Octavian Goga — Mustul care fierbe

Octaoian Goga 


(Dustul 

eape fiepbe 


Bucureşti 


www.dacoromanica.ro 



Octavtxk Goga 

MUSTUL CARE EIERBE 


www.dacoromanica.ro 



MOTTO 


«Evident că aş fi foarte neno¬ 
rocit dacă ar trebui să trăiesc 
intr’o altă ţară decit aceea a 
strămoşilor mei. Dar tocmai a- 
ceastă nenorocire m’ar indemna 
ca, cu orice preţ să mă adaptez 
ei, să mă identific loial cu ţara in 
care am găsit ospitalitate şi să 
mă fac a fi iubit de aceia in a c㬠
ror ţară trăiesc, punindu-mi toată 
nădejdea exclusiv in sentimen¬ 
tele de umanitate ale celor cu 
cari eu sau inaintaşii mei, am ve¬ 
nit să convieţuiesc» 

General Averescu 


* 


Reunesc într'un volum o seamă din articolele publicate In 
revista «Ţara Noastră». 

Sunt pagini smulse aia sbuciumut cotidian, crimpeie din 
risipirea de suflet pe care o cer problemele noastre de existenţă. 
Toate se reduc la un principiu fundamental de viaţă, la ideia 
naţională, misterul de procreaţie a acestui neam şi singura lui 
formulă pentru ziua de mîine. Astăzi, când totul este încă in 
prefacere, etnd societatea noastră neînchegată e mustul care 
fierbe, numai acest crez ne poate (ine în picioare. 

E un fenomen de sănătate a neamului că noua generaţie 
intelectuală afirmă această dogmă şi porneşte la drum cu 
lozincile el. E o garanţie că din fierberea actuală vor ieşi 
biruitoare adevărurile noastre organice şi că drojdia se va 
dace la fund. 

Cu nădejdea marilor premenirt închin cartea mea tinerei 
generaţii. 

O. G. 


www.dacoromanica.ro 


postai scpiîtopilop. 


Oîn conferinţa rostită la Teatrul Naţional din Cluj. 

A stăzi, cînd venim Ia d-voastrâ în numele «Societăţii Scrii¬ 
torilor Romîni», cîţiva muncitori ai condeiului, dornici 
să privim mai de aproape un colţ de pămînt şi să lăsăm 
în el ceva din noi înşine, astăzi mi se pare mai legitim ca ori- 
cînd un sbucium de conştiinţă care ne urmăreşte necontenit: 
ce rost îndeplinim noi oare în mijlocul frămîntării anonime din 
ţara nouă, înviorată dela un capăt la altul de atîtea energii 
deslănţuite ? înainte de a vă deschide deci cărţile noastre, în¬ 
gădui ţi-ne să ne deschidem sufletul pentru o autojustificare, 
să vă desvăluim în treacăt cîteva întrebări intime de atelier 
vorbindu-vă cu acel prisos de sinceritate moştenit în secta 
noastră deodată cu dragostea de artă. Problema pe care ne-o 
punem des, fie în elanul creaţiunii, fie în orele crude de în¬ 
doială, şi de care vrem să ne apropiem acum cu gînd de spo¬ 
vedanie şi cu dorinţa de a fi înţeleşi, e însuş dreptul nostru la 
viaţă. Ce este scriitorul în societatea romînească ? în fier¬ 
berea actuală, cărei misiuni răspunde el ? Ce trebuie să în¬ 
semne scrisul Iui în această epocă de răsturnare şi de pre¬ 
facere a valorilor ? 


9 


www.dacoromanica.ro 




Aici, în Ardeal, trecutul poate arătâ ce-a fost şi ne poate 
dă multe sugestiuni pe seama prezentului. 

Aş vrea să vă evoc zilele de odinioară, ca să pot lumină o 
clipă măcar povestea de ieri. Nu e tocmai mult de atunci, vă 
aduceţi aminte cu toţii, amintirile se rotesc încă deasupra 
capetelor tuturora şi se mai abat ca nişte păsări de noapte 
pe la fereastra noastră. Închideţi ochii şi reconstruiţi tabloul 
robiei care s’a dus. O ţară întreagă se sbăteâ aici după o ap㬠
sare de veacuri; eră o încătuşare politică şi eră o temniţă inte¬ 
lectuală. Viaţa unui popor se scurgeâ monotonă şi pasivă, 
fără sbucniri de forţe, pe un cîmp întins o jale călătoare. 
<jîndiţi-vă cum toată clocotirea care strigă astăzi pe uliţi, 
cum tot neastîmpărul viguros, care e acum în căutarea unei 
alvii, se dospeâ atunci într’o surdă prăvălire subterană. N’a- 
veâ nici ţintă lămurită, n’aveâ nici reazim pentru ziua de 
mîine. Din toate părţile se ridicau strigăte cari ne opreau în 
drum şi ne despoiau la orice cotitură. Tentaculele multiple 
ale statului erau pregătite cu un pervers meşteşug, ca să ne 
strîngă de gît. Printre jandarmi, conductori de tren, judec㬠
tori şi profesori, prin sate, prin gări, pe la şcoli şi pe la tribu¬ 
nale, se strecură Ardealul nostru hîrţuit, împins, batjocorit, 
cu un imens val de tăcere peste creştetul lui. 

Ei bine, ce mister ne mai ţinea pe noi in picioare, dincolo 
de sănătoasa sevă populară, care eră toiagul nostru de spri¬ 
jin, azilul fermecat de toate zilele? Redeşteptaţi-vă in me¬ 
morie întreagă tragedia culturală care s’a jucat aci, peregri¬ 
najul nostru dela ţară prin coridorul întunecat al pedagogiei 
ungureşti, din ceasul cînd porneam la carte într'o căruţă ţ㬠
rănească şi pînă in ziua când de subt cupola Universităţii 
dela Budapesta ne întorceam acasă ca după o boală lungă. 
Ce titlu de existenţă intelectuală revendicam noi în această 
goană chinuită ? Prin ce lozincă ne puteam salvă un drept la 
civilizaţie ? Prin ce minune mai păstram o punte de trecere 
spre mulţimea analfabetă rămasă acolo, la plug, ca o troiţă 
primitivă de lemn pe un cîmp bătut de ploaie ? Cum de am 


<o 


www.dacoromanica.ro 



mai crezut ttoi intr'o astfel de troiţă, cum de nu ne-au sfă- 
rîmat-o idolii de bronz ai Capitalei depe malul Dunării? De 
unde veneâ acest izvor de apă vie prelins pe furiş, în marea 
moartă prin care înnotam noi ? 

Din literatura romînească, d-lor! 

Literatura aici n'a fost un joc capricios de lumini şi umbre 
cari se ţes ca să prindă un ritm fugar de o clipă, ea a fost 
atributul suprem a( vieţii noastre în funcţiune de eternitate. 
Literatura pentru Ardealul robit s’a substituit vieţii de Stat 
ca să-l poată transmite posterităţii, literatura a fecundat un 
rezervoriu de energie naţională. Vă reamintiţi, desigur, toţi 
cari aţi trecut prin furcile caudine de ieri, ce eră pentru noi 
poezia Iui Eminescu, ori versurile Iui Coşbuc 1 In camerele de 
studenţi, cînd ne băteâ la tîmple sîngele adolescenţii, când 
respiram otrava bine preparată a unei civilizaţii străine, stro¬ 
fele lor ni se înfigeau ca vîrfuri de cuţite în nervi, cîntau în 
toată fiinţa noastră în vremea disertaţiilor savante şi ne re¬ 
integrau în ideea de rasă cu o putere elementară. O pagină 
de Caragiale, o nuvelă de Delavrancea, erau bărci de salvare 
care ni se întindeau pe o corabie naufragiată. Din ele se des¬ 
prindeau îndemnuri şi speranţe, din ele ne chemau făgăduinţi 
şi visuri, ca din nişte harfe atîrnate de ziduri de închisori. 

Scriitorul în această perioadă sbuciumată eră cea mai pu¬ 
ternică armă în afirmarea vieţii unui neam, istoria îi acordă 
o aureolă de apostolat. 


♦ 

* 


* 


Şi acum să înlăturăm amintirile, să deschidem ochii ca să 
vedem împrejur prezentul şi în vălmăşagul lui atît de com¬ 
plex să fixăm, dacă se poate, rolul unei călimare de scriitor. 

In cîţiva ani abiâ s’a rectificat printr’o groaznică zguduire 
vulcanică soarta noastră de o mie de ani. Au căzut mulţi oa¬ 
meni, multe tronuri, multe graniţe. Pe un fond de ruină noi 

n " 


www.dacoromanica.ro 


am întemeiat o casa noua. E casa noastra. l-am pus la teme¬ 
lie credinţă şi sînge, cele două elemente fără de cari în arhi¬ 
tectura istoriei universale nu se zideşte nimic trainic. Suntem 
siguri de această temelie că nu se mai sfarmă. Dar casa se 
ridică subt ochii noştri acum, grabnică, pripită, cerută de o 
veche sete de adăpost. In fierbinţeala clădirii planurile se în¬ 
curcă uneori, meşterii se ceartă, zidarii îşi uită mistria şi lu¬ 
crătorii aleargă fără spor. De departe se strigă incă bleste¬ 
mele stăpînului de ieri şi noaptea apar ades strigoii zidurilor 
de demult. E mişcare, e culoare şi mult pitoresc in toate col¬ 
ţurile, dar e departe încă vremea când în încăperile ei se poate 
dormi liniştit. 

Da, d-lor, Rominia se face acum subt ochii noştri; uitaţi-vă 
in orice parte şi veţi inregistrâ pretutindeni deodată cu far¬ 
mecul noutăţii şi dibuirile tulburi ale începutului. In economie 
în administraţie, in politică, în toate ramurile e o revărsare 
haotică. Unii ii zic dezordine, alţii balcanizare, noi ii zicem 
început. Ştiţi, Dumnezeu a făcut lumea in şase zile, spune Bi¬ 
blia. Ei bine, să nu ne adormim cu vorbe. Noi suntem încă la 
ziua întîi, suntem generaţia din ziua întîi. N’avem nimic din 
disciplina armonizatoare a societăţilor constituite. N’avem 
tabla valorilor stabilite. In afară de vigurosul material prim 
care se întinde in faţa noastră, totul oscilează, ezită încă. 
Moştenirile de odinioară ne urmăresc la orice pas, creiază ad¬ 
versităţi trecătoare şi un sgomot de ocazie. Ca la toate reve¬ 
derile tîrzii e o buimăceală la mijloc, sunt gesturi dezordo¬ 
nate şi o reciprocă mirare, protestare aproape. Adăugaţi la 
aceste neajunsuri fatale şi reflexele organice din morbideţa 
generală a continentului de după războiu. Umanitatea se sbate 
astăzi cu o rană în piept, convalescenţa merge greu, trăim 
clipe de o cumplită criză morală. In năvala atîtor porniri 
bolnave, sentimentul colectiv slăbeşte şi un individualism 
exagerat stăpîneşte sufletele. Spiritul public la noi a ciştigat 
în suprafaţă, a pierdut în adîncime. Instinctul coheziunii na¬ 
ţionale, scăpat din închisoarea de ieri, săltat pe o întindere 




www.dacoromanica.ro 



vastă, pare uneori slăbit în intensitate. In aceeaş vreme, pe la 
graniţele noastre sunt numai pumni strînşi în toate unghiu¬ 
rile, iar aici acasă, ştiţi bine, alături cu destui competiţionâri 
ai trecutului, din vecini ca şi din mari depărtări, ne-a copleşit 
o năvală de oaspeţi cari vor să se împartă pe cămaşa noastră. 

In aceste împrejurări, d-lor, literatura trebuie să reintre în 
rolul ei istoric, în rolul ei de apostolat. Societatea, în zilele ei 
de creştere, statul proaspăt în epoca lui de copilărie, cînd 
totul e fragil şi totul fierbe încă, are nevoe de un asemenea 
rol. Literatura apare şi astăzi ca izvorul de căpetenie al ideii 
naţionale. Focuri aprinse pe culmi, gânditorii unui popor în 
prefacere sunt tot atîtea puncte de orientare. Din scrisul lor 
se desface şi circulă în fibrele organismului fluidul nervos, 
puterea de viaţă. Scriitorii ca şi odinioară sunt şi rămîn 
păstrătorii cei mai de seamă ai misterului nostru de existenţă. 
In marele laboratoriu de energii producătoare ei vin mai de 
departe, ei se coboară mai adînc în sufletul unui neam. Ce¬ 
lelalte ramuri de muncitori se pun de acord cu oportunitatea 
artistul cu veşnicia. Opera de artă, domnilor, cuprinde în sine 
deodată trecut, prezent şi viitor; ca orice creaţiune din na¬ 
tură, ea e suprema raţiune de a fi a oricărui popor. Cu deo¬ 
sebire însă în vremuri de generală desţelenire a patimilor, 
valorile estetice reprezintă o tendinţă de armonie superioară, 
ele îndrumă în mod permanent curba intelectuală a socie¬ 
tăţii, ele fixează ritmul de simţire al maselor. Gîndiţi-vă, 
dacă în actuala învălmăşeală de preocupări pozitive, în at¬ 
mosfera de tîrg slobod care s’a abătut peste ţară, nu e ne¬ 
voie de-o regenerare, de-o religie, de-un nou avînt spre 
ideal ? De unde să ne vie, cine să ni le deâ ? Eu mă gîndesc 
la legenda miticului Orfeu şi răspund : literatura. 

Dar în afară de aceste atribuţiuni, tocmai fiindcă ne găsim 
in sbuciumul începutului, scriitorul la noi are şi un rol mili¬ 
tant, o postură de luptător şi de cetăţean. La noi nu se poate 
aplică încă reţeta occidentului, în care o civilizaţie veche şi o 
viaţă de stat bine statornicită au izolat pe artist în turnul de 


13 


www.dacoromanica.ro 



ivoriu, unde ca un fin cizelator departe de clamoarea vulgu- 
Jui îşi sculptează visul lui strălucitor. Ca să găsim puncte de 
asemănare cu apusul, trebuie să ne gindim cu cel puţin un 
veac şi jumătate în urmă la Franţa enciclopediştilor sau la 
Germania lui Fichte, când în perioada de procreaţie a ideilor 
moderne, cugetătorii frămîntau ei înşişi conştiinţa populară 
şi erau tribunii marilor transformări. Noi suntem astăzi la o 
astfel de răspintie a evoluţiei. Ţara reunită din patru moşte¬ 
niri disparate ca tradiţie de stat şi cultură, nu s'a închegai 
încă ; ţara trebuie să devie abiâ acum, dintr'o entitate poli¬ 
tică şi geografică, o entitate morală. Sufletul agitat şi impre¬ 
sionabil al acestui popor cere o hrană de toate zilele ca sâ 
poată trăi şi să nu se împiedice în cale. Cine să deâ această 
hrană ? De sigur că scrisul, domnilor, tiparul cotidian, care 
se risipeşte prin toate colţurile ca o mană binefăcătoare ori 
ca o otravă primejdioasă. D-voastră vă daţi seama cu toţii 
de rostul presei la noi. Înţelegeţi că în occident ea înregi¬ 
strează numai opinia publică, pe cînd la noi trebuie s'o cre¬ 
eze. Ei bine, cumpăniţi stările de astăzi, desfaceţi gazetele cele 
mai multe care se strigă pe uliţi, citiţi paginele lor şi întreba-* 
ţi-vă, dacă din ele se desprinde unisonul de gîndire al unui 
neam? Scrisul in coloanele gazetăriei de azi apare diform ca 
talent şi străin ca substrat sufletesc. La tribuna ideologilor 
s'au îmbulzit negustorii şi au făcut dintrun amvon o tejghea. 
Ce e mai rău, însă, şi ce echivalează cu o catastrofă naţio¬ 
nală, e că în mare parte aceşti industriaşi sunt de factură re¬ 
centă, complect străini de rezonanţa vâltorilor noastre secu¬ 
lare, cîrdurt de păsări călătoare peste toate hotarele. Ei dăs¬ 
călesc societatea, ei sunt stăpînii marilor trusturi de cer* 
neală, ei se supără şi ne pedepsesc aspru de cîte ori îndrăz¬ 
nim, cu o prea legitimă timiditate, ca în materie de educaţie 
naţională să cerem Romîni vechi în ţară nouă ! 

Aşâ fiind lucrurile, nu e nici o mirare că scriitorul la noi 
trebuie să-şi reclame încă rolul lui de publicist, cu care să-şi 
alterneze îndeletnicirile de artă. socotind că numai în acest 

îY” 


www.dacoromanica.ro 


chip va puteâ aşterne pe hîrtie şi sentimentul real al neamu¬ 
lui, dînd o oglindă a frămîntării de azi şi Îndrumarea lut 
normală la cea mai însemnată cotitură a istoriei romîneştL 
Să ne înţelegem. Aici nu ne gîndim un moment măcar la o ati¬ 
tudine de intoleranţă, nu schiţăm nici un gest de xenofobie,, 
cu care ne invinuesc oamenii interesaţi. Este vorba pur şi 
simplu de recunoaşterea unui principiu de normalitate, de 
aşezarea noastră in cadrele omenirei pe temeiul unor legi 
eterne şi imutabile. 

Domnilor, iată spovedania noastră, concepţia programa¬ 
tică a tagmei, crezul care ne strînge intr’un mănunchi şi ne 
povăţueşte astăzi la o risipire de suflet prin oraşele Ardea¬ 
lului. Dincolo de această idee fundamentală, noi ne mişcăm 
liberi, păstrind fiecare un patrimoniu de gindire, fără nici o 
specială încercuire de şcoală sau bisericuţă literară. Ascul- 
tînd un impuls tainic al firii, cu toţii am resimţit misterul 
creaţiunii, aruncînd in balanţă şi însuşirile şi slăbiciunile pro¬ 
prii, primind în acelaş timp cu smerenie orice curent de civi¬ 
lizaţie, orice formulă de gîndire europeană. Ne uneşte însă o 
notă comună. Suntem toţi rodul aceluiaş val de energie, planta 
care se desface din aceeaş floră particulară cu care se com- 
plectează universalitatea. 

Citindu-vă din scrisul nostru, gindij-vâ că am năzuit cu 
toţii să ne aţintim privirile spre cer, dar având picioarele 
bine înfipte în pămîntul ţării. Judecaţi-ne şi după ce am pu¬ 
tut coborî de sus şi după ce am smuls din farmecul de jos, ca 
să plutească cîteva clipe împrejurul nostru şi ritmul frumo¬ 
sului etern şi o adiere măcar din năzuinţele spre culme ale 
poporului rominesc. 


www.dacoromanica.ro 



Cultul tinereţii 


fostul oare fierbe*- 


t 


www.dacoromanica.ro 



Cultul tinereţii. 


~ erbările recente in amintirea lui Avram lancu, reînviind o 



pagină strălucită din trecut, au fost în acelaş timp şi un 


omagiu pe care posteritatea l-a adus tineretului r-a 
factor hotăritor la o răspîntie a istoriei noastre. 

In adevăr, mişcarea dela patruzeci şi opt, cu tot sbuciumul 
ei glorios, e o operă tinerească. Cu cît o priveşti mai dea- 
proape şi pătrunzi în tainele ei, cu atît ţi se lămureşte mai 
limpede acest caracter distinct al epocii. Alipirea romînis- 
mului la curentul de desrobire care revoluţionâ Continentul 
s’a făcut la noi printr'un mănunchi de tineri intelectuali, abiâ 
ieşiţi depe băncile şcoalei. In prima jumătate a veacului tre¬ 
cut o amorţire generală părea că luase în stăpînire amîn- 
două laturile Carpaţilor noştri. In cele două Principate, cari 
tînjau subt domnia turcească, se duceâ o viaţă minusculă 
fără orizonturi, cu o clasă diriguitoare atinsă de toate stig¬ 
matele importului fanariot. Aici în Ardeal, toropeala erâ şi 
mat evidentă, poporul trăiâ orfan de orice conducere, ap㬠
sarea ungurească devenise mai conştientă ca oricînd, şi la 
curtea episcopească din Blaj, unde fusese singurul nostru ad㬠
post pe vremuri, se furişase un spirit morbid de renunţare 
definitivă. In acest ansamblu de oboseală şi părăginire a iz¬ 
bucnit deodată flacăra revelatoare şi dincoace şi dincolo de 


i9 


www.dacoromanica.ro 




munţi. în amîndouă părţile procesul de purificare sgudui- 
toare I-a pornit tineretul. Vîrsta aveâ o specială semnificare 
în împrejurările cu totul particulare ale vieţii noastre de 
atunci. Elementele aşa zise mature erau rezultanta trecutului 
întunecat cu care căzuseră la învoială, pe când tinereţea re¬ 
prezenta un focar pentru o ideologie nouă. Societatea, cu 
toate resursele ei sufleteşti, nefiind plămădită printr’o evo¬ 
luţie normală, pusă în mod brusc.în faţa unor lozince diame¬ 
tral opuse concepţiilor tradiţionale, s'a împărţit între tineri şi 
bătrînr, ca în două tabere potrivnice. O adevărată prăpastie 
intelectuală şi morală se săpase între cele două mentalităţi. 
Vechii boieri, işlicari dela laşi şi Bucureşti, priveau cu duşm㬠
nie şi desgust svîrcolirile bonjuriştilor imberbi, în vreme ce 
episcopul Lemeni,cu canonicii săi alunecaţi pe panta maghia¬ 
rismului, alunga pe tînărul Bărnuţiu din Blaj şi elimină pe stu¬ 
denţii dela institutul de teologie de subt ocrotirea lui. E un 
fenomen destul de interesant această luptă paralelă între cele 
două generaţii cari îşi concepeau cu totul deosebit datoria 
lor către neam. 

Triumful a fost al tinerilor şi deoparte şi de alta. In Mun¬ 
tenia şi Moldova, pe ruinile unui marasm secular, civilizaţia 
Occidentului şi-a introdus formulele salvatoare prin filiera 
acestor visători generoşi. Ei au inaugurat perioada de redeş¬ 
teptare cu planurile lor romantice, ei au adus mişcare şi nervi 
într'un corp desvlăguit. Cercul lor a captat, fără ezitare, sufle¬ 
tul revoluţionar al vremii şi când a sunat ceasul, fără nici un 
ecou pe seama boierimii moldo-valahe, dincolo de inerţia ei, 
tinerii cărturari s'au constituit în oameni de acţiune. A fost o 
admirabilă revărsare de energii în această agitaţie călăuzită 
de ideal. După înfrîngerea lor de-acasă, răsvrătiţii dărîmă- 
tori ai trecutului, emigranţi prin toate centrele din apus, au 
încercat pretutindeni sa-şi puie de ac >rd opera lor cu frămîn- 
tarea largă din străinătate. Tinereţea lor venea ca o dublă 
garanţie. Le dâ mai întîiu putinţa să înţeleagă marile tran¬ 
sformări de peste hotare şi-i învesteâ totodată cu puterea de 


<-20 


www.dacoromanica.ro 



sacrificiu pe care o cereâ izbînda. Bălcescu, cu cei douăzeci 
şi opt de ani ai lui, înfriguraţi de problemele unei extraordi¬ 
nare precocităţi, e cel mai splendid prototip al pleiadei. In 
creejul lui de poet vizionar s’au concentrat credinţele mîn- 
tuitoare şi au ţîşnit într’un neastîmpăr clocotitor. Fie că con¬ 
spiră la Bucureşti, la Budapesta sau în munţii Abrudului, fie 
că trată chestiuni diplorrtatice la Paris sau Londra, ori scriâ 
cu sînge epopeea lui Mihai într’o mansardă la Palermo, 
acest suflet eră în permanenţă posedat de ideia pe care o 
slujeâ cu patimă şi fanatism. Personalitatea lui încadrată într’o 
aureolă de tinereţe şi optimism e cea mai simpatică expresie 
a mişcării de peste munţi. Şcoala lui Bălcescu e a tuturor 
ideologilor dela patruzeci şi opt, cari, printr’o încordare plină 
de avint, au creat Romînia modernă. 

Povestea e la fel şi în Ardeal. Aici opresiunea iobăgiei a 
fost strivită de revolta tinerească. In mijlocul desorientării 
unanime, când masele nu aveau altă călăuză decît instinctul 
lor, un val de tinereţe a fecundat spiritul public, a scuturat 
organismul din letargie, a înjghebat o doctrină politică şi a 
pregătit mijloace pentru realizarea ei. E în adevăr sugestivă 
această singură pagină luminoasă din trecutul nostru, cu s㬠
nătatea şi pitorescul ei. Un întreg popor, cu toată soarta lui, 
la un punct determinant al istoriei, e lăsat pe mîna unor în¬ 
drumători improvizaţi din rindurile tineretului. Ei devin cen¬ 
trul de acţiune al redeşteptării, ei fac adunarea dela Blaj 
peste capul bătrînilor circumspecţi, ei se transformă în pre¬ 
fecţi şi tribuni şi comandă armate victorioase de ţărani, 
după ce ieri alaltăieri abia descifraseră dreptul canonic la teo¬ 
logia din Blaj. Avram Iancu la douăzeci şi patru de ani e în co¬ 
mitetul de pacificare naţională omul cel mai temut, şi greutatea 
lui personală înclină balanţa războiului. Mai tîrziu, în zilele 
de vifor, pe c mpul de bătaie, silueta tînărului advocat 
domină mulţimea şi împrejurul lui se agită la posturi de 
comandă băieţandri cu profilul îndrâsneţ, care şi-au în¬ 
trerupt cartea ca să alerge la examenul morţii. Fără de dînşii 


21 

www.dacoromanica.ro 



turb urarea dela patruzeci şi opt s’ar fi sugrumat intr’o răs- 
vrătire ţărănească lipsită de un obiectiv politic precis şi lără 
consecinţe imediate. 

Şi într’un loc şi intr’altul, la patruzeci şi opt, tinerii de 
douăzeci de ani au făcut istoria neamului. 


* 

» * 


De-atunci, fireşte, aspectul lucrurilor s’a schimbat. In faza 
nouă in care ne găsim astăzi forţele s’au multiplicat, cîmpul 
e mai larg şi viaţa mult mai complexă Rolul tineretului 
persistă insă şi acum ca o energie purificătoare. Mai ales 
acum. Pe urma războiului, ca după orice cataclism cutro- 
pitor, e atîta ruină şi putregai împrejur. O undă de renun¬ 
ţare sălcie stăruie pretutindeni şi viciază atmosfera. Negu¬ 
stori mari şi mici au umplut arena cu bîlciul lor. In afară de 
această pervertire morală, generaţia veche îşi afişează gre¬ 
şurile de judecată la tot pasul, ca pe nişte haine vechi ieşite 
la soare şi pline de pete. E disarmonie şi orbecăială, sunt 
ghiulelele grele ale trecutului posomorit care ne trag de 
picioare... 

Iată de ce, acolo la Ţebea, în aierul proaspăt al brazilor, 
la mormîntul Iancului, sufletul meu, bătut de atîtea vinturi, 
amestecînd amintirile de ieri cu îndemnurile de azi, dornic 
de lumină şi de puritate, s'a închinat la cultul tinereţii... 


22 


www.dacoromanica.ro 




Ideia naţională. 


Conferinţă în faţa studenţilor universitari din Cluj. 


i eu am fost in Arcadia, d-lor studenţi!... 

Tot ce regret, e că s’a scurs multă vreme de atunci, 
douăzeci de ani, dacă nu mai bine, de cînd pe malul Du¬ 
nării la Budapesta, s’a cheltuit tinereţa înfrigurată a generaţiei 
mele de universitari ardeleni. Cu cît trec zilele şi pun o mai 
mare distanţă între rosturile de odinioară şi cele de astăzi, 
cu atît îmi apare mai greu şi mai tulbure sbuciumul nostru 
care a rămas în urmă. 

Se va găsi desigur cineva odată să se apropie cu mintea 
de vremile de ieri şi să reconstruiască pe seama posterităţii 
o icoană sufletească a cărturarului nostru de aici, în ultimile 
două decenii cari au precedat prăbuşirea Ungariei istorice. 
Acest cronicar va avei de zugrăvit un tablou întunecat şi 
mişcător: tăcerea noastră dinaintea furtunii. In această pe¬ 
rioadă, o concepţie de stat nenorocită, purtînd în ea germe¬ 
nul morţii, a făcut să ne sbatem subt svîrcolirile ei cele din 
urmă, cele mai îndărătnice şi mai violente. Din orice lăture 
ar fi să judecăm tendinţele de cutropire ale vechiului regim, 
ele apar odioase şi insuportabile. E un aspect posomorit de 


«3 

www.dacoromanica.ro 





ansamblu capitolul de strangulare al unui popor. Pagina ce» 
mai tristă însă care ne urmăreşte şi azi ca o boală de adoles¬ 
cenţă e închisoarea intelectuală în care am trăit noi, lupta 
surdă şi desnădăjduită ce am dat pentru a ne creeâ un acord 
între sufletul moştenit şi preceptele civilizaţiei cari veneau 
să ne înstrăineze... 

Alma Mater dela Budapesta... 

Subt zidurile ei reci şi sure patru ani de zile s’a plimbat 
revolta mea. Mi-aduc atît de bine aminte de viitoarea noa¬ 
stră de atunci. Trei sute de studenţi romîni, smulşi din umbra 
satelor ardeleneşti, aruncaţi pradă molohului acolo în metro¬ 
pola duşmană. E o poveste umilă, amară şi plină de înţeles. 
Pare că le văd şi azi rîndurile băieţilor cari aduceau toată 
sfiala şi cuviinţa ţărănească în vălmăşagul străin. Eram pic㬠
turi agitate într’o mare care aveâ de gînd să ne anihileze, 
eram punctele de observaţie, posturile de avangardă ale ro- 
mînismului primejduit în existenţa lui. Un angrenaj savant,, 
o vastă şurubărie erâ angajată la distrugerea noastră. Peda¬ 
gogia opresorului aveâ la bază ideea de a ne face ienicerii 
culturii maghiare. Pentru acest scop colaborau toate dim¬ 
prejur : şcoală, mediu, gazetă, fiece respiraţie. Erâ o luptă 
inegală şi necontenită. Din toate colţurile ne pîndeâ acest 
duh cutropitor, subt ale cărui reţele meşteşugite trebuiâ să ne 
strecurăm noi trei sute de desrădăcinaţi. Îmi apar acum îi> 
* mod postum crîmpee din nemiloasa risipire de energii. Subt 
cupolele de bronz se mişcâ stîngaci şi timid firea noastră 
dela ţară, furnicarul ungaro-semit nu ne păstră nici o înru¬ 
dire, eram călători speriaţi, fără nici un razim, pe uliţele lui. 
Pretutindeni, în sălile de cursuri, în bibliotecă, în laboratorii, 
în foiletoanele ziarelor, la teatru, în glumele noastre coti- 
diane, molohul se furişă după noi să ne otrăvească cu su¬ 
flarea lui... 

Şi cu toate aceste, d-lor, n’am fost învinşi! 

Din această încrucişare de forţe am ieşit deasupra. In ca¬ 
merele prăfuite unde se adăposteâ sărăcia noastră de bieţi 


www.dacoreinanica.ro 



bursieri, ca în nişte cetăţi fermecate, nu puteâ pătrunde sgo- 
motul profan de afară. Acolo ne frămîntam noi, în luptă, 
grea cu mizeria, în luptă cu problemele complexe ale studiu¬ 
lui, în luptă cu sintaxa limbei materne, se călea armura noa- 
stră de mîine. Ca figura miticului lanus aveam o faţă care pri¬ 
vea înainte şi alta care se uită înapoi. Înainte eră cîmpul în¬ 
tins al civilizaţiei, înapoi eră căsuţa noastră din deal, care ner 
vorbeâ în noapte. Din acest amestec de senzaţii şi îndemnuri 
se împleteâ cîntecul ascuns al sufletului, povaţa noastră de- 
fiecare clipă. După opera de abstracţiune a băncilor universi¬ 
tare aşteptau undele moi ale amintirilor rustice, zestrea sfîntă 
a copilăriei noastre. Seara, câte odată, când ne întîlneam 
cincisprezece inşi pe muntele Gellert, dincolo de Dunăre, la 
circiuma unui şvab, mi-aduc aminte, la picioarele noastre- 
urlă babilonul care ne scăpă din cătuşele lui. In odăiţa unde 
beam vin acru, coborâ Ardealul cu patimele lui aspre, eră 
toată protestarea ţarinii de-acasă, erau doruri cîmpeneşti 
prinse în recitativul plîngător al doinelor dela plug, printre 
ele zîmbeâ cicălitor o poezie de Coşbuc sau fulgeră o strofă 
din Eminescu, erau snoave de şezători şi tropare biseri¬ 
ceşti, eră ritmul secular al istoriei noastre pe care-o du¬ 
ceam mai departe. O solidaritate de sectă ne strîngeă 
într’un mănunchiu, aveam conştiinţa limpede a unei tov㬠
răşii militante. Din această atmosferă se înfiripă cultul 
misterios al căminului strămoşesc şi se exaltă în măsura 
apăsării duşmane. Erau zadarnice toate metodele de des¬ 
fiinţare ale înverşunatului pedagog ostil. Cădeau teorii 
de seminarii făurite ca să ne clatine, cădeau neputincioase 
tentaculele multiple ale asfaltului, cădeau înfrînte toate ispi¬ 
tele Budapestei. .Pe marginea Dunării ne duceam des to 
amurguri, dar în vreme ce priveam valurile înspumate ale 
măreţului fluviu, ochii ne călătoreau departe şi subt tîmplele- 
înfierbîntate simţeam cum ne svîcnesc răsvrătirile Oltului.... 
Atunci, în această particulară configuraţie de împrejurări, o» 
seamă de studenţi, tineri şi îndrăzneţi ca d-vcastră, în ochi? 


www.dacoromanica.ro 



•cu aceleaşi străluciri şi în suflet cu acelaş ideal de artă, ara 
înjghebat revista « Luceafărul » şi ani dearîndul, ţin minte, 
într’o pivniţă dosnică unde se instalase mica noastră tipo¬ 
grafie, ne întruneam permanent cenaclul de conspiratori cu 
prisos de nervi şi cu gesturi largi, coborîndu-ne pe hârtie 
visul rebel, avansînd prin svîrcolirea noastră subterană, cine 
■ştie, un preludiu al desrobirilor viitoare... 

De-atunci, pipăindu-mi conştiinţa, m’am întrebat deatîtea 
ori: în ce religie ne-am închinat de ne-am putut păstră sufle¬ 
tele intacte, refractare la toată otrava dimprejur ? Cum s’ar 
puteâ numi taina noastră, miracolul acestei izolări, instinctul 
•sigur care ne-a smuls totdeauna din ghiarele valului ? Este, 
domnilor, ideia naţională, credinţa fanatică în patrimoniul 
specific al neamului. Din doctrina veacului al nouăspreze¬ 
celea, introdusă definitiv in toate fibrele Continentului, noi 
me-arn ales cu această moştenire. Am înţeles fragmentar mai 
întîiu, limpede mai pe urmă, că în oceanul sbuciumat al ome¬ 
nirii noi suntem o insulă cu flora ei deosebită şi că a îngădui 
să se distrugă această insulă, înseamnă a tolera un furt în ate¬ 
lierul de evoluţie universală. Această convingere, rămasă din 
părinţi, noi am slujit-o fără ezitare, subordonîndu-i toate 
energiile noastre. Cu cît gîndurile ni se apropiau mai mult 
vde pragul maturităţii, cu atît ideia ni se părea mai legitimă. 
Literatura şi politica în care ne-am frămîntat noi, s’au înf㬠
ţişat cu această pecete. Călăuziţi de o supremă utilitate, am 
-creeatun catechism al datoriilor noastre, dela care nu ne-am 
abătut. Ne-am zis: noi suntem precursorii unităţii unui popor, 
moi trebuie să ne jertfim pentru cohesiunea lui, trebuie să 
facem din hecatombele noastre piedestalul gloriilor de mâine. 

In curînd ne-am dat seama că tot clocotul nostru tineresc 
mu eră decât o părticică din funcţiunea organică a marelui 
tot. Neamul întreg îşi înşiruise în linie de bătaie puterile lui. 
Cînd, acum douăzeci de ani, am trecut pentru întîia oară la 
Bucureşti, simţind în toată fiinţa mea deslănţuindu-se fiorii 
graniţelor, privind împrejur, am priceput că în proporţii mă- 


26 

www.dacoromanica.ro 



rite şl acolo se cîntă acelaş cîntec larg, de ale cărui cadenţe 
eram robiţi noi în subsolul dela Budapesta. Mi-a fost de-ajuns 
să mă uit înlături, să mă apropiu de pulsul vieţii literare de 
atunci, care eră mai înrudită cu preocupările mele, ca să văd 
bine că paralel cu mişcarea noastră dela « Luceafărul », din 
Capitala Romîniei radia acelaş spirit artistic, mie perfect fa¬ 
miliar, aceeaş literatură care se adăpâ din acelaş izvor comun. 
Scriitorii din generaţia mea: Iosif, Chendi, Cerna, Sadoveanu 
instrunau şi ei melodia care ne robise pe noi în sbuciumarea 
fecundă a odăiţelor de studenţi depe malul Dunării. Tot 
atunci se ridicase Nicolae Iorga să ordoneze aceste sbucniri 
spontane de energie, să desprindă firul roşu al atîtor mani¬ 
festări răsleţe, şi să deâ in revista *Sămănătorul * doctrina 
unitară. Eră, domnilor, ideia naţională, fluidul magnetic al 
acestei unanime resurecţiuni, o literatură care răscoleâ sufle 
tul poporului romînesc şi fixă valorile lui, o volbură pornită 
din adîncimile de jos, năzuind spre culme. Degrabă mi s’a 
lămurit suprafaţa vastă a noului crez: in conştiinţa obştească 
a romînismului, dincolo de frontierele vremelnice, ca un re¬ 
flex al instinctului popular şi ca o rezultantă a evoluţiei de 
veacuri, se instăpinise in toate inimile lozinca unirii. Cu o fre¬ 
nezie nestăvilită se rostogoleâ pretutindeni valul biruitor, noi 
nu eram decât martorii unui proces istoric, îndeplinind po¬ 
runca fatală a vremilor. Societatea întreagă din Romînia- 
Veche, lăsînd la o parte raţionamentul politicei curente şi 
calculele diplomaţilor, apucase pe acest făgaş, de unde nu mai 
erâ întoarcere. In toate domeniile vieţii publice, în şcoală, în 
armată în saloane, ca şi în cătune-, în mii de glasuri şi în di¬ 
verse forme vorbeâ sîngele romînesc, rostindu-şi sentinţa lui 
inapelabilă, prinsă atît de sugestiv de graiul înflorit al lui 
Delavrancea : Suntem una, un singur trup revărsat de amîn- 
două părţile munţilor, Carpaţii ne sunt şira spinării... 

Un scriitor ungur, bun cunoscător al trecutului nostru, d. 
lancso Benedek, într’o carte apărută de curînd, tratînd is¬ 
toria iredentismului romînesc, urmăreşte, prin lumina eveni- 


27 


www.dacoromanica.ro 



meritelor, această desfăşurare seculară, arătînd că dela Mihai 
Viteazul încoace un impuls conştient al tuturor manifestărilor 
noastre de viaţă ne-a împins spre unirea politică şi că războiul 
recent al desrobirii nu erâdecîto verigă dintrun lanţ de evolu¬ 
ţie. îndureratul autor din vecini are dreptate. Ideia naţională 
la noi, pornind din conştiinţa organică a unităţii, pe care au 
păstrat-o masele anonime totdeauna, s’a desfăcut încetul cu 
încetul, a cucerit toate minţile şi a devenit suprema noastră 
dogmă. Războiul s’a desprins ca un fruct copt din această 
ideologie a vremii. Acum că a trecut ca un vifor groaznic 
peste capetele noastre, cînd stăm să-i drămuim deslănţuirea, 
înţelegem că el s’a impus cu puterea fatalităţii, că nu l-a f㬠
cut nimeni, că nu e opera chibzuinţii unor singuratici, ci des¬ 
cărcarea vulcanică a unei epoce : triumful ideii după înde¬ 
lunga acumulare de energie a atîtor generaţii. Războiul în¬ 
tregirii neamului l-a decretat conştiinţa tuturora, nu ca o so¬ 
coteală de cîştig, ci ca o pornire furtunoasă fără frîu, un 
uragan moral exprimat nimerit în fraza lapidară a răposa¬ 
tului Filipescu: « Sire, ori te încoronezi la Alba-Iulia, ori mori 
pe cîmpia Turzii, altcum praf s’alege şi de ţara şi de dinastia 
ta*. Inflăcăratul patriot, acest tîrziu ecou al boierimii noastre 
de baştină, a avut viziunea limpede a realităţii: noi trebuii 
să mergem la moarte ca la un examen al credinţii, nu ca Ia 
împlinirea unei probleme de raţiune. Aşa a fost războiul 
nostru, sinteza lui mi-a dat-o un tînăr sublocotenent adus de 
pe câmpul de luptă împuşcat în piept, care cînd m’a recu¬ 
noscut o clipă în delirul lui, mi-a încolăcit braţele după gît 
şi mi-a murmurat în friguri cuvântul: A ba-Iulia... Nu fusese 
niciodată în Ardeal, dar murea pe buze cu parola istoriei 
noastre de veacuri, un soldat al ideii... 

Domnilor, scriptura s’a împlinit, epopeia s’a încheiat şi o 
nouă răspântie se găseşte în faţa noastră. Ideia naţională, ra- 
zimul de căpetenie al vieţii de stat, trebuie adaptată împre¬ 
jurărilor schimbate. 

Poate nu greşesc când afirm că după jertfa mare, resur- 


28 


www.dacoromanica.ro 



«ele de energie creatoare scăzînd, mersul ascendent al acestui 
crez s’a oprit şi o linie de oboseală a intervenit în rîndurile 
noastre. S’ar păreâ că după tensiunea tranşeelor, nervii dis- 
«ordaţi cer odihnă şi că pe urma vărsării de sînge, noi ce am 
-cîştigat în suprafaţă, am pierdut în adîncime. In orice caz. 
privind în jurul nostru şi spunînd adevărul întreg, trebuie să 
recunoaştem că viaţa publică în opera ei constructivă nu are 
nici tăria, nici iniţiativa pe care Ie cere noua alcătuire de stat, 
că fenomene de desagregare se ivesc în aparatul nostru de 
putere şi că mai ales resorturile morale ale societăţii au pier¬ 
dut din vigoarea lor. Sunt atîtea şi atîtea semne care legiti¬ 
mează cele mai serioase îngrijorări. Poporul romînesc, ieşit 
de subt patru stăpîniri deosebite, purtînd influenţele a patru 
organizaţii de stat disparate şi a patru culturi fără puncte 
de înrudire, sîngerînd pe atîtea fronturi, în prima lui pe¬ 
rioadă de unire se înfăţişază sleit şi fără un relief deosebit îit 
rezistenţa lui. Spiritul curent arată semne de slăbiciune v㬠
dită, este o răsturnare a valorilor cari ne-a dat criza prin¬ 
cipiului de autoritate atît de necesară într’o muncă de conso¬ 
lidare, este o ezitare şi balansare permanentă în conştiinţe, 
din care a rezultat o criză a partidelor politice şi ca o con¬ 
secinţă a acestor neajunsuri o reală criză a parlamentaris¬ 
mului nămolit în inacţiune şi retorică stearpă. Pătura condu¬ 
cătoare ce ar trebui acum, când se face ţara subt ochii noştri, 
să-şi dea toata măsura ei, e năvălită de un pozitivism cras 
care-i neutralizează pornirile cokctive. Dăm impresia că 
suntem un trup deşirat şi bolnav şi pe trupurile bolnave, 
d-voastră ştiţi foarte bine, aşa a fost totdeauna: se ivesc de 
obicei paraziţii. Uitaţi-vă împrejur, din toate părţile globului 
călători după noroc, ca într’o nouă Californie, descind pe acest 
pămînt binecuvîntat cu care nu au nimic comun decît ex¬ 
ploatarea lui. Din toate părţile graniţele ne sunt invadate de 
•musafiri cu privirea scrutătoare, semănători de corupţie şi de 
■blesteme, fâcînd să crească spuma incertă a oraşelor şi tre¬ 
zind o dîră de penibilă descurajare în sufletul neprihănit al 

99 


www.dacoromanica.ro 


ţăranilor noştri. Acest val de străinism creşte necontenit ca 
o coloană de cuceritori, ivindu-se pretutindeni şi lăsind în 
urmă o filosofie amară, convingerea lor cea mai fermă, că 
nouă de aceea ne-a fost dat să ieşim din robia egipteană, ca 
să intre ei în Canaan... 

Astfel stînd lucrurile, un sentiment unanim de protestare 
mişcă toate firile alese şi le strînge la olaltă. Ne întrebăm cu 
groază : acesta e epilogul epopeii, darul postum al destinului 
după atîtea grămezi de oase îngropate pe toate cîmpurile 
de bătaie? Un elementar instinct de conservare tresare în noi, 
o agitaţie surdă se simte printre rînduri şi se propagă din on» 
în om. Lumea îşi zice cu nelinişte: să ne smulgem din marasm, 
să alungăm zarafii din templu, să spălăm din nou altarele 
noastre I Romînia unită ne-a dat o concepţie naţională eroică, 
ei bine, tot numai această concepţie de eroism intransigent 
ne-o poate păstră, s’o reîntronăm deci in conştiinţa publică 
şi să tragem toate învăţămintele ei I Aşa judecă toţi ace» 
oameni în a căror minte se păstrează neturburată continui¬ 
tatea de gîndire, înlănţuirea programatică cu trecutul. 

Cine ar trebui să iâ asupra-şi această operă de pedagogie 
a mulţimii, infuziunea zilnică de credinţă şi sugestii coordo¬ 
nate metodic în vederea egoismului sacru al acestui 
popor ? 

Sarcina ar fi să revie presei, care e pretutindeni cel mai 
viu laboratoriu al conştiinţii obşteşti. îmi veţi dă voie să 
stărui şi de astădată şi să repet şi cu această ocazie, apăsînd 
cuvîntul, toate constatările ce-am făcut asupra unui trist ca¬ 
pitol al zilelor noastre. 

Domnilor, la noi ca şi în alte părţi presa din vremuri vechi 
a fost o tribună consacrată de îndrumare a opiniei publice. 
In gazetele noastre s’a pulverizat ziinic tot ce am crezut, tot 
ce am nădăjduit în ziua de mîine. Ziarele reprezintă nervii 
impresionabili ai unui popor în fluctuaţiunea lui cotidiană şi 
un organ de publicitate e o bucătură de toate zilele care se 
serveşte societăţii. Aceste adevăruri au fost înţelese tot- 


30 


www.dacoromanica.ro 



deauna şi de aceea cei mai buni, temperamentele de apostoli,, 
au coborît odinioară la noi în gazetărie şi au scris cu sîn- 
gele lor pagini nemuritoare. Să vă vorbesc de activitatea zia¬ 
ristică a Iui C. A. Rosetti, de împletiturile de fulgere ale luf 
Eminescu, sau de articolele de-o jumătate de veac ale lui 
George Bariţiu aici în Ardeal ? Ştiţi foarte bine cu toţii că is¬ 
toria noastră politică se confundă cu istoria presei romîneşti 
şi că ideia naţională şi-a propagat evanghelia ei prin aceste- 
tipare indispensabile. 

De-o sută de ani respirăm prin presă, gazetele sunt plă- 
minii neamului. 


Perioada de după război cu lîncezeala ei ne-a împins în- 
trio teribilă maladie, ni s’au îmbolnăvit plămînii, domnilor, a- 
tacaţi în mod intempestiv de miasnle parazitare. Nimic nu 
poate învederâ mai evident criza sufletească în care ne g㬠
sim, ca faptul că secretul tiparului l-am pierdut din mină, a 
ieşit din familie, şi-a intrat în posesia altora. După pleiada 
marilor gazetari cari prezentau o garanţie intelectuală şi mo¬ 
rală pe seama publicului, negustorii analfabeţi au acaparat 
ziarele şi au preschimbat apostolia în tarabă. Un spirit nou 
s’a sălăşluit deodată cu ei în ziaristica ţării. Este mai întîiu o 
absolută atrofiare a sentimentului naţional. Adevărurile or¬ 
ganice ale sufletului romînesc, pe care noi le-am aruncat 
de-apururi în cumpăna istoriei, ei nu le pricep şi nu le pro¬ 
pagă. Este, al doilea, o metodică îndrumare a spiritului pu¬ 
blic spre o alvie internaţională, un cinism necunoscut în ana¬ 
lele noastre, o tendinţă de-a diminuâ prestigiul credinţelor 
din străbuni, o nesocotire a valorilor dela înălţimea Tronu¬ 
lui regal până jos. Scrisul lor lasă impresia că suntem o so¬ 
cietate pripită, fără rădăcini, oameni ai clipei, fără morminte, 
un fel de tîrg slobod în care toate sunt de vînzare. Adăugaţi 
la acestea nota nti-intelectuală, brutala inconştienţă cu care 
se tratează toate problemele curente. 


31 


www.dacoromanica.ro 



La lumina acestor dureroase constatări, întreb : este o ase- 
anenea presă un organ al consolidării noastre de stat ? Este 
pentru raporturile noastre externe o oglindă reală a situaţiei 
:§i pentru viaţa noastră de interior un stimulent necesar? 1 
Două exemple, domnilor, ca să vedeţi unde suntem 1 
Cîteva luni în urmă, Ia 1 Lausanne, vă aduceţi aminte, a fos! 
*o conferinţă interaliată, la care a participat şi Romînia. Oa- 
.menii politici ai tuturor statelor s>au Întrunit să rezolve o 
mulţime de chestiuni pendinte pe urma marelui război. Gaze¬ 
tarii i-au însoţit ca să prindă indicaţiile lor şi să le transmit! 
fiecărei ţări in parte, potrivit interesului special al fiecăruia 
Delegatul nostru la conferinţă a fost ministrul de externe d-1 
I. G. Duca, — cine credeţi că a fost cancelarul autorizat al 
-opiniei publice : d. Iacob Rosenthal.... Vă puteţi imagini 
biata Romînie, aluatul nostru plămădit din lacrimi şi sînge 
in vijelia războiului, ce straşnic şi priceput susţinător a avui 
in persoana abilului director dela <Dimineaţa» şi * Ade¬ 
vărul*.... Mai mult, vă amintiţi, întrepidul luptător întoreîn- 
du-se în ţară a publicat în gazetele sale un lung intervieww 
-doctorul Rakowsky, delegatul Sovietelor, cu care, spunel 
dînsul, a avut lungi întrevederi. Stăruiţi, vă rog, cu o ana¬ 
liză de două momente asupra acestor interesante convorbiri 
pe malul lacului de Geneva : Rakowsky, revoluţionarul, in- 
vectivîndu-ne ţara şi d. Rosenthal, democratul, apărînd din 
răsputeri teza romînea-^că. Se găseşte cineva care să doarmi 
Jiniştit, în credinţa că am avut un advocat bun ?.... 

Al doilea exemplu sugestiv şi plin de-o tristă semnificare 
Astăvarâ, ştiţi, au fost serbările aniversării morţii mitropoli¬ 
tului Şaguna. Posteritatea recunoscătoare s>a închinat I) 
cripta luminosului patriarh. La Răşinari douăzeci de mii de 
ţărani, în frunte cu Regele, Regina şi Moştenitorul tronului 
înconjuraţi de guvern şi de fruntaşii ţării, s*au dus sâ-ş 
plece genunchii. Am intrat în biser ca amintirilor de copilărit 
sguduit în toată fiinţa mea. Niciodată nu mi-a fost dat si 
simt cu o mai cutropitoare putere biruinţa ideii, ca în acel» 

’ Yî ' 


www.dacoromanica.ro 


clipe, în col{ul de strană, la poalele iconostasului, unde In fu¬ 
mul de tămîie stăruiau par’că toate umbrele strămoşilor mei. 
Privirile mi se îndreptau aiurite peste mulţimea cuvioasă, 
cînd dintr’odată, ca printr’un capriciu nebun al simţurilor, 
mi-a apărut subt amvon figura absentă şi profană a unui aşa 
zis ziarist, originar din Polonia mi se pare, expulzat odini¬ 
oară din regat şi prăvălit recent în [ară. Inchipuiţi-vă, el 
venise nenorocitul să reprezinte presa la groapa nemurito¬ 
rului arhiereu ! Din condeiul lui trebuia să se desprindă 
praznicul nostru, tot misterul troparelor bizantine care ne le¬ 
gănau atunci, toate tresăririle intime ale moştenirilor noastre 
atavice. El eră chemat să le tălmăcească şi să le multiplice 
într’o sută de mii de exemplare pînă în ultimul cătun, fă- 
cînd educajia maselor. Vă mărturisesc, o profundă milă m’a 
dezarmat în faţa lui, o milă profesională, sărmanul voiajor in 
ale tiparului, subiectul eră aşa de greu pentru puterile lui... 

Am smuls aceste două pilde, ca să vedeţi că suntem într’o 
ridicolă anomalie, în complect daltonism moral şi într’o 
eclipsă a inteligenţei. A combate aceste exagerări, a cere re¬ 
venirea la matcă, a predică normalizarea, e datoria fiecărui 
cuget onest. Pe noi nu ne va înfricâ ţipătul micilor condotieri, 
cari vorbesc de huliganism cînd noi pretindem respectul ta¬ 
lentului, sau de antisemitism, atunci cînd acordînd o plenitu¬ 
dine de drepturi tuturor cetăţenilor, reclamăm pe seama 
noastră modelarea opiniei publice în spiritul tradiţional al 
ideii naţionale. Dacă n’am face acest lucru, dacă am îngădui 
să degenereze presa dela apostolat la o întreprindere comer¬ 
cială robită capitalismului internaţional, ar însemnă să sc㬠
păm din mînă diriguirea sorţii noastre şi să alunecăm pe po- 
vîrniş. O astfel de prăbuşire ne-a fost dat să vedem şi să ur¬ 
mărim la vecinii noştri unguri, a căror presă dinainte de răz- 
boiuafost cea mai clasică manifestare a gazetăriei industria¬ 
lizate. Confecţionată fără nici o convingere, monopolizată de 
neofiţi şi aventurieri, schimbînd în bani mărunţi instinctele 
josnice ale mulţimii, a cîntat pe toate strunele: a făcut apo- 


33 


«Mustul care fierbe». 


www.dacoromanica.ro 


3 



teoza unui războiu în care n’a crezut, ne-a călcat în picioare 
pe noi fără să ne cunoască, a fost reacţionară cu Tisza, re¬ 
publicană cu Kâroly, bolşevică cu Bela Kun şi s’au găsit 
destui cari în mod postum să afişeze simpatii interesate pe 
seama noastră. 

Noi vrem să învăţăm din păţania altora, de aceea suntem 
in gardă şi ne găsim unii cari lămurim lumea cu toate desa- 
vantagiile pe cari le comportă duşmănia necruţătoare a aces¬ 
tor îndrăsneţi antreprenori de opinie publică la noi. 

Presa însă, domnilor, e numai o lăture a acestei tendinţe 
de dârîmare, care se afirmă tot mai sgomotos în anii din 
urmă. Fenomenul e mult mai complex şi mai îngrijitor. Zia¬ 
rul apare ca un fel de anticameră a artelor şi literaturii, de- 
aceea din coloanele lui se poate descifra năzuinţa unei pene¬ 
traţii adânci in domeniul creaţiunii artistice şi literare. Mu¬ 
safirii de care vă vorbeam nu se mulţumesc să rămîie în ser¬ 
viciul bine retribuit al actualităţii, ei cer cuvînt acolo unde 
se spun verdictele definitive ale sufletului nostru, lată un te¬ 
ren mai inofensiv, de pildă, unde ne-au năvălit oaspeţii cu 
producţia lor exorbitantă. Este pictura. Dacă vă duceţi la 
Bucureşti vedeţi astăzi în toate părţile expoziţii de tablouri 
ale unor artişti cu nume exotice cari s’ar puteâ întîlnj tot 
aşa de bine şi la Kalkutta şi la Filadelfia şi la Breslau. Cre¬ 
deţi că în aceste exhibiţii nemiluite se desluşeşte ceva din mis¬ 
terul lui Grigorescu, profilul ţărancelor noastre, poezia apu¬ 
surilor de soare din munţii Vrancei, mestecenii lui tremuraţi 
în zarea de toamnă, sau carul cu boi al minunatului poves¬ 
titor dela ţară ? Este aierul romînesc al lui Luchian, particu¬ 
lara duioşie a fiorilor lui, cari sunt florile noastre in cel mai 
gingaş cutremur al petalelor? Nimic din frumosul specific cu 
care ne-am străduit noi să complectăm o simfonie a universa¬ 
lităţii. Sunt pînze zugrăvite de penel strein, de-o retină care 
vine din altă lume. Am remarcat cu deosebire cum peisajul 
este căzut in desuetudine la aceşti nou-veniţi, cărora tainele 
naturii nu li se desvelesc şi cărora nu li s’a spovedit nici un 


u 


www.dacoromanica.ro 



copac din pădurile noastre. In schimb însă avem un gen a c㬠
rui supraproducţie prezintă o efiorescenţăbolnăvicioasă: e ca¬ 
ricatura, domnilor; înfăptuire bastardă a artei, în cumetrie cu 
gazetăria, brodând pe impresii fugitive şi de suprafaţă, se 
înrudeşte cu aptitudinile acestor firi vagabonde care nu se 
fixează nicăeri. Nu e însă nici spiritul gallic cu vivacitatea 
lui elegantă şi generoasă, nici humorul anglo-saxon cu s㬠
nătoasa lui ingenuitate grotescă, nici rîsul romînesc plin şi 
sonor, în galeria nenumăratelor inseilări zilnice. Mi-aduc 
aminte, astă-vară, când cu serbarea eroului necunoscut, din 
prilejul celor două mir.ute omagiale în amintirea mortului, 
un ziar bucureştean publică o caricatură a unui cetăţean 
exasperat că bărbierul nu-i poate trage măseaua, un fel de 
penibilă grimasă pe socoteala sicriului... Vă spun sincer, dela 
rînjetul tragic al lui Shylock nu {in minte să mai fi înregi¬ 
strat o senzaţie atît de dezagreabilă şi tulburătoare. 

Tărîmul de desagregare intelectuală însă, care ne apare 
mai asaltat astăzi de influente străine pe urma unei invazii 
din afară, e în literatură. Aici e sanctuarul unde se păzesc ta¬ 
blele legii, manifestarea unui popor desfăcută de fluctuaţiile 
vremelnice, cum am zice, raportul lui cu eternitatea. Litera¬ 
tura noastră ca şi în alte părţi a fost în trecut încarnarea 
vieţii din acest colt de umanitate, oglinda strălucitoare a unui 
neam, o literatură naţională. Deschideţi orice pagină din 
cărţile lui Eminescu, Coşbuc sau Delavrancea şi veţi vedea 
toţi cari aţi răsărit din pulberea acestui pămînt că este un 
sentiment familiar care vi se pune în faţă, o atmosferă cu¬ 
noscută care vă învălue, sunteţi acasă în lumea lor de sim¬ 
ţiri şi imagini, vorbiţi voi înşivă, trecutul şi viitorul vostru : 
sinteza neamului. Literatură naţională înseamnă a prinde in¬ 
tri© forma artistică criteriile specifice ale diferenţierii de su¬ 
flet, gama distinctivă a unei plămădeli etnice. Literatură na¬ 
ţională e creaţiunea amintiţilor autori, fiindcă în scrisul lor 
cer cuvînt adevărurile noastre. Citiţi o strofă de Eminescu 
şi veţi găsi în ea morbideţa intelectualităţii noastre dela sfîr- 


35 


www.dacoromanica.ro 



şitul veacului trecut, citiţi *Nunta Zamfirei » şi vă vor încon¬ 
jură plăsmuirile mitice ale fanteziei populare, pe cînd «<SW- 
tănica » lui Delavrancea vă arată ce doruri pîlpîie la vatra 
ţăranilor munteni şi din ce farmec se îmbină idilele lor rus¬ 
tice... O înlănţuire firească leagă într’un mănunchiu unitar 
şi armonic aceste sbucniri răsleţe de lumină, dîndu-ne toate, 
împreună, tabloul sintetic al romînismului. Mai este ceva. In 
istoria literaturii noastre moderne se poate desluşi o continui¬ 
tate de spirit normală, generaţiile se succed, trecîndu-şi din 
mînă în mînă moştenirea lor intelectuală. Dincolo de lozin- 
cele epocii care se schimbă şi cad, există un substrat de înru¬ 
dire în cursul vremii dela culme la culme, e ritmul permanent 
şi invariabil al rasei. 

Domnilor, un aspect nou şi straniu se iveşte pe cîmpul li¬ 
terar în vremea din urmă la noi. Firul legăturii cu ziua de 
ieri s’a pierdut şi clişee de import tulbură ierarhia valorilor 
consacrate. E o producţie hibridă pe care o văd prin colţuri 
de reviste, pagini de poezie vaporoasă, o ciudată psihoză li¬ 
terară cu diverse etichete exotice : expresionism, dadaism, ra- 
bindranath-tagorism... E o atmosferă mocnită în care speciale 
sonorităţi de cuvinte se prind într’un dans macabru, gîtuind 
subiectul. Fireşte leit-motivul cunoscut al solului nu se mai 
întîlneşte, ţăranul a dispărut de mult ca obiectiv literar, nu 
mai vorbeşte nici cîmpul nostru, dar nu mai e nici ecoul pa¬ 
siunilor care ne chinuesc pe noi... Este un fenomen curios de 
desrădăcinare artistică, o abatere spontană dela toate legile 
evoluţiei. In mijlocul acestui cor de cîntăreţi cu disonanţele 
lor, splendorile trecutului recent apar deplasate. Coşbuc, 
mort acum cinci ani în floarea vîrstei, pare a aveâ vîrsta lui 
Homer cu tot uraganul creaţiunilor lui epice. îmi veţi permite 
să vin cu o mărturisire de ordin personal. Cînd cineva din 
detractorii mei, unul care mi-a făcut concesia de a admite că 
n’am răposat încă, mi-a aruncat ca o fulgerătoare ironie po¬ 
recla de «bătrîn poet», a avut perfectă dreptate. Concepţia 
literară căreia mi-am supus eu tot vîrtejul de gînduri, o so- 


36 


www.dacoromanica.ro 



cotesc un anahronism în acest ansamblu de stridente psal¬ 
modii contemporane, singura mea mîngîiere e de a-mi căuta 
un acord cu trecutul nostru şi cu valorile necontestate din alte 
părţi. Mă întreb însă, care e taina acestui salt vertiginos, ru¬ 
perea bruscă cu toate tradiţiile ? Cinci sau zece ani, cu tot 
bagajul lor de transformări, contează în desvoltarea sufle¬ 
tească a unui popor, ca o perioadă care poate justifică o com¬ 
pletă schimbare de mentalitate ? S’a elaborat in acest timp 
scurt o nouă zestre intelectuală fără nici un punct de sprijin 
în frămîntarea de ieri ? Sau, poate, avem aface cu un feno¬ 
men de mimetism literar, cu formulele înstăpînite grabnic 
prin transmisiunea unei civilizaţii cu care ne înrudim ? Nu 
cred, nici una, nici alta. Evoluţia de spirit e o ondulaţie eurit- 
mică, cultul tradiţiei şi în literaturile apropiate e mai evident 
ca ori când. Explicaţia o văd mai simplistă şi mai dureroasă. 
Sunt oaspeţii, domnilor, cari după ce au pus stăpînire pe 
presă, se instalează şi în literatură. Sunt interpuşii dintre noi 
şi trecut, cei mai antipatici misiţi din zilele noastre. Nu mi-a 
trecut niciodată prin gînd să admit o imobilitate de spirit în 
artă, să justific scleroza literară, nici să propovăduesc o es¬ 
tetică conservatoare. Dimpotrivă îmi dau seama că în repu¬ 
blica libertăţii de gîndire, revoluţiile sunt creatoare, ele puri¬ 
fică şi fecundează. Dar, să-mi fie îngăduit ca în numele cre¬ 
dinţei pe care o am, că un patrimoniu literar şi artistic este 
suprema avuţie a unui neam, eu să apăr prerogativele sîn- 
gelui şi să deplor orice infiltraţie inoportună. Dacă în viaţa 
politică, noi care avem o concepţie de toleranţă civilizată nu 
vom contestă niciodată drepturile asigurate prin legămintele 
noastre internaţionale, dacă pe seama tuturor minorităţilor 
etnice stăm pe baza absolutei egalităţi cetăţeneşti, unitatea 
noastră de suflet vrem s’o menţinem ferită de promiscuităţi 
disolvante. Iată de ce stăm la poarta moştenirii de veacuri în 
postură de priveghere şi vrem să marcăm bine graniţele 
noastre intelectuale pe acest petec de pămînt, pe deplin con- 


37 

www.dacoromanica.ro 



ştienţi că în ziua când tolerăm invaziile sufleteşti, bătălia 
noastră este iremediabil pierdută.' 

Domnilor, v’am vorbit de valori abstracte, de impondera¬ 
bilele cari după judecata mea determină mai hotărîtor exis¬ 
tenţa unui neam. Ar fi poate de dorit ca în faţa d-voastră să 
fiu dublat şi de un om al raţionamentelor materiale, care ieşind 
din acest domeniu al abstracţiunii, să vă deâ strigătul cifrelor, 
să vă vorbească de o penetraţie a străinilor la noi, de năvala 
sutelor de mii, care fără nici o legătură s’au aşezat aici ca un 
flagel economic, de schimbarea radicală a raporturilor de 
proprietate în favoarea lor, de despoierea pripită a pădurilor 
noastre de farsa sinistră a aşa ziselor naţionalizări pe ţări- 
mul industrial şi al finanţelor şi, ce e mai trist, de noul aspect 
demografic al ţării, care se modifică zilnic împotriva intere¬ 
selor romîneşti... Atunci aţi vedea că un tragic paralelism se 
menţine între fenomenele de ordin moral şi material şi că lîn- 
cezeala în faţa acestor manifestaţiuni, actuala inerţie echiva¬ 
lează cu o dureroasă criză a ideii naţionale. 

In faţa situaţiei, numeroase întrebări ni se înfig în con¬ 
ştiinţă şi cer un răspuns. Suntem noi un popor minor, 
o plămădeală inferioară menită să creeze numai platforma 
pe seama altor seminţii de aleşi ? Suntem sclavii, predes¬ 
tinaţi să ducem cu sudori de sînge bolovanii la piramidă, 
pentru ca din vîrful ei să sfideze alţii eternitatea ? Este statul 
romîn o capricioasă improvizaţie a istoriei universale, fără 
posibilitatea de-a salvă interesele rasei dominante ? 

Tot atitea puncte de întrebare cari opresc lumea în loc, în 
timpul din urmă la noi şi nelinişt°sc sentimentul obştesc. Nu 
e, cum s’a zis de către pescuitorii în apă tulbure, o pornire de 
xenofobie a societăţii romîneşti; e un gest de apărare. 
D-voastră, studenţi, prin instinctul suveran al tinereţii, prin 
impulsul de idealism al vîrstei şi prin acel spor de simţire 
care e apanajul firesc al generaţiilor viitoare, aţi sesizat o 
primejdie şi v’aţi pus deacurmezişul ei. Nu vă văd ca pe nişte 
suflete înguste refractare la ideile de progres, ci ca pe-o ex- 


3S 


www.dacoromanica.ro 



presiune nefăţărită a unui neam întreg. Zece mii de băieţi, 
smulşi din mijlocul poporului, reprezentând toate clasele so¬ 
ciale, sbuciumîndu-se de-acelaş cerz în munca lor intelec¬ 
tuală, nu pot însemnă un caz de demenţă colectivă. Că aveţi 
ţi lozince greşite, se poate, dar inspiraţia d-voastră e din 
ogaşa normală a trecutului nostru, sunteţi ideia naţională în 
marş, noul popas pentru ziua de mîine. Ca şi noi cei de-odi- 
nioară, care acum douăzeci de ani într’o pivniţă dela Buda¬ 
pesta, prin instinct am resimţit pulsul vremii şi ne-am fana- 
tizat de bătăile lui, tot astfel d-voastră astăzi aveţi intuiţia 
realităţii... De sigur, potrivit împrejurărilor schimbate, nu vă 
comprimaţi entusiasmul şi revolta într’o conspiraţie subterană 
ca noi acolo pe malul Dunării, ci ieşiţi la larg, strigîndu-vă 
credinţa, dovedind prin acest strigăt numai un prolog al ope¬ 
rei constructive de mîine, dorinţa de-a introduce în atelierul 
activ al neamului forţe creatoare. 

In acest chip mi-a apărut mişcarea d-voastră, desfăcută de 
orice exagerări trecătoare şi mai ales liberă de multele acuzaţii 
meschine ce vi s’au adus din partea elementelor subversive, 
care au avut toată înţelegerea pentru o întreagă galerie de 
criminali şi o jignitoare rigiditate pentru d-voastră. Cînd v’aţi 
ivit aşa sbuciumaţi şi cînd am înţeles că din diverse motive 
sunteţi aproape orfani cu altruismul vostru generos, in su¬ 
fletul meu, ca o rază întîrziată a tinereţii care s’a dus, mi-a 
încolţit o pornire de apropiere părintească sau de curată 
frăţietate. 

Cercetîndu-mi conştiinţa, trebuie să vă spun că nu sunt un 
răscolitor al urii, fiindcă întreg capitalul meu de ură s’a topit 
in flăcările pîrjolului înfricoşat de ieri... Cataclismul cu cor¬ 
tegiul lui de nenorociri mi-a desvelit mai bine ranele ome- 
nirei şi m’a împins spre ceata tuturor care caută tămăduirea 
lor. Cînd mai anii trecuţi, la Paris, pe vremea congresului de 
pace, într’o societate de literaţi şi filosofi, un bătrîn gînditor 
m’a întrebat, dacă nu e sosită vremea unei înfrăţiri generale 
a muncitorilor intelectuali de pretutindeni, pentru a combate 




www.dacoromanica.ro 



bolşevismul moral şi a *alva valorile umanităţii, mi-am per¬ 
mis să-i răspund următoarele: «Ieri nu eram pregătit sufle¬ 
teşte pentru un asemenea efort, fiindcă de cîteori mă chemau 
îndemnurile largi umanitare, între umanitate şi mine, eu sim¬ 
ţeam paravanul unui jandarm ungur care cu atitudinea lui mă 
făceâ să recad in clocotul protestării mele singulare şi să mă 
nâmolesc în ura care aţîţă şi diferenţiază. Astăzi paravanul 
a căzut, nu mai simt nici un obstacol, vreau să plutesc în plin 
umanitarism, — cu o singură condiţie: să fiu în luntrea mea 
şi să iau toate măsurile să nu mă înec». 

Ideia naţională, domnilor, e luntrea cu care plutim noi şi 
din care dorim să înregistrăm curentele mari de simţire uni¬ 
versală. Mai mult ca oricînd, romînismul, dacă se sileşte să 
iâ măsuri pentru a nu fi înghiţit de valurile dimprejur, trebuie 
să înţeleagă acest adevăr. D-voastră, cum vă văd eu, sunteţi 
vestitorii resurecţiunii de mîine cînd poporul nostru întreg, 
biruindu-şi toate bolile ereditare, se va însânătoşâ pe deplin, 
avînd o viziune clară despre misiunea lui. «Scrieţi băieţi, 
scrieţi », — spunea odinioară apostolul Heliade, — simţiţi, 
băieţi, simţiţi ideia naţională, îndrăznesc să vă zic eu, dacă 
vreţi să faceţi din tinereţa voastră un titlu de mîndrie pentru 
tîmplele cărunte care v’aşteaptă şi dacă mai tîrziu, domesti¬ 
ciţi de viaţă, privind înapoi, vreţi să puteţi repetă cu poetul, 
în toată seninătatea lui reconfortantă duiosul refren: 

Şi eu am fost în Arcadia! 


io 


www.dacoromanica.ro 


Monumentul lui (THhail 6mineseu. 


Cuv'intare rostită la Sîn Nicolaul Mare. 


ea mai curată sărbătoare se desfăşură astăzi subt ochii 



noştri. Pentru intîia oară într’un petec de pămînt ro' 


mînesc desrobit cade vălul depe chipul de bronz al lui 
Eminescu. In zilele noastre de preocupări materiale, cînd 
după sîngele scurs în tranşee o sete de viaţă păgînâ alungă 
cugetele din sferele abstracţiunii, d-voastră, un colţ de popor 
din Banat, v’aţi ridicat pe aripile poeziei. Cînd alţii aleargă 
după sgomotul zarafilor, d-voastră vă cereţi in tăcerea unui 
templu, când alţii se lasă răpiţi de valul bucuriilor deşerte 
d-voastră zidiţi un altar. 

Am căutat să desleg în mintea mea rostul tainei: de ce 
anume prima consacrare populară de acest tel o dă lui Emi¬ 
nescu tocmai Banatul ? De ce tocmai aici la graniţă, în faţa 
unei şcoli rurale din Sîn Nicolaul Mare răsare fruntea boltită 
a maestrului ? De ce preoţi şi învăţători şi cete de ţărani in- 
văliţi în înfiorare mistică v’aţi adunat cu toţii să vâ plecaţi 
genunchii ? Cred că vă înţeleg şi pot da răspunsul Mai întâi, 
Banatul e ţara simţămîntului artistic, unde cîntecul e la el 
acasă şi unde un suflet cald palpită Ia toate atingerile, ca o 


41 

www.dacoromanica.ro 




minunată harfă. Al doilea, conştiinţa voastră naţională, con¬ 
ştiinţa propriei valori şi a diferenţiării de alte neamuri, tre¬ 
sare mai vie cu sbucniri de fiecare clipă. Ş’al treilea, băn㬠
ţeni, la piaznicul libertăţii, voi sunteţi singurii care n’aţi venit 
cu toţii, în inimă v’au rămas încă strigăte care dor, chemări 
tulburătoare... Din acest vălmăşag de simţiri, din dragostea 
penlru cîntec, din mîndria de rasă şi din protestarea unui 
drept ştirbit, aţi înălţat acest semn de proslăvire. V’a trebuit 
un poet, care să vă sguduie şi să vă alinte, un cântăreţ şi un 
animator pentru ziua de mîine. 

L’aţi ales pe Eminescu şi aţi fost pricepuţi in alegere. Oma¬ 
giul pe care i-1 aduceţi vă face cinste, fiindcă dovediţi o înaltă 
înţelegere a culmilor depe care vorbeşte gîndirea r.osstră. 
Eminescu este şi rămîne cea mai strălucită incarnaţie a ge¬ 
niului romînesc. Vremea de astăzi cu toate izbînzile ei li 
aparţine. A biruit crezul lui. Tot viforul de darîmare şi tot 
avîntul de reclădire ţîşneşte din fulgerele Ini. Prin scrisul 
lui Eminescu a cerut cuvînt ideia integralităţii naţionale cu 
toate atributele ei logice. Din zilele de adolescent cu o preco¬ 
citate uimitoare, fiul căminarului dela Botoşani s’a îndrumat 
spre acest ideal, căruia mai tîrziu i-a dat o superioară justi¬ 
ficare teoretică. Unitatea literară ca o formulă pregătitoare a 
unităţii politice, iată lozinca către care s’a îndrumat el, căreia 
dela inceput i-a jertfit ritmul măreţ al unei creaţiuni fără pre¬ 
cedent încă în analele noastie. Din primele zile, elevul lui 
Aron Pumnul pornit în pribegie a simţit chemările intregului 
sol romînesc prins atunci subt atitea stăpîniri vitregi. A 
plecat să-l cunoască şi pretutindeni a pus urechea să-l audă 
Limba lui literară intra vreme când grămătici de tot soiul 
o drămuiau cu erezii savante, se adapă din moştenirea «veche 
şi înţeleaptă» a tuturora. Un proverb din munţii Moldovei, 
o glumă depe Tîrnava, o frază euritmicâ din Gorj, toate îşi 
dau întîlnire in atelierul lui Eminescu, ca să închege patri¬ 
moniul unităţii. El a fixat mai întîi şi de un caracter definitiv 
tablele legii în graiul nostru. Nu e însă numai codificatorul 


42 


www.dacoromanica.ro 



limbii literare. Eminescu e mai mult 2 e părintele ideologiei 
naţionale moderne în evoluţia noastră. E cel dintîi romîn al 
cărui creştet primeşte binecuvîntarea din cer, dar ale cărui 
picioare sunt înfipte pînă în glesne în pămîntul strămoşesc. 
Mai mult ca oricare altul, el a crezut în neam, l-a simţit în 
adîncime, l-a înţeles în misiunea lui istorică Veacurile i-au 
strigat de departe, dincolo de «scripturile bătrîne», i s’a 
mărturisit misterul traco-romanic al începutului, i-a strălucit 
epopeia dela o miie patrusute, şi l-au durut toate chinurile 
facerii de astăzi. Citiţi «doina» lui, cîntecul năzuinţelor noa¬ 
stre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a ro- 
mînismului. Pentrucă politica naţională întemeiată pe puri¬ 
tatea de sînge şi pe încercuirea în tradiţiunile noastre secu¬ 
lare ca şi pe excluderea străinului exploatator, n’a avut un 
mai luminos doctrinar decît pe poetul «Luceafărului». Oriclt 
ar fi dispuse minţile simpliste să creadă că jocul realităţilor 
scapă artisuilui şi că înregistrarea cu preciziune a necesit㬠
ţilor naţionale e numai apanajul politicianilor profesionişti, ’ 
adevărul e altul. Eminescu, poetul, e cel mai echilibrat creer 
politic al Romîniei în creştere. Citiţi articolele Iui şi veţi 
vedea că staţi în faţa unor axiome de va'oare permanentă. 
Ele pot fi invocate la tot pasul ca un îndreptar de pedagogie 
naţionala. 

Deaceea aţi avut o intuiţie fericită cînd vi l-aţi decretai 
ca paznic suprem al sufletelor voastre şi l-aţi turnat în bronz. 

In vremea asta de plămădeală, cînd ţara e înconjurată de 
frămmtări vulcanice, Cînd duşmănii văzute şi nevăzute se 
plimbă subt ochii noştri alături cu învălmăşala atîtor nepri¬ 
cepuţi, cînd piroane străine ni se bat în carne şi mulţi vene¬ 
tici se împart încă pe cămaşa acestui biet popor, d-voastră. 
adunaţi-vă la poalele acestui monument şi primiţi sfatul din 
îndrumările lui. 

Eminescu vă va răsplăti. Din el vă veţi împărtăşi cu acea 
dragoste de ţară care e temelia tuturor căminurilor bine 
aşezate. Veţi aveâ dela el poruncile de toate zilele, veţi şti 


43 

www.dacoromanica.ro 



cum să afirmaţi existenţa voastră de avangardă a romînis- 
mului. O graniţă se păzeşte sau cu un corp de armată sau ev 
statuia unui poet legată de inimile tuturora. Aţi ales pe cea 
mai tare, aţi ales pe poet, cum v’au povăţuit impulsurile firii 
unui popor de artişti. Lăsaţi-mă să vă mulţumesc, avînd 
acest drept printr’un sbucium îndelung pe urmele învăţăto¬ 
rului. In ziua cînd şi la Nistru, acolo în Basarabia, se va 
ridică din obolul mulţimei anonime un altaî Ja fel, în ziua 
aceea statul romînesc a primit consacrarea eternităţii şi a 
ajuns aşa cum l-a visat el, puternic şi nedespărţit deapu- 
ruri, — dela Nistru pînă la Tisa. 


www.dacoromanica.ro 



C?înt de ppimăoapă. 


E o veche reţetă simplistă ca în faţa unei mişcări de mul¬ 
ţime, în Ioc de a-i adînci cauzele şi-a chibzui soluţii 
pentru înlăturarea lor, să-i afişezi exagerările şi din ele 
să-ţi cîştigi îndreptăţirea de a o distruge.... 

Metoda s'a aplicat şi în actuala mişcare studenţească. 

Din primele zile când tinerimea dela Cluj a început să-şi 
agite rîndurile, cu dinadinsul par’că, nu s’au căutat decît 
punctele vulnerabile ale acestor frămîntări universitare. Presa 
din Capitală cu deosebire şi-a dat silinţa să aţîţe spiritele şi 
să reducă tot avîntul studenţimii Ia cele mai meschine pricini, 
în locul unui ton împăciuitor, am avut aici articole violente 
şi bătăioase, în Ioc de a se cercetă mijloacele, de-a împăcâ 
lucrurile, s’a strigat cumplit ca să audă Europa şi s>au lansat 
ameninţări care de care mai tulburătoare. Consecinţele s’au 
văzut. Cetăţenii din Lipscani şi-au închis prăvăliile supăraţi 
pe muşterii, în vreme ce tineretul şi-a accentuat tot mai mult 
solidaritatea militantă. S’a creat astfel o atmosferă de ten¬ 
siune a nervilor care se propagă tot mai mult, fără a se in- 
tervedea limita pînâ unde se va desfăşură procesul deschis 
acum. 

Guvernul din nenorocire n’a stat nici el mult pe gînduri. 
După cîteva încercări neisbutite de a remediâ situaţia, s*a 


45 


www.dacoromanica.ro 




supărat repede şi a închis universitatea pentru tot anul, adu- 
cînd o penibilă perturbare în învăţămînt, tocmai astăzi cînd 
aparatul cultural ar trebui să fie angajat la o acţiune perma¬ 
nentă şi febrilă. In acest chip răul se întinde mai departe, 
Avem o complectă stagnare a instrucţiunii cum nici in cele 
mai tulburi zile de războiu nu se obişnueşte şi în acelaş timp 
scoasă de după zidurile universitare, agitaţia se strămută în 
celelalte pături ale societăţii din oraşele noastre şi pînă în 
cătunele depărtate. 

Reţeta, cum se vede, a eşuat in niod deplorabil. 


* 

* * 


Sunt, de sigur, in această isbucnire de energii, momente 
de exagerare şi o seamă de pretenţii cari vor rămîneă neîm¬ 
plinite. 

Lăsînd la o parte necontestata ştirbire de prestigiu pe 
urma unor regretabile atitudini ale unor elemente svăpăiate 
iaţă cu profesorul Nicolae Iorga, însăşi lozinca de numerus 
clausus, străină de mentalitatea noastră, îndrumată de intole¬ 
ranţa unui spirit îngust, anacronic şi deplasat la noi, e o for¬ 
mulă care poate ieşi la suprafaţă din valul unor sguduiri re¬ 
voluţionare, dar care nu se poate susţine ca o teză a unei 
concepţii de normalitate. 

Dar nu numai aceasta exagerare trebuie văzuta in dolean 
ţele recentei răsvrătiri studenţeşti. 

Este cortegiul întreg de mizerii, neagra sărăcie care strigă 
cu ultima exasperare depe băncile învăţămînlului nostru su¬ 
perior. Deodată cu lărgirea hotarelor avem redeşteptarea 
politică a maselor populare, care se smulg impetuoase din le¬ 
targia lor analfabetă şi dau năvală spre şcoală. Acest drum 
însă din umbra satelor şi pînă la o licenţă universitară trece 
printr’un coridor sinistru de lipsuri şi umilinţi. Sunt furcile 

ifi 


www.dacoromanica.ro 


caudine degradante, subt care trebuie să se strecoare aceşti 
bieţi fanatici ai civilizaţiei Desgustul şi scepticismul, ura şi 
revolta cresc în ungherele dosnice unde învaţă carte băieţii 
noştri. Cine să se mire, dacă din aceste patimi cari s’au dos¬ 
pit în tăcere s’aude uneori protestarea şi pumnii se strîng 
cu înfrigurare în faţa celor copleşiţi de bunătăţi şi de urcu¬ 
şul pripit pe scara norocului ? 

Presa liber cuvîntătoare din Bucureşti, coloanele încăp㬠
toare ale d-Juî Rosenthal şi Honigmann,fericiţii latifundiari ai 
tiparului romînesc, cari nu mai pot de umanitarism de cîte 
ori un Max Goldstein oarecare intervine cu o bombă ca să 
salveze democraţia, nu s’au împiedecat niciodată de păsurile 
studenţilor, nici nu s’au preocupat de soarta lor. Aţi citit la 
aceste gazete, zămislite din scandal şi stropite de calomnia 
cotidiană, articole în care se sesizează mizeriile universităţi¬ 
lor noastre, s’a vorbit cîndva de acţiunea de sacrificiu a so¬ 
cietăţii pe seama unor desmoşteniţi ai culturii ? înţeleg a- 
ceşti potentaţi ai cernelei tragedia proletariatului intelectual 
romîn? l-a mişcat vreodată flacăra care arde în ochii negri 
ai băieţandrului rupt dela plug şi asvîrlit în ger şi foame, ca 
să descifreze paginile subtile din codul lui Iustinian? Nimeni 
nu s’a ales cu un vag accent de simpatie din chiotul acestor 
hale de negustori, cari asurzesc zilnic urechile deaproapelui. 

Şi-acum că id tinerii năpăstuiţi îşi cer dreptatea lor, îm¬ 
pletită din greşuri şi din sfînt adevăr, vedeţi un cuvînt m㬠
car de nobila iertare pentru dînşii în ziarele care se strigă 
pe calea Victoriei ? Cum s’a evaporat aşa dintr’odată priso¬ 
sul de altruism, care se turnă în lungi coloane, ca să stoarcă 
lacrimi de dragul dezertorilor dela Jilava ? De ce acest cor 
unanim protestator, mîrîiturile reacţionare cari cer confis¬ 
carea paginelor studenţeşti ? De ce, d-le Fagure, invocarea 
frenetică a puţcariei, ca să îndrumăm pe calea cea bună miile 
noastre de studenţi, cari pot fi ademeniţi de formule eronate, 
dar, slavă Domnului, nici nemţilor nu s’au vîndut, nici maşini 
infernale mau aşezat ca să sboare în aier Senatul Romîniei? 


17 


www.dacoromanica.ro 



Nu, în atitudinea presei terfelită de străinism, e o evidentă rău¬ 
tate. Domnii aceştia cari în cea mai inocentă părueală văd un 
«groaznic masacru» şi trag cu ochiul spre Europa, cad foarte 
departe de sufletul sbuciumat al ţării şi cu nevrozele lor ino¬ 
portune nu sunt cîtuş de puţin propagatorii păcii sociale 
la noi.... 


* 

* 


* 


Din fericire, însă, opinia publică, mai împrietenită cu tainele 
solului strămoşesc, are cu totul alte sentimente şi îşi permite 
a manifestă credinţe opuse stăpînilor dela Adevărul. 

Lumea noastră a tresărit îndurerată de amărăciunea din 
Alma-Mater. Din toate părţile se întrevăd pilde frumoase de 
caritate şi jertfă. S’au găsit bogaţi cari au dat din prisosul 
lor şi mai ales prin colţuri de mahalale, în căsuţele modeste 
cu perdelele de stambă, uşile s’au deschis ca să primească cu 
dragoste pe exilaţii universităţii. E o largă pornire gene¬ 
roasă, care desvălueşte un colţ senin al societăţii noastre şi 
dă senzaţia unor simpatice surprize pentru ziua de mîine, 

Cît despre studenţi, noi cari suntem mai mult romîni decîl 
europeni şi pe deasupra mai puţin inflamabili în materie ner¬ 
voasă, avem speranţa că mişcarea lor va reintră în normal, 
scuturîndu-se de balastul unor lozince indezirabile. Înlăturat 
odată ce este irealizabil, rămîn toate justele lor revendicări, 
cari trebuiesc cercetate de aproape şi soluţionate cu o oră mai 
curînd, pentru a nu lăsă într’o stare de declarată inferioritate 
de mijloace generaţia actuală, care se înarmează ca să lupte 
mîine. 

însufleţirea care a strîns rîndurile lor este, necontestat, 
un mare capital moral. Dela războiu încoace pentru întîia 
oară tineretul se mişcă împins de intuiţia lui ca să afirme 
adevărurile de rasă. E o mîngîiere şi o făgăduinţă în 


18 


www.dacoromanica.ro 



această învolburare, dincolo de rătăcirile trecătoare. Tran¬ 
şeele n’au consumat vlaga noastră, valul de materialism 
ruşinos n’a năpădit toată arena, forţa de premenire e intactă. 
Pe ruinile negustorilor de tot felul se ridică unda limpede a 
energiilor populare şi miile de băieţi, cari au pus tricolorul la 
butonieră, ne fac să credem că ideia naţională e pe cale de 
a-şi înstăpîni evanghelia ei. 

In orice caz, tinerii de azi, copiii furtunii de ieri, cu fluidul 
de simţire care-i leagă într’un mănunchiu, sunt o apariţie de 
sănătate sufletească reconfortantă. In faţa lor, după mustr㬠
rile prudente ale unora şi după injuriile interesate ale- altora, 
de ce n’am spune, că subt tîmplele noastre încărunţite, toţi 
cari credem în redeşteptarea acestui popor, resimţim ecourile 
postume ale tinereţii proprii şi silabe întîrziate dintr’un 
cîntec dedemult... 

In suflete înmuguresc bucurii uitate, proiecţiuni luminoase 
din viitor, visuri şi dorinţi de mai bine, — scuzaţi, domnule 
lacob Rosenthal, slăbiciunea noastră,— e vînt de primăvară... 


«MiiituJ car fierbe» 


49 


4 


www.dacoromanica.ro 




Sppe alte opizontapi. 


e împlineşte în curînd o jumătate de an de cînd studen¬ 



ţimea noastră universitară din toată ţara se găseşte in- 


tr’O fierbere nepotolită, de cînd institutele de invăţă- 
mînt superior sunt închise, de cînd cincisprezece mii de 
tineri intelectuali fanatizaţi în credinţa lor susţin o agitaţie in 
întreaga societate, angajînd toate păturile ei. 

Este, în adevăr, un fenomen unic, neîntîlnit în alte părţi şi 
care el singur, fără a mai aminti multele situaţii anormale din 
zilele noastre, prezintă starea sufletească a Romîniei într’o 
înfăţişare cu totul particulară. In orice caz ne găsim în faţa 
unei apariţii care trebuie privită de aproape şi analizată cu 
tot interesul pe care îl merită marile chestiuni naţionale. 

Dacă am avea o presă pornită să reoglindească în mod 
real opinia publică şi dacă o mare parte dintre aşa zişii oa¬ 
meni politici n’ar fi copleşiţi de un mutism interesat, atunci 
de sigur actuala revoltă studenţească ar fi obiectul unor 
stăruitoare preocupări. 

Adorabila noastră «presă independentă» însă o cunoaşteţi. 
Domnii cari o confecţionează, în cea mai mare parte, au cam 
tot atîta înrudire cu isvoarele de energie ale sufletului ro- 
mînesc, ca şi emirul din Turkestan sau, dacă vreţi, şahul 
Persiei. Adică ceva mai rău decît amintiţii seniori, fiindcă 


www.dacoromanica.ro 



dînşii cel puţin ne lasă in pace şi habar nu au de svîrcolirile 
dela Dunăre, cîtă vreme cei mai mulţi negustori de hîrtie 
tipărită din Bucureşti sunt coalizaţi într’un trust de triviali¬ 
zare programatică a mişcărilor noastre naţionale şi sunt ex¬ 
presia directă a unor planuri străine. De aceea gureşii uma¬ 
nitarişti, cari compătimesc in toate ediţiile de dimineaţă şi 
seara cu deţinuţii dela Jilava, a căror grevă de foame o 
toarnă în duioase articole, nu sunt cîtuş de puţin atraşi să 
privească in resorturile de simţire ale tineretului nostru. Pen¬ 
tru ei, fireşte, par mult mai vorbitoare suferinţele martirului 
Max Goldstein, care înainte de-a aşeză bomba la Senat s’a 
căpuit să împăneze cu verii, cumnaţii şi nepoţii lui, redacţiile 
ziarelor din Capitală. De-aceea tresăririle bieţilor universi¬ 
tari trebuie să fie discreditate la gazetă, sugrumate în ridi¬ 
col sau acoperite de sughiţurile unei văicăreli grozave, de 
cîteori o rudă cit de depărtată a candidatului Max a păti¬ 
mit de-o mică sperietură. Astfel se face că în publicul nostru 
se întreţine în permanenţă focul sacru al milei pentru cele 
mai inocente neplăceri sentimentale ale cutărui cafegiu evreu 
dela Huşi, mizeriile negre însă ale copiilor de ţărani români şi 
mijloacele de a le remediâ nu intră în combinaţiile domnului 
Honigmann sau alt mare potentat de cerneală... 

Această atitudine jignitoare, care scoate zilnic capul în co¬ 
loanele unei prese interesate, e trecută sub tăcere de către 
mulţi norocoşi bărbaţi ai arenei politice... Ei sunt gata să in- 
voace teribile complicaţiuni europene de cîte ori cineva se 
găseşte să aplice o corecţiune unei obrăznicii, sau să arunce 
in treacăt ideea de-a încercă o reparaţie mai grabnică pe 
seama maselor noastre năpăstuite de toate plevele pămîn- 
tului. De obicei aceşti domni gravi rămîn duşi pe gînduri şi 
in cuvintele lor misterioase predică prudenţă. Paralel cu 
aceste înţelepte porniri ei îşi mai corijează soarta cu tantie¬ 
mele unor bănci şi întreprinderi, bucuroase să răscumpere la 
ghişeul lor o preţioasă tăcere politică. In acest chip, cum cre- 
teţi, de pildă, că fruntaşii aşa numitului partid naţional, cari 


52 


www.dacoromanica.ro 


se bucură de avantajele presei domnului Honigmann şi de 
sufragiile domnului Adolf Stern, ar fi gata să examineze mai 
deaproape problemele studenţeşti, £u deosebire cînd aceşti 
tineri clamanţi intempestivi sunt detestaţi de către toţi pro- 
curiştii fabricii Renner, sau ai altei asociaţii dătătoare de 
jetoane?... Da, după faţada înaltelor principii de Stat, se mai 
furişează adesea altruismul binefăcător al unui consiliu de 
administraţie, care operează în umbră. Din această pricină ni 
s’a europenizat o serie de fruntaşi aici, cari pînă mai alal¬ 
tăieri împingeau la chiot pe studenţi cu vreme şi fără vreme 
în mici daraveri de partid, iar astăzi înghit şi tac ca să nu-şi 
supere patronii... 

In afară însă de cele două speţe amintite, gazetarii înduio¬ 
şaţi de Goldstein şi politicianii afiliaţi lor, se mai găseşte aici 
din fericire o lume întreagă care dispune şi de-o resonanţă de 
simţire nealterată şi de o complectă libertate a spiritului. Lu¬ 
mea aceasta nu poate privi cu indiferenţă răscolirea celei mai 
curate pături din ţară, nu se poate împăcâ cu o stagnare pe¬ 
nibilă a aparatului nostru cultural, nici nu poate admite stu» 
pida legendă pusă în circulaţie de scribi imbecili, cari nu văd 
în larga răsvrătire tinerească decît o meschină şurubărie de 
partid sau opera unor agitatori de meserie. Nu, cinicisprezece 
mii de băieţi cu tâmplele lor înfierbîntate de-un crez la 
douăzeci de ani, descinzînd în băncile universitare mai ales 
din cadrul luminos al energiilor populare, oricâte lozince 
exagerate sau greşite s’ar afişă în revendecările lor, nu sunt 
nici o manifestare izolată de sectarism maladiv, nici o apa 
riţie medievală de nebunie colectivă, mai degrabă pot fi so¬ 
cotiţi ca un val de sinceritate a conştiinţei obşteşti, pe care 
o concretizează pro*estarea lor, un pripit semnal de alarmă 
al primejdiilor viitoar ... 


* 


* 


53 


www.dacoromanica.ro 


Cumpănind deci lucrurile în rostul lor adevărat, trebuie să 
bănuim că sunt cauze mai adinei şi mult mai serioase la 
baza acestei unanime volburi tinereşti. 

Poate nu mă înşel atunci cînd cred că generaţia nouă îşi 
caută un drum pentru credinţa ei de mîine prin această vio¬ 
lentă deslânţuire de nervi. După schimbarea de hartă, sîn- 
gele nostru proaspăt svîcneşte in organizmul decătuşat şi 
cere cuvînt. Sunt copiii furtunilor de ieri cei cari vorbesc 
astăzi şi sufletul lor desfăcut de sgura trecutului tresare 
pătimaş, dornic de-o religie nouă. Este o interpretare mai 
recentă a sentimentului naţional, purificată de umilinţele fa¬ 
tale din bătrîni şi împinsă la suprafaţă de impulsurile biru- 
inţii stropite cu sînge. Romînismul după triumful depe cîm- 
pul de luptă îşi croeşte astăzi morala adecvată împrejur㬠
rilor schimbate şi e în căutarea unui cheag, care să verifice 
noua alcătuire şi s’o ţie în picioare. Incontestabil că in alvia 
îngustă a deprinderilor de ieri nu se mai poate desfăşură 
viaţa acelui neam şi că generaţia viitoare deodată cu 
lărgirea graniţelor trebuie să năzuiască şi spre o lărgire 
de orizonturi. De aceea e perfect legitimă o revizuire a 
orientărilor noastre de gîndire, tocmai acum la marea 
răspîntie în care ne-a aruncat istoria. Şi ce-ar puteâ 
fi suprema dogmă în mijlocul vîrtejului ameţitor al zilelor 
noastre, dacă nu exaltarea ideii naţionale, singurul articol 
de credinţă, care poate însemnă mîntuirea? Cu o putere ele¬ 
mentară ni se pune problema de-a înţelege cu toţii că ori 
suntem în stare între hotarele noului stat, să înstăpînim pe 
deaîntregul adevărurile organice ale rasei, ori trăim în incer¬ 
titudine şi ne putem desagregâ din nou la cea dintîi sguduire 
dimprejurul nostru. La o parte deci cu toate slăbiciunile şi 
indulgenţele societăţilor trăite, noi trebuie să umplem golu¬ 
rile unui trecut dezastruos şi să culegem febril toate roadele 
clipei, ca să constituim tezaurul de resistenţă pentru sbu- 
ciumul de mîine. Fără a încătuşa deci avîntul tuturor .pari 
se găsesc cu noi alături, va trebui să înlăturăm din cale orice 


54 


www.dacoromanica.ro 



obstacol pus deacurmezişul misiunii noastre. Energiile des- 
robite ale ţării trebuie să se aşeze la locul de întîietate ce li 
se cu vine şi dacă cineva vreâ să oprească sau să întîrzie 
acest proces de normalizare, protestarea noastră îl va m㬠
tură din drum, ca pe orice zăgaz menit să înfrîne un acces 
tumultuos de forţe... 

Ne găsim, cum vedeţi, în faţa redeşteptării legitime a unui 
egoism naţional la un popor, de care veacuri dearîndul şi-au 
bătut joc exploatatorii de diverse categorii şi care acum deo¬ 
dată cu libertatea îşi inaugurează o concepţie nouă a prin¬ 
cipiilor de autoconservare. Că sunt mulţi încă între noi, c㬠
lăuziţi de logica trecutului, pentru care slugărnicia se exer¬ 
cită dintr’o pornire de gimnastică atavică, e adevărat, dar 
steaua lor e în declin, fiindcă la vremuri noui, viaţa cere 
profeţi noui. Ori cât, deci, un spirit de inerţie ar mai ţine înţe¬ 
peniţi în răbdarea lor pe anumiţi oameni sclerotizaţi de vi¬ 
tregia vremii, rezervoriul de energii ale neamului, în continua 
lui elaborare, îşi lărgeşte matca şi sparge formulele înve¬ 
chite. 

Tinerimea dela Universităţi apare astfel ca prima avant- 
gardă a acestei evoluţii de conştiinţă naţională. 

Faptul că este unanimă şi se agită pe întreaga suprafaţă 
largă a ţării, indică tocmai rădăcinile adînci ale mişcării şi-o 
pune la adăpost de orice învinuire meschină. Departe deci 
de a semnifică o simplă îndîrjire împotriva unor obişnuite 
exagerări semite, e în joc sufletul larg al poporului nostru 
desrobit, care se sbate acum şi vreâ să-şi fixeze rosturile lui. 
In loc de a detestă pur şi simplu această fierbinte revărsare 
de entuziasm juvenil, mai util e pe seama tuturora s’o privim 
în faţă şi purificîndu-o de micile rătăciri fatale începutului, 
s’o canalizăm spre matca largă a intereselor generale. 

Oricît s’ar căină salariaţii «presei independente», răsăriţi 
pe malurile Dâmboviţei, rpmînismul îşi afirmă prin însufle¬ 
ţirea tinerilor universitari o arzătoare chestiune de familie, 
în care nu au ce căută elementele străine neînţelegătoare. 


55 


www.dacoromanica.ro 



Suntem convinşi că înfrăţind această nouă morală cu îndru¬ 
mările civilizaţiei, care se cîştigă printr’o asiduă muncă inte¬ 
lectuală la universităţile reintegrate în mersul lor normal, 
pe urma proteguirii de către stat a studenţimii noastre, ţara 
/a cîştigă în adîncime ceeace a cîştigat în suprafaţă după 
ărgirea hotarelor. 

Puţină indulgenţă deci, d-le Honigmann; nu e nici o ca¬ 
tastrofă la mijloc, taraba va merge înainte, atât doar că Ro- 
mînia nouă trece prin chinurile facerii şi noi cu toţii, fără 
binevoitorul concurs al călimării d-voastră, ne îndreptări 
c pre alte orizonturi... 


Go 


www.dacoromanica.ro 



O nedreptate. 

Oprirea congresului studenţesc. 


u mă miră cîtuş de puţin că frecvenţii apărători ai «drep¬ 



turilor omului» nu au nimic de zis.Gazetele lor, cari sc 


înduioşează piuă la lacrimi de cîte ori cosîngenii 
dela Jilava refuză friptura sau Goldştein cu bomba dela Se¬ 
nat le strecoară răvaşul lui, de astădată sunt în dulce unison 
cu guvernul, aplaudă măsura draconică ce s’a luat, sau t«- 
mulcom şi rid în pumni. 

Lumea ronunească însă nu-şi vede oglinda ei în presa d 
bulevard şi urmare ,te cu alte sentimente oprirea congresu.u: 
studenţesc ce se proiectase la Cluj. Oamenii cinstiţi, pentri 
cari problemele naţionale nu sunt marfă de vînzare, n’au nici 
un motiv special de bucurie în faţa acestei severităţi deplasate. 
Stînjenirea libertăţii de întrunire pe seama tinerimii noastre 
intelectuale pare ciudată, înfr’o vreme cînd răscolind interese 
ioarte puţin patriotice, fel de fel de adunări se ţin lanţ şi a- 
runcă lozmce subversive in opinia publică. A invocă deci îr 
astfel de împrejurări ideia ca studenţimea universitară, ie¬ 
şind din cadrul atribuţiilor ei, ar putea agită societatea cu 


www.dacoromanica.ro 



credinţe inoportune, e o justificare comodă lipsită de temei şi 
seriozitate. ' 

Scriu aceste rînduri povăţuit de linişte şi judecată o- 
biectivă. 

Nu fac parte din aceia cari turbură bucuros atmosfera se¬ 
nină a băncilor de studiu. Nici odată nu ini a trecut prin 
minte să aprob maniera detestabilă a atîtor demagogi ce*au 
angajat sufletele plăpînde ale studenţilor la fluctuaţii trec㬠
toare de politică curentă. Am văzut totdeauna in Alma Mater 
un lăcaş de adăpost al muncii şi-al idealului care planează 
sus, în sferele limpezi ale abstracţiunii. Pe coridoarele univer¬ 
sităţilor, de cîte ori m’am strecurat, am resimţit un fior venit 
de departe, din înălţimile siderale ale minţii pure şi-am înţe¬ 
les pretutindeni că viitoarea depe stradă e tot atît de nepo¬ 
trivită între zidurile lor, ca şi subt cupola unei biserici. Pen¬ 
tru vremile normale ale unei societăţi ordonate mi-am dat 
seama că sgomotul profan al vieţii trebuie oprit la poarta 
bibliotecilor şi că preocupările de-afară sunt pentru labora- 
torii elemente turburătoare. Aceste convingeri m’au făcut să 
detest pornirile ieftine ale tuturor iubitorilor de clamoare 
studenţească şi să fiu stăpînit de sfială de cîte ori tineri cu 
tîmpleie ferbinţi de visuri îmi cer un cuvînt şi-un îndemn. 

Războiul de ieri, marele pedagog al tuturor, mi-a arătat că 
la zile de mari sguduiri şi prefaceri intervin roluri noui şi în¬ 
datoriri pe cari actualitatea le împinge la suprafaţă. Cîmpul 
de bătaie cu hecatombele lui cerea sîngele generos şi proas¬ 
păt al tinereţii, singura chezăşie de putere şi de bi¬ 
ruinţă. Continentul coborît în tranşee, îşi scoteâ băieţii din ca¬ 
mera de studiu şi-i trimiteâ la marele examen al morţii. Din 
toate părţile isbucneâ adevărul că pentru o operă de sacrifi¬ 
ciu şi pentru un avînt impetuos spre ideal, se cer instinctele, 
imaginaţia şi nervii de douăzeci de ani. De aceea un val de 
tinereţe s’a revărsat peste omenire şi, în vreme ce batalioa¬ 
nele se înşiruiau pe linia de foc, sălile universitare deveneau 
din ce în ce mai tăcute, lăsînd să se aştearnă praful pe rafto- 


5t> 


www.dacoromanica.ro 



rile cu cărţi. In astfel de clipe, fireşte, suflarea aprinsă a p㬠
truns şi in universităţile romîneşti. Tineretul nostru dela 
şcoală, cu o intuiţie sigură, a sesizat problema de existenţă 
a neamului şi dela început a fost robit de măreţia ei. In anii 
de frămîntare ai neutralităţii, când opinia publică trebuia re¬ 
confortată pe urma agitaţiilor atîtor agenţi nemţeşti, cari 
mişunau în toate colţurile la Bucureşti, stropind păcatul cu 
ploaie de aur, universitatea a fost un focar permanent de ri¬ 
dicare a moralului maselor şi de propagandă neobosită pen¬ 
tru desrobirea Ardealului. In această perioadă tulbure pe care 
ne-o reamintim atît de bine, cu năvala cumpărătorilor de 
grîne şi de conştiinţe romîneşti, pe vremea cînd foarte mulţi 
viteji postumi ai politicei actuale pipăiau cu mintea gău¬ 
noasă «şi la dreapta şi la stânga», pe cînd celebrul Qunther 
îşi compuneâ lista şi Rosenthalii aveau mari slăbiciuni pentru 
marca germană, studenţii stigmatizau corupţia, mişcau toate 
fibrele societăţii cu revolta lor nobilă, erau o oază străluci¬ 
toare de speranţă şi ideal... Mulţimea, şi-atunci ca şi astăzi, 
îşi vedea de treabă, iar în încrucişarea de mici interese şi por¬ 
niri egoiste, rodea metodic microbul duşman, se lansau afaceri, 
se grămădeau samsari şi formidabile consilii de administraţie 
îşi plimbau ispita lor, scormonind apetitul oamenilor politici. 
Mîinile însă, şi-atunci ca şi astăzi, cu cît erau mai tinere, cu 
atît erau mai curate şi în mijlocul unui sgomot de tîrg şi de 
care, în Bucureştii neutralităţii, la statua lui Mihai Viteazul, 
veghea totdeauna un mănunchiu de băieţandrii sbuciumaţi 
de credinţă... 

In mijlocul acestei învălmăşeli, din pragul războiului nos¬ 
tru, tineretul şi cu deosebire studenţii dela universităţi, au fost 
cel mai preţios punct de razim al revendicărilor naţionale şi 
puritanismul lor a exercitat asupra lumii dela noi o influenţă 
binefăcătoare de redeşteptare sufletească. Nu e de mirat deci, 
dacăînasemeni circumstanţe, toţi cîţi propovăduiam datoria de 
sînge a Romîniei, ne-am apropiat cu drag de tinerii cărturari 
cari ne dădeau şi senzaţia neprihănită a unei siguranţe mo- 


59 


www.dacoromanica.ro 


rale şi garanţia deplină că jertfa de mîine ii va seceră în pri-1 
mele rînduri. Mi-aduc aminte, (ie pildă, de tabloul mişcător al 
congresului studenţesc din luna August 1915, la Galaţi, unde 
părintele Lucaci împleteâ fulgere şi imploră binecuvîntarea ce¬ 
rului pentru furtuna dorită de noi. Recitesc astăzi cuvintele 
ce mi le smulgeau miile de studenţi: — «Dragi prieteni, fră* 
mîntaţi-văl Scuturaţi praful cărţilor şi ieşiţi la larg! Fiţi 
elementul de purificare morală într’o epocă de materialism 
ruşinos, lăsaţi bătrinilor să păzească ei comoara înţelepciunii 
să fie ei creerul neamului, voi sunteţi pumnul acestui popor 
care va trebui să lovească odată, dacă nu vreâ să moară. 
Intr’o ţară în care cuminţii se înmulţesc aşă de îngrijitor 
faceţi-vă voi un titlu de glorie din a ascultă bătăile inimii. 
Numai aşă veţi aveâ pentru tîmplele .cărunte de mai tîrziu o 
rază de lumină şi-o justificare superioară»... 

Războiul a venit în curind la noi şi mulţi din băieţii cari-şi 
hotărîseră atunci viitorul congres la Cluj, s’au oprit în drum 
pe veci in trecătorile munţilor,pe cari le-au botezat cu sînge 
Ei au răscumpărat cu oasele lor, şi slava noastră proaspătă 
şi roadele biruinţii. 

Pe vremea acestor grele încercări îmi închipuiam că rolu 
tineretului se va schimbă în ziua cînd pacea va revenişi 
goarna de luptă va încetă să sune. Qştigmd o ţară nouă de 
vastă suprafaţă, lovită de toate stigmatele străinismului co¬ 
pleşitor, studenţimea, îmi ziceam, va trebui să reintre iute ş 
degrabă în bibliotecă, ca să împlinească golurile celor morţ 
şi mai ales să dea contribuţiile necesare pentru o civilizaţie 
la începuturile ei. Vedeam înfiinţîndu-se cuiburi noui de cul¬ 
tură in provinciile desrobite, vedeam setea de lumină sbuc- 
nind cu patimă după veacuri de apăsare şi ma gîndeam că în 
cîţiva ani aspectul intelectual al ţării va primi o înfăţişar 
schimbată. Aşteptările au pornit să se realizeze din primele 
zile ale păcii Poporul nostru, care-a sîngerat în mod neobiş¬ 
nuit pe cimpul de bătaie, a priceput pe deaîntregul necesi¬ 
tatea 'inor larj îndrumări culturale şi zeci de mii s'au des- 

GJ 


www.dacoromanica.ro 


prins din umbia satelor să treacă pe băncile universitare. Mal 
Tiuit! Aceşti tineri, cari veneau din faţa morţii, şi-au reluat 
frumuşel cărţile lor cu linişte şi discreţie, înţeîegându-şi pe 
deplin menirea. Nici un chiot de triumf nu s’a auzit din partea 
tor, nici o stăruitoare dorinţă de-a se frămîntâ mai departe în 
viaţa publică. Intr’o vreme când legionarii cehoslovaci se 
constituiau într’un partid politic, cînd tinerii luptători din 
italia urzeau firele fascismului şi cei din Franţa se agitau în 
mişcări similare, studenţimea noastră din primii ani de după 
războiu a fost stăpînită numai de calmul problemelor pro¬ 
fesionale... 

In acest timp insă societatea şi mai ales cercurile conduc㬠
toare, au pierdut aproape cu totul din vedere cele mai elemen¬ 
tare interese ale generaţiei intelectuale de mîine. Idealismul 
cetelor de tineri, smulşi în mare parte din ograda săracă a ţ㬠
ranilor nepăstuiţi, s’a lovit de realitatea aspră a prezentului. 
Copleşiţi de mizerie, de obicei lipsiţi de ocrotirea statului, ei 
s’au văzut în lupta grea a vieţii orfani şi fără sprijin. Deo¬ 
dată cu părăsirea lor, lumea dimprejur a început să uite re¬ 
pede morala austeră a tranşeelor şi toate lozincele luptei de 
ieri. S’au ivit tot mai dese fenomene de destrămare a cre¬ 
dinţei, micii negustori de toate nuanţele au năpădit arena, 
atmosfera s’a trivializat şi însăşi ideia naţională a început 
să sufere dureroase eclipse. La toate acestea s’a adăugat 
năvala străinilor ieşiţi ca din pâmînt din toate colţurile, 
înfipţi şi la universităţi, bogaţi, rumeni şi îndrăsneţi, înar¬ 
maţi cu toate avantajele adăpostului de ieri şi cu multele 
subterfugii ale inconştienţei noastre de astăzi. 

In faţa acestor situaţii tot mai înrăutăţite, instinctul tine¬ 
retului cu orientarea lui fină şi sigură, a început să simtă pri¬ 
mejdia. Reacţiunea s’a pornit ca un val ţîşnit din inima tu¬ 
turora şi-a cuprins de grabă miile de studenţi. Ei au înţeles 
că nu sunt vremuri normale încă şi că rolul lor de asanatori 
ai societăţii devine din nou actual. Ca şi pe vremea neutrali¬ 
tăţii politice de ieri, în neutralitatea morală de azi, tineretul 


iu 


www.dacoromanica.ro 


curat se agită şi-şi strigă revolta. E o mare copilărie şi-o 
crasă ignorantă să se caute instigatori atunci când avem in 
faţă protestarea unanimă a unei generaţii întregi. Sunt ca şi 
«copiii» din romanul lui Turgenieff, ca şi mişcările Germaniei 
tinere depe vremea lui Fichte, scoase la suprafaţă de cauze 
multiple şi încetate numai atunci cînd obiectivul lor a fost 
atins. Deaceea agitaţia lor a tăiat unde tot mai largi, mărin- 
du-şi proporţiile. Că s’au lăsat prinşi de exagerări uneori, că 
unele din lozincele ce-au lansat sunt discutabile, altele fără 
temei, e adevărat; în fond însă protestarea lor se brodează 
pe principiul demnităţii naţionale şi al curăţeniei de suflet 
atît de necesare şi tot mai nesocotite în zilele din urmă. 

lată de ce guvernul a făcut un act de mare nedreptate şi 
de complectă nepricepere cînd cu-o simplă măsură de po¬ 
liţie a lovit pătura cea mai onestă în năzuinţele ei, intr’o 
vreme când atîţia nebuni sunt îngăduiţi să urle pe la toate 
răspîntiile şi atîţi amnestiaţi ai Curţilor marţiale îşi plimbi 
slobozi zgomotoasa lor impertinenţă... 

Că se bucură Rosenthalii şi Honigmannii nu mă mir, fiindcă 
negoaţele lor sunt strivite de oprobiu la aceste suflete cin¬ 
stite, — dar mulţimea romînească a înregistrat cu răceală 
brutalitatea. 

Intru cit mă priveşte, cu cît caut mai adînc să cîntăresc 
stările de azi, cu atît mai mult văd că societatea noastră 
lipsită de disciplina gîndirii şi sguduită adese de penibile 
perturbaţii morale, nu are decît să cîştige pe urma corecti¬ 
vului de care o împărtăşeşte mişcarea studenţilor universitari. 

De-aceea nu pot decît să repet în situaţia actuală cuvin¬ 
tele rostite odinioară: 

— «Tinerimea e resortul însufleţirii unui neam : termome¬ 
trul spiritului de jertfă al societăţii. Zile ca cele de astăzi 
trebuie să-i arate înălţimea morală. Înţelepciunea politică, 
cumpătul diplomatic, tergiversările de culise şi alte vorbe 
mari din camera de vechituri a neputinţei, nu se cunosc încă 
la aceşti iluminaţi cu ochi aprinşi. Odată şi odată ei le vor 

- 62 ~ 


www.dacoromanica.ro 


primi deodată cu reumatismele, dar pînă atunci sîngele tre¬ 
buie să fiarbă şi credinţa să-şi ceară drepturile ei». 
«Frămîntaţi-vă, deci, dragi prieteni» I 
«Deasupra sbuciumului vostru văd cum planează fiorul 
istoric al atitor generaţii de tineri, cari au visat ca şi voi» 
căutînd leac pentru durerile altora». 


03 


www.dacoromanica.ro 



C5n caz de conştiinţă. 


P este cîteva zile. Curtea .cu juraţi din Bucureşti va aveâ 
să judece procesul unui tînăr, care vine să răspundă, 
pentru o încercare de omor, în faţa justiţiei. 

Cazul depăşeşte proporţiile unui fapt divers, fiindcă nu se 
brodează pe o psihologie singulară, ci rezumă în sine un 
zbucium colectiv, care trebuie examinat de-aproape. 

Tînăral loan Moţa, cu toată nenorocirea lui, se desface 
din mijlocul mişcării studenţeşti, care de cîţiva ani clocoteşte 
necontenit împrejurul nostru. Acuzatul, fost preşedinte al stu¬ 
denţilor dela Universitatea din Cluj, stă în celula lui de închi¬ 
soare de un an şi jumătate pent u credinţa care agită sufle¬ 
tele tuturor intelectualilor din generaţia lui. Un val de fră- 
mîntare necunoscută a luat în stăpînire zecile de mii de 
tineri dela institutele noastre superioare de învăţămînt, şi i-a 
strîns întro falangă cu largă resonanţă în sentimentul public. 
S’a scris şi s’a vorbit destul asupra acestei tulburări neobiş¬ 
nuite la noi. Cu deosebire presa zisă independentă dela Bucu¬ 
reşti a vărsat mulţi clăbuci de cerneală ca s’o întunece şî s’o 
desonoreze. Negustorii tiparului cu spiritul lor de tarabă nu 
s’au sfiit dela început să vadă în ea altceva decît opera mes¬ 
chină a unor instigatori puşi la cale de peste hotare, ca să 
spargă buna învoire cetăţenească dia România. După păre- 

«Mu»)*! /forte» www.dacoromanica.ro » 


rea acestor fericiţi neo-romîni, duioşi risipitori în materie dt 
umanitarism şi indulgenţă pentru toate crimele îndreptate 
împotriva ţării, agitaţia Universităţilor noastre trebuia su¬ 
grumată de mult in beciurile poliţiei. Lumea insă, chibzuita 
mulţime anonimă, călăuzită de logica unor porniri sănătoase, 
n’a judecat aşa lucruri e. In faţa ei, ca şi in faţa tuturor oa¬ 
menilor nepărtinitori, răsvrătirea tineretului a luat un alt as¬ 
pect şi o altă semnificare. Prin ea se anunţă conştiinţa na¬ 
ţională desrobită din obezile seculare, pe urma războiului 
recent, palpitarea vie a unui popor, care s’a regăsit pe sine 
însuşi şi vrea să şteargă cu o oră mai curind nedreptăţile 
prelungite din trecut. Subt acest impuls de fulgerătoare re- 
oeşteptare s’a clătinat totul la noi şi a făcut să circule un fer¬ 
ment nou de viaţă morală. Nu e nici o mirare că pe băncile 
universitare s*au deslănţuit primele elemente de furtună puri¬ 
ficatoare. Subt timplele băieţilor de douăze i de ani a bătut 
totdeauna sîngele fierbinte al marilor primeniri. Că în acest 
vîrtej au alunecat şi lozince greşite, că patimile au crescut 
şi minţile s’au exaltat uneori, e adevărat, fondul însă a rămas 
profund onest şi nefalsificat. In orice caz, nu exagerările sunt 
fenomenul cel mai important într’o asemenea mişcare, care a 
angajat fibrele cele mai sensibile ale organismului nostru 
naţional. De-aceea, la o parte toţi înţelepţii de ocazie in al 
căror abur de bucătărie nu s’a gătit nimic pentru alţii, la o 
parte şi tigrii deveniţi animale domestice, care şi-au devorat 
entusiasmul de odinioară. Nici unii, nici ceilalţi nu mai pot fi 
răpiţi de această viitoare frenetică spre ideal. La o parte 
insă, mai ales, călătorii cu valiza proaspătă incă pe pămîn- 
tul nostru. Clamoarea lor stridentă nu constituie o judecată. 
De dragul lor, noi nu vom declară falimentul moral a dou㬠
zeci de mii de studenţi, a căror reţea sufletească porneşte diB 
adîncul instinctului de conservare naţională. Astăzi, trebuie 
s'o spunem, ne putem îngădui mai puţin ca ori când un ast¬ 
fel de lux inutil, fiindcă astăzi însufleţirea lor se confundă cu 
.nsăş putinţa de a păstră neştirbit un patrimoniu, pentm care 

TT 

www.dacoromanica.ro 


orice picătură de sînge generos e mai preţioasă decit toate 
riurile de cerneală impură din rotativele dela Bucureşti. 

Ei bine, in acest cadru de fierbere tinerească, greşită uneori, 
cinstită totdeauna, s’a desfăşurat o sguduitoare dramă, ca 
rezultanta unui caz de conştiinţă chinuitor şi onorabil. Tî- 
nărul loan Moţa, descoperind trădarea unui coleg al său, 
degradat la rolul de spion şi agent provocator, a tras cu re¬ 
volverul asupra lui, hotărît sâ-1 suprime. Gestul n’a venit 
dintr’o revoltă spontană a unei clipe, ci s’a urzit cu încetul, 
zi cu zi, noapte cu noapte, după dovezile palpabile ale prie¬ 
teniei batjocorite. Studentul Moţa a trecut printr’un lung cal¬ 
var moral. Intre zidurile dela Văcăreşti, acest băiat dusese^ 
cu el un crez fanatic, care poate ţi împărtăşit sau nu, dar 
care eră dincolo de raza ori-cărui interes individual. Rob al 
ideii, el îşi pierduse libertatea fără să murmure pînă în ceasul 
cînd l-a izbit in obraz trădarea. Ce prăpastie se va fi des¬ 
chis atunci înaintea lui, cite întrebări se vor fi pus şi cîte răs¬ 
punsuri i se vor fi dat în minte, pînă i s’a înfiripat planul de 
pedeapsă şi răzbunare ? Fiul de preot dela Orăştie, născut 
într’unul din cele mai romineşti colţuri ale Ardealului, subt 
protestarea dirzâ de pe la sfirşitul regimului unguresc, cres¬ 
cut cu piinea pribegiei în Moldova, unde tatăl lui se înrolase 
în armata, prin ce crize pustiitoare va fi trecut pînă in dimi¬ 
neaţa fatală, cînd după o rugăciune subt bolta bisericii Ma- 
vrocordaţilor, a ridicat arma asupra tovarăşului necredin¬ 
cios ? Analistul zilelor noastre, dornic să despice svîrcolirea 
mută a unei societăţi în procesul ei de creştere înfrigurată, 
ar avea multe de spus. Că sunt destui cari nu pot urmări 
acest coridor plin de umbre, e firesc, fiindcă problemele 
morale nu prea cad în tradiţiile unei lumi pripite pentru 
care transacţiile de conştiinţă sunt bucătura cea de toate 
zilele. Te injeleg aşa de bine, cetăţean al ţării mele, cu spi¬ 
narea elastică, uşor ca o minge şi săltat sus pe scara noro¬ 
cului de propria-ţi goliciune. Tu, trudit la şcoala umilinţei, 
ai avut în fiecare seară alt compromis subt pernă şi at 

67 — 

www.dacoromanica.ro 


dormit tihnit sub plapuma caldă a inconştienţi. Pentru 
tine bietul băiat de popă cu revolverul lui e cel mult un 
simplu detracat bun de balamuc, sau un criminal de rînd 
care trebuie să taie sare undeva la Ocnele Mari. Te admit, 
şi pe d-ta, d-le publicist luminător de naţie, Albert Ho- 
nigmann, pentru care arma şi revolta vor rămîne în veci 
necunoscute, fiindcă în materie de demnitate te-ai obişnuit 
să cazi la învoială pe 30 de procente ! Amîndoi sunteţi 
cu verdictul gata şi cu fruntea senină. Există însă, dincolo 
de d-voastră, imperiul conştiinţei prin care nu v'aţi plimbat 
niciodată şi unde bagajul sufletesc e mai greu, vieaţa mai 
complicată. E mulţimea fără nume care deţine destinele unui 
pămînt cu toate moştenirile lui. In ea se plămădesc, ca în 
adîncimile unui vulcan, devotamente şi elanuri cari izbuc¬ 
nesc la zile mari şi mătură grămezile de transacţii. In 
această masă cu capete nenumărate, cari au mai scăpat din 
tranşeele de ieri şi în toţi aceia cari cred incă in nevoi i unei 
revizuiri a valorilor, povestea lui Moţa apare ca un prilej 
de dureroasă reflexiune şi îngrijo are. S’ar părea că o pa¬ 
gină de Turghenieff sau Dostoiewsky s’a transplan at la 
Dunăre, şi că in mijlocul unei societăţi cupnn e de un vifor 
subteran, dincolo de beatitudinea stearpă a unora inceoe să 
lucreze un catechism nou... 

Un lucru e cert, studentul dela Văcăreşti deschide o por¬ 
tiţă spre psihologia Ardealului nostru, în care, ca într’un 
cazan bătrîn şi ruginit, clocotesc patimi adinei. Treceţi 
prin satele noastre, cintăriţi puţin ce e după privirea îngîn- 
durată a ţăranilor cari adăpostesc mistere de demult I 
Duceţi-vă la Orăştie, citiţi gazetele populare ale părintelui 
Moţa de 20 de ani încoace, ori staţi de vorbă două minute 
cu preoteasa, acolo la ea acasă. Veţi înţelege de grabă, că o 
lume aspră, tare în credinţa ei, cu accente de energie 
nebănuită şi cu note de austeritate patriarhală, e pe cale 
să-şi strige evanghelia ei. Aceşti primitivi robuşti sunt 
greu de mînuit, d-le Albert Honigmann! Nici glumele de 

~«P 

www.dacoromanica.ro 


mahala nu-i prind, nici sforiie tiparului nu-i ademenesc. Ei 
au escaladat veacurile cu instinctele lor, cu cari nu se 
poate face nici un tîrg. Ei reprezintă religia naţională 
fanatică şi intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieţii 
noastre de stat. 

Din această castă s’a smuls studentul dela Văcăreşti. Ce 
vor face mîine juraţii cu el? îl vor dărui libertăţii, 
sau îl vor trimite din nou la puşcărie ? E aproape indi¬ 
ferent, casta rămîne, linii noui se conturează pe orizont, 
viaţa se complică 


69 


www.dacoromanica.ro 




După achitarea stadenţilor 


erdictul Curţii cu juraţi din Bucureşti, care a redat liber¬ 



tatea unui mănunchiu de studenţi universitari deţinuţi 


T vreme de-o jumătate de an pe urma unor grave acuza- 
ţiuni, ar fi trebuit să fie un obiect de stăruitoare analiză pe 
seama presei romineşti. In alte ţări, cu ocazia unor astfel de 
întîmplări, se răscolesc de obicei toate resorturile sufleteşti 
ale învinuiţilor. Se iau în cercetare amănunţită mobilele de¬ 
lictului, se disecă societatea însăşi şi se trag concluzii asupra 
ei. Un asemenea proces e totdeauna o portiţă, pe care se poate 
intră în lumea ascunsă a simţirii, de unde se pot smulge măr¬ 
turisiri lămuritoare, de aceea gazetarul, cu impulsurile lui 
profesionale de permanent analist, e veşnic clientul consacrat 
al sălilor de justiţie. 

Această îndeletnicire a existat şi la noi pînă bine de cu- 
rlnd. 

V'aduceţi aminte, de pildă, cîtă cerneală a cheltuit presa 
noastră independentă cînd cu procesul lui Max Goldştein şi al 
tovarăşilor săi..Ca in faţa unui eveniment epocal, redacţiile 
d-lor Honigmannşi Kalman Blumenfeld, plus alţi patrioţi lu¬ 
minători, au fost mobilizate pe loc. Articole explicative au 
apărut cu duiumul, s'a vorbit de păcatele oligarhiei ruginite 
care a exaltat creerii comuniştilor, s’au etalat suferinţele pri— 


71 


www.dacoromanica.ro 




zonierilor dela Jilava şi s’a făcut mult haz pe socoteala Curţi- 
lor marţiale. In această atmosferă de indulgenţă şi simpatie o 
vorbă nu s’a suflat asupra crimei mişeleşti, nici nu s'a evocat 
în amintirea cititorilor pieptul sfîrticat de bombă al bietului 
Greceanu, sau groaznica ucidere a episcopului Radu. Ca de- 
atîteaori s’a servit publicului şi cu acest prilej cunoscuta pilulă 
umanitaristă, după care banditul Max şi consoţii se înfăţişau 
ca nişte eroici reformatori ai mizeriilor sociale, ca nişte vic¬ 
time ale visului şi a’.e doctrinei, cari pot fi plînşi, regretaţi şi 
admiraţi chiar, dar cari în nici un caz nu merită brutalitatea 
cazonă. Aşa vorbeau atunci pe pagini întregi iluştrii poten¬ 
taţi de cerneală din strada Sărindar, apărători ai libertăţii 
şi ai ideilor înaintate. Că atitudinea a fost programatică şi nu 
intîmplătoare o dovedeşte faptul că de atunci şi pînă astăzi 
in nenumărate rînduri silueta îndrăzneţului Max, probabil 
văr sau cumnat al zişilor Blumenfelzi, reapare în coloanele 
«independente^ înconjurată de aureola martirajului şi muiată 
totdeauna într’o discretă compătimire. Iată d. e. ştirea cea mai 
recentă, cu care suntem întreţinuţi săptămîna trecută de către 
d. Henigmann în organul său: <AIax Goldştein , condamnat la 
muncă s Inică pe viaţă pentru săvîrşirea atentatului dela Se¬ 
nat, se află în a 21-a zi de grevă a foamei. El este încarcerai 
la Eoflana, unde de fapt nu suni trimişi decît condamnaţii la 
recluziune sau corecţie. Motivul grevei ar fi răul tratament la 
care ar fi supus». Cum vedeţi, d. Fagure e perfect de Line in¬ 
format şi ţine mult să ne informeze şi pe noi într’o chestiune, 
din care săracul Max iese din nou amar nedreptăţit !... 

Procesul studenţilor n’a fost o temă interesantă pentru 
domnii ziarişti, cetăţeni cu hârtiile în regulă în România 
Mare. 

Nici pe departe nu se poate compară simpatia ce au chel¬ 
tuit de dragul lui Goldştein, cu purtarea de acum. Pînă la un 
punct, fireşte, lucrurile sunt explicabile, fiindcă Max eră ap㬠
rat în puterea unor organice înrudiri de suflet şi de sînge, 
cîtă vreme părintele Moţa dela Orăştie sau ceilalţi părinţi ai 


72 


www.dacoromanica.ro 


studenţilor n’avuseră norocul să cunoască decît din auzite- 
Polonia, lată de ce, o rigiditate absolută a prezidat tonul 
«presei independente» din Capitală. Nici o atmosferă de înţe¬ 
legere nu s’a creat în jurul tinerilor acuzaţi dela Văcăreşti, 
nici o circumstanţă atenuantă n’a fost scoasă la iveală. Vechile 
slăbiciuni «democratice» s’au coborît de astădată la fund,, 
iar teoriile umanitariste au dispărut cu totul de pe arenă, 
Desbaterea însăşi a procesului a fost relatată cu o nemaipo¬ 
menită economie de cuvinte de către aceşti inepuisabili flecari 
cari sunt gata oricînd să brodeze minciuni fantastice ca să-şt 
umple coloanele. Cît despre comentarea sentinţei de achi¬ 
tare, a fost pur şi simplu piramidală. Negustorii de opinie 
publică, în loc să manifesteze o bucurie curată cînd mat 
mulţi t'neri intelectuali au lăsat în urmă închisoarea şi s’au 
întors pe băncile universitare, ei s’au înbufnat cu toţii şi dim 
bun senin s’au constituit în serioşi paznici ai ordinei sociale. 
Liber-cugetătorii redactori, a căror minte şi-a făcut o spe¬ 
cială gimnastică pentru interpretarea crimei, micii şloimzoui 
cari forfotesc împrejur, căptuşiţi cu dispoziţii atavice pentru- 
toată eflorescenţa păcatului dela escrocherie în sus, au deve¬ 
nit dintr’odată burghezi gravi şi ginditori, preocupaţi de li¬ 
niştea deaproapelui şi de alte bunătăţi bătrîneşti. Ba mai 
mult, sbuciumaţii cavaleri, înamoraţi de toate revoluţiile de 
pe glob, s’au ti ansformat ca prin minune in veritabili reac¬ 
ţionari şi scrupulele lor de legalitate au mers pînâ la detes¬ 
tarea Curţilor cu juraţi şi pînă la glorificarea tribunalelor, ca 
singure foruri de drept, menite să judece într’o astfel de ma¬ 
terie... 

Vedeţi ce admirabilă evoluţie spre dreapta la aceşti foşti 
revoltaţi, domesticiţi de împrejurări 1 încă două procese la 
fel şi monitoarele lor sunt gata să proslăvească în ditirambi 
patetici starea de asediu cu toate rigoiile ei... 

Ar fi să prezentam şi noi îngrijitoare fenomene de mimetism 
politic, dacă n’am înregistra cele petrecute şi nn le-am privi 
cu obişnuita sinceritate care călăuzeşte orice cuget one^t. 


www.dacoromanica.ro 



Fără a examina in detaliu firele procesului, descoperirile 
făcute şi ipotezele mai mult sautnai puţin întemeiate, jude¬ 
cind numai substratul sufletesc al intregei chestiuni, ne dăm 
seama imediat că nu e un fenomen neglijabil, care trece fără 
-să lase urme, ca orice intîmplare curentă. Cei cîţiva studenţi, 
■oriclt de criticabili în planurile lor tinereşti, s’au dovedit 
inspiraţi de-o ideologie comună, pentru care erau gata să se 
jertfească. Gestul lor nesocotit şi exaltat aveâ la bază nu o 
pornire criminala, ci un gînd de apărare a neamului. Ei puteau 
îi profund greşiţi în măsurile lor, cu toate acestea nu repre¬ 
zentau o psihologie de răufăcători. Ce e mai interesant, msâ, 
băieţii dela Văcăreşti erau într’o strînsă legătură de credinţă 
cu zeci de mii de colegi de-ai lor, cari la toate Universităţile 
nfăţişează întreaga noastră pătură intelectuală de mîine, cu 
puternice ramificaţii sufleteşti pe suprafaţa ţarii. Aceste zeci 
de mii şi-au manifestat sgomotos solidaritatea lor cu incul 
păţii, pe care-i socoteau expresia unei simţiri unanime. Adău¬ 
gaţi la avalanşa considerabilă, faptul că o întreagă pleiadă 
de fruntaşi ai legilor s’a grăbit să ia apărarea celor depe 
banca acuzaţilor. Procesul s’a judecat într’o radiaţiune de 
caldă simpatie a celor prezenţi, pledoariile au mişcat asistenţa 
plnă la lacrimi, iar juraţii în unanimitate au adus verdict de 
achitare. Cînd s’a aflat sentinţa,dela un capăt al ţării la altul, 

vie mulţumire a insen'nat frunţile şi în multe părţi s’au pro¬ 
dus manifestaţii de aprobare. 

Adevărul e deci că nu ne găsim în faţa unui fenomen Izolat 
de înfierbîntare a câtorva singurateci, ci în plin curent de 
mulţime care angajază conştiinţa publică. 

Reţetele cari s’au aplicat pînă astăzi în constatarea acestei 
stări sufleteşti au fost adorabile în simplismul lor. Politicia¬ 
nismul, alegând ca de obicei soluţia cea mai comodă, a făcut 
politică de struţ, închizînd ochii şi declarînd că nu se petrece 
iiim'c; gazetele meschine şi interesate au turnat ulei pe foc, 
«punînd că toată volbura e opera unor huligani nebuni, îar 
guvernanţii, categorici în logica lor sumară, au declarat 


li 


www.dacoromanica.ro 



starea de asediu şi sunt perfect convinşi câ subt baionete pa- 
'timile se retrag şi adorm iarăş în alvia lor. 

Toate cîte le vedem sunt remedii de-o clipă, banale şi inutile. 

Realitatea ecă, o stare bolnavă mişcă sufletele împrejurul 
nostru într’o protestare necontenită. Nici douăzeci de mii de 
studenţi n’au înebunit, cum vrea să ne facă să credem virtuosul 
luptător Albert Honigmann, nici juraţii dela Bucureşti nu vi¬ 
sează pogromuri. Sbuciumul de subt ochii noştri e mult mai 
amplu mult mai adânc. Poporul românesc întreg, în prima 
lui perioadă de după unire, îşi afirmă nemulţumirea pentru 
năvala străină, care l-a copleşit, pentru exploatarea frivolă a 
energiilor lui cheltuite pe seama altora şi pentru spiritul dis¬ 
tructiv, propagat în rîndurile noastre ca o răsplată a atîtor 
binefaceri. Nu e o pornire de xenofobie, cum am mai spus-o 
şi în alte rînduri, ci afirmarea unei lozinci naţionale, tendinţa 
foarte normală de a reintegra un neam în toate drepturile lui 
fireşti. Paralel cu această sbucnire a demnităţii strivite iese 
ia iveală şi scîrba de toate infuzoriile politice, care patronează 
cu rostul lor ravagiile celui mai ruşinos materialism repezit 
pe spinarea ţării... 

Astfel fiind împrejurările, ele nu se remediază nici cu strîm- 
bături la gazetă nici cu aşa zise măsuri excepţionale. O trans¬ 
formare radicală de concepţie a societăţii noastre, în sensul 
unei renaşteri naţionale, se impune cu toate consecinţele. 
Alături cu acest nou botez moral, care e chemat să purifice 
rîndurile noastre, ataşarea sinceră a tuturor cetăţenilor de 
origine străină la ideia d* stat român e singura soluţie sal¬ 
vatoare. Şi una şi alta nu ,se pot închipui decît prin elimi¬ 
narea aventurierilor, cari au umplut arena, prin înlăturarea 
reclamagiilor şi mai ales prin aşezarea spiritului public pe te¬ 
meiurile solide aie mentalităţii noastre de baştină, cu rădăcini 
puternice în moştenirea noastră sufle ească de demult. Cine 
nu înţelege aceste adevăruri elementare, va fi dat la o parte 
de valul triumfător. 

* 

★ * 


73 


www.dacoromanica.ro 



O singură netă caracteristică, remarcata in atitudinea ti¬ 
nerilor acuzaţi: e crezul lor de iluminaţi, mărturisit întreg în 
raţa judecătorilor. Ne-a fost dat să vedem proiectindu se 
sentimentul de jertfă in ochii limpezi ai unor băieţandri, care 
au preferat să-şi exagereze greşelile decit să ceară milostenie. 

Observator cinstit al întîmplărilor din jurul meu, însemn 
aici pentru toată lumea această conduită şi-mi zic că o miş¬ 
care care a putut să deie astfel de momente de abnegaţie nu 
e de dispreţuit, fiindcă ne vom mai întîlni cu ea. 

Şi roai este încă ceva: se anunţă problemele de conştiinţă 
în societatea noastră, domnilor, se complică lucrurile— 


Iii 


www.dacoromanica.ro 




O mape paşine 


ine nu ştie că în timpul din urmă la Universităţile din 



străinătate, la Paris mai ales, creşte necontenit nutnS- 


nil acelor studenţi cari, în afară de paşaport, n’au dus 
cu ei nimic din ţara romînească ? Străini de origine şi duş¬ 
mani prin sentimente, de fel din Basarabia, Bucovina seu 
nordul Ardealului, cînd nu sunt pur şi simplu oploşiţi aici de 
peste hotare, fără să se fi împărtăşit cit de puţin de cultura 
mediului unde se întorc, aceşti nomazi intelectuali sunt de 
obicei cei mai fervenţi propagandişti ai legendelor stupide 
răspîndite în Occident pe spinarea noastră. Ei apar în Car¬ 
tierul Latin ca o castă separată, izolată ermetic de ceata ro- 
mînilor de pur sînge. Mi se spune că unii sunt aderenţii re¬ 
gimului ţarist, alţii debitează teorii bolşevice şi cer plebiscit 
peste Prut, sau, încununaţi cu aureolă de martiri, plîng Ia 
gazetă suferinţele lui Israel în Romînia barbară. Cu toţii, 
fireşte, primesc schimbul de valută în contul ţării, pentru ca 
reveniţi odată aici să sporească suma elementelor incerte şi 
să tragă cu ochiul peste graniţă la toate curentele subversive. 

Ştiam acest lucru şi-l invocam în memorie de cîte ori po¬ 
vestea faimosului antisemitism romînesc o vedeam scoţînd 
capul sau într’o gazetă din New-York, sau în vreo protes¬ 
tare lansată pe malul Senei de către «Liga drepturilor omu- 





lui». Ca şi alţii, mă gîndcam şi eu cu o reală groază: ce 
mare binefacere va cădeâ pe biata ţară atunci, cind pomeniţii 
stipendiaţi ai valutei se vor aşeza la punctul lor de observa¬ 
ţie printre noi, ca să-şi puie în practică princip iile... Trimi¬ 
terea studenţilor noştri în străinătate, îmi ziceam, e o impor¬ 
tantă problemă de stat, care trebuie urmărită cu un mare simţ 
de raspurdere, fiinccă pe urma contactului cu civilizaţiile din 
Apus se va resimţi toată opera consolidării de acasă. Cîte 
indicaţii esenţiale nu răscoleşte din primul moment această 
chestiune păraginită ca atîtea altele I In treacat, de pildă, mă 
purtă mintea la categorica rectificare sufletească a provin¬ 
ciilor alipite, după două generaţii de studenţi, pe care Parisul 
ui i ar retrimite inoculaţi cu sfînta otravă a latinităţii. 

Ei bine, mi se curmă aceste preocupări acum, când simt 
o palmă sdravănă, pe care-o primim in plin obraz, ca să ne 
desnetlcim deabinelea. Ca toate ruşinile mari, nici batjocura 
noastră nu are nevoie de spec'ale adjective ca să fie înţeleasă, 
S’o spunem deci pe îndelete. Ascultaţi... 

Se cunosc bunele sentimente de ocrotire cu cari toate gu¬ 
vernele franceze, dela unire încoace, ne-au dat mîi ă de aju¬ 
tor, ca să nivelări asperităţile întîmpinate in lupta de înt㬠
rire a statului ieşit din străduîn f ele noastre comune. R'zboiul 
a adus la Paris lămuriri definixive asupra rostului României. 
S’a înţeles că aici e avangarda patrimoniului latin, că prin 
toate instinctele ereditare aparţinem aceleeaş familii şi că 
ce’e două principate unite consecvent şi progiamatic s’atr 
afiliat culturii franceze, pe care au propovăduit-o la Dunăre 
întreg veacul al nouăsprezecelea cu un rezultat necunoscut 
încă în ah colţ de omenire. Subt acest raport al unei concep¬ 
ţii de rasă deci, unitatea noastră naţională n’a fost numai un 
act de dreptate în istoria unui neam, ci un cîştig direct pe 
care îl înregistiează latinitatea. Conştienţi de acest adevăr, din 
care decurg importante consecinţe de ordin diferit, condu¬ 
cătorii politici ai Franţei depe vremea congresului de pace 
s’au gîndit să asigure continuitatea unui proces istoiic şi-a» 

~T% 

www.dacoromanica.ro 


trimis, se ştie, misiuni culturale, care deatunci lucrează ia 
noi urmărind paralel cu organele de stat înlăturarea moşte¬ 
nirilor sufleteşti inoportune şi latinizarea solului. Un număr 
însemnat de profesori de liceu şi de universitate desfăşoară 
aici o acţiune lăudabilă cu succese îmbucurătoare. Guvernele- 
franceze însă nu s’au oprit la drumul jumătate în tendinţa lor 
de înfrăţire intelectuală. Deodată cu energia cheltuită la nor 
au crezut că trebuie să atragă şi la institutele lor de învăţă- 
mînt generaţia care se creşte astăzi, pentru a o familiarizâ cu 
toate preceptele necesare. Cu acest gînd onest s’au făcut 
importante înlesniri materiale studenţilor noştri la Paris. In- 
anii din urmă, guvernul francez a crezut că trebuie să meargă 
şl mai departe în solicitudinea lui amicală: a destinat 700 de 
mii de franci anual din bugetul Franţei cu scopul dea se 
acordă, ca ajutor, studenţilor romîni la Universităţile fran 
ceze. 

Cine este omul care să nu aprecieze acest nobil gest intr’o- 
vreme când greutăţile financiare ale aliatei noastre sunt 
îndeobşte cunoscute ? Cine nu-şi dă seama de urmările bine- 
cuvîntate ale unei asemeni acţiuni dela popor la popor? 
Lucrul e limpede şi toată lumea îl aplaudă la noi. Ce s’s 
întîmplat însă 3 Acum vine ruşinea care ne acopere de ridi¬ 
col.'Am primit lista studenţilor beneficiari ai dărniciei pro¬ 
tectoare, care angajează recunoştinţa şi onoarea ţării, şi-ant 
constatat că abia treizeci de procente sunt romîni... Publi¬ 
căm acest pomelnic în întregime aşa cum ni s’a trimis del& 
Paris. Cetiţi-1 vă rog, şi faceţi fiecare o judecată individuală. 
N’aveţi nevoie nici de acte de identitate, nici de certificate- 
de botez. Simpla înşiruire a numelui lămureşte totul. Urechea 
vă desveleşte misterul: Sunt în absoluta lor majoritate evrei,, 
cei mai mulţi d'n casta cetăţenilor neofiţi, cari au exact atîta 
legătură de sufiet cu ţărîna Basarabilor cît aveţi d-voastra 
:u apa Iordanului din Testamentul vechiu. 

O mulţime de întrebări dau năvală pe urma acestei extra¬ 
ordinare nesocotiri a celei mai elementare demnităţi naţionale 


ii 

www.dacoromanica.ro 



Mai intîi: Crede cineva că aşa se poate realiza lozinca reci¬ 
procităţii culturale Intre Franca şi Romînia? Prin interme¬ 
diul lui Isac Friedman şi Smelca Rabin se va sălăşlui între 
Tisa şi Nistru geniul lui Racine, ca să perpetueze vechea 
ipnoză pe care Parisul o exercită asupra latinilor dela Du¬ 
năre ? Al doilea: E echitabilă această repartizare numerică, 
ţlnînd seamă de orice calcul al proporţiilor, tratat fiind orop¬ 
situl nostru popor chiar şi după cea mai vitregă clauză a mi¬ 
norităţilor ? Al treilea: Poate Romînia geloasă de tradiţio¬ 
nalele ei bune raporturi cu generoasa Franţă, poate cu mili¬ 
oanele ei autohtone să admită o jignire, care e menită să pro¬ 
ducă în opinia ei publică sugestiuni dăunătoare şi prea legitimi 
nemulţumiri ? 

întrebările se înmulţesc cu cît judecăm problema mai 
deaproape şi rostul lor taie tot mai adînc. Suntem convinşi 
că pentru denaturarea intenţiilor iniţiale nu poartă vina cer¬ 
curile diriguitoare dela Paris, a căror prietenie ne-a fost 
probată în zile mult mai grele şi a fost pecetluită cu sîoge pe 
cfmpiile de luptă din Moldova. E la mijloc, de sigur, una din 
acele fantastice învîrteli, cu care noi ne-am obişnuit aici acasă 
de cîie ori vine vorba de revărsarea bunătăţilor.... Ni s'au 
dat chiar oarecari detalii, ni s’a indicat şi promotorul acestei 
liste talmudice în persoana unui domn profesor delaSorbona, 
francez naturalizat, pe care protecţiunea şi intervenţ a d-lui 
N. lorga l-ar fi avansat arbitru al doleanţelor romîneşti la 
Universitatea din Paris. Nu importă culisele care vor ieşi la 
iveală în curînd. Vina de căpetenie e însă a guvernului 
nostru, care din primul moment avea datoria să iâ în mînă 
retolvirea problemei, sau să întreprindă la timp paşii tre- 
baincioşi, ca să ne scape de-o pacoste ruşinoasă. 

In orice caz, conştiinţa publică din toate unghiurile Roml- 
niei unite tresare în faţa acestui act de impietate. Daci 
•actuala tresărire spontană merită gravul epitet de antisemi¬ 
tism, atunci, fiţi pe pace, suntem antisemiţi cu toţii, fiindcă 
,mi consimţim odată cu capul să ne căutăm strămoşii în stepele 


M 

www.dacoromanica.ro 



ucraine. Suntem şi rămînem ce-am tost: Rom ini admiratori 
ai Franţei! Această calitate atavică ne-o păstrăm chiar şi 
fără bursă la Universitate, chiar şi dacă aceste sute de mii de 
franci nu mai poartă eticheta noastră şi se trimit coloniei 
franceze din Madagascar sau se construeşte cu ei un block- 
fiaus împotriva lui Abd El Krim... 

In toate împrejurările latinitatea e mai in cîştig, obrazul 
nostru mai curat, şi mulţumirea mai mare decît astăzi... 


ii 


Hi 

-•Musiu’ care fierbe» , 

www.dacoromanica.ro 




Oiolenţă şi retorsiune. 


uni anumite noţiuni de limpezii in vălmăşagul actual al 



frămîntărilor noastre, cînd numai o desăvîrşită clari¬ 


tate de judecată ne poate arătă drumul cel drept în ma¬ 
terie de credinţă... 

Ziarele străine dela Bucureşti fac un mare caz din păţania 
d-lui Costa-Foru la gara din Cluj, unde, se ştie, şeful umani¬ 
tarist al «Ligei drepturilor omului» a avut o neplăcută întîl- 
nire cu studenţii. Induioşatele gazete se retranşează din nou 
după principiile cunoscute ale civilizaţiei din Apus şi deploră 
înapoierea unui popor, la care îndrăzneala de opinie trebuie 
răscumpărată cu astfel de desagramente. Cu acest prilej, d-nii 
Braunştein şi Honigmann, iluştri publicişti romîni, apar iarăş 
ingrijaţi asupra calităţilor noastre de rasă. Şi Lupta şi Ade¬ 
vărul sunt de acord că d. Costa-Foru e o victimă a li¬ 
bertăţii de gîndire şi că prin violenţă nu se pot suprimă con¬ 
cepţiile unui om, care e un fel de reprezentant al ideilor înain¬ 
tate în mijlocul unei societăţi de primitivi. 

Cu alte cuvinte, lucrurile s’au complicat de tot la noi în 
timpul din urmă: avem două soiuri de oameni în ţară. Deo¬ 
parte sunt cerebralii, de alta masa inertă a nepricepuţilor. 
Deoparte ni se înfăţişează promotorii evoluţiei universale, de 
alta figuranţii stagnării culturale a ţăranilor dela Dunăre. O 


83 

www.dacoromanica.ro 




mare luptă s’ar dă aici între cele două tabere. Din această in- 
crucişare de forţe, negustorii presei internaţionale ar fi să 
apară ca şampionii lu ninii, iar exponenţii curentului tradi¬ 
ţional ca nişte sălbatici pentru care supremul argument e 
pumnul. E o bătălie deci, — zic cavalerii Occidentului — în¬ 
tre intelectualitate şi violenţă, din care mai curînd sau mai 
tîrziu prerogativele minţii vor ieşi triumfătoare... 

lată erezia ce trebuie lămurită din primul moment, pornind 
tocmai dela experienţa banalului publicist, d. Costa-Foru. 
D-sa, ca şî mulţi alţii, nu are nimic aface cu nici o fărîtnă- 
tură de progres manifestată pe solul nostru. Nici pregătirea, 
nici talentul nu-1 califică să ceară cuvînt în scrisul romînesc. 
Ca factură intelectuală e inexistent, ca talent n’a numărat 
niciodată. Singura notă distinctivă prin care a ieşit la supra¬ 
faţă e nesocotirea intereselor naţionale. Intrepidul colaborator 
al Adevărului, în această privinţă, trebuie s’o recunoaştem, 
S’a lansat cu un brio neobişnuit. La toate ocaziile, articolele 
mălăieţe ce-a semnat, sunt tot atîtea certificate de ostilitate 
deschisă. Nu ştiu prin ce influenţe de doctrină sau compli¬ 
caţii atavice, bătrînul consumator de cerneală s’a transfor¬ 
mat în patronul tuturor acţiunilor subversive de aici. Dela 
Moscova, Paris sau Budapesta, de oriunde veneau fermen- 
tele disolvante, dînsul le-a încurajat. Mai mult; a devenit un 
ambasador al tendinţelor centrifuge. In acest ipostaz, d-sa 
n’a procedat nici cu blindeţa apostolului, nici măcar cu chib¬ 
zuinţă propagandistului inteligent. A fost pur şi simplu agent 
provocator. Violenţa de care se plînge i-a fost singurul mij¬ 
loc de exteriorizare, fiindcă, în toate împrejurările, impotri- 
vindu-se sentimentului public, a forţat nota şi s’a pus dea- 
curmezişul opiniei curente din ţara. 

Iată chestiunea care trebuie fixată • violenţa a fost de par¬ 
tea d-sate. Lucrul e evident şi nu sufere nici o îndoială. 
Nu numai rolul personal al numitului domn, ci atitudinea 
programatică a tu'uror gazetelor, care-] susţin, e o violentare 
permanentă a sufletului nostru 


Si 

www.dacoromanica.ro 



E adevărat că în Romînia se găsesc astăzi două tabere 
militante puse faţă in fată. In ultimii ^ni o prăpastie s’a des-, 
chis între ele. Romînismul integral, cu toate impulsurile unei 
•istorii milenare, e pe o baricadă şi pe alta sunt cetăţenii 
proaspeţi ai tratatului de pace> veselii profitori ai războiului. 
Două concepţii de viată deosebite s’au angajat la luptă. Vor¬ 
beşte pămîntul cu firul de prat adus de vînturî. Reconcilierea 
devine tot mai grea, suntem de acord. Realitatea însă e că, in 
această ciocnire ofensiva a pornit dela cei putini. Ei, romînii, 
cu hîrtiile semnate de noua orînduire, complect străini de 
logica sîngelui, au deslăntuit atacul. Impetuoşi şi intoleranţi 
la toate ocaziile, obraznici adesea, dispreţuind psihologia me¬ 
diului, ne-au pălmuit aniindoi obrajii. D. Costa-Foru, fără 
nici o sfială, s’a ataşat acestei stupide .revoluţii intempestive. 
Alături cu Honigmanii de toate categoriile, s’a afiliat valului 
de străinism abătut în casa noastră. A săvîrşit acest atentat 
gîndit şi metodic, cu socoteală şi premeditare. A aruncat 
deci principiul violenţei în cumpănă, iără să ţie seamă de 
instinctele de viaţă ale unui popor care-şi merg înainte dru¬ 
mul lor suveran. 

Ca o consecinţă a acestei tentative am avut răspunsul: 
violenţa a trezit retorsiune. Că această retorsiune e mai mult 
sau mai puţin drastică, problema e puţin interesantă. Cine să 
mai drămuiască explozia de protestare a multimeî şi sa exa¬ 
mineze împrejurarea dacă erau mai indicate trei rezoluţii de- 
cît două palme ? Din momentul ce s’a pornit războiul, mij¬ 
loacele pentru smulgerea biruinţei cad pe al doilea plan. 

lată deci situaţia: violenţa e cauza, retorsiunea efectul; 
violenţa e criminală, retorsiunea explicabilă v 

Ce se va întîmpla de-aci înainte, se va vedea. Un Jucru 
insa e cert, romînismul e în plină mobilizare şi la el acasă 
îşi va impune izbânda, indiferent că ea se va realiză printr’o 
revărsare de argumente teoretice sau printr’o pădure de 
palme. 




www.dacoromanica.ro 



Luaţi aminte!. 


S tudentul Corneliu Codreanu, care a omorît pe prefectul 
de poliţie din Iaşi, Constantin Manciu, a fost achitat zi¬ 
lele acestea de către Curtea cu juraţi din Turnu-Severin. 
Iată faptul, peste care o conştiinţă onestă de om angajat 
să judece fenomenele sufleteşti ale societăţii din jurul Iui, nu 
poate trece la ordinea zilei. O vor face ca de obicei atîţia 
politiciani elastici, înfăşuraţi în înţeleaptă prudenţă şi gata 
să-şi înghită părerea ori când li se cere un cuvînt răspicat. • 
0 vor face probabil şi foştii apostoli preschimbaţi în blînde 
animale domestice. Cît despre gazetele, care se strigă pe 
calea Victoriei, aceste admirabile organe ale opiniei publice 
romîneşti din zilele noastre, vor avea un rol foarte sumar în 
examinarea chestiunii. Prea puţine vor lansă desigur consi¬ 
deraţiile pripite ale unui naţionalism de circumstanţă, altele 
vor invocă în mod dogmatic liniştea şi ordinea publică, 
pentru ca după paravanul lor să poată rumegă în tihnă şi 
mai departe. Cea mai mare parte însă a condotierilor de 
cerneală, a căror legătură cu ţara trebuie căutată în regiunea 
stomacului, va aveâ subite tresăriri de severă legalitate în 
faţa sentinţei dela Severin. Honigmannii şi Blumenbergii, 
pentru cari apologia crimei e un vechiu impuls profesional, 
apologeţii lui Goldştein, înduioşaţi de greva foamei în ma- 


87 

www.dacoromanica.ro 




terie de agitaţie internaţională, sunt convins că vor luă de 
astă dată aere profesorale, şi copleşiţi de o gravă cumin¬ 
ţenie burgheză, vor vorbi sau de primejdia şovinismului 
nostru de rasă sau de ochii străinătăţii. 

Cunoaştem această vasta galerie de luminători ai naţiei. 

In cap cu Nicolae Iorga, monumentala incarnaţîe a proro- 
cului, care şi-a mîncat tablele legii, şi în coadă cu te miri ce 
neofit sgulit după un pseudonim din Cronica lui Neculce, toţi 
aceşti bărbaţi ai liniei drepte nu vor pătimi de un exces de 
sinceritate. Lucrul însă nu poate fi lăsat nici pe mîna lor ca 
să-I escamoteze, nici nu poate fi trecut cu vederea. Oricine 
îşi dă seama că aici nu e vorba de o simplă manifestare 
judiciară care s’a brodat pe o întîmplare de ordin individual. 

’ Procesul tînărului student în realitate nu e al iui. E] nu s’3 
început acum, şi din nenorocire nu se sfîrşeşte aici. E un 
proces colectiv cu mii de tentacule morale, înfipte în crezul 
mulţimilor. Mişcarea studenţească, cum s’a mai spus des în 
Ţara Noastră, e o isbucnire de protestare a instinctului na¬ 
ţional lâ noi, un strigăt de afirmare a adevărurilor organici 
ale unui neam, nesocotite de inconştienţi sau batjocorite de 
elemente distructive interesate. In prima perioadă de formare 
a unităţii noastre de stat, cînd clasa conducătoare se lasă 
răpită adese de lozince mici şi inoportune, cînd darîmarea 
metodică a unor intruşi se reşimte la toate colţurile, prin 
graiul imaculat al tinerei generaţii de intelectuali se propagă 
dreptul nostru de existenţă. Reconstruiţi tabloul la lumina 
unei clipe 1 Reamintiţi-vă toată povestea ! De cîţiva ani se 
sbuciumă tinerimea universitară, înfruntînd fulgerele de 
mînie ale atîtor gazetari de import ! Ca în toate curentele 
de mase au fost şi greşeli şi exagerări cu care ne-am întîlnit, 
fondpl însă a apărut cinstit şi purificat de aureola unui ideal 
Cîţi sunt cu toate aceste oamenii care au căutat să desprindă 
ideea din sbuciumul tulburatei vîltori, cîţi s’au străduit să 
canalizeze spre culmile marilor noastre probleme de viaţă 
un avînt generos şi o necontestata forţa morală? De cîte ori 


N8 

www.dacoromanica.ro 



s’a încercat adîncirea acestei deslănţuiri de energie şi înţe¬ 
legerea ei ? Rotativele au scuipat-o în obraz, plimbînd dea- 
limgul ţării, peste mormintele proaspete încă ale jertfei de 
ieri, un zîmbet cinic şi o otravă de desagregare. Rezultatul 
se vede. Voinţa s’a înteţit, nervii s’au întins şi am avut ce 
nu ne aşteptam. 

Chestiunea insă prezintă o lăture mult mai complexă şi 
mai importantă. Paralel cu această volbură studenţească, 
dincolo de miopia politicianismului de duzină şi dincolo de 
atitudinea trivială a presei de bulevard, o resonanţă popu¬ 
lară intensă ii prinde credinţele şi le duce înainte. Vedeţi 
toate rezultatele proceselor de pînă acum, verdictul juraţilor 
de*pretutindeni şi ecoul tuturor achitărilor 1 Ori-cît sar ju¬ 
deca de pripit şi la suprafaţă lucrurile la noi, adevărul e evi¬ 
dent şi se impune. Realitatea e că un formidabil vifor subte¬ 
ran cu descărcări vulcanice bîntuie împrejurul nostru, că 
fierberea se înteţeşte şi surprizele se înmulţesc. Sentinţa dela 
Severin e cel mai palpabil document, iar felul în care s’a 
dat şi repercusiunea ei largă fixează în mintea tuturor con¬ 
statarea, că nu numai tineretul este pus în cauză, ci întreaga 
societate a noastră se găseşte într’o sguduitoare criză su¬ 
fletească. 

Acest adevăr ar trebui să-l pătrundă toţi care pot influenţă 
opinia publică din ţară : şi băştinaşi şi străini. Cei care se 
găsesc la ei acasa să îndrume în sens constructiv pulsaţia 
vie 3 ' instinctului naţional, iar cei oploşiţi pe un pămînj 
binecuvîntat să şi deie seama că prin provocări îndrăs- 
neţe se împinge la extrema limită bâtrîneasca răbdare a 
unui popoi. 

Pe deplini conştienţi, că în cazanul de dedesubt clocotesc 
patimi ancestrale, strîns legate de însăşi fiinţa noastră, re- 
gretînd pe cei căzuţi, dar avînd încredere în sănătatea mi¬ 
lioanelor, noi din colţul nostru strigăm încă odată în urechile 
tuturora: 

Luaţi aminte 1.. 


i>9 

www.dacoromanica.ro 



Presa de negustori 


www.dacoromanica.ro 



Ppesa de negustori. 


I n ziua cînd o seamă de oameni călăuziţi de un program 
politic am luat hotărîrea de a ne răspîndi credinţele la 
această revistă şi a trece la răvaş rătăcirile conducăto¬ 
rilor aşa zisului «partid naţional» de aici, noi prevedeam a- 
valanşa de protestări violente ce vom întîlni în cale. Scor¬ 
moneam doar un vechiu cuib de planuri şi speranţe, scuturam 
o vastă reţea de combinaţii pentru ziua de mîine şi mai ales 
pătimea pe urma noastră o largă solidaritate de interese per¬ 
sonale. Eră firesc, deci, ca toate aceste să se înşiruie pe rînd 
in linie de bătaie împotriva noastră, tresărind cu ultima e- 
nergie. 

Prevederea nu ne-a înşelat. Organele adversarilor noştri, 
unele în plină erupţiune ca « Gazeta » dela Braşov, altele încă 
într’o elaborare lenta ca « Patria » dela Cluj, — fiecare ur- 
mînd temperamentul patronului, — ne încolţesc din toate 
părple. S’a inaugurat o perioadă de polemici acerbe, se vor 
spune adevăruri crude din amîndouă taberele, se vor arunca 
judecaţi în cumpăna opiniei publice. Va fi o interesantă în¬ 
crucişare de păreri potrivnice, luptă cu un cuvînt, pe urma 
căreia lumea va primi o serie de lămuriri şi la urma urmei, 
ca în toate bătăliile, unul va ieşi biruitor, celălalt învins. 
Foarte bine. 


93 

www.dacoromanica.ro 



Am înţeles deia începui aceste adevăruri normale, ne-am 
făcut seama cu ele şi mi se pare le-am chiar prevestit din pri¬ 
mul moment al apariţiei noastre. Ce se intîmplă însă ? Re¬ 
vista «Ţara Noastră» şi conducătorii ei trebuie să înregis¬ 
treze de pe acum duşmănii îndrăzneţe într’o parte a presei de- 
la Bucureşti. Atacuri de flanc, insinuări perfide apar aproape 
zilnic la adresa noastră în coloanele unor gazete dirr Capitali 
Cititorii de aici stau oarecum nelămuriţi în faţa acestor ati¬ 
tudini ostile. Ei nu înţeleg devunde vine supărarea şi ponosul. 
De aceea foarte des ni se întâmplă că prieteni de-ai noştri, 
cîte un venerabil preot de pildă, din cutare sat depe câmpia 
Mureşului, ne întreabă cu multa nedumerire, daca am cetit 
«Dimineaţa », «Adevărul» sau «Lupta», unde suntem trataţi cu 
foarte multă necuviinţă, în vreme ce oamenii d-lor Vaida — 
Maniu apar consecvent ca o luminoasă galerie de bărbaţi 
providenţiali ?... Şi tot aşa înainte, întrebările ni se pun des¬ 
tul de des cerîndu-ne oarecari explicaţii... 

Trebuie să mărturisim dela început că nu vedem tocmai 
limpede în tainele de laborator ale presei ilustrate de numi¬ 
tele ziare, care sunt şi rămîn o pagină tenebroasă a publi¬ 
cisticii romîneşti. Ce-or fi avînd oare de împărţit cu Ardea¬ 
lul domnii 1. Rosenthal, C. Graur (Brauer), E. Fagure şi A. 
Honigmann, cunoscuţii proprietari, directori şi redactori, de 
la * Adevărul*, «Dimineaţa» şi «Lupta»? De unde această 
straşnică impetuozitate cu care se reped ei asupra stărilor 
de aici, de unde îşi iau entusiasmul şi supărarea, de unde re¬ 
volta şi veninul care se toarnă zilnic la tiparul lor pe soco¬ 
teala acestui colţ de ţară ? Să fie oare în dosul perpetuului 
lor sbucium anume frămîntări oarecum subiective, cum am 
zice motive ascunse de ordin sentimental ? Nu cumva 
apără dînşii un patrimoniu sufletesc de veche moştenire, fiind 
la mijloc legături şi înrudiri necunoscute nouă? Nu putein a- 
firmâ nimic pozitiv, fiindcă bănuelile noastre că d-nul Iacob 
Rosenthal ar fi moţ de origine din munţii Abrudului şi d-nul 
Albert Honigmann s’ar trage din strămoşi oieri dela Poiana- 


9i 

www.dacoromanica.ro 



Sibiului, nu s’au confirmat încă... Atunci, *de ce acest ames¬ 
tec cu vreme şi fără vreme în cele mai delicate chestiuni lo¬ 
cale de aici, în trebile noastre de familie din Ardeal ? De ce a- 
morul nesăbuit pentru cei «o sută» din partidul d-lui Vaida, 
de ce luxul cu care etalează toate «pertractările» lor, de ce 
lecţiile de virtuţi cetăţeneşti pe seama lui Octavian Goga şi 
canonizarea între sfinţi a d-Jui Iuliu Maniu ?„. 

Iată un lung şir de întrebări la care greu am putea dă 
vreun răspuns. Realitatea însă este că ne găsim în faţa unei 
tovărăşii de arme, ofensive şi defensive. Recunoaştem că ne 
vine greu să cercetăm cum s’a născut şi în ce apă s’a botezat 
această admirabilă solidaritate de principii, pe urma careia 
un fanatism intolerant s’a sălăşluit în sufletul d-lui Iacob Ro- 
senthal împotriva noastră, în vreme ce d-nul Honigmann Al- 
bertne ameninţă zilnic cu «pactul» dela Alba-Iulia. 

Nu cercetăm nimic, fiindcă refuzăm dela început protecţia 
acestei «prese» şi-o dăruim întreagă adversarilor noştri. 

Obişnuiţi o viaţă întreagă să ne încălzim sufletul la ra¬ 
zele unui ideal, oricît de mult am fi hotăriţi să înfruntăm va¬ 
lurile vieţii, atmosfera de cinism ne repugnă şi negustoria de 
vorbe ne scîrbeşte. Scrisul şi-a avut pentru noi totdeauna 
sfinţenia lui şi cultul cuvîntului nu ne-a părăsit niciodată, 
impunîndu-ne un pronunţat scrupul estetic şi anume severi¬ 
tăţi de ordin moral. De aceea şi în materie de gazetărie am 
dus cu noi aceste exigenţe. Am văzut totdeauna în presă un 
mijloc de propagandă pentru un crez, o tribună de unde se 
răspîndesc programe de luptă, un amvon, dacă vreţi, dela 
care se rostesc cu un ânumit ritual quasi-solemn judecăţii 
pentru binele mulţimii. In faţa noastră, venind vorba de ga¬ 
zetărie romînească, au planat în continuu figurile marilor 
chinuiţi: un George Bariţiu, semănător de credinţe politice şi 
apărător de neam ; un Eminescu, gazetar şi el al marilor ade¬ 
văruri naţionale; un C. A. Rosetti, răspînditor de teorii gene¬ 
roase, sau, ca să ne oprim la trecutul apropiat, un Ilarie 
Chendi, reprezentantul vioi al criticismului de fiecare clipă 


95 

www.dacoromanica.ro 



la gazetele din Ardeal. Subt această îndrumare programatici 
s’a muiat şi condeiul nostru înfrămîntările cotidiane şi cei mai 
mulţi am fost muncitori în presă. Ziarele din Ardeal, care 
pînă în zilele din urmă au păstrat o gravă seriozitate de tem¬ 
plu, fiind cele mai temute cetăţui ale apărării naţionale şi or¬ 
ganele oneste din România de ieri, au adăpostit adese scrisul 
nostru în slujba ideii. 

Fireşte, vechile îndeletniciri ne-au rămas intacte şi cu 
ele ni s’a păstrat arsenalul de credinţă de ieri. Presa ni se 
pare, cu deosebire astăzi, în vederea consolidării unui patri¬ 
moniu răscumpărat cu sînge, o tribună de îndrumare publică, 
De aceea un ziar credem că are dreptul la viaţă din momen¬ 
tul ce o personalitate de seamă care-1 dirigueşte reprezintă 
pe seama publicului cititor o dublă garanţie de ordin intelec¬ 
tual şi moral. Oricît s’ar părea de rigide în dogmatismul lor 
aceste rînduri, ele spun adevărul întreg. Gîndiţi-vă la te s’a 
întîmplat ieri, la orgiile banilor nemţeşti în presa dela Bucu¬ 
reşti, din care jumătate cel puţin s’a găsit însemnată în do¬ 
sarul lui Ghiinther, reamintiţi-vă infamiile tiparului asvir- 
lite în tranşeele noastre depe Şiret, deodată cu bombele asfi¬ 
xiante ale lui Mackensen şi atunci -veţi fi de acord cu noi, 
cînd cerem certificat de inteligenţă şi o serioasă garanţie mo¬ 
rală conducătorului de ziar, chemat în complicatele împreju¬ 
rări actuale să fie un punct de sprijin al ideii de Stat român. 

Ei bine, cititori din «fostul Ardeal» şi din toată ţara, 
binevoiţi a vă opri două secunde şi a cerceta în lumina aces¬ 
tor consideraţii numitele gazete, cîntăriţi personalităţile dela 
conducere şi trageţi-vă seama: este sau nti Iacob Rosenthal 
continuatorul lui George Bariţiu şi este sau nu Albert Honig- 
mann contravaloarea lui C. A. Rosettî ? Au venit pe lume oare 
aceşti domni ca să se împiedice de credinţe şi idei, dincolo de 
raza unor largi aptitudini speculative? Cu dinşii şi alţi se¬ 
meni s’a creat la noi presa de negustori, această serie de aso- 
ciaţiuni de exploatare, care mai uşor s’ar puteâ îndeletnici cu 
întreprinderi de lemne sau petrol, nefiind aici vorba decît 


96 


www.dacoromanica.ro 



de o cit mai fantastica realizare de beneficii materiale Aceşti 
potentaţi ai banului, înfipţi pînă subţiori în subteranele fi- 
nanţei internaţionale, îşi desfac marfa zilnică în numele *de~ 
mocraţiei », îi apucă frigurile de dragul «hotărîrilordela Alba- 
Julia », şi îmbinînd naivitatea deaproapelui cu valorizarea 
muncii anonime a atîtor nenorociţi mucenici obscuri ai tipa- 
rului îşi duc viaţa copleşiţi de toate plăcerile unui rafinat 
hedonism oriental... 

Nu ! Pe noi nu ne opreşte nimic să luminăm în misterele 
acestor tiparniţe şi fără nici o teamă să spunem adevărul în¬ 
treg, cită vreme vom aveă un petec de hîrtie încă în faţa 
noastră. Din moment ce ne-am impus hotărîrea de a ne răz¬ 
boi cu anumite formaţiuni politice, luînd deci în cercetare cri¬ 
tică actele guvernului liberal, sau deplorînd atitudinile d-lui 
luliu Maniu, nu înţelegem de ce am păstră menajamente spe¬ 
ciale pentru presa de negustori care au trivializat o instituţie 
onorabilă şi au acoperit de banalitate rostul cuvîntului tip㬠
rit în ţara romînească. 

încă două vorbe şi pentru un moment am isprăvit. Să 
nu ni se arunce acuzaţiunea de antisemitism pe urma acestor 
constatări, fiindcă este idioată.Nu am profesat niciodată această 
stupidă intoleranţă, avem pentru activitatea intelectuală a lui 
Ronetti-Roman o reală veneraţie, în inima noastră a trezit 
un ecou de sinceră compătimire stingerea bietului Steuer- 
mann dela laşi şi nu ne vom permite niciodată să confundăm 
profilul de fin analist al ziaristului H. Streitmann, .cu vreunul 
din amnestiaţii dela « Adevărul»... 

Şi acum ar mai fi o singură îngrijorare : ce ne facem cu... 
popularitatea noastră de oameni politici, după ce, chipurile, 
ne-am pus rău cu «presa» întriun mod iremediabil pe urma 
acestor rînduri de limpede şi netăgăduită sinceritate? Eo ipso, 
o respingem cum s’ar spune la Blaj,— sau întrucît ea purcede 
dela domnul lacob Rosenthal, vorbind oarzăn romîneşte, o 
dăm dracului.. 


97 

«Mustul care fierbe*. 7 

www.dacoromanica.ro 



Ca Ia Qudapesta... 


n cititor îmi trimite un număr de gazetă dela Bucureşti 



apărut în ziua înmormîntării eroului necunoscut, în 


v " / care o şarje trivială banalizează sărbătoarea noastră 
naţională. E vorba de o caricatură în care se face de rîs re- 
paosul de două minute pentru amintirea mortului. Antrepre¬ 
norii de opinie publică din redacţia în chestiune, romîni prin 
excelenţă, fireşte, şi ca spirit şi ca sentiment, n’au nimic mai 
bun de plasat cu această ocazie decît mutra unui cetăţean, 
tulburat peste măsură că din pricina celor două minute oma¬ 
giale bărbierul nu-i poate scoate mai de grabă măseaua... 
Cum vedeţi, nu e numai o ironie de esenţă superioară, dar 
mai e şi un gest perfect cuviincios: honigmanul dă cu tifla 
sicriului care trece ca un simbol al sîngelui vărsat pentru 
întregirea hotarelor... 

Cititorul nostru e revoltat de stupida impietate. 

In scrisoarea lungă pe care ne-o trimite, din colţul lui de 
onest provincial, o mulţime de întrebări îl năvălesc şi nu-i 
mai dau pace. El se gîndeşte, de pildă, cum într’o ţară con¬ 
ştientă de demnitatea ei, societatea ar fi ştiut să reacţioneze 
împotriva unei asemeni obrăznicii. Ducînd mai departe firul, 
scîrbitul comentator ardelean îşi arată multele Iui nedume¬ 
riri. El nu înţelege, de ce cele mai multe gazete din Bucureşti, 


99 

www.dacoromanica.ro 




care-i cad 4n mînă, propagă destrămarea sufletească cu scri¬ 
sul lor, de ce într’o vreme cînd fiecare cuvînt tipărit ar tre¬ 
bui să fre un îndemn şi o încurajare, un criticism acru şi o 
batjocură perfidă se lansează din coloanele vorbăreţe. Tonul, 
concepţia, limba acestor exhibiţii îi fac o ciudată impresie 
şi mai ales cinismul impertinent care se afişează în faţa celor 
mai emoţionante clipe ale vieţii noastre îl pune pe gînduri. 
Nelămurit, cititorul nostru ar dori o explicaţie pentru această 
particulară înfăţişare a «presei romîneşti», fiindcă, — spune 
dînsul, — aşa cum se prezintă spiritul ei, are o primejdioasă 
înrudire cu gazetele care veneau înainte de războiu din capi¬ 
tala Ungariei; «e ca la Budapesta »... 

Sărman intîrziat din înfundătură unui sat depe valea Mu¬ 
reşului, de unde să încep eu să-ţi arăt în două vorbe realita¬ 
tea crudă? 

Crescut in tradiţia gazetăriei lui Gheorghe Bariţiu, care 
cu apostolatul ei sguduiâ sufletele, înţeleg prea bine că nu-ţi 
găseşti nici a potriveală cu ziarele confecţionate astăzi la 
Bucureşti şi că cercetînd conştiinţa ta nu te surprinzi în nici 
o apropiere de proza lor cotidiană. Ai dreptate să stai de¬ 
zarmat şi năuc în faţa lor. In vremea cînd istoria îşi ţese subt 
ochii noştri paginile pline de mister, îndrumătorii de opinie 
publică la noi n’au nici în clin, nici în mînecă cu sbuciumul 
creator al neamului. O penibilă bifurcaţie de credinţe se ob¬ 
servă pe toată linia. Sunt două lumi cu totul deosebite: lumea 
noastră romînească cu frămîntarea ei mută şi ziarele care se 
strigă zilnic pe calea Victoriei. Intre aceste două suflete pr㬠
pastia se cască tot mai mult. Individul care s’a strîmbat în 
fa,a convoiului mortuar, să nu crezi că e singur. E o şcoală 
întreagă aici, un cor nesfîrşit de detractori care dimineaţa şi 
seara trag de mînecă pe trecători şi asurzesc piaţa eu sgo~ 
moţul lor. Ei se strîmbă cu toţii, ei îşi întind în nenumărate 
colţuri de gazete reţeaua colorată de minciuni şi calomnii. 
Toate altarele noastre dinbătrîni se stropesc cu noroi de aceşti 
neofiţi ai condeiului, arendaşi cu ziua ai slovei romîneşti. 




www.dacoromanica.ro 



Există oare din partea lor un gest de apărare a trimopa- 
niului răscumpărat cu atîtea jertfe ? Există o operă de armo¬ 
nizare între provinciile care s’au unit, o netezire a asperităţi¬ 
lor şi o pornire blîndă spre strîngerea laolaltă a tuturor 
energiilor noastre ? Există o propagandă a dreptului nostru, 
o luminare chibzuită a masselor şi o respingere dîrză a tutu¬ 
ror atacurilor ce vin din tabăra duşmană? Nimic din toate 
aceste. Cele mai multe din ziarele care ne năpădesc (ara, pro- 
povăduesc dezagregarea şi în setea de scandal care le dirigu- 
ieşte nu fac decît să semene desbinare şi amărăciune. Poli¬ 
tica lor programatică e sguduirea tuturor temeiurilor de li¬ 
nişte în viaţa noastră de Stat. Negaţiunea distructivă se lăfă- 
ieşte alături de ponegrirea continuă a tot ce ne poate fi 
scump şi sfînt. Pe lângă spiritul fragmentar al nepriceperii 
şi ignoranţei un sarcasm muşcător îşi varsă balele otrăvite 
pretutindeni. Acum, în prima perioadă a consolidării noastre, 
cînd se mtdelează gîndul romînesc, tiparele zilnice sunt 
supremul obstacol al unei fericite coheziuni. La toate se 
adaugă demonetizarea scrisului însuşi, prelingerea miazmelor 
din gazetărie în literatură şi deformarea năzuinţelor artistice 
de către condeiele care scriu cu scuipat, în loc să scrie cu 
sînge... 

Despre aceste şi multe altele va trebui în curînd să pri¬ 
mească conştiinţa publică lămuriri amănunţite, ca să fie pusă 
in gardă în faţa primejdiilor care ne aşteaptă. O nemiloasă 
analiză vom începe deci, luminînd cu preciziune în laborato- 
riile ostile ţarii. Atunci, făcînd un apel la tot ce-a mai rămas 
minte limpede la noi, se va vedeâ deodată cu acţiunea dizol¬ 
vantă a unor fiinţe parazitare, şi puterea de protestare de care 
mai e capab’la demnitatea jignită a unui popor. 

Deocamdată o mică explicaţie în treacăt pe seama cărtu¬ 
rarului dezolat de aspectul straniu al acestei «prese romî- 
neşti . Ea e simplă şi categorică: numita presă nu e ro- 
mînească de loc. Mai mult. Instinctul sănătos al celui 
care ne chestionează, sesizează cu multă fineţe starea 


101 

www.dacoromanica.ro 



adevărată a lucrurilor, cînd ne dă să înţelegem că dîn- 
sul cunoaşte din ziarele dela Budapesta nota stridentă 
care ne isbeşte astăzi din ce apare la Bucureşti. E o supe¬ 
rioară intuiţie în această constatare. S'ar putea scrie vo¬ 
lume întregi pentru limpezirea tristului adevăr paradoxal. 
Realitatea este însă că presa budapestană din ultimele decenii 
îşi pierduse definitiv caracterul naţional, căzînd pe miinile 
unor intruşi care i-au împrumutat în întregime stigmatul lor. 
Ei bine, procesul similar a început acum la noi cu aceleaşi fe¬ 
nomene şi consecinţe, pe care vom aveâ prilejul să le exami¬ 
năm în detaliu. Aceeaş familie de spirite, sau verii şi cum¬ 
naţii termitelor din capitala de pe malul Dunării, de care s’a 
amintit adese aici, îşi prelungesc raza de activitate în contul 
nostru. 

In curînd, privind în adîncime problema, vom arăţi pe 
larg ciudatul paralelism care se desenează între ce s’a petrecut 
acolo şi ce s’a început la noi. 

Cuvintele noastre de astăzi să nu fie socotite deci decât ca 
un preludiu al planului de purificare pe care-1 vom executa 
cu o linişte imperturbabilă, convinşi fiind că subt scuturătura 
noastră vor troznl barace multe şi-o năvală de aier curat va 
învioră atmosfera.... 


108 

www.dacoromanica.ro 




Un nou tip pe orizont: Şabăs»goimul. 


amintire din copilărie. 



Acum douăzeci şi cinci de ani, la liceul unguresc din 


Sibiu, copiii de ţărani porniţi la carte o duceau greu 
de tot. Aciuiţi prin mahalale, săraci lipiţi pămîntului, cu me- 
rindea lor de-acasă, abiâ se strecurau depe o zi pe alta. In 
clasa a cincea de pildă, colegii mei posteau foarte des şi erau 
zile cînd o jimblă, împărţită frăţeşte în două, ţineâ loc de 
mîncare. In astfel de cazuri se făcea haz şi se spuneau glume 
dela ţară, a căror veselie sgomotoasă eră un fel de narcotic 
al foamei. Rîdeâ clasa întreagă şi chiotul prăvălit asupra 
noastră mătură toate mizeriile. Mi-aduc aminte însă, eră un 
băiat depe ţara Oltului, pe care-1 lăsau rece întîmplările astea. 
El nu se sinchisea niciodată de noi, îşi vedeâ de treabă în 
colţul de bancă şi cînd se mişcă cu mult cumpăt aveă aiere 
de tihnit gospodar. Liniştea socotită cu care treceâ printre 
rînduri făceâ impresie şi în fantazia noastră aprinsă, Ilie 
Oarţă apăreâ tot mai misterios. Ştiam că e de fel din Cornă- 
ţel, unde părinţii lui n’au după ce beâ apă, fiindcă vînd căr- . 
buni şi iască, care se plăteşte rău, ştiam că nu-i aduc mai ni¬ 
mic în desagi şi cu toate aceste nimeni nu-1 pomenise ce- 
rînd, cîndva, cinci creiţari împrumut. O prea legitimă cu¬ 
riozitate copilărească ne stăpîneâ pe toţi: din ce trăieşte 


103 

www.dacoromanica.ro 




Uie ? Problema agitată zilnic a devenit o obsesiune pînă cînd 
într’o după masă la ora de greceşte complotul s’a declarat şi 
o comisie de trei a primit însărcinarea să-l urmărească ho¬ 
ţeşte şi să-i descopere taina. 

N’a trecut o săptămină şi s’au lămurit lucrurile cu un tăm- 
bălău nebun şi cu sgîrciuri de rîs. Izvorul de venit al lui llie 
l-a ştiut toată şcoala. Ce se intîmplase? Cei trei luîndu-1 In 
urmărire intr’o Sîmbătă seara prin mahalaua Guşteriţii, au 
văzut cu stupoare pe Oarţă că intră aţă la templul evreiesc. 
Minunaţi, s’au luat după el şi pentru intîia oară in viaţa lor 
au asistat ghemuiţi într’un colţ la slujba din sinagogă. A fost, 
spuneau ei, un tablou straşnic : rabinul din fund cu cornul In 
frunte, înconjurat de bărbi şi caftane, glasurile încrucişate 
subt candelabrul aprins şi la o parte, in dreapta, tocmai la 
spatele lui Sami Şvarţ curelarul, llie al nostru, îmbrăcat ţăr㬠
neşte, cu amîndouă mîinile în buzunarul surtucului, uitîn- 
du-se tihnit împrejur. Cînd s’a isprăvit rugăciunea, băieţii 
S’au strecurat afară deodată cu lumea care ieşea şi s’au tras 
în gîrliciul pivniţei de-alături, de unde vedeau tot, să-şi aş¬ 
tepte colegul. llie însă nu mai ieşeâ şi în capul celor trei ado¬ 
lescenţi începuseră să mijască tot felul de poveşti fantastice. 
Intr’un tîrziu, zăpăciţi şi tremurînd de frică, simţind că nu 
mai mişcă nimic împrejur, s’au hotărît să plece, cînd la o dîră 
de lumină prin uşa întredeschisă a templului li s’a arătat o 
vedenie extraordinară: erâ llie singur, mătura sinagoga şi 
stingea luminările.... 

Ce să vă spun? A fost un haz ne mai pomenit cînd am în¬ 
ţeles că bietul nostru tovarăş făceâ pe ţircovnicul la biserica 
lui Sami Şvarţ, de unde trăgeâ leafa de 20 coroane pe lună şi 
clasa întreagă transformată în sinagogă de ocazie i-a impro¬ 
vizat o primire asurzitoare... 

Tot liceul a rîs atuncea de păţania lui llie Oarţă din Cor- 
năţele, care isbutise de mic să se degajeze de anume prejude¬ 
căţi ca să-şi uşureze traiul. Mai tîrziu însă, amintind-o unui 
confrate evreu, am înţeles că gluma noastră aveâ si o lăture 


104 

www.dacoromanica.ro 



serioasă, s’ar puteâ zice un rost simbolic. Ritualul mozaic, 
îmi spuneâ el, nu îngăduie nici o muncă în ziua consacrată 
Domnului. Deaceea la toate casele de rugăciune se găseşte 
cîte un creştin care trebuie să săvîrşească meseria asta im¬ 
pură. Creştinul, căruia i se amuţesc scrupulele de conştiinţă 
cu o remuneraţie cuvenită, îndeplineşte un rol util, dar fireşte, 
odios şi profund detestat de evrei. El se cheamă creştin de 
Sîmbătă, sau cum s’ar zice pe limba veche hebree: Şabăs- 
goim. 


* 

* * 


lntîmplarea hazlie de acum un sfert de veac mi-au reîn¬ 
viat-o deunăzi doi gazetari creştini dela două ziare semite 
din Capitală, cari întrun avînt intempestiv de susceptibi¬ 
litate târzie, s au supărat peste măsură cînd cineva le-a atras 
atenţia că nu sunt tocmai în slujba nemijlocită a intereselor 
romîneşti. 

Şabăs-goim.... 

Da, este un tip social nou care s’a multiplicat aici subt po¬ 
vara împrejurărilor şi se iveşte pe orizont din toate colţu¬ 
rile. Evreimea din ţară cu raporturile ei de viaţă schimbată 
faţă de trecut, adunată aici din patru provincii cu civilizaţie 
deosebită, căutînd să-şi smulgă triumfurile în lupta pentru 
trai, are nevoie pentru diversele ei manifestaţii de cîte un 
interpus, care nu e din tabăra ei. Este, cum mi s’a spus prin 
admirabila definiţie biblică, creştinul de Sîmbătă, omul me¬ 
seriei ruşinoase care g plătit să aducă servicii de o utilitate 
degradantă. Este agentul de legătură cu ţara nouă, misitul 
proaspăt, omul-firmă menit să împace slăbiciunile rasei do¬ 
minante. .. 

In presă e terenul clasic unde s’au ivit mai Iutii Şabns- 
goimii şi eu mă mir de ce se mai supără domnii în chestiune 


105 


www.dacoromanica.ro 



cînd situaţia e aşa de evidentă. Toate vrăbiile din Cişmigin 
şi toţi ţigănuşii din Bucureşti ştiu perfect de bine cum stau 
lucrurile. Totul e străin în cunoscutele cetăţui ridicate aici in 
inima ţârii: capital, proprietari, redactori, mobile, principii, etc. 

Cercetaţi vă rog şi veţi verifică adevărul, cetiţi propaganda 
lor şi urmăriţi unde merge cîştigul. Pentru complectarea uti¬ 
lajului însă se găsesc şi doi-trei creştini de Sîmbâtă... Sunt 
de sigur pe lume şi lefterii mai proaste decît ale Şabăs-goi- 
milor din gazetărie, cu toate acestea rolul lor nu e de invi¬ 
diat. Ei, sărmanii, fără nici o înrudire de credinţă, rupţi din 
altă lume şi ieşiţi din alt patrimoniu, sunt împinşi înainte de 
cîte ori cere trebuinţa. De obicei ei sunt datori să măture 
maculatura cotidiană, să înjure cînd stăpînilor nu le dl 
mîna şi să-şi afişeze iscălitura de cîte ori trebuie apărată o 
ruşine mare.... 

Târîmul de acţiune al acestei triste îndeletniciri se lăr¬ 
geşte pe zi ce merge şi Şabăs-goimii din presă se pot mîn- 
gîiâ cu constatarea că în toate ramurile de afaceri îşi găsesc 
echivalentul lor. Cu schimbarea vremii s’au inversat multe 
roluri la noi şi după cum odinioară tot boierul ce se respectă 
îşi avea pe ovreiul lui de casă, tot aşa astăzi fiecare între¬ 
prindere mai de seamă îşi are pe Şabâs-goimul ei. Deschideţi 
cartea mare a consiliilor de administraţie din toată ţara şi 
veţi vedea acolo strînsă într’un mănunchiu crema acestei 
speţe recente, scoasă la suprafaţă de o necesitate rituală şi 
explicabilă şi profitabilă. Urmăriţi analele politicei militante 
şi-i întîlniţi la toate răspîntiile pe fericiţii epigoni de legea 
nouă al lui Ilie Oarţă, care pe o rază imensă din Maramureş 
pînă la Cetatea-Albă sting luminările şi operează în întu- 
nerec. 


* 


* 

* 


~106 


www.dacoromanica.ro 


Nu pot isprăvi rîndurile mele potolite, fără să-mi evoc fi¬ 
gura tradiţională a misitului din Moldova, contrapunctul is¬ 
toric al Şabăs-goimului de azi. El cu perciunii lui, cu dinţii 
ştirbi şi cu proverbele colorate, bătut şi dat afară pe scări, 
rescumpărînd prin ocara deaproapelui o bucată de pîine, 
era incontestabil mai moral şi mai elegant... 

Zelig Şor, dacă mai trăieşti, ai toată simpatia mea. 


107 


www.dacoromanica.ro 




PpotectoMi dela Qacupeştl. 


0 poveste nouă, scurtă şi stereotipă, mi-a fost dat să aud 
în cei doi-trei ani din urmă, poveste care se repetă 
intr’un mod îngrijitor, spusă de multe guri aici în Ar¬ 
deal şi-al cărei leit-motiv devine din ce în ce mai supărător... 

Cutare, modest cărturar provincial de-al nostru, depe 
cîmpia Mureşului sau din vreun judeţ dela nord, are o mică 
afacere ale cărei fire duc la Bucureşti, unde un minister oare¬ 
care sau un serviciu respectiv, va trebui să deâ hotărîrea de 
ultimă instanţă. Cutare, ardelean dela ţară, pitit în colţul lui, 
e copleşit de timiditate cînd vine vorba de capitala României- 
Mari. El, adevărat că o visă de mult pe cînd eră în robia 
ungurească, dar nu s’a putut duce încă s’o vadă şi din neno¬ 
rocire nu ştie pe nimeni acolo pe malul Dîmboviţei care 
să-l ajute cu lămuriri şi să-i arate în ce chip ar puteâ să 
s’aleagă cu cîştig de cauză. De aceea bietul om e îngrijat de 
interesul lui, în minte lucrurile le vede tot mai complicate şl 
pretutindeni pe unde-şi plimbă necazul, el e în căutarea unui 
punct de razim la Bucureşti. In starea asta de amărîtă incer¬ 
titudine, i se întîmplă de obicei o agreabilă surpriză. Cutare, 
Ia băi la Ocna-Sibiului, sau Ia gara Copşa-Mică între două 
trenuri, sau într’un compartiment de clasa a doua, întîlneşte 
un boier tare cum se cade, bucureştean de fel, pe care numai 


109 


www.dacoromanica.ro 




Dumnezeu bunul i l-a adus în cale ca să-i sară într’ajutor 
Este domnul Ionescu-Călbază, sau domnul Adolf Montau- 
reanu, frate de peste munţi şi unul şi altul, gentil, plin de 
atenţie pentru toţi desrobiţii, cu trecere mare la cei de susş 
cu domiciliul în calea Griviţei pe mîna stîngă. Cutare, abia 
s’a dat în vorbă cu dînsul şi degrabă şi-a mărturisit păsul 
convins că şi-a găsit în sfîrşit salvatorul să-l ducă la liniau 
Subt ademenirea norocului neaşteptat, totul se desfăşură, fi¬ 
reşte, pe cît de repede, pe atît de catastrofal pentru nepăţitu 
fiu al Ardealului, fiindcă domnul Călbază sau domnul Mon- 
taureanu, după două ore de volubilă conversaţie, se despai 
cu cinci mii de lei avans din punga lui Cutare şi cu făg㬠
duinţa că afacerea se descurcă în chipul cel mai fericit. Din 
clipa despărţirii însă începe tragedia cetăţeanului nostru.în¬ 
tors acasă la el, acolo în Solnoc-Dobîca, nu mai primeşt 
nici un semn de viaţă. Vai, s’ar putea scrie multe pagini 
despre sbuciumul lui, cum a aşteptat săptămîni şi luni dea 
rîndul, cum a scris scrisori ticluite frumos, cum n’a primii 
răspuns şi cum, călător la Bucureşti după un an de zile, plin 
gîndu-se cu umilinţă în biuroul dela minister, un domn po¬ 
sac i-a spus verde că nici n>a auzit de numitul şi că ar fi bint 
să nu-şi mai spuie nimănui păţania dacă nu vreâ să se facă 
de rîsul lumii. Cutare, după amarele constatări, e profund de¬ 
moralizat, în sufletul lui se surpă credinţe de demult, el 
simte un nod în gît de cîte ori cineva mai aminteşte de Ve¬ 
chiul Regat, iar convingerile politice i se fixează definitiv in 
ape regionaliste.... 

Povestea cum ziceam, o auzim din ce în ce mai des aic 
în anii din urmă şi nici nu m’aş gîndi să trag concluzii di» 
ea, dacă n’aş vedea că mrejile i se întind tot mai tare, lăsînd 
pe-o vastă suprafaţă decepţii şi protestare crescîndă. Reali¬ 
tatea e că Ardealul sufere tot mai mult depe urma apărători¬ 
lor lui nechemaţi şi interesaţi de dincolo de Predeal, care 
speculînd ataşamentul şi nepriceperea alipirilor, au ajun! 
să-şi înjghebe un frumuşel profit de bucătărie din durerile 


HO 


www.dacoromanica.ro 



lor. De o vreme încoace aceste figuri caritabile s’au înmulţit 
şila orizont se iveşte o nouă meserie antipatică, o figură cu 
aiere de blîndeţă şi cu glasul onctuos, care se agită pe toate 
chestiunile noastre: protectorul dela Bucureşti.... 

In curînd, desigur, şi omul politic, şi sociologul, şi roman¬ 
cierul se Vor apropia de acest tip recent al societăţii noastre, 
r cu o înfăţişare multiplă pe scara variată a vieţuitoarelor dela 
deputat pîna la şef de biurou, şi va ieşi atunci la iveală cit 
de dificil şi complicat e procesul de normalizare al raportu¬ 
rilor dintre provinciile unitej cînd migăloasa operă e zilnic 
tulburată de aceste apariţii meschine. Pe mine de astădată 
mă preocupă însă negustorul din «presa independentă > a Ca¬ 
pitalei, care a coborît toate problemele Ardealului în călimara 
lui şi subt cuvînt că le apără, le exploatează în mod trivial 
pentru cumbinaţii de tarabă. Cititorii ştiu, cum dela primele 
pagini ale acestei reviste am crezut că e datoria noastră să 
le atragem atenţia asupra pescuitorilor în tulbure. Ştiu cu 
cîtă francheţă, înfruntînd injurii ticăloase şi calomnii ordi¬ 
nare, ne-am pus deacurmezişul honigmanilor şirosenthalilor, 
potentaţi de cerneală, cu şleahta lor anonimă, cari s’au pornit 
să otrăvească sufletele, afişînd un stupid rol de patroni ai 
tuturor frămîntărilor de aici. îndeletnicirea lor şi-a mărit 
proporţiile tot mai mult în timpul din urmă. In mod inopor¬ 
tun şi brutal aceşti oameni s’au repezit la Ardeal cu o frene¬ 
tică rapacitate, prinzînd cu logica lor de cinci minute 
toate dorinţele noastre. Indivizi cu pistrui şi cu sin¬ 
taxa ciuruită de gargariseala jargonului au devenit peste 
noapte susţinătorii fervenţi ai chestiilor locale ardeleneşti, 
au prins patimă de Alba-Iulia şi slăbiciune de biserica greco- 
catolică, au expropriat pe seama lor Cimpul Libertăţii al 
lui Avram Iancu, Şaguna şi Pop de Băseşti, s’au transformat 
în patrimoniul lor şi astfel zi cu zi, făcîndu-şi loc cu coatele 
printre rîndurile noastre, diverşi şloimzoni de braţ cu di¬ 
verşi aventurieri de rit răsăritean au început să se lanseze 
ca protectorii Ardealului la Bucureşti. Nimeni n’a mai în- 


tlt 


www.dacoromanica.ro 



caput de dragostea lor, ei vin cu sfaturi şi cu opinii la toate 
ocaziile. Se ştie cum partidul naţional, cu atitudinea pro- 
vincialului dela Copşa-Mică, a primit acest ruşinos protec¬ 
torat, ducînd pe Fagure la masa mitropolitului din Blaj şj 
azvîrlind pe onestele plaiuri patriarhale ale publicisticei lui 
George Bariţiu retorica impură a presei de bulevard. 

In timpul din urmă raza de acţiune a celebrilor patroni» 
lărgeşte şi ocrotirea lor a început să se întindă şi asupra ml 
norităţilor. Honigmanii, cum se ştie, sunt prin excelenţă uma¬ 
nitarişti şi plini de-o atavică pasiune pentru drepturile omu¬ 
lui» Ei sunt deci astăzi advocaţii celor obijduiţi. Ei apără, ei 
strigă, ei acuză la fiecare colţ de gazetă, ei intervin prin uşa 
din dos a ministerelor şi ei incasează contravaloarea in lei 
pentru nobilul lor sbucium. Minoritarii dela noi, din nenoro¬ 
cire prea puţin cunoscători ai relaţiilor de peste munţi, ur- 
mînd şi ei pilda conducătorilor partidului naţional, au ac¬ 
ceptat protecţia ce li s’a oferit şi plasează speranţe în ea. 
Astăzi ziarele ungureşti reproduc cu mare bucurie cuvinte de 
apărare din Adevărul şi Lupta, nădăjduind că au găsit o încu¬ 
rajare pentru greşelile lor, în organe ce reprezintă opinia 
publică din ţara romînească. 

Aşa, cu ceas cu ceas, strecurîndu-se prin toate unghiurile 
se ţese firul otrăvit, furişind reţeaua lui pretutindeni. 

Cititori cu inimă curată, munciţi tle fiorii visului nostru 
împlinit, priviţi bine împrejur şi obişnuiţi-vă cu ideia, că mal 
răi decît columbaca muscă şi mai primejdioşi decît podul 
dela Valea-Largă sunt în foarte multe cazuri ... protectorii 
dela Bucureşti. 


112 


www.dacoromanica.ro 



O chestiune de familie..* 


I n vîrtejul frămîntărilor curente ne e dat să înregistrăm 
zilnic tot mai multe încurajări din partea cititorilor pen¬ 
tru cuvintele sincere cu care ne-am rostit asupra «presei 
independente» din Capitală. 

Se vădesc reale începuturi de opinie publică la noi. 

Lumea se scutură tot mai mult de vechea toropeală, scri¬ 
sul pare a se înfige tot mai adînc în conştiinţa deaproapelui. 
Cele cîteva accente răzleţe ale acestei reviste, cu tonul lor 
răspicat, ne-au dat un puternic ecou. Din toate părţile ne so¬ 
sesc recunoaşteri şi comentarii, probîndu-ne că publicul nu 
mai e o masă amorfă peste capul căreia trec toate curentele, 
ci un viu receptacol care primeşte şi elaborează. 

Constatările făcute aici în materie de presă au interesat p㬠
turile largi ale societăţii. Pe urma lor s’a respirat mai liber, 
ca şi cînd printr'un act de curaj, înlăturîndu-se o atmosferă 
de urîcioasă ipocrizie, aierul dimprejur s’ar fi purificat. O 
serie de consecinţe binefăcătoare se întrevăd depe acum. Lu¬ 
mea începe să vadă mai limpede în atelierul operatorilor de 
culise ai gazetăriei de scandal, proporţiile se stabilesc, ierarhia 
valorilor începe să se fixeze şi sunt semne că nu peste mult in¬ 
dustria slovelor tipărite va pierde din rentabilitatea ei actuală. 

Aşâ fiind lucrurile, nu înţeleg de ce am rămîne la începutul 
drumului cu lămuririle şi de ce n'am urmă îndemnul atîtor su¬ 
flete curate care ne cer să le desvelim şi pe mai departe adevă- 


113 


«Musiul care fic'be». 


8 


www.dacoromanica.ro 




rul întreg, oricît de multe insinuări tnai mult sau mai puţi» 
perfide s'ar brodâ pe socoteala noastră de către piraţii con¬ 
deiului. 

Cheia atitudinii de protestare şi revoltă ce ne-am impus to 
faţa acestor latifundiari de cerneală vrem s'o punem la în* 
deniîna tuturora, ca să fim înţeleşi pe deplin. Lupta pe care 
o dăm noi pentru crearea unei prese oneste şi civilizate este & 
luptă de apărare naţională conştientă şi programatică. St㬠
rile de astăzi cu desfăşurarea lor nu se mai pot tolerâ, dacă 
nu vrem să primejduim un patrimoniu cîştigat cu atîtea 
ertfe. Sunt in joc interesele reale ale ţârii, sunt altarele unde 
au năvălit zarafii ca să-şi facă trebile lor pro ane. Ar fi o 
mare greşeală să se creadă că noi ne batem aici cu d-nii Ro- 
scnthal sau Honigmann ca fericiţi posidenţi pe pămîntul os* 
pitalier al Romîniei, sau că ne-am pomenit din bun senin înr 
postura unui «antisemitism* ieften şi intolerant, cum vor s’o 
acrediteze cu logica lor de profitori negustorii rătăciţi în 
presa Nu î Nici «huligani» n’am deveni peste noapte, nic* 
noroacele amintiţilor conchistadori nu ne tulbură. Este un 
principiu la mijloc pe care vrem să-l trecem tn opinia tutu 
rora ca pe un adevăr organic al existen ei noastre. 

Presa e pentru noi în zilele marilor prefaceri actuale ctl 
mai de seamă instrument al consolidării de Stat Romînis- 
mul întregit î v i trăie te astăzi în ţara noua perioada de ado¬ 
lescentă cînd totuLe fragil şi mobil, dnd sufletele fierb, cînd 
conturele atîtor noţiuni sunt imprecise şi societatea resimte 
fermentele unui vulcanism permanent. Acum se face ţara, subfr 
ochii noştri, acum e în procesul delicat al creşterii, cînd în¬ 
drumări greşite sau supestiuni vinovate uşor ne pot împinge 
pe povirniş. Mai mult ca oricînd deci, azeta e astăzi unt 
locar de educaţie cetă enească, un curs neîntrerupt de peda¬ 
gogie naţională şi ca să vorbim limpede, o instituie de con¬ 
servare a neamului, care nu poate dă pe mîini nesigure pre 
gătirea armamentului nostru sufletesc. In toa e începuturile 
de stat din vremea modernă primează această idee de apo- 

~7u 


www.dacoromanica.ro 


stolat al presei şi ia toate răspintiiie de seamă, din istoria lor 
popoarele contente n’au lasat din mină secretele tiparului. 

Ce s’a întimplat la noi ? Cu o uimitoare rapiditate concep¬ 
ţia unei prese militante pentru un nobil egoism naţional, a 
fost înlocuită cu cea a comercializării internaţionale. Orga 
cele de publicitate s’au transformat repede în întreprinderi 
negustoreşti. La masa de scris, unde ar trebui să se coboare 
pe hîrtie palpitările intime ale sufletului romînesc, s’au aşe 
zat indivizi copleşiţi de cifre, oameni de bancă puşi în slu,bd 
capitalului maleabilei tranzacţionist. Directorul acestor vaste 
tarabe nu mai e personalitatea de odinioară care întrupează 
frămîntările rasei, un continuator al lui Eminescu, Rosetti 
sau Bariţiu, ci un contabil oarecare cu aptitudini de om de 
afaceri, pentru care scrupulele de ordin naţional cad pe pla¬ 
nul al zecelea. Aceşti intruşi în cîmpul literelor n’au nimic co¬ 
mun cu marile probleme ale vieţii noastre, ei sunt aventu¬ 
rierii pe care banul îi scoate la suprafaţă cu toate stigmatele 
lui universale, specimene c lăuzite de o- logică uniformă la 
Calcutta ca la Bucureşti, la New-Yoik ca la Budapesta. Ei 
bine, acestor nou-veniţi fără rădăcini şi fără credinţe, com¬ 
plect detaşaţi de interesele solului şi incapabili să p㬠
trundă tainele noastre noi nu le putem acordă rolul de di¬ 
riguitori ai opinie publice. Dacă d nii Rosenthal Honigmann 
ar rămine pur şi simplu in cadrul unor pro itabile îndeletni¬ 
ciri negustoreşti de lemne sau de ciorapi, n’am avea nimic 
de zis. Ei însă ne-au acaparat presa, au adus viţelul de 
aur în templu şi au desonomt nobila meserie tradiţionala 
a scrisului romînesc Adăugaţi la toate aceste nota anticul¬ 
turală a unei complecte lipse de talent, care pe lîngă senti¬ 
mentul de nesiguranţă n orală răspîndeşte şi o penibilă de¬ 
gradare a intel genţei. 

Aşa fiind stările presei independente» dela noi, mai e vreo 
mirare că lumea enervată tresare si schiţează gesturi de pro¬ 
testare ? Că se găsesc încă oameni susceptibili la teroarea 
tiparelor triviale sau poiiticiani prizonieri ai propriei lor 

li5 


www.dacoromanica.ro 


conştiinţe, lucrul e normal, mu’ţimea însă se ridică întreb㬠
toare şi cu instinctele ei de autoconservare înlătură obstaco¬ 
lele care-i stau in cale. Este această pornire un act de into¬ 
leranţă sau e tendinţa toarte firească de a-şi păstră intact un 
patrimoniu din vechime? Mentalitatea negustorească şi-a 
mobilizat arsenalul ei specific, ca să ne prezinte în cea mai 
antipatică lumină. Ei, temperamentele de samsari cu tipica 
lor rezistenţă epidermală, ei care ne batjocoresc Suveranul 
sau sufăr de măsele în faţa sicriului cu Eroul necunoscut, ei 
au delicateţă de mimoză pudică de cîte ori un Goldştein oare¬ 
care e îndrumat la ordine şi întotdeauna cuprinşi de congestii 
cerebrale văd «pîrjoluri antisemite»... 

E în zadar, bunul simţ romînesc e în plină resurecţiune, 
contrafacerile îi repugnă şi echilibrul de judecată îşi cere tri¬ 
butul lui. Noi cititorii de suflete, urmaşii scrisului de demult, 
nu putem decît să privim cu seninătate această reculegerea 
opiniei publice şi să cerem reîntronarea spiritului naţional 
In gazetăria românească. 

Presa este o chestiune de familie, a noastră a băştinaşilor, 
o particulară prerogativă a scriitorilor romîni, un cămin al 
idealului nostru de rasă la care luminează o credinţă strămo¬ 
şească. 

La acest cămin noi primim cu bunătate şi prietenie oaspeţi 
cuviincioşi, înţelegători ai durerilor noastre, le întindem 
mîna şi le dăm adăpost. Dintr’o armonică înfrăţire de forţe 
se poate înjghebă aici o muncă rodnică şi reconfortantă, 
facînd să triumfe alături cu crezul unui neam şi lozincele 
largi ale umanităţii. Atunci însă cînd rolurile se schimbă, 
clnd oaspeţii vor să ne arunce pe pereţi călimarele moşte¬ 
nite, cînd vor să izgonească umbrele de demult ca să-şi in¬ 
staleze comerţul lor acolo unde s’a cîntat cîntecul nostru 
tumultos şi înfrigurat atunci să avem iertare, noi ne ridicăm 
cu multă linişte şi cu conştiinţa perfect împăcată şi creztnd 
că salvăm interesele unui colţ de umanitate, îi luăm frumuşel 
de guler şi-i dăm afară.... 


116 


www.dacoromanica.ro 



O îeeţie. 


ilele trecute, la Cluj, s’a petrecut un eveiriment foarte 



puţin banal. Congresul ziariştilor a fost zădărnicit de 


atitudinea puţm amicală a publicului. Cu alte cuvinte o 
grevă agitată a cititorilor a venit să tulbure întrunirea unor 
oameni de condei, lăsînd să se întrevadă un dezacord ne¬ 
obişnuit între presă şi opinia publica. 

Cunoscuta intîmplare cu laturea ei paradoxala preocupa 
de atunci necontenit lumea dela noi şi scoate la suprafaţă o 
serie de întrebări cari ne interesează pe toţi deopotrivă. O 
revoltă a societăţii, ca să amuţească un congres al gazeta¬ 
rilor, e în adevar un subiect rar şi plin de noutate. O seamă 
din ziariştii reintegraţi în redacţiile lor, după curioasele ne¬ 
plăceri sentimen ale la care au fost expuşi, au început să 
examineze problema şi să caute unele explicaţii pentru lămu¬ 
rirea ei. Am citit diverse articole în chestiune şi mărturisesc 
dela început că nu m’am ales decît cu o vagă nedumerire şi 
cu impresia că autorii ei înşişi sau nu văd limpede împrejurul 
ior, sau dintr’o ciudată timiditate ezită să vorbească des¬ 
chis. Mica literatură brodată pe acest eveniment nu se dis¬ 
tinge nici prin claritate excesivă, nici prin îndrăzneală deose¬ 
bită. Cele două însuşiri consacrate ale presei din Capitală 
de astă dată nu sunt puse ia contribuie. Motive varii şi dis- 


117 


www.dacoromanica.ro 



parate se invoacă de către cei interesaţi pentru elucidarea fap> 
tului. Cutare se plînge de huliganismul studenţilor care an 
avut rol hotărîtor in mişcare şi deploră pretinsa orbire pri¬ 
mejdioasă a tinerimii universitare ; altul, democrat irepro¬ 
şabil, blamează autorităţile civile şi militare, că n’au avut 
la îndemînă forţa armată necesară ca sâ bareze cu tranşee şl 
slrmă ghimpată adunarea îndrumătorilor de opinie publică; 
al treilea pare înfricoşat de barbaria întregului popor din 
Ardeal, unde se pot zămisli asemenea porniri canibalice. Aşă 
pipăind şi dibuind se rostesc supăraţii confraţi, lasînd să se 
înţeleagă că au disgraţiat Clujul în mod irevocabil şi mai 
ales unindu-se în bănuiala lansată de monitoarele lor din 
strada Sărindar, că subsemnatul ar fi autorul moral al furtu¬ 
nii, mult vinovatul lago care după ce şi-a plimbat sticluţa 
eu otravă în capitala Ardealului, a operat din umbră şi a des- 
lănţuit cataclismul. 

Fiind pus în cauză, fireşte, trebuie să răspund ca să nu trag 
prea multe ponoase şi dacă se poate să salvez pe seama pos¬ 
terităţii adevărul întreg. O voiu face-o cu francheţă, aşa cum 
am obişnuit pe cititorii acestei reviste şi voiu căută să fiu 
mai precis decît acuzatorii mei. Amestecul ce mi se atribuie 
m provocarea tulburărilor este o legendă ridicolă. Tot ce-am 
scris pînă astăzi împreună cu conferinţa dela Cluj, pe care 
am avut prudenţa s’o citesc ca să mă pun la adăpost de in¬ 
tervenţii, certifică nota paşnica şi blîndeţea ce mi-am impus. 
N’am crezut pînă ăstâzi că trebuie introdus în conştiinţa pu¬ 
blică. la noi principiul violenţei pentru a asigură pe această 
cale triumful ideii, cum au făcut-o in alte părţi oameni destul 
de onorabili dealtfel N’am înlemnat pe nimeni la manifestaţii 
sgomotoase. nici la pedepse drastice. Dimpotrivă am potolit 
răsvratirea sufletelor, şi cu studenţii dela Cluj n’am avut ab¬ 
solut nici un contact, afară de conferinţa pe care m’am crezut 
dator să le-o ţin, îndrumîndu-i în credinţele mele. Înlăturată, 
deci, stupidă născocire rămîne numai afirmarea ideilor « 
reprezint şi pentru care iau toată răspunderea. 


118 


www.dacoromanica.ro 



Cont am arătat în atîtea rlnduri, o bună parte din presa 
actuală dela Bucureşti, prin origina ei materială şi prin spiri¬ 
tul pe care-1 propagă, nu serveşte interesele noastre naţionale, 
înjghebate din fonduri de provenienţă incertă, robite în mod 
evident capitalismului internaţional şi diriguite de oameni cari 
prin onestitatea şi aptitudinile lor nu constituie o garanţie 
morală sau intelectuală, aceste cîteva gazete, ieşind din linia 
tradiţională a presei romîneşti, au ajuns într’o duşmănie făţişe 
cu sentimentul public la noi. Societatea noastră a inţeles de¬ 
grabă că îndrumarea opiniei publice nu mai e pe mîini sigure, 
că elemente subversive şi-au început jocul lor şi că în împre¬ 
jurările actuale o educaţie greşită a maselor echivalează cu 
o primejdie naţională. Această constatare s'a impus repede 
cu caracterul unei axiome şi lumea cinstită a tresărit în faţa 
prăpăstiei cu o nervozitate crescîndă. Ce rol puteâ aveâ o- 
mul politic legat de soarta acestui colţ de pâmînt şi ce puteâ 
face mai ales scriitorul crescut în şcoala implacabilă a since¬ 
rităţii când înregistrâ un fenomen atît de îngrijitor ? Ce pu¬ 
team face eu cînd am văzut că d-nii Honigmann şi Rosenthal 
au devenit marii moguli ai publicisticei romîneşti cu preten¬ 
ţia de a-şi azvîrll producţia lor cerebrală în sute de mii de 
exemplare în toate unghiurile ţării ? Să fi intrat logofătul lor 
cu luna ori cu anul ? Mai întîi nu mă lăsă obrazul şi-al doilea 
rotativele din strada Sărindar nu erau instalate pentru cre¬ 
dinţele mele. Să fi tăcut înfăşurat în înţeleaptă prudenţă, după 
obiceiul iluştrilor oameni de marcă care-şi vînd tăcerea pen¬ 
tru tăcere şi preferă să fie prizonierii presei decît îndrum㬠
torii ei ? De sigur ar fi fost o atitudine mai comodă şi mai 
profitabilă, în orice caz m’aş fi cruţat de-o lungă serie de o- 
brăznicii şi mi-aş fi văzut tot mai des portretul în paginile lor 
impure, mîngîindu-mi slăbiciunile şi augmentindu-mi prin 
mijloace ieftine veneraţia deaproapelui N>am putut. Mi-a lip¬ 
sit şi seninătatea filosofului şi cinismul de complice. Cazul 
meu e, cum se vede, destul de simplu. M’am refugiat la căli¬ 
mară, o veche cunoştinţă depe vremea cînd îndeletnicirile 

- nir 


www.dacoromanica.ro 


honigmanilor de astăzi erau mult mai modeste, am prins în- 
tr’un mănunchiu o nemulţumire generală şi-am tipărit-o săp- 
tămînal la o revistă, nefiind în graţiile fericiţilor potentaţi ai 
finanţei cari să-mi deâ putinţa unei rivalităţi cu d. Fagure 
sau d. Brănişteanu. Întreb acum, din colţul meu de caiet al¬ 
bastru s’au ridicat ca din cutia Pandorei toate valurile care 
se sbuciumă împrejur şi trezesc legitime insomnii la condo¬ 
tierii tiparului dela Bucureşti ? 

Nu, d-le Honigmann, îmi faceţi o prea mare şi nemeritată 
onoare. Eu nu sunt decît un vestitor răzleţ al viforului, care 
cu puterea lui elementară rezidă în sufletul tuturora şi nu se 
poate strivi in călimara mea dela Ciucea. Ce s’a petrecut 
deunăzi la Cluj nu e decît o lecţie şi un avertisment. Crede-mă 
şi d-ta şi verii şi cumnaţii d-tale, cari aţi năpădit cu impe¬ 
tuozitatea prolifică a iepurilor de casă toată gaze ăria noastră 
de după războiu, evoluînd in directori stăpîni din reporteri de 
cafenea, cum v’am admis cu toţii ieri, alaltaeri, crede-mă, la 
Cluj n’aţi avut aface nici cu intoleranţa mea, nici cu brutali¬ 
tatea barbară a ardelenilor, ci cu o izbucnire spontană a 
unui curent general. Veţi înţelege oare, d-voastră care în ma¬ 
terie de impresionabilitate sunteţi destul de sensibili, că buna 
răbdare romînească e pu ă la grea încercare şi că în mod 
discret, operînd o retragere cum am z : ce st ategică, trebuie 
să reintraţi în primitoarea obscuritate, lasînd mode area opi¬ 
niei publice pe seama acelora care sunt indicaţi de continui¬ 
tatea istorică a unei nobile tradiţiuni. Da ? — Atunci, dispă- 
rînd cauza se înlătură şi efectul, protestarea se atenuiază, 
frunţile se descreţesc şi selecţiunea valorilor triumfînd vom 
reintră în normalitate, fără să ne gîndim, Doamne păzeşte 
la demonstraţii pe care viziunea colorată a d-voastră vi le 
desemnează la ore de noapte tîrzie. Nu ? Atunci, sfidarea 
bunului simţ, exagerarea şi batjocura vor mări avalanşa, 
oricît m’aş cumin.i eu sau altul ca mine. Intr’o asemenea at¬ 
mosferă de silă şi duşmănie trebuie să recunoaşteţi că şi con¬ 
gresele vor trebui să sufere amînări şi iar amînari afacerile 


120 


www.dacoromanica.ro 



vor merge din ce în ce mai prost şi la urma urmei povestea 
se va sfîrşl după tristul obicei al atîtor gazete indezira¬ 
bile... 

Să aşteptăm, să vedem ! 

Lecţia a prins ? Da, sau ba ? Dilema mi se pare puţin com¬ 
plicată. Intrucît mă priveşte, rostul meu, fiţi liniştiţi, e şi mai 
simplu, aproape puţin interesant. Când mi-am făcut de lucrifc 
cu d-voastră, am probat dela început că toate săgeţile calom¬ 
niei se tocesc de armura mea şi că sunt hotănt să merg îna¬ 
inte fără eufemisme şi fără apă de trandafiri. 


121 


www.dacoromanica.ro 



Două simbolul»!. 


I str’o recentă carte ungurească apărută la Budapesta cetesc 
o pagină sugestivă şi plină de înţeles pentru noi. Autorul, 
cunoscutul duşman al romînismului, scriitorul politico- 
istoric d. lancsâ Bendek, tratează într’o voluminoasă lucrare 
«istoria iredentismu ui rominesc», în care într’un mod prea 
puţin pragmatic, realitatea şi fantazia îşi dau mina pentruca 
interesele Ungariei vechi, pentru care ne-a prigonit o viaţă în¬ 
treagă să fie cît mai bine servite. 

Cartea d-lui lancsâ se termină cu un acord îndurerat şi 
muiat in m lancolie. Bătrinul vizionar al imperialismului 
maghiar îşi reaminteşte ultimele svircoliri ale dictaturii pro¬ 
letare, deodată cu primele clipe ale intrării noastre în capi¬ 
tala depe malul Dunării Povestirea lui şi-o încadrează în 
două tablouri emoţionante şi de un netăgăduit rost simbolic. 

In ziua de 3 August 1919, — astfel urmează autorul, — 
dimineaţa la ora 7 stăteam pe bulevardul Margit în faţa bise¬ 
ricii călugărilor franciscani» Pe un părete al casei din faţă 
eră lipit ordinul în care Haubrich, proaspătul dictator militar 
al Budapestei, proclamă starea de asediu şi sfîrşeâ cu tirada: 
«Vitezele noastre trupe ţin nemişcată linia Tisei». Deodată 
dinspre podul din spate se apropie două baterii de artilerie 
«are se retrag dincolo de Dunăre. In fruntea convoiului treot 


123 

www.dacoromanica.ro 




călare un subofiţer în vechea uniformă austriacă. E un admi¬ 
rabil soldat ungur, amestecul tipic al husarului şi al haidu¬ 
cului depe pustă. Convoiul destul de ordonat se încheie cit 
o căruţă ţărănească cu coviltir de rogojină. Subt coşul ei stait 
sguliţi doi tineri cu faţa rasă, două mutre accentuat semite, 
care privesc speriate împrejur şi examinează strada. Sunt co¬ 
misarii politici ai trupei puse pe fugă, care simt poate cum II 
se strînge funia bine meritată în jurul grumazului. Tabloul, 
cu amestecul lui bizar e o splendidă vignetă care încheie dic¬ 
tatura proletară în doaga morţii. 

A doua zi după masă la ora trei, — continuă amăritul po¬ 
vestitor, — stau în acelaş loc ca şi ieri. Dinspre pod S’aude 
sutiînd goarna şi-o avangardă de roşiori trece înainte. In 
urma lor defilează o divizie din armata romînă de ocupaţie 
in marş peste Dunăre. Pe stradă, de amîndouă părţile, mulţi¬ 
mea se uita mirată. Lînii discută în ton coborît, ce fel de 
trupe sunt ? Francezi, susţine unul, italieni celălalt. Nimănui 
nu-i veneâ să creadă că sunt valahii biruitori cari au intrai 
fn Budapesta. Cînd au ajuns în faţa noastră vînătorii mol¬ 
doveni cu pălăriile lor care se aseamăna mult cu ale bersa- 
glierilor, cineva din publicul curios le aruncă vorba: Italieni?i 
Un ofiţer tînăr întoarce capul şi ne răspunde mîndru: Hon, 
messieurs, Romlnil Ciudat lucru însă, şi ace t convoi seis* 
prăveşte tot cu o căruţă cu coviltir. Un popă bătrîn şade io 
ea, probabil protopopul diviziei în odăjdii strălucitoare... 

Pîn’aici e povestirea scriitorului ungur, care oprindu-se Is 
cele două căruţe ş punîndu-le în faţă, trage din ele concluzii 
triste pentru neamul lui. 

D-l lancso, bun cunoscător al trecutului, are perfectă drep¬ 
tate cînd cu ochiul unui fin analist a putut pătrunde cele 
două simboluri. Cît priveşte căruţă ungurească cu cei doi in¬ 
divizi, comisari ai poporului încadraţi în fuga spre necunos¬ 
cut de ţărani unguri inconştienţi, tabloul e în adevar şi ca¬ 
racteristic şi rezumativ. Cine ştie unde ar fi căruţa istorie» 
ungureşti astăzi, dacă de vreo jumătate de veac şt mai bine 


www.dacoromanica.ro 


ţiu s’ar fi suit In ea atîtea şi atîtea tendinţe subversive, atîtejţ 
otrăvuri disoJvante pe care le incarnau acum la sfîrşit de 
-dramă cele două mutre speriate de subt coviltir, păzite cu o 
crudă ironie şi în retragerea lor de bietele victime neprice¬ 
pute? In orice caz Ungaria înfrîntă în actualul războiu pe 
orma unei îndelungi politici de imorală megalomanie, a primit 
lovitura de magar din partea acestor nechibzuite importuri 
de mentalitate perversă, care în vreme de pace i-au exagerat 
pină la frenezie grandorile şoviniste, iar la zile de răstrişte 
au împlîntat steagul roşu in turnul catedralei regelui Matia 
şi au transformat cîmpiile de grîu dintre Dunăre şi Tisa în- 
tr'un laboratoriu ridicol de teorii internaţionale. Din nenoro¬ 
cire vecinii noştri, amici incorigibili ai exagerărilor, şi acum 
par a avea oaspeţi inoportuni în căruţa lor, din care au dat 
|os pe cei doi cetăţeni ai lui BelaKuhn cu profilul semit, ca să-j 
înlocuiască cu magnaţi trufaşi de-un veritabil aspect me¬ 
dieval... 

Intrucît e voi ba de noi, realitatea se desprinde palpabil 
tocmai din cele cinci sute de pagini ale cărţii d-lui Iancsâ, în 
care d-sa, sprijinit pe laborioase cercetări şi pe cele cîteva 
mii de documente adunate la Bucureşti în 1917 unde l-a tri¬ 
mis guvernul ungar de-atunci, cu misiunea de a ne studia 
trecutul, infaţişează evoluţia seculară a iredentismului romî- 
«tesc. S mbolul cu care îşi încheie constatările e bine văzut şi 
pe deplin justificat. Istoria de demult şi cu deosebire cele două 
veacuri din urmă arată 1‘mpede că subt graniţele politice vre¬ 
melnice, poporul nostru îndrumat de instinctele unei unităţi 
organice în toate manifestările lui a urmat o conştiinţă naţio¬ 
nală care n’adat greş niciodată. Această ideologie respiră din 
toateactelecolective ale maselorşi din acţiunile programatice 
ale tuturor personalităţilor de seamă. Am putut trăi in mijlocul 
nnui vlrtej groaznic de evenimente care ne-au hărţuit in toate 
părţile, fiindcă ne am ştiut îngrădi într’un bine precizat parti¬ 
cularism de rasă, fiindcă am resimţit în toţi porii sentimentul 
diferenţiării naţionale şi în toate vremile am pus o barieră 


tt 5 

www.dacoromanica.ro 




nepâtrunsă între noi şi străini. încercuiţi într’un patrimoniu 
jsnfletesc de o miie de ani, noi ne-am pitit subt scutul lui, de 
după care n’am ieşit nici chiar atunci cînd ar fi fost să pri¬ 
mim binefaceri şi uşurări trecătoare. In această autoîngrădire 
e tot secretul existenţei noastre, dar e în acelaş timp şi cheia 
biruinţei cu care am ieşit din marele războiu. Rominia a por- 
ait la luptă nu dintr’un calcul de raţiune, ci tocmai din im¬ 
pulsul cutropitor al acestei religii unanime care a copleşit 
celelalte consideraţii secundare. De aceea neînduplecatul 
nostru vrăjmaş, d-1 Iancsd Benedek, istoriograful de curte al 
contelui Bethlen Istvân, şeful actualului guvern maghiar, e 
în nota justă cind îşi dă seama că reala putere a armatei 
noastre in recenta conflagraţie a fost credinţa ei neştirbită 
rntr’o ideie naţională. 1 a, căruţă cu popa, această neinfrintă 
ariergardă morala a trupe or noastre, e cea mai elocventă 
s'nteză a situaţiei. Ea înseamnă spiritul tradiţionalist săn㬠
tos, moştenirea veacurilor care se plimbă ca o forţă activă 
prin rîndurile noastre, dindu-ne iluzia continuităţii şi sensa- 
ţia că toate energiile cheltuite se angajază la o operă de re- 
ZiSt nţă a viitorului. 

Nu ştim în ce ch'p anume se interpretează astazi la Buda¬ 
pesta îndatoririle patriotice şi pe ce drum vor apucă acolo 
multele teorii salvatoare. Ceeace ştim însă e ogaşa pe care 
trebuie să mergem noi. Bunul simţ şi o fericita tend nţă de 
echil bru, pururea prezente in jud cata poporului nostru, ne 
arată că nu avem nici un motiv sa părăsim o veche formulă 
căreia i-am cules roadele. Romînia întregită, in numele prin¬ 
cipiului naţ onal, nu se poate consolida decît avînd la bază 
aceeaş do b mă. Mai mult ca oricînd, în perioada actuală de 
vulcanism coi tinental, când flăcări e se pot uşor reaprinde şi 
an nou examen al forţelor ar puteâ fi uşor in perspectivă* 
ţara noastră trebuie să-şi menţie chiagul coheziunii sale isto¬ 
rice. Vom fi deci şi de aici înainte continuatorii t parelor strâ- 
moşeş i, strîns legaţi de căminul din bătrîm, mai bucuros do 
consacrate îndemnuri patriarhale decît de nebuloase inovaţia 


tas 


www.dacoromanica.ro 



şl ne vom pipăi drumul călăuziţi de un bine determinate 
egoism al rasei. înţelegem cu toţii şi am învăţat din păţania- 
ftltora, că micile naţiuni nu-şi pot îngădui luxul de a ieşi din 
Adrul unei conservări normale pentru a se preface în ateliere 
de studiu, in care se pun la contribuţie viziunile fugare ale 
mnaniiăţii. Acest lux cu deosebire astăzi ar fi un stupid ana- 
hronism pentru noi. II lăsăm pe seama marilor risipitori carr 
tu de unde plăti capriciile concepţiilor înşelătoare. Noi ne- 
apropiem tot mai mult de altarele noastre şi în astfel de îm¬ 
prejurări suntem hotărîţi să nu părăsim ideologia bunului 
naţionalism tradiţional care nu avea altă încredere decît în 
puterile proprii. Iată de ce nu ne mişcă cîtuş de puţin nevroza, 
zgomotoasă a noilor veniţi, cari pentru a fi la largul lor îşi 
dau toate silinţele să ne atragă pe tărîmul imprecis al lozin- 
celor internaţionale. Suportăm cu foarte multă seninătate 
acuzaţiile de provinciali arieraţi pe cari ni le asvîrl aceşti 
profitori agitaţi cari au ştiut totdeauna să schimbe în bani 
mărunţi durerile omenirii şi ţinem cu orice preţ să cerem un 
certificat de naştere tuturor figurilor cari mişună subt ochii 
noştri. Aceasta este evangh lia veche în care am crezut şi 
care ne-a dus la izbîndă. Ea nu are altă menire decît să ne 
întărească pe noi, fără a nelinişti pe alţii, fiindcă apărarea 
casei tale nu se confundă cu xenofobia şi fiindcă în trecutul 
romînesc străinilor dacă li s’a contestat dreptul de îndrumare 
li s’a acordat totdeauna un rol parazitar din cele mai m㬠
noase... 

— Ei bine, — se va întrebă cititorul, — dacă aşa stau lu¬ 
crurile, ce te faci cu domnul Honigmann de pildă proprietar 
de gazetă la Bucureşti i îndrăzneţ arendaş de opinie publică,, 
ai cărui clăbuci de cerneală se varsă pe calea Victoriei cu 
pretenţia de a face educa ia ţării ? 

Ne întoarcem din nou la tabloul simbolic al autorului dela 
Budapesta şi răspund m : In căruţa romînească va stă şi de 
aci Înainte tot vechiul popă de veacuri, iar alături de dînsuf 
?om fi noi, copiii lui, ţinînd sdravan frînele şi nelăsindu-ler 


\ 7 ~ 


www.dacoromanica.ro 



din mină odată cu capul... Domnul Honigmann ne poate prial 
după obiceiul de demult la hanul dela răscruce cînd facen 
popas, unde cu un bun cîştig ne va furnizâ ovăz la cai, 
avînd pe deplin asigurată indulgenta noastră de a nu cerceii 
mai deaproape dacă a fost prea scrupulos la cîntar... 

Astfel credem noi, se păstrează şi drumul neted, se ajunge 
ţinta la care năzuim şi profită şi d. Honigmann,— singura) 
lucru care-1 interesează... 




www.dacoromanica.ro 




Cazul cUkii lţosenthal. 


0 amintire mi s’a stirnit şi se cere pe hîrtie... 

Intr’o zi de acum doi ani, pe cînd eram Ja ministerul 
de culte, cetind o ştire scurtă în Universul, care 
anunţă la o biserică din Capitală un parastas pentru Coşbuc 
şi iâceă apel la prietenii marelui scriitor să-i cinstească me¬ 
moria cu prezenţa lor, mi-aduc aminte, am rămas dezolat 
dîndu-mi seama ca îndatoririle oficiale nu-mi îngăduiau să 
asist la trista ceremdnie evocatoare. Am trimis deci un dele¬ 
gat al ministerului să mă reprezinte. Omul meu, un tinăr şi 
distins artist, cînd s’a întors a doua zi să-mi relateze săvîr- 
şirea pioasei slujbe, aveâ lacrimi în ochi şi glasul tremurat 
de revoltă. Mi-a spus că la biserica Sfînta Vineri n’au fost 
de faţă decît şapte persoane la comemorarea lui Coţbuc, că 
eră un aspect sinistru de părăsire şi sărăcie, că troparele 
preotului răsunau în gol ascultate de cei trei studenţi din 
colţ, in vreme ce văduvă poetului cu luminarea în mînă pri- 
veâ biruită împrejur, văzîndu-se atît de singură pe lume. 
Tînărul îmi zugrăveâ tabloul posomorit în toate detaliile 
lui rămăsese s^uduit de nerecunoştinţa unei societă i pri¬ 
pite, probaoil cadenţele sonore ale maestrului îi robeau su¬ 
fletul mai tare ca oricînd şi stăteâ în faţa mea buimăcit şi 
desarmat ca după o mare ruşine. L-am ascultat pînă la sfîr- 

t2ÎT 

«ftustm care fierbe» H 

www.dacoromanica.ro 



şît, n’am putut să-i dau nici o lămurire, mă gîndeam la risi¬ 
pirea unei vieţi, la poezia lui Coşbuc, la ţăranii pentru care 
strigase el foamea pămîntului şi cînd puneam o rezoluţie pe 
hîrtia din faţă In atmosfera rece a cabinetului ministeria 
mintea mea fărâmiţă strofa profetică : 

Din codru rupi o rămurea, 

Ce-i pasă codrului de ea, 

Ce-i pasă unei lumi întregi 
De moartea mea ? 

Acest scurt episod plin de inţeles mi l-am reamintit de¬ 
unăzi cînd am citit în * Dimineaţa* strălucita listă a atitoi 
somităţi politice, în frunte cu o întreagă pleiadă de actuali şi 
foşti miniştri, cari şi-au depus carta d-lui Iacob Rosenthal, 
n urma regretabilului incident al acestuia în incinta unui ho- 
el. îmi dau toate silinţele să suprim pentru moment anumite 
analize care ar duce la constatarea unei serii întregi de ade¬ 
văruri dureroase, proiectînd cîteva lumini în camera obscura 
d conştiinţei multora, dar urmînd linia dreaptă a judecări 
echilibrate, mi-e peste putinţă să nu relev unele lucruri dt 
interes general. O fac aceasta în deplina cunoştinţă a tuturor 
riscurilor profesionale, spunînd dela început că valoarea 
cuiva nu se poate schimbă în opinia mea fiindcă a avut neno¬ 
rocirea să-l calce tramvaiul, şi că pentru «presa» negustori¬ 
lor dela Bucureşti, aprecierile de ieri trebuiesc reeditate neted 
si fură reticenţe. 

Suntem iaraş in plin cinematograf şi în accente de melo 
dramă de calitate inferioară. 

Cazul d-lui Rosenthal a lăscolit cu multă putere patima 
şi exagerarea cu carearîndaşii opiniei publice operează la noi. 
O întreagă literatură plină de nevroză şi de venin s’a brodat 
zilnic pe acest eveniment şi s’a vărsat din gura maşinilor ro¬ 
tative pe toată întinderea ţării. Pagini întregi, ca după o mare 
catastrofa naţ : onală menţin necontenit mteresul crescînd 

130 

www.dacoromanica.ro 


şi agită lumea, scormonind în societate pasiuni înfrigurate, 
S’au dat la o parte problemele noastre curente, s’au eclipsat 
întîmplările externe, pentru ca într’un stil colorat şi cu o par¬ 
ticulară viziune Romînia să fie întreţinută fără nici un răgaz 
cu această nesfîrşită poveste, S’ar păreâ că * directorul nos¬ 
tru* din strada Sărindar este un mare erou, un fel de Galileu 
victimă a libertăţii de gîndire, că activitatea şi numele lui 
s’au legat în mod definitiv de principiile progresului uman, 
că toţi suntem datori să-i cetim de aci înainte operele com¬ 
plete şi că presa, sfînta presă ştirbită în prerogativele ei, 
ridicîndu-se într’o protestare unanimă trebuie să vestească 
continentului primejdia. 

Nu, — să ne întrerupem pentru cîteva clipe emoţia şi să 
vorbim romîneşte. 

Nu vom proslăvi bătaia, nici nu vom aruncă lozinca vio¬ 
lenţei brutale ca un remediu justificat in mintea deaproapelui 
Dimpotrivă, regretăm din inimă gestul nesocotit care dă st㬠
rilor dela noi aparenţe dăunătoare şi prin strigătele despe¬ 
rate din jurul lui, ne face pînă la San-Francisco, peste depăr¬ 
tatul Ocean, o rea reputaţie. Dar ceeace am făcut tot¬ 
deauna facem şi astăzi: refuzăm cu scîrbă minciuna şi exa¬ 
gerarea, Domnul Rosenthal să se facă bine, e dorinţa noas¬ 
tră, să înceteze cît mai degrabă buletinele medicale iscălite 
de patru doctori şi publicate în ediţiile de dimineaţa şi 
seara ale ziarelor d-sale, cu o regularitate obişnuită în lumea 
veche numai la boala gravă a papei sau a suverandor. D. «di¬ 
rector» rămîne exact acolo unde a fost în judecata noastra 
înainte cu cinci minute de odioasa lovitură de baston. Nu e in 
teresant să schiţăm tocmai cu această ocazie cariera instruc¬ 
tivă a acestui fericit potentat de cerneală, care fără să scrie 
vreo dată un cuvînt 3 izbutit totuşi să devie un temut «direc¬ 
tor» al scrisulu' altora şi să-şi asigure un maxim de beneficiu 
pe urma acestei situaţii, E de reţinut însă pentru actualitate 
faptul că numitul domn este unul din patronii acelei prese 
de bulevard de care s’a mai vorbit în coloanele acestei re- 


131 

www.dacoromanica.ro 



viste şi care străină de însuşirile sufleteşti ale neamului, ur- 
mărind numai acapararea unor interese materiale, cu un nivel 
intelectual coborit, cu inpulsuri morale îndoelnice, a con¬ 
tribuit în mare măsură la trivializarea gazetăriei noastre şi 
la isgonirea bunului simţ din viaţa publică» Domnul Rosen- 
thal, milionarul de astăzi care se plimbă cu agenţi de poliţie 
după dînsulşi are apartament la un luxos hotel din Capitală, 
este oare dintre oamenii cari prin muncă şi ideal au răzbătut 
în viaţă şi cer dreptul să îndrume conştiinţa obştească din 
statul romîn ? Care-i sunt studiile, care talentul şi care apos 
tolatul de pîn’acum ? Nu le ştie nimeni, dar nu le-a văzut 
nimeni din lista admiratorilor săi de ocazie. Sunt zadarnice 
cărţile de vizită, zadarnică agresiunea, zadarnice certificatele 
asociaţiilor de presă, dimpreună cu notele patetice lansate de 
către «Liga drepturilor omului». Viaţa unui om nu se schimbă, 
pecetea ei rămîne neînduplecată. Şi dacă e pe întrebări, am 
dori să şiim cine-a creat la noi această atmosfera penibilă de 
inyeninare, aerul pestilenţial care ne strînge de gît ? Cetiţi 
două coloane din gazetele lor, cîntăriţi-le spiritul şi adjecti¬ 
vele şi veţi aveâ răspunsul. Incepînd cu Dumnezeu din cer, 
continuînd cu Regele şi înglobînd toate personagiile de pe 
arena publică, tiparele din Sărindar batjocoresc totul. Toţi 
cari am avut un cuvînt de spus şi am simţit în viaţă ispita 
unui idei, suntem cobonţi în acest pat al lui Procuste r toţi 
suntem stropiri cu noroi din rotativele lor, suntem hoţi, dela 
orice prim ministru al ţarii şi pînă la subsemnatul «castelan 
dela Ciucea». Indivizii certaţi cu legea şi cu sintaxa fac pe 
censorii moravurilor şi retranşaţi după paravanul unui ziar 
prezenţi pretutindeni şi pururea anonimi, pomanagii de toate 
uşile vorbind de demnitate, lachei ai capitalismului şi predi¬ 
catori ai democraţiei, ei speculează instinctele josnice ale 
mulţimii pe care le schimbă în bilete de bancă.. 

La toate ocaziile iese la iveală metoda consacrată.... lată 
acum cazul d-lui Rosenthal, sau iată «complotul» universita 
iilor pe care n'mem nu-1 vede limpede şi care poate fi tot aşa 

www.dacoronî iWa.ro 


de uşor aberaţia unei revolte tinereşti ca şi invenţia unuicreer 
interesat. Există vreo măsură, există un spirit de ponderată 
cercetare, ca să examineze chestiunile ? Sunt numai rachete 
aprinse aruncate în toate părţile, săgeţi muiate in venin, 
scrîşniri de ură care se asvîrle în public de către aceia ce au 
invocat teorii umanitare pentru apărarea lui Goldstein şi nu 
s’au prea prăpădit de jale cu săptămînile cînd cu morţii 
bombei dela Senat.. 

Aşa stau lucrurile, acesta e adevărul, indiferent de inju¬ 
riile pe care mi le va trimite ilustrul moralist şi om de litere 
dela cutare redacţie... 

Societatea, fireşte, ca orice Organism, eliminează cangrena 
depe trupul ei. Că în protestarea pe care o resimte intervin 
şi violenţe antipatice e regretabil, dar se explică. Adevărul 
este însă că la noi o luptă surdă a început împotriva acestoi 
clişee uzate, străine de sufletul nostru. Lupta se înteţeşte mereu, 
valurile cresc din toate părţile şi numai orbii nu le văd. Vor 
putea depozitarii apucăturilor străine să se adapteze la noua 
configuraţie de simţire a vieţii noastre naţionale ? Vor fi în 
stare atunci să-şi ducă înainte micile si marile negoaţe. Nu 
vor puteâ să se ataşeze la ambianţa proaspătă şi să primească 
lozincele ei ? Atunci curentul care e pe drumul primenirii 
sufleteşti, îi va înlătură cum înlătură marea scîndurile cor㬠
biilor naufragiate... 

D. Honigmann şi confraţii săi sunt invitaţi în mod binevoi¬ 
tor să mediteze asupra acestei dileme. 


i33 


www.dacoromanica.ro 




Ca unul mai puţin. 


n mic eveniment s’a produs zilele aceste, aproape ne¬ 



băgat în seamă, asupra căruia e bine să stăruim puţin. 


fiindcă putem descifrâ din el cîteva constatări edifi¬ 
catoare. 

Evenimentul e că ziarul Presa, din cunoscuta o.icina a 
fraţilor Honigrmnn, şi-a încetat apariţia, invocînd neputinţa 
de-a mai face faţă cheltuelilor. Domnul Fagure, proprietara* 
şi îndrumătorul, în prohodul său ocazional, vorbeşte cu multa 
înduioşare de « sacrificiile» aduse de d-sa pe altarul gazetăriei 
şi se complace în rolul de victimă a independenţei de gîn- 
dire. Tînguirile sale au stîrnit oarecare compătimire la tara¬ 
bele dimprejur şi spectrul morţii proiectat o clipă în bucătăria 
proprie a presărat pe ici pe colo note muiate în melancolie. 
Unii veri şi cumnaţi s’au crezut datori să înfiereze indiferenţa 
publicului cititor pentru această stingere prematură, care a 
mişcat pînă la lacrimi ziarul Romînia al partidului naţional 
unde s’a publicat deasemenea un trist necrolog... 

Noi n’avem nici un motiv special de îndurerare acum la 
moartea delicventului, cu care nu ne găsim în nici un grad de 
rubedenie, nici de sînge, nici de principii. De aceea nu ne în- 
frinâm sinceritatea şi vom vorbi limpede ca totdeauna. Cre¬ 
dem chiar că trebuie analizată această dispariţie şi cercetată 


135 

www.dacoromanica.ro 




•n pricim le ei cele mai adinei. Organul care s’a dus, o spu¬ 
nem dela început, nu lasă nici un regret în cugetul nostru. 
Făcînd parte din tabăra tiparului comercializat, răposata ga¬ 
zetă a d-lui Honigmann, din punctul de vedere al frămintării 
sufletului romînesc erâ tot aşâ de puţin interesantă că orice 
întreprindere de lemne a altui cetăţean de ritul mozaic. Şi 
una şi alta nu reprezenta decît un deficit pentru gospodăria 
noastră. Negustoria fraţilor cu dulce nume însă viza un ma¬ 
terial mult mai delicat, ea speculă sufletele la noi. Născută 
din setea de cîştig şi hrănită din scandal, valorizâ zilnic 
instinctele josnice ale deaproapelui. Fără nici o credinţă măr¬ 
turisită şi fără nici o busolă morală, ea pornea în fiecare dimi¬ 
neaţă zeci de mii de foi pe toată întinderea ţării.. O dîră pe¬ 
nibilă de trivialitate rămîneâ în urmă, o acră atmosferă pes¬ 
tilenţială. Slavă Domnului, că s’a mai slăbit valul şi că ceata 
proxeneţilor de opinie publică numără cu unul mai puţin... 

Care să fie însă în adevăr cauza prăbuşirii, care rezo¬ 
nul falimentului negustoresc, fiindcă de alte chestiuni ma 
*ost niciodată vorba în lustra societate. Nu poate fi decît o 
singură cauză : refuzai cititorilor. Iată de ce pentru noi, ob¬ 
servatori ai fenomenelor societăţii în care ne sbatem, întîm- 
plarea iâ proporţiile unui fapt plin de semnificare. S’ar părea 
că lumea a început să vadă mai clar şi că reacţiunea sănâ 
toasă a unui organism cutropit de boli intempestive s’a pus 
n lucrare. Mulţimea noastră prezintă tot mai dese dovez 1 
de-o radicală transformare de psihologie. După o perioadă 
destul de lungă de slăbiciune apar abiâ acum primele înce¬ 
puturi de redeşteptare. Ştim bine cu toţii că am plătit scump 
marasmul conştiinţei paralizate în cei cinci ani de după răz- 
boiu. Ştim cari au fost consecinţele, ştim cît de mult S’a în- 
tîrziat in acest timp procesul de normalizare a stărilor in¬ 
terne şi toată opera consolidării la noi. Am trecut printrun 
iustru al destrămării noastre în care o mulţime de aventurier 
au ridicat capul şi-au început pe spinarea milioanelor orop¬ 
site să-şi încerce norocul. Gazetăria a fost cel dintîi teren de 

iuti 

www.dacoromanica.ro 


exploatare, indivizi obscuri certaţi cu tablele legii s’au erija 
In rolul de conducători ai opiniei publice şi au început să 
gchimbeîn arginţi credinţele maselor neştiutoare. Cîţiva an; 
s’a jucat acest joc frivol în care figuri desperate de cafenea 
au zăpăcit lumea. A fost în adevăr epoca de aur a speculan¬ 
ţilor fără scrupule. S’au lansat cu duiumul ziare de şantaj în 
această vreme, în care diverşi rosenthali şi honigmani şi-au 
tăcut de cap. Un fregolism idiot a improvizat din băieţi de 
prăvălie publicişti şi oameni de litere, învestiţi cu nume din 
cronica lui Neculce şi cu impertinenţe de ovrei din Polonia, 

A început orgia scrisului cu toată revărsarea ei nesăbuită pe 
tot cuprinsul ţării. Mulţimea a rămas buimăcită în faţa to¬ 
rentului murdar. Politicianismul cu sensibilitatea lui vinovată 
a căzut repede de acord şi s’a alăturat acestor lăcuste. A 
trebuit să intervie indrăsneala aproape eroică a unor oameni 
ca să se deschidă ochii mulţimii şi escrocheria să fie arătată 
cu degetul. Ne-am decis cîţiva să strigăm nenorocirea care 
ne paşte şi să propovăduim o grabnică revenire la valorile 
tradiţionale. Am fost răsplătiţi, desigur, cu o groaznică ava¬ 
lanşe de murdării pentru acest gest de protestare. O întreagă 
spumă de neofiţi s’a repezit la noi, preschimbînd în crim; 
umila dragoste de neam în care-am crescut şi cerînd să fhr 
crucificaţi în numele marilor lozince de înfrăţire universala 
A fost, trebuie s>o recunoaştem, o luptă destul de grea, fiindcă 
nu e o jucărie să-ţi faci de lucru cu apaşii de drumul mare 
fără omenie şi fără Dumnezeu, gata de orice. Războirea însă 
s’a putut dâ cu toate aceste, fiindcă societatea deconcertată 
in primele momente a început totuş să se desmeticească şi 
alarma dată de noi n*a fost zadarnică. Rind pe rînd s’au 
trezit straturile societăţii, dîndu-şi seama că trebuie să se 
curme odată stupida batjocură, s’au desmormîntat impulsuri 
de mîndrie adormită şi au cerut ca micii zarafi ai slăbiciu 
nilor noastre să fie grabnic luaţi de guler şi puşi la locul lor 
Colţuri întregi de ţară şi-au arătat cu putere această resurec- 
ţiune proaspătă, afişînd cu vivacitate aşteptarea lor. Un evi- 


137 


www.dacoromanica.ro 



dent certificat, d. e., al stării de suflet schimbate, a fost re¬ 
centa lecţie dela Cluj administrată congresului ziariştilor, cînd 
toată lumea fără nici o deosebire a făcut să se înţeleagă că 
s’a săturat pînă în gît de pirateria din presă. 

Suprimarea ziarului Presa este o nouă dovadă a acestui 
sentiment general. Cititorii s’au pus în grevă şi au boicotat 
otrava. Pe urma lor sprijinitorii oculţi, văzînd că marfa nu 
mai are căutare, şi-au închis pungile, făcînd să se închidă 
prăvălia. Este o probă că încetul cu încetul opinia publică 
revine şi eliminează din mijlocul ci elementele indezirabiL... 

In faţa fericitei renaşteri, noi nu putem tăcea ! 

Dimpotrivă, avem datoria să ne agităm mai tare ca ori- 
cînd. După distrugerea unui cuib de venin operaţia trebuie 
dusă înainte. Moartei gazetei Presa nu poate fi decît un în¬ 
demn pentru debarasarea metodică şi globală de paraziţi. 
Să se pornească deci din toate părţile cinstita cruciadă sal¬ 
vatoarei In numele ideei naţionale ultragiate, în numele ones¬ 
tităţii şi a talentului să măturăm canaliile din drum, făcînd 
să se înnece în scîrba şi în indiferenţa tuturora exhibiţiile lor. 
Sufletul romînesc trebuie să treacă prin această radicală 
despăduchere morală! 

Intrucît mă priveşte, sunt ferm hoiarît sa dau contribuţia 
mea personală la cel mai legitim războiu de apărare naţională. 
Conştient că susţin cele mai curate interese ale unui colţ de 
umanitate, voiu cere totdeauna purificarea şi voiu face din 
scrisul meu o trîmbiţă de alarmă. Mai mult I Pentru desă- 
vîrşirea propagandei voiu luă în curînd contactul nemijlocit 
cu publicul, arătîndu-i în conferinţe lămuritoare primejdia. 
Vom vedeâ atunci, dacă, răscolind cele mai elementare nece¬ 
sităţi de auto-conservare, vechea noastra toleranţă nu se va 
isprăvi, inaugurînd o eră nouă de sănătate şi primenire... 


138 


www.dacoromanica.ro 




Pinze de păianjeni. 


oezia lui Eminescu, cum s’a spus de atîtea ori, e cel 



dinţii capitol din literatura ro.nînească ridicat la cuf- 


mile producţiei universale. Paginile nenorocitului cîn- 
tărej al Luceafărului, strălucitoare de geniu şi cercetate de 
mister, apai dincolo de bariera evoluţiei noastre literare, şi 
caocreaţiune unică, fără predecesori şi fără continuare, se 
inşiruie al turi de operele de arta pe care creerul umanităţii 
ni le transmite drept zestre intelectuală a veacului trecut. 

Personalitatea lui Eminescu are însă şi o specială semni¬ 
ficare pentru noi. 

Din scrisul lui s’a închegat mai întii doctrina naţionalis 
mului organic, care a îndrumat întreagă ideologia vremii, şi 
al cărei rezultat e Romînia de astăzi. După divagaţiile şcoa- 
lei latiniste, după retorica uşoară cu care ne obişnuiseră 
imitatorii romanticilor francezi, acest chinuit se coboară cel 
dinţii in tainele existenţii noastre, şi smulge de-acolo din 
adincime, dogmele imutabile pentru religia unui popor lup¬ 
tător. Crezul lui trece peste spuma uşoară a prezentului şi se 
înfige la «o miie patru sute», descifrând din cronici un cîntec 
de biruinţă. Deodată cu cultul trecutului el desgroapă *limba 
veche şi în[eleaptă», în care-şi toajnă gîndurile înfrigurate, 
făurind astfel criteiiul de căpetenie al unităţii noastre de 


1 N 

www.dacoromanica.ro 



simţire. Călător in toate regiunile locuite, de Romim, el 
creiază pe seama unei entităţi etnice formula unirii politice 
*dela Nistru pin’la Tisa». Călăuzit de concepţia lui, Emi- 
nescu se sbate cu devotamentul fanatic al omului de geniu, 
oa s’o ducă la triumf. Articolele din Timpul sunt îm¬ 
pletituri de fulgere, care ţîşnesc din sufletul unui mare refor¬ 
mator. El vine cu ideia purităţii de rasă, în care găseşte 
singura salvare pentru un neam fărâmiţat subt atîtea domnii 
ostile, copleşit de *neagra străinătate ». Devine predicatorul 
încercuirii unui patrimoniu strămoşesc şi se închide în 
*scripturile bătrîne » ca într’un turn de apărare, de unde lo¬ 
veşte fără milă orice infiltraţie bastardă. 

Eminescu a biruit deopotrivă şi cu literatura lui şi cu prin¬ 
cipiile de etică naţională care l-au inspirat. 

Cele două generaţii venite în urma l-au decretat idolul lor. 
In afară de sguduitoarea influenţă literară exercitată pe de- 
antregul, conştiinţa publică s’a diriguit la noi de adevărurile 
lui. De patruzeci de ani încoace toată lupta noastră de des* 
robire, toate svîrcolirile minţii pentru a ne prinde într’un 
mănunchiu, sunt radiaţiuni din credinţele poetului. Subt acest 
raport, el e întîiul mare profet al intelectualităţii romîneşti, 
Gîndurile i s’au topit pretutindeni ca un fluid înviorător şi 
ni s’au prefăcut în sînge. Cine a trăit aici o viaţă intelectuală 
pe vremea regimului unguresc, îşi dă, poate, mai bine seama, 
de imensa forţă morală cu care ne înarma scrisul lui Emine¬ 
scu. Procesul de fermentare a fost la fel în toate părţile. Spi¬ 
ritul curent al Vechiului Regat s’a hrănit din această evan¬ 
ghelie, care s’a învăţat în şcoli, a răsunat la tribună, a de¬ 
terminat mentalitatea oamenilor politici, a străjuit ca o fla¬ 
cără nevăzută după reţelele de sîrma dela Mărăşeşti, şi a 
strigat pe pustele Ungariei în drum spre Budapesta. 

Astăzi ideia noastră de stat se clădeşte pe acest rezon unic 
de orientare. 

Fireşte, concepţia lui Eminescu, familiară nouă, n’a putui 
ademeni niciodată elementele de import care s’au aciuit aici. 

140 

www.dacoromanica.ro 


Prea era locala această doctrină, prea vorbea Rominilor de 
pur sînge, prea scormonea instincte străvechi, ca să poată 
cuceri pe neofiţi. Jn definitiv, lucruJ e perfect explicabil, lo¬ 
gica eminesciană se brodează pe un impuls de rasă precis şi 
indestructibil. Nou venitul, adăpostit la noi, cade în afară de 
acest cerc de simţire. El ne-a trecut graniţa cu intenţii mult 
mai pozitive, decît dorinţa unei inoculări sufleteşti. In mate¬ 
rie de suflet, intrusul şi-a adus bagajul lui distinct, pe care-1 
plimbă pretutindeni, fie că scoate petrol la Câmpina, vinde 
şireturi de ghete la Podul-Iloaii, sau face pe criticul literar 
la Bucureşti. Eminescu e o incarnaţie specifică a solului, scri¬ 
sul lui o concentrată otravă crescută aici, un fel de haşiş ro- 
minesc, pe care organismul străin îl refuză. Şi poezia şi o- 
pera de publicişti le poţi pătrunde numai în măsura numărului 
de loturi cu carete-a înzestrat soarta în cimitirile noastre. De 
aceea nu e nici o mirare că toţi oaspeţii literari cu care ne-a 
hărăzit Dumnezeu nu s’au încălzit de Eminescu. După triumful 
categoric al maestrului în cerebralitatea ţării, ei au tăcut, 
îmbufnaţi la început, ca mai tîrziu să ridice cuvîntul cu oare¬ 
care timiditate şi să devie în sfîrşit detractori de abinele. 

Răposatul Gherea, acest simpatic nomad al criticei romî- 
neşti, s’a ivit primul care a lansat rezerve asupra cugetării 
politico-soviale a poetului dela Junimea. Reţeta obişnuită a 
umanitarismulu internaţional a fost dela început antidotul 
cunoscutului critic socialist. In ea se rezumă psihologia nor¬ 
mală a călătorului care a făcut popas la noi. Atitudinea lui 
Gherea eră cît se poate de simplă şi de rezonabilă. Ce ecou 
puteau trez' în nervii şi în mintea lui aceşti ditirambi ai rasei, 
de care s’a poticnit el Ahasverul asvîrlit de peste Nistru hi 
furnicarul nostru de patimi, şi prin ce miracol psihic ar fi fost 
in stare să înregistreze străinul epopeia lui Mircea dela Rovind? 
Subconştientul lui Gherea puteâ oare să vibreze la accentele 
arhaice dela «o miie patru sute», cînd un voevod basarab îşi 
apără cu arcaşii lui *sărăcia şi nevoile şi neamul ?». In ce lume 
de spectri necunoscuţi îl invită poetul în avîntul lui de retro- 


www.dacoromanica.ro 


specţ'une ? Nu, operaseră preadific'la, orice sforţare rămlnea 
f ără rezultat, fiindcă bietul Solomon Solomonovici, fugarul 
„ tepelor ruseşti, aşezat la noi, veneâ cu u 1 alt instinct istoric, 
tlepe alte tărimur'. In mod firesc, deci, Gherea opuneâ un 
nori posumus sufletesc operei integrale a lui Eminescu. Cazul 
criticului dela PIoeşti, care eră de a tfel o inteligenţă superi¬ 
oară şi un temperament de elită s’a repetat mai tirziu cu alţi 
desrădâcinaţi. Aceeaş mentalitate pornită din aceeaş struc¬ 
tură de gîndire, făcînd apel la ac leaşi subterfugii teoretice 
s’a manifestat la toţi scriitorii minor deslipiţi din altă zonă 
etnică pe teritoriul nostru. De s'gur, cu vremea tonul s’a 
schimbat, timidele contestări niţ'ale au evoluat ţinînd pas 
oarecum cu şansele cetăţeniei, ivndu-se pe-alocurea şi ne¬ 
lipsitele note de impertinenţă... 

Astăzi personalitatea lui Eminescu e centrul de greutate 
al ideolog ei naţionale care ne ţine în pici are. Toţi, deci, care 
sunt duşmana născuţi sau făcuţi ai aceste' ordine morale, suni 
şi adversarii naturali ai poetului. După judecata lor trebuie 
dărîmată piatra un hiulară, ca să se năruie edificiul intreg 
Astfel o serie de term te ş‘-au inaugurat es rucţ' nea meto¬ 
dică. începutul l-au făcut prin a atacă d ctr na însăşi, fără a 
af şâ numele autor lu‘, ca să nu stîmeas-ă o reacţiune vio¬ 
lent . Planul se de făşură pro Q amatic, cu tactică şi cu per¬ 
sistenţă. Un cor î trag de emigranţi 1 teran bijbîie împrejur, 
bai ocurind a tarul moştenit. Ideia naţională cu toate atribu¬ 
tele ei e tîrî ă în nor i. Clişee exotice năvălesc pripit, ca să 
falşif ce aspectul local al unui vechiu patrimoniu. In această 
invas'e de stra nism presa, scăpată d n mîinile noastre, are 
rolul de slujnica a fiecărei ci pe Cu ajutorul ei se multiplică 
i tfuzoriile parazitare şi susţin o acţiune concentrică. Totul 
merge azi la Buc ireşti pe o luptă b‘ne 'hibzu tă de compro¬ 
mitere şi desfiinţare a unui crez incomod. Intre trivializarea 
cultului strămo esc şi sugeatiun le dela Mosc va pe mii de 
game, o vastă claviatură j'oacă aici o stran e rapsodie, dir 
care orice si abă e îndreptată împotriva oastră. 


www.dacoroHranica.ro 


In shrşit, acum d pa atitea mişcar de învăluire, dă şi 
atacul frontal. După doctrină i-a venit şi rîndul maestrului. 
Adevărul Literar a iceput <dinamitarea* lui Eminescj. D m- 
nul Panait Istrate a primit această însărcinare, pe care pa¬ 
tronii lui o sprijinesc cu o muzică de panoramă stridentă, 
urlată frenetic dm toate rotativele lor. Spectacolul e destul de 
interesant. D Vn ele unei Kiraline din mahalalele Brăilei, tare 
a scos capul la Paris, cu un fitil roşu în mină se repede la 
blocul de gr n'. In jurul lui e dansul macabru al sanie evi- 
cilor, grot sc şi cu behăituri orientale. Istrate se îndeamnă, 
Istrate se încruntă, Istrate se strîmbă, Istrate Panait se iâ d 
piept cu Miha’l Eminescu 
''ă-l vedem pe Istrat ’ 


Invitat de societate «România Juna» să-şi deâ micul său 
prinos pentru un almanah comemorativ, d. Panait Istrate se 
foloseşte de acest pnlej ca să-şi precizeze atitudin a faţă cu 
Eminescu. 

Autoru Kiret Kiralma nu poate fi învinuit de nici o sfiala 
înaintea su iectului. El e foarte deschis, şi strigă din răspu¬ 
teri ca să s’audă d parte. Nu ez tă şi intră dela început cum 
s’arzice «in mediaş res». După o succintă introducere asupra 
«istoriei dela înc putui lumii şi pînă în zilele noastre», din 
care se cons ată fără nici o îndoială că nu e în buni termeni 
cu «popii» şi cu «Dumnezeu», îndrăsneţul iconoclast, sprij nit 
pe surprinză oarea descoperire că «viitorul a fost totdeauna 
învăluit de un n r de pîclă deasă», se repede cu o «lovitur* 
de picior» la piedestalul profetului :«0 astfel de credinţă ero¬ 
nată a fost şi idealul de mai bine, a (1) bunului Eminescu». 
Cum vedeţ,, d. Istrate d n primul moment apare nduşmânit 
şi cu grama c romînească. După această altercaţie trecă- 


U 

www.dacoromanica.ro 



oare^d-sa se ridică brusc ca să-şi dedare sentinţa: «Mihail 
Eminescu s’a condamnat pe sine însuşi, şi-a mărginit propria 
sa operă la o meschină notorietate naţională, cînd, ca pro¬ 
gres uman, s’a mulţumit să dorească doar binele ţării sale», 

In această judecată lapidară se condensează leit-motivul de- 
ractorului. Pentru dînsul «se naşte întrebarea»: numai «dela 
Nistru pînă la Tisa » se întindeâ pămîntul pe vremea lui Emi- 
nescu, şi «numai poporul romîn, credea el (Eminescu), că e 
demn să cunoască universalele-i gîndiri şi simţiri» ? Urmăriţi 
logica, e admirabilă: « universale gîndiri şi simţiri» de o * mes¬ 
chină notorietate naţională»... Dar, să lăsăm gramatica şi lo¬ 
gica, cele două infame născociri burgheze, pe care fiul Brăi- 
„ei probabil Ie «trimite la fier vechiu». D-sa, supărat cume 
oe «idealulstrimt» al poetului, merge înainte: «Fost-a Emi- 
aescu folositor chiar şi neamului său, dorind binele închis între 
frontiere ? Ajuns-a el la vreun rezultat practic, prea-mârin- 
Ju-şi naţiunea şi hulind tot ce nu e romin» ? D. Istrate Pa- 
nait nu numai că contestă orice «rezultat practic», dar de 
braţ cu Kiralina lui, priveşte de sus cu aiere de m'lă şi dis¬ 
preţ: «Sărmane Mihail Eminescu I... cît ţi-a fost de greu să 
pricepi pe uriaşii descoperitori şi propovăduitori ai ideet de 
desrobire internaţionala din apusul Europei, cu care ai fos 
doar contemooran... n’ai ştiut să te ridici de-asupra graniţe¬ 
lor, ba chiar ai făurit arme otrăvite»... 

Frontierele şi iar frontierele, iată suprema meteahnă a aces¬ 
tui voiajor fără paşaport şi fără gramatică, pentru care Emi- 
nescu «şi-a băgat piciorul în căpcana naţionalismului şovi- 
nist, neputincios şi sforăitor, 1-aslugit cu sinceritate în schim 
bul unei coaje (!) de mămăliga»... 

Ei bine, prin ce mijloace se poate ajunge la «înfrăţirea uni¬ 
versală», care pare a fi visul d-lui Panait Istrate ? D-sa o 
spune fără nici un înconjur: « revoluţia» şi « armele disperaţi 
justificat disperate» ale bolşevicilor ; şi fiindcă «puzderia 
umană nu vede aceste adevăruri», strigă dînsul într’un ehn 
de sinceritate: « doresc să vie , nu bolşevicii omenoşl ai Rusiei 


Ui 


www.dacoromanica.ro 



ci Hotentoţu sălbateci şi cruzi, care să-t vire cu băţul prut şe¬ 
zut, ceeace ochii ei orbi nu pot să perceapă». Cu alte cuvinte o 
operare destul de drastică şi perfect umanitaristă... Dar care e 
ultima etapă pe care « omenosul» chirurg social o întrevede 
pe seama aşezării umane ? D-l Istrate, sentenţios şi categoric, 
ne dă răspunsul: « Omenirea va fi condusă cu dreptate, tn 
viitor, de oameni inteligenţi şi generoşi, ori-care le-ar fi obirşia, 
aşa cum vedem că se produc lucrurile in Rusia de astăzi». 

Am înţeles, bolşevismul e raiul salvator. Cunoaştem teoria, 
tocmai deunăzi cind ne-o lansă Adevărul Literar, mai veni¬ 
seră de peste Nistru vre-o cincizeci de bandiţi la Tatar-Bunar 
să ne-o *vîre» cu granate ds mină. Replica acestor omenoşi 
tovarăşi de idei le-au dat-o soldaţii noştri şi cu dînşii sun¬ 
tem chit. Rămîne însă d-l Panait Istrate, rămîne Adevărul 
Literar care-1 ocroteşte cu surle şi cimpoaie, şi aici chestiunea 
e mai complicata. Cînd zic că e complicată nu mă gîndesc 
la naşul Kiralinei, ci la întreg valul tenebros care se preg㬠
teşte în umbră de către diverse amfibii intelectuale, îndopate 
din greu cu «mămăligă» romînească. Povestea personală a 
lui Istrate e destul de rudimentară şi nu tocmai interesantă, 
ca şi gramatica Iui. Temperament anarhic, dincolo de ordi¬ 
nea morală constituită, e greu să angajezi o discuţie cu el. 
Argumentele noastre le 'dinamitează» cu aceeaş uşurinţă cu 
care a încercat să şi reteze beregata singur. Ce să-i spunem, 
deci, lui Istrate ? Că lupta naţională a lui Eminescu, fiind 
lupta pentru desrobirea unui colţ de umanitate, nu e decît o 
pagină generoasă din cartea mare a desrobirilor omenirii ? 
Că ura lui împotriva străinilor nu eră decît revolta legitimă 
Împotriva spoliatorilor care sugrumă viaţa unui petec de pă- 
mînt ? Ce să facem cu Istrate ? Să-i ţinem un curs de istorie, 
ca să-l învăţăm că subt cnutul rusesc şi subt legea contelui 
Appony ştirbindu-se caracterul unui popor, se comiteau zil¬ 
nic la adăpostul legilor crimele unor tilhari ai evoluţiei uni¬ 
versale ? Ce să încercăm cu Istrate ? Să-i dăm pe repezeală 
noţiuni elementare de sociologie, ca să înţeleagă că a păstră 


145 

«Mu»tui care tierbe.. www.dacoromanica.ro 



şi-a cultivă patrimoniul moral, intelectual şi politic al unui 
neam, oricare ar fi el, hotentot chiar, Înseamnă a complectă 
simfonia largă a universalităţii, şi că deci Eminescu, codifi- 
cînd o doctrină naţională, e unul din stîlpii de căpetenie ai 
progresului uman ? întrebările s’ar putea duce cît de departe, 
toate ar fi zadarnice insă, fiindcă tulburatul apologet al «în¬ 
frăţirii universale» se plimbă cu picioarele in gol, jenseits von 
Gut und Boese, cum spune filozoful german, orfan la fel şi de 
{ară şi de limbă şi de orice scrupule teoretice. In acest im¬ 
periu nebulos, In care dînsul rătăceşte fără inevitabilul pa¬ 
şaport al inteligenţii, ar fi prin urmare o pierdere de vreme 
să-l urmăm, chiar şi în cazul cînd n’ar fi la mijloc imaginea 
destul de desagreabilă a unei... beregate... 

Există însă aici o întreagă familie de spirite, care vor să «di¬ 
namiteze» cu orice preţ ideia naţională, indivizi pe cari fron¬ 
tierele îi strîng ca nişte chingi de fier. Bietul Istrate, împins acum 
înainte de ei, cu tot chiotul lui nesăbuit, nu e decît expo¬ 
nentul lor de ocazie, un fel de pialră colţuroasă aruncată in 
obrazul opiniei publice. In realitate, ei sunt cari se agită şi 
trag sforile. Dela războiu încoace, când amuţiseră, acum s’au 
înmulţit şi te împiedeci de ei pe la toate răspîntiile. Fie că 
batjocoresc consecvent {ara la gazetă, spurcînd tot ce e de 
baştină subt paravanul unui criticism occidental, fie că profe¬ 
sează cultul amnestiei şi al umanitarismului pe seama Gold- 
steinilor sau a criminalilor din Basarabia, fie că sunt dadaişti 
de-ai lui Tristan Tzara, în fond ei laolaltă sunt una, sunt tot 
«neagra străinătate » lovită cu biciu de foc de Eminescu şi 
perpetuată ca o pecingine grozavă pe trupul nostru. Ei se 
feresc cu tojii de-un crez naţional, fiindcă acest crez e singura 
formulă mîntuitoare pe seama unui popor închegat într’o 
unitate. Ei vor să deâ la o parte şi pe Eminescu, care le ba¬ 
rează drumul ca un bolovan uriaş prăvălit în fa{a unei pr㬠
păstii. Citiji, de pildă, insultele criticului de casă al Adevăru¬ 
lui Literar, d. Sanielevici, actual impresar al lui Istrate, vechiu 
şampion al «înfrăţirii internaţionale» şi el. Citiji plevuşcă d* 


146 

www.dacoromanica.ro 



reviste pe care din protecţia unui capital obscur rotativele 
le-asvîrl necontenit pe piaţă. Aici nu mai e pur şi simplu psi¬ 
hologia intruşilor. Acel non possumus sufletesc de care vor¬ 
beam la începutul acestor rînduri, neputinţa străinilor de-a 
pătrunde manifestarea organi ă a unei rase. Lucrurile s’au 
complicat în timpul din urmă şi complicaţia îşi are aportul ei 
cotidian. Am trecut şi peste perioada de mîrîitură surdă şi peste 
străduinţele negaţiunii sterile, acum se lucrează cu un plan 
unitar şi cu o ţintă precisă. Pentru moment ne găsim încă In 
faza de preparaţie, pocnesc pe ici pe colo rachete cari lumi¬ 
nează ungherele tăinuite ale taberei duşmane, şi din insinuări 
răsleţe puiem alege cumplita războire care ne-aşteaptă, Is- 
trate cu rectitudinea lui de somnambul literar, însă înverşunat 
inimic al «călăului Foch», şi deci prost tactician, denunţă şi 
planul şi ţinta : «sfărlmarea aspiraţiilor primitive cl㬠
dite pe frontiere» si «dreptate cu oameni inteligenţi şi 
generoşi, ori-care le-a' fi obîrşia, aşa cum vedem că 
se produc lucrur.le In Rusia de azi». 


* 


* 

* 


Se încearcă deci distrugerea ideologiei tradiţionale a na¬ 
ţionalismului conceput de Eminescu şi înlocuirea ei cu cunos¬ 
cuta formulă bolşevică. 

Chestiunea e limpede şi oricîte neplăceri sentimentale m 
s’arpune în perspectivă, noi trebuie s’o privim în faţă, tre¬ 
buie să ne apără ti. Să ne ierte deci, şi Adevcrul Literar şi 
toţi patronii lui mai puţin literari, dacă Ie mărturisim cu 
linişte că suntem in gardă de mult şi fiind oarecum la noi 
acasă ne mişcăm destul de sprinten pe cimpul de bătaie. 
Spiritul public, aici suntem siliţi să le-o spunem, se menţine 
încă tot in alvia cea veche. Triumful lui Eminescu e astăzi 
la noi mai eclatant ca oricînd. Romînismul «dela Nistru pîn’la 


147 


www.dacoromanica.ro 



Tisa», urmîndu-şi misiunea istorică, şi-a identificat, in 
sfîrşit, după un crunt sbucium milenar, graniţele politice c« 
cele etnice. Nu s’a îndeplinit decît un act de justiţie du$ 
un rapt de veacuri, normalizându-se astfel viaţa unui po¬ 
por şi dîndu-se în acelaş timp un aspect firesc ra¬ 
porturilor naţionale dm Europa Centrală. Graniţele 
care ieri erau piroane înfipte în carnea noastră, astăzi 
sunt zidul de apărare al unui bun comun cîştigat 
prin drepturi străvechi. Parii acestor graniţe actuale s>au 
împlîntat în sînge. Graniţă înseamnă deci, la noi, suprema 
legitimitate morală, înseamnă biruinţa dreptăţii, putinţă de 
desvoltare după rosturile firii, înseamnă limbă, lege, oase de 
părinţi şi zîmbet de copii, înseamnă tot ce constituie tezaurul 
văzut şi nevăzut al omenirii «dela începutul lumii şi pînăln 
zilele noastre», cum ar zice cu înţelepciune d-1 Panait Istrate. 
Oricine ar vreâ să le spargă trebiue să-şi iâ pedeapsa ca ua 
dublu criminal: împotriva noastră şi împotriva umanităţii. 

In lături, deci, domnilor, cu refrenul răsuflat al tuturor hie¬ 
nelor internaţionale, care se cîntăreşte astăzi cu aur la 
Moscova pe spinarea mujicului rus, şi spre bucuria celei mai 
sinistre aventuri din cîte a cunoscut vreodată istoria. Noi ne 
păzim graniţele nu numai cu baionete, ci cu conştiinţa lim¬ 
pede a demarcaţiei sufleteşti la.care ne-a îndrumat un mister 
de procreaţie etnică. Le păzim din acelaş instinct ancestral ca 
şi Mircea cel Bătrîn al lui Eminescu, care-şi apără: •sărăcia 
şi nevoile şi neamul ». Inlăuntrul lor noi vom fi oameni, apostolii 
umanităţii, ipnotizaţi de libertate, dornici de progres şi mi¬ 
lostivi pentru tot deapropele nostru. Cine nu înţelege acest 
impuls firesc,»care stâpîneşte toate fibrele neamului romt- 
nesc, e ori un zănatic cu picioarele în gol, ori un delicvent 
ordinar, conştient şi interesat. Şi într’un caz şi într’altul, el 
trebuie strivit; fireşte, dacă se poate, fără a face uz de reţeta 
sadică a omenosului vizionar dela Adevărul Literar , care, cum 
am văzut, recomandă pentru situaţii mai puţin grave *să-i 
vîre » doctrina «cu băţul prin şezut». 


148 


www.dacoromanica.ro 



Rămînem astfel la catechismul lui Eminescu. E un fel de 
«magna charta» obligatoare şi imprescriptibilă la noi. Cine 
n’o adoptă, îl consiliem să plece, dintr’un sentiment de creşti¬ 
nească bunăvoinţă. Dincolo de frontierele pe care Ie detestă, 
eliber s’o nesocotească, încercîndu-şi norocul «spoind case» 
sau scriind cărţi cu duiosul certificat al Iui Romain Rolland ; 
pentru noi e tot una, fiindcă e trecut într’o zonă de indife¬ 
renţă, de unde miasmele nu ne-ating. Aici însă, unde miroase 
încă a sînge proaspăt, vărsat prin toate văgăunele pentru 
statornicirea unei idei, « dinamitarea » mi se pare cam riscată, 
şi In orice caz prematură. De aceea, să iâ aminte întregul 
clan ocult şi totuşi ştiut, care vreâ să ne *arunce la fier vechiu 
drapelurile». Aceste drapeluri, cu al lor *nolli me tangere*, se 
răzbună crud uneori. Eu îmi permit să mă fac ecoul admoni¬ 
ţiunii lor bătrîneşti de pe-acum, suportînd, desigur, toate 
desagramentele... 

Cît despre Mihail Eminescu, detractorii lui să fie liniştiţi. 
Credinţa poetului rămîne neştirbită, păzită bine de minţile 
limpezi, cum erau odinioară păzite de Moise tablele legii pe 
muntele Sinaii. D-l Panait Istrate, în variatele sale contribuţii 
auto-biografice cu care-şi întreţine cititorii, spune undeva, că 
a «măturat pinze de păianjeni». Ii jacem cunoscut că suntem 
şl noi mulţi aici care ne îndeletnicim cu această meserie. De 
cîte-ori în jurul altarelor străvechi se ivesc astfel de insecte 
antipatice şi vor să-şi ţese pînza otrăvită cu mirosul lor 
greu fi botul lacom întins după pradă, noi luăm măturoiul şi 
măturăm... 

». Şi vom mătură totdeauna 1 


149 


www.dacoromanica.ro 




începe o bătălie mape.» 


L 

S ’ar păreâ că procesul de diferenţiare între presa romî- 
nească şi cea internaţională dela noi merge cu paşi 
repezi spre o limpezire definitivă. S’ar păreâ că un înce- 
' put de opinie publică e în elaborare, că se prepară o subită 
mişcare de revizuire a valorilor, şi că o reală resurecţiune 
sufletească se anunţă cu oarecari sguduiri şi purificări. 

Suntem dintre cei puţini care au drepturi de prioritate în a- 
ceastă chestiune, fiindcă mai întîiu am pus-o în discuţie şi am 
pătimit cu adevărat pe urma ei. De trei ani în paginile Ţârii 
Noastre am desvelit cu sinceritate o primejdie naţională: 
înstrăinarea presei. In nenumărate rînduri am stăruit asupra 
problemei, judecînd-o după toate laturile. Am arătat că s’a 
curmat firul tradiţiei de odinioară a gazetăriei-apostolat, şi 
că negustori odioşi au transformat un venerabil anvon într’o 
tarabă. Am scos la iveală axioma elementară că pentru prima 
perioadă de închegare a unui popor într’o unitate politică, 
presa nu trebuie scăpată din mînă, ca orice secret de familie. 
Cu dovezi palpabile am atras atenţia că aici se lucrează me¬ 
todic împotriva ţării, că deodată cu musafirii ce-au luat In 


151 


www.dacoromanica.ro 




stâpînire redacţiile, a descins şi o serie de lozince subversive 
care se pun deacurmezişul ideii naţionale şi servesc interese 
străine. La toate ocaziile am repetat acest adevăr pe care 
nu-1 înregistrâ nici politicianismul grăbit, nici lenea de gîn- 
dire a unei societăţi fără o temeinică disciplină morală. Eră 
multă ruşine în constatările noastre, de cîteori ne gîndeam 
la călimara Honigmanului venit să înlocuiască articolele lui 
Eminescu sau scrisul lui C~A. Rosetti, Dar dincolo de această 
brutală jignire de amor propiu, un sentiment penibil de nesi¬ 
guranţă ne urmărea când ştiam cine sunt fericiţii furnizori de 
hrană cotidiană in Romînia Nouă. Aveam impresia, cum am 
spus-o necontenit, că s’au furişat intruşi printre noi cari ne 
dărîmă altarele, că peste capetele mulţimii năpăstuite îşi dau 
mina, şi că intr’o bună zi vom plăti scump opera conştientă 
a atîtor termite rozătoare. .Am protestat deci din colţul nos¬ 
tru, lumea ne-a înţeles, ne-a acordat chiar satisfacţii pentru 
împroşcările de care ne-au împărtăşit îndrăzneţii peşti de cer¬ 
neală, în realitate însă lucrurile au mers înainte în ogaşa de 
ieri, neputîndu-se plămădi încă un val de nemulţumire colec¬ 
tivă, puternic şi tranşant ca toate mişcările reformatoare. 

Acum situaţia pare a se schimbă, şi sunt semne că str㬠
vechea pasivitate va fi pusă de astădată la o parte. 

Ce s’a întîmplat ? 

Un simplu fapt, lămuritor şi categoric: s’a umplut paharul. 
După ani întregi de svîrcolire distructivă, în conştiinţa pu¬ 
blică pătrund în sfîrşit argumente hotărîtoare. Ele sunt puse 
în evidenţă cu o dărnicie neobişnuită tocmai de către stăpînii 
rotativelor care s’au repezit să iâ cu chirie sufletul romî- 
nesc. Aceşti cetăţeni proaspeţi au lucrat cu unhiperzelşi cu o 
patimă menită sa trezească toată lumea din nepăsare. Nesoco¬ 
tind şi bunul simţ şi avertismentele primite la tot pasul, ahas- 
verii democraţiei şi-au descoperit înrudirile şi programul. Nu 
s’au putut opri la drumul jumătate, fie că erau la mijloc im¬ 
pedimentele organice aie unor impulsuri de rasă chemate la 
contribuţie, fie că legături misterioase le impuneau să se 


152 


www.dacoromanica.ro 



achite de anumite îndatoriri. A tost deci o consecventă deni¬ 
grare a tuturor tradiţiilor, o demonetizare perpetuă a tot ce 
ne ţine laolaltă şi o adăpostire a tendinţelor centrifuge cari 
au scos capul zilnic In această presă, excrescenţă bastardă a 
solului. Subt masca umanitarismului şi a civilizaţiei occiden¬ 
tale, indivizi nespălaţi au trivializat totul aici. Ei ne-^au tras 
in noroi pe reprezentanţii vieţii publice, ei ne-au judecat, ei 
au demoralizat masele răspîndind neîncredere şi descura¬ 
jare, ei au justificat crime, au legitimat trădări şi au căutat să 
înlocuiască religia fanatică a idealului naţional, — fără de 
care ne prăbuşim astăzi, — cu teorii de import semănate aici 
ca să propage disoluţia. Reînviaţi pentru un moment tot criti¬ 
cismul acestei gazetării in anii din urmă, şi din cel mai sumar 
examen veţi desprinde firul roşu al unei concepţii de distru¬ 
gere. La străduinţele de consolidare ale unui stat întemeiat 
pe principiul unităţii etnice, ei opun totdeauna consideraţii de 
ordin internaţional, adaptări de circumstanţă din catechismul 
moscovit... 

Câteva probe ultra-recente din acest laboratoriu unde se 
fierb otrăvuri împotriva noastră. 

Luaţi de pildă chestiunea studenţilor dela Paris: lista 
bursierilor publicată acum trei săptămîni în Ţara Noastră. 
Toată lumea romînească a tresărit in faţa ruşinii ne mai 
pomenite, toţi ne-am dat seama că numai printr’o mes¬ 
chină tragere pe sfoară s’a putut ajunge la o asemenea batjo- 
cură.Erâpălmuitşi prestigiul ţării, eră şi o scandaloasă nedrep¬ 
tate în joc. Nici un om onest.de orice origine ar fi el.nuputeâ 
admite ca din două sute cincizeci de bursieri în Franţa, două 
sute să fie evrei şi cincizeci romini. Nici o socoteală din lume 
nu puteâ explică un astfel de capriciu idiot al proporţiilor. 
Gazetele «democrate» au înghiţit-o şi pe asta! Mai mult, ne-au 
rîs în obraz şi-au vrut să înfunde în ridicol «alarma» noastră. 
O vagă adiere de pudoare n’am văzut cu această ocazie, obida 
trecătoare măcar a omului prins asupra faptului într’o afacere 
stupidă... 


153 


www.dacoromanica.ro 



A venit vizita d-lui Henry Barbusse. Indelicat şi inoportun, 
cunoscutul romancier mergeâ la Chişinău ca un fel de mspeo- 
lor în procesul dela Tatar-Bunar. Scriitorul francez, se ştie, 
veneâ în calitate de comunist militant, după atâtea investi- 
gaţii la faţa locului, făcute de alţi tovarăşi ai săi, dup} 
Guernut, Torr£s, etc. Ce atitudine a luat cu acest prilej presa 
independentă de credinţa ţării? După ce s’a înduioşat ani de 
zile de grevele lui Goldstein, după ce-a publicat cu mult 
sgomot proza bolşevică a lui Panait Istrate, după sughiţurile 
umanitariste debitate de «Liga drepturilor omului», sau de 
d-1 Costa-Foru, a stat oare o clipă pe gînduri ca să ţie seama 
de realitate ? A avut un dram de jenă morală în faţa situaţiei, 
înţelegînd că toată ţara asta e în dreptul ei să reacţioneze, 
atunci cînd emisarii lui Trotzky vin să ne umilească la noi 
acasă? Nimic din aceste sfieli; dimpotrivă sfidare pe toată 
linia, perfecta justificare a lui Barbusse, pactizare deschisă 
cu duşmanul subt firma arhi-comprornisă a... umanităţii,., 
Altă probă şi mai recentă: procesul locotenentului Moră- 
rescu. Cetiţi, vă rog, dările de seamă din toate gazetele care 
nu mai pot de democraţie. Cetiţi şi veţi vedeâ cum se exage¬ 
rează cazul unui ofiţer, despre care nu ştim încă bine dacăe 
In adevăr vinovat sau e victima unei cabale. Certă este numai 
lipsa de imparţialitate cu care se relatează peripeţiile desba- 
terilor sau se comentează procesul însuşi.. Din ce se publică 
la gazete, pentru care minciuna e pîinea de toate zilele, ni¬ 
meni nu poate alege decît o ură neagră împotriva armatei. 
Dacă ar fi să-i crezi pe cuvînt pe aceşti arendaşi de opinie 
publică, ar trebui să admiţi că toţi ofiţerii şi soldaţii noştri 
dela Nistru nu sunt decît o asociaţie de tîlhari, trimişi acolo 
casă schingiuiască şi să despoaie lumea. Vă întreb: aţi re¬ 
marcat cîndva un articolaş măcar în care să se plîngă un 
biet grănicer împuşcat de soldaţii din batalioanele roşii sau 
de bandele care fac incursiuni zilnice pe teritoriul nostru? N’aţi 
cetit şi nu veţi ceti această meritată apoteoză, fiindcă prosl㬠
virea oştirei romîneşti nu intră în programul unor oameni 


154 


www.dacoromanica.ro 



cari n’au avut decît două puncte comune cu viaţa militară: 
dezertarea şi amnestia... 

El bine, toate acestea au umplut paharul. 

Opinia publică din ţară a înţeles în mod definitiv că aici e 
la mijloc o operă de dărîmare, şi că a tolerâ mai departe 
această batjocorire a ideii naţionale înseamnă a consimţi Ia o 
leală dar sigură sinucidere. O protestare, deci, a lumii cum se 
cade s’a resimţit dincolo de barierele politice, inglobînd 
oarecum sufragiile unanime ale rasei. S’a mobilizat pentru 
lntîia oară deia războiu încoace conştiinţa ţării, care pretinde 
o satisfacţie pentru ruşinile îndurate şi o garanţie că pe viitor 
vom fi feriţi de asemeni manevre. 

Un gest de o superioară frumuseţe etică s’a produs ca o 
consecinţă a protestării tuturora. D-l C. Bacalbaşa, vechiul 
şi merituosul ziarist, neobositul luptător al principiilor avan¬ 
sate, dar in acelaş timp bunul romîn, ne mai puţind îm- 
pâcâ patriotismul său cu tendinţele gazetelor la care cola¬ 
bora, a părăsit ziaful Adevărul. Scrisoarea pe care-o publică 
din acest prilej, ca să-şi justifice actul de conştiinţă, sesi¬ 
zează primejdia prăpastiei la care am ajuns. Cu o nobilă sin¬ 
ceritate, bătrînui gazetar, umblat la şcoala de demult a 
onestităţii şi a iubirii de neam, prinde într’o formulă lapi¬ 
dară rostul situaţiei actuale. Iat-o: «In ţara noastră se pre¬ 
găteşte o mare şi lungă bătălie în care vor figură toţi cei 
care îşi iubesc ţara>. 

Bătrîn cetitor de suflete, d-le Bacalbaşa, aveţi dreptate: o 
mare bătălie va începe acum la noi, bătălia pentru a întronă 
aici în mod definitiv prerogativele principiului naţional pe rui¬ 
nele dibuirilor inconştiente şi a falşificârilor interesate. In 
această ciocnire de forţe, rolul presei e al avantposturilor 
care deschid focul. 

Trebuie deci să vînturâm cu cruzime pleava tiparului, ca 
să netezim drumul limpede pentru biruinţa de mîine. Din 
partea noastră, îndeplinind un impuls iniţial, luăm toate răs¬ 
punderile unei lupte necruţătoare şi o anunţăm ca să se ştie... 


155 

www.dacoromanica.ro 



începe o bătălie mape... 


ii. 


n trecutul ei, presa, se ştie, a fost o oglindă vie a sentimen¬ 
tului public la noi. 


Născută dintr’o dorinţă entusiastă de-a deveni o tribună 
de idei şi neglijind cu desăvîrşire sau punînd pe-al doilea 
pian laturea comercială, gazetăria eră plămînul prin care 
respiră un popor dornic să se smulgă dintr’o viaţă patriar¬ 
hală şi să se adapteze formelor din Apus. Ca în toate sforţările 
de emancipare naţională, şi în presă îndrumătorii au fost oa¬ 
meni de baştină care descindeau pe cîmpul de luptă cu toate 
impulsurile rasei. Bune sau rele, organele noastre de publici¬ 
tate erau odinioară tot atîtea fibre de simţire ale mediului 
căruia se adresau. Luptele lor, oricît de vii sau pasionate, 
erau lupte de familie, fierberea lăuntrică a aceleeaş entităţi 
etnice. Un ziar contă pe-atunci ca un aşezămînt înjhebat în 
puterea unui crez. Existenţa lui se legitimă printr’o persona¬ 
litate cu superioare garanţii morale şi intelectuale. Eră un 
program sau eră un om care vorbeâ la gazetă. Fie că se l㬠
mureau zilnic părerile unei grupări cunoscute, fie că se pro¬ 
pagau orientările unor fruntaşi, ziarul îşi aveâ totdeauna stă- 


157 


www.dacoromanica.ro 




pinul vizibil, perfect îndreptăţit ca să-şi spuie cuvlntul In 
trebile publice. ' 

Negustorii tiparului s’au depărtat dela linia tradiţională şi 
au schimbat cu desăvîrşire aspectul onest al trecutului. 

Cu ei s’a introdus anonimatul în presă, mijlocul cel mai 
comod pentru acoperirea oricărei acţiuni subversive. Ziarul 
transformat în întreprindere comercială, slujind în acelaş 
timp scopuri nemărturisite, aveâ nevoie de această perdea 
după care se retrăgeau elementele parazitare ale tarabei. 
Ne-am pomenit, deci, cu ziarele de astăzi, firme colective, 
după care stau pitiţi Inşi fără stare civilă, gata oricînd să 
asvîrle în opinia publică fermente disolvante. In trecut, par¬ 
tidul sau individualitatea directorului eră chezăşia scrisului, 
limpede şi controlabilă în faţa lumii. Cînd ziceai Rominui 
ştiai că ai a face cu principiile lui C. A. Rosetti, cînd ţi se 
vorbeâ de Timpul îţi apăreâ girul intelectual al lui Eminescu, 
cînd se cită un articol din Gazeta Transilvaniei aveai pece¬ 
tea nobilă a lui Aurel Murăşeanu. Pînă în timpul din urmă 
s’a păstrat această normală justificare: răscumpărarea 
dreptului de-a îndrumă ţara prin greutatea unei personalităţi. 

Situaţia actuală e stranie şi primejdioasă. 

Sunt ziare în afară de partide şi în afară de orice garanţie 
individuală. Adevărul sau Lupta , de pildă, lansează zilnic o 
critică acerbă a vieţii publice, judecă oameni şi instituţii, bat¬ 
jocoresc sau laudă cu frenezie în dreapta şi în stînga, pro¬ 
nunţă sentinţe categorice. Necontenit se citeşte un verdict la 
adresa armatei sau bisericii, la un gest al Suveranului, la o 
chestiune hotărîtoare pentru ziua de mîine. Intr’o vreme 
cînd Statul proaspăt înfăptuit ar trebui să primească infuziu- 
nile permanente ale unui optimism generos, cînd un curs de 
pedagogie naţională ar fi indicat să se desprindă din coloa¬ 
nele ziarelor, un rînjet cotidian urmăreşte toate străduinţele 
noastre, seamănă desagregare şi stînjeneşte viitorul vieţii 
unui popor în primele zile ale cununiei. Judecata gravă şi 
fără apel îţi stîrneşte de multe ori mirarea sau revolta. Te 


158 


www.dacoromanica.ro 



ui{i'să vezi iscălitura, o desluşeşti de grabă, e firma colec¬ 
tivă : Adevărul sau Lupta. Limbajul care se ţine la adăpostul 
acestor măşti e totdeauna grav şi sentenţios : *noi suntem 
pentru democraţie», <noi ne ridicăm împotriva acestei por¬ 
cării»— noi^i iar noi... Simţi adese cum te mănîncă palma în 
faţa unor asbmeni imprecaţii şi întrebarea se naşte logică şi 
elementară, ca orice protestare împotriva impertinenţei: 
Cine sunt aceşti noi, cine sunt censorii frămîn tării noastre 
de toate zilele ? De unde vin ei, cum îi chiamă, ce carte au 
învăţat şi din ce resurse de înaltă moralitate sau inteligenţă, 
işi iau dreptul să inunde ţara cu cerneala lor ? 

Cine sunt aceşti noi ? 

Iată descoperirea cea mai de căpetenie pe care trebuie s’o 
iacă îndrăzneţul purificator, menit să deâ bătălia mare pen¬ 
tru întoarcerea ideii naţionale în spiritul public. 

Anonimatul introdus în presă de legea nouă îşi are expli¬ 
caţia imediată. S’a recurs la el din clipa în care străinii au 
crezut că trebuie să puie stăpînire pe tainele tiparului. Re- 
ttanşarea după firma colectivă eră o manoperă uşoară, prin 
care puteau cere ascultare, lnchipuiţi-vă, cum ar fi răspuns 
cititorii, când fiecare insultă ar fi avut marca autorului ? Ce 
ar fi răspuns alegătorul dela Drăgăşani, când i s’ar fi servit 
adevărul brutal: zic şi iscălesc eu Albert Honigmann? Fireşte, 
ar fi dat cu piciorul. Pentru a înconjură deci acest picior, 
Honigmann iscăleşte solemn: Lupta sau Adevărul. Cu asemenea 
procedeu ne scutură pe toţi, ne întreabă din ce trăim şi ne 
ostracizează din viaţa publică în numele moralei răsvrătite. 
Sguliţi subt anonimat apar astfel nenumăraţi trepăduşi cu 
nume pompoase, istorice de obicei: Radu Negru, Miron Cos- 
tin, Aprodul Purice, etc... Toţi sunt slobozi la gură, toţi ne iau 
de sus, toţi scuipă seara şi dimineaţa în obrazul ţării. Cinci 
se va publică lista lor integrală, veţi rămîneâ îngroziţi şi veţi 
aveâ impresia unei razzii de noapte în Cişmigiu. Se va con¬ 
stată atunci cum îi chiamă, care e certificatul lor de naştere şi 
de botez. Se va descifrâ, după povestea tulbure a originei, şi 


159 


www.dacoromanica.ro 



şcoala dela care au fugit sau închisoarea unde şi-au clocit 
visul norocului. Un scurt curriculum vitae va lămuri totul. Ei 
bine, acest tablou sinistru va convinge şi pe cel mai generos 
umanitarist că o stupidă bătaie de joc se petrece cu noi, că 
suntem la începutul unui proces de disolute sigură dacă nu 
luăm de guler pe intruşi. Presa nu numai că a evadat din zona 
de influenjă a inteligentelor superioare şi a inimilor mari, dar 
s’a preschimbat într’un laboratoriu otrăvit, pe care numai un 
tembelism oriental îl poate tolerâ mai departe. Chestiunea se 
pune neted şi fără amînare : Prin ce se legitimează existenţa 
unor hîrtii tipărite, cînd la spatele lor nu există nici o ga¬ 
ranţie ? In puterea cărei justificări Finkelştein vine să ne stro¬ 
pească cu noroi, pe dumneata şi pe mine, în puterea căror 
drepturi ale omului rotativa lui mănîncâ fără cruţare capi¬ 
talul de încredere al unui neam ? 

Nici o socoteală din lume, nici un tribunal de onoare şi 
nici un areopag de gîndire nu le va dă cîştig de cauză- 

Mai adăugaţi la toate aceste şi punctul cel mai obscur: de 
unde vin banii, cine are interesul să-i întreţie aici pe aceşti 
potentaţi milionari, care alaltăieri se congestionau pentru o 
piesă de cinci lei ? Marii moguli ai democraţiei, protectorii 
lui Goldştein şi ai Tatar-Bunarului, nu pot fi decît o cetate 
avansată a unei armate care se prepară de atac împotriva 
noastră. 

Aşa fiind lucrurile, cum ziceam dăunăzi, s’a umplut pa¬ 
harul. 

Noi nu suntem nici destul de proşti ca să nu vedem ce se 
intîmplă, nici destul de neputincioşi ca să primim primejdia 
cu braţele încrucişate. Fireşte, reacţionăm. Protestarea creşte 
in măsura loviturilor ce ni se dau. Poporul nostru, rănit ta 
instinctele lui de viată, se mişcă. Fie studenţi, fie membri ai 
Academiei, fie ţărani, tresar cu to{ii. Sunt zadarnice şi căin㬠
rile şirete şi sfidările obraznice. Mobilizarea bunului simţro- 
mînesc a început. Mă mir că n’o înregistrează cu speciala lot 
sensibilitate cetăţenii neofiţi. Atît mai rău pentru ei 1 Un lucru 

~t6<r 

www.dacoromanica.ro 


e ceri: lumea s’a deşteptat aici după nenumăratele zgindâ- 
reli, s’a frecat la ochi, priveşte împrejur şi pe ici pe colo în¬ 
cepe să stringă pumnii, iată adevărul I După toate proba¬ 
bilităţile această sbucnire de energie repulsivă nu va rămîne 
numai in domeniul abstracţiunii pure, fiindcă violentarea 
metodică a sufletelor trezeşte în adîncimile lui principiul vio¬ 
lenţei şi consecinţele acestei dogme sunt insesisabile. 

Pentru moment situaţia se poate comprimă intr’un bjletin 
laconic şi foarte serios: Începe bătălia pe frontul ideii na¬ 
ţionale. 


•Wattul e«r« fltrbe». 


161 


lt 


www.dacoromanica.ro 





(Dustul cape fiepbe 


www.dacoromanica.ro 



mustul cape fiepbe. 


S unt aspecte care nu se uită... 

La Chişinău, în primele zile de clocot după realipirea 
Basarabiei, eră un haos cu adevărat pitoresc. Capitala 
Moldovei răpite, cu uliţele ei drepte şi largi, forfoteâ de 
viaţa proaspătă într’un vîrtej sgomotos şi isteric. Se prăbu¬ 
şise stăpînirea recentă, eră măturată şi nebunia bolşevică 
care decapitase vechea ordine de drept, dar la adăpostul tru¬ 
pelor noastre nu se fixase încă în mod definitiv noul regim. 
Erâ o epocă de intermitenţă plină de aventuri, de întrebări şi 
de surprize. Potentaţii de ieri, căzuţi pe brînci, nu mai ieşeau 
din casele lor, în vreme ce «Sfatul Ţării», cu deputaţii lui im¬ 
provizaţi, in şedinţe interminabile, punea lumea la cale. 

0 atmosferă de noutate, o nelămurire vagă pluteâ împre¬ 
jur, accentuată par’că la fiece pas de strălucirea ciudată din 
ochii trecătorilor, în care ardeau frigurile de morbideţă slavă 
cu toate misterele lor. 

In ziua de Rusalii, mi-aduc aminte, tabloul mi s’a părut 
mai agitat ca oricînd. Stăteam în faţa catedralei cu un grup 
de noui-veniţi şi ne uitam la marea de capete din jurul nostru. 
Pe bulevard treceâ in arşiţa dogoritoare un escadron de hu¬ 
sari moldoveni, echipaţi cu uniforme ruseşti din vremea păcii, 
găsite în te miri ce depou descoperit atunci. L'râ «armata 


tG5 


www.dacoromanica.ro 




Basarabiei», pusă subt comanda unui domn marţial, care mi 
se spuneâ că e ministrul de războiu al provinciei desrobite. 0 
enormă muzică militară călare defila în frunte, în acelaş cos¬ 
tum decorativ, cîntînd marseillaisa. Pe urma acestui marş 
postum al ţarismului prăvălit, un regiment de infanterie ro- 
mînească inchideâ cortegiul cu soldaţii noştri mărunţi şi 
vioi, mi se pare din Mehedinţi, 

Eră ieşirea din biserică şi in faţa noastră se strecurau in 
toată mîndria lor reprezentativă notabilităţile actuale ale 
ţării: miniştri, secretari generali, dignitarii zilei, fel de fel,o 
largă eflorescenţă, urcind în automobilul cu sirena ascuţită... 

Deodată un murmur străbate mulţimea şi în jurul monumen¬ 
tului lui Alexandru I, învelit în sdrenţe, pilcuri de femei de 
mahala se agită cu gesturi nervoase, cu stridente manifestaţii 
guturale. Le strălucesc ochii subt broboadele negre, poporul 
se mişcă şi cîteva braţe împing o scară pe soclul statuii, 0 
clamoare generală, strigăte, agitaţie... Vine poliţia... 

— Ce e leliţă ? întreb pe o surată din dreapta mea, care 
strigă şi ea pe moldoveneşte. 

— Ce să hie cocoane ?— îmi răspunde dirz vecina mea, 
vrem să descoperim pe ţarul. 

— De ce ? 

— Pînă nu ne milostivim noi cu el, nici Dumnezeu nu se 
milostiveşte cu noi şi nu ne dă ploaie, — îmi replică cu toată 
hotărîrea moldoveanca fanatizată. 

Cele văzute şi auzite m’au pus pe ginduri şi pe mine şi pe 
tovarăşii mei. Retraşi pe o bancă în parcul de peste drunf, 
am rezumat culorile vii ale acestui tablou, am trecut in re¬ 
vistă toate înfăţişările proaspetei alcătuiri de stat, Eram de 
acord cu toţii că biata Basarabie se găseşte într’o stare hao¬ 
tică, dar nu ne prea dam seama de ziua de mîine şi nu prea 
pricepeam în^ce chip şi de unde vor ieşi energiile de condu¬ 
cere ale sbuciumatei provincii. 

Un profesor dela Iaşi, cu zîmbetul lui obişnuit de filoso' 
sceptic, ne-a dat formula situaţieiDomnii mei, acum ţara 

766 " 


www.dacoromanica.ro 


v,a făcut, mai trebuie şi oameni in ea şi atunci toate lucrurile 
sunt in perfectă ordine... 

— Fiţi pe pace, se nasc... răspunse unul. E o veche axiomă 
«1 biologie: funcţiunea creiază organul. 

— Bine, dar pln'atunci ? — am replicat îngrijoraţi trei 
deodată. 

Bâtrinul doctor francez care eră cu noi, venit in inspecţie 
sanitară la diviziile de peste Prut, a intervenit în discuţie cu 
admirabila lui bonomie galică. 

— Pin’atunci e mustul care fierbe. Toate revoluţiile, oricit 
de creatoare, au o perioadă de elaborare. Vă spune acest 
adevăr consacrat un om ai cărui înaintaşi au fost de patru 
ori pe baricade in ultima sută de ani. E mai lungă sau mai 
scurtă, după cum societatea a fost mai curînd ori mai tîrziu 
fecundată de ideea biruitoare. E, cu alte cuvinte, procesul 
normal de procreaţie, care trebuie să-şi facă cursul ca In'toate 
domeniile vieţii organice. 

— Ai dreptate, doctore, surise profesorul. Ce te faci insa 
in vremea cînd procesul de procreaţie e abia la începutul lui 
şi nu poţi să-ţi dai seama care va fi rezultatul: un exemplar 
de elită ori un monstru ?.., 

— Aştepţi liniştit şi mai ales îngrijeşti pe bolnav, făcu 
glumeţ înţeleptul breton. 

împrejurul nostru a început să roiască unda depe stradă, 
lumea Chişinâului pestriţă cu amestecul de neamuri şi de 
limbi, dela evreii din Polonia pină la bulgarii dela Ismaii, 
toată sgura asvîrlită de vitregia vremii pe pămîntul lui 
Ştefan-cel-Mare. Erau şi diverşi mandarini ai fostei repu¬ 
blici moldoveneşti care treceau din zece în zece paşi, plim- 
bîndu-şi subt ochii noştri prezumţia şi norocul... 

Conversaţia s’a oprit o clipă şi ne a lăsat pe gînduri. Doc¬ 
torul privea cu indulgenţă la trecători şi mişcă din cap în- 
torcîndu-se spre toţi cei de faţă: 

— Un lucru însă d-lor, din experienţa mea de medic. 


i(V? 


www.dacoromanica.ro 



Toate chinurile facerii dor şi, credeţi-mă, sunt profund an¬ 
tipatice. 

Nu mai eră nevoe nici de argumente, nici de răspuns, aici 
ii dădeam cu toţii dreptate. 


* 

* 


* 


Mustul care fierbe.... 

De patru ani Ardealul liberat îl văd subt ochii mei in goana 
Iui înfrigurată de Viaţă nouă. Povestea e la fel şi la Tisa şi 
ia Nistru. Şi aici istoria a venit cu avansul ei. Intîiu s’a f㬠
cut ţara şi acum e pe cale să se facă societatea care o con¬ 
duce. 

In vinovata opresiune seculară a legimului unguresc, un 
popor despoiat zilnic, retranşat după izolarea sărăciei şi ne- 
ştiinţei lui, n’a avut nici vremea, nici putinţa să-şi închege 
o clasă diriguitoare. Libertatea cu praznicul ei formidabil 
ne-a surprins peste noapte. La masa ei ne-ani aşezat în pripă 
ca toţi scăpaţii din puşcărie, cu o învechită foame şi fără 
straie de sărbătoare. 

Din clipa liberării insă, deodată cu raialele noastre ne¬ 
ajunsuri, s’au deslănţuit într’o tumultoasă năvală şi energiile 
acumulate in anii de inerţie. Suntem in plin proces de pro- 
creaţiune astăzi. Subt ochii noştri se face societatea, se recru¬ 
tează statul-major al unei grabnice prefaceri sociale. Din as¬ 
cunzişul satelor, unde in deplina conştiinţă a unei protestări 
naţionale se sbăteâ din vechime ţărănimea noastră, singura 
pătură normal constituită, un val vijelios de sănătate se ri¬ 
dică la suprafaţă şi apucă drumul oraşelor. Centrele streinis- 
mului de ieri sunt năpădite de acest asediu permanent. Un 
popor chemat la viaţă îşi afirmă drepturile cu indrăsneală 
şi vivacitate, strîngînd ca cu o suflare de foc cercul impre- 
(ururinsuleîor deplasate ale dominaţiunii de ieri. Pretutin 

168 


www.dacoromanica.ro 



deni pe ruinele alcătuirilor dărîmate e sbucium şi culoare, 
sunt pachetele de nervi pe cari le risipeşte cu profuziune 
ceata năvălitorilor robuşti ce au umplut arena cu strig㬠
tul lor.,.. 

0, desigur, un scrupulos estetism nu este un agreabil to¬ 
varăş in aprecierea acestei viitori. Doctorul dela Chişinâu 
aveâ atîta drept să spuie că chinurile facerii dor şi sunt an¬ 
tipatice. Societatea noastră conducătoare în truda ei de în¬ 
chegare are, fireşte, destule momente brutale şi resping㬠
toare. Valul e inform şi deasupra lui plutesc multe apariţii 
meschine. E atita sgomot împrejur, e aventură uneori, e lă- 
iîială parvenită pe alocurea, e rapacitate adese şi o largă 
eclipsă a bunului simţ. Ca în casa nouă a unui îmbogăţit în 
pripă care şi-a chemat la el rudele, subt acoperişul confec¬ 
ţionat de curînd se întilnesc figuri stîngace şi rudimentare. 
Odată şi odată, observatorul de mîine în opera lui de retros- 
pecţiune, după ce valorile s’au clasat şi procreaţia s’a înfăp¬ 
tuit, îşi va puteâ permite luxul să scrie pagini glumeţe despre 
goana contemporană cu care oaspeţii grăbiţi la banchetul 
vieţii noui de Stat, se prezintă să puie stăpînire pe tacîmul 
lor. Sunt aşa de sigur că o justiţie tîrzie îi va ajunge cu ver¬ 
dictele ei, incit ironia iertătoare o putem anticipă de pe acum. 

Deocamdată însă suntem organismul în epoca de elaborare 
care cu tot plusul lui de sănătate, sau poate tocmai din acest 
motiv, trebuie urmărit cu îngrijire ca să nu deâ greş. Această 
burghezie care se naşte astăzi în labirintul atîtor transacţii 
de conştiinţă, această faună agitată a libertăţii care şi-a în¬ 
suşit acţiuni la bănci şi opinii politice, trebuie ţinută în frîu, 
ca să nu apuce pe panta povîrnişului moral, scoţînd la 
iveală deodată cu triumful clipei şi germenul fatal al diso- 
luţiei. Aici e, poate, cel mai delicat punct din intregul proces 
de transformare febrilă care se petrece subt privirile noastre. 
Criza morală a societăţii ce se face acum în Ardeal explică 
atitea şi atitea balansări de diferit ordin şi nu sunt excluse 
sguduiri apropiate pe urmele ei. 

"îsiT 


www.dacoromanica.ro 


încolo, trecut odată momentul critic, selecţiunea liniştită 
va începe şi poporul nostru va apucă să primească binefa¬ 
cerile societăţilor constituite. 

Această zi însă e departe incă. 

Noi cei de astăzi n’o vom ajunge nici odată. Suntem ge¬ 
neraţia sacrificată, care nu poate aveâ altă consolare dedt 
ideia că a făcut din jertfa ei puntea de trecere între trecut şi 
viitor. 

Fericiţi cei de miine. Ei din mustul ce fierbe astăz vor 
puteâ gustă vinul pur, după ce fermentaţia a încetat, unda 
s’a limpezit şi drojdiile, vai, drojdiile s’au coborit la fund»* 


no 


www.dacoromanica.ro 




Gpaniţele. 


U n bătrln cărturar ardelean, muncit şi el de clocotul zi¬ 
lelor schimbate, îmi vorbeâ dăunăzi cu glasul răspicai 
şi rar... 

—Eu, spuneâ simpaticul moş, cu cei şaptezeci de ani ai mei 
sunt ca o punte veche aşternută deasupra vremii. Peste su¬ 
fletul meu au trecut multe, toată goana poporului nostru în 
drum spre unire. Pitit aici în colţul meu am deschis ochii subt 
urmele proaspete ale iobăgiei şi de atunci pină astăzi, zi cu 
zi, am urmărit povestea întreagă : dela unirea Principatelor 
pînă la intrarea în Budapesta, dela slovele chirilice-din 
Foaia Duminecii» a lui Barac pină a «Monitorul Oficial » al 
Romîniei întregite... Sunt, cum vezi, o scorbură bătrînă în 
care au suflat toate vînturile... 

Moşneagul păreâ că se uită departe peste capul meu şr 
zimbetul lui potolit îi lumină în barbă ca un strop de jar 
intr’o cădelniţă de argint. 

— Am fost un neam plin de vlagă, puţini vor mai fi ca noi 
care în veacul din urmă sau scuturat de sărăcie şi umilinţă. 
Ne-au omorîţ însă totdeauna graniţele. Ca prin nişte chingi 
de fier în jurul unui trup dornic să crească, noiăm fost strînşi 
si la mijloc şi la încheieturi. Graniţele dor, graniţele ucid. O 

tir 


www.dacoromanica.ro 



graniţă nouă pe supralaţa unui popor a însemnat totdeauna 
o moarte nouă. Toţi cuceritorii care-au împlintat un nou 
stîlp de hotar in tulpina unei naţii sunt călăii care-au bătut 
un piron in carne. Nu că au oprit o scurgere normală de e- 
ntrgii dela un capăt la altul, dar au turnat otravă în bucăţile 
dărăburite şi le-au înveninat. Uită-te la noi: în Principatele 
Dunărene graniţele de odinioară însemnau otrava turco-gre- 
ctască, in Bucovina zodia nemţilor, peste Prut zăpăceala 
moscovită, aici miasme ungureşti. Bietul trup, ciungărit tot 
veacul al nouăsprezecelea, a zvicnit la graniţe ca la nişte rane 
coapte cari vreau să spargă. Fiorii unităţii ardeau pe dede¬ 
subt şi în măsura în care se deschideau punctele de graniţă, pe 
spărtură ţîşnea dintr’o parte într’alta fluidul nevăzut şi prin- 
deâ rădăcini... Aşa s’a plămădit de pildă unitatea noastră li¬ 
terară din ultimele decenii: unde de foc furişate pe spărturi 
de graniţe... Din nenorocire însă cursul otrăvilor într’un or¬ 
ganism e mult mai lung şi mai primejdios. Piroanele s’au 
smuls, crucificatul s’a ridicat în picioare, dar veninul i-a r㬠
mas. Toate părţile alipite ale Romîniei de azi pătimesc îna¬ 
inte de urmele graniţelor ca de o năpraznică boală de ado¬ 
lescenţă. După hora unirii pe care am jucat-o cu toţii cu egală 
frenezie, întorşi pe la vetrele noastre, ne scutură pe fiecare 
frigurile de demult, virusul din copilărie îşi face de cap... 

- Da, da, — urmă bătrînul cu putere, — graniţele trăiesc 
încă şi se încurcă în drumurile noastre la tot pasul. Stîlpii 
au căzut şi la Predeal şi la Orşova şi la Ungheni. Au dispă- 
lut şi straja de ieri şi pajurile străine. Graniţele însă stăruiesc 
mai departe, perfide şi imperceptibile, pulverizate în cuvinte, 
ascunse după glume ori după gesturi, sgulite după teorii po¬ 
litice, ori scoţînd capul din retorica adunărilor de popor, 
pretutindeni pe teritoriul neamului care s’a unit cele patru 
graniţe istorice într’o permanentă colaborare morală se opun 
consolidării noastre de stat. Un cortegiu nesfîrşit de ăpectri 
şi umbre se tîrăşte pe urma lor, fără a face parte din adev㬠
rurile organice ale patrimoniului comun, dar pururea prezent, 

17 i 


www.dacoromanica.ro 


ca un blestem de cununie, de cite ort un spirit nivelator, 
clădind pe o temelie unitară, ar vreâ să ne strîngă mai 
aproape... 

Cuvintele liniştitului analist erau interesante cu judecata 
lor care pătrundea aspră în tainele unei căsnicii şi desveleâ 
par’că enigmele unui alcov. El le rosteâ senin, cu accentul de 
siguranţă al gîndurilor împlinite. 

— Eu mă uit in sufletul meu, din care o viaţă intreagâ am 
alungat toate sugestiunile Statului duşman, cu îndărătnicia 
cu care dai afară muştele din odae în dricul verii. Am fost 
din tinereţe acolo in satul meu un chinuit anonim al ideii na¬ 
ţionale şi mi-am supus mintea la un proces straşnic de eli¬ 
minare a tot ce e străin. M’am desfăcut în mod conştient de 
zestrea intelectuală de aici şi-am fost de cînd ţin minte un 
tributar a) Bucureştilor. De-acolo îmi veneau cărţile, Îndem¬ 
nurile şi toată puzderia mea de visuri. Ei bine cu toate a- 
cestea, acum după unire, după contactul direct cu ţara, ej 
văd in fiecare clipă, că în toate îndeletnicirile mele este o 
notă particulară, un aspect local pe care nu-1 pot armoniza 
cifechivalentul de peste munţi. Nu mai vorbesc de înfăţişă¬ 
rile ciudate ale fraţilor mei dela Nistru sau de felul de-a 
gîndl bunăoară al unui fruntaş de-al clerului nostru din Cer¬ 
năuţi, la dînşii stigmatul istoriei îmi apare mult mai evident 
şi mai supărător. Dar mă opresc la spiritul curent al Ve¬ 
chiului Regat pe care l-am atras totdeauna în raza gîndurilor 
mele. Crede-mă, simt poticniri la tot pasul. Sunt graniţele 
care au fost mai tari decît privirea mea de toate zilele şi 
s'au legat de mine în cursul vremii ca praful de haina călă- 
lorului... 

Bătrînul mişcă dumirit din cap subt farmecul amintirilor... 
— Ştii, că eu n’am fost la Bucureşti decît de două ori în viaţă. 
Odată la nouă sute şase, cînd cu expoziţia şi acum două luni 
inurmăîntro chestie la minister. Inamîndouă călătoriile m’am 
uitat împrejur şi mi-am judecat sufletul. La nouă sufe şase, 
fireşte, graniţele dureau ca un cuţit înfipt în spate. Nu jan- 


173 


www.dacoromanica.ro 



darmui dela Predeal cu penele lui de cocoş şf cu brutalitatea 
lui oficială, dar aierul dimprejurul nostru, atmosfera de puş¬ 
cărie pe care ne-o dă graniţa. Toate astea nu mai sunt acum, 
nota violentă s’a dus. Dar şi în drumul meu de deunăzi re¬ 
simţeam valurile postume ale despărţirii. Mă urmăreau la 
toate plimbările mele din Bucureşti. Fără să vreau imaginile 
străine ale stăpinirii de ieri, ecouri intîrziate din Capitala 
depe malul Dunării, obiceiuri de ale administraţiei ungare, 
reminiscenţe din codul civil austriac, ştiu eu, o reţea întreagă 
de fire nevăzute îmi incîlceâ creerul în biuroul de minister 
cind aşteptam rezultatul petiţiei.... 

Moşneagul m’a privit în ochi cu duioşie şi mi-a pus mina 
părinteşte pe umăr. 

— Eu nu mai am multe de zis pe lumea asta. Generaţia 
mea e cu un picior în groapă şi pleacă cu multă împăcare în 
suflet. Cu cît mai depărtate sunt pe seama noastră ecourile 
trecutului, cu atît satisfacţia morală e mai copleşitoare. Noi 
am văzut dărîmarea graniţelor externe şi e destul atît. Dacă 
aşi puteâ însă să las un testament pentru cei care veniţi în 
urma noastră, atunci v’aşi zice să nu vă închipuiţi că gra¬ 
niţele lăuntrice nu mai sunt, că graniţele sufletelor s’au 
sfărîmat şi primejdia lor nu mai ameninţă. Luaţi seama, cind 
se dărlmă o casă veche, credinţa populară spune că vechiul 
locatar mai revine noaptea şi se plimbă pe ruinele ei îngro¬ 
zind pe noul stăpân cu suflarea lui de stafie. Dacă vreţi sâ 
aveţi odihnă trainică in casa zidită cu atîtea jertfe, atunci cu 
legi, cu instituţii, cu rugăciuni şi cu tămîie, cu ce veţi crede 
voi, siliţi-vă să alungaţi cît mai de grabă strigoii trecutului: 
omorîţi graniţele... 


* 


* 

* 


174 


www.dacoromanica.ro 



Moşneagul care-mi ţinea acest limbaj de sinceră auto-ana- 
liză cu intuiţia experienţii lui vede limpede miezul lucrurilor, 
v Toată frămintarea largă care face in Romînia Nouă un 
furnicar de agitate pasiuni se reduce la constatările lui. Pe 
solul naţional Întregit, în care pătura ţărănească prezintă u- 
nica armonie de ansamblu, clasa diriguitoare, crescută la 
adăpostul civilizaţiilor străine şi-ale unor orânduiri de 
stat cu totul deosebite, se infăţişază in cele patru pro¬ 
vincii cu stigmatul fatal al originei, susţinind astfel un 
particularism sufletesc, un penibil ferment de desagregare, 
moştenirea graniţelor de ieri care dă aspectul unei psihologii 
de mozaic îndrumării noastre de stat. La dreptul vorbind 
această confuziune a elementelor disparate, lupta surdă 
intre graniţele de odinioară, incursiunile reciproce în dome¬ 
niile moştenite sunt rrotivul de căpetenie în tulburările 
noastre. 

Graniţele se perpetuiază cu toată puterea -formidabilă a 
inerţiei şi diriguiesc mentalitatea simplistă a maselor. Nu e 
numai o întîmplare că pînă mai alaltăieri un partid politic 
cu oameni în toată firea se agită subt ochii noştri, trudin- 
du-sesă ridice la rang de doctrină nenorocirea istoriei noastre. 
Sociologul de mîine când va cumpăni acest proces de rein¬ 
tegrare sufletească, urmărind boala, o va explică în toate fe¬ 
nomenele ei şi va stîrni, poate, hazul contemporanilor cu 
multe învolburări tragice de astăzi. Pînă atunci insă graniţple 
îşi menţin ravagiile lor, făcîndu-ne să pătimim de ele mai 
mult ca de toate capricioasele friguri valutare. Nenorocirea 
Insă vreâ ca această îngrădire de orizont care e firească 
pentru judecata mulţimii să fie hotărîtoare aproape pe tpată 
linia şi la cei mai de seamă din conducătorii politici ai ţării. 
Consecinţa e că şi politica e strivită în patul lui Procruste al 
vechilor graniţe. Omul politic din Cluj se opreşte cu soluţiile 
lui la Predeal într’o vreme cînd şi conducătorul din Vechiul 
R e gat şi-a statornicit raza de gîndire între Predeal şi Bu¬ 
cureşti. 


175 


www.dacoromanica.ro 



Moşneagul mea aveâ dreptate : să omorîm graniţele. 

Operaţia aceasta însă n’o vor puteâ îndeplini decît spiritele 
largi, care reprezintă sinteza integrală a neamului acei pri. 
meniţi ai istoriei noastre în al căror suflet trecutul s’a topit, 
elaborînd din energiile colective ale noului stat formulele 
salvatoare. 


176 


www.dacoromanica.ro 




Povestea lai Iile filapornets. 

amintire din Basarabia, care nu vrCă să-mr iese din, 
minte cu tot valul de gînduri ce lasă în urmă... 



In zilele dinţii cînd bolşevicii au fost alungaţi peste- 
Nistru şi sbuciumata provincie moldovenească respiră liber 
după o sută de ani de apăsare rusească, Chişinăul devenise^ 
trn punct de atracţie şi inteies pentru toţi care urmăreau o- 
pera mare de reintegrare naţională. In momentele grele de 
atunci reînvierea Basarabiei apăreâ ca o recompensă pe care 
destinul o acordă după atîtea' dezastre şi, mi-aduc aminte, 
la laşi simţeam cu toţii chemarea pămîntului lui Ştefan- 
cel-Mare. 

M’am dus şi eu la Chişinlu, întovărăşit de o seamă de ar¬ 
deleni şi cîteva luni am fost martorul renaşterii politice de 
peste Prut. Zilele acele vor râmîneâ neuitate cu frămîntarea 
şi pitorescul lor. Pe ruinele ţarismului decapitat se ridică valul 
tulbure încă al energiilor populare, aducînd din straturile de 
jos impulsurile impetuoase ale instinctului naţional moldove¬ 
nesc. Poporul Basarabiei, după apăsarea de un veac a duhului 
străin, se mişcă greu şi marea lui sănătate primitivă se desţe- 
peneâtroznind din toate încheieturile ca trupul unui uriaş după 
o lungă noapte de beţie. Scene mişcătoare şi interesante se 
vedeau la tot pasul. Revenirea la matca romînească nu crâ. 


HI 

•Mmttfi tare fiert*». www.dacoromanica.ro 


rt 



uşoară, trebuiau prăvăliţi la o parte mai iuta bolovanii nius- 
câleşti din sufletul moldovenesc şi aceasta cerea sforţări vio¬ 
lente de energie. Rusia se prăbuşise, e adevărat, ţarul se ştia 
că a fost tăiat cu toţi ai lui de bolşevici pe undeva pe la Eca- 
terlnoslav, nu mai erâ nici o teamă că se întoarce, pajura Ro- 
manovilor erâ dată jos dela toate porţile, statuia lui Alexan¬ 
dru I o înfăşuraseră în sdrenţe pe care le sfîrticau ciorile, pe 
străzile Chişinăului se plimba garda naţională moldovenească 
subt conducerea ofiţerilor care manifestau o necontestată pre¬ 
dilecţie pentru chipiele romîneşti, cu un cuvînt stăpinirea 
rusească se dărîmase ca prin farmec... Şi cu toate aceste, in¬ 
vizibilă dar straşnic de apăsătoare, inoportună şi pururea 
prezentă, domnia moscovită se resimţeâ pretutindeni. Erâ o 
o lume aparte pentru noi, plina de necunoscut şi noutate. Ruşii 
nu plecaseră din suflete încă, unde în mod obraznic s’au fost 
aşezat înainte cu o sută de ani şi acum se puneau deacurme- 
zişul nostru de cîte ori noi, pribegi dm altă parte a romînis- 
mului, doream să facem apropierea dela frate la frate cu mol¬ 
dovenii. Nu mai vorbesc de aristocraţia Basarabiei, descen¬ 
denţii boierilor de odinioară erau cu toţii închişi în casele lor, 
In mare doliu plîngeau prăbuşirea imperiului şi vedeau în 
mîna întinsă de peste Prut un gest de nesocotinţă criminală. 
Nu mai vorbesc de speciala înfăţişare a clerului moldovenesc 
prea puţin spiritualist, copleşit de strălucirea grea a unui ri¬ 
tual oriental şi îmb'bat de Moscova în toate fibrele Iui. Dar 
aierul coabitaţiei de un veac cu vecinii de peste Nistru străb㬠
tuse la adăpostul cinovnicilor ruşi pînă în umbra satelor, 
unde ţăranii întorşi de pe «moldavschi front» dumicau do¬ 
mol impresiile marilor sguduiri dimprejur... 

In vălmăşagul de orînduire nouă a unei vieţi proaspete.dat 
fiind marasmul aristocraţiei, conducerea politică a revenit căr¬ 
turarilor moldoveni dela ţară. Cîţiva profesori de liceu sau 
judecători de pace, un considerabil număr de învăţători şi o 
ceată de studenţi veniţi dela universităţile din Charkow şi 
Klevv, au ieşit la suprafaţă, luînd în mînă frînele în noua aşe- 

-'-n* 


www.dacoromanica.ro 


zare de stat. Fii de ţărani, trimişi pe invaţatură rusească 
aceşti deputaţi din Sfatul ţării de atunci, trăiţi în completă 
izolare de toate manifestările culturii romîneşti, înfăţişau to¬ 
tuşi o neţărmurită dragoste de neam. Reintegrarea lor la viaţa 
naţională se petreceâ la fiecare după o îndelungă şi chinui¬ 
toare tragedie individuală. De aceea psihologia lor eră agi¬ 
tată, plină de întrebări nedeslegate şi de surprize. Ei urau fi¬ 
reşte pe Ruşi cu uia neagră a sclavului batjocorit, le ziceau 
«porci» şi afiş u o conştiinţă de superioritate, dar în acelaş 
timp îi copiau in toate alcătuirile lor şi în subconştientul ju¬ 
decăţii lor menţineau o neştirbită admiraţie pentru uriaşul c㬠
zut în noroi. Ei îşi iubeau neamul cu deslănţuiri pătimaşe de 
dragoste proaspătă, cu o frenezie slavă în volbura lor cutro- 
pitoare, dar dincolo de limita acestui instinct sufletul lor era 
nelâ rurit, haotic. Crescuţi după teribilul zid de izolare al Pru¬ 
tului, farîmînd în amintire fragmente de cîntece populare din 
satul lor, primind la şcoală toate aspectele de civilizaţie umană 
prin przma rusească, terifiaţi de umbra lui Petru-cel-Mare, 
pustiiţi de frigurile lui Dostoiewsky şi de viziunile ascetului 
dela lasnaia-Polyana, bieţii luptători ai regenerării noastre 
na ionaîe din Basarabia descindeau pe arenă cu toate stig¬ 
matele fatale ale virusului moscovit şi din bagajul lor de ra¬ 
ţiune se iveâ necontenit o căciulă muscălească... 

Mi-aduc aminte de o seară ca âtîtea seri petrecute în mij¬ 
locul acestor făuritori curaţi la inimă ai unirii Basarabiei cu 
ţara-mumă. Sorbind interminabilele ceaiuri întrun colţ de re¬ 
staurant la Chişinău, eram în pragul unirii apropiate, cu su¬ 
fletul plin de fiorii trecutului şi de emoţiile prezentului. Conver¬ 
saţia noastră răscoleâ ca de alteori cauzele prăvălirii ruseşti 
şi prietenii mei moldoveni, într’o veche limbă cronicărească, 
cîntarindu-şi vorba, căutau să-mi lămurească otrava de misti¬ 
cism a mentalităţii slave, nebuna poftă de autoflagelare care 
pusese stăpânire atunci pe masele fostului imperiu şi le ira- 
pingeâ cu o perversitate crescîndă spre-o tăvălire în mocirlă. 
Discuţia se desfăşură greoi cu dese întretăieri de citaţii ru¬ 


m 

www.dacoromanica.ro 


re.ţii, se invocau teorii de ale criticilor ruşi, pagini din catechis- 
mul lui Lenin, ori cîte-o anecdotă din nuvelele lui Cehov. 
Din toate aceste lungi cuvîntari însă ieşeâ la iveală o largă 
şi zgomotoasă bucurie, că în sfîrşit duşmanul secular este 
schilav de moarte şi că zorii înfrăţirii romînismului se între¬ 
văd deabinele. împrejur stăpîneâ o veselie nervoasă şl în 
aburul de ceai se ridicau accente răzleţe din cîntecul vre¬ 
mii : — «Pe aî nostru steag e scris unire». 

Atunci s’a întîmplat, că in golul de o clipă al conversaţiei 
vecinul meu de ma-ă a aruncat vorba : — Nu, Rusia nu mai 
învie degrabă, nici un viteaz ca Ilie Muromets n’ar puteâ s’o 
mai puie in picioare... 

— Ce fel de Ilie? — zic eu. Amfitrionii mei au zîtnbit cu 
toţii ca subt farmecul unei calde am ntiri. 

- Cum, nu ştii povestea lui Ilie Muromets, tovarăşul lui 
Stenka Razin ? — Masa întreagă s’a înseninat, cîntecul uni¬ 
rii s’a întrerupt, s’a făcut tăcere, frunţile s’au descreţit şi sii- 
rîsul comunicativ a luminat deodată toate feţele, răminmd 
numai eu şi cu cei doi prieteni ardeleni desfăcuţi de această 
binefăcătoare seninătate. 

Ei bine, — începu vecinul meu, — Ilie s’a născut în ste¬ 
pele Ukrainei, din plugari săraci... — Şi basmul şi-a întins 
aripile deasupra noastră. Deputatul moldovean — (purtă un 
nume patriarhal ca pe vremea lui Neculce, mi se pare Vlad 
Plămădeală, sau ceva la fel), — clipind din gene reînviâ 
înaintea noastră imaginea eroului bilinelor ruseşti. Spuneă 
de-un viteaz fără seamăn, un fel de Siegfried popular, un fel 
de Pintea al nostru, care creşte în trei zile ca altul în trei ani, 
dă mînâ de ajutor tuturor năpăstuiţilor, sdrobeşte pe Tătari, 
bagă în răcori pe boieri şi se iveşte călare pe cal alb lingă 
Lavra din Kiew să bată în poartă cu buzduganul... Povestea 
eră lungă, moldovenii îi prindeau fiecare amănunt, sorbind 
ceaiul pe îndelete cu bucata de zahăr între dinţi, cum ne obiş¬ 
nuiseră ofiţerii cazaci la cofetăria Tuf li din laşi. Eră o sin¬ 
ceră atmosferă de admiraţie fără rezerve, eră mai mult decit 


m 

www.dacoromanica.ro 



o poveste, era un spini caie îobeâ sutlelele, o intimitate 
caldă necunoscută nouă, erau stăpînii de ieri care-şi lăsaseră 
in urmă implacabila reţea fermecată, eră cultura rusească, v 
Mi-aduc aminte — cum privind împrejurul meu tabloul, 
mi se păreâ că retrăiesc sensaţii din romanele lui Turgeniew... 
Scena ne-a mişcat adine şi cînd mă duceam noaptea spre 
casă pe străzile Chişinăului alături de cei doi tovarăşi din 
Ardeal, colţurile tăcute ale oraşului adormit ne păreau pline 
de umbrele hatmanilor ucraini, iar vînt'ul fluerâ arii poso¬ 
morite din opera Boris Gudunov... 


# 

¥ 


* 


Au trecut ani de-atunci, in noua alcătuire de stat Basara¬ 
bia şi-a găsit locul, sunt svîcniri încă de străinism postum, 
dar conştiinţa stabilităţii se întăreşte, opera de nivelare prinde 
şi reînchegarea unităţii de stat se desăvîrşeşte cu încetul. Cu 
toate aceste, Ilie Muromets, din nenorocire, trăieşte încă din¬ 
colo de Prut... 

Soarta vrea insă ca roiul acestui Ilie să fie mult mai com¬ 
plex. { 

Subt alta Iormă şi cu alt nume el încurcă lumea aici în Ar¬ 
deal. Basarabenii l-au moştenit dela Ruşi, nouă ni l-au lăsat 
Ungurii. Priviţi împrejur, staţi de vorbă cu cea mai mare 
parte din clasa noastră conducătoare, înregistraţi deprinde¬ 
rile ei fie poslitice, fie culturale, ascultaţi-i teoriile şi glumele, 
citiţi manifestul «partidului naţional», puneţi în cumpănă ar¬ 
gumentele in faţa încoronării, savuraţi sintaxa unui discurs 
parlamentar rostit de unul din neînduraţii noştri adversari, 
scormoniţi puţin mai adine ura împotriva «regăţenilor» şi 
Ilie Muromets apare în toată plenitudinea lui de spectru răs- 

~8t 


www.dacoromanica.ro 


bunator, fireşte in costum schimbat, in ireproşabil doinan de 
pe pustă. 


* 


* 

* 


boarta, in adevăr, a fost foarte nedreaptă cu bietul neam 
romînesc. N’a fost deajnns apăsarea politică de veacuri, mai 
grea şi mai pustiitoare se înfâţişază robia civilizaţiilor străine 
care ni s’a impus. In momentul cînd s’a sfărîmat servitutea 
politică, zestrea fatală a influenţii culturale s’a păstrat ne¬ 
ştirbită şi ne urmăreşte la tot pasul ca un blestem. Clasa con- 
ducă’oare a celor patru provincii unite sufere de contactul 
secular cu patru culturi diverse, diametral opuse în impulsu¬ 
rile lor. De aceea lipsa de unitate, lipsa de convergenţă în 
frămîntarea conducătorilor, caracterul de mozaic sufletesc al 
acestei societăţi diriguitoare. De aici ne vin atîtea balansări 
politice desorientări culturale, nenumărate vorbe încurcate 
şi caricaturi de tot felul. Repercusiunea cea mai evidentă o 
vedem în viaţa politică, unde lucrurile se pot urmări mai 
lesne, criza însă e mult mai adîncă, este criza apărării cul¬ 
turale, este criza sufletească cu nenumărate fenomene anti¬ 
patice de desechilibru moral şi intelectual. 

La dreptul vorbind nu este o superioară plăcere să trăieşti 
tocmai în perioada istorică în care cerebralitatea neamului 
tău este atinsă de-o asemenea pecingine, purtînd cu tine în 
toate părţile convingerea că numai sacrificate fiind genera¬ 
ţiile atinse de stigmatul trecutului se poate făuri platforma 
trainică pentru ziua de mîine. 

Din fericire însă avem un loc de refugiu : ţărănimea. Lumea 
ei, într’un acord netulburat cu eternitatea, păstrează şi la Mu¬ 
reş, ca şi la Olt sau la Prut, aceeaş unitate de suflet, acelaş uni¬ 
son de simţire. Ca un lac imens, cu aceleaşi îndoituri de unde 
ia suprafaţă şi cu aceleaşi viitori în adîncime, psihologia 


182 


www.dacoromanica.ro 


maselor romîneşti .îşi afirma înrudirea organică, constituind 
singura temelie serioasă pentru o existentă de stat şi-o imi¬ 
tate de civilizaţie. 

La ea trebuie să se coboare şi pe ea trebuie să clădească 
îndrumătorii acestui popor în zilele noastre agitate. îndru¬ 
marea însă nu poate veni decţt dela suflete care îşi au răd㬠
cinile adine de tot în acele regiuni ascunse de simţire şi con¬ 
ştiinţă unde buzduganul lui Ilie Muromets n’a putut răzbi 
niciodată.... 


183 


www.dacoromanica.ro 




fldanapea dela fllba*Iulia 


C ititorii acestei reviste, urmărindu-ne scrisul în mod* 
obiectiv, îşi dau desigur seama că ideia centrală în juruh 
căreia s’au grupat toate argumentele noastre, faţă cu 
diversele rătăciri ale aşa numitului partid naţional, a fost 
afirmarea unităţii de Stat şi apărarea ei pe toate căile împo¬ 
triva inconştienţilor care o slăbeau cu atitudinea lor. * 

„ Ţara Noastră a pornit dela început cu acest program al 
nivelării sufleteşti, avînd ca ţintă definitiva consolidare inte¬ 
rioară a statului romîn. După nedreptăţi de veacuri si după. 
recenta vărsare de sînge, am crezut, că îndeplinită fiind uni¬ 
tatea noastră politică, trebuie să înlăturăm totul ce poate să 
compromită procesul de închegare într’o vreme cînd o redu¬ 
tabilă fierbere vulcanică ne ameninţă încă din atîtea părţi. 
Că'ăuziţi de ideie ne-am arătat convingerile Ia orice ocazie, 
ştiind foarte bine ce vrem şi unde mergem. 

N’a fost, deci, cîtuşi de puţin un duel personal care s’a 
dat aici cu gîndul de-a adumbri vredniciile unor oameni dor¬ 
nici să ceară cuvînt pe arena publică. Totdeauna am înţeles 
că în cadrul larg al ţării înnoite se poate găsi un colţişor de 
activitate pentru fiecare, fără nici o jignire pe seama altuia. 
Cit priveşte Ardealul cu deosebire am fost de credinţa că o 
clasă conducătoare puţin numeroasă şi puţin pregătită su¬ 
portă cu greu criza fărîmiţării în mai multe tabere. Dacă cu* 

185 


www.dacoromanica.ro 


"toate aceste am sacrificat degrabă lozinca unei solidarităţi 
şi am deschis un drum nou, frîngînd impulsuri de ordin in- 
•dividual de dragul ideii, motivul primordial este primejdia 
pe care o simţeam pe urma mentalităţii bolnave a tovarăşilor 
noştri de ieri. 

v I)e cîte ori privim înapoi şi ne pipăim conştiinţa, justifi¬ 
carea noastră apare limpede la toate prilejurile. Orice retros- 
pecţiune asupra celor patru ani dela unire încoace vine să ne 
întărească în gîndul că oscilările d-lor Vaida-Maniu nu sunt 
decît rezultanta fatală a unei complete lipse de busolă în 
orientarea politică şi a balastului de străinism care stăruie 
încă în psihologia lor. Fie că ne gîndim Ia izolarea perma- 
îentă a acestui partid, ursit să bată la toate porţile şi în 
ucelaş timp să propage aici regionalismul înverşunat, sâpînd 
legăturile de frăţie cu Regatul, fie că-i judecăm pe nelămuriţii 
fruntaşi după îngustimea de suflet din ziua încoronării, sau 
după pripeala acefală cu care s’au avîntat la fuziune cu răz¬ 
leţele elemente reacţionare dela Bucureşti,—în toate iposta¬ 
zele iese la iveală cerebralitatea hibridă a unei conduceri 
fără nici o linie dreaptă, pe urma căreia energiile se pulveri¬ 
zează condamnate la o îndelungă irosire sterilă. 

In cîţiva ani de orbecăire, capitalul politic al Ardealului a 
fost cheltuit şi partidul de subt ocrotirea comitetului de-o 
sută, subminat de toate curentele, astăzi e în pragul lichidării. 

Toate aceste constatări sunt fără îndoeală triste şi conse¬ 
cinţele lor ating deaproape interesele unei părţi de ţară, care 
după o eclipsare de veacuri năzueau cu drept cuvînt spre o 
moartă mai bună. Şi mai trist este însă, că paralel cu neglija¬ 
rea problemelor ardelene, naţionalii patrioţi dela Cluj au 
izbutit prin sgomotoasa lor agitaţie de cîţiva ani să dimi¬ 
nueze prestigiul integral al vieţii de stat, slăbindu-i organis¬ 
mul unitar prin otrăvirea maselor romîneşti din Ardeal, şi 
mai ales menajînd tendinţele centrifugare ale unor fragmente 
etnice din ţară, care şi-au găsit principalul izvor de inspiraţie 
în chiotul nesăbuit al regionaliştilor noştri. 


tsr. 


www.dacoromanica.ro 



Să. examinăm de astâdatâ subt acest aspect rolul politic al 
«nor oameni care prin păşirile lor au primit o semnificare 
anacronică şi care zi cu zi se cufundă tot mai mult în trecutul 
pe teci îngropat al frămintărilor noastre. 


* 

* 


* 


£ cunoscută în deobşte clamoarea cu care corifeii parti¬ 
dului naţional acopăr neîncetat Adunarea dela Alba-lulia, 
pe care coborînd-o din cadrul strălucitor al marilor manifes¬ 
tări naţionale, şi-au dat toate silinţele s’o nămolească ftt 
ogaşa strimtă a unor preocupări de partid. 

Cititorii ştiu opiniile noastre in această materie. Adunarea 
dela Alba-lulia, — dum s’a mai scris răspicat la revista noa¬ 
stră — n’a fost decît curata isbucniie spontană a conştiinţii 
romîneşti din Ardeal pentru făurirea visatei unităţi naţionale. 
Subt îndemnul unei credinţi străbune şi împinşi de fermentul 
revoluţiei care aprinsese monarhia Habsburgilor, ascultînd 
chemarea frăţească a Romîniei, care udase cu sîngele războ¬ 
iului liberator idealul unităţii noastre, romînii ardeleni, ho- 
tăriţi să afirme pentru ei înşişi şi pentru lumea întreaga ideia 
alipirii, s*au întrunit Ia Alba-lulia în Decemvrie 1918. Monu¬ 
mentala armonie de ansamblu a o sută de mii de oameni n’a 
avuţia temelie alt crez decît dorinţa mare şi simplă de unire 
cu ţara. Acest unic gînd tumultos a răscolit masele pornin- 
du-le subt sugestiunea unui vis secular în drum spre cetatea 
luiMihai Viteazul Nici un spirit de detaliu, nici o notă do 
tîrgueală n’a turburat luminosul examen de conştiinţă popu¬ 
lară, care a îmbogăţit cu o pagină glorioasă trecutul nostru 
sbuciumat. întrupare largă a instinctului de conservare na¬ 
ţională, Adunarea dela Alba-lulia, ca şi victoriile dela Mă- 
răştl şi Mărăşeşti, este unul cbn punctele culminante ale 


IH7 


www.dacoromanica.ro 



«onştiinţii cu care poporul nostru in viitoarea unei confla¬ 
graţii universale şi-a afirmat misiunea sa istorică. 

In această aureolă de strălucire legendară ne-a apărut nouă' 
Totdeauna importantul act politic pe care am crezut că trebuie 
să-l transmitem în toată puritatea lui generaţiilor viitoare. 
Eeaderii dela Cluj trebuie şi în această chestiune să tulbure 
unisonul unui sentiment obştesc cu ecoul antipatic al s!ăbi\ 
-iunilor proprii. In mod fatal dînşii ridică perdeaua depe 
sufletul lor şi lasă să vadă lumea ce se cloceâ acolo atunci 
cfnd elanul unui popor îşi strigă destinele lui. Adevărul 
este, că ridicînd această perdea noi ne aducem aminte de 
tot ce a mocnit subt ea. Ştim că la Alba-Iulia în mijlociii pu¬ 
hoiului de fanatici eră înfipt şi un mănunchiu restrins de 
profesionişti politici care în vremea furtunii pătimaşe depe 
dmpia Bălgradului, într’o cameră de hotel, aranja mici soco¬ 
teli de echilibristică burgheză. Vai, cunoaştem aşa de bine. 
ilustra societate. Deasupra ei plană toată umilinţa morală şi 
intelectuală în care ne aruncase Ardealul sălbătecia apăsării 
ungureşti. Povăţuiţi de duhul străin al unei vieţi cu orizon¬ 
turi coborîte, supuşi unor circumspecţiuni atavice şi robiţi de 
pornirile accentelor de frică care le smulsese celor mai muljl 
declaraţii de obedienţă către călăii lor, prea răsplătiţii advo¬ 
caţi ai chestiunii naţionale din Ardeal au avut cu siguranţă 
atunci cîteva ceasuri pline de sbucium şi întrebări. Psihologia 
îor de modeşti profitori ai vieţii aveâ, fireşte, oare-cart 
puncte de contact cu viforul de afară, dar dincolo de acesl 
generos avînt, raţiunea îi îndemnă să iâ măsuri pentru orice 
împrejurări. Ei ştiau că zecile de mii de ţărani, conduşi de 
preoţii şi învăţătorii lor, au venit să ceară unire fără condiţii 
cu ţara romînească, dar ei, sclavii de ieri, în coaste cu ruinei? 
armatei lui Mackensen şi cu cetele ungureşti care se dislocau 
depe front, îşi impuneau pruden,ă şi rezerve de gîndire. No¬ 
rocul întreg cu slava lui neprihănită nu intrase niciodată In 
combinaţiile reci ale acestor minţi obişnuite cu realităţile cli¬ 
pei. De aceea a fost multă învâlmăşală acolo în camera d- 

188 


www.dacoromanica.ro 


hotel. S’a lansat mai întîiu ideea autonomiei subt ocrotirea 
coroanei sfîntului Ştefan, pe care a măturat-o violent uraga¬ 
nul de afară. S’au repezit apbT ca la un colac de salvare la *■ 
doctrina pre ? edintelui Wilson şi pentru a se pune bine ca 
buropa, au născocit aci hoc un partid socialist romînesc în Ar— 
'dealul robit pe deaintregul de curentul naţional... 

" In acest chip, din elanul anonim şi din socoteala celor pu¬ 
ţini, din pornirile de libertate ale mulţimii şi din reticemele 
unor conducători nedeprinşi cu stăpînirea, s’au zămislit 
celebrele puncte dela Alba-lulia. Fireşte, numai ideia unirii a 
trecut in mintea tuturor ca o tnagna charta a romîmsmului 
dm Ardeal. Toate celelalte accesorii, care aveau aierul că 
vor să strîngă într’o atmosferă meschină de paragrafi vije¬ 
lia unui popor, s’au înnecat dela început în însufleţirea credin¬ 
ţi primordiale şi suta de inii de romfni ardeleni s’au întors 
acasă cu sufletul împăcat că la Alba-lulia a votat unirea cu- 
Romîma şi nimic mai mult. 

JL T 

Dela această mişcătoare sărbătoare romînească încoace a 
f început apoi povestea recentă în care nimeni nu mai gâseşle 
accente de epopeie. Furtuna a trecut şi în liniştea de mai tîrzin 
ia adăpostul armatei romîne, domnii din camera de hotel au 
făcut totul ca să schimbe în bani mărunţi o cutropitoare 
volbură naţională. Alba-lulia în mîinile lor a devenit o mo¬ 
nedă de schimb pe care au piezentat-o pe tipsie la Bucureşti, 
primind drept răsplată onoruri şi bunătăţi. De atunci şi pînă 
astăzi in mod consecvent aceşti giranţi ai unirii nu văd ia 
vestita adunare decît un brevet de invenţie care le aparţin* 
şi ai cărui fericiţi proprietari Înţeleg să rămîie. Alba-lulia 
> este supremul lor rezon de existenţă personală, cuvîrttul ma¬ 
gic care acopere de uitare micimile trecutului şi desgroapă 
cu prifuziune comorile prezentului; ei sunt pensionarii Alba- 
iuliei. c 

Conducătorii partidului naţional, hipnotizaţi de lozinca 
r prodigioasă, nu şi-au mai dat silinţa să-şi creieze un prograi i 
de acţiune pentru trebuinţele multiple ale poporului nostm 


1S9 

www.dacoromanica.ro 



In noua configuraţie de stat. S’au aşternut pur şi simplu a. 
supra celor nouă puncte dela Alba-Iulia, pe care le-au asvlr-, 
iit în bătaia cotidiană a hărţuielilor de partid şi le-au ce- 
clarat program al comitetului de o sută. O întreagă vîltoaie 
de peripeţii a suferit in cursul celor patru ani minunata rio- 
care a ţăranilor ardeleni. Ca o relicvă sfînta apucată pe 
mîini profane, Alba-Iulia a fost tîrîtă în toate părţile. Ora-' 
torii de bîJciu au prăvălit asupra el fraza lor sforăitoare, a- 
genţi electorali au urlat-o mulţimii între două sughiţuri, 
isprăvind in timpul din urmă prin a fîlfîi ca o ameninţare 
peste capetele noastre: Luaţi seama că ne întrunim la Alba- 
Iulia şi rupem pactul... 


* 

* * 

După toate aceste variate tribulaţii, faimoasele puncte 
căzînd din mîinile nepricepute ale conducătorilor celor o 
sută pe mîinile înţelegătoare ale stră'nilor, par a se întoarce 
acum împotriva noastră. 

Concepţia, că alipirea Ardealului la Vechiul Regat s’a K- 
cut printr’un «pact», ca un contract bilateral cu angajamente 
reciproce între două părţi, a deve iit un sprijin în favoarea 
minorităţilor de aici. Aceste minorităţi sunt bucuroase să uite 
că mărirea de teritoriu a regatului romîn a rezultat pe urma 
unui razboiu victorios şi s’a pecetluit printr’un tratat interna¬ 
ţional. Uitînd aceasta, mişcarea lor dev.ne mai liberă, cu 
deosebire cînd «p ctul» în articolele lui le pune în vedere 
mirajul unor prerogative nevisate încă. 

In adevăr alineatul I din p netul III al Rezolu iei dela Alba- 
Juiia fixează următoarele : «Fiecare popor se va instrui, ad- 
ministrâ şi judecă m limba sa proprie prin indivizi din 
fiînul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare 
în Corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţii tu 
numărul indivizilor ce-l alcătuiesc ». 

To 

www.dacoromanica.ro 


Orice minte echilibrată îşi da seama că aceste făgâduinţ 
grandilocvente, lăsînd la o parte mobilul unei ciudate stăr 
sufleteşti la nişte robi în ajunul libertăţii, n’au putut cobori 
pe hirtie decît din cea mai rudimentară ideie a mecanismului 
unei vieţi de stat. Ne mai vorbind de faptul că printr’o ase¬ 
menea formulă caracterul de stat naţional al Romîniei e sa¬ 
crificat, cine se găseşte care-ar puteâ lămuri posibilitatea în¬ 
făptuirii practice a «administrării şi judecării fiecărui popor 
prin indivizii din sinul său ?». 

Cine nu înţelege că suntem în faţa unei inocente dărnicii de 
ocazie, fără justificare şi fără urmări ? Minorităţile de altfel 
au avut posibilitatea să vadă subt însăş guvernarea cu phne 
puteri a oamenilor care au lansat aceste principii subt Con 
siliul dirigent, aplicarea lor. Suntem încredinţaţi că aceast 
perioadă cu amintirile ei îi va feri pe viitor de ademenirile 
unor vagi lozince ipocrite. Logic ar fi fost din partea lor 
să-şi caute un izvor de drept pentru pretenţiile de ordin na¬ 
ţional numai în punctele speciale ale tratatului de pace, sin¬ 
gurele care constituie un angajament, dar mai ales în buncle- 
raporturi cu neamul alcătuitor de stat, ale cărui sentimen 
de toleranţă sunt îndeajuns cunoscute. 

S’au găsit însă reprezentanţi ai minorităţilor care s’au o 
losit de arma pe care în mod inconştient îndrumătorii parti 
dului naţional le-o puneau la dispoziţie. Presa maghiară, de- 
exemplu în ultimii doi ani, nu-şi hrăneşte agitaţia decît du 
aceste teorii fără consistenţă. Cu deosebire acum în preajm* 
votării Constituţiei se resimte efectul punctelor fatale. Ca 
printr’o înţelegere programatică naţionalităţile străine de a c 
se ridică şi cer în temeiul hotărîrilor dela Alba-Iulia speciak 
drepturi naţionale în Constituţia ţării. 

In ultimul timp vedem cu mirare şi-o particulară nevroza 
la vecinii noştri saşi, cari printr’un înţelept oportunism şi-au 
asigurat pe seama lor o largă revărsare de binefaceri d n 
partea statului romîn. Nu ne-a surprins atitudinea d-lui E- 
mil Neugeboren fostul agent al politicei lui Tisza, de care 

191 

www.dacoromanica.ro 


am făcut amintire în numărul trecut al acestei! reviste. Opiui* 
insă pare a fi prins rădăcini mai adinei la compatrioţii 
noştri, lată-1 şi pe d-1 Rudolf Brandsch, ponderatul luptător 
«de pîn’acum, răpit de vîrtejul ameţitor al mirajului. Preşe¬ 
dintele «Uniunii germanilor din Romînia-Mare», într’un in- 
lerview recent din Universul , declară neted că în proiectul de 
Consdtuţie dela Camera vede «o trădare», fiindcă nu cu¬ 
prinde hotărîrile dela Alba-Iulia. Intrepidul deputat ai Par¬ 
lamentului romîn face cu această ocazie şi pu'ină istorie, 
-arătind termenul la care s’au alipit Romîniei fragmentele 
germane depe teritoriul nostru, afirmînd că acest act de 
chibzuinţă nu s’ar fi petrecut dacă la Alba-lulia nu se afi¬ 
nau promisiunile am ntite. D-sa, ca orice cetăţean ce se res¬ 
pectă, nu pierde ocazia de-a ne trece pe dinaintea ochilor 
fantoma «Ligii na’iunilor»... 

Nu vom face aici o polemică cu d. Brandsch. Profesorul 
dela Sibiu înţelege că nu ne arde de glume şi că nu simţim un 
cutremur postum cînd ne gindim acum la catastrofa care ne 
păşteâ ţara, dacă Adunarea dela Mediaş din Ianuarie 1919 
ar fi hotarit,— Doamne păzeşte!—să nu se alipească, şi dim¬ 
potrivă să se opuie armatelor noastre... Cam la fel ne impre¬ 
sionează şi ameninţarea din partea coloniştilor din Basarabia, 
care de asemenea au binevoit să se «alipeasca».. In treacăt 
fie zis insă, din preocupările pozitive de pînă acum ale ami¬ 
cilor noştri saşi nu ne-am crezut în drept să descifrăm astfel 
de vorbe mari. care prin notele lor stridente iau în adevăr un 
8=pect documentar... 

Tot ce dorim să demonstrăm şi ce, cu prisosinţă se pune 
în evidenţa tuturora, este răul serviciu pe care l-au făcut ţării 
matadorii celor o sută atunci cînd sărbătoarea unirii noastre 
au încurcat o în iţele unor mici combinaţii provinciale şi-au 
asvîrlit o mai tîrziu pradă apetiturilor trecătoare pe care bucă- 
flăria deranjată a unei politici de partid le scoteâ la suprafaţă-. 

* 

* * 


192 


www.dacoromanica.ro 



In faţa acestor penibile rătăciri reacţiunea noastră este un 
gest normal de aparare naţională pe care-1 schiţăm de cîte- 
ori duşmanii conştienţi sau conaţionali nepricepuţi lovesc In 
interesele legityne ale neamului. 

Cit priveşte Alba^ulia, nădăjduim că amintirea ei. desf㬠
cută de micimi vremelnice, se va aşeză definitiv printre icoa¬ 
nele luminoase ale trecutului, părăsind arena militantă, 
pentru ca neumbrita de nimeni să se poată încadra in 
' eternitate. 


193 

•Mimai c»rt ncrbc. www.dacoromanica.ro 



O opbele mapi. 


C azul e destui de trecvent şi ne împiedecăm de el la tot 
pasul. Pretutindeni, pe stradă, în vagonul restaurant. In 
camera portarilor de hotel şi în toate părţile se găseşte 
cineva care aruncă dictonul curent: 

— H mai rău ca subt unguri... 

E de obicei cîte-un domn bine imbrăcat, bine hrănit, cu 
inele mari pe degetele cărnoase, cel care pronunţă dureroasa 
sentinţă. El o rosteşte plictisit de cîte ori se întîmplâ să nu 
aibă loc în tren, de cîte ori nu nimereşte cameră la hotel sau 
chelnerul Intîrzie să-i aducă friptura. Mai acum doi ani lumea 
tresărea nervoasă pe urma acestor apostrofe şi se iscau În¬ 
căierări care aduceau la rezon pe autorul comparaţiei acum 
s>a obişnuit şi insulta nu mai are ecou. Abiâ doar cîte-un 
preot bătrîn sau cîte-un ofiţer invalid mai protestează, stîr- 
nind zîmbetul celor de faţă cu revolta lor întîrziatâ. Mulţi- | 
mea însă nu se mai impresionează, fiindcă în mulţime tot¬ 
deauna se găseşte cineva care se apleacă la urechea vecinului 
şi dă lămuririle de circumstanţă. In trei minute se ştie de către 
toţi că îndrăzneţul protestator, pe vremea ungurilor, eră un 
modest funcţionar la o băncuţă din provincie, unde se băl㬠
bănea cu cele două sute cincizeci de coroane pe lună ji că 
cîrconferinţa lui apoplectică de azi, plus milionul de care 


195 

www.dacoromanica.ro 



dispune, fac parte din generoasele revărsări ale regimului 
romînesc M» 

In astfel deîmprejurări auditorul în mod fatal se resemnează 
şi învăluie cu priviri înţelegătoare pe domnul bine hrănit, 
care după un violent acces de tuşă grasă, congestionat şi 
sătul, mai repetă odată obrăznicia: 

— E mai rău ca subt unguri. 

* 

* * 

Boala vorbelor mari, încă una din maladiile bietei noastre 
societăţi în goana ei de prefacere. 

Ca în toate părţile, deodată cu libertatea, s’a ivit şi carica¬ 
tura ei, grandilocvenţa, care se Iăfăieşte astăzi pe toate căr㬠
rile, sfrigîndu-şi ororile nesăbuite. Fireşte, nici această boală, 
ca atîtea altele, nu vine de jos din regiunile bunului simţ ale 
păturei populare. Ţărănimea are mai întîi prin instinctele ei 
viziunea clară a situaţiei care nu-i îngăduie să asvîrle nici cu 
prostii, nici cu minciuni. .Stînd de vorbă cu sătenii noştri aid 
în Ardeal, vezi că mintea lor o clipă nu depăşeşte echilibrul 
just al proporţiilor. Oameni sănătoşi, cu judecată cumpătată, 
odată nu mi-a fost dat să aud din gura lor inepţia bineface¬ 
rilor depe vremea contelui Tisza, deşi, dacă sunt mizerii şi 
privaţiuni, ele ating mai întîi mulţimea dela sate. Dimpo¬ 
trivă, ţărănimea cu înţelepciunea ei, resimţind puternic glasul 
sîngelui, suportă lipsuri de tot felul, avînd suprema conso¬ 
lare că prin întregirea neamului, îndrumare spre bine va veni 
în mod normal. Este logica naţionalismului organic care 
vorbeşte acolo jos, acea conştiinţă de rasă moştenită din ve¬ 
chime în toate cătunele Ardealului nostru şi exaltată pînă la 
paroxism în cursul marelui războiu. Dar în afară de aceste 
manifestări de convingere populară, vocabularul vorbelor 
mari îl refuză însăşi psihologia ţărănească sobră prin carac¬ 
terul ei şi pururea departe de flecărie. 


196 


www.dacoromanica.ro 



Retorica grandilocventă face parte şi ea din actualul pro¬ 
ces de fermentare sufletească al clasei conducătoare. 

E un fenomen moral destul de interesant această cascadă 
de vorbărie care năpădeşte astăzi aici pe la toate răspîntiile. 
Libertatea în prima ei periodă produce de obicei pe lingă ape¬ 
titul exagerat pe care-1 împinge la suprafaţă o foame atavică 
şi accese antipatice de volubilitate. S’ar păreâ că după tăcerea 
seculară în care a fost cufundat Ardealul, deodată cu desro- 
birea a început să vorbească şi notele stridente ale acestor 
peripatetici de ocazie răsună departe. Oameni mai ieri în toată 
firea, aciuiţi în mici adăposturi provinciale, ieşiţi din teribila 
umilinţă a Ungariei care-i martirizâ şi săltaţi peste noapte 
ca prin miracol în fotoliile englezeşti ale băncilor, îşi iau acum 
aiere de vitejie şi fac un straşnic tapaj din bun senin. Privin- 
du-i în faţă îţi dai seama cu mîna pe inimă că unul nu se g㬠
seşte în acest cor de cârtitori care să nu se fi ales cu palpa¬ 
bile mulţumiri personale pe urma schimbării de hartă din 
Europa centrală şi cu toate aceste ei se agită şi strigă pose¬ 
daţi par’că de înfricoşate furii... 

Recolta cotidiană a vorbelor mari la aceşti cavaleri ai 
demnităţii postume se chiamă, fireşte, politică. 

Scăpaţi din imperiul teroarei şi al mutismului, ei sunt acum 
plini de soluţii pentru toate trebile publice, ei nu mai recu¬ 
nosc nici o autoritate, căutînd să se răzbune cît mai degrabă 
pe spinarea statului romîn de toate palmele sclavajului de 
ieri. O operă de construcţie, desigur, nu poate ieşi din aceste 
magazine de gesturi triviale şi chiote fără rost. Politica 
la ei e o speţă de criticism urlător, steril şi fără conse¬ 
cinţe. Buni burghezi, copleşiţi de norocul improvizat, sunt gata 
tn orice moment să lanseze o lozincă răsunătoare. Arsenalul 
lor nu e decît din vorbe mari care pocnesc în gol ca baloa¬ 
nele copiilor la bîlci. Ei vorbesc de democraţie, ei ameniţnă 
cu pactul dela Alba-Iulia, ei vor să desrobească pe «regăţeni», 
ei sunt gata ori cînd să amintească regelui Ferdinand soarta 
Bourbonilor. 


197 


www.dacoromanica.ro 



Maladia îşi face cursul şi s’ar păreâ că e în creştere încă. 

După ce vorbele mari s’au trăncănit aici pe la atîtea adu¬ 
nări de popor, stîrnind sila şi desgustul ţăranilor, chio¬ 
tul din Ardeal s’a mutat la Bucureşti. E în adevăr un aspect 
şi trist şi grotesc apariţia acestor chiaburi elementari care-şi 
plimbă astăzi prin sălile de întruniri verbul lor bolovănos, 
acolo unde eleganţa elocinţei romîneşti a izbutit de mult să 
statornicească o atmosferă de civilizaţie. 

Parlamentul a ajuns şi el un loc de întîlnire al acestei spe¬ 
ciale oratorii in care o vitejie recentă îşi etalează toate în- 
drăsnelile. Bărbaţii de stat pe care-i scutură frigurile subt era 
ungurească cînd se gîndeau la «înaltul guvern», sau la «prea- 
înălţatul tron cezaro-regesc», te miri ce călugăr dela Gherla 
sau Blaj care pînă alaltăieri se bîlbîiâ de sfiala obedinţei 
canonice, îşi bat pieptul astăzi în mugete grozave şi nu mai 
pot de turbaţi ce sunt în sacra lor mînie de apărători ai li¬ 
bertăţii. E un sgomot cumplit subt cupola din dealul Mitro¬ 
poliei, vorbele s’au umflat şi bunul simţ călătoreşte departe 
de ilustra Adunare 

După apologia ţarismului, tăcută de-o inconştienţă din 
Basarabia, urmînd tipicul cunoscut al exagerărilor de aici, 
cetăţenii din Ardeal vin şi ei cu contribuţia lor de îndîrjită 
«obstrucţie». Citiţi dările de seamă ale ziarelor, însemnaţi-vă 
bine numele neînduplecaţilor clamanţi, spargeţi coaja obscu¬ 
rităţii lor şi vedeţi ce vă rămîne pe urma acestei trecătoare 
analize. Ca să înţelegeţi pînă unde a avansat penibila dimi- 
nuţie de cerebralitate şi să vă daţi seama că acest haşiş ordi¬ 
nar al vorbelor mari a năpădit chiar şi firele mai distinse, su¬ 
puse în trecut la oare-care disciplină de gîndire, cîntăriţi, vă 
rog, această frază smulsă la întîmplare din cuvîntarea unui 
meritos profesor universitar din Cluj, istoric apreciat de noi 
toţi: « Nici {arul Rusiei, nici sultanul Turciei n’au încătuşat 
mai mult libertăţile poporului decît acest guvern*.., 

Lăsînd la o parte stupidele călcări de lege ale cîrmuirii 
actuale, nu vi se pare că ne apropiem în mod primejdios de 


198 


www.dacoromanica.ro 



retorica delicioasă a eroilor lui Caragiale cu astfel de invo¬ 
cări ale... sultanului Turciei ? 

Adâuga{i la aceste pentru completarea tabloului şi recen¬ 
tele elogii aduse deunăzi in Parlamentul romîn regimului 
unguresc de către d-1 Alexandru Vaida, fost prim-ministru şi 
cunoscut mare meşter al cuvintelor cumpătate, care din mo¬ 
tive de înaltă oportunitate politică s’a crezut dator să strige 
in faţa lumii, probabil în amintirea păruelii dela Budapesta, 
că preşedintele camerei ungureşti eră un monument de obiec¬ 
tivitate pe seama noastră... 


* 


Da, suntem in plină vorbărie goală. Cuvîntul, acest fluid 
sacru în care creerul uman a topit atîtea minuni, la noi e ne¬ 
socotit şi dezonorat ca un diamant căzut în bălării. 

Lumea, fireşte, nu mai reacţionează la desgustătoarele vio¬ 
lenţe guturale, timpanele au obosit, superlativele s'au răsu¬ 
flat şi-o unanimă silă s’a aşternut peste suflete. Din toate 
bolile, poate de asta ne vom vindecă mai de grabă, tocmai 
fiindcă innotăm în ea pînă în gît. 

Deocamdată însă suferim brutalizaţi la tot pasul de dervişii 
urlători şi ahtiaţi după o binefăcătoare şi rodnică tăcere, ne 
gîndim Ia vremea de mîine cînd pe ruinele vorbelor mari 
societatea echilibrată va instalâ in mintea tuturora cenzura 
implacabilă a bunului simţ... 


190 


www.dacoromanica.ro 




Samsarii. 


stă vară la Cluj, in pragul hotelului New-York, mi-a 



pus mina pe umăr un domn elegant cu ireproşabil cos¬ 


tum de sportsman englez şi cu un^îmbet larg de birui¬ 
tor. Am avut un moment de ezitare în faţa lui, fiindcă nu 
ştiam de unde să-l iau, aşa rubicond şi familiar cum dăduse 
busna asupra mea. M’a lămurit el degrabă, degajat şi imper¬ 
turbabil, rîzînd gutural şi sonor de sfiala în care mă găseam. 

— Nu-ţi mai aduci aminte, acum cinci ani in gara de Nord.. 
Un bilet de recomandaţie... vremuri grele pe-atunci... 

Am strîns o clipă din gene şi dintr'odată memoria mi-a 
reconstruit tabloul. L-am revăzut în postura de odinioară, 
cînd cerea slujbă, slab, deşirat, cu sperietură in ochi, invo- 
cîndu-mi pregătirile lui de economist care l-au slujit mult pe 
vremea războiului în calitatea de ofiţer la administraţie.. II 
pierdusem din vedere pîna mai anul trecut, cînd cineva mi-1 
reîmprospătase, spunîndu-mi că a «dat lovitura» şi că a 
urcat repede scaia norocului... 

Da, da.., Ţin minte... i-am răspuns liniştit, în vreme ce el 
mă priveâ senin drept în albul ochilor. 

— Vii dela mope ? 

— Nu, zic eu, n’am moşie... Dar dumneata ? 

— Sunt in plimbare prin Ardeal cu automobilul de doua 


www.dacoromanica.ro 




săptămînf. Frumoasă {ară!.. Nevastă-mea c înclntată.. Re¬ 
gret că n’am luat limuzina, cum e praf pe şosea în maşină 
deschisă ; da, frumoasă {ară... 

— Vrei să cumperi ceva pe-aici ? 

— Nu, pămîntul nu e tocmai productiv la d-voastră, eu am 
In Ialomiţa... 

— Atunci poate să iei o fabrică, îi replic eu cu bllndeţe. 

— Fabrică nu, că am la Ploieşti, dar altceva... 

— Ce? 

— Uite, aş vreâ o ruină... 

— Ce ruină ? fac eu speriat. 

— Ştii, nevastă-mea, caracter romantic, îi plac straşnic rui¬ 
nele... Ce să zic, şi pe mine mă impresionează, aşâ cînd a- 
pune soarele, ziduri părăginite, turnuri medievale, creşte muş- 
chiu pe ele... e foarte evocator. Cînd treceam ieri pe drum 
dela Braşov spre Cluj, am văzut ceva admirabil, li zice Feldi- 
oara, dacă nu mă’nşel... N’ar fi de vînzare ? Nu m’a putui 
desluşi nimeni. Aş cumpăra-o bucuros, mi-aş face o vilă co¬ 
chetă, vizavi , ruina în faţă, vine frumos de tot... 

— Da, răspund eu încurcat. S’ar puteâ, nu ştiu, o ruină... 
Cum îl vedeam însă pe samsarul îmbogăţit copleşit foarte se¬ 
rios de scrupule estetice, cum Întinsese tocmai braţul drept şî 
plescăiâ din buze să-mi vorbească iar de amurg, m’a pufnit 
rîsul.. 

— Salutare, salutare, — şi am plecat. 

Omul care caută o ruină... Rîdeam şi mă uitam împrejur, 
poate nimereşte cineva să-i spun, să rîdem împreună. N’am 
găsit şi stînd aşâ singur m’au năpădit reflecţiile ca de obicei, 
m’am posomorit deabinelea. Ce curbă grozav de repede, îmi 
ziceam, ce salt fantastic în viaţa acestui om, din ziua cînd 
îmi cereâ mie un bileţel în gara de Nord, ca să intre în slujbăl 
Prin ce proces de extraordinară suprasaturaţie va fi trecut ei 
în cinci ani de zile dea ajuns acum să pu e ochii pe cetatea 
călugărilor templieri din veacul al treisprezecelea, zidită pe 
dîmbul dela Feldioara ? îmi reveneau în minte pagini de so- 


202 


www.dacoromanica.ro 



clologiecu teoria exigenţelor şl mă înfioram gîndindu^mă la 
drumul pe care trecuse domnul cu costum de sportsman pînâ 
sâ coboare din maşină în faţa hotelului din Cluj... Pe spinarea, 
cui s’a făcut acest voiaj macabru în imperiul norocului, cine 
plăteşte nota ? 

Înţelegeţi, că n'am mai rîs de loc. 

Cind am încheiat şirul întrebărilor, am văzut destul de 
limpede problema omului care căută o ruină. Un singur lucru 
aş fi avut să-l spun, să nu se lege morţiş de zidurile dela 
Feldioara, să mai aştepte doi trei ani, fiindcă cu el şi cu alţii 
de seama lui, dacă mergem aşâ înainte, toată ţara va fi 
o ruină... 


* 

* * 


Reînviu această figură antipatică, astăzi din prilejul pana¬ 
malei paşapoartelor, la lumina căreia o vastă galerie de 
samsari se desveleşte din umbră. 

Ei sunt mulţi, sunt fără număr în toate colţurile. Fie că se 
agită în’petrol ori în făină, fie că înlesnesc exportul de carne 
vie pentru America, ceata lor răsare pretutindeni în trenuri, 
la hoteluri, în anticamerele miniştrilor. Fiecare din ei e un 
corb care pîndeşte hoitul, fiecare aşteaptă cu înfrigurare sâ 
•deâ lovitura» şi fiecare descrie cu mare viteză curba omului 
care căută o ruină. Toţi laolaltă sunt pasările de pradă, coali¬ 
zate în mod tacit să prepare ruina ţării. O atmosferă detesta¬ 
bilă au răspîndit aceste fiinţe, un aer pestilenţial de cadavru. 
S'ar păreâ că Romînia Nouă, cu toate vîltorile ei grozave 
din care a ieşit, s’a transformat peste noapte într’un labora- 
toriu al aventurierilor, că cinstea şi idealul au murit pe cim- 
pul de bătaie, şi că ce-a rămas în urmă nu e decît masa i- 
nertl şi şleahta cioclilor gata să-şi facă din cadavre piedes¬ 
talul bucuriei lor frivole. 


503 


www.dacoromanica.ro 



Care să fie explicaţia acestei penibile prâvâliri morale, 
care resortul ascuns al unei caste întregi de delicvenţi ? Fără 
îndoială războiul a sguduit psihologia omenirii şi-a asvîrlit 
un val de cras positivism, menit să schimbe pentru moment 
valorile moştenite. O filosofie a clipei, pripită şi brutală, a 
luat jocul acordului cu eternitatea. Vieaţa scăpată din tran¬ 
şee se trăieşte repede, ca subt umbra unei veşnice ameninţări, 
şi de aceea hedonismul cu toate transacţiile de conştiinţă a 
ajuns la ordinea zilei. In toate părţile resimte continentul a- 
ceastă năvală exasperată spre acapararea materială.In străi¬ 
nătate însă, societatea constituită reacţionează cu tărie, echi¬ 
librul se păstrează, tradiţiile îl restabilesc şi ordinea morali 
se ridică triumfătoare. La noi împotrivirea pare tot mai 
slabă, mediul ambiant începe să fie el însuş supus şi terori¬ 
zat de biruitorii păcatului. Vor ii multe motivele dărăpănării: 
spoiala de civilizaţie, origina străină a multora, sălbăticia 
politicianismului şi altele. Din această particulară faună a 
oraşelor au răsărit samsarii, atîta lume bine îmbrăcată, care 
în loc să fie la Văcăreşti se încurcă între picioarele noastre 
la colţuri de stradă. 

"Există însă, din nenorocire, aproape o justificare teoretică 
ridicată la rang de doctrină pe seama acestor indivizi certap 
cu codul moral. E ideia de a sprijini în timpul din urmă 
aproape întreagă viaţa de stat pe spuma incertă a oraşelor, 
cunoscuta concepţie de a ne crea repede şi cu orice preţ o 
burghezie stăpînitoare. Clişeele din Occidentul pe care-1 
copiăm s’au transplantat aici, şi la adăpostul unui meschin 
spirit de faţadă zăpăcesc minţile. Întreaga legiuire curentă, 
cînd nu se face direct inspirată de frica maselor, e pusă in 
slujba acestei clase fără rădăcini şi fără busolă. In Apus bur¬ 
ghezia se înfăţişează mtr’o linie normală de ascendenţă isto¬ 
rică, fiind în totul rezultanta unei evoluţii de veacuri. La no * 
se face saltul, la noi se improvizează. Prea grăbiţi pentru» 
aşteptă un proces de desfăşurare lentă, noi am înlocuit bur¬ 
ghezia, cu samsarii. Din această legitimare politică se des 


•204 


www.dacoromanica.ro 



jănţuie toate nenorocirile văzute şi nevăzute. Samsarii au de¬ 
venit un puternic angrenaj, ale cărui tentacule s»au înfipt 
In însăşi temelia vieţii politice, samsarii sunt traficanţi care 
4 U prefăcut în bursă un templu de idei. 

Ce se va întîmplâ acum, e puţin interesant. Intră cinci la 
puşcărie sau scapă, eclipsează fraudele căilor ferate pe cele 
dela paşapoarte ? Nu are importanţă. Aici trebuie să se n㬠
ruie o doctrină ; un sistem de gîndire trebuie să cadă. 

Peste atmosfera bolnavă e vremea să se deschidă om ori¬ 
zont nou, o orientare schimbată. Mulţimea întronată în 
drepturile ei, numai ea va ucide samsarii. 


www.dacoromanica.ro 




Qasapabia 


C onversaţiile actuale ale delegaţilor romîni cu trimişii so¬ 
vietelor la Viena, după ştirile de pînă acum, nu par a 
duce la un bun rezultat. Guvernul din Moscova a mobi¬ 
lizat totul ca să dovedească lumii că ţine morţiş la pămîntul 
dintre Nistru şi Prut. Atît diplomaţia cît şi propaganda bol¬ 
şevică sunt în plină activitate ca să conteste dreptul nostru- 
S'ar pâreâ că ne găsim în faţa unei resurecţiuni de caracter 
naţional intransigent in tabăra răposatului Lenin, sau că re¬ 
gimul sovietic are nevoie de un triumf ieften pentru potolirea 
marilor învălmăşeli lăuntrice. 

In orice caz, în faţa acestor atitudini bătăioase ale veci¬ 
nilor noştri, se impune întrebarea logică: de ce, oare, gu¬ 
vernul romîn care aveâ datoria de a fi perfect informat asu¬ 
pra intenţiilor dela Moscova, s’a crezut dator să mai por¬ 
nească aceste tratative pe urma cărora nu se aşteaptă la nici o- 
soluţie favorabilă ? Eră absolut necesar ca in împrejurările 
actuale să se deâ ocazia guvernului sovietic de a pronunţă a 
nouă hotărire in chestiunea Basarabiei, cu toate consecinţele 
diverse ale unui asemenea act inoportun ? Nu eră preferabilă 
situaţia de ieri cu răceala reciprocă, lipsită de o specială ten¬ 
siune, acestei înăspriri violente din care.străinătatea desprinde 
sugestiuni dăunătoare şi cetăţenii de peste Prut se aleg cu o- 


207 


www.dacoromanica.ro 



prea legitimă amărăciune ? lată întrebări care se vor limpezi 
in curînd şi vor rosti o sentinţă hotărîtoare asupra inspira¬ 
ţiei diplomatice a actualului guvern. 

Ori-care ar fi însă lămurirea conterinţei uela Viena, rezul¬ 
tatul ei, chiar mulţumitor pentru noi, e mai puţin importam 
decît conştiinţa de drept a poporului nostru în această pro¬ 
blemă de viaţă. Basarabia, ca şi Ardealul sau Bucovina, nu e 
un pămînt de cucerire hărăzit nouă prin verdictul unui tribu¬ 
nal internaţional sau prin recunoaşterea celui învins, ci repa¬ 
rarea unei ruşinoase nedreptăţi istorice în temeiul unui prin¬ 
cipiu imutabil al orînduirii de stat. Vechea moşie a Iui Ştefan- 
cel-Mare cu moldovenii ei, reintegrată la patria-mumă, nu 
constituie decît acelaş patrimoniu naţional ca orice petec de 
pămînt romînesc dintre hotarele actuale. Ideia aceasta a 
unităţii organice, care e la baza statului nostru după războiu, 
poporul romînesc o respiră prin toţi porii lui şi nici o putere 
din lume nu i-o mai poate smulge. Sovietele, dacă s’ar călăuzi 
de o judecata normală, ar puteâ înţelege uşor acest adevăr, 
care le-ar scuti de o nouă aventură infructuoasa şi în acelaş 
timp ar contribui şi la reluarea raporturilor de bună vecin㬠
tate între cele două popoare. 

E foarte firesc, deci, că demonstraţiile moscovite agită 
astăzi conştiinţa publică din toate părţile ţării. Puterea de re¬ 
percusiune a aceluiaş organism propagă reacţiunea faţă de o 
lovitură din orice colţ ar veni ea. Şi mai explicabil ne pare 
sbuciumul recent al populaţiei basarabene, care în deslănţuiri 
pătimaşe îşi manifestă înfrăţirea ei cu noi. Dincolo de oroarea 
de bolşevism care stăpîneşte sufletele, un viu şi puternic im¬ 
puls naţional se afirmă dincolo de Prut, Cei 6 ani dela unire 
încoace au rectificat în mod absolut conştiinţa moldovenilor. 
Ori-cîte au fost neajunsurile guvernării romîneşti, într’o pro¬ 
vincie bîntuita de toate stigmatele absolutismului ţarist, ori- 
cît de copleşite de străinism au fost prin apăsarea unui veac 
resursele de viaţă ale desrobiţilor, o operă necontestată de 
reintegrare în evoluţia neamului s>a produs aici. Dacă ţinem 


208 


www.dacoromanica.ro 



seama de greu ăţile cu care am luptat şi de rezultatul ajuns, 
putem spune cu ceititudine că dintre toate provinciile alipite 
Basarabia a realizat cel mai apreciabil progres pe calea na- 
{onalizării. Un examen cit de sumar justifică cu prisosinţă 
acest adevăr. De aceea pornirea ostilă a stăpînilor de odi¬ 
nioară trezeşte protestare la fraţii noştri şi alipirea lor se 
afirmă cu mişcătoare dovezi de solidaritate. 

Dragostea moldovenilor însă trebuie să fie şi o îndru¬ 
mare serioasă pentru toate cercurile conducătoare ale vieţii 
noastre de stat. 

De sigur, nu acesta e momentul cind s>ar putea plasă 
anumite tendinţe de criticism justificat, cu toată liniş ea se 
poate spune totuş că actualul conflict cu sovietele e chemat 
să supuie unei radicale rev'zuiri aparatul nostru de guvernare 
şi administrare de peste Prut, cu gmdul de a împlini anumite 
lacune şi a introduce în mod defin'tiv prestigiul ţării în toate 
cugetele, lndepl'nind grabn’c acest necesar corectiv poporul 
nostru din Basarabia, palp'lîtid într’o simţire cu marele tot, 
împărtăşindu-se de aceleaşi beneficii şi de aceleaşi lipsuri ca 
şi restul va resimţi toate probele unei fraternităţi de fiecare 
clipă. 

Cit despre da^m mi, de ori unde ai veni ţi spre orice 
colţ şi-ar aţinti privirea, ei pot fi convinşi că toate părţile al¬ 
cătuitoare ale ţarii noas re sunt închegate în acelaş trup şi 
destinui lor se confundă 

Noi putem fi astăzi săraci sau bogaţi, potoliţi sau dor¬ 
nici de o soartă mai bună, dar suntem una şi nu ne mai des¬ 
parte nimenea. 


£U3 

www.dacoromanica.ro 


-«Mustul care Herbe*. 




Cei capi pleacă, —cei capi oin... 

(Fragmente; 


1 . 

D eunăzi la Cluj într’un amurg de tomnă tîrzie. 

Mă oprisem la un colţ de stradă, în faţa unei case 
vechi, cu frontispiciul monumental, cu boltituri largi şi 
cu fereşti gotice, una din acele clădiri de armonie liniştită pe 
care le-au lăsat moştenire Ardealului meşterii din- veacul al 
şaplcsprezecelea şi a căror înfăţişare venerabilă contrastează 
aşa de ciudat cu arhitectura modernă ungurească complet 
lipsită de scrupule artistice. Căutam tocmai să disting em- 
bltma familiară încrustată în piatră, la o firidă din dreptul 
porţii, cînd uşa de stejar s'a deschis brusc şi o umbră de fe- 
mee s’a strecuiat pe uliţă, trecînd pe dinaintea mea cu pas 
grăbit, urmărită pai’că de conştiinţa unei fapte rele... 

Contemplaţiile istorice mi-au fost în acest chip întrerupte şi 
involuntar mi-atn îndreptat ochii spre fiinţa ce se desprin¬ 
sese din acest cadru de linişte patriarhală, care în lumina tem- 
ţierată a suburbiului aduce mult cu tristeţea unui sarcofag. 
Să fie oare epilogul unei idile ? — mi-am zis — şl în suflet 
eram gata să ating coarda indulgenţei celei ma> largi, cînd 
felinarul de-alături mi-a risipit grabnic iluzia clipei. Eră o 


Sli 


www.dacoromanica.ro • 




bhtâ băbuşcă uscată, care se prelingeâ pe lingă ziduri in 
blana ei sărăcăcioasă. îşi depănă picioarele în pripă, din dnd 
în cînd se uită împrejur cu o tresărire nervoasă şi strîngeâ 
subţioară o cutie pe care căută s’o ascundă... 

Firea, ori poate mai mult vremea, a furişat, se vede, în fie¬ 
care din noi tăinuite impulsuri de detectivi, căci fără să vreau 
m -am potrivit pasul pe urma ei. Aveam impresia că din ve¬ 
chea casă boierească s’a dosit ceva în bisacteaua bătrînei, 
care năzuiâ înainte dealungul ulicioarelor în umbrele înserării. 
La o răspîntie s’a oprit, şi am văzut-o dispărînd discret după 
pragul unei prăvălii. 

Am trecut în fata vitrinei să urmăresc mai deaproape des- 
nodămîntul dramei. Eră un anticar. Prin geam se vedeă bini¬ 
şor înăuntru. Jur împrejur mobile vechi, candelambre, bron¬ 
zuri, carabine, covoare şi pe etajere cunoscuta orgie de 
porţelanuri şi cristale de Karlsbad. Stăpînul buticii, un ovrei 
moşneag, adus de spate, cu lumini fosforescente de licurici 
în ochii vii, s’a r dicat respectu >s din jeţul lui cînd a intrat 
clienta şi închinîndu-se i-a sărutat mina. In reflexul lămpii 
ele-trice am pu ut s’o văd bine în faţă. Eră o apariţie dis¬ 
tinsă cu linii fine, cu buzele stnnse ca de-o protestare amară, 
cu nasul acvilin şi cu privirea stinsă. Din gesturile tranşate 
care-i însoţeau cuvîniul sacadat, din broşa de diamante 
dela git, din tremurul aristocratic al capului şi din reverenţa 
ovreiului am înţeles de grabă că nu-i o figură comună şi-am 
urmărit cu un interes accentuat scena dela anticar. Discuţia 
dealtfel a fost scurtă, matroana cu o mişcare silnică a depus 
cutia pe o măsuţă In colţ, au urmat cîteva momente de cum¬ 
pănire profesională din partea jupînului şi apoi dînsa a plfe 
cat, condusă fiind pînâ la ieşire de negustorul plin de atenţii 
şi umile plecăciuni. 

Fireşte, curiozitatea m’a împins şi pe mine în dughiană să 
descurc iţele acestei poveşti. N’au trebuit multe stăruinţi şi 
chipul de eremit ai moşneagului s’a înseninat cu spontanei¬ 
tatea caracteristică a rasei, în vreme ce destăinuirile lui, în- 


m 

www.dacoromanica.ro 



trerupte de reticenţe şirete s’au pornit asupra mea ca o 

cascadă... 

Cum, n'o cunoaşteţi pe baroana X ?... 

— Uitaţi-vă, mi-a lăsat în comision să-i vind două vase 
ae S^vres, o diademă de briliante prinse în platină, două 
pumnale turceşti cu lama de Damasc, cîteva tipsii de argint 
masiv... Sunt foarte frumoase, sunt de preţ... sunt admira¬ 
bile.... 

Anticarul s’a pierdut în exortaţia lui interesată pe care n’o 
mai ascultam, fiindcă numele baroanei mă dusese departe 
înapoi pe scara vremii în istoria Transilvaniei, în zilele 
Aprobatelor şi Compilatelor, cînd un străbun omonim al ei 
eră cancelarul ţării într’o perioadă de cumplită oropsire pen¬ 
tru bieţii iobagi romîni. Din timpurile recente reţineam scan¬ 
dalul unui descendent cu o artistă dela opera din Budapesta, 
un duel cu un membru al Casinei magnaţilor, un joc de cărp 
la o staţiune balneară... 

— Rudă cu baronul X ? — întreb. 

— Soţia lui, răspunde anticarul. — El a murit înainte vreo 
şapte ani la Abazzia. A fost o viaţă straşnică I Vechi to¬ 
varăş de chefuri cu kronprinzul Rudolf, cîte ar şti să vă po¬ 
vestească lăutarul Pongratz..,. De trei ori l-a scăpat de fali¬ 
ment guvernul din Budapesta, i-a răscumpărat moşiile, cari- 
s’au dus mai tîrziu la masa de cărţi... Băiatul s’a prăpădit 
ofticos, mai are o fată, e morfinomană... 

Bătrînul evreu s’a oprit o clipă şi judecind pe semne t㬠
cerea mea, plecînd barba în piept, a continuat rar, apăsînd 
vorba... 

• - Da, domnul meu, lumea se schimbă. Ăştia se duc, le-a 
sunat ceasul morţii... Eu trăiesc aici întţe mobilele lor, cele din 
urmă semne ale unei domnii de o miie de ani. Ei nu ştiu să 
muncească, ei au fost întreţinuţi, ei vin acum la mne... Ba¬ 
roana X vinde din casă ... 

O atmosferă tristă se degajă din filozofia moşneagului. 
Pâreâ că-mi vorbeşte gropaşul din Hamlet în mînă cu căpă- 


•21 3 


www.dacoromanica.ro 



ţîtta Iui Yorick. Din toate unghiurile prăvăliei lui aveam im¬ 
presia că mijesc umbre şi sboară lilieci. Dulapul enorm din 
fund cu faţada de iconostas, cele două fotolii dela picioarele 
lui greoaie şi umiiate ca doi canonici ventripotenţi, cava¬ 
lerul cu perucă din tabloul depe părete, toate nimicurile 
depe poliţe îmi vorbeau de suprasaturaţia, de lenea şi de 
crimele unei societăţi parazitare, copleşită de boli şi ucisă 
de propria ei concepţie de viaţă... 

Am părăsit in'eriorul sinistru al ovreiului cu sensajia că 
am asistat la un sfîrşit de istorie şi că mucegaiul dinăuntru 
se cerea el însuşi după o năvală de aier proaspăt de afară,» 
Ajuns din nou pe stradă eram prins de buimăceală ca după 
o îngropăciune. Rătăcind aşă în neştire, m’am pomenit din 
nou în faţa casei vechi de unde ieşise băbuşca grăbită cu 
cutia subţioară. Frontispiciul larg de piatră cioplită erâ tot 
învălit in intunerec, — abia în fund, într’o odăiţă dosnică, 
tremură ca o lumină galbenă de luminare.. 

In noaptea de toamnă tîrzie, cum se ivise stelele pe cer, 
aveam dinaintea mea un aspect de mauzoleu cu cele din urmă 
licăriri de candelă deasupra unui sicrih... 

M’am trezit din toropeală şi am grăbit pasul... 

— Sunt cei cari pleacă... 


II. 


A doua d tn tren spre casă. 

Călătoriile astăzi sunt, cum se ştie, expediţii destul de pri¬ 
mejdioase. Mai antipatice însă decît accidentele dela Valea- 
Largă par compartimentele cu âierul lor de trivialitate, cu 
pîcla grea de negoaţe şi afaceri, cu conversaţiile lor pline de 
cifre şi permisuri. Acceleratul încărcat cu un asemenea bagaj 
sufletesc ţi se pare un monstru care plimbă dealungul ţării o 
lăcomie indiscretă, o bestială poftă de exploatare şi o rapa¬ 
citate brutală • ••* 

Stăteam ghemuit în colţul meu înconjurat de cetăţeni al 


21i 


www.dacoromanica.ro 



ţării noastre bogate şi asupra mea cădeau accentele sgomo- 
joase din retorica lor specială cu care comentau capriciile 
valutei. Ca să scap de aceste inoportune violenţe guturale am 
făcut apel la cartea din buzunar a fraţilor Goncourt :• Histoire 
de la Societe frangaise pendant la rdvolution ... 

Paginile celebrilor autori m’au convins degrabă căn’am a- 
face cu o lectură întîmplătoare de voiaj, ci cu constatări ve¬ 
ridice ale unor împrejurări de vieaţă, care punîndu-mi în faţă 
orăspîiîtie importantă din istoria Franţei, limpezeau binişor 
resorturile psihologiei din zilele noastre, pe urma marelui 
cataclism de distrugere şi nouă creaţiune. 

Revoluţia franceza, sfarîmînd cadrele feodalităţii a dat dru¬ 
mul forţelor latente pe ruinele vechilor alcătuiri înfrlnte. Un 
val inform de sănătate robustă a năpădit arena, măturind 
putrigaiul unei degenerări seculare. A fost, de sigur, un act 
de justiţie care trebuia să vie, ca o rezultantă normală a unei 
serii întregi de energii acumulate. Spectacolul privit In între¬ 
gimea lui cu deosebire privit prin prizma consecinţelor ce a 
avut uriaşa deslanţuire, nu eră lipsit de grandoare. Sgu- 
duirea însă, ca orice schimbare violentă a unei societăţi, pre¬ 
zintă în vechea ordine de drept, sdrobind clişeele ei uzate, 
pînă a ajunge însă să-şi fixeze şi întroneze noile valori, a in¬ 
tervenit o perioadă tulbure de eclipsare a ierarhiei morale un 
lei de Umwertung aller Werle, cum ar zice filosoful german_ 

Fraţii Goncourt ne introduc în intimitatea acestor zile 
agitate, desvălesc colţuri de viaţă şi reînvie sceneria în¬ 
treagă pîna la ultimii figuranţi. Ei arată slăbiciunile clasei 
stârnitoare, acea aristocraţie senilă stoarsă de plăcerile unui- 
hedonism amoral, justifică prăbuşirea celor care pleacă, dar 
se opresc în acelaş timp şi înaintea celor care vin, analizînd 
acest cortegiu in'varietatea lui multiplă. Caleidoscopul îşi des¬ 
face astfel imaginele subt ochii noştri şi trebuie să mărturisim 
dela început că aspectul moral al primilor ani de clocotire 
din marea revoluţie nu e din cele mai edificătoare. Precep¬ 
tele tradiţionale ale unei societăţi constituite s’au sacrificat. 


-215 


www.dacoromanica.ro 


venind la locul lor o stare haotica plina de incertitudini,* 
orbecării şi crime. Parisul s’a tran&format de grabă iu 
turnicarul orbit de patimi şi chinuit de probleme, vechile sa- 
Ioane literare au devenit centre de agitaţii politice, jocurile 
de noroc s’au întins ca o groasnică malad.e în nenumăratele 
tripouri, fenomene de libertinaj s’au ivit tot mai dese in 
sinul clerului, scandalurile in furniturile de stat erau zilnice, 
scunipetea fantastică, în vreme ce entusiasmul sansculoţilor 
hrăniţi cu lozincele bomcastice ale idealurilor constitu-' 
ţionale se exploatâ cu cruzime de către noii potentaţi ai 
republicei... 

Intre altele se degajea/,a un invăţămint precis din do u- 
mentele acestor fini observatori, e faptul că rîndurile noilor 
veniţi în orice prefacere bruscă a unei societăţi sunt tulburi 
şi că la adăpostul primelor zile de biruinţă a unei doctrine de 
transformare avangarda care păşeşte pe arenă se înfâ* 
ţ*şază într’o armură morală din cc le mai defectoase. Fire te, 
ideea se ridică triumfătoare, dar ca să poa‘ă izbucni fla¬ 
căra In ţoală strălucirea ei purificatoare, trebuie mai întii 
să simţim fumul în ochi şi o scormone a'ă de sgură anti¬ 
patică. .. 

Aceste constatări fugitive mi se întipăreau în ni nte din 
lectura fraţilor Goncourt, cînd o controversă pe chestiunea 
exportului de ouă a împărţit în două tabere pe companionii 
mei de compartiment, sbiciuindu-le pasiunea pînă la paroxism 
îndeletnicirea mea a deven't imposibilă şi am fost nevoit să 
mă refugiez în vagonul restaurant.,. 

Stînd la mesiţa din colţ, mi-am aşezat cartea dinainte, dar 
cetania mea a continuat de astă dată nu din foile cărţii, ci 
din figurile călătorilor care se însărcinaseră ei să verifice in 
mintea mea adevărurile nemiloasei opere de analiză socială, 
tată-i cei care vin, iată avangarda aşezării noui de stat, vi- 
vandierele biruinţii... In ritmul trenului, în clincetul de oţele 
se reconstituie povestea fiecărui în parte şi galeria depe malul 
Senei, escaladînd vremea, se multiplică şi se completează... 


«MS 


www.dacoromanica.ro 



îji minte simt cum reînvie icoana de demult din vrermie 
de apăsare ale Ardealului, renasc f'gurile care împopulan 
atunci arena sărmanului nostru microcosm şi în alergarea va¬ 
gonului povestea mi se desfăşoară înainte tot mai limpede, 
tot mai implacabilă. Revăd zilele crîncene ale războiului cu 
tăcerea lor sumbră, cu paginile de umilinţă politică şi tresar 
ca de o sguduitură brutală la amintirea forfotirii cumplite 
de viteji postumi cares’an ivit aici pe urma lib rtăţii stropit j 
cu sînge generos... Cum au ţîşnit noroae de tot felul din he¬ 
catomba norţilor şi cîte slove strlmbe se scriu în această pa¬ 
gină proaspătă a istoriei. . 

Domnul din colţ de pildă, mare mandarin politic improvi¬ 
zat, şi-a stropit norocul cu cîteva vagoane de spirt, tova¬ 
răşul lui a fost săltat de soartă Imediat după unire într’un 
admirabil automobil .Mercedes, proprietatea statului, fireşte 
pe care l~a deteriorat insă, fiinueă mutîndu-se dela Sibiu la 
Cluj cu arhivele Consiliului dirigent, marele bărbat a urcat por¬ 
cul de Crăciun în automobil şi porcul a dat gata somptuosul 
aranjament al limuzinei . La altă masă este savantul de legea 
nouă, fost pînă alaltăieri advocat pe undeva pe Ia Dicio-Sîn- 
Mihal, astăzi autor de teorii constituţionale, însoţit de dom¬ 
nul care «Naţionalizează», membru cooptat în 24 de consilii 
de administraţie... Şi tot aşa înai ite grădina zoologiei noastre 
politice prezintă splendide exemplare în vagonul restaurant, 
lată • şi pe preotul devenit neguţător de porumb cum priveşte 
pe fereastră să-şi vadă vagoanele, iată prefectul Romîniei 
întregite, fost pînă deunăzi spion ungur şi un incalificabil 
borfaş, iată exploratorul depe malurile Dîmboviţei venit în 
\rdeal si iâ contactul cu un consorţiu la Budapesta într’o 
afacere de păduri. 

Ironia resemnată a celor doi autori francezi e perfect jus¬ 
tificată Biruinţa ideei scoate în primele zile pe planul întâiu 
sgura uşoaiâ şi pe seama temperamentelor echilibrate, cum 
şi pe seama analiştilor, viaţa e un prilej de reale suferinţi la 
asemeni răspîntii mari ale istoriei... 




www.dacoromanica.ro 



Slavă Domnului, trenul s’a oprit, e gara mea, mă dau jos, 
«fiă scutur ca de un coşmar... 

— Cei care vin.,. 


HI. 

Moş iile, admirabil moşneag, vecinul meu se duce cu sania 
după lemne şi-l văd in capul satului adăpîndu-şi boii... 
întors dm drum, revederea ne înveseleşte pe amlndoi... 

— Ce mai zici moş Ilie ? 

— Ninge!.— răspunde bătrînuî mîngîind cu blîndeţe 
Iruntea boului din dreptul Iui şi întinzînd celălalt braţ în larg 
ca şi cînd ar îmbrăţişâ întreg peisajul de iarnă... 

Jurîmprejur e zăpadă, tăcere, bun simţ şi eternitate... 


Îi8 


www.dacoromanica.ro 




Tabla Oalofilop 


D in copilărie,—e mult de atunci,—îmi reînvie adese figura, 
omului care pentru întîia oară mi-a întipărit în minte 
profund şi neşters noţiunea ridicolului. 

Era în sat la noi un bătrîn pensionar, fost cîndva în tine- 
reţele lui pe vremea absolutismului austriac înalt funcţionar 
la dieta din Sibiu.Trăiâ într’o absolută izolare de toată lumea 
dimprejur şi stimeâ mult haz la ţărani cu atitudinile lui depla¬ 
sate de mare senior. Moşneagul erâ mizantrop şi mîndru, nu se 
amestecă de loc în treburile satului. Erâ vizibil numai Ia mari 
sărbători, cmd se duceâ în joben şi redingotă cu decoraţia la 
biserică, unde se aşeză în strana cea dintîi, nemişcat, ceremo¬ 
nios, sprijinindu-se în bastonul de abanos cu mînerul de fil¬ 
deş şi privind de după barbetele tunse ca Franz losef, cu o 
morgă solemnă, la toţi creştinii. Cei de faţă schiţau un zîra- 
bet uşor cum îi vedeau aşa înioiat şl plin de demnitate. Şi maî 
caraghios eră cind ieşeâ la plimbare în landoul yechi tras de 
<loi cai mari săseşti foarte bătrîni, Probus şi Blandus, pe care 
ii mina dinsul intr’un fel de buiestru domol, păstrîndu-şi şt 
cu această ocazie acelaş ritual imperturbabil. De obicei Insă 
stăteâ închis în casă, erâ singurul om în sat care aveâ sone¬ 
rie, un clopoţel de cioaie sună ascuţit de cîte ori îl trăgeau 
copiii, şi el apâreâ la fereastră cu ochelarii pe nas, coborit 
‘'ar’că dîntr’o gravură de Holbein.... 


' 21 '» 

www.dacoromanica.ro 



De două ori pe an tata mă duceâ la dînsul, fiindcă ne era 
rudenie şi s’ar fi supărat de moarte dacă am fi neglijat pro¬ 
tocolul. Unchiaşul ne primeâ cu mult ifos şi după ce îmi stre¬ 
cură în mînă o dutcă de patru crăiţari, angaja cu tata con¬ 
versaţii pe chestiuni de interes public. Vorbeâ într’un ton sa¬ 
cadat şi se rostea sentenţios. Din două în două minute se o- 
preâ rn discuţie, trăgeâ din ciubuc, îşi apăsă barba in piept 
şi aauceâ vorba : — «Cînd eram eu la guvern . 

Bretul bătrîn par’că-1 văd şi acum, a fast foarte ridicol toată 
vinţa. Vreo treizeci de ani a trăit în satul meu, complect 
inutil şi urmărit în continuu de muşcătoarea ironie populară. 
Meteahna băţoşeniei lui i se trăgeâ, după cît am înţeles mai 
iîrztu, din faptul că soarta îl aruncase pentru moment în 
marea lipsă de cărturari romîni a Ardealului de-atunci, într’o 
funcţie care îl ameţise deabinele, cu deosebire pe urma deco¬ 
ratei dela Viena. Saltul acesta l-a distanţat de semenii lui şi 
după ce şi-a părăsit slujba pentru care n’aveâ nici o potrivire 
n’a mai rămas decît cu nota reprezentativă de care nu s’a 
îiuu despărţit niciodată. Lumea însă, tranşantă ca de obiceiu, 
a uitat repede mărimea lui de odinioară şi fără să mai facă 
analize psihologice, l-a cîntarit după valoarea reală, ră*plă- 
tindu-1 cu glume. 

£ mort de mult, Dumnezeu să-l ierte, eu insa trebuie să rid 
cu poftă de cfte ori mi-1 reamintesc cu gesturile lui de mare 
potentat :—«Cînd eram eu la guvern’-... 


* 

V 


* 


Profilul moşneagului din copilărie îmi apare tot mai des 
în «nii din urmă, de cîte ori mă găsesc în faţa celebrităţilor 
jmprovisate de valurile vieţii noastre contemporane. 

Perioada de după războiu va rămîne în istoria ţării şi prin 
caraUtristica sguduire care a eclipsat tabla valorilor la no 


“220 


www.dacoromanica.ro 



în aceste zile. Sociologul de mîine va cerceta lucrurile In a 
mânunte şi va stabili cauzele. Va accentuâde sigur o serie de 
crcumstanţe atenuante, va invocă spiritul nivelator al tranşee- 
lor, va vorbi de efectele imediate ale votului univerşal, va arătă 
stările de înfăţişare culturală cu totul particulară a nouilor 
provincii şi altele, găsind, fireşte, explicajie pentru toate. Fe¬ 
nomenul în sine însă nu va puteâ fi contestat şi deocamdată 
prezentul suferă pe urma lui. In faţa noastră se desfăşoară un 
dureros proces de perturbare morală a societăţii. Este groaz¬ 
nica năvală a nechemaţilor, declasarea continuă a tuturor 
sljjbelor, diminuţia de prestigiu a tuturor culmilor din viaţa 
noastră publică. 

Dela un capat al ţării la celălalt s’a putut înregistrâ această 
tendinţă de regresare a valorilor. S’ar păreâ că pe o vastă 
suprafaţă energiile noastre se mişcă grtu şi că Romînia Marc, 
- cum îi zic foarte mulţi dintr’un impuls de grandilocvenţă 
inoportună, — este in aspectele ei multiple mult mai mică şi 
mai primitivă decît regatul de ieri. Nerînduiala a crescut, 
rolul instituţiilor diverse e mai şters, resorturile mecanismu¬ 
lui de stat au slăbit, şi, ce e mai trist, ravagiile incompetenţei 
sunt într’o permanentă creştere. Niciodată în ultimele decenii 
n’au cerut cuvînt mai multe jumătăţi de oameni ca acum cînd 
pînă sus de tot prosba deaproapelui te urmăreşte la tor 
pasul.... 

De sigur eclipsa de inteligenţă este generaiă şi a năpădit 
toate domeniile, terenul de manifestare clasică însă e politica. 
Priviţi împrejur şi veţi vedeâ aici straşnica eflorescenţi a 
mandarinilor răsăriţi peste noapte. Cîntăriţi aceste admirabile 
personalităţi pe care faima le poartă în carul de triumf şl ju- 
decaţi-le după dîra de lumină pe care îl lasă în urmă. Ce să 
mai umblaţi pe la Bucureşti, paşnici cetăţeni din Ardeal, 
deocamdată uitaţi-vă la voi acasă. Din mijlocul unei vieţi pa¬ 
triarhale un vifor a smuls parică rădăcinile de ieri şi ne-am 
pomenit cu toţii din bun senin cu o fantastică exagerare a tu¬ 
turor proporţiilor. Lumea a ieşit din făgaşul ei de normalitate, 

www.4aeeromanica.ro 

221 



ierarhia valorilor s’a frînt. PoliUca a scormonit rărunchiiso- 
detăţii şi ca în orice mare viitoare bolovanii grei s’au lăsat 
mai la fund, aruncînd la suprafaţă vreascurile uşurele. Efectul 
e în adevăr dezastruos şi cu multe nuanţe de ridicol. Spăr- 
gînd coaja unei obscurităţi de o vieaţă, a dat busna înaintea 
noastră o falangă de «fruntaşi» în ale politicei. Toţi au reţete 
pentru durerile patriei, aceşti adorabili doctori ai Ardealului 
Ei strigă la adunări publice jicnind indulgenţa nemăsurată a 
beţilor ţărani, ei dau interviewuri la gazetele din Bucureşti 
care le anunţă sosirea în Capitală la ştirile zilei, ei dau lecţii de 
administrat Suveranului, ei lansează teorii constituţionale, ei 
din trei In trei zile se supără pe ţară şi ce e piramidal, emi¬ 
nenţii bărbaţi ai prezentului vorbesc ca de un Eldorado de 
Ungaiia, patria'lor de ieri, cînd aceşti candidaţi de miniştrii 
actuali pledau procese de 50 de coroane ia judecătoria de 
ocol din Dicio-Sîn-Mărtin... 

Ce volbură tristă îşi face de cap subt ochii noştri şi ce val 
de anarhie intelectuală mai ales s’a prăvălit asupra noastră. 
Cu o broşură de 30 de pagini s’a imobilizat cutare la o ca¬ 
tedră universitară, în vreme ce alt cutare din rosturile modeste 
aie unor funcţiuni provinciale a ajuns diriguitor de milioane 
$ mare mogul al tantiemelor şi cupoanelor... 


■* 

* 


* 


Să nu desnădăjduim 1 Oricît de îndrăsneaţă în capriciile el, 
viaţa păstrează o tendinţă de echilibru sigură şi implacabilă. 

Frumoasele zile dela Aranjuez încep să secam isprăvească. 
Azi aici, mîine în altă parte, normalitatea îşi cere triumful ei 
şi oamenii se repun la locul lor Celebrităţile urcate pripit 
In vîrful piramidei capătă de obiceiu ameţeli şi cad. Pe rînd ^ 
trozneşte piedestalul subt măririle deşerte şi lumea recîşti- 


222 


www.dacoromanica.ro 




glndu-şi luciditatea de apreciere îşi înmulţeşte întrebările 
împingînd la suprafaţă o undă de criticism binefăcător. 

Tabla valorilor se restabileşte pe îndelete. 

Nu e tocmai departe timpul cînd crepusculul idolilor se va 
aecentuâ şi multe fiinţe lărmuitoare vor reintră înîntunerecul 
de ieri ca nişte haine demodate dintro garderobă veche. In 
orice caz, generaţia de mîine va glumi mult pe socoteala în¬ 
vălmăşelilor de astăzi, cfnd va surprinde în te miri ce colţ de 
provincie clte un întirziat al acestor zile, fost mare bărbat 
de stat, care păstrlnd încă desinvolfcra trecutului va spune 
rar şi apăsat, stîrnind hazul contemporanilor, ca şi unchiaşul 
cu decoraţie din copilăria mea: 

— «Cînd eram eu ta guvern*. 


M8 

www.dacoromanica.ro 




Ţpei sepi în gapa de Oopd... 


rei sen dearindul am aşteptat în zadar In Bucureşti la 
gara de Nord un tren sâ plece în Ardeal... 



Fericitul eveniment nu s’a produs, deşi dfn ceas în 
ceas un nou cuvint de încurajare din partea şefului porneâ 
să învioreze pe bieţii călători, spunîndu-li-se că maşina e 
subt presiune şi peste un sfert de oră va trage la rampă. Abiâ 
a patra zi dimineaţa, după o noapte oribila petrecută la halta 
Griviţa, unde am peregrinat mai mulţi ca să moţăim pe un 
maldăr de acte grămădite într’un biurou dela «mişcare», 
ne-am urcat în vagonul îngheţat, sgriburind de frig şi bla¬ 
goslovind după cuviinţă căile noastre ferate, ne-am urnit la 
drum... 

Aspectul gării de Nord din cele trei seri mi-a rămas in 
minte de atunci cu multele constatări şi sugestii amare lăsate 
in urmă. Depe vremea războiului la laşi, cînd ne mureau sol¬ 
daţii goi de tifos exantematic, n’am mai văzut asemenea ruşi¬ 
noasă pârăginire. Subt acoperişul gării primitive, pe un cori¬ 
dor cu ferestrele sparte, Intr’o hală care gemeâ de o scandaloasă 
murdărie orientală, cîteva mii de oameni înghesuiţi, fugind 
de gerul de treizeci de grade, aşteptau zadarnic să le plece 
trenul. Ca in gările ruseşti depe vremea revoluţiei, totul eră 
inert şl desorganizat împrejur. Lumea amestecată, gonită de 


♦MurtHi oue fi*i bc*. 


Am* 

www.aacoromanica.ro 


15 



pierzarea de afară, stăleâ şi ea prostită de attta paaJvttato. 
Eră o îngrămădeală de trist p toresc: ofiţeri, hamali, profe¬ 
sori universitari, ovrei din Ucraina, deputaţi, birjari, ministrul 
Stateior-Unite, etc... Toţi păreau sfârşiţi şi priveau In golea 
după o înfrîngere mare, singura notă veselă o dădeau sinis¬ 
trei adunări vreo treizeci de soldaţi plecaţi în concedia, care 
din pricina frigului se porniseră pe o sîrbă. Din cînd în cînd 
mai soseâ cîte o veste mincinoasă că pleacă trenul treizecc 
şi unu sau că trenul cincizeci şi pairu se apropie... Peste uti 
sfert de ceas eră însă decepţie generală, fi ndcă se desminţeâ 
ştirea ş' o nouă delegaţie de notabili se grăbeâ spre biu oul 
domnului şef pentru a i cere lămuriri Am fost şi ea fa aceste 
odăiţe scunde dintr’o aripă a gării, unde am găs’t masate 
vreo şaptezeci de riinţe de ambe sexe somnoroase şi obosite. 
Personalul de serviciu, începînd dela un cetăţean ca mutra 
de conductor şi pînă la un domn director, erâ foarte blazat 
şi afişă o plictiseală liniştită. După cî eva consideraţii gene¬ 
rale asupra gerului şi asupra păcurei, mi se pare toţi aceşti 
funcţionari se cufundauîn tăcereşi fără nici o explicaţie rein- 
trau într’un fel de marasm contempla iv. Cu alte cuvinte tot 
ce am văzut împ ejurul meu erâ o ma,ină hodorog tă cm şu¬ 
ruburile ruginite, o macină care nu umblă... 

A patra zi dimineaţa când s’a pornit in sfîrşit «expresul* 
spre Cluj şi m’am ghemuit în colţul meu de vagon neîncălzit, 
prin prisma învăţămintelor recente, mi-a a pai ut o serie în¬ 
treacă de adevăruri generale care de oJceiu se ascund dupi 
faţada pompoasă, dar ies ia iveală cînd nici nu te gîndeşfi. 
Realitatea e că suntem cu tot apara ul nostru de stat 
întrio situaţie de grozavă descompunere, aidoma ca zăpăceala 
dela gara de Nord. Pe cit de admirai il material e mulţimea 
noastră, pe cît de solid e temeiul sufletesc al maselor care 
alcătuesc noua ţară, pe atît de penibilă e incuria elementelor 
conducătoare. Fără îndrumarea aspră a unei mhni tari, Bisată 
la discreţia unor conştiinţe elas Ice, administrarea de diferit 
ordin a tuturor ramificărilor noastre de viaţă pare a dă fa- 


www.dacoromanica.ro 



liment pe toată linia. La cinci ani după războiu, clnd statele 
vecine şi-au refăcut stările lor de odinioară, noi ne nămolim 
tot mai adine în barbarie. O instituţie nu cunosc care să se 
fi pus în picioare şi să ne deâ binefăcătoarea sensaţie a nor- 
malităţii. Las la o parte căile ferate cu tot convoiul lor de ne¬ 
norociri, cu înfăţişarea asiatică a mijloacelor noastre de lo- 
Comoţiune şi cu destrămarea absolută care intervine din 
timp în timp. Mă gîndesc d. e. la armată, care e supremul 
razim de existenţă pe seama ţării şi care după un glorios 
războiu, într’o vreme clnd suntem înconjuraţi de duşmani, se 
găseşte într'o stare de plîns. In orice garnizoană de provin¬ 
cie soldaţii ni se plimbă flamînzi şi zdrenţOţi, soldele ofiţe¬ 
rilor intîrzie şi armamentul nostru e ridicol. Dacă la armată 
e acest hal deplorabil, cît de avansat trebuie să fie răul 
în celelalte părţi unde politicianismul frivol a dat năvală cu 
toate ororile lui. Dacă în Vechiul Regat, unde puteâ fi vorba 
de o continuitate de muncă, organismul de stat scîrţie de 
lene ţi incapacitate, ce să mai vorbim de provinciile alipite, 
unde totul e improvizaţie înjghebată pe repezeală cu elemente 
găsite în pripă ? Despre fiecare ram s’ar puteâ scrie volume 
întregi ca să se arate stagnarea absolută d n lipsa unei munci 
oneste şi a unui spirit diriguitor. P etutindeni suntem mtr’un 
regres de cel p ţin o jumătate de veac. 

Alături de trenurile sălbăticite, ni s’a sălbăticit şi justiţia şi 
admin straţia şi instrucţia. E o sălbăticire de ansamblu din 
care se elaborează un suflet desarmat gata pentru transacţii 
şi plin de resemnare... 

Deunăzi cînd treceam cu trenul spre Cluj şi un tovarăş de 
drum îmi arătă la lumina acestor adevăruri că tot ce se cheamă 
administraţie în Ardeal e în stare de decompoziţie, adueîn- 
du-mi ca exemplu că toţi primpretorii din judeţul Cojocna 
au fost transferaţi zilele acestea din posturile lor şi că la Oradea- 
Marea fost numit al treisprezecelea prefect subt regimul romî- 
nesc; privind spre fereastra vagonului, la Apahida, pe o lungime 
de mai mulţi chiloinetri, ara văzut din nou un enorm cimitir 


227 

www.dacoromanica.ro 



de cale ferată. Locomotive şi vagoane cu miile, de diversă 
provenienţă, material aruncat pradă stricăciunii, forţe irosite, 
propaganda ruşinii şi neputinţii noastre defilează în faţa tre- 
cătorulu 1 . Aceste imense grămezi de fier ruginit asvîrlKe în 
drumul mare cu o criminală inconştienţă sunt în adevăr cel 
mai nimerit simbol al conducerii şi îndrumării unei ţări. Pe 
dinaintea lor trec toţi potentaţii zilei cu fastul lor găunos şî 
deşert, in vreme ce milioanele putrezesc, demoralizarea creşte 
şi străinătatea n’are nimic de încrestat în acest colţ de pă- 
mîut decît inacţiune şi făgăduinţe goale... 


* 

* 


* 


îmi vine în minte o mică povestire depe vremea războiului, 
care i ustrează perfect situaţia şi astăzi ca şi atunci. Mi-a 
fost relatată de către un gazetar american 

După distrugerea unei divizii bavareze care voiâ să forţeze 
trecerea pe la pasul Lainici, mai mulţi corespondenţi străin! 
de războiu au plecat pe valea Jiului să vadă locul strălucitei 
noastre izbânzi. Călătoria a fost instructivă, lindcă pe urma 
zdrobirii nemţilor cîmpul de luptă erâ de un pitoresc desă- 
vîfşit. Gazetarii şi-au luat cu ei puşti şi căşti germane cite 
au vrut şi au fost primiţi la comandamentul nostru cu multă 
eleganţă. O masă copioasă li s*a servit cu glume şi voie bună. 
La friptura de căprioară generalul a rostit un toast într’o 
ireproşabilă franţuzească, spunindu-le oaspeţilor că frontul 
e atît de bine păzit încît o căprioară care a fost imprudentă 
şi a crezut că poate să-l treacă, a căzut victimă. Agapa cu 
şampanie şi fine lichioruri lungindu-se pînă în amurg, în 
apusul de soare splendid care cădeâ pe colina din faţă, con¬ 
vivii străini au văzut o sentinelă râzimată de puşcă, o adev㬠
rată figură de latin dela Dunăre... Americanul mai întreprin¬ 
zător s’a urcat pinâ la soldat sâ-1 vază deaproape, a ajuns 


228 

www.dacoromanica.ro 


* 



în faţa lui, mare i-a fost insă .mirarea cind i-a zării giUiI 
gol subt tunica des'hiată şi cînd pipă : ndu-l a băgat de stamă 
ţă eroul nu avea cămaşă. 

• Fireşte, peste o lună de zile frontul depe Jiu ne a lusi stiâ- 
puns şi americanul n’a fost surprins de loc... 


* 


* 

* 


Fast, cuvîntări grandilocvente, şampanie şi — soldat în 
pielea goală... 

Nu vi se pare că suntem tot acolo unde am fost acum opt 
ani şl că analogia ascunde după ea întunecate primejdii? 


329 

www.dacoromanica.ro 




Dreptatea de Oînzare. 


ela războia încoace psihologia societăţii noastre apare 



supusă unei radicale transformări. Trăind subt imperiul 


^ exigentelor reduse, simţul critic ni s’a tocit, sufletele 
s’au blazat şi viziunea limpede a început să dispară depe ori-, 
zont. Subt perpetua tîrguială cu împrejurările am ajuns la 
istervertirea valorilor, făcînd să se confunde limitele binelui 
şi răului în conştiin{a publică. 

in această stare de pasivitate morbidă ne-am obişnuit să 
primim orice lovitură şi să tolerăm orice nedreptate. S’ar pă- 
reâ că vechiul fatalism popular romînesc se îmbină astăzi cu 
particulara depresiune a războiului, ca să creieze o stare de 
spirit în care iniţiativele se destramă şi puterea de reactiune 
slăbeşte din ce în ce. înregistrăm astfel Ia tot pasul fenomene 
de marasm fi indiferenţă. Zilnic se produc întîmplâri care 
odinioară ne alungau sîngele în obraz şi care astăzi sunt 
tranşate cu un zîmbet de scepticism rece. O fi oboseală sau 
descurajare, nu ştiu, dar văd din toate părţile cum resorturile 
noastre de viaţă par cuprinse de o paralizie progresivă. 
Maşina statului scîrţîie subt privirile tuturora, fără să mai 
trezească nici protestări violente, nici critici acerbe. Ne pr㬠
vălim par’că spre nefiinţă ai ochii închişi şi cu fruntea senină. 
Dărăpănarea dimprejur nu mai smulge nici măcar accente de 


www.dacoromanica.ro 



mirare, fiindcă suntem in postura omului care a păţit de toate 
şi nu-1 mai surprinde nimic. Ne-am învăţat ca trenurile să nu 
umble, slujbaşii să nu-şi poarte slujba şi tradiţionala concep» 
ţie de ordine a vieţii să fie călcată în picioare de cel dinţii 
venit In calea noastră. Desigur, noţiunile morale s’au măcinat 
în acest straşnic proces de pulverizare a energiilor. Pe o 
'scară vastă între delict şi crimă o bogată eflorescenţă s’a 
produs în acest timp, fără ca să mai angajeze interesul palpi¬ 
tant al de aproapelui. Mulţimea de răufăcători ivită pe arenă 
stîmeşte mai multă indulgenţă decît desgust. Milionarul de 
peste noapte, traficantul politic sau funcţiona ul îmbogăţit, 
au devenit tipuri sociale curente care se întîlnesc la toate răs- 
pîntiile şi cărora nimeni nu le mai refuză mîna, Am evoluat 
repede de tot dela starea patriarhală de ieri, cinci ani au pre¬ 
schimbat atmosfera de austeritate rustică într’un bîlciu pestriţ, 
unde puţine lucruri se mai găsesc care n’ar fi de vînzare.... 
* In această specială configuraţie ce poate face observatorul 
obiectiv al putrigaiului care se pune în evidenţă ? Ce puteam 
face noi, o seamă de oameni ai condeiului, obişnuiţi cu rolul 
dureros şi ingrat de-a trece prin sufletul nostru toate marile 
dureri ale mulţimii ? Deaproape doi ani în coloanele acestei 
reviste am lăsat să defileze multele neajunsuri şi âm spus Un 
cuvînt respicat în faţa fiecărui păcat, câutînd însă să salvăm 
pentru orice moment un echilibru de judecată şi mai ales să 
nu propagăm descurajarea în vederea consolidării noastre de 
stat. Această consideraţie din urmă cu deosebire ne-a făcut 
în multe rînduri să ne înghiţim revolta şi cu pumnii strînşi 
să apărem în faţa publicului liniştiţi şi ponderatori. 

Mărturisesc că în aceste clipe, oricit de încercuit de indi¬ 
ferenţa generală şi oricît de dornic de a răspîndi încredere 
în jur de mine, mă simt biruit subt povara celui mai trist cer¬ 
tificat de cădere morală care s’a abătut ca un înfricoşat flagel 
pe biata ţară romînească. E vorba de constatările apărute 
deunăzi în Curierul Judiciar, subt iscălitura unui magistrat de 
frunte, pe care presa cotidiană le-a încrestat în pripă şi le-a 


'232 


www.dacoromanica.ro 



pus la o parte. Nu mi-a fost dat insă să reţin de undeva astfel 
de pagini şi nu cred să mai fie un stat pe continent care să 
prezinte un asemenea tablou de penibilă desagregare sufle¬ 
tească. Domnul Pascu A. Dinescu, preşedintele tribunalului 
de Teleorman, In articolul său « Remuneraţiile magistraţilor ţi 
prestigiul justiţiei», publicat în pomenita revistă de speciali¬ 
tate cu dorinţa de a stabili purul adevăr dincolo de asperit㬠
ţile politicei de partid, ne dă cea mai întunecată pagină de 
moravuri din cîte s’au scris vreodată in Romînia modernă.. 
Vorbind de rostul magistraţilor în timpul din urmă d-sa re¬ 
cunoaşte că « în ultimele alegeri generale s’au petrecut nere¬ 
guli şl că magistraţii, cărora şi de astădată li s’a încredinţat 
onoarea de a prezidă biurourile electorale , cu bună ştiinţă, 
au consimţit şi chiar au ajutat ca neregulile să se săvîr- 
şească», O sentinţă de moarte morală în dublu sens se des¬ 
prinde din grozavele rînduri ale • curagiosului magistrat. E 
compromisă legitimitatea Parlamentului construit prin fraudă, 
dar e pronunţată şl decapitarea magistraturii. Domnul 
preşedinte de tribunal prevede acest adevăr şi ca un consu¬ 
mat judecător arată şi motivele ruşinoasei* căderi. D-sa in- 
voacă halul de mizerie materială care a degradat nenorocita 
tagmă, odinioară neatinsă în probitatea ei, şi ca o mărturie 
supremă ne desvăleşte spovedania desnădăjduită a unui 
«vechiu magistrat», aruncat de vremea de azi în vălmăşagul 
actualei descompuneri: — « Trebuie 'să-ţi intre în cap, dragul 
meu, că dacă noi judecătorii mai continuăm să rămtnem tn 
magistratură, o facem asta numai pentrucâ ne speculăm şt 
noi rolul de judecători, ca să putem trăi». Grozave şi ne mar 
pomenite destăinuiri, care ni se înfig ca un fier roşu în suflet 
şi nesguduie în toate fibrele conştiinţei! Autorul articolului, 
trăgînd el însuşi concluzia constatărilor sale, rezumă In ur¬ 
mătoarele verdictul irevocabil: *Mai este oare nevoie de 
vreo demonstraţie care să învedereze că dreptatea este rfe 
vînzare şi că prin urmare cel care va dâ mal mult, acel 
va fi socotit c’o are ?». 


233 


www.dacoromanica.ro 


Va să zică : «dreptatea este de vinzare »... 

Iată dictonul situaţiei pus în circulaţie in revista de specia¬ 
litate a judecătorilor din ţară. Ştiu multe pagini de istorie in 
care la anumite momente de stricăciune in alte părţi rfă 
prins lozinca situaţiei, codificarea dela Teleorman insă e e 
unică in felul ei şi e de o adevărată monumentalitate tragică. 
Ştiam şi noi pînă astăzi că se şopteşte de o interpretare elas¬ 
tică a îndatoririlor profesionale Ia o seamă din magistraţii 
prezentului, auzeam că funcţionează în unde părţi ale ţării 
tribunale de arbitraj constituite din cetăţeni şi ni se spunea 
nu demult, că in regiunile de nord ale Ardealului rabinii înde¬ 
plinesc şi pe seama ţăranilor noştri rolul de judecători... 
Toate aceste circulau fără să agite lumea în mod deosebit şi 
fără să aibă darul de a Înlătură pe un moment măcar obiş¬ 
nuita somnolenţă morală. Astăzi vine însă magistratul Însuşi 
ta gazeta lui şi face diagnoza cu cunoscutul calm al meseriei: 
fiţi încredinţaţi d-lor: dreptatea e de vînzare... 

E In adevăr un moment care trebuie reţinut, un moment 
de o fioroasă măreţie. Dacă nici aceste cuvinte nu vor puteâ 
ca nişte piroane bătute în carne să ne puie în picioare scor¬ 
monind toate resturile noastre de demnitate şi de omenie, 
atunci înseamnă că suntem in mod iremediabil pierduţi şi mi¬ 
siunea istorică cu care a fost însărcinată g neraţia de azi a 
eşuat complect... Fiindcă declaraţiile preşedintelui de tribunal 
echivalează cu denunţul unui preot din uşa altarului: —Luaţi 
aminte, toţi clţi vreţi să vă împărtăşiţi din potirul meu, că 
piinea şi vinul dintr’însul sunt otrăvite !... 

Audcăd-I G Mârzescu a rămas indispus de desvelirile ne¬ 
indurate din revista judiciară şi că printr’o circulară ar fi 
interzis orice manifestare publică de acest sens din partea 
magistraţilor. Rău faceţi, d-le ministru de justiţiei Nu cu v㬠
lul tăcerilor poruncite se poate tămădui cangrena depe tru¬ 
pul nostru... Acordaţi, vă rog, dela înălţimea fotoliului mi- 
r isterial toată răsplata acestui sincer cuvlntător şl dacă ae 
poate ciştigaţl-i o decoraţie. In mijlocul unei societăţi pornite 




www.dacoromanica.ro 



spre povîrmş a apărut omul cel mai chemat, omul care ne-a 
lixat formula-sinteză a situaţiei, cel mai lapidar analist al si¬ 
lelor noastre. 

Nu mal este leac pentru noi, dacă, iubiţi cititori, suportăm 
fără consecinţe şi ultima ruşine rostită cu un laconfsm înfio¬ 
rător: 

— Dreptatea este de vînzare... 


*J5 


www.dacoromanica.ro 




Dapă penanţapea ppineipelai CapoL 


F atalitatea a fîlfîit din aripile ei deasupra ţării... 

Suntem puşi în faţa unei întîmplări dincolo de limitele 
raţiunii, ale cărei peripeţii par’c’ar fi îndrumate de forţe 
- oarbe ca în tragediile antice. .Fiecare silabă din sguduitoarea 
poveste se smulge dintr’un întunerec adine şi se cufundă în 
mister, fără justificare şi fără putinţă de control. Un tînăr fiu 
de rege, în culmea strălucirii, după o izbîndă pe care numai 
1 odată o strigă istoria unui neam, moştenitor în scaunul dom¬ 
niei, se deşii peşte pripit de părinţi, de soţie, de copil şi de 
ţară, pleacă rătăcitor tn lume şi trimite de departe scrisoare 
sgîrcltă în cuvinte, unde 6pune că s’a lepădat de toate pe 
veci... Tabloul e sombru şi fără răspuns, ca prăvălirea unei 
ape mari. Cine-ar puteâ veni aici cu stavila judecăţii cuatpă- 
nitoare, cine-ar puteâ dumică în argumente logice o pagină 
din Sofocle ? Lampa raţiunii se stinge în viforul pustiitor, In 
care patimile cu răsuflarea lor de otravă pîrjolesc totul îm¬ 
prejur. Cronicarii tîrzii, chinuiţi cititori de suflete, cînd acest 
i rîu de lavă va fi încremenit şi el în liniştea eternă, se vor apro¬ 
pii de alvia lui şi uitînd că descifreză propriul lor cîntec, vor 
i crede că au înţeles uraganul... 

Pe noi, astăzi în zilele grele ce ne-au fost date, o mărtu¬ 
risim, nu ne ispiteşte pătrunderea rit mai migăloasă în 
această atmosferă de baladă. Nici tainele ei, nici svonurile de 


Î31 


www.dacoromanica.ro 




culise, nici flecăriile de gazetă nu ne interesează pentru mo. 
ment. E prea seiioasă încercarea prin care trecem ca să ne 
putem îngădui luxul de-a urmări viltorile unei psihologii in- 
dhnduale şi pfea însemnată cotitura la care ne găsim ca să nu 
rostim adevărul întreg. 

Fapta principelui Carol este incontestabil o mare lovi¬ 
tură dată ţării. Aici este miezul problemei pe care mintea 
nici unui bun romîn nu-1 va puteâ părăsi. Răspunderea mare 
a fostului moştenitor de tron in faţa istoriei noastre e că nu 
s’â putut ţine neclintit la acea înălţime a celor aleşi, fără de 
care nu se poate îndeplini roiul căruia îl predestinase soarta. 
Intre suprema dator e impusă de legile consacrate, implaca¬ 
bile uneori, ale Coroanei şi între slăbiciunile omeneşti, l-au 
bi uit ee'e din urmă. In vîrful piramidei unde se găseâ a pri¬ 
mit o adiere de jos care l»a tras în neant. In această diso- 
i anţă morală se rezumă tragedia lui şl a noastră. Ţara se re¬ 
simte pe urma prăbuşirii catastrofale. De treizeci de ani, din 
loate colţurile romînismului i-au urmărit pe clironomul de 
ier: ratfiaţ’uni de simpatie nestrămutată. Ca mic copil cu bucle 
blonde, cînd pe undele Peleşului îşi mu â corăbioarele de hir- 
tie, i-a cîntat poetul, făclnd să’ palpite în versurile lui aştep¬ 
tarea înfrigurată a desrobirilor viitoare. Subt ochii care 
privesc astăzi depe balconul unui banal hotel din Italia s’a 
desfăşurat cu ţîşniri largi de flăcări şi de singe epopeia 
noastră. Dela Cetatea-Albă pînă la Budapesta, in revărsarea 
energiili r descătuşate, pretutindeni s’a crezut în eL Ţara în 
neyoia ei, de a-şi aveâ totdeauna un punct de razim, l-a scris 
In inima ei, acordîndu-i deopotrivă respectul fruntaşilor ca şl 
devotamentul cald al maselor populare. 

Acum acest sprijin s’a frînt. L-a frînt cu mina lui pri¬ 
beagul actual, pricinuindu-i unui popor, pe lingă durerea 
crudă de a se fi înşelat în speranţele de trei decenii, şi-o reali 
Srgnjorare peniru ziua de mîine. Este o răsplată amară şi 
redreaptă. Milioanele, de obicei nu iartă astfel de bolovani 1 
asvkliţi in cumpăna sufletului lor, dar n’o iartă ni«i conştiinţa 


238 

www.dacoromanica.ro 



aceluia care scuturîndu-se cu vremea de sgura păşunilor tre¬ 
cătoare, va întîlnl odată în cale umbre şi mustrări. De ce-am 
lumină, cu toate aceste, mai ales astăzi, tristul capitol de 
amărăciune reciprocă? Oricît de legitimă ar ii tresărirea unei 
ţări faţă cu cel dinţii slujitor al ei în ceasul cînd a fost păr㬠
sită, pentru a exprimă doliul unul popor tăcerea e un mijloc 
mai demn decît orice cuvînt de osindă... 

A ăsâ însă pe seama po terităţii nepărtinitoare sarcina 
de-a pronunţă o sentinţă in fatalul proces, nu înseamă deloc a 
scuză sau a îndreptăţi chiar actul nesocotit, care ne-a arun¬ 
cat într’o fierbere îndelungă. Din nenorocire, la noi, ca în 
toate societăţile lipsite de-o disciplină de gîndire, agitate în 
parte şi de tendinţe inavuabile, orice prilej poate fi exploatat 
pentru ai se dă o turnură de chiot şi scandal. Nici de astăda.â 
fireşte, In pragul unei drame de interes naţional nu lipsesc 
interpreţii nedoriţi. Se găsesc chiar mai multe categorii din 
aceştia. Unii sunt cunoscuţi provocatori de meserie. Pentr» 
ei o largă indulgenţă trebuie aplicată la cazul prinţului. Subt 
cuvînt că explică şi deschid portiţe de înţelegere, stipendiaţii 
Moscovei, oploşiţi în redacţiile dela Bucureşti, lansează prm 
gazete insinuări şi strecoară pretinse detalii, coborînd ches¬ 
tiunea la nivelul unui odios roman sentimental. Scopul e evi¬ 
dent, ştirbirea prestigiului dinastiei prin punerea indiscu.ieşi 
prin falsificarea lucrurilor. Paralel cu agenţi de peste hotare 
merg din inconştienţă nenumăraţi panegiriţti de ocazie care 
se bocesc în gura mare şi suflînd în jarul propriei lor bu¬ 
cătării erotice, sugrumă adevărata semnificare a celor în- 
tîmplate într’o meschină literatură de ocazie. Şi unii şi alţii, 
aceşti comentatori milostivi nu mai isprăvesc ctrproza lor. 
încă patru săptămînl de asemenea îndeletniciri rot ti «e şi 
cele mai Îndepărtate cătune din ţară vor fi îndemnate în mod 
meşteşugit să iâ în dezbatere inoportunul subiect, in treacăt 
fie zis, n*ar fi mai preferabilă o cenzură, care să ne asî >ure 
binefăcătorul mutism în materie, decît coloanele desmăţate 
care ne aşteaptă încă ? 


«39 

www.dacoromanica.ro 



Mult mai vinovaţi sunt speculatorii politici ai nenorocirii 
noastre. După un vechiu tipar In care şi-au stropşit toate mi- 
<hle întreceri de pin’acum, bunii patrioţi schimbă In bani m㬠
runţi şi renunţarea principelui Carol. Puşi în cunoştinţă di¬ 
rectă de Suveranul însuşi, care le-a arătat realitatea proble¬ 
mei, dîndu-şi consimţimîntul pentru rezolvirea ei la Consi¬ 
liul de Coroană, ei nu încetează de-a o menţine la suprafaţă 
în opinia publică. Dovadă frămîntarea incoherentă a d-lui 
lorga, veninosul profet călător, sau galimatiasul d-lui Alexan¬ 
dru Vaida, care după toate explicaţiile declară necontenit că 
nu pricepe nimic. Ainîndoi distinşi bărbaţi de stat, însă pat 
a fi de acord, că printr’o schimbare de guvern în favoarea 
lor sunt gata să se potolească in orice clipă şi să acopere de 
uliare nefericitul incident. Poate acest aspect degradator al 
tîrgulul politic e unul din momentele cele mai întristătoare 
din cîte a scos la iveală sguduirea neaşteptată, fiindcă din 
«1 #e poate vedeâ pe ce temeiuri şubrede se razimă curioasa 
mentalitate a unor vechi aspiranţi de conducători ai ţării. 

Pentru toată lumea desfăcută de mici preocupări, pentru 
cetăţenii In a căror tragere de inimă se reoglindesc destinele 
neamului, lucrul e pe cit de grav pe atît d 1 limpede. El a 
fost lămurit printr'un gest de nea emanată măreţie de către 
Regele Nostru, care ridicindu-se şi de astădatâ peste chem㬠
rile de om şi de tată la piedestalul de Domnitor, a ştiut dâ 
poporului său o nouă pilda din catechismul moral şi politic 
care-1 călăuzeşte. El, Regele, a vorbit, comprimînd în ver¬ 
dictul său tot restul superior al misiunii pe care o Îndepli¬ 
neşte aici din mila lui Dumnezeu şi din voinţa scăldată în 
sînge a neamului. Este o atît de înaltă revelare sufletească 
în felul cum a vorbit, Incit pe lingă compensaţia ce ne-a 
da4, plătind cu inima Lui, neînfrintul întemeietor de ţară 
aduce tocmai în zile de grea cumpănă cea mai hotârîtoare 
întărire principiului monarhic în toate fibrele creerului ro- 
mfnesc. A nu te închină în faţa acestui cuvînt prin care Co¬ 
roana Regală reaminteşte o clipă luminoasa suferinţă a apî- 


www.dacoromanica.ro 



nilor din Coroana MIntuitorului, ar fi o brutală impietate, 
a te împotrivi, o nebunie. De aceea, toate cîte au urmat nu 
sunt decît întruparea normală a acestei hotărîri ce s’a înca¬ 
drat In forme constituţionale. 

Pe drumul arătat de Suverani mergem înainte. 

Poporul nostru sănătos şi conştient de puterile lui se des- 
meticeşte repede ca să-şi creeze un echilibru cu împrejurările. 
In unda de veşnică premenire din care se adapă conştiinţa 
colectivă a răsărit un chip nou: doi ochi albaştri de copil, 
curaţi ca două picături de rouă. Sunt ochii lui Mihai, Moş¬ 
tenitorul tronului. In adîncimea lor luminează taine nep㬠
trunse încă, dar pacea senină pe care o răspîndesc e simbo¬ 
lul cel mai nemerit al viitorului nostru. 

Să-l primim acest simbol, să-l predicăm tuturor şi să pe¬ 
depsim pe cei care nu vor să-l înţeleagă. La adăpostul lui, cu 
acea reînviere de energie pe care o lovitură o trezeşte într’un 
organism tare, să ne pipăim mai deaproape rosturile vieţii. 
Să activăm deşteptarea şl s’o silim să rodească. Suntem 
destul de bogaţi, ca desgropîndu-ne comorile să putem 
înjghebă aici un trai suportabil cu mulţumiri pe seama ce¬ 
lor vii şi chiar cu iertare pentru morţi..,. 


«Mtutul care fierbe», 




16 


www.dacoromanica.ro 




Ppeeupsopî dirrArdeal 


www.dacoromanica.ro 



Gheopghe Coşbuc. 


Discurs de recepţie rostit de d. Octavian Goga în 
şedinţa «Academiei române», Ia 30 Mai 1920. 


ilele pe cari le trăim astăzi sunt pline de emoţii. Subt 



ochii noştri, de cîţiva ani, se ţese istoria neamului, svîc- 


nind palpitările ei de fiecare clipă cu o putere necunos¬ 
cută Încă. Sunt generaţii privilegiate în vieaţa tuturor popoa¬ 
relor, cărora le este dat să primească roadele unor îndelungi 
acumulări de energii şi în a căror fericire fulgerătoare se răs¬ 
plătesc veacuri întregi de amărăciune. Noi suntem o aseme¬ 
nea generaţie, pe care destinul acestui neam a dăruit-o cu 
mîinele amîndouă, făcînd-o să vadă împlinirea gîndului 
urzit în suferinţe de-o miie de ani.,. 

Unitatea naţională de astăzi este încoronarea unei opere de 
strădeinţi necurmate. Ea a venit ca o rezultantă a frămîntări- 
lor de ieri, ca o consecinţă logică a unui proces normal de e- 
voluţiune, un ultim acord într’o sbuciumată simfonie. Trecu¬ 
tul din a cărui elaborare continuă s’a desprins această str㬠
lucitoare izbîndă tîrzie e întunecat şi trist. Neamul nostru 
şi-a răscumpărat în cursul vremii existenţa pe preţul unor 
jertfe şi încordări mari. După gloria proaspătă de tinereţe 


845 

www.dacoromanica.ro 





încununată de razele legendei, vitregia sorţii l-a fărîmiţat subt 
diverse stăpîniri străine, tot atîtea pietre pe pieptul lui, 
carei-au oprit respiraţia liberă veacuri de-arindul. Graniţele, 
înfipte în încheieturile acestui organism din copilărie, au durut 
ca nişte piroane în carne şi au fost mai primejdioase ca orice 
boală vremelnică, fiindcă au stînjenit în permanenţă creşterea 
unui trup viguros. Am trăit perioade tulburi de apăsare, subt 
loviturile lor ar fi putut uşor să intervie stingerea noastră. 
Totdeauna însă, cu rezistenţa îndîrjită a sănătăţilor robuste, 
masele romîneşti de pretutindeni au păstrat, şi în cele mai 
oropsite zile, instinctul sigur al unei înrudiri organice. Unita¬ 
tea de suflet ni s’a menţinut astfel fără ştirbire de-alungul 
vremii. Ca la un lac cu adînc'mi mari, viforele au bătut valu¬ 
rile dela suprafaţă şi au pătat adese oglinda lor ; în alvia de 
jos însă unda a rămas limpede şi pură. Trebuiâ, pe lingă a- 
ceastă frăţietate a păturii populare, trebuiâ şi conştiinţa uni¬ 
tăţii de aspiraţii, crezul care smulge gîndul din amorţire şi-l 
fortifică, trîmbiţa fermecată menită să răscolească energiile 
şi să le înşirue în linie de bătaie, trebuiâ o sinteză a solidari¬ 
tăţii militante, un foc pururea treaz care arde pe culme ves¬ 
tind tuturor^ că în văile dimprejur lupta se ţine încă. Acest 
fluid miraculos din care beau forţele creatoare ale tuturor o- 
primaţilor a fost şi la noi ca şi în alte părţi: literatura. 

S’a zis, cu drept cuvînt, că la începutul ori-cărei mişcări 
de libertate e o poezie,—la începutul tuturor biruinţelor mari 
ale revendicărilor naţionale, un mare triumf literar. E un 
profund adevăr în această axiomă curentă. Literatura a fost 
totdeauna o energie precursoare, în cîmpul ei s’au adunat 
mai întîi şi au cerut cuvînt puterile latente ale unui popor, 
indicînd prin proporţiile lor raza de întindere a măririlor vii¬ 
toare. In acest chip lUada lui Homer a luminat înaintea Athe- 
nei lui Pericle, gloria lui Dante s’a ridicat ca un stîlp de foc 
înaintea strălucirii lui Lorenzo de Medicis, orizonturile ne¬ 
mărginite ale lui Shakespeare au avansat cuceririle coloniale 
ale Engliterei şi astfel, urmînd o orînduială consacrată, au. 


246 

www.dacoromanica.ro 



este numai o întîmplare că Rominia unită, Sire, reîntregirea 
solului naţional subt sceptrul Majestăţii Voastre, nu s’a putut 
îndeplini decît după ce gîndul rominesc s’a sbătut in avîn- 
turi înfrigurate, după ce poezia cu culmile ei eterne a săvîrşit 
logodna, dîndu-ne de o parte geniul lui Eminescu şi de alta 
paginile nepieritoare ale lui Gheorghe Coşbuc. 

Ardealul nostru în acest sbuciura istoric al neamului a 
trăit printr’un popor de ţărani. 

Vrăjmăşia stăpînirilor străine care-şi pusese ca ţintă des¬ 
fiinţarea noastră ne-a supus unei despoeri metodice, vremuri 
îndelungate. Clasa conducătoare ne-au absorbit-o elementele 
dominante, biserica a tînjit in umbră cu persecuţii ruşinoase, 
şcoala nu ne-a împărtăşit cu binefacerile ei. NU ne-a rămas 
decît ţăranul rob al gliei, secătuit de regimul «Aproba¬ 
telor şi Compilatelor» subt principii Transilvaniei, această 
«misera plebs contribuens» răzleţită prin satele de munte şi 
de rîmpie şi devenită mai tîrziu un rezervoriu de forţe risi¬ 
pite, cînd de dragul politicei din Burgul dela Viena, cîndlie 
năzuinţele recente ale imperialismului unguresc. Intr’o vreme 
dnd cele două principate dunărene, cu tot cortegiul de mi¬ 
zerii al vasalităţii turceşti, aveau totuşi o pătură conducătoare 
de stat şi un impuls de civilizaţie proprie, în Ardeal, romînis- 
mul nu trăiâ decît In cadrul unei vieţi patriarhale. Această 
izolare a iobăgimei noastre Insă, veacuri dearindul, s’a pre¬ 
făcut într’o cetate nepătrunsă a apărării naţionale. Oropsiţii 
plugari şi ciobani s’au retranşat In părăsirea lor, şi o miie de 
ani, păstrîndu-şi datinele, tintecele, superstiţiile, tordnd fi¬ 
rele de argint ale legendelor din străbuni, lnfiortndu-se de 
tainele naturei care-i înfăşură In mrejele unui fermecător pan¬ 
teism, ei au trecut neatins din generaţie In generaţie patrimo¬ 
niul sufletesc specific al rasei. In acest chip asperitatea sorţii 
s’a transformat în supremul nostru scut, conservîndu-se o pu¬ 
ritate de sînge intactă în toate nuanţele ei şi păzită de nea¬ 
junsurile ori-fărui contact străin, ca un tezaur acoperit de 
ruine. Viforul vremii In Ardeal a trecut astfel, ca toate furtu- 


447 

www.dacoromanica.ro 



nile, bătînd culmile, frîngînd crestele copacilor, dat lăslnd 
nemişcate şi în deplina lor podoabă firicelele de iarbă. 

Aşa ne-au rămas ţăranii, singura raţiune de existenţă t 
neamului nostru, subt ocrotirea politică duşmană. 

Din căsuţele lor, în a doua jumătate a veacului al 19-lea, 
după înlăturarea întocmirilor feudale, au început să se por¬ 
nească pe ici pe colo copii cu ochii limpezi tiviţi în lacrămi, 
duşi să înveţe carte in oraşele din vecini. Cele cîteva licee 
romîneşti din Ardeal au devenit focarele umile ale unui înce¬ 
put de cultură, în vreme ce molohul străin îşi întindeâ de pre-' 
tutindeni reţelele otrăvite ca să ne sugrume. Opera dedesna- 
ţionalizare a guvernelor din Budapesta s’a deslănţuit cu o 
continuitate programatică. Din toate părţile, pîndeâ o cursă, 
un gînd ostil, o primejdie pentru noi. Cărturarul ardelean cu 
frămîntarea lui de aproape un veac, truda de a-şi menţine 
moştenirea de acasă paralel cu preceptele civilizaţiei primite 
prin prismă străină, lupta surdă cu întreg aparatul puterii de 
stat, protestările necontenite ale instinctelor seculare în plină 
revoltă, toate aceste constitue un capitol din cele mai triste 
din povestea noastră. Cîţi n’au rătăcit pe acest calvar al Iu- 
minei, greşind drumul şi trezindu-se în tabăra adversă, cîţi 
nu s’au oprit la calea jumătate, biete făpturi hibride, apariţii 
inutile în economia unui neam, şi cîţi nu-şi plimbă astăzi subt 
ochii noştri plăgile sufleteşti ale trecutului bolnav.. „ Pe 
seama unui intelectual romîn, ţărănimea rămlneâ deci şi pe 
mai departe unicul azil în care trebuiâ să se retragă dinaintea 
puhoiului ucigaş. Nu eră altă scăpare decît a-i smulge civili¬ 
zaţiei tot ce-ţi puteâ dâ, şi încărcat de pradă, scutujrînd pra¬ 
ful din drum a te întoarce din nou după zidul din bătrîni, a 
duce mai departe firul unei continuităţi milenare, şi a simţi 
respirlnd în jurul tău eternitatea. Ţărănimea deci, singura 
clasă constituită, cu larga ei armonie primitivă, erâ însăşi 
afirmarea vieţii noastre. Din sînul ei plecau unde de energie, 
solii călătoare care reveneau iarăşi Ia matcă, cu toată agoni¬ 
seala lor. Tot ce cădeâ dincolo de raza acestui cîmp erau 


VA 


www.dacoromanica.ro 



sbucitiri răsleţe, valuri deplasate, aşchii sărite departe de tul¬ 
pina neamului. 

Din această ţărănime ardeleană a răsărit, şi cîntecul ei l’a. 
împletit mai departe, Gheorghe Coşbuc. Amintirea lui a-şi 
dori s’o evoc în cuvinte pioase subt cupola Academiei ro- 
mine, unde mi-aţi făcut onoarea de a răsplăti străduinţele 
mele chemîndu-mă la scaunul lui văduvit. 

In judeţul Bistriţa-Năsăud se găseşte satul Hordou, de 
cîteva sute de fumuri. Case albe la poala de deal, strînse 
împrejurul unei bisericuţe cu turnul ţuguiat, între plopi; s㬠
tenii, toţi romîni plugari, temători de Dumnezeu, harnici, 
aţoşi, uscăţivi, cu lumină în ochi şi cu sufletul muiat in basme. 
Sunt din neamul grăniţerilor, un fel de răzeşi paznici de ho¬ 
tare, cari şi-au semănat oasele pe toate cîmpiile Europei subt 
pajura Habsburgilor. De pe vremea Măriei Terezia soarta 
lors’a uşurat şi corvezile iobăgiei au scăzut în jurul lor. Sa¬ 
tul Hordou însă e sărăcuţ şi puţintel. Cam la mijlocul lui este 
o căsuţă cu acoperişul de paie, cu umerii gîrbovi, cu gard 
de nuiele împrejurul ogrăzii scunde şi cu grădiniţă în faţă. 
Aici trăia încă părintele Sebastian Coşbuc şi preoteasa Maria 
acum o jumătate de veac. Ceaslovul însă şi darul preoţiei se 
adăposteau de vre-o două sute de ani subt tavanul de grinzi 
Părintele Sebastian, ca şi înaintaşii lui, era preot de legea 
veche, chipul cunoscut al istoricului «popă romînesc» aşa cum 
1-am văzut pe prispă aproape cu toţii în copilăria noastră 
tîlcuitor de psaltire, îndrumător al poporului şi cel mai pu¬ 
ternic stîlp al vieţii noastre în Ardeal. 

Copilul lui e Gheorghe Coşbuc, născut la 8 Septemvrie 
1866. In mijlocul unui peisaj cîmpenesc, deci în aer şi în lu¬ 
mină. au privit pentru întîia oară împrejur ochii poetului 
Tabloul acestei clipe, cu misterul lui, nu l-a mai părăsii 
niciodată. 

Zările de farmec pline, 

Strălucesc în luminiş, 

Sboară mierlele'n tufiş... 


?49 


www.dacoromanica.ro 



Sunt primele rînduri din «Balade şi Idile», cine ştie, un 
-ecou întîrziat al clipei cînd i-a căzut pe frunte cea dinţii 
rază în leagănul dela Hordou, sunt sinteza operei lui Coşbuc. 

A fost o copilărie senină la curtea părintească, alături de 
fratele său Aurel, rămas ţăran şi astăzi în căsuţa din bătrîni. 
-Atmosferă de linişte şi împăcare patriarhală. Copilul a învă- 
ţat mai întîi slovele la dascălul Tănăsucă, ajutorul părirttelui, 
cîntăreţ de strană, care-1 purtă pe genunchi. A trecut apoi la 
şcoala primară din vecini, în comuna Telciu, şi de acolo la 
Năsăud, unde l-au trimis la învăţătură. Liceul romînesc de 
acolo, susţinut de fondul vechiu al grăniţerilor, a fost cel mai 
priincios cuib pe seama poetului adolescent. Lumea dimpre- 
jur eră o continuare normală a vieţii de acasă. Înfăţişarea 
rustică dela Hordou reînvia pe uliţele strimte cu case ţăr㬠
neşti din micul orăşel înfundat după colinele munţilor Bis¬ 
triţei. Eră aceeaş lume, acelaş port şi graiu, un colţ de romî- 
nism ferit de orice Infiltraţie străină. Clteva sute de elevi, 
copii dela ţară veniţi din toate părţile, cu mîncare în dăsagi, 
aciuiţi în gazdă la cîte-un gospodar din capul satului. Coşbuc 
ne-o spune undeva: «Doisprezece din patrusprezece, clţi 
urmau clasa a opta liceului din Năsăud, eram băieţi de ţărani 
•oieri şi purtau căciuli şi iţari. Vacanţele ni le petreceam prin p㬠
duri şi prin munţi, căci numai la şcoală eram «domnişori», 
iar acasă eram «ţărani». O caldă înfrăţire populară însemnă 
acest liceu, priveghiat de dascăli crescuţi pe vremea absolu¬ 
tismului austriac pe la Universităţile germane, cunoscuţii buni 
pedagogi ardeleni, naţionalişti militanţi, propagatori entu- 
siaşti ai descendenţei noastre latine şi oameni oneşti în 
slujba lor. Subt conducerea acestora, la Năsăud stăruiâ un 
spirit de îndrăzneală a revendicărilor noastre şi societatea de 
lectură « Virtus romana rediviva » a elevilor, constituită la 1870 
-cu activitatea ei e o oglindă a năzuinţelor literare de pe atunci. 

Aici a început Coşbuc să-şi urzească cele dintîi versuri 
Dacă ar fi rămas analfabet în «căciulă şi iţari» totdeauna, 
s’ar fi ales din el un colăcar la nunţi, un mare meşter ano- 


$50 


www.dacoromanica.ro 



flitn ca autorul «Mioriţei» şi suflarea lui de foc s>ar fi topit In 
flacăra pururea primenită a folklorului nostru. Pe băncile 
liceului insă, impulsul conştient al creaţiunii l-a cercetat de 
grabă şi încurajat de profesorii înţelegători cari i-au ghicit 
de cu bună vreme talentul, la 15 ani elevul dela Năsăud, 
scutit de studiile ştiinţifice şi mai ales de matematici pentru 
care nu avea nici o tragere de inimă, — cum ne-o spune dîn- 
şul, fiindcă eră isgonitâ fantezia, — publică versuri în «Muza 
Someşană». Un actual profesor universitar din Cluj, distin¬ 
sul filolog N. Drâgan, a avut bună idee să publice intr’o bro¬ 
şură o amănunţită şi interesantă dare de seamă despre activi¬ 
tatea literară a elevului Coşbuc în liceul dela Năsăud, a cărui 
societate de lectură l-a proclamat preşedintele ei. In cartea 
acestei societăţi, intre anii 1882—1884, cînd a luat bacalau¬ 
reatul s’a introdus un număr considerabil de versuri de ale 
lui. Sunt desigur strofe începătoare, asperităţi şi nelămuriri 
destule, aşa cum sunt însă, inspiraţii din balade populare 
sau reminiscenţe din clasicii germani, frlnturi de înţelep¬ 
ciune primitivă sau accente calde din imnul luminos al na- 
turei pe care l-a cîntat o viaţă întreagă, ele anunţă pe 
cintăreţul de mai tîrziu. 

Smulg cîteva rînduri din «Tablou de seară»: 

Blîndă rază 
Lucitoare 
Scînteiazâ 
Şi-o culoare 
Purpurie 
Se aruncă 
Pe cîmpie~ 

Şi pe luncă ... 

E poezia lui Coşbuc în scutece, un acord avansat din 
«Noaptea de vară». Ceeace se resimte Insă limpede dio în- 
deletnicirile-i literare de pe atunci, e îndrumarea spre geniul 
epic, pecetea de căpetenie a artei lui. O lungă poveste în 


251 


www.dacoromanica.ro 



versui\ «Pepelea din cenuşe», voinicul care se bate cu smeul 
şi pleacă la «sorbul pămintului», o apropiere de Prîslea lui 
Ispirescu, indică jocul de gînduri şi imagini care se ţeseâ în 
jurul tînărului rapsod. Fire de ţăran, iubitoare de basm şi 
pitoresc, cu imaginaţia fecundă şi cu ochii înfipţi în nemărgi¬ 
nire, Coşbuc s’a înfăşurat dela început în tortul argintat al 
mitului popular, care l-a fermecat mai întîi ca un cîntec de 
leagăn şi l-a urmărit mai tîrziu ca o vastă problemă de crea- 
ţiune artistică. Toate l-au ajutat pe acest drum stropit cu 
pulbere de stele şi cu arătările visului fugar. Mai întli 
origina lui, vatra dela Hordou. In cenuşa ei tremurau basme 
de veacuri spuse de oameni ai cîmpului, instincte străvechi 
păstrate în savoarea lor originală într’o căldare de munţi, 
panteismul estetic al primitivilor cald şi colorat, o tai¬ 
nică moştenire întîrziată din lumea lui Homer, într’un 
ascuns ungher traco-romanic. Eră apoi educaţia particu¬ 
lară a cărturarului ferit de toate aspectele frămîntărilor mo¬ 
derne, abstracţiunea de esenţă pură fără sgomot şi com¬ 
plicaţii, prelungirea binefăcătoarea unui basm. Toate aceste, 
brodîndu-se pe un temperament de visător deslegat de obe- 
zile realităţii, au dat naştere unei poezii impersonale, al cărei 
fond se pierdeâ cu vechimea lui în negura vremii, dar eră 
susţinut de mijloace artistice noui şi superioare. 

Coşbuc scăpat de pe băncile liceului, trecînd un an şi jum㬠
tate pe la Universitatea din Cluj, care l-a desgustat cu atmos¬ 
fera ei străină şi respingătoare a gentry-lor unguri de pe 
atunci, s’a închis în tumul lui vrăjit şi pe unde s’a dus a în¬ 
tins pretutindeni împărăţia satului cu svon cîmpenesc şi cu 
freamăt de pădure. La Sibiu, unde s’a ocrotit la ziarul« Tri¬ 
buna» vreo trei ani şi mai bine, talentul lui precocea început 
să închege într’un mănunchiu fragmentele mitului şi o întreagă 
serie de poveşti în versuri a văzut lumina tiparului. E o ade¬ 
vărată epopee populară care a făcut şcoală în Ardeal, plină 
de imagini şi culoace. In « Izvor de apă vie, Pe pămîntul tur¬ 
cului, Blăstăm de mamă. Fata Craiului din Cetini, Fulger, Ti- 


S52 


www.dacoromanica.ro 



(inca, Patru Portărei şi Crăiasa Zinelor », autorul lui Pepelea 
din cenuşe ţese mai departe firul de aur. E o năvală de eroi 
din basme în scrisul lui, o nomenclatură sugestivă pe lîngă 
cea consacrată, Trăznet bătrînul, Crai-încetinat, Tabără îm¬ 
părat, o invenţie specială în conducerea acţiunii, frînturî de 
grai dela ţară, crâmpee de înţelepciune din bătrîni şi peste 
tot o înrudire organică cu minunatele producţii ale folkloru- 
lui nostru . . . Coşbuc s’a gîndit, ne-o spune el, la un mare 
epos naţional în care să se încadreze mitologia romînească 
şi care să reoglindească ca o Iliadă sau Aeneidă însăşi copi¬ 
lăria neamului, perioada de legendă şi mister, cînd în inti¬ 
mitate cu natura se plămădeâ sufletul nostru. Fără îndoială 
că pentru resonanţa acestui trecut viziunea lui eră cea mai in¬ 
dicată, nimeni nu s’acoborît aşa de adînc In regiunile înflorite 
ale celuilalt tărîm, nimeni nu veneâ aşa de âeparte ca dînsul. 

lntr’un avînt capricios al tinereţii înfrigurate, într’o ten¬ 
siune de nervi şi într’o năvală de sînge la tîmple, tînărul 
de douăzeci şi cîţi va de ani, călător în ţara basmelor, ducînd cu 
el cine ştie ce icoană «frumoasă ca un gînd răzleţ», ascultînd 
un cîntec care se ridică dinlăuntru, şi eră chemat de patima 
lui, s’a lăsat prins în vrejurile norocului visat şi s’a gîndit la 
nuntă. Fiorul rapsodului a cutremurat lumea întreagă pe unde 
s’a plimbat mintea lui în «patru margini de pămînt». Pe toţi 
prietenii copilăriei lui fermecate, pe toţi stăpînii imaginaţiei 
populare, i-a poftit la ospăţ. Şi s’a întîmplat o minune. S’a 
pornit să alerge potop «din cît afund o miie de crăimi as¬ 
cund», s’au urnit la glasul ciudatului vrăjitor care a scormo¬ 
nit din meleagurile lor împăraţi, feţi-logofeţi, porniţi din 
«nouăzeci de ţări», crăiese şi «ghinărari» şi sfetnici, ca în- 
tr’uu val imens de văltoare cosmică firea întreagă .... 

Şi s'au pornit bărboşii regi 

Şi sfetnicii ’nvechiţi în legi, 

Şi patruzeci de zile întregi 

Au tot nuntit .... 


153 


www.dacoromanica.ro 


Feciorul popii din Hordou a făcui o nuntă cum n'a mai fost 
balada nunţii ţărăneşti: «Nunta Zamfirei». Ca în Teogonia 
lui Hesiod, unde se fixează ierarhia zeilor Elladei, în poezia 
lui Coşbuc, cea mai strălucitoare creaţiune epică a noastră, 
se redă cu o vigoare elementară şi cu o diabolică alchimie a 
versului, cea mai veritabilă încarnaţie a mitului romînesc. 
Admirabilul poem a fost remarcat de Maiorescu şi, reti¬ 
părit in «Convorbiri literare», a consacrat gloria literară a 
poetului. 

Pe atunci Ardealul se sbăteâ subt apăsarea guvernării into¬ 
lerante dela Budapesta. Printre anii 80—90 ai veacului trecut, 
spiritul lui Coloman Tisza inaugurind opera de maghiari¬ 
zare au început şi protestările noastre, dar viaţa publică a 
resimţit loviturile date Atunci ni s’a infiltrat otrava educa¬ 
ţiei ungureşti, cu pustiirea ei, ale cărei consecinţe fatale, ca 
proecţiuni postume, se întrevăd şi astăzi în unele divagaţii de 
ale clasei noastre conducătoare. O atmosferă de temniţă in¬ 
telectuală s’a aşternut peste provincia năpăstuită, spiritele li¬ 
bere se mişcau greu subt tentaculele ei. Deasupra graniţei însă 
pătrunsese suflul desrobitor al literaturii proaspete, care 
svicneâ în cugetele primitoare şi fermentul ei le tructificâ. 
Eminescu, ca un botez de toc, atinsese sufletul cărturărimii 
ardelene, scriitori de seamă îşi aruncau zilnic peste baione¬ 
tele neputincioase dela Predeal reţeaua fermecată a atîtor 
opere de artă, grăbită şisigută se modelă unitatea literară, 
tar Bucureştii devemsr In conştiinţa tuturora capitala cultu¬ 
rii noastre integrale. Se va gă'i oare cineva care să ridice 
vălul de pe frămîntarea unui creer de artist din această peri¬ 
oadă sbuciumată şi fecundă, cind din Ardealul încătuşat ca 
printr’o surdă prăvălite subterană se porneau valuri de ener¬ 
gie spre Regatul fraţilot liberi, şi din avintul lor impetuos să 
desprindă, inform şi tulbure dar măreţ şi conştient, preludiul 
strălucirilor viitoare? Pentru noi. soarele la Bucureşti lăsare, 
— acesta eră in Ardeal dictonul curent care ne scăpă ca un 
miracol de ravagiile BudapestFireşte, in acest vîrtej de 


www.dacoromanica.ro 


patimi, Coşbuc, mai mult ca ori-care altul, simţea chemările- 
de peste munţi spre marele atelier al luminei noastre, de unde- 
ispitele atitor speranţe îl copleşeau în fiecare zi. Plin de vi¬ 
suri şi de armonii, sguduit în toate fibrele de cîntecul mare 
al neamului, el a lăsat în urmă graniţa şi a plecat la Bucu¬ 
reşti pentru totdeauna.... 

De acum, o lume nouă imprejmue viaţa Iui Gheorghe 
Coşbuc. 

După liridele cu muşcată dela căsuţa din satul lui, după 
sburdalnica veselie copilărească deia Năsăud şi după planu¬ 
rile indrăsneţe de boem visător dela redacţia « Tribunei » din 
Sibiu, deodată vălmăşagul de oraş mare, cu sgomot de tîrg 
şi de care, şiraguri de oameni grăbiţi, negoaţe, indiferenţă, o* 
viitoare atît de izbitoare şi de necunoscută. Desigur, dacă ar 
fi avut cît de puţină supleţe de tîrgoveţ, cîteva dispoziţii der 
tranzacţii cu împrejurările, lucrul ar fi mers lesne... 

Dar el veneâ ca un tip rezumativ al unei rase, n’avea con¬ 
cesii de făcut, el proclamase atot puternicia satului de care 
glodurile nu i s’au deslipit niciodată. Coşbuc erâ un inadap¬ 
tabil. Dîrz, îndărătnic, concentrâ în protestarea lui reţinută 
mindria grăniţerilor purtaţi prin atîtea lupte. In clipele cele 
dintîi a privit cu timiditate în jurul Iui, cu oarecare nepăsare- 
apoi şi cu o linie de amărăciune la urmă... In alergarea ne¬ 
potolită a Capitalei cine să-l fi ocrotit pe pribeagul vîntură- 
torde rime, frate de cruce cu «Pepelea din cenuşe», dar atît 
de desarmat în faţa vieţii? O sinceră recunoaşterea talentului 
la început, o strîngere de mînă, — lumea e atît de grăbită 
cu tinerii poeţi — şi în curînd o slujbă la minister, ajutor de- 
inginer, dacă nu mă inşel, o răsbunare postumă a matema¬ 
ticelor ... 

Dar şi configuraţia literară a anilor nouă zeci erâ puţinpri- 
elnicconcepţiei lui Coşbuc. Geniul luiEminescu îşi proectâ pe- 
toatâ întirderea lumina orbitoare. Poezia lui asemeni unui 
samum cotropitor pîrjolise toată vegetaţia literară dimprejur' 
şi deasupra altarelor căzute în ruine strălucea aureola care* 

255 


www.dacoromanica.ro 


încunună fruntea bolnavă a maestrului. O tristeţe vagă stă* 
cuiâ peste tot, strofele Iul Eminescu Îşi picurau In inimi plin. 
gerea lor în surdină, floarea albastră Îşi scutură petalele ofi¬ 
lite şi o morbideţe ostenită se răspindeâ in zare. Literatura 
întreagă primise un aspect de doliu, decepţionismul deve¬ 
nise o manieră artistică la modă, şi un aer de spital te prindeâ 
din vitrinele librăriilor, pline de «file rupte» şi de «foi veş¬ 
tede»... In descurajarea generală care năvălise intelectua¬ 
litatea romînească ca o extenuare subită poate, după sfor¬ 
ţarea pripită a trecerii noastre dela stările patriar¬ 
hale la civilizaţia Occidentului, se afişau şi multe dureri în- 
•chipuite, teorii de import de peste Prut, alături cu atîtea doc¬ 
trine de circumstanţă din fierberea fără răgaz a Parisului 
Toate acestea au contribuit şi mai mult la izolarea lui 
Coşbuc. Din strigătul pestriţ al bulevardelor, el se cereâ In 
svon de mirişti şi pădure, iar împotriva tînguirii unanime 
care năpădise literatura curentă se ridicau instinctele de s㬠
nătate robustă moştenite din munţii Bistriţei. Zi cu zi se 
jnâreâ distanţa între el şi mediu, devenise un soliloc, un sin¬ 
guratic cu ochii rătăciţi în larg. Cînd l-am văzut întîia oară 
— sunt vre-o 20 de ani de atunci, — strecurîndu-se pe calea 
•Griviţei, cu trupul lui uscăţiv, adus puţin de spate, cu privi¬ 
rile pierdute subt pălăria cu borduri largi, am simţit că nu vede 
-nimic din apropiere, n’aude nimic, că înaintează ca un ilu¬ 
minat cu fanatism spre o ţintă care e undeva departe, foarte 
departe... Aşa mi-1 Închipui că a fost dela început. Copi¬ 
lăria, amintirile, chipul de apostol al părintelui Sebastian, 
glumele dela Năsăud, mama depe prispă, basmele cu Pipăruşi 
•şi Pricolici, toate au venit cu el, toate Je duceâ ca o nemăr¬ 
turisită povară pe umerii îndoiţi prea de vreme. El le alintă 
în fiecare ceas, le orînduiâ, le netezeâ cu patimă şi cu delica¬ 
teţe, le înfăşură în dantelele lor uşoare, le stropeâ cu plîns şi 
•cu flori de busuioc, iar într’o zi le-a adunat una lîngă alta, 
.scumpe'uriîntr’o ladă de zestre ţărănească, minunată, cucres- 
4ături şi arabescuri înflorite şi le-a zis: Balade şl Idile . 


256 


www.dacoromanica.ro 



Volumul lui Coşbuc, ca un proaspăt vînt de primăvară p㬠
truns brusc In liniştea obosită a unui iatac, a sguduit puter¬ 
nic nervii discordaţi dimprejur, a înviorat atmosfera, a des¬ 
chis un orizont nou şi a avut marele merit de a reintroduce 
principiul sănătăţii in literatura noastră. Autorul baladelor şi 
idilelor a descins din lumea basmelor, dar a făcut popas in 
satul lui. Ne-a dat o luminoasă monografie poetică a satului 
rominesc. Fireşte, el nu venea cu concepţia de intelectual 
chinuit a lui Eminescu, cu un sistem filosofic sau cu o doc¬ 
trină socială, menite să-l facă analistul crud de fiecare clipă, 
nu eră nici fericitul escursionist coborît din balconul caselor 
boiereşti in mijlocul unei lunci, pentru care distanţa topeşte 
conturele, pipernicindu-le viaţa intrinsecă şi rezumînd totul 
in nota decorativă, ca veselul Alexandri. Dacă poate fi vorba 
de vre-o influenţă străină, atunci clasicismul greco-roman şi neo¬ 
clasicismul german i-au împrumutat din mijloacele lor ca să-şi 
realizeze cu mai multă înlesnire opera intuiţiei lui sigure şi pri> 
cepute. Dar aceste înrudiri sunt şi manifestările organice ale 
genului epic, care e partea de căpetenie a creaţi unii lui. Coşbuc 
eră înregistratorul obiectiv al satului, un miraculos sismograf 
al vieţii dela ţară în aspectele ei senine, idilice, cele mai potri¬ 
vite cu temperamentul lui, şi de altfel cele mai apropiate de 
caracterul fundamental al poporului nostru. Din primul lui 
volum ca şi din celelalte, Fire de tort, Din ziarul unui Pierde- 
Vară şi Cintece de Vitejie, menţinute toate în aceeaş înlăn¬ 
ţuire programaţi că, ca dintr’o subtilă monografie, s’ar putea 
reconstrui psihologia unui sat în toate ipostazele ei. Zugr㬠
vind acest microcosm, pars pro toto, poetul ne dă însuş ta¬ 
bloul sintetic al neamului. 

Cîntarea lui se desfăşură in imnul vast al naturei. 

Pe seama lui Coşbuc însă, natura are o specială semnifi¬ 
care. Ea nu e cadrul pentru un sentiment subiectiv, decorul 
care se ataşează propriei frămîntări a autorului. Ea trăieşte, 
pentru sine, imens laboratoriu^de supremă orînduire, în care 
omul e un element subordonat slujind o ţintă a ei, asemeni 


Î57 

'«Mugtul care fierbe» 


www.dacoromanica.ro 


17 



unei stînci, unui copac, sau unui fulger care despică văzdu¬ 
hul. Nimic din egocentrismul maladiv al liricei moderne, care 
in tremurul unei frunze nu vede decît radiaţiunea unei du¬ 
reri înăuntru. Poezia lui Coşbuc e o harfă eoliană, pe care 
natura cîntă în dragă voe. E concepţia omului dela ţară, în 
intimitate străveche cu cerul şi pămîntul, de aceea pulsaţiile 
vii, multitudinea de senzaţii, panteismul estetic care se re¬ 
varsă din aceste pagini pline de mişcare. Fiecare anotimp îşi 
desface bogăţiile prodigioase ce se risipesc subt ochii noştri, 
stropite cu pulbere de aur. E o încrucişare de forţe ascunse, 
un uriaş erotism al firii, o măreaţă învălmăşeală de energii 
active, printre care omul apare ca un atom ce se pierde în in¬ 
finit : 

Priveam fără de ţintă’n sus 
intr’o sălbatecă splendoare, 

Vedeam Ceahlăul la Apus, 

Departe’n zări albastre dus. 

Un uriaş cu fruntea’n soare 
De pază ţării noastre pus ... 

Şi ca o taină călătoare 
Un nor cu muntele vecin 
Plutea'ntr 1 -acest imens senin 
Şi n’aveă aripi să mai sboare. 

Şi tot văsduhul eră plin 
De cîntece ciripitoare. 

Privirile de farmec bete 
Mi le-am întors către pămînt, 

Şi spicele jucau în vînt 
Ca’n horă dup’un vesel cînt 
Copilele cu blonde plete, 

Cînd saltă largul lor veşmînt. 

Poetul privea «fără ţintă», zice el, dar ţinta eră priveliştea 
însăşi, o strălucită apoteoză. 

Astfel, pe o claviatură largă cîntecul naturei se împleteşte 


sr.y 

www.dacoromanica.ro 



răsunător. Peisaje, icoane răsleje, detalii intime se înşiră in¬ 
trăm caleidoscop pitoresc şi delicat. Apropierea dintre om şi 
natură îi face sâ se confunde, minunile ei se personifică şi iau 
înfăţişări de fiinţe rustice, calde, sănătoase, rumene, comu¬ 
nicative. Seara e o fată, soarele flăcău, vîntul holtei 
şiret, vara femee robustă, Prahova fecioară năvalnică. 
Toate-şi vorbesc, se agită, se hîrjonesc, îşi spun p㬠
sul, îşi strigă durerea lor. Din cînd în cînd fîşii de întuneric 
cad pe cîmpul plin de soare, orizontul se întunecă, negurile 
se întretae brusc, furtunile se incaeră şi grindina aspră lo¬ 
veşte pâmîntul din care ţîşnesc mugete înfricoşate... Orches¬ 
tra unui vifor in codru, sbuciumul uriaş al adîncurilor, stîn- 
cile care se despică, apar cu o putere elementară zugrăvite 
plastic şi lapidar ca în Cartea Facerii, toate supuse unei veş¬ 
nice şi chibzuite rotiri în care aştri, plîngeri, sori, stele, pur¬ 
ced după o tainică poruncă de sus, căci,... 

— La Dumnezeu 

Sunt toate c îte sunt să fie... 

Şi... 

— ru laudă mereu 
Suflete, pe Domnul... 

In această horă nesfîrşită a naturii se înşirue şi oameni 
cu ochii limpezi glumeţi, cuviincioşi, iubitori de snoave, cu¬ 
cernici, râbdurii, ştiutori de dreptul lor şi turbaţi ca marea 
înviforată cînd nedreptatea le-a umplut paharul. Sunt ţăra¬ 
nii noştri pe care Coşbuc, solul lor, ni-i arată într’o lungă şi 
variată apologie. Ei vin dela muncă seara hăulind, cînd ca¬ 
rele scîrţîe şi fumul iese alene din cămin, ei iubesc, ei cîntă, 
ei se sbat, se duc la războiu şi mor făcînd trei cruci, iar 
peste oasele lor creşte iarba verde ca o binecuvîntare de 
sus. E o oglindă senină a sufletului dela ţară în ace¬ 
ste strofe vioaie, pe care criticii le vor drămui, vor des- 
cifrâ din ele o erotică populară cu toată gama ei de sim- 


Î5P 


www.dacoromanica.ro 



ţire, vor cîntâri mâestriâ alcătuirilor epice dela povesti* 
rile sprintene ţărăneşti pinăla evocările arhaice ale trecutului 
istoric, toate în cea mai rominească limbă şi cu o particulară 
prozodie, cu o structură de vers clnd turnată în bronz, cîntf 
gravă ca un dangăt de clopot in ceasul morţii, cînd uşoară 
şi fină ca un picurat de fluer păstoresc în pacea adormită a 
unei păduri. Credincios şi neînduplecat cîntăreţ al satului, 
el îmbracă în haina, în obiceiurile şi în graiul lui, scene 
smulse din negura veacurilor, file de cronici şi pagini de is¬ 
torie, pretutindeni cu o rară intuiţie de artist, făcînd să vor¬ 
bească sufletul nostru, fie că încalecă Ştefăniţă Vodă, fie că 
dela Muselim Selo rănitul trimite carte acasă la ai săi. Mai 
mult, chiar şi eroii din basme se îmbracă ţărăneşte, înţelep¬ 
ciunea lor e a poporului, plnă şi ritualul mortuar păstrează 
formele consacrate din vechime. 

Fulger moare, e plîns şi îngropat ţărăneşte: 

Pe piept, colac de grîu de-un an 
Şi ’n loc de galben buzdugan 
Făclii de ceară ţi-au făcut, 

In dreapta cea fără temut, 

ŞCn mina care poartă scut, 

Ţi-au pus un ban. 

Cu făclioara pe-unde treci 
Dai zare negrelor poteci 
In noaptea largului pustiu, 

Iar banu-i vamă peste rîu, 

Merinde ai colac de grîu 

Pe-un drum de veci. 

Nu e nici o mirare că urmărind astfel un popor în toate 
cărările lui, el i-a deslegat taine adînci şi a prins pe alocun 
adevăruri mari din însăş fiinţa lui, dîndu-ne poezii rezuma¬ 
tive, cum e Doina, o cîntare a cîntărilor noastre de totdeauna. 

Vieaţa în acest timp, ca o perfidă ursitoare din baladele lui, 


260 


www.dacoromanica.ro 



i-a lţiat pe r|nd măcinişul energiilor zilnice. Coşbuc s’a risipit 
inainte. Munca lui literară, tumultoasă la început, a urmat în- 
tr'o continuitate neîntreruptă. A tradus Aeneida, l>a atras flu¬ 
viul larg ai lui Hoiher, cu splendorile lui întinse. A scris «Po- 
vestea unei Coroane de oţel» şi «Războiul nostru pentru Nea- 
tîrnare», tîlcuit pe înţelesul tuturor. Spirit militant a început 
să-şi propage credinţele la reviste, pe care le-a redactat al㬠
turi cu alţii. Literatura pe atunci apăreâ ca un apostolat. 
Scriitorul credeâ în misiunea lui de reprezentant ales al unui 
neam, el se iveâ pe arena de luptă de cîte ori o mare pro¬ 
blemă preocupă mulţimea. Pleiada Caragiale-Delavrancea- 
Vlahuţă, dispărută prea de vreme dintre noi, într’o nobilă so¬ 
lidaritate răscoleâ valuri agitate în opinia publică, păstrînd 
insă pe seama scrisului un respect religios, menţinind tot¬ 
deauna scrupulele onestităţii artistice şi prestigiul de atelier. 
Coşbuc se frămîntâ alături de ei. Mi-a fost dat adese să-l văd 
in casa lui Vlahuţă, unde în vecinătatea pînzelor lui Grigo- 
rescu se rosteau judecăţi şi se înfiripau planuri, se încrucişau 
gînduri şi se comentau teorii, fie că le rosteâ amfitrionul cu 
fraza lui sacadată de meşter socotitor, fie că intr’o împleti¬ 
tură de fulgere, Caragiale îşi asvîrleâ în faţa noastră verva 
orbitoare. Coşbuc cu buzele strînse îndărătnic, in ochi cu o 
strălucire pătimaşe care îi lumină fruntea largă de filosof 
antic, vorbeâ rar şi apăsat. Ne aducea snoave din călătoriile 
lui dela ţară, din nenumăratele rătăciri cu trenul cu care 
plecă fără ţintă, disecă încet o chestiune de filologie. Curînd 
Insă se cufundă in tăcere, toată figura i se muiâ în melancolie 
şi cădea pe ginduri. Abiâ după miezul nopţii se scutură de 
apatia lui obişnuită, cuvîntul îi eră mai pripit, colţul gurei îi 
tresăreâ de un tic neryos şj o fosforescenţă stranie i se iveâ 
în pupilele aprinse. Nu, atunp nu mai eră modestul referen- 
cjar dela Minister, cu timiditatea ştîngace a săteanului des- 
concentrat. O deplină conştiinţă a propriei valori îi ridică 
ffuntea şi vorba )ui sş desfăceă în frage scurte, repezi, sen¬ 
tenţioase. Ne voxbeâ de cei din umbra satelor, de obida lor, 


261 


www.dacoromanica.ro 



de politicianii venali, de subprefecţi neouni, de suprema 
dreptate care se aşteaptă acolo jos şi de grozava judecată 
din urmă. Mi se părea atunci că din noaptea asupririi 
noastre seculare ţîşnesc accentele lui de revoltă ca nişte 
pumnale asculte care se înfig în carne. Atunci ne mijâ pe 
dinaintea ochilor caerul de foc care se smulgeau «firele de 
tort», şi doina lui, doina noastră, ne infiorâ în creştet: 

Cînd ştii haiduci in codru 
Te prinzi cu ei fîrtat, 

Le-a-ăţi poteci ascunse 
Pe slînci le aşterni tu pat, 

Cind pun picioru’n scară 
Ţii roibul lor de frîut 
Grăbit cînd prind ei puşca 
Scoţi plumbii dela brîu: 

Iar cînd ochesc cu hohot 
Tu rîzi, căci plumbii moi 
S’au dus deadrept în pieptu ’ 

Spurcatului ciocoi. 

Coşbuc n’a rămas piuă la sfîrşitul vieţii sale numai un 
poet al idilelor dela ţară. Literatura întreagă de altfel şi-a dat 
tributul ei pentru înfăptuirea revendicărilor populare. E un 
interesant fenomen, cum într’o vreme cînd concepţia politică 
diriguitoare din Romînia modernă, părăsind principiile de¬ 
mocraţiei ideologilor dela 1848, şi-a strămutat punctul de gra- 
vitaţiune la oraş, avînd ca ultim scop crearea repede prin 
orice mijloace a unei burghezii romîneşti, într’o vreme cînd 
in mecanismul vieţii de stat masele nu-şi aveau greutatea lor, 
scriitorii şi artiştii noştri nu s’au despărţit de ţăran şi hau 
urmat în toate nenorocirile lui. In deceniile din urmă ale is¬ 
toriei noastre contemporane literatura şi arta s’au refugiat la 
ţară şi aproape singurul lor subiect a fost acest om al pâ- 
mîntului. 




www.dacoromanica.ro 


Este, desigur, o înaltă justificare pe seama lor, taptul că mai 
tîrziu conştiinţa obştească ie-a verificat unanim intuiţia şi că 
în bătaia tunurilor, în zile de cumplită restrişte, realitatea s’a 
desprins aşâ cum au văzut-o acei care mînuind un penel, o 
daltă, ori un condei, au crezut în torentul energiilor populare. 
Este nu numai o confirmare a caracterului profetic pe care 
l-a avut totdeauna o operă de artă, este tîrzia revenire şi o 
recunoaştere a legitimităţii artiştilor în afirmarea marilor 
adevăruri ale neamului. 

Coşbuc, poate in mai mare măsură decît oricare altul, a 
slujit această idee. Pentru dînsul desrobirea satelor eră mai 
mult decît o problemă de ordin literar, eră o convingere fa¬ 
natică de luptător. In măsura ce se depărta de viaţa patriar¬ 
hală, el, orăşanul deplasat, simţea şi umbrele care fîlfîiau 
departe. Deodată cu perspectiva distanţei a început să înre¬ 
gistreze realitatea. Ca alungate de un duh rău se dedeau la o 
parte viziunile fermecate, fugeau ielele şi glumele, ca să-i 
apară înainte chipul stors de vlagă al muncitorului trudit, re- 
zemaţ pe coarnele unui plug, care ară pentru alţii: 

Şi galben , romine , ţi-e steagul 
Iar galbenul spune de voi , 

De cei dela pluguri, ţăranii, 

Voi galbeni de foame sărmanii, 

De boale purtate cu anii ... 

Şi toată nedejdea-i la voi. 

Cum să nu se fi cutremurat de groaznica arătare, el, apolo¬ 
getul vrăjilor idilice, smuls din feeria unui vis frumos şi as- 
vîrlit în faţa tabloului brutal de mizerie şi neomenie? 

Întrebări de conştiinţă l-au năvălit, protestarea i-a sguduif 
toate fibrele, a fixat răspunderi, a pipăit rănile, a scormonit 
răul cu întreaga otravă a lui şi atunci din demnitatea Iui sbi- 
cuită, din dragostea lui înfrigurată pentru cei care bau trimK 


2(13 


www.dacoromanica.ro 




in lume, ca un ţipăt desnădăjduit, ca o trimbiţă de alarmă, ca 
un program de luptă, s>a închegat cîntecul furtunos: 

Voi ce aveţi îngropat aici ? 

Voi grîu ? Dar noi strămoşi şi taţi 
Noi mame şi surori şi fraţi! 

In lături veneticiI 

Fămîntul nostru-i scump şi sfînt 
Căci el ni-i leagăn şi mormfnt: 

Cu singe cald l-am apărat 

Şi cite ape l-au udat 

Sunt numai lacrimi ce-am vărsat: 

Noi vrem pămînt I 

Spre gloria poetului şi spre binele tuturor, trimbiţă s’a 
auzit şi o largă transformare a intervenit în structura ţării. 

Pentru Coşbuc satisfacţia a venit prea tîrziu, el a concre¬ 
tizat însă cel dintîiu într’o superioară formă artistică nevoia 
acestei transformări. 

In vuetul oraşului in care s’a zămislii euritmia versurilor 
sonore, el mai purtă cu sine un fir ascuns, o neîntreruptă 
chemare pasionată, puternică. Eră dragostea de ai lui, rămaşi 
acasă, acolo în înfundătura dela Hordou. dorul de Năsăudul 
copilăriei cu grăniţerii şi cu plopii, erau amintirile ce se des- 
lipeau din neguri şi li băteau la geam în nopţi de insomnie. 
Ce crize, ce sbuciumări se vor fi deslănţuit în acest suflet de¬ 
licat purtat în pribegie, ce valuri de îndoieli îl vor fi străb㬠
tut în saltul vertiginos care l-a dus dela dascălul Tănăsucă 
pînă la filosofia sanscrită şi la terzinele lui Dante ? De cîte 
ori nu va fi privit înapoi, de cîte ori nu l-a oprit în drum pîl- 
păirea slngelui din vine, de cîte ori nu l-au durut poverile 
misterioase ale moştenirii din strămoşi ? In astfel de clipe, 
optimismul lui ţărănesc câdeâ înfrlnt: 


www.dacoromanica.ro 


Mai trăieşti şi-fi merge bine 
Vechi străjer, m nfai uitat ? 

E de mult de cînd n’am stat 

Ulmule, subt tine. 

Tot aici ? Amar e gîndul 
Veşnic nemişcat să stai: 

Vezi de atunjei ea alergai 

Lumile dearindul f 

Ce te miri ? Eu vin fîrtate 
Trist aşă, şi liniştit — 

Sunt bătrîn ! M’au obosit 

Căile alergate. 

Tu cîntai şi-n depărtare 
Eu priveam rîzînd pe lunci, 

Cum m’am cuminfit de-aiunci , 

Rid aşă de-arare 

Cu cit se strlngeâ mai tare cercul oraşului împrejurul lui 
cu atlt mai des 11 Gercetau vedeniile de demult ca o blinda 
mustrare uneori, ca o adiere caldă şi binefăcătoare cîte 
odată : 


in vaduri ape repezi curg 
Şi vuet dau în vale, 

Iar plopi în umedul amurg 
Doinesc eterna jale. 

Pe malul apei se’mpletesc 
Cărări ce duc la moară. 

Acolo, mamă, te zăresc 
Pe tine într'a căscioară 

Cdşbnc se gîndeâ acasă cu stăruinţă, cu patimă. Nu număr 
că pu eră desrădăcinatul care şi-ar fi ucis trecutul, dar îşi scur- • 


ăfiî. 


www.dacoromanica.ro 



gea viaţa de fiecare clipă din acest trecut, eră o fire conser¬ 
vatoare, ale cărei rădăcini erau mai puternice decît copacul 
însuş. El eră ardeleanul nedesfăcut de glia lui, desigur nu în 
sensul barbar şi inoportun al unui regionalism miop, scos la 
suprafaţă uneori în zilele noastre de către drumeţi întîrziaţi 
ai şcolilor ungureşti, pe care sunt sigur că s’ar însărcinâ bu¬ 
curos să-i scuture şi să-i treacă prin botezul unităţii de su¬ 
flet, aşâ cum a cîntat- o el, dar ardelean prin strînsa legătură 
cu toată comoara de simţire a acestui minunat colţ de pă- 
mînt. In interiorul lui dela Bucureşti, alături de o soţie devo¬ 
tată şi de un copil admirabil, pe care îl iubeâ cu o dragoste 
fanatică de părinte, eră o atmosferă de simplitate şi cuviinţă 
severă, ca în vrednicile familii ale vechilor dascăli ardeleni, 
podoaba intelectualităţii noastre de ieri. Ardealul l-a tulburat 
încontinuu cu toate problemele lui culturale şi politice. Le 
urmărea cu pricepere şi devotament. La procesul Memoran¬ 
dului din Cluj studen.ii dela Bucureşti au venit cu poezia lui 
«In opressores» răspîndite pe foi volante miilor de asistenţi 
un patetic strigăt al iredentei noastre: 

Dumnezeu ni-e într’ajutor, 

Dacă şi el e de al lor 

Nu-l mai vrem ocrotitor, 

Ne înfrăţim cu iadul f 

Graniţa, Coşbuc n*o mai putea trece înapoi, nu se prezen¬ 
tase la serviciul militar şi contă ca dezertor din armata aus¬ 
triacă. Se duceâ însă în fiecare vară la Predeal şi cînd îl ve¬ 
deam la Bucureşti, toamna, ne spunea cu un zîmbet obosit 
că a fost pînă la stîlpul de frontieră şi că l-a alungat de 
acolo un jandarm cu pene de cocoş. Ce furtuni mute vor fi 
bătut atunci în adîncurile din care au ţîşnit accentele sombre 
de baladă? Abiâ prin anii 1910, oamnestie colectivă i-a des¬ 
chis poarta. Cu cel dintîiu tren s’a dus la Năsăud, şi apoi în¬ 
frigurat, a luat centrele noastre dearindul. Mi-aduc aminte la 


41 w 


www.dacoromanica.ro 


Sibiu, cînd a călcat întîiu după 20 şi cîţiva de ani, palid, 
bolnav, neurastenic, copleşit de amintirile tinerelei, volupta¬ 
tea revederii îl dureâ. Se nemerise tocmai o serbare culturală, 
lumea dimprejur erâ adunată într’o sală de conferinţe. Mi-a 
cerut să-l duc acolo, fără să suflăm un cuvînt. L-am dus. 
S’a retras într’un colţ de balcon şi s’a pitit să nu-1 vadă ni¬ 
meni. Priveâ cu un tremur de pleoape în toate părţile, la ţ㬠
ranii din Răşinari, Ia costumele dela Sălişte, Ia ceata de preoţi, 
brîne albastre, brîne roşii... O mişcare s’a produs subit 
în sală, cineva l-a recunoscut, lumea întreagă s’a ridicat in 
picioare să-I vadă, să-l aclame. Deodată un glas de popă tră- 
gănat a început cîntecul şi într'o clipă femei, bărbaţi, copii 
s’au asociat şi a cîntat toată lumea şi cîntâ şi el plîngînd : 

Pe umeri pletele-i curg rîu, 

Mlădie ca un spic de gria 
Atîta mi-e de dragă... 

In inima lui Coşbuc a svâcnit cu putere idealul împlinirii ho¬ 
tarelor. In poezia lui Spadă şi Corăbii, dedicată A. S. Pricipe- 
lui Carol, pe vremea cînd mic copil îl vedea jucîndu-se în gr㬠
dina Castelului Peleş, el întrevede sfîrşitul luminos de epopee. 

Cu glâs de prooroc, despică taina vremurilor: 

Şi eu, şi-acei, ce pe a vieţii cale 
De patru ori făcurăm drum mai lung 
Decît al tău, mai pot speră s’ajung 
Să văd pe culmi isbînda vieţii tale ? 

Tu creşti acum voinic, şi Dumnezeu 
De nu-i mihnit pe noi ca să ne bată 
Cu ce-a ştiut mai aspru el vre-odată 
Să bat'un neam, — vai, neam romin al meu , 

De ce chiar tu să ai o judecată 
Aşa de grea ? — de nu-i mihnit pe noi , 

Cu bine-ţi va spori’ndelung şi anii, 

Cu braţ voinic îţi vei opri duşmanii 

&R7 


www.dacoromanica.ro 


Ştn lupte vei conducţ-ostaşi eroi. 

Visăm şi noi, visăm de mult voinicul 
Ursit să scape-o fată de’mpărat, 

Cum făt-frumos ursit a fost s’o scape. 

El iar o să ridice-un neam (urat 
De-ai săi duşmani, şi-aproape aruncai 
Subt bulgării'nmormîntătoarei sape. 

Veni-va el şi peste munţi şi ape 
Sumeţ, va stăpîni în vest şi’n pşt 
In inimă-mi o ştiu, o ştiu eu bine! 

• « » • 

Şi va veni şi-un timp dorit, 

Cînd cele’nguste-şi vor mări cuprinsul, 

Cind cele ce-au fost joc vorfi’ntradinsul 
Şi nu ne vq’ngrădi’n puteri învinsul 
Şirag de munţi. 

Minunea visului s’a împlinit, Coşbuc insă şi-a profeţit şi 
prăbuşirea lui, el n’a mai fost să cînte izbînda, balada cea din 
urmă. 

Viforul năprasnic l-a frlnt lingă groapa copilului lui, In 
zilele de ţunilinţă, cînd Bucureştii gemeâ subt călctiul invaziei 
duşmane, şi cînd poetul rătăceâ ca un spectru din «Infernul» 
lui Dante, cu ai cărui fiori şi-a încins ani îndelungaţi tîmplele 
cărunte. 

Ce-a fost Coşbuc în evoluţia noastră literară ? Să ne-o 
spună el : 

Sunt suflet în sufletul neamului meu 
Şi-i cînt bucuria şi-amarul. 

Noi stăm smeriţi în faţa geniului creator al neamului, care 
şi-a răscumpărat cu jertfe actul de justiţie de care s’a împăr¬ 
tăşit, şi-acum cînd stărue înaintea noastră umbra lui Oheor- 
ghe Coşbuc, îi închinăm şi ei cuvintele scrise pe mormîn- 
tul marelui florentin In biserica Santa Croce; 

Onorate ţ'altissimo poeta! 


268 


www.dacoromanica.ro 



On ppecapsoi» al unităţii 
losif Qulcan. 


S e vorbeşte mult astăzi de sguduirea sufletească lăsată 
moştenire pretutindeni după războiu. In Occident scriitori 
şi artişti, luînd în cercetare frâmîntarea generaţiei ac¬ 
tuale, urmăresc la tot pasul zestrea marelui cataclism. Ei g㬠
sesc că viaţa nouă răsărită pe ruine are aspecte cu totul - 
deosebite, că problemele ei ş’au multiplicat şi că în vălm㬠
şagul postbelic psihologia individuală apare mult mai com¬ 
plexă decît odinioară. Aceşti gînditori au perfectă dreptate: 
paralel cu formidabilele prăvăliri văzute merg totdeauna şi 
deslănţuirile acelui vulcanism imaterial, care revoluţionează 
lumea abstracţiunii. Nu ştiu, subt acest raport al transform㬠
rilor radicale de pe urma războiului, ce s’a schimbat mai mult 
împrejurul nostru: harta politică, ori harta sufletească a 
Europei? In orice caz, în bătaia furtunei recente s’a plămădit 
un om nou, o conştiinţă nouă, o morală nouă... care nu s’a 
definit încă în mod categoric, dar pe care orientarea fină a 
artiştilor o sesisează şi o despică necontenit... 

Ce am afirmă însă cu toată hotărlrea, e că In mijlocul în- 
câerării universale acolo unde ciocnirea a luat caracterul de 


Din conferinţa ţinută la Oradea, cu prilejul festivalului organizat de 
societatea «Cele trei Crişurl». 


269 


www.dacoromanica.ro 





desrobire naţională, sguduirea a fost mai puternică. S’ar 
puteâ zice, că în oceanul de foc la popoarele care au luptat 
pentru independenţa lor, flăcările au ţîşnit mai sus. E expli¬ 
cabil acest fenomen, fiindcă instincte şi patimi cu totul spe¬ 
ciale au fost puse la contribuţie în aceste insule chinuite. 
Desrobirea naţională e un capitol care se trăieşte rar, poate 
odată numai în istoria unui neam. De aceea, mi se pare că 
generaţia noastră, pe urma războiului care ne-a dat întregi¬ 
rea, a trecut prinţ»’un vîrtej de emoţii mult mai elementare 
aici dec»? în alte părţi. Transformarea psihologiei la noi e, 
deci, mult mai evidentă. Desrobirea nu înseamnă numai o 
recucerire de teritoriu, ci o contopire de energii descătuşate. 
Pe urma lor intervine totdeauna o lărgire de orizont, o ex¬ 
pansiune de nervi şi de simţire, sufletul de veacuri al unui po¬ 
por îşi mută alvia lui. Acest lucru s’a petrecut la noi. E firesc 
astfel, căci şi aici cei zece ani din urmă au zămislit omul 
nou, ale cărui resorturi sunt mult mai complicate ca odi¬ 
nioară. Poate că în alergarea cotidiană pierdem din vedere 
realitatea, dar ea se verifică cu o mare uşurinţă. Să se co¬ 
boare fiecare în treacăt în subconştientul lui şi să facă cum 
am zice o inspecţie sumară. Cercetaţi problemele pe care le 
aveţi astăzi, priviţi preocupările care vi se pun, cumpăniţi 
întrebările care dau năvală şi comparaţi acest furnicar al pre¬ 
zentului cu colţul liniştit de acum zece ani şi mai bine. Veţi 
constată din primul moment că deodată cu lărgirea patri¬ 
moniului general s’a lărgit şi comprehensiunea individuală, că 
nu numai ţara s’a mărit, că noi înşine am crescut cu ea şi că 
această creştere s’a săvîrşit cu acea repeziciune minunată de 

care vorbesc poveştile noastre populare. 

Evident, că în acest proces de pripită augmentare a pro¬ 
porţiilor legătura noastră cu ce a fost s*a slăbit. Fierberea 
actualităţii cu sgomotul ei robeşte azi toate atenţiile. Noua 
epopeie ne-a strivit în aducerea aminte lacrămile de demult. 
Suntem prinşi de clocotul ameţitor al noutăţii care ne-a cu- 
tropit: ţară nouă, vorbe noui, exigenţe noui... Trecutul?... 


•Z7G 


www.dacoromanica.ro 


Trebuie să facem o sforţare ca să mai putem reluă firul de 
odinioară. Trecutul s’a retras par’că, undeva departe, foarte 
departe. Poate că a fost preâ primitiv in rosturile lui, ca să-l 
putem îmbină într’o continuitate normală cu tot ce vedem 
astăzi, poate că-1 umbresc sbucnirile care au venit în urmă. 
Adevărul e, că în memorie ni se eclipsează din ce în ce con- 
turele propriei noastre vieţi şi că pentru mentalitatea curentă 
a perioadei actuale sbuciumul unui petec de Ardeal cu înfăţi¬ 
şările modeste de acum douăzeci de ani apare ca o rudă s㬠
racă pe care o vizităm rar şi dela care plecăm grăbiţi cu sen¬ 
timentul de jenă sau chiar de umilinţă al unor anume întîl- 
niri neprevăzute... 

Spuneam că sguduirea sufletească a generaţiei noastre a 
fost mult mai accentuată Ja popoarele care prin războiu şi-au 
dobîndit neatîrnarea. In ţările cu vechi aşezări, oricît mar¬ 
cat se resimte tipul omului nou, el păstrează totuş o linie 
evolutivă şi nu e produsul unui salt... Cultul trecutului se 
menţine în strălucirea tradiţională. Mai mult: s’ar părea că 
in mobilizarea tuturor forţelor au fost desgropaţi acolo şi 
morţii ca să se înşiruie în linie de luptă, că aceşti morţi st㬠
ruie si astăzi încă pe la toate răspîntiile şi îndeamnă la 
muncă.. 

Ei bine, în dorinţa noastră de a ne ataşa cît mai grabnic 
civilizaţiei din apus trebuie să imităm exemplul. Oricît de 
umil în simplitatea lui rustică, oricît de izolat de compli¬ 
caţiile înfrigurate ale actualităţii, noi trebuie să ne regăsim 
trecutul. Trebuie să-l scoatem din negura unde s’a distanţat, 
să-l privim în faţă cu înţelegere şi bunătate, să-l poftim la 
masa noastră, să ascultăm înţelepciunile bătrîneşti ale acestui 
oaspe venerabil şi să descifrăm din ele impulsurile pre¬ 
zentului. O asemenea rectificare de conştiinţă nu se impune- 
numai ca un act de pietate, ci ca o măsură de reală fortificare- 
a structurii noastre de gîndire. Trebuie sâ vedem limpede în 
cartea deslinului, să ne dăm seama ce-am fost şi ce suntem. 
In definitiv, Romînia nu e un îmbogăţit de războiu improviza* - 


271 • 


www.dacoromanica.ro 



■dintr’un capriciu de nebunie a continentului, ci rezultanta lo¬ 
gică a unor străduinţi din vechime, care se găsesc toate stra* 
tificate in laboratoriul de simţire al fiecărui cetăţean.... 

Operaţia aceasta de reintegrare în trecut a generaţiei ac¬ 
tuale trebuie să se facă fără amînare. Trebuie să reînvie de 
după paravanul aprins al războiului imaginea clară a vieţii 
noastre de acum cîteva decenii. Va răsări -în curînd istoricul, 
care să ne deă sinteza acelor vremi, să lămurească secretul 
•de existenţă al milioanelor, care pe deasupra şi pe dedesubtul 
hotarelor seculare şi-au comunicat fluidul lor miraculos.... Va 
veni însă acum cînd are perspectiva depărtării, va veni şi 
marele evocator, artistul cu intuiţia lui, să ne desgroape 
morţii din Ardeal.... 

Cum stau şi-mi reamintesc zilele de demult prin care ne-atn 
strecurat cu ochii deschişi, şi cum încerc să-mi înseilez în cî¬ 
teva linii rezumative caracterul epocii, impresia cea mai 
vie mi-o dă dela început nota patriarhală a lumii noastre de 
atunci. Subt apăsarea politică a regimului trăiam în condiţii 
minuscule de desvoltare. V’aduceţi aminte: patru licee, n’a- 
veam un teatru, o universitate. Din aparatul de stat eram 
-ostracizaţi, pe la oraşe scoteâ capul cîte un advocat, se agită 
o gazetă. Vremuri potolite de mocnire surdă.... Abiâ biserica, 
lăcaşul de ocrotire al tuturor desmoşteniţilor, ne mai oferea 
un scut şi o apărare.... Cîtă sfială, cîtă cuviinţă, cîte bănu¬ 
ieli acumulate într’o biată societate oropsită.... închideţi ochii 
o clipă, şi reconstruiţi crîmpeiele fugare: ce potentat enorm 
eră pretorul, cum smulgeau jandarmii tricolorul din cosiţele 
fetelor la horă, cum se iveâ fişpanul în landoul tras de patru 
cai ca o apariţie medievală în calpag cu egretă şi dolman 
cu brandenburguri, stîrnind respect şi legitime temeri în 
toată lumea.... Rechemaţi bucuriile de atunci: o adunare a 
«Asociaţiei» dela Sibiu, un concert dat de-un tenor proble¬ 
matic dela Bucureşti, o alegere de protopop cu controverse 
între două partide.... Totul se depănă în surdină, într’o oftare 
blîndă şi fără ecou.... De sigur, orizonturile erau strimte, 


278 

www.dacoromanica.ro 



aspectul general păreâ simplist, fără relief şi fără culoare. 
Ce temperamente excepţionale puteau să se sbată în acest 
microcosm, îh care sinodul eparhial ţineâ loc de Parlament? 
Ce avînturi literare puteau prinde, într’o vreme cînd toţi 
fruntaşii noştri scriau cu u scurt ? Ce probleme colective pu¬ 
teau cere cuvînt la un popor, în zilele cînd pentru un articol 
de gazetă în doi peri autorul făceâ doi ani de puşcărie ? Pro¬ 
babil aşa se întreabă mulţi în goana febrilă a prezentului, şi 
se complac în eclipsele lor de memorie. Greşesc aceşti jude¬ 
cători grăbiţi! Greşesc, fiindcă văd numai suprafaţa lucru- - 
rilor, văd formele exterioare şi nu disting jocul lăuntric al 
vieţii cu toate palpitările ei. Greşesc, fiindcă aici la noi, în- 
tr’un cadru îngust, adevărat, şi fără multe manifestări palpa¬ 
bile, a mijit un val de sbuciumare intensă. 

Tocmai acesta ar fi rolul artistului de care aminteam, un 
romancier sau nuvelist bunăoară, din ceata marilor răscoli¬ 
tori, să descindă în adîncime, dincolo de spuma aparenţelor, 
şi ca un cîntec de departe să ne reînvie acel suflet veşnic ai 
Ardealului romînesc, care a scăpat neatins de toate obizile, 
să zugrăvească scene de intimitate, să scormonească detalii cu 
pitorescul lor, să spulbere vălul de uitare aşternut pe o reţea 
fermecată şi să prindă în accente tainice acea poezie a aştep¬ 
tării pe care instinctul nostru de conservare ne-a transmis-o 
din tată în fiu, din neam în neam, ca pe o sfîntă şi înfricoşată 
taină de familie... 

Doamnelor şi domnilor, acest creator nu s’a arătat încă. 

In lipsa lui va fi greu să încercăm cu stîngăcia noastră 
deşteptarea trecutului, nu fiindcă ani mulţi ne despart de ei, 
ci pentrucă mulţimea nemăsurată a întîmplărilor ne-a apu¬ 
cat în mrejele ei şi ne-a schimbat cu desăvîrşire. Ca să ne 
apropiem măcar în treacăt de atmosfera zilelor de odinioară 
trebuie să evadăm cu totul din actualitate, să plecăm cu gîn- 
dul la ţară, undeva pe valea Crişului repede în vreun colţ 
bucolic cu ţărani de-ai noştri plini de mizerie şi de proverbe. 
Ar trebui să stăm într’o Duminică de vară la o margine de sal. 


n3 

«Mustul care fierbe* 

www.dacoromanica.ro 


18 



s& privim lung cum se revarsă casele albe una lingă alta, gata 
par'că să se strîngă de frică şi mai mult laolaltă. De acolo 
s*o luăm domol înainte, să urcăm sprinceana de deal spre 
biserica cu umerii ţuguiaţi, care îşi pleacă la vale acoperişul 
de şindrile spre amîndouă părţile satului ca un gest protector* 
ea o cloşcă hotărîtă să-şi apere puii... La o cotitură din spre 
apă ne-am opri la o casă de zid, văruită proaspăt, cu ar¬ 
minden la poartă şi cu muşcată în fereşti.,. După geam toc¬ 
mai s’a ivit o năframă roşie : e domnişoara Silvia... N’aveţi 
teamă, doamnelor şi domnilor, nu voiu face o incursiune în 
domeniul scriitorului care va să vie nu 'oiu începe cu o pa¬ 
gină de roman, dar vreau să zic, că aceste sunt elemen ele 
trecutului nostru: satul cu toate strădaniile lui, părintele 
Onofrei, dacă e mai bătrîn, părintele Terenţiu, dacă e mai 
tînăr, un frate purtat cu bani de împrumut pe la universitate 
şi ajuns advocat la oraş, şi negreşit, domnişoara Silvia... lata 
galeria de atunci, oameni buni, biînzi, cu vorba domoaîă şi cu 
pîoapele muiate într’o melancolie resemnată. Romancierul de 
miine se va furişă de sigur în interiorul lor, şi din mozaicul 
acestor vieţi va închegă tabloul monumen'aî al Ardealului ît? 
ajunul desrobirii. 

In acest mediu se încadrează regretatul Iosif Vulcan, a ca- 
rJ\ amintire o sărbătorim azi. 


* 


* 

* 


E, poate, cea mai reprezentativă figură culturală dîn jum㬠
tatea a doua a veacului trecut la noi. Cincizeci de ani au 
apărut cărţile lui, patru decenii încheiate a pîlpîit revisJa 
Familia , sfios dar fără încetare. La vremuri tulburi, în zile de 
obidă, se ivesc la toate popoarele astfel de scriitori modeşti 
şi harnici, pentru cari problemele literale se eonfun lă cu ne¬ 
cesităţile de viaţă, condeie care nu trec hotarul ar ei eterne 


274 

www.dacoromanica.ro 



dar sunt totdeauna in vecinătatea eişi-i netezesc dnunul. 
Sunt precursorii, ei poartă o torţă în mină vestind pe Mesia. 
Aceşti autori ridică din operele lor piedestalul pentru glo¬ 
ria celor puţini. Cînd le mai deschidem cărţile prăfuite cu o 
pietate blîndă, ni se pare că am trecut pragul unor bisericuţe 
dela ţară, cu pereţii înguşti, cu ferestrele aburite. Sufletul lor 
luminează ca o candelă la icoana Maicii Domnului. In astfel 
de lăcaşuri umile şi părăsite se poate murmură oricînd o ru¬ 
găciune. 

losif Vulcan, fiul Bihorului, a fost din această tagmă nes¬ 
pus de utilă, fără de care nu s’ar puteâ închipui toată evolu¬ 
ţia noastră literară. Cei cincizeci de ani de activitate, în care 
acest paznic de poartă a romînismului, aici în Oradea, la 
graniţa noastră etnică, s’a trudit fără răgaz, au fost ani cu 
spor. Intr’o societate începătoare, care luă primul contact cu 
civilizaţia, el a introdus abecedarul artistic. Un meritos peda¬ 
gog în ale literaturii pentru copilăria unui popor. Cu multă 
abnegaţie şi cu un real talent în descoperirea nevoilor mul¬ 
tiple, Vulcan a făcut «tuturor toate», cum spune scriptura. 
De pe la 1860, cînd eră student la Budapesta, unde nu peste 
multa pornit Familia, neobositul propagandist a stăruit în toate 
genurile cu entuziasmul particular al vremii lui. Eră pe atunci 
şi aici şi peste Carpaţi o adevărată resurecţiune, un neas- 
tîmpăr fecund al tineretului intelectual. Occidentul smuls- 
din toropeala post - napoleoniană îşi asvîrleâ departe 
avînturile pătimaşe. Romantismul în floare muşcă toate fi¬ 
brele şi creiâ o sensibilitate speciala^ 
losif Vulcan, res'mţeâ şi el impulsurile epocii, fireşte, pri¬ 
mind influenţele indirect, nu dela izvorul iniţial. A scris, deci, 
poiezii, nuvele, romane, piese de teatru. Cu o grabă uimitoare 
căută să umple golurile de veacuri. Avea în sforţările lui 
ceva din efortul cu care ne apare înzestrată perioada noastră 
de procreaţie din veacul al nouăsprezecelea. După o amor¬ 
ţire îndelungată energiile latente tresăreau fără frîu, cu o ad¬ 
mirabilă savoare virginală. Un neam întreg se trezise din 


276 

www.dacoromanica.ro 


somn, se îrecase la ochi subt Maior, Şincai şi Klain şi acum 
se scutură din tot trupul, de’i trozneau încheieturile. Din Prin¬ 
cipatele Unite se făcuse Regatul, după botezul de foc dela 
Plevna, scria Alexandri, scria Bariţiu, pe orizont se ivise ca 
o împletitură de fulgere strofele lui Eminescu. Romînia mo¬ 
dernă eră pe drum. In această unanimă răscolire în care se 
agită par’că fiecare atom,Vulcan participă în permanenţă cu 
toate puterile lui. Lira se înstrunâ în faţa măreţiei momentu¬ 
lui şi într’un ton uşor dar sprinten vibrau emoţiile lui. Un 
astru destul de palid în constelaţia literară de atunci, el se 
roteâ împrejurul soarelui şi îi trimiteâ stihuri de o mişcătoare 
devoţiune Jui Vasile Alexandri: 

Ca şun creştin smerit ce vine 
La vr’un altar a se ’nchină. 

Aşa m’apropiu eu de iine 
Voind s’admir mărirea ta, 

Şi cum creştinul îşi găseşte 
Acolo mîngîieri cereşti, 

Aşa renasc eu sufleteşte : 

Cu lira ta mă’ntinereşti. 

Sunt versuri simple, în matca lor nu se prăvălesc bolovaia 
mari, dar închipuiţi-vă, prin anii optzeci în casele cărturarilor 
noştri, din umbra satelor ce fosforescenţă vie de credinţă, ce 
ascuţire a simţimîntului naţional lăsau pretutindeni. Nu 
uitaţi că trăiam tocmai în era de prigonire a lui Coloman Tisa 
cînd fantoma Ungariei unitare orbise toate minţile ungureşti. 
Ei bine, atunci, Vulcan, din mijlocul lagărului duşman, îşi 
trimiteâ cuvîntul lui de îmbărbătare sonoră : 

in van orice sforţare, 

In van combat Romînul, el nu va mai pieri / 

Cu o mîndrie dîrză, el strănepotul episcopului SamuiI, luă 
postură de apărare în faţa fiecărei lovituri şi răspundeă cu 


www.dacor^îftanica.ro 



apoteoza 'Zimbrului lui Dragoş», versifică « Gorunul lui 
Hor ia», plîngeâ cu « Orfana Crişului». Erau zadarnice toah, 
ordonanţele ministeriale prin care se închideau şcolile pri 
mare, zadarnice condamnările In procesul memorandului. 
Preoţi, Învăţători, elevi de liceu, iluminaţi cu toţii ca de 
magia unui vis, recitau imprecaţiile din « Lira mea » : 


Jancule viteaz, 

Scoală-te fii treaz, 

' Că nu-i bine’n ţară. 

Vin duşmanii iară ... 

Cine să le aplice acestor svîcniri de protestare, în care un 
popor întreg îşi zăngăneâ lanţurile, cine să le aplice rigorile 
ritmului şi glaciale rejete de prozodie savantă ? Cine se mai 
întreabă dacă a fost impecabil zugrăvit stindardul, cu care 
s’a dat o luptă şi s’a cîştigat o biruinţă ? Poezia lui Vulcan 
apare ca o băutură reconfortantă a vremii Jui, simplistă în 
compoziţia ei, dar cu efecte salutare... 

Ca în versuri el se cheltuia cu aceeaş căldură şi în proză. 
Volumele de nuvele i se citeau de fetele de popă, de junii 
amorezaţi şi pe la balurile adunărilor generale ale «Asocia- 
jîunii», de acum 40 de ani, paginile din « Sclavul Amorului » 
sau din « Ranele Naţiunii » trebuie să fi fost subiect de conver¬ 
saţie şi prilejuri de intrigi sentimentale. Azi s’au demodat, 
fireşte, au ieşit din preţuirea publicului cititor. Motivul e că 
literatura nouă a trecut galopînd pe deasupra lor şi toată 
conformajia noastră de gîndire a fost supusă, cum spuneam, 
pe urma evenimentelor, unor revizuiri extraordinar de repezi. 
Dacă le răsfoim astăzi s’ar păreâ că sunt mult mai vechi 
decît vîrsta lor adevărată. Aceeaş poveste şi cu teatrul 
lui Vulcan. Bătrînul publicist este un fel de Nestor al Thaliei 
in Ardeal. Cele vreo opt comedii împreună cu drama Ştefan 
Vodă cel tînăr care a văzut lumina rampei la Teatrul Naţio -* 


277 


www.dacoromanica.ro 



nai din Bucureşti, au făcut deliciile auditorului popular fără 
întrerupere şi dacă nu mă înşel şi astăzi ţin recordul Ia repre¬ 
zentaţiile de diletanţi. Gărgăunii dragostei, Miţa cu clopot 
sau Prima rochie lungă au călătorit în toate părţile la fel cu 
Piatra din casă sau Vlăduţul mamii ale lui Alexandri. Mi-aduc 
aminte, eram student la universitate, cînd am văzut pentru 
intîia dată Ruga dela Chisetău într’un sat din Banat, pe o 
scenă ridicată într’un local de şcoală, cu o cortină multico¬ 
loră înjghebată din cătrinţe şi covoare, o cortină rebelă care 
Ia sfîrşit de act nu acoperea decît pînă la glesne corul ţăr㬠
nesc. Eră o veselie împrejur, pantofii cocheţi ai banăţencelor 
ne stîrneau admiraţia, publicul fredona arii din piesă, rîsul 
gîlgăiâ din toate ungherele, în vreme ce un preot batrîn de 
pe Mureş se cam supărase în scaunul lui şi strigă din răspu¬ 
teri : cTrageţi lepedeul!»... Vremuri sănătoase de inocente bu¬ 
curii patriarhale. Cît a trecut de atunci ? A murit şi părintele, 
Dumnezeu să-l ierte, au îmbătrînit şi cîntecele, s’ar părea că 
am îmbătrînit şi noi... 

Vulcan a crezut cu multă însufleţire în nevoia unei miş¬ 
cări teatrale în Ardeal. Fie că vedea în ea posibilitatea unei 
redeşteptări naţionale care dejucâ ochiul vigilent al autorit㬠
ţilor ungureşti, fie că îl atrăgeau manifestările de acest gen, 
el a înfiiţiţat « Societatea fondului de teatru» şi a lucrat zeci de 
ani ca să-şi realizeze visul de-a vedea în Ardeal o trupă ro- 
mînească. Adunările societăţii lui an de an se desfăşurau pa¬ 
ralel cu ale cAsociaţiunii», praznice sărace dar înduioşătoare 
ale unui popor orfan. Subt binecuvîntarea capilor bisericeşti 
de ambe confesiuni, roiau fruntaşii din toate unghiurile Ia ast¬ 
fel de ocazii, se suspendau pentru moment micile certuri pro¬ 
vinciale, totul luă un aspect solemn şi grav, iar la banchet, 
preşedintele cu frumoasa lui vigoare bătrînească, cu glas de 
clopot şi cu o lacrimă fărâmată în pleoape, îşi rostea toastul 
pentru efemeia romînă», invocînd pe Cornelia mama Gra- 
chilor sau pe mama lui Ştefan cel Mare din balada lui Bolinti- 
tieanu... Nu-i aşa, că tabloul cu tot farmecul lui idilic ni se 


578 


www.dacoromanica.ro 



pare acum că vine de foarte departe, că se pierde, cum am 
zice, în noaptea timpurilor? 

Care a fost concepţia literară a lui losif Vul.can, crezul in¬ 
telectual în puterea căruia pînă la bătrîneţe a ţinut un condei 
inmînă? Publicistul dela Oradea-Mare e ultimul vlăstar al 
şcoalei latiniste la noi. Intr’o vreme cînd pe urma Convorbi¬ 
rilor şi a scriitorilor veniţi după Alexandri literatura a des¬ 
cins în sfirşit pe pămîntul nostru şi ca limbă şi ca inspiraţie, 
părăsind înălţimile vaporoase ale ideologiei cipariane, în 
Ardeal vechea manieră tot s’a mai susţinut încă. Poate ca uo 
razim sufletesc împotriva asupririi streine, ca o compensaţie 
pentru suferinţele prezentului vitreg, cărturărimea noastră 
simţea încă trebuinţa zeilor traco-romanici. Ne retranşam cu 
mintea după arcurile de triumf ale cetăţii eterne, fiindcă acolo 
nu ajungea ordinul ministrului Hieronimy, visam de splen¬ 
dorile Romei ca să găsim acolo măcar o platformă de amor 
propriu. Dincolo de munţi începuse o viaţă de stat care 
angaja interesul tuturora, noi eram paralizaţi în acţiune şi din 
contemplarea trecutului scoteam argumente pentru ziua de 
mîine. De aceea, latinismul nostru s’a perpetuat şi a rezistat 
vremii, de aceea el n’a fost aici numai o formulă trecătoare 
de evoluţie literară, ci un fel de evanghelie pentru toată lumea, 
aş putea zice un azil moral al celor năpăstuiţi. Traian şi De- 
cebal muriseră de mult în amintirea acestui colţ de pâmînt, 
plecaseră şi din palatul de cleştar al mitologiei populare, dat 
reînviaţi odată de istoriografii ardeleni, ei au cerut o nouă 
cetăţenie aici, au început să guverneze, să primească invitaţii 
ia toate sărbătorile, să asiste la botezuri şi la ospeţe... 

losif Vulcan, ca mulţi alţii, a fost poetul lor de curte şi Ie-a 
Tămas credincios pînă la moarte. Naţionalismul lui intran- 
singent a purtat această pecete a descendenţii latine, care erâ 
o lozincă militantă. In poemul dramatic «Deşteptarea lai 
Traian » el îşi sintetizează credinţa. Poetul apare o «sentinelă 
din culmea de Carpaţi », căruia împăratul roman i s’arată, ca 
împreună să treacă în revistă toate provinciile romîneşti 


279 

www.dacoromanica.ro 



Jjbere sau subjugate. Ulasul lor evocator e ascultat. Ele se 
ivesc pe rînd în costum naţional, primesc încurajări după 
plîngerile lor, se prind apoi de mînă şi îngenunchiază în faţa 
plăsmuitorului, care le retrimite la datorie şi le toarnă încre¬ 
dere peniru viitor: 

Ştergi lacrimile tale. 

Poporul meu străbun l 

Da, eră dogma unităţii, exprimată cu mijloace rudi¬ 
mentare uneori, cu destule expresii blăjeneşti în limbă, dar 
limpede şi categorică, negreşit, subt patronajul august al lui 
«Moş Trăian». losif Vulcan însă n’a fost un cîntăreţ care se 
izolâ în turnul de ivoriu al trecutului fără să ţie seamă de 
problemele vremii lui. Dimpotrivă, a urmărit deaproape şi a 
înţeles toată svîcnirea subterană a integralităţii naţionale, 
a fost chiar un pion conştient în opera de preparaţie a unirii. 
Nici nu se poate o legitimare mai luminoasă pentru izbînda 
unui proces milenar decît faptul că aici la Oradea-Mare, la 
graniţa noastră sufletească, patruzeci de ani am avut căli¬ 
mara unui scriitor. Această călimară, s’ar puteâ zice, a tra¬ 
sat şi graniţa politică, tot * ce-a venit în urmă n’a fost decît 
consfinţirea unei biruinţi cîştigate demult. Ca pretutindeni în 
istorie şi la noi condeiul a fost avantgarda tunului... 

Această concepţie programatică a lui losif Vulcan se reo- 
glindeşte necontenit în paginile Familiei. Regretata revistă ar 
merită în adevăr studiul migălos al unui cefcetător, care din 
coloanele ei de patru decenii ar puteâ reînchegă pulsul inte¬ 
lectualităţii noastre de-atunci. Familia e un fel de buletin li¬ 
terar al epocii. înfiinţată după exemplul cunoscut al reviste¬ 
lor germane, publicaţia săptămînalâ trăită atîta vreme h’a 
fost numai o lectură de jjună educaţie, un fel de îndreptar 
trebuincios pentru o societate începătoare. Dacă ar fi înde¬ 
plinit numai acest rol, ducînd în fiecare Sîmbătă o bucată li¬ 
terară, o dare de seamă a unui bal sau o ghicitoare de şah 
aproape o jumătate de secol în casele romîneşti.şi atunci ar me- 


280 


www.dacoromanica.ro 



ritâ recunoştinţa noastră, Familia însă a făcut mai mult. Di¬ 
rectorul ei a transformat-o într’un organ literar de seamă pen¬ 
tru vremea lui. Această revistă eră un certificat pururi reînoit) 
al unităţii. Scriitori din toate părţile îşi trimiteau aici contribu¬ 
ţia lor. Eminescu şi-a publicat în paginile ei primele înfrigu¬ 
rări de patimi şi de stele. N’a fost poet sau nuvelist român de- 
ori unde, care să nu fi primit invitaţia neobositului animator.. 
Mai e încă ceva: un fapt hotărîtor. Vulcan a descoperit cu» 
instinctul de proorocie a artiştilor punctul fix pentru orien^ 
tarea lui. Intr’o vreme cînd cărturărimea Ardealului se înf㬠
şură în îngustimea unei mîndrii locale, cînd cei mai mulţi 
fruntaşi politici de-aici credeau încă în iluzia atavică a milo¬ 
steniei dela Viena, cînd unii erau pe cale să-şi facă intrarea 
in Parlamentul de pe malul Dunării, bătrînul Vulcan de zeci 
de ani bă tea drumul Bucureştilor. Pe la Academie, prin culoa¬ 
rele Teatrului Naţional, pe la diverse serbări se iveâ silueta, 
lui de stejar falnic cu obrazul rumen, dar cu ochii împăienje¬ 
niţi de emoţie... El nu se întorceâ numai Jncărcaţ de bucăţi* 
literare, care apăreau pe rînd la gazeta lui, dar înregistră 
toată creşterea continuă a unui organism, şi venea acasă» 
ipnotizat de îndemnuri noui. In acest chip revista dela Ora- 
dia-Mare devenise pentru Ardeal un palpitant monitor al> 
ideii naţionale, care aduceă verbul mîntuirii şi făceâ să» 
treacă în suflete acea presimţire minunată ce presăr^se de 
mult cu flori în minţile tuturora drumul armatelor romîneştiV 
De aceea, cu toţii pe vremuri am fost clienţij Familiei, nu mai» 
vorbesc de cei care au crezuţcă pot avea un cuvînt de trans¬ 
mis ţiparului, fiindcă aceştia şi-au început ucenicia subt ocro¬ 
tirile gazdei primitoare din |3ihor... 

Familia e meritul de căpetenie, cărţile lui pot fi uitate, Fa¬ 
milia nu se uită. Ea rămîne biletul de intrare permanentă a» 
lui losif Vulcan în istoria literaturii noastre. 

* 

* * 


281 


www.dacoromanica.ro 



Acest adevăr nu e o constatare de Ocazie în cadrul unei con¬ 
ferinţe, ci o recunoaştere de-a cărei satisfacţie răposatul a 
-avut norocul să se împărtăşească în viaţă. 

Jubileul venerabilei reviste a fost o sărbătoare naţională. 
Sunt douăzeci şi unu de ani de atunci, dar mi-a rămas în 
memorie cu amănunte inpresionanta manifestare. Cultura ro- 
mînească s’a pătruns în mod integral de însemnătatea mo¬ 
mentului cînd o revistă împlinea patruzeci de ani de exis¬ 
tenţă. Un pelerinaj s’a pornit atunci la Oradia. Toate socie¬ 
tăţile mai de seamă şi-au trimis reprezentanţii lor, au venit 
academiciani, au venit studenţi, au venit preoţi, au venit ac¬ 
tori, eră un cortegiu lung şi variat. Oraşul străin priveâ cu 
•mirare, dar nu cu neînţelegere această închinare, fiindcă di¬ 
rectorul Familiei erâ stimat de concetăţenii lui. Acasă într’un 
•elegant interior care trădâ îngrijirile unor mîini delicate, ne-a 
primit fericitul patriarh alături de doamna Vulcan, cu obrazul 
■luminat de zîmbet şi mulţumire. A fost o defilare de-urări, 
euvinte într’aripate, un convoi de daruri, coroane de argint cu 
tricolor,® fost concert, declamaţii, flori, seara s’a jucat o piesă 
a autorului... Neamul întreg îşi trimetea omagiile pentru no- 
t»ilul sbucium al unei vieţi. 

Am fost adînc mişcat de această izbucnire spontană. Ve¬ 
neam dela Budapesta, trimis de camarazii mei de universi¬ 
tate, veneam şi în numele revistei « Luceafărul », pe care o 
înfiripase nu cu mult înainte neastîmpărul nostru tineresc. In 
tensiunea nervilor de douăzeci de ani, mă zguduise emoţia 
■moşneagului.... Mi-aduc aminte, noaptea întreagă ni s’a 
prelungit discuţia băieţilor... cîntece .. pahare... planuri 
de revoluţie... Amicul Istrate Micescu sosit dela Paris, 
■cu barbişon franţuzesc şi cu versuri de Lamartine, ne uimise 
cu retorica lui... 

A doua zi la banchet s’a reluat protocolul consacrat ardele¬ 
nesc. S’au rostit toasturi pentru sărbătorit, a vorbit şi pri¬ 
marul oraşului în ungureşte. Toţi l-au proslăvit pe jubilant. 
€1 a răspuns cu obişnuită modestie şi rotindu-şi privirile 


382 


www.dacoromanica.ro 



peste noi toţi, a închinat pentru: unitatea sufletească a nea¬ 
mului. .. 

Ţiu minte agitaţia care mă stăpîneâ, ca un somnambul 
m’ara ridicat de pe scaun şi în tăcerea reţinută o clipă mi-dra 
strigat urarea: Să bem pentru unitatea noastră politică... Na 
ştiu să fi spus mai mult. Studenţii m’au aplaudat frenetic, 
ochii primarului se făcuse mari, un protopop dinspre caput 
mesei mă privea speriat, ştergîndu-şi fruntea cu o enormă 
basma roşie... Banchetul s’a sfîrşit repede... 

In forfoteala generală mă pironisem în colţul meu de masă 
cu barba în piept şi cu buzele strînse. Deodată simt o mlnă_ 
pe umăr, eră Iosif Vulcan. 

M’a îmbrăţişat, m’a sărutat pe frunte părinteşte şi nu mi-a 
zis decît trei cuvinte : Tu ai dreptate... 


* 


* 

♦ 


Doamnelor şi domnilor, vedeţi, oricît e de complexă viaţ* 
noastră de astăzi, cîte o pagină desgropată din trecutul Ar¬ 
dealului face să vibreze coarde adinei... 

Ridicaţi, deci, un monument lui Vulcan, aici unde s»a făr⬠
miţat truda lui! Din acest bronz vă va vorbi o bucată de 
trecut, ale cărui rădăcini nu sunt înfipte numai în ţara Biîro— 
rului, ci în inima noastră a tuturora... 


www.dacoromanica.ro 




flopam Iancu 


storia de veacuri a Ardealului romînesc e istoria de 
crimi şi de umilinţă a unui popor orfan. 


Din toate apăsările trecutului, jugul feudalităţii ungu¬ 
reşti a durut mai mult. Pretutindeni domnia străină ne-a în¬ 
cătuşat energiile de viaţă, aici însă s’a aşternut peste noi ca 
o nenorocire vecină cu moartea, fiindcă în deosebire de alte 
părţi, generaţiile noastre de iobagi ardeleni, părăsite în curs ui 
vremii de către conducătorii lor, au suferit necontenit o în¬ 
treită mucenicie: de sînge, de lege şi de clasă. Una din aceste 
primejdii să fi fost ar mai fi putut miji flacăra desrobirii, la¬ 
olaltă ele s’au transformat într’un blestem fără apărare, într’o 
crudă încercare venită par’că de sus, ia care nu se putea răs¬ 
punde decît cu plînsul, cu eterna obidă sufletească a tuturor 
sclavilor. Iată de ce povestea noastră de aici e o lungă plîn- 
gere în surdină, revărsată în doine, ticluită în petiţii la împ㬠
ratul, sau oftată în rugăciuni la Dumnezeu. Ardealul o miie de 
'ani şi-a muiat desnădejdea în jale şi s’a mîngîiat cu visuL 
De două ori el totuş a lovit cu sete crîncenă şi cu avînt în¬ 
fricoşat dospit din impulsuri seculare. In amîndouă rinduriie 
îovitura lui a pornit din acelaş loc care prin vitejie legendară 
a răscumpărat aureola bărbăţiei îngropate şi a da t imui p$j~ 
por oropsit unica zestre de înălţare morală. 


285 

www.dacoromanica.ro 




Acest loc es e Ţara Moţilor. 

Iftoţif apar astfel cu o specială prerogativă în Istoria 
şoaştră. Nea irul lor vînjos adăposteşte singura tradiţie d^s e- 
jirojsin pe care vremea vitregă nu ni l-a putut înfrînge. In 
amanţii Abrudului continuatorii vechei aşezări romane, ca în- 
cetate izolată de slăbiciunile vremelnice, au păstrat re¬ 
flexe Intîrziate din gloria străbună. Cu toată robota lor zil¬ 
nică aceşti copii ai codrului şi-au menţinut dorul de libertate. 
Csnd tot Ardealul se legănă în tînguire neputincioasă, în 
văgăunele lor fermentă revolta. Ei ne-au învăţat mai întîisă 
plătim cu sînge, nu cu lacrimi, ei au introdus virtuţile 
războinice pe un pămînt biruit, ei reprezintă acţiunea într’o 
faune copleşită de visare mistică. De pe culmile munţilor apu¬ 
sean a strigat pentru întîia-oară răsvrătirea, ca un bucium 
precursor al redeşteptării generale. Moţii sunt Tirolul nostru, 
Jmmnul Ardealului, iar cele două inimi mari în care a cloco¬ 
tit uraganul sunt eroii lor: Horia şi Avram lancu. 

Xîntndouă figurile trecute în mitologia populară se g㬠
sesc într’o perfectă înrudire organică. Au pornit şi unul şi 
altul dela aceeaş vatră ţărănească, au crescut în aceleaşi pa- 
5.<ioi şi au încarnat aceleaşi năzuinţi ancestrale. Lupta lor s’a 
■desfăşurat pe un fond comun, avînd un obiectiv unic şi mij- 
i«aaas la fel. Concepţia politică de care s’au călăuzit şi care a 
determinat prăbuşirea lor tragică a fost aceeaş iluzie deşartă 
a împăratului dela Viena, cea mai tristă şi cea mai scump 
plătită erezie a ideologiei noastre de veacuri. Ce-i desparte 
.însă pe cei doi martiri ai Moţilor, e cadrul vremii în care s’a 
•deslănţuit epopeea lor, cortegiul de lozince şi de evenimente 
care i-au întovărăşit pe cîmpul de bătaie. Horia e ‘revoluţio¬ 
narul ţăran care întrupează instinctele de viaţă ale unui po¬ 
por prin prizma revendicărilor locale. Drama lui e un prelu¬ 
diu numai al «reînvierii care aşteptă în umbră. lancu însă, o 
verigă într'um lanţ de evoluţiune Universală, se înfăţişează 
stela început îmtr’o armură complexă de luptător pentru 
moarta integrală a unui neam. El e soldatul conştient al ideii 


^86 

www.dacoromanica.ro 



najionale, a cărui spadă loveşte dela înălţimea unor principia 
imutabile de acord cu catechismul epocii lui. Prin Horia ţîş— 
neşte un fulger răzleţ din viforul unui popor, prin Iancu cere- 
cuvînt poporul însuşi, cu adevărurile programatice asvîrlite» 
in cumpăna istoriei. De aceea răscoala lui Horia e o plat— 
formă morală fără consecinţe şi transformări de domeniul* 
realităţii, cită vreme revoluţia dela patruzeci şi opt rămîne- 
ca o înaltă semnificare politică, prin care s’a inaugurat isto¬ 
ria modernă a romînismului, deschizînd drumul desrobirilor 
viitoare. 


* 

* 


* 


Se va găsi oare cîndva meşterul iscusit, care despicînd în— 
tîmplările şi cîntărind faptele, să reconstruiască această pa¬ 
gină strălucitoare de demult ? Va veni poietul să lumineze cit 
razele lui în sguduitoarea tragedie sombră, ori istoriograful sat 
descifreze faţa vremii în toate tainele ei şi să ne dea eternul 
omenesc din sbuciumul lui Avram Iancu, îndeplinind astfel 
o operă de educaţie naţională ? 

Personalitatea mortului dela Ţebea se desface din galeria 
trecutului apropiat, învestită cu o excepţională valoare mo¬ 
rală, din care posteritatea şl mai ales zilele noastre tulburi ar 
putea să desprindă linii simple şi mari. Peste tot pleiada vi¬ 
zionarilor ardeleni dela patruzeci şi opt, cu suflul lor roman¬ 
tic, cu concepţia eroică care le străbăteâ crezul politic şi cu» 
idealismul luminos care îi povăţuiâ, înfăţişează o culme pe- 
care de atunci şi pînă astazi generaţiile de epigoni n’au mai 
lost în stare s’o atingă. Sforţarea poporului nostru, de a ela- 
borâ la el acasă cuvinte de ordine ale frămîntării continen¬ 
tale din aceasta perioadă, a dat roade. Din ceata iobagilor 
asupriţi s’au improvizat repede cărturarii lor în oameni 
politici cu o limpede intuiţie a situaţiei, şi cînd a sunat 


287 

www.dacoromanica.ro 



«-tasul, aceşti preoţi şi mireni dela sate, într’un elan vijelios 
au încins spada devenind prefecţi, tribuni şi centurioni, 
reîmprospătînd astfel pe un colţ de pămînt uitat un 
aspect mişcător din antichitatea latină. Subt conduce¬ 
rea lui Şaguna, prototipul cel mai distins al eclesiastului 
militant produs de istoria noastră şi cu îndrumarea lui 
Simeon Bărnuţiu, profesorul cu suflet de apostol, un şir 
întreg de fruntaşi au răsărit fanatizaţi de ideie. Eră mişcare, 
patimă, îndrăsneală în rîndurile lor şi hotărîrea nestrămutată 
de-aşi duce cauza la biruinţă. 

Din primele zile ale fierberii din Ardeal s’a ivit pe planul 
întîi, alături de dînşii, silueta tînărului advocat din Cîmpeni, 
care dâ un relief cu totul deosebit comitetului naţional de 
atunci.TAvram Iancu descindeâ cu o structură sufletească par¬ 
ticulară. Urmaşul lui Horia aduceâ cu sine mîndria aspră a 
Moţilor, acea pornire furtunoasă de plată şi răsplată care 
înroşise odată crestele munţilor cu focul revoluţiei. In vinele 
iui svîcneâ sîngele fierbinte cu descărcări violente de pa¬ 
siune elementară. Credinţele vremii şi evenimentele din jur 
agitau cu o putere înzecită acest temperament de erou. Firea 
lui Iancu, caracterul distinct şi unic al ţăranului dela Vidra, 
a smuls dela început mişcarea dela patruzeci şi opt din 
ogaşa bătătorită a suplicaţiunilor seculare către «prea înăl¬ 
ţatul cezaro-crăiesc scaun» şi i-a dat un caracter revoluţionar. 
Fiinţa lui îmbibată de fanatism a dominat masele din primele 
clipe. Acest tînăr de douăzeci şi cinci de ani, cil graiul res- 
picat şi scurt, cu sclipiri de oţel în adîncul ochilor albaştri, 
■şi-a dat seama că numai armele pot hotărî într’un proces de 
veacuri, care a batjocurit pînă la sînge plebea năpăstuită. 
La adunarea de pe cîmpul Libertăţii în 3/15 Mai la Blaj, 
iancu a venit în fruntea Moţilor organizaţi milităreşte, gata 
să înfrîngă orice val inoportun de cuminţenie iobăgească. 
Peste capul episcopului Lemeni şi al canonicilor lui supuşi 
stăpînirii ungureşti, sarcasmul lui a plesnit ca un bici de foc. 
Dincolo de îngrijorarea căpeteniilor circumspecte, tribunul 


www.dacoromanica.ro 



dela Cimpeni radia tinereţe, nervi şi optimism. Prin el a pri¬ 
mit mişcarea noastră nota vitejiei şi romantismul de epopeie. 
In sfatul conducătorilor, Iancu şi^a impus pecetea lui definitivă, 
înalta prevedere politică a lui Şaguna şi cumpătul diplomatic 
al înţeleptului arhiereu, unite cu viziunea istorică a Iui Si- 
meon Bărnuţiu se completau admirabil cu acest om de ac¬ 
ţiune, care în comitetul dela Sibiu, într’o memorabilă şedinţă 
prelungită de calcule şi temeri, a tăiat scurt discuţiile savante: 
Domnilor vorbiţi înainte, eu plec în munţi, şi fac revoluţie ! 

Ce-a urmat, se ştie, e prima noastră afirmare a ideii de li¬ 
bertate politică, cea dintîiu campanie ostăşească în războiul 
de neatîrnare. Advocatul Avram Iancu a pledat cu sabia în 
mînâ cauza romînismului. Prefectul de lănceri întors între 
Moţii lui s’a dovedit un strălucit şef fnilitar. Ca împinşi de o 
chemare magică, i-au roit împrejur ciubărarii şi ciobanii din 
văile Crişului şi ale Arieşului. S’au aprins focuri pe culmi, 
a început să sune~îulnicul de brad, s’au pornit carele lancului 
de care plînge şi azi poezia populară şi tunurile de lemn au 
fost urcate pe vîrfuri la trecători. Agerul prefect, frumos, 
drept şi încrezător crai al munţilor, se iveâ pretutindeni pe 
calul lui alb ca un zeu al luptei. Prestigiul Iui personal între¬ 
ţinea şi cohesiunea şi disciplina acestei armate de ţărani. Cele 
două invazii ungureşti în munţii Abrudului, sugrumate în 
sînge subt cutropirea Moţilor, au arătat lumii la ce grad de 
conştiinţa cetăţenească se ridicaseră iobagii Ardealului şi ce 
bloc de granit erau piepturile lor. Toată vremea Iancu a fost 
-comandantul necontestat, adorat de piulţime. Oastea Iui 41 'a 
cunoscut o clipă de înfrîngere. Armatele imperiale au jost 
bătute de rebelii unguri, prinţul Windischgraetz a fost alun¬ 
gat de Kossuth peste graniţa Ungariei, baronul Puchner cu 
austriacii lui bine înarmaţi a fugit din faţa lui Bem la Rîm- 
nicul-Vîlcei, cînd în munţii Abrudului flamura noastră fîl- 
făiâ triumfătoare. In acest timp de aproape doi ani cînd 
Avram Iancu a desfăşurat o acţiune proprie fără nici un 
ajutor din partea autorităţilor militare imperiale copleşite de 


289 

«Mustul care fierbe*. 

www.dacoVomanica.ro 


19 



o frică meschină, eroul dela Fîntînele paralel cu mişcarea 
armată avea şi o intensă activitate politică. Cuibul lui de 
stînci devenise focarul redeşteptării naţionale romîneşti de 
pretutindeni. Fie că îndrumă linia de conduită a tovarăşilor 
săi din comitetul naţional, sau primea emisarii guvernului 
dela Dobriţin, fie că urmărea planurile Curţii dela Olmutz* 
lancu concentrâ atunci destinele neamului în mîinile lui, Subt 
ocrotirea munţilor neînvinşi, la lumina unui foc, ţăranul din 
Vidra^şi generosul boier muntean Bălcescu urzeau pentru 
întîia oară pe urmele mortului dela Turda visul unirii tutu¬ 
rora. Pînă tîrziu, după venirea Ruşilor în ţară, el a fost un 
factor activ al echilibrului politic, chibzuit şi desfăcut de pre¬ 
judecăţi, neavînd alt punct fix în cugetarea lui decît soarta 
integrala a neamului. 

După strălucirea orbitoare a venit prăvâlirea în prăpastie, 
cea mai întunecată tjagedie care puteâ sdrobi sufletul erou. 
Perfidia Vienei a transformat repede un popor biruitor într’un 
popor mucenic. Absolutismul austriac ca o nouă pecingine 
s’a aşternut deasupra Ardealului, trecut din ^hiarele bru¬ 
tale ale nemeşilor unguri în sforile abile ale pohţiş ilor aus- 
triaci, Subt apăsarea regimului s’au prăbuşit teorii pol'tice şi 
gînduri de regenerare. Fruntaşii noştri au luat lumea în cap, 
sau şi-au atîrnat spada în cui, aşteptînd zile mai bune. Su¬ 
fletul nedomesticit al lui Avram lancu n’a put t suporta odi¬ 
oasa încercuire. Ca si mai înainte a tresărit cu aceeaş pa- 
t‘mă 4 n faţa robiei. El care îşi hraneâ avîntul din impulsuri 
atavice şi simt'se ca toata carnea lui mareaţa dramă în 
minte cu făgăduin ele de ieri şi în urechi încă cu strigătul n㬠
valnic al gloa elor dela Marisel, nu puteâ privi cu braţele în¬ 
crucişate ruşinea si nu-şi nch'pun să trăiască ca un modest 
caneelist aulic, sau ca pensionar austriac din mila vu turului 
cu două cap te. O noua revoltă l-a aprins şi i-a adus pier¬ 
zarea. Se ştie calvarul lui dela Viena, după ce în cabinetul 
împăratului a respins decoraţia :— Nu ne-am luptat pentru 
jucării , — vrem drepturi. Maiestate ! Se cunosc loviturile 


290 


www.dacoromanica.ro 



groaznice de mai tîrziu ; închisoarea din cetatea deia^Alba- 
Iulia, unde l-au ferecat în lanţuri şi l-a pălmuit un căpitan 
austriac pe Craiul-Munţilor! Ce vifor pustiitor trebuie să fi 
bîntuit în aceste clipe în Sufletul Prometeului înlănţuit 1 Ce 
umbre fugare se vor fi abătut peste fruntea lui, pe care str㬠
lucea cununa de raze a unui popor întreg 1 Ieşit de după zi¬ 
durile negre, eroul umilit eră pe marginea abisului. Ce putea 
face el ? Drumul lui nu mai aveâ Întoarcere. Să se înarmeze 
cu scripte şi documente, ca să susţie o plîngere străveche 
stropită cu sînge ? Să apere ca advocat la tribunalele nem¬ 
ţeşti pădurile Moţilor cerşetori? Numai eră ieşire, Avram 
lancu trebuiâ să cadă, trebuiâ să dispară din circulaţie ca să 
intre în imperiul legendei şi să diriguiască de acolo cu neîn¬ 
duplecata putere a morţilor crezul unui neam... 

A urmat deci fatalul sfîrşit de dramă, zguduitor şi mistic 
ca o tragedie shakespeareană. lancu s’a întors acasă în munţii 
lui robiţi iarăşi, de astădată rob şi el, înfrînt în credinţă şi 
batjocorit în amorul propriu. O perioadă de singurătate dîrză 
a premers melancoliei, care l-a înfăşurat pe veci. In casa dela 
Vidra, înconjurat de tribunii care i-au mai rămas, subt ochii 
înlăcrimaţi al unui tată ţăran, tăcut şi reflectând par’că în 
privirile du e crîmpeie dintr’o glorie apusă, el s’a închis ca 
ntr’o criptă mortuară. Erau zadarnice toate îndemnurile prie¬ 
tenilor, invitaţiile la dieta dela Sibiu, planurile de memorand 
la împăratul... lancu eră protestarea mută a decepţiei gene¬ 
rale şi eră prizonierul demnităţii sale rănite, fn această pos¬ 
tură l-a surprins călătoria împăratului Franz losef în Ardeal, 
vizita tînărului monarh în Ţara Moţilor. Toate stăruinţele 
prieteneşti de atunci, cu tot mirajul unor avantagii politice 
pe seama a lor săi, nu l-au putut înduplecă să apară înaintea 
domnitorului. Vizita plăpândului Habsburg s’a desfăşurat 
întrio atmosferă de amărăciune şi doliu. Foştii lănceri, lănceri 
lipsiţi de comandantul lor, se uitau cu sprîncenele încruntate la 
acest convoiu nedorit. In faţa casei cu şindrile dela Vidra nu 
aşteptă decât tatăl eroului, intinzînd un pahar de vin oaspelui. 


291 


www.dacoromanica.ro 



cu un gest liniştit de politeţă, patriarhală. Avram lancu pre¬ 
gătise acest gest de muşcătoare ironie şi se afundase în codru 
ca un vultur cu aripile zdrobite, aruncînd prietenilor săi sen¬ 
tinţa lapidară ca un dicton biblic: — Toate sunt în zadar, 
un nebun şi cu un mincinos nu se pot înţelege,. 

De aici înainte o singură dată l-au mai putut urni din pasi¬ 
vitatea lui. In năzuinţa de a-şi creâ un acord cu împrejurările, 
conducătorii politicei ardelene au făcut totul os să curme pro¬ 
testarea solitarului din munţii apuseni, care împrăştia suges- 
tiuni neplăcute Burgului dela Viena. S’au dus deci la dînsul, 
l-au acoperit de mustrări, i-au insinuat că confundă binele 
public cu rosturile Iui şi cu puterea l-au dus la Sibiu, 
lancu tîrît le-a ascultat argumentele, le-a primit programul. 
Cine ştie ce prăvăliri surde se sbăteau în tăcerea lui ? O mare 
bucurie îi însenină pe toţi la gîndul că actul de sumisiune a 
tigrului îmblînzit va avea o reală contravaloare politică. 0 
delegaţie de fruntaşi l-a dus la principele Schwartzenberg, 
guvernatorul Ardealului, care i-a strîns mîna cu satisfacţie şi 
l-a poftit zîmbitor să şadă: — Also, was wollen die Rumă- 
nen? lancu, ca la lumina unui fulger, va fi văzut atunci toată 
fatalitatea unei istorii milenare. A zîmbit şi el prinţului şi-a 
răspuns cu ochii rătăciţi: — Serenisime, o academie de drept 
la Sibiu şi-o baie de vapori la Vidra ! 

In clipa aceea a înebunit Avram [ancu! * 

Zeci de ani s’a plimbat mortul viu pe poienele dintre brazi, 
peste mormintele unde dormeau lăncerii lui. Desculţ, sdren- 
ţos, ca un rege Lear rătăceâ Craiul Munţilor, cea mai înfri¬ 
coşată icoană a dărăpănării unui popor ohinuit. Pe la tîrguri 
sau pe cîte o culme de deal se iveâ făptura lui pribeagă. 
Moţii alergau la el să-i atingă genunchii ca pe nişte moaşte 
şi sdrenţele lui ca o binecuvîntare. Avram lancu scotea un 
fluer de cireş şi cîntâ marşul lui: « Astăzi cu bucurie romî- 
nilor veniţi, Pe lancu în cîmpie cu toţi îl însoţiţi » /... Ţăranii 
ştiau cîntecul atît de bine. In cadenţele lui bătuseră pe Hat¬ 
mani şi sdrobiseră odinioară legiunea cu chivărele cu cap de 


292 


www.dacoromanica.ro 



mort Ca un cor din iragediile Iui Sofocle înconjurau pe tita¬ 
nul căzut şi plîngeau.. 

Intr’o zi l-au găsit mort pe o bancă, cu faţa întoarsă spre 
.cerşi l-au îngropat subt gorunul lui Horia la Ţebea, cu o 
piatră albă la căpălîi, într’o groapă împrejmuită cu zăbrele 
sărace... 

Gorunul îl plouă de atunci cu frunze, ţăranii îi cîntă în ba¬ 
lade la coarnele plugului, iar istoria noastră învaţă din re¬ 
ligia Iui... 


* 


* 

* 


Sunt vreo cincizefci de ani şi mai bine de cînd a murit a 
doua oară Avram lancu. De atunci faţa vremilor s’a schim¬ 
bat printr’o cascadă vertiginoasă. Credinţa Iui s’a înfipt a- 
dinc în conştiinţa neamului şi-a ajuns ia o răspîntie nouă. 
Viforul dela patruzeci şi opt s’a pornit iarăş să sguduie cata- 
peteazma lumii. A reînviat epopeia ! Romînismul s’a ridicat 
din cenuşa ruinei universale şi peste stîrvul pajurei cu două 
capete dorobanţii noştri au împlîntat tricolorul pe palatul 
din Buda... 

O justiţie imanentă, veşnică şi implacabilă, a rectificat po¬ 
vestea noastră şi-a răsplătit martiriul eroului. In faţa mor¬ 
măitului dela Ţebea se închină o Romînie aşa cum a visat-o 
el cu Bşlcescu la focul de pe creste, sau cum a văzut-o ca o 
fantomă'în arătările lui de pribeag nebun. 

In decorul schimbat un alt monarh trece astăzi pe la casa 
lancului. E al nostru. Vine să-i îngenunche la groapă, sim- 
bolizînd recunoştinţa unui neam. Clipa ne covîrşeşte cu în¬ 
ţelesul ei adînc, un fior de veacuri tremură In frunzele goru¬ 
nului lui Horia şi din troparele bizantine flutură eternitatea 
peste capetele noastre. In coborlrea amurgului se vor aprinde 
iar focuri pe culmi, fumul lor se va ridica la cer paşnic şi 


293 


www.dacoromanica.ro 


blînd, ca fumul jertfei bine primite. Tîrziu în lumina albă de 
lună va picura din nou glas de fluer printre crengile bra¬ 
zilor, ca o chemare de departe :«Astăzi cu bucurie Romînilor 
veniţi /». 

“Ascultă Sire, acest fluer cu toate poveţele Iui! E fluerul 
ţăranilor noştri, fluerul lui Iancu, fluerul fermecat, în cîn- 
tecul lui e toată mîntuirea noastră! 


294 


www.dacoromanica.ro 




La gpoapa lai Şagana. 


M ormintele sunt pe seama morţilor locaşuri de odihnă,, 
pe seama viilor urne evocatoare. 

Posteritatea se opreşte în pragul lor ca să smulgă 
tainele vieţii ce a fost, să descifreze impjulsul unei energii, 
sau să culeagă un învăţămînt pentru ziua de mîine. Dea¬ 
supra fiecărei cruci din ţintirim planează o poveste din trecut, 
care luminează în veşnicie. Sunt cruci de poveşti umile ca 
para gălbuie a unui opaiţ în amurg, crucile mulţimii ano¬ 
nime revenite la sînul ţărînii primitoare. Sunt cruci insă al 
căror înţeles străluceşte departe ca un stîlp de foc călător în 
noapte; sunt crucile risipitorilor de suflet ce au ocrotit o ideie 
şi au lăsat-o moştenire spre binele altora. A te apropia de 
ele înseamnă a face să reînvie subt ochii tăi unele din torţele 
creatoare, care au dus societatea in eterna ei primenire mai 
innainte cu un pas. 

Pentru noi toţi, mauzoleul Mitropolitului Şaguna este un 
asemenea prilej de împrospătare a amintirii unei rare energii 
rodnice, cheltuite pe deaîntregul în slujba neamului. Este poate 
cel mai evocator mormînt al romînismului din Ardeal de o 
sută de ani încoace, fiindcă subt lespedea lui doarme omul care 
a realizat cele mai mari binefaceri pe seama acestui colţ de 
pămînt. De aceea astăzi, la cincizeci de ani de cînd s’a în- 


295 


www.dacoromanica.ro 




chis în criptă marele Arhiereu, întreaga conştiinţă naţională 
Intr’un avînt de pioasă reculegere călătoreşte subt brazii dela 
Răşinari, dîndu-şi seama că dela groapa lui Şaguna, ca de 
pe o culme de înaltă retrospecţiune istorică, vedem desfăşu- 
rîndu-se unul din cele mai luminoase capitole din însăşi exis* 
tenţa noastră. 

Veacul al nouăsprezecelea, perioada de procreaţie a Romî- 
niei moderne, a scos pe arenă o admirabilă pleiadă de perso¬ 
nalităţi. Principiul naţional, aruncat in laboratoriul istoriei 
universale de marea revoluţie franceză, a inaugurat epoca de 
redeşteptare şi la noi ca şi în alte părţi. Ca după un îndelung 
somn letargic în care s’a acumulat o sevă milenară, puterile 
latente au izbucnit pe amîndouă laturile Carpaţilor şi popo¬ 
rul nostru revenit la viaţă a fost zguduit din toropeala lui cu 
o egală intensitate subt toate stăpînirile politice de atunci. Un 
fluid misterios i s’a comunicat par’că în tot organismul lui şi 
l-a adus în mişca-re. Lozincele vremei au găsit deodată răsu¬ 
net în oropsitele Principate dunărene şi în Ardealul chinuit de 
apăsarea iobăgiei. Un suflu romantic, o grabă febrilă de 
viaţă, un val impetuos de porniri generoase a luat conştiinţa 
obştească în stăpînire ca totdeauna în ajunul marilor prime¬ 
niri. Dincoace şi dincolo de munţi setea de lumină şi de drep¬ 
tate a început să agite într’un fel neobişnuit rîndurile mulţimii 
şi ca prin minune din adormirea unui mediu primitiv patriar¬ 
hal a crescut dintrodată o generaţie de intelectuali frămîn- 
taţi de problemele neamului, militanţi, îndrăsneţi şi gata de 
ultimul sacrificiu pentru izbînda visului lor. E generaţia ideo¬ 
logilor dela patruzeci şi opt, cum s’a obişnuit să-i numească 
posteritatea, cei cari în Muntenia şi Moldova au făurit unirea 
şi războiul de independenţă paralel cu mănunchiul care a în¬ 
drumat destinele neamului aici în Ardeal după prăbuşirea 
feudalităţii. 

Romînii de subt Habsburgi s’au găsit în faţa evenimentelor 
epocale dela jumătatea veacului trecut orfani de o clasă con¬ 
ducătoare. Un popor de ţărani clăcaşi călăuzit de preoţii lui eră 


296 


www.dacoromanica.ro 



Ardealul nostru dela patruzeci şi opt. Şcolile dela Blaj singure 
luminau pe acesj fond de tristă părăsire ca o candelă în întu- 
nerec. De aceea a trebuit o răscolire a tuturor instinctelor de 
viaţă, ca menirea noastră istorică să poată fi îndeplinită. În¬ 
cordarea supremă s’a făcut şi o vastă eflorescenţă de oameni 
a răsărit pentru toate trebuinţele. In mersul revoluţiei preoţi- 
mea a unit crucea cu spada, s’au ivit clerici în fruntea legiu¬ 
nilor de lănceri, tineri advocaţi au devenit comandanţi de ar¬ 
mată, în vreme ce profesori de teologie s’au improvizat în co¬ 
dificatorii doctrinei noastre politice. Totul s’a pus în mişcare, 
toate rezervele s’au înşiruit pe cîmpul de bătaie în marele 
examen al neamului. Această revărsare de energii însă trebuia 
ordonată, ţinută în frîu şi valorizată cu un obiectiv politic 
bine determinat. Se cerea deci o operă de chibzuită cerebra¬ 
litate, se cerea spiritul creator şi intuiţia de geniu care stăpî- 
neşie viitoarea tulbure, se cerea omul excepţional. 

Rolul acesta l-a avut Andrei Şaguna', descendent al Pindului, 
trimis de soartă ca un ajutor venit de sus în tabăra Arde¬ 
lenilor. 

Tînărul vicar din preziua învălmăşelii generale s’a aşezat 
dela început în această largă perspectivă istorică, a ajuns 
repede un centru al mişcării şi mîna lui viguroasă a prins, 
cu putere toate iţele. Inţelegînd din primele momente că mi¬ 
lioanele de ţărani romîni din vremea lui sunt predestinaţi unei 
conduceri teocratice, el a făcut din cîrja vlădiceascjt un 
sceptru de îndrumare politică. Deosebitele sale însuşiri 
îl impuneau în fruntea trebilor. Minte de o comprehensiune- 
cu totul particulară pentru toate situaţiile politice, om de 
tact şi fin diplomat, spirit cizelat de cultură şi perfect echili¬ 
brat, pregătit deopotrivă pentru speculaţiunile abstracte ca 
şi pentru acţiunile pozitive, urmaşul de scaun al blagocestivu— 
lui Vasile Moga, aduceâ cu sine şi un element psihologic nou, 
linia de avînt şi îndrăzneală, temperamentul de revoluţionar 
şi conspirator, o reminiscenţă atavică, cine ştie, din sufletul- 
agitat al Macedoniei. 


297 


www.dacoromanica.ro 



Înzestrat cu o personalitate multiplă şi bogată, Şagunaa de¬ 
venit astfel diriguitorul destinelor noastre politice în Ardeal. 

Dela memorabila Adunare de pe Cîmpul Libertăţii la Blaj, 
unde figura lui venerabilă asemănătoare imaginei lui Andrei 
Hoffer, eroul tirolez din pînzele celebre ale lui Defregger, 
domină miile de ţărani şi pînă în clipa din urmă a acestei 
frumoase bărbăţii, cel mai demn principe al bisericii noastre 
-a fost pe planul întîi al tuturor acţiunilor constructive la noi. 
In acest cadru de ansamblu al sbuciumului unui popor trebuie 
•apreciată munca lui.Şaguna. Ardealul romînesc, chemat la o 
via{ă politică prin străduinţele arhipăstorului agreat la 
Curţile din Viena şi Petersburg, se înfăţişă ca un spaţiu în¬ 
tins şi gol, pe care totul trebuie clădit. Neobositul construc¬ 
tor a luat asupra sa covîrşitoarca sarcină de a creâ institu¬ 
ţiile trebuincioase pe seama milioanelor care au tînjit în 
umbră, cheltuindu-şi puterile într’o continuă şi laborioasă 
trudă, făcînd «tuturor toate», după zisa scripturii. 

Grija de căpetenie a clericului mîndru de tagma lui a fost 
ridicarea bisericii ortodoxe din prăbuşirea şi umilinţa ei şi 
reînvierea vechii mitropolii cutropite de vitregia vremilor. 
Cînd această ţintă extrem de dificilă a putut fi atinsă, înfrin- 
gîndu-se prin influenţaşi stăruinţele lui conduita tradiţională a 
burgului vienez, noul mitropolit şi-a putut pune în lucrare ideile 
<le organizator. In Constituţia ce a dat bisericii sale i se învede¬ 
rează întreg spiritul de prevedere politică unit cu cea mai 
-subtilă înţelegere a problemelor morale. Statutul organic al 
lui Şaguna, opera lui personală, rămîne pentru toate vremile Ia 
moi o «magna charta» a organizării bisericeşti. Principiul na¬ 
ţional şi concepţia democratică sunt la baza magistralei alc㬠
tuiri care îmbină în cel mai fericit chip spiritul apostolic al 
preceptelor creştineşti cu exigenţele avansate ale vieţii mo- 
-derne. Pusă la adăpost de amestecul inoportun al statului 
ostil sau prea laicizat, pe temeiul unei complete autonomii şi 
înfrăţită cu complexul trebuinţilor unui popor prin partici- 
-parea preponderantă a mirenilor la toate organele ei de ad- 


m - 


www.dacoromanica.ro 



ministraţie, guvernîndu-se prin votul obştesc şi prin sistemul 
electiv, biserica orînduită de Şaguna a devenit cea mai pu¬ 
ternică cetate de afirmare şi apărare naţională, lăsînd viito¬ 
rului mai norocos indicaţiile precise pentru organizarea 
integrală a bisericii noastre. 

Prin activitatea lui pe tărîm bisericesc mitropolitul Andrei 
a depăşit graniţele eparhiei sale şi a menţinut contactul per¬ 
manent cu romînismul de pretutindeni. 

Dar alături de această prodigioasă frămîntare la adăpos¬ 
tul Crucii, sufletul lui înregistra toate nevoile curente şi din 
scaunul arhieresc pe care prestanţa şi prestigiul Iui per¬ 
sonal II transformaseră într’un piedestal de mare senior, bâ- 
trînul cu chip de vultur cobora des, fie că îl chemă 
arena publică cotidiană, unde un sfert de veac a fost supremul 
paznic, fie că probleme' culturale sau economice îl preocu¬ 
pau pentru întărirea neamului. 

Cînd a fost în preajma apusului, deodată cu stingerea lui 
o furtună vrăjmaşe îşi pregătea deslănţuirea asupra ogoa¬ 
relor unde s’a risipit sămînţa lui Şaguna. Era de imperialism 
unguresc şi-a scos la iveală atotputernicia, lăsînd să cadă 
pe bietul Ardeal, după o perioadă ne destindere, urgia anilor 
răi din Biblie. Moşneagul dîrz a înţeles toată amărăciunea vre- 
milor schimbate, şi-a murmurat trist în fiarbă de patriarh : 
«Fiere possam, sed juvare non /». Infrînt în cale, ca un stejar 
despicat de fulger la rfiargine de drum, a privit împrejur să-şi 
găsească un colţ pentru repausul de veci. Şi atunci, in acele- 
clipe rezumative ale unei vieţi, căutînd un simbol să-i întru¬ 
peze tot rostul pe lume, drumeţul dela Pind care urcase toată 
scara măririlor, el, prietenul arhiducilor dela Viena şi oaspele 
splendorilor imperiale, şi-a ales lăcaş de odihnă intr’un sat 
de ţărani la poală de codru verde, la Răşinari, în coasta gra¬ 
niţei ce trebuiâ să cadă, întro atmosferă rustică de romînism 
pur, în mijlocul crucilor de lemn ale acestor ciobani dela 
munte care semnificau mai limpede trăinicia rasei şi pecetea 
de eternitate a năzuinţilor noastre. 

399 


www.dacoromanica.ro 


Figura lui Şaguna s’a introdus în mod definitiv în conştiinţa 
populară şi cultul marelui Andrei înstăpînit.în toate cătunele 
Ardealului îşi întinde reţeaua strălucitoare asupra întregul^ 
pămînt romînesc. 

Astăzi, la jumălate de veac, cînd sufletul Romîniei între¬ 
gite în frunte cu Regele ei se apleacă în faţa acestui mormînt 
plin de înţeles, umbra neuitatului părinte al neamului se des¬ 
face deasupra capetelor noastre, Irezind în . inima tuturora 
un sentiment de binefăcătoare armonie, pentru a desprinde 
mai bine ritmul unei vieţi şi a ne pătrunde de poveţele ei. 

Academia Romînă, prin rostul meu, turburat de duioase 
amintiri şi copleşit de măreţia clipei, îşi trimite prinosul de 
închinare. 


300 


www.dacoromanica.ro 



Părintele Ixueaei. 


P rofeţii visurilor împlinite, ocrotitorii idealurilor reali¬ 
zate generalii marilor izbînzi, de obicei pleacă discret 
din lume. Ei încarnează principiul luptei, prin ei cere 
duvînt sbuciuniul maselor anonime. Pînă Tn clipa blruinţii 
mulţimea e suspendată de privirea lor şi îi urmează cu in¬ 
stinctul sigur al supunerii salvatoare. Ei pronunţă cuvîntul 
de ordine, ei dau semnalul de atac. Sosit odată triumful însă, 
nervii se destind, disciplina morală se atenuiază, rîndurile se 
sparg, ierarhia valorilor suferă o eclipsă trecătoare, arena e 
năpădită de figuranţi şi banchetul biruitorilor răsună zgomo¬ 
tos şi profan. In acest val de beatitudine stearpă marele chi¬ 
nuit nu e la locul lui, el se dă binişor la o parte şi singur㬠
tatea creatoare îl învălue cu încetul. Pe la răspîntii se strigă 
încă lozincele lui, praznicul e în toi, dar comandantul e ab¬ 
sent. Dacă moartea îl cercetează în asemenea momente > îl g㬠
seşte părăsit şi uitat, fiindcă el s’a topit în eternitate deodată 
cy izbînda, de aceea plecarea lui e discretă şi tristă ca un 
cîntec de departe într’un amurg de toamnă... 

Aşa s’a dus din mijlocul nostru părintele... 

Vasile Lucaci închide în sicriul lui protestarea istoriei Ar¬ 
dealului romînesc de o jumătate de veac. Sunt oameni pre¬ 
destinaţi să concentreze în sufletul lor aspiraţiile publice, oa- 
meni-drapel care se ivesc pe toate cîmpurile de luptă, adu- 


m 


www.dacoromanica.ro 




cmd parcă de sus mistica flacără a credinţei... Sunt Tyrteii 
Elladei, proorocii cum le zice vechiul Testament, eroii cum îi 
numeşte Carlyle. Fiinţa lor este un rezumativ al societăţii, o 
concretizare a epocii. 

Vasile Lucaci a tost zidit din acest rar aluat. Frămîntarea 
politică a romînismului, încătuşat subt Habsburgi de prin 
anii optzeci ai veacului trecut şi pînă după unire, se con¬ 
fundă cu sbuciumul lui personal. In această vreme, oriunde 
a fost Ardealul luptător, ori unde s'au afirmat drepturile lui 
de existenţă, fie că s'au răscolit valurile sentimentului popu¬ 
lar dincoace şi dincolo de Carpaţi, fie că s’au strigat adev㬠
rurile în faţa duşmanului sau în obrazul umanităţii, ori unde 
a fost risipire de energie, ori unde a fost conspiraţie, ori 
unde a fost suferinţă pentru neam, pretutindeni înseamnă că 
aşa a voit să fie, aşa ^ hotărît să se întîmple acest popă din 
Şişeşti, mîndru ca un senator roman, frumos ca un cardinal 
de pe vremea Renaşterii italiene.. 

Vasile Lucaci ca structură sufletească şi moştenire intelec¬ 
tuală este continuatorul direct al treimii noastre din veacul al 
XVlII-lea, trimisă din Ardeal în ucenicie pe malurile Tibrului 
şi întoarsă acasă în suflet cu splendorile Romei. Ca şi Petru 
Maior, Micu-Klain şi Şincai, părinji redeşteptării noastre, 
tînărul vlăstar dela Baia-Mare, subt adăpostul aceloraşi zi* 
duri dela propaganda fide , subt acelaş cer clasic al anticului 
Laţiu, şi-a împletit concep ia de viaţă subt impulsurile mo¬ 
numentalităţii romane reînviate de strălucirea Vaticanului. 
De aici de subt arcur le ce triumf de subt coloanele de gra¬ 
nit ale Coloseului, de subt cupola dela Lateran, din simfo¬ 
nia de culori a Stanze or lui Pa faeî, di 1 retorica amvonu¬ 
lui dela San-Pietro şi din oatâ v Itoarea risorgirnentului 
italian din care se resimţeau încă pronunciamentele epocii lui 
Mazzini şi gesturile largi ale lui Garibaldi, din lumea asta de 
spectri luminoşi şi suge tiuni măreţe s’a înfiripat catechismul 
fanatic al acestui preot care avea ca supremă dogmă: 
latinitatea . 


302 


www.dacoromanica.ro 



Acest crez i-a dat arsenalul de gîndire, scutul de apărare 
şi ţinta de luptă. 

Temperament pasionat, plămădit din sănătatea robustă a 
ţăranilor noştri, optimist şi senin, păstrînd plnă la bătrîneţe* 
subt sprincenele arcuite picăturile de lumină ale unui roman¬ 
tism tineresc, el preconizâ acţiunea şi nu se puteâ închide în 
contemplaţia unei chilii mănăsiireşti. Revărsările lui de ener¬ 
gie cutropitoare se cereau la largul, în faţa mulţimei cu mii 
de capete. Vasile Lucaci a dus deci pe tărîmul politicei mili¬ 
tante patrimoniul simţirii dela Roma. Latinitatea şi-a găsit în 
el pe vijeliosul tribun, ideia naţională pe agitatorul implaca¬ 
bil. Ce spectacol de măreţie epică, svîrcolirea lui de patru¬ 
zeci de ani pentru desrobirea unui colţ de omenire. A fost 
idolul adunărilor populare pe care le sguduiâ avîntul lui de- 
retor, ca un torent de lavă aprinsă, a fost locatarul închisori¬ 
lor din Vaţ şi Seghedin pe urma Memorandului dela Viena, a 
făcut să tresară cinismul Parlamentului unguresc, a stors 
rîuri de lacrimi la cetăţenii din Ploieşti acum un sfert de 
veac, s’a cheltuit, s’a risipit pe toate cărările, heatingînd nici 
o deşertăciune haina lui simplă de popa dela ţară, negăsin- 
du-şi altă răspla ă decît dragostea furtunoasă a mulţimii 
care l-a în ununat cu aureola legendei şi l-a trecut în cîntec 
ca pe eroii baladelor populare. Părintele Lucaci a crescut aşa 
pe fiecare zi, confundîndu-se în rostul lui cu o ţară robită. 
De pretutindeni, din miji cui vîrtejului, de oriunde se ivea 
profilul lui de vultur, ochii cati e a i priveaft departe spre 
columna lui Traian şi glasul 1 ii plin de sonorităţi de clopot, 
pios ca o rugăciune sau t înător ca o răsvrătire, rostea crezuk 
iluminat, pr’ns în curate i stîngace versuri romîneşti: 

— *Mama Roma cea bătrînă 
+Mi-a us arma asta 'n mină *... 

A sosit în sfîrşit ziua cînd marea dramă s’a apropiat de 
punctul culminant. 

Visul milenar fulgera în conştiinţa neamului nostru, conţi- 


303 


www.dacoromanica.ro 



atentul se încleştase In uriaşa lui încăierare, ca la judecata din 
urmă de pe pereţii Capelei Sixtine. Părintele Lucaci, în acele 
zile şi-a înţeles cheirţarea de profet, dîndu-şi seama că îndru¬ 
mătorii unui neam în vremuri de grea cumpănă trebuie să 
treacă examenul moral... Şi-a părăsit deci casa dela Şişeşti, 
s’a scuturat de obezile tăcerii prudente şi luînd toiagul pri¬ 
begiei în mină, luptătorul Ardealului s’a ivit ca o furtună în 
capitala Romîniei, acolo de unde trebuiâ să lovească spada 
liberatoare. In această perioadă părintele Lucaci a îndeplinit 
cea mai înaltă misiune politică a vieţii sale, avînd rolul de 
factor determinant al ideii care trebuiâ să aprindă flacăra 
răzbbiului de desrobire, dar salvînd în acelaş timp pe seama 
umanităţii şi demnitatea romînismului din Ardeal. 

Din cele dintâi zile ale toamnei din 1914, neastîmpărul 
rodnic al„acestui bătrîn s’a deslănţuit în fierbere fără răgaz. 
Jn fruntea Ligii dela Bucureşti, care devenise un minister al 
conştiinţei naţionale, întrunind toate căpeteniile ţării, alături 
de Nicolae Fiiipescu, în ale cărui cuvinte de granit se săpau 
adevărurile de rasă ale* vechilor boieri romîni, alături de 
Delavrancea, trubadurul înviforat al cîntecului nostru de 
biruinţă, alături de fermecătorul verb al lui Take Ionescu şi 
împletiturile de fulgere ale lui Nicolae lorga, părintele Lucaci 
aduceâ prestigiul suferinţei şi invocările de prooroc din Bi¬ 
blie, acele vibraţii grave, metalice, care se prăvăleau în suflete 
ca o zuruitură de lanţuri. Această sbiciuire a sufletului ro- 
mînesc dela un capăt al ţării la altul, necontenit vreme de 
doi ani de zile, acest curs pripit de pedagogie naţională, care 
a împlinit multe lacune de conştiinţă şi a resuscitat instincte 
adormite, ne-a dat războiul. Istoriograful de mîine va desci- 
frâ din vălmăşagul marilor frămîntâri rolul mortului de 
astăzi. 

Războiul însuş l-a aşezat pe tribunul de ieri într’o nouă 
postură de apărare, moşneagul a apucat drumul străinătăţii 
să strige Occidentului protestarea noastră. El a răscolit aten¬ 
ţia publică în America, a organizat legiuni de voluntari ro- 


304 


www.dacoromanica.ro 



i titni pe frontul italian, a ţinut conferinţe In Elveţia, a rostit 
discursuri, a răspîndit broşuri şi a raliat pretutindeni lumea 
în jurul cauzei romîneşti. La Paris, cînd se ţeseau firele con¬ 
gresului de pace, figura lui vioaie erâ revărsată de o lumină 
nouă. Latinitatea biruise şi fruntea largă a acestui mag căl㬠
tor, mi-aduc aminte, pe urma unei cuvintări a italianului 
Ferrero, primise par’că un joc de lumini necunoscute încă. Erâ 
ia frenezia triumfului, sorbea nectar la simpozionul idealului 
împlinit şi buzele i se strîngeau într’o linie dîrză de pretor 
greco-roman, smuls par’că dintr’un basso-relief din arcul de - 
triumf al lui Titus-Vespasianus. O ceată de diplomaţi străini 
priveâ cu admiraţie făptura lui, care erâ cea mai perfectă le¬ 
gitimaţie a descendenţei noastre, şi cînd un american l-a între¬ 
bat dacă şi Ardealul gîndeşte la fel cu noi, părintele Lucaci 
i-a răspuns cu o demnitate calmă: «Fiţi liniştit, domnul meu, 
acolo unde sunt eu, acolo bate inima Ardealului». 

Avea atît de multă dreptate. 

După biruinţă întors acasă cu lacrimi în ochi, se uită îm¬ 
prejur în lumea nouă şi în roiul cetelor recente de naţionalişti 
neofiţi, bătrînul schiţă un zîmbet de indulgenţă. Vasile Lu¬ 
caci nu avea nimic de cerut, II răsplătise Dumnezeu în visul 
iui şi-i erâ deajuns. 

Concepţia lui politică însă păstră aceeaş linie dreaptă, el, 
marele dărîmător de hotare, cereâ topirea graniţelor sufle¬ 
teşti, doreâ plivirea grabnică a buruienilor din trecut pentru 
deplina consolidare a acestei ţări pe care inima lui largă se 
obişnuise de mult s’o iubească deopotrivă... 

In plină acţiune l-a ţintuit boala pe patul de suferinţe. A 
fost o agonie lungă, o pulverizare lentă spre neant. Din toate 
părţile strigă chiotul energiilor desrobite de el, în vreme ee 
moartea lui se depănă discretă ca un psalm tn surdină. Vasile 
Lucaci mureâ sărac într’un suburbiu din Satu-Mare şi cînd 
Fam văzut astăvară într’o căsuţă strimtă — nu mai erâ declt 
craterul unui vulcan adormit, de subt pleoape abia mai 
mijeau ultimile licăriri de jăratic». 

~ 30 &~ 

‘Matlal c«r* Kerte», 


www.dacoromanica.ro 


Astăzi -cărbunele s’a stins, — ochii părintelui s’au Inchij 
pe veci. 

Pleacă dintre noi cel din urmă romantic, reprezentantul 
perioadei eroice din politica Ardealului, lăsind generaţiei de 
astăzi moştenire imaginea lui luminoasă, — darul cel mai 
trebuincios într’o vreme copleşită de o concepţie prea po¬ 
zitivă. 

Toate steagurile se apleacă in faţa acestui sicriu, asUpra 
căruia partidul poporului, al cărui spirit îndrumător a fost, 
aruncă prin rostul meu un bulgăr de ţărlnă. 


300 


www.dacoromanica.ro 




Un gazetap de legea Oeehe. 


fost o idee din cele mai fericite actul de pietate al zia¬ 



rului « Carpaţii » dela Braşov, care deunăzi într’un 


număr festiv a comemorat ilustra figură a publicistului 
Aurel Mureşianu, la cincisprezece ani dela moartea iui. 

Cu fostul director al Gazetei Transilvaniei de odinioară se 
evocă rostul gazetarului la noi, aşa cum a fost el în vremile 
eroice din trecut şi cum trebuie să fie astăzi în perioada con¬ 
structivă a unui patrimoniu unit. Aurel Mureşianu, cu toată 
activitatea lui, reînvie aceste îndatoriri ale presei luptătoare 
pentru ideie, care eră supremul razim de existenţă in sbuciu- 
mul unui popor primejduit. Cei patruzeci de ani de muncă la 
gazeta din Braşov sunt un capitol strălucit, în care se afirmă 
gazetarul nostru de legea veche, aşa cum ne-am obişnuit să-l 
respectăm dealungul frămîntărilor de demult şi cum am 
dori să-l vedem astăzi în mijlocul atîtor epigoni cari au de¬ 
gradat o nobilă profesiune. 

Viaţa lui Aurel Mureşianu se confundă in peripeţiile ei cu 
lupta naţională a romînismului vreme de o jumătate de 
veac. Răposatul patriarh al presei din Ardeal, ale cărui arti¬ 
cole le citeam zilnic cu profundă veneraţie în tinereţea noas¬ 
tră, aveâ însuşirile care îl predestinau rolului de îndrumător 
al opiniei publice la noi. Fiu al lui Iacob Mureşianu şi nepot 
al cîntăreţului care scutură lanţurile iobăgiei, el eră smuls 


307 


www.dacoromanica.ro 




din misterele acestui pamînt. Avea în sînge instinctele noas¬ 
tre seculare si purta în suflet moştenirea clin bătrîni. Cobo- 
rîtoiul popilor dela Rebri^oara se găsea într o perfectă în¬ 
rudire organica cu mediul căruia se adresă, prin scrisul lui 
vorbea poporul însuş fntnun elan de caldă spontaneitate. Pe 
lîngă această garanţie morală, publicistul, doctor la univer¬ 
sitatea din Viena, aducea gazetei din Braşov şi o orientare 
intelectuala dc ordin superior. Cu o astfel de armură, con¬ 
deiul lui Aurel Mureşianu s’a apropiat de problemele curente 
ale vieţii noastre. Decenii dearîndul s*a desfăşurat truda lui, 
nu cu sila meseriei, ci cu avîntul unui apostolat. In bătăliile 
pe cari'le dâ, el apără neamul dintnun sentiment familiar al 
apărării proprii şi planurile pe cari le urzea erau o manifes¬ 
tare de energie colectivă, erau încordarea de voinţă a noas¬ 
tră a tuturora. 

E prea firesc, ca astfel directorul de gazetă eră un fel de 
mentor al opiniei publice, un conducător al mulţimii, un înalt 
sfetnic de fiecare zi. Toate faptele politice care se săvîrşeau 
în vremea lui îi purtau pecetea individuală. Nu eră comenta¬ 
torul care vine in uina, ci la cele mai multe ocazii autorul 
gindului iniţial. In acest chip, fie că la Viena fonda societa¬ 
tea «Romînia Jună», fie că scria articole la revistele din 
străinătate sau contribuia acasa la întemeierea vechiului par¬ 
tid naţional, fie că făcea închisoare la Cluj sau compunea 
memorandul» către imparat, Aurel Mureşianu eră în acţiu¬ 
nea permanentă a evoluţiei unui popor si din călimara lui se 
ridică binecuvîntarea cotidiană, necesară şi fructjficatoare 
ca pîinea cea dc toa^e zilele. După o viaţă de fecund neas- 
tîmpăr, în care s’au împletit toate loz'ncele mari ale epocii, 
moşneagul, făcînd un bilanţ rezumativ al străduinţelor sale, 
putea scrie cu drept cuvînt la jubileul de şaptezeci de ani al 
Gazetei Transilvaniei în 1907: « Staţi neclintiţi la postai la 
care v’a chemat moarta, nu aşteptaţi dela nimei i nici mulţumire # 
nici recunoştinţă , ci în bine şi n rău , în pace şi n razboiu , ţineţi 
sus şi tare steagul mântuirii poporului vostru, ca să~4 

dus 


www.dacoromanica.ro 


vadă oştenii loviţi de ama inamicului şi să-l recunoască, ca să 
nu se risipească şi să nu piardă nădejdea în irlandă*. 

Cînd a murit Aurel Mureşianu am înţeles cu toţii că s’a 
stins un focar de lumină şi de idealitate şi că amintirea Iui 
în analele presei noastre va rămîne în continuu ca o justifi¬ 
care superioară a tagmei. 


* 

* >K 

Iată un gazetar de legea veche ! 

Ca să vedeţi reversul medaliei şi să puteţi judecă în deplină 
obiectivitate pe prototipul de moda nouă, citiţi, vă rog, 
«presa independentă», pe care o scuipă în sute de mii de e- 
xemplare pe toată supiafaţa ţarii rotativele din strada S㬠
rindar dela Bucureşti. Comparaţi scrisul lor cu un număr din 
Gazeta lui Mureşianu de pe vremuri. Pu eţi în cumpănitce 
vreţi: inteligenţă, pregătire, talent, onestitate Veţi vedeâ de 
grabă că marfa uşoară care se fabrică cu trei decenii ma' 
tîrziu, e lipsită de consi tenţă e contrafacere odioasă. Citind 
printre rînduri, veţi înţelege că în locul unei apropieri de su¬ 
fletul nostru, tendinţele programatice sunt d s f rucţiunea şi 
descurajarea. Veţi căută zadarnic în pagimie bogate să se 
desprindă firul roşu al dragostei de ţa ă, ca-e ani nâ sufletul 
mortului de subt Tîmpa. Ducînd mai d parte opera de ana¬ 
liză, veţi luă în cercetare mai amănunţ" ă l‘sta ace tor noui 
directori cari vor să lumineze mulMmea şi atunci o «erie de în¬ 
trebări vor dă năvală ca să lămurească situaţia. De unde vine, 
vă veţi zice, dinastia Honigmanilor Braunştenilor Nadlerilor, 
etc., ale cărei monitoare se strigă astăzi pe calea Victoriei ? 

Unde cade Rebrişoara lor? 

Ce moşteniri atavice pun în circulaţie numiţii potentaţi ai 
tiparului, intruşi pe urmele lui Aurel Mureşianu, în ale cărui 
articole de ziar clocoteă patima bardului redeşteptării noas¬ 
tre? Sau urmînd indicaţiile celui care s>a dus, veţi întrebă: 
la ce Uuiv rsitate a învăţat Albert Hon'gmann, ce capital de- 


300 


www.dacoromanica.ro 



inteligentă pune el la bătaie şi care sunt strădaniile lui pentru 
binele Romîniei ? 

y După toate aceste şi multe întrebări la lei, vă veţi dâ seama 
de penibila dărăpănare în care se sbate presa la noi. 

In afară de progresul tehnic, scăpătarea culturală şi mai 
ales morală e evidentă. Directorii ziarelor de care ne potic¬ 
nim noi, nu numai că nu sunt expresia ţării, cum erau înain¬ 
taşii, ci sunt în afară de ţară, sunt spuma incertă a călătorilor 
internaţionali, risipiţi pe toată întinderea globului, fără cre¬ 
dinţe şi fără rădăcini ? Ce rost pot avea în uriaşa încrucişare 
de energii a poporului nostru aceste fiinţe gelatinoase, care se 
îndoaie la toate vînturile, purtînd termometrul mulţumirii în 
stomac? Cine e nebunul care crede că le poate confiă secrete 
de stat sau planuri de războiu astăzi cînd stăm pe un vulcan 
şi cînd în fiecare clipă putem aşteptă deslănţuirea unui cata¬ 
clism ? Citiţi listele nemţeşti de pe vremea neutralităţii, în care 
se găseşte categorisit fiecare cu suma lui, şi vă veţi dâ seama 
atunci ce înseamnă o presă comercializată, fără inimă şi fără 
Dumnezeu. 


* 

* 


* 


Aceste sunt motiveie pentru care noi predicăm aici cu 
vreme şi fără vreme întoarcerea la tradiţiile consacrate odi¬ 
nioară. Vrem, după pilda lui Gheorghe Gariţiu şi Aurel Mure- 
şianu, să înstăpînim în coloanele gazetelor noastre formula 
istorică a gazetăriei romîneşti de baştină, a cărei pietate do¬ 
rim s’o salvăm, oricîte chelălăeli sinistre şi oricîte injurii 
grosolane ar trezi această încercare. 

La vreme de războiu, pentru soldaţii din tranşee, se ştie, 
păduchii sunt o groaznică nenorocire. 

Să nu se mire nimenea, deci, dacă privind cu sfinţenie spre 
marii înaintaşi ai scrisului nostru, noi ne-am simţit datori să-i 
cerem opiniei publice o operă de deparazitare... 


310 


www.dacoromanica.ro 



Qadea Gheopghe. 

I n lumea noastră patriarhală de ieri, când Ardealul romi' 
nesc, ca o numeroasă familie oropsită, îşi trăiâ protestarea 
lui de fiecare zi, un suflu de austeritate biblică învioră viaţa 
de aici. Cărturari şi ţărani, izolaţi de binefacerile statului, 
strlnşi In orizonturi mici, dar povăţuiţi de instincte sigure şi 
adînci, ai noştri erau constituiţi într’o societate luptătoare re- 
tranşată după credinţele ei şi ferită de orice transacţii cu îm¬ 
prejurările. 

Ca in catacombele primilor creştini, in Ardealul oprimat 
nu se urzeau planuri constructive, ei se păstră cu sfinţenie pe 
seama viitorului mai norocos: o ideie. 

Politica acelor zile resimţeâ în mod fatal pecetea vremii. 
Fără a puteâ fi o acţiune, fiindcă se izbeâ la tot pasul de 
opreliştile statului duşman, politica eră .un apostolat. Sbu- 
ciumul tuturora se desfăşură în cadrul valorilor morale, sin¬ 
gura noastră tărie de popor sărac şi încătuşat In voinţa iui, 
creîndu-se astfel o atmosferă de Viguroasă onestitate rustica 
în care un popor de ţărani îşi afirmă cu îndîrjire o religie 
naţională, distinctă şi conştientă. Nu eră o perioadă de pu¬ 
ternice dărîmări sau clădiri, viaţa publică nu scoteâ la su¬ 
prafaţă diverse probleme, nu cereâ avînturi îndrăzneţe de 
gîndire sau o specială iniţiativă, cereâ ceva mai mult, o ab~ 


3*1 


www.dacoromanica.ro 



negaţie pina Ja sacrificiu şi-un devotament fanatic care mar¬ 
tirizează. Ca în epocile de tinereţe ale popoarelor, cînd dorul 
de libertate copleşeşte toate îndemnurile, Ardealul de subt re¬ 
gimul unguresc îşi încorda energiile pentru a face să svic- 
nească în conştiinţa tuturora cu cît niai multă tărie suprema 
abstracţiune: idealul naţional. 

In această fază cînd conservarea patrimoniului de rasa eră 
deci ţinta de căpetenie, fireşte, sufletul mulţimii se sbăteâ în¬ 
setat de evanghelişti chemaţi sâ-i modeleze simţirea cu pilda lor. 
Prin satele noastre, prin orăşelele de provincie trăiau aceşti de¬ 
pozitari ai dogmei, care acolo în umbră îmbărbătau masele şi 
propovăduiau speranţa în ziua de mîine. Pe la adunări de po¬ 
por, în încăperile înguste ale şcolilor rurale.se risipeâ o vastă 
operă de propagandă anonimă, se răscoleau revendicări poli¬ 
tice, se înjghebau conferinţe culturale, se cîntau doine şi se 
spuneau versuri de Sion sau Alexandri, dar mal presus de 
toate se afişă o particulară mîndrie a diferenţierii de neami 
sentimentul de o măreţie elementara în larga lui revărsare 
primitivă: *Romln sunt, romînvoiu fi*... Fiecare din aceste 
manifestări de viaţă îşi aveâ de obicei un patron al el, frun* 
taşul consacrat, omul care încarna crezul obştesc şi care prin- 
tr'o linie dreaptă a unei vieţi îşi râscumpărase dreptul de în¬ 
drumător deodată Cu toate persecuţiile regimului ostil. 

Om această tagmă de evanghelişti ai neamului eră nesto- 
rul luptelor noastre de aici Gheorghe Pop de Băs a ştl, badea 
Gheorghe cum îi ziceam cu toţii de vreo tre zeci de .ani în¬ 
coace. Marele gospodar din Sălaj eră patronul mişcării naţio¬ 
nale de pe toată întinderea Ardealului. De prin anii optzeci 
ai veacului şi pînă la desrobire numele seniorului darnic se 
întîlneşte pretutindeni unde subt opresiunea maghiară se 
strigă durerea noastră. Decenii dt.arîndul între Ion Raţiu $ 
Vasile Lucad. se iveşte la adunările naţionale figura lui ve¬ 
nerabilă venită să afirme cu o liniştită mindrie simţlmlntul 
tuturor. Viaţa lui a avut numai linii mari şi simple, o săn㬠
tate de suflet robustă năzuind spre o singuiă ţintă. Cinei s'a* 


31 ? 


www.dacoromanica.ro 



apuca s o reconsti uiască în lumina vremii lui, ar zugrăvi 
poate cea mai reprezentativă personalitate a fruntaşilor noş¬ 
tri politici şi-ar descifrâ toate tainele rezistentei ronaîneşti din 
era violentelor maghiare. 

Gheorghe Pop de Băseşti şi-a cheltuit optzeci de ani cît a 
trăit pentru toate variatele necesităţi naţionale cu care şi-a 
confundat existenta. A fost dela început în colţul lui un punct 
fix al conştiinţei romîneşti, un paznic de graniţă la nord în 
vecinătatea Tisei. Din daniile lui palpită cultura noastră în 
acele părţi şi tresareâ o îndârjită defensivă politică. Fruntaşul 
rdmîn desfăşură o luptă programatică, înfăţişîndu-se la toate 
ocaziile ca un exponent al ideilor de desrobire. Zeci de ani 
pînâ la adinei bătrîne e a fost astfel deputat în Camera din 
Budapesta, iar pe vrem a Memorandului şi-a avut partea lui 
de pedeapsa. După moartea preşedintelui Raţiu, opinia pu¬ 
blică întreagă l-a desemnat de conducător al partidului na- 
*'onal, ceeace însemnă pe atunci un şef al romînismului mi- 
l'tant. Seninul patriarh Badea Gheorghe eră la locul de 
frunte în toate în runirile noastre, cumpătat şi cuminte de 
cîteori trebuiâ să netezească asperităţile din familie, neîndu¬ 
plecat şi îndrăzneţ cînd veneâ vorba de problemele apărării 
naţionale. Autoritatea lui eră necontestată, fiindcă o viată 
îndelungă acest om a dat numai şi n’a cerut nimănui nimic. 
InLpşarea 1 ii impun â sfatului nostru un aspect de demnitate 
<n curăţenie morală, împrumutînd frămîntărilor dimprejur o 
haină de vetustate severă, legîndu-ne de continuitatea aspi- 
r ţiilor d n vechime şi dîndu-ne tuturora sensaţia binefăc㬠
toare că lupta pe care. o ducem e perfect legitimă şi credin¬ 
ţele noastre vin de demult, de foarte departe... 

Războiul mondial l-a găsit pe luminosul moşneag în această 
atitudine de protestare. In sufletul lui, ca în al tuturor arde¬ 
lenilor, s’au resuscitat dela început întrebări mari crize sgu- 
duitoare, pline de nădejdi. In acest sbucium moşneagul a stat» 
drept, fără nici o concesie de circumstanţă în fa{a duşmanului 
tirăbun, o'hii lui cutremuraţi se îndreptau spre Bucureşti. 


343 


www.dacoromanica.ro 



•Bătrînul preşedinte al comitetului naţional şi-a dat totdeauna 
seama că salvarea nu poate veni decît de-acolo. De aceea în 
ziua mare dela Alba-Iulia, cînd catapeteazma monarhiei 
habsburgice trozneâ şi angrenajul nemţesc eră în dislocare, 
cînd armata Romîniei liberatoare eră in marş, mina lui s’a 
întins frăţeşte fără nici o socoteală spre desrobitorul care 
venea. Pe deplin conştient că în acele clipe misiunea lui isto¬ 
rică de păstrător al ideii s’a îndeplinit şi că organismul pe 
^are-1 reprezenta va trebui să se schimbe în noua configuraţie 
de stat, Gheorghe Pop de Băseşti a crezut terminată opera 
partidului naţional şi-a rostit dictonul scripturii: «Acum slo- 
bozeşte Doamne pe robul ta;i...> 

Moartea lui Badea Gheorghe ca şi viaţa lui şi-a avut un 
rost simbolic. El s’a stins subt şuierul gloanţelor ungureşti, în 
ceasul cînd armata noastră îşi începuse drumul cuceritor. O 
viaţă întreagă de suferinţi şi amărăciuni şi-a avut compen¬ 
saţia ei în acele clipe, şeful desrobiţilor n’a închis ochii decît 
atunci cînd libertatea i-a fluturat pe dinainte zîmbetul fe- 
ricitor... 

Astăzi familia răposatului inaugurează monumentul funerar. 
E un prilej de sărbătoare a tuturora pioasa aducere aminte. 
In vălmăşagul grăbit al prezentului, cînd figuranţi de a doua 
mină au umplut arena cu sgomotul lor, profilul preşedintelui 
•de ieri primeşte un nou relief şi o înaltă semnificare. 

E un capitol de istorie naţională în cripta dela Băseşti. 
Epigoni ai ţării mele, duceţi-vâ Ia ea să învăţaţi dragoste de 
■neam... 


3U 


www.dacoromanica.ro 




fTlinopitâţi şi oecini 


www.dacoromanica.ro 



Ppoblema maghiapă. 


A ctualitatea pare a ridică din nou la suprafaţă problema 
vecinilor noştri unguri şi ziarele dela Bucureşti cu spi¬ 
ritul lor fragmentar împins de-o goană pripită se 
opresc zilnic în timpul din urmă asupra unor aşa zise atacuri 
dela frontiera noastră. 

Nu cunoaştem mai deaproape rostul acestor incidente care 
» au putut fi supărătoare,-dar care dela început ni s’au părut 
lipsite de grave consecinţe imediate. Interesante sunt însă şi 
răraîn pentru noi stările din Ungaria cu fatala lor repercusiune 
^ sufletească asupra compatrioţilor noştri maghiari din Ardeal 
spre care ne îndreptam privirile totdeauna cu o vie atenţiune. 


* 

* 


* 


Cine cunoaşte cît de cît împrejurările din statul vecin, îşi 
dă seama că dela încheierea păcii şi pină astăzi Ungaria e 
^ printre puţinele ţari în care un permanent sbucium a păstrat 
o situaţie tulbure, menită să nască încă agitaţii continue şi 
[ neaşteptate surprize. Poporul maghiar din nenorocire se pre¬ 
tează la astfel de valuri nelărmuite. In afară de caracterul 
specific al vecinilor noştri, răpiţi pururea de vagi lozince şi 


S17 


www.dacoromanica.ro 




înclinări romantice, la Budapesta astăzi ca şi în trecut irînelt 
conducerii sunt in mîna unei oligarhii grandilocvente şi cer. 
tate cu realitatea, al cărei diletantism politic n'a rodit in 
cursul vremii decit prăvăliri şi crude decepţii. Graţie acestei 
Îndrumări Ungaria nouă îşi menţine nota ei de provizorat 
voit pe toate terenurile vieţii de stat, făcînd să se resimtă un 
spirit de aventură la toate răspîntiile. 

Dela plecarea noastră din Capitala de pe malul Dunării şi 
pînă astăzi frămîntarea nu mai conteneşte. Pe urma bolşe¬ 
vismului înfrînt de noi, magnaţii maghiari fără a învăţa 
nimic din logica evenimentelor au crezut că îşi pot reluă firul 
unei domnii istorice. O reacţiune violentă cu complecta înl㬠
turare a energiilor populare s’a înstăpînit din nou la Buda¬ 
pesta. In Ioc să se conteze cu starea de fapt a lucrurilor, cău- 
tlndu-se formule de salvare pe seama unei ţări nenorocite, 
imaginaţia morbidă şi-a reluat jocurile ei. Tratatul de Tria- 
non a rămas literă moartă, visurile imperialiste trăiesc încă, 
armata este crescută necontenit, relaţiile economice cu vecinii 
nu s'au normalizat şi finanţele sunt în pragul falimentului. 
Patru ani aproape au trecut, fără ca măcar această societate 
sguduită de viforul groaznic al continentului să se poată 
smulge din somnul letargic al atîtor ficţiuni de demult. Nici 
forma de stat nu s’a putut lămuri în acest timp, susţinîndu-se 
fără consultarea maselor o cochetărie frivolă a aristocra¬ 
ţiei cu resturile Habsburgilor naufragiaţi. Regentul Horthy, 
fără rădăcini în sentimentul public, înconjurat de mercenarii 
lui, prelungeşte în palatul dela Gddollo o aventură lipsită de 
autoritate. Totul fierbe inform şi haotic împrejurul lui. Adu¬ 
narea naţională, înfăptuită cu dispreţul votului universal, e 
copleşită de inacţiune şi sterilitate. Pînă astăzi de pildă nu 
s’a ajuns la o lege pentru echilibrarea raporturilor de pro¬ 
prietate, făcînd să se diminueze enormele latifundii de pe 
pusta ungurească. Pe toate terenele aceeaş exagerare gro¬ 
tească. Ungaria e patria exagerărilor. După filosemitismul 
cras al celor cinzeci de ani din urmă, astăzi în Budapesta, lo- 


318 


www.dacoromanica.ro 



cuită în majoritate de ovrei, bîntuie o sălbatică xenofobie, 
strigîndu-se Ia toate colţurile împotriva acestor tovarăşi de 
ieri. Tot astfel rancuna Ia adresa tuturor vecinilor e Ia ordi¬ 
nea zilei. Lărmuitori şi intempestivi sunt nenumăraţii tigri 
de carnaval care se agită între Dunăre şi Tisa. Ei sunt tot¬ 
deauna gata să se bată pe trei fronturi, ei ţin adunări Ia care 
se strigă şi se plînge, se împart hărţi ale Ungariei ciuntite, 
se spun poveşti fantastice despre crimele sîrbeşti, şi despre 
spînzurătorile din Ardeal, se fac solemne jurăminte şi se tri¬ 
mit pompoase telegrame lui Kemal paşa la Angora, sau lungi 
corespondenţe Ia «Manchester Guardian». 

Incontestabil această fermentaţie nu poate da nimănui im¬ 
presia unei vieţi de sfat solide şi garanţia unei maturităţi 
politice. Cu acest temperament maladiv, în care dorul de 
aventură este sfătuitorul de căpetenie, sufletul din vecinii 
îmbibat de viziuni strălucitoare se lasă lesne atras spre orice 
prăpastie. Cu deosebire vremile de-acum cu perpetua lor 
balansare şi incertitudine favorizează şi mai mult aceste crize 
de iluzionism politic. Cele mai neînsemnate svîcniri postume 
ale conflagraţiei uriaşe de ieri în ţara Iui Horthy provoacă 
perturbaţii sgomotoase aruncînd pe planul întîi din nou mi¬ 
rajul Ungariei Iui Ştefan cel sfînt şi o 1 lungă serie de apeti- 
turi înfrînte... 

In astfel de împrejurări Ungaria constituie o problemă de 
salubritate internaţională, care interesează deoparte toate 
statele din Europa centrală şi mai ales pe moştenitorii tîrzii 
ai unui patrimoniu naţional. Nu se va miră nimeni deci, dacă 
o asemenea vecinătate trezeşte şi la noi, ca şi în ţările măr¬ 
ginaşe, o legitimă încordare şi o pipăire periodică a sacului 
de cartuşe, indiferent de atitudinea mai mult sau mai puţin 
vitejească a jandarmilor unguri dela frontieră. 

O prevedere militară este poate unica reţetă care asigură, 
liniştea tuturora... 

* 

* * 


319 


www.dacoromanica.ro 



Inafară Insă de această lăture externa, chestiunea este 
mult mai complexă la noi. Prezenta în ţară a unui însemnat 
număr de cetăţeni de naţionalitate maghiară dă o însemnătate 
deosebită acestor mişcări de peste granijă, care în mod firesc 
influenţează mentalitatea celor de aici. 

Maghiarimea din Ardeal stă încă subt sugestiunea Buda¬ 
pestei. Fără un talent mai accentuat dea seadaptâ la împre¬ 
jurări, compatrioţii noştri dela unire încoace sunt intr’o ati¬ 
tudine de izolare în fa{a configuraţiei de stat schimbate. 
Starea lor sufletească este încă o paralizantă depresiune sen¬ 
timentală, din care cîntecul trecutului stîrneşte elegii întîr- 
ziate la tot pasul. Acţiunile politice după o îndelungă pasivi¬ 
tate de caracter demonstrativ n'au luat încă o formă lămurită 
şi în orice caz nu s’a produs nici o apropiere de nici unul din 
curentele care stăpînesc la noi opinia publică. Nu vedem 
decît întîrziate încercări de apărare naţională în schimb 
nici un semn că societatea ungurească din Ardeal ar dori să 
participe la rezolvirea problemelor noastre de stat. Protes¬ 
tarea şi criticismul sunt apanajul moral din care se întreţine 
o speranţă pentru ziua de unirt. 

Aceasta este realitatea pe care noi ne-atn obişnuit s’o pri¬ 
vim în faţă. cu un simţ mult mai pozitiv xlecît guvernanţii de 
subt coroana Sfîntului Ştefan. Cetiţi ziarele numeroase cari 
apar în limba maghiară pe teritoriul romînesc şi veţi constată 
adevărul spuselor noastre. Fenomene de împăciuire sufle¬ 
tească nu se înregistrează cîtuji de pu{in în aceste pagini cu 
care se inunda şi Ardealul şi streimtatea. Dimpotrivă, după 
prima perioada a stării de asediu, în care frica amuţise păre¬ 
rile, foarte multe ziare de ale lor au tendinţe provocătoare în 
timpul din urmă şi notele acestor ciudate războiri de gazetă 
devin din ce în ce mai stridente. 

Motivele acestei atmosfere deînstreinare crescîndă sunt a se 
căuta mai întîi în hipnoza permanentă a Budapestei şi apoi în 
credinţa că slăbiciunile noastre pot îngădui acest lux al unei 
«eparaţiuni evidente de aspiraţii între cetăţenii aceleeaşi ţări. 

32<r 


www.dacoromanica.ro 


Sunt profund greşite aceste impulsuri care măresc zilnic 
distanta ce ne desparte. Răceala şi neîncrederea societăţii 
conducătoare maghiare din Ardeal nu poate aveâ alte conse¬ 
cinţe decît resuscitarea unui legitim egoism de rasă la noi. 
Această viitoare nu ne va dâ putinţa să realizăm o sumă de 
binefaceri pe seama unor oameni, care găsindu-şi rostul In 
cadrul ideii de stat romîn, au tot dreptul să ceară o ocrotire 
frăţească. 

Se pretinde însă o coborîre pe pămînt, o împrietenire ca 
realitatea. 

Iniţiativa unui spirit nou trebuie să se întrevadă în tabăra 
conducerii ungureşti din ţară, altfel, stăruind pe calea înce¬ 
pută, riscă să primejduiască reale interese. Nu mai e nevoie 
s’o repetăm că o mînă onestă de prietenie noi nu vom refuză 
niciodată, — dar nici nu vom admite ca toleranţa noastră 
civilizată să fie confundată cu neputinţa. 

Aşteptăm cuvîntul sincer şi cavalereşte rostit, care va aveâ 
şi răspunsul nostru limpede. 

Aceste sunt părerile unui om care nu i-a minţit niciodată, 
nici cînd trăiâ subt stăpînirea lor, nici cînd s’a pornit răz¬ 
boiul liberator, nici cînd a avut în mînă soarta lor fiind la 
cîrma ţării şi care îşi permite, urmînd o linie dreaptă, să le 
spună adevărul şi astăzi. 


V 


321 


«Mastu! care fierbe» 


21 


www.dacoromanica.ro 




Concepţii minoritare. 


I n coloanele acestei reviste, dorind a reoglindi curentele de 
gîndire din ţară, s’a vorbit adese de minorităţile etnice 
şi s’a examinat din cînd în cînd situaţia lor. 

Principiul călăuzitor ne-a fost ideea că chestiunea trebuie 
privită în faţă cu o largă francheţă de spirit şi cu o reală 
bunăvoinţă. In deosebire, bunăoară, de concepţia tradi¬ 
ţională a Ungariei istorice, care negă dreptul de existenţă 
al naţionalităţilor nemaghiare, deşi elementul dominant era 
inferior ca număr cetăţenilor de alt neam, opinia publică aici 
priveşte cu seninătate la compatrioţii de origine străină. îm¬ 
prejurările noastre, fireşte, nu se pot compara cu cele din 
Ungaria de ieri. Caracterul de stat naţional al Romîniei între¬ 
gite e bine definit prin covîrşitoarea majoritate numerică a 
poporului băştinaş, astfel că arsenalul nostru politic nu are ne¬ 
voie să recurgă la ficţiuni casă se legitimeze un rol de prepon¬ 
derenţă, nici la lozinceipocrite casă nu se afirme cu lealitate 
îndreptăţirea unei vieţi normale a minorităţilor dela noi. Dar 
în afară de această deosebire bine marcată, sentimentul nos¬ 
tru obştesc refuză exagerările şi xenofobia n’â fost niciodată 
o coardă specială a psihologiei romîneşti. 

Iată de ce, din primele zile ale cuceririi unui patrimoniu 
naţional, după o ură seculară, noi am venit în faţa apăsăto- 


323 


www.dacoromanica.ro 




rilor de ieri cu ramura de măslin. Retorsiunea ni s’a părut 
meschină moraliceşte, dar şi antipolitică în aceiaş timp. Ati¬ 
tudinea de blîndeţe şi împăciuire, trebuie s’o mărturisim, 
porneâ din dorinţa curată de a face să se înstăpînească cu o 
oră mai curînd liniştea binefăcătoare pe urma groaznicului 
războiu, dar şi din convingerea că Romînia în noua ei configu¬ 
raţie de stat, prin orînduirea ei democratică trebuie pusă 
de acord cu cele mai avansate libertăţi cetăţeneşti. 

Nici o constrîngere, nici un legămînt în afară de voinţa 
noastră, nu ne-a înrîurit. N’au fost nici clauza minorit㬠
ţilor din tratatul de pace, nici mult trîmbiţatele puncte dela 
Alba-Iulia rezonul atitudinei noastre. Pentru tratat compa¬ 
trioţii unguri pot vedeâ la Budapesta cum rămîne literă 
moartă orice angajament dacă nu e sinceritate în dosul Iui, 
iar cit priveşte marea adunare dela Alba-Iulia, noi n’ara 
văzut in ea nici odată altceva decît manifestarea istorică a 
romînismului din Ardeal pentru unirea cu Regatul, altceva 
nimic. Am urmat deci *linia noastră de conduită, dintr’o pură 
profesie de credinţă. 

Mărturia acestor impulsuri generoase e în toate faptele ce 
am săvîrşit pe vremea cînd stînd la guvern păzeam des¬ 
tinele ţării şi cînd n’ara manifestat nici o tendinţă de opre¬ 
siune pe seama nimănui. Cu toate aceste spunînd adevărul 
limpede, trebuie să recunoaştem că în afară de vagi accente 
de simpatie personală, n’am recoltat un sentiment larg de a- 
propiere în tabăra celor deslipiţi de vechea ordine de stat. 
Maghiarii ardeleni cu starea lor sufletească sunt o pildă vie 
pen.ru ilustrarea acestei realităţi. Clasa lor diriguitoare n’? 
voit sau n’a putut să înţeleagă nici lumea morală care ne 
îndrumă pe noi, nici părerile politice care ne călăuzeau. Tre- 
cînd zilele de înfricoşare ale războiului, intelectualii unguri 
de aici au afişat o pasivitate după care mocneâ revolta, iar 
-mai tîrziu în măsura în care s’au desmeticit din teroarea lor 
închipuită, în Ioc să pipăie noua situaţie ca să se adapteze 
3a ea confundînd toleranţa cu slăbiciunea, par a mări 


324 


www.dacoromanica.ro 



zi cu zi distanţa intre ei şi {ara care îi adăposteşte. Nici un 
plan constructiv nu se întrevede din gesturile lor de protes¬ 
tare, care din ce în ce se înmulţesc. Ei păstrează rolul lor 
de maghiari în exil şi în vreme ce dela Budapesta se între¬ 
ţine mirajul revanşei, aici braţele se încrucişează şi ochii pri¬ 
vesc în extaz peste hotar. 

Este, desigur, un aspect tragic în această espectativă des- 
minţită la tot pasul de calculul realităţii. Conducătorii unor 
mase considerabile de oameni abdică dela preocupările vieţii 
pozitive şi hrănindu-se cu imagini din trecut îşi menţin în 
mod meşteşugit rostul lor de corp separat, desfăcut de orice 
contact cu valul de energii al împrejurărilor schimbate. 
Nimeni nu trage la îndoială că se pretează la pagini de a- 
mară poezie romantică această înduşmănire cu prezentul, 
tot atît de adevărat este* însă că politiceşte marasmul ucide. 
Oricît de îndoliată inima unui popor, el trebuie să scoată la 
suprafaţă în zile de răstrişte îndrumători care-1 smulg din 
letargie şi-i îndeplinesc necesităţile reale ale vieţii. 


* 

* 


* 


împins, deci, de aceste gînduri oneste, am făcut întrebare 
într’un număr trecut din Ţara Noastră, opiniei publice 
ungureşti din ţară, cerîndu-i un răspuns limpede asupra 
doleanţelor concrete, care ar putea fi soluţionate spre bi¬ 
nele tuturora. Eram dispus să cred că o chemare sinceră 
ar putea aveâ un răsunet şi că pe urma unei desfăşurări 
de plîngeri lumea politică romînească se va putea găsi 
măcar în faţa unor formule salvatoare, dacă nu a unui 
luminos program de reconciliere. ţ 

Aşteptarea însă a dat greş. Apelul, e drept, a fost înregis¬ 
trat de către presa maghiară de aici, nici autorul nu se poate 
plînge de lipsa de atenţiune. In cea mai mare parte însă 


325 


www.dacoromanica.ro 



organele concetăţenilor unguri n*au încrestat declt ca 
titlu de curiozitate rîndurile noastre, nefacînd decît co¬ 
mentări 1 fugare şi isprăvind în pripă cu mici reflecţii de 
ocazie. Nu ni s’a dat nici o codificare a trebuinţelor spe¬ 
ciale, nici, mai ales, o concepţie pentru remedierea răului. 
S’ar părea că însuşi contactul cu realitatea contează ca un 
mare păcat în această tabără de protestanţi pasivi. Formu¬ 
larea unui program ar însemnă o sfîşiere a valului de umbre 
fermecate, un strigăt inoportun în jalea unui cavou şi de aceea 
coborîrea din leagănul iluziilor nu e îngăduită... 

E interesant subt acest raport articolul d-lui Paâl Arpâd, 
apărut în ziarul Keleti (Jjsăv. Contribuţia eminentului publi¬ 
cist maghiar e un reflector care luminează psihologia condu¬ 
cătorilor unguri din ţară. D-sa, mişcîndu-se într’un cadru pur 
teoretic, după ce în mod gratuit ne acuză de sentimente răz¬ 
boinice, pentru prevederile militare pe care spuneam că ni le 
impun fără să vrem provocările dela Budapesta, nu preconi¬ 
zează nici pretenţiile pozitive ale maghiarilor dela noi, nici 
soluţiile practice ale statului romîn pentru mulţumirea lor. 
O tristeţă de elegie şi o negura nelămurită învăluie coloanele 
scriitorului din Cluj. El vîntură primejdii închipuite, spunîn- 
du-ne, că «nu poate fi vorba ca maghiarul să-şi uite şi să-şi 
părăsească viaţa lui de pînă acum, să se rupă de pe tulpina 
istoriei sale de dragul unui bun tratament în noul stat. Nu 
^ poate fi vorba ca să se vîndă, pentru ca pe preţul lui de vîn- 
zare să-şi tîrgueascăaici o viaţă nouă». Autorul este, evident, 
răpit de un val vijelios al metaforelor cînd respinge «acett 
tfrg de sclavi » pe care nu i-1 propune nimeni... Ceeace este 
mai semnificativ însă e ideia că nu vede problema prin prisma 
raporturilor minorităţii etnice maghiare cu statul romîn, aşa 
cum ne preocupă pe noi, ci prin aceea a integralităţii maghia¬ 
rismului, fără distincţie de garanţe politice. In acest sens d-sa 
se găseşte in căutarea unui nou viitor imprecis şi vaporoş. 

Toate aceste n’arfi deosebit de Interesante constatări, dacă 
nu ni s’ar dâ şi un răspuns asupra ţelului la care tind ma- 


336 


www.dacoromanica.ro 



giiiarii în cadrul actualei vieţi de stat. D-nul Paâl nu se 
opreşte bucuros la această lăture reală a problemei. După ce 
îşi arată nemulţumirea că oamenii noştri politici se apropie 
de chestiunea maghiară numai pentru a împăca utilităţile zil¬ 
nice ale statului, d-sa -nu vede o radicală deslegare decît 
ntr’o * or inii ui re organică ». Publicistul ungur pretinde un 
<nou organism de stat » în care «nu ar fi vorba de acordarea 
unor privilegii, ci de recunoaşterea în cadrul structurii de stat 
că atît maghiarimea cît şi celelalte minorităţi etnice au adus 
in ţara nouă o specială existenţă naţională*. Limbajul nebulos 
se întunecă tot mai mult cînd autorul continuă în chipul ur¬ 
mător: «După ce această recunoaştere a eredităţii naţionale 
se va intîmplâ, atunci e firesc că şi limba, starea culturală şi 
economică a naţiunii respective, precum şi îndrumarea împre¬ 
jurărilor locale din vieaţa publică naţională, le va determină 
dreptul autonom de liberă dispoziţie a acestor minorităţi». 

Cum se vede d-riul Paâl, care în treacăt fie zis a trăit în 
Ungaria lui Tisza fără să aibă o silabă de protestare în faţa 
ideii că opt milioane de maghiari afişau ficţiunea de stat na¬ 
ţional unitar la o populaţie de 20 de milioane, e de credinţă 
că poate fi justificat cînd la proporţia numerică a Romîniei ac¬ 
tuale vine cu formula unui stat federativ. Reţeta e simplistă şi 
resursele de imaginaţie ale acestui colocviu de drept constitu¬ 
ţional sunt destul de reduse. Utopia însă se lărgeşte şi bro¬ 
dind pe fondul romantic, visătorul dela Cluj confundă statul 
romîn deadreptul cu republica lui Plato, lată cum precizează 
d-sa postulatele ungureşti din Ardeal: « Cîrmuirea autonomă 
sociala, economică şi politică pe seama fiecărui membra al 
vieţii noastre naţionale şi a fiecărui teritoriu etnic*. 

Cititorii nu ştiu dacă vor puteâ descifra realitatea din 
această sentinţă pe cît de hotărîtă pe atît de laconică, sub¬ 
semnatul msă şi-a dat silinţa s’o desfacă din sferele abstrac¬ 
ţiunii şi nereuşind, ar fi cu multă recunoştinţă dacă autorul 
s’ar arătă dispus să prezinte însuşi şi soluţiile practice^ ale 
acestei înalte trigonometrii politice,- 


327 


www.dacoromanica.ro 



in orice caz teoriile d-lur Paâl, ca şi alte manifestaţii ce¬ 
rebrale ale spiritului unguresc de astăzi, nu pot avea declt o 
valoare documentară pentru omul politic de aici. Concepţia 
salvatoare întîrzie încă. Sguduirea de pe urma marelui cata¬ 
clism fiind prea violentă, revenirea la normalitate se va face 
treptat şi compatrioţii noştri sunt astăzi abia la începutul 
unui proces de elucidare a noţiunilor. Constatarea e destul de 
tristă, fiindcă ne aşterne în faţă un cîmp vast de rătăciri care 
■trebuie spulberate, dar în acelaş timp ne cere nouă o cît mai 
reală cumpănire a valorilor. 




* 


Paralel cu aceste gesturi de nelămurire care caracterizează 
pe intelectualii unguri, saşii din Ardeal, urmînd tempera¬ 
mentul lor special şi călcînd pe urmele trecutului, s au înca¬ 
drat dela început în noua ordine de stat, trăgînd un maximum 
de foloase din chibzuita lor adaptare. Opinia noastră publ'că 
a primit cu mulţumire cuvîntul lor paşnic, pe urma căruia 
privilegiile seculare n’au suferit nici ştirbire, deşi pe alocurea 
s’au găsit în conflict de interese cu elementul romînesc orop¬ 
sit atîta vreme. 

S'ar păreâ însă că în ultimul timp această atitudine de în¬ 
ţeleaptă prudenţă a poporului săsesc e pusă la încercare de 
diverse păşiri răzleţe care surprind prin sentimentele lor 
agresive la adresa ţării. Pe ici pe colo în organele săseşti 
scoate capul o rancună neobişnuită, un criticism înăcrit, dis¬ 
pus să-şi bată joc de lucruri pe care noi ne-am obişnuit să 
ie respectăm. Adeseori ni s’au trimis coloane din aceste ziare 
care ne-au pus pe gînduri cu tonul lor intempestiv, făcîn- 
du-ne să ne întrebăm din ce rezerve necunoscute de îndrăz¬ 
neală se nasc asemenea purtări bătăioase. 

Ia sfîrşit, acum, naţionalul ziar Adevărul, apărătorul cald 


3*8 


www.dacoromanica.ro 



al intereselor romîneşft, publică un interview al d-lui Emil Ne» 
geboren, în care într’un limbaj supărător m se aruncă afirnut- 
ţiuni grele de care plnă astăzi ne-au cruţat amicii noştri saşi. 
Autorul acestor imprecaţiuni ne este pe deplin cunoscut şi ne 
miră, că după activitatea din trecut se mai simte ispitit să ri¬ 
dice cuvîntul. D-sa, exponentul consacrat al imperialismului 
germano-maghiar prăbuşit, colaborator al contelui Tisza la 
Pester Lloyd şi Neue Freiie Presse, după-celn cursul războiului 
a prăvăli t cele mai ordinare injurii asupra Romîniei.cerînd nimi¬ 
cirea ei, nu este de sigur cel mai chemat să-şi reprezinte nea¬ 
mul, astăzi cînd toleranţa romînească s’ar puteâ să aibă sfîrşit. 

Fostul propagandist al schingiurii noastre de ieri crede că 
în noua Constituţie a Romîniei pe lingă drepturile acordate 
in mod egal tuturor cetăţenilor poate cere şi stipulaţiuni spe¬ 
ciale pe seama minorităţilor şi uitînd pe ce lume trăieşte 
d-sa lansează următoarea insinuare : «Dacă hotărlrile trata¬ 
tului de pace nu vor fi trecute în noua Constituţie, noi am f* 
siliţi să apelăm la acest tratat internaţional şi na e vina noa¬ 
stră dacă ne uităm afară de graniţele ţării , căutînd ajutor>. 

Nu vi se par foarte limpezi în incalificabila lor provocare 
gesturile acestui duşman al nostru, care după ce s’a strecurat 
neatins pe urma unor grosolane injurii la adresa ţării, astăzi 
ne ameninţă cu străinătatea ? Fără cumpăt la vorbă, urmlnd 
vechiul dicţionar de jigniri pe care fruntaşii saşi ca d. Rudolt 
Brandsch l-au detestat totdeauna, d-sa greşeşte foarte mult 
dacă nădăjduieşte, că blîndeţele regimului rominesc admit 
fără un răspuns drastic asemeni elucubraţiuni. lată cum siîr- 
şeşte îndrăzneţul pion al monarhiei de ieri declaraţia sa : 
iConstituţia trebuie să fie alcătuită cit mai în grabă, pentru 
ca nesiguranţa în care trăim aici in provinciile alipite, şi pe care 
o simţim mai ales noi minorităţile, să înceteze»... 

Domnul dela Braşov, cum vedeţi, are aierul că se găseşte 
pe Ruhr-gebiet şi vorbeşte de *ncsiguranţă» atunci, cînd, pe 
conştiinţă cu osîuda noastră la moarta, contemplă senin Bise¬ 
rica neagră şi invoacă Liga Naţiunilor,^. 


3-29 


www.dacoromanica.ro 



Ar fi poate util să fie redusă la valoarea adevărată această 
postură de vitejie tocmai de către fruntaşii saşi de aici. Şi 
pînă atunci însă, noi o înregistrăm şi o păstrăm în amintire, 
trăgînd concluziile normale pe seama judecăţii noastre... 


* 


* 

* 


Cu o sinceră prietenie pentru toţi, noi ne păstrăm intact 
programul de a înstăpîni largi libertăţi cetăţeneşti în ţară. 
împrejurările însă ne conving tot mai mult că minorităţile 
«tnice în covîrşitoarea lor majoritate sunt călăuzite de inerţie 
şi nu ne dau mînă de ajutor in această operă de frăţietate, 
■care va trebui înfăptuită şi fără dînşii, tocmai spre binele 
^or... 


330 


www.dacoromanica.ro 




Propaganda dela Qudapesfca. 


u mi-a fost dat demult să trec printr’un şir de senzaţii 



antipatice, ca astăzi, cînd din bunăvoinţa unui prieten 


care vine din Ungaria mă găsesc în faţă cu un maldăi 
de cărţi şi gazete din capitala de pe malul Dunării... 

Două ceasuri, cît am trecut cu ochii peste tiparele imunde, 
mi-au lăsat în suflet un sentiment de scîrbă amestecat cu 
milă, ceva din impresia penibilă pe care o resimţi de cîte ori 
îţi trece pe dinainte un aspect prea strident al degradării 
umane, in adevăr, activitatea de aşa zisă propagandă cu care 
elemente diriguitoare de ale vecinilor noştri cred că trebuie 
să întreţie focul sacru în tabăra lor, depăşesc orice limită a 
trivialităţii şi pe urma ei patrioţii dela Budapesta ni se pre¬ 
zintă într’o postură de ridicol care ucide... 

Am răsfoit cu acest prilej cel puţin cincizeci de numere din 
gazetele cele mai citite ale Ungariei şi din lectura lor m’am 
edificat complect asupra spiritului public de peste Tisa. Sun¬ 
tem exact acolo cu mentalitatea curentă a vecinilor noştri, 
unde i-am lăsat la 1914, în ajunul războiului, cînd presa lor 
umflată şi bombastică îşi afişă pe toate coloanele stupida ei 
vitejie de cerneală. Drama continentului a trecut peste cape¬ 
tele acestor oameni cu tot cortegiul de groaznice nenorociri 
şi dtnşii n’au învăţat nimic. Sguduirea înfricoşată de care i-a 


331 


www.dacoromanica.ro 




împărtăşit istoria n’a putut scoate la iveală o conştiinţă schim¬ 
bată, un îndemn serios de premenire. După războiul pierdut, 
după comunismul care i-a desonorat, după ocupaţia noastră 
şi puternica amputare de teritoriu, lumea s’ar fi aşteptat cu 
orept cuvînt la o tresărire vijelioasă în sufletul poporului 
pornit să-şi revizuiască valorile de gîndire. Revirimentul 
acesta însă nu s’a produs, nu-1 vede nimeni. Din primele mo¬ 
mente ale independenţii atît de scump plătite, s'au reluat ia¬ 
răşi clişeele vechi de orientare pripită, s’au reîntronat idolii 
de ieri şi de pe marginea prăpastiei s’au repus în circulaţie 
Jozincele care au dus Ungaria la pragul falimentului. Astăzi, 
săraci şi neputincioşi, in loc de a se găsi în căutarea unor re¬ 
medii pentru salvarea ţării, incorigibilii retori dela Buda¬ 
pesta exercită aceeaş veche şi demodată gesticulare largă, 
ameninţînd pe toată luipea şi acoperindu-se de ridicol... 

Citesc ziarele de dinaintea mea şi mă uimeşte inconştienţa 
cu care presa unei capitale crede că-şi face datoria în clipele 
tragice ce-au urzit destinul unui popor. Nu văd o pagină de 
cercetare, un articol cumpănit care să pipăe resursele de 
viaţă pentru ziua de mîine şi să introducă în conştiinţa pu¬ 
blică fermentul unor binefăcăt®are preocupări pozitive, bi 
schimb o aşa zisă propagandă deşănţată la tot pasul pentru a 
menţine neadormită revolta în sufletul cetăţenilor şi a-iînfier- 
bîntâ împotriva tuturor vecinilor. Supremul capital moral al 
Ungariei actuale pare a fi, după concepţia îndrumătorilor de 
acum, o ură nepotolită susţinută cu toate meşteşugurile. De 
aceea zi cu zi hîrtia tipărită împrăştie săgeţi pe toate frontu¬ 
rile şi mascînd cu un val de sinamăgire mincinoasă cumplitele 
mizerii de acasă, urlă de durerile închipuite ale maghiarimei 
de peste frontieră. Nici odată n’am întîlnit o mai detestabilă 
formulă de interpretare a îndatoririlor patriotice ca această 
tentativă voită de iluzionism politic în perioada de cea mai 
grea încercare a vieţii unui neam. In mijlocul dărăpănării ge¬ 
nerale a statului, în loc de a înregistrâ mizeriile sdrobi- 
toare din faţă, ochii se îndreaptă dincolo de hotar şi plîng 


332 


www.dacoromanica.ro 



lacrimi presbite, în vreme ce energiile dimprejur se pulveri-* 
zează şi se secătuesc. * 

Propaganda presei ungureşti şi azi ca şi odinioară nu e 
decit o reţea zilnică de mirajuri şi făgăduinţi care răsună 
sgomotos ca într’un bazar oriental şi obosesc mintea cititori¬ 
lor. Zilnic se dă o bătălie crîncenă in aceste pagini împotriva 
tuturor statelor limitrofe, se ticluesc orori şi revoluţii şi se pun 
în perspectivă cele mai grabnice reparaţii. Tonul e veşnic ri¬ 
dicat, superlativele îşi reped cascada lor, grandilocvenţa tura¬ 
nică îşi face de cap, simţul proporţiilor s’a pierdut demult 
şi o lăudăroşie frivolă strigă din toate colţurile, lată de pildă 
ziarele de Paşti pe care le citesc acum cu bagajul lor de ură 
incendiară, asvîrlită la tipar cu prilejul sărbătorilor. Gr㬠
mezile de vorbe pocnesc goale fără o picătură de bun simţ 
rătăcit din lumea realităţii. Ascultaţi la întîmplare cuvinte 
smulse din articolul prim al unei gazete guvernamentale, care 
ar fi să reprezinte în opinia publică orientările actualei stă- 
pîniri: — « Decît democraţia noi preţuim mai mult ultima ra¬ 
ţiune a existenţei noastre naţionale: spada. Credem că Un¬ 
garia în aplausele de simpatie ale lumii civilizate se va reîn¬ 
toarce pe teritoriile ei străbune, drumul spre ele , însă, nu-l va 
puteă deschide decît cu sabia». 

Iată cum se face propagandă de către presa din vecini 
într’o vreme cînd foştii noştri compatrioţi strînşi din toate 
părţile într’un inel de fier, subt autoritatea unui amiral insta¬ 
lat în palatul din Buda fac primele exerciţii de stat indepen¬ 
dent... 

Propaganda insă nu se resumă numai în coloanele ziare¬ 
lor, ea angajează un cadru mult mai larg. Nenumărate cărţi 
şi broşuri au umplut vitrinele librăriilor, puse toate în ser¬ 
viciul aceleeaş uri ireductibile. Operă de suprafaţă, săgeţi de 
carton, chiote fără adîncime şi fără sinceritate, sunt tot atîtea 
certificate de minori intelectuali pe care şi le liberează o 
societate căzută pe mîinile unei conduceri nepricepute. Nu. 
cred să mai fie undeva o opinie publică care să suporte a 


333 


www.dacoromanica.ro 



asemenea avalanşe de' minciuni copilăreşti, o mai idioată 
pornografie politică ca cea tipărită astăzi la Budapesta. 

Am înaintea mea între altele o carte voluminoasă, care în 
cîteva sute de pagini, format rftare, subt titlul *Bukaresti- 
sităk » («Plimbări Bucureştene»), relatează publicului ma¬ 
ghiar impresii dela noi în legătură cu evenimentele politice 
din ultimii doi ani. Mincinos şl trivial, într’un spirit dureros 
de meschin, se înfăţişează oameni şi lucruri de aici zăpăcind 
biata lume ungurească şi aruncînd asupra ei un val de mur¬ 
dării neruşinate pe urma cărora desorientarea creşte lăsînd 
în urmă desiluzii şi o depresiune crescîndă. Străinul care ce¬ 
teşte aceste exhibiţii monstruoase se întreabă cu drept cuvînt, 
oare pînă la ce grad de perversitate a neputinţii s’a coborît 
nivelul intelectual şi moral într’o ţară unde lumea suportă 
astfel de strîmbături caraghioase ? Tradusă în limbi străine, 
cum aud că se plănueşte, o asemenea operă e cel mai potrivit 
termomelru care legitimează deodată cu lipsa de maturitate 
a unui popor spargerea alcătuirii vechi unde se adăposteau 
orizonturile celei mai banale concepţii de vieaţă politică... 

Hotărît lucru, pe noi nu ne aranjează această eclipsă cere¬ 
brală dela Budapesta. Nu că ar fi primejdioasă, fiindcă dis¬ 
proporţiile de forţă sunt astăzi, între cele două state, evidente, 
şi cumpăna înclină în favoarea noastră. Dar cîtă vreme se va 
menţine pe planul întîi această fantezie maladivă, şansele 
unei vecinătăţi normale între cele două popoare nu vor 
creşte şi consecinţele amare ale duşmăniei se vor resimţi de 
amîndouă părţile... 

Urmărim de aici cu viu interes toate palpitările pustei un¬ 
gureşti şi constatăm cu regret această învolburare fără re¬ 
paus. De multe ori cei care cunoaştem caracterul poporului 
maghiar şi avem reale simpatii pentru el, rămînem descura¬ 
jaţi pe urma manifestărilor de copilărie primitivă cu care ne 
surprind conducătorii dela Budapesta. 

Cine ştie, poate e justificată teoria multora care spun că Un¬ 
garia e deplasată în frămîntarea actuală a Europei moderne, 


334 


www.dacoromanica.ro 



fiindcă Austria a îndrumat de veacuri viaţa politică a veci¬ 
nilor noştri rămaşi astfel într'o adolescenţă tardivă şi c& 
astăzi, în lipsă de guvernantă, societatea diriguitoare de pe- 
malul Dunării se dedă Ia fel de fel de ciudăţenii care stîrnesc 
sau zîmbete, sau compătimiri. 


335 


www.dacoromanica.ro 



Patrioţii dela Qudapesta. 


V or fi abia cîteva săptămini, de cînd cei mai de seamă 
fruntaşi ai culturii maghiare de pe teritoriul nostru, 
scriitori şi artişti, s’au întrunit la o impresionantă săr¬ 
bătoare. 

Intr’un sat din Sălaj, de lingă Zalău, şi-a serbat nunta de 
aur bătrînul răzeş Ady, tatăl lui Andrei Ady, poetul îngropat 
la Budapesta în ajunul revoluţiei bolşevice. Acest eveniment 
familiar a răscolit din nou amintirea proaspătă a mortului, care 
„u personalitatea lui rămîne cea mai curată glorie contem¬ 
porană a literelor ungureşti. Cîntăreţul sbuciumat, doborit 
la patruzeci de ani, cu versurile lui pline de foc, şi pasiune, 
cu strigătul profetic care ţîşneşte din strofele arhaice şi cu 
viaţa agitată în fiecare clipa de un ideal artistic, a revolu¬ 
ţionat înainte cu. două decenii literatura vecinilor noştri. De 
atunci şi pînă astăzi cucerirea lui merge crescînd, dincolo 
de tiparele oficialităţii, furişindu-se în toate inimile. Poezia 
lui Ady s’a deslănţuit dela începuturile ei ca o furtună purifi- 
ca'oare în atmosfera literară îmbîcsită din capitala Ungariei. 
Deasupra retoricei tradiţionale a unui patriotism falş şi gran¬ 
dilocvent, care devenise apanajul curent al producţiei recetlte, 
şi deasupra literaturii de import a oaspeţilor ajunşi stăpîni 
acolo pe malul Dunării, s a ridicat acest glas îndrăsneţ pornit 
din instinctele de rasă ale unui popor, şi susţinut de un formi- 


337 

♦Musiul cure uerbe» www.dacoromanica.ro 



riabil talent. Verbul tînărului scriitor din Sălaj era nou prin 
torţa lui tumultoasă, prin resonanţa adincă in suiletuî ma- 
ghiarimei milenare, şi mai ales prin acea sinceritate sălbatică 
de proroc, cu care sbiciuiâ micile păcate şi micile orizonturi 
aie societăţii din vremea lui. Dela piimul volum şi pînă la 
urmă, această poezie luptătoare a sunat ca o Irimbiţâ de 
alarmă. Cîntăreţul şi-a mers drumul îna nte, cu toată împo¬ 
trivirea atîtor cugete sterpe, şi cu toată mainuiţăria epigo¬ 
nilor care s’au strins degrabă în jurul lui. A tost detestat pen¬ 
tru dragostea evangelica ce-i inspirau toţi oropsiţii pămân¬ 
tului, a fost hulit pentru mîna frăţească întinsă neamurilor 
apăsate din vechea Ungarie. Cu deosebire potentaţii de cer¬ 
neală dela Budapesta, stăplnii cotidianelor care exploatau 
opinia publică raspîndind cultul minciunii, au urmărit cu 
mare îndîrjire scrisul neastîmpăratului iconoclast. Ady, cu tem¬ 
peramentul lui de sensitiv, a fost silit s’o ducă într’o continua 
bătălie. Pagini numeroase din cărţile lui nu sunt decit o fili¬ 
pică înverşunată care smulge «buruienile ogorului unguresc». 
La lumina războiului pregătit de către adversarii lui, miopi 
sau interesaţi, au primit o tragică consfinţire apostrofele vi¬ 
brante ale lui Ady, şi astăzi pe ruinile unei ţări prăbuşite se 
ridică cu avintul lor biblic profeţiile sumbre ale poetului, 
scrise cu sînge. înmormântarea lui la Budapesta, in zilele 
cînd conglomeratul austro-maghiar trozneâ în toate încheie¬ 
turile lui putrede, luă proporţiile unui simbol, apărind ca o 
pecetluire supremă a viziunii de artist. De atunci, recunoaş¬ 
terea postumă devine tot mai accentuată, adevărurile apar 
mai luminoase prin prizma retrospecţiunii şi profilul întune¬ 
cat al scritorului stăruie din ce în ce mai des, ca o mare mus- 
rnare, deasupra societăţii ungureşti. 

Probabil din această stare de spirit s’a născut aici ideea co¬ 
memorării de deunăzi a lui Ady, cu ocazia nunţii de aur a p㬠
rinţilor săi. Iniţiatorii serbării au crezut cătrebue să scoalăîfl 
relief şi respectul literar al abora în faţa unui creator dăruit 
lumii de Sălajul nostru. Cu astfel de sentimente onorabile mi s’a 


www.dacoromanica.ro 


cerut să fiu intre patronii acestui act de pietate, cunoscîndu- 
roi-se veneraţia ce am avut totdeauna pentru opera răposa¬ 
tului, precum şi prietenia personală ce-i păstram din vremuri 
de demult. Am primit această cinste, convins că este o ele¬ 
mentară datorie să închinăm in numele civilizaţiei şi flamura 
noastră in pragul căsuţei dela ţară, de unde a pornit în lume 
autorul atîtor versuri sculpturale. Am crezut chiar, că un 
reprezentant din partea ministerului artelor ar trebui să ex¬ 
prime în mod oficial omagiile culturii romîneşti. Aveam im¬ 
presia, că o atenţie delicată ya atinge coardele simţitoare ale 
unor oameni înţelegători, care-şi dau seama că altarul strălu¬ 
citor al poeziei poate să ne unească pe to:i. Spre mulţumirea 
mea, d. ministru Lapedatu, văzind la fel lucrările, şi-a trimis de¬ 
legatul său la mişcătoarea ceremonie din Zalău. Serbarea s’a 
desfăşurat cu deplină demnitate, scritorii unguri au cetit din 
operele lor, delegaţii mai multor societăţi culturale, unii chiar 
dela Budapesta, au venit să-şi spuie cuvîntul lor de recunoş¬ 
tinţă. A fost o atmosferă civilizată, îndrumată parcă de su¬ 
fletul larg al vijeliosului poet, care din umanitarismul gene¬ 
ros îşi făcuse o dogmă a vieţii lui sbuciumate. Toate autori¬ 
tăţile noastre locale au înlesnit serbarea, şi-âu dat mină de 
ajutor, atrăgîndu-şi cuvinte de laudă şi mulţumire din partea 
fratelui poetului, un înalt funcţionar ungur, venit anume din 
Dobriţin. In mijlocul veneraţiei tuturora a tresărit de bucurie 
moşneagul răzeş şi au curs lacrămi din ochii mamei înduio¬ 
şate. Toţi pelerinii au plecat pe la case'e lor, ducind o sen- 
saţie de onoare naţională şi de binefăcătoare pace cetăţenească. 

Ziarele ungureşti din ţară s’au ocupat toate, două săptă- 
mîni, de acest praznic, făcînd comentare pe un ton senin şi 
ireproşabil. 

Care e rezultatul din capitala Ungariei pe urma acestui act 
de reciproc respect intre supuşii aceleeaş ţări? Ce zice Bu¬ 
dapesta de sărbătoarea din Sălai. unde un mare poet ungur 
a fost glorificat pe pâmînt romînesc cu participarea au¬ 
torităţilor noastre ? Ne-o spun gazetele lor de peste gra- 

33tT 


www.dacoromanica.ro 


niţă, pe care îe-am cetu, cu articole lungi de hulă şi ve¬ 
nin. Ca într'o oglindă strîmbă de bîlciu, pietatea noastră 
devine o odioasă caricatură subt condeiul acestor mînuitori 
de opinie publică. Suntem prezentaţi în postura ridicolă a 
unui şiretlic rural, care ne-a tăcut să, escamotăm gloria lui 
Ady şi s’o transformăm într’un instrument josnic pentru bu¬ 
cătăria noastră politică. Nu lipsesc, fireşte, nici injuriile de 
rigoare, de care subsemnatul se împărtăşeşte cu mare dăr¬ 
nicie. O singură notă justă mani surprins în aceste vorbăreţe 
pagini de tipar. Nici umbra celui mai mare poet, cu toată 
aureola ei romantică şi cu ţarina proaspătă din ţintirim, na 
fost în stare să limpezească pe o clipă măcar divagaţiile obiş¬ 
nuite, lăsînd să se întrevadă omenescul din faptele noastre. 
Ce e mai ciudat, că după o serie întreaga de aspFe rechi¬ 
zitorii în care se insultă ţara, calificîndu-se ca un gest bal¬ 
canic cuviinţa care ne-a călăuzit ascuţişul săgeţilor a înce¬ 
put să se îndrepte asupra mortului însuşi, improvizîndu-se 
astfel un monument curios de patologie patriotică. Se răs¬ 
foiesc cărţile lui Ady, şi se smulg pagini răzleţe trunchiate 
de ocazie, se pune la contribuţie criticismul poetului şi inima 
lui de mimoza bolnavă in care a gîlgiit cel mai pur sînge tu- 
ran c, o cântăresc scribii de redacţie, cotînd-o după bursa po¬ 
litică a zilei, cu însemnate scăderi. Cine credeţi că e în frun¬ 
tea acestui cor de sicofanţi care vor sa salveze destinele 
Ungariei cu dit rambii lor? Sunt oare reprezentanţii ţărani¬ 
lor unguri, a căror frămîntare surda a izbucnit în strofele lui 
Ady, ori sunt măcar nobilii din curiile dărăpănate, printre 
cari s’a plimbat atît de des melancolia poetului ? Nici unii 
nici alţii. In capul campaniei de denigrare sunt doi scriitori 
unguri de import, d-nii Râkosi leno şi Herzeg berenc, şvabi 
renegaţi, care deodată cu schimbarea numelui au ajuns să su¬ 
praliciteze în patriotism pe toţi strănepoţii lui Arpad. Cu¬ 
noaştem aşa de bine această clamoare ieftină, o ştim de pe 
vremea cînd ne strîngeau pe noi de git vitejii salvatori ai 
patriei. Ei au luat în întiepr'ndere cu toate hîrtiile în regulă 


www.dacoromanica.ro 


zeci de ani dearîndul opinia publică dela Budapesta, ei au 
popularizat legile de desnaţionalizare ale lui Apponyi şi uto- r 
piile lui Tisza, ei au cerut răstignirea Serbiei şi în călimara 
lor s’a clocit dezastrul. Ei sunt psihologia patrioţilor de con¬ 
trabandă, intruşii, pentru care nota stridentă e programatică, 
fiindcă trebuie să înlocuiască manifestările organice ale rasei. 

Din nenorocire, acest gen de patriotism industrializat e 
foarte frecvent la vecinii noştri. II practică pe o scară întinsă 
mii de parveniţi, o întreagă societate parazitară, pripăşită pe 
spinarea unui popor ale cărui slăbiciuni le exploatează. Toţi 
par a se trage din cei şapte viziri, toţi au adoptat nume 
pompoase istorice de pe vremea lui Rakoczi, toţi nu pot dormi 
noaptea de coroana sfîntului Ştefan, ieri îi tulburam noi c’o 
muncă onestă de popor chinuit, azi îi agită spectrul lui Ady. 
Mîine are să-i neliniştească ideia păcii intre vecinii cuminţiţi 
de primejdii comune. Ei vor strigă totdeauna, fiindcă delirul 
lor e perfect cerebral, fie patriotic sau umanitarist, diapazo¬ 
nul lor urcat e suprema justificare, e paşaportul cunoscut de 
aparenţă cetăţenească a tuturor nepoftiţilor. 

La dreptul vorbind, pe noi nu ne ating, peste măsură, aceste 
clişee uzate. Dintr’un sentiment real de sinceră compătimire 
însă, ne întrebăm cîtă vreme va trece încă, pînă vom putea 
înregistra un val de sănătate în conştiinţa publică a unui 
popor hrănit neîncetat cu ficţiuni şi imagini colorate de 
proastă calitate ? Numai înlăturîndu-şi misiţii naţionali şi 
internaţionali, făcînd sforţarea să vorbească el singur fără 
advocaţi de împrumut, va putea să-şi găsească locul în do¬ 
meniul realităţii... 

Peste strigătele patriotice de acest fel, şi peste sugestiunile 
acestei Budapeste, gîndul nostru va păstră totdeauna un în¬ 
demn de cuviinţă şi o dorinţă constantă de echilibru normal. 


www.dacoromanica.ro 



CJeeinii noştri sîpbi. 


egăturile de tradiţională prietenie intre noi şi sîrbi, pe¬ 



cetluite de războiul comun şi reconsacrate de o proas¬ 


pătă alianţă între cele două state, par a fi turburate 
tot mai des de note disonante apărute în presa dela Belgrad. 
După cîte vedem, o atmosfera destul de rece se răspîndeşte 
ia adresa Romîniei în capitala strbă. In timpul din urmă cu 
deosebire, o oarecare continuitate dirigueşte aceste şarje, care 
au depăşit de mult mustrările binevoitoare, obişnuite între a- 
mici, şi au început să iâ tonul înăcrit al unei adversităţi decla¬ 
rate. Deunăzi, cu prilejul executării recentei delimitări de 
frontieră între sîrbi şi noi, limbajul din vecini a împrumutat 
o violenţă caracteristică, care nu poate trece neînregistrată 
fără a jigni demnitatea noastră. 

In termeni ciari, deci, şi cuviincioşi, cum ne este firea, tre¬ 
buie să lămurim lucrurile şi să precizăm situaţia. 

Relaţiile dintre cele două popoare, dacă n’au evoluat în 
serrul înfrăţirii cimentate cu sînge pe cimpul de luptă, vina 
nu e a noastră. Lăsînd la o parte prima ştirbire dela Paris 
de pe vremea congresului de pace, cînd diplomaţia sîrbă, 
uzînd de jocul prielnic al împrejurărilor, a obţinut cîştig de 
cauză în chestiunea îmbucătăţirii Banatului, care eră integrat 
asigurat pe seama noadră, printr’un tratat de alianţă cu pu- 


www.dacoromanica.ro 




terile beligerante, cercurile conducătoare din regatul Iugo¬ 
slav de atunci şi pînă astăzi nu şi-au dat mare silinţă să per¬ 
petueze o apropiere sufleteasca. Realitatea de fiecare zi ne-a 
convins despre acest adevăr, asupra căruia opinia publică 
dela noi n’a exercitat nici o influenţă, dimpotrivă, toată des¬ 
făşurarea evenimentelor din ultimii cinci ani arată limpede 
năzuinţa permanentă de aici spre o mai strînsă colaboiare 
între cele două ţări. Romînia, trunchiată în dreptul ei asupra 
Banatului, nu numai că a ratificat pacea, dar a înfăptuit în 
acest timp Mica Amantă şi a acordat o plenitudine de bene¬ 
ficii de diferit ordin minorităţii sirbe rămase pe teritoriul 
nostru. Nici o echivalenţă de măsuri nu s’a remarcat la Bel¬ 
grad pentru menajarea bunelor raporturi. Mai intiiu, plîrr- 
gerile necontenite ale populaţiei romîneşti din Torontalul 
deslipit de noi confirmă această constatare. O pripită opera 
de desnaţionalizare s>a pornit în mijlocul acestor nenorociţi 
fraţi ai noştri, pentru car pînă astăzi am invocat zadarnic 
respectarea fiinţei lor naţionale pe baza unor dispoziţii de 
onestă reciprocitate. Nici măcar viaţa lor bisericească sau 
şcolară nu s’a putut normaliza pînă astăzi, deşi în repetate 
rînduri guvernele dela Bucureşti s’au oferit să discute pro¬ 
blema, cerînd pe seama lor condiţii similare de desvoltare cu 
ale sîrbilordin Banat. Toate încercările insă s’au împotmolit 
’aţă cu rezistenţa din vecini, ne mai vorbind de existenţa 
naţională a rominilor din valea Timocului sau din Macedonia 
sîrbă, a căror complectă anihilare pare a fi devenit o dogină 
imutabilă în concepţia de stat a bunilor noştri amici. 

In astfel de circumstanţe, fireşte, s’a diminuat şi rostul to¬ 
vărăşiei noastre cu sîfbii in cadrul aşa zisei Mici-Antante, a 
cărei amploare nu putea fi determinată decît de perfecta 
bună înţelegere între părţile contractante. La Belgrad S’au 
luat toate măsurile ca să se accentueze caracterul de provizo¬ 
rat al acestui legămînt. Opinia publică de acolo a fost ex~ 
hortată cu vreme şi fără vreme de către fruntaşi politici, qi 
în afară de obiectivul special împotriva Ungariei, nici o obli- 


344 


www.dacoromanica.ro 



gaţiune nu revine regatului Iugoslav pentru o. cooperare cus 
Roroînia. Paralel cu aceste lămuriri s’au servit publicului 
vagi lozince de romantism panslav, foarte puţin chemate să. 
menajeze susceptibilitatea noastră. S’a vorbit adesea de ab- 
soluta pasivitate a aliaţilor noştri în cazul unui conflict cm: 
Rusia şi în timpul mai nou această stare de spirit s’a precizai 
de aproape. 

Cu ocazia discuţiilor pornite de actualul guvern cu repre¬ 
zentanţii sovietelor la Viena, o particulară nevroză s’a mani¬ 
festat în presa dela Belgrad, care a ridicat treptai tonul pînă 
a ajuns să ne invectiveze ţara. Iată în treacăt d. e. un frag¬ 
ment dintr’un articol publicat în ziarul oficios guvernamen¬ 
tal Politica, plin de insulte Ia adresa noastră: «După insuc¬ 
cesul tratativelor, Rusia pretinde acum nu numai Basarabia, ci 
şi Bucovina. Rusia de azi nu este cea din trecut şi dacă ea va 
luă Basarabia şi Bucovina, d. Brătianu poate fi sigur că nici 
o ţară aliată nu va sacrifică măcar un soldat spre a ajută 
Romînia . 

Orice minte limpede din ambele ţări îşi poate dă seama ca 
pe această cale, dacă se merge înainte, apucăm pe povîrniş. 
Lumea dela noi după astfel de argumente îşi va rectifică 
grabnic părerile ce şi-a formulat asupra raporturilor noastre 
viitoare şi zi cu zi pe urma injuriilor crescînde ce ni se a- 
runcă, ne vom pomeni cu o tensiune neplăcută din amîndouă 
părţile. 

lată de ce ni s’a părut potrivit să semnalăm de pe acum o 
stare de lucruri care poate fi oprită încă pentru a păstră in¬ 
tactă moştenirea sufletească a marelui războiu în legătură cu 
\ecinii noştri sîrbi. Delicateţa reciprocă e cel mai nimerit 
mijloc prin care se asigură vechea cordialitate. Cît priveşte 
destinele de mîine ale statului romîn, ele se vor hotărî de 
cauze mai adînci, urmînd logica împrejurărilor momentului. 
Tocmai de aceea ni se pare o lipsă de abilitate desvelirea sin¬ 
ceră pe care ne-o repetă gazetele dela Belgrad, că nu putem 
contă pe nici un soldat sîrb în cazul nnui atac rusesc la Nis— 


345 


www.dacoromanica.ro 



Jtru. Acest exces de francheţă este şi neelegant şi inutil. Neele- 
ganr fiindcă-l refuză o alianţă care există încă, şi inutil 
Tiindcă noi nici o clipă nu ne-am îndoit asupra lui. 

De ce s’ar Întrerupe, deci, în mod intempestiv o prietenie 
căreia noi ii cerem aşa de puţine jertfe ? 




www.dacoromanica.ro 




Pilda dela Qelgpad. 


E venimentele politice recente din Iugoslavia sunt nu numai 
de-o însemnătate covîrşitoare pentru -consolidarea in¬ 
terioară a regatului vecin, dar rămîn pline de învăţ㬠
minte şi de sugestiuni pe seama tuturor Statelor succesoare 
ale conglomeratului austro-ungar. 

Bătrînul om politic d. Nicolae Pasici apare din nou ca sal¬ 
vatorul situajiei şi ca spiritul cel mai înţelegător al trebuin¬ 
ţelor specifice din ţara lui. Acordul realizat deunăzi cu par¬ 
tidul croat nu e numai o acţiune de partid, ci şi un mijloc de 
a normalizâ vieaţa destul de sbuciumată a slavilor dela Sud, 
primejduită în timpul din urmă prin tensiunea raporturilor 
sîrbo-croate. 

Sunt cunoscute îndeajuns peripeţiile acestui antagonism, şi 
e util să ni le reamintim pentru indicaţiile ce putem trage din 
ele. Intre Belgrad şi Zagreb, se ştie, o palpitantă legătură 
sufletească n’a fost niciodată. Ideia slavă, care unea cele 
două centre, erâ prea abstractă ca să poată răscoli fibrele 
adînci ale celor două popoare deosebite unul de altuL 
Croaţii, prin istoria lor, prin structura socială, prin vieaţa 
religioasă şi prin legăturile de veacuri cu occidentul au fost 
în tot timpul mai mult ademeniţi de concepţia unei autonomii 
politice, decît de înglobarea pur şi simplu in regatul sîrb. De 


347 


www.dacoromanica.ro 




aceea, din primele momente cind prâvâlirea austro-maghiaiă 
a făcut să triumfe principiul impulsurilor de rassâ, tendin¬ 
ţele de particularism croat au luat o formă concretă şi au ne¬ 
liniştit cercurile politice dela Belgrad. O agitaţie vie s’a 
pornit, cu ţinte imprecise, dar cu conştiinţa diferenţiării su¬ 
fleteşti categorice a celor două popoare. Ştefan Rădici, cu¬ 
noscutul leader croat, a aruncat lozinca regionalismului şi a 
dus o luptă îndirjitâ de protestare împotriva tuturor strădu¬ 
inţelor de unificare cari veneau din capitala Karagheorghe- 
vicilor. Mulţimea dintre Sava şi Drava s’a ataşat cu o ade¬ 
vărată frenezie acestui curent, care a biruit pe toată linia. In 
mai multe rînduri alegerile parlamentare au consacrat cre¬ 
dinţele lui Rădici prin sgomotoase unanimităţi. Şeful auto- 
nomiştilor croaţi a pribegit în străinătate, a inaugurat pasi¬ 
vitatea faţă de Scupcina sirbească, şi a împins duşmănia 
pînă la o ruptură de dinastie şi pină la o alianţă cu Sovie¬ 
tele. Se părea, acum cîteva luni, că însăşi unitatea Statului 
vecin, răscumpărată cu atîtea jertfe, e în pericol, şi că su¬ 
premaţia politică a poporului sîrb va trebui să se schimbe 
cu un trialism sirbo-croato-sloven, care ar fi fost platforma 
unor frecări permanente între cele trei provincii. La Belgrad 
s a resimţit ecoul acestor tulburări, şi s’au găsit bărbaţi po¬ 
litici de marcă care au aderat Ia ideea unei înţelegeri cu R㬠
dici, sacrificînd veleităţile de conducere dela Belgrad. In 
acest moment de grea cumpănă a intervenit m na tare a ac¬ 
tualului preşedinte de Consiliu, şeful partidului radical, înar¬ 
mat pe lingă experienţa unei vieţi şi cu acea îndrăzneală 
care l-a povăţuit de atîtea ori la răspîntii hotărîtoare, şi-a 
dat seama că a menaja şi mai departe aceste tendinţe cen¬ 
trifugale înseamnă a sdruncinâ unitatea iugoslavă şi a re¬ 
duce la o stare de mozaic regatul înjghebat pe urma răz¬ 
boiului. Pasici a fost intratabil, deci in această chestiune, 
nesocotind toate îndrumările din afară şi orice impresionabil 
litate din jurul lui. După alegeri a trimis la închisoare pe agi¬ 
tatorul lui Zagreb, şi făcînd apel la forţa armată a dovedit 


348 


www.dacoromanica.ro 



croaţilor că principiile unificării de stat e gata să-le realizeze, 
dacă trebuie şi cu mina pe sabie. Mulţi s’au indo t de rezul¬ 
tatul acestei acţiuni îndrăzneţe, moşneagul conspirator însă 
cunoştea perfect psihologia adversarilor. Citeva luni de vo¬ 
inţă nestrămutată au fost deajuns şi partidul croat a pus la o 
parte protestarea iniţială. Parlamentarii s’au întors la Cameră, 
tratativele de împăciuire au început cu consimţămîntul celui 
închis, şi deunăzi s’a semnat acordul, înlăturindu-se orice 
pretenţie de autonomie, recunosdndu-se necesitatea firească 
a rezolvirii unor probleme de ordin local, râminînd insă şi pe 
mai departe, cum eră normal, la Belgrad centrul de greutate 
al monarhiei vecine. 

Pasici care a girat cu influenţa personalităţii sale rolul 
Sirbiei in răsboi, devine astfel a doua oară autorul unităţii 
politice din ţara lui. 

E incontestabil interesantă pentru noi această luptă. Nu 
liindcâ şi aci s’ar găsi aceleaşi criterii de deosebire între pro¬ 
vinciile unite ca peste graniţă, ci fiindcă acest cîntec al regio¬ 
nalismului politic s’a cintat şi în Ardeal şi în Basarabia de 
desiui politiciani de duzină. Fără a fi de talia lui Rădici, fără 
îndrăzneală şi tără pic de talent, ei au căutat totuşi să tulbure 
apa în cei din urmă şase ani. Răsunetul lor acasă a fost din 
ce în ce mai slab, dar ajutaţi de o presă care e colaboratoarea 
distrucţiunii la noi in ţară, au isbutit pe ici pe colo să mişte 
pe cei slabi şi pe cei nepricepuţi. Se păreâ, nu demult, că 
avem aface cu impresii care vin direct dela Zagreb §i că 
Rădici e pe cale să creeze şcoală în rîndurile celebrităţilor 
provinciale ale partidului naţional. Totdeauna am afirmat cu 
tărie caracterul inofensiv şi efemer al unor asemeni manifes¬ 
taţii, cerînd deodată cu remedierea trebuinţelor regionale de 
ordin diferit, distrugerea regionalismului ca doctrină politică. 
Am preconizat de ani de zile o atitudine clară faţă de toţi agi¬ 
tatorii inoportuni, şi am spus, de mui e ori, că orice ezitare 
sau slăbiciune a centrului nu poate decît să încurce lucrurile 
prelungind fără nici un rost svîrcolirile unor mici aventurieri. 


3t9 


www.dacoromanica.ro 



Pilda dela Belgrad vine acum cu învăţăturile ei să ne înt㬠
rească în convingerea ce-am avut totdeauna, că pentru» 
scăpă de multe complicaţii mărunte, o voinţă tare şi o mînă- 
strinsă pumn, vor preţul veşnic mai mult decit un braţ care 
tremură, şi decit orice dulcegării sentimentale. 


350 


www.dacoromanica.ro 




Apropierea minopităţii maghiare- 


actul dela Ciucea... 



lată refrenul pe care-1 strigă de cîteva săptămîmi 


rotativele pentru care calomnia e singurul element de- 
viaţă. După alegerea dela Reghin, unde legenda partidului» 
naţional a dat faliment, şi mai ales după şedinţele recente 
dela Cameră care au desvelit in toată goliciunea lor cîteva 
reputaţii găunoase, se ţin lanţ insultele şi insinuările. De 
atunci scribi de redacţie, plătiţi cu ruptul ca să ţipe tare, se 
strîmbă de două .ori pe zi scuturaţi de friguri patriotice. In¬ 
divizi gata să-şi vîndă şi măduva din oase, nu mai pot astăzi 
de naţionalism. Honigmanul a devenit om de doctrină, blu- 
menfeldul e intratabil in materie de principii, iar şnapanul 
romîn le ţine isonul. Toţi vor cu orice preţ să ştie: ce s’a în— 
lîmpldt ? Să li se spuie imediat negru pe alb: ee-i ea pactul 
dela Ciucea ? Şi fiindcă oameni în toată firea nu se opresc, 
la această stupidă cheîălăială, minciunile îşi stropesc pe co¬ 
loane întregi mocirla lor. Patriotul Fagure ştie cert că gene¬ 
ralul Averescu s’a dat cu Habsburgii, subsemnatul s'a infeo- 
dat magnaţilor, şi partidul poporului nu e decît o locotenenta 
a lui Horthy... 

Nici nu-mi tiece prin minte să încerc măcar o potolire a 
acestei faune flăminde de scandal, care e menită să ne-asvîrle 
necontenit cu clăbuci de cerneală, ştiind bine că pentru mo— 


351 


www.dacoromanica.ro 




ment o dispreţuim, iar pentru viitor se poate intîtnplâ să-i ru- 
,pem gîtul. Se vor găsi insă, poate, suflete cinstite prinse de 
nedumerire pe urma tufnultuoasei revărsări de scornituri, 
•şi-ar fi o greşaiâ să nu le lămurim în cîteva cuvinte... 

Partidul poporului, cum s’a mai spus în diferite rînduri şi 
cum s’a afirmat la Cameră de către generalul Averescu îm¬ 
preună cu subsemnatul, a încheiat un acord cu partidul ma¬ 
ghiar din Ardeal. Ideia acestei înţelegeri e limpede, şi nu e 
nevoie de speciale justificări ca să fie admisă de toată lumea. 
Cea mai'ele nentară judecată îşi dă seama, că minorităţile 
etnice din ţară nu se pot împrieteni mai uşor cu ideea noastră 
de stat, decît printr’o apropiere de reprezentanţii conştienţi 
ai politicei romîreşti. In măsura în care minorităţile sacrifică 
principiul izolării consolidarea statului ciştigâ, şi ort-ce ten¬ 
dinţă centrilugală dispare. Pornind din această convingere 
S'mplă, noi nu ne-am îngrădit in faţa unei înţelegeri cu oh- 
une. Din primele zile ale unirii înarmaţi cu experienţa trecu¬ 
tului, am văzut clar ce-avem de făcut. Am ştiut că suprema 
noastră dogmă care trebuie păzită cu sfinţenie e integritatea 
noului patrimoniu si în schimbul recunoaşterii legale a acestui 
adevăr imutabil re-am declarat gata să sprijinim atribuţiunile 
normale ale unei vieţi libere pe seama tuturor naţionalităţilor 
din cuprinsul ţării. Şi la guvern şi în opoziţie, partidul popo¬ 
rului a fost călăuzit de aceasiă dualitate în ideologia lui: deo¬ 
parte strivirea elementelor primejdioase pentru siguranţa 
noastră de stat, de alta îmbJînzirea raporturilor cu minorit㬠
ţile care se adaptează imprejurărilor schimbate. 

Potrivi 1 acestui crez n’am fost refractari ideii de-a înlătura 
ori-ce fricţiune între noi şi elementul maghiar autohton din 
Ardeal, cu gindul de a înslăpinl în suflete o pace desăvîrşitâ 
atît de trebuincioaeă pentru opera constructivă din ţara 
nouă. De-aceea. cînd conducătorii partidului maghiar ni s’au 
adresat, pipăindu-ne conştiinţa, ne-am crezut datori să frîn- 
gem rezonanţa tuturor adversităţilor istorice, şi întemeiaţi 
ie sincere sentimente umanitare, unite în mod logic cu rezoa- 

~352 

www.dacoromanica.ro 


nele vieţii noastre de stat, ne»am silit să căutăm platforma 
comună a unui acord. Baza unei asemenea apropieri nu putea 
fi decît programul cunoscut al partidului din care făceam 
parte, la care se adăugau dezideratele fireşti ale minorităţii 
maghiare in temeiul legilor existente. 

Realitatea privită în fată eră cel mai bun sfetnic în această 
problemă care reclamă tact şi prudenţă ca toate începuturile. 
Nici o îndrumare recentă din politica noastră nu puteâ fi in¬ 
vocată ca să ne înlesnească orientarea. Cunoscutul alineat 
din rezoluţia adunării dela Alba-Iulia în care se vorbeşte de 
drepturile tuturor popoarelor din ţară, şi care e plimbat 
prefutindeni de conducătorii partidului naţional, nu puteâ fi 
recunoscut de noi nici ca un izvor de drept, nici ca o sugesti- 
une măcar pentru rezolvirea problemei. Isvor de drept nu eră, 
fiindcă la Alba-Iulia, cum s’a mai arătat de-atîtea ort, popo¬ 
rul ardelean nu s’a manifestat decît pentru ideia unirii cu Re¬ 
gatul, rămînînd celelalte hotăriri ca o codificare de ocazie 
a mentalităţii unor politician! de provincie; sugestiune pentru 
prezent nu puteâ fi, pentrucă cele citeva declaraţii de doc¬ 
trină nebuloasă, pe lingă că jicnesc principiile fundamentale 
ale unităţii de stat şi sunt detestate de opinia publică, din 
punctul de vedere practic sunt şi rămîn irealizabile. Partidul 
maghiar de altfel, puteâ prea uşor să renunţe şi el la formula 
dela Albadulia, fiindcă autorii ei, atunci cind aveau posibili¬ 
tatea să-i dea curs, au deslănţuit cele mai brutale lovituri 
asupra minorităţii’ungureşti. 

Pe baza legilor existente, deci dorind numai intrarea în le¬ 
galitate de amindouă părţile, avîndu-se în vedere doleanţele 
minimale de caracter cultural,' bisericesc sau administrativ, 
s’a încheiat acordul. Cînd se va publică la timpul său, se va 
vedea normalitatea acestor dorinţi care pentru a fi executate 
nu cer nici o intervenţie a ordinei de drept actuale. Politiceşte, 
partidul maghiar care-şi alege reprezentanţii săi parlamen¬ 
tari în circumscripţiile fixate cu majoritate maghiară covîrşi- 
toare, va formă o unitate parlamentară cu partidul poporului, 


«Mustul care fierbe*. 


353 


53 


www.dacoromanica.ro 


dela a cărui conducere va primi iadrumările politice, şi nu 
va întreprinde nici o acţiune politică în afară de cadrele pro¬ 
gramului acestuia. 

Chestiunea cea mai importantă ce trebuie reţinută din acest 
act e apropierea minorităţii maghiare de cercurile politicei 
lomîneşti. Pentru întiia oară fruntaşii naţionalităţii ungureşti 
din Ardeal ies din izolarea lor şi se alătură unui partid, care 
avtndu-şi rădăcinile pe întreagă suprafaţa ţării e simbolul 
palpabil al Romîniei întregite. Fireşte, binefaceri meritate 
vor tăsplâti pe aceşti cetăţeni care-au tras concluzia logică 
a realităţii pentru politica lor. Dar cîştigul este reciproc. Ţara 
înregistrează şi ea un apreciabil beneficiu. Romînia, pe urma 
acestui acord, apare dintre toate statele naţionale întemeiate 
pe ruinele conglomeratului austro-ungar ca cel dinţii care pe 
oale paşnică, înlăturînd ori-ce sguduire, a canalizat problema 
minoritară, şl inaugurînd o pace internă a tăiat posibilitatea 
tuturor agitaţiilor subversive de peste hotare. Numai spiritele 
înguste sau interesate care nu văd sau nu pot vedeâ dincolo 
de bariera propriului partid vor rămîneâ nesimţitoare în faţa 
acestei inovaţii însemnate din viaţa noastră de stat. 

Iată de ce, aşa zisul «pact dela Ciucea»,de care se poticnesc 
•erberii închiriaţi ai alîtor gazete fără nici un crez, şi-asupra 
căruia vom reveni în paginile revistei «Ţara Noastră », ră- 
mine ca un titlu de mîndrie al oamenilor care l-au Înfăptuit. 
Ort despre generalul Averescu, care primeşte senin săgeţile 
de carton ale adversarilor săi, el poate in adevăr să zîm- 
bească liniştit, văzînd ciudata aglomerare de prostie şi ură 
c* care-1 atacă neputincioşii. Făcînd o asemănare între trecut 
şi prezent, fostul preşedinte de Consiliu se poate întrebă cu 
drept cuvînt: dacă acunt zece ani şi mai bine, în Ungaria de 
odinioară, contele TJsea ca strădainţele-i cunoscute ar fi reu¬ 
şit să realieeze an acord ca rom inii ardeleni de-atunci, cine-ar 
fi fost nebunul intre ungari care l-ar fi ţinut de rău?... 


www.dacoromanica.ro 



Problema religioasă 


www.dacoromanica.ro 



In Oinepea Patimilop... 


V inerea Patimilor, pe inserate... 

Din biserica satului, unde s’a săvîrşit slujba îngro¬ 
pării lui Isus, ţăranii ies pilcuri, amestecaţi bărbaţi şi 
femei, păstrînd după vechiul obicei toată rînduiala ierar¬ 
hică. Dinspre pădurea de fagi unde s’a prăvălit soarele, co¬ 
boară umbre cernind culmile şi prin sita lor, răzleţ, licurici 
tremurători se ivesc împrejur. Sunt luminările care se aprind 
la morminte, cînd deodată ca un vaiet subteran începe pe la 
poalele crucilor recitativul monoton al bocetelor muiereşti. 
Bărbaţii tac duşi pe gînduri, cu buzele strînse, cu fruntea 
plecată, purtaţi par’că de valul tînguirii, copiii privesc spe¬ 
riaţi înlături, satul întreg s’a cufundat în convorbire cu 
morţii... * 

La răspintia uliţei coborind spre casă mă mai opresc 
odată în drum şi cum privesc înapoi ţintirimul îmi răsare în 
amurgul tîrziu semănat cu limbi de flăcări gălbui-albastre, 
cuprinzînd din toate părţile trupul bisericii într’o cunună de 
foc ca o aureolă... 

Ajuns la casa mea din capul satului mă mai urmăresc încă 
de departe aduse pe vîntul moale de seară frînturi din coloc¬ 
viul cu cei de subt pămînt, în vreme ce m’aşez pe scaunul de 
pe prispă cu mintea răscolită de problemele vieţii dela ţară. 


357 

www.dacoromanica.ro 




Ghidul îşi deapănă firul domol, Îndrumat par’că de ritmul 
undulat al unui tropar bizantin în surdină... 

— Da, biserica trăieşte încă în sufletul ţăranilor. 

Aşâ cum am pomenit-o de mult, casă bătrînă cu umerii 
gîrbovi, cu acoperişul de şindrilă pe care creşte muşchiul sau 
de ţiglă înegrită de ani, dărăpănată şi obosită, cu iconostasul 
primitiv, cu glasul dogit al cântăreţilor de strană şi cu căză- 
niile pilduitoare ale amvonului, ea adăposteşte totuşi o con¬ 
cepţie morală, un laboratoriu sufletesc în acţiune perma¬ 
nentă. Ţăranul, subt ocrotirea ei îl văd trăind o viaţă cu 
orientări sigure în domeniul binelui şi răului şl cu o tendinţă 
nt abstracţiune care-i pune lumină în ochi şi cumpăt în ju¬ 
decată. Satul cu oamenii lui e cercetat de mister, altarul des¬ 
chide aci un Jarg coridor spre infinit plin de întrebări din¬ 
colo de realitate, o lume agitată întreţesută cu simboluri p 
colorată de imaginaţie. Ţăranii se sbat în imperiul acestei 
lumi, se opresc în drum, privesc spre cer şi spre pămint şi 
sufletul lor e plin de resonanţă ca o fîntină adîncă. 

lată-i acum în săptămîna mare, cum îi zic ei, taina răstig¬ 
nitului din Nazaret umbreşte toate feţele în satul meu din 
munţi. Un văl s’a lăsat, departe, de undeva de sus şi-a prins 
în foşnetul de primăvară tot ce mişcă împrejurul meu. E o în¬ 
cetineală în gesturi, o undă potolită în rostirea cuvintului, un 
aier de tristeţă vagă şi nelămurită care stăruie deasupra 
acestor analfabeţi şi le împrumută o nobleţă particulară. Ei 
au fost la denii în fiecare seară, asupra Iors’au aşternut psal- 
-Mi ii cu plîngerile patetice, sufletul lor a resimţit fiori pe urma 
ornamentaţiei grele de poezie orientală, parabolele din cele 
douăsprezece evanghelii i-au oprit în loc, chinurile lui Hris- 
tos le-au sbiciuit nervii şi le-au furişai accente din frigurile 
morţii. Ei sunt acum spectatori halucinaţia unei drame, prinşi 
de surescitare în toate fibrele lor. Mîine după miezul nopţii, 
cu mic cu mare, vor înconjură biserica de .trei ori urmîndu-şi 
preotul, care în tăcerea lor mistică va' bata în poartă repetînd 
dictonul scripturii: Deschideţi boieri, porţile, să intre împă- 


358 


www.dacoromanica.ro 



râtul măririi... iar dupâ-ce imnul învierii va răAuaâ din toati 
piepturile, ei se vor Înşirui pe riud în dreptul altarului, se ror 
cuminicâ cu pîine şi cu vin şi cu-o năvaîâ de lumină brueeă 
pe toată ia ţa lor aspră, primeniţi şi transfiguraţi cte o bucure 
impersonală, se vor apropiâ unul de altui, oamenii păsăre¬ 
tului : 

— Hristos a’nviat! 

— Adevărat c’a’nviat! 

Noaptea s’a lăsat umedă asupra mea, pe ereasta dealului 
s'a ivit luna poleind cu strălucirea ei bfîunată rirfarile «opa¬ 
cilor şi atmgînd în drum cu ttn wăatmciiHi de raze turnul bi¬ 
sericii din deal... 

Satul doarme şi împrejur respifă eternitatea. „ 


* 


* 

* 


Cum stau acuma la masa de scris înconjurat de cărţi, ga¬ 
zete, scrisori, retras ea după o baricadă între insigniiie frâ- 
mîntăulor mele cotidiane, mintea, fără să vreau, duce mai de¬ 
parte firul urzit în decorul misterios al nopţii de primăvară şi 
reintegrat in atribuţiunile aşa zisei civilizaţii mă pomenesc 
aruneîndu-mi întrebarea : 

— Oare lumea noastră cea bună, ce gîndeşte acum în Vi¬ 
nerea Patimilor? Amintiri din alte părţi mă iau în stăpînirea 
lor. Pare*că văd cum m’a uimit odinioară într’un hotel din 
Cr stiania, cînd pe masa de noapte am văzut o căite şi cind 
am luat seama că eră biblia, care se găsea in toate odăile. 
Retrăiesc clipele ciudate dintr’un castel din Scoţia, unde am¬ 
fitrionul meu îşi adună servitorii Sîmbătă seara ca să le ce¬ 
tească Noul-Testament, şi-mi aduc aminte, cum pe vremea 
congresului de pace mi se spuneâla Paris că generalul Foch 
in fiecare dimineaţă trece pe la biserică să se închine... 


m 


www.dacoromanica.ro 



Reconstruiesc alvia profundă de viaţă religioasa pe care 
mi-a înfăţişat-o occidentul şi mă întreb din nou: 

— Oare lumea noastră bună ce gîndeşte, — acum’ în Vi¬ 
nerea Patimilor ? 

La dreptul vorbind cu cit repeţi mai des întrebarea asta 
cu atît mai penibil e răspunsul. 

Clasa conducătoare la noi, burghezia de care ne împiede¬ 
căm zilnic pe la toate colţurile, oamenii care strigă în piaţă 
şi au luat în arîndă trebile publice, nu practică o credinţă 
religioasă. In sufletul lor tragedia din ludea nu răscoleşte 
nici întrebări ca în lumea ţărănească, nici contemplaţii ab¬ 
stracte ca în societăţile constituite din apus. Preocupănle 
moralei curente rămîn de obicei in făgaşul codului civil. 
Punte spre infinit, fereastră deschisă spre veşnicie nu prea 
este. Viaţa se rezumă la logica clipei, fără un sbucium crea¬ 
tor care să puie probleme şi să se înfigă în conştiinţă. Astfel 
fiind lucrurile analistul se întreabă : dacă nu se cuminecă cu 
pîine şi cu vin, nu cumva se desprinde misterul vieţii şi al 
morţii pe seama acestor oameni dintr’un modern păgînism in¬ 
telectual? Se cuminecă ei cu o operă de artă, cu un tablou, 
o poezie, ori cu îndrăzneţe silogisme de atei? Nu, nimic din 
aceste exigenţe. Subt un orizont îngust, descurcînd trecătoare 
mizerii materiale, se scurg zilele una după alta într’un mă- 
ciniş mohorit... 

Am citit undeva odată un roman, in care un autor ameri¬ 
can, mi se pare, descrie în patru sute de pagini o singură zi 
din viaţa unui om, din zori şi pînă noaptea tîrziu, cu tot vîr- 
tejul, toată viitoarea de gînduri pe care le scoate la supra¬ 
faţă creerul in neodihna lui fecundă... Şi mă gîndesc ce cer¬ 
tificat penibil de anemie cerebrală, ce absente şi ce goluri ar 
trebui să înregistrezi, cînd aceaslă operaţie ingrată ar trebui 
s’o faci exemplarului reprezentativ al societăţii noastre ur- 
mîndu-1 în fiecare clipă din mica lui luptă de-o zi.. Fără să 
vreau aducerea aminte scormoneşte şi atîtea ilustre figuri 


360 


www.dacoromanica.ro 



ale prezentului pe care analiza în capriciul ei ar vrea să le 
atragă într’o spovedanie plină de învăţăminte. 

Le înlătur pe toate însă de astădată şi ca după o călătorie 
urîtă mă cufund cu amintirea în lumea senină a unui sat din 
Ardeal... 

— Miine sunt Paştile şi-mi trebuie doi ochi de ţăran ca să 
pot citi în ei farmecul învierii... 


361 


www.dacoromanica.ro 




toate fibrele simţirii. Dacă am stâ să Ie punem în cumpănă 
nevoile materiale şi cele sufleteşti, n’am ezita să spunem că 
astăzi mai grele, mai tulburătoare, mai primejdioase dacă 
vreţi, sunt cele din urmă. 

Fenomenul de altfel e explicabil. Poporul nostru a trăit 
veacuri de-arindul în umbră. Izolat de curentele mari de 
gîndire universală a dus o viaţă patriarhală. Masele lui, fie 
că sufereau opresiunea de rasă a jugului străin, fie că tînjau 
subt ocrotirea unei concepţii de guvernămînt care nu eră ex- 
presiunea energiilor populare, nu participau la frămîntarea 
largă a omenirii civilizate. Eram in laboratorul muncei ge¬ 
nerale mai mult o sănătoasă forţă primitivă care primea rar, 
'ntîrziate şi diformate, preceptele de primenire ale evoluţiei 
universale. 

A venit războiul mondial şi ne-a aşezat în mod brusc într’o 
nouă perspectivă de simţire. Poporul nostru a devenit dintr’o 
dată un punct de sprijin într’un mare angrenaj internaţional. 
Pentru întîia oară în istoria modernă noi am sfîşiat vălul de 
umbră care ne înconjură şi-am păşit alături de naţiunile mari 
care duceau cu un pas mai departe destinele lumii. Această 
colaborare ne-a lărgit orizontul, ne-a dat impulsuri noui de 
conştiinţă, şi a aruncat în suflete sugestiuni necunoscute încă. 
Adăugaţi la toate aceste pedagogia tranşeelor,cutropirea duş¬ 
manului din faţă, uriaşa volbură rusească dela spate, epopeia 
biruinţei de mai târziu, lărgirea hotarelor, patrimoniul sufle¬ 
tesc specific al alipiţilor, contactul zilnic cu străinii... Tot 
atîtea zguduiri repezi şi neobişnuit de violente. Subt presiu¬ 
nea lor formidabilă psihologia societăţii noastre a primit un 
aspect nou, o fereastră par’că s’a deschis în sufletul romînesc 
după înoptări seculare, fereastră pe Care a dat năvală un val 
tumultos de aier proaspăt, ascuţit şi iritant, i-aş zice valul în¬ 
trebărilor... 

Priviţi împrejur şi veţi vedeâ că nu mai suntem cei de ieri. 
Cu deosebire nu, dincolo de spuma uşoară a oraşelor, în p㬠
tura milioanelor dela ţară. Un spirit de independenţă mişcă 


364 

www.dacoromanica.ro 



rîndurile ţărăneşti, o conştiinţă a propriei valori cu nelipsi¬ 
tele nuanţe de exagerare pe alocurea. Mulţimea rurală ni se 
arată ca după un botez nou de conştiinţă. Este o elasticitate 
neobişnuită în porniri, o strălucire mai vie în ochi, o undă 
de indrăsneală şi un criticism mai ales, care bate la toate 
porţile. Pretutindeni, pînă în cel mai depărtat cătun, s’a re¬ 
vărsat acest recent fluid nervos, au năvălit întrebările.,. Cine 
suntem ? Cîţi suntem ? Ce ni se dă ? Cine ne dă ? Care-i drep¬ 
tul nostru ? Sunt nenumărate săgeţile care au spart marasmul 
secular şi care se înfig acum în sufletul mulţimii în fiecare 
clipă. Ca într’un colţ de occident sbuciumat, masele au fost 
smulse'din pasivitatea lor tradiţională, ele primesc diverse lo- 
zince pe care le elaborează, uneori cu o largă vîltoare de pa¬ 
timi, Consecinţele evidente ale acestei transformări pripite de 
psihologie populară se înregistrează mai grabnic în domeniul 
politicei militante, şi produc surprize. Ele nu se limitează aci, 
dimpotrivă bat mai adine şi pun in mişcare resorturi mult mai 
delicate ale mentalităţii ţărăneşti. întrebările au coborît pînă 
la credinţa religiosă a satelor noastre clâtinînd supremul fac¬ 
tor moral al mulţimei, cînd prin tenebroase porniri mistice, 
cînd prin tendinţe de raţionalism intempestiv. Fireşte, aşa zisa 
clasă conducătoare din ultima jumătate de veac la noi, 
aproape complet lipsită de educaţie religioasă, suferă de oare¬ 
care daltonism în faţa acestei probleme şi nu are nici intere¬ 
sul, nici pregătirea pentru a puteâ sezizâ marea schimbare 
care s’a produs. Realitatea este însă, că în jurul bisericuţelor 
noastre dela ţară se dau asalturi puternice, pereţii lor bă- 
trîni par a slăbi, vechea ideologie creştinească e supusă unor 
revizuiri pripite. O extraordinară eflorescenţă a sectelor cu 
zeci şi sute de mii de adepţi s’a ivit în anii din urmă pe toată 
întinderea ţării, graţie acestui vifor moral, intensificat de 
slăbiciunea organismului bisericesc şi aliment de tulburi agi¬ 
taţii străine, greu de urmărit în originea lor Ţara se găseşte 
în ajunul unei grele crize religioase, oricît de anahronic s’ar 
păreâ cuvintulşi în sufletul mulţimei noastre încolţesc impul- 


365 


www.dacoromanica.ro 



Problema religioasă. 


ricine a urmărit cu oarecare atenţiune opera de guver¬ 



nare şi legiuire la noi în anii din urmă, şi-a dat demult 


^ seama că Rominla de după războiu, cu stările ei interne, 
prezintă aspecte cu totul noui, care nu-şi pot găsi o asem㬠
nare cu împrejurările de ieri şi pe care omul de Stat trebuie 
să le privească în faţă înarmat fiind cu elemente de judecată 
determinate în mod direct de-o cumpănită analiză a prezen¬ 


tului... 


Suntem ca după o mare sguduire vulcanică. 

Războiul a lăsat în urmă pe întreg continentul grămezi de 
ruini materiale. Atelierul vast al omenirii a fost pustiit. 
Energiile de muncă s’au risipit, producţia s’a diminuat, valo¬ 
rile economice s’au deplasat, echilibrul păcii sociale s’a frînt. 
Jur-împrejur e o atmosferă de derută care In mod logic se 
repercutează şi pe solul nostru. Am fi însă prea pripiţi ia 
constatările ce facem, dacă nu ne-am da seama că paralei cu 
această radicală transformare materială neamul nostru în¬ 
făţişează şi stări sufleteşti cu totul schimbate. După viforul 
care s’a deslânţuit, societatea romînească în toate straturile 
ei se găseşte într’o fierbere surdă necontenită, într'o stare de 
permanent vulcanism intelectual şi moral care-i angajează 


www.dacoromanica.ro 




suri cu care de obicei se aauaţi perioadele de reforma- 
tiune... 


* 


* 

* 


Pentru omul de stat, la noi, biserica nu e numai un factor 
determinant al disciplinei morale, supremul temei deci al or- 
etinei cetăţeneşti, că şi un hotăritor criteriu de naţionalitate. 
Fără a mai aminti rolul bisericii de-alungui veacurilor în 
principatele dunărene ca singurile manifestări de cultură ro- 
mînească, e de ajuns să ne gîndim la biserica din Ardeat 
subt zidurile căreia s’a adăpostit în cursul vremei insăş exis¬ 
tenţa noastră naţională. 

Din nenorocire, spiritul de reformă al oamenilor politici 
din Vechiul Regat care au creat România modernă n’a avut 
un program limpede în chestiunea bisericească. Poate, edu¬ 
caţia lor îndrumată de Franţa veacului XIX, revoluţionară şi 
antitradiţionaiistă, sau poate, paralizarea sufletească a cle¬ 
rului ortodox. împănat de străinism subt fanarioţi şi puţin 
susceptibil pentru mişcarea naţională, au eclipsat problema 
bisericească în judecata conducătorilor politici de atunci. 
După secularizarea averilor mînăstireşti, act justificat de 
ideia reintegrării naţionale şi de palpitantele nevoi econo¬ 
mice ale populaţiei rurale, biserica deposedată a pierdut orice 
putinţă de a se re f ace prin sine însăşi, devenind o anexă a 
paterii de Stat, căreia a fost subordonată. Decenii de-arin- 
dtd, bătrîna instituţie, despoiată de strălucirea de-odinioară 
a tânjit subt noua ocrotire vitregă. S’au perindat la guvern 
partide după partide, fără ca in mod serios să se găsească 
vreun om de seamă care să se atingă de marile interese bi¬ 
sericeşti. Aşa zisai minister al cultelor era un simplu ghişeu 
de contabilitate şi auaic mai mnli. Politica totdeauna profan, 
de multeori trivial chiar, st&pineâ etrja arhierească, (.ierul 


m 


www.dacoromanica.ro 



superior pierduse semnificarea istorică, cel inferior se sbă- 
teâ în sărăcie şi nepricepere, în vreme ce mînăstirile aii de¬ 
venit lăcaşuri pentru infimii şi adăposturi de intunerec. De 
sus pină jos s’a înstăpînit ignoranţa brutală, biserica şi-a 
sacrificat cu totul caracterul spiritualist, amvonul a rămas 
inexistent, rostul cultural s’a anihilat, păstrîndu-se pe seama 
aşezămîntului orfan doar atribuţiile reprezentative, prescrip¬ 
ţiile rituale. 

In astfel de impiejurări, desigur, nam putut avea decît o 
perioadă de declin cu toate urmările ei. Cu deosebire învăţă- 
mîntul religios a fost neglijat în şcolile primare şi secundare 
din acest timp, lăsată fiind în părăsire şi chestiunea educaţiei 
clerului. In acest chip, Romînia modernă In măsură ce se des¬ 
făcea de subt oblăduirea patriarhală din trecut, luînd con¬ 
tact cu formele de viaţă occidentală, îşi diminuâ interesul re¬ 
ligios. Doar pe ici pe colo, vlăstari întârziaţi de-ai vechilor 
boieri în pragul morţii mai practicau o credinţă, în vreme ce 
proaspăta burghezie cu preocupările ei morale de suprafaţă 
a crescut într’o desâvîrşită izolare de orice doctrină religi¬ 
oasă, iar ţărănimea a bătut mai departe cărarea veacurilor, 
brodind viziuni şi legende pe fondul unui minunat panteism 
popular... Nu este în orice caz o Intimplare numai că viaţa 
publică din acest timp prezintă dureroase oscilări sufleteşti 
şi că alvia conştiinţei obşteşti ne apare adese lipsită de pro- 
funziune... 

Paralel cu stagnarea religioasă din Regat, Ardealul din 
acest timp trece printr’o epocă de regenerare bisericească. 
După un veac şi mai bine de cumplită părăginire în care a 
fost aruncată de politica Habsburgilor, biserica ortodoxă e 
chemată la viaţa de superioara înţelegere a mitropolitului 
Şaguna. Marele arhiereu şi om de Stat şi-a dat seama că în¬ 
treg patrimoniul nostru naţional trebuie adăpostit aci in 
această cetăţuie. Folosindu-ae deci de favoarea vremelnică 
a împrejurărilor, Şaguna a dat Statutul organic, constituţia bi¬ 
sericii din Ardeal, creînd pentru wt popor rob politiceşte un 


W 


www.dacoromanica.ro 



organism autonom, scos din sfera de influenţă a organelor 
de guvernare. Cadrul vieţii bisericeşti s’a lărgit astfel în mod 
voit, cuprinzînd pe lingă întreagă aşezarea şcolară şi punc¬ 
tele de reazim ale întăririi noastre economice în Ardeal, tre^ 
cindu-se deci bisericii însăşi cheia rezistenţei de rasă. In 
aceste împrejurări speciale instituţia a primit o justificare par¬ 
ticulară, şi viaţa publică a resimţit înrîurinţa ei. 

Bucovina, subt dominaţiunea austriacă, favorabilă presti¬ 
giului clerical n’a stînjenit o reală întărire a bisericii orto¬ 
doxe, în vreme ce peste Prut, desfăcută de naţionalitate şi 
anticulturală, a păstrat totuşi o situaţie materială privilegiată. 

Statul romîn, deci, intrînd în moştenirea drepturilor sale. 
întruneşte in sînul bisericii ortodoxe patru organizaţii deo¬ 
sebite, avînd fiecare un alt trecut, o altă semnificare socială, 
alt rost material şi în temeiul legilor de ieri un alt raport cu 
Constituţia ţării. Ce e mai firesc decît ca în opera dificilă şi 
îndelungată de nivelare şi unificare a aparatului de stat, pa¬ 
sul cel dintîiu să fie făcut pentru apropierea sufletelor ?.~ 


* 

* * 

Partidul poporului, apreciind aceste probleme prin guver- 
nul d-lui general Averescu, a creat ministerul special al cul¬ 
telor, avînd în vedere unificarea bisericii ortodoxe, precum 
şi ramificarea tuturor relaţiilor de drept ale celorlalte con¬ 
fesiuni cu statul romîn. 

In calitate de primul titular al departamentului Cultelor, 
după aranjarea situaţiei materiale a clerului tuturor confesiu¬ 
nilor, avînd ca bază o formulă unitară de retribuţiune şi 
după reintegrarea tuturor bisericilor în legalitate prin pres¬ 
tarea jurămîntului de credinţă de către arhiereii de rit străin, 
am purces dela început la înfăptuirea proiectului de lege pen¬ 
tru unificarea bisericii ortodoxe. 

Mi-am dat seama că este necesară, cu o oră mai curind, o 


3t>8 


- www.dacoromanica.ro 



organizaţie bisericească unitară, răminind apoi ca ia timpul 
oportun principiile fundamentale să fie trecute în Constituţia 
ţării. Pentru a avea înaintea mea o oglindă vie a tuturor ne¬ 
cesităţilor din provinciile unite şi pentru a nu aduce nici o 
jignire într’o materie care impune tact şi discreţie omului po¬ 
litic, subt conducerea sfintului Sinod, recunoscut în temeiul 
canoanelor ca suprem for al vieţii bisericeşti, am întrunit cu 
consultarea tuturor organelor în drept o adunare constitu¬ 
antă. Am elaborat astfel proiectai de lege, care a fost termi¬ 
nat şi adoptat în întregimea lui de sfîntul Sinod după o în¬ 
delungată şi migăloasă cercetare de un an şi jumătate. 

Acest proiect, care are în vedere armonizarea tuturor inte¬ 
reselor bisericeşti, trebuia să fie o operă de chibzuit eclectism, 
unind din cele patru sisteme de orinduire eclesiastică elemen¬ 
tele utile. Cu toate acestea, în concepţia fundamentală am 
adoptat statutul şagunian, ca cel mai potrivit pentru organi¬ 
zarea modernă a vieţii bisericeşti. Ideile călăuzitoare deci ale 
partidului nostru au fost şi rămîn: autonomia bisericească 
rezervînd pe seama organelor de stat numai dreptul de suprem 
control; sinodalitatea prin reprezentanţi aleşi pe baza votului 
universal; introducerea elementului laic de două treimi în toate 
corporaţiile legislative şi administrative ale bisericii; alegerea 
arhiereilor de către adunările eparhiale sau congresul general 
bisericesc fără nici un amestec al organelor de Stat şi crearea 
unei case a bisericii sub ocrotirea Ministerului de Culte pentru 
unificarea şt administrarea averilor 'bisericeşti. 

In acest spirit, întemeind un organism unitar pentru tre¬ 
buinţele sufleteşti ale neamului, înlăturind cu desăvîrşire 
presiunea fluctuaţiunilor politice, aşezlnd la temelie o con¬ 
cepţie democratică, sistemul electiv cu participarea maselor, 
şi în acelaş timp introducînd pe mireni la administraţia biseri¬ 
cească, o nouă pulsaţie de energie s’ar revărsă în toate închie- 
turile unui aşezâmint milenar, actualizîndu-i preceptele 
veşnice, mfrăţindu-le cu realitatea şi avînd astfel chezăşia 
unui factor al consolidării noastre de Stat. 


369 

«Mustul care fierbe*. 


www.dacoromanica.ro 



Partidul poporului menţine acest proiect de lege şi urm㬠
reşte cu regret inacţiunea şi nepriceperea care s’au reinstă- 
pînit la Ministerul de Culte, complet lipsit astăzi de o îndru¬ 
mare programatică. 


* 


* 


Paralel cu opera de unificare a bisericii ortodoxe, trebuiesc 
fixate şi raporturile de drept ale celorlalte culte, cu Statul. 

Dintre toate aceste în primul rînd ne interesează biserica 
greco-catolică cu credincioşii ei romîni, care in afară de in¬ 
fluenţele catolicismului internaţional, păstrînd tradiţiile celor 
două sute de ani prin care s’a ataşat la lupta de desrobire 
a neamului, trebuie să aibă putinţa unei desvoltări normale, 
avînd ea a conduce şi îndrumă destinele catolicismului inte¬ 
gral în ţara noastra. 

De asemenea biserica catolica, care prezintă implicit şi-o 
problemă de naţionalitate, cu foarte multe dispoziţii de a se 
refugiâ sub ocrotirea altarului, nu mai poate dăinui în starea 
actuală de nelămurire şi incertitudine. Trebuie redus numărul 
eparhiilor rămase pe teritoriul nostru fără credincioşi, trebuie 
precizat rolul organelor de Stat la numirea ierarhilor şi la 
administrarea fondurilor şi averiloi bisericeşti. Acesieşi alte 
probleme cari privesc normalizarea raporturilor de drept 
•intre Stat şi cele două conlesiuni, — nu pot fi fixate decit 
printr’un concordat cu slintul Scaun. Acest contract bilateral, 
care lămureşte deopotrivă diepturile bisericii ’şi prerogativele 
Statului, nu mai poate fi amînat fără a creiâ situaţiuni dificile 
astăzi, cînd un reprezentant diphmatic al Vaticanului se 
găseşte la Bucureşti, a cărui sferă de activitate e imprecisă in 
lipsa unor norme stabilite. 

Partidul nostru, priil ministrul de Culte, a pregătit proiectul 
de concordat, a negociat cu Sfîntul Scaun, păzind întru toate 

370 


www.dacoromanica.ro 


interesele noastre de Stat şi ferind de orice atingere interesele 
legitime ale bisericii ortodoxe. Cerem deci ca această operă 
sfirşită de noi să fie învestită cu puterea legală. 

De asemeni statutul special al fiecărei confesiuni care are 
la bază autonomia bisericească, — (reformaţii, protestanţii, 
unitarii, etc.) trebuie trecut prin Corpurile legiuitoare, pentru 
a luă cunoştinţă de el şi pentru a da un temei de legalitate 
definitivă organelor de guvernare. 

* 

* 

* aje 


Numai punînd astfel ordine în cele sufleteşti, dînd posibi¬ 
litatea tuturor confesiunilor să colaboreze la canalizarea ma¬ 
rilor sguduiri morale de astăzi sub o ocrotire tradiţională, 
reînviind strălucirea crucii, noi vom puteâ stăvili valul între¬ 
bărilor şi vom feri societatea noastră de o penibilă des¬ 
trămare .. 

Cu deosebire reîntărirea bisericii ortodoxe se confundă cu 
cele mai capitale probleme ale vieţii noastre de Stat, astăzi, 
cînd Rominia, după dislocarea imperiului rusesc, devenind 
cel mai puternic Stat ordodox, trebuie să aibă un rol de con¬ 
ducere şi protecţiune a ortodoxiei pînă în depărtatul orient, 
cu o puternică repercusiune a prestigiului nostru politic şi cu 
o lărgire simţitoare pentru raza de acţiune a culturii ro- 
mîneşti. 

In acest chip, politica ţării pusă de acord cu adevărurile 
eterne, izbuteşte a rezolvi în mod fericit o serie de necesităţi 
vremelnice, pregătind temeiuri solide pentru un echilibru per¬ 
manent. 


371 


www.dacoromanica.ro 




IţăsOPătipea deîa Cuibul eu bapză. 

i 

A cum doi ani, cînd eram la Ministerul de Culte, mi-aduc 
aminte, în treacăt mi s’a atras atenţia asupra unui fe¬ 
nomen interesant ce se ivise la o biserică din Bucureşti, 
dintr’un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu 
barză, mi se spuneâ că un preot cuvîntător adună lume multă 
care se agită pe probleme religioase şi-al cărei număr creşte 
necontenit. Noutatea mi se păreâ neobişnuită în virtejul aces¬ 
tei capitale zgomotoase şi impresiile ei m’au pus pe gîndur, 
Dumineca viitoare, fără nici un anunţ prealabil, nu ca mi¬ 
nistru, ci ca simplu credincios, nt’am dus la biserica aceasta 
cu nume pitoresc, unde intram întîia-oară. Spre marea mea 
surpriză, din primul moment, interiorul sfîntului locaş eră 
ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M’ăm 
strecurat cu greutate printre mulţime pînă la un colţ de strană 
din dreapta iconostasului, de unde desluşeam limpede pioasa 
adunare. Nimerisem la sfîrşit de leturghie şi din uşa altarului 
părintele citeâ binecuvîntarea. Era o figură cuvioasă de preot 
către patruzeci de ani, slab, înalt, cu barba neagră şi cu ochii 
strălucitori, rosteâ slujba rar, apâsînd cuvintele şi interpre- 
tînd rostul lor într’un sens civilizat fără nici-o notă maşinală 
şi fără cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O mu¬ 
ţenie desăvîrşită stăruiâ împrejur şi la lumina luminărilor de 


www.dadofomanica.ro 



ceară prin tumul vineţiu al cădelniţei lămuream feţe în extazul 
credinţei. Căzusem într’un aspect de viaţă cu totul particulară 
şi plină de înţeles. Nu ştiu să mai fi văzut undeva la Bucu¬ 
reşti, un domn cu blană, atît de robit de misticismul religios 
ca cetăţeanul din faţa mea, care aveâ aierul unui înalt func¬ 
ţionar, şi din bisericuţele dela ţară nu mai întîlnisem obraji 
îmbujoraţi de verbul dumnezeiesc ca la femeile dela trei paşi 
de mine. Isprăvind slujba, preotul şi-a început predica. Dacă 
ţin bine minte, porneâ dela parabola evangheliei pe care-o ce¬ 
tise şi în cadrul ei desfăşură principii de morală creştinească. 
Nu eră o cuvîntare de exeget mărunt, nici nu reedita clişee 
uzate de doctrină teologică. Din preajma altarului vorbeâ un 
orator îndrăzneţ, cu accente de eclesiast militant, cu fraza 
rotundă şi sonoră, răscolind în auditoriu întrebări şi pasiuni. 
Prins de magia cuvîntului, preotul tresărea în toată fiinţa 
lui, crispîndu-şi fruntea palidă de ascet, faţa-i înviâ ca îmbi¬ 
bată de-un fluid nervos şi în adincul ochilor i se iviseră cele 
două picături de lumină stranie care-mi reaminteau pînzele 
lui Ribera. Mulţimea participă cu devotament la toate anali¬ 
zele lui, îi urmăreâ ritmul logicei şi-i primeâ argumentul cu 
o vie agitaţie, lăsînd să se întrevadă pe seama spectatorului 
critic o intimă înrudire de convingere şi-o necontestată ela¬ 
borare spirituală. Cînd s’a încheiat sbuciumata retorică ce 
sbiciuise instinctele răului şi judecase cu asprime neajunsuri 
de-ale societăţii noastre, slujitorul Domnului s’a retras şi prin¬ 
tre rîndurile poporului rămas în nemişcare un tînăr a început 
să împartă mici cărţulii în care se schiţă subiectul celor din 
urmă şase predici. Credincioşii le-au luat cu ei, s’au răzleţit 
domol, vorbindu-şi încet, şi din grămadă eu m’am desfăcut 
pe îndelete cu sensaţia că dincolo de sgura cotidiană mi-am 
revăzut o clipă sufletul, rănit de mustrări şi sfios Ia orice 
atingere ca o mimoză bolnavă... 

De-atunci nu l-am mai zărit pe părintele Tu dor, dar i-am 
păstrat aducerea aminte cu respect şi recunoştinţă. 

Astăzi îmi apare într'o postură nouă, şi cazul sfinţiei sale 

www.dacorgipanica.ro 


e discutat in presă. Gazetele spun de cucernicul preot câ o 
specială evoluţie de gîndire l-ar fi făcui să se depărteze dela 
adevărurile dogmatice ale bisericii răsăritene, că prin cuvîn- 
tările mai recente şi cu deosebire prin unele neingâduite schim¬ 
bări rituale şi-ar fi depăşit atribuţiile consacrate de pravili 
şi canoane. Părintele Tudor se infăţişază deci ca un răsvrăfit 
împotriva orinduelii bisericeşti ia noi, ca un reformator ieşit 
din Îndatoririle tagmei. Consistorul a examinat deunăzi ches 
tiunea şi se pare, că sfintul Sinod va tre'bui să se pionunţe 
in curînd in cauză, cumpănind pretinsele ştirbiri de dogmă şi 
fâcînd să triumfe in toată rigoarea ei bimilenară legiuirea ca¬ 
noanelor. La lumina acestei ho fân ri vom puteâ cercetă cu 
toţii un interesant caz de conştiinţă, peregrinarea unui suflet 
prin adincimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, 
ori-care ar fi judecata lui, fiindcă ne va apropia de psiho¬ 
logia unei figuri distinse, cu preocupări morale care ne-atrag 
deopotrivă pe toţi. 

Ceea-ce jusţifică insă de pe-acum şi cuvintul nostru laic in 
această împrejurare, este că răzvrătirea părintelui Tudor nu 
se prezintă ca un simplu act individual, că se complică cu 
revolta în masă a enoriaşilor, care solidari cu păstorul lor 
sufletesc şi-au spus şi ei părerea. Mulţimea pe care-am v㬠
zut-o eu acum doi ani într’o Duminecă de iarnă, flagelată de 
inflăcăratul retor al amvonului, face astăzi zid în jurul lui. 
se identifică cu el şi îşi însuşeşte crezul pentru care e tras 
la răspundere de chiriarchi. E răsvrătire la Cuibul cu 
barză, credincioşii au refuzat pe un nou preot, uşile lăca¬ 
şului s’au închis şi se vorbeşte că in însufleţirea lor paro- 
chienii decişi să-l urmeze sunt gata să-i zidească o biserică 
nouă. O neobişnuită revoluţie sufletească se petrece aici subt 
ochii noştri, în mijlocul Bucureştilor, la cîţi-va paşi de calea 
Victoriei pe care se plimbă mal des păcatul decît virtutea şi 
pe care năvala tuturor veneticilor a anihilat ori-ce impuls de 
tradiţie romineascâ. Există, deci, In acest furnicar de patimi 
profane, dincolo de chiotul răguşit al afacerilor de tot felul, 

375 

www.dacoromanica.ro 


o conştiinţă care palpită in sterele abstracţiunii, o flacără 
care se aprinde la picioarele lui Crist. Fenomenul e în adevăr 
plin de învăţăminte, şi-ar trebui să-i înregistreze toţi iăuritorii 
de teorii pripite care au lansat legenda indifetentismului de 
credinţă al popoiu’ui nostru şi s’au putut amăgi cu banala 
părere că instinctele seculare pot fi strivite după formele 
goale ale unei aşa-zise culturi de import... Râsvrâtirea dela 
Cuibul cu barză, manifestarea intîiziată de protestare spiri¬ 
tuală intr’un mediu copleşit mai mult ca ori-care altul de ne¬ 
cesităţi pozitive, probează în mod evident şi-un pronunţat fond 
de misticism şi-o netăgăduită închinare religioasă la noi. 

Întrebarea este insă, in»rucît biserica noastră vie, cu orga¬ 
nele ei, pune în valoare aceste laturi Sufleteşti spre consoli¬ 
darea morală a societăţii şi spre vremelnica întărire a orin- 
duirii de stat ? 

In aceasta oidine de idei o sene întreagă de consideraţiuni 
se ndică la suprafaţă şi cer un răspuns. Toate se grupează 
împrejurul unui punct cardinal pe care ni-1 ijipun enoriaşii 
răsvrătiţi ai părintelui Tudor: ce face astăzi b.serica pentru 
ingrijiiea sufletelor noastre ? Circulă oare o energie în fibrele 
străvechiului aşezămint, care să ne robească, dindu-ne supre¬ 
mul razim in goana atîtor fiămintări disparate. Întemeiaţi pe 
acest semn de întrebare, privind în faţa noastră suntem gata 
să ne rostim cu cugetul onest şi să spunem dela început că 
toate constatările de pînă astăzi ne descurajază, fiindcă o 
inerţie paralizantă pare a stăpini organismul bisericesc. In 
afară de îndatoririle reprezentative, în afaiă de oficialitate şi 
de partea pur rituală, venerata instituţie tinjeşte. Fără patimă 
şi fără luptă pentru adevăr, o stiălucire îmbătrînită se fringe 
cînd *nu este duh în gura ei», cum spune Scriptura. Suntem 
lăsaţi în părăsire şi-un cler afon nu ne poate da Uecit o ţăr㬠
nime superstiţioasă şi o clasă conducătoare păgînâ. In mijlo¬ 
cul părăginirii generale ne întrebăm: cine strigă aici la noi 
pentru învăţăturile lui Hristos ? Ce propagă astăzi amvonul? 
Unde sunt teologii cu graiul inspirat ca să vestească lumf» 


www.dacoroffi&nica.ro 


noastre cuvîntul adevărului ? Cunoaşte cineva pilde de devo¬ 
ţiune la adăpostul crucii, avem călugări iluminaţi, sau înalţi 
demnitari bisericeşti, a căror viaţă de cristal să lumineze ca 
o rază din cer în minţile noastre ? 

Iată întrebări elementare al căror şir e nesfirşit de lung şi 
pe urma cărora îndoiala cu fiorii ei de ghiaţă se-ăpropie de 
noi ca să ne lase sceptici şi amărîţi. 

Cazul părintelui Tudor are darul de-a ^cormoni probleme 
şi de-a atrage luarea aminte asupra lor. Sfinţia sa rămine pe 
planul al doilea, fiindcă va fi judecat ca înduşmănit cu pre¬ 
ceptele bisericii ortodoxe, fie că se va găsi o formulă de îm¬ 
păciuire. Dela Cuibul cu barză insă pleacă întrebările şi se 
furişază in conştiinţa publică în toate colţurile, cum s’au fu¬ 
rişat şi la mine acum, cind în preajma Crăciunului reînviind 
vechi amintiri dela ţară şi recente descoperiri, cu sufletul bi 
ruit de tristeţă, mă gîndesc la Hristos şi la biserică... 

Ce facem cu întrebările, prea sfinţilor archierei, ce facem 
cu ele ? 


377 

www.dacoromanica.ro 




floem Patpiaph. 


I n alcătuirile noastre de după războiu, toate aşezămintele ni 
se resimt de augumentarea proporţiilor şi în toate domeniile, 
paralel cu necesităţile mărite, se creiază organe corespun¬ 
zătoare. Biserica nu s’a putut sustrage acestui proces de creş¬ 
tere grăbită, care e nota cea mai caracteristică a vieţii de stat 
actuale în ţările ce şi-au,realizat de curînd unitatea naţională. 

Am avut deci înfăptuirea Patriarhiei romîneşti, cea mai 
înaltă expresie a autocefaliei 

O evolu{ie de veacuri se desăvirşeşte prin acest act, venit 
ca un corolar al infţdinirii hotarelor. Cu o strălucire vrednică 
de însemnătatea evenimentului s’a investit, în persoana părin¬ 
telui Miron Cristea, cel dintîiu Patriarh al Romîniei. Clerul şi 
poporul deopotrivă au înţeles semnificarea praznicului, ple- 
cîndu-se cu cuviinţă în faţa convoiului a cărui podoabă orien¬ 
tală reaminteâ vremile de glorie ale bisericii bizantine. Din 
depărtări, din toate punctele de razim ale ortodoxiei istorice, 
s>au prezentat prela{i cari şi-au adus închinarea lor, trans- 
formînd sărbătoarea dela Bucureşti într’un prilej de manifes¬ 
tare ecumenică. Prin prezenta lor aici, se învederâ însăşi 
situaţia actuală a bisericii răsăritene. Deodată cu dispari [ia 
Rusiei ca factor hotăritor în lumea ortodoxă, Patriarhatul nos¬ 
tru s’a putut înfiintâ nu numai fără nici un impediment canq- 


,379 


www.dacoromanica.ro 




xiic, care odinioară s’ar fi ridicat, ci şi cu concursul binevoitor 
al tuturor instituţiilor surori. Motivul acestei orientări noui 
este a se căulâ de sigur în prestigiul proaspăt al vieţii noastre 
de stat, care în împrejurările de astăzi, după prăbuşirile din 
vecini, reprezintă cel mai de seamă refugiu pentru ortodoxie. 
Deaceea, Patriarhatul ce s’a înfiinţat ca o atribuţiune nor¬ 
mală a rolului nostru de mare putere politică, implică oarecum 
pe viitor nu numai o reală independenţă bisericească, ci şi o 
atitudine de ocrotire protectoare pentru creştinismul înrudit 
cu noi... 

In afară de chestiunea de prestigiu insă, din punctul de ve¬ 
dere al organizării administrative eclesiastice inferioare, cirja 
de Patriarh este sceptrul de domnie întro aşezare perfect 
orînduită. S’ar părea, că după ce toate lucrările de unificare 
s’aji terrtiinat, după ce organismul integral a fost aşezat pe 
aceeaş solidă temelie, a venit şi acest suprem simbol ca o 
rezultantă a unei opere bine închegate. Din nenorocire aici 
Jucrurile sunt altfel, şi noi-nu avem nici un motiv să ne am㬠
gim in faţa realităţii. Legăturile dintre Vechiul Regat şi pro¬ 
vinciile alipite n’au progresat nici pe acest teren mai mult ca 
în alteîamuri. Dimpotrivă, s’ar putea spune că pînă astăzi 
mai mult principiul izolării a călăuzit moştenirile regimurilor 
străine, şi că bisericeşte unificarea stagiiează. Cu excepţia 
sfintului Sinod, care întruneşte în sinul său, la rare ocazii, pe 
conducătorii diferitelor eparhii, nici o corporaţiune n’a fost 
pînă acum care să devie ecoul autorizat al vieţii religioase 
din ţară. Şapte ani s’au scurs, pînă ce în puterea unei legi 
cu dispoziţii de ordin general s’au săvîrşit abia acuin alege¬ 
rile pentru întîiul parlament bisericesc la noi. E foarte firesc, 
deci, că în astfel de circonstanţe s’a păstrat starea de mozaic 
cu vechile particularităţi locale, cu Constituţie deosebită şi 
cu metode practice divergente. Ar fi fost, poate, nemerit ca 
in linii mari să se satisfacă nevoile unităţii, să se netezească 
asperităţile, şi numai ca o încoronare să vie la urmă mitra 
Patriarhului, punctul arhimedic al unui perfect angrenaj. 


www.dacorojgţpnica.ro 



Dacă s’a avansat acest acord final, a fost poate tocmai ca să 
se forţeze o evoluţie, şi toţi suntem în drept să aşteptăm cel 
puţin de-acum înainte o accelerare a lucrărilor. 

Dar, cum spuneam în atîtea rînduri, pe tîngă îndeplinirea 
tuturor rormelor, conţinutul este esenţa unei mişcări de cre¬ 
dinţă. Astăzi biserica e atît de primejduită în existenţa ei, 
incit nu poate fi salvată numai prin străluciri de ordin ritual, 
oricît de monumentale. Trăim o perioadă de sguduiri morale 
in care tendinţele subversive şi-au făcut curs, şi o serie în¬ 
treagă de formule inoportune, dă năvală din străini asupra 
legii strămoşeşti. Deoparte sugestiunile bolşevismului dări- 
mător, de alta misticismul activ al atitor secte, se aruncă 
asupra sufletelor şi vor să le cucerească. Scepticismul clasei 
noastre conducătoare nu le poate stăvili şi Statul e dezarmat 
în faţa acestor imponderabile morale, cari nu se distrug nici 
cu baioneta, nici cu ordonanţe ministeriale... Trebuie să vie 
amvonul luptător, eclesia militans, care să limpezească at¬ 
mosfera. 

In credinţa că Patriarhia nu e decît un început de viaţă 
nouă, că subt ocrotirea ei sufletul dela ţară va putea fi smuls 
din jocul capricios al panteismului popular şi societatea dela 
oraşe va putea fi convertită la un real creştinism, mintea 
noastră, păstrînd pentru multă vreme aducerea aminte a aces¬ 
tui praznic sobornicesc, aşteaptă ca o binefacere, o viitoare 
mare biruinţă a crucii în sufletul mulţimii... 


381 


www.dacoromanica.ro 




Oîensioa naţională 


www.dacoromanica.ro 



încoronarea Ia Alba*Iulia 


P rivirile mari de ansamblu nu le poate dă decît perspec¬ 
tiva distanţei. In adevăr, orizontul larg care îţi îngădue 
să vezi departe nu se deschide decît la înălţime. Din 
balconul tău poţi vedea curtea vecinului şi acareturile mes¬ 
chine ale acelui interior, de sus insă, din vîrlul de munte, 
detaliile se topesc şi înaintea ochilor se desfăşură peisajul 
vast, în toată măreţia iui. 

Ca şi in lumea materială, ascensiunile sunt indicate şi in 
domeniul abstracţiunilor, cînd vrei să îmbrăţişezi o rază în¬ 
tinsă de gîndire. Şi aici se cere sacrificiul detaliilor, atingerea 
unui punct de înălţime, ca de-acolo, de^us, problema să se 
desvelească minţii pornite spre cercetare. 

Fireşte, pentru acest urcuş se cere o anume forţă pe care, 
de obicei, sufletele comune nu o au şi de aceea nu tutulor le e 
dat să pătrundă în regiunile senine ale idealului, cei mai mulţi 
rămîn jos prinşi în frămintările brutale ale vieţii şi gîndul lor 
nu se ridică mai sus ca aburul dela bucătărie... 


* 


* 

* 


385 


«Mustul care fierbe*. 


25 


www.dacoromanica.ro 




In faţa încoronării dela Alba-lulia, noi ne dăm silinţa să ne 
ridicăm cît mai sus, ca să putem vedea cît mai departe. 

Coroana regală a Rbmîniei întregite ne face în acest mo¬ 
ment unic, să înlăturăm toate mizeriile clipei şi planînd dea¬ 
supra veacurilor să căutăm pentru sufletul nostru un acord 
cu eternitatea. In acest chip, credem, vom feri de orice nota 
vulgară strălucitul eveniment şi ungerea întîiului Rege al 
tutulor romînilor ni se va înfăţişă în perspectiva ei istorică. 

îndeplinim deci operaţia de eliminare a detaliilor şi rugam 
pe cetitori să ne urmeze. Să se smulgă cu toţii, cum am făcut 
şi noi, din vîrtejul preocupărilor curente, să înlăture amăr㬠
ciunile zilei, dela criza valutară pînă la peregrinajele miniş¬ 
trilor liberali în Ardeal şi dela înălţimea ideii de unitate 
naţională, să judece destinele neamului romînesc. 

Astfel, şi numai astfel, sărbătoarea primeşte semnificarea 
ei adevărată. Cortegiul unbrelor cotidiane se retrage şi în 
locul Iui apare cortegiul trecutului nostru. Veac de veac, d*n 
negura începutului şi pînă astăzi, uriaşul caleidoscop prezintă 
aspecte varii din sbuciumul milenar. Fărâmiţaţi subt diverse 
constelaţii politice, neamul nostru se arată la atîtea şi atîtea 
răspîntii ale vieţii sale istorice. Este, în definitiv, o lungă 
poveste tristă, stropită cu mult sînge şi cu multe lacrami. Se 
desfac nenumărate învăţăminte din paginile acestei epopee, 
pe care cronica, învârte abia, le-a trecut posterităţii. Istorio¬ 
grafii şi goeţii se vor adăpâ din nesecata fîntînă de plîngeri, 
descifrînd palpitările marelui suflet chinuit de vremuri. Un 
isbitor adevăr resumativ insa, se ridică îndărătnic de după 
apăsarea tutulor veacurilor şi luminează însuşi misterul de 
existenţă al acestui popor traco-romanic. Este neadormita, 
permanenta năzuinţă de a păstra aici pe solul istoric un pa¬ 
trimoniu sufletesc distinct, o conştiinţă de unitate a unui 
organism naţional. Pentru cine priveşte dela cuvenita înălţime 
trecutul romînesc, cosntatarea sumară pe care o face, este 
tocmai instinctul todeauna treaz al înrudirii de sînge, ce-a 
depăşit încontinuu graniţele politice şi a plămădit, la adăpos- 


386 


www.dacoromanica.ro 



tul schimbărilor tecente, unitatea noastra ik Stat. Conştiinţa, 
aceasta a societăţii netulburate, indică lumii misiunea intu- 
nationa ă a romînismului la porţile Orientului european şi 
este in aceiaş timp cea mai luminoasă consacrare pentru legi¬ 
timitatea existenţei noastre ca Stat naţional. 

Acesta este procesul nostru cu care de doua mii de ani 
ne-am înfăţişat Ja toate instanţele, ca să fim respinşi neîncetat 
de soarta vitregă. Abia acum se înregistrează şi actul de 
dieptate istorică prin care crezul unui neam primeşte o una¬ 
nima recunoaştere postumă, aducînd deodată cu triumful 
principiului de naţionalitate în întreaga Europă centrală si 
unitatea noastră de Stat. 

Privită deci în lumina unei perspective istorice, încoronarea 
dela Alba-Iulia însemnează pecetluirea în faţa noastră şi a 
lumii, a acestui proces încheiat acum definitiv, cea mai solemnă 
clipă a istoriei noastre. Ea se îndeplineşte în locul unde înainte 
cu trei sute de ani visul a fulgerat în noapte, trezit de spaima 
unui romantic voevod, care ca alîţia precursori avansaţi ai 
adevărurilor neconsumate încă, cu moarte silnică s’a prăbuşit 
in nemurire. 

In adevăr ascensiunea pe culme e orbitoare de astă data. 
Un fior necunoscut ne străbate în toate fibrele. 

Pulsul istoriei noastre ne svicneşte la timple cu o putere 
necunoscută. Din subconştientul de veacuri al unui popor 
apare seva lui de viaţă, intr’o admirabilă plenitudine de 
sănătate robustă, iar jurîmprejur se iveşte hecatomba de jertfe 
cari au răscumpărat biruinţa, cohortă Iară sfirşit, dela arcaşii 
medievali şi pînă la soldaţii dela Marăşeşti... 

Spectacolul este prea lung, nervii se întind subt imensa 
apăsare, şi sufletul se pierde intr’un elan de pietate mistică 
călătorind departe. 

Odată în viaţa unui neam veşnicia iţi acordă paharul, te 
chiamă la un astfel de simposion moral... 

'i* 

* * 


387 


www.dacoromanica.ro 




lată de ce mergem la Alba-Iulia, ca fiorul sâ-I putem resimţi 
de aproape, mai covîrşitor, mai spontan. Mulţimea a sesizat 
şi ea înţelesul praznicului, fiind călăuzită de instinctul sigur 
al masselor anonime. Că sunt şi potrivnici care rămîn la casa 
lor, poticniţi fiecare de altă buturugă a prezentului, lucrul e 
de sine înţeles, la o anumită înălţime firele slabe au ameţeli 
şi cad. Vom fi indu'genţi şi nu le vom cere opintiri peste pu¬ 
terile lor, nici măcar zimbete de milă nu avem pentru nimeni 
azi, clipa ne împietreşte în atitudine de contemplaţie mută în 
faţa viziunii... 

Nu mai suntem nici buni, nici răi, suntem spectatori umili 
la un sfârşit de dramă măreţ cum n’a mai fost şi cufundaţi in 
tăcere religioasă auzim cum in jurul nostru respiră eternitatea. 


388 


www.dacoromanica.ro 




(Imobilizare mopală. 


Y intui de anarhie de peste Nistru a început să bată din 
nou împrejurul nostru. In laboratorul dela Moscova, 
unde pe spinarea unui biet popor răbduriu se prepară 
metodic microbii destrucţiunii, pare a fi iarăş fierbere mare. 
Conducătorii sovietelor, după cinci ani de experimentare, in¬ 
troduc fermente noui în teoriile lor. Ideile comunismului, în- 
frint pe toată linia, ca doctrină de Stat, trec printr’o radicală 
revizuire. Inţelegînd că agitaţia proletarilor uvrieri nu mai 
poate fi o platformă de răsturnare, oamenii lui Trotzky, tre- 
cînd peste concepţia lor tradiţională şi peste massele mujicu¬ 
lui rus, pe care-1 exploatează într’o izolare ermetică, se gîn- 
desc să deslănţuie revoluţia lumii prin inflamarea păturii ţăr㬠
neşti din vecini. 

Reţeta, după o migăloasă pregătire programatică, a intrat 
în domeniul practic. Emisarii tovarăşului Zinoviev-Apfel- 
baum s’au răsleţit pretutindeni în Europa centrală, şi opera 
lor se anunţă ca de obicei prin semănarea crimei. Cu deose¬ 
bire statele din apropierea noastră resimt acţiunea de dărî- 
mare. In Bulgaria agitaţia pare a fi în ajunul unei încăerări 
generale. In regatul Jugoslav mişcarea lui Rădici s’a încadrat 
definitiv în îndrumările Moscovei. In Polonia şi Cehoslovacia 
puternicile partide comuniste şi-au accentuat rolul de luptă 


389 


www.dacoromanica.ro 




in recentul congres din capitala Rusiei. Un plan de ansamblu 
care strînge toate firele într’o singură mină, se întrevede la 
fiecare pas. Comunismul rus, înainte de a se prăvăli la el 
acasă, alearga la revoluţiile de peste graniţe ca la ultima 
barcă de salvare. Trotzky, gîndindu-se la plecare, vreâ să 
trîntească uşa după el, ca să sguduie întreg continentul. De 
aceea reţeta a început să lucreze cu o febrilitate satanică. 
Pretutindeni propaganda se înteţeşte şi paralel cu distrugerea 
morală actele de teroare se înmulţesc. Suntem împrejmuiţi din 
toate părţile de un uiagan surd, care poate sa fie Infrinat de 
bunul simţ al popoarelor vecine, dar poate sa şi isbucnească 
în măsura în care vieaţa de Stat nu s’a consolidat încă. 

Romînia e o insula în mijlocul acestei volburi întunecate. 
Neamul nostru, care s’a regăsit pe sine însuşi într’o singură 
ţară după o nnie de ani de apăsare străină, are instinctul al¬ 
cătuitor de Stat şi rezistă destrămării printr’o limpede con¬ 
ştiinţă naţională. Prea au fost hrănite de veacuri dogmele a- 
cestei religii, prea s>au înfipt adînc in structura de gindire a 
rasei, ca urma lor să se şteargă la cea dintîiu atingere cu o 
maladie exotica. Noi trăim încă în prima perioada a unirii 
politice, ai cărei fiori ne stăpînesc toate fibiele. Dar mai e şi 
un obstacol sufletesc pe care psihologia poporului nostru îl 
ridică împotriva invaziei din vecini. E bunul simţ latin, ten¬ 
dinţa de sănătos raţionalism cate e la baza mentalităţii 
noastre. E poate cea mai puternică pavăză prin care am păs¬ 
trat aici o diferenţiere etnică bine marcată, acest patrimoniu 
specific de simţire. Cu ajutorul lui ne-am încercuit în faţa în¬ 
cercărilor de desnaţionatizare, şi tot el ne apără astăzi de re- 
varsaiea valului asiatic. Şi acum opunem oricărei cotropiri, 
arsenalul consacrat al unei istorii milenare. Cea din urmă 
dovadă palpabilă a completei îngrădiri sufleteşti am dat-o în 
războiul recent, cind armatele noastre cari luptau în tranşee 
amestecate cu trupele ruseşti, nu numai că au eliminat boala 
lor, dar au privit cu un examen critic nebunia mistică şi au 
stîrpit-o cu simţămîntul unei conştiente superiorităţi de rasa. 

" :w7 


www.dacoromanica.ro 


Lemn a avut prilejul să înţeleagă dela început, că pentru 
catehismul lui, Nistrul e un impenetrabil zid moral, şi de 
aceea în afară de banditismele de rigoare, bolşevicii n’au des¬ 
făşurat pe teritoriul nostru o acţiune de propagandă intensă 
ca în alte părţi. Anii au trecut într’o relativă linişte, şi, cu ex¬ 
cepţia bombei lui Goldjein dela Senat, n’am înregistrat aici 
un special program de luptă. Cu vremea insă planul dela 
Moscova s’a amplificat şi a căutat să se adapteze împrejur㬠
rilor. După dezastrul militar din Polonia, politica de expan¬ 
siune a lui Cicerin, pentru a aveâ o chestiune deschisă pe 
frontul occidental al Rusiei, a ridicat problema Basarabiei, 
iar ca mijloc de agitaţie pentru Europa centrală a adoptat 
formula noua a mişcărilor ţărăneşti. Ne găsim deci în faţa 
unei faze evolutive a doctrinei moscovite, în care se ivesc a- 
cord iri proaspete şi care indică depe acum mijloace noui. 
Rezultatul se vede clar la ţările învecinate, dar se anunţă şi 
la noi. Teroarea, cunoscuta uvertură a tuturor dramelor bol¬ 
şevice, a început cu atentatul dela pirotechnie şi cu ultimiie 
tîlharii, pregătite într’o în ănţuire organică cu tot ce se petrece 
dincolo de frontiera noastră. Probabil există şi o preparaţ'e 
oculta care ne rezervă surprize. Suntem deci, după toate 
evidenţele, atraşi în reţeaua de acţiune a angrenajului comu¬ 
nist diriguit de sinedriul dela Moscova, şi pacea noastră 
interna de pînă acum e serios primejduită. 

Romînia va trebui să apere lovitura cu conştiinţa liniş¬ 
tită, ca priveghind asupra ordinei de Stat păzeşte însăşi 
existenţa naţională. Va trebui, de sigur, o operă de gu¬ 
vern condusă cu energie şi înţelepciune, care să urm㬠
rească germenul destructiv, şi să-l strivească sub prescrip¬ 
ţiile legalităţii. In ce fel se va îndeplini această îndatorire 
grea de către guvernul actual, nu vedem. Nu ştim peste tot 
daca va aveâ deplina autoritate s’o facă Ştim însă. că mai 
mult decît orice măsură de guvernămînt, trage in cumpănă 
starea sufletească a societăţii, imponderabilul moral al auto¬ 
apărării In aceasta materie trebuie desfăşurătă cea mai con- 


3fl| 


www.dacoromanica.ro 



ştientă acţiune de prevedere. Dela început nu ne îndoim că 
poporul romînesc va prjmi cu vechea lui seninătate noul asalt. 
Demagogia şi-a trăit traiul la noi, milioanele de ţărani anga¬ 
jate la o muncă pozitivă pe glia lor, cu toate mizeriile ce în¬ 
dură, refuză orice curent obscurantist şi păstrează buna orîn- 
duială a vieţii. Fenomene de înţelegere şi disciplină admirabilă 
ne-au arătat că satele sunt tot atîtea puncte de razim ale 
dragostei de ţară la noi, şi ale ordinei cetăţeneşti. Temelia 
organismului naţional e solidă şi ne fereşte de orice cutremur 
inoportun. Cu aceeaş sincerilate însă, trebuie să mărturisim 
că toate constatările ce facem zilnic asupra clasei conduc㬠
toare şi asupra burgheziei orăşeneşti, in mod global, sunt des¬ 
tul de îngrijitoare. Pe cît de normală e legătura sufletească a 
masselor, pe atît de fragilă încă ne apare contopirea stratului 
superior. Diversităţi de impulsuri culturale şi moşteniri din- 
tr’o viaţă de Stat străină produc fricţiuni apreciabile şi pro¬ 
cesul de închegare se face lent, întovărăşit de crize intermi¬ 
tente. Suntem fncă in perioada de elaborare a unităţii, pe care 
cinci ani n’au fost în sîare s’o desăvîrşească. Pe cît de refrac¬ 
tare ne sunt deci satele la orice îndemn subversiv, pe cît de 
statornic fixată suprafaţa lor de simţire ca un lac întins în 
care bat aceleaşi unde, pe atît de tulbure şi haotică ni se pare 
uneori înfăţişarea pistriţă din vîrful piramidei, unde e un 
amestec ciudat de gînduri şi de glasuri. 

Evident, că această apropiere şi echilibrare trebuie grăbită, 
dacă vrem să obţinem un chiag unitar în faţa celei mai dia¬ 
bolice şurubării de destrămare. Numai o pedagogie cetăţe¬ 
nească, în sensul strict al principiului naţional, e in stare să 
creeze aici o cohesiune pe care Statul poate clădi ca pe-o forţă 
de rezistenţă utilizabilă. Cum se face astăzi această educaţie, 
şi cine-o face? O face Statul prin organele lui copleşite de 
mizerii materiale, fără o linie de conduită precisă, fără pro¬ 
gram şi fără voinţă în executare ? Priviţi la cei o jumătate 
de milion de străini imigraţi din toate părţile, ca o teribilă 
pecingine pe trupul nostru, elemente duşmane şi inadaptabile, 

~,'J2 


www.dacoromanica.ro 


cari în rezervoriul nostru de energii sunt o poită activă t 
Cine-i întreabă de rosturile lor, şi cine lămureşte dacă con¬ 
tribuie cu-o picătură măcar Ia străduinţele noastre? E marasm 
pe toată linia în California romînească, unde exploatatorul 
străin, prin bacşiş şi cointeresare, amuţeşte problemele de 
conştiinţă pînă sus în sferele înalte. 

Ar rămîne o singură acţiune de lămurire şi de propagandă, 
care pretutindeni e mijlocul clasic al tuturor operelor de în¬ 
chegare socială: presa. Gazetăria noastră ar trebui să fie în- 
plină renaştere, acum la începutul unei vieţi de stat schim¬ 
bate, cînd o pulsaţie mai vie, ca de alte ori, mişcă toate p㬠
turile. In ea ar trebui să se concentreze tot planul nostru de 
apărare. Coloanele ei ar fi să reoglindească spiritul naţional 
şi să propage adevărurile rasei. Prin ea S’ar pară orice gest 
ostil în fiecare zi, răspîndind sănătate şi încredere în mulţime. 
Cine face însă această presă, şi cum o face ? Am răspuns de¬ 
mult acestor două întrebări şi am pătimit destul pe urma lor_ 
Astăzi însă, cînd preludiile Moscovei actualizează iarăş cu 
mai multă tărie chestiunea, cînd deodată cu bombele şi incen¬ 
diile se scurge zilnic otrava prin canalul călimarelor străine, 
nu vi se pare că lucrul e mult mai serios şi consecinţele mult 
mai grave ? Acum zece ani, pe urma neutralităţii Romîniei, 
v’aduceţi aminte ce galerie de gazete vîndute s’a improvizat 
la Bucureşti, şi ce avalanşe spurcată a rămas în ufmă î Cre¬ 
deţi că la acest moment sentimentul moral e altul în faţa ten¬ 
tativelor bolşevice, credeţi că rubla de aur are mai puţină- 
căutare decît mărcile lui Guenther, şi că o listă nouă de cum¬ 
păraţi are să fie mai mică decît cea de ieri ? Eu nu mă leagăn 
in această iluzie deşartă, fiindcă dinastia Honigmanilor din 
presă e mai tare azi de cum eră în România mică, fiindcă 
redacţiile lor sunt mai populate şi rotativele lor mai unse ca 
odinioară. Şi mai este încă ceva, o nuanţă care nu-mi scapă, 
şi care schimbă situaţia în defavoarea noastră. Sunt de p㬠
rerea că atunci eră mai puţină înrudire în ţintă, de cuget şi 
de nervi, între d. Blumenfeld şi d. Guenther, decît este astăzr 


393 


www.dacoromanica.ro 



între Apfelbaumii dela Moscova şi între Honigmanii depe 
calea Victoriei... 

Iată de ce bolşevismul n^existtnt in psihologia maşselor la 
noi are totuşi aliaţi naturali în interpuşii dintre noi şi mulţime, 
în predicatorii dezagregării prin presă. Opera lor e cu deose¬ 
bire pernicioasă azi, fie-ca e plătită fie-că se propagă prin 
instincte de rasă străine de-ale noastre şi afiliate actualei 
conduceri moscovite printr’o firească înrudire de sînge. As¬ 
tăzi deci, cînd steagul roşu ni se agită la graniţe, noi nu pu¬ 
tem răspunde decît prin punerea în valoare a vechilor tra- 
d'ţii, printr’o coborîre în noi înşine, prin scutul secular al 
îngrădirii sufleteşti. Aceasta operaţie n’o poate face nici 
starea de asediu, nici comisarul de siguranţa, o poate înde¬ 
plini numai societatea romînească, care trebuie să-şi disci¬ 
plineze raţiunea, urmînd un crez naţional, dacă vrea sa 
trăiască. 

Cu acest obiectiv al întăririi frontului sufletesc împotriva 
primejdiei din afară, suportînd cu zîmbete orice chelălăiala 
şi lovind orice rătăcire, fiind în dreptul nostru de apărători 
ai ţării pentru care ne-am sbuciumat atîta, facem apel la toţi 
intelectualii romîni şi proporăduim necesitatea mobilizării 
’or morale... 


3»4 


www.dacoromanica.ro 




Primejdia străinilor. 


ai zilele trecute, cînd inregistrind tulburarea studen¬ 



ţească, mi-am permis să înfrunt mînia «presei inde¬ 


pendente» dela Bucureşti şi să văd in sbuciumata pro¬ 
testare unanimă a universitarilor o mişcare romînească cu 
fond onest şi sănătos, am spus in treacăt că năvala impe¬ 
tuoasa a străinilor la noi legitimează îngrijorările pe care le 
manifestează sufletele tinere dintr’un instinct precis de con¬ 
servare naţională. Nu peste mult, întrebat fiind în această 
chestiune de către redactorul unui ziar unguresc din Cluj, 
mi-am repetat convingerea că puhoiul străin care dă asalt 
Romîniei din toate părţile trebuie stăvilit şi că protestarea 
împotriva lui este datoria noastră a tuturora. 

Aceste inocente declaraţii par a fi stîrnit oare-care nedu¬ 
merire între cetitori, judecind după multele semne de aten¬ 
ţiune ce mi se trimit pe urma lor. Ca şi cind aş fi săvîrşit un 
act de mare curaj, mă pomenesc cu cuvinte de laudă şi de 
încurajare din atîfea. părţi. Lumea pare a se miră că cineva 
care a avut o situaţie de răspundere în politica ţării nu se înf㬠
şură în obişnuita prudenta tăcere atunci cînd vine vorba de-o 
chestiune care ar putea atinge susceptibilităţile arendaşilor 
de «opinie publică» din capitala ţării. 

Trebuie s’o spun, că nu merit cîtuşi de puţin măgulitoarele 


www.dacoromanica.ro 



aprederi de ocazie, fiindcă intrucît mă priveşte mi-am însuşit 
cam de multişor obiceiul de-a face politică cu uşile şi feres¬ 
trele deschise şi de-a rosti adevărul întreg... 

De-aceea, ori-cît de mult m’aş «pune râu cu presa*, supă- 
rînd citeva redacţii dela Bucureşti care-şi vor vedea vizaţi verii 
şi cumnaţii în aceste rînduri, trebuie să mă asociez din nou la 
toţi care strigă împotriva valului cutropitor de străini repe¬ 
ziţi asupra noastră. Şi în acest punct, ca şi în multe altele, 
exasperarea tineretului nostru e perfect legitimă. Ţâra, % 
prima ei perioadă de consolidare, într’o vreme cînd alături 
de-o grea criză economică pe urma războiului, resimte şi agi¬ 
taţia permanentă a unor fricţiuni pricinuite de opera de nive¬ 
lare a provinciilor care s’au unit, suportă tot mai greu pro¬ 
cesul permanent de penetraţie străină pe teritoriul ei. Dela 
începutul marelui războiu şipînă astăzi Romînia actuală suferă 
consecinţele fatale ale acestui proces. O imigraţie continuă o 
ameninţă cu schimbarea radicală a raporturilor demografice 
de ieri de pe cuprinsul ei. Subt ochii noştri ne năpădeşte zi 
cu zi o populaţie nouă, pentru care ţara noastră nu e o patrie, 
ci un loc de popas şi-un prilej de exploatare. Mult mai rău 
decît muştele columbace care au invadat cîteva judeţe, ca să 
se prăpădească la sfîrşitul lunii Mai, sunt aceşti inoportuni 
oaspeţi cu sutele lor de mii. 

Ar fi un mare serviciu pentru lămurirea tuturora, dacă s’ar 
publică o statistică precisă a recensămîntului şi dacă s’ar 
trage comparaţia cu cifrele de-acum cinci şi zece ani. Alunei 
s’ar vedea ce primejdios strat recent s’a suprapus cetăţenilor 
de baştină ai acestui pămînt. Basarabia şi Bucovina ar da 
poate procentul cel mai mare al intruşilor indezirabili care 
s’au strecurat şi se strecoară în masă peste Nistru, mărind 
confuzia de-acolo şi întreţinînd în mod meşteşugit o surdă 
agitaţie şi-o atmosferă de nesiguranţă. Oraşele din Vechiul 
Regat su f ăr de-asemeni. La Bucureşti după războiu e un aspect 
nou de trecători care-ţi dau impresia unui centru cosmopolit. 

Ardealul nu s’a putut sustrage nici el penibilului flagel. Cel 

~39<r 


www.dacoromanica.ro 


puţin două sute de mii de guri străine strigă zilnic aici. Se 
pot fixă uşor şi repede etapele acestei revărsări. Prima n㬠
vală a fost pe vremea o f ensivelor ruseşti din Galiţia, cînd 
su')t lovitura ciocanului lui Brusilov chinuita provincie ne-a 
scupiat din măruntaiele ei secreţiuni impure. Pină pe la linia 
Mureşului prin oraşele dela nord şi prin satele noastre ne-am 
găsit în faţa unor călători care s’au ivit ori cu traista în băţ 
îndemnînd dela Sighet mai la vale, ceea ce poporul nostru 
chiamă «lavră jidovească», ori vo : ajori suspecţi în căutarea 
unor resurse de trai. A venit guvernarea hi 1 Horthy cu po¬ 
gromurile dela Budapesta, cînd pe linia Arad şi Oradea-Mare 
s’a deschis din nou drumul Canaanului. A fost a doua năvală 
De-atunci imigraţia continuă nepotolită, metodică, ca diri¬ 
jată de-un bine chibzuit plan strategic. 

Majoritatea absolută a acestor oameni-columbaci e evre¬ 
iască. 

Fireşte, dl venind aici nu se mulţumesc să fie spectatori cu 
braţele încrucişate. Purtaţi de instinctul lor cunoscut după 
afaceri şi-au pus în mişcare de grabă aparatul complicat. O 
mare parte au congestionat oraşele supraîncărcate ca popu¬ 
laţie. A început specula şi corupţia, ca o avalanşe, pretutindeni. 
A început o transformare pripită a relaţiilor de proprietate. 
Mi se spune că în oraşele dela nord ale Ardealului fiecare 
palmă de pămînt e cumpărată de-aceşti rătăcitori fii ai lui 
Israel, care peste noapte şi-au preschimbat prezenţa provi¬ 
zorie in cetăţenie rominească. La ţară s’au prelins de-ase- 
meni, discret şi sigur, in toate colţurile. Ţăranii noştri sunt 
dezarmaţi în faţa lor şi şapte piei se trag zilnic de pe bietele 
sate copleşite de cîrciumi şi tot felul de întreprinderi care le 
secatuesc. 

Aceasta este realitatea. 

Dacă a schiţă un gest de apărare împotriva ei înseamnă a 
ne lipi pe frunte pecetea de « antisemiţi », nouă care în flăcările 
marelui războiu ne-am topit ori-ce resentiment de rasă şi-am 
smuls prejudecăţile din mintea noastră ca pe nişte buruiene 


39 ' 


www.dacoromanica.ro 


netrebnice, atunci suportăm porecla. Suportăm şi oprob ul 
d-lui Honigman, care probabil se va grăbi să ne denunţe 
Europei ca «huligani*, să ne deie lecţii duioase dt umanita¬ 
rism şi să ne înveţe în numele lui Simeon Bărnuţiu catech's- 
mul dragostei de ţară. Toate bune. Un singur lucru nu mai 
suportăm: prelungirea acestor stări de incertitudine, cî d 
elemente primejdioase, antipatice insule plutitoare de pe va¬ 
lurile tulburi din Europa orientală, se aşează definitiv pe 
spinarea noastra. 

Remediul împotriva râului nu poate fi decît o acţiune de 
guvern pentru constatarea apartenenţei fiecărui locuitor de 
aici şi o grabnica operă de purificare. Pînă nu se va începe 
o astfel de măsura să nu ne mirăm că nemulţumirile aici cresc 
şi că suflete curate tinereşti îşi strigă ponosul lor. 

Intrucît ne priveşte, noi vom reluă chestiunea şi-o vom 
analiză cu toată liniştea şi de-aici înainte, chiar şi cu riscul 
neplăcerilor sentimentale ale «presei independente , pentru 
care consideraţia noastră, precum se ştie, creşte în fiecare zi.. 


398 


www.dacoromanica.ro 




Fierbe în ţară... 


D acă ar fi sa-i credem pe cuvînt pe antreprenorii de- 
opinie publică dela Bucureşti, situaţia ar fi în adevăr 
îngrijitoare şi ţara s’ar găsi la mai ginea prăpastiei. 
Fantazia colorată a honigmanilor şi rosenthalilor, unită cu 
setea de scandal, cea mai remarcabilă însuşire profesionala 
din arsenalul lor, ticluesc zilnic poveşti de roman foileton 
de cea mai ordinara speţa. 

Nu ştiu la ce se reduce adevărul în Vechiul Regat, pentru 
care se vor găsi destui mai bine informaţi decît subsemnatul 
să puie lucrurile la punct şi sa lămurească lumea cît de de¬ 
parte au ajuns mişcările fascisto-antisemite». Deocamdată 
aşteptam să treacă aceasta fază tulbure în care reporteri, cu 
educaţia făcuta la cinematograf, lansează comploturi, de ge¬ 
nerali, lovituri de Stat, organizaţii oculte şi mai ales porniri 
primejdioase pentru consîngenii patrioţi ai lui Goldstein de a 
Jilava. Ar fi în adevar foarte ridicol să le cădem în cursă un 
moment măcar şi să ne permitem a vedeâ situaţia prin prizma 
chioară a acestor vînzători de haine vechi rătăciţi în gazet㬠
ria romînească. Aşteptăm deci lămuririle oamenilor cum se 
cade şi vom vorbi atunci... 

Sunt însă stările din Ardeal de subt ochii noştri cari în mo¬ 
nitoarele amintiţilor negustori de cerneală apar falsificate şL 
diformate ca într’oJdioată oglindă de bîlciu. 


;«y 


www.dacoromanica.ro 




Asupra acestora aş dori să mă rostesc cu dorinţa de-a în¬ 
lătură toate contrafacerile şi-a da putinţa conştiinţei obşteşti 
să vadă realitatea. Voi spune cuvinte sincere aici mîngîindu- 
mă cu amintirea că şi în vremuri mult mai grele ca cele de 
azi mi-am îngăduit luxul de-a vorbi limpede şi voi căută să 
luminez cu un reflector crud in rostul lucrurilor, convins fiind 
-că eufemismele fade constitue atitudinea cea mai puţin in- 
teligeniă. 

Presa de bulevard din Bucureşti a alarmat publicul cu pre¬ 
tinsele orori ale aşa zisului fascism din Ardeal şi cu antise¬ 
mitismul feroce de aici. Un singur număr din gazeta «Lupta>, 
pornită in lume subt girul moral al d-lui Fagure şi fraţii săi 
de alt nume, pe trei coloane şi mai bine, cu slove cît pumnul 
şi cu-o specială arhitectură de subtitluri vorbeşte de *fascis- 
mul militar din Cluj», de « complotul dela Sighetul Mar mafiei» 
in care se plănuiă ca «să le ia evreilor averile şi să le împartă 
celor care intră în rândurile fasciştilor », de *pîrjolul care se 
va deslănţui contra evreilor » şi-o întreagă serie de mon¬ 
struoase combinaţii pe cari numai timoarea isterică de 
«ghetto» le poate pune în circulaţie. Toate aceste prăpăstii 
se dau cu o perfidă aparenţă de verosimilitate, ca venind dela 
«redacţia noastră din Cluj » cu însemnări de fapte şi nume 
proprii în stil telegrafic pentru complecta zăpăcire a dea- 
proapelui. La Sighet în Maramureş de pildă totul e cert şi 
precis, catastrofa bate Ia poartă: *în tot Ardealul au produs 
senzaţie ştirile », pentrucă * acolo se plănueşte un progrom 
pentru ziua de lom Kipur ». Fireşte, se dă şi numele teribi¬ 
lului urzitor, este un domn Manolache, fost « diurnist la par¬ 
chetul local » înainte de-a deveni fioros şef de bandă, iar mina 
lui dreaptă e fascistul Ferencz Joşka , ambasadorul lui Horthy... 
Cum vedeţi, e o complicată garnitură de pericole cari ame¬ 
ninţă liniştea Statului. Nu e nici o mirare că mulţi cetitori se 
alarmează şi că intre alţii domnul Jean Th. Florescu, ministru 
de justiţie, fire impresionabilă de fost artist liric profund 
afectat de cele auzite, s’a crezut dator să grăbească la Cluj 

. ~7oo 


www.dacoromanica.ro 


unde, in tata magistraţilor şi procurorilor, intro dramatică 
cuvîntare, a salvat interesele patriei. In această surescitare 
crescîndă se comit uneori veritabile batjocuri ale justiţiei, 
stupidităţi patente, cum a fost deunăzi percheziţia de noapte 
la domiciliul colaboratorului nostru Nemoianu, fost prefect 
de Caraş-Severin şi un distins intelectual de care se vorbeşte 
in acest număr al revistei. Nevroza se propagă pe toată linia 
c-xătre apaşii din presă, şi opinia publică e răscolită necon¬ 
tenit prin acest aport cotidian al minciunii. 

Să vedem ce este în realitate şi pe ce se brodează desgus- 
tăioarea chelălăială... 

Fascism în Ardeal ? 

E o glumă de rău gust, o invenţie de redacţie, un spirit 
deplasat de creer obosit, fantoma care se lansează. Fascism 
întrupat din doctrina domnului Mussolini, cu ritualul dela 
Roma şi cu cămăşile negre de pe Via Appia? Fascism, cu 
binecuvîntări adhoc dela amiralul Horthy, cum pretind honig- 
manii în tulburatele lor înfrigurări de testamentul vechiu ? 
Fascism, cu-o reţea de organizaţii gata aă deâ «lovitură de 
Stat » şi să deslănţuie «pîrjoluU ? Nu ştim, n'am auzit, n'am 
văzut. Ni se par caraghioase toate cercetările de acest fel, 
ori cit de laborioase ar fi din paCrtea faimoaselor noastre or¬ 
gane de siguranţă delaţiunile în materie. Simplul fapt că ia 
fostul prefect de Caraş-Severin au tăbărît în puterea nopţii 
să-i răscolească hîrtiile, ne-arată pe ce pantă lunecoasă a ri¬ 
dicolului au apucat bunii noştri guvernanţi de astăzi... 

Reacţiune putern'că şi agitată a ideii naţionale, da, există şi 
apare în proporţii tot mai largi în toate colţurile Ardealului. 
Această mişcare o recunoaştem şi-o propagăm şi noi. După 
discordarea primei perioade de după războiu în care ne-a co¬ 
pleşit neputinţa şi aventurierii şi-au făcut Ioc cu coatele 
înainte, după năvala străinilor care-au acaparat resursele de 
viaţă şi-au transformat ţara într’un tîrg deşănţat unde totul 
se vinde, după înhămarea politicianilor noştri lacomi şi in¬ 
conştienţi la interese care nu sunt ale noastre, organismul să- 


tot 


♦Mustul care lierbtt*. 


26 


www.dacoromanica.ro 



nătos al sufletului rominesc de-a ci reacţionează şi Începe 
să-şi afirme trebuinţele lui. Din toate părţile se anunţă valul 
de primenire şi purificare, o dorinţă de mai bine vie şi cu ac¬ 
cente de vijelie pe-alocurea. Ramurile intelectuale ale socie¬ 
tăţii întreţin curentul: studenţii, profesorii, advocaţii, preoţi- 
mea, învăţătorii şi alte tagme. Da, trebue spus adevărul în¬ 
treg, aici la noi fierbe în ţară, fierbe conştiinţa naţională re¬ 
deşteptată, dînd la o parte reţetele uzate ale politicianismului 
trivial şi pretinzînd întronarea unei morale noui după experi¬ 
enţele triste de-o jumătate de deceniu. Că iierbeiea poate 
avea puncte de înrudire cu recenta evoluţie sufletească a în¬ 
tregului continent şi că o surdă comunicare subterană aduce 
de departe acest fluid e probabil, fiindcă exemplele din vecini 
totdeauna şi-au găsit răsunetul şi-aici şi mai ales fiindcă apa¬ 
ratul de înregistrare al mulţimii în timpul din urmă a devenit 
mult mai simţitor. Se prea poate, ca şi din mişcarea particu¬ 
lară a Italiei de astăzi să se fi degajat o vagă repercursiune 
de suprafaţă. Sbuciumul din Ardeal însă e specific local, sunt 
ranele noastre care dor, ori-cit ar reclamă unii şi alţii pentru 
vindecarea lor o alifie de import. Dacă judecata pripită a 
spiritelor ieftine nu e dispusă să vadă în această alvie pro¬ 
fundă de revendicări naţionale decit o maimuţăreală de «fas¬ 
cism» care ambalează pe diurnistul Manolache delaSighetul 
Marmaţiei şi pe alţi nenorociţi de teapa lui, sau dacă agiiata 
elaborare de energie a neamului nostru de-aici poate trece în 
ochii unora ca o manevra subversivă a dictatorului dela Bu¬ 
dapesta, cum au impertinenţa s’o califice gazetele străine din 
Capitală, lucrul e regretabil, esenţa lui însă rămîne neschim¬ 
bată. Această stare de suflet se desfăşură cu multă amploare şi 
este o mare greşală din partea celor care răspund vremelnic 
de destinele ţării să creadă c’o pot strivi în procesele-verbale 
ale poliţiei sau ale judecătorilor de instrucţie. Nici un foc nu 
s’a stins încă cu pălăria şi tare mi e teamă că şicanele mes¬ 
chine pe care le întîlnim în locul unor transformări organice 
nu vor face decît să înteţească volbura începută. Acesta e 


402 


www.dacoromanica.ro 



stadiul actual al frămîntării neorganizate încă, despre care se 
poate susţine fără a cădeâ în profeţii, că e în creştere şi că 
fiind canalizată de elemente îndrâsneţe şi conştiente ar puteâ 
deveni un factor util în viaţa de Stat a Romîniei. 

Să trecem acum la «mişcarea antisemită» care întreţine în 
permanentă bîţîială călimareie presei independente din strada 
Sărindar... 

La dreptul vorbind o mişcare antisemită, propriu zisă, nu 
există în Ardeal decit a studenţilor din Cluj, qari pe lingă un 
obiectiv naţional bine determinat au fixat şi-o seamă de po¬ 
stulate vizînd supra-saturaţia evreească dela Universitate. 
In afară de această mişcare nimeni nu ştie aici ca societatea 
romînească să-şi fi înjghebat anumite organizaţii de apărare 
sau de agiesiune împotriva evreilor. Toate născocirile de ga¬ 
zetă cari vor să acrediteze legende cu *pîrjoluri* şi <progro- 
muri » sunt multiplicate sau de agenţi provocatori copţi pentru 
puşcărie,sau de cunoscuta hipersensibilitate nervoasă, care la 
fiii lui Israil prezintă acute fenomene cronice de imaginaţie 
colorată. 

Ce există însă în societatea romînească faţă cu evreii din 
Ardeal ? Să vorbim răspicat, fără falşurile şi subterfugiile ne¬ 
gustorilor de marfa stricată, cu respectul de adevăr care e 
apanajul oamenilor civilizaţi. Poporul nostru de-aici, se ştie, 
nu e nici egoist, nici xenofob. O probează istoria lui. Din ve¬ 
chime trăieşte alături de alţii care l-au explorat pînă la singe, 
fără ca el să fi schiţat gesturi de intolerantă. Dovadă tot tre¬ 
cutul şi dovadă mai ales ultima revoluţie din Ardeal blîndă 
ca o zi de post şi plină de iertare pentru toată lumea ca o li- 
turgie romînească. In mijlocul unei viitori care însemnă în¬ 
ceputul desrobirei după o cumplită tensiune de sute de ani, 
nici douăzeci de palme n’au rasunat aici, nici cinci indivizi 
n’au fost culcaţi la pămînt din cohorta ignobilă a lipitorilor 
de tot soiul ce-au supt vlaga unei naţii. N’a fost nimic decit 
praznic şi voie bună, o largă revărsare de bunătate populară 
pe cît de primitivă pe atlt de admirabilă. Ardealul in loc să 

www.dacauomanica.ro 

403 


pedepsească s’a rugat Iui Dumnezeu, in loc să măture cu vi¬ 
forul lui sgura veacurilor a început să joace hora unirii. In 
această ţopăială îndelungă au fost primiţi toţi de-avalrna, 
buni şi răi, curaţi şi necuraţi, de toate credinţele şi de toate 
neamurile. Eră o pornire unanimă de înfrăţire în care Înşişi 
reprezentanţii dommaţiunii seculare au scăpat neatinşi, ne¬ 
cum să-i fi trecut cuiva prin gînd să se lege de bietul Iţic 
din colţ, spectatorul vesel al acestui straşnic reviriment... 

De-atunci, nici nu s’au împlinit incă cinci ani şi poporul 
nostru de-aici se înfăţişază cu*o psihologie schimbată. Se¬ 
ninătatea lui evanghelică s’a dus, impulsurile de fraternizare 
cu toată lumea i-au slăbit şi mîna generoasă întinsă străinul 
Jui a început să i se strîngă pumn. Este incontestabil un as¬ 
pect nou de stare sufletească. După mulţumirea de ieri un 
aier de amărăciune a început să învăluie masele şi-o înă- 
creală poartă pretutindeni germenul decepţiei. Un sentiment 
neplăcut de neîncredere a pornit să neliniştească pe oamenii 
noştri ca şi cinci în propria lor casă s’ar fi furişat un răuf㬠
cător meschin. In această particulară configuraţie morală, 
rezultanta zbuciumului in'erior al anilor din urmă. Ardealul 
integral resimte astăzi, trebuie s’o recunoaştem, dacă nu o 
mişcare cum se susţine, ci o evidentă dispoziţie antisemita. 

De ce? Care sunt motivele acestei pripite îndrumări noui 
tot mai active şi tot mai generale? 

Răspundem. 

Nu mai ţiu minte cine, un scriitor evreu, intr’una din chi¬ 
nuitoarele porniri de flagelare şi autoanaliză frecvente rasei 
semite, a scris pagini foarte sugestive pentru a constată şi-a 
deploră caracterul antipolitic al semenilor săi. Am urmărit 
de-atunci această teză in diverse ipostaze istorice şi-am găsit 
în tot locul verificarea ei. Fără a atinge niăoar cu acest pri¬ 
lej o specială demonstraţie, îndrăznesc să afirm că şi la noi a 
ieşit la iveală penibilul defect cerebral. Nu voiu vorbi aici nici 
măcar de atitudinea evreilor din Vechiul Regat, din timpul 
răsboiului şi deatunci pînă azi, ca să-mi pot restrînge con- 


www.dacoFt9Aianica.ro 



statările numai la Ardeal. Ei bine, această notă antipolitică a 
evreimii de aici, poartă vina principală şi iniţială a înăspririi 
de relaţiuni pe urma căreia societatea noastră şi a înlăturat 
vechea bunăvoinţă. 

Dar să luăm lucrurile pe rind, cu măsura liniştei şi obiec- 
tivităţii. Din primele momente şi pînă cînd scriem aceste 
rinduri, evreimea din Ardeal cu toate beneficiile politice şi 
culturale de care a inviednicit-o congresul de pace,—această 
nouă revărsare a Nilului,—nu şi-a putut găsi locul in noua 
ordine de stat. Fără putinţă de mlădiere in materie politică, 
plină de exagerări şi de nevroză, indiscretă şi inadaptabilă, 
această populaţie în loc de a-şi căută olormulâ de apropiere, 
robită de speculaţiuni pur materiale, şi-a menţinut rostul de 
corp separat în cadrele statului romîn. Mai mult decît atît. 
Dintr’o ciudată înclinare spre paradox care a constituit tot¬ 
deauna unul din stigmatele rasei, evreii moşteniţi de noi în 
Ardeal, intr'o vreme cînd coreligionarii lor din-capitala Un¬ 
gariei erau aruncaţi în Dunăre de către detaşamentele lui 
Horthy, aici s'au menţinut In rolul lor de maghiarofili ire¬ 
mediabili. In toată viaţa lor publică din Ardeal ei au afişat 
un maghiar sm particular, un fel de protestare Iărmuitoare 
de fiecare clipă, o mîrîitură cinică şi enervantă, dovadă şcolile 
lor şi mai ales dovadă aproape toată presa zisă ungurească 
d n Ardeal confecţionată după tipicul lor de scribi, tot atît de 
departe de neamul lui Arpad ca şi Ierihonul de Kecikement... 

Pe această spărtură s’a furişat zilnic neîncrederea la noi, 
au intervenit insa in curind rez’oane pozitive mult mai pal¬ 
pabile. 

Din primele zile ale războiului general, Ardealul a devenit 
un loc de scurgere pe seama evreimii dela nord. Sub presiu¬ 
nea ofensivelor ruseşti, valuri Întregi apăreau aceşti oaspeţi 
nepoftiţi cu figura stranie, cu o căutătură neastîmpărată subt 
căciula de pisică sălbatică. Ei au năpădit sate şi oraşe pînă 
la linia Mureşului, producînd pretutindeni perturbaţii econo¬ 
mice, lăsînd în urmă revoltă şi desgust. La această zestrfr 


4<J5 


www.dacoromanica.ro 


fatală S’a mai adăugat invazia pe urma persecuţiilor ungu¬ 
reşti, plus metodica imigrare in căutarea unui Canaan. Puneţi 
la olaltă aceste infiltraţii continue ale unor străini cu care 
n’avem absolut nimic de împărţit, cîntăriţi numărul îngro¬ 
zitor al acestor intruşi pe care nici un tratat internaţional 
nu ne obligă să-i ţinem în spinare şi veţi vedea că prezenţa 
lor schimbă radical, raporturile demografice din acest colţ 
de pămînt. Este o tragedie a cifrelor implacabilă care ne păl- 
muieşte la tot pasul şi pe care intuiţia populară o simte. 

Aceste cete de lăcuste însă nu sunt martori impasibili ai 
stărilor de-aici, nici măcar consumatorii liniştiţi ai griului 
romînesc. Prezenţa lore un flagel economic, Reacţiunea îm¬ 
potriva lor e cea mai legitimă tresărire de autoconservare. 
Să nu ni se vorbească de placide idei umanitare şi de teorii 
egalitariste garnisite cu flori retorice, aş vrea să văd un colţ 
din Englitera sau din Normandia cum ar suportă o asemenea 
penetraţie parazitară... Indivizii nou-veniţi s’au răzleţit cu o 
grabă febrilă în toate unghiurile ca o pecingine, aparatul lor, 
cumplit de afaceri s’a pornit în mijlocul unui popor patriarhal 
complect dezarmat.’Rezultatul după cîţiva ani se vede: aca¬ 
pararea obsolută a comerţului şi industriei şi deposedarea 
metodică a stăpînilor de ieri. Oraşele din nordul Ardealului, cu 
populaţia supra încărcată de aceşti călători, au trecut in pro¬ 
prietatea lor. La aceste putem adăugă şi sinistra farsă cu 
mult pomenitele naţionalizări ale întreprinderilor de-aici, 
unde politicianii noştri cu inima în stomac s’au aciuit ca să-şi 
împrumute firma lor unor scopuri de exploatare străină în 
schimbul jetoanelor de prezenţă... Mină in mină cu această 
răsturnare a valorilor a mers şi merge corupţia cea mai înfri¬ 
coşată. O administraţie începătoare recrutată dintr’o socie¬ 
tate contaminată de relele războiului a fost trecută prin toate 
ispitele stricăciunii. Un imens putregai s’a înfipt aici, un teri¬ 
bil cancer care va trebui ars din rădăcină. Hoţii şi contra¬ 
bandiştii de toate speţele mişună pela colţuri de stradă şi 
răsuflarea lor otrăvită pe enorma distanţă dela căsuţa secre¬ 


tos 


www.dacoromanica.ro 



tarilor comunali pînâ la cabinetele miniştrilor îşi adcue <ptrjo~ 
Iul » grozav în toate fibrele statului proaspăt... 

Mai puneji la aceste pricini înşirate în mod sumaf presa, 
dela Bucureşti, cumătră lor sufletească care-i ocroteşte şi-i 
strînge la sîn, iubindu-i peste capetele noastre. Cumpăniţi in- 
fusiunea zilnică ce ni se face de batjocură grosolană a tuturor 
altarelor noastre, îmbulzeala acestor neofiţi la toate ocaziile, 
amestecul lor inoportun in chestiunile intime ale Ardealului, 
intrigăria lor politică de proastă calitate, indelicateţa şi 
grandilocventa jignitoare... 

Toate acestea au tras în cumpănă şi azi şi mîine. Instinctul 
mulţimii anonime fără nici o doctrină s’a ridicat împotriva 
lor. Dela un capăt al ţării la celălalt milioanele de oameni 
s’au exasperat şi aceşti bătuţi ai norocului, cu beatitudinea 
lor antipatică din vagonul restaurant ori din toate staţiunile 
balneare, au început să lc cadă pe nervi. Astăzi au devenit o 
psihoză a masselor şi sunt pe cale să iâ proporţiile unei grave 
probleme de guvernămint. Opinia publică se înfierbîntă din 
ce în ce, cu deosebire de ideia că populaţia de baştină a ţării 
e orfană, fiindcă simte cu durere, că celebrii oameni politici 
din sinul ei şi-au pierdut glasul în registrele consiliilor de 
administraţie ale băncilor duşmane... 

lată realitatea mişcărilor «fascisto-antisemite» din Ardeal, 
spusă cu răceala obiectivă a unei expertize medicale. 

Vor crede-o cei în drept şi vor trage concluzii din ea, ve¬ 
nind cu măsurile pozitive ale unei guvernări de mînă tare, 
singura care poate remediâ situaţia? Ii priveşte. Sau se vor 
mulţumi cu cuvîntări bine simţite şi cu percheziţlî la domi¬ 
ciliu ? Să vedem. In orice caz aici fierbe cazanul şi vîntul 
suflă din toate părţile.,. 

Eu am spus adevărul neted fără înconjur şi fără reticenţe. 
Suport în linişte toate consecinţele şi nu mă mişcă de loc pu¬ 
hoiul de insulte, ce vor prăvăli asupra mea energumenii unei 
anumite prese din Capitală, căreia deocamdată nu-i trimit 
decît dispreţul meu. 


407 


www.dacoromanica.ro 



Dacă după toate aceste se prezintă şi cazul unei percheziţii 
la domiciliu, o primesc şi pe asta, cu o singură condiţie: să se 
iacă într’o zi de Duminică, cînd la circiumele din Ciucea biata 
ţărănime şi-ar puteâ înfăţişă pitorescul ei tragic, stoarsă de 
alcoolul preschimbat în arginţi de pungi străine şi avare... 

Ar avea cel puţin un argument trecăior, ca să înţeleagă de 
ce fierbe în ţară... 


408 


www.dacoromanica.ro 


Oraşele. 


I ritr’unul din articolelesaleiecente,d.N.Iorga,dupăovizitiV 
la Cemău{i, subliniază caracterul străin al acestui oraş 
deslipit de orice ttadiţie romînească, şi rămas in toate 
rosturile lui neatins de influentele vizibile ale vieţii noastre 
de slgt. 

D. lorga are perfectă dieptate. 

Capitala Bucovinei e încă în plenitudinea stigmatului aus¬ 
triac şi ca suflet şi ca înfăţişare. Nimic din existenta noastră 
nu iese la iveală între zidurile, care-ţi reamintesc aspecte dela 
Lemberg sau Cracovia. Sufleteşte povestea e la fel. Lumea de 
acolo cade foarte departe de impulsurile pămîntului lui Şte- 
tan-cel-Mare. Oraşul Cernăuţi nu esubt nici un raport o ema¬ 
naţie organică a solului. Fiinţa lui reoglindejte concepţia 
stăpînirii austriace, care tindea să-şi creieze puncte de spri¬ 
jin prin improvizarea unor centre străine în inima populaţiei 
băştinaşe. De aci înfiriparea pripită prin orice mijloace a unei 
capitale detaşate de ansamblu, de aci meşteşugită încadrare 
cu infiltraţii germano-semite imigrate. In acest chip, statut 
ostil îşi infăptuiâ reţeaua lui de dominaţiune şi exploatare, 
nerezervînd pe seama mulţimii indigene decît rolul de hin¬ 
terland contribuabil. 

Chestiunea n’ar fi tocmai îngrijitoare dacă ar fi vorba nu- 

illH 


www.dacoromanica.ro 


-mai de o situaţie locală, care ar trebui remediată întrun colţ 
xiin ţara nouă. Din nenorocire însă, aprecierile d-lui lorga, 
inspirate de Cernăuţi, se potrivesc aproape la toate oraşele 
mai de seamă de pe teritoriul provinciilor alipite. Pretutin¬ 
deni geneza lor e identică. In luptă cu guvernarea duşmană, 
suprafaţa romînească a Ardealului, Bucovinei şi Basarabiei 
a fost semănată cu pete de străinism, adăposturi parazitare 
ale elementului dominant. Ele au fost şi-au rămas insule et¬ 
nice distincte, care şi astazi prin toată structura lor repre¬ 
zintă balastul trecutului. După naufragiul protectorilor de 
ieri, resonanţa de odinioară persistă încă. Dela Sighetul Mar- 
maţiei sau Oradea-Mare şi pînă la Tighina sau Cetatea- 
A!bă, patrimoniul de veacuri al neamului suportă aceste ecres- 
cenţe anormale, care sunt într’o permanentă tensiune surdă 
îu marele tot. Ori unde vei pune urechea să desluşeşti cre¬ 
dinţe şi aspiraţii, te vor isbi acorduri postume de demult, şi 
•dacă vei vrea să respiri o atmosferă familiară va trebui să 
treci dincolo de bariera lor, la cel dintâi sat care-ţi dă pece¬ 
tea rasei. O statistică a demografiei oraşelor din provinciile 
unite, ne arată un tablou cu desăvîrşire întunecat. Adăugaţi 
la aceste constatări triste, tragedia tîrgurilor din Moldova, 
-năpădite de evreimea sporită necontenit, şi veţi avea adev㬠
rul in toată amploarea lui. 

Realitatea, deci, care nu ne poate amăgi, e că trăim tot prin 
formula istorică consacrată: suntem un popor de săteni risi¬ 
piţi pe întinderea acestui pămînt. Oraşele, redute necucerite 
încă, Je stăpânesc alţii. învăluirea lor îndelungată şi mig㬠
loasă e opera viitorului. Pentru moment noi ne plimbăm in 
ele ca oaspeţi numai, în cele mai multe cazuri indezirabili. 
Firmele instalate pe pereţi sunt adese o iluzie optică. Subt 
ocrotirea lor se fac afaceri şi se urzesc planuri, dincolo de 
'raza intereselor noastre. Funcţionarii care ne reprezintă iţi 
dau de multe ori impresia unor exilaţi aruncaţi Ia discreţia 
^valului străin. Acţiunea lor e paralizată de pasivitatea publi¬ 
cului, a cărui radiaţiune morală şi intelectuală urmăreşte obiec- 


410 


www.dacoromanica.ro 



tive de peste graniţe. Infuziunea de romînism se îndeplineşte 
deocamdată fragmentar şi fără un plan metodic. Energiile 
noastre dela ţară, după desrobire, au început să se scurgă 
spre centre, dar canalizarea lor e lenlă, fără deslănţiiiri tu¬ 
multoase. Comparată cu năvala străinilor de după războiu, 
aşezaţi subt ochii noştri în toate părţile, ea pare a deveni tot 
mai neputincioasă. Slăbiciunea creşte zilnic, alimentată de 
propaganda străină conştientă, şi mai ales de influenţa disoî- 
vantă a presei subversive din Bucureşti, care plimbă pretu¬ 
tindeni alături de discreditarea voită a ideii noastre de stat, 
o încurajare constantă pe seama oricărei tendinţe ostile. 

In astfel de condiţii, e firesc ca oraşele să ne apară tot In 
ipostazul lor tradiţional, lăsind populaţiei rurale rostul de 
depozitar suprem al destinelor ileamufui. In mod global vor¬ 
bind, deci, burghezia la noi, prin diferenţiarea ei de suflet şi 
de sînge, iâ aspectul unei pături parazitare şi nu îndepli¬ 
neşte o funcţiune specială pentru întărirea organismului na¬ 
ţional. Cu toate aceste, ideologia curentă şi cu deosebire men¬ 
talitatea actualei guvernări, poartă semnul evident al intere¬ 
selor clasei burgheze, legiuirea prin aproape toate ramific㬠
rile ei clădeşte pe acest temei, lăsînd la o parte rosturile 
mulţimii dela sate. O grabă febrilă de aranjamente indus¬ 
triale şi comerciale se distinge în preocupările oamenilor po¬ 
litici la cîrmă, în vreme ce producţia noastră agricolă stag¬ 
nează, lipsită de proteguire şi slăbită de măsuri vitrege. Prin- 
tr’un fatal proces de desrădăcinare sufletească, tot centrul de 
greutate al problemelor de stat s’a mutat la oraş, pierzînd 
din vedere că clădim pe un temei şubred, şi că urmărind 
aceste ţinte e un paradox, orice invocare a intereselor naţio¬ 
nale. 

Consecinţele acestei izolări fatale, ni le-a dat trecutul pe 
toată linia, în cadrul îngust al Romîniei de ieri, care operă pe 
o suprafaţă etnică unitară, fără greutăţile prezentului. Negli¬ 
jarea satelor şi preocupările pur burgheze au creat o situaţie 
de desechilibru interior care a culminat în atîtea clipe tragice 


iii 


www.dacoromanica.ro 



ale războiului nostru. A continuă ; nsă acest sistem de guver¬ 
nare, înseamnă astăzi a întări un rezervoriu de forţe străine,, 
a înlătură orice putinţă de asimilare din partea lor şi-a des¬ 
chide între sate şi oraşe o prăpastie de rasă. 

Iată, de ce amărăciunea d-lui Iorga, legitimă pentru Cer¬ 
năuţi, trebuie transpusă pe o rază mai largă, făcînd din ea 
un prilej de revizuire programatică a unei concepţii greşite şi 
de orientare nouă în apărarea naţională. 




www.dacoromanica.ro 




La o răspântie noaâ.... 


acă aţi urmărit cu oarecare atenţiune opera metodică de 



destrămare a sufletelor, întreprinsă de presa «inde¬ 


pendentă» a honigmanilor dela Bucureşti, aţi văzut de 
sigur că printre multele insinuări zilnice cu care se zăpăceşte 
mulţimea, cea mai proaspătă este batjocorirea consecventă 
în diferite forme a unui aşa zis fascism romînesc. 

De vre-o cîteva luni încoace şi cu deosebire dela biruinţa 
lui Mussolini în numele unei protestări naţionale, ca printr'o 
comună îndrumare programatică, cele mai multe redacţii din 
Capitală şi-au pus de gînd să ridiculizeze permanent doctrina 
actualului guvern italian. De pe malurile Tibrului au trans- 
plantat-o la Dîmboviţa şi spiritul ieftin al cetăţenilor neofiţi 
se împiedecă neîncetat*de ea. S’au inventat fireşte în toate 
colţurile ţării: organizaţii fasciste, se vorbeşte necontenit de 
isprăvile lor, se lansează pretinsele barbarii ale cîte unui 
ofiţer înscris în primejdioasa tagmă, se pune la gazetă sperie¬ 
tura obişnuită a coreligionarilor dela Huşi, şi acum mai în 
urmă se publică cu mutt haz caricatura generalului Moşoiu, 
care, chipurile, ar fi un fel de şef jovial al acestei ilariante 
mişcări.... 

t Care poate fi oare motivul unei asemeni porniri ostile, 
scoase la iveală cu vreme şi fără vreme de către antrepre- 


it3 

www.dacoromanica.ro 



norii mobili ai publicisticei noastre ? Întrebarea şi-o pun cu 
siguranţă cetitorii răutăcioaselor note cotidiane. Să existe 
oare în realitate o repercursiune a naţionalismului italian la 
noi, un început de fascism care se organizează şi ameninjă 
să iâ în stăpînîre maşina Statului ? Să fie întemeiate svonu- 
rile că un pericol reacţionar pîndeşte din umbră, ale cărui 
tendinţe legitimează temerile serioase din partea luptătorilor 
noştri umanitarişti, într’o aşâ de mare măsură incit înfiinţa¬ 
rea unei *Ligi a drepturilor omului » e un act de prevedere 
socială şi politică din cele mai indicate şi din cele mai opor¬ 
tune ? 

Răspunsul e un nu simplu şi categoric. 

Ca de atîtea ori şi de altădată presa de bulevard minte cu 
neruşinare. Teoriile curentului actual de gîndire din Italia 
cu toată exteriorizarea lor sunt şi rămîn o expresie particu¬ 
lară ă solului, o manifestare specială a mentalităţii şi a tra¬ 
diţiilor locale. A încercă transpunerea lor bruscă in împreju¬ 
rările dela noi înseamnă a-ţi închipui că la poalele Negoiului 
In Porumbacul de jos se pot improvizâ păduriîe de porto¬ 
cali dela Palermo. Nimeni nu crede în astfel de bazaconii. 
Prin urmare nimănui nu i-a trecut prin gînd să propage aici 
In mod serios fascismul lui Mussolini cu ritualul lui, înce- 
pînd dela cămăşile negre şi pîna la disciplinatele legiuni 
care defilează cu zecile de mii pe via Appia... 

Ei bine, atunci de ce rodomontadele celebrilor patroni Fa¬ 
gure şi Rosenthal, împotriva unor tulburări imaginare. 

Răspunsul aci e mai dificil şi mai complicat; eu însă m’aş 
încumetă să-l schiţez în cîteva rînduri. Atitudinea numiţilor 
latifundiari ai scrisului romînesc e inspirată de precauţiunea 
care cade perfect în temperamentul lor. La dînşii printr-ua 
proces îndelungat de impulsuri atavice s’a desvoltat şi ascu¬ 
ţit un aparat de sensibilitate nervoasă cu totul specială, un 
fel de seismograf foarte fin care le dă posibilitatea să înre¬ 
gistreze primejdiile viitoare înainte de deslănţuirea lor. In 
materie de frică amintiţii umanişti sunt cum se ştie, fiecare 


www.damLomanica.ro 

4U 



la rîndul lui, barometre excelente şi ireproşabile. Ei deci niw 
fac altceva în toată sbîrnăiala lor actuală, cu care cauia sa* 
discrediteze fascismul la noi, decît se sbat din răsputeri şă* 
compromită, înainte de a se întrupâ, in mod evident o stare 
sufletească reală şi existentă în societatea noastră, un val 
care e pe drum şi azi-mîine va cere cuvint, arătîndu-şi pute¬ 
rile lui. Cele două porodiţe de proroci strigă în toate părţile- 
să facă rost de umbreală pentru ziua de mîine, cînd simt că 
se va strică vremea deabinelea... 

Valul acesta este redeşteptarea ideii naţionale în raidurile 
noastre 

Rominia oricît de tardiv,£a de obicei, dar nu se poate sus¬ 
trage sugestiunilor care au copleşit continentul în toate păr¬ 
ţile şi-au început să agite aproape toate popoarele din veci¬ 
nătatea noastră. După lîncezeala din prima perioadă de 
după războiu, cînd o discordare generală a nervilor creiase o 
atmosferă factice şi înlesnea propaganda atîtor lozince dizol¬ 
vante, rînd pe rînd echilibrul sănătăţii a început să revie, mo¬ 
rala tranşeelor s’a restabilit şi deodată cu ea obiectivul 
politic pentru care s’a dat lupta pretutindeni s’a pus din nou 
in picioare. Dînd la o parte şi pe vizionării intempestivi ar 
înfrăţirii universale şi pe precupeţii îndulcirilor cu tabăra 
inamică de ieri, principiul naţional în toată plenitudinea lui 
S’a înfipt iarăş in conştiinţa maselor. Renaşterea s’a săvîrşit 
grabnic şi-o mişcare vie S’a produs purtînd în tot locul pece¬ 
tea particulară a revendicărilor lansate sub bătaia tunurilor* 
Ca de atîtea ori şi în acest nou curent de simţire, Franţa 
deschide drumul, urmată de comprehensiunea repede a po- 
porulu italian îndrumat de-o personalitate excepţională şi 
secondată pe rînd de opinia publică din toate statele unde 
războiul a sbiciuit instinctele mulţimii. E o reînviere vije¬ 
lioasă de energii care se revarsă din toate ungherele pe unde 
s’a plimbat moartea odinioară şi supravieţuitorii uriaşului 
cataclism cer cu hotărîre răscumpărarea cit mai largă a sa¬ 
crificiului de ieri. 


415 

www.dacoromanica.ro 



Calea pe care ne-am strecurat noi în epoca maî recentă se 
cunoaşte. 

După împlinirea hotarelor, stropită cu mult singe, a inter¬ 
venit o oboseală de plumb care a luat în stăpînire psihologia 
celbr mulţi. Moralul colectiv şi individual a slăbit şi un mo¬ 
ment se păreâ că nu mai este o ţintă, care să planeze dinain¬ 
tea noastră. In această depresiune tot felul de fenomene 
morbide sau ridicat la suprafaţă. O indulgenţă vinovată în 
faţa păcatului a început să ridice capul şi un spirit meschin 
de aventură s’a aşternut peste societatea conducătoare. Mici 
negustori au umplut arena trivializînd viaţa publică cu sgo- 
motul lor sterp. Politica şi negoţul au început să se confunde 
în vreme ce legendele se destrămau pe rînd şi diferite mărimi 
şi-au redus proporţiile la adevărata valoare. Această amor¬ 
ţeală cu slăbiciunile ei a fost utilizată, fireşte, de către duş¬ 
manii interesaţi şi grandoarea retorică a Romîniei Mari, s*a 
pomenit, nu peste mult, copleşită de o puternică reţea anga¬ 
jată Ia scopuri străine. 

Reacţiunea a trebuit să vină şi la noi. Fie că s'a comunicat 
valul de peste hotare, fie că este un act de proprie desmeti- 
ceală, lumea a pornit să se smulgă din letargie. Mişcarea ti¬ 
nerilor universitari e-cea mai eclatantă dovadă a situaţiei 
-schimbate. Suntem în faţa unei redeşteptări naţionale, care 
nu e un apanaj al cercurilor studenţeşti numai şi ale cărei 
unde merg mult mai departe. O agitaţie se simte in cetele 
anonime, o susceptibilitate mai accentuată în interpretarea 
problemelor naţionale se anunţă pe ici pe colo, şi-un dor de 
ceva nou răscoleşte sufletele. Nu e, desigur, fascismul de 
care-şi bat ‘joc apaşii de cerneală dela Bucureşti, nu 
se maimuţăreşte o teorie de import, e ceva mai mult, 
e un început de vulcanism Ia noi acasă, care făgăduieşte 
pulsaţii tot mai puternice. S’ar păreâ că pentru prima oară 
dela războiu încoace orizontul se înseninează din nou şi suflul 
de idealism depe vremea Mărăşeştilor ne înviorează iarăşi. 
*Ce va răsări din învălmăşeala surdă cu care pare ase vesti 


418 

www.dacoromanica.ro 



furtuna, ce surprize şi ce schimbări ne mai aşteaptă? Se va 
găsi oare omul care să închege într’o forţă activă această 
stare sufletească, marele animator al milioanelor scuturate 
de toropeală ? Va organiză el sănătoasa recrudescenţă de 
energie virilă şi pe ruinele formelor învechite va triumfă un 
gînd luminos şi îndrăsneţ, sau totul e numai focul de paie 
al unui popor începător la care senzaţiile se alternează re¬ 
pede fără consistenţă şi fără urmări ? Sunt întrebări la care 
numai viitorul va putea răspunde. 

In orice caz, se întrevede la noi o răspîntie nouă, pe care 
detractorii fascismului o simt, dîndu-şi seama că baraca lor 
se va prăbuşi cea dintîi măturat de uragan. 

Din fericire însă pornirile obşteşti nu pot fi stînjenite de 
tribulaţiile fiinţelor parasitare, ale căror gingii otrăvite în 
zile de deslănţuiri pătimaşe îşi morfolesc ura neputincioasă 
fără spor şi fără consecinţe. 

lată de ce, nesimţitor la toate sburlirile dimprejur, avînct 
amintirea vie a sforţărilor de ieri şi crezînd în puterea ed 
primenire a neamului, credinţa mea întrevede un apropiat 
sbucium purificator, tranşant şi nemilostiv, ca toate forţele 
creatoare. 


«Mttsfttl car# fierbe» 


417 


CT 


www.dacoromanica.ro 




Cum se insultă ţapa. 


n ciudat obicei a prins, de o vreme încoace, ia o seamă 



din oamenii dela noi. Stăpîniţi de nemulţumirile lor. 


care în cele mai multe cazuri sunt de ordin personal şi 
nu privesc niciodată decît mizeriile noastre de acasă, ei le 
proiectează dincolo de graniţă şi sunt gata să le etaleze cu 
mare lux de amănunte, de cîte ori un străin işi întrerupe c㬠
lătoria la Bucureşti pe douăzeci şi patru de ore. 

Paraponisiţii, la astfel de ocazii, iau aiere de victime şi se 
prezintă în faţa străinului ca nişte Robinsoni căzuţi între săl¬ 
batici, care în calitatea lor de paratoneri ai civilizaţiei şi ai 
umanităţii sufăr de toate neajunsurile. Mici politiciani rubi¬ 
conzi, care dincolo de vama Curtici n’ar însemna nimic prin 
greutatea lor specifică, apar ca nişte mucenici ai drepturilor 
omului şi ai desrobirii universale. Gazetari rataţi, plini de 
pistrui şi de transacţii, predestinaţi prin bagajul lor intelec¬ 
tual să fie peste frontieră cei mai neglijabili anonimi, se ridică 
in asemenea momente şi fac pe censorii moravurilor din ţară. 
Şi unii şi alţii sunt moralişti intransigenţi, şi unii şi alţii nu 
mai pot de durerile neamului, şi, fireşte, ale omenirii în gene¬ 
ral. Fiecare înjură ţara, dînd asigurări că sunt gata să o ducă 
la mai bine, cînd forţele reacţionare se vor frînge şi bineface¬ 
rile libertăţii se vor revărsă şi pe plaiurile noastre. Pină 


www.dacoromanica.ro 




atunci, zic ei, suspinlnd în paharul de şampanie, trebuie să 
blestemăm tot ce ne văd ochii împrejur şi să ne plîngem străi¬ 
nătăţii aleanul. 

Cazul de acest gen al d-lui Guernut e recent şi în amintirea 
tuturor. 

Venit în Capitală Ia invitaţia unei societăţi inexistente, se¬ 
cretarul Ligii drepturilor omului dela Paris s’a împărtăşit de o 
curioasă experienţă. Toţi cari l-au primit aici n’au făcut alt¬ 
ceva decît să-şi batjocorească ţara în cuvîntul lor. Vă rea¬ 
mintiţi discursurile d-lor Miile, Dobrescu, Costaforu, cu care 
primeau pe oaspe la banchetul dela grădina Suzana! Ei vor¬ 
beau cu toţii de un pămînt nenorocit, plin de «lacrimi şi de 
sînge», pe care s’a întîmplat să descindă marele străin. Din 
tiradele iluştrilor reformatori, Rominia apăreâ ca un biet fur¬ 
nicar întunecat, mult mai trist decît patria lui Abd El Krim, 
bună oară condamnat unei anihilări lente şi sigure. Glasul 
lor desnădăjduit lăsa să se înţeleagă, că numai dinşii sunt torţe 
aprinse în această besnă stupidă, şi că un aju or cît mai grab¬ 
nic se impune din luminatul occident, care să intervie pentru 
a salvă un petec de umanitate primejduită. 

Această tînguire meschină şi desonorantă a devenit un cli¬ 
şeu de toate zilele în admirabila noastră presă, care cu drept 
cuvînt îşi zice independentă, fiindcă nu depinde cîtuşi de pu¬ 
ţin de nici o coardă a sufletului romînesc. Eminenţii antrepre¬ 
nori dela gazetă abiâ aşteaptă prilejul ca să ne acopere de 
insulte. S’a dovedit din nou obice'ul consacrat, cînd cu ex- 
cursiunea d-lui Guernut, şi s’a manifestat mai proaspăt deu¬ 
năzi, cînd cu congresul internaţional de chimie ţinut ia Bucu¬ 
reşti. In cele mai multe ziare savanţii, de astădată.au fost pri¬ 
miţi cu accente de jelanie pentru multele suferinţi care ne-au 
căzut pe cap... 

Nu ştiu ce vor gîndi iluştri oaspeţi, de cîteori citesc aceste 
pagini stropite cu noroi. Dacă sunt oameni deştepţi, de sigur 
îşi dau seama că au în faţa lor sau fiinţe inferioare, sau irt- 
divizi interesaţi, cari fac cu ochiul dintr’un sentiment perfid 


420 

www.dacoromanica.ro 



şi perfect explicabil. Dacă sunt mai puţin inteligenţi, atunci 
cred în baliverne şi întorşi la casa lor, multiplică şi ei in¬ 
juriile. 

Un lucru e cert: noi aici nu ne mai speriem de aceste reţete 
demodate. Tot şantajul care s’a făcut cu străinătatea numai 
impresionează. Oricum se insultă ţara, ea îşi merge înainte 
acelaş drum croit de o predestinaţie care e expresia frămîn- 
tărilor sale interioare. Dacă străinii sunt traşi pe sfoară şi 
cad în cursa acestor umanitarişti de profesie, cu atît mai rău 
pentru ei; întrucît ne priveşte, noi băştinaşii ne vedem de 
treabă, cu ochii aţintiţi mai mult spre durerile dinăuntru decît 
spre judecăţile din afară... 

Odată şi odată tot se va face lumină, şi numai slujitorii 
oneşti o vor putea aştepta cu fruntea ridicată. 


42 i 


www.dacoromanica.ro 




Procapopii umanităţii 


sectă nouă care ne-a năpădit în timpul din urmă: pro¬ 
curorii umanităţii.... 



Dela războiu încoace a apărut aici pe orizont acesi 
special prototip al occidentalului, care vine să controleze aşe¬ 
zarea noastră de Stat. Recrutat de obicei din ţările aliate, a- 
vînd în păşirea lui ceva din îndrăzneala legitimată prin inti¬ 
mitatea relaţiilor de ieri, noul oaspe descinde la Bucureşti cu 
prerogative necunoscute în Romînia de odinioară. El vine să 
se informeze, să ne facă întrebări, să fixeze răspunderi sau 
să împartă sfaturi. Eticheta sub care se prezintă diferă din 
caz în caz: sau invocă Liga Naţiunilor, sau Liga Drepturilor 
Omului, sau Asociaţia mondiala a adventiştilor dela Chicago 
In toate împrejurările eminentul ambasador are aierele unui 
sever judecător de instrucţie, care anchetează şi înseamnă in 
carnet, rămînînd ca verdictul să şi-l socotească la urmă. 
după ce va fi reintegrat la masa lui de scris. Totdeauna ilus¬ 
trul voiajor ne vorbeşte în numele umanităţii şi al princi¬ 
piilor de dreptate imanentă. Câteodată îl interesează starea 
minorităţilor, alteori manifestă preferinţe pentru regimul cul¬ 
telor sau pentru problema Basarabiei'. E o întreagă falangă 
de asemeni cercetători gravi cari îşi trimit cartea de vizită 
miniştrilor în cei şapte ani din urmă. Oficialitatea noastră i-a 


m 


www.dacoromanica.ro 



primit pe top cu acel exces de europeism, pe care politeţa ori¬ 
entală îl plasează în raporturile cu lumea civilizată. Au fost 
acoperiţi de onoruri, dela icre negre până la discursuri gran¬ 
dilocvente, s’au împărtăşit de toate bunătăţile. Rezultatul se 
ştie: după două luni dela plecarea din ţară, ne-am pomenit cu 
o conferinţă la Paris sau cu un raport într’o gazetă din New- 
York, în care oaspele ne ia foarte de sus şi dă soluţii sumare 
străinătăţii asupra chestiunilor de existenţă din România.... 

Cunoaştem deci tipul şi procedeele. Şi unul şi altul, spu- 
nind adevărul, ne-au cam plictisit. La urma urmei, prietenie 
în dreapta, alianţă în stînga, toate bune, vechea noastră 
idolatrie pentru Apus rămîne neştirbită, dar acest sentiment 
de epitropie pulverizat în nenumăraţi controlori e cel puţin 
dezagreabil. Dincolo de toate clauzele tratatelor noastre in¬ 
ternaţionale,' e conştiinţa normală pe care-o avem că suntem 
stăpîni la noi acasă şi o elementară demnitate nu ne îngăduie 
să fim priviţi ca o ţară minoră, asupra căreia se pot repezi 
toţi diletanţii cu sugestiile lor improvizate. In definitiv pot 
să fie la mijloc intenţii bune, dar grămada de emisari care 
vine să ni le propage nu e maniera cea mai delicată de-a cere 
ascultare. 

Acum de-o vreme încoace lucrurile s’au complicat şi mai 
mult. 

Domnii cari ne cer ospitalitatea sunt pe faţă reprezentanţii 
unor idei ostile nouă. Ei nu mai vin în calitate de prieteni, ci 
de adversari ireductibili. Credinţele li se cunosc, şi din mo¬ 
mentul în care coboară din Simplon pină la urmă sunt ac¬ 
centuate la venirea lor în ţară. Ei apar ca emisarii unor 
curente destructive şi se grăbesc să le înteţească pe-un sol 
unde n’au avut încă un răsunet puternic, lată cazul celor trei 
procurori comunişti, sosiţi pe rînd la Bucureşti din ordinul 
Moscovei: d. d. Guernut, Torres şi Barbusse. Cîte şi trei au 
avut aceeaş conduită. Adepţi declaraţi ai lui Lenin, s’au 
crezut îndreptăţiţi să facă investigaţii aici. Atitudinea lor n’a 
fost a unor observatori obiectivi. Politeţa cu care au fost 


42i 

www.dacoromanica.ro 



primiţi au escamotat-o, ca sâ-şi permită agitaţii subveisive- 
şi să ia contact cu elemente îndrumate de aceeaş doctrină. 
Cei doi dinţii, întorşi la Paris, s’au achitat de programul ini¬ 
ţial şi ne-au înjurat deabinelea. Al treilea s’a prezentat şi ei 
la Chişinău cu o suită de bolşevici, să influenţeze judecata în 
procesul rebelilor dela Tatar-Bunar. 

Rezultatul s’a văzut Guvernul şi-a aplicat vechea reţetă 
moştenită: recepţie, bufet, discurs, etc. Opinia publică însă a 
reacţionat. Sensaţia de protestare a mulţime» s’a transformat 
în revoltă şi distinsul romancier, d. Henry Barbusse, a avut 
o muzică neplăcută în faţa hotelului «Athănee Palace». 

Ce e de zis aici ? 

Vorbe simple, vorbe pe cit de potolite pe atît de catego¬ 
rice. Ne-am săturat de aceşti advocaţi ai umanităţii. Pe cit 
de mult suntem dispuşi să examinăm în mod abstract toate 
formulele intelectuale pe care evoluţia omenirii le răscoleşte 
de pretutindeni, pe atît de intratabili suntem intra muros. 
Aici judecăm noi, hotărîm noi. Libertatea de acţiune ne-am- 
răscumpărat-o, slavă Domnului, destul de scump. Nu vrem 
s’o părăsim nici un moment. Iată sentimentul obştesc de care 
trebuie să ţie seama oricine trece la vama Curtjci. Cit despre- 
voiajorii idealului moscovit, oricîte romane ar avea la ac¬ 
tivul lor, ei se isbesc aici de conştiinţa militantă a unui popor 
întreg. Ideia naţională e la noi supremul rezon al vieţii de 
Stat şi în acelaş timp digul de fier care. opreşte barbaria a» 
siatică în revărsarea ei. Suntem perfect legitimaţi cu rostul 
nostru şi orice altă interpretare ne e inoportună. 

Cine vine să violenteze această stare sufletească, astăzi 
cînd încă miroase a mort, după opt sute de mii de cadavre 
răsleţite dealungul ţării, pentru triumful unei idei, ia atitu¬ 
dinea unui inconştient, rătăcit într’o casă mortuară cu pălăria 
pe cap şi cu ţigara în gură. Acest oaspe nepoftit, iertaţi-ne, 
d-le Barbusse, nu are nici pietatea pentru durerea altora, nici 
îndeajuns intuiţia interesului, cum s’ar zice de pielea proprie 

Una din cele două lipsuri îl va pedepsi negreşit. 


42.", 

www.dacoromanica.ro 




Răspuns unot» ppotfocăpi. 


C etitorii gazetelor de bulevard din Bucureşti, răspîndite ca 
o pecingine pe toată suprafaţa ţării, au înregistrat, de 
sigur, ofensiva metodică deslănţuită asupra subsemna¬ 
tului. Sunt luni de zile, de cînd mă găsesc în faţa acestui spec¬ 
tacol destul de obişnuit la noi, dar foarte instructiv în acelaş 
timp care nu poate scăpă analizei, fiindcă se ştie, toate des¬ 
coperirile utile societăţii, trebuiesc încercate mai întîiu pe ris¬ 
cul propriu. Presa ce-şi zice independentă, mă face să resimt 
la tot pasul disgraţiile ei. Sgura cotidiană a calomniei pe 
care o varsă rotativele din strada Sărindar, m’a luat la ţintă 
cu o înverşunare necunoscută încă. Zi cu zi, pe multe game 
şi pe multe coloane, mă strigă corul honigmanilor, strident 
ca un bazar oriental şi cu acea sonoritate patetică păstrată 
ca o resonanţă tîrzie, probabil, dela trîmbiţele biblice de sub 
zidurile lerihonului. Nenumăraţi apaşi de cerneală, care îşi 
fardează pistruile cu te miri ce pseudonim şterpelit din cro¬ 
nica lui Neculce, se împiedică cu vreme şi fără vreme de 
«fostul poet», dîndu-şi silinţa să-l treacă în conştiinţa dea- 
proapelui ca pe cel mai mare rău-făcător al zilelor noastre... 

La dreptul vorbind, acerba campanie de denigrare a exis¬ 
tenţii mele, mă lasă absolut rece, ca ghiaţa şi nu mi se pare 
interesantă nici prin consecinţele ei asupra opiniei publice. 
Personal, slavă Domnului, n’ara simţit încă nevoia nici a lau- 

“iîT 


www.dacoromanica.ro 


delor interesate, nici a tăcerii cumpărate, aşa că între mine şi 
d. Blumenbergdela gazetă, sunt cam tot aceleaşi raporturi cari 
există între steaua polară şi vânzătorul de haine vechi dela 
Podul-Uoaiei. Lumea dela noi deasemenea, rămine tot mai 
indiferentă la sinistra cheJălăială a scribilor închiriaţi, cari 
au uzat toate adjectivele şi-au ostracizat bunul simţ din ga¬ 
zetărie. Subt aceste raporturi, deci, lămuririle sunt inutile şi 
orice discuţie e de prisos. 

i ste însă un punct tenebros care merită să fie elucidat, 
fiindcă se degajază din el o specială mentalitate vrednică de 
limpezit în fata ţării. E acuzaţia de an(isem : tism şi huliganism 
cu care sunt gratificat în lunile din urmă, de către îndrăzneţii 
întreprinzători ai tiparului. Acţiunea publicistică, desfăşurată 
la această revistă, e prezentată ca un monument al urii de rasă 
şi autorul ei ca un spirit îngust, refractar la ideile umanitare 
şi de progres. Cu-o ciudată nevroză învinuirea se trece din 
gură în gură, cunoscuta ipersensibilitate semită se agită ş 
din viziunea ei colorată se desfac fel de fel de prăpăstii. 

Aşa fiind lucrurile, să examinăm realitatea şi să vorbim 
deschis. Operaţia e destul de uşoară şi adevărul se poate des¬ 
prinde repede, fiindcă cetitorii Ţării Noastre au putinţa să con¬ 
troleze acest bilanţ rezumativ al unei activităţi publicistice 
de-aproape doi ani. 

Care ne-a fost, deci, în acest timp dogma călăuzitoare, la 
adăpostul căreia s’au desfăşurat în mod programatic credin¬ 
ţele unui mănunchiu de intelectuali ? Caietele noastre săptă- 
mînale o certifică şi-o pun la îndemîna oricui. Dincolo de 
bariera unei politici de partid, dincolo de raza unor inteiese 
de clase sau de persoane, noi am afişat dela început proble¬ 
mele mari ale vieţii de Stat, grija permanentă de-a păstra 
neştirbit un patrimoniu răscumpărat cu sînge şi de-a închega 
într’o unitate indisolubilă o moştenire cercetată încă de ma¬ 
nifestările postume ale stăpînirilor dărîmate şi-ale influen¬ 
ţelor culturale disparate. Unicul mijloc menit să asigure o 
isbîndă definitivă ne-a apărut din primele momente un crez 

m 

www.dacoromanica.ro 


naţional bine îixat, ideia cohesiunii noastre de rasă, senti¬ 
mentul precis al diferenţierii etnice care introdus în toate 
conştiinţele s’a afirmat pretutindeni ca cel mai puternic ele¬ 
ment alcătuitor de Stat. In această religie, de care se leagă 
însăşi existenţa sau prăbuşirea politică a rominismului in 
perioada actuală de acute sguduiri continentale, noi ne-am 
hotărît să creştem prozeliţi fanatici. Am pornit, deci, pe-un 
drum cu ţel precis şi-am subordonat scopului final orice n㬠
zuinţă. Fireşte, am înlăturat obstacolele ce se iveau şi-am fost 
necruţători cu orice tentinţâ subversivă venită de ori-unde 
voită sau inconştientă. Criticismul nostru, blînd cite odată, 
crud uneori, după cum cereâ trebuinţa clipei, s’a ridicat ca¬ 
tegoric la toate ocaziile şi în toate cîmpurile, fie că disecă 
neputinţele politice ale d-lui Iuliu Maniu şi pliveâ reminis¬ 
cenţele Budapestei din retorica conducerii partidului na¬ 
ţional, fie că puneâ Ia locul ei o pornire inoportună de bol¬ 
şevism din Basarabia 

In această operă de închegare morală şi intelectuală a so¬ 
cietăţii noastre primejduite, am constatat mai multe impedi¬ 
mente din partea unor fenomene îngrijitoare sau atitudini sus¬ 
pecte cu care elemente ale evreimei aşezate la noi ne-au atras 
luarea aminte. In faţa lor, ce eră mai natural, decît să ne 
spunem cuvîntul cu francheţa,de toate zilele? Eră această 
libertate de opinie un drept pe care ni-1 acordasem dela în¬ 
ceput şi pe care exereitîndu-1 în contul d-Iui Alexandru Vaida 
bunăoară, niciodată nu ne-a trecut prin minte să-l sacrificăm 
de dragul cetăţeanului Iţic Goldenberg şi-al cumetrilor du- 
misale.. 

Am vorbit, deci, răspicat şi în aceste chestiuni de interes 
public, avind cugetul onest şi liber de orice reticenţă mes¬ 
chină. Cetitorii ne sunt cele mai bune mărturii, acum cînd le 
rezumăm aici şi le categorisim după număr, dîndu-ne şeama 
că acuzatorii noştri sunt perfect familiarizaţi cu cifrele. 

Iatâ-le: 

1. Am cerul o presă romînească , îndrumată in sp.rit naţional. 


429 


www.dacoromanica.ro 



chemată să facă pedagogia maselor în epoca de adolescenţă 
fragilă a Romîniei unite. Am arătat că nu d. Honigmann şi alt 
Blumenfeld oare-care, e chemat să diriguiască opinia publică la 
noi. Am dovedit că această sarcină revine acelor Romîni de baş¬ 
tină care sunt înzestraţi cu echilibrul sufletesc şi cu pregătirea 
intelectuală, garanţii fără de care gazetele degenerează în în¬ 
treprinderi de speculă lipsite de naţionalitate şi ideal. 

2. Am demonstrat primejdia clişeelor internaţionale furişate 
în artă şi literatură prin intermediarea unor oaspeţi grăbiţi 
şi-am preconizat cultul tradiţiei, ca un contrapunct necesar pe 
seama gîndirii unui popor, care vrea să-şi puie în valoare fru¬ 
mosul său specific. 

3. Am atras atenţia asupra străinilor care ne-au năvălit ţara 
în număr exorbitant, schimbînd raporturile noastre demogra¬ 
fice, tulburînd viaţa economică şi propagînd corupţiunea. Am 
cerut trecerea peste frontieră a evreilor care în sensul trata¬ 
tului de pace nu sunt cetăţeni. 

4. Am desvelil farsa ridicolă a aşa zisei naţionalizări econo¬ 
mice ain Ardeal, prin care diverse întreprinderi financiare sau 
industriale, subt firmă schimbată, adăpostesc pe mai departe: 
interese străine şi servesc scopuri ostile nouă. 

5. Ne-am ridicat împotriva interpuşilor bancari, oameni po¬ 
litici prizonieri ai finanţei, care le stînjeneşte libertatea de 
acţiune în problemele de Stat. 

6. Am apărat mişcarea naţională a studenţimei romîne dela 
Universităţile din ţară şi-am cerut o ocrotire corăspunzătoare 
pentru generaţia noastră intelectuală de mîine. 


* 


* 

★ 


Aceste sunt chestiunile în care-am atins pînă astăzi rolul 
elementului evreiesc, combătind exagerările frivole, cerînd în 
schimb lealitate, bun simt şi moderaliune. Miile de oameni 


430 


www.dacoromanica.ro 



care cetesc revista noastră, pot răsfoi colecţia şi pot confirmă 
adevărul. Antisemitismul ca doctrină, cu concepţia lui bine 
determinată, cu ideologia bine cunoscută, prin care se preci¬ 
zează raporturile politice, sociale şi economice ale evreilor în 
viaţa de Stat conform unor speciale indicaţiuni, atitudinea 
militantă creştină în opoziţie cu tendinţele de universală ex¬ 
pansiune a judaismului, n’au văzut lumina nici măcar in două 
rînduri ale acestei publicaţii. Totul s’a restrîns aici, cel puţin 
pînă în momentele actuale, la apărarea ideii naţionale şi la 
înlăturarea obstacolelor principale care-i cădeau in cale. 

Ei bine, care ne-a fost răsplata pe urma acestor apostrofe 
pe cit de legitime pe-atit de măsurate? 

O seamă de reprezentanţi ai presei semite s’au însărcinai 
să-mi deâ răspunsul, neputîndu-mi iertă crima de-a fi îndrăz¬ 
nit să cer un amvon, acolo unde ei ^u instalat o tarabă. Ri¬ 
posta acestor milionari unşi cu toate unsorile globului e ca¬ 
racteristică. Au ţinut ei de formă măcar să vie cu-o justificare 
de principiu, ca să-şi explice rostul ce le contestam in con¬ 
tactul cu opinia publică ? Au păstrat tonul de cuviinţă al ce¬ 
tăţeanului neofit, au avut discreţie de musafiri, ori gesturi 
potolite de aventurieri supra-sătui ? Au respectat barem 
distanţa care-i desparte de-un scriitor al ţării, sau şi-au im¬ 
pus rezerva pe care trebuiâ să le-o inspire situaţia unui om 
cu oare-care rădăcini în trecutul politic al neamului ? Cetiţi, 
vă rog, exhibiţiile lor, ca să vedeţi unde au ajuns! Oamenii 
aceştia într’un val de impertinenţă idioată, pierzînd cu totul 
simţul proporţiilor şi-al realităţii, uitînd şi cum îi chiamă şi 
pe ce lume trăiesc şi-au dat drumul şi-au introdus în ziaristică 
desagreabilul chiot behăitor de lavră jidovească. Cu-o sălba¬ 
tică intoleranţă s’au ghemuit în vizuinele lor şi, ca un docu¬ 
ment teribil al intervertirii tuturor valorilor din biata noastră 
ţară, AlbertHonigmann a ajuns să declare « şarlatan » pe sub¬ 
semnatul. O solidaritate de sectă i-a adunat într’o singură 
tabără pe toţi industriaşii călimarei, ei ţipă, insultă, se strîmbă, 
calomniază şi tipăresc zilnic incomensurabile porcării. Apli- 


431 


www.dacoromanica.ro 



cîndu-mi eticheta comodă de antisemit, ei se cred la largul 
lor şi ascunzindu-şi negustoriile după paravanul lozincelor 
'umanitariste, cu buzunarele pline, fac cu ochiul spre cele cinci 
continente, populărizind la Kalkutta şi la Chicago persecu¬ 
ţiile evreilor din Ţara rominească. 

Plătesc scump, o mărturisesc, îndrăzneala de a nu fi ac¬ 
ceptat fără murmur succesiunea d-lor Fagure-Rosenblat la 
•atribuţiile răposaţilor Eminescu şi C. A. Rosetti. 

Această intoleranţă însă nu se mărgineşte numai la ofici¬ 
nele vizate. Ea pare a fi cucerit cercuri mai largi în evreime. 
Ecoul celor Citeva probleme atinse de Ţara Noastră, mi-a 
asigurat o atenţiune mult mai complexă. Iată d. e. o revistă 
Hasmonaea, care apare la Bucureşti în anul al şaselea, avînd 
casa ei proprie în strada Lipscani nr. 90 («Casa Hasmo- 
Tiaea-ei»), al cărei voluminos număr recent mi-i trimite-un 
cetitor, supralicitează pe cincizeci şi şase de pagini pe emi¬ 
nenţii stilişti dela Lupta şi Adevărul. In admirabila publicaţie 
periodică, la care scriu d-nii: Taubman, Rotenberg, Reisen, 
Mendală Mochem Sfurim, Zitrom, Birnbaum, Mendel, Drim - 
mer etc.... cum se vede toţi literaţi romîni de pur sînge, pe-o 
T/astă suprafaţă se dă lupta de emancipare a evreimii la noi. 
Coloanele bătăioase ale pomeniţilor domni lovesc în dreapta 
şi in stînga. Ele nu cruţă de pildă nici pe mitropolitul primat, 
pe care-1 înfierează în articolul « Antisemitism metropolitan» t 
subt cuvînt că într>o pastorală « reeditează infama legendă a 
-evreului cîrciumar » şi-l acopere pe înaltul ierarh de bineme¬ 
ritatul lor «desgust sufletesc». Intrucît mă priveşte personal, 
inimoasa revistă literară îmi face portretul in termeni lapidari, 
din care reproduc următoarele: *Ne repugnă să vorbim de 
*acest compromis şi ignobil personajiu, dar vrem să notăm 
pentru ilustrarea mentalităţii dominante în secolul al XX, în 
ţara romînească, că acest nou maniac ivit pe firmamentul 
huliganismului romînesc se face forte să deslănţuie în 
-scurt timp • nouă urgie antisemită peste cuprinsul ţării. 
Am spus că este semnificativ, căci facem constatarea că mai 


432 


www.dacoromanica.ro 



este posibil astăzi, să se poată găsi într'o ţară un om, care din 
ura sa bestială să-şi facă un postament politic pe care 
să-şi aşeze concepţiile sale barbare» etc. 

Cetitorii pot judecă acum, după aceste probe, o mentalitate 
particulară, curioasă, care pare a se întinde în anumite col¬ 
turi ale populaţiei evreeşti din ţară. Recolta de injurii pe urma 
problemelor ridicate la Ţara Noastră e un preţios învăţă- 
mînt. Pe mine, fireşte, mă deranjază foarte puţin imundul 
jargon îmbăiat de trivialităţi, nu e indiferentă însă starea su¬ 
fletească în care se găsesc aceşti oameni, pe seama cărora 
cinci ani au fost deajuns, ca dela obedienţa genuflexiunilor de 
odinioară să treacă la cea mai sgomotoasă obrăznicie. E o 
evoluţie de-o remarcabilă viteză, din care se pot trage inte¬ 
resante concluzii. După-cum s’a văzut în atitea rînduri, fe¬ 
riciţii călători cari au făcut popas la noi în ţară, se cred în¬ 
vestiţi cu-o particulară imunitate. E o psihologie ciudată, 
brodată pe-un fond de cinism profund antipatic. Neastîmpă- 
raţii Ahasveri, a doua zi după-ce şi-au pus hirtiile în regulă, 
se socot îndreptăţiţi să-şi plimbe privirea indiscretă în toate 
părţile. Ei strigă cînd noi stăm muţi, cufundaţi în pioasă t㬠
cere, ei scriu cu scuipat unde noi scriem cu sînge, ei scot limba 
în faţa altarelor noastre. Ei batjocoresc pe Dumnezeu, ei rîd 
de aşezămintele străvechi ale autohtonilor, insultă pe Rege şi 
aruncă cu noroi în fruntaşii ţării. Cînd însă cineva îi ia, fru¬ 
muşel de guler, ca să le potolească stupida clamoare de bilciu, 
atunci vin cu «Liga drepturilor omului» şi se constituie în 
descendenţi direcţi ai enciclopediştilor francezi. Iar dacă în- 
tîmplarea vreâ ca vre-un indigen plictisit să ridice glasul şi 
să comprime în două vorbe rostul parazitar al cutărui bo- 
nigman, atunci indigenul o păţeşte ca subsemnatul; e declarat 
antisemit şi asvîrlit oprobiului universal ca un duşman al 
civilizaţiei. 

E incontestabil o stare de suflet îngrijitoare acest sbucium 
pătimaş, care în această formă exagerată se iveşte pentru 
întîia-oară la noi. Să fie oare un reflex al unei generale re- 


433 

«Mustul care fl«rbe%. 


23 


www.dacoromanica.ro 



surecţiuni semite pe urma marelui războiu, pe care s’ar părea 
că o anunţă diverşi observatori ai transformărilor post-be- 
lice ? Să fie o consecinţă a acordării drepturilor politice de- 
aici, saltul pripit dela situaţia de eri, care-a dezechilibrat in 
mod trecător anumite firi predestinate disarmoniei ? Să fie 
un fenomen de suprafaţă, sau un preludiu numai al unui râu 
organic care ne rezervă încă sbucniri vulcanice? In orice caz 
ne găsim în faţa unor manifestaţii morbide, menite să fie în^ 
irînte şi sănătatea viguroasă a poporului nostru va găsi mij¬ 
locul, mai curînd sau mai tîrziu, să remedieze răul. întrebarea 
este însă, dacă n’a sosit momentul, ca din sînul evreimei în¬ 
săşi să se ridice mintea ponderată a acelora care de mai 
multe generaţii s’au adăpostit pe primitorul pămînt romînesc 
si să calmeze anurfiite porniri pernicioase, propovăduind 
cumpăt şi cuviinţă pentru pacificarea atmosferei şi norma¬ 
lizarea raporturilor de viaţă? 

Nu mai încape îndoială că, în aceasta luptă de orînduire a 
v eţii de stat, noi vom uni străduinţele noastre şi pe mai departe 
cu toţi aceia cari vor propagă preceptele unui crez naţional 
şi vom merge înainte urmărind un program, pe deplin Con¬ 
ştienţi că stăm pe-o bază morală solidă. Poate nici nu e nevoe 
să mai amintim pentru toţi cîţi ne cunosc^că după adversit㬠
ţile aspre ce-ara întîmpinat în cale o viaţă întreagă, nu 
suntem cîtuşi de puţin dispuşi să cedăm terenul unor mărunte 
apariţii gelatinoase, pe cari condeiul nostru le va reintegrâ 
uşor în obscuritate. 

ldeia consolidării de Stat va indrumâ ca şi pînă acum exi-- 
genţele noastre. 

Cît despre presa honigmanilor care spurcă conştiinţa pu¬ 
blică şi otrăveşte lumea, noi ne însărcinăm s'o amuţim dea- 
binele. Ne dăm perfect seama de revolta bunului simţ romî¬ 
nesc şi avem ac de cojocul ei, sau cum s’ar zice în limbajul de 
circonstanţă al zilelor noastre, căruia ii adăugăm şi nota pro¬ 
fetică din Testamentul veckiw : — Adevăr, adevar zic vouă, 
vine untul de ricină 1 


*34 


www.dacoromanica.ro 



Ixecţîa lui {•findenbupg. 


I n măcinişul cotidian al politicăriei mărunte, care preo¬ 
cupă de obiceiu spiritele la noi, nu e bine să pierdem din 
vedere cu desăvirşire perspectivele largi, de unde tre¬ 
buiesc judecate frămîntările hotărîtoare dimprejurul nostru. 

Recenta alegere a lui Hindenburg in scaunul de preşedinte 
al statului german, e actul de cea mai covîrşitoare impor¬ 
tanţă politică din cîte s’au produs pe continent în perioada 
de după semnarea păcii. Europa de după războiu, sbuciumată 
de atîtea curente de idei, care erau zestrea fatală a tranşeelor, 
e sguduită în sfîrşit de reapariţia pe teren a bătrînului ma¬ 
reşal prusac, ca de-o puternică manifestare vulcanică. O 
bruscă limpezire de atmosferă va trebui să intervie pe urma 
acestui eveniment. Sunt cunoscute fenomenele de psihologie 
postbelică, care s’au abătut cu oboseala lor în sufletul lupt㬠
torilor de ieri. Un val de morbideţă unanimă s’a lăsat pe 
ruinele încăerării universale, plin de întrebări şi plin de în¬ 
doială. In această stare de depresiune care păreâ a luâ în 
stăpînire deopotrivă şi pe biruiţi şi pe biruitori, tendinţe sub¬ 
versive au început sâ-şi facă drum pretutindeni şi să scoată 
capul în măsura în care societatea eră mai mult sau mai pu¬ 
ţin bolnavă. Prăvălirea sinistră dela Moscova, cu toată pe¬ 
cetea ei apocaliptică, nu erâ decît sbucnirea locală a unei 




www.dacoromanica.ro 




epidemii de caracter continental. In realitate boala erâ gene¬ 
rală, şi primejdiile ei le fixa numai gradul de rezistenţă al 
organismelor diverse. 

In această volbură haotică, s’au eclipsat însăşi valorile ini¬ 
ţiale care au determinat imensul cataclism. Principiul naţional, 
cu ţoale consecinţele logice de care s’a inspirat ideologia mo¬ 
dernă şi care a prezidat grozava vărsare de sînge, ieşea um¬ 
brit din proaspăta configuraţie morală. Cu deosebire în ţările 
victorioase, care şi-au atins obiectivul unor speciale reven¬ 
dicări, disciplina gîndirii patriotice, în sensul concepţiei tra¬ 
diţionale,' a suferit grabnice rectificări. Spiritul public din 
Franţa, care a fost totdeauna cel mai sensibil receptacol al 
fluctuaţiunii de simţire, a făcut să se resimtă mai evident noua 
stare de lucruri. Dela războiu încoace, impulsurile umanita¬ 
riste au revenit consecvent pe primul plan, reabilitînd vechi 
porniri generoase şi îndrumînd conştiinţa obştească iarăş 
dincolo de limitele egoismului naţional, consfinţit prin apro¬ 
piatul botez de sînge. Cu o repeziciune pe care n’o justifică 
decît elasticitatea vinjoasă a acestui admirabil popor latin, 
s’au repus în circulaţie idei şi oameni care păreau a fi disp㬠
rut pe multă vreme. In această evoluţie pripită, nu numai că 
s’au ridicat la suprafaţă uneori elemente improvizate şi in¬ 
tempestive, dar, ce e mai grav, s’a atribuit şi statelor învinse 
din vecini, aceeaş resonanţă sufletească, şi s’au făurit în te¬ 
meiul acestei presupuneri diferite formule de reconciliere 
pentru ziua de mîine. 

Acum vine Germania să deâ o formidabilă desminţire con¬ 
vingerilor greşite ce s'au urzit pe socoteala ei. Fostul imperiu 
se înfăţişază cu un particular ritm de simţire, diametral opus 
evoluţiei din Franţa. Oricît de crud lovit prin catastrofa mili¬ 
tară, patrimoniul de ieri al împăratului exilat, agitat în pri¬ 
mele momente de grele perturbaţii economice şi sociale, s'a 
desmeticit din toropeală şi în loc să-şi canalizeze energiile 
spre o alvie internaţională, cum se credea de unii, şi-a reluat 
iarăşi firul unei continuităţi istorice. Germania s’a întors, sau 


436 


www.dacoromanica.ro 



mai bine zis, n’a ieşit nici o clipă din ogaşa mentalităţii celor 
din urmă patru decenii. Infrîntă pe cîmpul de luptă, în loc 
să cadă pradă desagregării, spre care ar fi putut s’o împingă 
desnădejdea, ţara lui Wilhelm reapare tot in armura cea grea 
a viselor sale imperialiste, neştirbite de înfrîngere. 

In această privinţă, alegerea mareşalului Hindenburg, e cea 
mai eclatantă dovadă. Spiritul german şi-a reconstruit arse¬ 
nalul lui moral de dinaintea mobilizării fatale dela 1914. El 
reînvie cu toată strălucirea lui greoaie şi ameninţătoare. In 
silueta masivă a idolului dela Tannenberg s’a căutat incarna- 
ţia cea mai reprezentativă, pentru a semnifică lumii revenirea 
la matcă. Suntem In plină renaştere germană, cu toate atribu¬ 
ţiile ei cunoscute, dela cutropitoarele imnuri ale muzicei wag¬ 
neriene şi pînă la consacrata concepţie de expansiune colo¬ 
nială nemţească. Milioanele de voturi care au ieşit acum la 
urnă cu numele moşneagului încremenit în enormele şi anti¬ 
paticele statui de lemn, sunt tot atîtea certificate ale acestui 
adevăr. 

Hindenburg dă o lecţie Europei, brutală şi binefăcătoare. 

Vechiul catechism al principiului naţional ni-1 reînvie cu 
toate rigorile lui, acest Wotan întunecat. Ca un puternic şi 
neaşteptat pumn în obraz, el redeşteaptă din adormire uma¬ 
nitatea, care în conştiinţa liniştei depline îşi îngăduise luxul 
unor exerciţii de laboratoriu. El inaugurează o perioadă nouă 
de trezire, în care atîţia apostoli inoportuni ai înfrăţirii uni¬ 
versale vor reintră iarăşi în obscuritate, pentru a face să se 
renască vechea tablă a valorilor. Din umbra mareşalului se 
înalţă spectrii ce dau năvală pretutindeni. Ei plimbă sugestiu- 
nile revanşei şi desgroapă sunetul de oţel al monarhiei sus¬ 
pendate : un memento că drama nu s’a sfîrşit, că un act nou 
e în elaborare, şi că în examenul ce va să vie se vor plăti 
scump slăbiciunile prezentului.... 

Vor învăţă toţi din lecţia lui Hindenburg, şi adversari şi 
prieteni. Cu remarcabila lui supleţă, Parisul va şti să reac¬ 
ţioneze la spovedania politică a poporului german. Cine va 


437 

www.dacoromanica.ro 


trebui, însă, să priceapă în toate consecinţele lui acest act şi 
să se conformeze lui, suntem noi, ţările a căror reintegrare 
recentă, s’a săvîrşit toc nai în puterea acestui principiu naţio¬ 
nal, proiectat astăzi deasupra lumii cu atîta îndîrjire în¬ 
grijitoare. 

Secretul nostru de existenţă e în acest crez, nu trebuie să-l 
uităm ! Trăim sau cădem cu el, în măsura în care vom fi în 
stare să-l înstăpînim în conştiinţa ţării. 


[email protected] 




Setea de autopitate. 


V orbeam deunăzi cu un prieten care se întorcea dintr’o c㬠
lătorie la Chişinău, în Basarabia. Răscoleam împreună 
stările de peste Prut şi nu ştiu cum, mi se părea că veş¬ 
tile pe care mi le aducea el, veneau de undeva de foarte de¬ 
parte, şi îmi închipuiam, că acum două mii de ani, la Roma, 
cam la fel trebuie să fi fost convorbirile între cutare cetăţean 
localnic şi vre-un nepot de proconsul venit acasă din boga¬ 
tele cîmpii ale Siriei. Amicul meu îmi relată întîmplări ciu¬ 
date, potrivite cu un colţ de colonie din miraculosul orient. 
Îmi povestea de bunătatea şi zăpăceala populaţiei indigene, 
de năvala aventurierilor ridicaţi pe spinarea ei, îmi arătă 
exemple de îmbogăţire fantastică din partea intruşilor, şi-mi 
semnată paralel cu fierberea lăuntrică, primejdia permanentă 
care ne paşte la frontieră. Tablou! zugrăvit de dînsul eră în 
adevăr întunecat şi nu se deosibeâ de clişeul uzat al tuturor 
exploatărilor coloniale de demult, decit prin amărăciunea pe 
care-o lăsă în urmă, fiind în joc nu o seminţie barbară, ci 
nişte bieţi oameni rupţi din sufletul nostru. Asculţindu-1 pînâ 
la sfîrşit pe îndureratul observator i-am pus întrebarea, daca 
n’ar putea comprimă în două cuvinte pricina răului, ca s ’q 
înţelegem cu toţii şi să ne pătrundem de ea. Pricina e evi¬ 
dentă, — mi-a răspuns el imediat, — Basarabia n’are stâpin. 


m 

www.dacoromanica.ro 




Explicîndu-mi situaţia cu deamănuntu), prietenul meu mi-a 
arătat ce crede. După părerea lui, acest pămînt e orfan, lipsit 
de îndrumare şi ocrotire, pentru că nici o personalitate de 
seamă nu există la noi care să se devoteze destinelor celor 
trei milioane de oameni dintre Nistru şi Prut, şi care, într’un 
spirit de dreptate superioară şi de necontestată autoritate, 
să-i închege sufleteşte cu ţara mumă. Interlocutorul meu ana¬ 
list a mişcat sceptic din cap şi mi-a mai repetat la despăr¬ 
ţire : Gîndeşte-te, nu facem nimic cu figuri de duzină! Mol¬ 
dovenii s’au săturat de zeii minori, Basarabia vrea un stăpîn. 

Constatările călătorului dela Chişinău nu sunt din nenoro¬ 
cire numai o meteahnă locală, lnvpcarea lor mi-a lămurit răul 
de pretutindeni. Aici în Ardeal, lăsînd la o parte conştiinţa* 
naţională mai avansată a mediului, împrejurările sunt cam la 
fel. Şi-aici îşi fac de cap zeii minori, şi-aici e o grozavă criză 
de personalităţi pe toată linia. Atît opera de guvernare actu¬ 
ală, cît şi critica ei sgomotoasâ, e exercitată zilnic de către 
conducătorii de mîna a doua, a căror logică meschină triumfă 
la tot pasul. In afară de multele mizerii materiale care strîng 
lumea de git, viaţa a ajuns grea de suportat pe urma depre¬ 
cierii tuturor valorilor. Au căzut barierele ori-cărei ierarhii 
morale, binele şi răul şi-au îmbucat graniţele. Mediocritatea 
crasă se lăfăieşte pela răspîntii de uliţi, prezumţioasă şi anti¬ 
patică. Vai, ce atmosferă banală şi obositoare răspîndeşte în 
jurul ei această societate de improvizaţi, care pină alaltăieri 
se congestionau în faţa celui dintîi solgăbirău ungur, pen- 
tru-ca astăzi să-i vedem cu aiere de bărbaţi de stat şi eu în- 
drăsneli inoportune. Nu e nici o mirare, că o nemărginită 
silă a început să cuprindă sufletul mulţimei, şi că se resimte 
binişor în toate unghiurile o dorinţă de ceva nou, un impuls 
instinctiv, spre o lărgire de orizonturi... 

Dar fenomenul nu s’a plasat numai în provinciile alipite, 
unde paragina de ieri explică pînă la un punct secătuirea ac¬ 
tuală. In Vechiul Regat viaţa publică pătimeşte de acelaş ma¬ 
rasm. O pîclă mohorîtă s’ar păreâ că a stropit cu funingine 


www.dacorort4ânica.ro 



culmile de odinioară, şi că tot ce vedem astăzi împrejurul 
nostru e o penibilă coborîre de nivel. Trăim, adevărat, pe-o 
suprafaţă mai vastă, în materie de geografie naţională ne-am 
săltat formidabil, în schimb insă ce diminuţie de proporţii pe 
arena luptelor zilnice ! Cum s’au înmulţit fiinţele fragmentare, 
cum s a îngroşat corul lor sălciu şi cum s’a introdus în senti¬ 
mentul obştesc justificarea mediocrităţii ca o axiomă normală 
a vremii... In toate domeniile intelectuale, unde pină mai ieri, 
alaltăieri, ştăpîneâ ochiul ager al unui mare biruitor, au dat 
busna liliputanii. Ei fac şi dreg, harnici şi productivi, fără re¬ 
zon şi fără consecinţă, îşi duc înainte tîrgul lor mititel gata 
totdeauna să-şi servească muşterii cu zîmbet leşinat şi cu 
promptitudine, ca in ori-ce prăvălie de lucruri ieftine. Vreţi 
literatură, critică, teatru, vreţi versuri dadaiste? Se găsesc de 
toate, fireşte nu ca pe vremurile de valută forte, nu cu consis¬ 
tenţa de-atunci, nici cu vechea onestitate de atelier, dar marfa 
e mult mai strigată şi etichetele mult mai colorate. Patrimo¬ 
niul de căpetenie însă, în care sferturile de oameni sunt la or¬ 
dinea zilei, e tot politica. Duceţi-vă în dealul Mitropoliei, 
unde tronează aleşii naţiunii. Ascultaţi-le cuvintu), cîntăriţi-le 
preocupările şi sintaxa, sau, dacă nu vă indispune operaţia 
faceţi-le analiza individuală. Nu le mai cere nimeni, de sigur, 
nici redingotă, nici frază impecabilă ca acum zece ani, în 
zilele de apăsare ale regimului cenzitar. Dar, dacă s’a făcut 
un sacrificiu de inteligenţă şi o renunţare la eleganţă, am 
reuşit cel puţin să-i întrunim subt cupola parlamentară pe 
reprezentanţii reali ai maselor, pe retorii mulţimii, pe"*bolo- 
vanii grei ai pasiunilor populare ? Nici un procent nu există 
din asemenea exemplare. S’a abătut ceva din umbra satelor 
măcar, o vagă adiere de bun simţ ţărănesc şi de cuviinţă 
rustică în ilustra adunare, ca o compensaţie după jertfirea 
oratorilor de mare calibru ? Cetiţi la gazetă înjurăturile care 
se icnesc la Cameră şi înţelegeţi de grabă în ce lume trăim... 

Vor fi multe decepţii in conştiinţa obştească la noi, pe urma 
transformărilor extraordinare de care ne-au împărtăşit sgu- 


www.dacoromanica.ro 



duirile războiului. Cea mai straşnică însă dintre toate, deşiiuzia 
cea mai crudă, de ale cărei descoperiri amare sufăr mai mult 
temperamentele de elita, e tocmai desamăgirea încercată cu 
rezultatele recente ale votului universal. Cite profeţii lumi¬ 
noase şi citd speranţe de reconfortare morala nu ne aşezaseră 
in perspectivă teoriile de valorizare politica a maselor! Se 
aşteptă o strălucită resurecţiune naţională pe urma lor, se 
crtdeâ în inaugurarea unei perioade de curăţenie şi de drep¬ 
tate, in care buna mulţime se va lăsă hipnotizată de precep¬ 
tele cinstei şi de cultul talentului! Cit de departe suntem de 
aceste himere, acum la şase ani după instăpînirea noului re¬ 
gim, se vede în fiecare moment. Milioanele n’au apucat să 
realizeze nădejdile ce se legau de desrobirea lor. Foştii sclavi 
s’au dovedit in primii ani ai liberării, un piedestal bun sau 
pentru gloria demagogilor, sau pentru sugestiunile tiranilor. 
Va trece încă o bună bucată de timp, pină ce libertatea acestui 
popor nou se va exercită in mod normal. Deocamdată, 
aproape tot ce iese din proaspăta noastră maşină electorală 
—unsă pe-alocurea, hodorogită în alte părţi—este de proastă 
calitate, dovadă pecetea intelectuală a Adunării, precum şi 
îndeletnicirile extraparlamentare ale atitor traficanţi de pa¬ 
şapoarte. 

In astfel de împrejurări nu e nici o mirare că opinia publică, 
obosită de orăcăitul celor mărunţi, începe sa schiţeze gesturi 
de protestare. Contrar impulsurilor de acum zece ani, de pildă, 
cînd un generos egalitarism îndrumă firile alese, astăzi e o 
sete de autoritate care cere cuvint. Ca şi în Basarabia, ca şi 
în Ardeal, la Bucureşti şi pretutindeni, oroarea de banalitate 
ne exasperează pe toţi. O impresie neliniştitoare s’a furişat 
în mintea oamenilor cum se cade, ceva din senzaţia neplăcută 
că am ajuns cu carul ţării pe mîna proştilor. De-aci, un fel 
de nevroză care se propagă necontenit. Scîrbiţi de politicia¬ 
nismul tipicar, sătui de moţiuni şi de programe, nenumăraţi 
cetăţeni cu inima curată se prostern la altarul personalităţii 
şi pretind să fie stăpîniţi. Decît această turmă de mici des- 


www.dacoromanica.ro 



poţi interesaţi, îşi zic ei, decît ritualul falş al aşazisei demo¬ 
craţii cu miros de bucătărie, mai bucuros ritmul larg pe care-1 
trezeşte în suflete cuvîntul de ordine al unui mare poruncitor. 
Nu ştiu, e un Reflex de peste hotare, sau o specială trebuinţă 
a solului, dar această convingere apare tot mai accentuată, 
ori-cît ne-am supăra noi apărătorii orînduielilor consacrate. 
Lumea vrea un stăpîn. Nu se gîndeşte cu preciziuni, nu fixează 
nici atribuţii, nici persoane. In orice caz, stăpîn, în mintea ei 
nu înseamnă nici pumn, nici barbă, nici dispreţ suveran pen¬ 
tru cei mulţi, ci o înălţime morală necontestată de nimeni, 
care să inspire linişte şi siguranţă. 

Psihologia societăţii noastre aruncă astăzi la suprafaţă cu 
putere acest §emn al vremilor, pe care cronicarul obiectiv 
trebuie să-l aştearnă pe hîrtie. Ce se va alege din el, se va 
vedea. Făcînd însă acum la început de an un bilanţ rezumativ 
al sufletului romînesc, nevoia de autoritate apare ca elementul 
cel mai hotărîtor in credinţele mulţimii la noi. 

Am intrat într’o zodie de mesianism, în care de obicei pre¬ 
ludează furtuna.... 


www.dacoromanica.ro 




O fază nouă: ofensiOa naţională. 

’a împlinit ai şaptelea an, de cînd (ara în noua ei înfăţi¬ 
şare s’a înscris pe harta continentului. 



Romînia întregită începe să aijbă un trecut, care legi¬ 
timează şi o privire retrospectivă şi un tablou rezumativ, in 
acest răstimp viaţa a clocotit la noi intensă şi plină de miş¬ 
care. In cei şapte ani s’a dărîmat şi s’a clădit mult aici în 
frămîntarea atîtor energii descătuşate. Pe toate terenele se 
pot înregistra urmele mai mult sau mai puţin spornice ale 
alergărilor noastre. Obişnuitele bilanţuri de anul nou vor 
fixă desigur situaţia, prezentînd la cele două rubrici consa¬ 
crate, la profit şi pierderi, întreagă fluctuaţiunea stării mate¬ 
riale din ţară. Dincolo însă de examenul realităţilor palpa- 
bilej uşor de îngrădit în cifre, se ridică imponderabilele sufle¬ 
teşti care-şi cer lămurirea lor. In definitiv, povestea noastră 
recentă cu toate sguduirile ei formidabile e o problemă de 
ordin moral, dela a cărei desfăşurare derivă tot jocul forţelor 
vizibile. A cerceta deci alvia sufletească a neamului, a te 
coborî în adîncimea ei şi-a scoate de-acolo adevărul neted, e 
o datorie de atelier peste care cronicarul onest af vremii ac¬ 
tuale nu va aveâ niciodată putinţa să treacă. 

Judecind subt acest raport al consolidării imateriale, înche¬ 
garea noului Stat, o întrebare capitală se pune, împrejurul 


www.dacoromanica.ro 



căreia se grupează toate celelalte constatări: ce progres 
anume a făcut dela unire încoace, prin ce evoluţie a trecut şi 
ce grad de desvoltare a atins în conştiinţa publică la noi 
ideia naţională , principiul fundamental prin care am cerut 
împlinirea hotarelor? Chestiunea este, in ce măsură a crescut 
şi s’a întărit chiagul coheziunii noastre interioare vreme de 
şapte ani, pîna la ce punct s’au nivelat asperităţile fatale ale 
trecutului, şi pină Ia ce înălţime ţîşneşte astăzi sentimentul de 
încredere în sine, al unui popor care numai printr’o luptă con¬ 
ştientă îşi va putea asigură existenţa. 

O recapitulare succintă e uşor de făcut, liind lucrurile incă 
in amintirea recentă a tuturora. 


* 

* 


* 


Prima fază în care s’a găsit sufletul rominesc după înce¬ 
tarea vărsării de sînge a fost, se ştie bucuria biruinţa Am 
trăit vreme de-un an după înfrîngerea nemţilor vibrînd 
toţii de emoţiile revederii. A venit marşul la Budapesta, s’a 
jucat hora unirii pe toată întinderea Ardealului, am redobîn- 
dit Bucovina şi Basarabia, întrecînd realitatea în măreţia ei 
ori-ce prevedere iniţială. Un suflu de epopeie adia peste creş¬ 
tetul mulţimii, deslegate pentru moment de preocupări pozi¬ 
tive : eră perioada sentimentala. 

In acest timp dintre adunarea dela Alba-Iulia şi deschide¬ 
rea primului parlament al Romîniei unite, în lunile de miere 
ale ţării refăcute, în manifestările sgomotoase pe care le tre¬ 
zea un praznic necontenit, s’a pus la o parte toată concepţia 
de austeritate a războiului cu rigorile ei. Ideia naţională se 
transformase într’un panaş, pe care-1 plimbam în toate colţu¬ 
rile, încetind, în mijlocul cutropitoarei volburi, de-a mai fi o 
torţă activă. In această stare de ipnoză, care ne angajase 
simţurile, n’am fost capabili, fireşte, să tragem toate conclu- 




www.dacoromanica.ro 



ziile normale ale biruinţii. Deoparte opera de reintegrare şi 
reparaţie naţională a fost stinjenită, de alta stagna însăşi ma¬ 
şina vieţii de stat. Contrar altor neamuri mai disciplinate în 
simţirea lor, care din prima zi a cîştigării războiului au înce¬ 
put să-şi inventarieze binefacerile păcii, la noi izbîndirea vi¬ 
sului paraliza parcă ori-ce acţiune. Nu e nici o mirare, că în' 
astfel de împrejurări o morală elastică începuse a se sălăşlui 
în creerul atitor inşi desechilibraţi de tranşee, că un val de 
iertare vinovată a prins să acopere degrabă păcatele din 
trecut şi că străinii de tot felul, desmeticiţi din buimăceala în 
care-i băgase zîngânitul armelor noastre, au reuşit să-şi con¬ 
solideze situaţia moştenită sau să devie profitorii fericiţi ai 
sărbătorilor pe care le detestau din toată inima lor. 

Această primă fază nu e decît prologul vesel al perioadei 
ie moleşală ce s*a inaugurat nu peste mult şi de-ale cărei 
consecinţe triste suferim şi azi. Intîiul parlament deschis la 
Bucureşti după unire, e cea mai caracteristică reoglindire a 
desortentării care pusese stăpînire pe noi. Cele cîteva luni 
cît a existat nu s’a transformat nici într’un instrument de le¬ 
giuire, nici într’un sprijin de guvernare. In afară de sentimen¬ 
tul general al unităţii de Stat, care inspiră toate grupările, nu 
nu se găseau încă noţiuni precise menite să diriguească spi¬ 
ritele şi să creeze platforma unei închegări de forţe. Fie-că 
aveam a-face cu bolile de copilărieale votului universal, care 
au asvîrlit la suprafaţă fructul necopt al demagogiei, fie-că 
stăruiau încă prea îndărătnic umbrele regimurilor sfărimate, 
adevărul e că această primă adunare reprezentativă a inte¬ 
gralităţii, purtă în mod evident pecetea unei învălmăşeli ha¬ 
otice. Corpurile legiuitoare nu erau de fapt decitcea mai sin¬ 
ceră expresie a spiritului p blic. In realitate tot poporul 
nostru intrase într’o penibilă toropeală. Explicaţii se găsesc 
destule pentru acest fenomen, cu deosebire astăzi cînd îl ve¬ 
dem dela oarecare distanţă. Cauza de căpetenie se poate 
căută în acel val al discordării post-beiiee care ca pre¬ 
tutindeni s’a revărsat şi aici, bolnăvind nervii şi slăbind vo- 


*47 


www.dacoromanica.ro 



tnţa colectivă. Paralel cu această decompoziţie morală, a in¬ 
tervenit convoiul întunecat al mizeriilor materiale. Ţara în¬ 
treagă apăreâ ca o casă mare pe care-o călcase hoţii şi fu¬ 
rase mobilele. Adăogaţi la aceste neajunsuri de ordin diferit şi 
greutăţile fatale ale mecanismului administrativ în toate do¬ 
meniile, într’un stat care îngloba patru moşteniri disparate, 
îndrumate de patru civilizaţii fără puncte de înrudire. In afară 
de milioanele de ţărani care erau la bază. înfăţişînd pe lîngă 
o plămădire etnică uniformă şi o tonalitate de simţire uni¬ 
tară, clasa conducătoare avea în fiecare provincie un aspect 
local cu note particulare distincte. A le strînge într’un mă- 
nunchiu, a nivela şi a armoniza aceste energii, eră încă un 
program al viitorului. Pentru moment, din încrucişarea atî- 
tor tendinţe contradictorii, într’o vreme cînd nu se putuse 
fixă cetăţeanul tip al Romîniei noi, nu s’a născut decit o 
apatie sufletească a marelui tot şi-o dureroasă lipsă de busolă 
în conştiinţa obştească. Această perioadă de moleşală a ţinut 
ciţiva ani, producind cunoscutele slăbiciuni pe care le resim¬ 
ţim acum la tot pasul: pulverizarea vieţii politice în prea 
multe partide, compromiterea parlamentarismului, degene¬ 
rarea presei, înmulţirea poftelor de acaparare, etc. 

Intempestiva epocă de desagregare în cadrele statului 
proaspăt înfăptuita fost, pentru ideia naţională, un început de 
declin îngrijitor. Fără un catechism lămurit în materie de 
pedagogie cetăţenească, poporul ni s’a sbătut dibuind de pe-o 
zi pe alta. Nelămurirea noastră a dat ptilej tuturor planu¬ 
rilor ostile să-şi puie în practică svîrcolirea subversivă. Calm 
şi metodic duşmanii ţării din afară şi dinăuntru, au început 
să lucreze. Nu intră în rolul acestor rînduri grăbite, să scoată 
Ja iveală cu deamănuntul toată reţeaua decurse ce ni-s’a întins 
în treacăt, însă trebuie arătate cîteva capitole principale. Pri¬ 
mul este desigur cel mai important: otrăvirea presei, in ta¬ 
băra adversă s’a înţeles că pentru a slăbi puterea de vitali¬ 
tate a ţării, trebuie distrus din psihologia neamului mobilul 
suprem pentru care făcusem războiul şi fără de care nu se 


443 


www.dacoromanica.ro 



poale închipui consolidarea păcii: principiul naţional. In sta¬ 
rea de oboseală căzută peste noi, s’a început deci cu o grabă 
necunoscută, aproape pe neobservate, destrucţiunea. Zi cu zi 
s'a urmat înainte planul urzit în umbră. Peripeţiile se cunosc,’ 
cerneala rotativelor din Capitală s'a aşternut murdară peste 
toate splendorile credinţelor noastre. Negustorii de opinie 
publică şi-au tăcut datoria. Ei au înăcrit sufletul, au încurajat 
greşelile, au scuzat crimele, retrăgîndu-se după paravanul 
mincinos al umanitarismului, pe care-1 ridicau în faţa proş¬ 
tilor ca să nu se vadă eticheta dela Moscova. Concomitent 
cu această tentativă cotidiană de sugrumare a ideii naţio¬ 
nale, şi la adăpostul ei, s’a desfăşurat atacul material împo¬ 
triva noastră : acapararea vieţii economice din ţară de către 
aventurieri sau străini şi invazia elementelor de peste graniţă 
in Canaanul rominesc. Amindouâ aceste nenorociri ne-au 
tăiat adine în cămeşi au improvizat nenumărate fortăreţe 
pe seama unor interese inavuabile în Rominia. Acapararea 
economică ne-a aruncat, în propria noastră casă, la discreţia 
capitalului duşman exploatator. Multele naţionalizări camu¬ 
flate, mergînd mină în mînâ cu întărirea atîtor întreprinderi 
comerciale şi industriale, din care fruntaşii poporului domi¬ 
nant erau excluşi cu desăvîrşire sau aveau rolul ridicol de 
«impli figuranţi, toate au contribuit să dea un aspect straniu 
de neoiobăgie materială romînismului liberat politiceşte. 

In asemenea condiţii, ideia naţională copleşită de somno¬ 
lenţă, în rlndurile noastre a început să se redeştepte pe urma 
loviturilor primite din afară. Asaltul străinilor a trezit o reac- 
ţiune, şi o perioadă nouă s>a deschis, a treia în evoluţia noas¬ 
tră de simţire dela unire încoace: perioada de reculegere na- 
-ţională. 


* 


* 


U9 


«Mustul care fierbe». 


29 


www.dacoromanica.ro 



Vor fi avînd destule exagerări în conduita lor din anii din 
urmă cei douăzeci de mii de studenţi universitari, care s’au 
mobilizat pentru reînvierea unui crez romînesc. Adevărul este 
insă, că lăsînd la o parte nuanţele iperbolice şi privind fondul 
chestiunii, acest tineret cu neastîmpărul lui a fost seismo¬ 
graful care a înregistrat mai de grabă primejdia şi a tresărit 
in postură de apărare ca să salveze un patrimoniu de gîndire 
pe care pierzindu-1 ne prăbuşim în neant. 

Studenţii prin impulsurile vîrstei şi prin preocupările lor 
intelectuale, reprezentînd cea mai delicată coardă a sensibili¬ 
tăţii unui popor, in lumea lor de idealitate pură, au reacţionat 
mai întîi. Pe ei nu-i anihilau nici greutăţile vieţii curente, nu-i 
neutralizau în atitudini preceptele de înţelepciune gravă a 
partidelor, nici nu-i scosese din luptă nervii uzaţi de tranşee. 
Ei erau copiii furtunii, prima generaţie venită pe lume ca să 
sconteze biruinţa. In avîntul pe care-1 primise ca zestre din 
flacăra războiului desrobitor, ei au fost crud decepţionaţi 
cind au luat contactul cu realitatea. Din primele momente au 
înţeles că ideia naţională, evanghelia lor păzită cu sfinţenie, 
începe a fi nesocotită şi trasă în noroi. Revolta le-a ascuţit 
instinctele şi-au sezizat cu intuiţia lor adevărurile organice 
ale existenţii noastre. Au cetit gazetele scrise de condeie în¬ 
chiriate şi-au lovit cu pumnul în obrazul prorocilor mincinoşi, 
au desluşit galeria sugace a străinilor oploşiţi pe spinarea 
noastră, dela cîrciumarul ovrei imigrat din Galiţia în Mara¬ 
mureş, pînă la fabricantul rubicond, naţionalizat, care cu trei 
consilii de administraţie acordate mandarinilor zilei îşi răs¬ 
cumpără şi milioanele şi impertinenţa. Au văzut in dreapta, 
au simţit în stînga cum se stringe lanţul împrejurul unui 
început de viaţă nouă şi răniţi în susceptibilitatea lor, bâie^an- 
drii au devenit, după obiceiul tuturor mişcărilor reforma¬ 
toare, precursorii unei resurecţiuni la noi. 

Protestarea însă împotriva moliciunii dinăuntru şi-a nă- 
valei din afară n’a rămas izolată la băncile universitare, pri¬ 
lejuind astfel pretextul că e numai un foc de paie, aţîţat de 


450 


www.dacoromanica.ro 



nematuritatea unei virste plăpînde. Nu 1 Rînd pe rînd, în m㬠
sura In care progresă acţiunea de învăluire duşmană, pătura 
noastră intelectuală, pe ici pe colo, a pornit să se mişte. Impe¬ 
tuozitatea şi neruşinarea cu care eram batjocoriţi la tot pasul 
ne-au sguduit din indiferenţă. Cu deosebire presa străină dela 
Bucureşti, cu Rosenthalii şi Honigmanii ei, a colaborat de 
răsputeri la această reacţiune. Aceşti indivizi ne-au tras din 
păr şi ne-au scuipat necontenit. Subt ocrotirea lor, diverşi 
agenţi ai Moscovei s'au pripăşit la noi. Ne-a insultat proza 
anarhică a inconştientului Panait Istrati, ne-au scuturat lec¬ 
ţiile insolente ale provocatorului Guernut... A venit în urmă 
incursiunea lui Barbusse patronată de aceleaşi fiinţe catili- 
nare din gazetărie. Ei bine, protestarea a crescut ca o ava¬ 
lanşe, solidarizînd mulţimea conştientă a oamenilor cum se 
cade. S’a produs gestul d-lui Bacalbaşa schiţat de cea mai 
elementară demnitate de bun romîn, s'a ostracizat d. Costa- 
Foru din Sindicatul Presei, am avut banchetul la care gene¬ 
rali in activitate şi-au spus cuvîntul lor... 

Numai orbii nu văd că sent mentul naţional e în plină re¬ 
suscitare, că sunt zadarnice barierele meşteşugite care vor 
să-l stinjenească. Ne-am trezit din letargie şi ideia galopează 
spre-o culme nouă. După cele păţite şi după perspectivele de 
complectă paralizare pe care ne-o pune în vedere viitorul pe 
urma inacţiunii mai departe, lumea s’a frecat la ochi şi începe 
a vedeâ limpede. Din toate unghiurile ţării şi din toate cla¬ 
sele sociale instinctul de conservare smuls din adormire se ri¬ 
dică febril şi se înşirue în linie de bătaie. Fără argumentaţii 
speciale şi fără chiţibuşerii de doctrină, dreaptă ca o potuncă 
de dincolo de moarte, şi fără apel ca o sentinţă de ultimă in¬ 
stanţă, prinde a se strigă din rărunchii masselor convingerea: 
— Vrem să stâpînim această (ară, să ne valorizăm drepturile 
asupra el... ne-am săturat de escrescenţele parazitare care ne 
storc vlaga şi ne falşifică rostul... le vom răspunde de-aci îna¬ 
inte... ori se pleacă , ori pleacă... 

lată frînturi din cîntecul care cucereşte azi sufletele! Cu du- 


45t 


www.dacoromanica.ro 



ioasă cucernicie îl primim, cei care l-am cîntat o viaţă în¬ 
treagă. O viziune de strălucire largă desprindem din accen¬ 
tele Iui răsunătoare ca un clinchet de oţele. 

La început de anul nou, subt zodie nouă, porneşte la drum 
sufletul românesc: e ofensiva naţională. 




www.dacoromanica.ro 



Supremul păzim: Armata. 


C uvintele rostite deunăzi de generalul Averescu la Cra- 
iova, pentru a sublinia importanţa armatei în viaţa noas¬ 
tră de Stat, au stârnit o adevărată revoltă la cunoscuţii 
arendaşi de opinie publică din Bucureşti. Ca loviţi de-o ba¬ 
ghetă magică, honigmanii şi blumenbergii s’au sburlit dea- 
binele. S’ar păreâ că spectrul Curţilor marţiale a filfăit o 
clipă deasupra atîtor conştiinţi vinovate preschimbînd te¬ 
merile lor adormite de amnestie într’o sgomotoasă chelălăială. 
Toţi s’au pomenit că-i doare la democraţie pe urma acestor 
declaraţii, şi, susceptibili cum au fost totdeauna in materie 
de constituţionalism, iluştrii gînditori ai scrisului romînesc, 
s’au înfiorat, ca de obicei, de grozăviile «dictaturii militare». 

foarte bine ! Înţelegem perfect tresărirea spontană, şi nu 
ne miră cîtuşi de puţin protestarea lor. In definitiv, între pra¬ 
ful de puşcă şi spiritul ofensiv al acestor reformatori, n’a fost 
nic odată vre-o cumetrie. Prea pronunţate impulsuri atavice 
i-au imunizat de asemeni slăbiciuni. Războiul recent le-a con- 
firmat.cu vîrf şi îndesat aptitudinile, cum am zice absolut 
civile, pe toată întinderea globului. La noi în ţară cu deose¬ 
bire âu fost anfimilitarişti din principiu şi au practicat paci¬ 
fismul mulţi dintre ei în tabăra nemţească. Dacă s’ar deschide 
catastifele dela marele staf-major. cifrele ar vorbi mult mai 

IsF 


www.dacoromanica.ro 



răspicat decât timidele noastre constatau. In frenezia unirii 
s’au şters aceste amintiri, şi la dreptul vorbind, poate că e po¬ 
trivit să nu mai răscolim capitolul sîngelui, fiindcă generozi¬ 
tatea şade bine biruitorului. De-atunci însă, depe vremea 
tranşeelor şi pînă astăzi, crizele lor umanitariste se {in lanţ, 
şi de cîteori vine vorba de armată, amnestiaţi reintegraţi în 
gazetărie, tratează cu o legitimă oroare subiectul. 

Ne dăm seama, deci, de enervarea în chestiune, şl cum 
spuneam îi înţelegem pe toată linia. Cuviincioşi şi iertători 
cum suntem, nu ne-am îngăduit niciodată să le cerem ce nu 
ne puteâ acordă psihologia lor complicată. Nu le-am pretins 
astfel să-şi puie rotativele în serviciul ideii de apărare naţio¬ 
nală, care nu se închipuie astăzi fără o forţă militară bine 
orînduită. Le-am tolerat şi ironii şi batjocuri consecvente la 
adresa acestei instituţii, şi nu i-am poftit să înregistreze 
măcar numele grănicerilor noştri împuşcaţi la Nistru de către 
bolşevici, într’o vreme cînd Goldstein cu greva foamei ocupă 
coloane întregi la ziar şi rebelii dela Tatar-Bunar erau încu¬ 
nunaţi cu o aureolă de simpatie. Nu le-am cerut nimic, fiindcă 
i-am priceput. Suntem astfel în drept, ca în temeiul unei nor¬ 
male reciprocităţi să ne aşteptăm la un dram de toleranţă 
atunci cînd se întîmplă ca la rare ocazii să se facă şi din 
partea conducătorilor noştri mărturisiri de credinţă. 

Dela început ţinem să-i liniştim pe ipersensibilii democraţi: 
fără a se gm.il, în treacăt măcar, la o suprimare a libertăţii 
cetăţeneşti prin baionetă, generalul Averescu la Craiova cînd 
a înfăţişat armata ca un factor important al guvernării de 
astăzi, n'a făcut decît să afirme în mod cinstit convingerile 
cetăţenilor de baştină cu mintea în bună rînduială. Pentru 
această lume din ţară, oricît s’ar trudi patrioţii neofiţi şi to¬ 
varăşii lor, armata inspiră cu totul alte simţăminte. Ea nu 
reprezintă numai suprema garanţie de păstrare a graniţelor 
faţă cu du ? manul din afară, ci depozitar al energiei naţionale, 
armata trebuie să fie şi supremul isvor de autoritate faţă cu 
mişcările subversive dinăuntru. Pot să se supere cît vor amicii 

454 


www.dacoromanica.ro 


<l-lui Honigmann, noi, in zile tulburi ca cele de azi, nu putem 
vedea în armată un corp de mercenari, ci un organism viu 
care strînge într’un mănuncbiu sentimentul colectiv al ţării. 
-Astfel fiind lucrurile, fără a căută o clipă măcar s’o atragem 
in frămintările politice, fără a încercă să înlocuim cu tunul 
■sufragiul mulţimei, cum o face Trotzki la Moscova, noi tre¬ 
buie să ne gîndim la ea ca la un razim serios pentru o viaţă 
de ordine şi normalitate. 

Că demagogii nu iubesc cazarma, se ştie! Că la «Liga 
drepturilor omului» d. Costa-Foru nu ţine conferinţe în care 
să ceară sporirea armamentului nostru, e perfect adevărat. 
Aceasta nu va să zică însă, că spiritul public la noi nu-şi dă 
seama de realitate. Printr’o orientare aproape instinctivă, 
lumea hărţuită de lozince catilinare se gîndeşte la aparatul 
lorţei noastre militare ca la o chezăşie a guvernării paşnice 
•şi echilibrate. Mai mult 1 Se cercetează în mod firesc, cine 
dintre personalităţile de seamă trezeşte încredere în rîndu- 
rile armatei, pentru a vedeâ cine poate asigură cu mai mulţi 
sorţi de izbîndă funcţionarea netulburată a mecanismului 
nostru de Stat. Sunt doar atîtea exemple şi sugestiuni, nu 
tocmai depărtate în memoria tuturora, pentru a legitimă aceste 
preocupări. Fiţi pe pace, nu invocăm nici pe Musolini, nici 
pe Primo de Rivera ca să nu-i apuce frigurile pe democraţii 
presei din Capitala. Ne gîndim numai la perioada de agi¬ 
taţie care se pornise aici depe urma răposatului guvern 
Vaida, cînd generalul Averescu prin popularitatea lui, du¬ 
blată de prestigiul său în raidurile armatei, a înlăturat 
steagul roşu depe calea Victoriei, a potolit grevele, a stîr- 
pit germenii revoluţiei, şi-a pus ordine în ţară. Lumea se 
întreabă cu drept cuvint: prin ce sguduiri am fi trecut 
dacă intre capul guvernului de-atunci şi armată n’ar fi exis¬ 
tat această admirabilă legătură organică, dacă aşa-zisamînă 
de fier a domnului Argetoyanu s’ar fi bălăbănit în gol fără 
învestitura învingătorului dela Mărăşti, sau dacă o soartă rea 
»ar fi instalat in acele ore de primejdie barba d-lui Nicolae 


455 


www.dacoromanica.ro 



iorga sau jacheta d-lui luliu Mania ia prezidenţia Consi- 
Jiului ? 

Lacă atunci a fost aşa, dacă înainte cu şase ani intre ar¬ 
mată şi guvern, Împrejurările cereau o înrudire de suflet atit' 
de apropiată, oamenii cu judecată se întreabă de ce astăzi 
mar fi Ja lei? Nu cumva curentele subversive au amuţit In 
acest răstimp, frontierele sunt sigure, expoziturile bolşevice 
au intrat în pămint şi şleahta demagogilor nu mai este ? 

Să fim iertaţi, — şi dacă se poate să nu fim stropiţi cu prea 
multe bale de cerneală, — pentru sinceritatea noastră, dar 
avem impresia, că cu fiecare zi ce trece, in haosul inform care 
s'a abătut pe cimpul politic relaţiunea logică $ntre armată şi 
viitorul conducător al destinelor Statului revine pe primul 
plan la toţi bunii romîni, dornici să păstreze neştirbit patri¬ 
moniul actual. 

De-aceea, mai domol cu vorbele mari aruncate la gazetă! 

Generalul Averescu la Craiova n’a spus decît cuvinte blînde 
şi măsurate, s’ar puteâ întîmplâ într’o zi să spuie mai mult.... 


www.dacoromanica.ro 



Tabla de materii 


www.dacoromanica.ro 



Tabla de materii 


Pagina 

Rostul scriitorilor. (Din conferinţa rostită ia Teatrul National 

din Cluj)... a 

Cultul tinereţii. . 19 

tdeia naţională. (Conferinţă în fata studenţilor universitari din 

Cluj). , . . 23 

Monumentul lui Mlhail Em in eseu. (Cuvlntare rostită la Sîn Nico- 

laul-Mare). . . . 41 

Vint de primăvară .* . . 45 

Spre alte orizonturi .. . . 51 

O nedreptate. (Oprirea congresului studenţesc) .... ... 57 

Un caz de conştiinţă. . - - - • . 65 

După achitarea studenţilor. 11 

O mare ruşine . . . - . • . - ^ .. 77 

Vio! nţă şi retorsiune.. * • . - . 83 

Luaţi aminte . 87 

Presa de negustor . . . ^ ^ . • • 93 

Ca la Budapesta. -. 99 

Un nou tip pe orizont: Şabăs-g^imul. 108 

Protectori’ Jela Bucureşti. 109 

O chestiu.ie de familie . . , - - . -. H3 

O lecţie . 117 

Dttuă simboluri. 12$ 

i59~ 


www.dacoromanica.ro 
























Pagina 


9 

Cazul d-Ittl Rosenthal .. 129 

Cu unul mai puţin. 135. 

Pînze de păianjeni .. 139 

Începe o bătălie mare^. 1. 151 

Începe o bătălie mare... II. 157 

Mustul care fierbe ....... . 165 

Graniţelt .. 171 

Povestea lui Ilie Muromets. 177 

Adunarea dela Alba-Iulia .. 185 

Vorbele mari .. 195 

Samsarii. 201 

Basarabia. . 207 

-Ce cari pleacă, — cei caii vin... (Fragmente). 21V 

Tabla valorilor. .* . 219 

Trei seri în gara de Nofj. . . . 225 

Dreptatea de vînzare. 231 

După renunţarea principelui Carol. 237 

Gheorghe Coşbuc. (Discurs de recepţie rostit de d. Octavian Goga 

in şedinja «Academiei române*, la 30 Mai 1920). 245 

Un precursor al unităţi’: losil Vulcan.269 

Avram Iancu... 2S5 

La groapa lui Şaguna. .295 

Părintele Lucaci . .. 30t 

Un gazetar de legea veche. 307 

Badea Gheorghe. 311 

Problema maghiară. 317 

Concepţii minoritare. . . 323 

Propaganda dela Budapesta. 331 

Patrioţii dela Budapesta. . • 337 

‘Vecinii noştri sîrbi. . . 343 

Pilda dela Belgrad. 347 

Apropierea minorităţii maghiare. 351 

în Vinerea Patimilor. 357 


460 


www.dacoromanica.ro 




































Pagina 


Problema religioasă.. , . . , _ _ . „ , 363 

Răsvrătirea dela Cuibul cu barză -.. , . 373 

Avem Patriarh. 379 

’ Încoronarea la Alba-lu ta. . . ^ ^ 385 

Mobilizare morală. 389 

Primejdia străinilor !.^... 395 

Fierbe în tară.. . 399 

Oraşele.. . .. . 409 

La o răspîntie nouă~. . .„... 413 

Cum se insultă ţara. ...... . 419 

Procurorii umanităţii. 423 

Răspuns unar provocări. 427 

Lecţia lui Hindenburg. «... .. 435 

Setea de autoritate ..... .. , 439 

O fază nouă: ofensiva naţională . 445 

Supremul razim: Armata 4 ... ~ ~ - 453 


IMPRIMERIA STATULUI. — BUCUREŞlL 


www.dacoromanica.ro 





















www.dacoromanica.ro