Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0039

VAI VIDSUL | 


PROPRIETAR; 


SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 








aterialul lexical din nu- 
Me: sau roman nu trebue 

sâne intereseze dacă ye= 
produce doar aidoma felul de 
a vorbi, de a gândi și simţi al 
personagiilor. Iau la întâm- 
plare cuvinte și expresii din 
doi prozatori cari merg pe 
urmele folklorului şi vieţii 
satelor noastre: Ion Iovescu 
și Pavel Dan, Cel dintâi adu- 
ce materialul nud (uneori 
diformat) al ţăranului ro= 
mân ; celălalt folosește ace- 
laș material numai pentru 
a-și creia un fundal pe care 
proectează arta sa, cu lumini 
când realiste, când fantasa 
tice, 

Pavel Dan a lăsat o sin- 
gură carte, — „„Urcan Bătrâ- 
nul“, — dar câtă bogăţie de 
limbaj, de cuvinte a căror 
savoare şi prospețime rurală 
aduc farmecul Câmpiei tran- 
silvane și autenticitatea unor 
locuri nemaiintâlnite în lite- 
vatura noastră! 


reangă este mereu printre 
Ci O nouă monografie, da- 

torită d-lui N. Țimiraş și apă- 
rută zilele acestea, pe lângă ca- 
racterul de desbatere şi polemică 
stabileşte o figură putin cunos- 
cută a marelui povestitor din Hu- 
mulești, 

In multe privinți autodidact, 
Ioan Creangă strângea :cărţi din 
a căror știință nu se adăpase în 
școlile clericale pe unde irecuse. 
Iată o însemnare făcută în mar- 
ginea unei gramatici latinești: 





„Această gramatică latină esie 
a me cumpărată cu preţul 22 di 
lei și 20 parale. Și cine o va fura 
să fie afurisit cu tot neamul lui. 
în vecii vecilor amin. (ss) Krean- 
gă Ioan, Aprilie 1856“. 
P războiul care se destăşoa- 
ră astăzi pe un front unde 
soarta lumii și a bunurilor spi- 


articiparea scriitorului la 





ABONAMENTE: 





rituale eterne se hotărăște, nu 
poate fi deocamdată decât 
informativă. Nu avem încă 
perspectiva, nu avem incă la 
indemână toate datele mate- 
riale şi sufleteşti, ca să des- 
prindem sensul adânc şi real 
al acestei uriașe zăscruci din 
istoria civilizației. Dar scrii- 





torului îi revine acum o sfân- 
tă misiune în opera de sprijin 
moral pentru aceia care de- 
cid, în aceste clipe, noul des- 
tin al umanităţii. Astfel, ar- 
tistul și gânditorul se pot so- 
coti într'un post de înalt co- 
mandament etic și naţional. 
E exagerat în relevarea, unei 

spiritualităţi vechi, izvo- 
rită în cununa Carpaţilor pe 
vremea când așezările ome- 
nești erau abia la iriceputu- 
rile lor. Dar nu ne putem ală- 
vura materialismului istoric, 
crud și netoleranrt, care vrea 
să alunge rarele iuciri de sim- 
țire și de gând care ne-au a- 
juns dela îndepărtaţii noștri 
strămoși. 


ste drept că uneori sa 


e 

'Un prieten îmi pomenea o- 
dată cu duioşie despre cea 
dintâi zi, luminoasă şi dulce, 
care vestește pogorirea din 
înaituri a toamnei. Și aștepta 
în fiecare an această zi uni- 
că, Era  negreşit dragostea 
pentru trecutul din noi, pe 
care tot mai aşteptăm să-l 
retrăim chiar prin amintiri 
și evocări, cu toată zădărni= 
cia şi irealul lor. 


D: Zibaldone, carnetul de în- 


semnări al poetului Leoparai, 

cartea inimii unui mare sensi= 
tiv : „Pare absurd şi totuși este 
adevărat că întreg reaiul înfăţi- 
șând nimicul, nu există un fapt 
real și nici o altă substanță pe 
tume în ufară de iluzii! 


N. C. 


PREZENŢA MORŢII 


Mereu mi-aduc aminte de stia 
plecării pe iront. De dimineaţă «a 
ieşit în oraş, am trecut pe lângă si 
trina celor două librării din ceriira, 
m'am strecurat pe strada ce duce la 
piaţă, m'am coborit spre liceu, am 
privit .a ferestrele fostoi case a că: 
ta, şi m'am plimbat fluerând pe aie 
ea din vale. Erau aşa de frumouse 
casele şi aşa de voinici și de verzi 
Plopii. Prin ramuri ciripeou păsări, 
prin aer sburau fiuturi, de prin ză 
voaie se ridicau sunete de clopzt, 
pretutindeni era pace şi veselie. M'am 
gândit la multe lucruri în clipa aca 
ea: la anii copilăriei, când coiincan 
nepăsător pe câmpuri, la șezătorile 
dela. liceu, pe care ie organizam în 


ascunzându-ne forțat durerea, O 


invizibil 
straniu pe frunte, 
<a, că-mi râde ca o Miazănoapie. Azi 


siru drag, am f&cut un semn în zare, 
am rugat pe lata să mă binscuvii. 
teze din mormâni şi ne-am despăriii 
ură 
în tren, în mijlocul 
Nicio teamă, nicio 


mai târziu eram 
soldaţilor mai, 
frică. Mereu acelaș elan, mereu ace: 
eaș stare de beţie indefinibilă. Până 
la frent, 
lumii... 


fiecare ne-am crezut centrul 


Elanul acesta a: plecării îl simt 
in fiecare zi. A intervenit însă ccva 


nou: prezența morţii. Mi so paro să 
isacă 


la orizont, ca să se apropie 
Că mă mângăie 
că mă chiamă !a 


de mine, 


dimineață am început atacul. La ara 


oraşul unde odinioară veneam su ; s R i 
Ri gs 3. Era râccare, rouă, cântau pipa 
vâna buchete de tămâioase, ia va- cole 3 să dia “faad 
Ș EI 
canțele petrecute pe malul Oltului, A Sa pa VEneGU acei 
- E za , i eu Di 
ia cursurile dela Facultate, la sitile SISSUL 3. Blept, «91 iCeIE au 


tibliotecilor 
impachetate 
caetele şi 
ia marca, 


din Bucureşti, la cărțile 

în lăzile de acasă, :a 
manuscrisele mele dragi, | 
le mormântul tatii din ci- 
mitir, la cer, la Dumnezeu, la 
mă qândiam şi dela toate vroia & 
să-mi iau adio. Am stat multă vreme 
aşa, izolat de timp şi lume, cu sul 4 
ul cuprins de 
Aş fi vrut să 
starea asta. Să 
nimeni, sa nu 


toc:e 


o betie indefirinită, 
rămân pe vecie în 
nu mai mă întroruză 

mai mă mMi$c, să 
mă'ncânta vibraţiile propriei mec 
ființe, să mă aud și să mă văd, cs 
cum trebuie să se audă și să se va: 
dă fiorile, să fiu irate cu păduriia ș 
cu munţii şi cu apele. Am  piezai 
însă spre regiment, parcurgând alte ] 
străzi, trecând alto case şi pe linsă 
aţi popi. La cazarmă am găsito pe 
mama, venită să-şi ia rămas bun 
dela mine Neam  îmbămbătat reci- 
proc, cm privit amândoi spre partea 
de cer unde jos se intinde satul n 


dirtr'odată, 


Tiagem 


Le auzim fluerând. 
stru „a de diavol. De două luni de 
zile ascult muzica asta, 
tunurile, dar și avioanele au un s10- 


soamă că există o 


explic aspectul 


de cani 
pândit moartea'r lume: atentate, acte 
ce sasotaj, 
sasinate, greve şi revoluţii, 
xocutate ca o artă și o 
ce numi în vremea lnchiziţiei s'auploadează 


mare pâlcuri de luceleri. O linişte şi 
un peisagiu, :uate parcă din paginile 


ui Gogol, oi din aie lui Tolstoj. Şi 
răvufneli de tunuri 
Se luminează 

din stânza, 


fără încetare. 


at cerul. Din dreapta, 


dinainte și mai din urmă, de pratu- 


indeni pleacă lovituri. Vin şi de'aei, 
Un fluerat sini: 


Nu numai 


mot şi o înfăţişare lugubră. De bună 


legătură între 


doctrine politică a unui stat şi înfăz 


vuirie lui pe teren. Numei aşa ini 


diabolic al materia: 
uui de răzzoi bolşevic. De douăzeci 


de ziie, comuniștii cu răs- 


dispariiii r.sterioase, a- 
toate e- 
îndemânare 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 
de oneare 
particulare 


S00 « 
250 „ 


Fără să-l îi chematț cu oase puse cruce 
la răspântii, noaptea; fără să-l fi invocat 
măcar pomenindu-l întâmplător. fără să-i fi 
făcut, — ca în povestea lui Le Sage, — ser- 
viciul imcomensurabil de a-l elibera spărgând 
eprubeta-temniţă în care-l pecetluise magul 
cu puteri supra-diavoleşii —— Asmodeu şi-a 
iscat făptura zgâtie şi șontâcă, din nimic, Şi 
râcâindu-mi cu unghia crescută în stil man- 
darim hârtia pe care dibuiau mierlele slove- 
lor, să le înşir cântecele pe strună nevrednică, 
de diblă; diavolul şchiop mi-a desfăşurat ca 
pe un Sul ide papirus; drăceşte, imaginea 
ispititoare a unei excursii împreună, ţinân- 
du-i-mă de manta, în sbor, prin grădinile 
hesperidikce ale literelor din țara Erewhon. 

Dacam primit să mă fac frate de cruce cu 
dracul (frăţia asta este singura ocazie cânid 
întunecimea sa nu se teme de cruce), a fost 
nu ca să trec cine ştie ce proverbială punte, 
sau să-mi înjgheb o soluţie vre-unei ne- 
voinţi fără putimţă de deslegare omeneşte. 
Gândul care m'a împins a-i accepta itinera- 
rul ca surprize a fost mai puţin interesat 
practic, cât profesional : colegii mei întru 
blestemul scrisului ştiu căt iscoade suflete- 
lor celorlalți hrăneşte diabolica nevoie de 
a trăi alte vieţi, rămânând totuşi tu, instan- 
ță de judecată şi raport a observaţiilor. 

In țara Erewhon au mai bătut şi alţii dru- 
murile netăiate încă bine printre hăţişuri, 
bălării şi stânri. In ţara Erewhon, cea din- 
tâi caracteristică a cetăţeanului care se 
respectă este  leibnizianismul 

Maxima : „,Cherchez la... raison suffisante“ 
nu este socotită în Erewhon o vorbă a ri- 
dicolului „Maître Panglos“, nici o dovadă 
de voltairienei causticități ci pur şi simplu 
fraza întâia a unui crez comun. Elita din 
Erewhon confecționează astfel de panseuri, 
lipite cu gumarabica  mnemotehnicei aso- 
ciative, de geamurile tramwayelor şi de ţes- 
tele mai mult sau mai puţin goale ale celor 
dispuşi a le recepia. 

Excursia cu Asmodeu mi-a înfățişat aspec- 
tele inedite ale elaborării cerebrale frequen- 
te în ErewWhon. „Vezi, cuibărit comod în fo- 
toliul biuroului său pe criticul acut ca ju- 
decată secantă. şi ca trăsătură fiziognomică? 


în momentul când, inspirat cum îl vezi, toar- ' 


nă fraze retorice, despre „efortul unui neam” 
şi „jertfa celor mai buni fii ai săi“, el se 
gândeşte doar cum să-și plaseze, camuflată 
patriotic, tirada defetistă din finalul arti- 
colului împăneat cu mirodenii oportuniste. 
Criticul este arm ucid, şi asta, reflectată se- 
cund devine o idee fixă care îi întunecă 
transparenta cristalină a judecății, făcân- 
du-i-o cel mult trans-lucidă... impunându-şi 
norma raţionalității pure, a contractat pa- 
siunea rațiunii, devenind până la urmă um 








IOAN MIREA 


„REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI 1 Sir. Brezoianu 23-25 


TELEFON 3.390,10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


Excursie cu Diavolul Schiop Când 






- 


Pai 


“ 


SAMBA 





S 


m. 


ANUL L e Nr. 39 


O Septembrie 1941 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





e scrie 


pătimaş la rece, ca băutorii de stupefiante. | ite ratu ra d e răz b OI Ul 


La fel socotindu-se „după chipul şi ase- 
mănarea Jui Dumnezeu“, s'a considerat dis- 
pensat de a se mai întreba despre chipul lui 
Dumnezeu, raţionând sofistic că acesta ar 
putea îi după chipul şi asemănarea sa, 
„Spălat prin botez de păcatul originar“, se 
simte îndreptăţit, ee un pur ce se află, a gus- 
ta din păcatele derivate, mai cu seamă din 
cel al împăunării autoritare şi: din cel mai 
puţin grav al pre-conceptului „paârtis-pris”- 
ant. Obiectiv până în măduva oaselor, doboa- 
ră cu mitraliera obiectivităţii toaie părerile 
a căror obiectivitate are un ghevint ce nu se 
adaptează la şurubul proprii sale imparţiali- 
tăți, Monopolul obiectivităţii odată instituit, 
a început a ţine sincer la dânsa. din străfun- 
durile afecive ale făpturii sale hyperlucide, 
păzind-o de adulierări ca pe un bun su- 
biectiv şi intamgibil. Im fine... 

— „Frate, întrerupsei surprins vorba Dra- 
ului Șchiop, frate de cruce sau de ucigă-te 
crucea, Asmodeu atot-ştiutor, spune-mi ro- 
gu-te: dece bate criticul mătănii, dea să- 
vârşeşte genuftexii adică pe limbaj laic, 
care numai prielnice nu pot fi reumatisme- 
lor gândirii articulate ? Cui se închină ?* 

— „Spiritului anti-religios, curiosule, răs- 
punse Asmodeu zâmbind satanice. Laicismul 
său peste măsură îl obligă la idolatria aces- 
tei forme isioriciste şi criţiciste, pozitiviste 
şi cauzaliste: de constiţuire mecanică a uni- 
versului. „“ 

— „Mai încet, mai încet Asmodeu, întâm- 
pinai excedat. Nu prea pricep, mărturisesc 
cinstit...” 

— „Niki nu e nevoe? sau, mai precis toc- 
mai asta e ţinta pracţicelor idolatre având 
de obiect laicismul. Nici Don Clâophas Lean- 
dro Perez y Zambullo, înnaintaşul tău ce- 
lebru, întru frăţie de cruce cu dracul, nu 
prea înțelegea totul. De altfel. pentru asta 
a şi fost nevoie de intervenţia amicului nos- 
tru comun Le Sage“, 

M'am resemnat la explicaţia 'aceasta su- 
n. "ră, Prima indiscreţie culturală în Erew- 
hon m'a costat o aporie : sau Le Sage nu se 
întâimise cu asemenea cazuri în călătoria lui 
Don Zambullo» sau în Erewhon nu sunţ 
aplicabile categoriile logice ale hi Le Sage, 
sau ale preferatei: sale Madame La Sagesse... 

Cilătoria a continuat însă, în ciuda apo- 
riilor, prin ţara culturală Erewhon. 


p. conf. ION FRUNZETTI 


* Manuscris găsit. 


Vărater 


Presa literară din săptă- 
mâna, trecută a înregistrat, 
cu deosebire, chestiunea pre- 
zenței scriitorilor la epicul 
efort al naţiunii în război. 
D-nii Petru Manoliu, Şerban 
Cioculescu, I. P. Prundeni, 
atc., au propus și au răspuns 
p> rând, în această delicată 
și complexă problemă. 

Credem că ea se desparte, 
de fapt, în două. Intâi, e 
vorba de activitatea pe care 
ar trebui s'o aibe scriitorii în 
cadrul răsboiului ; pe urmă, 
e vorba de creaţimnile inspi- 
rate din acest răsboi... 

In cazul dintâi, li se cere 
scriitorilor să devie simpli 
reporteri de răsboi — lucru 
deloc degradant și care sa și 
întâmplat cu mulți scriitori 
tineri, aflați actualmente pe 
fronţ. Numim, printre alţii ; 
Valeriu Mardare, George Ac- 
sinteanu, George Dorul-Dumi- 
trescu, C. Panaitescu, Const. 
Virgil Gheorghiu, Paul Da- 
niel, ete., etc. Impresiile ace- 
stor tineri scriitori nu Vor 
întârzia să apară, hrănind 
curiozitatea cititorilor, dar şi 
intreţinând eniuziasimul ne= 
cesar în astfel de momente. 
Generaţiile celelalte și-au îă- 
cut, şi ele, răsboiul lor. Un 
Camil Petrescu, un Perpessi- 
cius, sunt exemple... 

In cazul al doilea... chestiu- 
nea se complică. E vorba, 
doar, de o perspectivă puţin 
deformată pe care o are spi- 
ritul comun asupra creatoru- 
imi, A-l acuza pe scriitor că 
nu €e prezent ? Dece să fim 
noi mai pretenţioşi decât la- 
tinii, cari recunoșteau că în 
timp ce zeul Marte domnește 
pe pământ, muzele sunt ne- 
voite să tacă ? Este un iînțe- 
les profund aici, care ne a- 
rată că în timp de acţiune 
freneţică — și răsboiul este 
culminarea stării de acţiune 


n pf 





— tot ca aparține spiritului 
se recurbează asupra lui în- 
Suși şi tace, păstrându-se pen- 
tru vremurile de biruință. Ar 
fi ae ajuns să spunem că in 
timp ce e nevoe de fapte, e 
mai puțină nevoe de cuvinte. 
Şi literatura e făcută din cu- 
vinta. Literatura de sensuri ? 
Aceasta se dospeşte cu sigu- 
ranţă, în sufletul fiecărui 
scriitor. Scriitorii sunţ treji ; 
nici nu se poate altfel. Atâi 
numai că rodul observaţiilor 
lor nu poate fi dat la iveală 
numai decât. A apărut Pă- 
durea spânzuraţilor sau Intu- 
necare sau Fata moartă în 
timpul răsboiului trecut! Nu. 
Operele de mărturie a vremi- 
lor pe care le trăim în pre- 
zent au nevoe, şi ele, de o 
gestație subconștientă, Ace- 
ste mărturii nu vor lipsi! 

Scriitorii nu vor lăsa un 
astiel de imens subiect fără 
roade ! Până aţunci, ei fac 
sacrificiul fizic, ca oricare alt 
cetățean al ţării, — aceasta 
fiina de primă neceşitate, și 
nu... vorbele. 

lată dece ni se pare că 
chestiunea a pornit ela... o 
lipsă de subiect gazetăresc. 
Bântue o grozavă lipsă de 
Subiecte prin redacţii, astăzi, 
și coloanele trebuesc umplute. 
Dar scriitorii sunt ultimii 
care trebue să fie acuzaţi în 
astiel de zile... 


DAN PETRAȘINCU 





Ardengo Sofifici 
şi literatura de tranșee 


Cartea lui Papini, — „Un 
om sțârşit“, — a stârnit atâta 
entusiasm, atâta  prozelitism 
ideoiogic ia noi, încât war fi 
nevoie să mai reamintim neli- 
niştea şi drumurile spirituale 
pe care scriitorul italian le des- 
chide cu violență, cu tinereas- 
că descătușare. Sau prea pu- 
țini cunosc climatul din care 
el se desprinde; prea puțini 
au urmărit experienţele lui 
Giovanni Papini, Prezzolini şi 
Soffici, iscate în jurul reviste: 
„Leonardo“ şi „Lia voce” acum 
câteva decenii, 

Din grupul răsvrătiților care 
conduceau, „publicația „La vo- 
ce“ regăsim pe Papini şi ami- 
cul său  Ardengo Soffici în 


i . . Ei 
fruntea unei noui reviste, care 


mai întâlnit. Preocuparea lor permI 
nentă a icst distrugerea celor de ID 
alt crez petitic, De aici înfățișarea 
hidoasă a realizărilor lor, de cici 
zaomotul macabru a: obuzelor ce su 
eră pe deasupra capetelor noastre. Nu 
mai mă aplec când le aud. Moartea 
mi-e asa de prezentă, încât nu mai 
mă impresionează cu nimic. Acun e 
aproape de răsăritul soare-ui, În- 
ianteria înaintează prin porumbi, Pe 
sub ploaia de gloanţe, ce vin zu C 


cimitir proaspăt. 
liniate ostășeşte. 
acum au fost 
turie de nedescris. Pe cer se sting 
ultimile stele, iar de prin clăi sbocră 
păsări speriate. Undeva, pe deal, cu 
căzut întâii morti ai zilei. Pe drumul 
Gin stânga, unde începe fioarea soa- 
relui, trec şiruri de răniţi. Mă furişez 
să-i văd. Urii vin schiopătând, alţii 
sunt duși pe tărgi, iar cei loviți mai 


aprinso de Ruşi. 


grav sant trensportaţi pe cărucicare 

Soldaţii mei le dau apă şi ceai, 
Din când în când, pe apoape, ex 

obuze, aruncând în aer 


cuiburi de porumb. Nimeni nu se cai 
uită însă la ele... 

E ora opt seara. Atacul a reușit, 
S'au cucerit toate obiectivele. Pornim 
prin porumbi, pe un drum părăginit. 
Ajungem în satul Donceva. Aproaze 
jumătate e distrus. Pe uliți nimen.. ci 


și colo, motociclişti izolați, cu armele 
în mâini. La marginea de sud, un 
Se văd crucile, a 
Ultimile  mormmninta 
închise, 
îşi scutură cazmalela şi pornesc gră- 
biţi în căutarea altor morţi. O luăm 
după ei. S'a'noptat complet. La ori- 
zont apar focuri; sunt șure de paie, 
Dia când în câna 
vântul aduce miros 
morți cu rămas pe câmp, 
prin dudăi. In dreapta drumului ză- 
rasc altă cruce. Mat încolo, în chiar 


mijlocul șoselii, un rus intrat în pu: 
teiaciie. E despulat până le brâu. 
Cineva aprinde un chibrit, spre a-. 


vedea mai bine. După o 


noi. Mai încolo, gara 


de boton, drepți şi negri, 
stâlpi de iad. 


Brancardierii auzim detunături. Parcă nu mai 


hoit: unii 
pierduţi 


de 
pPS.—Ciiitorul din Botoşari, 
mi-a scris în legătură cu 


rile făcute. Din 
intrevede multă reușită, 


oră da 
mers, intrăm în Novavasilovca. E:nai 
distrus ca Donceva. Unele case ard E 
şi acum. Fumul depe uliți te încacă. POltă însuşirile 
larăş nimeni în sat. Trec numai câini estet şi poet reprezentate 


hămăsiţi, alergând cu frică pe lângă J : h 
Capanovka. te în acelaș timp şi 


N'au mai rămas din ea decât pilonii fiind un 
ca nişte 


Ne continuăm drumul, fără să mai 


r&zbol. Cântă greeri, lucesc stele, 
lâliăie păsări de stepă, prezenţe 
morţii ne-a imunizat. - 


VLADIMIR DOGARU 


ju- 


se des- 
polemist, 
de 
Sofţici, scriitorul care mânueş" 
penelul, 
al 


Qeschide lupta împotriva 

turismului: „Lacerba“. 
Aici, cu deosebire, 

de 


pictor de seamă 
artei moderne, 

Dar fiindcă ne aflăm şi as- 
tăzi, ca la începuturile literare 
ale acestui scriitor, prinşi sub 
semnele sângeroase ale răz- 
boiului, ne reamintim de pa- 
ginile jurnalului său de cam” 
panie, întitulat Kobilek, pogini 
unde sinceritatea expresiei şi 
realismul tragic sunt primele 


care calităţi ale poetului, estetului 
articolul și prozatorului 
despre Eminescu, e rugat să-mi tri fici, 
mediă și aie frcgmente din traduce 
pasagiile primite, se la Roma și la Florența, aproa- 


Ardengo Sof- 
Trăind din tinereţe la Paris, 


pe exclusiv în cercul literaţi- 


lor şi al artiştilor, intrând în 
război, deodată descoperă o lu- 
me nouă printre camarazii de 
oştire: „Umanitate, jrumuseţe, 
spontaneitate a vieții şi a sen” 
timentelor“,., Din această con- 
statare, din uceastă lume în 
care a trăit şi ieșit cartea de 
război a lui Soffici, plină de 
probleme ale trăirii complecte, 
ale existenţei adevărate, din- 
colo de „elitele spirituale dis- 
cutabile“. 

„Kobilek“, ca şi volumul 
„Retragerea dela Friuli“ nu 
cuprinde totuşi literatură pen” 
tru literatură, polemică pentru 
polemică sau retorică falsă, O 
carte unde omenia și sensul a- 
dâncei  bunătăţi şi sincerități 
se întâlnesc în fiecare în“ 
cursiune și povestire. 

Și fiindcă este vorba de un 
scriitor toscan, în opera lu: 
Sojjici simţim mereu  echili- 
brul, măsura, ponderea, carac- 
teristice tuturor artiștilor Flo- 
renței, dela îndepărtatul Dulce 
stil nou din evul mediu, până 
la Renaștere şi arta modernă 
a acestui ţinut italic, 

Sunt notele „predominante 
chiar la răsvrătiţii toscani (de 
la Benvenuto Cellini până la 
Giovanni Papini) și care se re” 
petă și în scrisul „moderni- 
zant“ al lui Ardengo Soffici. 

Calmul latin, pozitia spiri- 
tuală a culturii m-diteranene, 
d> esență eleno-latină, străbat 
până la tedreticienii artei noui, 
printre care acest scriitor îita- 
lian şi-a asigurat un loc de 
seamă, 

C, N. NEGOIŢĂ 


2 


DESee ze atesta 
Pa e] 
f 


TATA EDINCOL OBE a MDA 





TEATRUL „LUPTĂ ȘI LUMI- 
NĂ*: CĂMILA FRECE PRIN 
URECHILE ACULUI — come- 
die în 3 acte de FR. LANGER. 


„Spectacolele teatrului „Luptă 
şi Lumină“ au întotdeauna loc în 
fața unui public special care 
nu-și precupeţeşte aplauzele şi 
nici remarcele admirative, făcute 
cu glas tarc, 

Suut oameni simpli pe cari 
domnul Victor Ion Popa i-a în- 
vățat să iubească teatrul. Ei nu 
cunosc aplauzele  „politicoase“, 
din vârful palmelor. Ştiu doar că 
trebue să bată tare din palme, a- 
tunci când acţiunea de pe scenă, 
ie-a plăcut. 

_Trebue să" recunose că, asis- 
tând la spectacolele Teairului 
„Luptă şi Lumină“ mă las şi eu 
Sipriuis de entuziasmul publicu_ 
ni, 

De-o pildă, la sfârșitul piesei 
„Cămila trece prin urechile acu- 
lui“, sala teatrului prezenta as- 
pectul unui stadion de  footbail, 
în clipa victoriei echipei favori- 
te. Nu mai crau aplauze. Erau 
utleie de entuziasm. 

De altfel, domnul Victor un 
Popa a mai avut de câteva ori 
ocazia să constate „priza“ la pu- 
blic a acestei piese. 

„Cămila trece prin urechile a- 
cului“ s'a prezentat şi acum 15 
ani, tot în regia domnului Virier 
Ion Popa şi în interpretarea, dacă 
nu mă  înşel, a doamnei Neilv 
Caraciauni. 

Apoi, aceeaş lucrare a fost una 
din piesele de debut ale 'Teatru- 
lui „Muncă şi Voe Bună“ inter- 
pretată de astă dată de doamna 
Joujou Pavelescu şi de domaul! 
Chr. Etterle. 

Succesul pe care îl dobândeşte 
piesa. în faţa publicului de mun- 
citori este normal atunci când ne 
gândim că ea înfăţişează izbân- 
zile unei fcte tinere, fostă lucră- 
toare într'o fabrică de cigcolată, 
care izbutește până la urmă să se 
mărite cu fiul unui bogat co- 
mereiaui. 

După cum vedeţi, tera piesei 
este destul de simplă (realizarea 
unui modest ideal de fată să- 
racă), 

Aworul, Fr. Langer, a vrut 
să serie o comedie de  mora- 
vuri, batiocorind tot putregaiul 
unei anumite pături sociale, în 
favoarea săracilor cu sufietul, 
incă, nepătat. Multeje contrazi- 
ceri pe cari le întâlnim de-a lun- 
gul celor trei acte, l-au împiedi- 
eat pe autor să realizeze o comtu- 
die perfectă, 

Să privim personagiile piesei 
şi ne vom, da imediat seama că 
excepiând-o pe Suzi, fata săracă, 
sici unul nu este construit pe o 
singură linie şi că în acţiunile fie- 
căruia există contraziceri cari îi 
pun în grea dilemă, atât pe in- 
terpreţi, cât şi pe negisor. 

Astfel, mama lui Suzi apare la 
început sub înfățișarea unei fe- 
mei cum se cade, năpădiţă de 
griji și de necazuri. Biata femee 
are şi ca o „poveste“ a ei, Cârd 
a fost tânără, s'a lăsat ademeni- 
tă de un comerciant bogat care, 
până Ia urmă a plătit-o, memai 
interesându-se de fetiţa născută 
din această dragoste. 

Spre sfârșitul actului I, ea a- 
pare de-a dreptul odioasă. A- 
flând că fata ei a fugit cu fiul 
unui comerciant bogat, nu găseș- 
te altceva mai bun de făcut de- 
căt să numere banii pe care ace- 
sta i-a lăsat pe masă — preţul 
fetei — şi să ţipe atunci când are 
impresia că i sau furat două 
hârtii de câte o sută de coroane. 

In actul II o vom vedea pe a- 
ceeaş femae, refuzând banii ce i 
se oferă pentruca fata ei să-l pă- 
răsească pe tânărul bogat. Mai 
mult chiar, este silită de autor să 
țină un mie discurs, din care a- 
îlăm că „săracii nu au nevoe de 
banii bogaţilor“, 

Un astfel de rol cerea o inter- 
pretă pricepută care să-i dea 
personajului său, un aspect 0a- 
recum veridic. 

Doamna Florica Sterescu, bine 
sfătuită de domnul Victor Ion 
Popa, a isbutit acest „tur de for- 
ță“. Renunţând la strâmbăturile 
cari sar putea să fi plăcut pu- 
hlicului, dar cari nu aduceau 
nici-un folos creaţiunei artistice, 
doamna Florica Sterescu a îm- 
prumutat rolului mamei, o mare 
doză de umanitate. 





Un personaj ciudat este, de a- 
semenea, Alic, băiatul bogat. 

Autorul a hotărit ca lui Alicsă 
nu-i placă să vorbească. 

Se naşte întrebarea : dece tace 
Alice ? 

Există două răspunsuri: Alic 
tace pentru-că e prost! sau: A- 
lic tace pentrucă i-e silă de res- 
tul lumei. Avem impresia că nici 
autorul n'a ştiut asupra cărui 
răspuns să se fixeze. Dacă ar fi 
să-i ascultăm pe cei doui bătrâni 
raisonneuri ai piesei, ar însemna 
că al doilea răspuns este cel ade- 
vărat. Ni se vorbeşte astfel des- 
pre degenerarea care se poate 
remarca în familiile comereianţi- 
lor bogaţi: fondatorii firmelor 
comerciale — bunicii — erau oa- 
meni de acţiune, cât se poate de 
capabili. Copiii acestora au pier- 
dut mult din spiritul de iniţiati- 
vă al părinților. Jar nepoţii sunt 
de-a dreptul proşti. Singura sal- 
vare ar fi o reimprospătare a 
sângelui, tincrii bogaţi căsătorin- 
du-se cu fete sărace cari n'au a- 
vut încă timpul să se conrupă. 

Aceasta ar fi teoria pe care a 
vrut s'o desvolte autorul de-a 
lungul celor trei acte. 

Dar atustei, cum rămâne cu is- 
buenirea din actul II a lui 
Alic? 

Jar Suzi nu era şi ea decât fata 
din flori a unui comercianţ bo- 
gat. 

După cum vedeţi teoria este 
cât se poate de șubredă. 

Domnul C. Brezeanu a prezen- 
tat aşa cum îi cerea textul, un 
Alic, la început prostuţ, pentruca 
spre sfârşit, să fie convingător în 
tirada, pe care însă nu era neâ- 
părată nevoe s'o spună bâlbâit, E 
drept că un om care, atâţia ani 
va vorbit, întâmpină oarecari di- 
ficultăţi atunci când vrea să vor- 
bească mult. O tiradă debitată 
bâlbâit pierde însă mult din pu- 
terea de convingere a celui re-o 
debitează. 





Roiul lui Alic, este, în orice 
caz, o biruință, în cariera tână- 
rilui şi talentatului C. Brezeanu. 

Domnișoara Coca Enescu a ia- 
terpretat rolul energicei Suzi, en 
multă drăgălăşenie şi cu mai 
puțină energie. Este foarte tână- 
ră şi îi prevedem o carieră fru- 
moasă. In curând, domnul Victor 
Ion Popa se va putea mândri că 
a mai lansat o vedetă. 

Domnii Bădărău şi 0. Rocoş 
au schiţat două foarte interesan- 
te tipuri de bătrâni raisonneuri. 
Trebue însă şi aici remarcată o 
greșală a autorului cari i-a pre- 
zentat în actul 1 pe cei doi co- 
mercianţi, în chip de crai tomna- 
teci, cu veleităţi de cuceritori, 
pentruca în celelalte acte să-i în. 
fățișeze în chip de bătrâni înţele- 
gători. 

Domnului C, Barton i s'a în- 
credințaţ rolul dificil al servito- 
rului pe care autorul a vrut să-l 
înfăţişeze ca pe un raisonneur, 
neisbutind totuşi, să depăşească 
simpla caricatură. Il aşteptăm pe 
domnul Barton în alte roluri 
- Domnişoara Sereda Sorbul a a- 
vut un rol ingrat. In actul 1] a 
trebuit să lie simpatică iar în ac- 
tui III, rolul îi cerea să fie anti- 
patică. N'ar strica puţin mai mul- 
tă seriozitate in jocul acestei ac- 
triţe. Fiindcă talent, suntem con- 
vinşi că are, Ne-o dovedeşte 
creaţia sa de anul trecut în ro- 
lul Miţei Baston. 

Domnul Giugaru a fost simpa- 
tic în rolul beţivului. 

Impresionant a fost domnul 
Cezar Rovinţescu, în rolul tală- 
tui. 

Excelentă, regia domnului Vic- 
tor lon Popa, care a văzut piesa 
întrun anumit fel. 

TRAIAN LALESCU 


PREISTORICE: Marile invenţ 








UNIVERSUL? LITERAR 








20 Septembrie 1941 =——= 


777 
V, 


“A 





Teatru şi viaţă Ecranul 


ICe-ași răspunde dacă miar în- 
treba cineva pentru ce iubesc 
teatrul ? Ce mă chiamă oare a- 
colo, în sala de spectacol? 

Cele mai grele întrebări suni 
desigur întrebările elementare. 
Lipseşte un punct de sprijin. 
Pontru a putea răspunde va. tre- 
bui să comglici problema adău- 


gându-i întrebări adiacente — 
încercând cu alte cuvinte să o 
rezolvi  langenţial. (Contrar cu 


ceia ce se petrece cu problemele 
complicate pe care trebue să le 
simplifici !). 

Aici, în problema pusă, astfel 
Ge întrebări adiacent: apar dala 
sine. Pentru ce iubesc teatnul ? 
Dar mai întâi: ce este teatrul? 
— pentru a ști ce iubesc. Pe 
scenă se mişcă Şi trăesc oameni; 
pe scenă se desfăşoară viaţă. 
Viaţa aceasta este uneori cu ito- 
tul asemănătoare cu viaţa de 
doaite zile!e, alteori e puţin mai 
altfel. Oricum însă, mai ales din 
punctul lor de vedere — al eroi- 
lor — ea este viaţă. Și-atunci a- 
pare o nouă întrebare. Ca dife- 
renţă este între viaţa aceia de pe 
scenă şi viaţa celor din 'sală, viața 
din noi înşine? Ce diferenţă este 
ou alte cuvinte între teatru şi 
viață. Cred că aici stă cheia în- 
tragii probleme. Pentrucă sesi- 
zând diferența dintre teatru şi 
viaţă vom intui oarecum şi sub- 
stanța teatnului — fără a avea 
pretenție să o revelăm total. Şi 
cunoscând substanţa teatrului 
vom şti pentru ce îl iubim. 


* 

Care este diferența dintre tea- 
tnu şi viaţă ? Răspunsul nu poate 
îi că „e vorba de diferemța din- 
tre ficţiune şi realitate”. Cu asta 
nu Sa rezolvat nimic. Intrebarea 
rămâne mai deparțe: care este 
diferenţa dintre ficţ.unea teatrului 
şi rezlitatea vieţii ? Răspunsul 
nu poate veni, Și de astă dată, 
decât tot după un oc, 

Tată. 

Câteodată avem momente când, 
fără să ne dăm seama, evadăm 
din realitate. Un sunet, un par- 
fum, o imagine, ne pot arunca 
dintr'o dată într'o altă existență 
-- de vis — paralelă cu cea re- 
ală, dar pe care o construim noi 
imaginativ. Această de a doua 
existenţă are toate elementele 
existenții reale, aceleaşi persona” 
gii, uneori chiar aceleaşi locuri. 
Ele sunt totuş altfel. Substanţa 
lor este schimbată. Trăesc şi se 
mișcă pe un alt plan, mai înalt, 
— oa pe um podium. Sunt per 
sonagii cu solide rădăcini în re- 
alitate, prieteni, prietene, părinţi; 
în cea de a doua existenţă, a 
visului, însă, deși îşi păstrează 
individualitatea, ale pierd mate- 
rialitatea, devin mai maleabile 
şi mai docile închipuirii noastre. 
Deși au acelaş chip cu persona” 
giile reale ele nu mai aparţin re- 
alităţii, sunt ideale și mneori în- 
tregesc realitatea, îi complectează 
insuificiențele. Perscnagiiile ace- 
stea trăesc o supra-existenţă, Nu 
mai sunt prietenii, prietenele, 
părinţii, ci numai nişte simboluri, 
nişte esențe de umanitate, care 
populează reveriile noastre. 

L] 

Cu teatrul se petrece acelaş 
lucau, Rapontul dintre reverie și 
viață se păstrează şi în privinţa 
teatrului, Personagiile din teatru 
au acelaş chip cu cele din reali” 
tate, Existenţa lor este aparent 
condusă de aceleași legi. Ele nu 
imită însă realitatea, precum nici 
reveria noastră nu o imită. (Cel 
mult o complectează). Ele au altă 
substanță decât personagiile re- 
alităţii — sunt imateriaile, ideale. 
Sunt esențe ale umanului. Dife- 
rența dintre teatru și viaţă e o 
diferenţă de structură și de grad. 
Teatrul este, alături de existenţa 
reală, o supra existenţă, indepen- 
dentă, necontingențială, Sar pă- 
rea că totul se reduce în ultimă 
analiză la acelaș raport, ficţiune 
— realitate. Delimitarea ar fi 
fost însă cu totul vagă, Terme- 
nul ficţiune” n'ar fi implicat 
ideia de viabilitate autonomă pe 
care o presupune teatrul. Tea- 
trul este mai puţin o ficțiune cât 
mai cu seamă o existenţă de sine 
stătătoare — o realitate, ideală, 
alături de cea materială (dzși ter- 
mehul e impropriu) a vieţii de 
toate zilele, 


De aceia teatrul nu trebue să 
imite viaţa — şi aici atingem o 
altă problemă — nu trebue să 
caute plauzibilul. Eroii și intriga 
nu trebue să fie anticipat plau- 
zibile, <i trebue să devie astfel 
prin „viața” (= puterea de a 
trăi independent, fără a descoperi 
sforile care ie acţionează) pe care 
autorul ştie 'să rd insufle. 


Teatrul şi  reveria au astfel 
substanță asemănătoare. Ambele 
sunt construite din abstracțiuni, 
esențe, imagini, umbre. Ambele 
constitue o existență pură ne” 
degată de contingenţial, trăind 
în ea însăşi, fără necesitate de 
urmare, Şi mai ales ambele sunt 
trebuinţe ale sufletului omenesc. 
Doar astfel pot înţelege pentru 
ce iubesc teatrul. Teatrul oferă 
tuturor acea de a doua existenţă, 
a visului. Și teairul place pen- 
trucă este în natţura omului să 
v.seze, să-și creeze lumi himerice 
de proecte, de speranţe, de re- 
grete. Teatrul având aceeaşi sub- 
stanţă cu acele lumi himerice, 
mulţumeşte prin aceasta o nevoe 
penmanentă a sufletului uman. 
Este una — dacă nu unica — din 
rațiunile de a ii ale teatrului. 

+ 


Lateral se ma: ivesc şi alte 
probleme cu totul secundare. 

], Este necesar a se preciza în 
primul rând că asemănarea din- 
ire reverie și teatru nu: înseamnă 
identitate. Reveria presupune o 
mai mare mutabilitate, fiuctuabi- 
litate, pe când teatrul e mult mai 
î.x. Pentru a sublinia relaţia 
dintre cle am putea spune — fă- 
Tă a face prin aceasta un sim- 
plu joc de cuvinte — că reveria 
este un teatru subiectiv, absolut 
personal, pe când teatrul, emina- 
mente social, este o reverie o- 
biectivizată. 

2. Pentru care motiv teatrul 
mai muit decât literatura satis- 
jace acestă nevoe de vis de care 
vorbeam? (Mi se pare că sa mai 


răspuns la o înlrebare asemănă- 
toare cu aceasta). In fond nu e 
decâț o chestiune de facilitate. 
Teatrul îţi oferă visul de-a gata, 
direct în faţa ochilor, pe când li 
teratura îţi mai impune o muncă 
de reprezentare porsonală a lui. 
3. Personagiile din teatru sunt 
ideale, csenţe, Bine, se va spune, 


dar sunt jucate de oameni în 
carne' şi oase ca şi noi, nu de 
umbre. 


Scena este aceea care simbali- 
zează idealitatea.  Podiumul a- 
cesta înalt îi studiază pe actori 
în alt plan, mai ridicat — suge- 
rând o  supra-realiitate :  inter- 
preiată de oameni cu acelaeși 
chipuri cu cei din realitate, tră- 
ind însă o existenţă autonomă. 

4. Am vorbi: despre o „nevoe 


permanentă — şi aproape impli- 
cit universal valabilă — a sufle- 
tului uman“. Şi totuşi nu sunt 


oameni cărora nu le place teatrul? 
Sunt de părere că nu există nici 
un om căruia să nu-i placă tea- 
trul. Nu-i place desigur o anumi»- 
tă tormă de teatru Dar un „spec- 
tacol“ — inditerent acum de as- 
pectul pe care lar lua el — tre- 
bue să placă la toți. Iar teatru in 
esență e spectacol! sau mai bine 
spus vrice spectacol este „teatru“ 
în formă primitivă — „teatru. ain 
care se desprinde forma evoluată 
a Teatrului adevărat. Iar faptul 
că unui individ nu-i! place acest 
Teatru (cu T mare) nuw este o do- 
vadă că lui nu-i place „teatru 
(cu t mic), ci numai o simplă do- 
vadă că la acel individ evoluţia 
nu a âjuns la zi. 


* 

Ce-aşi răspunde dacă mar în- 
treba cineva pentru ce iubesc 
teatrul ? 

Că îl iubesc pentru că el re- 
prezintă o existență suprapusă, 
care satisfuce nevoia de vis a o- 
mului — sătul de realiţate. 


MIRCEA PETRESCU 





Cronica 





ALTE PRIMEJDII ŞI DEFEC- 

TUOZITĂȚI DIN LIPSA UNUI 

CONTROL AL MANIFESTĂ- 
RILOR MUZICALE 


Pseudo maestrul şi concertul su- 
rogat nu sunt singurele intrusiuni 
indesirabile din înfăţişarea publi- 
că a vieţii muzicale romaneşti, 
Fără multă iscoadă, răsfirând la 
întămpiare trecutul apropiat al 
lumii concertelor noastre, vom 
mai întâlni şi felurite alte regre- 
labile aspecte ale necontrolării 
manifestărilor muzicale. 

Vom întâlni de pildă, conferen- 
țiarul muzical improvizat, care 
seamănă și mai multă nedume- 
rire în rândurile unui public, în 
general nici înainte de conferinţă 
nu tocmai inițiat în tainele mu- 
zicii, E drept, câteodată, foarte 
rar, debutul produs dintr'un 
Simplu  capriciu al soartei, al 
conferenţiarului amator, poate, 
sub auspiciile bunului simţ şi al 
conștiinciozităţii, să păstreze o ţi- 
nută mulţumitoare. . 

De cele mai multe ori însă, 
muzica şi cei care au scris-o nu 
prea, scapă teferi din asemenea 
aventuri, iar cei de faţă preferă 
să nu-şi mai încerce norocul şi 
răbdarea. în alte prilejuri ana- 
loage, chiar cu riscul de a pierde, 
din când în când, câte o even- 
tuală conferinţă bună. 

Dar compoziția de inocent di- 
letantism, care din vinovăția 
unor amabilităţi excesive, sau a 
cine ştie căror împrejurări exter- 
ne muzicii, ajunge subit în mij- 
tocul unui concert, încrustându-i 
câte o veritabilă perlă de naivi- 
tate sau grotesc? 

Dar copilul relativ minune 
care chinuește muzica în triumf, 
în aplauzele rudelor și a necu- 
noscătorilor, adesea afiaţi în ma- 
jorități impresionante în sala în 
care „operează“ micul miracol? 

Dar prezentările în străinătate, 
prin forţa lucrurilor în numele 





INVENTATORUL ROŢII 


muzicală 


rautatea 





meet 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


țării, căci întotdeauna o apre- 
ciere asupra unui venit din alte 
meleazuri răsfrânge mult din 
binele sau râul constatărilor fă- 
cute asupra-i, țării de unde vine, 
al unor dibuitori muzicali fără 


de nici o răspundere sau chiar. 


al unor elemente nebăştinaşe, — 
care își afirmă submediocritatea, 
în numele nostru? 

Iată tot atâtea plăgi, de toate 
mărimile şi soiurile, ale părăsi- 
rei în voia soartei a tot ce în- 
seamnă prezentare muzicală pu- 
blică, la noi. Şi, am lăsat deoparte 
cazurile criticilor decretaţi de as- 
tăzi pe mâine ca atare şi stre- 
curaţi prin presă fără «ca nimeni 
să-i conteste, pentru ca în scurt 
timp să ajungă să se ia chiar în 
serios, distribuind din adâncimile 
insondabile ale  incompetenței 
lor, cele mai neaşteptate și pi- 
toreşti diplome, categorisiri şi 
sentinţe. 

Iată şi necesitatea absolută şi 
urgentă a unei direcţii de coor- 
donare și contral al tuturor ma- 
nifestărilor muzicale, o direcţie 
așezată pe lângă un minister în 
legătură cu aceste probleme şi 
învestită, precum am mai spus, 
pe baza numai a unei veritabile 
priceperi şi desăvârşite organiza- 
țiuni de lucru, cu puteri discre- 
ţionare pentru plivirea înţeleap- 
tă și barnică a tuturor prezentă- 
rilor muzicale publice, în toate 
formele şi condiţiile lor, 

Atunci abia chezăşia unui afiş, 
a unei reclame, judicios verifi- 
cate pentiu a nb avea nici ton 
de bâlciu, nici conţinut înșelător, 
a unui program de concert, a 
unei prelegeri muzicale, a tot 
ceeace va ocupa scena şi viaţa 
muzicală ce-i corespunde, va 
exista cu adevărat, în spiritul 
plin de pietate şi lumină care e 
menit să creeze ambianța cuve- 
nită și prielnică artei. 


CINEMA SCALA : MELODIA 
UNEI NOPȚI 


Tmamspumerea pe ecran a 
momanticei nuvele a lui Mo- 
mike: „Când Mozart călăto- 
rea spre Praga” prilejuește 
Cinematografului Scala, pre- 
zentarea unui film acceptabil. 
Mai ales din punct de vedere 
muzical. 

Imtmatâtea „filme de răz- 
boiw” e binevenită această temă 
variată, care ne îndreaptă gân- 
dul spre îndepărtate timpuri 
când călătoriile se făceau cu 
străbumicile actualelor  vehi- 
cule motorizate: arhaicele gi- 
ligemţe. 

Cu toate că, seducătorul 
„june prim” oare interpretează 
rolul lui Mozart, este departe 
de a se asemăna cu autorul 
„Nunții lui Figaro”. 

Se spune că Helli Finhen- 
zeller e una din cele mai foto- 
genice actrițe ale studiourilor 
„Tobis”. Mă 'mtreb cu mirare, 
cum o fi arătând „în carne şi 
oase”, Lui Hanmes Stelzer îi 
sunt mult mai potrivite  il- 
mele de epocă. 

Film recomandat cucoanelor 
romantice şi melomanilor cari 


pot asculta — din păcate — 
doar câteva din compoziţiile 
lui Mozart, executate de Filar- 
monia Operei de Stat din Ber- 
lin, 


FETE DIN BALET 


Iată şi-un film în care Theo 
Lingen, nu are olasicul ui rol 
de valet ale cărui gafe, con- 
stitue hazul acțiunii. 

Poate pentru că-i 
de el. 

Subiectul fără a fi prea în- 
genios, are calitatea de a amu- 
za categoria spectatorilor că- 
rora: le place genul” filmelor 
cu Theo Lingem. 

Gusti Huber, e amuzantă în 
rolul fatei din balet care de- 
vine până la urmă o soție bur- 
gheză. 

Hide Krahl şi Gustav Fro- 
lich formează un potrivit cu- 
plu de îndrăgostiţi, a cărui idi- 
lă are păcatul de a ne face să 
bănuim legitimul ei sfârşit, în- 
că din primele scene. 

Actorul şi regisorul Theo 
Lingen are hazul lui specific, 

Dealtfel ca şi filmul. 


regizat 


ADRIANA NICOARĂ 





STAGIUNEA 1941—A2 


se anunţă — cu toate îngri- 
jorărila ce împovărează deopo- 
trivă pe spectatori şi pe actori 
— deosebit de interesantă. 

Rădaschiderea Teatrului Na- 
țional, în propriul său edificiu, 
comp get ranovat,  prem erelor 
din cursul acestei săptămâni, ca 
și cele ce se vestes? pentru săp- 





ș ma 
tămâna, viitoare, sumt mărturia 
unei insufleţite activități artis- 
tis prin care teatrul românese 
se alătură la efortul naţiuni în- 
tregi, ps drumul marior sale 
împliniri. 


TEATRUL NAŢIONAL 


prezintă, după VLAICU VODA, 
premiera piesei M-ME BOVARY, 
după Flauhert, cu d-na Agepsina 
Macri în rolul titular iar în ziua 
de 23 Septembrie, reluarea mare- 
lui succes  „AIMEE“, într'o dis- 
tribuție revizuită, în care alături 
de d-nii G. Vraca și I. Finteș- 
teanu, vor apare: d-na Maria 
Magda, aplaudata interpretă din 
„Adam şi Eva“ și d. Al. Critico. 


PROGRAMUL 


pe care Teatrul Naţional, îl 
oferă anul acesta spectaţorilor 
săi, în locu! obicinu'tului pro- 
gram, oferit de plasatori, va o- 
glivd in 32 paszini, bogat ilus- 
tate, toata preozupările şi îm- 


plinirile slujitorilor scenei ro- 
mânsști. 
Tatocmit da postul Teodor 


Scarlat, programul se bucură de 
prețioasa colaborare a d-lor Li- 
viu Rebreanu, Tudor Arghezi, 
Adrian Maniu, Camil Petrescu, 
Peţru Manoliu, Aurel Călinescu, 
C. N. Negoiţă, eto. 

Artiştii primei noastre scene, 
d-na Agepsina Macri și d-nii 
G. Calborzanu, G. Vraca, Bălță- 





teanu, Ba:dovin și alţi, răspund 
în cuprinsul programului Ja în. 
trebarea: „Ce roluri v'au plă- 
cut şi dece?” 

Avem nădejdea că programul 
acesta — atât prin conţinut, cât 
și prin condiţiile technice în 
care se prezintă — va reţine 
atenţia publicului şi-l va în- 
demna să preţuiască tot mai 
mult efortul de creaţie cei se 
înfățișează. 

Noua iniţiativă a d-lui Liviu 
Rebreanu, care este, după cum 
se știe, creatorul studioului, își 
va arăta astfel roadele, în în- 
țelegerea şi interesul cu care 
spectatorul se va deprinde să 
întâmpine orice înfăptuire a 
primei noastre scene. 


TRADUCERILE 


de piese românești pentru fo- 
losința scenelor străine — cari 
furnizează anual nenumărate 
piese pentru uzul scenelor bu- 
cureștene — nu se bucuză încă 
de atenţia conaulrătorilor pro- 
pagandej noastre. 

In schimb, aflăm că la Roma, 
piâța teatrală a fost invadată de 
piesele autorilor unguri, a că- 
ror invazie am îndurat-o şi noi 
până maj deunăzi, 





sar 


Un motiv mai mult, să fim re- 


cunostători prietenului Mircea 
H. Popescu, bursier al guvernu- 
lui italian în Cetatea eternă, 
care ne făgăduește să traducă 
și Să provoace reprezentarea pe 
scenele italiene a unor lucrări 
dramatice româneşti. 
Deocamdată, e vorba de „Ca- 
pul de Răţoi” piesa de răzună- 
to: suczes a d-lui G. Ciprian şi 


de basmul lui Ion Creangă 
„HARAP ALB” în adaptarea 
d-rei Nela Stroescu, Jucată pe 
scenele Teatrelor Naţionale 
Bucureşţi și Iași. 

$.D. 





FA BR icAve 








mmm 20 Septembrie 1941 


NOTE GERMANE 


BYRON 


sa bucurat de cea mai înaltă 
consideraţie din partea lui Goe- 
the care i-a admirat extraordi- 
narul talent imventiv. Ceeace.nu 
admitea, totuşi, weimarianul, era 
descătuşata și vehementa  ten- 
dință a lui Byron de a se pier. 
de în excesiv. Mai ales latura 
morală a. exceselor byroniene î! 
frapa drept ceva negativ. Ori, 
Goethe condamna negativismul. 

In ale sale „Gesprăche“ Ecker- 
mann notează aceste păreri ale 
lui Goethe despre autorul lui 
Child Harold : 


„Byron trebuie privit ca om. 
ca englez şi ca mare talent, Bu- 
nele lui calități se datorează 0- 
mului; ;calitățile rele faptului că 
a fost englez şi Peer de Anglia; 
iară talentul lui e incomenstira- 
bil, 


Byron 


Toţi englezii luaţi ca atari nu 
au reflexiune propriu zisă; dis- 
tracția şi spiritul de partid nu-i 
lasă să ajungă la o formare 
(Ausbildung) liniștită. Dur ei 
sunt mari ca oameni practici. 

Astfel Lordul Byron nu putea 
ajunge niciodată la reflexiune 
asupra propriei sale persoane 
de aceea nici nu i-a reușit vrev 
reflexiune, — precum dovedesti 
simbolu_i: Mulţi bani și nici o 
autoritate străină! — căci pre 
mulţi bani paralizează autorita= 
tea.., 

Marele rang ca Peer de An- 
glia i-a fost foarte dăunător 
căci orice talent e jenat de nu 
diul social, cu atât mai mult 
când dispune de așu arbore ge- 
nealogic și de aiâta avere. — E! 
(Byron) spune orice îl agita, și 
acest lucru l-a dus la un con- 
flict inextricabil cu lumea. 

Constaţi cu mirare, ce mare 
parte a vieții și-o pierde un en- 
glez nobil și bogat cu rapturi și 
dueluri. Insuși Lordul Byron po_ 


vestește că tatăl dânsului a ră- ji 
pit trei femei. Cum să mai poală , 


fi cineva fiu cuminte ?! 


CORNET CHRISTOPH RILKE 


trăieşte şi în această cruciadă. 1! Ș 


cheamă altfel, dară steagul pe 


care-l poartă este acelaș. Stră- îi 


bațe alțe orizonturi, dară mama 
către care îl duc gândurile este 
aceeaşi. 

„Iţi scriu din Ucraina întinsă. 
Dintr'un sat amurgit și pustiu. 
Numele lui? Ca a tulpină-i, de 
crin, în pământ părăsit, Dar noi 
mergem într'una și 'ntr'una pare 
imenş răsărit orizontul 2prins. 

„Cât de geparie-mi eşti mamă. 
Și, totuși, îţi port, lângă inimă, 
chipul duios. Și obrajii-mi mai 
ard de sărutul cu care mi-ai 
binecuvântat despărțirea. Văd 
lacnima ta şi cuvintele ţi le aud: 
Fii cuminte, Erich, și nu uita că 
te-aștapt. 

„Dară noi mergem înțtruna, 
mamă, —— vom Merge, vom mer- 
ge. Sieagul trebuie dus, și e 
sfântă datoria de a învinge. 

„Fii fără grijă, mătcuţă, steaua 
mi-i tânără, uite-o, noaptea-o 
ridică mai sus, tot mai sus şi mai 
tare îmi arden obraji sărutarea 
ta. Incurând ne-om revedea. Vei 
fi mândră, şi eu voiu acoperi cu 
lacrimi de recunoştinţă mâna 
care m'a. dus şi mă duce prin 
ațâtea mari minuni ale vieţii“. 


ŞEN SCRISOAREA ALTUI 
SOLDAT GERMAN : 


„Noi stăm aici, împreună cu 
bravii soldaţi români. Ne îu- 
besc ca pe fraţi și luptă la în- 
trecere cu cei mai buni dintre 
ai noştri. Ascultă cu îngerească 
nevinovăție tot ce le spunem 
şi nu știu decât un singur cu” 
vânt: „Inainte!“ 

„Ca pe nişte şoimi trebuie 
să-i fereci cu lanțul rațiunii, 
căci nu li-i teamă de moarte. 

„Și ce camarazi! Sunt în sta= 
re să-şi dea şi sufletul pentru 
noi. 

„Niciodată nu mi-aş fi putut 
închipui ce inimi admirabile 
sălăşluiesc în pieptul acestor 
simpli fii dunăreni pe cari îi 
cunoşti abea pe câmpul de 
luptă și nicăieri mai bine ca pe 
câmpul de luptă, 

„Abea acum încep sămnțeleg 
cum de a putut rezista tuturor 





potrivniciilor neamul acesta 
care se deosebeşte radical. de 
toți vecinii lui balcanici. 
„Einsatzbereit und einsatz- 
tiichtig !  Wunderbare  Kerle 
und ein îiberraschend wert- 
volles Volk !“* (Gata la datorie 
şi capabili să și-o îndeplineas- 
că ! Băieți admirabili şi un po- 
por surprinzător de valoros)“. 


AR FI BINE 


ca şi la noi să se găseacă cineva 
care să adune, — deşi sunt ex- 
trem de grele condițiunile — 
scrisorile  vitejilor cari, între 
atac și atac, aștern slove dragi 
celor de acasă. 

In alte ţări şi, în special in 
Germania, există astfel de cu- 
iegeri, Sunt poate cele mai fru- 
moase antologii de scritori, căci 
nicăieri sufleiul omenesc nu se 
mărturisește mai fără rest ca pe 
câmpul de bătălie, — şi nicicând 
mai deplin can vecinătatea mor- 
ţii. 

Şi nu are preţ, când e vorba 
de acest fel de documente, atât 
forma cât şi conținutul ler, căci 
şi băiatul dela brazdă şi intelec- 
tualul citadin de cea mai rafi- 
nată formaţie sunt deopotrivă 
eroi în iureșul armelor. 

Numai o sută de scrisori de 
acest gen, bine alese şi bine or- 
chestrate, de ar putea aduna şi 
publica vreun Jiterat român, ar 
face. operă mai valoroasă derât 
dând în vileag o suiă de poeme 
războinice construite în „caze- 
mata“ cu cărţi rare şi bibelouri 
a camerei sale de lucru. Și ar 
fi operă de netrecătoare frumu- 
seţe. 


DAR MULTELE SCRISORI 
GERMANE 


câte mi-au trecut zilele acestea 
prin mâini, mi-au prilejuit mo- 
mente de reculegere şi bucurie 
unice. Scrisori de dragoste, scr.- 
sori obicinuite de dor şi nădejde 
şi scrisori de durere în surdină, 
Foarte puţine medipcre, aproape 
toate pătrunse de zorile unui veac 
în lumina căruia oamenii Îşi pro- 
mit, de pe acum, o viaţă mai 
bună, mai dreaptă, mai puţin 
aproape de 


sgomotoasă şi mai 
rosturiie ei fireşti. 

Semne de gingaşă credință du- 
ceau multe dintre ele. Câte o al- 
bumiţă culeasă în Awpi sau in 





Goethe şi Ekermann, ieșind 
împreună ja plimbare 


Carpaţi. — câte o genţiană; câte 
o fotografie sau cel puţin tn 
vers. 

O. lumea tubeşie mai mult 
poezia decât o bănuiesc neodih- 
niţii noștri stihuitori de ocazie 
sau ie profesie; şi e muti mai 
poetă decât se crede îndeobște ! 

Are vreo importanţă ducă € 
originală sau nu? 


„De văd femei cu tâmplele că- 
[vunte 
numai la tine, mamă mă gân- 
[desc ! 
şim bărbaţii bronzați de tije- 
[lioasa năvală a anilor, 
tată, pe tine te văd! 
Prin amintire aud râsetul vesel 
[aL fratelui 
când bunica ne spunea poveşti 
[cu uriaşi balauri... 
Dar toate sunt așa de departe, 
!departe, — 
căminul părintesc și copilăria 
Ă [fericită 
şi casa noastră în verdele verii. 
In grădină înfloreau mii de fe- 
: [luvi de lori 
iară seara ne căuta luna pe 
Igeam. 
Ingrijiţi de dragostea măicuții 
jadormirăm, 
visând basmele frumoase ale 
jcopilăriei, — 
viaţa însă ne-a deşteptat 
şi ne-a scos la luptă, afară, 
în furtunoasa, năvalnica-i zbu- 
jciumare! 
În: vijelie nu vrem să pierim 
ci puterea ne-o punem la în- 
[cercare 
şi luptăm și-așteptăm şi nă- 
]dăjduim“. 
Sau: 


Cerul albastru, roşii trandafiri 

semn sunt credinţei mele până 
[la moarte. 

În seară tăcută de vei ieși, 

luna de sus te va privi 

iuna și stelele, mii licăriri, 

semnul curatei mele-amintiri, 


'TFPRAIAN CHELARIU 








UNIVERSUL LITERAR 


Biruitorul 


Și 'n seara-aceea, peste dealuri, 
Treceau în voia sorții, 


Secerătorii morții 


Cu 'nfricoșate flăcări, valuri, 


Icnea pământul ca 


şi maiul, 


Ce sdrumică 'n fărâme 
Şi bulgări grei si... râme. 
Ce larg deschis e astăzi Raiul!... 


Un şuer iung-prelung, departe 
Aduce 'n traistă glume, 

Le 'mprăştie prin lume 

Și ?n țăndări mii, hain, o 'mparte... 


Sc-arată luna printre nouri, 

Un ban de-aramă veche, 

Fleci gândul pe-o ureche 
Şi-asculți cum se preling ecouri. 


Din fluer, bucium și țimbale, 

Şi inima-i de piatră... 

Toţi cei rămași la vatră 

Fin fruntea sus, bând vin, ocale!.. 


Nu ştiu ce-i schijă, 


fum de pușcă, 


N'au întâlnit tranșee ; 


Ce ? "n ele. „ei“ 


să stee !? 


(„Ci-că-s guzgani ce-amarnic mușcă !“) 


Un răpăit viu de mitralii 


Adună spice grele, 


Cad dușmanii de gât cu ele, 
Şi-aprinde cerul în vitralii, 


„Se *nseninează 'ntreg cuprinsul, 
Din munţi și pân” la mare, 

Și în Hora vieţii, Soare 

E singur Dorul, neiînvinsul !... 


10 Sept. 1941, 





inflaţie 


Pentru noi versul este a-fel de nebunii înscrise în 


ripa de înger care te poartă 
în împărăţia armoniei, în ab- 
solutul perfecțiunii. 

Poezia poate circumscrie 
în conţinutul ei; orice dela 
puritatea gândului până la 
expresia îndârjită a sângelui. 
Dar depinde cum se face a- 
ceastă înscriere, 

Mai mult ca 'n orice alt 
compartiment al literaturii 
în poezie este necesară li- 
niștea, aşteptarea. Graba nu 
numai că n'are rost dar, une- 
ori, este deadreptul catastro- 
fală. In proză încă se mai 
poate trece cu vederea les- 
tul vorbelor de prisos — în 
poezie se cere, însă, dela pri- 
mul până la ultimul vers pe 
lângă unitatea perfectă și o 
economie de verb cât mai 
avară,. 

Nu sunt un catolic al for- 
mei. Im; place imens șuvoiul 
clar al versului eminescian 
dar asta nu mă 'mpiedică să 
frământ întortochiatele dru- 
muri ale poeziei lui Lucian 
Blaga ori să bat de zeci de 
ori la poarta, înțelegerii pen- 
tru a mi ss deschide price- 
perii versul lui Ion Barbu. 

Când, deci, admit varieta- 
tea cuprinsului poeziei, când 
admit orice calcul pentru o 
exprimare cât mai potrivită 
— îmi este în drept să mă 
înfior de avalanşa, poeziei 
care a acaparat publicaţiile 
de pe piaţă, care, mai mult, 
din lipsă de spaţiu şi-a, creiat 
reviste speciale şi tot soiul de 
plachete numai pentru a îi 
cât mai mult difuzată pu- 
blicului, 

Recunosc că este cu atât 
mai mare meritul unor re- 
viste de poezie ca Litoral 
dela Constanţa ori Claviaturi 
dela Brașov să bată monetă 
torte poetică și să respingă 
cu un perfect simț critic re- 
zultantele inflației poetice. 
Aceste insule de adevărată 
poezie ca și încă alte câteva 
neamintite sunt, însă, aproa- 
pe acoperite de torentul ne- 
buniei poetice. 

Versul este siluit. I se 
vâră 'n sfera lui elemente a- 
morfe, murdărie sufletelor 
perveriite iar alteori este în- 
necat. de lăturile parfumate 
ale alcovurilor. 

Ce! care pierde este poetul 
autentic. Și cceace pierde se 
chiamă interesul pentru poe- 
zie al publicului, care odată 
indus în ercare cu suszisele 
mostre refuză de-a mai a- 
ccrda credit oricărei pro- 
ducții poetice. Aşi putea da 
exemple numeroase de ast- 





CONSTANTIN COJAN 











d. ——— 


Note italiene 


CARTEA ITALIANĂ 


A apărut anul trecut volumui 
al șaselea din culegerea de scri- 
sori ale lui  Geacomo Leopardi. 
culegere datorită lui Francesco 
Moroncini -—- (Giacomo  Leopar- 
di. Epistolar:o. a cura di France- 
sco Moroncini. Un edizione ame 
pliata con lettere dei corrispon- 


denti «e con note  illustrative 
— volume sesto (1830—1837), de 
Monnier, Firenze 1940. 

Pornind dela ideea că. scrisorile 
pot constitui cea mai vie şi mai 
unitară, biografie a unui scrii- 
tor, Francesco Moroncimi a în- 
vins toate greutățile inerente u- 
nui astfel de cercetător și pe 
lângă scrisorile lui Leoperdi. u 
intercalat îci şi colo și răspuniu- 
vile prietenilor suu ale membrt- 
lor fanniliei, dând ustiel o rrui 
clară viziune asupra vieţii trise 
tului poet recanatez, 

Invudite prin multe puncte te 
vedere cu acel voluminos „Zi 
baldone', scrisorile par că-l în- 
tregese totuși, că-l  conţirmă. 
Leopardi reia în scrisori multe 
afirmații făcute în „lo Zibul- 
done“ cu privire la cultură în 
general, la critică, păreri aswora 
artei şi literaturii şi mai cu sea- 
mă notatii asupra programului 
de lucru. 

Acest al şaselea volum de 
scrisori are o importanță deose- 
bită; cuprinde mărturiile ultimi» 
lor ani ai vieții sale—1830-1937— 
ani plini de cele mai sfâşietoure 
dureri pe care le poate da uiui 


„Viața nimic altceva; şi lumeu 
e noroiu”, 

„Neamului nostru destinul 

„Nu i-a dat decât moartea“. 

Dragostea îi fusese refuzată 
din nou; poetul trist şi gârtov 
îşi visipise cele mai din urm 
scânteieri ale sufietului pentru 
frumoasa dar cocheta Fanny Ti” 
zzetti, 





Geacomo Leopardi 


Și ca şin alte dăți, rămânea 
tot mai singur, și tot mai ce 
urât îi se părea lumea și oamenii. 
Acestei întunecate epoci îi co- 
respund scrisorile din volumul 
ai șaselea, 

Pe lângă unele trăsături decti- 
vacter întregite aici, scrisorile 
din acest ultim volum mai au 9 


poetică 


muritor, viața. 


E epoca celor mai 
poezii; „Amaro e noia. 
„La vita, altro 
fango e i! mondo. 
Sau: „al gener 


versuri și dacă va fi nevoie 
o voi face. 

Inșiruirea ar fi, deocam- 
dată, fără rost. 

Ceeace interesează acum 
este stavila severă care tre- 
buie pusă fără cruțare aces- 
tor nebunii. 

Pentru interesul suprem 
al poeziei chiar pedeapsa ca- 
pitală — care pentru astfel 
de oameni se traduce în fapt 
cu confiscarea, tocurilor — 
nu este prea mare. 


„Non don che il morire“, 
„Urât şi desgust. 


EUGENIU V. HARALAMBIE 





Snvitaţie la vis 


Prietene 'ntru vis, hai să furăm o noapte 

Şi s'o culcăm în carul tras de un gând hoinar. 
Prea intinată-i vremea, prea strâmtă în hotar 
Hai să mușcăm cu sete din stelele prea, coapte. 


Cu sâmburii scântei, răsad de albă grână 
Pe lesele din inimi vers de azur să scrim 
Peste iristeţi o ploaie de vis să risipim 
Prietene, vezi, cerul ne face semn din mână. 


Pe paijiştea de candeli cu lujere mlădii 
Lumină ce pâlpâie ca licurici în gene 
Zbor nouri de ivoriu, iar heruvimi alene 
Lărgesc fanțasmagoric tăcerile târzii, 


Pe scară de agată să răstignim răbdări 

In fiecare treaptă spre ţărmul de povesie 
Prietene ?'ntr'o noapte ne-om întâlni pe creste 
Și ne-om plimba alături sub ramuri de uitări, 


De după storul galben se zbate dimineața 
Prietene pe mâine — se apropie viaţa... 


VSEVOLOD TOPOR 


“Prevestiri 


In toamna aceasta va muri un poet elegiac 

După ce-și va termina de scuipat viața în batiste, 
Un manuscris, nou-anunțat, va riimâne neîncheiat 
Iar o fată va îngenunchia peste amintiri triste. 


Ne vom risipi în poeme destinul răstignit în cărți 
Și peste toate va fi o toaumnă-mare cât o frunte... 
Ca un refren întârziat vântul va șuiera în jur 
Și ne va purta versurile - vecia so înfrunte. 


PETRE A. BUTUCEA 


/letancofie 


Azi, cine mai ascultă lira unui poet, 

Un piâns de vioară uitat iîntr'un menuet ? 

Cine mai zăboveşte pe un întârziat drum, 
Toamna, printre desnădejăi şi fantome de fum ? 


Paliaă, cotrobăind după acelaşi Nicăieri, 
Agonia mutelor şi leneşelor înmlădieri 
Sărută fruntea rece a vânzătorului de năluci 
Azi, nimeni nu se mai opreşte pe ia răscruci. 


Amurgul violet s'a ascuns în pădure 
Printre frunze rubinii, printre murmure, 

Şi mâine — parcă văd — pe_aceeaşi stradă, 
Au să-și sune clopoţeii fulgi de zăpadă. 


FLORIN LUCESCU 


pesimiste 
mai nulia ; e 


mostro îl fatu 





semniţicație; întoarcerea către ai 
săi. Poetul plecase de timpuriu 
din palatul părintesc, după ce în- 
cercase să fugă mai întâi, Să cai- 
te libertatea şi mediul potrivit 
geniului său. 

Intr'un răstimp destul de scurti, 
Leopardi legase prietenii ilustre, 
avusese multe  deziluzii  senti- 
mentale, cucerise faima numelui 
său Italia și tecuse în ultimul 
timp granița spre Franța. Dar 
nici un strop de fericire nu gtuis- 
tase omul acesta; iar trupul îi 
era răvăşit de boli chiar anii u- 
dolescenții, 

Dacă în primii ani după ple= 
carea de la Recanoti, poetul scrie 
prea puține scrisori părinților-- 
cea mui mare parte acresânu-y 
prietenilor ca Giordani și alții —— 
în această ultimă epocă a vietii 
sule, Leopardi se gândeşte din 





ce în ce mai mult la locurile co: 
pilăriei, la oamenii care au lu- 
minat-o. 

Acelaș Recanati care i se pii 
ruse poetului un colț de pământ 
blestemat, devine acum, la sfâr- 
șitul unei vieți chinuite, singurul 
loc liniştit unde ar fi vot să se 
odhnească. 

Dar nici mulțumirea aceasta 
umilă nu i-a fost îngăduită. 

ses € QUONtO Mi S0Tă UMAR” 
mente possibile, io partiro per 
Recanuti,  essendo nel fondu 
deil'anima împozientissimo ai ri- 
vederia..:*  (dintr'o scrisoare a- 
dresată tatălui său dela Napoli, 
în 3 Februarie 1835). 


ADRIANO TILGHER: „LA FI- 
LOSOFIA DI LEOPARDI“, Roma 


Edizioni qi „Relizio“, 1940 


Gândirea filosofică a lui 12o- 
pardi a preocupat muit pe co- 


* mentatori, rezervându-i aproape 


toți un capitol mai mik sau mai 
mare. 

Adriano Tilgher reușește însă, 
ca într'un volum nu prea volu- 
minos, dotat cu multă claritate, 
să prindă această gândire într'un 
sistem, dându-i un relief pe care 
cercetările de până acum nu-l 
vealizează, şi făcâna în acelaș 
timp dovada originalității filo- 
sofiei lui Leopardi, fără a nega 
influenţe cărora poetul nu sa 
putut sustrage. Susținându-și teza 
cu citate din „Canti“ din „Ope- 
rette“ şi din „Zibaldone”, Adriano 
Tiigher face o clară diferenţiere 
intre diferitele faze ale gândirii 
lui Leopardi: coerent ca poet, 
coerent şi ca gânditor. E vorba 
insă de o coerență care implică 
și agitaţie; căci un spirit neliniștit 
ca a lui Leoparâi, era în veșnică 
mișcare, 


SORACTES 


] 








CANTECE NOUI 


i 





Cei ce sau dus 


Migălesc în acest patrat îm- 
primat, în colţul acesta cu poeţi, 
și truda toată esto numai pen- 
tru tine, tinere frate întru vis 
şi vers. Săptămâni dearândul 
m'am aplecat cu o crescândă 
dragoste asupra strofelor, pe 
care ai avuţ bunătatea de a mi 
le trimete şi nu rareori am pri” 
mit mustrările şi plesnele tale, 
fără să mă mai întreb dacă 
erau justificate şi pr.n ce. Ve- 
neau dar dela tine, tinere irate 
întru nopţi de poesie, şi ştii 
prea bine că noi am făcut un 
lcgământ. Şi legămintele se 
țin. 

Dar vezi tu, legământul ace- 
sta ia uneori adâncimi de sim- 
bol, când stai și te gândeşti că 
l-ai făcut și faţă de alții, care 
alergau împreună cu tine, cu 
noi, în goana: aceasta plină de 
obstacole, înspre zările tranda- 
firii, care au din ce în ce mai 
mult, izul de sânge. Noi ne-am 
legat şi de ei. 

Seara, când desfac sub lam- 
pă olranda lirică pe care mi-o 
aduce poşta cea de fiacare zi, 


„cântecele acestea noi” sună 
atât de tulburător, încât m. se 
pare că vin de pe altă lume. 
Şi poate că seara cu umbrele ei 
să aibă mult mai multă dre;- 
tate, decât raţiunea cu lamele 
ei reci, care te încearcă de 
atâtea ori. Noi toţi aproape am 
pornit împreună cu ei. Și iată 
dece descoperim fără uimire că 
în comul acesta de oameni ti- 
neri şi noi, se amestecă şi gla- 
suri de îngeri. Stări limpezi de 
suflet, clipe de  beatitudine, 
când ei şi cu noi sunt tot una, 
când ne aflăm împreună, toţi 
cari am plecat pe drmui acesta 
pe căile inimii şi, uneori, ale 
vieţii şi ale morţii, i-o spun 
la ureche, tinere frate, și rog 
să mă ierți că sunt nevoit 
să-mi amplitic şoapta: în litere 
negre. Ascultă şi tu: nu ţi se - 
pare că-i auzi cântând și pe ei? 
Silviu Roda cu stielile lui de 
fată mare, Alexandru Călines- 
cu cu ozonul din versurile de 
pe culmi, George Boldea vi- 
sând în rime un singur şi în- 
treg cer ardelean alături de 
Ion Moldoveanu, George Petcu 


trecându-și mâna prin părul 
rebel, şi alții câţi or mai fi, 
cari îmi scapă din goana peni- 
ţei, în acest fugar dar limpede 
pomelnic de revistă. Ei vor ști 
prea bine că e din cale afară 
de greu să cuprinzi zarea în- 
treagă într'o notă de şapte zile, 
și deaceea or să mă ierte. 

Dar tu, bunul meu prieten, 
ai datoria să rămâi mai mult 
de-o clipă ei şi te asigur că 
aeriama lor tovărăşie îţi va 
prinde bine, așa cum te limpe- 
zește însingurarea unei după 
amieze de cimitir tomnatec, cu 
trandafiri mari și sălcii plân- 
gătoare. Rămâi cu ei, apropie- 
te de raftul bibliotecii în care 
i-ai ureat odinioară, şi coboa- 
ră-i iar alături de tine. ţi vei 
ream.nti. Zile şi nopţi de vaga- 
bondaj şi de  poese, ceasuri 
care au să te facă mai puţin 
gol şi poate mai singur, așa 
cum îi şade bine unui poet au- 
tentic. Cei ce sau dus trebue 
să rămână. Mi-o spune asta nu 
atât o comvingere bazată pe 
centitudini. literare, cât o atin- 
gere de aripă, pe care atâţia şi 
atâţia dintre noi — şi dintre 
voi — o Simt cei puţin uneori. 
Dece, deci, să rămânem  de- 
pante de ei, când ei sunt cu 
noi şi în noi, şi astăzi ca și 
atunci ? 

Adu-ţi numai aminte, tinere 
frate întru vis şi vers: noi am 
pornit împreună, umăr lângă 
umăr şi nu se poate să nu ne 
îi unit printr'un mare şi tai- 
nic legămânit, într'o cl.pă când 
inimile erau alături, în aceeași 
fierbinte şi tinerească bătaie. 
Azi, una s'a oprit. Dar fiindcă 
legămintele se ţin, cei ce s'au 
dus merg împreună cu noi. 
Dacă nu în reviste şi 'n ziare, 
cel puţin în taina adâncă a 
unei strofe. 


ŞTEFAN BACIU 


N. B. Manusarisele se trimit pe 
adresa : Ștefan Baciu, Braşov, 
str. ar, Baiulescu 9. Din motive 
mai presus de voința noastră, 
„cuvintele de răspuns” vor apa- 
re, toate, în numărul de săptă- 
mâna viitoare. Cerem scuze tutu= 
ror celor ce le aşteaptă. 


E ia i PY) 


4 





In noaptea in care Pacco 
Giovanni m'a trezit din somn, 
pentru prima dată am avut 
cerţitudinea existenţei unei 
drimnezeiri roborită în preaj- 
ma noastră "'Buimăcit însă, 
primul gest mi-a fost cram= 
ponarea mî'nii pe armă, 

— Ce s'a întâmplat ? il în- 
t'ebaj nednmerit și surprins. 

— Nimic. răspunse «el calm. 
Te-am sculat să vezi ce lună 
splendidă urcă pe cer — și 
râmbind îmi arătă sus ima- 
sinea, celei mai regale lumini 
iepe stepa ucraineană, 

Altădată m'aş fi revoltat, 
că mi se strică somnul pen- 
tru un motiv atât de puţin 
serios. Da: prietenul meu Fac- 
co este un romantice incorigi= 
bil. El știe destul de bine că 
o asemenea ireală frumuseţe 
și pe mine mă încântă. Mă 
ridie depe culcuşul meu de 
grâu, descoperind mantaua 
într'o parte şi rămânând aşa 
snes trăntit po biatul drept, 
imi înalț ochii sus. Intr'ede- 
văr, niciodată nu he apăruse 
nouă solaaților o asemenea 
minune. Asteptam de muit o 
ncante egală celor din Româ- 


catia aj 
3 a 


LOL MNoPPi sr, 





UNIVERSUL LITERAR 





N 





— Bună dimineaţa, băeţi! Batalionul II atacă pe direcţia... Cazemate cucerite cu 


pieptul. O incursiune la 2 noaptea. Adio camarade — 


— Și pe tine te-a'mbolnă- 
vit, băiatule, De-ar veni mai 
iute dimineaţa!.,, 

Pe undeva în fund, se văd 
într'adevăr zorile. Extraordi=- 
nar de roșii, ameţitoare ! In- 
tru şi eu în adăpostul meu, 
continuând să privesc spre 
răsărit, cu spaima și toate 
cugetele mirate. Ce va fi as- 
tăzi? Cine va cade? Nimeni 
nu ne răspunde. Toţi dorm. 

Doar soldatul Tomescu 8. 
Gheorghe rămâne întors cu 
toată fața înspre Ţară, 





La pânâdă... 


nia, O noapie care si ne exal- 
ta, să ne broâucă febră si să 
ne cupleşească, 

In toată steva vastă. nu 32 
aude acum niciun tremua” 
măcar. O linişte cu atât mai 
stranie, cu cât înaintea noa- 
stră la o mie de metri — ina- 
niicul ne aşteaptă țâlhăreşte 
de patru zile. Doar respira- 
țiile caniarazilor mei, line și 
domoale, umplu zariştea de o 
cumințenie a fiii. Somnul lor 
de copii, ca după o joacă obo= 
sitoare, e atât de lipit cu ţă.-- 
râma că nu ştiu bine dacă 
inimile lor bat sau poate cina 
ştie ce genii ascunse ale pă- 
mântului, 

-— Luna asta scamănă cu 
alta de demult, incepu Gio- 
vanni 0 spovedanie lirică, O 
fată la Snagor, lacul, nu 
terii,,, 

I: ascult numai câteva cli- 
pe. Eu suni ceva mai stăpân 
pe mine și nu-mi dau voe să 
mă cupriniă amintirile. Am 
intrat în războiu gol. simplu, 
sară nicio idontitate dezâri 

ceea, de soldat. Facco e ali- 
te!. are sutiet de femee, nimic 
din brutalitatea si disprețul 
meu, nimic din dorul meu de 
aventură, 

Deacum mi s'a dus somnul. 
Imi înfund pipa cu tutun ru= 
sesc (cel mai prost tutun de 
lulea, din lume) o aprină și 
cu primul fum tras obraznic 
în piept, simt că e ceva săl- 
batec şi barbar în mine. Piec 
să-mi inspectez soldaţii, Paceo 
rămâne palid, me'ancolizând 
singur cu cele șapte iubite 
italicne din buzunar —- lână 
armecele bolnave ale acestei 
blestemate luni. 

Băeţii stau  shemuiţi în 
gropi. cu genunchii lângă 
pură, cu mâinile strânse pe 
piept. cu capetele aplecato 
într'o parte sau alta. Par aşa 
Ge ciudate poziţiile lor! Som- 
nul acestia ghemotoc, trupu= 
rile astea înțepenite, inimile 
bătând speriate. | 

Pe Tomescu B. Gheorghe 
îl găsesc gemând, trezit din 
somn , 

-— Dece nu dormi? 

—- Am visat urit, d-le sub- 
locotenent. 

„— Ce anume ? 

--- Mâncam pâine caldă, 

„- Şi asta e atât de grav? 

„.- O să mor, d-le sit, râs» 
punde el privind în pămani. 
Mor curând, 

— Copilării, măi Tomssci. 
Pii serios, E de vină numai 
pâinea uscată, pe care o Mân- 
căm de atâtea zile. Haide, 
culcă-te! îl îndemn eu îră= 
tește. 

—O să fie greu. D-ystră nu 
mă credeţi, 

(Ba da, te crea. Şi Panait 
mi-a spus înainte de a muti 
că-și visase mireasa gătită. 
Dar ce să-ţi fac?). 

Mai departe, unul din cei 
trei gemeni Voiculescu (toţi 
voluntari), fumează nepăsă- 
tor cu ochii spre cer. 

— Nici tu nu poţi dormi? 

— Luna, d-le slt., nina asta 
mă omoară. Prea seamănă cu 
aia de-acasă | 


BRUNĂ DIMINEAŢA, 
PLOTONUL 2 


Aştept să vină ti repede 20- 
vite. Și nu ştiu dacă numai dorul 
luminii suu o ciudată nostalgie a 
zilelor noastre de ucasă, mu cu» 
prinde. Totuşi nu e nimic dra- 
matic în existenţele noastre, nicio 
sufermţă reală. Ci numai super- 
stițiile şi fatalituea ne mai scur- 
mă câteodată. Prea suni zilele 
acestea fără șir, tar sânosle ne- 
bun ne obligă să guloupăm necon- 
ien“ț spre viaţă, E ceva dinamic, 
ceva de forță. Atât. 

Acum, dimineata, pu mai avem 
amintiri. Ne desmeiicim iute şi 
privim în jur cu alți ochi. fanul 
imens de grâu ne ascunde bine. 
Ca în mormânt. Chiar gropile în 
care am dormit azi noupte, parcă 
suni miște sicrie. Ne dor îngro- 
zitor oasele. S'ar putea spune că 
usta e mizerie, lipsă de comori- 
tate. La dracu? Noi soldații nu 
urîm Nimic, şi-apoi am unitar de 
mult cum Araiă un Dat CU S0- 
mieră. Admitem totul, Nu Sun- 
tem decât niste simple eristenie 
zuuloyice, 

Pe deazupru, trece planând ușor 
„lăptaerul”, avionul de recunoaş- 
iore al Diviziei. Băeţii tau bo-= 
tezat asa pentru dexteritatea ct 
care ne apare în fiecare zori de 
zi, punctual la acelaș ceus ma- 
tiual. El înseamnă pentru noi ora 
deșteptării, el ne ureată primii 
sorți de izbândă și odată cu el, 
spun şi eu: 

—Bună dimineaţa, plotonul 2! 

Dar n'avem apă cu ce ne spăla 
fețele. Ce-i de făcut? Ba da, 
există un procedeu — acelas pe 
tot frontul: menţinerea cuntac. 
tului cu inamic. 

—— Toată lumea la posturi ! (co- 
manda mea trezește și pe ultimii 
somnoroşi), Inălțător 1200 (mâna 
stângă pe înălțător, dreaptu pe 
irăgaciu). Puştile mitraliere Joe 
da punct serii scurte( linia de 
tiehere e perfectă), pușcașii foc 
de poe (toate urechile sunt aten- 
la ine(. Gata? 

Guta! răspunde dealungul 
liniei corul băeților mei, 

Dendată focul porneşte cordial 
$, reverențios spre amicii noștri 
de dincolo. Așa ne spălăm noi 
ochii. Asa ne desmorțim oasele. 


iv 


notă 


Mitraliera 


Rușii răspund — salutări reci- 
pruce. Glounţele piue pe alături. 
Destul, e deajuns. 

Și pentrucă nu vrem să n2 sur- 
prindă ordinul de înaintare, ne 
pregătim iute micul dejun. 

Totul este în regulă. Apoi, până 
la sosirea ordinului de atuc, bâe- 
ţii muai pot dormi câteva ceasuri, 


ZI PLINĂ DE VICTORII 
Insfârşit, continuăm înain- 


tarea. E ora 3 după amiază,, 


— Carnet de război— de Laurenţiu Fulga 


Sub cel mai arzător soare din 
lume. 'Țâșnim din gropi ca 
dracii de iute. Suntem atenţi 
la fiece pas. Dar nu facem 
nici zece metri şi ne surprind 
primeie obuze de artilerie. Ni- 


mic extraordinar. Suntem a- 


bișnuiţi cu ele. 


Am tot calmul necesar, 
necesar, pentru a-mi conduce 
plotonul. 


— Intervalul mai mare în- 
tre grupe. Distanţă om de om 
zece metri — strig din toate 
vuterile, 

Necontenit pe saituri, rae- 
reu culcat și iar în picioare 
şi din nou culcat. Dar focul 
artileriei ruseşti se întețește 
violent, obraznic, din ce în ce 
mai puternic. 

— Ce facem, d-le subioco- 
tenent? îşi pierde cumpătul 
grupa din dreapla. 

— Salturi, băeţi! nu staţi 
pe loc — le răspund cu liniş- 
tit, 

Un obuz cade în faţa; noas- 
tră. Pământul îl îngroapă de- 
desubt pe fruntașul Mușat 
Stelian. Se ridică târziu, ca 
Lazăr din morți. 

A fost cel mai puternic 

bombardament, Nici înspre 
seară nu sa liniştit. Am a- 
juns pe obiectiv fără să fi tras 
un glonte. Ruşii prizonieri au 
declarat apoi că nici diavolii 
par fi înaintat ca noi, Vije- 
liei atacului nostru de truburi 
tinere — ei iau răspuns cu 
fuga. 
' Si culmea celui mai înait 
dispreț peniru eroicul nostru 
atac: începe să plouă enorm, 
cu piatră, potop. Ne adăpos- 
timp întrun șanț. Dar acum 
ploaia cade peste noi cu gă- 
leata, Mantaua mea de ploae 
e la unul din agenţi. 

— Grigore? chem eu prin- 
tre soldați. 

— L-a rănit, d-le Subit. A 
rămas în urmă, răspunde u- 
nul din ei. 

Aşa dar adio manta de 
ploae, adio prosop şi pastă de 
dinţi, adio săpun. Imi vine să 
turb. Apa mi-a, pătruns până 
la piele. Mă  înghemui sub 
foaia de cort a unui soldat. 
Dedesubt însă e tot apă. Nu- 
mai pământul o mai simte. 


Totuşi aud târziu spre 
miezul noptii, sforăitul a 
câtorva soldați. Sus pe cer 


tună, fuigeră peste noi plouă. 
Si soldații dorm. Undeva în 
flancul drept mai cad câteva 
proectile târzii. Mi-e cu ne- 
putință să mai rămân pe loc. 
Frebue să mă încălzesc puțin. 
Se pare că şi ploaia va înceta. 
Incep să patrulez dela un ca.- 
păt la altul al companiei. 
Niciunul nu înjură, niciunul 
nu se revoltă. Ba într'un a- 
dăpost improvizat ca vai de 
el, se spun glume. se cântă, 
se fumează. 

— Ce e nou, Petre Lon? îmi 
întreb agentul, pătrunzând 
alături de ei. 

— Nimic nou, domnule sub- 
locotenent, Visez numai 0 o- 
dae şi un pat cu şapte mii de 
perini peste el. 


CLOPOTELE, CLOPOTELE... 


Da. lotă pe frontul nostru 6 
divină Duminică de lulie, N'aveii 





în acțiune 


calendare. Poate am și uitat. Ci- 
neva ne aduce totuși aminte. In 
spatele liniei noastre, postul de 


comandă s'a stabilit în satul E 
lar în biserica de acolo, care pâ- 
nă eri fusese brutărie, preotul 
nostru a mai găsit un clopot să-l 
bată. 

Niciodată nu mi s'au părut mai 
cerești cu acum aceste clopote, 
care au un sunet vechiu, dogit, 
spart aproape. Dar sună ca mâ- 
nuit de braţe îngerești. Dangătul 


lor peste toată Rusia se întinde. 
Și deodată toată linia frontului 
se întoarce cu fața înspre sat. 
Soldaţii mei au împietrit în pi- 
cioare, electrizați, cu chipurile 
himinate de jlucări interioare, cu 
numele pe buze, zâmbind, 

— Astăzi e Duminică, d-le Sub- 
locotenent? mă întreabă unul din 
ei, care şi-a pierdut auzul. 

— Da, Comane. Nu crezi? 

— Ba cred, cred... și mi se pare 
că-i curge o lacrimă pe obraz. 

Mulţi stau sprijiniți în arme 
Cu dreapta se închină, cu stânga 
îşi strâng puștile 

Agentul companiei sosește. Im: 
întinde orainul, și zâmbesc. Asa 
dar, şi astăzi atacăm. 

O! De mar fi clopotele, de n'ar 
suna atâta de divin clopotele?.. 


BATALIONUL Ii ATACA PE 
DIRECȚIA... 


Baza de plecare la atac este 
instalață pe liziera unei pă- 
duri. Ce comod s'ar fi stat azi 
aici, ce soran Sar îi putut aor- 
mi la Q asa nemai întâlnită 
umbră. Parte din băieţi îşi iau 
micul dejun. Sergentul Bălan 
râde fericit că ouăle de eri 
au fost intacte, iar caporalul 
Gheorghe Ilie a terminat sîn- 
gur două cutii de conserve. 
Alții împart frățeste ultimul 
bidon cu rachiu. 


Recitesc ordinul. E clar. 
„Compania 1-a atacă pe ai- 
recția limburile de pădure 
Nord-satul B. cu plotoaneie 1 
şi 2 în linia Ja“ Atât intere- 
sează. Consult harta, trec din- 
colo sub creastă, binoclez. 
Periect. Pe aici e drumul vie- 
toriei noastre. De douăzeci de 
minute artileria bate. La 


Post de observaţie 


ilancuri şi la mijloc mitralie- 
rele fac deasemenea pregăti- 
rea. 

E ora 9 şi 6 minute. Toate 
ceasornicele exacte. Numai o 
clipă de așteptare şi dela Po- 
stul de Comandă al Batalio- 
nului se aud goarnele sunând. 
Este extraordinar. Intotdeau- 
na cântecul acesta al atacu.ui 
Mi»a dat fiori. Si alte două 
rachete roşii — anunţă înce- 
putul pe tot frontul, 

Deabia trecem creasta și 
ruşii parcă ne așteaptă de 
zece mii de ani. Saud prin 
aer primele îiuerături ale 
proectilaior. 

— B de mână, B de tipar — 
râde şi declină sergentul Si- 
nulescu — Brandt, brănduleţ, 
brăndusor, Brandt... 

Intâiu unul, apoi două, trei, 
patru... vijelie. Rușii au depo- 
zite de muniţie lângă puştoal= 
cele astea de tunuri. Ordon 
mărirea distanțelor între oa- 
meni şi a intervalelor între 
grupe. Inaintăm numai pe 
salturi. Dacă stai puțin şi te 
orientezi. le auzi când vin, 
Mam obișnuit să înclin sau 
urechea stângă sau dreaptă, 
Sunt expert acum. Şiiu precis 
unde car. Inainte, înapoi, pe 
tancuri, Totuși iată unul fa- 
bricat anume pentru mine, 
aci, la cinci metri. 

— Buff... Odată cu el am 
căzut şi eu. Cu amâriouă 
braţele țiu strâns pămâatul 
ca pe o iubită, Mă ridic. 

— Brrr!... Sunt plin de pă= 
mânt pe ochi, pe nas, pe o- 
braji. Pe dracu, nici ăsta 
m'a îost pentru mine, 

Trebue să înaintăm cât mai 
iute, până intrăm sub focul 
infanteriei. Atunci se schim- 





bă, socoteala. Incă unul cade. 
Din grupa mea din dreapta 
nu văd decât fum și praf. 

— Hei?! A rănit pe cineva? 
— ţip întăritat, 

— Nimeni, nimeni—s'au- 
de glasul sergentului Neagu. 

Şi iată primul limb de pă- 
dure. Am scăpat, Undeva, 1 
plotonul celălalt — se aude un 
glas slab, slab : 

-— Targa, t-a-r-gea... 

Așa incep să cadă băctii, 
Dar rușii au uitat că noi avem 
mai multă tinereţe decâţ tu- 
nuriie tor 


CAZEMATELE... 


In fața noastră se întinde 
un lan imens de grâu, înalt 
cât noi. Așa ar, surprizele 
ver fi nenumărate. Nu se vede 
vimic, oricât înccre să desco- 


pasă de ele. Grâul ne ascuniie 
perfect, Ne trebue o jumătate 
de oră să ajungem în spate, 
la intrare. Incălecăm deasu- 
pra, rușii habar mau. Ne a- 
plecăm pe fereastră : 

— Gata ?.,, 

— Gata! 

Și în fiecare, grenadele iz- 
besc cu furie. O explozie, alta, 
alta —— cele mai celebre gre: 
nade din lume își indeplinesc 
misiunea excelent. Câteva ţi- 
pete, surpriza e îndepiinită. 
Şi de afară pornesc acum câ- 
teva serii de pușcă mitralieră, 
Totuși câţiva au norocul să 
scape răniți uşor. dar cu mâi- 
nile în sus. 

La început am crezut că 
suntem stăpâni, dar iată că 
ruşii dinapoia cazematelor ne 
contraatacă. Vin cu sulițele 
in vânt, in iureș. Bieţii, nevi- 
novaţii ! 

— Puştile mitraliere, puştile 
mitraliere ! 





Cazemată bolşevică 


per ceva. In dreapta, compa- 
nia 6-a se luptă în pădure. In 
stânga, plotonul 1 se mişcă 
deja. N'am: timp să-mi revăd 
oamenii, ordon numai grunei 
4-a să treacă patrulă de cer- 
cetare. Celelalte vor veni în 
urmă la 50 de metri. Mă gă- 
sesc tot în frunte. Fiecare spic 
de grâu mi se pare suspect. 
De multe ori însă pământul 
ucrainean nouă ne-a fost 
prieten și nu lor. 

Două salturi cu cercetași: şi 
suntem primiţi cu un îoc vio- 
lent. 

Culcat ! orăon imediat. 

Aș pune pușca mitralieră în 
bătae, dar nu văd nimic. Con- 
tinuăm să ne târim prin 
grâu, Sevăzuţi. 

— Ati descoperit ceva ? Imi 
întreb grenadirii, 

— Nimic. Numai gloanţele 
depe lângă urechi, răspund 
ei atenți înainte. 

Intr'adevăr piue tot mai 
dese, mai aproape de frunţiie 
noastre. Totuși nu ne putem 
opri. Aşteptăm să se sfârșeas- 
că seriile lor şi zdup, ca epu- 
rii, două salturi. Şi alte focuri 
dela «ei. 

— D-le Subiocotenent !Mă 
strigă unul din grenadiri. Ca- 
zemate ! Drept înainte. 

Numai dacă stai atent câte- 
va clipe, le poţi deosebi. Pro- 
babil au fost zidite de mult. 
Peste ele a crescut tot grâu. 
Dar se vede fereastra de ţra- 
gere. Binociez, O singură te- 
reastră cu faţa la noi. 

— Ce facem? Ce facem? 
strigă oarecum speriați  gre- 
nadirii. 

Intr'adevăr e o nebunie să 
mergem fluerând înspre ele. 
Ne-or măcina ca pe nişie pă- 
puşi de bâlciu. Cazematele se 
găsesc cam la 700 de metri 
înaintea noastră. Incerc să 
mă orientez. Mă ridic în ge- 
nunchi, în sectorul plotonului 
meu sunt trei, Atunci mă în- 
treb şi eu: ce-i de făcut? 
Răspunsul vine la timp. Ob- 
servatorul artileriei le-a ghi- 
cit. O bombă, două, trei, a 
patra cade cu o precizie îor- 
midabilă chiar pe cea din 
stânga. De aici se vede ceva 
fum, o altă explozie, şi atât. 

Dar celelalte? Ne revin 
nouă. Cred că e necesară o 
manevră Ge învăluire. Şi poa- 
te, cine ştie... Atunci, cu Dum- 
nezeu înainte! Ne agățăm 
armele de gât, scoatem gre- 
nadele și începem târișul. Pe 
coafe, mereu pe coate. 700 de 
metri cu sufletul la gură, cu 
respirațiile oprite. Caporalul 
Safia şi-a scos baioneta, ţi- 
nând-o strâns între dinți, 

— Safta ? te joci, ce-i cu 
tine ? 

— Fiţi liniştit, Poate o să 
am nevoe de ea. 

Am împărțit pentru fiecare 
cazemată câte două grupe, 
Băeţii știu să lucreze. Nu sunt 
singurele pe care le cucerim 
cu pieptul. Lăsăm mitralierele 

lor să tragă înainte. 


Orice ordin e fără rost. Fie- 
care luptă pe socoteala lui, La 
primele serii de pușcă mitra- 
lieră, ruşii dau înapoi, Altii 
mai înaintează nebunește. A- 
runcăm ultimele grenade. 
Mânuim arma cu violenţă, cu 
sălbăticie. Mai avem în rân- 
durile noastre doar trei. O cli- 
pă numai şi-mi văd indrep- 
tată spre mine o baionetă ru- 
sească, un fel de suliță în 
patru coițuri. Mi se pare c'ar 
fi intrat foarte rapid și foar- 
te adânc o asemenea baione- 
tă. Incarc arma. Apăs pe tră- 
gaciu, Arma nu percutează, 
Probabil sunt destui de calm 
incă, dar fireşte palid, ori în- 
fierbântat. Rusul care se a- 
nropie să se lupte cu mine e 
un uriaş, Il văd cu ochii îm- 
păienjeniți : colos. Bietul meu 
trup, care nu cunoștea decât 
cieganța unui dans în saloa- 
nele din București și mâinile 
mele care deabia puteau mâ- 
nui o paletă de ping-pong -- 
cum ar fi avut să doboare un 
asemenea animal. A zecea mia 
parte dintr'o secundă mi-am 
privit arma cu scârbă şi dis- 
preț. In clipa aceca nu mai 
era bună ge nimic. Un salt şi 
o arunc spre el. Ce glumă si- 
nistră ! Rusul mai are numa; 
câțiva pași. Probabil ştie că 
sunț ofiţer, altfel nu se expli- 
că deosebita lui simpatie pen- 
tru mine. Ce-i de făcut? Iată 
o înțrebare foarte tragică. 
Dar cu o prezenţă de spirit 
înir'adevâr fantastică. scot 
pistolul Qe rachete. Ochese și 
trag. Niciodată n'am văzut 
rachetă mai luminoasă decât 
acea. Roşie cu şase stele, ex- 
traorăinar de roşie. Tubul de 


20 Septembrie 1941 mreana 


pe aiurea şi apoi linişte gro- 
tească şi  mizerabilă peste 
toate. 

„Petre N. ion se târăştepână 
ia mine. Ii aud strigând: 


— Sânge, d-le Sublocote: 
nent! V'a lovit la mâna 
stângă, 


Imtradevăr, simt ceva cald 
in braț, ceva aromitor de 
cald. Sângele a curs cu 0 şu- 
viţă subţire până în podul 
palmei. Mă descing, scot port- 
hartul, deshrac bluza, căma- 
șa. Intr'adevăr e un fel de ra- 
nă — o schijă nenorocită de 
azi dimineaţă. Nu e nimic 
grav. Jucărie, o glumă prea 
stupidă pentru moartea care 
mi-a rotit atâtea ore în jur. 
Stau zece minute, exact zece 
minute și-mi privesc sângele 
curgând. Astăzi, într'o Dumi- 
necă de lulie 1941 — undeva 
in Ucraina — primul sânge 
vărsat pentru România. Ca'n- 
tr'un extaz, ridic braţul în sus 
și-l arăt soarelui. 

— Yată-l! Mâine poate va 
curge mai mult ! 

Mă pansez, îmi leg mâna 
de gât şi mă trântese din nou 
în grâu, cu obrazul lipit de 
pământ. E un cer splendid 
deasupra noastră, Niciun sgo- 
mot nu străpunge aeruj. Nici 
clopotele nu mai bat. Imi vine 
să dorm şi să uit. Aud pe cine- 
va șoptind şi şoapta se întin- 
de. Imi vine să plâng, dar 
cine-i vinovat. Astăzi mica 
murit primul băiat din plo- 
ton : Tomescu B. Gheorghe. 

Peste toate și peste sutletui 
lui, pacea asta; duminicală se 
întinde ca un zăbranic, 


TOȚI MORȚII SUNT 
PREZENȚI 


Vine seara. Un soare roșu 
sangeros cade peste păduri. 
P'âpturile noastre se văd res= 
firațe prin grâu, domoale şi 
liniștite, ca niște duhuri isca- 
te din pământ. Acum suntem 
cuminţi can şcoala primară. 
Am uitat toate câte-au fost 
şi ne=au durat. Acum ne pre- 
gătim pentru învierile viitoa- 
re. Căci aşa e aici, unii mor. 
alții înviază. După fiecare 
atac, mai îndepărtăm hotarul 
României cu câţiva kilometri 
și inviem de câte ori ne dăm 
seama c'am rămas să trăim. 
O înviere cu sincope și cu du- 
Teri ascunse în inimă. 

Le spun băeților să=și facă 
gropi de adăpost. Incep să sa- 
pe în voe, cu lopata strânsă 
în paime si mugind. Incă o 
noapte cu somnul ingropat. 
Trec dela un capăț la altul, 
să fac apelul : 

— sergent Bălan Constan- 
tin t 

O clipă de tăcere. Unde ești 
Bălan ? 

Târziu îmi răspunde dinae 
poi, gemând: 

— Prezent, 
tenent ! 

Mă îndrept înspre e]. |] pă» 
sesc cu guran țărână. cu bra- 
țele întinse ca o cruce. Oftea- 
ză numai şial doare trupul 
cacă vrea să semntorcăn sus. 

— Unde te-au lovit? 

— Nu ştiu. Daţi-mi puţină 
apă. 
Ii tai mâneca bluzei, căma» 
șa i-o sfârtec. Petre îi udă bu- 
zele. A pierdut mult sânge, 
De şase ori a căzut. Şi nimeni 
n'a ştiut. Când îi înfășur și 
umărul, el îmi mângâe cu 
mâna cealaltă obrazul şi-mi 
spune: 

— Ştiţi? Astăzi sunt doi ani 
de când m'am căsătorit. 

Bălan e un băiat frumos. 
22 ani, inteligent şi fără tea- 
mă de moarte. Eram cama- 
razi buni, legaţi printr'o ne= 
ştiută simpatie reciprocă. 

La fel ii găsesc şi pe cei- 


d-le subloco- 





In drum spre Odessa 


fer al rachetei i-a distrus v- 
brazul, Un râjet de fiară şi în 
clipa în care își acoperea ochii 
plini de sânge, un alt gionte 
al lui Petre R, lon îi săgetea- 
ză pieptul. 

Se face deodată linişte pe 
tot frontul. Numai câţiva paşi 
şi ne găsim victorioși pe o- 
biectivul 3. 

Simt o sfârșeală în tot cor- 
pul. O moleşeală de somu și 
beţie. Privesc absent ceasul: 


Nu ne? şi jumătate. Focuri răsleţe 


lalți: pierduţi prin grâu, ui- 
taţi, cu mâinile înfipte în păe 
mMânt, cu sângele scurs pe 
piepturi, cu feţele mânjite. 
Camarazii mei! Băeții cu care 
laolaltă am suferit și ne-am 
bucurat. Cu ei am mâncat 
pâine uscată, cu ei am băut 
apă din lacuri, am dor= 
mit în ploae, am jucat cel 
mai îrumos joc al 'morţii. 





(Urmare în pag. 5-a) 


mina 20 Septembrie 1941 





Cronica literară 


Neculai V. Coban: Cântece 
de acasă, ciclu basarabean. 


Editura ,, Viaţa Basarabiei 


Am vorbit și cu alt prilej, 


despre poezia și romanul 
de pribegie, pe care le 
așteptăm să se  ivească. 


Stimulentul acestor produc- 
ţii decurge necesar din însăşi 
natura evenimentelor al că- 
ror efect puternic în con- 
știința vremii, cere să fie 
exprimat, pentru ca posteri- 
tatea să aibă documente asu- 
pra lui. Faptul că înainte 
de împlinirea unui an, sufe- 
rințele refugiului din Buco- 
vina și Basarabia au fost răs- 
bunate, nu va opri să apară 
literatura la care ne referim, 
mai ales dacă ținem seamă 
că mulți scriitori tineri din 
provinci au participat la pri- 
begie. Experiența acumulată 
de ei nu se poate anula. 

Culegerea de versuri 
„Cântece de acasă“, de Ne- 
culai V. Coban, tipărită de 
revista „Viaţa Basarabiei“, 
se înscrie între primele ma- 
nifestări ale liricei pribegiei. 

Intr'o postfață a plachetei, 
autorul mărturisește — cum 
dealtfel ne aşteptam — că 
îndemnul compunerii lucră- 
rii a fost experienţa din „zi- 
lele lui de pribegie în ţara 
liberă, care l-a ajutat şi l-a 
ocrotit atât cât a putut'“. 
Este de presupus că poe- 
mele au fost gândite și com- 
pusc până la 22 Iunie. Rela- 
tiv la stimulentul lor genera- 
tor, autorul arată că deși 
mentalitatea actuală  soco- 
teşte inoportună poezia, to- 
tuși „o anumită nostalgie 
pentru un pământ pentru 
care inima lui a sângcrat de 
atâtea ori cu revolte l-a în- 
demnat să pășească totuși 
spre sufletul lectorului și 
să-i dărue ceva din frămân- 
tarea ce l-a durut“. 

Se poate vorbi deci de o 
dramă, al cărui erou, poetul, 
deși se teme de nepăsarea 
publicului, știe că trebue să 
scrie şi să consemneze cele 
la care îl obligă experiența 
sa încadrată istoric. Dar 
drama d-lui N. Coban este 
cea generală a scriitorului 
român, a cărui activitate nu 
s'a calificat până acum, prin 
nici o lege a culturii. Ocupa- 
ţia literară se califică numai 


Îi aci catia] 


de autor, când, neocrotit de 
nici o lege, își aplică singur, 
rigorile legii talentului. Este 
cazul d-lui Coban. Poetul 
ştiind că versurile sale me- 
rită atenție cel puţin pentru 
valoarea lor de document, 
se apără cu modestie: „că nu 
crede într'o sacerdotală dă- 
ruire cu care să [i fost în- 
zestrat la zămislirea lor“, şi 
consideră „placheta de față 
simplă trimitere a sufletului 
la isvoare“. Aceste şovăcli 
și gânduri de justificare, 
stârnesc fără îndoială, un 
spor de simpatie, pentru au- 
tor, care își complică si- 
tuația cu preocuparea dacă 
are sau nu are talent, 

In ce privește „talentul“, 
vom observa în versurila 
d-lui Coban, maniera consta- 
tată la iconarii bucovineni; 
d-sa are deocamdată meritul 
apartenenţei la grup. 

In „Cântece de acasă“, se 
vădește intenția de a evoca 
în „stil iconar“, chipul ţără- 
nimei basarabene, a cărei 
viață se mișcă aieve, răs- 
frântă ca într'o oglindă: 


traiul lor era ca un 
[isoor de senin. 

Stele de ziuă ieșiau cu ei şi cu 

[zorile la coasă, 


Viaţa lor, 


Soarta ţărănimii basara- 
bene îl preocupă pe autor, 
mai ales că părinţii, de care 
sa despărțit, fac parte din 
ea: 


Am mers apoi prin sate și prin 
oraș, îmbrăcat țărăneşte ca un 
[voievod peste stâni 
Îmi era inima ghid şi ogaş 
cuvântul zare de zodie, la 
[codrii bătrâni. 
Dar a venit într'o zi moartea 
[la poartă 
şi am fugit care încotro am 
Iputut. 
Tata a rămas ca haiduc, 
[cu inima moartă, 
iar mama a plâns pân 
[n'a mai văzut. 


(pag. 30) 


Aceste evocări isbutesc să 
impresioneze şi vom recu- 
noaște că din ele se trans- 
mite adânca amărăciune 
trăită. 


Iubirea pentru țară şi oa- 
meni capătă astfel relief viu, 
fiind cauză a dorului și glas 
nerostit în aceste „Cântece 
de acasă“. 


Iubirea devine isvor de 
durere la gândul celor ră- 
maşi : 

La noi în sat, ne duce numai 
[gândul 

O fi acuma primăveri de stele, 

Dar vor fi toate, de cum le 
[rândul, 

Insângerute poate şi cu lică- 
[vele grele. 


Lirismului de structură 
iconară, d. Coban îi asociază 
substanţa nouă a durerii, nu 
însă ca un fundal, ci numai 
ca efect absurd al arbitraru- 
lui istoriei. Poetul are nădej- 
dea întoarcerii : 


Mama va purta la brâu nă- 
|framă moldovenească, 

iar fratele şi sora pe lacrimile 
lei, 

vor săruta pământul și țara 
|Românească 


(pag. 50) 


Absurditatea istoriei face 
ca dreptatea să se plătească 
cu sânge, iar nedreptatea să 
pornească de oriunde, chiar 
şi dela aceia care, neavând 
ţară, nu pot justifica prin 
nici un argument, nici măcar 
mincinos, rostul răului pri- 
cinuit: 
Nu-mi aduc aminte câte au 
[fost, 

dar se uscase de vârstă busu- 
[iocul sub grindă 

şi întro zi când jidovi suduiau 
[fără rost, 

Sa tulburat şi ograda și apa'n 
loglindă. 


Integrând pe d. Coban în 
stilul iconar, voim să-i sub- 
liniem calităţile de energie 
şi de puritate a expresiei 
care e realizată de autor, 
chiar când foloseşte termeni 
tari, de care de altminteri nu 
face abuz. Violenţa se re- 
soarbe în substratul de iu- 
bire ce l-am remarcat și pe 
care îl socotim cauza bună 
a întregului volum. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





ZILE ŞI NOPȚI 
UNDEVA PE FRONI 


Frați de cruce, cuminţi S0l- 
daţi ai Ţării, cavaleri ai unei 
expediţii înspre Soare-Răsa- 
re. Pe oamenii aceştia aici 
i-am întâlnit, aşa i-am cu- 
noscut. Fără nicio altă viaţă 
şi soartă decât asta. Așa ne 
sunt destinele: să iubim și să 
murim pentru România. Des- 
tine împletite, vieți și morţi 
inerucișate. 

Târziu, cei plecaţi să-l cau- 
te. îl aduc pe Tomescu B. 
Gheorghe. Intins pe foaia de 
cort. în somnul lui neclintit, 
pare mai degrabă obosit și 
palid decât plecat pentru tot= 
deauna. Il coborim într'o 
groapă lângă noi şi-i aprin- 
dem o lumânare între degete. 
Stau de veghe. sentineie 
doi camarazi. Lumina lumă- 
nării nu se vede deasupra. Un 
ceas întreg veghez alături. E 
multă liniște pe chipul lui, 
multă, impăcare. 

Morţii nu trebuesc plânși. 
Nici răniții să nu fie compă= 
timiţi. Si lacrămile și surâsu- 
rile de milă sunt o umilință, 
pe care ei n'o pot primi. Răz- 
boiul n'are nimic tragic. ci 
numai măreț, Sentimentul cu 
care noi ne păzim morţii e 


(Urmare din pag. 4-a) 


acela al contopirii definitive 
cu spiritele lor. 


Primesc ordin dela compa- 
nie să evacuez răniții la pos= 
tul de prim ajutor, Printre ei 
am şi sapte ruși, pe care tot 
noi i-am pansat.  Mortul îl 
oprim aci până mâine dimi- 
neață, când va veni preotul 
să-l îngroape. 

Cineva a cules prin întune= 
ric un buchet de flori albe de 
câmp şi i le-a pus pe piept. 
Santinelele stau  împietrite 
alături. Can baladă, ca'n mit 
— niciodată nu mi s'a părut 
moartea mai frumoasă. YFie- 
care Gin camarazii lui tre- 
ce pe alături și jură să-l răz= 
bune. Aşa mortuj nostru ră- 
mâne să trăiască mai departe 
in noi. 


O INCURSIUNE LA ORA ? 
NOAPTEA 


Vreau să încerc zarurile, vreau 
să-mi bat joc de soarta mea. Ni- 
meni nu mi-a ordonat incursiu= 
nea asta, dar simt nevoia să-mi 
descleștez puțin nervii. Simțul 
meu de aventură s'a sălbăticit 
întrun mod îngrozitor. Și sângele 
îmi cere să-l biciui, carnea mă 
roagă s'o liniştesc. 


Controlez mai întâiu linia şi 
explic băeților că vom pleca din- 
colo, în dspozitivul rusesc, Căti. 
va mă imploră să ştau pe loc. 
Alții însă se şi pregătesc să 
meargă. Nu-l iau însă decât pe 
Petre Ion şi pe celălalt agent 


Binder Francisc, Scoatem toate 


lucrurile din buzunar,  livrete, 
scrisori, etc. Ne descingem de 
centuri, lăsăm armele. Numai 


grenade. Sergentul Sinulescu va 
f, atent să susțină retragerea 
noastră la semnalul trei [lueră= 
turi lungi. Toţi pușcașii mătraliori 
la posturi. 

Pornim. Târindu-ne. Luna câ- 
teodală prea ese din nor și ne 
putem descoperi iute. E emotio- 
vant 2nersul acesta voluntar spre 
moarte. Dar cine spune că vom. 
muri ? Prostii. Numai ne vom 
juca puţin și-i vom înspăimânta 
pe ruși, Atât. Din lanul de grâu 
trecem printr'o vale împădurită, 
Inaintăm zece paşi, ne oprim, me 
orientăm şi ascultăm. Niciun sgo- 
mat. Doar nebunele de inimi care 
bat înspăimăntător. 

Deodată auzim un foşnet îna- 
am și pătruns în linia rusească 
poi. La început am impresia că 
şi vom cădea prinși. Cineva mă 
strigă! Mă întarc speriat, 

— Cine este ? întreb gâtuit. 

— Nu vă speriați. Eu sunt. 
Safta. Trebue să merg şi eu. 

Are dreptate, Prezența lu; e 
foarte necesară. Căci caporalul 


RĂSPUNS LA OC. P. 


Am primit, domnule cetitor. 
cartea dumitale poștală din care 
am aflat că ești teribil de curios 
să afli numele meu adevărat. 

Ai un scris foarte mărunt, așa 
că ai putut să faci în. cadrul foar- 
te restrâns al unei cărţi poștale 
chiar și câteva presupuneri. 

Imi pare foarte rău că trebue 
să te contrazic. Crezi, de-o pil- 
dă, că „Punct și virgulă” este 
pseudonimul domnului Constan- 
tin Fântâneru. Vai de mine, d-le 
cetitor ! Rubrica mea este chiar 
atât de mistică ? 

Spui apoi că aș putea să fiu 
George Voinescu. Ce te face să 
crezi lucrul ăsta? Sar pulca să 
fie o notă dintr'un număr tre- 
cut în care scriam ceva despre 
„simpaticul şi cunoscutul carica- 
turist George Voinescu”. Dar fii 
sigur că dacă Voinescu ar scrie 
rubrica, ar avea grije să mai facă 
din când în când vignete noui, 
şi n'aş fi silit să-mi ilustrez me- 
reu însemnările cu „omul cu 
scaunul”, sau cu „baletista cu o 
ghiulea”, 

La un moment dat, te apropii 
de adevăr. La început, rubrica 
era scrisă de „răul” C. Cristo- 
bald. Acum însă, datoria către 
patrie l-a chemat pe Cristobald 
pe un vapor unde se luptă cu va- 
urile și cu dușmanii. Așa că nu 
mai are țimp să se ocupe de ru- 
brică. 








Pe urmă, mă insulţi. Nu sunt 
Traian Lalescu. Citeşte-; croni- 
cile dramatice din pagina II-a şi, 
pe urmă, citeşte-mi rubrica. Eu 
sunt spiritual. 

Nici Agriana Nicoară naş pu- 
tea să fiu. Aş iscăli doar: „vir- 
gulă”.  N'aș avea nevoe şi de 
punct, despre care știi prea bine 
că e de sex masculin. 





5 


| 





Ton Frunzetti, un. autor de ar- 
ticole în pagina I-a, nu sar umili 
să scrie în pagina V-a. 

Să fiu Ştefan Baciu? Ochiul 
vânăt pe care o să-l am moşte- 
nire dela dânsul, în urma noti- 
elor cari apar, săptămâna a- 
ceasta, despre el, o să-ţi arate 
că te-ai înșelat. 

Imi spui la un moment dat că 
nu e frumos din parlea mea să 
scriu sub pseudonim... Și totuși 
îți iscăleşti epistola, simplu: „un 
cetitor”. 

De ce nu-mi dai voe și mie să 
stiu cine ești? 





Eşti domnul cu mustăţile în 
tureuliţă care a cumpărat un nu- 
măr al revistei, dela chioşcul de 
pe strada Isvor? Eşti doamna 
care-a cumpărat revista, în gara 
de nord, pentruca să vadă dacă 
i-a apărut poezia  trimeasă la 
poșta redacției ? Sau eşti domnul 
chel, care dormea în tramvaiul 
14, ținând în mâini, deschis, un 
exemplar din „Universul Lite- 
rar'”'?,.. Alţii nu cred să mai îi 
cumpărat revista, 

Uite, eu sunt mai bun decât 
dumneata şi am să-ţi lămuresc 
misterul : Numele meu adevărat 
e... Punct şi virgulă, 

„Punct” e numele de botez. 
„Virgulă” e numele de familie. 

Ai să mă 'ntrebi censcamnă: 
„Şi. Iţi răspund: „Și” e pore- 
cla pe care mi-au dai-o priete- 
nii... Eşti mulţumit ? 

Te salut, 


PUNCT ŞI VIRGULĂ 





Pentru şcoli, părinți şi elevi 


Cărți de curs complimentar şi toate manualele didactice 


pentru școalele secundare, se 
mai convenabile dala 


pot procura cu preţurile cele 


Librăria „UNIVERSUL: 


care este asortată și cu rechizite școlare de cea mai bună 


calitate. 
Librăria „Universul 


a tipărit noui hărţi în culori, pre- 


cum și Hărţi Murale legate pe pânză. Se găsesc orice can- 


tităţi de hârtie de calc, 
echere, teuri, 


„hârtie de desen, hârtie feroprusiată, 
compasuri de precizie, ghiozdane, etc. 


Vizitaţi LIBRĂRIA „UNIVERSUL“ str. Brezoianu 23-25 





Safta are o purerlă pe care şi-o 
preschimbă mereu în renume: 

„Căutătarul de marți”. Un 
băiat tot atât de tânăr ca și mâne, 
dar de un cinism fantastice. Lip- 
sit de superstiții și prejudecăți 
— el în timpul staționării nu se 
astămpără, n'are somn, nu-i este 
foame. Trebue să găsească nu- 
maidecât câțiva morți, să-i buzu= 
nărească, să-i răstoarne pe spate, 
să-i înjure sau să-i scuipe. Ma- 
nia lui, 

Pornim din nou. Ca șerpii, 
ușori de parcă suntem vânturi, 
nu oameni. Ne îngheață transpi- 
rația sub bluze, ne gâdilă pal- 
mele, dar toată teama s'a spul- 
berat. Insfârșit ajungem. Ruşii la 
fel stau în gropi. Se aud sforăi- 
turi şi gemete în somn. Toţi ochii 
noștri aţintesc înainte. N'am ră- 
mas decât noi trei. Safta a dis- 
părut. Știu bine că nu se va pier- 
de, Descoperim. câteva cuiburi de 
mitralieră îngropate, două 
>randturi instalate sub un bos- 
chet. Mâine vom şti să le batem, 
Nu ne vor mai sta în cap. Dar 
nu-i deajuns. Suntem prea a- 
proape şi rușii dorm pred ne- 
stingheriţi ca să nu-i „scuipăm'“ 
puţin. Groapa aceasta lângă care 
suntem e prea mică. Soldatul din 
ea doarme cu capul afară, ca un 
răstignit. O batistă enormă în 
gură, o curea la mâini, cateva 
tocuri de baionetă în cap ca să 
nu simtă călătoria — și-t al no= 
stru. Dar geamătul lui prababil 
tc auzit altul. Se'produce o mică 
dezordine. Dar suntem deja re- 
trași cu 50 de metri. Ne întoar- 
cem, ne proptim bine în pământ 
și aruncăm grenadele, Un țipăt, 
aite strigăte stridente, un ordin 
probabil, câteva focuri. Nu ne a- 
tinge nimic, Alte grenace arun- 
cate și alţi 50 de metri înapoi, 
Acum au început şi puştile noa- 





stre mitraliere. Chiar noi le sim- 
țim, pentrucă ne-au prins La mmîj- 
loc, amândouă focurile. Dar a- 
junși în valea păduriti, ne de- 
clarăm satisfăcuți, 

Când ajungem în poziția noa= 
stră, se luminează de ziud. Sol- 
datul pe care Pam luat prizonier 
e un biet copil de 17 ani, Aflăm 
dela el lucruri foarte prejunase 


CONDIȚIE 


Poeţii tinerei generații sunt — 
după cum se știe — foarte bo- 
gați în... metafore pe cari le îm- 
prăștie dim belşug în poemele 
lor mai mult sau mai puţin kilo- 
metrice. In ceeace privește însă 
puralele, tinerii poeţi nu se pot 
lăuda cu aceeaș bogăție. 

Astfel un reprezentant al tine- 
rei generaţii poetice — posediind 
toate  semnalmeniele meseriei 
sale : păr netuns, ochi visători şi 
„gură rea — e renumit pentru 
viaţa de boem pe care o duce, 
precum și pentru marile și me- 
realizabilele sale planuri de vii- 
TOT, 

Plictisit de viața pe care-a 

dus-o până acum poetul — des- 
tul de cunoscut în cercurile nou- 
stre poetice — s'a hotărît să re- 
nunţe la burlăcie. Și — un lucru 
destul de normal pentru dânsul 
— a stabilit iute un plan de că- 
sătorie. 
— Și cu cine, mă rog, ai vrea să 
te căsătorești? s'a interesat un 
Hard ceva mai vârstnic şi, deci, 
şi mai experimentat. 

— w&aa! Eu sunt foarte pu- 
țin pretențios !” a sunat răspun- 
sul candidatului la însurătoare. 
Nu-i cer decât o singură condi- 
ție viitoarei mele neveste: Să 
aibe un corp frumos...” 





Baletistă cu ghiuleă 





Bardul se pregătea să-i spună 
că nu e prea pretenţios, când tâ- 
mărul poet a adăugat: 

— „Da! Să aibe un corp ru- 
mos de case, preferabil întrun 
cartier central”, 

Și cine spunea, mă rog că poe- 
ţii nu sunt idealişti ? 


CUGETĂRI 


I; rog pe cetitorii mei să ia 
două Llingurițe de pusiflorină (un 
vemediu sigur împotriva RETLILOT) 
să îndepărteze din jurul lvr toa= 
te lucrurile casabile, să spună 
în gând: „Doamne ajută” și să 
citească apoi rândurile ce vor 
urma. 

Sunt hotărît să divulg aici în- 
deletnicirea preferată a poetului 


că, doar vântul și soarele care 
ne arde. E groaznică perioada 
asta de calm. Dacă m'auzim ur 
glonte fluerând pe deasupra, nu 
putem dormi, Atât de mult ne-a 
transformat frontul. 

Braţul meu stâng a început să 
se  umfle. Probabil cangrenă. 
Nam pojlă de complicaţii. De 
aceea, cu tot disprețul meu, azi 





Pușca mitralieră pândeşte... 


PD trinit deslegat la companie 
Peste o jumătate de oră se în= 
toarce și Safta. Este ertraorainar 
tăiatu lăsta. Vine cu un mort în 
sninare, 

-— Ce să-i fac. Dacă nu-! luam, 
mu mai soseum nici mâine ne 
spune el mâniut. Ruşii trăgeau 
numai în mine. 


TRISTA LINIȘTE 


De trei zile stăm aici. Ne-am 
plictisit așteptând. Nimic nou, ni- 
mic extraordinar, nimic fără în- 
țeles. Doar tăcerea asta îndelun= 


noapte m'am decis să trec pela 
postul de prim ajutor, Doctorul 
Jinga m'a privit îngrijat. Mi-a 
făcut o injecție cu anti-cangre- 
nos și mi-a scris biletul de rănit 
îndâriit însă, că refuz să plec 
lu spital. Doctorul îmi declară 
la despărțire că nu mai răspunde 
de nimic .Perfect. Știu bine că 
n'o să mor. Mă întorc la băeţii 
mei, dar cu brațul în eșarjă. 
Zilele acestea de așteptare mă 
rod. Arar se mai vede în secto= 
rul rusesc câteun idiot în picioa- 
re și tragem în el cu furie neîn- 
chipuită. Și în pisici am trage, 


dragostei 
Baciu, 

Dânsul, în timpul liber, atunci 
când nu scrie sonete sau sfaturi 
pentru poeții începători, face ca- 
lambururi, 

Nu poate cineva să pronunțe 
cuvântul:  „repotată” că poetul 
Baciu, condid, întreabă : 


și a florilor,  Ștejan 


— „De ce R pe tată şinu R 
pe mamă? 
În ultimul timp, humorul lui 


Șejan Baciu a devenit ceva mai 
macabru. 

Iată ultimele sale maxime des- 
pre cimitire : 

Feriţi-vă de morţii dela Bellu! 
Sunt periculoși, pentrucă sunt 
foarte belli-coşi. 

Sau: 

Nu-i plângeți pe morţii 
Pătrunjel ! Pătrun-jeliţi_i ! 


dela 


AUTOBUZUL 31 


Pe când existau încă autobuze, 
Ştefan Baciu folosea pentru a 
ajunge acasă autobuzul 31. 

lar prietenii lui erau siliți să 
asculte următoarele constatări: 

Oamenii dau auto-buzna ca să 
prindă auto_buzul 31. Mulţi, insă, 
nu ajung şi rămân cu auto-buzele 
umflate. 

Se pare că autobuzul 31 a fost 
desființat în urma unei jalbe tri- 
mese la societatea 'Tramvaielor, 
de prietenii lui Ştefan Baciu. 


TENOR 


Un om de teatru, bine inten_ 
ționat de altfel, a făcut impru- 
denţa să-i dea lui Ștefan Baciu un 
bilet la piesa „,„Firiirică“. 

Răsplata sa a fost o carte poş- 
tală din partea poetului, în care 
i se împărtăşea următoarea pă - 
rere despre tenorul ţrupei Cără- 
buş: 

Piu Mironescu urlă 
piuitul! 


de-i ia 


FERPAR.. 


wCâre o să apară în numărul 
viitor al „Universului Literar“:: 
„Anunțăm moartea bietului Punct 
„Şi virgulă, în urma unor grave 
„lovituri primite dela oamenii 
„nervoși cari au citit în ultima 
„rubrică „Etcaetera”', cugetările 
„lui Ştefan Baciu, publicate de 
„imprudentul decedat...” 


PUNCT SI VIRGULĂ 





aa o a n a a pr a a a a UER. 


dacă s'ar îvi treunu nebună prin 
grâu. Nici amintirile nu ne mai 
supără. Visez câteodată o cofe- 
tărie cu un singur fel de prăji- 
turi și o fată cu guroafe albe în 
păr. Visez!,. Vise încâlcite și du- 
reroase. 

In dimineața asta ne-a sosit 
poșta.  Slavă Domnului! Ochii 
mai înfrigurați ca niciodată şi 
mâinile mai nerăbaătoare. N'am 
nimic? Inposibil. Ba da, o îhis- 
trată scrisă cu cerneală verde: 

„Lon nom est dans mon coeur 
omime dans un grelot 

i comme tout le temps, Lau- 
once, je frissonne — 

Tout. le temps ie grelot s'agite 

ie nom sonne!” 

Sunt bent de dragoste, beat de 
"omurire. Fata din fotograjie e 
ot una cu jata din vis. Dar apot 
Invin tare mâhnit şi nemângâiat. 
"Tai bine nu-mi scria. O scrisoare 
ici, înseamnă o întreagă biogra- 
fie dată peste cap, alte cmin- 
fîri, alte iluzii şi alte dezamăgiri. 
De-ați şti cât dor am strâns în 
suilet pentru întoarcerea lângă 
iubite! 

Insfârșit ne vine ordinul de 
înaintare. Foarte bine. Alte trei 
obiective ne așteaptă, alte morți 
şi alte învieri. Inainte de a depăși 
poziția asta mă reîntore pentru 
câteva minute cu trei din sopl- 
dații mei lângă mormântul lui 
Tomescu Gheorghe. Uitimul nos- 
ru salut eroului și fratelui no- 
stru: 

— Adio, camarade! 

Undeva pe front, unii rămân 
să păzească cu trupurile lor pă- 
mântul cucerit — alţii pornesc 
înainte să îndepărteze și mai 
mult hotarul României, 

Puțin ne pasă dacă vom muri 
sau nul 


LAURENȚIU FULGA 
Undeva pe îront, Iulie 1941 





——— 6 


— Fragment din 


Zorile zilei de douăzeci și opt Iunie 
îi găsiră hoinărind pe străzi, printre 
grupuri de cetățeni care tugeau cu 
căruţe țărănești, funcționari care aler- 
gau dela o instituţie la alta şi evrei 
cu priviri ironice și satisfăcute. Timpul 
trecea, greu și dureros pentru cei ce 
se pregăteau să fugă şi întârzia peste 
așteptările celor care erau nerăbdători 
să vadă orașul cât mai curând ocupat 
de armatele sovietice. 

Pe la orele nouă dimineața se răs- 
pândi ştirea că bolşevicii au trecut 
frontiera, iar tancurile lor înaintează 
spre interior. Toate prăvăliile se închi- 
seră, porţile caselor în majoritatea !or 
locuite sau proprietăți evreești, se în- 
cuiară, iar evreii stăteau pe la feres- 
trele etajelor privind batjocoritor şi 
râzând mulţumiţi de tragedia popula- 
ţiei creștine și în special a Românilor 
care părăseau orașul. Cemăuţiul că- 
pătase un aspect trist şi parcă se ve- 
dea un început de ruină. Panica și 
îngrijorarea crescu și mai mult odată 
cu primele împușcături care se 2uziră 
in suburbii şi se repetară în centrul 
orașului. 

Deși în oraș se aflau aproape toate 
autorităţile administrative și poliție- 
nești care făceau siguranţa populației 
și a edificiilor până la predarea ora- 
șului autorităţilor sovietice, sau supra- 
veghiau evacuarea, totuși mai multe 
bande de tineri comuniști, începură să 
manitesteze pentru soviete, sbierâna, 
injurând Statul Român, fluerând şi 
cântând îragmente dim Internaționala 
comunistă. Grupurile de manifestanți 
și de derbedei, adunaţi mai mult pen- 
tru jafuri și spargeri, se formară prin 
suburbii și prin străzile cu populaţie 
evreiască, veniră până aproape de 
Cercul Militar și de Piaţa Unirii în 
liniște şi aici începură a, se prezenta 
ca exponenți ai celor mai asupriți ce- 
tățeni din Statul Român și ca mari 
admiratori ai regimului de dincolo de 
Nistru. Unii din ei purtau stegulețe 
roșii, alţii cocarde și banderole cu im- 
sigmele comuniste. Cetele de manites- 
tanţi şi de pungași, conduși de bande 
de evrei, fură oprite și silite să se îm- 
prăștie afară de-o parte din ei care se 
retraseră, pe străzi mai dosnice, se ior- 
mară, în grupuri mici și înaintară ne- 
observați spre Penitenciarul din piața 
Grigore Ghica Vodă unde se aflau de- 
ţinuţi mai mulţi comuniști și diferiţi 
infractori ordinari, cu scopul de a forța 
ușile închisorii şi a-i elibera, Se pro- 
duse o învălmășeală mare şi derbedeii 
se grupară și înaintară spre Peniten- 
ciar. Un gardian dela închisoare fu 
impușcat de către un individ din mul: 
țimea. golanilor, iar ceilalți se retra- 
seră. Comuniștii năvăliră pe coridoa- 
vele închisorii, deschiseră ușile celule- 
lor și toate epavele societății Bucovi- 
nene fură eliberate. Primul lor gând 
iu să se îndrepte spre localul Prefec- 
turii, care se afla în apropiere, să-l 
ocupe și să-l devasteze, dar o salvă 
de împușcături trase de un ploton de 
soldați care mențineau ordinea în faţa 
Palatului Administrativ îi făcu să-și 
schimbe itinerariul și, urlând ca niște 
fiare turbate, porniră la vale pe alte 
străzi, spre Piaţa Unirii. 

Avocatul Ion Râmnic și judecătorul 
Valerian Frunzaru stăteau în fața Pa- 
latului Administrativ şi mamnifestau 
multă neliniște pentru întârzierea ca- 


mionului care plecase la Rădăuţi cu . 


familiile și bagajele unor funcţionari 
dela Prefectură şi încă nu se înapoiase, 
deși timpul care-i fusese fixat pentru 
o cursă trecuse de mult., 

Se făcuse aproape orele două după 
masă. Ingrijorarea lor creștea, şi mai 
mult, fiindcă se anunţase oficial că 
tancurile sovietice ajunseseră la Coz- 
meni şi se spunea. că pe la orele două 
şi jumătate, sau trei, vor intra în Cer- 
năuțţi. 

Intre timp, veni un funcționar cu 
motocicleta din Rădăuţi care aduse 
vestea că a întâlnit camionul pe lângă 
Tărășeni și l-a lăsat în urmă. Camionul 
venea cam încet, probabil că era, ceva 
defectat. Advocatul Podaru, care le 
promisese că-i va transporta cu toate: 
bagajele la Suceava, îi asigură că dacă, 
mai întârzie camionui așteptat, le va 
pune la dispoziţie altul, de oarece şi 
el cu familia sa erau în aceiași situație 
și tot la Suceava voiau să plece, 

Un alt funcţionar venit din centrul 
orașului, le aduse vestea că grupuri de 
evrei înarmaţi cu puști vechi şi stri- 
cate și cu pistoale ia fel, ocupaseră mai 
multe instituţii civile şi militare și se 
instalaseră prin casele părăsite. 

Alte cete mai mari plecară la podul 
de peste Prut pentru a distruge bara- 
jele antitanc care se aflau acolo. A- 
fară de aceasta, bande de derbedei 
conduși de evrei comuniști circulă pe 
străzi şi atacă populaţia care se retu- 
giază.. Din casele evreilor din centrul 
oraşului se trage asupra patrulelor de 
soldați și gardieni, jar la unele âu fost 
arborate steaguri roșii, mari şi cu in- 
signele comuniste cusute pe ele. 





Cei doi prieteni însoțiți de câţiva 
funcționari dela Primărie, nu-și mal 
aflau liniștea. 'Trecuse de ora două și 
jumătate și camionul tot nu sosise. 
Dacă maşina nu venea până la orele 
trei fără un sfert, se hotărîră să plece 
pe la locuințele lor, să-și ia puţin ba- 
gaj. din ceea ce li se va părea mai im- 
portant. și să plece pe jos până vor ieși 
din oraş că de acolo vor găsi vreo ma- 
șină de ocazie. 

Traversară strada din fata Palatu- 
lui Administrativ și intrară în grădina 
Arboroasa, 

— Hai să ne mai uităm odată la ca- 
tedrală, -— zise un funcţionar ; poate 
cine știe când vom mai vedea-o așa 
cum o lăsăm. 

leşiră cu toţii în strada Ştefan cel 
Mare în faţa bisericii, își făcură cruce 
şi fiecare spuse câte-o rugăciune. 

— Ia uitaţi-vă, spuse un funcţionar 
bătrân cu glas emoţionat ; văd o lu- 
mânare arzând pe pragul bisericii... 

— O fi aprins-o cineva înainte de 
plecare, răspunse judecătorul. | 

— Unde vezi lumânarea ? întrebă 
Râmnic. 

— Eu nu văd nimic, vorbi alt func- 
ționar, 

— Uitaţi-vă bine, răspunse funcţio- 
narul bătrân făcându-și cruce. Doamne 
ajută-ne și apără-ne biserica, se închi- 
nă bătrânul şi începu să spună Tată: 
nostru. 

Ceilalţi se uitară la el, îl văzură ne- 
clintit și transtigurat, își ridicară pă- 
lăriile de pe cap şi începură să spună 
cu toții Rugăciunea Domnească. 

In acel timp, doi evrei tineri trecură 
pe partea cealaltă a străzii şi scuipară 
pe poarta catedralei. Unul căută cu pri- 
virea, pe jos, apoj veni în mijlocul stră- 
zii, ridică o piatră desprinsă din pavaj 
şi o aruncă în curtea bisericii. Piatra, 
se rostogoli pe trotuarul care ducea ia 
intrare și cu sunet sec se opri în pere- 
tele din dreapta uşii. 

Ion Râmnic văzu nelegiuirea săvâr- 
șită de mizerabilele creaturi ale nea- 
raului blestemat și se repezi spre ei. 
Ceilalţi îl urmară ; dar evreii fugiră pe 
strada Episcopul Hacman și când se 
văzură ajunși se întoarseră, scoaseră 
câte un pistol și începură să tragă. 
Gloanţele trecură prin frunzele copa- 
cilor din curtea bisericii, iar unul ni- 
merind trotuarul chiar între picioarele 
advocatului, ricoșă şi căzu în apropiere, 

— Asta o să-l păstrez ca să nu uit, 
criminalilor şi blestemaţilor ce sunteţi, 
strigă Râmmic ridicând de jos gtlontele 
turtit si incă fierbinte, 

Evreii, care probabil terminaseră car- 
tușele sau le fu ţeamă, fugiră până în 
strada Iancu Flondor umde cotiră la 
stânga, pe lângă localul administraţiei 
Fondului Bisericesc. 





— Ha. să ne întoarcem, vorbi cine- 
va ; poate a venit camionul... 

Nu departe se auziră câteva împuș- 
cături răslețe, câteva strigăte, apoi o 
salvă de mtiralieră răsună scurt urma- 
tă de sgomotul unor bucăţi de sşticlă 
căzută pe piatra trotuarelor. 

— Să nu mai stăm aici, Domnilor, 
— zise judecătorul. Cine știe ce se mai 
poate întâmpla și-apoi, să nu pierdem 
singurul nostru mijloc de scăpare. 

Se întoarseră. Funcţionarul bătrân 
care văzu lumânarea aprinsă în ușa 
bisericii, mergea, gânditor şi cu capul 
plecat. 

— Ce ziceţi, Domnilor de lumânarea 
care-a văzut-o bădiţa Filimon în ușa 
catedralei ? întrebă un funcționar tâ- 
năr : 

— Poate din cauza soarelui, răspun- 
se altul. : 

— Eu cred că-i un semn dumne 
zeesc, vorbi Ion Râmnic. N'am văzut 
lumânarea aprinsă, dar când am înce- 
put să mă închin am simţit în jurul 
meu o linişte nefirească şi parcă ve- 
deam biserica luminată, auziam gtasuri 
de preoți, cântece, clopotele sunând și 
toate de foarte departe. 

— Dar jidanii, blestemaţii... Să scui- 
pe și să arunce cu pietre în biserică, în 
sfânta cruce, în Dumnezeu... Niciodată 


nu m'am gândit că în viaţa mea o să > 


UNIVERSUL LITERAR 


romanul „Cernăuţi “ — 


de GEORGE IONAȘCU 


fiu martorul unei asememea grozăvii, 
— zise judecătorul înfiorându-se. 

— Mie mi s'a părut că-s mai mulți, 
răspunse advocatul. Şi-apoi să. mai tra- 
pă și cu pistoalele... Bine că nu ne-au 
nimerit nici pe unul. Ia, uitaţi-vă la 
acets obiect care era să mă oprească în 
Cernăuţi. 

Bucata, de plumb turtit trecu din 
mână în mână şi toţi înjurară şi bleste- 
mară crimele săvârşite de neamul lui 
Iuda în tot cursul istoriei sale. 

Când ajunseră în fața catedralei, se 
opriră cu toţii, se închinară și intrară 
în grădina Arboroasa. In fața Palatu- 
lui Administrativ două camioane crau 
gata, de plecare, iar din spre strada Cu- 
ciurul Mare, veni altul. 

— Uite, dragă Râmnic, acum e ora 
trei fără un sfert, zise advocatul Po- 
daru ; cred că mai avem timp o jumă- 
tate de oră ca să plecăm în liniște. ia 
tu acest camion și du-te la tine și ia 
Prunzaru ; luaţi-vă bagajele şi veniți 
cu el înapoi aici că vreau să mergem 
și pe la mine, pe strada Universităţii. 
Să fiţi atenţi şi să nu provocaţi jidanii 
că rămânem cu toţii aici, în iadul care 
se deschile și stă să nenghită. 

Jon Râmnic și Frunzaru se urcară în 
camion şi porniră ; întâiu la locuința, 
lui Frunzaru și pe urmă la a sa care 
se afla mai aproape. 

La casa judecătorului nu avură nici 
o neplăcere, dar când ajunseră la a sa, 
fură întâmpinați de un grup de evrei 
care locuiau în subsolurile unor case 
din apropiere și care încercară, să for- 
țeze ușa dela apartamentul său și să-l 
ocupe. 

Advocatul intră în casă și, ajutat de 
portar în câteva minute își încărcă tot 
bagajul în camion. 

— M'au ameninţat cu arma, Domnu- 
le Doctor. Ia, uitați-vă la jidanul acela 
ghebos şi murdar. Dacă aţi fi auzit ce 
gură făcea și cum vă înjura... Acura, 
eu ce să fac, Domnule Doctor ? întrebă 
portarul, un ţăran dintr'o comună ro- 
mânească din judeţul Storojineţ. 

— Ce să faci ? a-ți nevasta şi vină 
cu noi. 

— Foarte bine, Domnule Doctor, 
parcă aici ce-ar să fac... Mai bine mă 
duc că nu las cine ştie ce avere şi-apoi, 
dacă rămân aici o să mă mănânce 
jidamii. 

Portarul ieși imediat din locuința sa 

ducând două geamantane de nuiele, iar 
nevastă--sa o traistă țărănească plină 
și grea și se instalară în camion. 
„Ion Râmnic sună la o ușă dela par- 
ter unde locuia evreul proprietar al ca- 
sei. O evreică bătrână și grasă deschise 
ușa după ce se uită prin geamul mic 
și rotund fixat în tabla de sus a ușii. 

— Tiii, Domnu Dottor... Incă naţi 
plecat, Domnu Doftor ? 

— Incă nu. Unde-i Domnu” Iţcovici ? 

— I şeva ubusit, doarme deja. Da, di 
şi nu plecați, Domnu Doftor ? 

— Lasă, madam, că plec acuma. .Ce 
te temi c'am să rămân aici ? Ascultă, 
să aveţi grije de apartamentele mele. 
In unul am mobila complectă. Vezi să 
nu mi-o ia cineva și să nu-mi strice 
pereţii, parchetul și sobele. 

— Noi nu putem, noi nu amestecat, 
la noi frică ; dişi ni trebue belea pi 
cap ? 

—- Ascultă, madam Iţcovici, să aveţi 
cu toţii grijă de apartamentele mele 
că eu mai viu în Cernăuţi și o să ne 
mai întâlnim... 

— Nu maj vii, Domnule, niciodată, se 
auzi o voce de lângă cealaltă parte a 
ușii. Poţi să-ţi iai gândul pentru tot- 
deauna dela, Cernăuţul nostru... 

— Cine vorbește ? întrebă sever ad- 
vocatul. 

— Un buiat prost dila fata meu, răs- 
punse evreica, Lăsaţi, Domnule Doftor, 
că o să ne uităm noi la casa la Dumita. 

— Așa, așa, madam Iţcovici, mulțus 
mesc ; și ţie măi pui de jidan murdar 
şi nespălat, o să-ți rup urechile când o 
să mă întorc în Cernăuţi, închee advo- 
catul coborînd treptele dela imtrare. 

Din stradă, auzi râsul băiatului şi 
câteva înjurături adresate Românilor. 

— Ai auzit, măi Valeriane, cum 
mă'njură un pui de jidan de vreo cinci- 
sprezece ani ? întrebă advocatul ur- 


„cându-se în camion, 








— Cum să nu înjure, dacă acum e 
timpul lor ? Eu am auzit că jidanii își 
învaţă copiii de mici ca să ne fie duș- 
mani şi să ne urască. 

Camionul porni cu viteză și în câte- 
va minute ajunseră la Palatul admi- 
nistrativ, Advocatul Padaru îi aștepta 
şi era. foarte agitat. 

— Credeam că vi s'a 'mtâmplat ceva, 
zise el. Hai să ne grăbim că mi se pare 
că bolșevicii au trecut Prutul. 

Camionul porni din nou ; prin piaţa 
Grigore Ghica Vodă și la vale pe strada 
Titu Maiorescu. In curând ajunseră. 
In timp ce, cu toţiii se coboriră din 
mașină ca să aducă bagajele advoca- 
tului ; șoferul se urcă pe camion, așe- 
ză celelalte bagaje în partea de dinapoi 
şi câte un geamantan sau balot pe ală- 
turi şi astfel făcu în mijlocul camio- 
nului un loc de stat, ferit de gloanțe, 
dacă ar împușca cineva în camion, zi- 
cea el. Pe urmă, desfăcu o foaie de cort 
şi acoperi bagajele și persoanele care se 
urcară înlăuntru. 

De departe se răspândi svon de mo- 
toare streine şi, nu peste mult timp, 
mai multe avioane sovietice, venind 
dinspre suburbia Roșa, apărură deasu- 
pra, Cernăuţului rotindu-se încet şi cu 
sgomot asurzitor. 

— Pe unde mergem? întrebă Ion 
Râmnic așezându-se în faţă, lângă șo- 
fer 

— Aş vrea să mergem pe strada 
Brâncoveanu, răspunse șoferul; poa- 
te-l găsesc pe tata, să-l iau și pe el. 

— Atunci trecem prin Piaţa Unirii ; 
dar putem merge și prin piața Vasile 
Alexandri. 





— Mergem pe oriunde şi nu trebue 
să ne fie trică, doar avem patru zile în 
care ţimp poate să fugă cine vrea și 
nimeni nu poate să-l oprească. 

"— Aş ar trebuj să fie, dar cine știe 
ce le mai trece prin cap pravoslavnici- 
lor. 

Camionul porni din nou, trecu pe 
lângă palatul Societății pentru Cultu- 
ră și Literatură, coti pe strada Aron 
Pumnul și opri în capul străzii Brânco- 
veanu. Şoferul cobori şi intră într'o 
clădire din partea dela deal a Primă- 
riei. 

In Piaţa Unirii era o sgomotoasă ma- 
nifestaţie. Ion Râmnic cobori și el din 
camion şi priveliștea care i se înfățișă 
îl umplu de revoltă și de scărbă. A- 
proape la toate geamurile caselor din 
Piaţa Unirii şi începutul străzilor care 
se puteau vedea, atârnau steaguri mari 
și roșii, cu secerea și ciocanul din pân- 
ză neagră, cusute pe ele. In piaţă și pe 
străzile din apropiere, o mulțime ;men- 
să de evrei cu steguleţe roşii în mâini, 
așteptau sosirea armatelor sovietice. 
Unii purtau banderole roşii pe brațul 
stâng și cocarde cu insignele comunis- 
te pe piept. Evreice îmbrăcate în rochii 
sau bluze roşii, în mâini cu buchete de 
fiori şi stegulețe de aceiași culoare, aș- 
teptau pe marginea trotuarelor, alinia- 
te până la vale pe strada Regele Fer- 
dinand, aproape de Administraţia Fi- 
nanciară. 

Nu trecu mult şi dinspre gară se au- 
ziră sgomote de mașini grele care ur- 
cau dealul spre centru orașului. Aplau- 
zele, strigătele și ţipetele evreilor înso- 
țiră primul tanc sovietic care apăru în 
Piața Unirii. In urma lui, veniau altele 
și altele, rostogolindu-se anevoios peste 
pavajul străzilor și strivind sub roţile 
mari și dințate miile de buchete de flori 
aruncate de evreice. 

Mulțimea, din piaţă continuă să urle, 
să aplaude și să cânte fragmente din 
Internaționala comunistă, mai cu sea- 
mă când tancurile dintâi se opriră și 
pe boturile lor verzi-cenușii ge urcară 
tinere evreice îmbrăcate în rochii ro- 
şii, cu buchete de flori și cu steguleţe 
comuniste. Jidancele cuprinseră pe sol- 
datul sovietic ieșit pe jumătate pe gu- 
ra tancului și cântau împreună cu el 
sau îl împodobeau cu flori. 'Toate 
tamcurile care urmară celor dintâiu, e- 
rau decorate cu buchete de flori roșii 
și pe toate se vedeau evreice în mâna 
dreaptă cu steguleţe comuniste sau cu 
portretele conducătorilor bolşevici, iar 
mâna stângă o ţineau ridicată în sus, 
cu pumnul strâns în salut bolșevic. 

— Măi Ioane, vorbi încet judecăto- 
rul dând acoperișul camionului la o 
parte, unde s'a dus şoferul ăla că nu 
mai pot răbda? De ce lai lăsat să 
plece, că te pomenești că rămânem 
aici în gura lupilor siberieni... 

— Ssst 1... făcu advocatul și se as- 
cunse după camion. 

Câţiva evrei cu pistoale în mână, 
ieșiră din gangul Primăriei, se uitară 


= 


20 Septembrie 1941 === 


» 


bănuitori la camionul care staționa și 
porniră la vale. lon Râmnic se urcă în 
mașină, fiindcă văzu șoferul venind 
cun bătrân schiop și c'un pachet mare 
sub braţ. 

Camionul pomi cu viteză mărită la 
deal, trecu prin piața Grigore Ghica 
Vodă, cobori pe strada Cuciurul Mare 
şi de acolo pe mai multe străzi întorto- 
chiate ocoli grădina publică și ieși înâ- 
intea tancurilor sovietice la bariera o- 
rașului. 

La vreo douăzeci de metri înaintea 
barierei, un grup de indivizi stăteau 
în mijlocul străzii şi le făceau semne 
să oprească. Ion Râmnic cunoscu mutre 
de evrei tineri și de lucrători de prin 
depozitele de lemne de lângă gara Gră- 
dina Publică și văzu că aproape fiecare 
tinea în mână câte o pușcă sau un pi- 
stol. 

— Să nu oprești !... strigă el şoferu- 
lui, să nu oprești că smtem pierduţi !... 

Soferul acceleră până la maximum 
de viteză şi camionul se apropie fulge- 
rător de indivizii care se încăpăţinau 
să le aţină calea. 

— 'Treci peste ei!.., strigă Râmnic, 
noi să scăpăm... 

— A)... exclamară amândoi deoda- 
tă închizând ochii şi cutremurându-se. 

Camionul lovi în plin. Mai întâiu 
parcă voi să se oprească, se aplecă pu- 
țin într'o parte, dar își reveni si porni 
vertiginos de repede înainte pe șoseaua 
netedă, și dreaptă. 

Câteva țipete de moarte străpunseră 
liniștea împrejurimilor și acoperiră u- 
ruitul motorului înfiorând tăcerea ca- 
selor cu ferestrele astupate. 

Pe urmă, strigătele și ţipetele se în- 
mulțiră, se auziră mai multe împușcă- 
uri până când camionul cobori în vale, 
spre satul Ceahor. 

— Yam turtit, firar ai dracului de 
tâmpiţi, vorbi şoferul cu voce nesi- 
gură: 

— Ducă-se la dracu, închee advoca- 
tul aprinzându-și nervos o țigară. 

Maşina gonia cu aceiaşi viteză 1ă- 
sând în urmă convoaie de căruțe încăr- 
eate cu femei, copii și bagaje diferite. 
Alți bărbaţi și femei, cu copii în brațe 
sau ducându-i de mână, toţi împovă- 
raţi cu pachete, geamantane sau trăisti 
țărănești, veniau grăbiţi pe marginea 
drumului uitându-se speriați înapoi, 
sau oprindu-se și schimbând greutăţile 
de pe un umăr pe celălalt. 

Grupuri de țărani veniau încet în 
urma carelor cu boi sau a căruțelor 
trase de câte un cal mic şi slab, mâ- 
nând din urmă turme de vite legate de 
funii întreolaltă sau de vehicole. Ani- 
malele se speriau, se smuceau să fugă, 
își loveau coarnele unele de altele și 
mugeau trist și răgușit,. 

Praiul stârnit de mașină se ridica în 
valuri mici, învăluia convoaiele de re- 
fugiați rămași în urmă, întuneca puțin 
vederea. şoselei, apoi se așeza domol pe 
oameni, pe animale, pe iarba din șan- 
turi și pe frunzele late de porumb din 
ogoarele dela marginea drumului. 

Ion Râmnic privea cu mare durere 
şirurile lungi de refugiaţi, orășeni şi ţă- 
rani, care-și părăsiseră căminurile, o- 
goarele gata muncite, locurile aminti- 
rilor vieţii lor, mormintele părinților și 
copiilor și toată truda și agoniseala a- 
tâtor ani și plecaseră pribegi, spre ne- 
cunoscut, de furia hoardelor de bolșe- 
vici, ca'n vremuri de dureroase bejenii. 

Pe urmă, mașina ajunse și lăsă în 
urmă mai multe cete de bărbaţi, unii 
în cămăși și indispensabili, alții în ha- 
laturi şi pijamale de diferite culori, ca- 
re mergeau încet oprindu-se din când 
în când să se odihnească sau să se a- 
şeze pe iarba șanţurilor și să rămână în 
urma, convoiului, Câţiva soldați cu câte 
un braț bandajat și legat de gât, făcu- 
ră semne de oprire. 

— Oprim, domnule Doctor ? între- 
bă șoferul micșorând viteza. 

— Oprim, oprim, —— răspunse Râm- 
nic ; oare cine sunt ăștia ?... 

— Bolnavii dela Spitalul Militar... 

— Cum ?... Nici de soldaţii bolnavi 
nu s'a'ngrijit nimeni ?... 

— Așa cum vedeţi, zise șoferul, Spu. 
nea cineva că era acolo 'un medic ji- 
dan, un căpitan, care încă de diminea 
ţă încercase să otrăvească bolnavii ; pe 
unii i-a bătut și le-a rupt bandajele. 
Aceștia care se văd sunt numai acei 
care nu erau în situaţii grave și au pu- 
tut să fugă, ceilalți au rămas acolo. 

— Ingrozitor !... exclamă advocatul 
coborînd din mașină, 

— Ce s'a'ntâmpiat ? întrebă advoca- 
tul ieșind de sub învelitoarea camio- 
nului. Se ridică de jos și tioţia îui cu 
băiatul lor, ia Frunzari" cobori din 
camion. d 

— Ia priviţi la nenorociţii ăștia, vor. 
bi Râmnic, și vă cutremuraţi... Sunt 
boimavii dela Spitalul Militar. 

— Intr'adevăr, ne mai pomenit... se 
miră judecătorul. Ar trebui să-i luăm 
cu noi, mai ales pe cei mai slabi sau în 
situaţii mai grave, 

Intre timp, bolnavii văzând că sa 
oprit camionul se adunară în jurul 
mașinii şi toți se rugau să fie luaţi că 
nu mai pot merge. 

Unui soldat operat de curând de a- 
pendicită, i se deschisese rana și sân- 
gele curpea din belșug prelingându-se 
în șiroaie late pe picioarele goale și 
slabe. 

—  Vitaţi-vă la nenorocitul ăsta... 
Asta-i civilizaţie ?... Asta-i omenie ?... 


TTPOGORAPTA ZIARTIT.ITI _UNIVERAUL“ BUCURESTI. STR. BREZOIANU 23 Taxa nostală nlătită în numerar conform anrobării dir. G-le P. T. F. Nr. 24464-988.