Viata Rom. (R.), 1928.4-6

ma Sena 


mm 7 gap 
i a] i 


.. 


> d 

m WADE p m FA aea pi, 
v Y "e-e Tess ii = e E e i - 
~a 


ba e 


reda DE A 
Sy d 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICA 


SUMAR: 


Brătescu Voineşti, . . . . . Gheorghiță at Anghelinii, 
Demostene moton E dear ` atare 
O. G. Lecca . E AA CAN mul (Originea, vechimea, rasele), 
Sorin Pavel ... ... .: Panal Istrati (Nelinişti în jaru? unei tăceri). 
loan D. Gherea, . » . . . . Prestigiul estetismului, 
Constantin Chiriţescu . e: Taropanaua prieinului Piţurcă (Amintiri din „So- 
ru 
Tudor Vianu. . . eses - Tip și normă în estetică, 
id y . Li . - . . + - Fiori întirzi 
mer ară pe. emtete vea Serisori din Girios. 
V i „os... Cronica literară (Alte cuvinte despre „Cuvintele w 


potrivite” de d, Tudor Arghezi), 
Const, |. Vişolanu . , . . +. Cronica externă (Călătoria Ministrului nostru de 
Externe în străinătate și afacerea optanților 


| P. Nicanor & Co... .. . moro ăi Vasile Plruan p nina generăție.— 
pri a lozel.— Alegerile din Frama și Ger- 


Receazil: L Rebreann : Ciuleandra, M, Ralea. — Otilia Cazimir ; Din Intanerie. Octav Boter—=N, M. 
Candiescu : Conu Enake, O- B.—C. Kiri = Clan invâțâmântalui secundar și nieres iececalni M. Ras 
Jea.— Denera? Rada Rorelti : Partea Se armata remind fe războiul din e ef vă A. Oţeteu.—. lorga: 
Năztboiul pentru endenţa Kasia. iache diplomatice și atâri de spirit, A, Oțetea —/, Lupaș: Si- 
băul ca cestru al vieţii Air din Ardeal.—Induntria hirtiei și artelor grafice. G, i a preerie aahi- 
ruini, A £..—Jalien Benda r m amA aleg ou les regi de Tibur, Mircea g0. M. Cantacuzino : In- 
her mu la studiul arhitecturii. Petra Comara 

Revista Revisielor: „Max Jacob și lbertaiea* Ucan Casson, Nonrelle Revue Framţaire)— „Despre 
Poveștile pete în ijuhan Boyer, Rapur de Gentvej.— Ce gîndeşte tineretul rominesce E Jean Vetrovici, 
Revue des atestare itiguest— Mondhat pi Resis” [Anatole Vinogradov. Marcare de France). „Retarina 
Camerei Lors pic a Vicoute Fialay. Kenur J.= Scantkini petrolului =e Utas Allary, La Revue 
der anti mesg TE impar: ul Milerani” (Louis Lataarus Hii 

imtelectuală in sirăinitale: /Literatură,—Romane, jaki+rr arria PEPY sociate), 


IAŞI 


Redacţia şi Administrația: Strada Alecsandri 10—12 
1928 


Viaţa Romineaseă apare bunar ce cel puţin 15ọ pagini, — Abonameztal în țară um sn 40o del. 
jumătate am 100 lel.—Numârul 4e lei. —Penteu străibătate: bee lei.—Jatna! 
rul be lei, Pentru detalii a se vedea pagina urmâtoare. lau acc Sr Lazu? 
Reproducerea oprită 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12 
ANUL XX 
CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No, 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an.—trimiţind 
suma prin mandat poștal, 

Reînoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1928 este: 
ÎN ȚARA: 


Pentru Autorităţi, Instituțiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . 500 lei 


Pentru particulari : 


Pama ini i AG e i: sa e ca e Wo let 
Fè pmitaie an / ae i i e a a. n 90, 

Un număr . DINE so. n 3 aia 3 ăia e 40 „ 

ÎN STRAINATATE: 

Pi ANA era e a rm woda aN OR DI 
Pe jumătate an oa . h e e EN 

One rs ei se sii e. "DO 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei, D-nii 
abonați sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 150 
lei anual c recomandării pentru ţară şi 220 lei pentru 
străinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă 
sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei co- 
lecţia, lar 1924, 1925, 1926 şi 1927 cu lei 300 colecţia. 


Administrația. 


Viaţa Romiînească 


Viaţa Rominească 
Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXIV 
ANUL XX 


IAŞI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
VIAŢA  ROMINEASCĂ 
1928 


ne) r 


S Prga AALOE | 


; 


27 JUL 1943 


eo eseentesooeeoe 


= 
' ta ra îs ee TOIS Aa LE- TEO 


e TF B cai E e- aa e a a a Fes FIŢ = PR 
-6 
“, 


Ghiorghiţă al Anghelinii 


Nu făgăduiți niciodată ceva, decit după matură chibzuire. 
Cine făgădueşte cu uşurinţă, adesea fără voia lui săvirșește un 
păcat. Cel ce vine să-ți ceară ceva e minat fie de-o mare nevoe, 
fie de-o vie dorinţă. Dumneata făgăduești, într'o doară, ca să scapi ; 
iar èl îşi clădește pe vorba dumitale planuri, iluzii, a cărora risi- 
pire, în ceasul în care vede că nu te ţii de cuvint, îi poate pri- 
cinui adincă durere, 

Eu, care de multe ori am avut, din pricina asta, chinuitoare 
remușcări, mă vindecasem de acest cusur. Am făcut într'o zi jură- 
mint să nu mai făgăduesc pripit; dar, cu tot jurămintul, în vara 
trecută am căzut iar în păcat. 

Să vedeţi, 

impreună cu doi buni prietini, nedespărțiţi tovarăşi de pes- 
cult, am fost spre stirşitul lui lunie la lacul Ucigaşului, dela cheile 
Bicazului. Aţi fosi vreo dată pe acolo? Nu? Păcat. E unul din 
cele mai încintătoare din multele colțuri de raiu ale ţării noastre. 
inchipuiţi-vă, în munţi, la o înălțime de 1300 de metri, unlac de 
trei-patru ori mai mare decit parcul Carol, făcut prin prăbuşirea 
amor stinci, care au închis valea unui izvor. De jur imprejurul la- 
“cului cu apa ca lacrima, munţi îmbrăcaţi în brazi seculari şi stinci 
uriaşe de toate culorile curcubeului, Admirabil loc pentru o sta- 
țiune climaterică, şi de iarnă şi de vară. 

La un ceas dela sosire, după ce ne-am descărcat lucrurile 
din automobil şi am orinduit unde o să minem noaptea, am plecat 


Să VIAŢA ROMINEASCĂ 
la pescuit, fiecare în altă direcţie, ca să nu ne stinjenim unii 
pe alții... 

Cum mergeam aşa, purtind geanta, undița şi minciocul,—la 
o cotitură mă întilnesc cu un cioban, însoțit de un băiat ca de 
doisprezece ani. 

— Sint păstrăvi p'aici, mă vere ? 

— Sint, dar nu p'aici,—mai încolo,—spre Coada-rece. 

— Şi unde e Coada-rece ? 

— Vă duc eu,—răspunde grăbit băeţașul şi întinzind mina =- 
Dati-mi mie minciocul, să-l port eu. 

— Dar tu, treabă n'ai? 

— Nam; am dus nişte brebinţe la stină şi acum mă inä- 
poiam spre casă. 

Și întorcîndu-se spre cioban : 

— Bădie, te rog, spune matale măicuţii să m'aibă grijă de 
mine, c'am rămas aici cu un boier, să-i ajut la pescuit. 

li dau minciocul, mulțumit de această tovărăşie dorită: e in- 
totdeauna bine să fii întovărăşit la pescuit de un băetan, care-ţi 
poate fi de mare ajutor. Şi mă duce fa loc bun de tot. Dela in- 
täia aruncătură a muştelor pe apă, prind un păstrăv sdravân. I 
aduc binişor spre minciocul pe care băiatul îl minueşte cu mare 
dibăcie, 

Aflu din vorba lui că-l chiamă Ghiorghiţă al Anghelinii, că 
tat'-su a murit în războiu, că el e al şaselea fecior şi ca tăcul 
cinci clase de ţară. Şi pe măsură ce trece vremea îmi dau seama 
ce minunat tovarăș mi-am căpătat. Cu cîtă tragere de inimă şi 
dibăcie mă slujeşte, sărăcuţul! De cîteva ori s'a urcat, Sprinten 
ca o veveriţă, în brazi, ca să-mi descaje mustele prinse în crâci, 
—şi tot de atitea ori a intrat pănă în briu în apa rece ca ghiaţa, 
ca să poată prinde în mincioc păstrăvii pe care, din pricina stin- 
cilor, nu-i puteam aduce la mal. 

Cind ne-am întors la prinz la casa pădurarului, mi-a cerul 
un briceag, cu care a curăţat păstrăvii, i-a învelit frumos în frunze 
de brusture ;—a alergat la izvor, să ne aducă apă proaspătă şi-n 
loc să stea să mănince merindele pe care i le întindeam, a cerut 
nevestei pădurarului o donicioară, cu care a alergat în pădure, să 

ne caute fragi. 

Seara, fără să-l îndemne nimeni, a adus citeva braţe de lemne, 
a îngrijit de foc, ne-a tras tutulor cismele, le-a curăţat şi le-a a- 


A 


GHIORGHIŢĂ AL ANOGHELINII 7 


şezat frumos în dosul cuptorului ;—a întins a sfoară dela balamaua 
uşii până la fereastră, a spinzurat pe ea hainele;—şi n'a plecat 
să se culce în finul din podul grajdului decit dupăce s'a încredin- 
tat că nu mai aveam nevoe de absolut nimic. 

A doua zi, cind se îngina ziua cu noaptea, tot el a venitsă 
ne trezească, ciocănind cu sfială în geam. 


«Di cum stă alături de mine, îl aud oftind. 

— De ce oftezi, mă Ghiorghiţă ? 

El se trezeşte, ruşinat: 

—— Ce, oftaiu ? 

Ricte cu băţul minciocului pămîntul dinaintea lui şi fără să 
ridice ochii : 

— Imi pare rău că automobilul nu e al matale... 

— De ce? 

— Mi-a spus şoteurul că domnul doctor şi-l duce singur, 
mare nevoe de ajutor... Să fi fost al matale, poate mă luai ajutor... 

— Dar ce, tu ai vrea să te faci şoteur? 

— Tiii! tare mi-ar fi drag.. Matale mwai automobil, 


— Zi, de-aia ottaşi ? 

— Păi... 

Mă uit la el. Abia acum bag de seamă ce copil frumos e, 
cu ochii lui inteligenţi, negri ca două picături de păcură. Sărăcu- 
țul, cum aşi vrea să-l ajut... 

Nu ştiu cum sinteți dumneavoastră ? Dar eu mă inebunesc 
după băeţaşii de seama asta, cindnu mai sînt copii şi nici nu sint 
încă oameni ;—mai ales Hăcăiaşii Aştia dela ţară, 

Băeţașii dela oraș, de seama lul Ghiorghiţă, sînt de obiceiu 
prea deştepţi, prea isteţi, prea ştiu multe... Ştiu eu? Discuţiile au- 
zite în casa părinţilor, articolele cetite prin ziare, unele filme de 
cinematograf,—lipsa contactului cu frumuseţile naturii, otrava care 
pluteşte în atmosfera oraşelor ;—toate astea la un loc le prăpă- 
desc frăgezimea sufletului, Flăcăiaşii dela țară sint negreșit mai 
puţin iscusiţi, mai neinvâțaţi; dar le rămîne parcă sufletul mai 
curat, 


Eu, unul, vă mărturisesc că-mi place grozav să stau de vorbă 
cu ei. După o jumătate de ceas îmi simt sufletul primenit... 


E] VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Matale, eu zic, că trebue să ai mulţi prietini care au au- 
tomobil... Poate cunoşti vreunul, care să aibă nevoe de şofeur,,. 

— Ştiu cu? Să vedem... poate... 

La acest răspuns, care totuşi nu cuprinde nicio făgăduială, 
copilul ridică ochii, înfloriţi de bucurie şi de fericire, 

— Mie nu miar trebui leafă... Aşi munci pe mincare şi pe 
îmbrăcăminte. 

— Dar bine, tu ești prea mic, prea crud. 

El răspunde, ofensat: 

— Sint de doisprezece ani, merg pe treisprezece. 

— Dar maică-ta ce zice? Te-ar lása? 

— Maica ?... Ei! de citeori zice ea: „Cum n'ai şi tu noroc, 
măi Ghiorghiţă, ca Vasilică al lui Boian ?* E un băiat dela noi... 
n'a făcut decit trei clase... Şi l-a luat un boier dela Braşov, întăiu 
ca ajutor... Şi acum e şofeur... Eu am învăţat cinci clase şi acum.. 
stau aşa... mă prostesc cu vitele la pășune... 

E în vorba lui, în privirea lui, în toată înfăţişarea lui, un fer- 
mecător amestec de gravitate şi de drăgălășie... 

Sărăcuţul, cum aşi vrea să-l ajut... 

Mă gindesc că, deși n'am automobil personal, așezămintul 
de care atirn are... L-aşi lua cu mine la Bucureşti şi aşi stărui să 
fie primit ca ajutor de şoteur... De locuit ar locui la mine... Lucrul 
îmi pare foarte uşor de realizat... Dorinţa mea de a-l ajuta îmi as- 
cunde toate piedicile, toate obiecțiile; iar oftatul lui: „ce mare po- 
mană ţi-ai face matale cu mine?!“ îmi înlătură orice rest de 
codire, 

— Bine, măi Ghiorghiţă, dacă e aşa, te iau cu mine la Bu- 
cureşti. 

El îmi ia mina, mi-o sărută şi întreabă: 

— Dumneavoastră cind plecaţi ? 

— Miine dimineaţă. 

— Cite ceasuri sint ? 5 

Mä uit la ceas: 

— Opt şi jumătate, 

— Eu mă duc să spuiu maichii;—să mă'mbrac şi să-mi iau 
ceva primeneli. Matale mă aştepţi aici, că eu peste două ceasuri 
sint îndărăt... 

Uite aşa m'am legat să aduc în Bucureşti pe Ghiorghiţă al 
Anghelinii din Bicaz. 


a întors, gătit frumos, 
, cu cojocel înflorat 
pe a căreia faţă 


Nu se impliniseră două ceasuri, cind 
curat, cu pălărie nouă, cu cămâşuţa ca 
şi cu ghete nouă, însoţit de mamă-sa: 0 Fgm 
ofilită se vedeau rămăşiţele unei frumuseți grăpâdite. S'a oprit la 
cîțiva paşi de mine, a înginat miriit : „'nd-ziha” şi, dupăce cităva 
vreme m'a privit cercetător, căutînd să desluşească din înfăţişa- 
rea şi din chipul meu cu ce fel de om avea de-a face, a adăogat: 
„Săru' mina“, Zic: 

— Va să zică, îl laşi să ţi-l iau la Bucureşti? 

Ea a stat nițe! în cumpână ; dar Ghiorghiţă a pie repede : 

— MA lasă ;—dece să nu mă lase? 

Zic: 

— Nu te 'ntreb pe tine, o întreb pe mă-ta, 

Femeia sa şters cu colțul maramei la gură, pe urmă, ina- 
intind pănă lingă mine, mi-a luat mina și dregindu-şi glasul: 

— |l las, domnule,—dar să ai milă de el, că e crud. 

Ghiorghiţă nu-mi dă pas să răspund şi zice: 

— D'asta să n'ai mata grijă, măicuţă, că cu ştiu ce fel de 
om e domnu. 

— Dar de unde ştii tu, mă? l-am întrebat eu. 

El a clătinat din cap, a om sigur de ce spune: 

— Ştiu eu. 

Am asigurat pe femte c'o să mă port cu el părinteşte,— 
iam spus că în fiecare lună o să-i trimit, prin poştă, deocamdată 
cîte trei-sute de lei. Ea s'a dat să-mi sărute mina, pe urmă şi-a 
cuprins copilul în braţe şi, sărutindu-l, îl povăţuia să nu iasă din 
vorba mea şi să mă slujască cu credinţă. 

El îi ştergea ceva de pe obraz: 

— Lasă, măicuţă, să vezi matale, cind m'oiu întoarce eu ca 
Vasilică al lui Boian. 

Dupăce a plecat, mi-am adunat sculele de pescuit și am 

, pornit cu Ghiorghiţă spre gazdă, unde mă aşteptau tovarăşi cu masa, 

— Dar ce te-ai gătit aşa, mă Ghiorghiţă ? l-a întrebat doctorul. 

Am răspuns eu în locul lui: 

— Il jau cu mine la Bucureşti. 

Doctorul a ridicat sprincenele a mirare; iar Ghiorghiţă şi-a 
aşezat bocceluța pe prispă, a cerut nevestii pădurarului donicioara 
şi a plecat fuga în pădure, să ne culeagă fragi. 


10 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pe cînd mincam, doctorul zice : 

— Adevărat ? lei băiatul la Bucureşti ? 

l-am explicat, că mai demult aveam intenţia să caut pentru 
automobilul aşezămintului un ajutor de şoleur şi, fiindcă copilul 
îmi spusese că visul lui era să ajungă şoleur, m'am hotărit să-l 
iau pe el. 

Şofeurul doctorului, care ne servea la masă, zice: 

— De-aia mă întreba el ast noapte, dacă aveţi şi dumnea- 
voastră automobil şi ce fel de om sinte! Mă întreba: „Ce fel de 
om e boeru ăsta ? O fi bătind rău, cînd îi greşeşte cineva ceva ?“ 
Şi cînd i-am spus, că sinteti om bun, nu mai putea de bucurie. 

— Nu ştiu dacă faci binez-a zis doctorul, la o vreme, 

— De ce? 

— Ştiu eu ?,.. poate că greşesc; dar eu în locul dumitale nu 
l-aşi lua, 

— De ce? 

Ca să nu priceapă şofeurul, doctorul îmi răspunse în fran- 
juzeşte : 7 

—- Eu nu m'aşi putea hotări atit de uşor să smulg un bäc- 
taş dela ţară şi să-l duc în Bucureşti, mai ales ca să-l bag în 
corporația celor mai dăochiaţi oameni... Dar... în sfirşit... dacă ai 
hotărit aşa... loc în automobil e... și pentru el, și pentru bocceluţa lui. 

După cităva vreme de tăcere, doctorul adăogă : 

— İl iei cu dumneata în vilegiatura de două luni, de care 
ne vorbeai ? 

Această intrebare a doctorului a fost ca o ridicare de cor- 
tină, îndărătul căreia îmi apăru toată realitatea, pe care dorința 
mea de a ajuta pe Ghiorghiţă mi-o ascunsese. 

Şi realitatea era aşa: ne găseam la sfîrşitul lui lunie. Peste 
trei zile şeful aşezămintului pleca în. străinătate, de unde nu se 
întorcea decit pe la mijlocul lui Septembrie; eu deasemenea ple- 
cam din Bucureşti, pentru două luni, într'o staţie climaterică. Şe- 
ful luase dispoziţia ca, în ajunul plecării sale, automobilul, care 
avea nevoe de reparaţii radicale, să fie băgat întrun atelier, de 
unde nu trebuia scos, decit în ajunul întoarcerii sale din străinătate... 

Fără să vreau, mă intorseiu brusc spre direcţia in care pie- 
rise Ghiorghiţă, ca pentru a-l striga. 

Dar dece să-l strig. De ce? 

Ca, dupăce îi făgăduisem că-l iau, dupăce alergase să se 
imbrace, dupăce îşi luase rămas-bun dela maică-sa, acum să-i 


GHI A AL ANGHELINII H 


spulu că nu-l mai iau? Căci era lămurit că nu-l puteam lua. Cum 
şi cui l-aşi fi putut lăsa singur, timp de două luni în Bucureşti? 

Din clipa aceia nimic din frumuseţile raiului în care ne gă- 
seam n'a mai putut pătrunde în mintea și în inima mea, frămin- 
tate numai de căutarea chipului în care aşi fi putut să-i spuiu că 
pregătirea şi bucuria lui fuseseră zadarnice, 

Doctorul m'a sfătuit întrun fel, celalt prietin într'altul. Dar 
amindovă sfaturile mi-au părut absurde, ridicole, Niciunul nu pu- 
tea nici să explice, nici să scuze această bruscă revenire asu- 
pra hotăririi mele. Ce era de făcut? Ce era de făcut? Vă jur că 
nu exagerez spunindu-vă că mă găseam în starea unui bolnav 
care-şi mută perna dela un capăt al patului la altul, ca să se rä- 
corească. 

In vremea asta, Ghiorghiţă s'a întors cu donicioara de fragi,— 
a mincat în grabă şi acum ajuta pădurarului la afumatul păstră- 
vilor. Îl auzeam: 

— Bade Niculae, nu e aşa? Pe urmă, dupăce s'o aluma bine, 
să punem pe foc un braţ de urzici, că fumul de urzici vine de le 
dă un glanţ; se fac ca de aur... Așa îi face Badea Sandu, 

Acum e lingă şofeur. Se învirtesc împrejurul maşinii. Are în 
mina stingă un caiețel mic,—în dreapta un plaivas. Intreabă pe 
şofeur, cum se cheamă diferitele părţi ale maşinii,—moaie plaiva- 
sul în gură şi înseamnă în. caieţel... 

Imi face rău. Ca să nu-l mai văd, pe cind tovarășii mei 
dorm, îmi iau undiţa şi plec, spunindu-i răstit să rămie la afu- 
mătoare, că mam nevoe de el.. 


e z $ 

Nimic n'am putut prinde; iar spre seară, cind mä’ntorc, il 
găsesc lucrind cu zor la împletitul hirzoabelor de cetină, în care 
vor fi puşi păstrăvii afumaţi. 

'— Mă, dar dibaciu eşti, mă Ghiorghiţă, — la toate te pricepi,— 
zice pădurarul, par'că într'adins, ca să-mi riciie mie inima... 

Abia tirziu, spre ziuă, după lungi frămintări şi svircoliri, mi 
s'a arătat chipul în care să-l vestesc că nu mai pleacă cu noi. 

Cînd m'am trezit, era pe prispă.—ajuta șofeurului la aduna-— 
tul lucrurilor. 

Geamul era deschis—mă putea auzi. 

Prefăcindu-mă că nu-l văd, am zis doctorului: 


P Daar ea a iu a Alle = 3, 
á E „ai a A îi 
3 æ . 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Doctore, ce vis ciudat am visat ast'noapte. Se făcea că 
mă întorceam dela pescuit şi ici, lingă capul podiștii, îmi iese îna- 
inte Maica-Domnului, aşa cum e zugrăvită în biserică: frumoasă, 
cu un cerc de lumină împrejurul capului. Numai decit am cunos- 
cut-o şi mi-am scos şapca din cap... 

Nu vedeam pe Ghiorghiţă, dar îl simţeam cum asculta: 

— Maica Domnului a făcut un pas spre mine şi m'a între- 
bat: „Vrei să iei pe Ghiorghiţă cu dumneata ?“ Zic: — „Da*. Ea 
mi-a răspuns, clătinind din cap :—,„Să nu-l iei, că moare pe drum“. 
Am rămas încremenit, Zic:—„Va să zică să nu-l iau niciodată ? 
—„Ba da*,—mi-a răspuns Maica Domnului,— „Altă dată poţi să-l 
iei, dar acuma nu, că moare pe drum“... Şi a pierit, iar eu m'am 
deşteptat. 

Băiatul a ciocănit în ușă. 

— Intră! am strigat, şi dind cu ochii de el, zic: 

— Mă Ghiorghiţă, ştii ce vis ciudat am visat ast'noapte? 

El răspunde, cu un glas obosit: f 

— Am auzit.. 

Pe urmă, dupăce îşi muşcă degetul arätätor dela mina stingă : 

— Şi zici matale c'avea cerc de lumină împrejurul capului ? 

— Da, intocmai cum e zugrăvită în biserică. 

-— Dar nu e aşa? a spus că altă dată poţi să mă iei. 

— Da,—i-am răspuns,—altădată te iau neapărat. 

Am scos cîteva parale,—i le-am pus în mînă şi l-am sărutat 
pe frunte. 

Băiatul s'a uitat la bani, s'a uitat de jur împrejur, şi-a muşcat 
buza de sus,—şi-a muşcat buza de jos şi pesemne făcindu-şi so- 
coteala, că n'ar fi putut asista cu destulă liniște la plecarea au- 
tomobilului ; 

— Eu mă duc, că plinge maica degeaba după mine... 

u Şi măi fi aşteptind şi acuma, Ghiorghiţă al Anghelinii. 


Brătescu-Voineşti 


EF 


Izolare 


Uitare, vreau uitare ! 

Sä nu mă știe nimenea pe lume, 
Pe nimeni să nu ştiu, 

Să nu mai am un nume 

Să port întrun pustiu 

O umbra trecătoare... 


Eu, numai fața ta 

Sa n'o mai pot uita; 

Să treacăeadinc prin mine 
Ca luna prin ruine 

Ca steaua printrun lac 
Cînd noaptea e tirziu, 

Şi numai eu să știu, 


Să sufăr şi să tac. 


d4 


VIAȚA ROMĪNEASCA _ 


Sa fie 'n jur uitare, 

Deşert încremenit, 

Aşa cum e pe mare 

Cind lunasi la zenit. 

Ca sā te simt cum tremuri 
Sa fie=o pace=anume, 

Ca la sfirşit de lume, 


“Ca la 'nceput de vremuri. 


Cind n'om mai fi, prin veci 
Şi prin tăcerea rece 

Sa ştiu cînd luna trece, 

Sa ştiu cînd ai să treci. 


Atita să=mi rămie : 
Puterea deza te şti, 
Cind eu întreg voi fi 
Ca fumul de tămie. 


Demostene Botez 


= aa 


Originea, vechimea, rasele 


Progres ; civilisaţie 

Cea mai veche manifestare a inteligenței din care ne-au rà- 
mas urme, este întrebuințarea pietrei (silexul sau cremenea), ca 
unealtă și armă, Nenumărate instrumente de silex au fost găsite 
în straturile quaternare. Cioplite de om, adesea cu o măestrie deo- 
sebită, aceste unelte răspund nevoilor lui mai însemnate: apăra- 
rea, uciderea pentru hrană, curățirea pieilor, etc. 

Inainte de a se fi gindit să fabrice instrumente de piatră, e 
Sigur că omul sa servit de lemn, de ramuri de copac, măciuci, 
ot naturale, din care a ales pe cele cu muchii tăioase, Intre- 

uitțarea accidentală a silexului i-a dat ideia să perfecționeze, apoi 
să creeze unelte potrivite diferitelor întrebuințări. In paleoliticul in- 
ferior (prima piatră cioplită), se recunoaşte perfect tăierea sau cio- 
plitura intenţionată ; la virstele anterioare (terțiare), o retușare go 
solană datorită voinței, nu ar deosebi prea bine aceste scule de o 
piatră crăpată de foc sau ciocnită prin o cauză naturală. 

Strămoşii noştri, care la începutul erei quaternare umblau 
Sont pe picioare şi întrebuinţau arme, erau probabil stăpini şi pe 
vor articulată. Apărată de inteligența şi de industria ci, spt- 
cià umană a putut să se înmulțească repede. Ominianul îşi întinde 
habitatul ; tipul zis dela Neanderthal, rasă totuși puţin evoluată, de 
care vom mai vorbi, a lăsat urme din nordul Europei până în 
sudul Africei. Altele l-au întrecut şi s'au răspîndit peste tot pä- 


Inmulțirea neamului omenesc e fără pereche în viața mami- 
ferelor, Ea s'a urmat inainte, subt scutul inteligenței lui deoparte, 
subt al destructivității şi sociabilităţii lui pe de alta, impotriva for- 
telor naturale, (Fără să mai socotim că chiar astăzi, şi în 


16 _VIAȚA ROMINEASCA _ oOo 


țările înaintate, încurajarea la înmulţirea populaţiei e o preocupare 
a expresiunilor sociale,—cum e Statul îngrijat să proteje inainte 
de toate puterea naţională, sau religia cu principiul „creşteţi şi vă 
inmulţiţi“,—amindoi nepăsători de mizeria inerentă suprapupulaţiei). 


O disproporţie mare există între rasele ce populează lumea. 
pt inga pe care am convenit să-l numim civilizaţie, nu atinge 
decit o parte din omenire. Nu e îndoială că dela omul sălbalie 
de acum o sută de mii şi mai mult, sau trogloditul european de 
acum douăzeci de mii, o etapă enormă a fost străbătută pănă la 
europeanul confortabil de astăzi. In zorile omenirii, aproape nimic 
nu trebuia să rege a viaţa strămoşilor noştri de-a celorlalte pri- 
mate, afară poate că începuse să nu mai fie arboricolă. După do- 
bindirea caracterelor speciale omeneşti, pe rind, progresele fură 
încete, nesimţite, 

Ajuns în stadiul de „homo sapiens“, în înţelesul larg al cu- 
vintului, curopeanul va petrece încă multă vreme de negură îna- 
inte de a atinge, acum mai bine de o sută de secole, progresul 
pe care-l înseamnă epoca zisă neolitică. A progresat cu încetul o- 
menirea, dar ajunsă carnivoră şi destructivă, la inceput de nevoe, 
apoi din obiceiu sau de plăcere, sa făcut din ce În ce mai sin- 
geroasă. Alături de inteligența ei mergătoare înainte, va păstra a- 
ceste caractere retrograde, necunoscute celorlalte primate. 

In zilele noastre, cea mai mare parte a omenirii nu duce un 
traiu mai presus de al primitivului. O mare deosebire înseamnă 
rasele omeneşti ; evoluţia lor mintală este inegală. Dezvoltarea ex- 
cepţională a minţii a fost avantagiul a două-trei rase. Altele, in- 
zestrate cu citeva posibilități, au putut să le imite, pe un plan in- 
ferior. Dar dedesubt, sute de milioane de ființe reprezintă încă pe 
omul de odinioară, Aceste deosebiri le regăsim chiar în sinul po- 
poarelor celor mai civilizate : în jurul nostru, pretutindeni, oameni 
a căror mentalitate, înțelegere, fire, nu întrece pe a vechiului 


ic. 

Cind vorbim de „civilizaţie“, înțelegem buna stare şi cultura 
noastră europeană, limitată şi aceia la o parte din straturile so- 
ciale. Nevoile noastre multiple, confortul deplin al traiului nostru, 

mari, locuințele, mijloacele de transport, higiena, ştiinţa, 
plăcerile noastre, abia ne îngăduesc să închipuim care îi 
existența acestor primitivi, viaţa lor sălbatică, silnică, murdară, Azi 
încă din acest punct de privire, sintem foarte puţin numeroşi cei 
alani e Cine şi cultura mai ales, nu profită decit unei 


a o ; 

Din această citime enormă de oameni care mişună pe pă- 
mint şi care ajunge aproape numărul de două mii de milioane, un 
număr redus de indivizi numai, Întrec mentalitatea primitivului. 
Nesfirşita mulţime de noroade, supusă tuturor mizeriilor şi tuturor 
suferințelor, crudă sau nenorocită, renoindu-se fără încetare, fără 
rost şi fără ţel, în mersul şovăelnic spre o stare mai fericită. ,_ 


A 


OMUL 17 


Nimic ne fiind mai relativ decit civilizația, e o mare greşală 
a se ţărmuri în epoce trecutul acestei omeniri, atît de telurită, de 
neegală în evoluţia ei psihică. Din unele puncte de vedere, paleo- 
liticii europeni sau nord-africanii sint mai presus de unele populaţii 
(Australia, India, Africa. etc.) din zilele noastre. 

Dar chiar în interiorul unui ţinut, aceleaşi deosebiri dovedesc 
tendinţa firească a omului ca să rămte, sau mai bine să se întoarcă 
la libertatea instinctelor străvechi, Darea înapoi e uşoară ; iar cind 
sălbătăcirea e „voită* ca în Rusia bolşevică, ea intrece pe cea 
naturală. 

Civilizaţia nu e decit o reunire de convenţiuni, transmise şi 
perfecţionate neîncetat, convenţiuni întemeiate pe sentimentalitatea 
şi pe înţelegerea utilitară şi morală a omului, Supuse multor in- 
terpretări, după situaţie, climă, rase, temperamente, moravuri mog- 
tenite, aceste convențiuni morale nu pot fi decit foarte schimbă- 
toare în timp,—şi limitate în spaţiu, regionale. 

O „civilizaţie“ e a noastră; dar pol fi şi sint mai multe al- 
tele, Dar cea adevărată, nu e decit una: cea ideală, cătră care 
tinde în mod inconştient omenirea şi pe care poate va ajunge-o 
odată. E probabil însă că, cu cît vor fi mai mulţi oameni, cu a- 
tit vor putea mai puţin să-şi dezvolte şi să-şi perfecţioneze senti- 
mentele. Căci inteligenţa lipsită de sentiment, nu e nici adevărata 
inteligenţă, nici nu caracteriza adevărata civilizaţie. 

Dacă însă calităţile intelectuale de care dispune, desparte 
specia omenească de celelalte, din punct de vedere fizic nu e ni- 
mic mai mult decit orice alt viețuitor. Ba chiar, unele impertecţiuni 
anatomice şi fiziologice ale omului, îl dovedesc inferior altor ma- 
mifere. Cei mai mulţi oameni nu vor să primească un adevăr pe 
care logica cea mai simplă îl impune minţii. Rutina, orgoliul, igno- 
ranţa sau prejudecățile religioase, vor încă, în veacul bio-chimiei, 
să facă din om o ființă supranaturală, 


Era quaternară. —Cei mai vechi oameni cunoscuţi 


Citeva descoperiri de seamă, au scos la iveală pe străve- 
chii locuitori ai Europei, ale căror rămăşiţe stau ascunse în tere- 
nurile quaternare. 

Pentru ușurința clasării cunoştinţelor noastre, era geologică 
quaternară, mai exact pleistocenă !, corespunzind perioadei în 
timpul căreia omul s'a servit de instrumente de piatră cioplită, a 
fost împărţită în mai multe epoce arheologice. Aceasta lungă pe- 
roadă din viața omenirii a primit numele de virsta paleolitică (sau 
a pietrei cioplite), împărțită la rindul ei (după vechimea straturilor 
geologice), în paleolitic inferior, şi superior, mai recent, sau virsta 


1 Quaternarul e divizat în: pleistocen, epocă în timpul căreia au trăit 
vamenii a căror oseminte se regăsesc În stare de fosile ;—şi holocen sau e- 
poca actuală, cărei corespunde În arheologie, epoca pietrei lustruite sau meo- 
litice și acele a bronzului şi fierului, 2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


cile convenţionale de care vorbim (clasarea aceasta e da- 
torită lui Mortillet), sint, după numele unor pui mai importante 
ale industriei paleolitice europene, urm 

In paleoliticul interior :—tipul chalan: -anian =a 0.2 
rian. In cel superior : aurignacian,—solutrean,—magdalenian. 

Uneltele tipului „pre-chelean*, trebuesc atribuite ultimei pe- 
rioade a pliocenului te iar (Breuil). 

Aceste epoce ne prezintă, în Europa, varietăţi în modul de 
fabricare și în tipul uneltelor lucrate de oamenii de atunci; iar 
fiecărei din ele co nde o rasă fosilă minantă. Aşa pen- 
tru prechelean şi chelean,.—omul dela Piltdown şi cel de la Hei- 
delberg, al cărui urmaş va fi cel de Neanderthal în mustierian ; în 
paleoliticul superior omul numit dela Cromagnon şi dela la Chancelade, 

După perioada cea mare glaciară dela finele terţiarului, două 
altele revin În quaternar: una înseamnă începuturile pleistocenului, 
cealaltă se intinde asupra Europei în pleistocenu! mijlociu. Clima 
se schimbă: perioadele interplaciare cu temperatura dulce, apoi 
rece și umedă în timpul extinderei, spre a deveni rece şi uscată în 
aza aa Paza se îndreaptă încet incălzindu-se spre perioada 


Din punct de vedere geologic, pleistocenul inferior (căruia 
corespunde epoca cheleană), e contemporan, după o acalmie tempe- 
rată, celei a doua mari perioade de îngheţ, rece, urmată de una 
interglaciară cu clima dulce, dela care ne-au rămas aluviunile ca- 
vernelor şi teraselor mijlocii. Cea de-a treia şi ultimă fază glaciară, 
în pleistocenul mijlociu (acheleanul şi mustierianul), e urmată de 
mari depozite de umplutură a cavernelor, de loess și aluviuni ale 
teraselor inferioare (epoca numită a mamutului). Insfirşit, perioada 
post glaciară a pleistocenului superior, cu clima rece şi uscată, 
caracterizată prin fauna tundrelor (epoca renului), corespunde in- 
dustriei arheolitice (a paleoliticului superior) şi e reprezentată prin 
depozitele superioare ale cavernelor şi loessului 

Straturile de transiţie care urmează, corespund industriei me- 
solitice, care este puntea de trecere la neolitic. Neoliticul se con- 
fundă cu perioada geologică actuală (turbării, aluviuni recente, 
fauna contemporană). 

Rasele despre care vom vorbi mai departe, se adaptează a- 
- cestor clime foarte deosebite, precum şi fauna caracteristică fiecă- 
reia : rinocerul lui Merck şi "Tichorhinss, Hipopotamul, elephas an- 
tiqus, elephas primigenius (mamutul), ursul şi leul cavernelor, re- 
nul, area cerb, bisonul. Mamutul caracterizează pleistocenul mij- 
lociu, renul pe cel su 

Se întrevede în adincimea acelor virste înd ărtate, o ome- 
nire pe care rămăşiţele ne-o arată foarte deosebită de a noastră, 
şi a rm i pre S de o durată imensă. Veacurile, mileniile se 
grămădesc, şi cro a se rătăceşte, 

Ca şi în era terțiarä, rase numeroase au apărut şi au pierit. 
Nu cunoaștem decit o parte din ele şi încă neindestulător; spe- 


WANDELT a EN O e 


cia omenească afost mereu incită. E vorba, dacă se poate, să 
regăsim, cu > peria unor îndrumări sigure, pe acelea care in- 
trä în ascendența omenirii de azi. Dar această sarcină e încă 
foarte grea. 


Nu vom intra în cercetarea instrumentelor de silex din acele 
epoci; chestiunea aceasta formează subiectul arheologiei preisto- 
rice. Ne vom mulțumi să reamintim că deosebiri de formă, de fa- 
bricațiune, de întrebuințare, disting obiectele care constituesc in- 
dustria omului de-a lungul cîtorva sute de secoli. Arta (desen, 
sculptură), ia în paleoliticul de sus, în epoca renului, o dezvoltare 
deosebită, şi a fost atributul unor anumite rase omeneşti 

Virsta care urmează (epoca geologică actuală), este aceia a 

ietrei lustruite sau neolitică, la rîndul ei urmată de virsta meta- 
lor (aramă, bronz, fier), a căror întrebuințare atinge timpurile proto- 
istorice şi istorice. 


Descoperiri importante au scos la iveală foarte vechi locui- 
tori ai Europei dela începutul erei quaternare. Nu e vorba încă de 
„homo sapiens“, dar de un om, industrios şi în stare să străbată 
prin m piere şi rezistența lui, grelele încercări ale epocilor gla- 
ciale şi diluviale. 

Două tipuri, două rase deosebite, contemporane sau aproape, 
răsbesc din Întunecimile pleistocenului inferior. Sint vechi deci de 
vre-o sută de mii de ani. 

Maxilarul găsit în 1907 la Maiier, lingă Heidelberg, care 
poe să dateze dela sfîrșitul terţiarului pliocen, ne arată o varie- 

încă foarte înapoiată, care a fost numită „Homo Heidelber- 
pas =, Trebue să-l considerăm ca străbunul omului dela Nean- 

erthal, care va popula mai tirziu o parte din Europa. 

Resturi ale unei ființe omenești, mai ap te de noi prin 
conformaţiunea craniului, au fost descoperite în 1913 la Filtdown, 
în comitatul Sussex, din Englitera: „Homo Dawsoni“ (descoperit 
de Dawson şi studiat de Smith Woodward). Acest tip poate fi pri- 
vit ca ascendentul „omului sapiens* actual. Descoperirea acestui 
craniu e de cea mai mare importanță pentru filogenia raselor 
europene, 

Aceste două resturi de străvechi ominieni, reprezintă două 
mari varietăţi care au locuit împreună ţinuturile noastre vreme în- 
delungată. 


„Omul dela Neanderthal" (Homo Neanderthalensis), varietate 
din care ne-au rămas osemintele fosile a mai mulţi indivizi, re- 
prezintă tipul care domină epoca mustieriană. Caracterele sale mor- 
fologice : fruntea foarte joasă, craniul turtit, arcadele orbitelor 
foarte dezvoltate şi orbitele mari, prognatism dezvoltat, lipsa de 


2 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bărbie, talia mică, masivă, femururi încovoiate ; gitul aplecat inä- 
inte, atitudinea verticală incomplectă, circonvoluţiunile creerului pu- 
ţin dezvoltate, gambele scurte, etc.,„—sînt acelea ale unul om ne- 
evoluat deplin. Industria lui grosolană de silex este caracteristica 
epocii mustieriene. Resturi fosile mai mult sau mai puţin complecte 
ale acestei rase sau specii, au fost găsite în: Germania (Nean- 
derthal, în 1856), Gibraltar (1848), Belgia (Spy şi La Naulette), 
Franţa (Chapelle-aux-Saints, Moustier, La Ferassie, La Quina, Ma- 
lamaud), Croaţia (Krapina), Jersey. Era dar răspindită pe o mare 
arte din Europa actuală. Mai mult, descoperirea osemintelor dela 
ken Hill, în Rhodesia, Africa de sud (Homo Rhodesiensis şi 
dela Boskap, Transvaal, și de curind din Palestina, varietăţi ale 
Neandertalului,—ne dovedeşte marea vechime a acestei rase, care 
a trebuit să se despartă din tulpina ominienilor spre. finele tertia- 
rului, Craniile fosile din Asia orientală, cel dela Vadjak (Java), 
sint neandertaloide, ca şi acel găsit la Telgai (în Australia), care 
pare a fi al strămoşilor quaternari ai Australienilor de astăzi, 

In Europa, Neandertalul a fost absorbit de rasele superioare 
care-l înconjurau. Urma lui se pierde în paleoliticul superior, în 
timp ce supraviețuitori ai rasei au trăit până destul de tirziu în 
Africa meridională. 


O rasă negroidă, se întinde în Europa, cătră sfirsitul epocei 
mustieriene. Oseminte fosile bine conservate ale acestei rase nu- 
mită „dela Grimaldi“, au fost descoperite la Menton în sudul Fran- 
tei. Resturi ale civilizaţiei ei, s'au regăsit în Europa meridională, 
unde s'a dezvoltat, contemporan cu neandertaloizii pei centro- 
apusene. Această rasă dispare însă în vremea virstei renului, din 
regiunile noastre, unde aflarea ei se explică prin trecerea de-a 
drept din Africa peste păminturile dispărute care legau ambele con- 
tinente. Urme tirzii ale acestei rase de „homo sapiens" s'au rè- 
găsit pănă în Austria, Elveţia, Dalmația. Rasa mediterană i-a luat 
unele caractere, dacă nu chiar se trage din ea. Ciţiva savanţi au 
găsit analogii între această rasă şi actualii Bushmen-Hotentoţi ceiace 
pare discutabil, 

Virsta renului este, din punct de vedere al paleontologiei u- 
mane, cum şi din al arheologiei preistorice, înzestrată cu bogăţie 
O altă rasă fosilă, cunoscută subt numele de Cro-magnon, după 
o staţiune din Franţa, reprezintă un tip omenesc perfect evoluat, 
Această rasă domină prin importanţa ei virsta renului, iar influența 
ei asupra populaţiei de mai tirziu a Europei este evidentă. Talia 
foarte înaltă (mijlocia 1 m. 87. Verneau), craniul înalt, dolicocefal, 
faţa disarmonică, nas strimt, capacitate craniană mare,—sint prin- 
cipalele ei caractere, Afară de 7! doilea caracter, care a putut să 
se modifice cu timpul, ele corespund cu acele ale rasei nord-eu- 
ropene a blonzilor, care poate prea bine să se tragă din ea. In 
orice caz, se inrudesc. După descoperirile făcute până acum, a- 
ceşti vechi paleolitici trăiau în Englitera, în Franța (unde s'au 


OMUL 21 


găsit și cele mai multe fosile), în Germania, Belgia, Moravia (0- 
mul dela Brânn şi dela Predmost, e o varietate a acestei rase). 
Caracteristicele rasei dela Cromagnon se regăsesc la Guanşii din 
insulele „Canarii şi la populaţiile albe din Africa-nord, cum sint 
Kabilii, Acest om al cavernelor avea simțul artistic dezvoltat: de- 
senuri, gravuri, sculpturi, dovedesc spiritul de observaţie și talen- 
tul lui. Pe lingă cultul morţilor, pe care îl îngropau şi îi presărau 
cu ocru roşu, aveau sentimente religioase. Vinători înainte de toate, 
ei au pertecționat şi au înmulțit felul armelor. Aceşti străvechi lo- 
cuitori ai Europei, erau în multe privinţi mai înaintați ca cele mai 
multe popoare primitive de astăzi. 

Rasele reprezentate prin fosilele găsite la Combe-Capelle 
(Homo aurignacensis,—poate strămoşul rasei mediterane), şi cele 
dela Obercassel (caractere mixte), pot fi considerate ca varietăţi 
ale omului dela magnon. 


In ultima perioadă a virstei renului (ep. magdaleniană), o 
altă rasă, cu caractere puţin depărtate de a celor de mai sus dar 
de stat mic, pomeţi eșiţi, fața largă, cap lung, trăia în Europa a- 
pusană. E numită rasa dela Chancelade (Franța). Caracterele a- 
cestor vechi vinători de ren, îi leagă de eskimoşii actuali, 


In afară de Europa, osemintele fosile găsite întimplător, nu 
aparțin altor tipuri. Deşi încă foarte reduse, aceste resturi ome- 
neşti şi mai ales ale industriei lor, dovedesc că omenirea quater- 
nără era întinsă peste cele trei continente. Dela tipul chelean pănă 
la magdalenian, industria silexului se regăseşte în multe locuri, 
depărtate unele de altele, Ea nu este insă apanagiul unei anume 
rase, ci a tost desigur împrumutată dela un neam la altul. Ca 

ru tot ce priveşte virstele preistorice, chestiunea sincronismu- 
trebue pusă; căci niciun paralelism sincronic cu Europa nu 
poate fi stabilit. 1 

America, până astăzi, ma dat cercetărilor ştiinţei niciun rest 
fosil pleistocen. E probabil că descoperirile considerate ca astfel, 
sint cel mult contemporane epocei intermediare care precede epoca 
geologică modernă. Popularea Americei s'a făcul pe cale de ex- 
pansiune sau emigrățiune, mult mai tirziu ca cea a întregului ve- 
chiu continent; — ceiace explică lipsa paleolitelor şi a fosilelor 


nesti. 

Câtră sfirşitul virstel renului, o rasă brachicefalā (craniul ro- 
tund) apare în Europa. Această rasă, cunoscută în antropologie 
subt numele de „alpină“, se va dezvolta mai ales în timpurile neo- 
litice, In peştera dela Olnet, în Bavaria, s'au descoperii îngropate 


1 Prez industriilor litice pnamiliate, in regiuni deosebite, nu inseamna 
că sint sincronice. Clasificarea uneltelor de piatră stabilită de preistorici, tre- 
bue limitată In o parte din Europa occidentală. Aceast nomenclatură con- 
vențională mi trebue privită ca reprezentind ară teze din evoluția omului, 
Numernase cauze variază fără încetare mani ile acestei evoluții. 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


la un loc mai multe cranii brachicelale şi dolicocefale, Ne aflăm, 
fără îndoială, în prezența a două din tipurile care vor domina în 
Europa: cel nordic blond,—şi cel alpin, a căror conviețuire ne a- 
rată că şi cel de-al doilea e un vechiu locuitor al timpurilor noastre. 

Vechi reprezentanţi al celui de-al treilea tip predominător azi 
în Europa, cel mediteranean, au fost găsiţi într'un teren inter- 
arrori si azilian (mesolitic) dela finele pleibtocenului, la Mugem în 


ea pragul epocei mai ap: te a pietrei lustruite, cele trei 
rase principale: nord europeană (blondă), alpină, mediteraneană, 
la care trebue să adăogăm şi o rasă finică, trăiau răspindite pe 
solul continentului nostru. Ele constituesc substratul rasial al po- 
poarelor actuale. 


Rasele 


Despărțirea marilor grupări omeneşti, grupări cuprinzind multe 
rase şi varietăţi, se urcă cum am văzut, în era terţiară. Mii de 
veacuri au prezidat la transformarea lor. Dealungul vremii, la 
adăpostul atitor imprejurări, rase nouă s'au format, iar altele au 
pierit fără urmă, 

(Trebue să reamintim că termenul de „rasă“ reprezintă o va- 
rietate anoogieă, naturală, fără raport cu ideile noastre sociale 
de „naţiune“ sau „popor*), 

Pămiîntul e locuit deoparte de omul pe care l-am putea numi 
septentrional sau eurasiat, după continentul pe care e răspindit 
(şi care ar fi stricto sensu „homo sapiens“ al termenului consa- 
sac cu păr lins şi coloraţie deschisă a pielei ; —de cealaltă parte 

omul negru sau Tecra (Atrica, Sud-Asia, Oceania), al cărui 
pep pare a fi grupul negrito, în genere cu părul linos, nasul 

it, prognat, cu atise inchisă, neagră. 

Multe rase din primul grup,—mongoloizii în genere—au cra- 
niul scurt (brachicefal). Toţi ceilalți au craniul lung, mai mult sau 
mai puţin dolicocefal, 

Imprăştierea celor dintăiu ominieni, începută la o epocă ne- 
determinată a vremilor terțiare, s'a făcut prin migrațiuni lente. Gru- 
pele îndreptate cătră nord sau nord-vest, au evoluat altfel decit 
cele rm enhe pe pămînturile australe, Avind dobindite caracte- 
rele distinctive ale omului, progresele inteligenței s'au manifestat 
mai mult la unii decit la alţii, din atitea împrejurări care au pu- 
tut să le influențeze, dar pe care nu sintem în măsură să le de- 
terminăm. Grupul care se dezvoltă pe continentul nord, prin unele 
rase care îi aparţin, arată o superioritate evidentă asupra celorlalţi 
reprezentanţi ai omenirii, Evoluţia acestora din urmă pare a se opri 
la un moment dat, şi niciuna din rasele eşite dintre ei, n'au putut 
atinge civilizaţia care a rămas un privilegiu al celor dintăiu. 

Origină comună, fără îndoială, dar foarte îndepărtată. Timp, 


OMUL 23 


spaţiu, cauze determinătoare ale unor mari nepotriviri. Apoi, tac- 
torii destul de numeroşi care se găsesc la obirşia varietăților ani- 
male. Ca rezultat, o conformare fizică deosebită, o mentalitate ale 
cărei contraste sint şi mai deosebite, 


Ciasarea raselor omeneşti e mult mai complicată decit s'ar 
putea crede. Trebue mai întăiu să ne referim la un număr foarte 
restrins de rase primitive sau lundameniale, de care se leagă cele 
care populează astăzi globul, Spre a obține o clasificare complectă, 
trebue încă să avem în vedere varietățile, trecerile nesimţite dela 
o rasă la alta, tipurile hibride sau degenerate, 

Clasificările sint numeroase, dar adesea imperfecte. După ve- 
chea clasificare a lui Blumenbach (după culoare) A a lui Geoffroy 
St. Hilaire, acele a lui Huxley (5 rase pepe divizate în 14 
secundare), Haeckel, Broca şi apinsa Quatrefages, Deniker (prea 
multe subdiviziuni şi varietăți), Haddon, etc., sint mai importante 
şi se întemeiază pe identitatea mai multor caractere antropologice. 

Impărțirea numai după coloarea pielei, vulgarizată în şcoli, 
atrage multe contuziuni şi e prea superficială. Rasele asiatice mon- 
galice, sint în mod impropriu numite „galbene“; cele mai multe 

in ele nu sint de această coloare. (Aşa, Finii, Turcii şi vechii 
brachicefali europeni). Rasele indiene din America, diferite ca ori- 
inä, prezintă o mare varietate de coloraţiune a pielei, dela gălbui 
a măsliniu, iar termenul generic de „piel-roşii“, este inexact. De- 
numirea de „caucasiană“, dată uneori grupului european sau alb, 
e fără sens. Etiopienii, singurii oameni cu piele roşie-bronzată, nu 
sint negri. Şi aşa mai departe, 

Concepţia noastră asupra înrudirii marilor rase omeneşti, 
e întemeiată pe identitatea principalelor caractere antropologice 1 
şi ține seama şi de factorii timp şi loc, care au determinat for- 
marea tipurilor. 

Am numit „homo eurasiatus*“ pe omul continentului nordic 
Asia-Europa, cuprinzind grupul european și cel mongoloid, cărora 
trebue adăogat rasele amerindiane şi varietățile polinesiene,— 
deosebire de „homo t", mai inferior în ce priveşte posibilită- 
lile intelectuale. Acestui din urmă aparțin, deşi despărțite demult 
de celelalte, grupul dravidian şi cel australian (păr cret, ondulat, 
piele închisă), rase degenerate, avînd caractere intermediare şi re- 
prezintind poate mai fidel pe omul primitiv. 


| Caracterele principale după care se disting varietățile omeneşti, sint: 
1, Înălțimea sau talia, 2. Părul (focmu, calitate, aşezare, culoare). 3. Pielea 
(culoare mai mult s'au mal pos pigmentatāä). 4. Forma Capului (lung, do- 
lico; sau scurt, rotund, brachicefal). (inalt sau jos). 3 Nasul (lut, îngust; 
forma profilului), 6, Ochii (culonrea lrisulul; ngezarea dreapta sau oblica ; 
orbitele). 7. Faţă (strimtă, largă ;—prognatism) ; Fruntea. 

Nu m că se go ține seama In determinarea raselor, de metoda 
serologică a isoaglutinării, cu rezultate prea vagi, sau problematice. 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


După caracterele generale antropologice, variind în combina- 
țiunea lor, rasele se pot împărţi astfel < 

1) Grupul de rase cu păr lins, piele de culoare „ în 
care distingem :—rase albe cu păr ondulat, dolicocefale (la rindul 
lor cuprinzind : rasa cu păr blond şi ochi albaştri, —şi cele cu păr 
negru) ;—şi rasele cu păr drept, bățos, piele găibue, brachicefale, 
unele cu ochi oblici, y 

2) Grupul de rase cu păr linos, cu piele neagră sau cafe- 
nie, nas larg, faja prognată, etc., şi mai multe caractere anato- 
mice deosebite ca cei dintăiu, 

3) Rase cu caractere intermediare, sau mixte, 


Ne rămine să complectăm tabloul evoluției omenirii În Eu- 
ropa, această parte a lumii, de care e legată existența noastră. 

In epoca numită neolitică (a uneltelor de piatră nouă), ince- 
pută sint cam 10—12.000 ani, populaţia Europei se înmulţeşte, 
rasele vechi se amestecă din ce în ce, aspectul etnic al grupări- 
i sociale se schimbă, odată cu popoarele realizate pe calea ci- 

zaţiei. 

Rasele care alcătuesc fondul acestei populații: rasa nordică 
europeană, rasa brură mediteraneană şi rasa alpină brachicefală, 
vor intra în compunerea popoarelor pe care le întilnim în epocile 
mai apropiate poen şi istorice 1, Alături de ele rasa finică- 
ugriană care din Europa de răsărit se înlinsese spre apus, trebue 
pusă în rind cu celelalte în sinteza popoarelor europene (mai ales 
a Slavilor). Am văzut din capitolele precedente că rasa nord-eu- 
ropeană blondă, e specifică a continentului nostru ; cea mediterană 
de o'igină nord-africană, influențată de cea etiopică şi parțial de 
cea negroidă ; trunchiul lor comun nu poate fi găsit decit în qua- 
ternarul inferior, 

Brachicefalii par a fi de două origini: primul grup, derivat 
din rasa Asiei-anterioare (din care vechii Sumerieni, Hiti, poate 
Etrusci, etc.) rasă numită şi „armenoidă* :—al doilea (mai vechiu 
în Europa), intins prin Rusia meridională din părțile Turkestanului 
şi ale Siberiei actuale, Fiecare ar corespunde celor două tipuri 
brachicela e aflate în Europa. (Varietatea dinaro-adriatică şi cea 
alpină). Triburile ior sau infiltrat cu încetul în toată Europa, cea 
centraiă mai ales. 

Istoria continentului nostru, e foarte nouă. Cind civilizaţia di- 
nastiilor înflorea în Egipt de mii de ani, sălbaticii curopeni știau 
deabea să-și lustruiască sculele de piatră şi să ridice megalitele 
lor rituale. Prin triburi venite probabil din Asia mică, ei cunoscură 
într'o zi intrebuințarea metalelor, și de atunci dezvoltarea lor fu 
repede şi minunată. 


1 Stadiul „Neantul rominesc”, în „Viata rom." No. 7,9,9, şi 10 din 1926. 


OMUL 25 


Acum patru mii de ani eram aici în perioada preistorică ; E- 
giptul îşi avea demult analele. Azi Egiptul începe să se împărtă- 
psec la civilizația europeană, idealul actual al intregii omeniri. 

ulte părţi ale lumii sint încă în stadiul preistoric. Dar omenirea 
e într'o neîntreruptă frămintare. Secolele viitoare vor înregistra 
alte transformări ce nu se pot prevedea, Inegalitatea raselor e da- 
torită şi împrejurărilor care nu le-au permis să evolueze, precum 
ar Îi izolarea de centre civilizatoare. Deosebirea, dacă este, între 
europeanul neolitic şi cel ce a cunoscut metalele şi semnele seri- 
sului, te orari mai mult de posibilităţi accidentale, decit de infe- 
rioritate intelectuală. 


Toate popoarele europene sint mai mult sau mai puțin me- 
tisate, adică prezintă caractere amestecate, ale raselor care au 
contribuit la formarea lor, Reprezentanţi puri ai raselor de odini- 
oară se găsesc rar, în unele părţi ale Europei. Bine înțeles orice 
individ prezintă caractere predominante ale unei rase care, mai re- 
zistentă din cauze fizice şi de adaptare, slăbeşte sau şterge pe 
celelalte în ereditatea unui popor. Dar trebue să ţinem seama de 
influența ambianţei, a solului, care sînt printre factorii însemnați ai 
formării raselor, 

Examenul antropologic al populaţiunei actuale a unei ţări nu 
ne dă decit indicaţii aproximative asupra străvechilor ei locuitori. 
Amestecuri, cunoscute sau ascunse, generale sau individuale, sint 
neîncetate dealungul vremei, Indivizi veniţi de departe, pătrun- 
deri masive sau strecurări întimplătoare de cete şi triburi, au im- 
primat urmaşilor însuşiri pe care sintem plecaţi să le atribuim stră- 
vechilor indigeni. Un complex de caractere atavice subsistă in fie- 
care dintre noi. Ce ştim despre aceste influențe care se deşteaptă 
deodată, singuratice, după zeci de generaţii ? 

Marea problemă a eredității e încă nepâtrunsă. Misterul ei 
nu se desieagă cu citeva indicii de medii antropometrice. Dacă 
s'ar putea face o analiză a influențelor ancestrale, de tot felul, for- 
mula care s'o exprime ar fi foarte complicată. 

Influențele acestea multiple ajută omenirea să meargă înainte 
pe calea progresului. Cu o creditate mentală din ce în ce mai bo- 
gată, ascuţit mereu, pănă unde poate aji spiritul omenesc ? 

Dar pămintul se preface şi el mereu. Cataclisme datorite con- 
vulsiunilor globului, vor scufunda încă părți din continente şi din 
omenire. Intro zi, o nouă extensiune glaciară poate să acopere 
Europa şi să șteargă pentru totdeauna popoarele care au făcut 
din ea focarul civilizației, Evenimente de felul acesta ne arată ce 
puțin înseamnă pentru natură, manifestările ei trecătoare. 


0. G. Lecca 


Panait Istrati 


— Nelinişti în jurul unei iad FA 


Deşi în revistele literare discuţiile în jurul lui Panait Istrati 
s'au domolit cu vremea pănă la limita de mişcare normală a va- 
lurilor beletristice, cu o sensibilă tendinţă chiar de scufundare în 
subnormal, adică în tăcere conspirată, simte totuşi oricine că per- 
sistä să existe undeva, în aer, dincolo de efemerul foilor cotidiane, 
un alt Istrati, un caz literar, pus în problemă, dar nerezolvat încă, 
cazul Panait Istrati, In anumite condiţii de exprimare sau de ac- 
centuare în vorbă, un „caz“ înseamuă recunoaşterea implicită 
şi simultană a două lucruri: 1, constatarea unui fenomen demn 
de toată atenţia, 2 o încurcătură de explicare. Deaceia cazul Pa- 
nait Istrati însemnează o astfel de încurcătură şi împărtăşeşte soarta 
tuturor încurcăturilor. Soarta aceasta se cheamă aminare, este 
foarte puţin de invidiat şi cunoştinţa de aproape cu ea a lăsat 
multora (şi lasă fără îndoială intotdeauna) amintirea rea a lucru- 
rilor enervante şi perverse. 

Personalitatea şi opera literară a lui Panait Istrati au tras 
dintre lozurile criticei rominești pe cel al aminării sine die şi mo- 
mentan în însuşi fenomenul „aminare” trebue să fie căutat acest 
scriitor. Ori faptul aminării, examinat de aproape, se revelează a 
nu fi mai vechiu decit epoca quaternară, apărind odată cu crea- 
torul său, omul. Animalele nu amină. Pentru ele există numai mo- 
mentul prezent, în care trebue să trăiască şi să se comporte ime- 
diat şi lor nu cunoaște în consecință altă procedare decit 
aceia care se declanşează imediat şi în toată amploarea deodată, 
Cunoscînd mîndria leului, care mu mai repetă un atac nereușit, 
cruzimea decisă a tigrului persistent sau viclenia tircoalelor de 
vulpe, tactica animală nu înregistrează în nici-un caz metoda a- 


PANAIT ISTRATI 27 


minării. Invenţie pur omenească şi pentru scopuri pur interumane, 
aminarea pare să fie o metodă de tortură. Tot ceiace este în le- 
gătură cu tortura, instrumente, chinurile fizice însăşi sau chinurile 
interior-sufleteşti par să fie străbătute de un acelaşi mare princi- 
piu fundamental. Şi acest principiu este comun aminării şi chi- 
nuirii. O unealtă de casnă, fie unealtă întimplătoare a unei räz- 
bunări nesăţioase, fe cea îndelung experimentată a Inchiziției sau 
cele similare juridico-poliţienești,—sint întotdeauna construite pe 
baza principi zădăririi. Crucilicarea, tragerea pe roată, arderea 
pe rug (A petit feu), pisica la sac sau încâlțămintea de fer in- 
T toate relativ lungă desfășurare în timp, creştere 
neîncetată în intensitatea durerii produse, dar în acelaşi timp un 
fel de variaţie meșteșugită, de cădere şi ridicare a senzaţiilor, de 
altemare bruscă a lipsei de durere cu cea mai sfişietoare dintre 
dureri, încheindu-se toate cu lovitura de graţie atunci cînd moar- 
tea nu mai este măcar isbăvire binecuvintată de chinuri. Con- 
strucția uneltelor însăşi trebue să aibă în vedere acest scop şi €- 
vident că în chinurile sufleteşti cel care chinueşte procedează la 
fel. Expresia populară spune „una caldă, alta rece“, în chip foarte 
nimerit, deşi nu isbuteşte să redes toată zădărirea savantă, toată 
încordarea groaznică a chinuitului atimind de buzele celuilalt, toată 
enervarea În care e ţinut cu pauze perfid intercalate chinuitul de 
cătră călăul său; iar sfîrşitul poate să mai constate în chinurile 
sufleteşti ceva care mai seamănă poate a ființă omenească, dar 
în realitate e ceva sdrobit, sdruncinat, istovit, inert.—Aminarea are 
comun cu tortura tocmai momentele principale: zădărirea ener- 
vantă, aşteptarea cu respirația tăiată şi finalul fatal şi deconcer- 
tant. Nimic nu lasă înadevăr o impresie mai dezolantă de absurd 
în legile omeneşti decit moartea care închee o tortură şi recu- 
tirzie a unei valori. Cu un moment mai devreme o 
asemenea decizie Intirziată ar fi găsit încă un om, un om pe care 
să-l bucure, să-l întristeze sau să-l răsplătească omeneşte; un 
moment mai tirziu se află în faţa unei masse insensibile,—o vic- 
timă istovită. In această clipă non-sensul vieţii noastre, acoperit de 
goana preocupărilor mărunte, iese la iveală : „De e sens într'asta 
e 'ntors şi ateu, Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu*— Ami- 
narea apare deci ca o armă specific omenească, armă menită să 
chinuiască, să producă maximum de durere prelungită din exploa- 
tarea unei inimi omeneşti. Pe de altă parte cruzimea caracteristică 
a aminării se pare să dee indicaţiuni şi mai specifice pentru in- 
cadrarea ei. anume, dacă interpretarea unor fapte nu este fan- 
tezistă sau direct eronată, cruzimea a fost creată de femei. Cer- 
cetările asupra religiilor orgiaco-orfice, dela Babilonul Mesopota- 
miei pănă la sabaturile lui Dionisios în vechea Eladă, arată că a- 
cel delirium potatorum era însoțit de încă un delir pe bază de 
concepție generală a lumii), Credinţa guvernării vieţii umane de 


1 Florian Christian Rang, în revista „Die Kreatur“, 1928. 


28 VIAŢA ROMINEASCA 


cătră mişcările corpurilor cereşti, cu revenirea lor periodică la 
nctul de plecare,—impunea, după credinţa acelor vremi, o pauză 
tre anul vechiu şi anul nou, între ceiace a fost și ceiace începe. 
Pauza aceasta înseamnă un răstimp în care domină capriciul, în 
care se răstoamă complect valorile şi ordinea obişnuită a lucru- 
rilor. Ori personagiile principale în această desfrinare generală 
sint tocmai femeile, Bărbaţii sînt spectatorii în cerc ai dansatoa- 
relor stăpinite de demon, ai mamelor care-şi sfişie cu dinţii pro- 
priii copii. Acest fapt demonstrează evident că cruzimea maximă 
e rezervată femeilor şi explică dece aminarea, armă subtilă de 
chin, reprezintă tactica feminină de predilecție. Aminarea cores- 
punde perfect setei de cruzime din carnea femeii şi romancierii 
psihologi au observat-o. In Arthur Schnitzler formează chiar una 
dintre preocupările marcante ale romanului său: femeia care se 
răsbună aminind.— După cum se vede soarta aminării, care pin- 
dește orice creaţie spirituală al căreia grad de complexitate nu in- 
cape în formulele epocii respective, este prin sine insăşi o cruzime 
omenească de gradul cel mai înalt, anume o cruzime feminină. 
In cetatea creaţiilor spirituale de orice fel aminarea s'a furişat şi 
a prins rădăcini adinci. In critica ştiinţifică, literară sau fi 
jică are dreptul de cetățenie bine stabilit, dar deghizată pentru o- 
chiul profan subt numele grav şi onest de „judecata posterităţii” 
sau de „judecata istoriei”. Exemplele marilor aminaţi, Leonardo 
da Vinci în ştiinţă, Spinoza în filosofie, Stendhal sau Eminescu în 
literatură, dovedesc cu greutatea lor de fapte importanţa aminării 
şi veracitatea caracterelor notate, ridicind-o la rangul de categorie 
sau de metodă în procesul de recunoaştere a valurilor. Ceiace 
se așteaptă dela aminare, privită în atară de considerațiunile etice 
este ceiace se numește puterea timpului, a patinei vremii, care 
fără altă intervenţie voluntară umană, ştie să pună lucrurile la lo- 
cul lor. in această apelare la vreme se întrevede, în primul rind, 
un blam pe care mintea omenească şi-l dă cu seninătate şie-insăși, 
adică o recunoaştere publică a neputinței de înțelegere şi a lipsei 
de curaj pentru o hotărire tranşantă. In al doilea rind se poate 
descifra în credinţa, în forța de impăcare a timpului, un apel la 
ceva socotit aprioric superior, deşi apare numai În această ocazie 
ca o mărturisire indirectă, dedusä. Cind criticii literari vorbesc de 
timpul a toate impăciuitor se gîndesc fără îndoială la „dintele 
vremii“, care aspectele inutile ale unui fenomen, îl dega- 
jează de impurităţile mărunte şi-l oferă simplificat şi clarificat pre- 
lucrării umane, Recunoscind însă existența şi valoarea dintelui 
vremii, nu se recunoaşte în realitate altceva decit importanța ne- 
lipsită a unui filtru critic anonim în massa anonimă a publicului 
cetitor, un fel de critică literară sau filosofică, care se ridică din 
massa difuză a aprecierilor, se concentrează într'un fe! de axă de 
orientare şi deacolo, din cel mai desăvirşit şi desinteresat anoni- 
mat, dă indicaţiuni penelor critice celebre. Apelul la vreme din 
orice aminare înseamnă deci in cele din urmă o mărturisire um- 


Pi 
dagi 


PARA RR ea 


liitä de incompetență individuală şi trecerea „cazului“ rebel într'o 
mină mai sigură, mina celor mulți şi neştiuţi, In felul acesta ve- 
dem clar stabilirea unor concluzii surprinzătoare : critica (în ge- 
nere) îşi rezervă în realitate dreptul de explicare şi apreciere. nu- 
mai pentru ceiace se prezintă în proporții reduse, pentru ceiace 
nu iese din orbita normală a prezentului. Fenomenele exorbitante 
prin dimensiuni şi pretenţii nu pot intra în formulele prea înguste 
şi prea exclusiv create pentru nevoile de explicare momentană a 
unor fapte ordinare. Prin urmare critica (in genere) unei vremi 
nu abordează decit efemerul, t zilei şi faptul de ultimă oră, 
părăsind publicului, pe care îl dispreţuește și vrea să-l orienteze, 
tocmai durabilu! şi poate eternul. 1— Spuneam mai sus că aceste 
consideraţiuni asupra aminării convin perfect lui Panait Istrati şi 
reprezintă în adevăr primul element în circumscrierea situației lui 
literare. E un caz neclarificat încă, neinserat încă în istoria lite- 
rară prezentă, un aminat.  Deaceia, poate, cei care au încheiat 
bilanţul literar al anului 1927, ocunindu-se de scriitori mai mă- 
munți sau chiar de tăcerea unora demult recunoscuți, nu şi-au în- 
greuiat inutil sarcina cu pomenirea scriitorului brăilean, deşi Ner- 
ranțsoula apare în acel an. 

Este deasemenea prețios de observat pentru înțelegerea ca- 
zului Panait Istrati, că deşi el aparține astăzi literaturii mondiale 
a anilor contemporani, cazul său nu trebue căutat nici în Franţa, 
țara în a cărei limbă a scris, nici aiurea, în altă ţară, care-l po- 
sedă cu uimitoare grabă, în fragmentare traduceri. Motivul aces- 
tei eliminări metodice stă în faptul că nici pentru Franţa, nici 

celelalte literaturi nu există „un caz* Panait Istrati, ci un 
en de istorie literară de claritate desăvirșiti. „Cazurile se 
nasc numai din ținuta rebelă a fenomenelor, care nu intră în for- 
mulele preexistente, aşteptind o nouă explicare, mai adecvată, sau— 
mai modest—o nouă catalogare. Ori literatura franceză posedă 
de multă vreme formula pentru scriitorii de origină străină, dar 
de limbă franceză : je prends mon bien où je le trouve, valabilă 
dela Ronsard pănă la pes Mortas şi dela contesa de Noailles 
pănă la Myriam Harry. La fel se întimplă cu celelalte literaturi, 
intrebuințind formula generală a lteraturilor naţionale faţă de li- 
teratura străină de mare anvergură: sau acceptare—neacceptare, 
sau își iau, fără să voiască cu dinadinsul, sarcina de a impune un 
scriitor străin însăşi patriei lui literare. Lucrul nu este rar şi 
Vary Larbaud îl explică prin existența unei elite intelectuale in- 
ternaționale, * 
_Rămin prin urmare numai două ţări, care ar putea simţi în 
atmostera culturală apăsarea grea și inevitabilă a cazului Istrati: 


1 Vezi exemple caracteristice şi distractive în Max Arod, Versunkene 
Tage, în Das Stachelschwein, März 192”, 
Să 2 EEP Larband, Vom Lacter des Lesens, in Neue Deutsche Rund- 
3i, e 


2 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Grecia şi România, două neamuri care l-au adus pe lume şi două 
țări în care a trăit. Dacă aceste două împrejurări comune ambe- 
lor ţări au fost suficiente ca să pue problema atit la noi, cit şi 
acolo În extrema sudică a peninsulei balcanice, — după cum se 
simte din spusele lui Apostol Monastiriotis,— şi dacă prin natura 
lor ar putea să țină tema în nesfirșită indecizie, nu trebue să se 
scape din vedere intervenţia unui element cu totul particular pen- 
tru România : literatura lui Panait Istrati e smulsă din mediul ro- 
minesc şi se inserează perfect în evoluţia noastră literară. 
Deaceia, inserindu-se în însăşi realitățile noastre naţi- 
onal-creatoare, nu putem neglija, nu putem lăsa în suspensie a- 
cest caz, care, ca orice fapt spiritual, nu-i posibil să fie suprimat 
nici cu tunurile dela lena, nici cu tăcerea, ci va continua să irite 
conştiinţa publică până la deplina lui deslegare. Niciunul din ele- 
mentele care îl leagă pe Panait Istrati de alte țări, nu lipsesc din- 
tre multele lui legături cu noi, nici limba, nici originea, adăogin- 
du-se această realitate covirşitoare —prelucrarea artistică a unui 
materiai rominesc, dovadă a unei legături profunde, a unei înră- 
dăcinări decisive, Mediul rominesc în care a trăit îndelungat a fost 
atit de puternic, atit de impresionant, încît l-a covirşit, l-a asimi- 
lat, pecetluindu-l așa de stranic, încît vagabondul fără patrie n'a 
pas niciodată să ne uite şi ne poartă cu el în toată lumea largă. 
anait Istrati nu este un trecător prin Rominia, un călător cu ©- 
chiul ager şi nimic mai mult. Dela Kyra Kyralina, trecînd prin mi- 
nunatul Codin şi pănă la Nerrantsoula, dar mai ales in a. one 
Mavromati, cea mai frumoasă dintre bucăţile sale literare, Panait 
Istrati dă viaţă de artă unui mediu rominesc cu înfăţişare specific 
regională. Dacă mai fiecare dintre provinciile romineşti au adus în 
cintecul popular, în literatură şi în cele citeva publicaţii filosofice, 
nuanțele lor sufleteşti, o punere în valoare critică a sufletului pro- 
vincial rominesc lipseşte, deşi ici-colo sar găsi prețioase frag- 
mente indicatoare. Cu atit mai mult ne lipseşte o istorie a oraşe- 
lor romineşti și o schiţă sociologică pentru cele mai interesante. 
Oricât de frumoase ar îi „Rominia pitorească" a lui Vlahuţă, „Dru- 
murile şi oraşele“ cu reminiscențe istorice a d-lui N, Torga sau ale 
d-lui loan Simionescu, intă toate un inceput din care nu ne 
putem cunoaşte țara decit din fuga trenului. citeva oraşe to- 
tuşi, care se disting din amorţeala fără istorie a tirgurilor provin- 
ciale, trăesc un destin propriu şi lasă amintiri neşterse. Bucureştii 
şi Craiova în deplină creştere, unul cu tendinţa de oraş european, 
celălalat constituindu-se întrun centru de burghezie naţională, laşii 
in dramatica lor decădere, Galati, centru cosmopolit și Brăila, con- 
stituesc medii diferenţiate, care intră din ce în ce mai clar în lite- 
rătură. Ori Panait Istrati povesteşte viaţa Brăilei. Acum citiva ani 
se pornise o inițiativă foarte semnificativă de cercetare largă a ți- 
nutului brăilean, - semnificativă deoarece atenţia unui în a- 
ceastă direcție trăda existența unui fenomen t. ŞI în adevăr 
viața brăileană se mişcă între bariere imposibil de găsit în altă 


PANAIT ISTRATI 31 


parte, o viață mult mai complicată decit in orice alt oraş rominesc, 
Malul Dunării, pe curba căruia se înşiră carachiul grecesc şi ar- 
menesc, cetățuia turcească şi centrul cosmopolit al vieţii comer- 
ciale, flancate la un capăt de-o mahala a muncitorilor cu ziua şi 
de alta de Comoroica căruţaşilor, cuțitarilor şi a pescarilor lipo- 
veni,—stă faţă în faţă cu cealaltă curbă a vechiului şanţ de apă- 
rare al raielii turceşti, unde se intilnesc dragomanii cumpărători 
de cereale, cu neguţătorul străin şi cu țăranul venit din inima ju- 
dețului cu căruța de porumb. Intre aceste limite se stratifică por- 
nind dela malul dunărean căträ şesul judeţului, în legătură directă 
cu situația materială, pe străzi în tragmente de cerc, populaţia bră- 
ileană : fiecare stradă înspre şes reprezintă un pas câtră mediul 
rominesc și către situația materială precară. Legătura cu toată lu- 
mea este Dunărea ; pe acolo vin străinii şi banii: legăturile cu 
țara pornesc din chiar capătul vadului principal către Dunăre,— 
vadul Dobrogean,—şi se pierd departe în judeţ şi mai d în 
țară : pe aici vine munca țării şi braţul nou de muncă. Faja a- 
ceasta geometrică a oraşului a servit de bază şi intregii vieţi a 
Brililei, încit pornind dela ea se poate constata ca o suprastructură 
fidelă, ridicîndu-se cu aceiaşi preciziune geometrică, viaţa comer- > 
cială cu întîlnirea dintre muncitorul materiei prime cu negustorul 
băştinaș, mocan sau străin, dintre căruțaşul sau lucrătorul băştinaş 
cu cel venit din altă parte sau cu marinarul olandez, dintre inte- 
lectualul nebăgal în seamă şi boerul banului, Din aceleaşi relaţii mul- 
tiple se desenează şi agitația avidă şi frivolitatea morală şi liber- 
tatea fără margini a brăileanului sau lipsa oricărei grupări cultu- 
fale sau artistice, în definitiv (cu timide excepţii după războiu) toată 
mediocritatea pretențioasă şi goală a atmosferei intelectuale. Ca 
isagiu Brăila oferă cîmpurile nesfirşite deoparte şi minunile băl- 
fi de alta, In acest cadru larg se intretae o serie de condiții de- 
rivate, care dau naştere la tipuri şi mediuri pitoreşti, toate cu pe- 
cetea brăileană, dela negustorul, care Duminică la ora 2 după a- 
imiază se plimba pe Dunăre cu familia pe vasul unui căpitan de 
barcă, la grupurile de cheflii dela Ghecetul cu saramură de obleţ 
şi vinuri acre, dela căruțașul ieşind Duminica cu calul plin de ca- 
naturi, de bilete de bancă şi de argint, săltind cu frenezie jugul 
în timp ce stăpinul cu flori la ureche stă dirz în picioare şi spri- 
jinit în hăţuri, pănă la cafenelele greceşti pline de zumzetul 
sent i greerilor lui earns k la aripa şi cer ud mahala, 
spăr: semințe şi nout pragul porții. prelungirea ia- 
lomițeană a şesului brăilean şi-a gasit poetul orizonturilor largi şi 
dogoritoare mai întăiu în Odobescu şi pe urmă în Nichifor Crainic, 
dacă Sandu Aldea a intrat pănă la perie Brăilei şi a trecut în 
privalurile regatului lui Terente, dacă Dunăreanu a prins bine chi- 
nul căruțaşilor din oraşele dunărene sau dacă Sadoveanu a venit 
cu savoarea moldovenească să surprindă viața măruntă a bălții, 
ori Jean Bart a izbutit să surprindă cu rară artă viața de colivie 
a Prințesei Bibija, cu sprincene negre frumos arcuite și nas gre- 


32 VIATA ROỌMĪNEASCA 


cesc,—rămăsese fără glas balta văzută de-un ochi de oräşean, 
cum o vede Panait Istrati în Codin, sau circiumile din colțuri, în 
Comorofca violenţii sau în cartierul grecesc unde visează la mare 
şi soare sudic emoţionantul căpitan Mavromati. Panait Istrati a 
descoperit inima intren hamal cu umerii rotunzi şi , cu nä- 
rile negre de praful greu al fundurilor de şlepuri şi glasul dogit 
de alcool și răcnet în infernul elevatoarelor depe cheiul Brăilei; a 
văzut cum deschide ochii mari de surpriză în fața răsăritului de 
soare, în balta sălciilor, un adolescent citadin, a văzut cum se lea- 
piină stuful și papura, cînd pătrunde în ea săracul cu pași de hoţ 
şi cum se iau lecţii de lene solară și marină, culcat în barcă sau 
pe șlep, în susurul apei. Panait Istrati ne-a spus secretul liniştii 
din Cetăţue sau din Carachiu, liniştea de doliua căsuțelor turceşti, 
armenești sau greceşti, din care bărbaţii iau parcă toată viața şio 
duc cu ei multiplicată, în port, în prăvălii sau în cafenele, lăsînd 
în urmă o poartă mare și mută, ferestre cu storurile trase, in do- 
sul cărora parcă ghiceşti umbre tăcute şi , prelingindu-se ca 
o suferință vie, femei cu ochi orientali şi oriental. Reinviază 
în paginile lui nopţile cu lună, cu miile de lumini reflectate în apa 
largă a Dunării, cu bărcile plutind pe drumul ei fără pulbere şi 
fără uri, precedate de lumina-semnal și însoţite de cintece. 
„Vino Nella, vin pe mare“ a lui Duiliu Zamfirescu, cu chemarea 
pasionată „te voi duce păn'la Chios, Chios, țara mea“ e cintecul 
acelei Brăili, din care a desprins minunate tablouri pentru o mare 
frescă. Ici o poartă de regiment de călăraşi, unde „gradaţii” se 
lasă „cinstiţi* cu marfa caldă a plăcintarului grec, dincolo băiatul 
de prăvălie cu minile rog N crăpate, alergind întrun suflet din 
pivniță în prăvălie şi de-acolo subt umbrarul cu iederă și flori 
apăţătoare, aşezat pe trotuarul cu pietre mari de lavă, udate des 
in simetrice opturi ca să ţină răcoare, dincolo spălătoreasa făcînd 
periodic rindul „caselor* ei. Printre această lume se profilează 
umbra lui Codin, tip brăilean de mahala, cu siluetă puternică şi 
sveltă, cu nervii de pisică sălbatecă, cu tovarăşii lui, tigri de ca- 
fenta din marile porturi, muindu-se ca ceara cind tiganul dă peste 
cap un „0of*! toate lămpile s'au stins“, sau frămintind cadenţa 
şi aruncind cu-un bobirnac pălăria pe ceată, cînd lăutarii pişcă 
strunele în melodia „dată dracului“ a specificului brăilean : 


Aoleò! Nu pune mina! 
Aolei ! Sare (ijinit 


Este färă îndoială în opera lui Panait Istrati o parte caracte- 
ristică din viaţa celor umili, dar sălbateci din mediul brăilean, in- 
trat cu acest mare povestitor în literatura mondială. Era şi vre- 
mea dealtfel ca această pătură formată din străini aventuraţi în lume 
după o pine muncită greu, camarazi buni ai autohtonilor de jos, 
muncitori în port şi clienţi ai periteriilor lărmuitoare, să intre în 
literatura rominească, prea exclusiv preocupată de țăran şi boer, 
ciocoi sau desadaptaţi. Deaceia Panait Istrati şi viaţa brăileană e- 


PANAIT ISTRATI 33 


rau în mod predestinat meniți să facă primul pas al literaturii ro- 
mine în cucerirea deplină a teritoriului ei social şi să-i deschidă 
în acelaşi timp orizonturile străinătăţii. Intăiu, pentrucă Brăila re- 
prezintă o periferie a vieţii adevărat romineşti, o periferie unde 
cosmopolitismul tipurilor face posibilă tranziţia între rominesce şi 
străin. Niciodată nu vom fi înțeleşi peste hotare prin Averchie sau 
prin Radu Tulie Teacă, prin Mihail Sadoveanu sau Damian Stă- 
noiu. Sint prea în inima ţării, prea depe Bistriţa sau dela Arnota, 
ca să fie înțeleşi şi gustați de cetitorii dela „Revue bleue“. In 
schimb periferia prezintă mai multe puncte de contact şi dispune 
pe cetitorul străin, nedescurajat dela început, să se aventureze şi 
mai aproape de literatura noastră naţională, In al doilea rînd, dacă 
am putea fi cunoscuţi în lumea culturală prin Eminescu, acesta 
este cu siguranţă intraductibil, Deaceia Istrati a făcut un Inceput 
norocos şi datorită unei mari calităţi a literaturii sale, aceia de a 
raporta întotdeauna măruntul la eastalul omenesc, a izbutit să 
intereseze. Poate că această calitate, — generoasă pentru individ şi 
indispensabilă în literatură, —il provoacă la manifestații mai puţin 
reuşite în alte domenii, pentru care, dacă are bună-voinţă, mare 
însă talent şi pregătire. Dar ceiace voiam să arătăm aici, era nu- 
mai situaţia sa literară prezentă de „aminat* şi soluţia ei: Panait 
Istrati, povestitorul Brăilei. In această direcţie trebue să se adin- 
cească analiza operei şi artei sale de povestire, pentruca să se gă- 
sească, fără mare greutate, în citeva tipuri, peisagii sau mediuri, 
o întreagă lume plină de etern-uman, dar pitoresc nuanțată în 
concepția ei de viață şi în felul cum de fapt tsäeşte de azi pe 
mine. Căci nimic nu e mai deplasat decit atribuirea unei concep- 
ţii de viaţă eroilor literari. Ei trăesc, pur şi simplu, şi povestirea 
literară este un drum prin concretul vieţii lor, din care nu putem 
scoate concepţii de viaţă, fenomen cerebral în care se amestecă 
o lume ideală, de bănueli, de dorinţi, de împrumuturi naţionale, cu 
fragmente de experienţă și realităţi personale. Confundarea acestor 
lucruri introduce deseori în literatura lui Panait Istrati elementul 
subiectiv al ideologiei sale, De origine mai vastă decit mediul des- 
cris, căpătat printr'o experiență complicată, în ţări şi între nume- 
roase neamuri de oameni, perioadele sale ideologice nu se aplică 
perfect povestirilor, nu răsar firese din ele şi rămin disgrațioase 
deoparte, ca untdelemnul în apă. Sint nile pe care cetitorul le 
sare, bucuros să afle mai degrabă amăgitor al povestirii. A- 
ceasta e un drum concretul unui colț rominesc, dincolo de 
rural şi periferie plasat, la capătul căruia rămii cu impresia pu- 
ternică, specifică vieţii adevărate. in numele ei polemizăm cu tăcerea. 


Sorin Pavel 


Popas 


Cerul, ca zugrăveala pe lemn, sa învechit. 


Dănţuitor pe fringhii şi păpuşar vestit 
Cu zările pe umăr și vintul de căpăstru 
Sufletul meu colindă şisacum sufletul vostru... 


Copii ridicau zmee în drum cînd am purces, 
Domoală era vremea şi lungă ca un şes. 
Paşii mei din țărină lăsau urme pe nouri; 
Ocheam, cînd era lună, cu praştia, ecouri... 
Dezatunci au trecut zile ca luntri fără cîrmă 
În podul palmei dira norocului se curmă , 
Şisam căutat zădarnic în gind deatiteaori 
Vorba care deschide peştera cu cemori... 


Îşi mînă noaptea cînii negri la vinătoare. 
Tăcerea=i grea de zarva vocilor viitoare 
Cum timpul tot e'n clipă şi lumea după frunte... 
Şi viaţa»i ne'ncepută ca apele de munte.. 


+ 


Mini plec din ţara asta cu cerul invechit. 


AL. A. Philippide 


Prestigiul estetismului 


MOTO: „Tu, ar trebui să te plepteni mai estetic“. 
Fragment dinir'o comveraaie, în parc, la Sinaia 


In ultimul timp a început, sau a reinceput, o polemică în 
jurul chestiunii dacă punctul de vedere estetic trebue sau nu să 
primeze în critica literară. E reeditarea subt altă formă a unei 
vechi polemici : „Artă pentru artă sau artă cu tendinţă ?* Cu a- 
cest prilej, ca o notă marginală la această polemică, vom in- 
cerca să răspundem la întrebarea “de si vine prestigiul sen- 
timentelor şi punctului de vedere estetic 

De importanţa acestui prestigiu se împiedică oricine la orice 
pas. Tablourile vechilor maeştri costă milioane de franci aur, 
iar mulțumirea estetică a cumpărătorului mijlociu, dacă am pu- 
tea-o evalua, ar trebui, fără îndoială, să o taxăm incomparabil 
mai jos. Diferenţa trebue pusă pe seama prestigiului. 

„Cutare e om cinstit” sau „cutare e un estet“, cu cit e 
mai prețioasă această din urmă laudă decit prima! Cu cit mai 
mult simţim în ea distincţie, şic, valoare socială, într'un cuvint, 
prestigiu ! Şi cinstea are, evident, o utilitate mai mare so- 
cială decit simțul estetic. De unde rezultă că, acea teorie utili- 
taristă care ar încerca să deducă în chip simplist toate valorile 
sociale din folosul respectiv, ar da greş. 

Să pozezi în om blazat, calm, să ironizezi orice fel de va- 
loare socială, e ceva foarte şic. Pentru mulți, entuziasmul nu mai e 
bien porté ca pe vremea romanticilor. Ei bine, chiar pentru a- 
ceştia, singurul entuziasm care mai e admis, e cel pentru ope- 
rele de artă, entuziasmul estetic. 

In discuţii de toate zilele poţi face cunoştinţă cu multe lo- 
curi comune, care să te con , că valorile estetice sint mai 
bine cotate decit cele morale. E vorba, să zicem, de corupţia 


y 


$ > 
Vi 


PRESTIGIUL ESTETISMULUI 37 


vieţii noastre politice; şi toţi interlocutorii_ se arată revoltați, ci- 
tează cazuri, afirmă că inainte de războiu nu se întimplau de 
astea, se întreabă unde avem să sjongen cu anarhia care dom- 
neşte etc.. Şi atunci, nu arare, unul din ei plasează o frazä in- 
teresantä din punctul nostru de vedere, şi care sună cam aşa: 
„Eu nu zic; la urma urmii, să fure! Dar cel puţin să facă lu- 
crurile mai estetic, nu aşa, grosolan!“ Exclamaţii în genul celei 
de mai sus veţi auzi multe, şi totdeauna ele sint pronunțate cu 
un ifos sui generis, adică: „băgaţi de seamă, ce spun acuma e 


Această valorificare a punctului de vedere estetic nu e un 
tapriciu întimplător şi trecător al modei: cotarea artei mai pre- 
sus cu mult decit plăcerea reală ce ar peo provoca, durează 
in Europa actuală cel puţin din secolul al XVII-IEa, şi avea loc 
în timpul renașterii ca şi în timpul civilizației romane. La un a- 
numit grad de cultură, de ăție, de vechime a societăţii, pres- 
tigiul estetismului, apare în chip parcă mecanic, 

Bine înţeles, ca orice valoare veche şi bine stabilită, pres- 
tigiul de care vorbim trece prin alternanţe de vagă şi de rela- 
tivă demodare. Auzi uneori fraze ca: Ar trebui să se mai ocupe 
şi de lucruri serioase!" (despre un „estet*) sau: la nu mai face 
literatură !* (adică „nu mai vorbi prostii“). Dar aceste atacuri 
se desenează totuşi pe fondul unei stime solide, trainice şi u- 
niversale. 

Prestigiului acestuia care, după cum am văzut, nu-şi găseşte 
o icaţie sulicientă în plăcerea propriu zisă pe care frumuse- 
tea şi arta în special o cauzează, prestigiului acestuia vrem să-i 
dăm de rost. Intrebarea noastră sună, în toată profunzimea ei 
astiel : „Cum e posibil, în general, şicul frumuseţii 7" 


Spuneam că bogătaşii plătesc milioane pentru tablouri cu 
vază ; dar aceiaşi bogătași plătesc sume tot atit de mari pentru 
bijuterii şi alte obiecte similare, adică pentru lucruri care, fără 
să aibă un mare prestigiu estetic, nu corespund nici ele unei 
plăceri imediate în raport cu preţul. “Bijuteriile sint semne dis- 
tinctive ale bogăției: acel sau aceia care le poartă dovedeşte 
astfel că posedă avere multă, şi aici e şi sensul valorii lor a- 
tit de mari. Ca o primă aproximaţie—loarte depărtată incă—a 
soluției căutate, am putea deci spune, că operele de artă, sau 
unele din ri dovedesc bogăția posesorului lor, şi de aceia sint 
supra-prețu 

ar îndată se vede ce mare deosebire e intre prestigiul 

urilor şi acel al bijuteriilor. Un om care ar fi in stare să 
cumpere un tablou de mare valoare dar despre care om s'ar 
gti că nu poate de loc să-i guste frumusețea, ar fi invidiat dar şi 
disprețuit, ridiculizat. Bogătaşul care consideră cutare tablou fru- 


În. 
ES 


38 VIAȚA _ROMINEASCĂ : j 


mos, numai pentrucă e scump, e o temă banală de batjocură,- 
Aşa dar, cu pen tabloului bogätaşul nu plăteşte numai semnul 
bogăției ci plăteşte, sau ar vrea să plătească şi dovada că se 
pricepe în pictură, că e în citva „estet*. Şi doar tocmai presti- 
giul acestei priceperi e de explicat. 


+ 


Totdeauna dorința oamenilor s'a concentrat asupra posesiei 
de avere şi de putere. Dar dacă nu le are, omul se mulţumeşte 
cu aparenţa lor. Intradevăr, convingerea celorlalți că eşti pu- 
ternic şi bogat, te face temut şi-ţi creiază un credit mare in sen- 
sul cel mai larg al cuvintului, îţi dă prin urmare avantagii foarte 
insemnate a semenilor. 

Dar aparența bogăției şi a puterii, ca şi multe alte apa- 
rențe, a devenit cu vremea, din armă de luptă, scop in sine, şi 
astfel a luat naştere vanitatea. Vanitosul nu doreşte să pară bo- 
gat ca să aibă mai mult credit, ci îl mulţumeşte însâşi această 
părere a oamenilor despre el, 

Transformările mijloacelor în scopuri au jucat un rol pre- 
ponderent în stabilirea intregului sistem de valori admis de oa- 
meni, De altfel întilnim asemenea transiormări şi la animale: 
unele fiare îşi dau multă osteneală să prindă şi să ucidă prada, 
chiar cind sînt prea sătule ca să o mănince, 

Aşadar oamenii vor să pară bogaţi şi puternici. Dar e 
evident, că acel care are cu adevărat aceste superiorități asu- 
pra semenilor, nu va mai căuta, sau va căuta mai puţin, să le 
cîştige, sau să le mărească, decit cel ce nu le are. Bogâtaşul şi 
puternicul nu-şi mai dau osteneală să cucerească bogăţia şi pu- 
terea, pur şi simplu pentrucă le au. Dezinteresaţi, iară voe sau 
merit, ci prin forta lucrurilor, nepăsarea față de profituri de orice 
iel se va da pe faţă în toată acţiunea lor. 

Prin urmare lipsa preocupărilor utilitare e un indiciu de bo- 
gatie şi putere. De aici, pe deoparte, afişarea nepăsării față de 

teresele aa gg afectarea dezinteresării inerentă unei bune creg- 
teri; pe de alta, prestigiul valorilor inutile. 

Că acest prea e real, nu încape îndoială: dovadă, spre 
pildă, nuanța de dispreţ care pluteşte a tot ce e practic, 
(„e deştept dar are o inteligență practică"). lar ştiinţa „pură” 
ne apare ca ceva mult mai „frumos“, mai „nobil* (sic) decit- 
cea aplicată, 

Aşa dar e frumos să disprețueşti bogăţia şi puterea, nu 
pentrucă ele ar fi demne de dispreţ, ci pentrucă, dimpotrivă, 
disprețul dovedeşte că le ai. Cel puţin aşa era la origine. Şi cum 


arta şi atitudinea estetică sint prin ele înşile „gratuite“ — aşa 


sună ultimul termen, adus la modă de Gide—au beneficiat şi 
ele de prestigiul lucrului lipsit de utilitate, 
Trebue să prevenim o confuzie care ar putea rezulta dim- 


PRESTIGIUL ESTETISMULUI 39 


dublul sens al cuvintului „dezinteresat*. Prest unui om po-- 
litic desinteresat se explică prin aceia că el e util societăţii. 
Dimpotrivă, valorile gratuite de care e vorba aici, gustul estetic 
spre pildă, sint în cipiu inutile nu numai pentru posesorul 
lor, ele sint inutile in general. Cele două prestigii au, fiecare, cu 
totul altă origine, şi de aceia sint esențial deosebite ca natură. 
Te convingi imediat de aceasta trecind cu gindul dela unul la 
celălalt, realizindu-le pe rind în minte. Totuşi e posibil ca în 
laudele şi in aprobarea unora laţă de un artist sau de un es- 
tet, să se amestece o slabă satisfactie că acela, fiind orientat 
spre lucruri nepractice, nu poate deveni un concurent serios în 
lupta zilnică. De aici o licărire de dispreţ conţinut pentru „nai- 
vitatea“ poetului sau estetului, i 


Dar nici acum n'am ajuns la soluţia definitivă ; nici acum nu 
ştim de ce arta şi atitudinea estetică au un prestigiu mai mare 
decit atitea dovezi propriu zise ale bogăției şi puterii. 

- Răspunsul nu-mi pare îndoeinic : ca să fii „estet* nu ede- 
ajuns să fii bogat sau putemic, Pe deoparte e nevoe de o edu- 
cație corespunzind clasei inalte; pe de alta, ca să te intereseze 
cu adevărat rezultatele activităţii gratuite, trebue să fi fost multă 
vreme la adăpostul nevoei, să fi avut mult timp de pierdut. De- 
sinteresarea trebue învățată şi condiţia e un jar niente prelung. 
Arta e inutilitatea şi luxul organizate şi rafinate. „A te pricepe 
in artă” înseamnă prin urmare dovada că nu eşti un parvenit, 
adică tipul disprețuit şi ridiculizat de cind lumea, dela Trimal- 
cion la „burghezul gentilom* şi la îmbogăţitul de războlu din 
zilele noastre. 

Condiţia de mai sus a priceperii în artă era necesară mai 
ales pe vremuri, cind arta nu se democratizase încă de loc. Dar 
chiar astăzi, cred că majoritatea celor pe care arta îl interesează 
sincer, sint oameni care au avut mult timp de pierdut, La cei- 
lalți interesul se reduce deseori la poză sau la meserie. 

Bine înțeles, marele număr al acestor „ceilalți“ sint şi ei 
senzibili la un fel de frumusețe şia un fel de artă: romanele 
de senzaţie atr titori ziarelor de mare tiraj, lăutarii muşterii 
în birturile Sean Aig şi cinematografele sint tixite. 

Dar, mai intăiu, acestea toate „nu sint artă adevărată”. 
Prin aceasta vrei tocmai să zici că, pentru a te bucura de ele 
nu e nevoe de vreo anumită educaţie estetică. Şi apoi, plăceri- 
lor aaee premia nu li se dă nicio importanță; ele servesc 
să-ţi mai treacă timpul, sint „des passe-temps", Aşa se şi po- 
triveşte pentru cine nu e obişnuit să fie neocupat şi care nu 
ştie ce să facă cu un răgaz excepţional, 

La cel inactiv din meserie, dimpotrivă, ocupaţia din timpul 
liber e un lucru principal; şi tocmai pentrucă îi dă multă im- 


49 VIAȚA ROMINEASCĂ 


portanță, plăcerea estetică se dezvoltă şi ajunge intensă ; căci 
un sentiment e în funcție şi de atenţia pe care i-o dai, ca şi de 
valoarea pe care i-o atribui. 

„Omului crescut liber de preocu utilitare zilnice, i s'a a- 
tribuit totdeauna o anumită superioritate şi nobleţă. lată : 

Socrate: Imi pare că oamenii crescuţi din tinereţă la tri- 
bunal şi cu grija afacerilor sint ca nişte sclavi faţă de oamenii 
liberi, cind îi asemeni cu cei care s'au îndeletnicit cu filosofia şi 
cu alte învățături de telul acesta. 

Theodor : Cum asta ? 

Socrate : Pentrucă, după cum ai spus, aceşti din urmă au 
totdeauna timp liber şi stau de vorbă între dinșii liniștiți cit le 
e poftă. Şi după cum noi schimbăm acum a treia oară subiec- 
tul convorbiri, aşa lac şi ei ori decite ori vine vorba de ceva 
care le place mai mult decit despre ce fusese vorba până a- 
tunci... Ceilalţi, dimpotrivă, n'au niciodată vreme de pierdut, cînd 
vorbesc... Cuvintările lor sint totdeauna pentru sau împotriva 
unui sclav ca şi dinşii... Sufletul lor e josnic şi fără dreptate; 
căci robia in care e supus din tinereţă l-a împiedicat să se înalțe 
şi l-a despuiat de nobleța lui... (Platon: Teaitetos). 


9 


Aceasta e explicaţia părtinirii oamenilor în folosul plăcerii 
estetice şi a nedreptăţii faţă de atitea alte plăceri. Fără îndoială, 
dacă ar exista un mijloc de a măsura cantitativ plăcerile, am 
putea constata că suma celor datorite mincării și băuturii e, con- 
siderind omenirea în întregul ci, mult mai mare decit suma piä- 
cerilor estetice. Şi totuşi nu există o ştiinţă corespunzind esteti- 
cei care să se ocupe de originea, natura şi sistematizarea gus- 
turilor plăcute, bucătarul nu e „un monsieur* cum e artistul, ce? 
preocupat de plăcerile mesei e un „mincău* cind cel preocupat 
de frumuseţe e un „estet*, infine artei culinare i se spune artă 
doar în ironie. 

Toate acestea pentrucă, după cum se spune, trebue consi- 
deratä nu cantitatea ci calitatea plăcerii. Tocmai originea supe- 
riorităţii calitative a plăcerii estetice am încercat să o găsim : 
Pe cînd prelerința pentru anumite mincări, chiar dacă e privile- 
giul unei clase, nu înseamnă nimic în ce priveşte vechimea, sta- 
giul în acea clasă, anumite gesturi estetice sint indiciul că eşti 
om distins, adică de familie bună. Căci fiind datorite şi mediului 
în care ai petrecut copilăria, şi felului de viaţă pe care l-ai dus, 
ele simbolizează un întreg sistem de tradiţii patriciene. 


- Cind consideri cotele valorilor atribuite de opinia curentă 
diverselor activităţi şi atitudini, o anomalie paradoxală iţi jigneşte 
l : dintrun anumit punct de vedere cel ce se foloseşte cu 
pricepere de operele de artă e superior însuşi creatorului lor, artistului. 


4 PRESTIGIUL ESTETISMULUI Li! 


Adevăruri ca cel de mai sus sint greu de dovedit, căci se 
reduc la surprinderea intuitivă a unor nuanţe. Nu putem decit 
-să facem apel la sinceritatea cetitorului, să-l rugăm să se co- 
doare în conştiinţa lui morală şi să răspundă cinstit dacă nu e 
mai elegant, mai distins şi mai şic să fie cineva „un estet“ decit 
un pictor, un compozitor, un scriitor ets. 

Acum, pentru noi, lucrul e foarte explicabil: consu- 
matorul de artà e boier, Activitatea artistului, ca a cărui alt 
producător, se reduce, şi mai ales se reducea pe vremuri, la o 
meserie, (Notaţi nuanţa depreciativă a cuvîntului din urmă, mai 
ales pus in legătură cu domeniul estetic. Nu e de mirare: cel 
ce exercită o meserie vrea să ciştige bani, dovadă că nu e 


bogat 

baia artistului e, prin urmare, derivat din prestigiul o- 
mului de gust, e un reflex din lumina proprie acestuia. Și e re- - 
marcabil că artistul posedă prestigiul de care ne ocupăm, mai 
„ales întru cit are „fire de artist* care se confundă în mare parte 
“Cu „lire de estet", deci, de om subţire, de boier. 


Aceasta ne pare a îi originea prestigiului atitudinei estetice ; 
dar numai originea: valoarea de care ne ocupăm sa despărțit 
„demult de sistemul valorilor intre care a luat naştere, şi de a- 
tunci a evoluat independentă. Acum face parte cu totul din altă 
„ordine de valori. După cum aparența bogăției şi a puterii a de- 
venit scop în sine, tot astfel atitudinea estetică şi în genere cea 
„dezinteresută a ajuns să fie elegantă, lără să mai simbolizeze 
cituşi de puţin originea nobilă. Atiţia oameni lipsiţi cu totul de 
orice fel de snobism se înclină totuşi în fața estetismului, 

Prin exemplele pe care le-am dat, m'am referit la un fel, 
cum am zice, mitotănesc de a aprecia activitatea estetică. Dar 
trebue să spunem că toți oamenii—sau, cel puţin, toți orăşenii— 
sint într'un fel sau altul sensibili la prestigiul diverselor atitudini 
desinteresate (estetice, științifice etc,), Şi din aceste diverse feluri, 
unele sint foarte simpatice şi n'au nimic din ridicolul felului mi- 
tocănesc, 


+ 


Sintem în fața unei probleme nouă: de ce parvenitismul e, 
universal şi în aşa grad, reţuit, incit indiciul că nu eşti par- 
venit a ajuns atit de preţios ? 

Invidia membrilor clasei interioare, față de cei pe care i-a 
apucat de cind ştiu ca superiori, s'a uzat prin obişnuinţă. Faţa 
de egalul de pănă eri ea se deşteaptă exacerbată şi Îşi varsă 
focul prin formule batjocoritoare. 

Membrii clasei de sus, în rindul cărora vrea să se numere 
de acum încolo parvenitul, au de asemenea, pentru a-l respinge, 


2 VIAŢA ROMÎNEASCA 


motive temeinice: pe deoparte, bogăţia şi puterea fiind limitate, 
e în interesul lor să păstreze cit mai mic numărul celor carele 
împart; pe de alta li se pare absurd şi nedrept în cel mai înalt 
grad, ca un om care, prin felul său de a fi, de a simţi, de ase 
a, e asemenea celor inferiori lor ca treaptă socială, să se 
ucure totuşi de prerogativele lor. Hulit şi batjocorit de cele două 
clase între care e prins, parvenitul are o situație foarte grea şi 
foarte şubredă. 
Nu e de mirare că încearcă să-şi asimileze cu orice preţ şi cît 
mai repede obiceiurile şi mai ales sensibilitatea specilic patriciană. 


Explicaţia de mai sus are aparenţa unui atac. Pentrucă so- 
cotim prestigiul atitudinei dezinteresate ca rezultat din vanitate, 
din dorința de a părea bogat şi puternic, s'ar putea crede că com- 
batem acest prestigiu. In realitate insă toate valorile nobile nt» 
pot să descindă decit din sentimente şi instincte egoiste şi jos- 
nice, după cum toate familiile patriciene se trag din ţărani şi 
după cum omul se trage din maimuţă. Deci orice explicare a a- 
cestor valori nu poate să fie decit ori depreciativă în aparenţă, 
ori... să nu fe o explicare adevărată. 

Pentru Nietzsche atitudinea psihologilor englezi e o curioasă 
problemă : „Aceşti psihologi englezi, cărora le datorim singurele 
incercări de a construi o istorie a nașterii moralei, ei, prin eiin- 
şişi, reprezintă o grea enigmă pentru noi; trebue să recunosc că, 
în calitatea lor de enigme în carne şi oase, sint superiori cărți- 
lor lor: ei îngişi sint interesanti! Totdeauna îi găseşti încercind 
să pună pe primul plan ja partie honteuse a lumii noastre inte- 
rioare şi căutind acolo resortul, cirma, elementul hotăritor al evo- 
luţiei, unde mindria intelectuală a omului ar dori mai puţin sà o- 
găsească... Ce-i mină pe aceşti psihologi tot în direcţia asta ? Oare 
o tendinţă instinctivă, ascunsă, răutăcioasă şi ordinară de a mic- 
şora om ? Sau o bănuială pesimistă, neîncrederea unor idea- 
liști denia ți, posomoriți şi acriți? Sau o mică d nie sub- 
teranä, une rancune impotriva creştinismului (şi a lui Platon) care 
nici n'a ajuns dincoace de pragul conştiinţei? Sau poate chiar 
un pervers pentru tot ce e straniu, dureros-paradoxal, în- 
doelnic şi absurd ? Sau în fine -din toate cite puțin?" 

După rea noastră, soluția enigmei e mai simplă: psiho- 
logii englezi vroiau să explice morala şi deci nu puteau incerca 
altceva decit să o deducă din elemente anterioare ei, logic ca 
şi cronologic; şi, prin forța lucrurilor, acestea nu pot fi decit in- 
ferioare moralei. 

Un exemplu doveditor ni-l oferă chiar teoriile lui Nietzsche = 
“Din cele două tipuri de morală pe care le consideră, uneia, mo- 
ralei sclavilor, îi atribue drept origine frica, ura, minciuna etc. 
iar morala stăpinilor o scupă de înjosire, doar retuzindu-i orice 


explicare. 
loan D. Gherea 


ris 


Tarapanaua prietinului Piţurcă 


Amintiri din „Sotirul“ de altădată 


Implinisem şaisprezece ani şi eram elev în clasa a șasea li- 
ceală, cind am intrat în politică, Am intrat cu tot seriosul, cu în- 
scriere în regulă în registrul membrilor clubului socialist din sala 
Sotir, din piața Amzei, și am plătit cotizaţia un leu pe lună. E 
drept că n'am plătit-o decit de două ori. In a treia lună sa în- 
timplat o poznă urită, „Prietinii* Toroipan și Minodoru, care erau 
prepuşi, unul ca secretar şi celalt casier al clubului, au fost prinşi 
întrebuințind metoade burgheze de expropriere a capitalului prole- 
tarian al clubului. După o explicație contondentă, icoană plastică 
a luptei de clasă, cel doi „prietini” au fost daţi afară. 

Incidentul m'a impresionat adînc. El a căzut ca un duş rä- 
coritor peste fierbinţeala avintului meu tineresc. A fost întăia mea 
decepţie în materie politică ! Viitoarea ordine socială se anunța prost 
slujită de astfel de apostoli apucători. M'am mingiiat însă cu for- 
mulele obişnuite ale moralei curente: „nu e pădure fără uscături“, 
„banul e ochiul dracului“, „omul tot om rămîne, ori unde l-ai pu- 
me“, ş. a. Ca măsură de precauţie, deşi am rămas în mişcare, n'am 
mai plătit cotizaţiile. 

„ Socialismul meu, ca al tuturor tinerilor din generaţia mea, nu 
era rodul unor „convingeri ştiinţifice“. De Karl Marx şi de disci- 
polul său Engels, n'am auzit decit mai tirziu, la clubul din sala 
Sotir, iar pe celebrul „das Kapital“, evanghelia socialistă, nu l-am 
cetit niciodată, Ba chiar, cred că nu i-am văzut măcar scoarțele, 


EE VIAŢA ROMINEASCĂ 


dar mi-te să-i ştiu cuprinsul. Opera era un fel de sperietoare pen- 
tru socialiștii din „pătura cultă“, cu care nezdrobeau de sus pontifii. 

— N'ai cetit pe Karl Marx! T 

Şi recunoscîndu-ne inferioritatea, tăceam mile şi ne fäceam 
mititei, Cei ce-l cetiseră, se numărau pe degete. Erau trei-patru. 
li priveam cu curiozitate şi cu respect, Căci evanghelia socialistă 
avea faima că este așa de adînc, ori de încîlcit scrisă, încît îţi 
trebuia cap, nu glumă, ca să rezişti la cetire. Ba încă, s'o mai şi 
pricepi! 

Ce mă adusese la Sotir, cum i se zicea pe scurt, familiar şi 
cu nuanţă ironică, clubului socialist, era o impulsiune tinerească de 
umanitarism, un avînt generos propriu virstei, un simțimint de milă 


şi de iubire pentru cei săraci și umiliţi, „desmoşteniţii soartei“, e-. 


xaltat de cetirea întimplătoare a citorva cărți. Ştiu că mă impre- 
sionase adinc cartea unui american—fl chema, mi se pare, Bel- 
lamy—cu titlul: In anul 2000, în care se făcea, cu multă dibăcie, 
descrierea plăsmuită a unei organizări ideale a societăţii viitoare, 
pe temeiuri socialiste. Mă induioşase pănă la lacrimi viaţa plină 
de eroism şi de jertfă a nihiliştilor ruşi, aşa cum era zugrăvită 
prin romane populare, ori prin broşuri de propagandă, În imagina- 
ţia mea de adolescent, Sofia Perowskaia, atentatoarea la viața fa- 
rului Alexandru Îl, lua proporţiile celei mai extraordinare eroine pe 
care a produs-o omenirea ; abia dacă i se putea compara Charlotte 
Corday, ucigaşa lui Marat? Recitam cu glas tare și declamator 
discursurile revoluționarului din „Impărat şi Proletar“ al lui Emi- 
nescu şi vibram de emoție şi entuziasm pentru copila din popor 
care, învelită în pletele-i bogate, murea, acoperită de flamura cea 
roşie, pe baricada de bulgări de granit! 

Era socialismul conceput ca o poezie romantică, potrivit cu 
-virsta de şaisprezece ani, erupțiune sufletească a febrei pubertăţii. 

Poezia s'a risipit, mai tirziu, în atingerea cu proza realităţii. 
La Sotir, am găsit, ce e dreptul, „sumbra tavernă mohorită cu 


bănci de lemn şi cu fereşti murdare“ din Impărat şi Proletar. Dar, 


in locul apostolului cu faţa iluminată, cu plete bogate, cu ochi de 
„foc şi cu verb înaripat, am văzut urcind la tribună pe prietinul 
Piţurcă, potrivindu-şi cu coatele betelia pantalonilor creţi, iar în loc 


de „vremile-aurite, ce mitele-albastre ni le şoptesc ades“, doctri- 


nari pedanţi şi timoroşi propovăduiau calea legală şi tălmăceau 2- 


nost „programul de la Erfurt”, 
Desincintarea s'a turişat în inimă, încetul cu încetul. Idealis- 


LA 


TARAPANAUA PRIETINULUI PIŢURCĂ E 


mul mişcării era pătat de preocupări mărunte de partid, de soco- 
teli de bucătărie electorală, foarte prozaice, Contrastul între pre- 
tențiile ce se rosteau la tribună în vorbe răsunătoare şi între re- 
zultatele meschine la care se ajungea, dădea o impresie de ridi- 
cul. Nu era nicio indoială că mişcarea socialistă bătea apa în piuă, 

Atmosfera întrunirilor de Simbătă seara era, de obiceiu, lin- 
cedă şi plicticoasă. Trebuia să recunoşti, că mişcarea n'avea rä- 
sunet în mase. Vedeai în sală aceiași sută de figuri cunoscute. $i, 
printre ele, majoritatea a făceam noi, băieţii. Pătura muncitoare, 
temelia şi rostul mişcării, era absentă. Cind şi cînd, propaganda 
vre-unui iscusit fovarăş, izbutea să înregistreze cite-o izbindă zgo- 
motoasă : un grup de convertiți apărea în sală, urmindu-și şeful, 
radios de mulțumire. Odată şi-au făcut intrarea  birjarii, altă dată 
„găzetarii”, adică vinzătorii ambulanți de gazete. Din punct de 
vedere al doctrinei socialiste, nu se prea vedea ce folos puteau 
să aducă aceste categorii de muncitori oneşti la socializarea bunu- 
rilor societăţii burgheze. Şi apoi, după cum o dispoziţie de mo- 
ment îi aducea în mişcare, tot aşa de uşor, un capriţiu sau o ceartă 
de persoane îi făcea să iasă. 

Organizațiile de lucrători, mai vechi şi mai solide, ca Gu- 
temberg a tipografilor, Ciocanul a mecanicilor, Locomotiva a ce- 
feriştilor, se ţineau departe de mişcare. Cel mult dacă luau parte 
la serbarea de întăiu Maiu, contribuind la îngroşarea cortegiului 
manifestaţiei. Dar asta, nu atit ca să dea ascultare chemării lui 
Kart Marx: „Proletari din toate ţările, uniți-vă !* care striga din 
litere mari albe pe pancarta roşie purtată în fruntea cortegiului 
cît mai ales pentrucă manitestaţia dădea oamenilor prilejul să pe- 
treacă Maiul, după datina strămoşească, cu „miel fript, pe iarbă 
verde", la Trocadero, ori la Băicoianu, ori la Puţu cu apă rece. 
Odată ajunsă aci, după discursurile de cuviinţă, pe care le asculta 

un grup mic, strîns în jurul tribunii improvizate, manilestaţia so- 
- sialistă se transforma în cel mai veritabil „Complet* de mahala 
bucureşteană. Şi, desigur, părechile ce învirteau pănă noaptea val- 
{ul în doi ori în trei paşi, cadrilul, craiț-polea, şotişul şi mazurca, 
bătătorind pămintul şi ridicînd nori de praf, nu prea se sinchiseau 
de controversele ridicate în jurul programului de la Erfurt şi nu 
auaiseră de!marele Karl Marx, nici de discipolul său Engels! 
Mai mult decit muncitorii, noi, băeţii, formam masa entu- 
siastă şi războinică. Transportam în şcoalele în care învățam, è- 
couri din atmosiera combativă a Sotirului, Constituiam în şcoală 


4 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


o minoritate foarte militantă şi insulleţită de spirit ofensiv, Eram 
stăpiniţi de beţia sacrificiului şi nu ne-ar fi durut o eliminare din 
şcoală pentru socialism. Dimpotrivă, o astfel de pedeapsă ne-ar fi 
incins fruntea cu coroana martiriului şi ne-ar fi ridicat sus de tot 
în propria noastră preţuire. 

Toate campaniile Sotirului se răstringeau prin noi, în viaţa 
clasei. ŞI cele politice şi cele literare. Polemica dintre „arta cu ten- 
dinți“ şi „arta pentru artă“, degenerată apoi întro mahalagiască 
spălătură de rufe murdare între Toni Bacalbaşa şi doctorul Urechiă, 
impărțise şi clasa noastră de la Sfintu Sava în două tabere duş- 
mane. Majoritatea „burgheză“ a clasei întruchipase o societate li- 
terară, care scotea şi o revistă: „Junimea romînă“, litografiată în 
subsolul Ministerului Instrucțiunii, vecin cu şcoala. Noi, minoritatea 
socialistă, i-am dat replica, scoțind, la rindul nostru, în aceiaşi 
editură clandestină, parodia „Putregaiul romin*, după modelul 
„Moftului romîn“, pe atunci la modă. Discuţiile politice-literare 
violente dintre cele două grupuri ajungeau adeseaori pănă la bă- 
tae, în care, copleșiți de zărobitoarea superioritate numerică a duș- 
manului, noi rămineam totdeauna glorioşii cotonogiţi... 

Biruinţa noastră era însă de netăgăduit în lupta de idei. Ca 
să putem da piept cu duşmanii în polemicile de clasă, citeam tot 
ce ne cădea în mină: literatură politică, cărţi de istorie, de eco- 
nomie politică, de sociologie, Ciştigasem cu aceasta o netăgă- 
duită superioritate asupra adversarilor noştri, pe care-i înfundam 
cu argumente luate din cetit, şi-i turteam cu nume de autori străini. 
Fără îndoială că pentru noi, tineretul socialist, cea mai folositoare 
urmare a mişcării a fost această pornire spre cultivare, îndestulată 
printr'o bogată lectură extra-şcolară, precum şi prin deprinderea 
cu analiza şi cu discuţia. Influența acestei şcoli sa simțit pănă 
tirziu asupra generaţiei care a frecventat Sotirul. 

+» sa > 

Viaţa vechii mişcări socialiste se concentra în întrunirile de 
Simbătă seara din sala Sotir. Ani de-a rindul am mers la aceste 
şedinţe cu evlavia cu care merge creștinul Dumineca dimineaţa la 

Văd şi acum sala banală, murdară, slab luminată cu lămpi 
de petrol, cu păreţii şi tavanul înegrite de fum, mobilată cu un 
şir de bănci de lemn în mijloc şi cu un rind de bănci pe lingă 


TARAPANAUA PRIETINULUI PIŢURCĂ 47 


păreţi. Ca s'ajungi în sală, trebuia să treci printrun coridor in- 
gust şi printr'o curte interioară infectă. De cum intrai în sală, în 
timpul şedinţelor, te apuca de nas—mai ales dacă era nas subțire, 
de „pătură cultă“—un miros acru, de mahorcă, de toval şi de 
haine ude. Ochii se pironeau pe tribuna din fund, îmbrăcată în 
pinză roșie, păzită ca de doi arhangheli, de portretele celor doi 
mari sacerdoţi al socialismului. În dreapta era Karl Marx, bătrin 
rubicond şi impozant, cu plete şi barbă argintii, iar în stinga eră 
Lassalle, slab şi spinatec. 

Sala se umplea greu, Afară de rare cazuri excepţionale, ni- 
ciodată n'am văzut-o plină ochiu. Executarea programului începea + 
cuprindea numere obişnuite, numere excepţionale şi numere vesele. 

Numerele obişnuite ale programului erau reprezentate prin a- 
proape aceiaşi oratori, care purtau curvada şedinţelor. Greul îl 
duceau prietinii Mille şi Toni Bacalbaşa. 

Mille era temeiul, „edecul* clubului. Se urca pe tribună cu o 
veşnică înfăţişare de om plictisit. li plăcea să declare că e „scep- 
tic şi blazat*. Vorbea cu glas subțire de sopran, monoton, tinind 
capul aplecat pe un umăr şi ochii în tavan, întrebuințind expresii 
şi întorsături de frază advocăţeşti. Nu se putea închipui o seară 
la Sotir fără Mille. Deseori m'am întrebat, care să fie pirghia care 
susținea cu atita îndărătnicie pe acest om într'o acțiune, vădit 
lovită de o paralizie constituțională ? Să fi fost flacăra curată a 
unui ideal, care-l însuflețea cu adevărat ? Să îi fost vre-un calcul 
de probabilități mai practice ? In tot cazul, atitudinea şi vorbele 
nu arătau pe omul de acţiune, pe luptătorul fanatic. 

Toni Bacalbaşa, slab şi pipernicit, cu ochi de friguri, era as- 
cultat cu interes şi cu pliicere, Era totdeauna în vervă, deşi tot- 
deauna nepregătit să vorbească, Desigur că, urcindu-se la tri- 
bună, nu ştia niciodată care e subiectul cuvintării ce avea să ţină. 
Dar odată începutul înliripat, vorba îi curgea uşor, rareori cu 
elan, presărată cu zeflemele răutăcioase şi cu ironii tăioase, Auto- 
rul lui „Moş teacă“, în care a incarnat tipul vechiului ofițer, ieşit 
din trupă, arbitrar, despot şi ridicul, localizat după modelul fran- 
țuzesc al colonelului Ramotlot, Toni îşi îndrepta săgețile de prefe- 
rință împotriva „militarismului“, 

Nici Mille, nici Toni, nu atacau puncte de doctrină, în care 
se mărturiseau slabi, ci se mărgineau, de obiceiu, la comentarea 
evenimentelor politice ale săptămînii, din punct de vedere socialist. 

Mai tirziu, s'a stabilit în Bucureşti şi prietinul loan Nădejde. 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Apariţia lui mătăhăloasă la tribuna Sotirului a făcut la început 
sensaţie. Decepţia a venit însă repede. „Şeful“ avea o voce mică- 
şi înfundată, care contrasta cu dimensiile lui corporale, iar vorbi-— 
rea lui, plină de doctrinarism, înclicită şi exprimată întrun limba 
dialectal moldovenesc, pe care voia să-l facă popular, fără să 
reuşească, nu era de loc pe gustul publicului. Era păzitorul Sfin- 
tei Sfintelor a ortodoxiei marxiste. Veghea, cu cea mai neînfrintă 
cerbicie să se păstreze „calea legală“, ca nu cumva, prin greşeli 
de tactică, să se ducă „partida“ de rîpă, 

„Pătura muncitoare“ era permanent reprezentată la tribună 
prin prietinii Alexandru lonescu şi Alexandru Georgescu. Amindoi 
lucrători tipografi, rotunjori la obraz și la pîntec, cu înfăţişare de 
„Durgheji“ bine hrăniţi, nu prea întrupau icoana proletarului supt 
de exploatarea patronală. De altfel, invers legilor evoluţiunii mar- 
xiste, pe care le tălmăceau de la tribună—aşa cum se pricepeau— 
amindoi evoluau spre patronat şi au devenit doi respectabili pa- 
troni de tipografie. 

Numărul „excepţional“ al programului de Simbătă era sin- 
gurul variat. Uneori, cutare avocat, şei al unui grupuleţ socialist 
din vre-un oraş de provincie—allat în trecere prin Bucureşti pen- 
tru afaceri personale—se urca la tribună ca să aducă „salutut 
muncitorimii din oraşul X..." Alteori era vre-un scriitor cu afini- 
tăţi sufleteşti pentru mişcarea socialistă, vre-un ziarist sau chiar 
cîte-un lucrător adevărat, destul de curajos ca să infrunte privi- 
rile ironice ale „păturii culte“, acest copil teribil al mişcării... 

Cel mai interesant era prietinul V. G, Morţun. Boier de viţă 
veche, mare proprietar de moşii în Moldova, fire entuziastă, ama- 
tor de artă, iubind plasticul şi în reproducție, şi în natură, mare 
cheltuitor de moşteniri, era, la tribuna Sotirului, o arătare, pe cit 
de rară, pe atit de ctudată şi de simpatică. O figură de creol, lu- 
minată veşnic de un zîmbet care-i descoperea dinții albi. Socia- 
lismul lui era de sigur un sport, cum fusese şi literatura pe care 
o scrisese în întăia tinereţe, dar un sport pornit din cele mai no- 
bile sentimente. Temperament de orator, era, în sala Sotir, singura 
voce caldă, vibrantă, în stare să sgudue sufletele ascultătorilor săi. 

Foarte rar se ivea la tribună prietinul Dobrogeanu-Gherea. 
Numele îi era mult mai cunoscut de cit persoana însăşi. Scrierile 
lui critice, polemica dusă cu Maiorescu şi cu ciracii acestuia, îi 
creaseră o faimă, aţițată şi de starea lui personală : refugiat po- 
litic rus și stăpinul „restaurantului din “gara Ploeşti. Această ne-— 


e 


TARAPANAUA PRIETINULUI PIŢURCĂ 49 


potrivită şi curioasă dublă personalitate : birtaş şi critic literar, dă- 
dea ocazie la glume mai mult ori mai puțin reuşite, Odată Hijdău, 
în trecere prin gara Ploeşti, întrebat de patronul restaurantului 
dacă-i plac sarmalele pe care le minca cu poftă, i-a răspuns: 

— Sint mai presus de orice critică! 

Exemplul lui Gherea a fost încercat şi de Caragiale, dar 
firă succes: berăria Bene-Bibenti a dat faliment... 

In mişcarea socialistă, Gherea se bucura de multă stimă şi 
de mare autoritate, Sfatul lui era totdeauna ascultat. Dar acţiunea 
lui politică se mărginea în consfătuiri restrinse, în cercul intim al 
intelectualilor şi conducătorilor. Era, desigur, şeful teoretic al miş- 
cării, şef ocult, care răminea între culise, însă ale cărui îndrumări 
se simțeau fără ca el să apară în scenă. 

La tribuna publică l-am văzut foarte rar. N'avea făptură şi 
temperament de militant, Era infirm şi lipsit de prestanță exte- 
rioară, vorbea greu şi cu accent străin pronunţat, O singură dată 
l-am auzit într'o cuvintare mai lungă. A cetit la „Cercul de studii 
sociale“ o conferință despre „Concepţia materialistă a istoriei“, 

Expunerea, de un caracter ştiinţific doctrinar, n'a fost înţe- 
leasă cel puţin de trei sferturi din auditor, nepregătit pentru ast- 
fel de lucruri. Ceiace n'a împiedicat pe toţi să se arate entusias- 
maţi de eveniment şi convinşi de teoria conferenţiarului. 

Pentru noi, tineretul, prietinul Gherea era o personalitate ex- 
iraordinară. Aveam pentru el o admiraţie respectoasă, aproape 
mistică, efect obişnuit al perspectivei pe care o dau distanța şi 
penumbra... 

intro zi, idolul a fost pîngărit. Un tovarăş, supărat pentru 
nu ştiu ce pricină, a publicat un pamflet, plin cu „revelații“ asu- 
pra culiselor mişcării socialiste, prin care arunca noroiu asupra 
foştilor lui şefi şi camarazi de luptă. Acolo, am cetit că „prietinul 
refugiat rus“ Dobrogeanu Gherea, s'ar fi numit în ţara lui de baş- 
tină Solomon Solomonovici Katz, fiul unui morar evreu din Har- 
kov—ceiace era poate adevărat, de şi fără multă însemnătate—și 
că, fugit în Rominia, se menținea aci mulțumită unor tainice com- 
promisuri, cînd cu poliţia secretă rusă, cînd cu Siguranţa romină,— 
ceiace, de bună seamă, nu era aşa cum o spunea paraponisitul 
tovarăș, 

Dar defăimarea, susurul uşor care se furişează cu dibăcie 
subt feasta capului, nu găseşte teren mai priincios decit sufle- 

4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tele virgine ale tinerilor, Niciodată n'am simţit o durere sufletească 
mal vie. Și icoana, de o ideală puritate, a veneratului şef, s'a îne- 
gurat uşor subt vălul calomnii. 

> P - 

Elementul de succes al serilor îl făcea însă, numărul vesel 
al programei. Vesel, de sigur, nu prin intenţie, ci prin efect... Nu 
figura totdeauna În programă, dar cînd îi venea rindul, se ivea 
deodată în sală o bună dispoziție generală, atit la pătura cultă, 
cit şi la pătura muncitoare, Bine înțeles, din motive sufleteşti 
deosebite. 

Erau bieţi oameni simpli, care aveau despre socialism idei 
foarte neguroase, fără cultură şi fără mult chiag în judecata lor, 
care-şi spuneau păsurile şi simţimintele, îmbrăcindu-le în fraze 
pompoase, clișee prinse de la alţi oratori ori cetite prin broşurile 
de propagandă, înţelese rău şi tălmăcite şi mai rău, în forme l0- 
gice ori gramaticale producătoare de efecte comice. 

Cei mai caracteristici reprezentanţi ai acestui gen erau prie- 
tinii Edelştain, Tolontan şi—mai ales— Piţurcă, 

Prietinul Edelştain a fost o stea riătăcitoare, care a strălucit 
puţin pe lirmamentul Sotirului. O apariţie stranie, ruptă parcă din 
galeria eroilor din Chansons des Gueux a lui Richepin. Inalt, slab 
şi deşirat, cu părul sbiriit, neras, jerpelit, se urca la tribună ca 
să svirie, întrun extraordinar jargon evreo-romin, © vehementă 
filipică împotriva burgheziei. A devenit celebru prin apostrofa : 

— Borghejie este-un hoit, a cărui toate febrile şi toate 
muşchiurile sint intrate în potirtacţie... 

A fost expulzat de poliţie, fiind încurcat în nişte tulburări 
antisemite, în care jucase, de sigur, rolul hoţului de păgubaş. 

O fire cu totul opusă era prietinul loniţă Tolontan. Nimeni 
mar fi putut să spue ce meserie învirtea acest muncitor; probabil 
că făcea de toate. Era tipul propagandistului prin vocaţie : blind, 
prietinos, dulceag, insinuant, strecura prepagandia verbală, mani- 
festul ori broşurica, pe unde găsea ocazia: pe stradă, prin cîr- 
ciumi, prin întrunirile celorialte partide. Cam ce fel de argumente 
aducea loniţă Tolontan, e greu de închipuit. Tema cuvintărilor 
pentru care urca, din cînd în cind, treptele tribunii Sotirului, erau, 
în mod invariabil, convorbirile lui de propagandă. Cum prindea 
pe cineva, începea să-i toame propaganda. Clienţii apostolului e- 


TARAPANAUA PRIETINULUI PIȚURCĂ st 


rau oameni foarte modeşti : cind un birjar, cînd un ţăran, cind 
un chelner; ba uneori îndrăsnea să atace şi reprezentanți ai au- 
torităţilor : vre-un uşier de minister, sau vre-un gardist. Pe toți 
îi lămurea că sint victimele burgheziei exploatatoare şi-i poftea la 
Sotir. Conversaţia lui de propagandă cu clientul ocazional, poves- 
țită de la tribună, prin neaşteptatele chestiuni şi replici, făcea 
totdeauna hazul sălii. 

Ca şi pe prietinul Edelştain, pe Tolontan l-a făcut celebru 
printre noi, pătura cultă, o frază, dar o frază mare istorică... 

Era la una din lecţiile de Economie politică pe care ni le 
ținea prietinul Nădejde pentru şcoala de propagandişti. Şeful ne 
explica teoria, plus-valorii, slujindu-se de pilde ușoare la 'njeles : 

Ami, prietini, ia să videm de unde ies straele, cu care ne 
inţolim. Din blana mielului, omu'şi face cojoc. Lina oilor o tunde, 
o spală, o dărăceşte, o toarce, o bagăn fabrică şi face din ca 
postavul, cu care croitorul ne îmbracă, Dacă am porni, tot așa, 
de la pielea vițelului, agiungem, printr'un şir de prefaceri, la mä- 
nuşile cu care-şi încalță burghejii labele dinainte (iaritate în au- 
ditor) ; iar dacă pornim de la boul din ogradă, agiungem la ciu- 
botele cu care se încalță muncitorul. 

Din aceste pilde, prietinul Nădejde scoate lămurirea şireteniei 
burghezeşti. Cind e gata, lucrul fabricat a eşit cu o valoare mai 
mare, decit fusese valoarea materiei prime, a capitalului şi a ṣa- 
lariglui, care intraseră în el, Aceasta e plus-valoarea. Sporul se 
datoreşte numai şi numai muncii lucrătorului. Dar patronul il rä- 
peşte în folosul lui, jefuind pe lucrător... 

Muncitorii ascultau Încruntaţi, chinuindu-și creerul ca să pä- 
trundă acest credo al evangheliei marxiste, 

La sfirşitul lecţiei, prietinul Nădejde vrea să se'ncredințeze 
dacă l-au înţeles elegii: 

— la să vedem, prietine Tolontan, ai priceput cum iese plus- 
valoarea ? 

— Priceput, prietine Nădejde. 

— Spune, bre, s'audzim ! 

Tolontan reflectează o clipă, îşi cercetează cu coada ochiu- 
lui notițele însemnate cu plaivazul în carnet, tuşeşte şi explică 
foarte serios: 

— Apoi, să vedeți. Dacă o luăm de la miel, ajungem la bou. 

Toată clasa, profesor şi elevi, a izbucnit intrun ris care nu 


52 VIAȚA ROMINEASCA 
mai contenea, un ris cu sughițuri. Răspunsul a fost imortalizat de 
noi „pătura cultă“ subt numele de „Legea de fier a lui Tolontan“, 
vrednică de pus alături de Legea de aramă a lui Lassalle în A- 
cademia economică a Sotirului. 


.". 


De netăgăduit însă, cel mai interesant propagandist popular 
al vechii mişcări socialiste a fost prietinul Piţurcă. 

Numele lui întreg era Niţă I. Piţurcă. Aşa-i plăcea să se re- 
comande şi să şi-l vadă scris în Munca, ziarul partidului. Piţurcă 
aparţinea „Pantalonilor-creţi“. Făcea parte adică dintre locuitorii 
mahalalelor mărginaşe ale Bucureștilor—jumătate oraș, jumătate 
sat—în care s'a păstrat costumul de obirşie bulgărească al sate- 
lor din jurul Capitalei. 

De portul costumului se leagă şi o prejudecată de ordin 
moral, „Pantalonul-creţ* e reputat ca un individ grosolan, brutal, 
zurbagiu, aplecat spre băutură şi pornit pe bătae. Din tribul Pan- 
talonilor-creţi, politica veche recruta pe profesioniștii operaţiilor e— 
iectorale, mercenari ai bitei Caricatura şi revista au imortalizat pe 
bătăuşul electoral, subt forma unui „Pantalon-crej“, rezemat în. 
bită, cu căciula țuguiată trintită pe ceafă. 

Cu astfel de idei preconcepute asupra Pantalonilor-creţi, 
producea mirare aflarea lui Piţurcă într'o mişcare politică în care 
nu era rost de ciştigat bani, nici de învirtit bita. l-a fost dat prie- 
tinului Piţurcă să reabiliteze pe Pantalonii-creţi, dovedind că! şi 
dintre ei a putut să se ivească un idealist, aşa cum, pe vremea 
Mintuitorului, din Nazaretul de proastă faimă a fost cu putinţă: 
să iasă marele isbăvitor... 

Căci, întradevăr, oricit ar fi părut de paradoxal lucrul, Niţă 
1. Piţurcă era un idealist—cum, de altfel erau mai toți luptătorii, 
de toată mina, ai vechiului Sotir. Un idealist în pantaloni creţi P 
Ce problemă psihologică interesantă pentru „pătura cultă“ ideolo- 
gia acestui mabalagiu, lipsit cu totul de cultură, de înțelegere po- 
litică, care nici măcar nu era un lucrător industrial, care să con- 
ceapă socialismul ca rețeta vindecătoare a sărăciei Im, prin expro- 
prierea patronului şi luarea în posesie a fabricei sau a atelierului, 
de cătră „tovarășii“ sindicalizaţi ! 

Piţurcă se intitula „lucrător-croitor*. De fapt, era şaloaragiuz,. 
adică lucrător acasă, pe seama lui, de costume groase mahalagi- 
eşti : ilicuri civite cu găitane negre, mintene de dimie și pantaloni: 
creţi. 


a a mai 


TARAPANAUA PRIETINULUI PIŢURCĂ 53 


Cind se urca pe tribuna dela Sotir, numaidecit vedeai vo- 
ioşia lucind pe figurile celor din sală. Piţurcă îşi aşeza liniştit că- 
iula ţuguiată în stinga tribunii, pe locul unde stătuse mai înainte 
jobenul cenuşiu al prietinului Mille, ori feutrul lui Toni, da de 
duşcă pănă la fund paharul de apă, lăsat neatins de preopinenți, 
îşi ştergea cu dosul palmelor mustăţile lungi, pe oală, şi incepea: 

— Prietini de idei şi fraţi de suferinţă | 

Discursurile lui Piţurcă se ilustrau printr'un limbaj foarte co- 
Jorat şi o gramatică sui-generis : 

— Noi, poporu muncitor, a căria burghezia ne suge ca să 
zic așa singele, trebue pentru ca să sdrobim aceste idre cu şapte 
capete... 

Burghezia era stigmatizată cu metafore împrumutate din Zoo- 
logie : scorpii, căpcăuni, vampiri, şi cîte şi mai che nume de di- 
hănii, căutate cu preferinţă printre speciile sugătoare. Cind anima- 
lul ales ca termen de comparaţie era prozaicul păduche, prietinul 
Piţurcă se întorcea spre păretele din spatele tribunii şi, cu gestul 
energic al apăsării unghiei degetului mare pe zid, arăta în mod 
intuitiv cum trebuia stirpită burghezia, 

Cuvintarea se desfăşura prolixă, cele mai dese-ori subt for- 
mă de parabolă, folosind conversații reale ori închipuite cu alţi 
muncitori neîndoctrinaţi, amestecind epocile istorice şi personajele, 
nesinchisindu-se de legăturile în timp şi în spaţiu, trecînd cu ode- 
sinvoltură uimitoare de la o idee la aita, deformindu-le pe toate, 
ca întrun caleidoscop cu oglinzile deranjate, învirtit de mina ne- 
ştiutoare a unui copil. 

In ardoarea lui de apostol, Piţurcă a încercat să-și mute 
cimpul de propagandă în mahalaua lui. Desigur că teoreticianii 
partidului i-au atras atenţia că „mahalaua periferică bucureşteană 
nu este ajunsă întrun stadiu de evoluţie proletariană, care să-i 
îngădue a-şi însuşi socialismul”... Dar fanatismul lui Piţurcă nu se 
împiedica de astfel de nimicuri. Şi aşa se face că am asistat și 
eu la o întrunire în casa lui Piţurcă, în strada Ursului, pe la ba- 
stera lancului, 

In poarta casei, prietinul Piţurcă îşi poftea vecinii : 

— Hai, neică Ghiţă, intră numai nițeluş ! Hai, lele Sito, că 
doar n'o fi foc! 

Bărbaţii mai stăteau pe ginduri, scărpinindu-şi ceafa pe subt 
căciula împinsă pe o sprinceană. Dar femeile erau duşmănoase 
propagandei apostolului şi neutralizau îmbierile lui Piţurcă, trăgin- 
du-și de minecă bărbaţii : 


s VIAȚA ROMINEASCA 


— Vino'ncoa, mă omule. Ce să cafi la nebunu de Niţă? 
Las'că dac'o vrea governu, să face el dipotat şi fără tine t. 

Cu multă cheltuială de vorbă a putut s'adune Piţurcă vre-o- 
duzină de mahalagii, care-i ascultă discursurile, ori nedomiriţi, ori 
bănuitori, cu mîna la gură. Şi cite nu le toca prietinul Piţurcă ? 
Despre cum a împărţit Mihai-Viteazul pămînturile boierilor la tä- 
rani, pănă ce l-au vindut Turtii Ungurilor ; despre şcolile de adul- 
ție ale lui Cuza, a câria popii l'au vindut Grecilor, fiindcă-l aju- 
tase pe Tudor Vladimirescu“, om sărac de-al nostru din poporu 
muncitor“... 

De la o vreme, Piţurcă începu să-şi piardă cumpätul şi şi- 
rul. Privirile lui se tot întorceau spre ușă, unde apăreau și dispă- 
reau figuri suspecte, „Pantaloni-creţi* sadea, agenți electorali ai 
partidelor istorice, care purtau pică acestui enigmatic concurent, al 
cărui rost nu-l înțelegeau. Piţurcă încercă să-i imbie la ascultare. 
Dar cetățenii, care-şi ridicau mereu moralul la circiuma din colţ, 
aveau alte intenţii. Citeva pietre şi cărămizi, aruncate din stradă, 
le-au lămurit. A fost semnalul. Intrunirea s'a spart în mijlocul pa- 
nicii. Piţurcă avu timp să ne strecoare la ureche nouă, băeţilor, 
veniţi acolo ca musafiri : 

— Fugiţi pe la dreapta prin Mihaiu-Bravul. Scâpaţi la sigur. 
Să n'o luaţi pe la stinga, prin Agricultori, P'acolo sînt oameni răi... 

Din capătul străzii, unde ne oprisem un minut ca să râsu- 
flăm, am întors capul, ca să vedem ce-o fi cu Piţurcă. L-am zărit 
alergind cit îl țineau picioarele pe lingă nişte uluci, urmărit de 
cițiva vecini, ca un cine străin fugărit de o haită de dulai. 

In Simbăta următoare, Piţurcă s'a urcat pe tribuna Sotirului 
cu capul plin de vinătăi şi de  cucule, dar mai în vervă decit 
totdeauna. 

Cu timpul, prietinul Piţurcă a izbutit să zămislească un pro- 
gram economic, care a devenit ideia centrală a tuturor discursu- 
rilor sale. Aceasta era : exproprierea monetăriei statului, tarapancua, 
cum o numea el, cu expresia populară : 

— Trebue pentru ca să punem mina pe tarapana, pentru ca 
nu numai burghezia, dar fiște-care muncitor să aibă bani cit îi 
trebue. 

Odată partidul instalat la tarapana, revoluţia sozială era să- 
virşită şi domnia dreptăţii se întrona : toată lumea era bogată şi 
muncitorul nu mai era nevoit să lucreze, ca să fie exploatat de 


burghezie. 


i TARAPANAUA PRIETINULUI PIȚURCĂ 5 


La început, descoperirea lui Piţurcă a făcut senzaţie. Pătura 
muncitoare căzuse pe ginduri. Poate că era oul lui Columb, pe 
care nici înţelepciunea lui Karl Marx nu ştiuse să-l așeze așa cum 
trebuia. Pătura cultă făcea zeflemele, Dar Piţurcă se ţinea dirz şi 
raţionamentul lui făcea impresie : 

— Ce nu sint muncitori de-ai noştri, a câria învirtesc ma- 
şinile tarapanalei ? Nu sint tot muncitori de-ai noştri, a căria fa- 
brică hirtia cu care se tipăresc banii ? Nu tot de-ai noştri, a căria 
compun zaţul ? Dar burghezia şireată s'a făcut, care va să zică, 
stăpină pe tarapana şi prostește—ca să zic aşa—pe muncitori, a 
căria tipăresc doar atit cit îi trebue iei, burgheziei, așa că munci- 
torimea rămine în sărăcie. Pe cităvreme, dacă ai noştri ar porunci 
acolo, ca stăpini pe „instrumentul producţiei“, aşa cum scrie în 
„Munca“, ar tipări atiția bani, ca să ajungă la fiştecare, după 
sfinta dreptate. 

Şi Piţurcă, în aplauzele muncitorimii, din ce în ce cîştigată 
de ademenitoarele lui teorii, soma pe şefi s'o mai lase cu feacu- 
rile luate de prin cărți nemțeşti;: plus-valoarea, legea de aramă, 
calea legală, votul universal, şi să îndrepteze mișcarea pe calea 
practică „a căria” duce la triumful cauzei socialiste, Şi aceasta, 
era, fără îndoială, cucerirea tarapanalei ! 

Cu cît prietinii din pătura cultă opuneau mai multă rezis- 
tenjä la adoptarea programului lui Piţurcă, cu atita acesta deve- 
nea mai dirz, Bănuiala incepea să-i incolțească în suflet. Nu cum- 
va,.? Să se fi dat şi șefii noștri după păr? Să fie oare şi einişte 
lupi în piele de oaie? 

Nu s'a lăsat cu una cu două, Tare pe convingerea lui, din 
propagarea căreia îşi făcuse un apostolat, prietinul Piţurcă a adus 
chestia tarapanalei la Congresul social-democrat, care s'a ţinut în 
sala Hugo—unde a fost mai tirziu Teatrul Modern. A tălmăcit-o 
el şi a răstălmăcit-o, cum s'a priceput mai bine. Nici risul cu la- 
crimi al gazetarilor de la jurnalele burgheze, care erau de faţă la 
şedinţele Congresului, nici tăcerea încurcată a „prietinilor de idei 
şi a fraților de suferință”, nu l-au descurajat. L'a mihnit insă ati- 
tudinea prietinului Nădejde. 

Hotărit şi încruntat, şeful a declarat că ; 

— Alestea-s curate utopii, bre omule ! Noi nu putem să ne 
giucăm cu experiențe de-aiestea. Noi sintem partidă serioasă. Tre- 
bue să umblăm pe calea legală... 

Şi iar incepe-o cu „Karl Marx, şi, după el, Engels“ cu 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 
programul de la Erfurt, cu circulația fiduciară, şi cu multe de-al de 
astea, cu care i se acrise prietinului Piţurcă. 

Campania lui Piţurcă a căzut. Exproprierea tarapanalei n'a 
putut fi înscrisă în programul partidului, nici printre revendicările 
imediate, nici printre idealurile depărtate. Infrint, Piţurcă s'a retras 
amărit subt cort. Nu s'a mai auzit de el. A murit înainte de fali- 
mentul fatal al mişcării, 

Căci, încetul cu încetul, lincezeala mişcării a devenit parali- 
zie progresivă. Poporul muncitor nu se lăsa convins, Conducătorii 
intelectuali erau din ce în ce mai obosiţi şi descurajaţi de zădăr- 
nicia sforţărilor lor. Işi dădeau seamă că energia tinereţelor lor se 
iroseşte într'o acțiune osindită la eşec. Simţul lor practic, crescut 
cu virsta maturității, încuiba tot mai tare în suflete dorința de a 
săvirşi ceva real în politica ţării. Nu e de mirat că s'au lăsat ti- 
riţi de curentele politice burgheze şi au sfirsit prin a debarca, u- 
nul cite unul, sau în grupuri, în porturile sigure şi bine chiverni- 
site ale partidelor vechi, 

Sotirul a intrat în istorie... 


. . . . . . . + - . . . . . . . . . . . * . . - 


- * . . . . . - 


Au trecut mulți ani de-atunci. 
Vremurile din urmă au adus prefaceri uriaşe, Evenimente, 
pentru înfăptuirea cărora se credea mai înainte că ar trebui vea- 
curi, s'au petrecut în ani, ba chiar în săptămîni. S'au răsturnat 
impărăţii, state şi concepții. Altă lume, alte ginduri, alte sisteme. 
Cite idei, considerate altădată ca utopii, nu s'au înfăptuit aevea ! 

Adolescentul de acum treizeci de ani, este astăzi om matur, 
în pragul bătrîneţii. Iernile i-au cernut zăpadă pe timple. Viscolele 
lor i-au spulberat multe fire de păr din creştet şi multe iluzii din 
suflet. Suflarea lor îngheţată a domolit văpaia tinereții și a răcit 
entuziasmul ei necugetat. Flamura roşie nu mai proiectează refle- 
xele ei înșelătoare asupra lucrurilor. Mintea s'a deprins să cum- 
pănească şi experienţa vieţii a învăţat-o să deosebească realul de 
plăsmuire. Numai arare-ori, de subt stratul gros de cenuşă, se i- 
veşte licărirea roşietică a unui tăciune, încă neatins... Şi atunci, 
trecutul pilpie citeva clipe, împrăştiind, ca o rază călduță, o u- 
şoară adiere de melancolie... 

Aşezat comod în fotoliu, cu ochelari prinşi peste urechi, ur- 
măresc întimplările zilei din gazete ce stau teanc pe masă. Ce in- 
teresantă lectură e rubrica „Economice-Financiare”, pe aceste vre- 


4 


TARAPANAUA PRIETINULUI PITURCA 57 


muri de scumpete și de nesiguranță a valorii banului, pe care îl 
ji cu frică în buzunar! Cuvinte nouă: valută, inflație, devalorizare, 
plafond de emisiune, caută să lămurească dezastre financiare in- 
timplate, sau să prevestească altele nouă. 

Cifre, cifre, cifre... se rinduesc şi se urmăresc, din ce in ce 
mai multe, din ce în ce mai mari, în șiruri orizontale, în coloane 
verticale. E un virtej uluitor de miliarde, de bilioane... In Austria, 
circulaţia fiduciară a atins țifre fantastice; coroanele tipărite de 
Banca naţională au trecut de trilioane. In Germania, valoarea hir- 
tiei pe care a tipărit-o Reichsbankul se tălmăceşte printrun nu- 
măr care ţine vre-o două şiruri. Nici nu se mai poate citi, Astfel 
de numere nu se întilneau pănă acum de cit în măsurătoarea spa- 
{iilor stelare. In Rusia domneşte haosul; nimeni nu mai ştie şi ni- | 
meni nu mai întreabă ciii bani de hirtie tipăresc sovietele statului, 
judeţelor, comunelor, organizaţiilor, 

Ziarul îmi scapă din mînă. Ochii, zăpăciţi şi obosiţi de mi- 
rajul ţifrelor, se închid. Prin intuneric, danțul fantastic al miliar- 
delor urmează. Aci se grămădesc în munţi uriaşi, aci se împrâş- 
tie în virtejuri ameţitoare, străbătind fulgerător spaţiul în dire 
curbe, ca nişte cozi de comete, 

Din mijlocul acestui Sabbat monetar, se siluetează puţin cite 
puţin, o vedenie familiară. [i recunosc căciula de miel, mustăţile 
pe oală, pantalonii creţi... Umbra lui Piţurcă zimbeşte triumfător. 
E revanşa lui biruitoare. E ceasul triumfului lui, Tarapanalele tunc- 
ționează subt mare presiune în marile țări ale Europei. Maşinie 
gifie, tipărind bani, ziua şi noaptea. Muncitorii nu mai prididesc 
cu lucrul: tipăresc, numerotează, împachetează bancnote. Prietinii 
de idei şi fraţii de suferință sint stăpîni la tarapanale. ŞI fişte-care 
muncitor are înstirşit pline de bancnote buzunarele, traistile, lăzile... 

De ce e insă aceiaşi nemulțumire în lume ? De ce se in- 
deasă muncitorii în convoiuri cînd tăcute, cînd zgomotoase, ca şi 
mai nainte ? Oare, dacă buzunarele lor sint pline de bani, de ce 
stomacurile le rămîn goale? Şi numai ochii li sînt plini, dar plini 
de lacrămi 7... 

Văd umbra prietinului Piţurcă încruntindu-şi sprincenile im- 
binate, într'o expresie de nedumerire, de mihnire. 

Redeschid ochii ca să gonesc vedenia. lau în mină un ziar 
vesel. O caricatură nemţească. In faţa unei brutării, un muncitor 
a cumpărat o pine. Din buzunarele doldora scoate un teanc de 
bancnote și le numără pe tejgheaua brutarului; mai scoate un al- 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ__ 


tul şi iar numără. Citeva sute de mii de mărci, prețul pînii- 


— Hei, cumetre lohann, ai ajuns milionar—glumeşte brutarul- 

— Să nu-mi dăruiască Dumnezeu zile amare, S'ajung şi mi- 
liardar! oltează bătrînul. 

Vezi, asta n'ar fi priceput-o prietinul Piţurcă. Fie fericit c'a 
intrat mai din nainte, ca om de lumea veche, în împărăţia celor 
buni şi drepți, unde i se cuvenea locul, după sufletul lui, şi ma 
trăit ca să sufere şi pe cea de-a doua şi supremă deceptie. Căci, 
la dreptul vorbind, nu ştiu care o fi mai înşelător: paradisul creş— 
tinesc al Dumnezeului burgheziei, ori paradisul pămintesc al lumii 


nouă, orînduit după Evanghelia lui Kari Marx şia discipolului săta- 


Engels... 
Constantin Chiriţescu 


Tip şi normă în estetică 


intruna din crizele sale de revoltă libertară, Victor Hugo de- 
clară în prefața dramei Cromwel că a sosit timpul unei mari rătu- 
eli şi că „ar îi straniu ca in această epocă, libertatea, intocmai 
ca lumina să pătrundă pretutindeni şi numai în lucrurile c 
nu, în acelea care prin naşterea lor sint cele mai Hbere din lume”, 
incă de acum o sută de ani eram invitați aşa dar să izbim cu 
ciocanul în teorii poetice şi sisteme. Căci, fără îndoială, nu există 
nici reguli, nici modele ! Opoziția Împotriva normelor estetice se 
imbogăţeşte astfel cu un document important. Dar pentrucă pre- 
faţa dramei Cromwel, după cum adeseori s'a observat, este mai - 
mult o scriere cumpătată, Victor Hugo revine şi exceptează prin- 
tre regulile pe care mai întăiu le condamnase în bloc : „legile ge- 
nerale ale naturii care planează deasupra î i arte şi legile spe- 
ciale care, pentru fiecare compoziţie, rezultă din condiţiile de exis- 
tenţă proprii fiecărui subiect“. Exceptia amenință astfel să epui- 
zeze întregul domeniu al comunului, 

Deşi abuzurile comise în trecut sint evidente, privilegiul es- 
teticei de a normaliza are o anumită îndreptăţire metodică. In a- 
ceastă privință este bine de subliniat dela început că norma în 
estetică este principiul care mijloceşte delimitarea obiectului de cer- 
cetat. Orice ştiinţă debutează printr'un asemenea act de recunoaş- 
tere a fragmentului de realitate care îi revine. Nu se poate face 
ă zoologie înainte de a se cunoaşte caracterele faunei. Şi 
empiria ne destăinuieşte dela început aceste caractere, ea 
domeniul pe care zoologul îl va lua în cercetare, chiar dacă 
ii de frontieră, ca de pildă cărei specialități anume îi 
ul bacteriilor, rămîne un ultim rezultat al ştiinţei. Tot 
se poate face estetică înainte de a defini obiectul ei. A-I 
înseamnă a-l prescrie. 
acestea e cu neputinţă de a lega intinderea esteticei de 
exterioare, oferite numai cunoașterii și sustrase cu 
rii. Zadarnică a fost totdeauna încercarea de a preciza 


HIH 
2 F 


8 e 
E 
3E 


ES 
i 


domeniul esteticei, asimilindu-l cu domeniul istoric al artei, pentru 
că în acest domeniu ne întimpină toată scara valorilor, dela cea 
care cucereşte consimțămîntul nostru pănă la contrariul său. Nu nu- 
mai că estetica n'are să primească dela istoria artelor, indicaţii a- 
supra obiectului ei, dar în realitate aceasta din urmă cere esteticei 
criteriile care să-i permită o justă ordonare a materialului de care 
dispune. Ce face altceva istoricul literar care arată cum capodo- 
pera unui gen literar este p ită treptat, decit să interpreteze 
cu valori estetice o oarecare destăşurare istorică ? Aşa e între al- 
tele cazul lui F. Brunetitre (in conferințele sale despre epocile 
teatrului francez) cînd expune procesul care conduce dela trage- 
diile lui Mairet, Teophile şi Tristan pănă la Cidul lui Corneille. E- 
xistă apoi istorii literare şi ale artei scrise dintrun punct sau altul 
de vedere, dovedind prezența unui gust activ care prețueşte, se-— 
lectează şi combină, cu o repartizare diferită a accentelor, tabloul 
integra! al literaturii şi artei. Voluminosul Cours de Literature al 
lui La Harpe, în care Grecii sînt atit de coboriţilață de Latini, în 
vreme ce Voltaire e valoriticat cu mult deasupra lui Racine, este 
în întregime scris după indicaţiile de gust ale clasicismului veacu- 
lui al XVI-lea. Romantismul şi-a luat sarcina de a modifica struc- 
tura intimă a istoriei literare, aşa cum ea fusese stabilită de seco-— 
lele anterioare. Se citează mult cazul lui Ronsard care, uitat aproape 
cu totul vreme de o sută cincizeci de ani, este prețuit de roman-— 
tici ca unul din părinții literaturii în dezvoltare şi ocupă astfel, în 
complex, un loc pe care nu-l avusese mai înainte, Dar cu aceasta 
complexul însuşi se modifică, Vasta construcţie a istoriei literatu- 
rei franceze, € d veacurile medievale, atit de ignorate mai 
înainte, stabilind o mare înflorire în secolul al XVI-lea, şi o tre- 
cătoare extenuare în al XVII-lea, este opera gustului romantic, re- 
cunoscut încă drept cel mai bun. Dar în mod general practica is- 
toriei literare este imposibilă fără acţiunea directoare a unei norme. 
Tot astfel este cu neputinţă de a delimita cimpul esteticei 
niște căi pur experimentale, Încercarea a fost cu toate acestea 
ăcută de un G, Fechner, care cerind subiectelor sale de observa- 
ie să-i declare proporțiile, formele şi volumele pe care acestea 
e-ar fi socotit mai frumoase, le pretindea lor să delimiteze um 
cîmp ale cărui granițe el se n paza să le zeze. Din bogata 
însumare a un astfel de declaraţii spera Fechner să obţină for- 
mula frumosului, fără să-şi dea seama însă că această formulă 
exista Inaintea tuturor declarațiilor particulare, de vreme ce numai 
in temeiul ei, ele puteau fi făcute. Ba chiar, deoarece Fechner 
spera să ajungă la un consemn general, dovedeşte că norma an= 
terioară care i jca mărturiile particulare, trebuia să aibă o 
perfectă valoare de universalitate, Estetica experimentală infäți- 
şează o fundamentală petiție de principii şi desuetudinea ei actu- 
ală trebue pusă pe seama demascării acestei stări de fapt. 
Am spus că este caracteristica obiectului estetic ca în mă- 
sura în care e definit să fie şi prescris. Pentru că în estetică ac- 


TIP ȘI NORMA ÎN ESTETICA "s 


tul de recunoaștere al regiunii proprii coincide cu caracterizarea 
creaţiei şi atitudinei estetice, el ia un caracter normativ. Actul strict 
logic al delimitării se transformă de altfel în prescripţie normativă 
ori de cite ori se îndreaptă asupra domeniului unei valori. O vä- 
loare nu poate fi detinită decit prin relaţia ei cu o subiectivitate 
care o socotește dezirabilă şi care poate intrun fel oare care 
să şi-o apropie. În rindul realităților valoarea nu trece, decit a- 
tunci cînd subiectivitatea se găsește în măsură de a închipui calea 
prin care ar putea ajunge la ea. A gindi o valoare înseamnă a o 
închipui prin anumite mijloace în posesiunea ta. Această cale, a- 
ceste mijloace, constituesc norma. : 

Cu toată evidenţa funcțiunii metodologice a normelor, încre- 
derea in ele nu înceta să slăbească. jJ. Volkelt (Syst. d. Aesth.. 
I pg. 43 urm.) distinge cu limpezime cauzele acestei crize a nor- 
mativului şi ceiace observă el poate să ne folosească şi nouă. 
Expansiunea metodelor ştiinţelor naturale şi înclinarea de a explica 
chiar produsele spiritului prin condiţiile mediului fizic şi social, au 
contribuit în primul rind la această criză. Pentrucă științele natu- 
rale constată fapte şi nu formulează imperative, i s'a tăgăduit şi es- 
teticei dreptul de a fi altceva decit o ştiinţă descriptivă. Pentrucă 
opera de artă părea a creşte, ca un product plantiform, din im- 
prejurăriie cosmice şi sociale care o înconjoară, i s'a tăgăduit nor- 
mei, concepută ca un act de autoritate, orice eficacitate şi prin ur- 
mare orice fundament. La acestea s'a asociat tocmai increderea în 
libertatea nesfirşită a artistului şi teama ca nu cumva caracterul 
autoritativ al normelor să n'o pericliteze. 

Dar criza naturalistă a trecut şi ultimele vederi în materia 
care ne preocupă au afirmat o poziţie ecclectică după care con- 
cepția unei estetice descriptive se îmbină cu aceia a unei estetice 
normative (şi anume în încercările de sinteză datorite lui Volkeit 
şi Lipps) întrun fel care nu ne poate mulțumi mai mult. Pentru 
Volkelt caracterul normativ al esteticei este incontestabil. După cum 
sufletul omenesc, spune acesta, dovedeşte anumite nevoi estetice, 
aceste nevoi nu se pot satisface decit potrivit condiţiilor speciale 
ale vieţii suileteşti. Condiţiile despre care vorbim sînt normele. 
„Astfel, adaogă Volkelt, dovada complectă a caracterului normativ 
al esteticei nu poate fi obținută decit la sfirşitul acestei ştiinţe“, 
Afirmaţie care trebue bine cumpănită! Caci dacă este adevărat 
că dovada caracterului normativ al eşteticei se desăvirşeşte trep- 
tat, este tot atit de sigur că mai înainte de orice dovadă, norma 
singură face posibilă existenţa acestei discipline. Se poate spune 
mai bine că necesare încă dela început, normele estetice se adin- 
cesce şi se precizează odată cu progresul cercetării, in acelaşi fel 
în care domeniul zoologiei, delimitat aproximativ din capul locului, 
a căpătat precise abia mai tirziu. Fără postulatul unor 
norme nici Volkelt n'ar fi putut recunoaşte nevoile estetice printre 
celelalte nevoi ale sufletului. Recunoscindu-le, inseamnă că a gîndit 
obiectul lor ca dezirabil şi capabil să fiè apropiat, 


40) VIAŢA ROMINEASCA 


domeniul esteticei, asimilindu-l cu domeniul istoric al artei, pentru 
că în acest domeniu ne întimpină toată scara valorilor, dela cea 
care cucereşte consimțămintul nostru pănă la contrariul său. Nu nu- 
mai că estetica n'are să primească dela istoria artelor, indicaţii a- 
supra obiectului ei, dar în realitate aceasta din urmă cere esteticei 
criteriile care să-i permită o justă ordonare a materialului de care 
dispune. Ce face altceva istoricul literar care arată cum capodo- 
pera unui gen literar este pregătită treptat, decit să interpreteze 
cu valori estetice o oarecare desfăşurare istorică ? Aşa e intre al- 
tele cazul lui F. Brunetizre (în conferințele sale despre epocile 
teatrului francez) cind expune procesul care conduce dela trage- 
diile lui Mairet, Tâophile şi Tristan pănă la Cidul lui Corneille. E- 
xistă apoi istorii lterare și ale artei scrise dintr'un punct sau altul 
de vedere, dovedind prezența unui gust activ care prejueşte, se- 
lectează şi combină, cu o repartizare diferită a accentelor, tabloul 
eee ur al literaturii şi artei, Voluminosul Cours de Littérature al 
lui Harpe, în care Grecii sint atit de coboriţiiață de Latini, în 
vreme ce Voltaire e valorificat cu mult deasupra lui Racine, este 
în întregime scris după indicaţiile de gust ale clasicismului veacu- 
lui al XVI-lea. Romantismul şi-a luat sarcina de a modifica struc- 
tura intimă a istoriei literare, aşa cum ea fusese stabilită de seco- 
lele anterioare, Se citează mult cazul lui Ronsard care, uitat aproape 
cu totul vreme de o sută cincizeci de ani, este prețuit de roman- 
tici ca unul din părinţii literaturii în dezvoltare şi ocupă astfel, în 
complex, un loc pe care nu-l avusese mai înainte. Dar cu aceasta 
complexul însuşi se modifică. Vasta construcţie a istoriei literatu- 
rei franceze, cuprinzind veacurile medievale, atit de ignorate mai 
inainte, stabilind o mare înflorire în secolul al XVI-lea, şi o tre- 
cătoare extenuare în al XVII-lea, este opera gustului romantic, re- 
cunoscut încă drept cel mai bun. Dar în mod general practica is- 
toriei literare este imposibilă fără acţiunea directoare a unei norme. 

Tot astfel este cu neputinţă de a delimita cimpul esteticei 
pe nişte căi pur experimentale. incercarea a fost cu toate acestea 
ăcută de un G. Fechner, care cerind subiectelor sale de observa- 
ție să-i declare proporţiile, formele şi volumele pe care acestea 
le-ar fi socotit mai frumoase, le pretindea lor să delimiteze un 
cimp ale cărui granițe el se oprea să le precizeze. Din Pata 
însumare a unor astfel de declaraţii spera Fechner să obțină for- 
mula frumosului, fără să-și dea seama Însă că această formulă 
exista înaintea tuturor declaraţiilor particulare, de vreme ce numai 
în temeiul ei, ele puteau fi făcute. Ba chiar, deoarece Fechner 
spera să ajungă la un consemn general, dovedeşte că norma an- 
terioară care îndreplățea mărturiile particulare, trebuia să aibă o 
perfectă valoare universalitate, Estetica. experimentală infäți- 
şează o fundamentală petiție de principii şi desuetudinea ei actu- 
ală trebue pusă pe seama demascării acestei stări de fapt, 

Am spus că este caracteristica obiectului estetic ca în mă- 
sura în care e definit să fie și prescris. Pentru că în estetică ac- 


p” 
r 


Cami 


TIP ŞI NORMA ÎN ESTETICA __6% 
tul de recunoaştere al regiunii proprii coincide cu caracterizarea 
crtaţiei şi atitudinei estetice, el ia un caracter normativ, Actul strict 
logic al delimitării se transformă de altfel în prescripţie normativă 
ori de cite ori se îndreaptă asupra domeniului unei valori. O va- 
loare nu poate fi definită decit prin relaţia ei cu o subiectivitate 
care o socotește dezirabilă şi care poate întrun fel oare care 
să şi-o apropie. In rîndul reali valoarea nu trece, decit a- 
tunci cînd subiectivitatea se găsește în măsură de a închipui calea 
prin care ar putea ajunge la ca. A gindi o valoare înseamnă a o 
. închipui prin anumite mijloace în posesiunea ta. Această cale, a- 
ceste mijloace, constituesc norma. è 

Cu toată evidenţa funcţiunii metodologice a normelor, încre- 
derea în ele nu înceta să slăbească. J. Voikelt (Syst. d. Aesth., 
| pg. 43 urm.) di cu limpezime cauzele acestei crize a nor- 
mativului şi ceiace rvă el poate să ne folosească şi nouă, 
Expansiunea metodelor ştiinţelor naturale şi înclinarea de a explica 
chiar produsele spiritului prin condiţiile mediului fizic şi social, au 
contribuit în primul rind la această criză. Pentrucă ştiinţele natu- 
rale constată fapte şi nu formulează imperative, i s'a tăgăduit şi es- 
țeticei dreptul de a fi altceva decit o ştiinţă descriptivă. Pentrucă 
opera de artă părea a creşte, ca un product plantiform, din im- 
prejurările cosmice şi sociale care o înconjoară, i s'a tăgăduit nor- 
mei, concepută ca un act de autoritate, orice eficacitate şi prin ur- 
mare orice fundament. La acestea s'a asociat tocmai Increderea în 
libertatea nesfirşită a artistului şi teama ca nu cumva caracterul 
autoritativ al normelor să m'o pericliteze, 

Dar criza naturalistă a trecut şi ultimele vederi în materia 
care ne preocupă au afirmat o poziție ecclectică după care con- 
cepţia unei estetice descriptive se îmbină cu aceia a unei estetice 
normative (şi anume în încercările de sinteză datorite lui Volkelt 

) întrun fel care nu ne poate mulțumi mai mult. Pentru 
Volkelt caracterul normativ al esteticei este incontestabil. După cum 
sufletul omenesc, spune acesta, dovedeşte anumite nevoi estetice, 
aceste nevoi nu se pot satisface decit potrivit condiţiilor speciale 
ale vieţii sufleteşti. Condiţiile despre care vorbim sînt normele, 
„Astfel, adaogă Volkelt, dovada complectă a caracterului normativ 
al esteticei nu poate fi obținută decit la sfirşitul acestei ştiinţe“. 
Afirmaţie care trebue bine cumpănită! Căci dacă este adevărat 
că dovada caracterului normativ al eşteticei se desăvirşeşte trep- 
tat, este tot atit de sigur că mai înainte de orice dovadă, norma 
n rin face posibilă existenţa acestei discipline, Se poate spune 

bine că necesare încă dela început, normele estetice se adin- 
cesc şi se precizează odată cu progresul cercetării, in acelaşi fel 
în care domeniul zoologiei, delimitat aproximativ din capul locului, 
a căpătat e precise abia mai tirziu. Fără postulatul unor 
norme nici Volkeit n'ar fi putut recunoaşte nevoile estetice printre 
celelalte nevoi ale sufletului. Recunoscindu-le, înseamnă că a gindit 
obiectul lor ca dezirabi! şi capabil să fie apropiat. 


a2 VIAȚA ROMINEASCA LOSS 


A i observaţie se poate aplica şi lui Th. Lipps care in- 
cearcă la rindu-i aplanarea divergenței dintre descriptiv şi normativ 
in estetică. Astfel declară el că la începutul tratatului sáu: „Să 
itp area că cunoaştem condiţiile de producere ale sentimentului 

mosului; că ştim de ce unii factori sînt potriviți pentru acest 
scop, iar alții nepotriviţi; că am aflat legile după care anumite 
condiţii în acţiunea lor convergentă trezesc sentimentul frumosului, 
iar altele intervin pentru a-l împiedica. In acest caz pot spune și 
ce condiţii trebuesc implinite, care anume trebuesc ocolite pentru 
ca problematicul sentiment al frumosului să fie realmente trezit. 
"Cunoștința stării de fapt implică în sine şi prescripția“. Precizarea 
lui Lipps suprimă însă de fapt caracterul normativ al esteticei. 
După cele spuse mai sus este sigur că nu mai întăiu trebue să 
se afie care sînt condițiile frumosului pentruca mai apoi să ştim 
care trebue să fie aceste condiții (ceiace de altfel mar mai îi nici 
o noutate) ci ar rule care trebue să fie condiţiile a ceiace 
vom avea a numi frumosul, pentruca astfel recunoscut să-l putem 
studia şi din punct de vedere descriptiv. 

Posibilitatea esteticei este condiționată așa dar de un act 
irațional de nr Ceiace estetica îşi propune să studieze subt 
numele de „frumos“, este obiectul unei dorinți emanind din adincu- 
rile individualităţii. Din spontaneitatea naturii omeneşti rezultă fru- 
mosul, de unde ameninţarea ca în indiferența ei frumosul să dispară. 
Chiar dacă frumosul ar exista în natură, pentru a-l recunoaşte, 
rămîne necesară anterioara lui existență în suflet, Fără o indivi- 
dualitate care să-l valorifice, lucrul acesta din afară ar fi inort şi 
fără expresie. 

Același lucru îl afirmă totdeauna poporul deopotrivă cu ra- 
finaţii cînd refuză să recunoască vreun temeiu obiectiv satistacțiilor 
noastre estetice, Forma ştiinţifică a acestei constatări o găsim la 
R. Miller-Freientels (Psych, d. Kunst, ed. 2.,1l pg. 241 urm.) 
Ciudat este însă că iraționalitatea valorilor, despre care aminteşte 
un cunoscut aforism popular, în loc să fie o dovadă a legitimităţii 
normelor, devine pentru Milller-Freienfels, dovada caracterului lor 
inoperant În estetică.— Pentru pinditorul german valoarea este 
totdeauna o trăire (Erlebniss). Valoare estetică obiectivă nu există. 
Piatra din care este făcută statua şi litera cu care s'a tipărit car- 
tea sint lucruri moarte şi indiferente în sine. Ele nu devin valori 
decit în măsura în care spiritul le resubiectivează. Existind numai 
în subiectivitate şi atirnind exclusiv de ea, valoarea nu o poate 
depăși fără să nu se transforme în fantoma unei valori. Din această 
pricină valoarea nu se lasă normalizată. Norma este, în adevăr, 
valorificarea unei valori, o valoare secundară. Prin normalizare va- 
loarea îşi pierde caracterul ei original, îşi pierde oarecum din 
forţa şi căldura pe care i-o dă intimitatea conștiinței și devine 
esteticeşte indiferentă. Care va fi deci utilitatea normelor cind ele 
nu pot impune subiectivității o valoare pe care ea însăşi nu o 
socotește dezirabilă ? Desigur că nici una, Şi acesta e răspunsul 
la care se opreşte şi Muller-Freienfels. 


__TIP ŞI NORMA ÎN ESTETICĂ 63 


Dar adevărul cuprins în cunoscutul aforism popular, are 
drept corolar firesc, adevărul la fel de incontestabil că poate fi 
frumos nu numai ce mă satisface pe mine, dar şi ceiace place 
altora, desigur nu pentru mine ci pentru aceștia din urmă. Nu 
cumva atunci „norma“ căreia i se adresează critica lui Miler- 
Freteniels, este aceia care încearcă să impună în mod general 
punctul de valoare al satisfacţiei proprii, o normă desigur inope- 
rantă, pe cînd faptul că viața artistică interesează o mulţime va- 
riată de temperamente ireductibile, lasă să se înțeleagă că împreună 
cu fiecare din ele apare în artist năzuința de a duce lumea subt 
legea unui alt ideal de frumuseţe şi în spectator, năzuinţa la fel 
de exclusivă de a regăsi în artă idealul estetic latent în sufletul 
său ? Dar subiectivităţile omeneşti nu constituesc o pluralitate hao- 
tică ci, după cum au arătat cercetările de psihologie diferenţială, 
ele se lasă sistematizate în citeva chipuri fundamentale. Se înţe- 
lege atunci că reacţiunile subiective care alcătuesc valorile, vor 
împărți şi ele soarta serialităţii tipurilor omeneşti, se înţelege că 
vor fi şi ele tipice. La aceste concluzii se vede constrins şi rela- 
tivistul Maller-Freientels. Pornind dela Nietzsche, stabileşte el ast- 
fel două tipuri fundamentale de emoție estetică, „simpatia“ şi 
„contemplaţia“. 

Am vorbit pănă acum oarecum amestecat de „tip“ şi de 
„normă“ şi este timpul acum să distingem. Tip şi n sint pen- 
tru noi unul şi acelaşi lucru privit din două puncte de vedere. 
Tipul este norma realizată; pe cînd norma este legea finală care 
guvernează tipul. Această lege finală este la rindul ei tot una cu 
năzuinţa individualității cătră un anumit sistem de valori estetice. 
individualitatea nu poate găsi satisfacţie cîtă vreme nu întrupează 
acest sistem ; dar ea îl intrupează în operă, care devine astfel o- 
biectul final al normei. Intre normă şi tip am spune că există a- 
ceiaşi legătură ca între o devenire şi un devenit, O plăsmuire de- 
venită, statică, mărginește şi închide o devenire, dar nu se com- 
portă faţă de ea ca punctul final faţă de linia întreagă sau ca ul- 
tima verigă faţă de întregul lanţ. Devenitul mărgineşte, dar în a- 
celaşi timp rezumă devenirea. In plăsmuirea încheiată, liniştită, de- 
finitivă, recunoaştem procesele care au produs-o. Dar devenirea 
se poate intrupa în devenit, fie pe calea unei necesități mecanice, 
fie în virtutea unui principiu final, În primul caz se găsesc de pildă 
formațiunile geologice, a căror alcătuire păstrează urma proceselor 
de comprimare, a erosiunilor sau erupţiilor active cindva în acele 
locuri ; pe cind cazul al doilea este acel al organismelor vii, pro- 
duse în virtutea unei „entelechii“, a unei tendințe de reconstituire 
a ansamblului, prezentă chiar și în fiecare din părțile lui. 

Prin analogie cu organismele vii, este înțeles „tipul“ în con- 

reprezentată aci. Tipul ni se pare a fi determinat de un 

i final, de o putere orientată cătră un scop, pe care oso- 
cotim tot una cu „norma“. Opera în care străluceşte idealitatea 
tipului, conţine şi in fiecare din detaliile sale, spiritul ideal al in- 


84 VIAŢA __ROMINEASCĂ 


tregului, Intr'un singur detaliu dintr'o compoziţie de Rubens sau de 
Diirer străfulgeră energia caracteristică a pai lor întregi. Im- 
prejurarea aceasta a fost recunoscută demult în acea teorie orga- 
nicistă a artei, care dela Plotin şi pănă la H formează un lanţ 
aproape neintrerupt. Şi această împrejurare unată, dar nu sin- 
gulară în natură, a fost explicată ul întregului misticism 
estetic prin caracterele ideii, unice şi iden cu sine, care Întru- 
pindu-se în sensibil, unifică acest sensibil şi-l face asemănător cu 
sine în fiecare din părţile sale. Dar „tipică“ este pentru noi opera, 
nu în sensul că întrupează esența ideală a unei categorii oarecare 
de realităţi, ci în sensul că manitestă cu unitate un temperament 
orientat cătră o anumită valoare estetică, 

a putut să se convingă acum că felul in care inje- 
legem normele exclude ideia de autoritate. Norma fiind întemeiată 
pe actul irațional, izvorind dintr'o individualitate tipică şi realizin-— 
du-se întrun tip de operă, se înțelege că ea nu poate funcționa 
decit înlăuntrul acesteia din urmă. Se înțelege atunci că dela sfera 
unui tip nu poate emana nici un imperativ cătră sfera altui tip; 
sau cînd lucrul se întimplă, înțelege dece o asemenea normali- 
zăre este falşă. Aceasta a fost totuşi greşeala Renașterii cind con- 
damna goticul, a clasicului Voltaire cind combătea drama roman- 
tică a lui Shakespeare, a neuclasicismului cind dădea un sens pe- 
iorativ idealului baroc sau a lui Fr. Schlegel, în prima parte a ca- 
rierei sale, cînd critica toată poezia creştină în numele poeziei an- 
tice, Oreşeala de a crede că un tip poate comanda altuia, neso-— 
cotirea adevărului că norma nu funcţionează decit înlăuntrul unui tip. 

Am spus că norma este legea finală care lucrează înlăuntrul 
tipurilor. Toată munca artistului se reduce în esenţă la clarifica- 
rea, aprofundarea şi potrivirea silințelor sale, norme care guver- 
nează tipul căruia îi aparține. Cind aceste silințe sint inconforme 
cu tipul pe care vrea să-l realizeze, artistul înregistrează situația 
cu sentimentul penibil al neadaptării şi nu oboseşte să experi- 
menteze pănă cînd toate amănuntele operei sale nu manifestă spi- 
ritul tipic al întregului. Sint artişti la care tipicul conduce cu uşu- 
rință execuţia; t alţii la care această voinţă tipică este mai 
nesigură şi mai şovăitoare, Aceştia din urmă trebue să încerce 
mai îndelung şi toată activitatea lor ia forma unei dibuiri excesiv 
de obositoare. Osteneala muncii artistice devine însă cu atit mai 
gravă, atunci cînd găsirea normei interne este îngreuiată de faptul 
că în acele adincimi problematice, ea nu există singură, ci se in- 
sojeşte cu o normă deosebită, care solicită pe artist în direcţii 
divergente, Unul dintre aceia care a resimţit mai c prezenţa şi 
conflictul dintre două norme interne diferite, a fost Flau- 
bert. Intr'o scrisoare adresată unei prietine la 15 lanuar 1852, 
el recunoaşte cu limpezime motivul cazului său dramatic; „există 
în mine literalmente vorbind doi oameni distincţi, unul care este 
îndrăgit de strigăte de lirism, de mari sboruri de vulturi, de toate 
sonorităţile frazei şi de culmile ideii; un altul care sapă şi scor- 


TIP ŞI NORMA IN ESTETICĂ 65 


ît cit poate, căruia îi place să accentueze micul 
rr pari ud apere m fregate: Sata zi ape P ive 
sä sim aproape e pe care le 

e sa ri sis se ce ago animalităţie omului”. 
Situaţia este a iagnosticată, încît s'a putut stabili prin- 
tre scrierile lui Flaubert, alternanța ată dintre operele de tip 
romantic şi operele de tip realist. Cu l'Education sentimentale, 
Flaubert aspirase însă să unifice cele două tendințe eterogene care 
îl sfişiau lăuntric, Opera terminată, Flaubert se vede însă nevoit 
să constate „eşecul“ său. Mărturisirea se găseşte în aceiași scri- 
soare, De fapt cele două tendințe n'au a niciodată să se ar- 
monizeze în opera lui Flaubert și de aceia nici una din acestea n'a 
djuns să Sf în întregime omul, în vreme ce omul, prin cores- 
pondența lui, ne oferă un mişcător document al unui neîncetat 
conflict cu sine însuşi. | 

In acelaşi fej subiectul care ia conştiinţă de operă este sensibil 
la inconsecvenţa tipului şi cere unitatea lui. El va simţi ca ceva su- 
părător o tiradă lirică într'un roman realist, o ornamentare prea 
bogată a unei faţade în stilul renaşterii, sau în sculptură, o dè- 
tahere prea mare a unei lizionomii care vrea să impresioneze ca 
ceva general-omenesc. In fața tuturor acestor inconsecvențe subiec- 
tul are dreptul să pretindă restaurarea unităţii tipice. La rîndul 
lui, Subiectul care receptează opera, poate primi critica noastră, 
atunci cînd în faţa unui epos antic se plinge că nu găseşte un 
conținut de reflecţie ca în operele poeţilor sentimentali moderni 
sau cind dimpotrivă, se înşeală crezind că a găsit o intenţie pate- 
tică în statua Venerii de Millo. De fiecare dată li putem atrage 
atenția asupra nepotrivirii atitudinei sale receptive, invitindu-l să o 
pună de acord cu intenţia tipică a originalului. 

Critica are aşa dar dreptul să normalizeze şi opera și atitu- 
dinca estetică. Niciodată însă activitatea aceasta nu ia forma ti- 
néi presiuni autoritare, pentrucă niciodată nu stă în voința ei alt- 
ceva decit a readuce fapta artistului sau reacţiunea subiectului subt 
legea care îi este proprie. Exerciţiul acestei normalizări nu poate 
fi resimţit de nimeni ca o tiranie, ci tocmai ca o eliberare, Ase- 
meni legii morale care eliberează personalitatea, punind-o de acord 
cu sine, acțiunea normalizatoare a esteticei ne ajută să descope- 
rim in universul artei, ceiace răspunde finalităţii adinci a firii 
noastre şi să o îndrumeze mai ușor şi mai sigur cătră obiectul 
propriu al dorințelor sale. 

O bună cultură estetică reuşeşte să lămurească idealul de 
artă care se potriveşte cuiva. in acest sens se poate spune că ac- 
țiunea normativă a esteticei are şi o însemnătate practică. Ea 

şi arată gustului căile sale naturale, Căci „gustul“ este 
facultatea unei sigure şi energice orientări în domeniul artei. El 
în primul rind puterea de a alege printre feluritele va- 
ori artistice, aceia care îi este proprie. „Trebue să alegem, scrie 
Sainte-Beuve, şi prima condiţie a gustului, după ce a înțeles totul, 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


este de a nu călători fără încetare, dar de a se aşeza în cele din 
urmă şi a se fixa. DR, a ANOO VAAE aL n. A i mult gus- 
tul decit călătoriile necurmate ; spiritul poetic nu este presta rä- 


täcitor". (Lundi 21 Oct. 1850). Puterea dea presupune 
însă pe pa ae a exclude. Deaceia gustul este simpli- 
ficator. Lipsa de gust presupune dimpotrivă e sp CE dai 


Lucrind E puterea unei norme care coincide 
individualităţii, gustul este spontan şi irațional. Lipsa E e era 
însă totdeauna premeditativă. Cind condamnăm în artă „căutatul* 
(le recherché) reliefăm tocmai acest caracter al prostului gust. 
ea page în lumea sa proprie, rata este tf Doi oameni 
de gust deosebit sint ca două energii care resping. Luptele 
literare şi artistice sint provocate de astfel e inalti cite de 
sine, iraționale şi exclusiviste. Cind dimpotrivă vigoarea caracterului 
fraze ra a mr ear Mr acele încercări de ecciectism care 
marchează perioadele de eclipsă ale bunului gust. 

Reflecția asupra gustului artistic ne pune în faţa unei curioase 
relaţii în funcțiunea estetică a omului şi o anumită forţă şi rectitu- 
ugh caracterului său, Ea ne arată că lipsa de gust Sis Într'un 
fel apă, din formele e pr: a unui spirit prudent, calculat şi a- 
mator de compromisuri. Bunul gust te fi atunci toc- 
mai ca o formă a bravurei. In acest punct estetica şi morala se 
întîlnesc, Fiinţa morală şi omul de fo gust manifestă aici uni- 
tatea profundă a caracterului lor. 


Tudor Vianu 


Ai 


Flori întirziate 


Lucrurile se petreceau În după amiaza unei toamne întune- 
cate, în casa prințului Priclonsc 

Bătrina prinţesă şi fiica ei, Marusea, stăteau în odaia tinä- 
rului prinţ, își fringeau minile şi-l implorau. Plingeau şi-l implorau, 
femei nenorocite : pentru 


usea la fiecare bătrina începu să copleşească pe prinţ cu 
reproşuri, cu crude şi chiar injurioase, cu mingieri, cu ni- 
gäminți... De o mie de ori rul Furov, care 
le-a protestat polița, despre răposatul tată, ale cărui oase se in- 
ar in mormint, şi aşa mai departe. Aminti chiar despre doctorul 


oporcov, 

Pentru prinții Prictonschii doctorul Toporcov era un spin în 
ochi. Tatăl lui fusese rob, camerdiner, fecior al prințului, Nichifor, 
unchiul lui după mamă, e încă pănă azi camerdiner pe lingă per- 
soana prințului Egorușca. Şi chiar el, doctorul Toporcov, în copi- 
lărie primea palme peste ceafă pentru cuţitele şi furculițile prin- 
ciare, pentru ghetele şi samovarele rău curăţite. lar acuma—ce 
stupiditate !—e un tinăr şi strălucit doctor, care duce viaţă de boier, 


: 
ž 
3 
E 
z 


stà într'o casă enormă, umblă cu doi cai —parcă în ciuda Pri- 


clonschilor, care merg pe jos și se tirguesc mult, cînd iauo birjă. 

— E respectat de toji —zice bătrina prințesă, plingind, fără 
să-şi şteargă ochii, —lubit de toţi, at, frumos, primit pretutin- 
deni... Foasta slugă a ta, nepotul lui Nichifor! O ruşine! Şi dece? 
Fiindcă se poartă bine, nu face beti, cu oamenii răi nu umblă... 
Munceşte de dimineaţă pănă în seară... lar tu ? Doamne, Doamne |.. 

Prinţesa Marusea, o fată de vreo douăzeci de ani, drăgă- 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—— 


laşă ca o eroină dintrun roman englez, cu nişte minunate bucle- 
de culoarea inului, cu ochi mari şi inteligenți, de culoarea certu- 
lui de Sud, implora pe fratele Egoruşca tot cu atita energie. 

In acelaşi timp vorbea cu mama şi săruta mustăţile ţepoase 
ale fratelui —care miroseau a vin înăcrit, îl netezea pe chelie, pe 
obraji şi se lipea de el, ca un căţeluş speriat. Nu rostea decit 
vorbe gingaşe. Nu era în stare să spună fratelui ceva măcar ase- 
mănător cu o vorbă înțăpătoare. lubea g de mult pe fratele ei! 
După părerea ei, stricatul ei frate, prințul Egoruşca, husar în re- 
tragere, era expresia cea mai înaltă a dreptăţii şi modelul celor 
mai înalte virtuți! Era sigură, sigură pănă la fanatism, că nătărăul 
acesta beat are o inimă pe care ar invidia-o toate zinele din po- 
veşti. Vedea în el un om fără noroc, neînțeles de lume, nerecu- 
noscut. Desfrinarea lui beţivănească o scuza aproape cu admiraţie. 
Mă rog! Egoruşca a convins-o demult, că bea numai de necaz, 
că numai cu vin și cu rachiu ştie să înece o iubire disperată care 
îi arde sufletul, iar în brațele femeilor pierdute caută să scoată 
din capu-i de husar, chipul ei încîntător. ŞI care Maruse, care fe- 
mee mu consideră dragostea drept o cauză de o mie de ori 
scuzabilă, capabilă să motiveze totul? Care femee ? 

— Georges !—zicea Marusea, lipindu-se de el și sărutindu-i 
fața slăbită, cu nasul înroşit de beţie.—Tu bei de necaz, e ade- 
vărat... Dar incearcă de uită necazul. Toţi nenorociţii trebue să 
bea ? Rabdă, fă-ţi curaj, luptă! Fii bărbat! Fii viteaz! Cu o in- 
teligență ca a ta, cu un suflet atit de onest, de iubitor, se pot 
indura loviturile soartei! Aşa sînteţi voi, cei nereuşiţi : nişte fricoşi... 

Şi Marusea (iart-o, cetitorule) îşi aduse aminte de Rudin al 
lui Turghenev şi începu să-i vorbească despre el lui Egoruşca *. 

Prinţul stătea lungit în pat şi cu ochii săi roşii şi mici se 
uita în tavan. In cap simţea un mic vuet, iar în partea stomahului 
o satisfacţie plăcută. Abia stătuse la masă, băuse o sticlă de cel 
roşu şi acuma, fumind o ţigară destul de bună, se pregătea de 
siestă. In creerii alumaţi şi sufletu-i mic descurajat se ciocneau 
simțiminte şi gînduri din cele mai felurite. li era milă de lacrămile 
mamei şi surorii, şi în acelaşi timp îl chinuiau şi micile remuşcări 
ale conştiinţii (probabil tot aşa de mici). Era prost, dar nu pănă 
la atita, încit să nu înțeleagă, că familia prinților Priclonschii se 
prăpădeşte de bună seamă, și se prăpideție şi din pricina lui... 

Prinţesa şi Marusea se rugară îndelung. In salon fură a- 

rinse luminile, sosi o cunoştinţă, pe cind ele tot se mai rugau. 
n stirşit Egoruşca, sătul de a sta culcat, fără să doarmă, se lungi. 
cu zgomot şi zise: 

— Bine, mă corijez! 


* Cehov are dreptate cind cere scuză pentru biata fată, atit de naivă 
cate corper pe Rudin cu fratele său Egoruşca: Rudin, rata 
nev, un ideolog şi un suflet superior, e departe ch cerul de pimint, de hu-- 
sarul în chestie, timp, betiv și ignorant (N. trad). 


se prinseră de el cu amindouă minile, şi-l 
făcură să mai jure şi să mai dea odată cuvintul de onoare. Ego- 
ruşea se mai jură odată, mai dădu odată cuvintul de onoare și 
spuse să-l trăznească un tunet în locul unde stă, dacă nu va 
inceta de a duce această viaţă dezordonată. Mama îi ceru să sărute 
icoana, Egoruşca sărută şi icoana, făcindu-şi semnul crucii de trei 
ori. Intr'un cuvint, j ifu dat după toate regulele. 

— Noi te credem! — Ziseră mama şi sora, şi începură să-l 
îmbrățişeze, - 

Ele il credeau. Şi cum să nu crezi unui cuvint de onoare dat 
cu tot dinadinsul, ju celui mai hotărit şi totodată sărutării 
unei icoane ? Afară de asta, unde-i iubirea, şi credința e fără 
margini. Cele două femei reînviară; şi ridiau de bucurie și, ca Iudeii, 
la serbarea Ierusalimului reinoit, începură să serbeze reinoirea lui 
Egoruşca. După ce petrecură cunoștința, se aștzară amindouă în- 
trun colțişor şi începură i şoptească cum are să se indrepte 
Egoruşca al lor, cum are ducă o nouă viaţă... Ajunseră la 
încheerea că Egoruşca are să ajungă departe, că iute are să in- 
drepte lucrurile, şi că mau să îndure nici ele sărăcia extremă,— 
acest desgustător Rubicon, a cărui trecere sint nevoiţi so facă 
toți câţi au risipit fără socotință... Ajunseră la încheerea că Ego- 
ruşca are să se căsătorească numaidecit cu o bogătaşă şi o fru- 
museţă. Egoruşca e atit de frumos, atit de deștept și de nobil, 
incit cu greu s'ar putea găsi o femee care ar îndrăzni să nu-l 
iubească ! In concluzie mama povesti biografia strămoşilor pe care 
în curind are să-i imite Egoruşca. Priclonschii, bunicul, a fost am- 
basador şi vorbea în toate limbile europene, tatăl a fost coman- 
dantul unuia din regimentele cele mai cunoscute, iar fiul va fi... 
va fi.. ce va fi? 

— Ai să vezi, mamă, ce are să fie ! —hotări tînâra prinţesă. — 
laca ai să vezi! 

După ce se ajutară una pe alta la culcare, mai vorbiră încă 
mult despre viitorul strălucit, Visară, după ce adormiră, nişte vi- 
suri încintătoare. Dormind, zimbeau de crea Sa n de frumoase 
erau visurile. Cu aceste visuri le-a plătit, probabil, soarta pentru 

rozăviile pe care le-au incercat amindouă in ziua următoare. 
arta nu-i zgircită : plăteşte uneori şi ca inainte, 

Pela ceasurile trei, pe cînd bătrina prințesă visa pe bebe al 
ei întrun strălucit mundir de general, iar Marusea aplauda în vis 
pe fratele său, care rostise un discurs strălucit, la casa prinților 

schii sosi o cabrioletă simplă de piaţă. In cabrioletă şedea 
e recrea nţului rca crame Crema 
m , al prin! + Egoruşca era Intro stare de com- 
plectă nesimţire şi se legăna în brațele „băiatului“, ca o giscă pe 
care abia au tăiat-o F o duc la bucătărie. Birjarul sări depe za bi 
şi sună la intrare, Eşi Nichifor şi bucătarul, plătiră birjarului ş 


70________________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


—— 


duseră trupul beat, sus, pe scară. Bătrinul Nichifor, fără să se mire şi 
fără să se ingrozească, dezbrăcă cu mina deprinsă, trupul nemişcat, 
il aşeză mai adinc în salteaua de fulgi şi-l acoperi cu plapoma. 

Slugile nu sullară o vorbă: erau deprinse prea demult să 
vadă în ! lor un lucru pe care trebue să-l duci, să-l des- 
braci, să-l acoperi; de aceia niciodată nu se mirau şi nu se în- 
grozeau. Pentru slugi Egoruşca beat era Egoruşca normal. 

A doua zi dimineaţă toţi fură îngroziţi. 

Pela ceasurile unsprezece, pe cînd mama şi fiica luau cafeaua, 
in sofragerie întră Nichifor şi raportă că prinţul Egoruşca nu-i bine. 

— Excelenţa sa e, se poate zice, pe moarte !— zise Nichifor.— 
Poftim de vedeţi, 

mamei și fiicii se înălbiră ca pinza. Din gura bătrinei 
căzu o bucăţică de biscuit. Marusea răsturnă ceaşca şi se luă cu 
amindouă minile de piept,—unde inima, surprinsă şi zguduită pe 
neaşteptate, începu să bată cu putere, 

— La trei din noapte a binevoit a sosi cu chef, va să zică, 
raportă Nichifor cu tremur în voce.—Ca de obiceiu... Şi acum Dum- 
nezeu ştie de ce so fi zvircolind, dece o fi gemind... 

Mama şi fata, ţinindu-se una de alta, alergară în odaia de 
dormit a lui Egoruşca. 

Egoruşca, verde-palid, cu părul vilvoiu şi grozav de slăbit, 
zăcea subt pătura groasă de lină, respira greu, tresărea şi se zbu- 
ciuma, Capul şi minile nu se linişteau o clipă; se mişcau și tre- 
săreau. Din piept izbucneau gemete. Pe mustăţi atirna o bucăţică 
de ceva te rog de singe. Dacă s'ar fi aplecat mai aproape de 
fața lui, a ar fi observat o rană în buza de deasupra şi 
lipsa a doi dinţi în falca de sus. Din tot trupul lui bătea fierbințeală 
şi miros de spirt. 

Mama şi fata căzură în genunchi şi incepură să plingă cu 
hohote. 

— Noi sîntem vinovate de moartea lui! — zicea Marusea, 
ţinîndu-se de cap.— Noi l-am amărit eri cu reproşurile noastre, şi... 
nu le-a putut îndura toate astea! Are un suflet prea delicat! Noi 
sîntem de vină, maman! 

Şi în conştiinţa vinei lor, amindouă deschiseră ochi largi şi 
tremurind din tot trupul, se lipiră una de alta. Așa tremură şi se 
string unul lingă altul cei care văd că deasupra lor, cu zgomot şi 
trosnet îngrozitor, se va prăbuşi tavanul şi-i va strivi subt greu- 
tatea lui. 

Bucătarul avu priceperea să alerge după doctor, Sosi doc- 
torul Ivan Adolfovici, un omuleţ micut, alcătuit în întregime dintr'o 
chelie mare, din nişte ochi proşti de porc şi un pîntec rotund. La 
vederea lui se bucurară, parcă ar fi văzut pe tata. Ivan Adolfovici 
mirosi aerul, oftă din adinc şi se încreţi 

— Nu vă alarmaţi, excelență !—zise cu o voce rugătoare.— 
Eu nu știi, prințesă, dar după părere meu, excelenţă, nu găsesc 
că fiul vostru să fie în mare, ca să zic aşa, primejdie... Nimic t 


- 


FLORI ÎNTIRZIATE 7i 


Dar Marusei ji spuse cu totul altceva, 

— Eu nu şti, „ dar după părere meu... Fiecare cu 
părerea lui, prințesă. părere meu, excelența?sa... pfff.. Schwach, 
ra rog Neamţ... Dar totul depinde... depinde... ca să zic aşa, 

e criză, 

— E jdie ? — întrebă Marusea încet. 

ivan Adoltfovici încreţi fruntea şi începu să dovedească, cum 
că fiecare e cu părerea lui... 

li dădură o hîrtie de trei ruble. Doctorul mulţumi, se ruşină, 
tuși de citeva ori şi dispăru, | 

Venindu-şi în fire, mama şi fiica hotăriră să trimită după o 
celebritate. Celebrităţile sint scumpe, dar... c> să faci? Viaţa unei 
ființi scumpe e mai prețioasă decit banul! Buzătarul alergă la To- 

rcov. Acasă, se înțelege, nu-l găsi. A trezut să lase un biet. 
roi nu răspunse îndată la invitaţie. I a;tzptară cu moartea în 
suflet, cu frică, o zi, o între aşteptară 


imineaţa... 
Vroiau chiar să trimită un alt doctor, şi pe TI v hotă- 
tirä să-l numească mojic, cînd o veni, să i-o zică în faţă 
ca să nu îndrăznească altădată să se lase așteptat aşa de mult. 
Locuitorii casei prinților Priclonschii erau indignati pănă în fun- 
dul sufletului. Instirgit, pela ceasurile două ale zilei următoare la 
intrare se arătă o tr „ Nichifor alergă cu paşii lui mărunți, şi 
peste citeva secunde începu să scoată cu cel mai mare 
paltonul de postav depe umerii nepotului, Toporcov prin tusă dădu 
de ştire despre sosirea sa şi, fără să salute pe nimeni, merse în 
odaia bolnavului. Trecea prin sală, prin salon şi sofragerie, fără să 
se uite la nimeni, grav, ca un general, umplind cu scârțiitul ghe- 
telor sale lucitoare, întreaga casă. Enormul lui trup inspira respect, 
Era un bărbat bine făcut, grav, impunător şi cu trăsături îndrăcit 
de regulate: parcă ar fi fost croit din fildeş. Ochelarii de aur şi 
fața extrem de serioasă şi nemişcată, complectau ținuta lui mindră, 
După origină e plebeu, dar din plebeu, afară de musculatura pu- 
ternic dezvoltată, nu mai e aproape nimic. Totul e de boier și 
chiar de gentelmen. Faţa—roz, frumoasă şi, dacă e să credem pe 
paciente, chiar foarte frumoasă. Gitul—alb ca la o femee, Părul 
moale, ca matasa, şi frumos; păcat că e tăiat prea scurt. Dacă 
s'ar interesa de exteriorul său, Toporcov nu l-ar tunde, ci l-ar 
lăsa sa se increțească și să crească pănă la guler, Faţa e frumoasă, 
dar prea rece și prea serioasă, ca să pară plăcută. Rece cum e, 
serioasă şi nemişcată, fața aceasta nu exprima decit o mare obo- 
seală, după o grea muncă de zile intregi. 

Marusea merse în întimpinarea lul Toporcov i fringindu-şi 
minile în fața lui, începu roage. Mai înainte Marusea nu ru- 
gase niciodată pe nimeni, 

— Salvaţi-l, doctore !— zise, ridicind asupra lui ochii săi 
mari.—Vă implor! În dumneavoastră e toată speranța ! 

Toporcov ocoli pe Marusea şi se Îndreptă spre odaia lui 
Egoruşca, 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Să se deschidă ventilatoarele ! — comandă, intrind la bol- 
nav.—Dece nu se deschid ventilatoarele ? Ce să ? 

Mama, Marusea şi Nichifor alergară la ferestre şi la sobă. 
La ferestre, unde se puseseră rame duble, ventilatoare nu se găseau. 
Soba nu se încălzea. 

— Ventilatoare m'avem...—zise prințesa, sfioasă, 

— Ciudat... Hm... Tratează o boală în asemenea condiţii! 
Eu nu tratez! 

Şi ridicînd puţin vocea, Toporcov adăogă: 

7 Duceţi-l în sală. Acolo e mai puțin înăbuşitor! Chemaţi 
oamen 

Nichifor alergă la pat și se postă lingă căpătăiul bolnavului. 
Prinţesa, roşind d mare alte slugi, decit pe Nichifor şi bucătarul, 
şi o servitoare pe jumătate oarbă, puse mina pe pat. Marusea 
pase şi ea mina şi trase din răsputeri. Un bătrin girbovit şi două 
emei slabe ridicară patul gemind şi, fără să se increadă în forțele 
lor, poticnindu-se și temindu-se să nu-l scape, îl puseră în mișcare, 
Mamei i se rupse pe un umăr rochia, se rupse ceva şi în pintece; 
Marusea văzu verde dinaintea ochilor, şi o durură minile grozav; 
așa de greu era Egoruşca! Toporcov, doctorul în medicină, mergea 
grav în urma patului şi încrețea din sprincene, supărat că i se 
răpeşte timpul pentru asemenea fleacuri. Şi nu mişcă un deget, 
ca să ajute pe nişte femei! Asemenea dobitoc t.. 

Aşezară patul lingă pian. Toporcov aruncă plapoma şi, pu- 
nind întrebări bătrinei prințese, începu să dezbrace pe bolnavul 
care se agita mereu. Cimaşa fu zmulsă într'o secundă. 

— Mai pe scurt, mă rog! Asta nu prezintă nici un interes !— 
täie pecete ascultind pe prințesă. de prisos pot să plece 
de aici 

După ce bocâni cu un ciocănaș pe pepes lui Egoruşca, in- 
toarse pe bolnav pe pintece, şi bocănind din nou, asc fosăind 
(doctorii totdeauna fosäie, cînd ascultă), şi constată delir alcoolic. 

— Nu strică să-i puneţi o cămaşă de forță,—zise cu vocea-i 
egală, apăsînd pe fiecare vorbă. 

După ce mai dădu citeva sfaturi, scrise rețeta şi se îndreptă 
iute spre uşă. Scriind rețeta, întrebase între altele numele familiei, 

— Prințul Priclonschii,—zise prinţesa. 

— Priclonschii 7— întrebă 'Toporcov. 

„Dar iute al mai uitat familia foştilor tăi... moşieri!"—-se 
gindi prințesa. 

uvintul „stăpini“ prințesa nu-l putu gîndi: aspectul fostului 
rob era prea impunător! 

In antreu se apropie de el şi cu frica în suflet îl întrebă: 

— Doctore, nu-i primejdios ? 

— Aşa cred, 

— După părerea dumitale, are să se însănătoşeze. 

— Cred,—răspunse doctorul rece şi, făcînd uşor din cap, 
cobori pe scară la caii lui, tot aşa de zdraveni și gravi, caşi dinsul. 


PLORI ÎNTÎRZIATE __________723 


După plecarea doctorului prințesa şi Marusea respirară mai 
liber marin e ua prr releven de o zi şi o noapte. Celebri- 
tatea Toporcov le-a dat 

— Cite de atent, cit de drăguţ! — zise prințesa, binecuvin- 
tind în gindu-i pe toţi doctorii din lume. 

Mamele iubesc medicina şi cred în ea, cind le sint bol- 
navi copiii. 

— Un domn seri-0o-0s! — observă Nichifor, care demult nu 
mai pre în curtea boerească, decit derbedei și beţivani, tovarăşi 
de-ai lui à j 

Moşneagul nici nu visa că acest domn grav era tocmai acel 
Colea murdar, pe care nu odată i s'a întimplat pe vremuri să-l tragă 
de picioare de subt roţile sacalei şi să-l bată cu vergi. 

Prinţesa ascundea de el, că nepotul său e doctor. 

Seara, după astinţitul soarelui Marusea, istovită de amărăciune 
i de oboseală, avu nişte puternici fiori, care o aruncară în pat. 

fiori urmă o temperatură înaltă și dureri într'o coastă. 

Toată noaptea a aiurit şi a gemut. 

— Eu mor, maman! 

N Toporo ta ata la zece dimineaţa, a trebuit să ingri- 
por pe doi, în e uram me eri şi pe Marusea. 

Marusea găsi inflamaţia unui plămin. 

In casa prinților Priclonschii începu să miroasă a moarte. 
Aceasta nevăzută, dar fioroasă, începu să se arate la capătălul 
celor doi bolnavi, amenințind pe bătrina prințesă cu răpirea co- 
piilor. Prinţesa Îşi pierdu minţile de d ” 

— Nu ştiu !—fi zicea Toporcov.—Eu nu pot să ştiu, eu nu-s 
profet. Se va vedea peste citeva zile. 

Rostea vorbele astea rece, cu sare, şi tăia cu ele pe 
nenorocita bătrină. Măcar un cuvint incurajare! Spre culmea 


nouă bătrina le socotea drept (leacuri care nu duc la nici un re- 
zultat. Zi şi noapte, fără să înceteze, rătăcea dela un pat la altul, 
uitind totul pe lume, dind făgăduinți lui Dumnezeu şi rugindu-se. 

Tifosul şi inflamaţia plăminilor prințesa le socotea drept cele 
mai primejdioase boli, și în sputa Marusei se arătă singe, îşi 
inchipui că tinăra prințesă e în ultimul grad de ftizie, şi leşină. 

Uşor e deci de închipuit bucuria ei, cind a şaptea zi bolnava 
zimbi k zise Pere sănătoasă. - Rugind e 

na şap se trezi şi Egorușca. ti-se În faja unui 
semizeu, rizind de fericire şi plingînd, prințesa se apropie de doc- 
torul care sosi şi zise : 

— rca au doctore, salvarea copiilor mei. Iti mulţumesc ! 

— iți datorez mult! Mi-ai salvat copiii, 

— A... Ziua a ! Mă aşteptam la a cincea. De altfel e 
tnt una. Să se dea acesta dimineața şi seara. Cu compre- 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sul să se urmeze. Plapoma asta grea se poate înlocui cu una mai 
uşoară. Fiului daţi-i vreo băutură acră. Mine seară revin, 

Şi dind: uşor din cap, cu mersu-i măsurat, de general, ce- 
lebritatea păşi spre scară. 


O zi senină, străvezie, puţin geroasă, una din acele zile de 
toamnă, în care uşor te împaci şi cu frigul, şi cu umezeala, și cu 
găloşi grei. Aerul e pănă într'atita de străveziu, încit se vede ciocul 
unei ciori depe clopotnița cea mai înaltă; e întreg pătruns de 
mirosul toamnei. Cum eşim In stradă, obrajii ni se acopăr de o 
rumeneală sănătoasă, care aminteşte un măr bun de Crimeia, Gal- 
benele foi, demult căzute, cu răbdare aşteaptă prima zăpadă şi, 
călcate cu picioarele, lucesc în soare ca aurul, răspindind luciri 
ca cervonțţii. Natura adoarme încet, liniştit. Nici o adiere, nici um 
sunet. Nemişcată şi mută, obosită parcă din timpul iernei și verii, 
natura se răsfață subt caldele şi mingfioasele raze ale soarelui, şi 
privind această linişte, ne vine şi nouă să ne liniştim,.. 

Aşa era ziua cind Marusea și Egoruşca şedeau lingă fe- 
reastră şi așteptau pentru ultima dată pe ge vocale gar care 
încălzește şi mingie, bătea şi în ferestrele ilor, juca pe 
covoare, pe scaune, pe pian. Totul era înecat de această lumină. 
Marusea şi Egoruşca se uitau pe fereastră în stradă şi-şi serbau 
însănătoşirea. Convalescenţii, mai ales dacă-s tineri, întotdeauna 
sint foarte fericiţi: simt şi înțeleg sănătatea,—ceiace omul sănă- 
tos de obicelu nu simte şi nu înțelege. Sănătatea e libertate, şi 
cine se bucură de conştiinţa libertăţii, ca cei liberaji ? Marusea şi 
Egoruşca se simțeau liberaţi în fiecare minut. Ce bine le era! Ar 
fi vrut să respire, să se uite în fereastră, să se miște, întrun cu- 
vînt să trăiască, şi aceste dorinţi le îndeplineau în fiecare secundă, 
Furov care protesta polițele, cancanurile, purtarea lui Egoruşca, 
sărăcia,—toate fură uitate. Nu fură uitate numai lucruri plăcute şi 
care nu turbură : timpul frumos, balurile apropiate, buna maman 
şi... doctorul. Marusea ridea şi vorbea fără încetare, Tema prin- 
cipală a conversaţiilor era doctorul, pe care Îl aşteptau la tot 
minutu 


— Om extraordinar, om atotputernic !—zicea Marusea.— Cît 
e de atotputernică arta lui! Gindeşte-te, Georges, cît eroism: 
să te lupţi cu natura şi să învingi! 

Şi vorbea punind, cu mîinile şi cu picioarele, după fiecare 
ra umflată, dar exprimată sincer, cite un mare semn de ex- 
clamaţie, 

Egoruşca asculta vorba entuziastă a surorii, clipea din ochi 
şi întărea. Respecta şi el figura severă a lui Toporcov şi era sigur 
că-i datoreşte îinsănătoșşirea numai lui. Maman şedea alături şi, 
radioasă, plină de fericire, împărtăşea entuziasmul lor. 

li plăcea la Toporcov nu numai ştiinţa de a vindeca, ci şi 
„soliditatea“ pe care reuși so cetească pe faţa doctorului. i 


f 


FLORI ÎNTIRZIATE 75. 


a regime ei use în pre aa —zise 
n ai e o privire sfioasă.— Şi nici pred 


rea 
cerce pe pielea lui aerele unor oameni care erau mai bogaţi decit el. 
— İn vremurile de azi, Multer, —zise, zmuncind dispreţuitor 
din umeri :—cine are un cap pe umeri şi un buzunar plin, acela 
e şi de o Smg i ag igy capia trupului 
paper în loc de buzunar, o beşică de săpun,—acela e zero. 
aca aşa 

Vorbind aşa, Egoruşca făcea pe papagalul. Exact aceste cu- 
vinte le auzise acum vreo două | dela un seminarist, cu care ' 
s'a bătut într'o sală de biliard, 

— Cu plăcere aşi schimba principatul meu pe capul şi bu- 
zunarul lui, —adăogă Egoruşea. 

Marusea ridică asupra fratelui o privire plină de mulţumire, 

— Eu aşi spune multe, maman, dumneata n'ai să înţe- 
legi,—zise oftind. Pe dumneata nimic nu te poate schimba, Păcat! 

Bătrina prințesă, prinsă în flagrant delict de înapoiare se in- 
curcă şi începu să se dezvinovățească, 

— De altfel la Petersburg eu am cunoscut pe un doctor... 
un baron,—zise.—Da, da... Şi în străinătate de asemenea... Ade- 
vărat... Cartea înseamnă mult... Ei, da. 

La unu sosi Toporcov. Intră caşi "la întăia dată : intră grav, 
färä să se uite la nimeni. 

— Nu vei întrebuința băuturi spirtoase şi vei evita pe cit cu 
putinţă excesele,—se adresă câtră Egoruşca, lăsind pălăria.— Vei 
urmări ficatul. Il ai şi aşa destul de mărit. Creşterea aceasta tre- 
bue atribuită în întregime întrebuinţării de băuturi. Vei bea apele 
recomandate. 

Şi întorcindu-se câtră Marusea, îi dădu şi ci citeva sfaturi 
definitive, 

Marusea ascultă cu luare aminte, ca la o poveste interesantă, 
privind pe omul savant drept în ochi. 

— Aşa. Cred că aţi înțeles ?—iîntrebă Toporcov. 

— O, da! Merci, 

Vizita finu exact patru minute, 

Toporcov tuşi, îşi luă pălăria şi făcu din cap, ca semn de 
rămas bun. Marusea şi Egoruşca înfipseră privirea în ochii mamei. 
Marusea se înroşi chiar. 

Bătrina prințesă, legănindu-se ca o rață şi înroşindu-se, se a- 
propie de doctor şi cu stingăcie puse mina în pumnul alb al 
doctorului. 

— Dă-mi voe să-ţi mulțumesc ! 

Egoruşca şi Marusea lăsară ochii în jos. Toporcov ridică 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


pumnul la ochelari şi zări fişicul. Fără sfială şi fără să lase ochii 
în jos, îşi udă un deget în şi numără încetişor biletele de 
bancă, Numără 12 cite 25. Pe faţa lui Toporcov trecu un nouraş 
luminos, ceva ca o lucire, cu care se zugrăvesc sfinții; gura fu 
atinsă pora de un zîmbet. După toate aparențele era foarte mul- 
tumit. După ce numără banii și-i puse în buzunar, făcu încă odată 
semn din cap şi se întoarse spre uşă. 

Bătrina, Marusea şi Egoruşca înfipseră ochii în spatele doc- 
torului şi toţi înțeleseră deodată că li se stringe inima. Ochii se 
încălziră de un sentiment frumos: omul acesta pleca şi mare să 
mai vie, şi ei se deprinseseră cu paşii lui măsuraţi, cu vocea care 
apăsa pe fiecare cuvint, şi faţa lui serioasă. In capul bâătrinei miji 
o idee. Se gindi deodată să-i arate un pic de dragoste, acestui 
om de lemn. Se gindi: 

„Un orfan, sărmanul, singur-singurel...* 

— Doctore,—zise cu glas moale, de femee bătrină. 

— Doctorul se întoarse, 

— Poftim? 

— N'ai lua cu noi o ceaşcă de calea? Te rog. 

Toporcov încreţi fruntea şi scoase încet ceasul din buzunar. 
După ce se uită la ceas şi se gîndi puțin, zise: 

— Beau un ceaiu. 

— Mă rog, ia loc! Iaca ici! 

Toporcov lăsă pălăria şi se aşeză pe scaun,—se aşeză drept, 
ca un manechin, căruia i-au îndoit genunchii și i-au îndreptat u- 
merii şi gitul. 

ătrîna și Marusea se ă pe pregătiri. Marusei i se mä- 
riră ochii, deveniră îngrijorați, parcă i s'ar fi dat o problemă de 
nerezolvit. Nichifor, în fracul lui negru şi uzat şi mănuși sure, În- 
cepu să alerge prin toate odăile. In toate colțurile casei începu să 
i. ai vesela pentru ceaiu. Pe Egoruşca îl chemară incet, 
misterios, 

In așteptarea ceaiului Toporcov stătu vro zece minute. Stă- 
tea şi se uita la pedala pianului, nemișcat, fără un sunet. Insfirgit 
“se deschise uşa salonului. Se arătă Nichifor, radios, cu o tabla 
mare în mini. Pe tabla stăteau în suporturi de argint două pa- 
hare: unul pentru doctor, altul pentru Egoruşca. In jurul paha- 
relor, păstrind o severă simetrie, stăteau ceştile cu cremă şi cu 
caimac, zaharul cu cleștele, farfurioarele cu lămie, furculița şi 
pesmeţii. 

După Nichifor mergea, cu fața slăbită şi gravă, oruşca, 

Convoiul îl incheia bătrina prințesă, cu fruntea tă, şi 
Marusea, cu ochii măriţi. 

— Mă !—se adresă bătrina cătră doctor. 

Egoruşca luă paharul, se dădu la o parte şi gustă cu bägare 
de seamă. Toporcov luă paharul şi gustă şi el. Mama şi fiica se 
aşezară la o parte şi se puseră să studieze figura doctorului, 

— Poate nu-i dulce 2—zise bàtrina. 


Bătrina şi Marusea, care ar fi dorit să vorbească cu 
un om deştept, nu de să înceapă; amindouă se te- 
meau să nu pară niște proaste. Egoruşca se uita la doctor, şi se 
cunoştea după ochi că tot vrea să. întrebe ceva dar nu se poate 


hotări, Se făcuse o linişte de mormint, întreruptă din cind în cind 
de sunetele înghiţiturilor. T v înghițea cu zgomot. Se cu- 
noştea că nu se jenează şi cum îi place. Inghiţind, scotea 
nişte sunete asemănătoare cu sunetul „gli“. Ceaiul inghitit cădea 
parcă din gură undeva, ca într'o prăpastie, şi acolo se izbea de 
ceva mare şi neted. Tăcerea mai era întreruptă din cind în cînd 
şi de Nichifor, care mereu clefăia din buze, parcă ar îi prețuit pe 
musafir după gust. 

— Să fie adevărat că cică-i vătămător să fumezi ?—se ho- 
tări în sfirsit Egoruşca. 75 

— Nicotina, alcaloidul tutunului, acţionează asupra  organis- 
mului ca o otravă puternică, Otrava introdusă în organism de fie- 
care țigară e minimă, în schimb introducerea e Indelungată. Can- 
titatea otrăvirii, caşi energia ei, se află în raport invers cu timpul 
consumaţiei. P 

Bătrina şi fiica se uitară una la alta: cit e de deştept! E- 
oruşca începu să clipească din ochi şi-şi lungi figura-i de peşte. 
N'a înțeles, sărmanul. 

— La noi, în regiment.—începu el, vrind să aducă conver- 
sația savantă la una obişnuită:—era un ofițer, unul Coşecichin, 
băiat foarte cum se cade, Grozav sămâna cu dumneata! Grozav! 
Ca două picături de apă ! Imposibil chiar de deosebit, Nu ţi-l rudă ? 

In loc de răspuns, doctorul înghiţi cu 209006, și colțurile gu- 
rii i se ridicară puţin şi se increțiră întrun zimbet de dispreţ. Se 
cunoştea că dispreţueşte pe Egoruşca. 

— Mă rog, doctore, eu m'am insănătoşat cu totul ?—întrebă 
Marusea. — Pot eu să contez pe o insănătoșire complectă ? 

— Cred. Contez pe o însănătoşire complectă, pe baza... 

Şi doctorul, ţinind capul sus şi uitindu-se la Marusea drept 
în față, începu să vorbească despre rezultatele inflamaţiilor de plă- 
mini, Vorbea măsurat, apăsind a fiecărui cuvint, fără să ri- 
dice, fără să scadă vocea. Il au mai mult decit cu plăcere, 
—cu deliciu ; din nenorocire acest om rece nu ştia să popularizeze 
şi nu credea necesar a se insinua în creerii altora. Rosti de citeva 
ori cuvintul „abces“ fermentația lactică, şi în general vorbea foarte 
bine şi frumos, dar foarte neinteles. Rosti o lecţie întreagă, im- 
pestrițată de termeni medicali, şi nu spuse o singură frază pe care 
s'o fi înțeles cel care îl ascultau, Toate astea însă nu impiedecau 
pe ascultători să stea cu gurile căscate şi să se uite la savant a- 
proape cu evlavie; Marusea nu-și deslipea ochii de gura lui şi. 


78 VIAŢA _ROMINEASCA 


prindea fiecare vorbă. Se uita la el şi compara figura lui cu alte 

pe care le vedea în fiecare zi. Clt de neasămănătoare erau 
cu această figură savantă şi obosită, fețele slăbite şi timpite de 
beţie ale curtezanilor ei, tinii lui Egoruşca, care o plictiseau zil- 
-nic cu vizitele lor! Fi de beţivani derbedei dela care ea, 


Marusea, ma auzit o singură ă bună, o vorbă cum se 
cade, şi nu făceau nici cît pingelele acestei figuri reci, impasibile, 
dar inteligente, 


„O figură admirabilă !*—se gindea Marusea, încîntată, şi de 
figură, şi de voce, şi de vorbe.—,„Ce inteligenţă şi cîte cunoştinți ! 
"Dece Georges e militar ? Dece nu-i şi el un savant" ? 

FR, iaeia se uita la doctor cu înduioșare şi admirație şi se 


gindea : 

„Dacă vorbeşte despre lucruri înalte, va să zică ne consi- 

-deră drept persoane inteligente. E bine că ne-am creat situaţia asta 

în societate. Dar eu am făcut grozav de prost, că am născocit 
minciuna despre Caşecichin”. 

După ce doctorul sfirşi lecţia, ascultătorii oftară adinc, parcă 
ar fi făcut un act de mare însemnătate. 

— Ce bine e să știi totul! - oltă bătrina, 

Marusea se ridică și, caşi cum ar fi vrutsă mulțumească doc- 
torului pentru ținută, se aşeză la pen şi atinse clapele. Gro- 
zav ar fi dorit să atragă pe doctor într'o conversație, să-l atragă 
mai adinc, mai simţitor, şi muzica întotdeauna aduce după eacon- 
versația. Vroia să-şi arate şi aptitudinile față de un om deștept şi 
înțelegător. 

— Asta-i din Chopin,—începu bătrina, zimbind cu un zim= 
bet linced şi ținind mîinile ca o elevă de pension.— O bucată ad- 
mirabilă! Eu, doctore, pot să mă laud. Marusea e şi o cintăreață 
admirabilă. Eleva mea... Pe vremea mea posedam o voce splendidă. 
lar asta... O cunoşti? . 

Şi bătrina rosti familia unei cunoscute cîntărețe ruse. 

— Imi datorește... Da-a... l-am dat lecţii. Era drăguță fata! 
Era şi cam rudă cu răposatul meu prinț. Iţi place muzica vocală ? 
Dar ce mai întreb ? Cui nu-i place muzica vocală ? 

Marusea începu să cinte partea cea mai bună din vals şi se 
întoarse zimbind. Voia să cetească pe faţa doctorului ce impresie 


Dar n'a reuşit să cetească nimic. Faţa doctorului era cași mai 
inainte, neturburată și rece. Doctorul îşi sfirșea in grabă ceaiul. 
— Eu sînt înamorată de pasagiul ăsta,—zise Marusea, 

— Mulţumesc,—zise doctorul.— Mai mult nu vreau. 

Trase ultima înghițitură, se ridică și-şi luă pălăria, fără să 
arate cea mai mică dorinţa de a asculta valsul până la urmă. Bä- 
“trina sări. Marusea se încurcă şi, jignit, închise pianul.—pleci 2— 
începu bătrina, foarte întunecată.—Nu mai vrei? Sper, doctore... 
Acuma știi drumul. Seara, cîndva... Nu ne uita... 

Doctorul făcu de două ori din cap, strinse cu stingăcle mina 
intinsă a tinerei prințese, şi plecă tăcut la blana lui. 


—” 


FLORI ÎNTIRZIATE 79 


— Ghiaţă ! Lemn !—incepu bătrina prințesă după rea 
doctorului.— ingrozitor ! Nu ştie să ridă, parcă-i de lemn! eaba 
i-ai cîntat, PR Parcă ar îi rămas numai pentru ceaiul! A băut 
şi a plecat 

za Dar cit e de maman! E foarte inteligent! Cu 
cine să vorbească el aici? Eu îs o ignorantă, Georges e ascuns 
şi mereu tace... Parcă noi putem să susţinem o conversaţie ir- 
teligentă ? Nu. 
gorien, bind Creata de! tărie de fapte. Lrali SENEE. RADO- 

ca, crema din y 
nal, indiferent, subiectiv... lac'aşa toarnă, afurisitul ! Plebe-eu ? 
trăsura ! Uitaţi-vă! Şic! 

Şi tustrei se uitară pe fereastră la trăsura în care se aşeza 
celebritatea în marea-i blană de urs. Bătrina se înroşi de invidie, 
iar Egoruşca clipi semnificativ dintr'un ochiu şi şueră. Marusea wa 
văzut trăsura. N'avu cînd s'o vadă : ea se uita la doctorul care 
i-a produs o impresie puternică. Un lucru nou pe cine nu impre- 
sionează ? 

A Petar Marusea, Toporcov era ceva prea nou... 

întăla zăpadă, după ea a doua, a treia, și începu iarna 
cu gerurile ei crincene, cu etf şi țurțuri pela ştreșine... larna 
nu-i plăcută şi nu pot fi crezuţi cei care spun că le place. Frig 
în stradă, fum par oE, PRERE EN Cind aspră ca o soa- 
cră, cind plingătoare, ca o fată ă, cu fermecătoarele ei nopți 
cu lună, cu troici, vinători, concerte şi baluri, iama te plictisește 
foarte iute și Me prea lung, ca să poată otrăvi nu osingură viață 
ftizică şi fără 

In casa prinților Priclonschii viața îşi urma mersul ei obişnuit, 
Egoruşca şi Marusea se cu totul, şi nu-i mal consi- 
dera bolnavi nici mama. Lucrurile, caşi mai înainte, nici gînd ma- 
veau să se îndrepte; au tot mai rău şi mai rău, banii se 
impuţinau din ce în ce. amanetă şi răsamanetă toate bi- 
juteriile, moştenite şi agonisite. Nichifor flecărea, caşi mai inainte, 
în prăvălioara vecină: că stăpinii îi sînt datori trei sute de ruble şi 
că nici gind n'au să plătească. La fel se plingea şi bucătarul că- 
rula, din compătimire, negustorul îi dărui cizmele sale cele vechi. Fu- 
rov deveni şi mai încăpăținat. Nu mai primea nici o aminare și 
răspundea prinţesei cu obrăznicii, cind era rugat să mai aştepte 
cu protestarea poliței. După pilda lui Furov începură să facă gură 
şi alți creditori. Se plănuia, pare-se, un concurs de urmărire. 

Perna bătrinei prințese nu se mai usca de lacrămi. In-tim- 
pul zilei bătrina se mai stăpinea, dar noaptea dădea libertate de- 
plină lacrămilor şi plingea pănă în ziuă. Nu trebuia mers departe 
pentru a găsi pricina acestui plins. Pricinile erau aproape de tot 
şi băteau la ochi prin claritatea lor. Sărăcia, amorul propriu, insul- 
tată zilnic... de cine? De nişte fiinţi inferioare, fel de fel de Fu- 
rovi, de bucătari, negustoraşi. Lucrurile scumpe inimii mergeau la 
amanetat, despărțirea de ele o junghia pe prințesă drept în inimă. 
Egoruşca ducea, caşi mai înainte, o viaţă dezordonată. Marusea 


80 VIAȚA ROMINEASCĂ 


stătea încă fară rost.. Puține erau motivele pentru lacrămi ? Vii— 
torul era neguros, dar şi prin negură prințesa zărea niște fantome 
sinistre, Slabă era nădejdea în acest viitor... Viitorul era de te- 
mut, nu de sperat. 

Banii se impuţinau din ce în ce, iar Egoruşca chelula tot 
mai mult şi mai mult, bea stăruitor, cu înverşunare, parcă ar fi 
vrut sä ciştige timpul pierdut cu boala. Bea tot ce avea şi navea, 
al său g EE altora. In destrăbălarea lui era siruntat și obraznic la 
culme. Să imprumute la cel dintăiu venit, nu-l costa nimic. A se 
aşeza la cărți fără un ban în buzunar era în obiceiul lui, iar să 
r E ae aak pa tac sä-i tragă o plimbare cra 
şic, cu birja altuia şi să nu plătească—nu eranimic. Se schimbase 
foarte puţin : mai Înainte se supăra cind era luat în ris, acuma 
pinar Ese ruşina puțin, cînd îl scoteau cu ghionturi, sau numai 

e m 

Se schimbă Însă Marusea care descoperise o noutate o 
noutate teribilă. Incepu să-şi piardă iluziile despre frate. Cine ştie 
din ce, începu deodată a i se părea că Georges nu seamănă a 
om nerecunoscut, neînțeles, că e pur şi simplu un om ca toji oa— 
menii, ba chiar mai rău... Nu mai credea în amorul lui desnădaj— 
duit. O teribilă noutate | Stind zile întregi la fereastră și uitindu-se 
fără scop în stradă, căuta să-şi închipue figura fratelui şi să ce— 
tească ceva ce n'admite decepția; şi nu reuşi să cetească pe a— 
ceastă figură ştearsă, decit atita: „un om de nimic, un om stricat * 
Alături de figura aceasta treceau prin inchipuirea ei figu tova— 
răşilor lui, figurile musafirilor, babe—consolatoare, pretendenți şi 
fața mamei însă-şi, plingătoare şi istovită de amärăciune,—şi inima 
sărmanei Marusea se stringea de durere. Cit e de meschin totul, 
cit de incolor şi sarbăd, cit de stupid, plicticos şi ră in mijlo— 
cul acestor oameni, scumpi, rude prin singe, dar nuli 

Uritul îi stringea inima, şi i se oprea respiraţia A o rd pa 

pătimaşă şi eretică... Avea momente cind ar fi vroit să fugă, d 

Pade ? Acolo, se înţelege, unde trăesc oameni care nu tremură Tia. 
faţa sărăciei, nu trăesc in desfriu, muncesc, nu stau de vorbă zile 

întregi cu babe idioate şi nătărăi beţivi. Şi în închipuirea Marusei 

stătea înfiptă ca un cuiu o singură figură detreabă şi injeleaptă z 

pe această figură cetea ea, şi inteligență, şi o infinitate de cunog-- 

tinţi, şi oboseală. Figura asta nu se putea uita. O vedea în fiecare 

zi, şi anume în acele momente fericite, cînd posesorul ei muncea, ~ 
sau părea că primea 

Doctorul Toporcov zbura în fiecare zi pe lingă locuinţa Priclora— 
schilor, in sania sa luxoasă, cu blana de urs pe genunchi, și vi— 
zitiul Jui gros. Clienţi avea foarte mulți. Făcea Fiane disdedimineaţza 
pănă seara tirziu, şi într'o singură zi cutreera toate străzile şi uli— 
cioarele, În sanie şedea, caşi In fotoliu: grav, ținind drept capu 
şi umerii, fără să se uite înlături. De după gulerul moale al blăniă 
de urs nu se vedea decit fruntea lui albă, netedă, şi ochelarii de 
aur; dar pentru Marusea era destul şi atita, Ei i se părea că dirr 


FLORI ÎNTÎRZIATE 8i 


ochii acestui binetăcător al omenirii trec prin ochelari nişte raze 
reci, mindre, disprețuitoare, 

„Acest om are drept să disprețuiască !— se gindea Marusea.— 
E un înțelept! Ce sanie luxoasă totuşi, ce cai minunaţi! Şi e un 
fost robt.. altfel trebue să fie cineva, ca să se nască lacheu, 
şi să ajungă, cum a ajuns el, inabordabil!* 

Singură Marusea îşi mai amintea de doctor, ceilalți începură 
si-l uite, şi în curind l-ar fi uitat cu desăvirşire, dacă nu le a- 
mintea singur. Şi le aminti întrun chip prea simţitor... 

A doua zi de Crăciun, la amiazi, pe cînd Priclonschii erau 
acasă, în antreu, sfios, zbirnii clopoțelul. Nichifor deschise ușa. 

— Drăguţa de prințesă e aca-asă ?— se auzi în antreu o 
voce de bâtrină, şi fără a aştepta răspuns, în salon pătrunse o 
băbuşcă.—Bine v'am găsit, prințesă drăguță, excelenţă... binefä- 
cătoarea noastră ! Ce mai faceţi, excelența voastră ? 


— Ce polteşti ? — întrebă prințesa, uitindu-se curioasă la 


bătrină, 
` Egoruşea pulni în pumn. Capul bătrinei îi aminti un mic pe- 
pene galbăn şi răscopt, cu codița în sus. 

— Nu mă recunoașteţi, drăguța mea? Se poate? Dar pe 
Prohorovna aţi uitat-o ? Am ridicat pe prinţişorul vostru. 

a băbușca se tiri pănă la Egoruşca şi-l sărută iute pe piept 
şi mină, 

— Nu înțeleg,—bombăni Egoruşca, supărat şi ştergindu-și 
min surtuc.—Dobitocul ăsta bătrin de Nichifor lasă să intre 
tot felul de lepădă.., 

~ Ce potteşti ?2—repetă prințesa, şi i se păru că dinspre 
bătrină vine un miros tare de untdelemn. 

Bătrina se aşeză întrun fotoliu, şi după o lungă introducere, 
zimbind şi cochetind (peţitoarele totdeauna cochetează) declară, 
că prințesa are marfă, iar ea, băbuşca—un negustor. Marusea se 
inroşi deodată. Egorușca pulni şi se apropie curios de babă. 

— Ciudat,—zise prințesa.— Ai venit, va să zică, în peţitorie ? 
Te felicit, Marie, pentru logodnic! Dar cine-i? Se poate şti ? 

Băbuşca începu să gifiie, băgă mina în buzunar şi scoase 
de acolo o batistă roşie de cit. După ce îi dezlegă citeva noduri, 
o scutură deasupra mesei, şi împreună cu un degetar, căzu şi o 
fotografie, 7 

Toţi strimbară din nas: dinspre batista roşie cu flori gal- 
bene veni miros de tutun, 

Princesa luă fotografia şi o apropie alene de ochi. 

— O trumuseţă, drăguţa mamei,—incepu baba.— Bogat, nobil... 
Un om minunat, nu bea... 

Prinţesa se inruşi şi dete fotografia Marusei. Marusea se 
Ingălbeni, 

— Ciudat,—zise prinţesa.— Doctorul, dacă dorește, putea, 
cred, să vie şi singur... Intervenţiile n'au de loc ce căuta... Un om 
cult, şi deodată... El te-a trimis? Personal? 


` 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Da... Tare i-aţi plăcut... Familie bună. 

Marusea ţipă deodată şi, stringind în mină fotografia, se re- 
pezi nebună din salon. 

— Ciudat,—urmă prinţesa.— Extraordinar... Nici nu ştiu ce 


să-ți răspund... Nu m'am aşteptat deloc la aşa ceva dela doctorul... 


La ce era să te trudeşti dumneata? Doctorul putea să poftească 
şi singur... e jignitor chiar... Apoi pănă şi negustorii au început 
azi să trăiască altfel. 

— Hm!—mormăi Egoruşca, uitindu-se cu dispreţ la capul 
bătrinei. 

Mult ar fi dat husarul în retragere, să i se îngădue să dea 
măcar o sfirlă în acest cap! Nu putea suferi babele, cum nu poate 
suferi un cine mare pisicile, şi-l apuca un entuziasm curat cinesc, 
cînd vedea un cap sămănind a zămos. 

— De, cuconiţă,—zise bătrina, oftind.—Deşi nu-i neam de 
prinţ, pot să spun că prințesa-mamă... Aţi fost doar bine făcă- 
torii noştri. Oh, păcatele noastre ! Şi parcă nu-i nobil? A capătat 
şi învăţătură de tot felul, e şi bogat, şi cu lux de tot felul l-a 
înzestrat Maica Cerească. Dar dacă doriți să vie, poftim.. Vine, 
cum nu? Dece să nu vie? De venit se poate... 

Şi luînd pe prințesă de un umăr, bătrina o trase cătră ea 
şi-i şopti la ureche : 

—Şeaizeci de mii... cere... Se înțelege! Nevasta-i nevastă, şi 
banii—bani ! Ştiţi şi singuri... Eu, zice, nevastă fără bani nu iau, 
fiindcă ea trebue să albă tot felul de plăceri... Să aibă capitaluf ei... 

Prinţesa deveni stacojie şi, foşnind cu rochia ei grea, = 
dică depe fotoliu, 

— Fii bună să spui doctorului că noi sintem foarte miraţi,— 
zise.—Jigniţi... Aşa nu se poate. Mai mult nu pot să-ți spun ni- 
mic... Tu, Georges, de ce taci ? Să plece ! Poți pierde orice răbdare ! 

După plecarea pețitoarei prințesa se luă de cap, căzu pe 
divan şi începu să geamă: 

„— lată unde am ajuns! Doamne! Un doctoraş oarecare, o 
scirnăvie, lacheul de eri ne face propuneri! Nobil! Ha! Ha! Ce 
mai nobleţă ! Trimite peţitoare! Dacă nu-i tatăl vostru... N'ar lăsa 
ei lucrul ăsta aşa! O fiinţă meschină şi un dobitoc. Un Cham! 

Dar nu era prințesa atit de jignită pentru că pe fiica ei o 
peţeşte un plebeu, pe cit—fiindcă i se cereau șaizeci de mii, pe 
care ea nu le avea. Cea mai mică aluzie la sărăcia ei o jignea. 
S'a bocit pănă seara tirziu, şi noaptea se trezi de două ori, ca să 
mai plingă... 

Dar vizita peţitoarei nu lăsă asupra nimănui impresia pe care 
o lăsă asupra Marusei. Sărmana fetiță fu cuprinsă de o febră te- 
ribilă. Tremurind din tot trupul, căzu în aşternut, şi-ascunse căpu- 
şorul înfierbintat subt pernă, şi incepu pe cit era în stare, să 
rezolve chestia : ° 

— Cu putinţă ? 

O intrebare in adevăr grea: Marusea nici nu mai ştia ce 


FLORI ÎNTÎHZIATE 83 


răspuns să-și dea. Intrebarea asta exprima şi mirare, şi turburare, 
şi bucurie ascunsă, pe care,—cine ştie dece.—se ruşina să şi-o 
mărturisească, şi pe care ar fi vrut s'o ascundă de ea însăşi. 

— Cu putinţă?! EI, Toporcov... Nu se poate! E vre-o in- 
curcătură... A minţit baba! 

Şi în acelaşi timp visurile cele mai dulci, cele mai tainice, 
fermecătoarele visuri, de care se topeşte sufletul și se înfierbintă 
capul, începură să-i furnice prin creeri, şi un extaz inexplicabil 
coprinse toată mica ei făptură. El, Toporcov, vrea să facă din ea 
nevasta lui... Şi e atit de frumos, atit de nostim, deştept! Şi-a 
închinat viața omenirii E umblă într'o sanie atit de luxoasă! 

— Cu putință ?! Pe dinsul ca îl poate iubi !—hotâri Marusea 
spre seară.—O, eu consimt ! Sint liberă de orice prejudecăţi şi 
plec cu acest rob la marginea lumii ! Să zică mama măcar o sin- 
gură vorbă,—şi plec dela ea! Eu consimt! i 

Celelalte chestii, secundare şi mai putin importante, n'avea 
cînd să le rezolve. Nu ele o preocupau, Ce are a face peţitoarea ? 
Dece şi de cind a început ei s'o iubească ? Dece nu se arată sin- 
gur, dacă o iubeşte ? Ce-i pasă ei de aceste întrebări şi altele la 

1 ? Era izbitä, mirată... fericită... pentru ea era destul și atita! 

— Primesc |—şoptea, căutind să-şi zugrăvească prin închi- 
puire figura lui cu ochelari de aur, prin care privesc ochi inteligenți, 
serioşi, obosiţi.—Las să vie. Primesc. 

Şi pe cind Marusea se sbuciuma în așternut şi simțea cu 
toată fiinţa ei cum o arde fericirea, peţitoarea cutreera casele ne- 
varde ap şi cu o mină darnică popa fotografiile doctorului, 

recînd dintro casă bogată la alta, bătrina căuta marfa, pentru 
care putea recomanda pe „nobilul* cumpărător. Toporcov n'o tri- 
misese special la Priclonschii. A trimis-o „unde vrea ca“, Căsă- 
toria sa, de care simțea nevoe, o privea cu indiferență, pentru 
dinsul era tot una, unde a intrat baba... Lui îi trebuiau... şaizeci 
de mii, Şaizeci de mii, nu mai puţin! Casa pe care vroia s'o 
cumpere, nu i-o cedau mai eftin. Să împrumute suma asta, n'avea 
unde, o aminare a plăţii nu se primea. Răminea un singur lucru: 
Să se însoare cu bani,—ceiace şi făcea. Marusea în dorinţa lui 
de a se încurca în legăturile căsniciei n'avea nici cea mai mică vină ! 

La ceasul unu din noapte în odaia Marusei intră încet Ego- 
ruşca. Marusea era dezbrăcată şi se silea să adoarmă, Fericirea 
meaşteaptă o obosise. Marusea ar fi vrut să-şi liniştească măcar 
cituşi de puţin inima, care bătea fără răgaz şi, cum i se părea ei, 
peste toată casa. In fiecare zbircitură depe faţa lui Egoruşca se 
ascundeau o mie de secrete. Egoruşca tuși misterios, se uită semni- 
ficativ la Marusea şi, caşi cum ar fi vrut să-i comunice ceva gro- 
záv de important şi secret, se aşeză la picioarele ci şi se plecă 
puţin spre ea, ca să fie auzit mai bine. 

— ce-am să-ți spun, Maşa ?—incepu încet.—lţi spun pe 
faţă... Părerea mea o ştii... Fiindcă doresc tot fericirea ta... Dormi ? 
Tot pentru fericirea fa: mărită-te cu ăsta... cu Toporcov ! Nu face 


8i VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


nazuri, mărită-te şi... gata! E un om în toate privinţile... Şi bogat. 
Nu-i nimic, că-l dintro pătură de jos. Să nu-ţi pese! 

Marusea închise ochii mai tare. li era ruşine. În același timp 
li plăcea foarte mult că fratele său simpatizează pe Toporcev. 

— În schimb e bogat! Cel puţin n'ai să stai fără pine. Pină 
să-ţi vie un prinţ sau un conte, te pomeneşti că crăpi de foame... 
Noi n'avem doar o copeică ! Fiuchi! Gol! Dormi? A? Tăcerea— 
semn de Învoire. 

Marusea zimbi, Egoruşca începu să ridă, şi cu putere—pen- 
tru întăia dată în viaţă—ii sărută mina... 

— Mărită-te ! E un om cult, Şi cît de bine are să ne fie! 
Bătrina n'are să mai urle! 

Şi Egoruşca se culundă în visuri. După ce se mai gîndi, 
clătină din cap şi zise: - 

— Numai iată ce nu înțeleg... Dece dracu a trimis el baba 
aceia ? Dece n'a venit el singur? Aici parcă mar fi lucru curat... 
Asta nu-i omul care să trimită peţitoare. 

„Aşa-i,—se gindi Marusea,—tresărind, fără să ştie de ce,— 
nu-i lucru curat... E stupid să trimiţi peţitoare. Adevărat, ce in- 
seamnă asta“ ? > 


Egoruşca, de obiceiu incapabil să găsească o explicație, de 


astădată o găsi, 

— De altfel singur n'are cind bate străzile. E ocupat toată 
ziua. Aleargă ca un zmintit după bolnavi. 

Marusea se linişti, dar nu pentru mult timp. Egoruşca tăcu 
puțin, apoi zise: 

— Şi iată încă ce nu pot înţelege: a poruncit zgripțuroificei 
asteia să spună, că zestrea să nu fie mai mică de şaizeci de mii. 
Ai auzit? Altfel cică nu se poate. 

Marusea deodată deschise ochii, tresări din tot trupul, se 
ridică iute şi se aşeză,—uitind chiar să-şi acopere umerii cu pla- 
poma. Ochii îi scăpărară, obrajii se aprinseră, 


— Bătrina a spus? — întrebă, zmuncind pe Egoruşca de 


mină.— Spune-i că minte! Aceşti oameni, asemenea oameni, ca 
dinsul adecă,.. nu pot vorbi asemenea lucruri. El şi... bani! Hal! 
Ha ! Asemenea josnicie o pot bănui numai cei care nu ştiu cit e 
de mindru, cît e de cinstit, de dezinteresat! Da! E un om admi- 
rabil l... Nu vor să-l înțeleagă! 

— Şi eu cred tot aşa,—zise Egoruşca.—Baba a minţit. A vrut 
probabil să se pule bine cu el. S'a deprins acolo, pela negustori! 

Căpuşorul Marusei făcu semn de aprobare şi se culundă 
iute subt pernă. Egoruşca se ridică şi se întinse. 

— Mama urlă,—zise.—Dar noi nu ne uităm la ea. Va să 
zică aşa?  Consimţi? Foarte bine. Molturi ? La ce ? Doctoreasă... 
Ha! a ceri oi i, $ să 

oruşca lovi pe Marusea peste tălpi şi, foarte m t, eşi 
din odae. è 
safiri, pe care o să-i învite la nuntă. 


ulcîndu-se să doarmă, plânui în cap o lungă listă de mu-- 


=. 


FLORI ÎNTÎRZIATE 85 


„Şampania are să trebuiască luată dela Aboltuhov,—sè gin- 
dea, adormind.—Mezeluri dela Corciatov, La ăsta icrele îs proas- 
pete. Apoi şi omarii... 

A doua zi dimineață Marusea, îmbrăcată simplu, dar cu in- 
grijire şi nu fără cochetărie, şedea lingă fereastră şi aştepta. La 
ora unsprezece Toporcov zbură pe lingă ei, dar nu se opri. După 
masă mai zbură odată, cu negrii lui ca pana corbului, chiar pe 
subt ferestre, dar nu numai nu s'a oprit la el, ci nu s'a uitat mä- 
car la fereastra, lingă care şedea Marusea cto panglică roz pe cap. 

St Psia cînd, se gindea Marusea, admirindu-l. — Vine Du- 
minică*“.. 

Dar nu veni nici Duminică. Nu veni nici peste o lună, nici 
peste două, nici peste trei... Se înțelege că la Priclonschi nici nu 
se gindea, iar Marusea aştepta şi slăbea de așteptare... Mici pi- 
sici, şi nu obişnuite, ci cu unghii | şi galbene îi stișiau inima. 

„Dece nu vine 2—se gindea.—Dece? A... Ştiu... E supărat, 
fiindcă... Fiindcă ? Fiindcă mama s'a purtat aşa de nedelicat cu 
bătrina peţitoare. Acuma şi-i wie că eu nu-l mai pot iubi”... 

— Dobi-toc !—bombănea Egoruşca, care de vreo zece ori fu- 
sese pela Aboltuhov şi întrebase, dacă poate comanda şampanie 
de cea mai bună calitate. 

După Paşti, care avu loc la sfirşitul lui Mart, Mărusea nu 
mai aşteptă. 

Odată Egorușca intră în odaia ei de dormit și, rizind cu ho- 
hot şi ură, raportă că „candidatul la însurătoare“ s'a încurcat cu 
o negustoreasă, 

— Avem onoare a vă felicita. Avem onoare! Ha-ha-ha! 

Această veste izbi prea crud pe mica eroină. 

Işi pierdu curajul, şi nu o zi, ci luni întregi ființa ei perso- 
nifică durerea şi desperarea ; zmulse din păr panglicula roz şi in- 
cepu să urască viaţa... 

Dar cit e de nedrept și părtinitor sentimentul ! Marusea găsi 
şi aici o justificare a faptei lui. Nu degeaba a cett ea atitea ro- 
mane, în care însurătorile şi măritişurile se fac în ciuda persoa- 
nelor iubite, în ciudă, ca să dea a înțelege, ca să înțepe, ca să 
rănească... 

„S'a însurat în ciudă cu o proastă!—se gindea Marusea,— 
O, cit de rău am făcut noi, că ne-am purtat aşa de jignitor față 
de peţitoarea lui ! Nişte oameni ca dinsul nu uită insulta !*, 

Roşeaţa sănătoasă depe obraji dispăru, buzele pierdură obi- 
ceiul de a se aşeza în zîmbet, creerii refluzară de a mai visa des- 

viitor. Şi-a pierdut Marusea minţile ! | se părea că odată cu 
oporcov a di t scopul vieţii sale. La ce îi mai trebue viaţa, 
dacă în lotul ei au căzut numai nătărăti, paraziți, beţivii? O cu- 
prinse ipohondria. Fără să observe nimic, fără să ţie în seamă ni- 
mic, neascultind nimic, se lăsă pradă unei vieţi plictisite, incolore, 
de care sînt atit de capabile fecioarele noastre, bătrine şi tinere... 
Pe numeroșii pretendenți, rude, cunoscuţi, nu-i lua în seamă. Afa- 


s X 
86 VIAŢA ROMINEASCA > 


cerile rele ale familiei le privea cu indiferență, cu apatie. Nu ob- 
servă măcar cum a vindut banca palatul prinților Priclonschii, cu 
tot avutul lor istoric și familiar, şi cum ea a lost nevoită să se 
mute în altă locuinţă, modestă şi eftină, în gust burghez. Totul era 
un somn lung şi greu, care nu era lipsit totuşi de visuri. Il visa 
pe Toporcov subt toate înfăţişările lui: în sanie, cu blana lui, fără 
blană, şezind, sau păşind grav... Viaţa-i consta în din visuri. 
Dar izbucni un tunei—şi zbură visul depe albaştri, cu 
gene de culoarea inului. La noua locuinţă prinţesa-mamă, incapa- 
ilă să suporte ruina, muri, fără să lase copiilor, decit binecuvin- 
tarea şi citeva rochii. Moartea ei fu o groaznică nenorocire pen- 
tru tinăra prințesă. Visul dispăru, ca să dea loc tristeţii. 


UI 


Sosi toamna, tot aşa de umedă şi murdară, caşi în anul trecut. 

Afară era o dimineaţă sură şi lăcrămoasă, Nourii suri-închişi 
—parcă ar fi fost minjiţi cu noroiu,—cuprindeau cerul în între- 
gime, şi prin nemişcarea lor stirneau o tristeță dureroasă. Soarele 
parcă mar fi existat, şi timp de o săptămînă nici nu se arătă, te- 
mg ză, parcă să nu-şi murdărească razele în mocirla subțire de 
y” P picăturile de ploae începură să bată în fereastră cu o pu- 
tere deosebită, vintul plingea în coșuri şi urla ca un cine care 
şi-a pierdut stăpinul... Nu se zărea o figură, pe care să nu cetești 
un plictis desnădăjduit, 

Mai bine plictisul desnădăjduit decit acea tristeţă fără mar- 
gini, care se cetea în acea dimineaţă pe faţa Marusei. Şlepăind 
prin noroiul subțire, eroina noastră se îndreptă cu paşi şovăitori 
cătră locuinţa doctorului Toporcov. Ce caută acolo ? 

„Mă duc să mă vindec*,—se gindea. 4 

Dar să n'o credeţi ! Nu degeaba se ceteşte luptă pe fața ei... 

Tinăra prințesă se apropie de locuinţa lui Toporcov şi sfi- 
oasă, cu frica în suflet, trase de clopoțel. Peste un minut de după 
uşă se auziră paşi. Marusea simţi că îngheaţă şi i se mlădie picioa- 
rele. In uşă clânțăni încuietoarea, şi Marusea dădu cu ochii de 
figura întrebătoare a unei nostime fete de casă, 

— Doctorul e acasă ? 

— Noi azi nu primim. Mine !—răspunse fata și, tresărind de 
suflul umezelii, păşi îndărăt. 

Uşa fu trintită chiar subt naull Marusei, se cutremură şi se 
încuie cu zgomot. 

, Tinăra prințesă se ruşină şi o luă încet spre casă. Acasă o 
aștepta un spectacol gratuit, care o plictisea demult, Un spectacol 
care numai princiar nu era! 

in micul salonaș, pe divanul acoperit cu un cit nou şi lucios,. 
şedea prințul Egoruşca. Şedea turceşte, cu picioarele îndoite subt 


-m =e a — 


FLORI ÎNTÎRZIATE 87 


el. Alături, pe dușamea, stătea tolănită prietena lui, Caleria Iva- 
novna. jucau birlicul şi beau. Prinţul bea bere, Dulcineea lui— 
Maderă. Ciştigătorul, impreună cu dreptul de a da protivnicului o 
siiriă peste nas, căpăta şi un dvugrivenic*. Pentru Caleria Iva- 
novna, ca damă, se făcea o mică concesie: in loc de dvugrivenic 
Caleria Ivanovna plătea cu o sărutare. pas acesta le procura a- 
mindurora o plăcere nespusă, Se tăvăleau de ris, se pişcau, să- 
reau la tot minutul din locurile lor şi se luau unul după altul. E- 
goruşca ajungea la extaz de „viței“, ori de cite ori cîştiga. ÎI în- 
cintau grimasele cu care Caleria Ivanovna intorcea sărutul pierdut. 

Caleria Ivanovna, o brună lungă şi subțire, cu nişte sprin- 
cene grozav de negre şi nişte ochi bulbucați ca de rac, venea pela 
Egorușca în fiecare zi. Venea la Priclonschi pela zece dimineaţa, 
bea la ei ceaiu, stătea la masă la amiazi şi seara, şi la ceasul 
unul din noapte pleca. Egoruşca o asigura pe soră-sa că Caleria 
Ivanovna e cîntăreață, că e o damă foarte onorabilă, şi aşa mai 


—  Incearcă să vorbeşti cu ea, —o încredința Egoruşca. — Foarte 
deşteaptă, grozav ! 

Nichifor pare să fi avut mai multă dreptate, numind pe Ca- 
leria Ivanovna tirfă şi Cavaleria Ivanovna. O ura din tot sufletul şi 
turba cind trebuia s'o servească, Simţea adevărul, şi instinctul de 
slugă veche şi credincioasă li spunea că locul acestei femei nu-i 
lingă stăpinii lui... 

Caleria Ivanovna e mărginită şi proastă, dar asta n'o îm- 
piedică de a pleca dela Priclonschi în fiecare zi cu stomacul plin, 
cu ciştig în buzunar şi cu încredințarea că fără ea aici nu se poate 
trăi. E femeia unui servitor de club, atita ; dar asta n'o împiedica 
de a ii stăpină deplină în casa Priclonschilor, Acestei scroafe îi 
plăcea să se urce cu picioarele pe masă. 

Marusea trăia din pensia pe care o primea după moartea ta- 
tălui, Pensia tatălui ei era mai mare decit o pensie obişnuită de 
general, dar partea Marusei era minimă, Totuşi chiar această parte 
ar fi fost deajuns pentru a-i îngădui o viaţă onorabilă, dacă E- 
goruşca n'ar fi avut atitea fantezii. 

El care nu voia şi nu ştia să muncească,—nu voia să creadă 
că-i sărac şi-şi eşea din sărite cind era forțat să se împace cu 
imprejurările şi să-şi modereze chefurile după putinţă. 

— Caleriei Ivanovnei nu-i place carnea de viţel,—zicea de- 
seori Marusei.—Pentru ea trebue fripți nişte pui. Dracu să vă mai 
înțeleagă: vă apucaţi de făcut gospodărie, şi nu vă pricepeţi! 
Mine să nu mai văd această stupidă carne de vițel. O să faceți 
să moară femeia asta de foame! 

a se împotrivea o clipă, dar ca să nu dea naștere la 
neplăceri, cumpăra ps 

— De ce n'a fost azi friptură ?—striga uneori Egoruşca, 


* 20 copeici = 50 bani (N. trad), 


=> P r nzas dak 


88 VIAȚA ROMINEASCA + 


— Fiindcă eri am mincat pui, — răspundea Marusea. 

Dar Egoruşca cunoştea rău aritmetica gospodăriei, şi nu voia 
să ştie. La masă cerea pentru el bere, iar pentru Caleria Iva- 
novna vin. 

— Poate să fie o masă cum se cade fără vin ?—întreba pe 
Marusea, stringind din umeri şi mirindu-se de prostia omenească,— 
Nichifor, să fie vin! Treaba ta să vezi de lucrul ăsta. Şi ţie, Maşa, 
să-ţi fie ruşine. N'am să mă apuc eu singur de gospodărie. Cum 
vă place vouă să mă scoateţi din răbdări! 

Era un sibarit neîntrinat! In curind Caleria Ivanovna îi veni 
in ajutor. 

— Vin pentru prinţ este ?— întreba, cînd se punea masa.— 
Dar berea unde-i? Trebue adusă bere. Prinţesă, dă omului pen- 
tru bere ! Ai mărunți ? 

Prinţesa răspundea că are mărunți şi dădea ultimul ban. E- 
goruşca şi Caleria Ivanovna beau și nu vedeau, cum se duceau 
la muntele de pietate ceasormnicul, inelele şi cerceii Marusei, una 
ura mă alta, cum se vindeau hainele ei scumpe negustorilor de ve- 
chituri. 

Nu vedeau și n'auzeau cum bombănea bătrinul Nichifor, des- 
chizind cufărul, cînd Marusea îi cerea cu împrumut pentru masa 
de a doua zi. Acestor oameni timpiți şi meschini, prințului şi ma- 
halagioaicei lui, nu le păsa cituşi de puţin de toate astea! 

A doua zi, pela ceasurile zece, Marusea plecă la T vV. 
Uşa i-o deschise aceiaşi nostimă fată din casă. Introducind pe 
prințesă în antreu şi luindu-i paltonul, fata oftă și zise : 

— Dar ştii, domnişoară ? Doctorul mai puţin de cinci ruble 
pe vizită nu ia. So ştiţi! 

sia ce-mi spune ea astea ?—se gindi Marusea.—Ce obrăz- 
nicie l 

În același timp ceva o împunse în inimă: avea în buzunar 
numai trei ruble. Dar mare so gonească el pentru o meschină 
sumă de două ruble! 

Din antreu Marusea intră în odala de aşteptare, unde se aflau 
o mulţime de bolnavi. Majoritatea celor însetaţi de vindecare e- 
rau, se înțelege, dame. Ocupaseră tot mobilierul odăii, se aşeza- 
seră în grupuri şi stăteau de vorbă. Conversaţiile erau din cele mai 
vioaie, despre tot şi despre toate: despre timp, despre boli, des- 
pre doctori, despre copii... Toţi vorbeau tare şi rideau ca acasă. 

nele cucoane, în așteptarea rindului, impleteau şi coseau. Oameni 
îmbrăcaţi simplu şi rău în odae nu se pomeneau. În odaia vecină 
primea Toporcov. Intrau pe rind. Intrau cu fetele palide, serioase 
chiar tremurind puțin; eşau dela e! cu feţele înroșite, ca după o 
spovedanie, parcă ar fi scăpat. de o sarcină grea, cu fericirea pe 
faţă. De fiecare bolnav Toporcov se ocupa nu mai mult de zece 
minute. Bolile erau, se vede, nu aşa de grave... 

„Cit de mult semănau toate astea a șarlatanie !*—gi-ar fizis 
Marusea, dacă n'ar fi fost preocupată de gindul ei. 


FLORI ÎNTÎRZIATE 89 


pn 


Intră în cabinetul doctorului cea din urmă. Intrind în cabinetul 
acesta plin de cărţi cu titluri germane şi franceze pe legături, Ma- 
rusea tremura ca o găină, pe care au culundat-o în apă rece. 
Doctorul stătea în mijlocul odăi, răzămindu-se cu mina stingă de 
masa de scris, 

ă „Cit e de frumos !"—ii trecu pacientei prin cap mai înainte 
e toate. 

Toporcov niciodată nu poza, şi cine ştie dacă s'ar îi priceput 
s'o facă, dar toate pozele pe care le lua vreodată eşeau, nu ştiu 
cum, destul de măreţe. Poza, în care l-a găsit Marusea, amintea 
acele poze de modele mărețe, după care pictorii zugrăvesc pe 
marii conducători de oști, Lingă mina lui răzămată pe masă erau 
risipite bilete de bancă de cite zece şi cinci ruble, primite cu o 
clipă mai înainte, dela paciente. Tot aici erau înşirate intr'o ordine 
strictă, instrumentele, micile maşinării, tuburi, —totul extrem de ne- 
înțeles, extrem de „savant* pentru Marusea, Astea şi cabinetul cu 
mobila lui luxoasă,—toate împreună luate, complectau măreția 
tabloului. 

Marusea inchise după ea uşa şi se opri... Toporcov îi arătă 
cu mina un fotoliu, Eroina noastră păşi încet spre fotoliu şi se 
aşeză. Toporcov se clătină măreț, se aşeză pe alt fotoliu, în faţă, 
şi înfipse privirea întrebătoare în figura Marusei, 

„El nu m'a recunoscut !—se gîndi Marusea.— Altfel mar tăcea... 
Doamne, de ce tace? Ei, cum să încep ?“ 

— Mm ?—mormăi Toporcov. 

— O tusă,—şopti Marusea, şi ca o confirmare a celor ros- 
tite, tuşi de două ori. 

— Demult? 

— Sint acum două luni... Mal mult noaptea. 

— Uhm... Călduri? 

— Nu, călduri mi-se pare n'am.. 

— W'aţi căutat, mi se pare, cu mine ? Mai înainte ce-aţi avut ? 

— Inflamaţia plăminilor. 

— Uhm... Da, mi-aduc aminte... Sinteţi, mi se pare, Preclonscaia ? 

— Da, aveam bolnav atunci şi pe fratele meu. 

— O să luaţi praful ăsta... înainte de culcare... a se evita 
răcelile... 

Toporcov scrise iute o rețetă, se ridică şi luă poza de mai 
înainte, Marusea se ridică deasemenea. 

— Mai mult nimic ? 

— Nimic. 

Toporcov o fixă cu privirea, Se uita la ca şi la uşă, El n'a- 
vea timp şi aștepta s'o vadă eşind. lar ea stătea şi se uita la el, 
il admira şi aștepta să-i vorbească ceva. Cit e de nostim! Trecu 
un minut de tăcere. In sfirşit Marusea tresări, ceti pe buzele lui o 
căscătură, iar în ochi așteptare, îi dădu biletul de trei ruble şi se 
aa spre uşă. Doctorul aruncă banii pe masă și închise uşa 

pă ea. 


= . 


90 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Mergind acasă dela doctor, Marusea era v de supărată 

„Ei, dece n'am început eu să vorbesc ? ce ? Sint o fri- 
coasă, iată ce! Totul a eșit așa de stupid... Numai l-am deran- 
jat. Dece ţineam în mină afurisiţii ăştia de bani,—parcă i-aşi fi 
arătat ? Banii sint un lucru aşa de delicat... Ferească Dumnezeu ! 
Poţi supăra omul! Trebue plătit aşa, ca să nu se observe. Ei, 
de ce am tăcut ?.. Mi-ar fi povestit, mi-ar fi explicat... S'ar fi văzut 
de ce a venit pețitoarea...* 

„Venind acasă, se culcă în aşternut și-şi ascunse capul subt 
pernă,—ceiace făcea, ori de cite ori era enervată. Dar nu reuşi 
să se liniştească. In odaia ci intră Egoruşca și începu să păşească 
dintr'un colţ într'altul, bocănind şi scîrțiind cu ghetele. 

Faţa-i era misterioasă... 

— Ce vrei ?—il întrebă Marusea. 

— A-a-a... Şi eu credeam că tu dormi, nu vroiam să te de- 
ranjez. Vreau să-ți cumunic ceva... foarte plăcut. Caleria Ivanovna 
vrea să stea cu noi. Am rugat-o eu. 

— Cu neputinţă ! C'est impossible ! Pe cine ai rugat? 

— Dececu neputinţă ? e foarte cum se cade... Are să 
te ajute în gospodărie. O instalăm în odaia din colţ... 

In odaia din colţ a murit maman! Asta nu se poate! 

Marusea începu să se agite, să tremure, parcă ar fi simţit 
nişte înţepături. Pe faţă i se arătară pete roşii. 

— Asta nu se poate. Mă omori, Georges, dacă mă faci să 
trăesc cu femeia asta! Dragă Georges, nu ne trebue. Nu trebue ! 
Scumpul meu! Te rog... 

— Dar bine, dece nu-ți place femeia asta ? Nu înțeleg. O 
muere, ca toate muerile... Deşteaptă, veselă... 

— Nu-mi place... 

— Da, dar mie îmi place. Imi place femeia asta şi vreau 
să trăiască cu mine! 

Marusea începu să -plingă... Faţa-i palidă se desfigură de 
desnădejde... 

— Mor, dacă stă ea aici... 

a şueră cu nepăsare şi după ce se mai plimbă prin 
odae, eşi. Peste citeva minute intră din nou. 

— Imprumută-mi o rublă. 

Marusea îi dădu rubla. Trebuia îndulcită cu ceva tristeţea 
lui Egoruşca, În care, după părerea ei, se petrecea o mare luptă: 
iubirea pentru Caleria lupta cu sentimentul datoriei... 

Seara la Marusea intră Caleria. 

— De ce mă urăşti 2—întrebă pe tînăra prințesă, îmbrăţişind-o. 
— Sint o nenorocită ! 

Marusea se liberă din braţele ei şi zise: 

— Nam pentru ce te iubi! 

Dar a plătit scump vorba asta! Peste o săptămină Caleria, 
instalindu-se în odaia unde murise maman, găsi de cuviinţă mai 


FLORI ÎNTIRZIATE 9 


înainte de toate să se răzbune pentru această vorbă. Răzbunarea: 
o alese din cele mai grosolane, 

— ŞI ce te înțepi aşa ?— întreba pe tinăra prințesă la fie- 
care masă. -In sărăcia, în care vă găsiţi, ar trebui să te închini 
faţă de oamenii buni, nu să te luduleşti. Dacă ştiam că trăiţi în 
asemenea lipsă, n'aşi fi venit să stau la voi. Şi ce-am găsit eu să 
iubesc în fratele dumitale ?2—adăoga oftind. 

Reproşurile, aluziile şi zimbetele se sfirşeau cu hohote 
seama sărăciei Marusei. Egoruşca nici nu se sinchisea de acest ris. 
i ata e se credea dator faţă de Caleria, tăcea cu smerenie. Pe 

zrusea însă o otrăveau hohotele idioate ale soţiei unui chelner 
de club şi întreținutei lui Eg | 

Seri întregi stătea Marusea la bucătărie şi, lipsită de orice 
sprijin, slabă şi nehotărită, vărsa lacrămi în palmele largi ale lui 
Nichifor. Nichifor suspina impreună cu ea şi-i otrăvea rănile şi 
mai rău, prin amintirile trecutului. 

— să-i pedepsească Dumnezeu ! — o mingiia el. — Nu 
plingeţi ! 

In iarnă Marusea se mai duse odată la Toporcov. 

Cind intră in odae, Toporcov şedea în fotoliu, caşi mai 
înnainte, frumos și măreț... De data asta figura lui era foarte o- 
busită. Ochii îi clipeau ca la omul care nu e lăsat să doarmă. Fără 
să se uite la Marusea, îi arătă cu bărbia, fotoliul din față. Ea 


aşeză, 

„Pe fața lui se vede tristeţă,— se gîndi Marusea, privindu-l. — 
Trebue să fie nenorocit cu negustoreasa lui“, 

Un minut stătură tăcuţi. O, cu cît deliciu i sar fi plins de 
viaţa ei! l-ar fi spus atitea, cite n'a putut el cetiîn nici una din 
cărțile cu inscripţii franțuzeşti și nemţeşti,.. 

— O tusă,—şopti ea, 

Doctorul o privi o clipă. 

— Hm... Caâlduri ? 

— Da, serile... 

— Noaptea aveţi sudori ? 

— Da... 

— bräçcaji-vä.. 

— Adecă cum.. 

Cu un gest nerăbdător Toporcov arătă la pieptul său. Ma- 
tusea, înroşindu-se, deschee încet nasturii dela piept. 

— Dezbrăcaţi-vă. Mai iute, vă rog !—zise Toporcov, şi luă 
în mină ciocănelul. 

Marusea scoase o mină din minecă. Toporcov se apropie 
iute de ea şi cu mina-i deprinsă îi dezbrăcă într'o clipă rochia 
până la talie. 

— Desfaceţi cămaşa !—zise şi, spre marea groază a pacientei, 
începu să bocănească pe pieptul ei alb şi slăbit. 

— Lăsaţi minile... Nu mă împiedecaţi. N'am să vă minîne,— 
bombăni Toporcov, jar ea se îÎnroşea şi dorea cu patimă să se 
„prăbușească subt pămînt. 


t- 
“ 
x 


a2 VIAȚA ROMĪNEASCĂ > = 


După ce mai bocăni, Toporcov începu să asculte. La virful 
plăminului sting sunetul se dovedi foarte slăbit. Se auzeau clar 
răluri crepitante şi o respirație aspră. 

— Imbrăcaţi-vă,—zise Toporcov, şi începu să-i pună întrebări : 
dacă e bună locuința, dacă felul de viaţă e regulat, şi așa mai 
departe. 

— Dumneavoastră trebue să plecaţi la Samara, - zise doc- 
torul, api ce îi făcu o lecţie pie n despre felul de viaţă re- 
gulat.- O să beţi acolo cumis... Am sfirşit, sinteţi liberă... 

Marusea îşi închee, cum putu, nasturii, îi înmină cu stin- 
gae cinci ruble şi, după ce mai státu o clipă, eşi din savantul 
cabinet. 

„M'a ţinut o jumătate întreagă de ceas,—se gîndi, mergind 
spre casă ;—iar eu am tăcut! Am tăcut! Dece n'am vorbit” 

Mergea spre casă, dar se gindea nu la Samara, ci la doc- 
tarul Toporcov, Ce-i trebue ei Samara ? Acolo, ce e drept, nu-i 
Caleria Ivanovna, dar nu-i nici Toporcov ! 

Dumnezeu cu ea, cu Samara! Mergea, turba de necaz şi în 
acelaşi timp triumfa : el a recunoscut-o bolnavă, şi acuma ea poate 
merge la el fără ceremonii, cît o vrea, măcar şi în fiecare săptă- 
minä! La el, în biurou e aşa de bine, aşa de plăcut! E frumos 
mai ales divanul din fund, Pe acest divan ar fi vrut să stea şi 
să vorbească cu el despre multe, să i se plingă, să-l sfătuiască 
să nu ia aşa de mult dela bolnavi. Dela cei bogaţi se poate lua, 
se înțelege, şi scump, dar pentru bolnavii săraci ar trebui făcută 
concesie... 

„El nu înțelege viaţa, nu poate să deosebească pe un bogâtaş 
de unul sărac,—se gindea Marusea.—Eu l-aşi învăţa”, 

Acasă şi de data asta o aştepta un spectacol gratuit, Ego- 

se zvircolea pe divan întrun acces isteric. Plingea, înjura 
tremură ca întrun acces de friguri. Pe faţa-i beată curgeau lacrâmi, 

— Caleria a fugit! De două nopți nu mai doarme acasă! 
S'a supărat! 

Degeaba urla Egoruşca. Seara Caleria veni, îl certă şi plecă 
cu el la club, . 

Desfriul lui Egoruşca atingea culmea... Nu-i mai rm ag poi 
sia Marusei, şi începu să „lucreze“, Imprumula bani dela slugi, 
înşela la cărți, fura dela Marusea bani și lucruri. Odată, mergind 
alături de Marusea, îi scoase din buzunar două ruble, pe care ea 
le adunase, ca să-şi cumpere pae O rublă o opri ta el, iar cu 
cealaltă cumpără pere pentru ria. Cunoştinţile îl părăsiră. Vi- 
zitatorii de mai înainte al familiei Priclonschii, cunoştințile Maru- 
sei il onorau acuma pe față cu titlul de tricheur princiar. Chiar 
domnişoarele dela „Chateau aux fleurs“ se uitau la el cu neîncre- 
«dere şi rideau cînd Egoruşca, împrumutind bani dela vre-o cu- 
noştință nouă, le invita să supeze cu el, 

Marusea vedea şi înțelegea acest apogeu al desiriului,.. 

Neobrăzarea Caleriei mergea de asemenea crescînd... 


f 


4 


FLORI ÎNTIRZIATE 93 


Paad 


— Te rog să nu maj umbli prin rochiile mele, —ti zise o- 
dată Marusea. 

— Nare să li se întimple “nimic, rochiilor dumitale, — răs- 
pune, aia dacă dumneata mă crezi hoaţă, atunci.. pof- 
im. 

Şi Egoruşca, blestemind pe soră-sa, se tăvăli o săptămină 
intreagă la picioarele Caleriei, rugind-o să nu plece. 

ar asemenea viaţă nu mai putea ţine mult. Toată povestea 
are un sfirşit, se sfirşi şi acest mic roman. 

Sosi săptămîna brinzei, şi odată cu ea zilele prevestitoare de 
primăvară. Zilele deveniră mai mari, începu să curgă depe acope- 
rişuri ; dinspre cîmpii suflă o răcoare pe care, respirind-o, simți 
gipa teo di i 

ntr'a seară săptămîna brinzei, Nichifor şedea lingă patu 
Marusei. Egoruşca şi Caleria nu erau acasă. 

— Eu ard, Nichifor,—zise Marusea. 

Nichifor scincea şi-i otrăvea rănile cu amintiri din trecut... 
Vorbea despre bătrînul prinţ, despre prințesă, despre viaţa lor... 
Descria pădurile în care vina răposatul prinţ, cîmpiile prin care 
zbura pe cai după epuri, amintea Sevastopulea,. La Sevastopolea 
răposatul a fost rănit. Multe povesti Nichifor. Marusei îi plăcu mai 
ales descrierea casei dela ţară, vindută acum cinci ani pentru datorii, 

— Eşeai la terasă... Incepe va să zică primăvara. Doamne, 
nu-ţi vine să rupi privirea dela lumea lui Dumnezeu! Pădurea e 
încă neagră, dar—iaca aşa aduce plăcere! Riuleţul frumos, adinc... 
Mamica voastră în copilărie binevoia să prindă peşte cu undiţa... 
Sta lingă apă uncori zile întregi... li plăcea la aer... Mă rog, natura! 

Răguşi Nichifor povestind. Marusea asculta şi nu-l lăsa să 

lece. Pe faţa bătrinului lacheu cetea tot ce povestea el despre 

tă! ei, despre mama, despre casa dela ţară. Asculta, se uita la 
faţa lui, şi ar fi vrut să trăiască, să fie fericită, să prindă peşte 
in același rulet în care prindea mama... Un riu.. Peste riu cim- 
pia, după cimple—pădurile învăluite într'o ceață albastră, iar dea- 
supra întregului tablou—soarele care străluceşte şi încălzeşte... 
Bine-i să trăeşti ! 

— Dragă Nichifor,—rosti Marusea, stringind mina lui osoasă, 
— drăguță... Împrumută-mi mine cinci ruble... Ultima dată... se poate ? 

— Se poate... Tocmai cinci şi am. Luaţi-le, dă el, Dumnezeu.. 

— Ti le dau, drăguță. Imprumută-mă. 

A doua zi dimineaţa Marusea se îmbrăcă cu rochia cea mai 
bună, Îşi legă părul cu o panglicuță roşie şi plecă la Toporcov. 
Inainte de a eşi din casă, de zece ori se uită în oglindă. In an- 
treul lui Toporcov fu întimpinată de o fată de casă nouă. 

— Ştiţi ?— întrebă noua servitoare, luindu-i paltonul.— Docto- 
tul mai puţin de cinci ruble nu ia. 

in odaia de aşteptare paciente de data asta erau mai ales 
multe, Toate scaunele erau ocupate. Un bărbat şedea chiar pe 
pian. Primirea bolnavilor începuse la ceasurile zece. La dauispre- 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


„zece doctorul făcu o pentru o operație, En două in- 
imirea din nou, Rindul Marusei sosi abia pela patru. 


ără să fi luat ciaiul, obosită de așteptare, tremurind de fri- 
guri şi de emoție, nici nu băgă de seamă cind se pomeni în fo- 
toliu în fața doctorului. in capul ei era un fel de gol, în gură 
uscat, dinaintea ochilor—ceaţă. Prin ceața asta zărea numat mişcări : 
-se mişcau minile doctorului, capul, ciocănelul... 
— Aţi fost la Samara? — o întrebă doctorul: — Dece nu 
v'aţi dus? 

Nu răspundea nimic. Doctorul mai bocăni pe piept şi ascultă. 

Slăbirea sunetului din partea stingă cuprindea acuma sg n 
întreaga regiune a plăminului, Un sunet mat se auzea şi la virful 
plăminului drept. 

— N'aveţi nevoe să mergeţi la Samara. — Nu vă duceţi, — 
zise Toporcov. 

Şi Marusea ceti prin piclă, pe faţa lui rece şi serioasă, ceva 
ca o compătimire, 

— mă duc,—şopti. za 

— Spuneţi părinţilor să nu vă mai lese la aer. Evitaţi hrana 


grea, greu de mistuit... f | 
oporcov începu să-i dea sfaturi, se antrenă şi făcu o lecţie 


E e 

şedea, n'auzea nimic şi se uita prin pliclă la buzele lui. 
1 se părea că vorbeşte prea mult. Insfirşit doctorul tăcu şi, aş- 
teptînd plecarea ei, o fixă prin ochelari. 

Ea nu pleca; îi plăcea să stea în fotoliul ăsta comod şi-i 
era groază să meargă acasă, la Caleria. 

— Am isprăvit.—zise doctorul,—sînteţi liberă. 

Ea îşi întoarse faţa şi se uită la el. „Nu mă goni!"—ar fi 
cetit doctorul în ochii ei, dacă ar fi fost cituşi de puțin fizionomist. 

Lacrămi mari țişniră din ochii ei, minile se lăsară fără pu- 
tere pe amindouă laturile tfotoliului. 

— Eu te iubesc, doctore! şopti ea. 

Şi din marete incendiu sufletesc o roşeață de foc se răspindi 
pe toată fața ti şi pe git. - 

— Te iubėsc!—şopti încă odată, şi capu-i se clătină de două 
ori, se lăsă în jos fără putere şi atinse masa cu fruntea... 

Dar doctorul ? Doctorul... se înroşi pentr întăia dată în 
toată practica lui de doctor. Incepu să clipească din ochi, ca un 
băețaş pus la genunchi. Dela nicio pacientă niciodată ma auzit 
el asemenea vorbe şi în asemenea formă! Dela nicio femee ! Nu 
iai arie pr EEE E b Surpri 

ima n loc şi începu să bată cu putere... ns 
şi încurcat, doctorul tuşi... 

— Micolaşa * !—se auzi o voce din odaia vecină, şi în ușa 

* Sunetul M înloc de N caracteriză îndeajuns starea socială şi cultura 
aegustoresei” (N, ir.) - 


FLORI ÎNTIRZIATE 


pe era deschisă se arătară doi obraji trandafirii ai negusto- 
resei 

Doctorul se folosi de această chemare şi eşi iute, Era bucu- 
ros de orice pretext, numai să iasă din această încurcătură, 

Cind se întoarse peste zece minute, Marusea era întinsă pe 
divan. Zăcea pe spate, cu fața în sus. O mînă, împreună cu un 
mănunchiu de păr, îi atîma pănă jos. Marusea era fără simțiri. 
Toporcov, roşu, cu bătăi de inimă, se apropie încet de ea şi-i des- 
făcu şiretele şi cordoanele. Zmulse unul din cîrlige şi, fără să bage 
de seamă, îi rupse rochia. Din toate garniturelele, cercurelele şi mi- 
cile ascunzături ale rochiei începură să curgă pe divan reţetele 
dui, cărți de vizită şi fotografii de ale lui... 

Doctorul îi stropi faţa cu apă... Ea deschise ochii se ridică 
pe un cot şi, uitindu-se la doctor, căzu pe ginduri. O preocupa 
întrebarea: „unde-s eu ?“ 

— Te iubesc |—gemu, recunoscind pe doctor. 

Şi ochii plini de iubire şi rugă se opriră pe faţa lui: se uita 
ca o mică sălbătăciune atinsă de un glonte, 

— t eu să fac ?—răspunse doctorul, neștiind ce să facă, 

O întrebă cu o voce pe care Marusea n'o recunoscu, nu cu 
vocea lui măsurată, apăsată, ci moale, aproape duioasä... 

Cotul ei se îndoi puţin şi capul îi căzu pe divan, dar ochii 
continuau a se uita la el, 

El stătea dinaintea ei, cetea ruga din ochii ei şi se simțea 
într'o stare groaznică. In piept îi bocănea inima, iar în cap se 
petrecea ceva nou, necunoscut... O mie de amintiri neaşteptate 
se treziră în capul lui înfierbintat. De unde aceste amintiri? Sä 
fie aceşti ochi, plini de iubire şi rugă, care le-au deşteptat ?.. 

işi aduse aminte de prima copilărie, depe cînd curățea sa-" 
movarele boerești. După samovar şi loviturile peste cap, urmară 
în amintire binefăcătorii, binefăcătoarele în manteluri grele, semi- 
narul inferior, unde fu dat pentru „voce“. Seminarul inferior, cu 
verpile şi caşa * cu nisip cedă locul seminarului rior. In se- 
minar latina, foamea, visările, dragostea cu fiica părintelui econom. 
lşi aduse aminte cum, in contra voinţii binefăcătorilor, fugi din 
seminar la universitate, Fugi fără un ban în buzunar şi cu ghetele 
rupte. Cit farmec în această fugă! La universitate foame şi frig 
pentru muncă. Greu drum l. 

Insfirşit a învins, şi-a croit cu fruntea tunelul vieţii, a trecut 
acest tunel şi... mai încolo ? Toporcov îşi cunoaşte admirabil me- 
aie că ceteşte mult, muncește mult şi-i gata să muncească zi şi 
noapte... 

Se uită pieziș la biletele de cite cinci şi zece ruble, împrăş- 
tiate pe masă, şi-aduse aminte de cucoanele dela care a luat a- 


— 


* Caşa: o mincare făcută din heişcă tocată, orz, griu, sau alte boabe 
analoage, prăjite in grăsime: e o mincare întrebaințată in toate clasele so- 
ciale şi destul de buna, dar prin căzârmi și internate e detestabilă, (N, trad.) 


95 VIAŢA ROMINEASCĂ | i 


> 


cești bani, şi se înroşi... Oare numai pentru bilete de cite cinci ru- 
ble E pe cucoane a trecut el acea cale grea ? Da, numai pen- 
tru ele... 

Şi subt năvala amintirilor îi scăzu statura măreaţă, dispăru 
ținuta-i trufaşă, şi figura-i netedă se încreţi. 

— Ce pot eu să fac ? —şopti încă odată, uitindu-se la ochii 
Marusei. 

Şi-i fu ruşine în fața acestor ochi. 

. „Dar dacă întreabă: „Ce-ai făcut şi ce-ai cîştigat tu în 
tot timpul practicii tale ?*. 

Bilete de cite cinci şi zece ruble. Atita! Ştiinţa, viaţa, li- 
niştea, totul a fost dat pentru ele! lar ele i-au dat o locuinţă 
pronn o masă aleasă, cai,—într'un cuvint tot ce se cheamă 
con 

Şi-aduse aminte de „idealurile“ din seminar şi visurile dela 
universitate, pe lî care i se părură un groaznic şi necovirşit 
noroiu aceste fotolii şi acest divan acoperit cu catifea scumpă, 
er rugă aşternute cu covoare, acest orologiu de trei sute de 
ruble... 

Inaintă un pas şi ridică pe Marusea din noroiul, pe care era 
întinsă, o ridică sus, pe braţe... 

— Nu sta aici l—zise, şi o întoarse cu spatele la divan. 

Şi ca un fel de răsplată, o fermecătoare cascadă de păr de 
in năvăli pe pieptul lui... Lingă ochelarii lui de aur străluciră nişte 
ochi străini. ŞI ce ochi! Ar vrea să-i atingă... 

— Dă-mi un ceaiu!—şopti ea. 

A doua zi Toporcov şedea cu ea într'un cupeu de cl. |. O 
ducea în sudul Franţei. Ciudat om! Ştia că nu-i nicio speranţă 
de insănătoşire, m cum îşi ştia cele cinci degete dela mină, şi 
totuşi o ducea... Tot drumul o bocănea, o asculta, o întreba. Nu 
vroia să creadă În cunoştinţile sale, şi din toate puterile căuta să 
scoată din aceste bocăneli şi ascultări ale pieptului măcar cea mai 
mică speranţă ! 

Banii, pe care încă eri îi aduna atit de stăruitor, îi împrăştia 
acum a în doze enorme dealungul drumului. 

Ar fi dat acuma totul, numai să n'audă măcar întrun plămin 
al acestei fete, blăstămatele raluri! Cum ar fi vrut să trăiască şiel 
şi ea! Soarele zilei aşteptate de ei a sosit; dar soarele na im- 
prăştiat întunericul, şi nu „in toamna tirzie vor înflori florile“. 

P Prințesa Marusea muri, neputind trăi în sudul Franței nici 
trei zile... 


. Toporcov, după întoarcerea din Franţa, a început traiul de 
mai inainte, Din nou vindecă cucoane şi adună bilete de cite cinci 
ruble. Dar se poate observa în el şi o schimbare. Cind vorbeşte 


- 


K 


E 


PA a 


Ă Pa 


FLORI ÎNTÎRZIATE 97 


cu vreo femee, se uită com parte, în spaţiu... Nu ştiu dece îl 
apucă fiori, cînd se uită la o îi femeiască... 

e bine e orga h lăsat pe Caleria şi i stă acuma 
la Toporcov, Doctorul l-a luat la ddr mai poate de dragul lui. 
Bărbia lui Egoruşca îi aminteşte bär a Marusei, şi numai 
asta îi îngădue lui Egoruşca să-i bea biletele de dte cinci ruble. 

e foarte mulţumit. 


A. Cehov 
(Tradus din rusește de A. Frunză) 


Scrisori din Germania 


Inimile pioase și mistice, alături de sufletele înclinate spre 
patriarhalism, mau putut vedea întrun oraş mare altceva decit 
icoana vie a lumii de-apoi,—actualizare terestră anticipind scriş- 
nirea dinţilor într'un veşnic întuneric. Desrădăcinaţi ai unei lumi 
buccolice, confundată intro linişte ce aminteşte spinoziana subt 
specie eternitatis, unde însăși oamenii în slaba lor diferenţiare nu 
se deosebesc decit prin graiu şi mers de elementele naturii, ei sint 
lipsiţi de coardele necesare pentru a se adapta unul mediu com- 

X, întrun regim social enorm de variat. Un psiholog american 
spunea cindva că în multiplicitatea atitudinilor faţă de relieful vie- 
ți—subt raport fizic şi moral-—omul se aseamănă unui echilibrist 
pe o sferă în continuă rotire, 

Inseilările acestea de atitudini vremelnice dau citadinului no- 
țiunea de durată, inspirindu-i crezul că „c'est le provisoire qui 
dure“. Invăţat să calce numai pe stincă, ruralul îşi pierde numai 
decit cumpăna pe o asemenea platformă rulantă; de-aici blasie- 
mul lui îndreptat împotriva maşinismului şi civilizaţiei din „tenta- 
cularele oraşe cu mii de ochi electrici“ ; de-aci mai ales nostalgia 
adinc strigătoare tihnita viaţă din sinul naturii —vechiul şi 
totuşi aşa de noul cintec al lui „beau vieux temps“, Sufletelor a- 
cestora de păstori, de monahi şi poeţi lirici le-a închinat J. J. Rous- 
seau evanghelia omului-natură, căci numai tovarășul lui Emil a 
putut afirma atit de lapidar că: „plus les hommes se rassemblent, 
pia ils se corrompent, Les villes sont le gouffre de l'espèce hu- 

BS 


Mai presus şi în afară de plingerile rousseau-iste, oraşul mare 
—fie capitală apuseană sau port cosmopolit—poate fi socotit, din 
punctul de vedere al psihologiei, drept un examen al virtualităţilor 

e care individul uman le poate realiza pe scara civilizaţiei. Para- 
razind o vorbă a lui Titu Maiorescu, s'ar putea susține că e- 
xistă indivizi fără de rezistență celulară la complexitate, după 
cum unora nu le rezistă celula la cultură, 


Li 


e- i 
— 


SCRISORI DIN GER 


In structura sufletească a orăşanului, 
talia unui Marcel Proust ar găsi conţin 
dela primele dibueli ale silexului pănă l$ 
al sburătorului peste Atlantic, Lindberg 

Din acest poet de vedere, patriațirăbi sînt daltoniștii civili- 
zaţi intrucit le lipsesc organele menite is înregistreze lumea bron- 
zului şi-a arcului voltaic. bu uRă E donchişotesc de riscat 
să credem că prezenţa civilizaţiei implică axiomatic apariţia cul- 
turii printrun soiu de generaţie spontană. Sint triburi în Africa de 
Sud care folosesc de o manieră ultra-europeană radio, fracul şi 
lumina electrică ; toate acestea nu-i impiedică să aibă un orizont 
intelectual de proporţiile unui grăunte de mazăre, după cum ex- 
ab sentimentelor nu depășește cu nimic afectivitatea omului 
gorilă). 


un psiholog. analist de 
storia lui homo faber 
antrenamentul aeronautic 


Toate aceste gînduri îmi frămîntau mintea în cele dintălu zile 
ale sosirii mele în capitala Germaniei, Plecat din tăcutul cuib al 
zărilor ieşene, unde timpul se deapănă mai lin decit filfiitul păsă- 
rilor călătoare sau apare ca o mlaştină în închipulrea autorului ro- 
manului „Venea o moară pe Siret“, eram predeterminat să blestem 
tălăzulrea infernală a cetăţii visată o nouă alma mater. Privind 
lucrurile mai deaproape (nu ştiu dacă din îndemn filosofic sau din 
lipsă de fantezie) am ajuns la convingerea că nimic nu poate 
fi mai vitreg înţelegerii unui mare oraş decit prejudecata dela J. 
J; Rousseau cetire. 

Primele zile şi chiar săptămini de şedere în Berlin prezintă 
un caracter eminamente higienic pentru idolii prin prizma cărora 
eram obişnuiţi din lecturi să apreciem viaţa şi sufletul german. În 
primul rind, misticismul Germanilor de care se face atita caz în 
comparație cu raționalismul Francezilor nu atrage după sine, cum 
s'ar putea crede în teorie, nesocotirea realităţii concrete. Viaţa e 
atit de scrupulos calculată şi mecanizată în toate amănuntele, în- 
cit te întrebi cum de mai poate exista o chilie a clocotului intim 
în această osatură de fier. Cind acţiunile se înlânţuesc more geo- 
metrico şi se pot prevedea quasi astronomic, ce greu îţi vine să 
atribui rocei drept izvor vulcanul adincimilor invizibile ! Impresia 
aceasta e mai puternică la Berlin, mulțumită faptului că Prusacii 
sint cunoscuţi prin spiritul lor de aA > organizare. In capitala 
Republicei germane, cadența rigidă a daţilor lui Frideric ce] 
Mare se tăstringe ca un ecou în mişcările cotidiene ale berline- 
zilor, Totuşi, platoşa aceasta de aramă patinată nu este decit de- 
corul unei lumi de veşnică viitoare. După cum Immanuel Kant fä- 
cuse din viaţa lui exterioară o armură de cavaler medieval pentru 
a îi stăpin pe libertatea gindurilor, la fel rigiditatea prusacă are tot 
un asemenea substrat, 

Cred că'n imperioasa nevoe de a se regăsi pe ei însişi, 
Germanii satistac mai degrabă dezideratul socratic : „Cunoaşte-te 
pe tine însuţi“ decit mărturisesc ardoarea de a se contopi în fiinţa 


100 VIAȚA ROMINEASCA 


infinită a lui Dumnezeu. Pentru un ochiu de psiholog, sufletul grermarr 
ntă mari înrudiri cu adolescentul: la amindoi, în urzeala firit 

T, se rr observa acelaşi elan vital impetuos, răspicat în zeci 
de ramificații, neprecizat şi nedefinit cătră o ţintă clar determinată. 

Poporul german își caută o manieră de viață, un stil artistic 
sau un sistem filosofic, 

Respectul pe care îl poartă Francezilor se datorește tocmai 
faptului că aceştia au reuşit să-şi cristalizeze geniul naţional în 
fruntarii perfect imutabile, In această privință îmi amintesc că Bré- 
hier în volumaşul „Histoire de la philosophie allemande* făcea 
justa observaţie că filosofia germ nu isvorăşte din subiect (ca 
în raționalismul francez) și nici din obiect (ca în empirismul englez) ci 
variază ritmic între obiect şi subiect, mecanizind $ | sau spi- 
ritualizind natura. Dar în afară de filosofie, exempie care să ilus- 
treze această inconsistență, această devenire, ne oferă însăşi viața 
zilnică cu cortegiul ei nesfirşit de contraste şi acţiuni comice. Ni- 
mic nu poate fi mai jignitor pentru un latin decit să vadă pe ci- 
neva mincind fără nicio jenă la operă, la expoziţii sau muzee! 
Pentru Germani asemenea contraste se anihilează întro sinteză 
nesupărătoare şi comună ca teza şi antiteza în dialectica cugetă- 
torului lor berlinez Hegel. 

Dacă admitem ca bună definiţia lui Bergson că: le comique 
c'est du mécanique iom sur du vivant*, atunci se poate spune 
a priori că Germanul îţi poate servi ca obiect de ris. In primul 
rind —şi în mare—oteră prilej de comic însăşi viaţa intim cloco- 
titoare care e solidificată într'un mecanism cronometric de înaltă 
preciziune, In mic, alte ilustrații te urmăresc diabolic la fiece pas. 
lată, de pildă, un individ cu o coroană de flori ducindu-se desi- 
gur la înmormiîntarea unui prietin scump. E îmbrăcat, deşi are fi- 
gură de lucrător necăjit, solemn: frac, joben, cravată neagră, însă 
în picioare poartă... bocanci. 

Inainte de a vorbi de viața universitară, aşi dori să însemn 
o observație care mi se pare foarte caracteristică. E vorba de 
demnitatea cu care fiecare German îşi cinsteşte profesiunea sau 
meseria. Un măturător de stradă, un portar de cale ferată sau un 
taxator de tramway Îşi îndeplinesc îndatoririle cu atita seriozitate 
şi gravitate încît fac impresia că execută din oficiu divin, că slu- 
jesc comandamente decizive în Stat şi Cosmos, E aşa de mare 
identitatea între slujbă şi funcţionar, de pare că în Germania dom- 
neşte armonia prestabilită în acest domeniu. Mă gîndesc cu strin- 
pere de inimă că'n țara noastră slujbaşul se consideră înainte de 
oate un năpăstuit al soartei şi abia tirziu, după ce a smuls com- 
pătimirea petiționarului, începe să se gindească la datorie, 

Cit priveşte Universitatea berlineză, fără să aibă mirajul vre- 
murilor cind era păstorită de Fichte, Hegel, Helmholz sau Mom- 
msen are încă o fulgurantă galerie de personalităţi, demne să-i ri- 
__ dice faima şi să-l trimbițeze renumele, E deajuns să amintim că 
în corpul profesoral academic figurează Stammler, Sombart, Cu- 


P T RN | 


n 
à 


. 
2 


SCRISORI ORE CRIMA 1399 


nord, A. Einstein, Spranger şi Dessoir,—somităţi ştiinţifice care au 
depăşit de multă vreme hotarele patriei. La secţia filosofică, atrac- 
ţia studenţilor se face in două focare întocmai ca în cimpul unei 
-elipse. Intr'un centru stă Profesorul Max Dessoir, esteticianul de mare 
anvergură, recunoscut pentru talentul său oratoric desăvirșit, E- 
iocvenţa lui Dessoir are drept sprijin o claritate de cristal, un 
ritm domol al debitului, un vocabular îngrijit şi poetic pe lingă o 
fascinantă posibilitate de a stăpini complexitatea formelor verbale 
pasive, reuşind uneori să termine o frază în cinci verbe deosebite. 
in schimb lecţiile lui sint reci şi lipsite de entuziasm, — s'ar putea 
spune adevărate monumente de ghiață. Chiar subiectele care re- 
clamă căldură prin esența lor sînt expuse cu brumă, În a- 
ceastă privinţă cred că Profesorul Dessoir este un artist parnasian 
care reuşeşte la perfectie să dea cadre clasice şi olimpice, conți- 
nuturilor romantice. (La una din prelegerile despre „Filosofia artei“ 
am aflat dela acest dască! că printre filosofii artişti trebue socotit 
însuşi... Kant!), 

In celălalt focar stau Profesorii Köhler şi Wertheimer, cunos- 
cuţi în lumea psihologilor ca afişatori ai teoriei formei, Gestalttheorie. 
Pripita universalizare a noțiunii de formă, făcută de Köhler în 
ştiințile naturii, unde legile nu sint socotite sumaţini ci Gestalt-uri, 
şi de Wertheimer în logica formală, dau cursurilor aerul unui ho- 
cus-pocus pueril E neindeminatic. Desigur că doctrina formei va 
fructifica cercetările psihologice, însă ca şi freudismul trebue ctu- 
rățată de numeroase exagerații. 

Un alt profesor, care deşi W'are talentul oratoric al lui Des- 
soir şi nici concepţiile originale ale psihologilor gestaitişti însă 
recrutează un auditor destul de impozant este logicianul H, Maier, 

In genere, atmosfera filosofică germană e străbătută de un 
puternic curent idealist și spiritualist. O concepție materialista fără 
fundament critic în teoria cunoaşterei, ar apărea astăzi drept fan- 
tezie beletristică. (Intr'o viitoare scrisoare, voiu căuta să schițez 
curentele din actuala cugetare germană). 

Pentru a pune punct rindurilor de faţă ţin să pomenesc şi 
impresiile lăsate de oaspeţii străini ai Berlinului, de Max Adler, 
Andre Gide şi Nansen. Incep cu Andre Gide. 

L-am văzut pentru prima oară la ieşirea din Deutsches Kiinst- 
ler-Theater, unde avusese loc o şezătoare artistică in memoria 
marelui său prietin dispărut Rainer Maria Rilke. Figură de jude- 
<ätor roman cu trăsături severe, îndulcite doar de un zîmbet șiret 
de om doritor de distanţe, romancierul francez îşi găseşte timp să 
cimenteze „o atmosferă de camaraderie între popoarele creatuare 
ale Occidentului“ activînd în chip foarte serios la lucrările socie- 
tății germano-franceze. din care fac parte între alţii Georges Du- 
hamel, Albert Einstein, Henri Lichtenberger, Thomas Mann, Ernst 
Robert Curtius, Elie Faure, Henri Focillon, Hugo v. Hotmansthal, 
Edmond Jaloux, Lucien Levy-Briihi, Anatole de Monzie, Jules Ro- 
mains, Max Scheler şi Stefan Zweig. 


= IE 
= a 
# 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


In scurtul schimb de cuvinte avut cu maestrul literelor fran- 
ceze, am reținut interesanta afirmaţie a lui Andre Gide că „ştie 
să preţuiască în publicul romiînesc un lector Prea ind 

Pe Max Adler, sociologul marxist dela Universitatea din: 
Viena, l-am ascultat conferenţiind despre „Marxism şi ideologie“. 
Dialectician cu resurse inepuizabile, moştenire talmudică în fami- 
liile de rabini, Max Adler înfăţişează pregnant şi simbolic tipul 
Evreului ca doctrinar profetic. Infăţişare exterioară de negustor de 
haine vechi, cu dinţi stricaţi, cu ochi doldura de conjunctivită aco- 
periţi de două perechi de ochelari, vraja cuvîntului rostit de Adler 
pare încarnarea hidosului Socrat fermecind prin divinitatea gindu- 
rilor sale. Karl Marx—iîn interpretarea subtilă a profesorului vie- 
nez—nu mai apare materialistul cras care vede în stomah însuşi 
not existenţi, ci un idealist de prima mină, un monist spiri- 
tualist, 

Cu Nansen, îndrumătorul copilăriei noastre în lumea gheţu- 
rilor polare, am încercat o mare şi puternică deziluzie. In inchi- 
puirea mea nădăjduiam să găsesc un bunic sfătos, un moșneaa 
duios şi cu haz care să povestească nepoților la lumina tăciunilor 
din vatră amintiri din vremea tinereţii cu întimplări minunate din 
nouă ţări şi nouă mări. Cine a silabisit primul roman „Spre Pol“, 
cine a adormit seri dearindul cu fruntea obosită pe această ur- 
zeală de poveşti, încearcă un simțămint ciudat de năruire şi ame- 
țeală atunci cînd i se oferă prilejiul să vadă pe Nansen îmbrăcat 
de mare ţinută, captivind pe savanții membri ai Academiei din Ber- 
lin cu discuţii ştiinţifice despre... „Mişcările isoterice ale scoarței 
pămînteşti şi ale suprafeţelor continentale“. 

E iza osibil, ca durerea încercată prin cunoștința lui Nan- 
sen să fie echivalentul bucuriei de a fi cunoscut pe André Gide 
şi Max Adler. Regret profund că echilibrul armoniei universale se 
satislace cu amintirile sfinte ale copilăriei mele ! 


George Ștefănescu 
Berlin, Mart 1928 


r, 


Cronica literară 


Alte cuvinte de „Cuvintele potrivite* 
de d. r Arghezi 


Se ştie demult că natura copilului şi 
a poetului sint înrudite, Şi unii și altii 


se joacă 
M, Ralea, „Interpretări“, 

Aceasta imi pare că este poezia m- 
devărată—jocul cu imagini, cu ritmuri, 
cu rime, lluzionarea sinceră, credința în 
Imaginile create, 

. îi h 
| G. Ibrăileanu, „Scriitori romini și 
i = străini, 

L'objet pour lui (l'artiste) c'est la con- 
figuration musicale ou plasticue d'ima= 
ges contiuieuzes, obtenues selon un 
proctde de synthèse et de „ramasse- 
ment” et traduites en rytmes et en 
sonorités, 

H. Masais, „Réflexions sur lart du 
roman“, 


il întânim în toate creaţiile mari ale literaturii, ca un germene 
ferund, din care răsar nenumăratele probleme şi întrebări adre- 
sate necruţător sulletului. Dacă, de pi unii nu văd în poezia 
celebrului Valery decit o ireală şi splendidă împietrire, să-şi plece 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


atent urechea la dezamăgita spovedanie, pe care acesta ne-o 
face în „Monsieur Teste”, 

4 Poezia d-lui Arghezi s'a elaborat lent. „Cuvintele potrivite“ 

D le-a scris intrun timp indelungat. „Puţinii mei prietini—spune 
poctul—iîşi vor aduce aminte că-mi pusesem de gind, însă cu 
seriozitate, să scriu pănă la patruzeci de ani o carte. Nu m'am 
ținut de cuvint: am mai întirziat şapte“! Nu întilnim la d-sa 
facilitatea simpatică şi primitivă, „creaţia poetică tinde să coin- 
cidă cu emoția estetică, spre a se apropia de joc2*— din care 
un actual exemplu ar fi poezia tinărului Ciurezu : 


Cic-cicoare 
cintătoare, 
din gladicii 
pi plini de toare 
(din volumul „Răsărit”) 


Nici jocul mai reţinut şi mai savant al lui Francis Jammes: 


Eiks m'ont dit: Vous ttes le potte 
auquel rêvent nos cwurs en fleurs qui pleurent 
(Eiċgic neuvième. „Le Deml! des Primevères“). 


cu toate că subt şleluirea îndelungată, dureroasă, a versului apare 
cu greu stăpinită, spontaneitatea prodigioasă a isbucnirei primare. 
Dar această isbucnire este de altă natură, mai sumbră, mai 
tristă, Poartă pe ea pecetia unei înf i, a unei revolte ce 

y na putut f înăbușită intotdeauna, Uneori, ea erupe roşie şi caldă, 
galop de ură, de imprecaţii: 


Un ochi să se stingă şi să se sugrume 
Ciipind ce-amăruntul întors câtre hume, 
Celalt st-ți rămiie holbat şi deschis 
Şi rece, “mpietrit ca'ntrun vis 

(Blesteme). 


D socul multiplu al sonorităţilor şi al imaginilor, amestecul 
de umbre şi lumini, țesutul vast şi complicat al nuanţelor, al to- 
nurilor armonice, izvorul şi apele poeziei, totul a fost främintat, 
chinuit cu mina silnică a poetului, topit şi turnat în tipare nouă, 
tag ore Totul trebuia adequat unei osive cadente lăun- 
trice, Poezia d-lui Arghezi e mai mult decit un instrument de 
senină contemplare a unor pasiuni trecute, Sint în versurile d-sale 
atitea strigăte de întrebare, de îndemn, de răscoală, atita clocot 
interior, incit supapele de siguranță ale artei şueră asurzitor, 


1 Ars poetica, „Adevărul literar şi artistic*.—1027, — 
2 Tudor Vianu: Arta şi jocul. „Revista de filosofie“, Nr, 1. 1928, 4; 


-- 


pa 


CRONICA LITERARA 105 


e~ 


vestind neputincioase că numărul atmosterelor s'a ridicat la maxim. 
In fiecare vers arghezian stă inchisă potenţialitatea de pătrundere 
şi devastare a unei schije. 
Arareori, poezia d-lui Arghezi e calmă, Dar de un calm 
t, aspru, rece pănă la puterea nefirească de a carboniza. 
E tea de stihii şi de spaime, in care se pregătesc furtunile. 
Chiar întringerea imprăştie un parfum amar şi tare de semeţie. 
De pildă, în versurile, 


Doamne, aşa obişnuit eşti, biet, 

Să rislpeşti făptura ta încet. 

Pretaci în pulbere mărunta 

Puterea dirză şi voința cruntă, 
(Psalm) 


prea din epitetul „biet“ echivalează cu o adevărată 
are. 

Neastim sufletesc al poetului ne este împărtăşit drept, 
fără lamentări. Plinsul e interior. Plinsul comprimat şi nobil, în 
care lacrimile cad pe inimă. 

kd i. -> 

D. Arghezi e omul tuturor experiențelor spirituale. Cea 
mai caracteristică ipostază sufletească a poetului este desigur 
cea religioasă. D. Arghezi nu crede. Sau, poate, a crezul 
odată. E un modern : se analizează cu sete, cu înverșunare, cu 
toate luminile raţiunii intoarse spre inimă. Şi-a desprins credința 
din realitatea întregului sulletesc „şi ea s'a lărimat şi a pierit, 
cum se risipeşte argintul viu scos din vasul care-l păstra. In 
sufletul d-lui ezi, sentimentul religios e astăzi absent ca 
într'o facultate de teologie. „Cunoaşte-te pe tine însuți” e un 
strig păgin. Cu toate astea, poetul scrie „psalmi“. Ghiceşti 

A în ei efortul penibil, pe care-l tace, vrind să se apropie, aci 
mms şi plecat, aci îndrăzneţ, de strălucirea ne mai aflată a 
mnului : 


Pentru credință sau pentru tagadă 

Te caut dirz şi fara de folos. 

Esti visul meu, din toate, cel frumos 

Şi mwndrăznese să te dobor din cer grămadă, 
(Psalm.) 


sau modestia cam silită cu care-şi recunoaşte neştiința şi ame- 
neasca îngrădire a puterilor : 


Sint, Doamne, prejmuit ca o grădină 
In care paşte=un minz 
(Psalm) 


105 VIATA ROMÎNEASCĂ 
Vä mai aduceți aminte. de uriaşa, inutila zbatere a lui 
Papini în „Omul finit* ? Zbuciumul d-lui na fost prea 


mare. L-a căutat pe Dumnezeu mai mult din curiozitate: să-l 
„pipăe“, cum spune d-sa. Cu ideia preconcepută că ar fi gol pe 
dinăuntru. Într'o zi, sincer, şi-a lepădat rassa. Dar cu toate că 
acum s'au prăsit şoareci în comănacul părăsit, poetul a păstrat o 
ceea de teamă. O urmă de amărăciune. Un sentiment de 
mitare, 


lubirea, în poezia d-lui Arghezi, nu ocupă un loc însemnat. 
Poetul nu resimte emoție decit atunci cind înlrăţeşte acest sen- 
timent cu trecutul: tinereţa retorică şi caldă a primei tresăriri 
de dragoste: 


O, tu acea de altădată, 
Ce te-ai pierdut din drumul burmii ! 
Care mi-ai pus pe suflet fruntea 
Şi-al luat întinsul locul mumii, 
Femee răspindită'n mine 
Cu o mireasmă 'ntr'o pădure, 
(Psalmul de taină) 


Aproape nicăieri însă, nu cîntă prezentul vreunei tăpturi ți- 
oase şi albe. Astăzi priveşte lucrurile cu ochiul enorm şi re al 
minţii, şi față de trecutul iubirii, păstrează doar un suris de- 
tăioasă ironie: 


De ce te zamisiii atunci din lut 
Şi fu-ti lisat pămintul pentru oale? 
i (Jianire) 


Se atirmă că d, Arghezi nu are sentimentul naturii, Cë 
are, în schimb, o vădită predilecție pentru mătăsuri, broderii, ca- 
tifele, nestimate, metale prețioase şi jocuri de umbre. Dar această 
predilecție e de un puternic colorit autohton: smaraldele stau 
incrustate pe tiara vreunui prelat de-al nostru, făşiile de intuneric 
ie, în unghere de biserici de sat şi mătasa e croită din 
umina bogată a cerului rominesc: 


Lumina duce omenirea'n poală 
Şi pipăitu=i neted de atlaz 
Pune gäteli la suflet și grumaz 
(Vint de toamnă) 


Se inzistă mult asupra asemănării poeziei d-lui Arghezi cu 
aceia a lui Baudelaire, subt raportul înclinării spre artilicialitate 
Trebue remarcată, însă, o accentuată nuanţă. La Baudelaire, 


bT A 
3 


nam 


CRONICA LITERARĂ 107 


artificialitatea e foarte pronunțată, devine de multe ori o adevă- 
rată pasiune, o creaţie din care s'a eliminat cu totul natura spre 
a se face loc exclusiv artei. In «Rêve parisien“, de pildă, Bau- 
delaire a visat „un pay extra-naturel, ou plutôt une pers- 
pective faite avec du métal, du marbre et de l'eau et d'où le 
vegetal est banni comme irrégulier. Tout est rigide, poli, miroi- 
tant sous un ciel sans soleil, sans lune et sans ctoiles*.—Din 
trivă, d. Arghezi se mulţumeşte ca prin aceste elemente de 
artificial să dea noi definiri naturii, care de cele mai multe ori 
prezentă în poeziile sale; bineînţeles, cu un aspect schimbat 
„si cu însuşiri decadente. 
D. Ralea atribue această înclinare decadentă, epocii in 
care sa format poetul. ! Poate fi însă şi o trăsătură tempera- 
mentală sau o reacție contra unul abuz contrariu, + 


* 
+ $ 


Flagelie toi! Parais nr: priere martyr 
Qui soi-mbme s'ecorche 


Et dispute à la flamme impuissante à partir 
Les retours vers la torche! 
(Paul Vatèry.—,La jeune Parque”) 


Avem o armonie argheziană, ciudată, neintilnită pănă acum, 
Şirul tradițional al cuvintelor e irint de nenumărate ori, răsucit 
în loc cu toate resorturile plesnite, risipit ca un fum. Inchegat 
apoi intr'o alcătuire nouă, ca să-şi acorde sunetele cu acordurile 
de taină ale sulletului, ca să se lipească bine de el. Poezia d-lui 
Arghezi e în pas cu toate atitudinile sufleteşti. 

Artiştii au căutat întotdeauna să lămurească, să justifice 
intuiţia primară a operei lor. Cei mai mulți, însă, n'au recurs la 
un autentic procedeu critic, ci sau pierdut în lungi şi inutile dis- 
cuțit Teama de nebulos i-a tăcut să prelungească procesul de 
creație, să întirzie, să veştejească în explicații tresărirea de o 
clipă a tainei dintăiu. Fulgerul primar Îşi iroseşte culoarea şi forţa, 
ajunge la noi falşificat de excesul de comentarii, sau nu mai 
ajunge: cade ucis de lungimea drumului străbătut şi de nedu- 
merirea încercată la toate răsnintile, —In intensa muncă de creaţie 


1 T. Arghezi, „Viaţa Rominească“, Nr. 6 şi 7, 1927, Fans 
2 Ca un suggestiv exemplu de acest tel de abuz se pot cifa următoarele 
versuri ale pe pt uitatului Coşbuc : 


Cit de frumoasă te-ai gătit 
Natură, tu! Ca o regină! 
Cu umblet drag, cu chip iubit 


(Vara) 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


a d-lui Arghezi, latura critică depăşeşte adesea pe cea pur ar- 
tistică. Odată ajuns la o etapă a realizării plastice, îl ghicim pe 
d. Arghezi refăcind drumul înapoi, spre izvorul inspiraţiei, să 
cerceteze dacă nu cumva ne-a prezentat masca în locul feţei. 
Ce departe sintem de primitiva şi facila inocenţă a jocului! Că- 
lătoria aceasta critică, îndărăt, a folosit mult poetului, căci l-a 
silit să elimine întreg balastul de adaos. Ne-a [e pir nouă ceti- 
torilor a ser suiletească a poeziei sale. O torţă arde, un- 
deva, la un inceput de drum. Poetul e veşnic în preajma el. Te 
cheamă, te prinde de mină şi te impinge în flacără, 

In aproape treizeci de ani, d. Arghezi a scris pentru tipar 
numai o sută de poezii. Cred că douăzeci şi nouă de ani din a- 
cest răstimp, a şters, a tăiat şi a aruncat în foc. A păstrat nu- 
mai ce era rezistent, sănătos, 


Gindim „gramatical“. Mai mult sau mai puţin corect. Orice 
gind se naște şi se manilestă verbal. Schimbul de conţinuturi 
sufleteşti se tace prin filiera cuvintelor, convenţional. Niciodată 
nu se ciocnesc, fecund, sufletele, ci numai îşi string minile, indi- 
ferente, prin mâănuşa impermeabilă a limbajului, Pe piaţa frămin- 
tării umane nu circulă ginduri, ci fraze. Intocmai cum valoarea, 
statornică a aurului se evidențiază banal în monete, inele şi 
cercei, Dar ciţi dintre noi i-am zărit, oare subt temeliile munţilor, 
puritatea filonului ? Lucrul acesta l-a incercat d. Arghezi: 


Unde ni-i chela, unde-i păzitorul 

Su sfarme zăvorul 

ŞI să vedem în fundul nopţii noastre 

Mişcindu-se comorile albastre ? 
(Descintec) 


şi a izbutit. Cu un gest viguros şi simplu, ne oleră realitatea 
iormidabilă a sufletului, nealterată de nici un conveţionalism de 
exprimare. Trebue cu insistență subliniat faptul că d. Arghezi nu 
'se slujeşte de forme fixe de poezie, Energia lăuntrică a domniei- 
sale ar fi început anevoe în tipare rigide. Ritmul interior e in- 
trerupt, neregulat. Cind stăpinit şi domol, cînd duşmănos şi rebel, 
explosiv, Deaceia factura versului arghezian e deosebită, 


D. ezi construeşte fraza după canoane personale, 

Cu o rară îndrăzneală, dar şi cu toţi sorții de isbindă, strimbă 
ie pepe comună a vorbirii şi-i mută incheeturile în vederea 
unei plastice bizare. Foloseşte cu egală Înţelegere mlădierile vechi 
ale limbii, cum şi contorsiunile contemporane ale ei. Oriunde a 
bare mugurul timid al unei construcții, i-a spart învelișul şi a 
t-o fragedă şi vie. Iar cind n'a avut vreuna la indemină, a 
inventat-o pe d D. Arghezi e un maestru neintrecut în 
alcătuirea şerpuirilor de grai ajustate pe măsura intențiilor : 


ÎN aa mea 


æ -sn —— 


e 
CRONICA LITERARA 10% 


Mormint inchis la sgomotul de-afară 
Contemplu-a cirtiţelor bucurie 
Lingindu-și puii cu idolatrie, 
Bäioşi sub steaua mea polară. 

(Vraciul.) 


Evident că epitetul este elementul de vervă şi de last al 
propoziţiunii. Chiar scriitorii sobri ii recunosc această calitate, 
Bunăoară, Proust. Nu e un lucru mai puţin adevărat insă că 
abuzul de adjective dă stilului o lipsă de flexibilitate, o prolixi- 
tate care întunecă şi deviază linia gindirii. D. Arghezi a inlătu- 
rat, sau mai bine zis a evitat dilema întrun mod cu totul inge- 
nios. Nepulind să se dispenseze de calităţile epitetului, sa 
răsbunat deslipindu-l de substantiv şi izolindu-l în toate colţurile 
frazei, să stea, acolo, mirat şi singur, ca o nouă parte de cuvint, 

D. Arghezi ne-a dat o mare lecţie de tehnică literară. 
Ne-a arătat că fexiunile limbii romineşti nu sint atit de ţepene 
cum vor unii să creadă şi că vorbelor ei puţine li se pot im- 
bina, cu răbdare şi iubitoare înțelegere, nuanţe noi, nebănuite 
posibilităţi de exprimare. Ne-a furnizat formidabila demonstraţie 
că realitatea spirituală a unui neam trebue să aibă şi are, în 
materialul maleabil şi viu al limbei, un desăvirşii instrument de 
manifestare. D. Arghezi cunoaşte cu preciziune—şi la nevoe o 
poate mări—puterea de sens şi de lovire a cuvintelor simple. 

Unii critici văd în versurile d-lui Arghezi o stingăcie, o 
greutate în exprimare, „o mare energie sufletească lipsită de 
facultatea de exprimare“ '). Credem, mai degrabă, că nu poate 
îi vorba aci de o tară organică şi că discuţia se poate deplasa 
cu succes in jurul încercării, de cele mai multe ori reuşite, a 
poetului, de a inova ritmul poeziei. Şi putem afirma că d. Arghezi 
compune de multe ori curgător, corect; de pildă, în „Psalmul 
de taină“, „Tu nu eşti frumuseţea“, ete., sau în poezia „Lingoare* 
unde imită fără efort cadența versului popular. 


» 
+ + 


Poezia d-lui Arghezi e o poezie de atitudini ferme, îndrăs- 
nețe. Nu este aceasta rezultatul unui optimism. Dealtfel, a pune 
optimismului şi a pesimism in poezie, este o za- 
darnică pierdere de timp. Oamenii mari nu sint, precis, nici 
optimişti şi nici p Dar e mai verosimil să-i socoteşti idea- 
lişti. lar cind zici „idealism“ trebue să înţelegi că nu idealurile 
sint frumoase, ci inutila nobleţă de a crede pănă la urmă în 
ele. D. Arghezi crede în forța de creaţie a sufletului, adoră 
„acea realitate masivă, iluzia“, cum ar spune celebrul Chesterton. 
Astiel pusă, problema se limpezeşte şi, mai ales, se înalță. 


1) M. Ralea: T, Arghezi, „Viaţa Rominească“, No. 6 şi 7, 1927. 


| 


|x 


d 


. 
110 VIAȚA ROMINEASCA 


Versurile argheziene impresionează prin nenumăratele In- 
trebări, prin noianul îndemnurilor şi revoltelor ce fierb în ele. 
D. Arghezi afirmă cu tărie că realitatea sufietească trebueşte 
trăită sincer, integral: 


Cà sufletu-i o sabie sticloasă 
Care trebueşte trasă 
Să-i scânter stelele'n luciu 
(Graiul nopti). 


Această poziţie este unică în literatura noastră in care do- 
mină senina măreție a dezamăgirii eminesciene, destrămarea 
formidabilă şi domoală a învinşilor d-lui Sadoveanu, năruirea 
lentă a eroilor moldovanului răsărit din greșală între ruinile Tir- 
pa, Ion Al. Brătescu Voineşti, graţia discretă a d-rei Otilia 

azimir şi frumuseţea de sensualitate şi visare a „Medelenilor“. 
Cel puțin, cazul romanului „La Medeleni” e caracteristic. Dănuț 
p> uja ne apar generos clădiţi atit trupeşte cit şi moralmente. 

ar excesul de sentimentalism le diluează voința, le distruge, în 
insăşi esența lor, forţele hränitoare ale sentimentului, le denatu- 
rează toate a e hotărite : îndrăsneala lor factice se reduce 
adeseaori la impertinenţă. Abia atunci cînd ei cad învinşi, îi pu- 
tem iubi în marele înţeles al cuvintului şi putem mărturisi că 
ceiace ne-a reţinut atenţia încordată a fost minunatul dar epic 
—de amănunte şi situaţii neaşteptate—al domnului Ionel Teodo- 
reanu. Noi n'am cunoscut eroi Îndărătnici şi neîniricaţi, de talia 
celor balzacieni. La noi izbutesc cei ce se tirăsc. In fundul scri- 
sului rominesc, stă, şiret şi uns, prototipul lor: Dinu Păturică. 
Literatura noastră e în mare parte, o literatură de şovăiri şi de 
capitulări. 

Pentru întăia oară, d, Arghezi cere pentru suflet dreptul de 
a sui calvarul tuturor încercărilor umane, de a merge, puternic 
şi sincer, mereu inainte. Clocoteşte in versurile d-sale, o energie 
nebănuită. jObservaţi, numai, duritatea şi forja de izbire a çu- 
| vintelor folðsite de poet şi de cite ori revine ca o obsesie, 50- 
noritatea aspră şi vitală a cuvintului „albastru”. Cerul d-lui Ar- 
'ghezi nu e niciodată roz sau violet ca al dulceagului Samain. 

lată, am dori ca acest imn al energiei spirituale să trezească 
un echivalent în literatura epică! Să avem şi noi un Rubempre 
sau un Rastignac! 

Era un lucru firesc ca lrămintarea argheziană mereu tinără 
cu articulațiile ferite de podagra unui exces de artă, să se re- 
verse nu de puţine ori, peste hotarul de carton pus poeziei de 
-cătră esteţi. Lumina acestui neastimpăr se strecoară în toate 
ungherele sufletului. Cu predilecție acolo încep umbrele, unde 
se intilnesc, veseli că înstirşit sau revăzut, Dumnezeu şi Dracu. 
Privit subt acest din urmă punct de vedere, d. Arghezi nu 

` 


CRONICA LITERARĂ tit 


este numai cel mai mare poet al vremurilor romineşti de azi, 
dar e şi un mare modern. 

Fiindcă „modern“ nu înseamnă formula comodă, în dosul 
căreia se ascunde absența unui talent,. ci o expresie menită a 
desemna un impresionant zbucium interior, 


Vasile V. Georgescu 


Cronica externă 


Călătoria Ministrului nostru de Externe in străinătate 
şi afacerea optanţilor unguri, 


Rominia îşi caută încă poziţiunea sa normală în contigurațiunea 
europeană. Punctele sale cardinale sint două: organizarea unui 
sistem politic care să garanteze respectul tratatelor şi obţinerea 
unor prietinii utile pentru actuala operă de consolidare naţională 
ca şi pentru o altă ipoteză a echilibrului european. 

Intre aceste două principii există pa td contradicție. Ea nu 
este însă nici esenţială, nici infailibilă. se rezolva pe 
baza dualității organice a vieţii politice şi a necesităţilor comandate 
de instinctul de conservare, Ea se justifică prin îndoita înfăţişare 
a adevărului istoric şi prin definiţiunea însăşi a înțelepciunii. O ţară 
care nu este o „Mare Putere” trebue să-şi organizeze viaţa pe 
baza mai multor ipoteze. O ţară, care nu este o „Mare Putere" 
nu are dreptul să reprezinte cu intrasigență o singură afirmaţie. 
O ţară, care nu este o „Mare Putere” este datoare să cuprindă 
în sistemul său internaţional punctele de întilnire ale direcţiunilor 
Marilor Puteri, Astfel se asigură durata şi proga statului şi se 
întemeiază apărarea naţională. Totdeodată i se garantează liberta- 
tea economică şi politică prin concurența autorizată a Marilor 
Puteri. O ţară este o Mare Putere cind reprezintă în momentul 
istoric o forță de expansiune și posedă mijloacele necesare ca să 
0 asigure. Ea însemnează o voinţă de influență şi propune altora 
un punct de vedere. Are o „politică“ şi un sistem de garanţie. 

Ea tinde la instituirea unor sfere de influenţă, la acapararea de 
sateliți. Celelalte ţări trebue să se apere. Apărarea lor nu consistă 
in izolare, nici în simplificarea vieţii naţionale la mijloacele pro- 

Dimpotrivă, ele trebue să se pancarte la stabilirea unei li- 

rtăţi, a unui joc liber al influențelor păstrindu-şi dreptul de pre- 


CRONICA EXTERNĂ 113 


Rominia nu poate căuta numai la Paris direcţiunile rale 
ale politicii sale străine. Nici nevoile sale de apărare Stori 


teritorială, 
nici trebuinţile sale de consolidare economică şi financiară nu i-o 


îngădue, „Rominia are nevoe de cit mai multe prietinii"—a spus 
ministrul nostru de externe cu ocazia călătoriei sale în Europa. 
Formula ar fi excelentă dacă, în realizarea sa practică, mar avea 
nevoe de o restricție capitală. Cit mai multe prietinii—cu con- 
difia ca una nouă şi indoelnică să nu pericliteze două mai 
vechi şi mai importante. Cit mai multe prietinii,„— cu condiția 
ca atunci cînd devin protecţiuni să reprezinte o forţă şi un principiu. 

Germania, nu ltalia, iată ce am fi voit să scriem în fruntea 
acestei cronici. 

Germania este o mare putere; Italia nu este o mare putere. 
Germania grupează astăzi adeziunea activă a Statelor care vor mo- 
dificarea tratatelor precum și simpatia multora dintre foştii neutri. 
Germania înfăţişează în Europa a doua ipoteză a vieţii internaţio- 
nale, a virtualităţilor ei. Este o ţară bogată şi puternică. Are o 
producţiune de prima importanţă pentru ţara noastră şi o nevoe 
considerabilă de debuşeul nostru. Germania reprezintă în politica 
continentală un tablou—dacă mi se îngădue această expresiune, 
Franţa, pe celălalt. Rominia poate juca pe amindouă, garantindu-se 
respectiv. Şi o asemenea politică este practicabilă fiindcă Franţa 
însăşi o admite mai uşor decit o orientare a noastră cătră Italia. 
Toată politica Italiei de agitaţii contradictorii şi de slăbire a tra- 
tatelor este mai periculoasă pentru Franţa și pentru ordinea euro- 
peană decit acţiunea sistematică Şi prevăzută a Germaniei. Franţa 
are o dorinţă de colaborare cu nia şi aceasta din urmă are 
cel puţin un interes actual să păstreze bune raporturi cu prima. 
Europa nu poate să-şi asigure liniştea şi securitatea decit prin a- 
propierea acestor Puteri. Rominia ar sluji pacea şi interesul său 

priu printr'o înţeleaptă şi abilă colaborare cu cele două state. 
Piata romintască s'ar dezvolta dacă ar beneficia de concurența li- 
beră a comerţului şi a capitalului francez şi german. Nici numai 
cu Wilhelmstrasse cum făceam pănă la războiu, nici numai cu 
Quai d'Orsay cum facem dela războiu incoace. 

Ce putem căuta însă la Roma ? 

Şetul guvernului fascist caută în contradicţiile proprii, şansele 
unei izbinde ipotetice. Toată acţiunea sa externă se desfăşoară pe 
planul negaţiunilor și-și caută avantagiile în perturbările pe care 
vrea să le producă. Nici cu respectul tratatelor, nici contra aces- 
tora. Nici cu învinșii, nici cu învingătorii. „Italia se află cu viii şi 
morţii la Brenner“ noua graniță consacrată de tratate. Dar Mica 
Înţelegere nu are dreptul să stea de strajă la granițele pe care i 
le garantează aceleaşi tratate. Italia, cu drept cuvint, nu admite o 
intervenție străină în politica sa minoritară. Ea incurajează insă 
Ungaria în revendicările sale iredentiste. 

Altădată, am arătat toate şovăelile şi antinomiile politicii fas- 
ciste. Astăzi, vrem să reținem numai ceiace este stabil in preocu- 


114 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


parea Ducelui : ostilitatea faţă de | via. Problema Adriaticei, 
o vagă dorință de hegemonie în cani, o statornică nevoe de 
agitație pentru a conserva coeziunea internă, întreţin această os- 
tilitate. Dar, vrind să-și organizeze un sistem politic care să pa- 
ralizeze Iugoslavia, Italia loveşte direct şi fatal în interesele romi- 
neşti. Mica Intelegere trebue dezagregată şi Ungaria autorizată să 
reclame zilnic modificarea tratatelor. Din această situaţie, Italia 
nu poate eşi și îi este atit de supusă, încît se sbate într'o con- 
tradicţie radicală : Italia proclamă dreptul Ungariei de a cere mo- 
dificarea tratatelor și vrea să demonstreze viața provizorie şi fra- 
gilă a lor; dar ltalia cere respectul tratatelor în ceiace priveşte 
granițele pe care i le acordă și drepturile pe care i le garantează, 

talia nu are decit două prietinii: Ungaria şi regimul actual 
din Albania. 

Franța însăşi nu poate vedea cu ochi buni o apropiere ro- 
mino-italiană. O asemenea încercare din partea Romîniei ar fi vä- 
zută în Franţa ca o încurajare a agitaţiilor fasciste în Europa 
şi o adeziune a noastră la planurile tulburi ale Ducelui. Mica In- 
țelegere ştie că astfel s'ar pune în cumpănă existența sa. 


Chestiunea Saint-Gotthard a fost o dovadă, Contrabanda de 
arme, probind înarmarea clandestină a Ungariei, dădea ocaziunea 
Micei Înţelegeri să exercite funcțiunea sa esenţială. Organism 
înființat să supravegheze respectul tratatelor pentru ca să garan- 
teze astfel viaţa liberă a Statelor componente, Mica Inţelegere tre- 
buia să-şi afirme unitatea şi intransigența. Pe o chestie funda- 
mentală ca aceasta, ea avea datoria să protesteze colectiv şi so- 
lemn în fața Societăţii Naţiunilor. Ungaria ar fi aflat chiar de a 
doua zi după contrabandă că Mica Înţelegere este unanimă să 
dezaprobe orice violațiune a tratatului şi decisă să pună în miş- 
care toate mijloacele sale pașnice pentruca să-i asigure respectul. 
Procedura aceasta n'a fost însă aplicată. Protestul a venit cu în- 
tirziere. Marile Puteri au intervenit între timp în direcţiunile cele 
mai deosebite, opinia europeană n'a mai crezut în gravitatea ches- 
tiunii şi Ungaria, vinovată, a prolitat de poa Micei Inţelegeri. 
Toată lumea a avut impresia că influenţele surde ale Italiei au de- 
terminat disensiunile dinăuntrul Micei Inţelegeri. Chiar de nu ae ti 
fost aşa şi totuşi acest svon are o considerabilă importanţă,” Ho- 
tărîți să punem acțiunea noastră externă subt semnul Societăţii 


Naţiunilor, trebue să ținem seamă de mijloacele ei publice şi de 


sentimentele opiniei mondiale. 

Politica Romîniei se poate adapta desigur la jocurile su:ce- 
sive ale influențelor europene. Trebue să păstreze însă citeva di- 
recțiuni ferme și să respecte principiile existenței sale naţionale. 
Aceste cronici au înregistrat cu îngrijorare șovăelile noastre între 
Italia şi Mica Intelegere. Ultimele declarațiuni făcute de d. Musso- 
lini Lordului Rothermeere sint un grav şi definitiv avertisment pentru 
Rominia. Istoria va înscrie însă lăudabila voință a guvernului nos- 
tru de a apropia Italia de Mica Intelegere. 


CRONICA EXTERNĂ 115 


In afară de scopurile de politică generală şi de rezolvirea 
citorva chestiuni în litigiu, călătoria Ministrului nostru de externe 
se lega de asemenea de afacerea optanților. Recomandaţiunea fä- 
cută în embre de cătră Societatea Naţiunilor avea nevoe de 
adeziunea fermă a tuturor membrilor Consiliului pentru ca să se 
pună odată capăt unui proces, în care Rominia dăduse dovadă 
de cel mai larg spirit de conciliațiune. Votul Italiei era de o mare 
importanță şi situația sa specială solicita mai ales atenţia 
ministrului nostru de externe, 

este chestia optanţilor toată lumea o ştie. Numeroase 
dezbateri în faţa Societăţii Naţiunilor, comentarii de presă şi studii 
eminente au popularizat această afacere, care capătă întinderea şi 
peripeţiile unei legende. 

Ungurii, proprietari în Transilvania, au fost expropriaţi prin 
aplicarea generala a reformei agrare în tot cuprinsul Romîniei. 
Dispoziţiunile legii agrare s'au aplicat fără nici o distincţiune de 
naţionalitate tuturor proprietarilor de pe teritoriul ţări şi, fără 
mici o deosebire de rasă în favoarea tuturor ţăranilor. Proprietarii 
unguri expropriaţi se pling în fața Tribunalului Arbitral Mixt Ro- 
mino-Ungar şi cer restituirea păminturilor sau, subsidiar, o despă- 
gubire în bani egală cu valoarea actuală şi integrală a terenurilor 
expropriate, Ei tind să demonstreze că dispoziţiunile articolului 
250 din Tratatul dela Trianon le asigură, printrun regim privite- 
giat, imunitatea absolută a proprietăţii lor în Transilvania, Nicio 
măsură—nici chiar generală, de ordin constituțional şi uniform a- 
plicată tuturor proprietarilor din Rominia—nu le poate atinge bu- 
nurile fără consimțimintul lor propriu şi fără o prealabilă şi inte- 
grală despăgubire,  Dispoziţiunile articolului 250—zic ei—le dau 
toate garanţiile dreptului internațional comun și, pe deasupra, le 
acordă un privilegiu de imunitate. Tribunalul Arbitral Mixt este 
competent să judece orice atingere adusă—în orice mod, cu orice 
scop—dreptului lor absolut de proprietate şi să sancţioneze orice 
violațiune a acestui privilegiu de imunitate, 

Guvernul romiîn răspunde că niciun text din Tratat şi chiar 
nicio dispoziţie a dreptului internaţional comun nu-i împiedică 
să opereze o reformă agrară sau să ia orice altă măsură cu ca- 
tacter general. Că articolul 250 nu are această monstruoasă in- 
tindere şi că, în niciun caz, Tribunalul Arbitral Mixt nu este com- 
petent să judece o asemenea chestiune, El demonstrează că sin- 
gura accepțiune a articolului 250 este să anuleze, în ceiace pri- 
veşte bunurile ungare de pe teritoriile retrocedate, facultatea acor- 
dată Statului romin prin articolul 232. Limitele articolului 250 sînt 
limitele Insăși ale art. 232. Ori articolul 232 nu prevede decit li- 
chidarea de räzboiu a bunurilor ex-inamice. Această facultate de 

lichidare, şi nimic altceva, este desființată prin dispoziţiunile art. 
250, lar competința Tribunalului este strict determinată de conți- 


116 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


nutul de două ori excepţional al acestui articol. El este competent 
să judece numai o măsură cu caracter diferenţial, care loveşte un 
bun ungar ca atare. Rominia n'a consimţit niciodată şi prin niciun 
text al tratatului o restringere a suveranităţii sale interne şi n'a 
părăsit dreptul elementar de a aplica pe tot teritoriul statului orice 
legiuire cu caracter general. Francez, Englez, Ungur sau Romim 
trebue să se supună deopotrivă unei reforme constituționale care 
nu poate îi parere pe de Tribunalul Arbitral Mixt. 

In fața ungare introdusă la acest Tribunal, Rominia 
ar fi avut pri pen două căi: sau să nu se prezinte şi să depună 
numai o protestare solemnă împotriva acestei încercări de a-i știrbi 
suveranitatea naţională. Chestiunea ar fi fost astfel scoasă de pe 
terenul juridic și procedura aceasta ar fi constituit ea însăși un 
gest de autoritate. Sau să se înfăţişeze înaintea Tribunalului pen- 
truca să pledeze incompetența, respectind astfel toate formele le- 
ig şi toate exigenţele procedurii de arbitraj. Prima ipoteză şi-ar 

găsit poate şi o e iustificăre ge în concepția că o instanţă 
ternaţională nu există decit în măsura în care o competință ex- 
piei îi este acordată de un text determinat, In afară de aceasta, 
ea nu are nicio existență şi deci nimeni nu este ținut să pledeze 
nici chiar „par déférence“. Cetitorul obișnuit cu limbajul juridic va 
observa că aici este vorba de o usurpare de putere şi nu de un 
abuz de putere. Un particular oarecare se institue judecător şi este 
respectat de una din părți; cealaltă parte nu este desigur obli- 
gată să recunoască şi nu are nicio datorie să pledeze, 

NSE n aceste căi ar fi condus la Societatea Naţiunilor. Im 

t ar fi invocat articolul 239 din Tratat pentruca 
ap pa de la Consiliu complectarea Tribunalului. Prima ipoteză 
ne-ar fi dus la Consiliu fără o afirmare de competenţă din partea 
Trbunalului dar de asemenea fără dovada că Rominia este inspirată 
de cel mai larg spirit de conciliațiune şi de un neîndoios respect 
pentru ideia de arbitraj. ŞI, mai ales, fără dovada că Tribunalut 
a comis o usurpare de putere. 

Rominia, condusă de un exemplar spirit european şi de © 
mare deferență pentru instanțele internaţionale, respectuoasă de a- 
semenea de condițiunile obişnuite ale procedurii juridice şi mai 
ales încrezătoare în dreptatea sa evidentă a adoptat a doua cale. 
Tribunalul s'a declarat competent, adoptind teza ungară şi consa- 
crind concepțiunea că articolul 250 îi acordă o competinţă ilimitată 
şi îl constituie în păzitor al dreptului internațional comun, 

Cum acest drept internațional comun nu este încă organizat 
şi este format numai din deziderate, Tribunalul va avea să judece 
toate aspiraţiile şi chiar fanteziile oricărui cetățean ungur, Pre- 
şedintele a dat deja dovadă de un mare „idealism“ u-şi 
această omnipotență şi va tinde desigur să facă din Rominia o 
cetate ideală unde să se experimenteze, ca intro nouă „Utopie“, 
toate iluziile jurisconsulţilor premergători. Regim privilegiat pentru 
străini, imunitate legală, dispensă permanentă de plata impo- 


CRONICA EXTERNĂ 17 


zitelor şi a oricăror sarcini, drept de proprietate absolut și etern, 
imobilitatea legilor, toate av iile organizaţiei sociale şi nicio 
a 


ern ags optanţii unguri din Transilvania ar fi de e îi 


instalaţi 
auguste ale imortalităţii. Preşedintele Tribunalului catorva 
deveni un vizionar, un bine-tăcător pentru umanitatea viitoare și 
ar aduce acestei civilizaţii ideale în holocostă independența 


Rominia şi-a retras judecătorul din Tribunal şi a încunoştiințat 
Societatea Naţiunilor pe baza art. 11 din Pact, de această uzurpare 
de putere şi de rege pă setarea baroc pentru bunele 
Sortat dintre Rominia şi Ungaria. Guvernul ungar a cerut Con- 

i să aplice mecanic articolul 239 din Tratat și să numească 
un judecător pentruca să asigure funcţionarea tribunalului. Consi- 
tiul Societăţii Naţiunilor a considerat gravitatea chestiunii şi ino- 
portunitatea numirii judecătorilor supleanţi. El a instituit un comitet 
de trei membri prezidat de Sir A. Chamberlain cu misiunea să 
studieze chestiunea şi să-i supună un proiect de rezoluţie. După 
ce a luat avizul autorizat al unei Comisiuni de jurisconsulţi, Comi- 
tetul de Trei a propus Consiliului un proiect de rezoluție compus 
din trei puncte esenţiale, care constatau uzurparea de putere co- 
misă de tribunal şi recunoaşteau că articolul 250 nu dă în com- 
pelința acestuia decit lichidarea definită în articolul 232. Proiectul 
consacra de asemea teza rominească privitoare la definiţiunea li- 
chidării : măsură de războiu lovind bunurile ex-inamice ca atare 

declară că indemnitatea nu are nici o însemnătate pentru carac- 
de lichidare a unei măsuri legale. Rominia este liberă să 

aplice un plan general de reformă agrară fără controlul Tribuna- 
tului de cazurile în care, prin aplicarea practică a acestui 
plan, proprietatea ungară ar fi fost lovită de o măsură diferenţială. 

Acest proiect a devenit, prin adeziunea membrilor Consiliului, 
o rezoluție recomandată părţilor. Rominia a acceptat-o; Ungaria 
a refuzat să o adopte subt cuvint că nu respectă o deciziune de 
control judiciar 
ională. In cele din urmă, Ungaria preferă un recurs la Curtea de 

Haga pentru ca să obțină un aviz juridic, 


o 


transacție, în care subscriam la limita concesiunilor noastre. Mi- 
nisterul nostru de Externe dovedea încă odată spiritul său de 
împăciuire şi, recunoscător Societăţii Naţiunilor fiindcă-i acordase 
dreptatea principală, accepta să supună arbitrajului cazurile izolate 
de aplicare practică a reformei agrare în limitele determinate de 
cele trei puncte ale rezoluţiei, Rominia nu putea merge mai de- 
parte. Ea consimțea un sacrificiu considerabil pentru ca să satis- 


118 VIAȚA ROMINEASCĂ 


facă dorințele de conciliațiune ale Societăţii şi pentru ca 
să dovedească devotamentul său extrem faţă de noile principii de 


arbitraj. 

paria, dimpotrivă, a adoptat o metodă de intransigenţă 
şi a rămas fermă pe principiile sale eronate. 

Mai tirziu, ea a adresat Rominiei o ofertă de transacţiune, 
în care rezerva doctrina sa juridică, dar tindea să obțină o sumă 
globală cu titlul de îndemnitate precum şi restitulrea unor anumite 
categorii de terenuri expropiate. Guvernul nostru, mergind tot- 
deauna și iv pe calea conciliațiunii, a rămas că nu recu- 
noaşte optanților unguri nici un fel de drept, dar că—dacă Ungaria 
acceptă rezoluțiunea din Septembre 1927—este dispus să acorde, 
ex gratia, o sumă determinată care va fi valorificată asupra des- 
păgubirilor ce ne sint datorate de Statul ungar cu titlul de repa- 

Ungaria, intransigentă, nu a acceptat, 

In această situațiune a revenit chestiunea optanților în faţa 
Consiliului în luna Mart. - 

Două metode solicitau deciziunea Consiliului; metoda un- 


Statului romin. Metoda rominească avea a avantajul să se aplice 
pe o rezoluțiune anterioară a Societăţii Naţiunilor și să ceară de 
la o instituțiune căreia îi era credincioasă un gest de consequenţă. 

Sir Austen Chamberlain constatase el însuși refuzul constant 
al delega ungare de a lua în considerăţiune orice recoman= 
daţie a Consiliului. Toate încercările au fost zadarnice, Rominia 
însăşi, vrind să reînoiască Societăţii Naţiunilor nenumăratele dovezi 
de respect, a mers poate prea departe răspunzind— chiar ex gratia 
—olertei de transacțiune ungară. 

Toată lumea se aştepta ca, în noua Adunare, Consiliul să 
confirme rezoluția anterioară. Nici un fapt nou nu intervenise. 
Chestiunea păstra întocmai aceleaşi caractere şi hotărirea de com- 
petință a Tribunalului sta dovadă evidentă a unei uzurpaţiuni 
de 


putere, 

Consiliul Societăţii Naţiunilor însă în sesiunea sa din Mart 
a părăsit rezoluția trecută, a vrut să sacrifice interesele Romi-, 
niei, periclitindu-i organizațiunea socială și liniştea internă, şi a 
acordat metodei ungare un premiu, care constitue lecţiunea cea 
mai periculoasă, cea mai imorală aşi zice, dată Europei. Rominia 
m'are decit să adopte ea însăşi această superbă intrasigență. Ast- 
fel va avea două avantagii: va cere re dreptului său de a 
legifera fără control străin pe teritoriul Statului şi va aminti Socie- 
tății Naţiunilor că voinţele reunite ale moralei şi ale demnităţii o 
obligă să nu-și părăsească rezoluțiile drepte şi legale pentru ca 
să recompenseze injoncţiuni necredincioase. 

Noua recomandaţie a Consiliului cere Romîniei să se supună 


TE g A E N N PC Venea aaa? CO 


CRONICA EXTERNĂ 119 


unei noi judecăţi în fața Tribunalului Arbitral Mixt co ctat cu 
doi judecători neutri pe lingă cei trei membri ordinari ai lui, 
mtis ii ci “ceafa AA 

Pe deoparte, se casează deciziune de competință a 
Tribunalului, dar sintem să ne judecăm de un tribunal 
compus din 5 membri, dintre care doi (şi chiar preşedintele) s'au 
pronunţat deja. Pentru ca Romînia să cîştige trebue ca ambii ar- 
bitri adăogaţi să adopte teza rominească. Dacă numai unul este 
favorabil, sau dacă vre-unul face opinie separată, pierdem. Teza 
noastră este atit de dreaptă şi de juridică, pretenţiunile ungare 
atit de falşe şi de extravagante, încît este aproape imposibil de 
imaginat un alt judecător care să ne condamne. Dar ultima expe- 
rienţă pe care am făcut-o chiar la Societatea Naţiunilor ne dă 
dreptul să fim sceptici şi să nu supunem independența țării la 
surprizele unei judecăţi străine. Politica şi alte bunuri păminteşti 
tulbură conştiințele cele mai ferme. 

Pe de altă parte, Consiliul a constatat deja că orice hotărire 
de competințţă a Tribunalului constitue o uzurpare de putere şi 
contrazice cele trei principii adoptate de el anterior şi inserate, cu 
titlul platonic, în noua recomandaţie. In cazul cind, prin imposibil 
un nou Tribunal ar face aceiaşi afirmare, Consiliul n'ar putea decit 
să constate aceiaşi uzurpare. Afară numai de ipoteza unei con- 
duite fanteziste a Consiliului, care dominat de viziunea viitorului, 
şi-ar minca trecutul, 

In lupta dintre două metode, Consiliul a ales, El a consa- 
crat astfel cai n şi nedreptatea şi şi-a izgonit imaginea pro- 
prie care se reflecta în atitudinea delegatului romin. Rominia va 
trage desigur consecințele şi, din această neaşteptată lecţie, va 
accepta toate învăţămintele. 

pă cum în Septembrie nu crga pe deaintregul, as- 
täzi, nu pierdem în întregime, Consiliul Societăţii Naţiunilor a casat 
hotărirea de competinţă a Tribunalului, Romînia se poate mulțumi 
cu atit, şi poate refuza o măsură nouă. Articolul 15 din Pact trage 
limite pe care le cunoaștem şi de care putem aminti. Societatea 
Naţiunilor ne invită prin contradicţiunile şi parţialitatea sa, 

La sfîrşitul acestor rînduri, ne putem întreba care este mo- 
tivul acestei schimbări. De ce, mai ales, reprezentantul Angliei a 
părăsit atitudinea sa favorabilă Rominiei şi a propus o nouă re- 
zoluție inacceptabilă pentru noi? In acest domeniu, toate expli- 
câțiunile sint ipotetice şi insuficiente. Se pot însă indica două: 
nemulțumirea Britanii din cauza împrumutului în s de 
Rominia numai subt auspicii franceze și întinsa propagandă făcută 
in Anglia de Guvernul ungar, Toată presa britanică sa ocupat de 
chestia optanţilor şi a legat-o indestructibil de prestigiul şi exis- 
tenţa arbitrajului internaţional. Patru Lorzi au interpelat în ra 
britanică străgind atenţiunea Guvemului asupra independenţii ma- 
gistraturii internaţionale. Noua tendinţă de organizare a păcii este 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fundată pe principiul ului. Opinia occidentală tinde să facă 
din această ii erei mm un mit. Anglia nu 

ajuns pusă în E dea ce-a gravă pe care o 
chestiunea optanţilor pentru Rominia şi a considerat în ea numai 
o limitare a princi arbitrajului. Cei patru Lorzi nu au 

cat desigur că suveranitatea noastră naţională era ştirbită şi că 
un arbitraj pe o asemenea chestiune organică ar fi cu siguranță 
refuzat de Anglia întrun caz analog. Anglia însăşi a dat totdeauna 
dovadă de o absolută independență pentru ca să poată astăzi pre- 
tinde experimentarea unui nou principiu în detrimentul unei suve- 


ranități naţionale. 

Călătoria ministrului nostru de externe în străinătate are de 
sigur o deosebită importanță pentru organizarea sistemului nostru 
de politică internaţională. După ce va lichida chestiunile rămase 
încă în litigiu de pe urma războiului, Rominia poate pana subt 
o astfel de conducere, la un loc important politica de pace 
europeană. 


! Const. I. Vişoianu 


Miscellanea 


Vasile Pîrvan şi tinăra generaţie 


Asistăm de aproape un deceniu, cind cu curiozitate, cind cu 

ire la amplificarea proporțiilor din ce în ce mai nepotrivite 

care se acordă cu extremă bunăvoință personalităţii lui Vasile 

“Pirvan, al cărui scurt destin cultural s'a desfăşurat în anii ner- 
voşi şi agitaţi de după războiu. 

După ce am auzit de V. Pirvan filosof, „cel mai mare dela 
Conta încoace“, de Pirvan artist, estetician, etician etc. ctc, acum 
ni se prezintă un Pirvan—ştiţi ce ?,—un Pirvan jurist, 

ceastă sarcină şi-o ia în ultimul număr din „Giîndirea” d. 
P. Marcu-Balş. Fiindcă printre rînduri a pomenit în treacăt citeva linii 
şi despre noţiunea de stat, iată-l teoreticianul romin cei mai autorizat 
ca să distrugă concepția profesorului de Drept Constituțional C. 
Stere. „Poziţia lui Vasile Pirvan se deosebeşte în această privință 
de constituționalismul d-lui Stere care se reclamă dela constituţio- 
nalismul englez”. Adică de ce se deosebeşte tocmai de poziţia 
d-lui Stere şi nu de a scriitorului I. Dragoslav, a pictorului To- 
niiză sau a doctorului Babeş fiindcă e vorba de comparat, cum se 
zice, scripca cu epurele ? D. Stere e un jurist, iar V. Pirvan m'are 
nimic comun cu așa ceva fiindcă nu sa gindit niciodată să se 
ocupe cu o teorie a statului. Deci poziţia sa poate fi opusă oricui 
şi nu numai d-lui Stere, 

Aflăm însă cu această ocazie că doctrina statului constitutio- 
nal care apără libertatea, elaborată de poporanişti, duce direct la 

ieirea neamului. „Intre cultul exagerat al eului—cum se practică 

cultura rominească contemporană cu pericolele aferente anar- 

hism, egotism, criticism dizolvant şi cultul desființării statului este 
apar vos oa 

„a adopta princi constituției engleze înseamnă a 

voi desființarea statului. ee di Petre Marcu, Anglia, de unde 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


ne-am inspirat noi a urmărit trei secole propria sa desființare, iar 
astăzi se sbate într'o oribilă anarhie, mai rău decit Rusia bolşe- 
că, Noroc că s'a găsit ca remediu la toate acestea doctrina lui 
. Pirvan, a statului istoric şi organic bazat pe disciplină și lege 
care va salva simultan Anglia şi Rominia. 
pipi i tree de a ne face reproşuri că am 
susținut atit de excesiv drepturile individului anarhizant contra sta- 
tului, tocmai cetim două pagini mai jos că „această spiritualizare 
a conceptelor de Drept și Stat în sistemul (sic!) lui Pirvan nu 
mai este concepţia „statului —jandarm* şi ospiciul claselor marxiste 
împărtăşită de poporanism“, lată-ne acum vinovaţi de prepala e- 
xact opusă: după ce am susținut anarhismul libertar, data a- 
ceasta susţinem statul autoritar care bagă individul în ospicii şi-l 
desființează. Rugăm pe d. P. Marcu-Balş să precizeze odată, cind 
sintem criminali : în prima ori în a doua ipostază. Sau poate ni se 
aplică ceiace spune un boer despre ţăran într'o nuvelă de d. AL. O. 
eodoreanu: „Pe ţăran, bine o face, rău o face, tu să-l sudui*. 
Dar d. P. Marcu nu e vitreg numai cu noi. Chiar pe idolul 
său V. Pirvan îl pune mereu, în suscitatul articol, în poziţii foarte 
contradictorii. Aici îl prezintă ca pe un apărător al „educației nu- 
anţă* și al drepturilor individului superior, contra democraţiilor e- 
tatiste, aceste „generale superstiții“ care creiază „oameni de sută“, 
aici îl ridică contra noastră ca să ne fulgere cu concepția statului 
organic și istoric, eşit din tradiţia rominească, menit să distrugă 
anarhismul nostru individualist, 
Şi ca să-l re tei perna şi să dovedească că e bun stu- 
dent la Berlin, d. P. M. B. mai citează citeva duzini de autori 
ani. 
E evident, mi se pare, că misticismul anticriticist e bun la orice, 
numai la operațiile de logică şi la delimitarea conceptelor nu. 


Cu ocazia acestei grave discuții juridice, d. P. M. B., extrem 
de pornit contra spiritului critic, face o aspră critică aproape tu- 
turor curentelor culturale romineşti din a doua jumătate a secolului 
al XIX-lea. 

Cei mai criminali sint junimiştii pe care-i execută şi indivi- 
dual şi colectiv : r, egoist şi spiritual, Maiorescu, poliţist cul- 
tural, etc. Se pare că vina lor cea mare e că au avut spirit critic 
şi că şi-au permis să spue că sint și directive rele în cultura noas- 
trä, în loc să se mulțumească să o admire delirant. Poporanis- 
mul nu face decit să continue şi el această fără-de-lege. 

Deoparte, criticiştii care sînt vinovaţi de toate nenorocirile 
poporului nostru. De cealaltă adoratorii tuturor aspectelor vieţii ro- 
mineşti. Oştile stau faţă în faţă. Ele sint Zarifopol, Aderca, Ralea, 
Branişte, Suchianu pe deoparte şi dincolo,-—descoperiţi-vă,— Pirvan, 
Motru, Iorga, Creangă, Eminescu, Ciţiva caraghioşi, în faţa atitor 
genti naţionale! Ne permitem să întrebăm însă ce caută glumeţul, 
„voltairianul* Creangă printre atitea spirite mistice şi cre- 


ass 


MISCELLANEA 123 


dincioase ? Dar Kantianul Eminescu, criticul acerb din punctul de 
vedere junimist ? Dar Rădulescu-Motru (l-a citit vreodată d. P. 
M. B.?) care se declară şi el Kantian, raționalist și care de curind 
a scris un hotărit articol contra misticismului ? 

Uitasem că d. Rădulescu-Motru e oltean. 

Ca patriot regionalist, nu-l lasă inima pe d. Petre Marcu- 
Balş să-l permită să se terfelească în rîndul necredincioşilor şi 
eriticiştilor. Şi atunci părinteşte îl trece în partea cealaltă. Procedeul 
e simplu: fără nici un alt criteriu de clasificare d. P. M. B. a- 
şează pe cei care-i iubeşte, indiferent de conţinutul rii lor, în 
rindul misticilor, iar pe cei disprețuiţi îi trimite în | cu gunoiu 
a voltairienilor. Tot după acest procedeu mai aflăm că Cogălni- 
ceanu şi Bărnuţiu, Dumnezeu ştie pentru ce, sint trecuţi în tabăra 
d-lui Pirvan. Probabil numai ca să răminem noi cu d. Aderca in 
braţe, cu care d. Balş nu poate să nu ştie că trăim în excelente 
raporturi | 

Discuţiunea devine însă mai gravă cînd încep principiile. 
pr surd lupta se dă între criticism şi credința oarbă ori admiraţia 

elirantă. 

Inainte de toate, îndrăznim să atragem politicos atenţia d-lui 
P. M. B., că d-sa face critică. ŞI încă ce critică! Dăunăzi, iarăşi 
în legătură cu nu ştiu ce gravă problemă de. filosofie juridică, după ce 
a citat iarăşi citeva duzini de autori germani, netam-nesam, fără nicio 
legătură cu problema de care era vorba, sa năpustit asupra d-lui 
P. Zarifopol, cu o serie de amabilităţi,.. hipercritice. 

Desigur însă că critică nu e decit atunci cind combaţi ceiace» 
nu iubeşte d. P. M. B. Cind combaţi ceiace îi place, atunci e alt- 
ceva, e orice, dar nu e critică. Nu-şi dă seamă d-sa, că, pentru 
ca să fie consecvent ar trebui să fie poet liric, à la Hugo, (şi nu 
polemist ori pamfletar) închinind mereu imnuri toată ziua tuturor 
fenomenelor din jurul său ? 

Să admitem însă că d-sa critică critica și că e în dreptul 
său s'o facă. Aşa dar tot ce se întimplă rău astăzi în ţara romi- 
nească e fiindcă unii din noi protestăm contra abuzurilor, ne- 
dreptăţilor, infamiilor, - Ar trebui să tăcem şi totul s'ar îndrepta. 
Tot aşa de rău au făcut junimiștii că nu au lăsat să triumfe lati- 
nismul, lipsa de gust estetic, şarlatanismul în știință, maimuţăreala 
formelor constituționale etc. etc, ? 

Fiindcă s'au găsit oameni care să denunțe răul, deaceia merge 
prost neamul rominesc ? 

Desigur că d. P.M. B. e patriot. Ca patriot d-sa voește 
progresul acestei ţări. Chiar dacă detirul său optimist e ca acela 
al lui Candide că „tout est pour le mieux, dans le meilleur des- 
mondes“, tot trebue să conceadă că lucrurile nu merg așa perlect 
în țara noastră. Cum va fi posibil de îndreptat ceiace e rău, dacă 
ne interzicem chiar gindul măcar că ceva poate fi rău, 

Şi dacă suferim astăzi de atitea impertecţiuni vina nu poate 
fi a criticiştilor, Negativi prin firea lor, ei s'au abținut sau n'an. 


| 


124 VIAȚA ROMINEASCA 


putut produce. Au us numai spiritele constructive, „creatoare“ 
cum spune d-sa, Şi dacă totuşi nu e bine, cine e de vină? Criti- 
ciştii care nu s'au amestecat? Sau constructorii care au con- 
struit rău? 

Noi ştim însă, fiindcă e vorba de opoziţia critică-creaţiune, că 
nimic nu se poate creja ipegr ger aeia igs ada atul ori- 
cărei invenţii. Dar conștiința e o cîntărire de rău, o jerar- 
hizare de valori, o percepție netă şi exactă a realității aşa cum este, 
o apreciere justă a puterilor şi forțelor, cu un cuvint conştiinţa se 
confundă cu critica, 

Ce doreşte d-sa dela noi şi dela generaţia din care face 
parte? Admiraţie, admiraţie şi mereu admiraţie beată în faţa „for- 
telor obscure" ale neamului? E deajuns atit? Această abdicare 
de a lupta şi combate e programul generaţiei sale? N'o credem 
atit de lașă. Atunci? Nu vede d-sa că clasilicaţie critică şi crea- 
ție m'are senz, fiindcă creaţia începe cu critică? 

D. P. M. B. se declară pentru misticism, instinct, contuziune, 
E dreptul său. Dar e şi interesul patriei noastre ? Am spus-o dea- 
țiteaori că toate directivele mistice care se recomandă acum popo- 
rului nostru îi vor fi fatale. Tinerii care încurajează acest lucru nu 
gindesc deajuns cit rău fac, în numele unui patriotism bizar pe 
care-l invocă, ţării lor. Căci de fapt revenirea la misticism înseamnă 
preconizarea instinctului, a obscurantismului şi a barbariei. 

Vitalismul, temperamentul fugos nu sint valori în sine. Sint 
simple instrumente care valorează atit cit valorează cauza în ser- 
viciul căreia se pun. 

Unui popor care abia a deschis ochii la lumină, | se în- 
chide orice posibilitate de civilizație. I se spune deadreptul: nu 
mai judeca şi nu mai gindi, nu-ţi îmblinzi apetiturile şi poftele, 
bestializează-te cît poţi, căci totul e puterea de viaţă inconștientă. 
Revino la barbaria în care ai zăcut veacuri dearindul. Grosolănia, 
brutalitatea, canibalismul, domnia pumnului îţi vor merge de mi- 
nune. Ai grijă numai să presări deasupra puţină ortodoxie şi ni- 
țel misticism. Nu te debilita cu sentimente nobile şi cu idei: a- 
cestea sint semne de decadenţă. Pune mina pe ciomag, sparge 
geamurile şi profanează templele, Acolo e chemarea ta. 

Şi cind te gindeşti că toate aceste criminale invitaţii care, 
siavă domnului, la noi pot fi uşor ascultate, sint pornite numai 
pentru anume efecte literare ! 

E adevărat, cum susține d. Petru Marcu Balş că poporul 
nostru è infectat de pehlivănia zeflemistă a elementului orăşănesc, 
Frivolitatea trivială ride de orice. E grav. Dar d-sa uită că alături 
de această nenorocire există o alta mai adincă: absența totală 
de reacțiune a opiniei publice la orice rău, răbdarea pasivă a unui 
popor pănă mai eri iobag, care primeşte orice abuz. favorizăm 
prin anihilarea spiritului critic începuturile demnităţii romineşti, 

firavi ai caracterului naţional care se va desina odată ? 
ne idiotizăm complect pănă la asentimentul total, pănă la su- 


—_ 


ean a 


f; 


MISCELLANEA 125 


a imbecilă care primeşte orice ordin, chiar acela de a 
se sinucide? Aceasta e soarta pe care un entuziast şi talentat tînăr 
al ultimei generaţii o doreşte patriei sale ? Acesta e darul vristei 
lui ? Noi ne îndărătnicim să refuzăm a crede, chiar dacă acest 
refuz va fi o a amară înşelare. 

Nu putem crede că ţara aceasta care se zbate azi în cele: 
mai tragice greutăţi morale—corupţia, necinstea şi laşitatea care ne 
învălue pe toţi —nu va avea instinctul de conservare destul de treaz 
ca să-şi producă tineretul care-i trebue. Dar nu un tineret de ati- 
tudini literare, susținind curente la modă, nefaste nouă, un tine- 
ret de artificial temperament, abătut pe căi auxiliare de lupte reli- 
gioase şi mistice, de care nu ne arde acum, un tineret reacţionar şi. 
obscurantist, ci unul bărbătesc și conştient, luminat, uman şi pro- 
presist, care combătind practic, sacrificindu-se pentru dreptate și 

rtate, să elibereze caracterul rominesc şi să prepare o morală 
rominească.—M, R. 


Afacerea Glozel 


Salomon Reinach a publicat de curind o broşură rezumativă 
a peripeţiilor şi vicisitudinilor afacerii săpăturilor dela Glozel. Lup- 
tele, pasiunile deslănțuite cu această ocazie, formarea a două ta- 
bere inverşunate, sint emoţionante ca paginile unui roman, Se ştie 
în ce constă afacerea. Acum vre-o doi-trei ani s'au făcut diferite 
i arheologice la Glozel, în Franţa. S'au descoperit cu a- 
ceastă ocazie diferite resturi de semne pe piatră, care au făcut pe 
unii preistorici să tragă concluziuni favorabile unui alfabet neolitic.. 
Alţii din contra au datat mult mai recent—epoca romană— 
aceste descoperiri. Savanţi consumaţi ca Julian sau Salomon Rei- 
nach au încrucişat spadele—adică condeele cu alţi cercetători, unii 
poe o soluţie alţii pentru alta. Partizanii ideii că semnele găsite la 
loze) n'ar fi decit din epoca greco-romană, au formulat grave o- 
biecțiuni contra adversarilor lor. Dar, lucru curios, în loc ca aceş- 
tia să răspundă, ei invitau la noi săpături şi exact a doua zi după 
formularea unei obiecţiuni se descoperea un alt monument care ținea 
seamă complect de ele! Atunci taberele în luptă s'au acuzat de 
excrocherie și falş. Unii au mers pănă acolo incit acuzau pe cel- 
laiți că fabricau noaptea anumite probe pe care le îngropau în pä- 
mint și pe urmă le descopereau tot ei. Pasiunile s'au ridicat pănă 
la un nivel extrem de încordat. Prietini de o viaţă s'au certat pe 
această chestie şi de multe ori membri ai unei familii nu şi-au mai 
vorbit între ei. la un fel de „afacere Dreyfus“ între sa- 
vanţi adevărul ştiinţific, 
care ar fi desnodămintul acestei afaceri, ea are, chiar de 
pe acum, o nobilă semnificaţie. Ca şi afacerea Dreyfus, pornită 
pentru triumful dreptăţii, afacerea Glozel e pornită pentru trium- 
ful adevărului. ŞI aceasta din urmă ponp o înaltă pasiune 
pentru problemele și ideile abstracte. „Entuziasmul abstract“ e ca- 
racteristica sulletească curat franceză. 


126 VIAŢA ROMINEASCA = | 


Pentru a înţelege un moment semnificaţia adevarată a unor 
astfel de lupte, să ne transpunem la noi în ţară, unde luptele se 
dau pentru acapararea unor acţiuni la o bancă, pentru venirea la 
putere ori pentru căpătarea unei slujbe. —X. Y. 


Alegerile din Franţa şi Germania 


Alegerile din cele două mai importante ţări de pe continent, 
Franţa şi Germania, au dovedit încă odată că democraţia e forma 
cea mai înaltă de civilizaţie şi că ea se aliază totdeauna cu pros- 
peritatea şi progresul, şi că e oarecum termometrul cel mai sigur 
al acestora. Imediat după războiu, cînd foametea, dezorientarea, 
mizeria cotropeau ţările Europei, dictatura a fost posibilă. Dar pe 
măsură ce războiul şi ultimele lui consecinţe posibile s'au lichidat, 
democraţia şi-a reluat locul său firesc. 

Sintem siguri că înaintarea popoarelor nu va veni nici dela 
dictatura comunistă, nici dela cea fascistă şi că singura formulă de 
civilizaţie şi progres n'o pot aduce decit soluţiile social-democrate 
în mina industriale şi partidele radicale în ţările mai puţin indus- 
trializate, 

Dealtfel ultima evoluţie e evenimentelor politice indică clar 
acest lucru. Franţa, burgheza Franţă se menține aproape în aceiaşi 
fizionomie democratică ca la 1924, doar cu o uşoară inclinare 
cătră centru. Structura politică a burgheziei franceze rămine mai 
departe cea radicală, în care institutorul de sat, medicul de plasă 
şi intelectualul de provincie domină ca ascendent, E adevărat că 
guvernul Poincaré a ieşit întărit. Dar la noi se crede că Poincare 
e un om de dreapta. Politica sa internă e din cele mai democra- 
tice, iar dacă şi cea externă e ceva mai puţin conciliantă aceasta 
e datorită situaţiei speciale a Franţei, 

Germania, deşi îndatorată, încercuită din toate părţile după 
ce a suferit ani de mizerie şi înfometare, a om totuşi să scape 
de pericolele dictatoriale ale spartachiştilor şi „Deutsch-naţionaliior“. 

Germania tocmai fiindcă e aşa de înaintată in evoluţia ca- 
pitalistă va realiza reforma socială fără violență, Incetul cu incetul 
politica normală, europeană şi democratică dinainte de războiu se 
reabilitează, Fie ca prestigiul Europei, totdeauna puternic la noi, 
să modifice şi mentalitatea noastră, În orice caz exemplele care 
se luau mereu înainte numai dela militarismul prusac şi dela fas- 
cia italiană, nu mai sint posibile. —X, Y. 


P. Nicanor & Co. 


.a 


wla = 


Recenzii 


L. Rebreanu, Ciuleandra, roman, ed. Cartea Rominească. 

Fizionomia viguros şi aspră de romancier a d-lui L. Re-_ 
breanu s'a alcătuit în legătură cu cele două puternice romane de 
factură naturalistă „lon” şi „Pădurea Spinzuraţilor“. Calitățile sale 
S'au fixat cu această ocazie : observaţie directă, ascuţită, gust bär- 
bătesc pentru fenomenele dure, obiectivitate şi putere de colecţio- 
nare pr caracteristic în slujba unor evoluții, clar şi siste- 
matic A 

După ce a epuizat acest gen, d-sa a arătat o tendinţă vie, 
cătră aspecte mai variate ale artei. Curiozitatea l-a T cătră 
alte alcătuiri, cătră forme şi teme cu totul îndepărtate de 
sale manifestări. Trecind peste aptitudinile sale naturaliste a dat 
atunci o operă de pură imaginaţie : „Adam şi Eva”. Nimic mai fn- 
depărtat de ceiace credeam că va vera mereu autorul lui 
„lon“, Nu trebue să uităm însă că Flaubert, după „M-me Bovary“ 
temă aquarelă a vieţii de provincie, s'a pasionat după viața Car- 
thaginei şi ne-a dat „Salammbo“. 

injeleg perfect această nevoe de extensiune a orizonturilor 
artistice la firile bogate, puternice şi sănătoase, Specializarea e sem- 
nul artei mici. Ea duce la subtilitate şi cizelare, la perfecţionarea 
detaliului. Cînd eşti silit să ari mereu acelaşi cimp, nu-ţi rămine 
decit cultura intensivă, adică, aplicindu-ne la artă—manierismul. 

Pe d. L. Rebreanu, spirit robust, nu-l ademeneşte subtilita- 
tea alexandrină, care în arta literară, în acela a bijuteriei sau în 
altele, împarte firul de pâr în patru, Cuceritor, el doreşte spaţii 
largi şi virgine, pe care are ambiţie să le defrişeze mai întăiu. 

in ultimul său roman, a fost ademenit de o temă psihlatrică. 
Problema şi-a pus-o oarecum conştient şi parcă „a priori“. Pe ur- 
mă a căutat soluţia. $ 

_ _Puternicul său talent, excela mai ales în desene de caractere. 

„Ciuleandra“ nu urmăreşte acest lucru. Nu e vorba aici de con- 
flicte de firi omeneşti, Sint numai trei personagii în acest roman: 


128 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


fiul, tatăl şi doctorul şi unul foarte auxiliar dealtfel şi destul de 
convenţional, mătuşa, „tante Tilda". Ciocniri între ele nu sînt. De- 
altfel aceste figuri sint vag şi general estompate. Firea lor importă 
pe în acest caz. Particularitatea lor vie e trecută cu vederea, 

altfel ea e indiferentă. D. Rebreanu a făcut intenționat acest 
lucru. În „Ciuleandra“ nu personagiile interesează, ci situaţiile lor 
sufleteşti succesive. Preocuparea d-lui Rebreanu de data aceasta 
n'a fost să creeze figuri, ci mai ales stări sufleteşti. E vorba de 
formațiunea, evoluția şi criza unui caz de demenţă. Etapele lui 
sint înşirate cu ştiinţă și precizie. Gradaţia crizei e prezentată cu 
toată pătrunderea psihologică. E vorba de un proces patologic 
care se întinde, se generalizează, cuprinde încet toată conştiinţa 
normală. Cu ascuţime de clinician autorul arată germenii, întăiu 
timizi, şi apoi pronunțaţi ai nebuniei: apariţa superstiţiei numă- 
rului treisprezece. Apoi fobia şi Dea paranas din partea docto- 
rului. (a fi dorit poate ca delirul persecuției să fie ceva mai 
accentuat). . 

Deşi şi-a schimbat temele de inspiraţie, metoda de a privi 
lucrurile a d-lui Rebreanu a rămas, cum e şi firesc, aceiaşi. Chiar cînd 
mînueşte lucruri aşa de profund deprimante, umoarea sa egală şi 
echilibrată nu se tulbură. Nicio urmă de dramatism în această te- 
ribilă tragedie de ospiciu. Impasibilitatea şi obiectivitatea cea mai 
desăvirşită prezidează în toată desfăşurarea romanului, Detaliile 
concrete se urmează calm unul după altul, fără sbucium. Sintem 
aproape de atitudinea unui om de ştiinţă însufleţit numai de cu- 
riozitate. Scriind romanul său, d. Rebreanu şi-a însuşit starea de 
spirit a eroului său dr. Ursu. 

Şi procedeul de redare e quasi-științific, Autorul se menţine 
în cadrul descrierii. El se fereşte să suggereze, Procedeul sugges- 
stiei, care indirect şi perfid, ne furişează în suflet atitudinea auto- 
rului e oricum mai subiectiv, decit descrierea care pune toate as- 
pectele pe acelaşi plan, fără ierarhie şi fără preferinţi, lăsînd 
cetitorul să aleagă ce vrea el din această prezentare de fapte. 
„Ciuleandra“ e total lipsită de o intenție retorică. Ea nu vrea să 
probeze nimic. Sfirşind romanul nu sîntem angajaţi prea mult pe 
panta niciunei emoţii. Se depune numai peste noi, ca o pulbere 
uşoară, o tristeţă lucidă, 

."e M. Ralea 


Otilia Cazimir, Din întuneric. Fapte şi întimplări adevărate. 
(Din carnetul unei doctorese), Ed. „Cartea rominească“, Bucureşti. 

Literatura feminină are în genere un caracter subiectiv. Con- 
fidenţele, auto-analiza sau etalarea adesea indiscretă a eului sint 
domeniul ei de predilecție şi rareori o scriitoare izbutește să păs- 
treze o pere preia față de realităţi, care nu sint în directă 
legătură cu eul ei propriu. 

Ca şi Lucia Mantu şi în timpul din urmă d-ra Ivonna Stahl, 
Otilia Cazimir e din acest punct de vedere, o excepție. 


RECENZII 128 


Realismul pictural sau psihologic ca şi sobrietatea clasică a 
expresiei prin care se distingeau versurile delicioase şi cristaline ale, 
„ se întilnesc deopotrivă, în proza ei vioae, nervoasă şiie- 


Faptele şi întimplările adevărate, înfăţişate în volumul „Din 
intuneric“, ne transportă în mediul rural cu pitorescul şi mentali 
tatea lui şi constitue în multe privinți o excelentă anchetă socială 
asupra unui sat din valea Siretului. Dar ancheta departe de a fi 
un searbăd reportaj etnografic, e un film animat în care figuri va- 
riate, scene de interior şi aspecte ale naturii se desfăşoară, intens 
şi viu, înaintea noastră. 

Mai toate categoriile sociale ale satului: sub-chirurgul, moaşa 
comunală, şeful de post, jandarmul, învăţătoarea, notărița, cteciu- 
marul evreu şi familia lui sint desenate în siluete de un fin relief, 

inzestrată cu un simţ deosebit de observaţie, D-ra Cazimir 
schițează din citeva trăsături un portret, în care detalii bine alese 
reuşesc să individualizeze tipul. lată acel al unui procuror venit în 
anchetă, atit de semnificativ pentru maniera autoarei: 

„Totdeauna gami e înalt şi voinic, tălat in linii precise i 
unghiuri drepte, Cucoanele din oraş au hotărit că e cel mai fru- 
mos bărbat din partea locului. Are figura regulată, ochi întunecați 
în care se aprind şi se sting ace viclene de lumină şi o barbă 
impozantă, dreptunghiulară, uşor buclată şi cu reflexe arâmil. Sin- 
tem În relaţii foarte cordiale, dar între noi nu se poate lega nici 
un fel de prietinie. Şi asta numai din pricină că procurorul poartă 
musteţele lungi, ridicate vertical deoparte şi de alta a nasului şi 
intoarse asupra lor ca doi covrigei de zahăr ars. La supărare mus- 
tejile acestea se zburlesc, îşi desfac rotogoalele simetrice şi fac peb 
stâpinul lor să samene cu un pisoi negru în defensivă. lar cînd 
procurorul e vesel, ele se ridică al şi iau forme deosebite—ca 
ale împăratului din poveste, care ridea cu o musteaţă şi plingea 
cu ceilaltă”, 

Nuanţa de umor, vizibilă, în acest portret şi de obiceiu de 
citeori e vorba de reprezentanţii autorițății sau civilizației în lumea 
satului, dispare însă în faja ţăranilor. aceştia Otilia Cazimir nu-i 
priveşte ironic nici nu-i idealizează ci îi consideră ca şi d-ra Stahl cu 
o atenție serioasă L-A grai zugrăvindu-i cu o minunată naturaleță 
şi scoținul cu pă ere în lumină traditionalismul, obscurantismul, 
puterea superstiției ca şi neîncrederea lor în binefacerile civilizației 


Ochiul ager al scriitoarei nu se opreşte însă numai la supra- 
faţă şi Ps ei deşteaptă uneori mai mult decit un simplu interes 


Schițe ca „Minciuna“, „Dureri“ sau „Certificat medical“ do- 


vedesc o rară şi directă intuiţie a sufletului feminin indiferent de 
scara socială a personajelor, 


Mărturisirea Mariei Cernat şi dragostea ei vinovată, zbuciu- 
mul desperat al Anuşei la moartea iubitului, aspra îndirjire a Pro- 


ra 


139 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tetică şi au o profundă semnificaţie umană. Cu aceiaşi pătrundere 
şi largă compătimire se opreşte autoarea asupra copiilor. Figuri ca 
aceia a lui Gheorghiţă, băiatul cuminte și gi premiant, muşcat 
de un cîne turbat, biată victimă a întunerecului din satele noastre, 
sau a micului Culiţă pe care era să-l minince lupul cind venea 
să colinde surioarei lui la spital sint înfăţişate cu o tandreţă şi 
duioşie în adevăr feminină. 

Simpatia pe care în ziile ei Otilia Cazimir o revarsă cu 
profuziune asupra micilor vietăţi, îmbrățișează în granița satulfii pi- 
sicile, cinii, păsările casei, ba chiar asemeni genialei Colette ea 
se servește ades în caracterizarea oamenilor, de imagini împrumu- 
tate acestei lumi interioare. 

In intimă comuniune cu matura, Otilia Cazimir o redă în toată 
splendoarea ei prin senzaţii precise, uneori de o rară acultate şi 


` de o delicată frescheţă. 


„In largul cimpului respir adinc miros de ierburi fierbinţi şi 
de grine te sr Intre cerul neclintit şi dealurile care alunecă parcă 
pe zare, văzduhul viu curge ca o apă cu valuri multe şi sckpitoare. 
Am rupt din treacăt un fir de sinziană. Strugurele auriu şi-a scu- 
turat îndată pe genunchii mei cruciulițele mici de poleială. La mar- 
ginea drumului, un mac şi-a înălțat din buruiene tulpina subțire. 

atent,—paznic fragi! al fineţelor unduitoare. Şi fără de veste 
speriat, incepe să bată mărunt din aripele-i de matasă purpurie 
şi zboară, clătinindu-se, În patru părți de odată”. 

Alteori natura e întățişată în peisaje animate de un tainic 
suflu ie. „Am plecat prin pinza subţire a inserării In largul 
şesului, soarele pe jumătate infige tăiușuri neclintite în tipsiile bäl- 
iilor. Departe Ceahlăul se desprinde abia, vioriu şi transparent, din 
apusul de aramă nouă. In lunca tăiată stăruie parfum cald de to- 
poraşi bătuţi de soare, . 

Intr'un tufi cu ramuri fragile de brumă, o pasăre invizibilă 
chiamă prelung şi grav. S'aude toaca: de denie. Saude—din satul 
din care am plecat, ori din cel spre care mă —nu ştiu. 
Poate din amindouă. Şi sunetele se întilnese în văzduh şi deacalo 
cad, mărunte, peste mine, Fără voe ridic privirile în sus,—să văd 
cine toacă. Deasupra mea svicneşte viu o stea, Clipesc, Şi cînd 
deschid ochii, n'o mai pot găsi nicăiri. S'a topit, scintee de omăt 
în apa albastră“... 

Stilul său comparat cu acel al Luciei Mantu, de o deosebită 
frumuseţă în clasicismul său mai mult static, n'are poate aceiaşi 
sobră și marmoreană desăvirşire dar în realismul lui poetic are 
ceva mai dinamic, e mai suggestiv şi vibrant, 

Octav Botez 


iki | 


RECENZII 2154 


A N. M. Condiescu, Conu Enake, Editura Scrisul rominesc, 
raiova. 

Cunoscut prin pitoreşti şi interesante note de călătorie în 
Grecia, Egipt, India, autorul părăseşte de data aceasta exotismul 
„A reveria, pentru prozaica realitate în care ne zbatem, 

Conu Enake „Frinturi dintro viaţă închipuită pentru tălmă- 
cirea altor vieţi adevărate“ e imaginea unei cariere reprezentative, 

ntru istoria noastră politică în ultimile decenii. Vlăstar al unei 
amilii albaneze pripăşite la Brăila și îmbogăţite în comerțul cu 
grine, trimis de tatăl său la Paris de unde s'a întors doctor in 
rept, Enake la început procuror, sa aruncat repede în politică. 
Averea moştenită, relaţiile de tot felul, spiritul de intrigă, şiretenia 
vulpină și tenacitatea ereditară, au colaborat ca să facă din acest 
exemplar de duzină, lipsit de oricare din virtuțile ce înobilează o- 
mul, o excelență şi un academician, 

Masă de carne, lacomă, senzuală, apopleptică, ministrul do- 
meniilor e insinuant sau servil cu cei mari, grosier şi viclean cu 
cei mici, pe care-i înşeală sau ii exploatează, 

incapabil de orice cugetare personală, cu o înțelepciune po- 
lifcä care se reduce la repetarea automatică a unor principii răsu- 
flate sau vide, Conu Enake e întruparea în monstruoase proporții a 
levantinismului, imoralităţii și turpitudinei păturii noastre conducătoare. 

Deşi unele detalii picante și transparente aluzii dau acestei 
naraţii aspectul unei cronici şi pe alocuri a unui pamflet, prea strîns 
legat de actualitate, ea se urmăreşte cu interes şi Cupe pagini 
impresionante prin pasiunea care le animă şi naturalismul lor vi- 
guros şi brutal, 

In contrast cu realismul sombru şi amar din „Conu Enache“ 
„inscripțiile pe cristalul de ghiață* sint poeme în proză care ne 
transportă în regiuni unde se destăşoară liber visul şi fantazia. 

Reverii estetice sau istorice „Vasul grec“, „Statua nopţii“, „In- 
tr'o noapte de toamnă“, sînt remarcabile prin imagismul, forţa de 
de evocare şi însuşirile stilistice ale autorului, ai 


X C. Kirițescu, Criza înväjämintului secundar şi reforma li- 
ceulul, Buc., 1928. 

Această broşură conţine conferința pe care d. Kirijescu a fă- 
cut-o la „Institutul social romin”,. Nimeni nu putea să vorbească 
mai competent şi mai autorizat despre această problemă, ca acest 
tehnician al şcoalei romineşti. Lucrarea cuprinde două părți: o a-. 
naliză a cauzelor şi o indicație a remedillor, 

După d. Kirițescu criza învăţămintului secundar e o criză 
de creştere, Ca luată din fiziologie e fericită. Şi în bună 
parte adevărată, Noi credem însă că criza şcoalei e, de fapt, una 
din fetele crizei mai generale a statului rominesc post-belic. Şcoala 
e în interdependenţă strictă de ceilalți factori sociali şi ea nu se 


| N 


AER à - T PEF: T, ++, P y 
PIPE.: ši- dl 
. =$ 
úa 1 


132 VIAȚA ROMĪNEASCA 


poate feri de influența descompunerii altor instituții politice şi so- 
ciale. Mai departe d. Kirițescu analizează cu o deosebită pătrun- 
dere efectele a ceiace d-sa numeşte „inflația şcolară“ şi arată im- 
prejurările care au determinat-o, 

In privința remediilor d-sa ne sfătaeşte cu drept cuvint să 
evităm imitaţia modelelor străine. Educaţia socială trebue sporită. 
Educaţia naţională trebue să fie baza şi spiritul viitoarelor reforme. 
Dar mai ales d-sa preconizează cu drept cuvint suprimarea trep- 
tată a învățămintului extrabugetar şi stăvilirea înființării de noi 
şcoale, Trebue să lucrăm de acum intensiv şi nu extensiv. 

Această lucrare sinceră, luminată e mai ales un act de cu- 
raj intelectual. Ea ştie să spue verde o serie de lucruri care, pănă 
acum nu se spuneau decit în şoaptă. 


M. Ralea 


General Radu Rosetti, Partea luată de armata romină 
în războiul din 1977-78. Bucureşti, Cultura Naţională, 1926, 1 
vol. în 8" 172 p. şi 20 schițe. 


E istoria tehnică a războiului nostru pentru independenţă 
scrisă de unom de specialitate, într'un spirit atit de limpede şi de 
sistematic, încit expunerea, fără să sacrifice nimic din preciziunea 
ei tehnică, devine accesibilă oricui. Cartea e o adevărată reuşită, 
şi aceasta se datorește desigur temeinicei cultur? istorice a auto- 
rului. Factorii militari sint studiaţi în raport cu întreaga viaţă 
socială, politică şi morală a ţării, şi d. general Rosetti, în concor- 
danță cu vederile modeme, acordă o deosebită atenție şi factorilor 
civili care hotărăsc de valoarea unei armate. Astlel starea de spirit a 
diferitelor clase din care sint recrutate cadrele şi trupa e exami- 
pată cu aceiaşi atenție, cu care sint analizate- ideile dominante la 
noi în materie de tactică şi de strategie. 


Liniamentele generale ale războiului ne sint cunoscute. Nou- 
tatea cărţii d-lui general Rosetti stă în analiza diferitelor epizoade, 
ceiace permite autorului să emită o judecată motivată asupra cau- 
zalor succeselor şi insucceselor armatei noastre şi asupra valorii res- 
pective a diferitelor sale elemente constitutive. Constatarea autorului, 
concordantă cu a d-lui lorga şi cu exeperienţele ultimului războiu, 
e că în general trupa a fost superioară cadrelor, In ce priveşte 
conducerea generală a războiului, d. Rosetti, arată că ca a fost 
subordonată preocupării politice care era cucerirea independenţei. 
De aceia a insistat aşa de mult agrar romîn pentru indepen- 
dența operaţiilor armatei noastre de conducerea armatei ruseşti, 

Cartea d-lui Rosetti se semnalează inslirşit printro docu-— 
mentatie bogată şi exactă. Aproape nu e frază care să nu se spr- 


să i. i 


RECENZII 133 


jine pe o referinţă. Dar sistemul notelor plasate la sfirşitul cărții 
e antvoios și cauzează cetitorilor o inutilă pierdere de timp. in 
schimb schițe excelente permit reprezentarea fiecărui epizod mai 
important al războiului. 


A. Oțetea 


Pi 


N. lorga, Războiul pentru independența Rominiei, Acţiuni 
diplomatice şi stări de Ia: (Publicaţiile Academiei Romine), 
Bucureşti, Cultura Naf. 1927. 1 vol. în 8° 243 p. şi 12 planşe, 

Aniversarea celor cincizeci de ani dela războiul independenţei 
ma dat loc numai la o impozantă şi demnă comemorare oficială : 
ea a stimulat cercetări critice care au reinoit şi îmbogăţit cunoaş- 
terea acelor evenimente. Ea a dat d-lui lorga prilejul să scrie cea 
mai complectă, cea mai documentată şi mai vie istorie a războiului 
nostru pentru independenţă, şi una din cele mai frumoase cărți 
ale d-sale. In tot cazul una din acelea în care a pus mai mult su- 
flet. Stăpinirea suverană a materiei dă expunerii o unitate organică 
pe care varielatea aspectelor subt care e înfăţişată nu face decit 
s'o pună şi mai mult în evidenţă. Cartea e scrisă după surse ti- 
părite, documentele oficiale romine şi străine nefiind accesibile 
decit în parte, dar informațiile pe care d. Iorga le-a extras din ele 
confirmă strălucit că „le véritable inédit c'est l'imprimé que per- 
sonne ne lit”, Astfel impresiile „prises sur le vif“ ale coresponden- 
ților de războiu străini îi furnisează o mulţime de amănunte vii şi 
caracteristice cu ajutorul cărora extraordinara putere de evocare 
a autorului reconstruieşte nu numai „starea de spirit” şi moravu- 
rile societăţii noastre de-atunci, dar însăşi ambianța fizică: aspec- 
tul capitalei şi al oraşelor noastre dunărene, înfăţişarea satelor şi a 
cimpiei, condiţia diferitelor clase şi starea generală a populaţiei. 

Aşezată astfel în mijlocul împrejurărilor asupra cărora a avut.» 
să opereze, acțiunea diplomatică a guvernului romin poate fi echi- 
tabil apreciată. Cu toată raritatea documentelor autentice publicate 

acum, d. lorga a putut descrie, cu o artă care pătrunde pănă 

cele mai fine nuanţe, istoricul „alianței cu Rusia“ (cap. VI) şi 
al negocierilor de pace (cap. XII). Aceste două capitole esenţiale 
sint cu atit mai remarcabile cu cit, derulind asupra unor chestiuni 
re nE otite ale istoriei noastre, noo a p reaa 
; susceptibilitatea legitimă a sentimentului rominesc im- 
pună nicio concesie probității sale ştiinţifice. Nici d. lorga nu 
crede că Basarabia-de-Jos ar fi putut fi salvată, Rusia făcînd din 
anularea acestei ultime clause supărătoare din tratatul dela Paris 
sirnana gpa Nr: ger rada od e a DIE ie 
națională ar utut fi ridicată de-asupra competiţiilor partid, 
Părerea lui M „că o politică mai clar văzătoare și mai 
consequentă ne-ar fi adus compensaţii mai mari în Balcani, unde 


à ~ EFSTA W; 
134 VIAȚA ROMINEASCĂ 


în afară de linia Rusciuc-Şumla-Varna, ni s'a vorbit de-o a dous 
coroană a Prințului Carol în Bulgaria şi de-o importantă despă- 
gubire de războlu, e posibilă. Pentru aceasta ni se cerea însă con- 
simţirea la o a doua răpire a Basarabiei, consimţire care ar apăsa 
azi greu asupra provinciei noastre de peste Prut. 

Cu toată înfringerea pe care Ţara a suferit-o în chestiunea 
Basarabiei, guvernul care a patit-o în acele memorabile îm- 
prejurări „a binemeritat dela Patrie“. Pentru prima dată Rominia 
a avut în fruntea ei oameni care nu numai au înțeles importanţa 
hotăritoare a momentului, dar au ştiut chiar să anticipeze asupra 
aspirațiilor poporului romin şi să-i pregătească destinele viitoare. 
D. lorga are deci deplină dreptate să sintetizeze în sentimentul de 
demnitate al principelui Carol, în pasiunea pentru libertate a lui 
C. A. Rosetti, în iubirea de neam a lui Mihail Kogălniceanu şi 
în activitatea lui |. C. Brătianu, „cei patru factori ai independenţei“. 
Aceste virtuți aveau să devină de altfel ale naţiunii insâşi, „care-şt 
verificase pe cimpul de luptă virtuțile morale“. 


A. Oțetea 


l. Lupaş, Sibiul ca centru al vieții romineşti din Ardeal. 
Sekas dn „Anuarul Institutului de Istorie Naţională“ vol. V.). 
luj, 1928. 

In largi şi vii trăsături de condeiu, d. Lupaş ne dă, în con- 

ferința cu titlul de mai sus, istoricul penetraţiei rominești în cetatea 
elos păzită a Saşilor sibieni, In realitate, de penetrație nu poate 
i vorba decit după irupţia pe care elementul rominesc o face, după 
un asediu de şapte veacuri, în 1820, cînd i se incuviințează epis- 
copului Vasile Moga să-şi stabilească definitiv reşedinţa la Sibiu, în 
mijlocul unei populaţii rurale vrednice să susțină cele mai îndrăz- 
neje proiecte de expansiune rominească a lui său bisericesc. 
Sașii o ştiu şi de aceia fiecare progres al inhiltraţiei romineşti, fie- 
care cucerire culturală sau economică a elementului rominesc e 
primită cu protestări dușmănoase care nu se dau inapoi nici dela 
cele mai se şi mai profetice delaţii (vezi nota dela p. 26). Dar 
adevărat „centru al vieţii per din Ardeal“ nu devine Sibiul 
decit în a doua jumătate a sec. XIX-a, după ridicarea episcopiei 
ortodoxe la rangul de Mitropolic—„O Metropolie dacoromană la 
Sibiu, exclamă autorul profetic (evident sas) al unui articol din. 
Wanderer, Viena 8 Mai 1850, şi Orientul e pierdut pentru Ans- 
tria !—şi mai ales în urma p lui pe care i-l dă personalitatea 
dominantă a lui Andrei . Din iniţiativa sau subt impulsiunea. 
marelui mitropolit se înființează toate instituţiile care aveau să con- 
tribue la dezvoltarea naţională, economică şi culturală a Romi- 
nilor din Ardeal, Astlel, la 1850 se înființează tipografia modernă 
a „Archidiecezei“, la 1861  Asociaţiunea transilvană pentru lite- 


X i 


— 2 


RECENZII 135 


ratura romină şi cultura poporului romin*, cătră 1875 banca 
Albina, la 1884, Tribuna. La Sibiu se stabileşte „gobernul romi- 
nese", din 1848-49, aici se proclamă la 1863 egala îndreptăţire 
a poporului rominesc cu celelalte naţionalităţi din Ardeal, aici s'a 
alcătuit partidul naţional, aici s'a stabilit guvernul de transiţie, con- 
siliul dirigent din 1919 şi, în sfirșit, tot aici s'au ținut şedinţele 
„marelui sfat naţional“ care a votat în August 1919 votul universal 
Dome agrară pentru Ardeal.—Toate aceste fapte, devenite 

Brice, se io pipen cu vigoare din expunerea repeda şi concisă a 
d-lui Lupaş, ne face să simţim interesul pe care l-ar prezenta 
pentru înţelegerea întregii dezvoltări a poporului ardelean o mono- 
grafie documentată a Sibiului căreia conferința d-lui Lupaş i-ar 
servi de canavă. Ce descoperiri ne poate aduce o atare monografie 
se poate ghici din ipoteza emisă de d, Lupaş că „obiceiul vechiu” 
de care vorbește diploma regelui Andrei din 1224 şi în virtutea 
căreia Saşii stabiliţi în jurul Sibiului aveau dreptul de a-și alege 
preoții şi conducătorii civili „independent de jurisdicţia oficială a 
comitelui Sibian“ (p. 5), n'ar fi decit vechiul obiceiu al pămîntului 
rominesc— „obiceiu păstrat neştisbit aici In Transilvania la elemen- 
tul de baştină, la poporul romin, care se bucură pănă în ziua de 
astăzi de importantul drept de a-şi spune cuvintul hotăritor la ale- 
gerea conducătorilor săi sufleteşti“. 


A. Ojetea 


ale 


Industria hirtiei şi artelor grafice, Bucureşti, 1928. 

Societatea naţională de credit industrial a publizat de curînd 
o serie de monografii asupra industriei noastre privită din punct 
de vedere economic = tehnic, din care face parte şi aceasta pri- 
vitoare la hirtie şi arte grafice, Necontestabil că pentru dezvolta- 
rea culturii naţionale aceste două industrii au o importanță deose- 
bită şi de aceia datele care în mod semi-oticial ni se oferă, 
sint în deosebi interesante. ë 

Pe lingă un istoric, nu totdeauna exact în ceiace priveşte 
epoca pănă la Unire, dar amintitor de multe sacrificii făcute de 
stat şi consumatori în epoca care începe dela 1881 incoace, avem 
prilejul de a întilni date preţioase asupra industriei hirtiei dela răz- 
boiu şi pănă azi. Cartelarea intervenită între fabricile de hirtie a 
avut drept primă consecință o mărire a numărului intreprinderilor, 
15 de toate, şi deci şi A ngi Astfel în 1925 producţia de 
hirtie se poate socoti 2, kgr. pe locuitor faţă de 1,327 kgr. în 
ei ge înainte ie răzbaiu. erp onnan rpm de Area 

u 5 kgr. ustria indi participă acum într'o 

mai mică maik în răspindirea culturii naţionale. 
i Acest fapt trebue atribuit într'o oarecare măsură şi cartelu- 
lui, care la adăpostul marilor taxe vamale poate să lină preţuri 


a n RA Pai a 4 4 pe ia d iii i: 
| a $ 
13 VIAŢA ROMINEASCĂ să 


prea urcate. Chiar în această monografie a creditului industrial 
se semnalează neajunsurile acestui sistem industrial, căruia 1 se 
cere aplicarea unor corective, care să reducă exagerarea benefi- 
ciilor, După indicaţia însăși a Creditului, acestea ar putea fi 
controlul mai eficace a statului pentruca avantagiile extraordinare 
de care se bucură industria hirtiei să înceteze de a mai fi un mij- 
loc de exploatare a consumatorilor şi o cauză de stagnare în dez- 
voltarea culturii naţionale. 
b G. Zane 


Industria zahărului, Bucureşti, 1928. 

Monografie din seria celei de mai sus, Industria zahărului, 
„este o broşură lămuritoare asupra acestei fundamentale industrii a 
țării noastre, Rominia, ţară eminamente agricolă şi cu o populaţie 
destul de mare, are posibilități renle de a dezvolta o vastă indus- 
trie a zahărului. Cu numărul actual de fabrici, numai 13,—faţă de 
cele 188 ale Cehoslovaciei care n'are decit jumătate din întinderea 
noastră teritorială—se poate totuşi satisface consumul intern, ba 
încă să se exporte. Consumul intern în 1926 a fost de circa 11 
mii de vagoane, ceiace reprezintă cam 6,6 Kgr. (şase Kgr. 600 
grame) de locuitor pe an. 
d__IDin acest punct de vedere Rominia este aproape țara cea 
mai înapoiată din lume, ocupind în Europa locul al 21, din 23 de 
state, şi este întrecută de toate statele celorlalte continente, pănă 
şi de Australia şi Polinezia ude fiecare locuitor consumă în medie 
anuală 62,4 Kgr. pe an. 

Cauza reală a acestei subconsumaţiuni de zahăr la noi, nu 
poate fi consumaţia mică a populaţiunii rurale. Aceasta este nu- 
mai un efect. Cauza este organizarea economică a acestei industrii, 
care poate fi considerată ca o industrie de lux. Avantagiile extra- 
ordinare de care a beneficiat şi încă se bucură i-a ingreuiat 
dezvoltarea, pentrucă la adăpostul tarifelor ultraprotecţioniste şi 
a Convenţiilor, asigurindu-i-se un monopol de desfacere, întreprin- 
derile sale mau fost obligate să-şi perfecţioneze nici tehnica şi 
nici economia pentru ca să poată apropia preţul produselor ind 
gene de acel al pieţii mondiale. Pe cind azi preţul mondial este 
de 12-13 lei Kgr, de zahăr tos, prețul intern este între 35-40 şi 
pe care consumatorii trebue să-l plătească din cauza tarifului vamal. 

Subconsumaţia de zahăr esie o consecință numai a acestui 
prej exagerat, care dacă faţă de prețul din 1914 nu este compa- 
ratiy cu a altor produse prea urcat, este însă foarte ridicat dacă 
tinen seamă de faptul că şi înainte de războiu prețul acestui ar- 
tico! întrecea cu mult pe cel al similarului mondial. Mărirea con- 
sumaţiunii acestui clement de prim ordin al momentului nu poate 
să provină decit din aucon pree La atari concluziuni a-* 
junge în parte şi Creditul industrial, însă politica noastră economică 


„este îndreptată în sens invers, pentrucă prin tariful vamal din 1927 
„guvernul are facultatea de a mări taxa vamală a zahărului, iar 
mu de a o scădea. 


RECENZII 137 


GZ 
.“. 


Julien Benda, /Properce ou les amants de Tibur, Editura 
Grasset, Paris, 1928, 

După succesul pe care l-a obținut „La trahison des clercs“, 
ce tere aprecierile unei inteligenţi superioare asupra unei stări 
de fapt cu mult prea generală şi frequentă, Julien Benda publică 
o carte al cărei subiect și tratare par egal de puţin atractive pen- 
tru societatea de azi. 


A urmări, în adevăr, cu minuțioasă preocupare de analist, un 
sentiment—care oricit ar fi de nuanțat şi de natură subiectivă— 
chiar exteriorizat în frumoase forme literare, rămine acelaşi prin 
„generala structură a psihicului uman,—mi se pare o atitudine ce 
nu oferă suficientă recompensă nici pentru un romancier, nu nu- 
mal pentru un scriitor de necontestată seriozitate critică. De aceia, 
-subt acest aspect noua lucrare a lui J. Benda apare neglijabilă şi 
poate fi lipsită de atenţia unei analize critice. 


Există însă un alt punct de vedere, ce o prezintă într'o re- 
“marcabilă lumină, prin sensul în care se îndreaptă însăși atenţia 
autorului, exprimind un criteriu original de apreciere şi analiză. 

Benda găseşte în analiza sentimentului, —de puţin obișnuită 
intensitate—pe care îl priveşte cu o largă înțelegere a nuanjelor 
de afectivitate aleasă, prilejul admirabil de a relua un gen de li- 
“teratură altădată en-vogue şi de a exalta—ca un veritabil oficiant 
r e nega antic printre contemporani—cultul alexandrinismului 

ărut, 


Clasica cultură alexandrină presupunea,—spre deosebire de 
antichitatea literară italică deosebită prin natura-i originală, nu atit 
noutatea inspiraţiei cit excepţionala preocupare de redare artistică. 
A fost un cult al formei estetice, al expresivităţii distinse, al 
tonalități artistice, 

In exemplificarea acestor caractere alese, J. Benda apare în 
acelaşi timp : istoric literar, admirabil causeur şi critic. Meticulos şi 
atent pănă la cele mai mici detalii de sens sau numai d? sonori- 
“tate—ale expresiei poetice,—pentru el: Dante, Petrarca, Ronsard, 
Musset, Wagner sau Hugo, sint creatori, a căror- apariţie a fost 
pregătită în spiritul şi gustul rafinat al literaturii moderne, de acei 
“primi cizelatori de versuri: Lucullus, Propertiu, Horatiu, Ovidiu 
şi meri erele talente poetice ale mult prea îndepărtatei 
-an ž 

Dacă o simplă întimplare a salvat pe acel Parthenios Bithy- 
«hianul — purtătorul alexandrinismului în patria lui Propertiu — din 


is ita Ta 


braţele soldaților învingători ai lui Crassus, nu a fost simplu ha-— 
zard, ci dimpotrivă o necesitate de viaţă, tendința cătră alexandri- 
-nism prin care literatura italică şi-a recontortat forțele epuizate. 

. Benda prezintă o justă apreciere critică asupra valorii şi 
evoluției istorice a talentului poetic. 

Talentul superior prezintă o notă de subiectivism adesea exa- 

erat, dar totdeauna mărturia unei puternice individualităţi artistice. 

t timp e forţa inspiraţiei puternică, talentul creiază forme origi- 
nale de expiesie, care—prin chiar acest caracter apar cu totul per- 
sonale şi subiective. Atunci cind inspirația e însă în depreciere, 
subiectivism | individual degenerează în forme de obiectivitate poe- 
tică, ce îşi pierd odată cu fondul interior al inspiraţiei însăşi distinc- 
ţia exteriorizării lor. Astfel, evitind nota prea obişnuită şi adesea 
colectivă a unei intensităţi moderate, poezia aceasta îmbracă un 
caracter străin şi artificial, devine o poezie a misterului ce nu 
presupune un mobil misterios, a neclarului, ce nu presupune ne- 
cesitatea întunericului, 

Adevăraţii poeţi ai omenirii nu sint acei ce cîntă grandoarea 
unui solemn eveniment al timpului sau ljia unei lumi, ci crea- 
torii formelor superioare în care se realizează suprema unitate a 
frumosului cu Divinul 

Aszeasta e moştenirea, pe care ne-a lăsat-o cultura şi cultul 
alexandrin. 


Mircea Mancaş 


+ 
+ * 


ii Rei M. Cantacuzino, /ntroducere la studiul arhitecturii, 
„ Socec, 

„Dacă universul este efectul vreunui act; acest act însuşi, al 
unei Fiinţi; şi al unei nevoi, al unui gind, al unei ştiinţi şi al unei 
puteri care aparţin acestei Fiinţi, este că numai printr'un act poţi 
tu să Intruneşti marele proect şi să Incerci imitarea celui care 
a făcut toate lucrurile. Acolo te poţi aşeza în modul cel mai na- 
tural, în locul lui Dumnezeu. 

Deci dintre toate actele, cel mai întreg este acel de-a con- 
strui. O lucrare pretinde dragoste, meditaţie, ascultarea celui mai 
frumos gind al tău, născocirea de legi pentru sufletul tău şi încă 
àlte lucruri, pe care ea le scoate, de minune, din tine însuţi, care 
mai bănui că le ai“. 

Acestea sint vorbele lui Socrate cătră Phèdre din „Eupali- 
nos* al lui Valery şi ele tălmăcesc, cu prisosință, eforturile arhi- 
tecţilor mari ai vremii, care au îndrăgit din nou clasicismul, 
un om purtat prin ținuturi întunecoase se întoarce bucuros la soare. 
Mai este reîntoarcere, însă, venirea la soare său la pildele eterne 
ale arhitecturii ? Mai mult nu, decit da. 

Spiritul ultimelor secole purtaseră prin visuri de lene şi fan- 


E n ÎL. pă P ~ y 


RECENZII 13 


tazii de mintuială, arhitectura, căreia în loc de soare 1 se dăduse 
aurărie și'n locul spaţiului de îmbrățișat, ornamente de lipit. 

La noi, mai mult decit oriunde,nu s'a ştiut nici ce înseamnă 
stil şi dacă o arhitectură nouă poate avea un stil vechiu, S'a plutit 
în întunericul bisericilor Tăsate'n întunerec. S'a imprumutat, adesea, 
materialul şi formele lui, din diversele monumente ale trecutului, 
tără a se împărtăşi din sufletul vechilor constructori, 


Un mers treaz, in pas liber pare că ne poartă înspre nouă 
tărimuri. Spiritul rominese cată să cuprindă ceiace unii „visători 
periculoși“ n'au putut, 

inceputul noei îndrumări a arhitecturii noastre poate să fie 
chiar „introducerea în studiul arhitecturii“, lucrare pe cit de scurtă, 
pe-atit de adincă, simțită, închegată. 


D. G. M. Cantacuzino se arată din acest studiu un spirit 
larg analitic, susceptibil de adinciri metafizice şi reveniri sintetice, 
Scrie într'o limbă curată, concisă, aspră, care-l apropie şi mai mult 
de Valery, Ţinuta acestui studiu este de-o unică mindreţe. Gindi- 
E fără de greş le vin în ajutor pilde exacte şi exprimare aris- 

crată, 

Dar, să pătrundem în acest studiu introductiv, care se ocupă 
despre tradiție, proporție, ritm şi armonie. Reflexiunile din aceste 
capitole „āti fost scrise în căutarea unei discipline, astăzi cînd re- 
lativismul domneşte atit de covirşitor în toate ramurile vieţii” ne 
spune înşuşi autorul, 

Tradiţia apare în acest studiu, corectivul, care tinde să men- 
(ie spiritul în armonie. (Tradiţia este conștiință, echilibru critic), 

Proporția este „una din imaginile vieţii şi deaceia ea nu e 
pur geometrică“. 

Ea nu este, poate, decit imaginea unor anumite şi mari in- 
tuițiuni pe care omul le-a avut întotdeauna. (De pildă ca acela a 
contemplatorului lui Alcibiade, despre care acest contemplator 
spunea: „văzindu-l, te simţi devenind arhitect“. Eupalinos, pag. 
93). D. Cantacuzino ne mai comunică şi această adincă presupu- 
nere: „Născută din jocul ideilor şi din armonia fizică a corpului 
omenesc, proporția pare a fi imaginea nedespărțirii sufletului de 


Pentru a se ajunge la armonia simultană care e arhitectura 
trebue, dar, a se întruni proporția care „este supremul efort de 
convergență al spiritului cu sistemul nostru fizic, devenind imagi- 
nea indisolubilităţii lor* cu ritmul, care „nu-i decît proporţia la a 
doua re sau mai bine spus însăşi proporţia mişcării”. 

ucem, pentru a încheia, citeva gindiri despre arhitec- 
tură şi monumental, 

„A clădi înseamnă a organiza şi orice organizare dă naştere 
armoniei“. „In arhitectură nu este loc pentru anecdotă. Marea dis- 
ciplină a acestei arte exclude efectele uşoare“, 

„Dacă un monument n'ar avea un rol necesar în spiritul nos- 


+ 


áru, atunci gar fi necesar niei în privelitea mc în orașul în care 


Recenzia noastră, de-această dată, a fost mai mult rezuma- 
tivă şi s'a ţinut aproape numai din citate. Se pot discuta oare a- 
ceste idei ? Se po me e e Date în OEE de m i 
deile d-lor Elie Faure sau André Sal mon ? Nu credem să fi putut 
face altceva mai bun decit să fi Simt, A Astfel am dovedit puritatea 
şi recunoaşterea comun valabilă a acestor idei frumoase ca 
omul, vechi cit şi cosmosul, tari cît şi Dumnezeu, pe care d. 
M. Cantacuzino le-a priceput 8 redat într'o simplitate, egalată 
doar de adincimea acestor gindiri. 
Dealtfel în fațà lor care-i omul, care-ar simţi altfel eter 
linos, arhitectul care spunea: „cu cit meditez asupra artei 
mele, cu-atit o exercitez mai mult; cu cît gindesc şi lucrez, cu-atit 
sufăr şi mă bucur ca arhitect :—şi cu atit mă simt pe mine însumi, 
cu o voluptate şi o claritate din ce în ce mai sigure“. Toţi sim- 
fim aceasta, dar nu toţi o putem exprima. 


Petru Comarnescu 


Max Jacob şi libertatea. 


Se spu ue jr tare pure dag oe 
oral cal mai spiritual depe s 


Ama niciodată lumea nu a fost 
as poa anti spirituală şi mai cu seamă 
devină mai puțin spiritu- 


Această tradiţie, o putem urmări 


considerind la fiecare epocă, en 
de na-conformism, de pen 
Ho oas di scriitori an incorpo- 


ae para ate Montmigme, Voltaire, 
Apoi romantismul îm care cu violenţă 


Sera, vino rel de opo- 
axact ceace 


ao aet din secolul precedent toc- 
mai combätuse : a avea un spirit liber 
re b paongpakei maae So ng 0 Goc- 


Revista revistelor 


ati orgio rr oas rnin opan ca in- 


tui moral, cel mat grozav "And Gide 


e sale analiza 


Max 2290008 era astăzi spiritul cel 


mai înzestrat pentru aceste exerciții, 
aceste ri, aceste re 
Jean u. Nouvelle e Fran. 


Despre Poveştile Norveglene. 
Se deosebesc mai ere ger de 


ti lăre : 

morele, Daai haii, AR aday ariei 
însă în afară de iri red 
de plagi e mumi a *pove 


a țărilor fit să albă 
car parti. 
o o 7 n ectiice 


. 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ . 


cum umbrele pădurii, treamâtul vin- 
tului, singurătatea, rădăcinile, anima- 
lele care se Sen panobo se een ra 
daia Iu intro re 


gi merite peisajului poa Amore 
noastră cea mai veche. 

Pădurile au avut suflarea lor, [jeld-ul 
ochiul său, marea emoția sa tmult 
pesta înainte ca omul să îl avut 

tire sau să fi visat pentru 
intaia oară la etomitate. 

Aceste poveşti mai sint şi prima 
noastră geogralie: în ele se relec- 
tează peisajul şi caracterul diferitelor 
T ale întului. 

ine o întebare: Povestea, este 
veşnic fantazie şi imaginare ? Omul 
este acela care insullețeşte natura... 
Nu... inversul poate admisibil ? 

Pelsa ca g avea el oare un conţinut 

iritual înainte ca omul să fi venit 

să-l fi absorbit in sensibilitatea sa ? 

Un poet afirmă că y ranea A omului 
a izvorit din povestea naturii; nimic 
nu ne îndeamnă să-l combatem. 

(Johan Boyer. Rewmua de Genève). 


Ce gindeşte tineretul răminesc 


La ancheta «Ce que pense ln jeu- 
nesse européenne», răspunde 

Rominia d. loan Petrovici, tost Mi- 
xari de Instrucţiune publică. D-sa 


prin a constata că Pinvätämintu 
ual e nesistermatizat, Rp 
neo centrali faji de care ar 


să fle racordate dileritele teză de 
m predate în e a fel edu- 
morali e o seci, icîndu-se 
aceasta atit prin atmostera Peg 
dar mai ales prin faptul celor 
domisaţii les pri subt tutela 
ureei pr azi a trăit inainte de 
unire. De de rezultă relaxarea mo- 
o răsturnare de valari în- 


In nere, mentalitatea tineretului 
rom 


in dorința de a-și face cariera 
mal repede, "ăia: stu tineretului 


să-şi 
realizeze situaţii ~ mai favorabile 


Lecturite cüpătälu sint în proză 
„si mai cu seamă din autori contem- 


filosofie, se ceteşte 
istă un curent filosofic 
ează 


arte 
de mina a șaptea care pu 
în chip caricatural 


James tuenți cu Cale resurse de d 
cugetare spre 

cesta fiind în concordanţă cu ee 
romi şi cu traditionalismul] poporului 


aspect general, generaţiile de 
ai “aint radical separate — bătrânii 
pusi mai pot exercita poe ear 
iar tinerii vor să se gineann 
«Ce tableau peut paraitre p ir 
sombre, mais les tenâbres sont sil- 
lonntes par des éclairs, et si les éc- 
lairs peuvent provoquer la panique, 
ils Ă eset aussi éveiller les espé- 
rances», 
(Jean Petrovici. Rewwe des Sei- 
ences politiques). 


Stendhal şi Rusia, 


Criticii ruşi nu s'au ocupat in dea- 
juns mah cei francezi nu suu ocupat 
de loc de chestiunea cu * a de inte- 
resantă a relațiunilor lui Stendhal 
cu Rusia, 

Chiar însuşi Stendhal a lasat di- 
ferite documente pe caro le-am 
putea utiliza cu folos. 

In primnl find scrisorile ofițerului 

comisarului 


din tot timpul cam 
au lost în număr 


pom enen Arhivelor din Peter- 
E a n o cople carea 
"d-lui Frederic Masson să le 


documente cu mu interesante 
serie arieni ee 
zu 
Aceste din urmă se ee 
scrisori şi memorii 


şi au 
sai pa acum inaccesibile erudar 
francezi, i 


REVISTA REVISTELOR 


În salonul faimos al d-nei Ancelot, 
care întovărăşise la Petersburg pe 
1 ei, autorul dramatic J An- 
t, le ge pan cele mai multe 
din umiciţiile sale ruseşti, 
T miei admiră mult pe aoni 
lui «Le rouge et le nolir», 
chiar itro scrisoare care se pe mo ri 
în arhivele fraților T el şi 
«are este adresată prințului n 
Vinzemskl despre o Iana în Ital 
şi mai cu seamă la Tivoli, aa M 
ee lui Beyle. 
mă de asemeni şi în con- 
S a d-rei Olga Smemov 
pare a medie împărtăşit entuziasmul ami- 
săi pentru romancierul trancez, 
n curind, cercetările nouă conduse 
cu muta luare aminte vor îngädui o 
mai deplină cunoaştere a acestor a= 
Sici, Pid. Vinogradov are speranța 
în curind ne va da alte scrisori, 
ra yn aceasta complect inedite a- 
le lui Stendhal, privitoare la Rusta. 
(Anatole Vinogradov, — Mercure de 
France). 
Reforma Camerii Lorzilor, 


Adoptarea ipi. e din PAn (Act of 
Parlament) tran in mod de- 
zastruos e reale ea „au In Anglia 
Parlumentul este omn za pope da ca e 
orice mi- 


meri d n pusă 
în vigoare de tribunal 
Dar înaintea legii din 1911, orice 
lege pentru a fi votată trebuia ca 
unelor să ai 


p 
timpul necesar de roflexiune inainte 
dea adopta n transformare vitală în 
instituțiile sale. De unde imensa im- 
a acestui „velo“, 

Această stavilä niz getice 
schimbări, rău cugotate ori intem 
pestive, a fost distrusă în 1911 de d. 
Asquith. Camera Lorzilor există incă, 
dar atit da mutilată, că nu i se mai 
poate acorda Sic elicacitate. 

In primul rind retorma din 1911 
institue dreptul Camerii Comunelor 
de a trece orice lege care întră în 
categoria „Proectelor financiare“ dis- 

ndu-se de avizul Cameri Lor- 
zilor şi în această e puteau 
i trece Acte de cărora 

li se dăideuu aparențe de acte de 

impunere, ~ 


14 


Un guvern sociale nu ar dori do- 
sigur o armă mai bună. 

In al doilea rind, în afară de Pro- 
ecte financiar legea din 1911 mai 
prevede că orice proect, în afară de 
acela al prelun se duratei Partamen- 
tului, care ar Îi adoptat de Camera 
Comunelor în cursul a trei sesiuni 
succesive, a aceluiaşi orli a altul 
Parlament, chiar dacă în aceste trei 
sesiuni va Ti fost respins de Camera 
Lorzilor, proectul va fi prezentat 
Regelui A adoptat ca lege de îndată 
aani lege ast lenţă 

este prin exce 

exemplul legislaţiei ied: re şi 
rău înțeleasă lar existenţa unel a doua 
Camere, competente cum se arâtase 
Camera Lorzilor pănă în 191), pare 
indispensabila. Din fericire există o 
„Adunare“ care din punct de vedere 
practic reprezintă o mare doză de 
competențe şi căreia se va căuta aise 
da în măsurile posibile puterile 
constitu e care l-au lost sustrase 
cu oc t d-lui Asquith. 
(Viconte y. Revus 


Scandalul petrolului american, 


Politica nu a constituit niciodată în 
Statele Malte un coniiict de teorii, o 


Eoma oi OM a ser reg Lou ln 


> e ad n noi in E- 
ocupă ele diverse, 
ri în Koe vor avea loc noile 


eri pentru ție. 
licanii au 0 mare popularitate 
e putea altfel? Ce necali= 
Dä dovada de ingratitudine ar ti 
să com un partid care a făcut din 
Amerie oamenii cei mai hogați al 


Sieu toate imensele şanse alere- 
aprene casilor, democ i pei dezesperă : 
e 

port i, Dna ina la ale rara ai 

oala zint p Pean n da a 

pare popularitate, apoi pros- 

tr Aaa trece printr'o criză, se 

afirmă că ar fi aproape 5.000.000 
şomeri, 


144 


Da a ar fi În pi pentru a 
mocraţi den ar prosperitatea 
m ae in anterioară nu datora nimic 
n Dar ca republicane ? 


ce hagia mai m De h 
Democrs in credința une penin 
ie redeschiderea neașteptată a 


agas olului, 
Faptele datează de şapte ani, şi 
de şapte ani A întrun 
t de episoade cel mai 
neverosimil film po meri 
Toată America 
dela contrabandistul de pie en şi 
pănă la preşedintele iure 
Un mare număr de personalitaţi 
politice sint compromise jar fraudele 
sînt estimate la 160,000 dolari, 
Caol pentru a salva onoarea 
m pams fate apel la 160.000 ame- 
iru ca fiecare să dea câte 
Su a şi să oprească astfel birie- 
iile r rele, 


A rago scandalurile sinite de a- 


ceastă alacere nu parvin Însă să scu- 
ture apatie o publice americane 
față de pol şi cu 


iar economia naționali înfloritoare, 
repubiicanii vor reuşi din nou in a 
ean Allary. La Reone des Vivants). 


să prezideze Duminica troculi o re- 
uniune a Federaţiei blicane care 
a avut loc la Rodez, D-sa nu a 2 
tut lua parte, a trimes însă d-lui Se- 


ANES EE Gi 


VIATA ROMINEASC A 


nator Monsserrin o scrisoare-program 
care merită să fie studiată, 


nan expozeul său tăcut la tri- 
bună, d. Poincart spune: 
„Rezultatele obţinute până acum sînt 
însemnate, însă fragile. Intär 


depind lo Capaci mei rbir i 
epinde de serioz 
ma ere e care îi vom tri- 


mete la 
Din nefericire “două circumstan 
se opun ca electorii să-şi al 
li relata în plină lumină. 
i rintoarcerea, la a arme de a- a» 
ondismente participarea tog- 
iilor carțelişti la putere, ṣi aceasta 
din urmă este opera d-lui Poincaré, 
wadag ograda v TMierlat a cula 
boreze la opera do refacere l-a re- 
abilitat şi pe dinsul şi a reabilitat şi 
cartelul, 


i Francezii întro colaborare inte- 
nið, şi subt paza unel discipline 
roase, miro pace bine asigurată 

in interiorul trii precum şi in afară. 

E arată- apoi rae nefast al carte- 

demanogi i manea e 
e pe care- urare, 

Rămine Ag vedem cum vor ti pri- 

o-i aceste directive atit de patri- 


ouis Latzarus. Revue Hebdoma=— 
daire), 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură. 


araona A mmm Caenin, Du 
XIll-eme au XX-eme siecle, 

Această carte relatează v mi- 
nunată și fastuoasă a unuia cele 
mal frumoase domenii franceze din 
Touraine. 

Opera se subscrie, și există numai 
în ediţie de lux la „ mit et Cie", 
li Tours (Indre et Loire), 

Béraud, La Gerbe d'Or, 
Ed. de France, 


Subt acest ttiu, firma tatălui său 
tranzelar 


no arată încă odată tot ce peate 
scoate un scriitor de mare talent, din 
material, 


atmostera jumătate jumă 
me ră uter vieoe în = 


Lauturelus, care deveni 
atracția spiritelor i mai distinse ale 


Geofirin, care 
a lost pe punctul de a deveni răi 


Poloniei aşteaptă, petrecind și dansind 
Revoluția, şi trăeşte exact cdt a trebuit 
ca să vadă edia în care slirşeşte 
societatea cultivată şi frivolä a seco- 
ului al XVIII-lea. 
Gabriel Perreux, Les Allemarula 
mont dit, Editions de Paris Midi. 
Autorul este un tinăr normalian a- 
at în Istorie, D-su a văzut Ger- 
şi a văzut pe Germani fără 
„parti pris", Este interesant de cetit 
cartea aceasta mal cu seamă după 


aa poate Rally, Estelle et Mikou, 
sară tare în PR e iai două 
epoci în persoana a două tinere fete. 
Dar atit visăitoarea Estelle cit şi spor- 
tiva Mikou se intilnesc în preocupa- 
rea eternă şi unică a oricărei femei 


muli care se celebrează pretutin- 
deni, este natural ca noua traducere 
a uneia din cele mai savuroase real 
tezii a lui eee d mă marei i 
Helia şi prefa we 
actualitate, 


povestitorului german nu 
sa m t numai la patria lui, Victor 
Hugo, Jules Jain, Gerard de Nerval 
|! ceteau cu pisiune şi chiar s'au in- 
spirat din operele sale. 

Edmond Jaloux, Sur un air de 
Scarlatti, Edition Stols, Maestricht. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Marcel Hauverger se duce la Ve- 
in căutarea „vidului“ a „Spa 


doamnei elegar 
pe jumătate nebună: îşi ar reegel 
că trăeşte în secolul al XVII-lea şi 
că iubeşte pe un conte Pepola care-i 


Pierre TM, Coen de Chimie 
mogne Les Prosses Universi- 


efectuează la viețuitoare, oameni șia- 
naaa peer şi la plante. x 


sută consacratà pi lvi şi două 
sute aplicațiilor, 
Ştiinţe Sociale. 

Vicomte Ge d'Avenel, //is- 
toire de la na française, La 


Arp privée a travers sept siècles. 
d-lui d'Avenei nu intere- 
prezintă mai 


zent, Este tratată cu ul- 
timul capitol, chestia a ca- 
pitalului şi a ei dela 
războiul din 1914 şi până azi, arătind 
perfect în ce măsură au 
descrescut şi care este de 


gine et dauitetiaa ef pm Lü 
e 
Posat La Jourde de hali Hearen 


Această carte, cu aşa bogat sub- 
titlu, arat tocmai 


Bibliografie 


-= panim Siesia; ir pa și lapitei, Scene din viața mhnâstirilor, 
" Mihail Sadoveanu, Demono! tinereţii, (Roman), Ed. „Cartea Rom.” 
Preţul Lel 75. 


age pro ia Nuvele și schije satirice, Ed. „Cartea 


Rom,” Preţul Lei 60. 
Otilia Cazimir, Din întuneric Fapte şi RAe e adevärate (Din 
carnetul unei doctorese), Ed. „Cartea Rom 


Julietta Teodorini A Ettel Pantazi, dir ră din America, Carte 
pentru Ea ag r a- A. Murnu. Premiută de Cartea Rom., Pretul Lei 70. 


Lăcrâmioare, Tip. G. Jorică, Galați, 1928. 


Begnescu, 
Preot D. P. neg mere Urtelunea pustiirei în locul cel sfint, 
Plin; ere duhovnicească, Preţul 20 Lei. 7 
lon ionescu, /xtoricul Sotietäşi? Politehnice, Cartea Rominonscă, 


Bucure 
Să S. Vartolomeiu, al Rimnicului, Cum stăm cu progresul 
genera! la începutul an cp 929 sau fre mag omenirii, Inst, de edi- 
aii Se Se anD rla, aa r Dea ia Real, C Preţul 50 lei 
Scybkar-D iageormam, şi „Craiova, la 
premi X Drum Lung. Poezii, Scrisul Rominesc, Cra- 
iovaā, 
dealul: C a pb edră invăţătorii şi Fotilorul, Institutul de arta grafice = Ar. 


luşiea, Șchiii dela Cergâu şi folktorul lor, Inst. arte grafice, 


„Ardei. Cluj. 
Alexandru Boldur, Unirea, Tip. «Dreptatea» Chişinău Preţul 25 lei. 
Georg Este omul liber ? pireectă de B. Marian, Cultura 
homineaseă, ATA preţul 50 lei. 
i Monumentelor Istorice, secția din Basarabia, 
Tip. Eparniala «C «Cartea Rominească», Chişiniu, 1928, Preţul 300 lei. 
N. Bințeaca, Observations biologiques, lasi, Tip. Goldner, 1923, 
Romul Organizația de stat Cartea Romineaseă, Cluj. 
N. M. Condiescu, Conu Enache, Ed. Scrisul Romineac. Craiova, 
Preţul 70 jel, 
Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei, Ed. Cultura Pominească, 
ai vilă Preţul 60 lei. 


P. Panaitescu, joan Bogdan şi studiile de istorie slavă lu Ro- 
mini, Vălenii de Munte. P şi e de i eg u 


TEF i DD Baci „+ di 
4 by, 


148 VIATA ROMINEASCA 
P. P. Panaltescu, Contribuții ta lut Dimitrie 
Cantemir, Memariile secției istorice a pt p mg oine. aN ak Naţională. 
P, P. Panaitescu, Recensi, Extras * Dacoromania», Tipografia 
Ardealul, ui Cok 
rr leigi 1908-1918, Ed. Petru Cūtunaru, l 80 lei, 
beat M. Goldstein, Gränmndzűge der Aristotelische ik, Tip, 


Gura Humorului. 


Dela "Gangen Nuzare Tip. Cultura, Clu 
Alice mi e Nuvele, ele, Impr. mara, Ca b iarain 


retu so A Doctrina spiritistă a Iui Hasdeu, Cernăuţi, Pre- 


ul 30 lei, 
ş vV. cilă, Doctrina personalisimului ar det a d-in? Rădulescu 
et AR, Aeee Rominească», wst Preţul 40 

Antipa și E. G Racoviţă, Sp ealogia SM Astra», Cluj, 1927, 


Reviste primite la redacție: 


Radio Romin No, 45—47; arem Fa mag ră amr olor de: Oa și 
industrie No, 3; rog dear de ; Complex No. 1; Cămi- 
nul No. 4; Independ Economică No, 4 Glasul Vremii No. 1; Biserica 
Ortodoxă Romină No, 3-4; Arena Literară No, 6; Pentru inima copiilor 
No. 4—5; Gindirea No. 4—5; Natura No. 5 , Prietihul poi Na. 4-5; 

eg l; Orpheus No.1; Ritmul Vremii No. 4; Romina 


2; Viuţa Medicala No. 4; 0.3: T suna or 
niatrieni No. 6; Semenicul No. 4; Lamura No. 1 PI 

2-3; Foaia Tinerimii No. 7-8; etul Liber Na e Universul Literar 
No. 16—22; Viaţa a ; Filmul Meu No. 7; Viaţa 


Mercure de e No. 716—718; Eei Muzitale No, 4; Viäsiz 
20; Revista Sae Publici A "e 3— Tea mo No. 20--2]; Obser. 


vatorul e e s E ză! A x5 209. Dorian ~ la'a aag 
amintului 0, 7— o; lasu Minorităţi -—4; Tran- 
ji emerge Na, 4 3-4; | Apa No 


1928. ANUL XX MAIU ŞI IUNIE NO. 5 ŞI ë, 


Viata Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICA 


SUMAR: 


Nu poate fi... 
Inserare. 


| Henriette Stahl. . . . A 
+ + Orientarea animalelor în spațiu, 


_ Demostene Botez. 
“TA. Bădărău ... 


z-o eg 


loan Muglea .. .. . a Se daina ini Vasile Alecsandri câtră George 
j n, 
Constantin Kirițescu. . . . . Moş Mitrut, 
poon, Dsimug e s . priză e Aro despre Propertius şi Eminescu, 
$ L IN M E e. prä . pi (i 
George Strat. s. $ee Ononi legluire muncitorească (Reglementarea 


muncit minorilor şi femeilor, Ziua de 8 ore. 


0. amd. i. e e. = » „Don sisteme monetare ale leului, 


I M. Ralea .. . . . ss. Memorial (Note de drum în Spania), ————— 
iBlcea 6. Boles . .. o o drama E rerum ear o iozel, 

! Mircea Mancaş. . . . + . . Cronica literară (Vsevol 

EV. Hama , oa . . „+ Cronica ideilor (O carte pere iai Unirea 


, Bosarahiei). 

"Petru Comarnescu .. . .. Gara Erag {(Expozijiile din primăvara ar- 
romtn 

AL Halunga . . . , . . + + Cronica economică (Politica tratatelor comerciale), 


| Í P. Nicanor & Co.. . . . . .  Miserilanea (Stejar Ionescu, —Regionalism), 


Recenzii: ! Damian Stănoiu! Călugări și lapite, Octav Botez, — Gih, A Alderen: La Grasdiilora. 
Botez — Walter Plai 3 Geschichte die Baio ischèn 


Platzhojf + Stastetayat E 
: Niccoló a amare i susi pe A. Cetea, Wiliam Miller: Thè ottoman empire 
f and its sucpessors, A. Oțetea. — Nomalua Cioflec: Pe urmeie asarabiei V. Flareu. G D 


Ortar 


: Din 
boae g prezentul Basarabiei. V. Marea —TĂ- Capidan ; Rominii nomazi —Sturtin viața Rominilee 
a Sia lei, AM. Vains "Les Coutames roumainea perioiiques, T. Ştad. 
bei, =AL Prompsoici: Arhetipul "husit al catehisme noastre înterame, EE, Şiadbel — Alevandtre 
Recherches sar ja Phemattique du roumain aa e d L Şindbel, IV, Soia E, Mihail Halici. E 
Barbei.—Ladoe Niederie : Mamusi dè Vastiqoiti siare, I indiri, —Dacoraman buletiaul „Auseuiul 
ooga rondins, 1. Şiadbei.— Chariea DaN: is art chrétien , cerere bea ati ii. P. Consta 
e o esse 


pir pa recentă” Forché. Revue de Parisi —„Cinmele socisle™ (G, E Duprat: râtoa 
d te sed amp area sa jumile (Guglielmo Perrero, Neur Ramsau). —„Xezi Ara al 
ment a rose" (Nicolaus per ate a tri Faroplisehe Revae, 


1 Miterat amig generali, —Romane,—Şțiinţ!i juridicel. 
de Mmerie. 


pi 
iți 
ii 
d: 
i 


IAŞI 
Redacţia şi Administrația: Strada Alecsandri 10—12 
1928 
Viața Rominrarcă apare luwar cu ce) pu ta i, — Abonamental î na jei.— 
jumătate an seo jel.—Nusârul 40 lel — re tao ră da su too or seara het i rake aP ea, 
tuj to lei. Festru detalii s se tedas pagina u:mâteare, 


Reproducerea oprită 


VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12 
' ANUL XX, 
CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No, 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an, —trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

Reinoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sulere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1925 este: 
ÎN ŢARA: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . 500 lei 


Pentru particulari : 

De AA: Re 0 a a 5 ue 3 2400-50 
Pe jumătate aa s oué e n. i. vi e. + 200» 
TR Be a AU pi a e aaa e 140 
ÎN STRAINATATE: 

Pe: ini 3 ei i ie e A 31000.008 
Po hunii n e 1 nn ice e e SOD-e 
nem cei 3 ee e ai iii e vi: "00 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate, 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei, D-nii 
abonaţi sînt rugaţi a trimite odată cu abonamentul şi 150 
iai e fra recomandării pentru ţară şi 220 lei pentru 

ate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă 
sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei co- 
lecţia, iar 1924, 1925, 1926 şi 1927 cu lei 300 colecţia. 


Administraţia. 


Nu poate fi... 


> 


Nu poate fi suflet omenesc care să rămină rece văzind atita 
dragoste şi atita chin cit a fost în mine, Şi totuşi ea a putut rä- 
mine, m'a privit rece pănă la urmă. Pănă la urmă am întrebat-o 
blind : 

— „Crezi că ai putea vreodată să ţii la mine? 

— „Nu, răspundea ea tremurind, nu... 

Am omorit-o. 

De groază, gindurile s'au strins in frunte şi nu găsesc ince- 
putul care să desfacă înţelesul lor. 

«Visez, E larg înaintea mea. Nestirşit. Deasupra, soarele stă 
imens. Eu orb, merg cu ochii în lumină, căutind, pipăind cu mi- 
nile întinse. Nu văd nimic, nu mă pot opri niciodată, şi sfîrşitul 
e nicăeri, 

— „Pentruce toate, pentruce eu cel slab să cuprind atita 
durere ?* Sirig. Fraza îmi pare inutil înşiruită de-a lungul vieţii şi 
obosesc, cad, și tot ce nu pot înțelege s'a aşezat peste mine şi 
mă înăbuşă. 


Citeodată înţelegeam totul pentrucă gindeam cu un suflet 
bun ceva foarte curat şi minunat de simplu. Eram mulțumit. Se 
destindea mintea, mergeam mai departe pe drumul gindului des- 
chis... mai departe, și, deodată, într'o emoție extraordinară, sim- 
țeam că am găsit ceiace căutam, A! se lumina, se lumina fără 
marpini, fără sfirşit, fără piedică... 

Acum însă, mereu unul şi acelaşi gind încordat, una şi a- 
celaşi obsesie, Pot închide ochii, îi pot deschide, pot privi orice... 
-Orice începe şi se sfirşește cu ea. Orice mi-o amintește, mereu. 

1 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E în mine, nu o pot scoate din mine şi mi-i dor, dor deea. Moar- 
tea ei a pus capăt povestei, dar nu şi dragostei mele. Ameţit mă 
zvircolesc în jurul meu şi nu o pot găsi. 

Dumnezeul meu, ochii ei, imenşii ei ochi albaștri, clari cu in- 
tregul cer în ci și lumina toată răsfrintă pănă în adine. Ameţitor. 

Şi acum, singur. Trupul i s'a zbătut în minile mele; credeam 
că va Începe să trăiască, dar a rămas rece, nemişcată, ca deobi- 
ceiu.. Nu ştiu dacă am visat atunci, dacă visez acum, dacă m'am 
deşteptat fără să mai pot vreodată înțelege... De s'ar fi născut și 
ar fi murit în închipuirea mea, ori dacă ar fi trăit cu adevărat,tot 
atita gol ar fi rămas în urma ei. Gol, gol. 


Cel puţin de aşi avea încredințarea, că ceiace a fost, a fost 


intr'adevär; că atunci, în clipele de chin ori dragoste cind am ci- 
zut jos, cind i-am strigat cit de nemărginit o iubesc.—chiar dacă 
mu s'a aplecat ca să mă ridice la ea, cel puţin se afla în faţa mes, 
vedea că jos, nu am ingenunchiat in faţa inchipuirilor mele, 

In mine sint strigăte de groază şi în jurul meu e zid de în- 
tunerec. Sus, deasupra, o frintură din cerul imens, gol şi rece. 
Simt nevoia înălțării pănă la el, nevoia să mă lovesc de cer, să 
ştiu că există, să ştiu că nu mă va lăsa să trec mai departe me- 
reu, înălțindu-se şi el mereu, fără să existe vreodată. Imi vreau 
ochii arşi de soare, dar să ştiu că este lumină. 


Ea a rupt bucăţică cu bucăţică din dragostea mea, însinge- 
rind-o, fără să dorească nimic, fără să răspundă vreodată. lar eu 
m'am făcut ce fac toţi în dragoste: m'am legat de prima femee 
întilnită toată dorința mea, nu, nici măcar atit, ci poate, am clă- 
dit eu singur totul, fără nimeni alături de mine. O halucinație... 
Trebue să sfarăm zidul de Intunerec. Mă dor minile, în ele simt 
căldura trupului ei, dar le pot privi ore întregi, nu se vede nicio 
urmă. În mintea mea însă, au rămas şi cele mai frivole amănunte 
şi cele mai adinci dureri. Dar atit. Nicio altă dovadă. 

Pot înşirui povestea limpede şi amănunţit, îmi amintesc tot, 
tot... dar... 


Era iarnă. A treia zi de Crăciun. 

Ziua întăia şi a doua am stat singur în casă. Mama plecase 
pentru cele două zile, lingă Bucureşti la moşia unor rude. O ru- 
gasem să mă lase singur. - 

In casă era linişte. Servitorii erau plecați şi ei. Am cetit, 
am fumat... şi apoi, a treia zi spre seară pentrucă mama nu se 


| 


t 


a 


—— 


NU POATE FI.  _—_— 151 
intorsese după cum făgăduise, pentrucă focul se stinsese, pentrucă 
începuse să se răcească în odae, m'am gindit să merg la un 
prietin, un fost coleg de facultate pe care nu-l mai văzusem de 
mai bine de doi ani şi pe care îl întilnisem întimplător acum, în 
ajunul sărbătorilor, pe stradă, 

Imi spusese : 

— „Vino la noi cind îţi face plăcere, oricind“. 

M'am dus. 

Cind am ajuns, toată casa lui era luminată, toate ferestrele. 
Şi mi-a părut bine. Am sunat. Un servitor înalt a deschis uşa, 
prietinul se ivi şi el, 

— A! tu eşti, spuse, şi Imi surise. Avea minile întinse. 

Dinăuntru din odăi, se auzea zgomot de glas şi melodii la 
pian. Atunci mi-am dat seama că nu mă răsesem de trei zile. 

l-am spus îngrijorat, enervat: 

— „Sint neras! 

— „Văd, a răspuns el rizind. 

— „Nu pot intra aşa... nu ştiam... am uitat... la tine e lume... 

El ridea mereu cu dinţi mici, albi, de lapte. 

— „Ce facem? întrebă. 

— „Du-mă la tine şi dă-mi ce-mi trebue. Aşa nu pot intra. 

Am urcat scara în goană, am intrat în sala de bae, iar el, 
dela el din odae, din dulapul lui îmi aduse tot ce-mi trebuia. 
Eram veseli, rideam. Povestea amintiri din facultate. 

Din timp în timp spunea: 

— „Vezi să nu te tai! şi o clipă mă privea atent. 

„Apoi, cind am fost gata, mi-a dat o sticlă cu Culonie, o 
sticlă mare, frumoasă, cu o Colonie galbenă. Colonia mirosea cu- 
rat, proaspăt... un parfum pe care nu-l voi uita niciodată. Voipo- 
vesti imediat pentruce, 

„Şi tot în fugă, am coborit scara, Eram tare bucuros că 
venisem. 

De cum am intrat în salon, am văzut-o. Era înaltă, slabă, cu 
ochi limpezi, imenşi, albaştri. Am ameţit. Şi deodată mi-a fost atit 
de dragă încît dacă mi-ar îi cerut viaţa, i-aşi fi dat-o. ...M'aşi fi 
așezat în genunchi, cu capul pe picioarele ei şi aşa aşi fi plins 
de bucurie, de prea multă dragoste, atita dragoste... pănă la du- 
rere. Tot ce dorisem, tot ce așteptasem, tot ce visasem se împli- 
nea acum. Simţeam că nu mai am putere să fudur atita fericire. 
Eram recunoscător prietinului pentru toate, l-aşi fi imbrăţişat şi 
i-aşi îi mulțumit nestfirşit,.. 


ss 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


Ochi ei limpezi, limpezi, albaştri, 

Ameţit, nu am auzit cum o cheamă şi îmi părea bine că nw 
am auzit. Pentruce i-ar fi trebuit ei nume ? Ca să o deosebesc pe 
ea de toţi ceilalți oameni Ti trebuia nume? Ştiam că îi voi putea 
spune toată viaţa, viaţa întreagă: îmi eşti dragă, dragă... nu pot 
fără tine... tu... cald: tu... drag: tu... i 

Cind s'a îndepărtat am trecut prin acelaşi loc unde fusese 
ca... În mine nu mai rămăsese o picâtură de singe... 


Acum eram aşezat pe o canapea lingă ca. Nu-i spusesenr 
încă niciun cuvint. O priveam însă tot timpul. Din toată faţa nu 
puteam vedea, oricită osteneală mi-aşi fi dat, decit linia înaltă a 
sprincenelor, lumina ochilor albaştri şi, deciteori o priveam mi se 
topea trupul într'o senzaţie de alunecare caldă... 

Deodată, cu o mişcare violentă, se sculă. Atunci am simțit 
că e pariumată cu aceiaşi Colonie ca aceia a prietinului, că e par- 
fumată ca mine, Minile mele, fața mea, parfumate ca ea. 

O dlipă mi-am pierdut cumpătul. Mi se păru că minile mele 
o atinseseră poate pe ea. Poate. Nu înțelegeam. M'am ridicat în 
urma ei. Ea se depărta încet, înaltă, plutind. 

Se depărta pentru totdeauna. Zidul se va deschide, ea va 
trece dincolo de e! şi se va pierde in noapte pentru totdeauna. 
In mine viața se stfirşea într'o încordare nebună, M'aşi fi tirit 
în urma ei. 

Totuşi se opri. O femee îi spunea ceva. Păru că ascultă. 
Mi-am îngropat fața în mini. 

O dipă am stat aşa Incercind zădarnic să mă reculeg. Imi 
dam seama că a sta aşa, în mijlocul unui salon plin de lume ve- 
selă şi indilerentă, e ridicol, e absurd. Trebue neapărat să ridic 
privirea... O clipă, încă o clipă şi voiu putea... > 

Mă zdruncină o tresärire adincă, Auzisem lingă mine glasul 
ei. Mă întreba: 

— Ce e? 

Strinsesem însă ochii atit de tare încit îndureraţi nu mai ve- 
deau, iar ea, În faţa mea devenise un întreg cer de lumină ame- 
țitoare. 

In clipa aceia aşi fi dat orice ca s'o pot privi limpede. Atunci 
eu aşi fi putut ști cine e ea, dacă este, ce așteaptă dela mine şi 
tot ce va fi, tot ce a fost. Dar nu vedeam. Am vrut să Intind 
mina și să simt: mina mea se va lovi de ea, sau va trece maf 


4 53 


NU POATE Fl... 153 


i „departe prin ea, neintilnind nimic decit lumină ? Imi era groază. 
'Stringeam dinţii puternic, ca să nu se audă clănțănitul lor. Dacă 
ași fi întins mina, ori dacă s'ar fi lovit de trupul ei, ori dacă mina 
ar fi trecut prin ea neintilnind nimic, spaima ar fi fost atit de 
"mare, încît aşi fi căzut jos. Imi simțeam adunat în fundul gitului 
"strigătul de groază ce aștepta să izbucnească. Brusc am întors 
„spatele şi am fugit. 
Pentruce purtarea aceasta n'a ficul să par tuturora nebun, e 
"uşor de explicat: întotdeauna am trecut drept un original. Nimeni 
nu se poate sustrage dela judecata lumii care stă la pindă, con- 
"trolează gesturile, şi la urmă clasifică: „Artist“, „Savant“, „Cri- 
"minal* etc, Cind gesturile par făcute fără rost, ori nu sînt Inţe- 
lese, atunci ele sint aşezate toate subt eticheta de „Original“. Eu 
“aveam această etichetă, şi orice aşi fi făcut rămineam original, 


Totuşi, pentrucă simțeam în seara aceia zbătindu-se în mine 
"dorinţi, bucurii, atit de mari, atit de străine celorianţi, am cautat, 
m'am îndemnat să par măcar din timp în timp „normal“. Bine in- 
teles nu reuseam şi deciteori încercam aceasta, cei din jurul meu 
surideau cu veselie, cu indulgență. In tot cazul cu încercam, 

Wam dus la prietinul meu și, degajat: 

— „Ştii, e foarte bună colonia pe care mi-ai dat-o“, 

— „Ţi-a plăcut ? Imi pare bine! 

— „Adevărat ? Iti pare bine ?*, aici am simţit că mi se ume- 
zesc ochii de lacrămi, „Aţi pare şi ție bine? Iti mulțumesc“, 

În acelaşi timp însă îmi dădeam seama că exagerez şi atunci 
fin nou, liniștit: 

— „Intradevăr e foarte bună, Să-mi spui şi mie de unde o 

a 

In mine simțeam că ași putea cumpăra kilograme şi kilo- 
mame întregi, să-mi cheltuesc toată averea pe colonie, să mor 
necat în parfumul ei, în ea. "Ameţisem, şi, ca să nu observe el 
„date acestea continuam : 

— „E foarte bună! Cine e doamna aceia? 

— „E doamna... şi spuse un nume pecare nu l-am ascultat, 
— „Bine, Şi dece sa pariumat şi ea cu colonie dintr'asta ? 
El deveni palid. i 

— „Ce, ai inebunit !? 

Ne-am privit o clipă. Eu nu înțelegeam nimic. Credeam că 
“îm Întrecut măsura şi nu știam cu ce. Mi se părea că deodată o 
+4 vadă cît o iubesc. Surideam In gol: 


154 VIATA ROMINEASCĂ 


— „l-ai recomandat-o şi ei ?—am întrebat, 

Faţa prietinului se destinse minunat de clară. Mi se păru că 
mă iubeşte mult, că ne reintilnim după o despărţire de ani grei. 
Zise : 

— „Da“ şi mă cuprinse cald de braţ. „Hai să mergem să 
bem ceva“. 

— „Ce idee minunată ! Grozavă idee ! 

— „Nu-i aşa ?* `~ 

— „Da, da“. 

Şi sint sigur că în clipa aceia mă iubea. Asta mă înduioṣa 
şi mi-a fost şi el drag, deosebit de drag. Tot răul pe care i l-am 
făcut în urmă a lost fără voia mea şi tot, tot ce a fost, a fost 
pentrucă nu se putea altfel. M'a durut şi pe mine totul, cel puţin 
cit l-a durut și pe el, numai că ela suferit cu suflet plăpind. El 
nu avea putere nici pentru durere, dar nici pentru fericire. Nici pu- 
tere pentru durerea ce te face conştient și mici pentru fericirea 
largă cu drumuri ce duc dincolo de marginile pămîntului şi ale 
sufletului, 

„Je porterai les âmes plus haut que l'espérance, vers la vraie 
victoire de la volonté ivre de vie“. 

Aceasta ¢ o frază pe care am scris-o într'o zi şi aşteptam, 
aşteptam... El însă... Dar m'am îndepărtat iar dela povestire : 

Ne-am dus şi am băut amindoi cite un pahar de oranjadă. 

Pe ea o vedeam pretutindeni. Imi era în privire. Mi se pä- 
rea acum că e într'o livadă largă, de flori de portocalii. Florile al- 
beau întinsul: o boltă subt care trecea ea! Partumul apăsa greu. 
Petale albe cădeau tremurătoare, speriate pănă la ea. Pe git, pe 
mini... Era cald, cald. Am mai băut încă un pahar întreg de oran- 
jadă. Prietinul ridea cu dinți mici de lapte, umezi. II ţineam de 
mină ca pe un copil. Din timp în timp i-o stringeam puternic: 

— „Ce extraotkdinară căldură | 

Asta i-o spuneam eu lui. Ridea, 

— „Ti se pare, nu e deloc cald! Şi să vezi ce viscole 
afară ! 

— „Cum nu e cald?! Eu m'aşi tăvăli în zăpadă şi ași sim- 
ţi-o fierbinte, încinsă... Cum, nu mă crezi ? Ascultă, iţi jur că este 
adevărat, îţi dau cuvintul meu de cinste că este adevărat. Uite“. 

li dusei mina la frunte. El se speriè : 

— „Ţi-e rău! Eşti bolnav ? 

— „Nu, deloc, dimpotrivă! Sint bine! bine. Abpea acum mi-e 


=. cp = 


Ce Ip pe 


NU POATE Fi. ” 155 


bine. Un bine atit de imens, complect, incit am impresia că acum 
s'a stirșit totul, că deacum nu mai poate veni niciodată nimic mai 
mult, Totul e lumină. Uite m'aşi culca aici jos, şi aşi rămîne aşa 
pentru toată viaţa, pentru totdeauna. 

— „Tu ai băut niţel cam mult la masă! 

— „Da este adevărat“ -şi era adevărat“, dar nu face nimic, 
nu de asta sint aşa acum. Nu, nu. Acum sint fericit. Auzi, fericit, 
Dar dacă vrei tu, pot sta şi liniştit... cuminte“, fi surideam supus, 
„Fac tot ce vrei tu. Uite, canapeaua asta. Stau aici. Aşa !* 

M'a lăsat singur. 

Ea era şi de dată asta tot în picioare şi tot înaltă. Era sin- 
gură. Incet, se întoarse cu trupul cătră mine şi mă privi. Cind 
văzu că la ea mă uit (cred că de mi s'ar fi aprins soarele în ochi 
si tot m'aşi fi putut în clipa aceia lăsa pleoapele) încercă să su- 
ridă, dar nu reuşi, ca şi cum în faţa ei, singele şi viaţa n'ar fi 
ajuns, În ochi însă mi se păru că-i trec umbre de dilerite cu- 
lori: de mirare, de voinţă şi parcă de teamă. Işi întoarse capul 
dela mine. 

M'am sculat și am ocolit-o de departe într'o jumătate de cerc 
perfect și m'am aşezat pe o altă canapea în faţa ei. 

Cind mă văzu, clipi o singură dată, adinc şi apoi, deslipi 
din nou genele, Avea ochi albaștri ca cerul şi albul lor minunat 
de clar, li sărutam aşa deschişi, înspăimintat că i-aşi putea strica, 
Simţeam în mine gustul acela trist, uşor, sărat, de lacrămi. Privi- 
tea mea asupra ei se încordă pănă la durere și deodată mi se 
pâru că, chiar dacă ar vrea, chiar dacă pentru aceasta ar căuta 
să-şi adune toată voinţa, toată dorința n'ar putea să se miște din 
locul acela, că este silită de mine să stea aşa, că pot asupra ei 
orice, că va fi a mea, a mea. 

Brusc, m'am sculat în picioare. Atunci, între ea şi mine se 
ripse ceva, tresări şi se îndepărtă. 

Se aşeză departe, pe un scaun înalt, fără spetează. Părea 
obosită ori tristă. Mi se umplură ochii de lacrămi. 

„Draga mea, draga mea“. Imi făgăduiam câ voi fi bun cu 
ea şi blind. Aş fi îndurat surizind orice durere, numai ca să-i las ei 
linişte, să nu audă strigătele mele. 

Am început să mă apropiu de ea, dar cu fiecare pas mi se 
sfirşia trupul de emoție, Eram atent să nu mă culc jos şi să nu 
incep să mă tiri pănă la ea. Dacă o clipă măcar n'ar fi fost ni- 
meni În odae, m'as fi închinat, i-ași fi mulțumit pentru tot ce-mi 


156 VIATA ROMINEASCA 


da ea şi poate—nu ştiu dacă aşi fi indrăznit—i-aşi fi cerutisă-i 
ating piciorul încet, cu virful minii. 

După emoția care îmi crescuse peste măsură în piept, mi-am 
dat seamă că mă apropiasem de ea: Am întrebat-o în şoaptă, su- 
grumat : 

„Te doare capul? Ţi-e rău ? 

Mi se păru că o văd fugind de mine inspăimintată. Zise: 

— „Da. 

— „Atunci să-ţi aduc o batistă cu apă şi colonie... dela prie- 
tin, e aceiași pe care o întrebuințezi. Iti stringi fruntea“. 

— „Ce, ai inebunit !—strigă şi pe ultima silabă i se sugrumă 
glasul. 

Atunci am simțit că s'ar putea asta, că sar putea uşor si 
inebunesc, că totul atirna de ea, şi i-am răspuns ascunzindu-mi 
din nou capul în mini: 

— Poate”. 

Creerul mi se clătina încet, Era o senzaţie plăcută de pier- 
dere, de adormire, Mi se păru că este o amintire rămasă în mine 
din primele luni ale copilăriei: senzaţia legănatului. Dacă s'ar fi 
apucat cineva să fredoneze un cintec lent, aș fi încbunit cu ade- 
vărat. În cap însă legănarea se făcu apoi înceată, se mai po- 
toli... Eram scăpat, 

De noi se apropit prietinul. Venea tocmai în clipa în care 
imi dam seama că nu am inebunit. Mi se păru că el îmi adusese 
vestea asta. Il iubeam şi pe el nemărginit şi mă simțeam cu un 
suflet atit de sensibil, dornic de dragoste şi bunătate, incit tre- 
mura în mine, Aș fi vrut să fiu mingiiat ca un copil Era ingro- 
zitor tot ce ştiam că pot suferi. Eram al ei întreg, fără să mai 
pot trăi altfel şi ea nu ştia nimic. Mă putea chinui, putea trece 
pe lingă mine fără să se apropie, şi prin cuvinte, gesturi mä- 
runte să rupă liniştit bucăţică cu bucăţică din inima mea și să 
nu ştie nimic, niciodată. Eu, i-aş fi putut spune că o iubesc, că 
toată viaţa mea se cuprinde în ea. Aşi fi plins, spunindu-i: „Imi 
eşti atit de dragă!" dar ea putea să nu înțeleagă şi să treacă 
pe lingă mine fără să ştie nimic, niciodată. Trebuia totuşi să nu fie 
aşa, nu trebuia să indur aşa ceva... 

Prietinul o privea şi el. Ea, cu ochii plecaţi părea că se lasă 
privită. Intre ei amindoi era linişte. Eu îi iubeam. In salon toate 
lămpile ardeau mai bogat şi în mine întreg nu se găsea un cu- 
vînt potrivit care să cuprindă tot ce voiam să spun. Atit numai: 


CC ———— ga r pP 


"pr - 


NU POATE FI... 157 


ași fi cerut să nu se mai sfirşească niciodată bucuria. Mereu cald 
şi lumină. Totul putea fi bine. 

El se aplecă, îi şopti ceva, apoi aşteptă răspunsul. Ea surtse, 
Bucuria mea se asvirii dincolo de marginile ştiute. Am spus cu 
glasul zdruncinat : 

— „Ce bine a fost în astă seară! 

El zise, descoperind dinții mici : a 

— „Eşti uşor de mulțumit. 

— „Nu, nu Îi răspunsei eu, crede-mă că nu, te rog. 

Ea spuse enervată: 

— „Ce căldură ! - 

Se sculä. 

Asta era pentru mine. De ură aş fi zdrobit-o aşa, cu minile, 
dar pe urmă mi-am amintit că o doare capul. In gind îi ceream 
ertare în genunchi, cu zvircoliri. Se îndepărtă cu prietinul. l-am 
urmat. Deacum eram al lor, pentru totdeauna, 


Plecase aproape toată lumea. Rămăsese numai părinții lui, 
sora lui şi ea. 

Voiam neapărat să plec înaintea ei, ca să o las acolo, să 
mi se pară că va rămine acolo mereu, că o pot găsi oricind. Nu 
aș fi avut odihnă să ştiu că pleacă şi că nu ştiu unde stă, cum 
ii este casa, cu cine este în casă, Aici, o vedeam înaltă, dreaptă, 
cu rochia albă, cu mîinile lungi, străvezii, stind aşa cu ochii mari 
deschişi, fără să clipească, fără să se mişte subt lumina orbitoare, 
imensă a lămpii din mijlocul salonului. Mi se părea ceva etern. 


Am plecat. Sus, cerul era limpede. Jos, zăpada curată, Stră- 
zile pustii. Am început să alerg. Imi era sufletul plin de ti- 
pete de bucurie, Mi se părea că mă născusem în chiar clipa 
aceia şi că mi se arătase viaţa cu tot ce poate cuprinde mai fru- 
mos. Durerile, chinurile, tot ce nu se poate înțelege, erau inexistente. 
Eu ași îi avut putere să realizez orice ; ea trebuia să fie a mea. 

Nu mă gindeam la posesia fizică. Atunci aşa ceva nu ajun- 
gta pănă la mine. Prin „a mea“ înțelegeam că se vauita la mine, 
că va şti că exist, că mă va aştepta, că i se va lumina faţa, 
ochii cînd mă va vedea, că-mi va da minile ei întrale mele. Mi- 
nile ei erau întinse spre mine, mă chemau. 

Imi era cald. Mi-am scos paltonul. L-am azviriit. Alergam. 
La git, fularul îmi filfiia cu bătăi de aripi albe. Aerul rece pä- 
trundea în plămini, aducind cu el o liniştire, o lămurire. 


158 VIAŢA ROMINEASCA 


După cltăva vreme mi se păru că fusesem nebun în seara 
aceia, Imi surideam însă ertător. 

Deodată, am înțeles că nw ştiu nici cine e, nici cum şi unde 
am s'o mai văd; că poate viaţa ei are un alt drum decit al meu, 
că poate ea niciodată m'are să vrea să ştie de mine. Am văzut-o 
pentru totdeauna pierdută. Atunci am început din nou să alerg, 
nebunește, dar înapoi spre casa unde o lăsasem, 

„In drum am revăzut paltonul, era tot acolo, trintit, căzut. Mă 
înduioşă, şi mi se păru că acolo odată cu el, lăsasem tot sufletul 
meu de încredere, şi că deacolo se deschide un drum lung, chi- 
nuitor, fără înţeles pentru nimeni. Alergam. Am ajuns. Casa prit- 
tinului se întunecase, şi odată cu lumina se topise şi ea pentru 
totdeauna. 

Era exclus să pot suna la miezul nopţii ca să întreb de ea. Nu 
se putea nimic, Prin minte îmi zburautot felul de gînduri : Să poves- 
tesc că m'au jefuit hoţii, să cer adăpost, să cer ajutor... dar nu pu- 
team hotări nimic, Imi treceau fiori de ghiaţă pe şira spinării, tre- 
muram şi nu-mi puteam aminti nici privirea ochilor ei, nici minile, 
nici mersul... era pierdută. Singure minile mele păstrau slab par- 
fumul acela. Imi ingropasem faţa în ele şi le sărutam. Am început 
să pling. i 

Nu mai plinsesem de ani şi ani. Plingeam greu, cu gemete 
surde, cu zbucium puternic, ca şi cum m'aşi fi căznit să mă des- 
fac din pămînt. Dar nu mă puteam mişca. 


Acasă la mine am ajuns spre dimineaţă. In odae era frig, 
ingheţaseră geamurile. 

Cind m'am zărit în oglindă, m'am speriat. O faţă de nebun; 
ochii roşii de ger, de plins, părul încilcit. O febră puternică mă zgu- 
duia. Simţeam că sint aproape să aiurez, şi totuşi mă grăbeam 
să desluşesc ce trebuia lămurit. Voiam să ştiu dacă hotărisem să 
o mai revăd sau să nu o mai revăd, dar gindurile alunecau atit 
de repede, încît nu le puteam prinde. Simţeam totuşi că o pier- 
dusem pentru totdeauna. Volam să știu pentruce şi apoi să se is- 
prăvească totul. 

Pe urmă n'am mai ştiut nimic. Mi s'au părut că aud pipete, 
apoi am simțit că mă ridică cineva... pe urmă cald, cald... 

Era o boltă largă, albă, de flori care se scuturau. Nu erau 
petale, erau fulgi reci de ninsoare, Se topeau în fiori lungi pe 
trupul meu înfierbintat... Departe sta o lemee înaltă şi goală. Ridea 
cu dinți mici, umezi, albi, un rìs factice, rece înşiruit, 


O l_e  a 


NU POATE Fh.. 150 


Atunci mi se desluşi că ea, înţelegeţi ea, trăește cu el, cu 
prietinul meu, că atunci cind plinsesem in faţa casei, ei erau 
impreună. 

Mi se făcu scirbă de ea. Totuşi acum o doream. Voiam 
să fie a mea, corpul ei al meu, cu tot ce poate el simţi mai pu- 
temic... o răcoare uşoară la rădăcina părului şi ea îmi prinse in- 
tre minile ei subțiri, gitul. Mi-l strînse încet cu o răbdare ujmi- 
foare, din ce în ce mai strîns, mai strîns pătrunzind în came. Eu 
mă înăbuşeam, căutind să-i strig cit îmi este dragă... apoi se 
stirşi totul într'o fericire uimitoare, luminoasă... 


Revenirea la conștiință fu curioasă. Mi sg făcuse trupul de 
vată, Puteam să mă mişc, nu-l simţeam, 

Imi părea că am nişte mini foarte mici şi slabe ca de copil. 
Aşi fi putut sta ore întregi uitindu-mă la ele. Ca să beau trebuia 
să-mi razeme cineva capul cu minile, Aceasta era de nesuferit. 
Deaceia răbdam de sete ore întregi. In odae era linişte, în stradă 
însă treceau căruțe, trăsuri, automobile, ceiace era tare curios, In- 
trebam pe mama: 

„Pe stradă sînt trăsuri ? 

— „Da. 

— „Du-te şi vezi. 

Ea mă privea trist—intotdeauna tristețea ei resemnată mi-a 
făcut Se ARMA la geam şi spunea: 

„Da. 
„Bine. Îţi mtuniese mamă“, şi după o pauză ca să-i fac 
licee că trăesc : „Să mu le fie frig oamenilor, cailor, poate“... 

Ea nu răspundea, se prefäcea că nu aude. Eu aşi fi vrut 
să-i spun că nu sînt nebun, dar mu aveam putere. Aşi îl început 
să pling ca un copii, aşi fi speriat-b. Aşi fi vrut să-i spun: Acum 
sint liniştit; dar ași fi plins şi pentru asta, 

Din timp în timp vedeam nişte lumini albastre, clare. Se în- 
tindeau. Asta era întotdeauna o clipă înainte de-a adormi. Imi pä- 
rea bine, eram fericit că-mi rămăsese măcar atit dela ea. Imi pă- 
rea că e vară, că sint întins pe un cimp larg, şi deasupra cerul 
imens, curat. Imi venea ameţeală. Cădeam. Adormeam alunecind, 
topindu-mă... 

Intr'o zi mama îmi spune: 

—,„ A venit o Doamnă să te vadă. A mai venit şi acum 
citva timp, dar îţi era prea rău. Vola să intre. N'am lăsat-o, Şi 


160 VIATA ROMÎNEASCĂ 


acum spune că trebue să intre. Atunci n'am lăsat-o... dar acum... 

Mi se părea că mama vorbeşte de multă vreme, și că o să 
continue aşa la infinit şi că eu nu o să trebuiască să iau nicio- 
dată vre-o hotărire. 

— „Ce să-i spun? 

— „N... nu trebue neapărat... n'are nici un sens... 

— „O primeşti ? 

— „Nu ştiu. Deschide-i uşa larg şi nu-i spune nimic. Să 
vedem ce face! 

Din nou aceiaşi privire tristă la mama. Mă obosea mama... 
Atunci intră ea. l-dm fost recunoscător că-şi scosese pălăria. Să 
fi intrat cu pălăria cred că m'ași fi tăvălit de ris. Purta părul drept 
ca de metal. Mama ne lăsă singuri. Ea se aşeză pe un scaun şi 
tăcu timp nesfirşit, Incepuse să se facă lumină, vară, un cer al- 
bastru, să alunec... apoi îmi luă mina între minile ei. 

O clipă am adormit, poate că am leşinat, că mi-am pierdut 
cunoştinţa, nu ştiu... 

Cînd m'am deşteptat, era înaltă, în picioare lingă mine, şop- 
tea fără să-şi dea seama : 

— „Am venit să te văd. Ai fost bolnav... am venit... 

— „Dă-mi mina. 

— „Nu, nu... te rog, nu... 

— „Bine. Atunci du-te. Să vină şi el, dar fără tine. 

— „Da. 

„Plecă, a 

Cind adormeam nu se “mai făcea cer albastru. Se isprăvise. 
Pentru asta, o uram. Dar o aşteptam necontenit. 

După o săptămînă, veni el, Era peste măsură de turburat. 

— „Mi-a spus,—aici pronunță un nume şi din nou am sim- 
tit că mi se urcă un ris gidilat pe piept,—să vin“, 

Eu căutam să pronun fraza aceasta: „Imi pare bine că ai 
venit“, dar fraza se încilcea în gură ca un mototol de păr. La 
urmă am auzit cu spaimă că-i spun liniştit: 

_— „De cind trăiţi împreună: 

Răspunse strangulat : 

— „De doi ani, 

Atunci am reuşit să pronunţ: 

— „imi pare bine că ai venit. 

-= — „Am mai fost odată. Ai fost rău bolnav. 

— „Se poate. Nu ştiu, 


i NU POATE FI... 15£ 


Era inutil să întreb dacă venise cu ea. Nu înțelegeam însă 
dece venise şi ea singură, În urmă. 

El zise : 

— „Acum a trecut. 

M'am ridicat întrun cot: 

— „Crezi ? 

Cită linişte, dacă ar fi crezut el cu adevărat aceasta, dar îmi 
răspunse fără entuziasm : 

— „Aşa spun doctorii. 

— „Bine, bine, vom vedea. 

— „Te las acum. Să nu oboseşii ! 

— „iţi mulțumesc că ai venit, iți mulţumesc. Crede-mă, cu 
(in totuşi la tine. 

== „Știu. 

— „Da, da... Infine vom vedea. 

Plecă şi el. 


> 


Apoi timpul a trecut greu, lung şi încilcit. Credeam că vi- 
sez mereu, şi că nu voi mai avea deacum niciodată putere să 
mă deştept. 


Cind veni ea a doua oară, eram mai bine de citeva zile. 
Mă dam jos din pat şi stam întins peo „chaise longue". N'aveam 
însă viaţă pentru nimic. Tot mama îmi anunţă căa venit. De data 
asta intră cu pălăria, cu haina pe ea. Era îmbrăcată în alb. Nu-mi 
dete mina. Se aşeză îndată. Pălăria îi sta foarte bine dar o făcea 
străină ei. Mi-am dat seama că este o lemee frumoasă. 

— „Scoate haina... aşa... şi pălăria, te rog... aşa. Eşti o fe- 
mee frumoasă, foarte frumoasă ! 

— „Da. 

Părea liniştită asupra acestui lucru. Aş fi vrut să-i fac o plă- 
cere. Ochii ei erau însă departe, trişti, nehotăriţi, într'altă lume. 
Avea minile întinse pe genunchi. Mini lungi, lungi şi subțiri: de 
vis. Cind văzu că le privesc, minile tresăriră, se traseră aşezin- 
du-se altfel, ascunzindu-se. 

Am întrebat-o : 

— „Vrei un ceaiu ? 

— „Nu, îți mulţumesc. 

— „Ar trebui să-ţi ondulezi părul, să-ţi faci tot capul numai 
cirlionți, ca un cuib cald, 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Surise batjocoritoare. 

M'am ridicat în faţa ei: 

— „Dacă ai face așa ceva... să nu se întimple... cu toate 
că acum poţi să faci ce vrei, absolut tot ce vrei. Dece vii la mine? 
Îți dai seama că vii la mine? 

— „Nu ştiu, 

— „A, da! Şi el ce zice? Ar trebui să nu mai vii la mine. 
Ar fi mult mai bine, mult. N'are sens ce faci. 

— „Da. 

— „Uite, tu dacă vrei, eu pot să mă omor. Pentru tine pot, 
ca să te scap de mine pentru totdeauna... Spune, îl iubeşti? 


mu. Îți mulțumesc că ai venii. Să fii întotdeauna bună cu 
mine. Dă-mi mina. Aşa... îmi sint mai dragi decit oricare clipă 
din viaţa mea. Citeodată le visez... dar tu n'ai să poți să mă it- 
beşti pe mine niciodată... Ştiu.. Nu face nimic... eu te iubesc. Iji 
mulţumesc că te pot iubi, îți mulțumesc că te-am întîlnit, îţi mul- 
țumesc că exiști. Asta e mal mult ca orice. Iți pot spune, că în 
citeva zile am trăit ce aşteptam de nesfirşit timp să fie.. şi a- 
cum, du-te“, 

Plecă. La uşă, am vrut să se reîntoarcă. Am vrut, Intr'ade- 
văr se întoarse, numai cu fața cătră mine, Am strigat scos din 
fire de ascultarea asta: 

— „Du-te ! 

A plecat. Am rămas singur. 


După aceia am fost la ţară, apoi din nou bolnav, Îmi era 
trupul cald şi mintea mi se topea. Se adincise totul în neființă. 
In mine însă, ascuns adinc, ceva greu, viu şi otrăvit, aştepta. 

Pe urmă m'am întors acasă pentrucă voiam să ştiu dacă 
mai fusese pe la mine. . 

Da, mai fusese odată, o singură dată, Mi se păru că dacă 
m'aşi fi hotărit să mă întorc cu un ceas mai devreme aş fi în- 
tilnit-o... 

Şi începu un chin nou. In gînd o strigam ziua întreagă. Mă 
stirşiam. Stam ore lungi cu capul răzămat de birou. Margina tare 
a lemnului îmi apăsa fruntea pănă la durere. Tavanul se lăsa jos, 
apăsînd o căldură grea, Afară era un cer albastru, clar, crud și 
soarele aprins cit era ziua de mare înfierbinta odaia în care stam 
închis. Spuneam la infinit cu glas tare: „Mi-e dor de tine“, și de 


NU POATE FL. 183 


fiecare dată durerea creştea în suflet. Dorul mă durea dela inimă 
pănă în virful unghiilor. Mă durea fiecare bucăţică din mine. Sim- 
țeam cum înebunesc încet. Tot creerul nu-mi era decit o rană. 
Cind se clătina încet, cit de încet, mă chinuia ingrozitor. 

intro dimineaţă m'am deşteptat vrînd ca ea să vină la mine. 
Intre ochi, adînc în frunte, era o voință cătră ea, o voință de 
fier. Trebuia să vină. Eram absolut sigur că vine. O zi, două, 
trei, cu nopţile întregi... Dacă nu s'ar fi împlinit ce volam s'ar fi 
sfärimat ceva adînc în frunte, între ochi, şi atunci... 

Dar veni. Era devreme după amiaz, În toiul cel mare al 
căldurii. 
Cind a intrat, am vrut să merg înaintea ei, dar n'am putut, 
A venit ea pănă la mine. Atunci abia am putut să mă ridic și 
am început să strig înăbuşit: i 

— „Acum du-te, du-te... 

Avea o privire grea, apăsătoare, Il vedea parcă pe el, pe 
prietin, plingind încet, ingenuchiat, la uşă, în urma ei. 

Du-te. 


Se întoarse şi începu să plece. 

Trebuia să se deschidă zidul şi ea să treacă plutind, așa, 
pentru totdeauna. Cu fiecare pas mă tira după ea însingerat. 

Am strigat: 

— „Stai, pentru numele lui Dumnezeu, stai. 

S'a oprit şi a căzut pe un scaun. 

— „lji mulţumesc că ai venit. Iți mulţumesc că ai putut veni... 

Părea că nu aude, că se înlocuise cu un corp mort. Am 
vrut să-i iau mina. Se trase înapoi. 

— „Tit scirbă de mine ? 

Făcu semn că nu. 

Imi era milă de ea, Aşi fi vrut s'o iau în brațe, s'o ocrotesc, 
să fug cu ea departe, să fie a mea, numai a mea, să fiu bun, 
bun cu ea, s'o văd că suride. Atita dragoste trebue s'o induio- 
şeze, să-i lumineze faţa, sufletul. Simţeam în mine puterea să im- 
plinesc orice. * 

l-am spus blind, ţinind minile memișcate, de teamă să nu 
se Sperie : 5 

— „Dece n'ai mai venit atita timp la mine ? 

— „Nu mai sint în Bucureşti. 

— „Unde eşti ? 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Imi spuse o localitate în Germania, pe malul Rinului, Era sin- 
gură acolo. Singură... 

Cind am auzit aceasta, am tresărit adinc, Era singură, 

— „Dacă ași veni să te văd, te-ai supăra? 

— „Să nu vii“! Şi corpul se îndreptă revoltat, 

— „Nu îţi cer nimic, dar trebue să mă laşi să te văd. Cit 
de rar, dar trebue. Chiar dacă mi s'ar arde de fiecare dată cu 
fierul roşu ochii şi tot trebue să te văd”. 

Simţeam că iar o îngrozesc şi atunci, surizind: 

— Nu este, nu-ţi poate fi atit de greu să mă laşi sä te văd. 
Oricine te poate vedea. N'ai dreptul să mă opreşti tocmai pe mine. 
ŞI acum du-te şi fii te rog liniştită... Poate că n'am să vin... cu 
toate că mi-ar fi mai uşor să nu mai trăesc, Totuşi poate că mam 
să vin, da, poate, pentru tine“, 

„Şi aşi fi vrut să-i spun, că dacă ar cunoaște un gest care 
să mă facă să înțeleg, să mă încredințeze că ar putea fi a mea 
prin însăşi dorința ei, un gest care să mă convingă de aceasta, 
atunci fericirea mea ar fi aşa de mare, încît n'ar mai fi nevoe sä 
mai trăesc vreodată nimic altceva decit clipa aceia. 

— „Te rog să-ţi fie milă de mine, nu se poate să nu se 
sfirşească într'un fel, aşa nu se poate mult timp, Iți făgăduesc că 
se va sfirși curind... dar pănă atunci lasă-mă să te văd, lasă-mă 
să stau lingă tine. Cînd nu eşti lingă mine şi aerul e otrăvit, pä- 
trunde cu durere în mine.. Să-mi dai mina ta. Dacă nu vrei să 
mi-o dai, lasă-mă să o iau eu, dar dă-mi-o tu te rog, dă-mi-otu!* 

Nu mişcă mîna. Am luat-o eu cu precauţie. 

— „Dacă vreodată ai să vrei... spune, nu-i aşa că vreodată 
ai să vrei? Ai să spui: „Vreau?*, 

Imi venea să înalt pănă la cer cuvintul „Dorinţă“. 

Nu răspunse, l-am aşezat la loc mina pe genunchi. 

De cum am lăsat-o, mina se făcu vie, Se trase înapoi. 

l-am mai spus : 

— „Dacă ai şti cită răbdare am pentru tine !* 

Imi aminti răbdarea mînilor ei reci, lungi, stringindu-mi gitul, 
pătrunzînd în carne... 

— „Plec, zise, 

— „Bine, tot ce vrei tu, 

Plecă, fără să-mi întindă mina şi mi se păru iar că nu a 
fost la mine, că nu am văzut-o, că am visat, şi simţeam nevoia 
să -alerg după ea, să strig înebunit în urma ei. 


ai O Pi 165 


Dupä aceia a trecut iar vreme. 

Se înşiruiau zile şi nopți una după alta. Eram ameţit. Voiam 
să nu plec, să nu merg la ea, dar ştiam că asta nu se poate. 

In seara dinaintea plecării, mam dus la casa prietinului. Era 


toată întunecată, numai sus la mansardă, o lumină palidă căuta să 
se înalțe, tristă. Mi s'a părut că este el acolo, că timid o va aş- 
tepta toată viaţa. 

In locul unde plinsesem, mi-am» regăsit sufletul chinuit din 
noaptea aceia, întăia. L-am păstrat, l-am tirit, ceasuri întregi, pe 
străzi pustii, lungi. Citeodată credeam că îmi este frig şi îmi pă- 
rea curios că se topise atita zăpadă, că pomii aveau frunze, că 
eu încă alergam pe drumuri lungi. 9 

Spre dimineaţă am plecat. 


Trei zile şi două nopți de tren, adică trei zile şi două nopţi 
de chin. Deacum trebuia, ştiam că trebue, să se hotărască într'un 
fel sau într'altul. Deacum ştiam că nu mai poate fi vorba decit 
de o fericire peste măsură de mare, sau de moarte, Acolo ea era 
singură, va fi numai a mea, 


| Zgomotul ritmic al trenului mă lovea în piept. Cind acce- 


lera, mă înăbuşeam. Voiam mai repede, mai repede. Uitam că 

mergem. Mi se părea că stăm locului, legănaţi în vagoane, Abia 

cind se oprea trenul în staţii, îmi dam seama că mai făcusem o 

bucată de drum. Atunci aveam grabă să pornim din nou. 

Intre oameni, mă simțeam singur, încercuit de o idee fixă, 
„de un dor supraomenesc. Mai ales minile mă dureau. Mile strin- 
geam puternic, să simt că revine viaţa în ele. Ea, de le-ar fi a- 
lins numai și m'aşi fi născut din nou, uşor, limpede, fericit, într'o 
complectă armonie. Ea. 

Privirea ei mă urmărea în orice clipă, sufletul meu avea în- 
genuncheri în faţa ei şi îmi era dor de ea. 

Mi se părea că o văd singură şi tristă... că a simţit cit o 
iubesc, că mă aşteaptă, că va suride cînd mă va zări. li mulju- 
meam cu lacrămi. lubeam pe toţi oamenii. Aşi fi vrut să le fac 
tuturora bine şi plăcere, să le spun că poţi fi fericit. Mă înduio-, 
şau şi oamenii de pe cimp, aplecaţi asupra pămintului. Aşi fi vrut 
să mor pentru ei toți şi imi era dor, dor de ea. Mi se părea că 
aşi găsi şi peritru el, pentru prietin, cuvinte care să-i liniştească 
durerea. Aitita bogăţie în mine, incit ar fi putut fi oricine fericit 

2 


— 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 


numai cu o cit de mică parte din sufletul meu... Acum, lumina 
slabă dela mansardă îmi părea o speranţă. 


O jumătate de zi în Germania, călătorind întrun vagon fără 
culoar, Eram închis ca într'o cușcă. A fost îngrozitor. Singur cu 
mine. era un neamţ cărunt. Părea cioplit în lemn. Pär alb, drept 
ca o perie, mustață în formă de furcă cu două virfuri, pomeţi eşiți, 
ochi de sticlă verzi clari. Citeodată mi se părea că este ea, cà 
s'a schimbat aşa ca să-şi „bată joc de mine. Ochii mai ales. Imi 
venea să pling, să mă asviri pe geam. Nu înțelegeam de ce eram 
închis cu nebunul acela. Voiam să evadez. 

El, nu s'a mişcat, tot timpul. Privea drept, fără să vadă. 


* Am crezut apoi că el mă duce legat la ea, înjosit, că ea o să 


mă aştepte la gară şi că o să izbucnească în ris, că o să fie li- 
beră, liberă deacum, liberă de mine... Doamne, şi îmi era dor, 
dor de ea. 


Infine am ajuns. Era noapte. La gară, se deschise mare, uşă 
ce da spre oraş. În fața mea înainta un hamal cu bagajul pe u- 
măr. Începuse ceva nou, 

Portarul hotelului surise de bună venire. Eu eram bucuros că 
le pot da tuturora măcar bani mulţi, să se bucure şi ei de toată 
fericirea mea. In seara aceia, toată lumea suridea. 

Cind am rămas singur în odae, am deschis larg geamul, 
Aerul pătrunse curat, în bloc. Strada era jos, afundată feeric, cu 
asfaltul poleit de lumină. Pe el automobilele lunecau fără zgomot. 
Peste drum, eră gara şi la gară, sus, în faţa mea un ceas imens, 
luminat pe dinăuntru, clar. Acele nu se mişcau, dar timpul trecea. 
Chiar o clipire, şi timpul mă apropia de ea. Mi-am azviriit ba- 
tista. Şi-a destins aripele şi a plutit încet, oblic. Eu eram sus, şi 
subt mine pămintul se invirtea. Batista luneca în infinit... A ajuns 
jos. Un trecător s'a oprit, a luat-o şi a plecat cu ea pentru tot- 
deauna. 

Cu ea pentru totdeauna... inălțindu-mă cu ea pentru tokdea- 
una, ameţitor. Ea, ea pretutindeni, numai ea... 


A doua zi mam sculat slăbit. Zilele grozave petrecute în 
tren îmi păreau învechite, prăfuite, rămase mult în urma mea; 
groaza lor, o copilărie, şi bucuria mea de eri seară o nebunie. 
Simţeam tot singele împietrind în mine la gindul că o voi vedea. 


NU POATE FI. 167 


Aşi fi vrut să fug, ne mai oprindu-mă niciodată, Alergam îngrozit, 
Oriunde însă, mă loveam de ea. |şi aşeza minile pe fruntea mea, 
mini reci, Eu, mă sfirşiam.., 

Mă stringeam în pat ca să nu mă gîndesc la nimic, Căutam 
să-mi încercuesc mintea ca să nu poată zvicni nici un gind. Ea 
se făcu însă imensă, se înălță din mine, cuprinse toată odaia cu 
privirea ei, cu gesturile ei, cu glasul ei. Ridea batjocoritoare. Imi 
era frică. 

„Aruncă-te pe geam“, îmi striga, arătindu-mi cu mini sub- 
tiri golul adinc. Eu cădeam oblic, cu braţele întinse, din ce în ce 
mai mic... De sus auzeam hohote mari de ris... Am sărit din pat, 
am deschis perdelele: în fața mea, ceasul era tot acolo. Acele 
însă, se mutaseră din loc. Acum erau iar nemişcate, dar timpul 
trecea. Da, da, pentrucă nu vezi nici cum cresc copiii, nici cum 
imbătrinesc oamenii, nimic, Pe mine asta mă doare, Simt trecînd 
prin corp ceva atit de fin încit nu se poate urmări decit cu gin- 
dul. Eu am svirlit de mult şi ceas şi calendar... 

Am sunat servitorul şi l'am trimes în oraş, la hotelul unde 
sta ea, să întrebe pe portar care este exact fereastra odăii ci. 

Omul cumpără o carte poştală cu fotografia hotelului şi în- 
semnă fereastra cu o cruce mare, o cruce care cuprinde întregul 
geam. Acolo era ea. Servitorul suridea. Mie îmi era ruşine. 


Se întunecase de mult cînd am plecat. 

Cind am dat cu ochii de fereastra ei am tresărit dureros. 
“Geamul era închis, negru, dar eu ştiam că ea e în odae, înăun- 
tru. Mi se păru că o văd: întinsă dreaptă, ochii mari deschişi, 
albaştri în întuneric... 

Noaptea avea mingieri blinde de apă neagră. Eu, cu sufle- 
tul chinuit priveam o fereastră goală. 

Nopțile de boală sau de dor sint înspăimintătoare: lungi, 


Pe la miezul nopţii se aprinse acolo sus o lumină slabă. 
M'am sculat crispat, violent, cu mintea încordată. Trebuia să în- 
teleg, era ceva de înțeles, eram sigur că e ceva de înțeles... şi 
apoi aşa pe negindite mi-am amintit casa prietinului cu lumina 
slabă sus la mansardă, aceiaşi lumină ca acum, tristă, aşteptind. Mi 
se păru că îşi vorbesc amindoi. Mi-am acoperit ochii, Aceasta era 
ce trebuia să înțeleg. 

Cind i-am deschis lumina se stinsese. 


168 VIATA ROMINEASCĂ 


Acum îmi părea rău că n'am avut putere să rămin cu ochii 
deschişi, poate i-aşi fi văzut umbra. 


Şi mai pe urmă începu să se lumineze, Intunerecul, se des- 
trăma, se subția, până se întrezări prin el ziua. Atent, stam cu 
ochii mari deschişi. Nu vedeam cum, dar se lumina. 

Se strecură apoi, tot aşa şi în mine, bucuria. Mă gindeam: 
tot aşa, fără să știu cum, o să mă iubească ea, o să fie lumină, 
o să se deştepte hotelul întreg, ca în poveşti; eu am să alerg la 
ea, o să bat in uşă, o să-mi deschidă, o să-mi suridă. O luam 
cu mine pretutindeni. Am să-i arăt şi ei cum se stinge noaptea, 
cum răsare noaptea, cum răsare soarele, cum trece de uşor timpul 
şi am să-i spun: 

„Toate astea sint pentru dragoste, totul pentru dragoste. 
Dacă ai văzut vreodată ceva urit, a fost pentrucă nu iubeai. To- 
tul, totul este frumos şi numai fericire acum. Simi, e cald şi bo- 
gat în trupurile noastre şi totuşi au uşurinţa dorințelor mereu vii, 
mereu nouă. Dorinţele noastre se nasc una din alta, fără să moară 
niciuna, se sprijină ună pe alta şi nu se sfirşesc sta a 
Mereu cu tine“. 

Se lumina, se lumina... 

Apoi portarul a deschis poarta mare a hotelului. Eu am mers 
spre el şi-am spus că am venit la ca. El m'a privit şi mi-a spus 
fără bucurie, fără interes, să intru. 

Imi stricase fericirea. Aşi fi vrut să-l rog să mă aştepte 
o clipă şi cînd mă voi întoarce să mă primească altfel: să suridă, 
să-mi deschidă uşa larg, să-mi facă semn să trec, să-i pară bine 
că infine am venit, să ştiu că ea mă aşteaptă poate... Mi se fä- 
cuse un suflet mic, trist şi sensibil, îl putea lovi oricine: portarul, 
ea, da, şi ta... 

Am început să urc în urma unui lacheu, scări multe. Nu mai 
găseam respiraţie ci inima lovea puternic să spargă, să fugă din mine. 

Sus servitorul mă dete în seama unei femei. O femee slabă, 
cu buze strinse, cu părul cenușiu. Mă duse pe un gang lung şi în- 
tunecos. Covorul asurzea paşii. Gangul avea adincituri negre şi în 
fund, o lumină, o flacără răbdătoare, slabă, în agonie aştepta. 
Acelaşi lumină. 

Femeia mergea repede. Eu o urmam. Se opri brusc; mam 
fovit de ea. Bătu în uşă, 

Se auzi dinăuntru, stins, îndepărtat, ireal, glasul ei. Atunci 


— 


NU POATE FI... 169 


am avut impresia că pănă la ea mai e drum lung, mult şi obo- 
sitor. Mi se îngreuiè sulfletul de desnädejde. 

— „Cine e? Se auzi. 

— „Vă caută un domn, spuse femeia. 

— „Bine, să aştepte. 

Eu voiam să spun femeii numele meu, să-l strige ei, să nu se 
sperie de mine, dar nu aveam putere, Inima se inmulţise în tot trupul, 
în timple mai ales. Mă întrebam fără răspuns: „Pe cine aş- 
teaptă ?*. În ochi îmi pilpiiau lumini : sus la mansardă, la odaia 
ei, şi acum în fundul pgangului lumină. Orice aş fi făcut, ori cit 
aşi fi iubit-o, eram singur, mă lăsa singur. 

Deschise uşa şi apăru. Era albă şi înaltă. 

—, Am venit, i-am spus eu cu spaimă, 

Imi făcu loc să trec înăuntru, în odae, Se aşeză pe cana- 
pea, eu pe un scaun. 

—,„ Da ştiu“, îmi răspunse, „te-am văzut astă noapte, Erai 
pe o bancă şi ai fumat. Trebuie să fi fost răcoare“, 

Vertiginos mi se aruncă toată bucuria la loc în suflet, 

— „Da, m'ai văzut, pe mine ? 

— „Da. 

— „lji mulţumesc, pentru tot ce-mi dai... Am venit la tine... 

— „Stai mult ? 

Nu Înţelegeam ce vrea să spue. Cum mult? La asta nu mă 
-gindisem. 

— „Nu ştiu. Dece? Vrei să plecăm? Dacă vrei tu plecăm 
şi îndată, Merg cu tine ori unde vrei tu“, 

Ea se turbură, căută să suridă. N'aveam nevoe de surisul ei. 
N'avea nici un semn surisul ei acum. Incepeam să înțeleg că se 
purta cu mine politicos ca să-mi învălue cuvintul „Du-te“, 

Navea sens politeța ei. Nu-i răminea decit să-mi servească 
o dulceaţă cu apă, să mă întrebe de sănătate, de cunoştinţe. 

Mi-am acoperit ochii cu mina o clipă, să mă reculeg. Cind 
i-am deschis am regăsit-a pe ca cea adevărată. Mă privea. 

— „Cum te chiamă ? am întrebat-o neştiind ce să vorbesc. 

Ea tresări şi spuse maşinal numele ei de familie. 

Am început să rid. 

— „Nu, nu asta. Pe acesta trebuia să-l ştiu ca să vin la 
tine. Numele tău, aşa cum fi se spune. 

Ea şopti un nume, Nu l-am auzit. Un nume cu o rezonanță 
oarecare, un nume cu totul străin ei, 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— „Bine, bine. N'am să-ţi spun niciodată aşa. N'am nevoe 
să-ţi spun în nici un fel. 

Suridea crispată. Eu continuam, 

—,„ La ce ai avea nevoe de nume? N'am nevoe să-ţi spun 
pe nume ca să ştiu că exiști, ca să te deosebesc. Tu pentru mine 
eşti totul“, 

Era nemişcată. Eu voiam să fac un gest imens, Tot ce sim- 
team, nu se mai putea cuprinde în mine. Să cazi la infinit cu ea, 
pămintul să se învirtească imens... 

— „Dă-mi mina, să-ți sărut mina. 

Se trase, se strînse, 

— „Nu. 

Cuvîntul se înălța ca un zid între ea și mine, mă închise 
singur. Mi se păru iar că sînt în trenul cel fără culoar, că voi 
merge aşa, nebun, la infinit, fără țintă, fără scop... 

— „Plec, 

M-am sculat deodată: 

Şi am plecat fără să-i întind mina. Ea se uita la mine cu 
chemări înebunite, Imi striga parcă să o păzesc de o spaimă ce 
se aşezase În ea. 


Am eşit în parc, am trecut repede prin el şi am intrat în 
pădure, 

Cum am ajuns acolo l-am găsit în mine pe el, pe prietin. 
Aşi fi vrut să-i cer iertare şi să-i spun in şoaptă întreg adevărul: 
că ea cu mine, vom muri poate căutind fericirea dar că el nu poate, 
nu poate nici măcar şti că fericirea există ; că în mine este bucuria 
şi că bucuria aşteaptă să se nască, prin orice durere, dar să se nască. 

Dar ea, înspăimintătoare, a strigat: „Tiam dat tot ce pot, 
acum trebue să mori". Eu tremurind i-am şoptit: — „N'ai dat 
încă, n'ai dat. Mai ai dorinți pe care nu le cunoşti încă și eu 
cred în ele. Tu nu ştii pănă unde te pot duce. 

Dar ea a ris de mine şi am ris şi eu crud față de mine. Nu 
ştiam nici unul pănă unde puteam merge. 

Am alergat înapoi la ea s'o întreb, 

In faţa hotelului însă, m'am întors fără să vreau s'o văd. 

Căutam în mine ceva, dar gindurile erau întunecate, tumul- 
toase, grele ca norii înainte de furtună, Prin ele treceau citeodata 
biciuiri de foc. Să nu se aprindă cerul, gindeam şi aveam nevoe 
de cineva alături de mine, cineva puternic şi liniştit care să infe- 
leagă fără cuvinte. 


NU POATE FI... 171 


Pomii aveau rădăcinile adinc în pămînt şi ramurile înălțate 
larg spre cer. Pe mine mă sguduiau gindurile pănă la nebunie. 
Simţeam nevoia să pling ca un copil, dar nu aveam lacrămi. ŞI 
totuşi, toate erau simple : un singur gest de al ei cătră mine, a- 
tit, şi s'ar fi inseninat întreaga lume. 

„Primeşte-mi sufletul, îi spuneam eu ei, e prea greu pentru 
mìne singur, Nimeni nu-și poâte duce singur sufletul, primeşte-mi 
sufletul“. 

li mingiiam uşor minile: „Şi gindaşte-te că dacă ai vrea tu, 
ai cunoaşte fericirea, tu dacă ai vrea“, 

Pădurea era goală, cu singur, şi copacii erau liniștiți pănă 
ia nebunie, Ingrozit, aş fi urlat de spaima nemişcării lor. Am fugit. 


Am intrat în sufrageria hotelului. Sala era aproape goală. In 
fund, un domn bătrin, mumificat, cu guler, cravată, cămaşă, atit 
de albe incit păreau pansamente care acopăr răni. Ea, lingă un 
geam la o masă, avea brațele goale. 

M'am aşezat in fața ei. 

— „Nu măninci ? mă întrebă. 

Am tresărit. 

— „Fac tot ce vrei tu, tot ce vrei, 

N'aveam nici un gînd în mine. li urmăream minile, care se 
strecurau printre lucruri, pe masă. Eu devenisem orice—depe fața 
de masă. Simţeam atingerile degetelor ei subțiri. Am şoptit: 

— „Draga mea, draga mea“, 

Se înroşi. Da, da, atita fericire cum nimeni nu bănueşte că 
se poate ajunge. 

l-am spus : 

— „Lasă-mă să te servesc eu. la ceva din minile mele“, 

Aveam să-i spun atitea, Prea multe şi toate ar fi putut fi tă- 
cere caldă, de s'ar fi apropiat de mine. 

Cind ne-am sculat s'a ferit să se lase să-i pun haina pe umeri. 

Cînd umbia, căutam să calc odată cu ea. 

Se depărtă de mine, se aşeză în mijlocul „halului* cu un 
gest obosit şi apoi rămase împietrită. 

Servitorii umblau atenţi, fără zgomot, pe covoare. 

Portarul în cuvinte şoptite, îmi dete a odae, alături de a ei. 
Tremuram, nu înțelegeam exact ce fac, ce se întimplă şi n'am gë- 
sit putere să-i spun şi ei că voiu fi și zi şi noapte alături de ea. 
Mie însă îmi repetam : „Sint alături de ea, alături de ea". dar 


172 VIAŢA ROMINEASCA 


nervii încordați nu mă lăsau să înțeleg ce se întimplă, Totuşi știam 
că se întimplase ceva, 

Ea era în același loc, nemişcată; eu alături de ea, ncindrăz- 
nind să-i vorbesc, 

Deodată, am simţit hotelul ca o cutie mică şi noi amindoi 
închişi în ea; afară, pămîntul larg cu mulţime de oraşe, oameni 
zbătindu-se... ce legătură între un singur suflet, cît de chinuit, cit 
de fericit şi întreaga viaţă, eu şi întreaga viață? 

Răspunsul atima de ea, totul se cuprindea în ea. 

Urca scara repede, fumind. Am urmat-o. Am condus-o pănă 
la uşa odăii ei, f 

— „Te las? am intrebat. 

— „Da, 

Cäutam cu priviri ascunse ușa odăii mele. Nu indrăzneam 
să-i spun că stau alături de ea, lingă ea. Incepusem să înţeleg. 

— „Pot veni după masă ? 

— „Cum vrei“, şi a intrat la ea, fără alt cuvint, 

Eu, la mine, m'am trintit pe pat, apoi mi-am spus din nou, 
„alături de ea“, şi am înțeles acum cu adevărat. Eram alături de 
ea. Ne despărțea un zid, un simplu zid. 

Trecuse atita timp de eri pănă azi incit se putuse înfăptui 
asta. Ceasul imens dela gară cu àcele care nu se mişcă şi care 
arată cum trece timpul. Credeam, că voiu înțelege pentruce dacă 
toate trec, mai ai nerăbdări, pentruce dacă toate trec strigi şi aş- 
tepţi. Acum puteam să închid ochii şi să cred că sînt încă la mine 
la hotelul unde am deschis ochii. Nu eram acolo, eram aici. Ştiam 
că ea este alături de mine. 

M'am sculat, m'am apropiat de zid şi am ascultat. 

Alături se adincise totul în tăcere. O linişte de påmint. In 
urechi îmi vijija singele : ea era alături, dar numai pentrucă eu știam 
aceasta. Dacă aș fi ştiut că nu este alături, tot atita tăcere mi-ar 
fi trimes odaea ti. 

Mi se păru că se deschide o uşă., încet. Am eşit violent în 
gang. Era domnul bătrin, Pleca la plimbare. Sta vis-a-vis de noi, 
Alunecă surizind. Dispăru. 

Fără să ştiu cum, am mers şi am bătut încet, de încercare, 
la uşa odăii ei. 

După o linişte, şi cu o rezonanţă sfirşită, cu mereu acelaşi 
distanță obositoare între ea şi mine: 

— „Cine e ?* 


DN d 


-a 


NU POATE Fi.. 173 


— „Sint eu“, 

— „Se deschise uşa brutal. Apăru. li erau ochii mari, 

7? „Ce vrei ? 

— „Nu pot, aşa... 

— „Atunci ? 

— „Nu ştiu, nu pot. 

Mi-am ingropat fața în mini, 

— „Imi eşti dragă... mă doare. 

— „Ce groază! şopti. 

Eu m'am apropiat de ea, lingă ea, aproape de faţa ei: 

— „Ştiu, dar odată o să treacă. Ai să vezi cità fericire, cîtă 
lumină... dacă ai şti ce pot pentru tine... tu... 

— „Nu, nu... x 

— „Ba da, ai să vezi. Şi mie mi-e teamă de tine, dar nu- 
mai pentrucă nu sintem impreună. Dacă ai să vrei, cînd ai să 
poţi... totul are să se schimbe, o să se lumineze întreaga viaţă... 
atunci ai să înţelegi ce e fericirea... eu am puterea asta... 

Mă privi uimită. M'am îndepărtat îngrozit. Îşi strinse tim- 
plele cu virful degetelor. Unghiile se albiră. 

— „Nu se poate, i-am spus eu, nu se poate, trebue să in- 
jelegi”. 

Vedeam un cer imens, în flăcări... ne inălțam... 

— „Nu sintem numai noi, şopti. Părea că vorbeşte fără glas, 

În fund, în gang, lumina slabă pilptia așteptind. Atunci m'am 
“dus şi am stins-o ameţit cu o singură suflare. 

Odată cu ea, se sfirşi lingă mine un geamăt înăbuşit. Am 
râmas în întuneric. Imi tremura trupul de spaimă, îmi era groază 
să mă întorc. O simţeam în spate, faţa ei lingă a mea, aproape, 
ochii lucioși în întuneric, ca oglinzile în noapte... să-mi văd spaima 
în ei... m'am clătinat. M'am întors violent. Eram singur. 


Pe ca am găsito în odae, pe canapea, cu ochii mari, al- 
baştri, de sticlă. Mă priveau netezi, 

Mi se păru, că mă vor chinui cu plăcere ochii ei, încet, cu 
apte ao uimitoare răbdare, că-mi vor chinui trupul, mintea şi su- 

tul, că mă vor aşa ă în ultima „fără să în 

vreodată. Lumina paie ame şi goi nu e putea e ape 
odată... niciodată... Am început să strig: 

— „Inchide ochii, închide-i, 

Läsä ploapele încet ca aripi tremurătoare, calde, moi şi blinde. 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Doamne, să poţi plinge lingă ea, să plingi pe minile ei, să 
poți uşura durerea... 

_ Pentruce toate, pentruce viaţă, şi pentruce eu slab încătu- 
şind atita durere, pentruce toate astea ? 

Am căzut jos sfirşit ; incit mi se urcase cuvintul „Lumină“ 
dar nu-i mai știam înțelesul. II aveam în gură fad pănă la ine- 
xistență, 

Speriat, l-am asvirlit cu glas tare, în odae. Ea a tresărit. Eu 
din ce în ce mai repede îl căutam în mine, în amintire, dar nu 
era. Groaza ne încercuise. Aşteptam să izbucnească nebunia în 
ea, în mine... apoi se făcu gol. 

Pe urmă mi-am revenit. 
` o Intălul lucru ce am văzut a fost mina ei. O mină fragilă, 
depusă ca un obiect pe canapea, lingă mine. O priveam cu ui- 
mire: În ea se cuprindea întreaga mea durere, întreaga mea viaţă. 

Aşi fi vrut s'o întorc, să văd partea dinăuntru, caldă, şi 
pulsul, cum bate pulsul. M'aşi fi aplecat şi ași fi îngropat obrazul 
în ea și m'aşi fi dattot. Dar nu ştia face gestul, Goliciunea minii, 
mă înspăiminta, Mi se părea, că deodată, mina ar fi fost întregul 
ei corp, şi al meu fără voia ei. | 

Minile mele se răceau umezile, pierzindu-se viaţa din ele, 
Ea era nemişcată, singure genele tremurau înfrigurate, nemaipu- 
tindu-se deschide. Şi am înțeles că pot face din trupul ei ce vreau, 
că-i e scîrbă şi groază de mine, dar că aşteaptă, In mine gmdurile, 
cu tremurarea genelor ei, filitiau ameţite ca aripi de fluturi orbiţi 
şi îmi era rece pe şira spinării. 

Atunci, i-am cuprins mîna, Era moartă, 

—, Stringe mina, i-am şoptit înăbuşind, stringe-o. 

Se strinse mecanic: ghiare de pasăre. Am azvirlit-o. Mina 
se lovi de trup cu un zgomot mat. Se ridică, ochii înspăimintă- 
tori de mari, Strigă : 

— „Pleacă. 

Am ieşit, privind-o, li aluneca groaza pe faţă. 

Dumnezeul meu, ce ochi imenşi avea. 

Am intrat la mine în odae. Imi era corpul gol de orice do- 
rință şi singure minile, îngreuiate, păstrau ceva străin, nemişcat, 
ceva ce trebuia zvirlit şi ca să rămiie numai ele, curate, uşoare, 
limpezi. 

Le-am băgat în apă. Le mişcam, eram fără ginduri. 

Acolo, încet, se liniştiră. M'am culcat apoi şi am adormit 
căzind în gol. 


NU POATE Fi... 175 


Cind m'am deșteptat, se întuneca. Afară ploua. Eram trist, 
trist. Ploaia cădea cu răbdare. Ea trebue să fi fost pe aici, prin 
apropiere. Poate în parc subt ploae, plingînd, simțind că inebunește. 
Să-i cer iertare, să-i mulțumesc; apoi în linişte să se stirgească 
totul. Să-i spun că am iubit în ea nesfirşita mea dorință... şi ochii, 
şi obrazul palid şi mîinile... şi să plec. 

Se auzi o uşă. Am ieșit. lar domnul bătrin, Se întorcea dela 
plimbare, Suridea. Umbrela picura apă. Dispăru la el. 

In întuneric, plingind, bijblind prin ganguri, aş fi mers la ea, 
l-aş fi spus: „plec“. Ea ar fi aşezat mina pe fruntea mea, şi fu- 
gară, aş fi crezut că simt o sărutare. Plecam. Răminea in 
urma mea hotelul mic, şi închisă în el amintirea noastră chinuită, 
Pămintul larg, larg... Aşi fi umblat viaţa întreagă căutind-o... Acolo, 
odată, ar fi fost ea surizind, cu miinile luminoase intinse, ca să 
mă cuprindă... ameţit, cădeam în nesfirgit. 

Am intrat la ea în odae, încet fără să bat, Era întuneric. Nu 
a vedeam, o simțeam, Însă nemişcată în același loc. Tăceam copie- 
şit de tot ce nu-i puteam spune. In mine sufletul înălța chemări 
moarte, 

— „Tu eşti ? spuse. 

Tremuram, Acum trebuia să rup inima din mine s'o zvîrl. 

Se sculă, şi fără să vorbească, fără să mă bage în seamă, 
fără să aprindă lumina trecu pe lîngă mine şi eşi. 

Am urmat-o. Călcam odată cu ea. Prinsesem ritmul. 


La masă n'am spus niciun cuvînt, niciunul. Se auzea ploaia.. 
Ea, era atit de palidă de părea că se va topi liniştită. Intunericul 
işi lipise obrazul negru de geamuri. Ne privea. 

Deodată hotărită se sculă înaltă şi eși. Eu am urmat-o iar. 
Intră întrun birou, se aşeză şi începu să scrie. li scria lui, prie- 
tinului, Erau numai țipete, Intindea minile inăbuşind... o priveam. 
Scria tirindu-mi nervi pe hirtie, li spunea că se intoarce, că-i è 
drag, drag şi dor de el, că va fi a lui, întreagă a lul.. 

Va închide plicul încet, va suna servitorul, îi va da scri- 
soarea şi apoi rămasă numai cu mine îmi va striga deodată cu 
scirbă ca la cini : 

— „Afară, ieşi de aici, ieși... 

Scria. Vedeam lumina sus la mansardă crescind galbenă și 
apoi Întregul cer în flacări. Eu în stradă, căzut găseam în mine plin- 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sul din noaptea aceia. Eram legat de pămint și nu mă puteam mişca. 

Deodată tocul alunecă, şi ea, se frîinse zdrobită, cu faţa 
ascunsă. 

Tirziu, mult mai apoi, ridică privirea încet, halucinată şi, cu 
minile, rupse mărunt scrisoarea, mărunt, 

M'am inălțat şi am auzit că o întreb cu glasul destul de 
dimpede : 
— „Crezi că ai putea vreodată ţine la mine? 

— „Nu, răspunse ea tremurînd,.. 

— „Bine, bine...*, şi apoi încet și rar, fără să ştiu unde 
să-mi las privirea: 

a „O să înebunim. 

— „Da, spuse ea îngrozită. 

In mine sufletul era rană însîngerată, amară, putredă. 


A trecut şi noaptea asta. A fost neagră, de plumb apăsător. 
Se așezase toată pe pieptul meu, Mă înăbuşeam, ingropat de 
viu în întuneric. Ţipetele toate îşi făcuse cuib în git. Strins nu 
le lăsa să tieacă. Am aşteptat... am aşteptat cu nervi ţinuţi să se 
lumineze, Imi erau ochii incordaţi în negru. Credeam că nu-i voi 
mai putea niciodată închide şi mă durea adînc între ei. Afară ce- 
rul înorat apăsa întunericul, îl ţinea locului, greu pe pâmint. 

— „Te iubesc, Îi strigam, căutindu-i minile, te iubesc“. ŞI 
mă dureau miînile zădarnic întinse. Să poţi da norii la o parte şi 
să priveşti în faţă cerul şi lumina, o clipă măcar, 

Dar cerul nu s'a arătat şi lumina zilei nu s'a curățat. 

Departe în pădurea neagră, ceață albă, ruptă de vint se 
zbătea, se încurca în pomi ca strigoii înspăimintaţi. 

O vedem pe ea pretutindeni, plingind, simțind că inebuneşte. 
li vedeam mîinile căzute de-a lungul trupului. In genunchi i le sä- 
rutam așa moartă. Dementă, gura ei puternică, sensuală, îmi spu- 
nea trist, tremurind : 

— „Te iubesc“. 

Eu întrebam înfrigurat : 

— „Crezi că ai putea vreodată să înţelegi ce spui ? 

— „Nu, răspundea ea tremurînd. 

— „Bine, bine, şi mă sfirşiam. 

Mă dureau minile pănă la nebunie, şi voiatn buzele ei calde 


aşezate pe ele, şi voiam întregul ei trup cuprins în ele. 
Mă apăsa tot ce trece, tot ce se duce, tot ce nu se poate 


| 


NU POATE FI... 197 


trăi şi nu se putea niciodată nimic, Ştiam că şi azi se va întuneca 
din nou, spre seară, acum, cindva, curind, iar... Nu ştiam dacă: 
irăese ce am mai trăit, sau dacă trăesc ce va fi veşnic. 

M'am dus la ea şi i-am spus: 

— „Să plecăm, să nu stăm azi aici. 

Şi am plecat amindoi. 

Călcam odată cu ea. Părul îi fiifiia în blocuri grele. Tinea 
ochii albaștri deschişi în vînt; lacuri clare, reci, nesfirșite şi in 
fundul lor cu cerul răsturnat şi mort. Mergind, îi vorbeam in mine: 

— „Credeam că aşi putea vreodată pleca: minciună. Nu 
există de cît un adevăr în viaţă: tu. Cu tine începe şi se sfir- 
șeşte tot, Fericit cu tine aşi înțelege tot. Departe de tine m'aşi pu- 
tea nici muri: te-aşi aştepta orice ar fi“. 

Aplecase capul. Părea că merge rezemată spre ce am ho- 
țărit eu, dar că nu se va schimba nimic. 

Ca să ridice privirea i-am spus: 

— „Azi n'o să se lumineze. 

Pepe noastră norii grei rămăseseră nemișcaţi. 

„Da, spuse. 

Dar nu ridică privirea. Ştiam că minile ei pe fruntea mea 
ar desface incilcirea. 

Deodată n'am mai vrut, n'am mai putut merge mai departe. 
Noi puteam sta oriunde. Oriunde tot atita durere. 

— „Ne întoarcem, am hotărit. 

Se înspăimintă. O simțeam gata să strige după ajutor. 

— „Nu-ţi fie frică, încă n'am inebunit. 

Şi din nou m'am uitat la ea ca să ştiu ce va fi. Dar nuam 
putut deosebi care este ea şi care sint eu, şi am urmat drumul 
alături de ea. Dacă nu aşi fi fost atent aşi fi început să alerg ur- 
lnd înspăimântat. 

Incepu să plouă mărunt. Am privit în sus. Cerul îşi acnpe- 
rise faţa şi plingea. 

Şi apoi mam mai putut umbla. Am rămas locului, 

Ea se îndepărta ca în visurile în care nu te mai poţi nici opri, 
nici întoarce. Și mă simţea în urma ei... 

Deodată am vrut să se intoarcă, ea, cu faţa la mine, cu ochii 
la mine, să întindă brațele şi să fie a mea, pentru totdeauna a 
mea. Voiam. Tot, tot, tot ce era voință în mine se inălțase. Voiam. 

Atunci s'a întors. li erau ochii imenşi şi goi, Intinse brațele, 
strigă, şi căzu. 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se deşteptă îndată, cu mînile şi buzele însîngerate, căutind în 
jurul ei, 

Cind mă văzu zdrobită, vru să fugă. Căzu din nou, se ridică iar... 

Mă tiram în genunchi în urma ei: 

— „Mă doare, mă doare, îi spuneam, mă doare. 

Se opri şi îmi întinse mîna însingerată. i-o mingiiam cu săru- | 
ări mărunte, ușoare şi îi spuneam: 

— „Mă doare, mă doare, fără să mă pot opri. 

Privea fără să vadă, 

— „Spune ceva, mă doare, vorbește, uită-te la mine. 

— „Da, spuse ea, şi surise blind cu gura însingerată. 

— „Mă vezi, sint aici, lingă tine, 

— „Da, tremură gura. 

l-am ridicat fața. 

— „Sunt aici, te iubesc, 

— „Da, mai șopti odată. Şi am tăcut amindoi îngroziţi. 

Se ghemui, 

=> „Ce frică mi-e, 

-— „Nu, O rugam eu, nu. 

— „No să fie niciodată lumină ? întrebă. 

— „Taci te rog, te rog din suflet. 

— „Ştii, începuse lumina! 

— „Mă doare, am 

— „Am singe pe mini“, şi îşi privi minile uimită. Ploapele 
ameţite tremurau. 

— „Vino, mergem acasă, Ai să te odihnești, 

— „Plouă“, spuse. 

Mi se părea că in curînd va putea plinge însingerat Intre- 
gul cer pe fețele noastre ridicate spre el şi va fi puţin. Totuşi în 
mine se aşezase o linişte de pămint rece, 

— „Să mergem acasă“, i-am spus eu din nou. 

Se lăsă dusă ca lipsită de viaţă. Gura lovită tremura cuvinte 
fără înţeles: 

— su. nici început, nici sfirsit, m'are să se sfirgească nimic, 
„nde mergem, sint eu şi tu, de eri, de azi, de mereu. O să-i 
găsim plingind, ascunşi... mi-e frică... 

Avea glas blind şi slab. 

— „Taci, taci, o rugam ducind-o, 

— s În toate intunericurile eşti tu... numai ochii se văd 
albi. ...eu simt în mine inima bătind repede, din ce în ce mai re- 
pede, pănă n'o mai pot urmări. Atunci se va face lumină“. 


E a a MŘ—— a é 


NU POATE FI... 179 


„Lumină“, strigă îngrozitor, „dar niciodată nu mergem până 
la sfirsit". 

işi opri mersul. ~ 

— „Ascultă zise iar, şi imi căută privirea, într'o zi... într'o zi... 

Tăcu, 

Eu aşteptam încordat, Credeam că vorbisem eu şi că ulta- 
sem sfirşitul, 

— „Intr'o zi ?, am şoptit. 

Tăcu, cu ochii dezgoliţi de ploape. 

Gol, gol pănă în adinc. Am rugat-o sfirşii: 

— „Cine a vorbit adineauri, te rog, dacă iţi aminteşti, cine 
a vorbit,—tu sau eu?“ z 

N'a răspuns. 

Intunerecul se înălța. Fugeam. 

Am intrat în hotel inchizind uşile violent. intunerecul cuprin- 
sese întreg pămîntul, încercuise zidurile, apăsa des căutind să 
spargă geamurile, să intre rece, să stingă, să stingă tot... 

In odae am stat nemişcaţi. Se sfirşise lumea întreagă, numai 
noi uitasem să murim. Așteptam îngroziţi. 

In spaimă, la lumina slabă a lămpii i-am fi putut scrie lui, 
prietinului, i-am fi spus că ne doare, ne doare îngrozitor, cum 
nu poate ști el, că nu se mai poate nimic deacum, nimic, să 
vină el să ne scape, şi să suridă blind, cu dinţi. mici, albi... 

Faţa ei era ridicată, și tremura, îi tremura şi bărbia, ca la co- 
pï. M'am aşezat jos lingă ea, cu capul răzămat de ea. li simţeam 
genunchii rotunzi şi calzi. O iubeam nemărginit. Plingea legănin- 
du-mă, Din timp în timp i se zdrobeau în piept bucăţi grele de 
durere. * 

— „Taci, taci.. 

O miîngiiam. Gemea uşor, ca un copil lovit. Se lăsă mie, 
Minile, părul, toate ale mele ; apoi subt buze mi se topiră ochii 
ei cu ploapele moi, y 

Atunci i-am văzut gura, aproape: puternică, mare, sensuală. 
Tremura inconştient. Am intrebat înăbugind : 

— „Crezi că ai putea vreodată ține la mine? 

— „Nu, spuse ea blind, nu... şi ochii se deschiseră clari, goi...“ . 


August, 1927. Henriette Stahl 


Inserare 


Pluti întăi o 'ncremenită pace : 


Universal presentiment de moarte, 
Şi toate cîte fură prea departe 
Se=apropiară toate mai încoace. 


Şi din înaltele singurătăţi 

Cazu o umbră vastă prin eteruri 

Ca umbra unei mari divinități 

Cesar fi trecut în sbor încet subt ceruri. 


Din sine începu să nască ceață ; 
Subţire val pezo stranie icoană, 
Şi lumea toată fu mai diafană, 
Visîndu»şi parcă propria ei viaţă. 


Pluti o spaimă de singurătate 

Şi reculegere prin infinit, 

Şi totu'n juru=mi a fost ca privit 
Cu ochiieabia deschişi pe jumătate. 


"9 
s s 


A -ara 


INSERARE 


Pe urmă toate'n jurul meu s'au şters 
Subt pulbere măruntă de cenușă, 
Și numai chipul tău rămas în uşă 
Şi gindul meu au fost în Univers. 


Şi cerul parcă începu să sue 
Tot mai înalt şi mai nemăsurat 
Şi noaptea toată ma împresurat 
In sură neclintire de statue, 


Eram cu mine insumi mai aproape. 
Murise tot ucis de nu ştiu cine, 
Şi numai chipul tău trăia în mine 
Aşa cum ziua mai trăia pe ape. 


Era o pace cum nu va mai fi, 
De»acuma niciodată ; cine ştie ? 
Era o pace cum aşi vrea să fie 
În seara 'n care voiu putea muri. 


DEMOSTENE BOTEZ 


nu) 


Orientarea animalelor în spaţiu 


Problema orientării se pune mai ales pentru animalele care 
trec distanțe enorme, tinind o direcţiune bine determinată, cum 
ține o navă sau un vehicul aerian. 

Porumbeii, de pildă, duşi in cuşti cu trenul şi lăsaţi liberi la 
depărtare de peste 100 km. se intorc la coteţul lor urmărind 
drumul cel mai scurt, după un număr de sboruri ocolitoare în ju- 
rul locului de pornire, 

Cocostireii, cocorii, rindunelele şi alte paseri călătoare, pornind 
din Europa ajung pănă inspre Sudul Africei urmînd iarăși direc- 
țiuni bine determinate. 

Ce însuşire necunoscută nouă au aceste animale ? Care or- 
gan din cele cunoscute şi în care recunoaştem organizarea dela 
noi oamenii, funcționează aşa ca să călăuzească zborul acestor fi- 
ințe peste ţări şi mări ? Şi ce excitant exterior ţine in continuă 

ionare acest „organ de direcţie“ ? 

Dacă dela animale superioare ca paserile, trecem la forme 
inferioare, ca unii fluturi ce fac drumuri enorme pentru puterile 
lor locomotorii, problema devine şi mai grea. La aceste nu putem 
stabili care parte din corp poate funcţiona pentru urmărirea unei 
direcțiuni precise. 

La animalele superioare, care călătoresc în cirduri, putem 
presupune că indivizii mai bătrini ştiu drumul din călătoriile mai de 
mult. Cu toată greutatea de a ne închipui existenţa acestei formi- 
dabile memorizări a locurilor odată văzute, să admitem faptul ca 
exact. Dar la porumbelul care pentru prima dată e luat din cotețul 
lui n'avem nici o dovadă că ar fi recunoscut vreodată locuri de- 
părtate, pe care apoi să le fi zărit din zborurile lui ocolitoare, cînd 
se pregătea de precare îndărăt, cu toate afirmațiile contrarii ale lui 
Hachet-Souplet 1. 


1. Hachet-Soupiet. La gentse de Pinstinct—E, Plammnarion, 


ORIENTAREA ANIMALELOR IN SPAŢIU 183 


La fluturi şi alte instincte, cu viaţă efemeră, ce tac drumuri 
lungi călăuza nu poape fi experienţa, ci probabil vreo excitație, 
care pape prin sporui de intensitate în măsura apropierii. Care e 
aceasta 


lată cîteva întrebări care dau interes problemei. 


* 


Pentru orientarea animalelor servesc simțurile cunoscute, în 
particular văzul, auzul şi mirosul. 

Dar văzul e impiedicat de cel dintăiu obstacol şi ar fi riscat 
să afirmăm că o pasere îşi fixează un punct cunoscut în spațiu 
la distanţa de 50—1000 km. și apoi sboară ţintă într'acolo; iar 
undele sonore se pierd la distanțe foarte mici și nu pot intra 
in socoteală. Rămine atunci mirosul. 

Mirosul se deşteaptă numai cind părticele materiale cu anume 
organizare moleculară ating membrana sensibilă receptoare a nă- 
rilor la animalele superioare sau elementele sensibile de pe antenele 
insectelor. La ce distanţă se pot imprăştia aceste particule de lo- 
cul lor de risipire ? 

Chiar admițind că împrăştierea lor e datorită unor explozii 
şi că ele sint aşa de mici încît nu sufere prea multe abateri prin 
isbirile cu molecule din aer ori din gazul prin care se pot împră- 
ştia, tot nu se poate concepe o călătorie prea lungă, spre a ajunge 
să umple un volum de aer de un km.oridoide rază ca să excite 
un fluture în aşteptarea chemării unei femele gata de a fi fecundate. 

Oricit ar fi de „particulare“ aceste simțuri la unele animale, 
explicaţia orientării prin simţuri ațițate astfel este neindestulătoare, 

Pentru ca un animal să țină o direcţiune anumită trebue să 
intre în sfera unui excitant în care intensitatea să crească dala 
periferie spre centru. Excitanţii materiali cunoscuţi : undele sonore 
ori particulele materiale odorante nu se pot propaga cu inten- 
sități ori concentrări suficiente decit pe raze mici, iar lumina e 
orbită de cel dintăiu obstacol, lar cind obstacolele obişnuite—dea- 
iuri, munţi chiar,—pot fi evitate prin sbor la înălțime mare, piedica 
curburii  pămintului rămine neînlăturată. 

Consideraţiile de mai sus sint destul de concludente, pentru a 
renunța să căutăm în această direcţie soluția orientării în spaţiu 
a animalelor. lar pentru a porni dela fapte cunoscute şi impre- 
sionante asupra exactităţii în orientarea citorva animale, care se 
aseamănă unor busole vii, vom alege numai citeva exemple și a- 
nume: a) grămădirea unor fluturi bărbaţi spre femelele gata de 
vaan şi a groparilor cătră cadavrele de animale mici (șoareci 
vrăbii, etc. 

b). c uitorita lungi ale unor rozătoare, lemingii, şi ale pa- 
serilor ce ne părăsesc spre toamnă pentrua se duce în țări calde, 

1, Marele Fabre a tăcut numeroase observaţiuni și a rinduit 
cu meşteşug tot felul de experiențe spre a lămuri cum sint 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vestiți aşa de repede groparii sau necroforii,—pe care nu-i putea 
descoperi prin apropierea sa,—iîndată ce găsea cadavre la un anume 
grad de descompunere. 

Spre a-şi aduna material de observaţie îi ajungeau citeva 
cîrtițe moarte pe care le risipea ici colea pe cimpul lui de cercetări, 
Curind recoltă destule insecte pentru ca să le observe felul de 
traiu şi mai ales chipul de dezvoltare al larvelor. 

Aceşti gindaci, mai mici decit cărăbuşii, cu aripele lor in- 
chise și pătate cu roş ori portocaliu, au căpătat numele de gro- 
pari pentru obiceiul de a săpa subt cadavre până ce groapa e 
destul de adincă ca să intre hoitul întreg. Ţărina scoasă din scur- 
mătură o aruncă apoi peste mortăciune, în care viermii, născuţi 
din ouăle aşezate de insectele femei, se pot dezvolia repede pe 
sama ospăţului bogat, In acest timp al dezvoltării larvelor cadavrul 
miroase puternic, simte şi omul, dar abia dela ciţiva metri de- 
părtare. Mai înainte mirosul era cu mult mai slab şi totuși gro- 
parii au năvălit, 

Atracţiunea femelelor fluturilor păuni de noapte pentru bär- 
baţi, care veneau roiu În camera de observare îndată ce se năștea 
o femelă, a îndemnat pe acelaşi minunat observator să varieze ex- 
periențele spre a se încredința dacă înadevăr simțul mirosului că- 
lăuzește pe peţitorii înaripaţi. Din aceste felurite experienţe el trage 
concluzia că: din corpul femelelor pornesc particule mirositoare 
extrem de subtile, care se'mprăștie cu înlesnire la mari depărtări. 
Dar cu cit înmulțește observațiile și experiențele însăşi Fabre a- 
tribue  excitaţia nu direct particulelor materiale ci vreunul fel 
de vibraţiune, care s'ar naşte din aceste grăuncioare şi care deş- 
teaptă simţul genezic al fluturilor masculi. În cursul unor observaţii, 
cu fluturele Bombyx al stejarului, o rudă a fluturelui de matasă, i s'a 
întimplat ca fluturii să-i vină dinspre nord, dincotro bătea şi vintul 
puternic de primăvară. Dacă vintul e un cărăuş bun pentru parti- 
cule materiale mirositoare e ğ o paas considerabilă pentru acele 
ce S'ar găsi În calea lui. Chestiunea orientării acestor insecte 
ca şi a necroforilor prin simţul mirosului rămîne dar nesoluţionată, 
dacă nu căutăm cauzele în alte forțe cunoscute. 

2. Lemingii se hrănesc pe munţi cu muşchi, cu licheni, cu 
iniperi, ierburi, rădăcini pe care le găsesc din belşug. Rareori se 
poate vorbi de nevoia unei emigrări din pricina lipsei, Nici vari- 
ația anotimpului nu determină riguros momentul începerii acelor 
emigrări impresionante, despre care chiar marele Linée in sec. 18 
a a A descriere amănunţită puţin complectată de observatorii de 
ma u. 

Lemingii pornesc cu mii, cu zeci de mii, mergînd în şiruri 
lineare la citeva şchioape unul de altul. Cărăruşele pe care se 
scurg aceste procesiuni în monom rămin bătute şi chiar şănțurite 
după trecerea cirdurilor cu numeroasele lor pap 

Nici un obstacol nu oprește procesiunea. i ori vale, pisc 
ori groapă, şanţ ori ptrău, riuri late chiar nu abat cortegiul din. 
drumul lui fatal, 


> Zn cl it ini cn ii, i 


ORIENTAREA ANIMALELOR IN SPAȚIU 185 


De remarcat e că în aceste turme predomină bărbaţii, rare 
ori iau parte femelele. 

i Pricina călătoriei rămîne misterioasă. Pentru unii ar fi in- 

i stinctul genezic care mină bărbaţii în căutarea tovarăşelor, pentru 

l alţii e nevoia de o variațiune în regimul alimentar, care ar deveni, 
la anumite perioade, piscivor, 

Problema care ne interesează pe noi, e puterea care călău- 
zeşte aceste ființe în drumul lor linear. Văzul nu joacă rol mare 
pentru că drumeţii merg mai mult noaptea, ziua făcindu-și grabnic 
ascunzători pe unde-i apucă vremea. Auzul vreunui sgomot particu- 
lar şesului ori țărmului mărilor, nici atit, cum lesne putem înţelege. 

„3, Mirosul 2. Cum? De unde? 

In lipsa vreunui factor cărui să-i atribuim impresionanta 
pomire spre văi şi ape, cițiva biologi au susţinut că emigrările 
aceste sint instinctive „dela strămoşii constrinşi a emigra in fit- 
care an din pricina lipsei de hrană pe munte cînd se apropie iarna“, 

Căutind în aşa numitele „instincte atavice* explicaţia por- 
niri în călătorie, încă nu ne putem da sama de preciziunea cu 
care aceste animale ajung în locurile cătră care merg, ori ce ob- 


= stacol li s'ar pune în cale. 

i Migraţiunile păsărilor sint provocate de lipsa de hrană o- 
dată cu apropierea iernii, dar in aceasta nu găsim puterea diri- 
guitoare a mersului pe distanțe aşa de mari. 

Cum am spus şi mai sus, trebue să fie alte forţe, de care 
să fie călăuzite paserile în drumul lor şi aceste nu pot fi decit 
nenumăratele octave din undulaţiunile eteriene 1 pornite din locurile 
„cătră care fiinţele călătoare se îndreaptă, căci numai propagarea 
„acestor unde se face pe distanțe colosale, 

Presupunerea ar fi justificată numai dacă s'ar putea dovedi 
că animalele sînt sensibile acestor unde şi că radiaţiunile pot fi 
mu numai de origină cosmică ori terestră ci şi de origină biologică. 

Experimental s'a dovedit pe tot felul de vieţuitoare că elec- 

= “+ricitatea, lumina, căldura, prin urmare un număr oarecare de oc- 

| tave din imensa gamă de vibrații eterient, au influenţă asupra a- 

nimalelor şi plantelor. Aceste influențe variază cu intensitatea ener- 

-giei oscilatorii, Căldura potrivită favorizează anume funcţii, sporită 

ucide. Tot aşa lumina şi electricitatea. Un fapt remarcabil e că 

hulubii călători îşi pierd drumul cînd intră în apropierea posturilor 
de emisiune, 

Incă puțin edificaţi sintem asupra putinţii vieţuitoarelor de a 
emite radiaţii de anume lungimi de undă, pe care primindu-le alte 
viețuitoare să le simtă ori să le folosească în poma lor vitale. 

E cunoscut că licuricii produc lumină, deci o octavă din i- 
mensa gamă a vibraţiilor eteriene. Dacă aceste gingănii se bucură 
de o asemene propritate, nu vor fi alte animale în stare să im- 
práştie radiaţiuni, necunoscute pentru că sint de o lungime de 

| undă care scapă simțurilor noastre ? Şi scapă acestor simțuri pen- 


I A se vedea V. R. No. 2 din 1927, pag. 215. 


186 VIAȚA ROMINEASCA 


trucă le lipseşte acordul oscilator al ritmului lor vital faţă de cel 
al fiinţei emițătoare. 

In cazul văzului. Retina noastră are o organizare celulară şi 
moleculară care are resonanță numai pentru octava luminoasă, pre- 
cum urechea are pentru cele citeva octave sonore. Primim ritmul 
apropiat organelor noastre, simţim lumina ori sunetul. In cazul 
contrar răminem orbi la oscilațiuni cu lungimi de undă ceva mai 
mari ori mai mici decit cele ce dau roşul ori violetul, 

Retina noastră e insensibilă la razele ultraviolete, ochiul fur- 
nicilor însă le prinde. 

Tot aşa se prind şi ritmuri vibratorii între linţe asemănă- 
toare, dacă nu e diferență mare în lungimea de undă pornită din 
corpul emiţător, față cu cea pe care o poate înregistra corpul detector, 

Vechea zicătoare : „vorbeşti de lup şi lupul e la ușă“ a pu- 
tut-o verifica oricine măcar odată în viaţă. Numai că, obişnuit, 
„lupul" e un cunoscut, un prietin, o rudă, deci o persoană cu care 
am avut contact ceva" mai lung, pentruca ceva din ritmul vibrator 
al materiei lui nervoase să fi provocat o dispoziţie de resonator şi 
în organul nostru aperceptiv. 

acă din ființa noastră aşa de complexă pornesc radiaţiuni 
care să impresioneze dela depărtare o fiinţă iubită pentru că a- 
acest sentiment, iubirea, amplifică ritmul vibrător, nu e o dovadă 
că emiterea aceasta de unde—de iuțeli diferite—se imprăştie con- 
tinuu în cursul vieţii ? 
` La ipoteză se adaugă constatări ştiinţifice, Sint cunoscute 
destule organizme în jurul căror sint variaţii de flux electro-mag- 
netic ca în oscilatorii lui Hertz, variaţii care radiază în spațiu și 
sînt primite de alte ființe, care se pot compara cu receptorii Hertz. 


Cu aceste informaţii sumare ne putem apropia de deslegarea 
problemei orientării animalelor. 

Nu părticelele odorante excită necrotorii ori păunii de noapte 
ce caută soții, ci agree care pornesc din vibraţiile moleculelor 
materiale. Aceste undulaţii provoacă rezonanța organelor recep- 
toare și o întrețin călăuzind animalul spre sursa acestor unde. 

călătoriile așa de lungi ale animalelor superioare în 
anume condiţii de temperatură şi de hrană, fenomenul e desigur 
mai complex, pentrucă probabil mai multe octave de undulaţii in- 
fluenţează paserea, de pildă, în acelaşi timp. 

lar organul de orientare, cele trei canaluri semicirculare ale 
urechii, cuprinde un lichid cu deosebire sensibil acţiunii unui cimp 
electromagnetic. Aceste canaluri semicirculare, dirijate în cele trei 
direcţii ale spaţiului, se pot dar compara cu un receptor radiogo- 
niometric, Prin un cadru eu două planuri perpendiculare se poate 
determina direcția unei emisiuni radioelectrice pe pămint, prin un 
cadru cu trei planuri, două cîte două perpendiculare, se poate de- 
termina emisiunea în aer, la înălțime. 

Cadrul receptor există: canalurile semicirculare şi, probabil, 


"ORIENTAREA ANIMALELOR IN SPAȚIU 157 


antenele. Fluxul electromagnetic porneşte din mediul fizic şi bio- 
logic, rămîne numai să se sintonizeze aparatele pentruca circuitul 
receptor orientabil al urechii să stabilească direcţia călătoriei şi ea 
se urmăreşte precem Lindberg a urmat drumul cătră Europa fără 
să vadă uneori la 10 pași înaintea sa. a 

Nu ştim încă decit foarte puţin de chipul cum ajută antenele 
insectelor la recepţia unora din nenumăratele unde, sigur e că odată 
ce sint atinse de fluxul electromagnetic pornit din vieţuitoarele 
microscopice (microbii) ce atacă cadavrele, ori: cel ce porneşte din 
ouăle sau ovarele femelelor fluturilor observați de Fabre, radiogo- 
niometrul particular funcţionează şi insecta ţine glonţ drumul spre 
lacul de emisiune. 

G. Lakowschy 1 a refăcut o experiență a lui Fabre cu flutu- 
rele numit păunul de noapte. Bărbaţii sint atraşi de femela abia 
eşită din gogoaşa ei, cine ştie dincotro, 

Fabre punind citva timp femela pe vată ori pe frunze de 
stejar, constată că fluturii se grămădeau acolo, pentrucă— susţinea 
a ori vata sinf impregnate cu materie mirositoare 
volatilă, 

Lakowschy, tratind frunzele ori vata cu alcool sau sublimat, 
lacea să dispară atracţia. De aici ar urma ori că radiaţiile exci- 
tanie pornesc din ouă, ori că secreția mirositoare emite radiaţii 
atita vreme numai cit e vie, proaspătă, păstrind din ritmul vibra- 
toriu al materiei componente a corpului femelei, Sublimatul ori al- 
coolul distrugind aranjamentul molecular propriu fiinţei, schimbă 
şi ritmul vibrator, 

Sborul în circuite tot mai largi al paserilor înainte de a porni 
la drum e căutarea direcțiunii undelor „cu ajutorul radiogonio- 
metrului lor natural, constituit de canalurile semicirculare”. In ace- 
laşi timp, „paserea îşi procură tensiunea electrică indispensabilă 
pentru a detecta insectele sau animalele pe care le caută şi care 
se găsesc la mii de chilometri” (G. Lakowschy) după înălţimea la 
care se ridică. E cunoscut că tensiunea voltaică sporeşte cu înăl- 
țimea, atingind 100.000 voiţi la 500 metri. 

În cele de mai sus problema rolului undulaţiilor electromag- 
netice în viaţa animalelor şi in particular al orientării lor, e deabia 
indicată. Concepţia aceasta ne poate duce la explicaţii mult mai 
in acord cu fenomenele fizice cunoscute acum pentru unele din 
manifestările vieţii. 

Râminind în cadrul problemei orientării, putem încheia cu 
cuvintele lui Lakowschy : 

„Dacă admitem că păsările emit și detectă radiaţii necunos- 
cute pentru noi, cuvintele instinct şi simţ special întrebuințate pen- 
tru a explica unele manifestări se clarifică numai decit şi capătă 
9 imsemnare precisă. 

„Sensul orientării paserilor şi animalelor în general, se explică. 


1 G. Luhowusehy, L'origine de la vie, Gauthier— Vilara, 1927. 


138 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„Precum nava pierdută în ceață caută să determine cu aju- 
torul cadrului sau radiogoniometric direcţia farului hertzian care-i 
trimite unde electromagnetice, tot aşa animalele şi insectele de care 
e vorba caută să culeagă radiaţiile împrăștiate de fiinţele vii (ani- 
male și plante) care le interesează, apoi ele se orientează după 
direcţiile descoperite, 

„Dar, va obiecta careva, spațiul ar fi atunci brăzdat în toate 
divo de radiații nenumărate ? Cum reuşesc ele să le deose- 


Răspunsul e ușor: alegerea se face cu Înlesnire datorită di- 
versității ovio apa care deosebesc aceste radiaţii“. 


T. A. Bădărău 


—— e 
d St 


Din scrisorile lui Vasile Alecsandri 
cătră George Sion 


Un nou mănunchiu de optsprezece scrisori, cu scrisul elegant 
şi aşezat, ne readuc în minte preocupările, sufletul şi farmecul 
poetului dela Mircești, 

Originalele acestor scrisori se păstrează în bogata donaţie 
făcută de d. George Sion Bibliotecii Universităţii din Cluj. Ele sint 
adresate lui George Sion, de care Alecsandri se simțea legat prin- 
tr'o veche prietinie : amindoi luaseră parte la incercarea de revo- 
luie dela 1848, iar ca emigrați petrecuseră mai mult timp în os- 
pitaliera casă a familiei Hurmuzachi. Ajuns în culmea carierei sale 
politice și literare, Alecsandri nu-și uită prietinul. Încearcă să-l nu- 
mească agent al Moldovei la Bucureşti, îi sugerează idei, îi re- 
o peoa făcîndu-i critici judicioase — îl încurajează şi-l 
min 

Scrisorile ce publicăm nu ne aduc prea multe date inedite 
—să nu uităm totuşi pasagiul, necunoscut păn'acum, dintr'o co- 
medie „începută şi neterminată” (scrisoarea XV). In schimb, o nouă 
confirmare în legătură cu atitudinea şi rolul lui Alecsandri în viața 
noastră politică şi literară, şi In special o nouă afirmare a calită- 
țior şi predilecţiilor lui sufleteşti. 

Scrisorile cătră Sion cuprind însemnări şi preocupări cu ca- 
racter ze) literar şi intim. Una me zi păstrează viu ecoul e- 
pocei frămintate lupte politice ale Unirii, cea datată 20. 1. 1859. 
În cariera sa politică, Alecsandri a adus, ca notă dominantă, mult 
zel, bunăvoință, muncă și page in indeplinirea misiunilor sale, 
Aşa ni-l prezintă scrisoarea întăia, cea mai importantă subt acest 
raport, ca fiind şi scrisă într'o vreme de febrilă activitate politică. 

Toate celelalte sînt dintro altă epocă (1874—1890), aceia 
de liniştire a spiritelor, cînd chestiunile politice ies din primul plan 
de preocupare al scriitorului. In direcţia îndeletnicirilor literare, e 
de remarcat că Alecsandri, devenit în acel timp autor cu reputa- 
ție bine stabilită, nu mai e zorit de gîndul succesului, ci aşteaptă, 
cu răbdare, ca opera să i se valorifice în cele mai favorabile con- 
diții. Așa se şi explică răgazul pe care-l pune în reprezentarea 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


piesei sale „Boeri şi Ciocoi”, socotită de autor, în 1874, ca cea 
mai importantă din operele sale dramatice (scrisoarea a doua), 

Romin, ca prietin şi ca dramaturg, el stărue pentru nu- 
mirea lui Millo ca director al Teatrului Naţional din Bucureşti, con- 
vins că marele talent al cunoscutului actor—pentru care mărturi- 
seşte că a scris rolul lui Arbure din „Boeri şi Ciocoi* (scrisoarea 
a treia)—va da bune îndrumări artei noastre dramatice. 

După anii de creaţie continuă a sosit vremea clasării și scoa- 
terii în volum a operelor complecte, de a căror editare Alec- 
sandri e preocupat (scrisorile din 1876). Nu-i indiferent faţă de 
critică, dar—simţindu-se tare—o consideră cu seninătate şi cu lipsă 
de orgoliu literar (scrisoarea XV). În ultimul an, boala şi virsta 
uzindu-i trupul, îi sting şi spiritul creator (scrisoarea XVII). 

lar acum, după cum am menţionat în întăile rinduri, e locul 
să relevăm — după cuviinţă — sentimentele de prietinie credin- 
cioasă, sinceră şi îndatoritoare de care era capabil sufletul lui 
Alecsandri, Merită lauda aceasta acela care şi-a prețuit prietinii şi 
tovarăşii de luptă păstrindu-le viu în suflet amintirea și recunoş- 
tinja (scrisoarea VII). 
asemenea se cade să atragem luarea aminte asupra per- 
fectului echilibru al naturii sale, iubitoare de societate, de peisa- 
giul tînăr şi vesel al primăverii. E, întradevăr, admirabilă senină- 
tatea şi umorul discret se care le păstrează nesdruncinate până 
în ultimele zile ale vieţii, 1 
Ion Muşlea 


Cluj, Maiu 19%, 


Jassi, 20 Genar 1859 
Iubite Sloane 

Am priimit raportul ce mi-al trimis prin Administraţia de Foc- 
şani, şi dacă nu ţi-am scris ancă nimică, asta au provenit din 
multele ocupări ce am avut în timpul Caimacamiei şi în qilele cele 
dintâi a le Domniei.— 

Dela rînduirea mea în postul de Ministru trevilor străine am 
redijat tomuri întregi de corespondență cu Constantinopoli şi de 
memuaăruri adresate ambasadorilor de acolo, şi crede că mam avut 
nici măcar vreme ca se scriii fratelui meu. 

Când aŭ fost se plec la Bakeii pentru alegerea mea de De- 
putat, ti am trimis o depeșă telegrafică prin care te invitam a priimi 


1 Intre scrisorile din colecţia d-lui Sion, se mai găseşte una, publicata 
de Dee: a87; Sion ca huină în traducerea Phedrei lui Racine (Mircești, 31 
at aha: alta, ~ inel Alecsandri, cătră George Sion după Sonis por- 
891), Odati cu scrisorile lui Alecsandri publicăm şi pe a 
sera aere per Sion de lon Ghica (singura găsită în fondul amintit), în care 
è vorba de „Suvenirile contimporane“, 
În ce priveşte ortografia scrisorilor, am respectat-o întru totul. 


| 
| 


DIN SCRISORILE LUI V. ALECSANDRI _______19r 


se fil agentul Caimacamiei în Bucureşti, şi tot atunce am făcut 
cunoscută această disposiţie D-lui secretar de stat a Valahiei. D-lui 
întă nevoind a înţelege că între doă tert surori precum sint a le 
noastre nu se incape multă țeremonie, mi-aii adresat o notă oficială 
prin care parea a se tingui de oareşi care lipsă de forme în rin- 
duirea d-tale. Asemine notă, ce ar fi putut avea loc numai intre 
străini m'aii ofensat incit nici n'am găsit cu cale de ai respunde, 
şi Caimacamia noastră trăgând de moarte, am găsit deprisos a in- 
tra în o mal intinsă corespondenţie cu Secretariatul din Bucureşti. 
Di. Brăiloiii aŭ arătat o rea vroinţă pecare poate întimplările po- 
litice şi deosebirea sistemelor ambelor guverne iaŭ dictato. Ori cum 
se fi fost, postul d-tale de agent este desființat acum. Mai pe urmă 
vom vedea, cînd se va hotări soarta terit Romaneşti, de va fine- 
vot sai nu de asemine post. Pănă atunce însă nu oiu lipsi dea 
vorbi cu Domnul despre dta. 

e Scriemi în particular prin poşta rusească, cum mergi trebile 
pe acolo căci nu ştim nimică în Jassi. Banchetul pentru numirea 
lui Cuza, fost'aŭ entusiast ? Rostitus'aŭ multe şi frumoase cuvirite ? 
Inchinatus'aii multe toaste ?—La no! lucrurile aŭ luat un drum cu 
totul constituțional şi avem bună sperare că vom propăşi.—Com- 
plotul Iui Murad bey 1 se reduce mult din ceea ce se au.ise, dar 
încă nu se ştie nimic depositiv. Eu, din pricina unei receii am 
şedut în casă vr'o dece gile şi n'am aflat ăncă nimic lămurit des- 
pre ramilicaţiile sale, 

Cât pentru Brănişteanu, voii face cercetările cuvenite. Ca- 
merà ad decretat omedalie derecunoştință Căimăcămiel, adică lui 
Panu şi V. Sturza., 

Ministeriul este format; eù ocup tot postul mea de Ministru 
trebilor străine şi de prietin apoetului Sion. 

V. Alecsandri 

Eată o scrisoare pentru Stephan Golesco 


Mircești 28 Ghenar 1874. 
lubite Sioane. 


Respund la telegramul ce am priimit din partea Dlor mem- 
bri af comitetului teatral : 

Inainte de toate declar că sint foarte măgulit de propunerea 
ce mi a tăcut comitetul teatral de a represinta în Bucureşti piesa 


l Prin care sar fi incercat „a se proclama pe beizade Grigorie Sturdza 
de Domn Rominiei* („Steaca Dunării“ No, 11, din 15 lanuarie 1850), 


> s ‘ =» 


"192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mea: Boer? şi Cioeol.—insă ca unul ce cunosc teatrul și mijloa- 
cele de care dispună direcţiile deosebitelor trupe din țeară, îmi fac 
intrebare dacă trupa Dlui Pascaly este In stare se respundă la 
dorințile mele de autor ?7—Comedia mea este în 5 acturi şi are 
un personel numeros — 17 roluri — dintre care cel puţin opt, im- 
portante.— 

Mărturisesc că îmi vine grei a crede ca aşi gasi în trupa 
“Diui Pascaly opt artisti care se.poată a se Însărcina cu acele ro- 
luri.—lIn anul trecut, gasinduma la Bucureşti, am cetit comedia mea 
“lui Millo, şi el însuşi mi a mărturisit că nu posedă în trupa sa ele- 
mentele necesare pentru a pune in scenă, o operă dramatică în 
-5 acturi şi cu un numer de personagiuri atit de mare. Millo a re- 
nunciat la beneficiul ce ar fi putut trage ca director din represen- 
tarea el, şi ca artist, la plăcerea de a crea rolul lui Arbure, scris 
înadins pentru el.—Atunce i-am propus se fuzioneze trupa lul cu 
acea a D-i Pascaly, şi astfel se împarte cu acesta folosul gleo- 
potrivă. 

Precît însă am înțeles, o asemine fuzionare este imposibilă, 
din causa rivalităței ambilor Directori :— 

Acum dacă Comitetul teatral ţine numai decit a representà 
piesa mea, întrebuințeze influența sa pentru a aduce o apropiere 
între D-n Milo şi Pascaly, şi cred ca astfel am agiunge la un 
resultat satisfăcător.— 

Din toate operite mele dramatice, cea ma! importenta este 
ultima mea Comedie: Boer şi Ciocol. Am cercat se intru in do- 
meniul Comediei înalte şi a grupa pe lingă o intrigă înteresanti 
tabloul epocei lui Mihail Sturza. E natural ca se doresc a videa 
această operă bine imparţită, bine representată, căci în cualitatea 
mea de vechii autor, sint scutit de nerăbdarea debutanţilor care 
se mulţumesci cu tipărirea numelui lor pe o atişă.— 

Aşa dar, iiibite Sioane, te insarcinezi se espui colegilor tel, 
motivele care mă oprescii de a ve trimite îndată manuscriptul 
meii.—Aceste motive nu lovescu nici de cum meritul şi talentul 
artiştilor de la Teatrul cel mare, dar aŭ de scop a pune capet 
nenorocitei rivalități dintre D-n Millo şi Pascaly, rivalitate pëgu- 
bitoare artei dramatice romine, 

Altei vechii amic 
V. AL- 


Complimente din partemi D-lor membri al Comitetului. 


ey 
-rm 


— - 


- 


DIN SCRISORILE LUI V. ALECSANDRI 193; 


ii, 
Mircești, Main 1874. 
Frate Sloane. 

Ţi-am trimis astădi prin poştă piesa mea: Boeri şi Clocol,. 
tipărită la Bucureşti. Doresc se te gasească sănătos şi bine dis- 
pus a lua in consideraţie observările următoare in privirea Tea- 
trului naţional, 

Contractul Direcţiei a încetat şi acum Comitetul din care fact 
parte are a se ocupa cu darea din nioii în antreprisă a Teatrului 
român, Dol competitori se presintă : Pascaly şi Millo, şi precât 
cunosc-spiritul de clopotniţă ce domnesce peste Milcov, nu me- 
indoesc că Pascaly are multe şanse de afi preferat, 

Insă ! me adresez la D-ta ca la un om de litere, ca la un 
autor dramatic, şi ca la unul din membrii Comitetului, şi în aceasta 
tripla căalitate, te las se apreciezi meritele ambilor artişti care as- 
piră a deveni Directori și se faci a atirna cumpana dreptătei in- 
partea celui din doi care posedă mai necontestatii superioritate în 
toate privirile. 

Millo, de şi din Moldova, a devenit prin rarul seŭ talent o 
notabilitate artistică de care se lălescu Romani cu drept cuvint, şi 
care va remănea in istoria dramatică precum a remas la Francezi: 
Boutie-Frederic Lemaitre, şi alții ; Cu toate aceste, Millo este înlă- 
turat demal mulți ant de la Teatrul cel mare prin efectul unor in- 
trigi cunoscute. Oare nu s'ar cuveni se se pue capet acestor itt- 
trigi şi se dea lui Cesar ce este a lui Cesar? Oare, cînd se va. 
scrie istoria teatrului naţional, cum ar suna la aud un pasagiă ca 
acesta : „Millo a fost un artist de un mare talent, care a creat o 

„lungă serie de roluri caracteristice şi a lăsat urme neşterse 

„în memoria contimpuranilor sei. El a sciut se misce inimele- 

„unei generaţii întreg!, se le induioşeze, se le veselească, se 

„le aprindă, etc... şi însă el a fost nesocotit, nesusţinut chiar 

„de oameni care mal mult decât alţii aveai datorie de al 

„imbrăţişa, oameni deştepţi, învăţaţi, poeţi, autori dramatici... 

„etc, şi printre acel oameni însuşi lorgu Sion !..—etc.* 

Cred că nu 1 contribui la asemini pagini umilitoare, şi dar te 
rog, in interesul Teatrului nostru se dal Directia luf Millo, saŭ cel 
puţin se oblig! pe niioul Director de a angaja pe artistul eminent 

(de şi din Moldova) cu condiţiile cele mal avan'agioase şi mal 
demne de frumosul set talent.— 

In această încredere te îmbrăţi-şez frățesce RI 


Eo VIAŢA ROMINEASCĂ | 


IV. 
Mircesti 23 Dec. 1373, 
lubite Sioane. 


Voiii ceti cu placere și luare aminte acele doă coale din Pie- 
-dra ce mi-al trimis şi cu nu mal puțină plăcere fi-oiŭ indeplini 
dorinţa, 

Pănă atunci îți mulțumesc pentru bonătatea ce al de a te 
ocupa cu afacerea moşie! Patrascani şi Borzeşti.—Un bun muşte- 
riù, Paş băga în sin dacă ar încăpea de urechi.— 

Cât pentru Englezul amator de copaci, care se aibă un metru 
de diametru, lucru rarisim, nu'mi este cu putință se'l indestulez; 
însă dacă cumva al avea prilej a te intelni cu el, întreabă! daci 
nu i ar cuveni (sic) copaci de stejar ce aŭ 10 metres sous bran- 
ches şi 1 metru 90 centimetri circonferență. Se înțelege că prețul 
ce ar oferi pentru acesti arbori ar fi mat scădut decât acele de 
80 fr. bucata, şi la caz de acceptare din partei ne-am înţelege lesne.— 

Sciii dinainte că cercarea e zadarnică dar fiind că nu ține 
parale..... vorba românului, 

Felicitări sincere de anul niioi,—sănătate, voe bună şi ceva 
“vigoare, 

V. Al 
V. 
24 Dec. 1874 
lubite Sioane. 

Pănă a nu ţi scrie epistola ce doresc! asupra traducerel tra- 

gediei lui Racine, Phedre, aş dori se citesc scena VI din actul V, 


în care se găsesce pasagiul cel mal renumit, adică le recit de 


Theramâne.— Acel pasagiii e o bucată de inaltă poesie descriptivă. 
Aplici-te al traduce ecsact, cu toate frumuseţile de idel şi de stil 
ce cuprinde şi astfel vei compune un model de literatură admira- 
bilă. Astept dar acea scenă şi pănă atunci te îmbrăţişez. 
V. AL 
VI. 


Frate Sioane. 


Am primit Chiar acum vişinatul ce ai trimis Paulinei, lan 
gustat, l'am găsit delicios, şi am beut în sanatatea d-tale. Cu cine 
însă cregi că am purtat acest toast amical 2. Ohici!.. Cu sora 
d-tale, cu călugărița care se găsesce acum la mine.— Paulina iți 
mulţumesce şi speră ca şi mine că vei mal! veni în curind la Mir- 


Mircești 26 fevr. 1875, 


| 


i 


DIN SCRISORILE LUI V, ALECSANDRI 195 


cesti. Eu însă doresc să vil cu primavara, pe timpul frundelor pen- 
tru ca se ne putem primbla în luncă şi se ascultam privighetorile 
| cucul... în dreapta. 

Cand te afla! acie am vorbit despre analissul ce ai intreprins 
a poemului Tziganilor. Trimetemi manuscrisul d-tale ca se"! public 
in Convorbiri 1, De şi ignoranţii, şi oamenii de rea credinţă şi-aii 


„ tăcut un cal de resboiă din pretinsa Direcţie Nuoă, eŭ nu incetez 


de a me interesa la foaia Convorbirilor, ca una ce aŭ intrat in al 
X-le, an a ecsistenţii sale şi merita prin urmare de afi încuraglate. 
Facă Hajdeii toate rămăşagurile ce va voi, este unul pe care nul 
va câştiga, acela de a da lovitura de moarte publicatii literare din 
Jaşi... Cănii latră, Ventul bate şi stejarul tot in loc... 

Te-am însărcinat cu niste comisioane la Socecii, etc.; Cred 
că le-al indeplinit, şi aştept dar resultatul favorabil... 

Drept care şi in urmarea celor mal sus pomenite te îmbră- 
țisez fraţesce. 

i V. AL 

Compliments dela Paulina.—Gogu iți întinde o labă amicalä,— 
Odobescu îmi spusese că a se monteze comedia mea: Boeri şi 
Clocol, Ce are de gând? 


P. S. Sora d-tale pleacă mâni la Jaşi deunde ţi-a scrie, 
Acum se mulțumesce numai ate săruta. 


Mircești 7 Mart 1379. 
Iubite Sioane, 


Mâni este aniversarul mișcăre! dela 1848, şi nu sciă pentru 
ce me gândesc la bietul Coradini 2 care aŭ dispărut dela acea t- 
pocă, Ce ai devenit el şi scrierile lul ? In zadar am cercetat, n'am 
aflat nimic de sigur.—Hai dar se mal facem o ultimă demarşă şi 
tată cum: Cunosci bine pe D-l Esarhu, agentul nostru în Italia; 
scriei se se adreseze la locurile competente din Florenţa unde au 
locuit familia lui Coradini, pentru ca se descopere misterul dispa- 


| Vezi şi in scrisoarea următoare o arce a lui Alecsandri asupra 
anren n Ă făc lee, m Tiganiadei”. pla se oupa At ae, unei analize a 
seta cicami încă din 1872, dar 8 a ajuns să ţină o 
cu EN (Cf Ea > antadel publicată de G. Cardaş, 
PA le 3—5 
Corradini, fiul unui toscan stabilit la lasi, foarte iubit de in- 
lotni. reee: şi A ir a al revoluționarilor, căruia după 1848 i se pierduse 


cu desäv Vezi de re ei, Alexandru Marcu, V, Alecsandri 
înalte Bue. fac po pa. ar Pre eh ý d 


196 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rirel nenorocitului mea amic. Nu poți crede cât me interesez se 
cunosc soarta iul, cătă bucurie aş avea dacă s'ar descoperi ma- 
nuscriptele lul. Cine scie? poate că se află la vre un frate sau 
la vre o altă rudă de-alelul.— 

Mi-ai anunţat obroşură intitulată: N. Bălcescu etc. Nu am 
primito âncă. Care se fie cauza ?— 

Am cetit in jurnale vestea disolvării senatului şi m'am mäh- 
nit că teara este lipsită acum de luminile unul senator ca Panaliti 
Radu... sermană Romanie ! 

Pilingi cu mine, Sioane! 


Te imbrățişez 
V. AL 
Complimente dela Paulina.—N'ai de gănd se vi se ciocnesci 
ouă de Pasci? 
îmi trimiţi studiul ce Vai făcut asupra Tiganiadel ? 


VIII. 
Mircești 14 Mart 1876. 


Do kaa Mi e a POR 


lubite Sioane, 


Paulina aŭ primit semințele de Da sau Poate, şi iți mulju- 
mesce in sperare de aţi trimite inderet cantalupi de prima căali- 
tate. —Şi ei din partemi îţi mulțumesc pentru îndeplinirea comi- 
sioanelor ce ţi-am dat. Remăne numai se cercetezi la Socecă cum 
merge saŭ mal bine dicend: cum stă cu publicarea ultimilor vo- 
lumi din scrierile mele ? 4 

M'am măhnit de procedeul D-lui Carp cătră dta, căci fie 
cineva din ori ce partit, din orl ce coterie, nu este scutit de k- 
gea politeții. Cât pentru manuscrisul ce ţi-am cerut, in adever că 
nu me găndisem lo obstacolii ce te oprescii de al da Convorbiri- 
lor. Admit motivele care te punii in imposibilitate de a deveni co- 
laborator acestei fol, însă nu vroesc se te introduc în coloanele | 
ei sub masca anonimului.—Sion are dreptul de a intra pretutin- 
dene cu obrazul descoperit—aşa dar nu priimesc amicala propu- 
nere ce mi-al tăcut de ami sacrifica o lucrare- importantă numai | | 
şi numai pentru de ami face mie plăcere. 

Me intrebi despre medalie ? Adeverul este că am priimit în- 1 
tr'o di o scrisoare foarte amabilă și foarle afectuoasă de la Maria | 
Sa, impreună cu o cutiuță in care se găsea o medalie mică cu 
devisa: Bene merenti.—Nu me asteptam nici de cum la această 


raza >» = 


DIN SCRISORILE LUI V, ALECSANDRI 197 


graciositate căci nici nu scieam nimic despre instituirea acelei mé- 
dalii.—Am respuns Măriei Sale cum se cuvinea, conform legei po- 
iteţii şi eată cum se face că subscrii astăzi, 

Amic devotat şi medailat. 


IX. 
Iubite Sioane. 


Cred ca al spleci din Bucuresti sămbătă seara ca se sosești 
Duminică dimineaţa la Mircesti, chiar in gida de anul noŭ, Ai dar 
timpul necesar ca së mi faci o mică îndatorire. 

Mistral mi-a vestit că a espediat, dela gara de Graveson 
(Bouches du Rhône) o lădiţă continend niste cărți.—Lediţa a fost 
adresată la Bucureşti, cu recomandati de a mi se trimite de acolo 
la Mircesti.—-Neorindueala care ecsistă in garele noastre, me face 
a me teme ca efectul asteptat se nu remăe aruncat de-oparte in 
magazie, şi prin urmare te rog se intrebi de șeful garei din Bu- 
curesti sai de şeful magasinier dacă nu cumva a sosit ladiţa. La 
caz contrar, vei recomenda cul se cuvine ca se mio espeduească 
aice indată ce va sosi.—Sintu in ea carți destinate pentru Regina 
şi pentru mine, şi venind ele dela Mistral nu aş vroi ca se se peardă. 

Te îmbrăţişez 


X. 


lubite Sioane, 


Am primit cartea lui Capeligue ce mi-ai trimis; ea m'aă in- 


teresat foarte mult. Iti mulţumesc şi promit se ți o aduc indăret 
la Bucuresti, 


Mirceşti Gioi ! 


V, Al. 
Mirceşti 24 lanuar 1883 


Vitele nu aŭ sosit ăncă la Mircesti. Omul ce le intovăraşia 
este incunosciințat ca se le aducă aice ?... Nu sciu unde se gă- 
sesc acum ; insă cum or veni la feara, le voiu aseda in grajduri 
şi li se va da toată îngrijirea ce merită nisce persoane simandicoase. 

Complimentele noastre afectuoase familiei. 

Te imbrăţişez 


Lucrul piesei merge strună.—Mal am numai vr'o trei scene 
şi sfirsesc, 
uftif ! 


I Fără indicarea a şi anuhui. Probabil Decembre 1882, an cind Ale- 
csandri vizitase pe Mistral 


4 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 
XI. 


Iubite Sioane. 


Se priimesc sad nu vizite de anul nùoŭ, Sion este totdeauna 
binevenit la Mircesti. Sfintul Vasili îţi va eşi dar înainte cu un 
pahar de vin socolean, ca se ţi ureze multe fericiri pentru 1884, 
intre care succesuri literare şi o verde tonţoroime în privirea al- 
tor isbindi (sic 1}. 

Se ţi fie Crăciunul sătul şi volos. 


Mircesti, 1883 


V. AL 
XII. 
Mircesti, 20 luni 1854 
lubite Amice 

In Independenţa de astăzi am cetit vestea infioratoare a ne- 
norocirel ce te-ai lovit. 

Eu care decurând am fost pătruns în inimă de durerea per- 
derel unei finfi iubite, sciu ce se petrece în sufletuţi sfaşieat ŞI 
më asociez cu lacrimi la suferința grozavă şi nemeritată, la chinul 
fără mîngăere care te muncesci, Nu vin cu banalităţile obicinuite 
in asemine triste cazuri, dar îţi gic numai: Privesce la ceruri. 
acolo se află copilul perdut. l 

Paulina îmbrațisază plângând pe mama şi pe surorile lui, 

Amic devotat 


V. Al. 


XI. 
Mircesti—5Sept, 1883, 
lubite Sioane. $ 

Am priimit piesa intitulată: Sarutarea imitată după : le ui | 
ser a lui Theodore de Banville, şi am cetito cu multă plăcere, — 
|deca ce ar avut de a da personagilor un caracter romănesc este i 
fericită, astfel piesa are un farmec mai mult pentru- noi. Priimesce 
complimentele mele sincere : AI arătat la bătrineţe ce-al putut la 
tinereţe, 

Un sing[ur] vers nu ui Die: următorul pagina 15: „Drace! 
Doamne ! Eaca, ce schimbare vis se fle” aceasta esclamare, druce . 
este o stupidă imitație din franţuzescul diable! adoptată de fraţi 
nostrii Bucuresteni. Nici un Român nu dice: drace in nici o im- 
prejurare ; mal bucuros el sudue toți sfinții. f 


In text. - | 


pi 


Afară de aceasta, după Drace, vine 
pare cam nepotrivită asemine vecinătate 


nu me îndoesc că acea ăntei se va vind 
Aveam de gând a veni mai demul 

flic 1 m'au oprit păn'acum de a mişce 
ingrozitor mi-au cauzat mari pagube. 
zile voiii revedea capitala Dimbovițana. 
Te îmbrățişez 


XIV. 
Iubite Sioane. 


ifi mulțumesc pentru volumul Suvenirilor Contimporane ce 
mi-al trimis, şi mal cu seamă pentru orele de plăcere ce mi-a pro- 
curat lectura capitolurilor care sintii cuprinşi în jumătatea finală a 
volumului. Cunosceam inceputul şi aşteptam cu nerăbdare urmarea ; 
am remas foarte satisfăcut de intregul acestei opere mult intere- 
sante şi scrisă într'o limbă limpede şi bine adaptată subiectului. — 
Priimesce dar ăncă odată sincerile mele felicitări, şi numal puţin 
urările de vieaţă lungă, de sănătate şi de putere de condeiu 
pentru ca se ne dal in curînd un al doilea volum. Suvenirile con- 
timporane sint destinate a fi cetite cu viii interes de urmaşii noș- 
tri căci asemine scrieri aduci adevărata lumină asupra epohelor 
trecutului, Ce n'åm da se găsim vre un manuscris din timpul lui 
Stefan Vodă, cari se ne arăte cum era societatea, cu obiceiările 
caracterile şi tipurile de acum patru secoli | 

O parte din suvenirile contimporane care m'aŭ interesat mal 
cu deosebire este acea intitulată 18487 privitoare la mișcarea din 
Transylvania. Ea a desceptat in mintemi o mulţime de tablouri, şi 
ya făcut se intineresc cu 40 de anl... Am revejut Intâmplările 
din acei timp furtunos, cercarea de rescoală din Jaşi, emigrarea 
peste munţi, sosirea mea la Braşov, intilnirea noastră laotelul Co- 
romei, adunarea in acel oraş al amicilor nostri din tinereţă, toți 
cuprinși de entusiasm, de illusii frumoase, de dorinţa luptei pentru 
neamul românesc... val! câţi au mal remas din acea pleiadă însem- 
nată cu stea în frunte !.. Cât s'a rărit pădurea dez stejari! Cruda 
lege a naturel ! 

Pentru mine, legănat din copilărie cu basme poetice, şi ado- 


1 Indispoziţie. 


Paris 2 | 14 Dec. 1883. 


200 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rator de povestirile bătrinilor, am considerat totdeauna ca: une 
bonne fortune, intelnirea unui uncheş care a vegut multe, sciea 
multe, şi spunea multe.—Astfel am avut norocul de a culege poe- 
siile poporale şi ale scăpa de noeanul uitărel, Astfel te vor con- 
sulta mal tărdii amatorii de: A fost odată ca nici odată, şi vel fi 
cunoscut sub numele de Sion Chronicarul.— Scrie dar inainte, iu- 
bite contimporane şi, de vrel se me asculți, feresceţi condei! de 
cerneală groasă şi otrăvită a politicel... 

Pe acie avem carnă grea... 5 graduri de frig! stau prin ur- 
mare mal mult in casă căci am fost cam bolnav vr'o 15 zile... Ce 
timp aveţi în teară ?—Sint zile unde negura e aşa de deasă că 
lampele şi gazul stau aprinse de dimineaţa pănă'n seară in unele 
apartamente. La mine însă am lumină chiar şi la amiazi. 

Când fi vedea pe Di. Maiorescu, întreabă! dacă o priimit o 
scrisoare a mea ? 

Te îmbrăţisez 


Fiind că te-a! ocupat totdeauna de teatru şi ai fost mal mulţi 
ani membru Comitetului teatral, al putea se scrif un articol foarte 
interesant asupra artei dramatice şi asupra istoriei anecdotice a 
scenel române, pentru tomul Il 

Bine al face se trimiţi şi lui lon Ghica, un volum cu o mică 
scrisoare amicală : adresa lui este: Prince Ghica, ministre plenipo- 
tentiaire de Roumanie. 

50 Grosvenor—Gardens—Londres 1. 


A Sioa mu uitase nici = lon Ghica. Dovadă scrisoarea următoare » 


pri Sine. 
Tocmai im propunem s'iţi scriu, ca să te felicit pentru buna şi fol- 
sitâre carte ce ai publicat acum s'iți şi mulţumesc pentru prietintsca aducere 
aminte ce Imi esprimi în serisârea ce priimil. Am cetit carte din scârța pini 


scârța te ore am petrecut ascultă, povestirile, Am dat chiar œ 
lacrimă de tie nenorocitei Olympii. nu te ta- 
cer de bticului. Deocamdată ei nu apreciarța 
de cât polemică i Sieh 88 opat In: ara Sel de 9 amien S, dea 


aprecia asemenea scrieri. Cineva imi gice, vorbindumi de cartea mea că 


pote, 
ce se vor face pe erp în en Tu ai sciut se intereseji pe ilustri 
descendenti al ii Cuciue iţi datoregă o recunoștință eterna pentru 
Biopratia dare familii. 

Te sălut de anu nou și te Imbrăţigeda friiţesce. Nevasta mea ambiţio- 
necă un colț într'acesta scrisăre, ca s'iți esprime sentimentele sale de mul- 
umire pentru buna vostră aducere aminte. Pi GMA 

an 


mr e O Pe O N 


- 
e F 


a i | 


i 
| 


DIN SCRISORILE LUI V. ALECSANDRI 2091 


XV. 
lăbite Sioane. 


Am cetit critica Domnului Anghel Dimitrescu asupra, saŭ mal 
bine gicend, in contra lui Ovidiu, şi îți mărturisesc că m'a lăsat 
-cutotul indiferent, Acel Domn a vrut se dee probe de o mare e- 
rudițiune latinească şi n'a probat alta decit vroința premeditată de 
a proclama că piesa mea are toate defectele și nici o cüalitate.— 
Fie... şapol? 

Mat mult, criticul mei îmi face o crimă că am întrebuințat 
cuvintul Olymp, lectică, ete. cănd cu accentul pe antea silabă 
cand pe a doă. în adever m'am folosit de această licență precum 
şi în cuvintele Vultur, aripă, care se pronunță vultir, dripă în Va- 
lahia şi miltur, aripă în Moldova... ş'apo!?.. 

Nu mai puţin me dojănesce pentru ce am pus pe scenă, în 
timpul lui Aŭgust precupeţe ce vindii naramze şi lămil, pretindend 
„că aceste fructe nu existaii pe atunce... Aug! ? nu ecsistaii porto- 
cale în feara portocalelor! Fie ş'așa. El! ş'apol ? 

Toate aceste șicane nw'mi produci nici un efect şi me tăcă 
numai së ridic din umeri. Imt aduc aminte de un pasaj dintr'o co- 
medie incepută şi neterminată: Eată'l : 


Paris 25 Dec. 1833 


„O! Critici buni de fașă, poeţi in şapte luni. 
„Vulturul nu se mişcă de-un țipet de lăstuni*, 


şi nmi departe: 


„Ori care paserică îşi are ciripirea 

„Ce'n treacăt pe-astă lume incântă aujirea, 
Nalţănd un imn la ceruri, prin alte imnuri mil, 
Şadaogănd o notă l'a lumer armonii, 

Am seris eu multe versuri, poate chiar prea multe 
Dar n'am cerut la nime cu drag să le asculte, 
Nici ml a trecut prin minte trufaş ca se păsesc 
In fruntea tuturora ce scriu şi versuescăi... 

E unul care cântă mal dulce decăt mine? 
Cii-atăt mei bine teri! şi lul cu atăt mal bine; 
Apuce inainte ş'ajungă căt mal sus, 

La resăritul falnic se'nchină-al mea apus. 

Ear vol care asuprămi săgeți tocite trageţi, 
Cântaţi dacă se poate, fiți buni şi nu mai rageți. 


202 VIAŢA ROMÎNEASCA | 


Astazi avem Creclunul la Paris! Soarele vrea se ice parte la 
această serbare de veselie căci a apărut de dimineața in toată 
splendoarea lui. De mult năl mal vegusem căci sta ascuns după 
o cortină de neguri dese şi reci; ivirea luf ne inveselesce și me- 
re'ntineresce. l-aş dice Evohe! dacă nu m'aş teme de dascalul 
Anghel care mi-ar striga: ignorantule, Ji Enoe, nu Evohe! 

Complimente afectuoase din partea noastră pentru întreaga 
familie şi pentru malca Agafia. 

Eu îți doresc în deosebi sanatate, sanatate şi iar sanatate. 

Te îmbrăţişez 


Me voit informa de adresa D-lui loan Riureanu şi aflând'o 
ți-oiă comunicao. 
XVI. 


Iubite Sloane. 


Mi-ai cerut adresa D-lui Riureanu. După multe cercetări, am 
allat în sfirşit ca locuesce Boulevard St. Michel, 48, 

Anul noŭ se apropie, strecuranduse pe furis printre negur! și 
viscole.—Ce ne va aduce şi el? Negreșşit multe poliloghil parla- 
mentare şi aţițări de ură unii in contra altora... Mal bine şi ar 
frânge ghitul păn'a nu trece hotarul. 

Ori cum se fiċ, îți trimit calduroase urări de fericire şi mal 
cu seamă de sănătate, odorul cel mal preţios la virsta noastră: 


Te îmbrăţişez atá 
Complimente şi felicitări familiei. du: 


Trimetemi, te rog, numerul din Revista lui Hajdeu, consacrat 
biografie! fiice! sale, 


Paris 8 lanuar 1889, 


XVII. 
Paris 29 Dec, 1889 
lubite Sioane | 
Am primit răvașul d-tale prin care îmi anunţi sosirea D-rei 
Maria in companie cu D-na Sc, Ferekide, și atât Paulina cât și 
eu vom avea mare mulțumire se o revedem, Aice sper că se va 
“vindeca de anemie prin mişcare zilnică şi prin o hrană sănătoasă; 
insă eù cred că cel mai bun remediii pentru o fată mare este 
căsătoria. Vom cerca. dar al propovădul foloasele unul asemine 
regim salutar, 
Nu a ales un timp favorabil ca se vie la Paris, căci trăim 
de doă luni intro negură păctişă foarte tristă şi nu mai puţin vä- 


RI 


„na 


me a Aa a 


— 


-. 


DIN SCRISORILE LUI V. ALECSANDRI 203 


tămatoare sănătațel. Atmosfera e umedă rece, pătrundetoare pănă 
la medevă (sic), şi mal cu seamă inflenzatoare. Al cetit negreşit 
prin jurnale că această epidemie care a luat nascere în Rosia ca 
toate bunataţile, s'a lățit întrun mod ingrijitor nu numat in Paris, 
dar in toată Franţa şi chiar la Versailles unde nic! holera nu a 
pătruns vreodată. Trebue dar se se păzească cineva foarte serios, 
se nu easă din odae, şi se nu resufle aerul otrăvit af unor cuar- 
tieruri inghesuite de populaţie miseră.—Nu cunosc locul numit Square 
du Roule, şi nu sciù dacă locuinţa d-n Mărculedcu este espusă in 
bune condiţii, dar ori cum ar fi, sfătuesce pe D-r Maria se ducă o 
vieață mal mult sedentară pănă când s'a potoli furia inflenzăi, 

Eü unul m'am condemnat a nu me desiipi de camină căci 
Doctorii mi-au recomendat a me feri de receli. Staŭ dar in casă şi 
Îmi petrec orele cu cetirea de voiajuri in toate părțile lumel. 

Acum më găsesc in lăuntrul Africel, şi sint mulţumit de a nu 
me găsi in sălbătacimea e! decăt prin imaginaţie. —Cum de se 
ailli oameni care se aibă curajul a merge se viziteze acele locuri 
unde domnesce miseria cea mal cumpiita, cu barbaria cea mai spăi- 
mintatoare ?— 

Colonia romănă a scăjut mult in earna aceasta din cauza 
negreşit a Espoziţiei care i-a scurs pe mulţi de bani. 

Batrina princesa Ghica, soția lui Grigore Ghica Vodă a murit 
aseară. O regretim foarte mult căci venia ades se ne vadă şi ne-a 
aratat totdeauna multă afecţiune. 

Scri! ceva la gura sobil? Eii am legat condeiul de gard, şi 
Dumnegeii scie când Poiii libera ca se mal sburde prin campiile 
lunteziel.— Te îmbrăţişez. Peas 


XVI, 


Iubite Sioane 


Am sosit la Mircesti, acum o septemănă, intr'o stare de mare 
slabiciune care nu'mi permite ăncă de a priimi vizite, căci con- 
versaţiile me ostenescii. Cand timpul e favorabil staŭ la soare şi 
manâne aer proaspet, după cum zici Englezii; me culc de vreme 
şi nu pot se fac cinste musafirilor, Rog dar pe amicii se mi acordeze 
cel puţin o lună de vacanţie pentru convalescență.—Te îmbrătişez 


V. Al. 


Mircesti 11 luni 1890 


Moş Mitrut 


(Amintiri) 


Oficial, îşi scria numele pompos : Demetriu Joannescu. Iscălia 
mare, cu litere lungi şi strimbe, pe care nu le-ai fi putul descifra, 
dacă nu ştiai dinainte cine iscălise, Incheia iscălitura cu o parată 
complicată ce se înfăşura imprejurul numelui, înodindu-se la sfirşii 
ca unei panglicuţe. 

Pe cartea de vizită, titlurile funcţiilor pe care le avea, ori le 
avusese, se îndesau în rînduri, cînd mai lungi, cind mai scurte, 
incit cartonul ajunsese să aibă proporții puțin obişnuite. Şi fiindcă, 
totuşi dimensiunile cartonaşului erau oprite la un format conven- 
tional, enumeraţia se sfirşia cu un foarte vorbitor: etc. ete, care, 
din rindul cel mai de jos, înştiința pe cetitor că lista nu e înche- 
iată, Altfel ar fi fost pornit să-şi facă despre cariera domnului 
Demetriu Joannescu o părere mai prejos de realitate. 

Şi cite de maj cite nu fusese dumnealui în lunga-i viaţă! 

Fusese rector de universitate, decan de facultate, secretar 

eneral de minister, senator, consilier comunal... Era membru activ, 
e onoare şi corespondent, al atitor Academii şi societăți savante 
din ţară şi străinătate ! 

Deosebit de impunător era compartimentul demnităţilor exo- 
tice : preşedinte de onoare al societății de geologie din Bolivia, 
membru corespondent al Academiei de paleontologie, din Costa- 
Rica, membru ai societăţii geografice din Tananariva, ș. a. 

Unde însă se găsea la largul lui, era pe scoarța broşurilor 
în care domnul Demetriu Joannescu îşi publica descoperirile ştiin- 
țifice. Simetric așezate, numele funcţiunilor, demnităților şi distinc- 
iunilor, foste şi actuale, ale savantului profesor, începeau să se 

irue dedesubtul numelui în rînduri scurte, creșteau din ce în ce, 
pănă ce ajungeau cit latul paginii, apoi descreşteau iarăşi, desem- 
nînd figura unul romb imens, care umplea toată fața scoarței. 
ouă, studenţilor, nu ne impunea de loc această pompoas= 
înşirare de titluri și demnități. Pentru nol bătrinul profesor şi sa- 
vant era „Moş Mitruţ“. Aşa-l moştenisem numele din generaţie în 


-— 


p 


MOŞ MITRUŢ 205 


mician, ori a catedrei de profesor, oricit se silea să-şi compue 
o figură solemnă și să dea vocii un ton gros şi aspru, nu izbutea 
de loc să ne intimideze, Noi ne simțeam atraşi de bătrinelul cu 
privirea iscoditoare, pripit la vorbă şi iute la spe Dar nu 
pentru că ne-ar fi inspirat vre-un respect deosebit ştiinţa lui... 

Era profesor de geologie şi paleontologie. Ştiinţă de lucruri 
vechi, dispărute, moarte. In tovărășia lor se împietrise de mult şi 
ştiinţa bietului Moş Mitruţ. O simţeam bine că e alcătuită din rä- 
mășiţi din alte vremuri. Moşu era un „demodat“. Colegii mai 
tineri din Facultate T tratau cu ironie. Prin alusie la specialitatea 
lui, îl numeau „fosilă“, El le răspundea cu acreală şi se ţinea de- 
parte de ei, izolat, 

De ce nouă ne era drag moş Mitruj ? N'aşi putea spune lä- 
murit care era pricina. 

Poate, pentrucă şi fiinţa lui, şi cursul lui, şi lucrările prac- 
tice din laboratorul lui, aveau un aer de venerabilă vetustate, şi, 
mireasma lucrurilor vechi coboară totdeauna în suflete un senti- 
ment nedesluşit de duioșie... 

Poate că, deși cicălitor, arătindu-se în ență veşnic ne- 
mulţumit, era suflet bun, şi nu respingea niciodată pe nimeni la 
examene. 

Cred însă că cea mai de seamă pricină a simpatiei ce ne 
lega de bătrinul profesor era faptul că, în fiecare vară, ne lua în 
excursiile pe care le organiza şi le conducea ca profesor al cur- 
Sului de geologie, şi aceste excursii erau cele mai plăcute mo- 
menite ale vieţii noastre de studenți, 

Ah, frumoasele excursii geologice ale lui Moş Mitruţ! Ce a- 
mintii au săpat adine în inimile noastre de adolescenţi ! La dreptul 
vorbind nu învăţam prea multă carte în aceste excursii. Aşa zisul 
„folos ştiinţific“ nu se simţea. — Uneori chiar ne întrebam: ce-or 
fi avind ele de-a face cu geologia ? Dar în schimb, ce sensaţii 
nouă pentru bieţii studenţi, băeţi săraci, chinuiţi un an întreg intre 
amfiteatrul cursurilor monotone şi munca migăloasă din sălile de 
lucrări practice ale laboratoarelor, Ce desfătare dădea ochilor şi 
sufletului priveliştea locurilor pitoreşti pe care le străbăteam cu 
trăsurile, ori câlări, niciodată pe „jos! Ce mese imbelşugate 
înveselite de muzică! Ce primiri entusiaste din partea autorităţilor, 
urmate de baluri! Ce serenade tinereşti, cînd zgomotoase ca niște 
bachanalii, cînd discrete şi duioase, ca nişte idile ! 


+ 
Parc'a fost eri... ze 


__ Văd în gară vagonul de clasa a treia, plin ochiu de studenţi, 
băeţi și fete, în cea mai veselă dispoziție. Pe vremea aceia, nu 
erau înlesnirile de călătorie de astăzi, şi, o excursie care astăzi e 
un episod banal din viața şcolară, era pe atunci un eveniment. 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


Moş Mitruţ, foarte în treabă, trecea printre noi, numărindu-ne 
mereu, ca să nu se înșele la bilete. Era in e ment de excursie : 
haine albe de dril, bocanci grei cu tălpile înfierate în cuie, cu 
pulpile strinse în jambiere de piele, cu şapcă'n cap, cu două cu- 
rele încrucişate pe piept, dintre care, una ţinea binoclul iar cea- 
laltă, taşca cu hărți. N'avea astimpăr pănă nu'şi instala mai întăiu 
confortabil, pe membrii propriei sale familii. Il dăruise Dumnezeu 
cu familie numeroasă pe Moş Mitrut: nevastă, patru fete, un băiat 
şi, pe de-asupra, o Fräulein. Totdeauna, familia lui Moș Mitrut 
mergea în excursii. Noi priveam cu binevoitoare indulgență această 
slăbiciune a moşului. Ne dam sama că, mulţumită prezenței fa- 
miliei lui printre noi, asprimile unui program de studiu se netezeau 
şi excursia se prefăcea într'o comodă câlătorie de plăcere, 

De partea noastră, aveam şi noi grijă să luăm pe cite-un 
prietin, înzestrat cu preţioase calități distractive: cind era un ba- 
riton, cînd un viorist, cind un bun zicător de anecdote, Potriveam 
astfel lucrurile, incit, musafirul nostru, venit la gară, chipurile ca 
să-şi petreacă prietinii, să nu bage de samă că trenul a pornit-o, 
şi să rămină'n vagon. Moşu pricepea şiretenia, se prefăcea întâiu 
că se supără, apoi se împăca, făcea haz, plătea biletul suplimentar, 
iar prietinul, cu darurile lui, devenea însufleţitorul lungilor etape 
ale călătoriilor din tren ori din vapor, a după-meselor şi a seratelor, 
care alcătuiau miezul excursiei. 

Ce privelişte pitorească înfățişa şirul excursioniştilor călări, 
încingind ca un şarpe încolăcit cite o coastă de deal, sau urcind 
pecia cite un povirniş de munte! Căluţii cuminţi păşiau băgători 

samă, cu ochii în pămint, încercînd cu piciorul pietrele fugă- 
toare. Pe şeile lor, nedeprinşi cu călăria, noj eram veşnic în câu- 
tarea echilibrului. Picioarele se înțepeneau pe rind, căutînd sprijin 
cind intro scară, cînd în cealaltă. Corpul urmărea mişcările de 
tangaj ale calului. Căpăstrul era smucit la fiecare poticneală. Călă- 
reți nedibaci, eram chinuiți între preocuparea siguranței şi a ço- 
chetăriei : adică să ne păstrăm echilibrul, dar să nu ne compro- 
mitem prin atitudini tricoase, neestetice, ridicule, în ochii colegelor 
noastre, mult mai curajoase şi mai sigure de ele. 

Şi cavalcada mergea ceasuri întregi, perindind vederilor 
noastre văi romantice, pirăuri cristaline, virfuri de stinci ameţitoare... 

La intervale rari, Moş Mitrut, care călărea ca un general în 
capul coloanei, dădea semnalul de oprire. Eram în fața vre-unei 
surpături, a vre-unui părete stincos, „accidentul* geologic care dă 
prilej poteoa să facă o „demonstraţie pe teren“. 

aravana, destrămată pe lungimi mari, se aduna în jurul pro- 
fesorului. Ne inspecta cu privirea, mustra pe codaşi, se supăra 
foc mai ales cîrid bănuia că vre-o păreche s'a izolat intenţionat 
de ul coloanei. Mai ales, ținea ca familia să fie toată în jurul 
lui. O striga Intro singură exclamație, înşirind repede diminutivele 
familare ale soției şi copiilor : 

— Sofia, Ficuţa, Vica, Fica, Lica, Jean! 


.— D TD” 


—„——_———— 5 


Totdeauna cel din urmă, sosea Sofronie, bătrinul custode al 
laboratorului, Sosea giflind, cu traista în care ducea sculele tre- 
buitoare demonstrațiilor. Nerăbdător, iritat de zăbavă, Moşu salută 

bătrinului său auxiliar cu un poop de ocări. Cea mai grea 

bănuieli, și, desigur cea mai întemeiată era că moş Sofronie 

se oprise pe la circiumile întiinite pe la răspintii ca să-şi spele 

gmh îmbicsit de praful pe care-l ridicau copitele cailor cavalcadei. 

r şi Sofronie nu se lăsa cu una cu două; răspundea dirz şi era 
foarte inventiv în născocirea pretextelor : 

— Unde-ai rămas, situle ? 

— Să vedeţi, coane „Sa 

— Ce să văz? Că miroşi a drojdie, cale de-o poştă? 

- — Se poate să-mi spuneţi una ca asta ? Da'domnu Pavlescu 
uitase traista cu oştrumentele 'n Ciuperceni şi, ce să vezi, azi di- 
mineaţă, cind dau să'ncalec, ca diavolu, ia-o de unde nu è... 

Domnu Pavlescu, desenatorul laboratorului, avea reputație 
bine întemeiată de ultuc. Şi Sofronie o exploata. 

Moşu se răsteşte nerăbdâtor: ' 

— -l pe domnu Pavlescu În pace şi mişcă mai repede. 
Să mai stäm acum s'ascultăm și braşoavele tale... 

— Ce braşoave! Se poate, coane Mitrut ? Că zic eu, ce-o. 
să se supere conu Mitrut cînd o da să facă dimonstraţia pă ma- 
tirial, şi oştrumentele, ioc. D'aia... 

— Sfirşeşte odată !,.. 

— Mă răped cu calu re Ciuperceni şi, ce să vezi, 
mă pomenesc cu un om din sat, acu venea Sä.. 

— Să taci, că... 

— laca, tac, 

—. Moş Mitruj închide autoritativ incidentul, cu amenin- 
tarea dărei afară, pe care o repeta de mai bine de treizecide ani, 
fără so pue vre-o dată în aplicare. Apoi începe lecţia pe teren. 
Sofronie, satisfăcut c'a dres-o bine, scoate din desagă mai întăiu 
busola de geolog, vestita busolă a cărei limbă docilă arăta In- 
clinarea stratelor totdeauna aşa cum ne-o anunța dinainte Moş 
eg Proba busolei mergea repede, fără incidente şi fără nici 
ð iscuție. 

Apoi veni rindul ciocanului de geolog. Cu lovituri viguroase, 
Moş Mitruţ desprinde din stincă, cîteva spărturi. Toţi trebue să 
defilăm pe dinaintea minii lui întinse, care ţine pietrele şi să de- 
Clarăm că am văzut „caracterul“, pe care Moş Mitruţ ţinea cu 
orice preţ să-l vedem. Greu de tot să fi încercat să spui că nu 
l-ai văzut, Moşu se supăra, întorcea piatra pe toate părțile, o 
rictia cu unghia ori cu briceagul, o ciocânea, o aburea cu răsu- 
Marea, o mirosea, ne-o indesa şi nouă pe subt nas şi ne prididea 
cu întrebările : 

— Nu yet; domnule ? Uite ici, cuarțul, 

— Cum se poate, domnule, să nu-l vezi ? Uite, ici, în mij- 
locul masei verzui, cristalul ăsta lucitor, 


208 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Moș Mitrut scotea nervos lupa din buzunar, se asigura el 


mai întăiu că într'adevăr cristalul e în regulă, la locul lui, apoi 


indesa lupa în mina studentului, care, zăpăcit, o plimba cind la 
un ochiu, cînd la altul, închizind strîns pleoapele celuilalt, pănă 
cind  însfirşit, se hotăreşte, cu jumătate de ; 

A, da, da. Văd bine acum, cristalul ăsta roz.. 

— Ce roz, domnule! E alb irizat. Ce vezi dumneata acolo 
roz, e feldspat. 

Da,... pardon, aveţi dreptate, confundam... Nu băgasem de 
samă,— E feldspat, ortoză... 

— Ce tot baţi cîmp domnule! Ce ortoză? E labrador! 
Habar m'aveţi. Veniţi încoace, dumneavoastră, de colo... 

Intrebările curg ploae. Noi ne incurcăm, ne poticnim in 
răspunsuri. Une-ori ni se pare că dreptatea e cu noi, dar ne re- 
semnăm şi ne lăsăm în voia soartei. Spunem da la tot ce ne 
întreabă. La urma urmelor, ne gindim că n'avem nici un interes 
să-l contrazicem şi să ținem pe loc caravana, pe deasupra şi ct 
riscul să trecem drept proşti. Cedăm semnelor cu care ne îmbiau 
din ochi colegii dimprejur şi afirmăm că am văzut ce-i plăcea 
moşului să vedem. Ba uneori mai facem şi exces de zel, punind 


mult accent în declaraţiile noastre ori spunind mai mult decit 


trebuia, ceiace ne atr apostrofe violente. 

La urmă de tot, Sofronie scotea din traistă argumentul de- 
cisiv : flaconul cu acid şi bagheta de sticlă. 

Moş Mitrut, cu mişcări solemne de sacerdote care oficiază 
un ritual, scoate cu bagheta o picătură de acid din flacon şi o 
lasă să cadă de sus pe o faţă netedă a spărturii de rocă. Apoi, 
ne pune să declarăm dacă a făcut efervescenţă, ori nu. Noi râs- 


pundem în cor, după cum cerea trebuința : „a făcut“ ori „n'a făcut”. 


Foarte satisfăcut de această probă hotăritoare, moş Mitrut so- 
cotea pe lin reuşită aplicaţia pe teren a cursului dela catedră şi 
înapoia lui Sofronie ustensilele, împreună cu avertismentele şi a- 
meninţările de rigoare. Sofronie le incasa cu filosofie, mai îndesa 
în desagă ceva probe din „materialul recoltat* și pornea la locul 
hui, rr coada coloanei făcindu-ne cu ochiul. 

ică : 

— Lasă-l să-şi facă obiceiul ; cîte de-astea n'am auzit eu! 

Caravana se alcătuia din nou cu greutate, şi pornea înainte, 
cu moş Mitrut în cap şi cu moş Sofronie în coadă. 

Lecţia de geologie pe teren era repede uitată. Legănatul 
cailor începea să nu ne mai neliniştească iar ochii noştri erau tot 
mai mult furați de priveliştea firii. Pe după crestele dealurilor, 
discul soarelui se cobora, roșind. Mingliate de razele lui îmbiin- 
zite stincile căpătau o culoare purpurie. Pete mari de umbră se 


întindeau în lungul văilor. O adiere de vint ne aducea ecoul inä- 


buşit al tălăngilor unei turme de oi, ce cobora în depărtare spre 
stină. Pe o muche, un cioban, rezemat în bită, ne privea, de- 
semnind pe cer silueta unui tripied. 


- 


MOȘ MITRUT 209 


Vraja serii ne pătrundea în suflete. Simţeam cum pieptul ni 
se umilă şi cum inima zburdă de voioşie. Un glas bărbătesc în- 
cepea, din mijlocul cavalcadei, o doină, ori o romanţă. La început 
timid, apoi din ce în ce mai sigur. Una cite una, alte voci prind 
să-i ție tovărăşie, Solo a devenit cor. La vre-o şerpuitură de drum, 
Moș Mitruţ ne aruncă o privire încintată şi incurajatoare. Şi tot 
drumul o duceam în cintec, Dar vocile răguşiau, acordul lor se 
făcea tot mai disonant, pănă cind, în lălăiala cîinilor, intram pe 
rece ză în satul în care ne aștepta cina de seară şi popasul de 
noapte. 

La masă, moş Alitruj era foarte vesel. Simţeai că en ele- 
mentul lui. Minca şi bea cu poftă, făcea glume şi tot felul de farse 
copilăreşti ; ne îmbia şi pe noi la petrecere şi fidea din băerile 
inimii de toate poznele pe care le puneam la cale unora dintre 
colegii noştri, mai slabi cu duhul. „Artiştii trupei“ erau provocați 
să se producă, fie-care cu talentul lui. Unul cinta, altul ţinea dis- 
cursuri, altul declama versuri, un altul imita sbieretele animalelor, 

Către sfirşitul mesei, deodată, ca din pămînt, se iveau lău- 
tarii. Moş Mitruj se făcea că se supără. Dar vre-o două duzini 
de ochi îrumoşi îl priveau rugător şi Moşul nu era de piatră... 

Danţul se încingea. Picioarele, înțepenite de opintelele de 
peste zi în şeile cailor, îşi recăpătau elasticitatea şi, abia tirziu de 
tot cînd cocoşii satelor se întreceau să chieme soarele cu cucu- 
rigul lor, bandele de excursionişti se îndreptau, cu paşi şovăitori, 
spre cvartiruri, 

A doua zi de dimineaţă, era totdeauna fierbere mare. Adu- 
narea se făcea cu greutate. Intirziaţii erau primiţi de Moş Mitruţ 
cui ri aspre, cele mai multe ori, ele erau indreptățite. 
Căci ii îşi luau vint şi petrecerea, așa zicind oficială, avea 
şi supli particulare. Moşu nu le ştia, dar le simţia. Şi în mus- 
trările pe care ni le adresa, îngroşindu-şi vocea şi compunindu-și 
figura cea mai încruntată cu putință, revenea mereu ameninţarea : 

— Să ştiţi că e cea din urmă excursie, în care mai iau 
ze: Nu meritaţi atîta bătae de cap şi atita cheltuială. 

oi ne cam ruşinam şi căutam să ascundem pe colegii care, 
prin înfăţişarea lor lamentabilă, trădau prea făţiş cheful de peste 
noapte, emoţionat însă, nu ne prea emoţionam. ' Ştiam că su- 
părarea Moşului e trecătoare şi artificială. Cit despre ameninţarea 
cu oprirea  excursiilor, ne dam sama ca hotărirea lui nu era 
nestrămutată, căci avem aliaţi naturali şi puternici în coana Sofia, 
în Ficuţă, Vica, Fica, Lica şi Jean! 

Şi buna dispoziţie revenea pe deplin cind, după ce caravana 
se punea pe picioare, vedeam, sosind în fuga mare, pe moş Sofronie, 
ca totdeauna cel din urmă, gata să încaseze pe seama lui sin- 
gur, Mina porției de ocări pe care o încasam noi ceilalți, toți 
a un loc. : 

Făceam chef pe înfundate, cînd auzeam justiticările pe care 
le dădea cu dirzenie moș Sofronie. Ba era calul care-și pierduse 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ieri o potcoavă pe alurisitele de stinci, ba era „materialul“ care pi- 
case pe drum prin desaga pe cart o roseseră şoarecii peste noapte 
— şi trebuise să se'ntoarcă pe drum să-l adune... ŞI cite şi mai 
cite inventa Sofronie, strigindu-le în gura mare, pe cînd moşul îl 
ocăra, căutind fiecare să acopere vocea celuilalt, în cel mai vio- 
lent duet cacofonic, 

Cind Moşu, obosit, rupea discuţia, chemam la noi pe Sofro- 
nie şi, în chip tainic, îl întrebam de pricina adevărată. Bătrinul ne 
repeta pentru a nu ştiu citea oară—cu mici variante—o tarasco- 
nadă amoroasă, cu proporții iperbolice, care l-ar fi reținut pănă'n 
faptul zilei, într'un alcov rustic din sat. Noi cădeam în admiraţie 
față de atita tinerească vigoare, iar Sofronie ne dădea, cu tonul 
celui mai adinc «adevăr şi însoțindu-şi demonstraţia de cruci şi de 
jurăminte, aplicaţia acestei nebănuite virtuţi herculeene : 

— Aerul de munte, domnule!—Ce stai dumneta de gindești? 
E aer tare! r 

s ko . | 

Vechea colaborare a lui Moş Mitrut cu moş Sofronie a | 
trebuit sa ia sfirşit într'o seară tragică, odată cu spulberarea u- 
nej iluzii în care trăise bătrinul profesor o viaţă întreagă. A fost 
catastrofa care a pecetluit amurgul carierii lui Moş Mitrut cu cea 
mai crudă deceptie a vieţii lui, 

De patruzeci de ani, cei doi bătrini trăiau unul lângă altu! 
printre colecţiile înbicsite de praf ale vechiului laborator. Nu era 
zi în care şelul să nu-şi certe servitorul, Dar erau certuri de me- 
naj, ca în familiile cele mai unite. ŞI nimeni nu şi-ar fi putut în- 
chipul pe Mitruţ fără Moş Solronie. 

Bătrinul servitor se adaptase aşa de mult cu lucrurile prin- 
tre care trăia, încit părta desprins din dulapurile cu fosile ale lui 
Moş Mitrut. Un fel de homo primi, s, fosilă insuflețită, gir- 
bov, cu părul cărunt, veşnic neţesălat, cu ochii spălăciţi şi privi- 
rea şaşie, cu nasul roşu, brăzdat de o cicatrice adincă tocmai pe 
virf, cu mustăţile pleoştite, pe care le netezea mereu pe dedesupt 
cu dosul palmei, parc'ar fi vrut să şteargă de pe firele lor groase 
“urmele trădătoare ale păhărelului de ţuică în care şi le înmuia, nu 
atit de des cît îl învinula moş Mitruţ, dar nici atit de rar, cit jura el. 

Cit despre folosul slujbei te care o îndeplinea moş Sofronie, 
cel doi bătrini rosteau păreri diametral opuse : 

cea bună era, negreşit cea pe care o spunea 
Sofronie, şi întrebat şi neintrebat : . 

— Eu duc laboratorul. O să vadă conu Mitrut cind olu pleca 
cu. Multe zile nu mai am. Cite mi-or mai lăsa Dumnezeu, vreau 
să mă odihnesc şi eu, Să mă poleiască cu aur, să mă roage în 
genunchi, nu mai stau. 

lar moş Mitrut de partea lui se tinguia : | 

— Un nemermic şi un beţiv. S'a stricat de tot Nu mai faci 
nici o treabă cu el. Trebue să-mi caul alt om. 


E N 


MOŞ MITRUŢ 211 


Şi totuş, nici unul mu se ținea de cuvint. Nici profesorul 
nu-şi dădea sluga afară, nici acesta nu-şi lăsa stăpinul. In ciuda 
amenințărilor, cei doi bătrini rămineau unul lingă altul, aşa cum 
se obișnuiseră de aproape o jumătate de veac. Parc'ar fi simţit 
că-i leagi un fel de solidaritate, a celor rămaşi din alte vremuri 
în mijlocul unei lumi nouă, duşmănoasă celor bătrini, 

in viaţa noastră de studenţi era un moment cînd moş So- 
ironie întra în scenă cu un rol foarte importantă Era în timpul 
examenului de licență, cu care ne încheiam anii de universitate, 
Solronie devenea aliatul nostru, împotriva lui moş Mitruţ. Aliat 
mercenar, cumpărat cu bani ca să-şi le stăpinul, şi să ne a- 
jute să ocolim rigorile regulamentului. Dar asta mavea însemnă- 
tate ; dădeam examen de geologie, nu de morală! 

De ciţi ani dura complicitatea lui Sofronie cu studenţii, can- 
didaţi Ja licenţă, ca să înşele pe Moş Mitrut? 

Nimeni n'ar îi putut-o spune precis, Toate seriile de stu- 
denţi care se perindaseră în Facultatea de ştiinți, făcuseră la fel. 
Obiceiul se moştenea de la premergători și se transmitea, ca sa- 
cru şi secret depozit, urmaşilor. 

Inșelătoria se punea la cale foarte simplu şi după un pro- 
gram ce nu se schimba de loc, de la an la an. Candidatul fa li- 
cenţă trebuia, între alte probe practice, să determine, adică să le 
spună pe nume, la zece roce şi zece fosile, dintre cele, chipurile, 
învăţate în cursul studenţiei, la lucrările practice din laborator şi 
În excursii. În ajunul zilei de examen, seara, Moş Mitrut venea 
la laborator ca să-și „pregătească materialul“ pentru a doua zi. 

Alegea bucăţile, scoțindu-le din dulapurile cu colecţii, le a- 
coperea etichetele cu benzi de hirtie lipită cu gumă arabică şi le 
așeza în serii de cite douăzeci pe nişte tablale mari de lemn, a- 
titea la număr, citi candidați erau anunţaţi la examenul de a 
doua zi. Odată operaţia făcută, tablalele erau încuiate în biroul pro- 
fesorului şi cheia dată în păstrarea lui Sofronie. 

Actul al doilea era cel mai interesant. El se juca pe două 
scene deosebite. 

Moş Mitruj eşia din palatul Universităţii cu inima uşoară şi 
cu zinbetul pe buze, Căci Bätrinul avea inima tinärä. Ori de cite 
ori, treburile lui ştiinpifice ori profesorale adevărate ori plăsmuite 
—İl chemau seara în oraş: şedinţă de comitet, adunări de socie- 
tâți, pregătiri pentru examenele de a doua zi, Moş Mitrut, se fo- 
losea de prilej ca, la inapoiere, să facă şi o mică escapadă de 
dragoste. Adeseaori, noi studenţii, îl pindeam şi-l urmărim dela 
d , interesaţi şi amuzaţi de manevrele stategice prudente pe 
care le desfăşura bătrinul, ca să-şi găsească o tovarăşă efemeră de 
Pana, r să nu fie observat ul aaga gg 

i era foarte puţin pretenţios biet oşu în alegerea tova- 
râşăi: Cu generositatea noastră tinerească, îl inţelegeam şi-l iertam. 
S lucru cu care nu ne prea impăcam, erau gusturile lui, 
din cale afară de democratice, IE vedeam oprindu-se prin aleele 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai ferite ale Cişmigiului, ori ale grădinei Icoanei, sau chiar di- 
naintea vitrinei luminate a vre-unei prăvălii, unde se prefăcea că 
priveşte cu luare aminte, pecînd, în realitate, făcea vecinei întim- 
plătoare, pe şoptite, comunicări şi propuneri, care, de sigur n'a- 
veau nimic de-a face cu paleontologia. De bună seamă, mai de- 
grabă cu fiziologia... 

In serile ajunul probei de licenţă, observatorii ce spio- 
nau din preaj tatuei lui Lazăr plecarea lui Moş Mitruţ, n'aveau 
nici un interes să urmărească evoluţiile profesorului prin aleele 
„Cişmigiului. Un interes mult mai mare îi țintula de Universitate, 

gi abia plecat bătrinul, Sofronie se ivea în ușă şi făcea semn 
că totul e în regulă. Candidaţii la examenul de a doua zi erau 
viriți tiptil în laborator, unde se apucau „să prepare“ examenul, 
Sofronie rupea benzile de hirtie, lipite cu citeva minute mai nainte 
de-asupra etichetelor şi aducea condicile cu inventarele colecţiilor, 
care le dădea cheia descifrării numerelor. Băeţii se apucau să „stu- 
dieze" pe brinci, însemnându-și numerele pieselor din tablale și 
numele corespunzătoare din condică. Inimi generoase, gindurile lor 
se abăteau din cind în cînd spre profesor, care-şi urmărea esta- 
pada lui nocturnă, şi-i urau cu sinceritate să-i meargă „afacerea“ 
tot aşa de neted, ca şi lor înşi-le, 

” A doua zi, treaba mergea strună. Intunecat şi solemn, Moş 
Mitrut ne întroducea în sala de examen. Pe o masă lungă, stä- 
teau rinduite tablalele, cu tualeta refăcută. Noi ne prefăceam emo- 
ționaţi şi le aruncam priviri speriate. Moşu ne făcea distracții. 
Apoi, ne aşezam pe scaune, fiecare în fața lotului ce-i căzuse. 
Incruntaţi, ne puneam pe lucru. Şi, după un ceas de prefăcută in- 
cordare, aşterneam pe hirtie resuitatul pregătit de cu seară. A- 
veam grija să strecurăm și cîte una ori două greşeli, aşa ca să 
nu părem suspecți de atita știință. Să-l fi văzut pe Moş Mitrut ce 
scandal ne făcea pentru aceste bicete greşeli intenționate. 

Se intimpla uneori să fim și noi indignaţi... Nu însă pe pro- 
fesorul, pe care savanilicul de contrabandă al elevilor săi îl fä- 
cea din ce în ce mai pretenţios, ci pe cite unul dintre colegi, care, 
din lăcomie şi imprudenţă, ca să primească un brava, ori o menţi- 
une superioară, 'ne păcălea, mizerabilul, nefăcind nici o greşală, ris- 
cind să trezească bănuelile profesorului, ori să-i mărească exigen- 
{tile faţă de noi, ceştialalți, cei —ca să zic aşa—cinstiţi... 

Altminteri, nici n'ar mai fi fost cu putință să dăm înapoi. 
Moş Mitrut era sincer convins că studenții sint foarte tari la ma- 
teria lui. Era titlul lui de mîndrie, cu care se împăuna faţă de ră- 
utăcioşii lui din Facultate, şi cu care le da replică la îm- 
punsăturile lor. Un resultat modest şi cinstit, obținut de vre-un 
candidat cu propriile lui mijloace, ar fi decepționat şi înfuriat pe 
profesor. Candidatul ar fi fost, cu siguranță trintit. De voe, de 
nevoe, frauda devenise metoda normală. Nici nu mai putea fi 
vorba ca cineva să se încumete să dea examenul de geologie, 
fără să treacă pe la moş Sofronie. 


| 


Hey 


MOŞ MITRUT 213 


Şi a trebuit ca, într'o seară, să se întimple catastrofa. Bles- 
temată seară, în care, după ce-şi aşezase conştiincios materialul 
pentru a doua zi, Moş Mitruţ, cu inima sburdind de tinereşti a- 
vinturi, a plecat, ca de obiceiu, în căutarea aventurii nocturne! 
Biestemaţi ochii perveşi ai fluturelui de noapte, care au pironit pe 
loc pe bătrin şi l-au întors, în doi, pe acelaşi drum pe care plecase, 
singur, cu un sfert de ceas mai nainte! Şi nu e greu de înțeles 
t a bătrînului cînd, trecînd pe lingă Universitate a zărit lu- 
minate ferestrele camerei, unde stinsese el însuşi lumina, cu mina lui. 

Cuprins de bănueli sinistre, Moş Mitrut îşi părăsi tovarășa 
în stradă şi urcă, sărind cite două trepte, deodată, vechile scări 
de lemn ale Universităţii. Intrun minut e sus și dă buzna 'nodae! 

Ce grozăvie ! 

Bătrinul crede că halucinează şi-şi trece mina pe la ochi, 
Dacă ar fi văzut cum din cadrurile prinse'n păreţi, ori din vitri- 
nele de sticlă a muzeului, s'ar fi desprins craniile hidoase, ver- 
tebrele înegrite, femurele gigantice, ale Brontozaurilor, ceratosa- 
urilor şi Dinoteriilor, dacă în jurul lor ar fi luat corp uriașii tim- 
purilor dispărute, şi dacă armata de monştri ar Îi pornit amenin- 
țitoare asupra profesorului, căscind gurile lor cit nişte abisuri și 
plesnind din cozile lor naprasnic, tot nu i S'ar fi tăiat răsuflarea 
şi nu i s'ar fi înmuiat praan ca în fața spectacolului pe care-l 
avea acum în fața ochilor. 

Moş Mitrut priveşte băeţii aşezaţi comod dinaintea materia- 
lului aranjat de e! cu atita discreţie, pentru ziua de mine. Ben- 
zile de hirtie, ticluite de ef cu grijă, rupte și asvirlite pe jos. Pe 
masă, stau deschise condicile lui, în care candidaţii răsfoesc cu 
mini impii şi zorite. Pe lingă ei, se învirteşte Sofronie, ajutindu-şi 
clienţii la săvirşirea sacrilegiului, 

Profitind de zăpăceala şi înmărmurirea bătrinului, studenţii 
s'au strecurat, unul cite unul, pe uşa rămasă deschisă. A rămas 
numai Sofronie, care căuta, zădarnic, pe lingă el, o prăpastie, care 
să-l înghită de viu. 

o$ Mitrut P. e venit în fire, în sfirşit. Ochii lui aruncă ful- 
gere. Glasul lui cnește râgușit şi sugrumat: 

— Slugă trădătoare şi ticăloasă ! 

lar braţul se ridică, cu pumnul strins, ca o sabie de arhan- 
ghel, care pedepseşte. 

Candidaţii ghinionişti au fost ra m la examenul de licenţă, 
Pentru întăia oară, cădeau candidaţi din cauza geologiei. 

Sofronie a fost dat afară din serviciu. A plins la uşa stăpi- 
nului înşelat, s'au rugat pentru el toţi membrii şi toate membrele 
familiei, şi a fost reprimit. 

Dar rana se săpase adinc în sufletul moşneagului şi nu se 
mai putea vindeca. Iluzia din care trăise o viață de om se risipise. 
Toată mindria lui de la examene, superioritatea cu care se înfă- 
sau studenţii la materia lui față de a celorlalți, titlul lui de fală 
pe care-l invoca mereu faţă de invidioşii lui colegi, toate aceste 


214 VIAŢA HOMINEASCA 


fuseseră o minciună ! Toată viaţa fusere victima unei farse ! 

jucat pe degete de toate generaţiile de studenţi cari-i trecuse 
subt mină, cu complicitatea unei slugi viclene, pe care o tratase 
otdeauna ca pe un vechiu şi credincios tovarăș ! 

Cele două-trei serii de candidaţi, care s'au mai prezentat la 
examene, după această intimplare, au făcut proba definitivă a 
minciunii în care trăise. Nu știința lui, ci ticăloşia lui moş Sofronie, 
dăduse elevilor lui lustrul înşelător al unei pregătiri serioase. 

Umilit în suflet, bătrinul suferea mai cu seamă cind vedea 
sporind ironia în privirile şi vorbele colegilor de prolesorat, Se 
făcuse morocânos, mai supărăcios decit înainte, certăreţ şi bănultor 
pentru orice lucru. Nimeni nu-i mai intra în voe. 

Curînd, legea neîndurătoare şi graba celor doritori să-i moş- 
tenească locul, l-au împins în lumea celor inutili. A fost scos la 
pensie, pentru limita de virsta. S'a stins şi cu trupul, după scurtă 
vreme. 


Bietul Moş Mitrut! De cite ori trec pe strada Albă, unde-şi 
avea casa bătrinească şi scundă ca şi el, ascunsă după tufe 
de liliac, în fundul unei curți mari şi verzi, ca pajiştea unei livezi 
de munte, mă cuprinde o adincă melancolie, 

Ce trecătoare sînt lucrurile pe pămînt! 

Omul de ştiinţă supravieţuieşte şi de dincolo de viaţa på- 
mintească prin capitalul ştiinţific pe care l-a putut dura, ori prin 
dira pe care a însemnat-o în cale, ori prin elevii şi continuatorii lui, 

Puţin a rămas = urma lui Moş Mitrut din toate acestea. 

Opera lui științifică n'a rezistat la încercarea timpului. Infi- 
ripată in v e eroice ale inceputurilor de cultură rominească, 
fără temelii trainice, ştiinţa lui nu isbutise să se impună serios, 
nici pe cind trăia el. Cind omul s'a stins, s'a topit şi ea cu totul. 
De ucenici, continuatori ai şcoalei lui, care să e A pe cu pie- 
tate memoria profesorului lor, ma avut parie. Unii credeau că, 
din egoism, nu-şi lipeşte pe nimeni de el. Poate că nu-i plăcea 
să-şi crească însuși pe viitorul poftitor la catedra lui. Alţii poate 
cu mai multă dreptate, işi dau cu socoteala că bătrinul era sgircit 
cu micul lui avut ştiinţific şi-şi dădea sama ce greu i-ar fi să-l 
mai împartă şi cu alţii... 

Fapt este că lucrările lui nu mai sint luate în samă de 

lişti. Icoana lui, ma găsit nimeni cu cale s'o veşnicească in 

teonul firav al gloriilor ştiinţei romineşti. lar la mormintul lui 
uitat, nu vin discipoli să presare flori... 

Numai une-ori, vre-un rătăcitor curios şi răbdător iscodeşte 
într'o vitrină dosnică a Muzăului naţional de Geologie şi Paleon- 
tologie, o cutioară umplută cu cioburi de scoici, peste care şi-ar 
trece privirea cu indiferență, ca peste multe altele, dacă luarea a- 
minte nu i-ar fi isbită de numele scris pe etichetă: Ostrea Joan- 


M 215 


nescu, omagiu adus, pe timpuri, bătrinului geolog, de un con- 
frate îndatoritor. 

lar într'o încăpere mai mare a aceluiași muzău, la picioarele 
unui schelet uriaş, care se îmbină din frintura de oase pietrificate, 
rostuite meşteșugit cu bucăţi de ipsos, privitorul ceteşte, dedesubtul 
numelui, scris cu litere mari, al mătăhalei antideluviene: Ursus 
spelaeus dacicus, numele scris în litere mai micuţe, al lui Demetriu 
Joannescu, cel căruia i-a fost hărăzit de soartă norocul să-l g 
sească şi să-l desgroape din văgăunile paget Carpaților. Cei 
doi dispăruţi, monstrul şi învățatul, s'au găsit, la depărtare de o 
veşnicie şi şi-au legat numele unul de altul, Ap pe oaltă veşnicie. 

Rind pe rînd, grupuri de copii de E popa soldaţi în permisie, 
lucrători în haine de Duminică, provinciali neindemenateci în miş- 
cări, trec prin faţa senzaţionalei „piese“ şi, dau glas gîndului lor 
de admiraţie pentru uriaş și pentru uitatul savant. : 

— Tii domnule, ia te uită-mi-te cita scroafa ! 

— Taci bre, că-i alifant, 

— Să fie schilete—adevărat ? 

Un elev de şcoală se amesteca binevoitor, cu un aer de 
superioritate, 

- — E ursul cavernelor, care a trăit la începutul erei cvaternare. 
Astă-zi nu mai trăeşte, s'a stins. 

— Că asta o ştim și noi, că doar îi vedem ciolanele 'ngirate. 
Da nu prea aduc a urs... 

— Ba uite, ici jos, îi scrie şi numele: Ursul spelaeus... 

— Asta-i bună! Da' cine l-a mai şi botezat? 

— Nu vezi ? Scrie. Tot aici... Demetriu 

— Bag seama, asta-i stăpin'su ?... Ursaru... 

Elevul e scandalizat : 

— Cum să poate să vorbeşti astfel de nerozii? Domnu 
Joannescu a fost cel care l-a descoperit, geologu, paleontologu... 

Cetăţeanul se scarpină după ureche, nedumerit şi rușinat. 

— Ologu... Ologu... bine, înțeleg eu. Dar vorba e, cum de 
răzbea gogeamete namila, dacă era şi beteag... ? 

Atita a rămas, ca urme materiale, din ce a fost profesorul 

iu Joannescu. 

Unul după altul, au tot trecut anii. Şi precum din însăşi in- 
văţătura lui, am deprins fapta picăturii care se prelinge, nebăgată 
de samă, pănă ce brăzdează şi tărimițeşte stinca cea tare, tot 
astfel, anii care s'au scurs au tot ros relieful icoanei profesorului, 
săpat în memoria şcolarilor lui, şi l-au şters cu totul. Trebue o 
sforțare incordată, pentru ca, pe ecranul neguros al trecutului, să 
se poată desluşi imagina luminoasă a omulețelui cu barba sură, 
cu ochelarii ridicați peste frunte, îmbrăcat într'o redingotă demo- 
dată, încheiată în nasturi pănă subt guler, stind în picioare în 
faţa lungii catedre din sala de curs, cu un vraf de foi dinainte, 
îngălbenite de vreme şi slinoase de frecarea semi-seculară a de- 
getelor 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


puzderie de fosile, melcişori modeşti şi scoiculețe nevinovate, pe 
care imaginaţia savanților le-a dăruit cu numele latinești cele mai 

şi mai bizare. Ceasuri în care maxilarele se dislocau din 
pricina căscăturilor înteţite, iar pleoapele cădeau grele peste ochii, 
ce se chinuiau să rămină desch 

Dar cînd întorsătura caprițioasă a unei convorbiri între colegi, 
evocă pe Moș Mitrut al excursiilor, în sufletele noastre se revarsă 
deodată o undă caldă de duioşie. 

Memoria oamenilor nu e încăpătoare pentru tot ce au văzut 
ochii, pentru tot ce a auzit urechile şi au simţit sufletele. Ea nu 
poate să înregistreze pe cei cu care am vieţuit laolaltă în succe- 
siunea întreagă şi neîntreruptă a aspectelor cu care ni s'au înfă- 
țişat, ci numai cu cele ce ne-au împresionat în deosebi, Şi Moş 
Mitruţ s'a încrustat definitiv în sufletele noastre, nu cu făptura 
ceremonioasă şi banală a profesorului de la catedră, ci cu cea 
familiară din excursii: îmbrăcat în hainele de dril alb, cu şapca 
'n cap, trecînd în revistă, ca un general, tinereasca trupă, cer- 
tindu-ne fără se ne supere, proectindii-şi caricaturala statue ec- 
vestră pe decorul verde al unui peisaj de munte. 

Şi nu e dascăl de ştiinţe naturale, din cei cu părul încă- 
runțit la le, sau rărit la creştet — semne trădătoare ale ve- 
chimei — adus prin vre-unul din colţurile pitoreşti ale ţării 
de a naturii, ori de cerințele meseriei, căruia să nu-i ră- 
sară, din punn peşterii Dimbovicioarii din sălbatecele chei ale 
Bistriţei, planurile fermecătoare ale Buzăului, ori din desişurile 
plaurului Deltei, icoana, radioasă de vioiciune şi de simpatie, a 
bătrinului profesor. 


Constantin Kirițescu 


ĀTI e 0 i e a a ad = 
F 


— DI ++ 


Citeva note despre Propertius 
şi Eminescu 


Se ştie că marele nostru poet a cunoscut și a iubit pe cla- 
sicii greci şi latini ; ba, mai mult, atunci cind liberalismul dema- 
gogic ameninţa, printro lege a învățămîntului, palida cultură cla- 
sică din liceele pro pe mie a apărat în scris această ag ni 
cu argumente, care, astăzi, vigoarea şi ar 
folos actualii reformatori. W j 

Eminescu, întocmai ca şi Goethe, a fost un admirator 
al clasicilor, atunci, desigur că și în opera lui poetică trebue să 
fi rămas oarecare urme, 


roman, 


Paul Mahn aminteşte poezia lui Goethe, der Besuch. 

, înainte de a arăta situația din această poezie germană, 
să ne oprim o clipă la elegia lui Propertius, care a suggerat lui 
Goethe poezia mai sus amintită, 


1 ct. H. L Heller, Die antiken Quellen von Goethes Dichtungen |Flec- 
at F. Doaa 1060) p. 300 și H UD E ihre Quellen [Fleckeis. lahr 
A , Go e re s. lahr- 
bücher 148 (1893) p. 38 ete). E 
5 emer, Mitteilungen über Goethe 2 (Berlin 1841) p. 648. 


- Die Gedichte di > 
oe. 10. A; -A es Properz, (Deutsche Nachdichtung). Einleitung 


248 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E vorba de elegia a treia din cartea l-a,! una din cele mai 
strălucite creaţii din toată literatura poetică latină, 

Poetul se întoarce noaptea tirziu de tot vre pen: opt 
găseşte iubita adormită, cu capul răzimat în minile-i obosite 


Cynthia non certis nixa caput manibus, 


întinsă in | ei, întocmai cum, în vremuri legendare, frumoasa 
rapa ormise pe stinca pustie, unde a fost părăsită de ia 


minile de fructe, care însă se rostogolesc în sin, până ce, în sfirşit, 


trezeşte ? : 


Donec diversas praecurrens luna fenestras, 
Luna moraturis sedula luminibus, 
Compositos levibus radiis patefecit ocellos. 


Să trecem acuma la poezia Der Besuch, a lui Goethe’: și 
aici poetul îşi găseşte iubita adormită, însă cu lucrul în mină... 
(era doar o veritabilă germană !), şi aici $ omanske se apropie de iu- 
bită, fără s'o trezească și o admiră cum dormia liniștită. 

Descrierea iubitei adormite e mult mai dezvoltată decit la 
Propertius şi cuprinde detalii de un evocator realism : 


Deine holden Augen sind geschlossen, 
Die mich offen schon allein bezaubern ; 
Es bewegen: deine sèssen Lippen 

Weder sich zur Rede noch zum Kusse ; 
Aufgelöst sind diese Zauberbamie 

Deiner Arme, die mich sonst umschlingen, 
Und die Hand, die reizende Gefährtin 
Sisser Schmeicheleien, unbeweglich, 


E No T NV nN M anel Tl a 


La urmă, poetul îi e pe mescioară două portocale și doi 
trandafiri şi se strecoară t afară; iubita deschide ochii şi pri- 
la darurile aduse, căci știa că înculase uşa înainte 


Poprad pici i Abd mărgele amr pe 


rti fos infi 
PPE. rame ru care reprezenta Re A Proportii A te Be uențat, de vreo pic- 


Admirabila copie din muzeul Vaticanului, Arianna Kaa ERROR. dopo 
e A ipao. ne inäreste gi mai mmi ngt noa această rare De ali- 
acesta ngurul exe espre uenja operelor artă plastică 
asu prob fear ia ere sir AA D o o carte Intreagă. 
mss ci. Goethe's simmtliche Werke, vol. Il ed. Cotta, 1840 p. 80. 


CITEVA NOTE DESPRE EMINESCU 219 


Tabloul evocat de Propertius în elegia citată -precum cs 
taliile realiste ale descrierii iubitei adormite din poezia lui 
au fost, fără îndoială, prezente în sufletul lui Eminescu, ere 
cind, la inceputul lui „Călin“, zugrăvindu-ne cum „după pinza de 
ru oian fata de'mpărat“, a întrecut toţi pictorii din lume, 

aceasta a lui Eminescu întrece pe aceia a lui 

Goethe, prin marea ei putere de evocare ca şi prin atmosfera ei 

de fierbinte senzualitate şi e mai apropiată de tabloul din Proper- 

a Acesta, BSa pron a arăta cit mai plastic cum dormia iubita sa, 

trei succesive comparații cu Ariadna, cu Andromeda 

şi cu o arenă căzută de oboseala jocului, toate, teme plastice 
cunoscute de contemporanii * poetului. 

Dar, în zugrăvirea iubitei adormite, Propertius nu s'a mulţă- 
mit numai cu acele trei comparații, ci ni-a dat și două elemente 
pe care nu le regăsim decit la Eminescu: la Propertius iubita dor- 
mia cu părul despletit, după cum se poate vedea din versul următor : 


Et modo gaudebam lapaos formare capillos, 
şi, tot astfel şi la Eminescu: 
Resfiratul păr de aur peste perini se "mprăştie, 


Apoi, cel mai ne detaliu, luna (care la Goethe lipseşte), 
apare la Propertius şi la Eminescu aproape cu aceleaşi atribute : 


Donec diversas praecurrens luna fenestras 
Luna moraturis sedula luminibus... 


Ci prin flori întreţesute printre gratii luna moale, 
Sfiicioasă şi smerită... 


Mai aflăm însă la Eminescu şi alte ecouri din elegiile pasio- 
natului Propertius: poetul nostru, după moarte, nu vrea sicriu bo- 
gat, făclie şi flamuri, ci un simplu pat din ramuri tinere ; şi, nl- 
meni în urmă să nu-i plingă la creştet, doar telul sfint să-şi 
eo e creanga deasupra mormintului său (cf. Mai am un singur 
dor) întocmai ca şi poetul latin (cf. I 13, 17 şi urm): 


Quandocumque igitur nostros mors clnudet ocellos 
Accipe, quae serves funeris acta mei: 

Nec mea tunc longa spatietur imagine pompa, ` 
Nec tuba sit fati vana querela mel, 

Nec mihi tunc fulcro sternatur lectus eburno, 

Deinde, ubi suppositus cinerem me fecerit ardor, 
Accipiat manes parvula testa meos, 

Et sit in exiguo laurus super addita busto, 
Quae tegat extincti funeris umbra locum, 


1 Cit de popularizate erau subiectele mitologize, în plastica helenistico- 
romană şi cit interes nutriau pentru ele Romanii sec. | e ia Mar ne e Banoa 
105, se poate convinge oricine cercetează picturile murale din 


220 VIAȚA ROMINEASCĂ 


(Şi cind -moartea inchide-va-mi ochii, ascultă ce 'nmormin- 
tare să-mi faci; nu vreau can urma mea să fie-atunci purtate n 
lung cortegiu măştile străbunilor, ci nici trimbița să nu-mi sune'n 
van a jale, şi nici să mi se-aștearn'un pat de fildeș... 

Apoi, cînd focul de pe rug mă va fi făcut cenuşă, o biata 
urnă simplă primească manii mei, iar pe mormint să am sădit un 
laur, care să m'acopere cu umbra lui...) 

Să nu trecem cu vederea că in această poezie funerară, la 
amindoi poeţii găsim pate dorințe negative: „nec*... „nec”.., 


„Nu voiu"... „şi nimeni“... bă mai mult că în „Mai am un 
singur dor* se aud ecouri din alnicele ale e roman., 
O altă reminiscență properțiană la Eminescu, intilnim în Ve- 


nere şi Madonă, în care poezie, oricine ştie că e următoarea idee 
fundamentală : poetul „pierdut în noaptea unei vieţi de poezie“ a 
eul Bora aliere mec, Fa s 
pe-un inger, dar, in cele din urmă, deschide el ochii şi vede că 
s'a a Paani amar, că iubita lui era o ie 

ropertius, în elegia de d ire (II 24), aflăm acelaşi 
motiv: poetul după multe suferințe işi dă, în sfirgit, seama că toate 
calităţile pe care le văzuse şi le cintase ca fiind întrupate în iu- 
bita sa, nu erau decit opera închipuirii sale, că se 'nșelase păni 


atunci Sate 
şi Madonă" e prea cunoscută şi deaceia nu voi cita 
decit pi por sie de „despărțire“ a lui Propertius : 


Fatsa est istà tuac, mulier, fiducia formae 
Olim oculis nimium facta superba meis. 
Noster amor tales tribuit tibi, Cynthia, laudes : 
Versibus insignem te pudet esse meis. 

Mixtam te varia laudavi saepe figura, 
Ut, quod non esses, esse putaret amor; 
Et color est totiens roseo collatus Eoo, 
Cum tibi quaesitus candor in ore foret.. 


[Falşä ţi-e încrederea în frumusețea ta, femee, pe care numai 
marea-mi admiraţie te-a făcut mindră. 

lubirea mea te-a încărcat, o, Cynthia, cu-aşa laude şi mi-i 
ruşine-acum că te-am făcut celebră versurile mele. Te-am lău- 
dat de-atitea ori fără să meriţi, încit “iubirea m'a făcut să cred 
ceiace nu eşti: 


(La Eminescu ; Și-am zviriit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie 
ȘI paloarei tale raza inocenței eu l-am dat...) 


Şi ţi-am asemuit de-atitea ori culoarea fepii cu rozul aurorii, 
în timp ce fața-ţi era sulimenită. 


(La Eminescu: Din demon făcui o sfintă, dintr'sn chiot simfonie 
Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei matinal) 


| 
i 


p 


CÌTEVA NOTE DESPRE EMINESCU 221 


Şi, în alt loc, dacă, după poetul nostru, amorului 


mii de lacrămi nu-i ajung 
„Şi tot mai multe cere”, 


şi la Propertius, zeul Amor nu disprețuia lacrămile : 


N ihil is rimis. 
on nihil asper aa 6) 


lar în clipele de indignare și revoltă și unul şi altul aruncau 
iubitei același cuvint de asprime : crudelis, crudo !.. 

Acestea-s cele mai puternice ecouri properţiene pe care le-am 
putut deosebi in poeziile marelui nostru liric. Reminiscenţele din 
elegiile lui Propertius, în cîteva din versurile lui Eminescu, nu sint 
decit un fericit adaos la cele ce ştiam noi despre vasta şi cuprin- 
zătoarea lui cultură. 


Const. I. Balmuş 


O zi de adevăr 


Stătea în fața mea şi, gesticulind cu vioiciune, zicea: 
— Dumneata crezi, de pildă, că raporturile noastre so= 


ciale au la bază o psihologie normală şi o moralitate săe 


nătoasă. Dar asta-i o absurditate! E o prostie îngrozi» 
toare! Scuză=mă că pivo spun. N'am să mai viu cu 
aforismul banal, că limba nesa fost dată pentru a ne as 
cunde gindurile. Am să spun mai mult: limba ne=a deze 
binat cu desăvirşire. Cit timp n'a existat cuvîntul, cât timp 
între oameni nu existau raporturi verbale, omul era la înâl= 
țimea chemării lui morale. Pe atunci omul era perfect de 
sănătos sufletește, raporturile cu lumea le avea normale, 
şi în strigăte spontane şi ncarticulate îşi exprima, cu adincă 
sinceritate, tristețea, groaza, veselia... Cit de frumos, cît de 
mare era pe atunci omul! 
au trecut mii de ani, zeci de mii, sute. Și omul 
a început să degenereze. A început să decadă moralicește 
şi psihiceşte, A fost atins de boala vorbirii, — acest biciu 
pentru tot ce e lumină, acest grozav şi dezolant factor al 
vieţii civilizate | 
Parcă azi nu sintem noi toți nişte oameni bolnavi) 
Parcă nu cultivăm întruna dezbinarea personalităţii, sim» 
tind într'un fel, şi vorbind altfel? Evident, în noi circulă 
neîntrerupt două curente: unul pentru noi, altul pentru 
cei din jurul nostru.. Unul poartă în el adevărata esență 
a vieţii noastre psihice, altul apare ca o alterare, o fal= 
şificare, adesea ca o înfățișare inversă a celui dintăiu. ȘI 


ea 


—— 2 RR 


O ZI DE ADEVĂR 223 


toate astea nu numai azi, nu mine, ci luni de zile, ani, 
toată viața ! lar odată cu această grozavă dezbinare, îm= 
preună cu această boală îngrozitoare, se dezvoltă şi civi= 
lizaţia. Şi toate enigmele naturii, toate tainele existenței, — 
toate himerele—filosofice au răsărit din acest izvor infec- 
tat: dacă n'ar exista vorbirea, n'ar exista împărțirea lumii 
în psihică și fizică, n'ar exista acel dualism dintre subiectul 
şi obiectul cunoștinții, de care zădarnic se sforțează să 
scape filosofii ! 

Simt aici ironicile dumitale zimbete, colega, — urmă 
Boris Cuzmici, după o scurtă întrerupere,—dar pe mine 
toate astea nu mă incomodează. După mine, de pilda, mai~ 
muţele, apărînd împreună cu noi din aceiaşi tulpină, și arătin= 
du=se astfel ca frați cu noi, sau dovedit mai fericite decit 
noi, ele ne-pot disprețui cu drept cuvint, pentru toate 
acele născociri prosteşti şi complicații ale vieţii, care în to» 
talitatea lor poartă numele de civilizație. Şi=ţi mărturisesc 
cu sinceritate, că am pentru maimuțe un respect adinc, 
pentru că n'au învățat să vorbească, Un adînc respect! 

Aici nu mă mai stăpinii. 

— lartă=mă, scumpul meu, zic, dar asta nu maie just. 
Tot ce e măreț, demn de respect, ce merită o pioasă ad= 
mirație,— toate astea dumneata le consideri inferioare unei 
vegetări de maimuțe | Ţiînchipui că ai dreptate, susținînd 
că limba ne duce la minciună, și nu la aflarea adevărului? 
Şi afară de asta, parcă nu limba e ceiace apropie pe rez 
prezentanţii fiecărui popor, face din ei frați? O, cît te în- 
şeli, crezind că limba introduce dezbinare în viața noas= 
trā că alterează psihicul, face din noi nişte oameni falși, 
minciunoşi! O! 

Boris Cuzmici zîmbi îngăduitor, se gîndi puțin şi ex= 
clamă deodată: | 

O idee! O admirabilă idee! Vrei să=ți dovedesc teza 
mea prin fapte? Vrei? 

tinai din cap cu zimbetul unei păreri de său, 

— Eşti un fantezist, mormăii,—un original! 

Dar Boris Cuzmici mă luă de nasture și, apropiin= 
dusse şi mai mult, zise : 

— Mine e anul nou. Să plecăm amindoi în vizite 
pela cunoştințile noastre. Şi dumneata să=mi dai cuvînt 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 


că toată ziua de mine vei vorbi numai ceiace vei gîndi, 
pe scurt—vei vorbi numai adevărul. Vrei? 

— Eu n'am... nimic... Dar eu întotdeauna... Eu întot= 
deauna vorbesc adevărul, scumpul meu ! 

— Minți, minți, dragă !— zimbi Boris Cuzmici,— doar 
noi, slavă Domnului, nu sintem copii. Aşa dar, consimţi? 

— Hm, Ciudat om!—căutai eu să zimbesc; uitin= 
du=mă spre ușă.—E ceva, ştii, foarte original. Numai că... 

Prietinul nu mă lăsă să sfirşesc. Ma copleşi cu tot 
felul de argumente, citați, texte, cită autorități, dovezi ştiin= 
țifice. Dar reuşi să mă convingă definitiv numai cînd îmi 
făgădui mai întăiu că şi el va vorbi toată ziua numai a= 
devărul, al doilea că va edita în anul ăsta două volume 
din admirabilele mele poezii simboliste, pe cont propriu. 
Acest argument avu asupra mea un efect, nu ştiu ee, 
foarte favorabil; de aceia mă hotării. 


A doua zi Boris Cuzmici se infâțişă la mine la ora 
douăsprezece. I| aşteptam după învoială încă dela unspre= 
zece şi jumătate şi eram cam necăjit 

— Ce, mai înjurat zdravăn ?—mā întrebă voios, a= 
jutindu=mi să imbrac blana. 

— În deajuns, zic.—E doar o porcărie să promiţi şi 
să nu vii la timp. Cu siguranță teram făcut de vrezo zece 
ori dobitoc şi măgar. Nu=mi aduc aminte exact. 

- că nusi nimic. Dar la cine mergem întăiu ? 

— La Scvorţovi. 

Eşirăm pe trotuar şi făcurăm semn  birjarului celui 
mai a iat. 

— Cuconaşule, dați o copeică pentru o zi de săr» 
bătoare,—se auzi dintro parte o voce plingătoare de 
țigancă. 

— Nam, n'am nimic, —căutai eu să scap. Boris Cuz= 
mici mă privi cu mirare. 

— Cum nai nimic ?— întrebă nedumerit, — Tesam vă» 
zut doar adineaoari cum îţi umpleai portmoneul cu argint. 

Misadusei aminte de învoiala noastră, zimbii şi dădui 
țigancii zece copeici. Plecarăm la Scvorţovi. 


O ZI DE ADEVĂR 225 


— Cum fosăi!—observai tovarăşului de drum după 
un răstimp de tăcere. 

— Mimi lene să scot batista, — răspunse. 

~ Şi din nas îţi atirnă o picătură, —adăugai, — fi, ce 
porcărie ! 

Işi deschee paltonul, scoase batista şi se șterse, So= 
sirăm la Scvorţaovi. 

— Acasă cucoana ?— întrebai pe servitoarea care ne 
deschise ușa. 

Fata începu să se agite ca o sfirlează. 

— Poftiți, poftiţi, cum nu?. Acasă. Poftiți ! 

— Ce dezgustător!— observă Boris Cuzmici.— — Și 
ce te tot linguşeşti ?— întrebă ,—crezi că ai să capeţi vreun 
bacşiş ? A? 

ata se înroşi şi lăsindu=mă să=mi scot blana singur, 
dispăru din antreu ; iar noi ne îndreptarăm spre salon. 

— Bonjour, Sofia Stepanovna,—zisei cătră stăpina 
casei, sărutindu=i mîna.— Să vă fie de bine cu anul nou! 

— Mulţumesc. Bon jour, Boris Cuzmici. Luaţi lo= 
curi, domnilor, 

Ne așezarăm. 

— De mult n'ai fost pe la noi, Vasilii Nicolaevici, 
— observă doamna, adresindu*mi»se cu un ton prietinos, 
—ai început să ne uiţi, 

Deschisei gura îndată, dar aruncînd o privire spre 
Boris Cuzmici, răspunsei : 

— Da, de sigur, am început să vă uit. 

Gazda rise, 

— laca asta se cheamă pe față, —observă — dar dum= 
neata, Boris Cuzmici, de ce nu tesarăți de loc? 

Boris Cuzmici se uită la mine pe furiş, dacă=l ura 
măresc, şi răspunse: 

— D'apoi, să vă spun drept, Sofia Stepanovna, numi 
place să vă vizitez. Casa şi familia dumneavoastră numi 
plac de loc... 

— Ha-ha!— răspunse gazda cu un ris silit. — lată un om 
ciudat. De altfel dumneata de mult treci drept un original... 
Dar cum e azi timpul, domnilor? Intunecos, mi se pare ? 

erai să rid fără răutate, 

~ Parcă prin fereastră, zic, nourii nu se văd? He= 
he! Ce întrebare idioată ? 


22 VIATA ROMINEASCĂ 


— Ce e cu dumneata? — se- spărie Sofia Stepanovna, 
—mi se se pare că nu tive bine? 

— Eu? sînt bine de tot. Nu~i aşa, Boris Cuzmici ? 

— O, fiţi pe pace, Sofia Stepanovna. El tocmai azi 
sa vindecat! Cu totul. N'o luaţi spre uşă, Sofie Stepa= 
novna: aveți o față aşa de speriată... Şi o expresie așa 
de stupida |... 

— De altfel aşa o aveaţi întotdeauna, adăugai eu.— 
Nusi aşa, Boris Cuzmici? 

— Se înţelege că-i așa. 

— Domnilor, dumneavoastră sinteţi beţi !— Mişa, Mie 
şa |— strigă Sofia Stepanovna spre biuroul bărbatului. 

— „ha !—rise cu un ton nevinovat Boris Cuz= 
mici,—ce mai chemi pe măgarul ăsta bătrin, cum îi zice 
nevastă«mea? Te poate el ajuta? Nu vezi câzi tremură 
mînile și picioarele de beţie ? Înţeleg, dacă l=ai chema pe 
prietinul casei, pe Ivan Petrovici, ~fi făcui eu semn din 
ochi, —altă chestie. E un zdrahon.. In locul dumitale eu 
aşa aşi face. 
— Obraznicilor!— strigă Sofia Stepanovna, sărind.— 
Afară ! Mişa! 

— Sărutarăm mina gazdei, cerurăm scuze pentru 


deranjul adus cu vizita noastră, iar eu adăugai chiar cu 


un ton galant: 


— Va doresc fericire pentru anul ăsta, Sofia Stepa- 


novna. Mai întăiu de toate dă doamne să=ți moară băr= 
batul, apoi și mătuşa dumitale, Natalia Nicolaevna. Se 
zice că aşteptaţi dela ea cel puțin cincizeci de mii. Saăs=ţi 
dea Dumnezeu toate cele bune, 

E $ Plecarăm şi, după părerea mea, la timp. Fiindcă Mişa, 
mi se pare, apucase să îmbrace halatul şi eşise în salon, 
pe cînd coboram noi în stradă. 

Dela Scvorţovi plecarăm la Merluşchini. După ce bir= 
jarul nostru se apropie de casa acestora, Boris Cuzmici 
se dădu jos cel dintăiu, lăsîndu=mă să plătesc şi de asta 
dată. Dar mă luai după el şi=l apucai de mînecă. 

— Nuzi frumos, dragă, strigai.— Vrei să scapi de 
plata unui dvugrivenic ?* Data trecută am plătit eu, acuma 
e rîndul dumitale. Duste la birjar! 


* Monetă de arpint, 20=—copelci= 50 bani (Not. trad) 


LU 


Doi 


= 


O ZI DE ADEVĂR 227 


Se înroşi puţin și plecă să plătească. IÍ aşteptai în 
rtă, iar peste trei minute stăteam amindoi în salonul 
familiei Merluşchin, 

— La mulți ani, Maria Ivanovna! 

— Mulţumesc, mulțumesc, domnilor! Luaţi locuri. 
Anton Semenici!—se adresă gazda cătră domnul care 
cra la ea înainte de venirea noastră, şi în care eu recu» 
noscui pe tenorul dela operă, — Anton Semenici, daţi=mi 
voe să vă recomand... 

Ne prezintă, apoi ne aşezarăm. 

— Pe Anton Semenici l=aţi auzit de sigur la o- 
peră ?—mă întrebă gazda ;—aţi fost la <Rusalca» acum 
trei zile, 

— Da, V'am şi observat, doamnă. Ba închipuiți=vă, 
vam recunoscut de departe, deşi pe capul dumneavoastră 
era aruncată o mulțime de bucle falşe de tot felul şi de 
cozi... Poftim ? 

Maria Ivanovna se zăpăci puţin, dar fără să se a= 
rate, continuă politicos : 

— Şi acolo o partitură o execută Anton Semenici. 

Tenorul îşi umilă cu mulțumire obrajii, tuşi şi se 
ridică puţin din fotoliu. 

— E primul sezon, cînd eu cint aici.— observă te= 
norul.— Dumneavoastră m'aţi auzit probabil adesea? 

Incepui să=mi aduc aminte. 

— Daţi=mi voie. Dumneavoastră făceaţi pe Faust 
săptămîna trecută. 

— Eu, se înțelege.— Poftim ?... 

— Mizaduc aminte, Da, da. Dar să vă spun drept, 
dragă domnule,—aţi mugit. Curat ca un morun., Zău, 
Aşa se cîntă Faust? Această partitură are gingăşie, mu» 
zicalitate, un ton liric. Şi dumneata ? Dezgustător | 

Vasilii Nicolaevici, ce e cu dumneata ?—se sperie 
gazda. — Dumneata cu siguranță n'ai înțeles despre ce e 
vorba. Anton Semenici e tenorul care a executat pe 
Faust. lar acum trei zile pe prinț. Intelegi? 

— Am înţeles admirabil, — Maria Ivanovna, — miel a- 
aduc aminte pe Anton Semenici şi în <Rusalca». Nu-i 
mai bine decit în «Faust». După mine dumnealui ar trez 


228 VIAȚA ROMINEASCĂ 


bui să ească opera și să se ocupe de alt ceva. De 
pildă, de copiat cu maşina de scris, sau așa ceva, zāu. 

Tenorul de operă nu se putu stăpini. Imbujorat, sări 
din loc, bombâni ceva, își luă ziua bună în fugă dela gazda 
şi, fără să se uite la noi, eşi în antreu, 

Peste cîteva secunde se auzi cum se trinti ușa, 

— Ce e asta, domnilor?— întrebă Maria Ivanovna 
cu nedumerire;—așa nu se poate, Ne mai pomenit... In 
felul ăsta şi pe mine o să mă numiţi incurînd maimuţă 
bătrină ! 

Boris Cuzmici zimbi. 

— Nu, dece ?—zise cu îngăduință. Ar fi prea=prea. 
Adevărat, eşti prea bătrină pentru a purta pe cap funde 
de culoare roz, apoi și sulimanul dumitale ascunde prost 
crăpăturile depe față, dar să=ţi zică cineva maimuţă bă= 
trînă.. acuma e încă de vreme! 

— laca, peste doiztrei ani o să se poată, —adăugai 
eu cu un ton liniștit. 

— Scuzaţi, domnilor,—se ridică gazda,—am dureri 
de cap, mă duc să mă culc. 

— Mă rog, —ziserăm noi, sculindu=ne voioşi.— Dar 
oare dece ?— întrebai eu cu compătimire, luindu=mi ziua 
bună,— poate din pricina corsetului ? Dumneata eşti doar 
foarte groasă, Maria Ivanovna, uite cum te»ai revărsat l. 
N'ar trebui să te stringi așa, e vătămător | 

i Dar gazda dispāru, fară sā aştepte sfîrşitul moralei 
mele, 

După Merluşchini am fost la Petrovi, Fintifliuşchini 
şi Bubencicovi. Petrova ne primi, dar cînd Boris Cuzmici 
declară fetei celei mai mari, că cu anevoie şiar mai pu~ 
tea găsi un băārbat,—ne7au rugat politicos să plecăm. Fin= 
tifliuşchina ne pinu puţin de tot, deși avu timp să ne a~ 
rate copilu=i de trei luni, la care eu găsii un cap prea 
uricios, iar Boris (Cuzmici îi prezise limpede şi exact 
un viitor criminal în formă grea, pe baza sinuozităților 
nenormale ale liniei faciale şi craniului turtit în partea 
dinainte. 

Scara plecarăm să ne plimbăm pe străzi. Mulţime 
mare. Se simțea dispoziția generală de sărbătoare. Pe tro= 


as 


eug 


O ZI DE ADEVĂR___ 220 


tuare furnicau. încolo şi încoace liceeni, studenți, grav 
mergeau damele în blănuri moi, cu piepturi bombate pă» 
șeau militarii... 

Cineva mă izbi din întîmplare. Apoi auzii lingă 
mine : 
— Scuzaţi, mă rog! 

Mă întorsei şi observai: 
— Alta dată să n'o mai faci, 


Apoi cineva mă călcă pe o bătătură. Injurai Se a= 
dună lume, Se amestecă un profesor. Imi exprimai păre= . 
rea mea despre profesori. Un subcomisar luă partea pro~ 
fesorului. Mă exprimai precis şi sincer de tot şi în pri» 
vința subcomisarilor. Trecu un preot şi hotări să proce= 
deze cu pace, dar iute, în citeva vorbe îi arătai convin= 
gerile mele în privinţa clerului. Incît pela ceasurile uns= 
prezece cu cu Boris Cuzmici ne aflam la secție, iar aju~ 
torul comisarului, care era de rînd, gesticula şi spunea 
şefului abia sosit, 

— Nu pot înțelege, Mihail Stepanici; pentru niște 
oameni beţi sint prea treji; pentru niște nebuni—prea cu 
bun simţ. Cezi de făcut cu ei? 

Atunci Boris Cuzmici se uită la ceas, şi văzînd că 
în curind sînt douăsprezece, zise : 


— Ertaţiene, domnilor, că vam cam deranjat. Dar noi 
ne=am făgăduit unul altuia, timp de o zi și o noapte, să 
vorbim numai adevărul. Raporturile omenești, domnilor, 
sint în așa fel condiţionate, așa de falşe şi nesincere, în= 
cit uneori ar fi de dorit să se descopere această minciună, 
această artificialitate a unor cadre, în care nesa fixat viața 
noastră civilizată. Şi iată că noi am petrecut o zi, expri= 
mind sincer adevărul. Am fost sănătoși o zi. ÎInţelegeți? 
O zi. O singură zi sănătoasă în tot timpul unei vieți bol= 
nave. Şi dumneavoastră trebue să ne daţi drumul, fiindca 
peste jumătate de ceas terminul expiră: din nou o să în= 
cepem a minţi, ca de obiceiu. 

Pristavul ascultă cu eRapialanire pe Boris Cuzmici, 
clătină din cap şi zise ajutorului: 

— Îmi pare rău de ei, Ivan lvanîci; nu se poate zice 
că sint violenţi, ci mai degrabă liniștiți. Dar ce să le fac? 

6 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 


la măsuri să fie duși la spitalul comunal, acolo au să 
spună cezi de făcut, 


Am stat la spital două zile. Am reuşit să ne întoar= 
cem acasă, la ocupațiile noastre obişnuite, grație unei îm= 
prejurări: am minţit pe doctor, că de anul nou am fost 
beţi tun, şi că despre această zi blestămată nu ținem minte 
absolut nimic. 

I. Calii. 


(Trad. din ruseşte de A, Frunză). 


ine aia > 


— 


O nouă legiuire muncitorească 


Reglementarea muncii minorilor şi femeilor. 
Ziua de 8 ore. 


Puterea ideilor şi a credințelor nu trebue niciodată nesocotită, 
ordinea economică. 


mai ales m 

i aceasta pentru că ideile și credințele odată scăpate din 
cimpul limitat al activităţii mintale a individului şi rtspindite în do- 
meniul vast al conștiinței colective, devin adevărat forțe motrice a 
evoluției sociale, 

Adevărul acestei afirmaţii se vădeşte cu prisosință în ma» 
terie economică, mai ales m celace priveşte intervenționismul și 
opera șa practică realizată într'o măsură atit de largă, şi cunoscută 
subt numele de legală a muncii. 

Nimeni nu poate tăgădui că motivele cele mai puternice care 
au determinat atiția economişti ori bărbaţi de stat să Imbrăţie 
seze dezideratele ințervenționismului şi să le traducă în texte pres 
cise de legi nu sint de ordin sentimental, 

Generozitatea, mila, frica, factor emoţional mai puțin nobil ca 
cele dintăiu două, sint de multe ori cauza decizivă, a măsurilor de 


sita a muncii, 
le că e vorba de intervenționismul confesional, care a dus 
la repausului duminical obligatoriu, fie că e vorba 
de cealaltă speță de intervenționism numit atit de bine de un eco- 
nomist belgian, mtervenționism sedatif, al unor anume oameni po- 
litici îngrijați să suprime o mișcare de furie sau de alarmă a opi- 
niei şi care nu poate duce decit la alcătuirea unor legi de 
fațadă sau de circumstanță, această doctrină inseamnă amestecul 
al puterii publice m sfera relaţiilor contractuale care 


se stabileso între patroni şi salariați. 
Fără imdoială este o distanță enormă între smul 
timid de acum 30—40 ani în urmă, de pe vremea cind e 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De la 1914 incoace putem spune că reglementarea muncii și 
cu ea însuşi intervenționismul intră intro nouă fază. 

Opera de reglementare iși perfecționează tehnica și controlul 
din partea statului se face cu mult mai simți. 

slațiunea muncii se extinde într'o măsură nebănuită și se 
amplifică printr'o serie de regulamente, care fatal sfirşesc prin a 
ape. o re organizaţie celor mai multe ramuri ir activității 
economice. În același timp, o preocupare constantă îşi face apariția 
şi anume de a egaliza de la o ţară la alta sarcinele protecțiunii 
legale a muncitorilor, uniformizind prețurile de cost ale tuturor in- 
dustriilor similare din diversele țări. Astfel, intervenţionismul capătă 
din ce în ce mai mult un pronunțat caracter internațional, de oarece 
parole zori n Seria pot a era 
drept comune și convenţii igatorii pentru toate statele 
membre ale Ligii Naţiunilor, 

Dacă reglementarea muncii minorilor şi femeilor precum și 
edictarea unor anume reguli sau interdicții în ceiace priveşte munca 
în industriile periculoase ori dăunătoare sănătății muncitorilor era 
primul pas al mișcării de ție muncitorească spre internaţio= 
nalism, adoptarea zilei de. ore trebuia să insemne consacrarea 
definitivă a acestei evoluţii, 

Experienţa care s'a incercat cu reglementarea internațională 
Serpii A a pladenn oseere aaora ca o inovaţie 

ră pr t proporții istorice pentru socieratea contemporană, 
ci trebue considerată mai ales, ca o formidabilă cucerire interna» 
țională pe care zeci de milioane de lucrători din toate țările lumii, 
o socotesc definitivă și irevocabilă. 

Numai acest fapt singur socotim că ne poate suficient lămuri 
asupra drumului parcurs de cătră intervenționism în materie de 
protecțiune a muncii, de la modestele sale inceputuri naţionale de 
acum un veac și pănă la realizările sale intermaţionale de astăzi. 

„__ Libertatea economică decretată de spiritul jacobin al veacului 
al XVIII, și înfăptuită prin distrugerea vechiului regim de pro- 
ducţie a bunurilor şi de protecție a muncii care era regimul bres- 
lelor și al corporațiilor, avea să nască un adevărat secol de fier, 


|! 


i 
e 
f 


O NOUĂ LEGIUIRE MUNCITOREASCĂ 233 


de efect imediat trezirea spiritului de invenție și de născocire pu- 
nind astfel bazele maşinismului şi industrialismului din veacul 


al XIX. 

Mașinismul în măsura în care imbogățea pe în nzătorul 
capitalist, m același măsură ingreuia existența ma, h salariat, 
pentru că datorită concurenței, învingătorul de astăzi devenea In- 
vinsul de mine, spiritul inventiv al concurenţilor transformind fără 
incetare utilajul mecanic spre a produce cit mai mult și cit mai 


eftin, 

Nici o piedică, nici o barieră nu zăgăzuia această concurență 
brutală și ucigătoare, care se sfirşia printr'o continuă a 
minii de operă și o exploatare din ce în ce mai neomenoasă a 
păturiloe muncitorești, 

Salariile se micşorară tot mai mult şi condițiile de viaţă 
deveniră din ce în ce mai precare pentru clasa muncitorească. — 
Perioade de şomaj, de viol de mizerie abrutizantă se succe- 
dară în tot c veacului fără ca guvernele diverselor 
state să Aa intervenit în mod efectiv în aa era zarea Gre- 
utatea a interveni tru ușurarea condi muncă, a 
claselor laborioase, mit og dela teama de a nu räpi naţiunii res- 
pective supremația comercială și industrială cucerită cu atitea jertfe 
ES Oona garii. temeri or apare 

dezvoltarea mașinismului şi industrialismului avea să aibă 
n afară de aceasta și alte consecințe cu mult mai grave pentru 
muncitorimii 


viața ; 
trarea crescindă a forțelor muncitoreşti în atelierele și 
uzinele din marile aglomeraţiuni urbane avea să fe un adevărar 
dizolvant al familiei şi căminului uvrier. În adevăr maşinismul și 
az pet reno d utilizarea unei si de lucru peri y o 
preg profesională ungată, sau o forță corporală mal deos 
sebită, Deci posibilitatea pentru copii de a intra în tabrici de la o 
virstă excesiv de crudă, (industria textilă engleză, țesătoriile de 
mătase de la Lyon intrebuințau copii chiar de 5 sau 6 ani). 
Dickens, despre care un istoric va spune că se una din 
cauzele de ordin moral pentru care Englitera a fost scutită de 
revoluție», zugrăvește în primele sale romane tocmai societatea 
engleză de fa inceputul veacului al XIX, intrată deabia în prima 
fază a industrialismului (primele maşini cu vapori în uzine stat din 
anul 1819 iar prima locomotivă circulă m anul 1530) lăsinduene 
citeva tipuri „de copii de 5 şi 6 ani obligaţi să miște 
virtelnițele timp de 12 pănă la 13 ceasuri pe zi. Încamaţia patro- 
nului exploatator al acestei Englitere, care are oroare de orice sen= 
timentalism în materie economică este faimosul Thomas Gradgrind 
pentru care totul. lume se reduce fa o simplă chestiune de cifre 
a o problemă de aritmetică, Dar şi alte țări în afară de Anglia 


ari în mii k ah de apatnțiiee tipul patronului incarnat de 


Maşinismul nu numai că concentrează muncitorimea în mase 


24 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ y 


compacte, atrage copiii nevirstnici şi femeile în cimpul muncii, dise > 
trugind vechile ateliere ale meșteşugarilor autonomi, dar imprimind 
minti de lucru o mobilitate necunoscută pănă atunci, dislocă familia 
şi ruinează astfel prima celulă a societății. 

Astfel excesul răului trebuia să provoace în mod firesc reac- 
țiunea. ŞI ea veni subt forma legluirilor tutelare în primul rind 
pentru copii și femei și apoi pentru lucrătorii adulți. 

Anglia fiind cea dintălu țară intrată în virtejul mașinismulul și 
industrialismului moder, avu să reprime cum era şi natural tot 
cea dintăiu abuzurile provocate de acest nou regim de erp 

la se 


În ce priveşte munca adulților, afară de unele prescripțiuni în 
favoarea Ă ardei ani (legea din 21 Decembrie 1908) legislația in 
dustrială engleză nu cunoaște nici un fel de reglementare. 

Astfel în Anglia nu numai că durata muncii nu este detere 
minată, dar nici munca de Duminică nu este prohibită îm mod ex» 
pres cum e în majoritatea țăĂlor de pe continent. Totuşi fără să 
existe un text de lege, nicăeri repausul duminical nu este respecta! _: 
cu mai multă religiozitate ca în Anglia, datorită moravurilor acestei » 
națiuni care ele inseamnă legea dacă nu chiar mai mult decit olege. +» 

Primele legi de ocrotire a muncii apărură m Franţa abla i pe 
1841. Legea din 22 Man 1841 hotărăşte virsta minimă de admi + 
tere a copiilor în manufacturi la 8 ani, iar legea din 9 Septembre . 
1848, datorită atmosferei revoluţionare destănțuită de Louis Blanc + 
cu faimoasele sale ateliere naționale reglementează pentru mišie ; 
oară pe continent durata muncii adulţilor la 12 ore pe zi. 

egea dela 9 Septembre 1848 căzu repede m desuetudine + 
căci odată cu proclamarea imperiului, Napoleon al II suspendă . 
toate măsurile consimțițe pănă atunci în favoarea clasei muncit» + 

ti,  Deabia după o jumătate de secol intervine legea din 1892 ' 
relativ la munca copiilor şi femeilor, iar la 23 April 1919-m 
timpul conferinței de pace dela Versailles, Franţa votează legea + 
de 8 ore sau 48 ore săptăminal în toate stabilimentele industriale - 
și comerciale, J 

Înainte de introducerea orarului de 8 ore, Franța cunoştea » 
trel regimuri deosebite pentru durata zilei! de muncă, | 

1) Copiii, femeile şi lucrătorii adulți ce luctau în aceleași . 
stabilimente impreună se bucurau de favoarea unui orar redus de 
10 ore zilnice. | 

2) Lucrătorii adulți ce lucrau singuri m stabilimente industriale - 
cu cel puţin 20 lucrători şi care uti forța motoarelor meca- - 
nice trebuiau să presteze maximum 12 ore zilnic. | 


O NOUĂ LEGIUIRE MUNCITOREASCĂ 235 


3) Munca în mine și industria transporturilor era supusă unui 


Agricultura, comerțul şi profesiunile liberale erau excluse de 
la avantagiile legii. 

Copiilor și femeilor le va fi interzisă attt munca de noapte 
i acele munci considerate ca prea grele sau dăunătoare sănă- 
tății lor, 

Legea din 23 Aprilie 1919 se prezintă în primul rind ca o 
lege de unificare, căci rupe cu principiul protecțiunilor speciale (iz- 
votite din consideraţiuni de virstă ori sex) și este în același timp o 
lege de generalizare, pentrucă inglobează atit stabilimentele comer- 
ciale cit și pe cele industriale sau de transporturi, stabilimentele de 
Stat ori stabilimentele private. Se face o singură excepţie: munca 
în agricultură și munca domestică, 

Trebue să adăogăm că legiuitorul francez a ținut să preci- 
zeze ce se înțelege prin cele 5 ore de muncă pe care lucrătorul 


este obligat să le pa 

Este vorba munca efectivă nu de timpul petrecut m 
uzină, de sforțarea reală, producătoare fără nici un repaus şi nu de 
simplă prezenţă. 

Legea oprește ca lucrătorul să e în cursul unei zile în 
fabrică mai mult de 8 ore, insă în a de fabrică liber este lu- 
crătorul să presteze și alte ore de muncă, muncind la domiciliu 
sau în altă parte, La rindul ei fabrica poate lucra fără intrerupere, 
din moment ce întrebuințează echipe succesive de lucrători a căror 
prezență la muncă nu depăşeşte cele A ore reglementare. 

Natural pentru fiecare industrie în parte, regulamente speciale 
determină și precizează cazurile de aplicaţie a legii, precum și 
modul de distribuție a celor 48 ore de muncă pe săptămină, lī- 
sindu=se o deplină libertate industriașului în această privinţă, 

Linul din defectele cele mai grave ale acestei legi, în afară 
de criticile tndirjite ridicare de lumea patronală este faptul că, prin 

tea pe care o posedă industriașul de a orindui cele 48 ore 


unca adulților nu cunoaşte nici un fel de reglementare pănă 
la faimoasa ordonanţă din 23 1915, care adoptă durata 
de § ore în stabilimentele industriale și miniere, 

Această ordonanță din pricina numeroaselor derogări și mai 
ales a elacticității lor, poate fi considerată drept o lege de faţadă 


23% VIAŢA ROMINEASCĂ | 


menită să scoată industria germană din greutățile momentane ale 
revoluției din Noembre 1918 şi in același timp să ofere muncito= 
rimii răsculată o mărturie de sentimentele democratice ce le hră- 
neşte noul regim republican. 

Italia a cunoscut şi ea cu mult mainte de războiu o serie de 
măsuri 


pro i minorilor şi femeilor, prin legile din 
1886, 1902, 1907 şi 1912. In special legile din 7 lulie 190 ea 
munca copiilor şi femeilor şi pentru repausul duminical în industrie 


In Rusia vechiului regim existau unele măsuri de protecție 
a muncii, Astfel prin legile din 1 Iunie 1882 şi 24 April 1890 se 
interzice accesul fabricilor pentru copii mai mici de 12 


de ep ag va fi interzisă copiilor ca și femeilor 
zilele 
muncă va fi de 11'/⁄ ore In industrle şi de 12 ore în comerţ (29 
Octombrie 1917), 

sa 


tectoare a munci 


Citeva zile numai după instalarea sa la guvern ul so- 
vietic proram principiul zilei de 5 ore m toate stabilimentele in- 
dustriale și il şi introduce în art. 93 


comerciale, principiu pe care 
din codul muncii din anul 1919. 
Insă chiar din anul 1918 prin decretul din 9 Iunie, incep der 
m miei în ceiace privește munca suplimentară din industriile me- 
urgice pentru ca apoi să se generalizeze şi în celelalte industrii. 
e măsură omică amenin întregul 
edificiu industrial al Rusiei, regimul sovietic prelungi durata muncii, 
introducind ziua de 10, 11 şi chiar 12 ore (atelierele de cale ferată 
şi toate stabilimentele ce lucrează pentru trebuințele armatei). Cu 
alte cuvinte toate așa zisele cuceriri ale revoluţiei în domeniul po- 
liticei sociale fură anulate, restabilindu-se munca suplimentară attt 
de odioasă muncitorilor vechiului regim şi sancționind=o prin dis- 
pozițiuni legislative cu adevărat draconice, 

Simt alte țări, cum sint Statele-Linite ale Americei de Nord 
unde nu există nici un fel de lege care să reglementeze munca 
adulților. Copiii sint admiși în cimpul muncii între 12 și 14 ani, 
iar durata muncii nu depăşeşte m genere 8 ore, deşi nu există incă 
o lege federală nete sa muncii industriale, Totuşi datorită politicii 
urmată de put e organizații muncitorești care sint Trade- 
Unions- şi practicării pe o scară întinsă a contractului colectiv 
de muncă, se poate afirma fără greșală că în Stateleelinite, ziua 
de § ore există în realitate, instaurată de moravurile naționale, 
fără a avea încă consacrarea legală, 

În chestia ocrotirii muncii minorilor şi femeilor 
ca ji aceia a duratei muncii au mai fost discutate de legiuitor 

ueliese chiar un început de soluționare. 

Voesc să spun că spiritul intervenționist favorabil celor două 
categorii de muncitori mai lipsite de apărare, cum sint femeile şi 
minorii, nu s'a ivit în legislaţia noastră pentru Întăia oară odată 
cu legea din 13 Aprilie 1925, 


a, 


| 


g 


„Rp a a 


O NOUA LEGIUIRE MUNCITOREASCĂ 237 


Încă din anul 1906, vechiul regat poseda o lege asupra muncii 
minorilor şi temeilor fixtnd virsta minimă de admitere în aşeză- 
minele ale, mine, etc., la 12 ani tmpliniți. 

În același spirit de protecție legea meseriilor din 1912 e 
dictează o serje de măsuri privitoare la virsta de admitere în ctmpul 
muncii ca și la numărul orelor de muncă ce minorii şi femeile 
pot presta îm stabilimentele industriale, 

Astfel un copil pentru a fi ucenic trebue să aibă 11 ani 
impliniți, iar băeţii sub 15 ani și fetele sub 17 ani nu vor putea 
fi intrebuințaţi nici la lucrări primejdioase și nici la o muncă de 
noapte, 

În ce priveşte femeile, aceiaşi lege din 1912 dispune o serie 
de măsuri în lavoarea mamelor ce-și alăptează singure copiii, scue 
tind pe femeile lehuze de orice muncă timp de 6 săptămini de la 
naștere, 

Legi mai recente cum sint legea sanitară, sau legea minelor 

prevăd Be unele dispoziţii protectoare pentru munca minorilor 
or, 

Legea sanitară şi regulamentul industriilor insalubre nu admite 

la muncă copii mai mici de 12 ani, cu o durată de lucru de 6 

ore. ale excluzind de la munca de noapte atât pe copii cât şi 

pe femei, 

Munca femeilor în lucrările miniere subterane ca şi a copiilor 
subt 18 ani, este cu totul oprită de legea minelor din anul 1924. 

Este foarte adevărat că legea organizării meseriilor din anul 
1912, care se ocupă în deaproape de munca minorilor şi femeilor 
prin art, 36 şi 37 fixind 8 ore zilnic pentru minorii între 11—15 
ani, 10 ore pentru cei intre 15—18 ani și 11 ore pentru fete şi 
femei orice virstă ar avea, nu se ocupă deloc de muncitorii adulți, 

Aceasta era situaţia legală în Rominia in ce priveşte protec- 
a muncii minorilor şi femeilor și a duratei muncii pănă la vo» 
tarea legei din 13 April 1928. 

Pentru a fi cit mai complecți, ar trebui să amintim și de 
decretul No. XII al fostului Consiliu Dirigent al Transilvaniei, 
et AEE Deta, a de dincolo de Carpaţi, cu in- 
cepere 1 Iunie 1919, ziua de 8 ore sau 48 ore săptămtnal, 
cu o excepţie de 12 ore săptăminal pentru cazurile de creştere 
neobișnuită a cererii, pentru motive superioare de interes obștesc 
sau acord liber consimţit între patroni și muncitori, 

Totuși dat fiind elasticitatea acestor excepţiuni, socotim că nu 
mai este nevoc să insistăm mult asupra eficacităţii - acestui 
decret care a rămas intro largă măsură o simplă declaraţie de 
ii — fără urmări insemnate ru muncitorimea ardeleană. 

celelalte provincii cum e Bucovina, domneau prescripțiunile 
regulamentului austriac din 1907, care fixa durata muncii la I 
ore zilnic, iar tn Basarabia, datorită situației sale speciale nu 
existau decit acorduri locale în care ziua de muncă incepea la 6 


dimineață spre a se sftrși la 6 seara, cu un repaus de un ceas şi 
jumătate pentru masă, 


238 VIAȚA ROMINEASCĂ i 


Ocrotirea muncii în Rominia era deci condusă de norme dee 


osebite m fiecare din noile provincii şi această diversitate de le- 
şiuiri impuneau o grabnică unificare, 

asemenea lege era cu atit mal necesară cu cit Rominia 
fiind printre puterile semnatare ale Tratatului dela Versailles aderase 
la conferința internaţională dela Washington din 1919, ratificind 
proectul de convenţie relativ la 8 ore de muncă sau 45 ore sāpe 
tăminal în stabilimentele industriale, 


` 


Deci, pe lingă nevoia internă a unificării şi coordonării le- ` 


gislației m materie de ocrotire a muncii, Rominia trebula să facă 
In același timp prin legea din 13 April 1925, mai ales onoare 
semnăturii sale pe care o dase încă din anul 1919, 

In adevăr articolele 424 și 426 ale Tratatului dela Versailles 
stabileau pentru anul 1919 o conferință internațională a muncii la 
Washington care printre alte chestii cum este protecția femeii 
şi a copillor în materie de muncă ori găsirea mijloacelor de pre- 
venire a șomajului avea să formuleze şi un proect de convențlune 
asupra duratei muncii în sensul reglementării zilei de muncă de 5 
ore sau 48 oră săptăminal, 

La această conferință internaţională dela Washington ca și la 
proectele de comvențiuni elaborate de ea, au aderat toate statele 
sase: membre ale Ligii Naţiunilor. 


fiind că cu ocazia discutării în Parlament a legii din 15 


April 1925 s'au ivit unele nedumeriri, găsindu-se chiar un număr 
de economiști şi jurişti care să nege obligaţia pe care ar avea 
Rominia de a transforma în lege naţională prescripţiunile unor con» 
venţii la cai ea miena își a căroe nilar se votam de mal 
mulți ani de cătră Corpurile Legiuitoare, socotind că este nece= 
sară o mică incursie juridică spre a lămuri pentru ce Rominia nu 
mal putea întirzia votarea legii celor 8 ore de muncă, cu toate 
consecințele mai mult decit îndoelnice pentru prosperitatea eco- 
nomică a țării. 

Se ştie că semnarea unui tratat nu constitue decit o forma= 
litate preliminară, a cărul efect este să constate rezultatul nego- 
ciațiilor și să hotărască «ne varietur» textul acordului intervenit. 

Tratatul odată semnat de plenipotenţiarii țării respective, tre- 
bue să fie ratificat de cătră autorităţile care au această capacitate 
juridică conform constituției, 

Ratificarea constitue deci actul juridic esențial prin care un 
Stat oarecare contractează un angajament față de un alt stat, sau 
față de o comunitate de state, 

Ratificarea fiind așa dar actul generator de obligaţii ale 
unui stat față de alt stat urmează că toate tigaie iau naş" 
tere din ziua ratificării şi nu din ziua semnării s 

t lucru dealtminteri elementar flind clarificat, vom Ințe= 
lege mai lesne situaţia în care se Rominia faţă de celelalte 
țări semnatare a convenției dela Washington pănă la votarea legii 
din 13 April 1928. 


i 
i 


f 


| 


a E 


O NOUA LEGIUIRE MUNCITOREASCĂ 230 


În adevăr, prin legea din 17 Mai 1921 Rominia ratifică o 
serie de proecte de convenţii, la care aderase prin delegaţii săi 


Rominia 
succesiv în diversele conferințe internaţionale dela Washing- 


măsurile ce vor fi necesare pentru a face ca aceste dispoziții să 
He efective. Este adevărat că art. 405 din Tratatul dela Versailles . 
prevede un termen maximum de 18 luni înlăuntrul căruia Statul 
aderent la o Convenţie internaţională are obligaţia de a cere au- 
torității naționale competente (in majoritatea cazurilor Parlamen= 
tului) aprobarea pentru depunerea ratiticării secretariatului general 
al Ligii Naţiunilor, 

Dar obligaţia în materie de ratificare a unei convenţii tre- 
bue înțeleasă în sensul — de altminteri foarte explicit al art. 405 din 
Tratatul dela Versailles, că statul aderent şi semnatar al unei Cone 
venții internaționale are obligaţia de a solicita Parlamentului a- 
probarea de ratificare, dar nu are și pe aceia de a obține, ceiace 
evident ar fi absurd. 

Astfel deşi cea mai mare parte a statelor europene aderente 
la Convenţia pentru durata muncii de 8 ore zilnic, în cap cu 
Anglia şi Germaniu n'au depus încă ratificarea, aceste state se 
găseau totuşi într'o situație juridică mai puțin atacabilă decit 
a Romilhniei, care nu numai că aderase şi obținuse ratificarea 
convenției de mai sus, încă din anul 1921 dar prin faptul că 
se grăbise a o depune la secretariatul Ligii Naţiunilor, îndepli- 
nise Intreaga procedură prevăzută de tratat şi-şi crea prin a- 
ceasta obligația de nehnlăturat a o transforma în lege naţională. 

Cercetind statistica tă de Jurnalul Oficial al Socie- 
tăţii Naţiunilor din luna Noembre 1927, constatăm că unele țări 
au înțeles să tie mai circumspecte în materie de angajamente ine 
Srațiceia. care odată semnate trebuesc aplicate fără intirziere şi 

ă greșală. 3 
Astfel Austria comunică Ligii Naţiunilor că va pune în a- 


rabilă și anume: Germania, P 
b) Toate țările vecine cu care Austria are relațiuni econo- 
cord şi anume: Jugoslavia, Polonia, Elveţia, Cehoslovacia şi Un- 


“Franţa comunică secretariatului general al Ligii Naţiunilor 


240 VIATA ROMINEASCĂ i 


îm lunie 1927 că va pune în aplicare Convenţia dela Washington 
privitoare la durata muncii numai atunci cînd aceasta va fi rati- 
şi aplicată de Germania şi Anglia (state ce nu au depus 
încă ratificarea lor). 
Italia subordonează și ea aplicarea convenției faptului prea- 
latae! sale aplicări de cătră a, Germania, Franța, Elveţia şi 
gia 


Este important de adăogat că Anglia, deşi fiind printre statele 
care nici mie: n'au ratificat Convenţia dela Washinton (proectul 
de lege pentru adoptarea zilei de § ore depus de guvernul britanic 
tn conformitate cu  rezoluțiile conferinței dela Washington a fost 
r de Camera Comunelor cu 109 voturi contra. 65 incă din 
4 junie 1921) a cerut totuși Consiliului de administrație al Biuro- 
ului Intemational al Muncii, punerea la ordinea de zi a Conferinţei 
Internaționale din sesiunea 1929 a propunerii pentru o eventuală 
revizuire în anul 1931, a acestei convenții, cerere care dealtminteri 
a fost respinsă, Totuşi e semnificativă graba unul stat ca Anglia, 
prima țară industrială din Europa, de a cere abolirea unei con- 
venţii pe care s'a ferit în mod sistematic de a o ratifica, cu attt 
mai puţin de a o aplica. 

hiar în sesiunea de anul acesta a Conferinţei Internaţionale 
a Muncii ce are loc la Geneva, delegatul Angliei a revenit asupra 
Convenţiei dela Washington cerind în numele guvernului britanic 
o definiție mai precisă a principilor sale spre a fi susceptibil 
de o aplicare cu adevărat internaţională. 

Inutil să mai adăogăm că delegatul patronal francez a ata- 
cat=o in mod vehement, considerind-o cu totul prematură și anti- 
economică, 

Deşi m afară de Belgia, Bulgaria, Grecia şi Cehoslovacia, 
toate celelalte 15 state europene semnatare ale Convenţiei de la 
Washington n'au pus-o în aplicare, îngrădindu-se de o serie de mä- 
suri limitative, sau nu şi-au dat ratificarea decit în mod cu totul 
condițional, Rominia se găsea intro situație cu totul deosebită. 
Situaţia sa era agravată mai ales de modul cu totul exuberant 
şi lipsit de orice precauțiune, cu care s'au adoptat diferitele con- 
venţii internaționale și care au impus Rominiei obligaţia, re- 
pet, de neinlăturat a votării legii de 8 ore, 

Argumentația tuturor acelor economiști care socotesc că a-~ 
daptarea legel de 8 ore sar Îi putut înlătura atit din pricina ca” 
racterului său antieconomic în general, ctt şi mai ales a situației 
specifice în care se găseşte țara noastră după războlu, mi se pare 
cu totul tardivă şi inactuală. O asemenea opoziție iși avea locul, 
în momentul îm care Rominia adera şi vota ratificarea Convenţiei 
dela herp. sa fără nici o rezervă, adică în anul 1921 iar nu 

gaţia devenise absolută și netnlăturabilă, 
tarea duratei muncii, în sensul limitării sale la 8 
Z ore zilnice, sau 45 săptăminal va însemna din punct de vedere e» 
conomic o înrăutățire serioasă a situației industriei romineşti. 


+» 


O NOUĂ LEGIUIRE MUNCITOREASCA ____ 201 


Este în deobște cunoscut că în majoritatea țărilor şi m Ro- 
minia mai mult decit aiurea, perioada de după războiu se caracte= 
rizează printr'o diminuare ingrijorătoare atit a randamentului cali- 
şi cantitativ a muncii în genere și în special a muncii 


cit 

e. 
În special tn Rominia, aparatul de producție industrială e 
nevoit să trăiască, față de concurența acerbă a industriei streine, 
la adăpostul tarifului vamal şi a altor uşurințe consimţite de Stat, 
adică de comunitatea consumatorilor naţionali. 

Industria rominească care nu cunoaşte pentru moment decit 
o «poi rail pe Tepai ser in INe ago E aa rațio- 
nală pentru lucrul efectiv realizat, va trebui să lucreze din ce în 
ce mal scump, în urma adoptării unul orariu redus de muntă. 

Dar în proporția în care va scădea randamentul cantitativ al 
muncii salariate, îm același proporție se vor scumpi și produsele 
industriei naționale celace va duce la o nouă urcare a tarifului 
vamal şi deci la noi sacrificii cerute consumatorului romin, de 
carece prețul produselor rominești depăşesc de mult paritatea pre- 
țurilor mondiale. k 

Dacă astăzi industria națională, ajutată de protecția efectivă 
şi serioasă a tarifului vamal de abla poate rezista concurenței de 
peste hotare, în urma noli lementări a duratei muncii şi a ua 
nei riguroase aplicări a legii de 5 ore, este cazul să ne întrebăm 
care va fi viitorul ei? Din acest punct de vedere prespectivele in- 
dustriei ne apar cu adevărat sumbre. 

Și nu ue să uităm că datorită noilor situaţii create de 
stabilizarea monetară, industria romlească va trebui să plătească 
salarii din ce îm ce mai ridicate, pentru un timp de muncă din ce 
în ce mal restrins, 

A păşi la o nouă urcare a tarifelor vamale nu s'ar mai pu- 


m conflict cu cele mai clare tendințe ale politicei marilor state in- 
dustriale, politică reflectată de asemenea chiar în recomandările Li- 
gii Rap P: ela şi care reclamă nu numai o micşorarea taxelor va- 
ar chiar suprimarea lor complectă, 


muncă prin greutățile inevitabile ce le 
de vedere SE. pie e 
nou impuls spre modernism și o va mina poate în ul acesta 


spre limanul propriei sale salvări. 
Dacă prima parte a legii din 13 April, acela referitoare la 


22 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ocrotirea muncii minorilor şi femeilor na ridicat nici un fel de-o- 
biecție din partea elementului patronal, aceasta se datorește nu 
numai spiritului de generozitate şi umanitate ce stăpineşte pe re- 
prezentanţii industriei noastre şi mai ales faptului că majoritatea 
acestor măsuri existau deja după cum am văzut mai sus intrun 
mare număr de legiuiri anterioare. Singura consecință a legii d-lui 
Dr. Lupu din acest punct de vedere ar fi doar instituirea unul re- 
gim uniform pentru toate provinciile romineşti și abolirea legiuiri= 
or 


u tot astfel este cazul cu partea doua a legi, acela refe- 
ritoare la durata muncii. Adoptarea zilei de 8 ore a suscitat cri- 
tici aspre şi o serioasă rezistență din partea patronatului, ba anu- 
miți membri ai Parlamentului au propus chiar măsură humoristică 
ca să nu o numesc stranie, aceia de a vota în acelaşi timp cu 
textul legii și măsura suspendării sale pentru un timp oarecare ca 
fiind inoportună din punctul de vedere al economiei naţionale, 

Trebue să recunoaștem că teza abstenționistă a vechiului libe- 
ralism, în materie de regulamentare a muncii se prezenta ceva mai 
strălucit decit argumentele neofiţilor. din zilele noastre. 

Căci orice s'ar zice există un grăunte de logică şi de adevăr 
în obiecțiunea acelor care socotesc că orice limitare legală a zilei 
de muncă este o atingere a principiului libertăţii muncii, şi că lie 
mitarea «zilei de lucru este un prim pas pe calea socialismului, căci 
ea duce în ultimă analiză la fixarea legală a minimului de salariu. 

Fără indoială se cunosc răspunsurile la aceste obiecțiuni, este 
în primul rind argumentul passe-partout al interesului social, teoria 
productivității descrescinde și în cele din urmă afirmația peremp- 
torie că libertatea lucrătorului față de aceia a patronului este cu 
mult inferioară şi incomplectă, 

Reglementarea duratei muncii a trecut totuşi de faza cind a- 
vea nevoe să se apere, ca a devenit aproape o axiomă de politică 


Legea din 13 | 1928 întăreşte şi aşi putea s con» 
sacră acest fapt în eri definitiv în organizarea Salati a! Rominiei. 


veche a muncitorilor manuali, şi că cei trei § au apărut de peste 
o jumătate de veac drept simbolul poea proletariatului tmpo- 
triva regimului economic instaurat de burghezie. 

Nicăeri în lume, nu s'ar mal putea retrage muncitorimii pe 
cale legală avantagiile legate de ziua de 8 ore. Acei care ar fi 
aplecaţi să o considere drept o concesie vremelnică acordată clasei 
muncitoare se înşeală amarnic, pentru că regimul democratic în 


O NOUĂ LEGIUIRE MUNCITOREASCĂ 263 


care trăim, adică forța numărului, nu prăpădeşte concesiunile obţi- 
nute ci le consolidează și le fructilică. 

Totuşi aplicarea riguroasă a legii celor 5 ore de muncă ri- 
dică o problemă cu adevărat esențială și care înseamnă de fapt 
răspunsul dat acelor care se întreabă cu ingrijorare care anume va 
liga: rr Ar a a a legi. 


cate criticile amare ale detractorilor ca şi osanalele tnflă= 
cărate ale îi Dnitoritee acestei legi trebuesc privite și judecate în 
lumina realității economice de mine. 

Singură realitatea economică de mine şi prosperitatea naţio» 
nală a fiecărei țări vor hotărt de partea cui stă dreptatea şi ce va 
rămine dintr'o lege care orice sar zice, cuprinde în sine un ele~ 
ment de majestate și de grandoare emoţionantă prin am- 
ploarea sa internaţională ca și prin suflul de generozitate şi de frăţie 
umană cesi stă la bază. 

George Strat 


Bucuresti, 1028, 10 Iunie. 


Două sisteme monetare ale leului 


1.— Rolul leului in economia noastră monetară.—2. Fazele de evo- 
luţie şi sistemele leului. Fazele epocii internaționale, —ă. Era 
leului metalic.—4. Era leului de socoteală şi politica monetar: 
a vremii.—5. Critica sistemului şi acțiunea pentru monetiza- 
rea leului.—6. Urmările psihologice şi economice ale acestui 
sistem monetar, 


1. Cu prilejul numeroaselor discuţiuni asupra reformei mo- 
netare, unii dintre partizanii măsurilor radicale, au preconizat şi 
schimbarea etalonului nostru monetar. 

Introducerea unei unități monetare nouă, odată cu stabi- 
lizarea legală a monetei depreciate a avut loc de aliminterea 
în Belgia, care pe lingă frane a înființat şi o monetă de soco- 
teală, belga, li a astie! în forme variate operaţiuni întim- 
plate în alte ţări şi alte timpuri. Recentele precedente au întărit și 
mai mult dea area economiştilor noştri care cer asemenea reforme, 
însă e puţin p robabil că cei care le reclamă au ţinut samă şi de 
condițiunile economice şi psihologice mult deosebite la noi de a- 
celea ale ţărilor unde reforma s'a putut realiza cu succes, 

Un trecut foarte îndelungat şi o situaţie cu totul privilegiată 
în masele populare a contribuit ca leul, în diversele sale forme, să 
exerciteze o mare influiență asupra economiei noastre monetare, aşa 


că deţinind o situaţie exclusiv dominantă, el a rezistat pină azi 


la orice încercare de eliminare, fie oficială, fie comercială. Astfel 
în decursul istoriei sale, deşi a ip unităţi monetare deo- 
sebite, însă sarge dea împrejur. se care le vom releva ulte- 
rior, terminologia u, intrată itiv yA obișnuințţa populară, a 
trebuit în mai multe rînduri să fie primită oficial, şi cu ocazia 


ultimei mari reforme survenită opt ani după Unirea principatelor, să - 


devină etalonul actual, 


Leul devenit monetă populară încă din primele ale 
apariţiei sale în economia noastră, a obținut dela început favoarea 


- 
+ 
3 


SNP 


—— 


DOUA SISTEME MONETARE ALE LEULUI 245 


de a fi socotit cu unanimitate unul dintre puţinele semne ale ori- 
cărei bogății. Intr'o societate dominată cu atotputernicie de ideile 
mercantile ale bogăției, atributul banului de a fi acumulator de 
valori trece înaintea tuturor celorlalte şi moneta care-l reprezintă 
mai bine, bucurindu-se de un plus de consideraţie în ochii mulți- 
milor, ciştigă rangul unui element fundamental al vieţii economice, 
şi devine una dintre forțele care susțin dominaţiunea acestei men- 
talităţi mercantile. Leul alături de taler şi galben, îndeplineşte, în- 
cepind cu veacul al XVil-lea, acest rol, pe care-l moştenise în 
parte dela alte monete mai vechi. 

După cum galbenul era semnul reprezentativ al marilor averi 
întrebuințat în special de clasa boerească şi de cătră negustorii 
mari, leul serveşte la reprezentarea valorilor mai mici astfel că el 
interesează mai ales populaţia țărănească. 

Leul şi talerul au fost în clasa ţărănească monete cu- 
rente incepind dela sfirşitul veacului al XVI-lea, aşa încît toată 
atitudinea clasei ţărăneşti şi de bogăţie în general, expri- 
mată în năzuințele şi în acțiunea ei pentru a o păstra sau 
obține, mărturiseşte poziţia sa faţă de aceste monete. Venită din 
mari depărtări, moneta aceasta de argint lucios, mare şi grea, a 
dat lovitura decisivă unor resturi încă abondente de economie na- 
turală. Cu fiecare leu intrat în țările noastre, economia bănească 
tăcea un pas mai departe iar urmările sociale, politice şi economice 
ale acestui mod de organizare a schimbului au trebuit să devină 
tot mai evidente. 

Dacă leul a adus schimbări profunde în economia ţărănească, 
fecundind consecințele pe care le-a provocat economia monetară 
în general, după cum arătam altădată, prin atracţia aproape magică 
pe care a exercitat-o în epoca mai veche asupra clasei ţărăneşti, 
a fost însă și sursa unor netăgăduite suferinți pentru această clasă, 
Tezaurizarea, fenomen atit de frecvent în veacurile trecute, nu se 
poate înfăptui fără elemente de provocaţiune, Leul a jucat acest 
rol, și cu cita fost mai mare atracţia mulţimii pentru dinsul 
şi încercarea sa de conservare, cu atit a putut fi mai apăsătoare 
presiunea fiscală sau particulară, a domnului şi boierilor, asupra ţă- 
tănimii. Milioanele de lei curaţi sau transformați în ducați, trecute 
peste graniţă în cursul a cîtorva veacuri subt formele multiple ale 
tributului, culese prin dări cu ajutorul procedeurilor cunoscute, 
îşi trag originea nu atit din nevoia gospodăriilor de a-și organiza 
producţia pe baza de schimb monetar, ci din atracţia pe care me- 
talele preţioase o exercitau asupra tuturor mulțimilor. Originea so- 

ică a economiei băneşti ar trebui căutată astfel dincolo de 

fenomene de schimb, 

Moneta şi mai tirziu noţiunea de leu, este aşa dar înrădăci- 
nată în economia şi viaja noastră socială la mari adincimi. In 
preajma unor radicale prefaceri ale actualului sistem monetar, a- 
mintirea sistemelor trecute ale leului din care-şi trage origina cel 
actual, ar putea să nu fie de prisos. 


7 


246 E VIAȚA ROMINEASCA -a 


2, Intreaga istorie a leului, intependent de forma avută, se 
poate impärți În două mari epoci, prima dela apariția sa in țările 
romine, adică cu cijiva ani mai înainte de veacul al XVIl-lea şi 
până la 1867, iar a doua dela marea reformă monetară din 1867 
pănă azi. Prima perioadă este perioada leului internațional ofi- 
cializat sau nu, a doua este perioada leului naţional. Din punctul 
de vedere al formei leului prima perioadă conţine două faze bine 
distincte: 

1) Faza leului metalic, 

2) Faza leului de socoteală. 

Cea dintăiu fază începe cu apariția sa şi încetează pela mij- 
locul veacului al XVII-lea, iar a doua dela această dată şi pănă 
la reforma din 1867. 

A doua epocă privită tot din punctul de vedere a! formei 
leului se subdivide în două faze: 

1) Faza noului leu metalic. 

2) Faza leului fiduciar. 

Prima începe odată cu reforma din 1867 în fapt cu 1 lanuar 
1868 şi poate fi socotită ca sfirşită în 1917, de cînd începe cu ex- 
clusivitate dominaţia leului fiduciar, deci a doua fază din epoca 
doua a leului. 

Dintre ambele aceste epoci, se poate spune, atit cit ne este 
nouă cunoscut, că numai epoca leului național a fost cercetată, şi 
mai ales aceia a leului fiduciar datorită desigur împrejur 
care li-au adus deprecierea. Leul din prima epocă, leul interna- 
ţional, nu a fost deloc cercetat, nici în faza sa metalică, nici în a- 
ceia cind funcţiona ca moneță de socoteală, deşi a pege fe- 
nomene covirşitor de importante pentru economia noastră. In schimb 
in virtutea calității sale de monetă internaţională mult căutată, leul 
ma putut scăpa de numeroase investigaţiuni străine, fie de ordin 
numismatic, fie de ordin economic, dintre care unele ne interesează 
şi pe noi, mai ales cele referitoare la circulația sa în imperiul oto- 
man, unde a avut o foarte mare răspindire. 

Cu ajutorul materialului intern, compleciat eventual cu rezul- 
tatele obținute de cercetările străine asupra circulației leilor 
în alte ţări, în aceiași epocă, să încercăm deci o reconstituire a 
celor două sisteme ale leului din faza sa internaţională, socotind 
deocamdată mai puțin necesară o insistare şi asupra epocii a doua. 

In prealabil o lâmurire ar trebui dată asupra distincțiunii fë- 
cută între moneta metalică internaţională şi cea naţională, deosebire 
care ar putea fi apreciată ca artificială, dacă ne-am referi la si- 
tuaţia din zilele noastre, O monetă metalică prin natura sa fiind 
o valoare intrinsecă are o putere liberatorie internaţională. Monetă 
metalică de argint sau aur, strict naţională adică numai cu putere de 
cumpărare intemă nu există. Prin emisiune toate aceste monete sînt 
naţionale iar prin forța de circulaţie internaţionale. Cunoscind însă 
imprejurările din veacurile trecute, cind emisiunile puteau să aibă 
+ destinaţiuni diferite dintre care trei mai principale : naţionale, colo- 


DOUĂ SISTEME MONETARE ALE LEULUI 247 


niale şi internaţionale, distincţiunea de mai sus este perfect valabilă, 
A existat altădată o foarte răspindită industrie monetară. Fabrica- 
ţiuni speciale de monete pentru străinătate erau foarte frecvente, 
DRP de Diadema i Op de: monti donk w bea cu 0 repu- 
tație bine stabilită. Leul a tăcut parte din această categorie, fiind 
destinat de ţara sa de origină aproape exclusiv circulaţiei din Eu- 
ropa Sud-Estică, unde datorită unor împrejurări proprii a putut sä- 
se impună, după cum se poate impune orice marfă dacă convine 
ţării în care se exportă, În epoca doua leul este naţional în sensul 
că e bătut de însuşi Statul romîn şi destinat circulaţiei interne. 
Că putea trece şi peste graniţă este netăgăduit, însă nu se putea 
răspindi deoarece cantitățile în care era bătut erau reduse şi mai 
ales pentrucă suferea concurența unor monete atot stăpinitoare. 

Ar fi de insistat totodată şi asupra chestiunii întrucit se poate 
vorbi de un sistem monetar al leului în epoca sa intemaţională, deoa- 
rece ar părea exclus ca leul să poată sta la baza unui sistem, 
fiind o monetă străină. Orice sistem monetar, adică organizarea 
într'o serie definită de proporţionalitate a tuturor monetelor află- 
toare în circulaţie, cu o monetă de bază, poate avea o dublă 
origină: oficială sau comercială. Un sistem monetar este oficial 
cînd e opera voinţii unui guvernămint, care bate o monetă de o 
greutate şi calitate anumită, urmind să servească ca etalon tuturor 
celorialte. Acest etalon devine axa sistemului, iar sistemul capătă 
în general numirea acestei monete. Este comercial atunci cind a- 
ceastă regularitate în circulaţia monetară se determină prin domi- 
marea unei monete mai totdeauna străină, a cărei abundență și 
consideraţie în circulaţie îi asigură exact rolul unui etalon de ori- 
gină oficială. Numai în acest de al doilea sens, se poate vorbi de 
un sistem monetar al leului în epoca sa internațională. In Moldova 
leul scoate zlotul din rolul de monetă dominantă şi devine chiar 
dela începutul veacului al XVII-lea, moneta curentă de măsurat va- 
loarea nu numai a bunurilor obişnuite dar și a celorlalte instru- 
mente de schimb. In faza a doua a acestei epoci, atunci cind 
funcționa ca o monetă de socoteală, leul îndeplinește această fun- 
ciune îmbrăcat şi de recunoaşterea oficială, pentrucă toate calcu- 
leie private ori publice se pe această bază, impusă obli- 
gâtor de Visterii, caşi de celelalte autorități mai ales în Moldova, 
în toate operaţiile de măsurare ale unei valori. 


3. Leul ca monetă metalică, în epoca internaționalizării sale, 
aparținea speciei bogate a talerilor. Dela sfirşitul veacului al XV- 
lea cind Sigismund bătu în Tirol o monetă de argint mai mare, 
socotită oarecum ca origina talerilor, dar mai ales de cînd principele 
Schlick din Boemia, datorită minelor dela loachimsthal răspindi din 
belşug noua sa monetă, care începe să se numească prin prescur- 
tare taler, şi pănă în zilele noastre, monete de tipul talerilor s'au 
bătut continuu aproape de toate ţările !. Moneta de 5 lei pe care 


1 A. Engel ER Serrure, Traité de numismatique moderne et contem- 
poraine, | Paris 1897 1. 308, 


248 VIAŢA ROMINEASCĂ 


am avul-o înainte de războiu este ea însăși o specie din forma 
talerului, mai uşoară însă cu 2, 3 sau 4 grame decit talerii obiş- 
nuiți în veacurile trecute. Aceştia au circulat din abundență şi în 


măr imens de informaţiuni documentare interne", 

Circulaţia talerilor a fost excesiv de abundentă chiar din 
primele timpuri ale emisiunii, şi baterea lor este considerată 
pentru Germania ca linia de demarcaţie între viaja medievală şi 
timpurile moderne. ? Numai din talerul Mariei Theresa s'au bătut 
vreo 200 milioane de bucăţi, dintre cari pa a 20 milioane sînt 
din primile emisiuni dela Viena şi Halle, dintre 1751—1763” 

* Talerul leu sau Liwenthalerul, talerul leonin „leoninus“, „le- 
ones“ ori mai pe scurt leul, este bătut de Ţările de Jos, care deci- 
seseră în 27 August 1575 emiterea unei noi monete pe baza scuzilor, 
numită leeuwendaalders, pusă în circulaţie ca o protestare în con- 
tra regimului spaniol. Aversul acestei monete purta inscripția MO. 
NO. ARR. O . HOL, bătută împrejurul unui bust de cavaler, 
iar pe revers era un leu în picioare înconjurat de inscripţia CON- 
FIDENS. DNO. NON. MOVETUR. Acest tip de taler a fost imi- 
tat mai tirziu în diferite oraşe italiene şi în principatul de Orange. * 
Leul cucereşte în veacul al XVII-lea st tori» suprafaţă de circula- 
ție. Călătorul Johann Michael Wansleb care vizitează Egiptul pe la 
anul 1664 ni povesteşte că această monetă numită acolo abukelb 
(tatăl cinelui) era prin acele părți cea mai a can 5 Acelaşi 
fapt ni-l semnalează cam pentru aceiaşi epocă Bandinus, care în 
memoriul său asupra țărilor noastre, spune că în popor talerul le- 
onin sau mai pe scurt leul era moneta cea mai căutată. * 

In principate leul apăruse în ultimul sfert al secolului al XVI-lea 
după cum ni arată informaţiuni documentare din acea vreme, A- 
farea acestor menţiuni numai la sfîrşitul secolului XVI-lea, deci 
după data emiterii leilor în Olanda, ni arată că informaţia trebue 
luată ca exactă, contimporanii distingind corect leul de alţi taleri, 
cu care ar fi putut să-l confunde datorită faptului că şi aceştia a- 
veau de multe ori bătut pe revers un leu, ce e drept mult mai 
mic, uneori chiar greu de observat. Circulaţia lor devine repede 


1 Vezi G. Zane, Sisteme monetare şi monete principale din veacurile 
trecute. Extras din „Cercetări istorice” IV. 1. 1928 p. 25, unde se dă şi toată 


literatura pimira chestiunile următoare, 
2 Karl Theodor v. Inama Sternegg Deutsche Wirtschattsgeschichte in 
der letzten Jahrhunderten des Mittelalters, Leipzig Îl, 1901 i k 
3 Carl Peez și Dr. Joseph Raudnitz. Gesce e des Maria Theresien- 
+ Viena 1 p. 4 


Thalers A 
` 4 Enget-Serrure'ap cit p. 64; Ferdinand Friendensburg, Miinzkunde und 
Caligenchishte der Einzelstaaten. München-Berlin 1926 planga IX. No, 132. 


itz op. cit. p. Si. 
6 Codex Bandinus publicat de V. A. Ureche. An. Ac. Rom. S. II. XVI. 
„Buc. 1895 p. 1%. 


.——— 


DOUA SISTEME MONETARE ALE LEULUI 249 


imbelşugată şi aceasta reese nu numai din extrem de numeroasele 
mărturii documentare referitoare la tranzacțiuni făcute în mare 
pne pea chiar dela inceputul veacului al XVil-lea, dar şi din 
i des întilnită a noțiunii de leu cu acea de ban. a- 
cest veac documentele interne din ambele principate ni semna- 
liază mai mult de 20 de specii monetare printre care taleri, du- 
caţi, zloți, aspri, florini şi costande pentru a menţiona numai pe cele 
mai principale. Moneta de argint care serveşte în mare parte re- 
alizarea tranzacţiunilor de valori imobiliare, y sana singurile des- 
pre care avem astfel de mărturii, este leul. Talerul îndeplineşte şi 
dinsul un rol important disputindu-şi uneori întăetatea cu leul, 
Toate celelalte monete de argint au o situație mult inferioară. As- 
prul care avusese In Ţara Rominească o situaţie strălucită, mer- 
ge din depreciere în depreciere, ajungind să fie înlocuit de taler, 
iar złotul care în Moldova exercitase În circulaţie o supremație 
cum puține monete au exercitat vreodată, nu poate rezista la con- 
curenţa leului. 

ldentilicarea de cătră popor a noţiunii leu cu acea de ban, 
este cea mai elocventă afirmare a influenţei pe care această mo- 
netă o exercita în economia noastră monetară. Asemenea fe- 
nomene se întimplă întotdeauna cind o monetă serveşte singură 
sau domină circulaţia. Astfel în Ţara-Rominească în veacul al 
XV-lea terminologia specială, ducat, servea la desemnarea noţiunii 
generale de ban. Acest fenomen s'a repetat în proporţii diferite 
cu galbenii, ughii sau talerii şi se repetă şi cu leii. Nu odată 
intilnim menţiuni documentare de „lei şalăi”, „lei zloți“, „lei po- 
ironici“ în care termenul „leu“ nu poate fi luat în alt sens decit 
in acel de sinonim cu ban. Numeroase transferări de bunuri 
imobiliare făcute cu ajutorul leilor în cele mai depărtate sate, 
arată că leul pătrunsese pănă în ultimile pături ale economiei noas- 
tre şi că încă din primele decenii ale apariției sale îşi asigurase 
un rol dominant, Numai aşa se explică de ce a reuşit să se ri- 
dice dela funcțiunea curentă a unei monete oarecare la acea de 
axă a în ui aparat de circulaţiune. 

Incă dela inceputul veacului al XVil-lea leul este întrebuin- 
tat ca etalon obișnuit de măsurat valorile, inclusiv acelea ale 
celorlalte monete. În regimul unei economii de schimb în care se 
mai păstrează Încă resturi de economie naturală şi în care crizele 
de numerar sint destul de dese, se simţia de fvarte multe ori ne- 
jr) ca rece ce trebue să Îi rare pa pni- Karobi mo- 

care lipseşte, să suporte în prea o  estimațiune mo- 
netară, pentru o mai justă determinare a proporţiilor fiecăreia. In 
ns apa? doge er vene neta pet = am insistat altădată, 1 
eul avea un rol hotăritor, servind, deși lipsea, să măsoare valoa- 
rea lucrurilor. După cum astăzi estimăm citeodată unele valori, 
în lei aur, însă plata se face în lei hirtie, tot aşa şi atunci se 


1 În Sisteme monetare şi monete principale etc. 


250 VIAŢA ROMINEASCA 


estima în lei şi plata se făcea în vite, produse sau chiar alte mo- 
nete. Unitatea de măsură reprezentată de leu, intrase definitiv în 
conştiinţa populară ; ea era întrebuințată aproape în toate trans- 
ferările de bunuri, fie în forma sa concretă, leul metalic, fie în 
forma abstractă, aceia a unui etalon ideal. Exercitind aceste funcțiuni, 
pe care simultan le mai îndeplineau şi alte monete, însă întro 
măsură cu mult mai redusă, leul se afirma ca axa de -appes 
a intregului sistem, monetar. Rolul său era de fapt acela al mo- 
netei centrale dintr'un sistem pe care îl creia prin atracţia şi do- 
minaţia exercitată asupra celorlalte monete. Se poate deci vorbi 
Sape un sistem monetar al leului în aproape intreg veacul al 
XVil-lea ca şi în decursul primilor decenii ale veacului următor. 
Nu s'ar putea însă afirma exclusivitatea sistemului leului, Aceasta 
ar însemna existența unui monometalism de fapt pe bază de argint 
ceiace nu se poate. Paralel cu exercitarea funcţiunilor leului, du- 
catul de aur care avea un mare rol, datorită atracției şi abundenții 
sale, dădea prilejul organizării în fapt a unui sistem bimetalist, 
care se poate presupune că a funcţionat în permanenţă în toată 
istoria noastră monetară, 

Din toată epoca leului internațional problema cea mai prin- 
cipală care se pune, şi care din nefericire nu posedă suficiente 
date pentru a putea fi complect şi definitiv rezolvată, este aceia 
de a determina epoca cînd dispare din circulaţie şi începe să 
exerciteze în mod general şi oficial rolul unei monete de soco- 
teală, cit şi de a explica cauzele ambelor evenimente, mai ales a 
primului. Nu li însă citeva posibilităţi de a indica unele solu- 
țiuni pe care dealtminteri le-am și schiţat în altă parte. 

Trebue să fie neapărat exact că şi la dispariția leului me- 
talic a contribuit acelaşi fapt, care face să dispară din circulaţie 
orice monetă, anume concurența alteia. Oprindu-ne numai la 
epoca dela mijlocul veacului al XVII-lea, — de oarece anterior 
de această dată, pentru primele decenii ale acestui veac, avem 
numeroase dovezi, de care vom vorbi ulterior, că leul metalic 
circula încă,—găsim trei monete de argint care ar fi putut efec- 
tua această concurență. Acestea sint talerul spaniol, numit 
şi colonatul, talerul convenţiunii şi talerul Mariei Theresa. S'ar 
poea adăuga cu oarecare rezerve şi talerul levantin al Prusiei. 

rimul şi treilea taler au fost extraordinar de răspindiţi, în 
special primul despre care se pretinde că ar fi atins o emisiune 
de 10 miliarde bucăţi. Şi unul şi altul au circulat din abundență 
în imperiul otoman; colonatul a fost atit de apreciat încît 
d modelul său sultanii ar fi bătut în secolul al XVIl-lea pias- 
turcesc. In principatele romine colonatul se intilneşte rar. Men- 
țiunile despre dinsul sînt reduse la număr, comparativ cu cele referi- 
toare la lei sau taleri de alte spețe. Colonatul nu putea fi credem 
cuprins În terminologia generală a talerilor, de oarece cele două 
coloane bătute pe dinsul îl deosebeau uşor de alte categorii şi-i 
determinau numirea proprie de colonat sau columnat, pe care o 


DOUA SISTEME MONETARE ALE LEULUI 251 


găsim în unele documente. Deci colonatul n'a putut să concureze 
leul şi să-l alunge din circulaţie. Tot puţine mărturii găsim şi des- 
pre prezenţa talerului convențiunii, încît nici din partea sa cre- 
dem că nu ar fi putut veni concurenţa, dat fiind şi faptul că e- 
misiunile mai însemnate au loc după 1753, data convențiunii. Cam 
aceiaşi situaţie ar prezenta-o şi talerul levantin al Prusiei, Rä- 
mine de examinat situaţia avută in principate de talerul Mariei 
Theresa. 

Chestiunea aceasta a făcut obiectul cercetărilor unui distins 
numismat englez, Hasluck, care a conchis că talerul Mariei Te- 
resa împreună cu colonatul au scos leul din circulaţie în tot imperiul 
otoman. Este probabil că dacă colonatul n'a efectuat această 
operaţie în principate, ea a rămas în sarcina noului taler al Ma- 
e riggs Terenul a trebuit însă să fie pregătit anterior anu- 
lui 1751, data începerei emisiunii talerului austriac, de oarece în 
economia noastră monetară se observă anumite fenomene caracte- ` 
mistice ceva anterior acestei date. N'ar fi exclus ca dispariţia lei- 
lor din alte provincii otomane, provocată de concurența colona- 
ților, cit şi a piastrului turc în continuă depreciere, să fi proa 
vocat o rarilicare a leilor în țările romine, Fapt cert este că 
menţiuni documentare după jumătatea veacului al XVIII-lea, care să 
ateste la noi existența materială a leului, nu mai găsim decit 
foarte rar. In documentele interne ale veacului al XVII-lea ca și 
din prima jumătate a veacului următor, abundă expresiunile de „lei 
bătuţi”. Am încercat să demonstrăm în altă parte, pe baza tex- 
telor, că adiectivul „bătut” alăturat unul termen monetar oarecare, 
indică materialitatea unei monete şi nu o simplă modalitate de 
plată şi credem că acesta este sensul exact al acestei expresii, 
menite de a preciza natura monetei în care s'a plătit. Ori ase- 
menia expresiuni nu mai găsim decit rar în a doua jumătate al 
veacului XVII-lea, ceiace Sar putea atribui însăși lipsei leului 
metalic, 

Tot în epoca dela mijlocul veacului acesta, se mai găsește 
un fapt caracteristic pe care ni-l relevă documentele interne, cu 
oarecare manifestări şi în deceniile anterioare, şi anume deosebirea 
între lei noi şi vechi. Mărturii despre lei vechi se găsesc puţine după 
1750, se găsesc în schimb multe de lei noi. Este sigur că asemenea 
menţiuni sint datorite unei noi monete intrate în circulaţie şi care, 
fie identică fie asemănătoare cu leul, s'a numit leu nou. Aseme- 
nea menţiuni sint foarte curente în istoria monetară și se găsesc 
din belşug în documentele noastre interne referitor și la alte mo- 
nete, Care monetă a primit denumirea de leu nou, atit de frecvent 
găsită încă înainte de baterea talerului Mariei Theresia, —cu aju- 
torul numai a materialului pe care-l avem la îndemină nu s'ar 
putea preciza. Ar putea fi piastrul turcesc a cărui valoare apro- 

iată şi uneori identică cu a leului a provocat de multe ori con- 
marti acestor monete. Străinii care au călătorit prin principate 
şi au scris despre aceste țări, vorbind despre moneta sa funda- 


252 VIAȚA ROMINEASCA 


mentală, în epoca când leul era o simplă monetă de socoteală, 
de multe ori îl dădeau drept piastru, 

Faptele ce par certe pentru primele decenii din a doua ju- 
mătate a acestui veac sînt deci: 1) E vechiului leu metalic 
2) apariția ocazională a unui leu nou şi 3) întrebuințarea generală 
a terminologiei leu. În lipsa unei indicaţiuni precise se poate trage 
concluzia din această întreită serie de fapte că momentul cind leul 
trece la o funcţiune generală şi anume la aceia a unei monete de 
socoteală este epoca de pe la jumătatea veacului al XVIII-lea. 

Care au fost împrejurările ce au prilejuit leului această nouă 
situaţie, vom vedea imediat în scurta cercetare asupra celei de a 
doua fază din epoca internaţionalizării sale. 


4, Am arătat în „Sisteme monetare şi monete principale, din 
veacurile trecute“ că şi alte monete reale se pare că au terminat 
prin a fi întrebuințate ca monete de socoteală, fiind probabili- 
tăţi că în timpul circulațiunii lor au îndeplinit ocazional a- 
cest rol. lingă aceste cazuri se mai pot cita și altele. De pildă 
după d. Docan, terminologia „some* întrebuințată pe timpul lui 
Ştefan cel Mare ar fi reprezentat o monetă de socoteală!, Dea- 
semeni scotul, fertunul şi grivna nu reprezentau monete reale ci 
numai valori aritmetice, exprimate curent prin groş. Astfel 2 groși 
formau un scot, 6 scoţi un fertun şi 4 fertuni sau 48 de groși o 
marcă '. Menţiunile despre perperi, aflate în documentele Ţării- 
Romineşti s'ar referi după d. Moisil numai la o monetă de ṣo- 
coteală ?. Tot din această categorie de unităţi de valoare se mai 
citează punga turcească de argint egală cu 500 piastri, Canto de 
Reis portughez, egală cu 1 milreise etc. * Fenomene de a- 
ceastă natură nu s'au produs de alminteri {numai în economia 
modernă. Ele au fost cunoscute şi economiei antice, iar economia 
medievală ni dă exemplul vestit al livrei lui Carol cel Mare, care 
a funcţionat ca monetă de socoteală citeva veacuri. 

Ceiace este interesant în transformarea leului din monetă 
reală în monetă de socoteală nu e atit fenomenul propriu zis, ci 
faptul transformării unei monete internaţionale într'una oficială dt- 
venită oarecum quasi-naţională. Leul nu era o monetă indigenă, 
care să ocupe un loc bine determinat într'un sistem monetar, astfel 
ca dispărind să poate totuşi supravețui datorită suportului pe care il 
oferea sistemul care continua să funcționeze ; leul era o monetă 
de origină îndepărtată, după cum am arătat, mai înainte, intrată 
în circulaţia principatelor datorită spiritului de afaceri al apuse- 


IL dan, Documentele lui Ştefan cel Mare, L 212 şi urm, 
2 Dr. x Kirmis, Handbuch, der polnischen Minzkunder Passen, 
1892, 5, 18, 32. 


3 C. Moisi, Monetăria Tärii-Romineşti, Anuarul inst. de lst. Naj 
Ciuj 1924-23 104. 

4 A, Luskin v. Ebengreuth. Allgemeine Mânzkunde und Geldgeschichte, 
Manchen-Berlin 1926 p. 195 si urm, 


DOUA SISTEME MONETARE ALE LEULUI 253 


nilor. Ceiace a contribuit la ciştigarea noului rol, după ce dispare 
ca ban material, a fost desigur pătrunderea sa până in cele mai 
îndepărtate colțuri ale ţării, graţie numărului enorm, şi calităţii 
sale din prima epocă, dar neindoelnic formei care a trebuit să 
prezinte elemente de atracţie pentru masele populare. 

F îndeplinită de leu ca monetă de socoteală, ca şi 
a oricărei alte monete care are un astfel de rol, este desigur mult 
diferită de aceia înfăptuită de o monetă reală, Intr'o economie de 
schimb, bazată pe moneta metalică, aceasta are în general urmă- 
toarele funcțiuni : 

1. mijloc de schimb şi circulaţie, 

2. măsură a valorii şi expresie a preţului, 

3. mijloc de tezaurizare şi capitalizare. Desigur că cea dintiiu 
şi cea de a treia funcţiune sînt strins legate de materialitatea mo- 
netei, cea de a doua se poate exercita şi fără acest atribut, în- 
trebuințţindu-se de aceaștă dată o unitate- ideală care reprezintă 
măsura valorii şi exprimă tot ideal preţul. In acest caz avem 
de aface cu o monetă de socoteală (monnaie de compte, Rech- 
nungsmilnze) al cărei mecanism de ționare va reeşi mai clar 
din citeva date asupra modului ei de formare. 

Se poate întimpla ca în circulația unei ţări existind monete 
reale mici ori prea mari pentru a servi şi tranzacţiile curente 
mijlocii, nu s'a putut ajunge la înlăturarea acestui inconvenient 
decit adunîndu-se—in sens nematerial—două sau mai multe din 
micile unităţi reale care să formeze astfel o unitate mai mare, 
tot nematerială. Această unitate incepe să servească pe deoparte 
la reprezentarea unei valori mai mari ca acea a micilor monete 
curente, iar dealta una mai mică ca acea e monetelor mari; 
totdeodată şi toate bunurile comerciabile găsesc un mod de a-și 
exprima valoarea lor prin această nouă unitate de măsură, care 
nu este altceva decit o monetă de socoteală. Valoarea aritmetică 
a acestui mijloc de schimb te să rămină constantă timp în- 
delungat, în schimb însă valoarea sa reprezentind forța de cum- 
părare a unităţilor pe care li exprimă se poate cobori sau urca, 
mai ales cobori, din pricina alterărilor şi falşificărilor la care sint 
supuse monetele reale, din care exprimă o cantitate oarecare. De- 
asemeni în urma unei măsuri de guvernămint poate să varieze şi 
kören, sa aritmetică, dar aceasta se întimplă de obiceiu 

rar. 

O monetă de socoteală poate însă să-şi tragă origina şi din 
alte împrejurări decit cele expuse mai sus. Astfel leul a fost la 
început o monetă reală care datorită faptelor menţionate mai sus, 
devenise moneta cea mai curentă şi servea la exprimarea valorii 
tuturor bunurilor. Ca monetă reală se descompunea în unităţi mai 
mici, mai ales parale şi bani. Un număr fix de sau bani, 
adunate împreună dădea un leu. Cind leul a di t din circu- 
latie a rămas însă mijlocul ca el să se poată reconstitui în mod 
ideal, printr'un număr oarecare de monete mici, aşa că obişnuința 


25 ____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


populară de a socoti în lei ma fost stingherită, şi sistemul, fireşte 
schimbat al evaluării în lei a putut continua, In fapt pănă la 1837 un 
leu era alcătuit din 40 parale şi această sumă de mici monete servea 
să efectueze plata unei mărti care era estimată la un leu. Cind 
preţul era evaluat la 10 lei, ar fi urmat să se plătească 400 pa- 
rale, ceiace în realitate nu avea loc, de oarece această sumă 
de parale se retransforma în alte monete de ex. galbeni, ruble, 
eic, socotindu-se pe cursul zilei, adică după raportul comercial 
dintre valoarea aramei, cu cea a argintului, ori a argintului cu a- 
cea a aurului, 

In aceste condiții funcțiunea leului nu era numai acela a 
unei simple monete de socoteală, Acest leu imaterial devenise 
insăşi axa întregului sistem monetar atrăgind în sfera sa de in- 
fimienţă şi de gravitațiune toate monetele reale. Numeroasele 
monete metalice care circulă în această epocă îşi exprimau vi- 
loarea lor în mod curent în astfel de lei. De asemeni şi toate cele- 
lalte valori, leul fiind etalonul fundamental de măsură al valorii 
bunurilor, Intrebuinţarea generală în operaţiunile ocirmuirii a acestui 
etalon de măsură dădea leului o consacrare oficială care împregna 
sistemului monetar comercial pe care-l organiza o aparență de 
indigenat. 

Sistemul monetar al leului funcționează fără să ridice obiec- 
(iuni serioase pănă la începutul secolului al XIX-lea, Criticile în 
contra acestui sistem devin apoi numeroase şi se refereau la di- 
versele inconveniente pe care le ridica existenţa leului de socoteală. 
Boierescu care studiază această chestiune rezumind criticile aduse 
spune că : „valoarea de socoteală variază după valoarea intrinsecă 
sau extrinsecă a monetei reale, după cum valoarea nominală a 
acesteia variază după fixarea mai mult sau mai puţin urcată a 
valorii de socoteală. Aceasta n'are reprezentare reală, nu-l decit 
o ficţiune. Dacă deci, valoarea intrinsecă a metalului este mai 
mică ca de obicelu, echivalentul său fictiv scade, tot aşa, dacă 
acest echivalent este evaluat la o cotă mai urcată, valoarea ex- 
trinsecă a monetei scade, Dacă pe lingă acestea se adaugă fluctu- 
aţiunile arbitrare ale cursului de schimb care variază după capri- 
ciul vemului şi mai ales al bancherilor şi cămătanilor, posi- 
bilitățile arbitrarului sint şi mai mari. Astfel, dacă guvernul vrea 
să elimine sau să întroducă o monetă oarecare, nu are decit să 
pună echivalentul său fictiv deasupra sau dedesubtul valorii ex- 
trinseci a monetei; în primul caz moneta pleacă pentru a se 
schimba pe un curs mai ridicat, în al doilea ea intră pentru a 
beneficia de primă. Tot aşa bancherii şi cămătarii exercitează o 
influență destul de mare asupra cursului de schimb. Cea mai mică 
înţelegere între ei îl face să varieze. Astfel dacă au valori de încasat 
ei pun acest echivalent subt cursul ordinar al monetei reale, iar 
dacă au de făcut plăţi, măresc acelaşi echivalent pentru a bene- 
ficia de diferenţe, totul în detrimentul comerţului și al tranzacţiilor“. 
Astfel „echivalentul fictiv al monedelor variază fără să fie nici 


DOUĂ SISTEME MONETARE ALE LEULUI 235 


o schimbare, nici în massa numerarului nici În valoarea intrinsecă 
sau nominală“ !, 

Aceste inconveniente au trebuit să se resimtă cu mult 
înainte de epoca cînd Boierescu le semnalează, provocind o serie 
de măsuri din partea ocîrmuirii ambelor ţări. Anterior măsurilor 
lui Mihai Sturza care inaugurează o politică monetară în adevă- 
rătul înțeles al cuvintului, aplicată subt forma unui sistem complect 
de măsuri al diferitelor organe de stat, și câlăuzită de o con- 
cepție monetară, se poate menţiona încercarea făcută de Ruși de 
a întroduce prin Regulamentul Organic în mod legal bimetalismul, 
aurul fiind reprezentat prin ducatul austriac sau olandez, şi ar- 
gatul prin moneta rusească sorocovăţ, Această monetă nu tre- 

uia să îndeplinească numai rolul unuia dintre cele două pivoturi 

ale sistemului, dar avea menirea sä elimine definitiv leul pe care 
trebuia să-l înlocuiască. Insuccesul acestei reforme lasă problema 
monetară complect deschisă şi un cimp foarte vast încercărilor 
lui Mihai Sturza, 

Prin marea reformă monetară din 1836 acesta încearcă o 
măsură radicală : înlăturarea leului de socoteală. Conform obişnuinței 
timpului ca norma legală să conțină în textul ei şi motivarea 
dispoziţiilor luate, găsim în paragraful 1 al acestei legislații urmă- 
torea enurțare de motive urmată de măsura luată: „fiindcă ros- 
tia unei sume în lei, care leu mu are materialnică ființă, pen- 
trucă nici se află vreo monedă cu numire de leu, este singura 
pricină ce au adus şi aduce pagubă în toate ramurile negoţului 
prin acea în părere suire a monedelor, se hotărăşte ca după tre- 
cere de trei luni, în urma publicării acestei dispoziţii, adică de 1 
Aprilie 1837 toate alcătuirile atit scrisă cit şi nescrisă să se facă 
în anume arătată monedă, fără a se pomeni cuvintul de leu căci 
la din împotrivă întîmplare nu va fi primită nici o jalobă pentru 
alcătuire cu nume de lei de cătră nici o instanție“.” 

Cit de categorică a fost această măsură de eliminare a 
leului, atît de complect a rămas neaplicată, Nu numai că toate 
tranzacţiile culare au continuat să se calculeze în lei, dar şi 
toate operat oficiale, nici un moment măcar nu Sau al- 
cătuit în alt mod, după cum în primul rind dovedesc bugetele in- 
cepind chiar cu cel al anului 1837.” 

Măsurile lui M. Sturza nu se mărginesc numai aici, Insuc- 
cesul măsurilor radicale impune o modificare a politicii sale mone- 
tare inaugurindu-se era de corectare a sistemului leului. Printre aceste 
măsuri cea mai principală este modificarea valorii aritmetice a leului. 


1 B. Boeresco, La Roumanie après le traite de Paris du 3) Mars 1856. 
Paris 1856. Acte şi legiuiri. L 4. p. 282—253. 

Lephiren pa erge âgrsmed ip ETT L aiduire rerni rsul 

[3 rogirä su ul « u cu mä- 

nedei în Pringi f Moldovei. Eşi in tipografia Albinei. 1837 și retipărită 
În Analele Partie ale Romiriei t. VIU. 

J Vezi etele veniturilor şi cheltuetilor departamentului de finanţe 
din Principatul Moldovei de la anul 1832 pănă în 1857, lași 1858. 


256 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Incepind dela 1837 leul suferă o serie de transformări în 
valoarea sa aritmetică. Valoarea aritmetică a leului era constituită 
din 40 parale după cum am menţionat mai înainte, însă aceasta 
are să varieze urcindu-se in această epocă, întăiu la 60, şi apoi 
la 80, Reforma pornea din Ţara Rominească unde cătră 1836 
paralele mărunte începuseră să aflueze în mod considerabil. Abon- 
dența aceasta era datorită faptului că între cursul Constantinopo- 
lului şi acel al Ţării Romineşti era o diferenţă senzibilă. Astfel pe- 
cînd la Constantinopol galbenul valora 1780 parale, în Muntenia 
valora numai 1280, de oarece cursul său fiind fixat aici la 31, 20 
iar un leu fiind socotit la 40 parale el nu putea cere în mod legal 
mai mult decit acest număr de 1280, deci cu 500 mai puţin 
ca la Constantinopol, ceiace reprezinta „paguba societăţii Valahiei“. 
Pentru a înlătura aceste pagube cirmuirea munteană avea două 
căi de urmat: sau să ridice cursul galbenului în lei, egalindu-i 
cu acel al Constantinopolului sau să modifice valoarea aritmetică a 
leului, fixindu-i o compunere dintr'un număr mai mare de parale. 
Calea întăia era greu de urmat dacă nu imposibil, în primul rind 
prin faptul că Regulamentul urcă cursul galbenului la 31, 20 şi 
prea era recentă înlluența rusească pentru a putea fi neglijată, 
mai ales cînd controlul rusesc se exercita încă într'o măsură aşa 
întinsă, şi în al doilea rind adoptarea acestei măsuri ar fi contri- 
buit să se supraestimeze o serie de monete, cu mult deasupra 
valorii lor reale. Nu răminea decit cea de a doua cale, adică 
micşorarea forţei de achiziţie a leului prin mărirea valorii sale a- 
ritmetice. Se hotări astfel încă din toamna lui 1836 că leul va 
urma dela 1 lanuarie 1837 să fie socotit la 60 parale pe lingă 
o serie întreagă de alte măsuri ', printre care consacrarea leului 
ca mijloc de exprimare a valorii monetelor mai mari de 60 parale 
iar paralele pentru cele mai mici de această limită. Astfel după mai 
bine de un veac compoziţia valorii aritmetice a leului are să su- 
porte o însemnată modificare, 

Măsura luată în Muntenia avea să aibă însă repercursiuni În 
Moldova, căci dacă în prima ţară nu mai puteau avea loc speculaţii 
cu paralele mărunte, în cea de a doua nimeni nu împiedica pe 
oamenii de afaceri de a realiza bune ciştiguri, datorită faptului 
că leul mergea tot pe 40 parale, iar galbenul pe 31, 20 lei. Din 
această cauză paralele încep să fie exportate din Muntenia în 
Moldova, creind noi dificultăţi ocirmuirii muntene pe care o gä- 
sim plingindu-se celei din Moldova, şi cerindu-i în baza artico- 
lului 375 din Regulamentul Organic, să ia măsuri pentruca pagu- 
bele suferite să inceteze. ' Chestiunea este luată în examinare şi 
de Visteria Moldovei, care constată şi dinsa că pe cînd la Ţari- 


1 Arh. Stat. Dosar 118/1764. 

2 Arhiva Statului. laşi. Dosar No. 1181764 fila 153: reprodusă şi In 
N. Iorga după o copie din Arhiva Statului. Bucureşti in Istoria Comerţului 
rominese, Epoca mai nouă 1925, 


| 


DOUĂ SISTEME MONETARE ALE LEULUI 257 


pentru un galben turcesc trebuesc 1920 parale, ceia ce ar 
face la laşi 48 lei, A pere nu se cumpără aici decit cu 
31, 20 lei. Astfel zarafii pot realiza cu ajutorul paralelor mărunte 
16'/, lei ciştig la un galben şi prin acest mijloc să scoată din 
circulație moneta cea buna. măsură radicală se impunea cu 
atit mai mult cu cit dispoziţiile luate la graniţă ca să se impedice 
întrarea paralelor mărunte nu dăduseră nici un rezultat, deoarece după 
cum raportează ispravnicul de Putna, „dintre acele persoane 
ce urmează o asemenea speculație sint feje care nici să pot căuta 
la trecere în plimbare în partea Moldovei şi care pot trece pe 
toată ziua 3, 4 şi 500 parale mărunte“, * 

O hotărire în acest scop cu caracter efectiv este aceia luată 
prin „jurnalul pentru cursul paralelor mărunte* prin care locuitorii 
sint liberaţi de obligaţia de a primi ca plată paralele decit doar 
numai pentru sumi mici, cel mult 4 jumătate  sorocoveţi, toate 
sumele mari urmind a se achita numai în monetă de aur ori argint. 
A doua măsură este identică cu cea din Muntenia, căci se hotă- 
răşte ridicarea valorii aritmetice a leulul la 60 de parale, adică 
urmind să se dea 3 parale drept 2, în sensul că dacă pănă a- 
tunci un sorocoveţ făcea 50 de parale, în viitor urma să facă 75, 
astfel că doi firfirici cari prețuiau 30 de ale se vor prețui la 
45 şi aşa mai departe.” Măsura în fond consta din deprecierea 
legală a monetei de aramă faţă de aceia de argint sau aur, de- 
preciere care va avea să fie din nou mărită puţin mai tirziu. 

Deprecierea paralelor mărunte față de aur continuă între 
timp la Constantinopol. In 1842 galbenul cotează 54, lei ceiace 
înseamnă că se putea cumpăra cu 2190 parale, pecind în Prin- 
cipat evaluarea sa nu trecea de 1890, socotindu-se bine înţeles, 
leul pe 60 parale. ŞI de această data dificultăţile se simt mai 
întăi în Ţara Rominească, unde se menţionează la mai mulți za- 
rafi butoaie cu parale mărunte aduse din Turcia, ca cum- 
părindu-se galbeni să fie vinduţi în Constantinopol cu un cîştig 
de 300 parale la un singur ducat. Metoda de împedicat aceste ope- 
rațiuni era cunoscută, aşa că nu răminea decit să fie aplicată şi 
acum ca şi în 1837, ceiace se şi face, hotărindu-se în 1843, ri- 
dicarea valorii aritmetice a leului la 80 parale. * In Moldova si- 
tuațiunea se repeta la fel ca şi cu şase ani mai înainte.* Viste- 
ria ezită la început se ceară Sfatului imitarea măsurii munteneşti şi 
începe prin a recomanda o strictă aplicare a măsurilor luate în 
1837 * care nu se aplicau. Dificultăţile însă crescînd, Sfatul se vede 
obligat a se adresa Domnului, cerindu-i ca să întărească măsuri 


| Arhiva Statului lași. Dosar idem, fila 152; raportul pircălăbiei din 


Galaţi in acelaş sens, Acelaşi Dosar, fila 239. 
2 Arhiva Statului laşi, Dosar 118/1764, fila 31 : Legiuirea citată ca și 
in Parlamentare. t. VIIL 


4 Arhiva Stat. lași. pd citat, fila 492, 406. 
5 Arhiva Stat. laşi. Dosar citat, fila 46, 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


asemănătoare celor din Muntenia, adică să consacre ridicarea va- 
lorii aritmetice a leului la 80 de parale, căci altminterea Sfatul 
spune că „S'ar face pricină de îngiumătăţirea foloşului ce ar putea 
cuprinde o mai mare parte din obştea săracă din vinzarea pro- 
ductelor sale“. * Intărirea măsurii creiază însă noi dificultăţi; de 
pe la ţinuturi vin veşti că antreprenorii de producte pentru îndes- 
tularea publică, avînd mai dinainte depozite de parale, pircălăbiile 
s'au văzut silite să nu aplice măsura, şi ele chiar cer sfatului să 
rămine aplicarea, pănă s'ar desface toţi de asemenia monetă, 
ceia ce sfatul nu ezită a admite dind termen de o lună.” Leul 
însă va rămine de acum înainte pănă la reforma din 1867 sub 
forma aceasta, continuind însă în popor, nu rareori, să fie cunos- 
cut tot sub vechea sa compoziţie, 

Cu totul altfel a fost însă soarta leului de socoteală în ceia 
ce priveşte compoziţia sa în bani. Am arătat în altă parte că încă 
din veacul al XVili-lea leul era alcătuit din 40 parale sau 120 de 
bani, In timpul reformei din 1837 şi 1843 deşi compoziţia aritme- 
tică a leului în parale suferă o schimbare, aceia în bani rămine 
constantă, ini şi după reforma din 1843, leul alcătuit tot din 
120 de bani. La prima vedere această constanţă, ar părea inexpli- 
cabilă, căci dacă atunci cînd leul face 40 parale şi o para valora 
3 bani, ar urma că acum leu! fiind compus din 80 de parale, să 
fie alcătuit din 240 bani, Aceasta desigur că ar fi trebuit să se 
întimple, dacă şi banul în această epocă n'ar fi fost o monetă 
fictivă şi caşi leul o reminiscență în circulaţia principatelor. Ade- 
seaori înțilnim in socotelile băneşti interne cifre ca 1 leu şi 60 sau 
mai mulți bani, ceiace ar da impresia că banul ar fi o monedă 
reală, In ea însă banul dispăruse şi el din circulaţie şi atunci 
cind socoteala se face pe lei şi bani de ex. 1,60 bani, se 
efectua în monetă reală de ex, 20 parale atunci cind leul valora 
40, sau 30 cind valora 60, sau în altă monetă de ex. în 6 crei- 
țari de argint căci un creițar valora 10 parale”. 


5, Acest sistem monetar producea însă consecinți care în parte 
s'au văzut din analiza lui Boierescu, iar parte din desele 
măsuri de reformă. Introducerea unui etalon real, sau „mone- 
tizarea* leului era una dintre problemele cele mai principale ale 
vremei şi desigur că diverse ye pentru baterea monete na- 
tionale pe care Ghica cu mult inainte o anunţa, trebuesc puse în 
legătură cu defectuozităţile sistemului existent,  Boierescu încă din 
1856 cerea înlăturarea leului fictiv şi realizarea luite Moruz cerea 
şi dinsul la 1861 adoptarea unui sistem monetar cu francul la 

1 Arh. Stat, laşi. Dosar citat, fila 497. 

2 Arh. Stat. laşi, Dosar citat, fila 506. 

3 Asupra leului vechiu a se vedea şi G. R larcu. Românul glumeţ, 
Bucu 1874; E. V. Ursäcescu, Leui vechiu, Bul, Soc, Num. Rom, X 
re w; N. Iorga Rolul monetel în trecutul nostru, Bal Inst. economic 

4 B. Bocresco. La Roumanie etc. p. 252, 


DOUA SISTEME MONETARE ALE LEULUI 259 


- 


bază *) şi proectele monetare ale lut Cuza erau desigur elaborate 

cea mai prielnică atmosferă 2, 

In sarcina leului fictiv se pun toate relele economiei noastre. 
iar şi criza care începe să se accentueze după 1859 este atri- 
buită de cei mai mulţi numai sistemului monetar. Critica devine 
aspră şi vehementă. „Ce este acest leu ?—se întreba Boierescu la 
1867,—Cine a văzut moneda leu? Leul dar nu este în realitate, 
el e o monetă curat ideală şi fictivă. Serveşte de termin de com- 
paraţie spre a fixa valoarea monetelor reale. De aci urmează că 
a giul şi speculaţiunea pot cu înlesnire influența pentru ca să 

o perturbaţie, o fluctuație periodică în valoarea monetelor 
streine. Odată ce nu avem o monctă normă, un etalon după care 
să putem preţui valoarea monetelor străine, odată ce moneta noa- - 
stră etalon este o ficțiune numai, apoi valoarea monetelor streine 
se poate urca sau scădea, fără macar să putem înțelege rațiunea 
acestei urcări sau scăderi. laca dar, că o persoană care credea 
că posedă cutare sumă de bani în cutare monedă, deodată într'o 
zi, se pomeneşte că starea sa a sporit sau a scăzut fără să ştie 
pentru ce alt, decit numai pentrucă valoarea monedei ce puseda 
sa urcat sau a scăzut în raport cu valoarea fictivă a leului nostru 
imaginar. Dar toate aceste perturbațiuni şi pierderi, atît pentru a- 
verea publică, cît şi pentru cea privată vor înceta prin fabricarea 
unei monede naţionale, prin monetizarea ca să zic aşa a leului” ”, 

Cu toată exagerarea pusă în ăfirmațiunea imposibilității de a 
cunoaşte mecanismul funcţionării acestui sistem monetar, pe care 
cu 11 ani mai înainte, Boierescu singur il explicase, totuşi critica 
este indreptățită, fiind împărtăşită şi de membrii comisiunii din 
camera din 1867 cind se discuta reforma monetară +. 

In momentul cînd se punea la cale înlăturarea definitivă a 
leului de socoteală prin introducerea unui etalon real, care să fie 
axa unui sistem now, în principiu cel decimal apusean, se ridica 
problema ce denumire să poarte acest etalon. Să i se dea 
denumirea nouă de „Romin” folosindu-se precedentul francez, 
sau o alta similară, ori săi se dea tot denumirea de leu, să 
se monetizeze după expresia fericită a lui Boierescu, vechea mo- 


O 5 


I P. A. M. Progrès ct lbertt. Galata 1851 p 106 şi un. 

2 Asupra acestor proecte a se vedea: Victor Pop. Moneta lui Cuza 
Vodă. B. 5. N. R. XVIL 1921, No. 40, Ibidem. a 1925. C. Moisil. 
Cu privire la Banul lui Cuza Voda. B. S. N. R. XVIII 1923; N, lorga. Banii 
lui Cuza Vodă. Ibidem. XVII. 1923 No, 47. 

3 B, Boierescu. Discursuri politice, Vol. |. 1859—1873 Bac. 1910 p. 200. 

4 „Comitetul delepaţiilor aleşi de respectivele secţiuni pentru studia- 
rea È a par de lege privitor la înființarea unui sistem monetar şi pentru 
fab ea mometei naţionale, recunoscind absoluta necesitate ce are ţara de 
un Sistem monetar regulat şi În armonie cu rareori ad considerind cà din 
cauza lipsei unui asemenea sistem monetar, schim e şi circulația unei a= 
Vuţii în ţară se fac cu cea mai mare greutate şi prin urmare se aduce un 
obstacol desvoitării avuţiei naţionale, pentru a pune capăt unni asemenea 
rău, ma ezitat un m mi moment de a primi proectul de lege prezentat de 
guvern... Monitorul Oficial. 1/13 April 1367. 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


netă de socoteală, bine înțeles cu o altă valoare aritmetică decit 
cea a sa. Părerea ultimă a triumfat uşor, Comisiunea de- 
legaţiilor din camera primăverii lui 1867 recunoaşte că „po- 
porul fiind obişnuit cu vechile numiri le vor conserva totdeauna 
şi astfel moneta reală ar avea o numire ce nu Sar adopta şi în 
limbajul poporului“ aşa încît păstrarea terminologiei „leu“ se 
impunea în noul sistem monetar, 

Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar şi pentru 
fabricarea monetelor naționale din 14 April 1867 şi care pentru 
Boliac reprezinta „cel dintiiu semn al suveranităţii naţionale per- 
dută de secoli“, adopta leul ca unitate de sistem, împărţit în 100 
de bani. El avea să se compue din 5 gr. de argint, din care 
835", argint fin şi 165", aliagiu. Monetele care făceau parte din 
sistem aveau să fie de trei feluri: de aur în piese de 20, 10 şi 
5 lei, de argint în piese de 2, 1 şi t, de aramă de 10, 5,2 şi 
I ban. Cea dintii emisiune avea să fie de aramă în valoare de 
4.000.000 lei, iar celelalte monete urmau să fie puse în circulație 
„îndată ce mijloacele financiare vor permite“ după cum menţio- 
nează art. 9. Desigur că această formă de monetizare a leului era 
supusă criticii, deoarece în realitate pănă la baterea monetei de 
argint, leul continua să funcţioneze tot ca o monetă de socoteală 
lireşte cu a altă valoare aritmetică. Şi atit B. Bolerescu, care sus- 
ținea că „leul nu poate deveni o monetă decit de aur sau argint, 
oricît de multă aramă vom fabrica, tot nu vom putea avea leul 
monetizai“ ! cit şi N. lonescu care susținea păreri similare s'au 
opus la acest articol din lege, care totuşi a fost votat. 

Imediat după prima emisiune toate comptabilităţile publice şi 
private erau obligate de a înceta socotelile în lei vechi şi parale, 
trebuind a le face după noul sistem. Achitarea datoriilor contractate 
înainte de această dată se vor face în lei calculate după valoarea 
obținută prin transformarea leilor vechi în lei noi şi stabilite ofi- 
cial într'o anexă a legii. Monetele de aramă care circulau in ţară 
vor înceta să mai aibă curs după 6 luni dela prima emisiune a- 
celor naţionale, termen ce a fost mai tirziu prelungit. Cele de ar- 
gint şi de aur, afară de acele care erau trecute în convenţia in- 
ternațională din 1865 Oct. 23 încetează de a se mai bucura de 
cursul legal şi obligatoriu. Totuşi denumirea de leu vechiu în o- 
poziție cu leul nou a continuat să fie întrebuințată în popor, chiar 
pănă la sfirșitul veacului. 


6. Odată cu aplicarea legei din 1867 înceta epoca leului 
internaţional care îşi găsise o întrebuințare într'o dublă formă, 
timp de aproape trei veacuri. Epoca sistemului monetar următor şi 
sub regimul căruia ne găsim azi începea dar determinată nu numai 
de un complex de fapte cari reclamau organizarea unui nou sistem 
monetar, dar acest complex modela chiar o parte din structura 


1 Op. ch. p, 204. 


DOUA SISTEME MONETARE ALE LEULUI 260 


noii aşezări monetare. O continuitate se stabilea astfel prin această 
infimenţă a trecutului, între ceia ce a fost şi ceia ce trebuie să fie 
deacum înainte. 


Ar fi fost peste putință ca cele aproape trei veacuri de exis- 
tență ale leului să nu fi exercitat o influență insemnată asupra 
ecunomiei noastre, cu atit mai mult cu cit în forma ultimă sis- 
temul provoca în mod firesc o serie de consecinţi atit asupra 
spiritului economic cit şi asupra structurii economiei. Examinind con- 
secințele mai principale pe care sistemul leului de socoteală a 
putut să le provoace, ele sar putea grupa în două categorii după 
natura lor şi anume : psihologice şi economice. 

Printre urmările psihologice se pot menţiona : 

1. Dezvoltarea tului de apreciere cantitativă a valorilor, 

2 ri me eee de sera şi 

$ tirea spiritului de speculație, 

Cede ca este in afară de discuţie chestiunea că într'o eco- 
nomie de schimb ominată de o circulație monetară, cum era aceia 
a țărilor romine în epoca funcţionării leului de socoteală, o concep- 
ție cantitativă a valorii trebue să fie dominantă în viaţa economică. 
Această concepţie reclamă un etalon de măsură a valorii care este 
moneta şi cu cit întrebuinţarea acestei măsuri este mai frecventă, 
cu atit şi concepţia cantitativă este mai larg răspîndită. O apre- 
ciere cantitativă a valorii bunurilor este o imposibilitate sau în tot 
cazul o mare dificultate într'o economie bazată pe schimbul în 
natură. 1 Circulaţia se efectuiază pe deosebirile calitative ale lu- 
crurilor. ideia deosebirii cantitative intră în al doilea plan. O ast- 
menea deosebire este indispensabilă realizării schimbului numai în- 
tr'o economie monetară. In această fază a schimbului, banul me- 
talic este o permanentă afirmare a sensului pe care oamenii îl dau 
valorii lucrurilor. Ori mai mult decit moneta metalică, acea de 
socoteală este o dovadă a existenței unei astfel de mentalități pe 
care contribue să o întărească şi s-o extindă, Funcțiunea inde- 
plinită de o astfel de monetă, complică procesul de estimaţie can- 
titativă a valorilor, Admiţând că leul de socoteală m'ar fi existat, 
desigur că economia monetară ar fi continuat să perziste. Păs- 
trindu-se din obişnuința populară și leul de socoteală, toate bunu- 
rile aveau să fie estimate cu un etalon mai mult, căci pe lingă 
aprecierea în lei a fiecărui bun, trebuia să se producă şi o esti- 
| maţiune În lei a monetelor metalice. Sistemul leului de socoteală 
| reclama deci două operaţiuni cari n'au ce căuta în regimul unui 

sistem curat metalic, Ambele aceste operațiuni sint fără îndoială mij- 

loace de dezvoltare ale spiritului de apreciere cantitativă a valorilor. 

Dacă admitem că o concepţie capitalistă a lumii nu se poate 

presupune în alară de aprecierea cantitativă a valorilor, trebue să 

i| acordâm atunci şi sistemului monetar al leului de socoteală dreptul 

| “de a fi socotit ca unul dintre isvoarele spiritului contimporan al e- 
conomiei noastre. 


1. Cp, W. Sombart. Le Bourgeois. Paris 1926, 376. 


1R í 


ke 


22 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


Complicarea operațiunilor de estimajie dădea un plus de 
importanţă calculului. Operațiunile fundamentale ale aritmeticii tre- 
buiau să se repete mult mat mult cu acest sistem. Obişnu- 
inţa calculului era menită să crească prin forța împrejurărilor, Pose- 
darea cunoştinţelor de calcul era o condiție indispensabilă pentru 
succesul unei oricit de mici afaceri. Astfel se poate înțelege de ce 
la sfirşitul veacului al XVII-lea Amiiohie Hotiniul făcind apologia 
calculului se credea în drept să spună că „prin el să dă orîndulală 
şi tocmală la toată fapta omenească şi la fiesce care alt lucru, 
aceasta este aceia care alege binele dela rău și noaptea din zi, 
şi clătire de la linisce şi domnii, împărăţiile, țerile și răpublicile, 
cu aceasta arhistratijii pun oştile la orînduială şi întru cuvint mai 
că toate lucrurile cite sint în lume“. Şi după ce enumeră multe 
din avantagiile cunoștinței calculelor, el termină prefața celei dintăi 
aritmetici care s'a tipărit la Iaşi, îndemnind cu stăruință contim- 
poranii săi să nu rămînă străini acestei știinţi, pentrucă „vi să 
cade vouă să puneţi silință de a vă învăţa, căci aceasta se poate 
face, dar altele fără de aceasta nu să poate“. 

Cartea acestui Amphiohie Hotiniul este neprețuit de eloc- 
ventă în afirmarea evoluţiei spiritului în țările romine la sfirşitul 
veacului al XVill-lea, nu prin conţinutul ei, ci prin scopul pe 
care-l urmărea, Apariţia ei ar putea fi socotită tirzie, dar mu tre- 
bue uitat că nevoile pe care ea era chemată să le satisfacă vor 
fi putut fi îndeplinite de tipăriturile anterioare de peste munţi 
scrise şi în romineşte, dacă nu numai în romineşte, ca „Aritmetica“ 
dela 1777, „Ducerea de mină către aritmetica“ din 1782, oa 
doua „Ducere de mină către aritmetică" din 1785, toate trei tipă- 
rite la Viena, sau de „indreptarea către aritmetică“ a lui Şincai 
tipărită la Blaj în 1785. 

Răspindirea obişnuinței calculului, impusă de structura regi- 
mului monetar, influența puternic asupra concepţiunii cantitative a 
valorilor. Operațiunile aritmetici nu există decit prin mărimi şi 
noţiunea de mărime este elementul fundamenta! al unei concepţii 
cantitative. La elaborarea spiritului modern al economiei noastre, 
se constată astfel variate şi mai ales îndepărtate surse. Acestea 
însă nu sint de loc fenomene proprii economiei noastre. Ele se 
regăsesc în epocile precapitaliste ale tuturor ţărilor apusene şi cer- 
cetarea lor a dat naştere unor interesante rezultate — mai ales în 
ştiinţa germană — şi printre cari cele ale lui Sombart trebuesc In 
primul rînd menţionate. * 

Sistemul leului de socoteală a mai contribuit și la pregătirea 
para de speculație, în accepțiunea modernă a acestui termen, 

ntribuţia a fost dată de faptul că facilita speculaţia de monete 
metalice. Obişnuinţa de a se estima în lei fictivi orice monetă 
reală dădea prilej ca variațiunile preţului metalelor prețioase să nu 


i Der moderne Kapitalismus. München şi Leipzig. Ed. 1V. Der 
Bourgeois. 


DOUA SISTEME MONETARE ALE LEULUI 253 


fie singura cauză de modificare în puterea de cumpărare a mo- 
netei pe piață. După cum a arătat şi Boierescu, cursul monetar 
putea fi influenţat şi de alţi factori, dependenţi mult mai mult de 
voința omenească. Ciştigarea diferențelor de curs era deci o 0- 
cupaţie frecventă şi rentabilă. Astfel speculația de monete atinge 
proporții însemnate în prima jumătate a veacului al XIX-lea, ceia 
ce determină de numeroase ori intervențiuni din partea ocirmuirii 
câre voia şi nu putea fi energică 1. Dar odată cu aceste ope- 
rățiuni de speculație a monetelor, se petrecea un fapt mult mai 
important pentru transformarea spiritului economic. - Se pregătea 
atmosfera şi se antrenau anumite categorii sociale pentru specula- 
pan in massă, fără de care nu poate exista o clasă burgheză, 

ciştigului realizat dela diferențe de preț provocate de o cir- 
culațiune mai lungă şi mai accidentată, la indiferent care produs, 
mu putea să nu fecundeze în această atmosferă, determinind do- 
rinja de a fi aplicată. Speculaţia produselor era inevitabilă dacă 
se producea o speculație de monete. Deaceia se constată că o 
circulație mai activă a mărfurilor, în special a celor agricole, ur- 
mează imediat dezvoltării comerţului de bani, şi continuă din ce în 
ce mai intensă paralel cu speculaţia monetelor. 

Consecințele economice ale sistemului leului de socoteală sint 
mult măi numeroase şi sigur de însemnătate inegală. Unele din 
el au fost indicate în treacăt mai sus, iar dintre cele nemenţio- 
nate vom reţine numai două şi anume: 

1 Mărirea rezervei de numerar 

2 Urcarea prețului mărfurilor. 

Este sigur că mărirea rezervei de numerar este o const- 
cință şi a posibilităţilor de speculație monetară. De numeroase ori 
se semnalează, mai ales în veacul al XIX-lea însemnate cantități 
de monete intrate în principate tru speculă. Ţările vecine ex- 
portau la noi butoaie cu bani, de cele mai multe ori cu o valoare 
reală sub acea nominală, cum de pildă ni-au venit în diferite 
rinduri din Constantinopol sau din alte părți. Nu insistăm asupra 
urmărilor cari s'au înregistrat în economia noastră monetară da- 
torită mări. il rezervei de numbrar căci ele au fost expuse altă 
dată, Ar trebui poate să ni oprim la cea de a doua consecinţă 
economică, urcarea preţurilor, și care este strîns legată de mărirea 
cantității numerarului, 

Urcarea prețurilor în țările noastre este un fenomen care 
devine foarte evident în veacul al XIX-lea deşi şi anterior, prețurile 
au variat însă în mod accidental. O urcare lentă a tuturor prețurilor 
s'a produs însă şi la noi ca şi aiurea mai în toate epocile, însă nu 
de g urcare lentă şi neobservată de contimporani poate fi vorba aici. 
Voim să ni oprim puțin asupra perturbaţiunilor de prețuri din prima 
jumătate a secolului XIX-lea şi cari au provocat mari şi multe 


i Cf. G. Zane, Reglementarea schimbului de bani în timpul lui Mi 
Ativa AA tate e ban mpul ini Mihai 


i 
264 VIAŢA ROMINEASCA 


estimării produselor agricole şi nici plusului de cheltuială provocat 
de anumite nevoi ale claselor boereşti. La producerea acestui feno- 
men au contribuit factori variaţi şi dintre aceştia, unul foarte puternic, 
este modificarea puterii de cumpărare a monetei metalice. Patru 
împrejurări au conlucrat ca valoarea banului să sufere o scădere 
şi anume: 1) deprecierea mondială a aurului şi argintului, 2) mä- 
rirea excesivă a rezervei interioare de numerar, 3) speculația 
de monete şi 4) alterările și falşificările frecvente ale banilor. 
Unele dintre aceste împrejurări sunt în alară de orice e ee cu 
sistemul nostru monetar, altele, aproape în ime anume 
cele trei din urmă sunt dependente de acesta, poc o 
scădere în forța de achiziţie a instrumentului metalic de schimb 
o urcare a preţurilor mărfurilor este inevitabilă. Fenomenul s'a pè- 
trecut şi în zilele noastre şi aceasta ni dă putinţa unei înţelegeri mai- 
complecte. O cercetare mai amănunţită a economiei ţărilor romine 
din prima jumătate a veacului al XIX-lea va trebui să acorde un 
loc important acestei chestiuni, care în cadrul unor concluziuni nu 
se prezintă decit ca o enunţare. 

Oricit ar fi de sumare aceste enunțări le-am crezut totuși 
într'o oarecare măsură necesare, pentru a reliefa consecințele pe 
care le poate avea unui sistem monetar sau chiar monetă princi 
Ele pot fi atit de neașteptate citeodată în cit să provoace adinci 
perturbații la o încercare de eliminare sau de înlăturare. O ase- 
menta chestiune rămine oricind o problemă, şi ea prezintă azi 
o covirşitoare însemnătate. G. aa 

, e 


Memorial 


Note de drum în Spania 


Cu obsesiunea unui halucinat, trenul sparge spaţiile mohorite 
ale Bărăganului. Gări triste, ai căror salcimi prătuiți şi palizi au 
voit să însemne odată o răzvrătire de veselie şi viaţă în citeva 
“scurte zile de primăvară, au renunțat acum cu umilință şi s'au Su- 
pus resemnate, ca Mahomedanii care le populează cheiurile, pute- 
rii de anihilare a aceluiaşi dezolat decor, 

Simt parcă o bucurie că ceiace văd pe fereastra vagonului e 
aşa de sărac. Cind îmi stau inainte splendorile Orientului, ale 
Castiliei și Andaluziei, m'are oare o acidă savoare acest aperitiv 
de mizerie şi monotonie ? 

Şi apoi dacă e adevărat că peisajul e o stare de suflet, cum 
a afirmat-o un prea interiorizat analist elveţian, ce splendori exte- 
rioare ar putea înlocui bogăţia proectivă de suflet, a zilelor dina- 
intea călătoriei, cînd totul e Inainte şi nimic în urmă ? Nu cunosc 
bucuria treptată pe care o dă contopirea cu prezentul. Fericirea, 
pentru mine, e mereu un proect, o speranță. Acum cînd pot ingira 
în minte un catalog de unităţi feerice perindate pe dinaintea mea 
aproape mereu, timp de două luni, nu pot compara nici una din 
aceste contemplaţii,-—din care unele mi-au dat violente transporturi 
de bucurie,—cu juvenila bucurie de şcolar în excursie din prima 
zi de călătorie, peste lințoliul cenușiu de mohorită plictiseală al stè- 
pei Bărăganului. Atunci nu trăisem încă. Acum posed o colecție 
de amintiri, egale şi indiferente, pe care trebue să le depun undeva, 


266 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ca pe preţioase butelii cu vin, pentru ca vechimea să le dea odată, 
partumul care le lipseşte, azi. 

Trebue să mai mărturisesc că nu cunoşteam Constanţa ro- 
minească. Cind trenul intră In gară sînt curios şi deschis, Sint 
dispus să admir totul, ca un sgircit căruia fi fac o plăcere aproape 
dezinteresată, sumele mici, tocmai pentru că simte în orice 
moment securitatea liniştitoare a altor averi mai mari. Constanţa 
lîngă Toledo ori Avignon. De ce nu? 


27 August 


Toată ziua delicioase plictiseli şi formalități în vederea ple- 
cării. Minuscule piedici inventate de un savant zeu al călătoriilor 
care ştie să exaspereze uşor, cu obstacole stimulente, nerăbdarea. 
Seara la zece îmbarcarea. Portul e liniştit. Ochiuri de lumină roşie 
joacă în depărtări. Vuetul mării nu pătrunde pănă la noi. Casa. 
noastră plutitoare pentru zece zile n'are nimic din maestatea unui 
transatlantic. E făcută pentru mări mici, azurate şi blinde. Cind 
pătrundem pe coridoarele înguste care duc la cabine, şi în care 
pluteşte un miros curat de lac proaspăt şi de terebentină, căpita- 
nul, impozant sicilian—vaporul e italian,—în impecabilă unitormă 
albă, ne primeşte cu ospitalier suris. Sint meserii a căror principiu 
e surisul. Il acceptăm şi noi convenţional şi amabil. Va fi omul 
acesta în viața noastră mai mult decit e deobiceiu o figură din- 
trun roman sau o cunoştinţă de stațiune balneară ? 

La miezul nopţii, după un freamăt de lanţuri ciocnite, de fu- 
nii încordate, de glasuri omeneşti agitate şi amenințătoare, prin 
pirtia de păcură a mării în noapte, vaporul se avintă cătră împă- 
răţii de întunerec, In urmă orașul luminat nu se poate deosebi de 
bolta înstelată. E şi el un colţ de cer cu stele mai multe, Sgomot 
de valuri plesnite, Alături, tăcerea care parcă se aude. Senzaţie de 
desprindere şi eliberare. 


28 August 


Cu toate sforțările omului marea nu poate fi captată pentru 
trebuințele lui. Dacă un scit s'ar ridica azi din mormint şi ar privi 
pămintul de altă dată al patriei sale, n'ar mai recunoaşte nimic. 
Cultura ogorului, oraşele, riurile s'au schimbat. Marea însă e ace- 
iaşi ca şi pe timpul cînd Xerxe punea s'o bată cu bice, Omul n'o 
poate preface. Fiindcă, nu eo prea mare schimbare, dacă azi braz- 


m 


a a 


MEMORIAL 


T IS 


dele ej spumoase sint tăiate de vapoare cu aburi în loc de 
reme cu pinze. După ce a trecut vaporul se aşterne aceiaşi 
nitate geologică. Aici timpul nu se măsoară ca pe pămint, secular 
pentru infiripările civilizaţiei, ci geologic cu milioanele de ani. 

Marea e imanentă, eternă, fiindcă n'o măsurăm cu ambițiile 
şi poftele lacome de pămint ale impărăţiilor. Cit priveşti cu o- 
chiul frămintare absurdă de valuri. Poeţii s'au repetat dealungul 
veacurilor ca să ne spue că marea evocă suferința şi zbuciumul 
omenesc. Dar mişcarea aceasta e moartă. Demenţa desfrinată a tala- 
zurilor înspumate nu e viaţă. E o främintare mecanică de elemente 
oarbe, o ciocnire de reci minerale, Poate inspira frică năpustirea într'o 
gară a unei locomotive? Nu poate sugera suferință decit viața cu 
năzuinţa ei îndărătnică, fie măcar şi a unei plante. 

Deaceia marea mare mister, O compar în minte cu pădurea 
plină de întrebări şi neaşteptat. Marea e egală cu ea fără 
surprize şi fără enigme. E ca universul misticilor, mereu identică 
cu ea însăşi. Variaţiile ei sint extrem de limitate. Mişcarea fizică, 
atomică nu celulară, dinaintea apariţiei vieţii. Concep perfect un 
cosmos de mări agitate fără nici o vietate. Marea nu strică impa- 
sibilitatea siderală. Doar ciţiva delfini, care urmăresc lateral va- 
porul cu aceiaşi viteză, strică puţin această impresie de deşert al 
apelor, printr'o slabă impresie de viaţă. 

Ne apropiem de amiază şi Bostorul e încă departe, Ochii ne 
sint lascinaţi mereu de linia rotundă a orizontului. Mă gindesc că 
prima idee empirică a infinitului, acest orizont trebue s'o fi suge- 
rat, acest orizont cu cintecul său de sirenă, mereu atrăgător și 
mereu perfid, Misterul său religios e evident și totuși nu-mi amin- 
tesc vre'o cutumă religioasă la nici un popor primitiv unde orizon- 
tul să fie divinizat, 

Dacă marea n'a oferit nimic religiei, în schimb, poate că a 
inspirat unele din elementele tehnicei, din procedeurile fabricaţiilor. 
De pildă ştofele. Mă uit la întinderea el lucie, alunecoasă, cu re- 
flexe mereu schimbătoare şi nu ştiu de ce-mi vine această bizară 
idee că marea a sugerat fabricarea mătăsii. ŞI pădurea poate cati- 
leaua. Cu tot adincul ei marea ne arată mereu suprafețe lucii. Ea 
dă farmecul planului, nu al adincului, al reliefului. Pădurea cu tu- 
fişul şi boschetul ei, văzută de sus, din aeroplan de pildă, tre- 
bue să ne amintească o altă țesătură. O secundă furat de nebunie 
sistematică, Îmi trece prin minte chiar şi acest gind (pe care de 
altfel îl părăsesc îndată): mătasea lucioasă găsită de Chinezii ş 


3 


268 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Japonezii navigatori, catifeaua grea şi onctuoasă de germanul nor- 
dic, omul pădurii. 

Cu cit înaintăm spre sud, dispoziţia valurilor se înrăutățeşte. 
Vinturi potrivnice, dinspre țărmurile Asiei încep să sulle. 

Pe linia orizontului se desenează o navă care luptă greu cu 
dușmănia apei. Aşa cum o vedem fragedă şi debilă, în soarta ele- 
mentelor înverşunate, înălțăm fără voe un gind de admiraţie ge- 
niului omului. Omul „roseau pensant* care poate fi zdrobit într'o 
clipă deoparte, şi dincolo de cealaltă adunate toate puterile oarbe. 
Forţa şi şiretenia față In faţă, putere brută domesticită de o 
scintee de ingeniozitate. 

Un simplu gînd al subtilului Ulise şi toată această vrăjmăşie 
mugeşte în jurfărăsă poată face nimic scoicii plutitoare în care 
se adăposteşte : leul şi musca din fabula, care a vrut să însemne 
desigur un simbol mai cuprinzător. 

Stîncile Bosforului mă trezesc din atita filosofie. Cind intrăm, 
la început, în acest minunat loc, am impresia lacurilor italiene : 
Como şi Lugano, Ca şi acolo apă albastră, de cel mai curat 
safir, între coline abrupte sămănate cu vile albe şi colorate. 
Am părăsit marea neagră cu asprimea ei asiatică, cu vinturile ei 
reci care înfricoşau şi pe navigatorii antichităţii (aici la gura Bos- 
forului se presupune naufragiul lui lason şi încă alte multe). Nici 
un suflu glacial nu se mai abate dinspre stepele fără de sfirşit 
ale Sciţiei barbare. Intrăm în leagănul mediteranei tuturor civi- 
lizaţiilor, încă de la aurora omenirii. Încetul cu încetul Bosforul se 
strimtează pănă la dimensiunile unui fluviu. Albăstreala apei e 
mai concentrată decit aceia a cerului. Palate albe îşi moae hor- 
bota de marmoră în jocul apelor. O mişcare neobişinuită ne cu- 
prinde din toate părţile : vapoare mai mari trec în lung şi în lat 
şi printre ele se strecoară cu nespusă agilitate caice repezi şi sub- 
tiri, ori bărci burtoase pline de oameni. 

O agitaţie plutitoare fără seamăn, un oraş întreg, mobil pe 
suprafața apei, „mişcindu-se în toate direcţiile. Pe fondul safiriu al 
cerului şi al apei şi pe acela de verde tenebros al coastelor pădu- 
nte se depun repede mii de pete de culori senine, deschise, ve- 
sele. Intr'o clipă totul ride, se mişcă, te mișcă, te stimulează. 

Farmecul acestei strimtori m'are nimic grandios sau sublim 
cum sint munţii Elveţiei şi nici acel cadru cartonat, de decor arti- 
ficial al Veneţiei. Aici e altceva. Inţeleg îndată: e domnia feericu- 
jui. Nu e grandios, nu e sublim, nu e nici măcar frumos. E feeric 
adică acea speţă de contemplare făcută din fast, din bogăţie şi 


MEMORIAL 269 


realizări imediate şi supranaturale care se adresează exclusiv fan- 
teziei, Sint împărăţiile din „o mie şi una de nopţi”. Aici e domnia 
lui Ali-bab şi aici s'a plăsmuit într'o noapte dorința unui calit fan- 
tast adresată lămpii atotputernice a lui Aladin. Alte colțuri de pă- 
mint v'or fi produs frumosul, Orientul ne-a dat feericul. Şi în 
plastică şi în literatură, 

Feericul iese din bagheta vrăjitorului. E forma artistică a 
magiei, a acelei gindiri primitive şi consolatoare care confundă do- 
rința cu realitatea, Feericul e răzbunarea necăjiţilor şi a sära- 
cilor; visul unei fericiri eftine, fără complicaţie, provocată la 
ordin. Sau poate forma artistică a impacienţii unui despot care nu 
admite rezistența şi imposibilul. 

De ce vor fi ales Turcii tocmai această parte a Europei? 
l-a fixat întîmplarea ori alegerea lor liberă ? Ce are comun Bos- 
forul cu Turcii, popor lipsit de artă și ştiinţă şi care n'a dat nimic 
lumii, popor pitoresc de militari loiali, senzuali, cinstiţi şi cruzi ? 

Cind vaporul îşi despică drum prin Comul de Aur, soarele 
tocmai apune după colinele Stambulului. Pe bolta încendiată se 
profilează săgețile negre şi suple ale minaretelor. Mai insistente, 
dar mai inerte, cupolele rămîn mai jos, fără să se poată urca aşa 
de sus. Invălmăşeala portului ne cuprinde. Ne aflăm în faţa orașului 
care a ţinut timp de multe secole toată suflarea Europei de răsă- 
rit după capriciile instinctelor ori turiilor sale. 


29 August 

Astă seară m'am plimbat pe străzile Perei şi Galatei. Străzi 
de aspect occidental, curate, mediocre. Din cind în cind, cite o 
uliţă lăturalnică oferă ochiului abateri orientale. Cafenele, unde 
pe scaune mici, oameni bătrini, cu privirea absentă, aţintiţi parcă 
undeva într'un punct de eternitate peste care mu trece timpul, 
fumează rar, cînd își aduc aminte, în faţa unor cești de cafea, 

Cafeneaua e cerdacul unei case ca acelea de la conacurile 
noastre de moşie. Viţă sălbatecă, anemiată, prăfuită, se caţără in- 
dărătnic pănă peste acoperiş; copii desculți şi femei sordide cu 
prunci în brațe mişună împrejur. Nu lipsesc nici cerşetorii, îngro- 
zitorii cerşetori ai Orientului inegalitar şi abulic. Colt pitoresc de 
umanitate caracteristică şi rară; dar care e făcut să atrapă mal 
ales pe occidentali decit pe noi Rominii. Căci în tirgurile evreeşti 
din Moldova asemenea aspecte nu sint prea excepționale. Venim 
din locuri cu moravuri prefăcute de ultimile mesagii ale Levantului : 


210 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Figurile trotuarului sint evident cosmopolite. Dar parcă do- 
mină Grecii. Cu toate masacrele, cu toate persecuțiile, urmind o 
lege de mecanică în domeniul civilizației, Elada a învins, altfel 
decit pe faţă, mai sigur şi mai perfid, lumea musulmană. Căci ce 
înseamnă cite un pogrom instinctiv la cîte două trei decenii, cind 
toată viaţa comercială şi administrativă e condusă după interesele 
subtil apărate ale populaţiei greceşti ? Turcii dorm de secole şi 
visează halucinaţi uriaşul vis asiatic, acela care'se întinde, cu aju- 
torul haşişului ori al religiilor nihiliste de felul budist, de la frun- 
tariile Japoniei pănă în peninsula Balcanică. Mustafa Kemal încearcă 
acum cu greu să stimuleze nervii paralizaţi ai poporului său. Şi a 
adoptat formula modernistă. Figura sa de dictator progresist amin- 
teşte din belşug de adtia a lui Petru cel mare. Ca să vezi fesul tur- 
cesc, trebue să mergi în Dobrogea noastră. In nici un caz nu-l 
vei vedea pe străzile Stambulului. Se zice că orice infracțiune în 
această privinţă e urmată de pedeapsa capitală. Haremurile, care 
au desfătat cu nostalgii falşe pe istericul amator de bărbaţi Pierre 
Loti, şi-au deschis porțile larg şi pe ele au năvălit în stradă, subt 
formă de prostituate banal apusene enigmaticile cadine, Feţele 
lor, altădată acoperite de negre văluri sint şi azi mascate dar de 
farduri eltine şi vulgare. Se vede din modul stingaci şi adesea 
prea exagerat că noua lor meserie e recentă. Mi se spune că or- 
dinea e întronată în administraţie şi corupția e ceva mai mică. 

O deosebire se observă față de vechiul regim: stabi- 
litatea preţurilor cel puţin în întreprinderile statului. Baedeker-ul 
meu din 1912 atrage atenţia cetitorilor săi, că la Constantinopol 
orice preţ trebue tirguit, Chiar şi acela al biletelor de drum de fier 
luate la ghişeele gărilor sau al curselor cu vaporul. Acum lucru- 
rile s'au schimbat. Se studiază introducerea alfabetului latin. lată 
o măsură care va desființa curioasa clasă a notarilor ambulanți 
care şi astăzi, la Constantinopol la un colţ de stradă, caşi manda- 
rinii chinezi, răzimaţi de un părete, redactează jalbele împricina- 
ților analfabeți. Moravuri fireşti, aici şi în China, unde alfabetul şi 
scrisul, ele singure sint o știință grea de memorat cît e la noi algebra. 

Intrăm întrun elegant restaurant de pe strada Pera. E un 
restaurant rusesc. Mi se pare exact acela pe care-l descrie Paul 
Morand într'o nuvelă. Cadru de fast, în care suflete amărite în 
exil, exploatează fericirea altora, muncindu-se cu dumnezeiască 
bunăvoință să suridă în dreapta şi în stinga şi să sugereze veselia 
şi plăcerile vieţii, 


MEMORIAL 271 


Simţim însă că acest spectacol ascunde multe tragedii as- 
cunse, simţim că ceiace se petrece aici amintește de grimasele 
clownului care trebue să distreze pe alții cu orice preţ, chiar cînd 
a lăsat acasă un cadavru scump, In loc de cheineri femei frumoase 
şi luxos îmbrăcate, Circulă prin sală svonul că toate sint cel puţin 
marchize autentice. Fireşte, fiecare din ele, întreţine această pre- 
zumţie printr'o demnitate adeseori exagerată. O foarte politicoasă 
obiecțiune relativă la temperatura borşului ucrainiană, are darul să 
ofenseze crud pe nobila servitoare şi s'o facă să refuze serviciul 
mai departe. Ca s'o rechemi la datorie, din fundul săli unde sa 
refugiat minioasă foc, trebuesc parlamentări, scuze şi promisiuni 
de a nu mai recidiva. Şi cind revine, superbă şi aspră, muindu-şi 
lungul şirag cu perle veritabile ori nu—e complect indiferent— 
în supa D-tale, trebue să-i spui drăgălaş că ai glumit și că nu 
€ nici o supărare. Inţelegem că toate aceste grimase mai mult ori. 
mai puţin delicioase fac parte din logica şi din farmecul locului, 

La mesele dinprejur femei strălucitoare întovărăşite de domni 
a căror îmbrăcăminte strict englezească nu poate schimba fizio- 
nomia clar leventină, cu ochi mici, hrăpareţi şi duri, cu tenul ne- 
gru, cu părul creţ, cu privirea nesigură şi oţelită, Levantinul nu e 
omul unei rase. r 

Sub această denumire se adăpostesc Greci, Armeni, Siriaci, 
Albanezi, Arabi, etc. Ceiace se cheamă levantin e ceva intermediar 
între pirat şi cavaler de industrie: amestec simultan de perfidie, 
şisetenie şi cruzime. El oferă celalt aspect al Asiei: aventura, rä- 
ceala sufletească, perversitatea, Chinezii care debarcă la San-Fran- 
cisco originari din Canton ori din Hong-Kong sint, fără îndoială 
la fel, Cind te gindeşti la origina lor, trebue să evoci spiritul mobil 
al mării şi cel lipsit de siguranţă al deşertului. 

Constantinopolul, la răscrucea a două continente şi a atitor 
drumuri de mare şi uscat, a adunat încă de mult toate elementele 
pasiunii, lubricităţii, viţiului şi lăcomiei. Se observă uşor însă perfidia 
de rasă milenară a Asiaticului. Mă gîndesc cită răbdare, sobrietate 
şi rațiune i-a trebuit Europeanului blind, greoi, blond şi statornic 
să combată şi la urma urmei să învingă aceste priviri oțelite care 
concep asasinatul ca un incident cu totul trecător, aceste firi in- 
stabile ca mercurul, vii şi mincinoase ca şi el. Rătăcind noaptea 
pe străzi lăturalnice privesc perdele trase la ferestrele caselor, după 
care se ghicesc încă lumini discrete, Ce combinaţie de sentimente 
omeneşti s'or fi înjghebind în acest oraş al nimănui în care sä- 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lăşluesc alături Americanii democrați, Englezii drepţi, Nemţii cin- 
stiți, Ruşii visători și refugiaţi, Francezi, Armeni, Siriaci, Evrei? 


30 August 


Dacă treci podul dela Karakioi peste Cornul de Aur, intri 
numaidecit în Stambul. Caracterul se schimbă deodată. Aici e o- 
raşul adevărat turcesc. Străzile au fost modernizate ici şi colo, dar 
caracterul vechiu s'a păstrat. Urcind spre Sf. Sofia trebue să ur- 
mezi zidul vechiului Serai. Această parte a orașului cuprinde şi 
vechiul Fanar, cartier diplomatic al Grecilor altădată, acum o să- 
răcăcioasă şi banală mahala. Aici a fost altădată viaţa agitată a 
capitalei Orientului. Mă gindesc ce a trebuit să fie pentru boerii 
noștri, în veacurile trecute acest colţ de metropolă, măsură su- 
premă pentru gusturile lor. Atunci Stambulul avea, fără îndoială, 
asupra lor prestigiul pe care îl are pentru noi azi Parisul. Oame- 
nii bogaţi de aici îşi culegeau modele, obiceiurile, manierile. 

li văd scoborînd din caice încărcate care poposeau la jär- 
mul Cornului de Aur venind dinspre Marea Neagră—sau din Ca- 
lești cu cai mărunți dacă apucau calea uscatului. Trăgeau cu si- 
guranţă la cite un conac cu ceardac larg, mărginit de stilpi de 
stejar şi care trebue să fi fost singurele hanuri pe atunci. Stam- 
bulul era nu numai capitala oficială, dar şi aceia morală şi este- 
tică şi fiecare boer care se considera subțire trebuia să întreprindă 
această călătorie. 


De aici se îmbarcau înapoi pentru țară cu stofe brodate, cu 
covoare, cu câșmniruri orientale, cu ciubuce, cu tutun şi mirodenii. 
Poate cei mai eleganți îşi comandau de aici işiicile şi giubelele, 
Unii ca Brincoveanu sau Cantemir, eleganţi absenteişti, îşi făceau 
şi studiile în şcolile grecești din Țarigrad ori se alipeau curții 
vreunui paşă din sublima poartă. Şi apoi, tot aici, veneau cei nă- 
păstuiți să dea seamă de fără de legile lor şi să înfrunte săcurea 
gidelui ori sacul de pitle care scoborau în adincimile Bosforului, 
cimitir mut al multor tragedii romineşti. 

Peisagiu misterios şi feeric, lucrat în bună parte de istoria 
noastră, Stambulul ne oferă cheia cu care ne înțelegem bine o 
parte din particularităţile istoriei patriei. Retrăesc cu intensitate a- 
ceste pagini de trecut rominesc în acest haos musulman. Despart 
cu grijă ceiace e al nostru din această îngrămădire de seminţii şi 
neamuri şi înțeleg concret și direct atitea lucruri netămurite din 


MEMORIAL 273 


viața noastră sbuciumată. Mă recunosc puţin turc, după cum în a- 
titea obiceiuri şi oameni de aici Intrezăresc cite ceva rominesc. 
Astăzi Stambulul fioros şi frămintat de pofte, de ambiţii și 
păcate e un trist oraş cu străzi înguste brodate cu prea pitorești 
case de lemn. i 

Mă afund în străzi de tihnă adincă netulburată, de trecători, 
peste care sboară tăcut şi nesimţit, cu filfiiri uşoare de aripi, hu- 
lubi albi. Numai în inima oraşului bazarul evreilor şi al armenilor, 
uriaşă clădire cu culoare înguste şi lungi ca străzi adevărate, se 
frămîntă prezentind trecătorilor în toate limbile pămîntului seducția 
unor respectabile vechituri. Sfeşnice ovreeşti, chilimuri şi sumacuri, 
ciubuce turceşti, stofe  deprimate şi obosite cu culori moarte, 
sînt inşiruate aproape cu sila de negustori vorbăreţi şi insistenţi. 

Porţi mari de fier înfipte în hrube de cărămidă mucegăită 
cum se mai văd în strada veche la laşi, închid seara preţioasele 
mărfuri şi vocile infernale ale negustorilor. Atunci, se coboară în 
acest iad al vechiturilor ceasuri de linişte sepulcrală. Viaţa se 
mută pe malurile Bosforului unde în vechi seraiuri desafec- 
tate s'au instalat cazinouri internaţionale cu joc de bacara şi 
jazz-banduri epileptice. 

Sfinta Sofia e un imens gind de piatră întăptuit, ca toate 
marile edificii arhitectonice, dintr'o singură bucată. Interesul plastic 
al acestui edificiu, lipsit de decorație şi ornamentare stă în măre- 
ţia bolților masive care se sprijină una pe alta, calm, aşezat, prin 
minuni de secrete arhitecturale. Se dezvoltă în înălţime în curbe 
care se pierd sinuos una în alta ca liniile capricioase ale norilor 
pe cer. = 

O clocotire de bulbucări suprapuse, unele trasformindu-se în 
altele, în elan lent şi potolit cătră cer. Toată contagiunea aceasta 
de bolți a pornit dintr'o singură suflare. Pilaştri uriaşi fin pe u- 
merii lor totul. Dar necesitatea lor pare îndoelnică, Ni se pare că 
dacă i-ar ridica într'o noapte o putere magică, îmbinarea bolților 
nu s'ar surpa: într'atit sînt de ajustate, într'atit sint de Nuide. 
Ca la toate producţiile geniale ale minţii omeneşti artificiul nu se 
vede, Nu ştiu de ce, punct pitic subt oblăduirea acestor cupole, 
asociez în minte acestei basilici monumentale ca surori drepte 
„Critica rațiunii pure“ sau simfoniile lui Beethoven. Alt alfabet, a- 
celaşi gînd cătră Dumnezeu. 

Seara, plimbarea pe Bosfor îmi destăinueşte secretul deca- 
denjei turceşti. Culoarea veşnic alta a mării, de la violet la rubin 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi smarald, siluetele minaretelor, dulceaţa şi transparenţa aerului au 
moleşit acest aprig popor de militari. Fără farmecul divin al Cons- 
tantinopolului aceşti duri mongoli ai deşertului, ar fi avut poate 
o altă soartă. Aşa i-a răpus incet voluptatea. Şi sălbatecul in- 
vins de plăcere se prăbușește repede de tot. Natura a destrămat cu 
farmece vrăjite tot omul care a voit să poposească în acest loc. 
Un moment mă întreb ce-ar fi devenit voința de fier a Anglo- 
Saxonului dacă i-ar fi fost dat să trăiască aici, 


(Va urma) 


M. Ralea 


0O mare controversă arheologică: Glozel 


Miscellanea numărului trecut al acestei reviste a semnalat 
cețitorilor interesul pe care-l prezintă discuţiile pasionate provo- 
cate de săpăturile de la Glozel. 7 
In adevăr, controversa ştiinţifică, născută cu prilejul acestor 
săpături a luat repede proporții impresionante, ocazionind din 
partea taberelor în luptă desfăşurarea unui arsenal dialectic for- 
mădabil şi a dat actualitate unor probleme generale de Preistorie 
care, altfel, ar fi preocupat numai pe specialişti. 
Opinia publică franceză şi exponentul ei, presa, la rindul 
lor, sau împărțit în două cimpuri inamice: în glozelieni şi anti- 
patelni, în acei care cred În vechimea obiectelor descoperite 
Glozel şi acei care contestă autenticitatea lor, 
Pentru cei dintăiu, descoperirile de la Glozel sînt din cele mai 
lecunde pe care le-a oferit vre-odată Preistoria şi marchează o 
e, în ce priveşte cunoştinţele noastre despre originile 
izaţiei, 
Pentru cei din urmă, dimpotrivă, toate obiectele pe care se 
sprijină speculaţii şi concluzii aşa de îndrăzneţe, sînt numai nişte 
ialşuri ordinare şi merită să p ma son 
Spre sfîrşitul anului trecut şi începutul anului acesta pole- 
micele prin presă şi prin reviste au atins maximul de violență 
şi „loiletonul Glozel" devenise mai captivant decit cel mai ex- 
vaordinar roman de aventuri. 
Cum se explică atita pasiune din partea opiniei publice 
pentru nişte descoperiri care, altfel, niciodată mau avut darul s'o 
preocupe în mod deosebit ? 
„__ Dacă săpâturile dela Glozel ar fi condus la rezultate chiar 
şi mai importante decit acele admise de partizanii staţiunii, însă 
necontestate de nimeni, probabil că ele erau uitate de mult. A 
lost însă deajuns ca un grup de savanți să se arate neincreză- 
tori, pentru ca staţiunea Glozel să capete dintr'odată o populari- 
tate şi o publicitate, neaşteptate. Ceiace pare a dovedi, în 


276 VIAŢA ROMINEASCĂ - 


treacăt fie zis—că îndoiala şi necesitatea organică de probitate 
intelectuală, sint, pentru pu francez, elemente mult mai e- 
licace pentru răspindirea ideilor decit simpla afirmaţie a unut 
adevăr evident. 

S'a scris așa de mult despre şi în jurul Glozelului încît azi 
e aproape imposibil de a urmări toată literatura acestei chestii, 
In cele ce urmează, credem util să prezentăm mai ales argu- 
mentele principalelor teze, după ce, în prealabil, vom schiţa is- 
toricul săpăturilor şi vom arăta pe scurt ce rezultate au dat. 


+ 


Glozel e un mic cătun la depărtare de 4 km. de Ferrières 
sur Sichon şi la 25 km. S, E. de Vichy, întrun departament 
central al Franţei (Allier). 

In ziua de 1 Mart 1924, un tinăr agricultor din Glozel, 
Emile Fradin, pe cînd ara cimpul zis „Duranton*, de puţin timp 
despidurit, dădu la iveală două mici cărămizi cu scobituri pe 
ele, care-i atraseră imediat atenţia. 

In sara aceleiaşi zile descoperi o lungă groapă ovală, căp- 
tușită cu lespezi, iar în pămintul de umplutură diferite bucăţi de 
oale şi o mare cantitate de scorii. i 

A doua zi, alături de groapa ovala, la 0.m 25 adincime, 
găsi o cărămidă ce purta pe ea semne alfabetiforme. 

Prima persoană care se interesă de săpături fu d-ra Pi- 
candet, institutoare la Ferrières. Ea scrise preşedintelui Societ. 
de Emulaţie a Burboneului, pentru a-i semnala interesul desco- 
peririi, Ceva mai tirziu, d. Clement, delegatul acestei societăți, 
vizită Glozelul şi nu atribui prea mare interes descoperirilor, con- 
siderind groapa ovală, din cauza pereţilor vitrilicaţi şi a citorva 
obiecte de sticlă, drept un cuptor de sticlărie, la fel cu acelea 
care se mai găseau încă în secolul al 18-lea, in această regiune, 
Un arheolog d. Franchet, după un studiu amănunţit la faja lo- 
cului, adoptă acest fel de a vedea. 

D. ent, a putut colecta din interiorul groapei ovale 
bucăţi de vase de prez albăstriu şi din împrejurimi, un topor 
lustruit cu citeva semne precum şi diferite cărămizi sau tablete 
de argilă. Ceiace e curios, e că abia in lanuar 1925 sa ob- 
servat că una din tablete purta inscripțiuni. 

In April 1925, d-rul Morlet, medic la Vichy, luă în arendă 
de la familia Fradin, terenul de săpături, pentru a putea intre- 

rinde o explorație sistematică. Venit tirziu la Glozel, d-rul Mor- 
ft e totuşi cel dintăiu care descopere staţiunii caracterul ei 
preistori= şi, intre altele, consideră groapa ovală drept un mor- 
mint neolitic ' 

De la această epocă, faima Glozelului merge crescind. Pe 


1 Dr, Moriet și Em. Fradin, Nouvelle station néolithique, 4 fasc. 
Vichy 1925-27, 


ra regia deja găsite de Ftadin şi cele colectate de d. 
nt, au mai fost descoperite foarte multe piese nouă: bucăți 
de ceramică grosolană, abia arsă şi deci maleabilă imediat ce e 
scoasă din pătura de argilă, silexuri cioplite care amintesc pe 
cele ale industriei m liniene de la sfîrşitul epocei quaternare, 
tupoare lustruite cu facies neolitic, idoli, citeva cărămizi nouă 
care prezentau urmele unei scrieri liniare, obiecte de os ca ace 
şi sule, dinți pertoraţi sau ascuţiţi, cirlige de pescuit din corn 
de cerb, etc. 

O descoperire importantă fu aceia a unei pietre purtind 
gravura unui ren, ceiace trebuia să confere staţiunii o mare 
vechime. 

In 1926, vestea acestor descoperiri gg ore răspindească 
în mediile interesate, printre preistorieni, Discuţiile incepură şi 
odată cu ele şi primele săpături de control. In lunie d. Van 
Gennep, a ăi o vizită la Glozel, se declară partizanul autentici- 
tăţii stațiuni. In luna August, d. Salomon Reinach ajunge la 
convingerea că orice idee de fraudă e exclusă. In Septembre e 
rindul d-lui Esperandieu să susţie acelaşi lucru şi în sfirşit, citeva 
zile mai tirziu, d. Deptret, cu toată competența sa de paleon- 
tolog şi geolog, se alătură de credincioşii Glozelului. Singur d. 
Seymour de Ricci, care însoţise pe d. S. Reinach în timpul 
săpăturilor, fu de părere că totul nu €fa decit o mistiticare net 
caracterizată. 

La 14 şi 21 lunie 1927, săpăturile d-rului Morlet conduseră 
la descoperirea a două morminte intacte, conținind obiecte, care 
dacă sint autentice, confirmă părerea autorului săpăturilor, că 
Glozelul e un vast cimitir datînd de la începutul neoliticului * 

Cu această ocazie ură d te alte topoare de piatră 
lustruită, pietre cu gravuri de diferite animale şi unele cu semne 
alfabetilorme, un idol bisexuat cu mască, plăci de argilă cu im- ` 
presiuni de mină, vase de argilă cu o mască fără gură (cap de 
mort) şi urme neînsemnate unui schelet omenesc. 

Vara trecută vizitatorii tură numeroşi şi recolta documen- 
telor abundentă. Săpături de control fură executate în prezența 
mai multor savanţi: arheologi, i, paleontologi francezi şi 
străini printre care şi d-nii Tafrali, profesor la Universitatea din 
laşi, Bjorn, conservatorul muzeului preistoric din Oslo, Mendès- 
Correa, de la Universitatea din Porto. Rezultatul lor fu consem- 
nat întrun raport complect favorabil autenticităţii Glozelului. 

In timpul acesta adversarii nu se dădeau învinşi, ofensiva 
lor începu mai furioasă. Focul fu deschis de un inginer şi arhe- 
olog, d. Vayson de Pradenne, care publică asupra Cronologiei 
Glozelului, două note în „/'Anthropologie“ (t. I) şi una în 
Buletin de ia Soc. préhistorique française (No. 9 Sept. 1927). In 


] Dr. Morlet, Aux Champs des morts de Glozel Extr. de Mercure 
de France, 1 şi 15 VIII, 1927. 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aceste trei note, autorul aduna cu precizie şi claritate argumentele 
contra autenticităţii Glozelului, El nu acuză pe nimeni, afară de 
„Spiritul din Glozel* (după o expresie repede consacrată), vizind 
pe tinărul Fradin, pe care-l găsea incontestabil ingenios, îndrăz- 
neţ şi tenace. 

Academia de Inscripţii se emoţionă in urma unei asemenea 
intervenţii. Chestia fu discutată, in comitet secret, la 16 Sept. 
1927. In această şedinţă d. Dussaud, ocupindu-se de partea 
pam E de alfabetul dela Glozel, arătă motivele pentru care 

deră falşe toate tabletele găsite în această stațiune, 

Polemicele şi invectivele ajunseră de o violență extremă. 
Ministerul de Instrucție, impresionat, luă decizia de a deschide 
o instanță de clasare pentru staţiunea din Glozel şi pentru o- 
biectele provenite din ea. Săpăturile nu mai puteau fi continuate 
de aici înainte decit in prezența unui delegat al Ministerului. 
Acest delegat fu d. retraa Ă -conservatorul muzeului din Eyzies 
(Dor €), ajutat de d. Champion, şeful tecnic al atelierului 
de la Muzeul din Saint-Germain. Amindoi procedară la inventa- 
riarea tuturor obiectelor colectate, pe care le recunoscură ca falşe. 

Cam în aceiaşi vreme, Congresul de Antropologie, ținut la 
Amsterdam, dispuse numirea unei comisii internaţionale de sa- 
vanţi, neamestecaţi incă în dezbateri, care să procedeze la să- 
pături de control. Fură numiţi în această comisiune : 3 Francezi ; 
d-nii Peyrony, Favret, şi Forrer, un ian d. Hamal-Nandrin, 
o Engleză, Miss Garrod, un Elveţian, d. Pittard, un Spaniol, d. 
Bosch—(Ghimpera şi un Cehoslovac, d. Absolon. N 

D-rul Moret, inştiință că acceptă lără rezervă comisia in- 
ternațională p „ Această comisie lucră pe teren în prima 
i ate a lui Noembre şi depuse raportul la finele lui Decem- 

re, raport care, in concluzii, contestă vechimea obiectelor de 
la Glozel, deşi recunoaşte autenticitatea unora din ele. 

La acest raport fu a şi o declarație a d-lui Peyrony 
in care conservatorul Muzeului din Eyzies relatează prima sa 
vizită la Gilozej, cum el a fost condus să adopteze teza d-lui 
Camille Julian, profesor la College de France, şi să considere 
obiectele dela Glozel ca autentice, dar nu preistorice. 

lată ultimele rînduri ale declaraţiei : 

„Deci, în mintea mea, în momentul acela, Glozel era au- 
tentic, însă nu i maere Prima zi de săpături intreprinse de 
comisiune n'a zdruncinat convingerea mea, insă d 
subsequente mi-au nimicit toată încrederea. Mărturisesc astăzi 
că mă Înşelasem atunci, şi numai pentru că mă lansasem pe o 
cale unde imaginaţia jucase un rol mai mare decit competenţa 
mea. Nu mă costă nimic so recunosc, deoarece e expresia 
adevărului. 

Numai de mi-ar servi acest incident de lecţie !“ 


Semnat D. Peyrony 


e> gT n, 
ima 


STAȚIUNEA GLOZEL 279 


unghii rea eram i la De Peyrony,  „tri- 
ozelian *, răspunse prin Le Temps 
din 25 Bec. 1927 : 

„Lipsea, descoperirii admirabile de la Glozel, consacrarea 
cea mai înaltă: aceia cu care Inchiziția romană onoră 
lui Galileu. Din acest punct de vedere, comisia Begouen (inter- 
națională) a bine meritat de la Ştiinţă şi soldaţii cauzei celei 
juste îi datoresc mulţumiri. 

Şi ea şi inspiratorul ei tuluzan, vor împărtăşi, impreună cu 
comisarii din 1633 re. ai imortalitate care poate îi la indemina 
lor : aceia a ridiculului“. 


Semnat S. Reinach, J Loth, Esperandieu 


„De cite puncte de exclamație trebuie să însoțim acest mic 
factum, se întreabă Paul Souday în Le Temps din 26 Dec. 1927.. 
Oricărui spectator cu singe rece îi scapă asămănarea lui Fradin 
cu Galileu şi a onorab anchetatori cu Torquemada, lar d-rul 
Morlet are, poate, mai puţin geniu decit ilustrul Toscan, dar, 
departe de a fi ars de viu, i sa recunoscut buna credință cu 
curtuoazie“. 

In urma publicării acestor documente, lupta fu iarăşi ex- 
trem de vie. 

Se'nţelege Glozelianii n'au dezarmat. După ce acuzară pe 
membrii comisiei internaţionale de incompetenţă şi rea credință 
şi pe d. Peyrony de a fi fost surprins răzind, cu cuţitaşul, gra- 
vura unui ren de pe o piatră, partizanii Glozelului s'au pus, ho- 
tăriţi la noi săpături. 

In Februar anul acesta, diferite obiecte de tip glozelian 
au fost găsite în imprejurimi mai ate ale vestitei stațiuni 
şi un grup de savanţi ar fi scos la , după indicaţiile jur- 
nalelor, noi figuraţii animale şi numeroase semne altabetilorme, 
Numărul pi recoltate pănă azi trece de 2000. 

In t, un ultim episod al acestei bătălii între savanţi e 
pli a depusă justiţiei de Soc. preistorică a Franţei, în urma 

, o percheziţie făcută la ferma lui Fradin a dus la contis- 
rosii unui număr de obiecte care-s supuse şi azi expertizei 
judiciare, 


Am urmărit principalele faze ale unui proces ştiinţilic me- 
nit să facă epocă şi a cărui evoluţie e interesantă în ea Însăși. 

Nu mai puţin interesantă e însă argumentaţia principalelor - 
tabere în luptă Să admitem, mai intăiu, fără a ne angaja în dez- 
bateri, că stațiunea de la Glozel e autentică şi să vedem care 
e în acest caz importanţa, de ordin științific, a noilor descope- 
riri. Şi aici o mică digresie e necesară. 

Europa, a cărei preistorie se cunoaște mai bine decit cea 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a altor continente, a fost, în decursul Quaternarului şi la incepu- 
tul epocei actuale, teatrul unor mari schimbări de i. 
După oamenii primitivi, cu alură bestială, din Qua infe- 
rior şi mijlociu urmează diversele rase de la slirşitul acestei pe- 
fioade, aparţinind toate unui tip mai afinat şi zologiceşte, identic 
cu specia umană actuală: Homo 

Din punct de vedere arheologic oamenii primitivi din Qua- 
ternarul interior şi mijlociu aveau şi o industrie primitivă a pietrei 
cioplite. Oamenii din Quaternarul superior, dimpotrivă, au avut 
o industrie mult mai peri ă, față de cea a predecesorilor 
lor. Arheologia distinge el un Paleolitic vechi şi un Paleolitic 
recent — acesta din urmă fiind cunoscut şi subt numele de 
„Virsta Renului”, din cauza abundenții acestui animal la stirşitul 
perioadei quaternare. Perfecţionarea armelor şi a uneltelor merge 

radual de-alungul Virstei Renului şi atinge apogeul în ultima 
ază, cea magdaleniană. 

M ul formează limita superioară a Paleoliticului şi 
graniţa spre Neolitic, sau epoca pietrii lustruite. 

Caracterele Paleoliticului superior contrastează, din mai 
multe puncte de vedere, cu acelea ale Neoliticului, 

Oamenii dela siirşitul Paleoliticului erau nomazi, trăiau din 
pescuit şi din vinat. Locuiau în peşteri sau în adăposturi subt 
stinci, aveau o industrie litică exclusiv cioplită, lucrau osul, 
dar ignorau fabricaţia olăriei. In schimb sen ul lor artistic 
era profund şi spiritul lor mai mult contemplativ. Practicau cultul 
morților şi riturilor funerare într'o formà primitivă. 

Oamenii din Neolitic dimpotrivă, duceau o viaţă relativ sta- 
bilă de păstori şi de cultivatori. Viaţa lor socială era mai iná- 
intată. Locuiau în colibe, sau pe margini de ape, în palafite, 
Domesticau animalele şi cultivau cerealele. Industria pietrii e nu 
numai cioplită, dar şi lustruită. Cunoşteau fabricaţia vaselor de 
lut şi ţesătoria. Construiau monumente de piatră ca dolmeni şi 
menhiri. In schimb sentimentul lor artistic era destul de rudi- 
mentar, iar spiritul lor, practic şi mai mult utilitar. Ideile reli- 
gioase caşi cultul morţilor erau mai complicate. 

Cum se vede, opoziţia e aproape totală între Paleolitic şi 
Neolitic, după cum, foarte adesea din punct de vedere stratigratic,. 
aceste două orizonturi arheologice sint separate de o lacună, sau 
de o pătură sterilă, fără urme de existență omenească. 

otuşi între aceste două epoci există, în unele uni ale 

Europei, o soluție de continuitate, o perioadă de t e lungă 

şi încă eri rage Această penos m E Nea e i 
t de ette în caverna dela "Azi i 

Dri, după d-rul Morlet şi fidelii săi polaro pr AA 
păsite la Glozel ar permite să identiticâm un nou orizont de 
tranziție: Glozelianul, care, cel puţin partial, n'ar îi decit un fa- 
cies local şi particular al Azilianului. Glozelianul sar conti- 
nua mai mult în timp decit Azilianul. 


STAȚIUNEA GLOZEL Ž ° m 


Despre perioada aziliană in Europa occidentală, ştim cam 
următoarele lucruri: cadrul geografic era, în linii generale, cel 
de azi; ghețarii se retrăseseră de mult; anotimp urmau un 
ritm analog aceluia din zilele noastre; renul, tovarăşul marilor 
artişti de la sfirşitul Paleoliticului, s'a retras şi el spre nord şi 
vinatul principal consista din cerbi şi din mistreți, 

In acest cadru nou a trebuit să se opereze şio vastă mig- 
rație omenească. 

Operele de artă ale populațiilor magdaleniene dovedesc 
preocupări spirituale şi o inteligență remarcabilă. Sărăcia artel 
aziliene nu ne permite nici o concluzie asupra moravurilor şi 
credințelor acestei epoci, Pictura, ura şi industria osului 
sint în plină decadenţă. Numai cătră stirşitul perioadei aziliene 
omul re. ei domesticarea animalelor şi adoptă o viaţă pastorală 
şi agricolă, 

Atita se poate spune, în esenţă, despre oamenii azilieni, 
care au fost contimporanii sau, poate, predecesorii imediaţi ai 
oamenilor dela Glozel. 

Din inventarul obiectelor găsite la Glozel reiese că oamenii 
care le-au fabricat şi folosit, aveau o industrie litică de unelte 
mici de tip magdalenian, asociată cu una de tip neolitic, Aceşti 
oameni cunoşteau ceramica şi chiar industria sticlei. Ceiace e 
însă mai vrednic de remarcat e că ei sau servit de cele dintălu 
semne alfabetiforme. După d. S. Reinach se cunosc actualmente 
vreo 130 de asemenea semne. Numărul semnelor din alfabetul 
glozelian, cu mult superior aceluia al semnelor din alfabetele 
mediteraneene, confirmă ipoteza Glozelienilor, că primul e punctul 
de plecare pentru cel de al doilea. Teoria unui alfabet primitiv 
de o eniciartă e ruinată, pentru a fi înlocuită cu aceia a 
unor alfabete mediteraneene provenite dintrun prototip neolitic, 

Apariţia alfabetului coincide cu începutul lucrării argilei. 
După d-rul Morlet posibilitatea unei scrieri curente e strins le- 
gată de prezenţa unui material plastic cum e argila care poate 
i întărită prin ardere: „De fapt şi primele monumente scrise din 
Creta E din Mezopotamia sînt întipărite tot pe tablete de argilă” 1 

ramica la început, e rău arsă şi din cauza aceasta de- 
vine maleabilă în păturile umede ale solului, 

Această perioadă în care tehnica arderei era imperiectă, 
d-rul Morlet o numeşte prima uirstă a argilel şi ea corespunde 
la două descoperiri importante : olăria şi scrierea lineară, 

Dar ceiace e bizar intre descoperirile dela Glozel e pre- 
zența gravurilor de ren pe piatră. Ar trebui să admitem, în 
cazul acesta, că renul şi unele aspecte ale civilizaţiei paleolitice au 
supravieţuit mai mult în Franţa decit s'a crezut pănă acum, 

Ori, cu sfirşitul Paleoliticului, nici o staţiune din Franţa sau 
din Belgia, n'a mai procurat urme de ren in epoca aziliană. In 


1 Dr. Morlet şi E. Fradin, Nouvelle station ntoiithiqaa, fasc 4. p. 5L 


t 


ME: VIAȚA ROMINEASCĂ 


Danemarca, în aşa numitele Ajokkenmâddings, care urmează 
imediat Azilianului, nu sa t nici o urmă de ren. 

Dacă stațiunea dela Glozel e autentică, ar trebui să ad- 
mitem că acest animal emigrat în regiunile boreale, la finele 
Paleoliticului, a mai persistat şi în Neolitic prin unele regiuni din 
centrul Franţei. 

Acest din urmă conferă o mare vechime staţiunii şi 
distruge teoria lui J. de Morgan asupra Mezoliticului ca perioadă 
de tranziție, îără piatră lustruită şi fără ceramică, 

Idolii şi umele cu mască omenească ar fi iarăşi un element 
nou al staţiunii din Glozel şi ar lega, după d. S. Reinach, arta 
troglodiţilor de aceia a Spitalul şi a Babilonului. 

Idolii asemănători au fost găsiţi în şi întrun dolmen 
din peninsula Iberică, lar „umele cu mască” în epoci mai recente 
în Prusia orientală şi în regiunea Rinului. Se admitea că acest 
cult al divinităţilor preistorice sa propagat din Asia Mică prin 
Iberia şi Galia pănă în Insulele Britanice. Ori, vechimea staţiu- 
néi de la Glozel ar întări teza d-lui 5. Reinach din „Mirage 
Oriental“ că civilizaţia neulitică primitivă a radiat in evantail 
din Europa centrală, sau din Europa nordică. 

Descoperirile de la Glozel modifică deci, în mod esenţial, 
ideile noastre asupra cronologiei virstei Renului şi a originii 
scrierii. Glozel aparţine unui vechiu Neolitic pănă acum necunos- 
cut. Coexistenţa ceramicei, cu o industrie şi o gravură magda. 
leniană şi cu obiecte de sticlărie, apare pentru arheol de 
formaţie ştiinţifică atit de neşteptată şi de neverosimilă incit o 
mare rezervă, de ordin speculativ, nu poate să fie decit o con- 
diție favorabilă identificării celebrii staţiuni, 

Această rezervă devine obligatorie mai ales după ce vom 
cunoaşte principalele teze ale adversarilor în luptă. 


* 


Să incepem cu acelea ale Glozelienilor. 

Argumentele primului apărător al anticitäții stațiunii, d, S. 
Reinach, sint mai ales de ordin psihologic. După dinsul, contro- 
versa actuală nu e ceva nou În Preistorie. Noi mai cunoaştem 
fapte care au zdruncinat idei bine stabilite. Cind în secolul tre- 
cut, Boucher de Perthes, a demonstrat existența omului fosil, 
ştiinţa oficială l-a înconjurat numai cu risete şi dispreţ. Omul nu 
putea fi contem cu Mamutul şi silexurile cioplite trebuiau 
să fie de parea votan, Cind in 1864, Ed. Lartet, descoperi un 
mamut gravat pe un fragment de detensă a aceluiaşi animal, 
stabilind astfel coexistența omului şi a Mamutului, mulţi Preis- 
torieni au susținut că e vorba de falşiticare, Aceleaşi negații 
cind Piette a dat la iveală paleurile colorate de la Mas-d' Azil. 
Frumoasele picturi murale de la Altamira au fost totdeauna 
considerate ca faişe de unii preistorieni, 


STAŢIUNEA GLOZEL 283 


La toate acestea se mai adaugă şi gelozia savantului față 
de arheologul amator. Dealtiel concluziile ce rezultă din unele 
desroperiri care uimesc de mult, au lost prevăzute „de oa- 
meni pe care savanții calificaţi îi taxau de amatori îndrăzneţi. 
Dintre aceştia mai ales Piette, bazindu-se pe semnele grafice des- 
coperite la Mas'd'Azil și pe acelea, mai rare descoperite de 
Lartet pe obiecte quaternare, presimţi, cu un adevărat geniu 
divinator, că Fenicienii fură clasiiicatorii, propagatorii dar nu crea- 
torii alfabetului, că ei ştiură să extragă pentru nevolle comer- 
tului, din ansamblul confuz al scrierilor lineare născute în Vestul 
Mediteranei, cele 22 de semne, care au avut o soartă aşa de 
fericită“ * 

Un alt apărător al Cilozelului, mai puţin Mo y ca d. S. 
Reinach, dar mai documentat ca el, e profesorul Ch. Deperet de 
la Lyon. După mai multe vizite făcute în Septembre 1926 şi 
apoi în 1927, după ce a lăcut el singur săpături, d. Deperet 
sa declarat convins de autenticitatea obiectelor de piatră şi de 
os, a ceramicei şi a scrierii neolitice de la Giozel. Savantul lyo- 
nez distinge în teren două nivele: unul de pămint vegetal cam 
de 30 cm. grosime, apoi o pătură de argilă galbenă. La limita 
intre cele două pături se gisese resturi dintro olărie recentă 
mult posterioară neoliticului. Se observă deci la Glozel 2 civili- 
zaţii de virste diferite. „Cam la 60—70 cm. în pătura arheolo- 
gică de argilă galbenă, moale, neremaniată, scrie d. Deperet, 
am cules un frumos fragment de tabletă cu inscripţii alfabeti- 
forme infăşurat intro reţea de rădăcini şi radicele de arbuşti 
astăzi dispăruţi. Această observaţie e, după părerea mea, deci- 
zivă şi implică, ea singură, in mod irefutabil, autenticitatea tab- 
letei şi deci a scrierii glozeliene* * O a doua probă de autenti- 
citate rezultă din faptul că scrierea din Glozel nu-l izolată ; ea 
se leagă strîns de scrierile de la stirşitul Paleoliticului şi se con- 
tinuă cu alfabetele iberice, Chiar în departamentul Allier se gă- 
sesc citeva stațiuni contemporane, la Serbier, la Blenieres 
şi Berthelots, 

In tovărăşia d-rului Monet, d. Deperet a făcut apoi să- 
pături în două grote din împrejurimile Glozelului. O primă să- 
pătură a procurat un topor lustruit şi o ron animală. O a 
doua săpătură a dus la d irea unei p rectangulare cu 
o gravură de cal înconjurată de semne alfabetilorme pe o față, 
iar pe cealalta o adevărată pagină cu scriere giozeliană de vre-o 
30 de semne. 

Apoi d. Deperet unde în felul următor apime 
că lipseşte pojghița specială, sau patina, din gravurile de cervidee 
făcute pe o rocă dură : „Toţi geologii ştiu că patina provine din 


| S. Reinach. De bello Glozelico—le Temps, 13 Nov. 1927, 
2 Ch. Deptret, Le Temps, 29 Nav, 1927. 


254 VIAȚA ROMINEASCĂ 


oxidaţia sărurilor de fer şi de manganez Ìn contact cu apa de ploaie 
şi din alterația superlicială prin acidul carbonic. Ei ştiu de ase- 
menea că oxidaţia e cu atit mai intensă şi mai rapidă, cu cit 
terenul e mai permabil. Ori, la Glozel, argila galbenă care con- 
ține obiectele neolitice e absolut impermiabilă la circulația apelor 
subterane. Rezultă deci că cel mai adesea piesele de la Glozel 
sint foarte puţin patinate, sau nu-s patinate de fel”. 

Un alt apărător vrednic de menţionat e profesorul Mendès 
Correa de la Universitatea din Porto, care a semnalat la Alvao 
în Portugalia, existența de caractere nouă În nişte inscripţii deja 
găsite in secolul trecut, pe o bucată de ceramică. Aceste carac- 
tere ar avea o mare asămănare cu cele de la Glozel. 

O teză intermediară intre cea a apărătorilor şi a detracto- 
rilor Giozelului e aceia a d-lui Camille Jullian de la Collège de 
France, Există la Glozel, după d, Jullian, 'un amestec de obi- 
ecte falşe şi de piese autentice. Acestea din urmă ar indica 
existența unei locuinţi de vrăjitoare, dependenţă a vreunui sanc- 
tuar rural din epoca galo-romană. In asemenea: sanctuare, se 

deau obiecte din toate epocele şi fiecare din ele cores- 
pundeau la un scop determinat. Idolii nu-s altceva decit păpuşi 
de vrăjit. Cărămizile cu inscripţii sint tabletele pe care se scrieau 
formulele magice de descintec ; ele sint gravate în cursive latine 
şi vorbesc despre pescuit, vinătoare, viața agricolă şi despre 
rapgoste. Diferite caracteristice : litera X inlocuind pe inscripţii 
lera s, analogia formulelor magice cu acele ale tabletelor deja 
cunoscute, forma particulară a unor litere şi absența de olărie 
șmălțuită, indică o epocă romană recentă, poate 300 d. Hr. 

Glozel ar [i deci o simplă staţiune istorică. La această teză 
d. Audollent, decanul Fac. de Litere din Clermont-Ferrand răs- 
punde, declarind că el nu recunoaşte în textele zise magice, de 
la Glozel, nici o urmă de cursivă latină. 

Adversarul care a dat cea mai serioasă argumentaţie impo- 
triva autenticităţii Glozelului e inginerul şi preistorianul Vayson 
de Pradenne. Prima sa vizită la Glozel avu loc în lunie 1927, 
Examinind obiectele deja găsite, e! susţine că a recunoscut pe cea 
mai mare parte din ele, acţiunea unui instrument de metal. „Nu 
avem deatace cu obiecte neolitice, ci cu piese fabricate de un 
talşiticator modern şi puţin experimentat *. In cursul unei a doua 
vizite, procedind el singur la săpături, zări pe păretele tranşeiei 
un mic cerc în care argila era mai puţin compactă ca împrejur; 
puţin mai în adincime era la fel şi după ciţiva centimetri el 
gsi o piatră gravată stind vertical lipită de argila dură. D. 

ayson crede că s'a săpat mai întăiu în păretele tranşeiei un mic 
canal orizontal, s'a aşezat galeul în fund și apoi sa reastupat 
canalul, Se înțelege că un astfel de lucru a lăsat urme. 


1 Vayson de Pradenne—Le Tempa, 20 Nov, 1927. 


STAŢIUNEA GLOZEL 255 


Examenul mormintelor l-a întărit în ideia existenței falşului. 
constată un vid între păreţii laterali al mormintului şi a 
vecină. De asemenea observă că pămintul nu intrase între les- 
pezi şi în interiorul mormintului. „Se vede cit e de improbabil 
ca asemenea construcții în piatră să fi rămas intacte și goale 

„la 20-—30 cm. subt pămint, timp de mii de ani, intrun sol stră- 
bătut de apă, odinioară acoperit de păduri şi decurind despădurit*. 

Apoi trecind În revistă istoricul săpăturilor d. Vayson face 
următoarele constatări: Intro primă perioadă care se intinde 
din Mart pănă în lulie 1924 nu s'au găsit decit urme de vase 
de grez, cărămizi, fragmente vitrificate, totul provenind dintrun 
cuptor de sticlărie. Totuşi, incepind din Octombre 1924 
primele talşuri : toporul cu semne glozeliene, apoi cărămida gä- 
sită în Mart 1924 şi pe care nu sau observat semne decit în 
lanuar 1925, semne care nau existat mai înainte. Incepind de 
la Mai 1925, numărul obiectelor creşte considerabil; apariţia lor 
treptată indică o perfectionare a tehnicei, fiecare modificare tre- 
buind să procure răspunsul la o obiecţie formulată, Instirșit se 
pot găsi chiar şi izvoarele de inspiraţie : manualul de Arheolo- 
gie al lui Dechelette pentru vasele cu măşti, Revista de gyne- 
cologie din Noembre 1925 pentru idolii bisexuați, 

D. Dussaud, membru al Institutului, atacă la rindul său 
punctul cel mai scump Gilozelienilor, origina alfabetului. 

Am văzut că după d-rul Moriet şi după d. S. Reinach, 
Fenicienii au imprumutat scrierea lor nu de la Egipteni, ci dintr'un 
alfabet neolitic de tip glozelian, 

D. Dussaud, întro broşură intitulată „In jurul Inscripţiilor 
de la Glozel’, aminteşte că alfabetul fenician a atins în diferite 
etape forma sa delinitivă. A existat mai întăliu o scriere arhaică 
reprezentată pe sarcofagul lui Ahiram (sec. XIII a Hr.), apoi ur- 
mară literile din stela lui Mesa, regele Moabului care se urcă 
cam la 900 ani a Hr., şi înslirşit fenicianul recent care figurează 
pe sarcofagul regelui din Sidon (Eshmounazar din sec. V. a Hr). 
Ori observă d. Dussaud caracterele de la Glozel nu samână cu 
scrierea feniciană din faza arhaică, ci cu cea mai recentă din 
sarcofagul lui Eshmounazar. Această corespondență e aşa de 
absurda încît nu lasă loc, după autor, decit unei singure ipo- 
teze: frauda. 

In ce priveşte asămânările între alfabetul glozelian şi cel 
iberic din Alvao, de virstă nesigură, d. Dussaud insinuiază că 
ele n'au apărut decit după ce sa trimis la Glozel revista Fortu- 
galia, care reproducea inscripțiile din Alvao. 

Un alt adversar, d. Marcellin Boule, profesor la Muzeul 
de Istorie Naturală din Paris şi preistorian notoriu, atacă crono- 
logia Glozelului. Foarte sceptic în ce priveşte persistența renului 
la începutul neoliticului, d. Boule ceru în 1925 d-rului Morlet să-i 
arăte piesa decisivă: galeul şi gravura de ren. Dorul Morlet 
se grăbi să-l aducă singur la Paris şi iată in rezumat convor- 


286 VIAŢA ROMINEASCĂ 


birea urmată între cei doi interlocutori, aşa cum a lost datà de 
ziare t: „Cind d, Boule avu piesa în mină, zise d-rului Morlet : 
„Ma autorizaţi s'o curăţ ?* D-rul Morlet, ezită, apoi consimţi ca 
o mică parte din supratața galeului să he debarasată de impuri- 
tăţile ce o acopereau. D, M. Boule practică operaţia cu apă şi 
cu o perie de dinţi pe un centimetru patrat al obiectului, pe- 
care Il puse pe urmă la microscop, rugind şi pe d-rul Morlet 
să privească. Cu un ac d, M, Boule ridică un fel de depozit 
care se mai găsea incă în una din trăsăturile gravurei“, 

„Aceasta-i gelatină, zise el, probabil gumă întărită“, Şi 
fundul trăsăturii apăru atunci într'o culoare mai clară decit su- 
pratața obiectului. Pe fața opusă a pietrei d. Boule făcu o u- 
şoară sgirietură cu acul şi trăsătura obținută fu de acelaşi culoare 
ca cea examinată. 

„Galeul Dvs. e falş* inchee d. Boule şi arătă interlocuto- 
rului său în manualul popular de zoologie al lui Brehm, ilustra- 
ţia care a putut servi, care a trebuit să servească de model". 

„A, exclamă doctorul Morlet, dacă această piesă e fală, 
insamnă că toate celelalte sint falşe 1* 

Totuşi după părerea d-lui Boule, sinceritatea d-rului Morlet 
nu poate fi pusă în cauză, 

Poziţia adversarilor Glozelului a fost întărită, la stirşitul a- 
nului trecut, de raportul Comisiei Internaţionale şi de raportul 
Champion, 

misia avu impresia, intre altele, că unele obiecte au fost 
introduse, după ce a fost scoasă cu hirleţul şi repusă la loc, o 
brazdă de pămint. Dar acest fapt aducea o denivelare față de 
solul vecin, care [era vizibilă. „Un inel plat a lost găsit intro 
poziţie verticală, care nu se poate explica decit printr'o inde- 
minatică pătrundere de sus", 

Mormintele sint de construcţie recentă. Unele obiecte în 
os par cu totul proaspăt fabricate. Două cărămizi şi un vas 

artă urme de rădăcini, dar e vorba numai de rădăcini de 
erigi naturale recente, deoarece n'au suferit decit un inceput de 
uscare, Cum se explică apoi, că nu se găsesc oase de ren, 
intro staţiune ai cărei locuitori cunoşteau totuşi aşa de bine a- 
cest animal că-l puteau desemna pe piatră ? 

Comisiunea recunoscu autenticitatea citorva obiecte, dar nu 
se putu pronunţa asupra vechimii lor, 

In fine ra l tehnic al d-lui Champion, şetul atelierului 
muzeului dela Saint-Germain şi subalternul d-lui S. Reinach, a- 
unge la concluzia că obiectele de os perforate dela Glozel sînt 
ucrate de un instrument de metal şi deci e exclusă originea lor 
neolitică. 

Trebue să recunoaştem că argumentele antiglozelienilor sint 
puternice, însă fideli, ca să nu zicem fanaticii Glozelului sint 


1 Opinia d-lui M. Boule, Le Temps—16 Nov, 1927. 


STAŢIUNEA GLOZEL 287 


departe de a capitula. Cei dintăiu consideră chestia inchisă pănă 
producerea de lapte nouă, cei de-al doilea caută să respingă 
biecţiile formulate, 

D-rul Morlet încearcă să respingă concluziile d-lui Dussaud 
susținind că asămănările între sgeap, agaa şi cel iberic au 
fost constatate cu mult înainte de pri revistei Portugalia, 
Apoi, caşi d. S. Reinach, insistă asupra faptului că printre cele 
1500 de caractere găsite la Glozel, litera Æ nu se găsea niciodată. 
Această absenţă sistematică a lui Be pentru Glozelieni o probă 
că nu poate îi vorba de fraudă, 

La rindul lui d. Deperet răspunse d-lui Vayson. Astfel, 
acele zone de pămint mai puţin compacte, în care s'ar fi întro- 
dus lateral obiecte, nu-s altceva decit galerii de cirtiţe, foarte 
abundente in acest teren. Prezenţa unui vid între păretele mor- 
mintului şi argila vecină e datorită scurgerii apelor de ploaie, 
dealungul lespezilor, scurgere care ar fi adus dizolvirea particu- 
lelor de argilă. Cit despre absenţa patinei pe unele galeuri gra- 
vate, am văzut mai sus in ce mod ingenios o explică d. Deperet. 

In primăvara trecută sa cunoscut şi rezultatele analizelor 
lăcute la Universitatea din Oslo asupra unor piese dela Glozel. 
Analiza nu găsea nici o urmă de acțiunea unul instrument de 
metal, iar analiza oaselor indica, că ele sint în aceiaşi stare de 
losilizare ca şi alte oase neolitice. 

Pe deaită parte săpăturile intreprinse de ziarul „Le Matin" 
în afara cimpului de cercetări, par a fi condus la descoperirea 
de obiecte glozeliene !. 


9.5 


+ 


Acesta este aspectul actual al marei controverse in jurul 
Glozelului, care a pasionat atit de mult opinia publică franceză 
şi străină. Se poate presupune că acalmia de azi e numai apa- 
rentă şi că adversarii, ireductibili, își păstrează poziţiile, pănă cind 
o nouă recrudescență a luptei va aduce dezlegarea finală. 

Ce concluzii putem trage noi, spectatori străini, din aceste 
dezbateri ? 

Săpăturile dela Glozel, mai ales cele dela inceputul explo- 
rării, par a nu fi fost conduse cu toată rea necesară; de- 
aceia ADR au produs „prea multe lucruri“ şi de aici aspectul lor 
heteroclit 


Autenticitatea obiectelor găsite e, pentru cea mai mare 

a lor, indiscutabilă. Tabletele de ă şi ceramică dela 

ozel, abia arse, care pe surprinde pe unii savanți occidentali, 
sint foarte răspindite in Orient şi în stațiunile neolitice din nordul 
Moldovei şi Basarabiei. Dacă şi semnele alfabetilorme înscrise 
pe tablete sint autentice, aceasta e o chestie de bună credinţă 


| Le Matin 6 janvier 1928. 


258 VIATA ROMÎNEASCĂ 


de itate pe care noi nu o putem controla. In i 

ui însă, nu se poate evita întrebarea: de cine şi cind au lost 
fabricate şi în te atitea mii de obiecte? Dacă se acuză „Spi- 
ritul din Glozel* adică tinărul agricultor Fradin, atunci el apare, 
vorba tatălui său, ca „cel mai mare savant al secolului*, ca un 
geniu demoniac, care a dat cea mai grea lovitură Preistoriei, 

Insfirşit, dacă se exclud gra de ren şi poate şi cele- 
lalte gravuri, care sint piesele cele mai indoelnice ale inventa- 
rului dela Glozel, se poate considera staţiunea din Allier ca a- 
parţinind unui Neolitic de facies local, a cărui vechime insă nu 
poate fi de loc aceia pe care i-o atribue partizanii ei. 


loan G. Botez 


iii 


Cronica literară 


Vsevolod Ivanov 


Aprecierea prezentului este în mod firesc imperiectă şi fatal 
supusă erorii. Lipsa perspectivei în timp, ce creiază de fapt pro- 
perie reale, în care privim fenomenele obişnuite în lumina socio- 
ogiei sau istorismului, duce adesea la concluzii puţin reale sau la 
determinări de inegală şi contestabilă valoare, lată dece, pentru 
cercetătorul obiectiv observaţia actualităţii impune o atitudine de 
rezervă şi contemplare minuțioasă. 

Dacă această constatare se raportă la orice domeniu de fapte 
în genere, ea nu imi apare neglijabilă cu deosebire atunci cind 
vorbim despre fenomenul literar. 

Literatura unui popor este un mijloc superior de înţelegere 
a sufletului colectiv sau a acelui de putemică individualitate perso- 
nală și de reprezentare a momentelor ce se desprind cu preciziune 
sau cu prestanță din mijlocul vieţii sociale, pe care o privim. E 
posibilitatea de cunoaştere necontestată și fidelă a vieţii, mediului 
(cu toate împrejurările ce s'au arătat determinante în cursul timpu- 
ari şi totodată a exemplarelor de excepţională personalitate cre- 
atoare. 

Deaceia, literatura nu cere numai o lungă perioadă de pre- 
cizare pănă ajunge la afirmarea caracterului ei, dar atunci cînd 
fapte sociale, empirice de viață politică, creiază conilicte 
ce schimbă aspectul sau însăşi structura societăţii — al cărei ex- 
în corelat de manifestare era, — ea resimte necesitatea trans- 
ormării, îmbrăcînd aspectul unor tendințe lipsite de preciziune, 
din care cu greu se poate întrezări caracterul ce rămine definitiv. 

In împrejurări analoage se găsea literatura rusă de după re- 
voluţie. Din mijlocul viltorii în care conflicte de ordin politic tin- 
deau la schimbarea radicală a organizaţiei de stat şi poate la 
transformarea idealului de viaţă individuală odată cu acela al so- 
cietății spuduite profund, ea a început să fixeze aspectele de viață 


2%) VIAŢA ROMINEASCĂ 


nouă ce incepea să devie din ce în ce mai simțită. Dar pentrucă 
observaţia prezentului presupune o motivată Îîntirziere în selectiu- 
nea faptelor și o prea justificată minuţiozitate—condiţia unul ele- 
mentar simţ al realităţii—în determinarea şi mai ales în reprodu- 
cerea lor, literatura aceasta a prezentului a apărut întro atmosferă 
de îndoelnică realizare valabilă pentru cultura universală în genere. 

Fireşte, se pot aduce acestei literaturi obiecţii de natură va- 
riată ; de fond şi formă. S'ar putea obiecta de că ea nu re- 
prezintă fondul specific de viaţă naţională atit de puţin pes in 
perioada actuală a poporului de dincolo de Nistru; că fondul a- 
cesta integral de viaţă complexă nu e încă realizat complect, şi 
orice încercare e dela început menită a rămînea o simplă rătăcire 
lipsită de un criteriu serios de selecţiune. Insfirşit, realizarea ope- 
relor ei poate părea pe alocuri lipsită de perfecţiune tehnică şi de 
abilă înlănţuire a acțiunii ce constitue un tot. 

Un lucru însă nu i se va putea contesta. Această literatură 
e poate singurul izvor de cunoaştere obiectivă, lipsită de pasiunea 
politică şi de pseudo-cunoştinţa jurnalistică obținută în goana a- 
celor călătorii de prea sumară informaţie la faţa locului. 

Privită în general, literatura rusă de azi e caracterizată prin 
două influențe, ce se disting cu claritate în domeniul ei, şi care 
imi apar decizive în alegerea obiectului de preocupare, de inspi- 
raţie şi mai ales în structura acestei literaturi. 

Cea dintăiu e aceia care domină—subt formă mai vagă sau 
mai apere Eni si literatură rusă contemporană. Plecînd din 
opera lui Dostoewski—deşi constituia o veche şi prea tradiţională 
convingere în sufletul poporului rus, ce îmbrăca aspectul unui 
mit — ea s'a afirmat cu intensitate în perioada ultimelor decenii, 
fiind un admiradil mijloc de luptă și propagandă în sprijinul idei- 
lor devenite aşa de curind formele actualei realităţi politice şi so- 
ciale. Acesta a fost ortodoxismul panslavist. 

A doua influenţă e datorită marelui romancier şi creator de 
viaţă, Maxim Gorki. 

Gorki a fost prin excelenţă romancierul vieţii noi, pe care 
a pregătit-o impresionant in opera sa literară. A fost un revolu- 
ționar în societate şi de-aceia a transmis cu emotivitatea prici 
suferinți ritmul vieți a cărei necesitate o resimțea continuu. Această 
influență gorki-ană mai ales o vom întrezări în privirea sumară, 
pe care o aruncăm asupra unuia din cei mai viguroşi scriitori post- 
revoluționari ai Rusiei de astăzi; Vsevolod Ivanov, 


Ge 


Vsevolod lvanov e un scriitor, care işi găseşte obiectul pre- 
dilecției sale literare în materialul —adesea inform şi mai niciodată 
delimitat—pe care il oferă aspectele revoluției ruse. 

E firesc ca o operă, ce primeşte surse de creaţie exclusiv 
din domeniul unei mişcări de mase, să fie caracterizată printrun 


i 
LA 
P 


CRONICA LITERARĂ 4 234 


ritm de viaţă accelerată, intensă, perpetuu schimbătoare. Căci în 
accepțiunea obişnuită a cuvîntului, revoluţie înseamnă transformare 
de forme, de situaţii, a căror nouă poziţie să facă imposibilă ana- 
logia şi identitatea cu stările anterioare. ŞI desigur aceia ce impre- 
sionează mai puternic, e întruparea contactului cu viaţa societății 
de mai înainte, — caracter decisiv întotdeauna pentru schimbările 
radicale, Astfel, rezultatul— evidenţiat numai prin dimensiunea pro- 
porţilor atinse—este adesea criteriul unic de apreciere în dome- 
niul schimbărilor politice. 

Aceasta, mi se pare a privi unilateral— în orice caz necom- 
plect — fenomenul politic, ce are în structura sa două momente 
distincte : concepţia şi elortul spiritual, pe care elanul entuziast îl 
poate transforma în realitate practică, 

O revoluţie este un fapt excepţional prin momentul în care 
apare, împrejurările în care se desfăşoară, şi mai ales prin fon- 
dul năzuințelor ce o călăuzesc ; şi cu atit este mai decisivă şi mai 
justificată cu cit resimte mai puţin nevoia mijloacelor pentru rea- 
„lizarea ei. Ea presupune atunci o accepțiune unanimă a transfor- 
mării, pe care tinde să o înfăptuiască, şi apare ca produsul unei 
voinţi de o intensitate puţin obişnuită, 

Să mai adăugăm la acestea faptul, că niciodată o revoluție 
nu realizează în mod precis acela ce îşi propune anterior în pla- 
nul ei de acţiune? Că totdeauna în mod fatal apar consecinţi, pe 
care dacă nu le doreşte, în orice caz adesea nu le poate împe- 
dica de a deveni realități ? 

lătă de ce mi se pară că—întocmai ca şi un act de revoltă 
personală, de atitudine individuală contrarie unei stări de fapt— 
o revoluţie trebue privită mai întăiu prin motivarea acţiunii ei prin 
fondul logic, şi mai ales prin ideologia şi mentalitatea ei. 

O asemenea dublă înțelegere a situaţiei prezintă opera lui Vo- 
evolod Ivanov.! E e convingere, ce însuflețeşte toată această o- 
perä, că năzuinţele afirmate nu rămin simple încercări, ci păşesc 
cu certitudine pe calea realizărilor de fapte. Şi totuşi convingerea 
aceasta e mai mult de domeniul iraţionalului; ea nu este o sursă 
de activitate, pe care o pregăteşte rațiunea cu minunatul ei angre- 
naj de documentare şi con , ci mai curind prezintă un ca- 
racter mistic pe care îl afi sufletul rus în re, dar mai ales 
atunci cînd e expresia de sinteză a unei colectivităţi. 

S'ar părea curios poate cum această convingere mistică poate 
fi în acelaşi timp un mobil determinant de acţiune. Atitudinea mis- 
tică e rin excelență— de izolare, de contemplare şi intuiţie ira- 
țională. spre deosebire de această primă formă sub care a- 
pare, atitudinea mistică poate primi aspectul colectivităţii ; e misti- 
cismul masei, condusă de un ideal arie ae intuiţie a situației, 
mai curind decit printrun proces de justificare logică, și prin a- 
ceasta devenind un mijloc mai sigur de acţiune. Misticismul re- 


1 Le train blindé No. 1460. 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 


voluției duce la fanatism. Neintimpinind dificultățile, pe care în 
mod inerent le descopere raţiunea in atitudinea ei de speculație şi 
analiză, misticul crede fără rezervă în posibilitatea acţiunii pe care 
o întreprinde ; acesta e fanatismul, pe care religiile universaliste 
l-au utilizat în concepţia mitului unei salvări supreme, şi laa cărui 
realizare tindea subt un anumit aspect sindicalismul lui Sorel. 

Credinţa mistică a unei colectivităţi, ce tinde a deveni fana- 
ticä, este o forţă impresionantă şi sdrobitoare. In paginile lui Iva- 
nov întiiniţi acele viguroase exemplare individuale, pe care nu le 
susține nici cultura, nici solidaritatea de idei, dar a căror activitate 
este cotata de impulsiunea entuziastă a mirajului unei vieți 
mai e. 

E uimitor cum în suflete, care nu au ascultat niciodată de- 
cit glasul inimii în sprijinul mulţimii celor fără de sprijin, au putut 
izbucni cu intensitate idei, pentru a căror punere în practică nu 
a fost necesară numai o serie de jertfe în societatea care le cerea, 
ci în acelaşi timp o lungă perioadă de pregătire raţională. 

Am privit cazul —pe care îl veţi întilni în literatura lui Iva- 
nov,—unor simpli muncitori, care devin prin forţa şi iniţiativa lor 
neobosită conducătorii mişcării revoluţionare, ce începuse a se des- 
făşura şi am înţeles că numai energia poate servi mulțimii drept 
fundament concret in mijlocul forţei nelimitate pe care o reprezintă. 

Asemenea lui Gorki cu care are o necontestată afinitate, 
Ivanov ne convinge prin exemple de rarele însuşiri pe care le 
putem întiini în sufletele acelor, pentru care nu se ridică prea sus 
şi nici prea tare glasul unei prea justificate alenţii binevoitoare. 

Vă amintiţi de Conowalov—acea adevărată dublă persona- 
litate a marelui romancier—muncitor manual, hamal, meşteşugar 
sau brutar—dar mai presus de toate un minunat povestitor, un 
spirit mistic şi voluntar in acelaș timp, intunecat adesea de nota 
sceptică şi brutală a cugetării sale ? Sau de acel cadavru viu, 
pierdut în mijlocul unei înspăimintătoare vieți de mizerie continuă, 
devenit poet şi filosof în „Azilul de Noapte“ ? 

Eroii lui Maxim Gorki—obişnuiţi cu meditaţia dar lipsiţi de 
orice preocupare activă—! speculează asupra vieţii pe care o su- 
portă cu resemnare, dar sint în permanență aceiaşi, statici, imo- 
biti; viața curge în jurul lor, realitatea mizerabilă pe care o trăesc 
îi inăbuşă, îi aruncă dincolo de torentul violent al mişcării de forțe 
organizate, lăsindu-i să apară vestigii ale unei lumi pierdute, 

Vsevolod Ivanov apare dimpotrivă animator al maselor în 
mişcare, Acest dinamism al operei sale e poate cel mai interesant 
aspect al ci. Individul se pierde în masă, Cijiva abia se mai dis- 
ting în valurile ei. Dar nici aceştia nu fac dovada superiorității 
lor decit prin gesturi, prin acte de hotărire valorificată în fapte. 
lată un exemplu: Căpitanul Nezelasoi, șeful unui ultim regiment 
de armată imperială, străbate—pe un tren blindat—Rusia cuprinsă 


Exceptind romanul revoluției : Mama, 


CRONICA LITERARĂ 283 


tae febra revoluției, ce izbucnește în diferitele colțuri ale ţării. 

Acest om—pe jumătate inebunit de conştiinţa răspunderii, ce îl 
apasă în faţa dispariţiei sigure a tuturor acelor ce şi-au pus spe- 
ranja în energia lui—nu trăeşte decit prin eforturile pe care le 
face de a se confunda cu spiritul masei pe care o conduce, prin 
brutalitatea scurtă, a gesturilor, prin violența inutilă şi artificială 
a limbajului. 

Dar acesta e poate cazul individualităţii celei mai reţinute 
din întregul roman. Un conducător—şi mai ales un comandant— 
este în mod fatal un izolat: alături de disciplina obişnuită, în îm- 
prejurări excepţionale se adaogă prestigiul pe care îi acordă masa 
acelui, care exprimă pentru ea unica posibilitate de salvare. 


+ +% 
s 


Ivanov nu este poate aceiace se numește un analist profund. 
Psihologia lui—în mod firesc interesantă prin mulțimea şi varie- 
tatea aspectelor ce prezintă—e mai curind psihologia mulţimii, 
caracterizată prin entuziasm, tendinți de acţiune continuă şi vio- 
lenţă bruscă a actelor de transformare imediată. Aceasta e psiho- 
logia maselor în mişcare, psihoi revoluţiei. 

Pentru un spirit critic, suficient dotat, această psihologie li- 
terară prezintă fireşte şi lacune, 

Lipsită de precizia, pe care o reclamă întotdeauna cunoaş- 
terea stárilor sufleteşti și uneori de caracterizarea exactă a perso- 
nagiilor prezentate în acţiune, literatura lui V. Ivanov reuşeşte 
totuşi să înlocuiască aceste lacune printr'un admirabil mijloc de 
realizare. Este sugestia, pe care o utilizează cu artă şi abilitate, 
aruncind astfel o punte de trecere între situațiile lipsite de clari- 
tate şi preciziune, şi creind o posibilitate nouă pentru sesizarea 
directă a realităţii ce se desfăşoară în faţa noastră, 

Sugestia a fost adesea considerată ca un mijloc de recon- 
fortare a aptitudinilor individuale. Coué a întemeiat pe baza ei o 
teorie asupra intensificării voinţii, Dar oricît de mare ar fi rolul ei 
asupra individului, este incontestabil superior acel pe care îl exercită 
asupra spiritului colectiv dintrun grup social, Dacă mentalitatea 
grupului social diferă de aceia individuală în special prin elementul 
de voință, care apare 'subt formă mai bruscă, mai decizivă şi mai 
intensă, este firesc ca aspectul fenomenelor colective produs al 
maselor—să fie impresionant nu numai prin dimensiuni ii, 
ci totodată prin caracterul ce-l exprimă în procesul lor realizare. 

Vsevolod Ivanov a înţeles—se Sahii oeat efect admirabil pe 
care îl exercită sugestia în masă pe de o parte,— aspectul impre- 
sionant pe care îl prezintă mişcarea grupului colectiv—pe de alta, 
redindu-le cu deosebit talent în opera sa. 

Şi totuşi nu se poate susține că nicăeri în acest ultim roman 
—nu se găsește afirmată valoarea personalităţii individuale. Există - 


10 


25 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acte, pe care numai un individ le poate realiza în mod pregnant; 
sint atitudinile de devotament; e spiritul de sacrificiu care în 
mod fatal se cristalizează în acţiuni individuale. Nu vom aduce 
decit un singur exemplu: Pentru a reușisă oprească trenul blindat 
fruntaşii mişcării revoluționare se hotărăsc să-şi sacrifice viața, 
oferindu-şi corpul spre a fi mutilat de forța „monstrului de oţel“, 
Dar neputind suporta apropierea lui fierbinte şi sgomotoasă, ei se 
retrag pe rind bolnavi şi plini de groază ; un singur om rămase : 
ultimul dintre cei hotăriți a-şi pierde viaţa, abia culcat între şine— 
işi descarcă revolverul în timplă, spre a salva viaţa tovarăşilor de 
lupte pe care îi secera continuu „monstrul* cu mitralierele sale. 

Nu e acesta oare un ponp superior de sacrificiu printre 
er 9 care abundă în istoria popoarelor la epoci oricit de 
variate 

Dar mai presus de această partii ce admirabilă disciplină 
solidară între membrii acestei societăți în mişcare! Ştiţi cine e 
sacrificatul cauzei comune? Un exemplar de rară voinţă, pe care 
soarta l-a îndreptat de pe malurile lui Hoang-Ho în mijlocul Rusiei 
cuprinsă de ferberea cumplită a revoluției, chinezul Sin-Fin-Ou. 

Nu ştiu dacă în mijlocul acestei uriaşe mulțimi şi subt as- 
pectul ei atit de variat, intenţia scriitorului rus a fost de a exprima 
realizarea concretă a Înirăţirii popoarelor în lupta pentru libertatea 
comună, Dar niciodată psihologia revoluţiei nu a primit o formă 
mai realistă şi precisă, ma apărut subt aspectul unei realităţi mai 
pipe ca această mulțime dinamică în acţiune, din literatura 
ui Vsevolod Ivanov. 


+ 
= e 


Kautsky a numit bolşevismul—într'un moment neașteptat de 
violență—sucialism de stepă, comunism de tatari. Nu ştiu dacă a 
fost aici vizată brutalitatea instinctelor, ce s'au manifestat atit de 
violent în prima fază a revoluției ruse; dar mult timp am crezut 
că afirmaţia doctrinarului comunist e mai curind produsul unei 
critici lipsite de profunzimea cunoaşterei exacte, decit acel al unei 
observaţii reale şi fecunde. 

Lui Vsevolod Ivanov îi datoresc încercarea de a înţel 
organizarea unei lumi complect schimbate, In paginile lui am urmă- 
rit desfășurarea forjei, ce duce la construirea unei organism de 
viață nouă. 

Subt acest raport literatura lui Ivanov devine document pentru 
istorie, iar opera lui capătă o rară valoare pentru studiul feno- 
menelor vieţii sociale de pretutindeni. 


Mircea Mancaş. 


“i 


Cronica ideilor 


O carte nouă despre Unirea Basarabiei ' 


D. A. Boldur e cunoscut prin lucrarea sa «La Bessarabie et 
les relations russoeroumains> apărută anul trecut la Paris, Această 
lucrare a provocat un interes general, aducind în același timp un 
mare sprijin punctului de vedere rominesc. Ultimul studiu e un 
capitol al unei lucrări mai mari, anunțată, Fostul profesor de drept 
internațional dela Universitatea din Petrograd face o încercare in- 
teresantă de analiză a atmosferei psihologice m care s'a produs 
unirea. Pe baza acestei analize d. Boldur vrea să stabilească locul 
şi rolul principal sau secundar al factorilor care au determinat 
actul unirii, Explicaţiile care sau dat în chestiunea aceasta sint 
unilaterale, Astfel, d-rul Cazacu afirmă că unirea a fost detec- 
minată de armata romină şi oamenii regatului ca Stere, Marghi- 
loman ete. După O. Ghibu, unirea au pregătito ardelenii refugiați 
care au făcut propagandă națională în rabia. |. Nistor atribue 
rolul principal basarabenilor, 

Autorul respinge părerea lui P. Cazacu, care, de fapt, con- 
cordă cu susținerile adversarilor unirii, Nu acceptă, fireşte, nici 

tenţiile lu! O. Ghibu. Adoptă, dar numai tn parte, explicaţia lui 
istor, copat prin plasarea la locul cuvenit a celorlalți 
factori. Astiel, în ce priveşte rolul armatei, d. Boldur e în perfect 
acord cu realitatea, Armata romină a liniştit provincia și la adă- 
f postul ei elementele naționale s'au putut consacra operei de orga- 
nizare, Două fapte pun în evidență rolul de protectoare nepărti= 
nitoare al armatei: proclamarea inde şi tratativele Ave- 
rescu — Racovski, tacă armata romină <a ocupat» Basarabia, =a 
cuceriteo», <a anexate», atunci de ce această republică anexată 


"e a xp 


| Alexandru Boldur, Unirea, Analiza nsihologică a evenimentelor, Chi- 
şitău, Tipografia „Dreptatea“, 1928, oe 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iși proclamă independența şi nu direct unirea ei cu Rominia?» 
(p. 13), lar tratativele dintre generalul Averescu şi pro= 
voacă » basarabeni per de necundscut , ina gindesc cu groază: 
ce va fi a doua zi după retragerea armatei, cum se va opune 
unăra republică invaziunii sigure a trupelor anarhice bolșevice? 
lată cum armata „romină* devine „a noastră“. Desaici un nou 
imbold puternic pentru indrumarea gindurilor spre unire, 

Punctul central al analizei este insă ideologia păturii culte 
basarabene care a înfăptuit unirea. Autorul ajunge la concluzia că 
pătura intelectuală „care a fost printr'un fel sau altul legată de 
satul basarabean, a tost cu att mai puţin pătrunsă de ideia na- 
țională, cu cit ideologia ei socială era mai radicală. Și din contra, 
cu atit mal puternic se manifesta elementul naţional în educaţia ei, 
cu cit ideologia ei socială a fost mai slab dezvoltată“ (p. 9). Din 
sote, Punct de vesae ra poate astfel mă pee pona S 
Sfat ării, m ela stinga spre pta: 1) Bolşevicii , 
Partidele oare sobră şi socialerevoluționarilor, 3) Centrul 
sting (fracţia țărănească sau radical-democratică a delor Inculeţ, 
Erhan şi alții), 4) Centrul drept (blocul național moldovenesc cu 
Halippa și Pelivan în frunte), 5) Proprietarii mari. Din aceste par- 
tide fracția țărănească și blocul moldovenesc au avut cele mai 
multe legături cu satele basarabene, Dacă blocul avea o atitudine 
hotărită în chestiunea unirii, nu tot așa se prezinta fracția ţără- 
nească, care totuşi, la urmă, a fost convinsă de d. Stere să voteze 
unirea, Nehotărtrea acestei grupări, mai radicală dect blocul mol- 
dovenesc, se explică prin teama de a pierde cuceririle democratice 
şi sociale ale revoluţiei, Deacela autorul relevează, alături de rolul 
mare al d-lui Stere şi contribuția fracției țărănești (a «centrului 
sting=), Contribuţia, serviciul adus cauzei unirii de această grupare 
e cu atit mai mare, intrucit «nu acea picătură umple paharul care 
cade a într'insul, ci aceia care incape ultima în pahar. Nu 
este ic acel om care dă din prisosul bogăției sale, ci acela 
care dă tot ce ares, Și fracţia țărănească, are aerul să ne spună 
d. Boldur, a dat o mare parte din avutul ei, a riscat şi chiar a 
sacrificat o bună parte din cuceririle revoluționare. Are dreptate 
autorul, numai că același risc a fost şi din partea blocului moldo= 
venesc, (Căci, ni se pare, d. Boldur n'a avut o aprehenziune justă 
a psihologiei blocului moldovenesc, Şi aceasta din cauza formulei 
sale simetrice în care a incercat să înglobeze, Sp. toate 
nuanțele politice din Basarabia revoluționară. Formula după care, 
cu cit o grupare politică basarabeană era mai radicală cu atit 
avea mai puţine preocupări de ordin naţional, şi invers, cu ci: 
era mai puţin radicală, cu atit aceste preocupări predominau, cu 
toată ingeniozitatea ei, este insuficientă ca principiu explicativ al 
evenimentelor din ajunul și din timpul unirii, 

De exemplu, m blocul moldovenesc erau deputați mult mai 
radicali în chestiunea agrară — chestiune primordială tru viața 
socială a Basarabiei, — decit mulți dintre membrii ei țărănești. 


CRONICA IDEILOR ___ 297 


Astfel Halippa, Crihan, Buzdugan erau mai spre stinga decit In- 
culeg şi alţii din fracţia țărănească. Apoi, intre blocul moldovenesc 
şi uniunea proprietarilor era o prăpastie întreagă, Naționalismul 
subit al marilor proprietari (nu vorbim de cei cițiva proprietari 
naționaliști ca Stroescu, Gore, Herţa, ci de uniunea marilor pro- 
prietari basarabeni) își avea o motivare oportunistă. Rezortul intim 
al atitudinii lor era speranța că prin unirea cu Romtnia își vor 
salva proprietatea de expropriere. Și apoi, din punctul de vedere 
a ~ piji delui Boldur, —nu tot preocupările sociale predominau 
a ei 
Credem că se poate da o explicaţie mai aproape de adevăr 
care să servească drept călăuză pentru înțelegerea haosului de eveni- 
mente mari şi mici din timpul revoluţiei basarabene. Explicaţia a- 
ceasta va pleca tot dela ideia d-lui Boldur, dar va fi mai puţin 
simetrică, ținindu-se mai mult de realitate. Fiecare grupare revo» 
luționară din Basarabia vroia să-şi realizeze programul. Dar se 
lovea de o realitate socială, de care trebuia să țină seama: modul 
de a cugeta al țăranilor moldoveni. Țărănimea basarabeană în 
timpul revoluţiei se afla subt influența mai multor acţiuni propa- 
andistice. Ea a fost m curind tirftă, ca şi toată țărănimea din 
usia, pe calea unui radicalism agrar, Dar în acelaşi timp, ea ace 
ceptase volos ideile de autodeterminare națională, ideia de a fi un 
popor aparte, cu şcoala, justiția, administraţia, în limba <moldove- 
nească», întrun cuvint, ideia autonomiei. Intelectualii basarabeni 
care veneau cu programe gata elaborate au trebuit adesea să și le 
modifice, cel puțin considerații tactice, deoarece colectivitatea 
căreia se adresau, avea deja formată o structură psihologică mult 
mai complicată dectt işi imaginau ei, 

, partidul p = pm “moldovenesc a incercat realizarea u- 
nul program de naționalizare, limitindu=se la minimum de revendi- 
cări sociale pentruca să atragă și elemente moldoveneşti mai mo- 
derate, ba chiar şi pe proprietarii mari, Dar a fost silit chiar în a treta 
lună de revoluție să adopte un program agrar radical, deoarece 
țăranii nu înțelegeau «autonomie» fără pămint. Aceasta convenea 
mai ales generației tinere din partidul naţional-moldovenesc, m 
special tineretului universitar, care a determinat pe Halippa, Ciu- 
hureanu, Buruiană, Grossu și alții să că compromisul cu 
marii poA şi să revină la vechile lor idei social-revolu- 


ționare, el că chiar în primile luni de revoluţie, în sinul par- 
tidului naţion venesc a învins curentul de stinga, lar eles 
men te au trebuit să se resemneze, şi pentru a nu fi 


298 VIAȚA ROMINEASCĂ 


doveneşti) avea predominante preocupările de ordin național, dar 
adoptase şi un program radical de realizări sociale, care pentru cei 
mai mulți membri ai lui corespundea și unei adinci convingeri per= 
sonale, iar pentru alții, mai puţini la număr și mai moderați (de ex. 
Pelivan, Cijevski, Văluţa) se sa eg dintr'o necesitate de tactică. 

Pe de altă parte, propagandiştii trimişi dela Petrograd, în frunte 
cu Inculeţ şi Erhan,—pentru cadincirea= revolutiei, — care au for- 
mat nucleul viitoarei fracții ţărăneşti din Sfatul Țării, îm realizarea 
misiunii lor s'au convins că nu pot face abstracție de revendicările 
naţionale, devenite atunci ale țărănimii basarabene întregi, La ince- 
put, acest grup a adoptat autonomia din motive de tactică, pe urmă 
insă, revendicările naționale s'au înrădăcinat în sufletul unor membri 
ai lui, devenind convingere. 

Dar pasul accelerat al revoluției face posibilă proclamarea 
era pastă Mai rte agar, mai pronunțate diferentele dintre 

ul național-moldovenesc și gruparea -țărănească>, ajunse în 
Sfatul Țării «Bloc moldovenesc» și -Fracţie țărănească». Din ex” 
punerea de pănă aici reesă clar că nu se poate susține că «blocul 
a fost mai mult «naţional» și mai puţin «social», fracția din contra» 
— cum crede d. Boldur. In deosebire de deasa, noi credem că tne 
tre aceste două grupări din Sfatul Tării- era tocmai o «diferen 

e percepere a realului», Pe cind blocul işi dădea sama atit 

disoluția imperiului rus, —ceiace If făcea să aibă sp a posibilităţii 
de reintoarcere la căminul părinţilor i,„—cnt şi de necesitatea 
rezolvării radicale a problemelor sociale, Iracţia țărănească era ab- 
sorbită aproape numai de grija problemei sociale, acceptind, din 
motive tactice, soluțiile ce se iveau în legătură cu 
opera de naționalizare așa cum le preconiza blocul, dar inlăturind 
din calculele ei politice ideia de unire, cu toate că se pune în con- 
tradicţie cu determinismul evenimentelor. Pivotul politicei Sfatului 
Ţării era Blocul, nu F Deaceia cind s'a ridicat problema 
unirii, blocul a avut o ati fermă: pentru unire, dar cu con» 
diţii, care să asigure intangibilitatea cuceririlor revoluției, — iar fracția 
țărănească a șovăit, la un moment dat nu voise să urmeze pe con- 
ducătorii ei autorizaţi: Inculeţ și Erhan. Numai în urma inter- 
venției lui Stere s'a produs conversiunea unei părți din fractie, 
care a votat unirea alături de blocul moldovenesc. 

Cu toată această deosebire de d-i Boldur în înțelegerea at- 
mosferei de psihologie socială toare unirii, deosebire pe 
care am ținut s'o subliniem, e să rec meritul desale 
de a fi mcercat să se apropie de problema explicaţiei unirii cu un 
ges științific mai adecvat pisat 09 decit mijloacele folosite de 


la Desa. 
pănă la Desa v. 


z 
E: 
S 
š 
: 
5 
$ 
Ei 
3 
3 


Cronica artistică 


-= Expozițiile din primăvara artei romineşti — 


(Despre Salonul Oficial, -Arta Romina», «Salonul celor patru», pre- 
cum și despre lon Teodorescu»Slon, Marius Bunescu, Fr, Șirato, I. Jalea, 
O. Han, N. Tonitza, Cecilia Cuţeacu-Storik, Demiun, Vasile Popescu, Tr. 
Cornescu, Lucia Demetriade- Bălcescu, Leon Viorescu. Paul Verona, A- 
dina Pania Moscu, Daniel, A, Teodoru, Jiquidi, Nadia Bulighin, şi St. Cons- 
tantinescu ). 


Fără prea mare trudă cercetătorul atent ar putea afla în tot 
ce sa si so prin sălile bucureştene, ceva primăvaratec, în sens 
de preinoire, creştere şi înaintare, Mulţi fruntaşi ai plasticii noastre, 
nemulțumindu-se cu izbutirile de pănă acum, au căutat să se în- 
treacă, să-şi înilorească puterea, care trebue să-şi găsească acele 
culmi, unde maturitatea-i fixează. 


Imprimăvărarea aceasta, la mulţi neaşteptată, a venit ca su- 
pliment unei activităţi, încercată și în continuă rivnă. Să ne 
la propăşirile necontenite ale fruntaşilor plasticii romineşti de azi: 
l. Teodorescu-Sion, Fr. Șirato, Marius escu. Să ne gindim că 
talentul lor este la a doua primăvară, precum unii oameni numesc 
drumul spre maturitate a doua tinerețe. Să ne gindim însă şi la 
tinerii expozanţi Demian, Lucia Demetriade- „ Daniel 
pentru care primăvara a început nu de mult sau pentru talente 
tinere ca Adina Paula Moscu, Anne-Marie Călinescu, Boris Con- 
cevici, abea acum, 


Chipul în care s'au succedat ultimile expoziţii, prilejuește a- 
cestei cronici să cuprindă aproape toate personalitățile artei romi- 


neşti de azi, precum şi să atingă în treacăt unele ridicări nemeri- 
tate, venite pe drumuri străine artei. 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Ion Teodorescu-Sion,. 


lon Teodorescu-Sion şi-a avut anul acesta o expoziţie sur- 
prinzătoare, nu atit prin ea însăşi, cit prin} semnificaţiile ei de 
drum încă deschis prefacerilor. 

Anul acesta pictorul a dat o atenţie nemărginită culoarai. 
Culoarea i s'a luminat, — am putea spune, străluminat, — i s'a Hm- 

i, i s'a împrimăvărat. Tonurile luminoase aduc atmosferă nouă, 
senină şi virilă. Ele vor să-şi trăiască viaţa lor proprie, ca în 
tablourile tuturor marilor pictori, care s'au exprimat în primul rind 

rin cu 
i In această privință, Teodorescu-Sion n'a făcut decit să-și 
accentueze picturalul tablourilor sale. Dar a mai făcut încă şi alt 
ceva, mai subtil şi mai greu de precizat: a continuat drumul, incă 
neexplicat de critica noastră de artă: drumul specificului rominesc. 

Precum se ştie caracterul naţional nu constă în subiectul 
lucrării, căci acelaşi subiect, — de-o pildă cu ţărănci, străchini şi 
care cu boi, — poate fi făcut şi de-un pictor străin adus la noişi 
ar urma că acest pictor ar avea sensibilitate artistică rominească, 
ceiace în principiu e imposibil. Caracterul specific rominesc se 
poate vedea după trăsăturile sufleteşti care rees în mod firesc şi 
necăutat dintrun tablou. Ori, dacă pănă acum nu sa formulat 
încă această notă specilică, dacă nu s'a studiat cit de valoroasă 
poate fi în estetică, dacă nu i se cunosc încă profunzimile, care 
merg desigur pănă în subconştientul nostru în care moştenirile 
metafizice ale Traco-llirylor, ale Dacilor în special, ale Romanilor, 
ale Bizantinilor şi ale Slavilor, s'au putut topi în unitatea etnică de 
astăzi, într'o sinteză unitară ca acea a naţiunii romineşti, sînt to- 
tuşi posibile citeva jalonări, bazate pe ultimile studii ale unor 
Pirvan, lorga, Rădulescu-Motru, Ibrăileanu. 

Revenind la trăsăturile psihologice ce rezultă în chip firesc 
şi neîndoios din pictura d-lui Teodorescu-Sion, trebue să recu- 
noaştem că unele din aceste trăsături sint caracteristice întregului 
suflet rominesc. După părerea noastră, care încă este în curs de 
a elucida problema specificului rominesc în artă, aceste carac- 
teristici ale pictorului de care ne ocupăm ar fi imismul, băr- 
baia, „Cumințenia, materialitatea (concretizarea), liniştea. Să le 

uşim. 

Sufletul rominesc este în genere optimist, încrezător în pu- 
terile lui. (Dovadă, rezistența noastră de-alungul istoriei). Rominul 
nu i ar cu firea, nici nu este prea expansiv. Să ne gindim 
la prudenţa ţăranilor noştri şi la rezerva cu care privesc ei totul. 
Să ne mai gîndim că, în genere, țăranul romin nu e nici idealist, 
dar nici materialist. Dovadă, cuminţenia şi ospitalitatea-i cunoscute. 
Firea liniştită, contemplativă în care idila pare o necesitate, este 
iarăşi deplin caracterizatoare. Comparind aceste trăsături sufletești 
cu atmosfera şi tehnica picturii lui Teodorescu-Sion, observăm 
tocmai această linişte, această cuminţenie, acest optimism, această 


ş 


CRONICA ARTISTICĂ 301 


curățenie și la suflet şi la culoare. Mai mult, felul cum valorifică 
elementele coloristice, şi cum desenul şi forma, în sens de volum, 
apar tot din culoare şi sint delimitate şi trasate de culoare și din 
culoare, arată o uşoară şi inspirată cuprindere, pe cît de valo- 
roasă, pe atit de subtilă. In sfirşit, materialitatea pastei, consistenţa 
ei concretă, care se afirmă pe ea însăși, chiar cind pictorul ca- 
pătă transparenţa icoanelor țărănești pe sticlă sau un luciu, plin 
de strălucire, amintind vechea ceramică rominească, atit de preţuită 
de bisericile moldoveneşti sau de gospodăria ţăranilor, este şi un 
indiciu, un corespondent sufletului nostru, care este întotdeauna 
legat de materie şi concret, plutind arareori în frămintările ab- 
stracte, ca nordicii cei veşnic torturați, de patimă, credinţă şi gind. 
In legătură cu această remarcă, asupra materialităţii, asupra exis- 
tenții noastre concrete se poate vorbi de acea caracteristică im- 
portantă a noastră: dragostea de natură şi mai ales, de recunos- 
cuta calitate funcţională a ţăranului nostru: integrarea, confundarea 
lui cu natura. Şi aici Teodorescu-Sion nu face decit să continue 
acele peisagii de acum clțiva ani, mai umbroase, mai colţuroase 
ce-i dreptul, dar atit de viguroase, în care omul şi copacul erau 
de-o samă, părind fraţi răsăriți din acelaşi pămint. Ori, dacă în 
expoziția actuală această integrare în natură nu mai este atit de 
accentuată, ea n'a dispărut și legătura cu substanţa, cu materia 
se vede din consistenţa pastei pictorului. 

Evident, toate aceste însușiri m'au importanţă decit cînd sint 
închise Într'o operă de artă. Calitățile specifice, din punct de ve- 
dere estetic n'au valoare decit cînd sint cuprinse de artă, ŞI dacă 
am insistat asupra lor am făcut-o, tocmai pentrucă la d. Teodo- 
rescu-Sion, ele iau continuu avint, cu toate prefacerile sale care 
nu-i schimbă fondul autochton, ci doar modalităţile de exprimare, 
Pe drum încă deschis prefacerilor, d. Teodorescu-Sion are aceste 
calități de adevărat artist şi adevărat artist romin. Specificul nu 
este o calitate sine qua non, dar cînd există el adaugă, şi tărie, 
şi interes pentru opera de artă. 


Francisc Șirato. 


Pe d. Francisc Şirato este mai ușor să-l privim de-alu 
intregii sale activităţi, chiar şi în acest articol, d-sa expunind 
destul de rar. 

Trei îi sint etapele carierii sale, Timp de douăzeci de ani, 

a d-lui Şirato nu a avut considerația pe care a meritat-o. 

ar de vre-o cinci ani încoace, Francisc Şirato se bucură de o 
consideraţie, care-l răsplăteşte pentru trecut și-l provoacă pentru 
viitor. Prima etapă a d-lui Șirato a fost aceia în care a produs 
„intilnirea“, acea pinză cunoscută, în care formele, adică volumele, 
trăesc într'o organizare aproape perfectă. Ritmul liniar al desenului 
neobişnuit de hotărit şi precis. Cele două personagii ale acestei 
compoziţii au ceva din pertecția formală şi din semnificația psihică 


302 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a statuelor heltene, Fiindcă această caracteristică va continua şi 
in perioada a doua a activităţii acestui pictor, în care perioadă el 
expune „Intoarcerea dela tirg“, acea lucrare în care d. Șirato 
c migrarea rain Parra n „Bea o are regi a- 
propiată, întregindu pos e de adevărat pictor (stăpin 
pe culoare cit şi pe desen, pe lumină cit şi pe linie) — putem in- 
sista asupra acestor afirmaţii. 

Grecii căutau măsura şi simbolul, sensul colectiv şi unanim. 
Frumuseţea gestului, măreţia formei, dar nu atit de originalitate, 
cit de înălțare a caracteristicei tipului. 

Seninătatea grecească nu era, de cele mai multe ori, decit 
corectivul durerii, haina nobilă şi gravă, cu a cărei poale ştergeai 
lacrimile şi cz ese ochii. Deaceia arta hellenă n'a fost obişnuită 
cu tinguirile, ctura ei superioară a fost idealismul. Esenţa, 
simbolul lucrurilor şi al fiinţelor, este ceiace domneşte în artă. Nu 
aspectul trecător, fugarnic ; nu ceiace vedem cu ochii imperlecţi 
şi fizici, ci cu adincimile metatizice şi misterioase. Pentru a îi în- 
tr'adevăr puternică, opera de artă pe acestea trebue să le înfaţi- 
şeze, Viziunea artistului trebue să fie adincă şi individuală. Indi- 
viduală, fără să ştie. Adincă, fără să vrea cu dinadinsul. Ei un 
tip comun din realitate, dar îl redai însutit subt aspect nou, nei- 
mitat, ara hellenä ridica totul, potențînd oamenii şi atitudinile lor 
esenţiale, 7 

Unui om stăpin pe mintea lui, îi vorbesc mult mai mult ati- 
tudinile esenţiale, care înfăţişează mai deplin tipul, decit un as- 
pect de-o clipă. Arta antică a rămas eternă pentrucă nu a arătat 
decit ceiace-i veşnic şi neschimbător în noi, calităţile care ne sim- 
bolizează sufletul sau corpul. Deaceia ținuta nobilă a elenismului 
domină lumea, după atitea veacuri. Neo-clasicismul este dorinţa 
zilei. Porţile pe care le-a deschis arta unui Derain, poate cel mai 
insemnat pictor al Franţei de azi, duc inspre un clasicism nou, mai 
atenuat şi mai îmbogăţit de atitea experiențe utile, mai complex 
şi mai variat, mai omenesc şi mai apropiat de sufletul nostru, dar 
care clasicism derivă din fondy! nobil şi etern al elenismului. 

Liniştea, staticul, majestatea se văd reîntronate, Putem să nu 
ştim dacă lumea este finită sau infinită, dacă ne mărginim la glo- 
bul ideal şi rotunjit, care este pămintul sau mergem mai d e, 

Dar celiace ne arată opera de artă este, desigur, finit oc 
cis. Deaceia chipurile îşi au existența lor proprie în lumea ta- 
bloului, indiferent realității, şi ele se rezumă la această lume, chiar 
dacă spiritul lor se îndreaptă cătră infinit. Insufleţirea prin linie şi 
culoare nu poate merge pănă peste graniţile nerealizatului și ale 
confuziei, ci ele trebue să se închege, să se echilibreze, trăind 
viaţă unică, nouă, măreaţă. 

Francisc Șirato, tără a se fine de vre-un canon, fără a gindi 
numaidecit intenționat la aceste adevăruri s'a apropiat de ele. Arta 
d-sale însamnă tocmai acest simţ de măreție expresivă şi esen- 
țială, eternă şi simbolică. Apropierea dintre arta elenă şi arta d-lui 


CRONICA ART ISTICA 303 


Șirato am făcut-o încă de acum trei ani, în ziarul „Cuvintul“, 
ocupindu-ne de Salonul Oficial. De atunci d. Şirato a continuat 
această cale, chiar şi în expoziţia din 1927, cînd a dus acel „Chip 
de țărancă“, în care gestul îşi avea virtutea și frumusețea lui 
proprie iar forma avea o şlefuire platoniană. Să ne gîndim la i- 
dele lui Plato care spunea că ceiace vedem nu are existență in- 
tegrală, ci numai o umbră de existenţă. Ceiace cu adevărat există 
este numai idealul sau idealele. Chipul de țărancă a d-lui Şirato 
este un chip ideal. 

„Trăsăturile penelului nu sint adinci şi sint mai puţin g na 
sate decit ale altui pictor“, scria cineva despre d. Şirato. 
tocmai acest adevăr indică şi mai mult ceiace spunem noi. Pictorul 
acesta lucrează mai mult în linii rotunde, pentrucă astfel materia 
capătă spirit primblind privirea noastră. Dacă sar folosi mai mult 
de linii drepte şi de diagonale—mă refer în special la „/ntoarcerea 
dela tirg" şi la „Chipul de țărancă“, - trăsăturile ar fi mai adinci 
ce e dreptul, dar mişcarea duhului ar dispare și forma ar părea 
mai chinuită. Culoarea mar mai fi putut căpăta libertatea pe care 
d. Şirata i-o sortise pentru mai dziu . Este ştiut că Euclid, de 
pildă, nu admitea decit elementele şi figurile geometrice caracte- 
rizate prin simetrie şi măsură. Sinuozități incid entale, frînturi de 
drepte însemnau lucruri inferioare pentru Greci, pentru simţul lor 
echilibrat şi pur. 

Armonia este astfel ajunsă, în lucrările d-lui Şirato. Totul se 
incercueşte şi cercul, triunghiul, însfirşit combinaţiile ritmate şi si- 
metrice erau plăcerea ochiului elen. 

Aceste elemente se allă din plin la d. Şirato. Aceasta este 
cauza, pentru care pictorul de care ne m este un cerebral, 
din care cauză multora le pare arta d-lui Şirato prea gindită, 

„Chipul de ţărancă* este un măreț joc de figuri geometrice 
regulate, care dau sens construit intregului. lar în peisagiile d-lui 
Şirato găsim raporturi de simetrie şi măsură, echilibru şi cores- 
pondenţă. 

O pată de culoare se regăseşte, o linie își găseşte zeci de 
tovarăşe în acelaşi tablou. Deaceia totul pare închegat şi organizat. 
Ştiinţa compoziţiei o stăpineşte cu-o măestrie rară acest pictor. 
Ca și Aristotel, arta d-lui Şirato pare a spune: „tot ce întrece 
măsura este hibrid“. 

Expoziţia de anul acesta a d-lui Francisc Şirato a adus o 
descătuşare faţă de formă, faţă de desenul acela precis şi or- 
ganizai, față de rigiditatea volumelor. O îndrumare şi mai pro- 
nunțată decit anul trecut cătră pictural, Preocupări coloristice sint 
pe primul , acum. Şi orice pictor adevărat se rezumă, în cele 
din urmă, la problemele culorii. Căci, întăiu, pictura Înseamnă cu- 
loare. Şi culoarea depinde de lumină. Este un element fluid pe 
care încercuindu-l, precizindu-l, il poţi distruge, Fără a fi ajuns 
la sculptural, cum a ajuns acel David, care picta statui şi nu oa- 
meni, d. Şirato ajunsese la o pertecţie formală care continuată şi 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


accentuată ar fi putut stinjeni culoarea. Dar ca şi Iser, marele 
rm ați d. Şirato pune greutatea sentimentelor sale acum pe 
oare, 

Această orientare este lesne de înţeles: In clasificarea pe 
care /manuel Kant o făcea artelor, marele filosof punea desenul 
împreună cu arhitectura și- sculptura în grupul artelor gestului, a- 
dică în grupul artelor plastice, pe cînd pictura o grupa împreună 
cu muzica În categoria artelor tonului, artelor modulaţiei. Este ne- 
îndoios că autorul „Criticii judecăţii* înțelegea prin pictură, cu- 
loarea. Această distincţie a existat întotdeauna, preferințele osci- 
lind între pictural şi sculptural, între culoare şi plastic. Dar marii 
pictori, adevărații pictori au fost colorişti. De aici tendința tuturor 
marelor talente cătră problemele culorii, pe care trebue să o lase 
cît mai liberă şi mai nestinjenită în tablourile lor. | 

Ultima etapă a d-lui Şirato este etapa culorii eliberate. A- 
cum culoarea joacă şi mişcă întreaga configurație a tablourilor. 
Tonuri date, sau schimbătoare vin să dea mişcare naturilor 
moarte, Obiectele nu mai au contururile atit de categorice. Teh- 
nica e mai puțin simțită. Culoarea în schimb radiază. Dela at- 
mosiera rece a tablourilor majestuoase din primele două etape, 

pănă la domnia de astăzi a tonurilor calde şi vii este o cale 
falnică, parcursă firesc şi sigur. Acum culoarea este curgătoare, 
p. caută pe ea însăşi. Portocaliul, alături de roș şi galben se 

frățesc nespus de fericit, tocmai din chibzuită alternare 
şi gradaţie. 

Nimic care să se sfădească. Nimic care să şuere. Reflexuri 
pline de farmec. Totuşi, nici o concesie pitorescului sau detaliului 
necaracteristic. Căci coloristul Şirato a rămas tot hellenul Şirato 
de odinioară. Citeodată, ca în cazul „bătrinului aşezat pe scaun“ 
se poate vorbi de impresionismul volumului, albul d-lui Șirato că- 
utind o a treia dimensiune. In alte cuvinte, culoarea caută să 
suplinească și linia, ceiace este supremul deziderat al pictorilor 
adevăraţi. In unele peisagii recente aflăm însă şi oarecari inad- 
vertențe picturale, care dau impresie neplăcută, amestecul tonali- 
tăţilor părind impuritate. 

Tot în această etapă a d-lui Şirato s'a vorbit de unele in- 
fluențe, dintre care cea a lui Maurice de Vlaminck pare mai 
verosimilă, 

Că d. Șirato are ca om, din atitudinea mindră, demnă şi 
hermetică a tovarăşului lui Picasso, Derain, Braque, Van Dongen, 
Leger, Gris, — care au format glorioasa pleiadă, — nu este îndo- 

„Că asemeni lui Vlaminck, la care după părerea lui Leon 
Werth „cultura şi viaţa se confundă”, d. Șirato aduce echilibru, 
consistență şi seninătate în tablourile sale, este iarăși drept. Dar 
putem replica: non satis est, a vedea aici o influență pre- 
cisă. Credem că pasta d-lui are altă consistență şi orinduire. 
Credem că seninătatea d-lui este mai uşor căpătată decit 


__ CRONICA ARTISTICĂ 305 


cea a d-lui Vlaminck, despre al cărui „zîmbet amar" s'a vorbit 
şi scris suficient. 

Credem iarăşi că preferințele tonale sint cu tutul osebite iar 
tratarea peisagiilor, căci de peisagii este vorba în această paralelă, 

tă poate pe aceleaşi considerente sufleteşti, diferă fundamen- 

ca tehnică, îndată ce e vorba de pastă şi nuanţări. Rellexele 
ultimelor tablouri ale d-lui Fr. Şirato, sint mai vii, mai calde şi 
mai capricioase decit ale pictorului francez. 

Dar d. Șirato dovedeşte adesea calităţi specifice rominești. 
Ţărancile sale au atitudine de domniţe. Imbrăcămintea lor păstrează 
forma corpului, accentuind această armonie, 

Dar albul de frescă ce aminteşte varul zidului sau discreţia 
j tihna tipurilor acestui pictor? Sau simțul care cumpănit inchide 

rma şi o încercueşte cu gingăşie ca în tabloul „Lectura” să nu 
însemne foarte mult pentru sensibilitatea noastră? Sau căldura, 
vioiciunea şi aspectul bătrinesc al unora dintre tablourile din etapa 
a treia să nu fie holăritoare în caracterizarea acestui pictor încă 
în mişcare, încă în curs de întregire, încă pe drumul desăvirșirii ? 


Marius Bunescu 


Expoziţia de anul acesta a d-lui Marius Bunescu contribue 
în mod neîndoios la o samă de lămuriri în privința picturii aces- 
tul artist, unul dintre puţinii înţelegători ai culorii pe care îl are 
Rominia de astăzi. Căci peisagistul Bunescu ştie să alăture culori 
care în operele altora se sfădesc, ştie să potrivească aceste culori, 
astfel că fără multe gradaţii sau nuanţe schimbătoare,—cum am 
văzut că se găsesc în ultimile peisagii ale d-lui Şirato,—valorile 
pot sălăşlui intr'o măreaţă transpunere, în care nu poţi pătrunde 
cu uşurinţă, tocmai din pricina cumințeniei întregului. Ştiut este 
că rezerva, cumințenia nu fură privirea, dar odată ce ea le inje- 
lege cu greu se mai poate deslipi de ele, Nu de mult, am arătat 
că la d, u găsim aceleaşi trăsături sufleteşti ca la țăranul 
romin, puţin comunicativ şi foarte cumpănit față de cei pe care 
nu-i cunoaşte. La fel şi pictura d-lui Bunescu: la început impune 
fără să cîştige. Dar de îndată ce i s'a înţeles tilcul şi fondul ei 
adinc, o apropiere trainică se petrece între operă și privitor. 

Peisagiile d-lui Bunescu au cuprins privelişti din Bucureşti, 
Balcic, Constanţa. In peisagiul urban, Bunescu stringe formele 
într'o atmosferă de singurătate, cîteodată melancolică, în care doar 
culoarea uşurează tragicul acestei existențe. Casele şi străzile trä- 
esc o viață tăcută şi retrasă de orice confidențe. Oamenii apar 
atit de rar în peisagiul d-lui Bunescu şi cînd apar, sint atit de 
mici, şi puţin importanți faţă cu clădirile înalte, cu turnuri de 
lumină sau ferestre de întunerec, cu stilpi verzi alături de copaci 
fără frunze, peste care omătulse aşterne. Colţuri din oraşul vechiu, 
biserici ştiute şi neștiute, apar atit de potențate în pictura d-lui 
Marius Bunescu, incit cu greu le mai poți recunoaşte expresia 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cotidiană şi fugarnică În care le-a surprins altădată, ochiul nostru. 
In peisagiile marine albastrul işi găseşte alăturări de roz şi că- 
rămiziu atit de fericite, pe cit de riscate. Pentru d. Bunescu pi- 
torescul nu este un pericol din cauza sensului decorativ pe care 
îl capătă citeodată culoarea la d-sa. Astfel în pinza puţin roman- 
tică, prin melancolia şi singurătatea ei „Colf din oraşul Constanţa” 
(nr. 28), culoarea capătă un sens decorativ şi formele acelea luate 
nearbitrar se întregesc într'o sinteză cu totul originală. Tot astfel 
în Casa cu turn, le cilindrice şi paralelipipedice se întrunesc 
intr'o atmosferă pură şi echilibrată prin ritmul variat al curbelor 
şi al dreptelor, cît şi prin umbrele şi luminile ce străbat culoarea, 
valorificind-o. Punerea în cadru este atit de fericită în această lu- 
crare, dătătoare de majestate peisagiului urban, încit perspectiva 
pare atit de firească, precum fatalitatea într'o tragedie grecească, 
aţă de care seninătatea picturii d-lui Bunescu, neo-clasic, nu este 
deloc depărtată. Se pare că echilibrul, cuminţenia, cumpătarea 
picturii d-lui Bunescu ar fi corectivul unei tristeţi singuratece, din 
care adesea artistul are nevoia să iasă. Credem că nu ne înşelăm 
văzind în galbenul puţin trufaş, în roz-ul oriental, în albastrul 
inseninat în zări neștiute de privitor, solii unei melancolii discrete, 
poate chiar durerea în forme disciplinate şi majestoase. Dar căl- 
dura culorii, pătrunsă de unele luminozităţi trădează fondul sufle- 
tesc al artistului, după noi, pildă de neo-clasic tocmai din cauza 
acestei  măestrii cu care poate găsi seninătatea, echilibrul, 
obiectivitatea. 

Ordinea şi claritatea obiectelor este redată de acest artist 
într'un raport armonios, în care plasticul ocupă rol preponderant 
faţă de expresiv, dacă ne ținem mai ales de distincţia lui 
Miller-Freienfels, care înțelege prin plastic unificarea amănuntelor 
sau ordonarea lor simetrică. Tot după acest estetician, opera artis- 
tului plastic este dominată de „o rafinată sensorialitate şi de raţi- 
unea artistică ordonatoare, adică de factori sensoriali şi raționali”. 
Deasemenea prin faptul că pictura d-lui Bunescu redă înfăţişarea 

că a lucrurilor, arta lui este de tip tectonic (spre deosebire de 
onic care redă aspectul fugarnic). Claritatea picturii d-lui 
Bunescu rezultă din tratamentul luminii, care reliefează forma, fără 
s'o sculpturalizeze dar şi din suprafețele de culoare, cu puţine 
tonuri intermediare. Nevoia picturală este astfel satisfăcută şi ea 
dă planurilor luate în raportul lor larg spaţial, destăinuirea fondului 
ei melancolic, corectat de disciplina unui adevărat neo-clasicism 
de inseninare şi transfigurare pentru veșnicie. 


aaa 


D. N. N. Tonitza a avut anul acesta o expoziţie personală 
şi o alta la „Salonul celor patru“. Producţia d-sale a crescut aşa 
dar uimitor, poate tocmai din dorința de a lucra cît mai mult, adică 
de a-şi întări lucrul, sau mai bine spus de a-şi încerca indelung 
şi susținut noul fel de exprimare, oarecum diferit de cef de până 


| 


CRONICA ARTISTICĂ 307 


acum, mai fantastic, mai poetic, dar poate mai incomplet. Urma- 
şul lui Luchian—să ne gindim la pinza aceia „Lăutul*,—a avut 
un farmec propriu tocmai prin căldura şi sclipirile culorii sale. 
Tablourile d-lui Tonitza păreau făcute din zăpadă topită, după 
ce fusese minunat colorată. Sclipiri verzi, alături de galben cald 
sau negru de cărbune. Culori scoase parcă din lăzile vreunui ar- 
mean, care le-a adus pline cu stofe din Țarigrad. 

Era un farmec unic care înveselea şi lumina, dar care nu 
putea răscoli sufletele. Privind tablourile d-lui Tonitza orcine se 
putea socoti vreun sultan plictisit, pe dinaintea căruia i se perin- 
dau farmecele Orientului. Ne plăceau mult, dar ne spuneau prea 
com De ce? Pentrucă pictorul neglija forma și pentrucă îi 

a o potențare sufletească intensă şi susținută. Figurile îi erau 
stinse, fără viaţă şi contrastau tocmai cu viociunea culorii, cu ex- 
presia-i atrăgătoare, ca și suprafaţa mării. Citeodată crimpee de 
viață, de viaţă văzută prin basm ne atrăgeau atenţia, dar mai mult 
prin delicatețea lor, decit prin forţa care ar îi putut-o avea. Alte- 
ori obrăjorii ofiliţi, aminteau chipuri flamande, precum copiii aceia 
păpuşi ne atrăgeau la gindul copilăriei noastre. Erau frumoase 
tablourile d-lui Tonitza, dar le lipseau atitea. 

Treptat, treptat pictorul Tonitza a început să caute inchega- 
rea, întărirea, ponderea. La o muche de cuţit de dulcegărie, pic- 
torul şi-a dat sama, şi-a luat-o pe drumurile picturii serioase, 
consistente şi poate citeodată mai aride, mai austere dar mai solide. 
Anul trecut d. Tonitza a încercat să cuprindă volumul, să dea 
formă chipurilor, pe care pănă atunci le vedea numai ca pe o 
suprafaţă colorată. „Copilaşul cu fesul“ a fost o izbutire, pe cînd 
uncie nuduri, nu. 

Aspectul decorativ în sens obişnuit, nu în cel al compozi- 
țiilor decorative, era irosire, era poate facilitate, > 

Acum d. Tonitza se orientează cătră pictura consistentă, a- 
dică cu conţinut superior şi sufleteşte, dar şi ca tehnică. Aştep- 
tarea noastră este plină de nădejdi. 


Expoziţia de anul acesta a d-nei Cecilia Cuţescu-Stork a îm- 
bogăţit arta rominească, cu noi aspecte pline de farmec, ca acele 
desene colorate sau cu noi izbutiri decorative, în care intelectul 
contribue în măsură largă la ritmarea întregului conţinut. D-na 
Stork se află în continuu dinamism. Temperament perfect optimist 
are o pictură în care frumosul devine oarecum ostentativ, tocmai 
pentru a bucura, vrăji, înălța. 

Dacă în pictura obişnuită anecdota este dispreţuită iar ale- 
goria complet perimată, dacă astăzi formele devin doar pretexte 
pentru plăcerea retinei acea plăcere „de pure retine“ care se 
poate produce prin culoare, pictura decorativă este nevoită să 
păstreze totuşi legile-i fundamentale, 

Dar doamna Cuţescu-Stork nu se rezumă numai la pictura 
decorativă, cu femei şi ghirlânzi de flori, cu jocuri de frunze și 


308 VIAŢA ROMÎNEASCA 


păsări în dumbrăvi eterne (Fuvis de Chavannes farmecă mult mai 
puțin generaţia de astăzi. Hodler sau Courbet, dimpotrivă sint 
preţuiți destul de mult ca să poată fi consultaţi de orice pictor cult). 

Dar doamna Cuţescu-Stork este preocupată acum de peisaj, 
în care găseşte destulă libertate de vis şi destul prilej de a-şi 
desveli posibilităţile d-sale de bună compozitoare. Această waria- 
ție, această alternare, această întregire sint caracteristicile ultime 
ale doamnei Cecilia Cuţescu-Stork. 


Rareori expoziţie mai unitară şi mai întreagă ca expoziţia de 
desenuri mari a d-lui A. Demian, ajuns actualmente la o întărire 
ce nu mai are nimic din precocitatea de până acum. Arta are 
nevoe din cind în cind de primeniri, de reîntoarceri la izvoarele 
sensibilităţii. Arta naivă este arta cerută de o bună parte din ar- 
tiştii vremii. Ea este firească atmosferii şi culturii romineşti, încă 
în curs de formaţie. Naivitatea, înseamnă curăţenie şi stingăcie. 
După cum şi arată cuvintul, care vine dela „natiuus“, această 
caracteristică înseamnă pornire dela izvoarele vieţii. Sensibilitatea 
gingaşă şi depărtată de complexitatea atotştiutoare dă un farmec 
fără păreche chipurilor de copilaşi de ţărani. Căciulile lor mari, 
sumanele acelea cu flori simple împodobesc expresia timidă a 
copilaşilor. Citeodată expresia capătă ceva dureros sau temător. 
Alteori s'ar putea să fie ceva nostalgic. Ceva, în orice caz din 
tristețea copilăriei, pe care numai firile puţin simţitoare o socotesc 
fericită şi inconștientă, 

Precum copilăria umanităţii este departe de a fi de aur, cum 
o cred cei ce nu cunosc istoria și ştiinţele, tot astfel numai cei străini 
psihologiei copilului pot socoti fericirea ca un bun al lui. In a- 
ceastă privință opera d-lui /onel Teodoreanu a adus o lumină 
netăgăduită.* Sensibilitatea d-lui Demian atârnă mai mult de teh- 
nica desenului simplu şi necăutat. Ea preferă cărbunele moale şi 
hirtia imaculată, pe care se pot uşor aşterne simţirile de nimic 
alterate. Ultima lul expoziţie de lucrări în alb şi negru a adus o 
notă cu totul personală în elementele picturii romineşti de azi. 


D. Vasile Popescu, unul dintre cei mai valoraşi reprezen- 
tanţi ai generaţiei tinere a expus anul acesta o samă de lucrări, 
din care se vede o rivnă neobișnuită pusă în slujba unui talent 
pe care cu toţii l-am apreciat îndeosebi. 

Unele naturi moarte sint atit de bine echilibrate şi atit de 
consistent colorate, încit ne îndrituesc să-l vedem pe d. Popescu 
şi mai însuflețit în bucăţile din viitor. Unele peisagii urbane au o 
interesantă dispoziţie a formelor, care se menţin într'o solidaritate 
n ea ear AP ca ome Fa Vasile Popescu fuge de faci- 
itate, elect ieftin, ori romanță. D. Vasile Popescu nu risipeşte 
nimic, dar nici nu împinge culoarea pănă la austeritate, Dimpotrivă 
caută o încîntare prin mijloace fireşti, sincere şi nobile. 


CRONICA ARTISTICĂ 309 


D. Traian Cornescu expune portrete, peisagii, compoziţii 
depărtate de arta decorativ teatrală, în care, dacă nu a fost prea 
original, nu putem spune că a fost lipsit de expresivitate. D. 
Cornescu are mari însuşiri de pictor: O pastă grasă şi totuşi 
transparentă, posibilitatea de a căpăta tonuri frumos diferenţiate, 
dar d-sa nu poate întruni aceste calități întrun tot perfect. Este 
n ra nu de perfectie, dar chiar deo unitate potențată. Risipește 
scintei prin ceaţă, Cel puţin în pictura de chevalet. In cea deco- 
rătiv-teatrală este superior, cu toate că asupra i sale de scru- 
perene față de izvoarele de inspiraţie sînt multe şi nu mărunte 

spus. 


D-na Lucia Demetriade- Bălăceseu aduce subiectelor ei de 
fantazie şi umor o vizualitate din ce în ce mai picturală. Uleiul 
sau pastelul capătă noi străluciri, Chipurile acelea epocale,—în 
special 1830-ul apare des în tablourile elegante şi pline de a- 
mecdote sau de graţii nespus de atrăgătoare, —au început să ca- 
pete o serioasă tratare plastică, ca şi „naturile moarte” frumos 
dispuse şi sensibil colorate. 

D-na Demetriade- Bălăcescu a ajuns la o rotunjire şi la o 
implinire a formelor, care o onorează, Ba, în pastelul dela „Salonul 
Oficial" de anul acesta „Doamna cu pictorul său“, ajunge la o 
contopire între tehnica propriu zisă şi semnificaţia ei psihologică. 

Găsim că pentru luxozitatea unei atmosfere în care grația şi 
eleganța îşi dau intilnire, pastelul cu culorile lui catilelate şi rā- 
diante este foarte nimerit. D-na Demetriade-Bălăcescu merită 
toată încurajarea criticii. 


Şi d. Leon Viorescu a ajuns întrun stadiu superior celui 
din anul trecut. O sinceritate de om modest găsim atit în dese- 
nele sale cuminţi, precum în peisagiile şi naturile moarte aceiași 
discreţie de om tacticos apare spre bucuria celor ce doresc, din 
cînd în cind, și lucru măsurat și cuminte. Şi dacă unele lipsuri 
tulbură încă această cumințenie, dacă unele goluri liniare sau u- 
nele lipsuri coloristice nu permit o armonie întreagă, se găsesc 
lucrări şi colțuri de eri s în care d. Viorescu poate mişca şi 
bucura, 


În peisagille sale pe care d. Paul Verona le-a adus dintrun 
otient scăldat în soare, găsim exemplare izbutite prin optimismul 
ce se degajă din ele, prin pitorescul ce poate Incinta pe privitor, 

culorile așternute în suprafeţe mari şi puţin diferenţiate, poate 

ins. Sînt unii artiști care dispreţuesc complexitatea sau inge- 
mănările, Ei preferă citeva tonuri ce pot suggera o atmosferă, 
precum un steag poate suggera o ţară. Alteori chipurile aduse de 
d. Faul Verona au privirile lipsite de orice intenţie, păstrind o a- 
titudine pură. 


N 


310 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


D. Paul Verona şi-a îmbogăţit paleta şi şi-a mai întărit felul 
de a construi peisagiile. In curs de formare, nădejdile unora îi pot 
fi de bun augur. 


Dintre cei care au expus pentru prima oară, d-ra Adina 
Paula Moscu este elementul cel mai de viitor, intrucit după sur- 
prinzătoarele sale calități de desenatoare și după înțelegerea ne- 
obişnuită pe care o are pentru dispoziţia formelor, nu vedem po- 
sibilitatea unei ps ema „d 

Intr'adevăr d ra Moscu, încă într'o fază cam şcolărească, 
arată însuşiri neobişnuite, Crelonul d-sale are o sensibilitate unică. 
O siguranţă ce poate adinci sufletul personagiilor, pe care poate 
să le prindă nu în aspectul lor superficial şi convenţional, ci în 
caracteristicile lor esenţiale. 

Apoi d-ra Moscu ştie să dea atmosferă chiar unui desen și 
adeseaori prin umbră şi lumină arată calități pentru desenul pic- 
tural. Pastelul, colorat prea de carte poştală, ar trebui încă să-l 
ocolească, tocmai pentru a-i găsi mai tirziu însuşirile lui estetice, 
precum le-a găsit pănă acum desenului. Studiind serios, tinzind 
cătră o libertate proprie şi căutind o corespondenţă între elemen- 
tele picturii, d-ra Adina Paula Moscu va putea deveni un nume 
mare în arta rominească. Cu aceste condiţii, ne punem cele mai 
optimiste speranțe în această surprinzătoare apariţie primăvăratecă, 


Expoziţia d-nei Cornelia Babic-Daniel şi a d-lui Daniel ne-a 
dus pe alte tărimuri, mai puțin umblate de artiștii noştri şi mai 
puţin potrivite cu noile orientări ale vremii. Dar acestea nu scad 
intru nimic meritul d-nei Daniel de-a ne fi dus pe cărări în care 
sensibilitatea huzureşte în toată voia ei, nefiind certată de logică, 
filosofie ori tradiţie. Deasemenea viziunile fantastice ale d-lui Da- 
niel, fiuidice, absolute, depersonalizate, ajunse aproape țesătură 
de vis sau transfigurare, plac şi farmecă asemenea basmelor ce 
aduc necontenit fapte şi simţiri care nu se închee niciodată. Eposul 
firii judaice, în veşnică mişcare, menită să nu-şi găsească oricum 
sfirşitul, acea rătăcire talmudică descărnată şi totuși atit de vie şi 
înflăcărată, acea nestăvilită pornire de a se ridica deasupra umni- 
versului, acel mit al sufletului rătăcitor sălăşluese din plin în pic- 
tura d-lui Daniel, în care Mare Chagall, genialul pictor rus şi 
poate chiar Boris Grigorieff, autorul acelor minunate „chipuri ru- 
seşti*, îşi au partea lor de contribuţie firească şi luată cinstit din 
vocaţie şi înrudire, 

Ca pictură, opera d-lui Daniel se slujeşte de-o culoare im- 
pregnată de radieri mistice şi tonalități triste. Formele nu cere 
„precizare, precum nu pot fi nici prea materiale. lar d-na Cornelia 
Babic-Daniel poate fi caracterizată printr'o libertate tehnică, şi 

rintr'o strălucire coloristică, accentuată citeodată de virtuozitate, 
n sens de siguranţă. 


CRONICA ARTISTICĂ 3ni 


D. Horla Teodor, gravor şi! arhitect, a adus o serie de lu- 
crări de rivnă şi dovedind simţire pentru arta gravurii, as- 
tän puţin iubită de tinerii noştri artişti. 

D. Aurel jiquidi este un desenator incă în formaţie, cu des- 
tä îndemănare şi suficient umor, ca să nu facă lucruri mediocre. 

lar d-na Nadia Bulighin, care a desenat frumoase fragmente 
istorice şi care în pictura d-sale este singura cubist care n'a ris- 
cat nimic, întrucît cubismul d-sale era un fel de pgeometrism de 
suprafaţă, în dosul căruia figurile erau destul de realiste, poate şi 
d-sa în urma ultimii expoziţii, nădăjdui la o cît mai bună apre- 
cière, întrucît se pare ca ultima orientare o duce cătră o pictură 
consistentă, sinceră şi mai puţin dubioasă ca cea de pănă acum, 
Hpsită de un stil propriu. 

D. Ştefan Constantinescu, aflat dintru început pe drumuri 
bune, a dovedit la expoziţia de anul acesta posibilități surprinză- 
toare atit în ceiace priveşte desenul şi cuprinderea echilibrată a 
volumelor cît şi în privința culorii, care citeodată aminteşte pe 
André Derain. 

D. Ştefan Constantinescu se arată ca un element inteligent, 
susceptibil de mari progrese, pe care unil tineri dotați, tot ca și 
d-sa, nu au putut să le obţie. 


Salonul celor patru (0. Han). 


Venind rindul expozițiilor colective, care au fost „Salonul 
celor patru” (Şt. Dimitrescu, O. Han, Fr. Șirato și N. N. Tonitza) 
„Arta Romină* şi „Salonul Oficial“ este firesc ca acum să vorbim 
despre cej asupra cărora m'am spus nimic în această cronică, des- 
pre ceilalți, ca d-nii Teodorescu-Sion, Marius Bunescu. Fr. Şi- 
rato sau N. N. Tonitza insistăm suficient. 

„Salonul celor patru“ a adus, în afară de operele d-lui Şi- 
fato pe care l-am studiat la capitolul special sau de cele ale d-lui 
Tonitza, despre care iarăşi am vorbit, picturi de Ștefan Dimitrescu 
şi Pepi de O. Han. 

spre d. Şi. Dimitrescu nu avem aproape nimic de spus 
întrucît actuala expoziție a d-sale ni-l arată tot atit de valoros, 
ca şi precedentele, Aceiaşi stăpinire a culorii, aceleaşi sclipiri şi 
armonii frumos întrunite, aceiași consistență și materialitate a pas- 
tei, acelaşi dor după forme bine aşezate şi expresiv conturate. 

In schimb re sculptorul O. Han ar trebui să se spue 
multe, deoarece criticii nu au avut de multe ori ocazia să-l poată 
riang de întreg şi ca acum, Autorul busturilor Iui Dante şi 

lorga, ne-a adus în această expoziție patru lucrări de 
seamă care pot defini un artist: „Elegia”, „Omer*, „Socrate* şi 
„Portretul omului fâră suflet". 

Intr'adevăr concepția artistică a d-lui O. Han care pune preţ 
deosebit pe construcţia volumelor, într'o cit mai largă şi mai ar- 
hitehtonică formă, capătă o exemplificare demnă prin actuala „E- 


312 VIATA ROMINEASCĂ 


o 


legie", mai strinsă, mai plină şi mai firească, poate, decit cele- 
lalte elegii atit de larg şi foarte dezvoltate în spaţiu. Acum trata- 
rea d-lui Han a început să privească şi suprafețele, pe care le 
armonizează cu întregul, 

Pieptul nudului este mai înţeles, chiar prin el însuşi, şi nu 
numai ca raportare la intreg. Astfel elementele componente se pre- 
cizează, ca apoi să se poată întruni şi împlini şi mai armonios. 
Evident că aceste statui sunt văzute În proporții mai mari şi s'ar 
putea ca aceste accentuări ale plasticităţii întregului să fie mai 
utile decît credem. 

Deasemenea nudul acesta, pare mai plin şi satisface într'o 
mai largă măsură simțul tactil, pe care privirea noastră l-ar dori 
satisfăcut. Optic şi tactil, nudul d-lui Han mulţumeşte. Acesta este 
secretul şi desideratul marilor sculptori. Dacă puritatea „Elegiei” 
ne aminteşte anticitatea sublimată şi întărită de sensibilitatea vremii 
de azi, busturile lui Homer şi Socrate ne amintesc deabinelea spi- 
ritul hellen. Operă de-o înaltă şi nobilă ținută, ele îngăduesc pie- 
trii să arăte semnificaţia superioară a unor chipuri eterne, prin 
mijloace sculpturale, în cae rotunjimile se regăsesc întrun ritm 
liniştit, ca şi liniile care parcă vor să adincească drumul cătră a- 
dincuri. lar portretul „omului fără suflet” are pentru o sculptură, 
atit suflet cit trebue ca piatră săpată să aibă un conţinut expre- 
siv. Capul omului este nespus de expresiv. 

E drept, de-a expresivitate, fireşte, lapidară. Privirea e în- 
cruntată, iar trăsăturile feţii par arcuri de energie brăzdind piatra. 
Intre operă şi titlu e desigur un paradox. Suprafeţele sint expresiv 
lucrate, liniile accentuate conturind mai bine întregul volum. (Nu 
credem că la d. Han suprafețele sculpturale sint neglijate. Portre- 
tul „omului fără suflet" infirmă, în orce caz, această părere). In 
ceiace priveşte sensul constructiv, arhitectonic al sculpturii d-lui 
Han, ce se mai poate spune altceva decit că acest sculptor a a- 
juns în acel stadiu cînd construcţia vine dela sine, fără caznă şi 


exagerare. 
„Arta Romină“ 


A VIll-a expoziţie a societăţii „Arta Romină“, atit de pu- 
ternică odinioară nu numai prin valoarea lucrărilor expuse, ci şi 
prin coeziunea sufletească a acelora ce o compuneau, a adus doar 
o parte din strălucirea şi înțelegerea de atunci. Fără a vroi să 
criticăm începuturile, căci „Arta Romină”, deşi la a opta expozi- 
ție îşi începe din nou viața, după o întrerupere destul de lungă, 
trebue să recunoaştem că nu este în afară de orice obiecţie, în 
ceiace priveşte actuala alcătuire a membrilor ei. Din actuala „Artă 
Romină“ lipsesc unii artişti, care ar fi fost bine să nu lipsească, 
precum sint şi unii de prisos. Ne bucură larga incurajare pe care 
inițiatorii reînvierii „Artei Romine“ o au faţă de tinerii artişti. Este 
frumos că alături de Pallady, Teodorescu-Sion, Iser, escu, 


CRONICA ARTISTICA 313 


Paciurea, Medrea, Jalea, expun Henry Catargi, Papatriandafil, lo- 
nescu Sin, Demian. Frumos este şi gestul marelui Brîncuşi care con- 
tribue la valorificarea unui curent de artă rominească serioasă şi 
irată. 

W Aşadar au expus la „Arta Romină „Theodor Faliady, Ion 
Teodorescu-Sion (acea minunată „icoană pe sticlă“, în tonuri 
albe de pastă consistentă), /ser (între altele acel „interior oriental, 
despre care am scris tot aici, într'una din precedentele noastre 
cronici) Marius Bunescu („Casa cu turn“) Jean Steriade. Dintre 
tineri, pe care nu am putut să-i vedem la expoziţii personale, se 
cuvine să vorbim mai pe larg. Henry Catargi este în căutarea 
adaptării învăţămintelor neo-clasicismului francez la peisagiul ro- 
minesc. Invățămintele lui Andre Derain sint urmate în contemplă- 
rile pe care d. Catargi le săvirşeste prin satele noastre. Vigoarea 
liniară dă multă viață cadrului, în care culori transparente trăesc 
In linişte şi discreţie. Un arbore viguros umbreşte lumina unui sat, 
văzut din marginea lui. O disciplină capabilă de multe surprize 
este cea a d-lui Henri Catargi, încă în căutare de sine. 

D. Corneliu Mihăilescu, se serveşte de obiecte neinsulleţite 
şi nesusceptibile de anecdotă tocmai pentru a putea da viaţă pic- 
turală, tocmai pentru a nu căuta altceva decit vibrația culorii şi 
puritatea geometrică a formei. Trecut prin multe invăţăminte ale 
artei moderne, din care cauză d-sa nu a fost intotdeauna izbutit 
şi consequent, d. Corneliu Mihăilescu a ajuns în ultimul an la o 
conturare fericită a personalităţii sale. Spirit talentat şi inteligent, 
d-sa şi-a putut găsi un limbaj propriu şi curat. 

Astfel d-sa ne-a adus acea „natură statică cu vaze“, în care 
trasparenţa tonurilor şi variaţia lor este atit bine chibzuită, încit 
jrăgezimea, firescul şi puritatea se întrunesc, şi arată vădită su- 
ponina convenţionalismului, anecdotei şi literaturii. O pictură 

zată pe calităţile esenţiale ale picturii, dar descotorosită de toţi 
paraziţii acestei arte. oritul d-lui Mihăilescu aminteşte uneori 
scoarțele basarabene, în care albastrul predomneşte şi se arată 
subt cite cinci-şase nuanțe în aceiaşi scoarță. Şi cîtă emoție es- 
teticä ne dau aceste scoarțe cu desenurile geometrice, deci cu 
forme mult mai abstracte decit cele ale scoarțelor olteneşti cu pă- 
sări, flori şi frunze, a putut orice om să simtă. 

D. Corneliu Mihăilescu a ajuns la această posibilitate, ca 
fără paralogica formală, să miște prin frăgezimea, firescul şi puri- 
tatea sentimentului său transpus în culoare. Pe acest tărim matur 
aşteptăm dela acest pictor realizări cît de însemnate. 

tm în schimb, că d. Tache Soroceanu, după citeva 
pinze izbutite, dintre care, „portretul lui Bacovia“ era cel mai 
izbutit, pluteşte actualmente într'o fază în care psihologia şi anec- 
dota încurcă cerințele picturale, Intr'adevăr, prea este multă lite- 
ratură în pictura d-lui Soroceanu. Prea multe măşti şi feţe, din 
care nu se poate culege atita emutivitate, precum au scos drama- 
turgii Chiarelli sau Firandello, 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Drumeţul“ sau „ilustrație sentimentală" sint deadreptul 
neplăcute prin insistența psihologismului din ele. lar culoarea ca- 
pätä oarecare reverie, amenințată de dulcegărie și sentimentalism 
uşor abordabil. Austeritatea, duritatea şi majestatea sînt de dorit. 
Şi d. Soroceanu, care a pictat acea „natură moartă* sau „Pisică 
neagră“, lucrări meritoase şi pline de sensibilitate autentică, nu 
trebue să se lase dus pe căi uşuratece şi nepicturale. 

D. Jonescu-Sin, despre ale cărui nuduri am scris cu rezerve, 
aduce acum citeva construcții izbutite ca acel „Pont Neuf", fru- 
mos interpretat de linii sigure şi resistente, de planuri frumos co- 
lorate şi inspirat întrunite, D. fonescu-Sin este în continuă rivnă 
şi, de la expoziţie la expoziţie, i se poate observa ciştigul cătră 
o artă serioasă şi bine cintărită. 

D. Tache Papatrindafil expune un peisaj urban pur atit 
ca formă cit şi ca culoare, O fericită putere de sinteză formală, 
de economie faţă de detalii, fac ca pitorescul să fie solid, 

lar seninătatea care stăpineşte fără rezerve pe artist îl duce 
la o luminozitate, care face ca culoarea să devie doar joc umbrit, 

D. A. Kessler a ajuns şi d-sa la o stăpinire a formelor, 
precum şi la o serioasă întrebuințare a culorii. Totuşi pictorul a- 
cesta pare incă frămintat şi neconturat, de acea potenţă care se 
cere marelor opere de artă. Nu pretindem că pictorii despre care 
am vorbit înaintea d-sale, au toți această tä, dar faţă de ei, 
d. Kessler pare incă puţin intremat de îndelungile lui căutări. 

Sculptura a avut în frunte pe marele european Constantin 
Brincuşi, care și-a trimes lucrări din prima perioadă a artei lui, 
cind sensibilitatea-i unică pentru suprafaţă erau o putere şi o mi- 
nune. „Coapsa“, Capii copil“ şi „copil“ sint cele trei lucrări 
expuse la „Arta Romină“. 

D. Corneliu Medrea expune un fragment de corp bărbă- 
tesc: torsul, Este o lucrare de samă, tratată oarecum impresionist, 
adică modulaţia suprafeţei este ceiace interesează în primul rind. 
Sculptura aceasta are patină, care îi dă un aer vechi. Sensuali= 
tatea acestui corp, în care muşchii sînt trataţi destul de liber, re- 
eşindu-le rotunjimile care se fac simţite, nu numai cu vederea, 
este o mare izbutire a d-lui Corneliu Medrea. 

D. lon Jalea expune o bucată cam forţată „Eroul“ în care 
decorativul este o piedică, dar în schimb expune tot la „Arta Ro- 
mină“ cea mai de seamă lucrare a d-sale, opera care îl ridică 
deasupra, opera care are calități nelintilnite în întreaga sculptură 
rominească : „Arcagul odihnind*. 


Ion Jalea 


3 Spre deosebire de rea À sculptori, Jon Jalea are o înţele- 

gere osebită pentru materie. Piatra nu este atinsă decit cu samă 
şi prevedere. Ea nu este învinsă, dominată, lovită de dalta stă- 
pînă, ci întrebată, căutată, înțeleasă, apropiată de sculptor, Dea- 


— 


CRONICA ARTISTICĂ 315 


ceia potrivirile formale vin fără nicio sforţare, precum lui Rodin îi 
apăreau cîteodată contururile splendide ale unui genunchiu, de-o 
plasticitate singulară faţă de celelalte părţi ale aceleiaşi forme, to- 
pite, moi, distruse. Dar dela lipsa de organizare a formei lui Ro- 
din şi pănă la sculptura vremii noastre construită, monumentală, 
întregită este cale de zile grele şi nopţi nedormite, 

La d. Jalea înțelegerea materiei este urmată de înțelegerea 
formei, ca un tot unitar, finit, întreg; ca o totalizare a raporturi- 
lor armonioase ; ca o întregire, care orişideunde ar fi privită tot com- 
plectă şi de sine stătătoare rămîne. Concepţia vechii arte hellene 
domină sufletele artiştilor de astăzi. Ea conduce inspirația şi cu 
toate că astăzi fiecare artist îşi are canonul lui propriu, vechiul 
canon grecesc este respectat. Precum constituția unui stat este O- 
rigina şi îndrumătoarea esenţială a celorlalte legi, tot astfel arta 
grecilor este cea care dă principiile de bază şi împrumută nor- 
mele iniţiale. Acestei concepții tipice i se intovărăşeşte dorința de 
potenţare a formei şi de înălțare decorativă, în sens monumental. 

Forma bizuită pe plinătatea materiei şi pe organizarea ei de 
sine stătătoare trebue acum înălțată pănă la un simbol absolut, 
care să suggereze, dacă nu să dovedească perfectia. Acestea sint 
calităţile sculpturii neo-clasice. În afară de acestea fiecare artist 
îşi alătură şi calităţile sale. D. Jalea a pornit dela aceiași obirşie 
eternă. E inutil, însă, să insistăm asupra fenomenului originar a 
artei sale. Analizind însă opera sa de căpetenie „Arcaş odihnind", 
găsim frumusețe de material, organizarea formei, întrun tot ar- 
monios şi îndițarea acestul tot cătră caracterul monumental. 

Trebue să amintim că prima calitate este un merit al artiş- 
tilor noștri şi, în special a marelui Brincuşi, Pămint şi piatră ră- 
min chipurile, pentru că din ele au răsărit,—şi veşnicia lor tocmai 
in această conservare consistă,—nemai avind nevoe să se inapo- 
eze in Ă sere. din care au pornit, ca ființele trecătoare. Plină şi 

e forma arcaşului, care atrage privirea, ca şi gravitatea 


segment de cerc. 

Această armonie desăvirşită este creată de însuși artistul care 
şi-a permis totuşi unele libertăţi. Am putea aminti aici părerea lui 
Goethe care spunea că „oricit am impărți realitatea prin matema- 
tică, totdeauna rămine un rest indivizibil“, Evident, mai cu samă 
astăzi cînd intuiţia stăpineşte gindirea secolului. 

Tinuta măreaţă, impozantă, largă, duce cătră monumental. 
Lucrarea este văzută în proporții măreţe şi unele accentuări, ca 
cele ale braţelor cu muşchii viguroşi, ne duce cu gîndul la „pugi- 


316 VIATA ROMĪNEASCA 


lstul greco-roman”, operă din sec. Il înainte de Cristos, în care 
spatele pugilistului este dezvoltat peste măsură. Am scris „peste 
măsură“ tocmai pentrucă acum am ajuns la elementele originale, 
ale sculptorului nostru: o libertate cumplită şi o elari- 
tate latină. Libertatea sa mulțumit cu unele modificări, accen- 
tuări care încă pot să nu fie definitive. Mă refer la inijlocul arca- 
şului, ga subțiatec tru soliditatea celorlalte părți. 
tăți personale sint şi un fel de eleganţă. mai curind min- 
drețe şi o sensualitate a unor suprafețe, cum este aceia a muş- 
chilor pectorali. La toate acestea se adaugă ținuta tihnită, care 
dovedeşte odihna arcaşului, repauzul formei, cu toate că o destin- 
dere totală nu s'a petrecut. 
O atitudine permanentă, rezumativă, esenţială este aceia a 
„Arcaşului odihnind* de fon Jalea. Expunind această sculptură 
Societatea „Arta Romină“ a ciştigat foarte mult ca valoare colec- 
tivă şi d. Jalea se bucură dela această sculptură de o conside- 
raţie cu totul superioară. 
Un sculptor harnic, care înțelege rostul pp igărritr re, dara poate 
tălmăci mulţumitur expresia sufletească este d, 
care şi d-sa expune la „Arta Romină”, 


Petru Comarnescu 


Cronica economică 


Politica tratatelor comerciale 


Sistemul coeficientului aur.-—Diferite ipoteze. Situaţia In diferite 
state, —Efectul convențiilor comerciale asupra industriei.— 
Tratatele cu clauza naţiunii celei mai favorizate.—Dezavan- 
tajele lor.-Convenţiile cu Polonia şi Ceho-Slovacia.—Clauze 
nouă, -— Atitudinea Rominiei, 


Trebue tratate comerciale. A sosit epoca favorabilă pentru 
încheerea lor. Lumea a început să se convi acum că timpurile 
excepţionale trebue considerate ca sfirşite. Tendinţa de normali- 
zare este observată în aproape toate ţările. Oricit s'ar părea că 
trăim în condiţii foarte nestabile, aceasta nu rocă area duce la con- 
cluzia ca să continuăm şi să încurajăm nestabilitatea. 

Prin convențiile comerciale, statele se obligă să-şi consoli- 
deze reciproc anumite drepturi. Orice dorinţă de consolidare tre- 
bue bine itä. In r rile dintre state, mai mult decit în ra- 
porturile dintre indivizi, reglementarea situaţiilor şi consolidarea re- 
„+ mer drepturilor este necesară şi plină de efecte binefăcătoare. 

contra, acolo unde tratatele comerciale lipsesc, situaţiile sint 
şovăelnice şi statele sufăr. 

Partea cea mai importantă a tratatelor comerciale priveşte 
consolidarea tarifelor vamale. Statele care consideră schimbătoare 
regimurile vamale ale statelor străine cu care sînt în raporturi, re- 
duc la minimum aceste raporturi, în scopul de a preîntimpina orice 
riscuri. Ele se îndreaptă spre ţările al căror regim este bine pre- 
cizat şi care prezintă garanţii de stabilitate. natural să re- 
munțe la legături cu state mereu schimbătoare şi să se adreseze 
numai acelora care înțeleg să urmeze condiţii bine fixate. 

Pentru a nu pierde legăturile economice cu străinătatea şi 

tru a folosi primul moment favorabil, aproape toate statele au 
it, în ultimii ani, convenţii comerciale. Ele au evitat astfel 
ca economia lor naţională să nu stagneze. Pe de altă parte ele 


318 VIAŢA ROMĪNEASCÄ 


au fost în fapt un stimulent puternic țările contractante, 
ca acestea să-şi clarifice bine posibilităţile de relații cu străină- 
tatea. S'au văzut astfel state îmbunătăţindu-şi situația în interior 
şi făcînd legiuiri pline de prudență în vederea viitoarelor conven- 
ţii comerciale, 


kd 
* - 


Presa economică a înregistrat de multe ori părerea că tra- 
tatele comerciale nu trebuesc încheiate de cătră ţările care n'au 
încă moneda stabilizată şi tarifele vamale definitiv întocmite. Sin- 
tem cu totul în contra acestor păreri. Se ştie că Statele străine, 
pentru a evita riscurile provenind din fluctuațiile monetare, au găsit 
o soluție foarte eficace. Au fixat taxele din convenţii în monedă- 
aur. Pentru încasarea lor în monedă-hirtie se fixează un coeficient 
cu care înmulţindu-se valoarea-aur, se obţine valoarea de încasat 
în monedă-hirtie, 

In felul acesta se întemeiază un regim de suficientă stabili- 
tate pentru factorii economici, care au elemente de calcule mai 
sigure în relaţiunile lor. 

poate aduce o critică acestui sistem. El presupune fixarea 
periodică a unui coeficient reprezentind raportul dintre monedă- 
aur şi monedă-hirtie, coeficient care, în împrejurări critice ar cot- 
duce la rezultate foarte apropiate de acele izvorite dintr'un regim 
în care existenţa lui ar fi absentă. 

Două ipoteze. In adevăr se pot imagina două ipoteze. Intr'o 
pas ipoteză coeficientul ar pas fi modificat la intervale mici. 
n cazul acesta, necesitat de fluctuațiile dese şi mari ale monedei- 
hirtie, inutilitatea sistemului propus este vădită. Schimburile dese 
produc nesiguranță, reducere în inferioritate a situaţiilor econo- 

tive. 


mice respec 

in a doua ipoteză, coeficientul este fixat pentru un interval 
de timp mai îndelungat, înlăuntrul căruia el nu poate fi modificat. 
In acest de al doilea caz, dacă fluctuațiile monetare sînt mari, 
statul a cărui monedă are tendința de revalorizare, nu vede né- 
cesilatea de a se lega pentru o epocă îndelungată neputind să se 
mulţumească cu un coeficient mai mic decit raportul curent între 
moneta aur şi moneta hirtie. Admiţind însă că un stat a încheiat 
o astfel de convenție, el se va resimţi de politica aceasta şi va 
constata un progresiv desechilibru între factorii săi economici, 

Totuşi, în această a doua ipoteză se poate vedea temeiul 
sistemului coeficientului în convențiunile comerciale, dar numa! în 
acele convențiuni dintre statele, al căror curs monetar fiuctuează 
periodic între două limite puțin distanţate. 

Faţă cu considerentele de mai sus, se înțelege lesne dece 
nu se putea cere înființarea regimului convenţional, în epoca de 
schimbări continue ebservate în ultima vreme. 

Acum însă cînd leul s'a stabilizat în fapt la o forță dr nivel 


y 


CRONICA ECONOMICĂ 319 


superioară, chestiunea a putut fi pusă din nou, avind multe posi- 
bilităţi de reuşită, 

Regimul convenţional bazat pe astfel de tarife-aur, a fost 
imaginat cu tendinţă de generalizare, în urma întocmirii în mo- 
nedă-aur a tarifelor naţionale. De altfel plata taxelor vamale în aur 
a fost adoptată pentru prima oară de către Spania. In urmă ea a 
fost generalizată şi de alte ţări, Italia, Germania, Polonia, Franţa 
şi Cehoslovacia au urmat această cale. 

Stabilirea tarifelor pe baza aur, prezintă pe lingă avantajul 
certitudinei în timp şi pe acela al celei mai facile comparabilități. 

Am făcut toate aceste simple consideraţiuni pentru a pune 
în evidență posibilitatea retnființării prin orice sistem de tarif, în 
aur sau nu a regimului convenţional, 


.". 


Pe de altä parte faptul că unele ţări nu au definitiv fixat 
tariful vamal, nu le iedică să închee convenţii comerciale cu 
rezultate foarte bune. Intr'adevăr negociatorii tratatelor mau avut 
nevoie de tarife vamale In întregime. Ţările» contractante au, în 
genere, interese, numai pentru un şir limitat de articole ale căror 
taxe pot fi fixate în mod anticipat în vederea convențiilor co- 
merciale, 

Sint rare cazurile cînd lista tarifarä a convențiilor comer- 
ciale să poarte asupra unui număr prea mare de mărturi. 

in orice caz, oricare ar fi numărul de articole ce interesează 
reciproc în contractele internaţionale, s'a văzut că fixarea antici- 
pată de taxe ad-hoc a fost indeajuns de efectivă. Orice stat ar 
putea pe cale de decret sau prin votul parlamentului să stabi- 
lească unele taxe numai în vederea convențiilor comerciale, rămi- 
nînd ca mai tirziu, cind toate condițiunile vor permite, să se fixeze 
tarifele complecte. 

Ar fi astfel şi un mijloc indirect ca statele să-şi lămurească 
indeajuns interesele speciale față de fiecare ţară în parte şi Sar 
evita taxarea generală şi uniform aplicată, care sa văzut a fi 
jenantă, 

lar un rezultat durabil al acestui procedeu de contractare ar 
fi consolidarea taxelor pentru timpul voit. Recunoaştem că a a- 
corda străinătăţii tarife consolidate pentru un timp îndelungat, 
poate însemna uneori o stingherire pentru comerţul internaţional. 
Aceasta s'ar intimpla atunci cînd nu s'ar fi pus multă măsură și 
precauţiune la fixarea taxelor convenţionale. cazuri însă 
nu fac regula şi nimic nu ne împiedică să credem că din ciocnirea 
de interese vizibil constatată în negocierile cu fiecare stat, nu s'ar 
putea aprecia măsura şi efectul taxelor şi s'ar ajunge, prin con- 
venţii, la tarile mai bune decit tarifele generale, 


Regimul convenţional este cerut de necesităţi urgente, spre a 
ajuta la progresul industriei naţionale. Este neîndoios că un mijloc 
eficace de a apăra industria enă de invazia produselor străine 
este apărarea. prin taxe vamale fixate de tariful național. 

Taxele vamale de import însă, atunci cînd nu sint stabilite 
printr'un tarif internaţional consolidat, au aspectul unor zăgazuri 
ineficace, în timpul cind se revarsă valurile din părţile înconju- 
rătoare. 

In adevăr, efectul unor tarife vamale neconsolidate nu poate 
fi decit temporar, căci statele străine stinjenite de normele noastre 
protecţioniste, vor recurge la măsuri care să înlăture efectele tari- 
felor noastre, 

Astfel, guvernele străine vor acorda industriilor compensații 
în faţa taxelor vamale romine ce le incarcă urile produselor, 
Le vor acorda înlesniri care să le reducă cheltuelile de producţie. 

In cazul acesta produsele străine vor fi mai eftine, putind 
astfel contrabalansa efectul taxelor noastre protecţioniste, Chiar 
dacă am nica ne în urmă un nou spor al taxelor noastre va- 
male, acestuia i-ar urma noi cheltueli de producție, care ar duce 
la un rezultat cu totul evitabil: un nou val de te, 

Pentru ţara noastră, anemiată în ultimul timp de zbucium po- 
litic, lipsă de credit şi stagnare economică, politica aceasta nu 
este calea cea mai nimerită, 

Drumul nostru în dezvoltarea unei independențe economice 
consolidate, nu poate fi decit acela de a ne asigura avantaje con- 
Morena prin ate comerciale îndeajuns studiate şi bime 
ncheiate, 


++ 


In afară de tarifele din convenții — care ar putea fi fixate, 
aşa dar, fără inconvenient, chiar înainte de stabilitatea monetară 
şi înainte de stabilirea tarifelor generale — trebuesc cu foarte multă 
hotărire, găsite formule uniforme, expres stipulate, cu privire la 
aplicarea sau neaplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate a 
regimului reciprocităţii şi a măsurilor contra dumpingului. 

Noi am demonstrat în diferite rinduri cu fapte şi cifre, nece- 
sitatea de a se evita contractarea cu clauza naţiunii celei mai fa- 
vorizate. 

Organismul economic al Romîniei — s'a resimțit in repetate 
rînduri de urmările acestui fel de contractări. Cele mai temeinice 
principii de politică vamală s'au zdruncinate în urma stabi- 
lirii în raporturile noastre cu vecine, a regimului conven- 


mg bazat pe clauza vagă şi neprecisă de care pomenim mai 
Dezavantagiile clauzei națiunii celei mai favorizate. Avem 


CRONICA ECONOMICĂ zi 


în prezent o convențiune comercială cu Cehoslovacia, încheiată în 
1921 şi bazată pe clauza naţiunii celei mai favorizate. Cind am 
căutat să obținem pentru vinurile noastre avantajele care le au pe 
piețele cehoslovace vinurile franceze, italiene, sirbe, ni s'a recu- 
noscut... numai dreptul, In fapt, noi nu puteam îndeplini formali- 
tăţile ce ni se cer de cătră guvernul cehoslovac, aşa că favoarea 
acordată rămîne fără efect. 

Un alt exemplu: Avem intensă nevoe de un uebuşeu pentru 
recolta noastră de fructe şi vin. Plasarea lor cea mai convenabilă 
ar fi în Polonia, stat cu care avem o convenție comercială conți- 
nind clauza naţiunii celei mai favorizate, Polonia însă, prudentă 
în negocieri a introdus în protocolul final al convenției comerciale 
cu noi, în anul 1922 stipulațiunea că „Rominia nu va pretinde 
reducerea de 25 la sută din tariful vamal acordat Franţei 
de către Polonia“, acest stat avind motive de menajamente 
politice faţă de Franța. 

lată prin ce procedeu, deşi noi avem clauza de favoare, 
sintem puşi pe picior de inferioritate faţă de Franța, națiunea cea 
mai favorizată. Numai în urma repetatelor noastre inzistențe, Ro- 
minia obține în baza clauzei pomenite, citeva reduceri de taxe, 
dar şi acelea numai în anumite intervale ale anului, 

In orice caz, este elocvent faptul că inainte de încheerea 
convenției noastre cu Polonia cu clauza naţiunii celei mai favo- 
rizate, balanţa comercială romino-polonă era activă pentru Rominia ; 
îndată însă după convenţiunea pomenită, balanţa a devenit nega- 
tivä pentru noi, 

Se vede din aceste fapte că cererile speciale de formalităţi 
pe care ni le fac statele contractante, tendințele de „menajamente“ 
pentru o țară mai mult decit pentru alta şi convenirea cu restric- 
uni pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, pun piedici la 
aplicarea loială şi integrală a clauzei şi conchid la inutilitatea 
existenței ei, 

Dar chiar in caz de aplicare generală și necondiţională a 
acestei clauze, ea atrage după dinsa două mari inconveniente, 

Prin jocul ei, regimul conditional este fără încetare amenințat 
de schimbări, pentrucă noile convenţiuni încheiate de cătră unul 
din contractanți pot inlluenţa indirect asupra convențiilor primitive. 

Alt dezavantaj iremediabil al acestei clauze este acela că ea 
uniformizează regimul convenţional într'un chip absolut. Ea 
nu se poate modela după diversitatea situaţiilor. Nu permite a se 
măsura importanţa concesiilor cu forța şi cu pericolul concurenţii 
economice ale ţării cu care se tratează, pentrucă prin definiţie 
clauza crelază pentru toţi un regim identic. 

Alte feluri de convenţiuni. In faţa acestor dezavantaje, unele 
state cu o îndelungată experiență in politica convenţională, s'au 
forțat să scape din strimtoarea acestei obligaţii, care nu mai este 
în armonie cu necesităţile economice ale timpurilor de față. 

Ele au format curentul care a conceput „tratatele de reci- 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


procitate“ în America şi „sistemul specializărilor“ în Germania. 

In aceste amindouă cazuri, s'a căutat a se reduce înțelesul 

prea poue al clauzei națiunii celei mai favorizate. 
majoritatea statelor europene nu utilizează actualmente 
niciunul din aceste două pone: 

In urma războiului, întirzierea voluntară a statelor de a in- 
cheia convenții tarifare pe deoparte şi necesitatea restringerii 

ilor economice între naţiuni pe de altă parte, au impus o 
serie de convenţii netarifare şi acorduri de comerţ întemeiate 
toate pe e n. c& m. f, 

intirea inconvenientelor acestei clauze a făcut totuşi pe 
unii negociatori să îngrădească forța de aplicaţiune a ei. 

Am văzut astfel metoda Poloniei, care prevede expres că 
alte state nu vor putea cere aplicaţia clauzei naţiunii celei mai 
favorizate În privința tuturor stipulațiunilor. 

Mai menționăm cazul statelor baltice care utilizează așa 
numita clauză baltică, prin care se prevede că avantajele con- 
venţionale pe care aceste state şi le acordă reciproc în conven- 
tiile dintre ele, nu vor reveni, —prin efectul c, n. c. m. f.— și 
altor naţiuni, altele decit cele baltice, 

Această aplicare a clauzei baltice îşi găseşte explicaţia 
atit în necesitatea menţinerii intereselor comune între statele po- 
menite cît şi în teama de pericolul ce ar surveni prin întinderea 
prea largă a favorurilor la unele state ale căror interese nepre- 
văzute ar putea jena economiile naţionale respective, . 

Convenții cu stipulații speciale. Un caz interesant est 
al Italiei, de exemplu, în convenţia cu Germania din Decembre 
1924. Se prevede în această convenţie că anumite articole italiene 
(de ex. ciocolata, ș. a.) vor fi excluse dela tratamentul naţiunii 
celei mai favorizate la intrarea în Germania, Invers, anumite arti- 
cole germane, precis enumerate, vor fi supuse la importul în Italia 
la tariful general, tarif maximal. 

Se mai prevede însă că la baza contractării stă dorința 
reciprocă de a ajunge progresiv pe măsură ce se va înlătura 
teama de concurență neloială, la aplicarea complectă și generală 
a clauzei naţiunii celei mai favorizate. 

Se pare că în această stipulație este o tendință de reve- 
nire la vechea concepție a aplicării clauzei. Este foarte posibil 
totuşi că rîndurile de mai sus să nu însemne decit o simplă poli- 
tejä subt care se ascunde o îndoială explicabilă asupra cităţii 
clauzei generale. 

Uniunea gr + ge eză în convenţia cu Ceho-Slovacia 
din Decembre 1925, cu toate că prevede utilizarea clauzei, — în 
scop însă de a evita orice pericol de criză, —rezervă un număr 
de 14 articole belgiene și ceho-slovace, care vor fi reciproc ex- 
cluse dela tratamentul ei. 

In convenţia dintre Franța şi Ungaria, se stipulează că 
pentru reduceri sau avantaje tarifare, Ungaria va putea cere tra- 


CRONICA ECONOMICĂ 323 


tamentul clauzei națiunii celei mai favorizate însă numai în schim- 
bul unei compensaţii „echitabile“ acordate Franţei. 

După cum e firesc, statele care au fost jenate de mecanismul de- 
fectuos al clauzei n. c. m. f, sau care au fost atente la neînțelegerile 
pe care aceasta le-a provocat, au incheiat convenţii cu stipulațiuni 
similare celor de mai sus precizind limitele de aplicare ale clauzei. 

Din contra, alte state, următoare uzului tradiţional şi în im- 
posibilitate de a contracta în condițiuni bine determinate—cazul 
Austriei care trata cu Italia şi Franţa, fără a-și fi fixat definitiv 
tariful de mai înainte,—acestea au incheiat şi după războiu con- 
venii cu caracter de generalitate şi nespecificare. 


Viitoarea noastră politică convenţională. Dacă însă uzul a- 
cestei clauze ar deveni iarăşi obişnuit, ea nu ar mai fi în curind 
decit o ficțiune economică, care se va surpa încet şi pe nesimţite, 
ca să se reducă în urmă la o instituţie goală şi ușoară, sortită 


In orice caz, țara noastră nu trebue să mai joace rolul pă- 
călitului. Nu trebue ca Rominia, fiind fidelă concepţiei raţionale 
a clauzei naţiunii celei mai favorizate, să acorde altora mai mult 
decit obține ea. 

Mai mult. Trebue ca noi să ne formăm mai înainte armătura 
porţilor noastre vamale ; să nu le deschidem decit în măsura în 
care se deschid Rominiei porţile statelor interesate și să folosim 
împrejurările ce ne pot folosi. 

titlu de exemplu vom menţiona cazul Poloniei, Acest stat 
are interes să-şi plaseze o parte din mărfurile care altădată erau des- 
făcute în Germania. Pentru unul din aceste produse, pentru fièr, 
Rominia este principala consumatoare a Poloniei. Cam 70%, din 
exportul de fier al Poloniei, nu găseşte debuşeu decit în Rominia. O 
intervenţie a noastră, fixind condiţii speciale Poloniei, ar conduce 
acest stat să ne facă la rindul său concesii apreciabile, 

Oricum, dacă Rominia s'ar angaja prin clauza de rec - 
tate, utilizată de pildă în sistemul american, ar readuce în Europa 
o modalitate de contractare a cărei extensiune este foarte utilă, 
prin preciziunea ei. 

Orice formă de contractare ar adopta Rominia, noi socotim 
că am arătat mai sus, cu prisosință, care sînt gravele inconveniente 
ale convenirii cu clauza naţiunii celei mai favorizate, în forma ei 
generală şi necondiționată. 

Este sigur insă, că obligindu-ne printr'o convenţie cu clauze 
precise, am înlătura în certitudinea şi neînțelegerile în relațiunile 
noastre internaționale şi am fi scutiți, totodată, de orice discuţii şi 
construcţii interpretative, cu totul evitabile. 


+ 
* + 
Este acum timpul introducerii stabilității în toate domeniile. 
Reformele trebue să înceapă în toate direcțiile. Dar nu e nevoe 
să aşteptăm realizarea unora pentru a incepe altele. Pentru con- 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 


venţiile comerciale: nu ne trebue numaidecit monedă stabilizată. 
Nici nu trebue mai întăiu tarif vamal definitiv fixat, în întregime. 

Trebue numai curajul e mere şi tenacitatea continuității. 
Trebue înlocuită formula generală şi necondițională a clauzei nā- 
țiunii celei mai favorizate, 

Sint lucrări grele şi de mare încercare pentru guverne. S'au 
văzut unele cabinete ministeriale căzind datorită lor. Altele şi-ar 
vedea întărite pozițiile. lar economia naţională ar prinde vigoare. 


Al. Hallunga 


Miscellanea 


STEJAR IONESCU 


(1897 — 1928) 


Chiar in preajma mormintului proaspăt, mintea noastră nu se 
te obişnui cu ideia că unul din cei mai buni prietini şi cola» 
[azere ai Vieţii Romineşti, nu mai este. Un ti reay rinduit de 
fatalitate a curmat o viață în plină desfășurare, așa cum doboară 
coasa o plantă în epoca infloririi ei, 
Stejar lonescu abia împlinise 31 de ani, 


L-am cunoscut în clasa Gea la Liceul Internat din lași, în toamna 
anului 1913, ce tăcuse cinci clase la liceul din Ploeşti, reu~- 
şise să obțină o în clasa noastră, Stejar lonescu a găsit aici 


o nouă celulă socială bine determinată, cu *valori consacrate» și cu 
erarhii stabilite de ani de zile. A fost primit cu răceală și curio- 
zitate, — Nu după multă vreme însă, noul nostru coleg și-a atras 
prietinii din acelea pe care numai moartea le sfarmă 


dealtfel, H lăsau indiferent. Ceiace el urmărea incă de pe atanci 
era desăvirșirea sufletului prin cultură, lucru greu și indelungat. 
Era retras şi meditativ; nu tulbura și nu jignea prin cuvinte sau 

pe nimeni. Privirea lui blajină și ertătoare, parcă, domolea 
cele mai gălăgloase şi mai rele. Deaceia, Stejărel — cum 
imam spus pe urmă—era prețuit și lubit ca un colț de natură 
care 


care-și desfășură viața alături, dezinteresat. 

După terminarea liceului și după războiul la care a luat şi 
el parte ca sublocotenent de rezervă în Batalionul 14 Pioneri, şi=a 
luat licența m drept şi s'a inscris ca avocat în Baroul laşi în 
toamna anului 1919. Până prin 1922. Stejar lonescu a practicat 


12 


326 VIAȚA ROMINEASCĂ 


avocätura, Dar el nu sa putut adapta vieții Tribunalelor, Avea 
însă credința nestrămutată că într'o bună zi işi va găsi adevăratul 
lui drum. A indurat lipsuri materiale și năcazuri de tot felul, l-am 
văzut în momente de deprimare şi de revoltă cind mintea lui ințele- 
gătoare şi bogată găsea totdeauna o rază de lumină de care să 
se razeme, ca să nădăjduiască iarăși, 

De vre-o şase ani imbrățișase profesiunea de ziarist cărela i 
se devotase cu credință şi seriozitate. Articolele lui semnate L 
Luchian stat pătrunse de democratism și civilizaţie. Dar ogorul de 
muncă af lui Stejar lonescu—pe care insuşirile lui aveau să pro- 
ducă cele mai alese roade—era acel al literaturii, Prima lui bu- 
cată +Frămintările d-lui Popolu» a fost scrisă în 1919 şi publicată 
în revista <lnsemnări Literare» din lași, cițiva ani după aceia 
a lucrat în tăcere ca să reinceapă apoi a publica regulat în Adevărul 
Literar și artistic şi în Viaţa Rominească, 

«Domnul deia Murano- primul său volum de nuvele apărut 
anul acesta, conține cinci bucăţi care dovedesc că Stejar lonescu 
îşi descoperise adevărata lui cărare de unde avea să dea literaturii 
noastre opere definitive, 

Literatura lui e o fină broderie de idei și de imagini pe marginea 
realităţii, De aceia subiectele nuvelelor sale sint simple şi banale. 
Ceiacesi interesant şi original însă, este jocul ideilor pe care i le 
sugerează întimplări de toate zilele, Dintr'un rtu imens şi tulbur 
cum e viața, psi lonescu ne arată sclipirile firului de argint al 
apei pure, În cele citeva pagini cite ni le-a lăsat il găsim intreg 
şi curat așa cum l-am cunoscut şi cum a trăit. Stejar lonescu 
se descoperise pe el insuși. Cu citeva săptămini inainte de a 
muri, începuse a scrie un roman, Cind misa spus aceasta, am ghicit 
în ochii lui bucuria omului care-şi descoperise adevărata lui menire 
şi drumul fecund, pentru gindurile sufletului său, După atiţia ani 
de năcazuri și de sbucium aceasta era una din marile lui mulțumiri, 

In redacția Vieţii Romineşti Stejar lonescu a muncit dela a- 
pariția din nou a revistei după războlu—din Mart 1920-—pănă 
înaintea morţii. 

Pimgem fără putință de consolare — dispariţia lui dintre noi. 
Literatura rominească a pierdut un talent distins cu mari posibilie 
tăți de realizări artistice, iar revista noastră un mare prietin și un 
credincios muncitor. — G. B. 


[ERE e Ea e e dap ee e mape mie aa at 7 
Re alism 


Intre publicistul Nichifor Crainic şi citiva intelectuali arde» 
leni s'a incins în ultimul timp o polemică destul de aprinsă, dusă 
m ziarele «Curentul» şi «Patria», pe tema limitelor şi drepturilor 
regionalismului. S'a redeschis astfel vechea ceartă, mereu deschisă, 
dela unire incoace între o parte din opinia publică a vechiului re- 


MISCELLANEA 327 


gat care acuză pe transilvăneni de regionalism şi cercurile politice 
şi intelectuale ardelene care ne acuză, pe nol regăţenii de Aa oi pi 
lism şi exploatare tiranică a noilor provincii alipite. S'au us şi 
deoparte şi dealta statistici şi argumente, 

Cineva în ziarul «Patria» arată cu cifre cit de puţini sint 
funcționarii ardeleni în diferitele instituţii ale statului, în adminis 
traţie, magistratură, școală etc. Şi m afară de această proporție 
numerică care are darul de a prezenta fenomenul mai ales subt 
aspectul său cantitativ, trebue să recunoaştem că spiritul de unie 
tate excesivă a structurel de stat, subt dominaţia excluziv a ve» 
aan regat domneşte încă în multe cercuri de partea aceasta a 


rpaor, ' 
iscuția aceasta comportă, fără indoială și consideraţii mai 
reoretice. 

Fireşte, nici un romia nu va tăgădul necesitatea unităţii su- 
Heteşti şi organice a statului romin, Şi de autonomii prea exage= 
rate, din acelea care duc direct la zare nu poate fi măcar 
vorba, în situația actuală a statului nostru. 

Depinde insă de felul cum trebue înțeleasă această «unitates, 
In pură logică chiar, trecind pe deasupra faptelor care ni se pree 
„zintă, un sociolog imparțial şi inspirat de spirit ştiinţific va trebui 
să recunoască că un organism ţiat e superior altuia prea ce 
mogen. Triburile primitive sint extrem de uniforme, de con te 
și de asemănătoare în diferitele lor aspecte, Dar tocmai aici stă 
slăbiciunea lor. Diviziunea muncii e aduce încetul cu incetul 
diferențierea diferitelor straturi sociale ori regiuni, fiecare cu o altă 
specialitate și tocmai din această complexitate reese superioritatea 
organismului evoluat. Cu crt un popor conţine mai multe note di- 
ferenţiale cu atit viaţa sa e mai bogată şi mai intensă, Oare Franţa 
nu stă aşa de sus în scara culturii omeneşti, anume fiindcă apore 
tul sufletesc breton sau auvergnat sau provensal nu seamănă cu 
acela normand, loren ori alsacian ? ȘI cite suflete regionale nu se 
pe deosebi în Germania așa de unită subt aspectul ei etatist, dela 

varezul şi badezul violu și temperamental la Prusacul pozitiv și 
brutal sau Rhenanul ușuratec ? 

Popoarele mari nu sint popoare omogene, Uniformitatea e 
semn de sărăcie sufletească. Care ar Ĥ avantajul pentru nol ro- 
minii ca Basarabeanul, Ardeleanul şi Moldoveanul să fie toți turnaţi 
pe același calapod care ar fi fabricat invariabil la București? Crer 
dem din contra, că respectind cit mai mult posibil tradiţia istorică, 
moravurile locale, sufletul specific al fiecărei provincii, vom alcă» 
tui o Rominie complexă şi boga sufletește. 

Dar să trecem de la deziderate la realități. Nu numai că ar 
fi mai bine dacă regionalismul ar fi respectat şi la noi ca și aiurea 
Aşi ar înceta de a mai fi o acuzaţie și un cuvint de ocară), dar 
„cred câ n'am putea chiar de am voi să facem altfel. N'am putea 


iindcă se opun f 
Evoluţia noastră istorică—din punct de vedere sufletesc, al 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mentalităţii, — s'a realizat în mai multe trunchiuri. Dar două din ele 
sint evidente. Aici în vechiul regat, infiltrațiile slave, dealungul 
veacurilor, ca contopire directă de rasă şi ca influență în moravuri 
au fost mai frequente, Peste acest fond pe care filosoful Kayserling 
il crede deadreptul suderusic ca mentalitate, s'a suprapus cultura 
bizantină. Dominantele vieţii sufletești de aici sint fondul slav și 
forma bizantină, 

Dincolo, în Ardeal influenţa slavă în popor e mai mică. Cea 
germană sau ungurească ceva mai puternică. lar cultura și mora- 
vurile n'au nimic bizantin. Din contra un caracter pronunțat ger- 
man, lată deci două curbe de dezvoltare istorică care nu se asea» 
mănă, Le putem noi conțopi arbitrar astăzi, după metode artificiale 
cind un mileniu le-a despărțit? Nu e mai bine oare ca fiecare 
provincie să cultive ceace are ea fund original și particular 
creator, bineințeles intreținind un st pa comun de rominism? Nu e 
mai folositor și mai fecund să stimulăm tocmai! ceiace e specific 
creator în fiecare din provincii? 

Se pare insă că preferăm metoda cealaltă, a unui raționalism 
excesiv, care crede că se pot tăia picioarele Basarabiei, Ardealului 
ori Bucovinei, puninduele cu deasila mtr'un pat de Procust ori impt- 
nindu=le tipare gata făcute cărora trebue să se potrivească de azi 
pe mine. Să ne ferim de orice domanie regionalistă care face 
ca una din provincii să se creadă superioară celorlalte. Să admitem 
toleranța, şi înțelegerea notelor specifice din fiecare. Sufletul romi- 
nesc îmbogăţit cu cit mai multe aspecte particulare nu va îi decit 
mai armonios și mai prosper. —M. R, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Damian Stănoiu, Câlagări şi ispite, Scene din viața mănă- 
stirilor, Editura „Cartea rominească"“ Bucureşti. 

Tagma monahală, categorie socială interesantă prin traiul, 
moravurile, mentalitatea ei specifică a găsit după Calistrat Hogaş, 
neuitatul creator al părinţilor Ghermânuţă sau lovinadie în di. Da- 
mian Stănoiu, un interpret remarcabil. 

D-sa nu are robusta amploare, nici sufletul epic al viguro- 
ului său Inaintaş, dar e desigur înzestrat cu un ager simţ de 
observaţie, un spirit vioi şi un umor, uneori, de o deosebită savoare, 

Din cele cinci bucăţi, care formează volumul, nu toate au 
aceiaşi valoare artistică. 

„Cum petrec călugării“ nu e decit o inşirare anecdotică, 

„Anichit păcătosul*, istoria unui călugăr, care luptă în zădar 
cu pornirile fizice ale firei lui aprinse, cuprinde detalii inutile iar 
“figura eroului are în ea ceva monoton şi convenţional. 

„In căutarea unei parohii* şi „O anchetă“ sunt în schimb, 
două nuvele de primul rang. 

m călugărilor Artemie și Averchie, peregrinările ieremo- 
pahului în felurite sate, fiecare cu fizionomia lui proprie în prima 
nuvelă ca și tigurele stareţului Glicherie, a protopopului, defensorului 
eclesiastic sau a ursuzului contabil Zamfirescu, în cea de a doua, 
se desprind în trăsături puternic conturate întrun mediu pulsind 
„de viaţă şi mişcare, 

Tonul povestirii e mealectat și simplu iar dialogul animat 
şi de o desăvirşită naturaleţă. 

Nota satirică în ce priveşte lăcomia preoţilor, duhul de în- 
noire al satelor, egoismul unor proprietari, rapacitatea sau venali- 
tatea unor reprezentanţi eclesiastici sau laici al autorităţii în deosebi ; 
au e desigur absentă, dar ca şi la Patrașcanu sau Brăescu, în alte 
domenii, ea e lipsită de amar. 


Ter r r 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ J 


Dispoziția dominantă a autorului e o inalterabilă voloşie, ur 
zimbet de resemnare sau creștinească îngăduință, În fața păcatelor 
omenesti. 

Bucata cea mai perfectă însă ca realizare estetică, mi se pare 
„Maica Natalia s'a certat cu Maica Vitalia“, 

Contrastul între neînsămnătatea incidentului care aduce con- 
fiictul între cele două maici copilăroase şi naive și proporţiile pe 
care acesta le ia în lumea mănăstirii, datorită intervenții celorlalte 
maici grupate la urmă în taberi adverse e de un irezistibil efect 
de umor iar felul specific de a simţi şi judeca al călugăriţilor în 
simplismul lui naiv, umil şi fermecător, redat cu virtuozitate de un 
artist de data acesta, deplin stăpin pe mijloacele sale. 


Octav Botez 
* * 


é Gib. 1. Mihăescu. La Grandiflora, 1928, Scrisul rominesc, 
raiova, 

Motivul central al inspiraţiei d-lui Gib. Mihăescu, în cele 
mai multe din nuvele, ca şi în incercarea lui dramatică atit de œ 
riginală e impulsia erotică, chinuitoare, obsedantă, izvorind din pros 
funzimele atavice ale inconştientului și manifestindu=se năvalnic 
prin gesturi sau acțiuni de o senzualitate, brutală, crudă, exasperată, 

mai lungă din nuvelele sale <La Grandiflora> e analiza 

ascuţită, lucidă, patetică a unui caz de gelozie morbidă, 

Tiranizat de imaginea fizică a soției pe care o bănuește că 
l'a înșelat, Manaru vrea să se răzbune la inceput asupra presupu= 
sului ei amant Ramură, dar privirile ironice şi zimbetele cunoscu= 
ților, care așteptau curlași papio; il fac särgi schimbe brusc in- 
tențiile, lrezistibil vtnätor de femei, după ce reușește să Incorno= 
reze toate notabilitățile oraşului provincial şi caută să-şi uite amarul 
în a, baie, Işi pune în minte să posede singura femee cinstită, 
dena aru, După o primă încercare zădarnică, reuşeşte a doua 
oară prin surprindere, ne mai pomenită îndrăzneală și brutalitate. 
Dar femeia, care=și iubea soțul se sinucide şi Manaru chinuit de 
idela că soția lui nu a tăcut la fel, sucește lui Ramură. 

nuvela nu e lipsită de unele , situații neverosie 

mile și uade reas para repete Pe abata pe care rara aline 
personaje esc și unele aspecte vinciei sint tericit te, 

Mai owm însă deet «La Granditora: sau Sine 
stranie şi grotescă deformare a ităței cu toată vigoarea un 
halucinantă a viziunii, mi se par, bucăţile intitulate <Frigul> și 


t >, 

ventura amoroasă și vinovată a unei femei măritate, caresși 
inşeală soțul absent într'un conac solitar şi romantic, păzit de pa” 
truzeci de cmi fioroși în cea dintăi, acea a unui proprietar care 
trecînd printr'o pădure e atacat de hoți şi soția lui siluită, după ce 
el barbatul fusese chinuit de ideia cum se va comporta femeia im 


b b -aia e 
RECENZII 331 


asemenea situație, in cea de a doua, sint evocate intro atmosferă 
sombră, apăsătoare, tragică în care pluteşte o teamă nelămurită și 
o vagă neliniște, 
Cu mina de maestru, izbutește di, Gib, Mihăescu să redea 
corespondența tainică intre peizajul natural (parcul înghețat în Fris 
, pădurea salbatică în Întimplare) și anumite stări interioare, utie 
resursele unui stil bogat m personificări și imagini de o rară 
putere de suggestiune. 
Analist subtil şi evocator al sub conştientului erotic cu vio- 
lența, misterul şi poezia lui tragică, d. Gib. Mihăescu reprezintă în 
paran tinără a scriitorilor noştri, una din speranțele cele mai 


egitime. 
' > Octav Botez 
a z 


Walter Platzhoff, Geschichte des Europäischen Staaten- 
systems 1559—1800. (colecţia Bellow-Meinecke), Handbuch der 
mittelalteriichen und neueren Geschichte. Oldenburg, 1928. 1 voi. 
în-8°, 274 p. 

Opera aceasta umple insfirşit lacuna rămasă între cartea lui 
Ed. Fueter, consacrată istoriei sistemului politic european dela 1494 
la 1559 (apărută la 1918) şi între „manualul* lui Yramich consacrat 
perioadei dela 1660 la 1789 (apărut la 1905), Spiritul în care 
sint redactate aceste „manuale“ e interesant. Autorii vor să con- 
cilieze repartiția geografică şi naţională a evenimentelor cu nece- 
sitatea de-a degaja liniile esenţiale ale evoluției istorice şi principa- 
lele instituții ale timpului. Concepţia aceasta plasează colecţia 
Bellow-Meinecke între colecţiile tip Lavisse-Rambaud sau Oncken 
ki noua colecţie „Peuples et civilisations“ a d-lor Sagnac şi 


Cea mai carateristică pentru concepția care a idat la al- 
cătuirea colectiei Bellow-Meinecke îmi pare cartea d-lui Ed. Fueter, 
Geschichte des europ. Staatensystems 1494-1559. Subiectul ei e 
istoria principalelor state europene în timpul luptelor pentru supr- 
emaţia asupra Italiei, Participarea la aceste lupte determină gradul 
de importanţă al fiecărui stat. După ce descrie faza de dezvoltare 
a principalelor instituţii ale epocii—armata, marina, constituţia, ad- 
ministraţia, diplomaţia — autorul examinează factorii de putere ai 
fiecărui stat în raport cu resursele celorlalte state, De pildă Franţa 
prezintă asupra celorlalte state avantajul unei puternice centralizări 
care permite regelui să dispună direct şi ilimitat de resursele ţării, 
superioritatea unei populaţii ene numeroase (15-16 mil, 
contra 3 mil. în Anglia şi 7 în nia), independența economică 
faţă de statele vecine, cea mai bună artilerie ṣi cavalerie grea din 
timpul acela, însă cum cultura ocupă aproape totalitatea po- 
pulaţiei ei, Franța e nevoită să-şi 'recruteze infanteria în Elveţia 
sau Germania, şi cum nu dispune de-o flotă specială în medite- 
rană e silită să cumpere concursul Genovei sau al Veneţiei, iar 


a ra a ee A a > 


332 VIAȚA ROMINEASCÀ 


cind acestea îi vor lipsi, să se alieze cu Turtii, cari dispuneau 
de cusarii din Africa de nord, In acest dispozitiv, expunerea eve- 
nimentelor, care ocupă doar un capitol final, nu constitue decit 
verificarea analizei care o precede şi formează obiectul principal 


al cărţii, 
a d-lui Platzhofi aplică, ceva mai suplu, acelaşi metodă. 
Şi el incepe prin descrierea statică a principalelor state europene, 
şi ca să treacă apoi la expunerea evenimentelor celor mal impor- 
tante din timpul contra-reformei şi al războiului de 30 de ani. 
De notat că autorul mu se opreşte la limita tradiţională a 
păcii din Westfalia, ci duce naraţiunea pănă la 1660. In adevăr, 
ceiace caracterizează sec. XVI şi prima jumătate a sec. XVII e 
lupta între Habsburgi şi Bourboni, lupta care nu se sfirşeşte decit 
prin pacea dela Pirenei din 1659. Imediat după această dată 
incepe domnia lui Ludovic XIV şi preponderența Franţei în Europa, 
fapt care constitue caracteristica perioadei următoare. In Anglia 
deasemenea anul 1660 marchiază începutul unei noi perioade: 
războiul civil se termină şi pe e restaurată. Pacea dela 
Kardis (1661) pune capăt războiului ruso-suedez după ce pacea 
dela Oliva reconciliase Imperiul, Polonia, Svedia și Bandeburgul, 
Prin urmare, dacă data I tranşează în istoria Germaniei, anul 
1660 formează o etapă mai importantă în istoria Europei, 
Caracterul de manual politic al acestor cărţi a impus auto- 
rilor obligaţia de-a nu expune decit faptele definitiv ciştigate, Din 
acelaşi motiv, curentele de idei şi politica internă nu sint tratate 
decit în măsura în care au inriurit asupra echilibrului european. 
Fireşte, istoria unei epoci aşa de vaste nu se putea sprijini ex- 
cluziv pe studiul surselor directe, Dar autorul a consultat pe cele 
esenţiale, aşa incit cartea lui, pe lingă meritul unei sinteze, pre- 
zintă şi pe acela al unei juste şi precize evaluări pe care numai 
contactul direct cu sursele originale îl poate da. O excelentă biblio- 
grafie, recentă şi metodică, ridică şi mai mult preţul acestor 


„manuale“, 
A. Oțetea. 


. 
9? 


Pasquale Villari: Niccolò Machiavellit e | suol tempi. Ed. 
4-a 1927, 2 vol. 

Această capodoperă a istoriografiei italiene moderne, tradusă 
de mult in nemțeşte și în englezeşte, atinge, după cincizeci de ani 
dela prima-i apariţie, ediţia a 4-a. Chiar dacă ținem seamă de ca- 
racterul comemorativ al acestei ediţii—în 1927 s'au împlinit zece 
ani dela moartea autorului şi patru sute dela acela a lui Machiavelli 
—eca nu e mai puțin un succes, deoarece în ltalia d-lui Mussolini, 
care, după ultimele statistici numără patruzeci de milioane de |- 
talieni în regat şi nouă în afară, și care-şi proclamă la orice 0- 
cazie pretenţiile ei la primatul cultural al lumii, o carte care se 
vinde în o mie de exemplare constitue un mare succes de libră- 


RECENZII 33 


vie Nu ştiu care au fost tirajele diferitelor ediții ale cărţilor lui Vi- 
Hari, dar ştiu dela editorul unui eminent istoriograf florentin că o- 
pera acestuia consacrată Republicei Florentine, s'a tipărit în 300 
exemplare, şi se mai găsesc şi astăzi, Acest fapt, și cei 60—70,, 
de analtabeţi ai ltaliei, explică mai eloquent decit orce demontra- 
ție geneza şi durata fascismului, 

Pasquale Villari a fost cel mai eminent istoric al Italici de 
dinainte de războiu, (El a murit în 1917.) Acţiunea lui nus'a exer- 
citat numai asupra unei întregi pleiade de tineri cercetători itali- 
eni care, mai mult sau mai puţin direct, purced dela dinsul, ci ara- 
diat chiar in afară de ltalia. El e unul din intemeetorii școalei poziti- 
viste, şi aproape nu a fost cercetător străin care să nu fi găsit la 
Villari îndrumare şi încurajare în timpul petrecut la Florenţa Un 
distins profesor dale Universitatea din Paris se reclamă dela Vil- 
lari ca dela inițiatorul metodei de cercetare exactă și de expunere 
sobră. Importanța lui Villari consistă, în adevăr, în reacţiunea pu- 
ternică contra retorismului academic şi a declamaţiei patriotice. In 
ciuda orgoliului naţional care excludea critica din domeniul isto- 
riei italiene, Villari a introdus cercetarea minuțioasă a documente- 
lor originale şi analiza lor critică, a supus toate legendele, care 
măguleau amorul propriu național sau gustul pentru romanțios, con- 
trolului riguros al textelor şi după o viaţă de muncă necurmată a 
täsat, în afară de citeva scrieri care sînt adevărate modele (/ due 
primi secoli della storia di Firenze; La storia di Giordano Savo- 
narola e del suot tempi) o şcoală care i-a continuat opera, 

Cea mai importantă din scrierile lui Villari e cea consacrată 
lui Machiavelli. Cartea conţine dealtfel mult mai mult decit pro- 
mite titlul. E întreaga istorie a Renaşterii italiene din sec. XIV 
pănă la 1527, data morții lui Machiavelli şi a apogeului Renașterii 
florentine. Villari nu face numai istoria principalelor state italiene 
din timpul acesta, nu descrie numai evenimentele de căpetenie ale 
epocii, dar evocă toate personagiile marcante ale Renaşterii într'o 
frescă admirabilă care face din cartea sa cea mai documentată şi 
mai evocatoare enciclopedie a Renaşterii italiene, Cele mai solide şi 
mai frumoase pagini sînt acelea in care autorul reconstrueşte am- 
bianţa lui Machiavelli, şi cum această ambianță conţinea chinte- 
sența Renaşterii italiene, scrierea lui Villari e mai ales istoria Re- 
naşterii. Villari a construit personagiului său un cadru atit de 
vast incit acesta dispare în el. Apoi, cu toată probitatea lui ştiin- 

Villari nu s'a putut desbăra complet de influența Risorgi- 
mentului, şi interpretarea pe care ne-o dă despre Machiavelli, mai 
ales despre Principele său, a provocat, de exemplu din partea lui 
Ranke și a lui Benmari, critici pe care ẹl nu le-a putut infirma. 
Vrind să facă din chiavelli un precursor al unităţii italiene, 
Villari a susținut că Principele lui Machiavelli mar fi decit expu- 
nerea mijloacelor, potrivite spiritului timpului, prin care Italia şi-ar 
fi putut realiza unitatea şi drept dovadă invocă chemarea la unire 
conținută în capitolul ultim al Principelui. Or acest capitol pare 


334 VIAȚA ROMINEASCA 


— 

un adaos ocazional, căci el contrastează viu, prin tonul şi prin con- 
ținutul său, cu celelalte capitole care nu fac decit să descrie practi- 
cele politice din timpui său, cum o fac de pildă și Commynes şi 
Guicciardini, fără ca aceștia să se fi gindit măcar la posibilitatea 
unificării statelor italiene. Dealtfel expunerea doctrinei lui Machia- 
velii se reduce la analiza rezumativă, în ordinea compunerii lor, a 
principalelor sale opere. O expunere sistematică a filiației, a des- 
voltării şi a transformării ideilor lui Machiavelli, o istorie a Ma- 
“hiaveliamului lipseşte, şi aceasta e cea mai gravă lacună a acestei 
apere càre e, cu toate acestea, demnul pendant italian al cărți 
inegalabile a lui Burckhardt: Cultura Renagterii în Italia. 


A. Oțetea 


oto 


William Miller, The ottoman empire and its successors, 
1801—1927, Cambridge, 3-a ed. 1927, 1 vol. în 16%, 616 p 

Istoricul „Latinilor din Orient“ tratează în volumul de faţă 
istoria chestiunii orientale dela 1801 la 1927 privită oarecum din- 
lăuntrul imperiului ottoman. Desvoltarea chestiunii orientale în sec. 
XIX justifică întrucitva acest fel de-a vedea. Deşteptarea naţiona- 
lităţilor din Imperiul otoman şi lupta lor pentru ciştigarea inde- 
pendlenţei trec pe planul întăiu şi depăşesc sau dejoacă calculele 
diplomaţiei europene care în secolul precedent au decis de soarta 
chestiunii orientale. Totuşi intervenția marilor puteri a marcat fie- 
care etapă importantă a acestei chestiuni, şi o înțelegere dreaptă 
a ei nu se poate avea decit în legătură {cu principalele tendinţe 
ale politicei europene. 

Independența Greciei, ca și a Romîniei, nu s'a putut realiza 
decit prin concursul fovorabil al evenimentelor externe, şi cu spri- 
jinul electiv al marilor puteri. Forțele dintăuntru, oricît de preţioase 
şi de indispensabile au fost, singure mar fi dus la izbindă aşa de 
repede, Dealtfel definiția pe care autorul o dă chestiunii orientale 
implică acest fel de-a vedea. „Chestiunea orientală, spune el, 
poate fi definită ca problema umplerii golului creat prin dispariţia 
treptată a Imperiului ottoman din Europa“, near eastern qu- 
estion may be defined as the problem of |filling up the [vacuum 
created by the gradual disappearance of the Turkish empire from 
Europe). Marele defect al cărţii e că acest principiu n'a lost ri- 
guros observat, Evenimentele europene sint lăsate prea în umbră 
pentruca să nu rezulte un defect de perspectivă. Cititorul are im- 
presia constantă a unei istorii locale. Dar chiar admiţind punctul 
acesta de vedere, atenţia acordată diferitelor evenimente petrecute 
în Peninsula balcanică nu corespunde importanței lor relative. 
Autorul cunoaște limba grecească şi s'a servit mai ales de surse 
greceşti. Acest fapt explică, dacă nu justifică, preferința acordată 


Astfel, i vreme revolta sirbească (1804—17), cu toate 


RECENZII 335 


complicațiile ei internaționale, e expediată în douăsprezece pagini, 
războiul pentru independența Greciei şi formarea Regatului are 
aproape o sută. Cine vrea să cunoască importanța şi peripeţiile 
revoluţiei romineşti din 1848 trebuie s'o caute la capitolul IX: The 
Greek and lonian constitutions (1843—53). Un capitol special 
poartă titlul „Unirea Principatelor Dunărene (1856—62)*. Dar din 
cele douăzeci şi şase pagini ale capitolului abia şase ne sint re- 
zervate, restul e consacrat tulburărilor din Serbia, şi mai ales din 
Grecia, Insăşi limita capitolului e fixată de un eveniment grecesc : 
abdicarea regelui Otto. O astfel de dispoziţie a materiei nu poate 
da o reprezentare exacta şi precisă a raporturilor de forţă dintre 
„succesorii“ imperiului otoman, Ceva din iluziile „marelui proiect” 
grecesc a alterat dela început proporțiile pes ale editiciului pe 
care d. Miller şi-a propus să-l clădească. Data primei ediţii, care 
e din 1913, a hotărit nu numai tonul, ci și impresia de ansamblu 
a cărții pe care cele două capitole adiţionale. „Orientul apropiat în 
războlui european (1914—1923)" şi „Republicele greacă, albaneză 
ŞI turcească (1923—27)* n'o mai pot schimba. Cititorul e surprins 
să găsească la capătul istoriei d-lui Miller, în locul „Greciei Mari” 
cu capitala la Constantinopol, o Jugoslavie şi o Rominie mare pe 
care nimic nu le-a anunțat în cursul acestei expuneri. Marele răz- 
boiu i-a jucat autorului o farsă urită desminţindu-i prevederile şi 
invechindu-i cartea cu toate tentativele de reintinerire a celor două 
ediții din 1923 şi 1927., 

Pe lingă aceste defecte, cartea d-lui Miller retevă calităţi de 
primul ordin: o cunoașrere intimă şi directă a afacerilor orientale, 
o documentaţie considerabilă, o judecată ponderată şi sigură, o 
lină intuiţie psihologică (vezi de pildă portretele eteriștilor i ale 
in nților greci cap. V, şi pag. 319-324 consacrate lui Cuza- 
Vodă) şi, însfirşit, o limbă aleasă şi simplă care dovedeşte efortul 
constant al autorului de-a nu se îndepărta nici o clipă dela da- 
toria sa de imparţialitate. O bibliografie metodică, nu fără lipsuri 
importante (De ex lorga: Acte şi Fragmente, şi Historire des 
Etats balcaniques), termină acest volum, foarte util ca manual de 
iniţiere în chestiunea orientală din sec. XIX, 


A. Oțetea 


șa 


Romulus Cioflec, Fe urmele Basarabiei, Note şi impresii 
din revoluția rusească, Ed, Cultura Rominească, Bucureşti. 

Deşi se vede uşor că d, Cioflec, înainte de a-şi publica no- 
tele şi impresiile, ce datează de acum 1i ani în urmă, le-a supus 
unei coordonări şi redactări recente, această prelucrare nouă a 
materialului vechiu nu i-a distrus caracterul, nu l'a denaturat,căci 
reuşeşte să reînvieze atmosfera în care a încolţit și a crescut i- 
deia autodeterminării poporului basarabean. 

Ceiace cîștigă pe cetitor este sinceritatea d-lui Cioflec atit 


-336 VIAŢA ROMINEASCĂ 


faţă de sine însuşi cit şi faţă de evenimentele și oamenii revo- 
luţiei basarabene. 

Sinceritatea faţă de sine însuşi o dovedeşte în povestirea 
împrejurărilor tragice în care au fost omoriţi, într'o excursie la care 
luase parte şi d. Cioflec, Simeon Murafa şi Hodorogea. Autorul 
nu ascunde groaza care l-a cuprins şi care l-a stăpinit într'atita, 
încit a putut părăsi o tovarăşă de excursie care-i cerea ajutor și 
protecţie, pentru ca să scape singur prin fugă şi să ajungă la 
mănăstirea Suruceni—la cel puţin 12 kilometri de locul crimei. 

Sinceritatea d-lui Cioflec faţă de revoluţie se observă în mo- 
dul cum d-sa i-a privit pe basarabeni şi cum s'a comportat față 
de ei şi faţă de revoluţia rusă. Nu e atitudinea omului cu conștiința 
civilizaţiei europene superioare pe care o reprezintă faţă de bar- 
barii ce s'au trezit. Nu e judecata categorică şi fără apel față de 
copilăriile şi absurdităţile revoluţiei ruseşti, atitudine ce se desprinde, 
de exemplu, din notele d-lui O. Ghibu. In orice pagină simțim 
însă la d. Cioflec un suflet bine intenţionat, care îşi dă seama că 
intr'un mediu social diferit, e firesc să fie şi mentalități deosebite 
de a sa. Deaceia se şi frămintă să înţeleagă sensul şi să pătrundă 
viitorul revoluţiei. lar faţă de pionerii anonimi ai revoluției din 26— 
28 Februar 1917, d. Cioflec, martor ocular al luptelor de pe 
străzile Petrogradului, e „copleşit de un simțimînt de pietate“, — 
şi un îndemn spre rugăciune pentru cei care „porneau la drum* 
i se ridică in suflet. 

Intors în Basarabia, d. Cioflec ia parte la frămintările basa- 
răbenilor, intervenind cu multă discreţie acolo unde credea căt 
necesar să-şi spună cuvintul, Şi această atitudine, pe care à s 
vut-o tot timpul cit a lucrat in Basarabia se reflectează şi în 
cartea d-sale, Astfel, vorbind despre d. Goga, care în trecere 
spre Petrograd dă „sfaturi* basarabenilor de a renunţa la reven- 
dicarea autonomiei și de a deschide lupta de clasă, autorul no- 
tează imediat incurcătura în care au fost puşi basarabenii,—„de- 
prinşi mai mult cu opinii decit cu sfaturi“, — de a auzi din gura 
unui om ce se credea versat politician şi deplin occidental, sfatul 
de renunțare tocmai la ceiace le era mai scump. Intr'adevăr, re- 
voluția distrusese nu numai autoritatea veche. Ea atinsese parcă 
principiul însuşi al autorităţii în sufletul oricărui cetăţean. Totul 
era supus întâiu criticii. Era o libertate nu numai politică, ci şi Ii- 
bertatea lăuntrică, morală, faţă de orice autoritate, Deaceia erau 
mult mai la locul lor „opiniile“, adesea foarte utile ale ardelenilor 
şi bucovinenilor care lucrau în Basarabia, decit „sfaturile“ unor 
călători grăbiţi. Şi dacă, totuşi, călători ca d. Goga, au dat măcar 
sfaturi, alţi călători, din regat, se închideau ermetic în vagoanele 
oficiale pentru a nu lua nici un contact cu basarabenii, care & 
tunci aveau atita nevoe de ajutor de oriunde, Şi numai cu multă 
insistenţă d. Cioflec a putut pătrunde, într'o noapte de vară, in- 
trun vagon de acestea, ca să transmită scrisori dela Halippa de- 
cedatului Fotin Enescu, cu care a trebuit să vorbească în șoapte, 
pentrucă alături dormea d, ministru de războiu... 


RECENZII g7 


D. Ciollec greşe uneori în judecata sa asupra situa- 
{ilor şi oamenilor. r deobiceiu apreciază just. De exemplu, 
fraza aceasta caracterizează de minune toată situația moldovenilor 
până în toamna 1917: „Moldovenii de fapt revoluţie nu făcuseră, 
ci nimeriseră într'însa“. Deasemeni îşi dă sama că atit timp cit 
mişcarea naţională se mărginea la ciţiva intelectuali din jurul „Cu- 
vintului Moldovenes=* şi cei doi-trei mari proprietari, partidul 
naţional-moldovenesc era o înjghebare anemică. Astfel, deşi ches- 
tiunea organizării şi convocării Sfatului Ţării se ridicase încă în 
luna lulie, în urma pretențiilor Radei ucrainene de la Chiev asupra 
Basarabiei, —nu s'a putut ajunge la nici un rezultat pozitiv, pentru 
realizarea autonomiei Basarabiei. Forţele moldovenilor erau prea slabe 
ca să se impună organizaţiilor numeroase și puternice ale Rusiei 
revoluționare din Basarabia. Numai după ce ideia naţională va fi 
devenit o forţă activă în sufletele tinere și oţelite din tranșee, 
numai atunci Congresul soldaţilor moldoveni „mai întăi el va 
proclama autonomia Basarabiei... Ceilalţi vor fi invitaţi la alcătuirea 
organului legiuitor“. 

Cartea d-lui Cioflec cuprinde evenimentele din perioada de 
timp dela izbucnirea revoluţiei pănă în luna Septembre 1917. E 
firesc să presupunem că d-sa are note şi pentru restul timpului 
cit a stat în Basarabia. Publicarea lor va aduce un netăgăduit 
folos pentru public, lămurind multe lucruri cu privire la miş- 
carea naţională din Basarabia. D. Cioilec e înzestrat cu calităţile 
necesare pentru acest gen de literatură: sinceritatea, obiectivitatea 

dezinteresarea. In noianul de cărţi şi cărțulii, ce apar, asupra 

arabiei şi în care, de cele mai multe ori, nu răsună decit 
flaşneta patriotică învechită şi falşă, o carte bună face, în ade- 
văr, o operă rominească în primul rind în această provincie, unde 
è primită cu inima deschisă, şi apoi contribue la stringerea legă- 
turilor sufleteşti dintre basarabeni şi romiînii din celelalte provincii, 
ajutindu-i la pătrunderea, la înțelegerea sufletească reciprocă. 


V. Harea 


ste 


Eugeniu Giurgea. Din trecutul şi prezentul Basarabiei,- 
Bucureşti, 1928. 

Lucrarea d-lui Giurgea e de o valoare foarte discutabilă. 

Scopul ei e precizat în următoarea frază, pe care o cităm 
textual, ca să se vadă şi stilul de care se serveşte autorul: „ca 
romin, care am avut ocaziunea de a cunoaşte mai de aproape a- 
ceastă frumoasă regiune a ţării, am crezut că este de a mea dä- 
torie, ca în puţinele rînduri din această lucrare, să dau citeva 
noțiuni asupra situaţiei sociale şi mai cu seamă economice, ce a 
fost şi este în această provincie, pentruca să se poată vedea de 
cătră acei ce sint însărcinaţi cu conducerea frinelor statului nostru,- 
de ce ar mai fi nevoe să se facă, pentruca din toate punctele de- 


3:8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vedere să putem zice că la sinu! mamei sale, Basarabia se gå- 
seşte bine, şi că ea merge pe calea adevărată a progresului”, 
(Prefaţa. P. 3.). A 

Lucrarea cuprinde două părţi: 1) istorică şi socială şi 2) 
statistică şi economică. Dacă în partea a doua autorul, ca fost şef 
al statisticei din Basarabia, nu depăşeşte sfera specialității sale, 
deşi nu face decit să reproducă date statistice sumare,—în prima 
parte a lucrării, în schimb,—unde emite o serie de consideraţii ge- 
nerale şi încearcă să explice evenimentele unirii e neîntrecut în 
lipsa de discernămînt şi de coheziune, 

La început, pe aproape 60 pagini, ni se povesteşte despre 
ceiace se petrecea în Odesa, în anii 1917—1918. Ce legătură au 
evenimentele de-acolo cu unirea Basarabiei ? A, una foarte mare! 
D. Giurgea studia, în timpul războiului, datele etnografice cu pri- 
vire la arabia! De ce o fi ținut autorul să arate că, în timp 
ce generaţia, din care face parte, singera pe frontul Carpaţilor, 
D-sa era combatant pe frontul Odesei ? De ce a vrut să se arate 
solidar cu toată societatea romînă care se oploşia acolo şi de 
care e bine să nu mai vorbim ? Nu era mai bine ca d. Giurgea 
să fi fost mai modest și să nu se întindă asupra acestei perioade 
din viaţa d-sale ? 

Incercăm, totuşi, să urmărim şirul ideilor. Şi ni e cu nepu- 
tinţă. D. Giurgea nu se dezminte măcar o singură dată. Intilnești 
fraze ca aceasta: „La ò altă dintre aceste întruniri, la care am 
asistat de-asemeni, a fost aceia din ziua de 28 Septembrie 1917, 
orele 3:/, p. m. pe strada Preobrajensca din ‚Odesa. Acolo am 
avut ocaziunea de a vedea“... 

La această întrunire un orator cere achitarea unor dezertori 
Oratorul este aplaudat. Lăsăm să vorbească mai departe d. 
Giurgea : „Eu bine înţeles nu am aplaudat, şi din această cauză 
la un moment dat mă văd lovit la mină de un camarad, care mi-a 
strigat în acelaşi timp, că mă străpunge cu baioneta, dacă nu 
aplaud. l-am ripostat imediat, că din cauza războiului sînt para 
litic de o mină, aşa că nu o pot mişca de loc. Am fost crezut 
numaidecit, dar după vreo două trei minute am căutat să o şieri 
cit era lucru cu cinste, temindu-mă ca nu care cumva să caute a 
se convinge de contrariul“. (p. 20). 

Aşa ripostă mai înțelegem şi noi! Numai dacă „nu care 
cumva“ ea S'a produs mult mai repede decit mărturiseşte autoril. 

Dar să întrăm în fondul ideilor d-lui Giurgea. Care e cauză 
revoluției ruseşti. La p. 9, d-sa consideră revoluția ca „O remi 
tantă firească a antagonismului, ce exista de mult între clasele 
sociale din marele imperiu“, Dar mai departe nu arată cum 
antagonism a produs revoluția rusească, ci se opreşte foarte mult 
asupra educaţiei, asupra şcoalei ruseşti şi asupra acţiunii străinilor, 
ca agenţi revoluționari. Pănă la urmă tot străinii (recte evreii) sint 
de vină, căci ei au influențat educaţia rusească indrumind-o câtră 
internaţionalism (cu toate că rușii, cum spune d-sa, îşi socotea 


RECENZII 339 


(S 


literatura lor ca cea mai bună şi aproape nu cetesc literaturile 
străine. Aceşti străini au servit interesele puterilor centrale care 
aveau nevoe de revoluţii în Rusia, pentru izbinda războiului contra 
Antantei. Ce naivi eram noi, cind credeam pe alţi autori că tul- 
burările premergătoare primelor zile din Mart 1917 erau alimentate 
şi din fondurile ambasadei britanice de la Petrograd! 

Ura autorului faţă de evrei şi față de opera lor—revoluţia 
rusească,—il face adesea să exprime regrete că a dispărut Rusia 
de altă dată, Rusia nobilimii strălucitoare. (Vezi de ex., p. 23), 
cu toate că în altă parte a lucrării îşi dă seama de faptul că 
Deea a putut să proclame unirea numai datorită acestei re- 
v 

Am putea sä înşirăm şi alte contradicții, sau explicații pure- 
rile. Peste iot autorul se arată lipsit de bunul simţ. Dar a-i releva 
defectele însemnează să-i reproducem textul pagină cu pagină. Şi 
partea de care ne ocupăm are peste 140 pagini! 

E de ajuns să spunem că din restul acestei „analize“ con- 
sacrate evenimentelor din timpul unirii şi după ea se degajează 
concluzia autorului, că, în definitiv, „la sinul mamei sale“, Basarabia 
cu toate că sint unele mici neajunsuri, „se găseşte bine“, deoa- 
rece naţionalizarea a fost realizată de funcţionarii romini, mult mai 
conştienţi de datoriile lor patriotice, decit funcţionarii ruși. 

Fericită provincie ! 

Partea aceasta din cartea d-lui Giurgea, putea să lipsească 
cu mult folos, atit pentru d-sa, cît şi pentru Basarabia. Chesti- 
unea Basarabiei, a naţionalizării vieţii de-acolo, a încadrării ei în 
fitmul vieţii statului romin, e prea gingaşă ca s'o rezolve d-l 
Giurgea aşa cum a rezolvat-o. 

Ar mai fi fost încă un folos, dacă lipsea această parte. Ti- 
parul e scump ; nouă coale de tipar, pe hirtie velină, cu planşe,—cite 
cuprinde această parte, - ar fi constituit o economie intre 50—70 
mii de lei pentru acei ce au contribuit la tipărirea cărţii... 


V. Harea. 


è * 


Th. Capidan, Rominii nomazi. — Studiu din viața Romi- 
nior dn sudul Peninsulei Balcanice, Cluj, ed. Ardealul, preţul 
ei. 


păstoritul aromtnesc, cu indicaţii era 

de transhumanță şi cu prezentarea sigură a ii termie 
nologii legate de acest fel de viaţă, era demult necesar. el se 
desprind numeroase consideraţii generale, una dintre cele mai ime 
porlante —și care ar fi trebuit mai mult evidenţiată — fiind aceia a 


Ta 59, rr 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vedere să putem zice că la sinul mamei sale, Basarabia se gå- 
seşte bine, şi că ea merge pe calea adevărată a progresului», 
(Prefaţa. P. 3.). j i 

Lucrarea cuprinde două părți: 1) istorică şi socială și 2) 
statistică şi economică. Dacă în partea a doua autorul, ca fost șef 
al statisticei din Basarabia, nu depăşeşte sfera specialități sale, 
deşi nu face decit să reproducă date statistice sumare,—în prima 
parte a lucrării, în schimb,—unde emite o serie de considerații ge- 
nerale şi încearcă să explice evenimentele unirii e neîntrecut în 
lipsa de discernămint şi de coheziune. 

La inceput, pe aproape 60 pagini, ni se povesteşte 
ceiace se petrecea în Odesa, în anii 1917—1918. Ce legătură au 
evenimentele de-acolo cu unirea Basarabiei ? A, una foarte mare! 
D, Giurgea studia, în timpul războiului, datele etnografice cu pri- 
virė la Basarabia! De ce o fi ținut autorul să arate că, în timp 
ce generaţia, din care face parte, singera pe frontul Carpaţilor, 
D-sa era combatant pe frontul Odesei ? De ce a vrut să se arate 
solidar cu toată societatea romină care se oploşia acolo şi de 
care e bine să nu mai vorbim? Nu era mai bine ca d. Giurgea 
sä fi fost mai modest şi să nu se întindă asupra acestei perioade 
din viaţa d-sale ? 

Incercăm, totuşi, să urmărim şirul ideilor. Şi ni e cu nepu- 
tințä. D. Giurgea nu se dezminte măcar o singură dată. Intilnești 
fraze ca aceasta: „La o altă dintre aceste întruniri, la care am 
asistat de-asemeni, a fost aceia din ziua de 28 Septembrie 1917, 
orele 31, p. m. pe strada Preobrajensca din „Odesa. Acolo am 
avut ocaziunea de a vedea“... 

La această întrunire un orator cere achitarea unor dezertori, 
Oratorul este aplaudat. Lăsăm să vorbească mai departe d. 
Giurgea : „Eu bine înţeles nu am aplaudat, şi din această cauză 
la un moment dat mă văd lovit la mînă de un camarad, care mi-a 
strigat în același -timp, că mă străpunge cu baioneta, dacă nu 
aplaud, l-am ripostat imediat, că din cauza războiului sint para- 
litic de o mină, aşa că nu o pot mişca de loc. Am fost crezut 
numaidecit, dar după vreo două trei minute am căutat să o şterg 
cit era lucru cu cinste, temîndu-mă ca nu care cumva să cawe å 
se convinge de contrariul“. (p. 20). 

Aşa ripostă mai înțelegem şi noi! Numai dacă „nu care 
cumva“ ea s'a produs mult mai repede decit mărturiseşte autorul, 

Dar să întrăm în fondul ideilor d-lui Giurgea. Care e cauză 
revoluţiei ruseşti. La p. 9, d-sa consideră revoluția ca „O rezul 
tantă firească a antagonismului, ce exista de mult între clasele 
sociale din marele imperiu“. Dar mai departe nu arată cum acest 
antagonism a produs revoluţia rusească, ci se opreşte foarte 
asupra educaţiei, asupra şcoalei ruseşti şi asupra acțiunii străinilor, 
ca agenţi revoluționari. Până la urmă tot străinii (recte evreii) sint 
de vină, căci ei au influențat educaţia rusească indrumind-o cătră 
internaţionalism (cu toate că ruşii, cum spune d-sa, îşi socoteau 


ÎN i PERIE E 
literatura lor ca cea mai bună şi aproape nu cetesc literaturile 
străine, Aceşti străini au servit interesele puterilor centrale care 
aveau nevoe de revoluţii în Rusia, pentru izbinda războiului contra 
Antantei. Ce naivi eram noi, cind credeam pe alţi autori că tul- 
burările premergătoare primelor zile din Mart 1917 erau alimentate 
şi din fondurile ambasadei britanice de la Petrograd! 

Ura autorului faţă de evrei şi față de opera lor—revoluţia 
rusească,—il face adesea să exprime regrete că a dispărut Rusia 
de altă dată, Rusia nobilimii strălucitoare. (Vezi de ex,, p. 23), 
cu toate că în altă parte a lucrării îşi dă seama de faptul că 
paba a putut să proclame unirea numai datorită acestei re- 
voluţii 

Am putea să înşirăm şi alte contradicții, sau explicații pure- 
rile. Peste tot autorul se arată lipsit de bunul simţ. Dar a-i releva 
defectele însemnează să-i reproducem textul pagină cu pagină. Şi 
partea de care ne ocupăm are peste 140 pagini! 

E de ajuns să spunem că din restul acestei „analize“ con- 
sacrate evenimentelor din timpul unirii şi după ea se degajează 
concluzia autorului, că, în definitiv, „la sinul mamei sale“, Basarabia 
cu toate că sînt unele mici neajunsuri, „se găseşte bine“, deoa- 
rece naţionalizarea a fost realizată de funcţionarii romini, mult mai 
conştienţi de datoriile lor patriotice, decit funcţionarii ruşi. 

Fericită provincie! 

Partea aceasta din cartea d-lui Giurgea, putea să lipsească 
cu mult folos, atit pentru d-sa, cît și pentru Basarabia. Chesti- 
unea Basarabiei, a naţionalizării vieţii de-acolo, a incadrării ei in 
ritmul vieţii statului romin, e prea gingaşă ca s'o rezolve d-l 
Giurgea aşa cum a rezolvat-o. 

Ar mai fi fost încă un folos, dacă lipsea această parte. Ti- 
parul e scump ; nouă coale de tipar, pe hîrtie velină, cu planşe,—cite 
cuprinde această parte, - ar fi constituit o economie intre 50—70 
mii de lei pentru acei ce au contribuit la tipărirea cărții... 


V. Harea. 


Th. Capidan, Rominii nomazi. — Studiu din viața Romt- 
aor, din sudul Peninsulei Balcanice, Cluj, ed. Ardealul, prețul 
ei, 
Intre publicaţiile asupra Rominilor din Peninsula Balcanică 
pe care d. Capidan le-a continuat dn rea din arma cu mai ra 
preciziune şi cu un necontestat a pune şi sugera pro e 
nouă în bucse care păreau foarte si ori definitiv rezolvate, 
era informativ despre păstoritul arominesc, cu indicaţii sapa 
ilor de transh şi cu prezentarea sigură a ii term 
nologii legate de posag T de viaţă, era demult necesar, Din el se 
desprind numeroase considerații e, una dintre cele mai im- 
porlante—şi care ar fi trebuit mai mult evidențiată — fiind aceia a 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ 


unităţii de civilizaţie existentă odinioară pe teritoriul romanizat din 
Europa sud-orientală, întru cit această unitate de civilizație reesă 
din unitatea vechii terminologii. 

Dintre concluziile la care s'a ajuns în urma acestor cercetări, 
se remarcă în mod particular aceia că la Aromini păstoritul se ne 
fățişează încă subt formă nomadă, în «stadiul mai vechiu al vieţii 
romineşti» (p. 175), pe care trebue să-l fi avut — după hipoteza d-lui 
Densuşianu — și Daco-Rominii. Deasemenea se afirmă că alături de 
această formă de viață a existat la Aroñtni şi viața sedentară de 
e orga discordanță sensibilă există totuși între aceste con- 
cluzii şi cuprinsul cercetării d-lui Capidan. Desa nu admite afire 
maţia lui Ratzel că, viaţa de păstori și viața de nomazi ar fi a= 
pore aceiași“ , după d-sa există o evoluție dela viața păstorească 
a nomadism printr'o fază intermediară, aceia a transhumanței (p. 15), 
adică am avea în această dezvoltare trei etape între care nomar 
dismul ar fi cea mai nouă (cf. p. 15— 10; „intre nomadism şi transe 
humanță, aceasta din urmă este mai veche“), Pe de altă parte, d. 
Capidan consideră transhumanța — după cum și este în adevăr — 
drept o „formă a păstoritului“ (p. 15). Dar după cum transhumanța 
e o formă a vieţii pastorale, tot astfel este şi nomadismul, iar în 
acest caz, una din etapele considerate, cea iniţială, trebue eliminată. 
Dacă se consideră cronologic dezvoltarea celorlalte două etape ră- 
mase, că transhumanţa ar fi anterioară nomadismului este foarte 
dificil de admis, cunoscut fiind că una din fazele trecerii dela sta- 
rea nomadă la viața sedentară în trecut a fost transhumanţa. Acesta 
este, desigur, procesul de dezvoltare a vieții păstoreşti Ja Daco- 
Romini şi Aromini în trecutul apropiat, şi aceasta a fost trecerea 


cunoscută în istorie cu privire la Celti, Slavi şi Germani (cf, A. 


Meitzen, Die verschiedene Weise des Übergangs von Nomaden- 
leben zur festen Siedelung bei Kelten, Germanen und Slaven, în 
Verhand!. des VIl-e Intern. Geogr. Kongr., Berlin, 1901, IL p. 483). 
Deoarece la plecarea turmelor aromineşti nu se asociază ine 
treg grupul uman, iar o parte rămine In aşezări fixe, e greu să se 
mai numească felul lor de păstorit „nomadism”, oricit de largă ac- 
cepție s'ar acorda acestui termen, Deaceia, singurii Aromini nomazi 
sint Firşeroţii pe care și d. Capidan, de altfel, 1i socotește „ade» 
văraţi nomazi“ p. 66). Numai aceștia au păstrat forma veche de 
viaţă nomadă, evoluind demult fa transhumanță — cu unele“ 
urme din etapa anterioară —şi apoi la viaţa sedentară. 
Deasemenea concluzia plauzibilă că a existat la Aromini ae 
lături de viața sedentară şi viața pastorală, date fiind elementele 
latine cuprinse de terminologia agrară din romina comună (p. 175) 
nu este în deplină concordanță cu pasajul lucrării unde se discută 
această chestiune (p. 34—41) şi unde d. Capidan admite afirmaţia 
lui C ] în teza sa de tinereță asupra „Istoriei Bul- 
gariei“, ka Rominii au fost fa origină un popor de țărani 
şi orăşeni „ transformați apoi în păstori în timpul migra” 
țiunii popoarelor. Nu putem afirma indestul cit de neintemeiată 


RECENZII 341 


este această veche părere, pe care a admis=o între alţii Xenopol 
şi foarte mulți după el, căci nu există nici un indiciu pentru pre 
supunerea că populaţia romană sedentară spre a scăpa de invazia 
Savilor a alergat la munţi, schimbindusşi felul de viaţă <p. 41). 
După cum este o prejudecată să se creadă că această populaţie a 
fost alcătuită numai agricultori sedentari ori numai din păstori, 
tot astfel trebue să se considere și această schimbare de ocupaţie 
economică subt presiunea slavă, Înainte ca această constringere să 
se exercite asupra populației romane, vedem pe Valentinianus la 
370 d. Chr. vorbind de Thraci rătăcitori care trebue să se intoarcă 
in ținuturile lor (cf. Cod. Theodos. 15, X, 19 şi Tomaschek, Zeit- 
schrift für die oesterr. Gymnas, XXVII (1877), (p. 447): „ut 
nemo quemquam Thracem ultra in possessione propria putet esse , 
celandum, sed ut singulos potius regredi ad solum genitale come 
pellant“};—şi terminologia păstorească anteromană din limba romină 
ne arată suticient cum cele două ocupaţiuni s'au exercitat totdeae 
una concomitent iar nu succesiv. Populaţia sedentară a lumii ro» 
mane balcanice a fost însă aceia care a dat cel mai mare tribut 
desnaţionalizării ¢v. şi interesantele consideraţii ale lui St, Nova- 
kovici m Archiv für slav. PhiL, 33 (1911) p. 452—457). 

Deşi d. Capidan afirmă că „origina nordică a păstorilor a< 
romini, cel puțin din punct de vedere linguistic nici nu mai are 
nevoie să fie demonstrată“ (p. 43), desa pare că înclină să admită 
o părere anterioară — ea a fost susținută și de A. Budinszky îm 
Die Ausbreitung der lat. Sprache tiber Italien und die Provinzen 
des rămischen Reiches, Berlin, 1881, p. 223—4—după care Ma- 
cedo-Romtnii ar fi descendenţii a două straturi de pram romană 

hracia şi Mace» 
donia) şi altul mai recent, venit dinspre Dunăre, Vom insista în 
altă parte asupra acestei păreri , ea nu este suficient întemeiată, 
„indiciile“ din dialectul macedo-romin invocate de d. Capidan ne= 
find probante. După o izolare de citeva secole, ar fi apărut deo% 
sebiri mari dialectale în graiul Arominilor şi, intre altele, am fi 


dispărut în aşi mod în care erau să se piardă mai tirziu Slavii, 
apeiti în expansiunea lor numai de talazurile mării, la Matapan. 
În afară de aceste şovăiri, sau strecurat în text unele mici 


əta dela Mănăstirea Castamonitu ; ea este dintre anii 726 şi 780 
şi prin urmare din secolul VIIl —nu din cel prinsi n'a fost 
„elevată pentru întăia dată“ de Tomaschek în Zur Kunde der 
Haemus. Halbinsel (p. 416-7) apărută la 1861, ci de Uspenski 
în Istoria Athona, Kiev, ÎI p. 311 nota 16, la 1877 şi apoi la 
1880, de C. N. Sathas în ele AAA sa de „Documents inédits re- 
latifs à l'histoire de la Grèce au moyen âge, Paris, t. |. Citeva 
expresii neprecise („Arominii,.. la început au cunoscut și agricul- 
13 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mt mame 


tura“, etc.) se evidenţiază adesea alături de altele stingace C mişcă- 
rile... coincide, etc,), 

Deosebit de interesante sint capitolele privitoare la influența 
păstorilor aromini asupra popoarelor balcanice vecine, cum şi acel 
în care se arată origina etimologică a termenilor pastorali aromi= 
e a După studiul d-lui Capidan se poate vedea utilitatea mărtue 
riilor din trecut despre Macedo-Romini, dela Constantin Porfiro- 
genetul și Veniamin din Tudela pănă la cele mai recente, o cer- 
atare specială consacrată acestor mărturii, ar fi mai mult decit 

nevenită, 


I. Şiadbei 


9 
G Li 


M. Vulpesco, Les Coutumes roumaines périodiques (Etu- 
des descriptives et compartes), Paris, 1927, 303 

În seria de lucrări informative asupra folklorului nostru, 
neram deprins de multă vreme să nu vedem—afară de rari exe 
cepții— decit colecții de material, adunat uneori conştiincios, altă 
dată cu o condamnabilă neglijenţă, întrevăzindu-se adesea cu uşu- 
rință momentul în care poetul anonim cedează locul său inspira 
tiei «fericite» a culegătorului, Acest material enorm a fost publicat 
de cele mai multe ori fără nici o preocupare ştiinţifică, fără acele 
cercetări prealabile care pot inlesni calea cercetărilor de mai tirziu, 
cum sint clasificarea strictă, indicarea variantelor, răspindirea geo» 
grafică, etc. Şi nici unul dintre editorii de texte populare nu și-au 
pus vre=odată chestiunea dacă o parte din materialul pe care il ti- 
păreau, merita acest neinsemnat efort. 

De aceiaşi părere, pe care au căpătat-o cercetătorii adevă» 
rați ai colecţiilor de folklor, se pare că este şi d, Vulpesco, desa 
este însă prea categoric cind afirmă că cercetările în folklorul ro- 
min «pour le moment sont très pauvres, pour ne pas dire nulles» 
(p. 125), Pentru a acoperi întru citva această lacună și pentru a 
face să inceteze absența materialului rominesc din cercetările spe» 
cialiştilor străini, d. Vulpesco şi-a propus să dea un tablou al o» 
biceiurilor romtneşti din cursul unui an, cu extrase și traduceri din 
producţiile noastre populare ; unele cintece (colinde, cintece de stea, 
etc.) sint Insoțite de notații muzicale, citeva obiecte sint desemnate 
în creion, Materialul descriptiv, destul de sărac față cu cel exis- 
tent, l-a cules d. Vulpesco din propriile sale cbservaţii ori din co- 
municări scrise, iar cea mai mare parte din textele attt de liber şi 
forțat traduse, sint luate din colecţia lui G. Dem. Teodorescu (vi- 
cleimul, păpuşele, ete.) şi volumul lui T. Pamfile asupra «Sărbă” 
torilor de vară» la Romini, Dacă studiile de folklor nu sint la noi 
intr'o stare destul de înaintată, ele nu lipsesc complect cum crede 
d. Vulpesco, numai fiindcă le ignorează desa , iar în ce priveşte 
descrierea obiceiurilor, trebuia să cunoască nea lucrările lui 
S. FI. Marian, complectate de acele ale lui Tudor Pamfile, Astfel 


RECENZII 343 


am fi fost cruțaţi de descrieri poetice şi superflue ca urletul fupi- 
lor la Sf. Andrei ori isprăvile vinătoreşti ale unui amic, larg tm- 

äşite specialiştilor străini, cind multe alte credinți şi obiceiuri, 
egate de acea zi, se puteau afla cu uşurinţă în operele atit de re- 
marcabile ale acestor doi modeşti cercetători romini, 

Partea importantă şi lă a volumului o constitue insă 
numeroasele explicări de obiceiuri și de formule în legătură cu ele, 
aceste explicări aduc o notă veselă dela un capăt la altul al cărții 
şi ne deşteaptă amintirea timpului fericit al celebrităților noastre 
efemere din secolul trecut, Jocul căluşarilor este dansul preoților 
dela Roma (p. 193), după autor, el se găseşte mai ales în Olite- 
nia; explicarea este ușoară și imediată : </'Oltenie est la province 
(a plus près géographiquement parlant, de Rome» (p. 196).— Sca» 
loianul este «cultul lui Adonis din Byblos> <p. 105: «Je doute 
forte — spune autorul — qu'il se trouve une autre pays, parmi ceux 
d'empreinte mediterantenne, où le culte d'Adonis de Byblos se 
trouverait aussi bien gardé qu'en Roumanie, rien n'y manques). 
Autorul n'a aflat că acest cult «al lui Adonis din Byblos» il au 
şi Bulgarii (unde se numeşte și Kaloian ori German) precum şi 
alte popoare <d'empreinte mediterantennes» ca Polonii şi Rușii, 
unde se numeşte Kupalo sau Sabotka.— Un obiceiu practicat nu- 
mai în satele de pe malul Dunării din Judeţul Ialomița, numit 
«Cucii», a cărui origină bulgărească este cunoscută, ue să fie 
necontestat de origină tracă ; argumentele sint iarăşi de ordin geo- 
rA «Cette danubienne du département de lalomitza a été 
'extrême nord de la Thrace antique» «p. 140), etc. 


Mai bine caracterizează metoda întrebuințată explicarea ce 
se dă refrenului colindelor romineşti; <Lerui, lea, lerui Doamne». 
Autorul ştie că în sudul Basarabiei este o colonie de Francezi, 
aceștia au avut un an rime în ta. often it noastre ; «Ces 
colindes, sont plutôt d'origine slave, durent, en se propageant 
vers le Ă 3 zar An cet ilôt de culture et de langue françaises, 

u au milieu des masses paysannes, De lă vient probablement 
'origine de ces mots qui constituent comme une base, ou un titre 
aux Colindes, et qui signifient, en somme, «chanson en l'honneur 
de fêtes du Roi des Rois», Elle peut avoir aussi son origine dans 
les Croisades> (p. 17). Explicarea este destul de netă, avem de- 
aface cu expresia franceză «le Roi des Rois», cu atit mai mult cu 
cit aceste cuvinte în colindele sana ad trebuesc.., scrise cu mas 
jusculă : «Le Roi, lea, le Roi, Domnilea». 


O bibliografie a tolklorului romin alcătuită de I. M. Popescu 
şi publicată întăiu în Șezătoarea d-lui A. Gorovei, cu lipsuri și 
defecte grave care se puteau evita, închee volumul (p. 259—293). 
Intre colecțiile romineşti se intilnesc de ex. scrierile de folklor au- 
tentic ale tesei de Ségur, Frank Stevens, M-me de Genlis, 
Taina cea mare (povestiri) de N. Pora, Fovestea vulpei de A. 
Naum şi operele complecte ale d-lui Victor Eftimiu, 


MA VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bună=voința este necesară , fără îndoială, ori unde, ea nu 
poate constitui însă singura armă pentru studiile de folklor şi et- 
nografie comparată. 

I. Şiadbei, 


o 
e Lui 


Al. Procopovici, Arhetipul husit al catechismelor noastre 
luterane, Suceava, 1927, 

După descoperirile recente de vechi texte rominești și edita 
rea îngrijită ori reproducerea fotografică a unora dintre ele, nume» 
roase probleme ale trecutului nostru literar care păreau insolubile 
au devenit mai clare, punctele de vedere din care pot fi privite 
s'au inmulțit şi unele rezultate care să satisfacă toate datele cu- 
noscute se pot întrezări, În special descoperirea codicelui dela leud, 
în 1921, codice care conţine şi un catechism rominesc tipărit, 
a fost de natură să provoace o întreagă literatură, datorită mai a 
les presupunerilor că acest text ar fi unicul exemplar păstrat din 
catechismul imprimat în 1559 la Braşov. 

Dacă raportul dintre versiunile ulterioare ale catechismului cu 
textul găsit la leud a fost suficient determinat, ajunginduese la 
concluzia că toate derivă din acelaşi original romin, asupra origi- 
nalului străin, insă cercetările au adus mai puţine fapte pozitive, 
|, Sbiera găsise în copia păstrată de Codex Sturdzanus traduceri 
după micul catechism al lui Luther şi acest lucru ar fi dovedit o 
rigina lui protestantă. Catechismul protestant e însă foarte fde- 
părtat de versiunile rominești. Deasemenea d. A, Rosetti a cone 
Chis — deşi o cercetare minuțioasă a rămas incă necesară—că orle 
ginalul nu poate fi nici catechismul lui G. Heltai dela 1550 şi prin 
urmare, redacţia după care s'a făcut traducerea romină originală, 
rămasă necunoscută, avea unele asemănări cu micul catechism lue 
teran. Avind raporturi cu redacţia lui Luther, s'a afirmat apoi- 
cam forțat totuşi, date fiind deosebirile mari dintre texte—că tras 
ducerea rominească trebue să dateze după 1529, cind a fost res 
dactat micul catechism lutheran, 

; ovici credE că traducerea originală rominească tres 
bue să se fi făcut din slavoneşte îm acelaşi timp (sec, XV) cu 
celelalte texte vechi ale noastre, în ţinutul rotacizant («în nordul 
Transilvaniei sau în Maramureș»), avind ca argument principal res« 
turile de rotacism din Catechismul Marțian (copie din sec. XVII 
Intocmai ca manuscrisele noastre vechi, traducerea catechismului a 
fost o consecință a influenţei husite în regiunile nordice romineşti ; 
apoi textul original a fost modificat în sudul Transilvaniei în secoe 
lul XVI, de Saşi, după catechismul lui Luther. Explicarea este po» 
sibilă și sugestivă, deși catechismul Marțian — copie tirzie — nu poate 
fi hotăritor în privința fenomenelor fonologice vechi, 

Legătura dintre catechismul dela leud și cel necunoscut dela 
1559, pe care o admite şi d. Procopovici, ar primi o confirmare 
sigură numai prin compararea tiparului cu cel din Octoichul im 


tea 


RECENZII 345 


primar de Coresi la Brașov în 1557. Deasemenea o reconstrucţie a 
textului original rominesc (cu ajutorul variantelor, ar putea arăta 
ce se datoreşte traducerii și ce s'a introdus ulterior de ; ae 
ceastă reconstrucție ar fi şi un pas mai departe pentru aflarea o= 
riginalului străin. - 

I. Şiadbei, 


© 
. a 


Alexandre Rosetti, Recherches sur la Phonétique du rou- 
main au XVi-e siècle. Paris, Champion éd. XIII--165 pp. 

Literatura romină pănă la 1650 (cind apar cronicarii), cuprin= 
zind aproape exclusiv texte religioase, nu poate avea alt interes 
decit pentru studiul limbii pe care nera păstrat=o în haină chiri- 
lică şi excepţional în cea latină, Majoritatea acestor texte este fără 
valoare pentru studiul sintaxei, deoarece fiind traduceri, urmează 
în mod fidel sintaxa limbii în care era scris originalul, de reală 
im ță sînt ele pentru studiul formelor gramaticale şi voca- 
bilari iar cind un text este datat şi are însemnată localitatea 
ori ţinutul de unde provine, poate servi şi la studiul particulari 
tăților fonologice, Indicaţii cronologice şi de localităţi nu au insă 
decit documentele şi cărțile tipărite , cele mai vechi texte păstrate 
în manuscris, lipsite de aceste date sigure, nu servi deaceia 
decit cu o relativă certitudine la demonstrarea laptelor fonologice 

care le conţin. 
i In pese importantă lucrare, susținută ca teză de doctorat 
în Sorbona, d. Rosetti a considerat—ca şi predecesorii săi— toate 
textele atribuite ori care aparțin de secolului al XVI-lea, Pene) 
tru a descrie stările de limbă din acel timp din punct de vedere 
fonologic, desa a insistat în nota liminară şi în introducerea volue 
mului asupra localizării și cronol vechilor noastre manuscrise 
bucovinene (Psaltirile ană, Hurmuzaki şi dela Voroneţ; Coe 
dicele Voroneţean, etc.), susținind părerea mai veche că ele sar 
datora mişcării de reformā lutherane şi prin aceasta chiar origina- 
lele după care sau t copiile cunoscute, ar trebui datate Intre 
1530 şi 1561, anul de apariţie 21 Evangheliarului lui Coresi (p. 40). 
Dintre toate hipotezele propuse pentru explicarea apariţiei acestor 
texte, aceia că ele au fost cauzate de reforma lui Luther, are ~de- 
sigur —cele mai puțin întemeiate puncte de susținere, căci dacă 
s'au tipărit în a doua jumătate a secolului XVI mm centre refor- 
mie (rapon, Siu, Orasa in vam ena Papatet 
se te su acelaşi lucru pentru 

por ul ce ai al Ardealului (textele din codex Sturdzanus, 
etc). Și dacă se constata după, 1530 fapte în (zamor i 
forma lutherană la Germanii din. ați, pe care le expune 
e e e ie 0. aice 


346 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pot atribui o vechime anterioară secolului XVI , acestea sint însă 
altele decit cele considerate de d. Candrea şi pe care d. Rosetti 
le combate cu drept cuvint (p, 35—40); argumente valabile pot fi 
apariția lui n și l palatali (ulita, etc.) care se găsesc şi în docu- 
stele slavoeromine din Moldova și care încetează după anul 

, etc, 

Localizarea textelor manuscrise ca provenite din Maramureș, 
pe care o admite şi d. Rosetti cu adaosul că la acest ţinut sar 
putea accepta și teritoriul transilvan învecinat (p. 33), este puțin 
probabilă pentru Psaltiri şi Codicele dela Voroneţ, numai condi- 
iile istorice şi logice, cărora d, Rosetti le atribue traducerea aces 
tor texte, nu exclud vechea delimitare că ele aparţin nordului Mol 
dovei, deoarece rotacismul a fost un fenomen caracteristic și pen- 
tru acest teritoriu, iar manuscrisele provin din mănăstirile Bucovie 
nei, unde ştimacă exista tradiție cărturărească încă din a doua ju- 
mătate a secolului al XV. 

Din cauza numeroaselor impreciziuni la care pot duce texe 
tele nedatate (+emoţia personală» a fiecărui cercetător intervenind 
în studiul lor mai mult decit e necesar), ele ar fi meritat o încree 
dere minimă , în schimb, textele datate (cum sint documentele ro» 
minești, cărţile lui Coresi, Palia dela Orăştie, chiar copia lui Radu 
dela Mănicești, etc.), erau în drept să procure întreg materialul 
pentru studiul fonologiei secolului XVI. La acestea, mai trebuia 
adusă cercetarea sistematică a cuvintelor rominești din documen- 
tele slavo=romine, atit de numeroase între 1500 şi 1600, utilizate 

de autor numai incidental. 

Chestiunile tratate de d. Rosetti din fonologia rominească din 
secolul XVI, sint numai cele dificile, ori cărora nu li s'a dat o exe 
plicare multumitoare. Cercetindu-le din nou, cu ajutorul unui bo= 
at iara pape po in mare parte de d-nii Densușianu şi Cane 
rea — autorul a reușit să dea o serie întreagă de explicări și să 
aducă numeroase precizări ale problemelor puse. La explicarea 
unor schimbări „ desa a utilizat o serie de inscripţii fă 
cute cu ajutorul aparatului înregistrator, iar pentru articularea fo« 
nemelor s'a servit de palate artificiale, Intre concluziile studiului d-lui 
Rosetti, remarcăm aprobarea pe care o dă teoriei lui Lambrior 
despre transformarea sunetelor labiale în palatale (picior—chicior), 
teorie expusă acum o jumătate de veac în Romania și pe care o 
justifică cercetarea fenomenului în dialectele romineşti și în ne» 
ogreacă (p. 112 sqq). Studiul palatalizării labialelor —ducind la a- 
fă concluzie justă, susținută înainte de Byhan, III. Jahresbericht, 
p. 18 şi de Weigand, Kretischer Jahresb. über die Fortschritte 
der roman Philol, XIII. Bd., I, p. 122 că fenomenul e postdia« 
lectal — este minuțios și complect, alcătuind cea mai bună mono” 
grafie asupra chestiunii, 

Citeva observaţii asupra unor omisiuni şi erori de fapte sint 
necesare: Fragmentul de Levitic dela Belgrad nu mai trebue con" 
siderat intre textele din secolul XVI <p. 10), intre care puteau fi 


RECENZII 


semnalate însă cele 9 versiuni ale «Pater>=ului ¿(Luca Stroici, Me» 
iser, etc. Îndicaţiile despre existența de texte romineşti m secolul 

V sint mai numeroase decit cele date de d. Rosetti (p. 29) „după 
urmele romineşti din documentele interne, sintem relativ bine in- 
formaţi—cum se va arăta în curind-—despre starea fonoligică a 
limbii romtne în secolul XV.— Localizarea gloselor publicate de I. 
Bogdan im 1890, ca provenite din nordul Transilvaniei fiindcă au 
urme de rotacism (inconsecvent), nu se poate menţine (p. 16), cași 
atribuirea teritoriului muntean (p. 71 sqq) a notei de pe o carte 
dela Galaţi, din 1571, deoarece acest oraş aparţinea politiceşte și 
din punct de vedere dialectal la Moldova (cf. glupăneasa ; toate 
textele muntene nu au decit /-—).—lLipsa lui-m la persoana intăia 
singulară a imperfectului indicativ (eu făcea) se găseşte încă în 
secolul XVII în Moldova (Varlaam, Dosofteiu, etc.) şi prin ure 
mare nu poate fi un argument—ca toate celelalte similare — păstra- 
rea acestei stări în Maramureş şi țara Oașului pentru localizarea 
manuscriselor (p. 33), iar aria diftongului fi din pline, etc. e mai 
mare dectt cea dată de d. Rosetti (p. 85 și 104: sudul Transilva= 
niei, Muntenia şi Oltenia), fiindcă fenomenul apare în nord-estul 
Transilvaniei (de ex. în Codicele Todorescu ; cf. Revista filologică, 
|, p. 278) şi în Moldova (Varlaam: pline; Dosoiteiu, Vieţile Sfin- 
ților, Noembrie 106/b ; păinile, etc.) Deasemenea forma rumpe 
(p. 36) se găsește în secolul XVII, în Moldova. la Dosofteiu şi 
Miron Costin, Viaţa lumii. Argumentarea cu originalul şi copia 
manuscrisului publicat de V, an este logică (p. 35), însă nu 
poate fi probantă și pentru alte texte, 

Pentru vechimea manuscriselor nu s'a adus niciodată ca ar- 
gument valabil întrebuințarea preteritului simplu p. 38), — Concluzia 
autorului că n'a întiinit vre-un u de preterit simplu forte în 
documentele din secolii XVI şi XVII nu se poate admite, intrucit 
asemenea forme sint probate şi singurul exemplu pe care Il pr 
(din Argeş, 1610) nu e izolat (cf. dede în nota dela Galaţi, 1571, 
ajung, j as din Cozia, 1603, Tezaur de monum istorice, |, 

` 389, înțäleşi, document din Moldova, 1695, Archiva istorică, 
i: p. 63, etc).— Notaţia zero a luisu final în scrisoarea boerului 
Neacşu, din 1521, nu e un argument pentru lipsa lui (p. 73), fiindcă 
avem desaface cu consonante scrise deasupra rindului după care 
nu se mai scria vocala următoare, şi nici numele din secolul XV, 
din colecţia publicată de I. Bogdan (Documentele lui Ştefan cel 
Mare) nu sint valabile (p. 75), deoarece Bogdan n'a ţinut samă 
de consonantele finale scrise peste rind. Chiar și azi sint regiuni 
(de ex. în Moldova) unde u final se păstrează ca o puternică ro 
tunzire a consonantei precedente, In afară de cazurile consonantă-t- 
explosivă (p. 77), 

Dacă uneori nu se face diferența necesară (cf. p. 81) intre 
pronunțări reale, existente chiar azi (Moldua) și simple grafii (tu- 
tururu), alteori vedem tratate drept grafii fenomene fonologice cu- 
noscute (de ex. a scris în loc de : încă dela 1435 avem în Mol- 


A E ai SRI E VIAŢA ROMINEASCĂ 

dova forme ca /umatatevici în Arch. ist, I}, p. 4, etc). Unele 
formulări generale nu corespund complect faptelor cuprinse în texte 
(de ex. p. 70: m documentul din Archiva din laşi, | p. 245-9 
nu există pretutindeni oa, ci alături avem şi notația o: omeni p. 
249/4, tocmala nostru (= ă), etc), iar reconstrucția din romina 
comună, pentru cuvintul lege (p. 136), este în contrazicere cu teo- 
ria indicată în altă parte (p. 105) de autor. 

Aceste observaţii de detalii, cum şi altele care se mai „pet 
aduce în chestiuni controversate, pa: pe cărora vom reveni altă- 
dată, nu sint de natură să scadă valoarea studiilor d-lui Rosetti, 
pe care le continuă cu atita entusiasm, cu o deosebită claritate şi 
o remarcabilă erudiție. A 

Pa I. Șiadbei. 


N. Drăganu, Mihail Halici, (Contribuţie la istoria culturală romi- 
nească din sec. XVII) Cluj, 1927 (Extras din Dacoromania vol, IV). 
S'a descoperit de multă vreme oda lui Mihail Halici, scrisă 
în distichuri postale şi imprimată la Basel în 1674 cu litere latine, 
într'o ortografie ungaro-germană , despre autorul acestei ode insă, 
cași despre mulți scriitori ardeleni care au scris versuri ori proză 
în rominește, ceiace se știa era aproape nimic. — D. Drăganu ne dă 
numeroase date asupra familiei, vieţii şi activităţii lui, în urma unor 
fericite descoperiri de manuscrise şi caută să arate cu o serie de 
argumente că Mihail Halici este autorul „Dicţionarului rominelatin“ 
pe care Hasdeu 1l atribuia unui Anonymus Lugoshiensis, iar Gri- 
ore Creţu unui scriitor din Caransebeş, Localizarea stabilită de 
reţu, cum şi ipoteza emisă incidental de acesta că autorul anonim 
al dicționarului ar putea fi M. Halici (cf. revista Tinerimea Ro- 
mină, | (1898) p. 323), stot aprobate de d, Drăganu. Cel mai ime 
portant dintre argumentele aduse, în afară de acele că scriitorul 
era din Caransebeş şi cunoştea limbile latină şi romină, este ase- 
mănarea dintre ae met lui Halici și scrierea dicționarului, totuși 
notația grafică din dicţionar diferă uneori de cea a lui Halici (aste 
fel acesta redă pe f prin e, ae, iar anonimul numai prin €; Halici 
transcrie pe d prin e, 8 prin $Z, ş prin s, în timp ce anonimul 
scrie pe d prin e, Ë şi u, peș prin sh, iar s il are nu subt forma 
de sz, ci numai 5, ete.) 

E dificil de admis că anonimul, dacă ar fi fost într'adevăr 
Romtin cum crede autorul (fiindcă Halici se intitulează: Romanus 
Civis, de Cârânsebes), să aibă „rostiri obişnuite la cei ce au studiat 
în şcoli săsești” (p. 122), adică să vorbească propria sa limbă ca 
un străin. D. Drăganu dă o minuțioasă analiză a acestor particu- 
larităţi „săsești“ anonimului, dintre care multe pot fi grafii o7 
bişnuite de ex. şi textelor din Moldova și un foarte util extras al 
elementelor ungureşti pe care le conţine dicţionarul (p, 149—162), 
În anexă se publică testamentul lui Halici și citeva reproduceri 
după manuscrisele acestuia şi ale anonimului, 

I. Şiadbei 


= a 


§ 
t 
è; 
f 


nonon MaN 349 

Lubor Niederle, Manuel de l'antiquité slave, Tome Il; La 
Civilisation, Paris, Champion éd, VIL — 360 pp. 

Am semnalat altădată în această revistă apariţia primului vo= 
lum din manualul mmvățatului ceh L. Niederle, cum şi p lemele 
slave în legătură cu trecutul rominesc pe care le tratează, a doua 
parte, tot atit de erudită și concisă ca cea dintăiu, este „O schiță a 
civilizaţiei slave din a doua jumătate a primului mileniu”, dela sftr» 
şitul perioadei unităţii Slavilor pănă la primele timpuri ale creşti- 
nismului la aceste garam. Ea de un rezumat din lucrarea 
cehă a autorului „Viața vechilor Slavi” şi se înfăţişează ca a doua 
încercare reuşită — d notele date de Krek la 1857 în Einleitung 
in die slavische Literaturgeschichte*? — de a pune la indămina cer- 
cetătorilor, într'o limbă mai accesibilă, o privire generală asupra ve- 
chii civilizaţii slave. ; 

Reunind datele rate de arheologie şi istorie de o pr 
linguistică și folklor de alta, autorul a căutat să arate fondul pri- 
mitiv al civilizaţiei slave şi curentele diverse (romanoebyzantine, 
nordice şi orientale) care şi-au adus partea lor de influenţă la fone 
dul inițial. Această civilizație, din timpul cind toate popoarele 
slave locuiau ținuturile cuprinse între Vistula şi Nipru ori dintre 
Oder şi Nipru, n'a fost niciodată absolut unitară şi nici prea dez- 
voltată. Cu materialul enorm pe care l-a utilizat, d, Niederle a 
demonstrat că civilizația slavă de după anul 500 p. Chr. (de cind 
Slavii intră în istorie), aşezată între occident și orient, a suferit aste 
fel influența acestor două lumi diferite, tacit Slavii de vest au a- 
pum mai mult la civilizația occidentală, iar cei de est fa civi= 

zația rientală. 

Iniluența latină asupra Slavilor autorul crede că a inceput — 
prin negustorii romani — încă din timpurile lui August și mai 
ale lui Traian, subt care frontierele Imperiului au ajuns la Carpaţi 
pi Nistru , 1 acest fel se explică mulimea or şi vaselor 
romane găsite pănă în centrul Rusiei. Prin raporturile comerciale 
au pătruns la Slavi dinspre Dunărea de jos și Marea Neagră, dela 
lumea romană, citeva obiceiuri cum sint Koleda (sărbătoarea de 
iarnă), Kraciun ori Rusalii cum şi numeroase gr an (Incă din 
epoca păgtnă a Slavilor, de ex., se vede în tumuli influența greco- 
romană de a pune un ban e y rsi pentru călătoria lui dincolo 
de viață, adică obolul pentru ron; acel ban se cheamă — în tim- 
purile nouă chiar—la Slovaci, Morari, Ruteni, Poloni şi la popoa” 
rele slave balcanice navi, probabil din latinul navis, amintind 
barca cu care Charon făcea transportul morţilor). Multe obiceiuri 

şi capac a de origină romană au intrat la Slavi și prin intermediui 


Studiul d-lui Niederle cercetează în primul rind din viaţa fi- 
zică a Slavilor : tipul fizic după mărturiile scriitorilot vechi; naş- 
terea şi copilăria (obiceiuri, practice și superstiții în legătură cu 
ele), nunta, îngrijirea corpului (unsori, piepteni, etc.) și ali- 
mentarea (se constată astfel că Slavii n'au plantat arbori fructiferi 


350 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


decit subt influența germano-romană) ; boala şi moartea. El trece 
apoi succesiv la cercetarea imbrăcămintei și a podoabelor, la cu- 
prinsul casei și al fermei, la religie, credințe şi cult (demonologia 
primitivă ; zei; preoţi şi vrăjiori , sărbători aniversare, etc), la ae 
naliza dreptului și organizaţiei de stat, la faptele m legătură cu 
munca de cimp, meserii, comerț, artă, scriere şi artă militară, În 


toate aceste numeroase direcţii se face triajul necesar intre ceiace 


este civilizaţie slavă primitivă şi influență străină, incit reesă 
îndeajuns importanța pe care au avut-o in y Ha Aag Slavilor ace 
tiunea civilizatoare a pop r învecinate, 

Dacă expunerile autorului în majoritate par definitive, iar tn 
chestiunile hipotetice interpretarea multilaterală şi fără dogmatism 
nu lipseşte niciodată, totuși unele fapte nu pot avea certitudinea 
complectă care ar rezulta din text. Astfel d. Niederle susține (p. 
37 ; ef, și vol. l, p. 52) împreună cu alţii, că populaţia din Banat 
care a oferit hidromel (mâdos) rm sorog imperiali din ambasada 
lui Theodosie al Il-lea la anul era slavă, deși nu există nici 
un argument precis (cf. studiul mai vechiu al lui Burlă din Revista 
pentru Istorie, Archeol. şi Filol, II şi H. Gelzei, Byzantinische 
Zeitschrift, XXIV (1923) p. 313 sqq). Deasemenea nu se insistă 
deajuns asupra modului cum obiceiurile romane au fost transmise 
Slavilor şi nici nu se accentuează rolul pe care l-a avut în această 
trecere populaţia romană dela Dunărea de jos, populaţie care după 
anul transformase astfel pe creatio— ne(m) su înțelesul de 
«Noël», «Nativité», pentru ca el să se reflecteze prin iun tn 
limbile slave, Că acei transmiţători n'au fost lilyro-Thracii presue 
puşi de d. K. Oştir (v, Archiv za arbanasku starinu, jezik i et- 
nologiju, |, p. 97 —99), se poate vedea din consideraţia următoare : 
rea latinul colostra a trecut printr'un presupus illyro-thrac Ko- 
ea ca să dea în romineşte coraslă atunci toate formele illyroe 
san reconstruite ca intermediare între cuvintele latine porta, bu- 

us, lactuça şi cele slave poărti, bivolă, laktika, ar fi trebuit să 
se păstreze în limba romină direct. Insă cuvintele rominești poartă, 
bour şi läptucå, derivă din latină şi nu din formele illyro=thrace 
Saneas de d. Oştir : pa-irt, etc. rca cs au fost directe şi 
tocmai această cauză sint susceptibile la delimitări chronologice. 
E ÎN cară civilizație ei cu influențele ei externe (orientale 

» a trecut apoi în urma expansiunii popoa 

cătră sud-vest la locuitorii de limbă romană, pă: aura 
drept ori aparținuseră Imperiului roman de răsărit. O parte a acese 
tor locuitori de limbă romană sint Rominii de astăzi. In ce măsură 
civilizația protoslavă — deşi att de rudimentară înainte de creştinism 
—a fost luată de Romini, fie prin influență externă, fie prin coha= 
bitaţie și asimilare directă, rezultă destul de clar comparind termi- 
nologia romină cu cea slavă studiată de d. Niederle, e u 
poate fi edificator: m privința instrumentelor de despicat (fr. hâche) 
ori primit atit numele de origină slavă secure și teslă (din slav, 

yra şi tesla) cum şi cele ce origină străină la Slavi topor și 


N 


T e ro 


RECENZII 351 


pete cai de origină irană ori persană, slav. barta de origină 
germană), 

Se poate spera că mulțumită directivelor generale dite d: 
manualul d-lui Niederle, studiul de importanţă capitală a influenţei 
civilizaţiei slave asupra celei romineşti va fi întreprins odată cu 
reluarea cercetării precise a elementului slav din limba romină; 
căci nu trebue să se uite—ceiace din nefericire și azi se intimplă 
foarte des—că dacă vorbim o limbă neolatină, civilizaţia romineae 
scă pănă în secolul XVIII s'a dezvoltat subt influența unor centre 
complect opuse Rominiei occidentale. 

I. Şiadbei 


3 
Ei e 


Dacoromania, Buletinul „Muzeului limbii romine* (Uni 
versitatea din Cluj) condus de Sextil ig iny Anul IV, Partea 
2-a, Cluj, 1927, (pg. XV+641 — 1641). Preţul 450 lei, 

Voluminosul fragment al buletinului publicat de Muzeu! lime 
bii romme din Cluj, inchinat memoriei lui V. Bogrea, aduce odată 
cu ultimile lui cercetări inedite, acea masă impunătoare de amă» 
nunte, etimologii, contribuţii diverse, recenzii și bibliografii, care au 
clasat demult această publicaţie printre instrumentele de lucru ine 
dispensabile celor preocupaţi de manifestările multiple ale vieții ro- 
mineşti și trecutului ei. 

Intre notele şi comentariile aoas semnate de d-nii 
Meyer-Lübke, Spritzer, Puşcariu, Drăganu, Kisch, Lacea și Bogrea, 
cele mai multe sint datorite acestula din urmă, toate se disting 
prin preciziunea lor şi bogată documentare ori prin apropieri inte» 


resante şi puncte de vedere nouă scolo unde convingerea nu este 
deplină, La unele etimologii propuse, pentru ca ele să nu se reducă 
numai la eri fără a se putea decide din care parte s'a făcut 


imprum se simte nevoia ca cercetările să fie duse mai departe, 
căutindu=se răspindirea și sr E elementelor semnalate din voca” 
bularul limbilor străine, astfel, de ex, un cuvint identic semnalat 
în ruteană, va fi întradevăr împrumut în limba romină cind el a 
parține unui grup slav (de est sau vest) ori derivă din fondul slav 
comun, aceste cercetări prealabile, orice deciziune poate îi 
arbitrară. Etimologia germană dată pentru cuvintul romin sting 
«gauche» (dintr'un althochdeutsch presupus stank) nu poate fi con- 
p latin *stancus, format după analogia lui 
mancus din *stanticus (derivat din participiul stante, întrebuințat 


ca adiecti 
şi de G, Tilander, în Remarques sur le Roman de Renart, Göte” 


, 1923, p. 52 sqq.; ea nu ex că singură Insă cuvintele roma- 
re ital. A die Sag A ie "fatigut, las’; alb. ştänk). 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mină a acestor păstori greci, prin faptul că Arominii cunosc 
cintece grecești (p. 937), intilnirile similare intre cintecele poi 
cianilor şi arominilor nu pot servi drept argument probant, vilah 
din cintecele citate (p, 935—939) inseamnă evident «păstor» iar nu 
«Romin», cum se traduce. Prefixul turcesc Kara—(din numele Aro» 
minilor Caraguni) se intilneşte și la Daco-Romini—dacă aceştia nu 
erau veniţi din Balcani —intr'un document din Moldova dela 1436, 
in care e pomenit «satul unde sint Caragunicii» («selo gde Kara- 
pete ct. |. Bogdan, Analele Academiei Romine, s, Il, t 
VI, p. 29. Explicaţia dată de d. Capidan cu privire la lucra» 
rea sa fominii Nomazi, aducind ca argument că şi Wace and 
Thompson şi-au intitulat cartea lor The nomads of The Balkans 
poate fi puţin consistentă, fiindcă după aceşti autori — singurii a- 
depţi ai teoriei lui J. Peisker cu privire la origina păstorilor romini 
— Vlahii sint Turco-Tatari nomazi (p. 270) care au tost romanie 
zaţi, aerial e limba intocmai ca Bulgarii turanici slavizaţi. 

Num e recenzii, în care pe lingă partea expozitivă se 
dau contribuţii personale şi complectări foarte utile, sint continuate 
de importante vederi sintetice ale d-lui S. Puşcariu (p. 1302 — 1409). 
În revista periodicelor romineşti din 1923 şi 1924 sint rezumate 
cele mai multe studii şi note privitoare la istoria literaturii romine 
(scriitori, manuscrise, etc.), folklor şi filologie. Clasificarea acestei 
bibliografii nu este insă totdeauna justificată şi nici suficient de ri- 
guroasă (Intru cit istoria culturală, folklorul și etnografia pot ti 
subdivizii ale istoriei literare? Și întru cit de ex, « 
jele», «documentele» ori +legea asupra proprietăţii literare şi artis- 
tice» (p. 1417) constitueso «studii literare»? etc. etc.), Revista 
riodicelor străine se face după publicaţii, complectarea ei cu pe= 
riodicele mari slave (Slavia ; Revue des études slaves ; Zeitschrift 
şi Archiv für slavische Philologie, etc.) ori din alte domenii (/ndo- 
germanische Forschungen, Byzantinische Zeitschrift, Revue de 
dinguistigue romane, etc.) este necesară. Deasemenea ar trebui o 
mai deaproape ru aleea a tiparului (sint multe erori de tipar 
în special la numele proprii, întervertiri de rinduri supărătoare la 
pp. 1159, 1433, etc. şi chiar repetări inutile ale acelorași fraze, de 
ex. lap. 1524 ,-0 atenţie specială la redactare (ct. p, 1220: „Notes-ul 
de însemnări“ ,—p. 1028; utiliza cu folos» ;—p. 974: «ti scoate 
în cale drumul», etc.) și— uneori —mai multă severitate în privința 
fondului (p. 1224: lituana este considerată drept limbă slavă ,—p. 
989 se confundă Sorbona cu College de France, etc). 

Sforţările directorului și colaboratorilor acestui buletin de a 
da informaţiei un loc cit mai larg sint din cele mai lăudabile și 
acest scop a fost în bună parte atins, Sperăm că odată cu amelio= 
rările Sare ae. inpas în acele. tepèrtorkt vom: miini o 
redactare succintă și sistematică, tru care 
foarte multe din paginile acestui see iii peur 

I. Şiadbei 


= 
* * 


Pata me mpa a ra, e 


RECENZII 353 


Charles Diehl, „L'art chrétien primitif et l'art bysantin, 
Paris, 1928, pp. 64 -+ LXIV planşe. 

Editorul Van Oest şi-a consacrat atenția pentru volume de 
artă, încercînd răspindirea gustului artistic prin mijloace de cea 
mai desăvirşită tehnică şi relativ nu prea costisitoare. Din a doua 
sa colecție „Bibliothèque d'histoire de lart de subt direcția lui 
Auguste Marguillier, au apărut deja aproape 10 volume, selecțio- 
nind din întreaga evoluţie a artei umane citeva clipe din cele mai 
caracteristice : arta egipteană, ceramica greacă, artele musulmane, 
sculptura franceză medievală, pictura olandeză, arta bizantină, 
sculptura chineză etc. O concepţie de plan universalist, în care 
vor încăpea serii de asemenea fragmente artistice, uşor primite de 
marele public. Formatul acelaşi: 50—60 pagini text, îngrijit de 
buni specialişti, 50—60 planşe din operile cele mai expresive. 

Pentru arta primitivă creştină şi'n deosebi pentru arta bizan- 
țină nu se putea mai potrivită alegere decit acea a lui Ch. Diehl, 
membru al Institutului, profesor la Sorbona, patriarhul bizantino- 
logiei actuale. Cunoscut prin lucrările sale de aproape 40 ani în 
domeniul bizantinismului şi autorul celui mai bun „Manuel d'his- 
toire byzantine (ediţia II, Paris, 1925—1926), dă un scurt rezumat, 
care nu-i lipsit de ultimele puneri la punct ştiinţifice. Aceiaşi grijă 
de noutate o observăm şi la redarea clişeelor, care cuprind între 
altele două reproduceri de sculpturi aplicate din publicaţia ame- 
ricană „Syria“ (potirul din Antiohia şi talgerul de argint din Ke- 
rynia). Foloseşte în expunere ordinea cronologică, combinată cu 
clasicele subimpărțiri: monumentele arhitectonice, decorația în mo- 
zaic şi frescă, miniaturi, sculptura şi artele minore — pentru arta 
bizantină. Dacă nu avem caracteristica genurilor în parte, can 
cealaltă operă de popularizare „L'art byzantin“ a lui L. Bréhier 
(de care am vorbit tot aici), privirea de ansamblu cronologic ne 
dă o icoană mai fidelă a evoluţiei artei bizantine, pe care preci- 
zările din „concluzie“ o complectează suficient. lată ce spune acolo: 

Aproape 13 secole arta creştină din Orient a ţinut un loc 
foarte important în istoria civilizaţiei. A creiat o capo-d'operă ar- 
hitectonică S-ta Sofia și un tip de biserică în cruce greacă, rămas 
clasic în toată lumea ortodoxă. A inventat unul din cele mai lu- 
xoase şi monumentale sisteme de decorație internă, mozaicurile şi 
temele principale ale iconografiei creştine, dezvoltate în decursul 
vremei ; a preferat tehnicele dificile şi formele rare ale emailurilor 
cloisonate şi mătăsurilor istorice, admirate pănă azi. Dacă e pri- 
vită în ansamblu, deşi artă savantă şi mai ales rafinată, puţine 
opere sînt de valoare desăvirșită, mai mult ne interesează decit 
ne mişcă. Elanul firesc oricărei arte în formaţie a fost stînjenit 
din naştere, avind mereu înainte modelele perfecte ale antichităţii 
clasice şi apoi comprimat de stat şi biserică, arta bizantină fiind 
prin excelenţă o artă oficială şi religioasă. Pe lingă aceste date 
ale lui Diehl, am mai putea adăuga şi necontenita inspiraţie orien- 
tală, care'n Evul mediu se reduce la schematism şi stilizare, ce'm- 
piedică inspiraţia vie a realismului. 


3i VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


„Aşezată la margenile a două civilizații, la punctul de intil- 
„Dire a două tradiţii rivale, prin combinarea elementelor deosebite 
„a celor două spirite diferite pe care le aduceau helenismul şi 
„Orientul, arta bizantină a ştiut să găsească o formă proprie şi, 
„Care mai multe secole apare superioară celorlalte“. Să nu uităm 
încă, noi aceştia din Orient, că arta bizantină a patronat începu- 
turile şi apoi, pentru unele, aproape întreaga dezvoltare a artelor 
oficiale bulgară, sirbă, romină şi rusă, fără să mai amintim de 
şcolile armeană, georgiană, coptă şi altele mai mici sau de influ- 
ențele asupra Occidentului, concretizate în aşa numita „chestiune 
bizantină“. Poate pentru noi e un merit și mai mare al artei bi- 
zantine, pe care Diehl neglijează să-l accentueze pentru a doua 
oară—concluziile din volumul de faţă sint rezumatul acelorași din 
„Manual“ (pg. 903—906). 


Arta creştină primitivă se rezumă la arta catacombelor, care 
în afară de Roma se mai cunosc în vremea din urmă şi'n Orient: 
Syria, Palestina, Alexandria, Malta—o dovadă în plus asupra ori- 
ginei orientale ; are caracter funerar şi familiar, interesind mai 
mult pentru idei de cît pentru valoare artistică. După triumful 
Bisericii arta creştină luă un avînt căruia rar i s'ar putea găsi un 
exemplu similar în alte arte; basilici grandioase, mozaicuri strălu- 
citoare, polichromie decorativă, un nou caracter istoric şi individua- 
list înlocueşte simbolismul primitiv. In Occident toată atenţia se'n- 
dreptă asupra Romei şi altor centre mai mici din Italia, unde din 
secolul al IV-lea pănă'n al IX-lea se'nalţă basilici cu atrium, narthex 
deschis şi 3—5 năvi, de largi dimensiuni, împodobite cu mozaicuri 
măreţe, „pictura veşniciei“ şi la care se poate urmări evoluția 
artei creştine din a doua epocă de formaţie—de fapt un capitol 
al artei bizantine. Acelaşi orientalism şi'n sculpturile sarcofagiilor, 
răspîndite pănă'n sudul Galiei. 


Istoria artei bizantine se poate împărţi în trei capitole, exclu- 
zind introducerea originelor siriene, anatoliene şi egiptene, contopite 
la Constantinopol ; primele două alcătuesc cite o epocă de aur, 
ambele strălucitoare şi legate de cite un nume politic, cel din 
urmă capitol e numai o renaştere cu restrinse realizări artistice. 
Prima vristă de aur se datoreşte magnificienţei lui Justinian, inspi- 
ratorul S-tei Sofii, cel dintăiu monument care fixează regulele arhi- 
tecturii bizantine; se desfăşoară în decursul veacului VI. După 
sărăcia evidentă din veacul VII, după sbuciumul iconoclast din 
secolul următor, a doua vristă de aur coincide cu stăpinirea Ma- 
cedonicilor şi Comnenilor desvoltindu-se dela 867 pănă'n sec. XII; 
în veacurile XIV şi XV arta bizantină cunoaşte o ultimă eflores- 
cenţă, datorită mai mult inspiraţiilor provinciale dela Mistra, Mace- 
donia, Trebizonda şi Athos, cu care expiră până'n sec. XVI. 

O sumară bibliografie de opere generale şi speciale îi dă 
un aspect științific, punind la dispoziţie lucrări temeinice celui do- 
ritor de informaţie mai largă. Planşele sint reproduceri după cele 


RECENZII 355 


mai nouă şi reuşite fotografii: Sebah et Joailleer pentru Constanti- 
nopol, Alinari din Piona pentru monumentele din Italia, J. Eber- 
e: și Molinier pentru artele minore şi bogata colecţie dela Hautes 
Etudes a lui G. Millet. Unele din ele cîştigă în valoare redind 
monumente azi dispărute, ca biserica St. Dimitrie din Salonic, dis- 
trusă de un incendiu în 1917. Sint alese din cele mai reprezen- 
tative monumente ; credem c'ar fi fost necesare şi 2—3 reproduceri 
dela Mistra sau Messembria—in publicaţia lui G. Millet sau a lui 
G. Balş,-—în deosebi pentru ilustrarea originalului sistem de deco- 
raţie externă, trecut “apoi şi la noi. 


P. Constantinescu-laşi 


+". 


I. Andrieşescu, „Vasile Firvan*, Bucureşti, Cultura naţio- 
> O hia broşură, un imn aproape de inchinare celui ce-a 
fost Vasile Pirvan, din partea colaboratorului säu din ultimele 
timpuri, urmaş la direcția Muzeului de antichități. Scrisă cu suflet, 
cu multă simțire, pune în lumină munca fără prihană a profeso- 

ucureşti. P 

dia zodia studii la Birlad, profesorii săi dela Bucureşti, com- 
plectările dela Breslau, Jena, lungul popas dela Berlin în preajma 
umbrei lui Mommsen -i s'a dat lui Pirvan porecla „der pga 
Mommsen“ — strälucitul doctorat din 1909, călătoriile din Italia ş 
catedra dela Bucureşti la vrista de 27 ani—sint înşirate în trea- 
căt. Se insistă apoi asupra cercetărilor îndelungate asupra cetăților 
romane din Dobrogea şi sudul Moldovei, trecind spre protoistoria 
Daciei, care-l interesa mereu în ultima vreme, dind ca rezultat 
„Getica“ „de genială îndrăzneală” ; asupra cursurilor dela catedră 
şi asupra relaţiilor ştiinţifice mult stimate în Italia, 

„De mortuis“... deci firesc că numai bine şi despre Pirvan. 
care ar fi putut da şi mai mult, dacă ar mai fi trăit (1882 — 1927) 


P. Constantinescu-laşi 


* 
$ + 


h Kessel, Les coeurs purs, Libr. Gallimard, Paris, 1927. 

prasada exilului prezintă o caracteristică inițială : lipsită de 
precistunea descrierii unei activităţi constante, mereu aceiaşi, şi 
poate de variaţia ce distinge aventura de viaţa comodă, ea repre» 
zintă adesea o atitudine de sentimentalism exagerat, exprimat insă 
subt forma voalată a reminiscenţii. Viaţa acelor constrinși a nu mai 
revedea locuri, care le-au mingiiat anii copilăriei şi leau creiat 
cele dintăiu dar mai profund simţite plăceri, este supusă unui ritm 
dublu, ce se resimte în toate manifestările ei. Este — în primul rind— 
curentul obișnuit şi necesar, pe care îl suportă din resemnare, pe 


356 VIAȚA ROMINEASCĂ 


care nu “| doresc, dar if impune mecanismul vieței în mod inevie 
tabil, apoi este refluxul acestei vieţi, care prin rigorismul restric- 
țiilor ei, trezeşte dorul libertăţii trăite sau numai întrezărite ca un 
prea îndepărtat ideal. Şi dacă este firesc ca primul caracter să de- 
vie criteriul practic al vieţii exilatului, nu este mai puţin adevărat 
că cel din urmă e acel ce constitue însâși distincția lui sufletească, 
E acel pe care îl vom intilni deci în literatură. 

J. Kessel e unul dintre scriitorii ce fac dovada predilecţiei 
lor pentru această specilică şi unică —în frumuseţea ei — literatură, 

Pasionat iubitor al vieţii de rezervă şi izolare, ei unește la 
acel sentiment al trecutului —ce constituie poezia depărtării — con- 
flictul unei suferinți intime, pe care o exteriorizează în accente ce 
se ridică dela simpla dispoziţie afectivă şi pănă fa pasiune. Această 
caracteristică sufletească a resimţit=o J. Kessel în viaţa de refugiu 
a expatriaţilor ruşi sau în eforturile de transformare, pe care le în“ 
cearcă voința individuală în contra societăţii ce o oprimă. Cetiţi 
«Les rois aveugles» sau priviți acele două frequente nuvele —ce 
inchid în ele intreg romanul unor vieți pe care le resimțim atit de 
mult apropiate de noi—: <Mary de Cork» şi «Ceaiul căpitanului 
Sologoub> ; şi veţi simţi aceiaşi revoltă impotriva unui destin care 
— deasupra binelui şi răului uman — păstrează un singur caracter : e 
implacabil şi netnvins, 


n 
L=: e 


Dacă în cadrele acestei sumare analize nu voiu putea vorbi 
indeajuns despre cele trei nuvele ce constitue volumul de față, 
voiu prezenta o trăsătură esenţială, prin care putem sesiza fne 
treaga viață psihică a eroilor lui J. sel. Acesta e antagonismul 
sufletesc, conflictul între tendinţi contrarii prin natura sau numai 
prin intensitatea lor, ce sdruncină echilibrul de acţiune, spulberind 
însuşi idealul comun de viață liniştită, cu care atit de uşor ne 
simțim obișnuiți, 

«Mary de Cork» e un fragment din lupta de secole a Irlandei 
in contra Engliterei asupritoare, 

unui popor, care se simte suprimat sau numai jignit 
în demnitatea lui, mi-a apărut intotdeauna expresie a unei sensibi= 
lități alese şi a unei neinfrinte vigori naturale. Revolta Irlandei — în 
special —a apărut în ochii întregii lumi civilizate subt înfă 
unei manifestări accentuate de viață liberă și invincibilă. 

Familia «Cork», compusă din cei doi soţi şi un copil, tră= 
eşte clipe de suferință intensă în timpul revoluţiei, In mijlocul sfor= 
țării generale de luptă și rezistență îndirjită, ea apare la un moe 
ment dat scindată de ineșalele încercări de realizare ale aceluiași 
ideal de libertate. că 

Mary de Cork, care işi iubea cu pasiunea suferinţii 
comune și solidare, devine partizana mi or radicale — extreme 
de luptă, în timp ce soțul ei rămme același luptător moderat a că 


RECENZII 357 


rui răbdare şi incredere finală este nesdruncinată și inepuizabilă. 
In sufletul t între dorința de aeși elibera țara şi aceia de a-și 
salva suferințti comune, se dă o luptă ingrozitoare, pe 
care chiar sobrul temperament al Maryoei tl lasă să se intrevadă 
cu Dar omiga trebue să se Ara Asa M sa= 
crifică bărbatul pentru a-şi salva comunitatea spirit, națiunea. 

În «Machno» ! hatmanul unor bande de răsculați din prima 
fază a revoluţiei ruse, figura sadică, de brutalitate exagerată 
a cuceritorului instabil. Ef vrea să (3 at, vrea totul—de este 
corp sau sullet—să devie posesiunea lui. 

i In faţa piedici devine fiară nestăpinită, ale cărei accente de 
furie sint mai intotdeauna dublate de un feroce sensualism. Şi to- 
tuși ființa aceasta, ce apărea neimblinzită şi m, ga e 

roază ini, devine pe neaşteptate ; în fața sen 
our D ce emca să-l domine, Machno apare subt înfăţişarea de 
omenească stăpinire a pasiunilor de cruzime şi ferocitate, 

Mary de Cork şi Machno sint exemplare sguduite de acelaşi 
cânflict intim, de același antagonism psihic chinuitor pănă la tortură, 

V se mchee cu o duioasă evocare a vieții plină de 
pasiune a «căpitanului Al. ub din regimentul de escadră ime 
' » —tănit în piept şi 'n suflet~pe care soarta l-a aruncat va= 
gabond prin cartierele de margine ale Parisului. 


Mircea Mancaş 


1 Machno et sa juive. ke 


Revista revistelor 


Virtutea nu e scenică 


Mai intăiu, pentrucă nu „evoluiază. 
N'are gradaţii. Este un punct fix. Ca- 
racteristica virtuţii e tocmai constan= 
ră Intr'un cuvint, la teatru, virtuţii ii 

pseşte mişcarea ;—iată de ce 
tatorul, care se simte perfect capabil 
să fie virtuos timp de citeva secunde, 
nu va putea niciodată erta unel vir- 
UAT TAS S o La e 

ă ne ipuim să 
mir rd pa Bunul, Dreptul, 
Economul, Prudentul, Răbdătorul : 
Nici zece reprezentații ! Devotamen- 
tul el însuşi, care, în oraş,e o admi- 
rabilă virtute, la teatru este ceva la- 
mentabil. Este un rol de ra al 
treilea, Cine e „devotat“ ? Confiden- 
tul é devotat. Servitorul e devotat. 
Cinele e devotat. Dar un „Prim-rol" 
mu e devotat niciodata; adică işi e 
devotat numai lui însuşi. In cursul u=- 
Sa piese, personagiile n'au 
n pf devoteze decit o singură iN 

Wa oară, mons ne plictiseste. A 
treia oară, ne fac să ridem. 

„Nici r o Re diresad spic mai bună, 
Această înaltă virtute creştinească, pe 
scenă e insuportabilă. Acţiunea nu 

„muşcă“, nu prinde, asupra unui per- 
50 u resemnat. El nu are „reac- 
iune“, sau mai bine zis, reacţiunea 
sa e iocmai de a fi resemnat. Şi fiind 
mai dinainte resemnat, toate catas- 
trofele care Í Bay intimplä sint tot a- 
titea lovituri de teatru are pr 

„Nici fidelitatea nu-i mai bună. O 


spui: „ca joacă pe credincioase“— 
insamnă a o vorbi de rău, 


„Cit discreție, —ea este, 
teatru, tipul vi mute, ceiace e de 
altfel şi însăși funcțiunea ei. Pe cind 


ă, frivolitate, ingratitudine, zăpăe 
i , orgoliu, în, agreate, Da alitate. 
ro 
rr e a Croisset. Revue de 
France). 


Marele Burghez 


In numărul omagial consacrat lui 
Alain, Jean Prevost ne semnalează 
Leibnitz ca pe una 
mae 


Aceasta însemna cå Alain a repe- 
rat, şi aceasta ne ajută şi nouă să 
reperăm în Leibnitz, pe marele bur- 

al filosofiei, sau mai bine zis al 

i, intocmai cum filosoful antic era 
cetățeanul lumii. Simțim in Leibnitz 
pe filosoful la Curţea lui Dumnezeu, 


REVISTA REVISTELOR 359 


fii ar ay yar a t în republica univer- 

sint cei satistăcuţi, Cei 
ee sint cei aleşi. Dar Scho- 
penhauer şi Nietzsche au stabilit in 
aceste curți o neaga „ă la Saint 
Simon”, preseanța pe care o regi- 
sim la tilosotii de astăzi, o coisina de de- 


Letelore şi la Pia intai fiie filosofi ai spiri- 


Ne reamintim de Gide, care vor- 
beşte de rara pn ge a avut=o asi- 
pra lui poe a-l d weng Alee pa 
pentru viaţă „o meditare desespera 
a lui Leibnitz, Gide şi noi sintem 
nişte burghezi. Găsim gindirea lui 
Leibnitz admirabilă şi tinefăcătoare, 

Găsim însă că trebuesc și nemulţu- 
miţi în republica universului. Radica- 

lul Alain iPsbue să fie contra ini Leib- 
pr Altfel ar deranja concepția noa- 
stră a unei filosofii parlamentare, In 
Republica filosofilor re leibni= 
tzian este spiritul de guvernămint. 
Dar si nu uităm că sint şi filosofii 
Soneat. a I radical şi radical 
socialist ; Hu hopenhauer, Nietz- 
sche, păbiernsd 

(Albert Ibert Thibaudet. Nouvelle Revue 
Française). 


Falimentul sionismului 


juns pe pe realităţi sortată rs A recurs 
sistemul antic şi aziatic al propa- 
andei și al pomenii, Subvenţii şi a- 
oare, pe deoparte, propagandă pur 
verbală pe de alta. Muncii, Pagani 
rii ei, orientării şi distribuţiei ci, nu i 
s'a dat importanța cuvenită. A funda 
o comunitate viabilă necesită desigur 
şi forțe ideologice, dar şi forţe ma- 
teriale. Fenomenele economice au fost 
nesocotite, in folosul vorbăriel în or- 
dinea morală, i. riei în ordi- 
nea n a indiferențéi în ordinea 


E dacă prima încercare , sionistă 
nu a dat rezultate satisfăcătoare, nu 
Insamnă că sionismul este o utopie 
în genere, Aventura se mai poate 
tenta. Dar ca să nu rămină iar o âa- 
ventură citeva precauţii trebuesc luate, 
citeva puncte de program urmărite, 


Intre altele şi în deosebi: „suprima- 
rea oricărei propagande costisitoare” ; 

erea serviciului politic la un co- 
mitet restrins de direcţie” dar mai 
ales o mai atentă analiză a posibi- 
lităţilor economice ale ţării. O ca 
ri e e critică a diverselor ramuri 

producţie, pentru a se şti care ca- 
ali de industrii omeneşti sint via- 
bile, care nu-s aclimatabile în Pales- 
tina, şi tăerea oricărui subsidiu aces- 
tora din urmă, 

Intr'un cuvint: „Sionismul de mine, 
acel care va înlocui pe cel de astăzi, 
—ideologie pe bază de mendicitate — 
va fi udă ace numai Sionismul Eco- 


"Oi dmid-Cohen. Mercure de France). 
Poezia recentă 

O caracteristică generală: revolu- 

ionarismul. 

ra rii aga „e > ți- 


rialli ză Pa 
pen sau de deosebiri de formà 
trică. 


ste). 
Umorismul de altfel se întilneşte și 
la cubişti. Aga că aa pri un precur- 


mună. Pănă azi (cu excepţia precur- 
sotilor) lirismul era vomitațiunea ne- 
condiționată a sufletului autorului, 


Hum 
in producţia lirică, dedub pose 
= ‘Heines LEAS Rimbaud, Beau 


La moderni, atitudinea aceasta è 
mmeg şi esenţială, lată partea lor 


Cu i, în plus de această 
bişti A pm O parti- 
gs ce! însamnă esibiame în litera- 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tură? Însamnă nu geometrie — ca în 
ictură, ci simultaneism. Pictorul cu- 
Pist s'a născut în mare parte din ciudă 
pe sculptor, care are privilegiul să 
vadă lucrurile „pe toate feţele dintr'o 
dată*. De aici acel „pâle-mtie* de i- 
magini, în aparenţă incoherente. 

Acest dor de concomitanță, poetul 
cubist I realizează cu vorbe, un 
poem trebue să pui tot, absolut tot 
ce-ţi trăsneşte prin cap. Nu există 
important şi neimportant. Important e 
mape să er omiți nimic, şi mai ales 

nu omiți ceiace un prost ar putea 
crede că-i... nelmportant, 

Suprarealiştii predică acelaşi lucru. 
nai că a ar mai clar, mai jerr 

c mecanism ngan care 
tii Il practicau din instinct, naiv şi in- 
tuitiv. Singura deosebire între supra- 
realiști şi cubişti e că cei dintiiu nu 
pot vedea în ochi pe cei din urmă 
(pentrucă, bine înţeles, fiind anteriori 
trehuesc uriţi ca orice seamână cu 
tradiționalul). i 
Printre humorişti se pot cita : Tow- 
let, Carco, Dertme, Jean Marc, Ber- 
nard, Pellerin, Dyssord, 

Printre cubiști: Max Jacob, Cen- 
drars, Cocteau, Barzun, Divoire, Ap- 
polinaire, Radiguet. 

Printre suprarealişti : Breton, Des- 
nos, Soupault, Aragon, Delteil (e ca- 
racteristic că ultimii trei au dezertat 
re şi că au strălucit mai ales in 
proză). 

(Français Porche. Renue de Parts). 


Clasele sociale 


rar Forsand implică o Pant- de 
raporturi e interdepen in- 
divizilor, fără a fi perene eră â- 
ceste raporturi să se manifeste in mod 
evident şi simultan între ei. Educaţia 
unui copii, de u este un fapt 
social, us al vieții sociale, deşi ca- 
racterul ei de sociabilitate s'a incor- 
porat complect în personalitatea sa. 
De fapt, indivizii se deosebesc pete 
puţin între ei pentru a nu putea fi re- 
duşi la un tip comun,—in manifestà- 
rile lor generale. De aceia relațiile 
sociale între mtm 2 pot studia în- 
locuind personal concrete cu 
tipuri abstracte, ce fac parte din di- 
ferite clase sociale, categorii, divizi- 
uni și subdiviziuni cit mai apropiate 
de micile grupuri omogene. r 
Dacă plecăm dela diviziunea în clase 


parazitare, proletariene, muncitoare, 
privilegiate, posesoare, conducătoare, 
medii şi intermediare, vom recunoaşte 
că tipuri destul de deosebite între ele 
st găsesc în acest mod apropiate. 
S'ar putea distinge apoi „tipurile pro- 
fesionale“, dar trebue să recunoaştem 
că influența şi ereditatea profesională 
este în descreştere, datorită activită- 
ților succesive pe care acelaşi individ 
le îndeplineşte în domenii variate de 


ocesul de diferenţiere continuă 
însă a duce o diversitate crescindă a 
tipurilor de existență socială, În evul 
iu au existat adevăr antago- 
nisme în felul de viaţă a diferitelor 
clase sociale: nobilul puternic opus 
seigneur-ului cu mici resurse, starea 
mu apga săraci mă membrilor 
clerului superior, n it burghe- 
zul său țăranul Cabar opus sclavu- 
lui sau orăşenilor cerşetori şi vaga- 
bonzi, 
Azi numai în sibul burgheziei vom 
isi incomparabil mai multe categorii 
Sistincte decit în întreaga societate 
medievală. Această diferențiere avan- 
sată prezintă însă și avantajul de a 
stabili posibilităţi de asimilare intre- 
diferitele tipuri sociale, care apar ast- 
fel mai mult transitorii şi instabile- 
Acei ce sint la un nivel inferior de 
activitate sau instrucțiune—mal a- 
les—au incontinuu tendința de a imita 
şi prin aceasta de a se apropia de an 
rang ar gară: şi în ciuda eforturilor 
făcute de aristocrația din naştere pen- 
tru a nu se confunda „inobilații* de 
dată recentă, „parveniţii” au reușit a 
se adapta perfect la noul fel de viaţă, 
împrumutind manierele, distracţiile, a- 
desea chiar prejudecățile în politică, 
pe care le păstra nobleţa de singe. 
Pe de altă parte generalizarea in- 
strucţiunii şi obiceiul de a participa 
la conducerea afacerilor publice, care 
au pregătit afirmarea „opiniei 
ce” în regimul democrat, au dus la 
ridicarea cetăţenilor la un grad inte- 
lectual și moral superior po 
preocupat numai de viața materială, 
Ca urmare a unei largi asimilări so- 
ciale, umană a prezentat în gè- 
neral multă uniformitate. Cu toate 
acestea Mi ieniie: acte ar fi de 
puţin aparente—exi oate punc- 
tele de vedere, și mai ales din punc- 
tul de vedere al dispozițiilor men- 
tale; intelectualii—firește în special 


REVISTA REVISTELOR J1 


cei mai bine dotați dintre ei—tind la 
un cît mal înalt grad de cultură şi 
intelectuală, creind o nouă je- 
re funcţională—bazată pe o 
adevărată scară a valorilor,—ce are 
consecinţi în toate domeniile de viaţă, 
La aceasta, se adaogă inegalitatea 
de fapt a privilegiaţilor după naştere 
sau după avere și a claselor ce se 
constitue privilegiate după importanţa 
serviciilor excepționale, pe care le 
pot aduce. 

De aici rezultă în mod inevitabil 
antagonismul claselor sociale. 

Autorul analizează pe rind diferi- 
tele cauze ce duc la lupta de clasă 
şi In special interesele economice şi 
morale, aruncind apoi o privire amă- 
nunţită asupra diferitelor forme de 
antagonism Fereg r Beeper : anta- 
gonismul claselor mijlocii, antagonis- 
mul claselor conducătoare şi pose- 
soare, antagonismul claselor produ- 
cătoare şi diferitele categorii de an- 
tagonisme după criterii variate : poli- 
tic, religios, moral şi educativ, 

n urmă analizează problema adap- 
tării claselor sociale, distingind cu spi- 
rit critic şi ales discernămint mijloacele 
principale pentru realizarea ei: con- 
stringerea, reglementarea, protecțiu- 
nea, libera asociale; mai ales e- 
ducația socială a diferitelor clase 
sociale, plecind dela clasele medii de 
intelectuali şi ajungind pănă la clasele 
posesoare şi muncitoare, care vor 

imi în cele din urmă intermediul 

ectualilor ca conducători în sfor- 
țările lor de reconciliere, 

(G. L. Duprat. Arhiva pentru şti- 
inja și reforma socială). 


Unitatea lumii 


Generaţiile, ce lucrează continuu, nu 
pot cunoaşte rezultatul activității lor 
decit atunci cind—sfirşindu-se o e- 
pecă istorică, —îşi aruncă privirea in- 
dărăt, încercind să pă intregul 
sens al operei lor, Astfel lucrează 
omenirea de patru secole—fără să-şi 
dea samă—la uriașa pnas cuceririi 
şi unificării globului. b 

Cucerirea pämintului a ajuns cătră 
stirşit în sec. al XV-lea odată cu des- 

rirea care a precizat 
definitiv cunoaşterea planetei, a for- 
mei globului, a raselor și popoarelor 
de care e locuită. Atunci a creiat 0- 
menirea proprietatea solului şi tot 
de-atunci a început să creeze rapor- 


turi de apropiere intre popoare prin 
cuceriri, colonizări, emigrări sau sim- 
ple relaţii de comerț. 
Pămintul fu cons t astfel cu in- 
cetul un organism uriaş dar unic, 
Cucerirea şi unificarea 
căpătară însă o formă mai decizivă 
şi mai accelerată In sec. al XIX-lea, 
cind Europa şi America luară în stä- 
pinire fierul şi cărbunele, cind învă- 
țară să utilizeze vaporii şi electrici- 
tatea, calea ferată și telegraful; la 
itul acestui secol se putea spune 
insfirşit că omul cunoaşte şi stăpi- 
neşte globul întreg. Această unificare 
nu se indeplinea fără o curioasă 
contradicţie, care se afirmă din ce în 
ce mai puternic; odată cu precizarea 
cunoștinței ce ducea la unitatea lumii 
se afirmă şi sentimentul unei deose- 
biri accentuate în vorbire, religie, mo- 
rală, şi diferitele interese ale vieţii. 
De aceia popoarele trăiau izolate în 
mici grupe inchise, neputind trece cu 
vederea deosebirile dintre ele, şi pri- 
vindu-se cu indiferența ranţei— 
a e greu puteau străbate ura şi 


Aceasti situație se schimbă atunci 
cind gripele sociale începură să se 
întrepătrundă, căci deosebirile între 
ele provocară în acelaşi timp atrac- 
ție și adversiune, iubire şi ură. Pe 
această bază continui unificarea lu- 
mii prin sabie şi evanghelie, prin ìn- 
frățire sau exterminare, servicii 
reciproce sau prin con ere. În 
acelaşi timp, în care unificarea cu- 
noştinții avansa, pămintul fu pustiit 
de războat și revoluții, pănă ce pen- 
tru întăia oară omenirea se în nţă 
că ca constitue acelaşi trup pe intre- 

glob. Războiul ultim, cu toată ja- 
ura, distrugerile şi grozăvia lui, 
a reușit totuşi să dea impuls acestei 
t i de înfrățire şi unificare uni- 
Germanii intrară în Bei- 


t 
lumea suferă de lipsa liniştii și 
siguranței, căci Asia şi Europa sint 
bolnave. Nesiguranţă In Europa, ceaţă 
şi clocotire continuă în âme- 
va mecanismul intregului univers, 
căci azi popoarele nu numai se urăsc, 
dar se şi tem unele de altele şi nu 
pot trece cu vederea dependența în 
care trăesc unele faţă de altele. 


362 VIATA ROMINEASCĂ 


Aceasta e rage ar îngrozitoare 
in toată tragedia ei. Ea nu trebue 
insă să ne inspaiminte, căci ñu pina 
uita că soarta poate aduce contopi 
rea umanității nu numai prin iubire şi 
ajutor reciproc, ci chiar prin ură şi 
Cobisne. D tru sute de ani orice 
războiu — nu distrugea totul— 
ducea la Părea Cultura universală, 
care va stăpini mine lumea, se pre- 
găteşte In mijlocul acestei grozave 
contradicții. 

Unificarea complectă a lumii aduce 
un singur suflet unitar, în care se 
contopesc armonic toate caracterele 
superioare ce constituesc cultura e 
tuală subt diferitele ei aspecte: 
rala creştină, Industria şi ştiinţa Occi 
dentului, bătrina înțelepciune a LANS, 
şi Morile artei europene şi orientale. 

Diplomaţii afirmă in genere că 
mi-i interesează evenimentele politice 
din interiorul altor e aa: această afir- 


popo 
viaţa lor i eren decit de crizele de 
guverne, de schimbirile statyare, sau 
revoluțiile ce sgudue ordinea socială 
intr'una sau mai multe părți ale glo- 
bului deodată. Trebue să remarcăm 
insă, că înafară de popoare nu există 
un destin izolat. lar ecoul direct sau 


fl 
taj al or asupra ideilor e ma- 
rea d tate, de care suferă epoca 


mel pi 
pei şi Asiei, organizate într'un mare 
număr de republici, şi scăpate de o- 


crotirea, luţeala şi conducerea orga- 
nizării actuale. Trăim o uriaşă demo- 
cratizare a lumii, în care marile im- 
anei e dispărea treptat dar foarte 


m 0. Leino Ferrero. Neue Rund- 
schauj. 


Noul tip al tinerimii ruse 


Dacă în Rusia de azi nu se poate 
vedea rezultatul final al transformă 
rilor politice In curs, se poate însă 
observa apariţia unui nou tip antro= 
pologic, cu mult deosebit de acel al 
claselor anterioare printr'o structură 
psihică originală. Nu numai fiziono= 
mia, dar chiar sufletul îi e fundamen- 
tal schimbat de acel al vechiului su- 
flet rus, El e produsul claselor infe- 


rage în societatea rusă de azi trium= 
i dozat cu o mare forţă vitală. 
ro i nedrept să identificam această 


pe crescuți- în expe- 
riența veche, ce ţine de un alt stadiu 
al parea, ti ei nu se înspăimintă însă 
de pornirile autoritare ale oamenilor 
noi, căci ştiu că og curind sau mai 
tirziu vor in e toții la fel, Tine- 


voluţia a suprimat 
a nimicit distincţia acestor noțiuni 
Pi dar în aa procesul acesta de 
nivelare iatelectuută s'a s'a cristalizat noul 
me voluntar, lipsit de cul- 
Noua generaţie din Rusia nu maie 


REVISTA REVISTELOR 363 


Pipen area În sensul tinerimii ruse 
de înainte. parle rsr pi a 


fost produsul vechiului regim, rezul- 
tatul A repiaeăi tinerei generații cu re- 
gimul conducător din Rusia de altă- 
oes; a fost Aoten megite peer 

e excep ce pregätea - 
ţia societății ruse de a 

Tinerimea me pionul actuale a pri- 
mit revoluția, a crescut în mijlocul 
ci, se teme de contra-revoluție, dar 
în structura sufletului ei mai e re- 
voluţionară, Ea vrea izare, or- 
dine, ierarhie activitatea fiecă- 
ruia; e o generaţie duşinană mea are 

To ea are o incontestabilă 
litate. Departe de ie şi nisa 
„fanteziste ale iza ai n a eea X ti- 


veşte În 
mentul istoric actual : astăzi, 

Foarte apropiată de tehnica Occi- 
dentului, generaţia nouă de dup re- 
voluție este duşmană acerbă a libe- 
ralismului. Ea nu mai găsește nici un 
avantaj în principiile dreptății şi liber- 
tății umane. apel aero insufle- 
{ise tinerimea rusă aproape un secol, 
apare aceleia de azi drept piedică în 
acţiune, drept slăbiciune şi reflecţie, 
adesea drept desordine. 


Vechiul individualism, ce caracteri- 
zează întreaga istorie contemporană, 
este străin acestei generaţii. Ea nu 
este întotdeauna © gg dar e co- 
ziar în oară adinc al cuvintu- 
lui, căci nu concepe viaţa decit în 
senzul unic al colectivității, ce creiază 
omului posibilitatea de a se manifesta 
şi actualiza. 


in sfirsit tinerimea rusă este ante- 
romantică şi pa iu numai cătră 
obiectivism. tivismului 
romantic era Rea e unei pături de 
o cultură rafinată, ce nu avea nimic 
comun cu ordinea socială obiectivă ; 
tinerimea de azi tinde la crearea unei 
ordini obiective şi la contopirea per- 
sonalității în grupul social. 

Cea mai însemnată parte a acestei 
generaţii — cunoscută subt numele de 
„Komsomoly” (tinerimea comunistă) e 
în majoritatea ei materialistă (mar- 

e şi ateistă. Există totuşi o parte 
în mijlocul acestei tinerimi, ce resimte 
criza religioasă şi activează în sen= 
zul unei mişcări de mase pentru men- 
ținerea credintei şi formelor biseri- 
ceşti ; ea nu ține Însă la năzuinți re- 
ligioase mai complicate, ci este ren- 
listă—religioasă şi gata oricind a a- 
socia rezultatele revoluţiei cu tradi- 
ționalismul religios. 

in sufletul generației, care a cres- 
cut în mediul comuni există o de- 
moralizare şi o decădere a moravu- 
rilor ce nu Pere aeasăi decit în fixa- 
rea procesului de creaţie al noii 
structuri sufleteşti o; pla ia ma 


actuale din Rusia. rea ow 
blemelor acre A des artă şi cultură. 
Comunismul materialist se identi- 


perri paraz o creație y spiritului sau 
` (Nicolan Berdjajew. Europäische 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură generală 


Hans Ostwalt, Das galante Be;- 
tin, r sea sanstalt Hermann Klemm, 
A, G. Berlin— Grünewald. 

Carte amuzantă, copios ilustrată 

şi picturi din cei mai 

buni şi mai reprezentativi maeştri 
contemporani. Carte de documente 
omeneşti, asupra acelui aspect din 
viața socială care arc privi | de 
a stiri curiozitatea tuturor categorii» 
lor de public cetitor. După „Europe 
regiza a lui Morand, această carte 
trează un strălucit succes de 


re Fiilop Müller, Der Geist 
des Bolcheuismus. 


Ruşii, or d pene 
mape s. Amestec de os, și pro- 
p cu tate intelectuală 


un curaj spiritual care a ee din- 
Sera în cele mai modernisate a- 


Combaterea omu e can 
lui gen a e omul 
oilektive e Ac vaz 


nare şi de radiere al culturii şi 

ay sociale. Entuziasmul pro- 
misticismul cu care se 

pema di rrome lui Dumnezeu. 


Fantezie şi umor în toate manifes- 
tările vieţii. dar neastimpăr şi contre- 
dicție.— lată citeva tră pe care 
Müller le arată, le explică (Müller are 
o serioasă cultură filosofică) şi le 
ilustrează cu planşe foarte ingenios 


alese, 

M. Rageot, L'homme Standard, 
Paris, Plon. 

Autorul dë oarecum o consultație 
medicală meri de —azi. ne E ăi 
diază toate organele 
tualitatea, simțul ante e ne- 
aa, terea de drag 

i ne Satoi un ragg Sarac aa 

pe pirr Äidit cam exagerat erat 

ê, care e v cam i. 
Nu sîntem azi aşa 
ý de d, t 
Există desi 0 „depreciere a o- 
mului» şi există piedeci în drumul 
celui ce ca să-şi facă un tip dife- 
rit de viaţă. Dar ismul şi 
setea de autonomie idualistă rä- 
min idealuri foarte intens crezute 
astăzi (dacă nu mai ales astăzi). 

Rămine totuşi ceva adevărat in 
cartea d-lul Rageot. Şi anume; in mä- 
sura În care omul de azi e mecani- 


Ideia centrală a cărții e aceasta; 
Simţul religios şi moralitatea bur. 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 365 


“heză azi sînt ofilite. Ori, ele sunt acele 


şi exploatat: duelul intre două neu- 
intre «l'ordre français et la 
oon pr p erer şi so> 
pe e tată pe atit 
naivă. În schimb, micile observaţii 
de amănunt, reflecţiile şi observ 
accidentale care străbat Carige lui 
remi hd fac totuşi extrem de in- 


auris Decrolx, Le boîte d 
pliulles, Lu Rechin, Paris, 

Culegere de maxime. Ca mai toate 
maximele, comune imbrăcate 
cu hainele | nouă ale exprimării s 
tuale sau paradoxale ea: Li 
femei care au ciudă pe toată Eres 
pentru fidelitatea pe care ele o păs- 
trează bărbatului lor» 

Louis Latzarus, La Politique, 
Hachette. 

Cu g ertr acestei popie s 
c neinteles, ton e 

pessimism blazat  scepicism plic- 
lisit, Dar in fond, segn ei. este po- 
, plic 


nouă lucrurile politicei (care nu pot 
să scape de defectul de a fi totdea- 
una puţin vechi). 

Edmond Fieg, E Ace ag je suis 
ap Aia de France. 

resant, pentru că îndărătul mă 
lului se află subinţeles că por a 
să fii ovrei în loc de altceva; 
vreismul e o doctrină ca tb alta 
rel politică, morală. A fi foarte 
aram evreu încetează, în p ape 
e, de a mai fi ceva 

elle lee d fiinţa acelei țari A Do 
cument important, pentru această e- 


Karl Enn pe rea pe Der junge Tobias. 
oae Verlag, Lei 
Este romanul muncitorului care 
străbate multe locuri, schimbă multe 
meserii, variază decorul, şi-şi pre- 


meneşte cu această ocazie gindul. 
Se arată foarte bine cum o asemenea 
ore a poate duce ia următorul 
desnodămint : RE p sue o lucräto- 
rului îi trezeşte şi-i oltă simţul li- 
terar, făcîndu-l să sfirşească ca scrii- 
tor. Este evoluția multor oameni din 
epoca noastră, şi-i o problemă inte- 
resantă. 


Şi mai e interesant romanul și pri er 
aceia că ni se descrie în chip foart 

veridic şi pitoresc mediul unui oraş 
mare în răstimpul dela 1870 pănă azi. 


Rene Fiilop Miller, Der Heilige 
Teufel, R Win und die Prams 
Grethleinn Co. Leipzig Zūrich; 

ilustrații, 

Miller este un publicist german 
foarte în curent cu lucrurile din Rusia 
unde a călitorit adesea şi unde in- 
oz ma relații de prietinie cu multe 

nalități însemnate Cartea lui 
mina Rasputin este documentată — 
în măsura şi felul cum te poţi docu- 
menta asupra unei biogralli care a 
trecut deja în domeniul legendei, 

Müller are simţ literar, are talent 
pom pete cu ochii de bun re- 
porter, şi mai cu samă pricepe men- 
talitatea rusă uimitor de bine pentru 
un Ne-rus. Rasputin— «Sfintul Drac» 
ne este arătat ca un personaj toto- 
dată tipic rusesc, culundat în adincu- 
rile atăvismelor ruseşti, şi totodată 
foarte „modern“, 

Alfred Roth, Zewi Wohnħhañse 
= Le Corbusier, Akademische Ver- 

Vedekind & Co. Stutigart. 

te explicarea, ție a 
două case construite pa Le Corbu- 
sier, a frumuseţilor cu totul nouă şi 
indrăzn dar în același timp pline 
de simplitate, e, acestul arhitect aşa 
de la modă azi, la modă, acum, poate 
mai mult chiar în Germania decit în 
țara lui de naştere. 

Werner Wi ein, Thiele 
Voraings Uhr, Friesen Verlag, Bre- 


men, 
Interesul acestui roman stă în aceia 
că se petrece în evul-mediu, plin de 
tot solul de mpeni magie, misti- 
SEA — alături de sentimentul păgin 
care începea să yiwan 


e al unci 
femei al cărui suflet e un amestec 
savuros de civilizată şi de 


36 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


primitivitate instinctivä. Ceiace predo- 
mină în roman este extrema delica- 
tetë, bunul gust subțire cu care au- 
torul descrie personagiile şi situațiile, 


Ştiinţe juridice 


L Macovei, Le régime electoral 
de la r ion nationale en 
Roumanie, Presse Universitaire, 

Istoric al diverselor sisteme elec- 
torale care s'au succedat în Rominia 
modernă, Se sfirşeşte prin avantagiile 


sistemului actual al scrutinului de 
listă, care a preschimbat vechiul re- 
de aia ee: între persoane, 
erenul luptei mai 

rar rea pn e şi programe ge- 


ee anda, Ze contrôle 
de la constitutionnali des lols 
en Sp mer za te de Ea 
Se face descrierea unei instituții 
loarte originale, Un tribunal consti- 
pr mec suprem, specializat în unica 
chestiune a cores enței dintre 
legile ordinare şi pactul fundamental 


COMPILATOR 


Germs 


r” 


Îi me n ee BDD dea 


Bibliografie 


Petre Dulfu, Odinioară, Pove ca. ilustrațiuni de A. Mumu, a Il-a 
ediţie, Ed. Cartea Rominească. Preţul 
tul 30 CS Ranetti, Madam Strakinidy, Ed. Cartea Rominească, Pre- 


P. Dulfu, Dumnezeu şi Oamenii, Povestiri după Shinta Scriptură a 
vechiului retal 90 iei. cu 65 ilustrațiuni în text, Ediția I-a. Ed, Cartea Romi- 


scă, 
Een ol Culea, E ned viața aeara întreprinzători, Cunoştinţe 


Folositoare, Ed, Corte Da Ă aie rd 
Locotenent M M, Li rel ta Viaţa şi opera lui, 

a Folositoare. Ed. Cartea Rominească 
. Sadoveanu, Olanda, Note de călătorie. Sta Rominească 


Pieței, “s lei. 
van orei e i Fum, Biblioteca Minerva, Vol. L Ed, Cartea Ro- 


Ca, Preta Di Premiată de Soc. 
1 96 lei. 


plomatul, Tăbăcarul şi Actr 
Scriitorilor Romini, Il-a, Ed. Cartea Rominească, 

Charles Arta mimică cn 20 desene. Prefaţa de dl. Pro» 
fesor Rădulescu-Motru tradusă de Apriliana Medianu. Ed. Cartea Rominească, 


Preţul 60 lei, 
Henrik Doamna Mării, Biblioteca Minerva. Ed. Cartea Ro- 
minească, l 9 lei. 
7 eee Pribeagul, Biblioteca Minerva, Ed. Cartea 
Rominească, Preţul 9 
ie Di Davila, Din Torsul zilelor, vol |. Editura Oltenia, Bucureşti, 
Sever Pop, Citeva capitole din terminologia calului, Ed, Ardealul, 


Cluj 1928. 
Andrė Ma za urois, 2 uri asupra comandamentului, Tip. Apăra- 
rea Ser par 
iara Guthrie Arcis, Rolul social al femeii, traducerea de P. 
ucureşti, Prețul 20 lei 
Carp, yý rA Romină, Viaţa Romi- 
nească, Preţul 100 lei. 
lon Moga Rominească, Editura Revistei Soc. de 
mine, Cluj 1 60 
L Exproprierea Culturii, Ed. Librării Lepage—Ciuj 


1928, da 128 lei. 
elita, sper Aa ional ai Oe (două cuvintări despre 
pi ia teoretică) a Ardealul, Cluj, 


33 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E S padiiuuSiakn, Elemente de Metafizică, Bucureşti, 1928, 
i per renn, „Mere dela Clinica Hirurgieală, Tiparul Oltenia, 
Li 
"D Dumitrescu, Privelişti, poezii Ed. Casei Şcoatelor, Bu- 
cureşti, 19206 Preţul 18 lei, 
Anuarul Şcoalei Normale „Vasile Lupu“ din Iași pe anul 1927—1938, 


i, Viaţa că, 
- aineegcă, Preţal Lie Met Tip. «Mitropolitul Silvestru» Eea 
1928, pi 300 lei. 
Gh. Mihalciuc, Hora noastră, Tip. Viitorul, Botoşani, 
LD. Protopopescu, Mai multă mei în viață, Insti a irc 
Gratice „Poporul“, Bucureşti, 1928. Preţul 1 


Reviste primite la redacţie: 


Buletinul Uniunei Camerelor de erai şi Industrie No. 5; Zorile 

No. 4; Buletinul Camerei de şi In d Timi 1928 ; Caminul 

No. 5-6; Viaţa Agricolă No 10—12; pate ras No.6 ; Gindul Nostru No. 3— 

4—5; Corespondence Soon ue roumaine No. 2: Rominia Militară No. 4; 

Revue No. 6; Gindirea No. 5-6; Com sam de 
France No. 719 red Vremii Noi 5; Foala Tinerimii. 


No. 3—6 ; Orpheus No. 3; Sinteza No, 12. Arhivele Olteniei; La 
mura No.2—5; comerciale No. Í 
Universul Literar No, 23-24; Revista generală No. 5; Doina 
No 1; Convorbiri Literare, lanuar-April 1928; ‘Cugetul Liber ja Tt a 
şi Familia de mine No. 2; Societatea de mine 10—13; ata 

0, 23—28 i Democraţia No.5: Revista Tinerimii No, 5; Falanga Ne 0. 40-42 
Provincia Literară No, 1; rez germ en No. 77; Corespondenta economică 
No, 4—5; Arhiva entru se reforma socială No. 3—4; Nouvelle 
pr ul 177-1 letinul Muncii No. 1—3; Cimpul No. Il; 

; No. 9—19 ; Transilvania No. 5; Vlăsia No. Eas 
Adevărul Literar No. DaS. Urmaniiarismul No.1; iapa ts 
1; Unu No. 4; Piae Ho: SA; La o ema eno; 0-50; 
Monitorul Municipiului Timişoara No. 21; Grafica Romină 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII 
-IABE L- 


a i a a 


paan 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LXXIV . 
(Anul XX, Numerele 4, 5 şi 6). 


I. Literatură 
Botez Demostene.—lzolare. 
Zi — Inserare, 


Dolron Voineşti.— Gheorghiţă al Anghelini 
Cali I—O zi de adevăr. şi 6 
Cehov A.—Flori întirziate. 
Chiriţescu Constantin.— Tarapanaua prietinului Pițurcă 
(Amintiri din „Sotirul“ de altădată). 
Kirițescu Constantin.—Moş Mitruţ, 
Philippide A. AL—Popas. . 
Ralea M.— Memorial (Note de drum th Spania). 
Stahl Henriette.—Nu poate fi... pă 
II. Studii.—Articole.—Scrisori at tară 
şi din străinătate 


Balmuş I. Const.—Citeva note despre Propertius şi 
Eminescu. . . Se 0 
Bădărău A. Ț..— Orientarea saimaleloe în sati è 
Botez G. loan:—O mare controversă arheologică : Glozel. 
Gherea D. Ioan.—Prestigiul estetismului. . . Na 
Lecca G. 0.—Omul (Originea, vechimea, rasele). 
Muşlea lon.—Din scrisorile lui Vasile Alecsandri cătră 


I 


Sorin Puvel.— Panait Istrati (Nelinişti în jurul unei tăceri). 
Ştefănescu George.—Scrisori din Germania. ; 
Strat George.—O nouă legiuire muncitorească (Regle- 

mentarea muncii minorilor şi femeilor, Ziua de 8 ore). 
Vianu Tudor.—Tip şi normă în estetică. > 
Zane G.—Două sisteme monetare ale leului. . 


III. Cronici 


Comarnescu Petru.—Cronica artistică Pee din 
primăvara artei romineşti). . . 

Georgescu V. Vasile.—Cronica literară (Alte i 
despre „Cuvintele potrivite“ de d. Tudor Arghezi. 
Hallunga Al—Cronica Oconee (Politica tratatelor 

comerciale). na 
Harea V.—Cronica ideilor (0 sai noui dapé Unirea 
Basarabiei). . 3 
Mancaş Maro —Croutica literară (Vsevolod vaan). 
Vişolanu I. Const:—Cronica externă (Călătoria Ministrului 
nostru de externe în străinătate şi afacerea cezar 


unguri). 
IV. Miscellanea 


Nicanor P. & Co.—Vasile Pirvan şi tinăra generaţie.— 
Afacerea Gilozel.--Alegerile din Franţa şi Germania. 
Nicanor P. & Co.—Stejar lonescu.—Regionalism. 


V. Recenzii 


Andrieşescu I.—Vasile Pirvan (P. Constantinescu-laşi). 

Benda lulien.—Properce ou les amants de Tibur (Mircea 
Mancaş). . . 

Cantacuzino M. Aoire la studiul arhitecturii 
(Petru Comarnescu). 


Capidan Th.—-Rominii nomazi. Studiu din Viaţa Romi-, 


nilor din sudul Peninsulei Balcanice (|. Şiadbei), 
Cazimir Otilia.—Din întuneric (Octav Botez). Va d 
Cioflee Romulus.—Pe urmele Basarabiei (V. Harea). . 


317 


112 


121 


Condieseu M. N.—Conu Enake (O. B.). p 

Dacoromania.—Buletinul „Muzeului limbii ame” (q 
Şiadbei). . E 

Diehl Charles. - L'art chrétien primitif et Part byzantin 
(P. Constantinescu-laşi). Prs Ar . 

Drăganu N.— Mihail Halici (|. Şiadbei). 

Giurgea Eugeniu.—Din trecutul şi presentul Basarabiei 
(V. Harea). . T 

Industria hirtiei şi artelor grafice (G. Zane). 

Industria Zahărului (G. Z.). 


Iorga N.—Războiul pentru padena Romtniei. Aci- 
uni diplomatice şi stări de spirit (A. Oțetea). 

Kessel Joseph.—Les coeurs purs (Mircea Mancaş). 

Kirițescu C.—Criza învățămîntului secundar şi reforma 
liceului (M. Ralea). 5 

Lupaş |. —Sibiul ca centru al vieţii EER din Ardeal 
(A. Oțetea). ` î 

Mihăescu J. Gib. i Grandiflora (Octav Botez). 

Miller William— "The ottoman empire and its successors 
(A. Oțetea). . 5 

Niederle Lubor. -Mirel dé T antiquité Sai E A Civi- 
lisation (I. Şiadbei). . sui ză 

Fiatzhoff Walter.— Geschichte des Europäischen Staaten- 
systems 1559—1660 (A. Oțetea). i 

Procopoviei Al.—Arhetipul husit al catechismelor noaske 
luterane. (I. Şiadbei). 

Rebreanu L. Ciuleandra (M. Ralea). . 

Rosetti Alexandre.—Recherches sur la Phonétique du 
roumain au XVl-e siècle (I. Şiadbei), . 

Rosetti Radi, General.— Partea luată de armata romină 
în războiul din 1877—78 (A. Oțetea). 

Stănoiu Damian.— Călugări şi ispite (Octav Botez). 

Villari Pasquale.— Niccolo Machiavelli e i soui tempi 
(A. Oțetea). 


Vulpesco M.—Les Coutumes Gimana Aims 
(|. Şiadbei). . > A e péri 


1V 


VL Revista Revistelor 
Allary Jean. Scandalul petrolului american (La Revue 


Berdjajew Nicolaus. Noul O O eT anal Paea 
päische Revue) 

Boyer Johan.—Despre poveştile norvegiene (Revue de 
Genève). 

Cassou Jean.—Max lacob şi libertatea (Nouvelle osie 
Française). 

Croisset Frand; de.—Virtutea nu e scenică (Revue de 
France). 

Duprat L. G— Clasele sociale (Aia pentru stinta și 
reforma socială) : 

Ferrero Guglielmo.—Unitatea lumii (Neue Rundschau). 

Finlay Viconte.—Retorma Camerii Lorzilor (Revue Bleue). 

Kadmid-Cohen.—Falimentul sionismului (Mercure de 
France). 

Latzarus Louis.— Programul Millerand (Revue Hebdo- 
madaire). . . 

Fetrovici Jean.—Ce “efndeşte tineretul romînesc pe 
des Sciences politiques) 

Porche Francais.— Poezia recentă (Revue de Paris). . 

Thibaudet  Albert.— Marele m (Nouvelle Revue 
Française) 

arae Anatole.— Stendhal p Rusia (Mercure “a