Nicolae_Iorga_-_Cuvinte_adevărate — In Chestia Evreiasca p.177 (1903)

N. IORGA 


== 


Cuvinte 
Adevărate 


BUCUREŞTI 


` 46 Institut de arte 
„Minerva grafice şi editură 


6, Strada Regală, 6 
1903 








CUVINTE ADEVĂRATE 


CUVINTE 


ADEVĂRATE 
N. IORGA 


ARTICOLE TIPĂRITE ÎN ZIARUL «EPOCA» 


UN INDEMN 


Curtea cu jurați din Ilfov a condamnat pea- 
dolescentul Constantin Alexandru Ionescu, ce 
şi-a zis Caion, pentru a corespunde domnului 
Gheorghe Ionescu. ce şi-a zis Gion, la trei luni 
de meditații solitare şi la diferite contribuții că- 
tre tezaurul Statului şi catre tezaurul particular 
al d-lu I. L. Caragiale. 

Vina tînărului student în litere e că a crezut 
folositor pentru cariera sa să arunce d-lui Ca- 
ragiale cu care-și recunoștea o colegialitate li- 
terară, insulta de plagiator dupa opere care aŭ 
trebuit să fie atunci alcătuite, de oare-ce îna- 
inte de descoperirea d-lui Constantin Ionescu 
ele nu existaŭ. Curtea n'a apreciat faptul că a- 
cuzatul și-a rectificat amintirilecritice, stabilind 
data aceasta că d. Caragiale a plăgiat altă lu- 
crare cu care «Năpasta» sa nare asămănarea 
cea mai mică. 

Hotărirea a fost aspră şi ea va rămiînea de 
sigur, înaintea unor instanțe judecătoreşti supe- 


1 


rioare. Cine nu respecta la alţii talentul de care 
e lipsit, cine socoate căn permis a despreţui ce 
nu va putea face nici odata, cine arunca ocara 
asupra une. vieți cinstite și terfeleşte înaintea 
neînțelegătorilor sau invidioșilor pe o fală a tă- 
rii, acela trebue să primească stampila temniţii 
și a amenda. 

Dar hotărîrea Curţii ma provoaca reflecţii în 
legatura cu un caz ce s'a discutat mult în tim- 
pul din urmă. 

D. Gr. G. Tocilescu, profesor universitar, di- 
rector al Museulu, fost senator, a fost invinuit 
de escrocherie printr'o scrisoare iscălita. La a- 
ceasta a raspuns, cum se cuvine în asemenea 
împrejurari peste măsură de delicate, prin afir- 
marea înaintea deosebiților ziariști chemaţi a'l 
interviewa, ca e o glorie a țari, un batrîn înal- 
bit în munca roditoare, un nume care spune 
cît o biografie pioasă. Lucruri dintre care unele 
nu-mi eraii cunoscute, dar care, de s'ar dovedi 
întemeiate, m'ar bucura sincer. 

În aceiaș vreme d. Gr. G. Tocilescu a pome- 
nit de procesul d-lu1 Caragiale, mărturisind toată 
simpatia pe care o are pentru cauza dreapta a 
marelui scriitor și arătindu-şi dorința de a vedea 
pedepsit examplar pe calomniatorul, care se fă- 
cuse vinovat și de faptul, de-o potrivă de grav, 
de a fi strecurat zilnic lauda d-lui Gr. G. Toci- 
lescu în ziarele man și miu, de an fi judecat, 


în competință științifică și morală, dușmanii și 
de a fi comemorat, într'o operă plină de sinceră 
admiraţie, semicentenarul naşterii d-lui Gr, G. 
Tocilescu, profesorul săi iubit și modelul acti- 
vităței sale. 

Dorinţa d-lui Tocilescu sa îndeplinit, şi între 
tinărul Constantin lonescu şi realitatea pedep- 
sei se găsește numai zăbava unei opoziții. 

Acum, credem, e rîndul magistrulu' condam- 
natului de alaltaen. Şi d-sa, glorie a țării, om 
ciustit, bătrîn venerabil, a fost, ni-a spus-o de 
atitea or, calomniat. Pentru sine poate ar fi 
dispus să ierte, inspirîndu-se de la nobile mo- 
dele din anticitatea, pe care o studiază cu atîta 
rîvnă și folos. Dar sint atiţia discipoli, ale căror 
sentimente duioase şi recunuscătoare n'ar putea 
suferi aceasta iertare, pe care sufletele cu îndo- 
ială ar interpreta-o ca o slabiciune, ştii eŭ? ca 
o recunoaştere tăcută. 

Pentru toți aceștia, d. Tocilescu are datoria 
de a lămuri lucrurile înaintea judecăţei. Să se 
înfăţișeze tîrît de o mulțime admiratoare, să ri- 
sipească vorbele zadarnice, sa înfiereze fruntea 
vinovată, să dea înaintea publicului nostru bla- 
zat impresia unuia dintre acei triumfăton prin 
virtute din lumea veche, în care trăește, senin, 
mai mult de cît întra noastră. 

E vorba de o iscălitură indignată pe o demnă 
petiție de cite-va rînduri. Justiţia noastră a do- 


4 


vedit că ştie să deosebească şi aiurea de cit în 
rîndurile delinquenţilor obișnuiți, unde e adevă- 
rul și unde minciuna, unde e cinstea, pentru a 
fi proclamată şi unde e vinovăția, pentu a ise 
deschide porţile temniței. 


UN REGRET 


Informatorul ziarului acestuia are dreptate; da, 
într'o cuvîntare care ne-a mișcat pînă la lacrimi, 
d, Gr. G. Tocilescu a declarat solemn, înfășu- 
rindu-se înaintea tuturor voitorilor de răi în 
zalea nestrăbătută a virtuţei sale, că a cerut în- 
suşi Ministeriului, care se sfia să ia o măsură ce 
ar fi putut părea întărirea unei bănueli față de 
o glorie națională, o anchetă administrativă. 

Mărturisesc că această cale nu mi se pare bine 
aleasă și voii arata aici pentru ce, calcînd ori- 
ce prejudecăți de demnitate, d-sa ar fi făcut mai 
bine să se adreseze juraților, adică poporului 
care-l cunoaşte şi-l admiră pentru lucrări a căror 
faimă s'a răspîndit în lumea mare. 

În adevăr, o anchetă administrativa e întîiŭ o 
procedare fără de strălucire şi răsunet. Un vulgar 
inspector financiar vine, cere registre, le aplică 
cele patru operațiuni fundamentale şi dă, cel 
mult ce poate da alt-ceva, pentru a înfiera 
cea ma odioasa din calomnii? un proces-ver- 


bal, pe care d. Tocilescu, în ura pentru reclama 
ce caracterizează nobila viață ‘de soldat dezin- 
teresat al datoriei, n'ar consimți măcar să-l vada 
publicat. Pe cînd dincolo, de pe estrada Curţii, 
dupa cuvintări maestre ale fruntașilor vorbirii 
romîneşti, veniți de sine sa se ofere unuia din- 
tre cer mai mari aı neamului: nostru, după cîteva 
cuvinte senine, rostite cu zîmbetul pe buze, de 
acela ce a putut fi numit un acuzat», dar s'a 
prefăcut în acuzator, — sentința de osîndă ar fi 
sunat ca trimbița judecăței celei de pe urmă 
pentru toți invidioșii ilustrului meŭ coleg. 

Dar mai este ceva. Înaintea juraţilor s'ar fi înlă- 
turat numai, cu bunul simț fără cifre, care ajunge 
poporulu înțelept, cuvintele de ofensă ale celui 
ce a aruncat insultă pe obrazul nepătat pîna a- 
tuncă al d-lu Tocilescu. Ce probe ar fi putut 
aduce omul acela pentru a-și întări spusele; cine 
ar putea crede că asemenea probe există? Cu- 
vintele zadarnice, săgețile de ura ar fi căzut la 
picioarele aceluia pe care voiaă să-l atingă. 

Inspectorul administrativ e însa din nenorocire 
un aspru şi rece om de cifre, al carui gînd se 
mişcă între cele patru operații fundamentale; 
la meritul pentru ţara, el răspunde cu o adu- 
nare, la jertfele pentru știință — cu o împarţire: 
la imnul de laudă, pe care d. Tocilescu ar fi 
acum silit să și-l înalțe singur, printr’o scădere 
Și ar trata cu înmulțirea clevetirile de necorec- 


N 


titudine în mînuirea banilor ce s'au adus direc- 
torului, ce zic eŭ? creatorului Muzeului Național 

Şi d. Tocilescu e un învățat, un profesor, un 
poet în înțelegerea şi zugrăvirea lumei antice. 
Cu cifrele romane, care îi sunt de sigur mai fa- 
miliare, se poate inchipui operaţiile complicate 
ale curmptabilităței moderne? Astfel de oameni 
vad prea de sus lucrurile, pentru ca socotelile 
lor, corecte, o! mai mult de cît corecte, omeneşte 
vorbind, să fie satisfăcătoare şi pentru cine şi-a 
uscat inima în vecinica învîrtire a cifrelor. Cer- 
cetînd cineva registrele unui savant, găsește ne- 
apărat scăpan din vedere, pe care nu se poate 
ca un inspector administrativ să le lase fără cu- 
venita mențiune. Se mai amesteca apoi — nu e 
așa? — Dumnezeul ironic al distracției, ce se 
joacă, fara răutate, cu învățații, dar pe care nu- 
mai un astfel de inspector Par putea confunda cu 
demonul urît al malversației, care biciuește pe 
mînuitorii. vinovaţi a fondurilor publice. 

Sa admitem un raport al inspectorului, care 
ar fi prea răce pentru ca d. Tocilescu să-l poată 
primi. Atunci?,.. Cunoaştem prea bine pe ves- 
titul nostru arheolog, ca să nu știm hotarîrea 
pe care ar lua-o. Fară vinovăție reală, într'un 
moment de miînie, ar zvirli de la sine catedra 
universitara și direcția Muzeului. Și, conform re- 
gulelor ticăloase ale comptabilitațe:, ministrul ar 
fi silit să primeasca această îndoită demisie. 


Și atunci vă puteți închipui ce dezastru! La 
Muzeu întîi, sub ori ce urmaş — dacă se poate 
vorbi de un urmaş pentru acest eroii al muncei 
dezordinea ar risipi toate, cataloagele ar dispărea, 
biblioteca, pe care sute de studenți o consultă cu 
folos, s'ar pierde, pietrele ar fiaruncate în curte, în 
bătaia ploiei! Ma înfior la gîndul acestui vandalism. 

La Universitate, pierderea ar fi cea mai mare, 
findca e vorba de sufletele tinere ale studenţilor 
şi studentelor, can găseai cu toții ùn sprijin 
în d. Tocilescu, un părinte bun, desmierdător 
aproape în blindeţea inimei sale. Şi, firește, bu- 
nătatea sa căuta mai ales pe acei cari nu puteai 
suporta povara examenelor serioase, pe cei mai 
puțin înzestrați, pe cei mai siabi și umiliți, pentru 
a-i scăpa de o fatală desperare. Se interesa de 
moralitățile şovăitoare, pentru a face o folosi- 
toare operă de mintuitor, care repugnă altora, 
În sfirşit, cuprins și de simţul dreptăţi, el 
supraveghia neadormit acțiunea noastră chiar, 
a profesorilor, urmărindu-ne, cu interes, fapta, în- 
demniînd chiar pe studenţii noștri sa ne ferească, 
prin expresia sinceră a unui suflet curat, de căi 
greşite, pe care am fi putut aluneca. Ce ar fi 
Facultatea fără Grigore G. Tocilescu? 

Dar hotărîrea a fost luata, și de urmarile a- 
cestu. pas greșit vom suferi noi Universitatea, 
știința, ţara, mai mult de cît acela care, întrun 
moment de mînie, a provocat ancheta. 


POLEMICI ŞTIINŢIFICE 
ÎN PRESA POLITICĂ 


De curînd unele ziare aŭ adaptat un noŭ 
sistem de polemică, și el e prea interesant pentru 
ca să nu fie pus în lumina ce se cuvine, 

Anume persoane intră întrun partid politic, 
persoane care se bucură de considerația ge- 
nerală și de care, pentru aceasta și pentru că 
merită considerația ce li se dă, nu se poate 
vorbi de cit cu multa cuviință şi măsură. E 
vorba de profesori, can aŭ o înrîurire binefă- 
catoare asupra unor însemnate instituții, de 
scriitori, carı folosesc țărei prin munca lor în 
știința sai prin frumoasele lor opere literare. 

Partidul. în care zisele persoane cred că le 
este locul, nu este acela pe care-l înfățișează 
ziarele de care vorbim, Atunci ce se întimplă? 

Ar trebui sa se aștepte ca în acțiunea lor 
politică acești nor intrați în luptele noastre de 
partid sa se manifeste întrun fel, care să poata 
fi combătut pe dreptate. Atuna să li se spume 


10 


că greşesc, ţinîndu-se neapărat seama de peut 
soana căreia i s'a descoperit greşala și de mo- 
tivele cari aŭ adus-o. 

Aceasta ar fi cinstit, prin urmare cu mul- 
prea greiă, și iata ce se face în loc, chiar față 
de cine-va care e bănuit că poate avea aple- 
căn pentru un partid dușman. 

Se caută cu îngrijire oameni, de on-ce treap- 
tă, de ori-ce reputație, cari sa aiba ceva îm- 
potriva dușmanului, care înțelege a-și servi țara 
supt alt steag. Candidaţii căzuți la concurs, ri- 
vali învinși, vecinie nemulțamiți, furnisori pă- 
răsiți, ciraci de profesie refuzaț în ofertele lor 
de a îndeplini pentru un bacşiş un servicii 
oare-care, cît de înjositor, cerșiton de protecție, 
cîntăreț de glorii falșe, cari aŭ gasit ușa în- 
cuiată cînd s'aii prezintat cu mîna întinsa și cu 
alăuta încordată pentru un imn sincer... Odată 
găsit omul, el e pregatit cu făgădueli și asmu- 
țări, şi i se pune un condeiii în mînă. Apare 
atunci un articol, mai multe, o serie întreagă, 

Rezultatul e mai pre jos de toate așteptările. 
Scurmăturile mărunţilor cu deosebite pricini nu 
strică întru nimic viața, desvoltarea puternica 
a arborelui, la radăcina căruia pretind să facă 
operă distrugatoare. Dar în țarna ce răscolesc, 
ei se afundă şi dispar. 

Ceia-ce nu va împiedica nici odată asemenea 
creaturi de a cerca și această cale pentru a 


11 


ajunge. Munca e grea, înțelegerea rară, carac- 
terul, care din amiîndouă face şi o viață ome 
nească frumoasă, înaintea căreia să te desco- 
peri, e şi mai rar. Pe cînd de oameni ră e 
plină lumea, moralităţile şovaitoare se clatina 
pe toate drumurile, şi oare-care uşurinţă de con- 
deiu se capătă făcînd un număr de clase și 
citind cîteva cărți scrise mai bine. 

Polemica științifică adevarată nu caută foile- 
toanele ziarelor politice și nu se cheltueşște în 
cîteva rîndun de ocări, ce nu'și ating ţinta. De- 
parte de subsolurile unde staii oamenii de ser- 
viciă, așteptîind rămăşiţele mesei stapinilor, e 
cîmpul cel luminos și larg al luptelor pentru 
idei. Dar acolo vin cu arme netede, numai a- 
ceia can aŭ în adevăr un steag şi cred în el 
cu toată puterea vieței lor. Și aceia nu socot 
că au învins cînd li s'a astupat gura de cine 
i-a făcut să-și arăte colții. 


OAMENI IMPARŢIALI 


Ţara noastră are fericirea de a poseda un 
numar mare, foarte mare, de bărbați imparțial. 

Există o imparțialitate în adevăr vrednică de 
laudă și care, cu cîte ma răspîndită, înteme- 
iază mai mult spiritul public drept al unei so- 
cietați. Pentru ca sa fie cineva în stare s'o 
aibă, trebue ca mintea să-i fie limpede, ochiul 
ager și inima curată, 

Văzînd multe și bine, judecîndu-le dupa ade- 
varata lor măsură, îndrăznind, în ciuda prieteni- 
ilor, duşmăniilor și intereselor, a rosti vorba ce 
corespunde în adevăr cugetulu săă, ajunge 
cineva om impartial. 

Dar la noi în toate lucrurile şi despre toate 
lucrurile, se găsesc altfel de oameni nepărtini- 
tori, 

În politică, daca o luptă de ide: se produce, 
dacă o direcție nouă se desface, dacă se afirmă 
un adevăr foiositor țărei, ei își spală mînile cu 
toata seninătatea necesară, Nu sunt nici pen- 


13 


tru, nici contra, și declară că aceasta e tăria şi 
mândria lor, 

Nu numai atît: acești iubitori de odihnă, cari 
nascultă și nu vreai să înțeleagă nimic, își 
permit să trateze de sus pe aceia cari se află, 
cu primejdia lor, în mijlocul învălmășelei unei 
lupte drepte. Vorbele judecătorului impartial cad 
de. sus asupra luptătorilor: de ce atîta zgomot, 
de ce atita frămîntare, de ce atîta cheltuială de 
puteri, suspină ridiculul personaj care n'a înţe- 
les în viaţa lu rostul jertfei pentru o idee. Să 
se ierte și să se uite tot, să se acopere toate 
deosebirile, să se sfărîme toate neînțelegerile : 
moralitatea și imoralitatea, înțelepciunea și ză- 
păceala, priceperea și pretenția goală să se con- 
topească împreună, pentru a face plăcere oa- 
menilor nepărtinitori, cari nu iubesc neorindu- 
iala prefacerilor din viața unui popor. 

Mai caracteristic e lucrul cînd e vorba de 
un fenomen din domeniul literar saŭ intelectual 
în genere. Părăsind prietenii la care țineaii, jert- 
find situaţii în pragul cărora stăteaii, rupindu-și 
vremea de la ocupații liniştite, otrăvindu-și zilele 
cu duşmănia tuturor apărătorilor spumegători 
ai unor interese puternice pe cît de nelegitime, 
o mînă de Oameni, cari n’aŭ nici o patimă de 
satisfăcut, nici o răsbunare de săvîrşit şi nici 
un scop practic de urmărit, se adună în jurul 
sfintei dorințe de a'şi vedea țara împărtășindu-se 


14 


de o lumină sigură şi adevărata, de a se găsi 
astfel alături de marile nații, care prin munca 
lor cinstita susţin civilizația de astazi. 

Unii, din motive ce se înțeleg, luptă din răs- 
puteri împotriva curentului care năruește cla- 
din şubrede saă împiedică de a se ridica altele 
pe temelii minciunoase. Acești dușmani, aștep- 
taţi, firește, de la început, nu supară așa de 
mult ca nepărtinitorii, can și aicı stai de o 
parte, demni, mișcîndu-şi în sus și în jos ure- 
chile cuprinzătoare, 

Imparțialul, meșteșugar mai mult sau mai pu- 
ţin literar întrun colţ din presa romînă, în ade- 
var, ia cuvîntul din cînd în cînd și pretinde a 
face ordine. Neștiind nimic şi nefiind în stare 
sa prețuiasca nimic, străin poate în tot felul 
de poporul pentru care se chiamă că scrie, el 
toarnă la un loc amintiri nesigure, nume culese 
din toate parțile şi moralizează predicînd tă- 
cerea, liniştea, pacea unora și altora, celor 
man și celor mici, celor învaţați și celor fără 
învăţătură, celor ce aŭ talent și celor lipsiți de 
dînsul. 

Se aude: Bogdan, Bărbulescu, Gion, Iorga, 
Ţigara, Tocilescu, Igreculescu, etc. etc. Deca- 
nul unei facultăți alături de un biet funcționă- 
raș cu ambiţii imorale, un diletant mai mult saŭ 
mai puțin ridicul alături cu un om de specialitate, 
acuzatorul şi acuzatul pe aceiași treaptă. 


15 


Pentru ca asemenea oameni sa fie mulțumiți, 
ar trebui, fără îndoială, ca orice grijă a demni- 
tăţe personale, a moralității publice, a adevăru- 
lu. în știință, să dispară. 

Să ferească Dumnezeii pe orice neam din 
lume de o imparţialitate, care să vie de așa de 
sus şi să aibă motive atît de legitime! 


O INCERCARE 


Se petrec pe fie-care zi un mare număr de 
fapte, pe cari fie-care le prețueşte cum crede, 
după cît deşteaptă, ca sentiment şi gîndire, în- 
trînsul. Unii se bucură de ele, alții le con- 
damnă ; cele mai multe lasă indiferent publicul 
cel mare, la cunoștința căruia ajung prin ziare. 

Ziarele, literatura zile, se ocupă, fireşte, mai 
mult de faptele acestea, care răsar cu fie-care 
zi nouă. Le semnalează, le povestesc, le judecă, 
le pastrează în felul acesta pentru oamenii ce 
vor veni mai tîrziu, după stingerea patimelor, 
după fixarea unei perspective pentru a privi 
faptele diverse și faptele politice ca material 
pentru istoria unei epoce dispărute, 

Ziaristului obişnuit, ori cît de mare talent ar 
avea el, îi lipsesc pentru a le privi astfel două 
însușiri. Ca membru al unui partid, ca spriji- 
nitor deci al acestuia, ca luptător solidar ca 
alți, el nu poate fi cu totul nepărtinitor. Ce 
spune el asupra faptului ce-i trece sub ochi cu- 


17 


prinde faptul însuși, de multe ori foarte bine 
văzut, și alăturea o anumită disposiţie, o preju- 
decată bine cunoscută, a unei grupări politice. 
Şi nu ori cine din cititori poate despărți aceste 
două elemente, precum, din pasiune, nu oricine 
doreşte să le desfacă. 

Alt-ceva încă. Sint fapte foarte interesante, 
dar care nu-l interesează pe el, pe care nu le 
prinde din răpedele curent ce duce întimplările 
unei zile către uitare, și nu le ridică astfel în 
vederea contimporanilor şi a urmașilor chiar. 
Ca un luptător ce este, ziaristul de partid caută 
arme, și el părăsește ori-ce nu poate să-i ser- 
vească pentru lovire şi biruință. Astfel, un fapt 
mai puțin însemnător se opreşte în cronica lui 
cu anumite scopuri, pe cind altul, de o însem- 
natate mai mare, nu i se pare că poate fi între- 
buinţat, și e lăsat să treacă. 

În sfirşit, un fapt zice nesfirșit de multe lu- 
cruri, le cuprinde pe toate în micimea lui. Din 
cercetarea marilor cauze, curentelor de viață ale 
une. societăți, proceselor de boală care lucrează 
pentru a o distruge, se pot prevedea faptele 
mărunte, manifestaţiile zilei. Dar fie-care din a- 
cestea, întrebat bine, povestește despre tot ce 
a contribuit să] producă, despre toate puterile 
din care ceva s'a desfăcut pentru a-l aduce la 
lumină. 

Se poate faae cea mai înaltă filozofie politică 

2 


18 


—întrebuințind cel d'inth cuvint fără nici o 
pretenție, cum și trebue cu prilejul unui in- 
cident obicinuit, şi cu atît mai mult asupra unuia 
care în neînsemnătatea lui aparentă e caracteristic, 

Să luăm un exemplu. Într'o luptă electorala, 
partidul care guvernează într'o ţară descopere 
că persoana ce candideaza în numele unui par- 
tid duşman a primit banı ca să cîştige oare- 
cînd o favoare pentru nişte bieți nenorociți, 
cari aŭ crezut că totuși îi datoresc recunoş- 
tință. Ziaristul de partid vede în aceasta des- 
coperire un pretext pentru a lovi într'o candi- 
datură saii un îndemn urgent de ao mîntui, fie 
și prin tăgăduirea simplă şi categorică, fără 
probe. Dar cazul ma ales cînd persoana a- 
cusată s'a arătat tot-d'auna ca un profesionist 
al tulburari, ca un tribun de răscoală pentru 
elementele cele ma primejdioase din societatea 
noastră, spune multe lucruri mai man de cit 
interesul moinentului. El spune, de exemplu, 
că în Romiînia se socotea permis a deprinde 
lumea cu speranțe nebune dea stăpîni cu bita 
schimbările de regim, că se credea o simplă 
etactică politică a săpa temeliile care sprijină 
buna stare, liniştea şi mărirea Statului, dar în 
aceiaşi țară se credea că un om politic poate 
fi distrus, constatindu-se că a luat ceva bani 
pentru scopun ce nu se pot mărturisi; ceia 
ce e neasemănat mai puțin imoral. 


19 


Acelaşi caz mai spune că, afirmînd că are 
dovezi scrise de venalitatea unui dușman, un 
partid la putere se sfia, din motive de prudenţă, 
pe care nu le cunosc epocele sănătoase, de a 
cere pedeapsa judecătorească asupra vinova- 
tului, Şi cîte alte adevăruri de căpetenie nu se 
pot spune cu prilejul acestui caz, despre care 
se vorbeşte citeva zile numai! 

Nepărtinirea se cîștigă prin oare-cari însuşiri 
de suflet, dar şi prin depărtare: a timpului, a 
locului, dar şi a ocupaţiilor. Putinţa de a că- 
păta viziunea adincă şi desăvirșită a unui fapt 
mărunt, de aŭ smulge tot ce poate da, și a- 
ceasta derivă din anumite puteri ale sufletului, 
dar și dintr'o deprindere de a privi necontenit 
cu acest scop faptele omenești. 

Nu fac politica nimanui: n'aștept nimic de 
la nimeni, şi nu mă tem de nimeni. Ce am, 
îmi ajunge, și știii că nu mi se poate lua. Pe 
de altă parte, m'am deprins a privi trecutul, la 
cunoașterea căruia lucrez din întiia mea tine- 
rețe. Cel puțin astfel pot privi faptele zilnice 
nepărtinitor şi în toată legătura lor interesantă 
de motive și urmări. În sfirşit, iscălitura mea 
scutește de ori-ce răspundere şi solidarizare pe 
ace: ce conduc acest ziar și sunt reprezintați 
de dînsul. 

Voiù încerca deci să fac aici istoria contem- 
porană a zilei, așa cum sar scrie peste o sută 


20 


de anı în răgaz şi pace, privind-o senin şi de 
departe. Voiŭ evita în cele maï multe cazuri 
chiar numele ce nu-mi spun nimic—fixînd însă, 
pentru a nu se uita şi pierde, tipurile, 


ÎNCORONAREA 
D-LUI GR. TOCILESCU LA DOROHOI 


O persoană necunoscută, care poartă un in- 
teres deosebit științei romîne, cunoscînd senti- 
mentele mele de indignare față de atacurile 
aduse d-lui Gr. G. Tocilescu pentru ceia ce a- 
părătorii săi numesc cu dreptate afaceri de 
ordine privată» îmi trimite ùn document pre- 
tios din toate punctele de vedere. 

E «programa instalărei d-lui Grigore G. Toci- 
lescu, profesor universitar, membru al Acade- 
miei Romiîne, etc. etc., ca președinte de onoare 
al Ateneului Romîn din Dorohoi». E un docu- 
ment de dimensiuni mari, purtind două iscălituri 
de «vice-preşedinți», una de casier — un casier 
ajunge fără îndoială pentru încasările materiale 
şi morale ale Ateneului din Dorohoi —, două 
iscălituri de secretari, o pecete cu inscripția 
«Ateneului Rumin» (sic) din Dorohoi şi cu o 
gravură indescriptibilă de un profan, şi nota fi- 
nală Tip. «L. Bercovici, Dorohoi . 


Nu numai însă prin bogăţia iscăliturilor, prin 
caracterul indescriptibil al pecetii, şi prin fru- 
moasa literă grăunțată a cetăţeanulu cruman 
Bercovici, furnizorul «Ateneului», tot «ruman» 
din Dorohoi, — se înseamnă această prețioasă 
foaie de hîrtie. 

Din două puncte de vedere, ea trebue să 
bucure pe iubitorii culturei naţionale, iar pe 
mine — unul dintre acești iubitori — în deo- 
sebi. 

Se ştie în adevăr ce ingrate sunt popoarele, 
chiar aceste moderne, din Europa cultă, față 
de cugetători, scriitori, artiști. Stăpînitori în alte 
domenii, păstorii de oameni, păstorii de suflete 
se semnalează de departe lumii prin prestigiul 
aparenței lor: trăsuri, soldați, popi, călugări 
steaguri, cruci, prapure, cadelnițe, icoane, mu- 
sică instrumentală, coruri, tobe, trîmbiți... 

Pe cînd omul care face cinste neamului săti, 
dînd formă de artă simțţirii și înțelegerii deose- 
bite a poporului aceluia, lucrătorul harnic, cer- 
cetătorul priceput și meșter, care luminează pe 
ai săi asupra desfășurărei faptelor în coprinsul 
nemărginit al lumilor sai în lumea mai restrinsă, 
dar cuprinzind în mic toate,a omului, toți acei 
eroi a. gîndului, mai veșnic de cit or-ce formă, 
ce se spulberă, aceștia de cine sunt băgaţi în 
seamă cînd strecoară prin mulțimea distrasă 
smerita lor măreție! 


Şi se ştie că nici odata, la noi, în această 
țara nerespectuoasă din deprindere, nu s'au gă- 
sit împreuna merite ma mari și pretenții ma: 
modeste de cît în președintele Ateneulu din 
Dorohoi: d. Gr. G. Tocilescu. 

Dar iată ca pentru dinsul și pentru noi toți 
a venit o luminoasa satisfacție, iată ca din Do- 
roho un Nazaret în această privință — se lu- 
mineaza de ziuă pentru recunoașterea lupta- 
torilor idee. 

În adevăr, nu e nic. ma mult vic. mai puțin 
de cît o instalare de principe, căci de asămă- 
narea cu așezarea în Scaun a unu: simplu Mi- 
tropolit nu poate fi vorba. 

D. primar, care a bine voit a se asocia, 
«membrii Ateneulu (din Dorohoi), iluştri sa- 
vanți er-înșiși, membrii învațamîntulu primar 
și secundar»  Dorohoiul mare încă o universi- 
tate, pe care o merita—, d. revizor şcolar (ținînd 
locul viitorului rector), vor fi presenți la gară, 
unde vor primi pe d. preşedinte . Se va ține o 

mica ,dar valoroasă cuviîntare. Se vor face cu- 
venitele prezentări» şi «conducerea la locuință». 

Apo, instalarea d-lu președinte : evident, 
la gimnaziu, unde e un «amfiteatru» potrivit. La 
«scara principală», colegul meu va fi primit de 
autoritățile locale, la care se adaogă delegatul 
învațătorilor rural», reprezentînd omagiile țara- 
nimi. Avînd drapelul la mijloc», stati — pare 


24 


că'i văd — «elevii gimnaziului în uniformă», vii- 
tori membri, să sperăm, â1 Ateneulu din Do- 
rohoiii. La 3 punct se pune abreviația obiş- 
nuită pentru «după amiazi» — «apare d. preșe- 
dinte», «precedat de toți membrii Ateneului 
«La mijloc», se țin «pe estradă drapele: «al 
județului, al comunei, a] gimnaziului şi a celor- 
lalte școli». Și atuncı ce poate înălța «co- 
rul vocal al comune» decit «imnul național?» 
Și ce conferință e mai potrivită pentru ocazie 
de cît aceia despre Domnia lui Cuza, pe care 
«va dezvolta-o d. președinte». 

Al doilea punct de vedere interesant e coin- 
cidența între festivalul din Dorohoi și o afacere 
neplăcută a d-lu Gr. G. Tocilescu. Se știe că 
acesta a dat in judecata tribunalului revenind 
asupra unu număr de hotărîn anterioare pe 
d. Tzigara-Samurcaş: eŭ n'aș fi făcut-o... Ce 
satisfacţie poate, în adevăr, să ofere Justiţia, 
pentru ca satisfacția aceia să se poată pune 
alătun cu încoronarea din Dorohoi ? 

Și nu, zăŭ, programul care fixează data de 
17 Martie pentru solemnitate—a devenit el faptă? 
Și d. Gr. G. Tocilescu a pornit cu tren special, 
supt cele tre. culori naționale, spre Ateneul din 
Tarascon ? 

O lămurire în această privință n'ar strica, 
măcar pentru lumea din Bucureşti, care încoro- 
nează mai grei. 


0 DECLARAȚIE 


Permiteţi-mi să vă ofer colaborația mea ab- 
solut gratuită, să vă dai în fie-care săptămînă 
două articole: o cronică de luni şi un articol de 
joi. Gratuitatea aceasta o înțeleg altfel de cit 
mulți colaboratori «gratuiți» aa ziarelor noastre : 
în schimbul serviciului pe care vil aduc poate, 
nu înțeleg că ap luat vre-o îndatorire morală 
fața de mine. Şi aceasta pentru două motive: 
n'am nici o nevoe materială și nic. o ambiţie 
politică. 

Multă vreme m'am ferit chiar de amă atinge, 
în ori-ce chip, de activitatea politică. Credeam 
că'mi fac roată datoria, îndeplinindu'mi chemarea 
în descoperirea adevărului ştiinţific şi în răspîn- 
direa lui prin școală. Dar unele lucruri ce saă 
petrecut acum în urmă, mi-au zguduit această 
părere. 

Am văzut prin urmările ei de ce fel era po~ 
litica ce sa făcut la noi pînă acum: ruina fi- 
nanciară şi putreziciunea morală eraă rezulta- 


26 


tele de capetenie ce se atinsese prin luptele de 
cîteva decenii din ambiția vulgară de a stăpîni 
pentru plăcerea stăpiînirii sai pentru foloasele 
bănești nelegiuite, cari decurg din dominație. 
Mi sa părut că zăresc în viitor v priveliște și 
mai dureroasa: primejduirea vieții Statului nostru, 
la temeliile căruia săpase înşişi aceia cari pre- 
tindeaă că-l servesc, şi m'am cutremurat la gîn- 
dul că veacun întregi de silinți mai mult de cît 
omeneşti, de suferință ce nu-și pot găsi expresia 
în cuvinte, două mii de am aproape de încor- 
dări şi jertfe, ar putea să ducă la sfîrşitul acesta 
ticălos: peirea unu popor numeros, de nobilă 
origine, cu însușiri alese, sinulgerea uneia din 
ramurile cele mai pline de seva din trunchiul 
omenirii, pentru că în Romînia liberă astfel au 
voit o haită de politiciani lacomi şi orbi. 

Am mai văzut, întrun partid politic — ace) pe 
care-l reprezentați mai cu drept de cît alții —, 
o încercare cavalerească, sincera, de îndreptare 
curajoasă, pornită din cugetul limpede și inima 
dreaptă a unor bărbați, cari, din reaua voință şi 
invidia celor mulți din generația lor, n'aii putut 
face tot binele de care eraii în stare şi pe care-l 
voiaă. Încercarea s'a terminat printr'o intrigă pe 
atît de caracteristică, pe cît de condamnabilă: 
cine lupta drept, cu fața spre dușman, a fost 
lovit pe la spate de mini prietenești , şi a că- 
zut. Un alt partid a venit la putere, avînd în 


27 


fruntea lui pe unul dintre ccă mai vrednici de 
stimă din bătrinii țării: un om cult, cinstit și 
muncitor. Luptîndu-se a făcut binele, dar numai 
luptîndu-se, smulgînd o fărimă de dreptate, de 
înțelepciune politică după alta, întrebuințînd pe 
rînd toate mijloacele de luptă: amenințarea, ru- 
gămintea, pentru a îndupleca fiarele din partidul 
săi. Şi, cînd acestea se vor dumeri bine că nu 
li se dă prada, ele se vor ridica furioase și-și vor 
sfăşia îmblănzitorul. Aceasta e sigur. 

Vor fi atunci două bande, puternice prin nu- 
măr, prin lipsa tuturor însușirilor de moralitate ; 
două haite de turbaţi, lacomi de a înghiţi ce mai 
este din avutul, din cinstea, din viitorul tuturor. 
Ar roade, rînjind ca șacalii, ce mai rămîne atiîr- 
nat de osul sărăciei şi slăbiciunei noastre. 

Am putea rămînea cu brațele încrucișate îna- 
intea acestei priveliști? Am putea să credem că 
ne e îngăduit a ne lăsa stapîniți numai de iu- 
birea noastră pentru ştiinţă și şcoală sai pentru 
alte îndeletniciri străine de politica? Am putea 
să furam poporulu nostru puterea de inteligenţă, 
de energie, de caracter ce simțim în no. mai 
mult de cît în ori-cine din generația noastră? 

Nu, nu se poate: nu vom fi criminală din ne- 
păsare, alături de criminalii din vocaţie. Dezer- 
tind, nu vom colabora la peirea neamului nostru. 

Voiti spune altă dată ce grupări se pot pre- 
vedea pentru viitor. Deocamdata datoria ori- 


28 


căru tînăr cinstit e să vie acolo unde s'a izbu- 
tit a se ridica sus un steag de reînoire. În jurul 
lui să facem un zid de convingeri. 

Vin și ei, la rîndul mei. Club, partid, nu’mı 
zic nimic, și nu înțeleg a pune pe libertatea mea 
de gîndire, de apreciare şi de acţiune, nici o 
stampilă, nici o firmă, care oprește în loc și în- 
lănţueşte cu cine știe ce slăbiciuni saŭ compro- 
misuri posibile ale viitorului. Acum însă, cînd e 
numa! avîntul ideal, desinteresat, către o prefa- 
cere mîntuitoare a patriei și neamului, cînd nu 
cad răsplătirile și nu se furişează bănuelile, cînd 
transfugrii nu pot mirosi aici cîştig şi nu pot nă- 
văli pentru a încurca și conrupe, daţi'mi voe să 
staŭ alături de dumneavoastră. 


O NOUĂ EXPLICARE 
A MINCIUNII ÎN PRESĂ 


Că se minte straşnic, e sigur; cum nu s'a mai 
minţit nici odată. Şi anume minciuna e de două 
feluri, 

Una alcătueşte o bună parte din informaţie, 
Ori faptul întreg e născocit, ori e exagerat aşa 
de mult în cît nimeni nu'l ma: poate recunoaște, 
O bătae între doi beţivi devine o crimă îngro- 
zitoare, un politician vulgar ajunge o glorie a 
țărei, o şiretenie ordinară e ridicată la înalțimea 
unei măestrii geniale, Ast-fel căpătăm: discur- 
suri frumoase, acțiuni nobile, bărbaţi de Stat, 
reputaţii literare, cazuri interesante, unde în rea- 
litate nu e ma nimic, 

Altă minciună e minciuna cu scop. Ai vrea 
ca duşmanul să fie într'un anume chip, pentru 
ca să-l poți şi tu învinge; şi-l transformi, ca un 
atot puternic demiurg de gazetă ce eşti, X e 
un om integru, un luptător sincer în politică, un 
caracter ; nu-i lipseşte nici talentul, Eï bine! nu 


30 


ştiţi? şi-a omorît, pe căi dibace şi nedescope- 
rite încă, tatăl. mama și vre-o zece bunici şi 
bunice măcar! Ce bucuros ai fi în locul lui Y., 
dacă el nu te-ar strivi cu superioritatea lu inte- 
lectuală și morală. Dar cum! el e strivitul, pen- 
tru că i-a descoperit din fumul unei cafele ne- 
gre saŭ din aburii une. halbe de bere că e un 
plagiator, că nu ştie nici atîta cît ti-ar ajunge 
ca să-ți găseşti o pîne cinstită şi sigură. Şi aşa 
mai departe. 

Şi de ce oare sar minţi așa de straşnic? 

Pentru ca ziarul să se vîndă, pentru ca min- 
tea să nu lucreze, pentru ca răutatea omenească, 
nepusă în circulație, să nu-și consume depo- 
zitarii. 

Dar şi de alt-ceva. Sunt popoare care mint, 
şi din amestecul neamurilor iese mai totdeauna 
indivizi mincinoşi. Și în presa romînă avem be- 
rechet de unii şi de alți. 

Pe cînd Romînul adevărat socoate minciuna 
ca un rușinos păcat şi se sfieşte a-şi pîngări bu- 
zele cu dînsa, iată ce e cu alte nații, ce ne daŭ 
ziariști aici la Bucureşti. 

Evreul minte, fiind-că rasa lu e o rasă de 
negustori, de mici negustori leneşi, cu pofta de 
a cîştiga mult şi repede. Apoi Semitul e lăudăros 
fără merite, trufaș fără curaj adevărat, magni- 
loquent şi megaloman foarte adese ori. 

Grecul e ușuratec, limbut, iubitor de strălu- 


31 


cire ieftenă. Şi, cînd nu se poate alt-fel, calcă 
lesne alături de adevăr. 

Minciuna Bulgarului e mai mult de resort mo- 
ral: acest popor cu multe însuşiri serioase, nu 
deosebeşte bine ast-fel de lucruri, și puţine alte 
neamuri aŭ un simț atît de slab pentru ce e 
drept şi ce nu e drept, pentru ce se poate saii 
nu îngădui: aici neadevărul vine din confuzie, 
“din nepricepere. 

Iar Levantinul: Greco-Armeano-Bulgar, acela 
e un mic muzeii etnografic de vicii şi slabiciuni. 
Pe cît e de ager, pe cît se șupureşte de lesne 
şi scapă de d.baciii din ori-ce înzurcătura, pe 
atît e de lipsit de putinţa cîntăririi mature a 
gîndului și măsurării cuvîntului. 

Aceasta fără a socoti pe 'Ţigan, care minte 
dintr'o iubire superioară pentru arta minciunii. 

Şi iată o explicare neașteptată a minciunii în 
presa romînă. 


VIITORUL 
PARTIDELOR POLITICE 


Sar putea ca toate împrejurările de căpete- 
nie ce sau desfăşurat la no. de o bucată de 
timp încoace, puse în legatură între ele, desfă- 
cute de învelișul de pasiune saii ascundere şi 
prefacere meșteșugită în care sai înfățișat în- 
dată după producerea lor, să însemne mai mult, 
decît nemulțumiri personale, rivalități de ambiţii 
sait chiar decît ciocniri între partide. 

Fără îndoială e mai comod să se judece ca 
a fost vorba de ministere pierdute, de ministere 
dorite, de bătrîni cari nu vreaii să facă loc ti- 
nerilor şi de tineri cari găsesc că batrinii în- 
seamnă prea mult, Se zice: mandişti» «fevrua- 
riști «vechile cadre» «tinerimea generoasă», cu 
mai mult sai mai puțin haz într'o nomencla- 
tură pe care toată lumea o poate înțelege; și 
se urmăreşte pe rînd, sub aceste calificaţii și în 
cuprinsul mai larg al celor două partide de gu- 
vern , în care sar fi topit «grupările», se ur- 
mărește, deci, desfășurarea faptelor de toate zi- 


33 


lele, cărora li se păstrează toată micimea lor 
aparentă. 

Dar în adevăr şi ast-fel se vor prezinta lu- 
crurile înţelegerii limpezi a viitorulu istoric — 
nu.e numai atit. Să-mi fie îngăduit a crede că 
prefacerile întimplate saă care stai să se în- 
timple aŭ mult mai mare însemnătate de cît dis- 
tincţiile de partid și că aceste prefaceri vor aduce 
o altă grupare a forțelor politice din țară. 

Noi ne-am creat o viață publică de care eram 
lipsiţi. După modelul altor popoare, am voit să 
fim şi noi; și cu lupta de oameni în mijlocul 
boierimii restrînse, boierimii man de citeva ze- 
cimi de ișlice ridicule pe capete cuminţi, nu se 
putea. Să mergem pînă la țăranul cinstit, cum- 
pătat, cuviincios și înțelept, ni s'a părut drumul 
prea lung; și atunci am sguduit din toropeala 
socotelilor de tejghea burghezia noastră, alcă- 
tuită în cea mai mare parte din elemente străine, 
am facut aripi cocoimi şi oamenilor de casă, 
de bucatarie sai de curte, am bătut toba după 
streinii cari aveaŭ o naționalitate de pierdut în 
folosul nostru. Şi astfel ni-am căpatat în scurt 
timp substratul unei vieţi politice europene; ur- 
cînd pe unii, îndemnînd pe alți, ispitind şi fă- 
găduind, am avut cine să cîrmuiască și cine să 
lupte pentru putere, în număr relativ ma mare 
de cît în multe alte părți. 

Alaturi de casta politică aŭ rămas însă, cău- 


3 


34 


tindu-şi de moşiile, de meșteşugurile, de sfudiile 
lor, o majoritate de indiferenți sai dispreţuitori, 
Ei produceaii bogăţiile, ei cucereaii îmbunătă- 
țirile, ei cugetau și scriaă carțile saii pregăteaii 
în şcoli generaţiile nou. Valmășagul vulgar al 
ambițioşilor și lacomilor, trîndavă cînd nu-i chema 
trîmbiţa poftelor la asaltul puterii, îi scîrbea. Sai 
cine dintre dînșii se amesteca şi el întrun mo- 
ment de revoltă, singur saă în grupa, ca să facă 
un bine sai să cerce a împedica raul, nu-și gă- 
sea locul și se întorcea mai dezgustat de cît în- 
naintea pornirii de minie. E adevarat că se în- 
torceaă mai puțini de cum plecase, căci tovă- 
rășia rea conrupe. 

A venit însă o vreme cînd, toate partidele 
dindu-și măsura, arătînd ce preţuesc gloatele 
lor, cîrmuitoare saă alegătoare, s'a produs ca o 
mișcare de groază în lumea ce munceşte şi nu 
vînează nimic: a fost ca o tresarire înaintea pră- 
păstiei pe care viţiile și neprevederea politicia- 
nilor de meserie o săpai. Și n'aii tresarit înna- 
intea primejdiei ce ameninţa patria și neamul 
numai acei mulţi indiferenți pentru politică, ci 
şi aceia din oameni politici, cari aveaă inima 
curată şi mintea limpede. Sa văzut în anii din 
urmă că toleranța nu poate merge mai departe 
fără să perim toți, sfărîmînd prin vinovăția noas- 
tră tot ce se mai putea aştepta de la acest po- 
por pentru civilizaţia lui. 


35 


Glasuri din «public» sau auzit, dînd sfaturi 
şi cerînd socoteală, glasuri care nu erai acele 
ale fabricanţilor de deputaţi și senatori, ci vor- 
beaŭ altă limbă, cu un alt accent. Cei ce vor- 
beaŭ ast-fel naŭ apucat după această protestare, 
scrisă ori ba, aceiași cale. Unii aŭ intrat într'un 
partid politic sai altul şi aŭ început în ele, cum 
şi era de așteptat, opera de prefacere, înconju- 
rînd pe cei buni și cinstiți, cari fusese pînă a- 
tunci necontenit stăpîniți de ceilalți. Alţii, cu 
mai puțină încredere în ce pot face, aŭ aştep- 
tat şi aşteaptă încă pronunțarea mai puternică 
a prefacerii. 

In fața lor, bătrîni ce n'ai fost înțeleşi și as- 
cultați de generaţia în care aŭ trăit, tineri ce 
nu cred că mai pot sta de-o-parte cînd e 
vorba de ființa și dezvoltarea fericită a neamu- 
lui, --de care atîrnă toate celelalte: activitate e- 
conomică, literatură, știință, — sai ridicat fu- 
rioşi apărătorii vechiului regim de uşurinţă şi 
nepricepere, de căpătuială și trîndăvie, de lupte 
pentru situaţii, gloriole și cîştigun. Luptind — 
fireşte cu armele, cu care aŭ luptat tot deauna— 
ei apără rostul întreg al vieții lor. 

Nică vîrsta, nică originea, nici calitatea aşa de 
grea de deosebit în această țară de «liberal» saŭ 

conservator» nu hotărăște în această privință, nu 
trimite pe cineva la dreapta sai la stînga, ci cu- 
rat numai felul cum se înțelege într'o tabără sai 


36 





în alta legătura în care un individ, cu însuşi- 
rile și slăbiciunile lui, trebue să stea față de in- 
teresul tuturora. 

Cum va fi la urmă, nu se vede încă pe de- 
plin; mulți nehotărîţi își vor lua, vor trebui să-și 
ia o hotărîre. Mulţi rătăciți, printre cei ce nu 
sunt asemenea cu dînșii, se vor duce unde vor 
putea să rămîe; în partidele existente, transfor- 
marea seva petrece într'unul ca şi în celalt, pînă 
la cele din urma manifestări ale ei. 

Se va desface atuncă, în sfirşit, din crisalida 
numelor ce nu mai corespund vreiniă și vin de 
peste hotare, unde şi acolo și-aă trăit traiul, un 
noŭ partid: al oamenilor ce, ştiind ce vreau și 
pricepînd interesele reale ale țării, vor fi gata 
a lucra pentru îndeplinirea lor, fie şi cu jertfa 
fiinţei lor însăși. Va fi un partid în care va da 
îndreptarea cine e chemat s'o dea prin cultura 
lui modernă, prin talentul lui serios, prin pute- 
rea-i de munca, prin neclintirea caracterului săă. 
Procedind încet şi cuminte. acest partid, dispre- 
ţuitor pentru focurile bengale și fîntînele lumi- 
noase ale maeștrilor de spectacole mari, se va 
inspira din trecutul țărei, înțeles cum a fost, din 
cercetarea ţării, așa cum este în adevăr, și va 
căuta să întemeeze cu puterile bine îndreptate 
ale întregului popor cea d'intiiă a lui civilizație 
națională. 

Iar supt celalt steag vor lupta întreprinzătorii 


37 


de popularitate nesănătoasă. teoreticianii cobo- 
Tâţă din nouri, aclimatizatorii de mofturi străine, 
panglicarii cu apucăturile catilinare. Se poate 
ca aceştia să învingă un timp, căci nu în de- 
şert s'a falșificat de atitea zeci de ani întreg 
spiritul acestei societăți romînești: prin şcoală, 
presă şi prin spectacolul vieţii politice. Dar cei- 
lalțı vor avea pentru sine necesitatea lucrurilor, 
nevoia, pentru ca acest popor să învingă greu- 
tăţile din cale-i, ca ast-fel de oameni să conducă 
pentru aceste scopuri și pe această cale. Mino- 
ritatea incorigibilă a imoralilorr de vocaţie va 
umplea atunci temnița, de care nu vor mai fi 
cruțați, ca în timpurile tulburi. 

Şi cine dintre Romini bunı ar putea să nu 
spuie, din tot adincul inimei sale: Aşa să fie! 


ASUPRA CAZULUI DE LA IAȘI 


Un student a bătut în gară pe un ofiţer; o- 
fiţerul p'a găsit atunci arma, de care are drep- 
tul să se folosească. A mers acasă chinuit de 
rușine, a luat cu sine ordonanța, pentru a fi 
mai sigur, a pîndit, a lovit cu sabia pe la 
spate. Iar studentul l-a împroșcat cu gloanțele 
de revolver, trîntindu!'l la pămînt. Așa se des- 
face din mărturia unora şi altora ceia ce zia- 
rele numesc «drama» de la Iași. 

Cel mai nepotrivit titlu ce se poate. Fiind-că 
ma fost o dramă, în care motive serioase, a- 
dînci, pun în mișcare pentru lupte crîncene 
oameni cuminţi, cari-și ştii cumpăni fapta. Nu, 
nu e «drama», ci ruşinea de la Iași. 

Ne-am putea mira cum lucruri de acesteanu 
se întîmplă mai des pe acest binecuvîntat pă- 
mînt al țării noastre; căci pentru ast-fel de ma- 
nifestații de energie mai ales se creşte o tine- 
rime mărinimoasă în şcoli, pentru înălțarea şi 
întreținerea cărora își stoarce puterile țăranul 
pe brazda străină. 


39 


Nu e greu să-și închipue cine-va pe amâîndoi 
luptătorii. Unul, «biruitorul» în condiții, care 
ar trebui să-i creeze o viață de mustrări de cu- 
get, e «studentul romîn», «studentul facultăţii 
judiciare», cum scria cu simpatie un valoros 
ziar din localitate. S'ar cuveni să fie mîndru 
studentul car: şi-a terminat bine şcoala, care 
întrevede un cîmp de lucru înaintea sa şi simte 
că are puterea pentru a munci cu folos, și lu- 
mina căpătată prin şcoală care să-l îndrepte. 
Dar la noř e alt-fel: ce mîndru e studentul 
care-şi dă încă examenele saă, și mai mult, 
acel care nu şi le dă! E — de cîte on sa zis 
aceasta |—elementul cel mai cult din țară, și 
numai în urma lvi vin cei ce și-aă isprăvit u- 
cenicia sai cei cari învață pe ucenici. 

Din mersul, din căutătura, din vorba lui, se 
vede că e cineva, că în buzunarul hainei sale 
impunătoare e o cartă de student, student ro- 
mîn, student judiciar romîn. Înlături, trecători, 
cînd despică triumfal aierul acest reprezentant 
tipic al unei generaţii noui, şi prin singur acest 
fapt, superioară celor ce aŭ fost înainte sai 
îşı permit să mai dureze! Filozofia contempo- 
rană, politica zilei le are în vîrful hmbii, care 
va face minuni cînd tînărul va fi un avocat, 
încă un avocat al țării sale. 

Şi iată-l așteptînd la o ferestruică de casier, 
pentru a-şi lua un bilet de tren. Atiţia înaintea 


40 


lui, şi un nobil avînt de indignare îl cuprinde. 
Cum, nu văd toți acești oameni cu mintea în- 
tunecată că el e student romîn! Dar iată ceva 
care întrece măsura: un ofiţer, un purtător or- 
dinar de sabie, care, pentru a îndatori o fami- 
lie ce aștepta prea mult, găseşte o ușă lătu- 
ralnică, și iea biletul în clipa... Şi aceasta, cînd 
el, studentul. pînă şi el, e silit să stea pe loc, 
cu toată indiscutabila-i superioritate .. Se poate 
îngădui aşa ceva? Dar de ce are un om tînăr 
și cult palme pentru a pălmui, pumn pentru 
a pumni, unghii pentru a zgîria, fără a vorbi 
de alte arme naturale, ofensive și defensive, ale 
umanităţii din secolul al XX-lea. 

Ofiţerul nostru face adese-ori o mare gre- 
şeală. Şcoala specială, în loc să-l crească în 
sentimentul onoarei prudente, rezervate, aris- 
tocratice, îi furișează adese ori în minte pä- 
rerea greșită că superioritatea socială saŭ de 
educație se dovedește prin vorba tare, prin 
graba la răspuns pe tonul in care i-a venit 
provocarea. El uită une ori ce urmări grave, 
hotărîtoare, mortale, poate să aibă pentru dîn- 
sul amestecul într'un scandal public, într'o 
scenă înjositoare de pugilat saii de duel primi- 
tiv, fără provocare şi martori. Un civil bătut, 
care n'a putut răspunde printr'o bătae și mai 
cruntă, are încă tribunalele pentru a-i da sa- 
tisfacție, care, din nenorocire în asemenea în- 


41 


tîmplăni, nu se dă cum Sar cuveni pentru:a 
îmblînzi moravurile. Dar ofițerul ? Creșterea lui 
militară nu-i dă mușchi de atlet, şi cel d'întiii 
măcelar îl poate învinge dintrun pumn în 
burtă sai dintr'un atac la beregată. Un ofițer 
lovit e însă un ofițer dezonorat. Ce poate face? 
Să provoace pe cine şi-a dovedit splendoarea 
cărnutilor mușchioase ? Dar cîţi oameni în a- 
ceastă ţară, unde cei ce batjocoresc mai mult, 
își tem mai straşnic pielea înaintea unei arme, 
cîți consimt să dea o ast-fel de reparație? Îi 
rămîne atunci ofițerului să lovească a doua 
oară, dacă în cea d'intiiii braţu-i nu sa mișcat 
destul de repede? Şi dacă nici acum nare no- 
roc? Să dea cu sabia. Dar «adversarul», înşti- 
iuțat, a cumpărat o armă, care lovește mai de 
departe şi mai uşor. Şi se ajunge ast-fel la 
«drama» noastră, înaintea căreia mulți se vor 
opri nedumeriți, avînd a face cu o îndoită gre- 
șală din acelea ce staii în moravurile noastre 
sălbatece. 

Asemenea scene sar întîmpla şi mai des, 
dacă în clasele noastre superioare violența n'ar 
fi în cele mai multe cazuri o încercare a duş- 
manului. Îmi voiii aduce totdeauna aminte de 
o scenă din tren, în care, pentru o țigară a- 
prinsă saii stinsă, doi domni din cea mai bună 
societate aŭ mers pînă la cele mai ordinare in- 
jurii și amenință. Credeam că se va vărsa 


42 


sînge, că cei doi domni eleganţi vor încrucişa 
focuri pe teren. Ei bine, nu: aŭ adormit liniş- 
tii, unul întrun colț, altul în altul, sforăindu-și 
prietenește în față. 

Și o prudenţă ca aceasta e bună. Dar pare 
că tot ar fi mai bună puțină supraveghere de 
sine însu-și, aşa o mică sforțare de natură și 
demnitate. 


UN FILOZOF ELECTORAL 
— D. 10AN BRĂTESCU — 


«Cu d-voastră cîştig, cu d-voastră cheltuesc , 
a spus, întrun moment de mare avînt oratoric, 
de splendid lirizm şi de filozofie meditativă d. 
Ioan Brătescu, candidat pentru locul de depu- 
tat al colegiului al II-lea de Ilfov. 

În acest argument de înălțare a gîndului săi, 
de simțire- călduroasă, d. Brătescu a spus mai 
mult de cît credea că spune, a dovedit încă o 
dată că în anume împrejurări d-sa ştie să re- 
zume o situație, un aspect din viaţa ţărei. A 
fost la acea întrunire de Duminică, 31 Martie 
1902, un om reprezentativ, prin care s'a expri- 
mat un mare adevăr. 

Și iată cum: 

D. Brătescu vorbea alegătorilor zisului cole- 
giă, sai măcar alegătorilor săi și suitei lor, lä- 
sînd la o parte pe curioşi, cari nu ne intere- 
sează. 

Le-a spus întîiă că «prin eï cîștigă». La drep- 


44 


tul vorbind, cîțı deputați romîni ar putea spune 
că nici odată, gîndindu-se la origina deputățieï 
lor, așa o judecată nu le-a trecut prin minte! 
Alegătorul alege: deputatul ales şi-ar simți a- 
iurea—dar nu pretutindenï—aiurea, fiindcă tim- 
purile noastre sunt timpurï de degenerare mo- 
rală—și-ar simți chemarea de a lucra după pu- 
terile şi cunoștințele lui la desvoltarea ţării în 
care trăeşte şi poporului din care face parte. 
Şi-ar da seama de greutatea sarcinii ce ia a- 
supră'și, cînd se socoate în stare a judeca cele 
mai grele probleme de Stat şi a se hotărî în 
cele mai delicate casuri de viață politică. Şi 
știi eii?—s'ar găsi poate şi oameni cu inteli- 
gență, cultură şi caracter, carı ar găsi misiunea 
prea grea pentru dînșii. 

Deputatul nostru tipic şi-a dorit situația une- 
ori din ambiţie, pentru a se ridica de-asupra 
muritorilor de rînd din comuna sa natală, din 
invidie împotriva cutăruia, care i-a luat înainte 
în această privință. Dar mai adese-orieun cal- 
cul de economie particulară. 

Deputatul e la Bucureşti, şi cartea lui de vi- 
zită deschide ușile biurourilor administrative ; 
ea îngădue chiar întilniri mai mult sai mai pu- 
țin dese cu şefii de departamente. El are pri- 
lejul de a spune «o vorbă bună , de a scrie o 
scrisoare tot atit de bună, care amîndouă să-şi 
producă efectele dorite. Un vote un lucru mare 


45 


în unele împrejurări, şi cine şi l-ar înstrăina 
fără o cugetare matură, cine ar sta pe gînduri 
să arunce o favoare, dînd dracului în gînd pe 
omul fără obraz, care a venit să o cerşească 
și din mîinile necurate ale căruia cade bila 
albă sai bila neagră!? Și astfel deputatul în- 
dreaptă prin acțiunea lui de toate zilele aspri- 
mea regretabilă a unor legi, rigiditatea neo- 
portună aunor regulamente, intransigența unor 
măsuri administrative pripite. S'ar putea ca în 
societatea modernă, în care meritul se răsplă- 
teşte, un factor constituțional de această im- 
portanță să fie salariat numa cu mizerabila 
sumă de vre-o două zeci de la pe zi sai cu 
diurnele unei comisiuni inutile, pentru a veri- 
fica... lăcomia deputatului romîn ? 
Cu Dumneavoastră cîştig ... 

Așa a zisd. Brătescu,și putea zice atîta lume. 
Dar ea n'ar fi putut adăugi cu atita dreptate 
ca d-sa: «cu dumneavoastră cheltuesc». 

Alţi deputați sunt în adevăr nerecunoscători. 
față de cine i-ai ales. Ei sucot că lumea a- 
ceasta electorală trebue să fie mulțămită cu 
cheltuiala făcută în folosul ei sai să-și amin- 
tească cu satisfacție de presiunea guvernamen- 
tală care i-a pus un buletin în mînă. După a- 
legere și pînă la alte alegeri, gentilii solicita- 
tori de voturi se fac persoane trufașe, de care 
nu ori-cine se poate apropia în puterea votulu 
de odinioară. 


46 


Cu d. loan Brătescu e altfel, D-sa e un fel 
de mare senior al burgheziei noastre, un om 
cu buzunarele deschise pentru slăbiciunea tu- 
turor «băieţilor buni», ce trăesc din împrumu- 
tură ; caritatea sa, bine cunoscută, face din el 
un adevăratizvor de mîngîere,—vai ! trecătoare 
—pentru tineri şi bătrîni, pe cari greutățile vie- 
ei îi aruncă pe scaunele cafenelelor, saă supt 
scaunele cîrciumelor boiereşti, La vechii Ro- 
mam era un rege al ospățului: o ast-fel de re- 
galitate... spirituală revine d-lui loan Brătescu. 

Privind capetele înferbîntate, cărora le sti- 
cleaii ochii aţintiți la dinsul, d. loan Brătescu 
a recunoscut figuri, a descoperit dorințe. Pri- 
veliştea era atît de omogenă pentru domnia-sa 
—şi de ce nu lam crede ?—în cît a văzut bă- 
eți buni în tot colegiul al II-lea, și, îmbrăţişin- 
du-l întreg într'o îmbelşugată făgăduială, a stri- 
gat—ca un «lăsați copiii să vie la mine : pen- 
tru dumneavoastră cheltuesc»! 

Dar acestui capitol de filozofie electorală, i 
se poate da ca urmare un altul, pe care poate’l 
voiă scrie, 


CHESTUNI MARĂ 


Saturnalele d-lui loan Brătescu s'aii încheiat : 
zidurile nu sunt decorate cu figura celui mai 
popular dintre candidați, trăsurile nu mai cir- 
culă pentru ca să amintească duioase legături 
personale, greutăți de familie şi datorii de par- 
tid, presa nu mai scoate la iveală meritele ve- 
selului tribunicul şi nu se mai străduește a'í de- 
scoperi defectele de care un partid întreg știe 
că e lipsit «apărătorul săracilor şi providența 
debitanţilor de entuziasm pentru umili. 

Odată ce s'a hotărît dacă Bucureştii fără ca- 
pitale și titluri mară, Bucureştii colegiului al doi- 
lea, merită a fi reprezentați prin unul sai altul 
din cei doi valoroși luptători, o toropeală a 
Cuprins presa română. E, în adevăr, ceva de 
desperat în această stagiune moartă a primă- 
verii: ministerul nu se preface, opoziția nu se 
agită, nu plutesc în aer țipetele furioase de: 
«vreai să mai mînînc , sai clasă-mă să mînînc 
şi eŭ» desfăcute din vre-o întrunire politică, unde 


48 


bărbaţi mari ai țării vin să-și legitimeze cir- 
muirea saă dorința, strașnica dorință, legată de 
funcțiunile nutritive, — de a cîrmui. Dintr'un foc 
mare, dintr'o «dramă» de provincie se poate 
face un reportagii de toate zilele, dar nu un ar- 
ticol de fond, o serie de cercetari politice inte- 
resante. Abia dacă se poate agața un ziarist fără 
subiect pe aceste timpun rele de concertul de 
turbate lătrătun ebraice, pe care vintul ce bate 
despre cultura europeana îl aduce la auzul nos- 
tru, al vinovaţilor, fiind-că nu ne hotărîm a ne 
preface din rațiuni de umanitate în substrat ru- 
ral pentru viața la lumină și bogăție a jidovimii 
de limbă nemțească din oraşele noastre. Și după 
tragerea de inimă cu care se răspunde la aceste 
scîrboase ofense, ar putea cunoaște cineva presa 
de guvern din cea de opoziţie: se știe că grija 
demnităţii naţionale intra în sarcina cui se în- 
timplă a guverna. De unde urmează că lupta în 
contra calomniei evreești revine de drept evre- 
ilor de la ziarele liberale. 

Şi oare să fie în adevăr așa o seceta de subiec- 
te? Și oare aceasta e datoria celor ce aruncă în 
fiecare zi pe o foae de hîrtie o literatură care tre- 
bue să cuprindă ştiri cinstite şi îndruman înțe- 
lepte pentru poporul din care fac parte? Nu 
descoper eï din cea ce se aude acum de pre- 
tutindeni chestii de viață pentru neamul lor, ches- 
tii cărora li se cuvine altceva de cît o notiţă în- 


19 


curcată, scrisă de cine-va care-și maï aduce a- 
minte de un rind citit cîndva saŭ de o coavor- 
bire la o cafenea cu o persoană competentă? 

Ast-fel de chestiuni sunt fără îndoială, dar cei 
ce trebue să lumineze pe alţii, nu sînt nici eï 
luminaţi asupra lor. Nu vorbesc numai de zia- 
riştii, ci și de oamenii politici cari-i inspiră. 

Se poate, în adevăr, altceva de cît, în pro- 
bleme esenţiale, o presă neștiutoare, cînd poli- 
tica ce se face e o politică de neştiință, de boj- 
băire primejdioasă, de rătăcire, care chiamă pe- 
irea? Cînd fie-care socoate căştie tot și nimeni 
nu se umilește a intreba pe aceia cari ştii în a- 
devăr? Cînd toate silințile, toate măsurile, toate 
cheltuelile noastre se mişcă întrun cerc vrăjit, 
dincolo de care orbeţii ce aŭ ambiția de a con- 
duce nu mai văd nimic? Pe cînd tot ce e pu- 
ternic, însemnat, hotărîtor, stă în afară de acest 
cerc, bun pentru primblarea unui damblagii, și 
nu pentru avintul de viață al unui Stat tînăr? 

Ce e politica noastră, în care cei ce sînt ini- 
țiați privesc cu un zîmbet de dispreț pe neîn- 
țelegătorii ce se apropie de greutăţile ei stri- 
vitoare, de finețele ei nedescurcate? Răspundem 
fără a sta la îndoială: e, în fond, politica de la 
1840, de la 1820, de la 1720, de la 1620, și aşa 
tot în urmă. Şi atunci, la toate aceste date, era 
un popor de plugari şi de păstori, care trăia 
de capul lui, avind numai chemarea în Stat, de 

4 


50 


a răspunde biruri şi de a sta gata de luptă. Şi 
atunci, în jurul acesta inimi a Romînimii care 
e șesul dunărean, era un întreg corp naţional 
cu o viață puternică prin număr; și atunci, de 
la sine, sîngele conştiinții acestui mare popor 
risipit căuta aceasta inima, care bătea ma pu- 
ternic sai mai slab după creșterea sai scade- 
rea vieţii în fiinţa întreagă. Şi atunci ca şi acum. 
Dar întrun veac şi în altul, făra deosebire, 
cine cîrmuia pe toți şi vorbia in numele tutu- 
rora, nu se uita mai jos decit hotarele restrînse 
ale unei cete mici de stăpînire şi exploatare. Ce 
zice panul Radu, panul Vlad sai panul Mircea? 
Ce ginduri are? Cu cine se ceartă, cu cine se 
împacă; pe cine-l vorbește de rău, pe cine-l la- 
udă; cum trăieşte cu nevasta; s'a primblat aseară, 
s'a dus la moşie, i s'aii îmbolnavit caii, i-a tre- 
cut guturaiul, și așa mai departe. După un veac 
aceleaşi întrebari arzătoare privesc pe boierii 
Dumitrachi, Trahanachi şi alții ca dînşi1. lar as- 
tăzi lumina toată se proiecteaza asupra acțiuni- 
lor de fie-care clipa pe care binevoiesca le sa- 
vîrşi urmaşii boierilor de la 1620 și 1720 sau 
leota de plebeian din mahalalele pe care, ce- 
dînd timpului, aŭ catadixit s'o înalțe pană la 
dinşii reformatorii de acum cincizeci de anı, 
Și în aceiași țară, în același neam trăiesc și 
astazi, în voia lui Dumnezei, milioanele de Ro- 
mâîni, de care nu e vreme să se ocupe mintea pă- 


51 


trunzătoare a unui bărbat politic şi care nu merită 
să puie în mişcare condeiul meșteral unui ziarist. 

E adevărat că sa încheiat cu lupta pentru d. 
Ioan Brătescu sai contra d-sale. Dar în Buco- 
vina primejduită pentru neamul nostru, e vorba 
să se aleagă un Mitropolit. Goldiș de la Arad 
a murit, şi în jurul moştenirii lui se poartă o 
luptă, de rezultatul careia va atirna un număr 
de am politica rominească ce se va face în 
părţile întinse și bogate ale Crişanei. In Macedo- 
nia, Firmilian, noul vladică sîrbesc, caută să-şi 
cucerească prin luptă păstorirea sufletelor, şi a- 
ceastă noua criză acolo ar trebui să cheme 
iarăşi o atenție serioasă asupra unei probleme 
de romînism, urmărită cu șiretenie de unii şi răă 
înțeleasă de toți... 


* 
* * 


Voiu ieși fară îndoială din actualitate vorbind 
de asemenea lucruri. Dar am văzut că cititorii 
romîni sînt capabili de interes pentru succesiu- 
nea regelui Araucaniei și viața socială a balenelor 
din apele mărilor nordice. De ce n'ar lua aminte 
puţin la lucruri de acestea, exotice fără îndoială, 
ale Bucovinenilor, Banăţenilor, Macedonenilor? 

Să'şi închipue că 'și arunca privirea asupra 
unui roman australian saă iaponez de Pierre 
Lotti şi sa priveasca, așa cum sunt, chestii fal- 
șificate sai necunoscute, 


UNLVERSITARII IN VIAŢA POLITICĂ 


I 


A fost fără îndoială o idee bună aceia care 
a dat fie-cărei din cele două Universități ale 
noastre — avem două — dreptul de a-și trimite 
un reprezentant în parlamentul țărei. Nu știi 
dacă și aici ca și în multe alte lucruri legiuito- 
rul a fost numai un traducător, care a strămutat 
la noi, ca să fim «Belgia Orientului , un articol 
din vro Constituţie străină, dar ori-cum ideia a 
fost bună. 

Întîiă, pentru că era un început în sensul ca 
fie-care categorie din locuitorii ţărei, împărțindu-i 
după felul de muncă, să-și găsească represen- 
tanți în Cameră, cari, cunoscînd bine spiritul de 
care sînt însufleţiți acei cari i-au ales și aspira- 
tiile ce aŭ, să poată vorbi în adevăr cu compe- 
tință. Într'o adunare de advocaţi, de doctoră fără 
clientelă, de profesori cărora li e de-a scăparea 
față de catedra lor, de profesioniști ai diurnei 
deputaţilor saii senatorilor, e bine să se afle și 


53 


doi dintre cei mai buni, adică dintre cei mai 
capabili și mai demni din cea mai înaltă treaptă 
a învăţătorilor neamului. 

Dar nu numai din acest punct de vedere se 
va fi gîndit legiuitorul nostru — cu originalul 
francez înainte sai fără — la senatorii univer- 
sitari. I se va fi părut folositor ca din mijlocul 
oamenilor ce nu văd în cea mai mare parte de 
cît meschinele lor interese de partid şi, în par- 
tidul înţeles meschin și fanatic, satisfacţiile lor 
bugetare, să se ridice din cînd în cînd glasuri 
curate, prin cari să se exprime conștiința supe- 
rioară a nevoilor civilizației naţionale şi substra- 
tului romînesc, ce trebue să fie sănătos şi fericit 
economicește, ca să se poată întemeia această 
civilizaţie. Curat trebue să fie acest glas, căci 
cum se poate admite ca un bătrîn profesor uni- 
versitar să'şi părăsească studii iubite și elevi al 
căror suflet îi e încredinţat, din alt motiv de cît 
chemarea ce simte în el de a da îndreptări fo- 
lositoare unde sar opri înțelegerea şi cunoştin- 
tele altora? Concepţia politică din care ar deriva 
cuvintele şi actele lui, nu putea fi de cît o con- 
cepţie superioară, fiindcă atunci cînd alții se zbă- 
teaă în greutăţile și vulgaritățile vieții practice,care 
coboară adeseori spiritul şi-i iaŭ putinţa unui a- 
vînt, el, învățatul cu entuziasm poetic pentru știință, 
își reînvia necontenit tinereţa spiritului, cucerind 
pentru omenirea întreagă, în serviciul căreia stă, 


p4 


descoperirı glorioase în lumi ideale fără de mar- 
gini! Colțul unde arfi stat acești dui batrînı cunos- 
cuți și respectați, ar fi fost un unghii liniştit al 
înţelepților în sala tulburată de vîrtejurile pati- 
melor oarbe. 

Se va fi crezut încă ceva, cînd Universitaria, 
aleşi de Universităh, aŭ fost chemaţi în Parla- 
ment. Cînd un institutor, un profesor secundar 
se aruncă în politică pentru a fi deputat sai se- 
nator, este o scuză, de şi nu e deplină şi nu 
acopere pe toți cei se daŭ asaltul la alegeri, 
dintre membrii învăţămintului. Munca unui în- 
vaţător de copii nedesvoltați înca e obositoare: 
sufletele nu sunt încă seroase de lumină și tre- 
bue luptă pentru a le face să o primească fără 
neplăcere; pe de altă parte meșteșugul absor- 
bant, între hotarele aceleaşi programe, răpeşte, 
măcar cu cît timp de lucru găceşte un Romîn 
din timpurile noastre, posibilitatea cercetărilor 
generale, can bucură și umplu de mîndrie, După 
un număr de ani, un concedii nu e un lucru 
neplăcut, şi e incă mai puțin cînd diurna aurește 
odihna de citeva luni pe an. În locul vechilor 
bănci, ale căror scrijeleruri le știe așa de bine 
profesorul; în locul elevilor, atît de adesea ori 
neascultători și răă crescuți, în locul 1utinei lec- 
țiilor incrustate în amintirea învățătorului, sala 
cea largă a desbaterilor, busturile de marmoră, 
vecinătatea fruntașilor țănii, atenţia tribunelor; 


55 


apoL şoseaua, teatrele de varietăți, cîrciumile 
boereşti, unde se bea șampanie în socoteala ṣe- 
filor sai colegilor... Cih pot să reziste ispitei, 
cînd omul de afacen al unui partid propune 
această schimbare unwm dascăl cu limba ascuţită? 

Dar profesorul universitar are tut răgazul lu- 
crului; zile întregi lăsate libere pentru cercetă- 
rile ce și-a ales și pe care edator a le urmări 
necontenit, a-şi socoti virsta după rezultatele 
noi la care a ajuns. În orele de curs vorbeşte 
despre ce crede el mai bine, in forma ce crede 
că trebuie să-şi aleagă, şi ochi inteligenți, în 
care scîntee mulțumirea de a cunoaște, se opresc 
la el, cind plăcerea supremă de a şti şi a îm- 
prăștia ştiinţa nouă îl transfigurează. Ce soartă 
mai bună și-ar putea alege cineva? Şi cît de jos 
trebue să privească un profesor de Universitate 
pentru a cumpăni numai greutățile mari ale sar- 
cinii sale, cînd ele se rescumpără prin folosul 
ce aduce, cu atita bucurie pentru el însuşi, cu 
atita strălucire pentru numele săi? 

Legiuitorul nu se va fi așteptat să vadă în 
Parlament dintre Universitari mai mult de cît 
pe acei doi ce ar fi fost aleşi de considerația 
generală a colegilor lor. Chiar și aceștia ar fi 
fost siliţi de cererea legii și de încrederea res- 
pectuoasă a tovarășilor lor de muncă să'și jert- 
fească o parte din timpul lor consacrat unor 
ocupați atit de nobile, să se coboare din seni- 


56 


nătatea cuprinzătoare a trecutului larg saŭ a 
ideilor veșnice, în vălmășagul restrîns al lup- 
telor zilei, cărora erai chemați însă a le da o 
interpretare superioară, deșteptînd şi în alți 
conştiinţa înaltă de care erai stăpîniți, 

In Lunea viitoare voii arăta cum aŭ petrecut 
și se petrec în adevăr lucrurile cu manifestarea 
Universitariior în politică. 


II. 


N'am votat nici odată într'un colegiă mare, 
și n'am fost nici odată la alegeri, îndemnat, în- 
tre altele, poate şi de instinctul conservării per- 
sonale: dar mi le închipui cam așa: miros greă, 
cetățeni cu bite, înjurături înfundate ; ce se cu- 
vine în sfirșit într'o democraţie în care Cleon- 
tele se chiamă loan Brătescu, iar rolul lui Al- 
cibiade, irezistibilul, omul vorbelor înaripate, so- 
luțiilor fulgerătoare, şi supreme eleganțe a po- 
liticii ruinătoare, îl joacă d, Tache Ionescu, 

Ei bine, la Universitate, cînd se alege un se- 
nator, aceste elemente vulgare, ce constitue 
esența une sale de alegeri, nu se află. Odora- 
tul, vederea. întru cîtva şi auzul, sunt mulțămite: 
persoane din lumea cea mai bună sosesc, își 
string mîna, discută, pleacă... E în sfirşit, foarte 
convenabil, cum nici nu se poate alt-fel, ţiind 
seamă de rolul social al actorilor piesei, 


~ 


Dar sunt multe lucruri ce se află și într'un 
domenii electoral şi în altul. Nu vorbesc de 
formele stabilite prin lege, ci de motive şi de 
moravuri. Lîngă urnă se văd, aici ca şi dincolo, 
figuri stacojii ; lingă unii candidați, lîngă cei mai 
mulți, se află un grup nervos, nerăbdător, de 
aderenți ; observaţii se șoptesc, se fac gesturi 
de înştiinţare, se daŭ semnale, se pun în miş- 
care trăsuri. Manualul perfectului candidat e cu- 
noscut şi urmat aici ca şi dincolo. 

Pentru cineva care primește o sarcină fără 
nici un interes, și numai din dorința de a da 
o îndreptare sănătoasă în chestiile mari politice 
ale țării, pentru alţii ce se chiamă că sunt ve- 
niți pentru a mărturisi prin votul lor că aŭ o 
încredere desăvirşită că unul din colegii lor e 
vrednic a vorbi în numele tuturora, — aceste 
aparențe de pasiune, de combinații meschine, de 
luptă cu ori ce preț nu par tocmai potrivite. Şi 
explicarea lor nu se găsește, cînd privește cine- 
va la alegerea universitară aşa cum trebue privită. 

Dar, cînd o consideri așa cum este, atunci 
explicarea e nu se poate mai ușoară. Pentru un 
candidat saii pentru altul votează alegători ce 
nu-i cunosc de fel, ce nu-i apreciază cituşi de 
puţin sai nu-i pot aprecia, ce n'au nici o sim- 
patie adevărată pentru dinşii, ce urăsc poate 
saă îi disprețuesc. Ei trebue însă să-şi dea vo- 


58 


tul unei anume persoane dintr'un motiv ma: pu- 
ternic de cît toate celelalte: e «de-ai noştri». 

Cum, «de-a noştri», la Universitate, cînd pro- 
fesori. îndeplinesc o datorie de patriotism curat 
alegind pe reprezentantul înalte lor conştiinți 
şi sentimentelor lor superioare, cînd e1 chib- 
zuesc cine să fie moderatorul, călăuzul spre 
ideal al vieții parlamentare? Vai! da: e vorba 
despre «a. noştri» şi ai celorlalți», iar nu — o 
nu ! — de ai tuturora. 

Ca în ori ce colegii restrins se calculează de 
înainte rezultatul alegerii universitare, se pon- 
tează voturile. Ca în ori-ce colegiă restrins se 
ispitesc oamenii prin făgădueli de favoruri : creş- 
terea unei diurne sai ştiu ei ce de aceeași 
valoare. 

Ca în ori ce colegii, restrins, sau ba, vin po- 
runci de la club, cărora or-ce credincios, or-ce 
rob al intereselor trehue să li se supue. 


* 
* * 


Politica aşa cum o ştim noi: strimtă, păti- 
maşă, vicleană, murdară s'a făcut on-cînd la 
Universitate. Dar mai ales de un timp încoace, 
şi anume de la inaugurarea erei noui de poli- 
tică practică, din partea d-lui Tache Ionescu. 

În combinaţiile sale complicate, d-sa nu şi-a 
concentrat atenția numai asupra masei dorito- 
rilor de slujbe pentru a trăi, ce se zbate necon- 


59 


tenit în stratele orăşeneşti inferioare ale unei so- 
cietăți răi organizate. Nici odată acest bărbat 
politic nu s'a mulțumit cu acești aderenți, nu 
S'a visat stăpînind țara numai cu aceste ele- 
mente ticăloase pe care se poate răzima un fel 
de -cesarism de partid, cu baza ohlocratică. Am- 
biţia d-lui Tache Ionescu a fost mai mare: d-sa 
a dorit, şi doreşte, a lucra cu oameni culeși în 
toare clasele, scoși din toate mediile. Se pare 
că idealul acestui. om de iniţiativă şi curaj este 
să lege durabil de persoana sa o majoritate 
zdrobitoare, din care nici o varietate romînească 
modernă să nu lipsească, şi apoi cu acest spri- 
jin sigur să cîrmwmască patria și să îndrepte nea- 
mul după ideile ce și le-a cîştigat prin medi- 
taţii serioase și îndelungate asupra misiunei Sta- 
telor și popoarelor. 

Avea cu sine tineri avocaţi, medici de viitor, 
avea ingineri, avea circiumari, avea pensionari, 
avea proprietari, avea funcționari scoşi din slujbe 
de alții, sau numiţi de d-sa, avea gazetari, avea 
popi, avea călugări, avea oameni fără profesie... 
Profesori universitari însă nu, și eï trebuiaii să 
fie, să complecteze organizarea partidului, ce se 
putea chema întrun fei sai în altul, dar care 
era înainte de toate acela prin care d. Tache 
Ionescu voia să cucerească patria noastră pentru 
à face binele eï. 

Sar părea însă că programul d-lui Tache Io- 


60 





nescu n'are în el nimic care să atragă pe inte- 
lectuali, pe acei aleşi ai lor cari sunt profesorii 
de Universitate. Universitarul e — saŭ trebue să 
fie — idealist, ideolog dacă voiți, utopist, poet şi 
naiv. Lai cîştiga vorbindu-i de planuri eroice 
și nebune de a se jertfi împreună cu alții pen- 
tru a săvirși o mare schimbare mîntuitoare, ce 
nu se poate realiza, darîn posibilitatea căreia, 
trebue oricînd să fie cine-va care să creadă din 
tot sufletul, fiind ast-fel vizionarul care semna- 
lează viitorul îndepărtat de pe înălțimea izolată 
a idealului săii. 

D. Tache Ionescu represintă o politică prac- 
tică, de caracter american. Inspirat de exemplul 
unei Tamany Hall, d-sa judecă ast-fel: există în 
țara noastră interese mai tari decit ori-ce cre- 
dinți, interese puternice, exasperate, dorința fu- 
rioasă a unei clase suprapuse, de boeri şi par- 
veniți, care vrea să stăpînească necontenit, să 
se hrănească veșnic din munca tuturora. 

Aceşti oameni sacrifică toate celelalte ele- 
mente deosebite ale sufletului lor acestui mare 
instinct dominant, acestor friguri ale poftelor 
sai acestei manii ambiţioase. Cine va servi acest 
apetit grandios va guverna, chiar neavînd o ma- 
joritate reală în clasa politică, de oarece un flă- 
mînd face cît doi sătui, în avîntul său spre pîine. 
Cu aceștia se dobindește sigur puterea. Şi pe 


61 


urmă? Se hrănesc fiarele. Şi apoi momentul, 
totdeauna miîntuitor, va da necontenit soluţia, 

Cine are o poftă de îndeplinit să vie la mine, 
aceasta era chemarea. Intelectualii aŭ însă şi ei 
nevoile lor, ambițiile lor, și profesorul universi- 
tar romîn are față de ştiinţă o altă situație decît 
colegul săii din străinătate. Sunt printre ei cari 
prețuesc o misiune ştiinţifică altfel decît prin pro- 
dusul e1 tipărit şi preferă un portofolii de mi- 
nistru, căzut din atîtea mîni murdare, unei des- 
coperiri științifice. Apelul a fost ascultat. 

Şi s'a văzut atunci acest spectacol rar, al unui 
om politic fără înălțime de vederi şi alegere în 
persoanele de care se servește, cutreerînd clu- 
burile din provincie, avînd la stînga sai la spa- 
tele sale pe un profesor universitar de oare-care 
vîrstă, care vorbia politicianilor locali, uimiţi, 
de drumuri romane și de alegeri romine, de func- 
țiuni proconsulare şi de funcțiuni digestive. S'a 
văzut același profesor servind patronului rapor- 
turi despre ori-ce lege posibilă, îmbrățişînd în- 
tro competinţă a la minute, grandioasă şi mon- 
struoasă, toate domeniile vieței de Stat. S'a vă- 
zut alt profesor universitar acoperind cu numele 
săă respectat săvîrşirea celui mai ruşinos act 
de îngenunchiare față cu străinătatea ce s'a în- 
deplinitin Romînia independentă și regală. Iar un 
al treilea a repetat teorii odioase, pe care nu le 
poate împărtăși în adevăr, a transmis atacuri 


62 


nedrepte, fiind-ca așa stătea scris în mandatul 

imperativ al protectorului, față de care statea 

de fapt aşa de sus acest serios bărbat de ştiinţă. 
Dar ma. este de spus. 


ROMÎNISMUL IN BUCOVINA 


I 


Am străbătut-o într'o vară, în fuga trenului. 
O ţară dumnezeiască: lanun de aur, în care 
se pierdeaii seceratorii, păduri întinse, livezi. 
Ici și colo, sămănate tîrgurile, cu găn pline de 
Evrei întrun costum galițian ireproșabil, sai cu 
oare-care concesii de îmbracăminte civilizației. 

Pentru piține popoare, se gasește un ținut 
relativ mic, ca acesta, în care să se cuprinda 
atîta frumuseţa, atita bogăţie de astăzi și amin- 
tiri din trecut așa de îmbielşugate, de îndepar- 
tate şi de sfinte. E pare ca întreaga un sobor 
de mînăstiri, ce se gramadesc una lingă alta, 
venind fie-care din cîte o Domnie glorioasă sai 
cucernică, cîntînd la fie-care slujba, la fie-care 
sărbatoare prin clopotele turnate cu veacuri 
în urmă ca © pomenire pentru străbunul ce a 
înălțat zidurile, pentru părinţii, rudele, tovarășii 
lui de arme on de județ, pentru neamul, ma- 
rele neam nenorocit, întru marirea caruia a 


64 


scînteiat sabia sai s'a înălțat rugăciunea aces- 
tor strămoși. 

Moldova n'a pornit din Bucovina: coborînd 
din creștetul de munți al Maramureşului, în su- 
netul de argint al apelor albastre, păstorii de 
popoare ce urmai stema bourului, aii nemerit 
întîiă în unghiul de munți unde străvechea Baie 
a lui Ştefan cel Mare, micul tîrg de mare stră- 
lucire biruitoare, își plinge în sărăcie un trecut 
pe care noi lam uitat. Dar Baia n'a fost de cît 
muchia de stincă pe care s'a oprit din zbor vul- 
turul, odihnindu-și aripele în vederea șesului ro- 
ditor ce sedeschidea către Dunăre, mamă a popoa- 
relor. Apoi, odihnit, dintr'un noŭ avînt al aripelor, 
descoperi Suceava, şi aici își alese cuibul. 

Cînd aŭ fost în Suceava, cît s'aii mai abătut 
pe la Suceava, Domnii țării Moldove: naŭ uitat 
vraja de virtute prin care se farmecă şi se co- 
boară la sine trecătoarea Biruinţă. Pînă la sfîrșit 
Curțile Sucevei aŭ răsunat de psalmii învingă- 
torilor, și în acei psalmi a dormit lungu-i somn 
de mulțămire, ştiindu-și asigurată moşia, Ştefan 
cel Mare, începătorul şi îndemnătorul, eroicul 
ctitor şi oaspete al Putnei. Mormîntu'i tresăria 
la intrarea steagurilor prinse, şi, în avîntul de 
recunoștință cucernică a învingătorilor, ce ve- 
niaă să'şi închine isbînda acelui ce o dăduse, 
candela ce ardea pe mormîntul de trei ori sfînt 


65 


îşi înălța mai sus lumina, spre viitorul pe care 
îl binecuvînta, 

Aceasta a fost Bucovina. Trecură apoi ani, 
mulți ani, veacuri, cînd neamul decăzu, Slăbiră 
adică inimile acelor ce trebuiaă să’l călăuzească, 
căci țarina era lucrată tot aşa de cinstit ca și 
odinioară de țăran, şi fiul harnic al pămîntului 
părinte știe totdeauna să'l apere de ruşinea ro- 
biei, Dar glasurile cari chiamă, nu se mai auziai, 

Ajunserăm a fi priviți ca locuitorii oare-cari 
ai unui pămînt fericit, care merită a se cheltui 
bani, vicleșug, minciuni pentru stăpînirea lui, 
Polonii voiră să ne ia, neștiindu-se ei înșiși atît 
de aproape de peire, și, timp îndelungat, os- 
tașii Craiului Sobieski stătură în cetatea Suce- 
vei. Apoi patima lor de lăcomie ei o trecură 
Ruşilor, ce ne ajunsese vecini. Amîndouă țările 
noastre, măcar una, o parte dintr'însa chiar, — 
Ruşii erai gata să se precupeţească după îm- 
prejurări, numai să înainteze granița spre îm- 
părătescul Constantinopol. Căci acolo, în pu- 
terea trecutului, acești barbari ai şesului, ce fă- 
cuse din creștinism mai mult decît ori-cine o 
închinare de idoli, cu forme împetrite, un mij- 
loc şiret pentru atingerea unor scopuri josnice 
de cotropire, își căutaii o capitală pentru domnia 
întregului Răsărit, 

Un vrednic vecin era pentru dînșii Austria, 
Rusia era zgripțorul lacom, care adună pradă 


5 


66 


nesfîrşit de multă, nu pentru ca să se hrănească 
din ea, ci fie și ca să-i putrezească în ghiare. 
Austria era pasărea de pradă, vicleană și tru- 
faşă, care nu voia să stea în urma nimănui, în 
opera de hrăpire. 

Austria e o dinastie, și o firmă dinastică poate 
acoperi ori cît de multe pămînturi, precum bru- 
talitatea rusească poate sfărima, în expansiunea 
ei fără sens şi fără scop, în lăfăiarea cinică a 
bădărăniei sale, ori cîte hotare sfinte, ori cîte 
civilizaţii mici, înălțate numai Dumnezei știe 
cu cîtă muncă și cu cîte jertfe, de un lung şir 
de generații ce aŭ trăit în chinuri pentru ca să 
nu se piardă viața mai mare a neamului, rostul 
cel dulce al limbii lor. Tot înainte : aceasta era 
lozinca oamenilor de Stat ai Împărăției vecine. 
Tot înainte pentru binele și faima casei archi- 
ducale, moștenitoare a Cezarilor cu stăpînirea 
fără hotare; tot înainte pentru folosul clasei 
feudale, ce căuta guverne mari ; tot înainte pen- 
tru civilizaţia de tipic mort, sec a Peamterului 
cu creerul strîns în tipare; tot înainte pentru 
folosul economic al celor fără de țară, în fruntea 
cărora mergea, cu pliscul prăzii între ochii de 
pîndă, evreul. Ca să se săvirșască poduri pe 
ape, drumuri în păduri, ca să se dea legi și să 
se facă PBezirkuri în barbarie, oare nu trebue 
ca aceasta să jertfească totul cu bucurie şi să'și 
uite totul? 


67 


După câtva timp de premeditare, vulturii im- 
periali începură a călători la 1774, cînd Turcii 
erai încă toropiți de un războiă nenorocit cu 
Ruşii şi nu mai puteai începe altul. Austria se 
odihnise în tot acel timp, pentru a cotropi. După 
încheerea păcii, ea ceru răsplata înțelepciunii 
sale, și n'a fost grei cu cîteva bacşișuri și ame- 
nințări să se închidă gura Turcilor, cari uitară 
şi cît mai știau din geografia țărilor vasale, 
Austria luă cât îi fu placul, și fără nică un răz- 
boii, fără nică o dușmănie cu vechii şi adevă- 
rații stăpîni ai Bucovinei, ea o trase la sine 
dintr'o singură mișcare a ghiarelor. 

De atunci aŭ trecut peste o sută douăzeci şi 
cinci de ani, — nici două veacuri măcar, prin 
care să ne putem scuza uitarea ! 

La cincizeci de ani împliniți eram prea cu- 
fundați în toropeală ca să putem turbura jubi- 
leul; la o sută, într'o nobilă mișcare de durere, 
am răspuns la ospăţul uzurpătorilor prin rugă- 
ciunile pioase înaintea străbunului robit în mor- 
miîntu-i, în raza vederii noastre aproape; la o 
sută douăzeci şi cinci am stat și noi bucuros la 
masă. La bicentenar, sar putea să-i poftim noi 
la Bucareșştă. 

Aceasta a fost purtarea noastră celor rămași. 
Ce s'a petrecut însă cu cei căzuți în lanțuri ? 


68 


I 


Pe una din piețele frumosului oraș Cernăuţi, 
fabricație austriacă şi adăpostul unei adevărate 
Cosmopolis de nuanță galițiană, catolică, ebraică 
și pravoslavnico-rutenică, se înalță statua Aus- 
triei. O interesantă figură femenină, dintre acele 
creațiuni sculpturale alegorice, care se pot 
adapta după împrejurări, cruțînd cheltuelile unui 
noŭ monument. Dacă Rutenii și-ar atinge ast-fel 
scopurile lor patriotice, Austria ar putea repre- 
sinta Rusia Mică saă Rusia Mare; în anumite 
împrejurări — putem zice : să dea Dumnezei să 
vie | — ar fi o închipuire cam dulceagă a vechei 
Moldove, cuceritoare şi stăpînitoare. Saŭ din fi- 
gura placidă a Austriei s'ar putea crea Caterina 
a I-a, liberatoarea popoarelor... 

Statuei, pentru ca alegoria să fie semnificativă, 
îi lipsesc încă două podoabe, două figuri esen- 
tiale ca înțeles: un funcționar fiscal la stînga, 
un Rutean la dreapta. 

Acestea sunt, în adevăr, creaţiunile principale 
ale Austriei în Bucovina. 


* 
* * 


Cînd Bucovina a fost cucerită pentru cultură, 
prin întinderea semnelor de hotar și prin bacşi- 
şurï la Constantinopol, sub pretextul unei caran- 


69 


tine mai sigure și unui drum militar mai scurt 
către alte țări luate fără războiii, — în ea se gă- 
seaii cîți-va boieri, trăind o parte din an pe mo- 
şiile lor, un număr mai mare de mazili, de stră- 
nepoți ai boerilor de altădată, de cari uitase de 
mult Domni, așa în cît stăteaii la țară totdeauna, 
cinci sute de familii jidovești țiind moşiile în 
«orîndă», vînzind rachiul boerului saii al lor 
propriă, făcînd negoțul cel mic în tirguri, unde 
aveai de rivali în această privință pe Armeni, 
vechi cît Moldova, și unii mai vechi de cît dînsa. 
Acestea erai insule sociale şi naţionale. Încolo 
se întindea, ca în toate țările romînești, țărăni- 
mea, impunînd regiunei caracterul ei de păstorie 
şi plugărie. 

Cînd zic țărănimea, înțeleg țărănimea din nea- 
mul nostru, care vorbia romîneşte și alcătuia, 
atunci ca şi acum, temelia ori-cărei organizări 
de Stat în aceste șesuri şi munți, cari sunt ale 
eï prin întăririle nestrămutate ale muncei cuce- 
Titoare şi ale învingătoarelor lupte. Numai în 
hotarele unde Bucovina se atinge cu Maramu- 
reșul, cu Pocuția veche, pe care Voevozii noștri 
cei mari voise s'o aibă ca o întregire, numai 
prin părțile acelea Rominimea se răria către 
sfîrșitul așezărilor sale continue, numai acolo 
«Ruşii», Rutenii adecă, fusese găsiți la «descă- 
lecarea» Moldovei, şi ei se întîlniaŭ şi mai tîr- 
zii pînă la uzurparea din 1774. În al doilea 


Cîmpulung, cel rusesc», în părţile de la miază- 
noapte şi răsărit «trăia limba rusească în Moldo- 
va», ne spune cronicarul din veacul al XVII-lea. 

Dar «traiul» acesta al unei limbi deosebite 
n'avea nici o însemnătate pentru cîrmuirea Mol- 
dovei, pentru stăpînii de moşii din boerime saii 
din cler, pentru Rutenii înşişi. Intîii că nimic 
nu dovedește că vechii «Ruși» de la întinderea 
hotarelor «<bourului» moldovenesc prin aceste 
ținuturi eraă strămoșii celor din al XVIII-lea 
veac, pe cari i-ai găsit Austriacii, In locurile, 
«pustii» dăruite de Domn tovarășilor săi de luptă 
sai slujbașilor săi de Curte, aceștia căpătaii în 
scris voia de a strînge oameni străini pentru a 
preface prin ajutorul lor «siliştea» în sat, şi ele- 
mente străine risipite se pot întîlni ast-fel pînă 
în inima Moldovei: n'am găsit oare mai multe 
familii de «Ruși» aduse în secolul trecut pînă 
la Șcheia din județul Romanului? Dar cine vine 
ast-fel pentru a robi boerului nu-și are partea 
la lumina vieței publice. Și ast-fel eraii cei mai 
mulți dintre Ruteni, cei de baştină fiind și eï 
puţini. Așa de puţini şi unii şi alții, în cît con- 
Știincioșii funcţionari civili și militari din vremea. 
organizaţiei de Austriaci îi uitaii cu totul și pre- 
tutindeni : și în rapoarte, şi în statistică, ori unde 
ar putea, ar avea datoria să vorbească de dînșii. 
Pentru cîrmuirea nouă ca și pentru cea veche, 
Bucovina e o fărîmă din Moldova, întru toate 


71 


asemenea cu aceasta: țărani «moldoveni», cu 
«limba moldovenească» ; şi atît. 


Ce a făcut cumintea purtătoare de cultură, 
misionara de civilizație, care e Austria, pentru 
care această fermecătoare Kultur îndreptățește 
toate, ca pravoslavnicia pentru Fariseii hrăpitori 
de peste Prut? 

Dăunăzi, în împrejurări foarte asemenea cu ale 
uzurpărei Bucovinei,monarhia austro-ungurească, 
în serviciul unei politice curat austriace, a luat 
spre administraţie încă o «țară»: Bosnia și Her- 
țegovina. Şi în 1878, ca şi în 1775 — un veac 
de distanță — Rușii își făcuse datoria de a bate 
pe Turci, de a-i pune pe dînşii la plată, data 
aceasta în folosul. pravoslavnicilor transdanu- 
biani, și de a ne mulțumi muscăleşte, prădîndu-ne 
pentru că i-am ajutat cu armele în grele mo- 
mente, pe care le-aii uitat îndată ce aŭ trecut 
primejdia. Acestea le-ai făcut Rușii, recunoştinţa 
nefiind, se pare, o virtute ortodoxă. După răz- 
boiul biruitor, a urmat un tratat tăiat cu sabia, 
în ciopirtiri viteze. Europa a intervenit ca să'l 
dreagă, şi din socotelile ei de la Berlin a eşit 
-ocupaţia» fără termen a Bosniei şi Herțegovinei 
de catane şi de :Beamterï». 

Contra acestei «ocupaţii» a Serbiei de peste 
Drina din partea dinastiei din Viena — aŭ tipat 
și ţipă Slavii de pretutindeni și prietenii lor. Ea 
se legitimează însă întîiă prin faptul că în pro- 


vinciile ocupate Sirbii sunt musulmani și fana- 
tici închinători ai Profetului, pe cînd în Buco- 
vina nu era nici o nevoea despărți Suceava de 
Ținutul Sucevei, anume locuri de Ținutul 
Hotinului, şi așa mai departe. Pe urmă, Bos- 
nia și Herţegovina nu aŭ numai o bună po- 
liție de jandarmi, un început serios de viață in- 
dustrială, un regim omenesc în condițiile rurale, 
nu numai căzărmi, biuroură fiscale și şcoli nem- 
țești. În hotar cu Serbia liberă, cu Dalmația 
slavă din ce în ce mai mult, Austria s'a gîndit 
bine la ce va face aici. Ori cît s'ar urmări pla- 
nuri ascunse de eternisare a dominaţiei prin mă- 
surile ce saŭ luat și se iaŭ în Serbia trans- 
drinană, se ține samă vădit de cine locuește 
acest pămînt, de amintirile, de limba, de nevoile, 
dacă nu de aspiraţiunile poporului. Sunt școli 
slave, reviste şi ziare slave, și trecutul patriei e 
obiectul unor îngrijiri deosebite. 

În Bucovina însă, n'a fost aşa, şi legitimarea 
printr'o civilizare înțeleaptă lipsește pentru ori-ce 
om nepărtinitor. Se poate intimpla ca, atunci 
cînd s'a luat această cunună a Moldovei, sin- 
gura politică ce se impunea era aceia a birului, 
și că deci organizarea însemna otînduirea ma- 
terialului omenesc plătitor. Se poate iarăși ca 
mai tirzii, cînd vîntul ideilor noi a împrăștiat 
aerul greoiă al rutinei strîmte, să nu mai fi fost 
în mîna nimănui a se întoarce spre trecut, a 


73 


îndrepta răul ce se făcuse. Dar se poate iarăși. 
şi se prea poate, ca rezultatele dezastroase şi 
criminale de astăzi să fi fost aduse prin neîn- 
ţelegere şi nehotărîre din partea noilor stăpiîni. 
* 
* X* 

Vom arăta cum, primind o ţară de viitor, din 
multe puncte de vedere, Austriacii aŭ rupt-o de 
trecutul ei, aŭ îndepărtat-o de ori-ce aspirații 
folositoare; cum, luînd în stăpînire un neam 
unitar, cu acelaşi singe, cu aceiași limbă, cu a- 
celeaşi obiceiuri, ei l-ai aruncat în cea mai straş- 
nică încurcătură de limbi, de legi şi de deprin- 
deri ; cum, căpătînd un colţ de viață patriarhală, 
unde ar fi putut stăpîni un copil cu o creangă 
înflorită ca sceptru, ei aii creat prin nedestoi- 
nicie şi răutate un cafarnaum sălbatec, în care 
puteri dușmane se sbat sub călciiul unei apă- 
sări brutale şi impudice, 


III 


În falnicul lor avint prădalnic vulturii împă- 
rătești ajunseseră în 1774 pină la Roman, şi a- 
ceasta se păru prea mult chiar acelora cari-i 
făcuse să zboare în țară străină. Luînd numai 
Bucovina, Austriacii crai mulțămiţi cu dînsa 
pentru moment, și nu pentru tot-deauna. Ei 
voiau granița Dunării, care ducea la a Balca- 
nilor, de unde, întrun al treilea zbor, se a- 


74 


jungea ia Constantinopol. Noua «ţară», dobîn- 
dită cu alte cheltueli de cît a sîngelui, trebuia 
să fie numai un punct de plecare, un loc de 
pîndă, de unde să se urmărească împrejurările, 
care ar putea îngădui o nouă lovitură de a- 
nexiune. Şi pentru Austriaci, ca și pentru Voe- 
vozii moldoveni din veacul de mijloc, şesurile 
Siretului, Prutului şi Nistrului erai să fie cu- 
cerite de legiuni desfăcute din tabăra de pă- 
duri a Bucovinei. Moldova, ce mai rămăsese 
dintr'însa, era cucerirea de mîne, peste care 
trebuiaii să se întindă meșteșugit mrejele co- 
tropirii consulare, economice şi culturale. 

Dar, cînd lucrurile se potriviai ast-fel pentru 
viitor, trebuia ca Bucovina să-și păstreze ca- 
racterul romînesc, să fie îndreptată spre o ci- 
vilizație superioară, care să nu se deosebească 
însă, în temelia și alcătuirea ci, de formele 
particulare de viață pe care timpuri îndelun- 
gate, strecurîndu-se, le întipărise neşters în 
firea poporului nostru. Pentru oameni cu alt-fel 
de pătrundere de cît aceia care trebuie pentru 
a înoda saŭ a deslega o intrigă de ambasadă, 
de cancelarie sai de biuroŭ, pentru oameni de 
Stat în adevăratul înțeles al cuvîntului, şi nu 
pentru diplomați, generali sai administratori de 
înțelegerea şi concepţia curentă,— Bucovina tre- 
buia îngrijită în deosebi, bine studiată, deplin 
pricepută, călăuzită delicat şi discret către o 


75 


cultură ce n'ar fi cea stereotipă. Pentru a is- 
piti pe Romîniï rămaşi supt stăpînirea turcească, 
pentru a strînge supt aripile ocrotitoare ale di- 
nastiei archiducale tot acest neam ager şi vi- 
teaz, se cuvenea ca Bucovina să fie o «Romi- 
nie», ideală, spre care să se avinte toate spe- 
ranțele noastre de mîndrie, de lumină, de fe- 
ricire. 

Nu numai caracterul vechiii al ţării era de 
păstrat în ceia ce priveşte locuitorii. Aceştia se 
împărțiai în două,—socotind fireşte numai cla- 
sele care merită a fi socotite—: boierii şi ţăranii, 
«Moldoveni» şi unii și alţii. Și boierii și țăra- 
nii își aveai visurile lor de mai bine, pe care 
Voevozii ce purtaii pe umeri toată cheltuiala 
de război și toată risipa turcească nu le pu- 
teaii îndeplini, ori cîtă rîvnă şi milă le-ar fi în- 
călzit și înduioșat inima. În trei ani de cîrmu- 
ire, care era o luptă de fie-care clipă, mintea 
nu poate avea liniştea şi siguranța ce se cer 
pentru a clădi lucruri mari. 

Lucruri mari puteaii face însă Austriacii, la 
cari cel mai mic dregător, cel din urmă Land— 
sai Xyeisbeamter, represinta puterea nezgudu- 
ită a unei mari Împărăţii. Se putea face în trei 
chipuri o politică interioară bună față de cele 
două stări de căpetenie ale ținutului bucovi- 
nean. A face pe boieri să iubească guvernul 
creştin al monarchului din Viena. Pentru a- 


16 


ceasta, o condiţie neapărată era o cîrmuire mai 
de departe, o supraveghere mai puţin bătă- 
toare la ochi, lăsarea multor ramuri ale admi- 
nistrației în mîna celor deprinși a le stăpîni. O 
Bucovină aproape autonomă, cu un regim lo- 
cal în strînsă legătură cu datinele trecutului, 
cu «obiceiurile vechi», în care pentru strămoşii 
noştri se. întrupa tot binele,—o astfel de Bu- 
covină ar fi reținut pe boierii mai însemnați 
ce'şi aveaii moșii în cuprinsul ei, şi ar fi che- 
mat pe atîția alții în acest colț de ocrotire şi 
dreptate. 

Aceasta nu s'a făcut. Boierii noștri sai gă- 
sit de odată în fața unui sever regim militar, 
unde totul era noŭ, nemțesc, și unde înnoirea 
se făcea cu cel mai desăvirșit dispreț pentru 
«barbaria» trecutului. Cei ce, timp de multe 
veacuri, dăduse dreptatea în numele Domnului 
lor, hotărise marginile sfinte ale proprietății fie- 
căruia, culesese venitul Vistieriei moldoveneşti 
și, altă dată, strinsese țărănimea supt steaguri 
acum putrezite, toți aceștia vindură tot, aren- 
dară, schimbară, fugiră. Curtea Domnului «tur- 
cesc» de la laşi nu-și perdu întru nimic stră- 
lucirea prin jaful Bucovinei. 

Se putea face politica țeranilor. Aceştia du- 
ceai, pe moşii acuma străine, un traiă grei, 
pe care-l îndulciaă însă întru cît-va legi cruță- 
toare ale unor Domni din ultimele timpuri, dar 


77 


mai cu seamă spiritul patriarcal, omenia, frica 
de Dumnezeii a boierilor. În aceştia Austriacii 
văzuse trîntorii neciopliți, în ţărani ei nu vă- 
zură de cît brute, care trebuiaă strînse între 
parij legilor de orînduire şi dominație. Milă 
pentru aceste exemplare de rînd ale speciei o- 
menești, nu puteaii să aibă ei, represintanţii 
unei vechi civilizaţii şi, în loc să deschidă a- 
cestei țărănimi, în care zăceau încă atîtea în- 
sușiri bune, calea largă către muncă liberă și 
belşug, ei fură legați de pămînt, amestecați în 
șerbia generală pe stăpînirile Împăratului, a- 
runcați cu desăvirşire în rîndul vitelor moșiei, 
pentru ca ordinea să domnească în ţară. 

O politică mijlocie bună pentru boieri ca şi 
pentru țărani nu se făcu, şi am văzut de ce 
anume. În scurt, Bucovina nu era pentru A- 
ustria o parte din Moldova, o fărîmă din ogo- 
rul și cucerirea unui popor, un leagăn iubit şi 
o sfîntă necropolă pentru Romînii de la Miază- 
noapte. Nu,—era un număr de chilometri pă- 
trați, cumpăraţi prin minciună, şi gata să pri- 
mească ori'ce oameni noi pentru legile, nea- 
părat nouă. 

Şi atunci, în locurile rămase pustii din tim- 
purile cînd Polonii se luptase pentru creştină- 
tate distrugînd-o, în vatra satelor de unde, mî- 
nați de foamete şi zăpăciți de forme compli- 
cate și zădarnice, fugise țăranii, în Moldova 


78 





legii și boerimii lor, se chemă pleava neamu- 
rilor pentru a trăi bine cu contractacolo unde 
muriaŭ de lipsă şi părăsire vechii stăpîni. Bu- 
covina şi-a schimbat dese ori rostul administra- 
tiv: a fost pe rînd teritorii militar, cerc gali- 
țian, țară deosebită, iarăși anexă a Galiției, 
pînă ce ajunse ducatul de astăzi. Dar în tot 
acest timp aproape hordele calicimii civilizate 
sai strecurat cu contractul în mînă și cu 
traista'n spinare, venind să creeze bogăția și 
să-și însușească puterea. 

Cine nu sa năpustit aică, la Vavilonul limbi- 
lor, la haosul raselor? Nemţi cu meșteșugul, 
Lipoveni cu fanatizmul, Evrei cu şireclicul, gata 
să domine acolo unde guvernul voia ca alţii să 
se sfişie, Unguri, Huţuli, Cehi, Armeni, Poloni, 
zornăind din pinteni ca odinioară șlahcicii, ce 
dormiaui acum supt brazdele de la Dumbrava 
Roşie,—şi, mai mult de cît toți, Rutenii. Aceștia, 
mezinii Ruşilor, frații mai mici ai Muscalilor 
deveniră Veniaminii tuturor cîrmuitorilor. Li se 
dădu cu dărnicie şi ce era mai grei să li se 
deie: drepturi istorice. Bieţii Rusneci ajunseră, 
în proza istorică austriacă, vechii domni ai ță- 
vei, goniți de Romînii usurpători... 

Rezultatul? În Bucovina Dragoșizilor şi Mu- 
șaților, în mîndria şi durerea noastră, în țara 
unde pădurile de stejari sau ridicat din sîn- 
gele luptelor noastre, sunt astăzi după statistica 


79 


din 1890—: 265.200 Ruteni şi 208.300 Romîni 
sai, după altă socoteală: 268.397 Ruteni față 
de același număr de Romini. Și aceasta nu e 
de ajuns; alături de acești copleșşitori venetici, 
se mai socot 50.000 de Nemţi, 83.000 de Evrei: 
opt-zeci şi trei de mii de Evrei—24.000 de Po- 
loni şi Slovaci, 8.100 de Unguri, 3.200 de Lipo- 
veni, și, tofă, înainte de ori-ce, dușmanii noștri. 


IV 


Deci în Bucovina civilizată de Austrieci cu 
legi generale și cu chemarea la masă a vaga- 
bonzilor, nu erai boieri romîni, fiind-că nui ți- 
nea nimeni în seamă și nimeni n'avea nevoe de 
dinşii. Ţăranii romîni erai ca și cum n'ar fi fost, 
căc rostul lor era numai ia plug sai în urma 
vitelor, iobagi legaţi pînă foarte tirziă de brazda, 
de sărăcia și umilinţa lor de barbari incorigibili. 
Dintre ai noştri, ce se înecaă pe încetul în po- 
topul noroadelor străine, puteaii să înțeleagă și 
să vorbească numai două feluri de oameni: ma- 
zilii, şi popii saii feciorii de preoți. 

Cu mazilii Austria a fost foarte <indurătoare», 
pentru că ei nu puteaii fi nici odată periculoși, 
Scurși cum eraă de puteri — și cum aŭ și rä- 
mas pînă astăzi —, în urma grelelor, neîntrerup- 
telor luptă, în care se istovise din adîncimea 
vremurilor mari. 


80 


Puteri deci, energie şi inițiativă pentru a'şi 
stabili rostul în folosul neamului, nu se găseau 
la dînşii, şi avere nică atîta. În schimb, le-a ve- 
nit de la Împărăţie toată strălucirea ieftenă ce 
putea să poleiască pe acești supuși meniţi să fie 
mai credincioși stăpînului întîmplător, cucerito- 
rului fără arme, de cit sîngelui lor romînesc. 

În Lombardo-Veneţia,un austriacante convena- 
bil, o sigură unealtă a guvernului străin, îşi prefă- 
cea lesne nobleța medievală fără titlu saŭ patri- 
ciatul orășenesc, tot așa de puţin titulat, în co- 
roană de conte. 

Dar ceia ce se răspîndea aici, era prea mult 
pentru niște fruntași ai sălbătăcimii moldoveneşti, 
şi ică, şi colo căzu numai, între rîndurile rare 
ale imazililor uimiți, cîte un titlu mai modest de 
baron saă cavaler. Ceia ce se dă, cum se știe, 
bancherilor evrei cari aŭ făcut avere și pot fo- 
losi la un împrumut. 

Baronii romini ai pergamentelor goale, saci- 
lor cu hîrţoage inutile, alături cu baronii semiți 
ai lăzilor pline şi sacilor cu titluri de rentă, atât 
de folositoare ! 

Cine s'a învrednicit de așa ceva nu şi-a venit 
răpede în fire, nică el, nici ai lui. Un lucru ca 
acesta: arme de familie, particula von, coroană 
nobiliară, o supremație asupra celorlalți oameni, 
pe care să n'o poată distruge nici cea mai dura- 
bilă imbecilitate, în cursul unui şirag de gene- 


81 


raţii nule, așa ceva nu era în Moldova, unde 
prin nedestoinicie boierul se pierdea răpede în- 
tre mazili. Guvernul străin își asigura astfel o 
recunoștință eternă din partea neamurilor pe 
care le deosebise printr'o mică muncă de can- 
celarie, ce nu costa nimic. 

Eraŭ, în sfîrşit, şi Romîni mulțumiți în ve- 
chiea Bucovină moldovenească. Din generaţie 
în generaţie ei își transmiteau, ca temeiul între- 
gii lor vieţe politice și morale, credința nestră- 
mutată către dinastia care-i miluise. Dintre a- 
ceia care ar fi putut da, cine știe? vre-o căpe- 
tenie laică a Romînilor treziți din somn, dume- 
riți prin cuvinte rătăcite pînă la dinșii asupra 
chemării pămîntului ce locuiaii şi amintirilor în- 
gropate în el, dintre aceia apărură, în regulă 
generală, numai tineri foarte bine crescuți, a- 
vind însuşirile şi defectele nobilimii austriace, cu 
care li-ar fi plăcut aşa de mult să fie confundați, 
exemplare fără greșală ale iuncărismului de pro- 
vincie, pentru care lumea se rezumă în fidelitatea 
către tron şi adorațiă titlurilor nobilitare, ce-i ri- 
dică mai presus de oameni. 

Înseamnă oare aceasta că dintre coboritorii ma- 
zililor şi unor boeri chiar din vremea «moldove. 
nească» nu s'a ivit nici unul care să simță în a- 
devăr romîneşte, care să îndrăsnească a spune 
ce simte? Nu, șialtă dată și acum, astfel de no 
bile excepții s'aii găsit, şi cuvîntul lor de protes- 


6 


82 


tare s'a auzit totdeauna în Bucovina. Dar putem 
spune că nic. odata cuvîntul acesta n'a avut lă- 
murirea și caldura ce am fi dorit'o şi ce era de 
nevoie pentru a trezi țara morților pentru neam. 

Uitaţi-vă astăzi. Lăsam la o parte pe «nobili 
romîni can nu vreaŭ să audă de nația lor,cari vor- 
besc nemţeşte,cariuneoninu fot vorbi decît nem- 
ţește; ei nu ne aparţin decît prin nume, pe care li-l 
1ertăm, şi prin strămoşi, pe cari-i uităm tot așa de 
deplin ca și dînșii. Dar sunt alții, de la cari se 
aude din cînd în cînd cîte o vorbă care ne 
zgudue, dindu-ne încredere și speranță. S'a găsit, 
zicem, un Romîn care sa spue adevărul în fața 
micilor tiram de cancelarie, car-și aŭ patria săla- 
riului lor! Şi ascultăm, cu dragoste, doar vom mai 
auzi asemenea accente rare. Dar pare că e un 
fapt, asemenea spuse nu se mai repeta, și cavalerul 
neamului săi se îneacă în mocirla oportunismu- 
lui de salon sau de carieră, 

Dar, se va zice, frații Hurmuzaki.., Numele 
lor, în adevăr, nu trebuie pronunțat decît cu o 
deosebită recunoscință de ori-ce bun romîn. In- 
tii, pentru frumoasa muncă ştiinţifică romîneas- 
ca a unuia dintre dînşii. Al, doilea pentru aju- 
torul ce ne-a dat altul în luptele noastre de aici 
pentru libertate şi lumină. În sfirşit, pentru că 
prin «Bucovina» lor dela 1848 s'aă spus întiiii 
acele lucruri care trebue să alcătuiască şi as- 
tăzi crezul unui Romîn bucovinean. 


83 


Dar și la dînșii, pînă la dînșii, se observă față 
de oare-care sfinte visuri, neapărate pentru 
viața noastră, oarecare rezerve. Patriotismul ro- 
mîn se complică une-ori cu alte reminiscențe, cu 
alte deprinderi de spirit, şi șovăeşte. Ce bucu- 
ros am citi noi un anume volum din Fragmen- 
tele de istorie romînească» ale Im Eudoxiŭ Hur- 
muzachi, dacă în ele furtul Bucovina sar po- 
vesti cu mai puțină răceală voită, ca și cum ar 
fi vorba de un ţinut oare care alunui depărtat 
popor nenorocit! În asemenea cazuri vede cineva 
cît de puternic e acest spirit austriac, care nu 
pornește din nici un sentiment înalt, din nici o 
idee mare, din nici o necesitate reală... 

Să vedem acum ce aŭ fost pentru noi preoții 
bucovineni, clasa preoțească de acolo. 


V 


Oare prin preoți și familiile lor, copii crescuți 
în umbra bisericii, era să se urmeze și să se 
desfăşoare către conștiință și putere viața Ro- 
miînilor din Bucovina, erau să se prefacă sme- 
ziții «Moldoveni» deprinşi să asculte în Ro 
mîni statornici şi mîndri, pregătiți să reziste la 
cotropire? 

«Biserica, scutul naționalității noastre», de 
câte oră s'a pronunţat această frază de cine'și 


84 


dădea seamă de importanța eï, de cine avea in- 
teres s'o spue saŭ de cine căuta o frază lapi- 
dară! De fapt, la noi Biserica ne-a adus mari 
servicii, fiind, prin necesitatea timpurilor, singu- 
rul focar, care aduna, păstra și răspîndia lumi- 
na, şi mănăstirile aŭ fost, și în principatele ro- 
mîneşti, o școală, un atelier de copiare și tra- 
ducere, altarul unde se depunea în scris amin- 
tirea sfîntă a trecutului. Trăind în această lege 
veacuri întregi, acelaşi spirit a pătruns societa- 
tea și Biserica Romînească, și a o jertfi astăzi 
ar însemna să părăsim una din formele vieţei. 
noastre naționale. 

Dar, de și întrun grad mult mai slab de cît 
alte Biserici creștine, Biserica ortodoxă nu poa- 
te fi naţională înainte de toate, căci misiunea 
eï este alta: a creşte și a păstra într'o anume 
credință. Cînd o credință rivală, vrăjmașă, œ 
altă definire a creștinismului a fost reprezintată. 
printr'un popor rival, vrăjmaş nouă, cele două 
dușmănii s'aii confundat, alcătuind un factor de 
o neînvinsă putere. În Ardeal, unde Romînul 
are în fața lui pe Sasul luteran, pe Ungurul cal- 
vin sai catolic, unde strămoșii Romînimii de as- 
tăzi s'aă găsit cu legea lor «grecească» înaintea 
ascultătorilor legii romane, «letine», — ortodoxia 
a săpat și mai adînc șanțul de isolare, deschis. 
prin deosebirea de limbă, de obiceiuri, de făp- 
tură fizică. Trecînd chiar la o altă dogmă, ai 


85 


noştri de acolo aii păstrat atîtea deosebiri cîte 
trebuiau pentru ca să amintească separaţia națio- 
nală, să oprească o confundare cu alte neamuri. 

În principate, ortodoxia a fost o armă față 
de cotropirea austriacă, cu toate că biurocraţia 
în care, împreună cu Casa domnitoare, se închee 
Austria, a știut să fie elastică și în chestii 
de religie. Dar Cazacii Țarului pravoslavnic aŭ 
fost totdeauna stropiți cu aghiazma de binecu- 
viîntare a clerului moldovean sai muntean, și 
mitropoliţii, episcopii, arhereii în odăjdii și-aă 
făcut o datorie să stea la începutul drumului 
triumfal, străbătut de aceşti cuceritori. În anumite 
împrejurări, ne-am apropiat de moartea naţio- 
nală și prin pravoslavnicia. noastră. 


* 
* * 


În Bucovina, Austriacii maŭ găsit un cler ig- 
norant, nici o .Biserică săraca. Doar acolo, în 
moştenirea celor d'intiiă Domn. ce-și închinaŭ 
biruințele lui Dumnezeŭ, se ridicase maï stră- 
lacitoare înflorirea de artă cuvioasă a mănăsti- 
rilor și bisericilor, şi hrisoave seculare legaŭ de 
aceste vechi lăcașuri, în care flacăra gloriei ma 
tremura de-asupra mormintelor, întinse stăpîniră 
de pamînturi dăruite biruitorului din ceruri. Rasa 
cărturarilor nu se stinsese nici odată în aceste 
mănăstiri bucovinene, unde, de curînd, un sfînt 
păstor al Bisericii moldovene,lacov, trezise o nouă 


86 


viață, ce se manifesta prin amintirea mișcată a 
timpurilor man. 

Austria, instalindu-și generalii în noua «cu- 
cerire», luă trei măsun de căpetenie cu privire 
la Biserica noastră de-acolo, trei măsuri cari 
aŭ determinat toată dezvoltarea religioasă pe- 
trecută de atunci în Bucovina. 

Era un episcop de Rădăuţi, un Scaun vlădi- 
cesc, străvechiă, depărtat, modest, dar bogat in 
amintiri de întemeiare prin luptă. Vlădica din 
Rădăuț atîrna de mitropolitul din Suceava, stră- 
mutat la Iași. După cîţiva ani, sa izbutit a se 
rupe această periculoasă legătură ierarchică, și 
Rădăuţanul, un personagiii care iscălea rusește 
sub actele ce trebuia să dea în limba romiînea- 
scă, fu adus la Cernăuţi, capitala provinciei, și 
i se dădu cîrmuirea neatirnată a Bucovinei. 

În veacul luminilor», cînd stapînea dela Viena 
liber-cugetătorul Iosif, nu se putea îngădui ca 
imensa avere—imensă mai ales pentru viitor, —a 
clerului bucovinean sa rămîe, fără control,în mîni- 
le mitropolitului. Daniile pentru veșnicie ale Voe- 
vozilor fură stricate prin confiscare, și se alcătuj 
din ele un fond religionar administrat cu scum- 
patate după toate regulele contabilităţii moder- 
ne, dar firește pentru scopuri ortodoxe genera- 
le şi pentru interese politice special austriace. 
În zadar s'a luptat pînă astăzi elementele bune 


87 


din clerul bucovinean pentru a se da Bisericii 
cea ce-i aparţine. 

În sfârșit, față de guvernul catolicilor, față de 
coloniştii de aceiaşi lege, Polonii de exemplu, 
ortodoxia ar fi fost o forţă românească. Dibacii 
intriganți cari fac politica mare pentru scopuri 
mici, în Statul vecin, se pricepură în ce direc- 
ţie trebuia sprijinită colonizarea. Se aduseră pe 
furiș tot mai mulți Ruteni, membri ai neamu- 
lui aceluia rusesc care și-a făcut din pravosla- 
vie un fel de patrimoniii particular, un dome- 
niŭ rezervat şi un mijloc sigur de încălcare și 
nimicire a coreligionarilor sai. Rușii aceștia se 
închinaă pînă la pămînt înaintea Scaunului e- 
piscopal ortodox, care era și al lor şi pe care 
voiau a-l face mai al lor. 

Episcopii ce s'ai strecurat pînă la răposatul 
Arcadie — s'o zicem: de tristă memorie, ca e- 
piscop măcar —n'ai fost numiţi de cîrmuire, 
căci în Bucovina nu se alege episcopul. Au 
fost top de limbă romînească, dar neîncetat, 
cum și era natural, rutenismul a cîștigat teren. 
De unii, ca de Silivestru Morariu, Romiînii își 
aduc aminte cu iubire și recunoștință. 

Dar, cu bunăvoința unuia și a altuia, bună- 
voință ce se oprea totdeauna la hotarul rescrip- 
telor imperiale, ce se putea face? Aveam nevoe 
în împrejurari așa de grele de un prelat de 
neam bun, cu o mare autoritate morala şi cu 


88 


o energie de fer, pusă numa! în serviciul romi- 
nismului. Acela singur ne-ar fi putut salva, și, 
dacă un asemenea om s'ar fi găsit în fruntea Bise- 
ricii bucovinene, pe timpul cînd se, discuta la 
Viena organizarea ierarhiei romîne ortodoxe în 
Statele Coroane austriace, sar fi săvirşit, mä- 
car trecător, un act mare; unirea ierarhică a Ro- 
mînilor din Bucovina cu cei din Ardeal. Însă e 
evident că. întemeiarea dualismului austro-un- 
gar ar fi sfărimat frumoasa organizare. 

Astăzi ce vedem? O Biserică pentru ortodox, 
dintre cari cei mai mulți nu sunt Romîni. Ro- 
mînii din clerul e1 sunt une on Romîm răi, și 
totdeauna oameni fără curaj. Guvernul ar fi 
pentru un candidat rutean, și, iarăși, o alegere 
i-ar da boate majoritatea. Cine se află mai a- 
proape de Scaunul unde a păstorit Arcadie, 
e considerat, fără dreptate, de unii Slavi, ca un 
Slav, de și nu ştim sa fi scris vre-odată lucruri 
de energie în romîneşte părintele Vladimir de 
Repta. Ca Mitropolit îl așteaptă o sarcină grea, 
și am dori s'o înțeleagă romîneşte și s'o înde- 
plinescă fără sfială. 

Ar fi acum de spus ceva despre literatura 
romînă în Bucovina. 


89 


VI 


Cind Bucovina a fost anexată de Austriaci, 
Moldova nu era o țară de barbarie, cum tre- 
bue să creadă ori-ce străin, pentru că noi cei 
dintîi o credem, o declarăm, și mai facem și 
glume pe de-asupra. În această ţara se desfă- 
şurase veacuri întregi o viață de cultură, în 
mînăstiri, în casele boierești, la Curte; se dă- 
duse forma literară unci limbi, ce se unificase 
în scris pentru toți Romînii, se înălțase mărețe 
mănăstiri, vrednice de admirația cunoscătorului, 
se făcuse artă originală și cinstită de arginta- 
rul de icoane, de săpătorul în lemn, de meşte- 
rul zugrăvitor de slove, aşa de meșter în cît 
caligrafia romînă e cea mai frumoasă înfățișare 
a scrierii chirilice, de care obișnuesc a ride 
proşti ce n'o pot citi. Aveam o frumoasă lite- 
ratură religioasă şi istorică, pentru care aŭ un 
zimbet de dispreţ aceiași proşti. De curînd, în 
unele centre miînăstirești moldovene începuse 
o mișcare de reformă monachală, care trebuia 
să aibă însemnate urmări pentruliteratura noastră. 
În sfirsit, dincolo de munţi, nouăle şcoli romi- 
nești ale Bisericei unite pregăteai cărturari, 
cari să spue în scris durerile și speranțele nea- 
muluj robit. Nu, nu eram barbari, nici cît as- 
tă, cînd nu ne cunoaștem trecutul, nu vrem 


90 


să-l cundaștem, și-l insultăm pentru că ne-am 
înfruptat la ceva carte străină. 

Dar de cultura noastră firește că nu voiau 
sa știe nimic administratori. străini ai provin- 
ciei anexate. Pentru dînșii era o singură cul- 
tura, aceia pe care Franța o răspîndise asupra 
Europe. şi pe care eio reprezentau în varianta 
ei nemțească. Restul era barbarie : buchi, ceas- 
loave, letopisețe, care trebuiau înlăturate cu tîr- 
năcopul civilizației adevărate. 

În gîndul lor, hotarele nouă trebuiaŭ să fie 
hotare de cultură, și neapărat că era tot atita 
dorință de a le înainta tot mai adînc în bar- 
barul pămînt moldovenesc pentru fericirea po- 
litică şi culturală a Rominilor trecuți în altă 
formă naționala de cît a lor. Această intenţie 
n’ar fi fost îndeplinită, dacă în Bucovina ar fi 
rămas boeri, dacă mazilii ar fi avut încă ener- 
gie şi sar fi ținut îndărătnic de trecutul unde, 
mai mult de cît în coroneta de baron, le stătea 
gloria, dacă, în sfirșit, cei mai mulți și mai 
harnici dintre călugări n'ar fi fugit de stăpîni- 
rea dușmanilor legii pravoslavnice. Ştim însă 
că deserțiunea sa întîmplat şi că elementele 
rămase aŭ fost prea slabe pentru ca în ele 
să-și găsească țăranii noștri conducători. 

Aşa în cît, din toate țările locuite de Ro- 
mîni, se poate zice că, pînă foarte trziă, Bu: 
covina a fost mai puțin stăpînită de spiritul 


91 


noŭ de mîndrie naţională renovatoare, şi că din 
acest pămînt cucerit pentru lumina europeană 
Sai înălțat mai puţine chemări către viitorul 
de mărire al neamului. Sterilizarea națională 
s'a făcut cu o repeziciune şi o desăvirşire în 
adevăr vrednice de admiraţie. Pe cind aiurea 
din mormîntul inteligenţii neamului răsăreai 
profeţii, carı anunţaii învierea celor ce nu mu- 
rise pentru totdeauna, ci adormiseră numai, aş- 
teptind glasul Domnului, pe cînd graiul noi şi 
sfint străbătea Ardealul, șoptind din parochie 
în parochie, dintrun bordeiă de învățător în 
altul, Evanghelia romînă, pe cînd cărturarii de 
la nor se opreaii în scrisul lor sec saii uşor și, 
ascultind depărtata chemare frățească, se înfio- 
raŭ de fulgerul spiritului de viață şi simțeau 
venindu-le pe buze cuvinte pe care nu le in- 
țelegeai de o cam dată de cît cu inima, ce 
făcea Bucovina, unde se cîntase totuşi: «Pa- 
negiricul lui Ștefan-cel-Mare» ? Facea grama- 
tici şi abecedare, bune pentru școalele stăpi- 
nitor, unde, în cele de jos, se ma. îngăduia 
încă acel mormăit de sălbateci, frați ui urșilor, 
artiştii lor, care se chiamă limba romînă. 

Am avut în veacul ce s'a închis, şi vom a- 
vea-o şi mai mult în acela ce se deschide, o 
mare mișcare istorică, ce a urmărit măcar, dacă 
n'a ajuns'o, cunoaşterea trecutului, exagerat a- 
desea. Dacă se va mai lucra cincizeci de ani 


92 


în acest sens, şi într'o direcţie mai bună, dacă 
ne vom deprinde a cumpăra mai bucuros o 
carte sănătoasă de cît icre proaspete pentru 
dejun sau un bilet la teatrul de varietăţi por- 
nografice, atunci ne vom încredința cu toţii că 
datorim ceva strămoşilor pentru ceea ce aŭ fă- 
cut în timpuri grele şi nu facem noi adesea în 
vremuri atît de ușoare: mîndria noastră se va 
lămuri atunci din știința adevărată a trecutului 
nostru. 

Aŭ scris mult despre Romînii ce aŭ tost, şi 
fraţii din Ardeal şi noi de aici, de vre-o sută 
cinci-zeci de ani încoace. Despre viaţa tuturora, 
despre desvoltarea fiecărei părți a Romînimii 
în deosebi s'au alcătuit opere, pe care le-am 
dori mai multe şi mai serioase. Avem însem- 
nări istorice, constatări contemporane, poesii 
populare, povești, mai din fie-care unghii. 

De unde le puteam aștepta însă mai multe 
de cît din Bucovina, unde erai cele ma glo- 
rioase amintiri, unde Biserica avea cea ma 
mare bogăție, unde guvernul era cel mai lu- 
minat? S'ar crede că întrun veac şi jumătate, 
cît a trecut de la anexare, sai izvodit acolo, 
în forma duioasă în care scrii cei cu jugul 
strein pe umeri, lucrări de etnografie, care să 
ne lămurească numărul, felul de traii al frați- 
lor de acolo, studii istorice asupra provinciei, 
unde mînăstirile aşteaptă încă oaspeţi cercetă- 


93 


tori, poezii călduroase și narațiuni din vremu- 
rile bune. 

Luaţi acuma un «conspect» literar pentru Bu- 
covina. Ce veţi găsi? Etnografia? Trebuie că- 
utată, adesea în sens duşman nouă, prin lucrări 
jubilare nemţești. Istoria? Cel mai meritos cer- 
cetător pentru istoria Bucovinei e, de sigur, 
Germanul autodidact Wickenhauser, apoi poate 
Germanul Schmidt, în fine Germanul Kaindl. 
Ceva a scris pentru noi Morarii; o culegere 
de documente s'a început şi a rămas baltă. 
Hurmuzaki a scris nemţeşte părți din istoria 
întregului neam. Nici o revistă care să se fi 
menținut; gazetele mai energice dispar. Printre 
Romînii rămași acolo—și sunt mulți, foarte buni, 
cari aŭ plecat—avem de menţionat doar pe pă- 
rintele Marian din Suceava, un harnic adună- 
tor de preţioase materiale şi un Romiîn intran- 
sigent, şi pe d. Sbiera, profesor la Universitatea. 
din Cernăuţi, care a tipărit cursul săi de isto- 
rie literară a Romînilor. Uitam poesia: cel mai 
vestit poet bucovinean e Petrino, care n'are 
strămoşi din vremea lui Ștefan-cel-Mare şi care 
a scris, mai mult la noi în ţară, sentimentali- 
tăți dulcege ca ale răposatului Grigorie Hara- 
lambie Grandea, cel dintii dintre poeții romîni 
cu acest nume de Haralambie. 

Acestea sunt constatările ce se impuneau să 
le facem. Unele ai provocat protestări. Am 


94 


dori ca toate să provoace o mișcare mai pu- 
ternică rominească, mai mult avint de lucru pa- 
triotic. Cultura romînă nu trebuie să se oprească 
la marginile subvenţiilor ministeriale din Ro: 
mînia şi patriotismul nu se cuvine. a fi pentru 
noi numa: o virtute de Stat. 


SUPĂRAREA 
PATRIARCHULUI ECUMENIC 


Bine informat ca totdeauna, cîntărind lucrurile 
cum se cuvine și spunînd pe acelea care, de şi 
jignitoare petru mîndria noastră, trebue știute, 
cu toată delicateța patriotică necesară,—d. Tache 
Ionescu a vestit țării şi neamului la un banchet 
politic, servit în lași, pentru d. A. D. Xenopol, ceva 
de o importanță incalculabilă. Impresia produsă 
a fost zguduitoare, și mesenii aŭ uitat, de sigur, 
în adînca durere ce i-a cuprins, ca Romîni, toate 
deliciile felurilor pe care le meritase în calitate 
de «conservatori» intermitenți ai unor situații 
budgetare. 

Presa independentă și desinteresată care şi-a 
simțit totdeauna simpatii neînvinse pentru chipul 
de a se manifesta al zisului d. Ionescu, a luat 
flacări la această dezastroasă noutate, și literele 
de corp mare aii fost exhibate pentru a împo- 
dobi fruntea neruşinată a gazetelor de care e 
“vorba. În scurt, a fost acolo la Iaşi o destăinuire 


96 


fulminantă, şi e de mirare că pătarele, de atitea 
ori goale, nu s'aă făcut praf la proclamarea des- 
coperirii. 

Ştii : Mane, Techel, Fares, cuvintele de pre- 
zicere teribilă apărute la sfîrșitul ospățului biblic. 
Pentru regimul de astăzi așa ar trebui să fie si- 
labele prin care s'a exprimat că: 

Sa supărat patriarchul ecumenic. 

Da, Romiîni aşa este: s'a supărat. Abia știam 
că marele bărbat, acest Papă a-tot-puternic al 
Răsăritului, și-a luat iarăşi în primire dominaţia 
asupra tuturor ortodoxilor din lume, şi iată că, 
neavînd nici o grijă mai urgentă, El se su- 
pără pe noi. Violent cum îl cunoaşte d. Ionescu, 
fost ministru de Culte romîn şi persoană, de si- 
gur, competentă, Prea-Sfinţitul Ioachim a şi fa- 
cut o scrisoare înflăcărată, în care fiece buche 
grecească e o picătură de foc, și a telegrafiat-o- 
Mitropolitului Primat. Bomba stilistică a căzut 
în plin Sinod, provocînd oribile scene de dis- 
trugere vulcanică. lar guvernul..., ce mai poate 
fi dintr'un guvern care provoacă ast-fel de mă- 
suri din partea «Patriarchului Nouăi Rome, al 
Constantinopolei, și a toată lumea?» Se dă un 
premii cui ar descoperi un ministru pe aceste 
timpuri de panică. 

În adevăr, guvernul e acela ce şi-a atras straş- 
nică lovitură, despre care s'a căpătat cunoștință 
în toate unghiurile lumii, spre rușinea noastră. 


> 
~I 


Cine cunoaşte pe d. D. Sturdza, ştie că e un 
om pierdut pentru ortodoxie, care de mult a pri- 
mit pe filioque şi care, în subteranele ce se află 
sub locuinţa sa din strada Mercur, chiamă pe 
ascuns preoți catolică, ce vin travestiţi pentru a-i 
spune liturghii scandaloase. Rare ori lipsește de 
la masa sa Episcopul catolic Hornstein, care se 
ascunde însă întrun costum civil, ce înşală pe 
cine nu cunoaște taina. De la Presidenţia Con- 
siliului aŭ pornit ordine severe către primarii 
comunelor rurale ca toți țăranii să se răsboteze, 
făcîndu-se în cel mai scurt timp ceea ce popo- 
rul nostru obișnueşte a numi «letini spurcaţi», 
Mitropolitul Primat ar fi protestat, de sigur, dar 
dealul Mitropoliei e supt observare de jandarmi. 
O zi să fitrecut, şi pămîntul ar fi înghiţit bise- 
ricile ortodoxe. Dar atunci... Scrisoarea patriar- 
chului ecumenic, revelația d-lui Ionescu, fost mi- 
nistru de Culte, Mane, Techel, Fares, zguduituri 
electrice, tamtam şi muzică desperată de gon- 
guri flăminde... 


* 
* * 


Și acuma pentru oamenii cari judecă înainte 
de a țipa saŭ de a se aprinde pentru țipetele 
altora. 

Ce. ar fi fost catolicismul pentru noi dacă l-am 
fi primit cu veacuri în urmă, am spus-o: un 
mare bine de civilizație. Astăzi însă e altceva. 


T 


9S 


Catolicismul e una din formele influenței străine, 
ce caută să ne absoarbă, cu complicitatea claselor 
dominante. Propoveduitorii și reprezentanţii, ca 
şi căpetenia catolicismului, sunt străin. Aceasta 
judecă lucrul. 

Propaganda ce se face, porneşte de la o organi- 
zare pe care noi aveam datoria să o recunoaş- 
tem, căci există o întreagă populaţie de țărani 
catolici în Moldova muntoasă, iar în București 
se afla un foarte mare contingent de straini, în 
parte catolici. 

Propaganda lasă de o parte pe țărani, cari 
sunt zreduciibili sub raportul religios şi care, 
afara de observarea unor forme, aŭ această cre- 
dință pe care o împărtăşesc: ca divinitatea nu 
se poate defini, croi după tipare saŭ închide în 
saltărașe, cum fac popii cu barbă sai cei făra 
barbă. Deci țărănimea noastră nu va fi nici odată 
atinsă de această propagandă. 

Propaganda catolică se adreseaza claselor des- 
naționalizate, boierimei și ciocoimii noastre, care 
vorbeşte, citește, cugeta, simte, se îmbracă, se 
plimbă, se distrează, petrece ȘI, din fericire, se 
stinge franțuzește. Dacă s'o închina și lu Dumne- 
zeu franțuzește, nu e mare pagubă. Iar, dacă ÎȘI 
va lăsa banii institutelor catolice, tote mai bine 
de cît să îmbogăţească femeile pierdute, modis- 
tele saii patroni caselor de joc din străinatate. 


99 


D. D. Sturdza e cel maï intransigent ortodox 
pe care l-am cunoscut. 

Patriarhul ecumenic nu e decît Mitropolitul 
Primat al Grecilor din Țara Turcească. E un 
biet prelat pe care-l schimbă de azi pană mîine 
intrigile la Poartă saŭ luptele de ambasadă. Maı 
adese ori e o creatură rusească. 

Neavind nici un rost în Bisericile autocefale 
de care e plin Orientul, sărmanul ecumenic» 
se mulțămește a-şi hiritisi colegi la zile mari. 
Iar, dacă a scris scrisoarea, a uitat de sine, fiind. 
că toți ecumenicii de pe lume mau a se ames. 
teca în daraverile noastre, ce nu-i privesc cituși 
de puţin. 

Şi, în fine, e nesfirşit de regretabil că după 
douăzeci și cinci de am de independenţă se 
găsesc personagii politice cari să încerce o agi- 
tație, amenințindu-ne cu nemulțumirea străinului. 


EPISCOPUL MIHAIL PAVEL 


Se anunță din Oradea Mare moartea episco- 
pului romîn Mihail Pavel, și progresul ce se rea- 
lisează pe încetul în cunoaşterea fraților noștri 
se constată şi prin întinsul răsunet dureros pe 
care la întîmpinat în presa noastra de aici moar- 
tea vrednicului bărbat. 

Episcopia romînă din Oradea-Mare e o episco- 
pie unită, legată de biserica romana în dogmă 
şi ierarhie, dar romîneasca în forma şi limba 
cultului, 

Fiind aşa de numeroasa poporaţia de neamul 
nostru în aceste frumoase părți roditoare din 
valea Crișurilor pînă la Mureșul din jos, de către 
Banat, în veacul al XVIII-lea s'a orînduit de gu- 
vern, vre-o cincă-zeca de ani după Unire, un 
auxiliar unit pe lingă episcopul catolic din Oradea. 
După acest ajutor, un Sirb de neam şi un epis- 
cop titular de Tegea, s'a numit pentru Romînii 
dintre Tisa şi hotarele Ardealului un păstor deo- 
sebit, fără atîrnare de catolici, în persoana Ro- 


101 


mînului Moise Dragoş, un bun patriot şi unom 
de ispravă, care-şi luă în primire Scaunul din noŭ 
întemeiat în Iunie 1777. Pe rînd aŭ păstorit apoi 
după dînsul aceia dintre clericii uniți ai timpului 
cari, iubindu-şi neamul înainte de toate, luptînd 
pentru a chema lumina asupră-i, adunînd supt 
aripele lor ocrotitoare pe cei mai însemnați din 
scriitorii romiîn ai timpului, şi-aii lăsat un nume 
neperitor în istoria propășirei noastre culturale. 

Cine ar putea scrie despre Şincai, despre 
Klein, despre Petru Maior, fără a pomeni nu- 
mele lui Ignatie Darabant și lui Samuil Vulcan, 
şi ce am fi noi astăzi dacă n'ar fi răsunat atunci 
în toată Rominimea, cufundată în somnul plă- 
cerilor saŭ al mizeriei, graiul deșteptător alacestor 
apostoli? Supt aceşti doi mari episcopi, centrul 
cultural al Romînismulu a fost ma adesea ori 
în Oradea de cît ori-unde aiurea. 

Erdelyi, urmașul lor, fără să aibă aceleaşi me- 
rite, a fost un zelos prelat și un bun Romiîn, 
care-și are partea în întemeiarea a doua dio- 
cese nouă pentru Uniţii din Ardeal de limba 
romînă, linguae romenicae, scrie Papa în di- 
ploma de fundaţie. Doi al episcopi se strecu- 
rară repede, apucînd cîrja cu mîinile slabe ale 
unui bolnav. După dinşii, ca al şaselea episcop 
veni conductorui ce sa stins acuma: Mihail 
Pavel. 

Era un fii de țăran din parţile Satmarului, 


102 


un harnic băiat de țară, răpuind greutăţile prin 
sîrguința-i neînvinsă, acea statornicie greoae a 
săteanului romîn care umple de invidie și ad- 
miraţie pe celelalte neamuri de acolo. Ajunse 
ca școlar pînă la Viena, de unde "| goni ma- 
rele an 1848. Preot, vicar în Maramureş, al epis- 
copului de Gherla, episcop în această nouă dio- 
cesă, eltrecu la Oradea, unde cîrmuirea slăbise, 
în 1879. 

Aici a stat peste douăzea de ani, pîna la. 
adîncı -bătrinețe. 

A văzut vremi frumoase şi grele de redeş- 
teptare națională, de lupte, de izbinde şi de pri- 
goniri. Nu era omul care să alerge între rîn- 
duri saii care să spue cuvîntul ce îndeamnă, şi 
“cine ştie viața grea a unui episcop romîn de 
peste munți va înțelege cîtă necesitate a lucru- 
rilor se adaogea la firea Im liniştită și retrasă, 
pentru a-l ținea în umbră. Dar vecinii noștri 
maghiari aŭ proclamat odată la Oradea în Epis- 
copie, nu s'a uitat încă lucrul — aŭ proclamat 
însușirea lui de bun Romiîn în felul cavaleresc, 
care le este pruprii: spărgînd geamurile reşe- 
dinții episcopale. 

Dar nu în acțiunea lui politică îi stă meritul 
de căpetenie, nu din ea i se alcătueşte aureola 
în care va apărea strălucind din trecut vremu- 
rilor viitoare, care vor judeca şi răsplăti. Ţăran 
stringător, ajuns în fruntea celei ma bogate 


103 


din episcopiile romineşti, el s'a facut vistier 
pentru Dumnezeul credinţei şi al luminei, vis- 
tier în numele lui pentru sărmanul săi neam 
nedreptațit. Din mîna lui deschisă totdeauna 
pentru binefaceri aŭ căzut sutele de mii de bani 
de aur şi de argint, cu care a semănat în ogo- 
rul pustiă ce i se încredinţase, şi din acest prinos 
de harnic semănător aŭ ieșit biserici înfrumuse- 
tate, şcoli falnice, internate, — temeiuri neclin- 
tite ale vieţii romînești de acolo. 


* 
* * 


Acest episcop acoperit de toată cinstea lumiï 
acesteia, acest milionar, acest filantrop vestit în 
toată Rominimea de dincolo, era cel mai modest 
dintre oamenii. De departe se vede în Oradea ji- 
dovită strălucind turnul aurit al bisericei lu epis- 
copale, cea mai frumoasă, şe spune, din cîte 
le aŭ Romînii de peste hotare; palatul lui for- 
mează una din podoabele orașului, şi în ocăile-i 
numeroase e adunată moştenirea pompoasă a 
unui şir de episcopi bogați. 

Canonici bine înzestrați cu venitun îi încun- 
jură tronul de stăpînire sufletească. Dar în tot 
acest belşug, în toată această strălucire, îi plăcea 
să se strecoare neobservat. Mai adesea era la 
«scalda» sa din Maramureş saŭ în căsuţa mo- 
destă de pe unul din domeniile sale; cînd se 
afla în oraș, se încunjura de umbră și tăcere, 


104 


Eram în Oradea cînd «Măria Sa — şi canonici; 
aŭ acest titlu acolo — era aşteptată din Mara- 
mureş, dar nu se observa în palatul episcopal 
nimic din pregătirile ce premerg aiurea sosirii 
stăpînului. Un singur preot merse sa'l primeasca 
la gară. Trenul sosi, dar îl căutam în zadar cu 
ochii. Era să se piardă în mulţime, cînd mi-l 
arătară. Un solid bătriîn, uscat şi drept ca un 
stejar secular avea opt-zecı Qe an—, se Co- 
bora dintr'un vagon de întiia clasă: purta pălăria 
și haina ori-cărui preot de sat, niște cizme mari, 
ca la ţară, şi-şi ține în mînă geamantanul. Așa 
vor fi fost pe alte tronun Voevozii noștri din 
timpurile manı, și aceia înainte de toate țaranii 
romini. 

Acum muncitorul harnic și modest se odihnește 
intre binecuvîntările de care sa facut vrednic! 


x 
* x 


Pentru splendida orînduire materiala pe care 
a creat-o, se cere un urmaș cu alte însușiri, ca 
să știe a trezi sufletul: cel romînesc, nu cel ca- 
tolic. Se va arăta oare părintele Lauran, învățatul 
şi activul vicar, în care toți vedeai pe succeso- 
rul designat al lu Pavel, se va arăta părintele 
Lauran superior reputaţie: foarte rele pe care, 
pe drept sai pe nedrept, și-a creat-o printre 
Romiînii ce'şi iubesc neamul? 


„ROMÂNISMUL“ VECHIU 
ŞI NOUL NAŢIONALISM 


Articolele de mai deunazi ale d-lui B. P. Has- 
dei, care și-a amintit la bătrineţe de politica 
foarte puțin cumpănită pe care a făcut-o un mo- 
ment, în timpurile sale de glorie, va fi amintit 
multora, dintre cei ce aŭ trait acele vremi sai 
găsesc plăcere a răsfoi prin ziarele vechi, va fi 
chemat în amintirea acestora cromînismul», în 
care aŭ crezut atîția dintro generație ce se 
stinge. 

D. Hasdeu își închipuie că asistă la o în- 
viere a  romînismului» aceluia de pe la 1870, 
care ar stapîni pe tinerii de astăzi, după ce în- 
călzise pînă la cel ma: bengalic ridicul pe tineri 
de atunci. La mijloc ar fi fost un interegn ne- 
norocit de  cosmopolitism  junimist, care otră- 
vise literatura și viața politică a noastră. 

Apoi s'a revenit prin forța împrejurarilor la 
vechile idei mîntuitoare. Şi, spoindu-le cu nu- 
mele noŭ, batător la ochi, al <carlismului:, bă- 


lú; 


trinul cugetător romantic se înfăţişează tinerilor 
insuflețiți de părerile sale ca șeful lor firesc, care 
trebuie din noŭ ridicat pe scutul de conducător. 

E: bine! e o iluzie, şi între răposatul romî- 
nism şi naționalismul de astazi, a cărui dezvol- 
tare și răspîndire va aduce conștiința şi puterea. 
noastră ca popor modern, nu e cea mai mică 
asămănare. Între aceste doua doctrine, dacă 
voim să recunoaştem celei dintii caracterul de 
doctrină e tot atita deosebire ca şi în felul de 
a simți şi a gîndi al d-lui Hasdei şi acela de 
care se ţin elementele cele mai bune ale tine- 
retului de acum. 


Ce era, în adevăr, cromînismul»? Temeiul săŭ 
era convingerea că no. suntem un popor fără 
pereche, menit să stralucească, să învingă, se 
domine on-unde şi ori-cînd. Eram o nație mică 
numai din cauza înțelepciunii noastre modeste, 
caci altfel ce plaiun ar fi fost prea depărtate 
pentru avîntul cuprinzător al măreţului vultur 
romîn? 

Veniam cu toţii din Roma, şi nicăirea mai bine 
de cit în noi nu se recunoștea această împără- 
tească maică. Dacii dispăruse înaintea legiunilor, 
Slavii nu cutezase nici-odată să se ridice pînă 
la ambiția unei înrudiri cu poporul ales, prin 
țara cărora erai îngăduiți să se strecoare, ca toți 
ceilalți barbari, la biruinţele trecătoare ale că- 


107 


rora priviam zîmbind de dispreț. Din cele maì 
vechi timpuni avusem State organizate aproape 
ca ale Europei contimporane. Anumite instituții 
moderne noi le descoperisem, cînd nimeni nu se 
gindia la ele. Aveam pe timpul lui Mircea-Vodă 
o armată permanentă şi un regim democratic 
desăvirşit. Revoluţia franceză era o palidă imi- 
taţie a mișcărilor noastre ţărăneşti, Goethe imi- 
tase pe lenachi Văcărescu, de care se apropiase 
numa. de departe, neavînd puterile trebuitoare 
pentru a-și ajunge modelul. 

După un astfel de trecut d. Hasdeii l-a cali- 
ficat cînd-va de imperial-—aveam un prezent care 
putea să ne asigure. Virtutea romînă era admi- 
rată de toți vecinii: uniiînvățai de la noi și păstraii 
recunoștință; alții își aveai civilisația lor, cum o 
aveam și noï pe a noastră. Mulţămită anilor 1821 
și 1848, ajunsesem iarăşi în fruntea neamurilor, 
Latini vrednice de marea noastră origine. Şi, 
îmbătaţi de această glorie, proclamam în auzul 
tuturora însușirile noastre superioare, și mai ales 
pe aceia de a fi Romini , însușire atît de ho- 
tătitoare, în cît ne putea scuti de munca strădui- 
toare a popoarelor de rînd. 

Acesta era «Rominismul , Ne simțiam în stare 
să colonizăm planetele, și cu ochii la dinsele, 
viitoare cuceriri romînești, mergeam vesel spre 
prăpăstia ignoranții şi ruinei. 


* 
x * 


108 


După. 1870, a fost o reacțiune. S'a ris, de 
foarte mult on cu haz, de lucrurile care erau 
considerate ca sfinte şi nu meritaii această o- 
noare. Unii aŭ rîs prea mult, și aŭ uitat să mai 
facă altceva, pentru ci și pentru noi. Alții aŭ 
înţeles foarte greșit că noua direcţie e negarea 
ori-cărui ideal, ori-cărui avînt, şi şi-aii zis că mai 
rămine să se guste viaţa, care e scurtă. Mulți 
din acești trindavi aŭ păstrat însă cu sfințenie, 
pentru galeria care plătește, rodomontadele ro- 
mantice, ce le țineaă loc de patriotism. 

Dar tot din acest curent de realism vin cre- 
dinţele noastre de astăzi. 

Ştim ce suntem. Un popor de neam bun, fara 
îndoială, dar avind şi înrudin mai puțin stralu- 
citoare. Suntem aruncați departe, pe un pămînt 
îngust, a cărm hogăţie e o ispită pentru străin. 
Altă dată puteam privi drept în față primejdia, pe 
care eram siguri a o înlătura cu sabia viteazului. 
Dar vremurile s'a schimbat, şi azı norocul e al 
popoarelor ce aŭ numărul, bogăţia şi cultura, 
însuşiri ce ne lipsesc, saŭ pe care nu le avem 
cum am voi. 

Venim dintrun trecut grei şi trăim întrun 
prezent de primejdie, între dușmani și fără uri 
singur adevărat prieten, Aiurea poate fi vreme de 
petrecut sai se iartă zăbava. La noi, trebue 
lupta din fie-ce clipă, necontenita munca har- 
nică sub arme, stringerea la un loc întrun ma- 


109 


nunchiu, gata spre jertiire, a tuturor puterilor 
noastre. Căcı din părăsirea acestor virtuți nu 
rezultă pentru noi numai zăbava şi afundarea 
în ambră, ci peirea. Alegerea e pentru noi a- 
ceasta: oră ajungem un popor model, ori pierim. 

Şi ru voim să pierim. Fiecare din noi simțim 
ca o misiune sfintă de a împiedica aceasta, a- 
ceasta crimă de a distruge silințele grele ale 
atîtor generaţii chinuite şi fără noroc. Căutăm 
pretutindeni un sprijin: în clasele ce n'ai fost 
chemate încă la viața în lumină, la frații înstrei- 
nați, pe cari noi nu" uităm, cacı pentru noi «Ro- 
mînia nu înlocueşte Romînimea. Şarlatanii de 
ori-ce specie, ce-şi urmăresc folosul lor personal, 
sunt priviți de no. ca nişte duşmani de moarte, 
ca niște trădători de țară şi de nație. 

Acesta e naționalismul noù, conştient, laborios 
şi modest. lar cine a represintat «rominismul» 
cu fanfare şi focun de artificii, să facă bine a 
nu ne ofensa confundind lucrurile. 


PERICOLUL LICEELOR 


Întro buna dimineață, stradele Bucureştilor 
gi ale altor orașe împodobite cu școli secun- 
dare și speciale, aŭ fost agrementate prin cir- 
cularea la anumite ceasuri a unor tinen cetă- 
teni. cu șăpci de forme şi colori necunoscute. 
Clne a dorit lămurin în aceasta privință, s'a 
luminat că aceşti purtaton de uniforme noua 
sunt elevi, și aceasta le-a folosit mai pe urmă, 
pentru că tinerii de cari e vorba, nu lăsai, prin 
purtarea lor, pe nimeni sa bănuiasca ocupațiile 
şi chemarea ce aveai. 

Ca și înainte, cînd se puteai pierde cu totul 
în mulțimea derbedsilor, can 'şi fumează, la o 
vîrstă neobişnuita, ţigarile sub nasul trecatori- 
lor, se ghiontesc asupra lumii, lovesc în gea- 
murile prea imprudent expuse atenție strader 
sai spun necuviinţi femeilor cinstite și celor- 
lalte,—elevi cu şăpcı aŭ rămas însă un ele- 
ment de frunte al desordinei şi scandalului. 
Şapca nun oprea dela nici una din faptele ce de- 


111 


nota o creştere rea; din potrivă, ea-i îndemna 
la manifestații de destrăbălare printrun fel de 
mică primejdie, care atrage totdeauna pe un 
tînăr generos. Pe cind ceilalți amatori a mu- 
zicei vocale de cafenea, cu plăceri auxiliare, pe 
cînd ceilalți vînători de dragoste uşoară și ief- 
tină, îşi urmăreai vițiul în tăcere, eï, elevii cu 
șăpci, țineaii să ştie toată lumea cu cit peri- 
col urmăresc înalteie lor scopuri. Cine vedea 
de departe o bandă cu chipiul pe o ureche, lă- 
faindu-se pe strada a lene şi obrăznicie și o 
auzea proclamînd suma de care dispune, în- 
trebuințarea pentru care o destină şi altele ca 
acestea, întrun limbagiii particular, putea fi si- 
gur că are înaintea sa viitorul țării, a cărm e- 
ducaţie se face încă în familie şi școală. 

De curînd ministerul, îngrozit şi el, după ce 
atîta lume se îngrozise, a căutat să ia altă mă- 
sură de disciplină şcolară, care e şi o măsura 
de apărare socială, date fiind progresele reali- 
zate de tinerimea de licee. Sa gîndit să în- 
demne pe elevii buni—mai sunt—să suprave- 
gheze în afară pe colegii lor 'răi şi săi de- 
nunţe. O măsură, care mi se pare şi mie za- 
darnică, fiind-că se ştie supt ce terorism a e- 
lementelor corupte trăesc ce câți-va rătăciți cu 
creștere bună din şcoala romînă. 

A se îngriji de moralitatea şi numele frumos 


112 


al clasei, ar fi însemnat, în adevăr, pentru a- 
ceştia din urma, a'și pune pielea în primejdie. 

De la un liceă s'a propus o altă nâscocire: 
numărul de ordine pe gulerul -uniformei. Astfel 
ori-cine ar fi fost supărat de expresiunile şco- 
larilor, ori-cine ar avea să se plingă de un geam 
spart, de un parete zugravit cu scene suges- 
tive, de un ghioni înghiţit, sai de o delicată 
apreciare es.etică rostita la ureche dintrun june 
bot cu fulgi, ar avea mijlocul de a'şi căuta sa- 
tisfacerea, pe care, de sigur, directorul ar fi 
avut bunăvoința şi curajul s'o dea. Dar aș vrea 
sa văd în ce chip autoritatea școlară ar fi pu- 
tut răspunde numărului atît de mare al recla- 
maţiilor, fără să întemeieze—știă eii ?2—vre-un 
biuroă special pentru aceasta și carcere de di- 
mensiuni foarte încăpatcare. 

Ministerul, care are atîta bună-voință pentru 
îndreptarea școalelor, mai ales sub acest raport, 
va primi on ba această propunere, aceasta-l 
priveşte. Dar ea nu va folosi mai mult decit 
altele cari s'ai făcut şi saŭ realizat. 

Fiind-că starea aceasta de lucruri deporabila, 
o adevărata primejdie socială, căci aruncă ne- 
contenit în societate iinen de cea mai proastă 
calitate, gata de ori-ce pentru ași împlini pof- 
tele, aceasta stare de lucuri are motive mai a- 
dinci. 

Familia romînă, alcătuita pentru petrecere, 


113 


nu'şi recunoaşte nici osolidaritate: bărbatul nu 
se ruşinează de purtarea îndoelnică a femeii, 
1ar pentru un copil răă, care merge pînă la u- 
şele temniței saă şi mai departe, nu se desnă- 
dăjduesc părinţii, cari aŭ alte griji. Se trimit 
copiii la şcoală pentru a scăpa de dînșă, şi de 
acolo înainte datoria celor de acasă e numai 
să'i hrănească, săi îmbrace şi săi bată, cînd 
atmosfera de familie e mai electrică. Din partea 
lui, profesorul e pus ca să-și înveţe carte ele- 
vir: cum se poartă ei, e treaba părinţilor. 

Dar chiar judecînd altfel, profesorul de la 
noi, mai ales din orașele mari, nu poote să se 
îngrijească serios de moralitatea elevilor, În a- 
devăr, avem o frecventare şcolară înspäimîn- 
tatoare în școalele secundare, fiind-că pe aici 
trebue să treacă oră-cine pentru ca să ajunsă 
funcţionar şi nu e nimeni care să nu'și poată 
face cei şapte-anı cu ceva sprijin din partea 
unor parinți dibacı. În avintul lor spre prada 
bogată şi eftină, orășenii copleșesc liceele şi 
gimnaziile, unde băeţii de la țară, ce trebue 
ținuți departe, din banii smulși sărăciei, sunt 
înca o minoritate infimă. Viţiile elevilor secun- 
dari sunt viciile babilonice ale claselor noastre 
de exploatare. 

* 
* * 

Asa însă nu mai poate merge, ori cît sar 

plăti de bine profesorul pentru misiunea lui de 
8 


114 


victimă, ce poate fi insultată, lovită, ameninţată 
cu arma. Trebue să se stîngă aceste focare de 
imoralitate. Şi iată ce za trebui să se facă odată. 

E o afacere de lege, de înțelegere și de cu- 
raj. Şcolile secundare nu sunt pentru oră cine, 
dar încă ma puțin pentru cine are singurul 
merit de a fi bogat. Ele sunt şcoli de elită, pentru 
cine se dovedește că are nevoe de ele. 

Deci, la eşirea din școalele primare, un con- 
curs serios și nepărtinitor pentru cei ce ar voi 
să urmeze mai departe, ocupînd unul din lo- 
curile fixate ca număr ale liceelor şi gimnazi- 
ilor, Ciocoiul trufaș, saŭ fiul obraznic al func- 
ționarului abuziv, dacă mar avea minte și sîr- 
guință, ar rămînea de o parte; fără să poată 
cădea vre-odată sarcină statului cu vițiile și 
pretenţiile lui. lar copii sănătoși, cu mintea a- 
geră, cu dor şi chemare la muncă, ar face 
şcoala secundară, ar trece la universități și ar 
domina, cum merită, viaţa romînească. În şcoli 
particulare, cu drept de diplome, ar merge cine 
are mijloace, dar nu fără examenul de intrare, 
trecut înaintea aceleiași comisiuni. 

Şi cu toate că Romînia noastră e roaba in- 
tereselor meschine ale unei minorități orăşe- 
nești incapabile și corupte, cu toate că e țara 
fantastică, în care un ministru poate fi judecat 


115 


de Cameră pentru că a izgonit pe un elev por- 
nograf înainte de vreme — a fost cazul, îl știți 
— cu toate acestea, astfel de măsun trebue 
luate contra bandelor de copi putrezi. 


POLITICA LATINĂ 


De cîteva zile a apărut la Paris cel d'întiii 
număr dintr'o revistă, al careï titlu Za renais- 
sance latine — e afirmarea unei credințe nouă 
față de viitorul popoarelor de rasă latină. Nouă 
adică în acel sens că pînă astăzi era obiceiul 
de a se vorbi, în ziare şi în anumite lucrări de 
cugetare uşoară, despre  decadența latină», ca- 
reia i-a consacrat romane curioase un deca- 
dent de meserie, oaspetele admirat al nostru, 
mai deunăzi, sarul Peladan. După descoperi- 
rea acestei peiri încete, în istovire şi conrupție 
a rasei», iată acum că se găsesc în Franța 
cugetători can să afirme cu energie contrariul, 
Tîmbițind în lume că «Latinul nu piere» şi că 
din învingerea lui aparentă, care e uu timpde 
pregătire numai, iese biruințele viitoare. 

Ca ce vor fi citit acolo, în Franța, paginile 
de cald lirism, de frumoasă retorică optimistă 
ale fostului ministru de externe francez Hano- 
taux, care a ținut să fie cel d'înrii apostol al 


117 


reinoirei bătrinei şi glorioasei seminții de nea- 
muri, vor fi luat lucrul drept ceia ce este: o 
manifestaţie romantică, visătoare, de patriotism 
francez, un îndemn dat de însemnatul scriitor 
şi om de Stat compatrioților săi, cărora vrea să 
le inspire prin cuvintele sale speranța că în ju- 
rul surorei mai mari ar putea să se găsească 
vre-odată, cînd minuni dorite s'ar săvirşi, na- 
tiile latine ce trăesc mai în umbră, sai a căror 
viață se ascunde aproape de privirile celor 
mari şi puternici. În Italia se va fi văzut încă 
o sfătuire spre o nouă orientaţie, care ar slăbi 
legăturile aşa de strînse pînă astăzi cu monar- 
hiile Europei centrale, unde locuesc și guver- 
nează popoare de altă origine. lar în Spania și 
Portugalia saii în multele republice de creoli negri 
şi mulatri ale Americei de sud, acolo va fi fost 
tot atîta bucurie naivă ca şi la noi. 

Noi am răspuns, în adevăr, şi cu acest pri- 
lej așteptărilor. La auzul cuvîntului de «latin», 
am tresărit de mîndrie și n'am știut cum să ne 
arătăm mai repede şi mai zgomotos bucuria 
pentru marele eveniment. Gindiţi-vă numai: în 
«orașul-lumină» al d-lui lonescu-Gion, și-au 
adus aminte încă odată de prezența unor La- 
tini sălbătăciți la Dunăre, şi aceasta nu cu sco- 
pul de a-i tîrî pe sub furcile de ruşine ale ar- 
bitragiului străin la picioarele aventurierilor fran- 
cezi, operînd pe la «porțile Orientului . O re- 


118 


vistă <pan-latină se va înființa: între colabo- 
ratorii ei se vor număra cugetători și scriitori 
romîni de faima și puterea d-lui Take Ionescu, 
avocat, și d-lui Nicolae Vaschide, student. Nu 
e de ajuns oare pentru ca tamtamurile să in- 
toneze în sanctuarele presei imnuri sfinte în o- 
noarea solidarităţii latine? Şi nu era de nevoe 
ca însuşi d. Ionescu să declare că, în calitate 
de colaborator al «Renașterii latine , va că- 
uta de-acum înainte să lucreze, la guvern sai 
în opoziţie, în vederea imperialismului latin, pe 
care ar fi putut tot așa de bine să-l inventeze 
el însuşi ? 

Nu, nu, ori cît de bine ar fi apreciate scrie- 
rile istorice ale d-lui Hanotaux şi on cît de im- 


portantă ar fi adesiunea dată ideii de d. Take 
Ionescu, așa programe politicenu sunt serioase, 


Şi ori cîte articole incoherente și incompetente 
ar «plasa» zelosul filo-romin d. Vaschide, pen- 
tru a ne crea o reputaţie naţională, mulțamită 
celebrităţii sale personale, — apropierea noastră 
de fraţii latini nu va înainta mult. Precum, de 
sigur, n'a înaintat prin repetiţia enervantă a 
vechii parade de steaguri și fraze juvenile la 
Roma, al cărui drum îl arată exemplul păsto- 
rului Cîrțan. 

Nu, nu. Politica de rasă nu e o politică în 
vremurile de astăzi. Popoarele, cu limba, cu 


119 


trecutul, cu alcătuirea lor particulara, acelea 
alcătuesc împărțirile firești ale omenirei: sub 
numele lor se daŭ luptele pentru înaintarea spre 
fericire. Ele se află însă pe pămînturi deose- 
bite, ele aŭ trăit fiecare alte timpuri, care tră- 
esc apoi în ele: ele-şi aŭ îndreptări și nevoi 
care nu se împacă între ele. Oare de hatirul 
politicii de rasă Franţa saă Italia și-ar jertfi in- 
teresele divergente în Mediterana, în Alpi, în 
Peninsula Balcanică? Şi, dacă nu, ce fel de 
fraternitate de rasă e aceia care se vădește prin 
lupta ascunsă de fie-ce clipă? Rolul Franciei în 
chestia Dunărei, în afacerea Hallier, prietenia 
ei neapărată cu Împărăţia rusească, ce se va 
lăcomi totdeauna la micul nostru ogor de sä- 
raci, sunt ele semne ale viitoarelor vremi de 
colaboraţie latină? 

Şi apoi, cînd se vorbește de rasă din partea 
Germanilor, Anglo-Saxonilor, Scandinavilor, Sla- 
vilor, e altceva de cît atuncı cînd vorba e de 

Latini . Cei dintii sunt frînturi din același po- 
por, rupte prin emigraţi. şi lupte, foarte puțin 
schimbate prin altoirea cu alte neamuri : acolo, 
în adevăr, rasa e sîngele. Dar dincoace? Ele- 
mentul puțin numeros al Italienilor din vremea 
anticei Rome a ajuns să acopere ţări mari și 
depărtate cu stăpînirea politică şi culturală, dar 
nu cu poporaţia predomnitoare. În aceste părți 
au răsărit naţiuni, din felurite amestecuri, în 


120 


care sîngele latin a fost numai cel mai bun. 
Pînă şi în Italia, barbarii aŭ venit, trăind mult 
timp într'însa, și amestecul s'a petrecut şi acolo. 

Dar, se va zice, e un spirit latin comun la 
națiunile neo-latine. Incontestabil că da, pentru 
că asămănarea de limbă apropie popoarele şi 
uşurează împrumuturile de cultură, prin care se 
prefac sufletele cu timpul. Schimbul de idei va 
fi mai vii între noi de cit între latini și repre- 
zentanții unor rase cu graiul deosebit. Dar a- 
ceasta se poate face ca şi pînă acum fără re- 
viste cu specialitate «pan-latină». Și reviste ca 
noua «Renaștere latină» simple încercări tre- 
cătoare în literatura periodică europeană, maŭ 
nimic în ele care să ne inspire o mîndrie, cee 
copilărească saă speranţe, care sunt zădarnice. 

Un popor cinstit, ca și un individ cinstit, nu 
trăeşte prin rudele bune ce are sai prin binele 
ce se zice despre dînsul, ci prin munca sa 
proprie. 


ATENEISMUL DE PROVINCIE 


Mi-a căzut zilele acestea în mînă o cărticică 
destul de groasă, tipărită pe hîrtie velină, la o 
bună tipografie din Bucureşti şi împodobită cu 
portrete lucrate cu o deosebită îngrijire. Pe ze- 
cimi de pagini se cuprindea în această lucrare 
expunerea documentată a instalărei ca preșe- 
dinte de onoare al Ateneului din Dorohoiă a 
d-lui G. Gr, Tocilescu, profesorul universitar 
pe care toată lumea-l cunoaşte aşa de bine. 

N'am de loc intenția să obosesc din noii lu- 
mea, amintind meritele neperitoare care aŭ fă- 
cut pe d. Tocilescu demn de onorurile capito- 
liului dorohoian, unde a fost primit cu musica 
specială instituţiei. Reputația ilustrului archeo- 
log, neobositului săpător de comori, e prea a- 
dînc întemeiată, pentru ca să ridic slabul meă 
glas, ce sar pierde în puternicele imnuri de 
admirație, ce i se cîntă de credincioși convinşi. 

Nu voiă lăuda nici frumosul discurs, plin de 
învăţătură şi de înțelepciune, care a cutremu- 


122 


rat de entuziasm păreţii aulei ce avea cinstea 
nemuritoare de a-l adăposti: lumea ştia și fără 
mine vorbesc de marele public european că 
Împăratul Wilhelm, căruia d. Tocilescu îi mai 
daduse pînă atunc. neîndoelnice semne desim- 
patie, a fost proclamat de d-sa: un bărbat ge- 
nial, luminată apreciare, din care cei inițiați pot 
să prevadă cu oarecare siguranţă alegerea dis- 
tinsulu suveran ca membru corespondent sai 
poate chiar cu toată virsta încă tînără a pre- 
țuitului Împarat ca membru de onoare al A- 
teneulu din Dorohoiă. Consideraţii în această 
privință şi-ar găsi un loc potrivit şi vrednic 
numai: într'o expunere întinsa, ştiinţifică, a re- 
laţiilor actuale dintre regatul romîn, ce se mîn- 
drește cu d. Tocilescu şi Imperiul german, care-i 
poate opune întru cîtva personalitatea genială 
a Împaratulu Wilhelm. 

Despre altceva vreai să vorbesc: despre acti- 
vul preşedinte de fapt al Ateneului dorohoian, 
d. avocat şi deputat Burghele, şi despre tactul 
deosebit cu care această podoabă a provinciei 
romîne a știut să descopere nevoia cea mai 
urgentă a curbeiw Dorohoiă și a satisfăcut a- 
ceastă nevoe, ridicînd ca din pămînt zidurile 
clasice ale unui Atenei și dindu-i ca zei tu- 
telar pe d. Gr. Tocilescu. 

Numele d-lui Burghele nu e necunoscut ci- 
titorilor asidui ai ziarelor bucureștene find-că 


123 


Dorohoiul, care posedă un Atenei, e lipsit 
încă — pentru moment numai, așa e? de bine- 
facerile unei prese zilnice, Ne aducem cu toții 
aminte — și nu e nevoe să mai insist — de stu- 
diile frumoase și adînci ale d-lui Burghele, ca 
cercetător ştiinţific, asupra poeziilor populare 
de proveniență ma recentă și asupra lui Mi- 
hail Kogălniceanu. Academia Romiînă a jude- 
cat atît de favorabil această din urmă operă, 
în cît a trimis autorului un certificat de asigu- 
rare și îndemn, care a şi apărut în ziarele par- 
tidului liberal, de care se ține d. Burghele. 

D. Burghele e, de sigur, cea mai marcantă 
personalitate din Dorohoi: un om activ, lumi- 
nat și cu spirit de sacrificii pentru tipărirea o- 
perelor sale. Dorohoiul, care se mîndreşte cu 
d-sa, e un mic oraș, capitală de județ, în păr- 
tile despre granița ; şi din volumul privitor la 
instalarea de deunăz aflu că această proximi- 
tate a hotarului îi impune o mare misiune cul- 
turala : ofensivă și defensiva. Dorohoiul va îm- 
piedeca patrunderea culturii străine, și farul de 
lumină ce a aprins acolo d. Burghele, cu con- 
cursul d-lui Tocilescu, va trimite raze binefă- 
cătoare la Romîni subjugați din Bucovina și 
Basarabia. Ceï dintii vor uita în curind Uni- 
versitatea din Cernăuţi, pentru a vedea numai 
Ateneul din Dorohoi. 

* 


* * 


124 


Propriii vorbind, acest Dorohoiă, noua pa- 
trie a ştiinţelor și artelor, e un «municipiŭ» é- 
braic. Odată aŭ fost romini acolo, pe vremea 
cînd nu erai Atenee, dar eraŭ oameni serioşi. 
Acești Romiîni făceaii comerț, industrie, fără 
reclamă, și ajutaii pe această cale modestă vie- 
ţii înfloritoare a țării. Apoi saă schimbat vre- 
mile : noul compatriot Ițic s'a snstalat—cuvîntul 
vine de la sine la tejghea; Burăh, alt neo- 
compatriot, la meșteșug, iar dintre puţinii com- 
patrioți vechi ce aŭ mai rămasîn municipii», 
Trohin stă la mahala şi lucrează din greă un 
ogor cît o basma boierească de cele mari, E- 
duard sai Robinson, conaționalul saii cărturar, 
dă lecţii la licei, rezolvă petiţii sai pledează 
la tribunal pentru un Evrei şi contra altuia, 
pe cînd chintesenţa inteligenţii locale se insta- 
lează la Ateneul pe care la creat și unde are 
modestia de a ceda locul d'intiiii, din nenoro- 
cire numai onorific, unui ilustru oaspe. 

Sunt popoare care-și aşteaptă peirea și a- 
dorm liniștite, fără cutremurări de conştiinţă şi 
revolte ale vieţii ce se stinge, Aiurea o situa- 
ție ca aceia din Dorohoiii, unde garnizoana 
există poate pentru a împedica expulzarea e- 
lementului eterogen ce sînt Rominii, o astfel 
de situație rușinoasă și plină de primejdie ar 
provoca o luptă, nu de geamuri sparte, ci de si- 
linţi economice constante, de hărnicie combinată. 


125 


Rominii ar înțelege că la baza unei domina- 
ţii frebue să fie numărul și munca, iar nu o 
formă constituționala, ce se poate sfărîma alt- 
fel. Ar pricepe că cei mulți, cu bani mulți, a- 
ceia sunt ori unde stăpinii de fapt, meniți să 
fie și stăpînii de drept. Ar face atunci ce fac, 
pentru apărare, frații noştrii din Ardeal şi din 
părțile ungurești: Bănci populare, societăți de 
încurajare a muncii naționale, ligi economice, 
asociații de consum . Ar chema forțe romi- 
nești de aiurea pentru a organiza rivalitatea pe 
acest teren cu cotropitorii, şi, avind cu eï Sta- 
tul, o mare putere, cînd o ştie cineva întrebu- 
ința la ce se cuvine, ar învinge. 

Uite, domnule vice-președinte Burghele, ce 
poate face şi ce e dator să facă un om activ, 
ce'și iubeşte neamul. Alături cu această muncă, 
și-ar găsi alta, și aceea utilă : studiarea jude- 
țului—aveţi un liceă, unde nu sunt numai şco- 
ları! — supt toate raporturile, acel județ pe care 
nu-l cunoaștem şi nu-l cunoaşteţi, fiind-că toți 
cît sunteți acolo n'ați scris şi nu voiţi să scri- 
eți nimic serios şi util. lar serbările, festivalu- 
rile, lăsaţi-le, ca și broşurile comemorative. 
D-voastra aveți fără îndoială «iarmaroace» a- 
nuale, unde se poate satisface pe deplin pasi- 
unea pentru coloare șisgomot lar d. Tocilescu 
are și d-sa destul de lucru cu lecţiile, studiile, 
săpăturile, conferințele, excursiile, oaspeţii, so- 


126 


cietăţile, revistele, statuile şi procesele sale, 
pentru ca sa merite a i se cruța timpul, care-i 
ajunge așa de puţin, în cît îl împrumută şi de 
la alți. 


NAȚIONALISMUL ROMÂN 
ÎN FORMĂ AUSTRIACĂ 





În mijlocul preocupaţiilor noastre de persoane, 
şi de acţiuni mărunte ale acestor persoane, în 
tumultul tărăboiului iudaic din ţară și din stră- 
inătate, s'aă pierdut din vedere unele lucrun, 
care trebuiaă observate și judecate. Între ele e 
fără îndoială și apariţia tocmai la Brünn, unde 
sunt Romini numai pentru cercetătorul de «Va- 
lahis desnaționalizați de multă vreme în Mora- 
via slavă, la Brünn, unde viaţa noastră de aici 
e amintită numai printr'un Ipsilanti sculptat în- 
tr'o postură comodă de oriental de-asupra porţii 
de la casa unde a fost închis —, apariția în a- 
cest unghii austriac, așa de străin de noi, a 
unei gazete romîneşti. Pe foaia trandafirie a tit- 
Jului se citesc versuri ale lui Eminescu, şi din 
aceste versui, în care se sfătueşște privirea fără 
durere şi fără milă, dar cu înţelegere, a lumii, 
se scoate titlul publicaţiei, care părea altfel tra- 
ducerea vre-unui «Beobachter» austriac: Pri- 
zitorul. 


128 


Editorul acestu ziar-revistă e cunoscut la 
Brünn prin funcțiunea de Stat, o înaltă funcți- 
une, ce ocupa, iar no îl cunoaştem prin stu- 
diile pe administraţie pe care a bine-voit să le 
scrie în romîneşte pentru noi şi care n'a fost 
nebagute în seamă. E d. Aurel Onciul, care 
dacă nu ne înşelăm, are dreptul la un predicat 
nobiliar, pe care în graiul cu noi Romiînii ve- 
dem cu placere că nu-l întrebuinţează. 

Aŭ eşit pînă acum patru numere şi însem- 
natatea a tuspatru stă întrun singur articol: 
«Condiţiunile existenței Rominilor», în care se 
cuprind, spuse într'o limbă destul de bună, ob- 
servații patrunzătoare asupra stării de lucruri 
aici și dincolo de munți, judecăți nepărtinitoare 
şi cuminţi asupra politicii romîneşti de pretu- 
tindeni. Redactorul «Privitorului» notează toate 
suferințele noastre: încetineala avîntului din 
bunele vremuri romantice sincere (a nu se con- 
funda cu șarlatania romantică cea urmat), lipsa 
une! organizări administrative serioase, împăr- 
țirea oamenilor politici în partide ce n'aii nici 
o rațiune de a fi și nu pot aduce astfel o miş- 
care continua spre mai bine prin luptele lor, 
ce nu sînt de cît zadarnice. În Ardeal și Un- 
garia, d. Onciul constată slabiciunea ca tactică 
— d-sa vorbeşte —a pasivității pe care şi-aii 
impus-o Romîniı ca o protestare, ce nu şi-a as 
dus roadele. În toate părțile, va sa zică, popo- 


129 


rul nostru, frînt în bucăţi, tăiat de hotare, spîr- 
cuit de dușmani, nu'şi poate afirma în vederea 
celorlalte viaţa lui deosebită, puterea de creaţie 
ce zace într'însul mai mult de cit în multe nea- 
muri fericite, mai puţin înzestrate însă, — prin- 
tr'o mare şi originală civilizaţie, care să vie nu- 
mai de la dînsul. Silințele izolate urmăresc stîn- 
gaciii, în împrejurări nepriincioase, o ţintă ce 
se vede limpede și, precum nu putem prinde 
timpul pierdut, aşa nu putem schimba spaţiul, 
precum ni l-a dat trecutul dușman. 

Cam acestea le zice d-sa. Şi ca singură mîn- 
tuire, pe recomandă: confundarea tuturor în 
Austria, care nu e de cît forma firească de 
confederație a micilor popoare amenințate. Noi, 
din Romînia, am jertfi puțin: mai mult podoa- 
be ale mîndrie:, ale vanităţei de Stat, de cât 
interese ale națiunei. 

Am fi adică pentru Împărăţia din Viena cam 
ce e Bavaria pentru cea din Berlin. Fraţi noş- 
tri de peste munți şi-ar scoate picioarele din 
lanțurile pasivităţii, sar alege de-a valma cu 
Ungurii, ar cîştiga locuri de deputaţi, multe, 
foarte multe, şi ar schimba în bine rostul Ro- 
mînilor de acolo prin discursurile lor ascultate, 
sfaturile lor urmate şi voturile lor prețuite în 
acel templu gotic al Nedreptăţei, înnălțat pe 
marginea Dunărei, care e Parlamentul din Pesta. 


130 


Așa am fi toți la un loc, toți mulțămiți, toți 

fericiți, toți culți: Austriaci şi naționali. 
* 
* * 

Da, da... Numai cît noï ştim unele lucruri, de 
care trebue să ţinem seamă, cînd gindul ni s'ar 
duce spre acest Paradis. Noi de aicea, fiind-că 
pasivitatea sai activitatea de dincolo are o so- 
coteală ce trebuie lămurită în deosebi. 

Noi ştim întîi ce a fost Austria pentru noi. 
Am așteptat-o odinioară ca pe o liberatoare: 
Mihai Viteazul, Radu Şerban, Matei Basarab, 
Constantin Brîncoveanu, unii mai mult, alţii mai 
puţin, aŭ crezut în Împărăţia creștină a Nem- 
ilor. Împrejurările i-ai dat, în sfirşit, Oltenia, 
și, pe urmă, Bucovina, ca să ni se arate în faptă 
binefacerile făgăduite. Şi nu uităm ce a făcut 
acolo: ne-a aruncat în pulberea desprețului, ca 
pe niște sălbateci incorigibili, ca pe un mate- 
rial omenesc putred, şia clădit pe urmă pentru 
cultura nemțească, pentru administrația nem- 
ţească, pentru vistieria nemţească, cu elemente 
preţioase, cu vagabonzii și renegații, pentru 
cari zgiriam pămîntul cu unghiile ca să găsim 
bani. Că nar face astăzi același lucru, — o 
credem, dar că Austria ar putea să fie numai 
o firmă de asigurare comună, fără nimic din 
sistemul și spiritul austriac, ce o ţin în picioare, 
și astăzi, — nu. 


13], 


Și apoi, dacă ar fi numai o firmă, ce folos 
am avea noi de la dînsa? Numele de confe- 
deraţie ar fi în stare să vrăjească împăciuirea 
în mijlocul celor ce se sfişie? Slavii din mo- 
narhie se voesc pe sine, deosebiți, sai ar primi 
fără neplăcere şi epitropia fratelui Muscal, care 
zîmbeşte totdeauna rudelor ce "1 văd numai de 
departe. Între ei înşii nu se înţeleg adesea : ce 
casă frumoasă mai duc în Dalmația Sirbii şi 
Croaţii, cu chirilica şi latina, pravoslavia și ca- 
tolicismul lor! Ungurul aiurează mai mult de 
cît ori cînd un viitor de stăpinire păgină, ne: 
miloasă asupra popoarelor învinse. Şi sar zice 
de odată: confederație, Austrie nouă, manifes- 
tare comună a naționalităților ; aderenți proas- 
peți s'ar grămădi supt steagul galben şi negru, 
şi fiarele ar umbla cu duhul blindeţii ca în 
Raiul de înnaintea greşelii ? 


* 
* * 


Nu, noi nu dăm jos tricolorul. Pe vechia A- 
ustrie o ştim: ea e pe lume pentru a strînge 
bani şi a învăţa noroadele carte nemțească. Ea 
se zbate de un veac aproape într'o nesfirşită 
criză. Că va întineri după dinsa într'o nouă 
Austrie, nu suntem destul de optimişti pentru 
a o crede. 

Ci noi zicem aşa. Romînia nu e un stat ca 
Belgia, pentru un tarif de vamă, ori ca Sviţera 


132 


pentru fabrica de brinzeturi în liniște. Ea re- 
presintă un popor, un vechii popor, măricel la 
număr, şi foarte deosebit de toate celelalte po- 
poare, Ea are datorii nu numai față de supușii 
săi, ci față de toți Romînii: peirea ei ar fi pe- 
cetluirea peirii lor, căci din cîmpiile ei libere vine 
aerul curat pe care-l respiră. Ea nu e creată 
printrun decret imperial saŭ un articol de tra- 
tat, ci prin crearea eï sau răsplătit lungi vea- 
curi de muncă grea şi tristă. Ştim bine că pri- 
mejdia-i veghiază continuă la hotare, dar cei 
luminaţi și buni ştii ce o poate înlătura mai 
bine de cît ori-ce înțelegere cu străinul ce ne 
vrea moartea. Ne putem asigura contra ori cui 
— da, contra ori cui: ca Olanda, ca Dane- 
marca ori Țările Scandinave, — prin dezvoltarea 
unei conșştiinți exasperate. S'o dezvoltăm prin 
silințele tuturora, și atuncea vom trăi cum tră- 
esc popoarele sănătoase şi cu viitor: «prin noi 
înșine», în hotare și peste hotare, azi mai a- 
proape, mîne mai departe. 


0 PĂRERE DE RĂU 


Acum cînd juraţii aŭ restituit societăţei, care-l 
reclama cu nerăbdare pentru a se împodobi cu 
dînsul, pe tînărul literat romîn Constantin A- 
lexandru lonescu, cînd un bătrîn părinte de fa- 
milie a putut strînge în brațe, fără frica de a 
și'] vedea smuls de temniceri, pe fiul cu care 
se mîndreste, astăzi cînd învinuirile zadarnice 
aduse acestui talentat debutant sai împrăștiat, 
se impune manifestarea publică, fără reserve, 
a unei adinci păreri de răi, din partea unor 
judecători mai puțin luminaţi în afaceri literare 
de cît represintanții poporului, ce aŭ pronunţat 
achitarea. E vorba de profesorii Facultății de 
litere, de membrii Senatului Universităţei din 
București, cari aii votat, ce e dreptul pentru 
alte motive de cit acelea care aŭ înfățișat pu- 
blicului simpatica figură de artist a tinărului 
scriitor; excluderea studentului Ionescu, al cărui 
nume de războii — pentru totdeauna glorios 
acuma — e Caion, 


134 


Se observă într'o zi că o revistă literară ti- 
părește rînduri în care se descrie prea amă- 
nunțit aspectul dezbrăcat al unei june matroane, 
insistindu-se şi asupra calităților de o ordine 
particulară, rezervată specialiştilor, pe care le-ar 
fi avut zisa matroană : în josul acelor rînduri 
stătea iscălitura, neapărat 'foarte competentă, a 
studentului, vai! a fostului. student al nostru. 
Din mărturisirea unui profesor aflăm că în altă 
revistă s'a tipărit pentru mai marea glorie a 
lui Mircea cel Bătrin, strămoșul atîtor contim- 
porani ai noștri, un document istoric, în care 
persoanele deprinse a judeca asemenea lucruri 
văd un flagrant, un scandalos fals: fericitul pa- 
triot care a avut norocul de a face descoperi- 
rea e acelaşi activ student al Facultăţei de li- 
tere. Se dovedește prin scrisa unui profesor 
universitar din lași că s'a înfățișat acolo un tì- 
năr, recomandat printr'o scrisoare îndoielnică, 
pentru a trece spre edificarea localilor, ce nu 
posedă asemenea forțe, examene ce ar fi vrut 
mai bine să le depuie în București, unde a în- 
timpinat însă prigoniri cumplite din partea unei 
cunoscute clice de sălbatici nedemni de nu- 
mele de profesori ; interesante lucruri, fără în- 
doială, dar care apar ridicol de false: şi iarăși 
călătorul ştiinţific, în căutarea dreptății sale, 
acest tînăr profet încă în mijlocul Hegirei e 
regrețatul nostru student. 


185 


Mi se pare că a fost vorba şi de opere ne- 
cunoscute nouă ale precocelui autor, opere pe 
care le notează însă cu mîndrie pe broșurile sale : 
sa spus pe urmă că ele există, s'au aruncat pe 
o masă de apărare, şi aş ruga pe tutorii: saŭ 
prietenii confratelui nostru Ionescu să-mi facă 
plăcerea de a le depune la librării ca să le pu- 
tem cumpăra şi aprecia noi, cari suntem tor- 
turați, cum am spus, de mustrări de cuget. În 
sfirşit, după toate acestea, un număr de oa- 
meni de ştiinţă, bătrîni și tineri, staŭ împreună, 
se chibzuesc şi hotărăsc excluderea studentului 
de atunci, care apoi prin votul juraţilor a făcut 
atîta carieră. Era, deocamdată, facultatea de li- 
tere, întreagă afară de d. Gr. Tocilescu, absent, 
un prieten intim al distinsului tinăr și căruia 
hotărîrea Curţii cu juraţi îi va permite acum în 
toată siguranța să înnoade din noŭ, cu lacrimi 
de căință, relaţii cari aŭ fost prea brusc între- 
rupte, spre părerea de răŭ a amîndurora. Apoi 
a venit Senatul, aleşii tuturor Facultăţilor, care, 
cu un singur vot contra, a întărit decizia Fa- 
cultății de litere și a pronunțat eliminarea. 

Acum ştim, în sfirşit, ce am făcut, cît de ne- 
drept și de simţitor am atins pe un tînăr lu- 
crător zelos pe cimpul literilor romîne, la ce 
pericole l-am expus, pe pragul carierii sale, și 
inima noastră de păcătoşi se frînge de durere. 
Staă şi mă gîndesc însă: cum se face că noi, 


136 


atîtia dascăli, toți avînd o oare-care vîrstă, multă 
experiență, ceva cunoştinți și o sinceră iubire 
pentru dreptate am putut săvîrşi acea monstru- 
ozitate, atunci cînd doisprezece oaneni din po- 
por — poporul celmare, în care ne confundăm 
toți: — medici, advocați, negustori, rentieri, băr- 
baţi politici, aparţinind clubului liberal (şi celor 
conservatoare fără îndoială), aŭ lămurit atît de 
fericit lucrurile pe care noi le încurcasem în 
paguba reputației noastre? Cum ? 

Apoi iată de ce: aŭ vorbit avocaţii fostului 
nostru student, și ei aă adus lumina, acei a- 
vocaţi ai apărărei pe cari doresc a-i vedea in- 
troduși de acum înnainte și în judecăţile uni- 
versitare, căci nu pentru alta am scris acest ar- 
ticol. Asta e: ai vorbit avocații. 

Întîi, d. Danielopol, decan al baroului şi al 
Facultăţei de drept, un respectabil bătrîn, care, 
în cuvintele cele mai alese, potrivite cu înnalta 
sa situaţie şi cu vîrsta înnaintată la care l-a a- 
Jutat Dumnezeii să ajungă, a atras atenția asupra 
mai multor puncte esenţiale, ce ne scăpase din 
vedere. Dacă se gîndeşte cineva la faptul, ex- 
primat de d-sa, că autorul acestui articol e «lung 
şi subţirel, vai de el», ceea-ce împedică pe ori- 
cine de a-şi «pune mintea cu mine», şi-mi pro- 
cură astfel onoarea de a fi pentru cei de astăzi 
şi viitorime : «tot Iorga», dacă nu uită acel 
cineva că toată Universitatea plagiază ca d. Gr. 


137 


G: Tocilescu şi toată Academia ca același, — 
atunci se schimbă afacerea. 

Cum mai poate fi vinovat de pornografie ti- 
nărul romancier și bărbat de ştiinţă Ionescu, 
și n'are dreptate d. dublu-decan Danielopol de a 
înfiera — cu o durere adîncă de coleg în inimă — 
înnaintea auditoriului de studenți purtarea Se- 
natului universitar, din care face parte? 

Dar să ascultăm pe d. Tanoviceanu, profesor 
universitar, bărbat cu aspectul foarte învățat. 
care a ținut cu această ocazie un curs foarte 
erudit şi pe deplin gustat de auditoriii, afară 
poate de talentatul d. Ionescu, care se va fi 
crezut în stare să-l facă tot așa bine. D. Tano- 
viceanu, un om versat în chestii penale, ni-a 
atras atenţia asupra pericolului cenzurei morale: 
«dacă îngrădim calomnia prea de aproape», a 
protestat d-sa, «ce se mai face cu libertatea 
presei ?» Un adevăr asupra căruia se cuvine să 
medităm cu toată seriositatea, păstrînd recunoş- 
țință acelui care l-a emis. 

Dar uit un alt d. avocat, care e mai puţin 
cunoscut cercurilor noastre literare, dar aceasta 
nu-i scade valoarea. De la acesta ne-am lu- 
minat că plagiatul nare a face cu furtul literar 
şi nu dezonorează pe cît s'ar crede, că editorii 
din străinătate editează zeci de mii de volume, 
și pun în cataloagele lor complete numai pe 
cele mai importante, eliminînd sistematic pe 


138 


străini, dintr'un spirit de șovinism explicabil; 
că o informație nu se judecă după persoana 
celui ce a dat-o, ci după omul care a cerut-o 
și că este de ajuns ca acestui om să i se in- 
tenteze un proces de calomnie, pentru ca ori- 
ce vorbă a sa să nu mai aibă nici o valoare; 

că poate fi Caragiale un mare scriitor, cu gloria 

adînc înscrisă în inimile tuturora, fiind totuşi 
un plagiator ; că d. Onciul e un învățat, —d. 
avocat a spus că lasă la o parte chestia com- 
petinței d-lui Onciul în materia pe care o predă 
la Universitate, — care se prea grăbeşte cînd 
spune că într'o cancelarie pontificală există un 
singur sistem de a se pune datele, sistem evi- 
dent inadmisibil şi pe care "1 înlături cu un 
zîmbet; că o hotărire a Facultăţii se poate cita 
după ziare; că tinerii studenţi fac în sfirșit, un 
mare servicii societății zugrăvind anumite vicii 
contra naturei, cu toată insistența de gourmet, 
care crește cu atit mai mult, cu cît voim să 
depărtăm pe alții de asemenea rătăciri... 

D. ministru de instrucţie publică e avizat. Am 
pâcătuit faţă de romancierul și istoricul de mora- 
vuri Constantin Alexandru Ionescu și o recunoaş- 
tem. N'am avut avocați ai apărării lui. Cazuri de 
acestea se pot prezinta şi pe viitor. Să ni se dea 
mijlocul de a le evita prin sfaturi competente. Şi 
atunci Consiliul Facultăţii și Senatul Universitar 
vor fi, în sfirșit, la înnălțimea Curții cu jurați. 


UN CONGRES DE REFORME 


Sînt mai multe feluri de a se întreba opinia pu- 
blică în privinţa drepturilor pe care ie are un par- 
tid dea guverna ţara. Se poate pofti lumea la ser- 
bări, se poate da lupta pentru un om oare-care, în- 
tro alegere oare-care. Cind acest om are prin cah- 
tăţile saŭ prin viţiile sale, on prin unele şi prin 
altele, o clientelă a lui deosebită, o aparență de 
aprobare se poate constata la socotirea voturilor. 

Cind se întrebuințează aceste mijloace, se are 
în vedere lauda cu numărul. Cutare partid e un 
partid mare, dec un partid puternic şi, prin ur- 
mare, se cuvine să guverneze. Pentru că, pre- 
cum se știe, într'o societate democratică, cei 
mulți aŭ cuvîntul şi celor-l'alți le rămîne să fi- 
losofeze şi să se plingă între dînşii, ca unii ce 
nu aă nimic de așteptat. Glorie deci acelui care 
poate stringe luptători supt un steag de ispită: 
arvună în opoziţie, pradă la guvern ! 

Dacă lucrurile ar trebui să se petreacă așa, 
n'ar rămînea oamenilor politici cari mi-au des- 


140 


chis coloanele ziarului lor decît să-şi iea rămas 
bun de la viața politică, să părăsească oră-ce 
speranţă de a vedea realizată măcar o parte din 
programul lor de reforme şi să se manifeste 
numai prin protestări fără răsunet întrun res- 
trins cerc de prieteni. Puterea ar reveni de 
drept, la plecarea liberalilor, d-lui Tache Ionescu, 
cel mai popular bărbat dintre cîți îi posedă tara. 
Și, nu numai că i-ar reveni, dar, de oare-ce d-sa 
are toate mijloacele oratorice şi artistice tre- 
buitoare pentru a nu nemulțumi decit o coterie 
restrînsă de incorigibili adversari ai sistemului 
d-sale, n'ar fi nici o rațiune pentru ca stăpîni- 
rea-i să iea sfîrşit. Zi cu zi, an cu an, numărul 
afiliaţilor la organizarea sa politică ar creşte, 
recruți noi ar alerga în rînduri unde biruinţa 
nu e nici odată sterilă, şi ast-fel am avea un 
fel de prim-ministru pe viață, un al doilea Ioan 
Brătianu, care mar avea, ca acesta, misiunea 
de a organiza țara după fixarea situaţiei eï în 
afară. Cel ce scrie aceste rînduri S'ar exila atunci 
pe un pămînt primitor, pentru a nu tulbura o 
armonie guvernamentală, ce nu sar mîntui de- 
cît prin anexarea țării, săcătuită, stoarsă de 
forţe, de ideal şi de avînt, la posesiunile aceluia 
dintre vechii prădalnici, care ar alerga mai 
răpede. 

Însă, diri fericire, mai sunt lucruri de carei 
trebuie să se ţie samă în prevederea viitorului. 


141 


Numărul, — e frumos numărul, trecerea în 
revistă triumfală a capetelor plecate și a guri- 
lor deschise pentru hrană. «Majoritate» e un 
cuvînt care sună frumos și poate trezi la cine 
observă prea puţin viaţa omenirei, o mișcare 
de mîndrie. Dar fără motiv, căci, de cînd e iumea, 
de cînd suflete omeneşti se zbat, fără voe și fără 
conştiinţă adesea, către inevitabilul progres al 
rasei, cel puţini aŭ stăpinit, învingînd formele 
rebele, zdrobind toate piedicele neînţelegerii și 
imoralității. Nu fiind-că eraă puţini, dar pentru 
că prin cei puţini întîiii se manifestă ideia mîn- 
tuitoare, în puţine inimi numai se face liniștea 
curată în care ea poate să-şi coboare ființa dum- 
nezeiască, pentru că nu din șesul în care aş- 
teapta mulţimea prea slabă ca să se înnalțe, ci 
de pe culmile, unde veghiază aleși, se desco- 
pere mai întîii raza vestitoare a vremurilor. Po- 
poarele nu se conduc prin forța materială a uni- 
tăţilor viețuitoare, ci această forță stă la dizpo- 
ziția puternicilor gîndului. Forţa spiritului mișcă 
societățile şi un cap superior poate vota prin 
mii de mini, care simt fără să-și dea seamă că 
aşa trebue să facă, 

Se poate că altă dată resistența elementelor 
rele să fi fost în stare a se prelungi mai mult 
timp, 

Dar nu e acuma momentul. Sunt oameni slabi 
cari se simt atrași la satisfacerea poftelor lor, 


142 


Chiar ştiind că aduc în felul acesta oare-care 
răi ţării şi poporului lor. E mai bine ca func- 
ționari abusivi să nu existe, dar mulţi își vor fi 
zicînd că pentru cîte-va sute de lei ce-și însu- 
şesc pe nedrept nu se prăbușește clădirea de 
Stat în care 'și aŭ adăpostul. Dar cînd interesul 
particular urmăreşte într'un chip atît de răspîn- 
dit mulțămiri atît de monstruoase în dauna in- 
teresului patriei, cind vechile isvoare ale vieţii 
economice nu mai ajung şi cînd nu suntem 
pregătiți a face să pornească altele, lovind pă- 
mâîntul răsplătitor cu toiagul energiei noastre 
bine călăuzite, cînd dușmanul ne strînge hota- 
rele, într'o vînjoasă și îndărătnică îmbrăţișare, 
cînd el îşi află aliați între locuitorii străini ai 
pămîntului nostru sărăcit, luxul conrupţiei nu 
mai e permis, și trebue pentru ca să urmeze 
cineva cu dinsul o perversitate extraordinară. 

Nu ori-cine are infamul curaj al trădării, şi 
trebue acest curaj pentru a persevera pe vechile 
drumuri de pierzare. Pe marginea prăpăstiei se 
urmează numai călăuzii buni, și nu cei comozi: 

Conştiinţa națională se va pronunța în curînd, 
grăbită de primejdie. Dar, înnainte de a lumina 
în adîncimi, ea se găsește adunată întreagă în 
acela care rezumă aspiraţiile ideale ale neamu- 
lui. La înălţimea lui supremă nu se ridică ne- 
gurele intereselor de partid saă de persoane, şi 
e o mîngiere pentru cine-și simte temeri de 


143 


viitor siguranţa că e undeva, de unde pornesc 
toate, judecarea totdeauna senina și înțeleaptă 
a împrejurărilor și a oamenilor. Oamenii de bine, 
dușmăniţi cu învierșunare de cei-lalți, aŭ unde 
să privească pentru a găsi o recunoaștere și un 
îndemn. 

Peste cite-va zile fruntașii partidului de con- 
centrare morală, de naționalizm reformator se 
vor aduna în București. Unii din spectatori vor 
număra și vor zimbi poate, gîndindu-se la ma- 
jorităţile de care dispun. Dar alţii vor cintări 
oamenii și vor judeca altfel această manifestaţie 
şi urmările ce vor porni de la dînsa. 


ÎNFRĂȚIRE ROMÎNO-MA GHIARĂ 


Dincolo de munți există, în regatul unguresc, 
această situaţie națională: 

Maghiarii stăpînesc, — cu aliaţii lor, renegații 
de ori-ce origină, începînd cu acei renegați a- 
parenți, pentru cîştig, cari sunt Evreii, — majo- 
ritatea locuitorilor țării, cari vorbesc alte limbi, 
îşi aduc aminte de un trecut deosebit ai lor şi 
doresc dezvoltarea lor într'o cultură particulară, 
Supremaţia aceasta maghiară nu e nouă, și mi- 
leniul ei s'a serbat dăunăzi: cu mai multă saii 
mai puțină conștiință, cu întreruperi mai scurte 
sai mai îndelungate, cu piedeci mai puternice 
sati mai slabe, într'o formă saii alta, ei aŭ do- 
minat tot-deauna: de la bîta lui Arpad pînă la 
legile lui Wlassics. Poporul acesta de cîrmuitori 
născuţi are o tradiţie foarte veche, o mîndrie 
nemăsurată resultind dintr'însa; el își simte ne- 
voia de a păstra, de a întregi supremaţia etnică 
ce s'a transmis din generație în generați. 

Astăzi mai mult de cît ori-cînd ei își mani- 


145 


festă aceste sentimente în toată cruditatea, în 
toată cruzimea lor. Odată le ajungea să înge- 
nunche pe alții înnaintea lor, acum ei voesc mai 
mult: să-i distrugă sufletește, să-și hrănească nea- 
mul din carnea și sîngele lor, absorbite. Vremea, 
O vreme de silinți economice şi culturale uriaşe, e 
a celor mulți, Şi Maghiarii se simt puţini, aşa că-i 
străbat, gîndindu-se la aceasta, fiorii morţii a- 
propiate. Trebuie să fie mulţi, fiind-că de la 
aceasta atirnă toate; mulți nu prin creșterea na- 
turală a unui popor bine organizat, trăind în 
fericire, ci pe calea fulgerătoare, instantanee, 
prin escrocheria etnografică a cuceririi de rasă 
a elementelor străine ce li staii împrejur. Ma- 
ghiarizarea nu e pentru dînșii o chestie de am- 
biţie, ci una de viață. A le cere să nu maghia- 
riseze, înseamnă aj ruga să ni facă sacrificiul 
dispariției lor. 

Între cei amenințați de maghiarizare e partea 
cea mai curată, mai sănătoasă, mai energică din 
străvechiul neam romînesc. Maghiarii vor fi vrînd 
să-i capete pentru dînșii din motivele de nea- 
parată nevoe pe cari le-am arătat. Dar Romînii 
de dincolo aii rasa lor superioară, trecutul lor 
nestrăbătut de îndepărtat şi glorios fără pereche, 
aŭ datinele lor sfințite prin veacurile ce sai 
desfășurat respectindu-le, aii limba lor de armo- 
nie, duiosul şi dulcele lor graiŭ străbun, aŭ conș- 
tiința numărului lor covîrşitor pe moşia de două 


10 


146 


ori milenară a neamului. Peste munții ce, în- 
nainte de a fi un hotar nenorocit, ni-ai fost un 
leagăn ocrotitor, trăesc milioane din ai lor, de 
cari nimic nu-i deosibește de cît capriciul tim- 
pului vitreg. Fraţii răzlețiți nu aŭ numai același 
sînge, aceeași limbă, departe de tot acelaş tre- 
cut politic, precum şi, în tot-deauna, aceeași 
viață culturală — viitorul chiar al nostru și al 
celorlalți nu se poate despărţi. Perim noi, — vii- 
torul Romînilor de dincolo s'a închis pentru tot- 
deauna și vrăjmaşul îi vă înghiți în scurtă vreme; 
pier ei, își pierd adecă puternica lor conștiință 
de astăzi, — noi rămînem un stătuleț fără alt 
razim, o buturugă în calea uriașului, care o în- 
lătură cu piciorul. Așa fiind, Romînii din Ardeal 
și Ungaria nu se pot fnaghiariza. 

Deci frăție, înţelegere iubitoare între aceste 
două popoare nu poate exista, nu se poate în- 
țelegt. E în natura lucrurilor ca ele să-şi fie 
duşmane. 

Dar anumite temeri față de același vecin hră- 
pitor pot apropia în unele împrejurări Statul 
unguresc, dominat de Maghiari, monarchia aus- 
tro-ungară, din care face parte regatul Sf. Şte- 
fan, de Statul romîn. O alianţă politică, răzi- 
mată pe interese trecătoare, poate să aibă ființă 
între regatul nostru şi monarchia vecină, și ea 
se cuvine a fi observată în chip cinstit, de unii 
ca şi de alţii. Dar dacă statele 'și ai interesele 


147 


lor, popoarele 'şi păstrează sentimentele şi a- 
dîncile nevoi. Sunt două dezvoltări de fapte 
deosebite, care nu se îndulcesc și nu se ascu- 
tesc unele pe altele. 

Pe de altă parte există o știință universală, 
care se informează ori unde şi se ajută peste 
hotare. Maghiarii şi Romînii doresc a ști lucruri 
carei interesează pe unii ca și pe alții, rămîind 
ca rezultatul cîștigat să'l tălmăcească fie-care 
după firea sa. 

Dar înfrățirea nu poate resulta din cărți schim- 
bate, din informaţii transmise, din visite de bi- 
blioteci, archive şi musee, precum nu poate reeși, 
nici din tratate politice, ori cît de credincios 
urmate. 

Lăsînd la o parte relațiile diplomatice și o- 
prindu-ne la cele ştiinţifice, ele trebuie întreți- 
nute cu o prudenţă deosebită, cu un tact fin. 
Căci nu trebue să uităm nici odată că asupra 
ori-căreia din faptele noastre de acest fel se o- 
presc de dincolo ochi dureroși, în care e pă- 
cat a face şi noi să se ivească lacrămile. 

Dar slăbicianea de caracter, iubirea pentru 
gloriolă, închinarea de sine, sunt vicii obişnuite 
în clasele noastre conducătoare, care daŭ pro- 
fesorii şi învățații — mai mult sai mai puţin dis- 
cutabili aceștia din urmă. Şi astfel înaintea unor 
complimente dibaciii învirtite în jurul inimilor 
simţitoare pentru sine, hotărîrea slăbeşte, vede- 


148 


rea limpede a cuviinții naționale se întunecă. 
Şi, socotind că facem un act de simplă politeță, 
jignim pe ai noştri, ne înjosim înşine pentru a 
face bucurie străinului și dușmanului. 

E cunoscut casul de la Severin. Dascălii un- 
guri aŭ venit în escursie. Colegii lor romîni le 
datoreaii, poate, o primire la gară, nu le datoreai 
de sigur însă, nici banchet, nici discursuri. Ştim 
totuși că sa mîncat împreună, frățeşte, că s'au 
măgulit în cuvîntări unii pe alții. Ştim iarăși că 
din partea Maghiarilor s'a văzut o înfrățire cu 
Valachii liberi și știm că altfel de frați de cît cei 
întru șampanie s'aii întristat adînc în inima lor. 

Dar acolo să zicem că era scuza venirii oas- 
peţilor din îndemnul lor însuși. lată însă casul 
de la Deva. 

D. Gr. Tocilescu, care sufere de un neastim- 
păr ambițios astăzi unic în societatea noastră și 
care'şi pierde vremea în care ar putea face cărți 
cinstite, umblind în lumea mare după tămiia 
naivilor sai interesaţilor, d. Tocilescu, închizînd 
un proces neplăcut, simte nevoia unui noŭ bo- 
tez de glorie.. Prin țară n'a lăsat locuri necer- 
cetate, și nu mai poate găsi nimic noi în ma- 
terie de reclamă. Pelerinul de la Atena s'a ho- 
tărit să facă atunci un noii hagialic cu cre- 
dineioşii ce aii examene de trecut la d-sa. 

Anul trecut, a fost la Greci, şi nu era rău: 
Grecii știii lăuda pe oaspeți. Acum s'a dus la 


149 


Unguri, și e şi mai bine: cine-i poate întrece 
în fraseologia elogioasă ? 

Sa dus, a fost primit la gară de Unguri, Un- 
guri "l-ai condus la gazdă ungurească ; a făcut 
vizite la Unguri, a mîncat cu Ungurii; a mers 
la ţară să vadă pe un foarte distins învăţat, care 
este străbătut de sufletul cotropitor al rasei sale 
și represintă în partea locului ideia de maghia- 
risare. A încheiat cu inima liniştită toate acestea, 
a pus în buzunar broşura crominească» come- 
morativă despre antichităţile din comitatul «Hu- 
nyad» şi apoi s'a întors în ţară, pentru ca aici, 
înfășurat în tricolor, să denunțe publicului iu- 
bitor de neam purtarea anti-națională a tinere- 
tului de azi, şi a mea în special. 

Fi bine, glorios coleg, eŭ, răul naționalist, am 
primit încă de la 30 Maiŭ stil noii, deci 17 Maiŭ 
stil vechiii, o înştiinţare din partea unui harnic 
şi învăţat profesor ungur de pe acolo, care-mi 
vorbea de ce putea să-mi dea aripi de drum: 
«trei pergamente’ de la Gavril şi Alexandru- 
Vodă şi un mitropolit al Ungro-Vlahiei, două 
de la Constantin-Vodă, trei de la Mihai-Vodă, 
unul de la Matei Basarab». Mi se mai spunea 
că, de nu viii să le văd, ele vor fi trimise la 
Viena pentru lectură și că în Iunie... va veni d. 
Tocilescu prin partea locului. Dar înnainte mi 
se pusese în perspectivă o bună primire, o vi- 
sită unde a întins miua de frăţie gloriosul co- 


150 


leg... Și nu m'am dus şi, să fi ştiut că unde-va 
sunt comorile comorilor pentru setea mea de a 
şti trecutul alor mei, și nu m'ași fi dus, 

Fiind-că la oameni lipsiți de simţ naţional e 
înrădăcinat acest prejudiţiă că nu se petrece 
în primblără şi discursuri acolo unde ai tăi su- 
făr şi vor suferi și mai mult în urma acestor 
discursuri și primblără. 


ERA NOUĂ IN BUCOVINA 


În Bucovina se întîmplă de cât-va timp lucruri 
neobișnuite și neașteptate, şi se poate zice că, 
dacă lucrurile se vor desfăşura în acest sens, 
O eră nouă se ya deschide pentru Romiînii de 
acolo. 

Se ştie ce a fost pănă acum. Vechii locuitori, 
sărăciți, înstrăinați, prigoniţi, ajunsese a fi co- 
borîți printr'un şir de silinţe combinate la treapta 
de al doilea popor în ţară, menit să slăbească 
tot mai mult, cu cît se ya depărta de trecutul 
unde-i fusese gloria şi supremaţia. 

Toate cele-l'alte popoare își dădeau mîna cu 
o cîrmuire neinteligentă şi nedreaptă pentru a 
păgubi pe Romîni și a-i arunca şi mai adînc în 
umilinţă. Armenii şi Evreii, cari le luase pămiîn- 
turile, Polonii, cari voise a preface în prelun- 
gire a teritoriului lor național această frunte a 
Moldovei, Rutenii, cari nu voiaii să ştie de ni- 
meni ca vecini și concurenți, cari nu doriaii alta 
de cît stîrpirea limbei și aspirațiilor romînești, 


132 


toți aceștia împingeai și mai departe adminis- 
trația germană în opera ei de prigonire saii a- 
plaudaii sgomotos la loviturile ce se dedeai ne- 
contenit compatrioților noştri. Cine nu-şi aduce 
aminte de era expulzărilor, cînd se gonea peste 
graniță redactorul pentru a distruge gazeta, de 
era confiscărilor şi censurei, care făcea să se 
servească abonaților romîni ziare cu coloane albe 
din -care se înțelegea mai bine de cît din arti- 
colul cel mai arzător şi mai revoluționar, — dacă 
poate fi vorba de revoluţie, cînd un popor cere 
a i se da din banii lui şcoli pe limba lui și func- 
ționari can să!l înțeleagă — cîtă nedreptate se 
făcea în Bucovina neamului care o merită mai 
puțin. 

Motivele acestei politice fac parte din acelea, 
neaccesibile inteligenţii omenești, care hotărăsc 
anumite direcții în Statul de rutină şi tradiţie 
al Austriei. Rutenii, cu toate mutrele de sfinți, 
cu credință împărătească în inimă, pe care şi 
le-aii luat şi le ieaŭ și acuma, Rutenii erai, fără 
nici o îndoială, Ruşii cei mari, Muscalii, în tra- 
vestire inofensivă ; stabilirea superiorității lor nu- 
mérice, stăpînirii lor culturale nu putea să fie 
de cit prefața anexării către Împărăţia pravos- 
lavnică. Administraţia, care privea răi pe Romini 
și-i trata în consecință, se îndreptăția însă prin 
visurile de reîntregire ale neamului nostru deş- 
teptat dintr'un somn prea îndelungat; era cunos- 


153 


cutul daco-romînism, față de planurile și intri- 
gile căruia ori-și-ce era permis, 

Acuma, că ori-ce popor are ca suprem şi ultim 
ideal să se afle în aceiași formă politică, aceasta 
e natural: pentru noi ca și pentru ori-cari alții, 
Dar că noi am putea face alta de cît să ne pre- 
gătim pentru un viitor, pe care nu-l putem cal- 
cula; că, în gura Rușilor, cum suntem, noi am 
avea vederi lămurite şi imediate față de Buco- 
vina,—care ni se datorește totuşi, precum ni se 
datorește Ardealul,—că ne-am gîndi, cu puterile 
ce avem, la o cucerire de azi pe mîine, — ce om 
cuminte — și oameni cuminţi sunt și printre func- 
ționarii bucovineni — ce om cuminte ar putea 
admite aceasta? Cît va fi o Austrie putind să 
trăiască, vom fi, prin necesitatea lucrurilor, ali- 
aţii e1, dar nu va fi nici o lipsă de credință dacă 
la moştenire ne-am prezenta noi cei dintii. A- 
ustria nu se poate crede eternă, precum eterne 
sunt uumai popoarele. Şi e mult mai firesc ca 
o moştenire să fie lăsată acelui care a avut-o 
întîi ca avere și de la care s'a luat pe nedrept, 
decît aventurierului care pescuieşte, ca Rutenii, 
ce nu este al săi. 

Cu toate acestea, mult timp, tot-d'auna pănă 
astăzi, s'a crezut acolo în Bucovina că e mult 
mai jignitor și mai periculos pentru Austria să 
lase în pace pe Romiînii răbdători, de şi vechi 
'stăpîni, descălicători ai țării, de cît a sprijini, a 


154 


majora la statistică, a îndemna la usurpări și 
a crește în insolență pe Rutenii nerăbdători și 
avînd drepturile vagabondagiului norocos. Toc- 
mai ca în Dalmația, unde Italienii sînt prigoniţi 
iarăși pentru Slavi. 


* 
* * 


Printr'un mister, în sfîrșit, ochii orbilor se deş- 
chid, şi bunul simţ învinge astăzi prejudecățile, Priz 
mejdia cea adevărată a cotropirii ruseşti prin Ru: 
teni, pare a se fi ivit limpede înnaintea națiuni- 
lor nouă din Bucovina. Vechia asociație dușmană 
poporului nostru s'a sfărîmat şi la sfărîmarea ej 
n'a lucrat nimeni cu mai multă energie de cît 
chiar Rutenii, prin cutezanța lor fără de margini, 
În ultima dieta sa văzut această minune bine- 
cuvîntată pentru noi: Romînii, cari aŭ înfipt cei 
dintîiă plugul în pustii, stai alături cu Germanii, 
din a căror cultură s'a folosit și se va mai folosi a 
noastră prin împrumuturi cuminţi; Polonii, cari 
aŭ şi ei un popor de păstrat şi o patrie de re- 
dobîndit, o patrie destul de mare pentru a nu 
fi nevoie s'o lărgească printr'o fărîmă din moșia 
noastră străbună; Armenii, bunii şi harnicii ne- 
gustori ai orașelor noastre din miază-noapte, 
sprijinitorii prin bani daţi din toată inima ai 
marilor lupte moldovenești,— aceste popoare ng- 
bile aŭ stat întiiași dată alături fără gînd de 
a-și lua unul altuia ceva din ce i se cuvine cu 


155 


adevărat. lar Rutenii, găsind un nod în papură, 
aŭ eşit trîntind uşa şi scrîșnind între dinți pra- 
voslavnice blesteme. 

În sfirşit, pe cînd, atîta vreme, exclusivismul şi 
bănuiala, de o parte și de alta, despărțise în 
două: un partid democratic şi unul al nobilimei, 
slabele puteri de care dispune neamul în Buco- 
vina, astăzi cele două grupări s'aă confundat 
înt”una singură, și nădăjduim că vom auzi de 
acum înnainte de un singur partid romînesc, mai 
energic și mai conştient de cît fie-care din păr- 
tile ce l-aă alcătuit. 

Deci nu mai există în Bucovina de cît un 
singur spirit al Rominilor, o singură convingere 
şi o singură îndreptare a lor. 

Uițam pe tine-va care a rămas de o parte, 
cînd toată lumea s'a înfrățit, pe Fine-va care şi-a 
ales clipa înfrățirei pentru a se izola cu zgomot 
de poporul săă. E d. Aurel Onciul, redactorul 
«Privitorului», din Briinn, cugetătorul politic cult 
şi pătrunzător, de care am mai vorbit. 

Întrunul din numerele din urmă ale revistei 
sale, d. Aurei Onciul întinde un păhar de mìn- 
giiere Rutenilor ahtiați după puterea ce se duce 
la dinşii. Ei bine, e adevărat, nu vor mai domni, 
dar ei vor găsi forțe noui de luptă în conştiinţa 
că țara a fost din cele mai vechi timpuri a lor, 
și nu, cum se credea, a Romiînilor. Aceștia sunt 
venetici: "i-a adus în cea mai mare parte lumi- 


156 


nata administrație austriacă. De oare-ce, mulţă- 
mită descoperirei îmbucurătoare a d-lui Onciul, 
Ștefan cel Mare a colonisat o sută de mii de 
Ruteni în Bucovina și ei aŭ locuit mai mult 
provincia pînă la 1775. 

Așa încît vedeți conclusia: ca să fie mulţi, ci- 
vilisați, mulțumiți Romînii din Romiînia să facă 
azi de bună-voie ceea-ce de nevoie aii trebuit 
să facă «Moldovenii» din Bucovina la 1775. 

Pe cît ni pare bine de ceea-ce se petrece cu 
neamul nostru astă-zi, acolo, în Bucovina, pe 
atît ni pare răii că auzim în limba noastră, din 
gura unui Romîn cult și inteligent, o neexacti- 
tudine istorică pe care ni-aii fost strigat-o în 
urechi dușmanii, şi pe care nici unul dintre a- 
ceştia nu s'a încumetat s'o spuie într'o formă 
așa de exagerată. 

Şi totuşi d. Onciul pare a voi binele nostru: 
în casul cînd această presupunere e întemeiată, 
trebuie să recunoaștem că d-sa începe răi, și 
mai ales în împrejurările cele mai nepotrivite. 


CUGETĂRI ASUPRA UNUI 
BANCHET DE INTELECTUALI 


Acum cîte-va săptămîni un partid politic a 
crezut că trebue să se înfățişeze țărei, — celor 
mulți ce staii de o parte, judecă şi votează după 
judecata lor, — cu ideile pe care le susține şi 
cu oamenii ce le împărtăşesc. Pentru ori-ce om 
nepărtenitor și inteligent, ideile acelea sunt mîn- 
tuitoare pentru țară și pentru neam, sunt din 
cele mai largi și ma. înnalte, care pot călăuzi o 
grupare de oameni cinstiţi şi culți; iar oamenii 
sunt în cea mai mare parte inteligențe de mîna 
întîia şi caractere vrednice de tot respectul. A- 
cesta e adevărul, și peste cîteva zeci de ani nu 
va protesta nimeni, cînd istoricul va pune în 
scris, în povestirea vremurilor noastre, această 
apreciare. 

D-lui Tache Ionescu, distins avocat al barou- 
lui bucureștean, fost deputat şi ministru, per- 
soană avînd ambiția de a fi șef de partid şi a 
conduce regatul romîn după sentimentele și ve- 


158 


derile sale, acestui însemnat om politic al mo- 
mentului, congresul din lunie i-a făcut tocmai 
această impresie. Găsindu-se însă la o parte, 
din incompatibilitate de caracter, şi într'o situ- 
ație de dușmănie adincă, d-sa a văzut necesi- 
tatea de a răspunde prin ceva la afirmarea de 
superioritate, de conştiinţă și putere a adver- 
sarilor. Sa organizat atunci într'o sală din Bu- 
curești o masă cu mai multe tacimuri și gărăfi, 
spre care a pornit în birje triumfale un număr 
de domni în haine negre şi cu cilindru ’n cap. 
Ea şi-au făcut datoria mîncînd și bînd și, ajunşi 
la un oare care grad de alimentație solidă și 
lichidă, aii vorbit, conform cu sentimentele lor 
statornice și în forma agravată pe care o dă- 
dea un început de digestiune încordată. 

Între meseni se observa lipsa d-lui Ioan Bră- 
testu şi a amicilor săi. În schimb, între fălcile 
care sfărîmaii mai energic alimentele, se obser- 
vaŭ acelea ale d-lui Gr. Tocilescu. Dintr'un colţ 
răsăria ca o floare învoaltă, dintr'un păhar, cu- 
noscutul bust al d-lui Gheorghe Gion. 

Rostul ospățului se înţelegea ast-fel de la sine. 
Era, nici mai mult nici mai puţin, un «sympo- 
sion» clasic, o adunare de filosofi, de cugetă- 
tori, de poeţi și artiști, strânși în jurul unu Pla- 
ton de club, ale cărui vorbe de miere venise 
să le soarbă, după ce bufetul va î consumat 
întreg. Eraŭ, în sfirșit, intelectualii romîni, cari 


159 


'$1 dăduse întîlnire pentru a sărbători pe acela 
care, făcînd cea mai discutabilă bucătărie de- 
magogică, trăgînd lumea de mînecă pentru a o 
arunca în gloata cu care se vor ataca budge- 
fele viitorului, — rămîne totuşi, — ceia ce a 
fost tot-d'auna înnainte de toate,—un mare in- 
telectual, cel mai mare din toți. 

Şi, de atunci, ziariști a căror minte puţină nu 
s'a ridicat nici o dată mai sus de cît injuria 
imbecilă, cuvîntul josnic și nedrept, care înlo- 
cueşte înțelegerea senină şi dreaptă, aceşti pro- 
fanatori ai meseriei lor, aii crezut că sunt da- 
tori să servească patronului în fie-care zi un 
număr stabilit de harababură în coloane, presă- 
rate cu «intelectuali», «universitari», <oameni 
de știință», etc. Da», se sucesc mîndri pe şol- 
durile făcute din subvenții, aceşti simbriași ai 
părerilor străine, da, ce vă mai furlandisiți cu 
ai voştri cari sunt aşa şi așa, cînd gîndesc 
și scrii, atunci cînd avem noi pe cai noștri», 
cari sunt mai aşa şi aşa, cînd scriii şi gîndesc? 
E peremptoriă, cum se vede. 

Dar nu atît de mult, în cît adversarii să se fi 
închinat înnaintea laudei trufaşe a buzelor pîn- 
gărite. Mulţi sai întrebat — și avem dreptul să 
ne întrebăm cu toţii, ca înnaintea ori-cărei prê- 
tenţii cu surle și trîmbițe: Sunt în adevăr ban- 
chetivorii din sala pe care o ştiţi, intelectuali ? 
Pentru cei ce nu-s, sa încheiat discuția. Dar 


160 


pentru cei ce sunt, resultă manifestaţia lor din- 
tr'o convingere adîncă și sinceră? Întrebări tot 
așa de esenţiale. Voiă răspunde şi eŭ, cu o sin- 
ceritate absolută şi cu o absolută nepărtenire. 
Intelectual nu e ori-ce profesor, şi nu e ne- 
voie a fi cine-va profesor pentru a merita acest 
nume. Intelectual nu e o meserie, ci o distincție 
a firei, pe care cultura o vădeşte și o afirmă. 
E intelectual, omul foarte inteligent, individua- 
litatea bine respicată, care caută în viață mul- 
țumirea superioară ce se dobîndeşte trăind în 
lumea nemuritoare a ideilor. Şi cei mai aleși 
printre intelectuali sunt aceia cari ąŭ energia 
trebuitoare pentru a-și lamuri gîndurile prin 
scris, pentru a le închega sistematic și, răspîn- 
dindu-le, a face o operă binefăcătoare pentru 
țara şi poporul lor. Iată ce sunt intelectualii. 
La ospăț însă aŭ fost de față mai mulți pro- 
fesori de liceă, poate și instituton, cari vor fi 
venit eï ştiă de ce, vor fi mîncat ştim și noi de 
ce, vor fi vorbit înțelegem de ce, dar despre 
cari nu se poate pomeni nici serios nici în glumă, 
ori cît de multe sforțări li-ar fi făcut limba, în 
sensul oratoric ca şi în cel-lalt. Unii dintre ei 
sunt oameni cum se cade, carı vor fi crezind 
sincer că cine-i ajută e şi un om mare, dar, 
ori cît ar avea la alegeri o mînă ca să voteze, 
ei naŭ dreptul la reclamă și la tiparul numelui 


161 


lor în alte ziare de cît ale politicianului sărbă- 
torit. Doarmă în pace supt giulgiul insuficiențiă 
lor ! 

Dintre ei nu trebuie luat la o parte d. Gheor- 
ghe Gion, cu tot stilul şi aspectul de care dis- 
pune. Nici odată acest personagiii, care se cu- 
noaşte bine în fond, nu sa visat intelectual 
romîn. 

Aŭ fost însă «universitari», deci intelectual. 
Mă rog, nu: deci. Din nenorocire ştim cu toții 
cum se ajunge adese ori la Universitate, cum 
se ajungea în alte timpuri, de regulă. Învăţă- 
mîntul superior are meșteșugarii săi, şi între 
colegii mei de la teologie sunt și de aceştia, 
căci nu e un intelectual omul care ma avut, 
într'o situaţie ce-i impune a scrie, puterea și 
talentul de a concepe o singură carte serioasă 
și originală. Suplinitorul de la facultatea de li- 
tere, care s'a rătăcit la banchetul intelectualilor 
înnainte de a-și cuceri situaţia ştiinţifică pe care 
i-o dorim, s'a grăbit fără îndoială, şi o va re- 
cunoaşte însuși. 

Se citează atunci numele a cinci persoa 
care aŭ fost de față la banchet şi a altor două, 
care lipsesc, toți profesori universitari cu repu- 
tație. Adică, începînd de jos: 

D. Gr. Tocilescu. E un om de ştiinţă? L'am 
dovedit plagiator şi ignorant. Reputaţia-i în străi- 
nătate e șubredă: şi ea se datorește numai fap- 

1l 


162 


tului că a făcut săpături în locuri necercetate 
de străini şi unde şi orbii, cu sute de mii de 
lei la îndămină, ar fi găsit ceva. De cea venit 
la banchet? Evenimentele se desfăşură doar în- 
naintea noastră... 

D. dr. Istrati, un om priceput, de sigur, în chi- 
mie şi un învățat apreciat în străinătate. Nu nu- 
mai atît: în anume lucrări ale sale de natură 
politică, s'a arătat un cugetător serios şi un ex- 
celent patriot. Dar d. dr, Istrati a ajuns la virsta 
cînd oamenii ce nu sunt superiori Jertfesc multe 
pentru onoruri zadarnice. Şi supt brațul d-lui 
Tache Ionescu, d. Istrati vedea strălucind un 
portofolii ministerial pe care Pa avut de două 
ori, pentru a contrasemna rușinea Hallier şi 
pentru a lăsa amintirea uneia din administraţiile 
cele mai puţin serioase la Ministerul Școalelor. 

D. Vlădescu. Bun profesor, de şi a tipărit pu- 
țin, om de inimă şi un excelent coleg. Direc- 
torul grădinei botanice crede serios că prin zi- 
sul d. Ionescu se poate începe o eră fericită 
pentru țara pe care fostul președinte al Ligei 
o iubeşte? Nu vede oare d-sa ce ușurică e cul- 
tura, ce puţin consistente sunt convingerile, ce 
indiferente, din punct de vedere moral, sunt so- 
luţiile șefului săă? Poate un om cu o cultură 
ştiinţifică să se închine înnaintea idolilor zădar- 
nici, cari pot ispiti vulgul? Îl rog so spuie, să 
legitimeze în scris alegerea sa politică, pe care 


163 


noi nu o putem vedea pînă atunci de cît cu 
durere, — cu durere pentru colegul Vlădescu, 
al cărui loc e, de sigur, mai mult între noi de 
cât între solitarii lui Brătescu și la baratca so- 
fismelor. 

D. Toma lonescu. Un învățat care ne face 
onoare, întru cît poate judeca un om de ştiinţă 
din altă specialitate. D. Toma Ionescu e fratele 
d-lui Tache Ionescu, și pentru a combate cine- 
va în politică pe propriul său frate, fiind-că a- 
cesta urmează căi primejdioase, se cer însușiri 
deosebite de ale specialistului distins. 

Şi d. dr. Babeș. E un om a cărui laudă nu 
se mai face, și analfabeţii cari îi fac «reclamă» 
prin ziarele d-lui Tache Ionescu nu știi supre- 
mul dispreţ pe care d. Babeş "l-a avut și îl are 
pentru acest mijloc de acţiune. Rostul d-lui Ba- 
beş nu'l înțeleg, şi d-sa ne datoreşte explicații: 
inteligența d-sale deosebită ne face să înlătu- 
răm putinţa unei convingeri «tachiste» (spun 
cuvîntul fiind-că d. Ionescu "l-a adoptat la ban- 
chet). Laboratoriu are, mare cît sărăcia noastră 
și cît ambiția de specialist a d-sale; reputaţie 
are; în ministerul igienei publice, o boutade de 
odinioară a d-sale, nu crede serios; direcția 
serviciului sanitar ca o pomană politică, stă prea 
jos pentru d-sa... Atunci ce "l-a putut îndemna 
să digereze lîngă d. Gr. Tocilescu? 

Absenţii sunt doi: d. Hașdeii şi d. Xenopol. 


164 


D. Hașdeu e carlist şi nu tachist. lar d, Xeno- 
pol, — se cuvine să întindem un văl de pietate 
asupra bătrînețelor sale. 

ȘI acum, va striga stegarul Brătescu, împrăș- 
tiind vulgul: înlături, trece partidul intelectua- 
ilor! Din patru colțuri ale țărei sai adunat 
pentru ideie... Puneţi masa de azi şi pregătiți 
pe cea de mîine! 


ADVERSARII SCHIMBĂRII MORALE 


i 


Cind se scrie și se vorbeşte la noi de cîtăva 
vreme despre o reformă generală, sinceră și mîn- 
tuitoare a moralității publice, despre nevoia ne- 
apărată și grabnică de a se distruge apetiturile 
personale, aducînd la pocăință pe cei mînați de 
ele, saŭ distrugîndu-i politiceşte cînd sunt in- 
corigibili, cînd se dă, de un partid politic, o 
atît de mare însemnătate acestei opere de că- 
petenie, în cît se face dintrinsa un punct de 
program, pecetluit cu îndatoririle publice ale 
unor oameni de o cinste desăvîrşită, — sunt 
mișcări de împotrivire din partea acelor cari se 
folosesc de cealaltă stare de lucruri, în care am 
putrezit pînă acum, sai din partea altora cari 
n'aă curajul unei reforme periculoase. 

Unii, cei mai puţini, dar mai gălăgioși, strigă 
tare pentru a părea mulți și pentru a da ascul- 
tătorilor ilusia că ei îşi aŭ convingerile aiurea 


166 


de cîtîn purgă, care alimentează nevoile de ani- 
mal ale ființei omenești. Ei se ridică, nu pentru 
a dovedi că predicatorii idealului și jertfei se 
înșală mergînd către ele, nu pentru a susţinea 
public că după alt ceva se poate îndrepta un 
Stat și un popor, pentru a trăi de sine, în si- 
guranța liniştită a muncii acumulate, în cultura 
proprie care înflorește tot-d'auna într'însa. Nu, 
pînă acuma, aceşti cugetători, de o îndrăzneală 
care pune în uimire pe profan, maŭ ajuns să 
fixeze dogma că acolo va fi mai multă civilisație, 
unde cei puţini vor stoarce mai strașnic fără 
nici un drept pe cei mulți și unde între acești 
puţini se va face loc de cîrmă celor ce-și văd 
necontenit înnaintea lor, nu steaua nemnișcată și 
eternă a datoriei, ci focurile nebune ale ispite- 
lor ce se zbeguiesc pe apele de primejdie, în 
care societățile cad la fund. 

Ei judecă alt-fel, căutînd a da — prin aceea 
necesitate sublimă care impune și poftelor celor 
mai jJosnice a se îmbrăca în hainele cuviinții 
morale şi logicei—o aparență de dreptate unei 
lupte condamnabile. 

Un temei al societăţilor moderne e împăr- 
țirea cît mai egală a bunurilor şi drepturilor 
între clase și indivizi: acesta e un principii în 
potriva căruia nu se mai poate ridica fățiș ni- 
meni, fie și cel mai «conservator» dintre «con- 
servatori». 


167 


Dacă așa e lucrul şi dacă trebue să se ție 
ori-cine de această poruncă a vremei, cum poate 
veni un om serios, un spirit practic, cu planuri 
de prefacere care, puse în aplicare, ar arunca 
pe stradă un așa de mare număr de cetățeni, 
ar răpi la atiția alții binefacerile luxului occi- 
dental şi ale risipei în care ni sa deprins po- 
porul? Cum adecă, pentru că un om ager şi 
activ e atins de una sai mai multe slăbiciuni, 
pentru că minte, fură și conrupe, să nui se 
dea o funcțiune publică, pe care se simte în stare 
a o îndeplini cu strălucire, în toate amănuntele 
ei profesionale? Cum adecă o întreagă popula- 
țiune orășenească, străină de ori-ce meşteşug și 
de ori-ce avere proprie, ciocoi sărăciți sau par- 
veniți trîndavi şi pofticioși ai burgheziei, dezer- 
tori ai tejghelei saii atelierului părintesc, cum, 
oamenii fără capital și fără profesie, de cari 
avem aşa de mulți, să fie nimiciţi, luîndu-li-se 
din gură singura pîne pe care o pot cîştiga, cu 
bita, cu votul sai cu injuria scrisă? Evident că 
ori-ce om cu socoteală trebue să se revolte cînd 
se emit păreri de o desastroasă prefacere a mo- 
ravurilor şi cînd se daŭ chiar mijloace, ca sta- 
bilitatea administrativă, pentru a realisa exclu- 
derea incapabililor și imoralilor. Suntem demo- 
crați ori nu! 


168 


Există însă şi alt sistem de a combate, cu 
toate aparențele sprijinului. Cînd vr'un adversar 
politic vine cu o idee, pe care n'ai găsit-o sin- 
gur saŭ care intră atit de mult în lovitură cu 
interesele adînci ale partidului tăii, în cît o stre- 
cori într'un colțișor al unei declaraţii, ca un om 
cinstit, dar fără chemarea eroică de a jertfi to- 
tul pentru un adevăr, —atunci e un lucru di- 
baciŭ a nu lua arma şi a nu sta în calea ace- 
lor cari din această vorbă în treacăt a dumi- 
tale, din acest punct de vedere pe lîngă multe 
altele, își fac o formulă sacramentală, o sfînta 
vorbă de înțelegere mai presus de ori-ce deose- 
biri, un În hoc signo vinces apărut în literele 
de fulger ale voinţii logice și bine-făcătoare a 
Realității. Zici atunci: «Da, e .adevărat, domnii 
aceia spun lucruri foarte bune şine aducem a-— 
minte că le-am spus și noi odată și, dacă voiți, 
iată suntem gata a le spune și acum, odată, de 
două ori, de o mie de ori. O descoperire nu e, 
Și dacă a fost una, a fost cînd ne-am gîndit și 
noi că aşa ceva ne poate servi. 

«Dar mijloacele de a ajunge această țintă co- 
mună ni se par în adevăr prea slabe: cum, prin 
stabilitatea administrativă, prin alegerea celui 
mai bun funcţionar, celui mai priceput, mai lu- 
minat, mai harnic şi mai integru și prin ține- 
rea lui în afară de marăa partidelor, de fluxul 
guvernului şi de refluxul uposiției, pînă el se 


169 


va identifica pe deplin cu funcţia sa, va repre- 
sinta prin binefacere și bune sfaturi puterea 
publică, urîtă pînă atunci fiind-că represinta o- 
brăznicia și rîvna după averea altuia, prin a- 
ceasta voiți să începeți insănătoşirea acestei țări, 
care e bolnavă fără îndoială de imoralitate publi- 
că şi privată, de lipsă de ideal, etc., etc.» «Şi», va 
adăogi apoi, ca un politician prudent, pentru 
care e țara, de sigur, dar mai ales partidul, 
sfîntul, marele partid, menit să săvirşească toate 
actele mari, scutit de toate greșelile, împodobit 
de toate darurile, «şi asemenea lipsuri morale 
se observă în de ajuns, dar nu la ori-cine, ci. 
numai: la ala şi la ăla, şi la cel-Palt, oameni pri- 
mejdioș fiind că sînt imorali și fiind-că ne sînt 
concurenți și, pe cară, dacă voiţi, sîntem gata 
să ne înțelegem pentru a-i distruge, din ulti- 
mul motiv, 

«Aceasta da: adesiunea teoretică şi acțiunea 
paralelă contra lui ăla, primim şi aprobăm. Dar 
mai mult nu. Fiind-că, vedeţi, e o utopie, așa 
parigorii de oameni tineri şi prea deprinși cu 
lucrurile scrise ca să vadă în adevăr pe acelea 
după care se scrie, reverii interesante de băr- 
baţi romantici, ce aŭ cetit prea multă literatură 
şi caută colaci calzi în vîrful copacilor. 

«Cu timpul, persoanele acestea interesante vor 
vedea mai bine cum staŭ lucrurile în adevăr, 
nu vor mai încerca să mute munții strivitori au 


170 


g&noranței şi inconştiinţei, cari trebuie respec- 
taţi, cînd slujesc la ceva, și se vor preface în 
cei d'intiiă ironiști pe socoteala visurilor lor de 
tinereţe. Căci, înțelegeţi, cam aşa am fost şi noi 
cînd eram mai tineri... Asta cu reforma morală e o 
nuanță a sentimentalismului de școlar, care a pro- 
dus la noi odinioară socialismul, radicalismul, 
cari s'a ridicat sus, sus, ca un fum subţire, şi 
Sai împrăștiat apoi în splendoarea frumosului 
cer albastru... Moda lor a trecut, şi a venit a- 
cum o altă modă: în locul cravatei roşii a re- 
voluționarului e acum cravata pînă sub urechi 
a doctrinarului, dar din una ca și din alta se 
vede figura tînără şi ochii naivi ai copilului... 
Ai unui copil ambițios, une-ori, care caută mi- 
nisterii, etc., etc. Dar, bine înţeles, reforma mo- 
ravurilor cine o susține mai mult de cît noi, cari 
cei d'intiii, aşa şi pe dincolo? Însă găsim to- 
tuşi în fond — şi vorbind între noi, — că reforma 
aceasta nu e cam așa de grabnică și că prin- 
tro cîrpitură meșteră a oamenilor de Stat, pu- 
tem merge înnainte, cam aşa cum suntem, evi- 
tind cu totul revoluția în inimi, pe care o pre- 
dică încrezătorii copil...» 
Așa să fie? Să vedem. 


171 


II. 


Reforma morală înseamnă, firește, alt ceva de 
cît ce se fac a înțelege unele persoane care 
şl-aŭ tocmit inteligența pentru a vorbi în sen- 
sul celui ce plătește. Nu e vorba numai să se 
sfărime situaţia nemeritată a cuiva care, împo- 
dobit cu aparența civilizației franceze, cu uşu- 
rința demonstrațiilor raționaliste, și cu un oare 
care sans-gâne în privința colaboratorilor săi şi 
mijloacelor sale, înţelege să ne domine pentru 
a ne da de rîpă. Nu, reforma morală înseamnă 
schimbarea totală a direcției societăței noastre, 
darea unei îndreptări nouă claselor conducă- 
toare de la noi. Inseamnă prefacerea vieței po- 
litice întîi, în care să nu se mai ducă de nas 
lumea cu făgădueli de ospețe budgetare, de po- 
managerie cu banii săracilor sai cu scliviseala 
unei oratorii de mare paradă; în care să nu 
mai joace un rol predomnitor îndrăzneții saă 
practicii, ce așteaptă după dînşii potopul care 
ne va înghiți; în care să nu ne mai poată ames- 
teca, în întruniri publice, în parlament saii în 
ziare, rebutul vieţei noastre sociale. Asta întiiă : 
o aristocrație de merit, în locul... arivistocra- 
ției de cutezanță. Apoi prefacerea administrației 
în această ţară, în care o bună parte din func- 
ționari are budgetul norocului săii, budgetul vo- 


tului săi pe lîngă leafa Statului; în care func- 
ţia e pentru funcționar, iar funcţionarul pentru 
partid, — o criminală întoarcere a lucrurilor. 
Înseamnă moralizarea curagioasă a şcoalei în 
care să nu mai dicteze băietul domnului pre- 
fect ori al domnului primar ; înseamnă inspira- 
rea pe această cale către un ideal noŭ de muncă 
şi jertfă a generaţiilor ce ne vor urma. lată de 
ce e vorbă mâi ales, iar nu de înfrînarea lui 
ăsta, care nu e simpatic nică ziarelor liberale, 
dar peste care, învingîndu-l, trebuie a se trece 
către marea operă de reforme miîntuitoare. 

Unii își închipue că, dacă nu suntem o ţară 
ireproşabilă din punctul de vedere al moralită- 
ţei, că dacă, fiind fără îndoială superiori Gre- 
ciei saii Serbiei, unde se petrec lucruri care ni 
se par o poveste de fantasie orientală, nu ne 
putem asemăna nici pe departe cu țările ade- 
vărat culte și civilizate, — nu ne găsim totuşi 
într'o stare desperată, cînd cu ori-ce preț tre- 
buie provocată o crisă de reforme, Așa cum 
suntem, am mai putea merge ; iar cine vrea ma 
mult, şi mai ales acuma, e un ideolog. Căci 
acum avem altele de făcut: conversiuni de îm- 
prumutură, tratate de comerț ș. a. Avem răgaz 
să așteptăm, cîrpind doar ici şi colo. 

Ei bine, mavem acest răgaz. Întiiii că, ori cît 
am închide ochii ca să nu vedem și am căuta 
să oprim mersul gîndului ca să nu atingă teri- 


bilele conclusii din urmă, noi suntem în fie-care 
clipă în mijlocul primejdiei de moarte, subt cu- 
titul care ne gidilă din timp în timp ca să știm 
că poate şi ucide. Dacă Gălăţenii văd lunecînd 
pe Dunăre, ca anul trecut, canoniere rusești 
împotriva tratatelor, dacă sistematic ni se șica- 
nează funcționarii de graniță de către Bulgari, 
dacă bandele ard în Macedonia, încălzită de 
stă să se sfărime, dacă Ungurii întrebuințează 
cele de pe urmă mijloace pentru a încinge nea- 
mul romînesc cu granița Statului romîn, dacă 
vueşște aerul în Europa de turbatele strigăte de 
ură evreești împotriva noastră, care spun că și læ 
noi se cuvine să abdicăm, — aceste sunt un veșnic 
memento mori, ce ne îndeamnă să ne organizăm 
pentru o luptă eroică, pe care, de va fi să trăim 
ori ba, o datorim sentimentului moral al lumiă. 

Și noi ce am face? Constatăm în corpul nos-. 
tru social un netăgăduit început de cangrenă, 
și zicem: a! e numai o ușoară negură neagră 
de care nu trebue să ţinem seamă. Dar acea 
negură neagră, nu e altceva de cît moartea 
apărută în mijlocul vieții şi luînd în stăpînire 
punctul ei de plecare, şi, odată ce-l are, moar- 
tea merge repede, şi nu atunci cînd amorțeala 
ne va fi cuprins, va fi venit vremea ca, înțele- 
gînd, să luăm cuțitul, care ne va scăpa din mîi- 
nele slăbite. O clădire puţin crăpată poate ţinea 
încă multă vreme; în ordinea lucrurilor neînsu- 


flețite progresul distrugerii e mai încet: în cor- 
purile organisate, cum e o societate, procesul 
de descompunere e uimitor de repede. Ai iertat 
astăzi pe un mare funcţionar abusiv fiind-că 
socoți că el are un nume şi că ne-am compro- 
mite toți pedepsindu-l, ai dat astăzi acest e- 
xemplu public de slăbiciune, de lipsă a curajului, 
— mîine acel om va putea fi ales președinte al 
clubului sincer de înnalți funcţionari dilapidatori. 

Şi la urmă iată unde se va ajunge: Popoa- 
rele mari sunt tolerate și cu păcatele lor, a că- 
ror iertare o împun. Asupra celor mici însă 
apasă tot-deauna privirea bănuitoare a censori- 
lor prădalnici, ce nu voesc existența lor. Nică 
o lipsă a unor astfel de popoare nu va fi pri- 
vită cu indulgență. Și să ne închipuim că State 
ce rîvnesc de veacuri la desființarea noastră, vor 
îndura putreziciunea, otrăvitoare pentru lume, 
la care vom ajunge de sigur în mai puţin de o 
sută de ani dacă vom fi guvernați cu cinismul 
care provoacă imoralitatea sai cu ipocrisia care 
o încurajează pe tăcutele ? Se poate admite așa 
ceva?! Dar vom găsi îndată cine să apuce cu 
cleștele această frintură putredă de popor care 
i-ar infecta hotarele ! 

Şi, dacă e vorba să ajungem acolo, de ce să 
mai pierdem vremea și să mai încurcăm lumea, 
de ce să începem a clădi o cultură, de ce să 
mai căutăm a desăvirși o limbă, de ce să mai 


provocăm suferințe și jertfe, care nu ar servi la 
nimic trainic! Un popor e lăsat doar, nu pen- 
tru a se tîrî de azi pînă mîni, de la un păcat 
la altul, ci pentru a face să strălucească tot mai 
sus, din mijlocul idealismului săi, o flacără de 
civilisaţie curată. Flacăra aceasta curată nu se 
aprinde însă şi nu se hrăneşte din gunoaiele 
poftelor de bani sai poftelor de putere, ci din 
sfîntul unt-de-lemn al jertfei de muncă, încre- 
dere și iubire de patrie a fie-căruia,. Acesta nu 
ajunge astăzi, și de aceia abia licărește nesigură 
flacăra noastră de civilisaţie. Vrem să ne în- 
dreptățim față de omenire prin lumina e. văzută 
pentru ori şi cine? atunci să înlăturăm fără deo- 
sebire de partid elementele nesănătoase din 
viața politică și socială. Iar aceste elemente, care 
se sbat așa de mult pentru a întoarce rostul 
adevărat şi veşnic al lucrurilor, care pretind să 
răstoarne bunul simţ în viaţa unui popor, de ce 
n'ar ridica adevăratul lor steag ? Politica aceasta 
duce la anexare. Ei bine, să proclame anexa- 
rea ca țintă ultimă a activității lor şi, dacă un 
blestem, ce pare că apasă asupra noastră, li va 
da biruința, își vor auri cu un titlu de cnezi, 
sovetnici, cavaleri saii baroni numele lor învin- 
gătoare, atunci cînd ei ne vor conduce legaţi 
înnaintea străinului. 

Numele partidelor s'aă prea învechit, şi ar fi 


176 


foarte original să avem un partid al anexării,— 
—ca în acea Polonie de a cărei soartă e ciu- 
dat că pomeneşte așa de des d. Tache Ionescu 
în «Discursurile parlamentare», 


ÎN CHESTIA EVREIASCĂ. 


Păreri libere. 


I. 


În starea noastră interioară, două întrebări de 
căpetenie trebue să ne preocupe ori cînd, să for- 
meze baza cugetărilor politice ale partidelor 
noastre. Există în Romînia, pe care, după ce am 
stabilit-o, suntem chemaţi a o păstra, a o întări 
şi a o crește, ca siguranță și prestigiii, dacă nu 
ca hotare, două mari probleme, de a căror dez- 
legare atîrnă ce vom fi în viitor şi dacă vom mai 
fi întrun viitor mai îndepărtat. Una din ele pri- 
veşte viața în satele noastre de pretutindeni, iar 
ceailaltă traiul în orașele Moldovei. 

La sate, se găsesc cei mai mulți și cei mai 
buni din Romiînii liberi: astăzi încă, ei sunt, fără 
asămănare, și cei mai nenorociţi. Ei plătesc 
pentru ce nu le folosește, pentru o pripită civi- 
lizaţie de forme, care trece asupra lor fără bi- 


12 


178 


nefaceri, lăsîndu-i în sărăcia lor întunecată, în 
nemișcarea lor seculară : leneși, fiindcă sunt cu 
mîinile legate, simpli la minte fiindcă însușirile 
lor fireşti nu pot străluci în lumina unei cul- 
turi răspîndite cu înțelegere și cu dreptate. 

Clasele superioare, aşa cum ni le închipuim 
că vor fi și de acum înnainte, nu pot sprijini un 
Stat mîndru şi vrednic de viaţă : cei ce le alcă- 
tuesc sunt puţini, fără energie fizică, fără un avînt 
al spiritului conştient. Ţăranii sînt mulți, oțeliți 
în lupta cu nevoile ce le vin de la Dumnezeiă 
şi de la cei mai mari de cît dînşii, cumpăniți şi 
stăruitori, muncitori şi modeşti, oameni de în- 
țelegere şi de omenie mai ori unde, şi pe dinşii 
se poate răzima o cultură şi o formă de Stat 
trainice. A-i ridica spre noi înseamnă a mîntui 
patria și neamul, şi omul de inimă care va în- 
lătura piedicile din calea lor printr'o adminis- 
trație cinstită, umană, statornică, luminată, prin 
școala practică a lucrurilor folositoare, va fi cel 
mai mare bărbat de Stat al Romîniei contimpo- 
rane, și în fie-care ogor de muncă răsplătită 
s'ar cuveni să se înnalțe o piatră care să-i amin- 
tească numele din neam în neam, şi în veci de 
veci. 

Aceasta e chestia țărănească, ce n'are a face 
cu împărțirile de hrană din partea Statului, care 
n'a oprit întinderea mizeriei, saii ca nelegiuitul 
act de batjocură a nenorocirii pe care-l săvir- 


179 


șește surtucarul ambițios, care, respins de par- 
tidele politice, cumpără de la săracii pămîntului 
rominesc prin întețiri şi minciuni un mandat 
de «representant al naţiuniis. 

Satele nu joacă un rol în viața noastră de cît 
prin gologanul lor muncit, care hrănește miş- 
carea Statului, saă prin flăcăii ce pornesc trişti 
din căscioare sai din colibe ca să lupte supt 
un steag, al cărui rost maŭ fost deprinși săl 
înțeleagă. Romînia e cîrmuită de orașe pentru 
orașe,—şi acesta e un mare răi. 

Dar viața orășenească n'a însemnat la noi 
mare lucru nici odată, căci Romiînul e fiul o- 
goarelor şi al munţilor. În trecut, nică odată el 
nu Sa grămădit la meșteșug sai la tarabă, ci 
numai unii s'aii rătăcit acolo, unde aŭ găsit de 
tovarăș pe străinul din tot felul de neamuri. De 
la început, în tîrgurile și cetățile noastre pro- 
ducerea și schimbul bogățiilor sa făcut mai 
ales de oaspele venit din alte părți. Așezările 
noastre urbane sunt descălecate din Ardeal, din 
Polonia sai de peste Dunăre. 

Erau deci şi atunci străini din belșug ca in- 
dustriași și negustori, dar prezenţa lor între noi 
ne aducea numai foloase fără nici o primejdie. 
Lăsînd la o parte că popoarele în altă vreme 
eraă mai puţin primejduite, chiar sub stăpînirea 
unui cuceritor, de cît astăzi în neatîrnarea lor 
onorabilă, dar fără garanție, — acești tovarăşi 


180 


din alt sînge ai ţăranului nostru de la cîmp sait 
de la Curte erai atît de deosebiți între dinșii 
ca origine, în cît n'aveam cuvînt să ne temem 
de o acţiune unită a lor împotriva noastră. Sa- 
sul, Neamţul, Ungurul, Armeanul, Grecul, Bul- 
garul, — numai ici şi colo Evreul — nu'şi în- 
țelegeai graiul și sufletul, şi puteai lucra îm- 
preună numai pentru că noi eram stăpîni. 

Apoi cei mai mulți dintre acești tirgoveţi de 
altă origină nu-şi mai păstra în curînd de cît 
în nume amintirea străinătății lor. Creștini de 
altă confesie, ei o părăsiau lesne pentru a trece 
la legea ţării, şi în aceiaşi biserică, amestecînd 
rugăciunea lor cu a celorlalți credincioși, înge- 
nunchind pe covorul mirilor lingă o pămînteancă, 
ei se statorniceaii pentru totdeauna la noi şi cu 
inima, uitînd cu totul drumul ce adusese pe 
strămoşii lor la o încrucișare de drumuri de 
negoțţ. 

De atunci starea de lucruri s'a schimbat cu 
mult, ajungînd pe încetul primejdioasă pentru 
noi. Cînd dincolo de Dunăre se află un Stat 
bulgăresc, neastimpărat şi trufaș, care nu ne 
recunoaște o iotă de superioritate, faptul că oră- 
șenii de pe malul nostru sunt în unele locuri 
prea omogen, Bulgarii trebue să ne neliniştească. 
Dar cu cît mai mult trebue să fim stăpîniți de 
îngrijire, cînd întreaga burghezie moldovenească 


181 


e pe cale de a ajunge în curind numai ovre- 
iască. 

Statisticile noastre, făcute de agenți cari ştiă 
să numere mai bine pe alegători la o zi de luptă 
pentru putere, de cit contribuabilii ce se ascund 
de recensămînt, nu spun lucruri tocmai sigure. 
Dar nu se depărtează cine-va prea mult de ade- 
văr cînd admite că vr'o 400.000 de evrei locuesc 
pe pămîntul îngust al unei țări sărace şi puţin 
culte alături de vr'o 5 milioane de Romini, dintre 
cari cîteva zeci de mii se zbat după lefi şi glo- 
riole politice, pe cînd restul doarme somnul grei 
al inconştienții. Jumătate de milion de evrei, 
dintre care nu e unul care să nu cunoască, pe 
lîngă ceva romînește, şi un jargon al unei limbi 
de civilisație, limba germană, care, vorbită de 
dînșii înnaintea ebraicei uitate și limbei romîne 
disprețuite, formează o puternică legătură a lor 
cu un vecin, care speră să mai trăiască şi să 
mai cucerească «barbari». Jumătate de milion 
de oameni harnici şi foarte cumpătați, pentru 
care fie-care clipă are preț, fie-care fărimă de 
aramă e roditoare, orice coaje de pîne uscată 
astimpără foamea — lingă o populație romînească» 
stricată în privința vieței economice prin prea 
mult belşug nemeritat sai prea multă mizerie, 
tot aşa de puţin meritată. Jumătate de milion 
de spirite pe care prigonirea le-a făcut agere, 
pe căi de cinste sai necinste, jumătate de mi- 


182 


lion de creaturi omeneşti rafinate printr'o lungă 
şi dureroasă experiență de rătăcire între nea- 
muri, cari aŭ urechi de pîndit și ghiare de sfi- 
șiat — alături de ai noștri, trăind în voia Dom- 
nului, de la care unii aşteaptă vecinicia bine- 
facerilor, iar cei-V'alţi sunt deprinși să nu pri- 
mească de cît mămăliga mucedă a zilelor amare 
de muncă numai pentru altul. 

Și această jumătate de milion de Evrei nu 
sunt singuri pe lume, ci cea mai strașnică so- 
lidaritate naţională îi leagă cu milioane răspîn- 
dite în toată lumea, unde stăpînesc cea mai 
mare bogăţie și țin friiele de aur prin care se 
strunesc saii să lase să alerge în avîntul lor de 
civilisație popoarele. Suveranii împrumuturilor 
și împărații Băncilor găsesc încă timp ca să 
descopere suferința adevărată sai închipuită a 
celui din urmă fii al lui Israel prăpădit în pustia 
depărtării şi "și simt datoria de a'l răzbuna. 

Multă vreme acești domnitori de fapt peste 
jumătate din ţara noastră aŭ tăcut, adunînd a- 
gonisita, cu care se cumpără pe urmă toate, 
Astăzi mai mult decît ori cînd, ei se agită, pro- 
testă, se pling străinului, își cer pe toate căile 
dreptul la cîrmuire. Împrejurără triste, venite 
dintr'o risipă și nebună și neghioabă, dintr'o ne- 
glijare a organisării muncii naţionale, îi ajută 
şi ne imipun să ne strecurăm înnaintea unor 


183 


insuite ce ne lovesc în inimă. Şi necontenit sgo- 
motui acesta se ridică, necontenit se aude tot 
mai tare, glasul ofensător al străinului din ţară, 
care nu ne mai vrea supremația exclusivă. 

Și noi ce facem? Ce curente s'aii determinat 
în cugetarea claselor noastre conducătoare prin 
noua crisă a chestiei evreești? 


II 


Antisemitismul romînesc 


urnalele mari din străinătate, care apără, din 
întîmplare maï mult prin mînï ebraice, principiï 
sfinte și veşnice de libertate, egalitate și înfră- 
tire între oameni, ziare de progres în toată pu- 
terea cuvîntului, pentru care binele tuturor nea- 
murilor, tuturor raselor, tuturor coloniilor umane 
prețuieşte cu mult mai mult de cît interesele se- 
cundare și trecătoare ale unei singure grupări 
după sînge, limbă, origină saii coloarea feţii, 
asemenea ziare, mîndria veacului, anunță adesea- 
oră lumii, cu energia cuvenită, crimele pe care 
le comite marele, puternicul şi hotărîtul partid 
antisemit, ce desonorează Rominia. Mai propriii 
vorbind, din frumoasele articole ale acestor ziare 
resultă că întregiinea claselor conducătoare ro- 
miînești se desonorează prin antisemitismul lor 


184 


sălbatec, şi vre-un călător european, străbătînd cu 
scopuri umanitare această «Halb-Asienx, această 
pe — jumătate — Asie a noastră, ajunge abia să 
descopere vre-un suflet nobil, luptînd desintere- 
sat pentru dreptate, la taraba imaculată a unei 
gazete omogen saŭ quasi-omogen evreești. 

Antisemitismul romîn cîștigă, evident, să fie 
văzut de departe, căci deaproape cam iată ce 
se vede. 

Avem întîi antisemiți sentimentală, dacă voiți, 
antisemiți din motive de preferințe personale sai 
delicateță estestică. Crezul lor sar putea rezuma 
în două cuvinte, pe care le dăm în dialectul 
romîn în care e fireşte ca ele să se pronunțe 
mai des: jidan parşiv. Da, «jidan parşiv> e un 
adevăr: Evreul moldovenesc tipic trăieşte în mur- 
dărie, şi, țiind samă de faptul că-i priește de 
minune şi că în asemenea condiții înmulțirea 
națiunii e fabuloasă, se poate zice că trăieşte 
din murdărie. Împrejurările materiale ale vieții 
înrîuresc numai puţin această pornire asiatică în 
potriva curăţirii corpului şi hainelor: am văzut 
în centrul evreesc al Lembergului un tînăr fru- 
mos, bine pus în costumul naţional, care după 
ce-şi ştergea nasul fără batistă, trecea cu gra- 
vitate degetele-i subțiri şi albe printr'o splendidă 
barbă de aur. 

Şi nu numai că Evreul e murdar — căci, mai 
la urmă, nu poate fi mai murdar de cît Ţiganul, 


185 


pe care nimeni nu se gîndeşte a-l ţinea la o 
parte pentru acest motiv, — el e şi urît. Tipul 
curat semitic, amintind prin liniile-i fine, idea- 
lisate, tipul de luptător cavaleresc al Arabului, 
acest tip se întilneşte numai în rare excepţii. În 
colo, din haina acoperită de crasa intangibilă, 
răsar capete răii croite, cu gura lacomă, cu 
nasul prădalnic, cioc de pasăre răpareță, cu 
ochii bolnavi, injectați de sînge. Evident un 
urît şi murdar exemplar al speciei omeneşti e 
Evreul înnainte de a putea să apară, prefăcut, la 
ghișetul unei case de bancă saŭ de a ajunge 
să îmbrăţişeze o profesie liberă, ce-l strămută 
în alt medii. 

Din sentimentul acestor lucruri derivă antise- 
mitismul romîn cel mai răspîndit. Cum poate 
trăi cineva între atîția oameni cu o ast-fel de 
înfățișare, va spune impresionabilul antisemit. Unii 
vor mai adăuga aprecieri tot așa de generale, 
supt un alt raport, cel moral. Evreul, murdar şi 
urît, e, pe lingă acestea, și înşelător, şiret, «şafăr» 
cum se zice în Moldova. Marfa lui de negustor, 
lucrul lui de meseriaş e mai prost, de și mai 
ieften, decît la alții; vorba lui nu are credință. 
E aplecat să facă un negoţ neîngăduit, camăta, 
cu banul cîștigat pe căi necinstite. În învîrtirea 
afacerilor sale, el nu se opreşte înnaintea vre- 
unui scrupul de moralitate saii de omenie: da- 
tornicul lui poate să fie sigur că va fi urmărit 


186 


pînă la moarte, și ast-fel prosperitatea obraznică 
a unui bancher evreii se razimă pe ruina de 
întregi familii, înșelate, exploatate, nimicite, 

Dar acest om are și el o lege, se va zice, El 
crede întrun Dumnezeiă, care e şi al nostru, Bi- 
blia lui stă alături, în creştinism, cu Evanghelia 
noastră, pornită, cu spiritul ei de admirabilă ca- 
ritate, tot din vechiul medii religios ebraic. An- 
tisemitismul romîn va spune însă, informat din 
izvoare străine, că așa este, dar pe lingă Biblie 
e legislaţia de egoism naţional, de intoleranță, 
de exploatare sălbatică între alte neamuri, a 
Talmudului, cartea de sînge și de lacrimi pen- 
tru «goi», Evreul are o lege și o moralitate, dar 
numai pentru el și pentru ai lui. Se consideră 
față de oră ce alt popor, ca alesul lui Dumne- 
zei, binecuvîntatul în deosebi de la începutul 
rasei, fiul cel mai mare și mai iubit al acelui 
ce a așezat oamenii pe pămînt, 

Și disprețul lui pentru pleava de naţii inferi- 
oare, între care trăiește pentru a domina fără 
arme, fără sceptru și coroană, acest dispreţ nemăr- 
ginit nu se preface nici odată în milă. Omule 
pus pe pămînt ca să se folosească de munca, 
de carnea şi sîngele celor-ialte vietăţi, și între 
oameni asemenea drepturi suverane revin evre- 
ului, întîiul născut al lui Ilehovah, stăpînitor al 
lumilor, 

Aşa în cit, ce e de făcut, întreabă cine-va pe 


187 


antisemitul romîn? Şi atunci intervin mai multe 
soluții, absolut inofensive şi ai căror descoperi- 
tori și sprijinitori ar merita credite deschise pînă 
la o sumă potrivită cu însemnătatea lor, la băn- 
cile iudaice sai o rubrică perpetuă de reclamă 
în «Dorobanţul» sai în «Patriotul», 

După unii trebue o organizare solidă prin 
cluburi, președinți de onoare sai... desonoare, 
vice-preşedinți, secretari, casieri, mai ales casieri, 
decoraţii distinctive ce se pot purta măcar în 
familie, pe partea stingă a halatului, inițiale fa- 
tidice, poate steaguri. Un întreg masonism ri- 
dicul, fără alt profit de cît acel, material — mo- 
ral, o nul — al întemeietorilor lui. Căci la aces- 
tea se opreşte acțiunea, la ideia naivă saŭ și- 
reată că înnaintea triunghiului groaznic al buchi- 
lor M. C. A. (marele comitet antisemit) saă A. 
B. C. sai az-buchi-glagore, înnaintea insemnelor 
decorative, înnaintea numelor teribile ale d-lui 
Grigore Tocilescu saă d-lui dr. Istrati, Evreii, 
în desperare, se vor arunca în corpore în apele 
botezătoare ale Dunării sai vor înfunda străi- 
nătatea cea mai depărtată. Căci nici o organi- 
zație serioasă n'a izvorit din existența Ligei an- 
tisemite, nici o armă de luptă, demnă, civilizată 
modernă, nu s'a făurit pentru apărarea econo- 
mică a neamului nostru, acolo. 

Ceva mai violent e altfel de antisemitism, care 
nu raportează însă de cît ceia ce sar putea 


188 


numi glorie. Îmi aduc aminte din copilăria mea 
de un tinăr și frumos ziarist bucureștean, anti- 
semit fanatic, care străbătea provincia infectată 
de Evrei, plasînd versuri răsboinice şi conferinţi 
înflăcărate, înfierînd înnaintea damelor simţitoare 
și fragezilor elevi de liceă pe «duşman», şi re- 
comandîndu-le la plecarea lui, să fie antisemiți, 
dar cuminţi, prudenți, fie-care la vatra sa, pe 
banca sa de elev. Şi dușmanul va dispărea de 
la sine, dacă prăjiturile şi dulceţile vor fi bine 
reușite sai profesorul va fi mulțumit de lecţi- 
unea recitată, 

Dar sunt tot prin provincie persoane feme- 
nine capabile de entusiasm naţional, actori cari 
țin a juca roluri tragice şi în viață, poeți cu 
imaginaţia lugubră, cari scot ziare de aţițare; 
sunt studenți, cari n'aă răbdare de a-și termina 
studiile înnainte de a voi să ne îndrepte în viaţa 
noastră națională, şi, adăogîndu-se la aceste 
crunte exerciții de stil, la aceste ambiţii precoce 
vre-o manifestare evreiască mai puțin mascată, 
vre-o cerere de drepturi mai energic exprimată, 
ȘI, iarăși, anume nevoi ale cutărui partid poli- 
tic, se întîmplă acel lucru neauzit, de care se 
cutremură Europa, revoltată: că se sparg gea- 
muri. Şa întîmplat de mai multe ori — precum 
s'a intimplat pe Unter den Linden din Berlin, 
ca magazinele să fie devastate de anarchişti 
eșiți ca din pămînt, precum în Paris studenții 


189 


aŭ ars nevinovate chioșcuri de ziare; — da: 
spargerea de geamuri a fost. Civilisat nu e, dar 
nu e criminal. E și mai ruşinos pentru noi: e 
imbecil. Va să zică astfel, prin ușoara muncă 
materială ce se cere pentru a sfărîma o fereas- 
trä, se găsesc Romiîni patrioți cari cred că-și 
pot salva neamul de peirea economică, a cărei 
neapărată urmare, măcar în zilele noastre, e 
dispariţia politică a Statului?! 

Într-un alt articol voiă vorbi de manifestarea, 
pînă acum din nenorocire fără urmări practice, 
a doctrinei de apărare antisemite şi de singu- 
rul eï representant, economistul şi profesorul uni- 
versitar A. C. Cuza. 


III 


Doctrina de apărare economică 


Iașii sunt un oraş locuit în mare parte de 
Evrei, cari aŭ deschis, printr'o înceată şi birui- 
toare pătrundere, dugheni şi ateliere, şi-ai ins- 
talat meşteşugul şi negoțul triumfător în umbra 
nenumăratelor biserici şi mănăstiri, care întru- 
pează un trecut mai puțin bogat în strălucitoare 
aparențe, dar mai bun pentru neamul nostru. 
În orașul din întreaga țară unde vremile stră- 
bune trăiesc mai mult, unde ele se ridică înna- 
intea călătorului cu puterea uncă tainice şi înnăl- 


190 


țătoare vrăji, pe acest pămînt care a tresărit 
de atîtea ori de bucuria alaiurilor triumfătoare 
și de durerea zilelor de fugă, de ruină şi de 
moarte, în acest al doilea și mai tînăr printre 
orașele sfinte ale Moldovei eroice în luptă şi 
suferință, un neam străin domină de fapt, prin 
număr și bani. Nu un altul din neamurile care 
aŭ ajutat la alcătuirea templului amintirilor noas- 
tre, ci acela care înfățișează modernismul nive- 
lator, neamul care lucrează mai mult pentru 
contopirea tuturor oamenilor în asociații pentru 
stoarcerea bogățiilor lumii, acea națiune, care, 
fără să fie una, stînge mai sigur pe celelalte, 
putrezindu-le în luxul nevolnic de sus şi în le- 
nea sărăciei fără nădejde de jos. 

Cine vrea să vadă zidiri de închinăciune 
creștină de o frumusețe deosebită şi adunate 
mai mult, mai aproape una de alta de cît ori 
unde, să vie la Iași, unde se ajunge, de sigur, 
mai lesne de cît la cutare loc strein, unde se 
găsește un aer bun, care nu e unic, şi monu- 
mente ce nu ne privesc, Drumeţului întîmplă- 
tor, pornit în acest pelerinagii spre trecut cu 
toată evlavia şi cu destulă cunoștință a oame- 
nilor și timpurilor pentru a putea prețui como- 
rile Iașului, i se recomandă înnainte de toate a 
căuta să se isoleze de timpul de față, a nu privi 
la stradele prin care trece, a nu asculta accen- 
tele ce-i răsună la urechi, a se strecura nevă- 


191 


zut și fără să vadă, mut şi fără să audă. Căci con- 
trastul între ce este şi ceia ce a fost şi ar trebut 
să fie, e prea mare și i-ar tulbura seninătatea 
de suflet, cu care se apropie cineva de moaşte 
sfinte ca acestea, 

laşii aŭ însă mahalalele, unde trăesc şi Ro- 
mînă, aruncaţi însă din ce în ce mai mult spre 
margine, unde se mai poate oploşi barbarul 
sărac. În anumite părți ale orașului, reservate 
oare-cum, locuesc apoi şi aceia dintre barbari, 
cari exercită în numele Statului romîn, în care 
s'a contopit Moldova, o biată dominație efemeră 
asupra acestui centru de populație evreiască. 
Sint funcționari de toate treptele, și, pe lîngă 
dînșii, avocaţi, medici, profesori romîni. 

Mulțimea streină se simte una singură și lu- 
crează umăr la umăr pentru a înnainta: toți se 
ajută unul pe altul pentru a cîştiga, şi cel mai 
sărac dintre evreii ce aii trecut abia granița 
acestui Pămînt al Făgăduinţei își simte un în- 
demn şi o mîngiere în greaua luptă pentru viață, 
cînd privește palatele în care stăpînesc sai aŭ 
stăpînit bancherii din poporul săii, aristocrații 
lui Israel. Cind biîlbie abia cîte-va silabe ce tind 
a exprima romîneşte cea dintii chemare către 
banul nostru, el găsește un colț de adăpostire, 
un punct de plecare, şi e înconjurat din capul 
locului de ai săi, ca în cealaltă «patrie» creștină 


192 


de unde l-a gonit nevoia. Între evrei nu sîn 
clase, nu sint partide, nu sînt clientele. 
Uitați-vă acum în micul lagăr al stăpînilor de 
drept istoric. Misiunea pe care ar trebui s?o în- 
deplinească e mare și folositoare pentru nea- 
mul lor; să iea înnapoi prin muncă ceia cesa 
pierdut prin lenea în care aŭ trăit ei și pe care 
aŭ impus'o, apăsînd și storcînd, celor-Palţi, să- 
vacilor. La un popor fără pretenții mari de cul- 
tură, de educaţie, de superioritate etnică, şi încă. 
s'ar pricepe fruntașii să iea măsurile neapărate 
pentru a împedica peirea desăvirșită, expropria- 
rea economică absolută, prin care trec cei ce 
închină, la urmă, și steagul, pe care naŭ știut 
să-l apere, lucrînd. Ai vedea alcătuindu-se aso- 
ciații pentru a sprijini munca națională, socie- 
tăți pentru îndemn la ocupații folositoare, biu- 
rouri de mijlocire între micul producător de la 
ţară şi acel care are nevoe de produsele lui, 
ligi pentru ruinarea străinului, așa de primej- 
dios, prin boicotare, prin distrugerea clientelei 
lui. Isolații ca popor sar isola şi în calitate de 
consumatori; ar trăi ei între ei și ei pentru ei, 
— ceia ce nu poate împiedica nici o lege și 
ceia ce impune cel mai elementar simț al da- 
toriei. Pentru a crește conștiința naţională s'ar 
întemeia biblioteci populare, sar da represen- 
taţii, cu prețuri scăzute, a unor bucăţi luate din 
viața noastră de odinioară, s'ar răspîndi cunoş- 


193 


tința trecutului prin conferințe cu totul popu- 
lare, ţinute pentru binele tuturora şi nu pentru 
setea de reclamă a unuia și altuia. Ar apărea 
în acest loc de necontenită luptă cinstită bro- 
șuri de lămuriri şi sfaturi pentru umilii aceia 
cari, acolo ca şi ori unde, formează temelia 
clădirii. 

În loc de aceasta se pot comtempla în lași 
cele mai straşnice lupte de partid, cea mai în- 
înverșunată ură de coterii, bisericuțe și tarabe 
politice, cea mai spasmodică încăerare de am- 
biții personale. Monumente noi, înnălțate din ba- 
nul ţăranului, sfint prin mizeria din care a fost 
smuls, din această pîine ruptă din gura omului, 
monumentele acelea de zădarnică trufie babilo- 
nică mucezesc în bălării de codru fără cărări, 
șchele putrede atîrnă de pereții răzăluiți, într'o 
reparație de mult întreruptă, a bisericilor și mă- 
năstirilor mărețe; o duhoare de ciumă străbate 
adesea ori aerul orașului otrăvit de o murdărie, 
în potriva căreia nu e cine să lupte. Stăpînirea 
evreiască se întemeiază din ce în ce mai mult. 
Ce-i pasă scîrbosului politician care-și molfăieşte 
a lene cornul saii prăjitura la cofetărie, ascul- 
tînd cu aerul fericiților din raiă infectele înjurii 
ce aruncă prin ziare asupra partidelor şi per- 
soanelor jidănași locali, pe cari îi ţin în simbrie 
Romînii pentru a le face «politica» ! De ce sunt 
ei acolo de cît petru pradă și gloriolă, și ce 

13 


194 


lie lor Evreul, Romînul, Turcul sai Iaponezul 
dacă d. Bădărău saii d. Igrec va găsi meșteşu- 
gul de a avea mîne grăunțe pentru prieteni! 


* 
x x 


Ar părea de necrezut, dar de acolo din Iași 
a apărut o carte groasă de economie politică, 
în care un om, care e un cugetător și un în- 
vățat, a spus adevăruri bine întemeiate asupra 
nevoilor adînci ale poporului nostru. E profe- 
sorul Cuza, care în urma studiilor sale a ajuns 
la alt antisemitism de cit al dilentaţilor, fanfa- 
ronilor şi secăturilor. Acest antisemitism — pe 
care aş prefera să-l numesc alt-fel, această doc- 
trină de apărare economică — poate fi îmbră- 
țişată şi de un partid de guvern, şi în con- 
gresul de deunăzi ca și în discursurile mai 
vechi sai mai noui ale d-lui Carp s'aă exprimat 
aceleaşi idei mîntuitoare ca și în cartea d-lui Cuza 
«despre poporaţie». 

n ori-ce timp, dar mai ales astăzi, viitorul e 
al popoarelor numeroase. Nu însă a ori-cărei 
asociaţii de unități omenești rupte dintr'o rasă 
sai din alta și cutezînd a se întitula națiune, 
ci a popoarelor, care represintă aceiași limbă, 
același sînge, aceleași amintiri şi acelaşi spe- 
ranțe. Cei mulţi şi omogeni înving şi aŭ dreptul 
de a învinge pentru folosul civilisației omenirii. 

Un popor cu viața normală trebue, să-și aibă 


195 


din sine toate ramurile de ocupaţie şi toate cla- 
sele sociale. Lucrătorul de pămînt, proprietar 
sai țăran, meșteșugarul, negustorul, cărturarul 
şı omul politic trebue să aibă acelaș tip etnic: 
sufletul lor, mai puternic sai mai slab, mai ales 
saŭ mai de rînd, trebuie să dea la atingerea îm- 
prejurărilor același timbru de rasă. 

Dacă aceasta se întîmplă, toate luptele inte- 
rioare sînt mijloace spre reînoire și întărire, Evo- 
luţia ambițiilor personale, desvoltarea partidelor, 
înaintarea doctrinelor constitue circulația socială, 
individuală saŭ intelectuală întrun corp sănătos, 

Cînd însă o clasă aparține altui popor, viaţa 
se turbură şi organismul întreg e sguduit. Ele- 
mentul străin trebue înlăturat pînă ce el înce: 
tează de a fi primejdios, și înlăturarea aceasta 
nu se face în societăți cu focul şi cuțitul, cu 
nedreptatea și prigonirea, ci cu pregătirea po- 
porului pentru rolul ce la părăsit și a fost luat 
de alții. 

Așa e la noi. Cîţi sunt și cum sunt Evreii, nui pu- 
tem ținea, dar nu suntem destul de tari nici destul 
de neumani pentru a'i goni cu jandarmul sai 
„Cu... antisemitismul. Toate reflecţiile asupra uri- 
ciunii, răutății, egoismului «Jidanului» sunt o me- 
tafisică zădarnică: nu există popoare blestemate, 
şi Israel n'a adunat în sine toate viciile ome- 
nești. A uri pe Evreii pentru că n'a avut no- 
rocul de a fi altceva, e şi copilăresc şi barbar. 


196 


Dar, dacă, în loc de Evrei, îngerii din jurul celui 
Prea Înalt sar fi coborit pe pămînt pentru a 
forma o burghezie romînă ereditară, am fi da- 
tori a-i combate. 

Cum? Făcînduii inutili. Prigonitul se întoarce 
înapoi cînd îl chiamă rolul săi, ce nu poate fi 
indeplinit de altul. Cînd raţiunea de a fia cuiva 
dispare însă, — el pleacă de la sine. 

Cîţi însă și cari dintre Evrei pot pleca? Şi ce 
trebue de făcut cu ceilalți? 


IV. 


Tipurile evreeşti: proletarul 


Există la noi mai multe tipuri de Evrei. Nu 
în sensul acela că Bercue brun și Burăh blond, 
că unul are trăsăturile caracteristice ale vechii 
și vestitei rase, iar altul le-a pierdut, căpătînd, 
în hasardurile relațiilor întîmplătoare cu alte 
neamuri, o mască etnică deosebită. Tipul de 
care vreaii să vorbesc e acel social, şi deose- 
birile în condiţia socială aduc după sine altele, 
de cea mai mare însemnătate, pentru ei şi pen- 
tru noi, în felul de cugetare asupra împrejură- 
rilor în care trăește poporul, în sentimentele ce 
aŭ pentru vecinii lor din aceiași țară şi planu- 
rile ce-și alcătuesc pentru viitor. Aceste tipuri 
seamănă așa de puţin între ele, în cît politica 


197 


noastră ca popor și Stat față de Evrei trebuie 
neapărat să varieze după aceste tipuri, 

Avem întîi: Evreul, mic negustor saŭ meş- 
teșugar, proletarul evrei, i-am putea zice, Apoi 
Evreul ce sa ridicat pînă la o situație comer- 
cală sai financiară, ori la o profesie liberă, 
fără să fi venit cu ele din străinătate: acesta e 
un burghez, de origine străină, al Romîniei. Şi, 
în sfîrșit, marele om de afaceri și ajutoarele sale, 
agenți şi funcţionari, care s'a strămutat la noi 
ca într'o colonie de exploatat. 

Să vedem de-o-camdată întîiul tip, care e mai 
curat şi mai bine reprezintat în Moldova. 

Îl cunoşti de departe, și se mărturisește, chiar 
fără aceasta, de la cel dintii cuvînt. Haina lui 
e a Evreului polon: caftan lung de materii a- 
numite, legat la brîù cu un şal; pe capul tuns 
scurt, o tichie pe care o acopere pălăria de ca- 
tifea. În zileie de sărbătoare se împodobește cu 
o tichie mai luxoasă, încunjurată cu blană de 
vulpe, E portul «jidanului», de care rîde toată 
lumea și pe care nu lar purta nimeni: nici 
tiganul îmbrăcat în pielea lui mai mult de cît 
în sdrențe, nu lar purta, să i-l dea noŭ-nouț, 
de geaba. 

Vorbeşte stricat romîneşte, cu Romiînii, iar 
acasă la el — fie și elev în cursul superior al 
unui liceii — se înțelege cu ai lui în nemţeasca 
pe care v vorbește stricat. Şi alți străini, din 


198 


rea voință sai necunoaștere, daŭ sunete neo- 
bişnuite graiului rominesc; dar aici, la Evrei 
n'avem a face cu toane individuale, cu apleca- 
rea fie-căruia de a schimba cutare sunete cu 
altele. Precum nemțeasca lor are un caracter 
bine hotărît, sub care o aud unii de: la alții, 
aşa în cît formează pe deplin un dialect pentru 
un anume fel de străini, allimbii germane, aşa 
romîneasca Evreilor nu e romîneasca unuia sait a 
altuia dintre Evrei, ci a tuturora; e o contra- 
facere generală a limbii noastre, o creațiune 
trainică a oaspeţilor semitici. Un Leiba novice, 
abia strecurat peste graniță, supt ochii funcțio- 
narului romîn ce e ocupat a vedea ce i-a căzut 
în palmă cu prilejul întrevederii, un ast-fel de 
Leiba sosit de supt ceruri vecine sait îndepăr- 
tate, se statorniceşte între conaționalii săi de 
aşezare mai veche, învață de la dînşii cromînește» 
şi ajunge, după un număr de ani, să fie deplin 
stăpîn şi pe acest dialect. Naivii şi necunoscă- 
torii se miră fără dreptate, cînd îl văd că nu 
înaintează de la chine» sait «cuine» spre «cîne», 
de la «pune» sai «puine» spre «pîne»: dar el 
nu mai are nimic de învăţat în sensul lui; şcoa- 
la de <romiîneşte» a isprăvit-o ! Îi trebuia să cu- 
noască limba, nu pentru a ceti cărți — căci nu 
je ceteşte, nu pentru a ținea cuvîntări saŭ a-și 
spune cuvîntul la întruniri, cluburi și adunări — 
căci n'are drepturi, nu e primit acolo şi ce se 


199 


petrece în asemenea locuri, cu «buierii>, nu-l 
interesează, în genere — ; nu pentru a-şi schimba 
felul de vorbă cu neamul şi prietenii săi. Îi tre- 
buia să deprindă «rominește» pentru a precu- 
peți, pentru a împrumuta pe alții, pentru a le 
vinde saii a primi de la ei comande ca meşte- 
şugar: jargonul», pe care-l înțelege perfect 
toată lumea noastră, îi ajunge. Ba încă, de 
oare-ce «băiați» de ai lui scrii în ziare înseme 
nate din Bucureşti şi din provincie, gîndindu-se 
neapărat şi la consingenii lor, ei pot ințelege 
şi cuprinsul unei ghizete» ce a dus limba li- 
terară romînă pînă la nivelul lor. Şi, ca sintaxă, 
de sigur că «graiul evreo-romîn» se poate stu- 
dia din ziarele noastre, și chiar din operele şti- 
inţifice ale d-lui Lazăr Şaineanu. 

Sentimente de familie foarte desvoltate, în curs 
de mai multe generații, o amintire care să stră- 
bată departe în trecut, maŭ aceşti oameni, să- 
raci, cu toate meșteșugurile lor de cotropire. Aŭ 
numele poetice, fiind-că sunt alese după voe, 
pe care le-aii luat Galiţienii cînd le-a impus a- 
ceasta administrația austriacă, la crearea stării 
civile: concetățeanul nostru se chiamă Rosen- 
berg, sai Honigberg, saŭ Blumenthal, ca şi a- 
ceia cari joacă un aşa de mare rol în monar- 
hia vecină, unde aù dominat multă vreme ca- 
pitala însăși, Viena, și unde, în mare parte, 
domină și astăzi spiritul public, prin ziarele li- 


200 


berale şi socialiste. Dar Blumenthal, ca şi Ho- 
nigberg, sunt oameni mai răsăriți ceva sai 
visitatori mai noi: există atîția alții, cei mai mulți 
chiar, cari maŭ avut în Romiînia, răi adminis- 
trată în forme nepotrivite cu dînsa, a suferi 
botezul — vorba merge — impus dincolo pe 
vremea lui Iosif al II-lea. Avem a face atunci 
cu purtătorul unui nume ebraic, care-și amin- 
tește şi de numele ce purta tatăl săii: Strul sin 
Burăh, Bercu sin Ghidale, etc. Un fenomen de 
nomenclatură familiară care îşi are însemnătatea 
pentru deslegarea unor întrebări de căpetenie. 

De urit, nu-l urăște nimeni pentru neamul 
saă pentru legea sa: țăranul ar admite chiar, 
în judecata lui blîndă şi supusă, că e firesc lucru 
ca la cîrciumi să i se dea otravă eftină şi săi 
se crească datoriile de băutură pînă la ruină; 
fie-care, zice în gîndul săii acest mărinimos, tră- 
eşte cum poate, şi pe «Jidan» aşa l'a lăsat Dum- 
nezei să facă răi, precum ľa lăsat și pe boer, 
și pe <fonționar», şi ciuma, şi holera, şi lăcus- 
tele, semne ale mîniei lui Dumnezeii asupra 
bietului creștin. Tîrgoveţul sărac are nevoe de 
tejgheaua mică și meşterul ieftin, cari-i prețuesc 
gologanul muncit, iar funcţionarul, o! functio- 
narul bine-cuvîntează pe Dumnezeu că există 
Evreul, care pune la mîni pe hrăpitor pentru 
fie-care gheșeft, în loc să ţipe în potriva lui, 
cînd se întinde puţin la cîștig; Evreul care ese 


201 


cu poclonul înainte de a se ascuți ghiara ca să 
înhațe! Ce s'ar face ciocoiul moldovean sărăcit, 
care nu e bun de nici o profesie, şi trăeşte din 
slujbă saii din împrumuturi, după cum «parti- 
dul» e la putere sai nu, dacă mwar fi Evreul is- 
pititor, uitător şi tăcut, care i se asociază în 
prada districtelor din Nordul țărei ? 

Dar se rîde de Evrei... Da, foarte mult. E 
desprețuit : da, şi țăranul nu-și calcă pe inimă 
pentru a-i zice «domnule», în loc de «jupine», 
de cît cînd Evreul are o moşie la discreţia lui, 
ȘI nici atunci n'ar zice «cocoane» unuia care 
nu e dintre boerii lui, ci o «liftă». Însă cam așa 
se întîmplă cu toți străinii. chiar cu ţiganii, 
vechii tovarăși de suferință ai ţăranului și de cari 
va ride totuşi, pînă se vor boeri cu toții, — şi 
după aceia. E păcat că «zeflemea» e un cuvint 
străin, căci aplecarea spre dînsa e firească nea- 
mului nostru. lar adevărata «zeflemea», împrăş- 
țiindu-i-se norul strălucitor al glumei, nu lasă 
picătura de otravă. Ura de rasă contra Evreu- 
lui nu există la noi. 

Să vedem acum cari sunt sentimentele E- 
vreilor din această clasă față de noi și întru cît 
rezultă ele din împrejurările în cari ei aŭ venit 
la noi. 


202 


V. 


Vechimea Evreilor în ţară. 


Cît de vechi sunt Evreii în țară, Evreii din 
cea mai numeroasă categorie, a micilor negus- 
tori și meșteșugari cari aŭ luat în primire, peste 
puţin aproape exclusivă, orașele Moldovei şi îne 
naintează pe tăcutele pentru a îneca și restul 
regatului romîn ? 

Un străin n'ar crede, în adevăr, aceasta, dar 
pentru o chestie de atita însemnătate, noi n'a- 
vem nimic scris, studiat bine și cinstit, iscălit 
de un om de autoritate, pe care să se poată 
răzima în consideraţiile, propunerile şi măsurile 
sale ziaristul şi omul politic. În chestia evreiască 
sunt, în tot, cîte-va broșuri serioase, cu puncte 
de vedere personale şi folositoare; în colo un 
potop de cărțulii pătimașe şi neroade, din care 
nu te poți alege cu nimic alta de cît încă mai 
multă scirbă pentru halul cultural în care ne 
găsim. Chiar în cercetările mai de seamă însă, 
şi chiar în cele care se pot numi bune, în- 
trebarea vechimii conlocuitorilor noştri Evreii 
nu e măcar pusă în chip serios. Şi, totuși, ros- 
tul pe care ’l poate pretinde într'o țară un po- 
por străin, care vrea să trăiască și mai departe 
în această calitate de străin prin limbă și obi- 
ceiuri, acest rost atîrnă în chip hotărîtor de vre- 


203 


mea petrecută pe acest pămînt, de numărul de 
jertfe ce s'aă îngrămădit din parte-i pentru creş- 
terea bogăției, pentru înălțarea luminii şi pen- 
tru apărarea hotarelor moșiei. 

Însă această chestie a vechimei se impune 
așa de firește tuturora și așa de mult ori-cine 
trebue să înțeleagă urmările ce decurg din so- 
luţia ce capătă, în cît, în treacăt, foarte multă 
lume o atinge, mulțămindu-se cu biete răspun- 
sură de o naivă falşitate, care trec de la unul 
la altul şi par a căpăta astfel o oare-care valoare. 

Întreabă pe Evreul însuși, de la cel ce poate 
scrie pentru partidele noastre pînă la acela ce 
nici nu poate ceti. i se va afirma saă îngăima 
numai, după pudoarea personagiului, că Evreii 
sunt foarte vechi, că ori-ce familie de «pămîn- 
teni» își aminteşte de două generații în urmă, 
așa încît, ținînd seamă de faptul că memoria 
oamenilor simpli nu e mai lungă, am ajunge, 
cu această veşnică amintire a celor două ge- 
neraţii, la descălecare, la colonizarea romană, 
la Sciţi şi la preistorie, — da, la niște Evrei pre- 
istorică altfel de cît acei ce ne luminează pre- 
istoric prin ziare bucureştene şi ieşene. Ce?! 
Evreii sunt, s'ar putea zice de un semit mai gas- 
con decît ceilalți, Evreii sunt... mai vechi decît 
țara, decit pămîntul ei, sunt dintr'un timp, cînd 
nu era decit doar... granița Galiției. 

La această afirmație a modestului Leiba sin 


204 


Burăh saii a scriitorului obraznic Leon Bură- 
chescu, se răspunde cam aşa : Evreii, domnule, 
sunt noi. În Țara-Romînească mai dăunăzi nu 
era nici unul. lar în Moldova să te fi uitat bine, 
acum o sută de ani, și abia tremura ici și colo 
cîte un perciun. Dar a venit Mihai Sturdza, care 
voia bani, bani mulți, prin ori-ce mijloace şi el 
a pus Evreilor vamă de un galbăn, lăsîndu-i li- 
beri pentru această contribuție să împoporeze 
Moldova. În sunetul plăcut al vechilor galbeni 
și-a făcut intrarea marea oştire a Evreilor de 
astăzi. Iar economistul va spune: cînd s'aii in- 
trodus în viața noastră modele nemțești, atunci 
a venit Evreul ca să ne fericească cu ele... 

Nici una, nici alta nù e adevărat. Ca totdea- 
una, adevărul e mai complicat cu mult, 

Cînd credeţi că s'aă scris aceste rînduri, pe 
care le-aţi crede tăiate dintr'un ziar antisemit 
al timpurilor noastre: cEvreii vin în țară de îm- 
prumută cu dobînzi mari, ce nu le pot plăti. 
Contra datornicilor cer sprijinul cîrmuirii. Să- 
racii sunt siliți a împrumuta de la ei. Așa sa 
săvîrșit ruina populației sărace de la ţară. E- 
vreii se deosebesc esențial de ceilalți locuitori, 
pentru că ieaŭ prin camătă sîngele raielelor (lo- 
cuitorilor creştini), etc. ?» Ele se află într'o scri- 
soare din Octombre 1568 a Sultanului, ce se ra- 
zimă de plingerile Domnului muntean de atunci. 

Deci pentru întiia oară Evreii veniră în nu- 


205 


măr mare prin țările noastre, căutind afaceri 
rentabile dincolo de marginile omenirei, în aceas- 
tă epocă depărtată. Năpădirea lor a fost o ur- 
mare a dominaţiei Turcilor, al căror Constanti- 
nopol a fost totdeauna plin de Evrei. 

Dar acești Evrei puteai fi o primejdie eco- 
nomică numai; una etnografică nu eraii. Fiind 
că puterea nu li stătea în număr. 

Evreii numeroși, mulțimea omenească săracă 
s'a abătut asupra țării noastre sărace din Po- 
lonia, înnainte chiar ca Polonia vecină cu 
noi să fie Galiţia anexată de Austriaci. Evreii 
din Moldeva, coloniştii din Calea Văcăreștilor, 
sunt Evrei poloni, dar nu sunt toți Evrei aus- 
triacă din Galiţia. 

Relaţiile noastre de odinioară cu Polonia eraŭ 
foarte dese și strînse: de acolo ne-aii venit fa- 
milii boereşti, sate de Rusneci — și Evrei. Cînd 
un Domn moldovenesc, vestitul Vasile Lupu, şi-a 
măritat fata cu un fiii de Hatman cazac, oame- 
nii acestuia «făcură multă pagubă locuitorilor 
din laşi; pentru care Evreii se ascunseră». Ur- 
mașul lui Vasile Lupu arendează la un Evreit 
heleşteul ce confiscase de la un mare boer din 
partida învinsă. Cu cît înaintează cine-va către 
veacul al XVIII-lea, cu atît găseşte mai multe știri 
despre Evrei. În acest veac al XVIII-lea, călă- 
torii streini nu uită să vorbească, trecînd prin 
oraşele Moldovei, de acest element străin şi de 


206 


insecta națională, ce-l întovărășeşte în excur- 
siunile lui contropitoare. 

Roasă de cangrena economică a Evreimii, 
Polonia se prăbuși. Galiţia căzu în mîna Aus- 
triacilor, cari complectară prada cu Bucovina 
noastră. Curentul de emigrare către Moldova, 
din prisosul enorm al populației evreeşti din 
Polonia, continuă, și, în Bucovina smulsă de 
la noi, ei cîștigă o sală de aşteptare, unde de- 
prind cîtă «moldovenească» trebue pentru a lu- 
neca la graniță. Nordul Moldovei e luat în stă- 
pinire sistematic. Pînă într'atita, în cît, cînd, după 
1821, dar înnainte de Regulamentul Organic, se 
dădu Botoșanilor printrun hrisov drepturi nouă 
orășenești, se alegeau tot cîte doi epitropi din- 
tre boieri, tirgoveți romiîni, tîrgoveţi armeni și 
tîrgoveţi evrei, cari, împreună, administraii ora- 
şul. Evreii ştiaii bine puterea lor, şi, față de unele 
dări, ei strigaii tare şi amenințător. 

Aceasta e origina Evreimii noastre: sunt, cei 
mai vechi, veniți din Turcia, Evrei spanioli, de 
cari se află în Muntenia; apoi o avalanșă enormă 
de Evrei poloni, veniţi din vechia Polonie întîñiŭ 
și apoi din Galiţia austriacă. Acest din urmă 
curent continuă. 

Ce simt ei acum față de țara noastră, unde 
sunt mai noi de cum se cred, dar mai vechi de 
cum îi judecă mulți? 


207 


VI. 


Ce cred Evreii săraci despre poporul 

nostru. 

Care sunt sentimentele și ideile lui Ițic saii 
Burăh, cismar mic, croitor eftin, negustor de 
mărunţişuri deochiate, pentru oameni săraci, saii 
simplu <haine-vechi»> pămîntean. 

Iată o întrebare care se va părea multora ză- 
darnică, ridiculă chiar. Dar cînd sunt atitea lec- 
turi şi petreceri interesante pentru un cugetă- 
tor romîn, cînd acesta poate face așa de bogate 
pescuiri în viața practică, cînd poate să aibă 
tovărășia atitor oameni bine crescuți şi curat 
îmbrăcați, ce să-și bată cineva capul cu senti- 
mentele sai ideile unui «haine-vechi» ?.. Să se 
cerceteze Jidanii între dînşii, dacă-i interesează! 
Pentru creştin, pentru Romînul de viță veche, 
saii ceva mai veche, ori și mai nouă, Evreul e 
pe lume pentru meșteșugul, pentru negoţul lui, 
pentru bacșișul sai pentru împrumutul lui, şi 
atît. Supt nici un alt raport de cît al interese- 
lor saii nevoilor ce poate mulțumi nu există 
Evreul. 

Lăsăm la o parte faptul că adevărata civili- 
sație a unui popor se măsoară după curiositatea, 
după dorința lui de a cunoaşte şi după însem- 
nătatea obiectelor asupra cărora se îndreaptă 


208 


această curiositate. Asupra Evreilor noştri am 
putea trece așa de repede, ne-am putea desin- 
teresa așa de absolut de sufletele lor, numai 
dacă ei, toți cìi sînt, ar fi un fenomen trecător, 
o nenorocire de o clipă în viața noastră. Un 
vînt dușman i-a adus, un altul prielnic îi va în- 
depărta de asupra noastră. Dar nu e aşa cazul: 
că mulți se vor duce din prisosul lor e sigur, 
și această siguranţă se preface zilnic în reali- 
tate prin emigrarea elementelor ce maŭ prins 
rădăcină sau pe care le-a desrădăcinat sărăcia 
şi nenorocul. 

Ducîndu-se aceștia: mii, zeci de mii cu tim- 
pul, va rămînea totuși la noi, prin natura lu- 
crurilor, mai puternică de cît dorința noastră 
de a ne simți «în sfîrșit singuri», va rămînea o 
destul de numeroasă poporație israelită. 

Şi despre acești tovarăși neapăraţi trebue să 
avem alte cunoştinți de cît acelea pe care le 
pot da statisticile sub-comisarilor cari numără 
capetele de jidani din pragul tainiţelor înciu- 
mate, unde se frămîntă o nenorocită vermină 
omenească. 

Dacă deci te uiţi la Ițic ca la un om ce-și 
are sufletul lui, cu lucruri bune şi rele întrîn- 
sul, ca ori-ce suflet de om, și. mai ales de om 
simplu, vezi multe ce te pot interesa. 

E netăgăduit, de pildă, că Ițic, care în șesul 
Dunării e în fond tot Semitul de pe malul rì- 


209 


pilor uscate ale Palestinei, un oriental care filo- 
sofează asupra rostului celor ce-l încunjoară, e 
netăgăduit că el are despre viață o noțiune mult 
mai serioasa şi mai înnaltă de cît ciocoiul şi gu- 
leratul nostru. El ştie, din cărțile lui sfinte și 
din mucenicia seculara a neamului sau prigonit, 
ca omul nu e pe pamînt pentru a petrece, ci 
pentru a lupta, El luptă dea, în singura direc- 
ție în care unul ca dinsul poate ajunge la lu- 
mină, poate răzbate dincolo de cercul săi bles- 
temat, poate deveni, nu Ițic cu perciunii bat- 
jocoriți, ci domnul Ițic, înnaintea căruia d, copist 
scoate palăria cînd nu-l vede nimeni. El caută 
banul, pe căi rele sai bune: banul care e ra- 
țiunea lui de a fi şi din aurul căruia își faurește 
o pavăză contra insultei şi persecuției, banul 
care va face pe ai sa. să nu înceapă ca dinsul 
tîrîndu-se în adiucimile necurate ale unei plebi 
vagabonde., 

Dar noi, poporul nostru, cum i se înfățișează 
acestui îndărătnic săpător de comori? 

Unde vedem noi, sai unde, din patriotism saii 
interes, voim să vedem un singur popor romiîn, 
sprijinind și conducînd Statul, el, Evreul, care 
n'are nici sentimentele, nici convențiile noastre 
de ipocrisie şi egoism de clasă, el vede... ceia 
ce și este, din nenorocire: două najit, ce nu 
seamănă și nu se iubesc între ele. «Romiîn» e 
un cuvint pe care nu-l prea întrebuințează E- 


14 


210 


vreul, fiind-că nu vede tocmai limpede noţiunea 
care trebue să i-l explice. Precum el e Evreul 
cu tichie, cu perciuni, cu dialect, aşa e boierul 
de o parte, cu hainele pe care în Moldova i le 
croieşte Evreul, cu limba lui prefăcută prin nă- 
vălirea neologismelor, prin orînduirea după o 
sintaxă desăvirșit străină; iar, de alta, ţăranul, 
care-și are portul și limba lu. vechi, şi veșnice. 

Itic represintă între stăpîn şi rob un al treilea 
tip naţional. Şi el ţine cu atît mai mult la dînsul, 
cu cît el nu se găsește în fața unui popor nor- 
mal organisat, în care necontenit cele mai bune 
puteri ale satului să cucereasca orașele și ele- 
mentele decăzute ale orașului stăpînitor să se 
piardă în clasele de jos. lar unde o clasă mij- 
locie romînească există și se întăreşte, în ea se 
confundă mai mult și mai iute Evreul sărac, 
precum Evreul din profesiile libere, din comer- 
tul şi industria mare, se asimilează ca aparență 
cu camaradul săă de activitate creştin. 

În locurile însă unde fenomenul acesta al co- 
tropirii evreeşti e mai puternic, Evreul e reținut 
în starea lui de la început prin deosebirile prea 
mari ce-l despart de cine e socotit de dînsul ca 
mai mare sai mai mic față de condiţiunea sa, 
Boier nu poate ajunge, făran nu vrea. 

Pentru săteanul nostru, Evreul mare de cît 
despreț: i se pare o făptură cu totul inferioară, 
un barbar brutal şi prost. Și despreţul acesta e 


211 


aşa de puternic, încît el esclude putinţa com- 
pătimirii şi a milii chiar, legitimează asprimea 
împlinirilor de bani și crima băuturilor falşificate. 
O astfel de viață ordinară înveșmîntată în pînză 
aspră, sumane și cojoace i se pare Evreului că 
poate fi jertfită pentru ca el şi ai săi să-şi poată 
avea cămașa murdară, dar supțire. 

Şi nu trebue să ne gîndim fără remușcare la 
faptul că nimeni nu-l întărește mai mult în această 
judecată de cît noi înșine. Dacă el ar vedea în 
această țară boieri patriarhali, domnind prin 
bine faceri pe moşiile lor, administratori ştiind 
să ocrotească această bogăţie neprețuită a țării 
care e poporaţia rurală, medici străbătînd satele 
ca niște dătatoră fără argint ai sănătății, dascăli 
cu inimă şi preoți pentru suflete, — și el Evreul 
ar înțelege ce se cuvine ţăranului. Dar așa, cum 
să-i pretindem a respecta acolo unde toți răs- 
pîndesc batjocura ? 

Boierul, — de acesta Evreul are frică: boierul 
e răzbunător, trufaş, lacom, un zei răi, de care 
trebuie să te apropii îndoind genunchii, plecind 
ochii şi întinzînd ofranda spre ghiarele lui sfinte. 
Faţă de Evrei ca și față de țăran, boierul are 
o conştiinţă specială, și puține lucruri nu şi le-ar 
crede îngăduite față de acest substrat fără apă- 
rare, aruncat poftelor sale. 

Dar Evreul, care se teme, care lingușește şi 
cumpără pe boier, rămîne în sufletul săi mora- 


212 


listul și filosoful, care cîntărește pe oameni. 
Boierul acesta care-l insultă și-l despoaie, care nu 
i-ar întinde mîna de cît pentru a o trage înapoi 
mai grea, acesta nu e un om bun, așa cum îl 
vrea Dumnezeu: e un conrupt, un putred, din- 
tre aceia pe cari- atinge, în el sai în urmașii 
sa1, pedeapsa dreptații, — pe care se razima 
lumea. 

Şi ce vor mai fi rizind Evreii cînd sînt între 
ei cu ușile închise de domnul secretar», de 
«domnul polițaii», de «domnul vameş», care e 
așa de poruncitor și mîndru față de acei ce-i 
hrănesc slăbiciunile... 

Şi Evreul stă şi se gîndeşte: direct saŭ indirect, 
toate din jurul săi sînt conduse de acest țăran 
greoiii și de acest boier conrupt. Ei aŭ voturi, ei 
aŭ funcții, ei aŭ puterea. Și el care-și simte o 
minte mai iute de cît unul și poate o morali- 
tate mai delicată de cît altul, de ce n'ar face 
pe micul Strul un prefect, pe micul Ghidali un 
deputat, iar pe Leibuşor un... un ministru! De 
ce el să nu poată face asemenea visuri de pă- 
rinte pe cari le fac atiția săraci lingă dînsul? 
Și pe încetul ura se îngrămădeşte în sufletul 
lui, o ură care e pentru noi una din marile pri- 
mejdii. 


213 


VII. 


Emigrăriie. 

De vre-o doi-trei ani de zile atenția publică 
a Europei, care nu se opria tocma mult asupra 
noastră, pentru că la noi nu se fac comploturi 
și lupte civile, schimbăn neaşteptate şi primej- 
dioase pentru liniştea lumii, ca la unii vecini ai 
noştri, așa de interesanți pentru aceste motive 
— atenţia publică a luminate: Europe ne-a des- 
coperit și pe noi, undeva, la dreapta saă la 
stînga Dunării, pentru ceva neobicinuit şi noŭ, 
— cum se zicea, — care ar fi început a se pe- 
trece aici. Anume din vălmăşagul evreesc al o- 
rașelor Moldove, din furnicarul acesta abătut 
asupra unei fărîmi de pîne muncite din greă, 
se desprindeaii mici pilcuri, cărora hrana nu li 
se părea îndestulătoare, şi plecaŭ spre cerurile 
unde cu ma: puțină muncă se poate dobiîndi 
ma mult, 

Şi nu plecati, — precum nu pleacă nici acum 
alt-fel, — cu sufletul peste masură de amărit al 
omulu ce lasă în urmă pămîntul în care se o- 
dihnesc a. să, bine-cuvîntind ogorul sărac ce 
i-a hrănit părinții, moșii și strămoșii, și nu-1 mai 
poate da hrana lui, urmașului ce se înstrăinează ; 
nu plecaii cu ochii plini de lacrimi și cu gura 
mută, fără a îndrăzni să se uite în urmă. Ajunşi 


214 


întrun noŭ pămînt, ce nu se putea preface de 
o dată într'o nouă patrie, e. nu ascundea, cu 
pietatea unor fi, păcatele țări. în care neamul 
lor, pînă în depărtări ce nu se mai pot urmări, 
ar fi gustat bucuriile şi suferințile vieții. 

Nu, acești pribegi se ridicai batjocurind şi 
blestemînd ţara unde ospăţul nu mai putea să 
fie mulțămitor şi unde în vremi grele se cerea 
de la cine voia să trăiască şi s'o vadă trăind o 
muncă grea, producătoare, născocitoare de bo- 
gății nouă. Tipăreaii şi răspîndeai apeluri, în- 
călzeaă spiritele şi zgîndăreaii suferințele, mi- 
logeaij cu zgomot de la cei ce împart cu dîn- 
și. legea deosebitoare, banul înstrăinării. Se a- 
dunaă împreună pentru a se întipări mai puter- 
nic în amintirea vecinilor ce ne caută, de cind 
i-am căpătat lingă noi, nod în papură. 

Se îmbracaii în hainele cele mai potrivite spre 
a atrage o compătimire pentru ei, care era o 
osîndă pentru noi, și se spălaŭ și mai rar pentru 
a da să se înțeleagă că nici apă nu se dă în- 
destul Evreilor europeni în acea asiatică Romi- 
nie, care e o pată în soarele civilisației moderne. 
Părăsiai trenurile pentru a călători ca barbarii 
din timpul migraţiilor, în căruță, purtînd borfele, 
copiii și femeile lor. Cîntaii arii de jale, ca şi 
cum e. ar fi părăsit un noii Egipt de tiranie, 
asupra cărora chemaŭ plăgile ce pot arunca, din 
înnălțimea lor, bancherii, diplomații și filantropii 


215 


civilisației. La cea dintîiă căutătură întrebătoare 
limba li se deslega, şi în jargonul care-i face 
pe jumătate înțeleși de locuitorii întregii Europe 
centrale, ei proferaă imprecaţiuni vrednice de 
marii lor prooroci de odinioară, găsiaii un neo- 
prit bielșug de vorbe, o fierbinte revărsare 
de ură pentru a povesti ce îndură în Rominia, 
rușinea Statelor, bieţii Evrei, ce maŭ altă vino- 
văţie decit religia lor. Din gura lor, atîta timp 
hrănită cu pînea muncită de barbarul Romîn, 
izvoraii acele legende, strașnice pentru cine nu 
ştia, infame și ridicule, în acelaș timp, pentru 
noi, care-și găsiaŭ apoi în ziare iubitoare de 
omenire un adăpost sigur. 

Şi Francesul, rămas romantic, gata să se a- 
runce fără cercetare unde întrevede o umbră 
de dreptate nerecunoscută saii călcată în pi- 
cioare, Germanul de origine semitică ce stăpî- 
nește presa, mai ales în monarchia vecină, En- 
glesul, filantropicul Engles, care execută pe rînd, 
în lupte și încăerări, în lagăre de concentrare, 
cu arme perfecţionate şi cu bolile, în grămădiri 
de miserie, o întreagă poporaţie creștină, nobilă 
între neamurile nobile și șterge un Stat, cucerit 
în numele lui Dumnezeii și al luminii, în curs 
de lungi veacuri de sfìntă luptă neobosită,— toate 
aceste exemplare superioare ale rasei omenești, 
ce naŭ cucerit și naŭ apăsat pe nimeni, ce 
nu-și aŭ nici Polonii lor striviți, nică Irlan- 


216 


desi lor, ce-și țin sufletul din cartofi, nıcı indi- 
genii din colonia, fericiți peste măsură, toți pling 
cu lacrimi de sînge asupra nenorocirii Evreilor 
din Romînia. Auzi Domnule, în plin veac al 
XX-lea să se poată vedea în Europa luminată 
și morală strabătînd drumurile, în toiul verii, 
aceste stafii în zdrențe ale veacului de mijloc, 
acești izgonit prin leg. speciale , cari, în în- 
tunecimea minţii, în care aŭ fost lăsați, bajbă- 
iesc orbește prin lumea largă, căutînd pămîntul 
unde pînea muncita poate satura foamea acelui 
ce a câștigat-o... Şi, din inimi în adevăr mișcate, 
din spirite sincer zguduite, se înnalță în toate 
limbile de căpetenie ale lumii blestemul asupra 
noastră, 

Și acei can cred că sîntem vrednici de a fi ară- 
taţi cu degetul de or-cine judecă drept și simte 
nobil, își înfăţişează în părţile acelea dunărene, 
peste care rătacește amintirea ciobanului lui La 
Fontaine, în acele regiuni făra drumuri, fara 
şcoli, fără nica una din binefacerile timpului, 
această privelişte. Un popor fanatic pentru re- 
ligia Im ortodoxă şi care, înnainte dea schimba 
două vorbe cu cineva, îi pretinde să-și facă cruce, 
iar înnainte de a- întinde o mîna de ajutor, în 
cere certificat de spovedanie la fie-care post. 
Poporul acesta, cufundat în vechi deprinden de 
barbarie, e pe atît de leneș, pe cît e de împie- 
trit la suflet, și trufașii indigeni stai de se uită 


217 


la cerul Răsăritulu cu -mînile încrucișate pe 
piept. Boien de același sînge conduc pe acești 
sălbatecu. Între dînşi, element european ratacit, 
traesc harnicii Evrei, mulțamiţi cu puțin. 

Grîul acela frumos şi ieftin ce se preface în 
pîne pentru orășanul din Londra, din Anvers, 
din Berlin, acest grîi nu sar ridica pe holde, 
daca n'ar fi Evreul care. supt soarele straşnic, 
să-l culeagă. Meşterii și negustori sînt Evrei: 
așa în cît toată bogaţia acestei țari ticăloase 
vine de la eï, Şi tocmai: de aceasta ei sint pri- 
goniți, fiind-că sînt un adevărat model pentru 
aborigeni. Prigonirea se manifestă în formele 
cele mai odioase : stradele sînt stropite din cînd 
în cînd cu vechiul sînge ebraic, şi se vede une 
ori la fereasta unei cladiri umbrită de steagul 
țarii suveranul însuși care asistă la împuţinarea 
supușilor săi. 

Deci trebue o luptă energică de răzbunare 
şi îndreptare silită. Dar cum? Pe ce cale să se 
oprească emigrările ofensătoare pentru sufletele 
simţitoare, cum să se asigure Evreilor fericirea 
desavirșită în «patria romînă», cum să se pre- 
faca «sălbatica Valachie» în Canaan și rîurile 
nelegiuite de sînge în rîuri hrănitoare de lapte 
și miere? Ei bine! e foarte simplu: să li se dea 
drepturi. Cum știe ilustrul ziarist vienes, care 
a venit la d. Sturdza pentru a face apoi zefle- 
mele civilizate pe socoteala d-sale şi a noastra, 


218 


prin «drepturi» — cuvîntul are acest înțeles mi- 
nunat de vre-o sută de ani, — se săvirșesc cele 
mai uimitoare schimbări: prin ele piatra se face 
pîne, Romiînul prigonitor devine un bun frate, 
gata să se îmbrățișeze cu nevinovatul Evrei, 
pe care de atitea ori a vrut să-l zugrume; unde 
se hrăneaii înnainte zece oameni, se vor hrăni 
o sută, pămîntul se va deschide și-și va da la 
iveală bogăţiile, ploaia şi căldura vor veni după 
un program fixat la şcoala de agricultură, şi — 
cea mai mare minune, — cînd d. Ganz de la 
Neue Freie Presse va veni la București, se va 
simți ca în Leopoldstadt din Viena. Ce ţi-e şi 
cu cuvintele la bărbatul isteț şi care nu-și mai 
încape în piele de civilisaţie! 

Fireşte că astfel de soluții sînt cum veți binevoi 
dumneavoastră să numiți mai politicos lucrul, 
Dar ce rost aŭ în adevăr emigrările şi ce va- 
loare să li se atribue? 


VIII. 


De ce emigrează Evreii ? 


Dar sîntem noi oare un neam de sălbateci 
prigonitori, niște rămași în urmă cu obiceiuri 
crunte din veacul de mijloc, cum ne zugrăvesc 
așa numitele «monitoare ale emigrațiilor» din 
țară saŭ tovarășul lor «The Roumanian Memo- 


219 


rial>, care spune pe englezește, in auzul cui 
înțelege această limbă, exclusiv nelegiuirile noas- 
tre față de neamul ales ai lui lehovah? Dacă 
e în adevăr așa cum ne descriii aceste per- 
soane generoase și desinteresate, care nu ştii 
că există fonduri ale Alianţii Israelite — o pre- 
judecată orientală și această alianţă, cum a la- 
murit ilustrul d. Ganz pe d. D. A. Sturdza, 
prim-ministru în Orientul mîncător de Evrei, 
— dar nu pot să mistue nici să adoarmă de 
jalea prigoniţilor ce-şi iaŭ vechiul toiag de ră- 
tăcire al lui Israel, dacă am căpăta și noi a- 
ceastă încredințare de vinovăţie, cine ştie ? poate 
sîntem în stare a ne pocăi, a ne îndrepta şi a 
merita ast-fel laudele filantropilor ce ne tîrăsc 
în gunoiă pe o parte și pe cealalta?! 

Pleacă deci Evreii de răul nostru, saă de 
alt-ceza ? Şi sîntem oare în măsură să reme- 
diăm noi acel alt-ceva ? Pe lingă care, din punc- 
tul nostru de vedere naţional, se adaugă și în- 
trebarea : avem noi chemarea s'o facem, ne 
impune moralitatea vecinică și dreptatea răz- 
bunatoare această jertfă ? 

De cînd, în larga lume, poporaţii întregi aŭ 
ajuns să se deslipească dintr'o țară pentru a-și 
căpăta aiurea un adăpost, emigraţiile miilor, 
zecilor şi sutelor de mii, milioanelor, aŭ avut 
numai motivele ce urmează. Începînd cu cel 
mai de căpetenie şi ma poruncitor: 


220 


Gloatele rătăcitoare pleacă din lipsa de hrană, 
Nu mai e pîne în pămîntul săcătuit saŭ bătut 
de Dumnezeii prin secete îngrămădite, prin no- 
rii de lăcuste, prin revărsăn de ape. Oamenii 
fug atuna înaintea foamete O ţintă anume 
naŭ, se duc pînă acolo unde ogorul rodeşte 
și a pot fi primit la munca lui și la împarta- 
şirea folosului, Anumite emigrați germane de 
la sfîrşitul lumi vechi aŭ avut acest motiv. 

Dar, cum îi trebue unu popor hrana trupu- 
lui, aşa-i sînt de nevoe, în puterea una vechi 
deprinderi, ce consfințeşte, legea sa, limba sa, 
obiceiurile sale strămoşeşti, El trăieşte în ele și, 
cu sufletul, din ele. Cînd cine-va se atinge de 
dinsele, poporul se împotriveşte cu îndăratnicia, 
ce păstrează sau cu armele, ce răzbună, Cind 
nici una, nic. celelalte nu izbutesc, şi cotro- 
pitorul e prea hotărât și prea puternic, atunci 
prigoniţii se duc aiurea, peste primejdii şi peste 
întinderea apelor, pentru a căuta țara de liber- 
tate care li îngadue a fi ce sînt din adîncimea 
secolelor, Acest motiv e ma puţin hotărîtor de 
cît cel d'intiiii, şi de dînsul n'ascultă de cît po- 
poarele nobile, can nu se umiiesc a trăi ori cum, 

Şi ceia ce se întîmplă cu un popor, se poate 
întîmpla cu părți dintr'o națiune, ce trec la un 
noŭ crez religios pentru care sînt gata a pă- 
răsi toate, dacă el nu li se îngădue. Astfel, En- 
glesii de alt protestantism decît cel oficial, în 


221 


secolul al XVII-lea ; astfel anumite secte din 
Statele-Unite, care aŭ căutat pustiul, pentru a 
trăi în pace. Saă, iarăși, un neam deprins a 
stapîni pleacă atunci cînd stăpînirea îi e luată 
din mînı de împrejurări vrajmaşe. Așa sa în- 
tîmplat cu Turcii noștri din Dobrogea, cari la 
început plecai în așa de mare număr, şi cu 
toată dorința noastră de a-i păstra, pentru a 
căuta regiuni, unde crucea nu stralucea mai 
sus de cît turnul umilit al giamiei. 

Se mai strămută un popor din lăcomie. Se 
spune că unde-va bunurile lumii sînt răă apa- 
rate de aceia la cari sai îngrămadit în tim- 
puri mai bune, așa încît ele pot fi smulse 
printr'o năvălire cuceritoare. În timpuri mai nouă, 
ispita îmbracă altă înfățișare şi spune altfel de 
îndemnun lacomilor. Vorbind către aceia cari 
culeg din greii o pîne neîndestulătoare, ea le 
povestește de patria lefurilor fabuloase, a sala- 
riilor mărețe, unde fie-care cusutură de ac, fie- 
care îuvîrtitură de roată aduce aur ieften, şi, 
fermecate, miile de familii se ridică din mise- 
ria lor și pleacă pe drumul de suferințe, lumi- 
nat de făcătoarea de minuni Ilusie. 

ȘI, în sfîrşit, sînt neamuri, și indivizi din ele, 
pe care-i vîntură pe fața pămîntului instinctul 
vagabondagiului, nevoia de a fi astă-zi aici, 
mîne dincolo. 

De care din aceste motive sînt mînați Evreii, 


222 


cari ne-ar fi părăsit anul acesta, după statistica 
unui ziar nepărtenitor, în număr de vre-o zece 
mii, ce ar fi să se adauge la alte zeci de mii 
din anii precedenţi ? 

Foamea? Și aceia de sigur. De două veacuri 
Evreimea ne năpădește, ne colonisează tirgu- 
rile şi orașele moldovene, părăsind Galiţia, Ru- 
sia pentru barbaria noastră. În tot acest timp 
s'a vorbit la hotarele noastre de bogata ţară 
dunăreană unde se cîștigă bogăţia răpede supt 
un cer bine-cuvîntat, între oameni simpli şi ge- 
neroşi, ce daŭ bucuros și se lasă înșelați lesne. 
Cei ce aŭ venit întîiii aŭ găsit în adevăr biel- 
șugul : sai făcut cîrciumari prin Sate, arenda- 
tori adică saii orîndari a vinului şi rachiului 
pe care boierul singur avea dreptul să-l vîndă,; 
aŭ continuat Ja noi unele meștesuguri, reser- 
vate popoarelor din adevăratul Orient: argin- 
tăria, de exemplu. Aii dat bani cu camătă boie- 
rului cheltuitor și ţăranului prăpădit de biruri. 
Mai tîrziă — notați bine: numai după cît-va 
timp, — cînd modele apusene ai pătruns la noi, 
Evrei austriaci aŭ venit pentru a se îndeletnici 
cu unele meşteşuguri. Împreună cu foarte mulți 
Nemţi și Poloni, pe can i-am înghiţit de atunci, 
aŭ venit acești Evrei, cunoscători ai felului de 
viață în Europa, pentru a ni croi hainele noi, 
pentru a ne coase ghetele de «fason» străin, 
pentru a ni fabrica mobila de curînd introdusă. 


223 


Dar eï aŭ fost numai ucenici tîrzii şi nedibaci 
ai Nemţilor, — precum aŭ rămas pînă astă-zi. 

Din micul lor negoț, şi micul lor meșteșug, 
nu putea să răsară însă o nouă bogăţie pentru 
țară. Bogăţiile noi erai și sînt și astă-zi aiurea: 
în ogoarele lucrate neîndestulător și răŭ, în de- 
rivatele producţiilor pămîntului, pe care le lä- 
săm să le scoată alţii, în adincimile geologice, 
în creşterea vitelor şi toată activitatea indus- 
trială ce poate resulta din această cultură fă- 
cută în sens modern. Evreul nu era însă nici 
plugar, nici văcar, şi nu poate să fie, fiind-că 
sufletul lui e de sute de am pecetluit alt-fel. 
Evreul venia între ignoranță tot așa de igno- 
rant el însuși; unde trebuia puterea banului, e 
a venit sărac între noi săracii. Iniţiativa, pe care 
oare atît de minunatrasa anglo-saxonă și care 
a fost deprinsă de poporul care învaţă și asi- 
milează mai mult, Germanul, îi lipsea aiurea de 
cît în combinațiile, sterpe pentru bogăţia gene- 
rală, ale banului. 

Evreul venia, nu ca un tovarăș la munca 
grea, ci ca un parasit comercial și ca un câr- 
Pacii... 

Vom vedea că, adăogîndu-se şi alte motive, 
acesta trebuia să-l scoată după cît-va timp din 
hotare; ceia ce se întîmplă astă-zi. 


221 


IX. 


Supranumerarii evrer, 


Saşiı din Ardeal sînt un neam care, de cînd 
aŭ fost aduși în țara, au fost mai ales orășeni, 
făcînd cultură agricolă numai în măsură mica, 
în jurul cetaţilor lor, şi îndeplinind în cuprinsul 
zidurilor aceiaş funcțiune economica de negus- 
torie şi meşteşug. În alte timpuri e1 cutreieraiă 
marile drumun de negoț care duceaii spre Ră- 
sărit, dar fara să se depărteze prea mult de va- 
tra lor. Sfioși, prin numărul lor mic, prin viața 
periculoasă pe care o dusese de la început, în- 
tre dușmani, ei n'aveai, și maŭ avut nicı odată, 
un mare avint spre bogații îndepartate și nu 
şi-ai simțit nici energia trebuitoare pentru a 
mișca ei toată desvoltarea de producție și schimb 
a provinciei în care-i adusese regii colonisatoră, 
Aici, din unele puncte de vedere, — lăsînd la 
o parte trăinicia şi cinstea lucrului, sufletul nea- 
semănat superior al Sasului — ei se aseamănă 
cu Evreii noştri. Se poate zice că prin Saşi n'a 
crescut în chip însemnat bogăţia generală a Ar- 
dealului, pe care o ajutaii numai în circulația 
ei comercială saii o întregiaii întru cît-va prin 
meșteșugul lor, 

Sașii însă aŭ păstrat și astăzi vechia lor si- 
tuaţie între celelalte națiuni, cu toată căderea 


225 


formelor constituționale de altă dată, Nici o na- 
ție din Ardeal nu e mai legată de provincie de- 
cît dînşii, nică chiar Romînul, fiul văilor și cîm- 
piilor acelora. Cu toate schimbările petrecute, 
Sasul rămîne meşteşugarul și negustorul neîn- 
vins în cuprinsul țării, şi concurența, trezită mai 
tîrziă, a celorlalte neamuri nu-l supără prea 
mult, Dar mai ales nu se supără ei între eï, 
nu-și răpesc de nevoe, mai puternică de cit ori- 
ce solidaritate de sînge saă de religie, pînea 
cîștigată prin muncă. Alfi Saşi de cît cei vechi 
naŭ mai venit, și din familiile colonisate n'aii 
răsărit lăstare prea multe. 

Ceia ce a dus şi duce din ce în ce mai mult 
pe Evrei la foame nu e încă o puternică con- 
curență a Rominilor: aceştia încearcă abia cei 
d'intăi pași şi, ori-cît i-ar sprijini Statul-părinte, 
li mai trebue timp pînă să se poată lua la în- 
trecere din fugă chiar cu ei; așa de răă aler. 
gător cum e Evreul. Nu e iarăși lupta cu alți 
străini, ce vin la noi cu atît mai mulți — și nu 
ne pare răi de aceasta, fiind-că, dacă mai avem 
energia de altă dată, îi vom romanisa —, cu cît 
dispar, în ușurința călătoriilor şi în răspîndirea 
noțiunilor adevărate, vechile legende,dăunătoare, 
ale <barbariei valache». Nu, aceşti noi emigranți 
nu stingheresc așa de strașnic pe Evrei, fiind-că 
cei mai mulţi dintre dinșii vin cu o putere de 
bani pe care n'o are Evreul, cu cunoştinți in- 


15 


226 


dustriale, care lipsesc acestora, şi întemeiază 
industrii sai ramure de comerț, la care Evreul 
din mulțime nu putea aspira nici-odată. Ceia 
ce jigneşte pe acesta și-l aruncă acum peste 
graniţă, e incapacitatea lui de a fi alta de cît 
precupeţ, cîrpaciii, samsat — toate meserii ste- 
rile într'o țară sărăcită— și înmulţirea neobișnuită 
a numărului lor propriu. 

La alt popor, ramurile de prisos ce se îngră- 
mădesc la fiecare avint al vegetației, se pot 
strămuta în solul altei ocupaţii economice şi so- 
ciale, La Evrei aceasta e cu neputinţă. Ţăran 
nu poate fi şi nu vrea să fie, atit e de mare 
desprețul săŭ pentru acest scormonitor de ţă- 
rînă, această furnică omenească a ogoarelor: 
decît să frămînte şi el lutul pentru a înmulți 
grăuntele sămînții, mai bine iea toiagul strămo- 
șilor şi se duce, cerşind şi blăstămînd, spre țara 
unde, la tejghea saŭ în atelier, se mai poate 
agonisi hrana. Boier, adică alegător şi ales, 
funcţionar și agent politic, — nu-l lăsăm să fie: 
şi, în adevăr, ce teribilă calamitate ar fi pe a- 
ceastă țară stoarsă pînă la ultima-i picătură de 
sînge de gulerații din administrații şi biurouri, 
dacă sar mai adăugi lipitorile supranumerare 
ale ciocoilor jidovi ? 

Lucrător industrial, nu prea are unde, pînă la 
întemeiarea unei industrii nebudgetare romîne 
mai fiind drum; şi apoi avem dreptul să ne în- 


227 


doim foarte, după exemplele de aiurea, dacă 
Evreimea săracă de la noi sar îngrămădi la 
munca istovitoare a fabricii, bună pentru rasele 
inferioare care aŭ descoperit pe Hristos, fiind-că 
nu se bucură de favoarea lui Dumnezeii Tatăl. 
Un popor care se adaptează după împrejurări, 
cedează înaintea lor şi se preface, aceia poate 
învinge multe greutăți; neamul însă care n'are 
nimic de părăsit, nimic de schimbat, care se în- 
mormîntează în anumite forme vechi, poate fi 
silit la o întorsătură a vremilor să-și caute aiu- 
rea o nouă locuință trecătoare. 

Evreii săraci se duc, fiind-că nu mai pot găsi 
la noi singurul lucru de care sînt capabili, fiind- 
că sînt prea multe cîrciumi pentru beţivi prea 
săraci, pentru că prea multe mini slăbite de 
miserie se întind pentru a prinde o gheată ce 
trebue tălpăluită saii un palton ce reclamă să fie 
întors pe dos. Aceia dintre agitatorii și advo- 
cații prin condeiii ai Evreilor de la noi, cari se 
uită cu o mîndrie mai mult saă mai puțin măr- 
turisită la numărul imens al coreligionarilor lor 
Și visează poate, mulțămită torturii împrumutu- 
lu: refusat ceni s'ar aplica, mari alegeri evreo- 
romîne, din care să resulte deputaţii și sena- 
torii de origine semitică declarată, aceia ar tre- 
bui mai curînd să privească cu tristeță la a- 
ceastă nenorocită mulțime, care își face rău, 


228 


se flämînzeşte ea însăşi pe sine, prin îmbiel- 
şugarea eï. 

Se face o socoteală foarte amănunțită a E- 
vreilor ce pleacă astăzi cu pașapoarte, şi la fie- 
care mie ce trece, strigăte de durere iese din 
piepturile profeților moderni ai națiunii, alias 
jurnalişti europeni. 

O statistică lipsește însă, şi s'ar putea alcătui 
numai pînă la un punct, prin spoveduirea func- 
ționarilor noştri ce se chema a fi puşi pentru 
paza polițienească și fiscală a graniţii. Cîţi ş'aă 
strecurat dintre emigranții de astăzi fără să fi 
văzut în viața lor semnalarea timbrată a prețui- 
tei lor persoane! Cei ce trăesc sai aŭ trăit în 
Moldova să-și amintească numai figurile căzute 
din nori, exemplarele galițiene cu limba legată, 
cari apăreaii așa de des pe stradele orașelor 
noastre din Nord... 

Noi nu-i chemasem, de sigur, și e clar pen- 
tru cel mai răi duşman al nostru, că n'aveam 
nevoie de lucrul lor de parasiţi, de contribuția 
lor de vagabonzi. Evreii vechi din ţară nu-i do- 
riaŭ fără îndoială, cu toate că se credeai da- 
tori să-i ajute. ŞI ast-fel se întinse tejghea după 
tejghea, se așeză o masă de cîrpacii lîngă alta, 
se țesu o aţă de păianjen în vecinătatea alteia. 
Sărăcăciosul substrat nutritiv nu mai ajunse pa- 
rasiţilor ce se călcaii în picioare năvălind unii 


229 


asupra altora; și cei veniți pe o graniţă se duc 
pe alta. 

Adăogiţi darul prolific, fără păreche, înmul- 
țirea de insecte, cu care sînt înzestrați Evreii 
săraci, familiile acelea de o neîngrijire ce le 
apropie de animalitate, care răsar în stradele 
de suferință, de lucru, de zgomot şi infecție, unde 
și-au făcut cuibul oaspeţii noștri, gîndiți-vă la 
numărul şi la pregătirea candidaților de mește- 
şug sai de negoț pe cari-i aruncă în lume, an 
după an, o păreche, aproape muritoare de foame, 
de proletari Evrei, — şi veți înțelege, fără nică 
o explicație de persecuții, cum nu mai putem 
hrăni din singura muncă în adevăr grea și cins- 
tită, ce se face în Romiînia, a celor patru mi- 
lioane de țărani, această masă de parasiți, cres- 
cînd, spre nenorocirea lor şi a noastră, prin stre- 
curarea fugarilor din țările vecine și prin mi- 
nunea de înmulţire firească a binecuvîntatului 
Israel! 


X. 


Prigonirile ca motiv al emigrațiilor. 


Prigonitori pentru deosebire de lege, aceasta 
e o mare vinovăţie pentru Europa liberală din 
zilele noastre, care ar putea începe o eră 
nouă de la Revoluţia francesă, de unde-i por- 


230 


nesc toate ideile conducătoare, Acum, că se 
poate ca un om bine încredințat de adevărul, 
superior tuturor celorlalte, al religiei lui, să nu 
se uite tocmai prietenește la acela care o tă- 
păduește sai o insultă, acesta e un lucru ce nu 
se mai poate înțelege, cînd e bine admis de 
toți că religia e o măsură de Stat pentru a face 
clasele nenorocite mai maniabile; mulțămită a- 
celuiași spirit binefăcător al Revoluţiei francese, 
toată lumea civilisată ar huidui asupra noastră 
dacă sar dovedi în toată forma că am închis 
școlile evreeşști pentru că învățămîntul religios 
ce se dă acolo l-am fi judecat periculos intere- 
selor majorităţii din locuitorii țării: ce ar mai 
ajunge predicatorii pentru Orient, filantropii că- 
mătari și liberalii — ce cred că există totuşi po- 
poare ce trebuie să muncească și popoare ce merită 
să fie hrănite de-a gata! Dar cînd jandarmii merg 
la porunca unui comisar de poliție pentru a în- 
chide școli creştine, pe cari majoritatea iocuitori- 
lor unei țări foarte civilisate le judecă, prin învăţă- 
mâîntul religios ce se dă acolo, periculoase intere- 
selor sale, — atunci toată Europa cu cugetul liber 
Și cu sentimente moderne aplaudă guvernul cura- 
gios care a știut să pue pe călugări şi popi la locul 
lor! Spiritul vremilor nouă are curiosități de a- 
cestea : se cuvine să crezi în intrigi iesuite, în ca- 
bale de călugărițe, în acaparare de averi pen- 
tra scopuri ticăloase, din partea pretinșilor sluj- 


231 


başi al lui Hristos, — dar ia fă-te a spune că 
este o Alianţă Israelită, că «Dorobanţul» are cu- 
noştință de dînsa, că sînt multe alte persoane 
ce o apreciază, și d. Ganz te va trata de minte 
obscură, rămasă în urmă, chiar dacă ai fi prim- 
ministru undeva și ai fi primit cu multă gen- 
tileță pe inchisitorul în chestia evreiască, 

Așa dar noi prigonim pe Evrei. O spun re- 
dactorii de la ziarele filosemite ce apar în țară, 
o spun confrații lor puternici din Europa, o 
spune, dacă-l întrebi, şi «<pămiînteanul» care nu 
și-a scos încă pașaportul de emigrare și stă prea 
bine, în această afurisită de țară, ca să şi-l scoată 
vre-odată, Mergeam dăunăzi cu trăsura — firește 
o trăsură evreiască, fiind-că era în Moldova — de 
la Tirgu-Frumos la Cotnari, şi am crezut că e in- 
teresant să aflu ce crede despre unele lucruri 
Evreul, foarte neglijat în înfățișare, care mîna doi 
ca1 buni din grajdurile sale. În multe birjarul meŭ 
avea păren foarte bune şi, ca majoritatea celor 
de neamul săii, era un om isteţ, iute la răspuns și 
aplecat spre meditare asupra celor ce vedea în 
viața lui. Cînd i-am vorbit de persecuții, a tresărit 
de mînie: persecuții, cum nu, sînt! Și mi-a vorbit 
de bătăile petrecute acum cîți-va ani la lași, după 
îndemnul mai multor secături locale. l-am a- 
dus şi eŭ aminte că, dacă s'aii spart capete e- 
vreieşti, mulți dintre vinovaţi aŭ mîncat, la rîn- 
dul lor, memorabile bătăi din partea adversari- 


232 


lor lor... religioși, şi că dreptatea romănească a 
fust, la judecată, tot așa de bună ca ori unde 
în lumea civilisată: lui însă nu-i ieşea din minte 
că Evreii lui sînt persecutați și că-i aşteaptă în 
viitor zile rele din causa urii noastre înverșunate. 

Cine se ocupă de trecutul nostru de ieri mă- 
car, mai știe casuri ca acela din Iaşi, şi printre 
cei cari le-au denunțat aŭ fost totdeauna și 
deputați saŭ gazetari romîni cari, de și aparțin 
unei rase inferioare, aŭ totuși acele însușiri ale 
inimii care îndeamnă pe cine-va să iea apăra- 
rea nedreptățitului fără să se gindească la alte 
considerații. Vă aduceți aminte de Evreii ex- 
pulzați acum vre-o trei-zeci de ani și pe can stîn- 
găcia şi rutina celor însărcinați cu trecerea lor 
peste Dunăre i-a făcut să piară într'un chip vred- 
nic de milă, nelăsindu-i, după poruncă, să se în- 
toarcă la malul nostru... Cine spicueşte cu atenție 
și ură poate găsi împrejurări, fapte diverse, vred- 
nice de a fi puse alături cu incidentul petrecut 
mai dăunăz. întrun oraş american — America 
dom'le — unde, dintr'o fabrică, pompe aŭ fost 
îndreptate asupra unui convoi funebru, ce înto- 
vărășia rămășițele venerate ale unui mare rabin. 
E adevărat că aceste manifestații de antipatie ale 
minorității romînești exploatate din orașele ro- 
mîne nu se pot pune alături cu prigonirea sis- 
tematică a concurentului evreii ce se întîmplă 
supt civilisatul guvern al Franciei anti-clericale 


233 


în Algeria, unde, în adevăr, fiind prea multă E- 
vreime, în mijlocul unei mulțimi creștine prea 
sărace, învidia de rasă şi setea de răzbunare a 
făcut să se verse și sînge, fabricat în jocul nor- 
mal al organelor unor ființe omenești, şi nu în 
graba anormală de informaţie sensațională a 
unor ziare bestiale. 

Dar «Memorialul» din Londra, care chiamă 
asupra noastră blestemele lumii civilisate, enu- 
meră, după informaţii luate la izvor sigur, legi 
făcute anume pentru a strica Evreilor romîni. 
Deci nu mai e vorba de excesele isolate ale po- 
pulaţiei, ci de o serie de măsuri prigonitoare 
ale Statului... 

Legi? Doamne, le știm și noi. Sînt așa de 
naive, așa de răi observate, încît nici nu face 
a vorbi mult despre dînsele. În adevăr: 

S'a crezut cînd-va că, interzicînd comerciul 
ambulant, acel Hausieren de care fac atîta haz 
ziarele umoristice germane, se va da un carac- 
ter mai curat stradelor noastre şi se va scoate 
din vederea lumii drojdia evreiască flămîndă. De 
fapt, toată lumea ştie însă că nu e oprit la noi 
comerțul ambulant. 

Sa decretat că Evreii nu se pot așeza la sate, 
fiind-că se constatase că în scurtă vreme E- 
vreul, ce nu poate fi de cît cîrciumar, scotea tot 
satul dator pe băutură şi se îngrijia așa de pu- 
țin de calitatea acesteia, încit țăranii noştri-și 


2314 
Ea ase 
revedeaii mai răpede strămoșii. Se ştie ce sa 
întîmplat: cîrciuma a fost a proprietarului de 
acum înnainte, dar cine-l poate împiedeca, pe a- 
cesta de a vinde prin Evrei? 

Taxele şcolare pentru străini, între cari aŭ 
fost cuprinși şi Evreii. E unul din resultatele 
doctrinei de Stat față de Evrei, doctrină de care 
ne vom ocupa în urmarea acestor studii şi care 
are defectul principal de a fi neclară și necon- 
secventă. 

Biata lege a meseriilor, care ar cuprinde în 
articolele ei anodine, atît de mult cumpănite ca să 
nu se supere nimeni, strașnice intenții prigoni- 
toare. Nimeni din cei ce aŭ atacat-o, maŭ citat 
texte precise. Și nimeni n'aă așteptat s'o vadă... 
neaplicată. 

Persecuţii... Pentru Dumnezei! Unde sînt ele 
în țara care premiază la școli — premiul al doi- 
lea în Moldova e tot-deauna al Evreilor —, care 
preferă la tîrgueli, care favorisează la licitații 
pe Evreii, cari s'ai grămădit din toate unghiu- 
rile lumii, firește pentru a fi... persecutați. Nu 
cu trei fapte diverse, cu o interpretație iu- 
daică, cu o mie de minciuni din condeie plătite, 
se condamnă cel mai răbdător dintre popoarele 
ce sufăr pe lume. 


235 


XI. 


Aţi observat un lucru? Cui-va care scrie deş- 
pre Evreii de la noi, îi e îngăduit să spuie tot 
răul, adevărat, născocit saŭ exagerat, în privinţa 
lor, să-i înfățişeze ca pe o rasă inferioară şi rea, 
ca pe niște cămătari din naștere, ca pe niște 
lipitori din mila lui Dumnezei. Li poate tăgă- 
dui toate însuşirile ce aii, fără îndoială, şi li 
poate dărui, din rea credinţă și patimă, păcate 
pe care nu le-a săvirşit rasa prigonită. Poate 
să propoveduiască ura împotriva «Jidanului», 
fiind-că nu s'a întîmplat să se trezească întrun 
leagăn bine-cuvîntat de preotul creştin, să în- 
demne lumea la acte de violență în potriva ur- 
gisiților, vrednici de urgia ce se revarsă asupra 
lor. Acelui scriitor duşman al Evreilor nu i s'ar 
spune nimic dacă ar lăuda ca un obiceiă pios 
şi plăcut Ceriului antropofagia supt forma spe- 
cifică a mîncării de Evrei. 

La toate aceste învinuiră și ațițări presa care 
începe a represinta la noi într'un chip statornic 
durerile și aspiraţiile <pămîntenilor»> fără stră- 
buni rămîne cu desăvirşire rece sati răspunde 
cel mult prin glume de acelea nesărate, pentru 
care există de o bucată de vreme un robinet 
anume în fie-care redacție romănească. Să te fe- 
rească Dumnezeiă însă să te atingi de un 


236 


lucru, care e pentru scriitorii evrei din ziarele 
ce apar în Romiînia, ca și pentru connaționalii 
şi coreligionarii, botezați sai ba, din străină- 
tate, un punct de dogmă, de care nu e îngă- ` 
duit a se atinge îndoiala profană: să nu pîn- 
gărești emigrările, saă, în limbagiu sentimental, 
să nu rămii nesimțitor la suferinţele, etc. etc. 

Și iată anume ce trebue să crezi despre zi- 
sele emigrări, ca să meriți a fi privit ca un om 
modern, luminat și cu inimă bună: 

Că Evreii se duc în mase enorme ce nu pot 
încăpea în nici-o statistică de pașapoarte elibe- 
rate, că se duc numai oamenii cari ai trei rîn- 
duri de înnaintași îngropaţi în pămîntul de la 
care se numesc «pămînteni», că aceasta e o ca- 
lamitate economică pentru Romiînia și un motiv 
perpetuii de indignare a «Europei» — şi a Ame- 
ricei — în potriva eï, şi cá totuşi există un mij- 
loc de salvare pe care l-ai descoperit, după o 
îndelungată frămîntare a creerului lor valoros, 
alde redactorii  Dorobanţului : anume să se 
dea Evreilor drepturi. Adecă drepturi electorale. 
Dar să nu te faci a crede cum că există altele 
de cît acestea, fiind-că Evreii trebue să treacă, 
pentru ca să reușească naiva combinaţie, ca 
niște iloți apăsaţi, pentru cari în Romiînia în- 
napoiată şi crudă sînt toate sarcinele şi nici-un 
drept. 

Şi să mai spui încă un lucru pentru ca să nu 


237 


rămii în afară de civilizație: să spui că numai 
din Rominia emigrează Evreii şi că eï n'ai mai 
emigrat altă dată, ci numai acum, cînd ai că- 
pătat toată conştiinţa nedreptăţii ce sufăr și 
sînt goniți în lume de puterea revoltei ce i-a 
cuprins... 

Un bun sistem, noŭ, cum am spus; o cóm- 
binație și proastă şi șireată, dar bună pentru minți 
slabe şi inimi filantropice în casa vecinului,ca acele 
pe care le pregătesc şcolile timpurilor de «lumină 
pentru toţi», În combinaţie intră ceva adevărat: 
caracterul nenatural, nelogic, izvorit din lipsa 
de curaj a oamenilor politici de la noi, pe care-l 
are situația Evreilor din Romînia, soldați cari 
nu sunt alegători şi nu pot fi funcționari, nici 
nu pot învăţa fără plată în școlile mai înnalte 
ale țării, supt drapelul căreia se gătesc de... 
ce ar fi în stare a face la un război. Dar în 
combinație e mult, foarte mult neadevăr. 

Evreii nu emigrează numai de la noi, Cetiţi 
numai ziarele romînești din Ungaria, paradisul 
Evreilor, țara în care Te-Deumurile zilelor mari 
naționale se celebrează mai ales în havra evre- 
iască, dacă se întîmplă ca ea să se ridice mai 
sus de cît biserica creștină: şi de acolo, din 
«Arpadia ferice», şi de acolo fuge lumea în 
toate părţile, cu corăbiile, cu trenurile, cu că- 
ruțele, pe jos, umplind drumurile lumii. Se duc 
Slovacă, cari nu mai aŭ unde «lega cu sîrmă», 


238 


se duc Romiîni, cari nu mai încap în bordeii 
și sărăcie, se duc Unguri neaoși, stîlpi ai țării, 
dar pentru cari nu mai sînt lefi, se duc Evrei, 
da Evrei din neamul celor ce împart pînă și». 
puterea în Stat. Uite peste graniţă, în Bucovina, 
unde caftanul soios al Evreului e în sate, în 
tîrguşoare şi tîrguri haina stăpînului banilor şi 
moșiilor, care dă deputați şi înnalți dregători: 
ia întrebaţi, nu cum-va din mănoasa provincie 
se mai rătăcesc unii și în America ? 

Şi Evreii naŭ pornit-o de la noi numai de 
acuma. Încă din copilăria mea se vorbea, cu 
un suspin de ușurare, în oraşe vechi, care nu 
mai sămănaŭ cu dînsele însăși, unde «omida 
umpluse cornii» prea de tot, secîndu-i, — de 
«jidanii ce merg în America». Şi se duceai, 
dar nimeni nu plîngea lacrămi de sînge pentru 
acești fii ai sărăciei neapărate, cari plecaii spre 
mirajul depărtat al norocului... 

Încă un lucru, o filantropi pentru interesele 
voastre : de ce se duc acești Evrei, prigoniți de 
noi, tocmai în America, pînă unde e drumul 
lung, scump şi unde țara e prea de tot străină 
pentru acești oameni simpli? În Rusia se înțe- 
lege de ce nu ar trece: acolo pravoslavnicia e 
neîngăduitoare și Statul e de o straşnică putere, 
ce-și bate joc de opinia clumii civilisate». Dar 
iată Bucovina, dar iată Ungaria, locuri fericite, 
iată Bulgaria, Serbia, unde nu sînt Evrei de- 


239 


cît ici-colo. Mai mult, iată o parte din Ţara-Ro- 
mănească, iată toată Oltenia, toată Dobrogea, 
unde e loc pentru Evreii doritori de muncă. 
De ce America, peste adîncul Oceanului? 

De ce alta, decît pentru că, la -urechia săra- 
cilor Evrei ce nu mai încăpeai... de ei, a a- 
juns legenda minunată a țări de aur, unde 
munca e scumpă şi banul ieften. Întiiii, pentru 
punerea în mișcare a emigranților, conquista- 
dores moderni ai traiului mai bun, aŭ fost nu- 
mai spusele ce se răspîndesc, scrisorile de îm- 
bogăţire care circulaŭ și circulă. Apoi societă- 
tile filantropice evreeşti s'a pus în acțiune, 
exportînd prin făgădueli și înlesniri materialul 
lor național... Şi, ca şi în trecut, jertfele sără- 
ciei, împreună cu ale lăcomiei — de care eram 
tot aşa de nevinovaţi — aŭ luat foiagul strămo- 
şilor, şi nomadul a înviat iarăși în Israelul modern. 

ŞI, fiind-că afacerile ne mergeai răii şi seceta 
ne bîntuise, şi împrumutul ne strîngea de git, 
filantropia naţională ebraică şi-a adus aminte 
de ceia ce cam uitase de la 1878 încoace şi a 
prins iarăși să reverse ieremiadele înfocate a- 
supra Evreilor romini, cari fug saŭ pier de 
foame, fiind-că n'aii, ca să-și sature foamea..... 
drepturi electorale. 

O istorie foarte simplă, foarte naivă și foarte 
imorală aceasta a groaznicelor emigrări din Ro- 
mînia. 


240 


XII. 


Clasa superioară evreiască. 


Maï dăunăzi văzui la cutia cu scrisori a unei 
folicule din Iași o plîngere pe care un biet bir- ` 
jar evrei de acolo — birjar cu un cal: 50 de 
bani cursa — o îndrepta împotriva unui muş- 
teriii, care-l purtase tot orașul, nu voise să-i dea 
ce i se cuvenia, îl ameninţase cu bătaia și-și 
chemase și rîndaşii pentru un început de exe- 
cuție. Va să zică e unul din obicinuitele cazuri 
în care Romînul barbar nedreptățeşte, umileşte 
și terorisează pe pacinicul săii concetățean e- 
vrei, îndreptîndu-l ast-fel spre emigrare ca spre 
singurul lui mijloc de mîntuire ? Nu tocmai așa, 
pentru că 'brutalul personaj, care se lăcomia la 
banul muncit al săracului, era însuşi un Evrei: 
nu-mi mai aduc aminte, dacă avocat, medic sai 
mare negustor. În sfircit un boer evreii. 

M'am mai uitat prin zisa foliculă, pe care un 
prieten din lași mi-o trimisese pentru ca să văd 
oare-care apreciaţii competente, de și foarte pu- 
țin favorabile, privitoare la persoana și activi- 
tatea mea. În deosebitele articole din care se 
compunea acest «ziar», foarte puțin redactat şi 
abia tipărit, se deosebia o nobilă vehemenţă, un 
avînt de pasiune, pe de o parte şi, pe de alta, 
o neînțelegere continuă cu oare-care regule ale 
frasei romînești, unele nesiguranțe în întrebu- 


241 


ințarea cuvintelor, care trădaii în scriitorul saŭ 
scriitorii acestei bucăţi de literatură politică un 
străin. Ce fel de străin se înțelege, un străin 
romîn cu o pereche de «păminteni» în spiţa sa 
genealogică, un descendent al profeților de la 
cari avea energia în a «combate». Deca, pe lîngă 
boierul evrei, care caută bolnavii, care lămureşște 
înnaintea judecății sai în cancelaria unui ade- 
vărat avocat neînțelegerile dintre oameni, sai 
vinde en gros, ceia ce proletarul evreii desface 
en detail saă se necăjeşte a fabrica în chip pri- 
mitiv, se mai găsesc și alți bozeri evrei, cari tră- 
esc din ce cugetă: cum sar zice intelectuali 
evrei. 

Se mai vorbia acolo, la Informaţii, cu un titlu 
în litere groase — subiectul fiind deosebit de a- 
trăgător — despre o regretabilă neînțelegere ce 
ar fi izbucnit între doi domni cu numele sin- 
cer ebraice, cari sar fi insultat într'o polemică 
de presă, şi-ar fi trimis martori şi nu s'ar fi pu- 
tut bate pe această cale cavalerească, din cauza 
refusulu celui provocat. De aici se putea de- 
duce, ca și din cazul birjarului evreii, că boierii 
evrei naŭ sentimentele de solidaritate națională 
și religionară ale evreilor săraci, din mijlocul 
cărora s'ai ridicat, că ei n'au nici aceleași idei 
fundamentale, nici aceleași sentimente domi- 
nante, ci umblă cu susceptibilități politice, cu 
dueluri și alte mofturi cu totul creștine. 


16 


212 


Așa şi este: de o bucată de vreme un fel 
de aristocrație evreiască sa alcătuit la noi, 
«aristocrație» de care ar trebui să se ție seamă 
în cîntărirea chestiunii. Ea s'a format pe două 
căi. Pe de o parte, Evreul muncind, nu numai 
pentru sine, ci și pentru ai lui, capitaluri sai 
îngrămădit pe încetul la micii meseriași şi ne- 
gustori din acest neam, și după un timp acest 
proces economic de strîngere zilnică a gologa- 
nului prin jertfa nevoilor celor mai puternice 
ale omului, a aruncat la suprafață mari negus- 
tori şi bancheri, în cari se pot vedea fruntaşi: 
în bogăție ai Evreimii de la no. Capitaluri 
strașnice, prin care să se poată deschide calea 
izvoarelor ascunse încă ale avuţiei generale, nu 
se află la acești Evrei bogați, dar, în sfirșit, 
banul lor veșnic în mișcare e de nevoe pentru 
a hrăni schimbul de toate zilele, fie între noi, 
fie cu străinătatea. 

Pe de altă parte, cînd şcolile noastre s'a 
deschis în toate formele moderne, pentru o 
frecventare şcolară mai puternică, nimeni nu 
s'a grăbit mai mult decît Evreul să-şi trimeată 
copilul la școala cea mică, de unde se capătă 
cunoștințele neapărate, la școala mai mare, unde 
se începe specialisarea pentru ramurile socotite 
ca mai nobile ale activității sociale, şi la școala 
cea mare a Universităţii. Cei mai sărac. dintre 
Evrei maŭ cruțat nici un sacrificiu pentru ca 


243 


să pregătească ast-fel un viitor maï bun copii- 
lor lor. 

Şi acești elevi evrei în generalitatea casuri- 
lor aŭ știut să răsplătească mai bine de cit cei 
mai mulți dintre tovarășii lor de bănci creștini 
suferințele îndurate pentru dinșii de părinții lor. 
Ca şcolar şi ca profesor, n'am întîlnit încă pe 
elevul evrei cu totul nul, din rea voință, din 
lene și perversitate, — cum, slavă Domnului, — 
sînt atiția de ai noştri, mai ales din «clasele 
bune», cum merge vorba. Evreii se laudă între 
dînşii — și sînt şi alții cari-i laudă așa — că 
sînt deştepţi, ageri: am întîlnit foarte mulți 
școlari dintre ai lor, cari ar fi avut, fără îndo- 
ială, de ce să se deznădăjduiască, şi să arunce 
cartea, din care nu pricepeai mai nimic. Şi 
nu: S'ai îndărătnicit, s'aii pironit nopți întregi 
asupra slovelor moarte pentru înțelegerea lor, 
și le-ai întipărit în mintea rebelă, aŭ repetat 
pe de rost lecţia și aŭ cucerit prin persistență 
examenele. Premiauți evrei aŭ fost şi sînt tot- 
deauna, corigenți poate, din cînd în cînd; re- 
petenți, nu știi. Cei mai slabi, mai luaţi în rîs 
dintre colegii mei evrei sunt încă astăzi, după 
o eroică luptă contra lor înșiși, medici, ingineri 
Sau alt ceva, în profesiile libere. 

Ce sentimente aŭ cu privire la noi aceşti 
oameni ? 

Prin tip, prin înrudirile pe care nu le pot as- 


244 


cunde, prin limbă, pe care n'aă avut grija s'o 
înveţe cum trebue, fiind-că dascălii noştri de 
romînă aii avut deșteptăciunea să-i înveţe nu- 
mai gramatica pe de rost, ei se simt alții de cît 
noi, Legile îi asigură despre aceasta: bacalau- 
reatul evreii face oaste în condiţiile celor ceai 
diploma lui, ajunge sub-ofiţer al armatei romîne, 
şi totuși nu e cetățean. Medicul servește în a- 
ceiaşi armată, primește une-ori îngrijirea sani- 
tară a unei plăşi, dar nu poate trece concursul, 
fiind-că nu e romîn. Absolventul de licei nu 
poate intra la drept, fiind-că avocații și magis- 
trații sînt neapărat romîni. Un loc de profesor 
nu-l poate cîştiga Evreul, ori-cît ar fi de che- 
mat pentru aceasta. Pentru toate trebuie împă- 
mîntenirea, și ea nu se capătă uşor, precum se 
ştie. 

Deci inteligenţa evreiască — şi ea există și 
se înmulțește necontenit — e întiiii crescută nu 
se poate mai răii în școlile noastre, care naŭ 
nici un scop național și daŭ Evreului același 
capitol mort de cunoștință ca şi celorlalți elevi. 
Din frecventarea lor, el nu capătă măcar stă- 
pînirea desăvîrșită a limbii. După aceasta, Evreul 
cu diploma noastră de liceii saii Universitate e 
despărțit de colegii săi, nu se poate împărtăși 
de ce aŭ cei mai leneși și incapabili dintre dîn- 
şii și e aruncat pentru toată viața lui așa între 
cer și pămînt: nici Turc, nici Turleac, nici Ro- 


245 


mîn, nici străin, nici adevărat Evrei, nici cu totul 
de ai noștri, nici cetăţean, nici necetățean, nică cu 
jargonul lui de acasă, nici cu graiul nostru cu- 
rat, — aşa o minune, o dureroasă minune a firii, 

Unii, ce-şi simt puteri și bani, se duc şi ajung 
în străinătate scriitori prețuiţi, în specialitatea 
lor, cum i-am fi văzut mai bucuros la noi. Alţii 
își caută întiii rostul la noi, se svircolesc în 
tot felul, îşi istovesc puterile în rugăciuni și 
protestări, se pîngăresc prin botezuri nesincere, 
de care se spală pe urmă pînă la sînge, se umi- 
lesc în zadar și pleacă blestemînd,— cazul Şăi- 
neanu, care, trebue s'o spunem, nu ni face 
mai multă onoare nouă decît lui. Pe cîți-va i-am 
gonit fiind-că nu ne iubeai și ne-ai iubit şi mai 
puţin, făcindu-ne din însemnate situaţii peste 
hotare şi mai mult răi. Cei mai mulţi se resig- 
nează: fac gazetărie, medicină, afaceri, închi- 
zîndu-se din ce în ce mai mult în singura emu- 
laţie ce li se îngădue : a strîngerii banului. Sint 
printre ei cari ne uresc, sînt cari maŭ nici o 
părere despre aceasta şi nu se gîndesc de mult 
la așa ceva: dar sînt — și încă destui — cari din 
școala făcută la un loc cu noi, din prieteniile 
păstrate de atunci, din relaţiile zilnice cu socie- 
tatea romînească mai mult decît cu vechia E- 
vreime intransigentă și obscurantă, aŭ prins o 
sinceră simpatie pentru ţară şi poporul romîn. 

Şi nu mă sfiesc a spune că acestor oameni, 


246 


pe cari i-am putea cîştiga și asimila şi mai mult, 
pînă la botezul, care ar fi pentru ei o renegare, 
— li se face o mare nedreptate. 


XIII. 


Evreul străin aşezat în ţară. 


Cine n'a avut prilejul să călatorească de la Pre- 
deal la Bucureşti cu o companie de străini, îm- 
podobiți în mare parte cu favorite retezate după 
moda din Budapesta, can apreciaă cu foarte 
puţină indulgență slăbiciunile noastre adevărate 
saă păcatele pe care nu le-am avut nici odată? 
Trenul merge prea încet — căsta e accelerat, 
domnule!» «Da, în Romînia —, oprirea la staţii 
era prea obositoare pentru grăbiţii oaspeţi, cari 
aveaii de îndeplinit lucruri de cea mai mare în- 
semnătate de la nouă ceasuri de seară înnainte; 
vagoanele erau prea mici pentru mărețele lor 
persoane. Ajungînd la afacen, ei se plingeaă, 
cu strigăte de indignare şi zimbete de milă, de 
piedecile ce se pun străinilor cari vin să scoto- 
cească bogăţiile pamintului romînesc sai să-i 
ușureze schimbul productelor, își amintiaă unul 
altuia drumurile rele, administrația neîndestulă- 
toare şi conruptă, cutare scenă cu un ministru 
căruia i s'a bătut din picior, în numele civili- 
sație! europene, saŭ i s'a strecurat în buzunar o 


247 


sumă menită să-l aducă la sentimente mai bune 
pentru samsarii luminatului Apus. 

Aceste lucruri, pentru care Ungurul şi-ar da 
pe fereastră cu capul în jos oaspetele nepoftit, 
aventurierul obraznic şi gheșeftar, noi, popor po- 
liticos şi blind, noi le ascultăm cu durere, cu 
mînie, dar fără să facem pe bădăranul cu fa- 
vorite retezate ca la Buda-Pesta să înțeleagă, în 
singura limbă potrivită pentru dînsul. Și, dacă 
se amesteca cine-va dintre ai noştri, pentru a 
rectifica unele exagerări saii a da neapărate lă- 
muriri, judecătorii se aruncă și asupra lui, în- 
dată ce a părăsit vagonul: «ăsta? Dar nu ştii 
că e acel care în cutare afacere»... Şi așa mai 
departe. 

Clevetitorul în casă străină, care ne fură și 
şi ne înjură — și, într'un fel face bine, fiind-că 
și merităm, lăsîndu-ne furați şi înjurați — vor- 
beşte ungurește, nemțește — mai ales nemțeşte —, 
franțuzeşte destul de adese-ori. Aţi crede că 
înnainte vă stă un Maghiar, un German, un Fran- 
ces... Priviţi-l însă mai bine: acești ochi stră- 
lucitori de vicleșug, acest nas încovoiat ca un 
plisc de pasăre prădalnică, această osătură a 
feții cu liniile nelămurite, fugare, şerpuitoare... 
E un alesallui Dumnezeă; și Maghiarul și Ger- 
manul, și Francesul, sînt Evrei cu toții... 

Unii vin pentru afaceri, le încheie, strîng banii 
şi se duc de unde am fidorit să nu fi venit nici 


248 


odată pentru a ne onora cu visita domniilor lor. 
Cînd afacerile însă aŭ o însemnătate și o du- 
rată mai mare, atunci representantul Europei își 
iea domiciliul în sălbătăcia noastră şi se aco- 
modează cum poate, bietul om suptire, care e 
deprins cu strade largi, cu case de cite şase 
rînduri, cu tramvae electrice supt pămînt, cu 
plăți exacte, cu funcționari impunători şi toate 
avantajele civilisaţiei. Va fi fiind în acest colţ 
blăstămat al lumii, care e ţara noastră, și alt 
ceva de cît «frumosul cer al Orientului , care 
se proslăvește obicinuit de aceşti critică cu sim- 
țul fin : vor fi fiind și unele lucruri bune, dar 
asupra lor el nu află vreme să se oprească, şi 
pentru atîta nu şi-ar îndulci osînda, Trăind cu 
noi, el ni înseamnă zi cu zi păcatele, le no- 
tează, şi se gîndeşte la vremea cînd le va pu- 
tea da în vileag pentru a ne înfiera astfel. El 
va spune atunci, ca un oare-care director al 
unei societăți pentru exploatarea petrolului, că 
nici un om care ţine la integritatea sa corpo- 
rală nu trebuie să se risce în Romînia, unde ar 
fi într'o primejdie neapărată; şi cîte de acestea... 

Omul ne urește și ne desprețueşte în acelaș 
timp. Ca Evreii, el ne ureşte pentru. că ținem 
la o parte de viața noastră politică pe coreli- 
gionarii şi conaționalii săi, de situația umilită a 
cărora el sufere, în puterea admirabilei solida- 
Tități evreeșşti. 


249 


Iar, ca unul ce e născut într'o țară de civili- 
saţie veche, sait, ori-cum, mai veche decît a 
noastră, el zîmbeşte la cît puturăm și noi în- 
nainta pe calea străbătută pînă la capăt de cel 
de al doilea popor al săi. 

Mulţi dintre ei nu pot spune ce cugetă şi 
simt, saŭ hu sînt în stare să o facă în scris. Dar 
mai tuturora li zac în inimă sentimentele ca- 
ritabile pe care le-a exprimat și le exprimă față 
de Romiînia... asiatică... Europeanul Bernard La- 
zare, socialistul franco-iudaic, a cărui filantropie, 
vrednică de un închinător al lui Hristos, are, 
pentru a trăi, nevoia de a desgropa cîte un 
Dreyfus pe zi şi a-l spăla înaintea lumii de ne- 
dreptatea îndurată. Şi, fiind-că e vorba de La- 
zare-ul rătăcitor, cine să fi adunat oare în ca- 
lea noului Mesia noroadele lui Israel, care mun- 
cesc fără de răsplată în Egiptul modern alRo- 
mîniei? Am văzut mulțimea ce se întorcea aici 
în București după primirea Mintuitorului: erai, 
în cea mai mare parte, Evrei săraci, foarte să- 
raci, cari-și caută numai de meșteșugul şi mi- 
cul lor negoț și maŭ nică timpul, nici curajul 
manifestaţiilor. Ei se adunară deci tot așa de 
spontaneii ca şi «meseriașii» d-lui loan Bră- 
tescu, tribunul mahalalelor bucureștene și ami- 
cul intim al d-lui Tache Ionescu, fruntaș «con- 
servator» romîn. Să-i fi adus acei ce aŭ încu- 
nunat cu ghirlande geniala frunte a lui Lazare? 


250 


Sai trîmbiţele A devărului» pasionat pentru uma- 
nitate? Saii îndemnul să vie mai de departe? 

Un lucru e sigur: că dintre Evreii ce sînt la 
noi cei mai man duşmani ni sînt acești Evrei 
bogați, culți, pe cari- trimite Europa pentru a 
descoperi bogății într'o țară neexplorată; cari 
sosesc cu conștiința că vor fi colonisatorii stă- 
pîni, şi cari găsesc în loc neamul lor coborit 
în situaţia de nație mai puțin îndreptățită. 

Aceştia vor mai mult să domine, și nu individual 
numai, ci prin tot poporul lor ce seaflă la noi. 
Din oficina lor pornesc cele ma otrăvite min- 
ciuni, cele mai nemernice insinuări; ei predică 
prin scris şi grai cruciata umanității în po- 
triva noastră. 

Faţă de dînşii, can se cred în satul pustiii, 
trebue paza cea bună, observarea necontenită. 
Şi, dacă vor înțelege adevăratele lor interese, 
Evreu născuți în ţară se vor feri de a mai ațîța 
spiritele în potriva lor, organisînd alaiuri pentru 
mîntuiton falşı și archanghel de gazetă, după 
îndemnul unor aventurieri fără scrupul. 


XIV. 
Soluţiile curente. 


În chestia evreească lucrurile sînt aşa cum 
aŭ fost zugrăvite, fără patimă şi fără părtenire, 
în articolele precedente. Sînt lucrun ştiute de 


251 


toată lumea, dar care nu se spun bucuros nici 
de o parte, nici de alta. 

Dacă multe se ascund cu intenție în ceia ce 
priveşte elementele însemnatei probleme, nu e 
mai multă sinceritate nici în enunțarea soluțiilor. 

În această privință sînt două păreri, dintre 
care una e zilnic recomandată, cu mustrări şi 
strigăte de indignare contra noastră, în presa 
evreiască din țară și din străinătate. Iar cealaltă 
se gasește numai în adîncul cugetului celor mai 
mulți din bărbaţi. de Stat ai Romîniei. 

Fără a vorbi de a treia soluție, naivă fără 
îndoială şi cruntă numai în aparenţă, fiind-că 
acei cari vorbesc pentru dinsa n'ar merge nici 
odată mai departe decît o improvizație de ca- 
fenea. E gonirea Evreilor peste graniță, gonire 
pe care am putea-o îndeplini dacă la hotarele 
noastre ar sta cîte-va sute de mii de înlocuitori 
romîm ai străinilor alungați şi dacă, pe lîngă 
aceasta, am avea o putere cam ca a Rusiei, 
care ne-ar pune mai presus de opinia publică 
europeană şi de urmările ei. Despre această 
părere deci, să nu mai vorbim: ea va trăi încă 
multă vreme, teribilă și inofensivă, ca atîtea alte 
visuri romantice, de care nu scapa nici inteli- 
gențe de elită. 

E indiscutabil că vom avea totdeauna Evrei 
în mijlocul nostru că, eri ce am face, ei vor 
forma o parte însemnată din poporația orășe- 


252 


nească şi că din silințele economice, pe care 
trebuie să le facem, nu poate resulta decit 
recîștigarea supremaţiei noastre numerice, do- 
minaţiei noastre ca bogăţie privată, în oraşele 
pe care le-am perdut. 

Dar cum poate fi tovărășia, neplăcută, dar ine- 
vitabilă, a noastră cu Evreii în viitorul pe care 
trebuie să începem o-dată a-l pregăti în această 
privinţă? 

Evreii de la «Dorobanţul» și «Adevărul», ex- 
primînd părerea coreligionarilor lor cu ambiţie 
politică, judecă astfel: Cînd Romînia și-a cîștigat 
cu sabia învingătoare independența, ea mai avea 
nevoie și de recunoaşterea Europei, ai cărei 
diplomați se adunaseră la Berlin pentru a pune 
din noii lucrurile la cale, în urma războiului 
din 1877, Pe atunci, ca şi astăzi, aveam repu- 
tația, tot așa de puţin îndreptățită, că sîntem un 
popor fanatic, în stare să smulgă viața celor 
ce cred în Dumnezei şi i se închină supt alte 
forme, că prigonim sistematic pe Evrei, din can 
am făcut o clasă de paria. Între representanţii 
Puterilor în congres, eraii și Evrei, și asupra 
lor ca şi asupra colegilor lor creştini s'aii exer- 
citat cele mai mari presiuni pentru a-i face să 
supuie pe Romiîni la condiția desființării piede- 
cilor «religioase» înnainte de a li se face loc 
între popoarele libere. 'Toate protestările noastre 
aii fost zădarnice: în numele liberalismului tre- 


253 


buia să se facă o schimbare constituţională în 
această privinţă. Am izbutit numai să zăbovim 
soluția, plătind zăbava aceasta cu zilnice și du- 
reroase umilințe. La urmă, cind atenția euro- 
peană obosise, am strecurat schimbarea într'o 
formă mai ușoară pentru noi. Ni se cerea a 
primi în cetățenia noastră pe toți Evrei, de 
o dată saă pe categorii mari, prin cari în scurtă 
vreme să poată pătrunde tot la drepturi. 
Noi am admis principiul că un Evreii poate fi 
deplin cetățean al Romîniei, dar n'am părăsit 
ideia că pînă atunci Evreul e un strain. Deci 
trebuie pentru a-l primi între no. un vot de na- 
ționalisare al Camerilor, care vot nu poate privi 
decit pe un singur individ. Votul poate ieși 
însă negativ, şi Camerele aŭ şi alt-ceva de făcut 
decît să se ocupe de indigenate. Era de aş- 
teptat deci ceia ce sa şi întîmplat: încetățeni- 
rea unu număr infim de Evrei. 

Israeliții de la <Dorobanţul» și «Adevărul» 
ne amintesc însă că alta era intenția congre- 
sului de la Berlin şi că, acest congres determi- 
nînd încă starea de lucruri la noi şi în vecină- 
tatea noastră, noi trebuie să-i executăm pres- 
cripţiile în chip sincer şi desăvirşit. Deci, să 
adunăm o Constituantă și să satisfacem uma- 
nitatea, tratatele şi adevăratele noastre interese, 
făcînd din toţi Evreii așezați de cît-va timp în 
țară cetățeni romîni: alegători, aleși şi funcțio- 


251 


nari de tot felul. Atunci am fi în sfîrşit în rînd 
cu lumea şi vrednici de a trăi întrun veac de. 
dreptate şi lumină. 

Din aceste idei, cu loquacitatea obicinuită a: 
fiilor lui Israel, se pot face mii de articole, mari 
şi mici, de fond şi de formă, cu care se poate 
alimenta o gazetă de propagandă evreiască, saii 
două. Fără a mai pomeni de prelungirea cam- 
paniei în presa streină, 

Dar chestia cu tratatul din Berlin, întîi, nu 
e aşa de simplă. În privința malurilor Dunării, 
în privinţa vaselor de războiă în acest rîu şi 
în Marea-Neagră, în privinţa hotarelor sudice 
ale Bulgariei, tratatul nu mai represintă nimic. 
Schimbări s'aă întîmplat în potriva lui și, odată 
ce Puterile care aŭ alcătuit tratatul, s'aii învoit 
cu acele schimbări, ele înlocuiesc articole res- 
pective din tratat. Recunoscîndu-ni însă inde- 
pendența, acreditindu-și represintanți pe lingă 
Curtea noastră, încheind cu noi tratate şi con- 
venţii, Puterile aŭ recunoscut, cu ori-câte reserve, 
că prin măsurile luate în 1878 noi am înţeles 
bine și îndeplinit în de ajuns clausa privitoare 
la Evrei. Deci de tratat, de intervenţia Europei, 
— nu ni se poate vorbi, şi orï-ce tentativă diplo- 
matică în acest sens sar termina ridicul, dacă 
s'ar găsi cine s'o încerce. 

Dar sa zicem că printr'o împrejurare saii prin 
alta, am putea fi aduşi să dăm drepturi tuturor 


255 


Evreilor, ar fi urmările, desastroase pentru noi,— 
favorabile pentru dînşii? 

Evreii ar avea drepturi la funcțiuni, dar nu- 
mirea funcţionarilor, înnaintarea lor, distribuția 
lor, acestea sînt lucruri care nu se pot fixa 
prin lege decît întrun chip general, și puterea 
executivă are toată latitudinea în ce privește 
persoanele. Această putere însă ar fi şi după 
schimbarea pe care o cer Evreii, mai mult în 
mîna noastră, cari avem o imensă majoritate, 
cari am da tonul în Stat, ori-ce s'ar petrece şi 
preface. Moravurile, sentimentele, prejudecățile, 
acelea nu se pot schimba printr'un vot și, cîtă 
vreme ele ar rămînea, împărtăşirea Evreilor la 
funcțium ar rămînea mică și nedreaptă față de 
numărul şi însușirile lor. 

Evreii ar deveni un element în corpul elec- 
toral. Un mare folos, s'ar zice, Să vedem: De 
secole e1 sînt deprinși să tremure înnaintea Cir- 
muirii, şi aceasta nu sar şterge lesne din su- 
fletul lor umilit. Zestrea guvernamentală ar de- 
veni și mai mare prin cuprinderea Evreilor să- 
raci între alegători. 

Sar alege poate Evreii, cum se aleg în Bu- 
covina, de şi relativ puțini și acolo? Ici și colo, 
un fruntaș mai guraliv, mai bogat, mai darnic, 
mai îndrăzneţ ar pătrunde în Cameră. Își în- 
chipuie cineva însă ce rost ar avea el acolo, 
și chiar de ar avea cîțiva tovarăși? Gindiţi-va 


256 


numai la impresia pe care ar produce-o un 
discurs cu cunoscutul accent cîntător şi cu sin- 
taxa articolelor din «Dorobanţul» ? Incidentul 
comic al presenții socialiștilor ieşeni în parla- 
mentul romîn, n'ar fi nimic pe lingă aceste de- 
buturi ebraice. 

Să zicem însă că ar ieși din alegeri mai mulți 
Evrei, că ei ar avea curajul de a lupta pe te- 
renul lor naţional și religios, că sar organisa 
o partidă evreiască... Știm noi bine ce în- 
seamnă încă o luptă electorală pătimaşă în Ro- 
mînia, Fantasmagoriile sîngeroase ale frunta- 
şilor de la gazetele evreieşti din străinătate ar 
deveni atunc o realitate. 

Ar folosi ceva Evreii din aceste scene de 
războiă civil? 


XV. 


Oamenii de Stat romîni şi chestia evreiască. 


Prudența nu se deosebeşte totdeauna lesne 
de lipsa de curaj și, cînd <prudența» se manifestă 
la oră-ce prilej, atunci bănuiala că avem a face 
în realitate cu alt ceva se întărește. Cînd mai ales 
omul «prudent» păstrează toată îndrăzneala sa 
— care merge uneori pînă la cinism — pentru 
lucrurile mică și de tot mici, atunci nu mai poate 
fi decît prea puţină îndoială. 

O astfel de prudenţă e a politicianilor noștri, 


257 


cu foarte rare excepții, de care se lipesc, pentru 
a le discredita, calificative injurioase. Sînt tot- 
deauna oameni pentru o alegere violentă, pentru 
o cabală ambițioasă şi, pentru a atinge scopul 
meschin de a înlătura un dușman, sai chiar un 
prieten, un bun prieten care supără, se între- 
buințează silinți neobişnuite de inteligență reală, 
se alcătuiesc organisări de interese şi patimi cari 
sînt nespus de dibace. Dar înnaintea marilor în- 
trebări, de care atîrnă toate mărunţișurile viito- 
rului nostru, înnaintea lor, scamatorii şi matadorii 
cari fac aşa de minunate salturi mortale înnaintea 
publicului obișnuit, la ceasurile fixe ale come- 
diei parlamentare, se fac mici de tot, și glasul 
straşnic, deprins a îndemna pasiunile, se face 
slab de tot. Citeva frase stereotipe, care nu re- 
sultă din nici-o cugetare serioasă şi din care 
nici-o măsură hotăritoare nu poate izvori, și po- 
liticianul î scapă din mînă, bucuros că nu ţi-a 
spus nimic și că nu e astfel întru nimic înda- 
torit prin mărturisirile sale, 

În chestia evreiască, se observă acest sistem 
de laşitate ca în toate celelalte, 

Fiecare grupare politică ar avea datoria să-și 
spuie neted părerea în această privință, ca să 
n'avem a face cu surprinderi și ca să avem drep- 
tul de a aștepta măsuri care ar apropia-o de re- 
solvirea necesară pentru viața liniștită a Statu- 
lui, Să știm dacă înnaintea noastră se găsesc fi- 


17 


258 


losemiți sai antisemiţi, partisani ai încetățeniriï 
sai ba, și în ce măsură se doreşte de dinșiui 
această încetățenire. Avem doar, în regimul 
nostru constituțional, votul nostru, și s'ar cădea 
să ni dăm seama totdeauna de ce-l dăruim cu- 
tărui candidat al unui partid anumit. Şi după 
ce am judeca mai bine decît după felul cum 
partidele înțeleg tocmai asemeneă chestiuni e- 
senţiale ? 

Nu e însă nimic mai grei decît să capeți un 
răspuns cît de puţin clar din partea politicia- 
nului romîn tipic, în această chestie evreiască. 
Se aduc înnainte casuri isolate, se zugrăvesc în- 
naintea ascultătorului perspective neguroase, în 
care fiecăruia-i e îngăduit să vadă ceă place, 
se face paradă de umanitarism şi naționalism, 
de liberalism de modă veche și conservatism 
tradiţional, — şi din toate nu se alege nimic. 
Cutare pare a fi pentru starea de astăzi, cu- 
tare ar fi aplecînd la o oarecare schimbare, în 
unele împrejurări și dacă, bine înțeles, așa şi 
pe dincolo, căci un om politic..., în sfîrşit, înțe- 
legeţi. Adecă nu înțelegeți nimic, și politicianul 
nostru, care, cu toată limbuția lui, vrea tocmai 
aceasta, e încîntat, căci i se pare că a atins 
culmea măestriei în asemenea împrejurări, Fi- 
reşte că, după instrucţiile primite, presa de par- 
tid face şi ea acelaşi joc, pe atît de copilăresc 
pe cît de complicat, cu colori și contururi clar- 


259 


obscure: şireți oameni, domnule: bărbați de Stat! 

O nu, bărbați de Stat, căci în toate timpurile, 
cei ce aŭ meritat acest nume, nu sai folosit 
de astfel de mijloace ale slăbiciunii, nesiguran- 
ţii și nepriceperii, ci, întemeiaţi pe credința că 
în sufletul lor a încolțit o hotărîre sănătoasă 
şi binefăcătoare, aŭ răspicat-o în faţa tuturora, 
luînd răspunderea pe umerii lor, pe umerii lor 
puternici. Dacă numai oameni meşteșugiți ar fi 
făcut în lume politică de oportunism, în cuge- 
tare și în faptă, am culege încă bureți de pe 
păreţii peşterelor şi am roade carne stricată de 
pe oasele dobitoacelor vinate. Îndrăzneţii cu- 
minţi duc înnainte viața popoarelor. 

Şi adecă, în adevăr, printr'o cîrpeală ici şi 
una dincolo, printr'o învîrtitură de limbă falșă 
şi de condeiii meşter, crede cineva că poate ți- 
nea pentru totdeauna o situație ca cea de as- 
tăză ? Dar cînd oare a putut sta în picioare mai 
multă vreme o stare nelogică ce nu se desface 
măcar din dezvoltarea îndelungată, pe drumuri 
normale, a unei societăți ? 

Cum e astăzi cu Evreii la noi, nu poate fi 
multă vreme. Ca o buruiană sălbatecă, ei aŭ 
copleșit pămîntul lăsat sterp de lenea noastră. 
Ogorul rămas slobod de dînsa se îngustează 
din ce în ce mai mult. Noi privim asemenea 
împrejurări cu o resignaţie stupidă, ce nu-şi mai 
are păreche în istorie. Nu ne giadim la nimic, 


260 


și nu lucrăm nimic. Cu un fatalism oriental 
asămănător cu al Turcilor sai al neamurilor 
asiatice menite peirii, lăsăm să se desfășure în 
voe puterile oarbe care năvălesc să ne înghită. 
De ce ni-am tulbura micile noastre duşmănii, 
micile noastre ambiţii, micile noastre pofte, cînd 
avem încă atîtea clipe de putere și de plăcere 
înnaintea noastră și cînd doar copiii noştri vor 
fi aceia pe cari-i vor acoperi apele? 

Dacă mar fi fost întîmplările neașteptate de 
la 1877-8, nu sar fi făcut nici așa o prefacere 
ca împămîntenirea individuală prin îndoitul vot 
al Camerelor. Am fi lăsat lucrurile în haosul de- 
săvîrşit, care nu s'a organisat mult prin acea 
modificaţie formală a Constituţiei. Evreii pot 
veni, se pot duce; pot purta hainele Galiției 
sau ale Rusiei, pot păstra dialectul lor evreo- 
german, pot merge la şcoala lor, pot învăța ro- 
mînește în licee și universități, sai pot stilci 
cum le place limba țerii; pot sta în oraşe, pot 
merge în sate, de și e oprit; pot vinde în ma- 
gazine sau pe stradă, cu toate că legea zice 
altfel; ba, dacă ar avea ceva îndrăzneală tă- 
cută, ar putea vota chiar, ar ajunge în funcții, 
ar face ce li-ar trece prin gînd. Numai toate 
încet, fără scandal, căci altfel se turbură som- 


261 


nul de agonie al oportunismului, care ar peri, 
dacă ar fi silit să deschidă ochii și să voiască. 

Acestea sînt părerile celor mai mulți bărbați 
politici romîni în chestia evreiască. 


XVI. 


O soluţie !. 


Se va întreba acum cetitorul: care e soluția 
cu care se încheie aceste studii critice. Ea re- 
iese din cele spuse pînă acum, şi cîteva cuvinte 
vor ajunge pentru a o precisa. 

În numele umanităţii, care nu poate tîrî nici 
un popor la sinucidere, în numele contribuției 
plătite unè ori, iar de cele mai multe ori in- 
vocate în zadar cu prilejul reclamațţiilor, nu pot 
cere locuitorii străini ai unui Stat naţional drep- 
turi politice, amestec în conducerea afacerilor. 
Cu jalba la cei mari şi puternici cari nu se mai 
pot amesteca de-adreptul în casa noastră, cu 
tînguiri nedrepte şi nerușinate insulte, cu in- 
trări triumfale pregătite proorocilor de pe ma- 
lul Seinei, veniți să ne însemne păcatele şi să 
ceară urgia Cerului asupră-ne, nu se foloseşte 
nimic. Slavă Domnului, la noi nu e ca în Tur- 
cia, și nu trăim în Republica ambasadorilor stră- 


1, Această parte din studiu n'a apărut şi în «Epoca». 


262 


ini. Cine are ceva de spus, să spuie aică, şi cu 
toată cuviința, ca unui oaspete bun, care a su- 
ferit multe pe urma bunătății sale. 

E limpede iarăși că tovărăşie cu dușmanii 
nu se poate, nici frăție cu cine are alt suflet 
şi vorbeşte altă limbă. Deci, cînd Evreii cei 
bogați, cărturari și ambiţioşi cer drepturi elec- 
torale în numele lor și al celor ce emigrează 
pentru motive cu totul altele, trebuie a li se da 
acest răspuns: fregătiți-vă... 

Pregătiți-vă părăsind, nu legea cu care n'are 
nimeni nimic de împărțit, ci portul, exclusivis- 
mul social, mai ales limba, care nu e măcar a 
voastră. Nu ni dovediți în fiece clipă, ca pănă 
acum, că sînteți alţii, că din neam în neam tot 
alții voiți a fi. Asămănaţi-vă din ce în ce mai 
mult cu noi, și, cînd veți fi Romini de religie mo- 
saică, veți căpăta şi întregimea însușirilor ce sînt 
asigurate în Statul nostru Romînilor. lar, dacă 
nu se poate..., eibine veți fi ceiace sînteți: locui- 
tori nesupărați ai pămîntului nostru, dar străini. 

Din partea noastră, avem însă greșeli de în- 
dreptat. Şi anume : 

Străinul de o parte, Romiînul de alta, ca două 
categorii legale cu totul deosebite, se poate în- 
ţelege. Dar între ele nu poate fi o stare mijlocie: 
starea acelui străin care servește Regelui supt 
steagul țării și rămîne totuși străin. S'a presintat 
odată 6 legă, care scutia pe Evrei de serviciul 


263 


militar și prevedea în schimb o taxă. Şi așa nu 
era drept: scutirea de serviciul militar fără taxă 
se impune, fiind-că prin această taxă plătită nu- 
mai de Evrei ne întoarcem iarăși la situația par- 
ticulară a Evreului, fiind-că e Evrei, 

Experienţa a arătat de ajuns în toate timpu- 
rile că Evreii naŭ virtuți războinice așa de muri, 
încît să nu ne putem lipsi de dînșii, atunci cînd 
avem supt arme pe mîndrii flăcăi ai munţilor 
noştri. Oastea multă costă mulţi bani de între- 
tinere, și un războiŭ ce abia s'a încheiat a do- 
vedit că numărul nu hotăreşte cînd o oaste își 
apără ţara. Să ne mulțămim cu o oaste de Romiîni- 

Dar se va zice: atunci din toate părțile lumii 
vor năpădi aici Evreii, ca în raiul scutirilor. Nu 
numai decît. Putem primi pe străini în ţară la 
noi sai nu; și putem, cu o poliție maï bună de- 
cît cea de astăzi, să descoperim cine ne visi- 
tează nepoftiți, pentru a-i îndemna să meargă 
mai departe, 

Din vechii Evrei ce avem e sigur însă că, ori 
ce vom face, vor rămînea totuși mulți, mai mulți 
de cît am vrea. E interesul nostru ca acești 
Evrei pe cari nu-i putem scoate să ne fie cît 
mai puțin dușmani. Trebue să ne gîndim la dîn- 
şii, să ne îngrijim în ce fel de alcătuiri religi- 
oase trăiesc, în ce condiții economice se află,— 
aceasta pentru buna înfăţişare a țării şi pentru 
sănătatea tuturor, 


264 


Acelor ce ar voi să se apropie de noi cu inima 
sinceră, nu li putem răspunde printr'o împotri- 
vire ce nu se poate îndreptăți, Şcoala romă- 
nească e, de sigur, întăiă pentru copiii romiîni, 
dar, cînd mai rămîne loc și pentru alții, nu e 
în interesul nostru să-l facem plătit prea scump. 
Şcolile evreiești pentru Evrei, care se tot înmul- 
tesc şi întăresc, nu ni aduc de sigur tocmai mari 
servicii. 

În sfîrşit, aș crede că pentru ori ce străini, 
deci şi pentru Evrei, sistemul încetățeniriă prin 
îndoitul vot al Camerei și Senatulm ar trebui 
părăsit, O cercetare serioasă aşupra presentului 
şi trecutului omului care cere să fie primit Ro- 
mîn nu se poate face: toți Grecii trec doar, cum 
știe toată lumea, ca «fraţi din Macedonia» ! Din 
nenorocire, rasa speculanților cu împămîntenirea 
se zice că nu Sar fi stîns încă, Anumite con- 
diții foarte aspre, cît de aspre voiţi: câteva ge- 
nerații în țară, cunoașterea desăvirşită a limbii, 
și ce garanţii ar mai putea găsi un om de meş- 
teșug, ar prinde mai bine. Cercetarea ar putea-o 
face o instanță judecătorească, așa încît minu- 
nata noastră administraţie n'ar avea să se ames- 
tece, în paguba tuturora. 

Și cu multă, foarte multă muncă din partea 
noastră ca să ni ajungem nouă înşine în toate, 
mult dezbătuta chestie ar fi resolvită.. 


STUDII ASUPRA PARTIDULUI 
LIBERAL 


I. 
O remaniare ministerială. 


Ultima remaniere, întregire și permutare mi- 
nisterială a atras toată atenția asupra partidului 
care ne guvernează și a dat naștere la un foarte 
mare număr de considerațiunï, în cea maï mare 
parte interesate, adecă pătimaşe şi nedrepte, în 
critică, asupra acestui noŭ ministeriŭ şi viitoru- 
lui în cîrmuire al liberalilor. 

Pentru unii, e un mare ministeriă, un fel de 
concentrare ministerială a partidului, care se 
înfățișează adversarilor, țerii și străinătății cu 
toți fruntașii săi necontestați. Pentru alții, e o 
reclamă zadarnică făcută cu oameni fără talent 
şi fără autoritate morală. Supt deosebite condeie, 
muiate într'o subvenție de guvern saŭ în una 
de oposiție, aceste două păreri așa de deo- 


266 


sebite, se repetă zilnic, de la o coloană de ziar 
la alta, în forme cu oarecare variaţii. 

Mi se pare că acestei premeniri ministeriale, 
ca şi tuturora la noi, i se face prea multă o- 
noare. În adevăr, cu săptămîni și luni de zile 
înnainte se semnalează publicului prin titluri cu 
litere enorme, în sumarele ziarului, probabilitatea, 
posibilitatea saă numai bănuiala unei astfel de 
schimbări. Fel de fel de conjecturi, de presu- 
puneri asupra lucrurilor ce ar fi să fie, se anunță 
și se combat, Ziarele de oposiţie forțează nota, 
dai un zvon de cafenea drept o împărtășire v- 
ficioasă, desfid, — ce des se întrebuințează acest 
cuvînt în polemicele noastre, așa de puțin si- 
gure și sincere totuşi! — să se tăgăduiască prog- 
nosticul; în schimb, înfășurîndu-se în toată morga 
potrivită, ca nişte oracule ale cîrmuitorilor, zia- 
riştii guvernamentali zîmbesc la asemenea pre- 
supuneni neîntemeiate și mîntuie totdeauna spu- 
nînd că, dacă va fi o remaniere, aceasta se va 
vedea la cutare dată, şi, în ori-ce cas, nu va fi 
aşa de simplă cum se așteaptă necunoscătorii, 
ci va forma un mare eveniment politic cu ne- 
obicinuite urmări, 

Trece vremea, lupta de informaţii şi notițe 
continuă, tonul se ascuţeşte, se deschid tot mai 
jos saltarele în care se păstrează în redacţii ca- 
lificativele profesionale; injuria de mare calibru e 
scoasă la lumină şi întrebuințată. Nerăbdarea 


267 


publicului, încălzit sistematic, prin trimbiţile de 
vestire ale unora și prin fioriturile de ușoară 
destăinuire ale altora, începe să se vădească. 
În sfirşit, cortina, în dosul căreia se petrec de 
mult agitații febrile, schimbări de decoruri, tra- 
vestiri de persoane, aplicări de mustăți, barbe 
și favorite falșe, lupte cîinoase pentru îndepli- 
nirea rolurilor prime, cortina aceia, spre care sînt 
ațintiți ochii spectatorilor, ce pîndesc cea mai 
mică tremurare pe întinderea ei împodobită cu 
faptele de glorie ale partidului: defilări pe stradă 
în opoziţie, statui, procesiuni panatenaice în- 
naintea deosebitelor ghișete de plată la guvern 
cortina se ridică. lată cei șeapte noi! 

O lumină orbitoare de apoteosă, plătită din 
fondurile reservate presei amice, încunjură noul 
areopag ministerial de azi sai de miine. Din 
locul pe care-l cunoaște toată lumea și spre 
care se îndreaptă toate privirile, după ce aŭ ad- 
mirat gloria ce răsare, — pornesc atunci şuieră- 
turile, de o forță ce atîrnă după hrana ce sa 
dat vposanțţilor cu ori ce preț, indivizilor ce nu 
deosebesc, în toată imensa lume a lui Dumne- 
zei, decît două colori, can fară îndoială cu- 
nose flori liberale și flon conservatoare, buruiene 
așijderea, stele guvernamentale și luceferi de 
oposiţie și cari, în nopțile de insomnie spir- 
toasă, combat elementele din cerul instelat şi 
pămîntul înflorit, care păgubesc clubul. Aplause, 


268 


caută să covirșească fluierăturile, și publicul, de- 
prins cu această luptă, e încîntat, și mulțămește 
vitejilor gladiatori. 

Dar nu e de ajuns. În Berlin, în Viena, în 
Paris, în Geneva, în Constantinopol, în Meca, 
în Haiderabad şi în Ceylan, unde sînt așa de 
hazlii maimuțe, există persoane cari aŭ îmbră- 
țişat meșteșugul de a publica zilnic păreri asu- 
pra politicii universale. Aceste persoane sînt 
bine lămurite asupra oamenilor și lucrurilor din 
țara lor şi văd ceva și peste hotare, într'o ve- 
cinătate mai mare saŭ mai mică; Dacă sint oa- 
meni inteligenți și sinceri, părerile lor în pri- 
vința celor ce se ivesc și se schimbă în acest 
restrîns cerc de visiune, are o importanță. Însa 
e. sunt plătiți pentru a scrie despre ori-ce sa- 
virşește neamul omenesc ori-unde, și deci o 
schimbare de ministeriii în Romiînia are timp de 
două-zeci şi patru de ceasuri un oare-care in- 
teres pentru dînşii. 'Trebuind să aprecieze oa- 
meni, ale căror nume li ajung din cînd în cînd 
la ureche, ei se căznesc a-și aduna rămășițile 
lăsate în amintirea lor de cetirea altor articole, 
răsfoiesc prin dicționare biografice, unde poli- 
ticianii noştri nu uită a-și trimete expunerea ca- 
rierii, cu o fotografie surizătoare şi indicația su- 
plementară că ei sînt buni prieten. statornic: 
ai Franciei, Germaniei, insulei Ceylan (după dic- 
ționar), şi ajung astfel la un fel de «părere , 


269 


Alte ori părerea vine gata făcută de la cutare 
agent în străinătate al partidului, care nu uită 
să remunereze pe marele redactor străin pentru 
cetirea, remanierea şi publicarea prosei exotice. 
Şi articolele, în pagina întăia sait a doua, încep 
să apară și cad, la sorocul poştei, în foarfecele 
lacome ale redactorilor noştri, ce le desfac fru-, 
mos, le traduc şi le comunică publicului, cu ne- 
apăratele recomandații. A! dumneavoastră con- 
testați, va să zică, marile concepții politice ale 
d-im Paladi, distincțiunea de cugetător a d-lui 
Stoicescu: ei hine, iată ce zice cunoscutul Izig- 
sohn saŭ Lazare Vierfuss, în marele ziar euro- 
pean cutare... Şi adversarul răspunde, despre- 
ţuitor, cu judecata absolut contrară, dar firește 
competentă și nepărtenitoare, pe care se întîm- 
plă așa s'o aibă ilustrul Teufelfuchs, Bernard 
Tausendfuss saii alt miriapod din alt însemnat 
organ al presei universale. 

Onorați domn. Vier- şi Tausendfuss, ne pare 
bine că vă ocupați de no. în mijlocul cugetă- 
rilor ce va năpustesc, dar să ni dați voie să 
știm no. mai bine cît cîntăresc oamenii pe cari 
îi vedem, îi auzim și supt cîrmuirea cărora trăim, 

Pe urmă, nu mai puțin onorați scriitori ro- 
mîni, cari ne lămuriți ce e cu ministeriul noi, 
iată şi o altă părere ce se poate avea asupra 
lui. Un partid se judecă după forțele lui și după 
scopurile pe care le urmăreşte prin ele. Dacă 


270 

-printr'o schimbare ministerială se anunţă cîşti- 
garea de forţe nouă, aceasta e foarte însemnat,— 
și astfel ar fi în casul de față dacă, să zicem, 
numele d-lui Panu sar fi găsit în locul acelui 
al d-lui Stoicescu, Dacă printr'o schimbare mi- 
nisterială, se aduce în fruntea unui departament 
o persoană al cărui nume e un cunoscut pro- 
gram, cum a fost şi este presența d-lui Sturdza 
la Războiă, da, acesta e iarăşi un lucru vred- 
nic de apreciat. Dar că se fac oare-care schim- 
bări la fațadă, trecîndu-se statuia din dreapta 
în stînga şi aducînd din salon, unde se stabi- 
leşte o veche statuie de fronton, o alta, care 
fusese în reparaţie saă nu se credea să poată 
suporta zguduirile stradei ce se mișcă, — pen- 
tru atita lucru nu face să se vorbească mult, 

Dar despre partidul însuși, numeros, hotărît, 
“împodobit cu aureola succesului financiar, în- 
crezut peste măsură în soliditatea-i cu totul apa- 
rentă, despre acesta se cuvine a se vorbi, nu 
cu cățuia în mînă sai cu injuria pe buze, ci 
istoriceşte și cu nepărtenire, 


II. 


Cei ce fac politică şi se gândesc la rostul 
ei — căci cei ma: mulți dintre politicianii noștri 
sînt pentru o direcţie sai pentru alta numai 


27L 


din causa foloaselor ce li pot veni, și nu 
cugetă mai departe, — își fac, în cea mai mare 
parte, această socoteală în privința partidelor 
noastre, unitare sai, cum se zice de cine nu 
pricepe, «dezbinate» (cam ca «dezbinarea» ce 
se observă adese ori între sergentul de stradă 
şi clienţii săi obişnuiţi). Deci iată acea socoteală, 
pe atît de comodă, pe cît de falșă: 

Întiia concepție asupra trecutului și rațiunii 
de a fi a partidelor. Ea vine de la liberal, 
cari zic așa: «La început... a fost Cuvîntul, şi 
Duhul lui Dumnezei se purta pe de-asupra a- 
pelor.» Actul al doilea a fost Fanarioţii, cari 
sînt conservatori (pe cînd ei, săracii, erai. de 
nevoie, revoluționari în buzunarele noastre). A- 
tunci a venit Tudor Vladimirescu, care a în- 
ceput curentul liberal. «Boierii» s'a coalisat 
cu... ceilalți Greci, şi l-aii omorît. Ţara a suferit 
pe urma lor vre-o două-zeci de ani. Pe urma 
a venit O Mie Opt Sute Patruzeci și Opt: salu- 
taţi, domnilor! El a învins în sfîrşit pe «boieri», 
cari aŭ plecat, blestemînd, din cetățuia lor de 
nedreptate. «Partidul liberal» era biruitorul: el 
a fost însă înlăturat de Turci și de Ruși, carı 
intervenira, de la conducerea în sens mîntuitor, 
prin reforme, a afacerilor. S'aă întors însă, atunce! 
cînd Napoleon al III-lea a smuls Țarului domi- 
nația în Răsărit. «Partidul liberal» s'a înfățișat 
din noŭ ca Arhanghelul cu sabia minunată: el 


272 


a făcut Unirea principatelor. Ca Domn peste 
întregul neam romănesc aproape liber, prin vo- 
ința «liberalilor», s'a ales Cuza. Dar Alexan- 
dru loan L-iii, care a făcut și unele reforme 
bune, s'a demoralisat răpede, devenind aşa un 
fel de Milan de veselă memorie. Atunci «par- 
tidul liberal» a adus principele străin. Peste 
cîțiva ani din Domnia lui Carol Diù, cerul 
din Răsărit sa înnegrit a războii : aveam 
prilejul să ni cucerim neatîrnarea prin sabia. 
noastră. Atunci a venit iarăşi, fireşte, partidul 
liberal, care a făcut și Războiul. Ţara era încă, 
după Războiii, nedeplin organizată, în desor- 
dinea începuturilor pripite: partidul liberal a 
făcut organisarea patriei. Nişte ambiţioși aŭ să- 
vîrşit apoi lovitura de stradă din 1888, şi e. aŭ 
dobîndit astfel puterea. Dar, neputînd guverna, 
partidul liberal li-a luat locul. Ce a făcut data 
aceasta, — nu e bine să se spuie. Conservatorii 
aŭ venit iarăși, sai, cum se zice: «aŭ ridicat 
iarăși capul». Incapacitatea lor i-a trintit din 
noii la pămînt. Națiunea a adus iarăși la cîrmă 
pe încercatul «partid liberal», Eram pe pragul 
ruinei, și agenţii sechestrului plecase acum către 
insolvabilitatea noastră ; partidul liberal a resol- 
vat prin economii criza, și a salvat astfel din 
noi patria. 

Conclusia nu poate fi decît aceasta; partidul 
liberal e cei mai mare — ceia ce se şi vede — cel 


273 


mai vechiii, cel mai meritos. El aduce recolte 
bune, fericire, glorie. E adevăratul partid al 
ţării, al «naţiunii», al lui Dumnezeii. Adversarii 
sînt niște fantoșe mișcate în parte de străini, 
sînt o umplutură, niște vechili fără putere și 
inițiativă, pe cari partidul îi lasă în fruntea tre- 
bilor cînd simte nevoia de a se odihni, cîndi 
se impune oare-cum să simtă această nevoie. 

Idealul ? Apoi care ar putea fi altul decît ca 
toate mințile să se lumineze în privinţa inevi- 
tabilei superiorități, atît de îndelungă vreme do- 
cumentată, a partidului liberal şi să se înscrie 
la club?! Atunci marea operă de unitate poli- 
tică ar fi îndeplinită, și s'ar săvirşi un eveni- 
ment vrednic de a figura alăturea cu Unirea din 
1859. E adevărat că trebuie să fie două partide, 
prin analogie cu ziua și noaptea, cu focul și 
apa, cu otrava și antidotul: dar se poate înlă- 
tura această mică greutate. Cum se numesc ve- 
rificatori ai socotelilor Statului, cari nu verifică 
nimic decit plata exactă și punctuală a diurnei 
lor, cum se aleg inspectori administrativi cu do- 
miciliul fix şi cară nu inspectează nimic, aşa S'ar 
numi, cu o diurnă convenabilă, oposanți cari să 
nu facă oposiţie şi să nu vie nici odată la gu- 
vern. În locul luptelor între sătui și flămînză, 
cari daŭ un caracter tragic timpurilor noastre 
de transiție către fericirea liniştită a raiului o- 
mogen liberal, ar fi ușoare jocuri de floretă între 


18 


274 


bine-nutriţii, ce şi-ar împărți roluri de aceste 
luptătoare, cari ușurează digestia. 

Acum, —un alt fel de oposanţi tot s'ar găsi: 
cei ce ar vedea lucrurile cum sînt și n'ar putea 
să fie cumpăraţi prin nimic ca să mintă saŭ să 
tacă. Dar aceștia ar fi probabil oameni săraci 
și, dacă ar vorbi prea mult, ar muri de foame 
în cîmpia cu rîurile de lapte, prin care ar rătăci 
oamenii și animalele partidului liberal fără ad- 
versari. Ar mai fi, e drept, și oare-care milioane 
de țerănime, la care e periculos să se gîndească 
prea mult un om politic serios, fiind-că i-ar zdrun- 
cina sănătatea de spirit trebuitoare pentru a cîr- 
mui bine. Nişte oposanţi cari știii să întrebuin- 
teze unelte agricole şi pentru alte scopuri de- 
cît acela, firesc, de a scormoni pămîntul pentru 
banii de buzunar ai boierului respectiv. Dar față 
de aceștia există mijloace corective într'o socie- 
tate modernă, care asigură armonia netulburată 
între leneșii răsplătiți și harnicii peritori de foame. 

Aceasta e concepția despre trecut a partidului 
liberal-național și resultatele ce par a decurge 
dintr'însa. 

Adversarii, — trebuie să recunoaștem — aŭ 
fost totdeauna adînc impresionați de această 
istorie, mai ad hoc decît ori-ce Divanuri de pe 
lume. Pe cînd liberalii aŭ expus lucrurile de la 
Facerea Lumii pănă astăzi cu convingerea pă- 
timașă a Evreilor din alte timpuri, cînd vorbiaii 


275 


de poporul ales și de neamurile păgîne, con- 
servatorii aii presintat totdeauna certificatele lor 
de serviciu către țară cu oare-care șovăială și 
nesiguranță, ca niște oameni cari ar avea în 
trecutul lor lucruri ce se cuvine a fi ascunse. 
La catastiful de date al liberalilor, ei nu găsiaii 
decît una pentru a o opune: data cînd Dom- 
nul, dezgustat, era să plece, și, cum ştiţi, un 
fruntaș conservator a intervenit, luînd răspun- 
derea situației. Ca temeiii al apărării se lua apoi 
administrația financiară a lui Mavrogheni. De 
atunci s'aii adăogat reformele sociale și finan- 
ciare ale cabinetului Catargiu-Carp. Dar ce sînt 
acestea pe lîngă Facerea Lumii, 1821, 1848, 
etc, etc.2! 

Limbile și condeiele se mișcă pentru enun- 

țarea acestor idei şi, cu cît ele se spun mai 
des, cu atît prejudecata se sapă mai adînc în 
mintea tuturora. 
«Ei bine, nu! De o parte și de alta, avem a 
face cu o istorie absolut falsificată şi, dacă, în 
realitate, partidul condus de d. Carp e partidul 
noii — aceasta trebuie să-i fie gloria — al mîn- 
tuirii prin reforme curagioase, partidul liberal 
e de tot noŭ şi el. «Faptele mari», acelea aŭ 
cu totul alt rost, cum se va vedea; și de la unii 
ca și de la alții nu se încape altă recomanda- 
ție decît prin ceia ce sînt ca valoare umană 
şi ceia ce vor să realiseze printr'însa. 


276 


Deci, fără a tulbura Jocul nevinovat al per- 
soanelor ce vreaii să petreacă cu o mască a- 
coperită de străvechiul mucegaiă «liberal» sai 
«conservator», să ne fie permis a vorbi, nu de 
grandele de Spania saii de dominul roz, ci de 
domnul X şi de domnul Y, persoane foarte bine 
cunoscute.) 


UI. 


lată ce e cu «faptele mari» pe cari nu se 
cuvine să le confisce nimeni pentru a face re- 
clamă electorală şi la pomenirea cărora, fără 
deosebire de partid, se poate descoperi ori-ce 
Romiîn, ca la trecerea unor steaguri biruitoare, 
sprijinite prin munca şi jertfa tuturora. 

1821? O răscoală de țărani, în părțile unde 
era mai multă viață într'înșii și unde era mai 
grei să-i ţie supt jugul birului și hrăpirilor. O 
Jacquerie, aşa cum o poate face țăranul romin, 
aproape fără vărsare de sînge, cu vorbe de în- 
țelepciune bătrînească pe buze, atunci cînd la 
«civilisați> în asemenea împrejurări se înneacă 
în sînge dreptatea şi nedreptatea, ce e bun și 
ce e răi. Tudor pandurul nu sa gîndit, în 
viața lui de cugetător tăcut şi întunecat asupra 
suferințelor țărănimii, între cari trăia ca un bo- 
ierinaş, nu s'a gîndit că din el va face un stră- 


277 


moş partidul liberal ce era să fie în ţara sa.De 
la răscoala lui n'a pornit nimic, cum s'a vădit 
limpede în progresul cercetărilor istorice: Tur- 
cii aŭ văzut tot-d'auna în el un hain ca şi în 
Ipsilanti. Grecii s'aii înlăturat singuri de la Dom- 
nia noastră şi de la ori-ce dregătorie turcească, 
prin revolta lor, şi la Constantinopol s'a ţinut 
seamă, nu de cărțile lui Tudor, ci de jalbele bo- 
ierilor moldoveni mai mici în ranguri, Aceştia 
formaŭ o grupă cu aspirații liberale — nu un 
partid! — şi ei vedeaii în Tudor, cum vedeaŭ 
toți ișlicarii şi călugării de atunci, feudalii ro- 
mîni, un «răzvrătitor», un c<înşelător» etc., aşa 
un fel de deputat socialist al sătenilor romîni 
adecă. 

1848? L-ai făcut ucenicii lui Lazăr, cu He- 
liade în frunte, ce se visa un fel de Voevod al 
Revoluției ; l-aŭ făcut foştii studenți la Paris şi 
aceia cari nu-și isprăviseră încă studiile, ci a- 
lergară în ţară, îndată după evenimentele pari- 
siene din Februar, aducînd revoluția, caldă încă, 
pentru ca şi compatrioții lor să guste din bine- 
facerile ei liberatoare. Aceștia aŭ luptat o luptă 
pe care nu trebuie să ni-o închipuim strașnic 
de grea şi care sa terminat cu o înfrîngere; 
toată lumea cu sentimentele nobile a aplaudat 
în țară acţiunea lor. Pînă ce s'a svonit de îm- 
părţirea moșiilor, în urma alcătuirii unui oare- 
care comitet. numai puţinii boieri prea bătrîni 


278 


și prea simţitori la sgomot aŭ fost contra îm- 
plintătorilor tricolorului egalitar pe acest vechiă 
pămînt de privilegii. Toţi aŭ făcut loc paradei, 
ce a defilat ca între prieteni, și cine ştie? dacă 
Vodă Bibescu n'ar fi fost pe tronul de sub biu- 
roul consulului rusesc şi mar fi ocupat un așa 
de înnalt loc în încrederea acestei Maiestăţi fără 
coroană, cele două mîni domnești ar fi aplaudat 
ca şi toate cele-lalte mîni, unele cu mătănii boie- 
rești, altele mai aspre de tejghea saŭ de meşte- 
șug. Acesta e «anul 1848», pe care trebue să-l 
prețuim după intențiile ce l-ai adus și după ur- 
mările ce aŭ pornit de la dinsul, iar nu după 
faptele îndeplinite, căci acestea nu există. Cum 
se vede, O Mie Opt Sute Patru-zeci şi Opt, cu 
maiusculele sale roșii, ce se perindează așa de 
impunător, nu e decît caricatura, produsă mai 
târzii, în mintea «luptătorilor» de atunci sau a 
urmaşilor, din deosebite motive de interes. 
Unirea a făcut-o toată inteligența romănească, 
și nu numa acești cărturari, ci, împreună cu 
dînșii, simplii țărani, cari, așezați — pentru 1n- 
tiia oară după închiderea epocei eroice, cînd în- 
frățiai arcul şi sabia — lingă boierii din acelaşi 
sînge, nu s'aă mirat, nu s'aă sfiit, ci aŭ spus, în 
frumosul graiii nestrămutat de-a lungul veacu- 
rilor, în mai puține vorbe decît alții, dar smulse 
din bietul lor suflet amărit de nevbi, aceleaşi 
ginduri de iubire pentru ţară și neam. Contra 


279 


Unirii, afară de imbecilii ce nu vreai să înțe- 
leagă măcar cu mintea altuia, aii fost numai can- 
didații de Domnie, cari nu eraii nimic prin me- 
ritele naţionale sai popularitatea lor, ci aveau 
numai anumite drepturi asupra unui singur prin- 
cipat. Ei ai fost împotriva marei opere de în- 
tărire, fiind-că rostul lor era tăiat odată cu gra- 
niţa Milcovului. 

Războiul? Cine l-a făcut, aceasta o ştim bine, 
cu toate că uităm totdeauna a o spune: marele 
biruitor tăcut, care a trecut prin triumful gene- 
ralilor şi politicianilor pentru a se întoarce la 
sărăcia plugului, cu mîni acoperite de glorioase 
rane. De-a lungul frumosului bulevard ce des- 
pică înghesuiala vechiului București de încăl- 
cărı şi hatiruri s'aă așezat pietrele ce vor sus- 
ținea statuile lui C. A. Rosetti şi I. C. Brătianu, 
can le merită fără îndoială, — mai curînd din 
partea tăi, decît a partidului. Dar cine sa 
gîndit — măcar ca la Bulgari — să ridice din 
bronzul cules în pungile sărace ca şi în casele 
de fier ale milionarilor marele monument come- 
morativ al războiului, din priveliştea căruia să 
se mîndrească ori-cine va trece1? 

Și, dacă vre-o dată ni-am simți solidaritatea 
naționala și nu aceia, de trei ori nemernică, 


1, Astazi exista un vota Camerilor pentru ridicarea 
monumentulu.... din darncia budgetulu patriotic. 


280 


de clasă, partid, gașcă și familie, sar gîndi oare 
cineva la adevărata icoană ce trebue să înfă- 
țișeze monumentul? Nu steaguri şi tunuri și 
trofee şi penaje de străluciți ofiţeri superioră, ci 
un dorobanț cu opinca ţăranului în picioare și 
milenara căciulă a ţăranului pe cap, întinzind 
din mocirla sîngeroasă a cîmpului de luptă co- 
roana de fier a neatîrnării regalului săi Domn. 
Convingerile cu simbrie să tacă: Războiul l-a 
început Regele Carol I-ii și l-a săvîrșit țăranul! 

Organisarea ţării? a făcut-o, nu partidul li- 
beral care, cum vom vedea, fusese numai, o 
clipă, și nu mai era, ci loan Brătianu. E o 
foarte mare deosebire. 

Conservatorii veniți la putere în 1888 n'ai 
căzut din alt motiv decît al crisei de curăţire 
şi alegere, al selecției după inteligenţă și mora- 
litate, ce începea între oamenii politici ai noştri. 

Partidul liberal ce li-a luat locul a căzut 
din causa unei crise interioare, crisa de șefie, 
care s'a mîntuit numai acum. Noul guvern con- 
servator a căzut fiind-că procesul de selecțiune 
se urma, fiind-că nu puteai sta în acelaşi mi- 
nisterii și în același partid Petru Carp și Tache 
Ionescu. Iar, la intoarcerea liberalilor, crisa fi- 
nanciară a temperat-o — fără a fi resolvit-o de- 
finitiv — d. Dimitrie Sturdza. Adecă «partidul 
liberal» ? De loc, — ci contra partidului liberal. 


281 


IV. 


Cînd tonul grav se iea în articole de fond ma- 
sive de gazetarii și gazetărașii mai mult evrei, 
pe cari îi cunoaștem bine cît și cum sînt de 
convinși de ideile liberale, —<partidul»— un fel 
de «grande armée» — e înfățișat ca pornind din 
adîncimile trecutului pe care l-a creat, dominînd 
prin puterea-i de pricepere şi prin superiorita- 
tea indiscutabilă a numărului momentul de față 
şi privind viitorul ca o cucerire sigură. Acesta 
e singurul partid trainic, pe care nu-l poate 
amenința nimic, şi deci cine are nevoe de o so- 
cietate de asigurare cu toată garanţia necesară, 
să vie și el în rîndurile unde «toate numerele 
sînt câştigătoare», ca la cea mai bună din lo- 
terii. 

Ei nu! partidul liberal e noč, şi nu poate să 
nădăjduiască decît o durată de cîți-va ani de 
zile, pînă vor apărea pretutindeni la suprafață 
semnele de prefacere ce zgudue ori unde, în 
viața noastră, adîncimile. Dacă oamenii politici, 
cărora li aparține acest ziar, vor avea tăria tre- 
buitoare pentru a înlătura ispita de pierzare a 
adesiunilor interesate şi a promiscuităților ce 
se alcătuesc pentru guvern, dacă, în loc să se 
amestece din noŭ cu aceia de cari abia sat 
despărțit, se vor ținea puţini în cetatea lor de 


282 


convingeri, înnălțindu-se prin isolarea în mijlocul 
conrupției, nevoia lucrurilor va aduce la dinşii, 
nu numai conșştiințile oneste ce sînt încă ținute 
supt un farmec răăfăcător în cealaltă organi- 
sare «conservatoare», dar şi pe cei mai buni 
dintre liberali, cari vor înnota, în clipa naufra- 
giului, din răsputeri către această corabie sigură. 

Căci partidului liberal îi lipseşte ori-ce ele- 
mente de trăinicie, dintre acelea care se pot măr- 
turisi. 

În adevăr, un partid tare, cu sorți de durată 
în viitor, trebuie să represinte una din două: 
sai o clasă socială conștientă, cu interese și 
aspirări bine definite, saă un avint de idei neo- 
bişnuit de puternic şi pentru aducerea la înde- 
plinire a cărora să trebuiască silințile mai mul- 
tor generații aprinse de entusiasm și de rîvnă 
desinteresată, saă, în sfîrșit, o tradiție istorică. 
deosebit de veche şi trăind puternic în inimile 
oamenilor. 

De exemplu, în Franţa de astăzi, sînt, într'o 
mulțime de grupe, ce reprezintă nuanțe, prie- 
tenii, clientele, alcătuiri ministeriale, trei partide, 
cari aŭ fiecare unul din acele temeiuri de care 
am vorbit. Partidul monarchist — regalist sai 
imperialist—nu mai represintă o clasă socială bine 
hotărită, de cînd urmașii stegarilor crinului și vul- 
turului au deprins căsătoriile cu fetele bancherilor 
evrei și de cînd tonul îl daŭ în comitetele re- 


183 


galiste persoane cu totul lipsite de strămoşi, 
Dar îl ţine în picioare, şi-l va ţinea încă multă 
vreme, faptul istoric că veacuri întregi un su- 
veran a condus patria francesă pe drumuri de 
prosperitate şi glorie și că trăesc încă, fără alt 
punct de raliare de cît amintirea și speranța, 
urmaşii acelora ce aii încunjurat odată persoana 
regală, Pe de altă parte, cînd e vii încă în 
Franța sentimentul că o înfrîngere nerăzbunată 
pătează, fără prescripţie, onoarea unui popor, 
cum să nu se găsească oameni cari să aștepte 
pe biruitorul de mîne şi întregitorul hotarului din 
învierea Împărăției cuceritoare, care cu un veac 
în urmă a uimit lumea? 

Republicanii statului-quo înfățișează interesele 
burghesiei, pentru Care mai mult s'a făcut Re- 
voluția cea mare, ce a cules cele mai multe 
foloase, pe cari nu e bucuroasă să le împartă 
cu cine stă mai jos de cît dinsa: presidenţia 
Republicei e o suveranitate burghesă la nivelul 
oricare. ambiţii dibace, Dar masele populare 
ridică și ele pretenţii de bună stare economică 
şi de împărtăşire la conducerea Statului, pe care 
le merită și una şi alta, prin munca neconte- 
nită, în condiţii de strigătoare nedreptate; şi 
un partid, partidul socialist — care samănă nu- 
mai ca nume cu partidul socialist german saii 
engles — s'a format în chip firesc pentru a ex- 
prima aceste nevoi şi aspirații. 


284 


Aceasta e o viață politică normală, partidele 
acestea sînt partide naturale, pe care nu le-a 
impus nici-o imitare zadarnică a străinătății, nică 
o anglomanie ridiculă. Cit se va păstra aiurea 
decît în cărți amintirea marii legende regale, 
cît spiritul de răzbunare va străbate granița mu- 
tilată din Răsărit, cît vor fi burghesii hotăriți 
să nu primească pe nimeni la masă ca să le 
schimbe talerele, cît timp, în sfîrșit, robii din a- 
teliere — căci acolo țăranii, mici proprietari e- 
conomi și cumpăniți, fac parte mai mult din 
burghesie — vor să fie alt-ceva, atîta timp 
Franţa își va avea partidele de care vorbirăm. 

Dar la noi care e legitimarea socială a unui 
partid «liberal ? 

Clase avem și noi, mai distincte decît ori 
unde, așa de distincte încît formează «naţii» deo- 
sebite și vrăjmașe, în generalitatea locurilor. 
E clasa boierilor, a Evreilor şi a țăranilor, clase 
aproape ireductibile și la o apropiată contopire 
a cărora nici nu se poate gîndi cineva. Aceste 
clase își aŭ limba lor: boierul vorbeşte franțu- 
zește, ceteşște în ori-ce cas franțuzește; Evreul 
vorbește un fel de nemţește ; barbarul țăran sin- 
gur trăieşte în limba romănească, pe care cele 
două «naţii» o cunosc şi o întrebuințează mai 
mult saŭ mai puţin. Ele își aŭ partea lor deo- 
sebită: boierul ce se îmbracă european, Evreul 
ce păstrează costumul galițian al părinților, mo» 


285 


șilor și strămoşilor săi; țăranul a cărui falnică 
îmbrăcăminte de libertate şi luptă e înscrisă în 
neperitoarea marmură a Coloanei de biruință, 
veche de două mii de ani. Ele îşi aŭ legea lor 
deosebită: boierul e liber-cugetător sai inclină 
spre catolicismul franțuzesc; Evreul are legea 
neamului săi, iar creștinul răsăritean rămîne să 
fie numai ţăranul, ca şi vecinii noştri puternici 
de la Răsărit. 

Sărbătorile acestor clase nu sînt aceleași, hrana 
lor se mai deosebeşte; fondul de idei al fie- 
căreia, îi este propriu. În Stat fiecare din «naţii» 
îşi are rostul ei distinct, şi s'a creat chiar o 
situaţie particulară, în ceia ce priveşte dreptul 
electoral, fiecăruia: boierul votează direct, țăra- 
nul indirect, iar Evreul de loc. 

Ei bine, care din aceste clase e represin- 
tată de partidul liberal, în care şi-ar fi pus toate 
speranțele? 


V. 


Răspunsul nu poate fi decît acesta: partidul 
liberal, marele, trainicul, minunatul, nu repre- 
sintă nici o clasă. El represintă doar «națiunea», 
precum se știe, şi de aceeia se și chiamă «par- 
tid național», dar, cum nu poate tăgădui nici 
un om nepărtinitor, există cele trei «naţii»> şi, 


286 


prin urmare, iubindu-le pe toate, cum face, de 
sigur, partidul liberal, nevoia lucrurilor, mai tare 
decît ori-ce considerații sentimentale, îi impune 
să-și recunoască de sprijinitoare pe una din a- 
ceste clase. Căci apărătorul boierului, acel care 
l-ar ţinea în gelatina grasă a budgetelor de 
împrumut, nu poate fi și apărătorul ţăranului, 
căruia toată această alimentație parasitară de- 
săvirşită nu-i foloseşte, ci-i strică; şi, cînd cine- 
va se înfățișează în numele Romînului artificial, 
combinat de la oraşe, el nu poate fi și man- 
datarul lui Iehovah, zeul național, pentru ocro- 
tirea deosebită a «naţiunii» evreești în Romînia, 
Articole sforăitoare se pot fără îndoială scrie de 
oameni plătiți bine, cari văd, prin urmare, toate 
lucrurile într'o aureolă de aur roşiatec, dar nu 
e mai puțin adevărat că, în toată desvoltarea 
istoriei universale, interesele puternice şi du- 
rabile de clasă aŭ format principala rațiune de 
a fi şi cel mai sigur temeiii al partidelor poli- 
tice, 

Boierimea nu e represintată de liberali, în în- 
tregimea eï. Această boierime e incapabilă, așa 
cum se găsește astăzi, să aibă o singură con- 
ştiinţă, o singură îndreptare, şi să se adreseze, 
pentru ocrotirea unor interese unitare, bine vă- 
zute şi studiate, unui anume partid. Pînă la U- 
nire şi la viața noastră nouă se mai putea vorbi 
încă de o castă boierească, ai cărei membri, adesea 


287 





cu numele străin, erai înrudiți însă în fel de 
chipuri, dintro generație în alta,cu cele mai 
vechi familii boiereşti băștinașe. Boier era atunci 
fiul sai ruda altui boier; elavea moşii şi case, 
se ocupa cu agricultura, cu creşterea vitelor şi 
cu gospodăria casei. Interesul de clasă stătea 
într'aceia ca negustorimea, meşteșugarii, țăranii 
să nu se amestece nici-odată în trebile Statului 
şi ca nimeni să nu turbure stăpînirea asupra 
teritoriului țării, pe care locuiaă, în sate, oa- 
meni ce-i eraă supuși boierului, neavînd pămîntul 
lor, și trebuiaii să lucreze în ori-ce condiții pe 
pămîntul boieresc. 

Cînd liberalii visători de la 1848, cari eraii 
întreaga generaţie tînără de atunci, aŭ luat Ro- 
mănia cea nouă, pe care n'o creaseră numai ei, 
în primire, revoluționarii mai statornică în ve- 
chile lor principii ai mers mai departe în opera 
lor de imitație, singura în care, afară de foarte 
puţine excepții, sai dovedit chemaţi și destoi- 
nici; la «patru-zeci și opt» ei dorise <Revolu- 
ţia» pentru că Francesii avuseră o adevărată 
revoluţie, cu adînci motive de desvoltare normală. 
Burghesia francesă ieșise biruitoare din toate 
aceste lupte și încercări cu partisanii vechiulu 
regim aristocratic, și ea pusese stăpînire pe Stat 
încă supt forma monarhică a Împărăției lui Na- 
poleon al III-lea, chemat înainte de toate pen- 
tru a apăra de socialişti interesele burghese și 


288 


pentru a hrăni noua clasă domnitoare cu pîinea 
națională a gloriei în războaie ; cu atît mai mult 
dominația ei exclusivă s'a văzut, de toată lumea, 
cînd decorul imperial a căzut, făcînd loc ocîr- 
muirii prin președinți de Republică, în redingota 
şi fracul ori-cărui cetățean. 

Oamenii noștri aŭ judecat că e scris în ce- 
ruri ca şi noi să avem un regim burghes. 

O greutate era: n'aveam aproape de loc în 
Moldova o burghesie, iar dincoace burghesia 
aceia, fără avere, cultură, prestigiu și amintiri 
de luptă, era ca vai de dinsa, şi numai pentru 
a înlocui pe boieri nu era făcută. Dar, fără să 
se uite la aceasta, partidul liberal și-a dat toate 
silinţile, în această epocă de speranţă nouă, ca 
să fabrice o burghesie politică. De aici a resul- 
tat, nu o înlocuire de clasă, ci o contaminare de 
clasă, amestecul vechii aristocrații cu tot felul 
de elemente pe cari le judeca odinioară inferi- 
oare: camaraderia la alegeri și în funcţii cu bă- 
canii, pielarii sait cavafii şi, pe urmă, printr'o 
dezvoltare naturală, înrudirea cu aceiaşi cavafi, 
pielari şi băcani. Ciîţi-va băeţi de la ţară, boie- 
riti cu totul prin învățătura în școli secundare 
alcătuite după noima liceelor francese pentru 
copiii oamenilor înstăriți, sai adaus în acest a- 
malgam social. În sfîrşit, străinii cari n'aveait 
nenorocirea de a se fi născut Evrei, înnotară în 
«curînd în aceleași ape liberale, și, neapărat, cu- 


289 


rat naţionale. Astfel se alcătui una din cele 
mai puţin vrednice de stimă ce se poate închipui 
dintre clasele dominante: fără tradiții, fiind-că 
boierii adevărați le uitase, fără aspirații, fiind-că 
elementele nouă burghese nu venise ca o forță 
care răzbate, reînnoind, ci tîrîți de poftele lor, 
care măresc conrupţia; fără adevarată solidari- 
tate, fiind-că, totuși, în adîncul inimii lor, ei nu 
se iubiaii între sine, ci căutau să se utiliseze 
unii pe alții. 

Clasa aceasta era neapărat o clasă boierească, 
pentru că privilegiul și guvernul nu se puteai 
înțelege, după atîtea secole de dominație prin 
boieri, de cit ast-fel: funcția, notorietatea poli- 
tică înlocuiaii caftanul de odinioară, care ridica 
pe cineva din rîndurile simplilor muritori. Ve- 
chile familii păstrară morga lor de odinioară și 
văzură şi de acum înnainte, în această parodie 
de democraţie constituțională, toate lucrurile din 
punctul de vedere al trăsurii și al salonului; 
parveniţii, capabili de insolenţa lor obișnuită, se 
întrecură cu vechii boieri în a face pe ciocoiul: 
în vorba franțuzească, în distincția impecabilă a 
îmbrăcăminții și mobilării, în evitarea ori-cărei 
relații mai strînse cu cine nu se avintase încă 
sus, și în ¿ignorarea ţăranului. 

Regimul favorisa tot mai mult această îmbo- 
găţire a boierimii de budget prin parveniți din 
burghesie. În curînd, ei fură aşa de mulți, încât, 

19 


290 


cu emigrările unora în țări de civilisatie supe- 
rioară, care-i reclamaă, cu înmulţirea monstru- 
oasă a funcționarismului, ei încă nu-și puteai 
afla rostul. Se organisară atunci în mat multe 
clientele, iar acestea în societăți de exploatare. 
Partidul liberal-naţional, marele partid al pro- 
gramului și neamului, cu tremolo şi lacrămi, n'a 
fost și nu este, supt raportul rostului săii so- 
cial, decît una din aceste asociații, şi tot așa 
de străin ca şi partidul d-lui Tache Ionescu, ri- 
dicat pe scutul altei bande de budgetivori, de 
adevărata și mare democrație. 

Ceia ce vom arăta studiind legăturile partidu- 
lui liberal cu țărănimea. 


VI. 


Partidul liberal-național sună bine şi pare a 
resuma ce e mai înnalt în dorințele, în aspirațiile 
unui popor fără stăpîn. Lăsînd la o parte, pentru 
un moment, naționalismul, calificația de liberal 
are o origine de împrumut, o marcă de fabrică 
străină, pe care toată lumea o cunoaște. Revo- 
luţia francesă, devenită, prin molipsire şi prin 
cuceriri, o revoluţie europeană, dacă nu o miş- 
care de prefacere universală, a sfărîmat legăturile 
de tradiţie ale societăţilor omenesci, pretinzînd 
să pue în locul lor, pe temeiul Dumnezeului 


291 


modern al Raţiunii, libertatea de desvoltare, de 
înnaintare în măsura puterilor sale, a fiecăruia, 
După dictatura revoluționară însă, a urmat o 
perioadă de reacțiune neapărată, în care popoa- 
rele şi-aŭ ridicat iarăși, pe altarele pustiite ale 
autorităţii istorice, zeii aruncaţi jos. Atunci, 
pentru ca să apere ce mai rămăsese din izbîn- 
dele fericite ale Revoluţiei, pentru ca să se rea- 
ducă ea, Revoluţia, şi să se întregească, s'a al- 
cătuit, în Franța şi în unele țări ale Apusului, 
mai asemenea cu dînsa, un partid al libertăţii 
umane, un partid liberal. Acest partid, care cu- 
prindea pe dictatori maziliți, — rămași fanatici 
într'o bătrineță care nu le atingea şi inima, și, 
alături cu entusiasmul lor nesecat pentru vidul 
filantropic, pe tinerii ce se ridica întrun timp 
meschin, sfios, supus, peste stagnația moleşitoare 
a căruia sufla însă, din timp în timp, treziad 
viaţă în cei ce mai eraii capabili de dînsa, vîn- 
tul marilor amintiri, ce alcătuiau și marile spe- 
ranțe ale viitorului. Partidul acesta a zguduit 
tronurile monarchilor absoluți la 1830, le-a sfă- 
rîmat în 1848, a trebuit să asiste la noua lor 
ridicare spoită cu constituționalism sarbăd şi 
zadarnic, saii mascată în roşii draperii republi- 
cane. Burghesia, pe care se răzimase liberalii, 
s'a împăcat cu mai puțin decît marile lor vi- 
suri de acțiune fără stavilă a puterilor ome- 
nești: luînd masa în primire sai făcîndu-și un 


292 


loc larg la dînsa, ea nu sa mai ocupat de a- 
narchismul poetic, de metafisica mîntuitoare a 
marilor apostoli ce smulsese pentru dînsa îm- 
părtăşirea la putere sai stăpînirea ei exclusivă. 
Liberalismul a dispărut pe alocuri, de oare ce 
nimeni nu mai avea nevoie de doctrina, frase- 
ologia și steagul lui veșted, și burghesia a fost 
de acolo înnainte represintată prin grupări opor- 
tuniste, care se înțelegeaii între dînsele în res- 
pectul pentru forme constituţionale care asigu- 
raŭ acestei clase sociale situaţia ce o dobîndise. 
Iar alte clase, organisîndu-se în lumina culturii 
pentru toată lumea şi conștiinții nedreptăţilor 
îndurate, și-aii creat nouă direcții politice, socia- 
liste saii anarhiste. 

Cînd, împreună cu restul parodiei, am luat la 
1848 liberalismul frances, puţini dintre importa- 
torii ce credeai că aduc un talisman de pro- 
gres pentru neamul lor, și-aii dat seamă că noi 
n'avem şi nu putem inventa o clasă pentru 
doctrina liberală a concurenții neoprite între 
capitalurile de ori-ce fel. E în adevăr înduioșă- 
tor de ridicol să se vadă silințele patriotice și 
umanitare ale tinerilor cari răscoleai tejghelele 
pentru a găsi iubitori ai Drepturilor Omului, duş- 
mani învierşunați ai aristocraților între chir 
Trufandachii, Tachii, Lachii și alți oaspeți trans- 
danubieni, şi se întorceaă apoi cu deznădejdea 
chinuitoare că maŭ găsit în acești demni Greco= 


293 


Sîrbo-Armeno-Bulgari niște purtători viteji ai 
tricolorului amenințat de reacțiune. Şi, dincolo 
de păcătpasele tirguri ale timpului, pe cîmpiile 
binecuvîntate, adevăratul neam romănesc, stră- 
vechiul cîştigător al luptelor pentru viață şi mă- 
rire, neobositul muncitor, care își ținea presen- 
tul şi îşi asigura viitorul, scormonind, răbdător, 
tărîna din care răsăria pînea noastră cea de 
toate zilele, — acela se trudia ca şi înnainte 
pentru alţii, neștiutor de steagul libertăţii ce se 
ridica pentru jupînii de la oraşe şi coconaşii ce 
venise să le «sfărîme lanțurile». 

De țărani aŭ vorbit în 1848 numai unii, şi 
aceasta pentru a face teorii și fără cea mai mică 
idee de chipul cum, s'ar putea începe chemarea 
lor la conducerea Statului, printrun şir întreg 
de reforme sociale şi printr'o îndelungată ac- 
țiune a şcolii. Dacă Revoluția» ar fi durat, s'ar 
fi sădit prin sate arbori ai libertăţii, sar fi în- 
nălțat în pari căciuli frigiene, de miel tricolor, 
Sar fi bătut în ţinte de aceiași coloare «Drep- 
turile Omului» care stă la oraşe şi votează di- 
rect, s'ar fi învăţat în şcoli pustii, fiind-că n'ar 
fi fost serioase, catechismele cetățeanului, care 
începuse a se redacta în cea mai mare grabă, 
cerută de împrejurările grele. . S'ar fi uitat 
numai un Singur lucru: anume că țăranul ro- 
mîn mare nevoe nici de căciulile Frigiei şi nici 
de Drepturile jupinului Lache, care votează la 


294 


colegiul întîii din Jidovimea saă Bulgărimea 
unui «municipium», că, fără să aibă aceste po- 
doabe ale poporului, el a cîştigat biruințele, care 
se cereaŭ într'una, an de an, pentru a ne păstra 
neamul, pentru a ne da un nume și a ne înte- 
meia un drept de traiii. Şi aceste lucruri mari 
le-a îndeplinit țăranul atunci, pînă la o vreme 
numai, şi nu după această vreme. fiind-că bi- 
ruitorul se luptă pentru moşia cea mică a lui 
cînd apăra moşia cea mare a tuturora, pentru 
că şi el era unul din domnii pămîntului, peste 
care nu suferia să se întindă pietrele de hotar 
ale nimănuia, ci împlinta tot mai adînc pe ale 
sale în brazda de sabie, stropită de sîngele cald 
al biruințelor. Trecutul nostru n'are o altă taină 
decît aceasta: însoţirea ţăranului cu țara, moş- 
neanului cu moşia, într'o vecinică rodire de bo- 
găție şi de eroism. 

Boierul trăia atunci, în 1848, mulțămit cu 
munca străină a cîmpiilor hrăpite, şi lui nu-i mai 
trebuia decît siguranța şi înmulțirea mijloace- 
lor de a cheltui. Tejghetarul de alt sînge decît 
noi avea destul norocul găsit fără trudă în țara 
care-şi dezmoştenia muncitorii. Dacă ar fi fost 
înțelegători şi sinceră, liberalii reformatori i-ar 
fi lăsat şi pe unii şi pe alții în plata lui Dum- 
nezeii, ca pe un amestec conrupt de rase, din 
care s'ar fi desfăcut de la sine cei buni și fo- 
lositori. Unde se cerea munca şi unde chema 


295 


datoria, era la mintuirea țărănimii, pentru drep- 
tate, pentru neam și pentru progresul omenirii. 

Liberali și naționali ? 

Dar unde aiurea decit la sate erai robii, 
unde înțepeniaii mîni gata de lucru, care nu-și 
găsiaii ogorul, şi în ce altă parte se putea răs- 
cumpăra neamul rămas curat ca în timpurile 
mari ? Aici reformatorii trebuiaii să-și prefacă 
în steag sfințit prin luptă cinstită peteca pes- 
triță ce flutura în virful prăjinii nouă-nouţe? 

Și cum Sa întîmplat că partidul «libera!-na- 
țional» n'a ajuns să fie mai liberal și mai na- 
tional decît partidul conservator, care poate să 
se cheme tot aşa, fiind însă— de acum înnainte — 
liberal și național? 


VII. 


Deci datoria unui partid liberal, liberal pen- 
tru n0ă, şi nu pentru că aiurea era, în alte îm- 
prejurări, un partid liberal pentru a/77ă, — era să 
facă din țărănime elementul dominant în viața 
noastră pe toate terenurile, să dea în Stat, în 
economia națională, în viața culturală o icoană 
cît mai desăvirşită a săteanului romîn. Pentru 
aceasta se cădea ca milioanele cufundate de vea- 
curi în întunerec, ducînd viața dobitoacelor şi 
a buruienilor părăsite ale cîmpului, să capete o 


296 


conștiință prin luminarea înțeleaptă și chibzuită 
a gîndului lor. Şi pentru aceasta trebuia înce- 
put de aiurea: prin întemeiarea din noŭ a moş- 
nenilor, prin restitufia pamântului, smuls cu sila, 
cumpărat cu şiretenie și cedat de acei cari-l 
avuse, cu durerea inimii, 

Dacă partidul liberal ar fi îndeplinit această 
misiune, dacă am vedea astăzi în sate înflori- 
toare țărani sănătoși și mulțămiți, cari şi-ar ad- 
ministra în voie gospodăria tuturor și ar putea 
să-și facă auzite pînă sus dorințele, dacă aceşti 
oameni, cari sunt adevărata Romînie, ar fi stă- 
pînii Romîniei prin votul lor conștient, ce ar do- 
mina luptele electorale, — atunci pe cea mai 
frumoasă din piețele capitalei regatulu sar cu- 
veni să se înnalţe o statuie simbolică, în mar- 
mura sait arama căreia să se veșnicească recu- 
noștința noastră a tuturora față de oamenii e- 
nergici și capabili cari ni-ar fi asigurat viitorul 
țarii și viața neamului. Pe lîngă acest partid, în 
adevăr național, ce figură tristă ar face partidul 
conservator din acest sistem politic, care partid 
ar fi o simplă grupare de interese egoiste, de răi 
patrioți plini de părere de răă pentru toate pro- 
gresele îndeplinite ! 

Ce a fost însă în adevăr, știm cu toții, de şi 
nu ne lămurim de o potrivă, 

În chestia țărănească — avem din nenorocire 
una, după cinci-zeci de ani aproape de «libe- 


297 





ralism>, una care strigă la cer, aproape ca în cea 
Cîntiiii zi a eliberării de sub jugul străin, — în 
această chestie de căpetenie, s'aă făcut pînă 
acum: o revoluţie și un număr de cirpeli. 
Revoluţia înseamnă luarea unui drum noŭ în 
viaţa unui popor, tăierea unei cărări prin stîncă, 
după împrejurări: cu dinamita mulțimilor sfă- 
rîmătoare, sai cu lovitura de cazmă răbdătoare 
și necontenită a omului de Stat patriot. La noi, 
din depărtatul veac al optsprezecelea, cînd un 
Grec a decretat, în numele dreptului impres- 
criptibil al omului la libertate, desființarea şer- 
biei legale, care lega pe ţăran de acela care-i 
rapise moșia, — de atunci s'a făcut o singură 
revoluţie socială. Ca popor, nu eram în stare s'o 
facem noi: unii, cei puţini, n'aveam destulă i- 
nimă pentru aceasta; iar celor mulți le lipsea 
conştiinţa și organisarea, care presupun la în- 
ceput o cultură generală. Ţăranului, care o ce- 
ruse numai muncind și rugiîndu-se altuia decît 
oamenilor nedrepți, i s'a dăruit pămîntul prin 
actul cel mai îndrăzneț şi mai binefăcător, prin 
hotărîrea cea mai binecuvîntată ce s'a luat în 
istoria noastră constituțională din timpurile mo- 
derne. Cuza-Vodă şi Mihail Kogălniceanu ai 
împroprietărit pe ţărani, fără să se verse o pi- 
cătură de sînge în acea zi de mare răsplată. 
Mihail Kogălniceanu — va să zică partidul li- 
beral ,.. A nu! Partidul liberal mavea atunci o 


298 


organisație vrednică de acest nume, și lupte con- 
stituționale în înțelesul de acum nu se dădeau 
încă. Mihai Kogălniceanu era atunci, cum a fost 
totdeauna, de fapt, numai Mihai Kogălniceanu, 
ceia ce l-a făcut să piardă după moarte statuia 
ce i se cuvine, cu atît mai mult cu cît no are 
încă. Oamenii ce aii represintat mai pe urmă 
partidul liberal, erai, ca şi viitorii şefi ai parti- 
dului conservator, în oposiţie față de guvernul 
personal, de fericitul guvern personal al princi- 
pelui. Şi unii şi alţii voiaii Constituţia, lupta par- 
tidelor pentru alternarea la Putere, guvernul prin 
popor, represintat de clicele, gaștele și meşterii 
electorali. 

Măsura luată era folositoare, și făcea mai pu- 
ternică Romănia, dar ea nu era întreagă decît 
pentru momentul trecător al unei generaţii de 
împroprietăriți. Proprietatea mică trebuia asigu- 
vată, după ce ea fusese stabilită prin lege. 

Asigurată față de sfărîmarea ei în petece, 
care sînt mai mult o piedecă, o încurcătură, de- 
cît temeiul unei gospodării sigure. Se cădea ca 
transmiterea eï la copii să fie supusă unor anu- 
mite regule, cu atît mai mult, cu cît în trecut, 
în cea d'intiiii decădere a poporaţiei noastre 
agricole, se afla o învățătură pentru cine cetise 
şi meditase ca s'o poată pricepe. 

Dreptul abstract şi rațiunea pură juridică sînt 
frumoase lucruri, dar înnaintea lor trece pentru 


299 


ori-ce om politic serios binele unui popor, care 
poate cere alt ceva de cît principii consacrate 
şi deducţiuni logice. O oprire a zestrei în pă- 
mînt, un majorat țărănesc — nu eraă soluţii de 
înlăturat, fiind-că altfel ar fi scriind în cutare 
cărți, pe care ministrul saă deputatul X le-ar fi 
citit cînd învăţa la Paris înțelepciunea practicînd 
nebunia. 

Şi proprietatea mică trebuia asigurată față de 
nevoia ce pîndia pe țăran la fiece an de re- 
coltă neîndestulătoare. Boierul, fostul stăpîn, îi 
stătea în preajmă, ca să-l îndatorească cu o mînă, 
iar cu cealaltă să-l încătuşeze. Între nevoia unuia 
şi ajutorul interesat al celuilalt trebuia să se 
găsească Statul, care, cu banul tuturora și cu 
banul bine îndreptat al țăranilor chiar, să-i mîn- 
tuie fără alte ginduri. 

Partidul liberal a cîrmuit lungi ani de zile, 
după 1866. A făcut multe lucruri în acest răs- 
timp. Dar întru cît ţăranul a folosit pe urma lui? 
Și întru cît a folosit pe urma tuturora? 

În cîteva rînduri, după răscoala săracilor cîm- 
puli sai îa preajma ei, li s'a aruncat ceva din 
ce se putea împărți încă, în anumite locuri a- 
decă, ajunse ale Statului. Cînd trebuia să se 
facă inutilă tocmeala între țăran și proprietar, 
pînă la cultivarea inimii acestuia, “a reglementat 
tocmeala. Și... s'a vorbit, şi la vot, de o Casă Ru- 
rală, despre care de mult timp ne lipsesc ştirile. 


300 


Cîrpeh adeca, expediente, trăgănare de azi pînă 
mini, într'o chestie de viață. Şi, mai ales, măsuri 
luate din vînt, fără prealabila anchetă generală 
a stării de lucruri, fără un lung studiu pregătitor. 

Şi de ce aceasta, de la un partid liberal şi 
național? E limpede de tot. Partidul acesta lă- 
sase la o parte pe ţărani din calculele sale, in- 
ventase o altă clasă pe care să se razime, şi 
această clasă, amestec fără nume, etnic şi social, 
era... erai tocma. marii feudatari ai timpuri- 
lor nouă! 


Cînd un partid nu represintă o clasă socială, 
care să-și fi cîștigat prin luptă însemnătatea, el 
se poate legitima — alt-fel de cît prin interesele 
comune ale unor oamem puternici şi bine or- 
ganisați — prin faptul că el conduce lupta pen- 
tru realisarea unor reforme ce privesc un întreg 
popor, şi nu numai anumite strate din el. Aceasta 
s'a întîmplat în America de Nord, cînd chestia 
daca sclăvia neagră trebue încă tolerată, sau se 
cuvine să se înlăture, potrivit cu creştinismul, 
cu civilisația şi cu dreptatea, a împărțit pe ce- 
tăţenii. Statelor-Unite în două tabere, ce s'aă în- 
tilnit cu armele în mînă. În Franța, deosebitele 
nuanţe republicane sai înțeles întru cîtva și 
aŭ dat mîna cu o parte din socialiști pentru a 
sfărîma pregătirile reacţiunii monarchice şi cle- 
ricale. 


301 


Pentru a îndeplini oarecare transformări mai 
mult sai mai puţin adinci în compunerea boie- 
rimii conducătoare şi orînduirea Statului, libe- 
ralii sau putut răzima pe foarte multe simpatii : 
ei aii fost fără îndoială în curent cu timpul, cu 
aspirațiile, care frămîntaă acum vre-o jumătate 
de veac noua generaţie. Dar de atunci acele 
reforme aŭ fost îndeplinite, şi dincolo de ele 
partidul n'a mai deschis nici o perspectivă, în 
care alte vremuri să descopere alte ideale și să 
meargă deci în urma acelor ce ar proclama ne- 
cesitatea atingerii lor. 

În afară de presa interesată și de membrii 
partidului, în numele cărora ea vorbeşte, nu se 
poate zice că liberalii-naționah servesc astăzi, 
prin acțiunea lor de oposiție saŭ de guvern, o 
direcție ce ar stăpîni spiritele unei părți însem- 
nate din Romînii ce se gîndesc la ţara lor fără 
a face însă politică militantă. Supt raportul idei- 
lor, ca şi supt raportul claselor sociale distincte 
şi desvoltate în chip natural, partidul liberal nu 
e representativ, și nu-şi găseşte legitimația, ne- 
cesară în una din aceste două categorii, ori la 
ce popor de cultură. 

Cînd însă un partid e numai o asociaţie, în 
care pot intra, de altmintrelea, și oameni de ta- 
lent, mînați de cine ştie ce nevoi şi dorințe, — 
și cînd i se poate aplica, precum s'a făcut li- 


302 


beralilor, calificativul injurios de colectivitate, 
acest partid n'are sorți. de durată, nici garanții 
de viitor. În mijlocul lui, lupta surdă de ambiţii, 
viermuirea murdară a poftelor materiale, se în- 
tețesc tot mai mult, și nimeni nu se mai gîn- 
dește de la o vreme la cortina împodobită cu 
nobile şi zadarnice alegorii, ce trebuie să înşele 
așteptarea publicului, care plăteşte şi are drep- 
tul să judece. La un anume moment, prin spăr- 
turile vechii pînze, apar mișşeiiile reale ale vi- 
nătorii de bani străini şi de gloriolă nemeri- 
tată. Și, pe cînd lumea şuieră pe actorii ce şi-ail 
uitat rolul, aceștia pleacă în toate părțile, ocă- 
rîndu-se fără rușine unii pe alții. 


De ce nu s'a întîmplat așa cu partidul libe- 
ral, în care, slavă Domnului, n'ai lipsit oamenii 
ce și-au făcut afacerile : case mari, moşii întinse, 
capitaluri îmbielşugate, prin politica națională a 
poporului romin, nici de aceia pentru cari ros- 
tul vieţii stătea în privilegiul ca să poată tipări 
cărți de visită cu «ministre» sai «ancien mi- 
nistre», ce orbesc pe proști? 

Salvarea liberalilor a venit dintr'aceia că în 
mijlocul lor s'a găsit cineva care să-i confisce : 
pentru sine, pentru politica sa patriotică și de- 
Sinteresată, pentru entusiasmul săi nobil de a 
căuta să facă binele, fie prin ori-ce oameni și 
pe ori-ce cale. Se poate zice că de la 1877 pînă 


308 


pela 1890 n'a existat un pa:tjd liberal, și că abia : 
se mai păstrase, un timp, la inițiați, amintirea 
ființii unui partid conservator. Cite puteri erai 
în ţară, le-a luat în mîna sa puternică și dibace 
Ioan Brătianu, și a făcut cu ele ce m'ar fi pu- 
tut îndeplini vre-o dată un bărbat politic mai 
consecvent, un mînuitor de oameni cu senti- 
mente mai delicate în alegerea colaboratorilor 
săi, Cu liberalii, pe cari-i organizase altădată, 
dar și cu ori-cine altul se oferia saii consimția 
să lucreze cu dînsul, pentru toată viața sai pe: 
un timp anumit, a întemeiat Brătianu o parte 
din instituțiile fundamentale ale Romăniei mo- 
derne. 

Şi partidul, care-i ridică astă-zi statuie, pentru 
sine, mai mult decît pentru dînsul, și care face 
pelerinagiile știute cu mulțimi nepioase, în care 
i se vădeşte însă puterea, acel partid ar face 
bine să nu reclame prea mult pentru el pe ma- 
rele mort, care aparține, de fapt, memoriei sale 
proprii și ţării, pe care a servit-o așa cum sa 
priceput, prin binefaceri şi greșeli. Dar binefa- 
cerile ar fi întrecut cu mult mai mult greșelile, 
căci priceperea lui de om practic, de pătrun- 
zător al împrejurărilor a fost mai mare decît 
cum, S'ar desface numai din opera lui, — dacă 
el ar fi avut pe lîngă sine numai ajutoare și 
sprijinitori cu aceleași însușiri de suflet și de 
inimă ca dînsul. 


304 


Dar știm că n'a fost așa, Şi anume loan Bră- 
tianu a întîmpinat la ai săi o îndoită piedecă, 
din care a resultat micşvrarea, umilirea lui în 
taină și apoi căderea «dictatorului , după cei 
zece ani de putere şi de luptă. 

Unii, știindu-se folositori saii chiar indispen- 
sabili, aŭ abusat de aceasta, şi-aii învîrtit dara- 
verele în marginile legii, saii în acelea mai 
largi ale iertării ce se dă acoliților. Cine nu-și 
aduce aminte de anumite vorbe ale lui Brătianu, 
care aŭ fost răă interpretate, căci ele nu erau 
numai sincer adevărate, ci și adînc dureroase 
în gura lui, fiind, de fapt, un țipăt: de desperare 
al omului cu mînile legate în groapa cu leii? 
Vă aduceți aminte de «butoiul fără fund» şi de 
«asasinatele şi procesele scandaloase», pe care 
atot-puternicul în aparență striga lumii, în mî- 
nia lui, că a fost silit să le tolereze pentru a 
guverna, pentru a guverna bine, în sensul lui 
saii în al tuturora? 

Dar păcatele «liberalilor» față de loan Bră- 
tianu nu se opresc aici. 


IX. 


Brătianu era fără îndoială ambițios, de ambi- 
ţia nobilă a faptelor, ca şi de ambiția vulgară 
a puterii, şi, mai ales la bătrîneță, îi plăcea să 


305 


aibă mîna la cîrmă, chiar dacă ar fi ca ea să 
ruginească în stăpînirea lui fără energie. Dar 
nu era, de sigur, dintre aceia, cari, în potriva 
bunului simţ şi în ciuda ridiculului, de care 
ori-ce om inteligent are cuvint a se teme, se 
cațără sus ca să rămtie veşnic, cu ghiarele în- 
<leştate de ramura atinsă. Ştia cum se ajunge 
la guvern, ştia cum se guvernează, dar îi era 
cunoscut și chipul cum se părăsește cu demni- 
tate un portofoliu ministerial. 

Dar unii din vechii săi tovarăși de luptă în 
tinerețe și foarte mulţi dintre recruţii norocului, 
talentului saii prestigiului săă nu înţelegea să 
vadă închisă era Brătianu decît atunci cînd ei 
Sar sătura de profiturile în avere și strălucire, 
adică întrun viitor așa de îndepărtat, în cît se 
confunda cu nici o dată. 

Şeful lor — în acest ton se cuprindea şi o 
afirmaţie de proprietate — trebuia să le asigure 
situația dobîndită, chiar dacă el sar fi simțit 
bătrîn, lăsat în urmă de vremurile nouă ce ve- 
nise, ajuns la capătul misiunii sale. Şi, ca să se 
perpetueze «viziratul», acelaș șef, din mînile 
căruia începuse a luneca frînele de fier ale des- 
poticilor partisani, trebuia să ducă corabia în 
ape dulci, liniștite, moarte, fără să înfrunte vre 
pdată primejdioasa, răsplătitoarea luptă cu va- 
lurile turburate ale criselor mari. Se putea oare 
— chiar dacă ar fi vrut el, şi nu știi dacă a 


20 


306 


vrut saŭ ba, — se putea oare, ca o chestie ca 
acea țărănească, de exemplu, să fie adusă în dis- 
cuție, cînd atitea interese erai să fie jignite, 
cînd atîtea nemulțămiri puteaii să izbucnească, 
aducînd un vot neplăcut al Camerelor, o mani- 
festație cutezătoare de stradă şi — retragerea 
Ministeriului, uciderea cloștei cu ouăle de aur. 

Nu, mai bine guvernul aparent, oportunist, 
stagnant, ani preţioși, pierduţi pentru dezvoltarea 
unui popor: așa a fost silit să guverneze Bră- 
tianu în ultimii ani înnainte de cădere. 

Și această cădere maŭ adus-o oare în mare 
parte — să zic: în cea mai mare parte? — înșiși 
liberalii, pretorienii rebeli, cari nu mai găsiati 
destul loc la împărțirile de pîne şi la jocurile 
de circ ale ministeriilor schimbătoare ? Răsfoiț 
întîiul volam din Discursurile Parlamentare ale 
d-lui Tache Ionescu, și veţi vedea sub cea ma: 
desăvirșită transparență de frase ușoare şi de 
scuse zadarnice tipul tînărului liberal de la 1888, 
care ar sta bucuros la dreapta... șefului și ar 
consimți cu plăcere să-l moștenească, în între- 
gime saii în parte, dar, găsind cercul întîiii în- 
chis și un scaun de aşteptare numai în antica- 
mera unde se uitai candidații, — s'a ridicat în- 
tro admirabilă mișcare de revoltă pentru a în- 
fiera pe șeful de odinioară, ce nu putea să facă 
minunea Mîntuitorului cu cele cinci pîni și cer 
doi pești ai demnităţilor şi funcţiunilor superi- 


307 


oare. Şefii acelor generoși debutanţi erai nu- 
mai nişte nemulțămiţi din ambiţie; mai mulți 
eraii aceia cari găsiaŭ porţile prea mici la ma- 
rele restaurant naţional gratuit al budgetului. 
Nici unii, nici alții nu puteai să ierte, și con- 
servatorii ce luptai contra lui Brătianu maŭ 
avut nici-odată energia, într'un fel admirabilă, 
a acestor feroci energumeni ai răsturnării. 

Brătianu căzu, și, deprins să conducă toate, 
el muri din căderea sa politică. Aceia dintre 
foștii liberali cari nu-liertară nici după aceasta, 
ci voiaŭ să împingă spre temniță pe această 
umbră glorioasă a lui însuși, i-aii otrăvit și cele 
din urmă zile triste, după ce-i pricinuise cea mai 
dureroasă înfrîngere. 

Pe urmă ? Imensa clientelă, scăzută numai în 
parte prin desertări, cerea din noii puterea. Bi- 
ruitorii fostului lor şef găsiră din noŭ drumul la 
partid, prin declaraţii de pocăință sai prin parade 
de sentimente nobile cu prilejul propunerii de 
dare în judecată. Acuma era, în adevăr, cu to» 
tul altă situaţie: ei veniaă cu siguranța de a-şi 
avea portofoliile, după ce dovediseră cît răi 
sînt în stare să facă şi, apoi, prin retragerea, 
compromiterea, moartea unora dintre bătrîni se 
deschisese: locuri în față. Lipsi la apel doar ta- 
lentatul Y, care descoperi şi mai bune locuri în 
primul rang la noul partid conservator ce se or- 
ganisase și, avînd nevoe de oameni, mai închi- 


308 





dea ochii une ori cînd deschidea ușa la o bătae 
discretă. 

Ce erati să facă acum liberalii împăcați, în- 
frățiți, resărutați între sine? Natural, să facă 
oposiție pentru a guverna și să guverneze pen» 
tru a guverna mai departe. De legitimarea lor 
ca partid, prin orientarea socială sai prin der 
votarea către o ideie, n'aveaii habar cei mai mulți 

Rămiînea atunci o soluție: un noŭ şef, o nouă 
confiscare din partea unui om care să aibă cor 
rectitudine personală, energie și iubire de țară, 
trei însușiri care scusă multe defecte și trebuie 
să dea neapărat autoritatea supremă întrun par- 
tid alcătuit din cine se alcătuieşte partidul libe- 
ral romiîn. 

Dintre cei rămași în viață, dd. Stătescu și Au- 
relian n'aveaă, din deosebite motive, mîna de 
fier și puterea de lucru ce trebuia pentru a do- 
mina pe vînătorii de câștiguri şi locuri, și pen- 
tru a face munca altora, ce nu înțelegeaii să 
muncească. 

Pe de altă parte, generația nouă nu adusese 
cu sine oameni cu însușirile neapărate. Dintre 
bătrîni rămînea d. Sturdza, și cea mai elemen- 
tară pricepere politică cerea recunoaşterea lui 
imediată, subordonarea absolută către dînsul 
din partea unui partid, care, altfel, trebuia să 
se macine, să se sfișie, să dispară în rîsul lumii, 

În loc de aceasta, s'a dat în public șefia d-lui 


309 


Sturdza, şi i s'a contestat în particular, chiar pe 
vremile de oposiție: O împrejurare neașteptată 
a adus pe liberali la putere, şi atunci jocul dg 
odinioară față de Brătianu se începu, cu nea- 
sămănat mai mult curaj, față de noul şef, A- 
ceiaşi ridicare a steagului «adevărat» liberal, a-~ 
ceiași paradă zadarnică cu un «drapel» de pe 
care vremea ştersese vechia inscripţie, în locul 
căreia nimănui nu-i dădea mîna să afle o alta 
nouă, aceiaşi alianță, pentru a-și dobor? șeful, 
cu adversarii politici, cu adversarii de «principii», 
dacă se poate vorbi de așa ceva. Deosebirea 
față de trecut sta numai într'aceia că, mulță- 
mită altei întîmplări, liberalii «drapeliştii> gu- 
vernară cîteva luni ca ministerii provisoriă, şi 
aveaii deci în reclamarea puterei un precedent, 
în care le plăcea să vadă, cu totul fără logică, 
un drept. D. Sturdza a căzut, şi după căderea 
lui, întîmplările din 1888, cu întoarcerea oilor 
Ia staulul, vai! cu ieslele goale, saă repetat. 

Peste cîțiva ani, d. Tache Ionescu, fost li- 
beral. și rămas în toată viața sa un «liberal» cla- 
sic, în interesul post-brătienist al cuvîntului, a- 
duse lucrurile aşa încît d. Sturdza ajunse din 
noŭ la putere. 

Data aceasta, experiența trecutului, mai mult 
decît strașnica nevoie a ţării de a fi scăpată 
de cea mai grea crisă economică pe care o în- 
fruntasem — hotari pe liberali să fie ceia ce, 


310 


fără altă legitimaţie, trebue neapărat să fie: 
oamenii cuiva. Dacă un gest de chemare n'ar 
fi venit din partidul conservator, acest cine- 
va ar fi putut să fie d. Tache Ionescu. Din 
fericirea țării, era d. Sturdza, şi, în fața partisa- 
nilor săi desolaţi, bătrînul om de Stat făcu tot 
ce putea face: o energică chirurgie în parasi- 
tismul și supra-alimentaţia funcţionarilor, și e- 
vită pentru moment ascuţișul crizei. Meritul ră- 
mîne însă, bine înțeles, al omului care a avut 
acest curaj, și nu al acelor ce aŭ trebuit săi 
se plece, pentru a se împărtăși la putere. 

Dar d. Sturdza, la vîrsta sa, ar putea recla- 
ma, după ce va mai da ce are să mai dea, o- 
dihna pe care nu și-a îngăduit-o pînă acuma. 
Ce va face atuncea marele partid, care trăește 
și guvernează acum numai prin această perso- 
nalitate ? 

Ar putea să devie... un partid libera], supuin- 
du-se direcției tinerilor ce aŭ venit de curînd 
la dînsul, după ce aŭ cam îmbătrinit în stagiul 
romantic inutil al socialismului uvrier. Acești 
tineri par a voi reforme pentru țărănime, înce- 
pînd și urmînd pe o cale ce le e proprie: votul 
universal și altele, în folosul cărora noul partid 
conservator nu poate crede. Atunci ar fi o or- 
ganisație politică de care să se poată ținea 
samă, altfel decît supt raportul numărului supt 
care pvate concura și tribunul bucureştean d. 


311 


Brătescu, Un partid şi cellalt ar înfățișa atuncï 
țării adevărate soluţiile sale, și ar lăsa-o să ju- 
dece. Unul ar controla şi completa poate pe 
celălalt în marea operă de reforme ce s'ar des- 
chide. Dacă totuși e nevoe de două partide, şi 
nu de nuanțe în acelaș partid de reforme... 
Dacă însă tinerii ar fi prea obosiţi, prea pu- 
țini tineri, prea reduși la număr și prea puțin 
uniți între sine, ca să se poată impune, atunci 
Sar petrece de bună seamă acest lucru. Libe- 
ralii sar descompune: individualităţile culte, 
corecte, cu spirit de jertfă şi energie în con- 
vingeri ar veni aici; iar cealaltă gloată ar a- 
lerga la părintele ei natural, în felul de a vedea 
al căruia ar recunoaşte pe deplin pe al său. 


INTER VENŢIA 
AMERICANO-ENGLESĂ 


L 


O poveste biblică 

Se ştie că o Alianță Israelită există numai în 
mintea imaginativă a celor ce nu iubesc popo- 
rul ales între toate celelalte, și nimeni nu se 
îndoeşte, iarăşi, că Evreii noştri, cu acte de 
naștere locale sai internaționale, făra deosebire, 
sînt printre cei mai credincioşi prieteni a1 noş- 
tri, printre cei mai devotați fii ai patriei romîne 
şi că ei sufăr, fără a găsi în inima lor curagiui 
de a se plinge, toată părtenitoarea nedreptate 
ce cade necontenit, fără nici o vinovăţie, asu- 
pra lor din partea rudelor vițrege. 

Dar Dumnezeul tutelar veghiază şi acum, ca 
în zilele de aur ale Vechiului Testament, asu- 
pra urmașilor direcți ai patriarchilor, profeților 
şi aristocraților printre neamuri din semințţiile 


313 


lui Israel și luda. Ei, bunii Evrei, iartă și uită 
toate, ca regretatul coleg Șăineanu, cea plecat 
binecuvîntind pe cromîneşte» şi înjurînd pe fran- 
țuzeşte patria ce l-a prigonit; dar la zei drep- 
tatea hotărește mai mult decît compătimirea și 
bunătatea, şi la zeii d'innaintea Nouăi Legături 
cu atît mai mult. lehovah şi-a ridicat dreapta 
răzbunătoare pentru a pedepsi pe neascultăto- 
rul popor romîn, care lăsase în sărăcie și su- 
ferinţă pe întîi născuți ai Domnului şi-i legase 
în lanţurile unei nouă robii a Egiptului. 

Duhul lui Dumnezei se cobori ast-fel asupra 
unui om din neamul, sai mai bine din neamu- 
rile Republicii Americii de Nord, unde toate po- 
poarele sînt îngăduite a munci în voie, în nu- 
mele sfînt al Cîștigulu şi al Plăcerii. Acel om 
se chema Mister Hay şi avea în îngrijirea sa 
toate legăturile cu popoarele mai vechi, ce îm- 
bătrînise în trîndăvie și în întunecimea minți. 
Și alesul Im lehovah, Mister Hay, merse la a- 
cela, care, în numele Atotputernicului, stăpi- 
nea pe un număr de am asupra miliardarilor, 
milionarilor, rentierilor, lucrătorilor, anarchiștilor 
şi vagabonzilor, şi-i vorbi ast-fel: Domnule Pre- 
sident. Se află întrun unghii al păcătoasei Eu- 
rope muribunde citeva fărămături de miez o- 
menesc, ce-și daŭ numele de popor romiîn și aŭ 
întemeiat un Stat ce se chiamă Romiînia și care, 
vorba talentatulu. savant Vaschide, student la 


814 


Paris, se poate deosebi cu oare-care silință nu- 
maï pe suprafața tărcată a unei hărți geogra- 
fice de dimensiuni mai mari. E țărișoara aceia, 
în care o mare societate a noastră a vrut să 
cumpere petroleul din pămînt, ca să nu-l scoa- 
tă nici-o-dată și, ca să vorbim de lucruri mai 
apropiate, peste un rîu ce se numește Dună- 
rea, și e mare pentru acest mic continent, se 
află altă țărișoară de sălbateci, Bulgaria, care 
e cunoscută Domniei Tale și marelui «popor» 
american pentru că acolo o misionară a civilisației 
noastre a fost prinsă de representaţii oficiali aj 
Macedoniei revoluționare și noi ne-am arătat pu- 
terea împărătească răzbunînd ofensa adusă Sta- 
telor-Unite prin plata, în aur fără greș, a su- 
mei pe care a fixat-o presidenția ministeriului 
din peșterile munţilor macedoneni. 

Cu acea Romănie nu prea avem legături: 
grîul, porumbul nostru răspinge doar grîul şi po- 
rumbul lor, şi noi hrănim porci de o nuanță 
sanitară mai aleasă, și tăiem vite a căror carne 
o punem în poloboace și miluim cu dînsa pe 
înnapoiații Europeni; e, adecă, un fel de con- 
curență economică între ni și acest adversar 
infinitesimal. Şi atît. 

Dar iată că, de un timp, pe corăbii umbrite 
de toate steagurile, vin vagabonzi și de acolo, 
mulți, tot mai mulți, cu banii eforiilor, cu 
banii lor proprii şi, mai des, fără nici un ban. 


315 





Toţi poartă întipărit în figura lor tipul ro- 
mîn: nasul de vultur, ochii roșii de şoarec, zu- 
lufii ce le atîrnă la urechi. Poartă costum na- 
tional român : fesuri, ştreamăle de blană de vulpe, 
şaluri, anterie de «pielea Dracului», papuci tî- 
rîiți; vorbesc în cea mai mare puritate graiul 
romîn, care se ştie că e un dialect al limbii 
germane, aşa cum se vorbeşte în Galiţia şi Po- 
lonia rusească. De secole, strămoşii lor locuiesc 
solul îngust al Romîniei, la daspărăgenirea că- 
ruia aŭ lucrat mai mult decît ori-cară alții. Sînt 
oameni însuflețiți de cele mai bune sentimente, 
lucrători harnici ai pămîntului, deschizători de 
civilisație în cel mai deplin înțeles al cuvîntu- 
lui. Vin mulți, tot mai mulți, şi sintem așa de 
bucuroși de dînșii, încît pe toți i-am trimete 
înnapoi, 

Ei pleacă din Romănia fiind-că sînt prigoniţi : 
insultaţi, bătuți, tăiați, spînzurați. Ogoarele a- 
colo nu se îngrașă decît cu sîngele lor, care 
se vinde foarte ieften. Întrebaţi despre motivul 
suferințelor lor, ei răspund — de necrezut! — 
că e numai religia lor deosebită. Eï sînt de ve- 
chia lege a lui Moise, iar c«cei-lalți» Romîni sînt 
cei mai turbați pravoslavnici. 

Ei bine, noi nu mai putem suferi aceasta, 

Sintem cel mai sensibil dintre popoarele lumii 
și, la basa tuturor trusturilor, 'Tamany-hailurilor, 
comitetelor electorale, asasinatelor anarchiste și 


316 


Iyuchagiurilor noastre e tot ideia umanitară. 
Ce n'a făcut predecesorul tăă, stăpîne, pentru 
izbînda civilisaţiei şi întărirea iubirii dintre oa- 
meni? Cuba suferea de reaua administrație spa= 
niolă, Cuba, frumoasa insulă, căreia-i doriam 
așa de bune tarife vamale şi tratate de comerț. 
Ne-am ridicat atunci, am silit pe Spaniolă la, 
războiii, am făcut praf corăbiile şi am tras la 
țintă în soldaţii lor: astăzi Cuba, liberată, are 
o rea administrație cubană. Aceiași Spanioli o- 
primaii pe nobilii locuițori ai Filipinelor: am 
mers și acolo pentru civilisație; am împușcat 
pe Spanioli întîiŭ, pe indigeni în urmă, și astăzi 
liniștea domnește în înfloritorul archipelag. 
Căci noi sîntem poporul liber între cele li- 
bere. Romiînii aŭ desființat robia numai zece 
ani înnaintea noastră. La dinşii, cei ma mulți 
din proprietarii de robi, fiind niște sălbateci, maŭ 
primit despăgubirea guvernului liberator ; la noi 
proprietarii, umanitari convinşi, aŭ făcut un 
războiii civil, pentru a ţinea lanţul de gîtul de 
vită al negrului. La homîni, Evreul găseşte ori- 
ce ușă deschisă înnaintea lui şi nu e răspins 
nici de la căsătorii mixte; la noi, poporul-model, 
negrul care insultă pe oalbă, e ars de viă de 
mulțimea sensibilă, la noi restauratorii eleganți 
nu vind o bere unui client fără să nu se asi- 
gure de albeaţa absolută a feții lui, la noi E- 
vreul e îndepărtat de locuința ori-cărui cetățean 


317 


ce se respectă. Noi sîntem libera, umanitara 
Americă! 

Să intervenim, stăpîne. Ce costă o notă di- 
plomatică pentru o țară bogată, şi ce mă costă 
pe mine, specialist în materie, redacţiunea ei? 
Să învăţăm minte pe barbari, să le vorbim de 
libertate, de umanitate, pe care se razimă mo» 
ralitatea noastră! Alegerile se apropie, şi votu- 
rile vor merge de la sine către representantul 
principiilor superioare ale civilisației moderne. 
Şi, mai la urmă, nici Rominilor nu le poate face 
nici o pagubă: va fi pentru dînșii o somaţie 
venită din planeta Mars, date fiind relaţiile 
noastre cu dînșii, respectul pe care-l aŭ pentru 
noi, mijloacele de constrîngere ce ne stai la 
îndemînă și răsunetul pe care cuvîntul nostru-l 
are de obiceiii în Europa, unde nu e așa ceya 
ca doctrina lui Monroe. 

Presidentul Roosevelt avuse un accident de 
automobil şi ținuse cîte-va sute de mii de dis- 
cursuri pe platforma trenurilor, tronul săi de- 
mocratic. În disposiţia de spirit, în care se găsea, 
el ascultă, firește, de rugămintea lui Hay, omul 
lui Dumnezeu, nota fu scrisă, trimeasă — şi voia 
lui lehovah se îndeplini. 

Povestea biblică urmează în alt număr al a- 
cestui ziar. 


818 


T. 


Apelul făcut omenirii de guvernul care re- 
presintă civilisarea Cubei şi a Filipinelor, trus- 
turile, Tamany-hallurile, consorțiile imorale pen- 
tru càptarea voturilor, mărfurilor, beneficiilor de 
Stat și particulare, trebuia'să găsească răsunet 
măcar întrun unghii privilegiat al Europei în 
ruină, Acolo măcar, pentru onoarea bătrinului 
continent, se mai păstrează o simţire deosebită, 
foarte fină, pentru dreptatea fără hotare, pentru 
umanitatea ce îmbrățișează toate neamurile, Nu 
e numele Angliei pe buzele tutulor celor ce se 
gîndesc la o patrie a drepturilor omenești? 

Anglia avea datoria față de sine, față de tre- 
cutul și presentul ei, de a protesta alături de 
generoasa Americă împotriva suferințelor la care 
Rominii fără inimă aŭ osîndit pe fraţii lor de 
religiunea mosaică, 

Unii se vor fi gîndit, la vestea acestei de a 
doua intervenţii, la politica pe care Anglia o ur- 
mează de multă vreme în Orient, și vor fi gă- 
sit că actul de dojană nemeritată pentru noi nu 
se potriveşte cu această politică tradiţională, de 
la care ne-a venit și mult bine. Cite popoare 
trăesc la miazăzi de Carpaţi se află supt veci- 
nica amenințare a unei cuceriri rusești, a unei 
nimiciri adecă a ființii lor: acesta e aici norul 


319 


de plumb ce apasă vecinic asupra sufletelor în- 
grijorate de viitor. Dacă Austria se împotriveşte 
acestor tendinți brutale și crude, ea însăși n'are 
miînile tocmai curate, şi abia aŭ trecut vre-o 
trei-zeci de ani de cînd a ocupat cu gloanțe şi 
ghiulele Bosnia sîrbească, — pentru «civilisație»,. 
Ştim bine că, dacă diplomația muscălească gă- 
seşte în Anglia altă piedecă, cel puţin tot așa 
de puternică și de neclintită, explicaţia stă în 
anumite interese de comerț pe care le-ar jigni 
nespus încununarea Sfintei Sofii din Constan- 
tinopol cu o căciulă de bașchir. Dar asemenea 
motive nu se văd așa de limpede ca acelea ce 
se țin de planurile cuceritoare, şi Anglia putea 
să apară în Răsărit ca apărătoarea desinteresată 
şi nobilă a libertăţii popoarelor. 

Şi acum pălmuirea noastră prin cunoscuta 
notă, care întreba pe celelalte Puteri dacă n'ar 
fi timpul să se iea împreună măsuri de constrîn- 
gere împotriva sălbătăciei indărătnice a Romi- 
nilor... Și aceasta fără a ne face caritatea de 
a lua oare-cari informații prealabile, de a răsfoi, 
să zicem, cel puțin cartea englesă recentă, în 
care se cuprind şi ideile, așa de cuminţi și de 
drepte, pe care le ayea în privința Evreilor noş- 
tri sir White, fostul ambasador engles la Bu- 
cureștă, care, ce e dreptul, se născuse în Polo- 
nia şi putea prețui mai bine decît alții rasa ce 
sufere pe urma noastră... 


320 


Dar mirarea încetează cînd consideră cineva 
ce a făcut Anglia ieri încă și ce urmează sà 
facă și pînă astăzi. 

Înnainte de a interveni la noi în numele civi- 
lisaţiei, umanităţii, dreptății, noua Anglie a lui 
Chamberlain, Arafimenschul după cerințele se- 
colului de energie, a făcut să triumfe această 
dumnezeiască Treime pe cîmpiile arse cu foc 
și scăldare cu sînge ale Africei de sud. Se ştie 
că trăiaă acolo, organisați în republici a căror 
orînduire nu privia pe nimeni, niște eroici ță- 
rani, cari chemaseră ei întîiu roada din pămîntul 
pustiii al Cafrului. Îşi lăsaseră o țară înfloritoare 
şi căutaseră un țărm îndepărtat, plin numai de 
primejdii, — ca să-şi poată păstra legea în care 
credeai şi pe care puteri mai mari decît a lor 
căutase să li-o smulgă din suflet. Lucrind cea 
mai grea muncă și cea mai puțin răsplătitoare, 
ei izbutise a păstra de-a lungul veacurilor în 
acest colț al Africei o scînteie din civilisația Eu- 
ropei creştine a veacului al XVII-lea. 

Eï stăteai însă în drumul Angliei, și, oameni 
pașnici, ei se dădură înlături, tot mai adînc cu. 
plugul în zarea sălbătăciei. Nenorocirea lor făcu 
ca plugul acesta să descopere alt aur decit al 
griielor coapte, și spre minele de metal preţios, 
pe care nu eraii în stare să-l scoată singuri, se 
năpusti pleava lumii, zgîriind cu unghii lacome 
pămîntul ce ascundea marea bogăție gata făcută. 


321 


Se înfrățiră în numele sfint al câștigului aceşti 
vagabonzi închiaburiți, se organisară, și limbile 
îngreuiate de osînză începură să ceară drepturi, 
egalitatea constituțională între aventurierul căzut 
din cer şi coboritorul a cinci generații de lucră- 
tori cinstiți ai țarinei. 

Nu vedeţi o oare-care asemănare între acești 
sălbateci de Buri şi noi sălbatecii, între «uitlan- 
derii» lor, ce muriaŭ fără drepturi, și Evreii 
noștri, ce nu pot trăi fără a vota deputaţii și se- 
natorii romîni ? 

Anglia vecină nu putea tolera apăsarea acestor 
interesanți străini, fii ai civilisaţiei veacului, de 
grosolanii păstori și țărani ai rasei primitive. Ea 
somă deci, în numele umanităţii, pe care nimeni 
n'o poate represinta mai bine decît Hay şi 
Chamberlain, în numele dreptăţii şi al culturii, 
pe Buri să facă jertfa propriei lor ființi, să îm- 
brățişeze pe Evreii, Englesii, Germanii, Rușii, 
etc., etc. din Johannesburg şi astfel să se arăte 
vrednici de timpurile de lumină în care trăesc. 
Somaţia nu fu primită, fiind-că nu putea fi pri- 
mită, şi atunci începu războiul binefăcător. Prin- 
tro ciudată logică a lucrurilor, simbriaşii en- 
glesi, tocmiţi, cu haine roşii şi biftecură gustoase, 
pentru a-și vărsa sîngele pentru patrie, fură bă- 
tuți de țărănimea Burilor, cari aveai o puşcă și 
ştiaŭ de ce trag cu dînsa. Atunci bani tot mai 
mulți fură puși în mișcare, mulțimi nenumărate 


21 


822 


fură aruncate de pe corăbii ; în numele civilisa- 
ției satele periră în flacări ; prinşii pe cîmpul de 
luptă dreaptă fură împuşcaţi ta hoţii, femeile și 
copiii fură măturați din toate părţile, în toiul 
iernii, către lagărele de concentrare, unde foa- 
metea şi boalele rămaseră să se lupte cu dinșii. 
Iar «bravii» soldaţi se puseră pe goana celor 
care-i ofensaseră învingînd, şi se grămădiră zece 
asupra unuia: de mila țării lor pustiite eroicii 
fruntași ai Burilor coborîră în sfîrşit steagul, şi 
Anglia-i asigură de munificența imperială cu 
care va căuta să aline suferințele pricinuite de 
dînsa. Astăzi însă generalii buri merg cerşind în 
Europa o pîne de milă pentru neamul lor... Anglia 
é pe atit de generoasă pe cit e de dreaptă... 
Și cum adecă de acolo să auzim noi cuvinte 
de mustrare fiind-că nu sîntem umani? Ajunge 
oare ca un popor să fie mic și un Stat slab 
pentru ca să admită cea mai scandaloasă în- 
toarcere a rolurilor? Saŭ Evreii, cari prin cola- 
borarea Gasterilor cu Şăinenii aŭ pus la cale 
această comedie diplomatică, aspiră la viitorul 
civilisat, engles — şi american nu mai puțin 
a] caselor aprinse şi lagărelor de concentrare 
pentru omorul în masă al femeilor şi copiilor ? 


ŞIPCA ŞI PLEVNA 


Prin pasul de la Şipca, unde aŭ găsit cada- 
vrele mutilate ale soldaţilor lor, Ruşii aŭ trecut 
în 1877 Balcanii pentru a lua în primire pe ge- 
neralisimul turc, ce-şi aştepta soarta în cîmpia 
Rumeliei. Sultanul nu mai avea nici o oştire la 
îndămînă şi din trîmbiţile biruitoare ale năvăli- 
torilor se anunţă Europei acel tratat revoluţionar 
din San-Stefano, care bulgarisa Turcia şi în 
locul căruia diplomaţii de la Berlin aŭ izbutit 
să înscrie în dreptul internațional o cîrpeală 
neîndestulătoare, nedreaptă și plină de urmări 
tumultuoase în viaţa politică de la sudul Car- 
paţilor. 

Bulgarii, al căror Țarat medieval înviase un 
moment din mila Împăratului rusesc, n'aă uitat 
nici luptele de atunci, care i-ai chemat la viața 
de sine stătătoare, nici speranțele grandioase pe 
care le trezise tratatul de o clipeală. Cînd al 
două-zeci şi cincilea ana venit pentru a chema 
serbarea unei aniversări, ei aŭ dat festivităților 


324 


proporţii mari, cît patriotismul lor fanatic şi 
provocator pentru vecini, 

La războiii participaă, undeva, la o parte de 
atenția lumii, bandele bulgare, ceva în genul e- 
roilor cari ard acum satele din Macedonia, niște 
representanți mediocri ai unei idei drepte și ai 
unor sentimente nobile. Bandele căutase şi în- 
nainte de 1876 să atragă atenţia celor puternici 
asupra suferințelor pe care Bulgarii le înduraii 
din partea 'Turcilor; cînd oștirile liberatoare 
veniră dincolo de Dunăre, ele dădură un mi- 
nuscul loc în umbră acestor colaboratori pe 
cari nici o armată luptind supt steagul unui 
Stat nu-i poate recunoaște, 

Firește însă că pentru actualii oameni poli- 
tici și patrioți din ţara vecină, «concursul» ban- 
delor e peste măsură de însemnat şi, în actele 
de vitejie isolată ale acelor ce făceaii parte din 
ele, se vede o manifestaţie de viață, o legitimare 
a drepturilor căpătate după lupte, în care nea- 
mul bulgăresc sar fi amestecat în chip visibil 
și apreciabil. Sîrbii s'au luptat atunci, fie şi pen- 
tru ca să se pomenească de urmaşi înfrîngerile 
lor; Grecii aŭ grămădit ostaşi la hotare; Ro- 
mînii aŭ scos pe Osman-Paşa din Plevna, care 
tăia drumul creştinilor. Bulgarii sînt prea mîn- 
dri pentru ca, în ori ce lucru, ei să nu pretindă 
măcar paritatea cu vecinii lor; şi iată de ce 
isprăvile bandelor s'aii prefăcut într'un strălucit 


325 


capitol de istorie militară, pe care l-a admis, 
după cît se vede cu acest prilej, presa şi opinia 
publică europeană. 

Manevrele a 35.000 de oameni de trupe bul- 
gărești s'ai desfășurat, de bine, de răi, în pa- 
surile memorabile ale Balcanilor, spre amintirea 
luptătorilor fără steag din 1877. Aceasta nu se 
făcea însă pentru a jigni pe liberatorii veniţi 
din marea, sfîuta Rusie pravoslavnică, ocrotitoa- 
rea Slavilor nedreptățiți. Din potrivă, invitațiile 
către străini ai apucat singura cale care ducea 
spre această țară. În presența Rușilor cari să- 
vîrşise marea operă de acum douăzeci și cinci 
de ani trebuia să se dovedească însușirile tine- 
rei armate bulgare, alcătuită pe temelia vitezelor 
bande de atunci, şi era permis publicului bul- 
găresc să vadă în această priveliște militară 
neobicinuită o comemorare a «colaboraţiei» din 
1877—8 pentru cucerirea independenți. 

Invitaţia a fost primită cu bucurie și grabă. 
Fiul Marelui-Duce Nicolae — cunoscut la noi 
prin telegrama în care principele Carol era ru- 
gat să vie, «în ori-ce condiţii», pentru a ajuta 
pe Ruşii în primejdie, —o numeroasă suită de 
bătrîni generali și ofițeri aŭ primit la Şipca de- 
filarea trupelor bulgare. Aceasta era Rusia ofi- 
cială, care merse apoi la Constantinopol să a- 
sigure pe Sultan că toate cele întîmplate nu 
priviai decît îndepărtatul trecut, nu aveai 


326 


nici-o legătură cu presentul și nu pregătiaii 
cîtuși de puţin un viitor de năvăliri, cotropire şi 
mutilare. În același timp, pentru ca şi cealaltă 
notă să nu lipsească în războinicul concert, cu- 
noscutul ambasador al panslavismului, Ignatiev, 
— al cărui chip figură după al Ţarului şi ale 
Marilor-Duci în albumele ce se împărţiai gratis 
la noi pe timpul războiului, — bătrinul Ignatiev 
a venit ca neoficial, ca mare apostol slav nere- 
cunoscut, care tutuși se coboară în Sofia la A- 
genţia rusă și face parte din suita Alteţei Sale 
Imperiale Nicolae Nicolaevici. Şi în același timp, 
pentru a distra pe înnaltul oaspete, Cehii, cari, 
după cît se ştie, maŭ luptat în 1877, aŭ venit 
la Şipca cu coroane și panglici naţionale iar, 
pentru ochii bunului bătrîn Ignatiev, colonelul 
Iancov a făcut oare-care focuri de artificii în 
Macedonia, focuri a căror explicaţie festivă se 
va fi dat la Constantinopol în chipul cel mai 
mulțămitor. 


x 
* x 


Dar vremea înaintează şi lunile ce se stre- 
coară deşteaptă şi alte amintiri decît eroismul 
bandelor bulgare şi defilarea sîngeroasă de la 
Şipca. 

Nu știi, poate că mă înșel— și în adevăr 
prosa ziarelor mari din Europa nu întărește con- 
jecturile mele. — dar mi se pare că înnainte de 


327 


triumful mare de la Şipca ar fi fost marea pri- 
mejdie de la Plevna, un foarte neplăcut eveni- 
ment pentru mîndria rusească. Cu această oca- 
sie s'ar fi descoperit şi faptul că Romînia nu e 
numai vechia Moldovă plus 'Ţara-Romănească, 
adică un loc pe unde se trece și se petrece, ci 
un Stat modern, avînd o armată pregătită, gata 
să înfrunte focul, și un Domn ce nu doria ni- 
mic “mai mult decît să dovedească lumii însu- 
șirile poporului săi, ale luptătorilor ce eraă o- 
pera sa. Iarăşi mi se pare că din lagărul rus 
ar fi venit o invitare foarte călduroasă şi grab- 
nică, apoi că mai multe zeci de mii de ostași 
ar fi trecut Dunărea și, întrun avînt vrednic de 
timpurile legendare, ar fi sfărîmat zidul de oțel 
ce apăra pe Osman, învingătorul, umilitorul 
Ruşilor. Văd iarăşi în acest trecut cuceriri, tri- 
umfuri, răsunet de aclamații în jurul voinicilor... 

Dar nu, trebuie să mă fi înșelînd. La Șipca 
nu s'a vorbit de aşa ceva, şi în comemorarea 
liberării n’a fost vorba decît de bande și de 
armata rusească: nici-o telegramă recunoscătoare 
na venit către acela în mînile căruia Osman 
și-a dat sabia... 

Dar, dacă totuşi ar fi adevărate acele lucruri, 
nu S'ar cuveni oare ca o deputaţie din toate re- 
gimentele romănești ce aŭ luptat la Plevna să 
meargă în apropiata zi aniversară pentru a serba 
modest şi pios victoria de altă dată? Vecinii 


328 


noștri Bulgarii ar fi încîntați că după Șipca li 
se dă prilejul de a serba și Plevna, — după 
unii liberatori şi pe ceilalți 1. 


1. Represintanţii oștirii romîne aŭ mers în adevăr la 
Plevna, avînd în fruntea lor pe regele Carol. Şi cu a- 
cest prilej vecinii noștri aŭ aratat că-şi aduc aminte de 
ajutorul romanesc ca şi de al Rușşilor, — dar tot pe rînd, 
nu de toate la olalta. 


NILUL ȘI EDICTUL DE NANTES 


O însușire superioară la un bărbat politic e 
aceia de a resuma întrun moment dat o în- 
treagă situație, de a cuprinde un întreg șir de 
lămuriri, de a face să fulgere înnaintea ochilor 
o soluție minunată, — în citeva cuvinte numai, 
într'o figură retorică sai într'o amintire a unui 
fapt asămănător bine cunoscut, La noi, nu se 
pot cita mulți fruntaşi sai şefi de partid cari 
să fi fost înzestrați cu acest dar, ce provoacă 
admirația mai mult decit ori-care altul şi face 
minuni într'o sală de întrunire ca și într'o ca- 
meră de prieteni. Toată lumea care e capabilă 
de o apreciare dreaptă, va recunoaşte însă că 
această calitate, — și această calitate,— a fost dată 
de natură celui mai simpatic dintre viitorii con- 
ducători ai destinelor țării, — acelui pe care par- 
tisanii lui îl urmează, sărutind în ţărîna saii în 
mocirla drumurilor politicei zilnice urmele-i mi- 
nunate. 


330 


Era un banchet, un banchet de recunoștință, 
la care luaŭ parte numai intelectuali, — în mare 
parte cu cefile stacojii şi înveliți cu osînza pe 
bani de împrumut sai pe gratisul Statului, care 
distinge pe acei ce se consacră vieţii înnalte a 
gîndului, pe martirii cugetării ce se răsplătește 
prin ea însăși. Frunţile înguste ale acestor fi- 
losofi broboniaii de prisosul licvidului cerebral, 
scos la suprafață de căldura lui Iunie. Din pa- 
harele închiriate, vinuri dăruite — intelectualul 
e sărac şi merită băutura aproapelui — se scur- 
geai pe gîtlejuri ce se mișcaii fără voe, aştep- 
tind momentul în care li se va permite, conform 
programului, a scoate sunete oratorice. Acelaș 
bielşug de licvid, de apă... clocotită, se observa 
în cuvîntările acvatice ale înțelepților, ce cînta 
pe rînd imnul lor de adoraţie către patronul tu- 
turor meritelor. Şi, cînd îi veni rîndul, în această 
atmosferă umedă, în mijlocul acestui bielşug sug- 
gestiv, în fața acestor ochi ce cerșeaii lacomi 
pentru viitorul pe care l-ar fi smuls cu dinții, 
ce nu se tociaii nici-odată, — sărbătoritul, amin- 
tindu-şi de politica financiară pe care o făcuse 
cînd era la putere, aruncă o vorbă, care resuma 
totul, trecutul, presentul și viitorul: Eŭ sînt Ni- 
lul, rîul cu fecunda revărsare, care risipește pen- 
tru a îmbogăţi (saii aşa ceva). 

Nilul?... Acesta era în adevăr : Nilul, și ascul- 
tătorii, uimiţi de adevărul acestui cuvint, ca și 


331 


de frumuseța lui suggestivă, văzură înnaintea 
lor mocirla budgetului revărsîndu-se, şi se vi- 
sară forfotind într'însa unul lîngă altul, dînd a- 
cestui lut, așa de vulgar în aparență, o viață 
pe atît de bogată, pe cît de respingătoare. Așa, 
cu fraturile și cămășile lor albe, s'ar fi aruncat 
orbește în revărsarea, ce hrăneşte atît de bine 
pe cine e deprins a trăi în noroiul budgetar. 
Toţi: crocodilii, ichneumonii, ipopotamii, broaștele 
și simplii viermi de Nil... 

Şi Nilul va rămînea pentru totdeauna ca o 
genială figura represintînd triumful parasitismu- 
lui politic în apele îndoielnice al vistieriei prădate. 


* 
* * 


Trec cîteva luni de zile, şi domnul Hay are 
curiositatea de a vedea cum se poartă acei an- 
tropoizi din Romînia semi-asiatică, peste cari 
voința Dumnezeulu amînduror 'Testamentelor 
l-a făcut gardian responsabil. Ce a aflat, trebuia 
să-i provoace indignarea. Omorurile din Filipine 
nu erai nimic pe lingă ceia ce se petrecea în 
odiosul Bucureşti însîngerat. Anume, guvernul 
decretase acolo moartea tuturor Evreilor. Lu- 
crul fusese pregătit în cea mai mare taină, și 
nici-una dintre nefericitele victime, închinîn- 
du-se seara înnainte de a se odihni de greaua 
muncă a <funcţionariului comercial», nu se gîn- 


332 


dise că soarele nu va mai răsăria doua zi pen- 
tru dînsul. 

Cînd se făcu miez de noapte, clopotul dela 
Mitropolie începu să sune lugubru, și celelalte 
clopote ale bisericilor din vale îl urmară, în- 
trun îngrozitor concert, al cărui rost îl știaii 
numai calăii ce-l ordonase. Aceştia, urmaţi de 
o mulțime de pravoslavnici, furbaţi de fanatism, 
se aruncară în bande asupra cartierelor evreești, 
înnecîndu-le în sînge. Nu numai atît; puterea pu- 
blică, fără sfială, participa la măcel: soldaţi, 
ofițeri, pînă la cele mai înnalte trepte, trăgeaii 
cu pușca în bieţii osîndiți pentru lege. Se spune 
chiar că din casa umbrită de steagul țării, ar 
fi pornit focuri asupra fugarilor, ce nu ştiaŭ 
în ce unghiuri de lume li se poate ierta crima 
de a se închina lui Dumnezeu altfel decît u- 
cigaşii. Era noaptea Sfintului... Tărăbuţă, pe 
care Israel a însemnat-o cu negru în analele 
sale, lar Hay denunţă crima, și chemă pe vino- 
vați înnaintea tribunalului Umanității. 

Aceștia refusară, împietriți şi neatinși de că- 
ință, să se înfăţișeze; ba unii riseră cinic la 
cuvintele de mustrare, trimețind pe represin- 
tantul civilisației la o plimbare salutară. Emu- 
lul Nilului însă nu putea cugeta și lucra ca un 
vulgar politician. Stăpinit de idei înnalte de 
dreptate, pătruns de idealuri superioare, el fă- 
gădui, la venirea sa din noù la putere, dacă nu 


333 





să răzbune trecutul, cel puțin să răsplătească, 
să asigure pe acei cari suferise. Rominii ar fi 
atacat şi mai departe pe Evrei, dacă aceştia 
mar fi avut la îndămînă orașe întărite—Doro- 
hoiul, Botoşanii, laşii,— armata lor naţională, 
parlamentul lor în Nordul Moldovei. Acestea 
trebuiau să le aibă, a zis făcătorul de dreptate, 
Și sîntem siguri că aşa va fi întrun apropiat 
viitor. 

Dar trebuia cuvîntul, care să resume nobila 
făgăduială. El a fulgerat iarăși înaintea cetito- 
rilor ziarelor conservatoare de nuanța demago- 
gică și hebreogogică: dacă e o noapte de mä- 
cel și, dacă vor fi cetăți de siguranță,—ei bine 
va fi.. Edictul de Nantes! 

Așa a apărut de supt tipar vestirea Edictului 
de Nantes pentru Evreii din Romănia. Și edic- 
tul a fost revocat, cînd s'a găsit cine să sem- 
naleze monstruositatea cuvîntului,— adică fără 
zăbavă, şi fără altă pagubă decit a iubitorilor 
de lucruri vesele. 


SCRISOAREA D-LUI CARP 


I. 


Acum cîte-va zile s'a tipărit în coloanele aces- 
tuï ziar un memorabil document de patriotism lu- 
minat, de grijă desinteresată pentru înnaintarea 
acestei țări, nu în frase de bîlciŭ, în titluri min- 
cinoase și în pretenții goale, ci în muncă vă- 
zută pentru ori-cine și impuindu-se prețuirii 
tuturora. Bătrînul fruntaș al ţării care cu aproape 
doi ani în urmă sa coborit de la guvern ca 
nimeni altul înnainte de dînsul, desprețuind de 
la nemăsurata înălțime a întregei datorii înde- 
plinite toate svircolirile captatorilor de voturi și 
fabricanţilor de majorităţi mai mult sati măi 
puţin necuvîntătoare, a spus, în puţine cuvinte, 
cumpănite și senine, un lucru neauzit: anume 
că orașele și tîrgurile nu există numai pentru 
a face locuri la masă neplătită oamenilor inca- 
pabili de o ocupaţie serioasă şi folositoare, ci 
pentru a fi o podoabă a țării şi un element de 


335 


căpetenie în dezvoltarea eï. Şi, ca să îndepli- 
nească această misiune, le trebue conducători 
gospodari, cu tragere de inimă şi ambiție no- 
bilă, cari să chivernisească averea conlocuito- 
rilor lor cu aceiași îngrijire ca pe a lor proprie. 
Primari şi consilieri, cari să ştie a deveni așa 
de indispensabili prin serviciile ce ar aduce, 
încît nică un guvern, afară bine înţeles de acela 
al barbarilor ce sînt cunoscuți, — să nu cuteze 
a lucra pentru înlăturarea lor. 

Legitimarea recomandaţiilor domnului Carp 
o poate găsi ori-cine, stringîndu-și în minte im- 
presiile culese din centrele noastre urbane, saă 
privind în jurul săi, chiar dacă ar sta într'o 
stradă de frunte a Capitalei regatului romîn. 
Sînt ori-unde lucruri de care sar rușina ori-cine 
priveşte lucrurile din punctul de vedere al ci- 
vilisației pe care sîntem ținuți a o represinta. 
Nu mai departe decît în August al anului acestuia 
trecătorii cari străbăteau bulevardul Colţei, pu- 
teai să admire la întretăierea lui cu Strada Ro- 
mană și Strada Primăverei un monument unic, 
aproape neexplicabil pentru străinul ce sar fi 
rătăcit prin ţara noastră. Un grotesc pavilion 
de lemn simulînd piatra, acoperit de crengi de 
brad uscate, rupte, terfelite ; fragmente de pînze 
represintînd subiecte alegorice atîrnaă prin col- 
turi, şi, în fața copiilor din împrejurime, cari 
lăsaseră urme eterne ale visitării dese făcute 


336 


clădirii, un biet soldat, toropit de soarele arză- 
tor, păzia această frumuseță. Eï bine, acest con- 
glomerat inform, pîngărit pînă la dezgust, era 
pavilionul cochet care, înfăşurat de drapele, a- 
dăpostia la 10 Maiŭù 1902 pe regele Romîniei, 
care, în amintirea biruinţilor de acum un pătrar 
de veac, privia trecîndu-i ostașii supt insigniile 
nouă, binecuvîntate pentru izbîndă în apărarea 
patriei. Primăria avuse atîta de lucru, încît dă- 
duse lumii luni întregi de zile această privelişte 
înjositoare. 

Duceţi-vă în al doilea oraș al țării, la Iași. 
Veţi vedea capodopere de răă gust, minuni de 
ignoranță architectonică, batjocuri ale bunului 
simț și crime contra sănătății publice. Străbateți 
numai strada principală: s'o luăm de la Copoii 
în jos. După o scurtă călătorie întrun aier îm- 
prospătat la fiece bătaie de vînt cu curente răă- 
mirositoare, ajungînd la cofetăria Tufli, puteți 
admira pe un rond de asfalt ce încunjură stil- 
pul unui lampion electric, două bănci, așezate 
paralel, pe care se găsesc oameni de curaj ca 
să le ocupe, stînd astfel, senini, în mijlocul 
circulației, ai cărei arbitri se pare că sînt. 
Uitaţi-vă înnainte: e un bulevard deschis către 
gară: nu veţi uita, de sigur, nici frumuseța ar- 
borilor, nici calitatea clădirilor ce-l împodobesc. 
Mai departe, iată o frumoasă piață, o piață nouă, 
de proporții fără îndoială unice în lume, — re- 


337 





sultat capricios“ al jocului politic cu exproprie- 
rile. Dacă ați ajuns la Mitropolie, veți admira 
cu cîtă artă această enormă clădire costisitoare 
se ascunde privirilor indiscrete : noul Mitropo- 
lit a propus să se facă o piață, oferind terenul, 
dar i s'a spus că nu sînt bani, — din motive 
de gospodărie bine cunoscute. În faţă, pala- 
tul principelui Ferdinand, încunjurat de bă- 
lări, cu lanţurile împrejmuitoare rupte, cu stil- 
pii de piatră smulşi din pămînt: groapa de 
var nu e încă astupată, aşteptind să ser- 
vească de sepulcru al unui bețiv. întîrziat; pe 
un părete àl casei vecine — palatul e în co- 
municaţie directă cu mai multe cuiburi de E- 
vrei supțiri „trecătorii aŭ protestat în repeţite 
rînduri contra lipsei vespasianelor, care se ex- 
plică de altfel într'un oraş așa de curat. După 
toate acestea, leşenii se miră de ce Principele 
nu S'ar grăbi să se instaleze în clădirea pe care 
comuna i-o păstrează cu atita bună-cuviință!. 
Uite, mai încolo, o şcoală : desprețuind lumina 
materială, genialul architect a înlocuit ferestrele 
din fațadă cu două mari hărți geografice, din- 
tre care socot că una trebuie să represinte Sa- 
hara cu Nigriţia, iar cealaltă Țara de foc; pen- 
tru a da elevilor noțiunea accidentelor solului, 
terenul nu e nivelat nici pînă acum și, fiind li- 
ber de ori-ce împrejmuiri, întreține cultul li- 
bertăţii în sufletele tinere ; ca o imagine a pros- 


22 


388 


perității politicianilor romîni cînd sînt la gu- 
vern, un porc, nemuritor, se pare; stă tolănit 
într'o groapă fabricată anume: e pentru co- 
mună ceia ce ar fi urșii pentru Berna saŭ po- 
rumbii Sfîntului Marc pentru Veneţia, — anima- 
lul simbolic. Cine nu cunoaşte prăvăliile de 
lîngă biserica catolică, n'are idee de architec- 
tură gotică, aşa cum se practica pe vremea cînd 
Goţii se aflaii la noi şi aveai conflicte cu Hu- 
nii; ele se păstrează tocmai pentru a ne a- 
minti aceste timpuri îndepărtate, cînd se alcă- 
tuia poporul nostru; a le dărima ar fi o crimă, 
cînd poate să dărîme cineva o sumă de bise- 
rici seculare, cari nu sînt îndestul de frecven- 
tate de noua populație ebraică a Iașilor și me- 
rită să dispară. Lăsăm «Cafeneaua de Viena , 
cu chelnerii săi feminini, legaţi sub fălci, a- 
runcăm o privire tufişurilor din cari se înnalță 
Banca Naţională și dăm cu ochii de statuia lui 
Ștefan cel Mare, aşezată între squaruri, unde 
pentru întiia oară anul acesta văzui crîncena 
luptă a unui bătrîn grădinar cu buruieni tenace. 
Monumentul se razimă pe pămînt nepietruit şi 
cu nivelaţia... pierdută. În fund, țelul călătoriei: 
Palatul Administrativ, vestit în toată lumea prin 
aceia că fiecare din odăile sale întunecoase 
pute altfel. 


339 


D. Carp a crezut că e vremea să fim de fapt 
în Europa, să sămănăm măcar cu «barbara» 
Rusie, unde e atita ordine și îngrijire în oraşe, 
A scris îndemnul săă. Şi ce i sa răspuns? 


II 


Prin glasul unui autorisat representant al săă, 
partidul conservator demagogic s'a grăbit să lä- 
murească lumea asupra însemnătăţii scrisorii 
d-lui Carp. Ori ce s'ar fi părut naivilor că des- 
copăr într'însa, d. Ionescu a proclamat că scri- 
soarea e un simplu «moft» inofensiv, care nu 
poate inspira alt ceva de cît așa în treacăt ve- 
selia unui serios bărbat politic. 

Presa aceleiași gripări politice n'așteptase, ce 
e drept, destăinuirea inspiratorului ei pentru a 
supune unei critici competente acele cîteva rîn- 
duri fără greutate. 

Cine ar fi crezut că vede în scrisoare un pa- 
triotism luminat și modern, o judecată senină a 
timpurilor de astăzi şi o înțeleaptă îndreptare 
către viitor, se înșela, naivul, nepracticul, visă- 
torul! Circulara adresată de d. Carp avea de 
fapt un singur scop: Să sfătuiască pe aderenţii 
săi, grupați în minuscule cluburi, insule bătute 
de marea murdară a oportunismului, a se 
abținea de la alegerile comunale. Convingerea 


340 

că «junimismul» săă nu poate să învinga sai 
să se manifeste onorabil, şi-o formase d. Carp 
la vederea triumfurilor cîștigate de adversarii 
săi «conservatori»: elocvența minunată a neo- 
fiților d-lui Ionescu, imposantele manifestații ale 
unor cetățeni cari înțeleg legătura strînsă ce 
există între iarna apropiată şi o anumită haină, 
pe care maŭ cu ce să şi-o cumpere şi nu cu- 
tează s'o capete altfel, orbitoarele luminaţii din 
fața clubului săii, aceste splendide apusuri de 
soare, influențase aşa de mult pe d. Carp, încit, 
într'o formă supțire — ce lucru naiv iarăși! — 
dăduse semnalul retragerii. Căci nu e aşa, a 
spune aderenților să voteze oameni cinstiți, e 
identic cu a le recomanda să vînture și ei pleava, 
ca atîția alții! 

Dar după ultimele desluşiri ale Învăţatorului, 
tema aceasta va fi părăsită, pentru a fi înlocuită 
prin tema «moftului». 

Şi nouă ni se pare aceasta cu mult mai în- 
dreptăţită. În adevăr, ştim și noi ce nu e «moft», 
ci acţiune serioasă și binefăcătoare, contribuție 
patriotică la alcătuirea unui viitor mai bun, Nu 
e «moft» revărsarea Nilului pentru candidaţii de 
Slujbe ușoare şi de ciştiguri fără slujbe și chiar 
fără vre-un fel de ocupaţie; nu e «moft» feri- 
citea Evreilor scăpați cu viață din ghiarele 
noastre printrun  Edict de Nantes, ce ar crea 
Statul domnului rabin Beck în Statul Măriei 


841 


Sale Regelui Carol; nu e «moft» civilisarea prin 
exerciţii de bicicletă daco-romînă și prin dan- 
țun de un înnalt naționalism ale fraților din Ma- 
cedonia, ce s'ar pregăti încă în școli, cultivîn- 
du-și în deosebite chipuri muşchii romîni cu cari 
li sînt înzestrate picioarele, 

Nu sînt «mofturi» pentru că: revărsîndu-se Ni- 
lul, ale cărui izvoare — care e curios cum de 
sai căutat atita vreme, cînd ele sînt aşa de 
aproape de mintea omulu — se află în buzu- 
narele noastre ale tuturor, se crează legiuni fi- 
dele de masticaton şi digeranți, mulțămită că- 
rora se poate face mult timp o bună politică 
de «conservator». Făgăduindu-se cetăți de sigu- 
ranță şi parlamente religioase ludeilor ce sufăr 
pe urma intoleranţii romînești, cine ştie, ochii 
ageri ai marilor bancheri semiți, cari ţin în mîna 
lor adesea rostul lumii, într'o epocă fericită ca 
aceasta, s'ar putea opri în treacăt asupra gurii 
de aur ce predică dreptatea și civilisația nepăr- 
tenitoare, și nu stăm așa de departe de vremea 
cînd se făceai Domni din mila vătavilor femei- 
lor din Seraiii pentru ca să ne revoltam lă gîn- 
dul că putem avea miniștri cu stampila Alianţei 
Israelite pe frunte. În sfârşit, prin ce se poate 
recomanda mai bine cineva ca un patriut, în 
care neamul poate avea încredere, decît cum- 
părînd bicicle culturale, plătind din bani Sta- 
tului, cari sînt doar ai Națiunii, profesori de o 


842 


erudiție deosebită pentru acele bicicle şi direc- 
ton pentru aceşti valoroşi profesorı de bicicle? 

Nu, acestea nu sînt «mofturi precum nu e 
nică «politica imperială» — auziţi bine imperia- 
lismul romîn, cu o țară de la Virciorova pină 
la Burdujeni — pe care o anunţase şi se ară- 
tase gata a începe s'o îndeplinească nu știi 
cine, al cărui nume îmi scapă. Sai poate-şi a- 
duce cineva aminte de acest inventator care-şi 
merită de sigur brevetul, ca şi același, sai al- 
tul, pentru edict şi pentru ce s'a mai pomenit 
încă? 


* 
* * 


Partidul liberal e numeros, el are puterea as- 
tazi şi o va ţinea poate multă vreme. Cînd se 
află cineva în această situaţie, s'ar cădea să fie 
drept şi -să admire ce merită să fie admirat. 

Dar anumite necesități, resultînd din calitatea 
şi tendințele acelor mulți din cari se alcătueşte, 
silesc pe marele partid a face azı şi mîne politica 
absolut comodă a imutabilității. Economiile le-a 
făcut, personal, d. D. Sturdza; pentru rest, par- 
tidul garantează că nu se va schimba nimic. 
Căci totul stă așa de bine! 

Şi să vie cineva pentru a spune că ar fi 
bine să se înceapă, la comună azi, în Stat mîne, 
guvernul pentru eeï guvernați ? Ce îndrăzneală! 


343 


O sfîntă indignare cuprinde pe Brăteştii de 
dincolo. Însă, de oare ce un liberal nu poate 
vorbi ca un demagog declarat, şi unuï partid 
de asanare nu-i stă bine a rîde de acei cari o 
predică aiurea, se servesc, de gazetan meșteri, 
articolaşe supțiri: «o da: gospodăria comunală; 
bun lucru, dar, de sigur, pentru viitor», şi așa 
mai departe, 

Numai cât un lucru. Între multele pe care le 
ştie partidul liberal, e și acela că vom trăi o 
mie de ani încă, pentru a pierde în gilcevi pe 
atît de miserabile pe cît de sterpe, prețioși ani 
meniți pentru muncă? 


TABLA CUPRINSULUI 


Un îndemn . . . cc... 

Un regret. 

Polemici științifice în presa politica. 
Oamem imparțiali. i Sea 

O încercare . 3 TES 
ncoronarea d-lui Gr. Tocilescu la Dorohoi . 
O declaraţie. . . m . 

O noua explicare a minciunii 1n presa. 
Viitorul partidelor politice ; 
Asupra casulm de la Iași. 

Un filosot electoral— D. Ioan Bratescu 
Chestiuni man . . Azi bol e 
Universitarii în viața politica : 

Romînismul în Bucovina . . T 
Supararea patnarchului ecumenic. . . . 
Episcopul Mihail Pavel. . . . 
Ranau vechiu și noul naționalism. 
Pericolul liceelor. . ., . . . 
Politica latina . . . î 

Ateneismul de provincie ; 

Naționalismul romîn în forma austriaca 

O parere de rau . . aie apă E E aa Se ca 
Un congres de reforme . . . . y 
Înfrățire Romîno-Maghiara 

Era noua in Bucovina » 


Cugetăn asupra unui banchet. de "intelectual . 


Adversarii schimbării morale 

În chestia evreiasca . 

Studii asupra partidului liberal 
Intervenţia americano-englesa, . sie 
Șipca şi Plevna . . o eu a 
Nilul şi edictul de Nantes . asi 2 
Scrisoarea d-lui Carp . i