Regina Maria a Romaniei — Țara mea (1919)

Dias La S a 39 w a a > °F ȘT 55 — — 
PP: >» 
i : 
` 1% » i 
PENJE 4 N i b- a 
- + 4 , = ,* - 
i 3 tiy i 
i Lita.» „4 ° 2 „i à m 
i Te i ) 
i DE 
. P'e i i - 
1?» di: E 
p ow : 
DAITYA e 4: $ 
~ 4 
we ] 
: dead. 
x . 
T = 
A 333 Bess Ses > 
i d : ~ 
-r - A > 
E e 
k i JiS . 
os - = . 5 i 
_ ats : - J r 
T > -= 
p a Toa , n a S 
. 
= ats e ` E = 
> i 
- Å à . 
7 - ry.) 
= 
, : a r 
- 
: S E = 
2 = = i 
o n s 
"j d 3 
i _ 
. "R 
i 


6PSO v L90 L9ZL € 


UA 


< @4e 9 = oo 





iara, SE et eed Lhe TE Pee see eer eA 


» PS, i TPS 


= 


z _ 


i@ ‘ + 


did bss shade ad Sh 





ie? hacer ayy er Se aT: 
2, 


4% 


2 
= 
i 





Presented to the 
LIBRARY of the 
UNIVERSITY OF TORONTO 


by 
Mrs. Angela Dragan-Dima 











| 


fadil? 
(d 


Arer 
TLAN A 
9 9 Gan 8 


Zuni 





| EDITURA LIBRARIE ma 
AVEL SURU, BUCUREȘTI 
19 10 Lei 











MARIA 
REGINA ROMANIEI 


TARA MEA 


TRADUCERE DIN ENGLEZESTE 


DE 
N. IORGA 
EDIŢIA IlI 


EDITURA LIBRĂRIEI PAVEL SURU, BUCUREȘTI. 
SIBHU, 1919 = 
TIPARUL TIPOGRAFIEI ARHIDIECEZANE. 











ei ceastă carte a fost scrisă la epoce deo- 
Ae; sebite. Partea întâia a văzut lumina 
întrun ceas când simţiam că răsboiul se apropia 
de hotarele noastre și, Știind în ce parte ne vom 
hotări, am pregatit o serie de schițe ușoare pentru 
a Ji trimise in Anglia când ne vom fi declarat 
aliații ei. 

România e puțin cunoscută marii Impărății 
de peste mări, și doriam să fie condeiul mieu 
acela care va vădi unele din frumuseţile ei ferii 
mele de naștere. Cu intenție nu am pomenit in 
volumul întâiu nume, cu intenţie am trecut atât 
de repede dela una la alta, căutând ca in cat 
mai puține cuvinte să vrăjesc atmosfera sesurilor 
noastre întinse, a nesfârșitelor noastre drumuri 
prăfoase, a munților si pădurilor noastre, a sa- 
telor noastre smerite, a pitorescelor noastre bise- 
rici Și a pașnicelor noastre mănăstiri, a lunilor 
noastre de căldură si de frig. Mai voiam si 
aceia: să fac a se cunoaște sufletul, de o me- 
lancolie stranie, al poporului nostru. 

Intrun timp cu totul deosebit a fost scrisă 
partea a doua. Grozava depresiune a infran- 


r: 





gerii si a retragerii, zăcea ca o povară asupra 
noastră a tuturora. Trei Sferturi din fara noa- 
stră ni fuseseră smulse; ca o ceată de oi pier- 
dute fuseserăm gonifi din addposturile noastre. 


Simftind cât de desndddjduit era năcazul 
poporului meu, întrebaiu pe profesorul lorga ce 
pot face pentru sufletele lor în acest ceas de în- 
tunerec. « Descrieji-le locurile pe care le-au pierdut», 
ia fost răspunsul. «Ați scris o carte pentru 
fara naşterii Voastre; acuma e vremea să scrieți 
una pentru fara à cării nenorocire o împărțiți». 
Indemnatd de cuvintele cuiva care credeă că aș 
puted să misc inimile oamenilor cu condeiul meu, 
am făcut o a doua serie de schițe, si le-am facut 
la un ceas când toți râvniau să-și amintească, 
să spere... 

Li-am spus numai despre ce-mi eră tot 

à de scump ca si lor, si pot spune că s'au 
cetit lorg cărticelele mele. Fiind scrise in zile 
de ndcaz, ele au mers drept la inimile acelora 
pentru cari fuseseră scrise, ajutând să întărească 
acea simțire de încredere între mine și poporul mieu 
pe care nădăjduesc că nimic nu o va puted nimici. 

Fra numai o biată ediţie tipărită pe hârtie 
de războiu, dar în multe mâni a ajuns... 

Mi s'a spus că acei din Ardeal, aceia pe 
care i-am așteptat așa de indelung și cari așa 
de îndelung ne-au așteptat pe noi, ar vrea Să 
cetească si ei cartea mea; de aceia se tipărește 
o nouă ediție in fara lor, care e și a noastră. 


Cândva poate, dacă Dumnezeu ma ajută 
să trăiesc, voiu scrie altă carte, 0 carte despre 





acele scumpe feri care au umplut de dor toate 
inimile românești, despre acele feri pentru a căror 
liberare atâtea vieți tinere s'au jertfit, atâta 
Sânge s'a vărsat... Dar întâiu ca în peleri- 
nagiu trebuie să le străbat, din loc în loc. Căci 
pot descrie bine numai lucrurile pe care le-am 
văzut, lucrurile pe care le-am simţit. 

Dacă această a treia parte va veni vre- 
odată la lumină, simt ca si cum sufletele celor 
cari au murit pentru idealul nostru ar sta lângă 
mine, simt ca si cum mânile lor de umbre mi-ar 
călăuzi condeiul. Ar fi Scrisă pentru cei vii întru 
pomenirea morților. 

Dar presentul singur e al nostru; viitorul 
zace în mânile lui Dumnezeu. Și, fiindcă acea 
carte visată nu s'a înfăptuit încă, trimet aceste 
două cărticele fraţilor noștri de peste munţi, spe- 
rand că vor primi cu simpatie ceiace cu atâta 
iubire s'a scris. 














> A, a 


ERIZ 


Lp gam 
Ci A 4 so = 
S aS; A = 















, hy 
SY, 
Wty 


-> 


l. 


Regina unei teri mici! 

Aceia cari sunt deprinși a vedea câr- 
muitori ai unor teri mai mari înțeleg prea 
puțin ce înseamnă aceasta. 

Inseamnă muncă si griji şi nădejde, 
si multă trudă pentru slabă ispravă. Dar 
larg e câmpul, si, dacă inima are vole 
bună, mare e opera. 

Când eram tânără, gândiam că totul 
e muncă, muncă pieptis in sus; dar anii 
cari trecură au adus altă cunoștință, o cu- 
nostinta binecuvântată, şi acuma ştiu. 

Tara aceasta e mică, e nouă, dar e o 
ţară care mi-e dragă. Imi trebuie ca şi 
altora să li fie dragă; de aceia ascultați 


8 Maria Regina României 


câteva cuvinte despre dânsa. Ingaduiti-ma 
să zugrăvesc câteva icoane, să fac câteva 
schițe aşa cum le-am văzut cu ochii în- 
tăiu, apoi cu inima. 


$ 
* * 


Odată eram pentru acest popor o 
străină; acuma sunt una dintre ei, si, pen- 
tru că vin de atât de departe, am fost 
mai mult în stare să-i văd cu însuşirile 
lor bune şi cu neajunsurile lor. 

Tara lor e o tara rodnică, o ţară de 
intinse şesuri, de grâu invalurat, de codri 
adânci, de stâncoşi munţi, de râuri care 
în primăvară vuiesc de ape spumegate și 
care vara nu Sunt decât lenese suviti de 
apă pierdute intre pietre. O ţară unde te- 
ranii muncesc supt un soare care — 
O ţară neatinsă de miurdăria fabricelor, 
țară de extreme, unde iernile sunt de ohiat’ 
si verile ard ca in cuptor. 

Legătură intră Răsărit si Apus. 

La început era o țară străină. Dru- 
murile ei prea prăfoase, prea fără de ca- 
pat sesurile ei. A trebuit să mă învăţ a-i 
vedea frumusețile și a-i simţi nevoile cw 
inima mea. 


Tara mea 9 


Putin câte putin străina a ajuns a fi 
una din ei, şi acuma i-ar plăcea ca pă- 
mântul nașterii sale să vadă acestălalt nă- 
mânt cu ochii Reginei lui. 

Da, putin câte puţin am învățat să 
înțeleg acest popor si. încetul pe încetul, 
el a învăţat să mă înțeleagă pe mine. 

Acuma ne încredem între noi, și 
astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, împreună 
vom merge spre un mai mare viitor. 

= i + 

lubirea mea de libertate şi de zări 
întinse, iubirea mea de aier liber si de că- 
rări necălcate m'a dus la multe descoperiri. 
Imi plăcea să călăresc singură ceasuri în- 
tregi ca să ajung la vre-un sat pierdut, 
ca să dau de vre-o biserică în ruine stânca: 
intre crucile ei rustice pe vre-un mal ori 
să mă aflu la cutare loc in vremea apu- 
sului, când boltă şi pământ erau să fie 
scăldate în roșu înflăcărat. 

O, apusurile româneşti, ce minunate 
sunt! 

Odată călăriam încet spre casă. 

Ziua fusese arzătoare, aierul era greu 
de praf. In nesfârşite valuri de aur ars 


10 Maria Regina României 


câmpiile de grâu se întindeau inaintea 
mea. Nicio aburire de vânt nu mișca ma- 
turitatea lor; păreau că aşteaptă ceasul 
secerişului, mândre că sunt bogăţia teri. 

Cât cuprindeam cu ochiul, câmpii de 
grâu şi alte câmpii de grâu, pierzându-se 
'n zări într'o linie palidă. O ceaţă alba- 
stra plutia asupra lumii, şi cu dânsa o 
mireasmă de rouă şi de sămânță ce coace 
se ridica uşor din pământ. 

La capătul drumului era o fântână, 
cu cumpăna-i lungă intind ca un deget 
uriaş spre cer. Lângă dânsa o veche cruce 
de piatră hâită intro parte ca de obo- 
seală, o cruce înnălțată odată cu fântâna 
întru amintirea cutăruia care murise... 

Pace mă înfășura ; calul mieu nu făcea 
NICIO mişcare: si el era supt farmecul de 
amurg. 

De departe, o cireadă de bivoli venia 
incet spre mine pe lungul drum drept: 
un alaiu urât de bestii care puteau să fi 
aparținut vremurilor înnainte de potop. 

Unul câte unul innaintau, acoperiţi 
de noroiu, răbdurii, hatinand trupurile lor 
hâde, purtând masiv capetele lor cu coarne 
grele, ochii lor goi de înțelegere zgaitt 





l 


Țara mea 11 


spre nimic, de si, când și când, ridicându-și 
feţele, păreau că-și caută ceva din ceruri. 

De supt copitele lor se ridicau nouri 
de praf, intovarasindu-li orice pas. Soa- 
rele apuind îl prindea, prefăcându-l intrun 
fum aprins. Era un văl de lumină întins 
asupra acestor dobitoace de povară, o 
glorioasă aureolă de raze înnaintând cu 
dânşii către odihna lor. 

Stătuiu pironită pe loc şi mă uitaiu 
la dânșii cum treceau pe lângă mine, unul 
câte unul... Si în seara acela o perdea 
pare că a fost trasă de 'nnaintea atâtor 
taine. Prinsesem înţelesul vastei si rodnicei 
câmpii. 


ae 
C d 


Douăzeci si trei de ani am cheltuit 
pănă acum in această țară, fiecare zi adu- 
când bucuria ei sau năcazul ei, lumina ei 
sau umbra ei; cu fiecare an interesul mieu 
pentru dânsa s'a făcut mai vast si intele- 
gerea mea sa adâncit; am ajuns să ştiu 
unde era nevoie de mine ca să ajut. 

N’am să mă apuc a povesti de ase- 
zămintele terii mele, de politica ei, de nume 
cunoscute lumii întregi. Alţii au făcut acea- 


12 Maria Regina României 


sta cu mai multă pricepere decât as fi 
putut. Imi trebuie numai să vorbesc de 
sufletul ei, de atmosfera ei, de teranii și 
ostașii ei, de lucruri care m’au făcut să 
iubesc țara aceasta, care au făcut ca inima 
mea să bată odată cu inima ei. 

M'am purtat printre cei mai umili. 
Am intrat in căsuţele lor, li-am pus intre- 
bări, am prins în braţele mele pe pruncii lor. 

Li-am vorbit limba cu stângăcie, fă- 
când multe greșeli, dar, de și străină, ni- 
căiri, între terani, nam întâmpinat neîn- 
credere ori bănuială. Erau bucuroşi să-mi 
vorbească, bucuroși să mă lase să întru 
in căsuțele lor si în deosebi să-mi vor- 
bească de năcazurile lor. Totdeauna de 
năcazurile lor au să povestească cei săr- 
mani, dar aceştia o făceau cu o demnitate 
deosebită, vorbind de moarte şi de sără- 
cie cu o resignare stoică, numărând mor- 
mintele copiilor lor asa cum altcineva ar 
număra pomii sădiți in jurul casei. 

Săraci sunt, neștiutori sunt teranii 
aceștia.  Părăsiţi sunt şi plini de eresuri, 
dar este o mare nobleta in rata lor. Sunt 
cumpatati la mâncare și mulțămiţi cu putin, 
puţine sunt nevoile lor, dorințele lor sunt 


Tara mea 13 


mărgenite; dar un vis mare îl hrăneşte cu 
dragoste fiecare din ei în inima sa: el 
doreşte să fie stăpân pe pământ, să aibă 
în sama lui ogorul pe care-l lucrează; do- 
reşte să-l poată numi al său. Aceasta mi-a 
spus fiecare din ei şi ei toți; era cântecul 
veşnic al tuturor cuvintelor lor. 


* 
x $ 


Cand am văzut întâiu un sat româ- 
nesc, cu colibele-i mărunte ascunse între 
pomi, Singurele colţuri verzi pe nemărge- 
nitele câmpii, abia de puteam crede că 
familii întregi pot locui în case asa de 
mici. 

Păreau casele pe care le schitam in 
copilărie, cu o uşă la mijloc, o ferestruică 
de amândouă părţile şi fum mergând un- 
deva în rotocoale din coperişul buhos. 
Adesea aceste coperisuri par prea grele 
pentru asemenea căsuțe; par că le zdro- 
besc, şi uşile date în lături li dau o infa- 
tisare de parcă ar striga după ajutor. 

Seara femeile stau torcând din furcă 
pe praguri, pe când turmele vin spre casă 
tropotind moale prin praf şi dulăii latră 
furios, umplând de zarva lor tot văzduhul. 


14 Maria Regina României 


Nicăiri nam văzut atâția dulăi ca in- 
trun sat românesc, — grea încercare pen- 
tru cine călăreşte pe un cal neastâmpărat. 

Cât e noaptea de mare, cânii latră 
ingânându-se. Nu se opresc nicio clipă; 
e un zgomot nedespartit de noaptea ro- 
mănească. 

Totdeauna mi-a plăcut să cutreier sa- 
tele acestea. Am făcut așa în orice timp 
al anului, si nu e lună care să nu-și aibă 
farmecul. 

Primăvara, sunt pe jumătate ingropate 
'n pomi, o Mare spumegând de flori albe, 
din mijlocul cărora coperişurile rotunde 
ale colibelor răsar ca niște nouri mari 
cenusil. 

Galite, gâşti și purcelusi se joacă ici 
şi colo pe praguri; zambile timpurii şi pă- 
pădii galbene cresc în voie prin curţile 
nemăturate, unde oale de forme ciudate 
si luminoase bucăţi de scoarte rupte zac 
în pitorească neorânduială. 

Printre toate acestea copiii cu ochi 
negri se găsesc pe jumătate goi în feri- 
cită libertate. , 

Niciodată n'am fost în stare să ințe- 
leg cum familii asa de imbielsugate, fără 


Țara mea 15- 


să mai pomenesc păsările şi atâția prie- 
teni cu patru picioare, pot afla loc în cele 
două mărunte cămăruțe din care se alcă- 
tuiesc aceste colibe. 

larna, satele sunt acoperite de zăpadă; 
fiece căsuță e o albă grămăgioară învă- 
luită; toate colțurile sunt rotunzite, așa 
încât coliba pare să fie împachetată în vată. 

Nu-şi dă nimeni osteneala să înlăture 
nămeții. Zăpada rămâne unde a căzut; 
săniuțele sar peste ridicăturile ei, făcând 
drumuri tot așa de învălurate ca o Mare 
bătută de furtună! 


sa 
"e 


d we 
Cad P 


Ţeranul român nu e niciodată grăbit. 
Timpul mare niciun rost in socoteala lui 
de viață. Deprins cu zări nemărgenite, 
el nu aşteaptă să ajungă intr’o zi la ca- 
patul drumului. 

Vara, carăle, iarna săniile se mişcă. 
de-a lungul acestor nesfarsite drumuri, în- 
cet, supus, cu o neobosită răbdare. 

Trase de cai mărunți, slabi, săniile de 
lemn trec peste zăpada neegală; teranul 
stă pe jumătate ascuns între grămezile de 
lemne si capitele de fân ori de coceni,. 


16 Maria Regina Romaniei 


dupa cum duce una ori alta dela un loc 
la altul. Bun de zugrăvit in asprul lui 
cojoc, e tot aşa bun de zugrăvit vara în 
cămaşa lui albă, cu pălăria largă ’n mar- 
geni, culcat cu multamire pe grâul clădit, 
pe când boii lui răbdurii se trudesc înna- 
inte, părând a fi tot aşa de nepăsători ca 
si stăpânul lor la lungimea drumului. Ce- 
nusit boii aceștia, — slabi, vânjoşi, cu 
coarnele lung arcuite; ochii li sunt fru- 
mosi, cu o căutătură aproape ca a omului. 
Și de-a lungul acestor drumuri ca- 
răle teranilor se trudesc, unul după altul, 
în sir fără capăt, prin norii de praf. Dacă 
noaptea le apucă pe drum, boii sunt des- 
jugati, carăle trase lânga şanţ până ce zo- 
rile răsârind amintesc teranilor că mai 
sunt multe poşte pănă să ajungă la ţintă. 
Când plouă, praful se face noroiu; 
drumul se face atunci numai o apă! 
Romănia nu e o tara de colori tari. 
E o ciudată unitate în zările-i largi, în 
drumurile-i prăfoase, în ţeranii ei îmbră- 
cati în alb, în carăle ei aspre de lemn. 
Pănă şi boii şi cati par a se îi contopit 
in cenușiu sau in coloare murgă, aşa în- 
cât să se facă una cu acel soiu de visă- 


Jara mea 17 


toare negură ce zace asupra tuturor lu- 
crurilor. - 

Numai apusurile prefac toate aceste 
nuanțe de umbră întro neașteptată mi- 
nune de coloare, revărsând asupra pămân. 
tului şi cerurilor valuri de aur minunat. 
Am văzut clăi de fân schimbându-se în 
piramide aprinse, râuri în panglici de foc 
si fete sarbede, obosite aprinzandu-se ca 
de o miraculoasă strălucire. 

Un ceas fugar, ceasul acesta al apu- 
sului, dar totdeauna el navaleste asupră-mi 
ca o veşnică făgăduială trimeasă de Dum- 
nezeu din ceruri. | 

Poate că, iarna şi toamna, aceste apu- 
suri sunt mai glorioase, când pământul e 
obosit, când munca lui de un an e ispră- 
vită sau cand el doarme supt strălucito- 
ru-i giulgiu de zăpadă, păzind în sânul 
său recolta ce va să vie. 


Lei 
£ n 


Cu totul altfel decât satele de la camp 
sunt cele din munte. 

Casutele sunt mai putin sărăcăcioase, 
nu asa de mici, coperisurile de stuh sunt 
inlocuite cu cele de tablă, care strălucesc 

2 


18 Mana Regina României 


ca argintul in soare. Mai bogate şi mai 
felurite sunt vesmintele teranilor; colorile 
sunt mai vil, şi adesea o grădiniță. plină 
de flori incunjura casa. 

Toamna e vremea potrivită ca să cer- 
cetezi aceste sate din muncele; toamna, 
când copacii sunt o inflăcărată strălucire, 
când anul ce trage de moarte aruncă o 
ultimă sfortare de frumuseta înnainte să-l 
învingă frigul si zăpada. 

De multe ori am fost primită din 
inimă în aceste sătucene, ţeranii ieșindu-mi 
innainte cu mânile pline de flori. La cel 
d'intâiu semn de apropiere a trăsurii mele, 
cete de călăreți rustici vin în goană ca să 
mă întâmpine, săltând grăbit pe căluţii lor 
zburliti, purtând stegulete ori ramuri in- 
florite și chiuind de bucurie. Se ţin hojma 
de trăsură, ridicând nori de praf. Ca şi 
stăpânii lor, caii mărunți sunt nebuni de 
aprinşi; totul e zvon, coloare, mișcare; 
sălbatec aleargă bucuria pe pământ. 

Clopotele satului sună, glasurile lor 
sunt pline de voioşie; şi ele-ti strigă: 
bine-ai venit! Cete de femei imbrăcate 
vesel şi de copii se revarsă din case, 


Jara mea 19 


după ce şi-au prădat grădinile ca să sa- 
mene flori în calea Reginei lor. 

Biserica se află 'n de obşte in mijlo- 
cul satului; acolo Doamna trebuie sa-si 
lase trăsura, și, încunţurată de o mulțime 
iute, fericită, e dusă spre sfântul lăcaș, 
unde preotul o primeşte la uşă cu crucea 
în mână. 

Ori încotro se duce, mulţimea o în- 
tovaraseste; nu e stângăcie, nu e sfială, 
dar nu e nici îmbulzeală ori strivire. Te- 
ranii români rămân plini .de demnitate; 
rare ori ei sunt gălăgioşi în bucuria lor. 
Li trebuie să se uite la cineva. să-l atingă, 
să-i audă glasul: dar nu arată mirare și 
curiositate, numai puţină. De cele mai 
multe ori expresia feței lor rămâne se- 
rioasă, si copiii lor se uită lung la om, 
cu fete grave şi ochi mari plini de ex- 
presie. 

Numai călăreţii aceia în goană ajung 
a face zgomot în voiosia lor. 


* 


Sunt curioase datini la ţerani, eresuri 
ciudate. România fiind o ţară de secetă, 
e noroc să ajungi cu ploaie: e semn de 

JS 


20 “Maria Regina României 


bielsug, de rodnicie, e nadejde de buna 
recoltă, — bogăţie. 

Une ori, când mergeam prin sate, te- 
rancele puneau donite mari pline de apa 
innaintea pragului; un vas plin e semn de 
noroc. Ele varsă chiar apă innaintea pi- 
ciorului cuiva, tot din pricina acestui stra- 
niu eres, că apa e belșug, și, când vine 
fata luminată între ei, trebuie să i se facă 
cinste în tot felul. 

Am văzut fete innalte, frumoase, ie- 
sind din casele lor ca să mă întâmpine cu 
cofe pline ochi pe cap: la apropierea mea, 
stăteau pe loc, stropii lunecându-li pe fata 
ca să arate bine că vasele sunt cu ade- 
vărat pline. 

E bine să întâlneşti un car plin de 
grâu sau de fân care-ţi iese 'n cale; dar 
un car deşert e semn sigur de nenoroc. 

De multe ori, pe unde am fost, lo- 
cuitorii s'au sirâns în jurul mieu, sărutân- 
du-mi mânile, marginea hainei mele, că- 
zând în genunchi parcă ar fi voit să-mi 
sărute piciorul, şi mai mult decât odată ei 
mi-au adus pe copiii lor cari-și făceau 
cruce innaintea mea ca si cum aș fi fost 
o icoană intr'o biserică. 


Tara mea ZI 


La început era greu să primeşti fara 
a te inrosi asa un omagiu, dar pe încetul 
m'am deprins cu aceste manifestații lo- 
iale; pe jumătate umilită, pe jumătate 
mândră, înnaintam printre ei, fericită că 
mă aflu în mijlocul lor. 


$% 
* * 


Ar fi cu neputinţă să vă descriu tot 
ce am văzut, auzit ori simțit pe cale în- 
tre acest popor simplu, cu inima caldă; 
atâtea privelişti vii, atâtea scene mişcă- 
toare au rămas întipărite în inima mea. 
Am rătăcit prin sate pierdute în locuri 
uitate, pe şesuri fierbinţi; m'am cățărat 
„pănă la umile căsuțe cuibărite laolaltă pe 
coaste de munţi. Am ajuns la plăcute să- 
laşuri mărunte ascunse între brazi uriaşi. 
Pe termuri de Mare pierdute am desco- 
perit sătucene unde Turci locuiau în singu- 
ratecă razletire ; lângă Dunărea largă am ră- 
tacit printre târguri puţintele, locuite de 
pescari ruşi, al căror tip se deosebește asa 
de mult de al teranului român. De la întâia 
vedere recunosti neamul lor: uriași innalti, 
cu bărbi frumoase şi ochi albaștri, cu că- 
mășile rosi ce se văd cât de colo. 


22 Mana Regina Romaniei 


Mai ales in Dobrogea aceste naţii fe- 
lurite se îmbulzesc: pe lângă Români. 
Turci. Tatari, Rusi, pe alocurea şi Nemti, 
trăiesc paşnic unii lângă alții. 


Am fost intrun sat din Dobrogea, 
care era în parte românesc, în parte ru- 
sesc, în parte nemțesc, în parte turcesc. 
Am mers de la un capăt la altul, cerce- 
tând atâtea căsuțe, întrând în fiecare bi- 
serică, isprăvindu-mi incunjurul la mica 
moschee rustică, tapisată cu covoare veşte- 
jite, şi acolo, intro mulțime de Turci de 
rând, am ascultat slujba lor ciudată, din 
care n'am înțeles nimic. O femeie care 
nu e voalată nare drept să între în sfânta 
incintă; dar un nume regal deschide atâtea 
uşi, şi atâtea regule severe se calcă în 
bucuria de a primi un oaspe aşa de ne- 
obişnuit. 

Intr'o arzătoare zi de vară am venit 
intrun orăşel locuit aproape numai de 
Turci. Impartiam bani mărunți între săraci 
şi cei fără sprijin şi mă purtam de ici 
colo. Era acuma rândul poporaţiei mu- 
sulmane ; de aceia cercetam locurile cele 
mai nenorocite, cu mânile pline de bani. 





Tara mea 23 


Asa li-a fost de mare bucuria la ve- 
nirea mea, încât scopul cel adevărat al 
visitei mele a fost aproape uitat. M'am 
găsit încunjurată de un roiu de femei 
aprinse, în haine ciudate, ciripind o limbă 
neințeleasă mie. 

Imi ziceau: Sultană, si fiecare-si simtia 
nevoia d= a mă pipăi; puneau degetele 
pe hainele mele, mă atingeau pe spate, 
ba o bahadârcă bătrână ma apucat de 
bărbie. Mă duceau din colibă 'n colibă, 
din curte ’n curte. M’am găsit despărțită 
de tovarășii miei, rătăcind într'o lume pe 
care n'o mai cunoscusem până atunci. Mă 
târau cu ele printr'un labirint de mici co- 
libe clădite din lut, de. grădini ridicul de 
mici, de ogrăgioare dosite, făcându-mă să 
întru în locuinţele lor, să pun mâna pe 
copiii lor, să mă asez pe scaunele lor. Ca un 
zbor de cioare se certau şi se băteau după 
mine, puindu-mi întrebări, coplesindu-m4 
cu bune urări, la care nu puteam răspunde 
decât cu o mişcare din umere şi zâmbete. 

Femeile musulmane mai sărace nu 
sunt de fapt voalate. Ele poartă largi nă- 
dragi de bumbac şi peste dânșii un fel de 
mantie pe care şi-o tot tin supt nas. Cro- 


24 Maria Regina României 


iala acestor mantii li dă acea linie indes- 
scriptibilă, așa de plăcută ochiului ŞI Care 
aparține numai Răsăritului. Si colorile ce 
aleg ele sunt totdeauna armonioase ; afară 
de aceasta, ele sunt în concordanță cu 
imprejurimea lor de soare si de praf. Fe- 
meile acestea poartă ciudate colori al- 
bastre-șterse și mauve, — chiar ȘI negrul 
hainelor lor nu e cu adevărat negru, ci a 
luat nuanțe ruginii, care se amestecă plă- 
cut cu mediul în floarea noroiului în care 
locuiesc. 

Când se îmbracă pentru drumuri maj 
lungi, portul lor e în de obşte negru, cu 
O pânză albă ca zăpada pe capetele lor, 
aşa fel înfășurată încât ascunde toată fața 
afară de ochi. 

Nespus de pitoresce si de tainice sunt 
aceste intunecate figuri când vin către tine, 
atingând ușor păreții si purtând in de obşte 
un băț greu în mâni; este în ele ceva bi- 
blic, ceva care duce pe om indarat spre 
vremuri foarte depărtate. 


In acea caldă dimineață de vară de 
care vorbesc, am căutat să scap o clipă 
de năvălitoarele mele din cale-afară de 


Ţara mea 25, 


prietenoase, asa încât să mă pot furişa în- 
tro colibă mică a cării uşă era larg des- 
chisă. 

Ispitită irezistibil de umbra-i tainică, 
am străbătut în tainita de lut, găsindu-mă 
intrun aproape desăvârșit întunerec. La 
capătul cellalt o ferestuică lăsa să străbată 
o slabă rază de lumină. 

Bojbăindu-mi drumul, dăduiu de un 
pătucean de zdrente şi pe acest culcus al 
miseriei descoperiiu o femeie bătrână-bă- 
trână, — aşa de bătrână, incât ar fi putut 
să fi trăit pe vremea zinelor şi a vrăji- 
toarelor, vremi ce nu mai au a face ca: 
valmasagul si zvonul de astăzi. 

Aplecându mă asupra ei, mam uitat 
in fata-i botita, si toate poveştile tinereţii 
mele părură că-mi răsar înnainte, toate 
istoriile pe care, în copilărie, încântată, le 
ascultasem, istorii pe care nu le uiţi nici- 
odată... 

De-asupră-i, atârnând de un cuiu ru- 
ginit la îndemâna ei, era o oală de lut 
neagră, de o formă ciudată. Toate în ju- 
rul bahadârcei acesteia erau in floarea 
pământului: fata ei, locuinţa ei, zdrentele 
care o acoperiau, locul pe care sta. Sin- 


26 Maria Regina României 


gura pată de lumină in aceasta tainita era 
un miel alb, culcat fără să-l supăre cineva 
la picioarele patului. 

Puind ceva bănuţi între carligatele-i 
degete osoase, am lăsat pe această ciu. 
dată fiinţă bătrână în sama tovarăşului ei 
alb ca zăpada, şi, întorcându-mă la lumina 
soarelui, avuiu simțul că, o clipă, mi-a fost 
dat să rătăcesc prin veacuri fără număr 
spre zilele de odinioară. 


x 
kad x 


De la început Romănia a fosto tara 
supusă năvălirilor. Un stăpân tiranic dupa 
altul şi-a pus mânile grele asupra acestui 
popor; el a fost deprins a fi stăpânit, apă- 
sat, maltratat. Rare ori i-a fost îngăduit 
să se afirme, să-şi ridice capul, să fie ne- 
atârnat, fericit ori liber; totuşi, în ciuda 
luptelor și a robiei, n'a fost un neam sortit 
să piară. A biruit orice asprime a sorții, 
a înfruntat orice miserie, a biruit orice sub- 
jugare, şi n'a putut fi strivit pănă la moarte ; 
dar de aici a ieșit că poporul romănesc 
nu e vesel. 

Cântecele lor sunt triste, încete dan- 
urile lor, petrecerile lor rare ori aprinse, 


Tara mea 27 


rar se aud tare glasurile lov. In zilele de 
serbătoare îmbracă hainele cele mai vesele 
și, strânși laolaltă în praful drumului, ei 
dantuiesc în grupe sau în cercuri’ largi, 
neobositi, ceasuri întregi; dar nici atunci 
nu sunt voioşi sau galagiosi, ci solemni si 
plini de demnitate, părând a-şi face cheful 
cumpătat, fără patimă, fără grabă. 

Cântecele lor sunt plângeri îndelungi ; 
ariile ce cântă pe fluierile lor plâng fără 
sfârşit aspiraţia lor şi dorul care se pare 
a rămânea veşnic nemulțămit, a nu cu- 
prinde nici nădejde, nici îndeplinire. 

ză 

Tot pentru aceia sunt puţine case 
foarte vechi: abia de este vre-un castel 
ori vre-un mare monument rămas din tre- 
cut. De ce nevoie să se clădească fru- 
moase case dacă în fiecare zi duşmanul 
putea să năvălească asupra ţerii şi să ardă 
totul până la pământ! 

Una ori două ciudate vechi clădiri s'au 
păstrat din acele vremuri de năvălire: solide, 
innalte zidiri cu un cerdac deschis, tocmai 
in vâri alcătuit din puternici stâlpi scurţi, 
ŞI, ici colo în imensa adâncime a zidu- 


28 Maria Regina Roman ei 


rilor, ferestuici cu locuri de panda. Cetati 
primitive, pe jumătate turnuri, pe jumătate 
case {eranesti, ele stau de obiceiu cam 
răzlețe şi nu samănă cu nimic din ce am 
văzut în alte teri. 

Am trăit întruna din aceste ciudate 
case. Cerdacul, care fusese odinioară o 
intăritură, s'a prefăcut acum într'un simplu 
balcon, şi din mijlocul stâlpilor starciti o 
plăcută vedere se putea căpăta asupra 
dealurilor si sesului. Odăile de dedesupt 
erau mici, joase, neregulate, cu ziduri mari 
groase; o scară de lemn dreaptă ca una 
de funie ducea la aceste încăperi. 

Şi pe din afară şi pe din lăuntru zi- 
direa era dată cu var, si atât de primi- 
tivă-i era construcţia, încât căpătase in- 
cântătoarea înfăţişare că ar fi fost mode- 
lată cu degetul unui olar. Nu erau un- 
ghiuri tăioase, ci ceva rotunzit si neegal 
la colțuri pe care nici o casă nu-l poate 
avea. Totul era încununat de un acoperiş 
lat de șindilă, cenușiu, cu lumini de argint. 


Dar înnainte de toate vechile mana- 
stiri ale acestei teri au păstrat comori d'n 
trecut. 


Tara mea 29 


Chiar de la început, aceste colțuri raz- 
lete de frumuseță m'au atras mai mult de- 
cât orice; nedescriptibil e farmecul pe 
care-l aruncă asupră-mi, aproape nein- 
țeleasă desfătarea cu care-mi umplu su- 
fletul ! 

Ca şi în multe alte teri, călugării si 
maicele din România ştiu cum să aleagă. 
cele mai încântătoare locuri pentru lăca- 
șurile lor de pace. 

Am călătorit dela unul din ele la altul, 
descoperind multe tesaure ascunse, cerce- 
tând pe cele mai bogate şi pe cele mai 
sărace, pe cele de un acces uşor si pe 
cele ascunse departe în văi de munte, 
unde piciorul călătorului numai arare ori 
rataceste. 

La unele am putut ajunge numai că- 
lare, urcându-mă peste dealuri şi văi, peste 
pasuri pietroase, urmată de cete de terani 
in veşminte albe, pe căluţi zburliti, ciu- 
fuliti, dar având piciorul sigur ca al ca- 
prei de munte. 

Odată într'amurg, dupăce o zi întreagă 
călărisem peste munţi, dăduiu pe neaştep- 
tate peste unul din aceste depărtate lăca- 
suri, cu păreții albi, de un pitoresc stra- 


30 Maria Regina României 


niu, pe jumătate ascuns între brazi şi ve- 
nerabili fagi cu trunchiurile ca uriaşi de- 
odată impietriti, uriași cari în cel din urmă 
al lor spasm de agonie își frâng mânile 
în zădarnică desperare. 

La apropierea mea clopotele începură 
să sune, glasurile lor clare şi răsunătoare 
proclamandu-si bucuria către ceruri. 

- Trecuiu pe supt portalul acoperit in 
curtea încunjurată de ziduri. Innainte de 
a fi putut să mă cobor. am fost incunju- 
rată de un negru roiu de maice schitand 
smerite gesturi de salutare, făcându-şi 
cruce, căzând în ghenunchi şi apăsându-și 
fruntile pe pietrile de jos, apucându-mi 
mânile ori părți din imbrăcămintea mea, 
pe care le sărutau, pe când strigau şi 
murmurau, soptind vre-o rugăciune. 

Uimită de aşa o întâmpinare, am fost 
luată de supsioara de maica starita, o ve- 
nerabilă bătrână tremurândă, a cării fata 
era aşa de încrețită de vârstă ca un câmp 
brăzdat de plug. 

Pe jumătate ducându-mă, pe jumătate 
acăţându-se de sprijinul mieu, mă conduse 
prin ușa deschisă a bisericii. Din vreme 
in vreme-mi sărută pe furiș umărul şi în- 


Ţara mea ac 


trun fel de smerit extas apăsă faţa-i bă- 
trână, bătrână, de a mea. 

Toate celelalte maice se îngrămădiau: 
după noi ca un stol de păsări cu penele 
negre, vălurile lor întunecate plutind în 
vânt, iar clopotele sunând intr’una, în 
zvon de bucurie. 

In lăcaşul umbrit făcliile aprinse erau: 
ca roiuri de musti luminoase într'o pă-- 
dure întunecată. Călugărițele se asezara 
de-a lungul zidurilor, veșmintele lor ne- 
gre făcându-se una cu umbra, aşa incât 
“numai fețele lor reiesiau, făcute si mai ` 
eterate prin tremurătoarea lumină a can- 
delei. 

Cântau, — bucuros as spune că era 
frumos cântecul lor, însă n’ar fi tocmai 
adevărat. Nu ca in Rusia, cântarea în bi-- 
sericile românești e departe de a fi me- 
lodioasă: ele bâzâiau pe nas cântări tră-- 
gănate, adesea repetate, de loc armoni- 
oase şi care nu par să aibă cuvânt de-a 
ajunge vre-odata la capăt. 

Dar, oarecum, în seara aceia, în pier- 
duta mănăstire de munte, departe de ca- 
sele oamenilor, acolo, în paraclisul cu ta- 
vanul jos, plin de aceste figuri îmbrăcate- 


32 Maria Regina Romaniei 


"n doliu, ale căror fete severe erau inge- 
resti în mistica lumină, sunetele stranii 
care se ridicau spre boltă nu erau ne la 
locul lor. Era ceva bătrânesc în ele, ceva 
arhaic, primitiv, în legătură cu zugrăvelile 
Și icoanele oarecum barbare, ceva care 
părea că a rătăcit, venind din vremi tre- 
cute, pănă în lumea mai zbuciumată de 
astăzi. .. 


Mai pompoase erau primirile de care 
m'am învrednicit în mănăstirile mai mari. 

Acolo toți călugării veniau în alaiu 
să mă întâmpine: o procesiune de ființi 
cu veşminte negre şi bărbi lungi, de apa- 
rență austeră, intunecati la fata. 

Luându-mă de braţ, părintele stareţ. 
mă ducea solemn prin biserica bogat îm- 
podobită, pe când o sumă de copilaşi 
aruncau flori cum treceam. 

Nu sunt peste măsură de aspre re- 
gulele mănăstirești în Romănia. Uşile mă- 
năstirilor sunt deschise vizitatorilor; în 
zilele mai demult erau case de adăpost 
pentru drumeţii. ce călătoriau din loc in loc. 

Sfintele ziduri dădeau găzduire de trei 
zile celor ce treceau pe acolo; aceasta 





Ţara mea 33 


era vechia datină; si acuma in multe lo- 
curi călugării şi maicele au voie să-şi in- 
chirieze căsuţele la cei ce simt nevoie de 
odihnă pe o vară. Aceasta însă e cu pu- 
tință numai unde mănăstirile sunt adeva- 
rate mici sate, unde, mai mult sau mai 
putin, fiecare locuitor are căsuţa lui! 


ate 
= 


Sunt două feluri de mănăstiri în acea- 
stă ţară; ori o mare zidire, unde călugării 
și maicele sunt uniţi supt acelaş coperiș, 
ori O sumă de case mici adunate pe un 
spațiu larg in jurul bisericii centraie. 

Numai cele d'intâiu sunt interesante 
din punct de vedere al arhitecturii, şi unele 
din cele pe care le-am cercetat sunt de o 
perfectie aleasă în proporţie si formă. 


Mai presus de toate celelalte una din 
aceste mănăstiri mă atrage spre sine, căci 
cu adevărat e de neinvins farmecul ei. 

O mănăstire, albă, singuratecă, as- 
cunsă departe în regiuni de păduri mai 
verzi şi mai dulci ca oricare altele în tara. 
Perfectă e forma bisericii sale, albe ca 
zăpada rândurile de stâlpi care-i incunjur& 

3 


34 Maria Regina României 


linistita curte. Un farmec şi o taină o în- 
. făşură, cum n'am mai simţit aiurea. So- 
bre-i sunt sculpturile, dar o armonie de 
nedescris îi face liniile frumoase, si o pace 
ca aceia străbate locul, încât aici am simţit 
de pare că as fi găsit cu adevărat casa 
odihnei... 

Oriunde merg, acolo călugărițele mă 
primesc cu o mişcătoare bucurie, pe ju- 
mătate mirate că poate cineva care e aşa 
de sus să se îngrijească de un loc aşa de 
simplu. Mă duc adesea acolo, oricând pot, 
căci a aruncat un straniu farmec asupră-mi, 
si adesea trebuie să mă întorc iarăși la 
paretil ei albi. 

Clădirea alcătuieşte un dreptunghiu 
in jurul bisericii, trei laturi din care, sunt 
alcătuite de o îndoită colonadă, un rând 
peste altul, cel de sus formând un cerdac 
deschis mergând de jur împrejurul intre- 
gului. In dosul acestor stâlpi sunt chiliile 
maicelor: mici bolți, odăi mici, date cu 
var, umile şi tăcute.... 

Largă e biserica, nobilă în linii, bo- 
gată în sculptură, având în frunte un vast 
pridvor acoperit care se sprijină pe stâlpi 
de piatră bogat sculptați. Ca şi interiorul 





i. Ss o “Jara mea 35 


clădirii, acest pridvor e împodobit intreg 
cu fresce, de o concepție fără artă, de un 
desemn arhaic, şi armonioase, coloarea 
fiind imblânzită de mâna vremii. 

In lăuntru, biserica e înnaltă, întune- 
coasă, mistică, zugrăvită întreagă cu sfinţi 
ciudati la fata, cari se uită fix la tine ca 
si cum s’ar mira că sunt tulburati din sin- 
gurateca lor tacere si pace. 

Multe comori zac între aceste ziduri: 
vechi icoane, lespezi de mormânt în ruină, 
o catapeteasmă minunat săpată, aurită și 
zugrăvită cu o neasămănată îndemănare, 
toate colorile fiind veştejite și armonisate 
de meșterul tuturor artelor, — Timpul. 

In colțuri de umbră candele greu bă- 
tute cu ciocanul, atârnând de lanţuri de 
sus, răspândesc o lumină tainică asupra 
icoanelor îmbrăcate cu argint pe care l-au 
lustruit atâtea evlavioase sărutări. De fapt 
un sfânt lăcaş, îndemnând sufletul să se 
ridice mai presus de lucrurile pământului 
acestuia... 

Ultima lature a pătratului e închisă 
de un zid înnalt, cu o uşă la mijloc, care 
se deschide asupra unei înguste cărări ce 
duce spre o a doua biserică, mai mică, tot 

gi 


36 Maria Regina Romaniei 


asa de perfectă in formă ca şi zidirea mat 
mare din curtea interioară. Aici se in- 
groapă maicele: un colț idilic, incunjurat 
de ziduri zguduite, pe care le ţin laolaltă, 
cu lungile lor braţe spinoase, tufe de tran- 
dafiri sălbateci, acoperiţi cu gingase flori. 
Crucile de lemn cu ciudate forme care 
înseamnă mormintele stau în mijlocul in- 
naltei ierbi. învălurate şi a venerabililor 
meri pe cari vrâsta pare să-i aplece milos 
cătră cele ce dorm supt brazdă la picioa- 
rele lor. 

De jur împrejur, păduri de fag pe 
dealuri joase, undulând; ca fond la acestea, 
munții: albaştri, înneguraţi, cu neputinţă 
de atins, alcătuind o barieră impotriva lumii 
din afară... 

Un loc de frumuseta, un loc de odihnă, 
un loc de pace... Multe rituri de frumu: 
seta răsar înnaintea ochilor mici cand mă 
gandesc la aceste ascunse case de ruga- 
ciune.  Nenumărate sunt acelea pe care 
le-am cercetat în cele patru colţuri ale terii, 
Si iarăşi îmi întorc pasul spre ele ori de 
câte ori pot. 

Ar fi greu de spus care sunt cele mai 
interesante: comunitățile monahale sau 





Tara mea 37 


mănăstirile; şi unele si altele sunt de o 
potrivă de interesante, de o potriva de 
gingase. 

Imi aduc aminte de o mănăstioară 
cuibărită la picioarele unui munte amenin- 
tator, încunjurată de păduri de brad, în- 
tunecoase şi tainice. Drumul într'acolo 
era întortochiat, pietros, greu de facut, dar 
locul el însuși era un mic raiu de linişte, 
incunjurat de livezi, verde si odihnitor ca 
un vis de pace. 

Ciudati călugări bătrâni îl locuiau: 
pustnici tacuti, îngropaţi departe de lume, 
stafii de umbră, aproape siniștri în răzle- 
tirea lor, cu ochii lor cari au luat căută- 
tura locuitorilor de păduri nedeprinși să 
se mai uite în ochii oamenilor. 

Fără zgomot ei mă urmau oriunde 
mergeam, cu capetele plecate, dar urmă- 
rindu-mă cu privirea de supt sprincenele 
stufoase, mânile fiindu-li ascunse în lar- 
gile mâneci ce atârnau: pare că umbre in- 
tunecate imi pândeau fiece pas. 

M'am intors de am privit în fețele lor 
obscure: cât de departe păreau a fi! Cine 
erau ei? Care li era povestea? Care fu- 
sese copilăria lor, speranțele lor, iubirile 





38 Maria Regina României 


lor? In cea mai mare parte, cred eu, erau 
numai fiinti umile, ignorante, fără ideale 
mai vaste, fără visiuni îndepărtate de mai 
innalte lucruri. Unii erau asa de bătrâni, 
aşa de gârbovi, încât nu-şi mai puteau ri- 
dica fruntile să privească sus spre cer; 
bărbile lor lungi, sure, luaseră înfățișarea. 
mușchilor ce cresc pe copacii căzuţi. 

Dar unul era printre ei, înnalt şi drept, 
cu fata palidă, uscată ca a unui sfânt. Nu 
ştiam numele lui, nimic din trecutul lui, _ 
dar avea o fata nobilă, şi mi sa părut că 
în Ochii lui puteam ceti visuri care nu erau 
numai visurile acestui pământ. 

Nu pot vorbi, vai! de toate mănăsti- 
rile ce am văzut, dar de una trebuie să 
pomenesc, căci in adevăr e un rar col- 
tisor de lume. 

Ascunsă în gura unei peșteri, pierdută 
in cea mat Sălbatecă regiune de munte, 
este o bisericuță ciudată, aşa de mică, dar 
aşa de mică, incât trebuie să-ți pleci capul 
că să-i treci pragul; pare să fie o jucărie, 
lăsată să cadă acolo de vre-o mână de 
uriaş și uitată. E numai un paraclis de 
lemn, mic, suptirel, păzit de puţini albi 
călugări bătrâni, fiinţe aşa de vechi și de 


Tara mea 39 


garbove, încât par a fi prins muşchiu ca 
pietrele ce zac totdeauna in acelasi loc... 

Niciun drum nu duce la acest lăcaş; 
trebuie să-ţi cauţi calea pănă acolo pe jos 
sau călare, peste prăpăstii de munte și 
peste stânci piezişe. Acolo zace, la in- 
trarea întunecoasă a peşterii, singuratecă, 
sură si veche, ca o taină ascunsă ce aşteaptă 
a fi descoperită. 

Dincolo de bisericuţă prăpastia se în- 
tinde, întunecată si întortochiată, mergând 
in misteriosul întunerec, drept în inima pă- 
mântului. Când ajungi la capăt, se aude 
un galgait de apă: un izvor, rece ca ghiaţa. 
iese aici bolborosind din adânc, curat şi 
răcoritor ca izvoarele din grădinile Ede- 
nului. 

Am aflat de îndrăgostiţi: cu patimă 
cari vin să fie cununati la această biserică, 
in ciuda asprimilor drumului, în ciuda ba- 
rierelor posomorate, aşa incât să fie uniți 
pe viata în acest loc depărtat unde mulți- 
mile nu se pot aduna. 

Pe calea la această biserică, nu de- 
parte de gura peşterii, stă un mic cimitir 
singuratec, plin de cruci de lemn. Aici 
călugării cari Şi-au isprăvit viata singura- 


40 Mana Regina Românie: 


tecă sunt aşezaţi in sfârşit spre vesnica 
odihnă. Intunecate sunt aceste cruci, stand 
ca spectri in potriva stancii goale. Soa- 
rele verilor le cojeşte, vânturile toamnei 
le bat şi adesea zăpezile iernii le dau la 
pământ. Dar, primăvara. viorelele timpurii 
şi dediţeii gingași se adună în jurul lor, 
gramadindu-se in mirositoare mănunche la 
picioare. 

Mi se pare că, în ciuda singurătăţii, 
mar fi trist să fii îngropat întrun loc ca 
acesta... 


x 
* x 


Odată călăriam prin zăpada ce se 
topia. Calea ce urmam, ca toate drumu- 
rile romăneşti, era lungă, lungă, nesfârşit 
de lungă, pierzându-se în depărtare, fă- 
cându-se una cu bolta fără coloare. 

Era o zi de depresiune. o zi de des- 
ghet, când lumea e cum îi mai rău. 

Jur împrejurul mieu câmpiile netede: 
se intindeau asteptand ceva care nu venia. 
Peisagiul părea să fie fără orizont, să 
n'aibă margeni ; totul era monoton uniform, 
fără viață, fără lumină, fără veselie. Tă- 
cere apăsă asupra pământului, tăcere şi. 
tristă odihnă. 








Jara mea 4î, 


Cu frâul lăsat în voie $i capul plecat 
innotam cu calul mieu prin noroiu. Nu. 
mergeam nicăiri anume; un fel de toro- 
peală sau nepăsare venise asupra noastră, 
in consunanta cu melancolia zilei. 

O ceaţă umedă atârna ca un văl ve- 
sted chiar de-asupra pământului; nu era: 
o ceață deasă, ci flutura ca un abur. 

Deodată auziiu un sunet jalnic ve- 
nind spre mine din depărtare, ceva cum: 
nu mai auzisem innainte. 

Trăgând fraul, stătuiu pe loc la mar- 
ginea drumului, mirându-mă ce o să văd.. 

De fapt neaşteptată era procesia care, 
ca un vis straniu, venia spre mine din ceață.. 

Innotând prin zăpada în topire înna- 
intau doi baietasi purtând între ei o tava 
rotundă suptire pe care 'se afla o colivă;: 
după ei venia un preot bătrân cu crucea 
in mână, îmbrăcat pompos în podoabe 
veștede: roșii, de aur și albastre. Ves- 
mântu-i greu era tot stropit şi murdărit, 
părul lui cel lung şi barba nepieptănată 
erau de un cenuşiu murdar, ca și drumul 
pe care mergea. Un bătrân trist, neavând: 
altă expresie decât a miseriei pe palida-:. 
fata căzută. 


-42 Maria Regina României 


Indată după el urmă un car aspru de 
lemn, tras de boi ale căror nasuri atin- 
geau aproape pământul; răsuflarea lor 
“făcea nourași in jurul capetelor, prin cari 
ochii luciau cu o nerăbdătoare neliniște. 

Din acest car se auzise sunetul cel 
trist. Ce putea să fie? Atunci de-odata 
am înțeles! 

Un sicriu neted era pus în mijlocul 
carului; în juru-i stătea un număr de bă- 
trâne, gemând şi plângând, ridicandu-si 
glasurile întrun cântec trist, care răsuna 
ca o bocire prin aier. Părul lor alb era 
zburlit şi valurile lor negre fluturau în jur 
ca smocuri de fum. 

După car mergeau patru Țigani bă- 
trâni, cântând arii jalnice pe vioarele lor 
tipatoare, pe când glasurile femeilor luau 
refrenul pe altă scară. Niciodată n'am 
auzit un bocet mai trist, nici un zgomot 
mai lugubru. Îndată după Tigani venia 
‘O ceată de rude desculte, tiind lumânări 
aprinse în mâni. Flăcările subrede păreau 
aproape rusinate că ard aşa de slab in 
melancolica lumină a zilei. 

Trecând, aceste fiinti obosite ridicară 
‘fete palide, privindu-mă cu ochii jalnici 





Ţara mea 43 


cari nu arătau nicio mirare. Prin ceața in- 
tunecoasă păreau a fi tot atâtea stafii, 
venite de nicăiri, mergând spre nu ştim 
ce țintă. Ca umbra trecură şi se pierdură. 
Dar, prin ceața ce se strânsese, bocetul 
se întorcea să mă urmărească, statornic, 
în chip ciudat, ca şi cum mortul ar fi 
strigăt, din sicriaşul lui, după ajutor... 

Mult timp după ce această stranie 
vedenie dispăruse, am stat privind la dru- 
mul unde urmele picioarelor lor rămăse- 
seră întipărite pe zăpada topită. Fusese 
totul numai o halucinație, creată de me- 
lancolia zilei? 

La întorsul calului mi se infatisA o 
umbră răsărind mare la o distanță scurtă 
pe drum. Ce putea să fie? Era o zi de 
triste apariții? 

Nu fara greutate făcuiu să se apropie 
calul de acel loz; zău cred că une ori caii 
văd stafii!... 

Apropiindu-mă, am băgat de samă 
că aceia ce înspăimântase calul meu nu 
era decât o înnaltă cruce de piatră. Mo- 
numentală, acoperită de muschiu şi mi- 
sterioasă, stătea singurică, asemenea cu 
un strățer ce {ine veșnică pază asupra 


44 Maria Regina Romaniei 


drumului. De pe braţele-i răstignite pică- 
tur! mari cădeau pe pământ ca lacrimi 
Grele.... ; 

Plângea oare crucea bătrână, plângea 


pentru că o singuratecă-ingropare trecuse: 


pe acest drum ?... 


* 
*k K 


Trebuie să vorbesc puțin de aceste 


ciudate cruci vechi pe care, pe toate dru- 
murile ce le-am străbătut, le-am întâlnit, 
in orice parte a țerii. 

Pana acum n'am dat bine de rostul 
lor, dar mi-s dragi: ele par aşa de bine 
in consunanță cu caracterul întru câtva 
melancolic al teri! 

In de obste ele stau la marginea dru- 
mului, une ori în singurătate impunătoare, 
une ori în grupe; une ori sunt din piatră. 
ciudat săpată; une ori sunt de lemn, crud 
zugrăvite de figuri de sfinţi arhaici. 

Fără îndoială aceste pioase monu- 
mente au fost înnălțate ca să insemne lo- 


curile unde s'a petrecut ceva: poate moar- . 


tea vre-unui erou sau numai omorul unui 
singuratec călător care nu era menit să: 
ajungă la capătul drumului său... 


pp 





Tara mea 45 


De cele mai multe ori stau lângă 
puturi, purtand numele acelora cari, gandin- 
du-se la drumetii setosi, au ridicat aceste 
mijloace de adăpat în locuri depărtate. 

Ciudate la făptură, ele atrag ochiul 
de departe; teranul îşi descopere fruntea 
înnaintea lor, şoptind o rugăciune pentru 
morți. 

La răscruci, am dat une ori peste 
dansele strânse câte zece supt un coperis; 
când se află în așa de mare număr, sunt 
cioplite din lemn. Formele şi mărimea lor 
sunt felurite: unele, sunt grozav de înnalte 
şi de zdravene, acoperite original cu şin- 
dilă; adesea desemnul lor e încurcat, şi 
mai multe cruci, ieşind una din alta, fac 
o alcătuire curioasă, zugrăvită peste tot 
cu colorile cele mai tari, pe carele soarele 
si ploaia răpede le indulcesc spre o plă- 
cută armonie. 

Ocrotite de tovarăşele lor mai mari, 
multe cruciulite se  grămădesc alături: 
cruci rotunde şi cruci pătrate, cruci care 
sunt suptirele şi drepte, cruci care par a 
se pleca smerit spre pământ... 

Pe drumuri singuratece aceste dovezi 
rustice de credință au un farmec ciudat. 


40 Maria Regina Romåniei 


Te miri ce dorinti sau ridicat când ele 
au fost puse acolo de mâni evlavioase şi 
de inimi care credeau... 

Dar, mai presus de toate, crucile de 
piatră săpată mă ispitesc. Le-am desco- 
perit în tot felul de locuri: unele sunt de 
o rară frumuseță, acoperite cu inscripţii 
care şerpuiesc in minunate desemnuri. 

Am dat de ele pe câmpii pustii, pe 
margeni de drumuri prăfoase, la capătul 
pădurilor întunecate, pe singuratece cline 
de munte. Le-am aflat pe ape pierdute 
lângă Mare, unde porumbeii valurilor se 
rotiau în jurul lor, desmierdându-le uşor 
cu vârful aripilor. 

Multe leghi de cale am călărit ca să 
am alt punct de vedere asupra acestor 
simbole misterioase, pentru că ele-mi um- 
plu sufletul totdeauna cu o puternică do- 
rinta de linişte; ele sunt asa de solemn 
impresionante, asa de tăcute, asa de lini- 
stite... 

Una mai ales mi-a fost scumpă inimii- 
Stătea singură singurică într'o singurătate 
demnă, pe un câmp gol, privind amenin- 
țător la un smoc de scai cari-şi suciau 
tulpinele spinoase în umbra brațelor ei. 


> 


Tara mea 47° 


Nu-i știam povestea, nici de ce păzia. 
la un loc asa de singuratec; pare că fu- 
sese acolo de la însuşi faptul vremii. 
Obosită de zădarnica veghere, se apleca.: 
ușor într'o parte, şi in amurg 'umbra-i să- 
măna straniu cu umbra unui om. 


Nimic nu e mai mişcător pitoresc. 
decât cimitirele de sate; cu cât sunt mai: 
umile, cu atât mai mult desfătează ochiul 
artistului. 

Adesea sunt puse împrejurul bisericii 
de sat, dar une ori se află chiar de-o- 
parte. Totdeauna le caut, plăcându-mi să, 
rătăcesc prin poetica lor desolatie, sim- 
țindu-mă aşa de departe, aşa de departe 
de zvonul și graba lumii noastre zgomo- 
toase. 

De sigur că aceste mici locuri de în- 
mormântare nu sunt păzite și îngrijite ca; 
in teri cu mai bună rânduială. Gropile 
sunt împrăștiate între buruieni şi urzici, 
une ori scai cresc aşa de des lângă cruci,. 
că le ascund pe jumătate vederi. Dar,. 
primăvara, pănă nu e naltă iarba, am ga- 
sit pe unele din ele aproape îngropate în; 


48 Maria Regina României 


păpădii şi stânjinei alergând nebunește 
peste tot locul. Crucile umbroase se uită 
‘de sus la toată această bogăţie de colori, 
parecă s'ar mira că poate Dumnezeu în- 
susi a împodobit gropile lor părăsite. 
Țeranul român e protivnic oricării si- 
linti fără folos. Ce trebuie să se întâmple, 
se intâmplă, ce trebuie să cadă, cade. Deci, 
dacă o cruce se rupe, de ce să cătăm a 
-o ridica, — las'o să zacă!, iarba o va aco- 
peri, florile se vor grămădi în locul ei. 


In dimineaţa de Vinerea Mare rătăciam 
printr'unul din aceste cimitire de sat. Spre 
mirarea mea găsiiu că aproape fiecare mor- 
mânt era luminat cu o suptire făclioară, a 
cării flacără ardea palid, incapabilă de a 
se întrece cu lumina soarelui. Lângă aceste 
luminite spectrale erau bucăţi de oală pline 
cu cenuse inca putintel aprinsă, care tri- 
mitea rotocoale fine de fum albastru in 
linistitul aier de primăvară. In această zi 
de jale, cei vii vin să facă onoare mor- 
tilor lor, după datină, în consunan{a cu 
Legea lor. 

Ciudată privelişte, de fapt toate aceste 
mici flacări nesigure între mormintele 'n 





Tara mea 49 


ruină. Adesea găsiam o candelă infipta in 
locul unde orice rămăşiţă a mormântului 
însuși fusese cu totul ștearsă; dar stătea 
acolo arzând vitejeste, amintindu-ti că supt 
chiar acest deget de pământ o inimă a fost 
pusă spre odihnă. 

O bătrână o găsiiu în dimineaţa aceia 
stând locului lângă una din acele făclii, 
— o făclie asa de umilă si de suptire că 
abia putea să rămâie dreaptă; dar mama 
bătrână o păzia cu brațele încrucișate parcă 
ar fi îndeplinit în tăcere vre-un rit. 

Apropiindu-mă de dânsa, m'am uitat 
să văd cât de mare era mormântul ce 
păzia, dar nu putuiu descoperi nici un fel 
de mormânt. Galbena luminiţă sta umil 
lângă un mănunchiu de deditei. Tot ceia 
ce fusese cândva un mormânt fusese de 
mult făcut una cu pământul. 

Pânza din jurul capului bătrânei era 
albă, albă ca infloritii ciresi cari dădeau 
veselie acestei gradiniti a lui Dumnezeu: 
albe erau şi florile care cresteau lângă pri- 
nosul de dragoste al bătrânei. 

— «Cine e îngropat aici?», intrebaiu. 

— «Unul dintre ai mei», răspunse ea. 
«Era fetița fetei mele; acum se odihneşte». 

4 


50 Maria Regina României 


— «De ce nu se mai vede mormân- 
tul?», mi-a fost întâia întrebare. 

Drept orice răspuns dădu din umeri, 
şi ochii intunecati se uitară în ai miei; o 
desăvârşită resignare era cela ce cetiam 
în adâncurile lor. 

— «De ce să mai {il un mormânt 
curat dacă preotul satului dă voie boilor 
lui să pască între morminte ?» 

Mă uitaiu la ea cu mirare. «Nu se 
poate opri o neorânduială ca aceasta 2» 

larăşi dădu din umeri. «Unde e omul 
care să poată opri o neorânduială ca 
aceasta 2» 

larăşi dădu din umeri. «Unde e omul 
care să poată opri? Vita trebuie să aibă 
și ea unde să pască». 

Văzuiu că socoate aceasta ca un lucru 
firesc şi că acela ce zăcea supt pământ 
putea fi cu adevărat nepăsător. la aceste 
copite care treceau sus, atâta vreme cât 
de Vinerea Mare este cine să-şi aducă 
aminte şi să aprindă o făclie asupra inimii 
sale ! 

In noaptea de Vinerea Mare, se fac 
lungi slujbe în orice biserică sau paraclis 
din țară. 


Tara mea 51 


Pline de farmec mistic sunt si aceste 
adunări de terani în jurul umilelor case 
de rugăciune ale lor. Barbati, femei si copii 
se strâng laolaltă, fiecare purtând o făclie. 
Cei ce nu află loc înnăuntru stau afară, 
in mulțimi răbdătoare. 

Cu adevărat o frumoasă privelişte. 

Din fiecare fereastră de biserică lumina 
se revarsă, pe când triste cântece plutesc 
către cei ce aşteaptă dincolo de ziduri. In 
fruntea lăcaşului sfânt sute de mici flăcări 
bătute de vânt, care luminează fețele celor 
ce, în extas, ascultă sunetele slujbei ce se 
săvârşeşte înlăuntru. 

Datina cere ca în nopţile de Vinerea 
Mare flori să fie aduse de închinători, flori 
care se aşează cu evlavie pe o icoană bro- 
dată a lui Hristos răstignitul, ce stă peo 
masă în mijlocul bisericii. 

Fiecare credincios aduce ce poate: un 
mănunchiu de verdeață, o ramură de flori, 
o mână de zambile făcând noaptea dulce 
de mireazma lor, sau numai câteva simple 
viorele strânse la marginea drumului, cei 
d'intăiu dragi soli ai primăverii. 

Când slujba s'a sfârşit, în lungi şiruri 
închinătorii se întorc pe acasă, fiecare şi 

je 


52 Maria Regina României 


toți laolaltă ferindu-şi cu grijă făcliile, 
pentru că e cu noroc să le aducă aprinse 
înnapoi acasă. 

Nu mai strălucește acum lumină din 
ferestile bisericii; totul e cufundat in în- 
tuneric, -biserica însăși se desface ca o 
uriașă massa de umbră de-asupra bolţii. 

Dar cimitirul de alături e o grădină 
de lumini! Au căzut oare toate stelele 
din ceruri ca să mângăie pe cei ce zac 
supt brazdă? Ori sânt numai Juminitele 
care ard vitejeşte, ard necontenit pentru 
cei morţi?... 


* 
* 


Sant unele minunate biserici vechi in 
țară, impunătoare clădiri, bogate şi vene- 
rabile, pline de comori cu îngrijire păstrate 
din trecut. 

Le-am visitat pe toate bisericile ace- 
lea, cercetând asupra istoriei lor, admirând 
proporţiile lor perfecte, examinând de 
aproape scumpele lor broderii, sculpturile 
lor, candelele lor de argint, crucile lor 
smălţuite, Evangheliile lor legate 'n aur. 

Dar, în ciuda frumuseţii lor, niciuna 
din zidirile mai mari nu mă atrage aşa de 
puternic ca aceste bisericuțe de sat pe 


Tara mea 53 


care le-am vizitat pana si in cele mai de- 
partate colțuri ale {erii. 

O parte din tara e mai ales bogată 
in aceste gingase mici cladiri; e o parte 
care-mi e foarte draga. Nicio cale ferata 
nu profanează văile ei linistite; nicio 
îmbunătăţire modernă n'a distrus simplul 
ei farmec. Aici mâna civilisatiei n'a stricat 
nicio frumuseta originală; niciun pictor bi- 
nevoitor n'a atins vestejitele fresce de pe 
vechii păreți. Un colt de pământ şi-a 
păstrat personalitatea; fiind greu de atins 
a rămas neschimbat, nedespoiat. 

Securea n'a dat jos glorioasele-i pa- 
duri, speculatorul întreprinzător n’a clădit 
hâde oteluri, nici locuri de distracţie; 
nicio înştiinţare monstruoasă nu desfigu- 
rează verzile-i livezi, clinele-i roditoare. 

De aceia si cele mai mărunte bise- 
ricute au fost păstrate. Stau răspândite in 
locuri cu totul de neaşteptat: catarate pe 
vârfuri de dealuri prăpăstuite, ascunse în 
văi împădurite, adesea oglindindu-si gin- 
gaşele siluete în râuri ce curg la basa lor. 

Innalti brazi, ce se văd de departe, 
infipti ca străji înnaintea pridvoarelor, 
sânt semnele ce arată locurile unde stau. 


54 Maria Regina Romaniei 


Bisericutele din urma lor sânt asa de miti- 
tele, incat din departare se vad numai copacii. 

Aceşti brazi păreau că-mi fac semn 
făgăduind că voiu găsi comori ascunse 
la picioarele lor; ei se desfac lămurit, 
intunecati, din peisagiu, pentru că e un 
Tinut unde pădurile sânt de fag, nu 
de brad. 

Adesea am călătorit leghi ca să ajung 
la ele, peste cărări pietroase, peste terenuri 
de mocirlă, prin raulete pline de zvon și 
peste povarnisuri fără de capăt, şi nici- 
odată n'am fost inselata; întunecatele străji 
nu m'au chemat niciodată în zădar. Cele 
mai dragute mici ziduri le-am descoperit 
în aceste locuri cu totul răzlețe. 

Unele erau total de lemn, de o co- 
loare caldă, ca pânea neagră de curând 
scoasă din cuptor, coperişurile lor enorme 
dându-li înfățișarea de uriaşe musinoaie 
crescând în pământ rodnic. 

In de obşte este o clopotniţă de- 
asupra, dar la unele clopotniţa stă de sine 
în fruntea bisericii, şi e de cele mai multe 
ori de o făptură delicios de gingasa. 

De nedescris e coloarea pe care oO 
iea lemnul vechiu. E totdeauna în armonie 


Tara mea 55 


cu fondul, cu împrejurimile; fie pe o 
livadă verde, ori în faţa unor brazi întu- 
necosi, fie primăvara, pe jumătate ascunsă 
după meri în plină înflorire, fie toamna, 
când copacii cari o încunjură sânt toţi 
numai aur și rugină si roșu. 

Pădurea e adânc întunecată, cu lumini 
sure care sânt une-ori ca argintul. Muschiu 
verde  căptuşește adesea  deschizăturile 
dintre ramuri, dând întregului o moale 
înfăţişare de catifea care  mulțămește 
ochiul. 

Inlăuntru, aceste lăcașuri rustice sânt 
copii ca o jucărie a modelelor mai mari; 
toate sânt mărunte, dar oranduite in 
același chip. La bisericile ortodoxe altarul 
e despărțit de restul clădirii printrun 
părete săpat și zugrăvit care atinge aproape 
acoperișul şi e in de obşte încununat cu 
o cruce enormă. La partea de jos a 
acestor despartiri sânt chipurile sfinților 
celor mai venerati. Sant trei usite în aceşti 
păreţi; în vremea unei părți din slujbă 
aceste uși rămân închise. 

Femeile n’au dreptul să pătrundă in 
Sfânta Sfintelor dincolo de catapeteasmă. 


4 
» * 


56 Maria Regina României 


Frumoase icoane am găsit eu adesea 
in aceste bisericuti vechi, aduse aici fără 
indoială din altele mai mari, când aşa nu- 
mite îmbunătățiri izgoniau dintre zidurile 
innoite comorile vechimii, care erau pri- 
vite de ‘acum înnainte ca prea sărăcă- 
cioase ori prea şterse. 


Imi aduc bine aminte cum într'o seară, 
după ce m'am suit pe un drum fără capăt, 
am ajuns în sfârşit la piciorul brazilor cari-mi 
făceau semn de departe şi cum am atins 
ușa deschisă a sfântului lăcaș in clipa 
chiar când soarele scăpătă. 

Ziua fusese umedă, dar acest ceas din 
urmă înaintea întunerecului îşi încerca fru- 
museţa ca să răscumpere pentru posomo- 
râri mai timpurii. 

Sătenii, gâcindu-mi gândul, trimise- 
seră un feran bătrân să deschidă biserica. 
La apropierea mea, sunetul unui clopot 
mă ajunse, zvonindu-și salutarea în aierul 
de seară. 

Ultimele raze ale soarelui atingeau 
aurii clădirea când fuiu la ușă. Ca niște 
flacări ce joacă, ele străbătuseră innăuntru, 
răspândind glorioasa lor lumină asupra 


Jara mea 57 


umilului cuprins, incunjurand chipurile sfin- 
tilor cu luminoase aureole. 

Era o privelişte minunată! 

Pe prag stătea un teran bătrân, tot 
în alb, cu mânile pline de ramuri de cireș 
înflorite, pe care mi le întinse când se 
plecă să sărute margenea rochiei mele. 

Inlăuntru, degetele iubitoare ale bă- 
trânului aprinseseră multe lumini, si ace- 
leași flori fuseseră puse pios în jurul celei 
mai sfinte din icoane, aceia pe care orice 
credincios trebuie s'o sărute întrând în 
biserică. 

Lumina soarelui biruia lumânările, dar 
ele păreau să făgăduiască a-şi urmă după 
putință gloria când marele părinte se va 
fi dus spre odihnă... Stand întrun colţ 
de umbră, lăsaiu minunata pace a lăca- 
șului să-mi străbată sufletul, lăsaiu far- 
mecul sfintei case să mă încunjure ca un 
văl de odihnă. 

Soarele dispăruse; acum luminiţele 
reieşiau, tari puncte de lumină împotriva 
năvălitorului întunerec. 

Greu îmi eră cu adevărat să mă smulg 
de acolo; dar timpul, care nu respectă 
emoţiile omeneşti, mergea inainte! 


58 Maria Regina României 


Afară, lângă uşă, o cruce de piatră 
enorină sta ca o statie, cu capul pierdut 
între ramurile de zăpadă ale unui pom în 
plină floare. Crucea era aproape aşa de 
înnaltă cât şi biserica... 


x 
t k 


Felurite de fapt sânt formele acestor 
biserici teranesti. Când nu sunt de lemn, 
ca acelea pe care tocmai le-am descris, 
ele sânt mai mult date cu var, linia lor 
de căpetenie fiind solizii stâlpi cari spri- 
jină, în față, pridvorul. Abia de va fi o 
biserică românească fără acest pridvor; 
el dă caracter întregului, e izvorul de că- 
petenie al împodobirii. Uneori stâlpii au 
frumoase capitèle săpate; uneori sunt nu- 
mai zdraveni sprijinitori, dati cu var ca 
Și restul bisericii. 

Gingaşe cu adevărat sunt clădirile pe 
care vre-un meşter cu inima smerită le-a 
zugrăvit de sus până jos cu sfinţi slabi 
la fata, în strălucite vestminte. Am văzut 
cele mai ciudate podoabe de acest fel: 
intregi procesiuni de figuri arhaice în ati- 
tudini tapene, ilustrând întâmplări din sfin- 
tele lor vieţi. Atunci şi stâlpii din faţă sunt 


Tara mea 59 


zugrăviți, adesea cu dragute desemnuri, 
sămănând de aproape cu broderii persane, 
în vechi colori albastre și roşii și brune. 

Coperișurile sunt totdeauna de sin- 
dilă, cu largi streşini ce înnaintează, de 
cea mai caracteristică formă. 

Am văzut o biserică în mijlocul unui 
câmp de porumb. Coperişul căzuse in- 
lăuntru, păreţii erau crapati, pe alocurea 
căzând în ruină, înnaltă floarea soarelui 
se ițiia la ferestile-i fără cercevele şi pă- 
sările-și făcuseră cuiburile între grinzile 
bolților ei dărâmate. Era de plâns, cu a- 
devărat, să priveşti aşa o desolare; dar 
niciodată n’am văzut o mai magică pri- 
velişte. 

Paretii erau încă acoperiţi cu fresce, 
colorile fiind aproape nevătămate; cata- 
peteasma bogat săpată arăta încă semne 
de auritură; abia erau stricate multele-i 
chipuri de sfinţi. Zdravenii stâlpi cari des- 
partiau o parte de alta stăteau tari si ne- 
atinsi, afară numai că pe alocuri învelișul 
lor de tencuială căzuse. 

Unic în adevăr era farmecul acestei 
ruine. Albastra boltă de de-asupra-i era 
coperis, și solemnii sfinți se uitau de sus 


60 Maria Regina Romaniei 


de pe ziduri ca şi cum ei ar fi întrebat 
de ce nu s'a ridicat vre-o mână priete- 
noasă ca să ocrotească frageda lor fru- 
museta, de vifor si ploaie. 

Nu ştiu de ce o comoară ca aceasta 
a fost lăsată să cadă în bucăţi, — poate 
că nu e vreme să se caute de vechi ruine 
intro tara unde asa de mult e de făcut! 
In adevăr, biserica era de o rară putere 
de fascinatie, expusă astfel luminii zilei 
dar supărător era gândul că, de nu va fi 
răpede acoperită, dragutele fresce vor că- 
dea cu totul. 

Era un chip al Maicei Domnului care 
in deosibi mi-a atras atenția; se uita la 
mine din fondul ei de aur cu ochi mari, 
patetici. Pe genunchii ei stătea Pruncul 
Isus, tapan ridicat, cu o mână întinsă spre 
binecuvântare; copilul era slabut, cu o 
ciudată fata palidă si ochii cu mult prea 
mari pentru această faţă. 

Nu mă puteam smulge din acest loc 
de închinare părăsit: iarăşi $1 iarăşi o cer- 
cetam de jur îmorejur, sorbind în sufletul 
mieu icoana el. 

La urmă am lăsat-o, dar de multe ori 
m am întors ca să prind o ultimă privelişte. 





Tara mea 61 


Floarea soarelui stătea în grupe in- 
nalte, cu capetele plecate spre biserică de 
parcă voiă să se uite innauntru; un sbor 
de porumbei albi ca zăpada se rotiau în 
juru-i, aripile lor fără pată scânteind in 
lumină. Aceasta am văzut-o la urmă; zi- 
durile ruinate si, plutind asupra lor, aceşti 
porumbei albi ca zăpada. 


sta 
s 


Mi-ar plăcea mai mult să vorbesc 
despre aceste bisericuțe. Pentru mine acest 
subiect e plin de nesfârşit farmec; dar 
sunt multe lucruri de care trebuie să mai 
spun, asa incât cu părere de rău mă în- 
torc la alte scene. 

Cei mai singurateci locuitori ai Ro- 
mâniei sânt ciobanii, mai singurateci si 
decât călugării în chiliile lor, căci călu- 
gării se strâng in congregatii, pe când cio- 
banii petrec luni întregi singuri numai cu 
cânii lor pe pustii vârfuri de munte. 

Adesea rătäcind călare pe culmi am 
dat de aceşti paznici tăcuţi, sprijiniți pe 
bâtele lor, asa de linistiti de ar fi putut 
să fie chipuri cioplite în piatră. 

Marea boltă albastră era a lor, si mi- 


-_ 


62 Maria Regina Romaniei 


nunata vedere asupra zarlor fără de mar- 
geni; ai lor norii schimbători plutind une 
ori peste capetele lor, alte ori ridicăndu-se 
ca un abur din prăpăstiile de la picoarele 
lor: ale lor erau şi tăcerea şi apusurile, 
răsăritul şi floricelele de munte cu minu- 
natele lor nuanţe. Dar tot a lor era și 
furtuna, şi ploaia, și zilele de nepătrunsă 
ceață; a lor era singurătatea fără cuvinte, 
nemângâiată de glas omenesc. 

Acești singurateci locuitori ai munte- 
lui ajung aproape de o coloare cu stâncile 
și cu pământul de care sunt incunjurati. 

Poartă mantii enorme, făcute din 
pieile oilor turmei, căzute pe cale. Aceste 
vestminte buhoase li dau o înfăţişare săl- 
batecă, ce nu samănă cu nimic din ce-am 
văzut vre-odată; si bă:ețașii poartă aceste 
extraordinare veşminte, care-i acopăr de 
sus pănă jos, ferindu-: de ploaie şi de 
vânt şi chiar de prea arzătoarele raze ale 
soarelui. Singurul lor adăpost sânt bor- 
deie, pe jumătate supt pământ, ale căror 
acoperişuri sânt făcute din brazde, aşa 
incât la o distanță mică abia de le poți 
deosebi. Aici, în tovărășia dulăilor lor, ei 
petrec lungile luni de vară, până ce frigul 


Tara mea 63 


toamnei îi trimite pe dânşii si turmele lor 
innapoi la câmp. 

Sunt făpturi cu aspre căutături acești 
ciobani, aproape tot asa de nepieptanati 
ca si dulăii lor. Singurătatea pare să li fi 
pătruns în ochi, cari te privesc fără sim- 
patie, ca şi cum ei ar fi pierdut obiceiul 
de a-i opri asupra feţei oamenilor. 

Grea primejdie pentru drumeti sânt 
acești dulăi sălbateci, și adesea stăpănii 
lor se uită la năvala ce dau nenorocitului 
intrus, fără să miste un deget intru apă- 
rarea lui. 

De sigur că adesea un suflet de pret 
se poate gâsi între aceşti strajeri ai mun- 
telui înnalt. El va povesti atunci lucruri 
vrednice de auzit, căci natura va fi fost 
invatatoarea lui, glasurile salbataciunilor 
vor fi intrat in inima lui. 


Mai putin nesociabil e păstorul care-şi 
mână turma pe păşuni mai verzi. 

Nu e atâta de singuratec; chiar când 
nu trăieşte cu un tovarăș, el primește vi- 
zitele trecătorilor; expresia lui e mai puţin 
posomorâtă, ochii mai puţin aspri, şi ariile 
ce cântă din fluier au o notă mai dulce. 


64 Maria Regina Romaniei 


Aici cojocul e înlăturat, dar atitudinea 
ciobanului e pretutindeni aceiaşi: ori pe 
vârfuri pustii de munte, ori pe grase pă- 
sunt lângă limpede râu, ori pe arzătoarele 
şesuri ale Dobrogii, unde cale de mai 
multe leghi împrejur nu se vede nici un 
copac, ciobanul stă, uneori ceasuri intregi, 
cu amândouă mânile supt bărbie, răzimat 
în bâtă. Nu tine samă de vreme, se uită 
țintă înnaintea lui, şi ceasurile trec încet 
peste capul lui. 


Odată am avut o curioasă impresie. 
Călăriam pe niște dune fără sfărșit lângă 
Mare. Nimic nu mă putea încânta decât 
peisagiul ce se întindea înnaintea mea: 
Marea era de o liniște moartă, sămănând 
cu o oglindă de albastru stropit de puncte 
luminoase; nisipul termului era alb si scân- 
teietor; valuri de căldură se ridicau din 
pământ, arzându-mi fata; lumea întreagă 
părea că gafaie. Eu singură mă miscam 
pe această imensitate; ale mele erau bolta, 
Marea şi nisipul. 

Cu toată căldura înnăbușitoare, calul 
mieu sălta voios, fericit că simte nisipul 
moale supt copite. Aveam simțul că merg 
printr'un pustiu. 








Tara mea 65 


De-odata calul se impotrivi, sforai din 
nările lărgite; il simf{iiu că tremură supt 
mine; sudoarea-i răsări pe tot trupul; se 
opri subit și, învârtindu-se pe neașteptate 
împrejur, nu mai voi să înnainteze. Nu se 
putea vedea nimic decât un șir de movile 
de nisip joase, încovoindu-se, şi ici și colo 
având un smoc de iarbă, tare ori o rădă- 
cină de levent maritim plecat supt covâr- 
sitoarea căldură. Dar si eu aveam un simţ 
nestăpânit, ciudata impresie că era un 
lucru care sufla, ca și cum pământul în- 
suşi Sar fi sbătut supt piciorul nostru. 
Oarecum împărtășiam temerea calului. Ce 
putea să fie? 

In ciuda împotrivirii calului, porniiu 
inainte, tiind strâns fraul, când la fiecare 
clipă încerca să se întoarcă imprejur. 

Atunci văzuiu apărând în zare ceva 
straniu: o linie misterioasă care unduia 
peste una din movile, ceva care aveă 
viata. Avuiu neteda percepţie că sufla, 
ba chiar că-şi trăgea suflarea. 

De-odaté un om răsări de undeva si 
stati, o pată neagră, în fata căldurii bol- 
tilor ce păreau a cloci lumea. Omul acela 
eră un cioban. Atunci pricepui și rostul 

5 


66 Maria Regina României 


acelei linii ce se mișca aga de ciudat: 


eră turma lui. 

Coplesite de căldura toropitoare, oile 
se strânseseră la olaltă, cu capetele in- 
toarse înlăuntru, căutând adăpost una dela 
alta. Neafland usurare, gâfâiau suferinţa 
lor tăcută. | 

Ciobanul stăti nemişcat, privindu-mă 
drept, cu o nepăsare impietrita. 


Cred că niciodată până atunci şi nici 


odată după aceia nam avut un mai n: 
trunzător simț de nesuferită căldură.. 


* 
ae 


Oriunde i-am întâlnit, pe munţi ori 
in câmpie, pe pășuni verzi ori în pustiuri 
sterpe, acești tăcuţi păstori mi sau părut 
a fi adevărată întrupare a singurătăţii, a 
tainei, a lucrurilor nespuse. 

Prin singuratecele lor veghi între săl- 
bătăciunile fără rost, de sigur că ei s'au 
intors la o mai de aproape înțelegere a 
naturii; poate că au descoperit stranii taine, 
pe care nimeni din noi nu le știe! 

Toamna și la începutul primăverii, 
Das îşi mână turmele înnapoi la munte. 
i afli căznindu-se încet pe drumurile mari: 


Țara mea 67 


o masă tăcută cu un conducător bătut de 
vifore în frunte, omul şi oaia de aceiași 
coloare de praf: obosiţi la mers, storsi, 
supuşi, ştiind că drumul lor nu este încă 
la capăt. 


Trecătoare vedenii ale sălbătăciei, um- 
bre întoarse din singuratati, despre care 
nu Știm nimic. Oamenii cu fețele duse 
pe gânduri și ochi ce văd departe, oile cu 
capetele plecate vin către tine de departe, 
trec, se depărtează și au dispărut, lăsând 
in urma lor pe cale mii şi mii de urme 
mărunte pe care vântul sau ploaia răpede 
le șterge... 


+ 
& - 


Este un neam rătăcitor, cunoscut in 
orice ţară, un neam incunjurat de taină, 
a cărui obârşie n'a fost niciodată stabilită 
limpede, un neam care şi în zilele noa- 
stre e nomad, mişcându-se necontenit, 
mişcându-se din loc în loc. Oriunde rătă- 
cesc, Jiganii sunt priviți cu neîncredere 
și bănuială; sunt stiuti ca hoţi; feţele lor 
negre și dinţii scânteietori atrag $i răsping 
totdeodată. Este un farmec fără nume 
in ei, $i totuși străini sunt oriunde merg. 

Ar, 


68 Maria Regina României 


Mâna ori cui este asupra lor; nicăiri nu 
sunt bineveniti, neincetat trebuie să se 
miște de colo, colo, fără casă, despretuiti, 
neodihniti călători, de fapt, pe fata pa- 
mântului. 

Totuși sunt locuri în România unde 
acești Tigani s'au aşezat in margenea sa- 
telor ori târgurilor. 

Aici, în mijlocul murdăriei de nedescris 
si a neorânduielii, ei sunt adunaţi laolaltă 
în colibe gata să cadă şi în bordeie, pe 
jumătate goi, incunjurati de copii ce se 
ciorovoesc și de dulăi sălbateci, Tainitele 
lor sânt acoperite cu ce au putut prinde: 
tinichele vechi, scânduri rupte, zdrente, 
bulzi de pământ, bucăţi rupte de scoarte ; 
nu sânt cuvinte pentru a infatisa murdăria 
ce-i încunjură, abjecta miserie în care 
roiesc. 

Niciodată n'am putut descoperi dacă 
totdeauna aceiaşi Jigani trăiesc in aceste 
locuri ori dacă, după un timp, unii se duc, 
lăsând tainitele lor fără nume altor dru- 
meti, cari se așează pe o vreme şi apoi 
pleacă, făcând loc celorce vor să mai vie. 

Sânt aplecată a crede că uneori aceste 
sălaşuri sânt locuri de adăpost, unde hor- 


Ţara mea 69 


dele ratacitoare cauta ocrotire iarna, cand 
viscole şi geruri aspre fac să nu se mai 
poată merge pe drumurile mari. Dar și 
vara am -văzut familii prăsindu-se prin 
aceste mahalale sordide. 

Nesfarsit mai pitoresce sunt taberele 
de Tigani. Acest neam ciudat isi infige 
corturile in tot felul de locuri. Pe câmpii 
intinse întrebuințate ca pășune, pe malul 
râurilor, adesea pe ostroave în mijlocul 
albiei apelor sau în margenea pădurilor. 

Pe cale vin, nu în trăsuri acoperite, 
cum îi vedem in teri mai blânde, ci in 
cară stricate, trase de cai slabi, pe jumă- 
tate morţi de foame, uneori de catâri ori 
de răbdători măgari cenușii. 

Pe aceste care, în mijlocul unui amestec 
nedescriptibil de prăjini, de scoarte, de 
acoperișuri de cort, de oale, de tigăi și 
de alte multe, întregi familii isi află locul; 
mame si copii, bunice şi mosnegi, băiețaşi 
și tineri mai de vârstă, fără să li pese de 
nenorocitele dobitoace care mai că-și dau 
sufletul de atâta povară. 

Se opresc unde pot, uneori unde li 
se impune, căci multe locuri sunt oprite, 
Si nimeni nu dorește să aibă pe pungaşii 
aceștia prea aproape de casă. 


70 Maria Regina Romaniei 


Pentru mine aceste tabere au fost 
totdeauna un nesfârșit izvor de interes. 
Oricând am zărit de departe siluetele cor- 
turilor ţigăneşti, n'am lipsit să merg acolo, 
şi am cules impresii fără număr între acești 
străini vagabonzi. Adesea am așteptat să 
se descarce carăle; cu mult zgomot şi 
multă gâlceavă, parii de cort sunt infipti 
in pământ, zdrente descolorate de tot felul 
sânt întinse asupra lor, fiecare familie ri- 
dicand coperişul supt care va ocroti o 
clipă veşnica-i neodihnă. 

De atâtea şi atâtea ori am rătăcit 
printre corturile acestor horde flecare și 
certarete de cerşitori, asediată de sutele 
de mani oachese care cereau gologani, 
încunjurată de fete intunecate cu ochii 
strălucitori si dinţi albi ca zăpada. Pe ju- 
mătate umili, pe jumătate aroganti, ei ca- 
licesc bani, răzând între acestea şi dând 
din umeri, scormonindu-mi hainele, stre- 
curându-şi mânile în buzunarele mele; une 
ori mi se păreă aproape că ma năvălit 
un roiu de albine. 

Când eram călare, mai că mă dădeau 
jos de pe cal, coplesindu-ma cu stranii 
binecuvântări, care adesea sunau ca blă- 
stăme sau imprecatil. 


Jara mea Ti 


Dar o dorință pe care o strigau după 
mine eră totdeauna primită recunoscător 
de inima mea: eră dorinţa de «noroc bun» 
pentru cal. Fiind nomazi, ei pretuesc va- 
loarea unui cal wun, si de oarece totdeauna 
calul meu mi-a fost prieten, o astfel de in- 
vocație nu mă putea lăsă nemiscata; in 
zilele acelea gologanii ce i-am sămănat 
printre ei erau dati cu o mână mai bu- 
curoasă. 

Cele mai frumoase tipuri le-am de- 
scoperit în mijlocul acestui popor; la orice 
vrâstă ei sunt neînchipuit de pitoresci, ba 
chiar aşa de mult încât une ori păreau 
că s'au pregătit cu gândul la efect. 

Am văzut bahadârce culcate în cor- 
turile lor, plecate asupra oalelor în fier- 
bere, mestecând mâncări misterioase cu 
bucăţi de bețe rupte. Nicio vrăjitoare 
bătrână din poveştile de zine ale lui 
Andersen ori din «Nopțile arabe» nu 
poate sta la întrecere cu aceste ciudate 
făpturi bătrâne  înfăşurate in zdrente 
vestede care odată au fost strălucitoare, 
dar care acum erau tot aşa de murdare 
și de vechi ca şi ființele bătrâne pe care 
numai pe jumătate le acoperiau. 


wa) 
to 


Maria Regina României 


Falnice fasii de stofă erau răsucite 
ca turbane in jurul capetelor lor şi de 
subt ele suvite de păr sur atârnau în 
nepieptănată neorânduială peste ochi. In 
de obşte o lulea de lut alb era înfiptă 
în colțul gurii lor, căci şi bărbați si femei 
fumează; de fapt, fumul străbate atmosfera 
in jurul lor, mirosul tabacului ameste- 
cându-se cu acela mai străbătător al fo- 
curilor aprinse cât e tabăra de mare. 

Aceste bătrâne vrăjitoare sunt membrii 
respectați ai triburilor. Blăstămurile ce 
strigă fac rânduială între tineri, aruncă o 
Oarecare teamă intre copiii ce se ceartă 
gălăgios, cari aleargă aproape goi, cerşind 
cu zgomot, făcând tumbe în praf, rosto- 
golindu-se în picioarele trecătorului. Aceşti 
pungaşi sânt o grea incercare pentru răb- 
darea cuiva, dar în același timp un izvor 
de nesfârşită desfătare pentru ochi, căci 
neobişnuit de frumoşi sânt unii din aceşti 
mici sălbateci, jimbati, urlători, în floarea 
pământului; mici statui de bronz cu capete 
crete, buhoase, cu ochii mari incunjurati 
de suvite indescriptibile, une ori aşa de 
lungi şi de carliontate, de par a fi pene 
negre la pleoapele lor. 


Tara mea 73: 


Intâmplător, o cămaşă ruptă îi aco- 
pere prea putin, ori braţele lor sunt 
băgate în haine cu mult prea largi, mâ- 
necile fluturand infirm pe mânile lor, 
dându-li înfăţişarea unor momâi chemate 
la viață. Niciodată nu sânt mai incan- 
tători decât când sar în sus cum i-a făcut 
Dumnezeu, având ca singură podoabă 
un sir de mărgele strălucitoare la gât. 

Acești mici vagabonzi în floarea pă- 
mântului vor alerga poste întregi după 
trăsură sau calul cuiva, calicind bănuţi 
cu palmele întinse, tânguindu-şi necon- 
tenit aceiași plângere. 

Foarte frumoase sunt mai ales fetele 
tinere: drepte, de o statură deplină, cu 
şolduri strâmte şi gingașe mâni şi picioare. 
Orice zdreanta-si sucesc în jurul trupului 
plin de graţie se preface intro podoabă 
care le prinde. Se vor acoperi cu orice 
lucru de pret discalificat pe care-l vor 
culege pe drum. Une ori preţioase vechi 
bucăţi de broderie îşi vor isprăvi zilele 
pe trupurile acestor atrăgătoare fiin{i, 
crescându-li farmecul, dându.li înfăţişarea 
unor regine cersitoare. Cingători strălu- 
citoare ce se învârt in jurul soldurilor și 


74 Maria Regina României 


boiului lor tin laolaltă toate aceste zdrente, 
dân d purtătoarei lor înfățișarea Egiptenelor 
am cum le vedem zugrăvite în frescele 
de pe păreții templelor. 

Supt falnicele cârpe pe care le leagă 
de capetele lor atârnă suvite de păr de 
amândouă părţile feţei, — suvite care 
sunt împodobite cu tot felul de bani, cu 
bucățele de sticlă colorată și de metal 
ori cu farmece de o ciudată înfăţişare 
sau cu medalii sfinte care se ciocnesc la 
mișcările lor. In jurul gâtului lor atârnă 
lungi şiruri de strălucitoare mărgele care 
scânteie și lucesc pe pieile lor de coloarea 
dronzului. 

Fetele acestea arată puţină sfială. 
Sunt zgomotoase si îndrăzneţe, nerusinate 
cerşitoare, cărora puţin li pasă dacă prin 
cămășile lor rupte gât şi sân iese pe ju- 
mătate goale la razele soarelui. 

Cu dinți albi strălucitori ele râd Ja 
tine, cu mânile 'n solduri, cu capul ră- 
sturnat, o lulea albă înfiptă îndrăzneț în 
colțul gurii. 

Nedescris de gratioase sunt fetele 
acestea când vin la tabără seara, ducând 
mari cofe de lemn pe cap. Ele innain- 


Tara mea 15 


tează de departe, drepte, cu pași săltaţi 
si legănate, pe când apa aruncă stropi 
mari pe obrazul lor. Soarele apuind la 
spatele lor li dă înfăţişarea de umbre ce 
vin de foarte departe din pustiu, unde 
cărările mau nici început, nici sfârșit... 


ale 
aa 


* * 


Bărbații nu sunt mai puțin pitoresci 
decât femeile: sunt acoperiți cu zdrente 
murdare, si mai adesea desculți. Dar am 
întâlnit triburi mai puțin sordide, în care 
bărbații purtau cizme înnalte, bernevici 
îmfoiați și cămăși cu mânecile largi etar- 
nând. Ei aparțineau semințiilor mai pros- 
pere, oamenii având o mai bună înfățișare 
deosebită, cu părul lung în carlionti atâr- 
nând de amândouă laturile feţei: făpturi, 
căutături urâte, de sigur, dar neinchipuit 
de frumoși totuşi. 

Mulţi Jigani sunt căldărari de meste- 
sug, dar din instinct sunt hoţi. Lasandu-si 
femeile să caute de corturi, bărbaţii vor 
porni către sate, pentru a spoi oale şi ti- 
găi; dese ori îi întâlneşti pe mai mulţi în 
şir purtând strălucitoare vase de aramă 'n 
spate. Se strâmbă la tine și nu uită nici 
odată a intinde o mână cersitoare. 


76 Maria Regina României 


Alţii au studiat datinele, «morala» şi 
drumurile Țiganilor; eu m'am uitat la ei 
numai cu un ochiu de artist, şi in acest 
chip ei sunt un nesfârșit izvor de bucurie. 


De neinchipuit e harmalaia şi zvonul 
când tabăra se ridică. Parii corturilor sânt 
smulsi din pământ, păcătoşii cai cari au 
căutat ceva hrană în iarba veştedă din 
margenea drumului, sunt prinşi de copii 
zgomotosi, cari au muncă uşoară, căci ne- 
norocitele vietati sunt impiedecate şi nu 
pot scăpa. Cu resignare ei se lasă legaţi 
de cară; parii corturilor, scoartele, oalele 
si tigăile sunt incă odată mutate de pe 
pământ în vehiculele care le vor duce 
in alt loc, şi astfel tot înnainte, fără sfârşit... 

Babele sunt aşezate în față, supt tot 
buclucul acesta, si cu dânsele copiii prea 
mici ca să meargă, bătrânii slabi, nevol- 
Nicii ŞI cei prea obosiţi ca să se târască 
pe drumul greu. 


Am văzut odată o încântătoare pri- 
velişte. Pe spatele unui răbdător măgar 
fuseseră legați numeroși pari de corturi: 
cum putea să-i ducă un dobitoc așa de 


Tara mea 77 


mic, ramane pentru mine o taina. Intre 
aceşti pari se fixaseră câțiva copilasi goi, 
ai căror ochi negri se uitau la mine uimiti 
de supt smocurile de cârlionți creti ne- 
pieptanati. 

Măgarul se mişca din loc în loc pas- 
cand, parii grei se ciocneau unul de altul, 
atingând pământul şi stârnind mici nori 
de praf ca fumul. 

Nici o grijă nu se putea ceti pe fata 
micutilor; acest mijloc de transport era 
fără îndoială lucru obișnuit. Păreau mici 
maimuțe oachese aduse din clime mai 
calde... 


Am întâlnit adesea părechi de bătrâni 
mergând laolaltă, bărbați și femei gârbo- 
viti de vrâstă, obosiţi, prăfoşi, acoperiți 
de zdrente, cu lulele în gură; păcătoşi va- 
gabonzi, dar totdeauna perfect pitoresci. 
Fără îndoială, mergeau să spoiască în 
vre-un Sat, căci bărbaţii purtau în spate 
neapăratele oale de aramă, pe când baha- 
dârcele aveau saci grei prinşi de umeri şi 
un bat gros în mână. De-a lungul obra- 
jilor lor de coloarea pământului atârnau 
moale suviti cenușii, care se mişcau in 


Lg 


78 Maria Regina României 


mersul lor. Mi se părea că le-aș mai fi 
văzut adesea mai nainte; mi se părea că 
recunosc ochii lor, privirea lor obosită, ba 
pănă şi ghiocul, semnul gâcitorului, pe 
care femeile-l purtau atârnând de o sfoară 
la cingătorile lor; dar de sigur nu erau 
decât exemplare din numărul cel mare al 
călătorilor din acest neam cari, fără adă- 
post si obosiţi de mers, rătăcesc necon- 
tenit pe pământ... 


E 
e ¢ 


Mai ales un mestesug e al Țiganilor. 
Sunt muzicanți născuţi, si vioara e instru- 
mentul lor; şi cel mai mic copil e in stare 
s'o facă a cânta. Unii sunt lăutari de pro- 
fesie. In grupe de trei și patru merg din 
sat în sat, totdeauna unde e muzică de 
nevose, cântând răbdător, neobosit, cea- 
suri întregi, în soare sau în ploaie, noapte 
și zi, la nunți, la îngropări ori la serbători. 

Când sunt cu taraful, acești truba- 
duri rătăcitori au și alte instrumente pe 
lângă vioară. Alăute de o forma ciudată 
bine cunoscute la Români supt numele de 
cobză, si un flaut alcătuit din mai multe 
guri, flautul clasic întrebuințat în vremi 
trecute de tata Pan cel bătrân. 


Ţara mea 19 


De cele mai multe ori, bătrâni va- 
gabonzi cu ochii melancolic: si spinările 
gârbove, cari sunt deprinsi a se umili şi 
ale căror slabe mani oachese au obiceiul 
de a cerşi. Lăsându-şi zdrentele pitorești, 
aceşti lăutari rătăcitori au adoptat hidoase 
haine vechi, pe care alții le-au aruncat. 
Sunt nesfârșit mai putin arătoşi în acest 
veşmânt ; au pierdut acel farmec nedefinit 
carei-i încunjură de obiceiu, nu mai sunt 
decât bieti bătrâni îmbrăcaţi in zdrente 
urâte si nu mai alcătuiesc o desfatare 
pentru ochi. Totuşi sunt bine văzuți, căci 
muzica lor e dulce şi melancolică, stri- 
dentă şi sălbatecă; e un dor straniu în 
fiecare nota si, cu cât sunt strunele 
mai vesele, cu atât mai mult esti aplecat 
să plângi! 

Un neexplicabil strigăt de patimă 
care cere, zace in melodia lor: e oare o 
amintire a unor teri depărtate, care odată 
erau ale lor si pe care nu le-au văzut 
niciodată? Ori numai expresia veșnicei 
nostalgii care-i mână fără odihnă din loc 
in loc? 

Intro seară de vară am intâlnit un 
tânăr Jigan care venia către mine din pra- 


80 Maria Regina României 


ful drumului. Așezat cu picioarele goale, 
bălăbănind pe spinarea unui măgar, cu 
vioara supt bărbie, fără atenție pentru 
orice alta, el cânta; cânta bolţii de sus, 
stelelor Care veniau una câte una, uitân- 
du-se cu o palidă mirare la acest singura- 
tec vagabond, al cui era tot drumul... 
Cânta pentru că era firea lui să cânte, 
cânta inimii lui care încă nu se trezise, 
cânta sufletului lui pe care nu-l putea 
pătrunde. 
og * 

In Oraşe, Ţiganii sunt intrebuintati ca 
zidari. li găseşti in grupe oriunde se face 
o casă: bărbaţi, femei si copii aducând 
cu ei neorânduiala lor fără nume si pito- 
reasca lor murdărie. 

Seara, când, după ce şi-au împlinit 
lucrul, îşi gătesc cina, stând în jurul oalei 
care abureste, zdrentele lor de colori fe- 
lurite ajung strălucitoare supt razele soa- 
relui apuind. 

Adesea un măgar răpănos e legat nu 
departe, si, întrun paner, între vase de 
metal amestecate, de toate mărimile şi 
formele, zace un copil adormit înfăşurat 
In ceva carpe rupte. 


Tara mea Si 


Măgarul îşi poartă povara răbdător, 
gonind mustele cu coada lui puţină. 


In luna crinitor, frumoase Tigancuse 
merg pe uliti, ducând vase de lemn pline 
de florile albe ca zăpada, puritatea crinilor 
fiind în straniu contrast cu fețele lor arse 
de soare. În lungi, mirositoare mănunche 
vând aceste flori trecătorilor. La fiecare 
colt afli, sau culcate în atitudini pitoreşti, 
pe pământ, sau stând drepte supt um- 
brosul unghiu al unui coperiş, — frumoase 
făpturi cu fețele oacheşe bucuros deschi- 
zându-se în zâmbete care fac ca ochii lor 
negri să lucească şi dinţii albi să fulgere. 

Figuri pline de o mândrie incons- 
cientă, fete la care trebuie să te uiţi si 
incă să te mai uiţi, căci ele cuprind toată 
taina atâtor drumuri pe care picioarele lor 
le-au lăsat în urmă! 


a 
xe K: 


Vremea secerişului arată România in 
toată gloria ei, acea vreme când munca 
omului iși află răsplata, când, după ce pă- 
mântul a dat ce poate mai mult, bărbat, 
femeie şi copil merg să adune bogăţia 
care face tara ce este. 

6 


2 Maria Regina României 


Une ori, de fapt, e un ceas de desi- 
lusie, căci ploaia, grindina ori seceta strică 
adesea opera grea a omului. Uneori pă- 
mantul n'a răspuns celor mai scumpe spe- 
rante ale lui, n'a fost în stare să dea 
roada lui. 

Am cunoscut ani când, luni întregi, 
na căzut o picătură de ploaie, când, ca 
acei din vechime, cercetam indelung cerui 
cu aprinsa nădejde că norul mare cât mâna 
omului se va întinde şi se va revărsa în 
ploaia aşa de straşnic necesară, dar norub 
trecea şi nu da ploaia ce făgăduise; ani 
când tot ce fusese încredințat adâncurilor 
pământului se vestejia si usca pentru că 
dela April la Septemvrie nu căzuse o pi- 
cătură, aşa încât grămezi de nenorocite 
vite periau de lipsa păşunii pe care să 
pască. 

Grozave luni de încordată nelinişte, 
de așteptare fără speranţă, care părea să-ți 
usuce sângele in vine, precum pământul 
era uscat de nevoia ploii. 

Râurile nu mai aveau apă; tara biel- 
şugului ajunsese o ţară de suspine, praful 
acoperind, parecă, toate cu un giulgiu de 
lipsă... 


Tara mea 83 


Dar mari sant, de fapt, anii de im- 
bielșugare, cand silinta omului rodeşte. 

In oceane de aur copt stă grâul supt 
imensa față a soarelui, mândru de boga- 
tia lui, glorioasă speranță indeplinita. 

Si, din această vastă câmpie de rod- 
nicie, mâna omului e aceia care culege 
spicele coapte, care leagă snopii, care 
strânge grăunțele. An de an, a trebuit să 
mă minunez de răbdarea muncii omului, 
să mă minunez de extraordinara-i cucerire 
asupra pământului. 

In cete, teranii lucrează din zori până 
in apus, fără să le pese de căldura ce se 
zbate căzând asupra capetelor lor. Cama- 
șile ca zăpada ale bărbaţilor contrastează 
cu gorturile colorate ale femeilor, care pă- 
tează câmpia arsă cu vii petece de albastru, 
roşu şi portocaliu, pentrucă la vremea se- 
cerişului nimeni nu rămâne fără luctus -= 
cei foarte bătrâni singuri şi nedestoinici 
fiind lăsaţi în urmă spre a păzi casa. 

Din ceas în ceas neîncetat muncesc, 
pânăce amiaza-i adună în jurul carălor, 
pentru trugala hrană de mămăligă ȘI ceapă. 
Priveliști de muncă, de sănătoasă sfortare, 
de simplă multamire! Cat de adeseori n'am 

6°, 


84 Maria Regina Romaniet 


privit, cu emoție, dându-mi samă ce scumpă 
a ajuns a fi inimii mele această țară! 
Dulăi veghetori păzesc casele şi pe 
aceia dintre copii cari sânt prea mici ca 
să lucreze; în umbra acestor vechicule 
plugarii îşi iau o scurtă odihnă de un ceas, 
lângă boulenii lor cenușii, cari în placidă 
mulţămire rumegă, pe când razele soarelui 
se resfrang, în coarnele lor enorme. Le- 
neşi ei îşi mișcă cozile dela o lature la 
alta, îndepărtând mustele care, prea mult 
în treabă, se adună pe coastele lor slabe 
ori lângă ochii lor mari, visători. Cu 
ușoare întoarceri ale capetelor lor, ei ur- 
măresc mişcările stăpânilor, ştiind bine că 
şi silinţa lor va trebui să fie reluată, {la 
ceasul apusului, când plugarii merg acasă. 
Numai pe moșii bogate se intrebuin- 
teazi masinele, şi atunci mai mult pentru 
batutul graului; aproape tot secerişul e 
făcut cu mâna. Mici grupe de plugari 
activi se adună în jurul monstrului de fier, 
al cărui glas zbârnâitor se poate auzi de 
departe, şi necontenit se ridică 'grămada 
de grâu până ce stă, O piramidă de aur 
ars, supt marea boltă albastră. 
Intr'amurg teranii se întorc pe acasă, 


Tara mea 85 


cu secerile pe umăr, mergând lângă carăle 
lor pline vârf cu strălucitoare paie bălane. 
De-a lungul drumului scartie carele acestea, 
într'o ceaţă de praf. In serile fara vânt 
praful rămâne atârnat în aier, acoperind 
lumea cu un uşor înveliș de taină, care 
plutește peste oameni si vite, curățind 
zarea, îmblânzind toate colorile, îndulcind 
orice contururi. 

Adesea soarele apuind aprinde această 
ceață; atunci atmosfera se face straniu de 
luminoasă, ca si cum un foc grozav ar 
îi arzând undeva în dosul valurilor de fum. 
E de nedescris ceasul acela: plin de fru- 
museţă, plin de pace, plin de nesfârșita 
mulțămire a operei credincios îndeplinite, — 
ceasul când paşii tuturora se întorc spre 
casă, se întorc spre odihnă. 

In şir fără de capăt se urmează carăle 
trase de acei boi cenuşii cu minunatele 
coarne ; vin de-alungul drumului parcă s'ar 
mișca întrun vis care trece încet întrun 
nor de praf şi dispare. Dar praful rămâne 
atârnat ca un văl tras asupra unei vedenii 
care nu mai este. 


Recolta porumbului vine mai târziu; 
une ori în Octombre terani tot mai adună 


86 Marta Regina României 


rodul copt. Zilele sânt scurte, şi, seara, 
umezeală se ridică din câmpia întinsă şi 
atârnă ca fumul supt bolta luminoasă. O 
melancolie de nedescris plutește asupra 
luminii; melancolia lucrurilor care au ajuns 
la capăt. O mare sfortare pare îndeplinită, 
și acum anul nu mai are ce face decât să 
adoarmă încet... 


Dar nimic nu e mai glorios decât 
toamna romănească. Natura vrea să se im- 
brace într'o ultimă mantie de frumuseta 
inainte de a se mărturisi învinsă de inna- 
intarea iernii. 

Bolta se face adânc albastră; tot ce 
se ridică spre dânsa pare să capete o nouă 
valoare. Copacii se îmbracă în culori mi- 
nunate, une ori ca aurul, alte ori ca rugina, 
câte odată roşii ca focul. Intre porumbul 
nalt cât omul, uriașa floare a soarelui stă 
plecandu-si capul, apăsată de greutatea 
roatei cu seminţe; ca nişte stele prodigi- 
oase, petalele-i ca sofranul strălucesc pe 
fundul bolţii de azur. 

Am văzut câmpii întregi cu aceste 
plante uriaşe, adevărate ostiri de flori în 
chipul soarelui, triumfător galbene supt 


Ţara mea 87 


razele marii lumini pe care indrăznesc s'o 
imite. Dar adesea mi se pare că-şi întorc 
fata rusinataé, cu trista conștiință că nu 
sânt decât o biată copie a aceluia căruia-i 
poartă numele. Se face uleiu din semințele 
acestor flori; de aceia ţeranii le cultivă 
aşa de mult. 


Adesea în umbra acestor uriași am 
văzut terani aşezaţi în cerc imprejurul gra- 
mezilor de porumb. al cărui fruct îl cu- 
rata de frunze. In piramide pitice porto- 
calii, grauntele coapte zac risipite în largul 
<âmpilor vesteji, şi coloarea lor glorioasă 
atrage ochiul de departe. Adesea nafra- 
mile femeilor sânt de aceiaşi coloare. 

Imi plac aceste pete infocate de co- 
ioare în mijlocul imensitatilor aride ale 
câmpilor culesi; cu dragoste ochiul arti- 
stului se opreşte să le privească şi numai 
fără voie se intoarce dela ele. 

O privelişte frumoasă e şi aceia a 
şezătorilor ţerăneşti, sau în suri largi ori 
curţi, pentru a desface grăuntele porum- 
bului din stiulete. Sunt prilejuri de mare 
bucurie, când tinerii se adună, când râs şi 
muncă se amestecă voios, când se pove- 


$6 Maria Regina României 


stesc lungi poveşti şi se cântă cântece de 
dragoste. Babele stau la un loc, torcând 
sau tesand, cu capetele tremurătoare asupra 
sfaturilor, tăcute, cu ochiul asupra flăcăilor 
și fetelor, cari, imbracati cu ce au mai bun, 
cu o floare ochioasă după ureche, se pri- 
vesc pe supt ascuns, si glumesc, și se să- 
rută, şi sânt fericiţi. 

Bătrânul lăutar ţigan sau trubadur va- 
gabond nu lipseşte niciodată dela aceste 
întâlniri De unde-o fi, e sigur că vine, 
șontâcăind, perpelit, despretuit, o figură 
sordidă, cu vioara sau cobza lui subtioara. 
Dar muzica lui e minunată si face ca toate 
inimile să râdă, ori să Joace, ori să plângă. 

Aş evoca prea multe scene; prea multe 
vedenii răsar innaintea minții mele. N’am 
nici vreme, nici talent. Deci trebuie să mă 
depărtez cu părere de rău şi să las acest 
popor simplu la munca lui şi la jocul lui, 
la bucuriile şi la năcazurile lui, la speran- 
tele si la temerile lui. li las la casele lor, 
— paşnice odată, — un văl de praf apă- 
sând asupra lor. 


E 
ro Serr 


Ea EASE. 











A errs: ete 
Bacal bt isi Ai. = 
| as VA Aa AAA AAA, 4> 
Poea auam 


ak A TEE CaS ITE 


Od et Kk AY LSE MLN 2 VEN * INS EIN: Dl 


H. 


Nu departe de locul unde trăiam eu 
era un mare câmp gol, unde soldații 
făceau exercițiu, şi aproape zilnic mergeam 
călare să-i văd la lucru. 

O curioasă legătură de simpatie m'a 
prins de la început chiar de această 
vitează oaste mică, ajunsă acum a fi a 
mea. Avuiu simțul puternic că niciodată 
nam fost pentru ostașii miei o străină, 
că ei țineau la mine; si cu voie bună 
călăriam printre rândurile lor, de-alungul 
regimentelor, bucuroasă că sunt cu ei, bu- 
curoasă că tin calul în frâu, bucuroasă ca 
este viata in mine! Mă purtam fără sfială 
in mijlocul lor; n’aveam nevoie nici de 
vorbe, nici de lămuriri; zimbiam la ei, şi 
Ochii lor mă urmăreau cu priviri de prie- 


90 Maria Regina Romaniei 


tinească mulțămire, dinţii albi fulgerandu-li 
intre buze când aclamau. 

Am fost in mijlocul lor când soarele 
strălucia în toată puterea lui asupra câm- 
pilor uscați şi parliti; prin ploaie şi furtună 
am fost în mijlocul lor și supt zăpada ce 
cădea; multe leghi de cale am călărit în 
flancul lor prin valuri de noroiu fără nume... 

l-am auzit câte-odată râzând, şi i-am 
văzut şi cum joacă. După obositoare mar- 
şuri m'am uitat la ei îndelung cum se in- 
‘torceau într'amurg, cântau laolaltă, cu flori 
vestede la ureche. 

Adesea mi-am oprit calul în marginea 
drumului, ca să-i văd trecând, şi praful ce-l 
ridicau picioarele lor mă învăluia unde stam. 

Un fel de magnetism trecea dela mine 
la ei: mă înțelegeau pe mine si pe dânșii 
ii înţelegeam eu. 

In de obște, soldaţii sunt dresați la 
automatism, ca niște păpuşi care trebuie 
să se uite, să simtă, să lucreze întocmai 
aşa... Dar pentru mine ei erau oameni, oa- 
meni cari-si aveau casele şi maicutele lor; 
îiecare-şi avea speranţele lui, avea un lucru 
pe care i-l cerea inima, — un lucru de care 
doria; lucrul acela îl simtiam eu, și de 


Ţara mea G1 


aceia, când treceam printre dânşii, aclama- 
tile lor mergeau după mine, care-i înțele- 
geam ca oameni, şi pricepeam că făceau 
aşa pentru că țineau la mine, nu pentru 
că li se dăduse poruncă să facă aga. 


Multe aş avea eu de spus despre o- 
staşii miei; mult am avut a face cu dânșii 
şi mai mult decât un prieten am numărat 
în rândurile lor. 

Când eram tânără de tot, bătrânul 
Rege m'a făcut colonel onorific al' unui 
regiment de roşiori, — cinste la care am 
tost foarte simtitoare şi care mi-a dat unele 
din ceasurile cele mat plăcute ale vieții. 

In atâtea marșuri, mi-am urmărit re- 
gimentul, în atâtea manevre l-am căutat 
peste dealuri și văi, călărind leghi întregi 
până l-am găsit, undeva, într'o poziție as- 
cunsă, Și, cum dădeau cu ochii de mine, 
soldaţii mei mă salutau cu strigăte bucu- 
roase. Puţine sensatii în viata mi-au umplut 
sufletul de o emoție asa de adevărată ca 
urările îndreptate spre mine de rosiori 
miei viteji. 

Niciodată nu m'am simtit mai mândră 
ori mai fericită decât călărind prin rându- 


92 Maria Regina Romaniei 


rile lor, ascultând aclamatiile lor, simțind 
că au simtire pentru mine, că eram una. 
cu el, gata si de aceia ca, la o intamplare, 
să impart viata lor aspră, riscurile lor, pri- 
mejdiile lor. Şi o ştiau şi ei, o intuiţie oare- 
care li-o spunea, si de aceia trecea între 
noi ceva puternic şi adevărat, ceva mai 
mult decât omagiul convenţional ce se 
datoria Doamnei lor, Reginei lor. 

Dintr'o foarte depărtată țară am venit 
eu! Dar am știut cum să-i iubesc şi să-i 
inteleg pe ostaşi. Eram mândră să călăresc 
in fruntea lor; parcă aveam o convingere 
puternică în inima mea că aş fi în stare 
să-i conduc la datorie, că li-as putea in- 
sufla curaj, ambiţie, şi că după mine şi la 
moarte s'ar duce... 

Nu mă sfiesc să mărturisesc aprinsa 
mulțămire ce mi-o da acest sentiment de 
putere, de putere amestecată cu bucuria 
de a fi tânără și voinică şi sănătoasă! 

Cei ce n’au încercat aşa ceva nu pot 
cunoaşte această mândră sensatie. Bucuria 
de a-ţi simți soarele deasupra capului de 
a-ți şti un cal bun ca sprijin, unită cu con- 
Stiinta că toate inimile se intorc spre tine, 
fiindcă ai tinereţă si viaţă si lumea ţi-i 
dragă ! 


Tara mea 93 


Nu vreau să spun că numai fiindcă 
puteam călări ca un ostaș şi-mi simtiam 
inimă bărbătească bătănd puternic în piept, 
firea mea nu era gata să îndeplinească da- 
toriile femeii. 

Am cunoscut și cellalt curaj, care e 
de nevoie la căpătâile celor ce mor; am 
avut prilej să dovedesc că pot. împăr- 
tăşi cu alții şi zile de boală şi năcaz, intre 
scene între care doar iubirea si mila să-şi 
aibă locul. 

Nu-mi erau dragi ostaşii miei numai 
în zile de părăzi și steaguri desfăşurate n 
vânt, în zile când îmi umpleau inima de 
mândrie și plăcere, ci şi în zilele de întu- 
nerec și de grea încercare, când aripa morții 
flutura asupra lor şi când şi cei mai viteji 
ştiau ce este jertfa. 


x 
2 * 


Da, am fost cu ostasii miei, cand o 
crudă încercare a induplecat vigoarea lor, 
energia lor şi speranţele lor. Am fost cu 
ei când erau strânşi laolaltă, ca o turmă 
intrun lagăr, unde holera-şi făcea de cap, 
smulgând vieţile lor tinere aşa cum o fur- 
tună smulge puternicii stejari. 


+4 Maria Regina României 


Am împărțit cu ei aceste zile de sur- 
gun, când ei erau despărțiți de oamenii 
ceilalţi ca printr'o dungă de foc pe care 
puțini cutezau s’o treacă. Am mers la ei 
pentrucă mulţi se feriau de dânșii, am 
mers la ei pentrucă multi se temeau... 

Erau închişi, ca nişte prisonieri, ca 
să nu poată întinde o molimă fatală terii 
celeilalte. , 

Intelegand groaza numelui de holeră 
şi pentru inimile cele mai viteze, dandu-mi 
seamă de mizeria, de singurătatea, de chi- 
nul şi suferința ostasilor miei și de cât 
de puţini erau aceia cari să voiască a ră- 
mânea cu dânșii, m'am crezut datoare să 
fiu eu aceia care să rămân ŞI am simțit 
că acuma sosise vremea să li dovedesc 
iubirea mea, să-mi chem un curaj care 
știam bine că nu-mi va lipsi niciodată când 
ceasul primejdiei va fi bătut. 

Frică mie ? O, nu, nu! Nu-mi era frică, 
și de aeeea-mi era mai uşor decât cum li 
se părea altora în ce-i priveşte, dar, fiind 
sănătoasă şi plină de viață. deprinsă cu 
lucruri frumoase ȘI curate în jurul mieu, 
carnea si sângele mi se cutremurau in: 
stinctiv la gândul că trebue să întru în 


Tara mea OF. 


atingere asa de groaznică și să văd lucruri 
aşa de triste la privire. 

Oarecare ajutor am putut să li aduc, 
pentru că până la venirea mea lipsia. 
Nimeni nu fusese pregătit pentru acest 
crud biciu al lui Dumnezeu pe care 
ostașii miei îl aduseseră cu ei din ţara 
dușmană. Totul se tinuse gata pentru răni 
și accidente, dar, dacă lumea-și aduce a- 
minte, Românii noştri n'au întâlnit la 1913 
o împotrivire înarmată, ci au fost atacați 
de spectrala boală care dădea jos omul 
in câteva ceasuri, băgând groază în rân- 
duri și oroare între cei cari trebuiau să 
li poarte grija. Molima s'a întins cu o asa 
de înspăimântătoare iuțeală, încât multi, 
prinşi de panică, fugiseră. 

Am strâns lângă mine medici și su- 
rori de caritate; cum era firesc, prezența 
mea acolo unde infecția era mai mare mi-a 
dat încredere si a dovedit că primejdia nu 
putea să fie așa de mare. Îndată am fost 
încunjurată de inimi credincioase, gata de 
orice jertfă, şi lupta ce am purtat a fost 
o luptă bună, de și piedecile împotriva 
noastră erau mari. 

Mă asezasem într'o tabără lângă Du- 


‘06 Maria Regina României 


năre, pe calea ce trebuia s'o ieie oastea 
mea întorcându-se din ţara duşmană. 

Fra numai un câmp gol, unde se ri- 
dicaseră lungi bărătci de lemn, fără niciun 
confort, una lângă alta. 

Intunecate erau acele colibi de lemn, 
joase şi pustii, clădite pe pământul gol, 
cu O cărărușă ca un sant la mijloc, si, cum 
ploua din bielsug, cărăruşele se făceau no- 
roiu şi de pe asprele coperisuri de lemn 
apa curgea în pâraie, udând paiele pe care 
ostașii mei erau întinşi. Unul lângă altul 
stăteau murind, murind vitejii miei ostași 
tineri, cari aşa de veseli se duseseră, cu 
speranță în inimile lor. 

La început orisice lipsia, și ploua în- 
lăuntru din toate părțile. Dar în curând 
avură paturi $i cearșafuri si medici din 
destul, si câteva devotate surori de cari- 
tate, care pas cu pas se luptau cu boala 
crudă, care stăteau în umilă jertfire zi ȘI 
noapte lângă paturile celor în suferință. 

Intre alţii, câţiva medici indieni iS! 
oferiseră mărinimos ajutorul. Veniseră din 
Turcia, unde făcuseră, şi acolo, ispravă 
bună. Deprinşi cu o astfel de epidemie, 
asistența lor era foarte prețioasă, pentru 


Tara mea 97 


c4 multi puteau fi salvati daca li se dadea 
îndată o îngrijire necontenită si neobosită. 
Asa de răpede e cursul acestei boli, încât 
e esenţial s'o combati chiar la cel d'intăiu 
semn al ei. Acești medici indieni au ră- 
mas cu noi cât timp am avut nevoie de 
dânșii, si ni aducem aminte recunoscători 
de ajutorul ce ni-au dat cu neobosită ener- 
gie pănă ce am biruit. Afară de aceasta 
era pentru mine îndeosebi mişcător să pot 
vorbi englezeste întrun loc asa de nea- 
steptat ! 

Soțul mieu, care avea comanda asupra 
tuturor trupelor, venia zilnic să inspecteze 
ce făceam noi. Prezenţa lui ni-a fost o 
mare incurajare, şi toţi bolnavii nostri sa- 
lutau sosirea lui ca un semn că nu s'a 
lăsat la o parte nimic din ce puteă să le 
fie de folos. Si fiul meu eră cu mine, 
fiul meu cel mai mare; el mi-a fost mâna 
dreaptă, tovarășul de muncă, energia lui 
tânără intrand în acţiune unde zimbetele 
mele nu ajungeau. 

Multe zile am rămas în mijlocul sol- 
datilor mei. și Dumnezeu mia îngăduit 
să pot fi de vre-un ajutor; zile de straş- 
nică trudă, zile de intunerec, când ce ve- 

7 


98 Maria Regina Romaniei 


deam erau lucruri pe care niciodată nu 
voiu mai putea sa le uit. 

In vremea aceasta m'am apropiat foarte 
mult de inimile ostașilor miei. Ei ştiau că 
nu m'am ferit de ei când multi se temeau; 
ei ştiau că am rămas cu ei asa încât să 
nu se simtă părăsiți, să nu fie trataţi ca 
nişte lepădături, când asa de crudă li a fost 
partea. 

Pe deplin fuiu în stare atunci să le 
dovedesc că străina nu mai eră străină, 
ci cu toată inima si sufletul intreg, dintre 
ai lor una! 

O, bietii mei ostaşi tineri! l-am văzut 
cu umflatele fete vinete, cu ochii căzuţi 
în cap, sangerati, spectrali, i-am văzut în 
spasme groaznice, când orice ajutor ome- 
nesc li lipsia, iam văzut tapeni si muţi 
cand îşi sfarsiser4 ultima luptă; am stat 
lângă paturile chinului lor, rugându-mă 
tăcut pentru umilele lor vieţi fragede. Cele 
dintâiu zimbete ale lor eu le-am cules, 
când, după zile de tortură, ei se strecurau 
iarăși pe încetul spre viata. 

Nici în mormintele lor ei nu se pu- 
teau simți, astfel, uitaţi. Am îngenunchiat 
lângă ele, acolo unde ar fi îngenunchiat 





Tara mea 99 


mamele lor, soțiile, copiii lor, si pe fiecare 
moviliţă pustie am sămănat flori de mi- 
reasmă, ca şi florile ce cresc în jurul ca- 
selor pe care nu le vor mai vedeă. Noi 
nam vrut să lăsăm ca ei să fie aruncaţi 
în groapa comună, ci am dorit ca fiecare 
din tinerele lor trupuri să fie însemnat cu 
crucea lui. 

Zilnic cercetam de jur împrejur coli- 
bele mele, odată, de două, de trei ori, cum 
cerea „nevoia. 

Uneori soarele ardea de nesuferit de- 
asupra capetelor noastre, prefacand ada- 
posturile de lemn în sobe încălzite peste 
măsură, din care ieşiau desgustătoare du- 
hori de boală, amestecate cu mirosul an- 
tisepticelor, în aburi pe cari cu greu pu- 
teal să-i întrunți. 

Dar şi mai rele au fost zilele de ploaie: 
pământul nostru românesc fiind bogat, tot 
lagărul s'a prefăcut întrun râu de noroiu 
curgător! Prin coperișurile crăpate ale co- 
libelor noastre picurau reci pârâiaşe în pa- 
turile celor în suferință; până la genunchi 
innotam prin noroiu. In zilele acestea de 
depresiune trebuia să-mi indoiesc silintele 


si zimbetele.. 
7° 


100 Maria Regina României 


Simtiam lămurit cum cădeă curajul 
fiecăruia odată cu căderea barometrului. 
Cu cât mai grea apărea sarcina noastră; 
cu cât mai imposibilă speranța; cu cât se 
făcea mai desperată luptă cu moartea! 
Căci cu adevărat cruda boală părea că 
turbă cu creşterea umezelii şi murdăriei. 

In zilele acestea aveam gri'ă să-mi fie 
mânile de două ori mai pline, să fie florile 
ce aduceam cele mai frumoase ce puteam 
găsi. Mişcătoare eră plăcerea betegilor 
mei si pentru cea mai umilă crenguta; fe- 
tele lor nenorocite se luminau ca prin mi- 
nune, si ceice erau prea slabi ca să-şi 
ridice capetele isi intindeau spre mine tre- 
murătoarele degete, nerăbdători să pri- 
mească şi cel mai mic dar. 

Li aduceam si lămâi şi bomboane 
acrişoare, căci nestinsă li eră setea, parcă 
foc li-ar fi ars în gâtlej. N’o să uit nici- 
odată cutn sugeau lămâiele acelea, intinzand 
mânile ca să mai aibă! 

Celor ce erau mai bine acuma ni eră 
îngăduit a li da vin, şi mare bucurie era 
când apăream în prag cu braţele pline de 
sticle, altele fiind aduse în urma mea de 
aceia cari cu credință mă întovărăşiau in 


Tara mea 101 


toate aceste drumuri. De sigur că eram 
binevenită, căci cu mânile goale nu 
veniam niciodată. 

Dar era una din aceste colibe unde 
zăceau gemând cei mai greu bolnavi dintre 
toţi și căreia îi ziceam «gura iadului»: 
a intra între păreţii ei de lemn eră parcă 
ai fi pătruns în cuprinsul vre-unui vis grozav. 

De fapt aici nu puteam face alta decât 
să stau cu mânile încrucişate, ridicându-mi 
cugetul în fierbinte rugăciune către Dum- 
nezeu! 

Intunecate scene de miserie a noastră, 
muritorii, care $i acum rătăcesc prin mintea 
mea, vedenii de moarte şi de spectrală 
suferinţă, la care nici iubirea nici știința 
n’ajuta la nimic. 

3 

Dar am si alte amintiri din aceste zile, 
amintiri de o speță mai puțin jalnică. 

Am văzut multe regimente întorcân- 
du-se din tara străină, nebune de bucurie 
când piciorul atingea din nou pământul 
de naştere. 

Veneau peste Dunăre, pe poduri de 
luntri. Stăteam pe țermul care era pentru 


102 Maria Regina României 


dânșii «acasă», si am fost cei dintâiu să 
primim bucuria lor cea mare, chiotele lor, 
nebuna lor desfătare. l-am văzut trântin- 
du-se jos, rostogolindu-se în praf, căci şi 
praful acela tot ţara lor eră, tara inimii lor! 

Crunti erau si obosiţi de cale, unii 
din ei in zdrente, dar toți cântau; răsunau 
cerurile de cântecele bucuriei lor. 

Inima mea răspundea acestor mani- 
festații de entusiasm, când veniau în cete 
lângă mine, aşa de bucuroşi, parcă-mi era 
fiecare un prieten al meu de aproape. 

N'a fost dat la multe princese şi re- 
gine să fie intro atingere aşa de apropiată 
cu oştile lor, dar, tocmai pentrucă aceasta 
e o țară mică, și cei de pe tron iau parte 
la fapta cea adevărată. Poate că este în 
firea mea ceva care mă face să pot fi de 
ajutor când se cere neapărat curaj și ener- 
gie; atunci puterile mele pare că sunt de 
două ori pe atâtea și forțele mele nu se 
isprăvesc niciodată. Cat vor fi fost ele 
de grozave, binecuvintez acele zile de mo- 
lima deslănţuită, căci mau dus mai aproape 
de cum puteă face orice alta de inima 
poporului meu. Lor li se păreă că să vin 
eu la dânșii Ja un ceas ca acela eră o 


Tara mea 103 


silinta dincolo de ce se poate astepta de 
la o princesa! 

Ce ştiau ei până atunci decâtă dra- 
goste sunt eu în stare, decât ajunsesem 
a fi una cu ei în inimă si în suflet... 


+ $ 
* 


Aşa de decorativ nu e soldatul ro- 
mân, dar e hotărit, e gata să ajute, e cum- 
pătat, ba e şi vesel la locul lui. 

N'are nevoie de mult confort; poate 
merge mult în căldură și în frig. Mulţă- 
mit cu puţin, se poate hrăni cu o bucată 
de mămăligă si poate dormi cu capu in 
manta la un colt de sant. 

Oachesi terani mărunți, cu ochii negri, 
nu asa de arătoşi, nu prea bine randuiti 
la îmbrăcăminte, nu prea cocheti; dar, 
iată, eu sunt sigură că nu e țară cu mai 
buni oşteni decât România. Soldatul e 
aici neobosit, e răbdător, e credincios; 
el merge până cade; Ţara lui, Regele lui, 
căpetenia lui se pot răzimă pe el, siguri 
că nu va lipsi dela datoria lui. 

Cu mândrie scriu aceste cuvinte, şi 
mândră sunt aducându-mi aminte că, din 
ziua întâia a venirii mele intre ei, prietenă 
li-am fost! 


104 Maria Regina Romaniei 


Deoarece aceste pagini au fost scrise 
ca scene văzute de ochii Reginei lor, bu- 
curos le-as sfârşi cu o vedenie a ostasilor 
mei pe care mi-o aduc aminte într'un amurg. 

Tot în vremea aceia de holeră. Două 
săptămâni le petrecusem între ei, și fusesem 
chemată intrun sat departe, unde locui- 
torii aveau nevoie de ajutor. 

Soarele apunea pe Dunăre; cer şi apă 
erau aprinse de un roșu înfocat. Multe re- 
gimente cantonaseră pe malul râului și încă 
mai multe de ceia parte a drumului, pe 
câmpul gol. Din cauza molimei trupele 
acestea fuseseră ținute în bivuacuri, — grea 
incercare peritru Oamenii nerăbdători de 
a se găsi iarăşi la casele lor. 

Drumul îmi eră între cele două tabere. 
Ca piramide pitice, corturile se desfăceau 
pe bolta inflacarata; o linişte ca de minune 
se aşternuse asupra lumii cum înnaintă ve- 
hiculul mieu spre soarele apuind. 

Ziua fusese caldă, aprigă lupta cu 
moartea; eram obosită, cam deprimată; şi 
de aceia slava cerului eră ca o minunată 
vădire după atâtea privelişti dureroase. De 
departe însă ostaşii m'au văzut că mă 
apropiiu; din amândouă laturile ei alergau 





Jara mea 105 


spre mine, chiuind, aruncandu-si bonetele 
in sus, imbulzindu-mi calea cum treceam. 

Fram îmbrăcată ca sora de caritate, 
numai în alb. Ridicându-mă în picioare, li 
făcuiu cu mâna ca răspuns la salutare. 

Nu li puteam vedea feţele, căci soa- 
rele-mi era în ochi, dar li auzeam chiotele, 
strigătele de bună venire; știam că li pare 
bine că mă văd, că simt prietenia mea 
pentru dansii.... 

Asa trecuiu prin mijlocul lor, motorul 
mieu ducându-mă departe de vederea lor 
spre alte drumuri de suferință, spre alte 
suspine si lacrimi, dar sunetul de glasuri 
ale ostasilor miei nu mă părăsià, $i el mi-a 
rămas totdeauna ca o binecuvântare ce 
păstrez în adâncul însuși al inimii mele!... 

18 August 1916. 

















Vara trecută am scris câteva foi me- 
nite Ţării celei mari care mi-a dat nașterea. 
Simtiam nevoia ca ţara aceia să vadă fara 
care e a mea acuma prin ochii cuiva care 
a învăţat s'o iubească adânc şi să simtă 
adânc farmecul ei. 

Nu numai în acea țară mare de din- 
colo de Mari schițele mele uşoare au in- 
timpinat bună primire, şi de aceia în această 
vreme de tristeta naţională m'am îndemnat 
ca încă odată să ieau condeiul, şi anume 
pentru a vorbi despre locurile ce mi-au 
fost dragi aice. 

Cu trezirea primăverii un dor nemăr- 
genit, pe care nu-l pot stăpâni, imi umple 
sufletul. Ca prinsul care caută prin zăbre- 
lele ferestii să descopere un colţ din cerul 


110 Maria Regina României 


care-i e mai cunoscut, mă încerc a deo- 
sebi mai limpede vedenii din locurile care 
din inima aceasta s'au rupt. 

Scoasă din salasurile mele, ele-mi răsar 
mai scumpe decât oricând, acele locuri de 
unde cu sabie și foc am fost surgunită. 
Ele au ajuns pentru mine Raiul pierdut 
spre care toți tindem cu dor. De aceia 
m'am gândit că, în aceste zile de incer- 
care, măcar condeiul mieu ar putea să vă 
îndrepte, pe câțiva din cei ce sunteţi ca 
mine, înnapoi spre locuri de care tânjiţi. 

Sarcina ce am luat-o asupră-mi va fi 
și amară și dulce, şi, dacă poate vorbele 
mele vă vor alinge sufletul, unii veţi in- 
cercă să vă amintiţi că adesea mi s'a părut 
a scrie cu însuşi sângele inimii. 


I. 


Dacă sânt mai mult aplecată să vor- 
besc de munte, de câmp si de sesuri de- 
cât de orase si uliti $i să descriu sate, bi- 
serici si locuri singuratece, e poate şi pentru 
că artistul din mine m’a facut întâiu a iubi 
această țară. Dar totdeauna către cei umili, 
către terani m'am simțit mai puternic în- 


Tara mea 111 


dreptata, datinele si obiceiurile lor, bucu- 
riile si jalea lor m'au mişcat uimitor. 

Simtiam o dorinţă de a-i cunoaște 
pentru a-i înţelege, de a fi primită fără ne- 
încredere în mijlocul lor. 

Imi eră drag de spaţiile largi în care 
locuiau, de mireasma bunului pământ în 
care-şi înfigeau plugul; şi am înţeles astfel 
și poezia prafului care li acoperia munca, 
neincetatele lor silinti spre un ideal infa- 
surat în umbră, pe care nu-l înțelegeau 
încă deplin. 

Nimic nu este în tara aceasta roma- 
nească pe care să nu-l fi iubit eu. Mai 
adânc si decât copiii născuţi pe brazda ei 
m'am împărtășit eu sufletește cu sesurile 
ei întinse, cu nesfârșitele-i drumuri, cu apu- 
surile de soare, cu pajiştele-i umede de 
roua zorilor, cu pădurile-i adânci şi câmpii 
de grâu copt luminând ca aurul. Mi-a fost 
drag Şi de spinul uriaș care în vre-un loc 
sterp si pietros întindeă spre ceruri fru- 
museţea fara folos a tepoaselor lui braţe. 
In cursul rătăcirilor mele am ajuns la locuri 
asa de singure încât păreau a fi la capătul 
lumii, si am stat acolo de am privit 
gloria ultimă a soarelui până se cobori 


112 Maria Regina României 


spre odihnă, şi mi-a plăcut de singurătatea 
din jurul mieu. Mi-a plăcut de bolta aprinsă 
a cerurilor, de strania melancolie a nopții 
ce cade, de mirosul rouăi ce se ridică din 
ierburi, de vălul prafului ce atârnă asupra 
lumii. Mi-au fost dragi toate, adânc și cu 
adevărat dragi! 

Acuma cea mai mare parte din ce am 
avut, a trebuit să rămâie în mânile celor cari-i 
vor fi fiind stăpâni aspri si fără milă, ale 
celor cari vor fi găsind mijloc de a scoate 
sânge si din pietre. Dar Dumnezeu vrea 
de sigur ca aceasta să fie numai o încer- 
care fără trăinicie, ce s'a trimis asupră-ni 
ca să înţelegem mai bine cat am iubit acea 
țară şi ce scumpă ni-a fost. 

N'aveam nevoie să se rupă de la mine 
ca să-mi dau sama cât mi se legase de 
inimă acest pământ; totuşi dela fereastra 
adăpostului mieu, orice icoană ce zăceă 
adormită în sufletu-mi, mi se înnalță în- 
nainte, limpede, minunată. Ci asa sunt de 
multe, încât abia de ştiu pe care s’o schitez 
mai întâiu.... 


Dar, cum gândurile mi se întorc asa 
de fireşte mai degrabă decât oriunde la 


Tara mea 1t3 


locul unde mi-am lăsat micuțul cel din 
adânc si asa de mult iubit, să stau o clipă 
ca să vă spun despre casa care așa de 
călduros m'a adăpostit atitia ani. 


Dragă casă a Cotrocenilor goală ești 
acum. 

De mă întorc la voi, Cotrocenilor, cum 
0 să vă găsesc? Cu bucurie mă veţi primi 
voi ori tremurând inca de tot ce ati văzut? 

Că tare mi-ati fost dragi voi, Co- 
trocenilor! 

larna, vedeam din pat cum răsare soa- 
rele asupra oraşului. Deprinsă, cum eram, 
să mă scol din vreme, această serbătoare 
a colorii a mea eră în fiecare dimineaţă. 
Impotriva înfocatei ei străluciri copacii goi 
îşi rășchirau ramurile, negre şi de tot stolul 
ciorilor. La anume clipe se ridicau toate 
în văzduh dintr'o dată, trăgând mişcătoare 
linii de negru pe bolta portocalie. 

Primăvara, mă trezeau păsările cu chis- 
cuitul lor ori trambitele casărmilor che- 
mându-mă la primblarea mea călare din 
fiecare zi. O, cum le cunoşteam de bine 
pe aceste trambiti toate, de puteam spune 
după sunetul lor deosebit care era regi- 
mentul ce pornia în mars. În tinereţa mea, 

3 


"ts Mana Regae Romaae 

regimentul care era al mieu cântă totdeauna 
o anume bucată ca să mă instunteze că 
e! îmi iese in cale. 

Sunetele acelea din Cotroceni! Pe 
toate le ştiu, şi, de aud acum de-odată ceva 
care samănă cu ele, imi bate inima si lacrim: 
imi răsar pe gene. 

Primăvara şi în vara timpurie nopţile 
-ăsunau de chemarea trambitelor: le umplea 
sj depărtatul lătrat al câinilor; iar de Paşti 
auziam glasuri de fete cântând in cor 
«Hristos a inviat din morți». Şi apoi de 
jos din oraş sunete vesele de valsuri ve- 
aleu plutind până la pasnica noastră gră- 
dina ca să amestece frivole note cu cân- 
iecul privighitorilor ce se ingânau până 
adânc in noapte. Plin era văzduhul de mi- 
reasma îlorilor. Dar astăzi toate aceste 
lucruri nu mai sunt, nu mai sunt asa! 

Tot mai aud grăbitul pas al copiilor 
miei alergând spre mine prin cărările a- 
coperite cu nisip, — cu mânile piine de flori 
si pletele frumoase fluturând in vant Tot- 
deauna, la orice vrâstă, imi alergau astfel 
innainte cu manile pline de flori, ştiind cât 
tn eu și la cea mai umilă dintre plante. 

li văd cum vin unul după altul, şi; 
totdeauna era unul mai mititel ca să lea 





Tara mea 115 


locul aceluia care crescuse... Anul trecut, 
micuțul Mircea... Si tot cu flori în mână 
veniau la mine. 

Altele erau florile după vreme; intaiu 
timpuriile viorele, apoi ghiocelul, ori un 
subțirel toporas alb; pe urmă vin curpenii 
de pădure, luminoși ca soarele, apoi la- 
lelele și stânjineii, liliacul și trandafirii, 
până ce miezul verii imi aducea crinii albi 
ca zăpada, cu străpungătoare mireasmă și 
mari aproape cât și copilul care-i aducea 
spre mine. 

Dar astea sau dus, sau cam dus... 
Mircea zace în mormântul lui rece, și 
ostași Carl nu sunt ostașii nostri stau de 
sentinelă la usa casei noastre... 


x 
= R 


Cotrocenii erau odata o mănástire 
ascunsă 'n pâduri, care o despărțiau cu 
totul de oraș. Bătrâna-i biserică tot sta 
dreaptă la mijlocul curţii, incunjurata de 
castani, cari, când sunt in floare, par im- 
podobiţi cu mii de îâclii infipte 'n ramu- 
rile lor. lar, toamna, frunzele li se prefac 
in scump aur, pe când iarna arborii se 
sprijină goi și intiorati de zidurile lăcașului. 


ce 
t 


116 Maria Regina României 


Nicio restauratie greşită n'a profanat 
stilul bisericii. Stă încă neatinsă, păstrân- 
du-și farmecul de odinioară, dar, din ne- 
norocire, când sa rezidit casa din juru-i, 
nimeni n'a avut gândul de a o face la 
loc după frumoasele modele ale bătrânelor 
mănăstiri din alte parti ale țerii. 

Simţiau nevoie să ni clădească un 
«palat», nebănuind măcar că Domnița 
venită din locuri asa de depărtate va fi 
cândva cea mai înfocată admiratoare a 
unui stil pe care mulţi l-au uitat, de pe 
urma importatilor mai nouă din străină- 
tate. Astfel arhitectura casei nare frumu- 
seta, afară de o mică parte pe care, târziu, 
am adăugit-o noi. 

De si am cheltuit multe ceasuri feri- 
cite supt acest acoperiş, unde atâţia ani 
mi-a fost casa, acum dorurile mele toate 
spre biserică merg, unde zace însângerată 
o parte din însăşi inima mea. 


Inlăuntrul tainicei tăceri a lăcaşului 
mai mult decât un oaspete nobil şi-a aflat 
odihnă. Nobili oaspeţi ale căror nume 
sunt săpate pe vechile lespezi sepulcrale. 
Dar, pe lângă acele morminte, este acolo 


Ţara mea 117 


o piatră pe care nici un nume nu-i scris. 
Mic si nespus de singuratec este acela 
ce zace acolo, asteptand intoarcerea celor 
ce nau avut timp să-i sipe numele în 
marmoră. 

Cândva ne vom întoarce; atunci o 
inscripție se va pune acolo, după vechea 
datină, — şi nu vor trebui multe — 
căci numai patru ani, așa de scurți, 
fost el oaspete pe acest pământ când 
Dumnezeu l-a chemat aiurea, în mai feri- 
cite ţinuturi. 

Chiar lângă mormântul cel fără nume 
este o piatră pe care scrie: 

«In floarea tinereatilor, în vrista voi- 
niciei, cumplita moarte au răpit din cinstea 
boieriei pre tinerel Constandin, odrasla 
cea aleasă a Radului biv Vel Spătar. Oh 
jale tânguioasă! Din rodul cantacuzinesc 
tragandu-si nemurirea, aici cu cinste 
astrucat, ca pentru pomenire. Douăzeci si 
doi de ani fiind, pre a lui maică a lăsat 
pătimind. Leatul cel de la Hristos o mie 
șapte sute trei întregi și doaozeci. Lăsând 
suspinuri multe neamului său, şi maică-sa 
intristăciune mare şi lacrămi de a pururea, 
fara incetare. Hristoase Dumnezeule, varsa- {i 


118 Maria Regina Romaniei 


milostivirea de-1 odihneste sufletul, dandu-i 
Tu mântuirea; 1729». 

Duioase vorbe, pline de răsunetul 
vechilor dureri, de pot sta deocamdată şi 
pentru celalalt mormânt, unde numele nu e. 

Pe unul îl chema Constantin, Mircea 
era celallt; unul şi-a atins al douăzeci şi 
doilea an, cinci veri nau trecut peste 
creștetul celuiallt —, dar aceiaşi e durerea 
de mamă din veac in veac; oricât de in- 
delungă si oricât de scurtă ia fost 
dăinuirea, nu cu anii i se poate măsură 
suferinţa. 

In primăvara aceasta, Mircea nu-mi 
va aduce flori; în zădar ni va înflori. 
grădina; se vor vesteji curpenii, lalelele 
se vor trece, se vor răspândi trandafirii; 
locurile iubite nu vor duce crini pe mor- 
mântul care nume nu are. 

Tot vor cânta privighitorile, şi mi- 
resme vor pluti iarăşi în aier, dar tram- 
bitile ce vor suna, nu vor ma! fi ale 
oştirii noastre. 

«Si de aceia», spune Scriptura, «eu 
slăvesc pe morţii cari sunt acuma morţi, 
mai curând decât pe cei vii... Căci ei 
nau văzut fapta rea care s'a făcut supt 
soare», 


Tara mea 119 


lI. 


Pentru ochiul celui indiferent, este 
numai puţină frumuseță în câmpiile din 
jurul Bucureştilor. Ele sunt uniform plane, 
prafoase, fără arbori, si când se topeşte 
zăpada, adesea ori nu-s decât mari lacuri 
‘de mocirlă. 

Nu dintrodată am învățat eu să le 
tin în samă. Venisem doar dintr’o tara de 
verzi pășuni si de copaci largi în ramuri, 
Şi seaca goliciune a acestor câmpi mi-a 
fost greu dintru'ntâiu să li-o sufăr. Imi 
era dor de pajiști, însetată eram de umbră. 
incetul pe încetul mi s'au deschis ochii să 
văd frumuseți de care la început nu ştiam. 

Fără să tin în samă neindurările vremii, 
am călătorit în lungul și largul lor, in 
toate anotimpurile. Nu-mi păsa nici de 
ceață, nici de vânt, nici de ploaie; şi nici 
viscolele nu mă puteau tinea acasă, nic! 
fierbintele soare de vară. 

Imi plăcea să rătăcesc departe de 
drumurile bătute, să descopăr locuri pe 
care puţini le-au fost văzut vre-odată. larna, 
treceam în saltul calului peste intinder: 
nemărginite de zăpadă, când cer și pământ 
se făceau una, când nu păreau a mai fi 


120 Maria Regina României 


nici hotare, nici zari, ci numai o nesfârşire 
pierdută de alb, care tot mergea și mergea: 
Și mergea. 

Copitele calului mieu lăsau o ușoară: 
urmă după imine, şi adesea-mi părea rău 
că profanez astfel sfintenia giulgiului de 
omăt fără pată. Si atât de adâncă era in 
juru-mi tăcerea, că-mi apăsa pe cap ca o: 
povară, mă copleşia cu puterea ei si 
aproape mă făcea să mă tem. Când sr 
când un zbor de cioare plutiau jos supt 
bolți, si croncănitul lor făcea si mai pu- 
ternică Singurătatea către care călătorisem, 
departe aşa de mult de locuintile oamenilor. 

După lungi luni de iarnă, mare-mi 
era bucuria de primăvara ce se trezia. 
Ştiam unde se pot afla cele mai timpurii: 
dintre flori; drum lung aș fi călărit 
pentru a culege cei d'intâiu clopoței gal- 
beni, pentru a avea bucuria vre unui covor 
albastru de viorele într'o pădure hat: hat 
departe; îmi era drag de cea d’intaiu nălu- 
cire ceţoasă de verde pe sălcii, și cunosteam: 
locuri singuratece unde ele.stateau in cete, 
lăsând ca plângătoarele lor crengi să se 
târască peste apele cu mers iute, crescute 
de zăpezile in topire. Ştiam de cutare: 


De ee ae 











Jara mea 121 


bisericuţă la mal de râu, asa de bătrână: 
și de rustică de se ţineau abia’n încheie- 
turile lor păreţii de lemn. Sta cu totul 
pierdută în mijlocul unui cimitir sămănat: 
cu cruci joase de piatră, ieșind din pămint 
ca niște uriaşe buruieni necunoscute. 
Vechiu era lăcașul, vechi erau și crucile 
mai mult fără nume, dar clopoteii galbeni 
şi vineti ce se luau la luptă intre ele erau 
tineri de a primăverii tinereţă. 

Stăteam privind îndelung smerita fru- 
muse{a a locului, si sufletul mi se mișcă 
straniu la farmecul atâtor mandreti nemes- 
tesugite, temându-mă totuși fără voie că 
erau menite să piară şi întrebându-mă cu 
mirare dacă acei ce ridicaseră lăcaşul işi 
dăduseră samă cumva că liniile lui erau 
neasămănat de gingase şi aşezarea lui o- 
bucurie pentru ochiul artistului. 

In ani mai noi, adesea am căutat bi- 
sericuta aceasta in ruine; dar ea nu mar 
eră pe fata pământului, cum cele frumoase: 
sunt din nenorocire menite să dispară, 
căci vremea merge înnainte şi nu-i pasă 
de lucruri a căror osândă e să se facă 
bucăţi si să piară, şi mai ales de asementa 
smerite lucruri ascunse departe, în locuri 


pia 
rh 
t= 


Maria Regina României 


ale căror nume abià de-l cunoaşte cineva. 
Ca atâtea altele, bisericuța e acum numai 
© amintire ce-si are locul în inima mea, 
cu amintirile altor lucruri care și ele s'au 
tăcut bucăți si nu mai sunt... 


e 
K K 


Am mai avut vedenia atâtor sate cu 
copaci roditori în cea mai deplină înflorire. 
Văd gloria ramurilor lor pline de flori în- 
tinzandu-se pe fondul luminoasei bolți, 
magice ziduri albe peste nesfarsita boltă 
de albastru... 

Intro zi-mi aduc aminte că am mers 
din sat în sat numai să sorb in sufletul 
mieu acea minunată încântare de alb si de 
vânăt. Păsările cântau, se auziă glasul 
mieilor, văzduhul erà plin de foile florilor 
ce cădeau plutind pretutindeni ca fulgi 
mari de zăpadă. 

Un cioban veni încet, saltaret, ducân- 
du-şi înnainte oile. Ca un nor în mişcare 
mergeă cu el un cetos văl de praf, asa 
incât trecu de mine cum trece un vis, cu 
dulăii lângă dânsul si cu măgărușul sur 
purtând desagii goi pe spate şi solemn 
manand pe cele din urmă. 


Tara mea 123 


Se apropia atunci de mine o Țigancă 
bătrână, pitorescă şi murdară, cu toiagul 
în mână, înfășurată în zdrente, șchiopătând 
și despletită. Bătrână ca dealurile eră Ti- 
ganca, dar sordida ei siluetă păstră încă 
ciudate contururi de frumuseță. O lulea 
de lut albă-i eră infipta în colțul gurii; ea 
se rânji la urmă și întinse o mână ciolă- 
noasă in nădejdea să capete un ban. 

Baba trecu, şi alții veniră la rând pe 
drum; cară trase de boi cenușii ca piatra, 
plugari mergând la munca lor si copilasi 
cari cântau şi râdeau și erau bucuroși. 
O mamă răsări acum, purtandu-si pruncu’n 
brațe, un băieţel târându se lângă dânsa, 
iar îndată după aceia un flăcău cu dinţii 
strălucitori pe spinarea calului fără sea. 

Pe drumul cu praf alb ei isi intindeau 
şirul, bolta zimbind asupra lor, şi de jur 
imprejur arborii erau in floare si in fie- 
care ramură păsările cântau. Lumea era 
tânără, st inima-mi fericită. 

Dar toate acestea s'au dus... S'au ca 


324 Maria Regina Romaniei 


Toate ruinele au pentru mine un far- 
mec deosebit. Cum le vad de departe, 
totdeauna caut să răsbat la ele, cât de rau 
să fie drumul. Cunosc una, nu departe de 
București, care a păstrat linii de cea mai 
mare frumuseţă: bătrâna mănăstire Comana.. 

Zidită între 1601 si 1611 de Radu. 
Serban Voevod, biserica, înnoită, păstrează 
incă osămintele acestui Domn, care a fost 
urmaş vrednic al lui Mihai Viteazul. Ca 
şi acest mare innaintas, în Ardeal şi-a dat 
el luptele. A cunoscut amarul înfrângerii: 
și a murit în exil, — dar cenuşa i s'a adus. 
tocmai din catedrala Sfântului Stefan la. 
Viena ca să zacă în rasieata mănăstire pe 
care o înălțase la un term de apă, pe loc 
aşa de singuratec. 

Acuma e o ruină, ale cari nobile linit 
se ridică pe neașteptate spre ceruri; ma- 
sivă și dărăpănată zace ca un balaur ador- 
mit întrun Tinut de lacuri si mlaştini. Un 
râu cu undele încete se mlădie supt te- 
meliile ei, și marea zidire își oglindește 
vechea frumuseță în apele ce par a se: 
opri o clipă din mersul lor ca să cuprindă 


Tara mea 125 


cu iubire bătrânele ziduri, odată mândru 
lăcaş de Domn. 


Aproape uitată e calea ce duce acolo. 
După topitul zăpezilor e așa de adânc 
noroiul, încât numai carăle cu boi dacă 
isi încearcă norocul pe acolo, si aceasta 
adauge încă la melancolica taină a locurilor. 


x 


Am fost acolo întrun amurg înflăcărat 
de vară; văzduhul erà aşa de liniştit, că 
părea atârnat asupra capetelor noastre, 
iar apele atât de odihnite încât răsfrân- 
gerea zidurilor părea o altă clădire răstur- 
nată în ele. Vechii păreţi şi malul plesuv 
pe care stau, erau în aceiaş coloare; nici 
un copac, nici un pâlc de umbră departe 
împrejur, dar in râul de jos doi boi albi- 
cenuşii cu puternice coarne intraseră pentru 
a-şi potoli setea de seară. Stăpânul lor 
stătea de se odihnia lângă dânșii, în mul- 
țămire lină la apusul soarelui; munca zilei 
şi-o făcuseră; pace și uitare se lăsaseră 
asupra acestui colţ de lume tihnit. 

M’am căţărat prin toate părțile ruinei, 
strecurându-mă prin crăpăturile zidurilor, 
urcând pe răpezi povârnișuri, infruntand 


126 Maria Regina Romaniei 


scări de lemn, putrede, până am ajuns in 
foisorul, deschis, care, cu stâlpii lui sup- 
tirei, e o adevărată comoară de artă veche. 

Pe jumătate căzute sunt treptele care 
duc da dânsele, înlăuntrul zidirii în chip 
de turn care-i alcătueşte baza, dar din 
mijlocul stâlpilor se deschide o nemărge- 
nită vedere asupra râului și a multelor 
mlaştini de dincolo, care se pierd în de- 
părtarea nelămurită a sesurilor. 

Primăvara, aceste mlaştini se aprind 
de irisatii ca aurul, nenumărate răți săl- 
batece se salasluiesc prin trestii, ispitind 
vânătorul. i 

Biserica, din lăuntrul curţii, a fost 
refăcută, pierzându-și astfel frumuseta şt 
farmecul, dar vechile ziduri ce o incunjura 
au până azi minunatele proporții ale clă- 
dirilor din acele vremuri. Pe alocurea în- 
doitul pridvor de stâlpi, unul de asupra 
celuilalt, s'a păstrat inca fără intrerupere- 
dar prin alte părți mândrele construcţii 
de odinioară nu mai sunt decât, un mal, 
dăr inform de cărămizi și pietre; ierburi, 
flori sălbatece şi mărăcini le-au luat in 
stăpânire, natura acoperind milostiv cu 








Ţara mea 127° 


frumuseta ei nemestesugita ceia ce omul 
a lăsat să cadă în praf; astfel neingrijirea 
lui si bielşugul ei de dărnicie au prefăcut 
aceste dărâmături îngrămădite întrun colt. 
de vrajă. 

De proporţii urâte, văpsită în cenuşiu 
si fudulă, biserica, odată de un gust ales, 
strică, vai!, o armonie, care, altfel, ar fi 
desăvârșită. Inlauntru, nimic interesant 
decât lespedea veche care înseamnă locul 
unde Radu-Vodă Serban își doarme ves- 
nicul somn. 


Deunăzi o bătălie mare sa dat de 
jur împrejurul ruinelor de la Comana. La 
priveliști de moarte, de zbucium răsboi- 
nic și suferinţă a căutat de sus mănăstirea 
mândră pe vremuri, ruinată si plină de 
groază innaintea născocirilor de astăzi ale 
omului. 

Si ce rămâne acum din draga veche 
mănăstire? Au nimicit oare bombele cul- 
turii ultima ei frumseţă, care ca un vis- 
ce se pierde se ţinea numa) pe jumătate 
de vremile noastre? Căzut-a foişorul pe 
stâlpi, cea mai scumpă podoabă a zidirii,. 
impreună cu atâtea altele care s'au pră- 


"123 Maria Regina Romane 


buşit in acest răsboi mai neindurător ca 
toate? Cu sfâşiere de inimă mă întreb 
câți fii de mame care plâng au murit sin- 
guri şi nemangaiati supt umbra zidurilor 
ei. A înroşit sângele lor apa care așa de 
paşnic oglindia fata rănită de vremi a lă- 
cașului ? Aceiaşi apă pe care in sara ceia 
de demult am văzut-o inrosita de ultima 
strălucire a soarelui, aceiaşi apă care pă- 
rea ca un adaus al fantasie: unui pictor 
la o icoană de pace şi tihnă... 

Auzit-a, din mormântul său, Radu- 
Vodă Serban glasul unor tunuri cum pe 
departe nu erau în zilele lui şi şi-a rupt 
el oare odihna? Sau poate singur în mij- 
locul haosului a zâmbit de un zâmbet 
cuminte inaintea sgomotelor fără folos ale 
acestei lumi, el care a găsit dincolo de 
Marea Umbră un adevăr pe care nimeni 
din noi nu-l ştie? Că doar o vedenie mai 
grozavă decât toate bombele năvălitorului 
n’o fi rupt şi patul unde după atâtea ra- 
tăciri Vodă a crezut in sfârşit să-şi afle 
răpausul ! 

Intrebări fără răspuns încă, fiind Co- 
mana astăzi între locurile care nu mat 
sunt ale noastre... 





Tara mea 129 


Si e acum vremea cand stânjinei gal- 
eni auresc rătăcirile multe ale apelor; 
dar nu vine una să-mi spuie cum e chi- 
pul pe care astăzi râul cu mers încet il 
-oglindeşte in apa-i care deunăzi in alt 
roşu s'a aprins decât de-al soarelui murind. 


x% 
2: * 


Nu departe de Comana este un loc 
al cărui nume-! știe orice Roman: Călu- 
gărenii, lângă apa Argeşului. Căci aici in 
zilele de mult trecute Mihai Viteazul a 
câştigat bătălia-i asupra Turcilor. Povestea 
spune apriat că vitejia însăşi a marelui 
voinic a dobândit biruinţa: cu securea în 
mână Sa aruncat el in vălmăşag, raspan- 
dind groaza prin rândurile dușmanului. 
| Munteni, Unguri, Ardeleni, ba până 

ŞI Cazaci erau sub porunca viteazului Mi- 
hai, şi toți boierii ţării luptau lângă dânsul. 
In această neuitată bătălie multi Turci de 
ranguri mari şi-au perdut viaţa, între alţii 
Pașa de Caramania, iar Marele-Vizir Sinan 
care era mai mare peste dânşii, a fost 
rănit și doborât jos de pe cal. 

Dar o altă luptă, cu atât mai ucigaşă, 


s'a dat ieri în jurul Călugărenilor. N'au 
Q 


130 Maria Regina Romaniei 


avut încă vreme istoricii să povestească 
amănuntul frământărilor sângeroase care 
zac încă ascunse in taină şi în durere, 
nici nu putem spune astăzi câţi dintre 
vitejii noştri și-au lăsat vieata pe locul 
acesta. 

O cruce veche stă aici, innegrita şi 
bătută de vremi, de proporţii uriaşe; 
sumbra ei frumuseté m'a chemat adesea 
să-i privesc laturile pline de slove săpate. 
Sunt rânduri scrise de sus până jos, pe 
o parte și pe alta, şi cuvinte pe braţele 
răstignirii, — dar nu s'a scris încă şi po- 
vestea bătăliei ce am dat-o noi la Călu- 
găreni. Si eu nu ştiu cine va fi s'o scrie, 
nici în ce cuvinte, dar un lucru, pe acela: 
îl ştiu; povestea pe care un neam întreg 
a insemnat-o aici cu sânge și cu lacrimi... 


IV. 


Peste dealuri si vai, peste câmpi, 
păduri şi şesuri. peste tot ce am iubit și 
am pierdut, Primăvara va fi sămănând 
acum inflorita ei mantie plină de faga- 
duinti. Si pe locurile pe unde au căzut 
viteji va fi răsărind iarba, încă mai verde 
poate pentru că pământul a fost hrănit 


Ţara mea 13% 


acolo cu atâta sânge. Aproape aurii în 
străvezia lor tinereta, cele d'intâiu fragede 
frunze vor fi umplând grădinele noastre 
părăsite cu farmecul frumusetelor ce tin 
doar o singură zi. Flori, flori multe vor 
îi ieșind la lumină pretutindeni, căci nu 
le-or fi smuls doar pe toate, din rădăcină, 
dușmanii! 

Cât de mult să-și fi dat drum urii 
lor asupra țerii noastre, și tot nu vor fi 
putut opri stinjineii de a-și desfăşura 
floarea de un roșu desăvirșit, nici lalelele 
de a tisni ca flacări către soare. Greoiul 
lor picior nu va fi putut să strivească 
toată frumuseta de pe lume; distrugerea 
lor trebue să aibă un capăt; vre-un colt 
va fi fost cruțat, si cutare paşnice locuri 
tot vor mai fi crezând că Primăvara aduce 
cu dânsa obișnuita-i solie de bucurie! 


Este o grădină de care mi-i dor, una 
care mi-e dragă, o grădină in care st 
înnainte de a fi a mea obisnuiam să ră- 
tăcesc. Lungile-i cărări umbroase, pote- 
cile-i crescute cu iarbă, apele-i adormite 
aveau pentru mine atracţia lucrurilor din 


vise. Mă bucuram în singurătatea ei, în 
ge 


132 Maria Regina României 


vraja adâncurilor frunzoase care mă um- 
pleau de simţul odihnei. 

Un boier bătrân pe care nu l-am în- 
tâlnit niciodată era stăpânul grădinii; când 
era ` tânăr, îi plăcuse locul, şi va fi visat 
vre-un vis aici, în taina copacilor umbrosi! 

O veche casă tristă se innal{a in 
mijlocul grădinii, una ce-mi părea stapa- 
nită de ciudate amintiri care o umplu de 
intunerec. Când boierul acela bătrân a 
murit, el mi-a lăsat casa si grădina: 
îndemnat de gândul că-mi era drag de 
singurătatea ei, a vrut mai bine să fie a 
mea. Copii n’avea, si se temea că alţii 
nu vor îndrăgi locul scump tinereţelor sale. 

Astfel parcul cu frumosii lui copaci 
vechi şi cu cărările crescute cu iarbă al 
mieu ajunse a fi, cea d’intaiu bucăţică de 
pământ pe care în numele mieu însumi 
l-am stăpânit! 

Un simț de mândrie-mi cuprinse su- 
fletul, şi cu el minunate vedenii de fru- 
museţă. Văzuiu grădina prefăcându-se pe 
încetul într'un raiu de colori vesnic-schim- 
bătoare. Fiecare anotimp cu floarea lui, 
aşa de larg sădită, încât locuri întregi să 
fie numai flori. 


Țara mea 133 


Mi-ar fi plăcut să fi rătăcit prin 
câmpii roşii cu stânjinei de toate nuanțele, 
sămănaţi cu atâta bielsug că până și pe 
cărări S'ar fi întrecut a crește în strălucirea 
lor glorioasă. Cât despre trandafiri, erau 
să fie atâţia, încât şi-ar fi întins crengile 
pline de flori până de-asupra apelor, tăr- 
când malurile cu pete largi de roşu. 

Maci ca focul în mândre pâlcuri ar 
îi chemat ochiul de departe, şi mai de 
vreme zarnacadele fără de număr ar fi 
acoperit margenea pădurii, dând inchi- 
puirea unei zăpezi tărzii, pe când curpenii 
de aur ar fi umplut crângul cu o stră- 
lucire ca si cum pământul tot ar fi fost 
asternut cu lumina. 

Cât despre casa cea veche, fațada ei 
era să fie schimbată intr’o mai dulce 
simplicitate, căci, de şi părăsită într'o 
grădină năpustită de buruieni departe de 
vuietul lumii, căutase a-şi da un aier de 
importanţă pe care nu o avea cu adevărat. 
Aveam de gând să-i armonisez liniile, in- 
depărtând toate sforțările de falsă deco- 
ratie, prefăcând-o intr’o locuinţă simplă, 
albă, cinstită, aşa cum în mai vechi veacuri 
era datina să clădească această țară. 


134 Mana Regina României 


Joasă, largă şi zdravănă, aşa mi-o vedeam 
eu, plină de tihnă, uratu-1 coperiş subţire 
fiind înlocuit cu altul de șindilă, cu stre- 
sinile larg întinse. 

' Plănuisem şi tainice grădinițe căp- 
tuşite cu piatră şi încunjurate de ziduri 
ca niște curți de mănăstire. Le şi vedeam 
pline de flor) în jurul adâncilor iazuri, 
reci si recoritoare în căldurile de vară. 
Planurile-mi erau toate gata, zilnic mă 
plecam asupra lor, clădind vis peste vis. 
Dar nu începeam lucrul mieu, și veşnic 
vorba mea era aceasta: «Va fi după 
războiu». 

Si alte visuri -hraniam eu cu drag, 
mai practice si poate putin egoiste. Eram 
să desvolt iubirea grădinăritului printre 
săteni, orânduind premii pentru cei ce vor 
cultiva mai credincios vegetale și fructe. 
Mă gândiam să li imprumut părţi din 
pământul mieu, dacă se vor arăta harnici 
şi destoinici la lucru. Smeritul mieu Co- 
păceni, aşa mititel cum este, era să ajungă 
un colt de civilizaţie, unde orice om sar 
fi bucurat de munca mânilor sale. Dar şi 
aceasta era să fie după răsboiu..., după 
rasboiu... 


Tara mea 135 


Acuma, grădina mi-a fost smulsă, şi 
nu mai rămân decit visurile... Cu gindul 
rătăcesc lingă dragile mele sălcii pletoase 
ȘI în jos prin pădurice la podul teranesc 
de pe malul apei. Acolo rămân cu ochii 
la Argeşul care şi duce până dincolo de 
margenile vederii tulburile valuri. 

Aud glasurile privighitorilor, zumzetul 
miilor de albine. Pace este pretutindeni, | 
Și linişte. Eu stau singură cu visurile mele... 


ahs 
~~ 


ig + 


Imi aduc aminte o noapte cu puțini 
ani in urmă, o caldă noapte de vară, 
adevărată noapte românească, răsunând 
‘de lătratul depărtat al cânilor. Eu cu alt 
cineva din ai miei ne coborăsem la malul 
apei să ne uităm la Argesul argintat de 
razele lunii. 

De un cenuşiu ca al porumbelului 
‘era lumea, si tot asa şi bolta însăşi. Ca 
stafii stăteau sălciile în şiruri, intingandu-si 
crăcile lungi in apa care curgea incre- 
‘tindu-se peste rădăcinile lor. 

Palidă de paliditatea morţilor, privia 
de sus luna la tăcerea noastră. Deprinsă 
<u vraja in care totdeauna ea cuprinde 


136 Maria Regina Romaniei 


inimile oamenilor, răspândia, liniştită şi 
nepăsătoare, lumina ei asupra noastră,. 
privitoare veşnică a unor simtiri la care: 
nu iea însăși nicio parte. 

. Cu ochi de foc se uitau stelele la mai 
inalta ei răspândire de raze, sămânând! 
cerul cu puncte de lumină. Noapte de: 
îrumuseţă, noapte de pace... Si ce de- 
parte-mi eră gândul de vedeniile războiului... 

Sau schimbat toate..., toate s'au: 
schimbat. Ce rămâne acum din grădina 
mea? Parcă ştiu eu! 

l-a fost turburată tăcerea adormită in: 
iarbă de sunetele luptei? Mândrii ei copaci 
bătrâni au fost ei rupti în bucăţi de bom- 
bele duşmanilor? S'au cutremurat apele-i 
adormite de vuietul cel mare al bătăliei ? 
Căci aceasta o ştiu: chiar pe drumul ce 
trece pe lângă grădina mea singuratecă 
s'au aruncat oștile de năvălire asupra ora- 
șului nostru. 

Topindu-se cu primăvara, ce icoană 
de pustiire vor fi vădit zăpezile iernii?” 
Sa prefăcut în pustiu adăpostul visului 
mieu ? Ori prin vre-o neauzită minune a 
fost crutat de furtună? Ce ştiu eu! 

Ma voiu întoarce odată în tainica-i 





Jara mea 13% 


umbră, mă voiu mai cobori la apele ce 
curg încet în hotarul ei, ca să aud în crâng. 
cântând privighitoarea și să privesc din 
nou supt luna de argint Argeșul ce curge 
alături? Imi voiu mai sămâna eu florile, 
îmi voiu îndreptă casa pentru a face din 
grădina mea un colt de pace și progres: 
Ori toate vor fi fost numai un vis pe 
care ca atâtea alte lucruri il va fi înghiţit 
in adâncurile ei tragedia cea mare? Ce 
știu eu? 

Câţi vor fi gândind așa de casele ce 
je-au părăsit, de grădinile ce le-au iubit, 
de visurile ce le-au visat, minunându-se: 
pe urmă dacă lucrurile se vor face din nou. 
ce au fost, dacă inimile vor aveă tăria ce 
trebuie ca să ridice iarăşi ce a căzut... 

Dar atâta știu: Dacă ni e scris să 
ne întoarcem vre-odată la vetrele noastre: 
cele părăsite, vom fi ca o ceată de dru- 
met{i, cari, trecând un râu mare, s'au spălat 
de atâtea care le impiedecau paşii şi le 
jăceau ochii orbi. Vom înţelege mai bine 
preţul lucrurilor ce am avut, le vom iubi 
mai bine, fie şi în ruinele in care le-am găsi. 

Greu e de sigur să clădești din nou, 
dar ce lucru binecuvântat este dacă o facem 


133 Maria Regina Romaniei 


cu mânile curățite de focul suferinței şi 
jertfei prin care am trecut! Eu socot că 
incercarea cea mare care a venit asupra 
noastră ne-a ridicat la o culme de pri- 
vighere, aratandu-ni o cale mai larga si 
mai curată. 

Aşa să nădăjduim, pentrucă doar «Cre- 
dinta munţii îi mişcă din loc». Şi de aceia 
să avem si noi Credința! 


2 
= * 


Până nu închid acest capitol, vreau 
să vorbesc de o seară neuitată, seară de 
vară, chiar înnainte de declarația raz- 
boiului. 

Deşi căldura eră copleşitoare, Regele 
Și cu mine rămăsesem în oraş, neputând 
părăsi Capitala noastră în clipa când nori 
‘de furtună se strângeau tot mai negri la 
hotarele noastre. Un sentiment greu de 
intunerec se întindea peste toate, inimile 
erau neliniştite ; tulburi, sufletele. Si inima 
Regelui nu era cea mai puţin tulburată 
din toate. 

Erau zile de aşteptare în tremur de 
inimă. Ştiam bine că aripa răsboiului 
plutia acum în preajma terii noastre, şi 


Ţara mea 139 


ca doi părinţi cu grijă cătam spre zări, 


simțind că se apropie Ceasul Ursitei, că 


nimic nu mai poate opri acum furtuna 
care era să se sfarme asupra ţerii noastre. 
Fără odihnă erau nopţile Regelui, 


somnul fugia de dânsul, sufletu-i era sfa- 


siat de indoeala. — Era acesta oare mo- 
mentul cel bun? Dacă trage sabia, va fi 


oare pentru binele ţării? Cuvântul ce are 


să spuie, cuvânt care trebuia să taie toate 
legăturile lui cu ce i-a fost drag odată, 


cuvântul acesta va duce oare poporul lui 


la împlinirea Visului de Aur? 
Aceasta era problema înaltă ca munţii 


care-i păzia patul noaptea, sarcina grea 


ca lumea care-i apăsa pieptul şi pe care 
avea s'o ducă, oriunde mergea, împreună 
cu dânsul... 

Ca să facem zilele acestea de nela- 
murire chinuitoare mai putin ucigase, pro- 
puneam drumuri lungi spre seară, la cea- 
sul când soarele se apleca spre Apus. 

Amândoi aveam un dor ciudat să 
mergem departe în adâncul [eri', să ră- 
tăcim pe căi multe, să atingem multe lo- 


curi, parcă ni-ar fi fost frică de a nu le 


mai vedea, — toate acele locuri pe care 


140 Maria Regina Romaniei 


le descoperiserăm in fericitele zile ale ti- 
neretel noastre. 

Ne amintiam aici de o biserică, din- 
colo de o ruină, de sătucene pe mal de 
ape, de șesuri ce unduiau până la țărmuri 
dunărene, de lungi drumuri fără capăt 
străbătând atâtea așezări, de umbroase 
colţuri, de paşnice lunci unde ciobanii isi 
păziau turmele. Toate ni erau nesfârşit 
de scumpe, și indoit de scumpe la ceasul 
când așa de aproape simtiam primejdia. 

In sara aceia de care-mi aduc aminte 
căldura era apăsătoare, de te inabusia 
aproape, nici o suflare de vânt în aier. 
Praful ridicat de noi și de carăle ce în- 
tâlniam, atârna ca un văl de-asupra pă- 
mântului;: peisagiul întreg era acoperit 
astfel de ceaţă ca un pastel de pe care 
praful colorilor a căzut pe jumătate. 

Era în văzduh ceva care gafaia, care 
se sbătea, în consunanta deplină cu ne- 
liniştea inimilor noastre, ce se simtiau 
apăsate de emoții prea amestecate ca să 
se poată rosti in cuvinte. Ne durea de 
marea dragoste pentru țară şi de nesigu- 
ranta chinuitoare a lucrurilor ce erau, 
să vie. 


Tara mea 14: 


Terann își strângeau secerişul, carăle 
veniau Cătră noi, unul după altul, prin 
praf, ca statii răsărind dintr'un vis, unele 
pline până sus cu tremurătoare piramizi 
de paiu aurit, altele cu pătlăgele roşii ca 
focul, lucii şi strălucind ca nişte uriaşe 
pietre scumpe. Copilaşi stăteau pe prota- 
pul scârţiitor, pocnind bucuroşi din bice, 
pe când bărbați şi femei mergeau alături 
cu feţele pârlite de statornica trudă sub 
arsura soarelui. In șir fără de capăt veniau 
spre noi, răbdurii și paşnici, — icoană de 
belșug si multamire. 

Maşina noastră mânca o leghe dupa 
alta, şi, totuşi nesfârşit ni se intindea dru- 
murile în lungimea lor prăfoasă. Părea ca 
vânam vremea însăşi. Nu vorbiam un cu- 
vânt, dar ochii nostri sorbiau orice vede- 
nie dragă, şi sufletele noastre erau lacome 
de lucrurile ce am iubit. Innainte, tot ina- 
inte in amurgul de aur; înnainte, tot inna- 
inte spre apusul soarelui... 

Umbrele se făceau tot mai lungi; sim- 
team noaptea de vară tot mai aproape; 
niciodată praful nu apăsase mai des aierul 
nemișcat. Se rotocolea asupra pământului, 
atârna din ceruri ascunzând zarea; înfă- 


142 Maria Regina Romaniei 


Sura vite si pomi, apăsa plămânii, orbia 
ochii, înnăbușia gâturile, de nu puteam ră- 
sufla. Dar înainte, tot înainte ca în delir 
grăbiam, tot înainte spre apusul soarelui. 

Drum fantastic, drumul acela prin 
praful care avea in sine ca apăsarea unui 
vis rău, de o potrivă cu prevestirea care 
ne chinuia sufletele. 

De-odată prin ceața care făcea din 
lumea întreagă o taină, soarele se vădi, 
mare si strasnic de aproape. Un bulz de 
foc uriaş, grozav si amenințător, ca o ve- 
denie din visurile frigurilor. 

Ne-am oprit o clipă în alergarea noa- 
stră tot înnainte, să privim roşia-i frumu- 
seta fantastică, coplesi{i de o asa de stra- 
nie privelişte, — când iată că din praf 
un glas se ridica lângă noi: «Soare de 
răsboiu, soare de sânge, — semn de luptă». 

Cine vorbise? Gândurile noastre sin- 
gure? Ori glas de om? 

Ne-am uitat prin valul prafului. Un 
teran bătrân sta in preajma noastră, ară- 
tând soarele cu degetul lui care tremura: 
«Soare de răsboiu». 

Și am simţit că bătrânul spusese tare 
insuşi gândul ce era In noi... 


Tara mea 143. 


V. 


Deocamdată trebuie să-mi intorc pri- 
virea de la sesuri către înnălțimi, către ve- 
deniile marilor munți posomorâţi în um- 
bra cărora Regele vostru de până ieri şi-a 
clădit cuibul. Sinaia! Numele ti-e plin de 
sunetul frumusetei, de sunetul bucuriilor si 
al durerilor mai apropiate. Sinaia! Locul pe 
care Regele Carol l-a creat, locul pe care 
l-a iubit şi de care era mândru, locul în 
care sa săvârșit. 

Odată numai un sătucean lângă o sin- 
ouratecă mânăstire din Carpaţi unde 
Domnul terii obișnuia să capete adăpost 
innaintea arsitelor verii, e acuma un inflo- 
ritor orășel, plin de vile şi in care atâţia 
și-au innaltat plăcute locuințe. Ispitit de 
strălucirea codrilor ei, de puritatea aerului 
ei de înălțimi, de gloria culmilor ei stân- 
coase, Suveranul României s'a hotărât să-și 
zidească acolo castelul. Şi el și-a avut vi- 
sul, dar un vis pe care l-a indeplinit in- 
cetul cu încetul, în ant indelungati. 

Sinaia e frumoasă vara, cu grădinile 
ei strălucitoare de flori, mai întinse și 
mai trufase in colori decât oriunde aiurea. 
Dar nu mai puţin mândră este ea toamna, 


144 Maria Regina României 


când pădurile de fagi îmbracă fantastice 
nuanțe de aur. 

larna, tăcută şi solemnă, ea doarme 
supt un acoperiş alb de zăpadă, aşa de 
-orbitor in  scânteierea-i uniformă, încât 
abia de-i poate urmări ochiul strălucirea. 

Răsărind din tot acest alb nesfârşit, 
brazii stau ca uriași, purtând răbdători 
pe umerii lor o povară ce ar strivi pe 
oricari alţii, si numai cei mai tinerei, când 
prea mare li este sarcina, se pleacă pu- 
intel înnainte, îndoindu-și vârfurile. 

Pădurile sunt, primăvara, o minunată 
biserică înnaltă de frunze străvezii. Ade- 
sea am rătăcit călare sub fermecatul ame- 
stec de aur şi verde al foilor ce abia se 
desfac din muguri. Păsările cântau. Jos 
era un Singur covor de smarald, pătat de 
brebenei și palide viorele vinete, adu- 
nandu-se cu miile supt copitele calului 
mieu. 

Cum îmi plăcea mie să călăresc pe- 
ste şesuri larg întinse, tot aşa îmi plă- 
cea să sui muchi de munți, silindu-mi ca- 
lul pe cărări pe care puţini le-au straba- 
tut vre-odată. M’am catarat pe drumur! 
prăpăstuite, care nu erau decât urme de 


Tara mea 145 


pădurari, şi am ajuns la locuri de oașa de straş- 
mică singurătate, de pare că-mi luau suflarea. 

Nu știu dacă mi-a fost mai drag de 
codrii cei mari primăvara, vara sau toamna, 
căci totdeauna ei au fost plini de o 
măreție care nu se poate asămăna cu 
nimic ce aş fi cunoscut aiurea. 

Nicio secure nu lovise puternicii lor 
brazi, şi, când furtuna dădea jos un 
trunchiu, el zăcea unde căzuse, putrezinc 
în bielşugul pământului, temelie glorioasă 
a florilor ce vor veni, departe de năvala 
ciupercilor asupra puterii lui sfărâmate. 

Mi-a plăcut de diminetile de toamnă, 
când munţii înalți alcătuiau un fond de 
albastru inchis pentru desfrâul de galben 
palid, de arămiu şi rugină, când bolta era 
atât de curată, încât părea un steag flu- 
turând asupra cerurilor intro zi de bu- 
curie națională și când pădurea de-asupra 
era aurie, si tot aurit jos. 

Mândră era simtirea de a putea 
merge drept înnainte în galop prin toată 
această serbătoare a colorii, departe, de- 
parte de locuintile oamenilor, departe ir. 
singurătatea unde eram singură cu natura 
Și singură cu Dumnezeu! 

19 


146 Maria Regina României 


De o măreție mai austeră erau dru- 
murile mele pe culmi de munte, când, 
după lungi ceasuri de suiş drept, atingeam 
vârful şi puteam să mă uit de sus la 
lumi pe care mi se părea că le-am cucerit, 
de câte silinti făcusem ca să biruiu în- 
naltimi ca acestea. 

Mi sa întâmplat să-mi pierd drumul 
prin nouri si să călăresc ceasuri întregi 
minunându-mă unde eram, fără a vedea 
innaintea mea alta decit fantastice clădiri 
de neguri. Bucuroasă eram de simţul sin- 
guratatii desăvârșite, în: cunoştinţă că atât 
de aproape imi erau bolțile încât cu ne- 
putință mi-ar fi fost să nu le văd. Mă 
simtiam ca omul cel d'intăiu pierdut in 
lumi care nu-şi căpătaseră încă liniile lor 
hotărite. Ceaţa care plutia în jurul mieu 
părea aburi ce nu Sar fi ţinut nici de cer, 
nici de pământ, apoi deodată se ridica, şi 
mă treziam uitându-mă la privelişti cu- 
noscute, care se întindeau atât de departe 
supt picioarele mele, încât sămănau a fi 
visuri de care slab iti mai aduci aminte 
când te trezeşti din somn. 

Une ori săriau la mine dulai sălba- 
teci, lătrând turbat în jurul calului, și tă- 





Tara mea 147 


cutul pastor de care am vorbit adesea se 
tot uita deodată, ieșind din nori ca vre-o 
făptură preistorică aparținând sălbătăciu- 
nilor. 

Imi aduc aminte de un drum ciudat, 
cind norii erau mai jos decât mine și că- 
lătoriam încet între două lumi. Tocmai 
sus mă urcasem aproape de ceruri, dar 
colo jos lumea oamenilor era ascunsă 
vederii mele de o deasă perdea de 
negură. Singură eram, la o parte de cei 
ce trăiesc, necunoscute pământuri desfă- 
şurându-se tot înnainte la dreapta mea, la 
stânga mea, in nesfârşite valuri, cit îmi 
vedeau ochii. 

Bolta de-asupra era un nesfirsit co- 
viltir de albastru, dar in adânc erau 
oameni Cari-și făcuseră case, cari trudiau 
si jubiau si urau; în adâncuri, acolo toate 
erau infasurate în aburi. 

Silindu-mi calul care tremura, drept 
la margenea prăpăstiei, am aruncat o 
privire in fund. Un simţ de spaimă m'a 
coplesit: lumea în care traisem se pre- 
făcuse intr’o imensă căldare din care aburi 
uriaşi se ridicau ca fumul... 

Calul sforăia si se invârtia imprejur, 


10* 


148 Mania Regina României 


prins de frică: prea neinchipuită, grozavă 
si tainică era lumea aceia de dedesupt. 


+ 
* + 


Aceasta e Sinaia de care mi-a fost 
drag, Sinaia mea! Sinaia muntelui, a 
pădurii, a râului în spume, a farmecelor 
de primăvară, a gloriilor de toamnă, 
lumea clopoţeilor albaştri invalurati, a uri- 
aşelor depărtări, a puternicelor stinci care 
sfidează pe oameni, a tăcuteior adâncuri: 
pline de umbră şi de întunerec; lume d: 
frumuseta—adevarata lume a lui Dum- 
nezeu ! 

Dar era si altă Sinaie, uşurateca Si- 
naie căutătoare de plăceri, de rochii fru- 
moase, de pălării şi de ghete moderne, 
Sinaia care n'avea decât grija să se adune 
in cete, mai bucuroasă de vorba zădarnică 
si de scandalul străzilor de unde plecase 
decât de singuratatile cele mari unde 
Dumnezeu era aproape. Une ori obişnuiam 
să mă cobor şi la Sinaia aceasta, zimbind 
de micile ei plăceri în care se desfata, 
amestecându-mă uneori intre cei in ves- 
nică serbătoare cari veniau de jos din 
oraş pentru câte o zi. Aveam un simţ de 


Tara mea 149 


blândă înţelegere fata de dânșii, pricepand 
bucuria lor de a respira aierul curat al 
muntelui şi nu-i despretuiam, dar cu ade- 
vărat ei nu știau nimic din tainica lume 
care e a mea. Mă supărau numai grozav 
hirtiutele cu care pângăriau potecile mele 
de pădure, căci omul, cu felul tui de a-şi 
petrece vremea, adesea pătezză opera cu- 
rată a naturii. 


Dar era și o a treia Sinaie, Sinaia 
bătrinului Rege Carol, marea Sinaie 
mândră pe care o făcuse el bucată cu 
bucată de-a lungul a mulţi ani, Sinaia 
care era mândria lui, bucuria şi odihna lui. 

De obiceiuri sobre, ingaduindu-si lui 
însuşi numai puţine plăceri, el găsise o 
ușoară oprire din lucru în acest singur 
loc care-i era mai drag pe lume. Acesta 
era lăcaşul inimii lui: atâta o indrăgise, 
incât numai cu greu se putea smulge 
dintrinsa ca să meargă aiurea. Călătoriile 
fiind grele în zilele tinereţii lui, el nici- 
odată na facut parte din acei cari se 
mişcă uşor dintrun loc într'altul. 

Odată pe an se strămuta dela Bu- 
curesti la Sinaia, și acolo rămânea până 


150 = Maria Regina Romaniei 


ce in Noemvrie se intorcea iarăși in Oraş, 
afară numai dacă vre-un drum undeva 
nu-l silia să părăsească iubitul lui castel 
pentru vre-o câteva săptămâni. 

In cei douăzeci și doi de ani câţi 
i-am trăit împreună, am văzut castelul din 
Sinaia schimbându-se la față mai mult 
decât odată. Necontenit Regele născocia 
vre-o îmbunătățire, cu bucuria cu care 
părintele se bucură de sporul copilului 
său. Ceasuri întregi era el în stare să 
rătăcească prin mândrele încăperi unde an 
de an grămădise comori nepretuite. Picturi 
de maeştri vechi, mobile bătrâne, pre- 
tioase vase, covoare răsăritene si arme 
de felul cel mai rar. O viata şi-o chel- 
tuise ca să strângă toate aceste nepre- 
tuite lucruri, căci era un om care trăia 
pentru alţii, cheltuind numai putin pentru 
el însuşi. 

Regina lui bătrână îl tot îndemnă să 
clădească necontenit, căci este un eres: 
că acela care-şi isprăveşte casa moare în 
anul când a ispravit-o. 

Tot aşa de scumpe ca şi castelul şi 
comorile de multe feluri erau grădinile 
pe care le sădise si pădurea dincolo de 








Tara mea 151 


dânsele. Nu era drum pe care să nu-l fi 
tras el, nu era terasă care să nu fi ieșit 
din gîndul lui, nu era fintină pe care el 
să n’o fi plănuit. Mai de mult făceam 
preumblari lungi împreună, si multe cărări 
le-am «descoperit noi suindu-ne şi cobo- 
randu-ne pe povârnişuri de munți. In anii 
mai târzii, cand sănătatea-i era zdrobită, 
se multumia să se primble pe terasă ori 
mergând încet, bătrâneşte de-a lungul po- 
tecilor din apropierea caselor. 

După ideile mele mai libere de viaţă, 
Regele bătrân avea puţină înţelegere a 
simțului adevărat al vieţii de ţară; pentru 
lucrurile neprevăzute, pentru capricii ori 
gusturi mai deosebite el n'avea înţelegere 
plăcându-i mai bine de ce se făcea in 
fiecare zi exact în acelaş ordine. Era un 
fel de măreție solemnă in datinele dela 
Sinaia, care mă supăra putintel cite-odata 
în tinereta mea; în ciuda splendorii lu- 
crurilor care mă incunjurau aveam une- 
ori ca un simt că as trebui să-mi destind 
aripele şi să zbor intro mai vastă lume, 
cu zări mai largi, unde mai mult drum 
s'ar deschide fantasiei! Ca una care nici- 
odată n'am avut plăcere pentru restricții, 


152 Mana Regina Romaniei 


erau zile când o vieata mai simplă sar fi 
potrivit mai bine cu gusturile mele. Cu 
cât innaintam insă în vârstă, creștea 
răbdarea mea ca și înțelegerea, şi astfel 
m'am deprins să preţuiesc valoarea acelor 
lucruri care adesea mă obosiseră la început. 
Am pătruns mai deplin în ceia ce interesa, 
pe bătrânul cuminte; atâtea cunostinti 
puteai să cistigi dela experienţa lui, şi, 
dacă judecata lui era une ori străină de 
ielul mieu mai aprins de a înțelege lucru- 
rile, multe le-am invățat din vorbele lui, 
Şi încă mai multe din pilda ce mi-a dat-o; 

N'a fost niciodată un om mai auster, 
mai simplu, mai fără gând de sine, trăind: 
pentru opera lui. Un sfânt nar fi trăit 
o vieață de mai mare abnegatie. Nu eram 
totdeauna de aceiaşi părere, dar fiecare 
an ne imprieteniam mai mult. 


Cand mă gândesc la bătrânul Rege 
Carol, totdeauna la Sinaia il caută întăiu 
gândurile mele: acolo, între lucrurile care-i 
erau dragi. 

Reginei i se îngăJuise numai o mică 
parte in chibzuirea planurilor castelului;; 
ideia ei de viata fiind înfocat romantica, 
eră consultată rare ori in ce priveşte luc- 


Ţara mea 153- 


ruri cari aveau sa fie făcute din cărămidă 
și piatră. De fapt mi s'a părut totdeauna 
că ea, Carmen Sylva, n'a avut vreodată o 
iubire reală pentru castel; sumptuoasa mă- 
retie a zidirii păreă că o apasă, căci alte: 
vedenii, mai dulci si mai simple, rămă- 
seseră în ochiul ei de poet. 

Fa visa de zilele când eră tânără și 
plină de visuri, când îşi adusese copila ca 
să trăiască în smerita mânăstire albă de: 
pe culme. Castelul, în frumuseţa lui ne- 
contenit crescută, n'a înlocuit niciodată 
pentru dânsa acele depărtate zile când o- 
bucurie de mamă trăiă în inima ei! 


Acum Sau trecut toate!... Maretul 
castel al Regelui Carol a căzut în mânile 
duşmanilor, care.l respectă, cred eu, pentru 
că şi el a fost unul din semintia lor... Dela 
moartea lui nam mai locuit noi într'ânsul 
ca unii cari ne tineam strâns de datinele 
casei noastre mai mici si mai vesele; tre- 
buie doar câţiva ani până să-ți deprinzi 
viata in lăcaşuri pe care alții le-au părăsit, 
şi nu intro zi te înveţi a trăi impreună cu 
spiritele celor cari au fost. 

Acuma însă duşmanul o să ne ajute 


154 Maria Regina României 


să intindem pod peste zile, între trecut, 
prezent şi viitor, — iar celelalte stau in 
mânile lui Dumnezeu. 


Ursita a îngăduit Regelui Carol să 
moară in casa pe care a iubit-o. Obosit 
‘$i uneori desgustat, el a putut să se în- 
tindă liniştit în patul său, a închis ochii 
spre somn şi nu Sa mai trezit, părăsind 
pentru totdeauna această lume de oste- 
neli și turburare, în care nu avuse decât 
un singur ideal: gloria terii sale si binele 
poporului său. 

Imi aduc aminte de fata lui in dimi- 
neața aceia cand zăceă mort in pat. Palid. 
‘dar extraordinar de neschimbat, eră tocmai 
cum fusese în totdeauna, numai cât, când 
am venit lângă dânsul, pentru întăia oară 
n'am primit prietenosul zimbet de bună 
venire. El se odihnea: fapta lui eră în- 
deplinită, şi, la un ceas când el şi poporul 
său nu mai puteau urmări acelaşi vis, marele 
Rege şi-a închis ochii şi a păstrat veşnica 
tăcere, lăsând altora să deslege ultima in- 
trebare, singura care se luase din mânile lui. 

M'am uitat lung la frumoasa-i fata 
bătrână stând acolo în liniştea: de mar- 


Jara mea 155 


mură, depărtând tot mai mult de noi cu- 
vintele înțelepte pe care obisnuia să le 
spuie. Nu era în fata lui nicio mustrare, 
numai un liniştit sentiment al sfârşitului, 
o îndepărtare de greutățile si problemele 
care nu mai aveau a face cu locurile in 
care el se dusese. 

Sinaia a plâns toată ziua în care cre- 
atorul ei a fost dus pentru totdeauna din 
casa lui. Cerul erà acoperit, copacii pi- 
curau de ploaie...; încet pe un afet de tun 
îl coborau de pe munte. Steagul în trei 
colori, pe care-l onorase, îi infasura sicriul 
și deasupra stăteă severa coroană de oţel 
pe care o câştigase pe câmpul de luptă... 

xs 3 we 

Sinaia se va fi trezind acum la fru- 
museta celui mai fraged verde al primă- 
verii dar, când am văzut-o mai în urmă, 
eră îngropată în zăpadă, parcă ar fi vrut 
să-şi ascundă gloria în coviltir. 

Era putin înnainte de căderea Bucu- 
reștilor. Imi murise copilul, şi, în cea d'in- 
tăiu agonie a durerii mele, am mers din 
loc în loc, cercetând pe răniţi, sârguin- 
du-mă să găsesc mângâiere la suferinţa 


156 Maria Regina României 


mea prin aceia că aduceam puţină nădejde: 
şi putin îndemn celor cari și ei se gasiau 
în patimă. 

Auzisem că erau câţiva răniţi la Sinaia 
și în alte locuri de-a lungul drumului, şi, 
cu toată asprimea vremii, într'o dimineaţă 
de Novembre am pornit spre munți, ajun- 
gând acolo cu multă greutate, căci, după 
ce mă luptasem anevoie prin noroiu fără 
nume, maşina a fost prinsă la jumătate de 
cale într'un strasnic vifor de zăpadă, fără amai 
spune că toată calea eră cuprinsă de mii de 
transporturi militare care o zugrumau. 

Numai în sanie am ajuns în sfârşit 
acasă; omătul era asa de adânc, incât abiă. 
de au putut sui muntele cei doi cai iuți. 

De sus de pe culmi, bubuitul tunului 
se auzia la intervale regulate, întovărăşire 
sinistră la gândurile mele melancolice. In- 
doindu se sub greutatea zăpezii, ramurile 
imi atingeau aspru capul, cum treceam. 


Neschimbat supt invelisul de iarnă, 


castelul Regelui Carol păreă că doarme 
paşnic. [Indiferent față de lupta care se 
purtă în vale jos, el stăteă parcă ar fi aş- 
teptat senin întoarcerea acelora a căror: 
mândrie fusese... 








Tara mea 157 


Apăsată de năcazul pe care-l duceam 
pretutindeni cu mine, mă simtiam ca un 
spectru care cercetează adăposturile ti- 
neretei sale. Toate erau asa de grozav 
de familiare, numai eu mă simtiam asa de 
crud schimbată! Când la pragul uşii mele 
n'am văzut pe nimeni care să-mi deschidă, 
mi se părea că sunt numai o parte. din- 
trun vis ciudat prin mijlocul căruia trecea 
glasul tunului care chema spre o solie 
grozavă, pe care numai pe jumătate o in- 
telegeam. Servitori nacajiti, cari abia mau 
recunoscut, aşa de puţin se așteptau să mă 
găsască stând ca un drumet înnaintea uşi! 
mele înseși, mi-au dat în sfârşit drumul, 
întorcând cheia cu mani ce tremurau. 

Casa era cum fusese totdeauna; ni- 
mic nu fusese luat, dar o groaznică lini- 
şte se întindea asupra tuturor acestor lu- 
cruri care fuseseră cândva voioase. De 
ce venisem eu oare? Ce nădăjduisem să 
mai găsesc? Ce folus să te intorci astfel 
întrun loc care va fi curând predat, într'o 
casă prea plină de amintiri despre lucruri 
care au fost odinioară? 

Ca un străin m'am strecurat prin gan- 
guri cu vuetul pasilor miei însiși în urmă; 


158 Maria Regina României 


m'am uitat de departe prin odăi, am pri- 
vit de pe feresti, am deschis fiecare usa. 
Tăcere pretutindeni, tăcere, dar nicio urmă 
-de neingrijire. 

In odaia care-mi era mai aproape, 
am stătut o clipă; mi-am apăsat inima cu 
mâna: parcă auziam un glas subţire, 
drag mie odată, şi un picior maruntel ca- 
re-mi venea in cale! 

Si de-odată s'a facut iar vară. In flori 
se prefăcuse zăpada de afară, si acolo, 
supt fereasta mea, micuțul se juca în bu- 
curie nevinovată. Pe cap purta o innalta 
coroană de pene, o mică secure de luptă 
o tinea in mână, cum i se părea lui că 
e un Indian Roșu, groaznic, care cu stri- 
gate de îndemn năvălia să atace coliba 
in care stăteam supt copaci. Și neconte- 
nit, cum venia iute spre mine, din ochii 
lui scăpăra un zimbet de mândrie copi- 
lărească, iar de pe buzele roşii se des- 
prindeau aceste cuvinte: «Mircea vine la 
mama; vine la mama». 

Atâta viață era in vedenia mea, in- 
cât a trebuit să trec degetele mele pe 
pleoape ca să-mi dau samă că era un lu- 
cru din trecut! Ceva care niciodată, nici- 


Ţara mea 150 


odată n'o să mai fie iarăşi. Orice lucru 
se poate intoarce.., orice lucru... Numai 
nu aceia cari au murit!... 

Si de sus de pe munţi tunurile mă 
amenințau, mă amenințau cu glasul lor. 

Intorcându-mă, am fugit de tot ce 
fusese si numai poate să fie !... 

Am pornit-o repede pe scări, afară 
din casă, departe, departe!.. Mai bine în- 
tre răniţi şi morți decât în casa pe unde 
umblă stafii! Departe, departe! Departe 
de acel picioruş care suna călcând pe- 
rana deschisă din inima mea, departe de 
raza acelui zimbet de copil pe dinţi albi 
ca zăpada; departe, departe la cei năcă-. 
jiţi... Locul mieu nu mai era aici... Toate 
acestea erau ale trecutului, ale vremurilor 
de pace și de mulțămire... Acuma era ră- 
zboiu, războiu ! 

Și de de-asupra culmilor tunurile ur- 
mau să mă amenințe, și glasul lor era 
glasul Peirii. 


VL 


După ce am vorbit de locul unde 
Regele Carol a trăit, a iubit şi a lucrat, 
simt acum nevoia de a mă întoarce spre 


160 Maria Regina Romaniei 


liniştitul colt de frumuse{a pe care l-a 
ales pentru odihna lui veşnică, locul unde 
zace alături de aceia care i-a fost tovarășă 
pe lungul drum al vieţii. 

Ca si cei cari erau să-l urmeze, Re- 
gele Carol a iubit adânc vechile monu- 
mente ale terti sale. In zilele d'intâiu ale 
Domniei lui, el a descoperit indată care 
erau cele mai .mari comori de artă şi s'a 
pus pe lucru să le restaureze pentru a le 
păstra, a le scăpa astfel de căderea în 
ruine. 

Mare călăreț în tinereţea lui, făcea 
“distanțe nesfarsite călare, mijloc de călă- 
torie care adese ori, în zilele când șoselele 
erau rare, formă singura cale pentru a 
atinge locuri depărtate. Alte ori mergea 
ceasuri întregi peste dealuri si văi într'o 
caretă trasă de opt sau zece din căluşeii 
voinici ai terii acesteia. 

Cât de dese or: nu mi-a povestit de 
asemenea rătăciri, când cerceta cele mai 
depărtate colțuri ale acestui pământ! Atunci 


ochii îi scânteiau, descriptiile lui ajungeau 
vioaic, un zimbet lumină gravitatea obis- 
nuită a feţei sale, — aşa de dragă îi era 


amintirea acelor zile de călătorie si des- 





Tara mea 161 


scoperire in tara in care venise pentru 
a O iubi. 

Imi vorbise de primiri pitoreşti in de- 
părtate mănăstiri de munte, unde călugă- 
rite sau călugări îl primiseră cu veselul su- 
net al clopotelor, când, peste covoare cu 
colori vii, tesute de mânile lor înseși, il 
duseseră in bisericile lor pentru ca să 
audă nesfarsite cântări în cinstea lui, in 
timp ce țăranii din satele vecine se adu- 
nau din toate părțile ca să-i dea flori și 
să-i sărute mânile, cum trecea. 

Arăta cum cete de călăreți din sate, 
pe aspri căluţi, alergau călări să-l intâl- 
nească, cu steaguri în mână. Săltând cu 
strigăte de bucurie lângă careta lui, ei îl 
acopereau de praf, pe când surugiul lui 
însuși biciuia din răsputeri caii cei multi 
dati in sama-i, încercând să intreaca pe 
cei ce se luptau alături ca să-i iasă inna- 
inte. Isi aducea aminte cum a trecut prin 
vad râuri fără punte, cum a fost scuturat 
pe drumuri abia începute, — şi-i plăceau 
aceste amintiri, vorbind de dansele cum 
vorbeşte omul de bucurii ce se ţin de un 
trecut pierdut pentru totdeauna. 

Când si eu, mai târziu, am cerce- 

11 


162 Maria Regina României 


tat multe din chiar aceste locuri depăr- 
tate de drumurile mari, îmi veniau în 
minte cuvintele lui, şi-mi infatisam acele 
„scene care fuseseră scumpe zilelor tine- 
reței sale. 

Cu cât innaintez in viaţă, cu cât mai 
mult simt prețul emoţiilor si sensatiilor 
care învie sufletul, cu atât mai adâncă se 
face Înțelegerea mea pentru lucrurile pe 
care le-au simţit altii. 

lubind această ţară, cum o iubesc, 
îmi dau sama, recunoscătoare, de faptul 
că el, care a fost înnaintașul nostru, ni-a 
arătat calea. 

Fireşte că fiecare vrâstă isi are gustul 
ei, și cineva poate să admire şi să pre- 
țuiască fapta altuia fără a fi pe deplin 
înțeles cu metodele prin care ea a fost 
îndeplinită. In zilele noastre, de pildă, ni 
place mai bine sa păstrăm vechile monu- 
mente în ființă decât să le clădim din nou 
piatră cu piatră, cum s’a făcut cu unica 
bisericuță de la Curtea-de-Arges, recon- 
struită în desăvârșirea ei fără păreche de 
Andre Lecomte. 

Eu, care-s o infocată închinătoare a 
tuturor lucrurilor vechi, sunt de părere 





Tara mea 163 


că nicio reconstituire a unei zidiri mân- 
cate de vremi, oricât de priceput s’ar face, 
cu oricâtă răbdare și cunoştinţă de lucruri, 
nu poate înlocui farmecul zidurilor pe care 
veacurile le-au atins cu buzele lor. 

Este ceva în patima veacurilor pe care 
no poate atinge nicio îmbunătăţire mo- 
dernă; o armonizare de linii şi coloare, o 
dulce rotunzire a unghiurilor, o imblanzire 
a tot ce e crud, pe care numai vrâsta o 
poate produce. 

O clădire care a stat în curs de ani 
fără număr se face una cu pământul pe 
care se sprijine, si ea pare să se ţie de 
înseși lucrurile crescute din mijlocul na- 
turii, să fi răsărit din pământ fără ajutor 
de om, să fi prins rădăcină ca pomii şi 
plantele ce o încunjură, potrivindu-si chip 
si coloare după cer şi loc. 

Adesea am încercat să mă lămuresc 
eu însumi de ce o zidire veche, chiar 
fiind în ruină, dă o mulțămire aşa de de- 
săvârşită ochiului, si am ajuns la înche- 
ierea că tocmai din cauza acestei armo- 
nizări între natură şi zidire şi a indulcirii 
acesteia neimitabile a conturului şi unghiu- 
rilor. Sunt prea hotărâte colțuri în casele 

11° 


164 Maria Regina României 


de curând clădite, — şi de aceia o bise- 
rică restaurată, cât de frumos să fie făcută, 
nu mă multameste niciodată pe deplin, 
şi păstrez toată setea dorului pentru 
vechile zidiri cum erau înnainte de a fi 
drese și făcute din nou. 

Scoala noastră cea nouă este să 
schimbăm cât se poate mai putin din 
edificiul bătrân, să păstrăm cu scumpătate 
fiecare veche piatră sau cărămidă. Căutăm 
a împiedeca zidurile cele vechi de a cădea, 
a păzi frescele originale de umezeală şi 
mucegaiu, dar totuşi ni place mai bine 
să păstrăm patina bătrineţei, să nu ster- 
gem opera îndeplinită de praful veacurilor, 
care, cu un mestesug neimitabil, face, cum 
am spus, mai blând ceia ce odinioară 
va fi fost crud si mult mai puţin ar- 
monios. 

Dar André Lecomte, cu o răbdare 
nebiruită, a studiat documentele de odi- 
nioară, le-a cântărit serios, de ajunsese a 
fi nesfârșit de învăţat in ce privește stilul, 
forma și gustul, apoi, când tot sufletul îi 
era plin de ceia ce avea de gând să facă, 
se apuca să dea jos lucrurile vechi si să 
ridice pe cele nouă, cu o perfectie extra- 





Tara mea i 165 


ordinară, dar nepăstrând nimic din edi- 
ficiul original. 

Cei mai inviersunati protivnici ai lui 
Lecomte mar zice că nu ajunsese a fi un 
deplin maiestru in mestesugul lui. Nu era 
linie, nu era podoabă, nu era amănunt, 
care să nu fi fost studiat adânc şi adânc 
meditat; el întrebuința numai materialele 
cele mai prețioase si mai adevărate; fie- 
care parte, şi din lăuntru, si din afară, 
era adusă la îndeplinire cu o subtilă pri- 
cepere, dar pretutindeni ce era vechiu 
fusese înlocuit prin ceva nou! 

Eu nam văzut niciodată biserica de 
la Curtea-de-Argeş cum fusese înnainte 
de restaurarea ei. Se spune că în jurulei 
stătea o bătrână mănăstire, din care nu 
rămân urme decât in vechi stampe de la 
inceputul veacului trecut. Acuma biserica 
se înnalță în desăvârşirea ei singuratecă, 
juvaier răsăritean de alb, albastru şi aur, 
pe un fond de umbroase dealuri. De sigur 
O clădire minunat şi straniu de frumoasă, 
dar ştiu pe mulţi cari jălesc forma de 
odinioară... 

Regele Carol şi Regina Elisaveta 
țineau la acest sfânt lăcaş mai mult decât 


166 Maria Regina României 


la oricare altul din tara: totdeauna vorbiau 
de dânsul ca de locul în care doriau să 
fie aşezaţi pentru odihnă, cândva. 

Acuma se odihnesc unul lângă altul 
acolo, acești doi tovarăşi, acești doi mun- 
citori din greu, acești innaintasi cari au 
trecut prin multe furtuni şi vicisitudini ale 
vieții. De dânşii cu adevărat se pot spune 
cuvintele Scripturii: «Zilele vieţii noastre 
sunt de trei ori douăzeci, şi zece; dar, 
dacă omul e aşa de tare încât să ajungă 
si la de patru ori douăzeci de ani, puterea 
lui nu mai este decât muncă şi năcaz, şi 
curând trece din viata, şi ne-am dus». 

Bătrânul rege Carol a fost cel d'intâiu 
aşezat în lăcașul care a fost pentru dânsul 
comoara ostenelilor. Nu sa săpat o boltă 
supt biserică, ci sicriul său a fost lăsat 
numai supt lespezile de marmură, chiar 
lângă aceia cari au fost întăni ctitori ai 
lăcaşului în al XVI-lea veac; Neagoe 
Basarab $1, poate, soția sa Milita. 

S'a orânduit a se face o piatră pentru 
mormântul Regelui Carol, o piatră în 
stilul acelor vechi lespezi care înseamnă 
unde se odihnesc Voivozii morţi cu atâția 
ani în urmă. Modelul era gata, dar războiul 


Tara mea 167 


cel mare care se inviersuna pretutindeni 
a impiedecat să se aducă marmura ce 
trebuia săpată, aşa încât flori singure arată . 
locul unde Marele Rege zace. 

Vai, acum numai cununile puse de 
dușman îi acopăr mormântul, căci Curtea- 
de-Arges, cu atâtea alte, comori, a căzut 
în mânile lor lacome! 

Adesea mam minunat eu ce vor fi 
simțit cei doi adormiti în mormintele lor 
când sunetul oștirilor năvălitoare li-a tur- 
burat liniştea, sunetul oştirilor oamenilor 
chiar cari odinioară fuseseră frați si veniseră 
acum să distrugă toată opera celor cari 
se odihnesc! Să nădăjduim că somnul li 
va fi fost aşa de adânc, aşa de veşnică 
pacea lor, încât nici vuietul bătăliei care 
se infuria de jur împrejurul scumpei lor 
biserici na putut să li turbure odihna. 
Dumnezeu, în mila lui, i-a lăsat să închidă 
ochii înnainte de a fi văzut o așa de în- 
tunecată zi şi li-a cruțat lupta pe care 
vrâsta lor nu i-ar mai fi îngăduit s'o 
poată sprijini. Au inchis ochii la vreme, 
lăsând pe cei mai tineri si mai tari să 
întâmpine furtuna care, lor, li-ar fi zdrobit 
inimile. 


168 Maria Regina României 


Adese ori binecuvintez pe Cel de sus, 
care a îngăduit celei ce a fost Carmen 
Sylva să întâlnească din nou pe soţul ei 
înnainte de a bate ceasul fatal. 

Aşa de deplin credea ea în nezgu- 
duita putere a neamului ei, în dreptul dat 
lui Dumnezeu de a fi stăpân al lumii, 
încât în adevăr prea crudă iar fi fost 
lovitura! 

I s'a dat totuşi să trăească un an de 
frumuset{a, dând din bielsug la toţi cei în 
nevoie, cum fusese totdeauna bucuria ei. 
Incunjurată de atâția cari venerau no- 
bila ei bătrâneţă și căldura unei inimi 
mari, ea a pus astfel cununa unei lungi 
vieți de muncă şi abnegatie. O măreaţă 
figura de demnitate și milă, aşa a rămas 
ea in mintea celor cari au cercetat-o, şi 
in adăpostul ce-și alesese pentru sine 
lângă mormântul soţului ei. 

Femeie de o puternică pasiune în tot 
ce iubia si ura, având atâta entuziasm 
cât acei cari încep abia viata, mare mun- 
citoare, gânditoare mare, ea avea adesea 
nevinovăția copilului. Impresionabila şi 
idealistă infocată, ea nu vedea totdeauna 
lucrurile sau oamenii potrivit cu adevăratul 


Tara mea 169 


lor pret, şi de aceia adese ori cădea prada 
celor cari ştiau să speculeze prea marea 
bunătate a inimii sale. 

Trăia pentru alții. Mâna.-i era totdeauna 
gata să dea, urechea să asculte, ochiul să 
verse lacrimi pentru durerea altuia. 

Era într'însa ceva din furtunile naturii; 
avântul ei era tot asa de vijelios ca şi 
desperarea ei; trecând de la o emotie la 
alta, ea tara pe alții după dânsa, înflăcă- 
randu-li închipuirea, turburându-li gindul. 

Adesea eram ispitită să o asămăn cu 
un râu mare, ale cărui ape aveau nevoie 
să fie aşezate în albia lor, — imensă 
putere prea putin termuritaé şi risipind 
astfel mult din ceia ce ar fi putut fi în- 
trebuintat mai cu folos. Prea plin de fan- 
tazie, prea înalt în cursul său îi era 
sufletul pentru această lume de proză a 
Oamenilor. Adesea isi cheltuia ce avea 
mai bun pentru oameni nevrednici, pier- 
zându-și cuvintele în urechile celor cari 
nu erau in stare, nici a le pretui, nici a 
le pricepe. 


De sus pănă jos în negru, o văd cum 
era în anul din urmă al vieţii, impunătoare 


170 Maria Regina Romaniei 


figura plina de demnitate, care avea in ea 
ceva din vremea veche si aproape de 
legendă. Abia ai fi crezut că face parte 
din vrasta noastra de masini si materialism. 
Deşi dându-și mai multă odihnă de la 
moartea bătrânului Rege, ea tot străbătea 
odaia păşind ca intro cușcă, asa cum îi 
fusese pasul în toți anii vieţii sale. Simtiai 
că, deşi bătrână, tristă, obosită şi aproape 
Oarbă, era in ea un izvor de viata care 
se tinea de lucrurile veşnice, o fântână de 
tinereţă pe care nici năcazul, nici anii n’o 
putuseră seca. 

Legată, în toată viaţa ei, de un to- 
varas şi auster şi sever, fusese necontenit 
silită a-şi înfrâna impetuozitatea, a-şi pre- 
face ideile şi gusturile după normele 
aceluia cu care trăia. Regele ca și Regina 
erau amândoi harnici, muncitori, dar el 
avea răbdare, metodă şi plan, pe când 
Carmen Sylva era numai impuls şi aprinsă 
dorință de lucru, gata să se arunce în 
orice întreprindere fără cea mai uşoară 
pauză de meditaţie. 

Când, după o lungă viață de abne- 
gatie, ea și-a pierdut în urmă călăuzul si 
domnul, era însăși tocmai la capătul dru- 





Tara mea 171 


mului ei, cu puterea și sănătatea zdrobite; 
deprinsă cu legăturile ei, ea nu mai ştia 
ce să facă dintr'o libertate pe care n'o 
mai putea întrebuința. 

Cu mişcătoare simplicitate de suflet 
ea sa intors spre cei mai tineri cari-i 
luaseră locul în luptele vieţii. Multamitori 
am fost că i s'a dat să fie între noi anul 
acela, de i-am putut arăta iubire, grijă 
și atenţie, incunjurandu-i zilele din urmă 
cu tot ce-i putea da mângăiere sau plă- 
dere. 

li era dragă biserica unde doria să 
se odihnească odată lângă Regele Carol, 
în fiecare dimineață mergea la mormîntul 
lui, pe cînd preoții cântau sfânta slujbă. 
Ca un chip săpat in marmură neagră 
stătea ea in largul jet lângă mormântul 
acoperit cu flori, deschizând larg ochii 
săi aproape fără vedere, nedeosebind nimic 
din lucrurile in jurul ei, ci urmărind numai 
vedeniile lungii vieți ce avuse pe pământ ; 
odihnită acum, cu mânile încrucişate pe 
piept, asteptandu-si sfârșitul... Credin- 
cioasă înfocată, ea privia moartea ca o 
zi de izbăvire. 

Palatul episcopal unde dorise a-și 


172 Maria Regina Romaniei 


face locuinţa, îi ajunse drag mai presus 
de toate. 

Ea sădi trandafiri în jurul lui şi începu 
să. viseze de tot binele ce era să facă lo- 
cuitorilor de acolo. Ca una care niciodată 
mavuse voie a-și face planurile ei, era ca 
un copil care, găsind de-odata o usa des- 
chisă, sare în lumina razelor care-i orbesc 
ochii. 

Cu iubire mişcată-i urmăriam ideile. 
Strânși în jurul ei lângă larga-i vatră, îi 
ascultam visurile căci, bătrână si obosită 
cum era, ea tot visa de minunile ce ar 
voi să facă. Captivandu-ne prin farmecul 
glasului ei veşnic tânăr, ea ne ispitia să-i 
urmăm vedeniile de poet, în măsură ce-şi 
clădia palatele din nouri, unul mai pre- 
sus de altul, tot mai sus, tot mai fru- 
mos, căci nimic nu-i era cu neputinţă şi 
nimic prea vast! Cu adevărat de mirare 
era sufletul ei, care o ducea dincolo de 
toate supărările, într'o lume unde nu mai 
fiintau piedeci, margeni sau hotare. O 
lungă viață de părăsire a sperantelor şi 
iluziilor no învățase să se îndoiască de 
puterea ei însăşi şi nici să piardă incre- 
derea în inimile oamenilor. 








Tara mea 173 


Tot o văd așezată lingă foc, in fata 
cu bătrânul stareţ al lăcașului, amândoi 
în jeturi cu speteze înnalte; două impu- 
nătoare figuri în veşminte negre. Cărți 
erau risipite in jurul ei, și oricine vénia 
s'o vadă era dator să lucreze ceva, căci 
cu mânile încrucișate nu putea să sufere 
pe nimeni. Ori o văd în nopţile cu lună 
stând supt portal si privind la liniile de 
vis ale bisericii, pe care o argintia mistica 
radiare a lunii. Cu mânile pe piept, ea 
își rostia extazul, spuind adesea necon- 
tenit aceleași cuvinte, chemându-ne și pe 
noi ca să împărtăşim cu dânsa aceiaşi 
bucurie peste fire. Inima ei veșnic tânără 
se răspândia, anii nu mai aveau greutatea 
lor, întrun nesfârşit val de rapsodie 
poetică cuvintele se revărsau din buzele 
ei, şi iarăși pornia să clădească necon- 
tenit palatele ei din văzduh, a căror nă- 
ruire no făcuse niciodată a se descuraja 
in silintile de a le începe din nou si 
iarăşi din nou. 

Parcă ar fi fost ispitită de glasul 
poetului ei, luna își tot lungia razele pănă 
atingeau locul unde stătea ea ținând pe 
ascultători supt farmecul închipuirii sale; 


174 Maria Regina României 


razele Junecau pe veșmintele ei, îi sărutau 
mânile, se opriau ca o binecuvântare pe 
zăpada părului ei, umplând ochii ei intu- 
necati încă odată de lumina tinereții. 

Și iarăşi o vad cum sta în prag 
așteptând sosirea noastră. Fără margeni 
era bucuria ei de oaspeţi si, când te 
primia, parcă niciun alt musafir n'ar fi fost 
mai binevenit decât tine. 

Aruncându-şi braţele înnainte cu un 
gest larg pasionat, ea te înfășura în im- 
bratisarea ei: asa ar putea cineva să-şi 
inchipue pe mama noastră Țărâna strân- 
gându-și copiii la piept. Era in ea ceva, 
de o sete veșnică, o flacără ardea in su- 
fletul ei, pe care nimic din apele vieţii nu 
fusese în stare să o stingă! 


Aşa văd eu pe femeia aceia mare 
care a fost întâia voastră Regină. Tinea 
mult la voi, chiar dacă erau ceasuri când 
părea că se desparte de voi, având alte 
gânduri si alte visuri. Inima ei era vastă 
si plină de furtuni. lar acum se odihneşte. 

Lung i-a fost drumul, tragedia părea 
că-i urmăreşte pașii. «Caracterul este 
ursita.» Nu-i păsa de lucruri paşnice şi 


Tara mea 175 


line; pe sine însăşi se vedea ca pe una 
ce sufere şi de aceia atrăgea suferința 
către dânsa adesea prefăcând în năcaz ce 
ar fi putut să fie o bucurie! 

Acuma se odihneşte supt povara 
florilor pe care mâni de dușman le-au 
presărat pe mormântul ei. Unul lângă 
altul zac în locul acela Regele bătrân şi 
bătrâna Regină; tacuti zac în locul acela, 
având cununile duşmanilor pe mormin- 
tele „ler... 

Eu nu ştiu ce poate să fie asemenea 
cu simtirea celor ce se odihnesc supt 
florile prietenilor de ieri cari au venit 
însă ca un râu negru să innece toată 
opera mânilor tale. Dar mi se pare că 
povara aceasta trebue să fie nesuferită şi 
că în faptul nopții trupurile lor trebue să 
se ridice ca să arunce acele cununi ce-i 
innăbuşă, acele cununi care sunt muiate 
în sângele voinicilor căzuţi, fii ai lor de 
odinioară... 


VII. 


Atâtea amintiri se strâng în mintea 
mea, atâtea icoane, de nu ştiu la care să 
mă opresc. 


176 Maria Regina României 


Dragă tara! Te văd în strălucirea-ţi 
felurită, şi scumpă-mi este fiecare vedenie, 
pe orice cale mă întorc să văd locurile 
care s'au ţinut de inima mea, locurile pe 
care doresc să le chem înnaintea acelora 
cari ca şi mine sunt surguniti pe o bucată 
de vreme din ele. 

Văd şesurile voastre, pădurile voastre, 
munții voştri, dealurile şi văile voastre. 
Văd lungile voastre drumuri, cu cara in- 
cete, care se mişcă de-a lungul lor în rab- 
dător şir fără sfârşit. Văd luncile voastre 
pline de farmec lângă râuri şi ape, văd 
verdeata ierbii supt sălciile unde nenumă- 
ratele turme vin să pască. Văd Jiganil 
razleti așezându-şi corturile in amurg, 
când fumul dela focurile lor se ridică in 
albastre sfichiuri spre cerul de un roşu 
auriu. 

Văd ceața de praf care în liniștite 
amurguri de vară plutește asupra lumii 
secerisului ca o întinsă negură înnălţân- 
du-se din singuratece lagune. Văd bătrâ- 
nele cruci de piatră la colțuri de drum, 
străji păzind răbdător anume locuri ori 
asemenea cu pustnici foarte bătrâni cari 
nu mai au nimic a face cu fiii oamenilor. 











Tara mea 177 


Vad pe plugari întorcându-se dela 
munca lor cu albele cămăși scăldate în 
sudoare, pe când copilasi în haine tarcate 
aleargă lângă dânșii prin praf, iar de- 
asupra tuturora bolta desfășură colorile 
ei cele mai minunate înnainte de a se lăsa 
spre odihnă. Aud necontenita bătaie a 
cânilor raspunzandu-si, cu  stăruitoare 
chemări, lătrând intruna până departe in 
noapte. Prin ușile deschise ale căsuțelor 
văd focul vetrelor, ca de vrajă în stră- 
lucirea lui rosie. Vad pe terani strânși 
în jurul lor, umbre care se odihnesc după 
ce fapta zilei a fost îndeplinită. 

Simt străbătătoarea mireasmă a pădu- 
rilor, ca in vremile când în amurg stră- 
băteam călare umbra lor, şi văd covorul 
de vinete flori sălbatece care acopar cu 
farmec pasnicile lor luminisuri. Aud în 
ramuri freamăt de aripi turburat de inna- 
intarea mea neașteptată. Simt pătrunză- 
toarea pace din amurg, cind acei cari au 
muncit se întorc încet la lăcaşurile lor... 

Imi place mai bine să mă gândesc la 
Sesurile din vară, când li este mai mare 
bogăţia, când auriile mări de grâu se 
intind în bielşugul coacerii supt imensa 

12 


178 Maria Regina Romaniei 


fata a soarelui, răspuns şi răsplată pentru 
opera credincios îndeplinită. Dar mai 
dragi imi sunt pădurile primăvara, când 
frunzele lor sunt străvezii ca vitraliile 
urei catedrale, când viorelele și dediteii 
acopăr pământul cu mii de stele, ori 
toamna cand colorile lor sunt mai minu- 
nate decât in orice vis al unui poet... 

Vedenii după vedenii se desfăşură 
inainte-mi acuma când scriu. La fiecare 
imi place să mă opresc; aş vrea să zu- 
grăvesc un nesfârşit sir de icoane; dar 
trebuie să aleg în mijlocul lor pe una sau 
pe alta, ca să -ătăcesc fără capăt, neo- 
prindu-mă nici ja râu, nici la vale, nici la 
Mare... 


Marea, Marea! De ses, de deal, de 
munte, am vorbit; lăsați-mă să ma odih- 
nesc o clipă pe malurile ei, ale Mării! 

Ca una care am fost născută intr’o 
insulă, Marea păstrează pentru mine o 
atracţie pe care nimic n'o poate intrece. 
Dragă.mi este orice înfăţişare a ei; cu 
însuşi sufletul dintr'ânsa sunt deprinsă. 
Pe corăbii cu pânze am plutit pe valurile 
el, cu puterea aburilor am străbătut-o, am 


_ 


Tara mea 179 


innotat in apele Mării. Dragă imi e plân- 
gerea ei veșnică, vuietul undelor ei por- 
nite impotriva termurilor ca să se sfarme 
de dânsele. 


lubitul port mic al Constanţei mi-a 
fost odată plăcere şi mândrie, între multe 
năcazuri amare, şi pierderea lui a fost una 
din cele mai dureroase pentru noi. Doar 
numai printr'ânsul aveam atingere cu ne- 
sfarsitele ape spre care tinde orice ţară. 
Una care nu atinge nicăiri Marea trăieşte 
numai pe jumătate! Constanţa nu e mare 
sau esceptional de largă, alăturată cu alte 
porturi, dar noua ni-a fost de însemnătate 
deosebită; cu interes, cu multamire ne-am 
uitat zi de zi la creşterea ei. li cunosteam 
corăbiile, ofițerii, marinarii; îi cunosteam 
sunetul fiecărui semnal, rostul fiecărui steag ; 
si in cele mai incurcate colțuri am stră- 
bătut ca să le cercetăm; pe vreme liniştită 
și în vijelie am pornit de acolo spre luciu. 

Marea noastră mulțămire era să vedem 
cum întră și pleacă vasele, şi un veşnic 
interes era să descoperim ce steag poartă 
pe dânsele. 

Bătrâna Regină Elisaveta impărtăşia 

12% 


180 Maria Regina României 


iubirea noastră pentru Constanta. Un mic 
pavilion fusese ridicat pentru dansa in jos de 
oraș, pe dig, unde cheltuia în anii din urmă 
multe din zilele ei în odihnită multamire. 
Mă intreb dacă mai stă în picioare 
căsuţa cea iubită unde si eu am trăit în 
atâtea rânduri. Apele se băteau de teme- 
liile ei, goelanzii zburau în nori albi în 
jurul coperişului, soarele făcea să scapere 
scântei din geamuri, şi în zilele de furtună 
vântul urla, dând târcoale zidurilor. 
Imbrăcată toată în alb, bătrâna Re- 
gină putea fi văzută totdeauna pe terasă, 
într'un jet comod, cercetând cu ochii obo- 
siti zările largi, pe când un dor tot aşa 
de larg ca şi dânsele îi umplea sufletul 


acela care părea totdeauna neimpăcat. 


Vuietul Mării îi întovărășia gândul, şi al- 
bele pânze plutind pe ape i se păreau 
atâtea iluzii care-i părăsiau sufletul una 
câte una... 

Noaptea, ea se ridica de mai multe 
ori din pat ca să salute corăbiile in ple- 
care ori să întâmpine pe cele care-şi făceau 
întrarea în port. Marinarii cunoşteau bine 
figura ei albă ca zăpada, si Constanta era 
mândră de iubirea pe care 1-0 păstra ea. 


Tara mea 181 


Purtând grija unei vieţi mai active, 
cu nu stăteam necontenit in acelaş loc ca 
să cercetez cu ochii Marea. Pe vastele 
întinderi de nisip lângă Mamaia mă luam 
călare la întrecere cu vântul, silind adesea 
împotrivirea calului să între adânc in apă, 
pana ce valurile ţişniau asupra mea ca 
asupra unei stânci singuratece. Ma des- - 
fătam în furia lor nepotolită, și adesea era 
pentru mine o adevărată veselie însăși 
forfotitoarea spumă albă în care stăteam. 
Infiorat, calul sforăia, căutând să scape, 
pe când zborul de goelanzi albi ne în- 
cunjura, tipand în jurul capetelor noastre. 

In zilele de mare liniște apa era al- 
bastră ca floarea de cicoare, vast câmp 
de azur pe care razele se sfărâmau într'o 
scânteietoare masă de diamant. 


Asa de lung e termul dela Mamaia, 
de nu l-am ajuns niciodată la capăt; se 
tot întindea înaintea mea ca un nesfârșit 
drum de argint. 

Atâtea căruțe işi învârtiau încet roa- 
tele pe termul acesta, mânate de neamu- 
rile amestecate ce locuiesc în Dobrogea; 
Turci cu largi turbane şi supuse fete răb- 


182 Maria Regina Romaniei 


dătoare. Rusi barbosi cu ochii albastri, 
făcând o pată din cămășile lor stacojil, 
Români oacheşi, aducându-și lucrurile de 
vânzare la oraş. Se tot trudiau prin nisip 
căruțele cu o roată în apă, veselele co- 
lori ale veșmântului ţerănesc resfrangan- 
du se cât erau de lungi în Mare. 
Dobrogea e o ţară cu așa de vaste 
întinderi, cu drumuri asa de nemărgenite, 
încât caii, firește, trebuie să-și aibă un rost 
mare, şi de aceia se întâlnesc atâţia dintre 
ei deosebit de frumoşi în acest colț al 
terii, zdraveni. bine căliți şi focosi. Soa- 
rele se răsfrângea în părul lor luciu, bine 
îngrijit. Cu ochi cari cunosc mă minunam 
de netedele lor forme, de soldurile lor 
puternice, de frumoasele lor picioare sprin- 
tene. Pătrunzătoare priviri de preţuire arun- 
cau si ţeranii la calul mieu pur-sang in 
plin galop; fiecare-si întorcea capul ca să 
urmeze și să admire cum putea merge. 
De atâtea ori am schimbat zimbete de 
firească simpatie cu acești necunoscuţi mie. 
Mai mult decât odată am întâlnit lungi 
șiruri de căruţe care purtau femeile Tur- 
cilor, înfășurate în hainele lor intunecate, 
care-și descoperiau o clipă fafa ca să se 





Tara mea 183 


uite la femeia liberă, necunoscută lor, care 
putea călări pe un cal frumos. Ca o ceată 
de păsări ciudate, albastre, negre și sure 
stăteau laolaltă în cuiburile lor ce se scu- 
turau gemând, şi asupra tuturor acestor 
icoane soarele-si cobora privirile întipărind 
feluritele lor colori neobișnuite în mintea 
mea, pe când Marea plângea veşnica-i : 
jalanie, spălând malul cu îndărătnicile-i 
silinti de a scăpa odată din lanţuri. 

Fierbinti, vântoase, pustii si fără capăt 
cum sunt, sesurile Dobrogii au un farmec 
de melancolie pentru acei cari le cunosc 
bine. Noi toți aveam o deosebită grije 
pentru firea lor neobișnuită și rataciam 
prin multe unghere, descoperind cele mai 
neauzite sătucene, făcute din lut, cu sprin- 
tenul turn a! moscheilor tasnind ca săgeata 
Spre* cer. 


De feluriti ce sunt, locuitorii Dobrogii 
tin necontenit viu interesul călătorului, 
care nu știe nici odată ce chipuri poate 
intâlni, nici la ce neașteptate locuinti poate 
ajunge. 

Am străbătut în sate depărtate, unde 
Ruşii dintr'o sectă bizară își clădiseră ma- 


184 Maria Regina României 


năstiri singuratece, la care bătrânii obștii 
slujiau ca preoţi. Mi-au dat pane si sare, 
pitele lor fiind întunecate, acre si ciudat 
împodobite cu neintelese desemnuri; m'au 
dus innaintea icoanelor lor grosolan zu- 
grăvite, ca să sărut chipurile sfinţilor la 
cari se închină mai mult. 

O curioasă impresie mi-a rămas din 
aceste adunături de case uitate de lume: 
o impresie de praf şi de salcâmi înfloriţi, 
de clopote ce sună și de mulțimi tărcate, 
cu fețele cele mai putin potrivite între 
ele. Un amestec de bordeie de pământ 
si de bisericuțe incunjurate de umbră, de 
căsuțe albe, cinchite, de câni ce latră şi 
de cai cari trezesc zvârlind din picioare 
nouri de praf. 

Un drum larg trece de obiceiu prin 
satele acestea; sure, uscate şi crăpate de 
căldură, casele se întind pe amândouă 
laturile în mijlocul dumbrăvilor acelor sal- 
câmi cari sunt singurul copac în stare a 
prinde rădăcini prin locuri aşa de seci și 
fără apă. In luna când sunt infloriti, aierul 
e numai un balzam care imbată; copleșiți 
de greutatea florilor lor, arborii se pleacă 
supt ploaia albă. 








Tara mea 185 


Mult imi place mie Turcul tacut pe 
care-l întâlneşti in cele mai multe locuri 
din Dobrogea, care te primește puind mâna 
intâiu pe inimă, apoi pe frunte, care se 
uită lung la tine cu o bunăvoință lină, 
fără nici o curiozitate, fără nici o mirare 
care stă pe pragul casei si nu pare vre- 
odată să aibă ceva de făcut; prietenos, 
simpatic şi pitoresc, mie de sigur mi-ar 
părea rău să-l văd că a dispărut. 

La o distanță respectuoasă, lumea lui 
femeiască stă în aceiaşi atitudine, cinchită 
ca nişte cioare de-a lungul păretelui, pri- 
vind de departe scene în care nu cutează 
să-și iea partea; dar, dacă te apropii de 
dansele, ele te întâmpină cu o zgomotoasă 
plăcere, încunjurându-te cu strigăte care 
iese așa de adânc din gât, de nu le poate 
prinde o ureche europeană. Dar copiii se 
amestecă laolaltă cu cercetătorii şi merg 
după tine oriunde te misti; mai ales sunt 
încântătoare fetitele cu şalvarii lor largi 
de bumbac, cu coditele lor suptirele şi 
unghiile văpsite fruinos în roșu. 

Satele prin aceste părţi sunt rare şi 
departe unele de altele, drumurile sunt 
poate cele mai nesfârşite din toate dru- 


186 Maria Regina Roimnâniei 


murile româneşti, și de pe cea mai mică 
innaltime le poţi vedea unduind fără capăt 
ca un șarpe uriaş fără cap si fără coadă. 
“Uneori în margenea lor sunt ogoare, dar 
adeseori ele se tot înşiră prin pustietati 
sterpe, spinoase, pietroase şi seci. Insă, 
la anume timpuri din an, florile Dobrogii 
sunt felurite şi alcătuesc o plăcere pentru 
ochi. 


* x 


Pe aceste drumuri nesfarsite de atâtea 
ori am străbătut în acel Tinut care fusese 
al nostru numai de puțină vreme; si două 
locuri îmi rămân în amintire ca in deosebi 
atrăgătoare si pline de farmec. 

Unul a fost orăşelul Balcic si cellalt 
ingusta peninsulă Caliacra, un colt singu- 
ratec de pământ înnaintând în Mare. 

Balcicul este un târguşor pitoresc, 
despre care ai zice că se rostogolește in 
valuri. In grupe murdare casutele lui tur- 
cești se cațără pe povarnisurile răpezi, ca 
și cum ele ar sta să lunece pe incetul, 
atrase de apele de desupt. 

O stradă prăpăstuită scoboară la un 
port în miniatură; stânci pe amândouă 
laturile, stânci de piatră cenușie, ciudat 








Tara mea 187 


rotunzită, alcătuiesc un mic golf in care 
orăşelul zace in pașnică razletire. 

Numai odată am fost acolo, dar am 
o amintire vie a înfățișării lui neobișnuite, 
a mulțimii îngrămădite de fete din toate 
spetele, a locuinţelor ei mărunte, încântător 
suite una în capul celeilalte, aşa încât pă- 
reau că numai cu greutate stau sprijinite 
pe nişte coaste atât de răpezi si rupte. 

La Caliacra am ajuns în amurg; 
soarele se cobora de o parte in Mare, 
pe când de cealaltă se ridica luna, un 
corn subțire, rasfrangandu-si- veşnica pali- 
ditate pe unda în mişcare. 

Aici pământul cade în ziduri drepte 
ca stâncile, dar zidurile acestea sunt de 
pământ, nu de piatră. Sunt roşii la coloare 
si, în lumina soarelui ce scădea, părea să 
ardă de vre-un foc din lăuntru, care făcea 
din ele o frumoasă privelişte ce nu se 
mai poate uita. 

Pământul e pietros, flori necunoscute 
răsărind din mijlocul bolovanilor si aco- 
perind locurile goale dintre dânşii cu co- 
loare si viaţă. O cărăruşă duce prin 
această lume stâncoasă la un far, care, în 
singuratecă mândrie, priveşte de sus larga 


188 Maria Regina României 


întindere a Mării. In păretele de desupt 
cutare Sfant era ingropat intr’o pestera 
îngustă, unde cu greu puteai să ajungi. 
O singură făclie stă acolo aprinsă lângă 
mormântul Sfântului, și aceleaşi mâni îi 
trezesc lumina care, în timpul nopții, dau 
viaţă lampei ce stă ca un semn pentru 
cei ce pornesc pe valuri. 

Locul acela, ceasul, singurătatea au 
lăsat o adâncă întipărire asupra sufletului 
mieu. Visam să clădesc o cu/ă albă ca 
zăpada, tocmai sus pe cel mai depărtat 
colt de pământ, acolo unde uscatul nu 
mai era decât un cap îngust, spălat pe 
amindouă laturile de apă. 

Parcă vedeam forma ei fără pată ră- 
sărind pe veşnic schimbătorul albastru al 
bolţii şi al Mării, închipuire de apusuri și 
răsărituri de soare care ar fi partea mea 
in acest loc şi de nopţi când valurile ar 
îi o taină de argint supt recea lucire a 
lunii. Mă inchipuiam privind de sus în- 
trun cerdac cu stâlpi la miile de goelanzi 
învârtejindu-se in jurul zidurilor mele, 
amestec de aripi albe pe bolta de safir, 
orl, noaptea, ca niște umbre mişcându-se 
in fuga lor nesfârșită si umplând intune- 





Tara mea 189 


recul cu strigătele lor sălbatec de triste 
care sar amesteca in glasul vântului! 

Deocamdată, stând pe o stâncă, cu 
fata către neastâmpărul veșnic al Mării, 
trăiam în această iluzie, știind totuşi bine 
că era unul din acele visuri pe care le 
visezi întro seară, când frumuseta s'a 
furisat în inima ta... 

Alt loc plin de poesie chiar lângă 
Constanța este insula căreia i se zice: a 
lui Ovidiu. 

Legenda  cărturarilor pretinde ca 
poetul surgunit care cunoscuse tot felul 
de cinste la Curtea Impăratului August, 
a venit să-şi mânpăie inima in acest 
ostrov acoperit de sălcii şi uitat de Dum- 
nezeu, care nu e decât o fărâmiță de 
pământ pierdută în mijlocul unui lac întins 
pe care-l desparte de Mare numai o în- 
gustă linie de nisip. Un loc singuratec 
mai trist decât acesta nici în visuri nu 
se poate infatisa: sălciile mari, care au 
prins rădăcină în tărâmul lui, îi sunt sin- 
gura podoabă, iar singura frumuseță o 
vastă privire asupra valurilor. 

Am adus pe Carmen Sylva în acest 


190 Maria Regina României 


loc unde un poet a visat, cu atata vreme 
în urmă, de glorii trecute si de ambiţii 
făcute praf. Cu adevărat nicăiri mar fi 
„putut el să cugete mai amar asupra nesi- 
surantei trecerii la Curte şi asupra zadar- 
niciei nădejdii omeneşti; aici de fapt sur- 
gunul era desăvârşit și întreg. 

Regina cu părul alb rătăcia pe cără- 
rile pe care se presupune că a călcat 
omul acela marele în veacuri trecute. cer- 
când să-și închipuie cum vor fi fost gân- 
durile unuia care de pe culmea faimei 
sale fusese aruncat departe de orice cinste, 
trecere şi dragoste. Inchipu'rea ei ușoară 
de înflăcărat cladia din nou trecutul; cu 
ochii plini de lacrimi ea trăia din nou 
năcazul aceluia al cărui noroc îl innecase 
aşa de crud Soarta. 

O mare roată de lemn, pe care cre- 
scuse iederă era odată întrebuințată pen- 
tru a aduce apă. Chiar acuma, în putre- 
ziciune înceată, stă în mijlocul ostrovului, 
dând o neobişnuită înfăţişare de părăsire 
locului acestuia. Fără îndoială că roata 
este de dăunăzi numai, dar, aşa părăsită 
şi plină de mustrare cum este, ea te-ar 
face să crezi că se tine de o vreme cănd 


| 
| 
| 
| 
| 





Tara mea 191 


insula, care stă acum tristă si uitată supt 


- toanele schimbătoare ale bolților, a fost 


însăși casa nemângăiatului poet. Pescari 
vin din când în când pe lacul plin de 
ierburi, prinzându-si luntrile negre printre 
burueni şi aprinzând uneori foc pe maluri. 
Dar afară de acestea sufletul lui Ovidiu 
poate rătăci supt umbroasele sălcii fără 
să-l tulbure glas de om... | 
In zilele lui Ovidiu, Constanţa purta 
numele de Tomi, si era o cetate insem- 
nată, în legătură strinsă cu coastele Asiei 
Mici. Mai târziu un episcop stătea aici, 
şi unul din şirul lor, loan din Tom, a 
fost un scriitor latin cunoscut la începutul 
evului mediu. Din această Tomi au ple- 
cat într'o zi la Roma călugări cari aveau 
despre rosturile Mântuitorului păreri deo- 
sebite de ale Bisericii din Bizanţ şi cari 
mergeau la Scaunul credinţei drepte pen- 
tru a cere acolo să se recunoască ade- 
vărul dogmei lor celei nouă; Sfântul Pa- 
rinte nu voi să-i audă, silit la aceasta şi 
de plângerile Impăratului răsăritean de 
care atârnau, dar atunci monahii de la 
Marea Neagră avură cutezanta să spuie 
că vor chema poporul roman el insusi ca 


192 Maria Regina României 


să înțeleagă cugetul lor si să-i apere de 
prigoniri. 

Numele de astăzi al orașului, de Con- 
stanta, din Constantia veacului al IV-lea, 
i-a venit poate prin Constans, Impărat din 
Răsărit care a clădit-o din nou in acest 
veac, si, in al VI-lea ea era cunoscută 
încă drept un centru însemnat al provin- 
ciei Scythia Minor, stăpânită de lustinian. 
Mai târziu e pomenită numai întâmplător 
de Genovezi în portulanele lor maritime, 
ca o şchelă de oprire. 


Ținutul din jurul Constanţei, căreia 
Turcii îi zic Chiustenge, e bogat în ruine 
antice, dintre care unele au fost desgro- 
pate abia dăunăzi. 

Una din localitățile cele mai insem- 
nate care au fost descoperite sunt rămă- 
sitele unei cetăți cu poeticul nume de 
Istros, de curând scoasă la lumină între 
Constanţa şi gurile Dunării. 

Istros trebuie să fi fost un important 
port de Mare; puternice cheiuri de mar- 
mură au fost scoase din pământ acum de 
curând acolo, dar astăzi locul e despărțit de 
Mare printr'o vastă intindere de pământ. 


Tara mea 193 


Incetul pe incetul, un om cu price- 
pere scoate aici interesante temelii vechi 
de puternice ziduri, de temple şi băi, o 
lume întreagă de veche civilizație, bucurie 
adevărată pentru aceia cărora li place să 
răscolească în trecut. 

Am cercetat Istros intr’o aprinsă zi 
de toamnă — drum lung, foarte lung, — 
Ca să ating o vastă întindere de pământ 
cu O Supțire linie de Mare tot mai de. 
parie, un loc nisipos, mlăștinos, pe alo- 
curea fără ridicături, acoperit trist de o 
ciudată buruiană mică roşie, care O pă- 
tează ici şi colo cu pete mari de sânge. 
Salas de poesie melancolică, singuratec, 
sters, expus nemilostiv şi soarelui St vân. 
tului, fără case, fără pomi la patru leghi 
depărtare de jur împrejur, ci numai dune 
de nisip învălurându-se tot înnainte până 
la Mare. 

In căldura arzătoare m'am cățărat pe 
ruine, călăuzită de entusiastul om de Știință 
care a pornit să facă săpăturile în acest loc. 

Eu nu sunt o mare cunoscătoare a 
vechilor pietre, cunoştinţele mele științifice 
nu sunt adânci, dar inchipuirii mele vioaie 
îi place să-și clădească din nou lucrurile 

13 


194 Maria Regina României 


care au fost, şi, când tin în palmă un vas 
ori un păhar sfărâmat, pe care cine știe 
„ce ființă omenească lea întrebuințat cu 
mii de ani în urmă, mă sârguiesc a trezi 
inaintea ochilor mei pe acel care le a făcut, 
le-a stăpânit, a băut din ele, simțind din 
nou mirarea cum de trăiesc veacuri întregi 
lucrurile neinsufletite mai mult decât aceia 
cari li-au dat o forma. 

Istros! Pare că numele are în el un 
sunet de veche splendoare, un ecou care 
in deosebi farmecă urechea. Văd pânze 
mari plutind spre dânsul pe Marea albastră, 
la ceasuri când soarele cade. pânze de 
toate colorile şi de toate formele, ca niște 
păsări fantastice care vâslesc încet din 
aripi întorcându-se spre cuiburile lor. Nu 
ştiu care au fost comnrile pe care le-au adus 
ele in port, dar îmi place să visez căn 
umbra ruginită a pânzelor acestora erau 
îngrămădite în movile grâne aurii şi por- 
tocale pe bord, că oameni cu fata intu- 
necată aduceau scumpe mătăsuri din Ră- 
sărit cu colori strălucitoare în care ne- 
vestele și fetele bogatilor negustori isi 
infasurau frumuseta care numai prea re- 
pede va ajunge lucru al trecutului! Imi 





Tara mea 195 


place să-mi închipuiu străzile pline de mi- 
scare ale înfloritorului orăşel, vălmășagul 
de colori si zvonul, strigătele vesele la 
vederea corăbiilor, paşii multi grăbindu-se 
spre cheiuri, atâtea glasuri, râsete tari, 
porunci și, pretutindeni, copii cu picioarele 
goale, cu ochii mari privind mirati fără 
să aibă nimic de făcut; iar, noaptea, îmi 
place să mă gândesc la matrozii cari cântă 
arii ciudate când se odihnesc după ce 
fapta zilei a fost îndeplinită. 

[Dar toate acestea sunt numai vedenii 
de artist! Căci eu nu știu mai la urmă 
nimic despre Istros, ci numai ruinele ce 
am văzut: câteva zdravene ziduri pe care 
le-a acoperit pământul, câteva coloane 
căzute dintro biserică ori templu de odi- 
nioara, temelia băilor romane, câte un 
mândru bloc de marmură care a trebuit 
să facă parte din cheiu şi ici şi colo un 
hârb de pământ pe care l-am ţinut in 
mânile mele, câteva tancuse de sticlă pe 
care însăşi mi le-am cules de pe pământ 
si care stăteau în palma mea irizate, mi- 
nunate si fragede ca aripa sfărâmată a 
unui fluture... 


] 
x * 


ye: 


196 Maria Regina României 


Unul din monumentele cele mai bine 
cunoscute, care sa găsit nu departe de 
Constanța, e Adamclisi sau Biserica lui 
Adam, <a Omului», un uriaș monument 
de marmură fara valoare artistică deose- 
bită, dar de proporții enorme, ridicat in 
amintirea cuceririi lui Traian asupra Da- 
cilor. Pietrele lui sculptate, cum e obi- 
ceiul în asemenea monumente, înfățișează 
tipuri de luptători, Daci şi Sarmati, cari 
săvirşesc eroice fapte de răsboiu. Era o 
mare zidire rotundă încununată de o gi- 
gantică platoşă şi de un coif. cam gro- 
solane din punct de vedere al artei, dar 
destul de interesante ca să fi trezit multe 
discuţii cu privire la insemnarea ei şi epoca 
în care a fost ridicată. Profesorul german 
Furtwangler era de părere că ar fi fost 
un monument din veacul al IV-lea, ridicat 
în amintirea unei biruinti asupra Goţilor. 
Dar teoria aceasta n'a fost admisă. 

O cetate crescu în umbra impună- 
torului monument, şi liniile ei pot fi deo- 
sebite incă, precum şi temelia marii ba- 
silice, care trebue să fi fost cândva o fru- 
moasă zidire mai nouă. 








Tara mea 197 


Ca una care n'am fost la Adam. Clisi, 
nu pot decât să trec răpede asupra de- 
scrierii unui loc pe care nu l-am avut 
supt ochii miei chiar, și să mă grăbesc 
spre un alt punct de lângă Mare, unde 
săpături de drumuri au scos dăunăzi la 
iveală alte monumente care se tin toate 
de acele vechi vremuri: orășelul Mangalia. 

Acuma un locușor încurcat și părăsit, 
ea a fost odată un port de Mare în zi- 
lele bătrâne. Mai putin înfloritor decât 
Istros, era totuşi o localitate însemnată, 
cunoscută în acele zile de demult supt 
numele de Kallatis. 

Și aici sau desgropat ruine vechi, 
rămășițe de temple sau biserici, de case 
care odată trebuie să fi fost bogate. Urne 
de o gingașă făptură si vase pentru apă 
au ieşit la lumină, precum şi enorme oale 
de pământ, masive şi impunătoare, care 
de bună samă se intrebuintau pe vremuri 
pentru a păstra untdelemnul; ba s'au găsit 
chiar mici figuri de teracotă, asemenea 
cu acelea din Tanagra, de si mai puţin 
bine şi artistic lucrate. 

Un Muzeu mic lîngă Mare adapo- 
stește ce s'a găsit mai de preţ: numai un 


198 Maria Regina României 


slab început; căci nu se poate face totul 
dintr'odată! Dar simte fiecine că aceasta 
ciudată țară a Dobrogii cuprinde inca 
atâtea comori ascunse care într'o zi vor 
fi scoase de-asupra; dacă în zilele noa- 
stre ni va fi îngăduit să o facem aceasta, 
se va vedea pe urmă! 

Mangalia este un oraş dobrogean ca- 
racteristic: adunătură de case de piatră 
joase, cu acoperișuri de olane în neoran- 
duială, ea se deșiră pe un pământ neegal, 
pănă jos pe ferm, care este şes şi fără 
sfârșit, mărgenit de partea uscatului cu 
lacuri ce se pierd în zare. Lacurile ace- 
stea au izvoare sulfuroase, și unele băi 
rustice au fost ridicate în apropierea unuia 
din ele, căci apele au însemnate puteri de 
însănătoşare. 

M'am purtat cu luntrea ceasuri in- 
tregi pe acest lac care se suceste şi se 
învârteşte. E când îngust, când lat, şi 
capătă atâtea infatisari deosebite, incât la 
început crezi că este o adunătură de la- 
curi deosebite; dar la un capăt nu ajungi 
niciodată, ci luntrea poate luneca necon- 
tenit fără oprire ori piedecă. 

Sterpe și goale-i sînt termurile, amin- 





Tara mea 199 


tind cuiva de povestile din Vechiul Te- 
stament, si mai că ţi-ai închipui pe fiul 
risipitor păzindu-şi porcii supt o boltă 
"de nemiloasă arsita. 

Ici şi colo un smochin pitic răsare 
dintre pietre, smochin pe care vântul ce 
nu se oprește niciodată, nu-l lasă să se 
ridice la vre-o innaltime, ci rămîne stropşit. 
asupra pământului, ca si cum el ar căuta 
dureros cu crengile lui ca șerpii un sprijin 
în mijlocul pietrelor rostogolite. O în- 
treagă lume de taină singuratecă părăsită 
şi uitată de Dumnezeu, trezind în minte 
icoana pustiilor ce încunjură Marea Moartă. 

Chiar lângă malul Mării se innalta o 
bătrână moară de lemn cenușiu, linia ei 
cinchită ridicându-se singuratecă şi rabda- 
toare pe fondul bolţii. In zilele de linişte 
e numai o cutie de lemn putredă fără 
vieata si fără înţelegere, dar, când bate 
furtuna, viata se trezeşte în roata ei, şi 
atunci pare o uriaşă floare a soarelui fără 
coloare, sucindu-se si invartindu-se neo- 
dihnit. Pentru că in aceste Tinuturi de 
lângă coastă, roţile morilor de vânt nu 
sunt din aspru lemn mort, ci alcătuite 
din nenumărate mici pânze ca aripile, 


200 Maria Regina Romaniei 


dând întregii clădiri o încântătoare înfă- 
tisare de viață si energie. Este ceva 
aproape fantastic in aceste mari roti mis- 
cătoare alcătuite din atâtea bucăţi; sunt 
aşa de largi, încât moara ea însași se 
pierde aproape cu totul, şi nu se mai 
vede decât enorma floare rotundă invar- 
tindu-se intr’una, parcă i-ar plăcea să se 
mişte si ar face-o din însăşi voia el! 
Astfel, uneori, prin insasi simplicitatea lor 
uneltele fara mestesug ale oamenilor ajung 
o bucurie pentru ochii acelora cari pot 
să vadă. Uşor pare în adevăr să treci pe 
lângă lucruri şi să nu le vezi, dar este un 
dar binecuvântat al zeilor să ti se fi dat 
ochii prin mijlocul cérora orice frumu- 
seță care trece să o poți sorbi în sufle- 
tul tău. 

Am văzut odată termul de la Man: 
galia la ceasul apusului. Priviam spre 
Mare; lumea eră atipita de liniştea nopții 
apropiate; numai Marea se zbătea la pi- 
cioarele mele în vesnica ei frământare 
neînduplecată. La spatele mele soarele 
cădea tot mai jos, razele lui din urmă 
aprinzând o strălucire minunată valurilor 
in ndvala lor. Intunecata era fiecare um- 








Tara mea 201 


bra, dar asupra fiecăreia stătea cununa 
spumei roșii-aurii supt săruitările soarelui 
ce muria. O uriaşă priveliște de trecă- 
toare glorie pe acest depărtat term jos, 
menită să ție numai câteva clipe pline de 
strălucire ca să piară in umbră Şi să ajungă 
doar un lucru al trecutului, dar, în acelaş 
timp, încă o icoană adausă la atâtea pe 
care mintea mea de artist nu le poate 
uita niciodată. 

Apoi amurgul veni, si toate se făcură 
cenuşii; noaptea înnainta, ștergând supt 
pașii ei orice coloare. : 

Dihanie ciudată, moara de vant stă- 
tea singură de mal, cu odihnă în roata 
el, lucru întunecat, fără viata, așteptând 
insă apropiatul ei ceas de muncă... 


Astfel una după alta, icoanele felu- 
rite ale coastei noastre de acolo se ridică 
innaintea ochilor minţii mele, si prea multe 
le văd ca să fiu in stare a vorbi de ele 
de toate. 

Une ori era numai o trecătoare sen- 
satie, pe care o crease lumina sau umbra, 
uneori numai o neașteptată vedere de fru- 
museta descoperită între pietrele rosto- 


202 Maria Regina României 


golite sau răpede ştearsă de norii prafului. 
Une ori era numai un mănunchiu de săl: 
batece flori vinete pe un povârniş, sau 
un scalu uriaş sucindu-si spinoasele co: 
toare, o siluetă ușoară pe nemărgenirea 
bolții, sau poate şi vre-un cimitir turcesc 
părăsit, care nu mai era decât un câmp 
singuratec acoperit de bucăţi neregulate 
de piatră, strânse una lângă alta ca nişte 
străji obosite pe care nimeni nu va veni 
să le schimbe in veghea lor. 

Une ori era vre-un apus strălucitor 
colorând cerul întreg cu flacări de sânge, 
sau o furtună care răsăria asupra Mării 
Incretind apele, biciuind valurile până la 
culmi de mânioasă spumă neagră, ori O 
inganare de vuiet după vijelie, când toată 
lumea era de plumb, când pământ şi mare 
păreau stoarse în odihna după luptă. 


Ca întrun vis de departe îmi aduc 
aminte de o noapte cu lună. Ziua îmi 
fusese turburată, năcazul venise asupra 
mea într'o formă neașteptată, si, ca şi cum 
și ea ar fi simţit împreună cu mine, Marea 
însăşi era răscolită, şi fata ei care se ri- 
dica în suspine era ca o inimă mare, 


Tara mea 203 


ruptă de durere. Asupra neliniştii mele 
inseș! $i asupra reodihnei apelor luna se 
uita de sus, nemișcată in gloria ei de 
argint. 

Și mi-a venit pofta să plutesc pe 
inflorata massă scânteietoare de apă, să 
merg intr’o luntre măruntă departe, de- 
parte către Mare, înnaintând pe cărarea 
de argint însemnată de lună asupra un- 
delor. 

Cu adevărat fantastică a fost această 
călătorie pe valuri, barca suindu-se pe 
creasta fiecărui asalt pentru a se cufunda, 
parcă nar mai fi voit să se ridice din 
adâncul ei de apă, coajă de nucă pe ge- 
nunea care se ridica. Nicio lumină la 
cârmă, niciun hotar, nicio îndreptare, nicio 
margine, ci numai de desupt, fermecătoa- 
rele ape frământate, spumegătoare, vuind, 
cu un fel de irizare opacă și greoaie; 
de-asupra, vasta imensitate a cerului, de- 
părtată, palidă şi senină, o cupolă de un 
cenuşiu şters, cu luna atârnată în mijloc, 
ca o uimitoare candelă, şi luntrea mea 
cea mică mergând înnainte, tot înnainte pe 
drumul însemnat de raze... 

ȘI aşa mi-a fost mie dragă Marea! 


204 Maria Regina României 


VIII. 


Dacă nu sunteţi obosiţi de rătăcirile 
mele de la şes la Munte, din muncele la 
Mare, v'aş duce putintel colo jos, pe ter- 
mul Dunării, acel râu mare şi nobil care 
este una din mândriile Terii. 

Apele nu-i sunt chiar aşa de albastre 
cum spune cântecul, dar sunt largi şi curg 
măreț, ducând atâtea corăbii, rostogolin- 
du-se pe lângă atâtea sate şi atâtea oraşe. 

Am plutit în toată întinderea ei, câtă 
se ţine de o singură tara, de la Porțile- 
de-Fier până în acea ciudată regiune plană 
care este gurile ei. Un ţinut de lacuri şi 
de miastini si de ape veşnice, de canaluri 
si de trestii si de bătrâne sălcii, un Tinut 
care pe alocurea face pe cineva să se 
gândească la ce va fi fost lumea înnainte 
ca apele să fie despărțite de uscat. Si, 
pentru această nebiruită ispită pe care O 
simt totdeauna faţă de sălbatece locuri, 
singuratece şi întinse, mai mult colţuri de 
acestea m'am pus eu să le infatisez. 

Nicio hartă precisă a acestor ape in- 
curcate na rămas in mintea mea, dar O 
văd întreagă în icoane, cum îmi este obi- 
celul. Văd scânteieri iuți ale locurilor care 





Tara mea 205 


mi-au umplut ochii de bucurie, nesfarsite 
intinderi de ape, joc de lumină și umbră. 
Vad linia cutărui copac stand razlet ca 
un suflet pierdut, în negură, — ori o ne- 
sfârşită turmă de bivoli călcând întrun 
singur şir pe-o îngustă suvita de pământ, 
trupurile lor botocănoase răstrângându-se 


in apa de desupt, -- ori văd un cal alb 
ce rataceste, păru-i răsfrângând lumina 
soarelui ca fata mărgăritarului, — vad 


atâtea mlaștini acoperite cu nuferi care-şi 
deschid larg stelele ca zăpada ca să se 
umple de vedenia bolților. 

In iahtul nostru am plutit prin mij- 
locul Dunării fără a ne opri în locuri mai 
fericite, ca să stăm numai acolo unde 
lumea era asa de liniştită de păreai a fi 
ajuns la capătul ei. 

Când mă gândesc la acestea, o sim- 
tire de visatoare mulţămire vine asupră-mi 
și pentru o bucată de vreme alung orice 
gând de bătălie si de luptă, orice știință 
despre aceia că şi aici s'a infuriat tunul, 
că pentru o clipă aceste locuri ca şi ata- 
tea altele nu mai sunt ale noastre, ca să 
rătăcesc măcar în gând de-a lungul ace- 
stor canale sure verzii, mărgenite de sure- 
verzii sălcii. 


206 Maria Regina României 


De fapt aceasta este o lume de sălcii; 
ele sunt stăpânele aici; le găsești cu miile; 
ținând la răveneală, li place să crească 
unde n'ar prinde rădăcină nici un alt co- 
pac. Pe vremuri din an când ţara incun- 
jurătoare este innecata, ele stau, ca să 
zic aşa, până la genunchi în apă, de nu 
li se mai vede nimic din trunchiu. 

Luntrea mea a fost vâslită ceasuri 
intregi prin aceste canale mărgenite de 
sălcii, în umbra frunzisului tremurător, 
până la lacuri aşa de largi, încât sămănau 
cu Marea. 

Pretutindeni sălci:, bătrâni străjeri, 
păzitori ai acestor ape singuratece, ve- 
ghetori tacuti ai anotimpurilor care trec, 
sura linie de nomol pe trunchiurile lor 
arătând ridicarea şi căderea valurilor. De 
multe feluri în noduroasa lor alcătuire şi 
vechi de zile, ele par că şi strâng mânile 
ciolănoase intr'o desnădejde împietrită de- 
asupra apelor care veşnic curg asupra 
picioarelor lor. 

In toate atitudinile, ele se apleacă 
asupra acestor ape, parcă ar căuta ras- 
frangerea însăși pe care mişcarea curen- 
tului necontenit o turbură. Unele se in- 


Tara mea 207 


tind larg ca niște stejari, adăpostind atâtea 
cuiburi în ramurile lor, altele se lefăiesc 
ca nişte uriași ce dorm, iar cutare trunchiu 
căzut, ciudat croit si stângaciu, samănă 
cu o dihanie d'innaintea potopului, as- 
cunsă în noroiu. Când vintul trece peste 
frunzele lor, ele se fac asemenea cu ar- 
gintul, cu vre-un nor de toamnă, dar 
odată cu amurgul se transfoarmă într'o 
oaste de stafii care sau coborit să ve- 
gheze asupra locurilor unde tăcerea clo- 
ceste. 

E si o lume de făpturi innaripate, 
căci toate felurile de păsări se sălăşluesc 
în mijlocul acestor bălți. Când apele sunt 
innalte, poţi străbate cu luntrea prin um- 
bra pădurilor innecate, care în anume 
timpuri sunt pline de viata păsărilor ce-si 
clădesc cuiburile: rate sălbatece si pes- 
căruşi, cocori suri, albi şi bruni; păsărele 
cu pene scumpe, solemni vulturi tacuti şi 
păsări de pradă de toate felurile. Babite 
stângace, cu mersul încet, se cuibăresc 
in nămol alături cu lebede sălbatece, care 
la lăsarea serii plutesc din aripi încete 
de-asupra bolților, aducând innapoi în 
minte basmele lui A.ndersen. 


208 Maria Regina României 


Lunecând din aceste canaluri nesfar- 
şite în umbra plină de taină a pădurilor 
innomolite, adesea am tulburat pacea ace- 
stor colonii înnaripate. Cea dintâiu de- 
tunătură a puşti vânătorului face să se 
ridice păsările cu miile din cuiburile lor, 
umplând vazduhul cu bătaia aripilor şi 
fricosul sunet al tipetelor ce scot. Atmos- 
fera întreagă se face vie de pe urma bie- 
telor ființe înspăimântate care se învârt 
și se sucesc pe sus, fugând încoace și 
încolo în spaimă fără nume, — lume a 
tăcerii al cării sfânt farmec a fost sfărâmat 
pe neaşteptate de apropierea omului. 

Canalurile mărgenite de sălcii duc, 
precum am mai sous, spre intinse lacuri 
acoperite în parte de papură şi de nuferi, 
iar in parte, fiind aşa de intinse, asemenea 
cu Marea. 

Razelmul este cel mai larg din aceste 
lacuri: când vântul din cutare parte suflă, 
fața lui este aşa de aspră, încât luntrile 
mai mici nu îndrăznesc să-i înfrunte va- 
lurile. In toate apele acestea pescarii au 
pradă bogată. Pe alocurea Statul a or- 
ganizat pescării cu cele mai bune rezul- 
tate, pe lângă aceea că peştele este ne- 
prețuit ca hrană pentru săraci. 











Tara mea 209 


In cea mai mare parte, pescarii sunt 
Lipoveni, Rusi dintr'o anume sectă. Molâi 
uriași cu părul bălan, au un tip care nu 
se schimbă niciodată; pretutindeni îi cu- 
nosti ușor după ochii lor albaștri, după 
bărbile lor în floarea mierii și după că- 
mășile lor roșii care se văd pretutindeni 
fluturând ca niște maci gigantici în lun- . 
trile lor negre cu fundul lat. 


Imi mai aduc aminte de o primite 
minunat de pitorescă undeva, prin aceste 
parti pline de vis ale Dunării. 

lahtul nostru se oprise odată cu seara 
in paşnicele ape largi ca ale unui lac. 
Soarele se apropia de margenea zării; 
departe un rând albăstriu de muncele măr- 
genia cerul; o moscheie albă ca zăpada, 
cu sprintenu-i turn sarguindu-se cătră ce- 
ruri, se răzima de fondul tabloului ca du- 
hul unei clădiri; enigmatică și plină de 
taină ca o rugăciune în liniştea serii. 

Cu miile teranii vâsliseră în luntrile 
lor ca să ne intâmpine. Raul părea viu 
de atâta lume! Si, cum teranii se îm- 
brăcaseră in colorile cele mai vii, apa 
sămăna cu o grădină de flori enorme 

14 


210 Maria Regina Românie! 


care se strângeau cu toatele spre acelaşi 
punct. 

Era un vuiet de glasuri, o fluturare 
de luminoase năframe, strigăte de bucurie 
şi zgomot şi un zumzet al ațâțării sufle- 
testi. 

Luntrile erau vesel împodobite cu flori, 
unele dintre care căzuseră în apă, și aceasta 
le ducea înnainte pe valurile ei, tăcut, 
hofeste. 

lahtul nostru se oprise; mărunta flotă 
de luntri se grămădi spre noi, plină de 
bărbaţi, de femei si de copii de felurite 
neamuri, dar mai ales Lipoveni, ale căror 
femei poartă cele mai strălucitoare cituri 
pe care le-au ţesut vreo dată războaiele. 

Asupra acestei privelişti pline de atâta 
coloare, de voie bună şi de bucurie se 
întindea puternicul aur al soarelui apuind, 
care lumina toate cu o strălucire aproape 
de spaimă, in puterea ei. Pe urmă, de- 
odată, din toată aceasta fluturare, mişcare, 
imbulzire, o luntre se desfăcu, având la 
cârmă în picioare o figură curioasă. Innalt, 
intrun lung veșmânt negru, un om cu 
crucea în mână, un om cu părul lung, 
care strălucia ca un metal brunat în lu- 





Tara mea 211 


mina ce pieria. O uimitoare figură care 
ar fi putut să iasă dintro legendă. — o 
figură care se ţinea de Cartea sfinţilor. 

Pe apă el plutia cătră noi în luntrea 
lui cu fundul lat, si lumina părea că l-a 
ales pe dânsul anume, oprindu-se cu dra- 
goste asupra lui; tot mai aproape venia, 
tiind sus crucea care strălucia si scânteia 
ca un juvaier magic în mâna lui. 

Această ciudată ființă atinse iahtul 
nostru: el nu vorbia vreo limbă ce am 
fi putut înțelege, dar imi intinse crucea 
să o sărutăm, binecuvântându-ne intru 
aceasta cu dulci cuvinte ruseşti. Crucea 
nu mai sămăna acum să fie un strălucitor 
juvaier, dar şi de aproape părul acestui 
om era minunat; în valuri mari i se des- 
fășura pe umeri o bogăţie de aur lucios: 
nici înnainte, nici pe urmă nam mai vă- 
zut plete cu atâta strălucire în ele. 

Ori încotro se ducea, mergeau cu 
dânsul doi terani în cămăși roșii, cântând 
fiecare imnuri; adânci si sonore It erau 
glasurile, ridicându-se solemn spre ceruri. 
Unul ducea o căţuie pe care o mişca in- 
coace şi încolo, cellalt apăsa pe inimă o 
Biblie, o Biblie cu paftale de argint... 

14° 


212 Maria Regina Romaniei 


Soarele scădea pe încetul, umbrele 
celor trei ciudati oaspeţi se întindeau lungi 
și negre cum e cerneala de-alungul co- 
pertei. Pe amândouă malurile râului, ca 
niște străji uriaşe, sălciile sure-verzii sta- 
teau de pază... 


Din iahtul nostru am făcut multe in- 
cursii, şi acolo am adunat neşterse prive- 
listi, pe care niciodată nu le voiu uita. 

Supt copaci, unde umbra era mai 
deasă, unde taina plutia, ca un lucru de 
fata pe care! simţi, dar nu-l vezi, cre- 
şteau ciudate flori, innalte, de o coloare 
ca a soarelui; din sumbre adâncimi ţiş- 
niau stele de aur tinzând lacome către 
lumina Care cu scumpătate se strecura 
prin ramuri. O lume fermecată, o lume 
de tăcere, in care frumuseta domnia sin- 
gură, aproape de temut, in pacea ei aţi: 
pită. 

Nesfârşite erau aceste păduri de sălcii 
în apă, căci ceasuri intregi luntrea mea 
luneca prin umbra care părea veșnică; 
cântecul păsărilor plutia cu mine, ames- 
tecându-se cu muzica din soapta frunzelor, 
si pretutindeni, în apă, aceste înalte flori 








Tara mea 213 


galbene, tisnind in cete, — florile lor pline 
de lumină, pe când rădăcinile zăceau toc- 
mai în fund, ascunse în nomol. 

Pe urmă luntrea-mi întra în lacuri 
largi, din cea mai adâncă umbră intr’o asa 
de mare strălucire, încât era aproape o 
durere pentru ochii, în vaste întinderi de 
apă, tăiate ici şi colo de înguste limbi de 
uscat, în care arbori uriași se înrădăcina- 
seră, şi acești arbori erau locuința rega- 
lilor vulturi cu aripile roșietece, cari-și 
puseseră scaun în ramurile cele mai înnalte, 
tacuti domni ai văzduhului și spațiului. 

Acești singurateci monarhi ai lumilor 
de apă mă fermecau mnai mult decât toate; 
ceasuri întregi aș fi putut să mă uit la 
dânșii, marea lor austeritate tinandu mă 
supt un farmec uriaş. 

Fra ceva în zborul lor, ceva în felul 
cum își destindeau aripile mari, lăsând să-i 
ducă aierul fără vre-o silință sau mișcare 
din partea lor, care-mi părea mie însăşi 
intruparea gratiel, puterii si maiestății unite, 
— fiind aşa de tăcut, asa de uşor, asa de 
extraordinar de puternic. 

Imi aduc aminte că am văzut o pa- 
reche dintre acești Voevozi innaripati, al 


214 Maria Regina Romaniei 


căror cuib atârna ca un colt de umbră 
adanca intre cele mai innalte ramuri ale 
unui copac uriaș. Copacul acela era pe 
moarte; stătea fără frunze, un schelet 
înnălbit de ploi, întinzându-şi fantasticele 
braţe pe albastrul bolții, pe cand răsfrân- 
gerea lui îl crea din nou în ape caunal 
doilea trunchiu, crescând cu vârful în jos. 
De jur împrejur apă, numai apă: suvita 
de uscat pe care stătea copacul cel bă- 
trân era așa de îngustă, încât de departe 
nu se mai vedea de loc. 

Tulburată de apropierea noastră pe 
neaşteptate, părechea înnaripaiă se ridi- 
case din cuib şi tăia cercuri largi de jur- 
împrejurul copacului prăpădit, dar fără 
grabă ori vre-un semn de frică in afară. 
Mișcările lor rămâneau pline de maiestate, 
şi totodată era în ei ceva blând şi cati- 
felat, ceva măreț de calm, ceva care se 
tinea de innaltimile veşnice ori de zările 
fără hotare in care frica n’are înțeles şi 
vremea nu se mai socoteste. 

Cum luneca luntrea mea, văzuiu cele 
două mari păsări asezandu-se pe capătul 
cel mai depărtat al unei crengi uscate, și 
liniștea lor se făcu de odată asemenea 





Tara mea 215 


cu linistea statuilor; doua figuri heraldice 
de maiestate, turnate in bronz. Intr’o ne- 
mișcare desăvârşită tronau, privind fix 
zarea cu ochii lor fără clipire, capetele 
amândouă întoarse spre acelaşi punct, — 
făpturi măreţe ale singurătăţii, în mândră 
tăcere plină de veghe, regali pustnici ai 
sălbătăciei... 


Pe alte înguste limbi de uscat, cru- 
tate de năvala apelor, am văzut cete de 
vite sure care păreau a călători pe fata 
apelor una după alta, pretutindeni urmate 
de răsfrângerea lor, care mergea pe ace- 
lași drum, ceată de stafii la picioarele lor. 
Nedeprinse cu năvala omului, îşi ridicau 
capetele să ne privească trecând, pe când 
soarele smulgea scântei din imensele lor 
coarne, larg desfăşurate. 

Am văzut ostroave verzi, acoperite 
cu sălcii pe care le tăiau întinderi de iarbă 
imbielșugată, din care ciobani slabi, ne- 
pieptanati, îşi mânau turmele, îmbrăcaţi ei 
insii în cojoace mari, cari-i făceau să sa- 
mene cu oile pe care le păziau; fiinţe 
omenești pe jumătate sălbatece, ai căror 
ochi nu păreau să vadă decât depărtările 


216 Maria Regina Romaniei 


la care se tot uită veșnic, ființe poso- 
morate, tăcute, cărora nici de frig nu li 
pasă, nici de căldură. 

Stand drepţi ca statuile, cu mânile 
amândouă încrucișate pe capătul toiegelor 
innalte, ei se uitau lung fără mirare sau 
curiositate la străinii cari dăduseră busna 
intro singurătate ai cărti stăpâni erau sin- 
guri ei. 

Uimitor de ursuzi erau aceşti ciobani, 
cu faţa tăbăcită de intimperii, cu pletele 
incâlcite supt largile pălării de pâslă, abia 
binevoind să răspundă dacă-i întrebai, de 
păreau să fi pierdut şi pofta şi puterea 
de a vorbi. 

Oile erau mai prietenoase decât paz- 
nicii lor; se întâmpla adesea că, având 
incredere în gândul mieu bun, ele imi 
prindeau iarba din mână, pe când omul 
sălbătăciilor se uita lung —- ursuz, anost 
și botos, — neschimbându-și niciodată 
atitudinea, țapăn de parcă ar fi crescut 
din pământ. 

Noaptea, ciobanii aceştia se strâng 
in jurul luminii focurilor. De departe am 
văzut umbra fetelor lor trecând încoace 
și încolo innaintea flăcărilor. Bucati de 








Tara mea ONT 


cantece melancolice, grele de dor, plutiau 
asupra apelor spre locul unde stateam 
pe bord, si-mi umpleau sufletul de o do- 
rință grea de purtat, către o viață mai 
liberă și mai simplă; tar privighetorile ra- 
spundeau din toate părţile cu triumfatoa- 
rele lor glasuri pline de iubire, ridicandu-se 
sus, tot mai sus, până răsuna văzduhul - 
de cântecul lor. 

Noaptea parcă-şi tinea suflarea să 
asculte, si stelele tremurau sus, unde nu 
le atinge nimen', minunandu-se de acea 
notă stranie de dor nestins care se luptă 
in tot ceia ce cântă pământul! 

Altă bucurie pentru mine erau nuferii 
cari cresteau cu miile in aceste lacuri ui- 
tate de lume. Flori de basm, albe, fără 
pată și tainice, deschideau stelele lor mari 
înmiit întru veșnica închinare a soarelui. 
Dar, în zilele nouroase, ei rămâneau strânşi, 
inchisi, plini de ciudă, nevădind nimic din 
frumuseta lor norilor cari ascundeau de 
la dânșii lumina cea mare de care doriau. 

Noaptea, pe lună plină, nici nu-i vedeai. 

Soarele fiind acela pe care-l iubiau, 
ei nu voiau să-și dea farmecul în brațele 
vre-unei alte lumini, ascunzând auster pe- 


218 Maria Regina Romaniei 


talele lor ca zăpada întrun snop verde, 
de se faceau una cu frunzele late pe care 
plutesc. 

ȘI-I gasiam pretutindeni, ca nişte gră- 
dini de farmec făcute de Firea singură: 
între trestii tăcute și tăinuite, locuri de 
desăvârşire ca în vis, pe care le cuprin- 
deam numai într'o clipă ce zbura şi apoi 
pieriau, după ce făcuseră să pătrundă în 
sufletul mieu vedenii nouă de frumuseta 
ȘI pace, pe care zgomotul şi ostenelile oa- 
menilor nu le pot turbura. 

* d * 

Adesea părăsiam iahtul nostru pentru 
lungi excursii înlăuntrul teri, trecând prin 
sate cu totul necunoscute, cu nume care-mi 
atrăgeau urechea prin neobisnuitul lor su- 
net turcesc: Anadolchioiu, Casapchioiu, 
Sofuliar, Caramnrat, Bairam Dede și aşa 
mai departe, — ca să cercetăm departe de 
cale mănăstiri in care călugărițe şi călugări 
trăiau în Singuratecă despărțire de lume. 

Și în aceste ținuturi, altfel fără viaţă, 
asemenea obşti sfintite găsiau mijlocul de 
a-şi alege locuri in care toată frumuseta 
terii părea să se fi adunat, făcând din 





Tara mea 219 


aceste lacasuri de închinăciune mici os- 
troave de verdeață și umbră. 

Nu se poate spune bucuria și viol- 
ciunea cu care eram întâmpinați la sosirea 
neașteptată la vre-una din aceste mănăstiri. 

Din toate părțile, ca păsări negre, 
maicile alergau părăsindu-și casutele, clo- 
potele erau puse în mişcare, flori se cu-. 
legeau si, cu multe dovezi de multamire, 
cu mult zgomot si cu deosebită ceremonie 
eram duşi îndată la biserică, unde se a- 
prindeau lumânările, si bâzâitul nesfârșit 
al cântărilor începeau în cinstea noastră, 
monotone melodii nasale îngânate în col- 
turi întunecate de călugărițele însăşi. 

Imi aduc aminte de primirea într'o 
mănăstire care poartă numele straniu de 
Cilic-Deré şi unde maicile românce și ru- 
soaice trăiesc alături. Un loc hăt departe, 
la care am ajuns după un drum lung pe 
intortochiate şosele prătfoase, prin multe 
sate de-a lungul lacurilor şi mlaştinilor,— 
loc plin de umbră în scorbura unui deal. 

In timpuri de primăvară, revărsările 
de apă nimiciseră multe din măruntele lo- 
cuinte ale sfintelor femei, și in mijlocul 
vuietului de triste tânguiri am fost duşi 


220 Maria Regina României 


noi la locul dezastrului, unde casutele joase 
se prefăcuseră, în grămezi de dărâmături 
risipite. Grădiniţe voioase infloriau totuşi 
de jur împrejur, încercând să acopere cu 
colorile lor tristele ruine. 

Maicile isi frângeau mâinile, lămurind 
vorbaret{ nenorocirea lor, dar bucuria sosirii 
noastre era balsam pentru năcazul lor, căci 
necontenit isi intrerupeau tânguirile cu 
cuvinte de extatică mulțămire. Această vi- 
sită neaşteptată era aproape plata suferin- 
tilor de mai înnainte! 

Am fost duşi astfel cu solemnitate la 
o mare biserică nouă de piatră, care stătea 
singuratecă într'o măreție cam razleata. O 
greoaie clădire înnălțată pe un povarnis 
gol de deal şi zidită în aşa chip încât supt 
lăcaşul de de-asupra era al doilea, ca în 
formă de criptă, dar mai larg şi mai înnalt. 
Nu pot să-mi aduc aminte de ce sa chel- 
tuit atâta grijă pentru o biserică întrun 
loc aşa de depărtat. Pentru mine această 
impunătoare clădire nu prea avea farmec: 
prea era nouă şi avea înfăţişarea unui îm- 
bulzitor pe care nu l-a primit încă tot ce-l] 
incunjură. Călugărițele erau însă mândre 
de ce mare li era biserica, de și se plân- 


Tara mea 221 


geau că n'au fonduri cu care să complec- 
teze şi interiorul. 

Mult mai dragă-mi era bisericuţa la 
care am fost întâiu; un paraclis de lemn, 
de o clădire primitivă, lunguieţ, jos, cu un 
coperiș greoiu si cu cupole, văpsite in 
verde aprins peste tot, iar inlauntru prea 
mult împodobit cu icoane indignător de. 
crude in colori, căci maicile ele însele fă- 
cuseră acele chipuri sfinte. ca unele ce 
aşezaseră o şcoală in cuprinsul mănă- 
stirii. 

Trebuie să recunosc că nu era frumu- 
seta adevărată in acest lăcaş, dar era ceva 
drăguţ în silintile cam barbare de impo- 
dobire. O întreagă oaste de sfinţi de treabă 
erau aici ca la ei acasă; cet in deosebi 
venerati purtau vesele podoabe de flori 
si de perdelute de horbota, ori beteala pe 
care o pun pe cap miresele peste vălul 
de cununie si pe care o dăruiesc apoi 
sfântului la care ţin mai mult. 

Din colțuri de întunerec aceste chi- 
puri zugrăvite se uitau la mine pătrunzător. 
Fără zgomot, ca nişte umbre negre, călu- 
gărițele se tot purtau, aprinzând lungi făclii 
suptir! innaintea sfintelor moaşte, pe când 


222 Maria Regina Romaniei 


unele din surori bondăniau monoton cân- 
tările lor fără sfârşit. 

O doamnă venerabilă era starita: o 
Rusoaică, vorbind limba noastră curgător, 
dar cu dulci intonaţii slave care-i sunt 
străine. Caucul ei sămăna cu acela pe care-l 
poartă călugărițele la noi, dar de o croială 
mai potrivită; un lung văl negru se lăsa 
din el până jos la pământ. Naltă şi sup- 
tire, avea mişcări demne, plecându-se când 
ni vorbia şi făcând evlavioase cruci de 
câte ori rostia numele noastre. 

Printro grădină voioasă de aprinse 
flori de toamnă, ea ne duse la locuinţa ei 
albă ca zăpada, unde o cămăruţă tapana, 
fără gust, aştepta sosirea tuturor oaspeţilor, 
prea rari numai. Aici, cu multe plecăciuni 
care erau aproape îngenuncheri —, călu- 
gărițe, ale căror picioare lunecau fără zgo- 
mot, ni-au dat îndătinatele dulceti cu apă 
şi pe urmă cafeaua care aburia în cescute, 
dar, când am spus că a venit ceasul des- 
partir), protestări năcăjite se ridicară, pri- 
mitoarele femei încercând mii de chipuri 
spre a ne opri. Ni s'au adus flori — tran- 
dafiri, astre si busuioc cu mirosul dulce, 
lucrări cu acul, gingaș făcute, dar în colori 








Tara mea eee 


rău potrivite. Ba ni sau dăruit şi scoarte 
lucrate de călugărițele insesi. Dar ceia ce 
a pus vâriul la toate a fost o icoană cu 
ingrijire zugrăvită: Maica Domnului pe un 
fond de aur, întrun veșmânt albastru ca 
Marea; straşnic de mari îi erau ochii, cari 
se uitau la mine ca și cum cu durere s'ar 
fi înspăimântat că e supusă astfel criticei 
celor de pe pământ. 

Astfel bogat împovăraţi am căpătat 
voie în sfârşit să plecăm, întovărăşiţi de 
atâtea binecuvântări, femeile în rochii negre 
așezându-se în rând lung ca să ni spuie 
rămas bun. Pe urmă o pornirăm înnanoi, 
pe lungile drumuri prăfoase, spre iahtul 
nostru de pe Dunăre. 

Ori pe unde treceam, teranii isi im- 
podobiseră porţile si usorii, precum si ca- 
răle, podurile de lemn, luntrile și până şi 
stâlpii de telegraf cu mănunche uriaşe de 
crăițe galbene, asa de strălucitoare ca 
soarele: încă de departe coloarea lor tri- 
umfătoare prindea ochii. 

N'am văzut niciodată o impodobire 
țerănească mai desăvârșită, fără ca oa- 
menii să fi avut conştiinţa lucrului; ei 
făcuseră ce puteau mai bine, nedându-și 


224 Maria Regina României 


samă că putea fi aşa de drăguţ ceia ce 
indepliniseră cele mai mari silinti ale lor. 
Din când în când ni opriau vechiculul 
ca să infatiseze buchete luminoase, pline 
de mireasma grădiniţelor din jurul caselor 
mărunte. Odată ni s'a pus cu sila în mani 
o grămadă de floarea-soare'ui de un fel 
deosebit, foarte mare si grea, ca nişte 
crisanteme uriaşe, care ar fi crescut anume 
pentru vre-o expoziţie; ca nişte largi dis- 
curi de lumină, mi-au stat pe genunchi 
tot timpul până m'am intors acasă. 

Soarele apunea — ceasul care mi-e 
mai drag, — şi când ajunserăm la luntrea 
noastră, apa era roşie ca un lac de sânge. 

Apoi iahtul ne-a dus înnainte în amurg, 
trecând pe lângă bănci de nisip argintii- 
verzi de sălcii; ghiolcăind se mişca apa, 
si de pe amândouă malurile glas de pri- 
vighetoare ne întovărăşia cum innaintam 
prin noapte şi intunerec, in tăcere şi pace... 

De această Dunăre mi-a fost drag 
mie... 


IX. 
După ce v’am dus la acea depărtată 


mănăstire din Dobrogea, vederea altei 
mănăstiri se ridică iresistibilă înnaintea 


- a - 
OG E I EEO 





Tara mea 225 


ochilor miei, o mănăstire de o rară fru- 
museta într'o parte cu totul deosebită a 
terii. 

In cel dintâiu volum din «Tara mea», 
am descris atâtea din aceste sfinte lăca- 
suri de închinare, așa incât naș voi să 
obosesc urechile repetând, dar un dor pe 
care nu-l pot birui mă târăşte spre văile 
Vâlcii. Din toate ţinuturile frumoase ale 
pământului nostru, acesta e cel mai scump 
sufletului mieu de acum. 

Icoana pe care stau să o zugrăvesc 
este cea mai plăcută şi în același timp 
cea mai ciudată pe care au văzut-o ochii 
miei; mă tem că vorbele nu-mi vor fi în 
stare a reproduce farmecul ei. 

In aceste parti de muscele ale Vâlcii, 
omul şi Natura au lucrat mână în mână, 
cu o unire rară. Asa de depărtate sunt 
acesle paşnice locuri de vârtejul vieţii de 
astăzi, încât prefaceri prozaice n’au stră- 
bâtut încă pentru a-i distruge frumuseta; 
farmecul i-a rămas neatins: de aceia a 
păstrat ceva din zilele de odinioară. 

Bisericile ce se găsesc pretutindeni 
in aceste văi păduroase sunt zidiri din 
cea mai bună epocă, atunci când aproape 

15 


226 Maria Regina României 


inconstient fiecare linie pe care o infap- 
tuia omul era o linie de frumuseta. Până 
şi cel mai mărunt paraclis are proporții 
de care ţi-e drag; une ori așa de ciudate 
si neaşteptate sunt formele zidirii, de stai 
innaintea ei uimit minunându-te de ce oa- 
menii din zilele noastre nu mai pot face 
comori de clădiri asa de desăvârşite. 

Era poate in vremurile acelea credinţa 
cu mult mai mare? Mai simplă era inima ? 
Si inspiraţia mai strâns legată cu rugă- 
ciunea ? Ori-care ar fi lămurirea, arhitecții 
din zilele noastre au pierdut acea artă, 
acea artă inconștientă, umpland şi lăcaşul 
cel mai umil de o frumuseta care innalta 
sufletul către Dumnezeu. 

Din fericire este acuma o puternică 
mişcare în tara noastră pentru a ne în- 
toarce innapoi la acele forme depărtate, 
o mişcare pe care o indemn cu vorba si 
cu fapta. Ce e frumos nu trebuie să 
moară! Naturalismul vrâstei noastre nu 
trebuie îngăduit să-l calce în picioare! Ca 
intro oază de odihnă trebuie să se poată 
intoarce sufletul nostru chinuit dela munca 
si zbuciumul lui la aceste vedenii care-l 
improspătează. 








Tara mea 227 


Un vis de dragalasie pașnică sunt 
părțile acestea ale Vâlcii, spre care nu ma 
pot opri niciodată de a mă întoarce, pre- 
cum călătorul se întoarce la un izvor de 
răcorire din care a apucat să bea. 

Aici ţeranii Şi-au păstrat vesmantul 
lor îndătinat; fetele tot mai lucrează iile 
pe care la căsătorie le vor duce în casele 
lor cele nouă, şi care vor trece apoi la 
fete şi la fetele fetelor, comori care se tin 
de casă de-alungul mai multor generaţii, 
cât de umilă să fie casa aceia. 

Plini de demnitate sunt ţeranii aceia; 
cel mai sărac chiar nu ştie ce inseamnă 
a Cersi. 

Par să-şi fi găsit mulțămirea în sătu- 
cenele lor cuibărite supt copacii umbroşi, 
pe povârnișul muncelelor împădurite. Ca- 
sele sunt adesea foarte împrăștiate, si vezi 
une ori căsuțe cucuiate intro singurateca 
atitudine pitorescă pe margenile codrului, 
pe malul râului ce spumegă sau pe alocuri 
pierdute pe un vârf de deal, ca o oaie 
care şi-a pierdut turma. 

Cele mai încălate sunt acoperite cu 
șindilă argintie-sură, dar cele mat umile 
sunt covarsite de uriasele acoperişuri de 

15°. 


228 Maria Regina României 


paie, aproape mai înnalte decât clădirea 
ea insasi. 

Acestea îmi plac mie mai mult; sunt 
atât de nespus de mărunte şi primitive, 
incât imi aduc aminte de poveştile de zine 
din copilăria mea, şi totdeauna mă aştept 
să văd vre o bizară vrăjitoare bătrână des- 
chizând uşa ca să între cu mână straşină 
asupra ochilor în lumina soarelui... 

Neobositi si fara grabă teranii coste- 
livi ist caută de lucru in tăcere; fețele li 
sunt răbdătoare, mişcările pline de o dem- 
nitate de care nu-şi dau samă. Femeile 
care stau torcând pe prag se ridică la tre- 
cerea ta: drepte si fără un cuvânt, ele stau 
acoperindu-şi buzele obosite cu mâna, 
nobile figuri de smerită muncă, mame ale 
multor copii, purtandu-si fără plângere 
greaua soartă. 

Une ori, gâcind cine sunt eu, aceste 
femei ingenunchiau înnaintea pragului, in- 
chinându-se cu fruntea până la praful dru- 
mului, fără îndoială o rămăşiţă a obice- 
iurilor răsăritene ori a zilelor când, trup 
si suflet, omul era în stăpânirea boga- 
tilor terii. 

Aceste gesturi umile m'au deconcer- 








Tara mea 229 


tat totdeauna: totdeauna doriam să întind 
pare-că mâna si să le ridic de jos, părân- 
du-mi-se că e greu să laşi a fi tratată ca un fel 
de divinitate ‘care s'a coborât pe pământ! 


As tot povesti despre aceste văi şi 
despre locuitorii lor, despre casutele albe 
lângă biserici si lângă pădurile umbroase, 
despre înnaltele ferege care cresc pe acolo 
și despre florile care se invălmăşesc ne- 
bune pe câmp; aşa de neobișnuit de dragi 
au fost inimii mele, încât îmi trebuie o si- 
linţă uriașă pentru a-mi da samă că nu 
mai pot răsbate la dânsele acum! 

Când aveam nevoie de odihnă şi de 
recreatie, totdeauna întracolo se ducea 
dela sine piciorul mieu 

Ba alesesem chiar un loc pe margenea 
unei păduri de fagi, unde ferega creşte cât 
statul omului, lângă o mânăstire cu zidu- 
rile albe ca aripa de înger, un loc în care 
cândva nadajduiesc să fiu aşezată întru 
odihnă, căci mi se tot pare că somnul ar 
îi dulce supt aceşti arbori: dintre orice lo- 
curi ale terii, este acela care-mi e mai drag. 

Intâmplări crude au rupt dela noi 
acest loc, dar simt că va veni ziua când 


230 Maria Regina României 


mă voiu intoarce... Nu se poate să nu calc 
din nou în umbra codrilor acelora! 


Dar aslăzi nam de gând să descriu 
Hurezul, mănăstirea aceasta mai iubită de 
cât toate, căci aiurea am mai vorbit de 
dânsa; astăzi, în ciuda dorului care-mi 
umple sufletul la gândul ei, nu mă voiu 
opri să întru în sfântul cuprins, nu mă voiu 
sui pe cărarea dintre brazi care duce la 
poarta de întrare; ca una care am fost 
scoasă din raiu, voiu trece pe lângă in- 
naltele ziduri tăcute cu un suspin... 

Vreau să vă ieau astăzi cu mine la 
mănăstirea Polovraci. Nu e departe de fru- 
mosul Hurez cu înnaltele ziduri albe, dar 
se ascunde în altă vale, la capătul unui 
podiș ridicat, largă desfăşurare de loc drept 
care se sfarseste de odată întrun sir de 
munți ridicându-se ca o apărare clădită de 
mânile uriașilor. 

Un drum plăcut duce acolo. Trecând 
peste deal şi vale, el străbate minunate 
păduri de fag, pline de ferege si de clo- 
pote: de pădure, cari-şi pleacă fragedele 
capete în suflarea uşoară a vântului. 

Bălrâne cruci de lemn miargenesc 








Tara mea 3231 


calea; ciudate la făptură si de innaltime 
deosebită, ele sunt împodobite cu strălu- 
citoare icoane pe care vremea ce trece, 
răpede le șterge. Singuratece și bătute de 
furtuni, ele stau, fiecare ascunzând în 
inima-i veche povestea clădirii ei, pe care 
nu o împărtășește acelor cari grabnic trec 
pe lângă dânsa. Dar vântul, el îi ştie in- 
telesul, vântul, ploaia şi viscolul, care, după 
ce li au smuls tainele, adesea le trântesc 
fără milă la pământ, unde zac apoi cu fata 
in jos, neajutate, ca nişte ostași căzuți, pe 
cari nimeni n'a alergat să-i ridice. 

Mi-e drag de aceste cruci bătrâne, 
mișcătoare icoane, care inseamnă în deo- 
sebi înfățișarea ţerii noastre: ele îmi re- 
varsă în suflet o stranie simtire de reve- 
rență, pentru că inimile care le-au pus aici 
trebuie să fi fost inimi credincioase, având 
vre-un păcat care să li se şteargă, vre-o 
ființă iubită pentru care să plângă, ori 
vre-un drumet plecat departe, pe care cu 
gândul să-l ocroteasca. .. 

Multe inimi credincioase trebuie să 
se fi purtat de-a lungul drumurilor Vâlcii, 
căci pe fiecare din ele întâlneşti aceste 
cruci, stând ca nişte strămoși obosiţi ale 


232 Maria Regina Romaniei 


căror nume au fost uitate de generaţiile 
de acuma. 


Nicio aşezare nu poate fi mai plă- 
cută decât a Polovracilor. Mănăstioara 
veche e cuibărită chiar la picioarele mun- 
tilor ca o pasăre uriașă ascunsă intre 
pomi. Si aici, ca şi la Hurez, zidurile sunt 
innalte şi albe, dar clădirea e mai săracă, 
mai umilă, de si biserica în cuprinsul et 
nu ein nicio privință mai puțin frumoasă: 
forma şi stilul sunt tot aşa de perfecte, 
zugrăveala tot asa de potrivită şi de bogată. 

Aici, în locul brazilor intunecati, o 
cărare de cireşi ce duce la clopotniţa pe 
supt care treci: o intrare joasă boltită, in 
curtea din lăuntru. 

Ultima dată când am fost acolo, cireşii 
erau în floare, şi atât de des infloriseră, 
incât pomii păreau ca se pleacă supt o 
povară de zăpadă. O adevărată armonie 
in alb: flori albe, ziduri albe incunjurand 
o biserică albă ca laptele; deasupra capului 
largi nouri albi plutind pe boltă, subt pi: 
cioare un covor alb de clopoței, şi, stre- 
curându-mi privirea prin ușa bisericii, ză- 
riam înlăuntrul lăcaşului o ceată de teran! 








Tara mea 233 


in albe veşminte, stand în deosebite ati- 
tudini ale închinării. Umbra-i înfășura, dar 
îmbrăcămintea albă a bărbaţilor st mara- 
mele albe de pe caoul femeilor răsăriau 
ca nişte pete largi de lumină 

Nimeni nu-mi aștepta sosirea. Așa încât 
am putut să mă strecor nevăzută în bi- 
serică, şi atunci am fost martură a ciudatei . 
privelişti pe care stau să vo spun. 


Era o zi de serbătoare, și se făcea 
un fel de slujbă, pe care, la început, mul: 
țimea mă împiedeca să o văd. Țeranii erau 
în haine de Duminecă, bărbaţi si temei, 
purtând asprele veșminte de lână albă care 
deosebesc Ținutul: maramele de pe capul 
femeilor erau tot aşa de fără pată ca și 
zăpada căzută de curând. 

Biserica este una din cele mai dragute 
pe care le știu. Nişte proporţii desavarsite ; 
frescele ei veştejite de vreme nau fost 
pângărite prin vre-o încercare de prefaccre 
ȘI, cu toate că sunt crăpate şi şterse pe 
alocuri, se află, de alminteri, in stare bună; 
de o coloare cumpătati, ele se desfac pe 
un întunecat fond de albastru; tâmpla in- 
naltă care ascunde altarul e un model de 


234 Maria Regina Romaniei 


săpătură, cu scumpătate aurită, in care se 
prind pretioase icoane vechi de sfinti, de- 
asupra cărora in vârf se ridică o cruce 
mare zugrăvită, de o formă aleasă, pe ju- 
mătate încunjurată de umbră. Tocmai sus, 
o boltă largă, din care uriaşul chip al lui 
Hristos pe fond de aur priveşte, într'o 
înfăţişare de demnitate blândă, dar cu ne- 
putință de atins, mâna lui fiind ridicată 
intro veşnică mişcare a binecuvântării. 

Pe pareti, în dosul catapetesmei, un 
alaiu de sfinţi şi de mucenici răsar incet 
din umbră, chipuri de schivnici slabi, cari 
se adună lângă jetul Maicei Domnului. 
Feţele lor sunt îngălbenite, dar aureolele 
fara număr li fac un strălucitor fond de 
aur. Numai chipurile din față sunt întregi; 
ceilalți din mulţime sunt indicaţi numai 
prin acele cercuri luminoase care se ridică 
unul asupra altuia ca nişte paşi ducând 
spre Dumnezeu. 

Pe genunchii Maicii Sale stă copilul 
Isus, tapan si drept, ca un idol micuţ, cu 
ochii peste măsură de mari, într'o melan- 
colică față de coloarea cerii. 

Toate figurile şcolii bizantine au a- 
ceste fețe de schivnici fără sânge; veș- 








Tara mea 235 


mintele lor sunt zugravite cu o deosebita 
grijă si acopăr trupurile lor suptiate in 
falduri cu de-amănuntul indoiti, dar cape- 
tele sunt împovărate peste măsură de au- 
reolele pe care veşnic sunt osândiți să le 
poarte ca semn de sfințită măreție. 

Cuvintele nu pot zugrăvi minunata 
armonie a acestor lăuntruri de biserici pe 
care veacurile le-au imblanzit până la colori 
injumatatite, și în ziua aceia mulțimea care 
se adunase înnaintea tâmplei de aur dela 
Polovraci n’avea nimic din trivialitatea 
gloatelor care in de obşte se tin de pașii 
regali, ci era numai o umilă adunătură 
de terani, ale căror datini aveau în ele in- 
sele ceva aproape medieval, potrivindu-se 
bine cu atmosfera, din alte vremuri, a bi- 
sericil. 


Câtva timp stătuiu in dosul mulţimii 
credincioșilor, sorbind în sufletul mieu 
farmecul celor ce mă incunjurau. Multi 
dintre ţerani ţineau făclii în mânile lor; 
‘flacdrile care tremurau incununau lumână- 
rile, aruncau licăriri palide pe aureolele 
de aur ale sfinților şi dădeau o infatisare 
eterată fetelor multe, care erau indreptate 


236 Maria Regina României 


toate în aceiași parte, spre ceva care dela 
inceput nu putea fi văzut. 

Răzbătând prin mulțime, pe scările 
altarului am zărit o femeie stând pe un 
pat portativ: o femeie cu fata de stafie, 
galbenă ca pergamentul, o femeie tânără 
cu un aşa de slăbit trup, de părea un les 
toată viata semăna să i se fi strâns in 
Ochi, — cari, mari şi plini de vedenii, se 
uitau speriați la preot, pe când aceasta 
rostia încet asupra el rugăciuni. 

Preotul era aproape un uriaş, cu un 
patrafir lung fluturând pe veşmântul roşu 
cu flori de aur Is! depărtase patrafirul 
cusut cu fir pentru a-l pune asupra capului 
femeii, şi greutatea stofei era aşa de mare, 
de părea că zdrobește trupul fraged. 

Câteva bătrâne în veșminte albe în- 
genunchiaseră lângă dânsa, boscorodind 
rugăciuni cu ascuţite glasuri de plângere, 
bătând lespezile cu fruntea și aruncându-se 
adesea asupra trupului nenorocitei in su- 
ferinte, de parcă ar fi vrut să smulga dela 
dânsa boala cea crudă care, în afară de: 
lumina ochilor, o făcuse asemenea cu 
morții... 

Un cerc de credincioşi stătea în jurul 








Tara mea 237 


acestui grup straniu, si, cu o neliniște 
care-i cuprindea cu totul, ei priviau cu 
luare aminte fata femeii. In cămăşi albe, 
toți țineau făclii in mână; tacuti și palizi, 
și el ar fi putut să fie un sobor de stafii... 

Glasul preotului se ridică mai sus de 
bocetele femeilor, umplând biserica de 
focul lui: ca în zilele Bibliei, părea că 
porunceşte duhului celui rău să părăsească 
trupul pe care aşa de grozav îl chinuia. 

Ținută ca de un farmec, m'am uitat 
O bucată de vreme la această ceremonie 
neobişnuită, apoi, smulgându-mă, am trecut, 
prin poarta deschisă a bisericii, în lumina 
soarelui de dincolo, şi mi s'a părut ca $i 
cum de odată maş fi trezit dintrun vis 
urât... 


e 


Vorbind de mnăstirile noastre, un 
subiect la care mă tot întorc, cu deoscbita 
plăcere voiu povesti o scenă, straniu miş- 
cătoare, a cării martură am fost cândva. 

Venisem peniru puţine zile în tinu- 
turile care-mi erau dragi, şi trăiam într'o 
ciudată casă veche asemenea cu un turn, 
lângă mănăstirea Hurezului. Cea mai mare 


238 Maria Regina Romaniei 


parte din timpul mieu o cheltuiam in sfin- 
titul cuprins al mănăstirii, umblând prin 
vechile ei comori, sorbind in mine far- 
mecul ei străin de lume, clădind vis peste 
vis: dorința mea era necontenit aceia de 
a face cândva pentru mine o casă în acest 
log de pate. 

Tovarăşa mea statornică era maica 
stareță, o femeie bătrână, fără învățătură, 
dar isteata, care nu cunoscuse niciodată 
ce este viata in afară de zidurile mănă- 
stirii: în copilărie încă ea fusese crescută 
in mijlocul sfintei obşti, innalf{andu-se ne- 
contenit până la situația pe care o avea 
acuma, —-. pas cu pas, de-a lungul atâtor 
ani stersi de răbdare, de uitare de sine și 
de rugăciune. Acuma era numai o bă- 
trână obosită, cu un trup slăbit de mul- 
tele posturi, şi o față de ceară cu ochii 
stânşi se aprindea de bucurie la venirea 
mea. Ori încotro mă duceam, umbla după 
mine, atârnându-se de braţul mieu şi ade- 
sea apăsând capu-i cărunt de umărul mieu, 
cu ochii trişti plini de lumina iubirii. Ici 
colo ea mergea după mine cu paşi mă: 
runti: nu erau scări prea grele de suit, 
nici drum prea lung, nici soare prea fier- 








Ţara mea 239 


binte, dacă numai mâna mea era in mana 
ei. Intineria din nou, anii se rostogoliau 
în urmă, piciorul ei uita toată oboseala, 
uimindu-se cât de mult preţuiesc lucrurile 
în mijlocul cărora ea trăise totdeauna, 
până ce deprinderea cu dânsele îi distru- 
sese strălucirea, și le zimbea cu indul- 
genta de câte ori cădeam în aextaz înna- 
intea lor, scuturându-și capul bătrân cu 
acea resignatie pe care o are cine a bi- 
ruit şi bucuria şi năcazul. 

Totuşi iubirea mea pentru frumoasa 
ei locuință o măgulia: ea prindea limbă, 
aşa încât încetul cu încetul culegeam de 
la dânsa, una câte una, amintiri din trecut. 

De și poticnindu-se şi lipsite de mes- 
tesug, cuvintele e: chemau innaintea ochi- 
lor miei icoane vestede, icoane ca po- 
veştile bătrâne tesute pe tapiţerii pe care 
anii cari au trecut le-au acoperit cu praf. 

Asupra unora din aceste icoane ea 
se opria îndelung cu iubire, cuvintele ei 
ajungând mai pline de înțeles, aşa încât 
aveam trecătoare vedenii ale acelor zile 
care nu mai erau, vedenii ca nişte na- 
prasnice scăpărări de lumină intr'un gang 
intunecos a cărui cheie a ruginit. 


240 Maria Regina României 


Un nume îmi răsuna necontenit din 
tot ce povestia: al Mamului, depărtata 
mănăstire în care a fost crescută. 

Amintirile ei despre acest loc erau 
pline de o frumuseta care creştea cu de- 
părtarea în care se scufundau. Strălucirea 
tinereţii se opria incă asupra acestor amin- 
tiri ale ei, care nu erau mai putin vioaie 
pentrucă ștearsă fusese tinerefa ei, căci 
tinereta este tinereță, pune-o unde vrei, 
intro grădină de palat sau intre zidurile 
mănăstirii, şi lumina ei are o strălucire 
pe care nici disciplina monastică nu poate 
să o distrugă. Glasul 1 se făcea dulce 
când vorbia de acest loc, şi atât de ispi- 
titoare icoane trezia el, incât mă umpleau 
de dorinţa de a vedea acest vechiu lăcaș 
pe care toţi afară de dânsa păreau a-l fi 
uitat. 

Şi de-odată am format planul de a 
lua cu mine vechea inimă plină de dor, 
dând astfel bătrânei starite incă odată 
prilejul de a călca pe cărările tinereţii sale. 


Astfel, într'o dimineaţă de vară plină 
de soare, ea a plecat să caute trecutele 
glorii dela Mamul. 








Tara mea 241 


Poate că niciodată pana atunci fe- 
meia aceasta închisă departe de lume nu 
fusese într'un automobil; depărtările erau 
pentru dânsa o nebiruită greutate pe care 
nici nu gândise să o poată supune. Zilele 
ei erau fixate intrun cerc anumit: asa 
hotărâse Ursita, şi numai întâmplări de 
pomină ar fi putut să o ducă aiurea! 

Dureros de nerăbdătoare era bătrâna 
să mai vadă odată ce-i plăcuse; cu atatare 
încordată, care ar fi părut comică, să nu 
fi fost atâta patimă îintr'ânsa, stătea ea în 
trăsura năvălitoare, care în ea însăşi era 
un lucru mai presus de înțelegerea ei. 
Cum era cu putință să birui astfel de dis- 
tante, înghițind leghe după leghe intro 
singură zi! Dar aşa de mare:i era neli- 
niştea de a ajunge odată la locul visu- 
rilor sale, încât cu eroism își stăpânia 
toată nervositatea fata de iuteala neobiş- 
nuită, ochii tintind zarea cu un dor atât 
de mare încât se apropia de frica însăşi. 

De-a lungul sesurilor fugiam, prin 
păduri umbroase, dincolo de paşnice sate 
prin atâtea vai; calea era lungă si intor- 
tochiată, mărgenită ici şi colo cu înnalte 
curți de lemn, care păreau aproape jignite 

16 


242 Maria Regina Romaniei 


de iuteala cu care treceam pușcă pe lângă 
dansele: bolta era albastră, păsările can- 
tau, flori de vară umpleau de lumină grá- 
dinile căsuţelor, — și bătrâna călugăriţă 
se grăbia, se tot grăbia, către adăpostul 
tinereţii sale! 

Nici prin gând să-mi treacă de ce 
era să aflăm la capătul drumului. Nimeni 
dintre noi nu fusese vre-odată la Mamul. 
Se ştia doar că mănăstirea nu mai era 
locuită şi că, împreună cu biserica dela 
Hurez, biserica de acolo se ţinea de cea 
mai bună epocă a arhitecturii. 

Văile se tot lărgiau când coboram de 
prin muncele: încetul pe încetul peisagiul 
se prefăcea intro vedere a campurilor 
mari cât șesul tot, desfășurându-se în 
plină rodire de vară, vastă privelişte de 
bielsug, plină de aşteptarea secerişului ce 
era să vie. Tot mai largi drumurile, care 
se făceau mai prăfoase și mai puţin în- 
grijite: aierul îşi pierduse limpeziciunea, şi 
ne tot aruncam înnainte, înghițind spaţiul. 

Bătrâna călugăriţă se făcu tăcută cu 
totul în măsura în care ne apropiam de 
ținta noastră; mânile le ținea inclestate, 
iar obrazul era asa de încordat, încât 





Tara mea 243 


aproape iti făcea rau să o vezi; simtiai 
că-i bătea inima, că o mare bucurie ȘI O 
frică mare erau asupra ei... 

Apoi, deodată, în depărtare, conturul 
unei biserici si, în jurul ei, ziduri, — care ŞI 
de departe aveau înfățișare desnădăjduită 
a lucrurilor părăsite care cad în ruină.. 

In sfârşit ne oprirăm şi, plini de as- 
teptare, părăsirăm automobilele noastre. 


Un sentiment de desiluzie s'a strecurat 
asupra sufletului mieu. Locul unde stătea 
biserica era lipsit de farmec, mai ales când 
il alăturai cu frumoasa mănăstire Hurez, 
de unde venisem. Puţine câmpii neorân- 
duite de porumb pătau ici colo drumul, 
impreună cu înnalte floarea soarelui, ale 
căror feţe scânteietoare păreau că atrag 
fiecare rază de lumină; drumul mare tre- 
cea chiar pe lângă clădire: nici copaci, 
nici grădină n’o incunjurau, ci numai ră- 
măşițele puternicelor ziduri ce se dărâmau. 
Floarea soarelui singură făcea ce putea ca 
să umple de lumină locul. 

Mâna bătrânei călugăriţe se strecu- 
rase în mâna mea. O simtiiu cum tre- 
mura, $i piciorul ei se poticni de o gră- 

16° 


244 Maria Regina Romaniei 


madă de moluz, care innamolia arcada 
crăpată pe supt care treceam. Ne aflam 
acuma în cuprinsul odinioară sfințit, pri- 
vind de departe la biserică; în jurul no- 
stru totul era ruină. Lăcașul singur stătea 
mândru si tare, schivnic nobil la care de 
atâția ani nimeni nu venise. 

Fără graiu era bătrâna stareță, o 
emoție neobişnuită strângându-i grumazii. 
Se ulta.Jung în jurul ei. ochiu-i obosit ră- 
tăcind de la o grămadă de dărâmături la 
alta si minunându-se nelămurit ce a putut 
să se petreacă. Unde sunt casele de odi- 
nioară? Numai zidurile mari! Unde sunt 
grădinile de care-și aducea aminte? Ce 
se petrecuse? Visa?... li erau aşa de in- 
tuneciti ochi, de nu mai putea să vadă 
lucrurile care fuseseră odinioară ? 

Sunete slabe de năcaz se strecurau 
din buzele ei, pe când degetele strângeau 
convulsiv pe ale mele: cu paşi cari deo. 
dată începuseră a fi şovăitori, ea mă duse 
din colt in colt, tot asteptand să desco- 
pere ce venise aşa de departe să caute. 

Nimic! Toată gloria se dusese! Toată 
frumuseta! Numai pe alocurea zidurile 








Tara mea 245 


omului; în altele, tăria lor căzuse bucăți 
și zăcea in mușuroaie acoperite cu jarbă, 
din care răsăria floarea-soarelui, minunân- 
du-se că e în stare să privească întrun 
loc aşa de tainic, dar mândră că e destul 
de înnaltă ca să poată face o rugăciune 
acuma în cuprinsul odată cu atâta grija 
păzit de toți năvălitorii... 

Printruna din spărturile zidului un 
dovleac își trimisese lugerul uriaş, care 
coperia pietrele căzute cu frunze de fan- 
tastice dimensiuni; florile în chip de potir 
erau aurii-galbene; ca un lung şarpe verde 
cotorul puternic işi făcuse drumul în curte. 
Uriaşu i rod incretit, rotund se intrecea 
in coloare cu strălucirea florii soarelui. 

Uitând toate celelalte, lăsăiu ca ochiul 
mieu să se oprească o clipă asupra ace- 
stei armonii de colori galbene: sufletul 
mieu era mulțămit de ce vedeam, căci 
pretutindeni, in toate locurile, creşterea 
unei plante sau flori mă bucură de mi-e 
greu s'o spun prin cuvinte. O ușoară 
atingere la mâneca mea m'a adus înnapoi 
spre năcazul ce era lângă mine. 

«Nu-mi pot găsi casa», murmură bă. 
trāna. «Totuşi aici am trăit eu odinioară! 


246 Maria Regina României 


A fost cu adevărat aşa de departe în trecut! 
Era un loc atât de frumos. dar atât de 
frumos! De ce s'a dărâmat aşa?» 

Şi iarăşi începurăm de jur împrejur 
plimbarea noastră patetică, zădarnic tru- 
dindu-ne să clădim din nou trecutul. 

Locuinţele odată dragute, văruite alb, 
erau lipsite de coperis, stând pe loc ca 
nişte schelete ale căror guri rânjite ar fi 
ușile ; buruieni coperiau toate; ele creșteau 
inlăuntrul cămărilor care erau puse fără 
milă impotriva vântului şi a ploii; scai 
mari făcuseră să plesnească podolele, şi, 
din vârful zidurilor crăpate, mici flori gal- 
bene ni făceau din cap în bucuria lor 
nesocotită. Nu era nimic măreț în aceste 
ruine, căci doar ele erau prea de curând 
ca să fi căpătat vre o demnitate; dădeau 
numa: dovada jalnică a unei neînțelegeri 
patente. Simtiai că lipsa de privighere, 
lipsa de dragoste erau răspunzătoare pen- 
tru această ruină, că, aşa rustice cum fu- 
seseră, chiliile maicilor ar fi putut să ră- 
mâie. Ceva din aceasta o pricepea şi 
bătrâna stareță, $i cu atât mai amară i se 
făcea durerea. 

«Sa dus cu totul», mormăi ea. Tot 





Tara mea 247 


s'a dus! Sa schimbat, s'a stricat! Nu mai 
e locul ce a fost!..» Si inima mea simtia 
cu o înţelegere aproape dureroasă adânca 
ei desperare. 

Acum îmi părea rău că am adus-o 
aici, căci nimicisem vedenii din tineretele 
el, mai ales că eu însumi m'am temut 
totdeauna să mă întorc după ani mulți . 
la locurile care mi-au fost dragi... 


Cea din urmă nădejde a noastră era 
acum biserica, si, deci, lăsând ruinele tri- 
stei lor soarte, ni întoarserăm paşii către 
biserică. 

Fusese o nobilă clădire, cu linii si 
proporții armonioase, de și strict însem- 
nată de neingrijire; varul era plesnit si 
murdărit pe alocuri, ferestile sparte, cope- 
risurile cu neputinţă de dres — si totuşi 
mândră si trufaşă stătea ea în mijlocul 
incunjurimii de dărâmături, ca un monarh 
bătrân care a trăit mai mult decât neamul 
său. 

Tot agăţându se de mâna mea, bă- 
trâna călcă odată cu mine praful lăcașului 
unde atâţia ani în urmă cele dintâiu ru- 
găciuni ale ei se suiseră către Dumnezeu. 


248 Maria Regina Romaniei 


Aveam o neliniste in ce priveşte ceia 
ce s'ar putea găsi înlăuntru, temându-mă 
ca nu cumva noi desiluzii să copleseasca 
smerita tovar4s4 de lângă mine. 

Ce am găsit, a fost haosul! 

Sfintita ordine a lucrurilor fusese ra- 
văşită; obiectele mari şi mici erau im- 
prăştiate într'o neorânduială fără bună cu- 
viinta, icoanele cele mai vrednice de in- 
chinare fuseseră smulse din cadrele lor și 
îngrămădite în colţuri întunecoase, cu fata 
la părete ori zăcând în praful podelelor. 
Uşile care duc la altarul tăinuit erau căs- 
cate, ca şi cum paşi profanatori nu sar 
fi sfiit nici de Sfânta Sfintelor. Biserica 
în starea ei de acum părea să fi fost des- 
poiată de înţelesul ei mistic si să fi fost 
pusă crud înnaintea ochilor profani, ca 
viața unui om ale cărui adâncuri mai as- 
cunse au fost de-odată aruncate ca pradă 
setei de cunoaştere a mulțimii. Un vuiet 
de mânie mută părea că se suie din zi- 
durile pătate, din uşile altarului date în 
lături, chiar din stâlpii de lemn cărora ni- 
mic nu putea să li răpească demnitatea, 
columne puternice care ţineau sus casa 








Tara mea 249 


Fără cuvânt, coplesita de durere, sta- 
reta sta privind indelung la acest haos 
pe care nu era in stare să-l desluseasca. 
Frangandu-si mânile, ea spunea intruna: 
«Draga, draga, ce au facut!» si tot dela 
capăt: «Ce au facut! ce au făcut!» 

Apoi, de ia un capăt la altul al bi- 
sericii ea se tara cu picioarele obosite, 
cu aceiaşi frângere de mâni zădarnic des- 
perată, tot căutând între lucrurile sfinte 
grămădite cine ştie cum, fără ca vre-unul 
să fie la locul său, şi la fiecare pas stri- 
gate nouă în cuvinte pe care năcazul le 
“amesteca impreună. 

N'am mers după dânsa, ci m'am tot uitat 
la ea trist, gândindu-mă la nimicnicia visu- 
rilor omeneşti, pe când ochi-mi se bucu- 
rau de impunătoarele proporţii a ceia ce a 
trebuit să fie cândva o biserică frumoasă. 


Dar incetul cu încetul mi-am dat sama 
că bătrâna mea tovarășă caută un lucru 
anume pe care nul putea afla, căci plân- 
gerile ei se prefăcuseră întro tânguire: 
«unde e? unde e?». Acestea erau cuvin- 
tele, si iarăşi: «unde e?», repetat în to. 
nuri sfasietoare. 


250 Maria Regina Romaniei 


Luându-i mâna in mâna mea, am in- 
trebat-o ce tot caută. «Pe sfântul Nicolae», 
i-a fost răspunsul. «Era cel mai vrednic 
de închinare din toți, si tot sfântului Ni- 
colae îi spuneam rugăciunile mele, iar el, 
fiind cel mai cuminte, le asculta mai bine... 
Imi era drag, şi acum nicăiri nu-i pot afla 
chipul». Si tot înnainte mergea cu paşi 
mărunți, căutându:-l mai departe. 

De- odată căzu în genunchi şi un ton 
de extaz pătrunse prin jălania ei; «iata-l! 
jata-}!>. 

Prosternându se innaintea unui chip 
pe care-l scotocise din cutare unghiu de 
umbră, o văzuiu scoțând naframa din sân 
și ştergând cu grije tot praful de pe faţa 
mult dorită, apoi, ciocănind pământul cu 
fruntea de trei ori, isi făcu mai multe 
cruci una după alta. soptind rugăciuni pe 
care nu le puteam urmări, şi, încă odată 
batandu-si fruntea de lespezile de jos cu 
evlavioasă înfocare, ea sărută chipul celui 
mai vrednic de închinare dintre sfinți. 

Fără să știe, ea şi aducea prinosul 
unei icoane de un adevărat preţ artistic; 
aceasta o văzuiu îndată ce ajunseiu la 
locul unde îngenunchiase. Dar pe dânsa 





Tara mea 251 


n’O miscase frumuseta zugrăveli, nici chiar 
fina față veche pe fond de aur, nici deli- 
catele colori ale draperiilor atât de pla- 
cute ochiului, ci aceia ce săruta era tine- 
reta ei, speranţele ei şi, împreună cu ele, 
dragile zile de pe vremuri! 

Aici, în biserica părăsită, de care alții 
nu se îngrijiseră, pentru o clipă bătrâna ` 
se făcuse din nou tânără, tânără, pe când 
cu buze de iubire ea săruta tot ce fusese 
odinioară .. 


XI. 


Răbdători m’ati urmat în multele mele 
rătăciri prin tara dragă mie. V’am dus 
din șes la munte, de la munte la Marc, 
de la larga Dunăre la muncelele Vâlcii, 
unde am zabovit în liniştitele mănăstiri 
așa de scumpe inimii mele, şi acum simt 
că trebuie să inchid aceste pagini, de şi 
atâtea vedenii încă plutesc înnaintea ochi- 
lor miei. Aş tot scrie necontenit, căci bo- 
gata şi plină de minuni este tara mea pi- 
torescă, poetică, străbătută de un pătrun- 
zător farmec şi îndoit de scumpă la acest 
ceas de restrişte. Dar, ca să nu vă obo- 
sesc, îmi dau sama că deocamdată trebuie 


252 Maria Regina României 


să las condeiul, păstrând înnăuntrul su- 
fletului mieu alte icoane pe care poate 
că vre-odată vi le voiu zugrăvi, acum 
însă nu. 

Toate lucrurile de care am vorbit în 
această carte sunt din acelea de care sun- 
tem despărțiți acum prin o crudă soartă, 
dintre acelea unde dorim să ne’ntoarcem: 
locuința ce a trebuit să părăsim, câmpii 
in care seceră duşmanul. Jinuturi pe care 
le-am lăsat în urmă; dar, înnainte de a 
vă părăsi de fapt, vreau să vorbesc de 
oraşul care ni-a deschis braţele in rata- 
cirea noastră de drumeti cari cu jale au 
plecat de la vetrele lor. 

Mult am cerut de la dânsul, dar el 
a fost mărinimos şi ne-a luat Ja sânul lui, 
de si multi dintre noi nu l-am ţinut în 
samă în zilele de bielşug şi pace. 

laşul! Numele acesta are un sunet 
deosebit în urechile noastre! Mai ales 
clipa când primejdii nouă şi nemai auzite 
ne privesc in fata. 

Când trebui să fugim din Bucureşti, 
laşul a fost oraşul unde alergarăm cu 
toţii, — odată el însuşi o mândră cetate 
de Scaun, care fusese jertfită gloriei alteia 








Tara mea 253 


şi care de-odată avu să adăpostească pe 
aceia cari O ignoraseră atâția ani. lasul 
făcu tot ce era cu putință ca să ne pri- 
mească, dar puținele lui mijloace au fost 
greu încercate! 

laşul! Oraş de soartă schimbătoare, 
oraş scump oricării inimi moldovenești, 
odată centrul îngrijit cu dragoste si în- 
floritor, iar in anii din urmă foarte ne- 
glijat, foarte părăsit, trăind numai din 
amintirile sale, după ce plecaseră chiar 
şi aceia la cari tinuse mai mult. Numele 
lui a păstrat dulceata lucrurilor odată în- 
drăgite, ca numele unei femei pe vremuri 
iubite pentru frumuseta ei, dar pe care 
anii trecând au dat-o uitării cu atâtea 
altele. 

Asezat pe mai multe dealuri, între 
verdeață si grădini, incunjurat de regiuni 
roditoare, laşul are toate motivele sa fie 
mândru de situaţia sa pe care multe oraşe 
iar invidia o. Bisericile lui sunt nenu- 
mărate şi. văzut de departe intrun amurg, 
când ceața pluteşte ca un văl de-asupra 
neajunsurilor sale, lasul pare o cetate fer- 
mecată din mijlocul căreia turnurile şi 
cupolele de multe feluri ale lăcașurilor 


254 Maria Regina României 


sale se innalta ca staftile gloriilor trecute 
ne care nimic nu poate să le șteargă. 

Dar în toate vremurile aşezarea geo- 
grafică a lașului a fost nenorocită, și de 
aceia a cunoscut invasia în toate formele 
şi, odată cu invasia, schimbarea și dezas- 
trul, focul, foametea si teama. 

Aşa de felurite au fost fasele soartei 
sale, așa de multipli stăpânii cari isi în- 
semnau drepturi asupra orașului, urmân- 
du-se unul pe altul cu o asa de ameti- 
toare răpeziciune, încât, cetind vechii le- 
topiseti, mintea se încurcă si e greu pen- 
tru cel nedeprins să urmeze o aşa de in- 
vălmăşită poveste. Dar, stând noi astăzi 
innaintea unor împrejurări mari si grozave, 
nu pot decât să arunc o privire în urmă, 
asămuind ziua de astăzi cu ziua de ieri 
şi minunându-mă cum acest oraş neno- 
rocit a fost necontenit supus la toate for- 
mele de dezastru. Totuși el dăinueşte şi 
se află în viață, nesupus de restriște, şi 
nicio prefacere n'a fost în stare să-l smulgă 
de la neamul al cărui este. 


Am incercat să trăiesc în trecutul 
lasului ca să înțeleg mai bine starea lui, 








Tara mea 255 


dar azi, mar duce prea departe de ar fi 
să-i înşir tot acest trecut. 

La întrarea oraşului pe drumul Nico- 
linii, se află o înnaltă cruce de piatră. 
Bătrână, înnegrită si venerabilă, ea pare 
să fie un strajer păzind asupra siguranţei 
cetăţii, strajer în inima căruia dorm anume 
vechi poveşti. Adesea m'am mirat eu ce ` 
împrejurări o fi amintind; acum ştiu: nu- 
mai de puține zile ştiu. Şi pot să o ieau 
numai ca o bună prevestire că trecutul 
crucii acestea mi-a fost vădit tocmai acum. 

Fa poartă numele lui Ferent şi în- 
seamnă un loc unde zac îngropaţi duş- 
mani cari au căzut în luptă. 

Intre anii 1716 şi 1717, în Domnia 
lui Mihai- Vodă Racoviţă, Germanii au- 
striaci, cari se luptau cu Turcii lângă ho- 
tarele noastre, făcură năvăliri în Moldova, 
luând în stăpânire pentru un timp mănă- 
stirile Neamţului şi Cașinului. 

Unele din trupele lor, călăuzite de 
trădători prin Valea Oituzului, străbătură 
pănă la laşi, dar fură bătute și răspinse; 
multi fură prinşi într'o ciocnire sângeroasă, 
între Cetăţuia întărită si mănăstirea Fru- 
moasa. Trupurile celor căzuţi, cu căpe- 


256 Maria Regina Romaniei 


tenia lor, Ferent, fură îngropate lângă Nico- 
lina, «și au pus pământ peste dansele, şi au 
făcut movilă», zice letopisetul, şi acei cari 
au cercat să-şi vândă {ara au fost ucişi si 
ei şi îngropaţi la un loc cu duşmanul. 

Si acum crucea veche stă de strajă 
sus deasupra oraşului, fata ei mâncată de 
vreme întoarsă spre soare.răsare.. Astfel 
şi la porțile unei cetăți poate fi gonit 
dușmanul, spre rușinea lui! 


A ştiut laşul si alti duşmani, de alt fel. 
In Domnia lui Miron-Voda Barnovschi 
(1626—1629) a fost o iarnă grozavă, care 
şi acum se pomenește ca «iarna lui Bar- 
novschi»; lumea muria pe uliti de frig si 
de foame, si se spune ca lupi venisera 
până la margenea oraşului. Câţiva ani 
mai târziu, supt Stefanita-Voda Lupu, 
foametea prăpădia laşul, și povestea um- 
blă că oamenii, neavând ce să mănânce, 
se hrăniau din papura mlaştinilor de lângă 
oraş, așa încât acest stăpânitor a căpătat 
porecla de «Papură Voda». Și în iarna 
anilor 1084—5 a fost foamete, şi se mai 
păstrează intunecate povestiri despre ace- 
ste vremuri. 





Tara mea 257 


Stăpânirea lui Mihail Grigore Sturdza 
(1834—49) a fost însemnată prin mai 
multe nenorociri. De două ori Iaşul a 
fost ars pe alocurea, aproape până la pă- 
mânt; la 1849 holera a făcut crude pu- 
stiiri între locuitori, $i grozava epidemie 
a fost urmată de o iarnă ucigător de ~ 
aspră, apoi de foamete şi de mizerie de 
tot felul, căci ştie toată lumea că «o ne- 
norocire nu vine niciodată singură». 


Dar şi oaspeţi mai putin jalnici se 
știu a fi venit între zidurile lasului. 

In anul 1711, Petru cel mare a fost 
primit aici cu pompă mare și cinste fe- 
lurită de Dimitrie-Vodă Cantemir, care a 
fost cunoscut în largul lumii prin scrierile 
sale. Cu acest prilej, spune letopisetul, 
boerii moldoveni au gustat întâiul «vin 
de la Franţuji», — adecă: șampanie. 

Stanislav Leszczynski, regele Polo- 
niei, a fost şi el odată oaspete aici în 
lași; venind cu gândul de a întâlni pe 
regele Carol al XII-lea Suedezul, el a trăit 
deocamdată în casa unui boier. Când 
Domnul ţerii află despre sosirea lui, el 

17 


258 Maria Regina României 


făcu toată cinstea regelui străin și-l aseza 
măreț în Curțile de la Trei-lerarhi. 

Mai de mult, Sultanul Mohamed al 
IV-lea, care se lupta cu Polonii, întră în 
lași, unde-si făcu alaiul cu pompă mare, 
fiind întimpinat după cuviință de Gheorghe 
Vodă Duca, a cărui primire a fost regală. 
Dar orașul a fost greu jignit de porunca 
sultanului ca un muezzin să cânte rugă- 
ciuni turcești din clopotniţa de la Sf. Ni- 
colae, una din cele mai iubite biserici ie- 
sene, și de aceia multă vreme biserica a 
fost privită ca spurcată şi na mai putut 
fi întrebuințată pentru slujbă înnainte de 
a fi din nou sfințită. 

La 1709 Ecaterina-cea-Mare a luat 
în stăpânire Moldova, şi generalul Rumi- 
entov a fost așezat ca guvernator. Ocu- 
patia rusească a ţinut cinci ani. Favoritul 
cel mai inimos al Ecaterinei, Patiomchin, 
a murit în laşi, şi se pomeneşte că trupul 
său a fost expus solemn în frumoasea 
veche biserică a Goliei. 

Supt Domnia lui Grigore Alexandru 
Ghica, Austria a pus deodată mâna asu- 
pra Bucovinei, fără ca poarta să ridice 
vre-un protest; din potrivă, Turcia a făcut o 





Tara mea 259 


conventie cu Austria, prin care ceda o parte 
din aceste provincii asupra cărora avea nu- 
mai un drept de ocrotire. Orice protest din 
partea Moldovei a fost zădarnic, și Grigore 
Vodă a plătit cu capul silintile ce făcuse 
pentru a scăpa interesele ţerii sale. 

De la 1828 la 1834, Rușii mai ocu- | 
pară odată Moldova, si lașul a fost câr- 
muit de contele Chiselev, un organisator 
priceput, a cărui plecare definitivă au și 
avut de ce s'o privească oraşul cu părere 
de rău. Intre 1849 si 1856 iarăşi Ruşii îl 
luară în stăpânire, apoi Turcii şi Austriecii. 

Vicisitudinile ieşene au fost, cum se 
poate vedea, fără capăt, pănă ce, la urmă, 
in ziua de 5 lanuar 1859 st. v., Alexandru 
loan Cuza a fost ales întrun singur glas 
Domn al Moldovei şi în aceiaşi lună 
ajunse şi Domn al Țerii-Româneşti, unind, 
in Sfârşit, astfel amândouă părţile terii 
supt un singur sceptru. Odată, la 1600, 
marele erou naţional Mihai Viteazul în- 
deplinise şi el acest vis, dar numai pen- 
tru scurta vreme de cinci luni! 

Cuza-Vodă a domnit întâi cu două 
Guverne; unul în lași, altul în Bucureşti. 
La urmă, Bucureştii au fost aleşi ca rese- 

IE, 


260 Maria Regina Romaniei 


dință, Domnul si Guvernul așezându-se 
definitiv în acest oraș. De acum înnainte 
lașul avea să privească la însemnătatea 
crescândă a altuia, pe când el însuși era 
lăsat să-şi plângă trecuta glorie. Domnia 
lui Cuza-Vodă a ținut septe ani. 


Am schiţat numai, aspru, câteva din 
schimbătoarele ursite ale Iaşului, prinzând 
câte-o poveste ici şi colo, fără vre-o si- 
lință de urmare ori de rânduială, — ace- 
stea nefiind decât pagini uşor schitate, o 
carte de icoane, plină de vedeniile locu- 
rilor iubite, fără mai mari pretenții: de 
aceia acum mă voiu îndepărta de trecut 
ca să ajung Ja laşul cel de astăzi... 

Tristele întâmplări ale toamnei trecute 
au smuls laşul din atipitele-i visuri de 
trecut. Străzile lui, care de atâţia ani erau 
asa de părăsite si de tăcute, au fost ja- 
răşi pline de mulțimi grăbite, casele lui, 
dintre care atâtea fuseseră de mult în- 
chise, avură să-şi deschidă larg uşile ca 
să primească oaspeţi de să nu-i poată in- 
căpea. Pacea-i prăfoasă a fost scuturata 
in cele patru vânturi de afluxul tuturor 
acelora cari, trebuind să plece din Capi- 








Tara mea 261 


tala, venisera la adapost intre zidurile ce- 
tății pe care o dăduseră in sama uitării 
ŞI părerilor de rău. 

Aproape brutală a fost această nă- 
vălire, care nu i-a piăcut cu totul lasului; 
el ar fi vrut mai bine o monopolizare mai 
putin violentă a singurătăţii sale; dar dorin- 
tile nu i-au fost întrebate, ci el a fost inda- > 
torit, pur şi Simplu, să-şi încoarde cât putea 
mijloacele puţine şi să găzduiască pe aceia 
cari nu mai aveau casele lor înseși. 

Oraşul cel liniştit a simţit dintru în- 
ceput o oarecare amărăciune năcăţită; de 
ce să fie luat astfel in stăpânire, după ce 
aşa de mult timp fusese trecut cu vede- 
rea? De ce pavagiul lui subred să fie 
zguduit de mil de automobile? De ce 
aceia cari-l lăsaseră a se ruina de odată 
se aşezau ca stăpâni, atunci când in zi- 
lele de bielsug nimeni nu se gândise la 
dânsul? Pe de altă parte, cei ce părăsi- 
seră Capitala se simtiau ca pribegi in 
acestălalt oraş, şi numai pe încetul s'au 
impăcat cu ce hotărâse soarta. 

Și eu am găsit dintru'ntăiu că e greu 
să mă așez intrun centru nou în astfel 
de împrejurări, cu o aşa de covârşitoare 


262 Maria Regina României 


durere în inimă: nu-mi lăsasem unul dintre 
ai mei acolo..,. când nu mam mai putut 
întoarce ?... Si apoi primejdia nu trecuse; 
duşmanul era pe urma noastră; armata 
ni se retrăgea, aliații noștri nu se ştia 
câți sunt. Făcea oare să mai muncesti, 
luând lucrurile dela capăt? Ce-am fi clă- 
dit, era să dureze? Ori silintele noastre 
innoite iarăşi aveau să cadă în mânile 
năvălitorilor ? 

Tragice ceasuri! Ceasuri de îndoială 
și suferință, ceasuri de crudă stare în cum- 
pănă, cand silinta părea zădarnică şi cand 
noi toți ni ascutiam urechile, ascultând 
la piciorul, ce innainta, al dezastrului, şi 
inimile noastre băteau, sufletele ni erau 
împovărate de groază! 

Și totuşi cei cu năcazul nu puteau 
aştepta; flămânzii cereau hrană, goii im- 
brăcăminte, răniții îngrijire, cei fără ada- 
post un acoperemânt de-asupra capetelor! 
Cu sălbatecul bubuit al tunurilor în urechi, 
avurăm să ne apucăm de munca noastră, 
fără a privi la greutăți, ori de era să rămâie, 
ori ba ce clădiam: trebuia să se facă! 

Astfel puţin câte puţin muncă grea ajută 
pe fiecare să-și biruie năcazul, să-şi în- 





Jara mea 263 


coarde nervii pentru o silinta care zilnic 
părea din nou că este mai presus de pu- 
terea lui. 

Nu voiu insira tot ce lipsia, tot ce 
avea să fie creat în împrejurări pe care 
abia de aflu cuvinte să le descriu. Gro- 
zăvia ultimei noastre ierni e săpată cu 
litere de foc în mintea fiecăruia. Era 
trudă pieptișă, şi adesea ori fără speranţe 
nedesăvârşită, dar acei cari plângeau ca- 
sele lor pierdute şi acei cari, la început, 
simțiau neplăcut aşa o năvălire la o ase- 
menea vreme, isi biruiră năcazul si supă- 
rările în silintile spre bine ale tuturora. 


Cunoscusem lașul în alti ani — în 
ani de pace. Venisem aici une ori, — 
prea arareori de și nu din vina mea; și 
totdeauna orașul mă primise loial, cu ma- 
nifestatii de mare bucurie. 

Acuma venisem la laşi, — mamă cu 
inima ruptă, Regină căutând adăpost, ca 
atâția alti, pribeagă dela vatra mea, si 
lașul m'a primit în ceasul meu de sufe- 
rință și m'a ajutat, ajungând astfel putin 
câte putin casa mea. 

Totdeauna avusem simtiri duioase 


264 Maria Regina României 


fata de oraş, căci, in zilele celei d'intâiu 
a mele tinerețe, când am venit ca tânără 
măritată în această ţară, se svonise că 
noi, tinerii, ne vom aseza în a doua Ca- 
pitală a teri. laşul o doria, si, după cea 
d'intâiu cercetare a singurătăţii lui pito- 
reşti, mi-aş îi făcut bucuroasă locuinţa intre 
zidurile lui. Dar bătrânii Suverani aveau 
nevoie de noi; atât de mult doriseră ei de 
copii, încât nu puteau primi gândul de a 
trăi noi departe de dânșii. Astfel lașul 
ne-a văzut rar, dar totdeauna cu bucurie! 

Imi aduc aminte cum strălucia soa- 
rele întâia oară când am venit la laşi; 
imi aduc aminte de fețele voioase care 
intesau străzile pentru a ni ura bună ve- 
nire, de aclamări, de florile, de multele 
flori ce n! se aruncau în trăsură. Imi 
aduc aminte că aveam numai optsprezece 
ani Şi eram plină de speranţă... 

Când am venit în urmă, era cu totul 
altfel! In doliu eram, si nici lumină de 
soare, nici flori, nici vesele strigăte de buna 
venire, ci numa! fete cercetătoare, pline 
de neliniște, şi niciun alt sunet decât al 
depărtatelor tunuri care ni sunau osânda! 

Fără să fiu anunţată, m'am furişat în 








Tara mea 265 


oraş — pribeaga, fara vatră, fara casă, 
fără cel mai mic copil al meu... Si iarna 
se apropia, şi ceva asemenea cu desnă- 
dejdea zăcea la rădăcinile inimii mele. 

Dar nebiruită se ridica din nou spe- 
ranta, — sfioasă întâi, dar pe fiecare zi 
mai puternică, încetul pe încetul biruind 
lacrimi, năcaz şi părere de rău. l 

O lasule! Vom uita noi vre-odata 
lunile ce au trecut cheltuindu-se in cu- 
prinsul tău! De nedescris sunt suferințele 
cărora li-au fost martore străzile tale; ză- 
pada stătea ca munţii lângă casele tale, 
cete de cersitori iti băteau pietrele, şi 
atâția dintre ei, biruiti de nevoie, se cul- 
cau pe dansele ca să moară. 

Te-am văzut, icoană a mizeriei, zgu- 
duită de groază, tremurând de frig; si în 
cele mai intunecate şi nenorocite colțuri 
ale tale am răsbătut, căutând pe cei în 
nevoie de ajutor, dând tot ce puteam. 
Dar era totdeauna prea putin; toată iu- 
birea mea și toată mila mea puteau să 
uşureze numai o părticică din restriştea 
ce o intâmpinam la fiecare pas! 

Cu adevărat sumbra-ti era înfăţişarea 
in acele luni de iarnă, o, laşule! Simţiai 


266 Maria Regina României 


cum fiece casă adăpostește suferință as- 
cunsă; crude taine păreau că plutesc din- 
colo de orice zid. Mâncarea era puţină, 
și mai puţine lemne; spitalele erau pline 
cu varf, așa încât cei ce nu se indrep- 
taseră cu totul trebuiau să facă loc altora, 
ale căror nevoi păreau a fi mai grabnice, 
și de aceia fete asa de palide rătăciau pe 
sirăzile tale. 

Ca nişte stafii, soldaţii noştri neîn- 
destulător hraniti rătăciau dela un ada- 
post Ja altul, adesea neputând găsi nicăiri 
unde să-şi plece capetele chinuite de fri- 
guri. Munciam, ne trudiam, încercam să 
facem minuni, dar mijloacele de transport 
erau neîndestulătoare, comunicaţia era în- 
treruptă; pretutindeni zăpada stătea ca 
nişte bariere crude care ne impedecau să 
ajungem unde voiam!... Si a venit O 
clipă grozavă, când nu se găsiau scânduri 
destule pentru a face sicrie morţilor! 

O, jalea acestor îngropări care se 
furisau pe străzi! Câte nu le-am întâlnit!... 
Un bătrân cal alb înhămat la ceva fără 
nume, asemenea cu o cutie de coloarea 
nopţii, hodorogind, innapoi şi înnainte 
rătăcia pe zăpada plină de gropi — calul 








Tara mea 267 


cel alb zi de zi mai obosit, mai ciolanos, 
mai asemenea cu o Stafie. Si atâţia dintre 
aceia cari intalniau acest macabru vehicul 
iși întorceau fețele, nebiruind să-i poarte 
vederea, pe când de-asupra cioarele în- 
negriau bolțile cu fuga lor sinistră... 


Uneori căutam să ies din oraş ca să 
ajut restriştea în alte parti, dar necontenit 
viscolele mă dădeau îndărăt, împiedecân- 
du-mă de a ajunge satele pe care por- 
nisem să le caut. 

Tristă mă întorceam acasă, dar nu 
fără să fi privit marile pustietati ajunse 
acum fără cărări, pline de trupurile cailor 
morţi, cu țapenele picioare intinse, şi in 
zări colibe de miserie ascunse in zăpadă. 
Si ştiam că mai departe, unde nu puteam 
pătrunde, erau alte nenorociri, pe care 
eram însetată de a le ajuta, dar trebuia 
să le las în sama Soartei! Şi pretutindeni 
corbii făceau ospăț de serbătoare: numai 
ei aveau ce să mânânce din destul... 

Aşa a fost iarna, singura iarnă ce am 
petrecut in laşi; dar, fără sfârșit cum era, 
și tot a ajuns la un capăt... 


* 
* * 


268 Maria Regina Romaniei 





De două or! scumpă, pentrucă dorisem 
cu atâta foc de dânsa, primăvara a ră- 
sărit in sfârşit strălucitoare asupra res- 
trişti noastre, — şi atunci, o laşule, ce 
deosebită ţi-a fost înfățișarea, şi, pentru 
năcazul ce impartisem cu tine, de odată 
niam dat sama ce aproape de inimile 
noastre ajunseseși ! 

Intro clipă, te-ai făcut frumoasă, O 
cetate a lacrimilor! Grădinile tale sau 
umplut de flori care mi se aduceau în 
mănunche mari de aceia cari doriau să 
nu plâng prea mult grădinile ce pierdusem. 

Smocuri de liliac imi făceau semn 
peste ziduri roase de vreme, mari straturi 
de stânjinei vineti invoiosau şi colțul cel 
mai umil; oriunde mergeam, necontenit 
flori mi se aruncau în trăsură; până şi 
tramvaiele aveau mănunche de flori al- 
bastre prinse de felinarele lor; nu era om 
care să treacă fără a ținea o floare în mână... 

Ca un vis rău ce se imprăştie, se 
pierdură în zare ceasurile intunecate; şi 
cei mai nenorociţi, cei mai pardsiti sim- 
tiau că tot mai poate fi o nădejde! 

Nu mai sovaiau soldații noştri pe 
străzi, drumeti rătăcitori cari n'aveau unde 





Tara mea 269 


merge; pasul li se făcuse mai uşor, mai 
putin împovărat, până ce iarăşi ei călcară pă- 
mântul ca nişte oșteni ce cred în biruinta, 
ca nişte eroi gata de luptă si de izbândă... 

Desi opera mea nu era mai putin 


_ grea, ea se făcuse mai dulce: zările se 


deschiseseră, zăpada se topise; acum eram 
liberă să călătoresc în larg departe. Atunci, 
dragi cu adevărat mi sau făcut impreju- 
rimile tale, laşule. Am descoperit frumu- 
seta pretutindene. Undulătoarele tale dea- 
luri erau acum o strălucire verde, fragedă 
și minunată; plin de viaţa cea nouă era 
pământul cel bun a! lui Dumnezeu; moartea 
părea să fi fost înfrântă — dar întrun 
colț liniştit ştiam o mie de cruci şi mai 
bine care purtau mărturie că grozăvia tre- 
cută nu fusese un vis! 

Sărmană pădurice de cruci, fiecare 
însemnând mormintele a zece oameni, 
umilă și neindestulătoare pomenire a celor 
car! plătiseră vama războiului, — movile 
goale supt cruci. nenumărate, pe care în 
zădar căutam să le acopăr cu dulcile flori 
luminoase ale primăverii. Dar prea erau 
multe crucile, de nici nu le puteam nu- 
mara! Copleşită stam înaintea lor cu capul 


270 Maria Regina României 


plecat... Si ştiam că era numai un mic 
număr din acele cruci, că in toate patru 
unghiurile terii erau locurile tăcute unde 
aceste semne aspre de lemn nu purtau 
măcar numele celor morţi! 

Cunosc multe cimitire ascunse de jur 
imprejurul orașului, unde câmp a trebuit 
să se adauge câmpului, locul între vechile 
imprejmuiri ajungând a fi prea îngust. 
Atâtea drumuri pioase le-am făcut la aceste 
grădini de pace si, stând între movilele 
fără nume, cu lacrimi în ochi am privit 
spre oraşul înfăşurat în valuri de ceaţă, — 
cugetând la cellalt mormânt mic pe care 
a trebuit să-l părăsesc dincolo cu atâtea 
altele! Fierbinti rugăciuni am şoptit pen- 
tru acești fii căzuţi ai mamelor care nici- 
odată nu-i vor mai vedea innapoi.. Dar lili- 
acul era în floare, păsările cântau, și viata 
nouă răsăria până si din gropile morţilor... 


* 
* ia 


Totul se făcuse mai lesnicios de când 
zăpada nu mai trăgea o barieră între nol 
și lumea din afară. Eram acum prisonieri 
scăpaţi din lanțuri; ceva ca O bucurie 
sfântă umplea sufletele noastre, care fu- 








Tara mea 271 


seseră asa de năcăjite, și multă isprava 
se săvârşia. De fapt ne trudiam impo- 
triva asa de intinsei epidemii de tifus; o 
parte din ţara noastră era navalita, si alte 
grozăvii ne urmăriau pas cu pas, dar Pri- 
măvara biruise iarna; si nu era Oare un 
semn ca Viaţa trebue să biruie Moartea? 
Si astfel fiecare mergea mai uşor la lucru, 
ȘI încredere nouă umplea fiecare inimă. 

Cu adevărat era o inviere, şi toți 
munciau laolaltă ca s'o facă mai deplină, 
după mijloacele ce avea fiecare. 

In orice sară, când îmi ispravisem 
munca, făceam să mi se puie şeaua pe 
cal si călăriam departe printre dealurile 
ce încunjură Iaşul, mergând ceasuri întregi 
pe cărări necunoscute pănă la locuri de 
pace înverzită, minunate, în față cu toate 
grozăviile ce văzusem. Fiece frumuseta 
noua era ca un balsam pentru inima mea 
plină de năcaz, dar ea trezia in mine un 
dor grozav de casa ce am pierdut-o ! 

Pline de o emoție aproape dureroasă 
erau aceste ceasuri de amurg în tăcută 
impărtășire cu învierea pământului: sim- 
(iam © pace mare şi tot odată o nemă- 
surată tristeță: Dumnezeu făcuse lumea 


2m? Maria Regina României 


asa de frumoasă, si omul o prefacuse in- 
trun lad ca acesta! 

Aici, pe aceste innaltimi invalurate, 
departe de zgomot, de muncă și suferinţă, 
am recunoscut iarăși pământul cum l-a 
facut Firea, fără vălmăşagul pe care omul 
i l-a săpat pe fafa. 

O, strălucirea amurgurilor de-asupra 
acestor colțuri liniştite! Neatinsa lor co- 
vârşire era un răspuns la atâtea întrebări 
care-mi apăsau sufletul, — dragi mie peste 
cât se poate spune, mi sau facut aceste 
Tinuturi ce mi se vădiseră odata cu noua 
trezire la nădejde a anului. 

Mai târziu, când terenul se făcu prea 
tare pentru călărie, în automobil mi-am 
prelungit rătăcirile de amurg în lung şi 
in larg. Necontenit locuri nouă desco- 
periam, fiecare plin de un farmec al sau 
deosebit; încântătoare sate, adânci păduri 
pline de umbră, râuri ca panglici de ar- 
gint serpuind prin câmpii acoperite cu 
indulcitoare ceață, singuratece biserici, 
vechi mănăstiri ascunse între pomi. In 
fiecare sătişor copiii mi se făceau prie- 
teni; mânile nu-mi erau niciodată goale, 
oriunde mergeam, fete bucuroase de a 





Tara mea 273 


mă vedea ma intimpinau, si atâtea bine- 
cuvântări făcuseră calea mai dulce. 

Zi de zi, vedeam sămănătura care la 
inceput era ca o livadă de iarbă verde, 
făcându-se tot mai înnaltă, ca să se coaca 
supt căldura în creştere a soarelui, până 
ce a venit ziua când câmpii de grâu aco- ` 
periau în strălucit bielşug dealurile joase 
cu noianele de aur învălurat. 

Cu zilele tot mai lungi, si drumurile 
mele se lungiră, şi tot mai prietenoase 
mi se păreau aceste ținuturi. Am prins 
să le am adânc iubite. 

Un lucru ce nu-l mai văzusem mă 
uimia: uriaşele ogoare de floarea soarelui, 
stângeni întregi de aceste uriaşe flori, o 
Mare aprinsă de coloare, care nu sămăna 
cu nimic alta. Le-am aflat in multe locuri: 
mireasma lor de rășină aromia aterul, pe 
când feţele lor late păreau să caute veşnic 
marea lumină care l-a dat numele: stra- 
lucitoare petrecere a colorii, care desfata 
ochiul meu de artist. 


Am făcut şi altă descoperire: lasul 
era oraşul criniior! A venit vremea cand 
locul acesta care până dăunăzi fusese o 


13 


274 Maria Regina Romaniei 


lume de întunerec. şi de năcaz se prefa- 
cuse intro grădină mare, unde aceasta 
floare a florilor stapania împărătește. 

Pretutindeni îl aflam, în smocuri înalte 
de alb nepătat, dând o înfăţişare sfințită 
si celui mai sărac coltisor si o stranie 
demnitate celei mai umile căsuțe, când 
mândrele lor tulpine se plecau uşor supt 
desmierdarea vântului. 

Cum crinii mi-au fost totdeauna floarea 
cea mai iubită, acest bielsug de frumu- 
seta era o vădire deosebită trimeasă pentru 
ca mai drag să fie oraşul inimii mele, şi 
de-odată odăile mele care în iarnă fuseseră 
aşa de pustii, se prefăcură într'o dumbravă 
plină de mireazmă a florii pe care am în- 
drăgit-o mai mult! 

Frumuseta are o ciudată putere asupra 
inimii Omului; il ajută să treacă peste 
multe dureri, călăuzindu.l prin această «vale 
de lacrimi» către tainele lui Dumnezeu. 

Când pe neprevestite dau de un strat 
de crini cari-si înnalță mândra strălucire 
dintrun pământ crăpat şi setos, parcă-mi 
vine să cad in genunchi si să mă închin 
Mani aceleia Mari care face astfel de 
minuni. In asemenea clipe, pare că de-odată 


Ţara mea 275 


înțeleg taina adevărurilor ascunse care 
sunt în de-obste prea adânci ca să le pri- 
ceapă inimile omenești. In asemenea cea- 
suri nicio tristeță nu mai pare să insemne 
ceva, nădejdea răsare în triumf; chiar şi 
mormintele își pierd groaza, si nesfarsita 
lui Dumnezeu milă se întinde ca o bine- ` 
cuvântare asupra pământului... 


Dar stângaciu pot vorbi eu de ase- 
menea minuni, cuvintele mele sunt prea 
slabe, emoția sufletului nu poate fi cu- 
prinsă in graiu de om! Totuşi adesea o 
vădire a Frumusetei mia ridicat inima, 
mai presus de năcaz, spre o mai adâncă 
înțelegere care se află supt praful de care 
ochiul omului se orbește. Nu pot spune 
limpede în ce fel! Dar in asemenea clipe 
am priceput subit că suferința e învăţă- 
torul cel mare, şi ca într'o vedenie lim- 
pede am simţit că un popor care a ştiut 
cum să sufere, are şi dreptul la viata. 

Niciun foc nu curăță ca focul jertfei; 
nicio flacără nu se suie mai drept până 
în inima Dumnezeirii! 

De aceia, o tara mea, nu te gândi 
niciodată care ţi-au fost încercările, nici 

18°. 


276 Maria Regina României, Ţara mea 


care pot să mai fie. Prin flacără trebuie 
să treacă oţelul înainte de a fi o bună 
sabie tare. Fie-{i nezguduită credinţa şi 
sustine-{i speranţa; mai mare eşti prin 
suferinţile tale şi prin felul cum le-ai pur: 
tat, mai vrednică esti de biruin{a! 

Sufletele eroilor noştri morți şi-au 
facut drum spre faimă; izbânda pămân- 
tească mare înțeles decât numai dacă cin- 
stea ţării stă înnaltă ca o culme. 

Si, dacă tu, micutule Mircea, m'ai 
părăsit la ceasul de întunerec, a fost poate 
asa pentru ca acei eroi căzuţi să afle pe 
unul dintre copiii miei care să-i întâmpine 
in cerurile largi de sus ale lui Dumnezeu! 

Mai sunt încă destule ceasuri care 
ne despart de biruinta, dar jertfe aşa de 
mari şi suferinți aşa de grele nu pot fi 
toate în zădar. [ara şi poporul mieu au 
trecut prin foc, şi eroismul lor, care se 
face necontenit din nou, va aduce ziua 
cand, micutule Mircea, întorcându-mă, sunt 
sigura, din pribegie, voiu ingenunchia in 
extasul recunoștinței si voiu săruta piatra 
mormântului vostru... 

Amin! 














Cărţi apărute în Editura Librăriei 


PAVEL SURU 


ummm BUCURESTI, CALEA pli 85 


- —— 


Maria Regina României, Gânduri si fcoune din vre- 
mea războiului ; 5 ; f : 
Maria Regina României, Gânduri şi Iccane din vre- 


mea războiului, ediţie fină . : j 
N. lorga, Drumuri si oraşe în România, pe hartie 
cromo E . | : : 
N. Torga, Sale şi Miindstiri în România, e hârtie 
cromo : : 3 : j 


|. Agârbiceanu, Cuvinte către Oastea Piri ; 


pr P. Barbu, Isus Christos, Viața Mântuitorului 


„U. Soricu, Doinele mele din zile de luptă 


PA N.M. Popescu, Prin Banatul Timişoarei. 


SCOLARE 


N. lorga, (storia Lumin 476-1048, cl. H şi a Via 

‘N. lorga, 2 P dejla Ludovie al IV-lea nS 
azi, clasa Il-a și a Vil-a 

N. lorga, Istoriu Românilor, pentru clasa IV-a si a 
Vill-a. 


V ur. Borsovans, ae Pe N dia ; . 


| Cionca, Praktische Grammatik der DE 
Spruche fur den Schul und Selbstunter- 
richt 


559 


—— A a A A T ID > 











1900 


PLEASE DO NOT REMOVE 
CARDS OR SLIPS FROM THIS POCKET 


UNIVERSITY OF TORONTO LIBRARY 

























= - 4. yA S . > ww, è m e n m 
= pus 6S me - d ol A a — - Ar 
d.l J = - 0- ` ` Ure 
- >... a =- — g> ej 1 u a ‘ i 
-» — bens à ni . 
i > = - m, UE m + ~ A i > =a r T mman n 
4 17. q . . . e P 
= ee k- va 4 òs m 3 ‘ i va “ 
A — m Pun oom - Ja I > A r - . iW i i 
pa “= « r% _ ~ «oe ~ N sa - ii E la = 
- = = Ţ br. de ..! 4 p - Fy af m, - + 
- a s P -. » E 
s ih 
. ey ae fe. ee OE ny | 
= “oy e : : J pă fi 
> - “+ - — = - + a t 
A P d 
- - | > - - w - F. 15 a} 
[] 
— d - - i i ? = - Th . 
i é fom 
-j = | — ~- -y ~-@ A | Ri 
-.. ie t. -i Bd i y = -p F f : 
- Lă >. e _ .— i E 
n AA = o's -- ' ami i 
- = — ‘ a i j= 4 - d 
== | i A m o PP i - - i 
. r v - = e a . 
- g E "m * a i 
— 7 E - J - pe 
E 
- -e dp... æ, - i - 
f- i - > i i i . 
i i $ 
p- -= K - . Pt 
- R - > Pos > 7 
F 5 < 5 
r A ` ra +, 
i - è - 
L = i - - - | å a 
| x so 
. i m - : - b =, 
r = o — i = 
i 
- M _—- s i > ` A 
i | 
E - - . a | ' 
7 
— = x 7 Lm iPS P - 
= a | 
a — . g 
7 ' ' t 
E 1 
d E - - 
- a i 
' - ' + 
- - .- 
E 
| 5 i5 ' 
= - T - a 
i = | 
E E 4 
æ - 
; ot = e E 
- | "ra - ` 
m - J i A 
i i - - 
E 9 ' - : i i p - = n 
7 i - - i - 
E - ‘ = i n $ 
: - 
4 Fi li 
i : A 
- ' è 
e.l $ 
- i - a ; i a 
i 
—— ‘ 
i Ea M - ila, 
- i i L n e bas -_ 
E 
= - 7 P b ] 1i 
i - - - a 
~* = j a - A i i 4 
, - r a wif 
Li è 
' - PL e m. - . Trj iP i - A 
7 sy t= > ry - + 
I t- - E | : : 
`- s 5 e 
: - m I i L-a 4 - 7 
- = 4 ~ i 
. - ` g n i "a r P r 
9 - - - : 7 E . »» 
d ~ = E g ` ' - y 
5 _.. — > 4 7 i 
- Te , Ate - A i 
Pa A -- re — J ti. e i l 
~ , = = -f =F © at - r U a 
- -=-= 4 — ’ | = J 
> y - - - = BP - 4 e 
- á of -vha a i - | if. ` i - r ‘ L 
i . = + ‘ a ‘ 
e Eya - e - » < - - 7 >j 3 a = i < - 
 . 1 m - pm = ? 4 i - ț ite 4 
~ = d, . - pi A 
i z Hh i l 
= i s i 
— > tal - - r | - . e Yi a : 
>s i 
~ "Arn. -jp . y a + + 
-.'} Tha dey st -= r tæ -= m .. í 
Cr Y RA -iy r -n , yur 
>, ba . - - ~ Jp 7 
La Aa f r D ~i kÍ = a ~ 4 ' i ' 
re iet T owen Jv spa i 
1p pu VĂ t alel ss > o = <= O Pr V, 
Erpa . >" yt outa qd A mal 
T al - TLA ` ‘ gpa 
` muie 5 15 : Ij = o X UR a 
> -o E i 
‘ = 9 - > i poor ' ia = . 
n i ‘ 
— 9 e4 i” x a s _ r 
=- ibed ma. eri i r | A . 
' - pi è -5 o . L 
Piy 4. a i i 
- E ' m m 
E i 
t vir Ti 
wa at Vor 4 
- p ~ ke" 7 d a a Ni è 
` i el i = E f 
+) - teat L J A 
=j - b 
i Pany 
-` A - J r 4 
I. > = p A < 
ia 1. Ura 
A g ‘ LS "nb n m 
Ta ri = 
pi ad r ~ [ia 
f sy hh iA -< 
> i 
e t . J E Be 
hie tie 
To AF AA E an 
a i 
e “a . 
ts = ~ 4 
= Late Ay Al 
- "J went i > A 
LU AL 
tet = TO. wo UT! ete 
-A . a 
TA raig el pi J Ke AN 
> wy > P, A 
A iy P ` Cu A ii e 7 “i è 
"Ji s B i P, E: » r F 
1 I a 4 
A ve di”, t D at | 
qi 7 iJ A r 
Pira "j - + 
rs i r 
VACNS STEVAN 
1 A J J. 
Y pas vel 
sree t 
À J . * 
- L sae 
+ d... ips 
35g a 






. 4 
. ` I k Ah f d, 
A ALE a 4 es) 

ay a.) pi, iat aie wit der URA 

Poa >" ~ so BY AS ENATS ale” Li ai N Abe i)