te supraviețui şi nu poate realiza unitatea, acel principiu atât 
de drag Căpitanului. 
— avertizrarea intregului Exil aupra pericolului de comu- 
nistizare. 
Exilul, dela inceputul lui a fost compus din: 
a.- refugiaţi politici fugiţi din Țară din cauza persecuții. 
lor regimului comunist instaurat în România de Ruși; 
Ai b.- agenţi comuniști infiltraţi, 
De masa delincvenţilor eliberaţi din inchisori cu condi- 
„ţia dea pleca in Occident, șia aventurierilor care au urmărit 
„poziţii materiale, nicidecum angajarea in lupta de eliberare a 
Neamului, nu mă voi ocupa acum, 
? 2 În prima fază a exilului Românii anticomuniști erau nu- 
y si meroși și tari. Rolul agenţilor era acela de a submina, a iden- 
„tifica elementele care vor putea fi achiziţionate și a informa 
| Securitatea. 
“ Imprevedibil de lung, rândurile exilaților politici s'au ră- 
mult, anii sau adăogat, bătrânețea a sosit punctual și fa- 
a moarte i-a însoțit în fața Tribunalului Suprem al lui Dum- 


351 


Deci, pentru Guvernul comunist român a ajuns momen- 
tul ofensivei pe toate fronturile. A VIM 

Dar, a timp s'au rărit şi rândurile agenţilor infiltraţi. 
Ceauşescu le-a populat cu o serie de agenţi din noua genera- 
ție marxistă: tineri, prezentabili, instruiți, (cultură şi educa- 
ție marxistă strâină de cele tradiţionale româneşti). Mulţi 
dintre aceştia au venit cu pașapoarte în regulă, unii chiar cu 
burse de studii. Spilcuiţi, bine hrăniţi, cu parale. Noi vechii 
refugiați, am trăit in mizerie mulţi ani şi după o jumătate 
de secol de muncă, tot prâpădiţi am rămas. A. 

Unii dintre acești domni au avut chiar obrăznicia să de- 
clare că ei tot comuniști au rămas, dar că au venit în străi- 
nătate pentru a propovădui marxismul adevărat, pentrucă 
Ceauşescu..... nu-l aplică bine (sic !). ISA 

Ei bine, acești monştri concubini (masculini) ai guverme- 
lor comuniste care in timp ce ei preaslăveau pe Ceauşescu 
şi erau indestulaţi de mila lui, Românii erau persecutați şi 
schingiuiţi în puşcării Acum merg la braţ cu mulţi exilați, 
nu sunt huliţi, cum ar merita; datorită şi acestora, şi-au întins 
tentaculele peste toate instituţiile româneşti din exil, găsesc 
găzduire in presa exilului, până când şi la Cuvântul Romă- 
nesc,Tot aici, intr'un somptuos salon de două pagini, vom gă- 
si pe Aurel Răuţă, colaborator în afaceri al fostului simpa- 
tizant legionar simist Drăgan, şi acum paj la curtea lui Ceau- 

escu. 
i Nu ştiu dacă avertismentul meu va avea efectul de a deş- 
tepta creerele adormite; personal insă simt a fi indeplinit un 
act de datorie faţă de Patrie și de Mişcare. 

În lucrarea de faţă denunţ multe fapte dureroase pentru 
noi, dar nimeni nu trebue să uite că adevărul şi justiţia sunt 
obiective principale ale Mişcării Legionare. Adevărul stă la 
baza justiţiei, el are valoare absolută, nu trebuie spus numai 
când convine, iar in ceca ce ne priveşte, trebuie aplicat cu 
mai multă severitate in judecarea faptelor noastre. 

Evenimentele care ne-au implicat şi pentru a căror lă- 
murire Domnul Cdt. Leg. Nicolae Şeitan, Preşedintele Consi- 

liului Legionar m'a însărcinat, sunt: 

1.- Ofensiva impotriva Consiliului Naţional Român. 

2.- Sabotarea Tipografiei Coresi. 

3.- Trecerea Institutului Român de Cercetări - Bibliote- 


352 


ca Română din Freiburg sub preşedenţia unui element cu 
educaţie şi cultură comunistă. 

4.- Tentativa de dizolvare a Mişcării Legionare prin pre: 
lucrarea câtorva elemente, prezentarea acestora in mod exclu- 
siv la Adunarea Generală, realizând astfel o majoritate pre: 
constituită, cu care să se obţină deci fraudulos, funcţii de 
comandă. 

Preconizatorii acestor acţiuni de coroziune sunt: Mihail 
Fotin Enescu, Constantin Nagacevschi, Al. Aug. Bidian, frate. 
le dânsului, Iancu loan Bidian și George Bălaşu. 

Acţiunea lor a inceput de mult. În Mișcare au cucerit 
poziție după poziţie. M. F. Enescu ajunsese Șeful Comisiei 
Partidului Totul Pentru Țară, Preşedintele Cercului Cultural 
Social Creştin, membru in Biroul Executiv Central (BEC) al 
Consiliului Naţional Român (CNR); Aug. AL Bidian, Secreta: 
al Mişcării Legionare, Membru în Bir. Ex. Central al CNR-u- 
lui, Şeful Secţiei CNR din Germania, membru in Consiliul 
Conducător al Mişcării, „Senator” al CMR-ului, (Congresul 
Mondial Românesc ); Constantin Nagacevschi este Vicepre- 
şedintele Bibliotecii Române din Freiburg, face parte din 
Consiliul Căminului Moţa - Marin, membru în Consiliul Bise- 
ricii ortodoxe a preotului Dumitru Popa, Senator (!!! sic) în 
Congresul Mondial Românesc; Iancu Bidian, este Directorul 
Bibliotecii Române; Presa oficioasă a grupului este asigurată 
de atotputernicul George Bălașu, Directorul „Cuvântului 
Românesc”. 

Căţărarea lor a fost inlesnită de rărirea rândurilor le- 
gionare prin moarte, dar deteriorarea Mişcării au inceput-o 
după ce a murit şi Comandantul Legionar Constantin Papana- 
ce. ( 7 Aprilie 1985 ). Sărăcia de personalități legionare a 
slăbit mult autoritatea Mişcării. După moartea D-lor Cdţi. al 
Bunei Vestiri Ilie Gârneaţă, Cdt. Vasile lasinschi și Cdt. C. 
Papanace, au mai râmas activi numai D-nii C-dţi Nicolae Şei- 
tan, Ajt, Cdt. Nicolae Arnăutu, Ajt. Cdt. Victor Apostolescu 
şi Ajt. Cdt, N. Horodniceanu. Ceilalţi gradaţi făcuţi de Căpi- 
tan au uitat de mult jurământul ! 

De acord, cumulul de funcţii conferite celor de mai sus 
este justificat de penuria de elemente. Acest fenomen de sigur 
se va mai intâmpla în viitor. Eu nu contest conferirea funcții- 
lor. Totul ar fi fost în regulă, dacă infăptuirile lor ar fi fost 


353 


constructive, nu distructive. Avertizaţi de mai multe ori, nu 
s'au supus nici sfaturilor și nici dispoziţiilor ce le-au fost co- 
municate de organele superioare, iar când au fost suspendaţi, 


au refuzat să se retragă, ba, au reacționat prin scrisori insul-” 


i mincinoase. A 
iza în voi putea, în spaţiul restrâns al acestui Epilog, să 
public imensa cantitate de material pe care îl posed, care do- 
vedeşte vinovăția complotului Enescu, cum este just să fie 
numit grupul de mai sus, pentrucă toți au fost discipolii lui. 
Voi incerca, la fiecare capitol, să spicuiesc câte ceva din acte, 
care să poată da o idee de gravitatea situaţiei care m'a deter- 
minat, cu strângere de inimă, să scriu aceste rânduri. [A 

Voi comenta fiecare capitol în parte, uncori trimițându- 
vă, ca să nu mă repet, la paginile în care au fost publicate de- 
ja unele documente. 


OFENSIVA ÎMPOTRIVA 
CONSILIULUI NAȚIONAL ROMÂN 


Răposatul Nicolae Penescu a realizat, ceea ce niciunui 
om politic din acest Exil nu i-a reușit: colaborarea, în cadrul 
Consiliului Naţional Român a tuturor partidelor politice: na- 
țional țărănesc, liberal, monarhic, social democrat şi, ceea 
ce mulți nu se așteptau, legionari, excluși simiștii. O reali- 
zare de mare insemnătate istorică, de lăudabilă maturitate 
politică, siglată de Regele Mihai. ș i 

Mă voi ocupa în aceste pagini numai de manevrele lui M. 
F. Enescu și Aug. Bidian. 

La Adunarea Generală dela Aravaca din August 1983 s'a 
constituit o Comisie care să trateze problemele politice ale 


Partidului Totul Pentru Țară, în cadrul CNR-ului. Era forma-” 


tă din P. Vălimăreanu, M. F. Enescu și N. Constantinescu. 
Presa oficială a CNR-ului o reprezenta Lupta Română, o re- 
vistă voluminoasă redactată și tipărită gratis în condiţii im- 
pecabile, cu un tiraj de până la 1200 exemplare, de N. Cons- 
tantinescu la tipografia sa „Coresi”. 

Programul Comisiei cuprindea și: 

— colaborarea in mod exclusiv cu CNR-ul; 

— renunțarea la polemică cu regele Mihai, dacă și până 
când se va angaja și realiza în lupta pentru eliberarea Neamu- 


354 


lui și nu va fi ostil Mișcării; 
— tactica de a avea o majoritate formată din legionari și 
simpatizanți verificați evitând ostentația. 
Curând după Adunarea Generală au avut loc și alegeri- 
Ț 099] le pentru Biroul Executiv Central (BEC) al CNR-ului, compus 
- de 15 membri. 
4 În ordinea voturilor obținute, (în paranteză ), au fost a- 
leși: 

N. Constantinescu (108) 

H. Comaniciu (100) 

N. Guguianu (91) 

Zahu Pană (83) 

M. F. Enescu (75) 

Ghilezan Emil (70) Ion Borcea (70) 

1. Făget Teodorescu (70) N. Evolceanu 61 

Aug, Bidian (60) 

Încă din timpul activității BEC-ului precedent, D-na Lia 
Constantinescu, D-ra A. M. Tudury și N. Guguianu, contestau 
pe M. F. Enescu pentru manifestările lui antimonarhice prin 
scris şi graiu, iar pe Aug. Bidian pentru funcția dânsului de 
Secretar al Mișcării Legionare, spunând că prin el se dădea 
un colorit politic legionar prea evident, fiind și șeful Secţiei 

" CNR-ului din Germania. 
_. Cei trei nu erau mulţumiţi de rezultatul alegerilor, deși 
„se efectuaseră în baza celor mai democratice precepte, contro- 
late și verificate și cu participarea dânșilor; insistau a cere de- 
misia lui Aug. Bidian și numirea D-rei A. M. Tudury, care 
„obținuse 59 voturi, numai unul mai puţin decât Bidian. 
„_ P.Vălimăreanu și N. Constantinescu, au încercat să apla- 
„neze conflictul. Constantinescu a avut un colocviu de 3 ore 
„cu D-na Lia Constantinescu, iar impreună cu P. Vălimăreanu 
“au discutat 6 ore cu D-IN, Guguianu, fără a reuși să-i urneas- 
că din hotărirea de a demisiona din CNR, impreună cu alți 
16 membri. Contactată telefonic de N. Constantinescu, D-ra 
A .M. Tudury a pronunțat aceeași hotărire. 
1003ă În seara aceleași zile Vălimăreanu și Constantinescu s'au 
„dus în casa d-lui C. Ioniţoiu unde se mai aflau şi D-nii Coma- 
niciu, Enescu, Morcov, Bidian, Evolceanu și 1. Balog. ( Aci au 
„aflat că D-l Aug. Bidian fusese avertizat și de P. Indrieș, care 
- ştiuse pe altă cale de pericolul demisiilor în masă). S'au ape- 


Emil Vicaş (105) 

C. loniţoiu (92) 

P. Vălimăreanu (85) 
Lia Constantinescu (78) 
Paul Morcov (72) 


355 


lat conștiinţii şi simțului politic al D-lui Bidian, relevând a- 
„ vantajele demisici dânsului în favoarea D-rei Tudury. 

Vălimăreanu şi Constantinescu își dădeau perfect seama 
de pretenţiile absurde ale celor trei colegi, antistatutare și mai 
ales in conflict cu democraţia tradiţională, exponenţii căreia 
D-na Constantinescu, D-ra Tudury şi D-l Guguianu pretindeau 
a fi. Considerau şi ipoteza unui pretext a dânșilor, care putea 
avea mai multe interpretări, toate negative, dar dânşii se gă- 
sea în faţa unei situaţii in care trebuiau să aleagă între a ceda, 
sau: 

— neindeplinirea angajamentelor luate în Adunarea Ge- 
nerală dela Aravaca, mai sus enunțate; 

— retragerea monarhicilor şi liberarilor din CNR; 

— înscrierea in analele CNR-ului a faptului că legionarii 
au sacrificat unitatea CNR-ului, incăpăţânundu-se să susțină 
un legionar a cărui inlocuire nu dăuna Mișcarea Legionară, 
(acuzată pe nedrept de dominarea conducerii CNR-ului), ci 
dimpotrivă dădeau un exemplu de prevalare a principiilor i- 
dealiste, de interes naţional, care o caracterizează, 

N. Constantinescu a mai propus noi tratative, încercând 
să obţină introducerea în BEC a D-rei Tudury prin demisia 
dânsului, sau prin ridicarea numărului membrilor BEC-ului 
cu două unităţi (17), soluţie condiţionată de rămânerea în 
BEC a D-lui Aug. Bidian. 

Această propunere a fost respinsă de M. Enescu, îndru- 
mătorul politic al D-lui Bidian şi pentru a convinge și pe cei 
prezenţi, a recurs la arma uzată în toate imprejurările în care 
nu reușea să-şi domolcască psihoza vanităţii: minciuna. A a- 
firmat că pe dânsul nu-l interesează acele demisii, chiar se bu- 
cură, pentrucă dânsul are in rezervă o mare surpriză, care va 
imbunătăţi calitativ CNR-ul, pe care ne:o va impârtăşi cu- 
rând. Făcut atent de Constantinescu că se afla in prezența 
D-lui Vălimăreanu şi a sa, cei doi membri din Comisia Parti- 
dului Totul pentru Țară din care făcea parte și dânsul, şi in 
prezenţa altor membri ai BEC-ului, este politicos să desvălue 
secretul, de care toţi să se poată bucura. A cedat. Care era 
surpriza ? Încadrarea in CNR a grupului de sctiitori din Ma- 
drid ( Vintilă Horia, Enescu, Răuţă ) și foarte probabil a D- 
lui Câmpeanu Şeful liberalilor dela Paris. 

Informându-se direct la D-l Răuţă, Constantinescu a 


356 


primit o desminţire categorică și ironică. 

D-na Lia Constantinescu, D-ra Tudury şi D-l Guguianu 
au demisionat după scurt timp din CNR impreună cu alți în- 
scriși. CNR-ul rămânea format numai din legionari şi naţio- 
nal țărăniștii credinciosului Cicerone Ioniţoiu. 

BEC-ul a fost completat cu D-nii Vasile Florea şi Sava 
Gârleanu, respectându-se ordinea numerică a voturilor 

Aceasta a fost prima lovitură dată CNR-ului de binomul 
M.F.Enescu — Aug. Bidian. 

Nu mă contrariază Bidian, crescut şi instruit sub regi- 
mul comunist. Dânsul nu a putut face școală legionară, nu a 
putut avea trăire legionară. La moartea Căpitanului să fi avut 
vreo 9 ani. Au inceput apoi prigoanele, a venit răsboiul. Tatăl 
lui, Comandant Legionar, pe timpul scurtei guvernări |. Anto- 
nescu - H. Sima, era în conflict cu ultimul. Chinuit prin închi- 
sori, nu a avut timp să se ocupe de el; după cum s'a compor- 
tat cu noi se vede că nu a înţeles indrumarea tatălui. Ajuns în 
Exil, nu a ascultat nici sfaturile D-lui Cd. N. Şeitan, D-lui 
Ajt. Cdt. V. Apostolescu, nici ale camarazilor legionari cu mai 
multă trăire legionară. 

Cu M.F.Enescu însă lucrurile se schimbă, pentrucă era 
un om cu lungă şi vastă experienţă politică, ziarist talentat, 
cultură superioară. Prăpădurile provocate Mişcării Legionare 
nu i se pot considera greşeli. Greşala este o acțiune voluntară 
sau involuntară. Dacă este involuntară cel ce greşeşte are obli- 
gația morală să o repare. Eu nu-mi amintesc că Enescu a re- 
cunoscut vreodată vreuna din multele sale erori, şi dacă cine. 
va imi poate dovedi contrariul, îl rog să mă informeze, Deci, 
greşelile lui Enescu au fost mereu voluntare şi au pricinuit 
grave prejudicii Mişcării. Concluzia logică este că Enescu nu a 
greşit involuntar. Atunci, în serviciul cui a fost in ultimul 
timp ? Când l-a adus pe Sima la Roma, se ştie că a colaborat 
cu un agent englez. Indubitabil, agenţii occidentali n'ar mai fi 
cheltuit o para, cu el. 

BEC-ul de mai sus va rămâne în istoria CNR-ului ca cel 
mai activ. Cicerone loniţoiu, N. Constantinescu, H. Comani 
ciu, erau motorul lui. S'au constituit noi secţii, s'au ţinut con- 
ferinţe cu multe prezenţe de Români, s'a dat imbrăcăminte 
refugiaților, toate Secţiile erau active: America, Australia, 
Franţa, Austria, Germania, Italia, Argentina, Elveţia, sărbă- 


357 


toreau toate evenimentele naționale importante, CNR-ul era 
cea mai activă şi numeroasă organizaţie românească. Tipo- 
grafia Coresi tipărea insemnate lucrări şi broşuri de propagan- 
dă politică și culturală, redactate în cea mai mare parte de 
Cicerone loniţoiu; materialele documentare au fost înmânate 
la senatori americani de Grigore Caraza, preşedintele secţiei 
USA, care a zăcut peste două decenii in temnița Aiudului; 
delegaţi ai CNR-ului le-au depus la toate bibliotecile şi foru- 
rile internaţionale: America, Anglia, Franța, Germania, Ita- 
lia, Elveţia, Parlamentul European, ONU. Prin Lupta Româ- 
nă care a inceput cu 600 și ajunsese la 1200 de exemplare 
trimestrial, Secţiile şi Centrul informau Exilul românesc de 
cele mai importante evenimente din lume. Secția din Italia, 
prin Nicolae Bujin, cu ajutorul lui Vasile Florea și N. Constan- 
tinescu se ocupau de refugiații din lagărul dela Latina, le re- 
zolvau practicile de expatriere pe lângă autoritățile şi minis- 
terele din Roma, iar ncobositul şi generosul Nicolae Bujin îi 
mai aproviziona şi cu ţigări. La Roma sa ținut o frumoasă 
conferință la care au participat şi mulți refugiaţi aduşi cu un 
autobuz dela Latina. Episcopii Uniţi Crișan, Cristea și Mon- 
seniorul Cârnaţiu au pus la dispoziție pe cheltuială proprie 
sala și un copios bufet. Tot dânșii au înlesnit și o audienţă la 
Papa lon Paul al doilea la care au participat câţiva membri ai 
CNR-ului. În Austria D-l Bidian, (inainte de schimbarea la fa- 
ță), ajuta cu imbrăcăminte pe harnica legionară Dorina Ga- 
bor, care se ocupă de refugiații de acolo. 

O altă manifestare bine reuşită a avut loc la Paris la 12 
Aprilie 1986. Erau in sală peste 120 de Români. A participat 
și D-l lon Raţiu, (cel care în timpul răsboiului indemna dela 
postul de radio Londra pe soldaţii români cari se luptau im- 
potriva năvălitorilor ruşi, să arunce armele și să dezerteze), 
cu un grup restrâns de înscriși la Organizaţia dânsului. Fără 
să respecte calitatea de oaspete (invitat de nu ştiu cine), re- 
prezentantul său dela Londra a atacat pe legionari. Prezenţi 
în sală şi D-nii Enescu şi Bidian, au tăcut chitic, L-a apostro- 
fat N. Constantinescu, atrăgându-i atenţia că anticomunis- 
mul în România s'a manifestat prima dată în pădurea Dobri- 
na încă din 1919 cu Corneliu Zelea Codreanu. Legionarii au 
luptat impotriva comuniștilor în ultimul răsboi şi sunt pre- 
zenţi in prima linie și în Exil. Toate celelalte partide politice 


358 


au dorit aleanța cu Stalin, care după victorie i-au răsplă „u 
moartea și puşcăria, unde au întâlnit pe legionari, cari i-au 
iertat şi tratat prieteneşte, ( S'o fi căit vreunul, care acuza pe 
legionari a fi teroriști ? ). Dar nu au invățat lecţia. Să fie a- 
tenţi, pentrucă istoria este capricioasă și uneori se repetă.S'ar 
putea să aibă nevoie din nou de clemenţa legionarilor. 

În apărarea legionarilor au răsunat in sală două glasuri: 
al D-lui lon Pantazi și al D-lui Dan Martinescu, cari au cerut 
un minut de reculegere, în picioare, „în memoria Patrioţilor 
Comeliu Zelea Codreanu, luliu Maniu și Mareșalul lon Anto- 
nescu”, S'au ridicat toţi în picioare imediat, numai D-l lon 
Raţiu, se uita în jur, incurcat, şi șovăielnic s'a ridicat şi dân- 
sul. În numărul ce a urmat al ziarului său, probabil mustrat 
de tovarăși, s'a scris că ...... nu auzise bine despre ce era vor- 
ba, „.... deși glasurile erau tari și clare, iar sala mică. Şi oameni 
de această specie sunt acceptaţi de unii să conducă Exilul și 
mâine ar putea să pretindă să conducă și un Stat ca Româ- 
nia, clădit pe osemintele vitejilor noștri strămoși ! 

Comisia P.T.p.Ţ. se intrunea adesea la Freiburg. La înce- 
put activitatea era intensă, se programau inițiative cu consim- 
țimânt unanim. Apoi Enescu nu mai comunica inițiativele sa- 
le, multe concordate cu Aug. Bidian. Urmăreau desagregarea 
CNR-ului. Era evidentă ţinta lui M. F. Enescu : conducerea 
C.N.R.-ului. Planul lui era de a înlătura pe Comaniciu, pe lo- 


“ niţoiu, pe Constantinescu și Lupta Română. lată de ce: 


— L-a cerut lui Comaniciu demisia. Acesta, surprins, - pen- 
trucă Enescu susținuse alegerea sa la Președenţia CNR-ului, - 


a telefonat lui Constantinescu indignat, pentrcă credea că ho- 


tărirea demisiei fusese luată de Comisia P.T.p.Ţ. 1 s'a răspuns 
că Enescu nu avizaze membrii Comisiei de inițiativa dânsu- 


lui 


— La a doua vizită la Comaniciu, a încercat să tulbure 
bunele raporturi existente atunci cu Constantinescu. A fost 
respins cu indignare. 

— A declanșat apoi atacul impotriva lui C. Ioniţoiu, cu 


-. același sistem al calomniilor. 


— Cu revista Lupta Română a trebuit să se chinuiască 
mult. A încercat să o compromită, - cum a făcut cu Vatra și 
Cuvântul Românesc - cu trei articole: unul împotriva Biro- 
ului Executiv al CNR-ului, al doilea de critică a lui Iuliu Ma- 


359 


niu şi al treilea impotriva lui C. Papanace. Toate pes prea 
respinse de Constantinescu. Nu s'a lăsat. A găsit i be 
aţi: pe acolitul AL Bidian şi pe D- Paul oeeprar: ai pa 
D-l Morcov a recunoscut că a fost influențat de nescu.) ă 
întrunire dela Paris, Enescu, Bidian şi Morcov au em poa 
ta Română cu argumente atât de absurde, că singurul diag- 
nostic logic este demența: este prea voluminoasă, hârtia prea 
de lux, avea prea multe fotografii. În alte cuvinte: i reni 
frumoasă. Întrebaţi cât o plăteşte CNR-ul, dacă sunt i 
la revistă, sau dacâ plătesc măcar exemplarele pe care le = 
mesc, nu au răspuns, deoarece Constantinescu o făcea gratu- 
it. Ela incetat tipărirea revistei din această cauză, nu pentru- 
că sănătatea îi era şubredă, cum au incercat apoi nr set arde 
infamia dânşilor. De atunci ( pare că era pe la onţe? 7 î. 
1985 ) şi până azi, (1989 ) s'au scos trei apere in dă 
principalele cauze ale crizei în care se află azi C î -ul, via 
absenţa unei reviste de informare a membrilor și de convin- 
i români pentru a se inscrie. x 
Și cat şi Bd, erau interesaţi să provoace incetarea 
apariţiei Luptei Române, pentrucă Enescu vroia să o _ 
iască cu revista sa „Azi spre mâine”, şi Bidian, cu „In ie Zu- 
kunft” o copie redusă, a redusci reviste Azi spre mâine, cum 
in titlu. i e : 
i ine er că-i poate da lovitura de graţie lui Constanti- 
nescu, Bidian a scris Şefului Consiliului Legionar şi Conducă- 
tor al Consiliului Conducător N. Şeitan căN. cara pg vs 
este intrigant. Aşa considera dl. Bidian rapoartele de datoria 
dânsului ca responsabil al Comisiei politice, rapoarte care i se 
trimeteau în copie şi d-lui Bidian şi care se pot citi şi eee 
Epilog, care azi se dovedesc a fi prevăzut catastrofa pr nora 
în Mişcare de Enescu şi Bidian. (Vezi Circulara din 1-2- 
a lui Popinciuc, câtre Consilierii legionari ). i 
De ce atâta ură împotriva lui Constantinescu * 
Alte motive vor fi explicate într'un e secera În 
i 1, mă limitez a releva succint unele: 
Se a de Constantinescu să desființeze 
Mişcarea; să ducă o politică personală in desacord cu cea 
stabilită de Consiliul Legionar; refuzat, ( după trei numere ) 
să i se mai publice gratuit revista Azi spre mâine; reiuzat să-i 
editeze (tot gratuit) o carte în care făcea apologia violenţei şi 


360 


lansa o versiune mincinoasă a cauzei uciderii Căpitanului; re- 
fuzat să-l mai finanţeze, după ce i-a dat în două rânduri câte 
1500 de DM pentru două conferinţe culturale falimentare, 


” i-a telefonat spunându-i ameninţător: „Domnule Constanti- 


nescu, în viaţa mea am avut, ca orice om, şi prieteni şi duş- 
mani. Pe prieteni i-am ajutat să-şi facă o poziţie de invidiat, 
pe dușmani i-am distrus”. La atâta tupeu, Constantinescu i-a 
răspuns cu cuvintele Căpitanului: „Legionarul nu este nici 
prost, nici de vânzare”. 

Aşa a inceput calomnierea lui Constantinescu de către 
Enescu. 

Tot timpul prezenţei dânsului în CNR Enescu nu a rea- 
lizat nimic pozitiv, numai a tramat, provocat conflicte şi ză- 
dămmnicit tot ce se crea de elementele active. 

Pentru a putea continua nestingherit politica in numele 
CNR-ului fără riscul tragerii la răspundere, a recurs la trucul 
demisiei. A spus dr-ului Maximilian Corbu că demisionează, 
dar nu a înaintat niciodată Șefului Consiliului Legionar, Cdt. 
N. Şeitan o demisie oficială, scrisă. De fapt, când a fost sus- 
pendat (vezi Circulara mea din 1-2-1988), a pretextat că nu 
putea fi suspendat dintr'o funcție pe care nu o mai ocupa. E- 
nescu cra maestru în a construi minciunii o logică. Cu această 
tehnică a reușit să-și construiască o personalitate și să inşele 
bunăcredinţa multora. 

Pe timp de două legislaturi, Preşedintele Biroului Execu- 
tiv Central a fost ales D-l Horaţiu Comaniciu. Colaborarea sa 
în Ţară în timpuri grele atât cu naţional țărăniştii cât şi cu 
legionarii, prezenţa sa în primele rânduri a luptei pentru Pa- 


trie ( vezi cartea sa „În lupta Neamului”, editura Coresi ), bu- 


nele relaţii cu monarhicii și liberalii, i-au format un inalt pla- 
fon politic. Manierat, bogată cultură, bun orator. În prima 
parte a președenţiei dânsului, ajutat de dinamismul lui Cice- 
ronc loniţoiu, de bogatul material propagandistic politic şi 
istoric condensat de el în vreo zece lucrări publicate de „,Edi- 
tura Coresi”, sprijinul revistei Lupta Română, colaborarea 
intensă cu N. Constantinescu, activitatea şi entusiasmul Sec- 
țiilor, au situat CNR-ul pe prima poziţie a Exilului. 

Cu a doua legislatură, iniţiată în Decembrie 1986, a in- 
ceput coborişul. D-l Comaniciu are ambiția să realizeze uni- 
rea Exilului. Numai că greşeşte tactica: in loc să concentreze 


361 


| aţule EXUUIUI, iNCurăjeaza ivtinaica uiui aut 
Aa pla ma Mondial Românesc (CMR), nu ştiu a câta 
organizație în Exil A participat la ospăţul constituirii 
CMR-ului din Iunie 1988 dela Paris, a fost invitat şi a parti- 
cipat şi la ospățul din Canada și America, pe cheltuiala Cu- 
vântului Românesc. Îmbătat cu nectarul Unirii, D-l Comani- 
ciu a luat hotăriri care nu erau numai de competența dânsu- 
lui ci a unei Adunări Generale. Dânsul sa abătut grav dela 
linia CNR-ului, aceea de a se incadra intr'o etică politică 
deosebită, care pretinde verifica morală și politică nu numai 
a colaboratorilor interni, dar și a celor externi. Modul arbitrar 
de a conduce a provocat retrageri din CNR. A fost abandonat 
de cel mai intim și valoros colaborator al dânsului, Cicerone 
Ioniţoiu, care reprezintă o componenţă esenţială a CNR-ului 
şi o garanţie pentru legionari, pe cari i-a apărat şi cu cari a 
colaborat în mod cinstit, necorespuns de unii legionari. Alu- 
necat pe panta compromisurilor, CNR-ul a devenit foarte vul- 

i noile organizaţii. A 

e eroare al D-lui Comaniciu a fost lon Raţiu, ca- 
re avea nevoie de oxigen. Dându-și seama că D-1 Comaniciu 
încă nu a priceput că organizaţia lui, UMR-ul, la care nu s'a 
gândit s'o înfiinţeze decât după constituirea CNR-ului, cu 
vădit scop de a-l torpila, a fost găzduit acasă de D-l Comani- 
ciu nu ştiu câte zile. Constantinescu, când a aflat, l-a făcut a- 
tent că Raţiu este legionarofob, că în Statutul organizaţiei 
lui există un articol camuflat, impotriva legionarilor; i-a răs- 
puns că „lancu” nu este impotriva legionarilor mea dar că 
nu-i poate accepta, pentrucă nu-i vor cancelariile occidentale. 


Şi „„camaradul” Comaniciu, ..... s'a inchinat in faţa exigen- 
felu: istoriei ..... şi a rămas bun prieten cu tovarășul „lan- 
bă 


: Este prea lungă istoria Congresului Mondial Românesc 
(CMR) pentru a o nara aci. Registrez numai înfiinţarea lui în 
lunie 1988, cu iniţiale confundabile cu CNR (CMR), cu un 
program (oficial) identic cu al CNR-ului; se deosebește numai 
de conţinutul uman, moral și politic: se pot inscrie şi comu- 
niștii (stânga), și legionarii, (dreapta). Iniţiativa a fost a D-lui 
Ion Pantazi. Văzând că şi CMR-ul vrea Unirea, d-l Comaniciu 
a dat buzna și aici (l-au făcut Senator). Ce este in realitate 
CMR-ul ? Un conglomerat de organizaţii ( unele de câte 2-3 


362 


persoane ). Statisticile Exilului au înregistrat între 200 - 306 
de acestea. Cel mai numeros contribut l-a dat tot CNR-.| 
nostru. Nicio îndoială de buna intenţie a D-lui Ion Pantaz, + 
" Eu mă întreb însă, de ce s'a mai înființat o nouă organizaţie ? 
De ce nu s'a continuat Unirea prin CNR ? Este o șaradă gres 
de rezolvat. Oricum este o anomalie: unii CNR-işti s'au înscri ş 
la CMR şi alți CMR-iști s'au înscris în CNR ! Dar este numa) 
o anomalie ? Nu și-a dat seama D-l Comaniciu că la alegerile 
viitoare BEC-ul CNR-ului va fi inlocuit de CMR-işti, şi va în - 
semna dispariția CNR.-ului ? Nu se întreabă D-l Comaniciu ce 
caută în CMR oameni compromiși cu masoneria, cu regimul 
ceaușist, ba unii s'au mai dus și prin România bolșevică ? 

Datoria D-lui Comaniciu era să apere integritatea CNR- 
ului, să-l amplifice, nu să-l disperseze. 

Îmi pare rău că legionarismul D-lui Comaniciu s'a dus pe 
gârlă. Odată D-l Comaniciu se văita de prea puţină atenţie 
din partea legionarilor, dorea să participe şi la Consiliile Le - 
gionare. Ce scrie azi (8-8-89) D-l Comaniciu ? ..... „De acei: 
trebuiesc însumate toate valorile, ce fac parte din același na - 
ţionalism, ce de ia ușor alte forme, adaptate timpului, nu 
se depărtează de isvorul esențial”, 

Depinde, D-le Comaniciu de „naţionalismul” la care d-ta 
te-ai gândit. Nu de' sigur la naționalismul legionar, pentrucă 
trecând grăbit prin Mișcarea Legionară, poate aţi auzit că e! 
nu va lua „ușor alte forme” şi nici nu vor putea fi „adaptate 
timpului”, cum spui d-ta, pentrucă naționalismul legionar iz: 
vorăşte dela creștinism cu ,,Poruncile” lui, ori. „„Poruncile” 
nu se pot schimba, ci numai renega, cu consecința anatemei. 
Legionarii se bat nu pentru a adapta credința, timpului, ci 
pentru a o propovădui şi adapta timpul, credinţei. Contactul 
cu Enescu, Bidian și Nagacevschi, v'a vătămat, ei aveau ambi- 
ţia să fie precursorii adaptării Mişcării Legionare Arhanghe- 
lul Mihail, dar Arhanghelul a inspirat pe unii să-i zădărniceas- 
că. Tot cu ei aţi apucat cărarea întunecoasă spre mlaștina po- 
litică a compromesurilor, a vanităților, a titlurilor bombasti- 
ce. Nu de „,Senatori” au nevoie fraţii noştri din țară, ci de 
soldați umili, de luptători ca ei. Și aţi mai depus și jurământ, 
blagosloviţi de un popă, popa Dumitru Popa! 

Prietenul „lancu” v'a păcălit. V'a impins spre păcat, dar 
el a rămas acasă. 


363 


Printre indrumătorii influenţi în iert efpetri Se 
D-lui Comaniciu au fost şi Enescu, Nagacevscl a, D ză 
Greşeala indrumătorilor a fost mai gravă, N - ag 
obligaseră, intr'un Consiliu Legionar, care plenar re atei 
jurământ, să se angajeze politic numai = c farse 
Actul dânşilor este un sperjur şi 0 inc i de, s 
pnneă nasu terți Gea Ei ru 
Pentrucă sunt la Capitolul „ Înrei că 

+ de Consiliul Legiunii „dela Aravaca - 
Marid Ă rog mă 1983, care e prai linca politică vii- 
toare a Mişcării legionare Arhanghelul Mih 


DECLARAȚIA DELA MADRID 


i iunii, î i id în sesiune ordinară 
iliul Legiunii, întrunit la Madrid 4 
în Paper - 7 August 1983, proclamă credință faţă de 
următoarele Principii Legionare de bază: 


i ân în frontierele sale na- 
— Libertatea Poporului Român în daf 
ționale esa cum au fost stabilite prin tratatele internaționa: 
cum se aflu la SI Decembrie 1959. 
sia 7 omeeil Națiunii Române de a mea ape patrimo- 
i ional şi de a beneficia de produsul munci sale. 
za iai in religia lui Isus Cristos şi trăirca op pe 
Bisericii Creştine, cu aplicarea principiilor ci morale în viaţ 
itică â ască. să 
PA uree esențelor permanente ale tradiţiei romă- 
ti Desvoltarea culturii româneşti în relaţie cu marile cul- 
turi universale. € 
- indirea culturii populare. y 
— ereu faă de persoana umană, fără deosebire de 
i, religie, sau convingeri politice. , 
Bee cea drepturilor ler. Mite la 
i lură şi limbă, în orice țară s'ar fla ele. A 
ie deea euppecini şi a justiţiei sociale, prin egali- 
tatea in drepturi şi datorii a tuturor cetăţenilor peace A 
— Combaterea oricărui fel de exploatare a omului de că- 


tre om. 


364 


»BEBBEENEE 


— Protecţia naturii contra abuzului de exploatare a flo- 
rei, faunei şi subsolului, cât și contra alterării mediului de 
către excesele civilizaţiei moderne. 

— Excluderea oricărei forme de violență în acțiuni, pe 
orice tărâm. 

— Respingerea totalitarismului în exercitarea puterii în 
Stat, ca nepotrivit cu firea Poporului Român. 

— Garantarea proprietăţii şi a iniţiativei private in ca- 
drul şi in serviciul Comunităţii naţionale. 

— Stabilirea şi desvoltarea relaţiilor de prietenie cu toate 
popoarele libere care sunt insufleţite de aceleași idealuri u- 
manitare. 

— Sprijinirea unităţii Europei în libertate deplină. 

— Sprijinirea etorturilor de reunificare a Bisericii Crești- 
ne. 

— Primatul luptei contra comunismului de orice specie, 
ateu și asupritor de popoare. 

— Instaurarea unui regim de democraţie sănătoasă şi 
pluralistă in România liberă, caracterizat de congenitala lui 
omenie, care să stimuleze progresul Națiunii Române, căci 
este, - cum spunea Căpitanul - „poate singurul popor din 
lume, care in toată istoria sa n'a săvârşit păcatul robirii, 
încălcării sau nedreptă țirii altor popoare”. 

— În lumina acestor principii, Consiliul Legiunii preco- 
nizează elaborarea unei Constituţii care să oglindească nă- 
zuinţele Poporului Român în lumea modernă și să-i garante- 
ze Independenţa, Suveranitatea și dreptul la Creaţie, asigu- 
rându-i un loc de cinste între celelalte popoare libere. 

Madrid, 27 August 1983 Preşedintele Consiliului Legiunii 
Constantin Papanace 


SABOTAREA TIPOGRAFIEI CORESI 


Ca şi in Consiliul Naţional Român, promotorii sabotaju- 
lui sunt: M, F. Enescu, Aug. AL Bidian, C. Nagacevschi. 

La Adunarea Generală a Consiliului Legionar din luna 
August 1983, camaradul Nicolae Constantinescu a anunţat 
înfiinţarea „Editurii Coresi”, Vestea a fost mare și sgomotos 
aplaudată. Preotul D. Em. Popa s'a angajat să conducă tipo- 
grafia și s'o înscrie ca aparținând Parohiei Ortodoxe Române 
din Germania, ca să nu plătească taxe. 

Scopul acestei noi instituţii legionare în Exil a fost pro- 
curarea de fonduri pentru autofinanţarea luptei de eliberare a 
Țării, prin vânzarea cărților editate. Editura a fost pusă la 
dispoziţia nu numai a publicaţiilor legionare, ci a tuturor exi- 
laţilor cari se angajau in lupta Neamului, cu precedența subi- 
ectelor referitoare la trecutul, prezentul și viitorul Mişcării 
Legionare, precum și a lucrărilor istorice și politice referitoa- 
re la evenimentele petrecute dela primul Răsboi Mondial și 
până în zilele noastre. 

Entusiasmul de a scrie ne apucase pe toţi. Amintirile ce- 
lor ce suferiseră şi fuseseră schingiuiţi prin inchisorile şi lagă- 
rele guvernelor așa zise „„democrate” cât şi mai recent a celor 
comuniste, incepuseră să apară ca ciupercile după ploaie. 

Fondurile pentru funcţionarea Tipografiei au fost puse 
la dispoziţie in intregime de camaradul N.Constantinescu.Ti- 
pografia cra echipată cu toate mașinile, noi, cu care se pu- 
teau efectua toate operaţiile de editarea oricărei cărți, dela 
culegerea textului, la tipărirea și legarea cărții cu respectiva 
copertă. 

Începutul a fost promiţător. Constantinescu era entu- 
ziasmat; îşi vedea indeplinit visul pentru realizarea căruia 40 
de ani de muncă a pus banii de o parte: o Tipografie al cărei 


367 


) 


profit să fie destinat publicaţiilor necesare luptei pentru eli- 
berarea Neamului de caracatița comunistă, informării lumei 
politice occidentale, a exilaţilor, şi depunerea cărţilor în cât 
mai multe biblioteci, pentru â servi nu numai studioşilor de 


Soseau maldăre de manuscrise ţinute prin sertare de au- 
tori, pentrucă nu aveau bani să le publice. Tipografia Coresi a 
început să le publice cu speranța că 300 de exemplare, câ- 
te se tipăreau în prima ediţie şi cu care se acopereău cheltu- 
ielile se vor putea vinde sutelor de mii de Români răspândiţi 
în lumea democratică. Câştigul se spera să sc realizeze cu a 
doua ediţie. . 

Constantinescu a convocat la o consfătuire pe: Părinte 
le Dumitru Popa, M. F. Enescu, Petre Vălimăreanu, C. Spana- 
chi, C. Nagacevschi şi le-a expus situaţia: el trebuia să se ocu- 
pe de prâvâlia ce avea în Italia, nu putea să lucreze la tipogra- 
fie, deci, existenţa ei depindea de dânşii. L-a rugat să reflecte- 
ze serios şi să se angajeze conştiincios la această intreprindere 
care dacă nu reușea, nu numai că ameninţa situaţia lui eco- 
nomică la o etate la care nu putea risca pierderea substanţe- 
lor rezervate bătrâneţii, dar priva Mişcarea Legionară de un 
venit care asigura procurarea fondurilor necesare implinirii 
multor realizări orgolioasc. 

L'au asigurat toţi solemn că vor depune orice efort pen- 
tru funcţionarea pertectă a tipogratici Coresi. 

Părintele Dumitru Popa şi-a luat sarcina să administreze 
tipogratia. A reuşit să o inscrie in activitatea bisericii din Frei- 
burg, realizare de importanţă capitală, pentrucă era scutită 
de impozite. A găsit localul, l-a amenajat frumos, a găsit per- 
sonalul necesar, cu ajutorul preţios al preotesii, iar la maşina 


la care se compunea textul, lucra Rodica, fata dânsului. Când: 


sa inceput lucrul. funcționa totul bine. 

Rolul lui Constantinescu rămăsese numai acela de a pro- 
grama apariţia cârților şi trimiterea banilor pe cari îi cerea 
Părintele prin telefon. Increderea în dânsul era nețărmurită. 
Trecutul şi misiunea de preot credea că erau o garanţie sufi- 
cientă penuu a nu controla registrul contabil. Călătorea la 
Freiburg aproape lunar, se consfătuia cu Părintele, Enescu, 
Vălimăreanu, Nagacevschi, când venea la Bibliotecă, şi cu 
toţi colaboratorii tipografiei. Uneori îl găsea şi pe Spanachi, 


368 


care ii confirma că peste doi ani, când i 
: ani, când i : 
sean la Freiburg, unde avea o casă, ca SA N petit se tran- 
opa. » Li ajute pe popa D, 
Dar, ..... cărțile intârziau să 

dusă Ă li ntârziau să apară, prod : 
ba zoprân ştie, că reușita unei tmepei eri did E eta 
ctori, însă vitali sunt producția citate, ha = dea 
» , furnizarea 


mărfii la timp, : A 
produsului. p, propaganda și organizarea pentru desfacerea