Nicolae-Iorga-Razboiul-Nostru-in-Note-Zilnice-Volumul-2-1916-1917

www.dacoromanica.ro 


RĂZBOIUL NOSTRU 
IN NOTE ZILNICE 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 


Războiul nostru 


în note zilnice 
1916 —1917 


VOL. I, 


RAMURI 2, 0, == 
CRAIOYA 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 5 


Anul hotărtrilor. 


(Multe lucruri se vor face în anul care se deschide. (Multe 
Din cele pe care le aşteptăm şi cîteva din cele la care nu ne-am 
gindit niciodată. 

€ îndoielnic că omenirea va răbda mai mult de un an po- 
vara fără păreche ce-i apasă pe umeri. E sigur că într'o fara cum 
e Austro-Ungaria se vor istovi toate mijloacele înşelării şi silei şi 
că vechea firanie mincinoasă și violentă va da in genunchi, E 
sigur iarăşi că strigătele de desnădejde ale poporului german, care 
şiie că nu-şi apără nici viata, nici hotarele, ci ambiția fără margeni, 
îuria cuceritoare a unei aristocrații desprefuitoare sf a unei lacome 
burghesii, vor ajunge aşa de puternice încît se vor cutremura de 
ele şi cele mai neclintite hotariri. 

Atunci va fi un mare ceas de reculegere şi decisiune pentru 
toţi: atunci, amufind guri care au tot strigat victorie, se vor auzi 
neted, ca trimbitele județului celui din urmă peste zvonul turbat a! 
Jadului, cuvintele de dreptaie. Şi va curge atunci singe nou, va 
curge atunci şi sîngele nostru, al celor de aici. 

Va fi un ceas cumplit. Îl aşteptăm însă de așa multă vreme, 
atit de mult e de cînd trăim cu fofii în atmosfera morții, aseme- 
nea cu aceia pe care, intunecind şi amufind, o mină uraganele 
înnaintea lor, încît vestea nu ne mai mişcă. Ba unii au sfinta ne- 
răbdare a ceasului, 

Să fie! Atita putem spune. În sfirsit, să fie! 

Alita e urarea pe care o putem rosti azi acelor cari vor mai 
trăi şi acelora a căror jertfă se va face. Noi înşine nu stim, in 
comunitatea unei primejdii sacre, dacă vor fi cuvintele noastre Ja 
sfirşitul anului celui neasămănat şi care vor îi acele cuvinte. 

Urările obişnuite au îngheţat pe buze. Una singură se poate 


www.dacoromanica.ro 


6 Razboiul nostru in note zilnice 


rosti fara uşurinţă şi profanare. Să ni stim face toţi datoria, ori- 
care ar fi. Pe unii îi va atinge răsplata unei vieți mai bune pentru 
toți, alţii vor trăi în amintirea tuturora mai puternic şi mai nobil 
de cum au trăit pănă acum ei înșii pentru ei. 


S'a dus un An Vechiu. E acela pe care în toată viata noas- 
tra de popor il putem regreta mai putin. Pentru ai nostri de peste 
hotare a fost o necontenită şi zădarnică pierdere de sînge adausă 
la alte pierderi. O risipă de vieți în robie, iremediabilă si deplo- 
rabilă! Pentru prietenii noştri, pustiul din Serbia văduvelor şi or- 
fanilor, cu biciul calăilor la spatele lor. Pentru omenirea toată, de 
la un capăt la altul, cea mai monstruoasă sălbătăcie, înnaintea că- 
reia omul pesterelor sprijinit în măciuca-i de piatră plină de singe 
ar vărsa lacrămi. Pentru noi de aici, slăbirea prin suspiciune şi ură, 

Şteargă-se pentru toţi amintirea acestor douăsprezece luni de 
chinuri! În ce ne privește pe noi, facă steagul ferii, ridicat odată, 
şi nu pentru o paradă militară, ci pentru o muncă şi o suferință 
comună, ca vechile steaguri ale desbinării, să fie uitate pentru tot- 
deauna! Şi deie-ni acest steag, dus de mini zdravene la biruinfä, 
odată cu un mai larg cuprins al ţerii, nu numai cetățeni mai mulţi, 
ci cetățeni mai buni în acei cari ne chiamă de mult și în acei cari 
de la dinșii, de la nebunia entusiasmului lor desinteresat, vor în- 
vata că răsăritul soarelui nu se aşteaptă din cocioabele de isolare 
ale fiecăruia, ci supt vastul cer al idealuiui care ne acopere si ne: 
păzeşte pe tofil 

3 Ianuar, 1916. 


Germania-si izgoneste 
aliații. 


Germania are aliaţi. Dar numai ea știe cum duce în spate 
pe toji aceşti milogi.. 

Ştiam că li dă tunuri si planuri, muniții şi lecţii de purtare, 

Aflăm însă acum că li dă si... mincare. 

O bună orînduire economică a făcut ca Germania să resiste 
silintelor de a o infometa, ba chiar să menfie un preț oarecum 
norma! alimentelor, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 7 


Resultatul a fost că mii de mii din locuitorii fără poită de 
săzboiu ai Austro-Ungariei, cu Evreii în frunte, au năvălit-o și o 
‘mincau. 

Acuma ea îi dă afară, 

S'a început cearta de la pine. Ea va urmă şi pe alte te- 
Trenuri, 

3 Januar, 1916. 

Argumente fără dreptate. 


În ziarul „oglindirii“ politicei d-lui Marghiloman, «Steagul», 


un convins germanofil, d. (1. Theodorian-Carada, care a scris şi 
jucrari politice, combate argumentele mele din „Universul“ cu pri- 
vire la îndreptarea pe care o* poate lua Romănia, nu între Austro- 
“Ungaria, de o parte, şi Rusia, de alta, ori între ,najia“ austro-un- 
gară şi nafia rusească, ci între nafia maghiară, de o parte, şi 
monarhia internaţională a Țarului, de alta, 

- D, Theodorian-Carada aduce de sigur argumente slabe pentru 
o causa în Oreptatea căreia crede cu tărie, de vreme ce e unul 
din acei puțini cari se opun îndărătnic vointii unei feri întregi, 

Siabe argumente! În adevăr tine ar putea primi pe acela că 
mavem a ne teme de Unguri, fiindcă sînt «un popor mai mic de- 
cit noi şi nici măcar independent ?» 

Popor mai mic decit noi, ei, cari tirasc dupa dinsii atitea 
naționalități robite, şi cari, cît vor fi ce sînt astăzi, ne vor opri 
pe noi de-a fi mai mult decit ce sîntem în momentul de faţă? 
Popor mai mic, cînd dispun de tof ce li-a dat pănă acum alianţa 
politică a Austriei, pe care, întreagă, o tirăsc după ei? Nu mai 
vorbim de argumentul cu lipsa lor de independenţă: în dualismul 
austro-ungar, mi se pare că independenţi nu sînt... Austriacii! 

Nu, d-le Theodorian-Carada, Ungurii sînt pentru noi—o spun 
fara ură, fiind vorba de lucruri fatale, — un adversar permanent și 
ireductibil, atita vreme cit nu vor fi reduși politicește la teritoriul 
pe care-l locuiesc singuri sau în majorități. 

Dar Ruşii? Cu am spus: Rusia. D-sa mă întreabă dacă știu 
Cînd va dispărea monarhia ţaristă. Eu sint sigur numai că va dis- 
părea, fiindcă e resultatul firesc al culturii, care şi acolo înnain- 
teazä răpede. Dar nici n'am nevoie de dispariţia ţarismului pentru 


www.dacoromanica.ro 


8 Războiul nostru in note zilnice 


fesa mea care e credinfa mea. Tot ce atirnă de un om, se schimbă 
et acel om. Cu Nicolae Pavlovici sau cu Alexandru al II-lea s'a 
ispravit politica lui Nicolae Pavlovici şi a lui Alexandru al III-lea. 
Dar ideia maghiară se va isprăvi numai cu ultimul Maghiar. Mo- 
narhia rusească e o apă imensă care se poate revărsa în multe» 
parti, după capriciile vremii: de la Bosfor pănă la (Manciuria. Ma- 
gaiarismul este un rîu canalisat, al cărui curs indreptat precis pe- 
o singură albie, curge amenințător către noi. 

Dar d. Theodorian-Carada ştie ce au de gind să facă Ruşii, 
cari nu S'au manifestat ca popor liber niciodată, de acum în o 
sută de ani. Eu scriu însă la masa istoricului, pe care n'o înviri 
spiritele profetiilor. 4 

În ce privește alte obiectiuni care nu sînt argumente: poli- 
tica lui Napoleon l-iu, a lui Napoleon al III-lea, a Republicei fran- 
cese fafa de noi, eu, care sînt un isteric, și nu un diletant entu- 
siast, mi-am fixat de mult un principiu: să nu judec o politică 
după momeniele ei, ci să interpretez momentele după politica din: 
care fac patie. : 


3 fauuar, 1916. | 
Alegerile din urmă. . 


Alegerile din Galaţi si Caracal, la care sau presintat candi- 
daiuri care, după socotinfa noastră, nu putea îi înlăturată de alegători 
—indiferent de ce ar fi hotărît pe urmă, supt presiunea Guvernului, 
Camera—, s'au isprăvit printr’un balotagiu în care, la Galaţi, părin- 
tele Lucaciu a avut un mare număr de voturi, cel mai mare, iar la 
Caracal 6. Goga a izbutit să producă şi d-sa o puternică manifes- 
fatie electorală în favoarea sa. Candidaturile „naţionale“ au fost 
fetrase însă şi, după citeva zile de polemice în tonul potrivit cu 
anonimatul şi cu o rdspundere, foarte limitată, de prepusi si sim- 
briaşi, disculiile au încetat. S’a trecut cu jenă asupra incidentelor 
de la Galaţi, ruşinoase pentru foafä lumea: pentru bestiiie atitate 
de străini cari au năvălit, cu gînduri de ucidere, asupra unei mulţimi 
desarmate, pentru poliția și administrația de acolo, care dacă n'au 
ştiut de această conspirație bulgaro-socialistă, n'au făcut nimic pentru 
a menținea şi restabili ordinea, si—s'o spunem— pentru susținătorii 
candidaturii, responsabili şi pentru siguranța personală a omului, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 9 


PE | 


“străin de anume obiceiuri, pe care-l adiiseseră acolo şi pe care aveau 

datoria de a-l apăra, şi cu primejdia vieţii, împotriva oricui, 
Acuma se caută alt cal de bătaie, dintr’o parte şi din alta, se 

“explorează terenul tranşeelor inimice cu toate reflectoarele tehnicei 


politice pentru a descoperi de unde si în ce condiţii va veni lovi- 
tura următoare, 


Noi însă, cari nu din punct de vedere al nosiru am dorit sincer 
$4 se dea prin resultatul alegerii o satisfacție Ardelenilor în genere 
Şi mai ales celor ce sperează acasă ori singerä pe cimpiile de luptă, 
noi putem să ne gindim şi {a sensul acestui incident electoral cu 
sfirsit atît de prost. 

Doi fruntaşi ai Ardealului cari, ca o elementară măsură de 
precautiune fafa de tracutul lor, n’au rămas în minile Ungurilor, au 
dorit ca o demonstraţie — dacă mai era de nevoie, față de starea 
actuală a spiritului public — să fie aleşi deputaţi în Camera Romăniei, 

Ei au crezut că, fără a fi inregimentafi în vre-un parti, forțele 
„politice organisate din țară ii pot fi de folos. Tecunoscätori ai lo- 
calitatilor unde se presintau, lipsiți de mijloacele băneşti care trebuie 
şi pentru cea mai onestă luptă politică şi, pe lîngă aceasta, membri 
ai „Federației Unioniste“, ei au primit firma acestei <Federaţii» 
care cuprinde, în întregimea lor, două partide din opositie pe lîngă 
un număr de individualitäfi notate şi niciodată consultate, şi spri: 
jinul asociaţiei. 

Astiel au început lupta, astfel au urmat-o, astfel — si tocmai 
de aceia —au pierdut-o. 

Alegătorul nostru nu e nici lasul, nici prostul care se crede 
în deobste. Fiindcă sărăcia lui îl sileşte uneori la anume acte pe 
care Je blastămă în conştiinţa lui, fiindcă incultura ‘sau lipsa de 
cultura deplină îl face alte ori să cadă în anume curse cei se întind, 
nu trebuie să se deducă o inconştiență şi o venalitate generală, Nu 
numai că atifia sint adînc revoltați în sufletul lor de metoda ori- 
entală învechită ce li se aplică încă, jignindu-i așa de adinc, revol- 
tindu-i şi împotriva tuturora, dar aceia chiar cari se supun au dese 
ori un sentiment de nesfirsita repulsie pentru ceia ce li s'a impus, 
Cei mai mulți —o pot spune— urăsc, instinctiv sau conștient, sis 
temul întreg. 

Dacă au în fafa lor pe cineva care e dușman hofărit al sis- 

www.dacoromanica.ro 


10 Războiul nosiru in note zilnice 


temului întreg, ei ailă în ei eroismul care trebuie pentru a trimete 
pe un adversar al regimului de conrupfiefsi de teroare în Parlament. 
Amintiţi-vă de indoifa manifestare a Iesenilor cari au trimes in Par- 
lament pe A, C. Cuza, 

Dacă însă un om nou, care n'a vorbit înnainte, care nu şi-a 
predicai de mult, hotărît şi fără reserve un crez de înnoire morală, 
care n'a luptat pentru el, aici, o viaţă întreagă, care n’a dovedit că 
nimic nu-l poate înlătura din calea lui, trasă odată pentru totdeauna, 
dacă un astiel de om vine încadrat de organisarea electorală, bine 
cunoscută, a partidelor de interese particulare, se produce neapărat 
acest fapt: el cîştigă tot ce poate da această organisare şi pierde- 
tot ce o altă înfățișare i-ar fi putut da. Si aceasta e ceva mai mult 

Se petrece acest iucru interesant: încunjurat, și bine încunjurat, 

de oameni cari vorbesc mult şi plătesc mult, candidatul e mai slab 
decît acela care s'ar presinta singur, cdutind singura lui forță in- 
alegătorii insii. Şi, la cea d 'intăiu nesiguranță a resultatului, antre- 
prisa însăşi se retrage. 
: Chiar cînd, ca la Galati, o nouă forță politică, onestă, ca a 
noastră, oferä larg sprijinul, necerut si poate nedoril, al propagandei 
sale de ani îndelungaţi, alegătorul se sfieşte: el caută să vadă de 
unde a venit nu numai concursul, dar şi inițiativa. 

Nu batjocurifi deci pe alegători, ci infelegeti-i! 

17 fanuar, 1916. 

Intrevederile de la Niş. 


Împăratul Germaniei a venit în cetatea lui Constantin-cel-Mare 
pentru a fulmina un discurs cu multe reveniri istorice şi prevederi 
amenințătoare înnaintea colegului său de tot aşa de glorioasă vic- 
torie, Ferdinand al Bulgariei, care e un Țar. Au colaborat la aceiaşi 
pagină de istorie balcanică, împodobită cu defiläri de soldați mace- 
doneni, foști bandiți naționali, si, de sigur, cu cîteva viteze asalturi 
date etichetei aminduror Curlilor. 

Dar, odată ce-au fost mulfämiti — şi foarte mulțămiţi par să 
fi fost, toţi, toată lumea, de amîndouă părțile,—ce rost are sa zică 
alții că n'a fost frumos? 

A urmat apoi repetitia scenei, cu personalități germane mai 


modeste, rude ale Ţarului, rude ale Tarinei, Reussi şi Mecklemburgi, 
www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 11 


carl au venit să depuie omagiile la picioarele Împăratului de Orient, 
Salutat prealabil în cuvinte de paritate aşa de măgulitoare de Ţarul 
din Berlin. 

Aceiaşi bucurie reciprocă, nemărgenită, care înlătură orice pu- 
tinta a criticei. 

O distribufie de premii balcanică pentru folosul elevului bun, 
dar şi pentru învățătura celor răi. Şi se ştie că nici într'o şcoală 
elevul bun nare mai multă trecere decit unde colegii săi nu învaţă 
nimic. Profesorul e gata să jure că-l întrece şi pe dinsul, de în- 
vätat ce e! 

Dar mai e ceva. Întrevederile din Niş se îndreaptă contra 
unui duşman neasteptat: Austria şi mai ales Ungaria. 

Această Ungarie îşi aminteşte de tot ce a stăpînit odată in 
evul mediu şi, uitind pe Eugeniu de Savoia, care n'a jucat pe vre- 
mea lui niciodată, ca atijia generali chesaro-craiesti de astăzi, rolul 
de «magyar ember», reclamă partea ei în prada de astăzi. Odată 
ce fläcäit cari au cucerit Serbia şi (Muntenegrul sînt (Maghiari, fie 
şi dacă bocancii înlocuiesc pe piciorul for vinjos o <opincä putu- 
roasa>... În Parlament, în presă, se strigă la Unguri două lucruri: 
să se iea cît mai mult si să se dea din ce se va lua cit mai mult 
nu Neamţului, ci Maghiarului... 

De şi atît de Kohäry el însuși, suveranul de la Sofia n'are 
însă gust pentru această musică. Acel care a vorbit de „locurile 
unde odată au fost Sirbii* înțelege ca de ai lui să nu se vorbească 
tot aşa la vre-o mare serbare maghiară. 

Şi Împăratul Wilhelm nu e convins că acești Asiatici cari întind 
laba cu unghii retractile de pisică blindă, cînd unora, cînd altora, 
cari făceau complimente Francesilor ieri, cînd Ji se părea că e pru- 
dent a o face, nu se află tocmai pe calea ambițiilor germane de 
dominație mondială. El vrea o Austrie mare, şi o vrea pentru sine, 

Şi de aceia toasturile de la Nis, cu asigurările ce cuprind 
față de prieteni. Si de aceia corectura pe care Tisza a incercat a 
li-o face cu bastonui său de felămareşa!, de clasa a i-a, austriacă, 
expediat succesorului bulgar al iui Constantin-cel-Mare (dacă, născut 
în Naissus, şi acesta nu era un Bulgar avant la lettre}. 

S'a mîncat la Nis. S'a mincat cadavru sirbesc, care, de și 


www.dacoromanica.ro 


12 Războiul nostru în note zilnice 


cam vechiu, a fost găsit gustos. Cine a pregătit bucatele ştie însă 
că n'a lipsit şi o halcă bună din trupul viu al idealului maghiar 
în Balcani, 

24 fanuar, 1916. 


Mitropolitul loan: 
Metianu. 


A murit Vädica din Sibiiu. 

Pentru oficialitate era Mitropolit si Escelenfä, era un factor 
politic de tradiție moderată, de prudenţă reservatä, bun de ales în- 
naintea tuturora întrun moment de crisă pentru a intra prin el în 
legătură cu nebunul de popor al „Valahilor“. Pentru ai săi, cari nu 
erau totdeauna muiţămiți de dinsul — o, de cite ori nu —, el era 
mogtenitorul Jui Şaguna, dator a face si el, cit de putin, ceia ce 
făcuse marele său înnaintaş, a inițiă şi a conduce o luptă politică, 
a întregi o mare şi solidă fundaţie. Era pentru ei un şef politic, 
dator să se arăte totdeaund Voevod cuminte, dar viteaz. 

De fapt însă loan Mefianu n'a fost decit Vlädica romănesc, 
cel din urmă, Şaguna înlocuise acest simpatic tip al tradiţiei prin 
superioara sa maiestate de Patriarh şi de căpetenie politic’, de mare 
şi mindru luptător. Vremile nu îngăduiau însă ca astfel de oameni 
să lase urmaşi, Şi după omul cel mare, singur pentru dinsul, tipul 
clasic, istoric, s'a întors din nou, — pentru ultima oară. Şi Rominii 
ortodocşi din Ardeal au avut astfel, pentru maj multe decenii, ca 
Mitropolit pe părintele Mefianu. 


Preot de fara şi protopop de provincie. Administrator bun de 
parohie şi de Tinut; bun gospodar pentru el si pentru alţii. Bise- 
rican evlavios fără fanatism şi exact fără pedantism. Doritor de 
clădiri şi de cumpărături, socotitor bun şi de aproape a toate cele. 
Fără curteni şi fără lingusitori, simpiu şi plin de bun simţ. În po- 
litică »dind Chesarului ceia ce este al Chesarului“, — mai ales că 
viața lui se desfäsurase alături cu a acestui Chesar. 

Şi totuşi la prilejuri mari desvăluia în bătrineța lui zoravănă 
şi vînjoasă pe şeful de Biserică, pe păstorul de oameni, descoperea 
în sufletul său un liniştit, dar sigur isvor de înțelepciune biblică şi | 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 13 


de frumusefS populară. Cine l-a auzit vorbind la sfinţirea Cate- 
dralei din Sibiiu, pe deplin Ja innalfimea situaţiei sale şi dominind 
de fapt o muljime de mii de oameni, — atitia din ei mult mai în- 
vafati decit dinsul,—stie ce vreau să zic. 

Acesta însă e *Vlădica», 

Cine va fi moștenitorul acestui batrin de 88 de ani, tare pănă 
ieri ca în miezul vristei? Fără acest răsboiu, am putea gici: un poli- 
tician dibaciu în haină de preot, de o decen{S modernă în ale su- 
fletului, fără individualitate aparentă si fără caracter representativ. 

Durerile şi aşteptările de azi cer poate un erou. 

Evenimentele mari nu dau însă ele singure nici în mică parte 
ceia ce pretind. Si poate asa va fi şi aci. 

31 fanuar, 1916. 


Apostolat si agitaţie. 


Intr’o societate care simte nevoie de schimbări adinci, maj 
ales în ordinea morală, se produc, neapărat, prin porunca vremii, 
mişcări de prefacere in bine, care însemnează putinţa de a reac- 
fiona a unui organism amenințat de moarte. 

Se cer oameni desinteresafi, cu e viaţă de o aspră consec- 
venté morală, fără grijă de sine şi fără teamă. Ei scriu, vorbesc, 
îndeamnă, critică. Viaţa lor se resumă într'o înnaltă şi grea misiune. 
O plătesc prin fericirea for totdeauna, prin viața lor une ori. 

Un apostolat a început. A doua zi dupe ce s'a pornit miş- 
carea, spiritul de distrugere se răsbună. La rîndul lui, el apucă ar- 
mele de care s'au servit doritorii de reformă. 

Se spun aceleaşi cuvinte, se proclamă aceleaşi formule, se 
întrebuințează aceleaşi îndemnuri. 

Numai cif, în locul jertfelor apostolatului, apar calculele agitaflei. 

Oameni interesaţi, o neconsecvență morală vrednicd de milă, 
cu grijă numai de sine si laşi în dosul fraselor mari de care usează 
şi abusează, apar, vorbesc şi caută a conduce. 

Aici se arată însă valoarea societății înseşi. 

Societatea cu principiul de viaţă sănătos îi distruge prin des- 
preţ, continuindu-se apostolatul peste ruinele agitaţiei. 

O societate adinc bolnavă ca în Romănia tînără a anului 1916, 
îi urmează. 

7 Februar, 1916. 

www.dacoromanica.ro 


14 Războiul nostru în note zilnice 


~ 


24 lanuar 1916 *) 


Poate fi o întrebare dacă, în momentul cînd ochii tuturora 
sint indreptafi cu o aşa de legitimă nerăbdare spre viitor, trecutul 
mai are un rost; dacă, în momentul cînd ne stăpînesc alte gînduri 
decit acela al legăturii cu un trecut mai apropiat sau mai depărtat, 
plin de mai mult eroism si de mai muită virtute ca al nostru, tre- 
buie să se vorbească despre cele ce au fost. 


Am auzit în timpul din urmă mari guralivi spunînd că se vor- 
beste prea mult. Natural, erau în rolul lor: cine poate să se plingă 
că se vorbeşte prea mult decit oamenii cari nau făcut altceva în 
viața lor întreagă ? Da aceia n'aş voi ca, pentru astfel de critici, 
aşa de îndreptăţiţi să critice, prin tot ce n'au făcut o viaţă întreagă, 
să adaug Ja vorbele celorlalli. . 

La acest 24 lanuar, care ispräveste un an de la care astep- 
tam alte lucruri, pe care anul acesta nu le-a dat — şi ne doare, şi 
dorim ca anul viitor să ni le aducă—, la acest 24 lanuar 1916 plin 
de multă melancolie, de multe dureri şi de mult desgust pentru 
greșelile noastre, pentru ceia ce n'am știut să facem, n'aş voi să 
se culeagă și din gura mea un mănunchiu de vorbe. Dar, jarăşi, 
nu sînt de loc în măsură să dau formulele magice pe care atita 
lume le aşteaptă, Ciudaia ideie îşi fac unii oameni despre rostul 
unui cărturar într'o societate! Cărturarul trebuie să aibă toate infa- 
tisärile posibile, între care o înfăţişare pe care el, cel pufin daca 
are Sufletul mieu, o răspinge: aceia de a fi ecoul sonor şi atit, al 
tuturor ambițiunilor și tuturor intereselor, mai bine sau mai prost 
mascate, (Aplause). Rolul acesta refus să-l joc. Să-și umile fiecare 
glasul potrivit intereselor sale, să strige pentru el, dar să nu ceară 
unui om de modestă muncă să joace un rol teatral, care-i repugnä. 
Am făcut teatru, mai bine de-o jumătate de veac, toți, în toate 
părțile. E destul. E peste măsură; cu toate represintatiile noastre 
teatrale nu miscäm nimic: niciun singur soldat duşman de la fron- 


*) Conferinţă ţinută ja Ateneul Romin pentru Societatea ortodoxă 
națională a femeilor romine. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 15 


tierä nu va parasi locul sau pentru oricit din bogatul talent teatral 
pe care-l destăşurăm de mai bine de o jumătate de secol. 


Prin urmare, dacă ar fi vorba să mi se dea să învirt şi eu 
vechea minavetă solemnă, vechea „orgă de Barbarie“ pentru a 
scoate încă un cîntec inutil, pe lîngă cele pe care le-au scos atitia, 
cu spinarea mai bună ca a mea, dar poate cu gust mai prost decit 
al mieu, îndrăznesc să spun că n'as fi vorbit. Nu e nici vremea 
comemorărilor banale, nici vremea glorificarilor zădarnice, nici vre- 
mea fraselor cu un anume piment, cu un anume condiment istoric, 
care singur sa le deosebească din potopul fraselor în care au fost 
amestecate, Dacă este o vreme cînd 24 Ianuar trebuie să fie un 
moment de hotărire luată în adincul inimilor, de fiecare, dacă este 
0 vreme cînd în sufletul fiecăruia, prefăcut prin durerea, prin zbu- 
ciumul nostru de aproape doi ani de zile, să se petreacă un lucru 
rodnic, într'adevăr rodnic, apoi este în anul acesta, 

Anul acesta nu ne lasă cum ne-a găsit, Aceasta e sigur: în 
bine sau în rau, cum voim, cum nu voim, un lucru e sigur: nu ne 
întiinim de acum într'un an de zile aşa cum am fost. lata, în mul- 
timea din care o mare parte îmi e necunoscută personal, sînt atitia 
oameni, pe cari n'am să-i mai vă niciodată. Şi-mi pare rău şi nu-mi 
pare rau. (Aplause), Şi, chiar dacă ar fi ca această nevedere să 
nu fie numai din partea unuia, să fie din partea amindurora, ceia 
ce nu mai înseamnă o nevedere, ci o revedere, aiurea... E sigur 
că nimic din oamenii ce sint în această sală, nimic din sufletul, 
nimic din elementul moral al fiinţei noastre nu va fi, peste un an, 
aşa. Si, oricît de mari nenorociri ar fi, oricît de multe suferinţe, 
oricîte lacrimi şi oricît singe s’ar vărsa pe pămîniul acesta, este 
bine! Orice, numai să nu fim ceia ce amffost! (Aplause puternice.) 


Nu numai în materie de hotar, dar şi în materie de suflete, (Aplause 
puternice.) 


Pentru că nimeni nu creiază hotare care să rămiie pentru 
fotdeauna decit numai dacă este o garantie de suflet în dosul fie- 
cării cuceriri, a fiecării întregiri. (Aplause) Să nu ni închipuim că 
noi, cu sufletul de astăzi, cu sufletul nosiru care nu s'a prefăcut 
în de ajuns, cu sufleiul acesta care crede că, dacă gura a vorbit, 
a răcnit, omul din năuntru e altfel, vom isprăvi ceva trainic, defi- 


www.dacoromanica.ro 


16 Războiul nostru în note zilnice 
niliv. Du zic că nu vom merge la biruintä: o să ni-o dea alţii, cari 
au avut totdeauna alt suflet decit sufletul nostru; o să ni-o dea 
aceia pe cari ne-am răzimat toţi, cu balurile noastre mascate, cu 
revistele noastre de sfirgit de an, cu toată destrăbălarea de bani 
luati de la străini a miserabilei societăţi dominante din acest deso- 
norat Bucureşti. (Furtunoase aplause îndelung prelungite.) 

Nu cu suiletul de azi, neprefacut printr'o revoluție interioară, 
yom putea face, nu ca o victorie militară, ci ca o fundafie politică, 
«Unirea cea mare», de care trebuie să vorbim cît mai puţin si s’o 
pregătim cit mai mult, după vorbele cuiva dintr'un popor cu mai 
mult bun gust în politica lui decît noi, poporul frances, care a zis 
despre Alsacia şi Lorena, prin una din cele mai autorisate guri; 
să ne gindim totdeauna la ele şi să nu vorbim niciodată. Frumos 
cuvînt! Astăzi ei, Francesii, vorbesc şi au dreptul să vorbească, 
pentru că sînt supt steag, pentru că sînt [a un capăt de biruinté, 
fiindcă se află după cele mai învierşunate silinfi pe care un popor 
le poate cheltui pentru atingerea idealului lui. (Aplause călduroase.) 
Eu zic un lucru: un singur gest din mina plină de singe a unui 
rănit care luptă face mai mult de cit toată ieftina retorică, fie şi 
cu prelenfii de a dură cinci sute de ani de acum înnainte, pe care 
Parlamentul şi adunările noastre şi toată aicătuirea noastră socială 
au cheltuit-o în aproape doi ani de zile. 


Aşa fiind, nu ca să adaug la toată această paradă, toarte 
putin potrivită cu un temperament care a urit si a desprefuit tot- 
deauna teatralitatea, nu de aceia vin a vorbi astăzi. Nu, ci pentru 
altceva. Oare, în ceia ce s'a făcut la 1859, nu sînt învățături si 
pentru astăzi? Nu sînt învățături pe care nu e prea tărziu ca să 
le urmăm, cu care să ne putem îndrepta anume păcate ale noastre, 
pe care le-am menţinut, le-am înrăit chiar? Oare în fapta acelui 
grup de oameni cari au dat; în locul Moldovei și Munieniei ame- 
nintate la toate hotarele lor, o ţară care, cel puţin prin întinderea 
ei, prin unificarea hotarelor ei, poate resista mai mult la aceiaşi 
duşmani, oare în opera acelei mari generaţii care s'a format în ţară 
şi străinătate încă înnainte de 1848, care a făcut cărţi, care a scris, 
a propovăduit, care a dus o viaţă apostolică în domeniul sufletului, 
pentru ca mai tărziu să alcătuiască o falangă de luptători şi această 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 17 


= 


falangă să între în politică, nu pe calea meschină a linguşirii şi a 
serviciilor misterioase, ci supt arcul de triumi al unei culiuri birui- 
toare aplause), eare în fapta acestei generaţii, culturală întăiu, po- 
litică pe urmă şi nobil biruitoare tocmai fiindcă a fost intäiu cultu- 
rală şi pe urmă politică, nu sînt mari învățături pentru noi, învățături 
care ni pot prii şi astăzi, finindu-ni cald sufletului ? 

Căci cu sufletul cald al fiecăruia se ciştigă biruința, şi apoi 
cu tehnica. E prost acela care nu înțelege ce stă în dosul oricării 
tehnice biruitoare: este o convingere, este o dorință de sacrificiu, 
fie şi pentru un scop nedrepi, egoist une ori; este căldura sufle- 
tească a unui popor întreg. Aceasta trebuie să ni-o pregătim, La 
finisteriul de Războiu adune-se muniții, adune-se tunuri, adune-se 
provisii şi tot ceia ce trebuie pentru ca orice Romin în stare aluptă 
să aibă o armă în mină gi tot ce-i trebuie ca s'o poată întrebuința, 
dar oricare dintre noi, fie măcar pentru el însuşi sau pentru cei 
mai aproape de dinsul, trebuie să pregătească celfa/t factor al vic- 
toriei, fără de care toate lucrurile acestea nu înseamnă nimic: inima 
caldä, voința nezquduita, pornirea fréfeascä spre concordie, uciderea 
în conştiinţa fiecăruia dintre noi a acelui demon mai rău decit toţi 
demonii care este grija intereselor proprii si satisfacerea propriei 
vanitati. (Aplause), 

Si, dacă vom întreba pe oamenii de la 1859 cum le-au avut, 
ni vor răspunde. Să incercăm a-i întreba, nu aruncind către amin: 
tirea lor frase mari. La acestea ei nu răspund, căci ei nu le-au 
facut. În toată generaţia lor a fost unul singur care a avut, nu ta- 
Ic ntui frasei, ci acel geniu al frase] dincolo de care se găseşte un 
suflet capabil să o susțină, în tot avintul şi în toată delicatefa ei 
Acest om a fost Kogălniceanu, 

Afi auzit acum in urmă-—ceia ce dovedeşte cîtă copilărie este 
în judecata acestei societati—oameni spunind: Kogălniceanu ? Asa 
si-asa! Avem noi alții! Emulul lui Kogălniceanu nu s'a născut însă 
în natia romănească, un suflet de puterea lui, în stare să ridice 
toată învățătura, toată eugetarea şi toată simțirea lui la înnălțimi 
pe care cel mai fericit dintre oratori nu poate rivni să le atingă 
totoeauna. Nu coborind oamenii trecutului după interesele zilei de 


www.dacoromanica.ro 


18 Razboiul nostru In note zilnice 
—————K—*—{_= > 


astăzi, ci silind pe oamenii de astăzisă muncească pentru a se ridica 
la înnălțimea oamenilor trecutului, se face moralisarea unei socie- 
tati. (Aplause indelung prelungite.) Fiindcă astfel sămănăm cu copilul 
căruia i s'a dăruit o statuetă, de cîti-va centimetri, a lui Hercule si 
care ar zice: ce-o fi fost Hercule pe vremea lui, o fi fost, dar sta- 
tuefa aceasta pe care mi-a dat-o tata, de trei centimetri si jumătate, 
aceasta este mult mai nouă, prin urmare şi cu mult mai bună de 
cit Hercule însuşi, cind lua în brațe leul de la Nemeia și-l inna: 
busia. Să nu punem nici noi statuia de trei centimetri şi jumătate 
a faptelor diverse oratorice din Parlamentul nostru în locul uria- 
şului care zugruma odinioară lei în braţele sale (mari aplause). 

Nu frase să îndreptăm către oameni cari, sau nu le făceau, 
sau le făceau de atitea ori mai bine decit suntem în stare să le 
facem astăzi, ci să li punem modest și pios o întrebarea conştiinţei 
noastre, la care ceia ce rămîne din conşiiința unui om, după ce 
rece de marginile vieţii: sufletul desbrăcat de lanţurile materialitatii 
noastre, poate să răspundă, 


S'ar putea zice: de ce să asămănăm ceia ce a fost la 1859 
cu aceia ce dorim să se facă la 1916? Sint lucruri aşa de deose- 
bite! La 1859 nimeni nu cerea Roiminilor să se amestece întrun 
războiu. Au fost cîțiva entusiasti cari credeau că ar fi bine ca in 
războiui Crimeii să se verse si singe romănesc; unii ocred şi acum 
şi poate cu dreptate. Italia era atunci numai Piemontul, şi Piemontul 
nu era, fără îndoială, o formidabilă putere politică, o formidabilă 
putere militară încă mai puțin. Piemontul a ţinut să trezească însă 
chestiunea italiană, nu în Parlamentul din Turin, ci pe cîmpiile de 
luptă de lingă Sevastopol. Este totdeauna o oarecare deosebire, Noua 
Italie piemontesă a ţinut să destepte această chestiune, nu prin 
graiui, oricît de călduros, al unor oameni cari vorbesc doar acasă, 
fafa de oameni cu aceleaşi sentimente, ci prin manifestarea de as- 
pră vitejie a ostașului lingă ostaşii celorlalţi, cari luptau pentru a 
zdrobi la Sevastopol acel vis de dominație asupra lumii întregi în- 
cepind prin Orient, pe care-l aveau Rușii atunci şi care nu e mai 
puțin criminal, dar nici mai criminal decît gindul de dominație 
asupra lumii întregi începînd prin Occident. (Aplause), Şi voiu 
zice mai mult decit atita: este mai criminal gindul de a stäpini 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 19 


tumea întreagă începînd prin Occident decit prin Orient. La 1855 
Orientui ar fi suferit mai puţin ca viata strivită pentru o dominație 
mondială decît civilisafia, ajunsă la cel mai înnalt grad de conştiinţă 
omenească, a Apusului, pe care alţii astăzi vreau s'o calce în pi- 
cioare, cu tot sufletul dintr'insa, pentru a ajunge la dominaţia lumii. 
{Apiause). Este, oricum, mai inteligent să pornesti de la Moscova 
trecind pe la Nistru si Prut ca să cauţi a ajunge la Paris, decît să 
pleci dintr'un mare centru de viaţă strălucitoare modernă ca să te 
infunzi in mlastinele Balcanilor, alături cu tovarăşi a căror vitejie, 


mai bine cercetată, se resolvă în două singure elemente: lăcomie 
şi sălbătăcie. (Puternice aplause.) 


Astăzi, ni se spune, este cu totul altiel decit ia 1859. Nu numai 
că ar fi bine să fim și noi pe cîmpul de luptă, dar numai astiel 
putem căpăta ceia ce ni se cuvine, Astăzi, prin urmare, împreju- 
rările ar părea cu totul schimbate: ceia ce odinioară aparținea do- 
meniului diplomaţiei în rindul întăiu şi doar pentru cîţiva fantasti 
putea fi stramutaf si în domeniul armelor, astăzi trebuie căutat, în- 
nainte de toate, în teribila dovadă a armelor bine purtate şi duse 
la victorie şi numai pe alături, ca pregătire, ca întovărășire si ca 
desăvirşire, în isteata activitate de minte a diplomaților. 

Si, fiindcă situația ar părea cu totul schimbată, ar zice cineva; 
de ce să asemeni oamenii de la 1859, cari aveau o singură mi- 
siune: să vorbească pretutindeni de durerile romänesti, să proclame 
pretutindeni drepturile româneşti, să arate că în aceste regiuni des- 
pretuite este cultură, sînt amintiri mari, sînt aspirații puternice că- 
tre viitor, că lumea, în hotărirea soartei Orientului, trebuie să se 
uite pufintel și la ființele acestea care sufär, care cu toaiă intensitatea 
silintelor lor, [a Iasi ca şi la Bucuresti, cu oamenii din vremea 
noastră, cînd nu e adevărat că lumea ne cunoaşte si ne recunoaște 
de ajuns, dar anume tractate, măcar dintr'o parte, ni recunosc al 
nume drepturi și trebuie numai un semn, pe care toată lumea î- 
doreste—dar aceasta nu înseamnă a smunci mina aceluia singur ce 


are dreptul de a-l face,—un semn şi un ,avint al țerii“ pentru ca 
totul să fie bine si statornic îndeplinit? 


Dacă ar fi vorba numai de a face un semn, de a întra în 
luptă, de a trece o graniţă, de a infige un steag si de a ne întoarce 
acasă mulfämiti de ceia ce am îndeplinit, dacă ar fi vorba de un 


www.dacoromanica.ro 


20 Războiul nostru în note zilnice 


1916 ca 1913, eu n'aș avea nimic de zis. Fără îndoială că, distri- 
buind Dumnezeu daruri tuturor popoarelor, ni va îi dăruit şi nouă 
darul norocului care dispensează, se vede, de toate celelalte însu- 
şiri. Dar pentru cei cari voim un 1916 scăldat, nu în sudorile mar- 
şurilor gimnastice, ci în sîngele inimilor generoase, cari voim să pe: 
cetluim, nu prin amintirea unor excursii, mai mult sau mai puţin 
bine hrănite, ci prin amintirea unei Jupte infruntate cu toată hotă- 
rirea, anul 1916, chestiunea se presintă puţin altfel: o graniță o 
. putem trece; o biruinf& o putem cistiga. Avem doar feranimea și 
avem tot acest tineret, pentru creşterea căruia, orice s’ar zice, 
nu s'au cheltuit în zădar silintile cei putin ale unei generaţii de das- 
căli entusiaşti—nu dascăli pentru leafă sau pentru catedră şi, aș 
zice, nici dascăli pentru gradafie, nici pentru situaţiile la care poți 
ajunge avind, cum zicea odinioară un ministru, avind supt picioare 
o catedră universitară, ca să poţi fi numai un om de valoarea sa 
reală, —ci a unei generaţii de dascăli care şi-au pus în minte să pre- 
facă după slabele lor puteri, dar după marea lor dorință, sufletul 
unui popor. 

Teranul, nu mai e nevoie să-l! lăudăm. Dar, pentru a-l conduce, 
avem şi un tineret bun. L'am văzut în atitea şi atitea împrejurări, 
N’o să uit un cas: în 1913, intra undeva, în Balcani, pe cea mai 
teribilă ploaie pe care am văzut-o în viata mea, printr’un noroiu 
înspăimintător, corpul de armată din Moldova-de-sus. Drumul fusese 
îngrozitor de greu, oamenii erau cu totul istoviti, luptind cu tina 
cinci, şase ceasuri; puterile celor maj hotăriţi dinire ferani încă 
începeau să se isprăvească. Mulţi protestau, mulţi cîrtiau, mulţi 
blăstămau, Alături de dinşii, mergind pe jos, am văzut un tînăr 
profesor sprinten. Pentru dinsul nu era ploaie, nu era noroiu, De 
la capăt mersese cu €i, şi, unde mușchii vinjoşi ai feranului se 
isprăviseră, voința entuslasta a acestui suflet tinăr nu se isprăvise 
încă (aplause călduroase). Si eu băieţi ca acestia—acela este exilat 
undeva prin provincie fiindcă a ţinut la o întrunire un discurs prin 
care a supărat pe un şef electorali, care ceruse chiar ca vinovatul 
să fie dat afară din învăţămînt; dar aceasta nare a face J—si cu 
acei cari blastămă, dar ascultă, cîrtese, dar se bat, sint furiosi pe 


1) Profesorul se chiamă Nl. Andriescu şi e astăzi la Tirqu-Jiiului, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 21 
toată lumea dar mai furiosi pe duşman, cu ei facem fără îndoială 
lucrul cel mare. Granița o trecem, victoria o repurtăm. Dar după 
aceia vine altceva, care esfe al oamenilor ceva mai bătrîni, mai 
obosiţi, cari nu comandă o unitate, ci, teti iaolaltă, o societate; este 
datoria noastră, a întregii societăţi, care ea însăşi trebuie să fie 
pregătită pănă la capăt. Şi adaug: încă de acum să rabde, să nu 
fipe cînd se îngustează puţin venitul ca să se mai puie pușca în 
mina cîtorva mii de soldaţi. Este adevărat că acela care, de curind 
a cîştigat din exploatarea unei întregi societăți, luînd banul sträinului 
în proporție mai mare decit de obiceiu, acela trebuie să fie impus 
innainte de orice altă categorie socială, dar nicio categorie socială 
war trebui să denunțe pe alta fără să spuie din parte-i: sint gata 
să primesc orice impunere asupra mea, pănă la miserie, ca să ser- 
vesc fara (aplauze), 

Da, sufletul unei societăţi întregi trebuie pregătit. Să nu ne 
pregătim pentru defilare de steaguri biruitoare, pentru buletine de 
victorie în fiecare zi. Nu! Să ne pregătim pentru lipsa indelungata 
de acasă de la noi, să ne pregătim pentru familia noastră suferind 
de foame, să ne pregătim peniru moartea celor mai apropiaţi de 
noi; să ne pregătim pentru rătăcirile prin locuri pustii cu duşmanul 
după noi, căci se poate întimpla orice, în anume locuri, chiar alături 
de biruința cea mai strălucită: aici unul biruieşte, altul sufere alături 
tocmai fiindcă cellalt birueşte, Dacă nu vom avea sufletul acesta, 
care nu se satura de o biruinfé uşoară, ci rabdă pănă la greaua 
biruinfä finală, atunci biruința feranilor nostri, biruința copiilor noștri 
va fi zădarnică, Doi nu vom fi in stare să păstrăm toți laolaită bi- 
ruinta pe care ei singuri vor fi căpătat-o. Un suflet eroic trebuie să 
ni-l facem toţi, un suflet eroic pentru zilele mari ca şi pentru zileie 
nenorocite, pentru marile sforfarf ca gi pentru marile triumfuri. 
Numai atunci putem zice: sintem gata ; orice s'ar întîmpla, mergem 
pănă la sfirsif, pentru că Romănia este una singură, represintind o 
nație nebiruită, fie şi săracă, rănită, plină de singe (mari aplause.) 

Domnilor, oamenii de la 1859 n'au avut prilejul să lupte, dar 
vă asigur că, dacă ar fi avut acest prilej, asa ar fi luptat. 

Noi ni inchipuim că Europa de la 1859 era pătrunsă de o 
nespusă simpatie pentru poporul romin. Vezi Doamne, în poesie 


www.dacoromanica.ro 


22 Războiul nostru in note zilnice 
Îi 


dăduserăm un emul al lui Dante; statui ca ale lui Phidias şi Praxi- 
tele împodobiau Virciorova si Tirgul-Frumos; cugetători de-ai nostri 
adăugiseră la cunoştinţele asupra naturii ale lui Newton; Moldoveni 
şi Munteni stăteau cu chipurile lor şi însemnarea activităţii lor în 
cărțile de istoria culturii umane, Foarfe simpatici, Oameni frumoşi, 
boieri moldovalahi, prin calitățile noastre sociale căpătaserăm iubirea 
tuturora. Şi, atunci, evident, Europa a spus: păcat că un popor cu 
astiel de însușiri, care a dat aşa de mult culturii, să fie lăsat de 
‘0 parte în împărțirea darurilor! Şi de aceia ni-a dat atunci Unirea 
Principatelor, cele trei judeţe basarabene, şi de aceia ni-a dat Domnia 
peste amindoua ferile a lui Cuza-Vodă şi l-a lăsat în timp de citiva 
ani de zile să facă cele mai mari reforme care sînt singurele pe 
care le-am îndeplinit curagios în decursul veacului al XiX-lea : luarea 
de la Greci a pămîntului ferii şi luarea, tot de la Greci la urma 
urmei, oricît de spälati în nu ştiu cite ape de botez romänesti, a 
pămîntului feranului (furtunoase aplause, îndelung prelungite ) 
D-lor, nu ni s'au dat uşor aceste lucruri, de un areopag eu- 
ropean în care erau şi glasuri dușmane nouă, Austria ne ură de 
moarte, şi spunea, cum din actele diplomatice se vede: dacă această 
“Unire a Moldovei şi a (Munteniei se îndeplineşte, ce ne facem mine 
cu Andealul, cu Bucovina, cu Banatul, cu părțile Crișurilor, cu Ma- 
ramurăşul, pe care ştim că nu le ţinem cu dreptate, pe care, mini, 
ni le vor cere? Certificatul era foarte onorabil pentru noi, dar nu 
l-am meritat. S'a unit Moldova și Muntenia, si de atunci n'am mai 
cerut nimic. Cine acusă pe unii oameni că nu s'au mişcat, să se 
ducă acasă la dinsul si, dacă crede în Dumnezeu, atunci către dinsul, 
iar, dacă nu, către conştiinţa lui omenească să se îndrepte si să 
spuie: în incapacitatea Romăniei, la un anume moment, de a rosti 
cuvîntul pe care-l aşteptau toți, n'am şi eu o parte de vinovăţie? Si 
cine o are, să nu îndrăzneascăa mai spune nimic. Dar aș vrea să-i 
văd pe acela ce nu are această parte de vinovăţie! (Mari aplause.) 
Se aşteptau Austriecii la lucruri mari; dacă ar fi ştiut însă 
că sintem asa de inofensivi, apoi ei ar fi facut la Viena cel d'intäiu 
steag pentru Romănia unită şi ar fi comandat de sigur un articol- 
prim de toată frumusefa în toate gazetele germane şi unguresti ca 
să ne laude. Ej au crezut că sîntem nebuni, dar noi eram cuminţi. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 23 


=> 


Si noi eram proşti! Nu puteau calcula cit orientalism a mai rămas 
în sufletul acestor oameni cari aveau o aşa de convenabilă imbra- 
căminte occidentală; nu şiiau cit, din Grecul cel siret, din Turcul cel 
zăbavnic, a rămas înfipt în ființa noastră morală prin viciile clasei 
noastre dominante. Şi de aceia ei socotiau că o să fie alffel. ~ 

Anglia ? Anglia crease pe Turcul modern; îi trebuia Turcut 
întreg, şi Turcul, redus la proporţii mai modeste în ceia ce priveşte 
teritoriul, nu era un lucru plăcut pentru negustorul engles. Prin ur 
mare iată doi duşmani: Austria, care se temea de iredentismut 
nostru, şi Anglia, care bănuia pierderea posibilă a cîştigului ei, a 
comerțului ei în Orient. Era Rusia apoi, care zicea: să se unească 
Principatele, numai să facă în năcaz Austriei! Dar, evident, cine 
ajută cuiva numai pentru ca astfel să facă năcaz altuia, nu e cel 
mai bun prieten al celui d'intäiu: nu-i e prieten pentru iubirea faţă 
de el, ci pentru ura față de cellalt, Si era şi Turcia, care din cind 
în cînd se trezeşte intr’o zguduire de friguri furioase şi atunci cel 
din urmă lustragiu îşi închipuie că e de potriva lui Mohammed So- 
coli, Marele-Vizir de pe vremea lui Soliman-cel-Märef. Turcia a su- 
ferit de friguri şi la 1859, cînd credea că poate să reîntemeieze o 
Împärätie turcească pănă în Carpaţi; ea era gata să dea un atestat 
Francesilor şi Englesilor că-i sînt auxiliari buni, vrednici hamali oe 
războiu, dar, odată ce au bătut pe Ruşi, acum e rîndul să se restituie 
Statul turcesc în granițele de odinioară. Cu astfel de gînduri ea se 
împotrivia la eliberarea deplină a oricării provincii supuse pănă 
atunci. lată, deci, încă un dușman. 

Dacă era pentru noi Franţa, diplomaţia ei nu ne iubea de loc;, 
diplomaţii din Constantinopol erau sătui de „chestia moldo-valahă“; 
însuşi represintantul lui Ylapoleon al Ill-lea pe lingă Sultan vedea 
cu oroare această chestie care nu se mai isprăvia niciodată. 

Si, pe de alfa parte, chestiunea romănească înduşmănia pe 
Franţa cu Anglia: alianța aceasta, atît de necesară în viitor, între 
cele două Puteri se putea sfarima prin acea grijă de noi pe care 
Franţa o avea şi pe care Anglia nu voià s'o aibă, fiindcă avea grijă 
de Turcia. 

Atunci, într'o astfel de Europă, cine oare finea cu deosebire 
la noi, pe lingă cine ne ură franc ori ne iubea numai ca să facă 


www.dacoromanica.ro 


24 Războiul nostru în note zilnice 


năcaz altuia? Ne sprijinia doar nobila personalitate a Împăratului 
îrances, însă fără ca Franţa întreagă să fie prinsă de aceiaşi iubire, 
Si, atunci, de ce ni s'au dat toate acele lucruri? De ce întregul 
program al generaţiei de la 1848 a fost adus la îndeplinire? 
Răspunsul este foarte uşor: fiindcă toți cei ce hotărau în 
străinătate şi-au dat seama de un lucru, care era foarte adevărat: 
că această generaţie nu se lasă cu niciun pref despărțită de jdealui 
penfru care trăia, că această generaţie este în stare să provoace 
răscoale, să aprindă din nou focul care abia se stinsese, că pănă 
la moarte toți represintanfii acestei generații sînt gata de toate sa- 
crificiile pentru îndeplinirea unui ideal. Şi, cînd o societate întreagă 
este in stare să înlocuiască o armată --si asa era societatea de la 
1859—, ei bine se poate zice că societatea aceasta are tot atita 
putere cît o societate contemporană sprijinită pe cea mai puternică 
armată: Sint soldaţi, fiecare, ai ioealului lor! (Mari aplause.) 


Da, este o asămănare între vremea de atunci şi vremea de 
astăzi, Sa încercăm a vedea acum care sînt metodele pe care ie-au 
întrebuințat aceşti oameni ori care sînt acele părți, cel putin, din 
metodele lor de odinioară care se potrivesc şi pănă astăzi, 


Întăiu, onorat auditoriu, oricîte inimi bune ar fi intro socie: 
tate, oricite minți luminate, oricitä conştiinţă nobilă, oricîtă dorință 
de a face bine şi oricîtă putință: de a-l face, o societate nu ajunge 
niciodată la niciun capăt fără o condiţie, mai însemnată decit toate 
celelalte: nu numai o organisafie, dar o organisafie potrivita pen- 
tru scopul pe care-l urmărește. De ce pătimim noi de atita timp; 
de ce atîtea lucruri pe care le dorim nu se îndeplinesc; de ce 
vedem mentinindu-se o stare de Jucruri împotriva căreia partea 
cea mai cinstită a societăţii protesté de decenii întregi? Fiindcă 
lipsesc oamenii ? Nu: sînt. Findcä nu sînt strînși împreună prin- 
tr'o îndelungată educaţie de solidaritate, printr'o fixare de ranguri 
dreaptă şi potrivită, prin pretacerea societăţii într'o adevărată os: 
tire îndrepiată spre atingerea unui scop clar. Avem organisalii, şi 
unele de fier, dar este întrebarea ciji cuprind, pe cine cuprind, şi 
<u ce scop. Sint organisafii, nu de armate, ci de bande de sclavi. 
Par nu prin organisatii de bande de sclavi pentru cistigul fiecăruia, 


www.dacoromanica.ro 


> 
wt 


N. IORGA 


nu prin acestea o societate e vrednică de numele ei. Ni trebuie, 
nu bande de sclavi, organisate pentru jaf, pentru pradă, ci ostiri 
întregi de conștiințe indreptate spre cucerirea unui ideal. 

Ej bine, oamenii de la 1859 au știut să facă ceia ce noi, 
acum, în ultimii aproape doi ani de zile, în acest an şi jumătate 
de zbucium, n'am stiut să facem. Erau puțini: sau strins laolaltă, 
şi nimic nu i-a despărțit. Pe cînd, astăzi, întăiu îi tăgăduieşti cuiva 
onestitatea sufletului, întăiu îl acoperi nt cu loviturile pe care le-ai 
da d-ta, vitejește, dar cu lăturile oamenilor de casă ai O-fale, ai 
unei miserabile prese anonime de partid, care-şi iea toate dreptu- 
rile fiindcă nu iscăleşte și nu înțelege a se lua individual răspun- 
derea niciunuia din lucrurile scrise. Oamenii de la 1859 au ignorat 
acesie mijloace de luptă; duşmani mari s'au întilnit în aceiași casă 


şi au verbit din inimă, mărturisind cu toată sinceritatea cugetului 
ce doresc pentru fara lor. Si au ajuns a se înțelege. 


A fost la Academia Romina — unde eu nu sint cel mai tinar 
de mai multă vreme, unde sint de obiceiu oameni mai bătrini —, 
acum doi ani, o mare şi sinceră emoție: ni dăruise cineva niște 
hirtii vechi. Curiositatea firească la un istoric m'a făcut să răsco- 
lesc încă înnainte de sfîrşitul şedinţei prin ele, şi am găsit o scri- 
soare pe care Academia a comunicat-o apoi presei şi pe care presa 
a şi tipărit-o, unii la coadă, fiecare după cit înțelege, Eu aş fi ti- 
părit-o în frunte. Era o scrisoare a lui Mihail Kogălniceanu către 
Lascăr Catargiu, în care Kogălniceanu spunea că a căpătat un rost 
în Stat, că rostul său este aşa de important, încît are nevoie de 
sprijinul tuturor oamenilor cinstiți, Şi încheia cam aşa: sint ani 
de zile de cînd nu ni vorbim, ani de zile de cînd nu mai avem 
nicio legătură între noi; astăzi eu fac cel d'intăiu pas și te rog 
pe d-ta să uităm tot ceia ce sa petrecut între noi, pentru că nu- 


mai pe silintile tuturora se poate sprijini cum trebuie mersul cel 
bun al treburilor ţerii. (Aplause.) 


Este oarecare deosebire între acest sistem, pe care, ca isto- 
ric, l-am mai văzut în atitea scrisori, şi între sistemul care con- 
sista în a sili pe om săi dea prilej de a-l uri. Repet formula: 
a sili pe om să-ți dea prilej de a-l uri, Si cred că mai bună po- 
litică este aceia care sileste pe om a-ţi da prilej să-l iubeşti. (A- 
plause). 


www.dacoromanica.ro 


26 Räzboiui nosiru in note zilnice 


Şi, d-lor, fiindcă, de la o bucată de vreme, către 1859, a in- 
ceput să bată vintul si din altă parte, fiindcă s'a văzut că Rusia se 
pleacă, şi că Puterile occidentale cîştigă victorii, că o să poată fi 
unită Moldova cu (Muntenia, că o să poală fi un singur Scaun pentru 
amîndouă ferile sau măcar un Scaun mai demn în laşi si alt Scaun 
mai demn la Bucuresti, s'a petrecut un lucru. Anumiți oameni şi-au 
dăsat — cum zice povestea noastră şi o veche poveste grecească —, 
şi-au lăsat pielea cea veche: s'au întins putin, pielea de şarpe a 
plesnit si a răsărit Făt-Frumos: Făt-Frumosul Sprinten, cu ochii lu- 
minosi, cu părul de aur revărsat pe umeri, Făt-Frumos care e numai 
nevinovăție, numai vitejie, numai noutate în suflet. Oamenii de la 
1959 n aveau însă nici naivitatea neexperienfei, nici falsa naivitate 
a prea-multei experiențe pe care o avem noi. Și şi-au zis: da,e 
adevărat, sînt oameni cari au avut odinioară pielea verde de şarpe; 
că aici e Făt-Frumos, acum, nu se poate tăgădui: are ochi de Făt- 
Frumos, are păr de Făt-Frumos, are graiu de Făt-Frumos, are vi- 
tejie de Făt-Frumos, dar totuşi si pielea aceia de şarpe dintr'un colt 
nu e rău să n'o uităm (ilaritate)! Şi atunci oamenii de-la 1859, o- 
norat auitoriu, cari n’aveau naivitatea reală a unora de acum şi 
falsa naivitate, de mască, a altora de acum, au zis: nu! nu mergem 
cu Mihai Sturza, nu mergem cu Grigore Sturza! Dar venia beizadea 
Grigore, om cult, care a făcut filosofie, care avea calităţi de învăţăt: 
de orafor, de om politic, venia si le spunea: ce este Alecsandri, ce 
este Cuza, ce e Negri, ce e Kogălniceanu: nişte copii pe lingă noi; 
noi sintem oameni cu experiență. E adevărat că altă dată am făcut 
alia politică, dar acum ne-am întins puţin de a pocnit pielea de 
şarpe şi a căzut jos; sîntem Feţi-Frumoși ca si dinsii, dar, pe cînd 
ceilalţi sînt Feţi-Frumoşi săraci, noi sîntem Feti-Frumosi bogati—cit 
de bogaţi! Si voiti Unirea? V'o dăm și noi. Voiţi neatirnarea ferii? 
Vom pregăti-o şi noi. Voifi o nouă viaţă romănească? O garantam 
gi noi. Și dăm şi parale pe de-asupra! 

Ei bine nu: oamenii de la 1859 și-au dat sama de un lucru, că 
pentru a ajunge la un scop nou trebuie organisafie, dar trebuie organi- 
safie nouă si cu oameni noi. Şi, dacă noi ne înșelăm şi credem, în 
naivitatea noastră, atevărată sau prefăcută, că Feţii-Frumoşi abia ju- 
puiti de pielea de şarpe pot îi imbräfigafi de instinctul sănătos al 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 27 


Unui popor, un popor întreg ni răspunde, de un an şi jumătate, că 
instinctul lui nu admite această metamortosă. (Apiause.) Si atunci 
îi credem noi, cari am folosit din această viata politică, dar ei, mi- 
lioanele care au suferit din această viață politică, zic: mergem şi 


noi, ne mişcăm împreună cu d-voastră, dar să vedem în frunte Feti- 
Frumosi de aceia cari n’au purtat niciodată piele de șarpe. 


Prin urmare organisalie: organisafie nouă pentru scopuri noi; 
oameni curafi, de cari să nu se lege nimic din farina amestecată 
cu putregaiu a unui trecut miserabil. Dacă oamenii de ia 1859 ar 
fi mers cu Mihai Sturza, cu Grigore Sturza, cu toală protipendada 
fanariotă, cu toţi aceia cari se märturisiserä pe la toate consulatele, 
cari erau plini încă de rămăşiţele scirboase ale unui trecut de umi- 
lintä şi de trădare, dacă ar fi mers cu oamenii aceştia, noi am fi 
trăit, cei din {Muntenia în Principatul muntean cu cine ştie ce „Hos- 
podar“ în frunte, cei din Moldova în Principatul moldovean cu cine 
ştie ce alt <Hospodar> în frunte, Pe cînd, aga, lumea a rămas plăcut 
uimită cînd a văzut pe coloneiui Alexandru loan Cuza, ia care nimeni 
nu se gindise, Domn în cele două teri. Si ştiţi d-voastră ce imens 
bine a resultat de acolo? Un om al trecutului ar fi venit ducind 
după dinsul toate amintirile părţii celei rele din viata lui; aceste 
amintiri l-ar fi urmărit la fiecare pas; dușmanii de odinioară nu i-ar 
fi dat răgaz; prietenii cei noi n'ar fi putut să aibă absolută incre- 
dere în persoana lui, pe cînd omul cel nou a mers fără niciun fel 
de interese ale lui, fără niciun fel de legături ale lui, gata să se 
sacrifice oricînd pe dinsul, a mers pe calea convingerii absolute drept 
la sacrificiu. €l a căzut, Rămănia sa înnălțat; el a murit în exil, 


Romănia s'a întemeiat pentru totăeauna ca ţară independentă, ca 
țară liberă. (Înflăcărate aplause, mult prelungite.) 


AI doilea lucru: era nevoie de o propagandă atunci; este ne- 
voie de propagandă oriunde şi oricind, Ca să vedeţi d-voastră cit 
de mare este nevoia de propagandă în societatea modernă, chiar 
la cei mai innaintafi supt raportul patriotismuiui, o să aduc un Cas» 
care m'a impresionat adinc. Răposatul profesor la Universitatea din 
Leipzig, de pioasă amintire, Lamprecht, mia trimes odată o publi- 
cafie germană în care era vorba de o întrevedere între tinsul si 
Cancelariul Imperiului. Cancelariul Imperiului avea întilniri cu Lam- 
precht, lucru foarte explicabil: un Cancelariu nu cunoaşte muite lu- 


www.dacoromanica.ro 


23 Războiul nosiru în note zilnice 


cruri pe care un om de specialitate Je poate cunoaşte. Şi nimeni 
în Germania n’a acusat pe Lamprecht că sar fi dus la Cancelariu 
ca să-l facă ministru sau să-i dea diurne sau alte näzôrävänii i- 
dioate care pot răsări doar în capul cite unui mahalagiu politic 
stupid din ace! nou Țarigrad care este o parte din Bucureştii de 
astăzi (ilaritate, aplause). À denega oricărui ministru al terii tot ceia 
ce cunoștintele tale si munca ta pot şă dea, a o denega oricărui 
om public, dușmanului tău de moaste, este o crimă. Trebuie să fie 
un miserabil acela care se face capabil de dinsa. Liber omul către 
care te îndrepți să nu fie seamă de sfaturile date... Si să vă faco 
mărturisire personală: în 1913, vara, a venit de la Orhanie, cam 
bolnav, un soldat trecut de 40 de ani, care nu era dator să meargă 
acolo; a venit cu veşti teribile de holeră şi cu alte rosturi, şi s'a 
dus în casa unui om la care nu călcase niciodată în viata şi nici 
n'a mai călcat după aceia, ca să-i spuie cam acestea: Se încheie 
un tratat asupra lucrurilor din Balcani; ştiu lucruri pe care si d-ta 
le știi şi lucruri pe care nu le ştii; să vorbim împreună. Nu am 
văzut pe ai miei de atita vreme, dar voi sta aici, ca să mă înirebi 
orice vrei. Şi adaug; dacă vei folosi, niciodată nu se va ști aceasta. 
Ministrul acela era d-[ Take Ionescu; soldatul eram eu. N'aş fi 
spus dacă aș fi fost întrebat, dacă aş fi fost consultat ca să fie 
cit de putin mai bun tractatul din Bucuresti, făcut cu ochii închişi, 
de oameni care adesea habar n'aveau de ce era vorba acolo. Prin 
urmare ceia ce fac astăzi am făcut-o și altă dată, nu fafa de un 
om împotriva căruia n'am nimic, ci față de un om care ştie si el 
că n'am fost miciodată, supt nici un raport, prietenul său. Şi tot 
asa Lamprecht s'a dus la Cancelariu, dar nu s'a găsit niciun im- 
becil care să scoată că Lamprecht este pentru aceasta vinovat faţă 
de spiritul de critică liber al naţiunii. 

Şi şiiţi ce i-a spus Lamprecht Cancelariului? l-a spus cam 
aşa: Germania aceasta a noastră este o ţară foarte puternică. Ce 
navem! Un lucru însă nu-l avem, şi pe aceasta trebuie să-l că- 
pătăm: acea conştiinţă coborită pănă la cel din urmă om, acea în- 
tregime a cugetării politice pe care o găsesc în Franţa, pe care o 
găsesc în Anglia şi pe care noi poporul German, în masele noastre 
n’o avem. Era părerea lui Lamprecht. Germania, care am văzut de 


www.dacoromanica.ro 


_ N. IORGA 29 
cîtă infrinare, de cîtă jertfa este capabilă pentru scopul nedrept, ab- 
solut nedrept, pe care-l urmăreşte, Germania aceasta nu credea 
acum trei, patru ani, că are destulă pregătire a maselor populare 
pentru un răsboiu. $i noi afirmăm, în toate discursurile solemne 
pe care le rostim, că națiunea e pe deplin pregătită moral. Ba, în 
Senat dacă unul a făcut reserve în această privință, toată lumea 
s'a ridicat împotriva lui: D-ta ai uitat de (Mitropolitul Varlaam, ba, 
ce ştiu eu? de Mitropolitul Dosofteiu, etc.?, — de care auzise în- 
trerupătorul cu douăzeci și patru de ceasuri înnainte: de Varlaam 
și Dosofteiu şi de pregătirea lor pentru... viața morală modernă a 
națiunii noastre! (Ilaritate, aplause). Nu! Trebuiesc pregătiți oamenii 
de astăzi. Şi aceia cu diplome mari din Paris, din Berlin si din 
ajte părţi, cari vor fi ştiind ştiinţa /or, dar şiiința noastră, despre 
noi, n'o știu în de ajuns. Si aceasta este ştiinţa cea mare; cealaltă 
nu plătește doi bani pe lîngă dinsa. Pentru ştiinţa noastră despre 
noi trebuiesc pregătiți toţi, şi cei cu nasul mai ridicat în sus si mai 
subțire, st de multe ori chiar aceştia în rindul întăiu (ilaritate). 

Fi bine, la 1859 s'a făcut așa. Si la 1859 am avut o presă. 
Eu, dacă aş fi preşedintele societăţii Presei— nu sînt nici membru 
—, aş retipări o colecţie de articole de atunci şi le-aş raspindi între 
Ziaristii de astăzi, ca să vadă cum se făcea o gazetă în anii de pre- 
gătire pentru viitorul nou al unui popor: cu ce seriositaie, cu ce 
onestitate, cu ce bunäcuviinfä, cu ce spirit în adevăr european si 
modern se scria atunci, si în ce formă pentru toți inteligibilă. Îşi 
dă samă o parie din membrii, foarte talentaţi de aiminteri, ai presei 
romänesti de astăzi de faptul că lucrurile la care fac alusie, toate 
viciile, toate păcatele cutăror persoane din Bucuresti care se spurcä 
zilnic între ele, nu sînt cunoscute de imensa majoritate a publicului 
romin şi că astfel îşi cheltuiesc spiritul degeaba? De unde să ştie 
marele public toate murdăriile din casa fiecăruia, care formează 
obiectul alusiilor din presa romînă?! Atunci se spuneau lucrurile 
serioase, serios; lucrurile fundamentale, onest; iucrurile de viitor 
cu ştiinţă şi convingere. Şi de aceia presa aceasta a avut rol de 
căpetenie în Unire. 

Dar se va zice; nu erau şi gazete de alffel? Cum, consulatul 
austriac, care avea, dacă nu casa sa de fier — nu ştiu dacă se în- 


www.dacoromanica.ro 


30 Războiul nostru in note zilnice 


trebuitifau case de fier la 1859, — dar punguiițe destul de pline. 
<Aghenţia» nu suna dintr'insele, cum îi suni ariciului cu cheile şi 
joacă ? Nu suna ia urechile unor anumiţi arici-ziaristi pungulifa Aus- 
triei ca să joace ? (Ilaritate.) Ei bine nu: erau atunci arici cari nu 
jucau şi, dacă împungeau, împungeau, nu pe cel de casă, ci pe 
străin. Dacă e vorba de arici de presă, erau arici de felul acesta, 
dar nu jucau nimănui pe bani. 

Cum? Avea Austria atitea interese în Moldova şi nu era un 
partid austriac? Nu era. Dar veţi zice: Nicolae Istrati? Nicolae 
Istrati, scriitor, poet, om de treabă, care a întemeiat o școală la 
Rotopänesti, era filo-austriac, Pentru bani? Ferească Dumnezeu! Asa 
credea el, — om curios, a cărui cugetare faisă îl ducea la această 
conclusie. 


Ori credeţi d-voastră că ia 1859 s'ar fi putut această enor- 
mitate ca într'unul din Corpurile Legiuitoare să se ridice un senator 
care să spuie: între noi chiar, sînt oameni vinduli, şi acel corp, 
acea parte din Parlament să nu aibă sentimentul elementar de dem- 
nitate care ar fi facut să se suspende imediat şedinţa pentru a se 
cere aceluia care a făcut denuntul, fost rector la o Universitate, 
să-şi precizeze acusafia şi, în orice cas, anume persoane să plece 
din Parlament: sau acei vizaji prin acusafia dovedită sau acela 


care aruncase acusafia ce nu se poate dovedi asupra coiegilor jui ? 
(Aplause puternice). 


Presă de corupție nu există. Nu era nici gazetă rusească, 
nici gazetă austriacă, nici gazetă turcească la Iasi ori la Bucuresti; 
fiecare scria aşa cum îi spunea conștiința, mai bine sau mai rău 
informat,—şi poate ar fi fost bine să se fi înțeles toţi, pe aceleași 
base. Dar crufindu-se şi respectindu-se între dinsii au dat o luptă 
corectă şi desinteresată, arätind drumuri deosebite către acelaşi ideal. 

Era atunci şi o adunare care a ținut mai multe luni de zile: 
Răposatul Dimitrie Sturza, care era fără îndoială un om cu foarte multe 
caiităţi, care însă era închis oarecum în obiceiurile sale de eruditie, a 
făcutsă se stringa iucrurile privitoare la Unirea principatelor în zece 
volume prea groase, Intre paginile acelea sînt unele care ar trebui 
săpate în bronz. De muli a rmai fi trebuit să fie alese astfel de dis- 
cursuri pentru ca fiecare şcolar, la lecţia de istorie, ca şi la lecţia 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 31 


== 


de morală politică, să le aibă în mînă, Decit să se învețe dreptul 
administrativ, cu cite judecătorii sînt în ţară, şi o mulţime de alte 
lucruri, care, ori vor trebui si se vor inväfa atunci, ori nu vor 
trebui şi de ce să se mai invéfe, mai bine s'ar pune in mina ele- 
vilor discursurile de atunci ale lui Kogălniceanu, discursurile lui 
Negri, discursurile fruntasilor de aici din Bucuresti ai mișcării către 
viitor: atunci s'ar forma alt suflet deci prin învățarea pe de rost 
a paragrafelor din Constituţie (aplause). 

Ar îi de dorit apoi ca un tînăr care ar avea vreme să facă 
© paralelă între desvoltarea celor doi ani ai Divanurilor ad hoc şi 
între desvoliarea Camerelor romine de Ja 1913 pănă acum. Vremi 
însemnate acelea de după 1913, după tratatul de la Bucureşti, care 
a lăsat problema balcanică întreagă. Căci aveam dreptul să frimetem 
episcopi şi n'am trimes; avem dreptul să facem şcoli şi n'am făcut: 
avem Oatoria să dăm o bună opinie despre noi în cadrilater şi n'am 
prea îndeplinit-o ; aveam misiunea de a ţinea uniţi între dinsii pe 
acei cari iscăliseră tratatul din Bucuresti si a doua zi li-am dat 
drumul ca să-şi spargă capetele, ajungind acuma, unii din ei, şi la 
dorinţa de a sparge pe ale noastre. În Cameră se discutau la 1913 
furniturile cu cîntec ale nu știu cărui măcelar şi alte iucruri care 
m'au silit, întrun moment, să cer cuvîntul pentru a rosti această 
simplă propositié, în momentul chiar cînd pasiunile în jurul mäce- 
Jarului erau mai aprinse: ,dati-mi voie să regret că această fru- 
moasă sală are un singur defect: îi lipsesc ferestre, care să se 
poată deschide». Nu ştiu cum respirau ceilalţi, dar mă înnăbuşiam, 
Şi astfel mi-am permis această critică fata de arhitectul care nu fà- 
cuse fereşiri pentru ca, întrun moment de încălzire a atitor valori 
morale, ele să poată îi deschise către aierul curat. 

Pe urmă a urmat o altă luptă; pentru liberarea economică a 
feranului sau contra, dar, cînd te uitai mai bine, era vorba, cel putin 
de o parte, de altceva decit de teorii politice privitoare fa liberarea 
feranului; au urmat conflicte sälbatece, desonorante, cu scufii de 
pușcăriaşi aruncate în fafa unui ministru, cu insulte plecind de fa 
opositie spre banca ministerială si de multe ori de ia banca minis- 
terială spre opositie; au urmat astiel de scene, încît as fi vrut să 
văd pe omul curagios care de acum în cinzeci de ani o să indräs- 
neascä a face o publicaţie despre Parlamentele dintre 1913 şi 1916, 


www.dacoromanica.ro 


32 Războiul nostru în note ziinice 


cum a făcut Sturza, cu pietate, pentru a înfățișa un model genera- 


țiilor viitoare, în Divanul ad-hoc de Ja 1856-9. (Furtunoase aplause.) 
Credeţi d-voastră că acele sute de oamcni pe care le cuprind 


tribunele Parlamentului în acele puţine momente mai importante, sînt 
lipsite de auz sau de memorie? Ori că nu-şi vor da voie să facă, 
fiindcă sînt mai săraci si mai inculfi decît mulți dintre cei cari stau 
în incintă, jos, de zece ori mai mult de cit a făcut floarea naţiunii 
în momentele cele mai mari de îndreptare către idealul national, 
acolo jos, în incintă ? Vad că în tribune de multe ori se găsesc cocoane 
doritoare de a asculta fioriturile de gitiej ale acelora pe cari-i numesc 
eu pitigoi estetici, — la Cameră ca şi la Senat, pitigoi mai tineri, de 
o parte, pitigoi mai băirini, de altă parte, dar estetici cu toţii (mare 
ilaritate, aplause) —, însă acolo sus sînt şi conştiinţe dureroase, sînt 
frămîntări de îndoială ale unei adevărate conștiințe. Şi aceia sorb 
fiecare cuvint ce vine de jos, ca o revelație dumnezeiască, şi ce gä- 
sesc ? Cetiţi «Monitorul Oficial». Prin spectacolul vieţii publice se 
dă o mare leciie de moralitate sau de imoralitate unui popor, mai 
mult decit prin toate discursurile festive care se pot ținea. (Aplause.). 


Si, d-lor, cu aceasta încheiu încă o parte din cuvintare; din exem- 
pleie pe care ni le dau oamenii de atunci, mă opresc asupra unuia. În 
Camera care a precedat Unirea, s'a vorbit luni întregi, aproape zi de zi, 
de soarta feranului romin. Dar aceia cari au vorbit de soarta feranului 
romin n’au vorbit în vint: peste citiva ani de la alegerea lui Cuza-Vodă. 
s'a dat reforma fägäduité; s'a dat atunci cit se putea da. Erau pe acea 
vreme oameni ale căror cuvinte însemnau un angajament şi cuprindeau 
în ele o garantie. Mine o să trimitem sute de mii de ferani în foc. Sufe- 
vinţa lor a început de mult. Ei o primesc bucuros. Ori pe cine am întiinit,. 
de oriunde, mi-a spus că răspunsul feranului, la orice întrebare privi- 
toare la viitor, este aceasta: <Dacă vrea tara! Dacă ni cere fara!». 
N'au niciun argument împotrivă. Am întrebat si eu în multe locuri :— 
Mergem ? — Dacă zice fara, mergem! Si nu erau oameni cari lăsau 
în bine pe ai lor, ci săraci cari, plecind de acasă, luau brațul care 
singur putea să dea bucata de mămăligă copiilor flaminzi şi zdren- 
terosi, Rabdă iarna, rabda viforul, rabdă tranşeiele umede, rabdă 
foametea celor de acasă, şi totuşi sînt gata să-și verse şi ultima 
picătură a singelui din trupul secătuit de muncă si nedrepiate. (Mari 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 33 


aplause.) Si eu, care sînt istoric, îmi aduc aminte de o noapte la 
Paris, pe vremea Revoluţiei, cînd toată nobleţa sa ridicat şi a spus: 
cîte drepturi avem asupra săracilor, le părăsim pe toate; noi sîntem 
feudalii, noi distrugem regimul feudal; noi toți fägäduim că de acum 
înnainte nu ne mai gindim Ja nimic din ceia ce am avut. Cea mai 
frumoasă clipă din toată desvoltarea Revoluţiei francese, o clipă 
vrednicä de a sta alături cu cele mai mari ale Greciei antice! Si 
m'am gîndit, .în naivitatea mea de cugetător politic: oare n'am putea 
da si noi astiel de exemplu? Sîntem o Constituantă, ne-am adunat 
pentru a legifera în ce priveşte chestiunea feräneascä. Oare ce ar 
fi dacă ne-am ridica, azi, cu toţii şi am face o declaraţie solemnă; 
fără deosebire de partid, în care să zicem: modalităţile le va hotări 
orice Camera; articolele din Constituţie, cari împiedecă improprie- 
tărirea cea nouă, cea mare şi definilivă a teranului, articolele acelea 
însă le abrogăm noi, acum, şi spunem soldaţilor viitorului : Veţi pleca 
gospodari neliberi, si vă veți întoarce gospodari liberi; din pămîntul 
altora afi plecat, în pămîntul vostru, dacă veţi avea zile, vă veţi in- 
toarce; dacă nu, măcar ai voşiri vor stăpini pămîntul pe care-l veţi 
fi meritat prin vitejia voastră. (Întlăcărate aplause, îndelung prelungite.) 

Ei bine, în viața mea n'am văzut adunare mai încremenită decît 
Adunarea deputaţilor Romăniei cînd am făcul această propunere. 
Au venit doar vre-o doi eari, fără să mă întrebe, e adevărat, dacă 
fac parte dintr'o Constituantă si ei, mi-au pis întrebări aşa de naive, 
încît m'am întrebat unde mă găsesc. Luni de zile, in curs de doi 
ani, Divanurile au vorbit numai de soarta feranului, si noi n'am 
putut găsi, în certurile noastre pentru vagoane şi cîte alte miserii 
şi jafuri, o clipă în care acelaş mare curent de iubire, de onestitate 
faţă de muncitorul sublim şi de neintrecutul ostaş al acestei teri să 
ne unească pe toţi. (Mari aplause.) 

Şi, mine, după ce vom hotărî soarta päminturilor la care ne 
uifäm de atîta vreme, nu cu ochii plini de foc ai cuceritorului săl- 
batec, lacom de alte teri, ci cu ochii duioşi ai fratelui care se uită 
la brazda pe care de două mii de ani fratele său munceşte cu su- 
doare amestecată cu singe pentru ca, ridicinou-se Oe jos, să pri- 


www.dacoromanica.ro 


34 Razboiul nostru in note zilnice 


measca pe fafa loviturile de palme ale sfäpinilor săi, cînd vom fi 
stäpini pe aceste teritorii, oare crede cineva că sa isprävif? Nu. 
Problema romănească face parte dintr’o problemă mondială; si prea 
o uităm des, Credeţi d-voastră că Bulgarul care s'a hotărit să ramiie 
totdeauna la Nis va şi raminea? Credeţi d-voastră că, cu toate pro: 
clamatiile generalilor germani de la Bruxelles că sint acolo şi acolo 
vor rămînea, o să rămiie totoeauna acolo? Credeţi d-voastră că 
stăpînirea germană pănă în mijlocul Rusiei este un fapt deiinitiv? 
Una este a ocupa un teritoriu, alta este a-l păstra militar şi al 
treilea lucru, cel din urmă și cel mai însemnat, este a şti să-l mentii 
supt raportul politic pănă în momentul cînd cad hotărtrile definitive. 

Pentru aceasta însă dreptul nostru trebuie cunoscut; trebuie 
presintat asa, încit nimeni să nu se îndoiască de dinsul; trebuie 
menţinut aşa, încît nimeni să nu poată lovi întrinsul; trebuie ga- 
raniat aşa, încît nimic din greşelile minţii să nu poată aduce sfa- 
rimarea operei cistigate prin vigoarea braţului. Să nu ni se intimple 
apoi cumva şi houă ca ilustrului cugetător politic din Sofia, Danev, 
care ţinea minile încleşiate pe multe pămiînturi, dar sa găsit pe 
urmă cine să-l scuture aşa încît mult mai puţin a rămas între un- 
ghiile sale, Trebuie o pregătire nu numai a noastră, dar a lurnii 
întregi pentru viitorul nostru. Si atunci întreb: Ce a făcut societatea 
noastră pănă acum? Ce? Unde? În ce parte? 

Veţi întreba: dar L 1859? Înnainte de 1859 au fost cel putin 
zece ani în cari n’a fost Romin aflător în străinătate care să nu 
ducă împreună cu dinsul conştiinţa datoriei de a face cunoscut lumii 
întregi drepiurile şi idealul naţiunii sale. Studenţii de ieri ni-au adus 
nouă un colt de străinătate pe pămîntul Romăniei; studenții de la 
1848 la 1853 au dus ei un colţ din aspiraţiile şi drepturile romă- 
nesti pe orice pămînt strain pe care l-au atins. Oamenii bătrîni si 
învăţaţi, astăzi, nu se pricep a face atita pentru triumiul afirma- 
fiunit de drept a poporului nosiru, cit se pricepeau copiii cari abia 
părăsiseră băncile școlii, cari n’aveau douăzeci de ani, si viitorul 
Romăniei vorbia în todte unghiurile lumii printr'inşii. Ne recomandam 
prin cultura noastră, traduceam poesia noastră populară; Kogălni- 
ceanu lipăria in franfuzeste fragmente din cronicele noastre. Si n’a 
fost Capitală în Europa care să nu ştie că aici în Carpaţi, aici la 


7 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 35 


Punăre, este un popor hotărit să trăiască împotriva oricui, în mar- 
genile dreptului său întreg. 

Inveje-se tinerii de astăzi să facă acelaşi lucru, Dar se va 
obiecta: nu e vremea pierdută ? Nu, mi-e frică însă ca între idea- 
liştii grăbiţi, între entusiastii neastimpärafi, să nu fie acei mari le- 
neşi pe care-i cunoaştem de o viață întreagă, şi cari să zică: acum 
am făcut un lucru mare, hai din nou pe cuptor! Ei bine, nu! E 
atîta de lucru, chiar după ce vom fi şi în munţii Maramurăşului şi 
vom oglindi steagurile noastre în apele Tisei, încît nu o generație, 
ci generaţii întregi vor trebui să muncească. Deocamdată această 
generaţie să-şi ia îndemnul, dacă nu de la faptele noastre, fatal 
pufine într'o societate care n'a vrut nici-odată să le primească cu 
inima deschisă, măcar de la vorba ieșită din adincul inimii cite unui 
itealist desperat de netrebnicia societätii în care trăieşte (Mari 
aplause, ovafiuni prelungite), 

44 Februar, 1916, 


Boieri si «Boieri». 


Două ziare au vorbii acum în urmă, referindu-se Ia anume 
imetiri contra concordiei nationale pentru atingerea unui ideal unic 
şi la detestabile legături cu străinătatea si anume cu aceia care 
este, fireşte, dusmanä îndeplinirii acestui ideal, despre boierii de 
odinioară, Ar fi fost si ei nişte uneltitori, nişte sprijinitori ai străi- 
ului, nişte vesnici tulburători pentru izbinda partidului ior şi chiar 
pentru satisfacerea vanitäfii personale, 

Să i se dea voie unui istoric care ştie ce au fost boierii cei 
vechi şi care, fiind de mult amestecat în viata politică, ştie şi ce 
sînt «boierii» cei noi, fără deosebire de partid, să protesteze în 
folosul celor d'intäiu. 

Dacă avem o țară astăzi, o datorim, fără indoiala, în mare 
parte, în foarte mare parte, vitejiei, înțelepciunii, tactului politic şi 
rijindriei boierilor de odinioară. Că au avut scäderile lor, nu tăgă- 
dim, E sigur că fără aceste scăderi ar fi fost mai de mult o Ro- 
mânie unită si neatirnata, că multe vărsări Oe singe, multă ruină 
şi multă durere ni s'ar fi cruțat dacă ei s’ar îi ridicat pănă la simțul 
datoriei unei statornice !egături fratesti. Dar umbrele lor ar răsări 


www.dacoromanica.ro 


36 Războiul nostru în note zilnice 


înnaintea noastră pline de mustrare dacă i-am pune, alături, nu de 
urmaşii lor, ci de aceia, cari, fie şi din sîngele lor, li-au luat locul: 
Ei ni-ar arăta rănile cistigate în lupta pentru țară si steagul pe 
care l-au ținut drept în fata dusmanilor. 

Si de ce au putut ei să fie astfel? 

Întăiu pentru că aveau o fradifie de familie, aşa de strins 
legată cu însăși viata patriei, încît orice triumf şi orice suferință a 
ei însemna şi un triumi şi o suferință pentru înnaintașii lor. Patrie 
înseamnă <lucru părintesc», emosie», cum i se zicea de mult, in- 
seamnă «moştenire» si, in ce priveşte binele terii, ei aveau a face 
necontenit si cu însăşi moştenirea părinților lor. 

Astăzi? O burghesie conrupfa de lux si elemente teränesti 
parvenite au luat locul neamurilor vechi. Fiecare se represintă pe, 
sine, poftele si ambiția sa. Boierimea de singe, îmbestrițată cu 
străini, nu mai are ea însăşi nici o legătură cu trecutul marilor 
favnilii. De aici furia de notorietate, de cîştig, cît mai iute, cu 
orice preț, 

Vechiul boier sta la moșie. Era un bun şi un mare gospodar. 
O fräfie de muncă îl unia cu teranul. Făcea biserici și şcoli. Înnainte 
de a fi un Staf, el era, la vatra lui, Statul. Milos şi binefäcätor, 
strîngător şi harnic, el cirmuia tara ca $i moșia lui. $i, cum dăruia 
acolo, asa și aici dăruia: fapta sa, banul său, sîngele său, 

Dar ce voifi să facă noul «boier», fără profesie, fără iubire 
pentru vre-o profesie, usuratec si flecar, vorbăreţ fără idei, preten- 
tios fără merite? Convorbiri și comploturi, intrigi cu oamenii de 
casă, club si joc de cărți, sport politic în Parlament, ură contra 
rivalului care-i răpeşte zilnica portie de onoruri pe care ar avea-o 
fiind la Guvern,—şi totală lipsă de contact cu ţara reală. Ce poate 
face acest om decît să ddrime fără a putea clädi vre-odată? 

Boierul din altă vreme se pleca innaintea străinului, une ori 
si de nevoie. El nu o făcea decit pentru a scăpa viața ferii, Si 
chiar de ar fi amestecat uneori, prin nedibăcie, pe străin în rostu- 
rile noastre, mai era de iertat, fiindcă aveam o situație in lume 
pe care greșelile noastre n'o puteau distruge şi pentru că nu eram 
în măsură să urmărim un ideal, Astăzi, cînd noi sîntem în minile 
noastre și cînd mijesc zilele îndeplinirii celui mai drept ideal, arhi- 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 37 


ele Legafiilor gem de dovezi de complicitate, care ar putea omori 
de zece ori un om politic, 

De aceia să nu scormonim cenușa morţilor pe cari nu-i mai 
putem înţelege fiindcă drumurile lor au fost părăsite de mult, Si 
de toată lumea! 

14 Februar, 1916. 

+ Regina Elisaveta. 


Regina Elisaveta s'a luptat greu cu moartea. Ştiri de Miercuri 
încă arătau că şi-a pierdut cunoștința. Sentimentele de adîncă emoție 
ale unei feri întregi, ale unui întreg neam o încunjurau în lupta 
aceasta mai mare şi mai grea decit toate, 

Ele priviau de sigur pe Regină. Mulţi ani de zile alături de 
severa, de austera personalitate a Regelui, a stat această femeie 
căreia nu-i era îngăduit să tulbure cu simfirea ei delicată gindurile 
grele din care soţul Ei și-a facut viaţa întreagă. Biruitor peste tot 
ce era în el inimă, Carol I-iu a făcut în jurul său marea singură- 
tate a datoriei, de care nu se putea apropia pentru a o rupe nici 
cine avea mai mult drept la aceasta. Puţine zimbete, de la acela, 
răpede stins, al copilei lor, au fost îngăduite să răsbată pănă la 
dinsul, Simtiai că zimbetul însuşi era o ofensă pentru solitudinea 
lui eroică, 

Femeile însă nu-şi pot birui pănă într'atita firea, chiar cină 
sînt isolate şi expuse pe tronul raspunderilor si suferințelor. De 
aceia Dumnezeu, care nu li dă totdeauna o bucurie pașnică printr'un 
sof totdeauna apropiat de ele, prin felul vieţii lui si prin felul cum 
înțelege, i-a dat vesnica mingiiere a copiilor, Elisaveta a Romäniei 
n'a avut mult timp acest sprijin al sufletului său, I-a rămas un mor- 
mint, în care n’a puiut închide niciodată duioasele ei amintiri. 

Linguşirea i-a zis: Mama Rănijilor, cînd era încă o tînără şi 
frumoasă femeie, La paturile celor pe cari jertfa pentru ţară îi 
arunca în durere şi-i punea in fata morții, a apărut alba umbră a 
Doamnei, de la care neamul nostru a aşteptat totdeauna alinare, 
milă şi răsplata unei recunoasteri pe care nicio altă ființă nar pu: 
tea-o da. I sa răspuns cu tăcerea mişcată a celor mîngiiaţi de 
Dinsa şi cu complimente reci de Curte, 

Si totuşi cît de mult poate înlocui pentru cine stătea în locul 


www.dacoromanica.ro 


38 Războiul nosiru in noie zilnice 


Ei orice lipsă iubirea unui popor! Poporul nostru, unul din cele 
mai bune pe lume, a avut pentru Regină o adincă reverență, si 
mai ales cei ce trăiesc supt stăpinire străină au dat acestui respect 
un caracter sacru. Nimic din ce a privit-o n'a trecut fara să atingă 
fibrele cele mai adinci ale sufleiului lor dureros, A stiut-o poate si 


Regina Elisaveta. Sint lucruri pe care cei interesați nu le pot as- 
cunde niciodată, 


Regina vorbia romäneste cu o perfectă stăpînire și chiar cu 
o deosebită eleganță, în care punea, odată, cocheta conştiinţă 2 bi- 
ruintei sale asupra unor însemnate greutăți. Pentru cei săraci a 
avut totdeauna o adinca milă şi pe copiii altora i-a iubit totdeauna 
cu cite 9 fărimătură din iubirea sa de mamă, rămasă fără obiect, 
Totuşi aşa au fost împrejurările, aşa a cerui o voință care nu era 
a Ei, aşa a potrivit o împiedecare dibace de care Ea na ştiut 
niciodată nimica, încît poporul nu şi-a cunoscut niciodată în adevăr 
Regina, in jurul căreia tesea poveştile ce încunjoară figurile mari 
ce nu se văd. Lui i-a părut nespus de rău. Şi Ea, Regina, a simit 
de atitea ori în inima Ei şi aceasta lipsă. 

Atunci a căutat in sine însăşi fericirea pe care viata, fara rău- 
tafe, prin nebiruitele ei fatalitäfi, i-o refusa. De o înnaltă cultură, 
cum puţine femei din secolul ei au avut-o, Doamna Romăniei şi-a 
improspatat suiletul din scrisele celor mai mari ginditori ai lumii 
si în cintecul lor şi-a găsit alinarea. Spirit romantic—cum era tctul 
odinioară pe bunele maluri ale Rinului—, ea s'a confundat în far- 
mecul si in taina romantismului, Oprindu-se mult timp asupra su- 
fletului Ei superior, a scos din adincimile lui întăiu cîntece, apoi 
cugetări de serioasa şi senină filosofie. 

Aceasta a ajutat-o să trăiască. Îi va fi plăcut gloria pe care 
o cistiga Carmen Sylva? Citi pot fi nesimfitori la faimă! Oricum, 
Ea s'a împăcat astfel, prin sine însăşi, cu toate. 


Astfel, ieri gindul Ei ce se zbuciuma in dureri nu intimpina 
nimic nou în suferința care o sfăşia, în misterele ce-i räsäriau in- 
nainte. Partea omenească din ființa Ei se bucura doar că urmăreşte 
drumul pe care supt ochii Săi în lacrimi l-au urmărit cei pe cari 
i-a iubit. Credinta-I zugrăvia în faţă îndeplinirea dorurilor vechi sau 
nouă care l-au fost chinuit suliețul, Far partea aceia prin care ori 


www.dacoromanica.ro 


Li 


N. IORGA 39 


«ine a cugetat la taina vieţii, serios şi îndelung, a biruit-o, privia 
de sus, constatind senin, cel mai adinc din rosturile existenței, — 
acela care liberează de dinsa. 
Îi uram să poată birui. Dacă însă soarta a voit altfel, ne vom 
gindi totdeauna la această 'd'intăiu Regină a noastră care, pe cînd 
- soțul Ei era o glorie pentru Romănia, a ştiut să dea Tronului ferii 
O onoare care nu era numai a rangului Ei, 


21 Februar, 1916, 
Verdun. 


Pe malurile Meusei, în apropierea celor mai puternice din 
fronturile ce apără Franța, se 04 una din cele mai însemnate lupte 
e care le-a pomenit istoria. 

Însemnatä e uriaşa învălmăşală de astăzi prin numărul osta- 
şilor cari se jertfesc, prin caracterul fara păreche de îngrozitor al 
mijloacelor tehnice care se întrebuințează, prin mărimea resul- 
tatului către care se ţintește, resultat care priveşte, nu numai 
Franţa şi Germania, ci lumea întreagă, $i aceasta pentru măcar 0 
jumătate de veac, 

Diciodatä geniul Fatalităţii n'a trecut mai sumbru asupra 
omenirii, aruncînd din norii tainelor sale nepătrunse trăsneie care 
vor omori de Sigur, dar pe cine—nu se ştie încă, 

Însă zilele acestea de Februar 1916 vor raminea şi pentru 
alt cuvint scrise veşnic în constiinfa umană. 

De o parte o imensă Împärätie, mai mult: o rasă aproape 
întreagă— afară de Scandinavi, de Olandesii, asa de amestecați, şi 
de fragmente Sviferiene si flamande—, cu toată pregătirea ei in: 
comparabilă, cu toată energia ei desperată, cu toată puterea pe 
care i-o 04 simţul că e la „punctul culminant al ursitelor sale. 

De alta, un mare popor redus la număr, scăzut ca influenţă 
şi bogăţie, purtind pe trup răni abia cicatrisate. De două ori mai 
putini, ajutaţi rău de aliati—s’o zicem !—egoisti, rămas în urmă ca 
organisare şi aplicaţie practică a ştiinţei. Ei ştiu bine că din biru- 
inf4 nu fi va veni nicio cucerire mare, niciun drept de a robi pe 
alții, niciun cîştig uriaş care să li răsplătească silinfile. N'au măcar 
în fruntea lor un Împărat de drept divin ori un sublim erou pen- 

. tru cari, în beţia devotamentului, să se arunce voioşi spre moarte, 


www.dacoromanica.ro 


40 Războiul nostru în note zilnice 


Și ef resista. De “zece zile resista. Si, orice-ar fi, declară că 
şi de acum înnainte vor resista. 

Pentru întăia oară în istoria lumii eroismul se presintă sin- 
gur, fără nicio constringere, fără nicio teatralitate, fără nicio lăco- 
mie. Şi aflä în el puteri morale pentru a înlocui orice sprijin. 

O forță nouă s'a născut pe lume în Februar 1916 la Verdun, 

Si cea mai nobilă pe care ea a cunoscut-o. 


28 Februar, 1916, 
Pentru «Moldova». 


«Moldova? răspunde la articolul mieu din numărul trecut. Räs- 
punde pe alăturea cum îi e obiceiul si cum îie nevoia, Ca să se vadă 
ce intortocheri pot ieşi din capul tulbure al unor oameni de rea 
credință, reproducem chiar textul impudic al pamfletului: 


«Se ştie că d. Nicolae Iorga a declarat războiu Împăratului 
Franz-Josef, 

Acest eveniment istoric s'a întîmplat în împrejurări cunoscute, 
D. lorga făcea acum cîțiva ani, o excursiune prin Bucovina, Zgo- 
motos şi iubitor de faimă, cum a fost întotdeauna, d. Iorga siră- 
bătea oraşele Bucovinei însoțit de un grup de «studenţi» carl fă- 
ceau <aimosferä” împrejurul său pe oriunde se opria. D, Jorga 
făcea conferinte, conferințe In care Austria era maltratată fara milă. 
Inceti cum sînt Nemţii, ei au rabdat mai mult timp atitudinea d-lui 
lorga, pănă ce, într'o zi, la Suceava, representantul Guvernului, un 
Romin bucovinean, s'a hotărît să roage pe à. Iorga să-și întrerupă, 
călătoria sa în Bucovina. De atunci 0. Iorga a jurat răsbunare im- 
potriva Austriei şi a declarat războiu Împăratului Franz-Iosef. 

De atunci a crescut întrun mod extraordinar dragostea sa 
de Ruşi. Aşa de tare a crescut, că d-sa e astăzi mai Muscal decit 
Muscalii, 

Ceia ce istoricii ruşi ştiu si marturisesc, ceia ce oamenii lor 
politici recunosc, 0, Iorga contestă. 

Astfel nimeni în Rusia nu contestă existența Ucranienilor (sic); 
peniru à. iorga ei nu există. Interesul Rusiei țariste cere suprima- 
rea Ruşilor Mici; à, Iorga îi suprima. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA al 


Se cunoaşte faimoasa sa apostrofä la Cameră: Ucrania (sic) 
nici nu există! 

La acest ucaz al d-lui Iorga prin care suprima un popor, 
răspunde 0. C. Siere printr’un articol pe care-l publicăm în numă- 
rul nostru de azi», 


«Moldova» minte ca o promisiune de dreptate maghiară sau 
ca un consul-Prohaska oarecare. 

Oricit aş fi de „zgomotos şi iubitor de faimă“, — ceia ce o 
arată, între altele, adinca tăcere în care las să se strecoare in- 
treaga mea muncă ştiinţifică, ce “nu s'a invrednicif, în aproape 
douăzeci şi cinci de ani, de zece dări de samă in fară, fafa de 
atenția ce i s'a acordat de un public competent peste hotarele 
noastre,—n'am străbătut Bucovina, întovărăşit de studenţi, cu sau 
fără ghilemetele d-sale, n'am ţinut conferinte nicăieri, n'am nevoie 
de nicio „atmosieră“ gi mam „atacat“ pe nimeni. Cînd am scris 
„Neamul Romănesc în Bucovina“, am călătorit absolut singur, şi 
nimeni n'a ştiut de drumul mieu făcut pe banii miei şi fără 
niciun alt scop decit a sti. 

N’am fost rugat în particular de un funcţionar romin din 
Suceava să nu continuu calea mea, ci, în cursul unei călătorii cu 
membrii Ligei spre Suceava, am fost oprit la hotar şi expulsat, 
pentru că în România m'am pronunțat contra ingenuncherii poli- 
tice fală de Austria. O fard întreagă făcea atunci, cu prilejul reîn- 
noirii Convenţiei de comerţ, acelaşi lucru. 

Deci nu de afunci sînt contra politicei eu Austria. 

N'am nicio dragoste pentru Ruşi, ci pentru poporul nostru 
singur. Dar nu cred că politica unei feri se poate face cu senti- 
mentele unei mahalagioaice înciudate nici cu speranţele în străini 
ale unui ministeriabil lihnit. 

Aceste lucruri le ştie perfect şi 8. Virgil Arion, fiindcă a fost 
martor, factor, şi aprobator constant al agitaţiilor anti-austriace, la 
care n’avea destule lacrimi in gitlej şi accente melodramatice în 
talentul său. 

Cit priveşte polemica pe care Oo deschide cu mine, pe teren 
ştiinţific, eruditia d-lui C. Stere, vom vorbi aiurea, la Academia 


www.dacoromanica.ro 


42 Războiul nostru în note zilnice 


Romina, limpede şi doveditor. Cine vrea să înveţe, nare decit să 
pofteascd, E loc în tribune pentru oricine vrea să-și lumineze ig- 
noranfa or} să-şi preciseze nelamuririle. 
6 Mart, 1916, 
Tacerea. 


E tăcere în Romănia. Nu se fin întruniri, nu se fac manifes- 
taţii, Parlamentul se ocupă din cînd în cînd de vre-un mărunt articol 
de legislație a momentului. Presa care striga a ragusit, cea care 
chema la colțui stradei şi-a isprăvit toate cochetăriile. Oricine poate 
face ce vrea. Se poate duce la Ploiești à. Marghiloman ca să vadă 
că si acolo are o duzină de aderenfi Poate să presinte convingerile 
sale si ale d-lui C. C. Arion. Ar putea veni cineva să propuie si o 
alianță cu Turcia ori o unire personală cu Bulgaria. E sigur că nu 
i s’ar face onoarea unei indignări! * 

Deci, — o amorfeala, o abdicare, supunerea orientală la orice 
ar fi recunoaşterea neputinței oricării inițiative, oricării reactiuni. 

Aşa ar fi dacă ne-am găsi la Queretaro ori la Buenos-Ayres 
sau şi — fără supărare — la Atena ori la Sofia, 

Dar sintem,—nu la Bucuresti, ceia ce înseamnă altceva, ci în 
Romănia, 

„Şi în Romănia cea mare şi adevărată o astfel de tăcere se 
stabileşte cină fiecare știe ce se va intimpla si, în ceia ce va trebui 
să se intimple, ce are de facut. 

Tac toţi. Căutaţi însă numai la răsullarea lor reținută, la ochii 
de foc ce caută în zare. 

€i n’au încremenit, ci așteaptă, 

13 Mart, 1916. 

Între neprevedere şi fobie. 


De o bucată de vreme, în starea bolnavă a spiritului nostru 
public, se observă un fenomen, care se explică prin zguduiturile 
necontenite Ia care sînt expuşi nervii tuturora, dar care totuși tre- | 
buie să-şi afle liniştirea şi măsura intr’o critică pe care vicistitudinile 
fatale ale unei uriaşe lupte n'o pot zgudui. 

Pe de o parte, față de enorma operă subminatoare pe care 
o îndeplinesc supf ochii noștri străinii de peste hotare, adesea spri- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 43 


> 


jiniti fätis de străinii din fara, cari nu se jenează de loc, păstrăm 
atitudinea unui popor așa de Zdravan, aşa de sigur de sine și în- 
cunjurat de atita linişte, încît n’are de ce-şi face ariji. Fiecare vede, 
dar nu refine, aude, dar nu păstrează în minte; nimeni aproape nu 
se gindește să fie un informator facut al autorității, care ea singură 
poate controla, pedepsi şi îndrepta. Şi, s'o spunem, autoritatea însăşi, 
lenesä în a se informa singură, nu arată fafa de întîmplătoarea 
informatie acea grijă care preface pe cine s'a învrednicit odată de 
atenţie într'un devotat urmăritor al uneltirilor contra Patriei. 

Dar, dacă lipseşte această supraveghere, avem în schimb, 
pentru a îndoi răul, altceva, 

Nu descopere cineva un lucru, nu î se pare că l-a descoperit, 
fără ca îndată sa alerge la o desmäfatä publicitate, Afirma faptul 
par'că l-ar fi văzut el, strigă contra negligenfei tuturor celor cari 
erau datori să-l vadă, strînge gălăgios lumea, nu în jurul fapfutui, 
pe care voieşte să-l impiedece de acum înnainte după pedeapsa 
cuvenită vinovatului, ci, vail, în jurul persoanei Sale. 

Resultatul e, întăiu, că străinul va şti unde, cum si de cine 
trebuie să se păzească, luind măsuri ca o cercetare să-l găsească 
fără nicio dovadă contra lui. Al doilea, că autoritatea, insultata, în 
loc să fie înştiinţată, va începe urmărirea cu o preventie contra 
denuntatorului. Si, al treilea, că în public va crește, prin desperarea 
unor asemenea comunicate, convingerea Oesastroasa că ne aflam 
fără straja nimănui în gura unei prăpăstii în care azi-mine neapărat 
vom cădea. 

Guvernul are de sigur datoria să-şi îndoiască vigilen{a şi să 
impuie organelor sale toată prevenienfa fata de acei cari, une ori 
riscind ceva din interesele lor, îi aduc stiri. Dar particularii trebuie 
să facă un riguros control prealabil pentru a nu pierde în zădar 
timpul nimănui, si ei trebuie să evite calea greşită a Oivulgatiiior. 
Dacă totuşi ei o fac, presa nu poate avea destulă prudenţă în pri- 
mirea informațiilor, şi ea nu poaie să uite, în asemenea momente, 
un lucru: că ea trebuie să ştie totdeauna mult mai mult decit 
spune și că nu tot ce știe este de competența, asa de largă, dar 
si de periculoasă, a publicului anonim, către care se îndreaptă. 

13 Mart, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


44 Războiul nostru in note zilnice 


Semne... 


Intr'o nouă revistă germană de politica pe pe care încep ao 
publica la Miinchen un fost ministru bavares şi profesorul Jaffe, 
articolul d’intäiu al celui d'intăiu număr aduce in discuţie, cu o vä- 
dită părere de rău și o jenă simfitoare, chestia umanităţii, 

Nu a milei de oameni, pe care momentul acesta n’o fnai cu- 
noaste nicăieri, progres fafa de sălbatecul veac al XVI-lea, când un 
cronicar se plingea că între creştini se întrebuinţează tunurile, bune 
doar pentru a nimici pe necredincioşi, pe barbari, Ci e vorba de 
marea chestie a umanităţii înțeleasă ca solidaritate umană în ur- 
mărirea noilor scopuri ale civilisafiei. 

Scriitorul german o vede din nou. El mărturiseşte ca înnaintea 
poporului său așa de groaznic încercat în viictoriile sale sterpe si 
lacome de sînge nou se ridică, mustrătoare, icoana severă, adînc 
indureratä şi plină de o pedepsitoare minie, a Umanității. 

Si el nare destule mestesuguri de stil, în aceste vremuri de 
fereală si de censură, ca să recomande alor săi, generali şi diplo- 
mafi, cumpătare, măsură, grijă de ceva mai mult de cit Germania 
însăși. De şi vorbeşte de rectificări strategice la hotarul frances, 
el afirmă, pentru a scuii poate şi pe Austro-Ungaria vasala, că răz- 
boiul a dovedit trdinicia si necesitatea tuturor Statelor si că e za- 
darnică încercarea de a dărima, ba chiar de a degrada. 

E un semn, dar el n’ajunge pentru ca pretutindeni sänätatea 
morală să fie restabilită. * 

Trebuie să se convingă cineva întăiu de anacronismul acestui 
războiu, pornit de stafiile crude ale trecutului contra zimbitoarelor 
zine ale viitorului omenesc, 

Oamenii tind să se adune laolaltă, național osebifi, moral uniți, 
una din condiţii cerind pe cealaltă. Odată tendința spre unitate o 
represinta cucerirea şi cotropirea, dominaţia, stoarcerea, sabia sîn- 
gerată a Asiriei si a Hunilor. S'a trecut apoi la sceptrui de fier at 
Romei, cu un ideal de cultură materială. Apoi la crucea lui Isus; 
cu un ideal de cultură sufletească. 

Acum idealul e mai întreg: al culturii integrale, lar semnul 
vremii e unealta victorioasă a muncii. 


www.dacoromanica.ro 


N. LORGA 45 


Voiti Imperiui lumii? Muncifi, gîndiți. Vom fi ai voştri cu cit 
vom purta mai mult gîndurile voastre, cu cît vom întrebuința mat 
mult produsele muncii voastre. Nu vă ajunge? 

Dacă voiti si colful sacru al conștiinfelor noastre, nenorocirile 
si cäinfele voastra o plătesc,—ca astăzi. 


20 Mart, 1916, 
Ce ni lipseşte? 


«De «barbaria» noasiră sa vorbit muli si adesea în străină- 
tate, de către oameni cari nu ne väzuserä în ochi şi cari nu ceti- 
seră zece pagini despre Romănia. Şi noi am vorbit de dinsa, în 
acelaşi timp cînd vorbiam de civilisafia „Belgiei Orientului“, după 
dispositia în care ne gäsiam şi binele sau răul pe care ni-l aducea 
viața şi pe care-l atribuiam ţerii, nu nouă înşine. 

Dacă «barbarie» înseamnă incapacitate de cultură, minte cine 
vorbeşte de dinsa fafa de una din rasele cele mai bine înzestrate 
din lume. Dacă prin ea se înțelege lipsa de tradiţii, e un ignorant 
cine ni-o pune în samă. Dacă e vorba de lipsa acelor condiții mate- 
riale în care lumea modernă e deprinsă a trăi, a acelor perfecfionäri 
tehnice cu care ea se minèreste, putem răspunde cu succes calomniei, 

Dar este un domeniu în care nu numai că barbaria există, dar 
ea se întăreşte tot mai mult. Căci trecutul nostru n'a cunoscut-o, ci 
el s'a deosebit — pentru care şi itrăim astăzi pe acest pămînt din 
vechiu al nostru—tocmai prin calitatea care este opusă acestui defect. 

Sintem, adecă am ajuns, incapabili de a merge împreună, 
pentru orice scop, ba chiar pentru acela al cistigului în bandă. 

Tot ce se face azi în toate domeniile e resulfatul silinfilor, 
adese ori capricioase si mai totdeauna intermitente, ale indivizilor 
isolafi, cari la fiecare succes isi exaltează si mai mult un individua- 
lism şi aşa destul de desperat. Oriunde te invirfi, dai de opintelile 
şi beţia de sine ale cite unui räzlef, care nu sufere pe nimeni lingă 
dinsul. Abia dacă e destui de largă lumea pentru el; tovarăş in 
ruptul capului nu şi-ar lua pe nimeni. 

Viaţa politică nu poate da partide în adevăr solide, deci în 
Stare să înceapă opere mari. Cultura se pierde în cintecul singuratec 
ori în profesionismul sau diletantismul ştiinţific al fiecăruia. De o 


www.dacoromanica.ro 


46 Războiul nostru în note zilnice 


mare operă economică a tuturora si prin toți nu se poate vorbi. 

Şi fiecare crede că așa e drepi, că aşa i se cuvine, că este 
decenta și folos în asa ceva, Orice nemuljamire capătă glas îndată 
si strigă, aplaudatä, in general, de public. Lupte cu propria conştiinţă, 
concesii altruiste, jerife în folosul tuturora nu se cunosc. Paza gurii 
şi a condeiului se privesc ca slăbiciuni sau dovezi de desertare, 
Nicio discuție si nicio disciplină in aceasiă totală lipsă de so- 
lidaritate, 

Dar civilisatia modernă e, în deosebire de alte fase ale c'vi- 
lisafiei, ioală numai o măiastră potrivire a unor resorturi infinita, 
fiecare märgenit la funcțiunea lui. Ea presupune o disciplină fara 
greş a tuturor vointelor, o sacrificare continuă şi bucuroasă a por- 
nirilor individuale. 

Şi tot ce nu corespunde acestor cerințe e, de sigur, barbarie, 

47 Mart, 1916, 


Discursul Cancelariului 
german. 


D. Bethmann-Hollweg a vorbit înnaintea unei Camere, pe alo. 
curi atentă, în dorința ei de 0estăinuiri, pe alocuri bucuroasă, în 
setea ei de asigurări, a vorbii înnaintea Germaniei, care—si eu pot 
$’o asigur, căci o știu si o ştiu bine,—trece printr'v vreme de grea 
nevoie si de gifiitoare incordäri, setoasă de pace, de orice pace care 
ar lăsa lucrurile cum sînt. A vorbit înnaintea lumii care nu e stă- 
pinită de aceleași prejudecăți si de aceleaşi interese, innaintea neu- 
trilor cari sînt astăzi, în totalitatea lor, neatacabili după înnarmări 
extreme, o instanță morală şi o instanță de drept. A vorbit înnainiea 
Istoriei care, severă, se apropie, 

A afirmat întăiu că acest războiu a fost un act de apărare. 
Ce a fost, ni-o spun si alte documente. A-i da azi acest caracter 
înseamnă un pas înnapoi. Interpretarea dată trecutului e o asigu- 
rare pentru viitor; ea spune: nu vom cuceri, nu voim să cucerim, 
nu putem sa cucerim. 

În fata unei lumi ingrijale si de soaria teritoriilor ocupate, 
devasiate peniru mulţi ani nenorocite, şi de soarta teritoriilor de 
mai îndelungată vreme ocupate de alţi străini decit de Germani, 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 47 


d. Bethmann Hollweg se opreşte pentru a rosti ce ar oferi Germania 
dacă totuşi aliații ar spune acel cuvint d'intăiu al păcii, pe care, 
pentru că ar fi o recunoaştere de infringere, Asquith l-a refusat 
energic la Roma. 

Niciun Stat nu va peri, fiindcă nimeni nu-l poale distruge prin 
fulgerul unei biruinfi complecte si definitive. O spunea fostul Mi- 
nistru dela München; o iasă a se înțelege acum, la Berlin, Cancelariul, 

Belgia ar fi evacuată; ea nu ar fi cuprinsă măcar în com- 
plexul de State al Imperiului, căci ar rămîne un „vecin“, căruiai 
s'ar interzice două lucruri: prietenia cu Franco-Englesii şi apărarea 
națională a elementului de limbă germană. Franța ar da numai ga- 
ranfii de natura vagă. Cit priveşte Rusia, ea ar pierde numai în 
folosul natiilor cucerite si apărate, Polonia si teritoriile baltice. Nici 
vorbă de vre-o Ucraină, domnule Stere. 

Şi nici vorbă de Austro-Ungaria în genere, de anexările şi 
speranţele ei. Nici vorbă de Bulgaria și de ei. Fiindcă la orice 
pace, trebuie să fie un feren de tirguieli, ei bine aceasta se fixează 
de tăcerea Cancelariului în nemijlocita noasiră vecinătate, acolo unde 
ni sint interesele şi drepturile. 

Constatăm ca scriitori politici aceste fapte. Oamenii politici cu 
chemare de a hotări trebuie să știe să observe, și nu numai să 
aştepte, dar să şi lucreze. 

Si în politică sînt acțiuni convergente care, pe drumuri curioase; 
duc la acelaşi scop, unic şi indiscutabil, 

3 April, 1916. 

Civilisatii care străbat 


__şi civilisaţii străbătute. 


La masa de restaurant din gară privesc pe vecinii miei. Oameni 
graşi, voinici, fudui, cari se simi ca acasă la dinşii. Germani cres- 
tint, Germani evrei, — dar cu toții Germani înnainte de a fi orice, 
înnainte de a fi oameni. Şi aiurea alte tipuri răsar: aceiași energie 
dictatoare. Din fiecare gest pare că ar voi să spuie că lumea € a lor. 

Şi dacă te vei sui în tren vei regăsi pe alţii şi pe alții, cari 
toţi stau şi vorbesc aga ca şi cum a lor ar fi această maşină st 
s'ar duce cu noi, prisonierii lor de războiu, concentrați în această 


www.dacoromanica.ro 


48 Războiul nostru in nofe zilnice 


tabără a Romăniei, undeva după scopuri ale lor. Oriunde e un co- 
mision, o afacere în stil mare, o fundaţie financiară, o fabrică, 
ei şi iar ei. 

În Rusia va fi aşa, în Ungaria așa, în Italia, în Belgia aşa, 
aşa în largul celorlalte continente. O lume strigă contra lor, si o 
lume nu-i poate înlătura, de si nu pun nicio discreţie, nicio crufare 
în afirmarea brutală a puterii lor. 

Pentru că sînt mulţi şi muncesc mult. Pentru că fara lor nu 
poate cuprinde afitia oameni și atita munca. Fiindcă nu-i goneste, 
ci-i trimete, nu pribegi, ci misionari. Fiindcă li dă odată cu pasa- 
portul arma de cucerire: mindria si banul, 

€i străbat astfel. În fata lor stau popoarele străbătute, O simi. 
Une ori se revoltă. O astfel de revoltă e teribilul războiu de acum, 
de la care aşteaptă o liberare. 

Liberarea trebuie dorită de oricine, Omenirea nu poate fi 
monopolul nimănui. Nu e drept să fie, şi nu folosește sa fie. „Fie- 
căruia al lui“, a zis vechiul Roman, 

Dar pentru aceasta dorită liberare trebuie două lucruri. Ce 
simple şi mari! Muifimea oamenilor şi mulfimea puterilor de opus 
celor cu oameni mulfi si cu puteri multe, 

A fi mulți, înseamnă a avea curajul de a întemeia familii şi 
de a naște şi hrăni copii, a avea ştiinţa de a-i ingriji, a avea pri- 
ceperea de a-i creşte. A avea multe puteri, înseamnă a învăța mult 
şi practic, a munci mult, a economisi mult. 

Putem ? Vom trăi. Nu? Sifräbätufi si umilifi azi, vom îi pier- 
Oufi şi innecati mine. 

10 April, 1916. 

+ Von der Golz. 


Von der Golz a murit. A murit în tabără, ca ostaș: 

Asprul moşneag cu figura săpată în stîncă era unul din elevii 
Tui Moltke, si soarta a facut ca el să fie amestecat la sfirsit 
în aceleaşi rosturi turcesti care au deschis cariera marelui sau în- 
vatätor. Ca şi dinsula crezut în Turci și— trebuie s’o recunoaştem — 
a făcut ceva din ei. 

A făcut ceva din Turci sup? raportul militar. Ca şi Moltke. 
Acei cari credeau că învăţăturile lui s'au prăbuşit în catastrofa de 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 49 


la 1913 sau convins că nu era aşa, cu prilejul eroicei resistente 
din Dardanele. 

Nu se vede bine dacă Moltke credea în vitalitatea Statului 
otoman. Golz se pare că a crezut si mai putin. Cl a vrut să dea 
© oaste turcească Germaniei, azi şi mine, 

Se duce la timp ca să nu îi văzut că şi aceasta e imposibil. 

17 April, 1946. 


America. 


America a vorbit iarăşi. A vorbit american: precis, scurt, cu 
acea siguranță care e nota politicei sale. Nu poate admite ca Aliaţii 
să fie loviți prin înnecarea femeilor si copiilor, prin pierderea unor 
bogății care nu pot fi supuse legilor crude ale războiului. Amintindu-si 
că în cuprinsul ei sînt biserici cu crucea pe turnuri şi şcoli unde 
se învaţă că societatea trebuie sprijinită pe morală, ea cere ca lupta- 
torii să nu atace pe aceia cari nu sînt luptători şi nu pot îi priviţi 
astfel, N'are nimic de adăugit, nimic de retras. Nu e dispusă a intra 
în negociajii, Aduce un principiu şi cere ca el să fie admis imediat 
şi respectat totdeauna. 

Cu un sentiment de mingiiere lumea se uită întreagă, afara 
de pătimaşii răsbunării, la acest act care trezeşte în minţile tuturora 
idei pe care prea mulţi le credeau părăsite în vre-un colț de trecut 
Si cugetätorii se vor fi gindit că poate să smulgă desvoliarea 
firească a lucrurilor si de ia actele cele mai egoiste pe care oame- 
nii le săvirşesc, 

Acum patru sute de ani setea de bogăţie a Europei a luat în 
stapinire violent continentul nou descoperit de un visionar. Cea 
mai cumplită tiranie a distrus în citeva decenii o rasă, Peste 
ruinele unei străvechi şi preţioase civilisafii s'a întins munca furi- 
oasă a doritorilor de ciştig din toată lumea. Noi rideam de lite- 
ratura si ştiinţa, de filosofia şi dreptul Împărăției fierului, petroliului 
şi unturii de porc. 

Dar orice muncă omenească dă, pe lingă produsul ei, încă 
ceva: un produci moral. Şi, în numele principiilor confirmate prin 
această colaboratie a sfortärilor făcute pe pămîntul american de 


www.dacoromanica.ro 


50 Războiul nosiru în note zilnice 


=e, 


toaie rasele, un glas se ridică astăzi, mai tare, în simplicitatea tui 
senină, decît toate vuietele masacrului: Respect umanității, 
Veacurile-şi vor aduce aminte recunoscătoare de acest moment. 
Piu Matu, 1916, 
ilusii şi drepturi nationale 


în Balcani *). 


Cursul mieu o să se întindă anul acesta asupra călătoriilor în 
Peninsula Balcanică. Aceste călătorii o să fie cercetate începînd din 
depărtatele vremi ale evului mediu, cînd nu întîlnim călătorii pro- 
priu-zise, ci descrieri ale unor anumite expediţii, cum au fost expe- 
diţiile cruciate, care au străbătut Peninsula Balcanică (de exemplu, 
între izvoarele relative la expediţia lui Frederic Barbä-Rosie în 
Orient, Ansbert este de sigur un foarte interesant izvor pentru cu- 
noasterea lucrurilor din Balcani, la sfirsitul veacului al XII-lea: cu 
toate că e de multă vreme publicat, totuşi nici pentru istoria Ro- 
minilor nu s'a tras tot profitul care se putea trage din izvorul acesta). 

Dar, înnainte de a începe analisa operelor în care se cuprind 
călătoriile făcute în Peninsula Balcanică, relevind si comentind toi 
ceia ce priveşte deosebitele formaţii de Stat şi deosebitele naţii, in 
sensul in care se poate întrebuința în evul mediu cuvîntul nație, 
înnainte de aceasta m'am gindif că ar fi bine, faţă de împrejurările 
de astăzi, să tratez în lecţia de deschidere ceva în afară de su- 
biectul pe care l-am ales pentru anul acesta, o chestiune de actua- 
litate. Si fara îndoială că se poate vorbi altfel aici, într'un mediu 
curat ştiinţific, al unui popor care n'a intrat încă în luptă cu nimeni, 
care regretă lupia tuturora, deşi regretă, neapărat, mai mult provo- 
carea unora şi admiră resistenta celorlalți, care este o sfintă datorie, 
îndeplinită cu cel mai înnalt eroism, în {ara aceasta care nu poartă 
ură nimănui si nu urmărește încă niciun fel de interes împoiriva 
nimănui, care nu s'ar amesteca în actualele împrejurări balcanica 
cu niciun chip, cerind o parte din prada care va răminea — din 
prada unuia sau a celuilalt, În lumea aceasta care se menţine şi 
pănă astăzi lipsită de prejudecăţi, de sentimente şi apetituri cuceri- 
toare, cred că, in legătură şi cu toată tradiţia noastră, care este o 


*). Lecţie de deschidere la Institutul de Siudii sud-ost-europene, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA Si 


tradiție de cultură, de crestinäfate, te ospiialitate, se pot spune 
tucruri care cu greu s’ar putea spune aiurea. Căci împrejurările de 
astăzi nu-mi pot închipui că — lăsînd Belgradul de o parte, —fie la 
Sofia, fie la Atena, sar putea exprima păreri cu totul drepte si 
nepărtenitoare față de acei cari în momentul de fajä apără un in 
teres în Balcani, păreri profitabile tuturor oamenilor cari în timpuri 
ca acestea ar avea vreme să cetească si vreme să se gindeasca la 
problemele pe care acțiunile războinice înțeleg să le servească îr- 
run sens sau în altul. 

Ne întrebăm: în dosul lucrurilor care se petrec astăzi în Bal- 
cani, în dosul actelor de violență, din partea celor cari atacă si a 
i celorlalți cari se apără, ce dreptate este, în afară de desfăşurarea 
si cîntărirea fortelor ? 


Natural, toţi pretină că represintă dreptul, si nimeni nu se 
siieşte de a-l ataca şi a-l desfiinţa de fapt. Este unul din caracte- 
rele cele mai triste ale epocei noastre acest amestec de simulacru 
al reverenfei față de drept şi de absolută indiferenta in fonà fafa 
de ceia ce este dreptul în adevăr. > 

În privința aceasta epoca noastră este inferioarä celor mai 
multe epoce din care e alcătuită desvoltarea umanităţii. A fost o 
barbarie înnainte de drept, înnainte de räspindirea noţiunilor te 
drept ia anume popoare; a fost apoi o barbarie în momentul cînd 
cutare popor, ştiind totuşi ce este dreptul, nu îndrăznia măcar să-l 
invoace atunci cînd sävirsia lucruri împotriva dreptului. Timpurilor 
noastre li-a fost reservat supremul și desgustătorul iariseism de a 
vorbi de drept tocmai în clipa cînd mai toată lumea în fundul cu- 
gctului său se gindeşte foarie putin la ce este drepiul într'adevăr- 

Eu, o mărturisesc, cred în dreptate; nu numai atit, dar o să 
mai spun încă odată un lucru pe care l-am spus și alte ori, — şi 
repetiţia aceasta se întimplă des cînd este vorba de un lucru adinc 
înrădăcinat în sufletul tău. Cred că fără dreptate viaţa n’are nicio 
“valoare, că singurul lucru care-i creiază vieţii o valoare este drep- 
tatea pe care o represintä, pe care o apără cineva si în biruința 
căreia crede. Altiel, viața, în întregimea ei, viața individuală, viata 
naţională, viața omenirii ar fi un continuu conflict de forte oarbe, 
viaja însăşi neputindu-se isola de viata si viata însăşi neputinèu-se 


www.dacoromanica.ro 


52 Războiul nostru în note zilnice 


supune dreptei stäpiniri a cugetării, ele ar trece una lingă alta ca 
puteri aparfinind unor lumi deosebite şi ireconciliabile. 

Da, cred în dreptate si cred că orice biruinfä aparentă impo- 
triva dreptăţii trebuie să fie numai trecătoare. Aceasta nu din punctul 
de vedere al unor teorii metafisice, ori al dorinței naive ce au ini- 
mile bune, ci chiar din punctul de vedere al forfelor, al puterilor, 
Întradevăr este o curioasă concepție aceia care crede că dreptatea 
şi forța sînt două lucruri cu desävirsire deosebite, precum era foarte 
curioasă teoria aceia care împărția odată în spirit şi materie lumea 
întreagă, în lucruri sufletesti si lucruri ftrupesti. Ele se amestecă 
în „formă“ si ,fond“:; ba se amestecă atit de mult între dinsele, 
fiecare fraducind in limbagiul său, ceia ce se poate spune tot așa 
de bine în limbagiul celialt, încît despărțirea nu se poate face. Deci 
nu din punctul de vedere al unui metafisicianism astral sau al unui 
sentimentalism nepotrivit cu împrejurările, care cer desvoltarea tu- 
turor forțelor de care poate dispune un popor, — unii adaugă: în 
afară de orice altă consideraţie, ci din punctul de vedere al forței 
însăşi, înțeleasă cum trebuie, cred în dreptate. 

Nu cred că vre-odată dreptul ar putea fi separat de forfa, şi 
iată de ce. Forța. însăși nu vine decit din constiinfa de drept si 
din toi ce provoacă această conștiință de drept. Natural, se poate 
întîmpla ca dreptul să fie înțeles rău, cu sinceritate sau fără; no- 
jiunea de drept Ja acela care pe basa dreptului aceluia și-a orga- 
nisat o forță poate îi rectificatä, corectată, dar o forfă nu se poate 
organisa decit în jurul unui simbure care nu e forța însăşi, Forţa 
este prin urmare ceva cdre se adună ulterior în jurul ideii, şi, dacă 
e vorba de legături politice, fie cu o ţară, fie cu mai multe, acel 
element în afară de forță brută nu poate îi decit simțul de drep- 
tate care inspiră unui popor sau unei părți dintr'un popor tendinţa 
care se manifestă prin luptă. Numai dacă ar îi cu putință ca în- 
vingătorul să suprime în învins conștiința chemării fui, conştiinţa ie- 
gitimării şi misiunii lui, să distrugă toate tradiţiile, toate amintirile 
lui, care se resolvă în ultima instanță în tendinţe către viitor, numai 
atunçi forta ar fi învingătoare în sensul pe care apărătorii ei de 
astăzi înjeleg să i-l dea. Poporul învins care crede că a fost învins 
pe nedrept, poporul care crede că a căzut momentan pentru © causé 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 53 


dreaptă, poporul învins care vede totdeauna o zi răsbunătoare dupa 
ziua sîngeroasă a zdrobirii sale, poporul acela trage din însăşi lo- 
viturile care i s'au dat forțe capabile de a innapoia aceste lovituri 
si de a smulge aceluia care a dat loviturile cistiguf căpătat fără 
dreptate. Şi în lumea materială e aşa. Lovitura dată se întoarce, 
intr’o formă sau alta, afară de casul cînd lucrul asupra căruia s'a 
îndreptat lovitura e zdrobil, total zdrobit, absolut nimicit. În ordinea 
politică însă această nimicire este cu neputinţă, şi atunci se pro- 
duce neapărat din partea dreptului jignit o reacțiune, şi reacţiunea 
e cu atît mai puternică, cu cit şi constiinta nedreptatii în ordinea 
politică, internă şi externă, este mai puternică. Îşi pregăteşte cineva 
ziua de mini, rasplatitoare, cu aceiaşi intensitate cu care sa dat 
lovitura distrugătoare în ziua de astăzi. Cu cit va fi mai aspru, mai 
nedrept cuceritorul, cu cît va arăta mai multă neomenie, va mani- 
festa mai mult despret pentru toi ce-i e mai sfint unui popor, cu 


atita pregătește, prin propriile sale cheltueli de puteri, loviturile pe 
care ie va primi în ziua următoare, 


Aşa încît nu e zădarnic să se vorbească, fie si în ahul 1915, 
de lucruri de drept. 


Venim deci fa însuşi obiectul acestei „lecţii, care e: dreptul pe 
care l-ar putea invoca popoarele balcanice care luptă între dînsele: 
Bulgarii, de o parte, Sirbii, de altă parte, şi s'ar putea să fie mine 
şi alţii decît Bulgarii si Sirbii, Întăiu, din ce domeniu ar putea să 
vie drepturile teritoriale ale unei națiuni ? 

Dacă am pune întrebarea aceasta în lagărul bulgăresc sau 
sîrbesc, dacă am întreba la Afena,—renuntind la o întrebare Ja 
Constantinopol unde lucrurile se presintă putin alifel—, ni s’ar vorbi, 
fără îndoială, înnainte de toate, la aceste națiunii atit de hotăriie 
să-şi apere dreptul national, de drepturi istorice. Nu e una dintre 
dinsele care n’ar veni cu dreptul istoric ca întăiu argument peniru 
causa sa. Şi dreptul acesta se caută în timpurile cele mai îndepăr- 
tate, Nu-l caută numai Grecii, pornind de la negura primordială a 
timpurilor istorice, dacă nu chiar de la legendele care au precedat 
aceste timpuri, dar acelaş lucru se produce şi la ceilalți. Au învățai 
la aceiași scoala rea lucruri care nu sînt cele mai bune. Într'o te- 
centă declaraţie a drepturilor Bulgarilor era vorba de urmaşii lui 


www.dacoromanica.ro 


54 Razboiul nostru in note zilnice 


Alexandru-cel-Mare, cari trebuiesc cautati de dinsii, între ai lor, în 
Macedonia. De fapt Alexandru cel-Mare esie Elin de adoptiune, de 
adopfiune silită, căci el a silit—şi a intimpinat oarecare resistență— 
pe Greci să-l primească drept represintant al revanșei lor fafa te 
monarhia asiatică înfăţişată prin Perși; sincele lui însă nu era grecesc, 
cum limba de la început a patriei lui nu era limba poporului grec: 
traco-ilirica se înfăţişează pentru cercetătorul istoric critic figura 
lui Alexandru-cel-Mare. De sigur că acei cari vorbiau la Sofia de 
«Sirămoşul» bulgar Alexandru-cel-Mare nu se gindiau la originea lui 
traco-iliricd, absolut indifereată pentru asemenea discuţii ; ei nu vreau 
să şiie nici de Iliri, nici de Traci, nici de puternicul element ra- 
manic in alcăiuirea mai iuturor naţiunilor balcanice, ei vor să ştie 
numai de timpul slav, de ceia ce a venit dupa năvălirea Slavilor 
de către Bulgari, Astăzi Sirbii gindindu-se numai la această din urmă 
pătură etnică, zic: ne luptăm împotriva Tatarilor de la Sofia; iar la 
1913, cină Bulgarii aveau în fafa lor pe Rusia putin dispusă să li 
arate sentimenie fräfesti, ei afirmau: Noi nu sintem Slavi; multă 
vreme am trăit în rătăcirea aceasta, dar noi sîntem Turani, sîntem 
<Taiari», Si astiel a doua zi după lupia lor împotriva Turcilor s'au 
trezit «Tatari» curati, Turci deci ca şi :Cumanii, Pecenegii, Avarii, 
Hunii şi asa mai departe. Teorie total nedrepiatita, bună poate pentru 
a face o formulă unei anume tendinfi trecătoare de războiu. De fapt 
însă, fără îndoială că Bulgarii nu sînt curafi Slavi, cum nu sînt nici 
Sirdii. Căci aceleași elemente se găsesc și de o parte ca si de alta, 
dar în alte proporţii de amestec, si între aceste elemente sint atitea 
care ni sînt comune si nouă: elemeniul fraco-iliric, afară de faptul 
că şi noi avem element slav, pe care nu l-am tăgăduit, l-am limitat 
numai în timpul din urmă,—ceia ce e mult mai cuminte decit a-l 
tăgădui, 

Toţi vorbesc de drepturi istorice, începînd, dacă voifi, chiar 
cu această epocă a lui Alexandru-cel-Mare, Într'o comunicare recentă 
la Academia Romina |, am căutat să înlătur argumentul acesta, aratind 
că aceia ce s'a petrecut înnainte de începutul timpurilor moderne 
nu poate fi invocat de nimeni din Peninsula Balcanică ca un sprijir 


1 Sirbi, Bulgari şi Romint în Peninsula Balcanică în evul mediu 
(vol. XXXVI). 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 55 


pentru drepturile sale în conilictele presente sau viitoare, Cum nu 
putem invoca noi în sprijinul dreptului nostru istoric ceia ce sa 
sävirsit în regiunile acestea de pe malul sting at Dunării şi in 
Carpaţi de către înnainfaşii noştri, absolut autentici, Dacii și Ro- 
manii, tot asa nu se poate invoca nici din partea Bulgarilor, Sir- 
bilor, Grecilor—Turcii invoacă alte lucruri, în legătură cu alte eve: 
nimente istorice—, nimic pentru acele timpuri aie evului mediu care 
sînt negafiunea, voiu adăugi mai mult: negafiunea revoitalăp in- 
dignată a ideii naționale. Căci ideia națională era pentru evul mediu 
o vulgaritate profana, si ni amintim, străbătînou'l, în fiecare moment 
formula vechiului poet: odi profanum vuigus, «nu-mi trebuie vulgul 
profan», nu-mi trebuie tendința nenorocită de sfărimare a unității 
imperiale pe care o ridică ignorantii, nu-mi trebuie distrugerea Bi- 
sericii unice a lui Hristos şi al acelui Imperiu care este și al lui 
Hristos şi care pleacă, prin binecuvîntarea Papei, din cele d'intăiu 
acte de creafiune ale unei noi ordine legate cu însuși Mintuitorul. 
Si ceia ce este adevărat în Apus și in Europa centrală este ade- 
vărat şi aici, în Orient, 

Că în evul mediu se vorbia si bulgäreste, de sigur că da; 
numai cit între cetafeniii bulgari de astăzi, ziariști, si membri ai Par- 
'amentului ori cetățeni simpli fără pretenţii politice, între luptătorii 
de supt steagul <Ţarului» Ferdinand si bulgarii lui Asparuc nu e 
nici un fel de legătură, niciuna, măcar de rasă. Bulgarii lui Asparuc 
erau—am spus-o—Turci, asămănători cu Turcii autentici din Asia, 
cu Turcomanii din Asia centrală; ei naveau comun cu Bulgarii de 
astăzi nici creştinismul, nici concepţia politică și culturală ce derivă 
din el; erau oamenii unui Han oarecare. Ce au facut Asparuc și 
Crum—după cari se numesc și astăzi Străzi din Soffa si a căror 
poveste se află în cărţile pentru copiii bulgari—e absolut străin de 
națiunea bulgară de astăzi. Dar acei cari au proclamat acum citiva 
ani pe cneazul Ferdinand, nu rege, craiu, ci Tar, la Tirnova, pot 
zice: ei bine, renunfäm la Strămoşii păgini, la strămoșii turci, {a 
acei cari se îmbrăcau turanic, cari purtau tuiuri în fruntea cetelor 
de luptători, ca Turcii si Tatarii ; renunfam la aceștia, dar de la Simion, 
care a fost creştin, care dorea să se închine la Sfinta Soffa, pe care 
ai lui l-au proclamat Impârat supt zidurile Constantinopolei, de la 


www.dacoromanica.ro 


56 Războiul nostru în note zilnice 


Simion înnainte, prin urmare din veacul al X-lea, este o neintre- 
ruptă transmisiune de tradiţii istorice, de drept istoric pănă în zi- 
lele noastre, Dacă Simion a fost proclamat Jar supt zidurile Tari- 
gradului creind—zic ei—„Ţaralul bu/găresc“, noi, Bulgari de astăzi, 
cari purtăm numele lor, avem acelaşi drept de a proclama, fie si 
noi tot numai supt zidurile Constantinopolei, pe suveranul nostru 
ca Țar, şi nu numai ca rivnitor al unui titlu, dar al unei realități 
constantinopolitane, viitoare. 

De îiapt, între vechii Bulgari şi cei de astăzi singurul termin 
de asămănare este numele si religia,—limba nu, căci limba oficială 
a lui Simion era grecească, precum se vede din scrisorile lui per- 
sonale si din inscripţiile epocei sale. Dar atunci si noi purtăm, cu o 
mică schimbare fonetică, datorită veacurilor, numele Romanilor de 
odinioară, şi, de oarece poporul nostru trăieşte, — fie supt numele 
de Împărat, fie supt numele de Domn, care este împărătesc, şi el 
în conştiinţa aceasta a unui trecut imperial—n’avem decît—, precum 
se joacă alţii proclamind pe Constantin al Xil-lea rege al Eladei, 
pe Ferdinand Liu Jar al Bulgarilor—, să proclamăm şi noi, cînd în 
dinastia noastră i se vor naşte copii Mostenitorului de tron, pe un 
Traian al [I-lea «Impărat»>! Vedefi cît e de ridicol! La un popor 
cuminte, dar cu oarecare simţ de realitate el trebuie să apară destul 
de ridicol. 

Fiindcă Imperiul lui Simion na era bulgăresc. Niciodată in 
capul vre-unei naţiuni din evul mediu—şi d-voastră infelegefi aceasta 
pentru că nu sintefi istorici; dacă ati fi istorici, diformafiuni spe- 
ciale, profesionale v'ar face incapabili de a o înțelege — n'a putut 
răsări ideia, imposibilă în teorie chiar a unui /mperiu național, cu 
o Biserică națională. La biserici nationale s'a ajuns prin autoce- 
falia contimporană şi prin concordate, Pentru veacul de mijloc însă 
Biserica şi Imperiul sînt universale; ecumenicitatea romană nu ad- 
mitea decît numai limife geografice ale momentului. Pentru că Im- 
periul este in continuă expansiune, iar în ceia ce priveşte rasa, 
el nu poate să admită nicio deosebire, odată ce s'a trecut dincolo 
de margenile cetăţii antice, Dincolo de aceasta nu poate exista decit 
sau Gastkcta asiatică, regalitatea mai mult decît pe jumătate reli- 
gioasă a Orientului, sau Imperiul roman cu toată chiurasa sa de 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 57 


legi şi administrație. E o unitate care nu se opreşte la o nație, 
care nu cunoaşte chiar niciuna, ca drept politic, şi nu contri- 
buie citusi de putin fa desvoltarea vre-uneia. Din contră, se în- 
curcă de osebirile reale, de fapt, pe care le simte ca o piedecă, 
de oare ce idealul „Statului“ antic este tocmai confundarea tuturor 
natiunilor în aceiaşi wnitate pe care Roma n’a avut vreme a o în: 
deplini cu totul, 

Prin urmare nici Imperiul Bulgarilor nu e un «Imperiu bulgar», 
ci /mperiul roman de Orient ridicat pe umetii altei rase. Simion 
şi toţi ceilalți Tari aveau tendinţa firească să se instaleze la Con- 
stantinopol. Şi, precum la Constantinopol fuseseră Împărați armeni, 
isaurieni, cari aveau fără indoialä singe slav, singe tracic, cum ori 
cine era creştin ortodox şi se impunea prin vitejie sau talent clasei 
dominante putea să fie Împărat, liber de a-și aduce o gardă de 
acasă, din conafionalii lui, cari si mai departe continuau să poarte 
toate atributele exterioare ale neamului lor, şi să vorbească graiul 
lor, pănă la Varegii norvegieni şi la Normanzii francesi şi italieni, 
pănă la acei «Nemfi» mai noi, cari cu toții nu-şi ascundeau de loc 
caracterul naţional, fără ca printr’aceasta să jignească oricît de puţin 
caracterui etern anafional al Imperiului, tot aşa «Imperiul bulgar», 
care e Imperiul prin Bulgari, represinta, şi în forma vechii dinastii 
a lui Simion, şi apoi în forma a doua de ia Ohrida, şi în forma a 
treia de la Tirnova, a Asenizilor de origine <vlahă», aromäneascä, 
nu o dominație, ci sforjäri dureroase, fragice, care n’au creat nicio- 
dată ceia ce trebuiau să creieze pentru Imperiul acesta: o zi de 
petrecere la Constantinopol în formele legalității constituţionale, ceia 
ce însemna mai mult decit toate teritoriile din lume luate în stă- 
pînire si păstrate, Evul mediu nu e o epocă de chilometri, ci una 
de drepturi. Tot ce era în afară de drept nu represinta decit un 


accident al năvălirii, al cuceririi, al norocului, pe care alt accident 
de acelaşi fel putea să-l înlăture. 


Bulgarii vin astăzi să spuie: drepturile noastre se întind asupra 
întregii Peninsule Balcanice, pentru că, «ai noşiri> au fost cîndva 
aproape de Constantinopoi, ceia ce înseamnă că astăzi putem cere 
să întrăm înnăuntru, ca şi în Adrianopol si Salonic pentru că Ionita 
Vlahul, care pentru noi este Bulgar autentic, a cucerit cea din urmă 
cetate şi a murit supt zidurile celeilalte, Doar toate cetăţile impor- 


www.dacoromanica.ro 


£3 Războiul nostru in note zilnice 


fante din Turcia de odinioară au aparţinut pentru cifiva ani unei 
Împărăţii bulgărești! Si, de oarece Samuil s'a ridicat, la sfirsitul 
veacului al X-lea, lingă Prespa, prin urmare (Macedonia toată trebuie 
să aparţină Bulgarilor. Ba încă, de oarece, pe vremea Asenizilor, 
au fost lupte pentru «episcopatele de la Morava» cu regatul Unga: 
iei, pretențiile noastre bulgäresti de astăzi nu numai înnaintează pănă 
la (Morava, dar ele ajută şi pe Austrieci să ieie pentru totdeauna 
Belgradul şi părţile vecine, creindu-se astiel o graniță bulgară in 
necontenit contact cu Austro-Ungaria întinsă şi mai departe în 
Balcani. 

În treacăt spuind, eu nu recomand nimănui, din punctul de 
vedere al sănătății, contactul permanent cu un corp in descompu- 
nere: de ieama cangrenei. Si nu cred că acest imperialism, veşnic 
în ceartă şi veşnic flamind, e o politică bună pentru un Stat, cum 
e cel bulgăresc, ai cărui locuitori au o mulțime de calităţi, în pace 
şi în războiu, dar care e totuși un Stat mic, oricît se va întinde. 
Dacă nu se va opri el în limitele sale, vor interveni în chip fata! 
alte puteri care vor rectifica frontierele lätile unde nu trebuia. E o 
mare durere cind ‘ vezi un Stat mic condus de «amintiri» uriaşe, 
care în trecut n'au legitimare și în present nu pot să aibă nicio 
altă valoare decit de a rătăci, de a scădea puterile şi de a le dis- 
trugé, dacă se adauge indärätnicia la rătăcire. Nu i-a întrat încă 
nimănui în minte să înhame un armăsar sălbatec la o coajă de nucă 
în interesul zisei coji de nucă. 


Dacă am spus lucrul acesta despre Bulgari, se înţelege foarte 
bine că tot aşa se poate vorbi şi despre Greci. Grecii înțeleg să 
se bucure de toate simpatiile datorite anticitatii clasice ale cării calităţi 
morale nu le au pe toate, a cării inteligență pot s'o aibă în parte, întru 
cit o permite amestecul cu alte rase mai puțin înzestrate, dar ale cării 
admirabile calităţi de proporţie şi simetrie evident că au fost pierdute 
cu vremea, odată cu mediul moral în care s'au produs, Grecii înțe- 
leg, în acelaşi timp, să întindă granițele Statului lor si peste tot 
teritoriul locuit de rasa elenică și peste tot teritoriul care a aparţinut 
Odinioarä Imperiului bizantin. Imperiul bizantin n'a fost însă national 
grecesc niciodată. Abia în ultimul timp, după întoarcerea Împăra- 
tilor din Niceia la Constantinopol, după anul 1261, cînd începeau 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 59 


pretutindeni să se formeze noi grupuri politice, noi State cu carac- 
terul întru cîtva naţional, numai atunci, cînd în locul Imperiului se 
şi întrebuința paralel și cellalt termin, de „Rhomais“, mijeşte un 
fel de conștiință naţională. Dar imediat ce dinastia Paleologilor s'a 
intărit la Constantinopol, imediat ce a recistigat o parte măcar din 
teritoriile pierdute, imediat ce s'a simțit mai tare, mai sigură te 
viitor, amintirile imperiale au înnăbuşit cu desävirsire această con- 
Știință nouă care tindea să dévie națională. Ceva national în sensul 
grecesc vechiu, Bizanțul ma putut să aibă, Grecia veche era innainte 
3e toate o religie, o filosofie, o artă, şi, odată dispărute acestea, ce 
putea să mai rămiie dintr'insa pe locul unde fusese? Însă arta 
grecească, filosofia grecească au fost socotite de creştinism — şi 
societatea bizantină era înnainte de toate întemeiată pe creştinism 
—ca urme ale păcatului vechiu, ca refugii blăstămate ale unor forțe 
blasiematoare fata de Dumnezeul cel nou. Așa încît /mperiul bizen- 
tin, care este, în continuitate istorică, Imperiul “roman de Răsărit, 
nu poate crea drepturi niciunei nafii. Cum n'au drept Bulgarii asu- 
pra moştenirii bizantine, numai pentru că şefii lor s'au intitulat 
Jari, adică Cesari şi au tins să ajungă la Constantinopol, lot asa 
nau acest drept Grecii numai pentru că, printr'o transformare care 
nu e datorită fortelor lor naţionale, imperiul roman de Răsărit a 
ajuns cu vremea să vorbească si să scrie în oficialitate — fiindcă 


în afară de aceasta se vorbiau şi se scriau toate limbile—greceste. 
In ceia ce priveşte Serbia, am arătat în comunicaţia citată la 


Academie că, dacă Ștefan Duşau, în veacul al XIV-lea, a găsit un 
gol de dominație in Macedonia si, fiind oprit a se înlinde in alte 
direcţii, a ajuns să cucerească Macedonia, ba încă si Tesalia si 
să-şi întindă dominaţia pănă in interiorul Greciei, aceasta nu € în 
segăfură cu nicio tradiție națională sirbeasca. Sirbii s'au format 
represintind elementul slav de la Marea Adriatică, supt influenta re- 
galității carolingiene, de la care a luat și numele de Craiu, creat din 
Carolus, de la care au luat toate elementele de ordine de Stat, si 
numai foarte tărziu şi grație unui moment favorabil, care a trecut; 
ca toate momentele, foarte răpede, fără să lase urme însemnate, 
numai grație fapiului acestuia la jumătatea veacului al XIV-lea 
Stefan Duşan. a putut să iea titlul de «Țar». Si de fapt, numai 
el a fost Tar sirbesc. “Jar sirbesc> dar nu «al Serbiei»; <Tar 


www.dacoromanica.ro 


60 Războiul nostru in note zilnice 


al Romeilor si Sirbilor», adecä al Romanilor în rîndul întăiu si 
al Sirbilor în rindul al doilea, ca instrument, —acesta este sensul 
titlului. Prin urmare Serbia are, fără îndoială, foarte frumoase tra- 
dit de infräfiré a două civilisatii, de înfrățire, în cuprinsul ei, a cir 
vilisafiei occidentale şi orientale, ea are în desvoltarea istoriei sale 
isprăvi cu care se poate mindri, dar tradiţii imperiale asupra întregii 
Peninsule Balcanice, nu. Precum greşesc Bulgarii astăzi, cînd cred 
că-și pot întinde durabil graniţa pănă la Morava, că pot cuceri Al- 
bania, amintindu-și de dominaţia lui Ton Asen în veacul al XI-lea, 
că-şi pot oglindi steagul si în Marea Adriatică, precum o fac azi 
în Marea Neagră şi Marea Egee, fiind prin urmare o Împäräfie a 
trei Mari si Oominind cu adevărat Balcanii, fot asa, cînd s'a în- 
cheiat pacea de la Bucuresti, Sirbii au săvirşit, fără îndoială, o 
mare greşală lăsîndu-şe seduşi în momentul unei biruinti pe care 
au impartit-o cu alţii, de marele vis macedonean, care vis fără in- 
doială că trebuia să li aducă greutăţi în viitor. Greşala mare însă 
în ce priveşte Macedonia mau făcut-o nici Bulgarii, nici Sirbii, nici 
Grecii ci cineva care între Bulgari, Sirbi şi Greci la un anume 
ceas ar fi putut să intervie cu toată autoritatea sa de cel mai de- 
sinteresat şi mai cuminte aliat pentru ca să hotărască soarta acestei 
provincii in aşa fel, încît dintrinsa să nu se poată naşte teribilul 
şarpe de discordie care a ieșit la suprafaţă şi otraveste pe toţi. 
Astfel ceia ce ar putea hotărî un drept pentru unii sau alţii in 
Peninsula Balcanică, după concepţia curentă: aminiirea istorică, se 
dovedește absolut insuficientă; ea se dovedeşte chiar periculoasă; 
frumoasä, dar plină de primejoii, ilusie! Dar, atunci, dacä nu de 
acolo pot să plece drepturile naţionale ale unuia sau altuia, unde 


le-am putea căuta? Dacă nu dreptul istoric, rămîne dreptul national 
actual al naţiilor balcanice, 


In ce ne privește pe noi, putem invoca foarte bine acest prin- 
cipiu naţional şi cere delimitări pe basa lui în chestia Banatului şi 
oriunde aiurea. Noi ne putem prevala pe deplin de acest drept, şi 
se poate arăta lesne de ce. Ceia ce se va arăta îndată este în con- 
flict, de sigur, cu teoria „păstorului valah“: toată lumea ar fi stat 
aşezată la locul ei, negustorul, meșterul, boierul, iar păstorul valah 
cu fluierul în gură, cu oile după dinsul, nu-și găsea astimpăr, şi 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 61 


azi era aici, mini dincolo, zice Miklosich în „Wanderungen der Wa- 
lachen>. Si nota dată oe străini, în legătură cu interesele lor po- 
litice ni-a plăcut să o repetăm în cursul desvoltării istoriografiei 
noastre moderne. Dar nu e aşa: Ciobanul nu e un vagabond; cio- 
banul nostru de acum face tot ce făcea si ciobanul de acum 2000 
de ani şi mai mult. Ciobanul nu e vagabond: aceasta este o no- 
tiune geografică elementară astăzi, dar nu era şi acum cifiva ani, 
ceia ce explică foarte multe greșeli de aiuncea. Ciobanul nu e un 
vagabond: el este un om cu două locuințe, şi atit. Ciobanul nu 
poate sta tot anul în acelaş loc, și iarna şi vara: el are un ano- 
timp în care poate petrece ‘ntr'un loc — orice Mocan poate face 
teoria aceasta cu mult mai bine decit un istoric sau un geograf — 
şi alt anotimp pe care-l va petrece în alt loc. Nici nu există 
om mai conservativ decit ciobanul în obiceiurile locuinţei lui. Tur- 
comanul din desert merge de mii de ani totdeauna pe acelaşi drum, 
pe lingă aceleaşi fîntîni, care dau apă la același timp din an, şi asa 


va fi până va veni clvilisafia, care fara îndoială, încetul cu încetul 
minează rădăcinile tradiţiei, 


Dar oare dacă noi, pănă şi Mocanii nostri, am fost atit de 
conservativi, oare dacă la noi nau fost decit uşoare strămutări, pe 
cale mai mult administrativă, dintr’o parte intr'alta, si în timpuri 
mai noi, prin coborirea unor elemente economice din regiunile ar- 


delene în părțile Principatelor romänesti şi mai tărziu în Romănia 
hberä, oare tot aşa a fost în Balcani? 


D-i Stoian Romanschi, profesor la Sofia, care a scris acum 
în urmă despre aşa-numita „Dobroge Nouă“, o lucrare foarte obiec- 
tiva si bine informată, descriind comunele unele după altele, spune 
că în toată Bulgaria orientală—şi invoacă mărturia altora, cari mai 
pe larg au expus chestia, întemeindu-se pe mărturii istorice — nu 
există aproape de loc oameni cari să fi venit înnainte de sfirsitul 
secolului al XVIII-lea, sau începutul celui al XIX-lea: toţi ceilalji 
sînt imigranţi. Mai mult, pe toată linia Dunării, lingă Silistra, iingă 
Nicopole si, mai departe, lingă Vidin, pănă în adinc chiar, era numai 
pepulafie turcească colonisată, ici si colo sămănată cu sate creştine, 
—ca © urmare a grozăviilor in care s'a isprăvit, la sfirsitul veacului 
al XIV-lea, Împărăţia de Tirnova. În urmă satele acestea s'au in- 
mulfit, dar stabilitate definitivă n'au căpătat. Urmaşii locuitorilor vechi 


www.dacoromanica.ro 


62 Răzbeiul nostru în noie zilnice 


bu'gari se găsesc astăzi pe feritoriul romănesc, pe malul sting co!o- 
nisat în epoca Regulamentului Organic; aceia sînt, cum îi arată 
d'alectul şi numele special, Bulgarii cei vechi din toată Bulgaria 
orientală !), Bulgarii cari se află acum acolo, sint veniţi din ma 
multe parti, cum o dovedeşte dialectul lor deosebit. 

Va să zică un cas in cela ce privește caracterul nesfabil a! 
populaţiei pe care o credem mult mai stabilă decit a noastră in 
Peninsula Balcanică, Dar aduc şi alt exemplu: pe malul Dunärii, 
avem o populație romănească venită în secolul al XVIII-lea, în cea 
mai mare parte. Rominii din valea Timocului, cu foarte putin amestec 
de populație mai veche, sînt, cum arată cîntecele populare, în legă- 
lură cu epoca dominaţiei turceşti opresive Ja noi în secolul Fana- 
riojilor. Si se poate întreba cineva: cum e cu putință ca, oricît Ge 
mare să fi fost apăsarea fiscală, să se fi strămutat o populaţie așa 
de numeroasă acolo? Intr’un fel, înțelegem: strämutindu-se, ea gasia 
avantagiul unui singur stapin: Turcul, pe cind aici erau doi: Turcul 
şi Domnul, cari amindoi pompau pe feran; aceasta era deosebirez, 
Am înțelege deci în această privință, dar nu am înțelege in alta 
faa să mai adaugim ceva. Era aici un gol absolut ca să se poată 
așeza o populație atit de numeroasă? Răspunsul trebuie să fie: 
da, Era un gol acolo, şi iată de ce: Austriacii s'au tot luptat cu 
Turcii, incepind din ultimul păirar al veacului al XVil-lea şi în tot 
secolul al XVIII-lea; ei au făcut în regiunile acestea sirbesti pairu 
războaie, socotind şi pe acela de după asediul Vienei, terminat cu 
pacea de la Pojarevaci in 1699. În războaiele acestea, o mare part: 
din populaţie a perit, altă parte s'a compromis cu Austriacii, arätirè 
simpatii creştinilor, şi a plecat ne mai indraznind să rămiie la Turci, 
Turcii s'au încercat să-i atragă înnapoi și în unele casuri au izbutit; 
în altele însă nu. Oricum, vre-o sută de mii de oameni s'au stra. 
mutat din regiunea nordică a Serbiei şi s'au aşezat în Banat şi în 
Confiniile Militare. Sirbii vechi din regiunile acestea se găsesc astfei 
în Ungaria, iar Sirbij cari sînt acum în Nordul Serbiei—o spune şi 
à. Cviit,—vin din adincul Peninsulei Balcanice, Va să zică avem 
un al doilea teritoriu în care, fără îndoială, e predomnitoare azi o 


1), V. darea de samă despre cartea d-lui Remanschi, în „Buletinul 
nostru, îi. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 63 


naţionalitate, dar naționalitatea aceasta e de aşezare recentă în ceia 
ce priveşte ramura de care e vorba. 

Să mergem mai departe. Albanesii ocupau pe vremuri un teri- 
toriu cu mult mai vast de cit cel de acum. Teritoriul acesta li-a 
fost necontenit ingustat. Istoricii Sirbi, în cercetările lor, foarte so- 
lièe, de etnografie, ni-au arătat în timpul din urmă deslocuiri şi des- 
nationalisäri treptate ale elementului albanes de către rasa sirbeascä, 
Cei mai vechiu exemplu de desnationalisare este în adevăr carac- 
teristic: cînd Muntenegrenii luptă astăzi alături de sirbi, se zice că 
sînt doi fraţi slavi cari lucrează împreună. Ei bine între Sirbui din 
teriioriul adevărat sirbesc si Muntenegrean nu e aproape nicio asă- 
mănare: mai toți Muntenegrenii sint alcătuiți din Albanesi slavisaţi, 
şi se poate urmări în viața politică elementul albanes din aceste 
regiuni pănă în veacul al XIII-lea şi al XIV-lea. Mai pe urmă, însă, 
la sfîrşitul veacului al XVIII-lea s'a întimplat o altă foarte însemnată 
strămutare de populaţie: deo parte Albanesii s'au retras din Nord 
coborindu-se spre Sud, iar, de altă parte, în locui părăsit de Alba- 
nesi au venit imediat Sirbii. Prin urmare iată că în regiunea san- 
geacului Novibazar şi în foarte multe părți din Serbia Veche nu mai 
avem a face cu elementul sirbesc găsindu-se pe teritoriul strame- 
$ilor săi, ci cu un element de invasiune relativ recentă. 

Am spus că Albanesii au trecut la Sud; ei au năvălit in Te- 
salia şi pănă în Grecia peninsulară în Moreia, şi astăzi Atena se 
găsește în mijlocul unor saie care cuprind locuitori în cea mai mare 
parte de origină albanesă. Finlay, care scria o Istorie a Greciei pe 
la 1860, a auzit vorbindu-se de copii albanesi limba arnäuteascä, — 
precum spune într'o formulă frumoasă din punct de vedere literar, — 
pe treptele înseși ale Partenonului. Insula Egina era absolut albanesă 

În anume regiuni din Macedonia, nume de localităţi arată dis- 
pariţia unei populații greceşti, colonisată şi ea, odinioară numeroasă, 
care era cea mai curață, cea mai autentică din punctul de vedere 
al rasei din populaţiile greceşti ce se pot închipui, Cînd au verit 
Turcii, populații întregi au fost prinse, au fost distruse şi mase mari 
turceşti, Coniarii, au fost aşezate aici, unde au trăit multă vreme si 
abia în timpurile moderne au dispărut din nou, — unii în exodul 
de la 1913, 


www.dacoromanica.ro 


64 Războiul nostru în note zilnice 


În ceia ce priveşte Tracia, nu poate cineva să înfäliseze in 
cîteva cuvinte toate vicisitudinile etnografice pe care şi în ce priveşte 
oraşele şi în ce priveşte satele le-a suferit această vastă provincie, 
naţiunile trecînd unele după altele şi înlocuindu-se. A fost un timp 
cînd Vlahii erau, nu numai în toată Tesalia, care era adevărata lor 
patrie, basinul de unde se revărsau necontenit undele elementelor 
vlahice în Balcan, dar Vlahii erau în toată peninsula: la Muntele 
Atos erau Vlahi, şi a existat populaţie de aceasta vlahică, precum 
ni arată izvoarele bizantine, pănă în părţile Canstantinopolei, colonii 
militare, care au dispărut aşa cum au dispărut Armenii din Fili- 
popol şi atitea fragmente de naţiuni pe care Imperiui bizantin le 
colonisase, Căci nu trebuie să uifăm un lucru: şi Imperiul bizantin 


şi Imperiul turcese au colonisat continuu, producind administrativ 
stramutari de rasă, 


Dar atunci poate spune cineva cu dreptate: dacă e vorba de 
elementele naţionale care sînt datorite unei colonisatii recente, dacă 
oamenii aceştia abia s'au deprins pe locurile unde stau, dacă, precum 
au venit acum citäva vreme, sint gata să piece, dacă ei ni infati- 
şează un lucru pe care Rominii niciodată nu-l pot înfățișa: mari 
mişcări de populație, sate întregi de Greci trecînd azi din Macedonia 
slavă în cea grecească, sate de Slavi părăsind aşezările Jor pentru 
a rasbate în teritoriile stăpînite de Bulgari sau de Sirbi, după cum 
se recunoşteau ca legaţii de unii sau de alţii, Turci în mase imense 
trecînd în Asia (Micä,—se mai poate vorbi de principiul national pe 
basa aşezării actuale a unei așezări preponderante cu aceiaşi sigu- 
ranfä cu care putem noi vorbi de acest principiu național, noi cari 
în atîtea sute de ani nu ne-am mișcat şi cari am dispărut numai 
unde numărul ne-a copleșit desnationalisindu-ne, dar tot am rămas 
si aşa, supt forme străine, pe pămîntul ancestral? Căci Rominii ru- 
tenisafi au rămas, cu portul nostru, cu obiceiurile noastre, cu datinele 
noastre populare, au rămas tot acolo, cum rămîn Italienii în veci- 
nătatea sau şi în cuprinsul oraşelor distruse de cutremur, —ceia ce 


se întimplă numai cu naţiile de o foarte veche civilisatie şi mai ales 
de o foarte veche civilisatie politica. 


+ 


Atunci ce ar putea fixă dreptul? Unii pot sa zică: cultura na- 
țională. Fără îndoială, dar şi cultura naţională cu o condiţie: ca 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 65 


acel care a primit această cultură națională să o fi primit in de- 
plina conștiință a lucrului pe care l-a primit, iar nu Supt una 
din acele forme de confusiune care nu crează drepturi. Ci bine, 
conştiinţa noastră naţională, pănă la cel din urmă feran, deci şi în 
forma instinctivä, primitivă a ciobanului, este o conştiinţă de o puri: 
tate cristalină a liniilor sale. Anecdota noastră populară, cîntecul 
nostru popular, cu deosebiri netede şi crude între noi şi alţii, o 
arată. Nu veți găsi ceva corespunzător in literatura balcanică, des- 
preţul acesta care, pe dreptate sau fără, acopere toate natiile afara 
de acel civis romanus care trăieşte şi în sufletul celui din urmă 
feran sărac. Sint civilisafii in Balcani, dar aceste civilisatii nationale 
au fost în foarte mare parte create intr’o forma coniusă, supt in- 
fluenta trecătoare a unei necesităţi istorice, nu prinir’o transmisie 
seculară, fie şi în forma instinctiva a unei conştiinţe rurale. 

Să mă explic: a fost un timp cînd si cultura Slavilor din Bal- 
cani era grecească. Dar aceasta nu înseamnă că era o desnationa- 
lisare. Cei ce scriu astăzi istoria poporului bulgăresc şi acopăr cu 
aturisenia lor pe Vlădicii greci au dreptate numai intrun punct 
de vedere: Vlădica fanariot era lacom şi foarte adese orj imoral, 
dar el era o simplă unealtă a Turcului. Dar şi aici aş avea de facut 
reserve: Am avut in mini, pentru volumul al XIV-lea din Hurmue 
zaki, Scrisori de-ale episcopilor greci din Peninsula Balcanică în 
Yegiuni bulgäresti: nu erau oameni chiar aga de răi, cum se crede, 

„şi nici aşa de lacomi, căci nici naveau ce strînge. Am cetit scri- 
sorile lui Joan Comnenul, Mitropolit de Silistra în epoca lui Cons- 
tantin Brincoveanu: nu poţi să urezi nimănui să aibă 0 viaţă asa 
de nenorocită ca a acelui Vlădică, ameninţat de ienicerii cari-i ră- 
săreau în cale, cerindu-i pufinul pe care-l putea căpăta şi ef de la 
popii lui nenorociti; une ori ei dau asalt resedintei episcopului, 
vre-o biată casă acoperită cu olane, apărată doar cu pietrele zidu- 
rilor sale de lăcomia populaţiei musulmane vecine. Deci, dacă epis- 
copi ca acesta sint infäfisati ca desnafionalisatori, trebuie să ridem, 
pentru Bulgari, —întocmai cum am ris de ce spuneau, declamator, 
istoricii mai vechi de la noi despre rolul desnafionalisator al Gre- 
cilor de aici, unde niciodată a vorbi romäneste ma fost o ruşine, 


www.dacoromanica.ro 


66 Războiul nostru in note zilnice 


unde toate actele au fost redactate in romăneşte, Prin urmare s'a 
întins cultura grecească în Balcani dar nu pentru a desnationalisa, 
ci fiindcă era limba culturii superioare, fiindcă era limba aleasă a 
Bisericii ortodoxe, fiindcă era limba care de la o bucată de vreme 
singură putea fi întrebuințată în imperiul otoman pentru populaţia 
veche creştină ocrotită de Patriarhul din Constantinopol. 

Împotriva acestei influente greceşti s'a ivit o reacțiune la sfir- 
şitul veacului al XVIII-lea, prin marea mişcare către şcoala si lite- 
ralura slavonă, Dar mişcarea aceasta nu era o mișcare a limbilor 
nationale împotriva limbii greceşti pe care poporul nu o mai înie- 
legea, ci era lupta pentru limba slavonă veche, care nu e cea vorbită 
de naţiile balcanice actuale, ci limba în care Metodiu si Ciril în 
cele d'intăiu timpuri ale evului mediu, au tradus Scripiura. Nu era 
lupta între limba sirbească sau bulgărească, de o parte, şi limba 
grecească, de altă parte, ci greceasca Scripturii se luptă cu slavo- 
neasca lui Metodiu si Chiril. Înfelegeti că nu mai poate fi vorba 
cituși de puţin de rivalitate âbsolui şi limpede naţională, 

(Multă vreme nici n'a fost altă luptă în Balcani decit această 
luptă între o limbă care era înnainte de toate religioasă, iar nu na- 
tionalä, nu actuală, lucru de trecut, nu de viitor, şi între un slavism 
care nu fixă nici el deosebiri nationale, Limba paleoslovenică, ve- 
chea bulgară, este doar şi pentru Rusul din Moscova şi Petrograd, 
cum este și pentru Sirbul de Ja Nis şi pentru Bulgarul de la Sofia 
şi din toate părţile locuite de neamul său. 


Mai mult decit atita. Pe la 1850-60 încă se credea cu putinţă 
că Peninsula Baicanică să fie împărțită în două regiuni: grecească 
la Sud şi slavonă ia Nord. Racovschi, unchiul actualului şef al 
partidului socialist romin din Romănia, stătea la Belgrad şi tipäria 
acolo reviste în care predică întemeierea unui sigur Stat iugoslav 
cu Capitala la Belgrad, cu un Suveran din dinastia stăpinitoare în 
Serbia. Abia prin unele regiuni macedonene, în legătură cu ce o să 
spunem îndată, începe să se agite ideia Bulgariei: ideia bulgară în 
şcoli, în literatură, în polemica politică n'are un veac, 

Veţi zice cum se face că, atunci cind Obrenovici şi Caragheor- 
ghevici urmăriau să întemeieze un Stat slav, şi cu toţi Bulgarii, a 
răsărit de-odată ideia națională bulgară, şi anume în Macedonia? 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 67 


lată cum: Cei d'intăiu cari au scris istoria Bulgarilor au fost Ruși 
sau oameni crescuți în Rusia şi atirnind de Statul rusesc, Venelin, 
cate era născut in Austria, dar care se asezase între Ruși, întovă- 
săşindu-i in campania balcanică din 1828, e cel d'intäiu care a 
scormonit sentimentul bulgar altfel decit Paisie sau alt deschizător 
de cale de la sfirsitu! veacului al XVIII-lea, cari aceştia, aparțineau 
însă mai mult tradiţiei religioase decit începuturilor unei tradiţii po- 
litice. Şi întreaga şcoală istoriogratică bulgărească s'a întemeiat, fie 
în Rusia, fie la noi, supt influenţa tendințelor politice ruseşti. Istoria 
«critică» a Bulgariei s'a născut, nu întrun oraș al Bulgariei, ci la 
Brăila. Acolo Marin Drinov a scos revista istorică în care a pus 
basele, ce se păstrează şi pănă acum, ale istoriei bulgare, 

Aceasta pentru că Serbia avea capitala sa la Belgrad, si în lup- 
tele Caragheorghevicilor cu Obrenovicii, treceau cînd unii, cind alţii 
în Austria şi, pe de altă parte, Serbia era influențată supt atitea 
raporturi de această monarhie vecină. Rusia a început deci să aibă 
bănueli în ce priveşte fidelitatea siavä a acestui Stat, şi atunci ea 
a cheltuit toate puterile ei pentru a trezi ideia națională bulgară și 
a © opune pretutindeni ideii iugoslave în forma sirbeasca. 

Atunci s'a trezit amintirea lui Samui! din Prespa și, în felul 
acesta, prin influența rusească, s'a creat propaganda bulgară, întăiu 
în (Macedonia, după aceia în părțile de astăzi ale Bulgariai, — pro- 
pagandă foarte harnică, plină de jertfele atitor oameni cari au plătit 
cu închisoare și cu prigoniri, ba cu moarte, această propagandă. 

În felul acesta deci s'a alcătuit, în mijlocul culturii unitare 
slave din Balcani, cu rădăcini religioase, o cultură naţională bulgă- 
rească, supt influența unor amintiri istorice trezite de interesele po- 
fitice ale Rusilor de a avea în Balcani, nu un singur fel de Slavi, 
ci două feluri de Slavi, pe cari să-i ciocnească la întîmplare cap 
în cap, zicînd: acesta e al Flemfilor, acesta e al mieu, — putin pa- 
sindwli în fond si Nemlilor si Rusilor care din capete va fi spart 
mai curind. 


Va să zică nici supt raportul culturii nu sînt drepturi care să 
dateze de sute de ani. Noi avem dreptul acesta, Regiunile asupra 
cărora s'a întins cultura romănească sînt perfect delimitate, și această 
cultură, care nu vine de la nicio agitaţie externă, a pornit din însăşi 


www.dacoromanica.ro 


68 Războiul nostru in note zilnice 


necesitatea de viaţă a poporului nostru. Ea e o cultură sponianee, 
desvoltată în mod normal, niciodată întreruptă, care crează un ade- 
vărat drept intangibil. Balcanui e în mare parte considerat si după 
confesiuni: pănă mai dăunăzi lumea orientală stabilia naționalitatea 
după legăturile de religie: recunoscind pe Patriarhul de Constanti- 
nopol, erai Grec; nu-l admiteai, ci, de ia 1870 înnainte, recunosteai 
pe exarhul bulgar, erai Bulgar. Cînd au venit Turcii în Europa, ei 
Waveau talent de administraţie şi nici mijloace de administraţie, ci, 
stabilind din nou pe Patriarhui de Constantinopol, l-au rugat să iea 
supt administratia lui pe toţi cei denumiți, ca naţionalitate religioasă 
şi polilicä, Rum, şi cari în ce priveşte limba erau socotiți de nație 
grecească. Supt presiunea lui Ignatiev, la 1870, pentru întăja oară 
după şese veacuri, naţiunii religioase greceşti a Rumului, creiatä de 
Mohammed al II-lea, i sa opus cealaltă forma de dependenţă reli- 
gioasă, de exarhul slav. Şi Rusia este aceia care, lovind în Serbia, 
căutînd s'o distrugă prin această legătură, să o împiedece de a se 
orienta către Austria, a creat exarhul slav în Balcani. N’a zis: exar- 
hatul slav, ci a spus exarhatul bu/gar. Dar vă puteţi închipui că e 
© mare deosebire între cultura pe care o moşteneşte cineva și aceia 
pe care o primeşte numai fiinăcă este în legătură cu anume orga: 
nisări religioase, şi culturile confuse care nu sint spontanee nu 
creiază drepturi, 


Şi atunci ajungind la sfârşitul acestei lecţii ne putem întreba: 
dacă nici dreptul istoric» nici dreptul naţional, nici dreptul cultural 
nu dau drepturi bine delimitate, vechi, incontestabile, după care să 
se poată orienta cineva în lumea aceasta balcanică, ce trebuie să 
hotärascä noua aşezare a Peninsulei ? Aici nu mă mai găsesc în 
margenile studiilor mele obișnuite, ci aici, ar putea să vorbească 
mai bine, cu mai multă competență, un geograf, dind basa de că- 
petenie pentru o expunere pe care numai după aceia ar putea-o in 
cerca istoricul. Dar istoricui poate să zică următorul lucru: în Bal- 
cani sînt aceste popoare; popoarele acestea toate au amintiri isto- 
tice în aceleaşi locuri; popoarele acestea au elemente naţionale 
raspindite mai pretutindeni în urma haosului secoielor care a stă- 
pinit circulația naţională în această Peninsula Balcanică; popoarele 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 69 


acestea trăesc într'o lume culturală în care nicăieri nu s'a făcut o 
deosebire deplină, definitivă, între rolul cultural al unuia şi al altuia, 

Dar popoarele acestea sînt şi, în anume locuri, popoarele acestea 
nu pot să fie înlăturate, din stăpînirea lor actuală. In secolul al 
sălă-lea, în urma unor lupte îndelungate, cu sacrificii mari, cu sfor- 
țări extraordinare, s'au creat centre naţionale indubitabile, Cine s’ar 
gîndi să scoată, de exemplu, pe Bulgari din regiunea Sofiei, din pär- 
tile pe care expansiunea firească a acestui popor le-a ocupat în 
mase atit de mari, încît niciodată nu se poate vorbi de alia pro- 
blemă naţională în părțile acelea? Cine s'ar gindi, afarä numai de 
un cuceritor momentan îmbătat de triumf, că Serbia poate fi scoasă 
vre-o data din teritoriul care se întinde de la Belgrad, peste cimpia 
Cosovei, pănă în acele părți mai adinci ale Peninsulei Balcanice 
unde toiul, în graiu, cu particularitafile lui dialectale, în îmbrăcă- 
aminte, în datine hotărăşte predominarea slavă în forma aceasta sir- . 
beascä? Cine S'ar putea gîndi, în Moreia, oricît singe albanes ar 
îi fa locuitorii ei, sau în anume regiuni macedonene, în care gre- 
cismul autentic, şi nu cel de modă sau grecismul vechiu sau gre“ 
cismul de contrabandă, s'a stabilit, ori în oraşele care mărginesc 
coasta Turciei şi Asiei Mici, cine sar putea gindi să înlocuiască 
„acolo elenismul printr'un element străin ? Aceste regiuni sînt sîm- 
burii, nucleii firești de desvoltare ai acestor State, iar margenile, 
care rămîn să fie create prin chibzuirea atentă, reală a intereselor 
neapărate ale unora sau ale altora, margenile acestor State trebuiesc . 
fixate neapărat pe dasa infereselor economice inexorabile, pe basa 
nevoilor fireşti ale unui Stat modern, lăsină la o parte tof ceia ce 
în tradiţie, în ilusijle sentimentale, poate să împiedice alcätuirea 
Statelor moderne cu basa exclusiv modernă. 

Dar aceasta n’o poate face nici Rusul din Petersburg, nici 
Austriacul de la Viena, şi încă mai putin Ongurul de la Pesta, si 
nici marele Impărat de la Berlin și nici toată acea lume occiden- 
tala care are in Orient numai interese actuale. Aceasta este opera 
pe care numai împreună, printr'o înțelegere a intereselor actuale si 
reale şi numai a acestor interese, o poate face lumea balcanică. 
Astăzi n’o înţelege, si suie de mii dintre represintantii nationalita- 
ţilor balcanice pier după alte sute de mii care.au perit, urmărind 


www.dacoromanica.ro 


70 Razboiul nostru in note zitnice 


in mare parte aceiaşi ilusie nesănătoasă ca la 1912—3. Dacă na. 
fille balcanice nu vor să se coboare la o situaţie teritorială slabă, 
incapabilă de orice iniţiativă, de orice desvoltare, asupra căreia să 
se întindă spiritul de ocrotire şi de dominație politică al unor ve-. 
cini mai puternici de cît dinşii, ele vor pricepe că numai în cerce- 
tarea nepreocupată şi plină de sacrificii a intereselor lor reale şi 
actuale, inläturind toate negurile înşelătoare ale viitorului, se poate 
siabili acea ordine modernă a Balcanilor, dreaptă pentru toți, care 
astăzi nu este si care mine trebuie să fie, cu prețul existenţei in- 
seşi a acestor popoare. 
lată ce am vrut să spun în aceasta seară. 


2 Moiu, 1916. 
Condamnarea popoarelor. 


Un ministru bulgar, mindru de succese răpezi ale consortiului 
din care fara lui face parte şi bucuros poate si de <fräteasca” 
primire din Germania a conaţionaliior săi din Sobranie, a declarat 
senteniios că, la viitorul congres de pace, despre care se vorbeşte 
tot mai mult şi pe care-i pregăteşte patenia lipsă de iniţiativă a 
tuturor generalilor de teorie, nu va trebui să fie pentru Serbia 
învinsă, nimicită, nicio milă. Să se tragă toate consecințele trage- 
diei din 1915! <Nici într'o forma? să nu mai existe o Serbie in 
viitor! Soarta Peninsulei Balcanice să fie hotărită odată pentru 
totdeauna prin înlăturarea rivalului slav! 


Dar din partea cealaltă nu lipseşte răspunsul. Un diplomat: 
sirb care se întoarce din Petersburg, unde a văzut pe à. Pasici, 
aduce răspunsul: Bulgaria nu va mai fiinţă, după trădarea ei. Cain 
trebuie complect expropriat în folosul fratelui Avel, care a murit 
numai în Biblie. Si se arată cine să ieie moştenirea fratelui celui 
rau: Serbia, restituită în hotarele ei, crescută şi răsbunată, Grecia 
şi— Romănia. 

Cred că orice Romin care trăieşte pe lumea aceasta şi nu-şi 
închipuie că un Stat e lagărul de unde se poate porni la jaf în 
toate directiile, după cum se presintä vinovafii într'o parte sau în 
alta, va răspunde acestei oferta de cine ştie ce nou ‘cadrilater>, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 71 


cum am răspuns aproape toți la oferta vienesă de a ni se da, de 
ta Sirbi, Valea Timocului. 

Pirateria politică se face, de secole, în jurul nostru, ea s'a 
facut şi în dauna noastră de jur împrejur, dar noi n'o facem; nu 
e genul nostru, nu e chemarea noastră, nu e obiceiul nostru. 

Şi, pe lingă toate, orcine are mai multă înțelepciune practică 
decii aceia pe care o presupune un frac diplomatic ori uniforma 
sîngerată a unui războinic beat de triumful său, ştie un lucru: că 
națiunile nu se desființează. 

Statele pier une ori prin greşelile lor, deşi au trecut o sută 
de ani de cind nu sa mai zugrumat niciunul, după sentința pro- 
nunfataé de aceia cari au tot interesul să moştenească pe condam- 
nat. Dar naţiunile nu pier. 


Supt stăpînirea străinului, ele cîștigă sufletește cit au pier- 
dut supt raportul material, Poate chiar că nu e o pagubă. Puter- 
nicul sentiment de solidaritate ce se produce înlocuieşte si legătura 
de autoritate a Statului dispărut. Oamenii se leagă mai strîns cînd 
vor decit cînd li se cere. lar rechinul săturat de pradă va face 
sforfari desperate, dar zădarnice, pentru a o mistui. Ocupat, ab- 
sorbit astiel; el nu-și va putea indeplini rosturile obişnuite. Si lă- 
comia-l va face să piară de... inanifie. 

S'au mai văzut lucrurile acestea şi, cif nu vor fi toţi oamenii 
suileteste de o potriva, se vor mai vedea. 


Jar naţiunile cuminţi, care ascultă de conducătorii lor fireşti, 
vor admite că peste granitile trecătoare pe care le taie sabia este 
o alta, dincolo de care se trece numai pentru aventuri totdeauna 
periculoase: granița realităților fundamentale, pe care conștiința 
omenească le interpretează ca drept. 

Dacă vor birui Puterile centrale — şi sint dintre aceia cari, 
fără a-şi măguli propriile aplecări, nu o cred nici acum—-, Bulga- 
ria va trebui să-şi revie în simtiri, de şi biruitoare, şi să nu exe- 
cute programul din Maju 1916 al d-lui Radosiavov; iar, dacă va 
fi altfel, Serbia va dovedi, neincercind suprimarea Bulgariei ca mij- 
loc de a suprima pe Bulgari, că eroismul cei mai înnait nu exclude 
-chibzuirea cea mai infeleapta, 


22 Moiu, 1916. i 
www.dacoromanica.ro 


72 Războiul nostru in note ziinice 


Ofensiva - austriacă. 


Armatele austro-ungare, care răsping pe Italienii din Trentin, 
au pătruns pe însuşi pămintul regatului, undeva întrun colţ de 
munte. 

Generalul Cadorna asigură că sau luat măsuri de apărare, 
şi opinia publică oglindită în presă, se menţine energică şi gata 
de sacrificii. 

Orice bucurie italiană e o bucurie a noastră și resimfim 
© îngrijorare a Italiei. Nu numai pentru un aşa de lung trecut co- 
mun, dar şi pentru tot ce ne leagă în viitor, 

Urăm armatelor eroicului şi devotatului rege Victor Emanue! 
să isprăvească răpede cu ceasul cel greu şi să plătească dusma- 
nului emoțiile ce au străbătut sufletele italiene. 

Va fi şi izbinda firească a unui drept elementar, şi oricine 
are să aştepte ceva de la dreptatea causelor naţionale nu poate 
simți altiel, 

22 Maiu, 1916. 


Kitchener. 


Lordul Kitchener, cuceritorul Sudanului, ministrul de Rasboiv 
al Angliei şi cel d'intăiu general engles, zace pe fundul (Mării între: 
siărîmăturile vasului care ducea pe dinsa pe acest ostaş—şi neno- 
rocul lui. 

Sfirsit eroic, de un tragic suprem, după o viaţă în care n’a 
fost moment fără grija ferii şi a destinelor ei. 

Linistitul om de neïnfrintä voință nu mai este. Ochii de leu 
cu căutătura fixă, nebiruită, s'au închis pentru totdeauna. Dar voința 
lui n'a putut peri în această lume care nu e alcătuită totuşi numai 
din oarbele elemente ale morții. 

€a va însufleţi aceste ape sfinte ale neamului său, framintate 
de avintul Angliei şi amestecate cu sîngele fiilor ei. Corăbiile care 
vor trece peste locul odihnei sale vor fi mai răpede minate spre 
juptă şi suflarea de vint sălbatec ce va scutura steagul va fi co- 
manda lui imperioasă în ceasul biruinței care va trebui să-l răsbune.. 

29 Maiu, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 73 


Rușii la Cernăuţi. 


Din nou Ruşii sînt la Cernăuţi, Cu sacrificii cari par a fi fost 
grele, ei au frint toate piedicile pe care unul din Rominii condam- 
nati pe viață la loaialism austriac, colonelul Popp, li le pusese 
în cale. 

Pentru cine vin la Cernăuţi oştile Ţarului ? 

Şi până unde sînt ele în stare să ajungă? 

Numai un anume răspuns la amindouă aceste întrebări ar 
puiea face să se bucure de noile singeroase capitole din războiul 
mondial şi alții decît Tartarinii, nu fără interese vistbile, ai luptetor 
noastre de partid. 


12 Junie, 1916. 
Innaintarea francesa. 


\ 

In istoria războiului celui mai cumplit pe care omenirea l-a 
plătit vre-cdatä cu sîngele, cu mintea si cu lacrămile ei, s'au produs 
în ultimele săptămîni cîteva mişcări nouă, Care pot schimba multe 
lucruri, deşi, pănă acum, nu se poate spune că le vor schimba. 

Rusia a dat din reservoriile ei nesecate de oameni gata să 
moasă pentru Jar sute de mii de -ostaşi devotați cari au smuls Bu- 
covina oştirilor austriace galvanisate de uriașa voință germană. 

lar la cellalt capăt al Europei, în cea mai formidabilă zgu- 
duire de tunuri ce sa pomenit, o ofensivă anglo-francesa se pro- 
nunţă, şi ea capătă în citeva zile însemnate succese, pe care, cu 
înțelepciune, conducătorii mișcării se feresc de a le exagera. 

Sint încă atitea pe care nici cei mai încercaţi strategi nu fe 
pot prevedea şi nici cei mai siguri diplomaţi n'ar clădi pe basa re- 
sultatelor, care s’ar putea, deși nu mai e probabil, modifica. Deo- 
camdaiä însă inima oricui înțelege ce înseamnă bucuria de a avea 
O patrie, durerea fără nume de a 0 vedea scäzind, dumnezeiasca 
beţie a răsplătirii şi întregirii, va simți împreună cu acea națiune 
nobilă între cele nobile care e națiunea francesa fiorii recuperării 
binecuvintate din lunie 1916. 

Regiuni din cele mai strins legate cu toată viața, cu toată cul. 
fura îrancesă au fost de-odd!4 näpädite de un dusman ale cărui lo- 


www.dacoromanica.ro 


74 Războiul nostru in note zilnice 


l 
vituri dintdiu, voind să ingrozeascä, au fost deosebit de brutale. E 
sa instalat. In zădar publică ziare in limba francesa, pentru a do- 
vedi noilor supuşi si lumii înttegi că soldaţii săi ştiu face curte fe- 
telor ai căror frali pier departe pentru tricolorul coborit aice, că 
ei, cu gindul [a ai lor—căci oameni sînt! —, îşi rătăcesc pe capu! 
copiilor o mînă care poate a ucis pe tatăl lor, că sentimentalitatea 
«feciorilor» Impăratului nu uită nici pisica din vatră. In zădar! Avem 
à țară şi noi, si am fi în stare a-i da orice poate ființa noastră în- 
treagă. Privim cu scîrbă această slävire de sine a cuceritorului, şi 
mai jignitor atunci cînd măguleşie, şi ne gindim şi noi induiosati 
Ja momentul cînd alţi pași vor atinge, poticnindu-se de o nesfirșită 
emoție, vechile praguri pingärite, 

Si, acum, în acest vuiet, in acest foc de sfirsit de lume, ei 
vin, Sînt încă aşa de departe! Abia s'au luat zece, cinsprezece chi- 
lometri, un Tinut pustiu ori pustiat, gol de oameni; mai este încă 
atita de recuperat pănă sä se ajungă la graniţa cistigata cu atitea si” 
linfe în atitea veacuri pe basa unui drept naţional aşa de indiscu- 
tabil. Ce are-a face! Lumea nu ştie socotelile răbdătoare ale retra- 
gerilor şi nu ascultă sfaturile de cuminfenie ale diplomaților, Nici-: 
odată musică n'a sunat mai dumnezeieşte în urechile unor oameni 
ca acest icnit formidabil al bronzurilor ucigătoare, si n'au fost zori 
mai vesele decit aceste adincuri de noapte luminate de flacäri ni- 
micitoare. Li se pare robilor că pămîntul însuşi se scutură și din 
adincul Jui ies flăcările care nimicesc pe usurpator. Pana si vechii 
cavaleri picarzi tresalt4 în armurile lor a căror rugină e amestecată 
cu oase, la semnalul teribil ai liberării, Si tunurile bisericilor negre 
îşi aşteaptă cu nerăbdare tricolorul, 

Pe un colţ din sacrul său pămint Franţa a reintrat în dreptul 
ei E un ceas mare în viata morală a lumii. 

3 julie, 1916. 

Ne aude lumea... 


Niciodată n'am avut o presă mai desmäfatä, Nu e cuvint care” 
să nu se poată tipări cu 0 uşoară precaufiune de puncte discrete.- 
Nu e injurie care să nu i se arunce în cap adversarului. Nu e ama- 
muni de viaţă particulară care să nu se detalieze în coloanele zia- 
relor noastre, Nu e zvon, cit de infam, pe care, de oriunde, să 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 75 


nu-i culeagă un pătimaş sau un Simplu exploatator al curios'täfit 
publice pentru ca să-i dea impunătorul vesmint - al literei tipărite 
Toţi obişnuiţii de circiume și clienţii de lupanare par a se îi instalat: 
cu bani de cea mai misterioasă şi mai miserabilă provenienţă, la 
un birou de redacție, improscind lumea cu insulte, pănă la acelea, 
privitoare la femei nevinovate, care vor face, într'o bună dimineaţă, 
ca un „ziarist“ de aceștia să se prăbuşească grămadă supt taraba 
iui de imundicii, de glontele revolverului reparator al moralei pu- 
blice. Ce scrie cutare tînăr de familie bună şi de viitor politic n’ar 
biloii un pungaş beat de pe patul de gunoiu al imundei lui petreceri, 

Du-te la o întrunire publică ori trage cu urechea Ja acele con- 
ver$atii de cafenea care nu se soptesc la ureche, ci se strigă în 
auzul tuturora, de oameni cari n'au altă tribună decît trotuarul de 
ia „Capşa“. Te vei crede strămutat intro „Curte a minunilor“ din 
Pasisul medieval zugrăvit de Victor Hugo, întrun Château-Rouge 
£a acela care în Parisul modern adäpostia toate miseriile şi toate 
desperările. Vei afla întrun ceas că în Romănia nu sînt decît pun- 
gasi de ultima speţă, trădători buni de spinzurat la cel d’intäiu fe- 
linar, oameni pe cari orice tratament decit al celor din urmă dobi: 
ioace i-ar onora. 


Sînt între aceşti scriitori şi vorbitori oameni fafa de cari 
orice morală ar fi timp pierdut. Și ştiu bine de ce fac aşa. Unul 
își săsbună neizbinda datorită lipsei de însuşiri, altul isi satisface 
grandomania, un al treilea calculează rece efectul fiecärii insuite, 
fiecării calomnii care întră în jocul său. Fără a pomeni atifia, cari, 
pur şi simplu, îşi fac serviciul, 

Ar fi nedrept însă a crede că aşa sint toți oamenii cari şi-au 
pierdut măsura. 

Sa ni se îngăduie a Ji aduce aminte acestora că „ne ‘aude 
lumea“. 


Străinii mişună pretutindeni. O domnişoară a fost arestată într'o 
misiune Se binefacere prin Ardeal, după mărturia unuia care o întovă- 
rășise în tren de la Bucureşti încă. Pretutindeni sînt urechi întinse după 
veşti, importanța atitudinii noastre trezeşte, neapărat, cele mai fireşti 
curiositati. Şi totuşi înnaintea acestor spioni şi agenţi, înaintea străinilor 

www.dacoromanica.ro 


76 Räzboiul nostru in note zilnice 


cari, fără misiune anume, servesc fara lor culegind informafii de unde 
pot, noi desiăşurăm, in indiscrefii sămănate cu vorbe groase, cea mai 
mare parte din lucrurile care nicăiri nu s'ar spune. Numai cefindu-se 
ce cuprind informaţiile ziarelor noastre, orice vecin ar şti ce pre: 
cauliuni trebuie să tea. Doar ce nu e permis să se spuie pentru a 
lovi pe adversar? lar pănă în ziua cînd la Ministeriul de Interne, 
la Poliţie vor fi oameni hotärili să lovească în oricine pentru a face 
să înceteze divulgafiile injurioase, vrednice şi de funia spinzurätorii, 
mai e mult: orsă se mai poarte pănă atunci citeva războaie pe lume... 

Dar mai este şi o fara, o fara bună şi naivă, bănuitoare însă 
din causa suferințelor sale, setoasă de ştiri din causa ignoranței in 
care e lăsată, 

Această fara, compusă în mare parte din viitori ostaşi, urmă- 
reste neräbdätoare tot ce se scrie, tot ce se spune, şi ea crede dir 
cele rele care se strigă, măcar jumătate. Ea e încredinţată azi — 
mulfämitä d-voastra, tuturora, cavaleri si scutari şi rindasi şi valeti 
ai certurilor de familie şi ai urilor personale, care, inclestindu-se, 
vorbesc de cele mai înnalte ideale — e încredințată, zic, că sinteti 
cu toții nişte indivizi de ultima speţă, că nu puteţi atinge banul 
public fara a-l fura, nici interesele ferii fără a ie compromite. 

N'o zic duşmanii din afară, nici anarhistii din lăuntru: voi 
0 zicefi. 

Ce şi cit e adevărat, se ya vedea pe urmă. Tara-si va avea, 
de Sigur, ceasul ei de judecată. Acusatorii nu pierd nimic asteptin- 
du-l, dacă, numai, acusatia lor e dreaptă. Pentru moment această 
räscolire de muroării, exagerată prin nevoile pasiunii lacome de 
răsbunare, sint însă mai mult decit un scandal. 

Ca constituie crima de a descuraja o țară în momentul chiar 
cînd i se cer acele sacrificii care sînt posibile numai prin încrederea 
absolută în toate resorturile şi toate puterile ei. 

10 Julie, 1916, - 
| In preajma unei catastrofe. 


«Cine ridică sabia, de sabie va peri.» 
Intro vreme cînd omenirea se bucura in linişte de roadele 
muncii sale de atitea veacuri, cînd mini frajesti se întindeau peste 


hotare, cind fiecare zi aducea mijloace nouă de a se înțelege şi 
www.dacoromanica.ro 


N. IORGA | 77 
ee rr i Eee e ee 
de a se ajuta oamenii, turbarea unui Guvern tiranic, care se te- 
mea să nu se spargă de blăstămuri clădirea în care strinsese jaful 
sutelor de ani, a pornit un războiu fără samăn ca nenorocire în 
toată viata omenirii. Zece, cinsprezece milioane de oameni au 
singerat, unii ca să nu se mai ridice; oraşe au fost rase, mii de 
sate s'au făcut cenuşă, gospodării minunate s'au risipit în vint, 
popoare întregi au fost aproape nimicite. Azi sute de mii de fa- 
milii nu mai au niciun sprijin pe lume decit pomana aproapelui, 
pribegi umplu drumurile desperării lor, şi-i vor trebui cinzeci, o 
sutä de ani civilisației pentru a reveni acolo de unde a fost răpe- 
zită brutal innapoi, 

“Omul care a facut această crimă fără päreche, in complici- 
tate de diplomați si de suverani prinşi în mrejele nebunei ambiţii 
maghiare, este Groful Tisza, prim-ministru al modernuiui „Magva- 
rorszâg“, 

E! <a ridicat sabia», De la o vreme i-a mers bine. Steagul 
unguresc a fluturat la Belgrad ca şi la Varşovia, și copiii de Sirb 
au trebuit să învețe in tara lor silabele străine ale unui graiu 
care niciodată nu răsunase pe acele tarimuri. Romăniei i s'a ara- 
tat pumnul, şi inscripții de provocare pe trenuri de „înirățire“ ga- 
lificau de „ticăloasă“ fara Valahilor cari mau încă jug la grumazi. 
Cite un nebun imparfia bucuros lumea între un Occident german 
si un Orient maghiar tirind după sine vasalitati otomane si bulga- 
resti, fantastic turanice amîndouă. 

lar Viena, închinindu-se şi Berlinului şi Pestei, protocola 
după tradițiile celei mai perfecte birocraţii rătăcirile unor minți 
aprinse... 

De-odatä, după <răspingerea Rusilor în stepă», o armată în- 
vinsă, «nimicită», învie. 

Se vede că retragerea fusese determinată de lipsa munițiilor, 
si, cînd muniții sosesc din bielsug, avintul porneşte din nou. Cei 
de la foile, plătite sau sincere, care, cintind în fiecare dimineaţă 
un „Gott erhalte“ pentru gloria Romäniei mai mari, adăugiau la 
urmă și o glumă despre »tăvălucul“ rusesc de mult şi definitiv 
oprit într'o brazdă prea tare, au tăcut. «Drumul la Chiev> li s'a 
închis iarăşi, şi ei nu ştiu alt drum. Nu mai căutăm în <Trans- 


www.dacoromanica.ro 


78 Războiul nostru în note zilnice 


nisiriania» pe «fraţii» noştri — de veche cunostintä bucovineană — 
din Regatul Ucrainian al lui Smal-Stocki, şi Coco Wassilko. 

Știri vin zilnic, din cele mai grave pentru furiosul boinav ve- 
chiu care e Austro-Ungaria. Ruşii sînt la Cirlibaba, de o parte, la 
Brody, de alta. Germanii, prinşi aiurea, îi pot refinea pe îroniut 
lor fără a putea suplini incapacitatea Pilanzer-Baltinilor chesaro- 
cräiesti şi a arhiducilor cari fac pe pielea catanelor sport de stra- 
tegie. 

Se predau cu miile soldaţii celei mai tărcate ostiri, în care 
zece naţionalităţi fac slujbă de robi „unter Habsburgs Kriegspanier“, 
Supt steagul negru-galben al celor mai triste colori. Coniabilitatea 
militară rusească are de lucru cit şi ostaşii de pe front. 

lar, pentru a salvă pe fratele austro-maghiar, Germanii chiamă 
pe Turcii lui Enver, cari nu mai au pentru ce luptă în Asia fiindcă 
acolo au pierdut tot, pănă și mormîntul Profetului, care nu ajută 
pe ateii “europeni>, de smotru german, de la Sublima Poartă. Ca: 
fanele tree în Balcani, neavind cui se preda acolo şi, nevroind să 
vie Bulgarul, Otomanul e opus Rusilor. Ceia ce nu sa văzut de 
patru veacuri pe cîmpiile Galiției, steagul roşu al semilunii aleargă 
să apere civilisajia celui mai habotnic creştin, celui mai autentic 
iesuit din Statele lumii. 

Dacă nu intervine a minune a desperării germane, înțelegem 
ce se pregătește: spre sfirsit se ingramadesc prăpăstios lucruriie. 

Si, cînd Korrespondenz-Bureau îi trimete veşti ce nu mai 
pot fi măsluite, un om care pănă acum nu şi-a Oat samă de în- 
tinderea crimei sale, va fi vazind prin aburii singelui ce-l înneacă 
perspectiva ce a deschis ferii şi rasei sale. Şi mine contele Tisza 
Istvan va înţelege ce vrea să spuie Scriptura, pentru un ucigaș de 
drumul mare ca şi pentru un nobil şi mindru ministru: „Cine ridică 
Sabia, de sabie va peri“. 

24 Iulie, 1916, 

Mitropolitul Mangra. 


Majoritatea unui congres ales prin presiunea jandarmilor între 
funcționarii de orgine romănească din Ardea! şi din Ungaria a să- 
virşit ceia ce numai fiinfe total degradate erau în stare să facă: 
au asvirlit hoitul putred de păcate al lui Vasile Mangra pe Scaunul 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 79 


siinfif de pe care au fost culese cu pietate moaştele lui Andrei 
Şaguna. 

Despre Mangra s'a vorbit mult în Romănia: puțini îl cunosc, 
puțini l-au urmărit pas cu pas, de la gesturile furioase ale tema- 
gogului radical pănă la şovăelile animalului momit cu prada, pănă 
ja terfelirea lui mulfämitä în noroiul prin care trebuie să treacă 
pentru ca să-şi implinte dinţii într'însa, 

Atitia îl cred un convins al politicei maghiarofile: alţii un 
prieten credincios al lui Tisza; majoritatea vede in el un trădător 
si un vinout. 

E ceva din toate, dar el, Mangra cei adevărat, acela care tra- 
iesie între patru păreţi ai odăii sale, dupe ce a coborit depe capul 
de fiară şireată si perfidă camilafca represintatiilor publice, acela 
e, înnainte de toate, altceva, 

Nu arhiereul, nu preotul, nu clericul, ci «popa» vulgar și tri- 
vial, călugărul mincinos şi betiv,—pe care l-ar văzut şi eu în casa 
mea duhlind de vifiu, cu ochii roşii tulburi şi picioarele nesigure, 
—boaita. 

A «lăsat lumea> pentru a o domină, pentru a se acäta și a 
se infige. A vrut să fie cineva, mai mare de cît ceilalți, nu pentru 
a face ceva, ci numai pentru a ținea pe alţii supt talpa lunecoasa 
a piciorului său de arivist. Fara talent, dar destept, de destepta- 
ciunea parasitului cu ventuse la capătul fiecärii mlädife din ascen- 
siunea sa răpede, stăruitor, fără mustrări de cuget și fără intimitate 
sufletească, îi era de o potrivă, numai să ajungă, scormonirea su- 
fletului rănit al poporului său ori îngenuncherea innaintea calăilor 
care-i învirt cuțitul în rană. Intre două dusti de băutură, a făcut 
săritura de ia radicalismul tineretei la guvernamentalismul fasei celei 
nouă, Cei pe cari i-a lăsat îi fuseseră utili, făcînd din el un om 
primejdios; acuma deveniau utili aceia cari-i luaseră în serviciu. In 
sufletul lui tulbure ca şi privirea de alcoolic nu făcea nicio deose- 
bire între unii şi alţii. Et să ajungă! 

Acuma e Mitropolit. € cel d'intăiu din neamul său. Călugărui 
de la Orade e şei de Biserică, șef de națiune. Ce beţie, Doamne, 
ce beţie mare, publică, a crimei sale naţionale după micile befii co- 
fidiane ale viciului sau personal! Excelenţa Sa Vasilie l-iu, seful ro* 


www.dacoromanica.ro 


80 Războiul nostru in note zilnice 


manitäfit singerinde peste care s'a avintat la tronul unde cutează 
să se expuie judecății veacurilor. 

Şaguna e mori de mult, Umbra cea mare nu va răsări în 
pragul Residentei ca să îmbrincească în prăpastie pe nemernicul 
profanator, De adversari nu-i pasă: „amicul“ Tisza are doar o spin- 
zurătoare pentru oricine. Tineretul care l-a scuipat în faţă, zace 
acuma în ferna tuturor cîmpiilor de luptă din lume, € tare şi sigur 
Vasile Manara. 

Dar e Cineva, — s'o ştii Vasile Mangra! care n'a murit. E 
tocmai Acela în numele căruia cutezi să vorbesti astăzi. Si innaintea 
judecății Aceluia te aşteptăm, şi nu în lumea cealaltă, in care «popă» 
giret, nu crezi, ci în cea de aici, unde te-ai tirit, fie si pe agonia 
propriei tale naţiuni, ca să te innalfi — azi în tronul arhiepiscopal, 
mine El ştie unde... 


31 Iulie, 1916. . 
Scrisorile Hruschka. 


Nu ne-am amestecat niciodată in polemicele personale, rămă- 
site miserabile ale härtuielilor dintre boieri care au facut odată de- 
sonoarea şi nenorocirea ferii noastre si pe care le-am fi dorit să 
fi rămas în cutare unghiu muced de cronică. 

Am iaxat—odată pentru totăeauna--—acea politică a d-lui Marghi- 
Joman, care a mers din soväire în soväire, imbräcind—ca să zicem aşa 
—toate “casacele* numai ca să ajungă mai răpede la „poteau“, Con: 
vingerea d-lui Carp, cu toate bravadele ei, e neplăcută, dar respec- 
tabilă, ca şi convingerea, antipaticä în felul său de exprimare, dar 
perfect inteligibilă prin originea basarabeanä, a d-lui Stere. Dar de- 
claratiile filogermane urmind după manifestații războinice francofile 
în cutare banchet, reclama ignobilă făcută prin foaia <autorisaté», 
nu numai armatelor germane, dar celor austriece și chiar politicei 
maghiare care se serveşte de ele, cu distrugerea sistematică a ele- 
mentului romănesc de dincolo, ni s'au părut că nu se pot scusă 
prin grija „patriotică“ de a se găsi totuşi la o întorsătură a impre- 
jurărilor, un om care să represinte această politică și să profite 
pentru el, ca si, să zicem, pentru ţară, 

Dar chestia cu scrisorile aşa-zisului deputat Hruschka, adre- 
sate d-lui Marghiloman, prinse si publicate în <€Epoca», trebuie să 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA st 


facă a interveni orice om cu simţul, nu numai al loaialitatii, dar al 
realitäfilor culturale şi sociale de pe lumea aceasta. 

Cele două scrisori represintă un amestec aşa de imbecil, aşa 
de mahalagiesc şi de agramat de frase fără sens, într'o limbă ger. 
mană străină de sintaxă si întro ortografie ca de vizitiu, încît ele 
nu pot trezi de cit un mare hohot de ris. N'am auzit vre-odată te 
Hruschka şi nu ştiu dacă Marghiloman a deschis usa sa si acestui 
emisariu—posibil—al unei politice condamnate. Dar nu se va găsi 
în toată Austria un singur om avînd patru clase primare şi care să 
fie capabil a scrie într'un asemenea stil idiotii aşa de mari. Pasa- 
giul din a doua scrisoare despre (lexic — ca si cum numai prin 
zisul Hruschka s'ar putea alla asa ceva — şi despre „vom Papste 
renegierte“—ceia ce ar însemna preotul Vasile Lucaciu—pot trece 
de-a drepiul într'o „revistă“ de parodie politică. 

Să läsäm deci pe 9-1 Marghiloman Ja politica pe care a pre: 
ferat-o. € destul motiv de impopularitate azi, de amară cäintä mini» 
De ce să falsificam ori să primim, cu atita candoare, falsificate din 
mina acelora cari nu știu scrie zece rînduri nemfesti şi n'ar fi vred- 
nici nici să măture © cancelarie de diplomat? 

31 julie, 1916. 


Gorizia. 


Austria formase un plan mare: un mindru gest de energie in 
care se concentrau toate puterile senilitafii sale. Să cadă asupra 
Vicenţei, a Veneţiei poate, şi în sesurile care au văzut atitea horde, 
în olasele care au găzduit pe Croafii si Maghiarii garnisoanelor sale, 
pe »ibirii“ Vienei, in cuprinsul vechiului »regat lombardo-venet“ al 
tinere elor lui Francisc-losif Întăiul să-şi exercite furioasa operă de 
rasbuhare, 

oa ofensivä rusească a zădărnicit aceste barbare speranțe. 
Şi atunci, pas cu pas, în grele, dar biruitoare lupte, Italienii fui 
Caborna au innaintat. Au văzut iarăși vechea țintă a întăii lor ofen- 
sive, frumoasa Gorizia, pe care trei naţii şi-o reclamă, dar în care 
“ia care räsunä vioaie, veselă, ca încă o podoabă a naturii, e 
limita italiană. O ultimă sforfare eroică, si orașul care cuprinde 


www.dacoromanica.ro 


82 Războiul nostru in note zilnice 


— 


cenusa pribegilor din Casa de Frantz, cu nenorocitul rege exilat, 
Carol al X-iea, în frunte, au văzut altă pribegie si alt exil. 12.000 
de „Austrieci“, — Unguri din Székesfehérvär şi bieti Romini din 
Banat—, sint acum în prinsoarea duşmanului, 

Sint drumuri de nebunie care ajung unde a ajuns acesta. Atacul 
austriac Ja Vicenza a izbutit doar să aducă pe ostașii lui Victor- 
Emanuel la Gorizia, 

Italia întreagă se bucură de această izdindă, care a costat 
aiifa singe. Si nu e între noi niciun om de inimă care să nu se 
asocieze la această bucurie. 


7 August, 1916. x . A 
In materie de tigri... 


S'a crezut de nevoie, din motive pe care nu le putem cunoaşte 
sau poate chiar nu ne interesează, să se spuie la Pesta, în Parlamentul 
tumultuos de pe vremuri, potolit astăzi de nenorocire și îngrijorare, 
că Ungurii nu vor <da> Ardealul, ba chiar nimic din sacra moste- 
nire a strămoşilor, că se vor împotrivi la orice încercare de au: 
tonomie, că vor 0a dovezi de o furie fără margeni, că vor fi figri, 

Tigri,—aceasta e o vorbă mare. Se spun şi ja noi vorbe mati, 
căci doar presa noastră are în mijlocul ei Meridionali din Elada şi 
Meridionali din ludeia şi tartarinagiul retoric e un admirabil mijoc, 
brevetat in toate ferile, de a înlocui cugetarea si simfirea. Dar acest 
mare anunciy colorat pe care 0. Karolyi, dintr'o cunoscută familie 
de magnați, deci de antreprenori, de barnumi ai patriotismului na- 
fiona] maghiar, l-a ridicat de-asupra Carpaţilor: „Să ştie oricine că 
aici se ailă tigri!“, a stirnit la noi, cari ştim să ridem şi în mij- 
locul primejdiilor şi marilor hofariri, un mare hohot de ris. 

Ardelenii ne asigură că tigrii sînt cu cilfiin loc de măruniaie; 
îi credem, 'întrebindu-ne numai de ce, cit au fost acasă la dinșii, 
nedreptätifi, violentafi, batjocurifi, n'au procedat” față de Unguri 
conform cu aceste convingeri. Dar nu era de nevoie să ni se dea 
lămuriri: sabia noastră s'a încrucişat pe vremuri cu sabia lor; si 
ne cunoaştem. 

Dacă à. Karolyi şi-ar fi aruncat ochii pe despretuitele cronici 
valahe, fără străbaterea cărora atitea pagini din istoria Maghiatilor 
rămîn nesigure sau se pot falsilica, ar îi găsit povestea celor doua- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 83 


zeci şi treizeci de năvăliri romänesti dincolo de Carpaţi, unde, de 
ja Vlad Dracul şi Stefan-cel-Mare, drăcia şi mărimea Voevozilor 
nostri n'a găsit niciun tigru, — cunoştinţa acestui anima! feroce 
fiindu-ni mijlocită numai tărziu, indirect şi așa de slab, încît vad 
din presa noastră că-l credem existent în Africa. 


Noi însă cunoaştem istoria Ungariei şi a intemeietorilor, a 
dominatorilor ei. 


Maghiarii cei vechi erau un neam salbatec şi crud, lacom de 
pradă şi setos de sînge, fără astimpăr, pănă i-au bătut Germanii 
la Lechfeld, fără frică, pănă au dat de arme mai tari decit săgețile 
lor. Dar acei Maghiari de rasă curată nu sămănau, ni spune res- 
pectabila ştiinţă a etnografiei, cu amestecul slav care a dus la în- 
fringerea de la Mohâcs şi la robia de două veacuri, la declamatiile 
de advocati şi gazetari şi la revoluţia, cu generali poloni si presidert 
slovac, de la 1848. Aţi Maghiari aceştia şi in ce priveşte bravura. 
fay de atunci s'a produs şi un al treilea tip «maghiar», care de la 


Vechiul Testament pănă acum, n’a progresat, o ştie lumea, supt ra: 
portul virtuţilor militare. 


Aşa încît, dacă 1526 şi 1848 n'au mai ştiut nimic de tigrul 
iavic, 1916 nu-l va învia. 


Şi, chiar de-ar fi sa fie, dacă aceasta pisică mare ar răsări 
14 pasul Carpaţilor, noi stim că zisa fiară nu iese decit cînd ii 
foime. Şi ştim de mult că s'a săturat. Tigrul sătul e însă, spune 
altă ştiinţă respectabilă, zoologia, una din cele mai lase viețuitoare, 
Noi nu ne asămănăm cu nicio fiară, fiindcă sîntem din neartul 
sa bg vestiți vînători de fiare, ai căutătorilor liniştiţi şi siguri 


de uşi în birloage. Sintem numai nişte creștini ai lui Dumnezeu, 
cari, fără patimă, fără ură, fără lauddrosie, ni căutăm dreptatea. 

i pe aceia cari n’au altă ţintă decit aceasta îi duce fa bi- 
pese orice piedeci si suferinti, însăşi necesitatea logică, legea 
natura 


4 


, nebiruită, care-i aruncă în luptă. 
| August, 1916, 


Ceasul... 


A sosit un ceas pe care-l aşteptăm de peste două veacuri, 
pentru cara am trăit întreaga noastră viață naţională, pentru care 


am munci! şi am scris, am luptat şi am gindit. A sosit ceasu! în 
Care cerem şi koi lumii, cinstit, cu arma în mina, cu jertfa a tot 


www.dacoromanica.ro 


84 Războiul nostru in note zilnice 


ce avem, ceia ce alte neamuri, mai fericite, au de atita vreme, 
unele fără să fi vărsat o picătură de singe pentru aceasta: drep- 
ful de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi 
rodul ostenelilor noastre. 

In miez de noapte au sunat iarăşi clopotele, sfintele clopote 
care simt toate durerile si bucuriile noastre si care acum Sau 
înfiorat de cea mai mare speranță pe care am avut-o si la care, 
cu orice pret, ţinem. Şi sute de mii de oameni sau trezit fare 
teamă şi fără zburdäciune, liniştit si sigur, si în inimile lor a fost 
un singur răspuns: știm! 

Da, o ştiam de mult. Ceas de ceas trecea, urzindu-se pinză 
de înțelepciune pentru a pregăii şi apăra vitejia gata de luptă. Cer- 
tele de d-asupra nu pătrundeau în adinc. Acolo fiecare zi anunța 
o altă zi şi mai grea, şi nimeni nu cîrtia împotriva greutăților care 
se adunau. Ce nu poate räbda omul pentru o așteptare aşa de 
sfintä? Ştiau toţi, se deslipiau toţi de legăturile lor de aici, se fă- 
ceau liberi si sprinteni si viteji pentru marea și strălucita încercare. 

Ea a venit. Pare că sa făcut în aierul acestei teri o liniște 
mare, Un sfint potir de singe si de lacrimi s'a ridicat pentru bing- 
cuvintarea cea mai scumpă. 

Plaiurile ardelene au băut răscumpărarea robiei. Odihniti-ya, 
viteji, în brazda lacomă de mult de acest singe care plăteşte bhul 
nenorocirilor seculare! Terani ostași, dormifi în pamintul care/ aş- 
tepta moaștele voastre, ale răbdătorilor şi voinicilor, ca să fie ia- 
răşi al nostru! Niciodată nu se va uita fapta voastră, biruinţa 
voastră prin moarte. Voevozii cei vechi, desrobitorii mucenii din 
zilele bătrine, chiamă la sine din negura trecutului umbrele voas- 
tre care abia au părăsit carnea lor chinuită de duşmani. Vesnics 
pomenire vouă, marilor şi fericitilor! 

lar toți cei cari au rămas în vechea fara îngustă nu pot 
avea decît un singur rost:. munca, şi o singură lozincă: unirea. 
Dumnezeu va ajuia silintile unui neam întreg care pentru un drept 
aşa de firesc nu crufä nimic din tot ce a putut agonisi, din tot ce 
se cuprinde în puterile sale! 


21 August, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 85 


Regele, 


Înnaintea oamenilor politici din toate partidele vechi, dintre 
cari unii pănă în ultimul moment îi aduseseră cele mai grave invi- 
nuiri, pe tonul cel mai necuviincios, Regele Ferdinand a apărut si 
a anunțat că el, mlădiță de Hohenzollerni, a trecut peste orice 
pentru a începe războiul de întregire a Romăniei, 

Unii se vor îi mirat — se va fi şi cäif cineva?—, dar cine 
cunoaşte cit de putin pe Suveranul reservat şi retras în timidita- 
tea sa firească, dar loaial și hotărît, capabil de cuvintele cele mai 
mari si de faptele cele mai înnalte, nu va fi simţit nicio uimire, 
Ferdinand I-iu al Romăniei a fost în acel moment pentru fcfi ceia 
ce totdeauna a fost pentru sine, 

Două amintiri, 

Şedinţă la Academie. Un membru de dincolo. Printul moste- 
nitor de atunci ajunge la el. 

— D-ta de unde esti? 

— Din Ardeal. 

Prinţul se opreşte un moment, apoi cu hotärirea în care-şi 
Stringe cuvintele pe care le doreşte a fi reţinute: 

— Nu şiiţi cît ne gindim la d-voastră, noi, cari nu putem 
vorbi. 

Altă dată, dăunăzi. Un tînăr diplomat imprudent, la audienţă: 

— Maiestatea Voasiră să nu uite că s'a născut prinţ german. 

— Du uit, dar nu pot uita nici porunca pe care mi-a dat-o ori- 
ginea mea germană: Să fiu credincios ţerii pe care o guvernez şi 
poporului în fruntea căruia stau, 

21 August, 1916, 

Ce sînt pentru noi Braşovul 


si Ţinutul Sibiiului. 


Cînd osti viteze si bine înzestrate cu tot ce se cuvine ras- 
bat peste hotarele de astăzi, sufletele tuturora se umplu de marea 
bucurie, neegoistă, a victoriei. Pare că prin creşterea pămîntului 
terii fiecare se simte mai mare de cum a fost pănă atunci, dindu-si 
sama fiecare, oricit de putin deslusit, că în această mărire este 
ceva, fie cit de puţin, din munca şi destoinicia lui. 


www.dacoromanica.ro 


86 Războiul nostru in note ziinice 


In bucuria noastră de astăzi față de cele d'intäiu izbinzi ale 
oştilor Romăniei se amestecă însă şi alt sentiment, acela pe care, 
acum aproape o mie de ani, cruciații Sfrinsi din toate colțurile 
lumii, ca luptători pentru Hristos, l-au avut, copleşitor pentru pt- 
terea lor de a cuprinde, cînd au îngenunchiat, în sfinta Cetate cu- 
cerita de dinşii, pe lespedea care purta pare-că urmele pasilor lui 
Hristos Mintuitorul. 

Cum sunau în urechile acelor jertfitori creştini numele èe 
Nazaret şi Betleem, lerusalim şi Ghetsemani, aşa sună la urechile 
noastre numele de Brasov si Sibiiu, aşa da mare, de neinchipuit 
jucru ni se pare că nica fost dat să infigem în acele părți steagul 
cu trei colori al Romăniei. Precum în lucirea celei d'intăiu cruci 
implintate pe Muntele Măslinilor, se întrupa rivna a zece veacuri 
pentru locul suferinței Răscumpărătorului, tot așa în filfiirea celui 
d'intaiu tricolor se înfăţişează tot ce sufletul atitor rinduri de oa- 
meni au înnăițai cu tăcută evlavie către acest ideal. 


# 


Vechea cetate de supt Timpa a fost întemeiată înnaintea ve- 
nirii Saşilor, a căror „Biserică Neagră“ domină astăzi, de umili 
nostri plugari şi păstori, cari şi azi se duc spre <Brașău» ca spre 
casa lor. Şcheii noșiri au păstrat din veac, în veac, ca şi toate 
satele incunjuratoare, neatins graiul nosiru şi neatinse datinele 
noastre. Pentru ei a ridicat Neagoe-Vodă cea dintăiu biserică şi 
fratele lui Mihai Viteazul, Petru Cercel, a impodobit-o. Aici a lu- 
crat pribeagul diacon Coresi cele d'intăiu cărţi în limba romănească. 
(Nihai Viteazul a ținut aici județ în lunile cele mai fericite ale vie- 
tii sale şi chipul lui se deosebia pe zidurile unuia din vechile lă- 
caşuri de închinare. In margenea Braşovului a fost strivit şi ucis 
de oștile lui Radu-Vodă Serban trufasul Secuiu Moise, Craiu al 
Ardealului, la 1603, şi răsbunarea lui Radu a atins aici pe Ga- 
briel Bathory, alt Craiu de înfringere şi rușine, pe care nu l-au 
scăpat de urgia noastră nici Turcii, nici Tatarii. In strana de la 
Sf. Nicolae din Șchei au stat nu odată Domni romini nävälitori: 
acel Radu Serban, apoi mareful Radu Mihnea, batrinul ostaş Ştefan 
Tomşa, poate un Grigore Ghica, un Istrati Dabija şi de sigur luxo- 
sul Brincoveanu. La Zirnestii vecini, lingă prăpăstiile Carpaţilor, în 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 87 


1690, acesia a frint cu totul cele mai bune osti germane, Către 
Brasoveni, în de obşte e îndreptat indräzneful Vodă Mavrogheni 
la 1788 strigătul său de libertate, Si din umbra școlilor nouă ale 
Braşovului, au plecat atîtea puteri culturale pentru poporul nostru, 
pănă la fine, frate Sandi Bogdan, care vei fi tresăitat în mormîntul 
tău din Galiţia cînd puteri tainice iti vor ff vestit că asupra şcolii 
tate iubite s'a ridicat steagul romănesc! 

Lîngă Sibiiul bătrînilor strămoși, incunjurat de minăre sate 
romanesti, fără păreche în tot cuprinsul neamului nostru, lingă ve: 
chiul popas al negustorilor nostri si adăpost al pribegilor Terii Ro- 
măneşti, supt ferna de la Șelimbăr mii şi mii de mucenici ai drep- 
tului romănesc, ostaşii căzuţi ai lui Mihai Biruitorul, aşteptau de 
veacuri crucea strämoseascä și näframa cu cele frei colori, Li-ati 
dat-o, buni ostaşi ai Romăniei, tineri ofițeri setoşi de gloria drep- 
telor răsplătiri. Puteri nevăzute v'au dus înnainte, puterile tuturor 
acelora cari, aşa de viteji şi ei odată, nu mai pot izbindi decit 
prin brațul strănepoților. S'a frămîntat supt paşii voştri acest munte 
al oaselor cu farina hränifä de singe, au vuit armele rupte şi mini 
de mult îngheţate au strîns sulița steagurilor putrede ale Voevodu- 
lui. lar în biserica pe care a pîngărit-o firifoarea înnaintare a lui 
Mangra trădătorul, mina sfintă a lui Şaguna va binecuvinta în cu- 
rind din fundul aurit al bolților cei d'intăiu pași ai vostri grăbiţi 
spre închinare, 

Va fi pe urmă ce va fi, ce trebuie să fie. Hotärirea militară 
va cădea în folosul dreptului. Aceia cari vor smulge-o vor fi însă 
de zece ori mai mari de cum erau cînd au zvirlit în prăpastie cel 
dintăiu stilp unguresc, Sufletul Domnului dreptăţilor s'a coborit 
acum asupra lor prin această biruință care e o consacrare. 

23 August, 1916. 

Noul ministru de Räzboiu. 


Daca n’ar fi o censurä care s& faie pentru un timp pofta 
acelora cari, precum confundau continuu informaţia cu indistretia, 
puneau sistematic injuria personală în locul polemicei politice, ce 
haz ar face o anume presă de numirea civilului Vintilă Brătianu, 
„îrate“ si „şobolan“ de profesie, la situația plină de răspundere 
a ministrului de Războiu! 


www.dacoromanica.ro 


88 Războiul nostru in note zilnice 


Si totuşi puţini oameni ar fi putut să fie, în aceste impreju- 
rari, mai mult Ja locul for decit dinsul, „șobolanul“, 

Un razboiu nu se cîștigă, o fara nu se îndoiește ca întindere, 
un neam nu se uneste prin declaraţii și declamatii, prin pose de 
teatru, prin istericale patriotice si prin pehlivănii nationale, ci prin- 
tun singur mijloc, pe lingă al unei veghetoare si active diploma- 
tii: soldatuf viteaz, plin de avint,—cum, din fericire, îl avem—, dar 
periect innarmat, din bielsug furnisat cu muniții, bine hrănit si cu 
iubire îngrijit. 

Acestea fe poate aduce însă un om care în viata lui n'a fä- 
cut decit să prevadă si să socoată, să iea iniţiativa si să organiseze. 
Plăcut ori ba în relaţiile sale personale, amabil ori lipsit de ama- 
bilitaie, cu »talent“ ori fără în anume manifestafii, acest om ni 
trebuia, 

$i dacă-l vom lăsa să lucreze si fără să amestecăm stăruin- 
tele, iniluentele si apetiturile noastre, — pe care, de altfel, ştie să 
le taie fără crufare, — el va putea fi ceia ce în vechea Franţă re- 
volutionarä a fost batrinul Carnot, căruia şi azi patria-i păstrează 
o recunoștință mergind pănă la „dinastie“: organisatorul victoriei. 

Să-l ajute Dumnezeu: pe dinsul şi pe noi! 

23 August, 1916. 


In mijlocul teritoriului ocupat, cu ochii la caii cari zburoă, ia 
plutoanele care trec liniştit si sigur supt arme, fa iungile convoaie 
de care sint pline trecătorile, la cimpii unde ici si colo cea à intäiu 
smerilă cruce binecuvintează mormîntul unui ostaş, copilul, desfăcut 
ca dints'o pinza a lui Grigorescu, stă în florile de toamnă care stră- 
pung pajiştea. 

E alb la faţă, are ochii mari și adinci; cămaşa pe el e albă 
ca laptele. Natura i-a facut ca să-şi rîdă de pictorii cari pretind a 
face meseria ei. 

— Din cotro, baietele? 

— Din satul cutare. 

— Şi ce te aduce aici? 

— Vin cu caräle. 


www.dacoromanica.ro 


+ 
RE ———— === 


N IORGA 89 


Acuma eu vreau să ştiu ce umbiă supt fruntea aceia roturdă 
si netedă. 

— Si ce e pe-aici, mai? 

— E războiu, domnule! 

— Cu cine? 

— Cu Ungurii... 

— Şi... Si de ce? 

Acuma el se opreşte. Cintăreşte cuvintele ce le va spune. 
Pare că ani s'au adaus pe fafa lui de veselie. Apoi, iute si hotărit, 
crunt: 

— Ca să ni luăm pămîntul care este al nostru. 

Generalul bätrin care este de faţă, are lacrimi în ochi. 

Da, de aceia, bäiefele. Aiţi soldaţi, admirabili, se luptă pentru 
onoare si glorie, pentru cucerire, pentru prestigiu, pentru datorie. 
Pentru toate acestea se luptă si ai nostri. Dar ei, ferani, ştiu un 
lucru: ce e pămîntul. Pamintul lor cel puţin, aşa de mult iubit, aşa 
de cu pază ferit, aşa de furios apărat. Si fara lor toată e o moşie, 
o moşie scăzută si sfäsiafä. Dincolo de dinsa e ceia ce a hrăpit 
celialf, vecinul mai mare si mai tare. Si aceasta nu frebuie să fie. 
Şi pentru aceia nu sînt în el puieri destule ca să iea innapoi pă- 
mintul care s'a furat de la moşia ferii sale. 

O ştie si baiefelul de dincolo, și o ştiam si noi cari, altfel, 
mam fi lăcrămat de ce era în sufletul său şi de ce se pregäfia 
acuma întrinsul prin această mare şi solemnă lecție. 


23 August, 1916. 
Carpatii romini. 


Buletinele oficiale care, din fericire, nu se întind in läudärosii 
zădarnice, ci spun lucrurile esenţiale, scurt și cuprinzător, aduc vestea 
că, de la codrii Neamţului pănă Ja pasul Vulcanului, Carpaţii au 
îost luaţi prin iuptă. 

Ia fost suflet romănesc care să nu se simtă mai puternic si 
mai mindru la această veste. 

Si nu ne-am bucurat ca de o cucerire dincolo de tradiția 
noastră, de amintirile noastre, de dreptul nostru firesc şi absolut. 

Doar aceşti munţi, din veac în veac, oricifi stilpi cu oricite 
iărcături şi steme şi numerotafii s’ar fi înfipt în ferna jor pietroasă, 


www.dacoromanica.ro 


90 Războiul nostru în note zilnice 


——— 


de cuceritori ca pentru cifiva ani ori ca pentru mai multe veacuri, 
ai nostri au fost, ai nostri ca neam, din cele mai batrine veacuri, 
cind pe aici păzia, răzimat în lancea lui aspră, ciobanul dacic, pănă 
în ziua de astăzi, cînd nicio măsură de stinjenire şi impiedecare 
ungurească n'a putut izgoni pe deplin pe mocanul nosiru, Împărat 
pastoral al plaiuriior. 

De la acei strămoşi dacici, muntele, mîndrui şi tainicul nostru 
munte, ale cărui izvoare au un graiu pe care singuri îl putem în- 
felege, a trecut în stăpînirea Romanilor, cari n'au căutat — oameni 
cuminţi ce erau !—să smuglă rădăcinile adinci ale acestui zdravan brad. 

Dar ei au fost cei d’intäiu cari au tăiat în piatra stincilor dru- 
muri pe care puteau să treacă mii si mii de osiaşi si greoaie ca- 
tavane de negustori. Trecătoarea ascunsă a Dacului s'a prefăcut in 
calea larg deschisă a legionarului. Muntele a fost străbătut astfel în 
inima lui însuşi de o nouă și binefäcätoare cultură, 

Ce de mai barbari, cari pe vremea aceia nu purtau ceacouri 
austriace și nu represintau o „cultură naţională“, pretențioasă şi 
agresivä, s'au strecurat jos pe sleaul şesului! Sus, a fost linişte si 
poesie, statornicie şi tradiţie. 

Si, acum o mie de ani si mai bine, tot ciobanul adăugia la 
viața frumoasă a naturii frumusefa vieţii omeneşti, 

Au întemeiat o tara, cea d'intäiu Ţară Romănească, cu gîndul 
hotărit că o întemeiază pentru toți Rominii. Vecinii au zis Munteni 
acelor cari au făcut din Cetatea Argeșului un Scaun de Domnie; 
li-au zis aşa şi cind caii lor războinici au băut apa, crusitä de singe, 
a Dunării. Şi, pentru Unguri, cari şi-au aruncat numai întrun col} 
ceata de Secui, de „scăunaşi“ păzitori de graniță, pentru ca ei să 
se desvolte prin contopirea cu feranul nostru aflat aicea, în «Munte» 
(Havas), s'a întemeiat Țara Muntelui, Havasalfdlo. 

Din țara Muntelui s'a facut, prin încordări şi suferinţe de şase 
sute de ani, Romănia. Ea vine să-şi ceară Muntele. 

Si aceasta o simţim cu toţii, pănă la ultimul soldat, care nu 
crede că i sa cerut în zădar jertfa supremă a vieţii. Cum Stefan 
Bătrinul, întrebat de ce face războiu pentru Pocuția, spunea că 
acestia nu e războiu, ci urmărirea cu arma a unei mosteniri, aşa 
credem cu toții că, Gricîte dureri lar intoväräsi, războiul pe care-l 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA , şt 


facem cu atita hotärire, dar si cu atîta linişte, nu e altceva decît 
o revendicare de drepturi, 


25 August, 1916. 
Două Imperii. 


Nu vorbim de cele două fantome de Imperii, de zgomotosul 
strigoiu care e Imperiul Otoman—, nu a! Turcilor, oameni de treabă 
ci cel mai mare dușman al najiet turcești, — şi de Imperiul de 
Museu şi de veche garderobă al Austro-Ungariei. Vorbim de Im- 
periul care este, care se luptă cu încordarea unor puteri uriaşe, 
care vrea să înnoiască vremurile lui Carol-cel-Mare, ba poate al 
vechilor monarhi asiatici pentru toată lumea”, si de Imperiul 
pe ruinele căruia, după ziua fatală de la Sedan, s'a ridicat aquila 
imperială a Germaniei, de Imperiul Napoleonizilor. 

Istoria națională, a fiecărui neam, judecă orice putere politică 
după binele pe care l-a adus acelui neam; Istoria universală, care 
e conştiinţa in veşnic mers a lumii, o judecă după binele pe care 
pe lîngă răul, neapărat şi deci scusabil, ka adus omenirii întregi. 

Cind steaua lui Napoleon I-iu sa ridicat, Europa era încă-- 
tuşată de rămăşijele triste ale feudalismului medieval, fiecare îiină 
grămăâit in colțul lui de umbră, în praful de dinastii şi de regi al 
unei vremi de mult dispărute. Fiecare clopotniţă cu domnul ei, cu 
legea ei, cu datina ei. Afe de păianjeni legau uriașul adormit al 
lumii. Cei ce nu mai puteau apăra exploatau; era mai mare aceia 
care, ca suflet, ca voință, era mai mic. Si Împăratul geniului său 
totdeauna biruitor, care nu räsärise din împărecherea cine ştie cărui 
bătrîn suveran stricat si a cine ştie cării princese idioate, a readus 
pe continent, pretutindeni, dacă nu ordinea naţională, măcar ordinea 
cuminte de Stat, vechea rinduialä de lege si Cirmuire a Romanilor. 
Ca un Cesar nou a apărut Impäratul latin, şi fiecare pas al lui a 
fost, pe lîngă o violență trecătoare, o veşnică asigurare pentru ci- 
vilisatie. Azi Europa trăiește în formele lui, cu legile lui. 

Folosul pentru Franţa ? Dar cine-i va putea răpi vreodată o 
giorie pe care n’au smuls-o vicieniile fehnicei, nici alianţa cu piei 
galbene de Ungur, cu piei multicolore de Turci si de Bulgari! Sa 
creat in această ţară pentru vecie o tradiţie, si în tranşeiele de la 


www.dacoromanica.ro 


92 Razboiul nostru in note zilnice 


Verdun ori pe cîmpiile Champagnei astăzi şi ea luptă, şi ea asigură 
biruinţa. Şi, dacă Francesul, oricît i s'ar face războiu, oricît l-ar 
invidià şi uri unii azi, alţii mine, e bine privit oriunde se simte 
acasă, este pentru că pretutindeni ceia ce a coborit în adinc Im- 
păratul biruitor, a rămas și formează basa însăşi a desvoltärii tu- 
furor popoarelor. 

La 1871 alt Imperiu s'a proclamat. Şi el represintant al unei 
naţiuni. Şi el fiu al victoriei. Şi el continuator al tradiţiei. Ostași 
vrednici il creaseră, un om de Stat genial îi stătea în frunte, Bis- 
marck, şi situația aomirabilă, o aripă spre Franţa învinsă, alta spre 
Rusia pustie şi ciocul de pradă asupra taliei aliate, trebuia să-l 
ajute. 

S'au pus toţi pe lucru în cuprinsul granițelor însemnate cu 
noul vultur. Poate niciodată de cînd e lumea nu sa muncit cu mai 
multă stăruință si într'o bună înțelegere perfectă pănă la servilitate 
si automatism. Lucruri imense au fost îndeplinite si menținute; s'a 
uimit şi s'a speriat lumea de ceia ce poate face şi fără cea mai 
mică scinteie de geniu creator această robotă bucuroasă făcută de 
foji din zorii zilei pănă în adincul nopţii. Ti se părea că asisti la 
vechea tragedie a lui Eshil în care Prometeu, creatorul, descoperi- 
torul, liberatorul, e pironit, cu ciocanul care nu se oboseşte a lovi, 
de zeitățile fără lumină în ochi: Kratos și Bia, Puterea şi Sila. 

Ce folos pentru lume? Pana la tunul de 42, la zeppelinurile 
de ucis copiii şi babele, la gazurile asfixiante care înving prin tusă, 
—märfuri mai variate şi mai ieftine, circulație mai răpede pe mări, 
cite un admirabil Handbuch şi Wôrterbuch pentru ori ce ştiinţă, 
metode de a fi perfect ca formă în domenii pentru care n'ai fost 
creat. O fabricaţie nemărgenită, organisată după admirabile norme, 
dînd în miliarde de exemplare ceia ce venea din altă tara si din 
alt timp. i 

Aceasta pentru poporul german, care era odată şi altceva de 
cit un bun soldat prusian la atelier, la tarabă, la taboratoriu ori 
în bibliotecă, pentru acei popor german a cărui inimă a fost o co- 
moară de iubire, al cărui mijloc de acţiune a fost simpatia uni- 
versală, pentru orice se face bun gi nobil in omenire. O robie cu- 
cerifoare, fără glorie măcar ca aureolă. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 93 


Şi pentru lume ? 

Napoleon al III-lea era poate si fiul tatălui său. „Dinastia lui 
era © creafiune spontanee a Geniului, care nu e moştenit si nu 
1asă moștenitori. Se suise pe tron printr'o dublă aventură de vi- 
clesug politic. N'avea devotați, crescuți anume pentru a-l servi 
precum neam de neamul lor ar fi servit pe înnaintaşii lui. O nație 
nedeprinsä să asculte il urma numai pe căile victoriei, pentru ca; 
la cea d'intăiu întoarcere a norocului, să-l fase să se cufunde, să-l 
afunde ea însă-şi într'o ruşine pe care n'o vedea că este şi ruşinea ei. 

Si acest aventurier, care nu era să domnească nici douäzeci 
de ani, care n'are un monument în fara sa, căreia i-a făcut atîta bine, 
a oat libertate şi unitate Italiei, Romăniei, şi cine ştie ce opere iz- 
bävitoare pregätia pentru viitor! 


Imperiul german al celor trei Cesari de pănă acum a strîns 
de la început alianță cu Austria. In Austria, a măgulit şi favorisat, 
a întețit şi ametit pe Unguri. A salvat pe Otomani in loc să ridice 
pe Turci, a exasperat Islamul în ioc să arate unei naţiuni innapoiate 
drumurile culturii moderne. A făcut din grandomania Buigarilor o 
turbăciune cronică, de care pe rind sulăr, în agresiuni sălbatece, 
toți vecinii lor. 

Și-a mai făcut aliaţi, nu pentru a-i ajuta spre scopuri mai în- 
nalte, ci pentru a-i ținea pe loc, a-i amorti şi demoralisa. Sa legat 
cu Jtalia pentru ca aceasta să nu iea Trentinul, Tirolul, Trieste, Dal- 
maţia. A cîştigat Romănia ca s'o împiedice de a se întinde în Ardea! 
şi Bucovina. 

Si, culmea orbirii, a dus de-a lungul tuturor Märilor pe Ger- 
manul condamnat la muncă silnică, pentru a-l face să uite două lu- 
cruri: unitatea naţională prin smulgerea atitor milioane de fraţi din 
degradanta robie a birocraţiei austriace şi libertatea de cugetare în 
politică şi cultură. 

Imperialismul nu se legitimează prin el însuşi, ci prin originea 
şi urmările sale. Si istoria nu va ierta niciodată, în tendinţele tor, 
totuşi grandioase, Asiriile vechi sau moderne, păgine sau atit de 
evlavios creștine ca Germania. Si va ierta cu atit mai puţin pe 
acelea care puteau face atit de mult. 


25 August, 1916 


www.dacoromanica.ro 


94 Razboiul nosira in note zilnice 


Rușii în Dobrogea. 


Generalul-comandant al trupelor rusesti din Dobrogea a dat 
© frumoasă proclamație către ostaşii săi, pe care o reproduc ziarefe. 

Ea vorbeşte de ce poate încălzi mai mult sufletele și asigura 
conștiințele: de drepi national, de umanitate şi cavalerism, de fräfie 
între aceia cari nu iuptă pentru a präda pe aitul, ci pentru a ajuta 
pe fiecare la dreptatea lui, 

Ar fi să nu cunoască cineva poporul rusesc, dacä ar crede 
că asemenea cuvinte nu corespund cugetului adevărat al atitor mi- 
lioane, prejioasă parte a umanităţii, 

€ acolo un sentimentalism mistic, o credință in acele fiinti 
supranaturale care sînt calităţile morale, un mare avint bucuros, 
entusiast, către sacrificiu, o umanitate visătoare si dulce, un cres- 
tinism framintat necontenit cu doctrine apostolice menite a-l înnoi, 
care fac să primim acele asigurări altfel decît ale aliatului împus 
numai de o necesitate politică. 

Din viata-impreunä de astăzi va răminea ceva, şi acel ceva: 
îolosiior Rusiei de sigur, e pentru viitorul nostru de un pref nesfirsit. 

25 August, 1916. 

Cel ce nu se poate odihni. 


„În lume, de-asupra şi dedesupt, sint multe lucruri pe care 
nu Je cunoaştem“, a zis cel mai mare din poeţii lumii. Şi nu odată 
întimplările vieţii aduc în minte aceste cuvinte grele de taină: 

Sini trei sute cinsprezece ani de cînd cel mai aprig la luptă 
si mai norocos la biruinfa dintre Voevozii nostri, Mihai-Vodă Vitea- 
2ul, a perit de arma soldaţilor străini cari luptaseră alături cu dinsut, 
în tabăra de la Turda. Trupul, batjocurit, alipit de hoituri, infätisat 
zile întregi căutăturiior pline de ură ale Ungurimii, sa framintat 
necunoscut, in farina cîmpului, de care astăzi este nedespartita. O 
inscripție de insultă poftia, o bucată de vreme, pe trecător să-și 
lase murdăriile pe rămășițele, neiertate nici acolo, ale Valahuiui. far 
capul său, acel cap mindru si fioros cap, a fost furat de o femeie 
şi de un credincios al Voevodului ca să afle loc de îngropare lingă 
rămășițele părintelui său, la mănăstirea din Deal, de-asupra Tir- 
govisiei. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 95 


De-afunci mortul acela de ia Turda nu se poate odihni. Ca 
vechiul Carol-cel-Mare, invocat veacuri întregi de oricine doria linis- 
tea şi ordinea, ca Frederic Barbă-Roşie, viu pentru aceia cari doriau 
să înceapă iarăși marile isprăvi Oe vitejie, ca Matias Craiul şi regele 
Eduard ai Angliei, ale căror nume iubite erau legate de oricine 
rivnia cäfre dreptate, astfel Mihai străbunul a fost necontenit legat 
de orice avint al nostru pentru desrobirea neamului, către adunarea 
Jaolaltä şi legarea pentru totdeauna a fărimelor trupului nostru na- 
tional, Biruinta lui lumină dintr'un trecut tot mai depărtat, si noi o 
vedeam într'un tot mai apropiat viitor, De la cîntecele învățate la 
şcoală pănă la cel Vintăiu fior spre fapta eroică a tinerefei, pănă 
ia tugetările temeinice ale bărbatului, ale cetățeanului cu privire la 
viitorul neamului si pănă ia părerile de rău ale moşneagului că ct 
va trece de pe pămînt fără ca lucrul cel mare să se fi întîmplat, 
el a fost tovarăşul nostru, generaţie după generație. Une ori ni-a 
zimbit de speranţă, alte ori a incruntat asupra noastră sprincenele 
jui grozave, totdeauna ni-a arătat cu dreapta lui, pe care am făcut-o 
de bronz, drumul către sfintele noastre lecuri, către moaştele 
sfinte ale lui, 

Şi chipul neasămănatului erou si al mucenicului celui mai Qlo- 
Tios a fost, veacuri întregi, pe locurile unde luptase, domnise si 
Singerase singura mîngiiere a robilor. Copilul de şcoală, opincarul 
valah àesprefuif, hulit si arătat cu degetul, se opria îngîndurat asu- 
pra paginii din cariea de istorie în limba străină în care era vorba 
de hojul Mihai care a venit si a adus foc si pradă pe plaiurile 
ardelene umbrite pănă atunci, fireşte, de zina dreptăţii. [| simtia 
undeva văzînd, pindind, pregătindu-se, Popa de sat, socotit ca un 
simplu iobag al moșiei străine, bietul dascăl dind pufina lui învă- 
țătură prin suri şi bordeie, se pierdeau une ori în mijlocul siujbei, 
în mijlocui lecfiei, ia gindui că au fost vremuri mai bune, cînd sabia 
romănească fagdduia altă lege şi altă dreptate, şi graiul lor era in- 
demnat să amintească numele cel oprit, în pomelnicul sufieielor ori 
în povestea trecutului, Si obositui, flämindul plugar care tăia brazdă 
pentru hrana altora, vedea la capătul silintelor sale, cînd sudori de 
singe-i brobonau fruntea, un fovaräs, ascuns stapinilor, care cu 
yechea lui sabie pătată de singe tăia alături brazda lui, adincă 


www.dacoromanica.ro 


96 Războiul nostru in note zilnice 


brazdă, ca pentru veacuri, în care arunca din bielsug säminfa luptei, 
säminfa morții, säminfa răsbunării, 

Şi capul cel tăiat cu barda dușmanului, chivotul acela sfint 
al celor mai mari ginduri romänesti, nu se suteria incunjurat èe 
umeda cenușă putredă a morţilor. Îl arunca pămîntul, cum aruncă, 
se spune, rämäsifa acelora cari au de făcut o mărturisire, de cerut 
o pedeapsă, de săvirşit pe lume o răsplătire. Ieşia din mormîntul 
Voevozilor ca să-l vedem, ca să ni aducem aminte de dinsul şi 
pare că în acele adincituri grozave ale ochilor se aprindeau lumini, 
ca de dorința de a ne vedea și ei pe noi, de a ne chibzui şi cin- 
tări, de a-şi da sama ce sintem în stare a face. 

Cînd, pe la 1840, s'au făcut lucrări la Dealu, tidva de fildes 
luciu, avind urmele rouăi de singe, a răsărit de-asupra pămîntului 
mormintelor, tocmai în clipa cînd se zbătea o conștiință de nemul- 
țămire şi de avint în sufletele tuturora, cînd toți simtiau nevoia 
libertăţii si a unirii, cînd cele d'intăiu glasuri binecuvintate ale poe- 
filor se ridicau spre Ideal. Şi mortul cel mare a vrăjit pănă la el 
pe un biet Domn de vasalitate, pe Gheorghe Bibescu, care din po- 
runca lui a pus pe umeri hlamida şi a înfipt pe capul lui frumos 
cusma triumfurilor ardelene. 

De atunci ei a stat în razele soarelui, cătind parcă să prindă 
cit mai mult din viața lor. Cine dintre noi nu l-a văzut si n'a simțit 
în el fiorul sufletului său? Odată—nu voiu uita ziua aceia—, la un 
parastas pentru dinsul, capul fără odihnă a trecut, pe o bucată de 
purpură, între ostași. Si ofițerul care comandă a avut visiunea unui 
Domn viu, unui Domn adevărat, unui Domn poruncitor si, scotind 
sabia din teacă a poruncit oamenilor săi <onor la Rege», iar trim- 
bitele sunau de gloria viitorului. 

Am voit, dintrun superior simţ de pietate, să-i săpăm un mor- 
mint. Neodihna lui obosia inactivitatea noastră. Ministrul de Războiu, 
à. N. Filipescu, a dat citeva mii de lei și talentul sculptorului Storck 
a făcut un splendid mausoleu de marmură, întru toate după vechea 
datină, purtind pe margeni însemnarea tuturor luptelor lui si la 
mijloc asigurarea că el stă aici, „așteptină îndeplinirea Scripturilor“. 
Candelabrul de bronz astepta numai să se aprindă lumina într'insul. 

Dar altă lumină se cerea, lumina crudă Care nimiceşte sate şi 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 97 


oraşe, care misiuie ceia ce a fost pentru ceia ce frebuie să fie. De 
atilea ori s'a hotărit ziua punerii în mormint, care trebuia să fle 
solemnă, şi de atitea ori ceva neprevăzut a stat la mijloc si nu s'a 
putut. Odată campania din 1913, ori consideraţii pentru alianţa care 
dăinuia încă, pe urmă doliul pentru moartea celui d'intăiu Rege, în 
sfirsit, doi ani întregi, așteptarea ceasului nostru, a ceasului său. 
Căci El nu voiă liniștea, nu voiă odihna, nu voià uifarea poruncii Sale. 
Şi azi, s'au împlinit Scripturile. În mănăstirea Dealului aşteaptă 
cineva. Acela căruia îi trebuie ca să doarmă în mormîntul sau 
încoronarea in acel loc, in fata sa, a celui d’intaiu Rege al Ro- 
minilor. 
26 August, 1976. 
Ostasii. 


Îi vad trecind, în lung alaiu de oştire. Flori li sînt prinse in 
șăpri, şi ramuri verzi împodobesc tunurile, Și în ploaia razelor de 
aur cu care-i încunună soarele, pe eroii-mucenici, ei nu cîntă, căci 
miciun cintec mar putea exprima toată energia care gilgiie intr’insii, 
ci chiuie. Se întrec pe dinșii chiuind pănă ce valul se sparge de 
stincile din prejur. 

Aşa au fost din neam în neam. Miniaturile ungurești arată la 
1330 pe ciobanii romini biruitori asupra lui Carol-Roberi, sprinteni 
ca © căprioară, așa cum cutare drumet din evul mediu înfăţişează 
pe frafii lor din Balcani, voioşi şi plini de bucurie, cu saricile lor 
aruncate pe umeri şi cu dirza căciulă fuguiatä. Așa i-a văzut la 
Dunăre Francesul Wavrin o sută de ani pe urmă, intrecind bubuitul 
vechilor tunuri cu chiotul lor. Așa vor îi făcut să răsune văile în 
neguroasa zi de lanuar la Vasluiu, în calda amiază de August la 
Calugareni. Aşa chiuiau în 1913, cînd îşi aduceau aminte de acea 
moștenire sfinté care e pentru dinsii războiul. 

Alții vorbesc, multi cîntă; ei chiuie, Acum o mie, două de ani 
fot așa chiuiau strămoşii pe cari Roma nu i-a putut învinge, ci 
ucide numai. E ca un strigăt al acestei naturi însăşi care ne naşte 
şi ne jine. 

Jar în ziua de astăzi e strigătul ei spre libertate! 

26 August, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


98 Războiul nostru în note zilnice 


Atacul Bulgar. 


Cu o ură fără margeni, setoasd de a se satisface cu ori ce 
pref, cu un fanatism răsbunător ca al posedafilor religioşi, Bulgarii 
au atacat Romănia îndată după ce am trecut granița Austro-Ungariei, 

Aceasta s'a întîmplat patruzeci de ani, aproape zi de zi, de la 
data cînd Siatul romin a alergat să apere în Balcani causa cresti- 
natatii şi în rîndul întăiu causa libertăţii bulgare, alături de oștile 
Țarului. Vor trece numai cîteva zile încă și amintirea luptei de la 
Grivița, care a dat lovitura cea mai grea oștirii lui Osman-Pasa, a 
cărui biruinja, foarte posibilă, ar fi însemnat înlăturarea unei Bul- 
garii autonome din rîndul posibilităţilor politice, va fi serbată de 
raii nostri vecini prin ghiulele germane trimise contra soldaţilor 
Rusiei şi Romaniei. 

Cineva a zis că va „înspăimiata lumea cu nerecunostinta sa“; 
Bulgaria din 1916 poate zice că o va îngrefoșa. 

Am fost bucuroși atunci, la 1877, că stăpînirea turcească de 
peste Dunăre a fost înlăturată printr'o nouă stăpînire creştină, plină 
de fägäduinfe. Într'un alt articol vom arăta tot ce am facut pentru 
a uşura începuturile unui Stat încă subred, ia alcătuirea căruia 
lucram de mai multe decenii, primind, gäzduinà, intrefinind în funcţii 
“pe pribegii causei bulgare, deschizindu-li drumul spre patrie, cînd 
treceau Dunărea, ca bande înnarmate, cu steagul crucii in mînă, si 
aceasta riscind să atragem asupra noastră răsbunarea Turciei exas- 
perate si nemuifamirea Europei tulburate în calculele ei. Nobilul 
principe Alexandru n'a avut mai bun prieten decit pe Carol I-iu, şi 
în niciun oraş nu se găsia mai bine decît în acest Bucuresti pe 
care ura bulgară de astăzi ar voi să-l vată prefăcut într'un maldăr 
de ruine. Cind simțul de independență al Bulgarilor a intimpinat 
piedeci din partea Rusiei, ni-am atras, sprijinindu-i, urgia unei mari 
Împărăţii. Diciodată regimul aspru, dar binefäcätor, ai lui Stambulov 
nar fi putut dăinui și tronul actualului stäpinitor in Sofia nu sar 
fi putut consolida fără presenta la mijioc între cei ce jigniau și cei 
cari erau jigniți a Romăniei noastre, fără ajutorul de orice clipă pe 
care, deşi nu era niciun interes din partea noastră, li l-am Oat. 

Relaţiile nu s'au înrăit din vina noastră, Cresculi în aspirații 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 99 


== 


uriaşe, gata să se iea de păr pentru realisarea lor cu toată lumea, 
ei au văzut in noi, pe lingă un vecin mai fericit, căruia trebuia cu 
orice pref să i se strice, din invidie oarbă, mulfämirea, ieșită din 
cultură si muncă, un zăgaz în calea înnaintării lor. Si Dumnezeu 
ştie dacă ne-am gîndit vre-odată a-i opri în calea pretențiilor legi- 
time pe care le puteau formă! În 1912, dacă au putut bate pe Turci, 
„aceasta ni se Oatoreste sj nouă, Aud încă frumoasele cuvinte ale 
Regelui Carol, spuse către mine: <N'am nicio invidie pentru pro- 
gresele Bulgariei. Nu mă supără de loc că ea își urmărește scopurile 
ei naționale. Sint contra unui războiu care ar sprijini decadenta 
fatală a Turciei. N'am luptat ca tînăr pentru liberarea creştinilor din 
Balcani ca să-i împiedec la batrinefe de a-şi atinge dreptatea». 

S'a ajuns la războiul din 1913. El n'a pornit din ură. În casele 
pustii ale luptătorilor de la Ceatalgeä soldaţii noștri mîngiiau copiii 
orfani. Am văzut-o cu ochii. Niciodată o armată n'a străbătut un 
teritoriu cu atîta crutare, läsind în urmă, nu cenușă, ci argint şi aur. 
Primari buigari au venit în țară să mulțămească pentru purtările 
noastre. Sînt ofițeri cari au documente de recunoștință, iscälite de 
autorităţi. Eu însumi păstrez scrisori de Ja locuitori cari ni urează 
tot binele, 

Veniam acolo ca să aducem liniștea, ca să împiedetăm „un 
imperialism furios de a se scălda zădarnic în singele fraţilor şi ta- 
varasilor de arme, Cind pentru siguranța graniţei noastre s'a anexat 
un teriloriu, glasuri s'au ridicat în Cameră pentru a cere să se fie 
samă, nu numai de interesele, dar și starea de suflet a celor cari 
schimbau atirnarea lor. Mă onorez că am vorbit în acest sens 

Si totuşi o ură nebună se răpede asupra noastră, intrebuintind 
sifuafia militară creată prin intrebuinfarea unei părți din oastea re- 
mănească in Tinuturi care ni sînt tot aşa de sacre cum Ji sîn' Bul- 
garilor acele părţi din Tracia şi Macedonia care după dreptul naţional 
şi istoric li aparţin. Ei luptă la Dunăre pentru ca Ungurii să rămiie 
în Ard al. 

Cumplita rătăcire! Du va trece mult si o vor vedea-o şi ei, 
după ce se vor fi slăbit pentru io deauna ca să ne slăbcască mo- 
menfan pe noi. Acoio. la Turu:caia cea cu «zace atacuri violente», 
cu pămîntul răscolit de obusurile tunurilor grele germane si uôai 


www.dacoromanica.ro 


109 Războiul nostru în note ziinice 


de singele nostru romănesc, la Turtucaia, unde urlă, bucuroasă, pa- 
tima neinfrinată, se comite astăzi o crimă. 

Nu numai o crimă contra acestei Romănii, despre care se ştiu 
la Sofia lucruri care, spre ruşinea Bulgarilor, vor apărea mai tărziu, 
ci contra unei solidarități balcanice pe basa dreptului nafionai sa- 
tisfacut pretutindeni, şi contra Bulgarilor insisi. 

Aceste cuvinte ale istoricului îşi vor găsi mai răpede de cum 
se crede adeverirea lor. 

27 August. 1916. 


O victorie germană. 


La Constanţa au apărut trei hidroavioane, spune buletinul ofi. 
cia], şi, aruncind bombe, au ucis citiva trecători, între cari copii. Si 
la Bucuresti, la P.-Neamt se face aceiaşi crimă. 

Periecţionata maşină de ucidere, aproape fără risc, se dato- 
reste ştiinţei germane şi bandifii cari, de sus, au repurtat această 
strălucită victorie asupra nevrisnicilor şi celor fără apărare nu erau 
cine ştie ce primitivi Bulgari. 

Cunosteam cuitura germană si nu e nevoie să spunem cit o 
iubiam. Din străvechi timpuri vitejia germană e vestită. Poporul 
acesta—care ni-a aruncat ieri mănușa fiindcă indraznim a cere cu 
arma de la Ungaria libertatea a patru milioane de Romini--are 
atitea mijloace de a face rău, în margenile crudei necesităţi a 
războiului. 

Ei bine, nu-i ajung tunuri uriaşe, gaze asfixiante si tot restul. 
Cu acelea, în adevăr, se pot omori numai soldați, cari, aceia, se 
apără. 

"Pe cînd, să faci supt acest frumos cer de August, de-asupra 
linistitelor ape ale Mării Negre sau pe culmile munţilor sau pesie 
blindul nostru şes, o excursie aeriană şi cu acest prilej să omori 
cîțiva mosnegi şi cîţiva copii, o, aceasta este o ispravă... 

Una din acele isprăvi asupra cărora toți <eroii> legenăsi si 
istoriei germanice, de la Votan dumnezeiescui pănă la Wallenstein, 
la Eugeniu de Savoia—care era Latin—, poate si pănă la Bismarck — 
ar scuipa. 

27 August, 1945 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 101 


Vlădica loan şi Mitro- 
politul Vasiie. 


La 1599, cind fericitu! Mihai-Vodu cel Viteaz a intrat în Ar: 
deal ca să dea fara pe mina celor cari totdeauna au muncit mai 
mult şi mai greu pentru dinsa, nu erau oameni bogaţi printre Ro- 
mini, nici tirgovefi cu însemnătate fafa de străini, nici cărturari 
plini de învăţătură. Erau numai acele sute de mii ale feranilor- le 
gati de brazdă. Mihai venia în numele Împăratului creştin de ia 
Praga, care nu era sluga neamului unguresc, şi el se feria să su- 
pere, să amenințe, să ridice împolriva lui pe aceia dintre străini 
cari însemnau 0 putere în Ardeal, Chiar să fi vrut însă, dintre 
Romini el n'ar îi găsit oameni pregătiţi să-i dea ajutor, fie cu 
mintea, fie cu arma, şi să stea în locul acelor cari ar fi izgoniți 
din locurile lor de stapinire. | 

Dar iată că la înnaintarea lui au răsărit din sărace mănăsti- 
«Dare de lemn, dosite prin funduri de văi şi păzite de pădurile cele 
mari, cälugärasi Oe neamul lui, tineri şi bătrini, cari veniau cu 
sfinta cruce a tuturor dreptafilor înnaintea lui Vodă Valahul. Mare 
lucru n’aveau să aducă, nici cuvinte mestesugite nu se pricepeau 
„Să-i spuie. Dar ei țineau să se audă din gura lor că aici sint mulţi, 
foarte mulţi oameni de acelaşi singe şi de acelaşi graiu, că de mult 
taţi îi calcă în picioare şi-i batjocuresc, că au si ei simfire ome- 
nească şi-i doare, că au visat muliă vreme de sosirea unui răsbu- 
nator trimes de Dumnezeu din părţile romänesti de peste munte 
şi că venirea lui il umple de o bucurie fără de margeni. 

Stiau biejii popi aceia că războiul are si primejdiile sale, că 
Vodă nu va raminea poate totdeauna, că fiecare faptă, fiecare cu- 
vint din partea lor vor fi pedepsite cumplit de calăii gata să se 
arunce din nou asupra prăzii singerinde. Ce are-a face! Odată 
poate avea omul pe lume mulțămirea toată pe care a visat-o, şi 
cele de mai multe ori niciodată, Au tras clopotele peniru venirea 
lui şi cu cartea sfintă în mini i-au ieșit înnainte, 

Pana atunci nu-l cunoscuseră pe dinsul. În ţara lui mergeau 
doar Viădicii să se sfinteasca. Dädeau peniru aceasta şi nimeni 


www.dacoromanica.ro 


102 Războiul nosiru în note zilnice 


nu-i îndesa cu cinstea şi cu darul ca pe nişte fraţi; nimeni nu li 
vorbia de „ziua cea mare“ si de dreptatea ce este să se indepli- 
nească. Dar la aceasta nu se gindiau ei; doar e mai dulce să dai 
decît să primeşti şi mai dulce să faci darul atunci cind n'ai primit 
niciodată nimic de la acela pe care-l däruiesti. 

Şi Mihai a înţeles ce se poate face pentru viitorul neamului 
său cu „popi“ ca aceștia, avînd în suflet vitejia si credința simplă 
a teranului. A luat pe unul dintrînşii, care pănă atunci se oplosise 
sfios în margenea cetăţii cräiesfi Alba-lulia, întrebuințat odată de 
prinții Ardealului ca vătatul care trebuie să mîne la altă lege, la 
calvinia lui, pe iobagii romini, şi l-a așezat în mănăstirea făcută de 
Oinsul din piatră în faţa zidurilor mindrei cetăți ca să fie, în ve- 
chea lege dreaptă romănească, {Mitropolit al tuturor Rominilor din 
cucerirea lui. 


Așa era la 1599. De atunci, în mijlocul suferințelor unei stă- 
piniri vitrege, neamul nostru a înnaintat pe acele plaiuri. Sînt acuma 
oameni cunoscuţi, sînt proprietari mari, sint bogătaşi, sînt intefec- 
tuali, sînt si innalti clerici aşezaţi în Scaun legiuit de păstorie cu 
diplomă împărătească. Este urmaşul acelui Vlădică Ioan de acum 
trei sute de ani, Mitropolit cu reşedinţă, cu caiedralä si Palai, cu 
Consistoriu, cu o cîrmuire ca a unui Domn de fara. Şi ostile lui 
Ferdinand l-iu, Rege romin, au înirat în Ardealul celor mai nebune 
visuri, 

Nu vorbim de alţii. Vorbim dc Mitropolitul al cărui Scaun a 
fost intr’o zi de veche biruiniä, El va fi ieșit, orice i sar putea 
întîmpla pe urmă, înnaintea ostaşilor dreptului totdeauna binecu- 
vintat de Dumnezeu, înnaintea luptătorilor pentru libertatea ome- 
nească de care se vorbește în Scripturi, înnaintea fraţilor din sin: 
gele lui. Cu atita mai mult, cu cit îi cunoasie, cu cit ei au impa. fit 
amarul lui, l-au cules de pe Orumuri, l-au primit și ospătat, l-cu 
așezat la Oreapta lor, i-au făcut partea cea mai bună din ceia ce 
aveau. C- mare ceas ar îi fost acela cind fara clopotelor moarte, 
ucise pentru războiul stépin iui, în fara cu turnurils mrte, acest Vla- 
dicä, furisindu-se din Sibiiul unde se apără stăinul, ar îi icsit cu 
cartea sfintä înnainte, licrämind asuyr. duwioaselor cuvinte ale Evan- 
ch li.i? 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 103 


Dar nu. «Popa» Vasile nu e ca popa Ioan. Imbuibat şi răs- 
fățat odată de cei cari vin cu buna solie în numele lui Dumnezeu, 
el e cu străinii, cu fugarii. Şi nu de șilă, ci de voie bună. Şi nu-i 
stă măcar tăcută spurcata gură, ci el, Mitropolitul romîn, blastămă 
pe ai săi. În tot ce a făcut vre-odată cineva din acest neam, faptă 
mai ticăloasă decit a lui Vasile Mangra, nu e! 

28 August, 1916. 

Punga lui Montluc. 


Biruinfi şi infringeri, vești care umplu inima de bucurie şi 
altele care o strîng, nu de teamă, — căci prea multe am suferit în 
curgerea vremurilor ca să mai poată fi în sufletul nostru acest 
sentiment—, ci de năcaz că n'am putut birui şi acolo, cînd stim ca, 
oriunde, putem birui, cuceriri mari şi cite o pierdere,—din acestea 
se alcătuieşte povestea începătoare a lucrului de care ni-am legat 
soarta. Lucru greu, dar nu peste puterile noastre, bine cunoscute 
si bine întrebuințate faţă de un duşman care trebuie să fie cunoscut 
şi el, la fiecare moment, în tot ce poate şi în fot ce vrea. 

A ne amesteca în hotăririle celor cari conduc, cu o înfricoşată 
răspundere [aţă de noi şi mai ales faţă de conştiinţa lor, e de pri- 
sos şi stricător. Sfaturile noastre, sprijinite pe o informatie insufi- 
cienta, sînt un balast, care împiedecă mersul lucrurilor, —şi înțeleg 
nu numai sfaturile prin presă, supusă censurii, dar prin acel uşuratec 
si limbut graiu, care, din nenorocire, nu poate fi censurat, ci numai 
oprit prin bine venita închidere a cafenelelor (o, Capşa, tu care faci 
şi desfaci, unde e mărirea tal). lar criticele, — ştim noi oare ce 
crilicăm ? Du mai vorbim de amenințările, care trec şi prin censură, 
cu judecata de mine a cine ştie cărui marfafoiu obraznic, al cărui 
neastimpär nu se potoleste nici prin solemna gravitate a ceasului 
de astăzi. E 

Avem cu totul altceva de făcut, noi, «civilii» vristei, ocupaţiei 
sau neajunsurilor $i nepregătirii noastre. Avem, întăiu, să ne închi- 
nam larg, orice s'ar petrece, orice ar fi, soldatului care apără fara 
şi întinde hotarele; tînărului, fiu, prieten- mai tînăr, şcolar al nostru, 
care ne întrece pe toți prin sacrificiul pentru care, în orice ceas, e 
pregătit, gospodarului care şi-a lăsat acasă pe ai săi în sama lui 
Dumnezeu, adecă, prin porunca Lui, în sama noastră a tuturora. 


www.dacoromanica.ro 


104 Räzboiul nostru în note zilnice 


Cind e bolnav, cînd e rănit, să facem pentru dinsul ce n'am face 
în vremuri obișnuite pentru fratele cel mai iubit, pentru copilu! din 
carnea noastră; să simta el în durerile lui că jam înfeles, — căci 
alta răsplată nu-i trebuie, Şă acoperim în ochii lui pentru o clipă; 
prin ajutorul şi mingiierea noastră, icoana grozavă a încercării prin 
care a trecut si să-l facem zdravan și bucuros pentru încercările: 
care-l aşteaptă. Nu e om în Romănia care să nu poată folosi la 
ceva, şi mare păcat şi-ar face aceia cari, în orice domenii, ar inlä- 
tura si cea mai smerită bunăvoință, nimicind un suflet dornic de a 
folosi, unde şi cum poate, Patriei, 

Avem, al doilea, să creăm o viață morală ferii. Nu viaţa mo- 
rală de bună cuviință si de regulată îndeplinire a datoriei, care se 
cere în traiul de toate zilele. Ar fi puţin, cu mult prea puţin. Trebuie 
să ne ridicăm cu toţii, cei cari au cerut hotărîrea, fiecare în forme 
potrivite cu concepţiile şi cu temperamentul său, și aceia cari au. 
primit-o, la esceptionala înnălțime a împrejurărilor. «Mulţi duşmani» 
zice Germanul din epoca anterioară uciderii babelor cu Zeppelinul, 
„rusltă cinste“, Evul mediu ar zice tot aşa; vremea de azi, care 
cere o solidaritate de fier înire noi toţi, ni-ar zice mai mult: «mulfi 
dușmani, multă datorie». I-am vrut pe toți, ne-am aşteptat la toţi; 
ei bine, ca pentru toţi, fără nicio consideraţie la ce pretinde in noi 
individul de ieri, uşuratec şi räsfäfat, criticant şi zurbagiu, să ni 
iniärim sufletul, 

Căci nu uitaţi un lucru: tunuri si puşti sint simple jucării, 
dacă în dosul lor nu stă hotărirea nebiruită a unui popor viteaz 
de a se da, cu tot ce are, datoriei neinlälurate, 

Cu tot ce are bun; şi aceasta înseamnă bun pentru aceste 
împrejurări : efectiv si practic, lar restul? On mare şi neinfricogat 
ostes de pe vremuri, Montluc, care a trăit numai în războiu şi 
pentru războiu, ni va spune ce trebuie să facem. 

Vestitul general frances din veacul al XVI-lea a dat istoriei 
mililare un capitol fără päreché, în apărarea Sienei, orășelului de 
splendidă arlă—la care ei însă nu se gindia de loc — pe care-l în. 
cunjurau duşmanii regelui său, mai mulţi şi mai tari. El a făcut 
minuni, pentru a-l păstra. lar, cind foiusi a trebuit să cedeze numă- 
vului— sînt imbecili azi, la Turtucaia, cari spun că aceasfa înseamnă 


www.dacoromanica.ro 


N. IGRGA 105 


© biruinţă, biruința masinistului de pe o maşină pornită cu toată 
vitesa fafa de viteazul care se intimplä a trece linia, în loc să spuie 
numai ceia ce este: un cistig—, Montluc a ieşit cu oastea supi 
Steaguri în sunet de trimbiti, ca o ultimă desfidere. 

Intors acasă, Henric al [i-lea şi-a arătat mirarea cum s'a putut 
resista așa de mult cu aşa de puţine puteri, cum s'au putut smulge 
unui duşman așa de puternic cele mai înnalte onoruri ale „capitu- 
lării“. Montluc răspunse linistit: E foarte uşor de înțeles. lată 
anume ce am facut: | 

Am mers în firg de am cumpărat o pungă bună si mare. Am 
încălzit un cuptor. Am aruncat-o înnăuntru. Siam văzut cu bucurie 
cum se face întreagă numai cenuşă, Şi, pe urmă, cind am plecat, 
eram alt om. 

Si, cum regele nu înţelegea nici aşa: 

— Am uitat să spun Măriei Tale ce pusesem înnăuntru: pu- 
sesem lenea, grija de mine însumi, frica de moarte, îndoieliie fata 
de biruinfä, dragostea pentru ai miei de acasă. Siam pus şi haghi- 
tele mele de Gascon. ‘ 

Să facem şi noi ca Moniluc şi apoi.... Apoi ne vom ridica alff 
oameni, aceia singuri cari sînt nezguduiia garantie a oricării biruinte. 

1 Sepiembre, 1916. 


Lupta de la Turtucaia. 


În articole frumoase, pline Oe un sentiment de entusiasm 
real şi vibrant, ziarele, fără deosebire, vorbesc despre eroica luptă 
de la Turtucaia, despre puterea admirabilă a unor soldaţi cari nu-şi 
cetiseră şi nu-și afişaseră patriotismul, cari, incapabili de a scrie o 
frasä, au dat ţerii prin faptele lor cel mai zguduitor peem, despre 
buna frätie dintre ei și ofițerii pe care si noi îi cunoaştem şi-i iu- 
bim, încă de pe vremuri cînd atitia nu credeau intr'insii. Ele pun 
în vedere o răpede si decisivă răsbunare pentru pierderea oraşului 
şi suferințele oştirii noastre de acolo, atacată prin surprindere și 
copieşită de număr. Şi adaugă sfaturi ca lumea să nu se despereze, 
să nu se demoraliseze pentru că n'a putut cîştiga pretutindeni, cu 
aceiaşi vitejie şi putere de sacrificiu, aceiaşi victorie. 

Să nu ne întristăm prea mult, e astiel, conclusia. Noi spunem 


www.dacoromanica.ro 


106 Războiul nostru în note zilnice 


mai mult,—căci mîngiierile şi speranțele sînt lucru bun pentru su- 
fletele slabe—: să ne bucurăm. - 

Căci ce e un războiu? Un «Zece Maiu» in mult mai mare? 
O manevră mai grea? Desfăşurarea unei teme tactice... mai com 
plicate ? Desigur nu, ci un lucru mare, mare si greu, cel mai mare 
şi mai greu lucru ce se poate pentru o societate omenească în» 
freagä, cercciarea adincä, pănă la cel mai neînsemnat factor care, 
contează, şi el, a puterilor acelei societăți, examenul integral, care 
atrage după sine pedeapsa umilintei şi a decăderii, si, de atitea ori, 
pentru Stat, a desființării chiar, deci a robiei polilice pentru aceia 
cari nu s'au stiul luptă, fiecare la locul lui şi fiecare din toată con- 
ştiinţa și energia lui. 

"Acesta e războiul. Une ori el se cere în adunări polilice, el 
se urlă pe siradă. Toate acestea n’au a face. Nimic nu se deter- 
mină prin manifestările prealabile, ci totul se hotărăşte prin ceia 
ce se poate da, la un moment decisiv, de toată lumea. Cu o sin- 
gură rcservă care deschide si Oupa cele mai mari nenorociri, vaste 
perspective: de toată lumea întru cif organisafia de mai nainie a 
pus pe fiecare la tocul sau. 

Fiind aşa de greu şi așa de mare, el e uimitor prin toate pro- 
blemele, nestiute ori ascunse, pe care le descopere si le vädeste, 
cum supremui avînt al unui trup omenesc scoate la iveală boli pe 
care cel mai iscusit medic nu le-ar fi putut găsi sau face să lu- 
creze energii nebănuile pe care organismul le ținea anume peniru 
aceasta, nevroind să le useze în prosa leneșă a fiecärii zile. Ceva 
mai grozav, dar mai mintuitor si mai înnoitor pentru societăţile 
omeneşti, puse în faţa triumfului, de o parte, a morţii, de alfa, nu 
se poate găsi. 


Cînd el izbucnește, prin voia unor puteri pe care credem că 
le-am trezit noi, pe cînd tocmai pe noi ne-au trezit ele, aceasta în- 
seamna că lumea nu mai poate sta pe temelia ei de pănă atunci. 
Între feri şi popoare lucrurile se cer a fi altfel de cum sint. Noi 
am scris cîteva rînduri pe hirtie, dăunăzi sau cu afifia ani în urmă, 
le-am pecetluit, le-am publicat, potrivit cu ele am tras hotare şi am 
organisat ce se află între ele. Dar viața omenească e intro ves- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 107 


Ee 


nică mişcare. Haine de Stat pe vecie pentru un popor care ne* 
contenit crește ori scade necontenit, nu se pot. Puterile zvicnesc, 
de-o parte, căutînd hotar nou, de alta, ele lîncezesc, ne mai putînd 
umplea cu vitalitatea Jor vechi hotare. Şi atunci ciocnirea se pro” 
duce, oricit am căuta să o zăbovim, cu oricila şiiință de Stat sau 
frica de Stat. 

Din acel! moment nicio formă nu mai are valoare, ci singură 
realitatea severă, neindurala, domnește, peste toți si peste toate. 
Nimeni n'o poate ascunde, nimeni n'o poate înșela pănă la capăt. 


Dar une ori ea apare întreagă de la început, altă dată zăboveşie, 

Nu poate fi mai mare primejdie decit aceasta din urmă, Crisa 
trebuie provocată neapărat, cît mai iufe, întreagă, îngrijitoare, pentru 
a o cunoaşte deplin si a o domina, 

Ce nenorocire a fost pentru noi uşurinţa campaniei din 1913, 
bogatele daruri pe care ni le-a adus! În ce ne privește pe noi, ea 
a întărit defecte care şi aşa erau amenințătoare pentru viitorul nostru, 
si nu ne-a smuls, din adincul inimii, unde aşteptau, decit unele 
calități, prea puține. Ea ne-a zguduit, nu ne-a înnoit, Şi însăşi zgu- 
duirea superiicială, n’a produs tot ce trebuia să producă dacă ne-ar 
fi atins pe toți în ce avem mai scump și în ce avem mai sfint. 

Iar, în ce priveşte pe duşman, el a fost silit la pace, dar nu 
sa dovepit învins, nu s'a recunoscut învins. S'a supus soartei de 
atunci, asteptind soarta zilei următoare. Nu s'a cîntărit cu noi 
şi n'a ieşit încredințat de inferioritatea lui rea/ă şi permanentă. 
Leia ce înseamnă că el se reserva pentru mai tărziu. Şi astfel cei 
10.000 de soldaţi pe cari i-am îngropat în pămîntul lui mau plătit 
cu viaţa lor nimic, 

Astăzi marile greutăţi răsar de odată cu toată + meninţarea 
ce cuprind în ele. Cu atit mai bine: fe salufam cu bucuria pe care 
strămoșii nostri au resimfit-o față de greutăți încă mai mari. Noi 
n'avem însuşiri” care au dat glorie popoarelor din Apus, dar avem 
© calitate care le biruieste pe ale lor: cînd ni se pune de odată, 
crud, violent, sălbatec, întrebarea cea mare despre viaţa si moartea 
noastră, găsim in adîncul unei fiinfi naţionale care a resistat la toate 
furtunile vremurilor, puterea nebiruită care se cuprinde în aceste 
trei cuvinte: Nu ne dam! 


www.dacoromanica.ro 


108 Războiul nostru in note zilnice 


Si infringerea presupune înnainte de toate această condifie că: 
te-ai dat. Tot sîngele nostru însă refuza, absolut, aceasta! 
iu Septembre 1916 
Secuimea. 


Teritoriul pe care l-au ocupat osfirile noastre de la Topliţa 
pănă la Săcele este, de sigur, în Arealul cel nou, dar nu şi în 
Ardealul cel vechiu, al cărui înțeles s'a păstrat și pănă acuma în 
graiul poporului si care nu cuprindea nici Tara Birsei, cu Braşovul, 
nici Tara Oltului, cu Făgăraşul, cuprinzind însă punctele care ni 
aparțin lingă Sibiiu, pe valea Jiului-de-sus la Petroşani si pe valea 
Sireiului pănă la Merişor în direcţia marii căi ferate. Părţile mun- 
toase de către Moldova, care fac aproape o pătrime din teritoriut 
întreg al Transilvaniei, se chiamă Secuimea, şi Secuii Cicului, Gur- 
ghiului, celor Trei Scaune şi ai Murăşului sînt o populație deosebită. 

Ungurii se feresc a spune acest lucru, de și nu se va găsi un 
Singur bastinas de aici care să zică, la o întrebare din partea cuiva 
pe care-l ştie că nu aşteaptă un răspuns «patriotic», <nafionalist», 
altiel decît: Sînt Secuiu,—ba încă adesea, prin părți unde mai de 
curînd sa pierdut graiul nostru, räminind însă biserica veche la 
care merg credincioșii: „(Mi Olâh“, «Eu sînt Romin»! De Ungur, 
de «Magyar» au aflat oamenii din unele sate răzlețe, pierdute, doar 
prin cărți. Acela, Ungurul, e un vecin în Ardeal, unde ei, Secuii, 
formau aft corp social si politic, Nu e măcar un frafe, căci Secuiul 
teran liber si ostaş, de multe ori și călăreț, privit deci ca nobil, 
Secuiul care nu asculta odinioară decit de căpitanii si hotnogii sai, 
n’a cunoscut pe zisul «Magyar» decît supt două înfățișări, care nu 
puteau să i-l păstreze simpatic în minte: ori săracul de iobag, de 
feran şerb, legat de pămînt, fără «legea» lui şi «cartea» lui, privi- 
legiul lui, ori „domnul de pämint“, boierul furişat în clipe prielnice 
pe pămîntul lui, lacom de a se întinde şi incapabil de a respecta 
măcar urnanitatea acolo unde, prin usurpatia fui mai mult sau mai 
puţin legală, nu respectase dreptul, si in sfirsit pe dregătorul Cra- 
jului unguresc, al «Craiului» ardelean care venia să-i ceară lui, gră- 
nicerului scutit, bir şi robotă, nestiindu-se a întrebuința silnicia cea 
mai uriva, bătaia, schingiuirea, ruşinarea femeilor. Pe cel d'intăiu it 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 109 


desprețuia, pentru celialt avea o nestinsă ură, mergind pănă la răs- 
coala cea mai învierșunală. 

Cu totul alifel erau legăturile lui cu Rominul Cînd cei d'intăiu 
regi unguri, cari n'aveau Ardealul, luat de dinşii abia pe la 1100, 
prin strecurare și infiltrare, iar nu prin cucerire, sau gindit să apere 
măcar pămînturile în adevăr stapinite de dinșii, prin întărirea cu 
cetăți si sfräjeri a trecătorilor (Muntelui, ci au trimes în aceste parti 
citeva mii de oameni din ai lor, dintro seminție singură, dintre 
acelea care, coniopindu-se, au dat «poporul maghiar», Dacă socoate 
cineva insă că, mai ales în asemenea vremi, pulea să se mentie, să 
crească şi să prospereze o colonie trimeasä în pustiu, atunci e 
străin, nu numai de cunoştinţa, dar şi de spiritul istoriei, Colonisarea 
sa facut în mijlocul vechilor locuitori, cari erau Rominii. 

Atunci o parte, o mare parte dintre aceștia s'au contopit cu 
noii veniţi, cari erau multi şi veniau în grup compact. Alţii s'au 
păstrat lingă oaspeţi, în sate romanesti deosebite, dar avind acelaş 
privilegiu supt cnezii lor. Era aşa de mare nevoie şi de dinşii, încît 
nimeni nu s'a gîndit să-i supere. 

Că au fost aici Romini mai întâiu, o arată toată fafa, imbrä- 
camintea şi gospodăria Secuiului. Puneti alături pe „Magvarul“ de pe 
pusla cu acest (Muntean din Carpaţi: veţi mai găsi la acestia masca 
<hunicä», portul de şes, casa de pribeag si vagabond ale aceluia, 
îniru cit si el nu va fi primit influențe superioare străine? Si unde 
se mai văd oare Unguri trăind în «Scaune» ca acele secuiești, de 
urde si numele lor (de la Szék-Scaun), adecă Scaune de judecată; 
judefe de cnezi, ca ale noastre? Cirmuirea prin juzi am dat-o numai 
Secuilor si—Tiganilor. 

instinctiv, Secuii au simfit aceasta totdeauna. Niciodată ei n'au 
facut de Ia sine acea năvălire la noi care era în putinţa lor. Dar 
de zeci de ori am trecut noi la dinsii, mai ales Moldovenii, Si am 
prădat: am prădat mai ales pe domnii lor unguri. Şi am prădat 
de sigur în tovdrdsie cu dinsii. O mare si trainică unire feräneascä 
s'a facut între Rominii moldoveni şi adesea între frații romini ai 
Secuimii. Fara să li poruncească nimeni, aceștia au stat alături in 
lupte cu ceilalți. La Podul Înnalt de lingă Vasluiu Secuii au luptat 
supt sieagurile lui Şieian-cel-(Mare contra Turcilor. Petru-Rares a 


www.dacoromanica.ro 


110 Războiul nostru în note zilnice 


fost ani întregi stapinul lor servit si ascultat: izgonit de Sultanul, 
el a fost primit cu credinţă şi ajutat de dinșii. Cind Mihai Viteazul 
a intrat în Ardeal, ei au omorît în schimb pe Craiul maghiar, car- 
dinalul Andrei Bathory, fugar la dinșii. L-au omorît de şi, în deo- 
sebire de Unguri, cari s'au făcut calvini, si au rămas catolici ca 
si Ungurii de la noi, Mihai li-a dat libertăţile răpite dé Unguri, si 
pănă la urmă ei au rămas alipiti de dinsul, singerind în toate luptele 
lui. lar, cînd Viteazul a căzut, 2000 de Secui au fost jertfifi de 
Unguri pe mormîntul lui, şi Mihai denunţă Împăratului, cu indignare, 
acest măcel, Şi cind Radu Serban, putin mai tărziu, a pătruns, de 
două ori biruitor, în Ardeal, a avut pe Secui tovarăși de arme — 
şi aceasta de si, in cea d%intăiu luptă din Braşov, la 1603,.el avea 
în fafa lui un <Craiu» ardelean de neam Secuiu, Moise Szekely. 

Saptezeci de ani, aproape un veac s'a trudit uficialitatea un- 
gurească să-i nafionaliseze «Maghiari», Li-a facut şcoli, li-a dat moşii, 
i-a umplut de bine. I-a întețit asupra Valahului. Dar acela care, la 
Bucuresti şi în toată Romănia, li dädea pine, îi ajuta să-şi întemeieze 
gospodăria, era tot Valahul, Valahul din «ţară». Dacă nu ştiau ro- 
mäneste de acasă, au învățat aici, Ei știu ce sîntem în adevăr; si 
nu cum li se spune din Pesta, 

Şi poate că apariţia de azi a Rominilor va îi trezit în sufletele 
lor, alături de învățătura nouă, acele instincte vechi care dispar 
numai foarte greu din mintea omului din popor. 


Liu Septembre 1916. 
Noi si străinii, 


Cînd s'a aflat la Berlin că Romănia a îndrăznit să declare 
războiu bunei sale vecine, care nu i-a luat niciodată nimic şi na 
jignit-o cu nimic, Austro-Ungariei, o plebe patriotică a năvălit la 
casa unde locuiește cel mai amabil pentru Germania dintre minis- 
trii romini ce se pot închipui şi a făcut un scandal ca pentru ziua 
aceia. De sigur că tot aşa a tr=buit să fie—ori si mai rau—innain- 
tea Legafiei Romänesti din Viena, înnaintea modestului nostru con- 
sulat din Pesta. Nu mai vorbim de Sofia: ce si-o fi vazut si auzit 
à, Derusi în tara celor ce chinuiesc răniții şi masacrează în masa 
pe prisonieri, numai dumnealui va putea spune cind se va alcătui 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 111 


Mant 


dosarul sălbătăciilor de care poate fi capabil un popor care se zice 
crestin si pretinde a se finea In sama cultura lui. 

La noi? Nimeni nu sa gindit zile întregi cit au stat încă in 
Bucureşti miniştrii coaliției germano-turco-ungaro-bulgare (salutati 
Civilisaţi”, vă rog). nimeni nu s'a gindit să ridice de jos o piatră, 
să scoată un strigăt. La trecerea spre gară a barbarilor cu fes şi 
fără fes s'a întîmplat tot aşa: n'am pavoasat, de sigur, dar n'am 
ocării. Cînd o nevoie crudă a facut să îsolăm pe supuşii Statelor 
cu care sintem în războiu, — dintre care trei ni-au pornit razboiu 
fără nicio provocare—, s'a făcut tot ce e omeneste posibil pentru 
a nu aduce jigniri și a nu provoca suferințele celor nevinovaţi. Am 
asisiat în locuinţa unuia din miniştri, la stäruintile călduroase, in- 
dignate, pe care le făcea doamna de casă pe lingă soţul ei pentru 
că nu se dăduse destul de grabnic — în haosul celor d'intäiu mă- 
suri—lapte sierilisat şi miere familiilor care voiau să întovărăşască 


pe soții lor, singurii cari, după ordonanţă, erau trimesi la domiciliul 
forțat. 

Ni închipuim cu ce alaiu vor fi fost petreculi în Statele Pa- 
ginei Alianțe ai nostri cari au avui norocul de à se găsi în cuprin- 
sul celor patru <cultări>, $i, pănă va vorbi însăși Ourerea lor, 
gătindu-se încă un dosar pentru „Europa“ —unde-o mai fi şi ea!—, 
ca să rămiie, avem © presimţire dupa cele ce au suferit în Ger- 
mania Ruşii în 1914, pănă la însăși Tarina-mamä, princesă de Da- 
nemarca, expulsată cu poliția ca orice hojoaica şi vagabondä. 

Si aceasta mai deschide o chestie, de care s'au ocupat zia- 


rele noastre, resolvind-o aproape în unanimitate altfel de cum 
trebuia. 


Zeppelinurile, menite să arate ce sus poate zbura crima idi- 
oată, au aruncat asupra Bucureştilor bombe, a căror nesfirsitä ură 
sa explodat ori a exploadat mai rău decit o ideie în capetele învingăto- 
rilor de la Turtucaia. Lumea s'a interesat şi a ris. O moarte avem tofi 
şi cea care ni vine de la focul de sus nu e mai rea decît aceia pe 
care ni-o pot aduce cu afîitea chinuri, microbii de jos (pe cari 
știința germană nu i-a întrebuințat pănă acum contra adversarilor). 
Unele ziare sau indignat, ca şi cum sentimentul acesta ar mai 
putea exista astăzi. Au cerut să se exercite represalii asupra sträi- 
nilor din lagările de concentrare, 


www.dacoromanica.ro 


112 Räzboiu! nostru în note zilnice 


Eu zic insă—să mă iertati! : nu. De cari Străini e vorba? 
De spioni? Dar pentru ei, si fără zeppelinuri, conform une? legi 
existente, dar neaplicate: pușca! Imediat si fără discuţie! Cu cit e 
mai «cunoscut» spionul, cu atita mai bine. 

Dar mai sînt şi aljii. Cu ce drept, cu ce drept de logică si 
omenie am lăsa să cadă sortul răsplătirii asupra unor oameni cari 
mau altă vină adesea decit că ai Jor de acasă au lăsat să [i în- 
capa fara pe minile unor maniăci ambifiosi şi unor haite de mă- 
celărie ? 

AH cas. La Turtucaia, Bulgarii au dovedit că n'au soldaţi, 
ci calăi, că pentru ei războiul e un simplu masacru, că au man- 
talitatea unor criminali liberați. Şi atunci glasuri se ridică în presa 
noasira pentru a striga: deci și noi, oriunde-i vedem, oriunde.i 
aflăm, pe ei şi pe aliații lor, să facem tot aga, pănă nu va rămi- 
nea saminta dintr'înşii. | 

Mai liniştit, domnilor, mai liniştit! In durerea generaïä, în in- 
dignarea d-voastră profesională, mai liniştit! <Ochiu pentru ochiu, 
dinte pentru dinte>? Dar mi se pare că a mai trecut pe acolo o 
morală, morala lui Hristos, care n'a păstrat povefele de singe a'e 
Vechiului Testament. A irecut pănă şi Coranul, care zice cam aga; 
Fapiele noastre sînt ale noastre, faptele voastre ale voastre şi 
Dumnezeu va judeca, Războiul se face cu arma, Oar potrivit cu 
un simi de onoare care primează orice. Şi e „de ajuns oare să 
întilnim în calea noastră canalii ca să fim canalii si noi, cum neam 
de neamul nostru n'a fost? 

Se credea odată că de-asupra cîmpiilor de luptă pluteşte un 
dumnezeiesc spirit de cercelare şi de’ alegere, care-şi reserva 
pedepsele. Cine nu mai crede, îl priveşte. Dar să nu uităm ca, daca, 
astăzi, conştiinţa lumii, între atîtea crime, e fimpită, beată de singe, 
surdă de urlete, oarbă de flăcări, din zare asupra faptelor ce în- 
grămădim se ridică încet conștiința vremurilor ce vor veni, 

Si eu fin la judecata pe care ele o vor rosti asupra noastră, 
acestora din 1916, cari, cu tot ce putem, ni apărăm drepiatea dupa 
tradiția de cinste a strămoşilor, 


2 Septembre, 1915, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 113 


Cea dintäiu veste romă- 
neascä de dincolo. 


«Gazeta Transilvaniei», vechea foaie al cării nume ni aminteste 
de acele mari vremuri de pregătire cînd o cultură romănească unică, 
o conştiinţă naţională care nu voiă să ştie de hotare pregätiau ca'2a 
tricolorului venit să anunţe neatirnarea de străin, a sosit la Bucu- 
reşti din Braşovul romănesc, aducind cuvinte ce răsună adinc în 
inimile noastre, cuvinte de bucurie, am zice: desperată, de extatică 
fericire si odată cu dinsele si cele Ointăiu stiri despre cucerirea 
noastră peste munţi, în pămîntul dreptului nostru national. 

Si această mărturisire de sentimente si această lămurire despre 
lucruri pe care Je ştiam numai din scurtimea militară a buletinului 
oficial au zguduit toată lumea, cum inima dumnezeiască a lui Isus 
a fost zguduită atunci cînd de pe margenea morminiului de unde-t 
scosese viu prin minunea sa, Lazăr, pe care El «l-a iubit», spune 
Scriptura, a rostit cele dintăiu cuvinte de mulfamire pentru că prin 
fapta Mintuitorului a văzut din nou lumina, 

lată, noi oricît am căuta si am crede că sîntem alţii, oricit 
ni-am îi înnălțat gîndul si curäfit inima — şi de sigur că am facut 
aceasta—, nu putem găsi în coardele puternic lovite de ceasul 
acesta fara păreche accente de o aşa Oe dumnezeiască fericire ca 
ale acelora cari au așteptat, nu citeva zile ca Lazăr cel abia ingro- 
pat, ci peste o mie de ani — va ginditi ce poate lăsa în sufleiele 
unui neam o suferință, o umilire, o neogoită sete de zece veacuri! 
— să apară de peste munţi lumina Răscumpărării si a Libertăţii, 
Dacă —precum se va întimpla — mine Alsacia și Lorena se vor in- 
toarce la Franţa, dacă Danemarca şi-ar căpăta provinciile ce i-au 
fost smulse de aceiaşi Prusie în veacul trecut, ar fi, de sigur, in 
toate aceste părţi ale Curopei una din cele mai nobile si mai sfinte 
bucurii. Dar în toafe aceste feri Sînt bătrini cari au văzut vremile 
înnainte de infringere şi de sfasiere. E o întoarcere de la un drum 
lung,—si atit. Pe cînd dincoace, la Rominii legaţi de stilpul blasia- 
matei «idei de Stat» maghiare e un avint care a trecut, în lacrimi 
şi în chinuri, măcar de zece ori margenile unui veac nou ca să în- 


www.dacoromanica.ro 


114 | Războiul nostru în note zilnice 


tilnească aceiaşi inselare a futuror aşteptărilor, aceiaşi recädere în 
prăpastia adincă a patimilor. În aceste vremi îngrozitoare mulţi au 
nebunit de jale; acolo, în Ardeal, trebuie să fi fost o clipă cînd şi 
cele mai solide minţi înțelepte au fost prinse ca de un virtej de 
nebunie. ~ 

Gindiţi-vă numai. Pana in ajun siguranța pe care o 04 stapi- 
nului vecinătatea unei feri statornice într'o neutralitate care se pufea 
crcde veșnică: „Romănia păcătoasă“, cum se scria pe vagoanele de 
sirmä şi hîrtie de muşte care se trimeteau la noi, Doar o ușoară 
neliniște. Supi un pretext oarecare se arestează preoţii bisericii, 
rămase fără clopote, a Sfintuiui Nicolae din Şcheii Braşovuiui. Altfel 
acriași arogantă a omului deprins să fie biciul. Si de-odală pușca 
şi tunul se aud în vecinătate. Ultimele trupe se invirt o clipă pe 
străzi şi dispar. Oraşul întreg, vechea cetate care de atitea veacuri 
a fost lesalä prm cele mai puternice interese şi cele mai mari cis- 
tiguri ale ei de Bucuresti si nu de Budapesia, află ceia ce n'a 
crezut; după triumiul si jerifa lui Mihai Viteazul, că va mai vedea 
vre-odată: pastea regelui Ferdinand al Romăniei intrind biruitoare. 
Si peste c'ieva ceasuri în bisericile tuturor confesiunilor rugăciuni 
se ridicat— te întrebi dacă scrii strălucirile unui vis sau lucruri în- 
timplafe aicvea—pentru sănătatea Regelui Rominilor si pentru bi- 
ruinta şi fericirea Romăniei, 

$i pe Piaţa Sfatului, înnaintea vechii clădiri unde jupinii de 
odinioară, stäpini ai orașului liber, au primit de atitea ori soli de 
Domnie nouă din „Transalpina“ plaiurilor noastre, unde au trecut 
pragul alifia Vornici şi Logofefi, atitia tineri postelnici aducători 
de veşti, unde sau încheiat tratatele cu Voevozii şi unde se păs- 
trează încă scrisorile lor, cu vechi slove şi pecefi, rupte, gornistii 
s'au aşezat in rind si cu fafa spre biserica Valahilor din cetate au 
sunat rugăciunea,—cea d'intăiu rugăciune romănească a unei ostiri 
biruitoare, supt steagul Romăniei libere, 

Se vor ști şi atitea alte amănunte; ce a vorbit comandantul, 
ce i sa răspuns, ce vorbe romänesti bucuroase, triumfätoare au 
împrăștiat ceața îndelungatei robii. Dar o părere de rău va räminea 
în sufletul oricărui Romin care n'a fost acolo in acest ceas: că n'a 
avut neasämänatul sentiment al celui care, veacuri întregi desprefuit 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 115 


sau apăsat, are mulfamirea fara de margeni de a proclama acolo 
unde nimic nu i-a putut înlătura dreptul biruinţa puterilor sale in- 
cordate pentru un suprem avini, asupra căruia Cerurile şi-au cobo- 
rit binecuvintarea. 

3 Septembre, 1916. 


Un stat de prada: 
Bulgaria, 


]. Prada din launtru. 


Sint Germani pe cari cărdăşia orientală cu Turcii şi Bulgarii 
îi jenează, precum sint alţii cari o găsesc foarie firească, foarte plă- 
cută chiar şi se felicită că astfel de amabile popoare s'au găsit la 
îndămînă, pentru a măcelări, de pildă, pe acei buni prieteni de odi- 
nioară cari au fost Rominii. Bulgarii sînt doar un popor viteaz si 
sigur, pe care l-au cîştigat odată pentru totdeauna prin cîteva mi- 
lioane, o halcă de Macedonie, o visita împărătească şi toate mate- 
rialele trebuitoare pentru a-şi zugruma vecinii de jur împrejur. Ei 
vor face parte ca element docil—mai ales!—àin viitoarea <Europă 
centrală”, în care deosebite popoare de rangul al doilea vor trage 
căruţa, iar în fund Germanul şi Ungurul isi vor da pumni în ascuns 
pentru locul cel mai bun. Ei vor îi cantonieri pe marea linie impe- 
rială Ostende-Basora, cu diferite ramificații şi vor avea in mina 
pentru a face semne trenurilor de marfa ale stäpinilor un tricolor 
naţional. Căci, să nu uităm, Bulgarii sint o naţiune, care luptă pe 
basa unui program national pentru satisfacerea unor drepturi na- 
tionale. Si cine poate respecta nafionalitatea mai mult decit acei 
cari de mult au pus în traista imperiaiă Lorena curat francesa si 
cari atît de bucuros ar rămîne în Belgia şi Franța răsăriteană, în 
Polonia şi în Lituania ? 

Numai cit, oricît ar vorbi de nationalism, Bulgaria nu e un 
Stat national şi mai ales ea nu linde să se mărească în margenile 
dreptului naţional. 

Provinciile pe care s'a întins Statul cel nou în urma trata- 
tului din Berlin erau de multă vreme, de aproape șese secole, pro- 
prietatea turcească dobîndită prin cucerire. Si ele nu se găsiau la 


www.dacoromanica.ro 


116 Razbeiul nostru in nove Zilnice 


cine stie ce colț al Împărăției otomane, unde să fi fost indiferentă 
naționalitatea locuitorilor, ci prin ele trecea tocmai drumul cel mare 
t4'nd Peninsula Balcanică în diagonală. Pe aici trebuiau de-a lungul 
granijelor oameni siguri, de aceiaşi lege si rasă cu stăpinii, 

Deci provinciile care odată făcuseră parte dinfr'un „Imperiu“ 
de imitație după cel bizantin, adecă roman, căruia a încercat in 
zadar să i se substituie si de aceia a și peri‘, au căpătat în locu- 
rile cele mai importante si primejduite o populație noua. Nu era 
de ajuns că oraşele de comerţ nu fuseseră nici odată în adevăr 
bulgărești, căci se mențineau Grecii cei vechi, din cari s'a desvoltat 
şi interesanta populație a Gägäulilor, dar mase mari de populaţie 
turcească au fost colonisate în punciele strategice şi cultivate cu 
toată îngrijirea ca elemenie indispensabile Imperiului. Turcesti erau 
asifel foafe centrele orășenești de pe toată linia Dunării: Vidin, 
Nicopole, Rusciuc, Silistra—pentru a nu vorbi decît de cetățile mai 
mari de pe vremuri, şi de oare ce aceste centre aveau odinioară 
si o raiă de hrană în care se îngrămădiau turci, musulmană era si 
populaţia acestei incunjurimi. Supt scutul acestor Pasi s'au așezat 
apoi mäcar 150.000 de Romini, Dar şi în afară de aceasta, toată 
Dobrogea pănă în apropierea Varnei, care era încă un oraş curat 
grecesc, cuprindea locuitori turci şi tătari, anume aşezaţi pentru aju- 
ferea ostilor in mare, 

Deci Bulgaria propriu zisă a tratatului din Berlin era bulgă- 
rească numai la (ară, în interior, în Balcani. lar Dunărea era turco- 
romănească, fermul (Mării grecesc şi gägäuf, Orice carte de etno- 
grafie o va spune, 

Dar se crease şi o „provincie auionomă“, Rumelia Orientală. 
In această Rumelie, iarăși Grecii, țineau tot fermul si toate centrele 
orăşeneşti din interior, mai ales Filipopol. Un întreg Tinut era al 
Pomacilor, de orgine slavă, dar cari trecuseră la legea turcească; 
ei nu puteau suferi pe Bulgari, cu cari nu se simfiau legaţi prin 
nimic. O lovitură revoluționară a unit însă Rumelia Orientală cu 
principatul autonom, menit a deveni un Regat liber. Aceasta i-a 
abus însă un mare număr de cetăţeni de altă rasă, 

Ce a făcut Bulgaria unită faţă de aceștia? Tratatul din Berlin 
îi impunea formal să nu facä nici o deosebire de naţionalitate și 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 117 
de religie între supuşii săi. Această clausă care se şiie ce urmări 
a avut la noi și căror interpretări i-a fost supusă, n'a fost luată 
la Început nici pentru noi nici pentru Sirbi. Ea a pornit de la con: 
știința pe care o avea toată lumea diplomatică, informată în această 
privință şi de Turci şi de noi înșine; că Bulgaria ce se creiază nu 
e un Stat pur naţional, ci o formaţiune politică ererogenă, că prin 
urmare trebuie de găsit un mod de trai paşnic și drept între aceste 
naţiuni. Congresul de la Berlin n’avea în minte istoria «Imperiului 
bulgar», nici memorii bulgăreşti contemporane, nici grija de o cul: 
tură națională bulgară. El lucra dintr'un interes european, îngus- 
tind potrivit cu acest interes, ceia ce Rusia, din alt interes, atei 
special, tăiase cu foarfeci mai darnice din trupul Turciei învinse. 
Creind odată cu această Bulgarie şi acea <Rumelie Orientală», e! 
înțelegea să arăte că se preocupă de tradiţia administrativă turcească, 
de limite curat geografice, si nici decît că acorda satisfacția cerută 
unei națiuni. Între ce ni-a dat nouă tratatul din Paris, ca unui popor 
conştient si cult, cunoscut si iubit pretutindeni pentru suferinţele 
sale, pentru serviciile vechi }si nouă aduse Europei si umanităţii şi 
între ce a făcut Congresul din 1878 fata de Bulgarie tot atita deo- 
sebire ca între usagiul pe care-i făcusem noi şi Nisagătil pe care erau 
să-l facă ei din libertatea căpătată, 

Vom vedea întăiu cum au intrebuintat-o ei în interior. 


Cel d'intăiu lucru de facut era nimicirea Turcilor. Şi Bulgarii, cari 
astăzi, după două raite de pradă contra Turcilor,—una, e drept, numai 
cu arma şanfajului—, îndrăznesc a firi vitejia inconștientă a acestora 
pentru a despoia si alte naţii, s'au pus pe lucru. 

A desnajionalisa e, în filosofia politică a multor neamuri, ua 
fel de datorie a «sacrului egoism», Desnaţionalisează Germanii 
în Posnania, desnafionaliseazä Ungurii in tot cuprinsul Statului lor 
<eminamente national», desnationaliseazä si alţii, de cari nu încape 
vorbă acum. Dar este deosebire în metodă. Este o desnationalisare 
prin prestigiu: cel care-și schimbă neamul e bucuros însuși de aceasta, 
a cerut-o, se simte onorat că a „înnaintat“ în scara valorii neamu- 
rilor. Este o desnationalisare prin sinceră și adevărată prietenie; aşa 
a cîşiigat neamul nostru, în cursul veacurilor, mii şi mii de Romini, 
fot aşa ca și aceia al căror singe tracic si Jatin nu e amestecat cu 


www.dacoromanica.ro 


118 Războiul nostru în note zilnice 


nimica. Este apoi o desnafionalisare prin şcoala singură, care cu mijloa- 
cele ei blînde prinde în fiecare zi mai mult teren şi copilul se tre- 
zeste a fi în adevăr altceva decit ce au fost părinţii lui; sînt astfel 
astăzi escelenti Francesi de rasă galbenă şi neagră. Urită e desna- 
tionalisarea prin conrupfie sau prin amenințare cu o ruină econo- 
mica: aici lucrează samsarii de suflete şi băncile. Criminală e aceia 
prin mijloace de Stat, Statul nerecunoscină şi neocrotind decît pe 
acei cetățeni cari au primit crezul nationalitäfii care domină, care 
s'a întimplat ori a ajuns să domine. Dar mai pre jos de orice cri- 
ticä este desnafionalisarea prin teroarea brutală, prin lipsa de orice 
respect pentru lege, prin desprefuirea oricărui scrupul de onestitate, 
În acest cas Statul se consideră ca în stare de război cu un număr 
din supuşii săi pentru că ei nu voiesc să-i sacrifice o conștiință 
care nu intra şi nu poate intra supt controlul Statului, 

Aşa au facut însă “Bulgarii față de Turci. Proprietatea tur- 
cească, onoarea turcească, libertatea turcească n'au fost admise un 
moment de „bădăranii boieriţi“, cari la 1878, şi-au căpătat o fara prin 
vitejia altora, pe cari erau încă de atunci gata a-i plăti cu cea mai 
neagră recunoștință. Mariurisirile culese la fafa iocului de d Sado- 
veanu si publicate acum de curind întro foaie din Bucuresti sînt 
cea mai bună dovadă. Calul Turcului, vita Turcului, livada şi casa 
Turcului erau ale celui d'intăiu care avea îndrăzneala să se pre- 
sinte pentru a îndeplini contra lui, vechiul apăsător, o “revanga» 
pe care toată administraţia și puterea publică erau gata, nu numai 
să o îngăduie, dar să o si încurajeze. Vechile acte de stapinire au 
fost de atitea ori pur şi simplu anulate. Nicăiri nu găsia bietul om 
condamnat prealabil la orice fiinècä era Musulman ascultare, inte- 
legere şi dreptate. 

Aiurea, mijloacele de inriurire sau prigonire aveau drept scop 
să facă din acela care era dispus să se coniunde cu stäpinul un 
tovarăș cu aceiaşi valoare a acestuia. Aici însă nici nu se putea, 
nici nu se voiă aceasta. Nu se putea fiindcă ramiaea nestearsa pe- 
cete a legii deosebite, a Islamului; nu se voià fiindca aici se tinea 

- ca orice pămînt, orice rost social, orice functie să fie îndeplinite 
numai de Bulgari, Turcul trebuia să moară ori să plece, să-şi iea 
lumeam cap. Si o scusă era gata: așa sînt ei; pleacă de unde nu 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 119 


mai sînt stapini. lar, dacă, totuşi, rămîne cineva din ei, să fie slugä 
la domnii cei noi, slugă tăcută, slugă supusă. Căci, între altele, Statul 
acesta fusese întemeiat peniru o apropiată şi definitivă socoteală cu 


Imperiul turcesc şi pentru aceasta Turci în Bulgaria nu trebuiau să fie, 


Au rămas astfel dintro populaţie numeroasă, mindra și bogată 
doar pe jumătate (12%/0 din vre-o 2400): mai mult cäldärari țigani, 
hamali, păzitori de vite, vagabonzi si cersitori, lar o uriaşă emi- 
grație, patronată şi înteţită de Stat, a prefăcut în teren de coloni. 
sare bulgară Ținutul Dobrogii-de-jos si malul drept al Dunării. 

Raminea Grecul. Odată acest popor se desnaţionalisa foarte 
uşor între alţi creştini ortodocși, cu plăcere si cu prietenie. Pe cit 
de strinsă pare organisalia lor, pe atita ea se desface ici si colo 
pentru căsătorii mixte, Ja capătu! cărora stă complecta desnationa- 
lisare. Bulgarilor nu li trebuia aceasta. Ei urau sîngele însuşi al 
acestor oameni, îl urau cu acea puternică ură a sclavului de ieri 
care nu-și poate ierta stäpinul. In al doilea rînd, se lăcomiau la 
averea lor, a bogatelor epitropii de biserici si şcoli. Si, in al trei- 
lea, li era teamă Oe dinşii, fiindcă în programul Statului era si 
războiul cu Grecii, pentru Macedonia. 

Si atunci? Atunci au escitai plebea, pe toţi leneşii şi calicii, 
pe toţi barbarii si nepricepulit; i-au făcut bande contra negustoru- 
lui priceput, activ şi bine situat. Ca un războiu al săracului contra 
avutului s'a deslänfuit furtuna distrugătoare. Iar autoritätile, —auto- 
ritatile s'au mullämit a constata că sa facut. Biserici prădate, şcoli 
ruinate, casinuri din care nu se mai alegea că à fost acolo o 
casă,—acestea le-am văzut cu ochii miei la Filipopol. Gara era 
plină de fugari, cari nu s'au mai întors. Si chestia grecească era 
isprăvită, Îi „asimilaseră“, 

Să mai vorbim de Rominii de pe malul drept al Dunării ca- 
rora nu ji sa recunoscut vre-odată niciun drept naţional? Dar ce 
puteau să astepie de la o asemenea «politicăz nişte biefi țerani, 
mulfämiti doar că au colțul lor de pămînt să-l lucreze! 


Il. „Idealul! national“ bulgar. 


Cu o Bulgarie astfel unificată, se putea începe lupta. <Lupta 
pentru idealul national», se zice la Sofia. Dar nu tocmai pentru 
un „ideal“, şi încă mai puţin pentru unul „naţional“, 


www.dacoromanica.ro 


= 


120 Războiul nostru în note ziinice 


a 


Un ideal presupune, neapărat, dreptul. El nici nu e altceva 
decit proiectarea înnainte a dreptului ca realitate, înfăţişarea în- 
naintea ochilor tuturora a dreptului ca lucru care se poate inde- 
plini, care trebuie să se îndeplinească şi care se va îndepiini. 

Cind e un “ideal naţional”, se cere ca dreptul unui neam 
să fie singura ţintă spre care se îndreaptă toate speranțele, Nimic 
din acest drept să nu se lase la o parte, nimic să nu se ceară 
‘care nu face parte din acest drept, Unde este limba unui popor, 
unde este rasa lui, unde sint, pe alături, drepturile lui istorice de 
cînd s'a alcătuit ca neam, acolo să se arate ostirilor drumul pe 
care vor trebui să-l urmeze. 

“ Pentru Bulgari “idealul naţional» e însă aliceva. El pretinoe 
două categorii de pămînturi, Și anume; 

Pe de o parte foate acelea care sînt cuprinse în harta Bul. 
gariei Mari, asa cum ea a fost croitd la tratatul de la San-Stefano. 

Dar acest tratat nu e clădit pe luptă bulgărească, nici cu cu- 
gelare bulgărească, si, iarăşi, nici în margenile dreptului bulgăresc, 
nici pentru interesele Bulgariei. Rusia biruise pe Turci, cu jertfe 
grele, cu primejdia, în ceasul dramatic al Plevnei lui Osman-Pasa, 
să-şi piardă, nu numai situația în Balcani, dar şi onoarea militară, 
Ea pornise războiui de sigur si pentru a scoate de supt jugul tur- 
cesc pe creştinii din Balcani—cine cunoaşte starea de spirit a Ru- 
silor, va admite sinceritatea acestei hotäriri, — dar şi pentru a-şi 
atinge scopurile pe care de veacuri le urmăreşte. Îi trebuia o Pe- 
minsulă Balcanică scoasă de supt puterea Turcilor, dar nu peniru 
ca să cadă supt înriurirea Austriei; iar, cit priveşte chiar popoa- 
rele care o locuiesc, in Rusia era credinţa — răzimată şi pe tet 
trecutul politicei sirbesti, greceşii, romänesti—cä ele nu se pot în- 
telege înire dinsele si nu au curajul de a duce o politică proprie 
Si solidă: deci decit să asculte de Viena altora, de ce să nu as- 
culte de Petersburgul ei? Un singur nou Siat creştin acolo sau 
două, o Macedonie deosebită de o Bulgarie — vedeţi că iarăşi se 
calcula cu provincii turcești, nu cu naţionalităţi creștine recunos- 
cuie şi osebite, — aceste chestii se discutau din punctul de vedere 
al oportunității ruseşti, nu din acela al dreptului bulgăresc. Rusia 
lui Gorceacov si Ignatiev a facut o singură Bulgarie, şi cu Mace» 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 121 


donia, iiindcă aşa-i convenia ei. Jar Europa, la Berlin, a redat Tur- 
cilor Macedonia şi Tracia, si a desfacut Rumelia Orientală pentru 
a sirica aceasta convenienfà rusească, 

Si, dacă asa este, dacă Aarta de la San-Stefano represintă 
un moment din politica rusească, iar nu unul din desvoltarea na- 
jionaiă bulgărească, unde e indreptafirea pentru Bulgari să ceară 
pentru sine, atunci cind acel interes rusesc a dispărut, restabilirea 
atelei hărţi, pe care ei nici n'au cucerit-o, nici n’au justificat-o ? 
Să zicem că, in nevoia lor de a izgoni pe Rusi din Marea Neagră, 
Puterile apusene din 1856 ni-ar fi dat, nu numai qurile Dunării — 
pe care pe urmă le-au dat Turciei pentru ca să le fie pănă la 1878—, 
dar şi Odesa şi că aceasta, natural, ni-ar fi fost: luată înnapoi pe 
urmă: aveam oare dreptul să cuprindem Odesa în margenile idea- 
luini nostru naţional si să privim pe Rusi ‘ca pe Capote son nos- 
tri de un drept sfint? 

Dar, se obiectează înoată, Bulgarii lui Crum si apoi, in altă 
ediție, ai lui Simion, în a treia ediţie, ai Viahului Ioniţă, au prădat 
pana la Constantinopol şi Ja Salonic, oraşe care au si numele lor 
slay, deci bulgäresc—Tarigrad şi Solun—, şi care se cer, prin ur- 
mare, să între în margenile Imperiului restaurat al Cesarului bizan- 
fin—ca procedări, de sigur,— Ferdinand I-iu. Să vedem. 

Cind au fost aceşti cuceritori? Crum pe la 800, Simion pe la 900, 


lorită pe la 1200. Dar întreb: fa această data este vre-un popor din 
Europa care să aibă o conștiință națională, care să facă o politică na- 
fională ? Răspunsul nu poate fi decît niciunu// Erau numai amin- 
tiri ale Împărăției romane, după care umblau Germanii în Apus, 
dar, în Răsărit, între aljii, Bulgarii. Germanii aveau pe acea vreme 
drepturi la Lyon şi la Genova, drepturi de Imperiu, și ei nu um- 
blaseră numai, cu un titlu gol, după realitatea, prea înnaltă şi grea 
pentru ei, a unui imperiu, ci se încoronaseră în Milan şi Oemina- 
sera in Roma, unde numiau Papi, pe cind cel mai norocos dintre 
Tarii bulgari, Simion, a fost proclamat supt zidurile Constantino- 
polei, afară de cetatea sfinfä împărătească. Dar s'a putut gîndi ci- 
neva in Germania, afară de bietii nebuni inofensivi ai teoriilor, la 
revendicarea vali Rhônului, a Proventei — şi ea veche ţară de Im~ 
periu!—, a Milenului și Genovei, a stăpinirii supreme asupra Ro: 


www.dacoromanica.ro 


122 Razboiul nostru in note zilnice 


mei? l-a putut trece prin minte unui om politic german că aceste 
amintiri din vremea cînd Germanii, sprijiniți pe conștiința lumii 
contemporane, se jertfiau ca ostaşi pentru a stabili un Imperiu 
roman care nu era şi nu putea să fie al naţiunii Jor, că aceste 
amintiri, zic, pot şi trebuie, cu orice pref, să devie o realitate, că 
e o datorie pentru națiunea germană să croiască, peste Francesi 
şi Italieni şi oricine ar mai îi, un Stat naţional german după tra- 
ditia lui Frederic Barba-Rosie ? 

Această nebunie, de a crea un Stat national modern după 
simplele aspirații către coroana internațională a Imperiului roman 
de Răsărit pe care le-au avut strămoşii cari vorbiau la început un 
dialect turcesc si cari supt Simion scriau greceste, iar supt Ioniţă 
vorbiau acasă dialecitul aromănesc, formează însă basa politicei, 
evident nebune, pe care de la 1878 înnainte, necurmat, supt orice 
șefi, o fac Bulgarii, 


III. Lupta cu Turcii. 


Cu Turcii, foştii lor stăpîni, de la cari deprinseseră atitea me- 
tode, pănă la nasurile şi urechile tăiate la Turtucaia, Bulgarii au 
dus, de fapt, un continuu războiu, care, început încă de Ja 1878, 
urmează şi pănă astăzi, cînd cavaleria turcească stă la ordinele vă- 
tafului german din Sofia, 

Programul din 1878 prevedea restabilirea Bulgariei conform 
cu tratatul de la San-Stefano, din Dunăre în Arhipelag, din Marea 
Neagră pănă în munţii Albaniei, deci izgonirea Turcilor din Tracia 
şi Macedonia, iar, înnainte de toate, unirea cu acea Rumelie Orien- 
fală care era pentru patriotii din Sofia numai Bulgaria-de-Sud, in- 
cătuşată într'o formă de Guvern fără rost si imposibilă, Venia pe 
urmă cellalt program, marele program istoric, care cuprindea Salo- 
nicul, Albania, cu fermul celei de-a treia Mari, Adriatica — pe unde 
fuseseră oștile Țarului Ioan Asan, în veacul al XIII-lea—, şi cetatea 
împărătească de pe Bosfor. 

Toate acestea trebuiau smulse de la Turci pentru a realisa 
„idealul naţional“. 

Şi noi am avut un războiu de purtat cu Turcii, Apăraţi prin 
datinele unei vechi autonomii desävirsite, incalcafi de dinşii necon- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 123 


tenit si storsi din ce în ce mai mult, i-am văzut aruncindu-se atunci 
mai lacom asupra drepturilor noastre cînd constiinta noastră natio- 
nală, în veacul al XIX-lea, se zbătea mai nerdbddtoare de libertate. 
O parte din diplomații Europei îi ajuta să ne umilească şi i-ar fi 
ajutat să ne si zugrume. Începutul Domniei lui Carol I-iu a fost un 
şir de pretenţii şi de jigniri, nesuferite. Si la toate aceste umiiiri şi 
pagube noi am răspuns numai cu mijlocul cinstit al războiului. Acest 
războiu am înțeles să-l facem noi pentru noi, pe sama noastră şi 
cu tot riscul nostru. Dacă în 1877 o mare Putere a grăbit acest 
conflict, începînd, cu alte scopuri, războiul ei, noi nam cules de 
pe urma victoriilor aceleia, ci, în cel mai greu ceas pentru dinsa, 
ne-am înfățişat pentru a o ajuta şi am fost factor decisiv al izbîndei. 

Bulgarii erau însă, la 1877, nişte vechi meşteri de conspirații 
si de comploturi, nişte vechi organisatori de bande. Învăţaseră arta 
de la nihiliştii în mijlocul cărora petrecuseră şefii lor, dar aveau 
pe lingă aceasta vechi tradiţii balcanice, turcești, în care trădarea, 
asasinatul, revolta sînt mijloace din fiecare zi. Au reînnoit astfel 
isprăvile unui Pasvantoglu si unui Mustafa Bairactar. 

Era actul întăiu al dramei, Ceilalţi actori, după aceleaşi norme 
si cu aceleași deprinderi, au schilodit, au măcelărit si ei, ca repre- 
salii. Dar se ştie şi în Europa că «Turcul plăteşte». Deci, pe cînd 
cruzimile săvirşite de bandele comitagiilor erau trecute cu vederea, 
oamenii simfitori sau revoltat numai de măcelurile de la Batac; 
Anglia lui Gladstone s'a pus în mişcare, prin opinia ei publică libe- 
rală şi creştină, 

Al treilea act, Rusia trebuia heapăral să se folosească de acest 
curent care nimicia aproape în Anglia, cel mai statornic sprijin al 
Imperiului Otoman, %ogma că el trebuie păstrat întreg, neatins. De 
aici războiul de la 1877. Comitagii se organisează, la Chişinău si 
la Ploieşti; se luptă bine, dar cu atifa nu se capătă o fară. Rusia 
biruitoare [i-o dă, 

€ aşa de uşor să se învețe o lecţie! Noi ştiam că o tara se 
întemriază prin cultură, prin propaganda Oreptului naţional, prin 
junta, Buigarii ştiau că ajunge conspirația, răscoala, măcelul; apoi 
plingeree cătse Europa şi provocarea cuvintului de simpatie; în 
sfirsit int :venţia militara a altora. 


www.dacoromanica.ro 


124 Războiul nostru .n note zilnice 


La 1885, după un şir de provocări fără exemplu, în ce pri- 
veste curagiul grosolan cîţiva ofițeri si politiciani izgonesc pe guver- 
natorul, Bulgar de origine, al Rumeliei Orientale, «Fapt îndeplinit». 
Turcia lui Abdul-Hamid, care se teme de luptă, primeşte lovituza 
cu smerenie. Cînd Austria aruncă pe Sirbi în luptă, suzeranii de 
ia Constantinopol nu se mişcă. Bulgarii înving. Europa, care se teme 
să nu se tulbure pacea ei, aprobă la sfirsit. Bulgaria s'a facut de 
două ori mai mare, în dauna Turcilor si fără a-i fi bătut, 

Capitolul Traciei, al Macedoniei vine la rind. Între protestări 
de loialiiate către Sultan, de sentimente pașnice faţă de Europa, 
comitagiii se pun la lucru. Tot ce nu e Bulgar trece supt sabie. 
Europa simlitoare vede însă numai opresiunea turcească: măceluri, 
incendii. „Săracii Bulgari!“ Şi actul următor se produce îndată; 
intervenţia altora. Reformele in Macedonia sînt prefața cuceririi 
bulgäresti. 

Dar, data aceasta, nu s'a găsit cine să declare razboiu Porții 
pentru «sărmanii creștini persecutați». Turcii au vreme să se recu- 
feagd. Un vechiu partid reformist li dă o Constituţie şi vrea să li 
creeze o armată. Primejdia e mare: dar dacă li rămîne lor fNace- 
donia! Pe de o parte deci se proclamă independența Bulgariei, pe 
care noul regim, strimforat, o acceptă, fara a fi fost plătită cu o 
picătură de singe. lar, pe de alta, se atifa toate poftele, toate am- 
bitiile contra Turciei reformiste. Frăţie creștină pe toată linia... Si, 
atunci cind Sirbi şi Greci ocupă pe Turci în două părți, cind calea 
Mării li e tăiată, cind Romănia, fnselatä, nu se mișcă, o lovitură 
desperată, si iată oştile lui Ferdinand, Cesarul bizantin din portrete, 
la porţile Bizanțului, 

Revolta generală produsă de o lăcomie care înțelege a fura 
şi de la prieteni aduce räsbunarea lui Enver-beiu. Adrianopolul de- 
vine iarăşi turcesc. Bulgaria suride, îhtinde mină prietenească şi 
simulează iubire pentru aceia cari fuseseră sistematic măcelăriți 
pentru a li se siirpi rasa. Si, la cea Dd'intăiu împrejurare, däunäzi, 
cînd toţi fac curte piratului, el pune pistolul în pieptul Turcului, 
oferindu-i alianța în schimbul unei nouă cesiuni de teritoriu. O ca: 
pata. Şi mine va azvirli asupra Dobrogii cavaleria lui Enver. 

Ca vicienie şi cinism, ca lăcomie si falşitate, ca furie de ma: 


www.dacoromanica.ro 


= 


N. IGRGA 125 


sacru, e tot sistemul lui Ginghiz-Han, decit care Turcii otomani au 
fost de o sută de ori mai nobili, 


IV. Bulgarii şi Sirbi, 


Serbia fusese odată ocrotitoarea poporului bulgăresc supus 
robiei Turcilor; ea era tara slavă vecină la care nemeriau pribegi”, 
ca Racovschi, unde se aflau cărţile de slujbă ca și cărţile de şcoală 
—afarä de acelea, nu puține, care se tipăreau în Romănia noasira—, 
unde se nutreau speranțele si — iarăși alături de Romănia — unde 
se tipăriau ziarele, unde se formau planurile şi se pregătiau lovi: 
turile contra Turcilor. Pănă şi războiul din 1877 al principelui Milan | 
a fost în legătură cu o ultimă mişcare bulgărească inspirată de la 
Belgrad: banda lui Hoti intra în luptă, dar fugi, alții, cari fägädu:- 
seră o răscoală, înşelară așteptările. 

In cursul acestui războiu, Serbia îşi arătă faţă de toată lumea 
—şi îață de noi, cari aveam planurile noastre gresite,—dorinja de 
a-şi adăugi, nu numai Nisul si Pirotul, pe care, în a doua serie de 
lupte, izbuti să le şi cucerească, dar şi Belgragicul şi Vidinul, Se 
ştie că, în ce priveşte aceste din urmă localităţi, nu numai Rusa 
se opuse, dar şi mai ales şi cu totul hotărit, Austria, care n'avea 
ait rol decit acela de a pindi şi de a smulge tot ce era cu putință, 
dela oricine şi împotriva oricui, 

De fapi, Serbia visase ceva mai mult, şi nu se sflise a o şi 
spune: un singur Stat slav în Balcani, în hotar la sud cu cel gre- 
cesc, la Noră cu cel latin al Romăniei, o Jugoslavie, care, pe lingă 
provinciile sale luate din blocul moştenirii austro-ungare, ar avea, 
de la Turci, și tot teritoriul pănă la Marea neagră. Dacă, mai tărziu, 
după moartea marelui Cneaz Mihail, opinia publică sirbeascä începu 
a se deprinde cu o înviere a Bulgarilor, cu 9 formaţie politică deo- 
sebita a lor, avindu-si Capitala la Tirnova, erau totuşi incă visători 
cari socotiau pe aceşti Bulgari numai ca o forma întru citva apro- 
piată a slavismului balcanic, ca o simplă variantă a lugoslavilor, 
pentru care nu era de nevoie să se mai facă © ţară. 

Oricum, nimeni nu se astepta ca această ţară să fie aşa de mare. 
Fiindcă nimeni nu pătrunsese în felul de a vedea al diplomaţiei ru- 
seşii de atunci. Aceasta judeca aşa: de oare ce, cu toate visitele 


www.dacoromanica.ro 


126 Razboiul nostru in note zilnice 


intimplatoare la Petersburg, Serbia își are legăturile economice mai 
mult ‘cu Austria rivală, spre care o îndreaptă situația geografică, de 
oarece de acolo-i vin influenţele de cultură şi, cu toată ura pe care 
poporul o poartă <Şvabului> și Ungurului, într'acolo caută prea 
adesea un razim Principii și politicianii, să creăm un a/f Stat slav, 
care să fie în dependenţa şi la Oiscrefia noastră. Aceasta se văzuse 
doar cînd în 1870 stäruinfele Rusiei creau pentru aceia dintre cres- 
tinii ortodocşi neliberi din Balcani cari erau de viță slavă o nouă 
organisafie bisericească, Exarhatul căreia i se dădu forma lingvistică 
şi națională bulgară, hrănindu-se și astfel nemăsuratele sperante 
de hegemonie, de dominafie balcanică ale Bulgarilor. 

Sirbii fură atinși dureros de inteméiarea Bulgariei Mari a tra- 
fatului de Ja San-Stefano. Dar, ceia ce era de aşteptat faţă de exa- 
gerarea speranfelor bulgărești, nici oamenii de la Sofia nu erau 
mulfamiti cu hotarele la Apus, către Serbia, ale noii lor patrii. Lipsia 
ceva, după concepțiile lor, culese de-a dreptul din evul mediu, si 
în această parte. Razimati pe vechi povestiri de călători apuseni, 
cari nu erau în stare, de sigur, să deosebească pe Sirb de Bulgar 
pe unele manifestații isolate din vremea Turcilor, şi mai ales pe 
faptul că şi pe aici fuseseră arii evului mediu—Rominul Ioniţă și 
nepoiul său loan Asan, cari se sfadiau cu Ungurii pentru <episco- 
patcle de la Morava”, Bulgarii cereau „să li se dea indarat” Pirotul 
şi chiar Nisul, iar pretenția sirbeascä Ja Vidin, pe care au siiut-o, 
îi umpluseră din urä contra facomilor “usurpatori». Si, de fapta 
fost, un momeni—o ştim din rapoarte diplomatice— cind Serbia sa 
temut că nu i se va recunoaşte nici dreptul de a rămînea in Nişul 
luat cu armele şi cînd ea era hotäritä a întrebuinta toate mijloacele, 
fata de cricine, pentru a nu fi despoiată de cea mai pretiocsä cu- 
cerire a sa. 

Saminfa de ură era aruncată asifel. Oricine va recunoaște ca 
mai mult de Bulgari decîi de Siibi: aceşiia aveau o întreagă tra: 
ditie care-i î: demna spre Statul iugoslav unic, şi ci nu Oatoriau 
nimic Bulgarilor cari se vidiau la Răsărit ca o stavila si ca o ame- 
nințure, Pa cind Buigarii erau datori cu o firească recunoşiin.a 
acelora de la cari primiseră atita ajutor şi, odată ce n’avusesera o 
țară, ei nu put aut invoca nici o traoiţie politica a acesteia. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 127 


De la 1878 la 1885, situaţia fu aceasta între cele două State 
slave (fără a mai vorbi de aschia sîrbească a Muntenegrului), In- 
dependenta, regalitatea, proclamată in 1882, a lui Milan Obrenovici 
era pentru Bulgari, popor däruit de Dumnezeu cu multă invidie, un 
ghimpe în ochi, o <otensă», Ei rîvniau deocamdată un singur lu- 
cru: unirea cu provincia turcească a Rumeliei Orientale si Sirbii 
nu voiau în ruptul capului întoarcerea la Bulgaria Mare care li ră- 
sărise înnainte, înfricoșător, la 1878. De aici încălcare de granite, 
războiu de tarife, iar, din partea bulgărească, după obiceiu, ocro- 
tirea pribegilor, nemulțămiți cu guvernarea prințului, şi formarea 
clasicelor bande. 

Dar la 1885 Unirea se făcu, Ce mai însemna Serbia mică 
față de Bulgaria care mergea cu pași răpezi spre hotarele de la 
San-Stefano! Milan ceru o despăgubire: trei districte de hotar, între 
care, fireşte, si al Vidinului. Refusat, el riscâ o luptă, în care Aus- 
tria-i făgăduise concursul. Invins. nu pierdu, prin pacea de la Bu- 
curești, din 1886, nimic decit doar tot prestigiul si toate speranţele! 
Iar speranțele Bulgarilor învingători de a lua Pirotul şi Disul cres- 
cură prin acest resultat al celei d’ntaiu intilniri cu vecinii de o mai 
veche organisaţie si de frumoase tradifii militare. 


Treizeci de ani trecură de atunci pănă la războiul comun al 
Buigarilor contra Imperiului ofoman. Bulgaria avu, în tot acest timp, 
de lucru cu alţii : cu Turcii, ca Stat, cu Grecii ca popor, pentru 
Tracia şi Macedonia. Serbia, siişiată de lupte interne, slăbită, şi 
compromisă de dinsele, era tocmai vecinul care trebuia. Nicio in- 
cercare de a se apropia de dinsa, nicio scădere a unei uri pe care 
victoria trebuia s’o înnăbuşe, Indiierenţă sau bucurie ascunsă pen: 
tru suferințele regatului slav din Balcani. 

Cind Obrenovicii fură înlocuiţi cu Petru Caragheorghevici, o 
apropiere se făcu: o hotăria însă, nu o schimbare sufletească la 
Bulgari, ci alte două motive. De o parte, voința Rusiei, care era la 
spatele înțelegerii contra Turcilor în 1912, si, de alta, perspectiva 
unei ispilitoare prăzi de la aceștia, pe care însă n'o puteau lua 
singuri, După cele mai bune datine asiatice, se îndreptau spre 
Belgrad cele mai frumoase zimbete cu prilejul visitelor care se 
urmau una dupa alta. 


www.dacoromanica.ro 


128 Războiul nostru in note 2ilnice 


=e 


Biruinta fu ciştigată împreună. Partea fiecăruia era fixată 
primr'un tratat, dar împrejurările crescuseră silinfele Sirbilor și 
ingustasera, prin creéafia, austriacd, a Albaniei partea la care ei 
puteau pretinde. Se reclamă deci, din partea lor, o revisuire, şi, 
Bulgarii neadmifind-o, se făcu apelul la Petersburg. S'a spus că 
Danev a fost acela, care în furia lui grandomana, a rupt putinţa 
unei înjelegeri, ori că partidul militar cu Țarul Ferdinand în frunte, 
a dat cu de la sine putere lovitura contra aliaților de pănă 
atunci. De fapt, ca în orice acţiune de pradă, nafia întreagă îi 
susținea. 

Ca a criticat pe urmă pentru că banditismul militar din !unie 
1913 a dus la o catastrofă; care dădu inima Macedoniei Sirbilor. 
Dar, la cel &ntăiu prilej, la cea Ô'ntäiu crisă a Serbiei, același 
aiac se repelä, în 1915, cu o învierșunare fără păreche, cu © ca- 
nibalica ură. Acum naţia, după un simular de discuţie, aplauda un 
program care cuprindea prădarea pănă la cei mai mic element de 
zvutie a Serbiei si desiiințarea ei pentru toate timpurile. Se ştie 
că nici Ginghiz-Han şi Timur mar îi procedat cu o mai meticuloasä 
si pedantă sălbătăcie la această operă decit servantii tunurilor de 
42 aie „genialului“ operator tehnic de victorii Mackensen,—un Na- 
peleon de usină. 


V. Bulgarii si Grecii, 


În momentul de fată, un rege care crede că politica se face 
cu zapisele cumnafilor, cari vor scoate provincii întregi din gura 
de lup turbat a Bulgarului, lasă ostile fosiului său duşman de 
moarte din 1913 să-i ocupe pe rind acele cetăți tracice şi mace- 
donene, a căror: cucerire, in calitate de „Bulgarocton“, era singura 
giorie a învinsului de la Domokos. Poporul lui se indignează, dar 
stă pe loc. Armata preferă să nu se lupte. 10.000 de oameni se 
bucură că devin, ca prisonieri, „oaspeţii“ marii Germanii, unde-şi 
mută şi tunurile, Un biei colonel care asigura că e de-ajuns să 
scoată strigătul lui de rdzboiu pentru ca armata întreagă să por- 
neascä spre a izgoni vijelios pe „dușmanul ereditar“ din posifiile 
ocupate »provisoriu“ şi „amical“, nu ştie cum să găsească mai ră- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 129 


pede, în Cavala, pierdută si aceia, corăbiile care-l vor duce la acla- 
maţiile din Atena. Si, aici, gurile tunurilor francese şi englese sînt 
îndreptate ameninjator asupra palatului acelui Constantin al XII-lea, 
care crede că a nemerit as7fe! drumul Constaniinopolei. Si Veni- 
zelos ? Venizelos, devenit <duşmanul poporului», se consolează cu 
telegrame, 

Să sufere orice de la unii şi de la alții, cu bunăvoință si fara 
zîmbet in ce priveşte pe Bulgari, cu zîmbet, dar tără bunăvoință, 
în ce priveşte pe Aliați, aceasta este soarta Greciei, O mai tristă 
soartă nu se poate închipui, 

Şi totuşi între Greci si Bulgari este alt antagonism decit acela 
de Stat, ca între Sirbi şi Bulgari, ori de Stat și de religie, ca în- 
tre Turci si Bulgari. E antagonismul de rasă, cel mai igviersunat 
antagonism de rasă ce se poate închipui. 

Şi unii şi alţii din duşmanii cari, pe tăcutele, se ajută astăzi 
găsesc plăcere să-și înceapă ura încă din cele mai depărtate vremi 
ale evului mediu. Si cum voifi să fie altfel, cind Bulgarii au sigu- 
ranta că urmează, cu acelaş popor, tradiţiile politice «naţionale» 
ale unui Crum, Simion şi lonifä, toţi trei <ucigători de Greci» în zi- 
lele lor, si cînă Constantin al Xil-lea, care şi-a luat liniştit rangul 
între Împărații Bizanțului, a lăsat să fie intitulat <Bulgarocton» 
după izbinda din 1913? Deci încă din al VIl-iea veac după Hris- 
tos, cînd bandele Bulgäresti au întrat în Balcani cu de-a sila, por- 
nind de a doua zi după stabilirea lor revolta contra Împäratilor 
din Constantinopol, de-atunci s’ar fi încercat ostășește cela două 
<naţii>. De-atunci ar fi fiind minte Grecul că Bulgarul e un sälba- 
tec şi Bulgarul că Grecul e si un misel la iuptă şi un crunt răs- 
bunător. 

Cînd Bulgarii au căzut, pe la 1400, cu totul supt Turci, Gre- 
cii au ştiut să facă din robia for politică un instrument de stäpi. 
nire asupra tovarăşilor de înfrîngere si umilință. Biserica lor pa- 
triarhală a rămas întreagă. Turcii, lipsiți de aparat administrativ, 
aveau nevoie de dinsa pentru a dispune de creștini, iar ea, Bise- 
rica, era bucuroasă că sabia Sultanului păgîn i-a dat pe mini toată 
creştinătatea baicanică, in care Osmanii nu vedeau decit Rum, 


www.dacoromanica.ro 


130 Războiul nostru in note zilnice 


«Romani» greceşti. Pretulindeni s'au instalat, cu carte grecească, 
Vlädicii lor. Biserica slavă a dispărut, ca să învie numai după 
1700, supt înriuriri străine, 

l-a durut, i-a umilit pe Bulgari aceasta? Cu cîtă furie o spun 
astăzi! Odată însă, îi durea numai dijma prea apăsătoare a VIAdi- 
căi, de slujba, de predica enationalä» a căruia nici n'aveau nevoie 
decit ca de o superstiție indatinata, Bulgarii flind şi astăzi cel mai 
puţin religios dintre popoare. 

Dar a venit ziua cînd Rusia, ai cării soldaţi Bulgarii îi ucid 
astăzi în Dobrogea cu fabricafii germane, li-a trezit, li-a impus, din 
panslavism şi din interes, ideia naţională. Tot odată li-a făgăduit 
şi Biserică slavă, ba încă şi pentru toți ceilalți Slavi din Turcia, 
Exarhatul, adus la îndeplinire în 1870, 

Această creatiune bisericească era pentru Sirbi o prigonire, 
pentru Greci o lovitură de moarte, Tot prestigiul lor în Balcani 
era primejduit prin aceasta. Aceia cărora Ji luaseră odată totul, 
amenințau să îi iea si ei în Turcia tot. S'a deschis o luptă de 
moarte, în care Atena Regelui înteţia şi sprijinia Constantinopelui 
Patriarhului, de şi Biserica Regatului se constituise după 1830 ca 
autonomă. 


A doua lovitură o dădu Grecilor Rusia creind Bulgaria Mare, 
în care întrau, afară de Tesalia şi Epir, toate ţinuturile reclamate 
de dinşii iar Europa pregăti, fără să vrea, pentru Bulgari acea Ru- 
melie Orientală, în oraşele căreia înfloria grecismul. 

Bulgarii luară însă aceste daruri ca o cucerire națională. În 
Macedonia ej aveau o majoritate feräneascä de Slavi, din cari, prin 
arma minunală a Exarhatului, printr'o şcoală militantă, ei fäcurä 
Bulgari constataţi şi verificaţi. Bandele greceşti tulburarä şi ame- 
nințară ; bandele bulgărești, de mai veche datină, nimiciră cu pa- 
timă, cu sete tot ce era grecesc. 

Un om anacronic, Venizelos, păru să împace o asemenea 
ură, cu vechi conturi sîngeroase. El căpătă o Macedonie sudică, o 
Tracie vestică, în care bulgarismul era mai slab. O plăti cu singe 
în lupta de la 1913 cu aliatul care atacase Grecia. După obiceiul 
asiatic, acesta mulfami cu un zîmbet, reträgindu-si ghiarele, 

Şi la cel dintăiu prilej, ca aliat al acelui ce l-a pus iarăşi 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 131 


pe picioare, cu acelaşi zîmbet, ghiarele, din nou descolite, şi le în- 
fige Bulgarul la Cavala Grecilor, ca si la Monastirul Sirbilor,—aş- 
teptind ceia ce «<Impăratul» de la Atena nu vrea să creadă: Sa- 
fonicul. 


VI. Bulgaria si Romania. 


Cînd la 1878 Bulgaria fu întemeiată printr'o scumpă jerifa 
de singe în care noi și Sirbii aveam o mai mare parte decit poporul 
bulgar el însuși, erau toate condiţiile ce se cereau pentru o buna 
conlucrare politică în folosul aminduror neamurilor. Cinci sute de 
ani robia lor supt Turci găsise la noi, ia ospitalitatea noastră largă 
şi desinteresată, bucuroasă de a fi de folos altor creştini, tot ce-i 
lipsia acasă: carfea slavonă pentru biserică, de la o vreme şi cartea 
Slavonă de învăţătură, ajutor bănesc pentru puţinele mănăstiri şi 
biserici ce mai däinuiau, reședință si venituri pentru clericii fugari, 
în mintea cărora un ideal religios se prefacea pe încetul în ideal 
naţional, sate pentru primirea feranilor gonifi din urmă cu sabia de 
foc a prigonirii,—ba chiar ranguri de boierie pentru cei capabili de 
a servi Domnilor nostri si, în sfirsit, o mitra de episcop pentru 
popa Ignatie din Nicopol şi o coroană de Doamnă pentru fata 
lui Ghenciu Rustea de peste Dunăre, ajunsă a fi soţia lui Ser- 
ban Cantacuzino. Capitalistii nouiui Stat veniau din oraşele noastre, 
unde-si cişiigaseră averea, ca negustori şi arendasi, iar conducătorii 
politici, nu numai că se formaserä în școlile noastre înnalte, dar 
veniau une ori de-a dreptul de ia functia și de la leafa cu care-i 
împărtăşisem, Si să nu uităm încă un lucru: avusesem in mina noastră 
douăzeci de ani pe Bulgarii colonişti din Sudul Basarabiei, şi fiii 
lor, cari trăiesc şi astăzi, pot spune dacă Guvernul romänesc s'a 
atins vre-odată cituşi de putin de privilegiile lor, dacă n'a fost pen: 
fru ei un îndemnător şi un părinte, dacă s'a întreprins fafa de dinsii 
ceva care să poată fi taxat de tentativă desnafionalisatoare. 

În schimb, de-a doua zi incepurä contra Romăniei, si a fie- 
cărui Romin în deosebi, represalii pentru.., atitea binefaceri primite 
în cursul veacurilor şi pănă în ultimul moment. Granița închisă, 
sicane contra negustorilor, insulte grosolane care aşteptau pe agenții 
şi represintan{ii Statului vecin, creator; nu se uita niciuna din for 


www.dacoromanica.ro 


132 Războiul nostru in note zilnice 
mele prin care se rostește ura naţională cea mai firească și mai 
îndreptățită. 

Şi pentru ce acestea toate? 

Ni se spunea de unii: pentru Dobrogea, a cării delimitare s'a 
tirît, cum se ştie, cîțiva ani după tratatul din Berlin, de și, cum se 
ştie iarăşi, dintr'o vină care nu era a noastră. Dar Dobrogea nu 
era nici locuită exclusiv de Bulgari, nici cuprinsă în tratatul de 
la San-Stefano, Veche trecătoare de osti, ea nu fusese a nimănuia 
din punct de vedere naţional pănă ce Turcii grămăbdiră prin sate 
un element musulman, mai mult fătărăsc, care trebuia să aibă rostul 
de grăniceri. Bulgarii abia se găsesc ici şi colo în vremea veche: 
oraşele, porturi sau vaduri, erau turceşti, cu un amestec de Greci, 
și satele cuprindeau păzitorii aproape militari ai căilor. Mai vechi 
decît Bulgarii, coborifi în cea mai mare parte din Basarabia-de-Jos, 
unde au fost colonisati de Ruşi (numai după 7872), erau acei Ro- 
mini de pe malul drept al Dunării cari se constată documentar şi 
pe la 1600. lar vechiul Țarat, fără caracter national, al Bulgarilor 
lui Asparuc a plecat din aceste mlaştini pentru a le părăsi în 
graba şi setea sa de-a ajunge la Bizanţ, Si Bulgaria, care avea 
ori era să aibă înoată o aga de frumoasă parte a jermului Mării 
Negre, cu Balcic, Cavarna, Varna, Burgas, nu putea pretinde măcar 
că avea nevoie de această parte, inferioară, a litoralului; care ni 
era nouă de absolută nevoie si pe care o plătisem cu cele trei 
județe basarabene, desi refusasem linia Rusciuc-Varna, care ni se 
oferia în schimb de Ruși. 

Atunci, încă odată, de ce ura, statornica şi sălbatica ură, pe 
care orice prilej o scotea la iveală? Pentru că un Sfat de pradă 
nu poate (rdi fără dinsa, pentru că ea este elementul de viaţă, — 
singurul, 

Noi nu i-am urit, Cel d'intăiu Prinţ al lor, nobilul Alexandru 
de Battenberg, n'a avut un mai bun şi sincer prieten decit pe Carol 
I, Pentru a-i ridica prestigiul, am trecut peste toate formele asupra 
cărora de la Constantinopol ni se atrăgea atenţia, Cind Turcii, ame- 
ninfati, ni-au oferit o alianţă, am raspins-o, Cind Bulgaria şi-a anexat 
Rumelia Orientală, nu ne-am gindit la ceia ce spunea si, în 1866, 
un deputat frances, Magne, că „o ţară poate fi scăzută, de şi ramine 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 133 


aceiaşi, dacă forte nouă se grămădesc în jurul ei“. Cind Sirbii au 
atacat Bulgaria unită, mam lucrat alături cu dinsii, de si ne îndemna 
Austria, cu care eram aliaţi. Cînd Alexandru I a căzut, nu ne-am 
grăbit a primi alegerea Regelui nostru ca Prinţ în Sofia, cum ni se 
-Oferia şi cum orice ambițios ar fi făcut-o. Dacă Stambulov a putut 
resista, şi cu el independenţa bulgărească, aceasta se datorește spri- 
jinului nostru, total desinteresat. Ferdinand I, urgisit de Europa, a 
fost primit ca un Suveran la Turnu-Severin, pe care-l bombardează 
astăzi, si ajutat în ceasurile lui cele mai grele. La 1912 niciodată 
Turcii n’ar fi fost bătuţi, dacă bătrînul nostru Rege n’ar fi fost cum 
a spus-o, străin de orice invidie şi bucuros de îndeplinirea şi de 
către alţii a idealului naţional. Numai cînd am văzut că acest popor 
e gata să-şi atace, fără cea mai simplă formă, aliaţii, fraţii de arme, 
am intervenit. Am fost, atunci, la ei mai crufätori decît în casa 
noastră. $i, dacă am anexat, cine nu ştie din ce nevoie şi cu ce 
gind pentru viitor ? 

În schimb, ce-am avut? Sicana continuă si înveninată, insulte 
şi pagube. Azi atentate în București, şi contra Regelui, mine com- 
plot contra existenței Statului nostru, poimîne atac innarmat asupra 
insulelor Dunării, oprirea vapoarelor noastre, lovirea funcţionarilor . 
nostri, călcările de graniţă ca sistem. Acestea ni le dădea Bulgaria 
pe care Kogălniceanu o numia de la tribuna Parlamentului: „fiica 
„moastră“. 

Iar, acum, cînd si noi mergem spre idealul nostru, Radoslavov, 
doritorul „sincer“ de prietenie romănească, ni dă, în formele unui 
şei de bandiți, — zilele de la Turtucaia! 


VII. Si mine? 


Bulgaria in cet mai putin de cinzeci de ani de la întemeierea 
ei, a răpit Turciei drepturile asupra Rumeliei Orientale, i-a ameninţat 
insäsi existența în Europa, i-a măcelărit femeile și copiii, umplind 
fintinile cu dinsii, i-a smuls şi acum în urmă, cînd se gătia să-i 
ceară soldații contra noastră, o ullimä suvifa de teritoriu, în aştep- 
tarea altei raite de pradă şi altei despoieri, pănă la Constantinpol 
chiar. 

Pe Serbia a bătut-o şi a umilit-o Ja 1885 pentru a se folosi 


. 


www.dacoromanica.ro 


134 Războiul nosiru în note zilnice 


apoi de dinsa, pentru a o ataca din nou, tilhărește, la 1913, pentru 
a îi învinsă şi a pregăti o nouă lovitură la 1915, pentru a devasta 
totul ca în vremurile asasinilor mongoli ai evului mediu, pentru a-i 
răpi jumătate din teritoriu, aruncind Ungurilor cealaltă jumătate, 
pentru a proclama, în sfirsit, că Serbia nu mai este, că nu va mai 
fi, că nu trebuie si nu poate să mai fie. 

Pe Greci i-a despretuit şi batjocorit totdeauna. A prădat pe 
ai lor prin înteţirea plebei, i-a despoiat de biserici şi de școli şi i-a 
zvirlit peste graniţă. I-a măcelărit în Macedonia. Totuşi li-a cerut 
colaborarea în 1912 şi peste citeva luni li-a căzut in spate. Iar, azi, 
de supt perdeaua unui tractat garantat de Germania, care socoate 
astfel de acte ca <flenduri dé hirtie», ea întinde mina ca să fure 
Macedonia, Tracia greacă, umilind în chipul cel mai sîngeros o ar- 
mată fără conştiinţă şi fără conducere. 

Rominilor, «mămăligarilor», nu li-a cruțat nici-o insultă, ca 
plată a unor nenumărate îndatoriri, de cinci ori seculare. Fără de- 
claratie de răsboiu, fără respect față de legile războtului si umani- 
tăţii, ea cade, cu Germanii, cărora li servește, şi cu Turcii cari-i 
servesc ei, prin surprindere asupra Romăniei, şi invingind prin ase- 
menea mijloace, sau neputind învinge nici astfel, lasă ca urme ale 
trecerii sale ruine vrednice de un asiatic Tamerlan, 

Toate acestea se vor uita, cred ei, Bulgarii, si de toţi. Încă 
o schimă fätarnicä, o bătaie în piept plină de minfitä cäinfä, poate 
o schimbare de regim, o altă figură constituţională pe tron,—si iată 
că pedeapsa e înlăturată. 

Aceasta în cas de înfrîngere, iar, în cas de biruinfä pănă la 
capăt, Serbia desființată, Turcia tutelată, Grecia, Romănia, fragmente 
tolerate ale unor State distruse în principiul lor de viaţă, care nu 
poate exista fără un viitor național. Si, atunci, mine, poimine, Ta- 
ratul devine un Imperiu, si reședința Impăratului se mută în cetatea 
lui Constantin-cel Sfint... 

Numai cît nu e așa. Popoarele nu se distrug. E o dogmă pe 
care şi Berlinul, care a cunoscut ocupaţia francesa de după Jena, 
a uitat-o. Berlinul care, se ştie, are memorie. Dar nare-a face! 
Dogmele naturii, dovedite de invätämintele istoriei, nu se înlătură 
prin niciun capriciu al norocului. Popoarele nu se distrug, nici de 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 135 - 


perfidia unui Ferdinand de Coburg, nici de minciuna unui Rados- 
iavov, nici de talentul unui (Mackensen, nici de ticneala ambițioasă 
a unui Enver. Nu se distrug, Alifel, un Napoleonid ar fi azi rege 
al Prusiei, Croaţii chesaro-crăieşti ar biciui femeile ia Pesta si un 
Pasa ar scuipa în obraz pe frumosul bărbat politic Radoslavov, la 
cea d'intäiu minciună, lîngă moscheia catedrală din Sofia. 

Si, cînd popoarele nu pot fi distruse, ele creiază Statele care 
nu sînt sau ridică din nou, pe temelii de ură eternă, Statele care 
au fost. 

Şi, atunci, să ne vedem pe noi toţi, cei păgubiţi si jigniti, să 
ne vedem cu voi cari,-în păgubire şi jignire, n'aţi cruțat pe nimeni! 
Aveţi vorba voastră: «morile lui Dumnezeu macină încet, dar sigur», 
şi vă umpleti astăzi sacui cu făina pe care Dumnezeu, cu fes si 
în uniformă germană, v'o macină. Dar noi avem altă vorbă, toi în 
legătură cu moara: *Vine dragus ia căuşz. Veţi veni, si vă aşteptăm, 
dar nu pentru a vă ierta. 

$i, atunci, voi, oamenii petifiilor, la cine veţi scheuna? La 
Francesi, ia Englesi, pe ai căror soldaţi i-afi batjocurit pe stradele 
Sofiei? La Ruşi, căror li-afi uneitit peirea pentru că ei v’au creat 
şi numai ei, de la început pănă Ja sfirsit? La Unguri, cu cari vă 
certafi pentru. Serbia? Ori poate ia Germani, cari aruncă de obiceiu 
instrumenteie murdare de care, cu desgust, s'au servii ?. 

Ve veni asifei ceasui în care se va 0a lumii o mare învăţă” 
tură: că poporul care nu poate suferi niciun vecin e un popor 
Cate nu va putea trai în mijlocul vecinilor. 

4 Septembre, 1916. 


Citeva rinduri despre 
Stefan Petrovici. 


Un bun si tînăr prieten ne lasă, binecuvintind cu sîngele lui 
generos pămîntul Ardealului dorit cu atîta căldură de dinsul, pen- 
tru întregirea Patriei. 

Du punem negru în jurul acestor rînduri si nu ie însemnăm 
<u crucea odihnei creștine. Ci, Șietan Petrovici, harnicul băieţel, 
plin de e credinţă fiascä, de la foaia de ideal romănesc <Unirea> 
din laşi, a căzut ca un viteaz dintre aceia a căror poveste măreață 


www.dacoromanica.ro 


136 Războiul nostru in note zilnice 


o cetia în cărţi. A căzut parcă ar fi vrut să sărute cu buzele lui 
singerate, pline de atita sete, acea sacră ferind a neamului nostru. 
Şi astfel el n'a plins asupra soartei sale şi acolo unde este, el 
cere să nu-l plingem; el nu se odihneşte, ci toală puterea tinerefei 
lui cosite în floare o revarsă ca îndemn necontenit, neobosit asupra 
prietenilor săi, asupra generaţiei sale întregi. lar trupul şi l-a co- 
borit supt brazda de vară ca s’o facă si el nedespärtitä de soarta 
viitoare a Romăniei. = 

Frumusel şi sfios, loaial si statornic, apărînd pe prieteni şi 
ierfind pe duşmani, avînd vreme numai pentru muncă onestă si 
condeiu numai pentru cele mai nobile idei, advocatul de douăzeci 
de ani inspira de la cea Yinlăiu vedere o simpatie pe care pur- 
tarea sa nu făcea decit s'o întărească. Acolo în lasul lui, vom 
simți multă vreme iîngă noi pasul uşor al celui pe care nu-l vom 
mai vedea intoväräsindu-ne oriunde era sămînţa bună de sămănat 
şi de îmbunătăţit sufletul omenesc, 

lar numele lui va fi unit în mintea tufurora cu amintirea zi- 
lei celei mai grele şi celei mai sfinte a poporului său. 


6 Septembre, 1916. 
Spectrul. 


În văile Macedoniei ca şi în Dobrogea sa produs în zilele 
acestea unui din acele evenimente care întăresc în sufletele noastre 
zguduite de convingerea că, oricîtă ticälosie biruitoare s'ar vedea 
pe lume, este mai presus de trecătorul ei noroc, ceva: Dreptatea, 
care nu poate fi zărobită, care nu poate muri. 

O armată sirbească a ieșit înnaintea Bulgarilor de pe ale căror 
mini lacome picură, spre nebuna lor bucurie, sîngele tuturor veci- 
nilor, tuturor prietenilor, tuturor ajutătorilor şi ocrotitorilor de pe 
vremuri. 

Stăpîni pănă la Morava, despoietori ai bisericilor, ai școlilor, 
ai arhivelor, ai bibliotecilor, calăi ai femeilor si copiilor rămaşi fara 
ajutor, ei se mindriau că în grozavele zile de iarnă din 1915 au 
stirpit în văile pustii şi îngheţate ale Albaniei un neam, un popor 
frate, o rasă de viteji. Serbia nu mai este, strigau ei, baţi de suc- 
cesul atitor trădări, şi Serbia nu va mai fi. 

Uitaseră însă pe Sirbi. 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 137 


Cadavrele ambulante, biziele statii roase de boli, trupurile 
uscate de foame, pe urma cărora alerga furioasă fiara ca să nu 
rămție nimic din säminfa lor, au găsit un călăuz, El i-a dus prin 
minune la Marea deschisă, unde aşteptau prietenii; prin altă mi- 
nune i-a odihnit şi insänätosat supt cerul blind al unei insule ca 
în poveşti; i-a făcut să treacă fără primejdie, de două, de trei ori, 
mările străbătute de corăbii dușmane și Ssămănate cu mine ucigä- 
toare; i-a făcut din nou oştire, i-a pus in fafa dușmanului si, azi, 
cu mini darnice, li dă victoria. 

Ochii celui mai împietrit dintre oameni se ridică plini de in- 
credere către Cerul unde am aşezat veşnica Dreptate, 

Dacă Bulgarii ar fi zdrobifi de o mare Putere intrebuintind 
toate mijloacele ei, am număra încă o întrecere de forte. Dar o 
voință mai tare decit a noastră cere altfel, Ea cere ca infringerea 
să fie o pedeapsă şi, pentru a se recunoaşte mina ei, ea ridică 
din mormint pe aceia, invinsii, slabii, osindifii, cari vin astăzi si 
lovesc. 

Este o răsbunare pe lume, Tarule de la Sofia. Si vei ve- 
dea-o, cum, în cursul vremurilor, toți criminalii politici au văzut-o! 


8 Seplembre, 1916. 
N. Vulovici. 


Înnaintea mea vad chipul lui, al celui mort pentru ţară, si, cu 
zimbetul bun al minèrei lui sänätäfi, el cere aceste rînduri care 
i se cuvin, 

Cind a venit la „Sămănătorul“ cu cîntecele lui vitejesti, era 
. numai un tînăr sublocotenent, Cinta din prisosul credinţei sale in 
oaste, al hotăririi sale de a învinge. Acesta nu era un ofițer pentru 
galon ori pentru titlu; era un conducător militar pentru muncă si 
pentru îndurare. Tăia în pinza viitorului tablouri mari de vis, luînd 
din formă cit îi trebuia ca să-şi tragă liniile lui tari către idealul 
căruia i se consacrase. Cu o rimă luafä de oriunde, cu un vers de 
tradiție făcea jucruri frumoase, aşa cum, în uniforma tuturora, cu 
oameni luaţi din grămadă, se cucereşte cu avint îndărătnic o posifie. 

Scriitorii de profesie aveau de criticat, Eu credeam că nu e 


www.dacoromanica.ro 


138 Războiul nostru în note zilnice 


casul s'o facă, Această poesie nu era o poesie, ci expresia poetică 
a unui suflet, 

Cu dinsa în auz, cu musica eroică a ultimelor lui cîntece 
pentru Ardealul iubit sa dus zăravănul erou blond, cu fata de vo: 
josie şi de hotărire, A cîntat-o acolo, în fata fiarelor balcanice şi a 
călăilor tehnici ai „cultului“ Apus, în lovituri de sabie. Si, cînd 
moartea l-a atins, el va fi incheiat într'un strigăt de entusiasm ultima 
strofa a unei vieli care cerea din toate puterile această onoare 
supremă. 

A mers înnaintea acelor cari-] vor urmă pe căile tăinuite ale 
morţii de unde trebuie să credem că, totuşi, se vede putin din 
triumful idealului pentru care s'a jertfit cineva. El merge înnainte, 
cîntäretul luptelor şi al biruinfelor, şi urma lui de singe cuprinde 
picături care trebuie särufate de aceia ce vor cistiga pe aceleaşi 
locuri victoria pe care el a visat-o inchizind ochii, 

Legai de noi prin ce ni-a scris, prin ce ni-a spus, prin cum 
a înțeles să trăiască şi să-şi încheie viaţa, căpitanul Vulovici va 
vămînea, în veşnică tinereţă, nedeslipit de pragul idealului lîngă care 
a căzut. Căci era din rasa unui Kôrner şi a unui Petôffy, cari măr- 
turisesc murind că fot ce au scris era adevărat. 

11 Seplembre, 1916. 


Prisonierii. 


Foile noastre au reprodus cu indignare nofifa sălbatecă din 
presa bulgărească în care se anunfa—$i cif de mîndrul—că priso- 
nierii ruşi cari fuseseră menili a lua administraţia localităţilor ce 
aveau să se ocupe în Bulgaria vor îi puşi să mature stradele toc- 
maj în aceste localităţi. Ele au recunoscut cu dreptate in aceasta 
hotarire însăşi ca si în publicitatea ce i sa dat dovada netagdduila 
a unei stări sufletești cu totul inferioare. 

Dar, peste citeva zile, un ziar oficios, scris în limba francesa, 
cuprinde propunerea, cu caracter personal, de altfel, a unuia din 
vedactorii săi, ca din numărul prisonierilor pe care i-a facut armata 
noastră să se iea cifiva pentru ca să ajute la ţinerea in stare cu- 
rată a Capitalei noastre. 

Deci tot una: măturători ici, măturători dincolo. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 139 


Am spus celorialți că n'au dreptate; de ce să n’o spunem şi 
unuia din ai nostri? 

Prisonierul e un soldat fără noroc si un soldat nenorocit. A 
plecat să-şi apere fara, să-i facă sacrificiul suprem al vieţii. Prin 
aceasta chiar s'a aşezat în mijlocul celor d'intăiu dintre oameni, al 
glorioasei aristocrații militare din acest moment. Avem datoria să-l 
combatem cu învierșunare cit e in fafa noastră ca duşman, Dar 
nu-l combatem pe dinsul ca om, ci în el combatem primejdia ce 
amenință fara noastră, Nicio nuanță de despreţ nu se amestecă 
întrun sentiment care nu e nici ura, de şi e mai puternic şi nebi- 
ruit în avintul său decif cea mai sălbatecă ură. Odată ce «inimi- 
cul» a căzut, să ni descoperim capetele înnaintea celui ce şi-a jertfit 
zilele pentru ai săi, lar, dacă, prin potrivirea împrejurărilor fatale 
ori printr’o greşeală a sefului său, un soldat părăseşte lupta, care 
i-a devenit imposibilă, fncredinfindu-se nouă, noi avem datoria să 
ne arătăm vrednici de această încredere, 

O reglementatie internaţională ni impune să-l hrănim cinstit 
şi să-i dam chiar solda. Nu ni se spune oare şi prin aceasta care 
e situația acestui om fafa de nenorocirea lui, de tristefa care i-a 
cuprins suiletul de învins, si faţă de conştiinţa noastră? 

Şi noi să-i degradăm, să-l punem la muncă peste putinţa lui, 
Ja munci servile, umilitoare, expuninôu-1 privirilor batjocoritoare ale 
unui public ce n’are măcar meritul de a-l fi prins, cu primejdia 


vieţii ? Să facem din el distracţia patriofilor de cafenea, a femeilor 
isterice gi a şolticilor de stradă? 


O, nu! Firea noastră întreagă protestă contra acestui fel de 
a vedea, Se poaie ca o nevoie de apărare să ne silească a pune 
pe prisonieri la lucrări militare. E totuşi a-i întrebuința contra ferii 
lor, dar, lipsa braţelor, nu se poate face altfel, Ci îndeplinesc însă 


pentru noi o sarcină pe care au îndeplinit-o pentru ai lor şi nu 
întră în conflict direct cu aceştia, Afit. 


Că Ungurii batjocoresc pe prisonieri şi-i flaminzesc, că Bul- 
garii îi măcelăresc,—ce are-a face! Fiecare popor pleacă ia războiu 
cu puterile lui materiale şi cu calităţile lui morale. Şi, în ce priveşte 
şi pe acestea din urmă, de ce ni-am răpi mindria 'că nu ne dam 
pe nimenea altul? 

16 Septembre, 1916, 


www.dacoromanica.ro 


140 Razboiul nostru in note zilnice 


Pentru pomenirea ucigasilor. 


O mare biruinfä bulgaro-germano-turcă. Şase aeroplane au 
răsărit de-asupra Bucureştilor intr’o irumoasă dupä-amiazi de toamnă 
$i, cu un eroism de care sar fi bucurat Crum, dar nu ştiu dacă şi 
Arminiu Teutonul—om de treabă acela, şi viteaz!—ori chiar Turcul 
Osman, au aruncat bombe asupra lumii care se primbla întocmai 
Cum le-ar fi aruncat asupra unei tabere unde i-ar fi aşteptat alfe 
aeroplane, plus cîteva tunuri speciale. Avem un mare număr de: 
morți şi răniţi: tot moşnegi, femei şi copii, pe cari dacă nu i-am 
înrolat noi, această stupidă speţă de »inimic“ s'a grăbit să-i cuprindă. 
astfel în rindul luptătorilor, 

Doi sintem un bun popor de rinduială; dobitocia sälbatecä a 
altora nu ne preface în dobitoace sălbatece. Dar aceasta biată lume: 
paşnică şi inofensivă, în mijlocul căreia s'a savirsit cu atita singe 
rece mäcelul, ar fi avut dreptul să facă următoarea socoteală, cu 
totul logică. Sîntem noi ostași, avind dreptul de a ucide? De vreme 
ce ni se varsă moartea Qin cer, de sigur că da. Ni-o spune dus- 
manul. Un ostaş are dreptul de a ucide pe cine nu e în stare să 
se apere? De sigur că da, căci ai nostri, cei rupli de bombe, nu 
se puteau apăra. Dar în apropierea noastră, atraşi la feresti pentru 
spectacolul plăcut al „victoriilor“ repurtate de ai lor, sint cîteva 
mii de Bulgari, Turci şi Germani cari nu se pot apăra. Dacă am 
lua şi noi de jos ce uneaită de ucidere găsim la indemina si am 
face şi noi contra lor, inofensivii şi neputinciosii, războiu,—nu räz- 
boiul strămoșilor nostri vechiu, ieşit din obiceiu, ci noul războiu 
modern, «cultural», pe care ni-l] fac învățații din Sofia şi din Stambul,. 
împreună cu măgarii cari i-au învățat aceasta? 

Bucureştenii n'au făcut aşa. Adunindu-si morții şi răniții, au 
lăsat cui se cuvine, soldatului, sarcina de a răsplăti. O sancțiune 
trebuie însă faţă de bestialii asasini, 

Acum treizeci de ani lumea care se întorcea de la spectacole 
noaptea tărziu in Paris se infiora la vederea în mijlocul splendidei 
Capitale a unui schelet de zidire imensă, prin fereştile arse ale 
căreia creşteau arborii pădurii şi buruienie pustiului. Locul era 
Scump şi Statul frances avea de sigur nevoie de dinsul. Dar nu, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 141 


il lăsa asa, Îl lăsa ca pedeapsă pentru comunarzii, pentru anarhistii 
cari, în Mart 1871, scaldind orașul în singe, arseseră märeafa Curte 
a Conturilor, 

Să procedăm şi noi aşa. Oriunde s'a făcut ruină prin opera 
acelora cari se numesc aviatori militari, dar nu sînt decit nişte 
odiosi calăi, s’o lăsăm, cu însemnarea cuvenită, Oriunde sîngele 
celor slabi a fost vărsat de uneltele acestor canalii, să se lipească 
o placă de amintire. 

Va trece războiul, Salbatecii aceştia vor reveni la noi, fifi si- 
guri: Germanul pentru banul nostru, Bulgarul pentru a vedea o viață 
mai omenească, Să-i aştepte Ia fiecare pas pomenirea pe vesnicie 
a crimei lor şi îndemnul către oricine de a n'o uita niciodată! 

16 Sepiembre, 1916. 


Cei despre cari nu se aude. 


Un sfert din Ardeal e al nostru; armele romänesti l-au cucerit 
si, avem toată încrederea că ele vor şti să-l apere fafa de încercă- 
rile desperate pe care le va face, cu cit poate si cu cif va fi ajutat 
de tutorii săi, duşmanul izgonii, 

Din aceste regiuni aflăm cîte ceva, Apare, în spirit romanesc 
liber, din umbra steagurilor noastre, <Gazeta Transilvaniei». Noi de 
aici n’o primim, printr'o lipsă de organisaţie care trebuia îndreptată 
cît mai curînd, dar unele numere au pătruns pănă la ziarele din 
Bucureşti, care au dat extrase, desi prea puține. De acum înnainte, 
trenul de Predeal merge pănă la Brasov, si măcar cu acest oraş 
avem legături directe și putem ști ce se petrece acolo. 

Dar mai sînt cele trei sferturi de Ardea! rămase incă ungurești. 

De aici nu ştim nimic; putem presupune numai. Dacă din 
Braşov, din Făgăraş s'au luat ostateci, supt ameninţări de moarte, 
ca să garanteze—ce? că armata romînă nu va fi în stare a cuceri 
si a se mentinea?,—ni închipuim ce s'a putut petrece acolo, în iz- 
bucnirile nebue ale unei furii neputincioase. La vederea cetelor de 
ostateci, de ferani smulşi de la locurile lor, de Valahi chinuili si 
meniti unor chinuri nouă, ce nu va fi facut acolo, la adăpostul unei 
oticialităţi, care ea însăși e atît de prigonitoare, plebea furioasä că-i 
scapă o pradă ținulă atitea veacuri, că i se liberează robi despre 


www.dacoromanica.ro 


142 Războiul nostru în note zilnice 


cari n'ar fi crezut vre-odată că-şi vor ridica fruntea din farina, că 
Ungaria pierde acest scut al ei spre Răsărit, acest sprijin al tuturor 
năvălirilor sale! Dacă, în plină pace, Romănia fiind aliata regelui 
unguresc, la cea d'intăiu nemulfämire, insulta pornia înveninată, 
dacă o urmă lovifura, distrugerea locuințelor, omorul ce va îi fos: 
în aceste patru săptămîni in care a singerat mindria celui mai trufaş 
popor de pe pămint la vederea fugarilor de același neam din Ti- 
nuturile pierdute! 

Ne gindim la morții nostri, pe care-i plingem în tăcere, la 
răniții nostri pe care-i veghem cu iubire, la ostenelile si la pri: 
mejôiile soldatului ce se luptă ceas de ceas cu dusmania armelor 
şi cu asprimea naturii, Să ne gindim putin si la alții, la aceia cari 
n'au putut măcar luptă, la popii şi dascălii asupra cărora s'a aruncat 
turbarea „tigrilor“ scoşi din vizuniile lor si pentru cari se vor fi 
ridicat din nou, ca în Bucovina, ieri, spinzurătorile anului 1848, 
la familiile lor risipite prin lagăre de concentrare, la toată această 
Rominime izgonita, tirité în lanţuri; scuipată şi bătută, care nu ni-a 
putut da o floare şi care nu ni poate trimete o veste, În rugăciunile 
noastre să nu-i uităm nici pe dinsii. 

Dacă am putea vorbi cu acești Romini, o singură mingiiere 
li-am putea-o da, o mingliere severă cum € şi ceasul acesta. Orice 
clădire pe lume își are temeliile în suferință și sacrificiu, pentru a 
îi trainică de-a lungul veacurilor. Singură jertfa soldaţilor nostri 
era, se vede, prea puţin pentru legătura nedesfăcută a Ardealului 
de Romănia. A trebuit ca şi voi să adäugili la sîngele de răscum; 
părare vărsat supt steagul străin grozava suferință de astăzi a 
tuturora, 

Şi Soarta, care hotărăște viitorul Împărăţiilor, va tinea samă 
de preţul pe care-l plătiţi. 

16 Sepfembre, 1916. 


De ce ne urăşte Germania? 


A doua zi după declaraţia de războiu contra Austro-Ungariei 
singure, Germania nu s'a mulfamit, ca în casul Italiei, să-şi recheme 
ministrul din Bucuresti, ci s'a grăbit să anunţe că „se consideră 
în stare de războiu cu Romănia“. Cînd Bulgaria şi-a răpezii cetele 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 143 


de măcelari turbafi la Turtucaia, în fruntea și în coada lor, con- 
ducind si minind din urmă valurile de barbari, erau soldaţii unei 
„culturi“ care nu-şi ajunge numai ei, ci pretinde a sili cu armele 
lumea întreagă s'o primească pentru a se ferici. Zeppelinurile care 
au instiintat Bucureştiul că această nouă speţă de războiu se va face, 
ca şi în Apus, şi civililor şi bieietor femei și copiilor plapinzi, ve- 
niau din marea Germanie născocitoare, căci pănă la fabricarea unui 
dirijabil nu s'a ridicat încă geniul bulgar. De şi, la adecă, se laudă 
că “nu sînt Bulgari — şi ar fi meritat să fie! — Germanii au pre- 
sidat la scenele, demne de turia unei ostiri de canibali, care s'au 
petrecut în August la Dunărea nôasträ, lar piraţii aierului cari au 
distrus, la Bucureşti, spitale, sanatorii şi asile de orfani în zilele 
de 12-4 Septembre erau cei mai autentici Germani. Si cu ce ture 
bare au redactat acel manifest german pe care ni l-au aruncat din 
naltul cerului ca să ne instiinteze că zi de zi, nu-şi vor uita dato- 
ria de a vărsa sîngele Valahilor nearmati. 

Şi, fafa de acesie dovezi al unei uri fără margeni din partea 
acelora cari, pănă ieri încă, erau aliații nostri, pe cari i-am deplins 
că merg alături cu zdrenfele sălbătăciei europene, Unguri, Bulgari 
şi Turci, și numai cu ei, şi pe cari i-am evitat — si nu de frică, 
fiindcă știam că ei au înnarmat şi pregătit Bulgaria și că, în pace 
ori în războiu, tot o vor face—, ci dintr'un sentiment pe care nu-l 
vor înțelege niciodată, ne întrebăm: bine, de ce atita ură? 

Ştim doar că, vreme de o jumătate de veac, am jertfit Ger- 
maniei simpatiile noastre francese, că i-am recunoscut munca, știința, 
mărirea, că ne-am apropiat cu atita respect de ele, că mii de stu- 
denfi au mers să se închine zeilor celor noi, că au păstrat toţi un 
sentiment de admiraţie pentru cele văzute acolo şi că l-au răspin- 
dit, că au căutat pe toate terenurile apropierea cu foştii lor învă- 
jători. (Mai ştim şi alta: că, în tot acest răstimp, am fost cei mai 
buni clienți ai Germaniei, că i-am luat marfa, bună ori rea, că i-am 
plătit-o cît a vrut, că n'am căutat a-i opune alţi furnisori, că prin 
credinţa noastră fafa de dinsa am fost printre acei cari au îmbo- 
gätit-o. Şi încă mai mult: că, fără a primi în schimb altceva decît 
duşmănia lui Bismarck, gata oricind să ne umilească, ori desprețul 
actualului Împărat, care n'a consimțit să calce pămîntul Valahilor— 


www.dacoromanica.ro 


144 Războiul nostru în note zilnice 


Nişul cucerit de Bulgari e aliceva pentru un <gloriosus», cum i-a 
zis amicul de Coburg!—, am fost străjerii politicei germane în O- 
rient, sacrificindu-i, nu numai acţiunea, dar si expresia liberă a 
sentimentelor noastre îrățești. 

Si la cea Ô’intäiu ocasie cînd ni-am adus aminte că avem şi 
noi un drept şi o țintă pe lume, cînd nam dat Ungurilor sîngele 
nostru conira Sirbilor, această revărsare sălbatecă de ură.., 

Poate nimic nu califică mai bine un Stat ca și un individ 
decît felul cum concepe prietenia! 

16 Septembre, 1916. 


Fetiţa lui Iosif. 


Între copiii ucişi de bombele tălharilor de la Berlin este si 
unul a cărui moarte va face să răsară în atifia ochi o lacrimă. 

E fetita poetului Iosif. Ce soartă tragică merge pe urma lor! 
Cînd la 1913 un uriaș avint de entusiasm cuprindea toată ţara; 
care cînta „la arme“, în Biserica Albă între flori zăcea acela al 
cărui cîntec era în gura tuturora. Acum, cînd de acelaşi strigăt sînt 
pline văile Ardealului unde el s'a născut, fierul dușmanului nimi- 
ceşte ce i-a fost lui mai drag pe lume: ,odorul“, „păsărica“ pe 
care a inginat-o în somnu-i singuratec... 

16 Septembre, 1916 


Nu tinguiri, — pedepse! 


Ziarele arată că, la trecerea pe lingă halele din Bucuresti a 
unui convoiu de răniți romini, o Unguroaică a strigat: la Morgă! 
Si ele adaugă că lumea a sărit de-a bătut-o. Nu lipsesc, neapărat, 
plîngerile împotriva purtării acestei bestii, în sufletul căreia nu se 
găsia niciunul din elementele nobile care alcătuiesc caracterul moral 
al femeii. 

Sistemul de plingeri împotriva obrăzniciilor pe care la orice 
prilej, le săvirşesc străinii în această tara, şi față de cele mai sfinte 
sentimente ale noastre, nu e nou. El e pentru noi o mai mare ru- 
şine decît însăşi insulta pe care ni-o aduce lifta îngrăşată din banul 
şi din pinea noastră. E un răsunet umilitor al robiei de pe vremuri, 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 145 


care a deprins întregi generații cu <capul», plecat nu numai în- 
naintea săbiei, dar innaintea simplei batjocuri. De cîte ori la capătul 
unei astfel de povestiri găsiam obignuita acusafie contra însultăto» 
rului, mă întrebam dacă între cei de fafa n'a fost unul singur care 
so facă inutilă prin pedeapsa imediată, exemplară, aplicată cana: 
liei. Si în imensa majoritate a casurilor nu era! 

Ni se dă acum asigurarea că nemernica în stare să trimeată 
la (Morgă soldaţi cari au singerat pentru patria lor a fost cilfiita și 
pumnită. Altele ca dinsa spun fără sfialä bucuria pe care o simt 
de cite ori norocul nu binecuvintează armele noastre, si, cum e 
aici omul blajin, ascultătorii trec cu vederea, iartă. — € o femeie... 
— Are copii. Si alte asemenea indreptatiri. 

Di se pare însă că, acum citva timp, am votato lege a stării 
de asediu şi că această lege a întrat în aplicare de aproape o 
lună. Să nu fie întrînsa niciun articol care ar privi cele mai sîn- 
geroase ofense ce se pot rosti în astfel de împrejurări: ofensele 
contra ferii, ofensele contra armatei? Niciun articol care să permită 
a pedepsi, nu cu fîirnueli de stradă”ori cu blinde vorbe de morală 
particulară, ci cu cele mai aspre măsuri, mai simțite de vinovat sau 
vinovată, mat exemplare pentru alţii, asemenea neobrăzate inso- 
lenfe ? 

Stim doar cu toții ce a facut däunäzi Austro-Ungaria, căreia-i 
aparţin asemenea scorpii neruşinate, faţă de propriii săi supuşi cari 
savirgiau asemenea lucruri, cari erau pirifi măcar de duşmanii lor 
naționali sau personali că le-au savirgit. Era de-ajuns să cricnesti 
un cuvint, să faci un gest, să iei o atitudine, pentru ca să faci cu- 
noştința cu fiica iubită a Îmipăratului, Spinzurătoarea! Mii de oa- 
meni au perit aşa. 

Noi nu obisnuim a ucide femeile, de si culta Germania ni 
spune că putem s'o facem si cind n’au nicio adevărată vinoväfie. 
Dar libertatea măcar trebuie răpită unor canalii, care, dacă vorbesc 
așa, ce n'ar fi în stare să și facă impotriva noastră! 

Deci cine aude, să aresteze si să predea autorităţilor pe cei 
sau cele ce jignesc Romănia și ostaşii ei. Autorităţile vor cerceta, 


www.dacoromanica.ro 


146 Războiul nostru în note zilnice 
= 


şi ele sînt dafoare să dea pedepsele cele mai aspre ca să învețe 
minte şi altele din năpircile pe care le-a chemat şi oprit aici numai 
dulcea pine albă romäneascä. 

16 Septembre, 1916. 


Ce-si pregăteşte 
Germania. 


Pornind războiul pentru ce l-a pornit, purtîndu-i cum l-a purtat 
din ceasul întăiu şi cum îl poartă încă—a renunţat doar, de frica 
Americei, la scufundarea oricărui vas l-ar intilni submarinele sale, 
astăzi puse la bun adăpost, — proclamind de ia tribuna Parla- 
mentului, prin glasul Cancelariului, și repefină prin toate organele 
presei sălbătăcite teoria ce corespunde acestui brigandagiu de Stat 
fără scrupul si fără ruşine,— Germania oficială, care, de mult, ne 
împiedecă de a vedea pe cealaltă, crede numai că lucrează pentru 
a-şi învinge si infricosa duşmanul. A creaf, cu voință, o situaţie pe 
care aceiași voință o poate face să înceteze. A luat asupră-şi un roi la 
care, cînd nu va mai fi de nevoie, va renunța. A doua zi dupa 
pace, va Spune-o aceasta tuturora.—Ce voit, războiul e räzboiu, 
Krieg ist Krieg. Acuma însă avem pace; e alfceva, Şi negustorul 
insinuant, stapinitor, unsuros va reapărea, cerindu-si acelaşi drept la 
exploatarea lumii întregi pentru produsul cel mai nou si cei mai ieften. 

Ne îndoim că, după toate declaraţiile de eternă boicotare ce 
S'au făcut, acest speculant va mai găsi muşteriii de altă dată. Sol- 
datii pot uita rele pe care le-au făcut si el; ceilalți, rudele neno- 
rocitilor cari au suferif de pe urma înnecurilor, incendiilor, aruncă- 
rilor de bombe, exilurilor.— aceia, niciodată. 

Dar, în afara de o reprobatie care va urmări multă vreme, 
măcar în cursul unei generaţii, această Germanie care s'a facut 
vrednicä de prietenia Ungurilor, Bulgarilor şi Turcilor prin aceia 
că s'a arătat, întăiu, mai crudă, mai neomenoasă şi decit aceste 
exemplare fosile din vechiul om sälbatec, ea va purta fata de istorie 
un păcat şi-i va suleri acasă la ea consecinţele, 

De sigur că, pe lingă atitea elemente divine framintate în natura 
sa, omul nu e făptura cea mai blinda a lui Dumnezeu. Îngerul pri- 
mitiv, stricat doar de cultură, a rămas în paginile, tot mai putin 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 147 


cetite, ale lui Rousseau. A fost la început fiara care n'avea altă 
unealtă decit ciocanul de piatră al uciderilor, şi fiecare peșteră a 
văzut duşmani în peştera vecină, unde se prăsiau alți candidaţi 
la hrană. 

Veacuri întregi au lucrat, prin tot ce a răsărit mai bun ca Spirit 
şi inimă, la crearea, putem zice, a omului cum trebuie să fie. Statul 
i-a predicat o morală altruisté, de pe toate catedrele sj tribunele sale.— 
Fii iertător, fii bun, respectă pe vecinul tău, iubeste-l! Fii paşnic şi 
liniştit: nu provoca, nu-ți rasbuna! $i milioanelor flaminde şi apă- 
sate li sa tot strigat: Nu rivni la binele, cîștigat prin muncă, al 
aproapelui! Nu rivni măcar la cel cîștigat fără muncă! Flamindule 
amägeste-fi foamea, ucide în tine invidia! Asa cere morala, aşa vrea 
Duinnezeu. 

Şi ce vede acuma această lume întreagă? Un Stat care nu 
cruță nimic, un hot si un calău de Stat fara păreche, un monstru 
invidios şi lacom si răsbunător care pune zilnic în practică morala 
lui Cain fără a fi capabil măcar de cäinfa lui. 

Ce zice Statul şi ce face Staiul—, se întreabă acel sărac prin 
braţul căruia se face crima zilnică. 

E drept că la îndemînă este filosoful, care strigă: Statul? Dar 
Siatul e alfceva! 

Numai cit aceasta s'o creadă doar prostia filosofului, 

17 Seplembre, 1916. 


invataturi. 


Ce teribile si ce binecuvintate sînt învățăturile pe care, zi de 
zi, cu o îndărătnicie de profesor rau, si totuşi aşa de folositor, ni 
le trimete furia Dulgarului condusă de recea socoteală tehnică a 
Germanului călare pe această brută fiară baicanică! 

O întreagă societate a trăit, în curs de măcar două generații, 
de la cellalt Războiu încoace, tot în ilusii, frumoase si răutăcătoare, 
cum sînt ilusiile. Zine ingelatoare i-au cîntat dulci arii care au în- 
cîntat-o şi au adormit-o.— Toţi oamenii sînt fraţi: civilisatia moderna-i 
apropie tot mai mult; orice vecin e un tovarăș; orice străin venii 
în mijlocul nostru e un colaborator desinteresaf, aşa zicea Filan- 
tropul.—Să nu ne gindim la razboiu; el dispare din fume; munci- 


www.dacoromanica.ro 


148 Războiul nostru în note zilnice 


torimea va fi în stare să înlăture pretutindeni hida statie a trecutului; 
naționalismul e o rămăşiţă de barbarie; să desarmăm şi să începem, 
noi, cei mici, a cînta «Internaționala», un cîntec frumos pe care 
Germanii l-au cîntat întăiu la Paris, adäugia socialistul, incapabil, 
fireşte—cum i se spunea de la Berlinul subventiilor—de a trage 
un gionte.—Să ne distrăm, să petrecem, cit putem, pănă cădem în 
genunchi! Să facem bani, pe orice cale, cit de iute! Să ne innältäm 
în ranguri, pe orice căi ne-am furiga! Să fim egoisti: e spiritul 
veacului! (Munca e robia prostului, credinţa, o închipuire a nătîngului 
de idealist! De git femeile, şi paharele sus, cîntau șefii bandei des- 
friului „modern“. 

În zădar se străduiau cifiva oameni să convingă că vremea 
pentru astfel de lucruri n'a venit şi că nici nu trebuie să vie. Ce 
mai haz făceau de „pesimismul“ lor toţi zäpäcifii teoriiler, toţi näucii 
banchetului din fiecare noapte! În zădar se scria despre adevărul 
crud ce se ascunde supt toate aceste momeli, periculoase pentru 
orice neam, fatale pentru neamurile mici. În zădar se arată că acest 
frumos crez de internafionalism, visător sau vesel, trebuie sa*plece 
de la anume societăţi poiitice, care, cu cît îi predică mai mult, cu 
atit il pun mai puţin în practică! Se lăsa la o parte scrisul care 
nu măgulia pornirile usuratece ale zilei. Şi orice încercare de a in- 
rîuri măcar pe copii prin lecţiile de morală cetafeneasca, de datorie 
naţională răminea fără de folos, Cel mult se învăța litera, pentru 
notă, lăsîndu-se fondul neplăcut afară din cercul preocupatiilor zilnce. 

Acuma însă civilisafia filantropicä, mama socialismului, modelul 
petrecerilor iea călăuzul bulgăresc lingă dinsa şi merge zilnic la 
Bucuresti să arunce, între proclamafii germane, bombe pentru femei 
şi copii, Se culeg de pe stradă bietele fărîme ale corpurilor pla- 
pînde. În grădini nu mai cîntă lăutarii şi nu se mai alintă cuple- 
tistele, ci tunul şi mitraliera dau zilnic infricosate concerte. Tatăl, 
fratele nu mai sînt la spriful cotidian, ci poate în acea clipă isi dau 
singele ca preţ de răscumpărare, 

Cei deprinşi a trăi astiel ver fugi, întăiu, de colo pănă colo, 
spre a se convinge la urmă că loc «sigur» nu există, Ei vor plinge, 
se vor căina, vor blăstăma, Dar cei ce cresc în această atmosferă, 
copiii, vor primi neştearsa impresie: că viaţa este o iuptă încun- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 149 


juratä de primejdii, că fara muncă nu poli trăi şi nu poţi birui fără 
jertiă, şi ei vor fi oameni, 

Astfel săibatecii de la Turtucaia, ucigaşii väzduhurilor vor fi 
mai buni profesori decît am fost noi, cu vorba şi scrisul nostru, o 
viață întreagă, 


17 Septembre, 1916, 
Tiberiu Popescu. 


Stimate domnule profesor, 


Cu durere vă incunostinfez că sublocotenentul Tiberiu Po- 
pescu, profesorul eminent, eroul întru apărarea dreptății şi cinstei 
în fimp de pace, a murit ca un vileaz pentru apărarea şi mări- 
rea ferii, ieri, {0 Septembre. „Nu regret viața: am făcut o sută 
de prisonieri numai eu“, a zis el. Niciun cuvînt nu cuprinde vre-o 


exagerare. 
C, Roibănescu, 


Mi-a fost dat să-i pomenesc şi lui jertfa şi să-i pling plecarea 
prea de vreme dintre noi, împreună cu atifia dintre aceia cari cu 
sufletul mi-au fost mai aproape şi cari, desparfindu-se de noi, im- 
putineazä însăşi viața noastră morală, 

Ce profesor a fost Olteanu! Tiberiu Popescu, vor putea spune 
sute de elevi ai săi, Ce om, modest pănă la abnegatie, o mărturi- 
seşte un oraş întreg. Ce tovarăș de luptă pentru ce e bun şi nobil, 
o ştim numai citiva. i 

Vor mai fi pe lume şi de-acum înnainte afîtia profesori buni 
şi oameni de treabă. Dar suflete unind supt o mai simpatică infä- 
tisare atita dor de muncă, atîta bucurie de a indatori pe toţi, alita 
pasiune de a face binele, şi atita eroică pornire spre jertfä, — nu! 

Şi cei din urmă cari i-ar putea uita am fi noi cărora din tot 
ce avea şi din tot ce putea acest viteaz tînăr nu ni-a refusat nimic! 


17 Seplembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


150 Războiul nostru in note zilnice 


Contra fricii. 


Se pare ca vestile neprielnice care la un moment dat au venii 
dintr'o parte a cimpului de războiu si pe urmă apariţia zilnică, ba 
chiar de mai multe ori pe zi, a aeroplanelor şi aeronavelor ger: 
mane, cu consecințele lor ucigaşe, au înspăimiîntat o bună parte din 
acea populație bucureşteană, căreia presa, de la întăiul ceas al räz- 
boiului, i-a adus aceleaşi laude pentru sîngele ei rece şi vitejia ei 
pe care presa francesa le-a adus Parisienilor, cari, dacă au pornit-o 
spre Bordeaux, aveau alte amintiri decit ale noastre. De aici îm: 
bulzeala în vagoanele trenului unic şi întreruperea călătoriilor nor- 
male, de afaceri şi interese, ale altora, de aici zăpăceala favorabilă 
tuturor accidentelor şi nenorocirilor, de aici soapte şi zvonuri pe 
atit de ridicule, pe cit de exagerate. 

Poliţia publică ordonanţe, ziarele dau asigurări, copiii cerce- 
fasi şuieră pe strade ca să-și linisteascä părinții cari i-au făcut, 
Credem că n'ajunge. Aici nu sînt idei de combătut, nici măsuri ma- 
teriale de luat, arätindu-se gangurile unde se poate refugia fiecare. 
E o stare de spirit care trebuie schimbată. Şi pentru aceasta nu 
e decit un singur mijloc. 

Acest mijloc e munca. 

Nu munca nouă, neobişnuită, pe care, în interesui Patriei, ar 
fi s'o distribuie Statul unor oameni despre cari, în imensa majori- 
tate a casurilor, nici nu ştie ce pot, la ce se pricep. Ci vechea, 
cunoscuta și iubita—neaparat!—muned a fiecăruia, hrana timpului 
său, mingtierea suferințelor sale, aceia care zi de zi l-a pregătit 
pentru necontenita tovărăşie cu dinsa, aceia care i-a format trupul 
și i sa scris pe trăsăturile feței. - 

Dacă stradele sint pline şi, cînd se dau semnalele, această 
mulţime se încurcă, se molipseste, se împiedecă și se expune, nu 
e nimic din acea sfintă mişcare a muncii rinduite si punctuale care 
face din marile oraşe active ale lumii unul din cele mai grandioase, 
mai sfinfe spectacole pe care le poate înfățișa omenirea, Majoritatea 
<servește ţara» căutină ce nu știe singură, ce nu va găsi niciodată 
şi prinde pe drum o plăcere nemuncită, pe o vreme cînd o socie- 
tate-şi poate îngădui singura plăcere a datoriei împlinite. Pe asttel 
de oameni îi paşte frica si moartea-i găsește ușor în drumul ei. O 


4 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 151 


nervosifate de rău augur li iea minţile şi-i aruncă în mijlocul chiar 
al primejdiei de care vreau să fugă. Şi atijia oameni cari, ei, isi 
au rostul lor pe lume sînt prinşi prin contagiune morală în vir- 
tejul lor, 

Să se înceapă din nou viata, viața de toate zilele, ca oriunde, 
la orice alt popor. Să i se ceară fiecăruia munca datorită, şi încă 
mai mult decit în zilele albe ale păcii. Să fie deschise, cit mai iute, 
şcolile, toate şcolile, chiar si in musica bombelor; şcolile de la 
Rheims funcționează doar de doi ani în pivnițe, supt ghiulele. Supt 
pedeapsă de destituire să fie aduși Ia birou toţii funcţionarii şi să 
li se ceară atita muncă încît întorși acasă să ru mai poată avea, 
în setea lor de somn, grija Zeppelinurilor. Să se deschidă pe sama 
Statului cit mai multe din atelierele părăsite de particulari. Şefii să 
dea pretutindeni exemplul unei activităţi capabile de toate sacrificiile, 
Să se înveje femeile a fi viteze după exemplul bărbaţilor, 

Şi atunci Bucureştiul va fi oraşul sănătos ce e dator sa fie 
in ochii lumii întregi, care-l priveşte. 

18 Septembre, 1916, 


Germania între Unguri 
şi Bulgari, 


Pentru a scăpa de urmările păcatului ce la făcut luînd apă- 
rarea putregaiului unguresc care ținea numai decit să molipseascä 
Baicanul, Germania şi-a căutat aliaţi. A poruncit Turcilor să meargă 
după dinsa si a ciștigat prin lăcomie şi sete de răsbunare pe Bul- 
gari. Astfel Imperiul celei mai mindre culturi se înfăţişează astăzi, 
şi în ilustrațiile cu care se laudă si face propaganda, între figurile 
de pisică sălbatecă ale Maghiarului şi Turcului si aceia de pretentios 
ipopotam a fratelui Bulgar. 

Războiul culturii cu nasurile şi urechile tăiate nu merge însă 
cum se aștepta, Cea mai cruntă desilusie creşte zilnic în sufletele 
acelora cărora lise făgăduise întăiu cea mai strălucită glorie şi apoi, 
ca unor Oameni practici, cel mai mare cîştig. Braful care, după 
proverb, a înbrățişat prea mult, simte că poate stringe mult mai 
putin. Fără mărturisire publică, se părăseşte cite un punct din mă- 
re{ul program inițial. Bagajul de pretenţii se face tot mai ușor, Se 


www.dacoromanica.ro 


152 Razboiu! nosiru in note zilnice 


vede bine nevoia de a neglija unele fronturi pentru ca să se poată 
apăra altele. Fireşte, in rindul întăiu trebuiesc apărate, cu cea din 
urmă inviersunare, acelea care feresc Germania însăşi de o inva- 
siune, la care, cu siguranţă, o stare morală zguduită n'a; mai putea 
resista. Dar se impune acum şi alegerea între fronturite interesante ~ 
pentru aşa de simpalicii si’ eminamente «culturalii» aliați. Dintre 
aceste bestii, încă utile, pe care o lăsăm să se înnece? 

Nici unul nu vrea să ajute cu armele pe Germani, și, chiar 
să vrea, nu poate. Cele cileva mii de Turci din Galiţia sînt mai 
mult un decor antirusesc sau şi o încercare de a scormoni Ja ei 
fanatismul acolo unde Ia alţii nu mai reacţionează devotamentul 
fata de „Pairie“ şi de <Împăratul-Rege». Bulgarul, om practic, ră- 
mine, cu toată greutatea fui de primitiv, la zarzavatul său propriu. 
Ce să mai vorbim de Austro-Unguri, aceia cari, cu zdraväna hotä- 
rire ieșită din agresiva căpățină a lui Tisza, au început toală is- 
prava, criminală fără păreche în istorie! 

Ei, domnii de ia Pesta si de Ja Viena, au scos cel d’intadiu 
strigăt de ajutor, pe care-l repetă din ce în ce mai stăruitor. Si 
din ce în ce ajutorul se face mai slab şi mai încet. Austriecii şi 
mai ales Ungurii sînt lăsaţi tot mai mult în plata lui Dumnezeu, 
care-i așteaptă. Sprijinul real, concursul militar efectiv se dă ace- 
lora cari şi ei pot încă sprijini şi acorda un concurs militar, măcar 
acasă la dinşii, pe teritoriul lor, care constituie un element de apro- 
visionare sau de legătură. Bieţii Maghiari au ajuns, astăzi, să-și 
cheme honvedul lor de prin văile Alpilor pentru că soldatul german 
de mult nu mai răspunde cum trebuie la apel. 

Astăzi acest soldat, care trebuia să meargă liber și iute, se 
sprijină pe cirjile Bulgariei şi Turciei. De aceia trebuie să întă- 
rească stricăciunile care se produc la dinsele; de aceia Mackensen 
însuşi e pus să le ciocănească. Cit despre fratele austro-maghiar, 
acela nu e cirja de supt braţe, ci sarcina din spinare, şi o sarcină 
necontenit în mişcare, supt primejdia care se infeteste. E de mi- 
rare că ostaşul obosit o lasă, cu toate strigătele şi imputările, să 
lunece la vale? 

Între Unguri şi Bulgari, Germania şi-a făcut alegerea. Preferă 
Dobrogea, Ardealului. 

18 Septembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 153 


Să revenim ia viata 
normală! 


Nu e un strigăt care să trebuiască a fi auzit mai des şi mai 
fare decit acesta: să revenim la viaţa normală! 

Nalura însăşi a războiului care se poariă, o cere aceasta, 

Odată, la izbucnirea unei lupte între State, totul ieşia in fă- 
gaşul obișnuit, Lucrurile, altfel; altfel şi oamenii. Betia de entusiasm, 
reacţiunea de indoială; bucuria pentru biruinfe, temerea pentru 
Patrie, cînd duşmanul făcea, la rindul său, sforfarile firești; ener- 
varea produsă de schimbarea condiţiilor obişnuite ale vieţii; cele 
d'intăiu lacrimi pentru cele d'intäiu rude, pentru cei d'intăiu prieteni 
căzuţi; emoţii ale pribegilor ce-şi părăsesc vetrele şi ale celor cari 
primesc pe aceşti pribegi şi se molipsesc de spaimele şi regretele 
lor,—aceste stări sufletesti neobişnuite se succedau cu o răpeziciune 
care împiedeca orice adevărată muncă, Ocupau două, trei luni, jar 
fa capătul acestora era, dacă nu pacea însăși, cu încoronarea invin- 
gătorilor sau întimpinarea resemnată a învinșilor, măcar siguranţa 
că războiul a trecut de fasa decisivă, de bătăliile cele mari şi că 
se va produce în curind sancţionarea ngii stări de lucruri ce a re- 
sulfat din încercarea luptelor. 

Acuma însă nu e aşa, Nimeni nu poate sti cit va dură un 
razboiu în care sint amestecate interesele de viață ale tuturor na- 
fiunilor mari ale lumii. Orice am face noi, oricît ni-ar fi soaria de 
prielnică, putem ajuta, dar nu hotări. Si resultaiele noastre n’au 
valoarea lor decit dacă se raportă necontenit la situaţia generală a 
uriasului conflict. 

Nu mai e ca la 1877: în August declarația de războiu; peste 
cîteva săptămîni luptele pentru Griviţa: succesul; peste două luni, 
căderea Plevnei: triumful, pentru ca pe urmă să nu ne mai gindim 
la un duşman care nu mai poate schimba aceste resultate, Astăzi, 
oricind armate nouă pot răsări înnaintea învingătorilor, cari nau 
dreptul nici după cel mai strălucit triumi să-şi întăşure steagurile 
pentru a se odihni, Fiecare trebuie să socotească în chibzuirile sale 
asupra viitorului şi cu ceia ce e mai greu, pentru dinsul si pentru 


www.dacoromanica.ro 


154 Războiul nostru in note zilnice 
STR A NI NI OI 
tara lui. /ncercarea e generaia, pentru toți, si ea cere de la fiecare 
ceva mai mult decît crede el însuşi că ar putea da. 

Aşa ceva nu se capătă, însă, de la oameni desordonafi, de ia 
activități deraiate, de la minţi care au părăsit cărările sigure ale 
logicei. Masina fiecăruia trebuie să functioneze regulat pentru a da 
cea mai mare sumă de lucru. Dar mașina omenească e dintre acelea 
care nu pot ajunge la aceasta decit cu condiția, neapărată, de a 
funcționa necontenit şi egal. 

S'au isprăvit zvicnirile permise, Am trecut si prin bucuria iz» 
binzilor fulgerătoare şi prin fiorii amenințărilor. Si cine n'a mers 
la războiu a văzut foc şi singe. Botezul clipelor mari l-am primit 
cu toţii. Zbuciumul emoțiilor trebuie îniocuit prin regularitatea senină 
a mersului muncii, 

La iucru! Să ni-l impunem noi și, de cine trebuie, să ni se 
dea voie să-l facem! 


20 Septembre, 1916, 
Critică sau îndemn ? 


Minii încep să vorbească într'o parte din presa noastră, care, 
de fapt, sa supus nevoii de a-şi schimba atitudinea, dar n'a inlocuil 
o clipă măcar bănuiala care roade si se roade, neincrederea care 
slăbeşte pe alfii si se slăbeşte pe sine însăşi, prin acea franca prie- 
tenie romănească, prin acea cavalerească dorință Se a ajuta fără a 
ieși la iveală, în loc de a ieși la iveală, necontenit, enervant pentru 
public, fără a ajuta, care se cereau. 

Judecata care se face este aceasta. Anume lucruri nu merg 
bine, Anume oameni ar putea ‘fi mai capabili”. să zicem: mai activi 
de cum sînt. Anume dorinţi măcar nu se întilnesc cînd voim şi 
cum voim. De ce n'am spune-o? În afară de aceasta, forte politice 
care s'au deprins a se manifesta cu orice prilej se simt date la o 
parte. Calcule de viitor se fac, introducindu-se ca elemente nesiqu- 
ranfele si soväielile, in mare parte fatale, de astăzi. Tot mai puter. 
nică e nerăbdarea de a intra în contact real şi deplin cu iumea, 
de ai irita nemulfamirile şi suferinfile, de a-i arăta ca vinovat pe 
vechiul adversar, pe care instinctiv te-ai deprins să-i cauţi la orice 
neajuns, de a-i designa printrun gest dacă nu ţi-e permis să o faci 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 155 


prin cuvinte tipărite, de a face să reiasă — cel mai uşor lucru de 
pe lume — cit de mult s'ar deosebi toate, dacă n'ar fi, unde sînt, 
ei, ci am fi noi. 


E o stare de spirit pe care nici ani de războiu n'ar putea-o 
înlătura. Sint vechi mosteniri de lupte civile din vremea eroică, 
mosteniri mai nouă de intrigi fanariote, tradiții recente de hartuieli 
constituționale de sigur; dar ceva mai puţin nationale; mai multe 
generații s'au deprins a trăi astfel: cum s’ar putea schimba suflet 
şi graiu dintr’o zi pe alta? 

Totuși, dacă o schimbare e imposibilă, împrejurările cer măcar 
să se păstreze decenfa. 


Am primit atitia, la începutul războiului, zilnic, zeci de foi 
germane: unii le-am si cetit. Pe urmă si Francesii sau gindit la : 
acest frumos şi util mijloc de propagandă. Este cineva care să nu 
îi băgat de samă, la aceştia, marea schimbare de atitudine, chiar 
atunci cînd anumite schimbări în guvernui ferii nu se petrecuseră 
încă ? Ziarul era numai al naţiunii — nu ai vreunei formaţiuni poli- 
tice—, si înnainte de toate al războiului national. Ei dădea drama 
şi dădea gluma, dădea coloanele care-ţi umpleau ochii de lacrimi 
şi acelea care indoiau puterile sufletesti ale fiecăruia, De la început 
pănă la sfirsit vedeai că in această fara clasică a rivalitätilor si 
Sfisierilor politice a rămas un singur adversar, fafa de puterea 
căruia putea răzbi — cum a şi răzbit! — numai unirea adevărată a 
tuturora : inimicul. 

Dar se va zice: Clemenceau. Glasul lui de protestare înnă- 
busitä, furioasă că e înnăbuşită, n'a dominat presa francesă, Bătrinul 
polemist a dovedit prin zvircolirile sale, de cele mai multe ori ne- 
drepte — cum a vădit urmarea lucrurilor — un singur lucru: că e 
bătrîn, vechiu. 

Oricum, era şi este interesant prin talentul său, Si nu văd in 
presa nemuifämitä pe cineva care să poată presinia un asemenea 
titlu la atenţia publică. 


20 Seplembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


156 Războiul nostru în note zilnice 


Ce este războiul nostru? 


Multe din persoanele care, cu mentalitatea care li s'a format 
într'o viață întreagă si de care nu se vor mai putea desface, afitau 
cu termin fix la un războiu care nu trebuie să vie decit la terme- 
nul său, îl înțelegeau ca o mare manifestaţie militară menită să ni 
asigure pretenţiile teritoriale, ca un serviciu oarecum colateral! adus 
aliaţilor spre cari ne îndreaptă interesele noastre în viitor, ca o 
prindere de «moment», cu avint, cu entusiasm, cu succes, ca o le 
gitimajie în sfirsit pentru a ne putea presinta cu tot ce dorim sa 
capatam la masa verde unde se vor stabili, pentru zeci de ani, 
hotarele Europei viitoare. 

Ceia ce s'a petrecut într'o lună de zile, în care soldaţii nos- 
iri şi ofițerii lor au dovedit o asa de splendidă vitejie individuală 
şi o resistenfa vrednica de cele mai mari laude, ardtind că totuşi 
această nobilă rasă n'a degenerat, răstoarnă astfel de socoteli usu- 
ratece făcute ca întrun salon de joc de cărți, într'un club sportiv 
sau întrun cabinet de <pontaje> electorale. 

Noi nu siniem pentru un <moment», noi nu sîntem într'un 
colt oarecare, noi nu îndeplinim o forma. Sintem, cu aceleași gre- 
utăți, cu aceleași riscuri si cu aceleaşi răspunderi, în însuși mie- 
zul războiului care se poartă, 

D'avem innaintea noastră pe Bulgarii de cultură interioară şi 
pe Ungurii siäbifi prin doi ani de luptă şi de infringere. Avem ce 
au şi ceilalţi: o forta militară care se întinde Oe ia Rin pănă ia 
Golful Persic şi în care diversitatea uniformelor si limbilor de co- 
manda nu trebuie să ne împicdece de a recunoaşte © singură ar- 
mata, cu un singur armament şi cu un comandament unic. Cei ce 
ne-au atacat la Turtucaia $i au pătruns în veches Dobroge erau o 
parte din acest organism, care întrebuințează calităţile tuturor com- 
punentelor sale şi caută să apere defectele si neajunsurile fiecăruia. 
Furia Bulgarului lacom, credinţa stupidă a Turcului, ciuda Unguru- 
lui, metoda şi stăruința Germanului fac o singură pastă de alcätu- 
ire materială, de cohesiune morală. : 

Avem şi noi acelaş merit ca oricine resistă acestui mijloc de 
dominație pe care la format ambiția de Imperiu mondial care 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 157 


stäpîneste sufletele Ja Berlin. Căci avem aceiaşi misiune: Nu de a 
face strălucite fapte de arme, artă pentru artă, nu de a întinde 
fulgerator o cucerire factice, ci de a distruge împreună cu aliaţii 
noştri, cari au exact aceleaşi ținte, o armată, încă foarte puternică, 
ce sfă înnaintea noastră, a tuturora $i caulă a ne demoralisa pe 
rind prin loviturile desperate ale fiarei ce-şi caută ieşirea, liberta- 
tea si viața. 

Se poate ca, într'o zi, turbarea ei fiind îndreptată aiurea, si- 
tuația noastră să se uşureze, presiunea să scadă, Vom avea suc- 
cese. Trebuie să le desvoltäm întată pănă la ultimele margeni ale 
posibilităților. Clipa de răgaz s'o umplem cu cea mai sălbatecă 
muncă. Dar a doua zi noi vom deveni obiectivul, Asupra noastră 
se va arunca acest’ val de foc în veşnică mișcare, Atunci succesul 
e greu, poate imposibil, El se va mărgeni la o resistenţă tenace, 
Si noi va trebui să ne mulfämim cu atita. 

lar, cînd toată lumea se va pătrunde de ac:ste simple ade- 
văruri, atunci vom avea starea de eroic echilibru sufletesc în care 
putem aştepta, muncind fara preget, ceasui unei victorii care va fi 
a noastră fiindcă va fi a tuturora si nu va fi fost a tuturora decit 
fiindcă a fost si a noastră, 


21 Septembre, 1916. 


«Valahi perfizi». 


N'auzisem de cîteva veacuri acest calificativ al furiei nepu- 
tincioase. Germania ni-l trimete astăzi, și întreg: trădători ai egois- 
mului şi lacomiei sale, deci „perfizi“ si, de oarece sîntem „pertizi“ 
ca nişte sclavi neascultători, nu mai putem fi Romini, căci aceia 
erau mierea lui Dumnezeu, gata să spele oricînd măritele praguri 
împărătești, ci „Valahi“. 

Da, domnilor represintanţi ai opiniei publice germane, așa am 
fost odată, multă vreme, spre folosul nostru şi în paguba altora, 
şi tot asa am ajuns să fim iarăşi, bunul bou de povară prefäcin- 
du-se în falnicul bour sălbatec de odinioară. 

E adevărat că, întorcindu-ne la vechea noastră miselie de 
«trădători», am pierdut foarte mult. Să ne gindim numai. N’o să 
mai cumpărăm, exclusiv, contrafacerea pentru Orient a fabricilor 


www.dacoromanica.ro 


158 Războiul nostru în note zilnice 


din Germania si a consorţiilor de şarlatani din Austro-Ungaria, n'o 
să mai vindem ieftin griul nostru la morarii din Budapesta ca să 
cumpărăm de la Oinsii făina mai scumpă, n’o să ne mai furnisäm 
cu linguri de lemn, bețe de chibrituri si unt proaspăt de la specu- 
latorii unguri şi saşi din margenea ardeleană, pe care am găsit că 
e mai bine s'o cucerim, n’o să plătim mari dobinzi politice numai 
la împrumutătorii din Berlin, cari-şi căpătaseră monopolul nostru, 
n’o să mai înzestrăm armata noastră cu tot rebutul furnisorilor de 
armate împărăteşti si chesaro-cräiesti, O să fim silifi—vai si vai de 
noi! — să nu mai lăsăm petrolul în sama spionilor inregimentafi şi 
înnarmaţi cu tot ce trebuie, n'o să mai părăsim pădurile noastre,— 
vechiul culcuş al vitejiei noastre barbare, totdeauna invingätoare, — 
în mina baronilor de Pesta si de lerihon si a oştirii lor de ocupație, 
n'o să mai avem la Bucuresti filantropia unui capital care ni făcea, 
adesea cu banii nostri, pomana de a lua de pe pielea noastră de 
zece ori cît ar fi luat acasă, Copiii nu ni-i vom putea trimete ia 
şcolile evanghelice, cu diplome recunoscute de Stat, în care cel 
dintăiu verset de Evanghelie era despretul fafa de limba, tara şi 
nafia romănească; din frumoasele şcoli unguresti nu vom mai putea 
auzi rasunind zilnic lîngă Academie, templui culturii romänesti, ac- 
centele simpatice ale lui „Talpra Magyar“. Cînd d-rul Fischer va 
mai scoate cărți în care sä arate că sîntem toţi nişte sälbateci fără 
aptitudini pentru cultură, pe cari i-a îmbrăcat într'un vesmint mo- 
dern oarecare emigrația pe pămîntul nostru de inferioritate a deo- 
sebitilor croitori și cizmari germani— doctorii au venit pe urmă—, 
mo să avem mindrie că aceste infamii Sau publicat ia Bucuresti. 
Şi niciun baron Dungern—săracii de noi!—nu va mai putea striga 
din umbra tricolorului că n'avem niciun drept asupra tărimurilor 
unde viaţa fraţilor nostri a întrat în a doua mie. 

Ne vom resigna; domnilor, cum sau resignat strămoșii nostri. 
sPerfidia» lor față de Poloni lia dat fara Sipintului si Pocufia. 
Perfidia fafa de Unguri li-a păstrat hotarul, legea şi limba și i-a 
înzestrat cu bogate si frumoase feude peste munți. Perfidia fafa de 
Turci i-a ţinut în picioare faţă de păginii cu maţele lacome. € totuși 
o mingiiere pentru atita desonoare., 

Vom face si noi ce vom putea. Vom lua Ardealul, udind cu 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 159 


singele nostru de trădători fiecare bulz de farina. Pentru cit pier- 
dem e de sigur putin, dar ne vom mulfämi si cu atita, 
22 Septembre 1916. 


De ce omoară copiii? 


Visita aeroplanelor face parte astăzi din plăcerile Bucureştilor, 
care odată avea alte plăceri. Victimele favorite sînt femei şi copii, 
bietele femei din mahalale, care string aproape de dinsele in ume- 
zeala camarufei înguste pe copiii fläminzi şi goi. O bombă fericită 
lăsată de un executor precis, şi iată că acest cuib de nimic se 
sfarmă într'o clipeală, si în acelaşi aluat de singe se amestecă ră- 
masifele clostei si ale puilor. Tehnica modernă e în adevăr admi- 
rabilă cînd încape pe minile unui om al cărui suflet a fost format 
prin cea mai desăvirşită cultură modernă, — putem zice chiar: sin- 
gura autentică, avind brevet imperial şi garanţia tutulor calăilor din 
nobila Germanie. Şi oamenii ce zboară pe sus pentru a-şi servi 
patria se întorc seara bucuros in taitele vreunui Rusciuc de cres- 
tinătate bulgărească si, facindu-si rugăciunea de ’nnaintea unui somn 
ca al Dreptului, nu uită să spuie lui „Gott“ străbunul, care în codri 
primitivi cerea jertfe de singe, preferind copiii plapinzi, şi care, 
de și s'a botezat acuma o mie de ani, are aceleași gusturi fragede, 
că poruncile lui au fost îndeplinite. 

Dar poate că e o greșală... Oamenii vor fi vrind şi altceva. Nu 
se satura doar zilnic ucigind copii şi femei, schilodind babe, rupind 
picioarele Ienese la fugă ale moşnegilor. Caută bărbaţi, —muiţămin- 
du-se și cu cîte unul din seminfia tinerilor prea graşi pentru a servi 
patria aiurea decit pe Calea Victoriei sau ca ordonanțe ale vreunui 
văr îngrijit de sănătatea Jor. De sigur că atenţia acestor arhangheli 
cu aripile de fier e concentrată asupra clădirilor publice şi mai ales 
asupra acelora în care se lucrează pentru armată, 

Ca să înlăture o astfel de interprefare, flăcăii de ispravă s'au 
îngrijit să aducă un argument decisiv, de fapte, nu de vorbe. Sfa- 
rîmăturile bombei greșesc poate şi omoară vre-un soldat. Ca să se 
ştie însă că aceste năvăliri prin vazduhuri privesc pe copii, anume 
pe copii, li se trimet bomboane. Dulce bunătate de suflet! Bomba 
e mai mult un mijloc de înştiinţare: iată, vine nenea cu bomboa- 


www.dacoromanica.ro 


160 Războiul nosiru în note zilnice 


nele. lar, pe urmă, cine n'a murit poate să alerge pentru a-şi face 
recolta, Excelente cofeturi, <culturale> pănă în adincul lor, unde o 
mînă expertă de himist, de bacteriolog, nobil savant şi prieten al 
omenirii, a pus otravă garantată şi o eficace cultură de microbi. 

Aceasta oare, cum ni s'a spus, pentru că *Valahia> trădătoare 
trebuie <desfiinfata>, cu tot ce are, pănă la pruncul de fifa? 

Nu! O natie care a produs atifia filosofi şi poeţi nu poate 
lucra fără ca şi supt învelișul singerat al celei mai animalice cruzimi 
să nu se ascundă intenția discretă a unei binefaceri. 

Bine, acești oameni vreau să prefacä lumea întrun vast labo- 
ratoriu, în care ei să fie stapinii, iar restul lumii, negri în serviciul 
lor. Zi de zi, să are, să samene, să culeagă, să care, să sape, să 
taie, să învirtă, să asude şi să singereze pentru rasa nobilă, pentru 
supra-oameni, pentru zei. Sclavii mai vechi vor fi vătafii celorlalti. 
Cu toţii vor fi păstraţi pănă ce geniul german va găsi maşini capa- 
bile de a-i înlocui cu totul, Atunci vor fi suprimați ştiinţific. 

Oribilă soartă, nu e asa? E cineva care să voiască a trăi 
astfel? Şi a-l cruța de robie încă din leagăn nu e oare o binefa- 
cere îajă de sclav? 

De aceia aviatorii marelui Împărat caută pe copiii noştri; 
miloşi, ei îi liberează.., 

22 Septembre, 1916. 


Generalul. 


General însemna odatä un om puternic şi frumos, grațios la 
călăria pe un cal de rasă, plin de entusiasm şi avint, cavaler ca- 
pabil să înnebunească o armată în fruntea atacului ei iresistibil. 
Franţa a avut un asemenea general si în simpaticul Boulanger, 
Care avea însă şi o platformä polilicä, de desinteresare si de ide- 
alism, 

Vremea noastră, care a înlăturat din atîtea domenii, nu numai 
aparențele, dar şi cel mai simplu exterior, care a spiritualisat lumea, 
se poate zice, a pus, încă din 1870, în fafa stralucitilor coman- 
danti ai. chiurasierilor de la Reichshoffen — onoare veşnică a ferii 
for prin mindrul sacrificiu pe care l-au făcut—un om slab şi fara 
pretenţii la frumuseta fisică, ori măcar la o expresie impunătoare, 


www.dacoromanica.ro 


161 N. IORGA 


fără talia de uriaş a tovarăşului său diplomatic, Bismark, un om 
metodic şi meticulos, încet în mişcările sale, dar sigur totdeauna 
de dinsele, un om prea ocupat de ceia ce face pentru a se gîndi 
la sine, ia mijloacele și fa fnfäfisärile sale, un om de ştiinţă şi de 
organisare, în stare însă, ca un deplin cunoscător al tuturor for- 
telor ce are, ai tuturor forțelor ce-i stau înnainte, ai întregii ener- 
gii ce poate desfäsura si ce are să înfrunte, a da lovituri de acelea 
care sînt soluția simplă şi grandioasă a unei probleme perfect 
concepute şi îndelung studiate. La Sedan, Francesii, talentatul lor 
general Wimpifen, s'au găsit înnaintea acestui oficiant militar, cu 
apucături mai mult sacerdotale, care, fără gesturi, i-a făcut nu numai 
să simtă tot ce poate el, dar şi tot ce posedă ei insii pentru a i 
se împotrivi;—lăsîndu-i apoi a-și trage singuri conciusia, nediscu- 
tabilă şi zdrobitoare, 

Acel om era Moltke. 
. E un fericit hasard de temperament care creiazä asemenea 
oameni. Şcoaia nu-i poate da, şi imitafia lor e imposibilă. E sigur 
însă astăzi că fără ei nu se poate cîştiga un războiu, Franţa ca şi 
Rusia şi Serbia, au astăzi, spre norocul for, generali cari nu se infa- 
țişază cäläri pe cai de foc, fiindcă nici nu se pot infafisa si ai cä- 
ror fisc n'are a face cu estetica romantică: Joffre si Ruschi, Putnic. 

Am văzut fa noi, în 1913, la cartierul general din Corabia, 
un om pe care-i cunoșteam din politică şi nu-l cunoşteam avan- 
tagios. Vagonui lui era o colecţia de hărți şi o bibiiotecă. Acolo 
se deschidea îniăîu fereastra dimineaţa şi ultima lumină care se 
stingea era în căsuţa lui. Nevoile materiale ale vieţii păreau să nu 
existe pentru ei, cum existau pentru alții. La anume ceasuri apă- 
rea de acolo un călugăr în uniformă, care mergea fa rostul fui 
fără încetineală și fără grabă. Nu impunea prin nimic această silu- 
eta palidă de om slab şi rece, dar aveai Siguranța că de aici de 
la neintrerupta cugetare din acest cap de ascet, pleacă toată mis- 
carea ce se destăşură peste munți şi văi şi că ea-si va atinge 
ținta. 

La Orhanie, în fundul Bulgariei, fa trecătorile ce deschid dru- 
mui spre Sofia, anume greutăţi militare se înfätisaserà. Într'o noapte 


www.dacoromanica.ro 


162 Razboiul nostru in note zilnice 


s'a oprit Ja cartier un automobil care făcuse douăsprezece ceasuri 
de drum, cel putin. Aceiaşi figura apăru, şi la simpla lui înfăţişare 
tăcută şi raspindind tăcerea, dar cerind imperios cugetarea si acti- 
unea, aceiaşi atmosferă de siguranță umplu larg sufletele tuturora. 
Făcu cercetările sale, atinse mincarea, şi în miezul nopţii porni 
prin pustiul dușman pentru alt drum de douăsprezece ceasuri. Şi 
din acel moment se impusese pentru toți dogma succesului. 

În ceasul greu de la 1 Septembre acelaşi lucru se petrecu 
pentru un popor intreg. Se ştia că generalui Averescu comandă 
în Dobrogea. De atunci nu mai sint nesigurante pentru nimeni. 
Scurtimea şi taina buletinelor nu impresionează. Lumea nu cere 
victorii mari, răpezi; ea e sigură că generalul va da ceva mai 
mult decit dinsdele: izbinda finală, încheiarea fără greş a proble- 
mej care între timplele lui înnaintează, 


25 Septembre, 1916. A 
Discursul Cancelariului 


german. 


Omul de supunere gi executare pe care Împăratul german l’a 
pus acuma cîțiva ani în fruntea diplomaţiei sale, d. Bethman-Holweg, 
a avut dureroasa misiune de a face ca Parlamentul de Berlin, con- 
socat, apoi aminat pănă la vesti mai bune, să arate care e situaţia 
militară şi politică a ferii, pe care, peste färime de tratate rupte 


şi peste ruinele civilisafiilor intiinite în cale, a dus-o, într'un ceas 
fatal, la desastru. 


Din cuvintarea pe care a finut-o acest om de elocvenfàä obiş- 
nuit aplaudată, avem numai cîteva fragmente transmise de presa 


apuseană, dar pe care le credem a îi în adevăr de mare impor- 
tanfa, adecă şi cele mai simptomatice. 


Cancelariul, dacă n'ar fi amestecat şi ceva nobil romantism, 
reminiscență a trecutului, la ciudosul si lacomul realism de care 
s'a dovedit a fi dominat pănă acum, ar fi putut face declaraţii din 
acelea care, prin caracterui lor adînc mişcat, prin măreţia tragică 
pe care o cuprind, rămîn pagine neuitate în cartea cea mare de 
jertfe și suferințe a istoriei. Cînd Orsini, după ce aruncase bom- 
bele menite sä ucidă pe Napoleon al {I[l-lea, prefacind de fapt totul 


în praf şi singe împrejurul acestuia, daștiut că soarta lui e pecet- 


N. IORGA 163 


luită, că va merge la esafod pentru a-şi ispäsi un păcat prin care 
credea să ajute esenţial viitorul propriului său neam, patriotul ita- 
lian a luat condeiul cu minile acelea criminale și, intr’o implorafie 
aga de mindra şi duioasă, incit Cesarul care nu-i putea ierta viata, 
a lăsat să fie cetită înnaintea tribunalului, el ruga cu lacrimi pe 
duşmanul ideilor sale liberale să nu uite Italia, să-i dea libertatea," 
unitatea, pentru ca numele său să ffe în veci binecuvintat, Si Ger 
mania criminală față de omenire, criminală prin generalii săi, prin 
soldaţii săi, prin fabricantii săi de noi si neîngăduite mijloace de 
ucidere, prin trufagul ei Împărat si prin acest servitor fără con- 
ştiinţă al stapinului, Germania căreia nu i se poate uita iapia şi 
nu i se poate cruța osinda, a avut măcar un scop uriaş — mare, 
se spune numai de lucrurile nobile şi drepte—: acela de a reuni 
toate semintiile omeneşti de la Baltica pănă ia Marea Indiilor, de 
ia Atlantic pănă la stepa Asiei Centrale întrun nou si imens avint 
de civilisatie materială, în care era convinsă că ei, Statul superior 
al oamenilor de elită, i se cuvine rolul de direcţie și plata cuve- 
nită pentru aceasta. 

De ce n’ar fi mărturisit-o, de ce nu şi-ar fi desväluit sufletul 
intro spovedanie de o franchefä mare ca nenorocirea care stă 
acum Ôde-asupra capului celor ce au păcătuit de cei mai mare păcat 
după Scriptură: Orgoliul dinaintea Domnului ? 

Dar nu. Ca un conjopist ordinar, cu condeiul furios după 
ureche, cu ochelarii meschini ascunzind ochii tulburi, cu mîna in- 
tinsă pentru amenințări zădarnice, el a chemat la judecată pe toată 
lumea, fara a începe, cum era drept, cu sine însuși. De fapt el 
n’a vorbit Parlamentului imperial, naţiunii germane chemind-o la 
sacrificii mai grele pentru mindria ei decit sîngele, ci sa adresat 
adversarilor cărora regretă că nu li poate vorbi altfel, Sa plins 
că au reomenia de a nu se opri la constatarea că Germania nu-i 
poate învinge, că au îndrăzneala de a se gindi la despăgubiri, la 
pedepse, la garanţii şi, amestecind gestul de teatru cu chitibuseriile 
de barou, a cuprins în aceiaşi jumătate de ceas de recriminafii şi 
spînzurătoarea pentru cine W'ar biăstăma Anglia şi destäinuirea că 
à. ministru Beldiman era in Februar pentru neutralitatea Romăntei, 

Se pare că osinda lucrurilor rele este că, oricît de mari ar 
ti supt raportul material, nimic mare nu poate întovărăși sfirsitul 


www.dacoromanica.ro 


164 Războiul nostru în note zilnice 


lor, Si nu poate fi ceva mai depărtat de măreţia morală decit tipe- 
tele de pitigoiu ciudos care anunţă peirea celor mai mindre pla- 
nuri pe care le-a format epoca modernă. 
23 Septembre, 1916. 
Sfaturi strategice. 


N'ajungeau sfaturile strategice pe care ni le dădea bunăvoința, 
fotèeauna perfect informată şi absolut competentă, a concetățenilor 
nostri, acuma se adaugă, la cinci săptămîni după începerea războ- 
iului, îndrumări poate mai competente, dar mai bine informate nu, 
din partea prietenilor de peste graniţă, Cutare foaie de o reputație 
mondială, care a înțeles însemnătatea hot&ririi pe care o lua, cu 
toată greutatea şi riscul cuprinse în ea, Romănia, se strădueşte, cum 
nar face-o statul-major al armatef acestei {eri prietene gi iubite, să 
ni arate calea cea bund pe care n'am văzut-o de la început ori pe 
care am putea măcar acuma s’o luăm, exclusiv. 

Formula e simplă, şi ea se sprijină pe solidaritatea, neapă- 
rată, a tuturor luptătorilor, pe unitatea, necesară, a sfor{arii pe care 
o fac. Să lăsăm Ardealul pe planul ai doilea sau chiar cu totul, si 
#4 consacrăm toate silinfile noastre pentru a isprăvi, odată şi de- 
finitiv, cu Bulgaria, Aceasiä acțiune, pe lingă valoarea ei militară, 
ar avea, mai ales, şi una politică; ar fi un mijloc de a ridica şi 
mai sus prestigiul, căpătat prin grele lupte şi imense sacrificii, al 
Puterilor aliate, Şi ar fi si mai uşor pentru că Germanii sînt ho- 
täriti să apere Ardealul bunilor amici Ungurii, pe cînd în Dobrogea 
—adäugäm noi, este numai Mackensen si cu tot ce a putut con‘ 
centra in acest unghiu critic aceiaşi Germanie. 

Tot pe tema solidarității şi unității invocate se poate räs- 
punde cu succes acestei propuneri, pe care si la noi multă lume a 
făcut-o şi o face si pe care presiunea mare a Germanilor în Ardea! 
pare a o impune. Dacă aliaţii trebuie să deie după putinţa räspin- 
dirii geografice a teritoriilor lor același avint, inimicul n'a realisat 
numai această solidaritate şi unitate, ci mai mult, a confundat în 
aceiaşi masă, capabilă de a îi aruncată, după împrejurări, la aceiaşi 
țintă, tot ce se fine de dinsul, Lui îi este de o potriva dacă e ata- 
cat unul sau altul, nu sînt grade de nobletä între aliaţii Germaxiei, 
si numai utilități momentane, care se schimbă. Grija celor de la 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 165 


‘Berlin se poartă totdeauna spre punctele cele mai amenintate. Re- 
centa concentrare balcanică a dovedit-o ieri, mişcarea din Ardeal o 
dovedeşte azi, E deci neexact să se spue că statul-major german 
poartă mai multă grijă Ungariei decit Bulgariei pe care, la urma 
“urmei, ar fi dispus s’o şi părăsească soartei sale, 

Dar este, în al doilea rind, o stare de fapt. Pe baza dreptu- 
rilor noastre nationale, am declarat războiu Austro Ungariei. Ei şi 
numai ei. Pe teritoriul ei au năvălit ostile noastre. Am trezit spe- 
ranfele tuturor frafilor nostri de acolo, pe alifia i-am atras la o 
colaboratle activă, care ni impune o mare răspundere fafa de dinșii. 
Si acum să schimbăm tot ce s'a voit, tot ce s'a făcut uniticină 
frontul, cum ni secere? 

Acest front l-am fost scurtat şi l-am fost întărit pănă la ulti- 
mele fapte de răsboi. Linia care ni trebuia întăiu, diagonala arde- 
leană, o aveam. Putem spera că prin cele mai mari silinfi ale unei 
bune conduceri vom reveni, mai mult sau mai putin, la dinsa. Îşi 
dă sama sfătuitorul nostru de valoarea acestui fapt? 

Si, mai ales, înțelege el că războiul se face, prin puşti și tu- 
nuri, dar cu suflet? Si acest element moral, cari ni dă puteri şi 
aripi, care adaogă o uriaşă energie si celui din urmă soldat, care-i 
îndedinnă a face neauzite minuni, se poate el căpăta altfel decit 
avînd în fata noastră märefele şi tragicele fantome ? 

Nu, sfatul nu-l vom putea urmă în întregime. Solidaritatea, 
unitatea trebuie, dar ele nu pot fi realisate decit şi pe drumurile 
firesti ale fiecăruia din aliaţi, pe drumurile amintirilor şi speranțele 
„sale. 

24 Seplembre, 1916. 
Cantine si ajutoare. 


E în adevăr induiosätor să se vadă cum, din toate colțurile 
inițiativa privată se străduieşte a aduce folos luptătorilor, răniților, 
familiilor lăsate în grija noasiră a tuturora, sărăcimii care sufere, 
si peste măsura obișnuită a răbdării sale, de pe urma războiului. 
Femei cu un suflet nobil, negustori, profesori, ziarişti, fiecare face 
ce poate. Cu bucurie, cu o minèrie care e singura îngăduită azi pe 
Jingă a eroismului: mindria binefacerii, ei vestesc ce au fost în 


tare să i trezesc mai frumoasă emuiatie. Paginile 
iu să facă ş AL asa nai frumoasă i g 


166 Războiul nostru in note zilnice 


acestea de fapte sînt cele care merită mai mult a fi cetite astăzi 
şi păstrate în amintire miine, 

Totuşi lipseşte ceva, şi oricine simte aceasta, şi cine tace şi 
cine critică, şi cine a aşteptat îndelung ceva care n’a venit, înnainte 
de a-şi formula critica. 

Inițiativa particulară nu poate fi lăsată singură în aceste îm- 
prejurări. Şi aceasta din mai mulie motive, 

Ea nu dispune decit de forfele sale, neapărat foarte restrinse. 
Ea nu poate uni silinfile unuia cu silintile altuia pentru a face pe 
urmă apel la mijloacele pe care Statul, fără sacrificii, din tot ceia 
ce-i stau bogat ia îndemînă şi prin măsurile pe care singur le poate 
lua şi le poate face să fie adoptate la toţi, e în stare a le oferi 
din partea sa. Fiecare cumpără de unde poate, cît şi cum poate, 
cu preţul mai mare al particularului; el se serveşte de oamenii pe 
cari-i întilneşte si cari nu sînt cei mai buni. Dicio constringere nu 
poate fi exercitată de această frumoasă caritate privată care n'a 
avut nevoie de niciun alt îndemn decit al simțului datoriei pentru 
a se manifesta. E o organisatie meschină, isolata şi defectuoasă, cum 
nici nu se poate altfel in fara care aşteaptă de obiceiu totul de la 
Stat şi căreia nu-i stau gata de serviciu asociaţiile anterioare ale 
cetăţenilor. 

Şi apoi această binefacere întîmplătoare, pusă la cale de cite 
una din acele naturi care nu pot trai multämite sau măcar indife» 
rente în mijlocul suferintei şi lipsei celor mai mulți, nu ştie si nu 
poate să găsească totdeauna pe cei mai vreonici de a fi ajutaţi. 
Se poate prea des ca şi aici <obraznicul să mănînce praznicul» 
—unul sau mai multe chiar —, atunci cînd în cine ştie ce colţ de 
mahala umedă se prăpădesc de foame şi de frig copiii săracului 
care cu mai multă inimă duce la biruin{a drapelul Romăniei. Infor- 
mafia întreagă, precisă, cîntărirea exactă si nepărtenitoare a ne- 
voilor o poate da numai Statul, prin agenţii săi, aşa de numeroşi, 
de cunoscători şi de exercitaţi. Fără a mai vorbi de faptul că sin- 
gur un bun contro{ de Stat poate da încredere acelora cari ar mai 
voi să ajute, 

Dar mai este ceva, care reclamă neapărat unificarea şi con- 
ducerea de Stat a tuturor acestor înjghebări binefăcătoare. 

Dacă unii, oameni destul de săraci au esit prin rivna lor înna- 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 167 


intea bogafilor, aceştia nu pot îi lăsaţi în toropeala lor de pănă 
acum. $i averi mai puţin răpede căpătate şi întrebuințate întrun 
chip mai moral si mai îolositor obștii, şi averi mai naţionale ca 
origine şi destinaţie, trebuie să contribuie din greu. Am Jăsat să 
vie prinosul unora, să nu zăbovim cu birul celorlalți. O ţară în 
astfel de împrejurări ca fara noastră nu mai poate fi o oligarhie, 
şi soldaţii dela fara, din mahala, de la birouri cari se iupiă nu 
sînt, o nobili domni bulgari si greci si nemți cari v'aţi ştiut ascunde 
pănă acum si persoanele şi copiii si averile, cari v’afi ştiut ţinea 
casele splendide curate de răniţi, mercenarii Cartaginii voastre, 
Si Statul romin trebuie să li-o spuie fără zăbavă! 
24 Septembre, 1916. , 
Desertorii civili. 


Sint si de acestia. 

Daca, în vremea cînd datoreste sacrificiul vieţii sale pentru 
țară, un ostaş părăseşte steagul, el e supus asprimii extreme a 
iegilor militare şi împușcat. Celui ce refusä viața sa i se iea aceasta 
viaţă, de care e nevrednic, 

Dar viaţa sa întreagă, pănă la ultimele limite ale puterii de 
muncă, pănă la expresia deplină a devotamentului absolut, o dato- 
reşte oricine. Mobilisarea generală nu cuprinde numai pe cei ce au 
arma in mînă, fiindcă ştiu cum s’o intrebuinfeze, ci pe orice forță 
națională, fie ea cuprinsă si în trupul slab al unei femei, în trupul 
gubred al unui bafrin. 

Ei trebuie să dea fot ce pot, si mai ales, trebuie să desco- 
pere—ceia ce n’au facut pănă atunci—întreaga măsură a puterii Jor. 
lar Statui, organisatorul şi cănducătorul societăţii, trebuie, nu nu- 
mai să primească pe oricine, dar să-i caute, să-l aducă şi să-l aşeze 
ia locui său. Dar aici nu-i vorba de datoria lui, a Statului, ci de 
datoria fiecăruia, şi de aceia cari nu vor să şi-o facă, 

A folosi în cas de răsboiu înseamnă pentru un civila fi unde 
ai fost şi pănă atunci, dar a face şi a însemna mult mai mult acolo, 
Înnainte dădeai ce-ţi cerea slujba; acuma trebuie să dai tot ce-ţi 
“cere, tot ce e în drept a-ţi cere Patria. E atita deosebire, şi care 
-e omul să n’o înțeleagă! 


Ce se întimplă însă 2, Räzboiul shucr dires, o zăpăceală care 


168 Războiul nostru în note zilnice 


durează mai mult sau mai puţin. Anume servicii se opresc ori sînt 
împiedecate de a funcționa ca înnainte. Drumurile sînt închise pen- 
tru o parte din activitatea obișnuită a oamenilor. Fiecare e dator 
să le deschidă, cit mai iute, pentru a-şi vedea din nou ținta. 

Atitia însă n'o fac. Ticälosia lor se bucură de acest haos şi 
„ar face tot ce e cu putință pentru a-l prelungi. Casa arde, şi, în 
‘loc să se arunce pe acoperiș, sluga nevrednicä se dă la o parte ; în 
loc de a-şi face rostul din fiecare zi pe care nimeni nu se mai gin- 
deste a i-l cere, ea doarme. Pe cînd alţii isi pun în primejdie fiinta 
însăşi, nemernicul şi-a luat vacanță! Vacanţa războiului, a supremei 
primejdii naţionale... 

Dar sînt şi oameni mai dibaci printre dezertorii civilii. Ei au 
o conştiinţă, doar ca s'o insele. Decit să muncească zece ceasuri la 
un biurou—şi se poate munci, și cu plăcere și cu sănătate zece 
ceasuri pe zil—, el se «pune în serviciul Patriei». Atitea culcusuri 
îl așteaptă... Ori n'are decit să se distreze, cu crucea rosie la brat, 
cu crucea de singe—, pe la un spital, unde e altfel inutil. Ori face 
pe curierul tuturor inutilitäfilor, expuind o uniformä care e astăzi 
cămașa morții, si nu travestirea îngăduită a fricei de moarte, 

O, ce păcat că, dintre desertori, se tot împușcă numai deser-- 
torii militari, dintre cari cel mai rău și încă a luptat o clipă! 


24 Septembre, 1916. 
Între Falkenhayn 


şi Mackensen. 


Deci Împăratul cel atotputernic, chipul lui Dumnezeu pe pă- 
mint, Salmanasarul noii Asirii, sa hotărît, orice ar fi, ori de unde 
şi-ar lua trupele, pănă la bătrîni şi copii, orice primejdii i s'ar des- 
chide în urmă, s'a hotărît să facă totul pentru buna Austrie prietenă, 
un hoif asa de simpatic—, să zdrobească Romănia vinovată, s’o 
distrugă, într'o nouă <expedilie de pedepsire*,—Sfraf-expedition, 

Opinia pubiică ungurească, iertind pe Italieni, cu cari Maghia- 
rii <n'au avut nimic a face» (decît doar la Fiume, unde trebue 
stirpit italienismul!), pe Rusi, «respectabili* (cum li-au arătat-o pe 
piele, roşie de nagaicele Cazacilor), cere doar ca <briganzii», hoţii 
Carpaţilor să-și aibă îndată socoteala, întreagă. 

$’au adus osti multe, cu unelte de stirpire perfecţionate, s'aw 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 169 


aruncat, pretutindeni, veştile că începe o nouă reprezintatie în alt 
colt al lumii, şi în îruntea masinelor la care e înhămată armata 
Germaniei s'au pus gloriile militare ale Imperiului, (Mackensen şi 
Falkenhayn, avind să execute planurile formate de Hindenburg 


însuşi. 
$ + 


Măria Ta, ni faci o mare onoare nouă acestor puțini şi noi în 
viaţa popoarelor libere, atunci cînd găseşti că, în toate mijloacele 


marii tale Împărăţii, nu e nimic care să fie prea bun pentru vitejia 
noastră. 
Căci noi afifa avem. Lipsiţi de marile usine ale țărilor indus- 


triale, reduşi a întrebuința ce am putul să cumpărăm din banul 
„nostru putin, ajutați cum îi îngădue şi pe alţii nevoile, ne infatisim 
cu pavăza Dreptului întinsă de mina, care nu poate tremura, a 
Vitejiei, 

Putin,—nu e aşa? 

Dar cu acest Drept binecuvintat de Dumnezeu, ne-am ţinut 
noi atitea veacuri. Au fost pe aici pägîni trufasi, cu unelie grozave, 
zmei mincatori de suflete omeneşti cari-şi hrăniau mărirea zilnic 
cu sîngele celor fără vinovăţie. Suliani turceşti cari aduceau cu 
ei, nu ce dăruieşte astăzi Germaniei orbirea unor oameni străini 
de tradiţiile terii lor înseşi, ci toată vlaga şi floarea Islamului oto- 
man, au călcat această biată țară, spre care conduc atitea vaduri 
si trecători. Şi imensitatea lor s'a dus, iar noi, cei mici si slabi şi 
ameninţaţi cu peirea si sortifi morții, noi am rămas! 

Nu-ţi zice aceasta nimic, Împărate? Dumnezeul din care pre- 
“tinzi că te inspiri, pe care pari a crede că-l infatisezi pe pămint, 
nu te face să simţi că pentru a ne tinea aici peste atitea valuri, 
peste focuri aşa de cumplite, a mai trebuit ceva,—acea putere pe 
care o cei în rugăciunile tale si pe care Lui nu-i place să ţi-o dea, 
fiindcă eşti Cel Rau. ~ 

Mackensen, Falkenhayn si Hindenburg, treime infernala a pra- 
pădului şi uciderii, calăi ştiinţifici ai milioanelor, faceţi-vă opera. 
Va trăi dintre noi, după cumplitul ceas pe care ni-l pregătiţi, cine 
să vadă cäzind asupra voastră, a oștirii voastre, a lerii si a nea- 
mului vostru pănă la acel împărat al măcelului care v'a trimes aici, 
osinda ce aşteaptă pe oricine vrea 'să întemeieze în această lume, 
are tinde dureros spre Bine, robia blăstămată a Răului triumfator! 


26 Septembre, 1916. i 
www.dacoromanica.ro 


170 Războiul nostru în note zilnice 


Latinii cari se desintere- 
seazä: Spania. 


Au infrat pe rind, în războiul pe care Franţa i-a început fără 
niciun program de cucerire, fără nici o lăcomie de päminturi străine 
şi fără nicio ambiţie de a smulge aitora în folosul său hegemonia 
asupra lumii, Italia, apoi Portugalia si, în sfirsit, Romănia, Latinii 
își varsă astăzi împreună sîngele, în care sînt atitea elemente co- 
mune, pentru principiile vechi latine, pe care alte neamuri le-au 
primit mai mult sau mai puțin, după cum li era şi firea, ale drep- 
tafii, ale umanității, ale omeniei. 

Niciodată ei mau mai fost văzuţi împreună la un lucru așa 
de greu, cu o pornire așa de devotată. Pe vremea cînd vulturii 
Imperiului duceau Franţa ia biruintä și pentru alţii, totoeauna şi 
pentru alții, pentru dreptul şi viitorul lor, Italienii lui Victor Ema- 
nuel luptau alături, gindindu-se si ei că pe lingä biruința lor trebuie 
să iasă şi biruința altor Latini, altor nedreptäfifi, şi, precum Napo- 
leon al Ill-lea ajuta pe Cavour, astiel Cavour dădea ajutorul său 
lui Vodă Cuza. Dela Ocean pănă ia Marea Neagra trecea în acele 
zile de mai veche epopee aceiaşi curent de moralitate politică lup- 
tătoare, în care egoismul cel mai firesc şi mai admisibil nu râmînea 
niciodată fără un element de drept şi fără unul de binefacere, 

Şi atunci însă lipsia un Stat latin din această concordie mo- 
rală pentru izbindirea celor mai nobile scopuri ale politicei înarmate. 
Lipsia Spania. 

Si astăzi Spania lipseste, cu toate asigurările regelui său, o 
mlădiță de Bourboni căsătorit cu o Engleză, că nu va rămînea 
străin pănă ia sfirsit de sforfarile si sacrificiile, zguduitoare pentru 
orice conştiinţă umană, care se fac la hotarele ţerii sale. Italia 
S'a liberat fără ca Spania să dea lui Victor Emanuel, lui Garibaldi 
decit simpaliile unor nobili aventurieri cari voiau să ridice şi steagul 
patriei lor, asupra unei legiuni de revoluționari măcar, în marele 
războiu ai libertăţii, Fără să se cutremure Spania a asistat la ago- 
nia groaznică a Imperiului napoleonian, ia suferințele fără nume 
ale poporului francez, pe care noi, ăştia dela Bucureşti, în momen- 
tul cînd ofijeri de-ai noştri luptau ca şi Garibaldienii pentru <sora 
mai mare», le-am împărtăşit, cu o dureroasă compătimire in de- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 174 


O eee SSS oa 


mărtarea si slăbiciunea noastră, zi de zi. Si doi ani de eroism ini- 
mitabil ai Franciei republicane n'au trezit peste zidul Pirineilor de- 
cît aplausele cîtorva entusiaşti demonstrind sub ochii incruntati ai 
celei mai severe neutralitäti oficiale, 

De ce această indiferență care e o nulitate morală? Amintiri 
ale tiraniei celui d'intăiu Napoleon ? Dar acum sîngeră şi Englezii 
cari au liberat atunci regatul spaniol! Nemultämiri pentru Maroc, 
unde Franţa şi-a croit un loc prea mare? Regele Alfons însuşi a 
pomenit de asa ceva. Dar ajunge o rivalitate colonială pentru a 
face ca o ţară să nu iea în conflictul ce aprinde trei continente 
locul pe care i-l dezignează rasa si originile sale? Clerul poate, 
care nu vede ce a suferit clerul martir al Belgiei catolice, numai 
pentru a nu se apropia de Franţa prigonifoare a catolicismului? 
Dar Franţa populară a rămas una din cele mai profund catolice 
din ţările lumii, şi de Franţa întreagă e vorba în această luptă! 

Poate nici Spaniolii n'ar putea preciza toate cauzele inerţiei 
lor. Un iucru însă e sigur: că vremea izolărilor a trecut. Nimeni 
nu se va putea menținea în viitor fără legături de fier cu alţii, le- 
găturile principiului pe care l-a apărat împreună cu aceia. Dacă 
Spania a fost redusă și umilită în ultimul veac, lucrul se datoreşte 
unei izolări relative. Ce-ar fi dacă indiferenfa ei dusă pănă la capăt 
într'un conflict fără păreche ar condamna-o la o izolare absolută ? 

Cea mai crudă înfrîngere nar putea să fie mai rea. 

26 Septembre, 1916. 
Declaratia de razboiu 


a lui Radoslavov. 


Nu mi s'a intimplat să văd vre-odată, în cercetările mele de 
“istorie, un act diplomatic mai pretenţios,şi mai nul, mai mincinos 
Şi mai amănunţit, mai obraznic si mai umil decît acea declaraţie 
de războiu pe care nica adresat-o Radoslavov, tatăl smicheriilor 
balcanice, şi pe care e păcat că o aflăm numai acuma prin presa 
“străină, 

Între declaraţia noastră de războiu către Austro-Ungaria şi 
între îngăimeala in forme diplomatice de o finefä «care pute la un 
chilometru de parvenitism cu labele in inînuşi albe, e atita deose- 


Hire cîtă poate fi între o veche clasă politica, deprinsă cu oamenii 
www.dacoromanica.ro 


172 Războiul nostru în note zilnice 


şi cu afacerile, şi între o cohortä de băcani cari au fost la Paris. 
gi au învăţat frantuzeste ca să vindă mai elegant icre moi stricate 
şi brînză cu viermi. | 

In lunga serie de paragrafe din care se compune pomelnicul 
päcatelor noastre asa cum ni I-a izvodit peficarul dela Sofia gäsim 
de toate cele: zarzavat sau salată <de bœuf», după cum vrea s'e 
califice cineva naţional sau personal. 

Patru rinduri despre amputarea de teritoriu din 1913, despre: 
care nu e locul să discutăm aice. D. Radoslavov, reprezentantul 
unui popor care n'a rivnit niciodată la pämintul nimănuia, se gra- 
beste să spuie că lucrul nici n'a avut o mare importanță. Buna 
inimă a acestor pestrife mate ne-a iertat de muit. 

Dar altceva era de spus: chitibusarul avea lista în buzunar. 
Cunoscind pe de rost din studiile sale dela Paris fabula «Lupul si 
(Nieiul> al unui burtăverde francez, La Fontaine, mai vechiu decit 
umilirea Franţei <decăzute» <decăzute> de energica Bulgarie, el pro- 
cedează cu 0 simplicifate de metodă admirabilă. Pune, liniştit, 
în sama noastră tot ce au făcut ei. Rea voință, intrigă, conspirații, 
buclucuri de frontieră, atacuri neprevestite de grăniceri, pregătire 
de poduri sunt toate. Cu sistemui acesta poţi îi scuzat foarte ușor: 
imprumufi în dreapta şi în stinga, furi în dreapta şi în stinga si 
treci toate sumele luate dela aiţii, cu dobinda lor, la pasivul cui 
te-a împrumutat sau cui a fost despoiat de tine. Se cere numai să 
fii exact și grav. Face impresie. Neruşinarea se înțelege dela sine. 

Un om de altă speță ar fi facut alifei. Ar fi mărturisit o 
ahantä, ascunzind doar că înseamnă o vasalitaie, o robie. Ar fi in- 
vocat o datorie de onoare. Si ar fi pornit la luptă, —cu aceleaşi 
forte, dar cu altă atitudine înnaintea istoriei. 

27 Septembre, 1916. i 

Cu ce putem ajuta? 


Că fiecare vrea să ajule, aceasta trebuie s'o credem, fara a 
comite păcatul, pe care-l fac unele publicaţii de a declara că ne-am 
prefăcut într'un obor de sfinți cari n'au alfceva decit să-şi spuie 
unut altuia: <blagosloveşte părinte». De sigur că în sufletele oricui 
asemenea vremuri, care amestecă 2ilnic laurii cu spinii insingerati 
ge sacrificiu, au adus o schimbare, ori de s'a şi rostit prin fapte. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 173 


ori de aşteaptă încă vremea rostirii. Să ne lăudăm pentru aceasta? 
Aş zice mai bine; să ne îndemnăm şi cu deosebire: să ne lămurim. 

Căci lămurirea chemärii fiecăruia, acesta e lucrul de cäpe- 
tenie, de la care atirnä şi cit trebuie și poate să dea fiecare după 
toate mijloacele lui. 

Pentru soldat, de la recrutul de ieri pănă la generalul coman- 
dant de armată, nu poate exista această întrebare. El nare să se 
întrebe pe sine ce este să dea, fiindcd i s'a spus într'un chip care 
nu îngăduie discuţie si sustragere decît pentru cei din urmă dintre 
mişei. 

Dar sînt ceilalţi, al căror rol, în totalitatea lor, e enorm. Căci, 
dacă armata e brațul în mişcare al unei mașini, ei sînt cărbunii 
neväzufi ce ard pentru a produce puterea materială şi morală a 
acelei armate. 

O tendinţă firească pentru orice om este aceia de a se arunca 
în tocul unde se vede. Nu poate fi un mai mare păcat pentru © 
societate în războiu Ea trebuie să ofere cit mai puţine spectacule de 
virtuositafi individuale. Nu numai că astfel se pierd puteri utile din 
partea acelor cari dau reprezentatia, dar se prefac, în spectatori 
fără folos, în netrebnici cascăgură, afitia cari au rolui lor aiurea, 
Acela care ascunde mai bine contribuţia sa la opera obsteasca 
este şi acela care a făcut-o mai bine. 

Dar mai este o greşeală, tot aşa de însemnată, Trebuie ca 
fiecare să-şi dea seama despre ce poate da el mai cu folos. Aici 
mulți se înşeală, lată un om de talent care dispune de o mare 
avere si care nu e chemat ca ostaş. De multe ori el crede că se 
cere talentul lui politic, sau de altă natură. Şi iată că nu e aşa, e 
cite talente ştiu să scoată la iveală împrejurările! Dar ele nu pot 
crea o avere. Si acela care în fara a cistigat-o, cu oamenii cari 
acum singereaza, e dator s'o gospoddreasca mai bine decit oricind 
şi să împartă neapărat şi fără a-l sili veniturile sale cu armata, cu 
Statul, orfanii şi cu văduvele ei, * 

Ce poate fi mai frumos decît nobila doamnă care veghiază 
la căpătiiul răniților! Nu vor uita-o ei, şi nu vom uita-o nici noi. 

Dar dacă această doamnă e o stäpinä de moșie, pe pămîntul 
căreia sute de femei şi copii fără sprijin nu ştiu unde să cerseascä 
© pine? Si atunci fe întrebi fără voie dacă locul cel adevărat n'ar 


www.dacoromanica.ro 


174 Războiul nostru tn note zilnice 


——— — 


fi încă mai mult acolo unde acest cird de flaminzi, cari sint si 
ni nişte neocupafi, ar putea găsi nu numai hrană de toate zilele, 
dar şi o muncă folositoare pentru oaste şi ţară, 

A ne cunoaşte ce sintem şi ce putem e o condiţie neapărată 
ca să nu ni poată zice nimeni că lipsim tocmai unde eram asteplafi 
mai mult, 

27 Septembre, 1916 

Armele lor... 


O descoperire s'a făcul care va umplea de indignare pe orice 
om care n'are mentalitatea de Hoteniot savant, a celor cari forma- 
scră planul infam, descoperit astăzi, 

In grădina Legaţiei germane, îngropate pentru complici, s'au 
găsii cele mai grozave explosive, pregătiie pentru Capitala unei feri 
neutre a cării prietenie se căuta pe toate căile. 

Si, tot odată, în aceiaşi ascunzătoare, preparate de laboratorii, 
pecetluite oficial, pentru a da morva, răpciuga! Ele erau {a dispo- 
ziția acelui militar fără onoare care represinta la Bucureşti armata 
bulgărească, 

Secretarul Legaţiei americane a fost de fafa la redactarea 
procesului-verbal, care veacuri întregi, va mărturisi lumii de ce a 
fost capabilă o nație care, în 1916, avea pretenţia de a fi socotită 
ca întăia printre nafiile culte, 

27 Seplembre 1916. 

t+ Atanase Gherman 


În Atanase Gherman, parohul din margenea Cernăuţilor, Ro- 
minii din Bucovina—citi şi cum au ramas,—pierd pe un conducätor 
care ştia că drumurile lui Dumnezeu nu trec pe alături de ale po- 
pearelor pe care el le-a creiat „ca să trăiască si să fie vii“. 

Om de o isfetime deosebită, de o activitate pe care n’a pu 
tut-o întrerupe niciodată o boală de la care în fiecare moment pu: 
fea să aştepte moartea năprasnică, el a fost după tradiţia vechilor 
preoți luptători, un ostaş gata de munca si de jertfä pentru binele 
gi înnaintarea poporului său. 

A scris © carte pentru popor care va raminea prin infelep- 
Ciunea sfaturilor ca şi prin curäfiea populară a graiului şi a cău- 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 175 


tat să o räspindeascä si în această Romănie de la care aştepta ziua 
libertăţii. 

Cirmuirea austriacd l-a găsit neinfrint în calea ei şi nici o 
ameninţare nu l-a putuf opri de a-şi îndeplini misiunea aşa cum 0 
înțelegea, în toată iniregimea @atorfei sale, 

Soarta, care i-a fost foarte aspră, nu l-a îngădult să vadă 
steagul nostru înfipt pe acel pamint strămoșesc, dar înnainte de a 
închide ochii, a văzut măcar piecind pe vechii apărători şi prigoni- 
tori, Austriacii. 


27 Seplembre, 1916, 
Buchetul de pene aibe. 


În Anglia, înnainte de votarea legii prin care orice holteiu sau 

văduv fără copii e dator să-şi apere fara la front, nu era niciun 
om care să refuse jertfa singeluj său pentru alt motiv decit un 
cas de conşiiință, o convingere socială sau politică. Englez si fu- 
gar, Englez şi fricos, Englez şi leneş,—nu se poate decit la închi- 
sori şi la asiluri, unde se adună nevolnicii şi păcătoşii, 
Dela o bucată de vreme mai toată lumea a înțeles că Patria este 
în pericol. Patria,— marea, vechea Anglie, glorioasa «Regină a Mă- 
rilor», Mama peatru orice Englez. Si atunci un fior de indignare, 
de furie imensă a străbătut toate sufletele englezești, 

Dar cutare credea totuşi că e păcat a ucide, cutare că Ger- 
manii sînt oameni buni, cutare nu-şi uita datoriile față de familie. 

Atunci, nefiind lege a recrutării, au recrutat, prin jignirea si 
despreful tinerilor rămași acasă, bătrinii şi femeile, 

La un colţ de stradă apărea înnaintea junelui ce sta pe Joc 
în uniformă sau ba, o frumoasă domnişoară carei întindea un bu- 
chet de pene albe. 

Lumea vedea şi ridea. Era un uriaş hohot de ris în jurul 
aceluia care se refusa Patriei, 

Si astfel femeile Angliei au minat în lagăr pe acei tineri, 
frumoşi şi netrebnici, de cari Îi era scîrbă să-i vadă lîngă dinsele. 


28 Septembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


176 Războiul nostru în note zilnice 


Războiul cu gaze asfixiante. 


Un comunicat oficial din săptămîna trecută ni spunea că în 
regiunea Jiiului lîngă Petroşani s'au întrebuințat, pentru a răspinge 
pe soldaţii noştri din posiţiile tari ce ocupau, gazuri astixiante, 

Gazuri asfixiante ? Germanii s'au recomandat. Mai mult decit 
cunoscutele atacuri tari, dînd loviturile de ciocan care n’au, de 
atitea ori, urmări şi sînt făcute pentru a speria pe cei slabi de 
duh ori pe necunoscători, acest asalt gazos care înneacă, aprinde 
plămînii şi nu odată provoacă moartea în chinuri îndelungate şi 
grozave, e marca fabricei berlineze. 

Soldaţii noştri au căpătat măscile de apărare, fără îndoială, 
gi acolo. Dacă nu, le vor căpăta. Atacul, ni se spunea, a fost räs- 
pins. Si, oricum, o situaţie locală măcar nu atîrnă totdeauna si cu 
toiul de resulfatele unei surprinderi. 

Vom răspunde şi noi la îel? Formula gazelor puturoase pe 
care știința germană le-a pus în serviciul întregii armate împără- 
testi e cunoscută. Asa ceva se poate fabrica acum oriunde. Oricine 
cunoaşte însă firea soldaţilor nostri si a celor cari-i conduc poate 
fi însă aproape sigur că, odată ce omul are o puşcă cu baionetă 
solidă in virf, odată ce o bună artilerie îi pregăteşte şi ocroteste 
atacurile, el nu se va degrada la înirebuințarea unui mijloc de 
luptă nedemn de onoarea şi conştiinţa de sine a unei armate. 

Dar acest sistem ultra-nedemn de a răspinge gi năuci pe 
duşman, de a-l năuci fiindcă altfel te simţi că nu-l poţi răspinge, 
provoacă reflecţii care ating însăşi legitimarea războiului. 

Se produc pe lume conilicte pe care nu le poate rezolvi de- 
cît puterea organizată a unui Stat, a unei naţiuni, prin violenţă, 
în toate formele ei. Acesta e războiul. Dacă soluţia sar putea că- 
pata altfel, cine sar gindi, afară de nevropaţii în căutare de sen- 
zafii, ca stricafii din oligarhia militară a Berlinului, să recurgă la 
grozăviile tui? 

Deci e o încercare, Asa cum se înțelege si se face azi, o 
încercare deplină si pe multă vreme, care scuteste lumea de-a 
grijă pănă se produce o schimbare vădită în preparatia puterilor 
ce s'au luptat. Fiecare ţară, fiecare om a dat la momentul! aceia 
tot ve a putut. Fără putință de-a ascunde ceva, s'a văzut de ce e 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 177 


capabil fiecare, Sentinfa care se zice a soartei are preciziunea 
unei cîntăriri de laboratoriu, 

Dar un asemenea războiu, singurul admisibil, singurul posibil, 
fiindcă e singurul folositor, nu admite mijloacele tehnice ale unei 
inventiuni criminale, la oroarea căreia n'au ginoit alţii. Inventatori 
pot răsări doar oriunde. Să zicem că intr’o fara mică, ca Dane- 
marca de pildă, ar găsi cineva mijlocul de a schimba asupra dus- 
manului compoziţia aierului, devenit asfixiant în totalitatea lui. Si, 
fara a recurge la imaginație, nu credea cutare inginer italian, mai 
ieri, că a găsit mijlocul de a face să sară în aier la distanță orice 
depozit de explosibile ? 

Evident că acel ce are taina va avea și succesul. Un popor 
mai mic, inzestrat cu maj puțină virtute, va cîştiga o biruinfa ră- 
pede şi desăvirşită. Dar întrebarea este dacă o asemenea biruinfä 
în disproporhe cu valoarea umană—singura reală şi permanentă 
—a biruitorului va dură, si, dacă nu va dura, atunci toate oro- 
rile unor asemenea näscociri au fost — inutile, deci rămîn și ne- 
scuzabile, 

Si ni e permis a crede că, oricită asfixie ar provoca Germanii 
cu gazele lor, ele nu-i împiedecă şi pe viitor de a fi mult mai 
puțini şi, în medie generală, ceva mai proşti decît massa Aliaților, 

28 Septembre, 1916. 
Cei patru... 


| În gara răzleață, supt ochii atîtora cari nu îndrăznesc a li 
“vorbi, stau înțepeniţi pe tărgi cei patru ofiţeri. La tuspatru picioa- 
rele sunt atinse, unitorma e sfisiatä, o simplă capelă de soldat Hi 
acopere fața frumoasă și energică, privind fără un tremur, în du- 
rerile ce-i chinuiesc, către cerul pe care nu şi-l pot infafisa zădar- 
nic şi gol de dreptate. 

Duşmanul li-a trimes de la zece kilometri ghiulelele; supt 
adăpostul acestei artilerii care ar face un soldat si dintr’un negru 
desculf, el a improgcat cu gloanțe dumdum — am văzut cu ochii 
mei cizma spircuită toată şi în toate sensurile după atingerea unui 
singur glonte, I-a atins, i-a pironit pe acest pat de suferintä, i-a 
făcut poate la douăzeci de ani, infirmi, 


www.dacoromanica.ro 


478 Războiul nostru în note zilnice 


Dar niciun cuvint despre ce îndură, despre ce au facut. Cu 
toții au un singur strigăt, şi toată viata li se suie in ochi cînd îl 
spun: 

— Si totuşi noi invinsesem... O, cum i-am bătut! Si i-am 
batut—in zădar! 

28 Septembre, 1916, 
A-si tinea firea... 


D'avem noi, ca popor, însuşiri pe care fe au alte popoare, 
Ni lipseşte şi—aşa cum suntem—ni va lipsi totdeauna, disciplina 
folositoare pănă la un oarecare punct, a Germanului, Nu ni-a dat 
Dumnezeu voiosia, care e ca o platosä pentru suflet, a Francezu: 
lui. Nu ni uităm de năcazuri cu ușurința Italianului. Hotărirea rece, 
nezguduită a Englezului se formează în primejdii prin care noi 
nam frecuf, 

Dar avem o însuşire fără care de mult asupra noastră s’ar 
fi închis valurile cumplitelor năvăliri, 

Această însuşire n’are un singur nume, Noi îi zicem: a-și 
jinea firea. 

De e prilej de bucurie, Rominul nu zburdä de parca ar ținea 
pe Dumnezeu de haină. De e vre-un greu, el nu-şi pierde incre- 
derea in silintele ce ar face. De-l bate vre-un năcaz, el nu se lasă 
îndată să cadă Ja fund. 

El rămîne, în vremi senine și în vifore, la odihnă ca si la 
luptă, tot el însuși, fiindcă își fine firea. 

Să ni ținem firea orice am fi chemaţi să facem si să suferim, 
Şi alte generaţii, venind după noi, ne vor însemna între aceia cari 
n'au desperat si n'au dezertat, cari s'au stäpînit de ajuns pentru a 
fi cu sufletul mai presus de orișice nevoi. . 

28 Septembre, 1916. 
Nu la plăcinte... 


Foile germane spun la orice prilej, după începerea războiului 
nostru, neptăcui întăiu, apoi amenintator, că Romănia şi-a înşirat 
oastea alături de a celorlalte State apărătoare ale dreptului, numai 
peniru că are siguranţa, o siguranţă absolută, că aliaţii vor învinge. 
Si această părere o întîlnim şi în prietenesti foi parisiene, care se 
rostesc că avem chiar o <întreită> siguranță. 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 179 


Că Romănia, Stat mic, fără usine și secrete tehnice menite 
a-i asigura succesul, n'a putut intra în luptă decit atunci cînd, pre- 
cum spuneam şi altă dată, ea putea crede că adausul puterilor sale 
ar fi în stare să hotărască biruinţa tuturora, nu este nicio îndoială. 
Ar îi fost, nu grăbiţi, nu neprevazatori, nu usurateci, ci criminali, 
conducătorii ferii, dacă ar fi făcut altfel. Dar că noi am pregătit 
numai o demonstraţie, fie si sîngeroasă, cind alții au ajuns la ca- 
pătul carierei, era o jignire, pe care o putea înțelege oricine, iar 
azi este o calomnie, 

Am jertfit mii de soldați, floarea oștirii noastre, pentru a 
împiedeca pe Bulgari de a ajunge la gurile Dunării, pe drumul spre 
“Odesa. Alte mii de oameni tin astăzi în loc atîtea divizii din cea 
mai bună armată germană și flăcăii noştri, într'un avint ca al etra- 
moşilor, luptă cu puşca împotriva celor mai grozave arme de dis- 
trugere $i ieau cu mina goală mitralierele. Zi de zi aproape, Bu- 
cureştii stau în ploaia de bombe. Iar siguranţa ajutorului, cînd ni 
trebuie nouă, fireste, n'o putem avea. 

N'am prevăzut toate acestea ? Cei mai mulţi am prevăzut. Am 
pus tot prezentul nostru în joc pentru tot viitorul la care putem 
aspira. Şi aceasta nu înseamnă, credem, a merge, cu «tripla sigu- 
ranță> în buzunar, la plăcinte, 

29 Seplembre, 1916, 
Aliaţii noştri cei de-aici, 


Credem că nu e nimeni care să uite că alături de avintul ca- 
valeresc al soldaţilor nostri din Dobrogea sînt si alţii cari luptă pe 
acelaşi pămînt pentru aceiaşi bună cauză: Ruşii îndurători și Sirbti 
prinşi de setea de a-și pedepsi crunţii si necrufatorii dușmani. 

Vorbind adeseori romineste ca și noi, Sirbul are încă sufletul 
eroic al vechilor balade. Se bate pentru că ştie pe Bulgar în fafa, 
veţi zice. El insă nu admite. A și spus-o unul cuiva care atingea 
acest motiv.—Eu mă bat de drag; mă bat fiindcă aşa-mi place mie 
să mă bat. 

Calm ca o noapte senină de iarnă în fara lui şi avînd ca şi 
dinsa scăpărări de lumină de o puritate de diamant, soldatul «ta. 
tucului» său Împăratul merge sigur, fără grabă, devotat şi incintat 
că poate oferi devotamentul său. Viaţa e scurtă, si n'o desprefu- 


www.dacoromanica.ro 


180 Războiul nostru în note zilnice 


este. Pe cutare piaţă cîntă muzica militară ; ofiţerii petrec, vorbesc, 
rid. De-asupra iată păsările de moarte, Harpiile ucigase, care spurcă 
şi spintecă. Instinctul firesc face ca, un moment, grupul să se im- 
prästie. Dar iată generalul: a făcut un semn, «Nu e nimic! Toată 
lumea la locul ei.> Şi bombele adaugă doar la accentele vitejesti ale 
muzicei o notă de realitate funebra. 
29 Septembre, 1916. 
Cineva care lipseste. 


Din tot ce s'a scris despre războiul de fafa nimic nu m'a 
mişcat mai mult decît povestirile despre acei soidafi francezi cari 
nu ucid. Imbräcafi cu totul ca şi ceilalţi, purtînd arma ca şi din- 
sii, ei apar numai în adincul transeelor pentru a da binecuvintarea 
celor ce mor şi pentru a ridica, în zile de serbătoare, sufletul tu- 
turora către Domnul, dătătorul de biruinfä. Odată erau preoţi pen- 
tru orice credincios, acuma sînt întăritori si mîngiietori pentru ai lor, 

Din greu se luptă soldaţii noştri, şi ei sint dintr'o rasă care 
nu e deprinsă a merge în altă lume fără strävechile datine care 
ajută sufletul în călătoria lui. Cit n'ar dori ei să aibă în clipa din 
urmă putinţa împărtăşaniei si în clipa şovăirii îndemnul care să [i 
spuie că şi pentru legile siinte ale lui Dumnezeu se luptă... 

Nu-si dau samă oare tinerii nostri teologi, scutiți de regle- 
mentele militare, unde e, totuşi, locul lor ? 

29 Septembre, 1916. | 
Confidens domino 


non moveiur.,. 


Aceste cuvinte latinesti înseamnă: «Cine se încrede in Domnul 
nu se înspăimîntă»>. 

Ele se cetesc pe o monedă de argint din 1647 purtind leul 
Terilor-de-jos şi însemnarea că a fost bătută pentru „Confederaţia 
Belgicä», pentru Olandezii și Belgienii răsculați împotriva Casei de 
Austria domnitoare ‘in Spania spre a-şi căpăta libertatea şi nea” 
tirnarea, 

E adevărat. <Cine se încrede în Domnul nu se inspdiminta>. 
Si numai acela care se încrede în Domnul. 

Domnul e bunătatea si omenia, Domnul e compätimirea şi 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 181 


mila, Domnul e binefacerea şi ajutorul și înnainte de toate, Drepta- 


tea, Dreptul este Domnul şi Dumnezeul nostru. 
Citi cred că biruința se capătă numai prin număr, numai prin 


organizare, numai prin unelte, numai prin minte şi muschiu fără. 
niciun adaus al conştiinţei si inimii, cifi nu-l pun în socoteală, acest 
adaus la vrăjmaş şi nu se simt in stare a1 da dela diînşii, aceia 
la orice clătinare a cumpenei, se înfricoşează şi pling. 

Dar toţi cei cari cred că în hotäririle pe care graiul nostru le 
pune în seama unei Soarte oarbe, care nu poate exista tocmai pentru 
că trebuie să o credem oarbă, se amestecă o putere pe care niciodată 
no putem urmări și lămuri numai prin socotelile forțelor materiale - 
acela, si în mijlocul înfrîngerii, si în prigonire şi în temniţă si în- 
naintea rugului şi a trunchiului de tăiere rămîne întreg în curajul 
său, fiindcă ştie că toate aceste silnicii sint trecătoare, şi cine le 
face le plătește totdeauna înzecit, înmiit. 

Ca unul „ce se încrede în Domnul, el nu se înspăimîntă“. 

30 Septembre, 1916. 

Si pentru ce? 


Pämintul, nenorocitul de pămînt al oamenilor, a fost tulburat 
adeseori de războaie grozave, deşi niciunul nu se poate apropia de 
grozăvia celui de azi şi de ieri, a celui care de doi ani şi mai 
bine ni dă zilnic numai priveliştea, uneori luminată de eroism, a 
omenirii ce singeră şi sufere. 

Dar n'a fost pănă acum un singur războiu care să nu fi ur- 


mărit, peste atîtea jerife, un scop pe care să îndrăznească a-l măr- 
turisi aceia cari l-au început, 


Dacă astăzi însă ar fi o conștiință, si zguduind de piept, de 
acel piept fără milă, Germania oficială, ar întreba-o de ce a che- 


mat asupra omenirii atitea nenorociri, ce ar răspunde, ce ar pulea 
ea să răspundă? 


Au fost războaie pentru o ideie mare socială: războaiele Re- 
volutiei franceze, cu libertatea omenească scrisă pe steaguri, Au 
fost războaie pentru un om mare, a cărui minte creatoare făgăduia 
oamenilor aşezăminte pe care să se poată sprijini statornic veacuri 
întregi; războaiele lui Napoleon. Au fost războaie pentru o culfură 
mai înnaltă, adecă pentru una care, primilă de oricine, să-i fie și 
lui tot aşa de folositoare ca şi acelora cari au adus-o in virful sue 


www.dacoromanica.ro 


182 Războiul nostru în note zilnice 


fifelor: războaiele lui Alexandru-cel-Mare. Au fost războaie pentru 
o mai bună organizare politică a lumii întregi, biruitorul dind de 
la dinsul ceia ce lipsia altor popoare: războaiele Romei. 

Dar ce aduc omenirii acești frufasi sălbateci de ia Berlin ca 
să li se ierte crimele fără păreche?. 


ldeia mare socială ? Călciiul iuncărului pe spinarea mulțimilor 
muncitoare ? 


: Omul mare: masina! 
Cultura mai innalfa: distrugerea sufletului omenesc in tot ce 
are mai bun si mai folositor semenilor sai! 


Binefacerea politică: izgonirea din tara strămoşilor a tuturor 
celor slabi şi colonizarea cu Germani. 


Triumful mediocrităţii organizate, al turmei de proști păzite 
de cîini răi gata să rupă pe oricine nu se lasă tuns de bacii dela 
Berlin, acesta e programul. 

Si Germanii au nerușinarea de a-l infätisa unei lumi care 
dela Hristos încoace a trăit aproape două mii de ani silindu-se a 
fi tot mai bună. 


50 Septembre, 1916. A 
Situaţia. 


Suntem în defileurile Carpaţilor si ne apărăm. Ne apărăm 
acolo unde sau apărat, şi cu izbindä, de atitea ori, strămoșii nos- 


tri fafa de duşmani mai numeroşi și mai bine armaţi decit noi, dar 
„ai noştri aveau, în schimb, un suflet mai mare, 


Sufletul mare, acesta s'a dovedit mai puternic decît orice mij- 
joc de luptă pe lume. El poate înlocui cele mai puternice tunuri 
fiindcă poate rezista pănă la aducerea lor, El poate repara şi cele 
mai grave greşeli fiindcă 04 timpul ce trebuie pentru ca urmările 


lor să fie înlăturate. Doar un suflet, un sufiet hotărît si inversunat 
a creiat și aceste unelte ia aceia cari le au astăzi. 


Popoare care se mindresc azi cu biruinfele for, care strigă 
Siguranța succesului final au avut amenințarea mai aproape. Parisul 
auzia bătaia tunurilor germane, care si astăzi se aflä la mai puţin 
de 30 kilometri depărtare, Rusia a pierdut un regat. Si sufletul na- 
ționai, pus la aceste încercări grozave, a stat nebiruit în fata dus- 
manului, căruia pe urmă i-a răsplătit. 


Soldatul nostru e şi acum gata a merge cu jertfe pe drumul 
www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 183 


biruinfei. Numele generalului Averescu îi dă si acum siguranța care 
se cere, pentru avint. In deosebire de Serbia de la 1915, suntem 
în legătură cu un asa de pulernic aliat ca Rusia. In Dobrogea 
este o armată învingătoare, si cea din Ardeal-a dovedit că poale 
$i ea să învingă. Niciun contingent nou n'a fost chemat sub stea- 
guri. O revisie atentă ni poate da şi acum zeci de mii de soldaţi. 
Tara n'a pierdut nimic din puterile ei. 

Să ținem minte însă acest lucru: cu sufletul ce trebuie, Ro- 
mania poate birui; fără dinsul, infringerea ei ar fi, nu un asasinat, 
ci o sinucidere. 

30 Septembre 1916. 


Spiridon Lambros. 


Profesorul atenian Lambros a primit sarcina de a forma ca- 
binetul grec. 

E un om în vristă, care a muncit mult ca să ajungă din col- 
fisorul său macedonean, unde se vorbeşte romäneste, la catedra de 
istorie a Universităţii elenice şi la marea reputaţie de care se bu- 
cură, nu numai în patria sa, dar în lumea întreagă. 

Istoric si filolog, dar mai ales istoric, privirea lui a cuprins 
întregul orizont al cercetărilor cu privire la Bizanţ si la provinciile 
greceşti, Călătorii dese, o petrecere îndelungată în Apus, scormoni- 
rea răbdătoare a comorilor de la Muntele Athos, cunoaşterea Gre- 
ciei sale dintr'un capăt în aitul l-au făcut să aibă în cartoanele sale 
un nesfirsit material de documente pe care-l tipăreşte răbdător în 
frumoasa-i publicaţie trimestrială, «Noul amintitor Clin», care e 
redactată de la un capăt la altul de sirguinfa sa. 

Stapineste ca puţini alţii limba greacă în toată amploarea şi 
în toată fineta tradiţiei sale literare. Du odată la prilejuri de ser- 
bătoare amintirea strămoşilor, a luptelor, si suferinfelor lor, a găsit 
un glorificator inspirat în profesorul acesta care este în stare să 
stabilească şi cel mai mărunt punct de erudiție si să deie şi cei 
mai larg avint sentimentelor sale de patriotism. 

La moartea regelui Gheorghe, a pomenit în cuvinte miscate 
o viață de om cuminte care s'a potrivit împrejurărilor fără să în- 
cerce a le domina; a căutat tot ceiace putea să innalfe chipul Su 
veranului asasinat. Se pare că a avut legături cu dinsul, si che 


www.dacoromanica.ro 


184 : Războiul nosiru în note zilnice 


marea sa la guvern fără motive politice s’ar explica asifel şi mai 
bine decît prin marea lui autoritate morală. 

Se zice că e germanofil fiindcă are legături cu învățații din 
Germania. Dar germanofilia e altceva decit această comunicație fra- 
teascä de odinioară întrun domeniu de unde am crezut atitia că 
se poate ajuta esențial opera binecuvintatei înțelegeri dintre oameni. 
Tuncării din Prusia cari au facut războiul numai bărbaţi eruditi nu 
sunt, 

Dacă alţii vor lucra însă sub haina respectatului profesor, va 
fi, de sigur, altfel. 

30 Septembre, 1916. 


Glasuri din Franţa. 


tn ultimul număr din revista <Les Annales», d. Paul Descha- 
nel, preşedintele Camerei franceze şi, dăunăzi, oaspetele nostru la 
Bucuresti, întrun articol călduros, expune negociafiile care au pre- 
cedat întrarea noastră în acţiune, calificind Romănia de soră latina 
şi de «fiică a politicei franceze» (sub Napoleon al Ill-lea), Se ree 
cunosc motivele unei politice care ne-a finut atita timp departe de 
Franţa, care «pe atunci a facut păcatul de a neglija prea mult Ro- 
mania». «Data aceasta», spune 0-sa, <pactul e definitiv. El va fi 
peceiluit in singe, de victorie». 

Poetul Jean Richepin, a cărui primire in Bucuresti a fost aga 
de simpatică, dă mai mult bunele sale amintiri. Constată că «nicio 
nuanţă de cugetare sau de expresie a unui vorbitor francez nt 
rămîne neobservată de ascultătorii romîni». 

D. S. Pichon, fost ministru al Afacerilor Străine, arată partea 
pe care Napoleon al [il-lea a avut-o la Unirea Principatelor (dar 
reprezentantul Franciei la Congresul din Berlin, Waddington, a fă- 
cut acolo altceva decit <să ni dea Dobrogea»). 

D. Franz Funck-Brentano 04, cu desemnuri din viata noastră 
populară (olteni, măcelari, iaurgii, chivute, precupeti), amintiri dintr'o 
cälätorie în țară la 1912. D-sa e bibliotecar al Arsenalului; am 
facut studiile împreună fără ca atunci să fi avut plăcere de a-l 
revedea. 

Foarte frumoase reproduceri de tablouri (ôe Stefan Popescu: 
Hrana secerätorilor, şi de Stoenescu; si fotografii artistice privind 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 185 


viața de Ia țară). Dorobantul lui Grigorescu nu lipsește. Sint şi 
privelişti din ţară si chipuri din Ardeal, 

30 Septembre, 1916. : 
Retrageri mai vechi. 


In nedumerirea si temerile de azi se vede si cif de periculos 
este ca educaţia unui popor să nu cuprindă, pe lîngă predicarea 
în fie care moment a acelei religii a datoriei îndeplinite până la 
capăt, de orisicine si orice ar fi, şi o largă cunoştinţă a trecutului 
ferii si naţiei. 

lata, faptul, care putea să fie prevăzut, că Germanii, doritori 
de a afişa ceva atunci cînd fără aceasta guvernul ar fi atacat cu 
ultima violență în Parlament, vor arunca tot ce pot, într'o pornire 
desperată, asupra Rominilor, faptul că aceasta a adus retragerea 
unor trupe încă prea mult räzletite ca să poată prezinta un front 
consolidat, de la Toplița pănă la Orşova, faptele acestea rămîn ne- 
înţelese, şi omul cel cuminte ca şi calul la ham se sperie de ce 
nu poate înțelege, 

Dar fara noastră e aşa încît orice luptă cu un duşman mai 
puternic trebuie să aducă şi retragerea momentană care nu în- 
seamnă însă o renunțare. - 

Stefan-cel-Mare nu e cunoscut, cred, ca un fricos. Ei bine, 
nu oùdatä el sa retras faţă de atacuri venite de peste Carpaţi ori 
de peste Dunăre. In 1467 el n'a apărat contra lui Mateias Corvi- 
nul «<defileurile> măcar—pe care multi le cred invincibile—, ci a 
lăsat să se cotropeascä şi ardă toată ţara pănă la Siretiu, iar 
el i-a așteptat pe duşmani la Baia, destul de aproape de Ca- 
pitala sa, aşezată la celălalt capăt al Moldovei. Şi rezultatul a fost 
ca oastea ungurească întreagă a peril, si regele trufas a iesit dus 
pe targă cu două rani în spinarea sa de fugar. 

Ori era puate un desperat acelaş Stefan, cînd, la 1475, în- 
timpina pe Turci, nu fa Dunăre, ci in margenea Vasluiului, pănă 
unde se retrăsese, pentru a-i frăminta acolo în mlaştinile pădurii? 
Părăsise el orice credință în 1476, cînd opri pe Turciîn fundul co- 
drilor Neamțului? Cînd, fiind învins şi pierdută oastea lui întreagă 
—boierii morţi, ţăranii risipiţi pe acasä,—el găsi totuşi, în noua sa 
retragere, mijlocul de a <se ridica din nou asupra biruitorului», 


www.dacoromanica.ro 


186 Războiul nostru in note zilnice 


> == 


„călărind sloboă“, spune isvorul contemporan, „dela un capăt al 
terii sale la altul“. 

Dar de cine se poate lipi mai putin cuvintul de frică şi des- 
perare decît de furtunatecul Mihai, pe care ca viteaz l-au ştiut toţi 
şi ca viteaz îl pomenim şi noi? Si fa 1595, după Călugăreni, o 
mare si strălucită biruinfä, el a facut cea mai întinsă retragere ce 
se pomeneşte în trecutul nostru, infundindu-se în munţii Argeșului, 
pe cînd Sinan-Pasa, învinsul, ocupa Bucureştii, punea comandanti tur- 
cesc în cetate, prefăcea bisericile în moschei si organisa fara pentru 
stăpînirea directă a Turcilor? Si peste citeva săptămîni, innaintea ace- 
luiaşi (Mihaiu Dunărea ajungea să fie mormîntul vast ai năvălitorilor. 

Nu, retragerile să nu ne inspdiminte, Generalul care comandă 
astăzi pe frontul ameninţat va sti unde şi cît trebuie să se oprească. 
De altceva am putea să ne temem, dar stă în puterile noastre să 
Wavem de ce ne teme. Cu niciun preţ, din partea nimănui, zăpă- 
" ceală, neîncredere şi abdicare, ceiace înseamnă desertiune. Avem 
să încurajăm armata prin supunerea la orice nevoie, iar nu so 
demoralisăm prin fipetele unora şi prin şovăielile altora. Cu cît e 
cineva mai sus, cu atita să-şi stăpînească sufletul mai bine. Cine 
se teme, să se închidă in casă, oricine ar fi, iar cine iese din casă 
pentru a sfătui sau a orînâui, să aducă numai solia unei încrederi 
sprijinite pe munca şi devotamentul fiecăruia. 

Si atunci, peste ori cite ceasuri rele, lupta grea pe care am 
început-o va atinge ținta ei. 

1 Octombre, 1916. 

Ofiţeri si soldați germani. 


Un spaniol face, după prietenii săi francesi, o interesantă 
constatare cu privire la germanii cari se bat în Franţa. Soldaţii 
sunt viteji, dar și oameni de omenie. Se înțeleg cu Francezii ca 
să-şi aibă odihna la mîncare, vorbesc cu dinşii, cer stiri despre 
räzboiu, rid împreună, se pregătesc, pare-că, pentru vremuri de pace. 

Dar ofiţerul, —acela, de orice grad ar fi, e altă speţă. Aspru, 
bätos, tăcut cînd nu are de aruncat o batjocură, de scuipat o in- 
sultă, acela e supraomul, e alesul lui Dumnezeu, e stăpinul prin 
drept de naștere asupra omenirii roabe. El nu ştie să vorbească, 
el nu poate să rida. www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 187 


Om inferior nu e pentru dînsul numai Francezul, oricare ar 
fi el, numai străinul de orice naţionalitate, dar si so!datu! său chiar. 
Unul voia să-și rupă bandajul si să se omoare mai degrabă decit 
să consimtä a zăcea alături de un caporal german rănit. 

Bătaia soldatului e la ordinea zilei. Li e milă Francezilor de 
ce văd. Spaniolul povesteşte o anecdotă caracieristică. Un astfel de 
schingiuitor era urit şi de dușman. Cifiva Parisieni se învoiră să 
îndatorească pe vecinii Germani impuscindu-l, şi, cînd, după învo- 
ială, îl nemeriră în cap, din tranşeele inamice răsună un emulţă= 
mim> spus din foafä inima, 


Astfel de constatări aduc însă puţină mîngăiere. 

Dacă rasele ar fi asa, dela sine, prin voia soartei, atunci nu 
e nimic de făcut. Un popor gata de pradă, de ucidere trebuie doar 
nimicit— ceia ce nu se poate —, strivit~ceia ce e greu—ca să aibă 


pace ceilalţi. Şi fără oarecare garanţii cine s'ar încumeta să lucreze 
la clădirea cea grea a civilizaţiei? 


Dar nu e aşa. Vinovatii nu sunt aiita oamenii, cît școala ce 
li s'a făcut. Aşa i-ai crescut, aga-i vezi; așa i-ai voit, asa fi se în- 
fatiseaza. Sufletul omenesc, strîns din copilărie în anume tipare, se 
desvoltă după dinsele. Si ială cum, din băieţi veseli şi vioi, faci, 
prin <Zucht»-ul german, prin dresaj, fiare de pradă capabile de 


orice. Si, cind li dai pe mind un popor, ei il duc, nu numai Ja ru- 
ina morală, dar şi la desonoare. 


Deci războiu pănă la nimicirea clasei dominante germane, care 
nu se poate despărţi de sistemul care a şi creat-o. luncării mili- 
tari, iuncării civili, iuncării indusiriași $i comerciali, tiranii tuturora, 
jncepind cu ai lor, jos! lar, pe urmă, ce e de facut cu ceilalţi, se 
va vedea,—dupä dreptul altora de a nu trăi necontenit supt ame» 
ninfarea unor astfel de vecini. 
1 Ociombre, 1916. 
Generalul Sarrail. 


În culegerea sa de impresii, «Printre ruine», ziaristul şi scri- 
itorul spaniol Gomez Carillo dă şi o schiță care înfăţişează pe 
generalul Sarrail, cel care aşteaptă şi este aşteptat, la distanţa de 
vre-o 500 de chilometri care desparte silintile noastre către acelaş 
Scop, 


www.dacoromanica.ro 


488 Războiul nostru în note zilnice 


E un bitrin voios: «cel mai amabil, cel mai zimbitor dintre 
generali». Născut în Carcassonne, tocmai la Sud, e aproape Spa- 
nioi. În războiul din Apus a biruit pe Prinţul Imperial, cu corpul 
HI, in Septembre 1914. A luptat apoi la Verdun. Aici a fost omo- 
rit un cal supt dinsul. De şi atilia-l întreabă ce face, Carrillo crede 
că în sufletul lui se ascunde dorința de mare războiu fäfis, iute şi 
hotaritor, în locul acestui <războiu de asediu în mijlocul cimpului», 
cum spunea el însuşi. E sigur că «ziua victoriei va veni». Își iu- 
beste «copiii», «copiii» lagărului, ostasii.. «Si atita», 

«Sarrail>, spune scriitorul, nu e decît cea mai perfectă per- 
sonificare, în marea sa curtoazie unită cu sufletul său foarte puter- 
nic, a tipului de ostaş francez,» 


1 Octombrie 1916. 
Scrisori de soldaţi 


Francezi. 


D. Charies Foley a avut buna ideie de a cuprinde intr’o 
carte intitulată <Viata de războiu povestită de soldaţi» (Paris 1915), 
© sumă de scrisori innälfätoare si duioase, din care icoana ade- 
väratä a luptelor uriaşe se desface mai bine decit din orice po- 
vestire istoricä. 

lată ciieva pasagii, 

1, Despre un preot: 

<Deodată văd pe unul dir camarazi, caporalul rezervist D. 
vicariu în Tara Bască, ridicindu-se afară din tranşee, 


— Ai înnebunit! Vreai să te dea jos? îi strigaiu. 
Cu un gest, el comandă tăcerea. 


— Mulţi dintre ai noștri vor raminea poate aici, ni spune 
dinsul. Aș vrea să vă dau binecuvintarea. - 

Dindu-se putin în urmă, el ingenunche, cu fafa spre duşman, 
întrecînă cu tot bustul parapetul tranşeii. 

Toate fruntile se descopär. 

Cu un glas care tremură putin, el începe Crezul. Foarte 
aproape de urechea lui, o şuierătură-l face să tresară. Uită o trază, 
dar, potolindu-şi nervii, se reculege îndată. Şi mintuie cu un glas 
limpede și tare. 


Apoi, dînd binecuvintarea, el cere: 
www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 189 


— Sä spunefi cu mine de trei ori Tatäl Nostru. 

Linistit, cu minile unite, cu pieptul deschis gloanfelor și mai 
dese, care bat aerul în jurul lui, el spune rugăciunea încet, pentru 
ca aceia cari o uitaseră s'o poată repeta după dinsul. 

Cînd a sfîrşit, el făcu un larg gest de binecuvintare. Apoi, 
iute, de data aceasta, el sare înnapoi în tainifa noastră, cu inima 
vioaie si trupul neatins. 

Porneşte pe ris, şi noi,—noi plingeam.» 

Iscăleşte un sergent. 


Intro scrisoare din Septembre se vede un sergent german 
strivind în treacăt tidvele răniților francezi. Unul se luptă apucind 
desperat patul puştei coborit asupra capului său. Nu isbuteste, si 
sîngele sare asupra acelui care, cu groază, povesteşte sălbătăcia, 


Pe ceilalţi răniţi îi închid într'o şură căreia-i dau foc la cele 


patru colțuri. . 


Scrisoarea unui capitan: «Toate acestea vor avea un sfirsit. 
Vom învinge, căci logica o cere; căci pe fiecare zi merităm putintel 
mai mult biruința definitivă, prin voința noastră, prin despretul 
„absolut de moarte, prin zimbetul cu care primim fiecare din mize- 
viile noastre». 


Scrisoare de înştiinţare pentru moarte: <Fiul 0-v, na dispa- 
rut întreg, doamnă. Suiletul său e nemuritor pentru că e suflarea 
lui Dumnezeu şi pentru că se confundă cu suiletul Franciei». 


Pentru a ucide mai bine, Germanii ridică o cruce lîngă tran- 
şeele lor ca pentru un mormint, pe care toți îl respectă. Si, la 
momentul prevăzut, ei trag de acolo! 


4 Octombre, 1916. , 
T Nicolae Filipescu. 


În ceas de mari şi grele griji ne părăseşte unul din acei oa- 
meni în care li place popoarelor să vadă pe conducătorii lor che- 
mati pentru astfel de primejoii. 

Nicolae Filipescu a fost o mare si neasfimpäratä energie, ca- 
pabilă dé tot binele dacă un scop bun îi stătea înnainte şi sfătui: 

www.dacoromanica.ro 


190 Războiul nostru în note zilnice 


tori buni îl incunjurau. A fost un ostaș de temperament pe care 
ironia soartei îl aruncase în mijlocul vieţii politice, care cere alte 
mijloace. Inteligența lui şi le-a însuşit și pe acestea, unii zic chiar: 
într'un grad superior, dar nu odată prietenii săi cei adevărați au 
putut constata cu durere că se umbriau astfel acele mari calităţi, 


de vitejie moştenită, de strămoșesc avint care-i chemau în altă 
arenă. 


Ochii {ui mari rotunzi aveau o căutătură de o verzuie lumină 
care cerceta în cugetul aceluia căruia-i vorbia cu oprirea fixă a 
reilectorului ce caută pe duşman. Uneori însă un uşor văl se lăsa 
asupra lor, Aceasta însemna că asupra sufletului tare al acestui 
om de fier a trecut o tainică undă de induiosare. Aceasta nu se 
întîmpla decît atunci cînd Filipescu vorbia de Patrie şi de Neam. 


Mintea lui şi-o ținea pentru alte scopuri, inima lui o păstra pentru 
aceasta, 


A dorit Războiul cu o patimă oarbă, furioasa. E singurul care 
l-a dorit aşa. Şi e singurul care l-a dorit pe el, Războiul, mai mult 
şi decît sfintul scop pe care trebuie sä-l atingă. El nu se putea 
împăca nici întrun chip cu gindul că, între steagurile încununate 
cu glorie, al Romăniei lui lipseşte. Si i se părea că, atîta vreme cit 
acest stcag--oricare i-ar fi soarta—nu flutură lîngă ale acelor ce 
apără dreptul, Patriei sale-i lipseşte însăși viața morală. 

In aceşti ani de nespuse chinuri aie conștiinței fiecăruia l-am 
auzii adesea vorbind mulţimii, care-l iubia poate îiindcă el, boier 
pănă în virful unghiilor, n-o iubia prea mult şi o stima încă mai 
putin. El nu tinea discursuri, ci anunţa axiome, Din frămîntarea 
grozavă ce vuia în sufletul fui se desfăceau stingaciu biocuri de 
imensă elocventä, uneori bruscă şi frustă. Ele nu convingeau, ci 
siriveau. Şi o sălbatică elocventä scăpăra luminoasă din näpras- 
nica lovitură a acestor färime de stincă, Asupra celor de față tre- 
ceau furfuni elementare cînd scînteia izbutia să apară arzindu-i 
sufletul, 

Şi-a cheltuit asifel viata înteagă. Toată puterea lui s'a dus 
aşa. Suiletul lui s'a consumat tot. El trebuia să moară după cît 
trăise în acești ani de sublimă durere a omenirii, 

Acuma se odihnește, Acela ce s'a străduit mai greu are par- 
tea cea mai uşoară, I-a fost dat să nu-l mai tulbure gi aceste griji 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 191 


de astăzi. Dar si în fundul mormîntului ceva l-ar putea face să 
tresalte, acel ceva pe care toți cei buni şi viteji, cu sînge și cu 
lacrimi, cu desperală sfortare a fiinfei lor întregi, o cer, în acest 
mare şi aspru ceas, împotriva silei păgine şi a urii inviergunate: 
Biruinfa ! 
2 Octombre, 1916. 
Lumină din afară 


si lumina din lăuntru. 


Pe calea cea grea a omenirii, cale de osindä chiar cînd tre- 
buie să ajungă prin cruce, prin răstignire la înnălţarea glorioasă, o 
lumină trebuie să îndrepte pașii ce rătăcesc, ce se poticnesc ori se 
opresc de oboseală între pietrele Răului cu care e sămănat acest 
drum a! nostru pe pămînt. O lumină fără care prăpăstiile care ne 
aşteaptă pretutindeni ne vor înghiţi si nu mai este putere pe lume 
care să ne poată scoate de acolo. 

Tot ce facem noi se îndeplineşte prin această luminare a ros- 
turilor noastre. Cu patimă, uneori cu desnădejde o căutăm. 

Unii, mai trufasi, cred că nu irebuie să o ceară decit de Ia 
intimplarea prielnică, de la vechiul şi veșnicul înşelător care e no- 
rocul. Si norocul aprinde lumînările, făclioarele unde-i place și cînd 
îi place. Te poartă pe ele cit vrea şi cînd nu vrea le ascunde. O 
furtună se răpede asupra lor şi le stinge. Drumeţul care se crede 
sigur de aceste luminiţe se prăbușește şi, odată pentru totdeauna, 
dispare. 

Este o altă lumină însă, care cu greu se aprinde, dar, odată 
ce arată calea, nu va lăsa-o niciodată în întunerec. Te-ai străduit 
să-ți faci înlăuntrul tău lumina care nu se stinge decit odată cu 
viata, lumina convingerii absolute, a devotamentului fără greş a 
marii conștiințe care nu poate rătăci. Si, atunci, nu numai că tu 
însuţi vei ști totoeauna, în ciuda soartei rele, să-ți indrepfi paşii, 
dar calea va îi luminată sigur pentru mii si mii de oameni. 

Cine are această lumină să-şi ofere şi conducerea în vremi ca 
acestea. Dar numai cine o are. 


2 Octombre, 1916. 
www.dacoromanica.ro 


192 Războiul nostru în note zilnice 


Ce doresc Francezii. 


Într'o lucrare recentă, de geografie istorică un scriitor francez 
arată, cu voia censurii, pănă unde înțeleg a se întinde Francezii 
— măcar unii din ef—in cazul, pe care-l credem foti că se va 
producé—al biruinței depline contra Germanilor. 

Nu admite singurul drept al graiului, după care toţi cei ce 
vorbesc acelaşi limbă, ar fi cuprinşi în aceiași țară. E partisanul 
țărilor întregi, țărilor încheiate, care să poată fl apărate, Şi pentru 
aceia-i trebuie valea (Moselei întreagă, îi trebuie <ganful» cel mare 
al Rinului. . 

Ca argumente mai aduce şi asămănarea moravurilor între 
aceşti vorbitori de limbă germană din Maienfa, din Trier-Tréves si 
între Francezi şi atitea amintiri istorice care-i leagă. 


2 Oclombre, 1916. 


Cărţile celor ce s'au jertfit, 
Două Siberii de EUGEN GOGA 


D. Eugen Goga a fost, în sila, ca atitea mii de fraţi ai săi, 
Catană împărătească. A fost pus la juramintul din buze, împotriva 
căruia sufletul blăstăma, a fost carat pe cîmpul de luptă, a văzut 
acolo nemai pomenita zăpăceală a unei armate fără conducere şi 
fără ideal, a asistat la uciderea de ofiţeri fără inimă a unor soldaţi 
cari n’aveau altă vină decit că nu erau mai insufletifi decit aceşti 
şefi miserabili, a încasat şi el toaie batjocurile şi înjurăturile for. 
Apoi o rană binecuvintată l-a scăpat. Cu spitalul în care se găsia 
a trecut in minile Rusilor. 

A descoperii la acestia ceiace nu bănuia, ceiace nimeni nu-l 
învățase a bănui: Blindeta cresting a omului care na cetit pe 
Nietzsche în ediție pentru popor şi pe Bernhardi în broşură pentru 
cazarmă. Cutare soldat simplu şi-a luat şuba de pe dinsul în aspra 
noapte de iarnă pentru a acoperi, în căruță, pe rănitul care tre- 
mura; cutare fetiţă a scris versuri ca să ştie prisonierii că din- 
soace de front nu mai este nicio dușmănie, cutare ofițer superior 
a smuls din banii lui pentru ca să ajute—-pänä la dovada unor vicii 
Reruşinate-—pe colegul austro-ungar la nevoile lui. N'a fost casă 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 193 


care să li fie închisă, la cei buni ca si la cei rai; n'a fost con- 
vorbire prietenoasă care să nu-l caute pentru a-i mîngiia, ferindu-se 
de a atinge în sufletele Jor mindria care singera. Celor fara familie 
s'a încercat a li se crea un mediu de familie. Si, în schimb Neam- 
{ul a băiutt, Ungurul s'a obrăznicit, Turcul a alergat după femei, iar 
cîle un Prusian—ofifer—a furat, sub ochii autorului, rufăria spita- 
hilui, ca să-i iragă o bătaie ca aceia Turcul, care uitase că obrazul 
care-i pălmueşte e al unui scump aliat, 

Toate acestea sint spuse foarte viciu, cu o vervă tinerească 
admirabilă. Chinuri de conştiinţă, încăierări, grozăvii din dosul fron- 
tului, discuţii de captivitate, încercări de iubire, toate se amestecă 
în capitole care fac împreună cea mai plăculă lecturä, şi în poves- 
iirea autorului nu odată se întilnesc atitea pagini osebite, de du- 
rere sau de glumă, care formează, de fapt, alte povestiri, 

Nu-i ya părea rău nimănui că a luat în mina această carte. 

2 Octombre, 1916. 


Ajutorul Italiei. 


In momentul cînd o ofensivă bine plănuită şi condusă cu o 
energie desperalä ataca Italia prin partea cea mai slabă a hotare- 
lor sale, prin aceia care fusese lăsată innadins aşa pentru a per- 
mite oricind invadarea teritoriului italian, cînd Veneţia, cu biseri- 
cile ei sparte de aeroplane, era amenințată să vadă din nou pe 
urmaşii de astăzi ai sbirilor lui Silvio Pellico, ai temnicerilor din 
«{nchisorile Mele», un cutremur a trecut prin sufletul tuturor ace- 
lora cari au înţeles ce se cuprinde, loc de loc, pas de pas, în 
această dumnezeiască ţară. Jar, pentru Italia însăşi oricit de sigură 
era de torfele ei militare a fost un ceas de amarnică durere. 

Atunci Ruşii lui Brusilov au năvălit, cu toate pulerile, fără 
a-şi drämälui jertia, asupra adunăturii austro-ungureşti şi au silit 
pe călăii jăiuitori, cari se gătiseră a-și lua prețul silințelor ce fäcu- 
seră a se retrage spre culcugurile lor de hotar, îngăduind apoi 
Italienilor sa fea Gorizia, 

Situaţia noasiră față de desperatui atac german, a cărui ţintă 
o cunoaştem, semana cu aceia a Italiei în zilele de la Asiago. Ace- 
fasi durere umple suiletele noastre, oficit de siguri sîntem de for- 
tele noastre militare. 


www.dacoromanica.ro 


194 Războiul nostru în note zilnice 


Aliaţii au peniru ei înşii un prea mare inieres să revenim {a 
situaţia de acum două-trei săptămîni, la ofensiva părăsită cifva 
timp, ca să nu facă tot ce e cu putință pentru ca acest păhar să 
treacă de la noi, 

Dar între ei toți nu e niciunul căruia să-i fi fost partea mai 
mult decit Ifaliei de a trece prin grele amenințări ale duşmanului 
pentru ca pe urmă să mulțumească din toată inima prietenului 
care şi-a facut datoria fafa de dinsul. 

Generalul Cadorna a luat asuprä-si fafa de noi rolul pe care 
fafa de Italia şi-l luase Brusilov. Succesele de pănă acum sînt cele 
mai frumoase; 5.000 de prizonieri căzuţi in minile armatelor ita- 
liene fac cea mai elocventă dovadă, Aşteptăm cu încredere urmarea. 

Şi, cînd vom respira iarăşi larg şi adînc, duşmanul comun 
va vedea că în Liga pentru libertatea popoarelor nu există parti 
mai slabe, ci numai un singur front care-și stringe cele mai muite 
puteri acolo unde cu mai multă furie e atacat. 

4 Octombre 1916. 


Străinul cel din lăuntru. 


Înnaintea unei mari clădiri din Bucuresti lumea vede, nu fără 
oarecare semne ale sentimentelor care o främinfä, un grup de 
oameni cu înfăţişarea străină pe care grija de noi înșine si mila 
de dinşii i-a pus acolo, 

Sint cei mai favorizați dintre acei oaspeţi ai Romîniei, cari 
şi-au facut aici, nu humai o avere ia care poate nici nu gindiau 
acasă, dar atitea legături, atitea prietenii, o situație socială aşa de 
înnaltă, ajungind ei, cari nu s'au coborit să ceară măcar cetăţenia 
romănească, printre frunlaşii ferii, înnaintea cărora nicio uşă nu 
rămîne închisă. 

Si, pe lîngă acești cîteva sute, alte citeva mii, cîteva zeci de 
mii aşteaptă, in cîmpiile Ialomiţei, unde ospitalitafea şi bunătatea 
de inimă a feranului nosiru le-a daf si ce nu se vede acasă la 
dînşii—, ceasul cel bun pentru ei şi rău pentru noi, 

Cei din Bărăgan vor îi privit cu bucurie păsările negre de 
moarte care se gräbiau, neräbdäfoare, către Bucureștiul «Valahilor >, 
iar tovarăşii din acel palat: de pe Calea Victoriei vor fi aplaudat, 
cu toată primejdia lor personală, de cite ori bomba plesnia pe 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 195 


EEE ee: 


paminiul acestei Capitale osindite, räspindind în dreapta si în stinga 
amenințarea de ucidere și ruină. 

Şi nu sînt numai ei, cei cari nu s'au făcut cetățeni romini. 
Sint atitia, mij de mii, cari au trecut prin voturile Parlamentului 
gi, fară pic de iubire sau de stimă pentru noi, s'au aşezat, nu numai 
în fruntea cîștigului nostru, dar şi în cele dintiiu rinduri ale dem- 
nitätilor şi onorurilor. 

La fiecare pas, te intilnesti cu ei, cum, de altfel, fe infilnesti 
cu neimpăminteniţii cari ne pindesc de după un paşaport elveţian, 
olandez ori american. Nu e nevoie sa cetesfi comunicatul din fie- 
care zi ca să ştii dacă ni merge bine ori rău: mutra lor încruniată 
sau zimbetul fericit care li luminează fafa ţi-o spun d’innainte. 

Aşa sint ci, aşa sînt femeile lor, cu care ale noasire s'au 
purtat ca nişte surori, aşa sînt copiii lor, cari se infrätiau pe ace: 
leaşi bănci cu copiii nostri. 

A cincea parte din populaţia Bucureştilor avea părinţi veniţi 
de peste hotar: Germani, Austriaci, Unguri, trimeşi ca trupe de 
acoperire ale cuceririi economice, Bulgari în care conştiinţa de rasă, 
o bucată de vreme atipilä, sa redesteptat provocătoare si lacomă 
dela 1878 înnainte. 

Sat fără cîni am fost. «Paradis al păcătoşilor», ni s'a zis, 
«Cosmopolis» al Orieniului am ajuns. Capitalul mare patrie, cre- 
deam cei mai mulţi. Colaboratia n’are coloare, sa adaus. Şi azi, 
numai azi, cînd frații acestor oaspeţi ne atacă peste Dunăre si în 
munte, cînd bombele lor au vărsat din ceruri moartea asupra aces- 
{ui oraş de veselie, vedem un lucru, despre care cite unul a tot 
vorbit, dar fără folos: că e în zădar să faci o casă frumoasă si 
s'o mobilezi bine, dacă nu te gindesti să prinzi in fifinile ei şi o 
uşă care să se poată încuia. 

4 Octembre, 1916. 


O înmormântare,—nu! 


N'am impresia că am asistat la inmormintarea acelui care a 
fost Nicolae Filipescu, 

Am văzut un cortegiu oarecare, multă lume amestecată, puţină 
care era tristă și mai pulină care plingea; am văzut ridicat pe 
umeri, în cîntecele unor copiii cari-si făceau meseria, un greoi 
sicriu de stejar cu inscripții banale; atita am văzut. 


www.dacoromanica.ro 


196 Războiul nostru în note zilnice 


Nu putea îi inmormintarea lui. Căci el nu putea fi inmor- 
mintat decît în haină de ostaş, nu putea fi infasurat în alt giulgiu 
decit al tricolorului şi nu putea fi coborit în pămînt decit la sunetul 
tunurilor într'o seară de victorie, 

Si după inmormintarea aceasta banală, ca a cutarui bätrin 
politician mort de uzură la optzeci de ani, eu, care l-am văzut 
prea de multe ori asa de viu ca să înlocuiesc, azi, minora icoană 
de voinic cu trista amintire a rămășițelor sale, sînt încredinţat că 
el e aiurea. Liberat de suferințele acestei zdrente omeneşti, aleargă 
acum liber cimpiile de luptă, îndeamnă pe cei ce şovăiesc, oprește 
în cale pe cei ce se retrag și inteleste pe cei cari atacă. El e acum 
cu strămoşii lui ostași, cari si ei au fost îngropaţi, cine ştie cum, 
undeva, şi cari acum vii cutreieră în zborul cailo: nevăzuţi de-a 
lungul ferii, ameninţată şi cälcatä de dușmani, şi smulg biruinţa 
prin mîinile urmaşilor lor. 

4 Oclombre, 1916. 


Celialt. 


Noi ni căutăm de lucru,—cifi ni căutăm măcar de lucru, căci 
atitia nu fac altceva de cit să-şi caute de huzur, de ticălosul huzur 
leneş care a răpit apărării naţionale atitea din mijloacele sale. De 
altiel în calea muncii celei mai devotate împrejurările pun atitea" 
piedeci, încît mulți se descurajează si, deci, huzuresc şi ei! Cum- 
plit chin este, se zice, munca silnică, dar nu cunosc pe lume un 
chin mai cumplit pentru cine s'a simțit si el om odată decit odihna 
silnicd... 

Cu lucru ori fără lucru, pe acasă orf pe ia adăpost, zi de zi 
aşteptăm ceasul comunicatului, care hotărăşte pentru orice om cu 
simfire disposifia unei zile întregi. If străbătem întăiu iute, cu bătaie 
de inimă; îl desluşim apoi, migălos, în toate amănuntele lui. Sint 
sigur că mulţi ajungem a-l sti pe de rost. 

Şi afifia nu ne mulfamim uşor. E drept că în cutare loc «ne 
menţinem», că în altul „inamicul a fost răspins“, că in al treilea, 
a fost „răspins singeros“. Dar iată că sînt locuri unde totuși el a 
pălruns pe pămîntul nostru, pe care ni-l închipuim prea uşor apă- 
rat aşa cum sforile întinse la Zece Maiu apără margenea trotua- 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 197 


rului de imbulzeli De ce a pătruns? De ce comunicatul spune că 
«am fost siliți a ne retrage», fie şi numai «puţin» ? 

Vedem iocurile, dar uităm ceva: oamenii, 

În acele trecători care trebuie apărate, — deocamdalä de noi 
singuri—sint tovarăşii nogtri de neam, colegii şi prietenii nostri oe 
ieri, sînt rudele, frafii, fiii noştri. Cerul care ni trimete nouă soare 
cald ziua şi seara, frumuseta lumii albe, piouă asupra lor bomba; 
aierul e plin de zumzetul gloantelor; toata mijloacele nimicirii celei” 
mai savante sint adunate contra lor, şi mii de duşmani împing 
necontenit pe frontul în apărarea căruia aj nostri îşi înzecesc pute- 
rile. Succesul mărunt care ni ajunge pentru o clipă de mulţămire 
ei i-au framintat în praf şi l-au scăldat în singe: retragerea care 
ne supără, pe care nu voim s'0 iertăm, au făcut-o ei după ceasuri 
întregi de zvircoliri desperate, după jerffe fără nume și cu moartea 
în suflet au lăsat ei acel pafec de pamint romănesc pe care, mine, 
îi vor face să fie iarăşi al nostru. 

Uşor e să pui stegulete pe hartă si să bfästämi cînd i6 dai 
înnapoi! Dar numai acela poate spune ce înseamnă toate acestea 
care uneşte în silintile lui desnădăjduite încă odată carnea lui cu 
lutul ferii. 

Si, gindindu-ne la el, să ne bucurăm însufit de fiecare suc- 
ces, iar, cînd totuşi nu l-am putul avea, să... iertăm pe aceia, care 
doar numai Dumnezeu să fi fost ca să ni-l poată dal 

16 Octombre, 1916, 


Intrecere de muncă. 


Afară de Germani, cari au fixat nota războiului prin pregă- 
tirea lor specială, făcută räbdälor si ascuns in curs de jumătate 
de veac, toți cei cari au întrat în singerosul välmäsag de astăzi 
credeau că e vorba de o inirecere de vitejie. Cu ce frumos avint 
cavaleresc au plecat toți peniru marea încercare de citeva sapfa- 
mini, de cîteva luni, călăreţi si infanteristi, spre cimpiile de luptă, 
unde despreful morții avea să cistige o rapede şi giorioasă biruinfä | 

Deocamdată însă toți au fost opriţi pe ioc. Precum Germanii 
au trebuit să vadă că mașina fără om de o samă cu dinsa nu 
poate decît prea puţin, tot asa au fost siliți a vedea aliaţii că omul 


www.dacoromanica.ro 


198 Războiul nostru în note zilnice 


prin singura lui putere, fără organizare şi pregătire nu poate face 
cît ar trebui, cît ar îi în măsură să facă. 

Si atunci s'au încordat foate puterile tuturor nafiilor. 

Răgaz, odihnă, petrecere, lux, — alară cu ele! Generaţia de 
azi nu trebuie să dea numai ce éra datoare pentru dinsa, ci tot 
ce e datoare peniru toți urmaşii ei, căci de felul cum se va purta 
ea atirna soarta tuturor acelor miliarde care vor veni, Fiecare la 
lucrul său, îndărătnic, furios legat de dinsul! La lucru pănă la 
Stoarcere, pănă la moarte! 

Şi nu numai soldatul, Soldat e oricine-si face datoria, erou: 
oricine şi-o întrece, si oricine şi-o părăsește : bărbat, femeie, tînăr, 
bätrin, e un desertor, un miserabil desertor care merită pălmuit 
si scuipat în fafa cînd uniforma nu-i asigură relativa onoare de a 
fi împuşcat! - 

Si cine munceşte mai mult şi mai bine, acela biruieşte. Dar 
numai acela. S'o înţeleagă oricine: numai si numai acela. 

Cît lucrurile sînt ca astăzi, putem fi siguri de rezisfenfa noa- 
stra; cînd niciun frindav, trufas ori misel, nu se va mai vedea în 
calea noastră, ca o jignire a simțului moral, atunci vom avea și 
victoria. 

Şi trebuie s'o avem! 

6 Oclombre, 1916, 


Răsplătiri... 


Între cărţile pe care le cetiam în copilărie, mina evlavioasä a 
unei doamne care învățase în şcoli catolice a strecurat o Istorie 
pentru popor a loanei de Arc. Cine nu ştie povestea bunei şi blin- 
dei pästorite „căreia îi singera inima“, cum însăşi spunea, «cine 
vedea singe frances® şi care, atunci cînd toţi cei cari cirmuiuau 
Franţa îşi pierduseră capul, s'a ridicat, auzină glasuri sfinte care o 
chemau la luptă pentru poporul ei, si, ajungind ea, o fetifä de la 
tara, general de armată şi şei de stat-major, a scăpat {ara pe care 
nimeni nu se mai încumeta s'o apere? «Fata de Ja Orléans», cum 
i se mai zice, pentru că a scăpat acest oraş de duşmanii, a fost 
prinsă de aceştia şi arsă pentru că prin vraja încrederii si nevino- 
văţiei sale făcuse acest lucru mare. $i în cartea aceia se arăta ce 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 199 


soartă au avut toţi aceia cari, de aproape ori de departe, lucra- 
seră pentru ca sfinta să moară pe rug. 

Acuma ziarele aduc vestea că Otto, rege al Bavariei pănă 
dăunăzi, a murit în chilia lui de nebun, 

Cînd era un frumos şi zdravăn finär, Otto de Wittelsbach a 
iuat parte la războiul de la 1870—1 contra Franciei. Ca şi acesta 
de azi, a fost un războiu voit si pregătit, Avea, e drept, un scop: 
acela de a face cu putință unirea tuturor seminţiilor germane, pe 
cînd orice scop cuminte şi drept lipsește sălbatecii räzboiri oe 
astăzi cu lumea toată. Dar cruzimile săvirşite, metodic, cu singe 
rece, contra unui nobil popor, au trezit, de şi nici pe departe ne 
se pot apropia de măcelurile pe care le vedem noi, indignarea 
tuturora. Si din trupul Franciei s'au smuls fără voia lor două pro- 
vincii, dinfre care una na ştiut niciodată alt graiu decit graiul 
frances. 

Ce s'a întîmplat cu şefii? Wilhelm regele Prusiei, ajuns Împă- 
rat german, a asistat la agonia înceată a fiului şi moștenitorului 
său în floarea vristei. Frederic, acest fiu s'a stins în durerile gro- 
zave ale unei boli care i-a distrus gitul: sa stins mut si despe- 
rat, asistind la neräbdarea cu care sîngele lui, actualul Împărat îi 
pindia sfirsitul. Bismarck, aruncat ca netrebnic de Wilhelm al II-lea, 
a murit de furia disgrafiei sale, Jar, din cei doi frumoşi prinți de 
Bavaria, Ludovic, cel mai mare, a pierit nebun, ucigaș şi sinucigaş, 
iar Otto, urmaşul său, a urlat ca bestiile jumătate de veac si păştea 
ca Babiloneanul blăstămat din Biblie iarba din grădinile sale. 

Wilhelm al II-lea, puternice Impärat distrugător de popoare, 
care în sîngele nostru vrei să ni rapesti această (ară mică şi săr- 
“mană, te gindesti vreodată la ceasul! din urmă pe care ţi-l gateste 
Rasplatirea ? 

7 Octombre, 1916. 


Generalul Presan. 


De multe vorbim, dar nu totdeauna de ce trebuie. 

Ştim că bancherul cutare, putred de bogat, a dat zece ţigări 
şi cinci parale la un spital de răniţi, dar nu ştim cine ni-a dat în 
Ardeal cea mai metodică şi sigură înnaintare şi, în ceasul greu, 
retragerea cea mai liniştită, 


www.dacoromanica.ro 


200 Razboiul nostru in note zilnice 


Să mi se dea voie să fac o indiscrefie. E generalul cu ţinuta 
sigură şi vorba socotită, generalul de cugetare îndelungă care 
comandă la laşi: generalul Presan. 

7 Octombre, 1916. 


Generalul Zaiancicovschi. 


Chipul generalului rus care cu atita ştiinţă a războiului apără 
Dobrogea, a apărut insfirsit si în ziarele noastre, 

Atita n’ar ajunge de sigur. Trebuie să se ştie ce om bun, 
ce părinte pentru ostaşii săi, ce iubitor şi aspru părinte e acest 
veteran al războiului celui mare. 

La masă. Ofiferii petrec ca nişte tineri. Un camarad batrin 
apare, Ei aduce cu îngrijiri de tată cafeaua fiecăruia pănă la sub: 
locotenent. 

E generalul Zaiancicovschi. 

Un automobil ca oricare altul trece pe frontul dobrogean. 

Innăuntru un ofițer în simpla uniformă a luptelor. Ca un 
curent electric străbăte pe fiecare ostaș, care e în stare în acea 
clipă să facă orice. 

Căci au recunoscut toţi pe generalul Zaiancicoyschi. 

Dar să nu cumva să-şi uite cineva datoria, să şovăiască, să 
dea un pas îndărăt. Căci nu poate fi un mai neînduplecat pedep- 
sitor decii—generalul Zaiancicovschi. 

7 Octombre, 1916. 


Misiunea Francesa. 


Puteam saluta si cu mai multă c&ldurd, si nu numai pentru 
folosul pe care de sigur ni-l va aduce, misiunea francesa, în capul 
căreia se găseşte generalul Berthelot. 

Căci ea va contribui mult să ne cunoaştem mai bine, noi, 
popoare înrudite şi legate prin atitea legături; ea va contribui mai 
ales ca noi să cunoaştem mai bine pe acei Francesi cari ni se par, 
în naivitatea noastră, că, de mult, nu maiau nicio taină pentru noi. 

Francesii vor vedea din mai lunga lor petrecere aici că Ro- 
mania nu se rezumă în cîteva sute ori mii de persoane care se 
îmbracă întocmai ca la Paris şi au în graiul Jor frances un accent 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 201 


parisian, într'o strălucitoare societate de sus, care nu i-ar imita 
numai în ce-i imită dacă i-ar cunoaşte mai bine. Ei vor îi martorii 
zilnici ai silinfilor devotate ale unui popor de o sfintä răbdare, ai 
isprăvilor fără păreche ale unor ostași cari nu-şi crufa viața cind 
onoarea este de cîştigat. Ei vor înţelege că adevăratul popor este 
acela care se vede numai atunci cînd îl reține munca lui obișnuită 
ori cînd îl chiamă neobişnuita risipă de puteri a luptelor. Şi ei vor 
recunoaşte, în sfirsit, şi valoarea şi originalitatea acestui neam, care 
„tine a fi prețuit pentru ce este în ei însuşi. 

Noi, chiar unii din aceia cari am petrecut citva timp în fru- 
moasa Capitală a marii Francii, vom trebui să părăsim icoana falsa, 
scăzută si caricaturată, a Francezului vorbaret si neastimpärat, 
umplind lumea de mişcarea şi de zvonul lui. Vom vedea cu toţii 
în sfirsif, invatind dela oaspeţii nostri, ce poate face un puternic 
-Simt al realităţii, un instinct sigur al datoriei, pornirea de a sacri- 
fica totul pentru ţară, voiosia calmă şi demnă în cele mai grele 
ceasuri ce se pot avea pe pămînt. 

Vom vedea ce înseamnă a fi cel d'intăiu popor din lume ca 
iubire pentru țară, ca muncă si pricepere pentru ao ajuta şi ca 
sublimă simplicitate în îndeplinirea tuturor datoriilor. 

Şi la despărţire, vor raminea, pentru întăia oară poate, acele 
elemente care singure leagă trainic popoarele între ela: stima reci- 
procă si iubirea care se razimă pe această stimă. 

8 Octombre, 1916. 


Noua aristocrație a luptei 
pentru patrie, 


Oamenii nu sînt, de sigur, de-o potrivă, deşi oricine, prin 
“Stăruinţă și aspră priveghere de el însuşi poate ajunge să fie cu 
mult mai mult decit a vrut să-l facă soarta. Dar fiecare ar dori 
să nu fie mai puțin decit altul ca să-l fncredintezi că esti de fapt 
mai mult decit el, trebuie să-i dai dovezi puternice. Cînd ie-ai dat, 
aproapele {au te primeşte drept căpetenie a lui. Şi nu numai atita, 
dar şi pe urmaşii tăi sînt aplecati să'i primească drept căpetenii 
-urmasii jui, fiindcă ei socot că aceia îți samănă. 

Aşa se întemeiază aristocrafiile prin care se cirmuiesc ferile. 


www.dacoromanica.ro 


202 Războiul nosiru fn note zilnice 


Numele de aristocrație nici fiu înseamnă Altceva decit: stăpînirea 
prin cine e mai bun, 

Din vreme în vreme însă, dacă oamenii primesc cu iniesnire- 
ca după un rind de aristocrați să vie altul, din acelaşi singe, ci 
cu același nume, este cineva mai mare decit oamenii care fac 
cercetare asupra vredniciei lor, care-i pune la examen ca să ştie 
ce pot. 

Şi niciun examen nu e mai grozav decit al razboaielor, în 
care viața însăși a neamurilor este ameninţată. 

© clasă stapinifoare trebuie să-si înnoiască atunci dreptul 
de a stăpîni pe alții. Ca trebuie să sufere mai mult decit toţi, să 
jertiească mai mult decit fofi, să sape cu sabia si să scrie cu 
singe numele familiilor sale pe frontul gloriilor nouă, Dacă, în 
mijlocul uimirii unui popor întreg, face aceasta, atunci drepturile 
ei de a călăuzi sînt prelungite încă o bucată de vreme, pănă la altă 
încercare. 

Dacă nu,—atunci dovezile făcute pe cîmpul de luptă sau îm 
legătura cea mai strinsä cu dinsul ridică pe alții, pe aceia cari fără 
nicio grijă de sine şi chiar de ai lor s'au dat întregi Patriei, sau 
dat fără o părere de rău, s'au dat 2imbinà înnaintea mortei cumplite. 

Ostaşi cari afi încheiat socotelile voastre cu trecutul în ceasul 
chiar cînd afi apucat în mina o armă pe care nici morţi nu o veţi 
lăsa, tineri cari nu v'aţi gindit la cîtă plăcere si bucurie vă gătia 
viata dacă aţi fi fräito pănă la capăt, părinți de familie cari în 
avintul vostru eroic uitaţi de fata înlăcrămată a soțiilor voastre si 
de spaima copiilor lipsiți de ocrotire, voi toţi cari v'afi ridicat mai 
presus de voi insivä pentru a sprijini pe umerii voştri numai vii- 
iorul ferii, voi sînteţi astăzi aristocrația Romăniei, oriunde v'ati îi 
născut, în palat sau în colibă, oricum v'ar fi fost viața pănă in 
momentul cînd aceiaşi primejdie va egalizat în aceiaşi nobleţă a 
inimii, oricum afi fi fost priviţi pănă acum. 

Si afară de această aristocrație pici mine nu vom putea să. 
cunoaştem alta, 


9 Ocicmbre 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 203 


N. Filipescu si literatura 
romănească 


La plecarea dintre noi a lui Nicolae Filipescu e bine să amin- 
tim ce-i datoreste şi literatura romineascä. 

Întăiu, însuşi talentul lui, El îl căuta la toţi poseurii şi far- 
soril cari aruncau ceva fumuri de metafizică întrun stil cu pretenţii, 
căci n’a fost cineva mai indulgeni față de aceste gaije tărcate, nici 
politiciani, nici artişti, —decit dinsul. Talentul îl avea însă el, de 
cite ori acest mare suflet era răscolit de furtuna unei convingeri, 
Căci talentul nu e aliceva decit putinţa ce o ai de a da glas unor 
puteri mai mari decit fine care fi-au luat în stäpinire sufletul întreg. 

Dar si altfel literatura noastră e indatorita lui Filipescu, 

“Epoca” lui dela 1888 a fost cel dintäiu ziar politic cu aleasă 
formă literară, cel dintăiu care a facut apel la scrisul tineretului 
înzestrat cu însuşiri în această privință si care a facut din acest 
scris marea atracţie a ziarului de luptă. Atunci încă nu se ştia că 
în locul acestor sforfari sufletesti ajunge ceva mult mai uşor de 
găsit: insulta. 

A editat cu cheltuiala sa cronica strămoşului ce i-a fost Cons- 
tantin Căpitanul, şi biblioteca lui, necontenit reînnoită, oglindeste o 
„conştiinţă care se cercetează necontenit şi o convingere care caută 
fără încetare cele mai bune arme. 

Si să nu uităm, în sfîrşit, că acest zguduitor ostaș al cuvîntului 
“iu a învăţat din nou, întors din Elveţia, unde studiase, a învățat 
din iubire şi eviavie acea limbă a noastră, căreia i-a smuls aga 
de bärbätesti accente. 

10 Octombre 1916, 


Dobrogea. 


Fiara bulgară n'a dormit. In timpul cînd Germanii, protec- 
torii tuturor civilisajiilor şi apărătorii tuturor drepturilor, puneau în 
picioare pe Ungur în Ardeal, cellait duşman îşi stringea carne de 
tun nouă, din satele lui pustiite de bărbaţi şi din deosebite pus- 
tiuri turceşti. Cum şi ce fel s'au petrecut lucrurile, — nu se stie şi 
nu se poate spune azi, dar de două zile ni se vorbeşte în comu- 


www.dacoromanica.ro 


204 Războiul nostru în note zilnice 


nicalele statului-major de o retragere nouă, întăiu la aripa slingă a 
noasira, apoi la centru si la dreapta, în urma unor noi şi furioase 
atacuri. 

Urăm, fireşte, ca şi această luptă să aibă acelaşi sfirsit ca 
aceia care a coborit in pămintui dobrogean pe atitea mii din năvă- 
litorii lui. Nu e de crezut măcar că Rusia ar putea lăsa să se des: 
chièä o ncuă şi largă poaria spre teritoriul ei însăşi. Sperăm, cu 
o rezguduilă incredere, în vestile mai bune pe care va sti să nile 
procure avintul soldaţi!or nostri şi vechea, marea experinta a vité- 
jilor nosiri aliaţi. [ar pe toţi cei cari au luptat pănă ce orice impo- 
trivire a fost zădarnică pe locul unde şi-au cheltuit atitea silinti- 
îi cuprindem în recunoştinţa noastră veșnică. 

Orice rău are însă si un bine. 

In luptele din August şi Septembre ca şi în cele noi plătim 
încă odala această Debroge, care e peniru existența economică şi 
politică a ferii noastre o necesitate, o elementară si o absolută 
necesitate, | 

La 1878, cînd congresul din Berlin ni-a atribuit-o, sîngele romä- 
nesc cursese pentru infringerea Turciei şi liberarea acestei Bul- 
garii nesăjioase. Nu primiam un dar, ci o răsplată cuvenită si, cum 
se ştie, o despăgubire pentru alte sacrificii ale noastre. 

Bulgarii, cari îşi croiseră o ţară de la Marea Egee pănă la 
gurile Dunării, zu polrivit însă această luare în stäpinire a unei 
provincii în care şi atunci ei erau în minoritate şi pe care la cdde- 
rea Statului bulgar, acum jumătate de mileniu, Tarif lor m'o stäpi- 
miau, ca o despoiere a lor. De aici continue intrigi şi ameninţări. 
Asigurările ce ni se dădeau cînd şi cînd, în momente grele pen- 
tru dinsii— ele s'au dat, formal, regelui Carol, în 1913 — n’aveau 
nicio valoare de sinceritate. Dobrogea era cuprinsă in margenile 
hotärîte de Iredenta bulgărească. 

Fafa de astfel de vecini se impun garanţii militare, Le-am 
luat în 1913, în alfa parte a acestei Dobroge, unde, si acolo, ele- 
meniul bulgăresc e în cea mai mare parte de colonisare nouă sau 
foarte nouă: 

Furia bulgărească a crescut şi mai muli, şi azi, călare pe 
în dărătnicia germană, ea pleacă la <reocuparea> Dobrogii, a Dobro- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 205 


gilor amindouă, cu gîndul de a da o raită, în stilul lui Asparuc 
stramosul, şi pe la Bucuresti. 

Noi apărăm o provincie pe care Europa ni-a dat-o, — acea 
Europă din care făcea parte si Germania şi satelita ei austriacă, 
Noi reclamăm şi mai departe acele garanţii teritoriale care ni sînt 
smulse în momentul de față, le reclamăm şi mai tare decit in 1913, 
după ce sa văzut încă odată ce vecini mincinosi şi periizi avem 
ia hotarul nostru de Sud. 

Vom ajunge Ja capăt, cu oricite sforfari şi peste oricite sufe- 
rinţi. Planul de dominație universală al Germaniei nu va izbuti, pen” 
tru că lumea nu-l primeşte, nu-l poate primi, mare de ce să-l pri- 
meascä. Şi atunci ziua socoteiilor va sosi. Dobinda se ingreuie, şi 
ea va fi strivitoare pentru cel care, la urmă, va fi silit să pla- 
feasca. 

Si atunci şi din partea aceasta vom avea linişte. In tarina 
Dobrogii am coborit mii din ai noştri, nationalisind-o pentru tot- 
deauna. Şi Ruşii îşi vor aduce aminte veşnic de ce au căzut aicea 
atifia din soldaţii ior, ucişi de cele mai ingrate arme. Dar Bulgarii, 
cu Turcimea şi Nemfimea jor ajutătoare, isi vor da samă că au 
îngropat în Dobrogea rivnitä de ei cu patimă mai mult de cit ati- 
tea trupuri de soldaţi: că au îngropat o ambiţie nedreaptă si o 
nebună lăcomie. 

11 Octombre, 1916. 


Locui cel mai bun. 


Multă lume caută astăzi care e locul cel mai bun şi umblă 
de colo colo dupa dinsul. 

Dacă e vorba de locul unde nimic din imensa suferință a 
omenirii nu te poate atinge, de locul unde nu fi s’ar cere nimic din 
sacrificiile cu care e dator fiecine, acest loc nu se găsește nicăiri 
pe acest biet pămint scăldat pănă 'n adincurile lui in singe. Dela 
un capăt ia cellalt al lui umblă soarta grozavă care pedepseşte pe 
om pentru că a trăit prea bine şi a voit încă mai mult, 

Nu, în zădar mergeţi cu chibzuielile voastre înțelepte ca să 
găsiţi locul unde, oameni fiind, aţi fi scutiți de tot ceeace a căzut 
asupra omenirii şi, membri ai unei naţiuni, v'ar fi iertat a-i refusa 


www.dacoromanica.ro 


206 Războlul nostru în note zilnice 
== 


tot ce aveți, tot ce puteţi. Cine se furiseazä si se strecoară va fi 
atins întocmai ca şi cellalt, dar într'o formă brutală potrivită cu 
miselia lui si fără onoarea de care patimile celorlalţi sînt incon- 
jurate. 

Totuşi este pe lume un loc foarte bun, foarte bun oricînă, 
mult mai bun în vremi ca acestea. 

ÎL ştiţi toți aceia cari aţi pierdut ceva strîns legat de inima voa- 
stra, toți aceia cari afi văzut pierind o mare si luminoasă speranţă, 
toţi aceia asupra cărora vre una din înfățișările groazei a apăsat. 
Vine un moment ca acesta cînd în jurul tău tot ce ţi-a fost pănă 
atunci viața s'a năruit, cînd toate obisnuinfele tale au fost rupte, 
cînd numai departe peste adinci prăpăstii se vede o altă viaţă. In 
golul produs deodată prin lipsa fetelor şi lucrurilor iubite, poţi inla- 
tura întrun singur fel pornirea desnădăjduită care te rătăceşte 
necontenit pana te sfarma. 

E sfinta beție a muncii, acea încordare supremă, nebună, care 
nu lasă întrare nici unui gind tulburător în locul unde, la lumina 
egală a unei constiinfi hotărite, trupul si sufietul dau tot ceia ce pot. 

Aşa au putut trăi oameni cari închiseseră abia în mormint 
tot ce aveau, oameni cari supravietuiserä celor mai teribile ruine, 
şi oameni cari treceau ca pe un viri de sabie peste cele mai îngto- 
zitoare genuni au ajuns fara nici un fior la capăt. 

E aşa de aproape de noi acest loc, fiindcă este înlăuntrul 
nostru însuşi... 

21 Octombre, 1916. 


Părinţii noştri, răbdătorii... 


A spus un cugatător frances că puterea pe care şi-o simie 
oricine în ceasurile grele nu e numai a lui, ci şi a tuturor celor 
ce au fost înnainte de dinsul, că hotărîrea, bärbälia, neînduple carea 
strămoşilor .sînt sprijinul cel mare în clipa cind puterile sufleteşti 
ale unui singur om sunt prea slaba ca să sprijine povara pe care 
vremile au lăsat-o pe umerii lui. 

€ foarte adevărat: zile ca acele” pe care le trăim noi veri- 
fica — peste tot ce ascunăs cineva, —au numai persoana lui, dar 
Şi neamul de unde cu adevărat se trage. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 207 


———= 


Clasa noastră stăpînitoare e foarie amestecată. Sint unii ai 
căror innaintasi au venit din cine stie ce Fanar care cunoaşte 
numai două atitudini: irulia cînd Soarta zimbeste, desnädejdea, 
deserjiunea, ascunzätoarea, cind ea, zeiţa cea temută, îşi increfeste 
sprincenele. 

E natural să se petreacă acest lucru, şi cei cari critică nu-şi 
dau samă în de ajuns că el e inevitabil, că nu se putea să fie 
alitel. 

Ceilalţi însă, cari sînt în adevăr de aici, chiar dacă s'au intim- 
plat şi încrucişări, aceia vor putea să se impofriveasca, aşa cum 
ni se cere, aşa cum cea mai elementarä datorie de morală poli- 
ticd si de onoare ni impune, pănă la capăt, orice ar fi. 

Căci doar două generaţii de au trăit în linişte pe acest pămînt, 
Nu mai vorbim de vicisitudinile anilor, mai apropiaţi, 1877 si 1878. 
Dar dela 1856 în urmă ce întîlnim alia, din veac în veac, adesea 
din deceniu în deceniu, decit năvăliri şi încălcări, decît cotropiri şi 
suferințe, decit omoruri si distrugeri pe acest pămint asupra căruia 
s'au gramadit mai multe furtuni poate decit asupra ori-cărui altuia? 
Şi ele n'au întimpinat aici, în nicio clasă socială, ia indigeni, la cei 
răsăriţi din acest pamint chiar, o desperare care să nu mai vada 
înnaintea ochilor. Cei mai mari dintre cei vechi au ştiut de ama- 
rul infringerilor si de acea suferință fără nume, care e desțărarea, 
pribegia. Pribeag a fost Mihai însuşi, si nu numai odată şi nu înts'o 
singură străinătate; pribeag şi orfan a fost Ştefan. cel-Mare, pribeag 
fără boieri şi fără oaste în mijlocul chiar al unei glorioase Domnii, 
pribeag singuratec prin codri pustii, Si au crezut, au staruit, au 
razbit. 

Să lăsăm ia o parte din orice grijă a noastră, la o parte și 
din critică pe cine n'a căutat aici decit laptele şi mierea ceior două 
Valahii. Ceilalţi să ne stringem laolaltă în faţa vijeliei, chiar daca 
träsnetul ar crăpa în două copacii supt cari ne adăpostim. Să ne 
stringem şi să ținem piept! 

Si întru aceasta avem cine să ne ajute: Părinţii noşiri rab- 
dătorii. 


12 Octombre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


208 Războiul nostru în note zilnice 


Distrugerea Armenilor din Turcia. 


Autorul cărticelei <Ultimele măceluri din Armenia», apăruiă 
în limbile englesä şi francesa, d. Herbert Adams Gibbons, e un 
foarte bun cunoscător al Orientului turcesc. Si nu poate fi bănuit 
de părtinire, căci, într'o scriere despre <Începuturile Imperiului Oto- 
man», de care m'am ocupat aiurea, în Buletinul Institutului Sud- 
Ost-european, el a susținut tesa că zişii Otomani nu sînt nişte 
barbari aduşi de vintul năvălirilor, ci adevăraţi urmaşi ai vechilor 
locuitori, Grecii, şi că deci nu e niciun motiv ca ei să fie izgoniți 
de pe brazda lor stramoseasca. Si el spune şi în preambulul ace- 
siei scrieri că, încredințat de bunele intenții ale Junilor Turci, i-a 
sprijinit pănă Ja ascunderea lucrurilor, adevărate, care li puteau 
face rău, 

Dar a văzut, în 1909, ucizindu-se ¢reizeci de mii de Armeni 
loaiali la Adana, in Asia-Mică. Indignarea sa datează de atunci. 
Astăzi vrea să arate cu fapte, spuse liniştii, trei lucruri: că dis- 
trugerea Armenilor în 1915 s'a facut după un plan, că <aproape 
un milion? de oameni au căzut victime ale cälällor și că un ase- 
menea fapt <n'are precedent în istoria modernă”, 

1914, recrutare a Armenilor, chiar, a celor cari-şi plătesc 
scutirea. April 1915, ordin de a se preveni o mişcare a celor 
rămaşi acasă, adecă de a ucide, fără distincție de vristă şi sex, 
Oamenii erau sirinşi undeva in margenea oraşelor şi doborifi ca 
nişte cini turbafi de amicii cultei, creștinei Germanii, în momentul 
cînd armata Sultanului şi a lui Wilhelm al II-lea colaborau. În cen- 
trele mari se porunceste o <mutajie», ca aiurea, în aite vremi, ori 
se comite asasinatul ja domiciliu. Pana şi lucrătorii mobilisati au 
această soartă, 

Guvernul „felicită pentru... «represiune», 

Familiile—ca şi, pa urmă, familiile greceşti, din care, iarăşi, 
un milion de oameni a perit—sint <deportate»... spre Mesopotamia 
si ucise prin nemincare şi oboseală. Biciul, baioneta ajută. Dru- 
mul e sămănat de cadavre. Bătrini, femei însărcinate, copii, bolnavi 
sînt minati astfel pănă li se curmă suflarea. Curzii, duşmanii ere- 
ditari, se fin, ca un zbor da corbi, pa urma sutelor de mii de neno- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 209 


rotifi „Nu se poate închipui“, spune o doamnă englesă, «ca fiinţe 


omeneşti să lase măcar fiare salbatéce a muri de moartea aceasta». 
Şi autorul aruncă fățiş răspunderea asupra Germaniei, asu- 


pra ambasadorului imperial la Constantinopol, Wangenheim, asu- 
pra negustorilor şi viitorilor exploatatori agricoli, cari nici în Greci, 
nici în Armeni, nu vor să afle rivali în subjugarea economică a 
- Orientului... Pe alocurea ofițeri germani au tras cu tunul asupra 
biefilor oameni nevinovaţi şi consulii g2rmani au verificat mäcelul. 

12 Octombre, 1916. 
Constanta. 


Nu e nimeni care să nu fi aflat cu durere pierderea, de sigur 
răpede trecătoare, a Constanţei, 
Acest frumos oraş de pe malul Mării Negre era creatiunea 


noastră. Am găsit un biet tîrg turcesc, unde se opriau citeva iuntrii 
- fără adăpost, si în mai bine de jumătate de veac, cu bani grei 
din sărăcia noastră, am făcut un centru înfloritor, un mare port, 


în care unii vedeau o viitoare rivală a Odesei înseşi. 
Astăzi printre ruinele făcute de luptă se poartă acolo horda 


bulgară ca să vadă ce na fost în stare să facă însăşi pe tot tär- 
mul care-i aparține şi ce nu va fi în stare, cum îi e firea, să facă 
niciodată şi nicăiri. 

De-a supus soarta la o grea încercare. Dar ea, departe de-a 


ne despera, nu ne descurajează. 
Au văzut alţii, mai tari decit noi, lucruri mai greie pentru 


mindria şi interesele lor. Franţa şi-a văzut usinele confiscate, como- 
rile de artă risipite, biserica de încoronare a vechilor ei regi sfir- 
tecată şi pingărită, mii de, cetățeni minafi în robie şi desonoare. 

Si ea resistä, si resistă alfii prin acel miraculos resort care 


e pentru om credința în drepfui iui nestramutat. 
Aliaţii noștri, feciorii marti Rusii, au avut o clipă neprielnică. 


Vor şti s'o răsbune şi să stabilească din nou prestigiul Împărăției 


în acest Orient balcanic 
Şi va veni în curind vremea cînd in această Constanfä, libe- 


rată şi curăţită, vom pune în umbra steagurilor umflate de victorie 
cununi pe mormintele acelor cari la 10 Octombre 1916 au singerat 
fara a putea smulge victoria. 

13 Octombre 1916. 


www.dacoromanica.ro 


210 Războiul nostru în note zilnice 


Doi spanioli despre Francesi. 


Perez Galdos scrie pentru Spanioli aceste rînduri pe care 
cu folos le pot citi si alţii: 

«Ni trebuie să lucrăm mult, dar mult, mult, ca să ni punem 
la nivelul naţiei vecine (Franța). Spiritul de imitație şi snobismul, 
foarte puternice în societatea noastră, ni permit totdeauna să ni 
îns uşim modele si tot ce e exterior, superficial, frivol în civilisatia 
francesă. Dar aceasta n’ajunge. Trebuie să dăm vigoare sufletelor, 
trebuie să facem ca rasa să simtă räspunèerile rolului cetățenilor>, 


* 
Li * 


Şi alta, a fui Blasco Ibanez: 

«Franţa nu e nici un bulevard, nici un restaurant de noapte, 
unde trece valui călătorilor. In dosul acestui Paris pe care-l gustă 
cu desldtare tot universul, direct ori prin romanul plăcut şi calom- 
nios, este adevăratul Paris, pe care numai rari străini îl cunosc. 
Acesta dirige Franța, acesta s'a pus în planul întăiu cînd a venit 
ceasul primejdiei şi clipa jerifei. Parisul care se culcă de vreme 
şi se trezeşte cu noaptea ’n cap. Parisul care lucrează, Parisul 
burghez, care păstrează mai bine decit orice alt oraş virtuțile 
batrine ale vetrei, Parisul mulțimilor muncitoreşti gata să primească 
orice ideal generos, dispuse la sacrificii epice pentru apărarea: 
pămîntului naţional, 

Si, în dosul acestui Paris, aproape necunoscut, e Franţa 
imensă, şi ea ignorată de lume, Franţa cîmpiilor şi a oraşelor mici, 
econoame, muncitoare, cumpătate, mina fara sfîrşit, din care nea- 
mul scoate în clipa primejdiei blocurile nezguduite ale apărării sale», 

13 Octombre 1916. 


In ce stă speranța? 


Speranţa nu e pentru oameni, din mila lui Dumnezeu, o min- 
giiere numai, ci şi un sprijin. Mu e adevărat deci că poate înşela, 
atunci cînd ea ne susţine aşa de mult. 

Da, este şi o speranță care înşală. N'ai muncit cît trebuie, 
n'ai pus în fruntea ta pe cine se cuvine la ceasul cînd se cuvenia,. 
n'ai ascultat, nu te-ai arătat gata la jertfä, n'ai chibzuit cu intelep- 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 2il 


ciune si n'ai lucrat cu hotărire. Si totuşi aştepţi să meargă bine, 
cei faptelor să răsară dela sine, fără nicio bază mai veche şi fără 
un continuu ajutor al tău, 

Da, această speranţă înşală, 

E una însă care pănăla moarte întovărăşeşte pe cine a fost 
binecuvintat cu dinsa. 

Ea pleacă dela credința că lumea nu e un cîmp de întrecere 
al fiarelor, un iad al uciderilor, pingaririlor şi daspoierilor, că nu 
e dé ajuns arma cea mai bună ca s'o facă roabă intereselor şi 
poftelor tale. Că mai presus da toată aceasta mare a sing2lui, de 
aceste izvoare nesecate ale lacrimilor ese un scop al lumii şi că 
acest scop este bun. 

Şi ai speranța, care nu poate apuna, că totuşi acest scop 
va fi atins! 

14 Octombre 1916 


Pentru a ni iubi ţara... 


Încercări grele au venit asupra noastră, şi biruința asupra 
for, azi sau mai tirziu, nu poate veni din făgăduelile şi măgulelile 
nimänuia, ci numai din silinfile necurmate şi devotamentul fără 
margeni ale fiecăruia. 

Cînd alt cer se va bolii asupra lumii, nu acest negru cer de 
furtună sfisiat de dungile de foc ale ghiulelelor şi înroşit in toate 
zările de sălaşuri omenești care ard, vom avea de plins multe şi 
pe mulţi. La fiecare pas va fi o ruină de ridicat în picioare, o 
viață omenească de pomenit şi de înlocuit. 

Dar pentru toți un mare folos moral va ieşi din aceasta gro- 
zăvie. , 

Nu se poate zice că n'a fost patriotism in multe din ţerile 
Europei. Ce alt sentiment a făcut sute de mii de oameni să lase 
totul pentru a se gindi numai la apărarea şi ocrofirea pămîntului 
pe care sau născut si de care-i leagă fiecare fibră din fiinfa lor! 

Acest patriotism era întreținut prin aminiiri care erau ale 
tuturora, vechi şi sfinte amintiri, de sute de mii de ani. Si era 
hrănit mai ales prin conştiinţa unni munci solidare, al cării căştig 
$i a cării onoare, ale cării progrese zilnice făceau parte din bogä- 
ţia materială şi morală a fiecăruia, 


www.dacoromanica.ro 


212 Războiul nostru în note zilnice 


e —D e oo 


Acum s'a adaus ceva, mai nobii şi decit sacrele amintiri, mai 
fare şi decit legătura de fier a muncii răsplătitoare. S’a adaus 
suferinfa, marea suferinta, al cării capăt nu se poate gici, a cării 
mărime nu se poate măsura. 


* 


La noi aici, cultul pios al amintirilor a cam lipsit. Şi la muncă 
abia de ascultăm pe cei d'infăiu sfătuitori şi dätätori de exemplu. 
lar, dacă sporul ei este mare, ştiu toți că rodul lui nu se împarte 
în așa fel încît fiecare să se simtă tovarășul, fratele celuilalt. 

Si ni-a mai lipsit şi puterea care singură putea înlocui pe 
toate celelalalte: suferința. Puşi supt ocrotirea Europei, apärafi 
apoi de o ligă a Păcii, am trăit jumătate de veac scutiți de toate 
furtunile, de toate valurile, 

Şi aceasta, causă a demoralisării, oriunde, a impiedicat această 
societate de a putea să deie oricind, imediat, spontaneu, în măsura 
cea mai mare, acel patriotism care singur poate ocroli ferile mici. 

Acuma Dumnezeu se îndură de noi. El nu mai fine departe 
de noi minile lui care învie şi întăresc, încercările lui grozave care 
ridică din mormîntul lenii pe acei care mai au o menire de înde- 
plinit pe lume. Şi-a adus aminte de aceia pe cari i-a pedepsit aşa 
de mult timp fiindcă nu i-a socotit vrednici de binefäcätoarele lui 
pedepse. 

Sute, mii de oameni își varsă singele—din acest puţin şi 
scump singe al nostru—ia fiecare zi; haina de doliu îmbracă pe 
văduvă şi orfani; cei mai fericiji dinfre părinţi duc încă dorul vre- 
unui cămin părăsit, vre-unor comori amenințate şi risipite. Ochi 
cari s'au iubit asa de mult nu se vad cu lunile, poate nu se vor 
vedea cu anii, şi poate niciodată nu se vor vedea. 

Să nu blăstămăm. Să mulfamim. Căci numai aşa, prin sufe- 
rinfa pe care toți o purtăm pentru acelaşi motiv, prin apărarea 
insingeratä a fiecării bucăţi de pămînt, prin confundarea în aceiaşi 
ruină a stăpînirilor noastre, numai aşa vom putea ajunge fraţi 
drepți pe acest pamint pe care insfirsit îl vom iubi cu toţii. 


44 Octombre 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 213 


Recunostinta de săibateci. 


La Sofia se ridică, în mijlocul oraşului, o mare statuie care 
înfăţişează pe Alexandru al II-lea, creatorul Bulgariei moderne, prin 
jertia a citeva sute de mii de ostași, pe “Țarul liberator». Cate- 
drala de alături e închinată patronului celui mare al Rusilor «frați»: 
Sfintului Alexandru Nevschi. Şi, acum vreo douăzeci de ani, a fost 
o zi cînd, după o trecătoare împotrivire față de voia hofarifoare a 
Rusiei, un lung alaiu de mulțime s'a oprit rugätoare la consulatul 
rusesc şi a îngenunchiat în noroiul gros al străzii. 

Acuma sliri fudule trimese din Sofia la gazeiele germane arată 
cu cîtă bucurie spircuie soldaţii bulgari, cu toții cărturari—şi ăştia 
cu <Kuliur a lor! — pe <analfabeţii» Tarului.,. 

Rominii nu s'au gindit numai la ei înşii cînd au întrat în răz- 
_ boiu la 1877 contra Turciei. Am tipărit de curind textul circulării 

prin care Kogălniceanu, ministru de Externe al unui Stat mic, se 
ridica singur pentru a protesta in fata Europei contra acelor mace- 
luri de creştini care atingeau mai ales pe Bulgari. Si mai tărziu, 
ştiind bine de ce am adus 'acele jertfe grele si am riscat însăşi 
existența Statului romin, el numia Bulgaria: <fiica noastra>. 

Asfâzi presa bulgărească numește Romănia <o încurcătură 
geograiică> şi cere, în numele unei opinii publice unanime, ca ea 
să fie distrusă pentru <pacea Orientului». 

Vor zice ei—si poate şi unii dintre noi: ce să facem ? Aceasta 
e politica. În ea—internă ori externă—nu întră recunoştinţa. 

Dar, iata, Grecia, condusă de un cumnat al Suveranului care 
a poruncit scăldarea în singe a lumii, Grecia, care-şi are — nea- 
părat—un tratat de asigurare şi de compensaţii, Grecia, care e zil- 
nic inspăimîntată şi momitä de propagandă germană, nu poate lucra 
conira Franciei, Angliei şi Rusiei, Si aceasta pentru că ele au 
creat-o prin biruința lor dela Navarino asupra Turcilor. 

lală Statele-Unite, cu milioanele lor de locuitori germani cu 
atitea legături şi interese economice care duceau spre Berlin. Ele 
favorisează în neutralitatea lor pe Francesi, Pentru că la biruința 
lui Washington, întemeietorul! Republicei, au contribuit luptind un 
Lafayette si un Rochambeau. 

Dar pănă si bestiile nemiloase au acest sentiment. 


www.dacoromanica.ro 


214 Războiul nosiru in note zilnice 


Acum vre-o jumätate de veac, Parisienii admirau la Grădina 
„Plantelor“ o privileste duiosă, Ua imens tigru tinder asculta ca un 
copil sfios de o cățeluşă roşcată care-l observa sil ,pedepsia“. 
Cafelusa aceia, cu care sta în aceiaşi cușcă, alăptase pe tigru. 

Si ceia ce fiara asiatică făcea din instinct, oamenii «Kultur» 
ei balcanice n'au înțeles cit de putin că sunt datori să facă față 
de Rusia şi Romănia. 

15 Oclombrie 1916. 


Şcoala germană în Romănia 
— după o publicaţie nouă — 


D. Onisifor Ghibu, ale cărui lucrări cu privire la învățămîntul 
din Ardeal constituie un mijloc de informaţie bogat şi sigur, se ocupă 
acum, cu îngrijorarea unui Romin cu tragare de inimă pentru vii- 
torul poporului său, de alcătuirea şi desvoltarea, starea pănă la raz- 
boiu şi mai ales de tendințele invätämintului german în Romănia şi 
Osa scoate şi conclusii de un radicalism absolut, care sint nece- 
sare însă fafa de alt radicalism, cu altă origine si cu alte scopuri. *) 

După părerea noastră, nu se poate făgădui niciodată unor 
cetățeni străini, aşezaţi provisoriu intr’o țară, pentru cîțiva ani, în 
jurul unui izvor de producție sau în legătură cu o misiune econo- 
mică definită, dreptul de a-şi cresie copiii potrivit cu nevoile ferii 
din care poate i-au adus si unde, ori-cum, au de gînd să-i ducă 
innapoi. Statul are numai datoria de a supraveghia igiena şi mora- 
litatea si de a înlătura, cu cea mai maire energie, orice jiguirei s'ar 
aduce lui şi rasei pe care o reprezintă, orica pagubă ce s'ar face 
intereselor şi ‘indreptarilor sale. 

Dar şcoala germană din Romania, scoala de toate gradele $i 
varietățile, care este, după însăși mărturisirea organisatorilor si con- 
ducătorilor ei, <cea mai mare alcătuire şcolară garmană>, «cea maf 
mare şcoală germană din străinătate» (pp. 53, 69), n'a pornit dela 
asemenea colonii străine, pentru nevoile lor interne. Căci altfel ar 
fi cu neputinţă ca, atunci cînd in Statele Uaite, imansa R=publică, 
cu milioane de Germani, se află numai 4.000 de şcoli germane cu 
300.000 de şcolari, cînd în Rusia sint doar 62 de şcoli cu 11.000 
de şcolari, cină în Turcia tuturor străinilor sînt 6 şcoli cu 1850 

1) Școalele germane din Romănia. Bucuresti, 1918. i 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 245 


de școlari— à. Ghibu dă si alte statistice—, Romănia cea mică să 
aibă în peste 30 te şcoli sproape 10.000 de şcolari. De almin: 
ferea cine cercetează din punct de vedere naţional! pe acești $co- 
Jari vede lesre că imensa Jor majorifate e alcătuită din fiii cetäte- 
nilor remini sau ai siräinilor fără protectie.—si unti și alții avînd” 
a tradi aici şi neputind primi o creşiete care-i face cel puțin nefo- 
lositori sub raportul naţional, dacă nu chiar periculoși. 

Aceasia creştere o arală autorul din ce se compune si pe 
ce se razimă. Şcolile „evangelice“ sau «catolice», dar mai ales cele 
d'intăiu, n'au de fept scopul confesional scris pe firmele lor. De si 
cuprind, ca element străin, şi Germani din Germania si Sasi din 
Ardeal si cîțiva Austriaci, ele servesc ideia germană, în calea ei 
triumfătoare dela un capăt la altul, 

Si pentru aceia si sînt întemeiate, chiar unde colonia stră- 
ind lipsește aproape cu lotul, fiind un singur pretext. Pentru aceia 
primesc subvenţii dela Statul german. Pentru aceia sînt inspectate 
de inspectori germani. Pentru aceia mai mult de trei pătrimi din 
profescri sînt numiţi dela Berlin. Pentru aceia colorile germane 
împodobesc säpcile. Pentru aceia seful întregii organizaţii e minis- 
trul german. 

Astfel de școli nu pot fi admise însă de un Stat conştient 
de chemarea lui nici în baza lor, nici în felui de întreținere, nici 
în program, nici în tendințe. A le desființa ar fi un act de vio- 
lentä, a le reduce la singurul lor drept e un act de prevenire nafio- 
nală. Clientela Jor şcolară va fi ea compusă numai din fiii necetă- 
tenilor, — Statul e numai un supraveghetor de ordine; un singur 
elev apartinind altei cetăţenii sau celei rominesti trebuie să aducă 
prefacerea totală a şcolii. Şi anume, în cazul din urmă, de oarece 
Statul romin nu poate înţelege decit un sigur fel de a-şi pregăti 
viitorii cetățeni, programul lui întră în vigoare neapărat şi imediat. 

Aşa înțelegem problema pe care prelioasele statistice şi infor- 
ma{ii ale d-lui Ghibu o pun iarăşi petapet și careva trebui poate- 
discutată în curind, cu toată seriositatea cerută. 


15 Octombre, 1916, 


www.dacoromanica.ro 


216 Războiul nostru în note zilnice 


> 


Turcii «culturali». 


Intr'un colţ de Romănie ameninţată, au sosit, între alţi priso- 
nieri, un grup de Turci pirpirii si rebegifi, cari păreau că pling 
după splendoarea cerurilor patriei lor. 

Sint deci si în Ardeal, supt pajurile celor doi Impărați creş- 
tini, Turci, bieţi Turci inconstienti din Anatolia depărtată. Trag si 
ei cum pot şi mor în văile reci. În Dobrogea divizii întregi din ai 
lor au fost minafi să acopere prin jertfirea lor supusă înnaintarea 
Bulgarilor, ostaşi de rangul al doilea, şi a Germanilor, cari sînt 
de rangul întăiu ei singuri. Ai noştri îi culegeau, cînd era cald, la 
fintînile unde alergau cu giturile arse de trudă, iar acum ei se 
zgribulesc pe ruinele victoriei cistigate cu ajutorul lor de supunere 
oarbă, laşă. 

Galiţia e plină de ei. Fiindcă în fata oştilor austro-germane 
se află Ruşii, s'a crezut la Berlin că în aceste suflete vestede se 
mai poate înviora fanatismul sälbatec al strămoşilor contra «Mose 
covului* cotropitor, si, nedobindindu-se aşa de mult, antreprenorii 
de măceiuri duc înnainte nesfirsifa îndurare a robilor fără glas. 

Multämire au puţină acești colaboratori la *intinerirea> şi <în- 
naltarea> lumii. Dar cîte un jaf la o lună şi, ceva mai des, plăcerea 
de a tăia nasuri şi urechi, de a răscoli prin märuntaiele duşmanilor 
lui <Hagi-Ghiliun», Sultanul cel grozav dela Berlin. 

x 

€ mult de cînd Turcii n’au călcat aceste paminturi de inflo- 
ritoare viaţă creştină, de înnaltă conștiință europeană. Pe la Lem- 
berg n'au fost văzuți de peste două sute de ani, cînd pentru ultima 
oară au atacat acolo Polonia. Prin Ardeal, unde au stăpinit odini- 
oară, nu s'a purtat de peste un veac umbra lor aducătoare de 
moarte. Si nici la noi n'au <dat Turcii?, rămaşi în proverbui care 
lia ingropat mărirea, de peste cincizeci de ani. 

Nici într'una din aceste feri care au jertfit asa de mult ca 
să scape de dinsii n’ar fi pătruns niciodată neferii lui Enver dela 
Stambul, dacă, în setea ei de a cuceri, de a distruge, de a se 
răsbuna şi de a băga spaima, nu i-ar îi căutat metoda germană 
de războiu, Ea e aceia care face azi progresului omenesc scumpul 
dar al Turcitor <culturali>, cu apucăturile lor speciale... 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 217 


Şi, cînd îi vede pierind de frig, de foame şi de glonţ, aliatul 
care i-a angajat ride pe ascuns, Doar, dacă astăzi îi sint de nevoie 
pentru a ne prăda şi ucide pe noi, mine coloniştii germani se pot 
aşeza mai comod în văile, rămase “fără locuitori, ale Anatoliei rodi- 
toare... 

16 Octombre 1916. 


Cînd nu înțelegem... 


Desigur că în tot ceiace vedem sînt iucruri: al căror înțeles 
deplin nu-i putem deslusi. Noi am fi făcut altfel, noi am fi ştiut 
să atingem ce nu s'a atins, să împiedicăm ce nu s'a împiedicat. 
Si de ce cutare n'a facut acest lucru, al cărui foios pare fot așa 
de evident cum pare posibilitatea lui? 

Si ne trudim, ne obosim, ne mîncăm aga... Apoi, comunicind 
altora tot ce ne doare si ne îngrijeşte, provocăm în sufletele lor 
aceleaşi chinuri de întrebări fără răspuns, de probleme fără soluţie. 

E o stare bolnavă, şi ea trebuie să înceteze. 

Mai la urma urmei, cu armă sau fără armă, ucigind pe dus- 
man ori ajufind pe cei ce dau piept cu dinsul, sîntem toţi soldaţi, 
soldaţi devotați, desbräcali de orice interes personal, al maicei 
noastre Romănia. 

Observati ce face acela care e azi cel mai mare prinire toți: 
soldatul. El nu întreabă, el nu se tulbură, nu se chinuieşie. Ştie 
că nare dreptul, şi n’are nici timpul, Pe locul lui face tot ce poate, 
—pănă la moarte. Şi i se pare si lui că e destul. 


O, de l-am imita toţi! De-am renunţa la ce scapă competenţei 
noastre, la ce trebuie să-i scape., De ne-am hotări la un singur 
lucru: Să înțelegem că sînt atitea lucruri pe cari nu putem şi nu 
sîntem datori să le înţelegem... 

16 Octombre, 1916. 


Austro-Ungaria si Germania 


In cărticica sa «Cucerirea Austro-Ungariei de Germania? (La 
conquête de l'Aufriche-Hongrie par l'Allemagne), Adrien Bertrand 
arată cum «Wilhelm al Il-lea, ai cărui soldaţi ocupă Noyon, Nis 
şi Varşovia, n'a stabilit cu adevărat dominaţia sa decît asupra 


www.dacoromanica.ro 


218 Războiul nostru în note zilnice 


“Vienei şi Budapestei>, că <el domneşte în Austro-Ungaria», că 
pentru dominaţia lui acolo se varsă atita singe al atitor neamuri. 

Autorul începe dela întrevederea dela Konopischt intre Împă- 
ratul german şi între nenorocitul visionar care credea că va fi 
Sub-Împărat al Orientului supt scutul prusian. N'am crede însă că 
acesta ar fi fost dispus, cum pretinde Englesul Steed, a-şi împărţi 
Statele numai pentru mulfämirea de-a asigura coroana copiilor lui 
născuţi dinir'o <mesaliantä?. 

Supraproductia germană e însă arătată cu dreptate ca una 
din causele de căpetenie ale atrocelui războiu actual. Neputin- 
du-se executa—din causa nesuccesului militar—planul de întindere 
a hotarelor fafa de dușmani, Germania are în vedere, prin crearea 
«Europei Mijlocii» economice, a-l realisa în dauna celui d'intăiu din- 
tre aliaţi, Monarhia habsburgică, Aceasta ar îi mîngăiată prin creş- 
terea Galiției cu Polonia rusească. 

Aşa fiind, încheie 3. Bertrand, se impune pentru aliați să 
scadă cif se poate, prin libararea integrală a popoarelor supuse 
Împăratului-Rege, această Ausiro-Ungarie care abdică în minile 
strivitorului ei protector. 

16 Octombre, 1916, 


+ 1. Sbiera. 


A murit la Cernăuţi batrinul, străbunul Sbiera. 

Dela dinsul, care a fost mulţi ani de zile profesor Ia Univer- 
sitatea din Cernăuţi, profesor de romineste în rominesfe şi cu 
hotărit, cu exaliat suflet rominesc, ni rămîn cärfi lucrate cu atita 
străduință, în rătăcirile de autodidact bizar ale autorului, încît la 
fiecare pas aproape cercetătorul metodic trebuie să se oprească 
pentru a culege o informaţie rară, o vedere dreaptă, uneori şi o 
propunere ingenioasă. Istoricul literaturii noastre mai ales se va 
opri totdeauna în puncte de amănunte la opera în care răposatul 
şi-a strîns resultatele de învăţător, 

Dar Ioan Sbiera era interesant prin el însuşi şi va rămine 
astfel o figură originală în viața Rominilor din Bucovina. 

Pornit dela sat, în vremea cînd bătea pănă şi pe acolo un 
vint puternic de romantism national, el s'a purtat un timp cu cojoc 
şi jurcă, strabatind locurile, unde şi dincolo de hotarele micei sale 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 219 


pu 


Bucovine, putea să afle graiu romănesc si rosturi romänesti. Pe 
urmă s'a aşezat în Cernăuţi, unde a rămas pănă Ja sfîrşit un cre- 
dincios îndără!nic şi neînduplecat al vechiului crez cultural şi poli- 
fic, cu ideile lui, cu graiul lui particular, cu ortografia lui individuată, 

Lucrurile fui toate le spune el însuși intro carte tipărită 
pentru prieteni, in care interesante şiiri despre vremea lui sînt 
amestecate cu naivităji fără păreche si cu nevinovate cruditäfi, 
care făceau să ridä şi pe aceia cari aveau astfel tot respectul 
peniru acest om onorabil prin vrista, munca si caracterul său. 
Cindva însă această autobiografie va fi foarte căutată ca să se 
ştie— ceiace pe alia cale desigur nu se poate afla—cum s'a însurat 
un profesor romin din Bucovina, cum i s'au născut copiii— sînt 
pentru aceasta paragrafe speciale—, cum i s'a desfăşurat cinstita 
$i frumoasa viață de fzmilie şi cîte altele. 

La Cernăuţi Sbiera şi avea casa lui, unde slăbiciunile l-au 
oprit cu totul ultimii zece ani de zile. E în strada Sbiera și se 
chiamă, după voia lui, Palatul «Sbierenilor>, a căror genealogie e 
însemnată jos pe o placă. Aici trăia batrinw, cu devotata lui soție 
şi cu cîţi copii puteau rămîne lîngă dinsul, aici îşi avea primitorul 
salon, bogata bibliotecă in care lucra şi între două lesinuri, iar, 
sus, cucurigul asironomic %e unde nu observa numai stelele, ci 
ci simfia ceva din legăturile nedesăvirşirii noastre trecătoare cu 
eternitatea infinila, — privilegiu al marilor talente si al vristelor 
mari, 

Acuma, în cele mai grozave ceacuri pentru neamul pe care 
l-a iubit cu cea mai curată dragoste, el a culcat pe căpătiiul odih- 
nei nctulburate pletele Jui lungi, albe de patriarh. De sigur că nu 
mai are durerile noastre, dar poate că vede cu un ceas mai inna- 
inte speranţe pe care încă nu le-am descoperit. 

17 Octombre, 1916. 


Cartea cea mai noua 


a lui Pierre Loti, 


lată unul care şi-a plătit şi datoria de ofiţer si aceia de scri- 
ilor. Oprit întrun serviciu oarecare, bine ocrotit, batrinul căpitan 
de corabie lulian Viaud, a cerui primejdia si, cum n’a putut-o găsi, 
cu toată călduroasa lui dorință, sa apucat, ca Pierre Loti, ca scri- 


www.dacoromanica.ro 


220 Razboiul nostru in note zilnice 


itor deci, să cutreiere cîmpul cel nesfirsit al suferințelor, locul 
muceniciilor din fiecare zi, din fiecare ceas, pentru Patrie, Omenire 
şi Dreptate. 

Capitoleie răzlețe ale impresiilor lui culese pretutindeni se 
chiamă, în mănunchiul ce se oferă lumii, <Hiena Turbată». Este 
în adevăr o hienă fără crufare şi îără milă care străbate furioasă, 
turbată, țară de ţară, și unde trece iasă răul făcut fără scop, numai 
pentru a face rău, lasă civilisatii distruse si mii de vieţi omeneşti 
răpuse doar ca să se facă loc prăsilei sălbatice a ucigasei. Veacuri 
vor trece, şi nu se va uita supliciul pe care l-a impus omenirii, 
cu armele ştiinţei celei mai innaintate, pe care mintea creatoare 
n'a îmbogăţit-o de sigur pentru ca să dispară în chinuri tocmai 
rasele mai bine înzestrate ca infelegere cu simfire din cite le-a 
creat Dumnezeu. 

Felul de talent care a făcut vestit pe Pierre Loti nu se poate 
opri însă asupra acestei brutale forme de Segenerescenfa morală. 
Îi trebuie, din aceste suferinfi, altceva decit tragediile singeroase 
şi priveliştea atentă a acelor cari hotărăsc uciderile necesare şi 
măcelurile zădarnice. Glasuri duioase îl chiamă acolo unde se räs- 
tigneste slăbiciunea si unde frumusefa despletită plinge la picioarele 
crucii, 

Va zimbi astfel în treacăt puisorilor de Balgieni pribegi cari, 
la capătul lungii lor călătorii, cer să-i culce cineva; va pune o 
Hoare la căpătiiul unui husar de opisprezece ani, crescuti supt 
ochii Jui, se va Infiora de recele vint de moarte ce pătrunde prin 
spärturile catedralei dela Reims, mutilată de obuze. Altădată va 
trimite o umedă căutătură Oe părere de rău către ostrovul de feri- 
cire oceaniană, a cărui podoabă a perit supt bombardamentul cora- 
biei germane care trecea; va urmări cu un zîmbet dureros fetiţele 
care se încearcă a juca un danf copilăresc între ruinele dela Ypres, 
unde s'au îngropat splendori ce nu mai pot învia. Iatä-l privind 
cu admiraţie simpla siluetă a unui rege erou, Albert al Belgiei, şi 
ascullind cu emojie pe regina pribeagă cînd îi vorbeşte de «suflé- 
ful lucrurilor» care s'a dus, în opera de nimicire a duşmanilor,— 
ai ei, aceşti duşmani cari <odată nu erau aşa”, dar între cari şi 
dinsa <o perdea de fier sa coborit pentru totăeauna», Va compă- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 22t 


timi pe Turci si va scrie «marelui prieten> care e ingimfatul Enver. 
Se va opri îndelung la mormintele acoperite de filffitul steagurilor. 
Şi numai la sfirsif, fafa de Wilhelm alIl-lea şi de Ferdinand 
de Coburg, minia omului de civilisatie adevărată, de superioară 
civilisafie a inimii se va Oestepta peïñtru a scrie pagini care vor 
rămînea ca ale {ui Su etoniu despre degenerescenfa Cesarilor. 
17 Ociombre, 1916, 


1913 si 1916. 


Se mai gîndeşte cineva, în aceste ceasuri cînd necontenit 
punem lauri pe morminte si trecem în lumea recunostintelor pioase 
pe acei cari ni-au fost rude si prieteni, la anul veselului triumf din 
1913, amestecat doar, o clipă, de scirba pentru urifa boală care 
căzuse asupra ostașilor <Avîntului Terii ?* 

Atunci steagurile de la început n'au fost coborite un singur 
moment de grija serioasă a lucrurilor ce vor veni, de așteptarea 
lor încordată. Musicele cintau necontenit în grădinile de vară. Viaţa 
socială, bogată şi setoasă de plăceri, părea că primise doar o atrac- 
tie mai mult. In unele părți holera a trecut neobservată: era un 
neajuns al armatei, ca ploaia şi oboseala, ca praful drumurilor şi 
frigul nopților umede; dacă au mai murit şi citeva mii de ferani, 
nu era chiar aşa de grav: aveau deunde! Lumii i-a părut rău doar 
că epidemia i-a răpit plăcerea întrărilor triumiale cu coroane în vir- 
ful baionetelor, și pacea de la Bucuresti, răpede încheiată şi ser- 
bătorită prin răsunătoare banchete, însemna creștere de teritoriu, 
înnălțarea prestigiului, primul loc în Balcani, situația de «Mare 
Putere» complementară în Europa. 

Si tolosul cel adevärat a fost aşa de slab! Din ce în ce am 
simfif-o mai mult, şi azi mai cu deosebire. Pentru că, oricît am fi 
crescul, oricite laude ni gar fi adus, un luciu totuşi nul aveam: 
acel superior sentiment de mindrie care vine din conştiinţa că dug- 
manul ţi-a pus toate piedecile, că ţi-a făcut tot răul ce poate, că 
ai avut de suferit cele mai straşnice dureri şi cele mai grozave ame» 
ninfäri şi, în ciuda tuturora, în ciuda släbiciunilor din însuşi sufle- 
tul tău, le-ai învins. 

Astăzi doar două săptămini flori au fost aşternute în calea 


www.dacoromanica.ro 


222 Războiul nostru În note zilnice 


noastră prin văile scumpului Ardeal, pentru care ne iuptăm şi astăzi 
şi pe care-l cucerim din nou cu fiecare dovadă de energie pe care 
o dăm în apărarea noastră. Şi, încă, în acele săptămini a căzut 
baia Ce singe de la Turtucaia, cu toate primejôiile pe care le-a 
atras după sine. Atunci si mai ales pe urmă toate puterile noastre 
de luptă, de împotrivire, de încredere sfinla în dreptatea veşnică 
au fost încercate; tot ce poate da mai înnait si mai bun ființa ome- 
nească sfisiaté de chinuri am dat. Ca forte materiale, ca resistentä 
sufleleascä ni sa cerut tot ce este în noi, tot ce putem găsi răs- 
colină în fundul averii noastre, de oameni si lucruri, si în adincul 
suiletelor noastre. 

Mare şi sacru va fi acest an 1916! De la rezultatele ultime 
ale uriaşului războiu în care sintem prinşi de acum, pănă la capăt, 
cu fot preseniul şi cu tot viitorul nostru, aşieptăm despăgubire şi 
răsplată, aşteptăm dreptate şi întregire. Nepreţuit va fi acest folos 
care ne va întemeia în sfirsit pentru veacuri. Dar şi decit această 
cucerire vom fi făcut una încă mai mare, 

Căci prin lupta cu păcatele şi slăbiciunile noastre ne vom 
fi recucerit pe noi înşine! 

18 Octombre, 1916, 


Atitudinea noastră. 


Ştirile bune, foarte bune, care vin de trei zile, isprăvile savir- 
gite de ostaşi şi ofițeri cari nu stiu ce înseamnă a se feri de ata- 
cul duşmanului, ci se răpăd asupra lui cu toată energia strămo- 
şească, nesecald, a rasei, în apărarea vechiului, scumpului ei pămînt 
au făcut pe mai foate ziarele să strige: triumf şi să hotărască 
solemn că pe froniul nordic, dacă lucrurile nu s'au isprävit, ele 
sînt măcar pe isprăvitele, 

Vom observa întăiu că aceleaşi ziare au presintat tot aşa situa- 
tia din Dobrogea, care a suferit pe urmă, cum vedem, o asa de 
rapede şi tristă schimbare. Şi vom aminti că aceste acte de incre: 
zätor entusiasm au fost precedate de critici amare si de suspinuri 
duioase în aceleași coloane. 

Noi urmăm mai departe cu atitudinea noastră care, cum vor 
fi băgat de seamă celitorii, e alta. 


www.dacoromanica.ro 


N iORGA 223 


Războiul acesta e pentru Romini un lucru nou, un teribil 
lucru nou, şi pentru lumea întreagă el înszamnă împrejurări cum 
nu s'au mai intilnit pănă acum. Niciodată un popor n'a muncit mai 
mult ca să facă rău celorlalte, tuturor celorlalte, ca poporul ger. 
man. Niciodată o cultură n'a firit după dinsa o mai cumplită bar- 
barie, a sa proprie şi a celor mai nefesälafi dintre barbari. 

Pentru a răspinge această nävalä a calăilor unei civilisafii 
morale de două ori milenare, pentru a scăpa dreptul oe viaţă al 
celor cari n'au fabrici de arme ca aceia dela Essen, pentru a păs- 
tra puţinele libertăţi de care se bucură de fapt omenirea, trebuie 
forte nouă. 

Forţele nouă sînt de ordine sufletească. O mare şi decisivă 
schimbare în suilete poate da fot ceiace lipseşte încă aici, ce lip- 
seşte putintel si aiurea, pentru a impune dușmanului o pace in 
stare a garanta desvoltarea firească şi dreaptă a fiecăruia. Aceste 
forte, această creştere de valoare față de trecut, de ce putea să 
deie mai bun, mai harnic, mai viteaz trecutul, «trebuie să o avem 
şi noi. 

Ea se capătă numai prin vederea reală, fără înşelări şi măgu- 
liri, a lucrurilor ce ne încunjură, a puterilor pe care avem să le 
întruntăm. Se capătă prin revisuiri de conştiinţă, oricît de dure- 
roase, prin pocäinfi, oricit de umilitoare, Prin hotariri şi avinturi, 
oricit de grele, 

Nicio vorbă de retorică, nici-una chiar de poesie superficială, 
ci toată bärbäfia gindului ca să avem toată vitejia faptei. 

In sensul acesta înțelegem pregătirea noasträ, şi peniru dinsa 
lucräm din toate puterile, printr'un scris care caută constiintele cu 
aceiaş severă hotărire de a face bine cu cara unealta hirurgului 
caută în fundul rănii deschise, în carnea vie, schijele oträvite ale 
obuzului, 

Si nu vom crede că am făcut ceva decit atunci cînd la fie- 
care doi oameni unul va spune, după ce ne va fi ascultat serios, 
îndelung: Dâ-mi, Doamne, tot ce vrei; sintom a le primi pe toate, 


19 Octombre, 1916, 


www.dacoromanica.ro 


224 Razboiul nostru in note zilnice 


Ce se poate învăța Ja Iasi. 


Atifa lume din Bucuresti si alte centre de dincoace de Milcov 
se află, de mai multă sau mai puţină vreme, la Iaşi, Ia Birlad, la 
Husi,—dar mai ales in Capitala vechii Moldove. Atifia dintre ei s'au 
dus din ordin, pentru inèeplinirea unor functiuni necesare adminis- 
tratiei st apărării Terii. Alţii fac parte din categoria pe care o foaie 
bucureşteană o numește «visitatori? şi «pasageri». De sigur însă 
că «<visita> nu va fi prea scurtă si «pasagiul> va îi o adevărată 
oprire, 

Nu e nimic: mai greu decit să încerci o giumă și nimic mai 
ușor, — şi mai prostesc—decit s'o repeți. Lăsăm altora o meserie 
cu care sint depringi. 

Pentru altceva decit pentru încă un ecou al încă unei glume, 
în aceste limpuri care cer mai mult voioşia gata de muncă decit 
amara *zeflemea> a descurajării batjocoritoare, scriem aceste rînduri. 

Mulţi din oaspeţii Iaşului nu I-au văzut pănă acum. Pare curios, 
dar așa e. Dear nu toţi sînt advocati, avind pricini prin toate par- 
file, deci şi la Iaşi. Doar nu toţi sînt oameni politici, avînd a se 
îngriji de candidaturi şi la laşi. Şi ială sînt Romini, Romini culfi 
şi de oarecare vristă, cari nu mai văzuseră Iaşul. 

Acestora li spunem: vedeli-l bine, căci si aveţi de ce... 

Intăiu vă veţi lovi acolo, la fiecare pas, de ceia ce este şi în 
București, dar ascuns de marile clădiri nouă s'au festelit pe de- 
asupra cu parada costisitoare a reparațiilor. Veţi găsi, cînd vreți 
şi cînd nu vreți, 7recutul. Si acest trecut vă va mărturisi despre 
ce n'am pulut pănă acum, despre ceiace acum, eu orice pre}, tre- 
buie să putem. 

Anume, el vă va spune că nu totdeauna cei puţini şi săraci 
au a se teme de cei bogaţi si mulți, că uneltele nu hotărăsc o 
luptă, că o infringere nu inseamnă © abdicare, că orice hofarire 
eroică ajunge, peste oricite suferinfi, la scopul său. 

Vă va spure, şi trebuie să-l credeţi, pe vechiul oraş de glo- 
rie. Căci marturii lui sint, în fiecare colţ, aceste biserici ruinate, 
aceste morminte acoperite de praf, aceste ziduri pe care creşte 
iarba, Toate aceste urme sfinte spun cî/ă îudărătnică răbdare a 
luptat aici ca să trăim şi noi astăzi si ca să ne învețe prin ce 
taină se poale irăi, între duşmani. 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 225 


Primiti învățătura, ,visitatorilor“ şi „pasagerilor“, primiti-o. 
Atunci veţi înţelege că nu există clase dominante <din mila lui Dum- 
nezeu> ci numai prin „voinţa națională“, care se plăteşte cu muncă 
şi sacrificiu, — sau, altfel se retrage. 

Şi, dacă, după asemenea sfaturi, reinnoiti, inviafi, vă veţi pas- 
tra locurile, să mulfämifi acestui Iasi, acéstei Moldove care vă găz- 
dueşie. 

Să li mulfamifi făcînd ceiace n'ati făcut pănă acum: vazindu-li 
lipsuriie, intelegindu-li părăsirea, compătiminodu.li suferințele şi in- 
dreptindu-ie. 

Nu veţi fi plătit prea scump, cit veţi fi folosit depe urma lor, 

20 Octombre, 1916, 


Un oraş plăcut. 


Orașul plăcut e Bucureştiul. Cifi nu l-aţi văzut de mult, aler- 
gali de pe unde sinteti, căci face să fie văzut. 

Alergafi, dar pe rind, căci, dacă veniţi toţi deodată, stricati 
frumoasele privelişti si curälia sănătoasă a aierului, stricati linis- 
tea încrezătoare, buna colaborafie naivă a bunävoinfelor. 

Căci caracterul plăcut al Capitalei Romăniei vine tocmai din 
lipsa voastră. . 

Odaiă, cînd erafi pe aici, cu importanţa, averea si mincärimea 
voastră de petreceri, dădeați Bucureştiului o înfăţişare unică pe lume. 
Nu de dimineaţă pănă seara, ci de dimineaţă pănă dimineaţă si de 
seară pînă'n seară, era o alergătură nebună după nimic ori după 
conversații goale, după petreceri desperate, care sint, la urma 
urmei, tot un îel de nimic. Tot ce luxul poate da ca îmbrăcăminte 
si ca vehicule se îngrămădia întrun haos de Babilonie şi intr’o stra- 
Iucire de Gomoră; tot ce norocul moştenit sau cistigat uşor poate 
da ca solemnitate desprefuitoare unei figuri omeneşti se räsfäfa la 
unul ca şi la cellalt. Din toată această splendidă primblare conti- 
nuă pare că se desfäcea un mare strigăt: În lături; trecem noi! 

Cu ce sfialä se strecura bietul om de muncă, năcăjit în fafa 
şi în mersul lui, smerit în haină, gonit iute de atitea nevoi ale lui 
şi ale celor de pe lingă dinsul. Pare că se căuta prin buzunare să 
vadă de i sa liberat un bilet de trotuar. Şi fetifele muncitoare care 


www.dacoromanica.ro 


226 Razbolul nostru in note zilnice 


— 


nu atrăseseră atenţia unui protector se simffau aşa de caraghioase 
pe lîngă minérele doamne mari. Jar un car feränesc pe Calea Vic- 
toriei era scandalul public pe care vardistii trebuiau răpede să-l 
înlăture. 

Acuma se văd tocmai aceştia. Vintul aspru baie din sus si 
din jos. Fotele dela munte strălucesc din fluturi; teranii scormo- 
nifi de prin culcuşurile lor tin mijlocul trotuarelor. Pe strada care 
nu iubeşte copii şi mame, trec sătence cu pruncii în braţe. Lume 
săracă, modestă se strecoară în pasul cui are de urmărit o muncă, 
de mingiiat o durere. Siiala e la cine nu s'a putut învăţa încă să 
poarte uniforma grijei şi trudei pentru Patrie. Automobilele au noroiu 
pe roate si, dacă te uiţi bine, une ori şi cite un firicel de singe. 

O, e foarte interesant, vă asigur. Veniji de vedeţi. Dar, încă 
odată vă rog, tot cîte unul. Fiindcă alifel priveliștea se strică: o 
stricati! 

21 Ocfombre, 1916. 


Doliul regal. 


În cele mai grele timpuri pentru țară, nenorocirea loveşte cu 
cea mai cumplită nemilostivire pe Regele care-şi apără pămîntul de 
duşmani, pe Regina a cării milă se întinsese asupra tuturor sufe- 
rinfelor, fără a se gîndi că pe Dinsa însăși o aşteaptă suferința 
fără de nume, durerea mamei pentru copilul pierdut. 

Prințul Mircea, copilaşul al cărui botez însemna Încununarea 
unui triumi, a închis ochii în vremea chiar cînd soartei îi place 
să spulbere o clipă tocmai acea glorie pe care numele lui era 
menit s'o comemoreze. 

Si la vestea morii acelui care, zimbind la toate, n'a înţeles 
greutatea vieţii şi crudele schimbări ale norocului, răsare ca o 
ironie priveliștea acelei zile din 1914, cînd un Rege, o Regină, 
care nu mai sînt pe lume, întindeau bucuroși odrasla nouă a nea- 
mului for către acel fiu al Împăratului care astăzi sîngerează în 
lăcomia lui turbată şi farina romănească în fata chiar a acelor 
locuri unde ei şi-au avut liniştea vieţii si au astăzi odihna morţii: 
Sinaia şi Argeşul. 

Nu e inimă credincioasă care să nu simtă astăzi toală dure- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 227 


tea Familiei Domnitoare si să nu caute in adincimile ei un adaus 
de iubire pentru a înlocui, pe cit omeneste se poate, mingiierea 
celui ce s'a pierdut in mijlocul suferințelor obşteşti şi—s'o spunem 
şi aceasfa—din cauza însăşi a acestor suferinfi. 

22 Octombre, 1916. 


Asigurări au făgăduieii. 


Zi de zi aflăm prin vre-o ştire nouă despre interesul ce ni se. 
poartă de aliaţii cu cari ne-a legat nu numai un interes legitim şi 
cumpatai, dar mai ales conştiinţa că servim aceleași scopuri niari 
ale omenirii întregi. In Franţa comisiunea parlamentară pentru 
Afacerile Străine a luat în discuţie situaţia noastră și a provocat 
măsuri a căror îndeplinire o vom vedea, desigur, în curind. Presa 
întreagă, părăsind fonul—gresit după noi—al dätätorilor de sfaturi 
din depărtare, recunoaște fof ce am făcut, cu asa de grele sacrifi- 
cii, tot folosul pe care lam adus causei comune, tot riscul pe care 
l-am chemat asupra noastră și iasă pe toată lumea interesată să 
înțeleagă că nimeni nu poate lipsi dela datoria de-a ne ajuta. lar 
în Anglia, care nu ne-a deprins cu complimentele, fiindcă nu e 
obișnuită a le face, grija Romăniei, a primejdiilor şi a drepturilor 
ei, stă în rîndul întăiu, Niciodată n'am auzit din gura unui om de 
Stat engles cuvinte ca acelea prin care personalități ca Asquith 
si Roscbery notează întrarea noasiră solemnă, scump plătită, in 
cercul, aşa de restrins dar tocmai de aceia așa de căutat, af sti- 
mei poporului englez. 

Totuşi, desi oricine se bucură de asemenea rostiri cu privire 
Ja noi, sînt si de aceia cari, în unele momente de îndoială, ar fi 
aplecafi să vadă în ele numai simple fégäduieli. Si ei cer mai mult 
decit atit. 

Ar fi o greşeală să se privească lucrurile aşa. 

& fost un timp cînd din alianța cea mai strinsd, încheiată ire 
timp de pace, după buna chibzuială a contribuţiei si a perspecti- 
velor fiecăruia putea ieşi mult mai putin decit din lupta sohdarä 
în present şi în viitor, care se duce astăzi. 

Trebuie să ne patrundem, în adevăr, de convingerea, că lucru- 
rile de astăzi nu samănă cu nimic din ce a fost pănă acum. 


www.dacoromanica.ro 


228 Räzbolul nostru în note zilnice 


Ciné întră în luptă pune totul în joc: prestigiul, bogăția, ho ta- 
rele, viata. € framintarea din care va ieşi o nouă lume, Nimic din 
ce a fost nu mai este decit ca putință de o zi. Mine poate să fie 
alffel. Existent este numai resultatul, marele resultat ultim, Forma 
nu se mai păstrează în fusiunea de azi: ea seva regăsi, înnălțală, 
în tiparele de mine. 

Aşa fiind, cine s'a indatorit odată s'a îndatorit şi pentru tot- 
deauna. Nu e un cuvînt spus astăzi care să nu prefuiascä mai 
mult decît toate vechile tratate laolaltă. 

Aceasta si peniru că sfişitul războiului va fi un început, şi 
anume începutul unor lucruri cars, cel puţin cit războiul, va avea 
nevoie de toţi si de tof ce poate da fiecare, 

De aceia nu ca făgăduieli în sensul vechilor alianțe, ci ca 
îndatoriri formale în sensul noilor nevoi permanente ale lumii tre- 
buie să luăm cuvintele care vin déla Londra şi dela Paris şi care 
sînt cu atît mai serioase, cu cit ele vin după cintärirea, nu numai 
a atitudinii si a situației, ci şi a valorii noastre. 

23 Octombre, 1916. 


Cabotinagiu sinistru. 


Este în acțiunea germană care cu o regularifate de maşină 
se cheltuieşte pe rind dela un capăt al lumii fa altul, putere şi 
organisare. Dar mai este ceva. 

Observafi începutul. Ultimat fulgerator către Belgia. Rapezirea 
sutelor de automobile contra Liége-ului. Scoaterea ia iveală a for- 
midabilelor tunuri, <cum nu s'au mai väzut», Fotografii ale ruinelor 
făcute de dinsele in forturile cele mai puternice ale Balgiei. Orice 
bănuială de împotrivire civilă aduce omoruri şi incendii. Louvain 
arde în flăcări, 

Totodată asaltul contra Franciei. «Und jetzt rasch». Şi aici, in 
foc se mistuie satele; oraşale sînt amenințate, îngrozite, Ca stilpul 
cei aprins din Biblie înnaintează oastea celor fără de milă, 

Dar lupta dela Marna bagă în şanţuri pentru trei veri şi două 
ierni pe executorii, pe caläii Belgiei şi ai Franciei, 

Asalt la Yser. Cea mai nebună risipă de gloanțe şi ghiulele. 
Un tun enorm bate Ja peste 20 de chilometri în Dunkerque. Rin: 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 229 


duri întregi de soldați se topesc, alţii răsar în foc. Acuma li-am 
venit de hac, e credinja Germanilor, 

Si, iată, nici Francesilor, nici Englesilor nu le-au venit de hac. 

Atunci se înscenează marea campanie din Rusia. Împăratul 
apare; elocventa lui profetică se risipeste în vint. Bieţii Austrieci 
sînt gonifi din urmă cum n’au mai apucat de cînd sînt ei. Mii de 
soldați ai naționalităților se jertfesc fără crufare. Cetățile ruseşti 
cad. Întrare în Varşovia. Foc bengal de-asupra mărilor de singe. 

Dar oastea rusească a rămas, Ea va reapărea în curind, și 
cazacii vor fi văzuţi la Haliciu, 

Răpede alt act de zguduitoare tragedie. Serbia trebuie să 
piară. Tunurile decorului macabru o acopăr cu ploaie de foc. O 
oaste, o nație, un rege, fug prin pustiul îngheţat ai Albaniei. Mun- 
tenegrul are aceiași soartă. Public european, duşman şi neutru, nu 
te dai încă ? 

Publicul nu se dă. Armata sirbească a scăpat, Vor mai ve» 
dea-o dușmanii, si nu întrun singur Joc şi nici o singură dată, 

Mai trebuie ceva. Trăsnelul cade asupra Verdunului. Zi de 
zi, cinci luni în capăt, valuri de foc încunjură, acopăr glorioasa 
cetate, Forturile cad pe rind. N'ajunge ? 

N'ajunge. Steagul frances flutură sfidător pe Verdunul însuși. 

Si acum noi vedem, suferim alt act. Numele celor mai mari 
generali. Faima celor mai grozave unelte de distrugere. Telegrame 
ale lui Wilhelm al doilea către sofia sa că s'a sfirsit cu noi. Romini, 
nu cedati? Europă, nu recunosti meritul nostru ? 

Noi nu cedăm şi Europa nu recunoaşte, 

Şi, acum, ne întrebăm: care va fi deci actul următor din 
acest cabotinagiu sinistru ? 

23 Ociombre, 1916. 


O Austrie noua? 


Un scriitor politic cunoscut, Carol Renner, din Viena, se apucä 
şi el să arate cum Sar putea curäfi si cirpi Austria, căreia nu î 
sar lua nimic din ce stäpineste astăzi. | se pare că această Aus- 
trie, imposibilă din punctul de vedere curat national, are o alta 
rațiune de a fi, în constituirea formelor, ce i se par lui indispen- 
sabile, de colaboratie economică şi culturală (in alt sens decit cel 


www.dacoromanica.ro 


230 Războiul nostru tn note zilnice 


național) mai presus de naţiuni. Cum observam și în comunicaţia 
dela Academie despre «Dreptul de viață al Statelor mici», si punc~ 
tul de vedere al lui Renner este că, într'o epocă de <întreprindere» 
capitalistă şi technică, Statul mic, Care e un atelier modest şi o 
tejghea săracă nu poate dura. Şi el nu vede că Statul naţional tre- 
buie să fie celula organică, iar, dacă e vorba de întreprinderi 
coleciive în proporţii mai mari, de alăturări mecanice, ajung trata- 
tele de comerţ şi fireasca asociafe pe care, fără a se muia o pia: 
trä de hotar şi a se pune o iscălitură, o impun împrejurările. Deci 
nu “autonomia naţionaliiăților federate întrun Stat», cum cere 
scriitorul ausiriac, ci federaţia pur economică şi cultural-economică 
a Statelor naţionale independente, aceasta se cere şi aceasta trebuie. 
Dar evident că această federaţie, nu numai că nu s'ar chema Aus- 
tria, Oar nici n’ar sămăna cu dinsa, 

Şi să nu uităm că predicatorii acastui internationalism de 
Stat sint tocmai representanţii naționalităților celor mai agresive 
în Austria actuală: Germanii Austriei şi Maghiarii Ungariei. 

Apoi perfida teorie cere încă un lucru, tot în folosul acestor 
natii dominante, care înțeleg a păstra hegemonia culturii lor. În 
asociația propusă, nafionalitäfile federate mar căpăfa teritorii, ci 
fiecare cetățean ar avea un fel de Statut personal, garantindu-i,. 
pe lingă dreptul lui individual, si un oarecare drept naţional, 

ldeiie lui Renner sint analizator de à. Lazăr (Marcovici, în 
La Serbie din 10 Septembre. 

23 Octombre, 1916. 


Literatura care a tăcut. 


Se poate o literatură fără acţiune, şi se poate şi o acţiune 
fără literatură. 

O vedem astăzi. De sigur că niciodată acest neam n'a trecut 
prin clipe mai mari şi mai grele decit astăzi, Niciodată speranţe 
mai strälucite n'au fost urmate de realizări mai splendide şi ames: 
tecate cu întoarceri mai grozave la o realitate nepreväzutä; nici- 
odată un virtej mai uriaș nu ne-a urcat pe culmile unde mai tot: 
deauna se vede lumina pentru a ne năpusti apoi in prăpăstii unde 
nicio rază din ea nu pătrunde, Niciodată mai multă durere na 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 251 


străpuns sufletele fiecăruia şi niciodată mai multe suflete n'au fost 
atinse în acelaşi ceas de aceiaşi durere. Niciodată atîtea griji n'au 
încunjurat cea mai nevinovată bucurie şi niciodată mai amarnice 
suferinti n'au fost înfruntate mai vesel de aceia a căror viaţă se 
Stingea supt năvala lor năprasnică. 

Războiul era odată cu unui singur, acum este cu atifia; el 
era purtat atunci de soldaţi, acum este cu atifia; el era purtat 
atunci de soldaţi, acum toată societatea se împărtăşește, de fapt, 
Ja dinsul; îi jerifeai pe vremuri o parte dia viata naţională, aceia 
care se finea gata pentru aceasta, acuma nu-i poţi refusa nimic. 
Trăim în nesiguranța momentului şi prin aceasta chiar în necon- 
tenita conștiință a vesniciilor. 

Si totuși o întreagă literatură tace. Nu censura o împiedecä 
de a vorbi, căci ea nu va aduce doar destäinuiri militare care nu 
vin la vremea lor. Nu publicul o va răspinge, el care caută, pănă 
în adîncimi ieri încă indiferente la plăcerile spiritului, o sporire a 
puterilor sale sufletesti, o lărgire a inimii care se sfarmă, în vechea 
îngustime a probei de toate zilele, la deslănțuirea alitor patimi 
nouă. 

Literatura tace, ea, vorbäreata de odinioară, care te asurzia 
“cu teoriile ei şi fiutura supărător innaintea ochilor fiecăruia ste- 
guletele noutafii sale, ea care pretindea să ridice în mijlocul nafiei 
statuile celebrităților celor mai proaspete şi celor mai false. 

Ici şi colo se lirăşte o poesie în care nu răsună nici avintul 
spre iuptă, nici încordarea fără păreche a celor ce apără pas cu 
pas această brazdă a strămoşilor, nici fierbinfile rugăciuni ce se 
ridică în suflete către Dumnezeul ostirilor, nici măcar, în tablouri 
mai mărunte, atita jale adevărată care se aşază alături de mamele 
rămase fără sprijin, de soțiile fără iubire, de leagănul copiilor cari 
vor creşte fără tată. 


» 


Era de prevăzut că se va intimpla aşa, Literatura are între 
multele sale datorii, mai ales una: de a nu fi numai lileratura, de 
a înțelege că ea spune în graiul ei lucruri care nu sînt ale ei, 
care nu vin dela dinsa şi nu se mârgenesc la dînsa. Ea nu tre- 
buie să uite că e cîntecul izvorului, dar nu izvorul însuşi, că numai 


www.dacoromanica.ro 


232 Războiul nostru in note zilnice 


ființa izvorului dă putinţa acelui glas de armonie şi că în toate 
notele lui duioase el e condiționat de acele mișcări ale apelor vii. 

Şi literatura ullimelor timpuri nu şi-a dat cont de aceasta. 
S'a despărţit de societate, de nalie, de omenire, de viaţă si n'a 
băgat de samă. Publicul special pe care şi-l crease o stringea prea 
de aproape ca să vadă că de jur împrejur mulțimile o părăsiseră. 

Dar acest public s'a împrăștiat odată cu viața socială dispä- 
rută. Şi, singură, literatura, uimită, descurajata, face. 

Dar poate fi o poesie şi fără aceasta, Ea e astăzi fapta. Poe- 
mul trăieşte; poesia lirică plinge; drama se luptă; epopeia umple 
munții si văile. Atita ne pătrundem de această poesie încît nu ni 
pare rău de forma care, fără cuprins, a căzut ca o haină ce nu 
mai acopere trupul, 

Şi nici n'am avea de ce să ni pară rău. Acea literatură care 
tace, care nu va mai vorbi niciodată, nu putea găsi poesia pe 
care © pierduse de mult, dar această poesie, uriaşă cum € ea si 
sinceră ca sarcina ce a primit, ca sîngele cald, ea va crea o lite- 
ratura. 

Şi vă asigur că această literatura va fi mare. 

24 Octombre 1916, 


Călăuzii străini ai trecătorilor. 


Trecălorile Carpaţilor, in care Germanii cu apendicele lor 
militare austriece întimpină atîta împotrivire, pe care lumea va 
cunoaste-o mai lărziu pentru a o putea preţui deplin, au fost ata- 
cate cu o siguranță de biruinfä absolută. În cîteva zile năvălitorii 
credeau că vor fi la Bucuresti şi, dincolo de Miicov, pe linia Sire~ 
fiului, dacă nu la laşi chiar. Falkenhayn visa momentul, foarte 
apropiat, în care va întinde mina camaradului Mackensen, urmat, 
acesta, de alte apendice, lurco-bulgare. 

Şi întrebarea se pune: de unde această siguranță ? 

Poate pentru că oamenii aveau conştiinţa valorii superioare 
a uneltelor nimicitoare pe care le aduceau cu dinsii? Neapärat. 
Ori că se incredeau în numărul lor, foarte însemnat? Fără indo- 
ială. Nu e exclus nici aceia că aveau înnaintea ochilor resultatul, 
atins acum un an, al celeilalte <expediţii de pedeapsă», în Serbia. 

www.dacoromanica.ro A 


N. IORGA 233 


Dar credem că mai e ceva la mijloc. Trecerea Carpaţilor e 
grea. O ştiau si generalii dela Berlin, cari au studiat geografia 
lumii întregi pentru a o cuceri. O ştim şi noi, cari păstrăm con- 
ştiinţa luptelor biruitoare care de atitea ori Sau dat de strămoşii 
noştri în pasurile muntelui, părinte al neamului. 

Dar sint mijloace de a uşura lucrul. Trebuie numai prieteni 
cari să ştie cea din urmă cotitură a celei mai neînsemnate cărări, 
cari să ff însemnat totul cu exactitate, cari să fi încredinţat cui 
trebuie cunoștința lucrurilor si cari, la nevoie, să poată fi, ei 
sau insdrcinafii lor, cäläuzi, ba poate şi depositari ai armelor ne- 
cesare, 

Si ne gindim la dragostea deosebită care prinsese pe atiţia 
străini de lemnul munţilor noștri, dé materia primă a finuturilor 
carpatine ; ne gindim la munca, răsplătitoare în multe privinti, a 
fabricelor for, la căile lor ferate particulare și la foarte particula- 
rul si specialul lor personal strain. 

Se va scrie cindva pe basa actelor, secrete încă, istoria aces- 
tor grozave si mari încercări prin care trécem. Ea va găsi multe 
explicaţii pe care le căutăm astăzi în zădar si va însemna ca nume 
infame numele atitor capitalisti străini înnaintea cărora multi isi 
scoteau respectuos pălăria, 

Dar ea va trebui să poată spune încă un lucru: că dela Lo- 
fru pănă în Vrancea si Bacău vom fi știut măcar după atita pri- 
mejdie să ne scuturăm de o exploatare economică amestecată cu 
cea mai neruşinată operă de spionagiu şi trădare şi că am resti- 
tuit mosneanului soldat muntele strămoșilor lui, care e şi al ispra- 
vilor îndeplinite de el însuşi, 

25 Oclombre 1916, 


Mormintul din Cotroceni. 


Mititelul prinț Mircea zace pe perna de piatră vecinică in 
biserica dela Cotroceni, Sicriul de metal a fost coborit în acel urit 
adinc negru cu atît mai mare decit dinsul st săbiile care păziau 
pe copilul ce nu se va mai juca niciodată s'au închis iarăşi în 
tecele lor, Nici tunul n’a bubuit în zilele acestea, cînd el nare de 
«cit sarcina de a ni apăra fara, nici clopotela, care nu pot îi puse 


www.dacoromanica.ro 


234 Războiul nostru in note zilnice 


în mişcare decît de vijelia groazei, vechile clopote canlacuzinești- 
n’au sunat în clipa cînd trupuşorul acelui care între noi era fiu 
de Rege a fost sorbit de pămintul lacom, mai lacom astăzi decit 
oricind de fot ce e mai bun şi scump pentru noi. Trei ani de-asu- 
pra, în lumina soaralui şi în căldura desmierdărilor, trei ani între 
cei cari-l iubiau şi, de acum înnainte, linişte pentru acela care 
fusese cruțat de nelinistile ce sbuciumă sufletul tuturora. 

Cui nu i-a fost drag, între cîti l-au văzut şi între citi au ştiut 
măcar de dinsul? Si cine n'a simţit în sufletul său un răsunet at 
durerii ce singură stăpineşie aceste zile inima mamei care e Re 
gina Terii? 


* 


Inmormintarea dela Cotroceni este o grea despărțire, pentru 
părinţi, frați si surori, de acela care nu li va mai zîmbi niciodată; 
dar peniru noi fofi, din această tragedie regală, se statorniceşte 
încă o legătură între familia domnitoare şi poporul remänesc. 

Biserica din Argeş cuprinde rämäsitele pämintesti ale Rege- 
lui Carol, ale fovaräsei sale Regina Elisaveta şi ale singurei lor 
odrasle. In pămîntul nostru se odihnesc tustrei, în biserică de 
legea noastră, în tovărăşia umbrelor ce rătăcesc lingă cäpätiiui 
lor, Dar frumoasa biserică episcopală era ctitoria lor; vechea zidire 
a lui Neagee-Vodă fusese dărimată pănă ia pămînt și făcută din 
nou din ordinul întăiului Rege şi după socotinta lui; pe päreli 
apare el ca întemeietor gi ocrotitor. lar farina Voevozilor a fost 
atit de mult răscolită încît toată asezarea veche sa pierdut. Ei 
sint acolo începătorii altei Dinastii, mai ales între ale lor. 

Dincoace, bisericuţa veche a lui Serban-Vodä sa păstrat 
neschimbată. Vechile chipuri innegrite de sfinţi păzesc blajin şi trist 
pe ziduri şi în fundul bolților. Catapeteazma minunată scinteie 
uşor din auriturile pe care vremea le-a umbrit în adincuri. Can- 
delele dé argint ard neclintite din loc de două veacuri şi jumătate, 
La mormintele Cantacuzinilor, Domni şi mari boieri, nimeni n'a 
ridicat pietrele împodobite cu cele ma; mäiestrite sculpturi. E a 
nOasiră, toată a noastră, clădirea micuță şi armonioasă în care 
pentru Mircea al Romäniei s'au spus rugăciunile morților şi s'a 
deschis pentru dînsul drumul care duce dincolo de margenile lumii. 

Între cei mari ai noştri de pe vremuri el sa cufundat, şi 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 235 


— 


pare ca la plecarea din braţele Tatălui şi ale Mamei sale, din adinc 
s'au ridicat braţele prietene ale celor cari ca si Ferdinand If-iu au 
apărat tara în cumplite vremuri şi au mintuit-o, pentru a primi şi 
a culca dulce în odihna lor pe acela care, mic şi nevinovat, venia 
bucuros către dinsii. 

Va trece vremea, Ea nu îndrăzneşte să atingă în sufletele 
nobile amintirea celor iubiţi cari s'au dus; dar din focul care arde 
$i doare, ea face pe încetul o lumină dulce de dor nestins. Cind 
va fi sigură că nimeni n’o vede, Mama va merge mereu să se 
închine la mormîntul aceluia care a fost fiu fubit din carnea Ei. 
Jar fiecare pas pe care-i va face în lăcaşul unde el o va chema 
necontenit va fi o şi mai mare apropriere de noi, o şi mai deplină 
confundare sufletească în datina noastră, cu tot ce această datinä 
are mai sfint, mai venerabil si mai frumos. 

Si vor fi ceasuri cînd Regina (aria îl va vedea pe eel nevă- 
zut pentru alţii, răsărind fraged pe asprele iespezi seculare pentru 
a-i spune că el träeste tot mai mult în fiecare spor nou al iubirii 
Ei pentru Ţară şi al iubirii Jerii pentru Dinsa. 

25 Octombre, 1916. 


Ura si insuite, 


Reviste trancese sosite acum ni împărtăşesc puhoiul de insulte, 
de cea mai neauzită speță, care s'a revărsat asupra noastră îndată 
după declaraţia de războiu. Ce epitet infamant nu ni se aruncă, 
din cite le-a putut descoperi furia care vrea să se reverse! Se 
începe cu <holi>, cu <briganzi», cu „escroci“, cu „urmaşi ai unci 
colonii de puşcăriaşi“, se trece pe la «vulturii mincatori de stir- 
vuri» si pe la <hiene» pentru a se <înnălța» pe scara turpitudi- 
nilor pănă la cuvinte pe care cronicarul parisian se sfieste a le 
reproduce. 

Si acest limbagiu de circiumä şi de lupanar nu se intimpina 
în cine şiie ce ticăloasă foaie de speluncă; nu, ci in foi de căpe- 
tenie din Budapesta si în foi germane așa de insemnate, de ves- 
tite în lume, cum sunt „Gazeta de Frankfurt“ şi «Gazeta de Colonia». 

De ce atita ură, care nu cruţă nici-o injurie și nicio amenin- 
fare? Găsesc poate aceste ziare, ce apar în fara unde au fost 


www.dacoromanica.ro 


236 Războiul nostru în note zilnice 


cindva nobile discuţii politice de idei, că n'avem dreptate în războ- 
iul pe care—stiind bine ce răscolim şi ce ne poate astepta— l-am 
deschis în August 1914? Aceşti scriitori pricepuţi n'au decit să ni 
dovedească — li-ar fi aşa de ușor! — că e drept, că e logic, că e 
cu putință ca 4.000.000 de oameni să facă parte dinfr'un Stat de 
adunătură şi de jaf, care e simpla moşie a unei vechi famiiii, lăsată 
pe mîinile unui vataf german şi unui vätaf ungur, cari tund, mulg 
şi taie! 

Se pling poate de trădarea noastră, si aceasta pentru că în 
unele momenie ar îi auzit şi cuvinte asiguratoare ? Dar bine, aceşti 
diplomaţi, acesti oameni politici trăiau în lună şi aveau nevinova- 
tia fngerilor ? Nu-si dădeau samă perfect că nu puteam lăsa să 
treacă singurul prilej, în suie şi sute de ani, în care ni puteam 
scoate dreptul nostru viu din dărimăturile putrede ale unei lumi 
politice moarte, oricît ar -sprijini-o Germania pe baionetele ei ca să 
steie drept? 


Dar poate se credea că prinir'aceasia se dă curaj opiniei 
publice şi se creşte avintu! soldatului. 

Si aici se ingealä, 

Curajul şi avintul sînt virfufi positive, sînt afirmäri. Ele nu 
se pot produce şi hrăni decif fof prin elemente positive, afirma- 
tive ale cugetarii si simfirii. Spune-i cetățeanului, spune-i soldatu- 
lui ce primejdii ameninţă Patria lui, ce chemare o aşteaptă în lume, 
ce fapte s'au sävirsit de innaintasii lui, ce räsplatä de cinste îl 
aşteaptă de-a lungul veacurilor; spune-i ce înseamnă si ce cistigä 
jertfa lui, Fă pe oameni buni ca să fie räbdätori şi viteji, 

Dar nu-i înrăi prin ură, prin neagra şi stearpa ură si nu-i 
minji şi pe dinsii aruncind lături asupra adversarului. 

Căci, — s'o ştie bine înteţitorii — a li cere să fie caläi nu 
înseamnă a-i ajuta să fie eroi, 


P. S. De altfei pentru aceiaşi , Gazetä de Frankfurt* Parlamentul 
frances era, în 1914, <o adunătură în delir de oameni orbi si abjecti, cari 
se dau în spectacol în vegmintele pungăşiie de represintanti ai poporului: 
şi Terii>. 

26 Octombre, 1916, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 237 


Ce trebuie să fie Dobrogea 
după razboiu. 


De două zile. comunicatele ni vorbesc de înnaintarea trupe: 
lor ruso-romänesti din Dobrogea si de retragerea unui dușman care 
—să nu uităm—, făcînd ultima lui mișcare, desperată, de ofensivă, 
se gindia, precum a şi spus-o un critic frances, mai mult la pre“ 
gătirea unei mai bune situaţii defensive pentru viitor. 

In mişcarea lor spre Sud, Germano-Bulgaro-Turcii fac ace- 
laşi lucru pe care l'au făcut şi cînd, la începutul lui Septembre 
trecut, generalul Averescu a frint atacul încrezător, hrănit de izbi- 
toare succese, al lui Mackensen, <făcătorul de minuni». Ei ard 
satele. 

Aceste sate, mai toate îniloritoare, cu mult superioare ca așe- 
zare, aspect şi gospodărie, satelor bäirine de dincoace de Dunăre, 
infätiseazä munca noastră stăruitoare de jumătate de veac, Afitia, 
pe lîngă miile de ţărani pagubiti, își vor aduce aminte cu durere 
de frumoasele biserici încăpătoare, de şcolile primitoare -si bine- 
făcătoare pentru toate natiile, ce se infratiau acolo, de solidele case 
acoperite cu țiglă în care două generaţii strinseseră agonisita lor. 

Dar încercările de astăzi vor frece, Ne vom întoarce acolo şi 
ne vom pune iarăşi Ja lucru. Mai trainice şi mai mindre se vor 
ridica locuintile darimate, dovedind astiel încă odată ce neam cla- 
ditor şi orînduitor am fost totdeauna şi sîntem si acuma. 


Dar învățătura grozavă de azi va trebui să ne mai învețe un 
lucru: să fim şi colonisatori, 

Pana acuma n'am prea fost. Am întrat în vechea Dobroge tur: 
cească fără un caracter national răspicat. Am găsit:o prădată, cu 
populația împrăştiată, cu vechiul stăpin musulman plecat în lume 
şi hotărît adesea să nu revie supt stăpînirea creştină. Condiţii mai 
bune pentru nafionalisarea proprietății măcar nici nu se puteau 
infimpina. 

Si noi ce am facut? Dacă este azi o întinsă si infloritoare, 
o superioară proprietate bulgărească, nouă ni se datoreste in rin- 
dul intiiu. Am tolerat aşa de mult această vicleană infiltratie, cu 
scopuri evidente, încît am putea spune că am creat-o noi. lar, 


www.dacoromanica.ro 


238 Războiul nostru în note ziinice 


——— 


fiindca-i trebuiau si muncitori cu palmele gi vecini săraci, prin cari 
să-i crească mindria şi conştiinţa de dominație, am introdus acolo, 
cind şi cînd, cum s'a întîmplat si fără a li mai purta arija, bieti 
veterani obosiţi, desgustaji de viaţă şi incapabili de muncă. 

Atunci cînd actele oficiale vor ieşi la iveală, se va vedea cum 
nc-au răsplătit aceşti împroprietăriți ai noştri cari sunt Bulgarii 
dobrogeni, se va sti cu cit au contribuit ei la succesele dușmanului 
dorii în ascuns de inimile lor. 

La întoarcere, va trebui să tragem conclusiile. Actele de tra- 
dare vor lăsa, prin toate urmările lor, atîtea paminiri de räscum- 
parat. Nici cu un chip efe nu vor mai putea fi lăsate, la cea mai 
gingaşă graniță, în mina celor totdeauna dispuşi să ne vindă. 

In marea operă de răsplătire pentru zdravanul țăran ostaș, 
Dobrogea are un loc de frunte, şi cine-l va înțelege şi va aduce 
la îndeplinire ceiace trebuie făcut va fi dat Romăniei, tot odată, o 
garantie socială, militară şi naţională, 


27 Octombre, 1916. 


Moariea Generaiului Dragalina. 


Generalul care a apărat cu mintea lui de cugetator, cu «ner. 
gia lui de soldat şi cu calda lui inimă de Bänäfean Oltenia, nu mai 
este. In durerile rănilor sale, ciuntit de un braţ, el şi-a dat nobilul 
suflet lui Dumnezeu, în dreptatea căruia fafa de neamuriie bune şi 
nenorocite ca al lui a crezut, 

Astăzi Bucureştii văd irecînd convoiul aceluia care în zvonul 
uzuratec de ieri al inarelui oraş era unul din muncitorii cei mai 
harni:i şi mai bucuroşi pentru binele Patriei şi pentru izbăvirea nea. 
mului. Cu pietate fiecare va privi uitimul lui drum înire noi. Căci 
lacrämils—le am ispravit! 

Dar mine, cînd Baïstul fui părintesc va fi carne din trupul 
Romîniei biruitoare, cînd colo departe 'n Caransebeş va flutura 
sieag i supt care el şi-a vărsat singele, vom ridica pe locul unde 
a! a fost dăruit neamului statuie de bronz întru pomenirea curatei 
figuri de erou care se ascunde acum vederilor noastre. 


27 Octombre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 239 


Ce a făcut pănă acum Romănia? 


Asupra acţiunii romănești pănă acuma s'au formulat multe jude: 
cafi, deosebite între ele, de criticii militari străini, de cronicarii poli- 
tick şi chiar de oficialitatea deosebitelor feri. Si, în măsură ce se 
desfäsurä împrejurările, judecätile se continuă sau se prefac, une» 
ori chiar se contrazic. 

Nu e acum vreme oe polemică, oricit am fi provocati la 
dinsa, chiar din părți unde ne așteptam la altceva; ia recunoas- 
terea imensei noastre bună-voinți, a sacrificiului nostru fără cru 
tire, a suferințelor noastre care, dacă nu sînt printre cele mai 
grele pe care pănă acum le-a făcut vre.o nație luptătoare, au atins 
totuşi foarte dureros o parte aşa de largă din societatea ca si din 
teritoriul nostru. 

Dar unele lucruri pot îi afirmate. Ele frebuie să fie afirmate, 

N'am pornit la războiu de sila nimănui si nici din lăcomie 
pentru ce nu ni se cuvenia. 

Singurii dintre neutri am luat o hotärire de bună voie in folo- 
sul Aliaților. Serbia a fost cauza uriașului războiu, de şi e nevi- 
novată de dinsul, toată răspunderea căzind asupra Ungarisi în rin- 
dul întiiu şi asupra Germaniei în al doilea. Belgia se găsia înna- 
intea unei situaţii fără ieşire, căci ar fi fost pentru dinsa o ves- 
nică ruşine să fi consimțit a juca rolul trădător de culoar crufat 
pentru trecerea banditismului militar german către inima Franciei 
prietene, ocrofitoare şi garante. Nu ştiu ca vre-un alt neutru să se 
fi prezintat la apelul pe care, de doi ani trecuţi, Puterile aliate il 
fac la simţul de solidaritate morală al omenirii. 

Dacă Bulgaria s'a vindut Austro-Germanilor, aceasta se dato- 
reste bolnavului imperialism care a cuprins o fara de rangul al 
doilea sau al treilea, fără avint cultural și fără prisos de produc 
tie economică sau de populaţie muncitoare. Noi n'am cerut nimic 
decit libertatea populaţiei romänesti celei mai autentice, mai sănă- 
toase si mai doritoare de a forma acelaşi corp politic cu noi. Si, 
pentru a face această cerere, ne sprijinim pe însuşi scopul decla- 
rat de Aliați: întronarea pretutindeni a dreptului national. Şi ofe- 
rim în schimb tot putinul pe care i-am putut agonisi pănă acum 
şi feri de asprimea vremurilor. 


www.dacoromanica.ro 


240 Războiul nostru in note zilnice 


Nu se poate zice că am cruțat ceva din tot ce avem. Si ce 
aveam se putea sti, cred; era de ajuns să fim întrebaţi, dacă nu 
voia cineva să constate de-a dreptul. Ce am Oat, se poate vedea 
numärind sutele de spitale pline de răniţi şi adunind pe cimpiile 
de luptă crucile care înseamnă mormintele soldaţilor cari au lup- 
tat cu pieptul gol contra celor mai teribile masini- 

Presa ni-a spus că de pe frontul occidental nu se poate clinti 
un singur soldat si un singur tun şi că din două părţi ajutoare 
trebuiau să ni vie pentru a zdrobi doi duşmani, pe cari, oriunde 
am fi atacat şi oricum am fi lucrat, i-am fi avut, legaţi, împreună 
şi minafi la asalt de furia răsbunătoare şi de lăcomia desperata 
a Germanilor, Imprejurările au vrut altfel; nu e vinovat nimeni, în 
circumstanţe aşa de extraordinare şi pline de surprinderi, dar nu 
suntem vinovaţi nici noi, Am luptat ca în vechile legende eroice 
pentru a sprijini avalanşa pe care mişcarea noastră de ofensivă o 
desprinsese din virful muntelui şi pe care nicio călăuză nu putea 
s'o prevadă. Ni s'a dat tot ce s'a putut, de sigur, dare o minèrie 
să spunem că şi noi tot ce am putut am dat. Şi ceva mai mult 
decît atita! 

A refinea cîteva sute de mii de oameni, a-i îngropa pe jumă- 
tate în pămîntul tău, a plăti aceasta cu cel mai bun singe al nafiei, 
a-ţi primejdui, din cavalerism fafa de frafii de peste hotar ca si 
fata de apărătorii de oriunde ai Dreptului, însăşi viaţa ta naţională, 
aşa de greu înfiripală, — iată ce am facut. 

Unele interese de azi pot zice: puţin. Istoria nepărtenitoare, 
liniştită, de mine, puină cununi eterne pe mormîntul tinerilor sol- 
dati romini din 1916, va rosti însă fără îndoială o alta sentință, 

28 Ociombre, 1916. 


Ce a făcut Anglia pănă acum. 


După cartea d-nei Humphrey Ward, 
„Storţarea Angliei“, Paris 1916, 


Lord Rosebery resuma, dăunăzi, aportul engles astfel: «O flotä 
atotputernică, 5.000.000 de oameni supt arme; 1 milion şi jumă- 
tate de bărbaţi si 250.000 de femei ocupați în fabricile de muniții; 
o cheltuială zilnică de aproape 5.000.000 de livre sterlinge: o dato- 


www.dacoromanica.ro 


N. fORGA 241 


rie care în Mart trecut atingea cifra aproape inimaginabilă de trei 
miliarde 400.000.000 de livre steriinge, iată ce a gtiut să indapli- 
nească populaţia de 40 de milioane de suflete (căci nu facem să 
între posesiunile, afară numai pentru marină şi armată, în această 
socoteală). Nu putem spune oare că istoria lumii nu oferä nimic 
de comparat cu aceasta? 

Armata englesă din Francia, are 20.000 de automobile. Flotei 
englese, spune o mărturie oficială citată de d-na Ward, i s'au adaus 
de ia începutul războiului un milion de tone şi personalul e îndoit. 
<Femeile lucrează şi zece ceasuri şi jumătate, ba chiar douäspre* 
zece pe zi, pentru fara. Nu-şi ieau Duminică nici serbătoare. De 
un an un grup dintre ele n'a avut o zi liberă.> Şi iese din fabrică 
<rizind şi cintind», Cind vine Zeppelinul, stau treze noapiea în întu- 
nerec, si tot cîntă... <Am facut paisprezece obuze azi», 'scrie una. 
„Să faceţi şi voi atitea, dracilor de Nemţi.“ «Ele lucrează», spunea 
un director, <pentru cinste si de aceia pot suferi aşa de bine obo- 
seala>. Lucrătorii fac normal 60 — 80 de ceasuri pe săptămînă (p. 
57). Sint unii cari fac şi suta (p. 99). Aşa se poate ca o singură 
fabrică să poală da un milion de obuze pe an si ca pentru un 
obuz să se ceară numai 23 de minute, Cu divisia muncii trebuie 
azi 6 minute pentru ce se lucra inir’un ceas și 20. 

La fabricarea de unelte pentru războiu lucrează şi preofi, cari 
„se întorc Dumineca pentru a face slujbă, dind Crucii Roşii leafa 
lor“, studenfi intelectuali. 

Soldaţii au alergat de pretutindeni, într'o țară unde nu era 
serviciul militar obligatoriu, Din fundul Asiei si Africel au venit 
cersind pe drum ori lucrînd pe vapoare. In sease săptămîni învaţă 
cît în sease Juni. Soldafi simpli, voluntari, veniţi, din Australia, az 


averi de milioane. 
| Fiecare Engles cu stare a ajuns a 0a—ascultati! — un sfert 


din venitul lui (p. 188). 

Patruzeci şi şapte de fii de pair? englesi au fost ucişi in pri- 
mul an al războiului: un Stuart, un Douglas, între ei, Universitafile 
se ţineau numai cu studente, cu infirmi şi cu copii. A căzut fiul 
Jui Asquith si, înainte de dinsul, nepotul de fiu al lui G'adstone : 
«cej mai străluciți, cei mai iubiţi», în frunte, <Şi tinerii cari s'ar fi 
crezut mai putin potrivifi pentru serviciu au alergat la arme şi s'au 


www.dacoromanica.ro 


242 Războiul nostru în note zilnice 


purtat în felul cel mai strălucit», spune un profesor. 12.000 de stu- 
denti de la Cambridge sînt soldaţi: 780 au fost ucişi, 980 răniţi, 
92 au dispărut, Profesori universitari bătrîni se oferă a preda în ori 
ce şcoală «pentru ca educaţia să se poată urmă în fara». <Noi înşine», 
scrie unul din ei, „am intrat într'o epocă eroică. In ce mă priveşte, 
un gînd nu mă părăseşte niciodată, gindul că alti oameni mor peniru 
mine, oameni mai buni, oameni mai tineri decît mine, a căror viață 
era mai plină de fagăduieli şi printre cari se numără mulţi căror 
li-am dat învățătură si pe cari i-am iubit!» 

In viaţa socială, <restauranfele la modă sînt pline, dar aceste 
osp-țe sînt în cea mai mare parte ca o serbătoare pentru sosirea 
unui fiu, a unui frate, a unui prieten care revin din front pentru 
citeva zile si pentru care nu mai ştii ce ai face.» Ca îmbrăcăminte, 
ne de modă a purta rochii vechi si chiar oarecare mindrie a o face“. 

28 Octombre, 1916. 


Deschiderea Şcolilor. 


Şcolile se deschid, şi e bine. Bine pentru copii, cari trebuie 
să înţeleagă şi ei că un războiu nu e o vacanţă şi că părinții, fraţii 
lor nu-şi varsă sîngele pentru ca aijii, fie şi cei mai mici, să frin- 
dăvească şi să petreacă. Bine pentru profesori, cari au prilejui să 
arate că nu erau salariați pentru lecţii de specialitate, ci că se cfe- 
riserä, întregi, pentru a creşte ferii viitori ostaşi şi muncitori pen- 
tru înnaintarea ei. Bine e si pentru aceşti părinți, dintre cari nici: 
unul nu frebuie să se afle fără griji, care să-l absoarbă cu tolul 

Deschiderea şcolilor mai are însă un înţeles. Orice întrerupere 
a vieţii obişnuite, în orice domeniu, la un popor în luptă, poate à 
interpretată ca îngrijorare, ca temere de o primejdie apropiată, sau 
măcar ca neîncredere în rezultatul silintilor care se fac şi cere 
trebuie crescute, necontenit, îndărătnic, în proporţia greutăților ce 
se întimpină. Din potrivă, reluarea muncii pe toate terenurile e ca 
o dovadă de siguranţă întăiu și ca o făgăduială de victorie pe urma 
Si asttel se introduc in sufletele omeneşti puteri nouă, care ajulă 
şi ele la atingerea acelui resultat fericit pentru care—şi numai pen 
tru care—e îngăduit să trăiască oricine. 

Dacă nu se aud rugăciuni mai dese în biserică, măcar în şcoli 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 243 


$4 se audă, din “buzele nevinovate», zilnica rugăciune a muncii. 
Nu este alfa mai ascultată în ceruri şi nici rugători priviți cu mai 
multă iubire decit aceşti copii. 

Din hotărîrea ministerială lipsesc însă Universitățile. De Ja 
sine, cea din laşi a anunțat pe ziua de I-iu Novembre reluarea 
cursurilor, si nu ne îndoim că şi cea dela Bucuresti va face tot 
-astfel. 

Profesorii vor găsi alt auditoriu decit cel obişnuit, căci $co- 
țarii lor dau astăzi, oricui, pe cimpiile de luptă, cele mai innalte 
lecţii de eroism. Dar sînt, întru cit nu le chiamă ingrijirea rănilor 
şi gospodăria războiului, colegele lor, Şi e, mai ales, atita lume 
care aşteaptă un cuvînt. | 

Acest cuvint trebuie să fie însă cuvântul. Unul singur. Din 
toate ştiinţele să se răsfrîngă aceiaşi lumină, plecată dela același 
ideal. Şi această lumină să arăte toate drumurile care, prin munca 
şi răbdarea de azi, prin infrinarea şi sacrificiul tuturora, duc la 
biruința de mine. 

Sa se deschidă Universitafile! Dar nu pentru cine ştie ce vechi 
bucherii «ştiințitice> ! Ci pentru isvorul de viaţă vie ce pot să dea 
suile telor. 

29 Octombre, 1916. 


Hirsova. 


Comunicatul ni spune că Hirşova arde: soldaţii Împăratului 
culturii i-au dat foc cu pastilele lor speciale, după ce urdia bulgă- 
rească va fi prădat tot ce s'a putut culege din bietele case pustii. 

Nu e un an de cînd am fost acolo, după o excursie la Piua 
Petrei, în tovărăşia d-lor Murgoci şi arhitect Zagoriţ. Parcă vad, 
supt cerul greu de nori al toamnei, în mărunta ploaie înceată, ele- 
gantul vaporas particular care ne-a dus la păretele de piatră goală 
prăvălii drept în Dunăre, cu sfärimäturile romane ce dorm în pra- 
pastii, suişul pe strada netedă, casa părintelui sus pe culme, lumi: 
nată prietenos pentru venirea noastră si, în faţă, bisericuţa din cimi- 
tirul părăsit în care se pästrau chipiile stricate ale ofiţerilor inne- 
cati cu puţin timp înnainte, de un vapor austriac, Si pare că din 
nou mă primblu, ca a doua zi, prin stradele de piatră, pare că 


www.dacoromanica.ro 


244 Războiul nostru în note zilnice 


reväd spafioasa biserică monumentală, ţinută aşa de frumos, îngră- 
m ădirea de scumpe lucruri vechi în Muzeul meritosului profesor 
Cotovu, pare că rătăcesc prin dărimăturile antice şi turceşti care se 
îngrămădeau la fiecare pas, prinire casele nouă frumoase, gospo- 
däresi supt olanele trandafirii ale Dobrogei, ori sus, asupra malului, 
pe lingă hitele bordeie tătăreşti fără formă ale sărăcimii musul- 
mane şi ţigăneşti. Şi, la plecare, pe vaporul cochet ce se îndrepta 
spre horbota de fier depărtată a faimosului pod, privelistea frumo- 
sului oräsel desfăcîndu-se roz si sur deasupra substrucfiilor puse 
de uriaşele puteri ale naturii, în razele de soare ce plouau din lim- 
pedele cer de blind Septembre. 

Acuma la Hirşova sînt parefi arşi, flacäri ce izbucnesc din 
ruine. Acea comoară de amintiri s'a risipit. Biserica va fi suferit 
năvăliri profane. Cineva a văzut fugind într'o căruță pe primitorul 
părinte, pe soția sa şi pe domnişoara învăţătoare care se mira de 
ce pleacă oaspeţii așa de curînd. Iar unul din ei, Zagorif cel cu 
mina măiastră [a desemnuri, stă Ja spital cu oasele braţelor amin- 
două rupte de giont. 

« Cultură», Împărate, «cultură> ! Oamenii tăi au trebuit să vie 
ca s'o aducă şi în săraca Hirşova noastră! 

29 Octombre 1916. 


Germania cea adevărată 
înnainte de razboiu. 


Un publicist engles, d. Emil Reich, îşi propune să arate ce e 
în adevăr, şi nu în prejudecăți superficiale, acea Germanie contra 
căreia luptă poporul său, 

Ocupindu-se de Împărat, îl presintă ca pe un «om de jude- 
cată maiură, solid, prudent, dar mai ales perfect informat în toate 
şi foarte bine servit întru aceasta». <Loviturile> lui nu sînt pornite 
din pasiune, ci din calcul. 

Dar el însuşi şi poporul său au un «cap umilat», o imensă 
vanitate care-i face să caute a recunoaşte în oricine un German de 
azi ori un candidat de German poimine. Dacă Houston Stewart 
Chamberlain, renegatul profetic, îi pare numai un <diletant extra- 
vagani, care, prin infrebuinjarea sîrguincioasă de articole de enci-- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 245 


clopedie, de indexuri si de table de materie a scris, întrun stii 
greoiu şi umflat, o carte groasă plină de läudärosie şi de știință 
factice”, alţii, cari sînt în toate minţile, spun tot aşa, și chiar nebu- 
nia lui Chamberlain a avut un mare și răsunător succes. «Oameni 
bogaţi au compărat cartea cu miile de exemplare pentru a le împărţi 
gratis la sute de biblioteci publice», şi Împăratul i-a făcut laudă 
publică, 

Analisa ridiculei cărţi, în care ca Germani sînt dati si Celţii 
sl Siavii, ar prinde cu atît mai bine şi aici, cu cit à. Aurel Popo- 
vici încercase odinioară a presinta ca o Biblie naționalistă aceasta 
carte, care—ca şi a lui Wolfmann—hotara că si Rafael a fost Ger- 
man, fiindcă pe mamăsa o chema cu un nume obişnuit în terile 
germane, si că Dante el însuşi avea o muträ teutonică. Fără a mai 
vorbi de Isus Mintuitorul şi de Sf. Pavel... 

Dar asemenea idei au prins. Deci ele sînt serioase ca fapt, 
„A ride de un lucru pentru că e ridicul, e, în politică, o greşeală“, 

După idei se trece la fapte, la toate formele propagandei pan- 
germane din lume, 

Si Reich prevede vremea cînd năvala germană se va pro- 
duce asupra lumii, presintindO «bestia umană supt cel mai hid 


aspect al ei». 
El explică foarte ingenios superioritatea de energie a impe- 


rialismului german, Alte popoare care au creat Împărăţii mondiale 
si s'au bucurat de o mare prosperitate au mărgenit îndată numărul 
copiilor; Germania continuă să fie cea mai fecundă mamă, Franţa 
a pornit spre domnia lumii prin groaznice cutremure revoluționare 
care o slăbiseră înnăuntru; Germaria a ajuns la putere fără ca 
organismul ei să fi fost zguduit. Franţa a fost, de fapt, singură tot» 
deauna; Germania are în Austro-Ungaria un sprijin oricind pentru 
orice. Franța a vrut pace, cînd Revoluţia si Napoleon o făceau 
întăia printre naţiuni; Germania întreagă, cu puterea celor 60 — 70 
de milioane care o locuiesc şi—vom adăugi—a celor 30 de mili- 
oane de conafionali de peste hotare vrea cucerirea şi exploatarea, 
universului întreg, Franţa a pornit dintr’o lature a continentului 
Germania din centrul întreg al Europei. Si, în sfirsit, tocmai lipsa 
de interes a Germanilor pentru politica internă îi face să urma- 
rească pasionat pe cea externă, 


www.dacoromanica.ro 


246 Războiul nostru în note zilnice 


a —— a i 
=== 


Reich relevă insă crasul pedantism al şcolii militare germane, 
jipsa de inițiativă şi nedeprinderea cu războiul,—afirmînă cu drep- 
“tate că, dacă Austria ar fi avut un războiu de doi ani cu Francia, 
ea ar fi fost în măsură să bată teoria germană fără experienţă. Si, 
mai ales, spune acest cugetător, astăzi lumea nu mai e dispusă a 
primi jugul unei naţiuni biruitoare, care jug ar fi anti-istoric» şi 
“anii-natural», 

29 Ociombre, 1916. 


Demonstratie italiana 
pentru Romania. 


Ni se anunţă că o societate naționalistă italiană a venit la 
“Columna lui Traian ca să aducă o solemnă recunoaştere Romăniei 
în locul chiar unde se pomeneşte marea operă de cucerire, în ade- 
văr culiurală, care a pus basele naţiunii noastre, întemeind latini- 
tatea orientală, resumată astăzi întreagă în noi. 

In alte împrejurări demonstrațiile ne lasă reci, pe noi aceștia 
dela Dunăre, cari, din neam în neam, sîntem deprinsi a face în 
tăcere pufinul de care sîntem in stare. Astăzi nu e aşa. În numele 
sutelor de mii de Italieni jertfiți pentru unitatea naţională şi pentru 
moralitatea politică a lumii au vorbit demonstrantii, si ei înțelegeau 
să se adreseze către un popor care, în cumplite împrejurări, jert- 
feste şi el zilnic mii de oameni pentru ca să ajungă la acelaşi 
scop. Şi cuvintele stropite cu un aşa de nobil sînge iese din cuprin- 
sul artificial al retoricei trecătoare si neefective. 

De ani de zile între Italia şi Romănia s’au reluat acele strînse 
legături, acele tradiţii de fräfeascä afecțiune care, odinioară, au 
aşezat pe creatorul Italei unice, regele Victor Emanuel al Il:lea, 
între fundatorii, înire ctitorii Romăniei unice a lui Cuza-Vodä. Nu 
e un prilej în care această direcţie permanentă în politica amîn- 
duror naţiilor să nu se vädeascä. 

Romanitatea centrală a Italiei, împăcată astăzi, aliată cu acea 
romanitate occidentală care e Franţa, întinde o mînă de sprijin şi 
conlucrare acestei teri a noastre care e singura rămășiță, azi, a 
fatinitätii orientale şi care poate fi mine punctul de sprijin pentru 
© marc operă de civilisafie: complectarea prin supremaţia latină 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 247 


în Balcani a Mediteranei romanice, îaviată spre binele tuturor popoa- 
relor ori măcar acelor care trăiesc În umanitate şi pentru umani- 
tate, după tradiţiile glorioase ale strămoșilor. 

Liberafi şi unii si alții de o alianţă nenaturală cu Austro- 
Ungaria, agentă a germanismului in Orient, vom putea să ne con: 
sacrăm solidar adevăratei şi singurei noastre misiuni. Şi aceasta 
cu atit ‘mai sigur, cu cit ultimele împrejurări au dovedit acelora 
dintre Halieni cari erau odată îndrăgili de Bulgari că pentru o mare 
şi trainică prietenie politică trebuie şi altceva :decit momentana 
potrivire de interese, trebuie comunitatea de rasă şi fot ceiace 
derivă din ea ca mentalitate politică, 

30 Octombre 1916. 


Credincioşi si profeti. 


Meşteşugul— sau sportul—proteţiilor politice e unul din cele 
mai răspindite. Orice situaţie s'ar înfățișa, oriunde, vei găsi totuşi 
un număr de oameni gata, nu numai să-ți arate de-a fir-a-părul 
cum Sau petrecut si cum stau lucrurile, dar şi tot ceia ce, fără 
greș, se va întimpla. Sint unii chiar cari presintă şi garanții, căci, 
din miile de lucruri pe care li-au flecărit, sînt cîteva care, mai 
mult sau mai puţin, au ajuns la îndeplinire. Am cunoscut chiar, la 
cutare Yéstaurant, şi un <cerc» al profeților, dintre cari nu era 
unul care să nu ştie, pe lingă ziua cînd vor «intra Nemţii Ja Bucu: 
reşti>, şi minuta cînd se va sfirsi lumea. 

Şi totuşi profeţii isi strică astăzi, vorba degeaba. Meșteri mai 
mari decit dinsii au văzut prevederiie lor inselaie. Vom cita astfet 
pe Hanotaux, istoric vestit, fost ministru de Afaceri Străine, bio- 
graf al lui Richelieu, de la care îi plăcea să se inspire. Ei bine, 
cine recetesle articolele lui în volumele recente care le cuprind, 
poate vedea Ja fiecare pas că evenimentele au apucat altă cale 
decit aceia care credea el că a descoperit:o. Nu mai vorbim de 
cugetători politici aşa de serioşi ca Emil Reich, cari, prin 1910 
nu credeau în ruptul capului că Germania, pornită numai asupra 
Angliei, pentru domnia Mării, va începe un război continental și că 
vreodată Franţa scăzută ca energie—după dinsul—, se va mişca 
din pacitica ei odihnă ca să ajute o rivală în trecut care ar putea 
să fie şi una în viitor. 


www.dacoromanica.ro 


248 Razbolul nostru în note zilnice 


Războiul la care participă toată lumea trebuie să aibă nes. 
firsite surprinderi. Dacă ar lipsi aceste motive, technica singură, 
necontenit înnoită prin cugetarea atitor specialişti, ar fi în stare 
să dea de minciună şi pe cel mai experient din prooroci, 

* 


Nu profeţii ni trebuie, ci altceva, credinţa. Si nu profefi, ci 
credincioși. 

Ni trebuie oameni cari să-şi dea sama deplin de ce urmä- 
rim, de ce trebuie, cu orice pref, să atingem, de ce stă în firea 
chiar a lucrurilor să fie cîştigat si pentru totoeauna, de ce faptă 
mare şi bună îndeplinește oricine, în iadul de astăzi, isi dă viata 
supt steagul nostru adaus la steagurile Aliaților, 

Pentru a profetisa se cere o gură foarte mare: pentru a crede, 
ceva mai puţin ca zgomot, ceva mai mult ca suffet. 

Cei ce au <gräuntele de mustar» ai credinței să vorbească—, 
dar aceia singuri, 

30 Octombre, 1916. 


Literatură de războiu. 


Multă lume-si închipuie pe soldat, pe soldatul din Apus— 
căci la noi sint condiţii particulare—ca pe un biet om totdeauna 
cufundat in noroiu pănă la briu, care se oprește dela pindă numai 
în ceasul unei alimentafii de Lacedemonian. 

Da fapt, nu e aşa. Serviciul de trangee, une ori destul de 
lung şi, fără îndoială, nespus de greu e întrerupt prin perioade, 
destul de lungi, de odihnă, în care se fumează, se vorbeşte, se 
glumeste, se visează şi—se face şi literatură. 

Ca orice literatură, ea cuprinde si un dram de fantasie, 
Poate chiar mai mult decît atita, Scriitorul-soldat isi aduce aminte 
de tot ce i sa întîmplat, în fiecare clipă, şi mai adauge dela el 
un interes dramatic sau comic, după fire, ori, pe rind, si una şi 
alta, Se alcătuiesc astfel volume întregi, împodobite une ori şi 
cu Schițe impresioniste, iuate din fuga împrejurărilor, şi cetitorul 
îşi poate da sama, nu numai decum se poartă războiul «modern», 
dar şi de toate amănuniele prin care a trecut autorul pentru a-şi 
putea face lucrarea. Fiecare zi igi are pagina ori paginile, fiecare 
amănunt e trecut ia locul lui; istoria e complectä. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 249 


Evident că din citeva mii de volume de asemenea speţă isto- 
ricul nu va putea scoate povestea acestei grandioase nenorociri 
universale din care avem nădejdea să iasă măcar puţină dreptate 
pentru suferințele tuturor celor apăsaţi şi robifi. Dar si criticul 
literar va căuta în zădar un lucru care lipsește, care lipseşte aproape 
cu toiul, 

Acest lucru e psihologia acestui moment fără păreche, în tot 
ce are ea mai innalf, mai nobil si, să adaugim, mai milos. 

Cărţile acestea, sincere, de sigur, adevărate, reale, se închid 
Cu un profund sentiment de obosită scîrbă. Vor fi avut-o luptătorii? 
Sperăm că nu toți: astfel sacrificiul ar pierde o parte însemnată 
din valoarea lui. Asigurările care ni se dau că în inimi a fost to- 
tuşi altceva nu folosesc fafa de cruda elocvență a faptelor. 

Şi nouă ni trebuie, pentru ziua de mine, care e cea mai 
interesantă pentru umanitate, altceva: epopeia eroică a sufletului 
prins în suprema luplă și alăfuri de dinsa, mărturisirea înduioşată 
a sufletului veşnic pus înnaintea celor mai grozave probleme. 

31 Ociombre, 1916. 
Judecäti francese 


asupra germanilor. 


Franța ? Un putregaiu <velsr, o Sodomă decäzutä, o fara 
care se coboară pentru că naţia se impufineazd. Aşa zicea Ger- 
mania despre vecina care, acum al treilea an, o împiedecă—mai 
ales ea—să aibă domnia lumii. 

Nu tot aşa judecă Franţa pe duşmanii ei de azi. 

Cetiţi lucrările vaste ale lui Huret, cartea lui Lichfenberger 
despre <Desvoltarea Germaniei», a lui Victor Cambon despre «Ger- 
mania la lucru», si veţi vedea deosebirea. 

Franţa avea deplina conştiinţă a muncii germane şi a orga: 
nisajiei germane. Ştia că, fârä multă originalitate în ce priveşte 
direcţia ca şi mijloacele de căpetenie, Germania a ştiut să imite 
şi să lege împreună printr’un Superior mecanism social tot ceiace 
se cucerise aiurea, in orice domeniu, dar mai ales în acela al pro- 
ducerii şi împărțirii bogățiilor. Ştia foarte bine că nicăiri puteri 
mai mari n'au fost mai bine legate îniro mai strînsă organisatie, 
că toată âceastă ţară se prefäcuse intr’o exploataţie sistematică a 

www.dacoromanica.ro 


250 Războiul nostru în note zilnice 


tuturor mijloacelor de cîştig, nu numai dela dinsa, ci din lumea 
întreagă, că ea înțelegea să fie ca un sistem nervos al umanității 
pentru ca, pe urmă, puindu-l în mișcare, ca informaţie şi ca acfi- 
une, să vibreze de toate plăcerile pe care le poate da viața. 

Dar Francesii, în studiile pe care le-au facut asupra rivalei 
din orice moment, asupra inimicei de mine, au descoperit şi unde 
stă lipsa platoşei germane. € admirabil ca omul să smulgă naturii 
puteri— maşinele—prin care să stăpinească această natură, spre a 
puiea ajunge astfel la cele mai innalie satisfactii umane, Dar,— 
oricitä ar fi beţia produsă de învirtirea milioanelor de roți, de fume- 
garea sutelor de mii de cosuri—e o scădere, o impufinare şi o 
înjosire a omului cînd aceste puteri il stäpinesc pe dinsul, minin- 
du-l la isprăvirea materiei prime, la producţia anarhică, la vinzarea 
desmätatä, la tulburarea legăturilor cu lumea toată, la o desperatä 
anarhie cuceritoare. Si toate acestea pentru ce? Pentru că anima 
Jui uman, iritat, exasperat, urlindu-si neurastenia chinuitoare care 
isprăveşte toate triumfurile lui, să se răpeadă oriunde simte plă- 
cerea care chiamă rinjind pentru a stoarce întrun singur an ener- 
gla mai multor generaţii, şi poafe a unei rase întregi. 

Şi de aceia Franţa, care e încă vechiul om, trăind, prin munca, 
de sigur, dar pentru linişte și fericire, 'a îndrăznit să primească 
"jupta pe care i-o oferise uriașa bestie apocaliptică, Si de aceia 
lupia poate fi susținută de equanimitafea clasică împotriva echili- 
brului rupt al celei mai savante și mai stăruitoare demenfe. 


1 Novembre 1916, 


Polonia si Romănia. 


Asemănări culiurale în 


viața poporului. , 


Între Polonia, de soarta căreia—fie şi pentru a o înşela— 
începe a se îngriji toată lumea, și noi sint atitea legături isforice 
pe care le ştie toată lumea si pe care citeva volume ale unei 
tucräri întinse ar fi în stare a le cuprinde. Dar și între viata popu- 
tara a Polonilor si a Rutenilor cari locuiesc cu ei şi între viata 
populară a Rominilor sînt multe şi însemnate asämänäri. 

Casa de lemn de lingă Cracovia ca și aceia a <Guralilor» 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 251 


= 


(Muntenilor) de pe Tatra, pe care unele izvoare de pe la 1650 încă 
îi dau drept Romini’) şi cari sînt vestiți artişti fără şcoală, «cari 
au dus pănă la extreme hotare înțelegerea ariei ţărăneşti ?), e, in 
încheietura de birne a ei, innaltul coperiş de draniţă ori de stuf, 
in alcătuirea de scînduri a zăplazului, ca şi în podoaba siilpilor, 
corespondența desăvirşită a casei noastre ţărăneşti. Aceleaşi lavife, 
aceleaşi mese, aceleaşi sculpturi maiestre. <Sucmanul”» lor e suma- 
nul ţăranului moldovean. Portul femeilor are multe parti comune. 
Şi ca şi Romincele, vecinele lor slave ţese, cu aceiaşi bogăţie de 


colori, de argint și aur. 
Mai departe, olăria celor două—sau trei—popoare merită a fi 


comparată. Pregătirea ouălor <împistrite» de Paşti e absolut aceiaşi; 
si li se zice şi la ei ouă «scrise», 
Datinile, ca vesiirea morții prin trosnitul mobilelor, etc., sînt 


în mare parte datinile noastre, 
Scriitorul de la care luăm aceste stiri adauge că aceiaşi aria 


populară se întîmpină în Bretania, vechiu lăcaş nafional celtic, unde 
asämänärie nu se opresc aici, în Auvergne şi chiar in Proventa 
francesă,—in cari locuri însă civilisajia i-a eprit desvoltarea. Pen- 
tru înţelegerea lucrului ar trebui studii întiuse si o largă expunere, 


Aici ne vom multami sa adăuga o precisare. 
In Nordul şi Vestul fostului regat polon lumea populară e 


alta. Ea samănă cu aceia din regiunile fără populație romănească 
ale Ungariei. Si, la unii ca şi la alţii din acești vecini ai noştri, o 
puternică influență germană se constată de ia întâia privire. 

Ramine Sudul şi Sud-Vestul. Aici sintem pe teren de cunos- 
tinţă deplină. Ruteni sau Poloni, sint oameni tocmai ca la noi supt 
cele mai multe raporturi. 

Şi explicaţia e una singură. Ne găsim cu toţii pe acelaşi 
pămînt de strămoşască datină tracă. 

lar Guralii de lingă Cracovia, fiind, cum spune De Noyers 
în veacul al XVil-iea, aceiaşi populaţie cu Valahii («Valahii care 
se zic Gorali>; Lettres, Berlin 1859, p. 58), nu e vorba, în arta 
populară, numai de această străveche moştenire, ci încă și de o 
transmisiune directă prin noi. 


1} ¥ memoriul mi-u despre Ucraina, 8 V, 
2} Damelowiez, în „La Pologne 1 umorellet, p. 30. 


www.dacoromanica.ro 


252 Războiul nostru în note ziinice 


Şi să adăogim încă o ştire. Arta noastră populară abia a 
trezit, ici şi colo, un oare-care interes. Arta populară a Goralilor, 
“dela Zakopane, vestita staţie de aier>, a influenţat insfirsif pe 
artiştii poloni. Arhitecfii se serviră de arhitectura rustică drept temă 
unică pentru vilele splendide care se găsesc Ja Zakopane… Sculp- 
torii si ebinistii, inspirindu-se de modelele nesfirsite ale mobilării 
gurale, creară mobiliere cu structuri inedite: sala de mincare, sa: 
loane, odăi de fumat, etc. Olăria a inspirat fabricele de portelana; 
argintarii creară pofire care vin din donifele ţărăneşti, Manufactura 
dela Săvres a creat chiar, în 1900, un serviciu de masă gural de 
toată frumusèta, după modelele date de Stanislas Witkiewicz *} 
Acesta e astăzi stilul naţional polon», Și se recomandă Francesilor 
a căuta și ei inspiraţie in acest boga! izvor. 

1 Novembre, 1916, 

Doi generali. 


Observăm că meritatele onoruri ce s'au dat rämäsitelor gene- 
ralului Dragalina arată că s'a părăsit acei spirit din cale afară de 
spartan care făcuse ca pe urma generalului David Praporgescu să 
tie doar cîțiva ofițeri, care plecaseră dintr'o biserică goală pentru 
a duce în tăcere si fără cortegiu de oasie pe acel care fusese 
pentru ei un bun coleg si pentru țară un apărător viteaz, 

Ni vom aduce aminte de amindoi cari au făcut cu aceiași 
inimă acelaşi suprem sacriticiu şi familiile unuia ca şi celuilalt vor 
vedea oricind în poporul acesta întreg aceleaşi frunfi descoperite 
pentru a te saluta, aceiaşi bunăvoința pentru a li fi de folos. 

1 Novembre, 1916. 


Onoarea, 


Sint comunicate care nau nevoie de explicaţii. Aşa sînt cele 
din urmă. Din ele se vede ce ni se opune şi ce putem face în 
aceste împrejurări, Ele trebuie primite cu o adincä recunoştinţă 
faţă de luptătorii noştri, de gompătimire ajutătoare pentru popula- 
țiile ce sutăr, de frăjească solidaritate între toți acei cari pot avea 
o inriurire asupra afacerilor publice, de neclintită încredere în 
resulfatul ultim al marelui războiu. 


t} Damelowiez, 1. c., p 39, 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 253 


= ——— 


In concepţia noastră despre datoria ce o avem, tot ce sa 
intimplat, tot ce sar putea întimpla nu schimbă nimic. Am făcut 
ce trebuia. Acesiea, și nu altele au fost puterile noastre, Le-am 
întrebuințat în circumstanțe pe care noi le-am hotărit. Nu ni pare 
rau de hotïärirea noasiră și nu ne-am teme decît numai de sfäbi- 
ciunile noastre, pe care, ooată pentru totdeauna, dela începutul 
rozboiului, ni le-am interzis. 

Lăptăm înainte, cît se poate, unde se poate; luptăm pentru 
dreptul nostru, pentru viitorul nostru, pentru frații noştri, pentru 
copiii şi urmaşii noştri. Dar, înnainte de toate, pentru onoarea 
noastră. 


Romantism, se va zice. Nu e romantism |! 

Tot ce e pe lumea noastră, a omenirii, vine dela puteri care 
intr’un moment dat s'au găsit in sufletul unui om sau unei cate- 
gorii de oameni, al unei societăţi întregi. Dacă acolo au fost sen- 
timente fecunde, ele vor produce uneltele materiale pentru a se 
atinge ţinta odată fixată. Dacă, în locul lor, sentimente, cit de 
puternice, dar sterpe, se vor furisa, puterile, ori cît de mari, se vor 
veșteji, vor cădea, şi ele nu vor putea îi înlocuite, 

Constiinta că ai înecat o lume întreagă în singe, că i-ai ars 2i- 
durile pentru a-i prăda comorile, e un puternic sentiment, dar sterp. 
Vor vedea-o Germanii! Iar cealaltă conştiinţă, că ai jertfit tot ce 
ai pentru a îndeplini o mare operă de dreptate şi că, prin orice 
suferință, ţi-ai pastrat onoarea întreagă, chiar de nu te-ar fi ajutat 
nimeni întru aceasta,—-e un înnălțător sentiment care e fecund. 

Si aceasta vom vedea-o noi, cînd, peste oricît timp, plin cu ori- 
cîte dureri, urma va alege, după voia unui Dumnezeu, unitate de 
logică si justifie a lumii, care nu încape în foile pătate de singe ale 
<atehismului măceiurilor germane! ; 

2 Novembre 1916, 


+ Alexandru Zagorit 
Blindul artist, îndrăgit de frumusefa vechilor noastre clădiri 
pe care nimeni nu le-a urmărit mai răbdător prin toate cotloanele 


terii şi nu le-a schițat mai adevărat, a murit de moartea severă a 
oStasului, După ce o lună întreagă a privit, în paturi de spital, cu 


www.dacoromanica.ro 


254 Războiul nostru în note zilnice 


grijă şi melancolie, minile lui harnice sfarimate de gloanţe, moariea 
l-a prins în braţele ei. 

Acum o săptămînă încă l-am văzut. Ascundea cu sfiala răut 
care începuse a-l cuceri. Vorbia cu sforfare, inecindu-se şi scälôîn- 
du-şi ochii în lacrimi de cîte ori atingea un om, un lucru din ce 
iubise. Vorbea de munca lui de pănă atunci, de tot ce voia să mai 
facă de acum înnainte. «Nu cartea, cărțile», spunea el cu privirea 
aprinsă unuia din ocrotitorii silintilor sale. 

Avea aceiaşi bunătate de copil, aceiași frdgezime de suflet, 
aceiaşi încintăloare naivitate a unui suffet pentru care răul, în toate 
formele lui, n'a existat. Pentru fiecare lacrimă în ochi îşi cerea iertare, 

— Aşa sint de o bucată de vreme; iertati-mä. Fiecăruia gă- 
sia o vorbă bună să-i spuie. Îşi arăta o recunoștință nesfirsitä 
acelora cari, ca d. G. Balș, veghiaseră iubitori asupra suferințelor 
lui şi se arăta aşa de mirat că a putut merita atita. 

Amintea cum a rămas isolat de ai săi cari se retrăseseră, 
cum a fost lovit la brațe fca de o bară de fier, cum l-a scăpat 
solăatui care cu ochii gelosi păzia îngrijorat, lingă patul lui. Si din 
cînd în cînd, de cite ori voia să facă o mișcare, ochii mari, umezi 
şi duioşi supt larga frunte plesuvä se plecau asupra zädärniciei 


dureroase a celor două braţe infésurate, 
Toată infelegdtoarea îngrijire a doctorului cu inima de aur 


care e 0. Gerota nu l-a putut scăpa. Soptind dorinţa de vindecare 
p. niru a putea lucra, el a închis aici ochii care vedeau aşa de bine, 
şi miînile mutilate, care nu vor mai face nimic în veșnicie, s'au în- 
crucisat pe bietul piept chinuit unde bătuse o inimă mare. 

Numai cînd tot ce a strins el seva tipări supt îngrijirea fra 
telui pe care pärinteste l-a crescut, numai atunci se va vedea cea 
pierdut cunoştinţa acelor urme de trecut pe care le bate azi, ne- 
milos, tunul dusmanul:i, în Alexandru Zagorit. 

2 Novembre 1916. 


Declaraţiile Regeiui. 


Se pot sti în sfîrşit textual declaraţiile pe care Regele le-a 
făcut unui corespondent al ziarului Times, 

Ar fi greu să se cuprindă mai muli decit în acele rînduri. 
de cumpätafä cugetare politică, supt care se ascunde o hotărire de 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 255 


SSE — 


oţel, care, nefiind produsul succesului ori al unor aşteptări optimiste, 
nu poate fi atinsă de greutăţile situaţiei şi ar supraviețui chiar unei 
nenorociri. 

Se arată cum Romănia avea de îndeplinit o misiune naţională 


de ia care cu niciun preţ nu se putea sustrage. Se califică aspru, 
dar drepi, politica Puterilor centrale, care nu căutau nici o îndrep 
tăţire dincolo de puterea lor şi nu vedeau in Statele mici decît 
formațiuni istorice trecătoare, ajunse acum inutile, odată ce şi pe 
altă cale poate ajunge cineva—ba încă mai deplin—la exploatarea 
isvoarelor de venit ce cuprind. 

Cu fineta se colorează atitudinea noastră faţă de prieteni ca 
şi de duşmani, Ungaria avind în schimbul urii sale, aversiunea noas- 
sră, Bulgaria fiină privită cu o legitimă aprehensiune, Germania fiind 
socoiită pănă dăunăzi numai pe basa raporturilor noastre economice, 
pe cînd Franta—si Italia deci—se bucurau de simpatiile de rasă, 
jar Anglia de respectul datorit unui mare Imperiu întemeiat pe 
dreptate» 

Romănia a trebuit să aibă hotărirea cea mai grea din cauza 
împrejurărilor ei speciale: puteri mari slabe, hotar extraordinar de 
întins. Si totuși ea şi-a făcut datoria, de şi, adaoge Suveranul, a- 
ducind înainte un punct nou de vedere, Ea avea exemplul Belgiei, 
al Serbiei, în ce priveşte ceia ce putem numi sistemul german. 

Se relevează cu indignare amănuntele ucigaşe ale acestui sis- 
tem, intarit în cazul nostru printr’o deosebită sete de răsbunare, 
infierindu-se uciderea cu bombe aruncate de aviaţie a populaţiei 
-civile pe care pănă acum nicio nație nä amestecat-o în conilictul, 
crud, dar cavaleresc, al armatelor. 

La aceste sălbătăcii, El, Regele, răspunde ordonind ostirilor 
s:.le să nu calce niciodată şi față de nimeni vechile legi sfinte ale 
răsboiului. Această şi pentru ca generaţiile ce vor veni să nu poată 
avea faţă de aceia care luptă acum altă atitudine decit lauda pen- 
tru virtuțile ei războinice. 

Afirmind că nimic nu ne va putea deslipi de cauza pe care 
am îmbrăţişat-o, Ferdinand al Romăniei adaogă: <Dar Rominii se 
roagă Cerului ca, oricare ar îi preocupările lor de astăzi şi uriaşele 
probleme ce au de resolvit, Aliaţii să nu lase cîtuşi de putin a 
cădea pe al doilea plan interesele Romăniei, 


www.dacoromanica.ro 


256 Războiul nostru in note zilnice 


Sint adevărate cuvinte de Rege, fiindcă în ele se cuprinde 
tot ceiace sufletul nostru a simfit dela începutul acestor împrejurări 
de supremă criză pănă la greutăţile pe care le înfruntăm cu sigu- 
ranta că, fiind mai mari decit noi, vom găsi în sprijinul acelora 
pe cari i-am ales şi i-am ajutat, tot ce ni mai trebuie pentru a le 
învinge, 

2 Novembre, 1916. 


Barbarie imbecilă. 


După citeva săptămîni de vreme nouroasă şi grea de ceaţă, 
am avut în cea d’intäiu zi a lunii lui Novembre o zi frumoasă ca 
de primăvară, cu soare bun şi cald, care a desmorfit pe Bucures- 
tenii ascunsi si pe oaspeții relativei noastre sigurante. 

Era de prevăzut că duşmanii femeilor şi copiilor din Bucu- 
resti, adversarii mosnegilor şi prigonitorii răniților nu vor pierde 
prilejul de a însemna încă o <victorie> in carneiul lor de puşcă- 
riaşi. O jumătate de duzină de aeroplane ne-au cercetat şi timp de 
un ceas aproape au aruncat din belsug produsele chimice ale celei 
mai criminale culturi. 

Isprava n'a corespuns silinfelor. Cîte-va geamuri sparte, doi- 
trei răniţi şi un cal mort. Peste citeva minute slradele răsunau de 
şuierăturile solticilor din mahalale şi fete care nu arătau speriate 
primblau toalete care nu arăiau să vie de la pivniţă. In cutare 
bibliotecă, celitoare temei nu s'au clintit dela locurile lor cînd cădea 
ploaia de bombe a celor cari ar fi fost aşa de incinfafi să poată 
nimici, cum n’au reușit de mult, vre-un deposit din acele cărţi care 
cuprind în ele „vechile“ idei de dreptate şi iubire. 

Dar, în atară de această zădărnicie a efectului, putem pune 
o întrebare. 

Ca toate lucrurile de pe lume, acest războiu se va sfirsi. Vor 
raminea încă, pe lingă cei ucişi în luptă şi pe lingă cei asasinați 
<stiinfific», atitia oameni şi, dela o ţară la alla, ei vor căuia să aibă 
legături. Legături de comerţ, dar nu numai acestea, 

$i este oare de închipuit că se va găsi cineva care să pri- 
mească propunerile de schimb, ofertele be prietenie ale Germaniei? 

Cum? Aceşti oameni au văzut în curs de mai mulţi ani— 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 257 


ceia ce arată, nu o mişcare de pasiune, ci un infam sistem, au 
văzut cele mai teribile mijloace furate ştiinţei, care pănă acum 
a fost onestă, $i întrebuințate pentru a chinui şi disiruge soldaţi 
cari aveau drepiul să ceară a nu li se opune decit arma francă 
gi nobilă. Ei au asistat la nimicirea celor mai strălucite monu- 
mente ale artei, la arderea comorilor ştiinţei. Dar mai ales au asis- 
tat la jignirea tuturor sentimentelor acelora cari nu s'au luptat, la 
împuşcarea pentru simplă bănuială a femeilor şi copiilor, la pin- 
găsirea cinstei caselor pe unde au trecut barbarii sila terorisarea 
prin cele mai grozave mijloace a sutelor de mii de nevinovaţi. 

Si miînile care Sau minjit cu astfel de crime vor putea fi 
strînse de oricine, fie şi de cel mai răbdător dintre neutri ? 

Germania caută prin ticăloşiile ei să împiedece încheierea 
unei păci defavorabile. Nu va izbuti. Dar, şi dacă speranțele ei 
cele mai îndrăzneţe i s’ar îndeplini, nu de pace are să se teamă 
ea mai mult, ci de altceva: de ceia ce va veni după pace! 

3 Novembre, 1916. 


Sienkewicz si idealul german. 


In fruntea cărţii francese despre „Polonia nemuritoare“, marele 
romancier polon Sienkiewicz scrie cele ce urmează: 

«Fac parte dinire aceia cari proclamă că ideia patriei trebuie 
să ocupe cel dintăiu loc în sufletul şi în inima oricărui om, şi 
totuşi n'am stat atitpe ginduri să citez cuvintele lui Montesquieu, 
căci ele fixează, în chip hotăritor şi logic, pănă unde trebuie să 
meargă sentimentul national. Trebuie să-ţi iubeşti fara înnainte de 
toate şi să gindesti mai ales ia fericirea el, dar în acelaşi timp, 
cea d'intăiu datorie a unui adevărat patriot este să aibă grijă ca 
ideile patriei sale să nu fie în contrazicere cu fericirea omenirii 
întregi, ci, din potriva, să formeze una din basele ei. Numai în 
aceste condiții existenţa, desvoitarea și mărirea patriei vor interesa 
omenirea întreagă. Cu alte cuvinte, devisa oricărui patrioi trebuie 
să fie: Prin patrie căfre umanitate, şi nu: Pentru patrie contra 
umanităţii, 


www.dacoromanica.ro 


258 Războiul nostru în note ziinice 


Tocmai aşa am înțeles noi, Polonii, totdeauna ideia de patrie 
şi în acest chip am iubit-o noi, Si iată de ce viitorul e al nostru, 
căci Polonia e dreptatea, e ideia de libertate, e dreptul de a trăi, 
de o potrivă pentru toţi, e desvoltarea principiilor umanitare. 

Se poate zice acelaşi lucru despre Germani? Nu. Şi nu doar 
că sufletul german ca atare n'ar fi în stare să producă şi să cul- 
tive înnalte idei. Poporul care a produs pe Goethe și pe Schiller, 
a dovedii în de ajuns că posedă aceste capacităţi. Dar astăzi acest 
suflet e firit în lanţuri de Prusia. Idealul ce i s'a împus e puterea 
şi bogăţia. ldeia patriei germane consistă numai în aceia că burta 
nesätioasä şi ghiftuită s& mistuie cit mai muif şi ca liniştea mis- 
tuirii să fie priveghiată de un haidău zdravän. Afara de aceasta, 
nimic! 

Dar aceasta nu e de ajuns. 

Ca să indreptafesti ființa ta, trebuie să ai, afarä de pumn si 
pine, o ideie morală. Puterea de acum a Germaniei nare de loc 
o basă morală oarecare, — de unde urmează că desvoltaréa unei 
puteri ca aceasta, nu numai că nu e de fel în interesul obstesc al 
omenirii, ci se află în contrazicere cu dinsul. Caracatifa a cării 
rațiune de a fi este întreagă in a suge sîngele altuia nu este decit 
nenorocirea celor ce o încunjură. Si iată de ce Germanii trezesc 
pretutindeni şi la toți ura, Ei sînt singurul neam pe lume care să 
n'aibă prieteni, si un popor isolat nu este şi nu va putea fi nici- 
odată destul de tare pentru ca, fiind causa de nenorocire univer- 
sală, să suporte apăsarea urii universale. - 

Aceasta e acum starea generală a chestiunii. Care va fi vii: 
torul, nu ieau asupră-mi să prevăd. El va atirna de faptul că ori 
sufletul german va birui sufletul prusian, ori din potriva>. 

Astăzi, cînd vultanii Poloniei celei vechi se aşează în cuibul 
părăsit, pretinzind a încălzi acolo puii păsării de mult ucise, li se 
pot arunca în fafa aceste cuvinte de veșnic adevăr şi de superi- 
gară morală pe care le-a scris unul din marii scriitori ai lumii, care 
este şi cel mai nobil represintant al rasei sale. 


5 Novembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 259 


Spre excomunicare... 


Deşi împărţiţi în atitea seminfii care trăiesc si trebuie să 
trăiască, —visul <unei singure turme şi a unui păstor» fiind al mari- 
jor visători şi al marilor tirani,—oamenii au fintit totdeauna la 
ceva mai tare decît puterea națiunilor şi mult mai întins si mai 
trainic decit hotarele schimbătoare şi nedrepte ale ferilor. Fiii fui 
Adam au avut în orice vreme, pe iiîngă urile şi lăcomiile dela su- 
prafatä, sentimentul adinc că ei n'au totuşi aceiaşi faţă şi un gind 
care urmează aceiaşi logică numai pentru a se prigoni şi a se 
ucide, 

In deosebite timpuri, această comunitate umană a îmbrăcat 
şi forme deosebite. Odată se simtiau toți cifi primiseră botezul 
membri ai Bisericii Jui Hristos pe pămînt şi înnainte de toate 
membri ai acestei Biserici, Apoi, în epoca modernă, ei s'au înţeles 
ca elemente indispensabile, contribuind fiecare în rostul său la 
alcătuirea şi menţinerea unei complicate maşini de <echilibru», 
prin care sar îi garantat munca si desvoltarea fiecäruia, fără să-i 
fie fricä nimănui că a doua zi poate o furtună năpraznică va face 
prat din toată agonisita lui, ca şi din cele mai frumoase icoane 
pe care le-a putut intruchipa mintea creatoare, lar, în vremea cea 
mai apropiată de noi, fiecare avea mindria să fie socotit că face 
parte dintr’o obsie culturalä şi morală, care ja fiecare pas al înna- 
intării sale aducea lumina în vre-un colț de veche barbarie. 

* Rebeli au fost în toate timpurile, In fiecare epocă s'a ridicat 
insă împotriva lor comunitatea pentru a pedepsi neorinduiala pe 
care o făceau. Şi fiecare epocă întrebuința pentru aceasta arme 
corespunzătoare chiar scopului dela care rebelui, om sau nație, 
desertase. 

Evul mediu arunca excomunicarea religioasă contra fiului rău 
şi neascultător al Bisericii, pentru acela care, judecind numai după 
placui lui, primejduia sfinta unitate a lumii, în fondul ca şi în forma 
ei, Contra suveranului ambițios care călca doctrina de echilibru se 
porneau armatele <ligilor» de conservalie politică şi, mai curînd si 
mai tărziu, îl doborau. 

Separatismul egoist fata de ceilaifi oameni isi avea totdeauna 
sancţiunea. Cel ce se osebise pe sine din mersul iumii întregi, era 


www.dacoromanica.ro 


260 Războiul nostru în note zilnice 


tăiat şi dat la o parte din comunitatea umană pe care o jicnise 
şi o păgubise, 

Germania— şi haita ei de barbari <aliafi»—a vrut să fie numai 
ea însăşi, să sileascä pe toți a fi ca dinsa și supt poruncile ei. 
Colaboraţia culturală a sfärimat-o prin actul de violență al egois- 
mului său; solidaritatea morală a crezut-o scrisă numai pe acele 
<petece> de hirtie care sint și cărţile, vechile cărţi ale copilăriei 
noastre. A vrut să fie unica şi s'a făcut cea singură, 

Pedeapsa trebuie să vie si acum contra stirnitoarei de răz- 
meriță. Nu războiul însuși al Statelor ce s'au unit pentru apărare 
o va puiea impune grea și durabilă. Ci ea trebuie—si va fi—cäu- 
tată în chiar elementele de unitate umană pe care, în ce o pri 
veste, le-a sfärimat. à 

Aşa de grele lucruri aşteaptă omenirea, încît numai silintife 
futurora vor putea răzbi, dar ele vor duce, prin grea muncă, la un 
strălucit succes final, la o mai înnaltă viață pentru fiecare odin 
membrii familiei omeneşti. In nisipul materialismului cras au fost 
aruncate semințe al căror produs va umbri şi va îmbăta de mi- 
resme pe urmaşii nostri. Zile mari şi mindre ne aşteaptă pe toţi. 
Singure din nafiile lumii vor fi excluse acelea care au vrut să 
-distrugă în germene acest viitor: Germania şi aliatele ei. Păgină- 
tatea lor va fi ținută la o parte de muncă şi nu se va împărtăşi 
de izbinoă. 

Excomunicatia culturală şi morală va fi căzut asupra lor, 

3 Novembre, 1916. 


Cei ce nu dau. 


Lipsurile oricării armate într'un războiu aşa de grozav sînt 
nenumărate. infreaga bogăție națională, si nu singurul budget al 
Statului, trebuie să stea în dosul lor, ajutindu-le, nu prin zbucniri 
Capricioase ale inifiativei particulare, lăsată în voia ei, ci printr'un 
curs continuu, supraveghiat si canalisat de guvern după ce a fost 
provocat, imperios impus de opinia publică. 

Acestea nu sînt păreri, ci dogme pe care le stoarce oricării 
minți logice însuși caracterul războiului, care nu crufă pe nimeni 
si, deci, trebuie purtat de toți, însuşi scopul pe care şi l-a propus 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 261 


gi care va hotäri pe veacuri soarta pbpoarelor şi, insfirsit, toate 
exemplele pe care le vedem ori încotro ne-am întoarce. 

Aşa fac toţi; aşa trebuie să facem si noi. Nu mai există de 
drept oameni bogați şi oameni săraci, siapini pe o avere mai 
mare sau mai mică, precum nu mai există oameni stapini pe însăși 
viața lor. Există numai depositari ai unor bunuri cistigate în această 
țară şi care trebuie să fie toate la dispositia acestei feri. Şi vom 
adăugi : Din venitul acestor bunuri fiecare nu e îndreptăţit să ridice 
pentru sine si pentru ai săi mai mult decît cere stomachul flă- 
mind, coperişul cel mai simplu si haina care se rupe, Tot restul 
nu mai e uz, ci abuz, nu eo folosire, ci o usurpatie, nu e un 
privilegiu, di o sustragere şi un jaf, 

> Şi acestea le spunem pentru cine, cu sudori de singe, şi-a 
agonisit însuşi avutul. Pentru cine l-a moştenit, pentru cine l-a 
căpătat prin intimplarile vieţii economice a lumii, care a crescut 
uriaş renta si la pămînturile căutate fără muncă şi inteligență, pen- 
tru cine are să-şi impute şi cel mai mic ajutor pe care şi l-a dat, 
“fie şi în chip onest, viața publică în alcătuirea bogăției sale, dato- 
ria se face de o sută de ori mai grea. Cel ce främintä azi pamin- 
tul ferii cu singele lui are dreptul mai mult decit oricine la 
renta acestui pämint, atita vreme cif el există supt raportul natio- 
nal numai prin osteneala și jertfele lui. 

Să nu se înșele nimeni. E aşa de greu acest războiu, încît 
$i cine se refusă mai îndărătnic tot va trebui să dea. Va da nevoii 
de mini, care va fi, chiar cu noroc și biruinţă, încă mai grea de 
cit cea de azi. Că doar nu e nimeni aşa de ticălos incit să pre- 
fere a da altui soldat decît soldatului romin! 

Mine va îi vremea cînd darul bunătăţii, se va preface în 
birul silei. Atunci însă nu va mai îi acel merit, răscumpărător pen- 
tru multe păcate, care poate fj azi dacă minile s'ar deschide larg, 
iubitor, fräteste. 


Si în Franţa ca și la noi este, în nopțile de iarnă din Decem- 
bre datina de a merge copiii din casă în casă pentru a stringe 
daruri. Totul e lăcătuit: numai o rază sfioasă arată că este lume 
înnăuntru şi că ea așteaptă, în odaia plină şi caldă, cerceiarea 
celor inghetati şi fläminzi de afarä,—cäci acolo merg pentru aceasta 


www.dacoromanica.ro 


262 Razbolul nostru în note ziinice 


numai săracii, Şi în spaţiul rece se ridică un cîntec asemenea cu 
al nostru, în care este şi neräbdarea: «ne daţi ori nu ni dati» si 
este şi piîngerea: «că murim de îrig>, Dar se adauge ceva pe care 
noi nu-i cunoaştem: «Daţi partea lui Dumnezeu», S'il vous plait, 
fa part au bon Dieu! 

Acest cuvînt il vom întoarce azi acelor ce n’aud încă nevoia 
soldatului care-i apără în muntele îngheţat: «Dafi partea lui Dum- 
nezeu», bogați ai Romăniei! 

4 Novembre, 1916. 


Grosolănie. 


Ceiace deosebeşte pe barbar este, înnainte de orice, grosolă- 
nia. Celelalte lucruri toate, teorie şi praclicä, se pot învăța, dar 
omenia, frumoasele purtäri, cavaierismul sînt lucruri care nu pot 
răsări decit dela sine, la capătul unei culturi morale îndelungate 
care a cuprins un întreg popor de rasă superioară. 

Se poate astfel să fie un neam înzestrat prin munca şi sta- 
ruinta lui cu cele mai potrivite mijloace de a birui în lupta cu 
neamurile celelalte şi cu toate acestea inima lui să aibă aceiaşi 
grosolănie primitivă, 

Se va zice: dar el şi-a atins scopul, de vreme ce a cucerit! 
Nu, căci a atinge scopul va să zică a păstra o situație dominantă | 
pe care lumea să ţi-o primească, 

Și grosolănia e o piedecă decisivă pentru aceasta, 

Dar, pe lingă oricare alte calități sau defecte, Germanii dau 
dovezi de o neauzită şi revoitătoare grosolănie, 

Să luăm casurile, recente, dela noi. 


Regele nostru e din semintia, veche si vestită, a Hohenzol- 
lernilor. Dar e, nu: mai presus de orice, dar în califafea lui poli- 
ticd întreagă, Regele Romăniei, depositarul sperantelor şi conducă- 
torul simfirilor noastre. Ce s'a petrecut în inima acelui care a văzut 
lumina pe maiurile Rinului, aceia o simt toți, şi nimeni n’ar avea. 
destulă putere tragică și destulă Delicateţă duioasä ca s'o poată 
spune. Regele a făcut, orice ar fi fost, ori ce va fi, marea, nobila 
sa datorie regală. A 

Cei de un singe cu el și mai ales aceia cari poartă şi ei o» 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 263 


coroand trebuiau să înțeleagă, dacă erau si ei vrednici de coroana 
‘lor. Ei bine, în locul emofiei care stringe sufletele tuturora înna- 
jntea dramei, ei au trimes in Ardea} contra iui Ferdinand de Ho- 
henzoliern pe Wilhelm de Hohenzollern, pe cel care a refusat tro- 
nul Romăniei contra celui care şi-l apără, pe frate contra fratelui... 

Rafinare crudă,—da; însă mai ales si grosolanie ! 

La Arges dorm soţii regali cari, unul prin faptă, alta prin 
cîntec, au dovedit, pe lingă iubirea fafa de noi, cei din locurile 
unde şi-au strămutat misiunea, şi o neştearsă amintire a vechii 
patrii, încercînd să apropie fara de naştere si fara de adopltiune. 
Acolo strategia germană însăşi, în convulsiunile ei cuceritoare, tre- 
buie să se oprească plină de respect. Şi nu, pe cînd artileria fin- 
teste castelul de stil renan pur din Sinaia, în care inimi calde au 
bătut și pentru poporul german, bombe cad la doi paşi de locul 
unde între steagurile vechilor victorii s'a coborit spre odihnă Regele 
Carol şi unde Regina rămasă räsleafä s'a grăbit să alerge pentru 
a-i ţinea pe veci toväräsie. 

Ce grosolănie față de morţi! 

Nu sînt decit două săptămîni de cînd o Regină şi-a pus în 
pămînt copilul, de cînd principese tinere şi-au plins micuțul frate. 
Sufletul fără mingäiere străbate astăzi tara, cäutind în alinarea du- 
rerilor altora o clipă de tăcere a propriei sale dureri. Maria, Regina 
Romăniei, nu trăieşte astăzi decit pentru mila fafa de aceia cari 
Ştiu că Doamna lor are şi ea nevoie astăzi de mila fiecăruia, In 
cite privinţi e vreonică de crufare şi din pariea sălbatecilor celor 
mai neînjelegätori această Regină si această mamă îndurerată! 
Si, ieri, aviatorii germani căutau să alle unde se adăposteşte peniru 
a o împărtăşi de soarta de care au împărtăşit atifia nevinovaţi 
-cari n'aveau măcar suferințele Ei. 

Ce grosolänie ! 

Si cred oare aceşti conducători cu suîilet de rindas supt 
chiurasa de argint a lui Lohengrin că omenirea poate suferi stă- 
Pinirea unor oameni cari au în ființa lor morală numai afîta ? 


6 Novembre, 1916 


www.dacoromanica.ro 


264 Războiul nostru in note zilnice 


Discursul lui Poincaré 
la Verdun. 


Germania a terminat cu Verdunul, cum va <termina> cu toate 
planurile ei, pe rind, ori cîtă ruină si moarte ar fi răspîndit în 
drumul ei. După ultimele Succese francesé, care au înlăturat pe 
năvălitor din forturile pe care sălbatecul lui avint fe cucerise, Pre- 
gedintele Republicei s'a dus in nebiruita cetate pentru a o decora,. 
şi cu acest prilej el a ținut o cuvintare din care extragem pasa: 
giile ce urmează: ; 

<latä, d-lor, zidurile de care s'au sfarimat cele mai înnalte 
speranţe ale Germaniei imperiale, Aici a căutat ea să cîştige un- 
succes zgomotos şi teatral, aici, cu o liniştită hotarire, Franţa i-a 
răspuns: «Nu-i voie!>, Cînd, la 21 Februar, a început atacul Ver- 
dunului, duşmanul îşi pusese înnainte un obiectiv îndoit: să pre- 
vie o ofensivă generală a Aliaților si, apoi, să dea, în acelaşi timp, 
o lovitură răsunătoare şi să puie mina pe o cetate al cari? nume: 
istoric i-ar ridica, în ochii poporului german însemnătatea. Rama- 
gitele acestor visuri germane zac astăzi la picioarele noastre». 

D-l Poincaré a arăiat apoi cum oprirea în loc a milionului de 
soldați germani a îngăduit tuturor aliaţilor să facă sfortari fericite 
şi a dat putinţa de a lucra atelierelor de muniții. E vorba aici si 
de noi: astfel *s’a dat armatei de Orient vreme să-şi inzestreze 
şi să-şi concentreze feluritele elemente pentru a da noilor nostri 
aliaţi, Rominii, contra Germano-Bulgarilor, un frätesc concurs>, 

<Onoare>, urmează el, «soldaţilor dela Verdun! Ei au sämä- 
nal, au stropit cu sîngele lor secerisul care se ridică astăzi». 

«$i iată, domnilor, dreapta întoarcere a lucrurilor. Acest nume 
de Verdun, căruia Germania, în intensitatea visului ei, îi dăduse o 
însemnare simbolică şi care trebuia, după credința ei, să trezească 
îndată în inchipuirea camenilor, o înfrîngere strălucitoare a oștirii 
noastre, descurajarea fără leac a ferii noastre şi primirea pasivă 
a păcii germane, acest nume îinfäfisazä de acum innainte, la neutri 
ca si la aliaţii noştri, ce este mai frumos, mai curat şi mai bun 
în sufletul frances. €] a ajuns ca un sinonim sintetic al patriotis- 
mului, al vitejii şi al generositafii... Si, timp de multe veacuri, pe 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 265 


toate punctele globului, numele de Verdun va răsuna necontenit ca 
un vuiet de biruință şi ca un strigăt de bucurie scos de omenirea 
salvată». 


6 Novembre, 1916. 
Răsfoind un calendar... 


Au început calendarele, Ele vor represinta, de sigur, şi anul 
acesta irepte de cultură deosebită. Acela care s'a vîndut pănă acum 
şi pe care l-am cercetat cu o deosebită curiositate, cuprinde studii 
asupra bătăilor inimii, în sensul strict fisiologic, lămuriri, în sine 
interesante, despre planete si deosebite ciurucuri şi resturi de bucă- 
tărie literară şi ştiinţifică a căror înşirare însăşi ar ff cea mai aspră 
critică, 

Se va zice: Nici n'are pretenţii! E doar o carie pentru popor... 

Dar tocmai aici stă greşeala. 

Anul acesta e al poporului aceluia mai mult decît al nostru. 
EI, poporul, şi nu elegantul tineret cu botul ras, represintă in fata 
duşmanului cel mai mare sacrificiu pentru cea mai slabă răsplată 
materială. Din el, din popor, fac parte pribegii cari caută un aco- 
peris şi o pine, ca gi răbăătorii cari rămîn supt obuze şi rătăcesc 
printre casele mistuife de focul sălbatecilor. Ale lui, ale poporului, 
din sate şi din oraşe, sînt aceste femei care nu pot plinge decit 
cu ochii durerosi în loc să aibă ca semn al doliului lor şi o ele- 
gantă rochie neagră, acei copii cari nu ştiu ce mare om a fost fata 
cînd şi-a dat viaţa lui şi viitorul lor pentru Țara-Mamă, 

Nu este astăzi lucru destul de bun, material şi moral, pentru 
cit face, cit rabdä şi cit merită poporul. 


+ 


Odatä un calendar era o faptă culturală. Cine o făcea, era 
mindru de dinsa pentru cît suflet al lui incdpuse înlăuntru. lată, 
în alt an mare, al tratatului din Paris, cum isi anunța modestul 
calendar un Gheorghe Asachi unui Mihail Kogălniceanu: 


Domnul meu, 


Anul 1856, atit de important pentru Romini, institutul Albinei au 
dorit a-l aminti prin un calendar istoric infäfogat in un tablou care am de 


www.dacoromanica.ro 


266 Războiul nostru in note zilnice 


plăcere a vi-l prezenta, întru deplina încredere că îl veţi primi cu acelaş 
sentiment care m’au povăţuit întru compunerea sa 

Al d-voastră cu aleasă considerație umilit şerb 

laşi, 15 Fevr. 1856. Gh. Asachi!). 


Frumoase cuvinte, aşa-i? Si, 1916 este pentru această ţară, 
pentru acest neam, mult mai mult decît 1856. Dar atunci de ce să 
fim noi mult mai mici? 

7 Novembre, 1916. 


D. Ferdinand Kohâryi 
«liberatorul» 


O foaie suedeză, a cării povestire e reprodusă de ziarele noa- 
stre, a putut spune că, trecînd prin arcuri de iriumi fa Silistra, 2 
răsărit înnaintea ruinelor dela Constanţa, într'un codru de adevă- 
rată cultură arsă si dărimată, un domn în vristă, fără înfăţişarea 
militară, care, aducindu:si odrasla cu sine, a trecut în revistă tru- 
pele iui Mackensen şi ale lui Mohammed şi a pretins să fie con: 
siderat, nu numai ca un triumfător, dar şi ca Hberaforul pe care 
l-ar fi aşteptat acea Dobroge rominească de ieri pe care slugile 
nemtesti dela Sofia o numesc astăzi „Bulgaria Nouă“, 

Acela care şi-a strigat înnaintea patrulelor răsbunătoare ale 
generalului Zaharov victoria cistigatä de alţii şi n'a avut discretia, 
dărnicia, prudenta de-a aştepta cum vor ieşi lucrurile /a urmă,e o 
veche cunoştinţă a noastră. De cite ori n’a călcat pămîntul Terii- 
Rominesti ca „prieten“, purlind în ochi şi pe buze aceiaşi minciună, 
demnă de Bizanțul pe care doreşte să-l învie si altfell Cutare om 
polilic şi-l aduce aminte cînd, după ce studiase o locomotivă, i-a 
mărturisit că supusii lui sînt nişte proşti si că ar da mult să aibă 
miniştri ca ai nostri. Altul ştie să spuie că orice visitator, primit 
cu o aieasă ‘amabilitate, aude întăiu critica predecesorului său la 
audiență. Si mi-a rămas în ochi icoana din 1907 a omului obosit 
şi stors, care, sprijinit pe baston, asculta în curtea Mitropoliei din 
Bucuresti, cu aceiași căutătură fugarä, vorbele de prietenie ale vene- 
rabilului Rege Carol. 


1) Corespondenja lui M. Kogălniceanu, in Biblioteca Academiei 
Romine. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 267 


O, il ştim de mult... La orice nevoie ne-a visitat, la orice pri- 
lej ni-a facut complimente şi pentru orice viitor ni-a dat asigurări. 

Un Bulgar cu inima, — acest doritor, cu orice preţ, al Impă- 
ratiei scäldate de trei mări şi al coroanei de Cesar, acest imitaior 
al lui Crum, Simion şi Ioan Asan? fi lipseşte viteaza brutalitate a 
poporului pe care-l stăpineşte şi-l întrebuințează pentru scopurile 
ambifiei sale. 

Un Frances, acest urmaş al Sfintului Ludovic, acest fiu al 
sfintei princese Clementina, acest Bourbon în liniile figurii sale ? 
-l-ar trebui cavalerismul, — si atunci n’ar fi mers la Constanţa să 
treacă reviste glorioase pe locul unde Regele Carol dela Plevna şi 
nepotul de fiu al «Ţarului liberator» isi stringeau minile, pentru 
opera de pace, acum doi ani. 

Cercetati însă trecutul de ofiter, pasiunea de vinător, aspri- 
mea cu acei cari-l încunjură, lipsa de consecvență politică oricind 
pasiunile îşi cer dreptul, şi între ele cea d'intăiu răsbunarea. Si 
după aceia consultaţi genealogia, care va arăta pe lîngă un Coburg 
pribeag pe o Kohdryi stăpînă si pe moşiile şi pe averile si pe 
urmașii ei, 

Şi atunci veţi înțelege apoteosa dela <Chiustengeaua” Turci- 
Jor săi a d-lui Ferdinand Kohârvi „liberatorul“, 

8 Novembre 1916. 


Comemorarea luptei dela Yser. 


Belgia pribeagă a serbătorit cu lacrimi de înduioșare ziua cea 
mare de la Yser, în care ultimul colţ de pamint liber a fost apărat 
eroic si cu izbîndă în contra turbatelor atacuri germane, gi în tot 
cuprinsul bietei {eri ocupate n'a fost suflet care să nu vibreze la 
amintirea victoriei mulfämitä căreia s'a păstrat locul unde să se 
înfigă steagul regelui Albert. 

Se împarte cu acest prilej o expunere a bătăliei de ofiţerul 
Willy Breton. Erau lîngă canalul care a fost astupat de cadavre 
80.000 de Belgieni, dintre cari numai 48.000 aveau puşti, 350 de 
tunuri de 75 si 24 obuziere, iar ca ajutor 6.000 de marinari fran- 
cesi. Ordinul regelui cuprindea ca „privirile să se poarte numai 
înnainte si să fie privit ca trădător fafa de Patrie, acela care va 
rosti cuvîntul de retragere fără să se fi dat ordinul formal“. 

www.dacoromanica.ro 


268 Războiul nostru îm note zilnice 

La 16 Octombre 1914, 150.000 de Germani, cu 500 de tunuri, 
atacau. Lupta ajunge în toiul ei la 18 şi la 19. Centrul belgian, 
capătă întăriri si din partea puscasilor francesi. Dar la 20 Germa- 
"mii pot bombarda în voie tot frontul, darimind tranşeele si aprin- 
zînd Dixmude si Nieuport, care sint acuma o grămadă de ruine. 
Dar nici la 21 întăia din aceste localități nu poate îi smulsă. Așa 
tensiune a energiei omeneşti nu se mai pomenise pănă atunci. 

Dar iată că spre 22 un atac de noapte german răsbate la o 
încovoiare a canalului, Abia se mai fin vitejii. Divizia francesă care 
aleargă se îndreaptă spre Nieuport Baigienii au rămas iarăşi sin- 
guri. La 23 cincisprezece atacuri pagine caulă să-i irîngă. Francesii- 
sînt adusi acum la centru. Se inundează terenul fără ştirea dus- 
manului. Innaintea valurilor răpezite contra lor năvălitorii pleacă în. 
sfirsit. 

Rezumat: luptă de 360 de ceasuri, continuă, in tranşee abia 
schitate sau în noroiul santurilor şi fără adăpost, rău hranifi, expuşi 
la toate intimplarile, 9.000 de răniţi, 11.000 de morţi şi dispăruţi; 
ofițerii au dispărut aproape, 

Aşa se apără © patrie care e totdeauna mare cif sufletul ace- 
lor cari o apără. i 

8 Novembre 1916, 


Anglia după D. Henry 
D. Dawray *). 


Pentru a sili pe un tînăr Engles voinic să meargă la räzboiu 
sint multe mijloace. Unul e să-l coteasca toți soldaţii ce află in 
cale, Femei întreabă pe trecător de ce nu e soldat. Actrițe vorbesc 
de pe monumentele publice arătindu-şi desprétul pentru cei ce 
mu merg. 

Socoteala celor ce pot îi intrebuinfafila ceva se face de femei 
care se oteră pentru ajutor la redactarea marelui registru de „ins- 
criptie naţională“, în care, cum am spus, orice Engles sau Englesă 
ajunşi la majoritate sînt însemnați cu tot ce pot face pentru folo- 
sul terti. | 

E inferesantä convorbirea cu vestitul romancier H. G. Wells, 


1) Chez les Anglais pendent la grande guerre, Paris 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 269 


care prezisese de mult in ce condifii tehnice se va da războiul. EI 
socoate că s'ar face cu 10.000 de avioane, mai ieftine de sigur de 
eit tunurile, ceia ce sfortärile de pănă acum n’au îndeplinit. Fabri- 
cile de arme si muniții, depositele de hrană, comunicațiile dusma- 
nului fiind distruse, el ar trebui să se dea bătut. 

E mișcător capitolul în care se infäfiseazä Francesii din Canada 
intorcindu-se în arme astăzi ca să apare acel pamint frances în care 
s'au născut. 

8 Novembre 1916. 


Ziua lui Mihai. 


Astăzi e ziua Lui, a celui care a făcut ca neamul nostru să 
trăiască o clipă de supremă fericire, după care a urmat lovitura 
perfida, pierderea cistiqului glorios al unei cinstite biruinte, sfirsitul 
lui în mijlocul trădării si batjocurilor unui inimic ignobil, insultele 
care au căzut asupra mormintului îndată uitat. 

L-am admirat şi iubit totdeauna, întru cît o aşa de înnaltă 
admiraţie poate lăsa loc şi pentru iubirea pe care de sigur i-o dato- 
rim. Dar nu ştiu dacă I-am și înțeles cum trebuie. 

O parte din fapta lui Mihai Viteazul am înțeies-o. Am înțeles 
indignarea lui împotriva unor îndelungate suferinti, setea lui de a 
răsbuna durerile neamului, dorința lui instinctiva, deci firească, de 
a face ca toți Rominii să se găsească intr’o singură tara, de nea- 
mul, de limba, de legea lor. L-am înţeles in mindria lui bărbătească 
de a îi răpus pe duşman şi de a-i îi smuls acel Ardeal pe care-l 
credea legat pentru vecie de steagul lui biruitor. Toate le-am înțeles, 
dar un lucru pînă acuma încă, nu. 

Acel lucru era încordarea lui dela început, suferinţa lui de 
pe urmă, puterile care l-au zguduit în luptă, durerile care l-au chi- 
nuit la sfirsit, sufletul de resignare cu care, în ceasul morţii sale, 
a închis ochii crunti, fiind sigur că, mine sau cîndva, poate peste 
veacuri, vor răsări cei cari-l vor răsbuna. 

Aceasta o înțelegem însă astăzi, cînd mergem pe urmeie ispră- 
vilor şi durerilor lui, cînd pas de pas îi repetăm lupta si calva- 
riul, cînd ni facem, prin chinurile si pierderile din fiecare zi, un 
suflet ca al Lui, neinfrint, neumilit, dirz pănă la moarte, cum l-a 
avut El. 


www.dacoromanica.ro 


270 Războlul nostru fn note zilnice 


Si, ca şi sufletul lui Mihai străbunul, un suflet plin, orice ar 
fi, de sacra speranță că, peste acele nimicuri care sînt veacurile; 
pline de silintile şi durerile noastre, merge spre un scop neclintit 
cineva neasămănat mai mare şi mai puternic decît toţi oamenii cari 
au trecut pe pämint: Drepfatea / 

Supt bătaia bombelor, în preajma arhanghelilor purtători de sabie 
Mihail şi Gavril, 

9 Novembre, 1916, 


«Autonomiile» Germaniei. 


Nu se poate zice că Germania nu e generoasă. Generoasă 
cu sîngele soldaţilor ei, vărsat pentru umflata trufie a <iuncärilor» 
care-i desprefuiesc şi-i jignesc în timp de pace, generoasă cu banul 
muncitorilor ei, cari, oricît de harnici ar ff, nu se vor plăti nici în 
cincizeci de ani de cheltuielile făcute pe pielea lor, şi nu pe a 
fuduilor cari vreau domnia lumii, generoasă cu duşmanul chiar, 
cäruia‘i trimefe din ceruri moarte pentru femei si copii, dar acum 
şi altfel generoasă: prin <autonomiile» pe care le dă. 

< Autonomia Poloniei e cunoscută. Un Parlament «naţional», 
ales în virful baionetei, se ya stringe pentru a o primi cu mulfä- 
mire, şi îndată copiii poloni rămași pe-acasă, maturi pentru măcel, 
îşi vor pune pe coifuri, alături, cei doi vulturi: albul vuliur al 
Patriei şi vulturul, negru ori roşu, al calăilor din Posen. Bir vor 
da, singe vor da, însă, în schimb, vor fi autonomi, putind striga în 
limba polonă: <Trăiască Impăratul Wilhelm şi cultura germană». 

Dar, cînd are cineva la indäminä astfel de mijloace de a ferici 
popoarele, nu se opreşte în dărnicia sa, De ce Belgia n'ar fi cuprinsă 
şi ea în această operă de largă binefacere ? Şi iată căo foaie direct 
inspirată de Cancelariu spune că nici vorbă nu e să se părăsească 
Belgia iubită în minile acelor vechi duşmani ai ei cari sînt Fran- 
cesii şi Englesii. Dar ea nu va fi anexată, ci i se va da tocmai 
ceia ce-i lipsia pănă acum: <autonomia>. Este un singur lucru de 
regretati, dar esențial: că Belgla n'a aparţinut înnainte altei Puteri, 
Atunci multe s'ar fi aranjat «legal», jaful ar fi fost o contribuţie, 
deportările s'ar fi chemat înscrieri de voluntari, iar robia ar fi pur- 
tat frăţescul nume de alianţă. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 274 

Cine porneste pe o cale aşa de bund nu se opreşte uşor. 
Germanii sint oameni consecven{i teoriilor pe care le elaborează 
cu oarecare greutate mintea lor sistematică. 

De ce—ne întrebăm— furia cu care ne bombardează din masi- 
nele lor ucigaşe, de ce năvala nebună cu care calcă, acoperindu:l 
de ruine, pămîntul dulcii noastre Oltenii după ce au facut praf si 
cenuşă mindra noastră operă de colonizare din Dobrogea, de ce 
revărsarea unei uri aşa de sălbatice încit uită de măsurile de pre- 
cauțiune care n’ar strica, poate, aiurea? Numai pentru pine şi 
păcură? Dar şi aici este «un flanc de asigurat», măcar pentru Aus- 
tria confiscată. Şi merităm și noi la capătul supiiciului nostru ceva 
ca... o <autonomie > 


10 Novembre, 1916, 
Henric Sienktewicz. 


În Svifera, departe de castelul pe care i l-a dat recunoştinţa 
unui popor întreg, care din toate colțurile sfişierii sale a contribuit 
iubitor la aceasta, moare Henric Sienkiewicz. 

A spune despre dinsul că a fost un mare romancier, un mare 
psiholog, un mare scriitor ar fi prea putin. Si ar fi şi de prisos, 
Cine dintre contemporanii noştri n’a cefit, nu cu ochii, ci cu bătăile 
inimii sale, ceva măcar din operele omului care în ,Bartec învin- 
gătorui“ a slăvit, zimbind, pe bietul soldat polon al causelor stră- 
ine, care intro serie de mărețe romane istorice a facut mai mult 
decît Walter Scott pentru Scotia lui medievală şi care, în «Fără 
dogmă», a creat acel chip al Anielei, superior tuturor figurilor de 
blînde femei jertiite care rătăcesc prin paginile scrisului modern? 

Sienkiewicz a fost însă, şi în cel de pe urmă rind af său, 
altceva, mai mare decit forma literară care i-a cucerit gloria. El a 
fost însuşi sufletul polon, în părerile lui de rău pentru trecut, în 
mindria de strămoşi, în protestarea contra umilintei şi apăsării de 
azi, în cultul bunatatii si milei de care sînt capabile numai popoa- 
rele foarte nobile si foarte nenorocite. 

El moare prea tărziu şi prea de vreme. Prea tărziu ca să fie 


www.dacoromanica.ro 


272 Războiul nostru in noie zilnice 


cruțat de priveliștea nespuselor suferinf{ ale poporului său, şi pen- 
tru a se mingiia la vederea biruintei, reunirii, reîntemeierii acelui 
popor, — prea de vreme. 

A doua zi însă după această Înviere, dacă Polonii, izbaviti in 
stirşit, vor căuta un mormint pentru ai mulfämi recunoscători, — 
va fi mormîntul lui. 


10 Novembre, 1916, 


Un oaspeta frances. 


Am putut vedea la Bucuresti pe un oaspete militar frances 
care nu ni e drag numai pentru ajutorul militar ce ni aduce, ci şi 
printr'un talent care l-a aşezat între cei d’intäiu scriitori dramatici 
ai Franciei, 

D. Robert de Flers e un zdravän şi frumos militar, căruia 
viaţa ostăşească nu pare nici să-i desplacä, nici să-i strice, Prie- 
tenia ce i s'a arătat aici a fost generală. 

Doresie să alle cît se poate mai mult despre noi. Şi-i pare 
de neînțeles cum, desi fiind noi asa de departe, am fost așa de 
mult timp şi aşa de tare uifali. „Cind ar fi fost aşa de folositor şi 
pentru unii şi pentru alții să ne cunoaştem...“. 

Cäuta cărți despre Dobrogea şi observase acolo cu interes 
vechile movile, care, distribuite regulat pe înnălțimi, ar fi după el 
mai mult mijloace de” insliintare. 

De un lucru se mira mult: cum nu expunem nicăiri ceva care 
ar putea lămuri ps oaspeţii străini asupra ţării şi asupra neamuiui. 


10 Novembre, 1916. 
Moartea Împăratului Francisc-losif 


În mijlocul sălbatecului vuiet de arme care de doi ani înne- 
buneşte lumea şi pe care l-a provocat el cedindu-şi fremurata isca- 
litură de bătrin supt manifestul infam al contelui Tisza se stinge 
acela care părea că nu poate muri fiindcă nu s'a împlinit încă numă- 


www.dacoromanica.ro 


Nh, IORGA 273 


rul henorocirilor, al plăgilor ce trebuiau să cadă asupra capului său, 
Francisc Iosif 1. Triste raze de soare räsfrinte în bălțile de singe 
ale milioanelor jertfite se joacă pe fruntea lui despoiatä şi în lecul 
plinsului duios pentru cei morți se ridică din patru colţuri ale pamin- 
tului bocetul mulțimilor nesfirsite de văduve și de orfani, —dar pen- 
tru a-] blăstăma, 

Noi n'o voim face. 

N'o vom face, noi, creştinii, în momentul cînd văile Olteniei 
sînt pline de soldaţii lui şi ai tovarăşului încoronat de care l-au 
legat grele lanţuri de înfringere, în momentul cînd satele minuna* 
telor ținuturi ard, cînd inimi brutale de osiaș strain, flamind si libi- 
dinos, dărîmă uşile bordeielor pentru a aduce despoierea sărăciei 
şi rușinarea femeilor innebunite de groază, în momentul cînd în ini- 
mile fiecăruia dintre noi sila izbinditoare sapă răni prin care viaţa 
noastră întreagă pare că se duce. 

Nu-l vom blăsiăma pe *bätrin». Nu vom dori ca mormîntul 
lui să aibă aceiaşi soartă ca ale sfinţilor noştri Domni, bătuţi, după 
sutele de ani ai odihnei lor liniștite, de ghiulelele barbarilor turbaţi 
cari poartă tot înnaiate, în vechea < Valahie Austriacă», steagul negru 
şi galben al celei mai fatarnice tiranii. Nu vom cere răsplătirii oum- 
nezelesti ca toată neomenia şi profanarea pe care o suferim să se 
prefacă în furtuna care să arunce în vint cenuşa lui si a stră- 
moşilor lui. 

Ne vom opri täcuti înnaintea acestui sicriu pe care-l apără 
uriaşa fantasmă a Fatalitatii. 


El n’a vrut tot ce sa făcut supt dinsul si printr'insul, Nu eta 
născut ca să voiască aceasta sau altceva. Tinăr aruncat de soartă 
pe un tron zguduit de revoluţie, ei, a fost totdeauna jucăria pute- 
rilor care-l înnăițase-ră numai pentru a-l chinui. Proclamat între 
spinzurätorile revoluţionarilor unguri, el a presidat ca rege al Unga- 
riei atitea alte spînzurători. Păzit de Ruşii dela 1848 împotriva 
popoarelor sale rebele, el a lovit de două ori în Rusia cäreia-i dato- 
via existența Statului său însuşi. Salvat de Rominii din Ardeal, el 
a lăsat ca împotriva lor să se îndeplinească toate aciele unei des- 


www.dacoromanica.ro 


274 Razbolul nostru in note zilnice 


mătate tiranii, Prieten al Regelui Carol, el trimite haidăii Unguri- 
mii sale să spurce pragul mausoleului dela Argeş. 

Ştia aşa de putin din toate acestea, din orice nu era buna 
lui viaţă plăcută de burghez blajin din Viena! Dar şi cînd voia 
mai mult să se ascundă de orice datorie pentru a gusta aceste 
plăceri modeste, Fatalitatea răsăria si în fafa omului după ce-şi 
bătuse joc de onoarea Suveranului, Ea îi arunca înnainte cadavrele 
cetor mai de aproape ai lui: fratele executat în Mexico, fiul cu 
teasta zdrobită la beţie, soția sa pribeagă înjunghiată in Svitera, 
Mostenitorul doborit de gloanţe in Bosnia furată. În jurul lui omor 
şi nebunie. El ştergea sîngele ce-i tisnise pe haină si se ruga de 
o îndurare care nu i-a fost îngăduită niciodată. Un uriaş ar fi fost 
îrînt fiindc& ar fi luptat; el s'a plecat la toafe si a trăit astfel 
optzeci şi şase de ani. 

ÎI va inmorminta Wilhelm Împăratul german şi cu dinsul va 
îngropa însuşi viitorul Austriei. lar asupra mormîntului aceluia că- 
tuia <nimic nu i-a fost cruțat», Cesarul hunic va vărsa, după datina 
strămoşilor pagini, singele milioanelor pe care se gătește încă să 
H înjunahie. 


14 Novembre 1916. 
Pribegii cei noi. 


Nu e vorba de bietii locuitori ai ținuturilor năpădite de duş: 
man, de ai nostri de aici cari au scăpat cum au putut, cu cîteva 
borfe strinse în grabă ori numai «cu capul> şi cari caută dureros 
un adăpost,— oricare, oriunde, în aşteptarea zilei răzbunătoare, atît 
de lung dorifé de noi toți. Suferinta lor e, desigur, fără de mar- 
geni, si orice inimă simţitoare trebuie să lucreze după datorie pene 
tru a li face mai uşoară vremea cît vor trăi departe de căminurile 
lor iubite. De marea datorie a Statului nici nu mai vorbim, 


Dar această sărăcie, căzută năprasnic asupra lor, această 
lipsă de adăpost, această alergare buimacă după pîne—plată grea 
cu care, alături de relativa noastră linişte, ei cumpără biruința tutu- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 275 


rora, n'au în ele acel mare element sufletesc care deosebeste pe 
alți pribegi. 

Ardealul şi-a trimes întăiu—cum şi-a trimes şi Bucovina—un 
număr de pribegi ale căror antecedente îi semnalau cu deosebire 
prigonirilor unguresti sau a căror nerăbdare nu putea să se împace 
cu zăbăvile dibuirilor noastre firești şi de aceia simfiau nevoia de 
a se găsi aici, în legătură cu viața noastră politică, pentru a mişca 
lumea, pentru a o agita si a brusca hotărîrea. Ne-au apucat in 
vremuri cînd n'aveam altă grijă, în neutralitatea noastră neprimej- 
duită. Pentru ei s'a facut tot ce se putea face, deşi n'as zice că, 
fie şi măcar într'un singur caz, mai mult decit trebuie. S'au räsco- 
lit aoministraţiile noastre pentru a li face loc şi fiecare s'a strîns 
ca să poată afla loc încă unul alături de dinsul, 

Dar iată că, pe urmă am întrat în Ardeal. O treime din pro- 
vincie ne-a aparţinut cîteva săptămîni, Multi Romini de acolo ni-au 
ieşit spontaneu înnainte, cälcind orice primejdie, infruntind orice 
răzbunare a siăpînului care se retrăgea furios. Pe alții i-am rugat 
i-am chemat noi, iam rechisiționa! aproape. Ei ni-au dat stiri, ei 
au muncit pentru noi, ei au administrat pentru Romănia. 

Scäpati adesea ca printr'un dumnezeiesc noroc, pe cînd pe 
alţii i-a prins o represiune la care ni e şi groază să gândim, ei 
au sosit la noi. În măsura în care se depărta soarele norocului, 
se coborau şi ei la vale în umbră si întunerec. Fiecare s'a oprit 
unde a putut. Ajutorul nostru zăbovia: ce greutăţi căzuseră acum 
şi pe noi! Şi iată că şi astăzi pe Calea Victoriei răsare une ori 
deasupra mulţimii zgomotoase o largă pălărie de preot ardelean, 
supt care o fafa îngrijată pare a cerceta necontenit viitorul, ca să 
ştie ce se mai poate aştepta şi cînd vine ziua întoarcerii. 

Această zi de întoarcere însă nu poate fi decît ziua trium- 
fului nostru. De aceia, dacă alții doresc ceasul acela răsplătitor, 
pentru dingii el e de o sută de ori mai mare şi mai sfint decît 
pentru oricine, De dinsul se leagă totul; alături de idealul urmă- 
rit o viață întreagă, de amintirea zilelor minunate cînd au servit 
în umbra steagului romănesc, e dorul locurilor de naştere, tinjirea 
după ocupațiile iubite, rivnitorul gind la căsuţa părăsită, cu tot ce 


www.dacoromanica.ro 


276. Războiul nostru în note zilnice 


se cuprindea într'insa si patima neogoită de a vedea iarăşi pe 
ai lor. 

Pe lingă oricine nu stă, azi, supi acoperämintul lui, treceţi 
cu 9 compătimire care ştie să gi ajute, dar pe lingă nimeni mai 
mult decit pe lingă acela care în singurateca lui durere ascunde 
pare-că prevestirea luminii ce se va întoarce după noaptea grea 
şi lungă de astăzi. 


11 Novembre, 1916, 


Oltenii. 


În cele dintăiu ceasuri de dimineaţă prin negura rece vine 
dela gară, între alfi druméti mînafi mai mult de năcazuri decit de 
interese, o familie de Olteni pribegi. Cine stie de unde, în focul 
luptei sau supt ameninţarea năvălirii, ef s'au smuls, au cucerit cu 
desperare un loc în vagoanele ticsite, şi iată-i aici, pe trotoarul 
Bucureştilor, intrebind mult din ochi si apoi, cu o tărire supremă, 
informîndu-se pe lingă vardist—de bună seamă despre adăpostul 
ieften. —_ | | 

El e tinăr şi subfirel, obosit, palid, cu ochii aprinsi mai mult 
de furie decit de frică. Ca, naltă cit dinsul şi maf voinică, pășeşte 
în mantia-i albă peste frumoasa catrință veche, ca o Împărăteasă, 
Si, în brațe, copilul, mărişor, nu ride, ci plecind capul, pare împo- 
vărăt şi el, de gînduri, de griji, > 

Arată să nu fi vazut niciodată aceasta Capitals, care, vădit, 
Bu-i sperie şi nu-i poate uimi. | 

Si nici nu trebuie, căci tot ce e aici al lor este, al lor mai 
mult decît al tuturor acelora cari, grăbiţi, zimbitori, întăşuraţi 
în haine scumpe, prea scumpe, trec pe lîngă ei, în asemenea cea” 
suri, fără să întrebe nici ce furtună a zvirlit pe fermul vieţii 
înflorite pe aceşti fugari, nici ce se poate face pentru dinsii. 

A voastră, frafi fără noroc, cari afi venit räscoliti de viforul 
cel straşnic, a voastră si a fraţilor voştri este toată această bogä- 
tie. Din zori şi pănă în noapte, afi trudit din neam în neam, fără 
să întrebaţi de ce si cit vi se cuvine si vouă, ali trudit şi afi scos 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 277 


din țarină griul care s'a facut aur. Si din aurul acela pe care se 
văd parcă urmele sudorii voastre şi a părinților vostri, din el sau 
făcut aceste case înnalte, aceste grilajuri aurite, această mätasä, 
această catifea, aceste blănuri scumpe care trec pe lingă voi, şi 
nu e nimeni care să va vadă, 

A voastră e toată această viață politică, toți acei domni din 
trăsuri şi din automobile cari sînt acolo pentru că este o ţară: 
romănească. A voastră, pentru că unul dinfre voi, purtind pe umeri 
aceiaşi mantie de dimie groasă, Tudor dela voi din Viădimiri, unde 
este urgie astăzi, s'a ridicat împotriva străinilor şi a jupuitorilor, 
fiindcă el a închis cu zdravăna lui mină de feran, aspră ca a 
voastră, poarta de aur pe unde veniau Grecii. Și de aceia prin 
înnaintaşii voştri s'a făcut Romănia. 

Vedeţi steagul care flfäie sus, acolo la Palatul Regelui? Ai 
voştri l-au înfipt prin jertia lor din 1877, puind în virful sulitei 
coroana Stăpinirii neatirnate. Si, dacă, după trei luni de nespuse 
încordări, el este acolo sus, ca o asigurare si o speranță, este 
pentru că fraţii voştri, în munte şi pe văi, mor astăzi pentru dinsul. 

Nu fiti aşa de străini şi aşa de sfiogi aici, pribegi ai Olte- 
niei chinuite! În casa voastră aţi venit. Si vor fi oameni, în zilele 
cind se va chibzui răsplata, cari vor afirma-o şi fafa de aceia cari 
încă n'au băgat de seamă că a voastră este şi frebuie să fie. 


12 Novembre, 1916. 


Citeva cuvinte la deschiderea. 


gezatorilor de cercetași. 


Să nu vorbim mult; nu e vreme de aşa ceva, şi pentru nime. 
Să spunem atît numai, cit să întrăm în contact imediat cu sufletele, 
Care toate ni trebuie. 

V'ar putea spune cineva, văzindu-vă cum crestefi în gro- 
2avele sfortäri ale unei naţii întregi, care se luptă pentru tot ce 
are şi tot ce poate avea, ce are dreptul să aibă, că sinteți mai 
nenorociţi decît alţi tineri, mai nenorocifi decit cele două generaţii 


www.dacoromanica.ro 


278 Războiul nostru în note zilnice 


din urmă, care s'au născut și au crescut în bine, pe cînd voi în 
loc de flori yedefi singe, în loc de tovarăşi la jocuri, răniţi, și în 
loc de petreceri, înmormintările eroilor. 

Şi nu, —trebuie să vă spunem toți: ferice de voi! 

Generația pe care abia o mai zăriţi, cei din urmă cufundin- 
du-se în umbră, a prins zile grele. Ei s'au născut fără să aibă 
această ţară, Pe stradele Bucureștilor ei au văzut la vrista voastră 
oşti de invaziune, pe soldaţii acelui Împărat care, în mijlocul cum- 
plitelor dureri ale omenirii, se duce azi, fără să-i putem face o 
vină din răul ce-a răsărit totdeauna supt pașii săi. I-au văzut jig- 
nind, lovind, ucigind cu aroganta cuceritorului. Si atunci întrun 
suprem avint, o mînă de tineri, cari n'aveau o vristă mai mare 
decit cei mai înnaintaţi dintre voi, o mînă de studenţi, au creat, 
împotriva tuturora, o ţară. Şi cum au iubit-o, tocmai pentru că ei 
o creaseră,, Azi încă acești oameni cu părul alb şi inima de douä- 
zeci de ani, sînt cei care se susțin mai bine în aceste ceasuri de 
şovăeli şi îndoială, cei cari nu duc din loc în loc vestile rele, cari 
nu fac ca o țară să-şi piardă încrederea în steaua ei,—cum fac 
alții, tineri la păr, la suflet însă bătrîni, i 

În bine, în huzur, incunjurafi de toate favorurile soartei, s'au 
născut și au crescut aceștia, Ce a fost pentru ei războiul de Inde- 
pendent ? În trei iuni, partea militară a fost mai cu totul ispra- 
vită şi armata de 60.000 de oameni, care a pierdut 10.000 din ef, 
s'a incordat mai putin în singurele mari asalturi dela Griviţa decit 
singurele trupe care, azi, apără o trecătoare. Şi nimeni nu se putea 
teme că fara nu va mai fi şi nici măcar nu putea întreba cu neli- 
nişte cum va mai putea fi. 

Dusmanul era numai Turcia, totuşi decăzută; aliatul era puter- 
nica Rusie a lui Alexandru al Il-lea $i apoi, după intimpinarea 
voioasä a vifejilor, a venit prociamarea Regatului, încoronarea, ser. 
bările continue şi bieişugul neîntrerupt. 

Mare nenorocire! Dacă mai continua, muriam decît bine ni-a 
dat o soartă nemiloasă. Căci viața n'am meritat-o nimeni numai 
pentru că ne-am născut. E un dar, care-şi cere plata prin muncă, 
şi prin suferință răscumpărarea. Nimeni nu scapă de aceasta, şi 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 279 


mai bine e de acela pe care-l apucă mai curînd. Decit generaţiile 
noastre care au început în linişte şi uşurinţă pentru ca astăzi de-o- 
dată soarta să li ceară pe neprevestite ce n’au ştiut strînge in 
suflete, mai bine de voi, cari în bucuria de jertfă a tinereţii vă 
plătiți pentru ca maturitatea si batrinetea voastră să fie mai feri- 
cite decît ale noastre! 

Ferice de voi însă şi altfel. 

Vouă vi se 04 dela început o altă scară a valorilor decit 
aceia care ne-a făcut pe noi să rătăcim atita şi să n’avem la ne- 
voie, supt mind tocmai oamenii cari ni trebuiau. 

O scară a valorilor trebuie să fie, ca să știi pe cine ţi-l recu- 
nosti mai mare, pe cine-l salufi, il incunjuri, îl aperi şi-l ajuţi a-şi. 
atinge ținta. 

Dar în societăți ca a noastră de ieri, cu fotul şi adînc mate- 
rialistă, această scară suia către mai muliă avere, mai multă stră- 
lucire şi risipă, mai multă putere şi mai mult abuz; case mari, 
moşii întinse; podoabe luxoase, trufie şi aroganță. lată omu/ mare. 
Pe dinsul îl ascult şi ca el aş vrea să fiu. 

Că averea aceasta, cu toate urmările ei, că puterea cu toate 
avantagiile ei vin numai din moștenire, ori din hasard, ori din insu- 
şirea unor lucruri care de drept nu erau ale candidatului la domi- 
nație, ce are a face! Omul are avere, străluceşte, dă coate şi strigă 
tare... Osana lui! 

Dar azi nimeni nu mai poate crede asa. Sa dat şi se dă 
lupta pentru fara, pentru neam. Se aleg cei mari după suflet; îi 
aclamăm, îi ingrijim, îi admiram. E limpede că ef sînt oamenii 
mari, şi nu putreziciunea avuţiei sterpe si a puterii leneşe. O nouă 
scară a valorilor s'a impus şi ea este sufletească, deci morală, 

Si voi veţi merge în viata supt acești șefi, cari nu va vor 
spune multe pentru a vă dovedi dreptul de a conduce, dar faptele 
lor vă vor aminti că ei au căpătat acest drept prin munca ior chel- 
tuită eroic, prin sîngele cald al inimii lor oferit Patriei! 


12 Novembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


280 Războiul nostru în note zlinice 
Atitudini neîngăduite. 


E cu neputinţă ca un războiu să fie purtat cu aprobarea una: 
nimă a unui popor. Aceasta nu sa ajuns nici în ferile unde o 
şcoală plină de suflat, o presă îngrijită de formarea convingerilor 
naționale şi de crearea energiilor care trebuie să le apere, un Stat 
în siirşit care-şi dă samă de datoriile lui morale, si de toate dato- 
riile lui morale, se trudesc de mult să înfigă aceleași idei despre 
politica externă şi să le prefacă în acel instinct popular care & 
astăzi cea mai mare putere din lume. 

Si acolo sint cei de altă părere. In unele casuri — cele mai 
dese—ei fac parte din clasele apăsate şi nemulfamite ori din ace» 
lea măcar a căror împărtăşire la viaţa politică a fost asa de slabă, 
încît ele nu s'au putut pătrunde de aceleași sentimente ca şi stă- 
pinii. Alte ori e vorba de acea manie a opositiei care stă în a fi 
altfel, în toate domeniile, decit cei ce cirmuiesc. Sint şi teoreti- 
ciani ale căror socoteli, care li se păreau singurele drepte, nu sînt 
ţinute în samă de factorii hotăritori şi, neapărat, li pare rău de 
aceasta. Sint și oameni cu nacafale şi sint şi oameni cu,—cum am 
zice ?— cu... interese. 

Dar, afară de acei din urmă, cari se închid îndată ce începe 
un războiu, în case de sănătate sau în case de privighere, toţi 
ceilaiji simt elementara datorie, nu numai de a tăcea asupra nemul- 
tämirii lor, dar de a o suprima în suflete chiar, pentru a putea 
lucra mai bine în folosul exclusiv al ferii şi neamului lor. 

Au trecut vremurile cînd emigratii dela Cobienz întrau în rin- 
durile duşmanilor Franciei republicane şi purtau cocarda albă între 
Austrieci şi Prusieni. Nimeni n'ar mai face astăzi ca Bernadotte— 
care totuşi se hotărise a-şi schimba nafia, a se face <Suedez —, 
care, din dugmanie personală cu Napoleon, se ridica împotriva stea- 
gului frances însuşi. Nimeni n'ar mai saluta pe străin ca izbävi- 
tor de un regim antipatic şi conrupător, cum au făcut oamenii 
politici din Paris la 1814, la 1816 şi la 1871: 

Solidaritatea morală a unei naţiuni nu se razimă numai pe 
unitatea convingerilor, ci mai ales pe unitatea datoriei. Paguba, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 281 


umilirea ferii sunt dureri pentru toţi, chiar şi pentru aceia cari au. 
protestat contra unor direcţii pe care în conştiinţa lor le-au găsit 
greşite. 

Uitaţi-vă la Giolitfi în Italia, la Hervé, anti-militaristul, in Fran- 
cia, la socialiştii germani, dintre cari Liebknecht, isolat n'a arătat 
el însuşi prin nimic că-l mişcă bucuria pentru nesuccesele terii lui, 
ci, din polrivă, că din adincul durerilor ce simte iese strigătul lui 
către Pace. 

A ieși triumfator în calea <aădversarului» pentru a-ţi sprijini 
<teoria> pe nenorocirile Patriei, a vorbi cu singe rece de eventua- 
litatea celor mai oribile catastrofe, a te aduna cu prietenii pentru 
a serbători oarecum, în hohote de ris, ceasurile in care inima tutu- 
rora trebuie să se fring’, sunt acte pe care ziua de azi nu le cali- 
fica, numai pentru că ziua de mine le va pedepsi. 


13 Novembre 1916. 


Prinosul jertfei 
(în loc de articol literar 


într'o zi ca aceasta), 


Motto : „Nu vorbiti de suferinţa 
noastră; vorbiti de gloria 
noastră ; m-am regăsii“, (Bel- 
gieni, citat de Owen Wister), 


Pe cimpiile de luptă unde caută de 3 luni norocul, nedrept 
încă, ostaşii nostri, adică fili, frafii, prietenii nostri partea cea mai 
voinică si-mai vitează a nafiei, isi dau fără cruțare de sine sin- 
gele si viata lor, Să nu fi cerem mai mult; celelalte — dela Dum- 
nezeu sint, Cit ne-am simţi de scäzuti, ce grozave musträri de 
cuget ne-ar atinge dacă alături de sträduintile lor grozave noi, toți 
ceilalţi, care n'avem in mini arme apărătoare de ţară, nam da 
nimic decit dorința cistigului uşor, a cuceririlor nemerifate, a tri- 
umfurilor la care cu nimic n'am fi contribuit! Dar toţi acei cari 
luptă nu sînt slugi năimite, nici mandatari cu simbrie să fie dela 


www.dacoromanica.ro 


282 Războiui nostru în note ziinice 


sine mai rea şi mai grea decit situaţia noastră, cari prin cine ştie 
ce privilegii am avea dreptul de a munci, de a lupta şi dea suferi 
mai puţin decit dinşii, 

Ei sînt în locul nostru numai pentru că noi, oriunde ne 
aflam să fim în locul lor. Şi inima noastră nu poate fi liniştită de 
cit căutînd cu pasiune acea suferinfä supt povara grea a căreia 
nici în momentele supremei primejdii ei nu se incovoaie.- 

Aspră ar fi fost soarta dacă ni-ar fi refuzat-o. 

Să n'o calificăm de crudă cînd ni-o dă. 

S'o luăm întreagă, s'o luăm cu bucurie, cu o sfintä beţie să 
deşertăm paharul încercărilor noastre şi, ca Iov al Bibliei, să bine- 
cuvintém pe Domnul din ceruri, care poate să ni fea tot ce avem, 
tot ce am dodindit şi tot ce stăpinim, fie si pe cea mai sfintă 
dreptate. 

Cäci el ni 04 in schimb ceva fara pref, pe care cifi vom iesi 
din furtună îl vom avea pănă la sfirsit si, prin tainele mdrefe ale 
moştenirii, îl vom lăsa şi urmaşilor nostri. Ni dă sufletul, care 
până acum ni-a lipsit la fofi. 

Ni 04 suiletul acela, care, nebiruit, eroic, innaintea liniştii căruia 
orice atac al vremilor rele şi al oamenilor păgini se sfărămă. Ni 
dă desfacerea de noi înşine și totuşi siguranța de noi înşine, ni dă 
puterea de a îndura orice dureri şi putinţa de a ne ridica dea- 
supra lor, ori cît de amarnice ar fi ele, 

Ni dă acele mijloace prin care singure va putea trăi în sigu- 
rantä Rominia de miine, libératä de cätusele străinilor ca si de 
cătuşele propiilor sale păcate. 

Fii binecuvintatä, tu, suferință supremă, durere fără margeni, 
jertfă neasămănată! Fii binecuvîntată cînd întri în inima noastră 
sfisiatä şi faci să tacă zbuciumările gindului care numai prin bucu- 
roasa primire a încercărilor tale sa liniştit. Tie îți vom datori, cînd 
ne vei purifica pe toți, deplin, întregul nostru viitor ! 


14 Novembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 283 


Romănia si Anglia. 


În Daily Mail din 4 Octombre Lovat Fraser dădea soluţii 
„cum să scape Romănia“. El propune impiedecarea trimeterii de 
trupe nouă prin lovituri mari pe Somme. El combate apărarea räs- 
pîndită a celor ce întreabă „cum se face că Romănia, a cării întrare 
în războiu se aştepta să întărească şi mai mult causa aliaţilor, are 
nevoie aproape imediat de ajutor“. Fraser spune: <Nu aşa trebuie 
privită intervenţia romineascd, ale cării foloase se vor vedea lime 
pede cu trecerea vremii. Tot aşa sa spus şi despre Italia, cind 
cele d'intăiu neaşteptate eşecuri ale ei arătară că are nevoie nea- 
părată de material de războiu. Toată lumea vede azi imensul folos 
venit pentru restul aliaţilor cînd italia a întrat în räzboiu. Tot aga 
va fi şi în casul Romăniei», 

După o socotire, poate exagerată, a numărului soldaţilor noş- 
tri, el vorbeşte de retragerea pe frontul nostru a atitor trupe dus- 
mane. În ce priveşte critica atacului spre Ardeal, nu spre Bulgaria, 
cetim: «Invazia Rominilor din Transilvania poate să fi fost prea 
imprastiaté, dar ce ar fi de dinsa azi dacă ar fi prins cea mai 
mare parie din forțele ei peste Dunăre? Principala ameninţare i-a 
venit din Ardeal. Un „mister“ i se pare slaba apărarea Dobrogii. 
Şi notează că toţi generalii mari germani au fost trimeşi contra 
noastră : Împăratul însuşi ar fi apărut în Octombre pe acest front. 

Aliaţii sînt îndemnați să nu îngăduie strivirea Romăniei, Ger- 
mania ar căpăta astfel «pe portifa de din dos? ceia ce prin <imper- 
fecta» blocare a flotei englese, a pierdut pe „poarta din fafa». 
<Flancul sting rusesc ar fi întors», se adauge cu litere cursive, şi 
«duşmanul ar fi îmbărbătat să prelungească războiul». În sfirsit, 
«causa aliaţilor ar suferi în ochii neutrilor pentru că onoarea noa: 
siră e adinc implicată în casul Romăniei», 

Sperantele de atunci sînt pomenite de dinsul, cu încredere, 
<Orizontul la Răsărit se lămureşte», după socotinta lui, „afară numai 
dacă forte coplesitoare n'ar fi puse la disposifia lui Falkenhaym, 
ceia ce i se pare imposibil)“. 

<Datoria Aliaţilor,.. — Aşa se încheia articolul, <e limpede». 


www.dacoromanica.ro 


284 Războiul nostru fn note zilnice 


«Ej trebuie să facă imposibile aventuri nouă în Balcani, ei pot so 
facă şi sînt pe cale a o face», 
N'avem nimic de adăugat astăzi, 


15 Novembre, 1916. 


Păcatul Germaniei faţă 


de ea însăși. 


Aici nu voiu da părerile mele, ci ale unui neutru, ale unui 
American, care fără prejudecată, necum cu ură, porbeşte de cele 
ce erau în Germania din luna lui lulie 1914, şi nu mai sînt astăzi, 
şi niciodată nu vor mai putea să fie, căci orice disirugere în ordi- 
nea materială — afară de a capodoperilor artei — se poate restitui, 
dar anumite stări de suflet nictodată. 

Şi pe acelea Germania le-a pierdut, le-a pierdut pentru tot- 
dauna. 

» (Germania în pace, pă care am văzut-o eu în Maiu şi lunie 
1914“, scrie Owen Wister, *era, mai ales, o necontenită plăcere 
pentru ochi, o necontenită odihnă pentru timp si minte. Oriunde 
te-ai fi uitat, frumuseţea apărea în vre-o formă oarecare, adausă 
de inteligența omului, — nu schiloditä, ci crescută pănă la extrem, 
şi, în oraşe ca şi la fara, o privelişte armonioasă era regula». 

Purtările frumoase erau impuse tuturora. „Mulţămire! între 
‘patrini şi tineri de ambele sexe, aceasta era nota dominantă, mare 
posesiune esenţială.“ <O polifonie de bună stare». <Lipsă de zdrenfe 
şi de cerşitori>. Aşa era splendoarea acestui Imperiu, încît prin 
contrast starea celor doi puternici vecini ai săi, Franța şi Anglia, 
părea tristă şi putin vrednicä de invidie>, <Un suflet sosit pe pămînt 
din altă lume, n'ar fi ales aici nimic alta decît Germania». 

Şi apoi? „La 7 lunie 1914 Franckfurt îşi adună copiii de 
şcoală la Operă pentru a desvolta gustul şi înțelegerea Jor pentru 
Suprema artă naţională germană. Tocmai unsprezece Juni imai tărziu, 
la 7 Maiu 1915, o torpilă germană cufunda «Luzitania?, si oraşele 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 235 


de pe Rin serbătoriau şi aceasta pentru copiii lor de şcoală. <Lumea 
era în agonie», catastrofa fără päreche era morală— şi aici stătea 
grozävia ei—, iar ura ce provocase era pentru hatirul Ungurilor, 
Bulgarilor şi Turcilor, această Germanie, care acum <asasina lumea», 
nSärindu-i, pe neașteptate, în git în asaltul ei sălbatec“. 

«Un caz pentru alienist> spune Americanul: «mania märiri- 
or, unită cu mania persecuției.» 

«Nu, un caz pentru moralistul care ştie bine că orice poate 
căpăta ucigașul — un om sau un popor,—odar un lucru nu: liniştea 
d'innaintea crimei. 

$i, în mijlocul suferinței noastre, aceasta ni ajunge. 


26 Novembre, 1916. 


Tot Ungurii si Rominii. 


În legătură cu uneltirile Ungurilor, cari voiau să înceapă la 
noi revoluția lor contra lui Francisc Iosif, dăm și această parte 
dintro telegramă, dela 7 lanuar 1861, a lui A, Cantacuzino, din 
Galaţi, către M. Kogălniceanu: 

« „Trebuie cu orice preţ să se interneze Ungurii cari, din cauza 
întreruperii navigaţiei, n'au putut să plece la Ismail. E dorința pe 
care Berzouniza (sic!) mi-a exprimat-o chiar acum, şi aceasta pănă 
va fi cu putință să-i expedieze 4, 

Si, Ia 11 aie lunii, prefectul de Covurlui, Mavrichi, ingtiinfa 
despre trecerea baronului Alexandru Jellacick a 


18 Novembre, 1916, 


4 Biblioteca Academie: Romine, m, 1178, p, 403. 
2 P, 107. 


www.dacoromanica.ro 


286 Războiul nostru în note zilnice 


Din viața răposatului Împărat 
al Austriei. 


Se ştie că doi ani de zile, în timpul războiului Crimeii, Fran- 
cisc-losii a crezut că va putea ajunge stapin pe veci al ţerilor noa- 
stre. La una din aniversările sale un Italian din Statele lui, Lago- 
Marsini, cînta la noi astfel: 


Questo giorno messaggero 
Di novelli, eterni allori, 
Sorge, allegra tutti i cori 
Da i Carpati a l'Apennini, 


Giovin soi de l'Austro Impero 
Indivisa Monarchia, 

Te saluta Romania! 
Rassereni il suo destin. 


Ascendi, umil canto, 
Di Cesare al Trono! 
Si grati gli sono 

Î voti del cor. 


— Moldavi! Romani, 
Qual gioja vi desta? 

— il giorno! La festa 
De limperator. 


A. Lago Marsini 


lassy. tippis Bucemae Romanac 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 287 


Adecä pe romineste: 

Această zi solie de noi şi vesnici lauri, se ridică si bucură 
toate inimile dela Carpaţi la Apenini. — Tinăr soare al Imperiului 
austriac, Monarhie nedespärtitä, te salută Romănia: înseninează-i 
soarta ! — Suie-te, umil cîntec, la tronul Cesarului: aşa de plăcute-i 
sint urärile inimii..——Moldovenii, Romini, ce bucurie vă trezește? — 
Ziua, serbătoarea Impäratului. 


A. Lago Marsini 


Iaşi, Tipografia Buciumului Romin, 


18 Novembre, 1916. 


Ruşii. 


l-am văzut trecînd în noapte, pînză sură nestirşită, clatinin- 
du-se moale ca de un vint liniştii, În ei toţi era ca o mare linişte 
sigură, ca o supunere la o voință care mu se va putea să nu biru- 
iască. Erau multi si tari, omeneste tari, dar în fiecare mișcare a 
lor se simfia că ei se lasă, cu puterea şi numărul lor în sama cuiva 
care e gi mai tare decit dinşii, Musica lor răsună o clipă și tăcu; 
apoi coruri se înnălțară în neagra noapte umedă, cufundindu-se une- 
ori ca într'o doină pentru a izbucni apoi în mari accente, în care 
nu era nimic din sfidare, din provocare, ci numai o implorare nemăr- 
genită. Simfiai din fiecare notă că este o rugăciune, precum din 
fiecare gest al lor simfiai că aceste mil de oameni merg la un 
sacrificiu, pe care-l ştiu, pe care-l yor şi pe care liniştit îl oteră, 
nu ca 0 datorie rece, ci ca un simi de mare si adincă mulfamire 
de recunoştinţă pentru cine-l primeşte. 

Era, de fapt, o armată creştină, —cea d'intăiu armată creştină 
pe care am văzut-o. 


www.dacoromanica.ro 


288 Războiul nostru în note ziinice 


Francesii, au inițiativa individuală, dirza şi cavalerească; Engle- 
sii mindria de a nu se lăsa, nu învinşi, dar jignifi; Germanii scru- 
pulozitatea de a executa fiecare precis, partea lui, penfru a tăcea, 
cînd bagheta de comandă s'a ridicat. Vorbesc numai de aceste armate 
mai caracteristice; aceştia sint altfel, Ei se simt o obşte sufletea- 
scă, nu o solidaritate mașinală şi se fericesc că nu sînt ei, pentru 
a fi o parte din acest suflet vast. ŞI nici în aceste însuşi, ei nu si 
găsesc mulfamirea ci o descopär numai atunci cînd, fără a-l părăsi, 
îl închină unor puteri mai mari decît ei. Germanii au pe Dumne- 
zeul lor, fabricat de teologi experţi; acestialalti Ruşi sînt ai unui 
Dumnezeu, în afară de care nu se regăsesc pe ei înşişi. 

Si de aceia zdravenii ostaşi ai Ţarului «încoronat de Dum- 
nezeu“, treceau aşa de mulți, în neagra noapte umedă, cu senină- 
tatea unei procesiuni de pelerini devotați, spre Moartea bine venită, 


21 Novembre, 1916. 


Ca albinele ruinelor... 


Nu-mi va ieşi niciodată din minte uiosul colţ de viaţă in 
mijlocul morţii silnice pe care l-am văzut în drumul spre Șanțul 
Vechiu al Săcelelor patru zile după întrarea trupelor. noastre în 
acel Pămînt al Fägäduinjei care a fost si este pentru noi Ardealul 

Fusese o luptă în casa cantonistului, lîngă care morminte 
proaspete acoperiau pe ostaşii căzuți. Cărămizi arse sămănau dru- 
mul; din păsările casei rămăsese numai o grămadă de fulgi; oale 
şi sirăchini se infrafiau în neorînduială cu obloane sparte; bucăţi 
de postav albastru rupi şi prihanit şi alte ramäsife ale încăierării 
xăsăriau din buruieni, O întreagă muncă, o întreagă bucurie, o 
viajă întreagă stăteau sfarimate supt cerul de searä, rece şi mut. 

Oamenii fugiseră, cîinii se ascunseseră în pădure. Nimic nu 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 161 


irăiă între aceste ruine, dar intrun colț se auzea un stăruitor şi 
dirz biziit. M'am apropiat, curios, şi iată că pe nişte bucăți de lemn 
sparte, care fuseseră odată sălaşul lor, albinele se străduiau să în- 
drepte, să păstreze şi să adauge. Era un războiu, mii de oameni 
pieriau zilnic, satele se mistuiau în flăcări, în jurul lor chiar jaful 
işi întinsese cruda privelişte; ele însă, gizele cele bune ale lui Dum- 
nezeu, robotiau cinfindu-si în zumzelul aripelor vechiul Jor imn 
de muncă, 

Si tara noastră era ca stupul plin de odinioară, care stătea 
în mireasma florilor multe şi felurite. Dacă se vedeau si multe bă: 
lării, multe mlastini si mult noroiu, găsiai si afita gospodărie cinstit 
muncită și păstrată cu iubire. Colfuri de raiu erau în Romănia şi 
prin truda binecuvintatä a omului. Acuma, zeul aspru al războiului 
face din acestea toate rînd pe rind ruiné, 

Să nu ne puriäm ca îricoşii cari şi-au pierdut cumpătul, nici 
ca fugarii cini prin codri. Ci ca albinele neobosite şi bucuroase să 
ne prindem de sfärimäturile stupului si să lucrăm. Să îndreptăm 
asifel, ca dinsele, să păstrăm şi să addugim. 

26 Novembre, 1916, 
Desperatii. 


Lumea e plină de mișcarea și de vuietul desperatilor. Dacă 
poartă o uniformă ei n’au tirît-o prin noroiu şi singe. Dacă no 
poartă, ei nu s'au întrebat dacă n’au şi ei datoria să se ofere. Dacă 
au o sarcină în Stat, ei nu s'au chinuit cu gîndul dacă poate n’au 
facut tot ce se cerea dé la dinşii, ieri sau în viaţa lor întreagă, 
Dacă au avut-o numai, această sarcină, ei uită că n’au muncit la 
ceasul lor si cred, în prostia care-i sfäpinesfe, înfumurată, că, dacă 
e nevoie de focul ceasului din urmă ca să se aprindă candela, 
untdelemnul dintr însa nu trebuia adunat de mult. 

Strada, drumurile, localurile de huzur şi de petrecere sînt 
pline de desperati. Fiecare caută vinovaţii si totdeauna dincolo de 
margenile cărdăşiei lor, Cellalt e totdeauna răspunzătorul, ca şi cum 
într'o baliă s'ar putea descoperi care e porcul care el personal a 
facut, lăfăindu-se în ape odinioară curate, tot noroiul din mlaştină, 


www.dacoromanica.ro 


162 Războiul nosiru in note zilnice 


Desperaţii nu dorm; mai puţini sinf cei cari nu mănîncă; toţi 
pling, fie si blänifa scumpă pe care a uitat-o domnisoara în mo- 
mentul cînd părăsia casa de reședință. 

E un adevărat curaj să fii desperat. Sint printre aceia cari 
îndrăznesc să fie aşa de «fără suflet» încît, orice s'ar întîmpla, nu 
desperează, 

Şi iată cum m'am îndreptățit față de unul din ef,—acesta din 
întîmplare, un om foarte de treabă, in care vorbia mai mult obo- 
seala şi suferinţa: | 

«Astăzi nu e bine, te sigur. Mine, poate să fie si mai 
rau. Dar, oricit de rău va fi, pămîntul acesta va raminea si oamenii 
de pe dinsul tot asa. 

Însă atunci ruinele vor trebui refăcute, puterile ce s'au pierdut 
se cer înlocuite, greșelile îndreptate şi virtuţi puse în locul păcatelor. 

Pentru aceasta trebuie oameni zdraveni la trup şi la minte, 
Viitorul ferii si neamului nostru ni cere să fim aga!» 

I-am spus-o lui şi tio spun tot aga şi tie, cetitorule. Un singur 
mofiv de desperare ar fi: dacă am räminea tot ce am fost pănă 
acum, Si aceasta nu atirnd de soartă, ci de noi! 


27 Novembre, 1916. 
Însuşirea care ni-a lipsit. 


Am plecat la războiu cu constiinfa că nu se poate altfel. Unii 
au avut o încredere absolută, cîţiva chiar entusiasm. La buletinele 
de victorie toate sufletele s'au deschis bucuroase, Dăunăzi chiar, 
la veştile mincinoase despre un mare succes în Oltenia, oamenii 
s'au imbrafisat şi-au plins. Să adäugim — oricit am adăugi, tot nu 
e de ajuns — că soldaţii au arătat o uitare de teamă si de interes 
personal, care, oricare ar fi rezultatul actual al silinfilor lor, îi aşează 
între cei mai vajnici luptători cari au apărat vreo-odatä o ţară. 

În ceasul aşa de greu, pe care-l trăim acuma, unii se întreabă 
însă: cu cît puteam, cu cîtam cheltuit si am jertfit, oare aici, numai 
aici puteam ajunge ? 

De sigur că nu, Puteam ajunge mai departe, şi puteam ajunge 
mai uşor, 

Cu alţi oameni, zice critica. Eu voiu răspunde altfel: cu noi 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 163 


m — 


inşine, ca alţi oameni. Şi anume supt un raport, supt unul singur: 
a! solidarității. 

Buni oameni sintem cei mai mulți! Sintem primifori, darnici 
şi miloşi, cu toate că altă dată aveam aceste însuşiri într'un grad 
şi mai înnalt, Dar aceste califati le arătăm numai cînd credem că e 
de nevoie, Si e de nevoie fofdeauna. 

Solidaritatea e marea virtufe a vremii noastre. Si ea nu stă 
în a sări cind ţi se cere, ci în a trăi, clipă de clipă, viata întreagă 
cu conştiinţa că nu eşti numai tu pe lume, că sunt şi allii ca tine, 
că tot ceea ce faci esti dator a face si cu gîndul la ei, că nici o 
faptă nu ti se îngăduie dacă nu e şi în folosul lor, că tu esti ca 
si aproapele tau şi acela ca şi tine. 

Dacă ţii seamă de aceasta, nu vei face nici actul cel mai mic 
de egoism, nu fi-l vei permite. Nu vei crede măcar că ai dreptul 
la o portie mai mare şi mai bună de mîncare decit ostaşul care 
sîngeră pentru tine. Nu te vei obrăznici fata de nimeni pentru si- 
tuafia pe care ţi-a dat-o norocul. /fi vei căuta locul în mulțimea 
ce se aruncă la asalt—si-l vei umplea... 

Atunci şi numai atunci, duşmanul nu va găsi înnaintea sa oa- 
meni razleti, cari se pot învinge, ci o națiune, care este nebiruită. 

27 Novembre, 1916. 


Îndatorirea Angliei. 


Cine a urmărit mai de aproape presa englesă dela întrarea 
noastră în acțiune, cu tineresc entusiasm, pana la încercările de acum 
pe care le îndurăm cu... finerească nerăboare, a băgat de samă 
că nu s'a cheltuit, în coloanele ei pline de slovă märuntä, niciun 
rind pentru a glorifica națiunea romănească ori, mai tărziu, pentru 
a o tinea de rău că n'a facut imposibilul care s’ar fi așteptat de 
la dinsa. 

Nu, oamenii aceştia, cari n’au nici pănă astăzi — mulţămită 
nouă, adecă Statului care trebuie să inițieze asemenea publicatii—o 
carte cu caracter mai popular, în care să li se desluşească ce am 
facut pe vremuri si ce rost pe lume avem acuma, au păstrat cea 
mai cuminte atitudine. Au înțeles pe deplin că e vorba de o tara 
mică, de un popor nou pentru industrie si poafe şi pentru disciplina 


www.dacoromanica.ro 


164 Războiul nostru în note zilnice 


de fier a epocei noastre, de © armată care nu cunoşiea în tradi- 
țiile sale decît războiul de vitejie, de o clasă dominantă formată în 
fericire si pentru fericire si care trebuie să-şi îndreptăţească—pre- 
cum spunea, limpede şi franc, Times — dreptul ei de a domina si 
de a se bucura. 

Toate le-a înțeles cîte se puteau înțelege şi a gicit foarte 
multe din celelalte. Şi, apoi, zi de zi, ea însemna cu precisiune cele 
ce se întimplau, 

Cu precisiune, dar cu © vadifa simpatie, care nu se îndreaptă 
la ceia ce aştepţi de la obiectul iubirii tale, ci la ceia ce ai des- 
coperit mai bun în el. Pe cînd aiurea eroismul absolut desintéresat 
si de cea mai nobilă esenţă a feranului romin era confundat în 
nota generală a resistentei ostirilor din care el face parte, ziaristul 
engles—agerul Bourchier însuşi—semnala anume, in corespondenţa 
sa din Bucuresti, că pe lume nu se poate găsiun mai nobil martir 
de cît acela care, azi, luptă pănă la moarte, flämind şi degerat, avind 
ca singur orizont cerul luminat de flăcările ce-i ard avutul şi-i răs- 
pindesc în lume nevasta si copiii. Şi nicăiri numele Voevozilor nos- 
tri din trecut n'au fost pronunțate cu mai multă reverență decit 
acolo, în Londra, unde n'am vorbii niciodată de dinsii. 

Dar Anglia ni-a dat ceva mai mult decit simpatia ei pentru 
present ni-a dat garanția ei pentru viitor. 

Scriitorul din «Times» semnala deosebirea între vechea noastră 
epopeie militară, singurafecä, şi între sforjarile noastre militare de 
azi, solidare, Iar, acum, Seton-Watson, Englesul care ne cunoaşte 
mai bine, deplingind căderea Belgiei şi a Serbiei isprăvia cu aceste 
cuvinte de energie: «Romănia frebuie s'o ajutăm». 

Cînd vezi bocindu-se pe stradă patriotii cari visează împăr- 
firea Romăniei între duşmani şi prieteni, scutură-i de umeri să li 
treacă, şi, arătînd către depărtatul Apus, spune-li că acolo s'a rostit, 
cu privire la soarta ce ne așteaptă după ce vom fi dattot ce putem, 
asigurarea solemnă a poporului mare şi sigur de sine care a faga- 
duit putin, dar n'a minţit niciodată. 


2 Decembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 165 


«Mucenicii». 


Un cleric cu înnaltă concepţie despre menirea sa îmi spunea 
de curind, după o convorbire despre suferintele pe care o carte 
recentă le arăta că au fost îndurate eroic, dumnezeieşte, de călugării 
francezi cari, în America-de-Nord, au adus la credinţa creştină pe In- 
dienii sălbateci: «€ de necrezut, de neînțeles cit de mare putere poate 
să-i dea omului încrederea în adevărul pentru care luptă, cît de zădar. 
nică-i pare durerea, cif de mult ajungea nu avea simţ pentru dinsa. 
Cele ce vedem cu ochii nostri arată că nu e de nevoe să ne co- 
borim departe în trecut, să călătorim cu mintea în teri depărtate pen- 
tru a vedea această stăpinire deplină a materiei de suflet. 

Un ofițer superior povestia ce au răbdat în munte timp de 
două săptămîni soldaţii lui. Fără a se putea schimba cu alţii, ei au 
stat în tot acest timp in năprasnica ploaie a bombelor. Tranşeele 
abia-i apărau: orice mişcare atrăgea după dinsa rănirea sau moartea. 
Mincarea nu putea să li vie. Doar noaptea de fi se strecura în 
groapa unde se inchisesera de vii un sac de pine pe care o min- 
cau aşa, fără nici-un adaus. Nici apă n'aveau, ci-şi muiau buzele 
în zăpada muntelui. Şi totuşi nu s’au clintit, nu şi-au pierdut positia. 

In loc de orice ali caliiicativ ofiferul rostia un singur cuvînt: 
»mucenicii< ! 

Da, mucenici, —și acuma... 

<Mucenic» e martir, şi martir e mărturisitor în vechiul înțeles 
al cuvîntului, Rare ori mai multă morală se cuprinde în prefacerile 
unui cuvint. Acesta ni spune că a mărturisi despre un lucru este 
a suferi pentru dinsutl. 

Orice altă mărturisire n'are nici o valoare, ni spun mucenicii 
„din tranşee, 

Și a evita suferința pentru un ideal înseamnă a-l renega. 

2 Decembre, 1916. 

Seton Watson 


despre Romania 


Cunoscutul publicist engles, R. W, Seton-Watson, cel mai bun 
cunoscător al împrejurărilor din Ungaria, pe care le-a zugrăvit cu 
indignare în răsunătoare cărți de polemică, începe, din Octombre, 


www.dacoromanica.ro 


166 Războiul nostru in note zilnice 


a publica la Londra o revistă, «The New Europe» („Europa ouă»), 
menită să strîngă legăturile între represintantii prin scris ai Statelor 
aliate şi să stăruie din răsputeri, pentru urmărirea «victoriei inte- 
grale», amintind ceia ce zicea Grey, la 23 st. n. a lunii trecute, 
«dacă ne oprim de la victorie, ne oprim de la orice», 

Colaboratori sînt mai mulți Englezi şi, dintre străini, filosoful 
Boutroux şi Cehul Masaryk. 

Intr'un articol, scurt si cuprinzător, infitisind punctele cele 
mai însemnate din desvoltarea Rominilor din Ardeal, prietenul na- 
țiunii noastre încheie aşa, arătină toate scopurile— cunoscute nouä— 
pe care le urmăreşte Germania prin furiosul ei atac contra Ro- 
măniei: «Dacă această sfortare finală a agresiunii germane este să 
fie de fapt strivifé, mäsurile noastre trebuie să fie imperative şi 
drastice; nu se îngăduie jumătăți de răspunsuri sau zăbăvi precum 
au fost acelea care au întunecat prea adesea situaţia la Nis si la 
Atena. Belgia n'am putut s'o scăpăm, Serbia n'am voit s'o scăpăm, 
Romănia trebuie s'o scăpăm». 

Aşieptăm,—după ce am facut ce puteam pentru causa comună: 

2 Decembre, 1916. 


Cercetaşii. 


Cînd inițiativa, de o englezească energie şi persisten{ä, a prin- 
eipelui Carol a creat la noi, după un model din Anglia, instituţia 
cercefasilor, mulți au avut îndoieli asupra reuşitei acestei idei. 
Stiam prea bine neajunsurile societăţii noastre ca să nu ne temem 
că ele se vor regăsi şi în cercetășie, Ba poate si mai bätätoare 
la ochi, căci, fiind vorba de copii şi adolescenți, va lipsi acel sub- 
fire aur de ipocrisie cu care oamenii maturi ştiu să-și înfăşure 
scăderile $i păcatele, 

De un lucru mai ales ne temeam: să nu ajungă şi această 
creatiune, pornită din aşa de nobile intenţii, ori o ficțiune, ori o 
modă, ori o paradă. 

Instructorii doar nu pot face totul; rămîne familia. 

Dar iată că la sfaturile cîtorva oameni de bine cari s'au 
grăbi! să-şi consacre silintile educaţiei umane a tinerimii, prin acest 
nou metod, sa adaus un mare si sever învățător: Războiul. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 167 


EI a tăcut singur cit în o sută de ani nam fi putut face 
noi toți, 

De cite ori n'afi văzut trecînd în ploaia de bombe băieţelul 
cu briu ros care ducea o corespondență oficială, un ajutor sau o 
mîngiiere pentru răniți! Si nu ni s'au umezit ochii constatind ce 
eroic poate fi și copilul ori copilandrul unei societăţi eminamente 
agricole şi... comode, cînd ştie că acțiunea lui are un scop şi că 
acel care-l! conduce este si el mișcat de un motiv curat ideal? 

Unii dintre băieţi şi-au pierdut viaţa ajutind Patria. Numele 
lor vor fi înscrise alături de ale celor ce au căzut luptind. Ai lor 
pot fi mîndri de dinșii ca de ostaşii căzuţi sub steag. 

Dar în sufletele celor rămaşi sacrificiul lor a săpat o amin- 
dire nestearsä. Vor frece greutăţile de azi și o nouă viață se va 
deschide pentru ţară. Ea va cere învierşunate silinti. Şi între cei 
cari vor aduce, nu apefifuri, ca acelea de eri, ci energii, cum ni 
trebuie mine, vor fi, în rîndul întăiu, ei cercetasii. 


3 Decembre, 1916, 
Specula. 


Toată lumea se plinge de speculă, de si toată lumea o ajută 
şi toată lumea caută leacul, deşi toată lumea poate să-l deie, fie- 
care pentru partea sa, 

Căci ce înseamnă specula? A te folosi de împrejurări ne- 
obişnuite ca s4 cei prețuri neobişnuite, care nu corespund greufa- 
tilor ce intimpini în căpătarea lucrului pe care-l oferi. Dar mai în- 
seamnă ceva: Să cei peste nevoile pe care le ai, peste nevoile 
scăzute ale unor timpuri ca acelea, si să dai vinzätorului impresia 
că, de oarece insuli nu înţelegi ce datoresti nevoii care stringe pe 
toţi, aceasta e în drept să te facă a o înțelege măcar prin extra- 
ordinarul preţ la care te supune, 

In acest sens specula ajunge un fel de bir. Ai moştenit ieri, 
ai strîns cumva o avere, care nu represintă poate nimic din ce o 
face respectabilă şi pentru ce] mai sărac om, adecä: 6 iniţiativă, 
© conducere, o muncă, o economie. Tara ta arde în focul celor mai 
grozave suferinți; acei ce se jertfesc pentru dinsa cînd tu stai acasă 
cer ajutorul cel mai datorit; tu refuzi, infelegind a îi servit si supt 


www.dacoromanica.ro 


168 Razboiul nostru in note zilnice 


acest raport, a fi servit gratis, in puterea privilegiului tău, fara 
nicio plată materială sau morală, fără ca măcar banul tău să fi 
răscumpărat lipsa sufletului tău. Atunci, ce n'a dăruit jertfa, vine 
si iea, cu prisos uneori, specula, 

Păcat numai că acest bir nu merge totdeauna unde trebuie! 
Si păcat numai că specula nu atinge numai pe aceia cari o merită, 
cari sunt uneori chiar mîndri că pot so sufere ei singuri! 

Ca să se înlăture specula cea mai rea, specula criminală care 
atinge pe sărac, pe muncitor, vlaga însăşi a ferii prinse în luptă, 
ori pe copil, puterea de mine, pe bolnav, obiectul grijilor de azi, 
se face apel la Stat. El să caute, el să claseze, el să impariă! 
Sä-si puie în mişcare funcționarii pentru a opri pe exploatatori şi 
a-i pedepsi! 

Dacă Statul — sau administrafiile comunale, care totuşi fac 
ce sînt în stare, în circumstanțele daie—, ar putea întrebuința o 
maşină de precisiune, ar merge bine, Dar el are la indäminä nu- 
mai oameni. Si, aceşti oameni sînt ca si vinzätorul si, vail ca şi 
tine, cumpărătorule, care te plingi şi suferi! Si atunci... 


Atunci este numai o cale pentru ca, împreună cu alte forme 
ale imoralității publice, ale lipsei de solidaritate socială şi naţională, 
să dispară şi specula, Acest mijloc e: schimbarea omului din 
lăuntru. 

Trebuia făcut de multi, dar aveam atita de lucru să ne dus- 
mănim unii pe alţii, înlăturind bunavoinja și înnăbușină energia! 
O educaţie întreagă, care ni-a lipsit, educația fiecăruia pentru toți, 
nu a fiecăruia pentru Sine, va trebui reluată, după aceste incer- 
cări măcar, şi cu desperare, 

Pănă atunci însă e zădarnic să cerem formei sterpe care e 
orice administraţie pinea trupurilor ca si pîinea sufletelor noastre, 
Ce ni trebuie, tot de la aceste suflete vom smulge. Si ca să dea 
tot ce sînt datoare 4 da este un singur mijloc, care, s'o stitil, n'a 
lucrat încă de ajuns: suferința, marea suferință generală, care 
doare şi curăță, care ucide și învie! 


4 Decembre, 1916. 
www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 169 


Anticrist. 


Scriptura vorbeşte de vremurile grozave cînd Anticrist va 
răsări pe lume, înnarmat cu toate mijloacele cele mai hide ale 
groazei şi, revărsind foc pentru a usca sîngele, va pune sfirsit 
acestei lumi a păcatelor, de nedreptate şi desfriu şi va încheia 
veacurile pe care omenirea le-a umplut cu zbucium sterp, cu chi- 
nuitoare rivniri şi cu Suferinfi răsplătitoare. 

Am avut şi noi vremile păcatelor, pline de apăsare şi jignire, 
de trufie şi necumpătare în toate, Ele chemau, pretutindene, la răs- 
bunare. Si răsbunarea a și venit prin furia deslänfuitä a Anticris- 
tului. Fără milă pentru banda lui ca şi pentru ruinele celorlalți, el 
străbate lumea, ucigind zilnic miile de oameni, desfiinfind satele şi 
oraşele, nimicind bogăţiile trupului şi comorile sufleteşti, facind din 
acest biet pămînt al nostru un pustiu singerat şi ars, 

Si că e Anticrist biruitorul căruia si noi îi plătim tribu- 
tul de singe şi de aur o dovedeşte însăşi hlasfemia suvremă că 
îndrăzneşte a vorbi în numele lui Dumnezeu, al lui Hristos cel 
blind, crufator şi milos, 

Dar Scriptura mai spune ceva. Si profanii teologi ai masa- 
crului par să fi uitai această parte de-a doua, cînd fiutură în vin! 
sicagul roşu al singelui. 

Dacă dupa stricăciunea lumii trebuia să vie Anficrist, după 
Anticrist ei însuși vine, neapărat, Judecata cea de pe urmă, 

Si fulgerele ei vor atinge întăiu Fiara ea însăşi, prin care 
păcatele s'au ispăşit. 

4 Decembre, 1916. 

Vegetatie spontanee 


şi plante de seră. 


Franța a pierdut o sută zece scriitori de reputație căzuţi in 
lupta cu duşmanul pe care a reuşit să-l oprească şi a fost în stare 
a-l umili, Si, totuşi, de la un capăt Ja aitui al ferii, al lumii care 
ascultă mișcată, răsună vioiu, vesel, piin de încredere si de mindrie, 
de mari făgăduieli morale pentru viitor acel cîntec al Franciei pe 
care pacea îndelungată părea să-l fi impufinat şi scăzut, Nici răz- 


www.dacoromanica.ro 


170 Războiul nostru in note zilnice 


boaiele Revoluţiei purtate intr’o frenesie desperată care nu lasă 
gindului- odihnă şi care totuși a produs (Marsiliesa tuturor revendi- 
cărilor şi tuturor vitejiilor, nici Imperiul cu uriasele lui creafiuni 
personale n’au avut o înflorire literară ca aceasta, 

Criticii şi istoricii nu vor frebui să se ostenească mult pentru 
a-i descoperi causa. Ea e manifesta; orb cine no vede! Da, nici 
Imperiul, care a trezit numai în lumea soldaţilor sentimente care 
se näsfeau si se cheltuiau în luptă, nici Revoluţia care atingea 
numai o parte, oricît de îndirjit eroică, a naţiunii, mau răscolit aşa 
de larg şi de adînc precum a făcut-o acest războiu pentru răsbu- 
nare şi reîntregire, pentru onoare şi existență. 

Şi mai e ceva, Niciodată, cu toate aparențele luptelor de partide 
şi de clase, un popor n’a avut o aga de întreagă solidaritate soci- 
ala ca Franţa de azi. Republica a făcut acest bine fără margeni: 
că niciun om nu se simie prin el însuși superior altuia, ci fiecare 
așteaptă ca faptele sale, meritele pe care şi le-a ciştigat să-i asigure 
o situajie mai puţin discutabilă într'o societate egalitară. Frontul a 
fost pentru fofi: dela nobilul cu genealogie medievală pănă la or- 
fanul mahalalelor sărace, de la preotul cu viața sfintaé pănă la 
apasul circiumelor infame, de la cel d’intäiu cărturar pănă la necu- 
noscatoru! alfabetului, şi toți aveau înnainte o singură ţintă, pe care 
o puteau atinge printr'un singur fel de sfortäri, binemeritind de la 
Patrie întrun singur avint. 

Si astiel, peste literatura falsä a cenaculelor de isolare si a 
cluburilor de savanți si de rafinafi, s'a întins, în gluma ei batjocu- 
ritoare pentru duşman, indemnadtoare pentru ostasii naţiunii, cea 
d'intăiu literatură spontaneu națională pe care a cunoscut-o Europa 
modernă, Ce prefaceri va suferi pe urmă, curäfindu-sè, înnălțîndu-se, 
nu se poate ști, dar nota fundamentală a fost dată in tranșee, si 
ea e absolut sinceră si deosebit de puternică, 

Nu vom opune acestui spectacol de viaţă ce gilgiie şi invio- 
rează tristele noastre neajunsuri. Din explicarea acestei renaşteri 
franceze se vede ce ni-a lipsit ca s'o avem. 

De sigur literatura poate forma un popor, dacă-i dă Dumnezeu 
măcar cîțiva oameni cari să facă din ea varga lui Moise ce scoate 
apa vie din stîncă. Dar aceştia nu apar cînd ai nevoie de dinsii. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 171 


E sigur însă alfceva: că orice popor aşezat odată pe solide base 
de egalitate socială şi insuftefit de un sfint spirit de libertate poate 
da şi o înnoire literară cum poate da o victorie, — si amindouă în 
același timp. 

6 Decembre, 1916. 


Împăratul Nicolae. 


Ar fi în sentimentele acestui popor o lipsă neîngăduită dacă 
‘am uita că astăzi, 6 Decembre, un mare popor, acoperind cu stă. 
pînirea sa jumătatea a două continente, serbătoreşte în întregime, 
ca pe pästrätorul celor mai sfinte datini ale trecutului, ca pe repre- 
sintantul celei mai drepte lupte împotriva străinului obraznic,— ieri 
acaparator pe furiş, iar astăzi fäfis cotropitor,—si ca pe apărătorul 
pamintului iubit al Patriei, pe Împăratul său. 

innainte de 1914 ştiam si noi, ca toată lumea, că asupra 
tuturor Rusiilor domneşte un om nobil şi bun, cu sufleiul delicai 
şi sfios, un visător cu mintea stapinité de cele mai nobile ideale, 
Ni-l înfăţişam în pacea zimbitoare a unei familii pe care a intemeiat-o 
singură iubirea şi care e legată prin devotamentul şi respectul faţă 
de șeful ei. Urmărisem activitatea acestui puternic al veacului care 
căutase a fi şi binelăcătorul fraților săi oameni, silinfile lui de a 
păstra între dinşii acele relaţii pe care le voiește Evanghelia, dure- 
roasele îndoieli cînd i se cerea să hotărască vărsarea de singe 
impusă de motive politice, crestineasca resemnare cind soarta nu 
se arăia prielnică armelor sale, graba de a întinde giulgiu de pace 
asupra mormintelor proaspete pe care le făcuse duhul neodihnit al 
lui Cain. Supt domnia lui văzuserăm, la capătul unor frămîntări pe 
care le urmărise cu ochii plini de duioase lacrimi, răsărimă acea 
Dumă, care cu numele ei bătrîn, a izbutit totuși să represinte sen- 
timentele popoarelor Rusiei. Si ni amintiam de ziua neasteptata cînd 
acela de care ascultau milioane de soldaţi a propus lumii să aşeze 
un scaun de judecată pentru neînțelegerile ei, care trebuiau să ra 
miie de acum înnainte nesingeroase. 

Acum doi ani, in Lunie 1914, Împăratul Nicolae a venit pe 
pămintul nostru, rupind asifel prin gestul său de prietenie ghiafa 
nor vechi prejudecăţi si inlesnindu-ni cu vastele sale pose- 


www.dacoromanica.ro 


172 Războiul nosiru în note zilnice 


siuni o comunicaţie care, supt această garanție suverană, nu pu: 
tea fi decit binefäcätoare pentru noi. A trecut în revistă trupele 
noastre si nici un Romin, aici și peste hotare, n'a rămas nesimţitor 
cînd buzele lui au rostit în romäneste urările pentru viitorul Ro- 
mäniei. 

Mai tare si decit voinfa sa de autocrat, soarta ne apropie, ca 
să luptăm împreună, ca două popoare creștine, făcînd parte din 
aceiași Biserică, pentru Drept. Am urmărit, cînd Statul era silit încă 
a îi neutru, cu bătaie de inimă progresele ostașilor săi, şi, cind ei 
au adus în Bucovina frăţească voie bună pentru ai nostri robifi, 
recunoştinţa a izvorit din inimile noastre. Apoi am întrat în foc, $i 
Germania şi-a năpustit asupra noastră tot ce are mai bun ca să 
ne distrugă. 


În acel moment Împăratul Nicolae a devenit, în afară de ero- 
ismul desperat al ostașului nostru, singurul sprijin al Romăniei. Si 
cum a înţeles aceasta inima lui loaială, o arată miile de luptători 
ruși ale căror oase se înirățesc supt brazdă cu ale feranilor nostri, 
o arată suitele de mii care astăzi au luat asupra lor apărarea 
devotată a celei mai largi părți din pămîntul nostru. 

De aceia astăzi niciun sentiment «politic> nu se amestecă în 
strigătul pe care-i ridicăm: Trăiască Impäratul Nicolae, puternic 


prieten al Romăniei de azi și de mine! 
7 Decembre, 1916. 


Amintirile invasiei. 


Ceia ce un popor a izbutit să capete prin avintul lui de cu- 
cerire trecătoare, are preţ numai prin urmările sale, adecă prin ceia 
ce lasă după sine, 

O provincie luată pentru totdeauna poate îi mîngiiată si mo- 
mită printr'o administraţie bună, printr'o stimulare a muncii, prin 
Satisfacerea unor interese de clase, iegitime, și a unor nelegitime 
interese personale. Ea poate cîştiga prin legi si prin regulamenie, prin 
înlesniri de industrii, prin usurinti de comerţ, Nu trebuie sa se uite 
nici farmecui pe care-l poate exercita un administrator avînd un 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 173 


ideal de bine public înnaintea lui şi capabil da a înţelege, de a iubi 
cu adevărat fara în fruntea căreia l-au adus împrejurările, Chiselev, 
guvernatorul rus care a deschis la noi, acum aproape un secol, 
noua eră consfitufionalä a Regulamentului Organic; a fost acoperit 
cu flori la plecare și lumea cea mai bună l'a întovărăşit o bucată 
de cale fără ca în recunoştinţa ei sinceră să se fi amestecat ceva 
din ignobila şi criminala linguşire a celor cari primesc cu buchete 
în locul unde abia s'a coborit steagul Patriei pe cuceritorul încă 
plin de sîngele soldaţilor căzuţi într'un sacrificiu fără noroc, 

Dar, cînd e vorba, ca în Ținuturile romănești unde Germanii 
dau jos în zădar de pe Primăriile satelor firma Regatului Romăniei, 
numai de o acțiune strategică, norocoasă pentru moment, mijlocul 
care se poate întrebuința, dacă e vorba să se lase în suflete totuşi 
şi o amintire din acelea care pot folosi măcar pentru un viitor 
foarte îndepăriat, nu e acela pe care, în orbirea şi beţia lor de 
violență, îl întrebuințează Germanii. 

Cînd Împăratul Austriei, căpătînd Dalmatia, a trecut prin văile 
ei încîntătoare şi de-a lungul celei mai frumoase mări, pretutindeni 
intimpina porturi croite din nou, lucii şosele drepte, clădiri admi- 
nistrative solide şi impunătoare. Ici şi colo mai intrebase la început 
cui i se datoriau aceste grandioase opere, care puriau, parcă vechea 
ştampilă romană, dar de la un timp spunea şi singur innaintea 
acestor probe de civilisatie: „De sigur că şi asta tot Francezii au 
făcut-o“. Şi, pe malurile Rinului, douăzeci de ani după plecarea 
lui Napoleon, cetățenii oraşelor germane se bucurau că o lege 
dreaptă, cu sănătoase base romane și frumoase fendinti în adevăr 
moderne, a înlocuit încilcita datinä, grea de privilegii mucede, a 
evului mediu national, si Heine, băiatul de Evreu din Düsseldorf, 
comparînd nimicnicia legitimitätilor restaurate cu epopeia de odini- 
oară, vorbia cu evlavia datorită zeilor de Împăratul «cu imobilii 
ochi de Cesar», 

lar hordele disciplinate ale Germaniei se mindresc azi că vor 
lăsa în urmă amintirea armatelor distruse cu maşina, a miilor de 
oameni aruncaţi în pribegie, a bogățiilor sisiematic distruse si a 
transporturilor de hrană, de îmbrăcăminte, de orice se mai găsia 
prin case, pornite pentru a satura şi încălzi pe cei de acasă ai lor. 


www.dacoromanica.ro 


174 Razboiul nostru in note zilnice 


Astfel de amintiri pot avea numai un resultat: isolarea pentru 
vecie în mijlocul umanităţii a celor cari le-au lăsat in urmă. 


7 Decembre, 1516. 


David Lloyd George. 


In fruntea Ministeriului englez, la ceasul cînd pretutindeni în 
fumea Aliafilor, supt desfiderea triumfurilor dunărene, voinjele in- 
cordate se strîng pentru o nouă şi încă mai puternică încordare, 
vine, în iocul lui Asquith, Lloyd George. 

Nu poate fi vorba de o schimbare a direcţiei, nici măcar a 
modalitälilor, găsite, şi una $i ceielalte, odată pentru totdeauna, E, 
neapărat, o trecere a greutăților de pe umerii, poate cam obosiţi, 
ai unuia pe umerii, cari nu simt încă povara, ai altuia. € un mo- 
ment din acel spectacol măreț, singurul vrednic de asemenea tim: 
puri, în care naţiunile luptătoare caută cele mai mari, mai universai 
cunoscute din valorile lor morale pentru a impodobi şi a întări 
prin ele frontul sforfäri nationale. 

Dar, in acest caz, mai este ceva. Lupta care se dă astăzi 
poate pleca, pentru fiecare om onest, de la un sentiment sever al 
datoriei, de la o convingere absolută în iectitudinea cauzei care se 
apără, fie si de la un calcul sigur al realitäfilor date, Dar se poate 
pleca şi mai îndirjită, sigură Oe biruinfä pentrucă nu cruță nimic 
spre a o atinge, de la Încă un generator de energie, care e și cel 
mai mare: de la focul unui fanatism mistic care topește dintr’odata 
greutățile pe care ceilalți le macină metodic. 

Asquith e intelectualitatea convinsă si decisă, avind ca po- 
doabă tot ce ştiinţa şcolilor poate da unui spirit superior. E, pen- 
tru a întrebuința un termin de care sa şi abusat, Anglo-Saxonul, 
în respectabilitatea lui incomparabilă. Lioyd George are în tempe- 
ramentui lui de rasă, în educaţia lui, în trecutul lui alte izvoare de 
putere, 

Celt din fara Galilor, crescut la umbra acelei culmi a Snow- 
donului, în jurul căreia plutesc şi astăzi aburii legendelor sfinte, 
nepot de feran, fiu de dascăl, ucenic al rudei sale cizmarul, sectar 
al unei religii în care foji sînt preoţi şi orice casă e un templu, el e 
al sîngelui său, al poporului său, şi numai al lor. Fafa de credine 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 175 


ciosul ostaş scandinav care a fost înnaintașul său, el e Druidul al- 
tareior de piatră, sălbatec legat de tradiţiile sale, care duc de-a 
dreptul valul lor, fumuituos în marea necunoscută a Viitorului. El 
nu comandă fapte, ci presidează la jertie şi nu vede în ele decit 
sensul lor, sacru, divin, răscumpărător pentru omenire. 

Asquith a ştiut în fafa sa un dușman gi, în numele Patriei, 
la învins; Lioyd George simte impotriva sa pe Satana şi-l va zdrobi 
în numele lui Dumnezeu. 

8 Decembre, 1916. 


Pace imperială germană? 


Revista d-lui Seton Watson, „Curopa Nouă“, înfige pe titlul 
ei chiar lozinca: „pentru pacea integrală“. Nu e, în Anglia si în 
Franța, Singura afirmaţie de acest fel, din partea pubticistilor ca şi 
din a diplomaților și a minişirilor conducători. Mai toată lumea— 
căci nicăieri speța rätäcifilor si a celor fără vlagă în resisientä n’a 
perit cu totul—, mai toată lumea, zic, înţelege să nu îi suferit in 
zadar toate neînchipuitele chinuri şi pagube de pănă acum fără ca 
un resultaf definitiv în dreptatea sa sâ iasă din această nemai po- 
menită încordare si mucenicie a omenirii, Nu e om cu bun simţ 
şi cu pulere de a prevedea care să nu-și zică: ori izbävirea de- 
plină ori, mai bine, deplina ruină, Căci din această ruină, din sclă- 
via care trebuie s'o urmeze, din stoarcerea şi jignirea pe fiecare 
moment ar ieşi ceva nou și învietor, pe cînd dintrun armistițiu da 
cîțiva ani,—nimic. Gerul iernii dă o altă natură, vintul rece de Iulie 
care mai lasă o vară după dinsul, nu face decit să vestejească. 

Așa se crede în tot Apusul. Dar încă un element serios, esen- 
tial de cugetare se întilnește la acele popoare pe care le-a scos în 
luptă, nu numai conștiința morală, pornirea aproape instinctivă, aşa 
de imperioasă, de a ajuta dreptatea şi dăinuirea, în mijlocul uriasei 
tehnice care se revoltă azi contra creatorului ei—cum spunea asa 
de frumos Maeterlinck,—a omului liber. Sint naţiunile iredentiste, 
care cer să poată trăi prin vigoarea sfrinsä laolaltă a tuturor mem- 
brilor lor, in loc să cedeze celui mai puternic, de odinioară sau 
de acum, elemente care nici aceluia nui pot folosi deplin, — căci 
în serviciul adus unui Stat lipsește sufletul. Nu poate fi o mai 


www.dacoromanica.ro 


176 Războiul nostru în note zilnice 


mare nenorocire decit aceia care ar cădea asupra acestor Siate 
prin pacea prematură, nedeplinä, „oloagă'. Idealul lor însuşi ar 
primi o rană, morială poate, 

Fata de unii si de alții, faţă de acei cari vor pacea siguranței 
lor si față de aceia cari au nevoie şi de aceia a dreptului, Ger- 
mania e gafa să urunce şi dinsa o formulă de pace. Ea cuprinde 
numai două puncte: integritatea ei teritorială, adecă recunoaşterea 
de Francesi a mutilärii din 1871, si libertatea de desvoltare, adecă 
vasalitäti docile de jur împrejurul ei şi acceptarea legitimităţii unei 
expansiuni fără alte hotare decit puterea ei însăşi. Cu alte cuvinte 
robia de mine fafa de un popor care nu înțelege a-şi impune nicio 
graniță în hămesita-i alergare după dominație si plăceri. 

Aceasta ar duce însă; ori către degenerarea spefei umane; 
stapinitorul însuşi putrezind fa masa prinoaselor aduse zilnic de 
lumea întreagă, ori revolufia generală a sclavilor, 

Europa apuseană şi aliaţii ei din acest Orient au oarecare 
dreptaie să prefere, orice ar costa-o, continuarea războiului. 

8 Decembre, 1916. 


Cei pe cari nu-i mai 
putem vedea 


N'a vorbit nimeni de aceia la cari se gindesc toţi. Mai bine 
sau maj rău, viaţa noastra, a celor cari avem un adăpost fără să 
trebuiască a ni deslipi privirile de ia steagul Romăniei, urmează 
ca mai înnainte, —ca să nu mai vorbim de aceia pentru cari <exi- 
Jul> e, de sigur, o lungă durere, dar și o lungă vacanță. Imaginatie 
n’are oricine, şi mai ales ÿureroasa imaginaţie a sentimentului; 
soarele care se iasă în fundul zärii pare a mărgeni un orizont de 
sigură libertate. Figuri cunoscute se găsesc în jurul nostru, şi am 
reluat convorbirile obişnuite. Si sufletele cele mai adinc rănite 
isprăvesc totuşi prin linişte. 

In urma plecării noastre, a celor cari ni-am lăsat casele şi 
rosturile din fiecare zi, cu singura părere de rău că duşmanul se 
foloseşte astăzi de tot ceia ce am agonisit și am avut, rămîne însă 
o lume întreagă, al cării număr a crescut cu întinderea nenorocirii. 
Romini ca şi noi, tot așa de buni Romîni ca şi noi—căci înlăturăm 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 177 


cu indignare pe aceia, dacă sînt, cari si-au răzimat calcule, de 
orice natura, pe venirea si rămînerea străinului—, ei sint adesea 
mai aproape de noi. Atitia şi-au părăsit părinţii bătrîni, soțiile, co: 
pili, prietenii cu cari şi-au făcut o viață întreagă, 

Milioane din ai noştri nu pot lua parte la lupta îndirjilă pen: 
tru independenţă, pentru reîntregire, pentru viitor, care e singurul 
motiv de a mai ținea la viaţă. Fiecare ceas e pentru dinsii un chin 
asămănător cu al minerilor prinşi cu präbusirile pămîntului, cari 
în desavirsitul întunerec aşteaptă, fără să poată prevedea momen: 
tul, acea liberare în care fofusi, pana la sfirsit, cred. Si, mai rău 
decit acei izolaţi cari nu se simt paräsili, ei vad, aud in toate chi- 
purile şi necontenit nenorocirea lor unită cu o umilință ce nu se 
poate învinge, cu toate încordările energiilor mute si inlanfuife. 
Oaste străină, sleag străin, comandă şi poruncă străină pretutin- 
deni şi în orice clipă, jignindu-li urechile, arzindwli ochii. Nici cea 
mai desăvirşită intemnifare de bună voie nu-i crufä de cea mai 
amară din toate batjocurife, Casa lor e casa sträinului, a ucigasu- 
lui şi pustietorului; dacă muncesc, pentru străini e munca lor. lar 
faţa de viteaz bun a soldatului nostru ei mar mai pufea-o vedea 
decit în privelistile, care pălmuiesc cu mănușă de fier, ale prisonie- 
rilor ce trec pe „Calea Victoriei“, 

Îi gicim asa, dar despre ei nu știm nimic, Pe cei morți i-am 
plins şi-i zărim parcă în lumea lor, unde poate curînd, în aseme- 
nea vremi, vom merge si noi. Pe cei prinşi îi ştim incunjurafi de 
Stima datorită a dușmanului care i-a văzut luptind. Pe acestialalfi, 
aşa de aproape de noi si asa de departe, nu-i putem urmări mă: 
car cu gindul fără să trecem peste cea mai sfisietoare din umi- 
linti. ‘ 

Sint nesfirsite motivele care-trebuie să ne îndemne la intoar- 
cerea răzbunătoare. Nu e însă niciunul "aşa de puternic ca setea 
de a-i vedea din nou pe Rominii fără țară si de a-i libera din cea 
mai dureroasă robie. 


9 Decembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


178 Războiul nostru in note zilnice 


Prin suferință la izbîndă. 


Ne plingem une ori de cite suferim. Credem că am dat des- 
tul. Părem încredințaţi că a venit acum si vremea cînd trebuie 
plătite cîte le-am îndurat. Uităm ce rabăă, lingă noi sau în depär- 
fare, de ani de zile, alții cari n’au facut, de sigur, mai puţin decit 
noi. lar prin cite încercări ale innaintasilor nostri am ajuns să fim 
ceia ce eram încă ieri, aceasta n'au știul-o, în această fara, care 
se socotia născută odafä cu averea şi parvenirea fiecăruia, decit 
numai „specialiști“ isolati, căci doar nu din această pine a sufle- 
tului care e cunoştinţa frecufului lor se hrănesc neamurile. 

„lzbăveşte-ne Doamne“, e strigătul ce se aude în fiecare zi. 
Şi numai rare ori răsbate prin el cellait strigăt, ce! bun, „Pedep- 
seşte-ne, Doamne, căci n'am suferit destui“, 

Cu acest strigăt totuşi și cu bucuroasa ascultare ce-i vom 
da se va ajunge la capăt, potrivit cu acea lege a naturii care cere 
plantei să-și piardă frunzele, să se acopere de chiciura toamnei şi 
de zăpada iernei, să fremure supt crivățul nopţilor aspre, pentru 
ca în primăvară puierea nouă să izbucnească în frunza care nu 
cunoaşte veştejirea şi în flori care n’au mai străiucit niciodată, 

Incremenirea silită e o pregătire şi suferința acceptată o fă- 
gaduinta de viitor, 

O ştie și povestea noastră, sirăvechiul nostru basm înțelept, 
care, vorbind de lucruri din alte lumi, întelege să spuie despre ce 
ne priveşte mai de aproape pe acest pămînt, 

Ştiţi povestea vifeazului care peste stinci sălbatece, peste 
hotarele nevăzute ale văzduhurilor se ridică, după datoria lui, pe 
care n’o poate înlătura, spre biruința ce-i așteaptă. Picior de om 
nu se poate sui pănă acolo sus. Se cer aripile pajurii năzărăvane 
care trece si ea numai cu siiințile cele mai mari de la o lume la 
aceia care e mai departe si mai bună decit dinsa. Ji trebuie pu- 
teri fără margeni ca să facă acest drum ce nu se poate socoti de 
mintea omenească. 

Voinicul a pregătit hrană aşa cum i s'a spus {a încheierea 
învoielii, multă hrană, ca pentru o pasăre ca aceia şi ca pentru 
un drum ca acela. Dar iată că n’ajunge. Pajurea se opreşte. li 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 179 


mai frebuie o bucată de carne. Fat-frumos, luptătorul nu stă la 
îndoială: cu paloşul a tăiat din trupul său însuşi. Singerat si chi- 
nuit de durere, el simte un nou avint al pajurii, şi iată-l în sfirşit 
unde rivnia. 

Am făcut şi noi destule calcule politice, destul de bune, pen: 
tru a hrăni pajurea lacomă a Soartei. Ea ne-a dus răpede la ju- 
mătatea drumului ce stătea înnaintea noastră. [le-am crezut ajunşi 
si, cînd ea s'a oprit, ne-a cuprins mirarea. Am căutat să facem 
alte calcule, dar am văzut cu groază că ele se isprăviseră. Si n'am 
ştiut, nu ştim de-ajuns nici astăzi ce mai lipsia ca să ajungem la 
capăt: suferința tuturora, 

Hai, voinice, o clipă de hofarire.. Taie în carnea fa însăși 
şi vei învinge! 

9 Decembre, 1916, 


Să nu descurajam | 


Între păcatele natiilor latine este si acela de a se denigra, 
de a se innegri pe sine, Si asfäzi imi aduc aminte de impresia de 
adevăr—și pentru noi—pe care mi-a produs-o celirea acum douăzeci 
de ani, în Ancona, în plin mediu italian, a unui articol indignat, 
din «Tribuna» de la Roma, cred, în care se trata după cuviință 
acest defect al spiritului naţional, 

Alte popoare ştiu ce trebuie să faci atunci cind descoperi 
neajunsurile neamului tău: în loc de a vorbi de ele, fără efect larg 
gi fără netedă răspundere, la ureche, spune-le fățiș şi tare, fără să 
uiţi vre-o dată adausul orientărilor spre mai bine; apoi ajută 
cît poţi ca să fie altfel; predică, în sfirsit, de jur împrejurul 
fău, un crez de voință nouă, cu afît mai indirjita, cu cit mai mari 
sînt greșelile pe care voiesti să le inläturi. Alffel sameni cu un 
călăuz care-ţi spune că vei cădea în prăpastie, fără să te rétie si 
fără să-ți arate alt drum: el nu va face decit să adauge la grozävia 
catastrofei durerea fără nume a celui care se ştie osindit la dinsa, 
a celui care „se simte că moare“, 

Oricind trebuie păstrate în minte aceste adevăruri; în situația 
noastră de azi, pe care nu vom încerca s'o calificăm, încă mai mult 
decît oricind şi oriunde. 


www.dacoromanica.ro 


180 Războiul nostru în note zilnice 


E ———= 


Sint fapte pe care le cunoaşte toată lumea, împrejurări pe 
care nimeni nu poate încerca a le tăgădui, Doar cetim comunicatele 
şi, pe lingă aceasta, vedem cu ochii. Despre aceste lucruri, de ce 
am mai vorbi, cu pretenţii critice? Oare ar fi la iocul lui doctorul 
care în fiecare dimineaţă ar servi bolnavului, nu leacul nou de 
care acesta simte nevoie, ci o nouă descriere a bolii de care sufere 
şi pe care pacientul însuşi n'o știe decit prea bine? 

Afară de aceste fapte şi împrejurări, care n'au nevoie să fie 
repetate în fiecare zi, mai sînt şi alte elemente: sînt amänunte şi 
sînt prevederi, 

În luptele noastre au fost momente mari, din acelea cu care 
orice popor s'ar putea mîndri. Doar noi singuri am at exemplul 
soldaților cari două săptămîni n'au ştiut ce este somnul neîntrerupt 
de un ceas măcar. Doar noi singuri am luat tunuri cu mîinile, Doar 
noi singuri am trimes în fruntea soldaţilor coloneli bătrîni cu boneta 
pe cap şi baioneta în mini. Doar am luptat — lucrul se ştie astăzi 
oficial—cu o armată mai mult decît îndoită, iar, ca pregătire teh- 
nică, de zece ori mai tare, Doar pretutindeni unde n'am fost co- 
pleșiți—ca Stefan străbunul de hordele turcești —am avut victoria, 
pănă la acea zi de Novembre cind numai un accident nenorocos 
ne-a împiedecat de a face dintr'o îndoită biruinfé lingă Bucuresti 
cel mai mare succes al armatelor aliate, 7 

De ce să nu spunem acestea, si nu toate ştirile necontrolate 
cu care demoralisăm şi nebunim lumea ? 

Jar, în ce priveşte pe oamenii cari prevăd, şi totdeaunna, din 
cel dintăiu moment, şi-au dat toată osteneala de a prevedea rău, 
socofeala lor e prea încărcată ca să nu vorbim de dinsa deosebit. 


10 Decembre, 1916. 


Idei vechi despre lu- 
cruri nouă. 


Cum e explicabil într'o ţară unde toată lumea ceteşte şi toată 
lumea ascultă—mai ales unde nimeni n'ar trebui să fie îngăduit a 
asculfa—, niciun Romin nu se opreşte de la judecarea imprejura- 
rilor, Cei cari le accepfä, cu tărie de suflet, sînt ceva mai rari. Mult 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 18t 


mai rari cei cari-şi dau gsteneala să indrepte, fiecare la locul lui— 
mai mare sau mai mic de cum s’ar cuveni, 

În această judecată, care, trebuie s'o spunem, nu e decit ici 
şi colo dreaptă şi se isprăveşte prea adesea cu scărmănări de păr 
şi zdravene oftături, întră, ca la orice oameni, patimä, de specii 
deosebite, dar întră şi o confusie, o mare şi räufäcäfoare confusie, 
La războiu mau mers decit cei cari, azi, nu scriu şi nu spun, lăsînd 
această sarcină colegilor cari spun si scriu fiindcă n'au fost. Aceştia 
se informează asupra faptelor din mahalagismele războinice care 
aleargă străzile, făcînd ,intunerec din întunerec şi lucru neadevărat 
din lucru neadevărat“, dar, cînd e vorba de a califica faptele, ei 
n'au alte elemente @ecit ce au inväfat în școli şi ce au cetit pe 
urmă despre războiu, 

Însă orice om care a staf pe o bancă şi a răsfoit o istorie 
de lupte ştie: că teritoriul e iucrui de căpetenie, că onoarea unei 
naţiuni e legată de un sistem de fortificaţii, că pierderea unei Ca- 
pitale e un lucru decisiv—desi, după lupta de la Iena, armata pru- 
siană, moștenită de la acei <incapabil» care-a fost Frederic-cel-Mare, 
a evacuat tot teritoriul regatului pănă în unghiul de la Kénigsberg, 
unde Frederic-Wilhelm si regina Luisa au trăit luni de zile supt 
Singurul scut al Rusiei; ef știe că orice părăsire de provincie în- 
seamnă o anexare, că „dispariţiile“ politice sint ia capätui nenoro- 
cirilor militare, că, dacă ţi-a lipsit norocul, se procede imediat lao 
împărțire teritorială, după care nu-ți rămîne decit să uiţi ce-ai fost 
supt raportul national ca să devii ce-ţi impune cuceritorul, 

Aşa era odată, dar acuma nu mai @ așa. 

Armate uriase—relativ—, care se mişcă nespus de greu, ma- 
nevrează pe spații enorme, căutind a se distruge ori a se suprima 
prin capitulări. Generalul genial care să decidă singur biruința nu 
mai există, ci numai şefi organisatori cari fac pe fiecare capabi} 
$4 resiste şi să innainteze, căci victoria e a fiecăruia și a nimanutia, 
Retragerile sînt necesități, feribile prin efectele lor economice si 
morale, dar fatale din punctul de vedere al științei războiului. Ele 
sint adesea pline de glorie. Si în felul cum se fac se vede valoarea 
unui popor. Poporul întreg arată ce poate, şi ochiul atent al dus- 
manului vede fotui şi nu acopere pe nimeni decit cu singura răs- 


www.dacoromanica.ro 


182 Războiul nosiru in note zilnice 


pundere care-i revine lui. Şi, după ce s'a aflat una și alta, se 
formează despre o întreagă națiune părerea care singură decide de 
viitorul ei. 

Aşa fiind, toți avem mijlocul de a indrepta părerea despre 
națiunea noastră. E, oricum, mai bine decit a-i face rău demorali- 
sind-o şi compromi{ind-o prin aprecieri fără temeiu, 


10 Decembre, 1916. 
Regele la laşi. 


Sînt de sigur treizeci de ani de cind Acela care astăzi re- 
presintă vitejia, suferința si nezguduita hotărire de a nu ceda a 
Romăniei intra ca prinț tînăr, foarte tînăr in acest oraş al aminti- 
rilor glorioase şi al pornirilor necontenite către ideal, Ce va fi spus 
cetatea lui Stefan-cel-Mare, „Stepanoviţa“ vechilor lupte cu barbarii 
şi păgînii altor vremuri, nu mai răi de cif cei de astăzi, sprinte- 
nului sub locotenent de vinători care se lăsa pentru întăia oară stră: 
bătut de tainicele înriuriri ale veacurilor ispravite în sforfari şi in 
durere ni-o arată largile perspective istorice ale tuturor cuvintarilor 
lui Ferdinand Liu, iubirea Lui pentru vechile monumente, cărora, des- 
cifrindu-li însuşi inscripțiile, li urmăreşte marele suilet părăsit, in- 
duioşarea cu care vorbeşte, nu numai te cutare picturi uilate in 
vre-un colţ de ţară, dar si de bătrinii copaci seculari în umbra 
cărora au crescut cei d'intäiu ani ai Săi. 

De atunci principele de Coroană s'a mai întors în acest oraș, 
mai totdeauna în ceasuri de acelea care radmin în minte şi leagă 
de un anume loc solemnitatea plină de reveniri asupra trecutului şi 
d2 perspective asupra viitorului a clipelor träite acolo. 

A fost la desvelirea statuii Aceluia care a jertfit un tron 
pentru a face dreptate feraniJor, atita dreptate cîtă se putea face 
pe vremea lui, şi a văzut uriașa manifestaţie de iubire populară 
care încălzia şi lumina, parecä, de o nouă viață bronzul recunos- 
tinfei naţionale. A fost la serbările Universităţii si, în tribuna 
xegală, represintind pe Suveran, a salutat marea icoană a minis- 
trului dezrobitor şi räspinditor al celei mai autentice culturi care 
a fost Kogălniceanu, 

Să-mi fie îngăduită o amintire, In salonul cel mare al Mitro- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 183 


poliei prinzul de gală se isprăvise, Principele de atunci mi-a facut 
onoarea de a-mi adresa cuvintul. Era vorba de o manifestaţie de 
iubire a tinerimii, dela care se întimplase a lipsi, şi-mi îngăduisem 
a spune că asemenea lucruri au valoarea lor, «Da», mi-a răspuns 
Moştenitorul Tronului, „iubirea unui popor se cîştigă greu si ușor 
se pierde“, Apoi trecu Ja chestia feräneascä si vorbi îndelung, 
aproape pănă la ceasul plecării, cu o vervă încintătoare, pornită 
dintro mare şi profundă convingere, «Liberfatea economică a te- 
ranului trebuie ciștigată», era esenţa declaraţiilor Sale: „numai ast- 
fel vom avea şi libertatea lui politică. El ie merită pe amindoua; 
e între noi ce! bun; nimic din defectele sale nu vine dela dinsul. 
Această faptă aș dori s'o fac. Aş vrea să văd pe toți adevărații 
patrioţi lingă mine pentru aceasta. Cuza vodă a ispășit o lipsă care 
nu trebuie să se mai repete“. 

Si, de atunci la Craiova, cînă s'a desvelif statuia lui Vodă- 
Ştirbei, celebrat de Dinsul ca ajutător al feranului, Ja Bucuresti, 
cînd chestia feräneascä a răsărit din nou la orizont, aceiaşi idee 
domnifoare a găsit aceleaşi forme de sinceritate si energie. 

Azi Ferdinand l-iu apare la lași, la iaşul lui Cuza şi Kogäl- 
niceanu pentru a cere, în chiar cuvintele dictate de El, crearea 
noii Rominii a feranilor liberi. Astăzi însă el are în mini un drapel 
pe care aurul curat al sacrificiului e stropit de sîngele acelor fe- 
rani, şi aliata lui e Suferinfa, care trebuie ascultată, a unei naţiuni 
întregi. 

11 Decembre, 1916. 


Mesagiul. 


Din mesagiul demn și energic al celui mai greu an—si mai 
plin de fägäduieli din însăși roada morală ce se alcătuiește în su- 
ferintele greie prin care a frecuf acest popor,—se desfac trei puncte 
aşupra cărora Rege, Guvern şi Nafiune sînt de aceiaşi părere şi 
in jurul cărora trebuie să se stringa toate bunăvoinţele oneste, unde 
sînt şi cite sînt, 

Se spune întăiu solemn, în auzul fabricanfilor de intrigi din 
străinătate, cari dau fircoale tuturor nesucceselor şi suferințelor 
pentru a încerca să desfacă putin Sfinta Ligă a Dreptului, şi, tot aşa, 


www.dacoromanica.ro 


184 Războiul nostru în note zilnice 


în auzul acelor miserabili din lăuntru cari nau înţeles nici pănă 
acum că politica unui Stat se discută, dar războiul unei națiuni 
se servește şi care-şi verificä prezicerile şi-şi potrivesc calculele pe 
basa nenorocirilor publice, că noi n'avem nimic de regretat și ni- 
mic de schimbat, că războiul, așa cum s'a desvoltat pănă acum, 
contra noastră, nu ne-a convins decit de ura ce ni-o poartă duş: 
manul şi nu ni-a impus decit o atitudine: a răspunde la spasnfele 
acestei uri cu liniștila hotărire de a merge pănă ia capăt, siguri 
de dreptatea causei pe care o servim, de devotamentul nostru pen- 
tru dinsa şi de loaiala prietenie a puternicilor noştri aliați. 

Al doilea, ni se spune aici, în cuvinte al căror isvor curat şi 
adînc îl gicim, ceia ce inimile noastre, adinc induiosate de o no- 
bilă tragedie, demnă de vremurile antice, o simfiau de mull, ni se 
spune că între noi si mai presus de noi toți prin chemarea sa sim- 
bolică şi prin neasămănata lui suferinfä stă, purtind coroana ferii 
pe care ma acoperit-o de ceață desonoarea, ci, din potrivă, birui- 
torii trebuie s'o simtă prin felul cum şi-au urmarit şi cîștigat bi- 
ruinfa. Cineva care nu mai are nicio alia legătură decit aceia, strînsä 
şi durabilă cît viața Lui însăşi, cu această Tara. Ca Ruth, din ve- 
chea idilă biblică, El nu mai are pe nimeni decit pe aceia cărora 
s'a închinat întreg şi are dreptul astfel ca şi ei să se închine în- 
tregi, fără discoroii care ar slăbi, causei pe care o represinta şi 
pentru care singură El fräeste. 

Si, în sfîrşit, în cuvinte care nu sînt numai 0 făgăduială so- 
lemnă, ci sentința care cade definitivă într'un proces de veacuri, 
pe care dreptul l-a cîştigat prin ultima şi cea mai eroică sforfare, 
se anunţă că în sfîrşit feranul, căpătină libertatea economică şi po- 
litică, deplină şi imediată, va fi răsplătit pentru că încă ooată a 
apărat acest pămînt fără să întrebe măcar al cui va fi mine şi a 
dovedit, ridicindu-se cu unitatea morală absolută a unei clase în- 
tregi, care e puterea admirabilă a instinctului ce leagă farina rodi- 
toare de oamenii cari de-a lungul veacurilor au siropit:o în su. 
doarea muncii şi sîngele luptelor. 

Întru îndeplinirea acestor lucruri, Dumnezeu să ajute pe Rege! 


11 Decembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 185 


Poesia socială şi națională. 


Am dat în numărul de Dumineca trecută o poesie a lui Io- 
van lovanovici. 

Sirbii îl privesc astăzi drept cel mai bun poet al lor, Si 
judecind după această bucată, nu fără dreptate. 

Căci o operă poetică nu e altceva decit un adevăr, un mare 
adevăr al zilei, ridicat în lumile mai înnalte ale artei. Restul e 
numai fabricaţie, manufactură, o indusirie oarecare, o îndemânare 
pe care o împodobim cu fitlul răsunător de talent. Sint multe 
sindemnäri» pe lume, pănă la aceia de a fluiera opere iniregi ori 
de a sări prin trei cercuri de-a călare; ceva mai sus stă „înde- 
mănarea“ versului, putinţa de a rindui după un ritm cuvinte alese 
mai bine sau mai rău şi de a înnălța produsul prin comparații, 
care şi ele—spunea acum vre-o patruzeci de ani Englezul Alexan- 
der Smith, care avea specialitatea comparațiilor shakespeariene si 
o spunea sus si tare, în prefețe ad-hoc, — se pot găsi mai ușor 
printr’o sistematică dresare. 

Un adevăr e emoția personală, sentimentul individual, cînd 
stăpinește pe scriitorul întreg; un adevăr convingerea la care s'a 
oprit spiritul lui, cum alt adevăr, foarte fecund şi acela, e îndoiala 
care zguduie, Frumoase lucruri pot ieşi din aceste adevăruri. Ele 
sint ale unuia singur, dar poetul chemat atinge acele coarde care 
se întilnesc in inimiie tuturora. Pornind de la el, poesia ajunge la 
liecare, dînd, un moment, graiu acelora cari prin ei ingii nu pot 
vorbi, 

Dar inspirația cea mai mare vine de la adevărul general: 
adevăr social, adevăr naţional. De aici cîntecele nemuritoare ale 
vremilor clasice, în care se rostia sufletul cetăţii întregi; de aici 
puterea naivelor poeme ale evului mediu, care erau ale tuturora, 
din generaţie în generaţie; de aici duioşia specială a poesiei po- 
pulare. 

Imprejurärile de azi au zguduit întreaga făptură a tuturora; 
vechi ziduri si zăgazuri au căzut în ruine; clasele s'au contopit 
pentru întăia oară în vaste națiuni morale, nouă. Socialisarea, na- 
fionalisarea poesiei e una din consencinfe. 


www.dacoromanica.ro 


186 Războiul nostru în note zilnice 


Şi atunci, ca în cazul lui Jovan lovanovici, învie în pragul 
veacului al XX-lea spiritul însuşi al vechii balade de acum cinci 
sute de ani, şi salutăm cu toţii emofionaji povestea eroică a epo- 
sului national înviat. 

42 Decembre, 1916. 

| Soldatii haiduci ai Serbiei. 


Un scriitor frances care si înnainte de aceasta şi-a făcut un 
fel de specialitate din lucrurile sirbesti, 6. Henry Barby, a stra- 
bătut, pe furis, granița Dunăreană a acelei Serbii care, dupa hotă- 
rirea «nestrămutată» a domniilor din Berlin, nu frebuie să mai 
existe pentru că... se află în calea marelui drum de comerţ ger- 
man care duce la Bagdad. 

EI a găsit acolo ce se poate găsi azi in tot lungul Olteniei 
şi Munteniei noastre, peste care apasă același blăstăm, a cărui în- 
deplinire înnaintează zi de zi. A găsit sate de unde s'a furat toată 
hraha pentru sedentarii din Berlin şi pentru familiile, deprinse cu 
mîncare bună, ale cuceritorilor. A găsit un regim financiar de să- 
răcire metodică, hîrtia-monedă fiind scăzută la jumătate din prețul 
ei şi aceia cari o presiniä la stampilare cu timbrul stäpinului de 
azi fiind îndemnați cu de-a sila să subscrie de bună voie la im- 
prumutul de Stat al aceluia. A găsit preoți în temniţă, biserici in- 
chise, biblioteci strămutate la duşman şi cenuşa cărților în limba 
națională căutate cu scumpătate de <culturalii» aceştia si arse, ca 
să se uite că a fost odată o Servie. A găsit desperare, dar nicăiri 
acea ticăloasă desperare a sufletelor vestejite care îngenunche, 
părăsind orice speranță, înnaintea năvălitorului, ci asupra fiecării su- 
ferinfe se apleca fafa de zimbet a Mingiietoarei tuturor durerilor. 
Dar a mai găsit ceva, chiar de la coborirea tăinuită din luntrea 
care-l adusese. A găsit soldaţi sirbi şi ofițeri sirbi, în arme, lup- 
find si, în mai toate întilnirile cu canaliile care apasă şi chinuesc 
pe ai lor, biruitori, | 

I sa spus că aceşti zdrenfosi cari poartă rămăşiţele unifor- 
melor odată strălucitoare ca o hlamidă de glorie sînt multi, Nu e 
colţ de fara fără dinşii. Fiecare vale fi face drum, fiecare pädure-i 
ascunde, în fiecare sat ei îşi află adăpostul şi hrana. Ca spiritul 
neînvins al Patriei, rătăcind pretutindeni fără să poată domina, dar 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 187 


urmarind cu o nestinsă ură răsbunătoare pe briganzii cu maşini 
cari i-au jurat moartea, ei bat toate potecile şi cunosc toate as- 
cunzătorile. Cind, după o bună petrecere ca acasă, la päharul de 
bere ori de bragă—după gustul nafional—, Austriacul Impäratului 
sau Bulgarul Ţarului iese la primblare pe cîmp cu niscaiva fete 
rechizitionate în numele legii, i se întîmplă a da ochii cu cine nu 
se aştepta. Ucigaşul tresare văzind în fafa {ui pe acela în al cărui 
sînge se scăldase cu bucurie şi pe care-l credea putred supt pă- 
mint. Si vechea armă, care n'a ruginii, a mortului viu funcţionează. 
Ea face dreptate, şi nu contra codului de războiu, căci ei sînt 
ostaşii regelui Petru. 

Ai regelui Petru şi ai bunicului său Caragheorghe cel deca- 
pitat şi ai Craiului Lazăr cel mort la Cosova, ai tuturor strămoşilor 
şi ai tuturor amintirilor. Cum se înțeleg, cum lucrează, cum izbin- 
desc, nu ştie nimeni. Se întîmplă chiar ca tîrguri să fie surprinse 
si ocupate de dinsii, si pentru citeva ceasuri în locul cirpelor obraz- 
nice ale străinului flutură iar nobilul steag al tricolorului national, 
flutură şi chiamă de departe pe ostasii cari de-alungul Europei, 
räsäritene şi apusene, se adună si vin. 

Epopeii celei noi a Sirbilor îi lipsia un cint. Si pe acesta i-l 
dau cei zece mii din codrii și de pe ponoarele Serbiei cucerite, 
împărțite, <distruse*. Si însăşi viafa morală a omenirii crește şi se 
innaltä prin asemenea priveliști, 

13 Decembre, 1916. 

Cei ce preväd. 


Cărturăresele cele mai sigure in prevederea viitorului sînt cu 
mult întrecute de interesanta speță de Romini, cu şi mai ales fara 
uniforma, cari în citeva minute iti arată ce se va întimpla de acum 
înnainte, fixind totul cu solemnitatea precisă a unui bun ordonator 
de. pompe funebre. Cei ce prevedeau înnainte de August apariţia 
„momentelor“ în care neapărat trebuia să <întrăm», căci altfel 
<pierdeam partida» — vechi amintiri dela cluburile unde jucătorii de 
cărți se pregătiau pentru roluri mondiale de cartoforie diplomatica— 
s'au prefăcut acuma în strategii <evacuărilor> şi »exilurilor“ viitoare, 
pe care fi le desluşesc cu acea siguranţă pe care şarlatanul — to- 
tusi un maestru—o invidiază inconştientului, mai tare decit dinsul. 


www.dacoromanica.ro 


188 Războiul nostru în noie zilnice 


La orice ceas din zi ai ieşi — noaptea nu dă voie patrula, 
deşi ce preziceri ar mai răsări misterios la lumina lunii'—ai pen: 
tru orice soluţia la colțul străzii. Şi acel care ţi-o dă poartă în mînă 
făclia solemnelor îngropări şi rostește mişcat »vesnica pomenire“ 
asupra tuturor puterilor presentului şi tuturor aşteptărilor viitorului. 

Şi, cu toate acestea, iubite cetitorule, Romin cu iubire de 
aceasta fard, căreia pentru nimic în lume nu i-ai face prognosti- 
curi funebre; cum n'ai meni agonia născătoarei tale, nu crede, să 
nu credem, pe asirologii ceasurilor grele de astăzi. 

Pentru a prezice trebuie intăiu să te poți sprijini pe fapte 
pe fapte bine stiute si cu îngrijire verificate. Dacă ne-am găsi as- 
tăzi ca informaţie în situaţia în care se vor găsi peste zece ani 
istoricii critici ai războiului, avind la îndămină ce se ascunde ca 
si ce nu se poate sti încă, dacă înnaintea noastră ar sta pe lîngă 
rapoartele oficiale relaţia vie a factorilor cari se găsesc innaintea 
realităţii, am putea spune ceva. 

Dar pentru aceasta n'ar ajunge logica noastră de toate zilele, 
Se prevăd mișcările corpurilor cereşti, dar nu se prevede măcar 
aspectul întrun moment dat al anotimpurilor. Ştiu cînd va fi luna 
plină, dar nu ştiu cînd va ploua. Indata ce sînt mai multe cause, 
poți avea numai o părere, şi nu o siguranţă. In ce priveşte un räz- 
boiu însă, şi un asffef de räzboiu, nu numai mulțimea causelor 
trebuie să te oprească de a face pe augurul, ci încă şi un alt fapt. 

In marele roman al lui Tolstoi, Räsboiu si Pace, vorbindu-se 
de una din cele mai mari bătălii ale lumii, în care lucra geniul 
de inspiraţie momentană al lui Napoleon, se spune că era o putere 
şi mai mare decît a lui. Scriitorul rus îi zice X, — misterul, neas- 
teptatul. Noi îi putem zice, mai putin poetic, forța morală. 

Si acolo e vorba încă de ostiri după vechiul sistem, cînd 
200,000 de oameni erau o uriaşă unealtă militară. Azi însă popoa» 
rele întregi luptă. X e deci sufleful lor întreg. 

A face preziceri cînd e vorba de avintul sau resistenfa care 
porneşte din sufletele nafiunilor innarmate €, astiei, domnilor ciocli, 
ceva mai greu decit socotirea cacialmalelor la club. 


13 Decembre 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N IORGA 189 


Diplomaţia franchetei, 


Nu numai vechea artă de războiu, dar şi vechea diplomaţie 
s'au găsit nedeprinse şi neputincioase înnaintea împrejurărilor ne: 
aşteptate ale războiului de astăzi, 

Ce era vechea diplomaţie, știm. Un personagiu, tînăr sau bă- 
trin, cu studii de drept şi oarecare experiență socială, e trimes 
intro fară din care nu cunoaşte mai nimic decît doar numele si 
adresele oamenilor importanţi. I se încredințează observaţia unei 
societăți complexe, de care a fost pănă atunci cu totul străin, des- 
cifrarea unor psihologii care nu sînt numai grele de înțeles prin 
dibăcia profesională care Ji şa adus în practica vieţii, dar și prin 
faptul că aparţin unei rase speciale, cu anumite apucături; el are 
să pregătească şi să conducă acţiuni de cea mai mare însemnătate, 
de la care atirnä binele cel mai mare sau cel mai grozav rău al 
unui popor. Dacă e deştept şi are ceva talent, se va face plăcut 
în lume, va lega relaţii utile, va scrie rapoarie elegante si va exe- 
cufa cu pricepere ordinele care-i vin din birouri unde nu se cunoaşte 
măcar atita cit a ajuns el să cunoască. 

După catehismul acestei diplomaţii au lucrat atitia cari, dintr'o 
parte şi din alta, au înşelat cele mai legitime speranțe şi au zădăr- 
nicit cele mai frumoase biruinfi. 

Specialişti deprinsi de multă vreme cu ţările unde se află, 
cunoscindu-li toate resorturile de Stat şi teate ungherele sufletești 
ale conducătorilor, ar fi putut face, de sigur, mult mai mult, 

Dar și acestora li s'ar fi cerut ca întăiu să părăsească me- 
todele altui timp,— fiindcă au fost fixate pentru alt scop decit al 
națiunilor şi pentru conlucrarea cu alte puteri materiale decit a 
societăților armate. 

S'a jucat un fin menuet ca în secolul al XVIII-lea, elegant si 
zăbavnic, atunci cînd erau de nevoie puternice atacuri directe. Cu 
mijloacele de azi nimeni nu mai poate ascunde ce vrea. Totul e 
deci numai să se puie chestiunea întreagă, la momentul ei și cînd 
pregătirea militară e îndestulătoare pentru ca armata să iea cu- 
vîntul imediat. > 


www.dacoromanica.ro 


190 Războiul nostru în note zilnice 


Dacă s'ar fi facut aga în acești doi ani, n'ar fi fost de nevoie 
să se alipească la tragedia mondială capitolul nepotrivit de comedie 
care s'a jucat la Atena, Şi multe alte capitole la fel. 

14 Decembre, 1916, 

Pentru calomniatorii arma- 


tei noastre. 


Azi cînd ici şi colo răsar critice contra soldaților cari trei 
luni au luptat, cu mijloace tehnice inferioare şi în număr nici pe 
jumătate, cu cea mai bine pregătită din armatele lumii, adăugim Ja 
recunoasterile cuprinse în cunoscutul ordin de zi de la Sibiiu al lui 
Falkenhayn si la recentele declaraţii de admiraţie ale lui Lloyd 
George si Briand (telegrama n'a fost publicată), acest atestat pe 
care, acum aproape o lună, îl dădea un comunicat din Viena, 22 
Novembre; 

„Romiînii au făcut cele mai mari silinfe pentru a recuceri 
ofensiva pierdută. Fără ca un plan de total să poală fi descoperit, 
ei au luat ofensiva pe toate pasurile hotarului cu o vitejie şi un 
despre{ de moarte admirabile“. 

Să amintim că ofensiva austriacă biruitoare un moment, pe 
frontul italian a fost făcută numai de 77 divisii şi că noi am avut 
aproape de două ori atitea contra noastră ? 

De alminterea avem, în „Journal de Genève“ declaraţiile ur- 
mătoare ale ofiţerilor romini prisonieri, cari arată ce simi, nu cei 
cari au privit, ci cei cari au luptat: sTrebuia să apărăm un front 
cu mult prea întins pentru forțele de care dispuneam. I'aveam 
destulă artilerie și mitraliere. Unităţi întregi au fost nimicite de 
artileria şi mitralierele inamice, înnainte de a se găsi în fafa infan- 
teriei contra căreia fuseserä trimise, 7rupa noastră e bună şi dis- 
ciplinată. Corpul nostru de ofițeri a fost decimat. Doi generali din 
armata de Vest, Praporgescu si Dragalina au fost ucişi... Regina 
nu părăseşte spifalele şi acum în urmă o bombă a căzut chiar 
lingă dinsa. Se socoate la 500 numărul persoanelor ucise la Bu- 
curesti de avioane“ (La München raidul unui căpitan aviator fran- 
ses a umplut oraşul de o groază comică fara păreche). 


14 Decembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 191 


Generalul Lambru. 


Şedinţa de Luni a Camerei a fost întreruptă printr’un inci- 
dent putin obişnuit în viața Parlamentului nostru. Pe neașteptate 
s'a ridicat una din acele aclamații unanime, persistente, prelungite, 
de care se împărtăşesc numai Suveranii, Raportorul se opri la tri- 
bună, căci nu mai asculta nimeni, autoritatea preşedintelui incetä. 
Peste publicul din tribună trecu un fior mai puternic decît al celor 
mai sincere si mai avintate momente de elocventa, 

Acela care provocase această spontanee manifestare a tutu- 
ror sufletelor era un ofițer bătrin, cu părul şi barba albă ca ză: 
pada, care, liniştit si sfios, căuta să se strecoare prin mijlocul 
acelor cari-l stringeau din toate părţile, îi apucau minile, îl săru- 
tau pe obraji. 

Generalul Lambru, deputat ai Bucureştilor, se întorcea de pe 
cîmpul de luptă. 

ÎI ştiam toţi ca pe un vechiu si bun militar, din aceia pentru 
cari forma, sfinta si blăstămata formă, nu e un mijloc de a birui 
pe duşman, cum nu e un mijloc dea iubi si a insufleti pe soldaţi, 
Îl ştiam ca pe un bun tevarăș pe cărările, cind mai triste, cînd 
mai vesele, ale vieții. Îl ştiam ca pe un spirit pătrunzător mergind 
drept la miezul lucrurilor şi în această viaţă politică plină de atita 
solemnă ipocrisie nu odată întregi psihologii sau întregi Situaţii 
erau formulate tăios, în cuvinte ce mergeau drept la ţintă, de acest 
glumeţ cu adinc înţeles, 

Dar războiul ni-a vădit în el eroul. Cel adevărat, nu cel de 
paradă. Ca şi în Cameră, înnaintea generalului veteran răsăriau rea- 
litätile, şi el vorbia cu dinsele tot așa de simplu, dar tot aşa de 
făios. Avea vorbe bune pentru cei buni, adevăraţi copii ai lui, pre: 
tuiti fiecare numai după merit, şi pentru cei răi cele mai teribile 
hotariri. Şi, cînd, pe podul dunărean, în valea Prahovei, spre Olt, 
oamenii vedeau pe acest frumos ostaş bätrin, absolut indiferent la 
primejdia persoanei sale si invulnerabil, tocmai pentru aceasta, ei 
aveau aceiaşi simfire neînvinsă ca a strămoşilor lor ferani fafa de 
Hatmanii şi spătarii de pe vremuri, cärunfi, cucernici şi grozavi, cu 
cari samănă aşa de bine la faţă. 


www.dacoromanica.ro 


192 Războiul nostru în note zilnice 


Ziua de 12 Decembre va fi socotită printre zilele mari ale 
Parlamentului romin. Nu pentru că s'a rostit un discurs răsunător, 
nici că pentru că o schimbare s'a produs în rangurile de sus ale vieții 
politice printr'o dibace lovitură, ci pentru că întăiași dată un general 
biruitor a venii în sfatul ferii si, modest, tăcut, s'a aşezat fără un 
gest, fără o frasa, lingă colegii săi. 

15 Decembre, 1916, 

Acţiunea sirbeascä, 


Între puţinele ştiri cari ni vin este si aceia despre adunarea 
în America, a unui congres iugo-slav, in care alături cu Sirbii, re- 
presintanți ai Croaților au declarat că deosebirea de confesiune— 
ei fiind catolici faţă de fraţii lor ortodocsi—si de tradiţie culturală 
şi politica—unii fiind legaţi de latinitatea apuseană şi ceilalţi de bi- 
zantinismul Răsăritului — nu-i împiedecă de a dori întemeiarea îm- 
preună a unui singur si mare Stat de limbă comună, sirbeascä, 

Nu voim să discutăm faptul supt raportul politic, Infelegem 
cu toții că e un mijloc de luptă contra aspirațiilor italiene de d0- 
minatie pe întreg malul răsăritean al Adriaticei. Si ce păreri avem 
în ce priveşte drepturile naționale ale Slavilor faţă de drepturite 
istorice şi culturale pe care le au ceilalți, se ştie. Mai credem că 
stabilirea — nu aşa de grea — a unui echilibru între legitimitatea 
unor drepturi si legitimitatea, fot asa de evidentă, a celorlalte e 
cu atît mai de nevoie, cu cit orice gilceavă înfre moștenitorii le- 
giuiți, are darul de a lungi zilele monstrului austro-ungar care s'a 
ținut totdeauna numai din oxigenul discordiilor interne şi externe. 
Si a lucra pentru Maiesfatea Sa , Karl der Erste“ ar fi fără îndo- 
ială una din cele mai idioate prostii pe care radicalismul politic, 
izvor al tuturor prostiilor din trecut, present şi viitor, le-a sävirsit 
vre-odală. 

Ce ne interesează aici, e aitceva, 

lată un popor care n'a putut resista, in ce priveşte apărarea 
teritoriului său, formidabilei presiuni germane, Mai puţini, mai obo- 
siți decît noi şi, pe lingă aceasta, total isolafi, ei s'au salvat inna- 
intea tunurilor mari şi au pus în siguranță o armată care e un 
popor—, un popor întreg, căci na rămas la Belgrad cine să si- 
muleze supt străini o viata politică indigenă, cea mai criminală din 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 193 


ironii şi cea mai vrednică de pedeapsa fără iertare a tuturor ge- 
nerafiilor ce sînt si vor veni, Sirbii se află azi la Corfu, la Mo: 
nastir, la Petrograd, la Paris si in atitea colțuri de Rusie şi de 
Franţă. Mai toţi fără averi realisate, fără lefi plătite înnainte, fără 
pensii, ci numai cu modesta recompensă a muncii pe care o fac 
în fiecare zi. 

O fac altora, dar cu gindul ja ai lor. Despre Serbia eroică 
şi nenorocită vorbesc profesori sirbi la Universitățile ruseşti. Des- 
pre dinsa se fac conferințe înnaintea Francesilor. O societate anume 
s'a întemeiat ia Londra şi, cu primarui orașului în frunte, notabi- 
litäfi englese vorbesc despre Serbia viitorului. La Vitré, în Franţa, 
ca si la Lausanne, în Svifera, apar reviste, ziare care apără ne- 
contenit, în formă apuseană îngrijită, drepturile poporului sirbesc 
de a trai şi de a se întinde. Lumea întreagă e răscolită astiel în 
sentimentele ei de admiratie şi de dreptate. 

Şi pămîntul Patriei e acum vre-o mie de chilometri rascum- 
pärati cu singe în Macedonia. Dar forța morală a neamului e ine 
treagă si prin ea Serbia, material Oistrusă, e mai mare supt ra- 
portul moral, generator de biruintä, refaceri si întregiri, mai mare 
şi decit în zilele de legendă ale lui Dusan Țarul, 

15 Decembre, 1916. 


Scoala soldatului. 


Un soldat învinge cit infelege din lupta pe care o poartă e 
un mare adevăr, pe care-l corectează acel instinct atotputernic care 
face pe un om să îndepiinească, adesea cu puterea neoprilă a unei 
vijelii, ceia ce neam de neam au facut ai lui. Dar, oricită valoare 
s'ar atribui acestui instinct care vine de foarte departe şi trece 
peste capul celui de azi pentru a merge spre aceia cari vor fi mine 
şi vor lucra tot aşa, învățătura este o cerință neapărată pentru 
orice luptătur dintr'un războiu modern. Căci ea nu-i dă numai cu 
noasterea elementelor tehnice, a meşteşugurilor şi <sculelor» — ca 
să zicem şi noi ca bietul Tigan de pe frontui Carpafifor—, din care 
se alcătuieşte o mare parte a acestui războiu, ci şi acea statornicie 


www.dacoromanica.ro 


194 Războiul nostru în note zilnice 


de fier care trebuie celui ce, în aşa de grozave împrejurări ca acelea 
ale luptelor de astăzi, stă pănă la moarte în şanţ, în cimp si aco- 
pere, orice ar fi, Jocul lui, 

A da oricărui cetățean cunoștințile elementare ale şcoli! pri 
mare e o datorie pentru orice Stat. Fiecare nestiutor de carte e 
înscris în lista neagră a păcatelor unei guvernări care va răspunde 
peniru ei toți înnaintea asprei judecăţi a istoriei. Nu se încape nicio 
scusa: cine n’are şcoala deplină, profesorul încercat prin examene, 
să deie scoala neintreagd şi "profesorul pe care-l dau împrejurările. 
Băutura de viaţă trebuie întinsă in orice vas gi, mai la urmă, toată 
pedagogia—o spune Pesialozzi însuși, prin viata lui infreaga,—pieaca 
de la inimă ca să se întoarcă ia inimă. Vechii nostri scriitori de 
zapise şi cărți domneşti, cei mai mari caligrafi si ornameniatori ai 
Răsăritului, nu arătau doar nicio diplomă ca să aibă dreptul, de 
a-și forma ucenicii. | 

Dar certificatu] de patru clase primare nu cuprinde şi media 
{a cunoaşterea scopurilor celor mari, a idealului natiei din care faci 
parte. Altă învățătură trebuie pentru aceasta, o învățătură care nu 
poate vorbi minţii crude a copilului, ci numai serioasei minți mature 
a omului deplin crescut. Şi n’o vor da decit, ori sfaturile unor în- 
vafatori de mai înnaltă chemare, cu cari nu poţi sămăna toate sa- 
tele, ori cetirea. 

Se spune, se asigură, de persoane care au toată dragostea 
şi dorinţa de mai bine, că sătenii nostri ostași nu cetesc bucuros. 

De sigur că nu. Şi anume pentru că nu cetese ușor, ci bu- 
cheresc. $i pentru alt motiv încă: în școli au fost deprinsi şi ei, 
ca şi cei cari au trecut prin licee, să considere cetiiul ca un fel de 
aspră Oatorie, de ucenic, de canon. Şi se supun cu greu şi cu ne» 
plăcere. Pe cînd în cetit trebuiau deprinsi a vedea altceva: o cheie 
la comorile cele mai mari ale minții omeneşti. 

Ceteste-li întăiu, frumos, aşezat, cu căldură, nu cu glasul celui 
ce urmărește solemn rîndurile, ci cu glasul celui care vorbeşte asa 
cum şi-ar îi verbit scriitorul însuşi gindurile si simţirile. Omul va 
prinde gust pentru ce poate răsări din foile acelea, cu „cîmp alb 
şi oile negre“ pe care trebuie „să le pasti ca să le cunoşti“. Si va 
căuta să deschidă si el la comoară, cînd va fi sigur că este una. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 195 


O va face chiar cu patimă, pentru că nu este carte pe care să nu 
doreşii a o cunoaşte numai singur cu autorul, : 

" Voiu adăugi că nu e vreme mai bună pentru aceasta decit 
zilele de spital, cînd trupul pare încă afipif, iar sufletul, nurificat, 
se deschide, | 

Acuma vine însă o altă datorie: Sări dai omului cartea, Am 
arătat ce lucru mare a făcut pe acest teren Italia, unde tofusi scoala 
primară e deparie de a fi superioară celei de la noi şi unde nu- 
mărul analfabeţiior e şi mai mare decit aici, Prin bunăvoința tutu- 
rora s'a făcut o operă uriaşă numai pentru că fiecare era convins 
că orice Italian e un om față de care trebuie să-ți îndeplineşti întru 
foafe frăfeasca datorie, 

Pe răniții nostri nu-i învăţăm mestesugurile infirmifor, ca în 
țerile Apusului, nu-i trimetem pe lume împodobiţi cu decorația vi- 
lejiei şi cu foate mijloacele ca să nu sufere de pe urma ei, Măcar 
să-i trimetcm mai luminafi şi mai buni, Să-i trimefem mai creştini, 
ca să nu samene cu acel ofițer superior, om de treabă totuși, care-mi 
spunea: „Trebuie să fie interesanji Psalmii lui David. Oare sînt şi 
în romănește ?“, Şi să-i trimetem, măcar pentru că au apărat Ro- 
mania şi idealul romănesc, mai Romini si în conşiiința lor! 

15 Decembre, 1916. 


Propunerile de pace 
ale Germaniei. 


Oricine străbate literatura politică pe care prin undeie vazdu- 
hului Germania o revarsă asupra lumii infimpina la fiecare moment 
gindul păcii, 

O propuncre s'a facut direct, cu magnificentä, în numele celor 
patru State unite pentru a civilisa și moralisa lumea, adecă —e o 
plăcere totdeauna să le enumeri: Germania, Austro-Ungaria, Bul- 
garia şi Turcia. Toate patru sînt prinse de un sentiment nobil, care 
e fireşte creştin fiindcă vorbeşte Turcia, uman fiindcă vorbeşte Un- 
garia lui Tisza, cultural fiindcă simțim glasul Bulgariei şi blind, 
milos, fiindcă nota Germaniei domină în acest superb quatuor, în 
care <a tunat de i-a adunat», Si deci, ca unele care n'au nicio räs- 


pundere în această. nenorocire fără saman, căci au fost „provocate“ 
www.dacoromanita.ro 


196 Războiul nostru în note zilnice 


ca lupusorul din fabulă de ferocele cîrlan mîncător de carne sălba: 
tecă şi ca unele care au repurtat pretutindeni cea mai loaială vic- 
tarie, se îndreaptă spre cele cinci continente şi li spun: iată voi, 
luptători nenorociti şi neutri cu frica’n oase, dacă de acum înnainte 
fiecare va putea crede că viafa:i se va prelungi peste o săptămină, 
dacă va putea spera că agonisita Jui nu va fi arsă şi prădată, sa 
ştiţi că nouă ni-o datorifi, zeilor neinvinsi ai Războiului, cari oferim 
graţia: Germanului, Maghiarutui, Turcului și Bulgarului,—cele patru 
coloane ale păcii- victorioase, - 

In acelaşi timp dar, ni se asigură, fără nicio legătură cu acest 
Mcsagiu al celor patru națiuni imperiale si culturale—, președintele 
Statelor Unite amintește şi el unora şi celorlalți că nu e bine si 
nu e frumos ca unii să bată mai departe, ca alţii să fie bătuți, ca 
una din părţi să prade şi să nimicească, iar cealaltă să fie prădată 
şi încercată prin nimiciri şi deci să-și vie in minţi, în numele uma- 
nităţii, de o potrivă,—se credea—şi aceia cari au atacat hofeste si 
aceia cari eroic s'au apărat, şi aceia cari au început, nu zdrobind, 
dar negind ideia de Orept, şi aceia cari îndrăznesc a vorbi de un 
mai bun viitor al omenirii şi aceia cari caută să restaureze cel mai 
odios trecut. Dar nu era vorba să se confunde criminalul şi acela 
care s'a apărat şi se apără împotriva crimei, în aceiaşi dorință de 
pace, care pentru unii înseamnă anexare și hegemonie, iar pentru 
ceilalți despoiere şi umilire, nici să se lase perdeaua de fier asupra 
tuturor idealurilor pentru care au trăit naţiunile, şi milioanele de 
jertfe ale războiului de azi să se adauge fără folos la acelea care 
s'au îngrămădit de pe urma apăsărilor seculare, Numai atunci, crede 
omul care cunoaște Biblia, Wilson, va fi-bine pe pămînt cînd apă- 
sarea grosolană va deveni imposibilă şi el e gata să şi ajute la 
aceasta. 

Presa germană se ocupă necontenit de aceste propuneri. Ea 
înseamnă în orice ziar,—pana la acelea care primesc soldä, în Sue- 
dia si Olanda—, în orice declarație a oricărui om politic din ferile 
aliate, in orice acțiune a oricărui grupusor socialist din Rusia sau 
Anglia, în orice gest al oricărui politician isolat tot ce poate însemna 
o adesiune, şi aceste puncte de sprijin, rare, puţine, neînsemnate 
se arată lumii întregi ca basele solide pe care se va putea ridica 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 197 


în viitor edificiul păcii cu pajura nemfeascä in virf şi cele trei fiare 
apocaliptice ale Turanului la colţuri, iar în lăuntru rămăşiţele tuturor 
credințelor si speranfelor umanităţii. 

Cine ar crede că sa petrecut la aceşti trufasi, dintre cari Ger- 
manii triumfa prin sclavi, iar aceştia prin însăşi sclăvia lor, una 
din acele schimbări läuntrice care fac pe ucigaș să ude cu lacrimile 
lui mormîntul acelor pe cari i-a ucis s’ar înşela amar. Paginii aceștia 
sînt incorigibili; oamenii de Siai, generalii au nebunit popoarele, 
pe care le mînă la măcel cu singura făgăduială, peste miseria de 
azi, a prăzilor de mine şi, împreună cu ele, îşi urmează orgia 
de singe. 

Ramine atunci o singură explicare a ofertelor şi insistențelor, 
Pentru antreprenorul din Berlin al masacrelor basa materială a în- 
ceput a slăbi, 

Şi în acest fapt putem vedea singura speranță pe care fara 
a se înjosi şi a se distruge moral umanitatea o poate primi. 


15 Decembre, 1916, PI 
Cei trei flăcăi. 


In fafa marii clădiri nouă, în stil gotic apusean, a Palatului 
Administrativ, statuia de aramă a sträbunului totdeauna biruitor şi 
pănă la capăt păstrător de fara se ridica încununată de gloria se- 
ninului. Cu buzduganul aplecat a pace şi a dreptate, el părea că 
înseamnă prevăzătoarea osinda a tuturor acelor cari, căpetenii de 
feri ca şi dinsul, din mila aceluiași Dumnezeu, întrebuințează ta- 
lentul lor pentru a sămăna vrajba între oameni, pentru a-i arunca 
unii asupra altora ca lupii, pentru a muta hotarele de la nedrep- 
tatea de azi spre nedreptatea, de trei ori mai mare, pe care vreau 
s'o creeze pentru ziua de mini. Liniştea lui stăpînitoare părea o 
făgăduială că încă odată, prin puterile văzute şi nevăzute ale acestei 
teri, pămîntul ei se va curăţi de pingärirea dușmanului. Si din ochii 
mindri parecă fulgera un biăstăm împotriva acelora cari, apärafi 
odată de dinsul in străbunii lor, cu cele mai grele silinfi ale ferii 
lui moldoveneşti, mici şi sărace, mînă astăzi asupra "văilor romä- 
nesti toată acea spurcăciune asiatică de şacali turanici pe cari pănă 
în zilele batrinefelor lui i-a ţinut departe de el însuşi si de toată 


creştinătatea apuseană, | 
www.dacoromanica.ro 


198 Războiul nosiru în note zilnice 


Soldaţii treceau înnaintea bronzului, cäutindwsi de datorie, lar 
drept înnaintea lui, cufundafi în ginduri, ca înnaintea unui altar de 
biserică, trei flăcăi. 

Se vedea bine că veniau de foarte departe. Vesmintele lor de 
dimie albă erau zdreanfä de zoreanță, purtate prin toate ploile şi 
noroaiele drumurilor; opincile aduceau pe dinsele farina amestecată 
a unei feri întregi, o răscolire dureroasă a tuturor hotarelor Patriei 
cotropite şi amenințate. Paliditatea obrazului siors vorbia de foame, 
de lungi osteneli, si o flacără desperată scînteia în ochii mici, negri, 
de lup räzbit, 

— Din cotro, flăcăi? 

— De ia Olt, din Rimnic. 

— Aţi plecat de duşman? 

— Am venit pentru oaste. 

Şi am încercat a li vorbi de fară, de datoria pe care o au 
ca să-i răzbune suferinţele, de ziua mai bună ce va fi mine si, în 
sfirsit, ca un ultim îndemn, de ce spune străbunul turnat în aramă. 

— ÎL stim. E Stefan-Vodä cel Mare, zise unul. 

— A avut patruzeci si șapte de războaie, adăugi a! doilea. 

— Şi spune cartea că numai în două a fost biruit, 

Atunci toţi trei se uitară în pämint. Părea că în sufletele lor, 
din toată amintirea de ieri, din toată memoria secolelor, se sävirsia 
o taină. | 

Iar sus, cu buzduganul întins spre dinsii, străbunul binecuvinta. 

16 Decembre, 1916, 


Lovitura mägarului 
otoman. 


Ziarele anunță că, trecînd prin orașele Turciei, unde sint 
expuşi privirilor plebei, prisonierii romini merg în Asia Mică pentru 
a lucra ca robi la farina. 

Politica trecutului nostru este făcută din multe greșeli, dar si 
din mult cavalerism nobil, care, precum se vede acuma, nu era la 
locul lui, față de oameni cari puteau să înțeleagă mina întinsă priete- 
neste pentru împăcare ca mina fricoasä care cere, de nevoie, un 


sprijin. www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 199 


Cu nimeni n'am facut o mai dureroasă experiență in această 
privinţă decît cu Otomanii ultimelor reforme ambifioase. 

Să iăsăm la o parte stoarcerea noastră atitea veacuri de către 
adunătura de renegali creştini, din toate rasele şi de toate spetele 
morale, cari, aciuiati la Stambul, isi arogaseră dreptul de a trăi în 
lux şi putreziciune din banul smuls metodic, după străvechi practice 
turanice, nenorocitilor supuşi si tribufari, Cine nu cunoaşte trista 
poveste a ferilor noastre prefacute in <grinarele» Împărăției, care, 
de ia 1600 înnainte, nu era măcar în stare a ni plăti atita jertfa 
de bogăție prin apărarea granițelor noastre, din care a facut chiar 
de la o vreme mijlocul de a-și despăgubi dușmanii biruitori! 

Se părea că veacul a! XIX-lea va vedea shrsitul Turciei, pe 
care nu erau în stare s'o salveze doar prefaceri de decor, fraves- 
tirea în redingotă şi pantaloni de uniformä a şalvaragiilor leneşi şi 
fara sentiment de onoare, Alte popoare care suferiserä de pe urma 
decadentei și demoralisării otomane au salutat cu bucurie orice pas 
făcut pe povirnişul ruinei şi umilinfei, asteptind de la prăbuşirea 
finală propria for liberare. Ele n'au cruțat nicio insultă stäpinului 
desprețuit care se zvircolia terfelindu-se si mai rău. Singuri noi, 
cari ne pästrasem cu aşezămintele şi dafinele noastre şi cari n’a- 
veam nevoie de putregaiul mormintului altora ca să iasă din el 
vegetația puternică a viitorului nostru, am privit cu înduioşare actul 
din urmă ai unei mari şi zgomotoase drame, 

În schimb la 1848, Turcii, primiţi cu aclamații în Bucuresti, 
măcelăriau mina de soldați din Dealul Spirei. La 1856 ei se age« 
zara în primul rind al dușmanilor Unirii romänesti, care li fägäduia 
loialitate. La 1865 ei tratau ca pe o slugă pe Cuza-Voda, care-i 
pălmuia cu mîndrui său răspuns, La 1876 ferile noastre erau tre- 
cute de noua reformă a lui Midhat între <provinciile privilegiate». 
Un an mai tărziu, după un şir de jigniri nouă, fiind siliți să intram 
în războiu, ai noştri erau tratați după stramosescul obiceiu al uci- 
derii şi mutilärii răniților. A doua zi după pace, făceam din Turcii 
Dobrogii cucerite, copiii cei mai iubiţi ai ferii noastre. La 1913 sin- 
guri noi nu dădeam niciun sprijin marii lovituri balcanice de isprä- 
vire. Şi în 1914 chiar profesorii universitari n aveau destule cuvinte 
de prietenie pentru excursionistii turci veniți spre a ne spiona, 


www.dacoromanica.ro 


200 Războiul nostru în note zilnice 


S'a putut vedea răpede resultatul, Banda nouă de exploatatori 
care sa aburcat în spinarea bietului feran turc, visînd restaurări 
imperiale trufaşe, vorbia, chiar cu prilejul acelei visite, de ţerile 
noastre ca de „grinare“, de memiecheturi. În acel moment chiar 
„Otomanii“ erau aliaţii pe ascuns ai Bulgarilor cari-i trataseră cum 
canibalul isi tratează victima, si Germania era sigură de seizii sai. 
La cea d'intăiu mișcare către idealul nostru, aceşti miserabili ni-au 
sărit în spate si în luptele ce s'au dat, cersitorii de pine de ieri 
devin insultätorii de azi ai nenorocirii noastre. 

Väzind înnaintea voastră ca rob pe fiul dorobantului care a 
scos pe Osman din tainifa lui de la Plevna, ca rob pe care vi kw 
dăruit stapinul vostru Germanul, vă .bucurafi astăzi, sămînță de 
näpirci nerecunoscätoare, care credeți că socoteala voastră s'a in- 
cheiat în clipa cînd zeii păgini domină lumea. Ea nu sa încheiat 
însă. Şi, cînd alte vremuri vor veni, această Romănie de care vă 
bateti joc va însemna izgonirea voastră dintro Europă pe care o 
desonorafi de mult, nu numai ca sfirsitul logic al unui lung proces. 
istoric, dar şi ca o pedeapsă meritată a celor cari și-au amintit, la 
ceasul cel mai mare de pe lume, de dușmani numai pentru ai 
ajuta, şi numai pentru a-i uri şi a-i batjocori, de prieteni. 

17 Decembrie, 1916, 
Contele Czernin. 


A fost numit ministru de Externe şi preşedinte al Consiliului: 
de miniştri comun în Austro-Ungaria contele Czernin, pănă în August 
trecut ministru chesaro-craiesc în Bucuresti- 

Se ştie cu ce sentimente a fost primită numirea sa aici. Moş- 
tenitorul lui Francisc-losif fusese la Sinaia, făcînd propuneri de 
alianță contra Ungurilor despretuiti de dinsul. Un refugiat ardelean 
tipärise cărţi răsunătoare despre <Austria Mare” şi despre superi- 
oritatea rasei germane. Oameni ca I). Filipescu erau cu totul în 
aceste vederi. Ardealul politic ni cerea în mare parte această ori-- 
entare. Ca pe un prieten am primit pe acela care, senior ceh cu 
legături slave, prieten personal al lui Francisc-Ferdinand, ni fägä- 
duia ocrotirea pe viitor a fratilor de peste munți. 

Vremea a spulberat toată această sentimentalitate increzä- 


toare. 
www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 201 


Austro-Ungaria, cu toată presenja contelui la Bucuresti, a fost 
tot mai mult unealtă maghiară. În loc să desrobească, ea şi-a pus 
ta scop să robească tot mai mult. Romănia n'avea decit un rol: 
să sacrifice acestui ideal pe ai săi de dincolo,pentru a isprăvi prin 
însuşi sacrificiul său, 

„Loaialul cavaler“ care nu mintia, după propria sa asigurare, 
«a represintat totuşi, pe rind, un ideal părăsit, o politică uitată, un 
om care nu mai trăia. 

Pastrindu-si în asemenea condiţii locul său, el represinta de 
mult şi moartea sa morală, 

Li s'a părut duşmanilor direcției sale că aceasta nu se vede 
indestul. Si de aceia îl expun astăzi în sumptuosul sicriu ai can- 
„celariatului maghiar pentru Austria din îndurarea Germaniei stapine. 


17 Decembrie, 1916. 
Clopotele. 


Se vor împlini în curînă cinci luni de cînd n'am auzit glasul 
‘clopotelor noastre. Ele au tăcut pentru rugăciunea jainică, pentru 
„Chemarea serbătorească si pentru vestea de moarte. Fără zgomot 
s'au rostit cuvintele despărțirii asupra celor ce ne-au părăsit, Acel 
tainic glas in care răsuna ceva din voința strămoşilor de a ne 
tinea in tara noastră şi in legea noastră, asa cum şi ei au fost, a 
încetat. Numai cind vultanii ucigași de femei şi copii răsăriau în 
zare acest glas suna din nou ca o înştiinţare, si el intoväräsia pe 
cei slabi şi fără apărare în călătoria lor spre altă lume, 

Acuma ordinul administraţiei străine le-a atins şi pe dinsele. 
După ce din arama clopotelor ardelene, în care zăcea o așa de 
scumpă şi veche jertfa a sărăciei feränesti, s'a făcut tunul cu care 
să se ucidă ostaşii porniţi spre desrobirea Ardealuiui însuşi, şi 
“clopotele noasire sînt supuse aceleiași osinde. Le coboară din ve: 
chea for aşezare secularä, le izgonesc din turnurile de unde au 
räspindil atitea veşti de biruinfä, le tirăsc spre cuptoarele depär- 
tate în care, cu peirea podoabelor meşteşugului nostru traditional, 
<u topirea în foc a vechilor slove cucernice și glorioase, o parte 
in sufletul nostru istoric pare că se duce. Si, după ce tot ceia 
ce este romănesc se va fi dus din metalul odată sacru pentru noi 


www.dacoromanica.ro 


202 Războiul nostru în note zilnice 
SL 


prin menirea lui ca şi prin amintiriie ce cuprinde, cuptoarele Sa* 
tanei li vor da forma nouă ucigasä a uneltelor de omor împotriva 
acelora chiar care le-au închinat lui Dumnezeu ocrotitorul de 
dreptate, 

Dar în aceste noui tunuri germane, unguresti, turceşti, bul- 
gare, făcute din bronzul credinfel romăneşti, ceva se va păstra din 
ceia ce a fost. Ele se vor supune greu poruncilor pägîne. Bubuiiul 
lor va raminea ca o înştiinţare peniru noi si ca un blăstăm pentru 
dinsii. 

Va veni ea odala si ziua biruinfei. Ca si in luptele de pănă 
acum, tunuri vräjmase vor cădea in minile ostasilor romini. Din 
tunuri turcești Carol ] a avut mindria de a-şi face o coroană. Din 
toate tunurile prinse ale acestei păginătăţi distrugătoare noi să fa- 
cem bisericilor noastre clopote nouă, 

În ele nu va fi nimic din cela ce au îndeplinit pănă acum, 
căci orice suflet lipsia meșterilor cari le-au turnat ca şi mecanicilor 
de războiu, care le-au întrebuințat contra lor, Întăia oară materia 
din ele va fi consacrată. Si, cînd vor suna din turnurile oraşelor 
noastre liberafe, se va aminti tuturora nu numai seninătatea păcii 
recăpătate, dar si focul grozav prin care au trecut sufleteie noastre 
şi greutatea biruinfei asupra materiei masive şi strivitoare, 

19 Decembre, 1916. 


În zilele lui Tueff 
von Tschappe. 


Ziarele ni anunţă că, după socotinta generalului von Blume,. 
de la Kéinische Zeitung, ediția pentru popor, Romănia trebuie 
anexată ca una ce se află si ea în apropierea căii Berlin-Bagdad 
si poate furnisa griul „culturalilor“ cari vor servi-o si intrebuinfa-o. 

Argumentul e fără replică. De cînd e omenirea, este adevărat 
că nu l-a întrebuințat nimene. Nu s'au găsit oameni în situaţii ofi- 
ciale înnalte, care să Ji permită a vorbi chiar în numele cercurilor 
conducătoare ale unui mare Imperiu de civilisafie, cari, în momentul 
chiar cînd întind ramura de finic a păcii, să spuie, liniştit cum s'ar 
presinta destăşurarea unei probleme de matematică; Eu vreau să 
fiu mai bogat pentru a trăi mai bine şi a petrece mai mult; de-a 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 203 


lungul lumii voiu trage un drum pentru nevoile mele materiale; 
îl voiu trage peste teri care vor fi ale mele şi orice se va găsi 
în vecinătatea lui tot al mieu va fi. Îmi trebuie, deci va fi. Şi nu 
mă va sfii să- spun lumii că de aceia e şi logic şi just, fiinècä 
mi-a trebuit şi am luat. $i, cit imi va trebui, voiu lua, Iar voi, po- 
poare, adorali! 

Dar oamenii de pe vremuri credeau în zeii lor pentru cari 
purtau luptele şi în numele cărora muriau cu voluptate, credeau 
în legile lor sprijinite pe un drept de origine divină, credeau în 
preceptele morale ale unei nobile şi binefacdtoare filosofii. Daca 
nu puteau înlătura pretufindene răul, ei se simfiau dafori să-l în- 
făşure măcar in färimäturi de formule furate de fa religie, de la 
drept si de la morală. A trebuit ca zeul-om al <bestiei blonde» 
să răsară pentru ca să strige lumii sfidarea, fără altă legitimafie, 
a voinței sale. 

Si, în aşteptarea decretului de anexiune, d. Tueff von Tscha- 
ppe s'a instalat în Bucureşti ca administrator a patru milioane de 
robi romini. 

Cum el nu represinfä niciun cod de pe lume, cum vorbeşte 
în numele naţiunii care aruncă orice friu legal, moral ca o impu- 
finare şi o degradare, ale lui sînt toate lucrurile si fofi oamenii 
Sint ai lui. Cäsufa ta pe care ai durat-o cu atita muncă si cu 
atita din sufletul tău ai împodobit-o, ogorul tău roditor si zimbi- 
toarea ta grădină, livada ostenelilor şi visurilor tale, agonisita pă- 
rinfilor şi a ta însuți, drumurile și oraşele sforfarilor comune, 
museele şi bisericile şi mănăstirile, toată averea şi gloria noastră 
acestea sint ale lui geti von Tschappe. Şi ai lui Tueff von Tscha- 
ppe sînt cei iubiți ai nostri toți pe cari la voia lui îi poate atinge 
suferința si pîngări batjocura, îi poate înghiţi închisoarea şi moar- 
tea poate să-i prindă, 

Şi parcă simțim în mijlocul zgomotos al zilei și în tăcerea 
nopților pline de gînduri o mind care se întinde Oupä noi, o 
enormă mină avidă de pe care picură sîngele nostru: mina lui 
Tueii von Tschappe. Mina aceasta, Doamne al dreptafilor, taie-a 
cu sabia ostașilor cari luptă în numele Tau... 


19 Decembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


204 Războiul nostru în note zilnice 


Răspunsul la Mesagiu 
rostit în şedinţa Camerei de Miercuri, 
14 Decembre 1916. 


As fi dorit să înfățişez în altă atmosferă, o atmosieră de 
linişte şi de pace, de îmbărbătare, lucrurile pe care am intenția să 
le spun, cit de sincere si, întrucît este în puterea mea, de folosi- 
toare, S'au spus vorbe foarte grele în puținele zile ale acestei 
sesiuni; nu voiu să repet nimic din vorbele grele care s'au spus 
nici să adaug cele toi aşa de grele, care s'ar mai putea spune. 

În criticele aduse înnaintea d-v. au fost unele pe care o- 
viaţă întreagă le-am făcut si eu, din toată convingerea sufletului 
mieu, fără un singur interes politic, ci numai cu gindul că sar 
putea atrage din timp atentiunea unei societăţi întregi asupra ma- 
relui pericol către care mergem. Împrejurările au făcut că această 
ynstiintare nu şi-a atins scopul. Nu zic că a fost rea voinţă, În 
aceşti cincisprezece, douăzeci de ani, de cînd durează rostul vieţii 
mele publice, stau în mijlocul unor oameni cari apreciază nevoile 
noastre poate fot aşa ca si mine, dar sînt legaţi de lucruri de 
care eu, din fericire, nu eram legat. În aceşti ani de lungă, obosi- 
toare şi dureroasă propagandă vană, în mijlocul uneia din cele 
mai inteligente societăţi politice, am avut o singură părere de rău, 
pe care o voiu purta pănă la sfîrşitul zilelor mele, una care nu 
se poate îndrepta prin învinuiri împotriva nimănui, ci va rămînea 
ca un sentiment ce va roade numai adincul inimii mele: că nw 
am avut testula pricepere, destulă pufere de muncă, destul talent 
de a cîştiga oameni împrejurul mieu ca să fiu mai folositor, de 
cum am fost în prevenirea lucrurilor grozave care credeam că se 
vor întimpla, si pe care as fi dorit să nu le văd cu ochii. 

Nu voiu repeta cele ce am spus o viaţă întreagă. Le-am 
spus în zilele cînd tara era fericită, cînd mulți aveau dreptul să 
fie mîndri de această fericire, cînd nu bätuse asupra noastră decît“ 
acele aburiri pline de miresmele fericirii, care ne-au îmbătat, As: 
tăzi, cînd la spatele nostru stă suferinţa ferii, cînd străinul este 
pe pămîntul nostru, nu aș aduce niciuna din învinuirile pe care 
le-am adus altă dată. Ele s'au coborit în sufletul fiecăruia si acolo 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 205 


fac o operă fecundă. Şi blăstămat ar fi omul în suiletul căruia 
cuvintele care au sburat odinioară în zădar nu sar preface în pu- 
terea care intinereste si însănătoşează si care pune pe fiecare la 
dispoziţia, nu a prietenilor săi politici, ci a neamului şi a ferii sale. 
(Aplause). 

Nu le voiu aduce aceste invinuiri şi din două alte puncte de 
vedere, pe lingă acela care este mai mult de ordine sentimentală, 
Du voiu aduce înnainte nicio învinuire, pentru că în părerea mea 
nu este vorba de greşeli mici, individuale, sau apartinind unei gru- 
pări, care să susțină judecata şi să fie condamnate; ete vorba de 
drumul greşit al unui întreg regim, care se ispraveste, pe care noi 
am fi voit să-l vedem isprăvindu-se prin cäinfa noastră, şi pe care 
îl vedem zdrobit supt aspra lovitură a unei fatalitäfi care vine asu- 
pră-ni. Un nou regim începe: el nu înlătură nicio buna-vointa, 
niciun patriotism, niciun ideal, dar înlătură hotărît toate rătăcirile 
şi toate păcatele trecutului. 

In ce privește vechiul regim, nicio Adunare deliberativă de pe 
fume nu-l poate judeca astăzi sau mine, Ca toate regimele care se 
isprăvesc, el se găseşte astăzi în aşteptarea judecății generatiunilor 
care vor aprecia opera lui. Şi nu este timpul pentru istoric a cer- 
ceta, a fixa cine este mai vinovat. Cred că, sentința aceasta venind 
foarte tărziu, niciunul dintre noi nu va fi în viaţă în clipa hotăririi 
depline asupra jumătăţii de veac care a precedat nenorocirea de 
astăzi. Vom fi murit toți cind această sentință se va rosti. Doresc 
însă să nu se bucure în mormîntul lor acei cari au mai puţină 
vinovăţie, ci doresc numai ca acei cari sînt mai vinovați chiar, să 
aibă farina lor mai uşoară decit păcatele pe care vremea le-a gra- 
mădit pe umerii for, 

Si cu niciun pref nu aş consimfi să analisez aceste greșeli 
ale unui neam întreg, și din alt punct de vedere. Dintr'un punct 
de vedere ce ar putea să mire pe mulți, cari nu au urmărit de 
aproape şi nu au apreciat cu dreptate activitatea ce am încercat 
să desfäsur. În această țară au lipsit două lucruri — o lipsă care 
ne-a adus aici — şi tocmai acele două lucruri care sînt indis- 
pensabile într'o societate omenească, Am voit noi să lipsească, toţi, 
pănă la alegătorul cel din urmă, care nu și-a facut datoria şi care 


www.dacoromanica.ro 


206 Războiui nostru în noie ziinice 


putea să și-o facă. Aceste două lucruri mari sint: liberfatea si 
autoritatea. , 

Am trăit un regim constituţional fără liberiate jos si fără 
autoritate sus, lucruri cu totul neapărate, fiindcă nu poate să existe 
autoritate pe care să nu o recunoască, să nu o aclame jos, liber- 
tatea, și nu poate să existe libertate pe care să nu o coordoneze, 
să nu o infrebuinfeze spre un scop folositor poporului, spre o 
singură ţintă națională autoritatea. Ne vom convinge fot mai mult 
de adevărul acesta. 

Au fost oameni de ispravă în ţara aceasta pănă în momentul 
chiar cînd nu am putut-o scăpa de ce am fi dorit să o scăpăm: 
Sint şi aici şi în afară de incinta Parlamentului. Cunosc ţara 
aceasta pe care ca un Orumef sărac am străbătut-o de afitea ori. 
Poate la puţine popoare există atitia oameni cinstiţi, citi există în 
acest popor romin. Am fost însă în fafa primejdiei firul de nisip, 
în foc să fim granitul pe care să nu-i poată nimic sfärima, fiindcă 
ni-a lipsit libertatea, care dă numai elementele puterii, si fiindcă 
ni-a lipsit şi autoritatea, care poate să stringă aceste elcmenie în 
forma imposibilă de sfarimat. . 

Trebuie să ne punem la lucru. Cei de sus, oameni cari au 
avut contact cu autorilatea, vor avea o mare datorie: aceia de a 
nu cere respect decît față de o autoritate care s'a făcut totdeauna 
respectabilă şi care este întrupată în persoane a căror chemare 
pentru anumite sifuafiuni să fie indiscutabilă și pentru cel mai 
atroce revoluţionar, Fiecare om la locul fui! Sint convins că, dacă 
astie! puţini se vor cobori mult mai jos, atifia se vor ridica, in 
această ţară, liberată şi curățată de străini, mult mai sus. (Aplause 
prelungite). 

lar noi, cari am frămîntat viața morală a acestui popor şi 
cărora ni pare rău că împrejurările ne-au prins prea răpede, că 
opera nu a fost dusă atit de departe cum se putea duce în alte 
împrejurări, vom merge jos, nu pentru a raspindi critica la capătul 
căreia nu este în fiecare moment o perspectivă către îndreptare, 
ci acel îndemn perpetuu către subordonarea libertăţii, la autoritatea 
legitimă şi respectabilă. 

Si, cînd lucrurile sînt aşa, de ce să insistăm asupra unei si- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 207 


tuaţii a cării durere nu sc poate cuprinde în cuvinte, şi care ar fi 
profanată atunci chiar cînd am căuta cuvintele prin care credem 
că s'ar putea exprima? Să ne convingem de un lucru: vorbim 
multe aici, putem să stabilim legătura între persoana sau între 
gruparea noastră şi această suferință, dar suferința ea însăşi, des- 
fid să se găsească un om, care să fie în stare a o întrupa prin 
graiu. 

Să ne gindim şi la aceia că in momentele acestea nu ne ve- 
dem nuinai noi pe noi, de şi poale ni dăm aceasta ilusiune, ci 
privirile multora se îndreaptă către această Adunare, Cine ar crade 
că în aceste priviri este numai năcaz, numai răutatea care caută 
să osindeascä, si nu, în acelaş timp, şi un duios ochiu de frate, 
care se îndreaptă către aceia cari i-au fost căpetenii, cerind un 
sfat in momentul cînd inima fiecăruia se rupe şi mintea nu gă: 
seşte drumul pe care trebuie să se meargă pentru îndreptare, s'ar 
înşela, 

Se uită de fapt, mulți cu încredere, cu dorinţa să fim mai 
buni; ‘se uită toţi cu credința că, dacă vom voi, sintem in stare 
să fim mai buni. Şi atunci trebuie să ne gindim la ei toți, la acei 
cari aşteaptă de la noi un răspuns, la acele sute de mii de oameni 
acoperiţi în nenorocire cu laurii gloriei, precum exploatatorii des- 
coperirilor indusiriale de pretutindeni, acaparatorii lor sînt acoperiţi 
de rușine pentru înseși mijloacele prin cari şi-au cîștigat biruinţa 
(Aplause). 

Nicio biruintä omenească nu valorează, în adevăr, decit prin 
două elemente: prin cif suilet a fost pus întrinsa si prin cit su- 
flet se aduce de la Dinsa înnapoi acasă, și deci exploatatorii de 
masini vor vedea ce li va aduce la urmă execuţia care li-a dat 
ilusia că au supus jumătate din nenorocita Europă. 

Se îndreapiă către noi în acelaşi timp privirile, pline de o 
rugăciune tăcută, ale unui popor sfios, care veacuri întregi n'a gä- 
sit atit de adese ori cuvinte mari pentru suferințele fui. dar care 
le-a simţit cu atit mai adinc, cu toată gura sa muta. 

Se mai îndreaptă însă asupra noastră ochiul de ură al străinului, 
care vrea să ştie cum suferim de rana pe care a făcut-o, şi acestui străin, 
la urmă, trebuie să”i răspundem. Trebuie să'i răspundem că, oriunde am 


www.dacoromanica.ro 


208 Războiul nostru în note zilnice 


fi, oricum am fi, sîntem hotăriţi să mergem pănă la capăt, în cre- 
dinfa că, dacă s'a ridicat vre-o dată o religie pe lume, dacă s'a 
vorbit de dreptate şi ideal, nu se poate, cu niciun chip, ca, şi în- 
naintea celei mai sălbatece forțe organizate, să piară drepturile 
unui popor de a trăi pe pămîntul in care nu este un fir de farina 
care să nu fie acoperit de cel mai nobil singe (Aplause prelunaite, 
ovatiuni). 


Sami fie îngăduit, întrun moment cînd ceilalți oameni politici 
s’au strins în jurul Tronuiui şi nu pot vorbi decît în calitate de 
consilieri ai acelui Tron, prin urmare mai mult decit oricind, să 
aduc omagiul care trebuie adus, nu numai Tronului, Coroanei și 
Comandantului de ostiri, dar si omului, poate din Europa întreagă, 
în sufletul căruia s'a jucat o mai zguduitoare dramă, care a infrint 
tot ce strămoșii lui cereau în El, tot ce pămîntul în care S'a näs- 
cut înfățișa în faptura Sa fizică, E Regele. Să se îngăduie unui 
glas care nu vorbeste în numele Tronului însuşi, — cum pot să 
vorbească miniştrii, — a recunoaşte superba pildă morală pe care 
Ferdinand care este astăzi numai Regele Rominilor a adus-o in- 
naintea lumii (Aplause călduroase). 

Este uşor cînd cineva este născut în mijlocul unui popor cu 
acelaşi singe ca El, este uşor să ia o hotărire care pleacă de la 
sine, fără acea luptă din toate fibrele făpturii sale prin care a 
ajuns Regele Romăniei la hotărîrea Sa din August 1916, 

Aceasta o ştim noi; cei cari “vor veni dupä noi, vor trebui 
să caute în talentul istoricului, în darul de creațiune af artistului, 
cele mai puternice mijloace peniru a se ști ce a zguduii acest su- 
flet si cît sentiment a trebuit să aibă Regele de datoria şi dreptu- 
rile Sale fatä de idealul pe care îl urmărim, ca să-L fi văzut, la 
deschiderea Parlamentului, înnaintea noastră, cu acea seninătate, 
pe care nu o au fofi martirii, ci numai aceia cari ştiu că au cişii- 
gat prin iupta lor o coroană de biruinfé morală pe care veacurile 
o vor recunoaşte şi o vor consfinti (Aplause călduroase), 

A fost o vreme cînd vorbiam aici cu mindrie de Stefan-cel- 
Mare; mare pentru talentul lui militar şi pentru energia lui nebi- 
ruită; mare printr'o încordare care a izbutit să oprească în loc, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 209 


atunci cînd ea represinta un Stat, o ordine si o făgăduială dé viitor, 
acea putere a barbariei care nu înseamnă astăzi decît mizerabiia 
carne de tun tirită în urma armatelor germane, pentru a pingäri 
cu o profanare oùdioasä pămîntul nostru. 

In Regele Ferdinand al Romăniei, acela care va cuprinde tot 
“eroismul generaţiilor ce s'au succedat va găsi o notă pe care nici 
marele nostru Domn nu a avut-o, 

La Stefan-cel-Mare, de la sine a venit hotărirea ia care s'a 
oprii. El e epic, drama internă i-a lipsit. 

Şi, cînd vom trece de aceste greutăţi, vom putea cuprinde 
trei mari icoane în cadrul trecutului nostru: icoana inirupaté in 
ființa lui Stefan-cel-Mare. Apoi icoana mare, frumoasă, întreagă în 
mucinicia ei dureroasă a eroului pe urmele căruia mergem, — pe 
urmele căruia am mers în buruintä, pe urmele căruia am mers în 
suferințe şi mergem astăzi la întregirea biruintii şi la răspiata su- 
ferinfelor: Mihai Viteazul. Am suferit cu el, ca mine vom merge 
și vom pedepsi ca el pe aceia cari acopăr cu usurparea lor pămînt 
romănesc: Goroslău după Mirăslău. Dar a treia figura va fi a Ace- 
tuia care în 1916 s'a învins pe Sine, rasa Sa minoră, amintiriie 
Sale de copil, secole întregi de strămoşi legaţi de alt pămînt, pen: 
dru a ni oferi nouă, nu numai persoana Sa, dar sacriiiciul tuturor 
strămoşilor Săi (Apiause prelungite). 

Spre noi se uită astăzi o oştire, oştirea Romăniei, care este 
moralicesie întreagă, este mai mare chiar decît în momentul cînd 
întăiul detaşament a sfarimat cu patul pustii piatra de nedreptate 
Ja graniţă. Atunci, om viu lîngă om viu, ea represinta numai pu- 
terea fisicä şi încrederea in biruintä; astăzi cei vii aduc cu dinsii 
moştenirea sufleteascä a celor cari au murit pe cîmpul de iupiă. 
Precum noi lăsăm la alţii averea si numele nostru, aceia cari cad 
pentru fara şi viitorul neamului isi iasă sufletul întreg, atît de mare 
cum era în momentul sacrificiului lor, acelora in mijlocul cărora 
cad. (Aplause prelungite). Tot sufletul oștirii romanesti se găseşie 
astăzi în acei cari se întorc coplesiti de număr, cum au fost co- 
plesifi soldaţii lui Stefan străbunul, şi gata ca şi dinşii să se 


www.dacoromanica.ro 


210 Razboiul nostru in note zilnice 


întoarcă asupra biruitorilor (Aplause). Cel din urmă soldat cu haina 
sfisiatä de suferințele si rabddrile îndelungate față de asprimea na: 
turii şi de cruzimea dușmanului aduce în făptura lui morală pe toţi 
aceia pe care nu-i vom mai vedea aievea niciodată, (Aplause). 

Şi niciodată steagul romănesc n'a fost mai mindru decit în 
mom.„ntul cînd a arătat celei mai superbe alcătuiri militare din 
Europa că pot merge ferani fără şcoală, fără arme moderne, inna- 
intea oStirilor inzestrate cu tot ce o cultură grozavă şi inviersunatä 
dă sclavilor înarmaţi cari o represintä (Aplause prelungite), 


Atit dé simplu și măreț, manifestul Regelui a arătat tuturora 
că nu am întrat în acest războiu cu pretențiunea de a dovedi supt 
raportul militar mai multă forfa decit altii. Am intrat în războiu cu 
hotărirea de a Oa tot ce avem în acest moment pentru a căpăta 
dreptul nostru întreg. Pentru atit, $i pentru, mai mult, nu. Si, dacă, 
în cursul acestui războiu, am dovedii încă odată pe atitea locuri 
ale cîmpului de luptă că sufletul omenesc rămîne totdeauna supe 
rior mijloacelor pe care întimplarea poate să le pună la disposilie, 
am Scris, nu numai un capitol în istoria războaielor, ci unul in 
desvoliarea moralității omenești. Şi, dacă sînt timpuri imorale, cste 
imposibil ca omenirea să nu-și vină în fire și să nu fixeze pentru 
fiecare acea judecată care se cuvine devotamentului, sacrificiului, 
jertfei de sine, de care fiecine a fost capabil. 

Cine va fi putut spune sau scrie că armata noastră, oricite 
neajunsuri i-au venit din partea unor elemente pentru care ea în” 
săşi nu este răspunzătoare, că această sfinté armată nu şi-a inde- 
plinit datoria ei, nu numai fafa de ţară, de fara de acum, dar fata 
de una din cele mai glorioase mosteniri si fafa de generaţiile care 
ne aşteaplă pentru a ne judeca, cine va spune că feranul romin 
a scăzut citusi de putin fafa de stralucita vitejie care i-a fixat în 
generațiile precedente un rang între naţiuni, aceia nu numai că 
săvîrşesc un act de nepatriotism, dar si un act de nedreptate fafa 
de partea cea mai sănătoasă, mai plină de fägäouieli si de viitora 
neamului nostru. (Aplause prelungite). 

Armata noastră în împrejurările de faţă represintă un popor 
întreg. În afară de acei cari se luptă, de acei cari-i ajută, fiecare, 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 211 


cu tot ce poate, în afară de acei cari întovărăşesc fiecare luptă cu 
suferinfa lor, cu adinca vibratiune a fiinfei lor întregi, în afară de 
ei tofi nu există popor romănesc, Poporul romänesc se cuprinde 
în acei cari tin arma în mină, in cei cari li dau tot sprijinul pentru 
a © putea întoarce împotriva dușmanului şi în acei cari trăiesc nu- 
mai spre a admira acest eroism, a-i culege roadele pentru popor 
şi a 02 mina de ajutor care este trebuitoare pentru a garanta vic- 
toria. ; 

in acest popor partea cea mai vrednicä de iubire şi partea 
cca mai puţin îndreptățită este teranul nostru. Din gura Regelui am 
auzit o făgăduială, care este a treia făgăduială —a patra nu se 
poate: după a treia vine fapta. Am auzit deci pentru a treia oară 
din gura Suveranului, venit din camaraderia sufleteascä însăşi cu 
aceşti ostaşi, fägäduiaia că feranimea romînă nu va fi străină pe 
pămîntul pe care sîngele celor mai de aproape alor săi l-au sfinţit 
din nou prin sacrificiul lor. (Aplause). 

Nu se poate ca soarta să fi colaborat într'un chip mai vizibil 
pentru dreptatea feranului decit în acest räsboiu. Dacă războiul 
nostru s’ar fi purtat pe piaiurile Ardealului, nu ar fi fost din nou, 
dum este acum, din cel mai depărtat colţ al Olteniei pănă in apro- 
pierea noastră, o nouă främintare -a acestei färine şi a acestui 
singe. (Aplause). 

Nu am îi vrednici de tot ce sa făcut pentru noi dacă, peniru 
a uşura destul de greaua vinovăție pe care o avem cu fofii, mine 
chiar nu am primi pe soldaţii nostri, după biruinţa operei de drep- 
tate, după eliberarea teritoriului nostru, după întregirea teritoriului 
rasei noastre, nu numai cu florile culese in acest pamint, ci şi cu 
darul însuşi al pămîntului hrănitor pe care ci îl muncesc. (Mari 
aplause). 

Să-mi dati voie acum să mă gindesc la acei cari ne urmăresc, 
de departe sau de aproape,—căci, chiar dacă sînt departe, ne văd 
totuşi, prin mijloacele lor, destul de aproape. — la cei cari vor să 
constate, cum am spus, ceas de ceas, inriurirea biruinfei lor asu- 
pra sufletului nostru, Să ne gindim ia aceia cari, fără a fi provo- 
caji în interesele lor politice sau chiar economice, au alergat în 
numeje culturii si civilisatiei omenirii din fundul Germaniei strim- 


www.dacoromanica.ro 


242 Războiul nostru in note zilnice 


forate pentru ca, prin hordele turcești, prin pieava bulgară, prin 
violenta năvală maghiară, nu numai să apere nedreptatea unde se 
găsește, pe pămîntul de robie şi lacrimi al Ardealului, dar să îm- 
plinte aceiaşi suferință, aceiaşi durere, aceiaşi umilință pe pämintut 
acelora cari se ridicaseră ca să înlăture dincolo nedrepiatea, S'au 
strecurat pe lume multe cuceriri, dar niciuna n'a îndrăznit să por- 
neasca fără să aibă conştiinţa că servește un drept și că urmăreşte 
ridicarea omenirii. Să pleci însă de acasă, furburind lumea întreagă, 
ca să ai o mai mare parie la prada materială a pămîntului, să nu 
te mulfumesti cu aceasta, cînd arunci zeci de milioane de tineri 
nevinovaţi, plini de bunătate, de iubire, de energie in sufleful lor, 
Înt”un mormint pe care toată mizerabila presă de justificare care 
ar urma după războiu nu va fi în stare să-l închidă, să culegi tot 
ce omenirea are mai abject ca origine, mai degradat ca vicii, mai 
rapace şi mai cälcätor de orice simfiminte omenești, pentru a le 
arunca pe acest bun pămînt ospitalier, care a fost jumătate de mie 
de ani zid de apărare pentru crestinätate şi cultură apărate cu 
trupuri romăneşii pănă astăzi (Aplause prelungite), este unul din 
acele acte de nebunie istoricä de pe care cea mai rafinată filosofie 
politică nu poate curati pecetea de singe închegat a crimei neispă- 
site. Victoria criminalilor are in ea însă şi sancţiunea ei, şi, ori 
dacă este un om, ori dacă este o națiune, cea din urmă căutătură 
a jertfei este si cea mai crudă osindä a ucigasului (Aplause), Vor 
putea să se bucure de fara noastră distrusă pănă la Milcov astăzi; 
vor putea să se bucure de peirea onestei opere de civilisatie pe 
care am îndeplinit-o în Dobrogea, colf de Asie, din care am facut 
un mărgăritar al Europei. (Aplause); vor putea să se bucure de 
soldaţii nostri, coborifi în pămîntul care îi încunjură astăzi cu toată 
calda lui iubire părintească; vor putea să se bucure de steagurile 
noastre tirite în noroiui cruzimii lor infame; vor putea să se bucure 
de stăpînirea peste acele rude, frați, prieteni de aproape cari sînt 
smulsi, de o bucată de vreme, nu numai de fa ajutorul nostru, dar 
de la însăși cunoașterea suferințelor lor, pe care nu le putem ve- 
dea, De un Singur lucru nu trebuie să se bucure; nu trebuie să se 
bucure că au putut scădea cu cituşi de putin energia noastră su- 
fietească. (Aplause prelungite.) | 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 215 


În trecutul nostru mulți oameni au suferif. Dacă sîntem ceva, 
nu sîntem prin biruința strămoşilor noştri, ci sîntem ceva numai 
prin suferinja lor. Toate puterile noastre nu sînt altceva decit jertfa 
lor, sirinsa laolaltă și prefăcută în energie. Si unul dintre aceşti 
strămoşi, mare, fiindcă a fost nenorocit si el, într'o clipă de su- 
prema restriște, cind i se zicea: lasä tara si du-te supt jug, el, 
Gheorghe Stefan, din părţile unde luptă ostaşii nostri la Oituz, a 
strigat : decît să plec pentru totdeauna de aici <mai bine să mă 
mănînce ciinii pămîntului acestuia». Au trecut frei veacuri de fa 
1650, cînd Gheorghe Vodă Ştefan spunea celor vechi această ho- 
tărîre a sa şi faţă de care, nici noi nu putem spune altceva decit: 
«să ne mănînce ciinii pămîntului acestuia mai curînd decit să găsim 
fericirea, liniştea şi binele din grajia străinului duşman» (Aplause). 

Undeva, aici aproape, în codrii Vasluiului, este o bisericuță 
frumoasă de lemn de stejar, în care ai crede că s'au cuprins nu- 
mai feranii din vecinătate. În această bisericuţă acum trei sute de 
ani, Vasile Lupu, isgonit de Tatari, s'a strîns cu familia lui şi cu 
toji boierii, şi a innäljat în fiecare zi de serbătoare rugăciuni către 
Dumnezeu, Vremea a trecut, Tatarii s'au dus, dreptatea fiind a lui 
Dumnezeu, care este creştin, bun şi milos si dă biruința celui drept, 
Pe pämintul curäjit de horde, şi astăzi însă în adincul codrifor sta 
bisericuţa de stejar, fnfäfisind în ea o învăţătură așa de mare, Ea 
ni spune astăzi, cînd alte horde au năvălit graniţele și ne-au încăl- 
cat pămîntul nostru cel sfint: în colţul acesta unde ne-am strîns; 
să păstrăm cu scumpătate saminta de credință, şi vom vedea şi 
noi la rindul nostru dispărind negura stäpinirii străine, si vom pu- 
tea zice ca Petru Rareș, fiul lui Ştefan, că <vom fi iarăşi ce am 
fost, şi mai mult decit atita>. (Aplause prelungite, vii aclamafiuni.} 

19 Decembre, 1916. 

Cel care ride... 


In clipa aceasta, pe lîngă cei cari luptă, cu învierşunare, de 
o parte, de alta cu desperare şi furie, mai este cineva, — cel 
care ride, 

Nu se poate zice că nuiea parte la luptă, Supt un steag care 
nu este numai al său, şi el isi mînă soldaţii la prada bogätei <Va- 
lahii>, la ameninţarea Moldovei ispilitoare. Si ai lui se împărtăşesc 


www.dacoromanica.ro 


214 Războiul nostru în note zilnice 


de gloria nobilului räzboiu în care artileria distruge pentru ca pe 
urmă infanteria, bijbiind cu precaufiune peniru a vedea dacă nu 
cumva este un inimic în față, să ocupe, Războinici, luptători, de 
sigur, şi ei, dar victorioși, nu, Dacă ar fi fost numai pe dinsii, 
astăzi ne-am pregăti de reculegerea serbătorilor apropiate în mijlocul 
îvaţilor pe cari i-am scos un moment din greaua robie milenară 
sau, împreună cu aliaţii nostri, am îi pe drumul care duce la tainita 
gacalului. Fără să-şi fi putut atribui deci biruința, pentru care au 
ridicat minile în sus către patronul germanic, pe care de veacuri îl 
acopär cu insulie,—ei rid. 

Ria de bucuria rinjifoare a bestiei singeroase la vederea tutu- 
ror nenorocirilor războiului. Focul ce distruge casele, sîngele ce 
gilgtie din rănile celor căzuţi şi celor asasinați, tot ce face pe ade- 
vératul ostaş să-şi întoarcă, desgustat, capul si să blăstăme, dacă 
nu victoria lui, măcar războiul care cere astiel de jertfe, ii face pe 
dînşii să ridă. Sint ca javra care, cînd ogarii au încolţit prada, 
muşcă pe furig în ce i se pare că nu se mai poate apăra şi urlă 
de frică şi de plăcere în acelaşi timp. 

Tot trecutul li-a fost aşa, din momentul cind, acum patru sute 
de ani, ullima oştire regală maghiară a lupfat pe sama ei la Mohâcs 
şi a fost stropşită în picioare de lenicerii lui Soliman-cel-Maref. 

Parasitul se încolăceşte de trunchiul care-l ajută să se fie, să 
să se înnalje şi să domine, biata buruiană, de pe culmea cea mai 
înnaltă a stejarului. Dar cel putin nu-i face acestuia nici un rau. 
Ungurul a descoperit în viața politică un nou fel de parasitism, cel 
care murdăreşte şi caută a otrăvi pe acela chiar care-i este apă: 
“are şi sprijin, 

Odată era Austria, cu popoarele ei. Ce batjocură i s'a cruțat 
pentru cit îi lua Maghiarul parasit, ce batjocură, pănă la detrona- 
rea in 1848 a lui Francisc-losif Î-iu! Pe urmă rasa germană a venii 
4a rindul insultelor. Si acum cäfärat pe sus sforțările de moarte 
ale acelei rase, netrebnicul exploatator, care n'a fost în stare să se 
apare măcar, priveşte în față soarele gloriei si ride, ride de risul 
sfidării şi al insultei. 

Germania cea cuminte a viitorului va vedea însă cu durere ce 
a sprijinit Germania turbată de astăzi... 

Încă odată față de dinsa bălosul parazit isi va face felul... 

20 Decembrie, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 215 


Cei patru. 


Cînd e vorba de pace europeană, nu vă grăbiţi a spune, p.ntru 
scurtare: Germania. Ar fi ofensător faţă de ceilalţi factori ai unei 
biruinfi, ai unei cuceriri care sint comune. Căci dumnealor sînt parrait. 

În numele tuturor celor palru s'a făcut oferta. Mintea experi- 
entă a Împăratului Carol J-iu a fost pusă la contribuţie de mintea 
echilibrată a tovarăşului său de la Berlin pentru a se fixa modaii- 
tatea demersuiui. Burian a spus o vorbă cînd Bethmann Holweg: 
a rostit alta, şi de acum înnainte nu se va face un pas fara a re- 
curge la cunoscuta inteligență politică a d-lui Czernin, a cărui 
celebritate supt acest raport avem noi, Rominii, mindria de a îi 
făcut-o. Cînd observați în manifestele, pline de o profundă moralitate 
creştină, ale celor tuspatru ceva care vă aminteşte mai bine Evan- 
ghelia, nu uitaţi că Turcul a trecut pe acolo si că Enver e un teolog 
de prima forță. lar finefele de stil vin toate de la Sofia: ele poartă 
visibil marca d-lui Radoslavov, un specialist în toate delicatesele. 

| E adevărat că mulţi cam uită, Ei nu cred că ceilalţi trei ar 
avea măcar toiul pe care-l are la vinat cîinele care cutreeră tufisurile, 
adulmecă prada şi latră tare cînd pușca şi-a făcul datoria, Aceşti 
oameni înțeleg că au murit cu adevărat cîteva suta de mii de Unguri, 
de Turci şi de Bulgari şi nu li se refusă onoarea de a fi violat, prădat, 
asasinat şi incendiat în casele unor oameni cari ştiu de o mie de 
ori mai mult ce e omenia decit cel mai subţire ce sar putea naşte 
din rasa acelora, dar ei sînt de părere numai că si Franţa, Anglia, 
Rusia, Italia fac o mare nedreptate şi o gravă insultă cind numără 
numai patru ori opt, cu aliaţii lor mai mici din Europa sau cu cel în 
afară de Europa, în loc să numere douăzeci si opt cu toate triburile 
Senegalului şi cu toţi rajahii Indiei vasale. 

Contra acestor uitări, Turcii sint mai indiferenți, Ei strigă 
numai, în Parlament, bucuria lor că erau să moară și, uite, nu vor 
mai muri, ca milionul de Armeni pe care l-au ucis, şi aceasta 
pentru că nu mai sînt neutri. Dar gurifa contelui Tisza se aude 
din cînd în cînd pentru a se sti că bătrinul Gott neamful, căruia i 
se datorește succesul, este de fapt un (Maghiar de pe pustă, şi, 


www.dacoromanica.ro 


216 Razboiul nostru in note zilnice 


mai ales 3.Radoslavov de ia Sofia, Bismarckui Balcanului, Dunării, 
şi Carpaţilor, apare la tribună pentru a judeca şi ei pe vii si pe morți. 

Sint patru, nu uitafi.—Si mai ales cînd acela unul din frunte 
nu va mai putea întinde scutul lui apărător, nu uita, omenire prădată 
şi scăldată în singe, că patru au fost. 


20 Decembre, 1916. 
Teritoriile de războiu. 


Ceia ce pare mai greu in răsboiul de față este înlăturarea 
vechilor forme şi a ideilor care le-au determinat şi le conduc. S'a 
deprins lumea în a/fe războaie cu acele idei si acele forme, și ea nu 
bagă de seamă, că în acest războiu isbuteste mai bine, mai răpede 
şi cu mai puține jertfe tocmai acela care sa putut desbära de ele 
sau care a început chiar căicîndu-le în picioare si dind astfel el 
caracterul iuptei celei nouă, 

In ciocnirile ce au fost pănă acum între oameni hofaru! a 
avut un mare rol. El era apărat printr'un sistem întreg de fortifi- 
Cali pe care tunurile mai slabe ale acelor vremi nu erau în stare 
să le prefacă în citeva zile, în citeva ceasuri chiar, intro grămadă 
de ruine. Lupta era mărgenită pe un anume teritoriu, de care era 
legat fiecare şi prin toate amintirile lui, prin toată moştenirea stră- 
moșilor. Cel înrădăcinat mai bine, acela, prin indäräfnica lui îm- 
potrivire, izbutia mai sigur. 

Acuma însă războiul se poartă, pentru ide? mari, care sînt 
ale multor milioane de oameni, pentru interese mari, care leagă 
iarăşi obşti omenesti foarte întinse, de grupe de nafiuni care ocupă 
întregi părți de pe fafa pămîntului. Si el cere înnainte de pone 
aniscare, deci deslocuire. 

Aceste părţi pot fi legate numai prin Mare şi e mai greu. 
Dar în unele casuri, mai fericite, ele au şi legătura, de nemijlocită 
vecinătate, pe uscat. Dacă Puterile centrale au putut trece, de şi 
mai slabe, prin greutăți mari în care s’ar îi crezut de oricine că 
vor peri fără zăbavă, acestei vecinätäti între pămînturile lor o datoresc. 

Si ele au infeles-o foarte bine. Au facut tot ce li era în pu- 
tinfé pentru a o face şi mai deplină. Adecă a facut aceasta Ger- 
mania care e în fruntea lor. In ce privește pe Aliați, ingustimea şi 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 217 


siguranța brațului de Mare ce desparte Anglia de Franţa a îngăduit 
o altă asemenea legătură necontenitä, neîntreruptă. Englezii luptă 
în Franța ca in fara lor, şi, de fapt, militäreste, orice punct al te- 
riforiului comun de räzboiu este și fara lor. In alte împrejurări, 
cu aceiași conștiință Francesii ar lupta în Anglia. 

La Răsărit o asemenea legătură nemijlocită esie numai între noi 
şi Rusi. Sa facut din capul locului greşala de a se vedea prea 
mult hotarul, de a nu se lua nici-o măsură pentru a face din două 
teri o singură basă militară, Cînd nevoia a adus aici pe frafii nostri 
de arme ruşi, colaborafia a rămas totuşi departe de confundarea 
militară care se cerea,—in acţiune, fireşte, desi nu în comandament. 

Simtim urmärile acestei stări de lucruri, si a le simţi aceasta 
înseamnă şi a încerca să le îndreptăm. Mai ales prin acele relaţii 
directe, personale între oamenii de Stat care fac mai mult decît 
teancuri de note si care, inläturind prejudecăţi şi zădărnicind in: 
trigi, pregătesc, prin împrietenirea inimilor, armonia, unitatea sfor- 
țărilor. Mica Romănie şi marea, aşa de marea Rusie vor fi mîne prie- 
tene, legate între ele și prin ura, ce le va incunjura, a fiarelor în sfirsit 
legate în lanţuri și cu botniţa Ia gură. Pana atunci ele sînt ostiri 
innarmate pentru interesele lor si ale umanităţii. Iar pămîntul pe 
care iuptă este comun. 

La ei au venit aici Rușii, şi, oricind, oriunde ar cere nevoia, 
la noi vor fi și pe pămîntul rusesc ostasii nostri. Intre altele li-o 
va dovedi aceasta faptul că acelaşi dușman li va sta înnainte, 

21 Decembre, 1916. 


Serbători... 


Serbătorile catolice au trecut, şi acest articoi se scrie în ziua 
chiar cînd pentru prietenii noştri francesi, englesi, italieni începe un 
an nou. 

Lil urăm tuturora—și mai ales acelora dintre ei cari au venit 
aici să lupte si să mingiie — vrednic de nespusele lor sacrifieii, de 
cavalerismul lor legendar, de munca lor fără samăn, de formidabila 
sforfare pe care au făcut-o şi o fac pentru binele umanității întregi. 
Dorim ca la sfirşitul anului 1917 ei să-şi poată zice, întorşi la ve- 


trele for, între aceia pe carii iubesc aşa de mult şi tocmai de- 
www.dacoromanica.ro 


218 Războiul nostru în note zilnice 


aceia i-au părăsit pentru a-i apăra de mai aproape sau mai departe, 
că viaţa lor pe pămînt a însemnat mai mult pentru progresul mo- 
ral al rasei noastre decit a multor generaţii care au trăit numai 
pentru binele și fericirea for, “că din mormîntul lor frații căzuţi spri- 
jină temelia sănătoasă a veacurilor ce vor veni şi nu vor mai su- 
feri ceia ce ni-a fost dat nouă să suferim. 

Poate că o mai intelegätoare ospitalitate ar fi ştiut să adauge 
la aceste urări, cu care se unesc de sigur şi aceia cari au zadbovit 
să ie rostească, și plăcerea unei seri de intilnire prielenească, ia 
foc cală şi ia înviorătoare lumină, în sunetul cintecelor de acasă, 
care umezesc ochii eroilor. Dar ce să mai vorbim de lucrurile care, 
putindu-se face spre mulfämirea tuturora, nu s'au facut? 

Sä ni răsplătim păcatul măcar fafa de ai nostri, a căror ser- 
bătoare se apropie. , 

Regina Terii lucrează în fiecare seară, cu Domnitele ei, la al- 
cätuirea pachetelor care vor fi pentru ostasii de pe front o dovadä 
a grijei pe care ii-o poartă; cele citeva bune cuvinte romăneşti pe 
care le veţi vedea pe pinzä albă, ostaşi care apärati la hotare 
onoarea Romăniei dupa ce afi vrut să-i păstraţi intregimea fără în- 
trerupere, acele cuvinte care vă spun de unde vine prinosul sînt 
scrise de insäsi mina acestei nobile femei care s'a indentificat cu 
silintile si speranţele noastre, 

Si de aiurea vor mai veni asemenea daruri, si mai rău decit 
un miserabil ar fi acela care ie-ar lăsa să se rătăcească sau să ză: 
bovească măcar. Din multe părţi vor veni, neapărat, şi darurile 
pentru răniţi, acelea care ar fi mai potrivite pentru setea lor de a 
lua din nou legătură strînsă cu viața ce părea că se depărtează de 
la ei. Binecuvintat să fie gîndul care ar merge către fiii buni, să- 
taci si vileji ai Patriei! 

Dar şi altfel s'ar putea stringe toată lumea in jurul soliei de 
tînăr Dumnezeu în chip de om pe care o aduce Crăciunul, 

Copiii noştri ai tuturora aşteaptă să-i dăruim cu semnul iu- 
birii pärintesti. In alţi ani fiecare dădea cit îi era puterea. Acuma 
nebun ar fi cine ar mai fine la asemenea deosebiri, cine ar 
avea măcar conştiinţa lor, Lucrul cei mare nu e, astăzi, să fim alții 
decit frafii nostri, ci una cu dingii. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 219 


Şi ce ar fi oare dacă, odată măcar, înnaintea suferințelor fără 
nume ale Țerii, am fi creştini Oupä voia lui lisus pe care-l serbä- 
torim, cum era în ieslele păstorilor, am pune toți împreună banii 
meniţi darurilor şi dacă le-am împărți de o pofriva oricărui copil, 
după vrisla lui si după nevoile fiecăruia, începînd cu aceia cari 
altfel n’ar avea nimic? 

Gîndească-se colegii ziarişti, gîndească-se publicul, în frunte 
cu bunele doamne miloase și cred că s'ar putea face ceva. Îndräz- 
nesc chiar a crede că ar trebui. 

21 Decembre, 1916, 


Jertfa agonisitei noastre. 


Prin scrisele marturilor străini, prin spusele pribegilor ştim 
astăzi deplin ce ultimă jertfä am înfätisat străinului care innainta cu 
acea grabă turbată de a se hrăni, de a se îmbogăţi pe care el o 
numeşte vitejie, de şi elementul moral lipsește dintriînsa cu de- 
sävirsire. Pe cînd căpcăunii moderni năpădiau drumurile cu bandele 
cavaleriei lui hämesite si proclamafiile bombastice anunțau osta- 
şilor lihnifi că s'au rupt insfirsit läcälile ferii unde curge lapte 
şi miere, din toate părțile orizontului se înnălțau si alte flăcări decit 
ale răzbunărilor străinului, si, cind soldaţii nosiri, părăsind locurile 
unde se născuseră, aruncau către dinsele o ultimă privire induiosatà, 
ei nu vedeau alta decit norii negri ai focului care, peste Tinuturi 
îniregi, făcea întunerec în mijlocul zilei. 

Ardeau prin voința noastră, hotărită si neînduplecatä, sondele 
de petrol, depositele licvidului scump, ardeau hambarele şi cladariile 
de grine. 

Făcîndu-şi cruce ca pentru o lungă despărțire feranul ostaş 
trecea înnainte. Trebuia să fie și aceasta; ei bine, fie. 

Cînd Belgia nävälitä de sefit, mai nobili, ai aceleiaşi bande - 
care şi-a adus aci toți piîriacii, pierdea, sub bătaia necruțătoare a 
tunurilor şi prin puterea nebiruită a celor din urmă descoperiri 
himice incendiare, biserici, monumente, biblioteci, aceia cari avuseră 
pănă atunci in ele cea mai mare mindrie naţională, căci nafia cheltuise 
pentru dinsele din adincul timpurilor cele mai mari sforfari şi 


tragerea de inimă cea mai devotala, iși întăriau, îşi încremeneau 
www.dacoromahica.ro 


220 Războiul nostru in note zilnice 


Suitetul prin conştiinţa că nu se putea o jertfä mai mare pentru 
Patrie şi viitorul ei—şi că au dat-o. - 

Cind acum o sută de ani, Napoleon intra in Moscova, crezind 
că-l aşteaptă în imensul oraş adăpost liniştit pentru aspra iarnă 
rusească, Rostopcin orindui fără mustrare de cuget arderea acelor 
comori care erau pentru orice Rus, nu artă, nu istorie, ci religie. 
Şi oamenii din popor care vedeau prăbușindu-se secularele splendori 
ale Cremlinului n'aveau o clipă îndoială aupra datoriei care se 
indeplinia: Sfînta Rusie ceruse ce i se cuvenia. 

Împrejurările au facut ca această |ară bătută de necontenite 
primejdii să poată da înnainte de toate bobul de griu emuls pä- 
mintului cu toate energiile unei rase; „natura ni-a dăruit în ultimii 
ani, ca o răsplată datorită peniru cite “le-am îndurat, păcura iesitä 
din topirea în adînc a pădurilor din alte vremuri. Atita bogăţie de 
azi era acolo, atitea fägäduieli ale bogăției de mine... Dar duşmanul 
nu irebuie să-şi atingă scopul, să-şi facă saful, să-şi hrănească lupta. 
Si ostaşul romin a văzut fără părere de rău, ci cu mindrie, cu in- 
cordare nouă a sufletului acest präpäd pe care voia noasiră il 
deslänfuise. x 

Căci ce alta-i mai rămăsese a da pentru răscumpărarea si 
întregirea Terii? 

22 Decembre, 1916. 

Reîntregirea istorică. 


Unul din marile daruri sufleteşti ale acestui războiu crîncen va 
fi reîntregirea istorică a popoarelor, Prin aceasta înțeleg acea în- 
toarcere la împărtăşirea cu trecutul, acea foväräsie necontenită, va- 
zută aproape, cu strămoşii prin care sînt chemate — şi răspund 
la apel — nu numai toate puterile de astăzi ale fiecărui neam, 
dar şi tot ceia ce pănă în fundul veacurilor poate fi un mijloc de 
îmbărbătare şi de îndemn, În fata dușmanului nu stau, pentru a se 
împotrivi pănă la ultima sfortare, toţi aceia care în present infati- 
şează națiunea, ci şi toți cei cari au infafisat-o pe rind şi a căror 
faptă, a căror muncă, suferință şi glorie nu e numai obiect de 
pomenire în şcoli şi de inspiraţie pentru scriitor şi artist, ci pufere, 
putere vie şi tot aşa de adevărată ca a ostaşului tînăr care trage 


glontele ucigas împotriva călcătorului de drept si năvălitorului de teri. 
www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 221 


Ceia ce impresionează încă mai mult e că popoare care, din 
motive politice actuale, fuseseră aduse a se vespărţi de un trecut 
în scormorirea căruia vedeau o primejdie pentru cuceririle indepti- 
nite prin revoluţii, si popoarele acestea aleargă la acele morminte 
pe care bunicii lor revoluționari, atei și duşmani ai eroilor, le 
deschiseserä peniru a spulbera din ele cenușa regilor si a luptăto- 
rilor, Priveliştea pe care o 04 azi Francia este şi supt acest raport 
o mare şi folositoare învăţătură pentru lume, 

Fusese deprinsă a începe toate de la 1789, Atunci s'a risipit 
întunerecul, atunci s'au aşezat basele nezguduite ale epocei moderne, 
Atunci superstfifiile şi tradițiile au facut loc binefăcătoarei raţiuni, 
Ce a fost mai înnainte nu poate servi decit obscurantistilor si pre: 
tendenfilor în căutare de mucede tronuri. Si iată că, astăzi, pe cînd 
mulțimile innarmate se string împrejurul preoților şi statuile muti- 
late ale Madonelor se aşează, păzitoare ale ostirilor, lingă făşiile 
rupte ale steagurilor, se presintă Franciei spre menţinerea şi întä- 
rirea moralei publice serbători de fiecare săptămînă, lupte din tre- 
cutul regal si, după adorarea Ioanei de Arc, avem ziua lui Clovis, 
vechiul botezător barbar, si a întrării în Paris a bunului prinţ zim- 
bitor Henric al IV-lea, 

Cine se uită de aproape vede si aici ceva asämänätor. Prea 
am crezut si noi că de la 1848 încep toate, cel mult cu prefața 
mişcării de la 1821. Acuma prin lupte mari am trecut şi lupte lungi 
şi tot aşa de mari ne aşteaptă, Gindul ni se duce atunci la marii 
luptători. În suferința noastră grozavă alergăm la cei cari grozav 
au suferit, Fiecare cuvint despre dînşii e pentru noi ca vestea despre 
sosirea unei nouă puteri războinice. Si astfel cei pe cari de atita 
timp îi depărtasem prin uitare vin lingă noi aşa de aproape încît 
pare că întrăm în umbra lor. Stefan-cel-Mare e de sigur mai actual 
decit ultimele alegeri. Si acestea sint schimbări morale care rämîn, 

22 Novembre, 1916. d 

Incoronarea de la Pesta, 


La Pesta se încoronează, în momentul cînd milioane de oa- 
meni sufăr, în formele cele mai grozave, relele unui războiu pe 
care l-au deslănţuit, în trufia şi lăcomia for, înnaintașul său şi toată 
canalia diplomatică şi politică de care s'a lăsat condus, — tînărul 


rege Carol al IV-lea. Www dacoromanica.ro 


222 Războiul nostru in note zilnice 


Nu pentru acela care înlocuieşte pe însuși începătorul mă- 
celului grozav şi ai distrugerii culturii europene, acumulată "n curs 
de veacuri, dar pentru oricine se luptă, chiar pentru acela care 
simte că înfăţişează și apără cel mai autentic și mai depiin drepte, 
de sigur, o datorie să se ferească de a jigni sentimentul geacral 
al lumii prin solemnitäfi şi ceremonii care nu-și au locul asiăzi, 
cînd purpura amintește singele jertfclor și hermina zăpezile în cnre, 
pe munții pustii, ele se îngroapă. Noul moştenitor aj lui Siefan cel 
Sfint, al bunului creştin iubitor de oameni, nu vrea să ştie însă de 
aceasta. 

S'a spus: e o măsură de precauliune. Fafa de aj lui chiar, 
zestrea ungurească, aplecată totdeauna spre răscoale, dar si fafa de 
acei cari au de gînd să reducă această Ungarie fa margenile siric- 
tului ei drept naţional. Se poate, deși nu e cel mai frumos debut 
pentru o domnie să faci în grabă anumite forme pentru ca să nu-ți 
scape fondul el însuși. Dar mai este ceva. 

Asemenea solemnitäfi le cere astäzi, tocmai astăzi, cind a 
scăpat. de frica dușmanului, cînă şi-a recăpătat hotarele, cind inna- 
intează pe pămîntul neamului pe care la urit mai mult, acea nație 
maghiară care-i va aclama si pentru cit singe valah se va părea 
că vede în hlamida solemnă a încoronării, si mai ales p:ntru 
aceasta. Niciodată cuvintele, cuiese în vechi texte medievale, prin 
care se făgăduiește păstrarea provinciilor cucerite si adäugirca fe- 
rilor care au stat oarecind în legătură politică de inferioritate cu 
Ungaria Arpadienilor nu puteau să aibă un mai adinc și mai bu: 
curos răsunet în inimile «patriotice» decît acum, cînd în Jitu, în 
Oit, în Arges, în Dimbovifa husarul igi adapă calul cu apele rosite 
de mucenicia noastră si cînd asupra clădirilor în care sa cuprins min- 
dria noastră legitimă flutură lîngă steagul zgriptorului german acela 
cu strimbä cruce ai Ungariei din nou cuceritoare. 

Si, cum acestei natii orice delicatef& de suflet îi e străină, 
ea turbă de bucurie, şi urlä., 

Noi privim cu linişte spectacolui de la Pesta. Trecätor a fost 
tot ce s'a facut contra dreptăţii noastre, Ca strabunul învins si el 
fără desonoare, noi știm Cine ne bate astăzi pentru păcatele noas- 
tre şi prin ce virtuţi, uitate de mult, îl putem împăca pe Dinsul. 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 223 


lar triumfätorilor avem să li dăm un singur răspuns la strigătele 
de bucurie în care se ascunde ura contra noastră: Dreptul nostru 
îl vom avea, şi alfa pedeapsă nu vă mai trebue! 
23 Decembire, 1916. 
Revelatii nouă asupra 


originii războiului. 


Edouard de Keyser arată, în Revue Hebdomadaire din 18 
Novembre, că, in călătoriile sale prin Asia (Mică, a observat pregă- 
tirea de Turci a războiului <cu două săptămîni cel putin înnainte 
de tragedia de la Seraievo». I sa spus pe la 2 unie, lămurit, 
de mutesariful din Naplusa că i-a sosit în plic închis ordinul 
de mobilisare. Liman von Sanders comanda la Smirna si Enver 
visita linia Bagdadului. Voiu adăugi eu însumi că visita făcută de 
profesorii universitari si studenţii turci la lași şi Bucuresti, cu 
două luni înnainie, în Maiu 7974 era, cum se vedea bine din dis- 
cursuri şi conversații, o încercare de a ne apropia de Bulgari şi 
că unul din profesori, cel mai influent, Seid-Halim, a trecut imediat 
spre Viena si Berlin. La Gară chiar, unul din ei spunea că <Im- 
periul Otoman nu e mort şi că în curînd se vor avea veşti despre 
dinsul” (on en entendra parler). Mi s'a cerut, cam tot pe atunci, 
un interview pentru foaia francesa din Constantinopol a „Junilor 
Turci“ şi toate întrebările ce mi se puneau cuprindeau vădit inten- 
tia de a-mi stoarce declaraţia că pacea din Bucureșii trebuia revi- 
suită. Liam declarat, din potrivä, că, de şi nedreaptă, ea trebuie 
menținută pentru că orice încercare de a se atinge de dinsa ar 
provoca readucerea în disculie a chestiei Orientului şi că noi n avem 
niciun interes la aceasta. Nu ştiu dacă interviewul s'a publicat; el 
nu mi s'a trimes. Pentru cine mă întreba era un singur interes: 


acela de a căpăta o declaraţie de care să se poată folosi în favo- 
rul Bulgarilor. 


Încă un amănunt. Cînd am condus la Ateneu pe oaspeții în 
jurul cărora oamenii de bună voinţă, dar rău informaţi, organiza- 
seră adevărate manifestații de prietenie, din pragul sălii Grigorescu 
Turcii au zărit splendida pinzä a pictorului, întăţişind Turcul mort 
la picioarele soldatului de linie romin cu baioneta întinsă spre un 
nou atac. Toată grupa s'a dat în lături cu îndignare şi revoltă şi 


www.dacoromanica.ro 


224 Razboiul nostru in note Zilnice 


a părăsit odaia, iar, cînd în aula Universităţii, au răspuns la cu- 
vintele noastre de prietenie, conducătorul lor Gelaledin, profesor 
de drept constituțional, a amintit că noi am fost „memlecheturile“ 
grinarele lor si a pretins că fără Turci ne-ar fi anexat Ruşii ori 
Austriecii, 

Am încă fotografia în care mă aflu printre dinsii. Notele pe 
care le-am luat atunci şi le păstrez arată neîncrederea ce-mi ins- 
pira toată înfăţişarea acestei visite. Scenele de dragoste de Ja gară 
nu puteau să ne înșele: studenții ni särutau minile si le duceau 
la frunte, atunci cînd atacul contra noastră era pregătit. 

Si în aceleaşi zile venia la Bucuresti, ca spion, Mangra. 

23 Decembre, 1916. 


Pentru ce se lupta 
Germania. 


Pana la copiii de şepisprezece ani Germania a chemat supt 
sfeaguri toafä populaţia ei masculină; nu se mai alege care e bun 
şi care e rău: merg cu toţii. Principiul, care a fost pus la inceput— 
şi care a salvat industria germanä—de a cruța pe lucrăiorii indus- 
triilor mai grele şi delicate păstrindu-i la usinele lor, a trebuit să 
fie părăsit; în locul lor s'au adus cu sila la muncă forțată, Bel- 
gienii «fără ocupație” si se va vedea räpede ce sint in stare a 
face, chiar supt cea mai straşnică supraveghere, în «lucrul de clacă> 
ce li se impune, aceşti maestri ai «sabotagiului>. Armatele sint con- 
duse în cea mai mare parte de ofiţeri reservisti, a căror pregătire 
poate părea dubioasă. Si, cînd porfia de cartofi scade necontenit, 
cînd ministrul aprovisionării naţionale, von Batocki a ajuns un ade- 
vărat marlir al functiunii sale, pe care de dimineaţă pănă seara îl 
hirtuiesc deputafiile cerindu-i imposibilul, serviciului civil gencral 
pune pe toată această lume la dispoziţia dictaturii militare. 

Pentru ce toate acestea ? Pentru ce sfortarea desperată care 
nu jertfeste numai pe cei de azi, dar prin miseria şi stoarcerea ge- 
nerală pune în primejdie vigoarea generațiilor viiloare, însăși acea 
energie germană căreia civilisafia-i datoreşte pe atiția din cei mai 
străluciți represintanfi ai ei? 

Scopul răsboiului a fost la început cucerirea. Programul se 


www.dacoromanica.ro 


N. JORGA 353 


mai poate găsi în ediție prescurtată la cite un politician de spefa 
lui Bassermann, care taie ferile ca pe vremea tratatelor din Viena 
şi împarte popoarele după placul şi interesul, nu al dinastiei, ci al 
negustorului. Mine francese din Lorena, mine belgiene; Anversul ca 
nou mare port german în Apus, reconstituirea Poioniei ca Stat 
vasal, de exploatalie, desfacerea de Rusia şi a Finlandei, pentru 
Suedia, a Provinciilor Baltice pentru Germania însăşi, a Sud-Ves- 
tului Întreg pentru marele Stat rutean a cărui capitală, după cerin- 
tele unei ştiinţe austriece ad-hoc, ar fi fost Chievul şi care prin 
Odesa, prin porturile Crimeii, ar fi dispus de Marea Neagră în- 
treagă. Austria ar fi creat ea un Stat iugoslav de clientelă, Pentru 
credința ei Italia avea făgăduinţa coloniilor francese din Nordul 
Africei, măcar a Tunisuiui. Egiptul ar fi căzut în gușa fui Enver, 
plus Caucasul rusesc, și, dacă ar fi isbutit să înlăture pe, Ruteni, 
ar mai fi avut şi Crimeia: o comunitate mohammedană pentru fo- 
losul întreprinderii comerciale germane! Iar lumea ar fi aşezat pe 
Wilhelm al il-iea între acei oameni de geniu cari, din cîteva lovi- 
turi, au schimbat fafa lumii şi pentru secole întregi, 

S'a văzut însă că aceasta nu se poate. „Ideile“ lui Bassermann 
sint folositoare doar pentru aliați ca să arăte pănă unde poate 
merge, si în neizbinda, orgoliul germanic şi pentru a face chiar pe 
neutri a-şi lua măsurile pentru a preveni îndeplinirea acestor planuri. 

De la Mama încoace sa văzut limpede că, mulfämitä uriagei 
puteri a patriotismului francés, vrednic de cele mai frumoase îim- 
puri ale anticifafii, si spontaneii creatiuni a unei mari armaie en- 
glese, la care imperialistii din Berlin se aşteptau si mai putin decît 
‘la însăşi declaraţia de războiu a Angliei, în Apus nu se poate räzbi, 
Vserul, Verdunul au dovedit aceasta fără îndoială. Luptele de la 
Somme, reluarea terenului ia Verdun au mai dovedit apoi ceva: că 
acest Apus Cu o mai bună pregăiire, datorită unor mai'vechi tradiții, 
unui mai mare număr de lucrători si unei inteligenfe mai vioaie, 
poate să scoată ostiri şi mijloace superioare, capabile de a räs- 
pinge pe dușman de pe înseşi teritoriile ocupate. Germanii obiec- 
tează că biruitorii se găsesc în mijlocul unor bălți putrede de carne 
omenească şi că ei vor mai întîmpina douăsprezece linii de retra- 
gere; acestea nu slăbesc faptul părăsirii de teritoriu prin inferiori- 


www.dacoromanica.ro 


354 Războiul nostru în note zilnice 


tatea de mijloace, pe care nici marea pregătire din aceasta iarnă 
n'o va putea înlătura. 

Și atunci rămîne o singură cale: ofensiva în Răsărit. Dar 
aceasta s'a arätat imposibilă dincolo de linia întărită de Ruși si, 
iarăși, succesele lui Brusilov, oricît de scump plătite, au impus încă 
un adevăr din acelea care nu se pot răsturna: că Rusia mai poate 
da o biruitoare ofensivă. 

S’a pus în scenă atunci, pe socoteala noastră, cei mai slabi, 
marea dramă a lui Hindenburg. Impresionantă, de sigur, pentru 
toți, nespus de dureroasă pentru noi. Dar resultatul nu aduce nici 
pine pentru Berlin, nici primejdie imediată pentru depărtatul Petro- 
grad. fnima Rusiei n'a găsit-o pentru a o răni, nici geniul cuce- 
ritorului din 1812, cu atit mai pulin desperarea indräznefului ge- 
neral din 1916. Si pentru a se atinge ţinta dorită în Ost aceasta 
ar trebui, 

Şi totuşi, pe cînd, alături de această dramă, se face zgomot 
mare în jurul comediei unei păci cu condiţii misterioase—cumpără 
şi d-ta; preţul îl vom fixa pe urmă! — războiul e urmărit cu cele 
mai vajnice sfortari pe care le-a facut vre-odată un neam, cu acea 
hotărire de a merge pănă la sinucidere care nu poale să nu dea 
simulacrul măcar al victoriei. 

Care e scopul, fiindcă, de sigur, anexările nu vor veni, căci 
Aliaţii nu vor fi zdrobiţi? 

Se spune: Germania se luptă pentru a nu fi amputatä. Dar 
poate îi vorba numai de Alsacia si Lorena. Se luptă pentru ca să 
salveze Austro-Ungaria neatinsă pentru ca să asigure Bulgariei Do- 
brogea şi poate ceva mai mult, pentru ca să dea Turciei despăgu- 
bi-i! Creadă cine vrea că Wilhelm al Il-lea e aşa de «tandru> 
pentru Aliaţii săi de azi! 

De fapt, e altceva. Lupfa se dă pentru ca un regim întreg 
să nu iasă compromis, pentru ca o autoritate să nu rămiie umi- 
lită, pentru ca o întreagă ordine de lucruri să nu se zguduie. 

De pe terenul politic internațional, lupta s'a strămutat astfel 
pe terenul național social. Şi dusmanul contra căruia luptă cava- 
lerii evului mediu cu Lohengrin în frunte nu e nici Francesul, nici 
Englesul, nici Rusul, nici ceilalți, ci un între popor care se crede 
gata de cele mai legitime revendicatii,,poporul german el însuși. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 355 


Dar aceasta va face numai ca victoria contra unor principii 
vechi şi unei clase condamnate să fie şi mai mult binecuvîntată 
de toate veacurile ce vor veni! 

24 Decembre, 1916, 


Datoria cea d’intäiu: 
Initiativa. 


E mai mult de lucru azi decît oricind. Dacă ar fi numai acel 
front de onoare, azi, de răsbunare şi de refacere mini, care chiamă 
pe orice om în stare să resiste asprimilor naturii finind în mînă 
o puşcă pentru duşmanul care ni-a călcat pămîntul! Şi aceia însă 
cari nu pot face acest lucru, cel mai mare şi cel mai nobil, au o 
chemare în zilele pribegiei şi pregătirii, care nu trebuie să fie şi 
ale descurajării si fugii prin lumea largă: ajutorul, prin tot ce știu 
si prin fof ce pot, al fraților lor. 

Pentru aceasta cu toţii nu sîntem prea mulţi, si nimeni dintre 
noi nu e prea slab. Şi cel din urmă cuvînt, cea din urmă ‘miscare 
a fiecăruia poate să fie o contribuţie la îndeplinirea acestei datorii. 
Căci ce făceau odinioară mucenicii, în clipa chiar a morții, decît 
să rostească un ultim cuvînt care devenia apoi pentru cei rămași 
izvor de nouă silinji pentru ca să aducă domnia lui Dumnezeu pe 
pămînt? 

A trăi pentru tine si fie măcar pentru familia ta, şi nu 
pentru toți ceilalți, e astăzi una din acele crime morale cari dis- 
califică pe un om pentru fofdeauna. Acela care s'a isolat astfel 
pe sine dintre alții, prin egoism, merită ca, o viaţă întreagă, să 
fie isolat de fofi ceilalți, prin despref. Căci el a fost un desertor 
miserabil al datoriei sale sociale si naționale, care şi-a lăsat to- 
varasii neajutafi în luptă, răniții neîngrijiți si morții neingropafi 

Atitia vor striga însă: dar ce putem noi face? Cine nia dat 
ordinul, instrucfiile şi mijlocul de executare? Ce face’ administraţia, 
ce face guvernul, ce fac toţi aceia cari ei trebuie să găsească si 
să îndrumeze energiile ? 

Cunosc şi eu acest strigăt, şi i-am răspuns aiurea. Fiecare 
organism politic e o maşină alcătuită pentru un anume scop. Dacă 
răsare alt scop, trebuie să încerci a o adapta pentru dînsul. Dar 


www.dacoromanica.ro 


356 Războiul nostru in note zilnice 


dacă totuşi nu merge, dacă resorturile nu pot funcfiona altfel, dacă 
în mişcările ce incearcă, piese se desfac şi se pierd, ei bine, tre 
buie să faci ce se făcea înnainte de inventarea maşinei, care e 
Statul cu toate ale lui. Să lucrezi singur, să-ți regasesti inițiativa 
pe care o Sacrificasesi aceluia care azi nu mai poate răspunde la 
nevoile zilei. 

Cînd Isus a inceput dumnezeiasca lui predică, el n'avea un 
îndemn de la Pilat din Pont, si Ana ori Caiafa nu aleseseră pe 
cei doisprezece apostoli. Şi totuși unul şi alţii erau buni pentru 
lucrul for asa cum li-] cerea forma şi tradiția Statului roman si a 
Socieläfii religioase ebraice. Şi creştinii din catacombe nu ceruseră 
pretorului Romei o sală de întruniri, precum la agapele care uniau 
pe săraci si pe bogaţi, pe lipsiţii de ieri cu cei cari ieri încă se 
ghiftutau, nu se trimeteau provisii din grinarele publice. Ci fiecare 
asculta de poruncile, care pot răsuna totdeauna, ale inimii tuturora, 

Spun lucrurile acestea nu de altceva, dar un ziar anunţă că 
ieri au murit de foame pe străzile Iaşului, pline de blănuri scumpe, 
doi pribegi cari aveau de sigur mămăligă în satul lor, dar n’au 
vrui, ca atifia domni mari, să stea supt ordinele străinului şi ve- 
niseră aici poate ca să moară pentru patrie, de si nu întrun colţ 
de stradă ca nişie cini fläminzi. 

25 Decembre, 1916. 
Spre altă armată. 


Între alte urmări ale războiului de față, care pune pentru 
întăia oară în mişcare toate resoriurile, în mare parte necunoscute 
sau rău cunoscute, ale uriaşelor societăți moderne, va fi si aceia 
de a preface săzboiul însuşi, în elementele care conlucrează Ja din- 
sul. Propaganda teoretică, oricît de elocventă şi de harnicä, nu 
putea face ceia ce face priveliștea însăşi a lucrurilor. 

De pe urma Prusiei de la 1806 sa răspîndit în toată lumea 
crezul, îndreptăţit ca morală socială şi naţională, că o armată nu 
e o ceată de specialişti cu leafă, care nu face alta decit să aştepte 
războiul si să-l poarte, care se gîndeşte numai la războiu si se 
foloseşte numai de pe urma lui, O armată este o nafie în arme. 
Si pacifiştii incuviinjau şi ei noua feorie, fiindcă, ziceau ei, răz- 
boaiele vor fi mai rare, mai scurte si mai puţin cumplite, de vreme 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 357 


ce atita lume va fi amestecată, cu toate interesele ei, în marile 
framintari ale luptelor. 

Se întîmplă însă supt ochii noştri altfel, Mîniile popoarelor 
unele împotriva altelor aduc elemente de sentiment care erau 
necunoscute specialiştilor militari pe viaţă, gata totdeauna să se 
crufe, ca niște colegi cari slujesc supt alte steaguri, astăzi, dar fac 
tot o meserie, Complicatia războaielor de milioane, din care e așa 
de greu să se descurce cineva, le face mult mai lungi decît cele- 
lalte, Si învierşunarea omului smuls de la toate rosturile lui fami- 
liare si sociale e mult mai strașnică decit a cavalerului burlac al 
luptelor. 

Şi războaiele se fac mai rău cu acești «cetăleni» rezervisti, 
cari se dau greu la brazdă şi au nevoie de timp pentru a se simţi 
ostaşi. Oricum, pregătirea lor continuă nu poate fi înlocuită prin 
ordinul de chemare, Şi o mare mulțime de soldaţi greoi si nedi- 
baci nu face cit o mînă de oameni sprinteni gi isteţi. Oricum prac- 
tica, experienţa li lipseşte, spre desperarea, -adese ori, a ofiţerilor, 
Cine ar putea spune astăzi că atîtea mii de specialişti căzuţi pe 
front în Franţa n'ar fi folosit mai mult la cuptorul şi la mașina 
lor peniru însăşi apărarea naţională ? 

Soldaţii de carieră ai lui Napoleon al Ill-lea n’au fost biruiti 
de soldajii de datorie ai Germaniei pentru însuși caracterul care-i 
deosebia, ci pentru înlesnirile pe care unii le aveau şi care lipsiau 
celorlalți. Este evident însă că în armatele de azi a lipsit prea 
adesea despreful de moarte, indeminarea, nervul soldatului care a 
văzut si alte lupte şi în jurul căruia mai mult decit in jurul fina- 
rului ofițer se poate strînge şi reface energia tuturora, 

A păstra principiul că oricine aparține Patriei, întăiu şi apoi 
familiei şi lui însuşi şi a întrebuința totuşi pe fiecare numai unde 
poate folosi mai mult, aceasta va fi sarcina cea mare, dar si gin- 
gasa, a viitorului. 


25 Decembre, 1916, 
Serbätori. 


În bătaia tunului şi în fata turbatului puhoiu nesätios al na- 
välirii întimpinăm, crestineste smerifi, dar nu şi nafionaliceste de- 
Amoralisafi, aceste zile ale Crăciunului, 


www.dacoromanica.ro 


358 Războiul nostru în note zilnice 


Le ziceam serbători odată şi le petreceam. A venit soarta, in 
toată asprimea ei, pedepsitoare şi îndreptătoare, si ne aduce innapoi 
la vremile prigenirilor, cînd ostasii lui Deciu şi ai lui Dioclețian 
căutau pretutindeni pe oamenii Dreptăţii si ai Credinței pentru a-i 
jerti şi a face ca prin sacrificiul lor stăpînirea forței. de -Siat să 
dăinuiască mai departe peste grumazul robit al omenirii, Ca şi acei 
d intăiu creştini," ascunși în catacombe, refugiați în Tebaidele pusti: 
ului, într'un colţ de ţară ni ridicăm închinăciunile, in care, pornind 
de la durerile trecutului, de la amărăciunea presentului, cutezăm in 
numele Domnului să ne gindim la alt viitor. 

Ca şi aceia cari dădeau aşa de bucuros pe mucenici din mij- 
locul lor, noi nu mai vedem în acest hram al legii de iubire şi de 
milă decît cel mai frumos simbol: acela că duhul lui Dumnezeu 
născut în iesle între păstori se vestește regilor lumii prin steaua 
călătoare a idealului şi că în zădar ucid o lume întreagă de copii 
ostaşii lui Irod pentru a găsi pe pruncul în binecuvîntarea zimbi- 
toare a cäruia stă puterea care va zdrobi toate legiunile Romei. 

Altă dată ne bucuram noi pentru că alţii crezuseră şi suferi: 
seră, Astăzi, cei mai mulți departe de cei mai aproape ai nostri 
ori plingind după diînşii, iar unii şi despărțiți de vatra agonisitei 
lor in care baciuieste grosolana insultă a ostasilor lui Irod, patati 
de sîngele pruncilor şi al femeilor care i-au apărat pe dinsii si în- 
săşi cinstea lor, noi credem din toată puterea sufletului nostru si 
suferim pentru ca după noi, pomenind zilele ce am trăit, urmașii 
noşiri să se bucure. 

26 Decembrie, 1916. 


Călăreţii. 


Pe strada plină de lumea ce venise spre a se bucura de 
soarele acestei primăveri iernatece, insultătoare pentru durerile 
noastre, din mijlocul amestecului de zdrente teränesti şi de frumoase 
blănuri purtate prin noroiu de acele ființe incorigibile pe care, ca 
şi pe virtuosul lui Horaţiu, nu le-ar înspăiminta nici ruinele lumii 
întregi, răsări o ceată de călăreţi. 

Erau puţini la număr şi foarte obosiţi, dar infipfi cu un fel 
de îndărătnicie pe cälutii lor rupfi de drumuri grele şi iuți, cari 
păreau şi ei că lovesc cu ciudă în asfaltul îngheţat al căilor neum- 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 359 


blate de duşman. Uniforma ajunsese foarte simplă, gi sumane de © 
ţară coperiau rămășițele postavului albasiru şters de soare si ploi. 
Căciuli mari brumării sfidau parcă lumea întreagă. Nu mai era vre-o 
osebire între ofiferi si soldaţi: pustile vădit întrebuințate se țineau 
strîns, ca într'o imbrafisare desperată, de spinările dirze ale unora 
ca şi ale altora. Nu salutau galoanele late cari împodobiau des valul 
mulțimii, şi în ochii tuturora era ceva pe care na l-am mai văzut 
pănă atunci: un fel dé minie încremenită în avintul ei ce caută 
necontenit un duşman pe care nu l-a putut învinge. 

Treceau făcuţi şi aproape nebägali în samă, rămăşiţe ale unui 
escadron frint în suprema încordare pentru apărarea unui colt de 
țară pierdut, Nu-i ținea în samă nimeni: ce simfire mai poate fi 
pentru o asemenea priveliște cînd se văd răniţi duşi în spate şi in 
colțuri de strade pribegi mor visind bucata de pine pe care minèria 
lor i-a împedecat să o ceară! Şi apoi era soare cală si cer limpede, 
şi suferința cea grea n'a vestejit încă toată frumusefa acestei teri 
odată aşa de fericită. 

Dacă ar fi fost însă in această mulţime un strigăt către patrie 
fa vederea acestor aspri martiri, dacă din piepturi sar fi smuls 
florile pentru a cădea asupra lor, maiestatea acestui spectacol de 
mindru nenoroc ar fi fost imputinata. 

Aşa însă ei veniau de si mai departe decît locul unde sau 
luptat pentru ultima oară. Nu erau nişte necunoscuţi, căci i-am văzut 
de atitea ori, aproape în acelaş port pe aceiași cälufi märunfei, cu 
acelasi fulger în ochi, care n'a putut trăsni şi ucide. Veniau din 
oastea bătută a lui Mircea batrinul, de la Nicopolul cruciaților, din 
pădurile Răsboienilor, unde nici măiestria războinică a lui Ştefan 
nu-l putuse face a răsbi un duşman nesfirsit la număr; intovara- 
şiseră pe Rareş-Vodă în fuga lui dinnaintea bătăii lui Dumnezeu 
„pentru păcatele lui“ şi într'un colț de Ardeal, la răsăritul soarelui 
väzuserä pe Mihai jertfit şi nul putuseră apăra. 

lar acum ei mergeau spre viitor, spre cel de mine sau spre 
cel de peste mulți ani. Mergeau spre ispăşire si spre răzbunare, 
pentru tot ceia ce am suferit de cînd sintem. 


26 Decembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


360 Războiul nostru în note zilnice 


oo —— — 


Unitatea naţională în 
nenorocire. 


Decenii întregi am vorbit de unitatea națională, dé nevoia fi- 
reasca a vieţii fratelui cu fratele, de întregirea lucrării aceleia mart 
şi grele cînd un Cuza-Voodă, un Kogălniceanu, oameni harnici, în- 
telepti şi prin urmare şi fericiți ai Unirii de la 1859 au făcut din 
Moldova şi Tara-Romäneascä un singur trup. Dacă la „10 Maiu“ 
era alt obiceiu, n'a trecut un „24 Ianuar“ un „3 Maiu“, fără să 
se vorbească de viitoarea obşte romănească liberă, arătind-o aşa de 
aproape, încît mulți credeau că e un lucru ca pentru anul viitor, 
ba încă şi aşa de uşor încît fiecare din ascultătorii „entusiaști“ 
putea crede că sa plătit cu aplausele pe care le-a dat, fäcinà atita 
Sacrificiu cu aceasta, <entusiastului» ‘orator. 

Semn de bucurie, de liniştită aşteptare, de serbare solemnă 
ajunsese a fi „idealul naţional“. După ce cutreerase toate salele de 
întrunire, preferind „Dacia“ din Bucureşti si pentru numele ei de 
bun augur, el începuse a călca şi pragul circiumelor. Se făceau şi 
alegeri şi manifestații pe căprării în numele idealului naţional, şi 
guri de betivi îl alipiau în strigătele Jor de numele aceluia care li 
dădea pinea.... 

Cine să creadă că sfinta cetate se găsește la capătul unui 
drum lung şi greu, unde la fiecare pas se întilnesc oasele spălate 
de ploi şi uscate de soare ale celor cari pe altă cale decit a fes- 
tivitäfilor, cu sau fără banchete, ajunseseră pănă acolo şi se îngro- 
paserä mulfämiti că în zare se desluseste (inta măreaţă urmărită de 
dinșii! Si cine să-şi închipuie mai ales că pentru a se lărgi Patria 
în hotare trebuie lărgită întăiu, în putinţa ei de iubire, de luptă şi: 
sacrificiu, inima fiecăruia, toate cele din afară nefiind decit o res- 
fringere a celor care îndelung s'au pregătit înlăuntru, fapte sufle- 
teşii prefăcute, la capătul pregătirii, şi în adevăruri ale materiei! 

Ieri am pornit spre Ardeal, S'au dus acolo şi suflete mari, 
Care murind, sau mirat totuşi că atitea primejdii aşteptau speran- 
fele frumoase care-i ardeau. Acuma sîntem în apărarea desperată 
a bucății de pămint ce mai ţinem şi încă şi aici ajutorul Aliaților 
nostri are în sama lui o mare parte din opera defensivă, Si totuşi 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 361 
„am putea fi mai aproape decît oricind de Ardealul visat. Azi pri- 
begia strînge în citeva oraşe moldoveneşti Romini din toate părţile. 

Să ne reculegem, în adevăr, nu numai în cuvinte. Să fräim 
înlăuntru unitatea noastră națională. S'o trăim cu puterea cu care 
creştinii de la început, închişi în temnițe, făceau din sufletul lor 
biserica nevăzută şi neatacabilă a lui Dumnezeu celui viu. Toate 
“catedralele uriaşe ale sutelor de ani erau în hotărirea nezguduită 
pe care cu citeva zile înnainte de chinurile morţii o luaseră mar: 
tirii, 

Decă, mai înnainte, a osebi pe Rominul dintr’un foc si pe 
Rominul din alt loc pentru altceva decit! pentru ca fiecine să iu- 
beascä pe altul mai mult decit pe sine era o gresala, azi e o crimă. 
Cei ce văd Moldoveni, (Munteni, Ardeleni în asemenea momente 
sint nevrednici de a-şi avea un loc în mica Patrie de care pretind 
a fi legaţi pentru a nega Patria cea mare. Un singur dar ni poate 
face nenorocirea: unitatea națională din lăuntru. De ce să-l refusăm 
Şi pe acesta? 

26 Decembrie, 1916. 
Ofițerii francesi din Romănia. 


Amestecate cu uniformele noastre, la București ori, azi, la 
Vaslui, la Birlaă, la lași, pe frontul însuşi al luptelor se văd ace- 
lea, care nu sînt străine, pentru că nu le-am pierduti niciodată din 
vedere, în triumiurile, încercările şi revanşa lor, pentru că de ele 
am legat totăeauna o veche recunoștință şi, în ceasuri de recule- 
gere, şi cele mai mari speranţe, ale ostașilor Franciei. Oriunde le 
vedem, ele tin cald inimilor noastre, prin ce înseamnă ca nobilă 
hotärire de a jertfi tot ce dă viața pentru scopuri care-i sînt su- 
perioare şi o senină şi voioasă demnitate în a sprijini şi a învinge 
orice greutăți. 

Acest avint către muncă şi suferință, această sublimă sete 
de a căuta oriunde un om s'a chinuit pentru dreptate oferindu-i o 
frățească mingiiere și intinzindu-i sprijinul unui sfat bun i-a adus 
şi aici, unde s'a făcut o jertfä pe care, cu toate lacrimile noastre, 
n’o deplingem, pe acești oaspeţi. Cutare din ei a stat între gloanţe 
şi obuse în fruntea bätrinilor noştri milițieni, ca vechii cavaleri 
Ae la Nicopole, contra altor pagini în fruntea teranilor înnarmaţi 


www.dacoromanica.ro 


362 . Războiul nostru in note zilnice 


ai lui Mircea-cel-Batrin, alţii cercetează împreună cu noi pe ce căi 
de durere nouă se poate găsi taina biruinfei, —si între aceştia este 
unul care a smuls-o aceluiaşi dușman pe cîmpul ceior mai mari 
silinfe ale lui; întregi servicii tehnice sînt îndepiinite de inteligenţa 
lor ciară şi plină de strălucitoare inițiativă pentru ca o mai bună 
ordine să se introducă într'o armată care numai astiel poate să-şi 
atingă ţinta, Pe cei mai multi însă îi vedem, zi de zi, ascunşi cu: 
nostintei meritelor jor şi oricăror laude, apiecîndu-se asupra patu- 
lui de suferinfä al ostaşilor noștri. 

Ei cunosc astfel cea mai bună parte din poporul nostru si, 
pentru a îi mai limpede, singura Romănie de care trebuie să se 
vorbească. 

Se vor întoarce acasă. Vor găsi acolo poate si neräbdäri, 
chiar unele mînii, venite din setea ca lucrurile să fi mers dupa 
acea dorință pe care realitatea n'o poate ajunge din urmă totdea- 
una. Ei vor ști ce să răspundă zvonurilor unei critice zădarnice 
pentru că vor fi văzut în aceia cari sau facut din nou sănătoși 
prin silinţile lor ce a fost însuşi acest suflet romănesc, asa de 
gata pentru orice sacrificiu, aşa de modest față de ce a putut în- 
deplini, aşa de räbdätor în suferința sa care nu așteaptă altă răs- 
plată decit Dreptatea. Va ajunge astfel pănă în Franţa, la judecata 
căreia ținem aşa de mult, cunoştinţa unor victorii morale care nu 
se pot însemna în scurtele buletine dureroase ale retragerilor. Si 
vom avea să li mulfamim şi pentru aceasta oaspeţilor nostri. 

29 Decembre, 1916, 
Devotamentul celor mici. 


Am întilnit pe un vechiu prieten al mieu. E Neamf, — un 
Neamţ care ştie multă carte, care a refusat să meargă în America, 
unde are rude bine situate, care acum în urmă a plecat din teri- 
toriile ocupate fiindcă nu vrea să fräiascä supt Nemfi, cărora nu- 
mele lui li l-ar fi recomandat si care, ajuns aici, a cerut să i se 
dea un lucru greu pe care să-l facă. Şi, cum e slab, acuma e un 
Neamţ boinav, care tuşește. 

Si Neamful mi-a spus ce urmează: 

— Plecasem din Tîrgovişte în ultimul moment. Erau două- 
zeci şi trei de vagoane, pline de bani— cîteva milioane—, de mu- 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 363 


niti, de profesori de la școlile militare de acolo. În gara Titu 
băteau tunurile Ousmane de la Mätäsaru. Seful, eroic, fugise, si de 
ce ar fi rămas mecanicii? Eram o pradă de războiu sigură. 
Atunci m'am dus după mașina care trebuia. O auziam $uie- 
rind departe. În Contesti era cineva care nu fugise. Plouau ghiu- 
lele năprasnic, dar aceasta n’a impiedecat pe omul nostru să lege 
singur maşina si să puie trenul în mişcare, Am scăpat si tot ce 
era cu noi a scäpal. Ce s'a făcut cu mintuitorul nostru nu știu. ÎI 
chema Sindrilaru. 
Am căutat acest nume modest între ale celor cari s'au bu- 
curai de Romănia de ieri ca s'o uite azi, si nu l-am găsit, 
29 Decembre, 1916. 
Tipuri de azi. 


Cit sint de urite, nenorocirile isi au si ele hazurile lor. Pe 
cînd la oamenii serioşi, cari muncesc şi se gîndesc, cari jertfesc si 
înfruntă, ele creiază măreţe figuri de luptători fără frică, pănă la 
capăt, personificări nobile ale celor mai frumoase și mai rare 
calități omenești, topind statui uriașe în focul luptelor pierdute si 
ale ferilor arse, pe omul care, sufleteste, e o făptură de rind, ele 
nu-i scad—cäci nu se poate—, ci-l reduc, peste sfărimăturile for- 
melor cu care ia invesmintat norocul, la ceia ce sînt în adevăr, 
Si atunci se vede acest lucru interesant si plin de o mare şi dum- 
nezeiască morală: din bordeiul suferințelor strămoșești răsar colosi 
pe creştetul cărora pare că se sprijin de sus toate sperantele Pa- 
triei, iar din mindre case pline de toate bogăţiile celei mai rafinate 
Civilisaţii aleargă înspăimîntate, cu o comică zguduire a întregii lor 
fiinfi, märuntele, livide mutre rebegite, care gesticulează şi ţipă, tre- 
zin la orice spectator un ris care-l face să uite că acest zbucium 
caraghios se încadrează intr'un cer inrosit de flacările incendiilor 
si că în fuga lui mititelul acela zguduit de toată miselia sufletului 
său josnic atinge cu piciorul desculf cadavrele îngheţate ale marti- 
rilor cari pănă la sfîrşit au stat. 

Nenorocirea noastră nu putea fi lipsită de asemenea tipuri. 

lată domnul ori doamna care pleacă în Rusia». Chiar si 
acuma Romănia moşiilor şi a ifosurilor sale a devenit, cum făgă- 
duia şi Falkenhayn pentru asemenea fantose, un <loc puţin con- 


www.dacoromanica.ro 


364 Războiul nostru înnote zilnice 


fortabil>. Blänurile si catifelele se pot murdări prin contactul cu 
miseria pribeagă care se îngrămădeşte. Ca să joci cărţile de la: 
miezul nopții înnainte, nu mai este lumină electrică, Furnisorii, îm- 
bulziti de comande, nu mai servesc la timp. Ca să aio consumatie 
delicată, trebuie să aştepţi norocul unui curier diplomatic. Şi co- 
municatul nu sună tocmai ca © invitaţie la bal. Atunci,—iţi aduci 
aminte că un văr al patrulea a scris un articol contra Germanilor 
si, cum esti sigur că vei da cu ochii de ei, hai la paşapoarte, la 
depositele Băncii Naţionale, unde poţi zice că ai lăsat şi manus- 
criptele cugetării tale, şi la zaraful care, vai, a crescut prețul rublei. 

„D-ta ce te faci? Cînd pleci? Să cerem Guvernului un tren“; 
strigă viitorul emigrat, care vede înnaintea ochilor, nu feri care 
şi ele se luplă şi sufär si au bucuria de a adăposti musafiri—si ce 
pretenţioşi musafiri —care se poate închipui, ci otelurile de lux ale 
amintirilor sale de odinioară, confortul pensiunilor de familie pentru 
milionarii exotici, listele de mîncare potrivite pentru toate gusturile, 
teatrele, concertele, balurile gata să primească in valuri de lumină 
şi de musica pe nobilul domn levantin care binevoieste a-și tiri 
pănă acolo uritul trindaviilor sale, Mon cher, trebuie reluată viata, 
odată ce <lovitura> n'a izbutit. În urmă, sînt doar acele milioane 
pe care natura le-a sortit ca să sprijine greul vieţii pentru aiţii, 
cei cu delicateţe ereditare. lon va păzi casa de Nemţi, se va fir- 
mozi cu dingii, îi va răpune, căci are spinarea bună si nu moare, 
ghiorlanul, cu una cu două, și apoi, cînd arcurile de triumf vor fi 
gata, el ne va instiinta cînd putem face, conform programului, în- 
trarea triumială în costumul lui Mihai Viteazul. <«Poftiti, cocoane?... 

Cel mai mare despret pentru persoanele care-şi duc curcile 
şi vasele de toaletă în Rusia îl cere insă acela—sau aceia—care 
«ramine>. El e informat că Germanii,—cari, şi pentru acestălalt tip, 
neapărat vor veni,—sint persoane delicate, cari stiu să recunoască 
deosebirile de educaţie și dau dovadă de un Savoir vivre extra- 
ordinar. Evident că vor pedepsi pe toți aceia carii vor fi suparat 
cu arma sau altfel, dar e «dreptul cuceritorului>. Ce ar putea face 
însă unor oameni cari au dat dovadă totdeauna de o perfectä mă- 
sură în toate, deci şi în politică, şi cari mai au şi doi veri rămași 
la București, plus cîteva rude sărace care au scris continuu în fo- 
ile plătite de dd. Czernin şi von dem Busche? A ouf seigneurs. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 365 


——————————————— = 


tout honneur, toată cinstea cui sé cuvine... Fără a mai pomeni că 
Guvernul nu e bun, si atunci, dacă Germanii ar face doar. altul, 
recurgind la bunăvoinţi care n’au fost destul de apreciaie? 

În jur o ţară luptă de moarte, real, serios, tragic. Pe scena 
vanităţilor, care s'a restrins treptat, o comedie, veche şi tristă, cu 
depărtate origini fanariote, continuă. Două paiate se agită, sărind 
şi ciripind. Pe pieptarele lor albe este însă o picătură de singe 
care n'a curs din vinele lor... Si cei cari o văd nu mai pot ride. 

30 Decembre, 1916. 
Corbii. 


La noi, la Văleni, pe vremea aceasta de aibă zăpadă, acope- 
rind viitorul de verdeață al cimpiiior şi dealurilor, scatii cu guşa 
verzuie se zbeguiau prin ramurile pline de chiciură ale pomilor 
pustii şi une ori vedeai descoperind cu mulfämire săminţi uitate 
vre-un boigros, care-şi ridica bucuros gitul însemnat cu o pată de 
sînge, lar cite vrăbii erau în corcodusul de ia fereastră asteptind 
ce cădea din scuturatul covoarelor şi din risipa fărimăturilor de: 
dimineaţă nu cred să mai îi fost aiurea. 

Pe cînd reprezentanţii culturii strică acolo agonisita multor 
ani de laborioasă sărăcie şi fac din plumbul literelor purtătoare de 
cultură gloanțe pentru a da jos şi pe cei din urmă apărători ai 
pămîntului nostru legiuit, de-asupra Iaşului bătut de griji se rotesc 
corbii. 

Niciodată n’au fost mai mulţi decît anul acesta, cînd mila 
celui mai tare li găteşte cea mai scumpă pradă, a omului tînăr. Si 
ei nu Ciugulesc prin desimea zăpezii, ci sus în zboruri încete cer- 
cetează zarea: își chiamă aliaţii şi li pare rău că este cine să-i 
împiedece de a veni. Vorbesc din ciocurile lor lungi, brutale, iacome 
în limba lui Gétz von Berlichingen şi a lui Prokop von Rabenstein 
gi în rotirea lor necontenită şi stăruitoare par a fi aeroplanele asa- 
sine care anunţă pe ceilalți ucigaşi; mai mult decit vulturul heraldic, 
cu limba de năpircă si cu negre aripi räsfirate, ei înseamnă era 
nouă care vine asupra omenirii cu steagurile Prusiei. 

Nici noaptea nu te scapă de urmărirea lor. Pe turnurile Mi- 
tropoliei, prin firidele Palatului, pe orice înnălţime ei se adună tär- 
ziu în sfaturi lungi, aprinse, supt cerul luminat în nori de o lună 


www.dacoromanica.ro 


366 Războiul nostru in note ziinice 


ca din alte lumi. Vorbesc de prada întinsă pe toate drumurile, de 
pribegii inghefafi în cară, de copiii morţi de foame, de flăcăii fru- 
moşi cărora li-au mîncat ochii. Și, cînd din îmbulzeala lor nelinis- 
tită se desface un mare croncänit la unison, ei pare că slăvesc pe 
acela, mare, puternic, glorios, care a facut, trei ani de zile în şir, 
peste albele zile de Crăciun şi, Paştile înflorite ale celei mai blinde 
religii, care e şi a sa, acest dar omenirii: „Împăratului în cele de 
sus, glorie !“ 
31 Decembre, 1916. 
Ucenicii Germaniei. 


Se ştie ce măceluri cumplite s'au făcut dé Turci— oficial se 
zice de: Curzi, lupi cari însă nu ies singuri la drum, — în Arme- 
nia. Cele mai nouă aprecieri socotesc la un milion numărul celor 
omorifi prin hanger, prin spînzurătoare, și mai ales prin „depor- 
tare“ cela ce înseamnă: oboseală, nemincare, sete si — girbaciu. 
Ținutul armenesc ai Sultanului e gata de o colonisare care nu poate 
fi cea turcească, Turcii fiind aşa de putini şi la vetrele lor si Enver 
infrebuintindu-i şi la cucerirea Romäniei. 

În Siria se procedează tot așa. Elementul creştin e stirpit 
sistematic. Ceasul din urmă a bătut în vechiul Liban pentru miste- 
rioşii Maroniţi, cari mintuie altfel viäta lor de prigoniri. Din nou, 
vecinii lor musulmani, Drusii, se scaldă în singe, dar nu mai eun 
Napoleon al II-lea care din capătul lumii să li trimeatä în ajutor 
pe solăaţii Europei creştine. Supt cuvint că se loveste în stabili: 
mentele de cultură, vechi de trei veacuri, ale Franciei, se expul- 
sează însăşi învățătura Apusului, lăsînd loc pentru acel produs ne- 
creştin şi neeuropean, cu toată pretenţia lui, care e cultura mate- 
rială prusiană. 

De aceia, şi cînă trage cineva la răspundere pe ordonatorii 
măcelurilor şi ruinelor, ei au un singur răspuns, Degetul lor sin- 
geros arată pe German. <Aşa a zis Împăratul: în Apus numai 
Nemfi, în Răsărit numai Turci.“ 

Si civilisafia francesa, astăzi izgonită, şi-a avut ucenicii ei pe 
aceste locuri. Inferioritatea de rasă, lunga infelenire a minţii, a 
facut, fireste, să i se iea învățăturile intro forma mai grosolanä. 
Dar totuşi prin această influență Orientalii au ajuns la două noţiuni 
de ordine si de umanitate. 

www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 367 


Acuma dascălul e altul. Din ochi îi iese furie şi minile se 
crispeazä în gesturi de zugrumare; un tremur de lăcomie îi zqu- 
duie trupul de fiară condamnată la foamea veşnică după praznicul 
zilnic al morţilor pe cari i-a ucis. Si ce vrei să înţeleagă altceva 
bestia asiatică decit să ucidă si ea zilnic în numele lui Allah stra- 
moșescul și mai ales—pentru ateii din Stambul—in numele ,divi- 
nului Cesar“ din Berlin ? 

51 Decembre 1916. 


Vitejii noștri. 


Si în societăţile cele mai democratice, numele mari pe listele 
de morţi şi răniţi fac pe oricine să simtă mai multă încredere în 
izbinda prin preţul sacrificiului ce s'a adus, Cînd numele lui Du- 
mitru Golescu, voluntar soldat, în vristă de 39 de ani, s'a intimpi- 
nat între ale căzuţilor din ultimele zile, un fior va fi străbătut multe 
suflete. Un şir întreg de străvechi viteji va intimpina în lumea unde 
ostaşii se încunună cu lauri veșnici, cari nu cresc pe pămînt, pe 
voluntarul din 1916, Dacă Golestii din 1848 au dat spectacolul unor 
vieţi de continuă încordare pentru ţară fără nici un alt gind decit 
acesta, fără grija de sine sau de ai lor, dacă Dinu Golescu a fost 
cel d'intăiu boier care ni-a tălmăcit nevoia prefacerilor după pildele 
Apusului, dacă fratele său Iordachi a ştiut fără școală să ajungă 
un adînc cercetător al graiului romănesc,— din depärtärile trecutului 
eroic umbre ostășești răsar astăzi, —a lui Ivașcu din Golesti, lup- 
tător şi pribeag, a lui Albu din Golesti, mort întru apărarea Dom- 
nului său învins, cum scrie în slove şi chipuri pe piatra de mor- 
mint dela Vieros—; ele răsar bucuroase pentru a spune strănepo: 
tului că s'a făcut, printr'o astfel de moarte, vrednic de dinsii. 

Cînd va veni vremea să ştim cari sint boierii nostri, îi vom 
căuta, nu în vechile arhontologii mucede, ci în lista acelor ce s'au 
jertfit pentru păstrarea de astăzi si mărirea de mini a Romăniei. 


Un comandant de stat-major, locotenentul-colonel lacobini, a 


rămas si el pe cîmpul de luptă. 
2 Octombre, 1916, 


www.dacoromanica.ro 


368 Războiul nostru în note zilnice 


Sublocotenentul Leon Paladi, fiul unui cunoscut om politic, 
care a căzut în Ardea] în cursul retragerii, a fost jertfa unui aten- 
tat. S'a tras asupra lui de pe o fereastuă unde locuiau, se zice, 
Sasi, din aceia pe cari i'au tratat aşa de bine ostirile noastre. 

* 


Căpitanul Carp a căzut în transee în momentul cînd, fără 
frică, supraveghia mişcările dușmanului; un glonte i-a pătruns piep- 
tul, omorindu-l pe loc, | 

Cineva care a văzul între patru simple scînduri corpul tina- 
rului erou păzit de soldatul care-l aducea acasă a aflat induiosä- 
toarea poveste a silinfelor cheltuite de dinsul pentru a nu lăsa 
între străini pe acela care fusese comandantul său. 

L-a încunjurat cu crengi şi cu pinzä de cort şi astfel, înhă- 
mindu-se la această povară iubită, l-a dus zece chilometri. L-a suit 
apoi, contra tuturora, pe un cheson şi nu s'a liniștit decît atunci 
cînd l-a infatisat colonelujui. «jn ţară străină nu-l puteam lăsa!» 

7 Octombre, 1916. 


Locotenentul C. Panait, căzut la Turtucaia, era unul din acei 
elevi ai colonelului Sturdza cari văd in armată o înnaltă şcoală a 
datoriilor de om şi cetățean. 

Învățăturile pe care le trăsese din lecturile sale şi din prac- 
tica făcută la şcoala de energie din (Mănăstirea Dealului le-a cuprins 
într'o carte care, ca mai fot ce se scrie la noi pentru a exprima 
serioase şi adinci convingeri, a trecut nebăgată în sama. 

Cu acest tinăr ofiţer, Romănia pierde si pe unul din cei mai 
devotați educatori din generaţia nouă, 

A murit şi un capelmaistru, <Neamţul» Otto Pursch a fost 
pirit dese ori de multi pentru numele său. Moartea sa pe cîmpul 
de luptă a fost singura sa desvinovăţire. 

Locotenentul de artilerie Tutunaru era însăşi icoana frumu- 
sefii bärbätesti, L-am văzut de mai multe ori la Vălenii-de-Munte, 
unde regimentul lui isi avea garnisoana. Modest şi prevenitor, el 
era o podoabă a viejii sociale. A fost ucis în ultimele lupte. 

8 Octombre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


N. lORGA 369 


Într'o foaie un prieten plinge cu duioşie pe locotenentul Gheor- 


ghe Hanes. 
Era în adevăr un mindru ofițer, amorezat de cariera sa. Cu 


temperament de scriitor el a hrănit talentul său cu o cetire bogata 
şi aleasă. Partea morală a rostului unui militar îl interesa în deo- 
sebi şi lucrările sale erau menite, nu numai să îacă între civili un 
mai puternic curent pentru armată, dar să crească şi virtuțile aces- 
teia. Doria din suflet ceasul cel mare, care trebuia să ceară şi 
sacrificiul lui. 


Gheorghe Skarlet, avocatul din laşi, care a fost bucuros să 
moară pentru Romănia ca ofițer în rezervă, era un nemuitämit şi 
wn neräbdätor. Firea lui aprinsă îl împiedeca să caute cu linişte 
un drum de îndreptare pe care să nu-l părăsească niciodată. Dar 
wa fost în viata iui de publicist politic o singură uşă la care să 
nu fi bătut cind credea că ea închide o speranță de mai bine. 

11 Octombre, 1916. 


E rănit şi locotenentul de reserva Al. Zagoritz, arhitectul Zago- 
ritz, cunoscut prin solide studii asupra arhitecturii romänesti. 

E o familie bine înzestrată, Un alt frate, funcţionar ia Arhi- 
vele Statului, Zagoritz, e unul din cei mai pricepuţi şi harnici repre- 
zentanţi ai ştiinţei nouă care pune necontenit în legătură pămîntul 
şi omul, geografia şi istoria. Pentru o carte minunată despre firgu- 
rile prahovene a luai in anul acesta chiar un premiu al Academiei, 

Un al treilea <dispărut>! e căpitan în armata activă. Şi vom 
spune că puţini ofiţeri din armata noastră cunosc aşa de bine tre- 
cutul nostru militar ca dinsul şi încă mai puţini ştiu să scoată din 
ei acele invafaturi prin care se poate afla cum trebuie apărată, 
după nevoile ei geografice, calităţile locuitorilor şi tradiţii milenare, 
acest pămînt. Studiul lui Zagoritz despre luptele lui Mihai Vitea- 
zul cu Polonii în valea Buzăului la 1600 sîntun model de cunoas- 


fere a izvoarelor şi de inteligentă interpretare a lor. 
Cite greşeli n'ar fi fost evitate dacă această ştiinţă a războa- 


elor noastre ar fi fost un element de chibzuiala pentru toți... 
Urăm lui Alexandru Zagoritz să-i fie grabnică şi deplină însă- 
nătoşirea. 
14 Octambre, 1916, 


www.dacoromanica.ro 


370 Räzboiui nostru în note zilnice 


În retragerea dela Jiiu, generalul Dragalina a încheiat forțele 
sale supraumane värsindu-si sîngele pentru fara şi neamul säu. 

Acest Bänäfean, rudă a profesorului care ni-a dat singura 
Istorie a Banatului Severinului, acest urmaş de grăniceri, ostaşi 
din neam în neam, lupta pănă în clipa cînd rana l-a scos din rîn- 
durile pentru ceia ce alţii cunosc abstract, iar el vedea aevea ca 
scop apropiat: liberarea robilor din însăşi semintia sa. 

15 Octombre, 1916. 


Un ofițer de rezervă, unul din fraţii Päträscoiu, aşa de mult 
amestecați în mişcarea cooperativă gorjeană şi în noua renovare 
economică a Teri, a făcut o ispravă din acelea care trebuia trecută 
alături de victorii în comunicatul oficial. 

Sublocotenentul, cu cei citiva oameni ai lui, a luat două bate. 
rii de obusiere de 105 la Jiiu şi a şi început a improsca din ele 
pe duşman. 

A facut minunea fiindcă era pe pămîntul lui. 

18 Octombre, 1916. 


A fost înnaintat general pentru vitejie colonelul Scărişoreanu, 
un vechiu prieten al acestei foi. 

Tunurile dela statuia lui Mihai Viteazul au fost Juate, dupa 
mărturisirea unui ziar,. de alt vechiu prieten al „Neamului Romä- 
nesc“, maiorul Raicoviceanu, care zace rănit. 

Rănit e la Focşani şi credinciosul nostru colaborator, locote- 
nentul în rezervă Lascarov Moldovanu, autorul unei frumoase cărți 
despre campania din 1913. 

Nu putem avea o mai mare bucurie decît că ori unde se 
face jertfă devotată pentru fară găsim la locul întăiu pe aceia cari 
S'au format la mica noastră şcoală de înnoire sufletească, 

19 Oolombre, 1916. 


Ziarele—toate—reproduc o lăudăroşie ungurească despre ono- 
rurile acordate de Unguri ofițerului romin Aurel Carp <pentru a-şi 
aräta astfel gratitudinea> față de <tatăl» său, 0. P. P. Carp. 

Numai cit: 

1) Acel ofițer—dacă a existat—nu e rudă măcar a batrinului 
om de Stat. 2) Eroicui fiu al d-lui P. P. Carp sa coborit spre 


www.dacoromanica.ro 


N, IORGA 371 


odihnă, fara nici-o paradă, si încă mai puţin una ungurească, în 
cimitirul bisericii din Tibänesti, de-asupra căreia străbunul a scris 
în romăneşte : 

loan Carp, cu rangul Agă, de faptele bune gol, 

Celui care şiie toaie, închină acest pristol 

Şi, mai ales, 

3) De ce se insultă reproducind explicaţia bădărană a cocişului 
din Pesta, un om vrednic de respect, nu numai prin caracterul său 
de oțel, Oar prin imensa durere pe care a ținut s'oascundă tuturora ? 

30 Octombre, 1916. 


Încă unul a căzut dintre acei cari trebuiau să trăiască. Mihai 
Săulescu avea printre versurile lui atitea care erau de cea mai 
bună țesătură. Să fi avut tof aşa de putin caracter ca alții, azi, în 
locul ranei dela piept, ar avea însigniile devotamentului său pen- 
tru... sănătatea şi viata proprie, 

O, dacă acei ce se duc marii lăsat pe toți cei ce rămîn! 

11 Novembre, 1916. 


Fapte. 


Bolnav greu, Nicolae Filipescu afla de splendidul asalt al 
colonelului Broşteanu care în sunetul musitei a frint resistenta 
unui îndărătaic duşman. Si el mai aude că ofițerul superior care 
în cele mai grele zile ni-a dat o picătură din îmbăiătorul elixir al 
gloriei, e rănit intr’un spital. 

Acest spital l-a căutat pretutindeni. Cu o nespusă bucurie 
l-a aflat. Şi atunci a trimes rănitului glorios o telegramă în care 
«cu lacrimi îl îmbrățişa>,—pe ofițerul necunoscut lui. 

Un copilaş cade cu capul zdrobit de bombele briganzilor. 
Fratele lui, un dispensat nu-l plinge prea mult. Iea condeiul si cere 
a fi primit între aviatori pentru a putea plăti cîndva această sfintä 
datorie faté de memoria mortului, 

Si mini va căuta în largul aierului, setos de cea mai dreaptă 
răzbunare, pe asasini, 


9 Octombre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


372 Războiul nostru în note zilnice 


Scene. 


La masa de restaurant scump, două grupe de tineri. 

Sint tocmai la vrista acelora cari ar trebui să singere pe front, 
alături de îlăcăii satelor, 

Gätiti ca de bal, cu cărarea aleasă ca de coafor, în atitudi- 
nea unor persoane care au o singură grijă: să nu se <şiioneze». 

Privesc tentosi în dreapta si în stinga. Vorbesc tare, Rid cu 
hohote. Unul înfăţişează pe nu ştiu ce colonel de care şi-ar fi 
bătut joc. : 
Raze de soare cald vin pe fereasträ. Afară pare că e luna lui 
Maiu, înnăuntru ai zice că e cea mai aurie finiste. 

Şi aş îi vrut un singur lucru: să räsarä pe prag un soldat 
rupt si pătat, cu focul luptelor in ochi, cu sîngele luptelor pe dinsul... 

Să răsară înnaintea celor patru inconstienii... 

a 


Cineva povesteşte această scenă: 

Ranifii ies dela spital. Băieţaşul cu coşurile e lingă dinsii- 
Si ce struguri frumoşi! Dar bani — nu sînt. 

Şi copilul dăruieşte aceşti struguri, cari nu 'sînt ai lui şi pen- 
tru cari va munci. 

* 

Si pe acestälalt l-am văzut, trecind: învățătorul de odinioară, 
simplul soldat, sergentul din vechea şcoală dela Bistriţa, generalul 
căzut de schija dusmanului, 

Carul funebru mergea între ofițeri şi de jur împrejur se făcea 
pe stradă tăcere,—o mare tăcere respectuoasă. 

Numai cif în jurul corpului aceluia care a fost generalul David 
Praporgescu ceva lipsia, între atifia ofițeri nu era poate unul care 
sa-l fi văzut căzînă, care să știe deci cum meare un general romin.. 

* 


O splendidă trăsură cu doi cai focosi. 

Pe capră conduce un domn preocupati de mişcările elegante 
ale animalelor sale, iar lingă el un altul masiv şi surizător, — 
triumfa! 


+ 


Ce răpede aleargă automobilul cartieruiui general cu stequle~ 


www.dacoromanica.ro 


N. IGRGA 373 


tul rosu-albastru ce flutură în vînt. Duce experiență si inteligență 
îrancesă, răpede hotärire si îndărătnică resistență francesă acolo 
unde se hotărăşte conducerea războiului Romăniei, 

În urmă o trăsurică ciudată ca o jucărie de copil, de o rati- 
nată eleganţă. Un tînăr si prea frumos ofițer conduce. Ordonanţa 
goinică e la spate. 

Sybaris! 


* 


De ce atitea lăzi? De ce atitea boccele? De ce atitea găini 
care emigrează in custile lor? De ce pe urma acestor averi... mobi- 
lisate atita mulțime, afita plebe morală? 

Unii zic: lasitate. „Greşeală: au uitat că e Sfintu Dumitru. 

Sfintu, Dumitru cel nemtesc! 

6 Octombre 1916. 


Pe capra unei trăsuri îrumoase două ordonanțe în uniforma 
de iarnă, în mare uniformă, cu boneta pe cap. 

Mi s'a părut că se sfiau. De îmbrăcăminte, nu. Dar de rolul 
care li se dă, lor şi altor 30.000 de camarazi, cînd fara duce, pen- 
tru ființa şi viitorul ei, lupta supremă. 

Si sînt in fara sute de mii de bărbaţi, femei si copii care pen- 
tru o pine ar face serviciul lor, 

* 


Un rănit care a ieșit abia din spital. Ce fafa,— şi ce haină! 

Nu s'ar putea ca şi după plecarea de la spital să fie atita 
grijă pentru aceşti oameni ca să nu dea un asemenea spectacol? 

Trece grăbit pe stradă. Tipul maghiar clasic, Strecor o bănu- 
ială asupra naţionalităţii lui. Si, rapede, fuge! 

Rog pe un ofițer să-l oprească. 

<Ph. Le» Hirfie verde în regulă oe la Poliţie pentru acest 
străin care uneşte cu figura de Ungur un nume german, 

Trebuie să ne scusăm noi, Iar el merge Ja lucrul lui... 


Doi soldaţi ai aliaților. Asa de obosiţi încît nu se pot tinea 
pe picioare. 


www.dacoromanica.ro 


374 Războiul nostru în note zilne 


Nu sar pufea ca locuri de adăpost să fie păstrate pentru 
ei ? Şi mijloace de control, de asemenea? 
6 Octombre 1916. 


Cineva a vorbit cu prisonierii germani cei mai noi. Se tem 
să nu fie duşi în Siberia, <unde e prea rece», şi întreabă dacă li 
se va da mîncare multă şi tutun. 

De armata austriacă vorbesc cu indiferență; de soldatul nos- 
tru, cu respect. 

* 

Şase tunuri turcești model 1905 sînt expuse la picioarele sta- 
tuii lui Mihai Viteazul. 

El știe ce e puterea Turcului, dar mina lui înnarmată îndreaptă 
şi acum, pentru un nou avinf, Ardealul, 

7 Octombre 1916. 


Un general povesteşte. 

Numai pe bombele tunurilor nevăzute se supără ai noştri. Le 
numesc *năpăşii». Dar sau deprins a glumi si cu ele. Ca şi pen- 
tru ostaşii dela 1877, ele sînt purcelele dușmanului. 

Una a căzut lîngă mine fără să explodeze. Soldatul de alä- 
turi s'a uitat lung la presentul dusmanului, apoi, mijind a ride, 
mi-a spus: 

— «Înnaintea d-voastră, d-le general, n'a îndrăznit să crape 
purcica». . 

* 

La biserica Stavropoleos. Tocmai s'a mintuit, de pictorul Noro- 
cea, spălarea îrumoasei picturi din secolul al XVili-lea. 

Germanii au şi visitat-o. Floarea unei coloane e ruptă de 
bombe, geamuri sparte se văd aproape şi aşchii de fier au siropit 
măiastra inscripție de de-asupra uşii, 

Kultur! 

* 

Vorbesc cu unul din glorioşii răniți sîrbi' ai iuptelor mai 
vechi. 

O femeie se desface din mulțime, o femeie din popor, o ser- 
vitoare. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 375 


== 


— Dumnealui e ofițer sirb? 

— Da. 

$i, prieteneste, frafeste, între căpitanul decorat şi aceasta biată 
femeie se desfäsurä o convorbire in care focul e în ochii ei si in 
ochii lui lacrimi, Era vorba de Serbia, 

8 Octombre 1916. 


Trei căruțe mari pline de saci; de-asupra cîteva scaune fru- 
moase. La fiecare căruță cîte un soldat, 


Si nu ştiu de ce m'am tras dela fereastră cu desgust. 
+ 


Într'un cerc, cutare, altfel om foarte de treabă, isi face ca de 
obiceiu rechizitoriul general. 

leri părea cam descurajat; astăzi s'a mîngiiat: toţi -sînt răi 
afară de dinsul şi de cine nu-i poate face vre-o concurenţă. 

În odaia de-aläturi îl ascult. Îi cruf, din oboseală. singura 
întrebare care-l lasă fară răspuns: 

— Dacă e aşa, de ce ai fost cu ei? Si de ce tot cu ei şi 
mine vei merge? 

9 Octombre 1916. 


Nu s’o fi jenind domnul acela frumos cu îngrijită barbă alba 
care trece <într'un faeton de gală> pe care l-ar invidia un Împărat? 

De ce să se jeneze cînd iată alt domn frumos într'un faeton, 
de aceiaşi calitate cu nişte cai tot aşa de focosi, îi urmează îndată ? 

Oare sa se jeneze de grupul de preoţi ardeleni cari în mar- 
genea trotoarului stau îngrijoraţi, uitindu-se în tăcere toţi la acelaşi 
punct ? 

Dar aceia văd altceva. Undeva departe un sat frumos, vechi 
case gospodăreşti, unde munca mai multor generaţii se aruncă în 
vînt, străini rînjind la masa vechilor bucurii de familie, femei, copii 
ratdcind în codri pe ploaie fără o bucală de pine şi oameni de 
treabă, cei mai de treabă, strimbindu-se în spinzurätori. 

Fiecare om cu norocul lui, — nu-i așa, domnilor? 

15 Octombre 1916. 


De azi dimineață am atîtea informaţii încît pare că am primit 


www.dacoromanica.ro 


376 Războiul nosiru în note zilnice 


zece generali şi o sută de diplomaţi în odäifa mea. Din toate col- 
{urile orizontului mi s'au adus stiri, multe, exacte—si grozave, 

Trebuie să mărturisesc că dela o vreme nu mai resisti. Esti 
coplesit, strivit de această desperare care strigă şi se agită. 

Si tofuşi acuma e atita linişte în sufletul mieu.., 

Un ofițer, un adevărat ofițer mi-a spus două vorbe. 

Mi-a spus afita că: e? crede. Şi-mi ajunge. 

16 Octombre 1916. 


Steaguri pretutindeni, plouate, şterse. 
Sînt eu singurul care le văd? 
Si oare steagul nare menirea de a filfii bucuros, proaspăt, 
curat în cele douăzeci şi patru de ceasuri după victorie ? 
* 


Prefectul de poliție si organele militare vreau să ucidă Calea 
Victoriei, 

D. Corbescu făgădueşte razzii contra pitifilor, iar generalul 
inspector nu permite să se primble sedentarii. 

Să fiu ca dingii, față de atita nedreptate, iaca m'as duce 
la Iaşi... 

Mosul e foarte batrin si necajit. 

A fost în Dobrogea şi acum merge după bilet dela Poliţie ca 
să treacă Ia Olteniţa. 

— Dar familia n'o aveai în Dobrogea? 

— Ba familia da, ci rudele sînt în Olteniţa. 

+ 

Un priefen imi aduce foaia de caricaturi, celebrä, a Germa- 
nilor, <Fliegende Blätter». 

De mult n'am simţit atita scirb& ca atunci cînd am constatat 
că acei cari îndeplinesc pretutindeni cel mai odios rol pe care st 
l-a luat vre-odată un popor creștin, — pot rîde? 

* 


Un rănit, întovărăşit de vre-o rudă, preot, trece greu pe 
stradă, abia putind afinge pămîntul cu piciorul. Faţa lui spune o 
suferință întreagă, 

Între ei doi de-odată trece, aproape impingindu-i, un borfos 
truiaş. 


www.dacoromanica.ro 


N. IORGA 377 


Şi cînd te gindesti că şi pentru borjosul asta, pentru burta 
lui obraznică de porc sătul, s'a chinuit bietul băiat! 
19 Octombre 1916. 


Omuleful numai de-o şchioapă si străin cum se vede din cäu- 
tătura lui speriată s'a înfipt în margenea trotuarului si intr’un graiu 
pe care deocamdată el singur îl pricepe... strigă ziarele. 

Lîngă el, mama. Ce fafa de färancä năcăjită cu tulpanul negru 
strîns legat pe fafa palidă. Şi, indDemnindu-! încet, ea îngină: 

— Aşa, mămucă; aşa, mămucă,,, 

Nu voiesc să ceară,. 

* 

Cine spunea ca birjarul de lux al cutärui om mare nu e în 
Bucuresti ? 

Doar l-am văzut azi, cu caii lui ‘cari mănîncă foc. Dar, în loc 
de un singur domn batrin şi trist, ducea două fete tinere si de- 
osebit de vesele... 


Un German întors dela Ialomiţa, după angajament de onoare 
şi jurămînt de a nu lucra contra Romăniei, perorează în biuroul său: 

— Au trebuit să ni dea drumul... Se tem de noi. Pentru 
orice caz, nu trebuia să fim indirjifi.. Caută să ne cîştige... 

Un Elvetian, de nație germană şi el, înfruntă pe acest om 
fara onoare şi-i face pulintică morală cu destulă psihologie a rasei. 

Noroc că era Elveţianul... 

22 Octombre, 1916, 


Patru ofițeri ruşi, unii cu barbi cărunte, se opresc innaintea 
unei biserici, întră înnăuntru si se închină, 

De ce rid elegantele doamne care trec? Oare n’au acelaşi cer 
de-asupra şi n’o să le primească acelaşi pămînt? 

Sosesc ciudate cărți postale cu stampile militare. 

Ele vorbesc de munți care au fost trecuţi, de şesuri cari se 
deschid înnainte, de „Romănia Mare“ săvirşită, de glorie şi desrobire. 

Par vechi de zeci de ani sau cu zeci de ani prea nouă. Cei 


www.dacoromanica.ro 


378 Războiul nostru în note zilnice 


cari le-au scris ai crede că nu s'au născut şi totuşi ei sint morţi, 
de fapt morţi şi îngropaţi acolo. 
Dacă te uiţi bine vezi pe stampilă: August 1916. 
23 Octombre, 1916. 


De la 10 dimineaţa intr’una aeroplanele duşmane se rotesc, 
în soarele cald de toamnă, de-asupra Oraşului care -se zicea odată 
„al bucuriei“, Efectul? 

În curtea Academiei feranul voinic mătură frunzele moarte. 
Din cînd în cînd pufäie şi el, cum pufäie sus srapnelele noastre. 

Si mi se pare că acele frunze moarte pe care supt pri- 
mejdie le mătură Rominul nostru sînt zdrenfele de barbarie con- 


4ra cărora luptăm, 
* 


— Eu, zice domnisoara care a căutat un adăpost, aş vrea 
Numai un lucru: mai bine să mor eu decît un soldat, care face 
mai multă ispravă decît mine. 

+ 

Tia plăcut musica? întreb pe băiatul de fa restaurant. 

— Foarte mult, domnule. M'am dus să văd cum bătea tunul 
nostru. As vrea să mă fac aviator, 

9 Novembre, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


1, 


SoPNAE SUN 


. Boieri şi „Boieri“ 
. + Regina Elisabela . 
. Verdun 


CUPRINSUL: 


Anu! hotäririlor. . . 3 
Germania:si izgoneste aliaţii . 
Argumente fără dreplate ; E 
Alegerile din urmă F 

Inlrevederile de Ja Nis . : 
Mitropolilui Joan Metianu A . 
Apostolat si agitafie 

24 lanuar 1916 


Pentru „Moldova“ 


, Tăcerea . : Fe A 
. Inire sepreve dare şi fobie 


Semne . : | A A - 
Ce ni lipsesle? . ‘ 5 


. Discursul cancelarului german. 
. Civilisajii care străbat si civilisafil străbătute 
. + Von der Golz 


America 


. Tlusii și drepturi nationale î în Balcani 
. Condamnarea popoarelor 


Ofensiva Austriacă A à ‘ 
. Ÿ Kitchener ; 4 
. Ruşii la Cernăuţi A : 
. Innainiarea francesa . A 


. Ne aude lumea 
. In preajma unei catastrofe 


Milropolilul Mangra . Ş 
Scrisorile Hruschka A A 7 


. Gorizia 
In malerie de tigri ; 
Ceasul . | : ‘ R 
Regele 


Ce sini pentru “oi Biazal st Tinutul Sibiiului 


www.dacoromanica.ro 


. Noul ministru de războiu ‘ 
Băiatul | : a 

. Carpaţii romini . . E ; 
. Două imperii . . , Ri 
| Rușii în Dobrogea : : - 
. Cel ce nu se poate odihni , 

. Ostasii . 

. Atacul bulgar 

„O victorie germană . , 
. Viädica joan si ingle mal Vasile 5 
+ Panga lui Montluc 

. Lupta de la Turtucaia 


Secuimea 


. Not si străinii : 
, Cea d’intäiu veste ontaèases de dincolo 
. Un stat de pradä: Bulgaria . + 

. Citeva rinduri despre Stefan Petrovici 

. Spectrul . ‘ . . 

„N. Vulovici a 2 . A : 
. Prisonierii : ; . , 
. Pentru pomenirea ucigastior . 

. Cei despre care nu se aude . 

. De ce ne urăşte Germania? 

, Fetiţa lui losif . : . 

. Nu tinguiri,—pedepsel! A 

. Ce-si pregăteşte Germania. 


Inväfäturi . i 


. Contra fricii . : 
. Germania între Unguri 3! Bulgari N ; 
. Să revenim la viafa normală! 

. Critică sau îndemn? E 

. Ce este rézboiu nostru? ae as 


„Valahi perfizi* ‘ R : 
. De ce omoară copii? , ‘ i 
. Generalul ; 

Discursul Cancelariului german ; 
. Sfaiuri strategice 


. Cantine si ajutoare 


Desertori civili 


. Între Falkenhayn şi Mackensen A 

. Latinii cati se desinteresează : Spania 

. Declaraţia de războiu a lui Radoslavof . 
. Cu ce putem ajuta ‘ A i 

. Armele lor . . . R 


www.dacoromanica.ro 


80 t+ Atanasie Gherman . 


8î. Buchetul de pene albe : 
82. Războiul cu gaze asfixiante . 
$3, Cei patru ‘ , 3 
84. A-şi finea firea . 3 Pi 


85. Nu la plăcintă . 

86. Alialii nostri cei de: aici 

87. Cineva care lipsește 

88. Confidens domino non movetur 
89. Şi pentru ce? 

90, Siiuaţia 

91. Spiridon iamibroe 

92 Glasuri din Franţa 

93. Retrageri mai vechi . 
94. Ofiţeri şi soldaţi germani 
95. Generalul Sarrail 

96 Scrisori de soldaţi francesi . 
97. + Nicolae Filipescu . 


98. Lumină din afară și lumină din lăuntru 


99 Ce doresc Francesii . 


100. Cărţile celor ce s'au jertfit. (Două Sihertl ‘de Eugen Goga) 


104. Ajutorul lialiei . x : 
102. Siräinul cel din lăuriru : 
103. O iamormintare,—ne | F 
104. Cellali : ‘ 
105 Întrecere de muncă . . 
106. Răsplătiri 

107. Generalul Presan 

108. Generalul Zaiancicowschi 
109. Misiunea Francesä 


110 Noua aristocrație a luptei peniva patrie 
111 N. Filipescu si literatura romănească 


112 Dobrogea 
415 Locul cel mai bun ‘ ‘ 
114. Părinţii nostri răbdătorii . 


115. Disirugerea Armenilor din Turcia 


116. Constan(a à 3 
117. Doi spanioli despre rançon 
118. In ce stă speranța? 

119. Pentru «e ni iubi fara . 

120 Recunoşiinţă de sälbateci 


121. Şcoala germană în Romănia (după o publicaţie nouă) . 


122. Turcii „culturali“ 
123. Cind nu înjelegem 


www.dacoromanica.ro 


+ 


. 


+ 


+ 


« 


124. 
125, 
126, 
127, 
128. 


129 


130. 
131. 


Austro-Ungaria si Germania 

+ L Sbiera 

Cariea cea mai nouă a lui Plerre Loti 
1913 si 1916 + 
Atitudinea noastră i ‘ 

Ce se poate învăja Ja laşi 

Un oraș plăcut. 

Doliul Regal 


132 Asigurări nu fégäduielt 


133. 


134, 


135 
136 


137. 


138 


139. 


140 


141, 
142, 


143 


144. 
145. 


146 


147. 


148 
149 


150, 
151. 


152 


153. 
154, 


155 


156. 
157. 


158 
159 
160. 
161 
162 


163. 
164. 


165 


166. 


Cabotinagiu sinistru 

O Austrie nouă ? 

Literatura care a täcul . 
Călăuzii străini ai trecätorilor 
Morminiul de la Cotroceni . 
Ura si insulte 


Ce trebuie să fie Dobrogea după războiu 


Moartea generalului Drâgalina 
Ce a făcut pănă acum Romănia? . 


Ce a făcut Anglia pănă acum. (După cartea d-nei Humphrey 
Ward, ,Sfortarea Angliei“, Paris 1916) : 


Deschiderea scolilor . 
Hirsova . : 


Germania cea adevărată înnainte do boite 


Demonstraţie italiană pentru Romănia 
Credinciosi si profeli,. ; 
Literatură de războiu . 

Judecäfi francese asupra derunalios 


Polonia şi Romănia, (asemănări colturale in viaţa Sonor. 


Doi generali . E a . 
Onoarea . A 

+ Alexandru Zagorij 

Declaraţiile Regelui 

Barbarie imbecilă 

Stenkewicz si idealul german 

Spre excomunicare 

Cei ce nu dau . 

O grosolănie 

Discursul lui Poincaré la Verdan 
Rasfoind un calendar . ‘ ‘ 
D Ferdinand Kohâyi „liberatorul“ . 
Comemorarea luptei de la Yser . 
Anglia după D. Henry D. Dawray . 
Ziua lui Mihai . . , : 
-Autonomiile* Germaniei .  . 


www.dacoromanica.ro 


167 
168 
169. 
170. 
171 
172 
173 
174 
175 
176. 
177. 
178 
179. 
180 
181 
182, 
183 
384 
185. 
186 
187, 
188. 
189. 
190 
191 
192. 
193 
194 
195 
156 
197 
198 
199 
200 
201. 
202 
203 
204. 
205 
206 
207. 
208. 
209 
210. 


Henric Sienkiewiez  . A R : 

Un oaspete frances 

Moartea Împăratului Francisc-losif | 

Pribegii cel noi ; E g E ă A 
Oltenii . | é 


Citeva cuvinie la deschiderea şezătoritor de cercetași . d 


Atitudini neîngăduite 

Prinosul jerifei (În loc de articol literar inte’ o zi ca sceasia) 
Romania si Anglia ; . 

Păcăiu! Cermaniei faţă de ea însăși 

Tot Ungurii și Rominii A ; A 
Din viata răposatului Împărat al Austriei . A s 
Ruşii A A F . : 

Ca albinele tatador 

Desperafil 

Însuşirea care nl-a lipsit 

Îndatorirea Angliei : 

Seion Watson despre Romănia 

Cercetasii 

Specula : . 

Vegetafia spontanee şi plante de seră : 

Împäratui Nicolae 


Amintirile Invesiel E . à À N ; 3 


David Lloyd George 

Pacea imperială germană ? 

Cei pe cari nu-i mai putem vedea 
Prin suferinţă la izbindă 


Să nu descurajăm! . A . | . F 
Idei vechi despre lucruri nouă : . A 

Regele Je laşi „ : 

Mesagiul , E şi 


Poesia socială şi națională 

Soldaţii haiduci ai Serbiei 

Cei ce prevăd . ‘ 

Dipiomafia franchefei . 

Pentru calomnialorii armatei notre 


Generalul Lambru A « 

Acţiunea sirbeascä 

Scoala soldatului A , 

Propunerile de pace ale Germaniei 

Cei trei ilăcăi ‘ : 

Lovilura măgarului otoman A A 
Contele Czernin A : 3 A A 
Clopotele ? ‘ « 4 


www.dacoromanica.ro 


211. În zilele lui Tueff von Tschappe . 
212. Răspunsul la Mesagiu (rostit în ședința Cameres de Miercuri, 


14 Decembre 1916) 


213. Cel care ride 
214, Cei patru 


215. Teritoriile de căzboti 


216 Serbätori 


217 Jertfa agonisitei nossire 
218. Reintregirea istorică 
219 Încoronarea dela Pesta 


220. Revelajii nouă asupra originii războiului 


221. Peniru ce se lnpiă 


222 Datoria cea d'inlăin: Iniliativa 


223. Spre altă armată 
224. Serbători 
225 Călăreţii. 


226. Unitsiea najională in nenorocire. 


Germania 


227, Ofijerii francesi din Romănia 
228. Devotameniul celor mici A 


229. Tipuri de azi 

230. Corbii 

231. Ucenicii Germaniei 
232. Vilejil nosiri 

233 Fapie 

254. Scene 


+ . 


mt 


www.dacoromanica.ro 


LA 
, 


« 


Pag. 
== 


ba yg Cig Se 
od as TS | à 


] Es 
A de ati | i 
| 2% 


— 


400 


tre € 
A à | 


SI, AL 4, 
Se i ET 


=